■im
wmmmi®
"mm*
ACADEMIA. m ŞTiiNIE SOCIALE Şi POLITICE A REPUBLICI! SOCIALISTE ROMÂNIA
I*
                                                                                                                                                                      f: > r? iJ? •? - i; - j;//-;T-f î-;îi t ;/î î/*rr/* //'; i fî : ff Ţ;.; î';: f;#"; •1 *: -; •; •; ^ -; iii I î/.5i i ijii
           $pg(
•i •        ’ a
’ 1,1 ' '1
iiiiiffiiiiiSfflifi
slffllll
?P;5|PŞiŞfllŞs|p||
;i!i
                                                                                                                                                               II
             ■ . , , ■ .. .............
                                             ifflilHfia ':i:l:l:i!i:îf:!i: 
                                      iimmim miţâţsimmm f/Iil              
                                                        HH                 
                                   WIIIIKISM IşişşMlili WMMilii;           
                                        M&Ut mi         mm                 
                                     BIMSB™] «a»                           
                                           1 I;; ij | ij/is f/,%•/1; |     
                                             mllimam,   HP                 
                                                        pi&il/p            
/: i//f;//i /                                h0iSS                         
■;: V.::::! î ” ?i * J f f; f; f; / */* J; *                               
                                         mmm            BHB                
ii;s;pg®şşgi/3;fi;;şliiŞisţ®^
                                                                                                                            J§Sll
ilSiiHii

wmimw
mim

i;dpş
pii/âliii
                   ii; i j//| n                                        j ? li                 ff/îfi?
	
■l
1*11
iiliiil
âMiiiiSU
ROMANI AEs
a
0V||ş{;
ii
wmJm!ggmE
D, B6LBŢII ÎNTEeŢĂRILe BOMANG
                                      VOLUMUL I
RDÎTURA
academiei
REPUBLICII
SOCIALISTE
   Hifi
iiiilS
   HI
fSiilfi;
ROMÂNIA

..           ipnp':‘       .....
                                                                     www.dacoromanica.ro
vhbhMMH
Immillmm
Sfilpi
Klllrm

||...
liiiiS
illS
lift
iis*ail#l#lili
ROMAN IAE <c
Q RELAŢII INTRE TARILE ROMANE
                                      VOL. I
www.dacoromanica.ro
                     H ISTORICA
         ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
                        SECŢIA DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE
 Documenta
   ROMANIAE H ISTORICA
                           COMITETUL DE REDACŢIE
                   MIHAI BERZA, CONSTANTIN CIHODARU, DAMASCHIN MIOC, FRANCISC PALL, ŞTEFAN PASCU şi ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
www.dacoromanica.ro
         ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
               INSTITUTUL DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE CLUJ-NAPOCA INSTITUTUL DES ISTORIE „J^ICOLAE IORGA" BUCUREŞTI INSTITUTUL DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE „A.D. XENOPOL" IAŞI
            D. relaţii Intre tArilg romAng
                            VOLUMUL I
                        (1222 -1456)
                                    VOLUM ÎNTOCMIT
                                  DE
        Acad. ŞTEFAN PASCU, CONSTANTIN CIHODARU, KONRAD G. GUNDISCH, DAMASCHIN MIOC, VIORICA PERVAIN
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
                                        Bucureşti, 1977
www.dacoromanica.ro
                             Traduceri din limba latină:
               ŞTEFAN BEZDECHI, THEODOR NAUM, LELIA OPREA
                      EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Calea Victoriei 125
                                 cod 71021, Bucureşti, sector 1, tel. 50 76 80
www.dacoromanica.ro
                            CUVÎNT ÎNAINTE
      între provinciile istorice locuite de poporul român: Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, legăturile au fost permanente, neîntrerupte şi multilaterale. Asemenea legături izvorau în primul rînd şi erau aşezate cu temei pe fondul etnic comun, pe comunitatea de limbă, care a generat o cultură comună, un profil spiritual comun, exprimat în obiceiuri şi datini. Toate acestea erau sprijinite de interesele economice şi politice comune şi se sprijineau pe anumite realităţi geografico-teritoriale, o fizionomie unitară în diversitatea ei.
      La mijloc, lanţul carpatic, asemănat de geografi cu coloana vertebrală, a corpului omenesc. De o parte şi de alta, Carpaţii sînt mărginiţi de zona subcarpatică, care, asemenea unor contraforturi, coboară, în trepte, în coline, iar acestea sfîrşesc în cîmpii. Sistemul hidrografic, la rîndul său, conferă o unitate sporită teritoriilor locuite de poporul român. în marea majoritate a cazurilor, apele României îşi au obîrşia în Carpaţi, adevărată casă a apelor, o străbat de-a lungul şi de-a latul pentru a se aduna apoi în Dunăre, cele mai multe direct, altele prin mijlocirea Tisei.
      Paralel cu mersul apelor, pe văile celor mai mari dintre ele, drumuri umblate de oameni pe jos sau călare, de animale mari şi mici, bătătorite de căruţe cu coviltire, grele de încărcătură, străbăteau teritoriile locuite de români, legînd o ţară cu altă ţară. Spre apus era drumul ce lega „ţările" din această, parte: Crişana şi Banatul cu Ţara Românească şi aşezările mai de seamăr Oradea, Arad, Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Orşova, de unde trecea în Peninsula Balcanică. Din ţara Haţegului drumul ducea, prin depresiunea Petroşani şi apoi pe valea Jiului, la Dunăre, iar de aici mai departe în Balcani. Drumul ce venea din Europa centrală, de la Viena şi Praga, trecea pe la Oradea, Cluj, Alba Iulia şi Sibiu, de unde, prin pasul Turnu Roşu, trecea în Ţara Românească pentru a ajunge la Dunăre la Turnu (Măgurele), continuînd şi el în Peninsula Balcanică. De la Sibiu o ramificaţie a drumului amintit se îndrepta spre Braşov, de unde alte patru drumuri treceau munţii în Ţa,ra Românească şi în Moldova. Unul prin Pasul Branului urma apa Ialomiţei, altul prin Predeal însoţea valea Prahovei, pentru a se uni şi a ajunge, unite, la Dunăre. Al treilea pe valea Buzăului ajungea la Brăila care-şi datorează, ridicarea şi acestui drum. Al patrulea se îndrepta spre Moldova prin pasul Oituzului, ajungînd la drumul mare al Şiretului, care străbătea ţara românească de la est de Carpaţi, de la nord la sud.
      Din centrul Transilvaniei un drum pleca de la Cluj, iar prin pasul Ghi-meşului trecea în Moldova, ajungînd şi el la Şiret. Nordul Transilvaniei era legat de Moldova prin drumul Bistriţei, care pe valea rîului cu acelaşi nume
                                                                                                        V
www.dacoromanica.ro
ajungea de asemenea la Şiret, iar altul, mai la nord, ajungea la Cîmpulungul Moldovenesc, iar pe valea Moldovei în acelaşi mare drum al Şiretului.
      Drumurile oficiale, păzite de vămi şi vameşi, erau completate de altele, cunoscute de localnici, pe care aceştia îşi duceau turmele la iernat în luncile marilor rîuri moldovene şi muntene, la Dunăre şi în Dobrogea pînă în Crimeea.
      Pe temeiul acestor realităţi, generate şi impulsionate de necesităţi economice, politice şi culturale chiar de la începuturile evului mediu, sîntem îndreptăţiţi a formula ipoteza logică cu privire la preexistenţa acestor legături. „Ţările româneşti" de la nord de Carpaţi: Ţara Bîrsei, Ţara Făgăraşului, Ţara Haţegului, aveau legături cu formaţiunile statale contemporane din sudul şi estul Carpaţilor: „Ţara Brodnicilor", ţara lui Seneslau, ţara voievodului Litovoi, Ţara Severinului etc. Unele erau sub aceeaşi cîrmuire chiar, cum s-a întîmplat vreme de vreo trei decenii, între 1247—1277, cînd Ţara Haţegului, de la nord de Carpaţi era unită cu Ţara lui Litovoi de la sud de Carpaţi, şi, probabil, Ţara Făgăraşului cu Ţara voievodului Seneslau, sau, multă vreme, în secolele XIII—XV, Banatul de Severin cuprindea părţi din Banat şi Ţara Severinului, ori Ţara Făgăraşului şi Amlaşului şi chiar cetatea Bologa, de la nord-vest de Cluj-Napoca aparţineau Ţării Româneşti în secolul al XlV-lea şi prima jumătate a celui următor.
      Cele trei ţări româneşti, de la constituirea lor, s-au dezvoltat din toate punctele de vedere într-o interdependenţă foarte strînsă. Tot ce se întîmpla mai de seamă de o parte a munţilor se resimţea cu putere de cealaltă parte a acestora: evenimente politice, culturale şi cu deosebire schimburi economice. Aceste realităţi explică stăruinţele, lipsite de rezultate deosebite, concrete, manifestate de regatul feudal ungar de a stăpîni Transilvania şi de a-şi întinde stăpînirea şi asupra teritoriilor de la sud şi est de Carpaţi. în acest scop urmau să fie folosiţi cavalerii teutoni aşezaţi, pentru scurt timp (1211 — 1225), în Ţara Bîrsei şi în acest scop se plănuia aşezarea altor călugări-cavaleri, ai ordinului ioaniţilor, între Carpaţi şi Dunăre (1247). Şi tot în acest scop provocase regele ungar conflictul cu voievozii Litovoi şi Bărbat peste trei decenii (1277). Iar în 1330, după ce încercase, prin mijlocirea mai multor solii, să obţină consimţămîntul voievodului Basarab I, regele ungar Carol Robert organizează expediţia încheiată dezastruos pentru oastea ungară la Posada, şi fiul său Ludovic expediţiile, lipsite şi ele de succes durabil, din deceniile 5 6 şi 7 ale secolului al XlV-lea împotriva Moldovei Ţării Româneşti.
      Asemenea tendinţe izvorau fără îndoială dintr-o concepţie feudală, dar nu ignorau nici anumite realităţi etnice şi social-politice vădite. Populaţia din Transilvania — românii în primul rînd, dar şi secuii şi saşii — trecea Carpaţii şi se aşeza la sudul şi estul munţilor, convieţuind cu populaţia românească din aceste părţi, secuii şi saşii părăsindu-şi chiar religia catolică pentru a o îmbrăţişa pe cea ortodoxă a populaţiei locale, cum se pomeneşte într-o bulă papală din anul 1234, în care papa se plînge că atît unguri, cît şi saşi, împreună cu alţi dreptcredincioşi din regatul Ungariei trec „la dînşii (la români) ca să locuiască acolo, alcătuind un singur popor cu zişii români". Asemenea bejenie va fi fost însemnată, dacă într-un contract de valoarea celui încheiat în 1247 între regele ungar şi preceptorul cavalerilor ioaniţi s-a simţit nevoia stipulării interdicţiei de a fi primiţi ţărani din Transilvania în teritoriile sudcarpatice: „nu-i va primi pe ţăranii din regatul nostru (al Ungariei) de orice stare şi neam ar fi şi pe saşii şi teutonii din regatul nostru, să se aşeze în ţinuturile sus-numite decît cu îngăduinţa regească osebită". O asemenea bejenie, de proporţii şi mai mari, de ţărani români, saşi şi „pa-pistaşi", organizată de un voievod făgărăşan, al cărui nume, Negru Vodă,
VI
www.dacoromanica.ro
a fost păstrat de tradiţia orală şi scrisă, a avut loc pe la sfîrşitul secolului al XlII-lea, iar o alta, peste o jumătate de secol, din Maramureş, sub conducerea voievodului Bogdan, în teritoriile de la est de Carpaţi. Este vorba de „descălecarea" Ţării Româneşti şi a Moldovei.
      Papalitatea, la rîndul său, adăugind intereselor proprii, lumeşti şi spirituale, realităţile etnice şi sociale, secondează, singură sau cu ajutorul regilor ungari, această politică, urmărind cu aceleaşi rezultate lipsite de viabilitate şi perspectivă, atragerea românilor la catolicism, înfiinţînd episcopii catolice în ţările române de la est şi sud de Carpaţi.
      După consolidarea politică şi economică a ţărilor române, relaţiile dintre ele se dezvoltă tot mai organizat. Acestea se transformă în raporturi permanente de caracter politico-juridic feudal. Cele economice erau stimulate de caracterul complementar, într-o măsură însemnată, a economiei celor trei ţări româneşti. Mai dezvoltate, agricultura cu creşterea vitelor şi pescuitul în Ţara Românească şi Moldova satisfăceau cu asemenea produse nevoile Transilvaniei, unde meşteşugurile orăşeneşti şi mineritul erau mai dezvoltate, în stare să acopere o parte din trebuinţele celorlalte ţări româneşti cu asemenea produse.
      Timp de un deceniu (1358—1368), relaţiile dintre cele trei ţări româneşti au fost active şi în acelaşi timp contradictorii, atît sub raport economic, cît şi sub raport politic. Regele Ludovic de Anjou acordă, la 28 iunie 1358, un privilegiu negustorilor braşoveni, potrivit căruia aceştia obţineau dreptul de a-şi purta în voie mărfurile între rîurile Prahova, Ialomiţa, Buzău şi Dunăre. Era un privilegiu lipsit, însă, de valoare practică, deoarece teritoriile respective nu-i aparţineau lui, ci domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru. Era mai mult o dorinţă şi o intenţie a regelui ungar cu veleităţi de mărire; aşa cum a încercat, fără rezultat, în anul următor în Moldova, împotriva lui Bogdan, cu gîndul de a-şi întinde stăpînirea asupra acestei ţări. De aceea, Ludovic de Anjou sprijină nemulţumirile şi pe nemulţumiţii munteni şi moldoveni care caută adăpost în Transilvania, răsplătindu-i cu moşii şi privilegii, în speranţa unei colaborări spre realizarea scopurilor sale. între care era şi cel plănuit în anii 1365—1368 de a ocupa Ţara Românească. Soliile trimise demnului Ţării Româneşti rămînînd fără rezultat, deoarece Vladislav-Vlaicu, asemenea bunicului său, Basarab cel Bătrîn, nu înţelegea să-şi închine ţara, o expediţie războinică are loc, de asemenea lipsită de rezultate, ca şi cea întreprinsă cu aproape patru decenii în urmă. De aceea, ambiţiosul rege ungar preferă o înţelegere de bună vecinătate cu domnul Ţării Româneşti,Vladislav-Vlaicu, recunoscîn-du-i-se acestuia stăpînirea asupra Ţării Făgăraşului şi, apoi, aŢării Amlaşului din părţile Sibiului. în schimb domnul muntean acordă un privilegiu comercial negustorilor braşoveni şi bîrsani, la 1368, stabilindu-li-se acestora regimul vamal în Ţara Românească. Ca urmare a „legămîntului unei păci veşnice" între Ungaria şi Ţara Românească, Vladislav-Vlaicu reînnoieşte tuturor „orăşenilor şi locuitorilor provinciei Braşov, vecinii şi prietenii noştri prea scumpi", toate „libertăţile pe care le-au avut ei din bătrîni în Ţara noastră Românească". Era de fapt cel dintîi privilegiu real, deoarece cel acordat, cu zece ani în urmă, de regele ungar, nu avea nici o putere, fiind dat pentru teritorii ce nu-i aparţineau. Şi tot ca semn al bunei vecinătăţi îngăduie domnul Ţării Româneşti numirea unui episcop catolic în ţara sa pentru puţinii credincioşi de acest rit şi, mai ales, pentru atragerea altora, aşa cum spera biserica Romei şi regele Ungariei.
      Statornicite raporturile de bună vecinătate, stăpînirea lui Vlaicu asupra Ţării Făgăraşului se consolidează. Domnul muntean face danii nobilimii ardelene şi mai ales boierimii muntene şi făgărăşene. Boieri munteni răzvrătiţi
                                                                                                  VII
www.dacoromanica.ro
caută adăpost în Transilvania şi nobili de aici necredincioşi regelui solicită -ocrotirea domnului Ţării Româneşti. Ţărani din sudul Carpaţilor îşi manifestă .solidaritatea cu răzvrătiţii din părţile Sibiului la 1382, participînd la revolta ţăranilor români din aceste părţi, izbucnită din cauza răpirii păşunilor de patriciatul săsesc. Negoţul dintre Ţara Românească şi Transilvania sporeşte .mereu în intensitate şi valoare. Alte acte de încurajare sînt acordate negustorilor din oraşele sudice ale Transilvaniei.
       Domnia lui Mircea cel Bătrîn înseamnă o perioadă foarte prosperă în ce priveşte relaţiile dintre Ţara Românească şi Transilvania, atît sub raport ^politic, cît şi economic. Stăpînirea domnului Ţării Româneşti asupra Ţării Făgăraşului este o realitate incontestabilă. Danii de munţi şi de moşii obştilor iăgărăşene şi unor boieri credincioşi sau feţe bisericeşti se succed an de an. ■Stăpînirilor sale din sudul Transilvaniei li se adaugă altele, în centrul acestei ţări, între care cetatea Bologa dintre Cluj şi Huedin. Primejdia turcească, Ameninţătoare deopotrivă pentru Ţara Românească şi Transilvania, apropie .tot mai mult pe domnul Ţării Româneşti de regele ungar Sigismund de Luxemburg, ajungîndu-se la un adevărat tratat de alianţă între cei doi suverani, încheiat la Braşov, la 7 martie 1395, în condiţii de egalitate deplină. O colaborare ostăşească are loc între Ţara Românească şi Transilvania împotriva turcilor şi a domnului uzurpator, Vlad. Relaţiile politice sînt întregite cu cele economice. Numeroase privilegii sînt acordate între 1395—1418 negustorilor transilvăneni pentru activitatea lor în Ţara Românească, fie de Mircea cel Bătrîn, fie de regele Sigismund de Luxemburg, fie de voievodul Transilvaniei Ştibor, cu asentimentul domnului muntean: libertăţi de negoţ, scutiri de anumite obligaţii vamale. Astfel privilegiul din 1413 acordat de Mircea braşovenilor era o confirmare a scrisorii privilegiale a voievodului Transilvaniei, Ştibor, şi a comitelui secuilor, Mihail, care rugaseră pe domnul Ţării Româneşti „cu stăruitoare rugăminţi", să binevoiască a aduce „la vechea lor stare drepturile şi obiceiurile vechi" şi să le întărească spre binele celor •două părţi, adică a Ţării Româneşti şi a Ţării Bîrsei".
       Relaţiile Transilvaniei se extind acum şi spre Moldova. După expediţia, lipsită de succes, a lui Sigismund de Luxemburg împotriva domnului moldovean Ştefan în 1395, regele Ungariei şi voievodul Transilvaniei apreciază jmai folositoare relaţiile de bună vecinătate cu ţara ce se întindea acum „de ,1a Munte pînă la Mare". Negustori şi negoaţe se purtau de o parte şi de alta a Carpaţilor răsăriteni cu folos pentru cei ce le purtau şi pentru cei ce beneficiau de ele. Oficialităţile din Moldova şi Transilvania se îngrijesc, de aceea, .să reglementeze aceste raporturi, îndatoririle şi drepturile negustorilor transilvăneni şi a celor moldoveni. Relaţiile de bună vecinătate, de colaborare şi de schimburi economice continuă şi în primele decenii ale secolului al XV-lea, cu toată situaţia tulbure, mai ales din Ţara Românească după moartea lui Mircea cel Bătrîn, cînd ţara era bîntuită de lupte pentru tron între pretendenţii susţinuţi de ţară şi cei impuşi de Poarta otomană. Legăturile dintre Transilvania şi Ţara Românească se lărgesc, cuprinzînd un aspect nou, păşunatul oilor din sudul Transilvaniei între Carpaţi şi Dunăre şi, mai ales, în lunca acestui tîu, bogată în păşuni hibernale. Iar în perioadele de relativă linişte, negustorii din Transilvania se încumetau să colinde ţările româneşti de la sud şi est de Carpaţi, tot mai mult şi cu tot mai bogată încărcătură. Moneda Ţării Româneşti circula în cantităţi tot mai mari în Transilvania, fiind şi aceasta o dovadă a strînselor raporturi comerciale dintre cele două ţări. Iar numeroasele privilegii şi scutiri de vamă acordate de domnii Ţării Româneşti, Dan al II-lea şi Radu Prasnaglava, negustorilor transilvăneni, cu deosebire braşovenilor şi Tbîrsanilor, se întregesc cu un adevărat tratat de pace şi bunăvecinătate între
VIII
www.dacoromanica.ro
cel din urmă dintre domnii Ţării Româneşti şi braşoveni şi bîrsani. Iar regele Ungariei şi voievodul Transilvaniei răspund prin privilegii asemănătoare pe seama negustorilor munteni şi moldoveni pentru mărfurile neguţătorite în Transilvania. Dan al II-lea încheie chiar un tratat de alianţă cu regele Ungariei, Sigismund, pentru apărarea celor două ţări împotriva primejdiei otomane; tratat ce-şi validează însemnătatea practică, concretă, în sprijinul acordat de transilvăneni viteazului domn al Ţării Româneşti în a doua jumătate a deceniului al treilea al secolului al XV-lea. Cu atît mai mult, cu cît oştile de ieniceri şi spahii sînt îndreptate şi spre Transilvania, făcîndu-şi apariţia în Ţara Bîrsei în 1427.
      Relaţii intense se desfăşoară între cele trei ţări româneşti în deceniile al IV-lea şi al V-lea ale secolului al XV-lea. Relaţii economice şi relaţii politice deopotrivă, explicabile prin interesele comune ale ţărilor româneşti, în Ţara Românească, în prima perioadă, cei doi domni ce-şi disputau tronul, Alexandru Aldea şi Vlad Dracul, se întrec în strădaniile lor de a cîştiga prietenia şi buna vecinătate a transilvănenilor. Pe lîngă numeroasele privilegii acordate negustorilor ardeleni, solii cu misiuni politice erau trimise tot mai des în Transilvania. Rostul acestora era mai ales de a cîştiga sprijinul ardelenilor în lupta pentru tron şi în confruntările ce se anunţau cu oastea turcească. Vremurile fiind nesigure, cu primejdie, precauţiunile şi măsurile rie siguranţă se dovedeau necesare, deoarece neprietenii se puteau strecura în haine de negustori pentru a aduce la cunoştinţa celor pe care-i slujeau lucruri ce-i interesau.
      Moldova se aliniază Ţării Româneşti în timpul rivalităţii pentru putere a celor doi fraţi, Iliaş şi Ştefan. Fiecare dintre ei era interesat în relaţiile de bună vecinătate cu Transilvania, atît pentru satisfacerea nevoilor de produse meşteşugăreşti transilvănene a locuitorilor din Moldova, cît şi pentru consolidarea partidelor ce-i susţineau. Privilegii vechi, de la Alexandru cel Bun, sînt reînnoite, iar altele noi, şi mai largi, sînt acordate de Iliaş, mai întîi, şi apoi de Ştefan negustorilor din Transilvania pentru libera umblare („în bunăvoie") cu mărfuri mărunte şi mai mari prin Moldova în anumite condiţii. Dar odată cu negustorii şi cu alţi oameni ce treceau munţii dintr-o parte în alta se strecura şi „erezia" husită, faţă de care oficialitatea Transilvaniei îşi manifesta îngrijorarea.
      Un capitol nou în relaţiile dintre Transilvania şi Ţara Românească se inaugurează prin consolidarea domniei lui Vlad Dracul. Obţinînd domnia cu ajutorul împăratului german Sigismund de Luxemburg, în acelaşi timp şi rege al Ungariei, şi cu ajutorul transilvănenilor, împotriva voinţei Porţii otomane, Vlad Dracul era interesat în consolidarea raporturilor de bună vecinătate şi de într-ajutorare cu Transilvania. O înţelegere cu braşovenii încheie boierii săi în 1436, pe care domnul o găseşte „pe plac", legîndu-se să o păzească neclintită, „într-o frăţie şi o prietenie de neuitat". Şi tot în acel an 1436 oficialitatea politică şi religioasă a Transilvaniei studiază posibilităţile ajutorului armat de care avea nevoie domnul Tării Româneşti („voi trebuie să vă ridicaţi cu ostaşi... întru ajutorul domnului Vlad, voievodul Ţării Româneşti"). Chiar şi monetăria şi-o organizase Vlad Dracul în Transilvania, stîrnind o rivalitate între braşoveni şi sighişoreni în legătură cu locul de funcţionare a acesteia. Transilvănenii, la rîndul lor, aveau tot interesul să cultive bunele relaţii cu domnul Ţării Româneşti, nădăjduind în apărarea Transilvaniei împotriva proiectatelor expediţii de jaf turceşti. în asemenea împrejurări se cuvenea însă ca şi negustorii din Ţara Românească să se bucure de toate înlesnirile în activitatea lor în Transilvania, intervenind în acest sens însuşi regele Albert. „Deoarece vestitul principe, domnul Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, va veni acum la noi, spre folosul ţării şi priinţa întregii creşti-
www.dacoromanica.ro
IX
nătăţi, de aceea poruncim cu tărie credinţei voastre ... ca atunci cînd acel voievod va sosi în mijlocul vostru, să-i daţi lui şi oamenilor săi ... cinstirea şi închinăciunea cuvenită". Se cuveneau, în aceste condiţii, a fi strînse şi relaţiile spirituale dintre cele două ţări. Iar stăpînirea lui Vlad Dracul asupra Ţării Făgăraşului se dovedea mai concretă şi reală, prin danii de moşii şi alte privilegii pentru credincioşii săi.
       Raporturile de bună vecinătate, colaborare şi într-ajutorare, vechi de veacuri, înregistrează o fază nouă, ascendentă, în timpul voievodatului lui Iancu de Hunedoara, sub impulsul acestuia, datorită autorităţii sale. Vreme de un deceniu şi jumătate (H 41 — 1456), relaţiile dintre cele trei ţări româneşti sînt îndrumate şi dominate de marea personalitate care a fost voievodul de origine română, Iancu de Hunedoara. Mai vechi privilegii pentru negustorii din Transilvania în Ţara Românească şi Moldova sînt reînnoite în acest răstimp de voievodul Transilvaniei şi de domnii moldoveni şi munteni. Alte privilegii acordă voievodul Transilvaniei mănăstirilor Vodiţa şi Tismana şi se îngrijeşte ca oamenii cu misiuni importante să se bucure de cinstea cuvenită în Transilvania. Domnul Ţării Româneşti şi domnii Moldovei, la rîndul lor, cer şi obţin arme, armament şi alte ajutoare pentru nevoile lor de apărare. Iancu de Hunedoara era socotit de contemporani şi „căpitan" al Ţării Româneşti, iar domnul Moldovei Bogdan al II-lea îl socotea deopotrivă şi părinte al ţării sale. „Făgăduim şi am făgăduit iubitului nostru părinte şi domn, Ioan de Hunedoara,... ca să ne fie nouă domnia sa părinte şi domn, iar noi să-i fim domniei sale în loc de fiu şi de supus ... Noi să stăm pe lîngă domnia sa şi cu căpeteniile noastre şi cu boierii noştri şi cu toată ţara noastră şi cu oştile noastre şi tot sfatul nostru cel bun ... Şi asemenea Ţara Domniei mele şi Ţara Domniei sale să fie una“. Din asemenea poziţie voievodul Transilvaniei şi guvernatorul Ungariei, Iancu de Hunedoara, includea şi Ţara Românească în armistiţiul încheiat cu Imperiul otoman, îl schimbă pe Vlad Dracul care nu i se părea îndeajuns de supus, cu Vladislav, căruia-i răpeşte stăpînirea asupra Făgăraşului şi Amlaşului, îşi instalează garnizoane proprii la Chilia şi Cetatea Albă şi, pentru a le apăra de turci, primeşte şi sprijină fugarii din Ţara Românească cu gîndul de a-i folosi în interesele sale; dar în acelaşi timp ocroteşte interesele negustorilor munteni în Transilvania. Facilitează şi chiar sprijină întrajutorarea lui Vlad Ţepeş, noul domn, înscăunat şi cu ajutorul său, pentru a putea organiza rezistenţa antiotomană, dar şi pentru a apăra Transilvania împotriva proiectatelor expediţii turceşti. Iar temerarul domn, Vlad Ţepeş, sublinia nevoia bunei vecinătăţi şi a alianţei între Ţara Românească şi Transilvania. „Să luaţi bine aminte şi să păstraţi cu tărie cele despre care am vorbit cu voi despre frăţie şi pace bună", scria domnul Ţării Româneşti, legîndu-se să se ostenească şi pentru treburile transilvănenilor aşa cum face pentru ale sale; ba chiar mai mult, Vlad Ţepeş se leagă de a nu se despărţi niciodată de ei, jurînd să le fie „frate şi prieten credincios."
                                                  +
       Documentele transilvănene în totalitatea lor şi cele în limba latină muntene şi moldovene au fost prelucrate de colectivul de istorici clujeni, cele slavone din Ţara Romînească de D. Mioc şi din Moldova de C. Cihodaru.
                                                                                                ŞT. P.
X
www.dacoromanica.ro
          PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE
Andronescu, Repertoriul Antonovici, Birlădene Arc hi v des Vereins
Arion, Mir cea Auvray
Bdnffy
Barabâs, Szikely okl. Barâny, Temes emlike Bârdosy, Supplem. Batthydn Beke, Erd. kdpt.
Benkfi, Milkovia Berger, Urkunden-Regesten
Bethlen, Geschichtliche Darstellung Bogdan, Album paleografie
Bogdan, Cinci doc.
Bogdan, Doc. mold.
Bogdan, Doc. şi reg.
Bogdan, Relaţiile
= Andronescu M., Repertoriul documentelor Ţării Româneşti publicate ptnă azi, I (1290—1508), Bucureşti, 1937.
= Antonovici I., Documente bârlădene, voi. I—IV, Bîrlad, 1911-1924.
= Archiv des Verein far SiebenbUrgische Landes-kunde, S.V..I-IV (1843-1851), S.N., I-L (1853-1944).
■ Arion D.C., Din hrisoavele lui Mircea cel Bătrin, 1386—1418, Bucureşti, 1930.
= Auvray L., Les registres de Gregoire IX. Recueil des bulles de ce pape publiis ou analysies d'apres les manu-scrits originaux du Vatican.la.sc. 1—2, Paris, 1890—1891.
= Okleviltdr a Tomaj-nemzetsigbeli losonczi Bdnffy csaldd torUneUhez, I, Budapesta, 1908.
= Barabâs S., Szikely okleoiltdr (1219—1776), Budapesta, 1934.
= Barâny L., Temes vdrmegye emleke, Nagybecskerek, 1848.
= Bârdosy I., Supplementum annalectorum terrae Sce-pusiensis, LevoSa, 1802.
= Bâtthyân I. de, Leges esslesiasticae regni Hungariae et provinciarum adiacentium, II, Cluj, 1827.
= Beke A., Az erdilyi kdptalan leviltdra Gyulafehirvdrt, Budapesta, 1889.
= Benkfi J., Milkovia sive antiqui episcopatus Milko-viensis explanatio, t. II, Viena 1781.
= Berger A., 'Urkunden-Regesten aus dem alten Bis-tritzer Archive von 1203—1526, tn „Frogramm des ev. Obergymnasiums A.B. und der damit verbundenen ev. Mădchenschule A.B. zu Bistritz", 1892/93, p. 3—58; 1893/94, p. 3-44; 1894/95, p. 3-45.
= Bethlen A., Geschichtliche Darstellung des deutschen Ordens in Siebenbilrgen, Viena, 1831.
= Bogdan I., Album paleografie cuprinzind douăzeci şi şase de facsimile de documente româneşti din sec. XV, ca adaos la primul volum al „Documentelor privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ţara Ungurească tn sec. XV şi XVI”, Bucureşti, 1905.
= Bogdan I., Cinci documente istorice slavo-române din arhiva curţii imperiale de la Viena, Bucureşti, 1889 (Extras din „Analele Academiei Române", Seria I, Tom 11, Mem. secţ. ist.).
= Bogdan I., Documente moldoveneşti din sec. XV şi XVI tn arhivul Braşovului, Bucureşti, 1905 (Extras din „Convorbiri literare", XXXIX).
= Bogdan I., Documente şi regeşte privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ungaria in secolul XV şi XVI, Bucureşti, 1902.
= Bogdan I., Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească in sec. XV şi XVI, I (1413-1508), Bucureşti, 1905.
www.dacoromanica.ro
XI
  Bruckner, Beleuchtung der Denkschrift
  Cipariu, Archivu Cod. Andeg.
  Codex dipl. patrius
  Codex dipl. Poloniae ei Lituaniae
  Costăchescu
  Csdky
  Densuşianu, Mon. Ţ. Făgăraş Die Grundverfassungen D.I.R., B şi D.I.R., C
  N. Docan, Studii
  Documenta Valachorum
  Dreger, Codex Pomeraniae
  D.R.H., B
Eder, Anal. dipl., I
Eder, Observationes
Engel, Geschichte der Moldau und Walachey
Fejir
Fejdr, Genus Joannis Corvini
Fermendzin
Fridvaldszky
Gay
GySrffy, 1, 2
HadtSrtinelmi Kozleminyek Hasdeu, Arh. ist.
Hasdeu, Negru-Vodă Hazai okl.
= Bruckner W., Beleuchtung der dem hohen Abgeordne-tenhause in Pest Uberreichten Denkschrift der angeblich zum Kdnigs-Boden gehdrigen Gemeinden der soge-nannten FilialstUhle Szelistye und Talmatsch, wegen Regelung ihrer staatsrechtlichen Verhăltnisse, Sibiu, 1869.
= Cipariu T., Archivu pentru filologieşi istorie, I, Blaj, 1867.
: = Codex diplomaticus Andegavinensis. Anjoukori okmdny-tăr, II, III, V, Budapesta, 1881 — 1887.
= Codex diplomaticus patrius (Hazai okmdnytdr), I., Gyfir, 1866.
: = (Dogiel M.), Codex diplomaticus regni Poloniae et magni ducatus Lituaniae, I, Vilna, 1758.
= Costăchescu M., Documentele moldoveneşti inainte de Ştefan cel Mare, II, Iaşi, 1932.
—   A kârSsszegi is adorjdni grâf Csdky csaldd tSrtinete. Qkleviltdr, I, Budapesta, 1919.
= Densuşianu N., Monumente pentru istoria Ţării Făgăraşului, Bucureşti, 1885.
= Die Grundverfassungen der Sachsen in SiebenbUrgen, ed. a Il-a, Sibiu, 1839.
= Documente privind istoria României, B, Ţara Românească, veac XIII, XIV şi XV, Bucureşti 1953; C, Transilvania, veac XI—XIII, I—II; veac XIV,
    I-IV, Bucureşti 1951-1955.
-- Docan N., Studii privitoare la numismatica Ţării Româneşti, in „Analele Academiei Române", seria II, tom 32. Mem. secţ. ist., Bucureşti, 1910, p. 459—567.
-   E. Lukinich, Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia usque ad annum 1400 p. Christum, Budapesta, 1941.
= Dreger E., Codex Pomeraniae vicinarumque terrarum diplomaticus, I, Berlin, 1768.
= Documenta Romaniae Historica, B, Ţara Românească, I (1247 — 1500), Bucureşti, 1966.
= Eder J.C., Analecta Diplomatum ad res Ungariae et Transilvaniae illustrandas pertinentium, I, ms. la Muz. Naţ. Magh., Budapesta.
= Eder J.C., Observationes criticae et pragmaticae historiam Transsilvaniae sub regibus Arpadianae et mlxtae propaginis, Sibiu, 1803.
= Engel J.Ch., Geschichte des Ungrischen Reichs und seiner Nebenlănder, tom. IV, 1—2: Geschichte der Moldau und Walachey, Nebst der historischen und statistischen Literatur beyder Lănder, Halle, 1804.
= Fej£r G., Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, III/1-2, IV/1-2, V/3, VI/2, VII/3, VII 1/3, IX/2-5, X/l-8, XI, Buda, 1829-1844.
= Fej£r G., Genus, incunabula et virtus Joannis Corvini de Hunyad, regni Hungariae gubematoris, Buda, 1844.
— Fermendzin P.E., Acta Bosnae potissimum ecclesias-tica = Mon. hist. slav. merid., XXIII, Zagreb, 1892.
= Fridvaldszky J., Reges Ungariae Mariani ex anti-quissimis diplomaţie aliisque mss. conscripti, Viena, 1775.
= Gay J., Les Rigistres de Nicolas III (1278—1280), Paris, 1898.
= Gyorffy G., Adatok a romdnok XIII. szăzadi tortene-tihez is a român ăllam kezdeteihez, în „Tortdnelmi szemle", VII, 1964, nr. 1, p. 1—25 (partea 1), nr. 3—4, p. 537—568 (partea 2).
= Hadtortinelmi Kdzleminyek, III, Budapesta, 1890.
= Hasdeu B.P., Archiva istorică a României, I, Bucureşti, 1865.
= Hasdeu B.P., Negru Vodă (Introducere la Etymolo-gicum Magnum Romaniae, IV), Bucureşti, 1898.
= Nagy I., Deâk F., Nagy Gy., Hazai okleviltdr. Budapesta, *1879.
XII
www.dacoromanica.ro
Holban - Sacerdojeanu Hurmuzaki
Iorga, Geschichte des rumănischen Volkes
Iorga, Studii ţi documente Ivânyi
Jakab, Kol. okl.
Jakâ —Manolescu Kdilay K atona
Kemdny, Dipl. Trans.
Kemdny, Notitia
Knauz, Monument a
Kogălniceanu, Archiva Kukuljevid, Regesta
Kumorowitz, Veszprămi regesztăk
Kurz, Magazin
Laurian, Istoria românilor Mag. ist.
Mdlyusz
Marienburg, Kleine sieb. Geschichte
Miatovici, Reflexuri
Mihâlyi
Mijatovii
Miletii
Miletii-Agura
Mon. Hung. Hist.
Neugeboren
Nicolaescu, A Idea
Nicoalescu, Doc. sl.-rom.
= M. Holban, V. Sacerdoţeanu, Culegere de facsimile pentru Şcoala de Arhivistică, Seria latină, Bucureşti, 1942.
= Hurmuzaki E., Documente privitâre la Istoria românilor, 1/1-2, II/2-3, XV/1, Bucureşti, 1887-1911.
= Iorga N., Geschichte des rumânischen Volkes im Rahmen seiner Staatenbildungen, I, Gotha, 1905.
= Iorga N., Studii ţi documente cu privire la istoria românilor. Li III, XII, Bucureşti, 1901 — 1906.
= Ivânyi B., A Teleki-csaldd gybmrâi leviltâra, Szeged, 1937.
= Jakab E., Okleviltir Kolozsvâr tortinete elsd kotetihez, Buda, 1870.
= Jak6 S. şi Manolescu R., Scrierea latină în evul mediu, Bucureşti, 1971.
= A nagyhăllii Kdllay-csaldd leviltăra, II, Budapesta, 1943.
= Katona S., Historia critica regum Hungariae,tom. V, VI, VII, VIII, X, XI, Buda, 1782-1790.
= Kemdny J., Diplomatarium Transilvanicum, XI; Diplomatarii Transilvaniei appendix, 3, 4; Diplo-matarii Transilvaniei supplementum, II., Mss. la Bibi. Acad., Filiala Cluj-Napoca, Arhiva istorică.
= Kemdny J., Notitia historico-diplomata archivi et lite-ralium capituli Albensis Transilvaniae, I, Sibiu, 1836.
= Knauz E., Monument a ecclesiae Strigoniensis, I, Strigonii, 1874.
= Kogălniceanu M., Archiva românească, I, Iaşi, 1841.
= Kukuljevid I., Regesta documentorum regni Croatiae, Dalmatiae et Slavoniae saeculi XIII, Zagreb, 1896.
= Kumorowitz L.B., VeszprSmi regesztăk /1301 —1387), Budapesta, 1953.
= Kurz A., Magazin filr Geschichte, Literatur und an-dere Denk-und MerkWUrdigkeiten SiebenbUrgens, II, Braşov, 1846.
= Laurian A.T., Istoria românilor. Bucureşti, 1873.
= Magazinu istoricu pentru Dacia, I—III, Bucureşti, 1845-1847.
= Mâlyusz E., Zsigmondkori okleviltir, I, II/l—2, Budapesta, 1951—1958.
= Marienburg L.J., Kleine siebenbUrgische Geschichte zur Unterhaltung und Belehrung, Festa, 1806.
= Miatovici C., Reflexuri sîrbeşti din istoria română, în „Convorbiri literare**, XXXI, 1897.
= Mihâlyi I., Diplome maramureşene din secolul XIV— XV, Sighetul Marmaţiei, 1900.
= Mijatovid C., Srpski odrazei iz rumunske istorije, în „Letopis Matice Srpske**, CLXXXVI, 1896.
= Miletid L., Hobu Hoeu B/taxo-Eb/iaapciazu epaMomu om Epamoev, Sofia, 1896.
= Miletid L. şi Agura D., ffaKO-poMbuumn u maxuama CAaenHCKa nuCMeuocmb‘ în „Sbomik**, Sofia, IX, 1933.
= Monument a Hungariae Historica (Magyar tdrtineti emlikek), seria 1, XXXIII, ed. Thalldczy L. şi Âldâsy A., Budapesta, 1907.
= Neugeboren C., Tentamen indicis diplomatici publici Transsilvaniae periodi regum stirpis Arpadianae, Sibiu, f.a.
= Nicolaescu Şt., Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, fiul lui Mircea Vodă cel Bătrin, Bucureşti, 1922 (Extras din „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie", XVI, 1922)
= Nicolaescu Şt., Documente slavo-romăne cu privire la relaţiile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ardealul în sec. XV ţi XVI, Bucureşti, 1905.
www.dacoromanica.ro
XIII
Nicolăescu-Plopşor, Mgr.j. Dolj
Ortvay
Panaitescu
Pesty, Krassâ
Pesty, Sz6r£ny
Potthast
Pray
Pray, Annal.
Pray, Specimen Puşcariu, Fragmente Puşcariu, Revolta
Raynald, Annal.
Ripolli, Bullarium ordinis Praed. Sbornik
Schlozer, Kritische Sammlungen
Scbuller, Archiv
Sieb. Provinzialblătter
Sieb. Quartalschrift
Smiliklas
Şopron vm.
Streblke, Tabulae Sturdza
Szikely ohl.
Szentpitery
Szentpitery, Okleviltdni Naptdr Szerbia
Szeredai, Series Sztdray
Şchiopul, Contribufiuni Şincai, Hronica Tăutu
= Nicolăescu-Plopşor C., Monografia judeţului Dolj, In „Oltenia". V. 1944. aug. 1.
= Ortvay T., Pesty Fr.. Oklevelek Temesvdrmegye £s Temesvdrvdros tortinetihez, I, Bratislava, 1896.
= Panaitescu P.P., Documentele Ţării Româneşti, Bucureşti. 1938.
= Pesty Fr.. Krassâ vdrmegye tortinete. Okleviltdr, III. Budapesta, 1883.
= Pesty Fr.. A szârinyi bdnsdg is SzOriny vdrmegye tdrtinete, III, Budapesta, 1878.
= Potthast A.. Regesta pontificum Romanorum, I. II. Berlin, 1874—1875.
= Pray G., Dissertationes historico-criticae in annales veteres Hunorum, Avarum et Hungarorum, Viena, 1775.
= Pray G., Annales reguţn Hungariae anno ab Christi CMXCVII ad annum MDLXIV, I-II, Viena. 1764-1765.
= Pray G.. Specimen hierarchiae Hungaricae, I—II, Bratislava şi Kosi&e, 1776—1779.
= Puşcariu I., Fragmente istorice despre boierii din Ţara Făgăraşului, IV, Sibiu, 1907.
= Puşcariu I.. Două documente privitoare la revolta boierilor din Ţara Figiraşilor. Bucureşti, 1910 (Extras din „Analele Academiei Române", Mem. sccţ. ist., seria 2. XXXIII, 1910-1911).
= Raynald O., Annales ecclesiastici ab anno quo desinit cârd. Caes. Baronius MCXCVIII usque ad annum MDXXXIV continuaţi, XIII, Colonia, 1691.
= Ripolli A.. Bullarium ordinis fratrum praedicatorum, I, Roma, 1729.
= Sbornik za narodni umotvorenija nauka » kniHna, XVI-XVII. Sofia. 1901.
= Schldzer A.L., Kritische Sammlungen zur Geschichte der Deutschen in Siebenbiirgen, III, Gdttingen, 1797.
= Schuller J.K., Archiv fUr die Kenntniss von Sieben-btirgens Vorzeit und Gegenwart, I, Sibiu, 1841.
= Siebenbilrgische Provinzialblătter, I —II, Sibiu, 1805 — 1806.
= Siebenbilrgische Quartalschrift, Sibiu, III, 1793; VII, 1801.
= SmiCiklas T., Codex diplomaticus regni Croatiae, Dalmatiae et Slavoniae, V, Zagreb, 1919.
= Nagy I., Şopron vdrmegye tortinete. Okleviltdr, Şopron, 1889.
= Streblke E., Tabulae ordinis Theutonici, Berlin, 1869.
= Sturdza D., Documentele istorice române aflate la Wiesbaden, Bucureşti, 1888.
= Szab6 K.. Szihely okleviltdr, I, Cluj, 1872.
= Szentpitery I., Regesta regum stirpis Arpadianae critico-diplomatica, I, Budapesta, 1923.
= Szentepitery I., Okleviltdni naptdr. Budapesta, 1912.
= Tballdczy L., Âldâsy A., A Magyarorszăg is Szerbia kdzti osszekâttetiseh okleveltdra. 1198—1526, Budapesta. 1907 = Mon. Hung. Hist., Dipl., XXXIII.
= Szeredai A., Series antiquorum et recentiorum episco-porum Transsilvaniae, Alba Iulia, 1790.
= Nagy Gy., A nagymihdlyi is sztdrai grâf Sztdray csalăd okleviltdr a, I, II, Budapesta, 1887 — 1889.
= Şchiopul I., Contribufiuni la istoria Transilvaniei in secolele XII şi XIII, Cluj. 1932.
= Şincai Gh., Opere, I: Hronica românilor, I, Bucureşti, 1967.
= Tăutu A., Fontes, Series III, voi. III: Acta Honorii III et Gregarii IX e regestis vaticanis aliisque fontibus, Vatican, 1950; voi. V/2: Acta romanorum pontificum ab Innocentio V ad Benedictum XI. 1276—1304...,
XIV
www.dacoromanica.ro
Teleki
Teleki, Hunyadiak kora Teutsch u. Firnhdber
Theiner
Theiner, Mon. slav. merid. Tocilescu
Tocilescu, Bucureşti
Târt. Tăr.
Transilvania
Vb.
Venelin
Wadding
Wagner, Collect. gene al., Dec. I Wenzel
Wenzel, Bdnyaszat Wenzel, Codex Wenzel, Stibor
Xenopol
Zichy
Zimmennann, Texte
                                   Vatican, 1954; voi. VII/2: Acta Ioannis XXII (1317-1334)..., Vatican. 1952; voi. IX: Acta Cle-mentis p.p. VI (1342-1352)..., Roma, 1960.
                                = Barabâs S., A râmai szent birodalmi grâjf sziki Teleki csalăd okleviltdr, I, Budapesta, 1895.
                                — Teleki J., Hunyadiak kora Magyarorszăgon, X, Pesta, 1853.
                                = Teutsch G.D. şi Firnhaber F., Vrkundenbuch zurGe-schichte SiebenbUrgens, Viena, 1857 = Fontes Rerum Austriacarum, II. Abth., Bd. XV.
                                = Theiner A., Veter a monumenta historica Hungariam sacram illustrantia, I, Roma, 1859.
                                = Theiner A., Veter a monumenta slavorum meridio-nalium, I, Roma-Zagreb, 1863.
                                = Tocilescu Gr. G., 534 documente istorice slavo-romăne din Ţara Românească şi Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul. 1346—1603, Bucureşti, 1931.
                                s= Tocilescu Gr. G., Cetatea Bucureşti sau Cetatea Dîmboviţei, în „Revista tinerimea română", I, 1898.
                                = TorUnelmi Tăr, Budapesta, 1889, 1897, 1901, 1907.
                                = Transilvania. Foia A sociafiunii transilvane pentru literatura romana şi cultura poporului, Braşov, IV—VI, 1871-1873.
                                = Vrkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Sie-benbttrgen, ed. Zimmennann Fr., Werner C-, Muller G., Gundisch G., I—V, Sibiu, Bucureşti, 1892—1975.
                                = Venelin I., Bjtaxo-EoAzapcKun uau daKo-c/taemcKUjt epaMomt* Petersburg, 1840.
                                = Wadding L., Annales Minorum, edidit Jos. Maria Fonseca, V, Roma, 1731.
                                = Wagner C., Collectanea Genealogico-historica illustrium Hungariae familiarum, Decas I, Buda, 1778.
                                = Wenzel G., Magyar diplomăcziai emlâkek az Anjou-korbâl, I, III, Budapesta, 1874, 1876 = Mon. Hung. Hist., seria IV, voi. I, III.
                                = Wenzel G., Magyarorszdg bdnyăszatdnak kritikai tortinete, Budapesta, 1880.
                                = Wenzel G., Codex diplomaticus Arpadianus conti-nuatus, voi. I—XII, Pesta, 1860 — 1874.
                                = Wenzel G., Stibor vajda. Rletrajzi tanulmdny, in „£rtekez6sek a tdrtgnelmi tudomânyok kordbol", IV, nr. 2, Budapesta, 1874, p. 1—215.
                                = Xenopol A.D., Istoria românilor, III, Bucureşti, f.a.
                                = Codex diplomaticus comitum Zichy, III, VIII, Pesta 1874, Budapesta, 1895.
                                = Zimmennann F., Texte zu den von dem Archiv der Stadt Hermannstadt und der săchsischen Nation heraus-gegebenen „Photographien von Vrkunden aus sieben-btlrgischen Archiven", Sibiu, 1880.
www.dacoromanica.ro
XV
                   REZUMATELE DOCUMENTELOR
        1.        1222 (înainte de mai 7>. Andrei al II-lea, regele Ungariei, întăreşte cavalerilor teutoni ţara Bîrsei şi le acordă mai multe privilegii. Se menţionează hotarele brodnicilor.
        2.        1222 decembrie 19, Lateran. Papa Honoriu al III-lea întăreşte cavalerilor teutoni ţara Bîrsei şi privilegiile acordate de Andrei al II-lea, regele Ungariei. Se menţionează hotarele brodnicilor.
        3.        1223 decembrie 12, Lateran. Papa Honoriu al III-lea porunceşte episcopului Transilvaniei să nu mai supună ţara Bîrsei jurisdicţiei sale. Se menţionează că ordinul cavalerilor teutoni a început să se întindă şi dincolo de munţii Carpaţi.
       4.        1224 aprilie 30, Lateran. Papa Honoriu al III-lea scrie cavalerilor teutoni că ia sub potecţia sa ţara Bîrsei şi „cea de dincolo de munţii Carpaţi". Se fixează obligaţiile locuitorilor faţă de biserica catolică.
        5.        1223 iunie 12, Tivoli. Papa Honoriu al III-lea sfătuieşte pe Andrei al II-lea, regele Ungariei, să restituie cavalerilor teutoni ţara Bîrsei şi cetatea ridicată de aceştia dincolo de munţii Carpaţi.
        6.        1227 iulie 31, Anagni. Papa Grigore al IX-lea numeşte pe arhiepiscopul de Strigoniu legat apostolic în ţara cumanilor şi a brodnicilor, fixîndu-i atribuţiile.
        7.        1231 aprilie 26, Lateran. Papa Grigore al IX-lea sfătuieşte pe Bela, fiul lui Andrei al II-lea, regele Ungariei, să restituie cavalerilor teutoni ţara Bîrsei şi „partea din Cumania ce se află dincolo de munţii Carpaţi".
        8.        1232 august 31, Anagni. Papa Grigore al IX-lea însărcinează pe Iacob, legatul papal in Ungaria, să-l sfătuiască pe Andrei al II-lea, regele Ungariei, să restituie cavalerilor teutoni ţara Bîrsei şi „partea din Cumania ce se află dincolo de munţii Carpaţi".
        9.        1234 noiembrie 14, Perugia. Papa Grigore al IX-lea sfătuieşte pe Bela, fiul şi coregentul lui Andrei al II-lea, regele Ungariei, să-i readucă pe români sub ascultarea episcopului catolic al Cumaniei.
        10.        1247 iunie 2, <A lba Regal ă>. Bela al IV-lea, regele Ungariei, dăruieşte cavalerilor ioaniţi ţara Severinului împreună cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş, precum şi toată Cumania, exceptînd voievodatele româneşti ale lui Litovoi şi Seneslau, din care le acordă jumătate din veniturile regale.
        11.        1230 iunie 23, Gyfir. Menţiunea luptei oştirii transilvănene trimise in ajutorul lui Asan Borilă, ţarul bulgar, cu „trei căpetenii din Cumania".
        12.        1278 octombrie 7, Viterbo. Papa Nicolae al III-lea porunceşte lui Filip, episcop de Fermo, legat papal în Ungaria, să cerceteze situaţia veniturilor episcopiei Milcoviei, distrusă de tătari.
        13.        1283 ianuarie 8. Ladislau al IV-lea, regele Ungariei, dăruieşte mai multe moşii magistrului Gheorghe, pentru serviciile făcute, printre altele, în luptele cu cumanii, bulgarii şi Cu voievodul Litovoi.
        14.        1288 octombrie 6. Magistrul Gheorghe dăruieşte o parte din moşia Del ne comitelui Petru, pentru slujbele sale în timpul luptelor regelui Ladislau al IV-lea cu cumanii şi cu voievodul Litovoi.
        15.        1324 iulie 26. Carol Robert, regele Ungariei, restituie magistrului Martin o moşie, pentru credincioase slujbe. Sînt amintite soliile magistrului Martin în Ţara Românească.
        16.        1325 iunie 18, Vişegrad. Prepozitul bisericii din Tytel adevereşte un protest împotriva lui Ştefan, fiul lui Parabuh, care s-a pronunţat jignitor la adresa lui Carol Robert, regele Ungariei, în conflictul acestuia cu Basarab, voievodul Ţării Româneşti.
        17.        1327 februarie 1, Avignon. Papa Ioan al XXII-lea pune pe dominicanii trimişi împotriva ereticilor sub protecţia lui Basarab, voievodul Ţării Româneşti.
        18.        1329 martie 27. Menţiunea conflictului dintre Carol Robert, regele Ungariei, şi Basarab, voievrc’ul Ţării Româneşti, pentru stăpînirea Severinului.
XVI
www.dacoromanica.ro
       19.        1331 m a r t i e 16, <A 1 b a I u 1 i a>. Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Nicolae şi Martin, fiii lui Blawch, au pierdut in expediţia din Ţara Românească privilegiul privind moşiile Lupu, Curciu şi Şoala, dăruite lor de regele Carol Robert.
       20.        1331 iulie 10, Vişegrad. Carol Robert, regele Ungariei, întărind vechile privilegii ale oaspeţilor din Cluj, aminteşte de pagubele suferite de clujeni în timpul expediţiei sale în Ţara Românească.
       21.        1331 august 5, Avignon. Papa Ioan al XXII-lea felicită pe Carol Robert, regele Ungariei, pentru victoria împotriva tătarilor, compătimindu-1, în acelaşi timp, pentru înfrîngerea de la Posada.
       22.        1332 octombrie 4, Avignon. Papa Ioan al XXII-lea porunceşte arhiepiscopului de Strigoniu să numească pe călugărul Vitus de Monteferreo episcop al bisericii Milcoviei, ale cărei bunuri au fost cotropite de către puternicii din acele părţi.
       23.        1332 noiembrie 2. Carol Robert, regele Ungariei, întăreşte comitelui Nicolae o moşie. Se menţionează lupta dintre Carol Robert şi Basarab, voievodul Ţării Româneşti, in care vicecancelarul Andrei a pierdut pecetea mijlocie.
       24.        1332 noiembrie 22. Menţiunea luptei de la Posada, dintre Carol Robert, regele Ungariei, şi Basarab, voievodul Ţării Româneşti.
       25.        1332 noiembrie 26. Carol Robert, regele Ungariei, întăreşte lui Laurenţiu, corniţele de Zarand, şi fratelui său o moşie. Se menţionează lupta din 1330 dintre regele Carol Robert şi Basarab, fiul lui Tihomir, voievodul Ţării Româneşti.
       26.        1333 ianuarie 2, Vişegrad. Carol Robert, regele Ungariei, scoate pe Marcu, Toma, Fagach şi Ioan din starea de iobagi şi slujitori ai cetăţii Fagach, ca răsplată a slujbelor aduse de rudele lor, în timpul expediţiei împotriva lui Basarab, voievodul Ţării Româneşti.
       27.        1333 septembrie 19, Vişegrad. Elisabeta, regina Ungariei, porunceşte comitelui de Szepes şi Ujvâr să repună pe văduva lui Dema în stăpînirea moşiei Bolug, pînă se va afla dacă fiul ei trăieşte sau a murit în Ţara Românească.
       28.        1334 iunie 2. Carol Robert, regele Ungariei, întăreşte lui Nicolae şi Ioan dreptul de a lua vamă lingă cetatea lor Segvar şi la satul lor Bylge, ca răsplată pentru serviciile tatălui lor in timpul luptei cu Basarab, voievodul Ţării Româneşti.
       29.        1335 mai 19. Menţiunea expediţiei lui Carol Robert, regele Ungariei, în Ţara Românească.
       30.        1336 <după noiembrie 11). Menţiunea expediţiei lui Carol Robert, regele Ungariei, în Ţara Românească.
       31.        < 1344— 1350) august 27, Severi n. Magistrul Nicolae, protonotarul lui Ştefan Lackfi, voievodul Transilvaniei, aflat în slujba regelui la Severin, roagă pe Ştefan, socrul său, şi pe Ladislau, fratele său, să aibă grijă de gospodăria sa şi a lui Grigore.
       32.        1345 octombrie 17, Avignon. Papa Clement al Vl-lea informează pe Ludovic I, regele Ungariei, că mai mulţi români din Transilvania, Ţara Românească şi Sirmiu au trecut la catolicism.
       33.        1346 aprilie 9, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte lui Micu Românul şi fraţilor săi privilegiul regelui Carol Robert, din 22 septembrie 1326. Este menţionată pierderea peceţii mijlocii în expediţia din Ţara Românească, in 1330.
       34.        1347 martie 29, Avignon. Papa Clement al Vl-lea porunceşte arhiepiscopului de Calocea să-l sfinţească pe Toma de Mintiu ca episcop de Milcov.
       35.  1347 iunie 30. Menţiunea expediţiei regelui Carol Robert în Ţara Românească.
       36.        1351 martie 30, <A 1 b a Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că nobilii Ladislau şi Mihail, fiii lui Ioan, au protestat împotriva magistrului Lach, corniţele secuilor, care le-a cotropit o parte din moşia Petrisat, in timpul expediţiei regelui Carol Robert in Ţara Românească.
       37.        1351 aprilie 24, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte mai multe moşii magistrului Kolus, ca răsplată a slujbelor sale credincioase, şi, mai ales, pentru serviciile aduse tatălui său, regele Carol Robert, in timpul expediţiei împotriva lui Basarab, voievodul Ţării Româneşti.
       38.        1355 februarie 18. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte lui Dumitru, episcopul de Oradea, privilegiul regelui Carol Robert, din 14 octombrie 1326, privind donaţia moşiei Zuhna. Se menţionează soliile episcopului Dumitru la Basarab, voievodul Ţării Româneşti, cu prilejul tratativelor de pace.
       39.        1358 iunie 28, Buda Veche. Ludovic I, regele Ungariei, acordă braşovenilor liberă trecere pentru negoţul lor in Ţara Românească, intre riurile Prahova şi Buzău.
       40.        1359 august 29. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte fiilor lui Ladislau, boieri pribegi din Ţara Românească, moşiile Recaş şi Chizătău, ca răsplată pentru slujbele lor credincioase.
       41.        1360 martie 20. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Dragoş, fiul lui Gyula, din Maramureş, mai multe sate româneşti, pentru slujbele făcute regelui, mai ales in Moldova.
2 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
XVII
        42.        1365 ianuarie 5, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte demnitarilor s&i din comitatul Ung să cheme pe toţi oştenii comitatului la expediţia impotriva lui Vladislav, voievodul Ţării Româneşti.
        43.        1365 februarie 2. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte voievodului mara-mureşan Bale şi fraţilor săi moşia Cuhea, ca răsplată pentru slujbele credincioase făcute regalităţii fn Moldova.
        44.        1366 octombrie 10, Orşova. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Petru de Oarda, vicevoievodul Transilvaniei, să hotărnicească moşule Aciliu, Tilişca, Săcel şi Orlat, dinspre păminturile aflate sub stăpinirea lui Vladislav, domnul Ţării Româneşti.
        45.        1366 noiembrie 24, <A1 ba I u 1 i a). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că şi-a trimis omul de mărturie la hotărnicirea moşiilor Orlat şi Săcel, dinspre ţinuturile lui Vladislav, domnul Ţării Româneşti.
        46.        1368 ianuarie 20. Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, stabileşte negustorilor din oraşul şi districtul Braşov vămile pe care le vor plăti in ţara sa.
        47.        <1368) martie 26, Zantou. Ludovic I, regele Ungariei, inştiinţează pe Benedict, banul Bulgariei, despre trimiterea magistrului Nicolae in solie la Vladislav, voievodul Ţării Româneşti.
        48.        <1368) martie 26, Zantou. Ladislau, palatinul Ungariei, scrie lui Benedict, banul Bulgariei, să se sfătuiască cu magistrul Nicolae, solul regelui Ludovic la Vladislav, voievodul Ţării Româneşti.
        49.        1368 iunie 22, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, acordă scutire de vamă negustorilor „domnului Dumitru, principele tătarilor", urmind ca negustorii braşoveni să se bucure de acelaşi drept in ţara lui Dumitru.
        50.        <1368) iulie 17, L i g e t. Ludovic I, regele Ungariei, inştiinţează pe Benedict, banul Bulgariei, că Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, va trimite provizii la Vidin.
        51.        1368 septembrie 14, <Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte aminarea hotărnicirii moşiei Keer, din pricina expediţiei regelui Ludovic impotriva lui Vladislav, voievodul Ţării Româneşti.
        52.        1368 septembrie 16, <Clu j-M ă n ă ş t u r>. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Nicolae, fiul lui Ioan, fiul lui Gyula de Giula, a zălogit părţile sale din moşiile Giula şi Deuşu, pentru 80 de florini, in vederea participării la oastea regească ridicată impotriva lui Vladislav, voievodul Ţării Româneşti.
        53.        < 1368) octombrie 17, Vidin. Petru Himfi, banul Bulgariei, roagă pe fratele său, Benedict, căpitanul Vidinului şi al Bulgariei, să intervină ca Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, să-i trimită in ajutor trei sau patru banderii.
        54.        1369 august 29, D o m 6 s. Ludovic I, regele Ungariei, anunţă pe Petru, banul Bulgariei, că a eliberat pe ţarul de Vidin sub chezăşia lui Vladislav, voievodul Ţării Româneşti.
        55.        <c i r c a 1369 septembrie. Caransebeş). Obştea cnezilor şi a altor români din districtul Sebeş roagă pe banul Benedict să-i scutească de darea de 300 de florini, pe care n-o pot achita. Se menţionează expediţia lui Ludovic I, regele Ungariei, impotriva Ţării Româneşti.
        56.        1369 noiembrie 25, Argeş. Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, sfătuieşte preoţimea catolică din ţara lui să primească cu cinste pe episcopul catolic, venit ca locţiitor al lui Dumitru, episcopul Transilvaniei.
        57.        1370 ianuarie 19, Vişegrad. Menţiunea lăsării la vatră a oastei lui Ludovic I, regele Ungariei, ridicată impotriva lui Vladislav, voievodul Ţării Româneşti.
        58. < 1371 —1372). Lista lucrătorilor trimişi la construirea cetăţii Orşova.
        59. 1372 mai 8. Menţiunea unui act de la Vladislav, voievodul Ţării Româneşti pentru muntele Nemaia.
        60.        1372 iulie 15, Argeş. Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, dăruieşte magis. trului Ltiislau de Djp:a tirgul Şercaia şi satele Veneţia, Cuciulata, Hoghiz şi Dopca.
        61.        1373 martie 16, Vişegrad. Ludovic, regele Ungariei,porunceşte soţiei comitelui de Timiş să oprească la Orşova aducerea sării din Ţara Românească.
        62.        1374 aprilie 15, Vişegrad. Menţiunea expediţiei lui Ludovic, I, regele Ungariei, impotriva lui Vladislav, voievodul Ţării Româneşti.
        63.        <1374) iulie 6, Zvolen. Ludovic I, regele Ungariei, scrie lui Benedict, corniţele de Timiş, că au sosit nişte boieri fugari din Ţara Românească.
        64.        1376 iunie 19, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte fiilor lui Voicu moşia Bolvaşniţa din ţinutul Mehadia, revenită regelui în urma necredinţei lui Ladislau, fiul lui Lehach, care a fugit in Ţara Românească.
        65.        1377. Ludovic I, regele Ungariei, înnobilează pe Nicolae, fiul lui Blasiu, pentru slujbele credincioase făcute in ţara lui Basarab şi in războiul cu lituanii.
XVIII
www.dacoromanica.ro
         66.       1377 ociombr’ie 30, Zvolen. Ludovic I, regele Ungariei, făgăduieşte magistrului Benedict o moşie, drept răsplată pentru serviciile lui şi ale fratelui său Petru, care a murit în expediţia din Ţara Românească.
         67.       1377 noiembrie 19, Zvolen. Ludovic I, regele Ungariei, confirmînd braşovenilor stăpînirea mai multor sate, menţionează intenţia sa de a aduce Ţara Românească sub puterea sa.
         68.       1382 martie 1, Cîmpulung. Grigore, episcopul Severinului şi al Ţării Româneşti, ridică pe Ioan, fiul lui Valentin de Valea Crişului, la rangul de subdiacon.
         69.       1382 martie 14, Pyspuky. Ludovic I, regele Ungariei, interzice negustorilor străini tranzitul mărfurilor de la Sibiu in Ţara Românească.
         70.       1383 ianuarie 13, Cristian. Judele şi obştea oraşului şi scaunului Sibiului adeveresc învoiala făcută între ei şi românii dimprejur, răsculaţi. Se menţionează moartea unui român din Ţara Românească şi gloaba împăcării cuvenită pentru uciderea unor femei şi bărbaţi din Ţara Românească.
         71.       1384 martie 3, Mitroviţa. Elisabeta, regina Ungariei, interzice negustorilor străini activitatea comercială pe teritoriul Sibiului şi tranzitul mărfurilor spre Ţara Românească.
         72.       1387 iunie, 5, B u d a. Sigismund, regele Ungariei, întăreşte actul reginei mame, Elisabeta, din 3 martie 1384, privitor la negoţul negustorilor străini pe teritoriul Sibiului şi spre Ţara Românească.
         73.       < 1390 —1400>. Mircea cel Bătrîn, domnul Ţării Româneşti, întăreşte lui Ion şi altora satul Braniştea Urăşiei, ocină la Vadul Şercaiei şi o stînă în muntele Lereştilor, scutite de dări şi slujbe.
         74.       1390 ianuarie 17, Timişoara. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte braşovenilor să împiedice pe negustorii din afara Transilvaniei să treacă cu mărfurile lor spre Ţara Românească, in pofida privilegiului acordat sibienilor.
         75.       1390 ianuarie 20, L u b 1 i n. Mircea cel Bătrîn, voievodul Ţării Româneşti, încheie un tratat de alianţă cu Vladislav, regele Poloniei, împotriva lui Sigismund, regele Ungariei.
         76.       1390 martie 16, B u d a. Sigismund, regele Ungariei, întăreşte ca danie nouă lui Petru, fiul lui Dees, cnezul de Temesel, moşiile Crivina şi Patak. Se menţionează incursiunea lui Dan I, voievodul Ţării Româneşti, în ţinutul Mehadia.
         77.       1390 noiembrie 4, Vişegrad. Menţiunea oştii regeşti ce urma să plece in Moldova.
         78.       1391 iulie 6, Lwof. Mircea cel Bătrîn, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte tratatul de alianţă şi ajutor încheiat cu Vladislav, regele Poloniei, împotriva lui Sigismund, regele Ungariei, şi a altor duşmani.
         79.       1391 (6900) decembrie 27, Argeş. Mircea cel Bătrîn, voievodul Ţării Româneşti, dăruieşte lui Stanciul egumenul şi fratelui său Călin ocina Scorei, pe care o scuteşte de orice fel de dări.
         80.       1394 mai 26, B u d a. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte magistrului Gheorghe de Beclean ca în solia sa la Mircea, voievodul Ţării Româneşti, să transmită ceea ce îi va comunica Frank, voievodul Transilvaniei.
         81.       1395 ianuarie 30, fn Moldova, fnaintea satului Piatra lui Crăciun. Menţiunea expediţiei lui Sigismund, regele Ungariei, în Moldova.
         82.       1395 februarie 3, în faţa Cetăţii Neamţului. Sigismund, regele Ungariei, iartă pe magistrul Ioan, fiul lui Nicolae de Binţinţi, de pedeapsa cu moartea, deoarece a participat la expediţia din Moldova.
         83.       1395 februarie 9, Vişegrad. Menţiunea expediţiei lui Sigismund, regele Ungariei, în Moldova.
         84.       1395 februarie 12, Braşov. Menţiune în legătură cu expediţia lui Sigismund, regele Ungariei, fn Moldova.
         85.       1395 februarie 14, Braşov. Sigismund, regele Ungariei, donează nobililor de Ciacova, participanţi la expediţia împotriva lui Ştefan, voievodul Moldovei, cetatea Adrian şi tirgul Sălard, primind în schimb moşiile Ciacova şi Cebza şi cetăţile Ciacova şi Kuesd.
         86.       1395 februarie 18. Sigismund, regele Ungariei, acordă mai multe privilegii negustorilor braşoveni, cu privire la transportul mărfurilor, ca răsplată pentru serviciile făcute regalităţii în mai multe ocazii şi mai ales în expediţia împotriva lui Ştefan, voievodul Moldovei.
         87.       1395 martie 7, Braşov. Mircea cel Bătrîn, voievodul Ţării Româneşti, încheie cu Sigismund, regele Ungariei, un tratat de alianţă.
         88.       1395 martie 7, Braşov. Sigismund, regele Ungariei, întăreşte pentru oraşul Braşov privilegiul regelui Ludovic I, din 28 iunie 1358, cu privire la libertatea comerţului în Ţara Românească.
         89.       1395 martie 7, Braşov. Sigismund, regele Ungariei, întăreşte pentru orăşenii şi oaspeţii din Braşov privilegiul regelui Ludovic I, din 19 noiembrie 1377, cu privire la supunerea mai multor sate oraşului Braşov şi la libertatea negoţului în Ţara Românească.
www.dacoromanica.ro
XIX
        90.        1395 martie 7, Braşov. Sigismund, regele Ungariei, scuteşte pe Ioan, fiul lui Iacob de Bod, şi pe Petru şi Ladislau, fiii lui Nicolae, de orice dare, ca răsplată pentru meritele lor în expediţia împotriva lui Ştefan, voievodul Moldovei.
        91.        1395 martie 11, Codlea. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte lui Ştefan, corniţele secuilor, să nu mai îngăduie ca negustorii din părţile Transilvaniei, mai ales cei din Sibiu şi Braşov, să fie supuşi la plata tricesimei pentru mărfurile pe care ei le aduc din Ţara Românească.
        92.        1395 martie 11, Codlea. Sigismund, regele Ungariei, dăruieşte lui Ştefan de Kanizsa, corniţele secuilor, ca răsplată a serviciilor făcute in expediţia din Moldova, toate moşiile lui Ioan de Ormânhida.
        93.        1395 aprilie 6, Petermonostura. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte lui Grigore de Beclean, cavaler al curţii regeşti, să plece in expediţie cu oastea regească, care urma să lupte împotriva turcilor în Ţara Românească, şi să supravegheze dreapta împărţire a soldelor.
        94.        1395 iulie 6, lingă Cîmpulung. Din tabăra militară de lingă Cîmpulung, Sigismund, regele Ungariei, porunceşte locuitorilor din Cristian să dea ascultare şi supunere hri Ioan, fostul jude de Sibiu.
        95.        1395 august 25, lingă Severi n. Din tabăra militară de lingă Severi n, Sigismund, regele Ungariei, porunceşte conventului din Cluj-Mănăştur să pună mai mulţi nobili în stăpînirea a 11 moşii din comitatul Dăbîca.
        96.        1396 ianuarie 7, Braşov. Menţiunea expediţiei lui Sigismund, regele Ungariei, în Moldova.
        97.        <1396> martie 21, sau <1397> aprilie 10, Gilău. Maternus, epicopul Transilvaniei, cere sfatului oraşului Sibiu să numească un cunoscător al limbii române, care să-l însoţească pe solul regelui Sigismund la Vlad voievodul.
        98.        1397 martie 23, Braşov. Menţiunea expediţiei lui Sigismund, regele Ungariei, în Moldova.
        99.        1397 iunie 6, Strigoniu. Sigismund, regele Ungariei, înşirînd faptele de vitejie ale lui Nicolae şi Ioan de Gara, aminteşte că, întorcîndu-se de la Nicopolul Mic, a avut o ciocnire la locul numit Posada, cu „mulţimea românilor".
        100.        1397 decembrie 8, Timişoara. Menţiunea expediţiilor lui Sigismund, regele Ungariei, în Moldova şi Ţara Românească, în anul 1395.
        101.        1397 decembrie 8, <T i m i ş o a r a>. Sigismund, regele Ungariei, confirmă lui Ştibor, voievodul Transilvaniei, toate daniile, ca răsplată pentru slujbele sale militare în Bulgaria şi în Ţara Românească.
        102.        1398 mai 22, Dej. Juzii nobililor din comitatul Solnocul Interior adeveresc că Iacob zis Toth este doar împuternicitul lui Ioan, fiul lui Costea, slujbaşul lui Ştefan, voievodul Moldovei, şi, ca atare, nu poate să-l reprezinte pe voievod.
        103.        < 1399 — M06). Menţiunea unui act de la Mire ea cel Bătrîn, voievodul Ţării Româneşti, prin care întăreşte lui Costea ocinele Viştea de Jos, Viştea de Sus, jumătate din Arpaşul de Jos, precum şi mai multe sălaşe de ţigani.
        104.        1399 ianuarie 23. Menţiunea stăpînirii de către Mircea, voievodul Ţării Româneşti, a domeniului cetăţii Bologa, numită altfel şi cetatea Huedin.
        105.        1399 martie 23. Sigismund, regele Ungarifei, porunceşte comitelui Ioan de Pâsztd să se pregătească pentru a merge în ajutorul Iui Mircea cel Bătrîn.
        106.        1400 (6908) iulie 20, Argeş. Mircea cel Bătrîn, voievodul Ţării Româneşti, dăruieşte lui Micul şi lui Stoia, pentru credincioasă slujbă, jumătate din satul Mîndra, în ţara Făgăraşului.
        107.        1401 februarie 17. Menţiunea expediţiilor lui Sigismund, regele Ungariei, în Moldova şi Ţara Românească.
        108.        1404 aprilie 4, Pojon. Menţiunea expediţiei lui Sigismund, regele Ungariei, în Ţara Românească.
        109.        1404 aprilie 16, Pojon. Sigismund, regele Ungariei, scrie lui Filip, ducele Burgundiei, despre situaţia generală a regatului, informîndu-1 că voievozii Ţării Româneşti şi Moldovei fac parte din alianţa constituită împotriva turcilor.
        110.        1404 noiembrie 1, Suceava. Ulrich Pergawer şi Jurj, vistierul voievodului Moldovei, scriu lui Fabian, judele Bistriţei, in legătură cu cîţiva datornici.
        111.        1406 decembrie 7, Levoia. Sigismund, regele Ungariei, dăruieşte cu titlul de nouă danie moşiile Apşa de Sus, Apşa de Mijloc şi a treia parte a moşiei Apşade Jos lui Ioan, Vanna şi Vancea, deoarece privilegiile anterioare au ars cu ocazia invaziei moldovenilor.
        112.        1408 iulie 12. Menţiunea expediţiei lui Sigismund, regele Ungariei, în Ţara Românească, în anul 1395.
        113.        1410 mai 8, Sîntimbru. Ladislau de Nădab, vicevoievodul Transilvaniei' amină o pricină, din cauza expediţiei pornite împotriva românilor.
XX
www.dacoromanica.ro
         114.        1410 noiembrie 25, B a c h i a. Sigismund, regele Ungariei, întăreşte lui Ioan de Dăbîca moşia Inakhaza, deoarece a participat la luptele cu turcii în Ţara Românească şi la cruciada de la Nicopole.
         115.         1411 mai 17, Giurgiu. Mircea cel Bătrin, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte tratatul de alianţă încheiat cu Vladislav, regele Poloniei.
         116.         1412 martie 23, Caşovia. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte braşovenilor să respecte privilegiile date negustorilor din Sibiu in legătură cu comerţul negustorilor străini spre Ţara Românească.
         117.        1412 iulie 21, Bistriţa. Ştibor, voievodul Transilvaniei, întăreşte mărturiile date de districtul Bistriţei şi de alţii, privind vămile, care se plătesc din vechime la Rodna, pentru comerţul cu Moldova.
         118.         1412 septembrie 7, Braşov. Ştibor, voievodul Transilvaniei, confirmă prevederile stabilite de braşoveni, privind taxele vamale percepute negustorilor care merg în Ţara Românească.
         119.         1412 septembrie 18, Sibiu. Ştibor, voievodul Transilvaniei, porunceşte lui Mihail de Nadeş, corniţele secuilor, şi vameşilor săi să nu mai perceapă moldovenilor dări la Braşov şi să le plătească pagubele pricinuite.
         120.        1413 (6921) august 6, Cî mp ul ung. Mircea cel Bătrin, domnul Ţării Româneşti, reînnoieşte privilegiul de comerţ dat braşovenilor de înaintaşii săi.
         121.         1413 august 25, Cîmpulung. Mircea cel Bătrin, domnul Ţării Româ-. neşti, acordă negustorilor braşoveni un privilegiu privind comerţul lor în şi prin Ţara Românească.
         122.         <1418 — 1420). Mihail , domnul Ţării Româneşti, porunceşte vameşilor din Cetatea Dîmboviţei, de la Rucăr şi de la Bran să se poarte bine cu braşovenii, pentru ca aceştia să nu i se mai plîngă lui sau regelui Ungariei.
         123.        <1418 —1420>. Mihail, domnul Ţării Româneşti, scrie braşovenilor în legătură cu modul de încasare a datoriilor ce le au supuşii săi la Braşov.
         124. 1418 mai 29, Curtea de Argeş. Mihail, voievodul Ţării Româneşti, înnoieşte locuitorilor din Cisnădie dreptul de a-şi paşte oile în munţii din ţara sa.
         125.         1418 iulie 14, H a g e n a u. Sigismund, regele Ungariei, acordă liberă trecere prin ţara sa călugărilor de la Vodiţa, poruncind supuşilor săi să nu-i tulbure, ci să-i ajute.
         126.        1419 iunie 5, Caşovia. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte secuilor din scaunele Sepsi şi Kezdi să nu împiedice pe locuitorii din ţara Bîrsei să treacă cu mărfurile lor spre Moldova.
         127.         1419 iunie 7, Caşovia. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte lui Mihail de Nadeş, corniţele secuilor, să nu permită să se ia nici o vamă de la locuitorii din Braşov, Cristian şi Codlea. Se menţionează încălcările libertăţilor acestora de către castelanii cetăţii Bran, rinduiţi de către Mircea şi Mihail, voievozii Ţării Româneşti.
         128.         < 1419> septembrie 29, Oradea Mare. Sigismund, regele Ungariei, făgăduieşte poporului din Ţara Românească dreptul de a-şi păstra credinţa şi legea veche.
         129.         <1419> octombrie 28, Vodiţa. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte dregătorilor săi să nu se atingă de călugării mănăstirilor Vodiţa şi Tismana. Le întăreşte dreptul de a-şi păstra legea şi credinţa veche.
         130.        1419 noiembrie 12, Severin. Sigismund, regele Ungariei, întăreşte pentru Tatul, fiul lui Mihail de Ilhocz, actul său din 27 iunie 1410.
         131.         1420 martie 8, Sîntimbru. Lorand Lepes, vicevoievodul Transilvaniei, scrie conventului din Cluj-Mănăştur să cerceteze plîngerea lui Benedict şi Ştefan de Ghidfalău împotriva oamenilor lui Ladislau de Angheluş, care, printre altele, au luat de la un iobag al lor 40 de ducaţi în moneda Ţării Româneşti.
         132.         1420 iulie 25, J d i o a r a. Sigismund de Losoncz, castelanul cetăţilor Severin, Orşova, Mehadia, Sebeş şi Jdioara, dăruieşte lui Bogdan, fiul lui Nicolae, fiul lui Măgoia, cnezatele moşiilor Magoyafalva, Răchita şi Stremptura, din districtul Comiat, ca răsplată a serviciilor făcute în lupta cu turcii, sub cetatea Severin.
         133.         1421 (6929) mai 17. Radu Praznaglava, domnul Ţării Româneşti, încheie un tratat de pace şi alianţă cu Braşovul şi Ţara Bîrsei.
         134.         1421 (6930) noiembrie 21, Tîrgovişte. Radu Praznaglava, domnul Ţării Româneşti, reînnoieşte privilegiul comercial al braşovenilor.
        135.         <D u p ă 1421 noiembrie 21 — 1422 septembrie). Radu Praznaglava, domnul Ţării Româneşti, confirmă braşovenilor, rîşnovenilor şi ţării Bîrsei privilegiile comerciale ce le aveau de mai înainte.
        136.        1422 (6931) octombrie 23, Tîrgovişte. Dan al II-lea, domnul Ţării Româneşti, confirmă braşovenilor privilegiile comerciale anterioare.
        137.         <D u p ă 1422 octombrie 23>. Dan al II-lea, domnul Ţării Româneşti, confirmă privilegiile comerciale ale braşovenilor şi indică vameşilor de la Dîmboviţa şi Rucăr taxele vamale.
        138.         <D u p ă 1422 octombrie 23>. Dan al II-lea, domnul Ţării Româneşti, confirmă braşovenilor privilegiile comerciale, indicind vameşilor din Prahova taxele vamale.
XXI
www.dacoromanica.ro
       139.        1423 iulie 1. (Cluj-Mănăştur). Pregătiri in Transilvania în vederea campaniei din Ţara Românească. împotriva turcilor.
       140.        1424 iulie 10. B u d a. Sigismund. regele Ungariei, dăruieşte moşia Hopîrta. din comitatul Alba. lui Ladislau zis Forro şi rudelor sale. pentru serviciile aduse în luptele cu turcii în Ţara Românească şi în Transilvania.
       141.        1424 noiembrie 10. Tîrgovişte. Dan al II-lea. voievodul Ţării Româneşti. acordă locuitorilor din Braşov privilegii comerciale şi stabileşte vămile pe care trebuie să le plătească.
       142.        < 1424> noiembrie 10. Tîrgovişte. Dan al II-lea. domnul Ţării Româneşti. acordă braşovenilor un nou tarif vamal, mai scăzut.
       143.        (După 1424 noiembrie 10>. Dan al II-lea. domnul Ţării Româneşti, indică vameşilor de la Rucăr şi Dîmboviţa tariful vamal pentru braşoveni.
       144.        <1424 după noiembrie 10— 1431>. Dan al II-lea. domnul Ţării Româneşti. acordă un privilegiu comercial tîrgoviştenilor.
       145.        <1425—1427>. Radu Praznaglava. domnul Ţării Româneşti, scrie braşovenilor că a desfiinţat vama de la Cîmpulung.
       146.        1425 aprilie 4. Alba Regală. Sigismund. regele Ungariei, porunceşte lui Dan al II-lea. voievodul Ţării Româneşti, să nu impună cu forţa oraşului Braşov şi ţării Bîrsei să primească ducatul ca monedă.
       147.        1426. Menţiunea tratatului de alianţă defensivă între Sigismund. regele Ungariei, şi Dan al II-lea. voievodul Ţării Româneşti.
       148.        1426 februarie 3. Pojon. Sigismund. regele Ungariei, porunceşte castelanilor din Bran să nu ia dări nedrepte de la negustorii din Ţara Românească care se duc spre Braşov şi să nu vatăme pe locuitorii Braşovului în libertăţile lor.
       149.        1426 mai 8, Tata. Sigismund. regele Ungariei, dăruieşte urmaşilor lui Nicolae de Chaak. fostul voievod al Transilvaniei, o parte din moşia Peterd. pentru serviciile credincioase şi faptele de vitejie, săvîrşite de tatăl lor în luptele cu turcii, in Ţara Românească şi în Transilvania.
       150.        1426 septembrie 5. Buda. Sigismund. regele Ungariei, scrie palatinului Ungariei să amine un duel. deoarece unul dintre participanţi urma să plece cu oastea regească spre Ţara Românească.
       151.        1426 noiembrie 5. Lipova. Sigismund. regele Ungariei, dă dispoziţii primarului şi judelui din Sibiu şi celorlalţi comandanţi ai oastei ridicate în ajutorul lui Dan al
II-lea. voievodul Ţării Româneşti.
       152.        1426 decembrie 26. Braşov. Sigismund. regele Ungariei, acordă anumite libertăţi locuitorilor din Breţcu. în schimbul obligaţiei de a păzi hotarele dinspre Moldova.
       153.        1427 ianuarie 25. Rîşnov. Ştefan de Rozgony. comite de Gy6r. scrie văduvei lui Ladislau zis Tytews de Bakmonostra despre pătrunderea oastei maghiare, cu don Pedro de Portugalia şi voievodul Dan al II-lea.în Ţara Românească.
       154.        < 1427 aprilie — mai). Dan al II-lea. domnul Ţării Româneşti, scrie braşovenilor că. domnind pacea în ţară. pot veni din nou în afaceri de comerţ.
       155.        1427 aprilie 2. Cîmpulung. Sigismund. regele Ungariei, porunceşte capit-lului din Gy6r să amine judecarea pricinii dintre Ştefan de Losoncz şi Ieronim zis Kolos de Nima. deoarece primul se afla cu oastea regelui în Ţara Românească.
       156.        1427 aprilie 4. Cîmpulung. Menţiunea oraşului Cîmpulung. într-un act al lui Sigismund. regele Ungariei.
       157.        1427 aprilie 6, Cîmpulung. Menţiunea luptelor din Ţara Românească dintre Dan al II-lea şi Radu Praznaglava.
       158.        1427 mai 19. Feldioara. Sigismund. regele Ungariei, dăruieşte lui Albert de Valea lui Mihai. priorul Auranei. mai multe moşii în comitatele Cenad. Caraş şi Timiş, pentru serviciile aduse regatului mai ales în timpul luptelor cu turcii în Ţara Românească.
       159.        1427 iunie 1. Măgheruş. Sigismund. regele Ungariei, amină procesele familiarilor lui Ioan de Bathmonostra. care se pregătesc pentru expediţia regelui în Ţara Românească, împotriva turcilor.
       160.        1427 iunie 19. Braşov. Menţiunea unei incursiuni turceşti în ţara Bîrsei şi a expediţiei lui Sigismund. regele Ungariei. în Ţara Românească în anul 1427.
       161.        1427 iulie 2. Rîşnov. Menţiunea luptelor din Ţara Românească, dintre Radu Praznaglava şi Dan al II-lea. în sprijinul căruia au luptat şi trupe din Transilvania şi Ungaria.
       162.        1427 iulie 7. Rîşnov. Sigismund. regele Ungariei, dăruieşte lui Ioan de Maroth. banul de Ma5va. tîrgul Velike din Slavonia, ca răsplată pentru serviciile aduse în Ţara Românească. în luptele cu turcii şi cu Radu Praznaglava.
       163.        1427 iulie 9. Sîntimbru. Menţiunea participării transilvănenilor la luptele cu turcii în Ţara Românească. în anul 1427.
XXII
www.dacoromanica.ro
       164.       1428 aprilie 28, Sibiu. Cele şapte scaune int&resc hot&rirea dată de Albul, vornicul lui Dan al II-lea, voievodul Ţârii Româneşti, în pricina dintre Apoldul de Sus şi românii din Aciliu.
       165.       1428 iulie 6, Cuvin. Menţiunea pierderii peceţii regale în expediţia lui Carol Robert, regele Ungariei, în Ţara Românească, în 1330.
       166.       < 1428 septembrie; 1429 mai — 1430 septembrie). Dan al II-lea, domnul Ţării Româneşti, cere pîrgarilor din Braşov să pedepsească pe cei din Bran, care fac multe nedreptăţi supuşilor săi.
       167.       1428 septembrie 11, Ilidia. Gaspar Slik, protonotarul regelui Sigis-mund, informează magistratul din Frankfurt pe Main despre luptele regelui cu turcii; în ultima luptă cu turcii au murit 200 de oameni din Ţara Românească.
       168.       <După 1428 septembrie). Dan al II-lea, domnul Ţării Româneşti, cere pîrgarilor din Braşov să interzică vama de curînd înfiinţată la Bran.
       169.       <1428> octombrie 28, Bratislava. Sigismund, regele Ungariei, întăreşte mănăstirilor Vodiţa şi Tismana toate daniile şi privilegiile lor anterioare.
       170.       1429 iunie 21, Pojon. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte comiţilor secuilor, lui Nicolae şi lui Pelbart de Oarda să cerceteze plîngerea locuitorilor din Baia Mare împotriva silniciilor lui Sandrin, fiul lui Drag de Beltiug; printre altele, este menţionat furtul unui mare număr de boi de la un om venit din Moldova.
       171.       1429 octombrie 19, Feldioara. Menţiunea lui Nicclae de Mcldova, într-un act notarial din Transilvania.
       172.       1430 martie 19, Tirnavia. Menţiune despre un fiu al lui Mircea cel Bătrîn, crescut la curtea lui Sigismund, regele Ungariei.
       173.       <1430 d e c e m b r i e — 1431 ianuarie.). Vlad Dracul voievod reproşează braşovenilor că îi persecută slugile, puse să supravegheze marginile înspre Ţara Românească.
       174.       1431 ianuarie 28, Tîrgovişte. Dan al II-lea, voievodul Ţării Rcmâ-neşti, întăreşte privilegiul acordat negustorilor din Braşov de către Mircea cel Bătrîn, la 25 august 1413.
       175.       1431 (6939) ianuarie 30, Tîrgovişte. Dan al II-lea, domnul Ţării Româneşti, confirmă braşovenilor şi Ţării Bîrsei privilegiul comercial acordat de Mircea cel Bătrîn, stabilind totodată o taxă de trei la sută pentru mărfurile de tranzit.
       176.       <1431 după ianuarie 30). Dan al II-lea, domnul Ţării Româneşti, scrie tîrgurilor şi vămilor ţării că a reînnoit privilegiul comercial al braşovenilor şi al negustorilor săi.
       177.       <1431 februari e). Coico logofăt se plînge braşovenilor că nu i-au dat darurile promise, cu toate că el le-a făcut două cărţi, aşa cum le-au dorit.
       178.       < 1431 februarie — decembri e>. Jupan Voico (vornic) roagă pe braşoveni să-i trimită o şubă de postav, pe care o va plăti după ce domnul său, Vlad Dracul, va lua tronul.
       179.       1431 februarie 8, Nttrnberg. Scrisoare cuprinzînd libertăţile acordate de Vlad Dracul călugărilor minoriţi, care vor propaga credinţa catolică în Ţara Românească.
       180.       1431 iunie 14, Tîrgovişte. Alexandru Aldea, voievodul Ţării Româneşti, cere cunoscuţilor şi prietenilor săi din Ungaria să-l prindă pe fugarul grec Femiano şi să-l predea lui Ioan de Cîmpulung.
       181.       1431 iulie 2, Turia de Jos. Ladislau Apor face cunoscut lui Luca Kis, judele Braşovului, că voievodul Moldovei ar porni cu oaste împotriva Ţării Româneşti.
       182.       < 1431 noiembrie—decembrie). Vlad Dracul voievod vesteşte pe braşoveni că Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, e pe moarte şi că el merge cu gloata sa în ţară, cerînd şi ajutorul lor.
       183.       <1431 noiembrie —decembrie). Vlad Dracul voievod autorizează pe braşoveni să aibă relaţii comerciale cu Moldova şi Ţara Românească, dar să nu ducă acolo bani răi sau aramă.
       184.       <1431 noiembrie —decembrie). Vlad Dracul voievod cere braşovenilor să nu mai folosească ducaţi vechi şi să nu încheie pace cu Ţara Românească.
       185.       <1431 noiembrie —decembrie). Vlad Dracul voievod vesteşte pe braşoveni că împăratul a interzis exportul aramei în Ţara Românească, dispoziţie pe care aceştia o încălcau.
       186.       <1431 noiembrie — 1433). Vlad Dracul voievod scrie braşovenilor că le este îngăduit să facă negoţ cu ducaţi vechi în Transilvania şi în Ţara Românească, excepţie făcînd Ţara Bîrsei.
       187.       <1431 noiembrie — 1432). Vlad Dracul voievod scrie braşovenilor să nu împiedice pe un trimis al său să aplice represalii unor negustori moldoveni.
       188.       <1431 noiembrie —decembrie). Vlad Dracul voievod anunţă pe braşoveni că le trimite în solie pe un credincios al său, Ionăş Românul.
       189.       <1431 noiembrie — decembrie). Vlad Dracul voievod scrie braşovenilor să nu permită trecerea în Ţara Românească decît a celor verificaţi de omul său, Ionăş viteazul.
       190.       <1432 — 1433). Vlad Dracul voievod reproşează braşovenilor că nu-i lasă oamenii să aplice represalii riegustorilor moldoveni.
XXIII
www.dacoromanica.ro
        191.        <1432 mai). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor ajutor grabnic împotriva turcilor.
        192.        < 1432 mai —iuni e), Buzău. Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, vesteşte pe palatinul Ungariei şi pe corniţele Timişoarei de iminenta sosire a turcilor împotriva Transilvaniei, dîndu-le şi unele sfaturi cum să procedeze.
        193.        <1432 mai). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor ajutor grabnic împotriva turcilor.
        194.        <1432 mai). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, repetă cererea de ajutor grabnic de la braşoveni şi Ţara Bîrsei împotriva turcilor.
        195.        <1432 mai). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, cere arme braşovenilor, anunţîndu-i totodată că i-a sosit în ajutor un corp de oaste moldovean.
        196.       1432 iunie 10, <Braşov>. Judele şi sfatul oraşului Braşov înştiinţează pe un înalt prelat despre mişcarea turcilor în Ţara Românească şi cer grabnic ajutor.
        197.        < 1432 i u 1 i e). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, se dezvinovăţeşte faţă de sibieni că ar fi trecut de partea turcilor, acuzîndu-i că îi scornesc vorbe rele.
        198.        <1432 ocf ombrie — 1433 martie). Vlad Dracul voievod cere braşovenilor ajutor în oameni şi arme, pentru a-1 alunga pe Aldea din Ţara Românească.
        199.        < 1433 —1434). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, trimite în solie la Braşov pe un credincios al său, ale cărui cuvinte să le creadă pîrgarii braşoveni.
        200.        < 1433 —1434). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să fie cu dreptate faţă de oamenii săi, aşa cum şi el este faţă de ai lor.
        201. <1433 — 1434). Jupan Albul asigură pe braşoveni de prietenia sa.
        202.        <1433 —1434). Jupan Albul cere braşovenilor să trimită un om al lor pe lingă dînsul, pentru a le putea trimite veşti oricînd.
        203.       <1433). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, roagă pe braşoveni să dea un om care să conducă pînă la Oradea pe un trimis al său.
        204.        < 1433). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, roagă pe braşoveni să-i trimită pe unul din pribegi, Antonie, pe care 1-a iertat.
        205.        1433 februarie 24, Sie na. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte locuitorilor din Cluj şi Bistriţa să participe la cheltuielile celor şapte scaune pentru apărarea împotriva turcilor şi trimiterea unor isccade în Ţara Românească.
        206.        1433 martie 15, Suceava. Uiaş, voievodul Moldovei, cere sfatului din Braşov să strîngă datoriile pe care le au doi braşoveni faţă de bănarul domnesc.
        207.        1433 aprilie 9, Suceava. Uiaş, voievodul Moldovei, asigură negustorilor din cele şapte scaune săseşti libertatea comerţului şi statorniceşte vămile ce trebuie plătite.
        208.        1433 mai 16, Gurghiu. Mihail Jakch, corniţele secuilor, promite ajutor braşovenilor împotriva turcilor şi a românilor care vin cu ei.
        209.        1433 decembrie 6, Basel. Sigismund, regele Ungariei, porunceşte capit-lului din Cenad să-l pună pe Nicolae de Bizere în stăpînirea moşiilor confiscate de la Lado de Bizere, care fugise în Ţara Românească.
        210.        <cca 1434, B î r 1 a d). Şoltuzul Hîrlea scrie judelui din Braşov pentru nişte bani pe care judecătorii din Bîrlad îi luaseră de la dînsul în calitate de chezaş pentru braşovenii Stul Iacob şi Ţîrbîş.
        211.        <1434 — 1435). Jupan Albul înştiinţează pe braşoveni că Vlad Dracul se duce la Poartă; de asemenea, îi roagă pentru păstrarea libertăţii comerciale reciproce.
        212.        1434 aprilie 21, Suceava. Ştefan al II-lea, voievodul Moldovei, cere sfatului din Braşov să încaseze datoria pe care braşoveanul Iacob Steel o are faţă de Ştefan şi Martin, supuşii voievodului.
        213.        <1434) octombrie 7, Merghindeal. Vlad Dracul cere ajutor braşovenilor prin solul său Ianăş viteazul.
        214.        <1435) martie 5, Suceava. Ştefan, domnul Moldovei, scrie boierilor, vornicilor, şoltuzilor, pîrgarilor, juzilor şi vătămanilor ca cei care au datornici printre braşoveni şi nu-i cunosc personal să-şi ceară dreptatea de la judecătorii din Braşov.
        215.        1435 (6943) mai 26, Gura Başeului. Ştefan, domnul Moldovei, confirmă braşovenilor privilegiile vamale pe care le avuseseră pe vremea lui Alexandru cel Bun.
        216.        1435 (6943) mai 26, Gura Başeului. Ştefan, domnul Moldovei, scrie judecătorilor din Bacău şi Trotuş să ocrotească pe negustorii din Braşov împotriva unor nedreptăţi ce li se fac acolo.
        217.       <1435) iulie 8, Suceava. Ştefan, domnul Moldovei, acordă privilegii negustorilor din Braşov.
        218.        1435 iulie 29, Bistriţa. Mihail Jakch, corniţele secuilor, mulţumeşte judelui, juraţilor şi locuitorilor din Braşov pentru că l-au vestit de moartea lui Alexandru Aldea, voievodul Ţării Româneşti, şi de alegerea urmaşului, cerînd în acelaşi timp noi informaţii.
        219.        1435 octombrie 6, Pojon. Sigismund, regele Ungariei, răsplăteşte pe Ştefan de Berzevice, paharnic, cu moşia Nyaragh, din comitatul Borşod, pentru serviciile făcute regali, tăţii, printre care soliile sale în Moldova şi Ţara Românească şi participarea la luptele cu turcii în Ţara Românească.
XXIV
www.dacoromanica.ro
        220.        1435 noiembrie 20, Haţeg. Ladislau Csâky, voievodul Transilvaniei, confiscă posesiunile lui Costea, Stanciu şi Vilcu din Ruşor, care se răsculaseră împotriva rindu-ielilor ţării şi se refugiaseră în Moldova.
        221.        <1435) decembrie 19, Suceava. Ştefan, domnul Moldovei, scrie şoltu-zilor şi pirgarilor din toate tirgurile ţării că negustorii braşoveni sint liberi să-şi vindă mărfurile lor mărunte.
        222.        <1436). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să-i extrădeze duşmanii, care găsesc mereu adăpost la ei.
        223.        1436 mai 8. Gheorghe, episcopul Transilvaniei, anunţă că a chemat în Transilvania pe inchizitorul Iacob de Marchia, pentru a stirpi erezia husită, răspindită aici din Moldova.
        224.        1436 iunie 9, Neamţ. Uiaş, voievodul Moldovei, cere sfatului din Braşov să-i facă dreptate lui Ioan, croitorul său din Roman, in pricina cu Petru din Braşov, tunză-torul de postav.
        225.        <1436 iulie — decembrie). Alexandru Aldea, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să-i extrădeze ciţiva pribegi.
        226.        1436 iulie 16, Făgăraş. Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, se declară de acord cu inţelegerea incheiată intre boierii săi şi braşoveni.
        227.        1436 august 31, Bod. Gheorghe, episcopul Transilvaniei, Mihail Jakch, corniţele secuilor, şi Lorand Lepes, vicevoievodul Transilvaniei, cer braşovenilor şi locuitorilor din ţara Birsei să-şi trimită reprezentanţii lor la consfătuirea cu privire la ajutorul ce urma să fie dat lui Vlad, voievodul Ţării Româneşti.
        228.         1436 septembrie 5, in tabăra de la Roya. Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, roagă judele şi sfatul din Braşov să dea crezare spuselor lui Hanus, trimisul său.
        229.        <1437 — 1446). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, anunţă pe braşoveni că le trimite in solie pe un boier credincios al său, ale cărui spuse să le creadă.
        230.        <1437 — 1446). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, inştiinţează pe braşoveni că trimite pe o supusă a sa cu treburi, pe care ei să n-o supere.
        231.        <1437 — 1446). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, anunţă pe braşoveni că le trimite o nouă solie, pe un supus al său, ale cărui cuvinte să le creadă.
        232.         <1437 — 1443). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, inştiinţează pe braşoveni că va bate monedă şi-i roagă să-i trimită materialele necesare realizării unei haraghii.
        233.        <1437 — 1443). Antonie (cămăraş) scrie braşovenilor in legătură cu mutarea hara-ghiei lui Vlad Dracul de la Sighişoara la Braşov şi opoziţia sighişorenilor la aceasta.
        234.         <1437 — 1446). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să facă dreptate unui supus al său, invinuit pe nedrept.
        235.        <1437). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, scrie braşovenilor să achite o datorie unui boier al său, ameninţind cu represalii.
        236.         <1437). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor, din nou, să plătească datoria unui boier al său, altfel va aplica represalii.
        237.        <1437). Stanciu vistierul cere braşovenilor să ingăduie fratelui său să ridice nişte marfă pe care o are acolo.
        238.         <1437). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să restituie unor boieri ai săi avutul luat de la ei de un supus al său, refugiat la Braşov.
        239.        <1437 — 1438). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să-i restituie 200 000 de aspri, cu care fugise la Rişnov un supus al său.
        240.         <1437). Gheorghe Lascar (cămăraş) roagă pe braşoveni să silească pe un orăşean să înapoieze nişte marfă şi bani, proprietatea voievodului Ţării Româneşti.
        241.        <1437). Gheorghe Lascar (cămăraş) roagă pe braşoveni să permită vinzarea cerii pe care o are la ei, pentru a-şi putea cumpăra alte mărfuri.
        242.        < 1437) ianuarie 20, Tirgovişte. Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte lui Roman satele Voivodeni, Săsciori-Loviştea, părţi in Simbăta de Sus, scutin-du-le de slujbe şi dăjdii.
        243.         1437 (6945) aprilie 8, Tirgovişte. Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, reînnoieşte privilegiul comercial şi vamal, al braşovenilor.
        244.        <1437 — 1446). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, porunceşte boierilor olteni să lase în pace pe cei ce vin cu mărfuri din părţile ungureşti.
        245.        1437 (6945) aprilie 23, Vaslui. Ştefan, domn al Moldovei, reînnoieşte negustorilor din Braşov şi ţara Birsei privilegiile comerciale pe care le aveau din timpul domniei lui Alexandru cel Bun.
        246.        1437 (6945) aprilie 29, D o r o h o i. Ilie, domn al Moldovei, reînnoieşte negustorilor din Braşov privilegiile vamale din vremea lui Alexandru cel Bun.
        247.         1437 iunie 8, Bistriţa. Henric de Thamasy, corniţele secuilor, făgăduieşte •ajutor braşovenilor împotriva turcilor şi-i roagă să-i comunice ştirile pe care le au cu privire la sosirea acestora.
        248.         1437 iulie 18, Tîrgovişte. Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte mai multora satul Mărgineni in ţara Făgăraşului, scutindu-1 de dări şi slujbe.
XXV
www.dacoromanica.ro
       249.        <1437> decembrie 29, P o j o n. Ştefan logofăt scrie braşovenilor, Sn numele lui Petru Uroş, trimisul lor, că acesta a fost bine primit de împărat, care le este binevoitor.
       250.        <1438 —1446>. Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să nu mai adăpostească pe hoţii de cai din Ţara Românească.
       251.        1438 februarie 14, Buda. Albert, regele Ungariei, înştiinţează pe toţi orăşenii din Braşov şi din ţara Bîrsei că a scris lui Vlad, voievodul Ţării Rcmâneşti, să-i apere de năvălirile turcilor.
       252.         1438 aprilie 26, V i e n a. Albert, regele Ungariei, interzice castelanilor cetăţii Bran să perceapă vămi abuzive de la negustorii români care vin cu mărfurile lcr din Ţara Românească la Braşov, deoarece altminteri negustorii braşoveni vor fi expuşi aceluiaşi tratament fn Ţara Românească.
       253.        <C c a. 1438 aprilie 26>. Vlad Dracul, domnul Ţării Rcmâneşti, cere braşovenilor să facă să înceteze nedreptăţile ce se fac supuşilor săi la Bran.
       254.        <C c a. 1438 aprilie 26>. Vlad Dracul, domnul Ţării Rcmâneşti, cere braşovenilor să-i predea nişte locuitori din Bran, care au ucis şi jefuit pe un supus al său.
       255.        1438 iunie 23, Buda. Albert, regele Ungariei, răsplăteşte pe Ladislau, banul de Maâva, printre altele, pentru serviciile aduse de înaintaşii săi fn timpul expediţiilcr lui Ludovic şi Sigismund, regii Ungariei, in Ţara Românească.
       256.  1439 ianuarie 29, Buda. Menţiunea lui Petermann de Cîmpulung.
       257.        1439 ianuarie 31, Buda. Albert, regele Ungariei, porunceşte tuturor demnitarilor, nobililor, secuilor şi saşilor din Transilvania şi, mai ales, locuitorilor oraşului şi scaunului Sebeş să nu-i împiedice la întoarcere pe acei locuitori din Sebeş care au fest duşi in robie de către turci in Ţara Românească şi în alte părţi.
       258.        1440. Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, aşează ca abate la minăstirea Cîrţa pe Mihail din Tîrgovişte.
       259.        1440 august 9, Buda. Vladislav I, regele Ungariei, donează fraţilor Iancu şi Ioan de Hunedoara posesiunile Şoimuş, Bir său, Nevoieş, Buruene şi Bosar, pentru serviciile aduse ca bani de Severin în luptele împotriva turcilor in Ţara Românească.
       260.        <1441 —1442>. Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, roagă pe braşoveni să ajute pe un supus al său să-şi încaseze nişte datorii.
       261.        < 1441>. Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, vesteşte pe braşoveni că le trimite in solie pe un credincios al său.
       262.        <1441>. Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, scuteşte de dări pe boierul Teodor din Ţara Făgăraşului şi pe cei doi fraţi ai săi.
       263.        <1441 după martie 7>. Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, se plînge lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, de nedreptăţile ce se fac supuşilor săi la Bran.
       264.        <1441> aprilie 23, Tîrgovişte. Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte lui Stanciul Moenescu ocină la Voila, în ţara Făgăraşului, loc de moară, muntele Jnea-pănul şi ţigani, iar în Ţara Românească părţi din moşiile Cioruş, Mislea, Cocorăşti şi Moeneşti.
       265.        < 1441 —1442> iulie 3. Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, scrie braşovenilor în legătură cu comerţul de metale şi de bani.
       266.        1441 octombrie 16, în tabăra de lingă Unip. Nicolae de Ujlak şi Iancu de Hunedoara, voievozii Transilvaniei, poruncesc magistratului din Braşov să nu-1 stinjenească pe Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, în dreptul de a bate monezi în mijlocul lor.
       267.        < 1442> aprilie 23. Jupan Nan şi logofătul Ştefan scriu braşovenilor că în vremea şederii lor la Sibiu n-a venit la Vlad Dracul nici o solie de la Braşov.
       268.         1443 martie 2, Seghedin. Nicolae de Ujlak şi Iancu de Hunedcara, voievozii Transilvaniei, confirmă vechile privilegii acordate negustorilor din Braşov şi ţara Bîrsei cu privire la negoţul lor cu Ţara Românească.
       269.        1443 aprilie 17, Buda. Vladislav, regele Ungariei, dăruieşte lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, mai multe moşii din comitatele Turda, Cluj şi Alba de Jos, ca răsplată a faptelor de vitejie săvîrşite în luptele cu turcii în Transilvania şi Ţara Românească.
       270.        1444 februarie 22, Suceava. Ştefan, voievodul Moldovei, asigură pe braşoveni că permite din nou să se facă negoţ în ţara sa.
       271.        <1444> mai 29, Vaslui. Ştefan, voievodul Moldovei, înştiinţează sfatul Braşovului de încheierea luptelor cu fratele său Petru şi îi cheamă pe braşoveni să reia relaţiile comerciale.
       272.        1444 iunie 11, Buda. Vladislav, regele Ungariei, dăruieşte lui Nicolae de Bi-zere, cu titlul de nouă danie, cîteva moşii în districtul Caransebeş, ca răsplată pentru serviciile făcute în luptele cu turcii în Transilvania, Ţara Românească, Bulgaria şi Serbia.
       273.        1444 iunie 12, Adrianopol. Tratatul de pace, încheiat pe zece ani, între Imperiul otoman şi regatul Ungariei, în care era inclusă şi Ţara Românească.
       274.        1444 iulie 3. Capitlul din Arad adevereşte că Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei, a dăruit lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, cetatea Şiria şi şapte districte româneşti în comitatele Zarand şi Arad, ca răsplată a faptelor de vitejie săvîrşite în luptele cu turcii în Transilvania, Ţara Românească şi Bulgaria.
XXVI
www.dacoromanica.ro
       275.        1444 august 7, Tirgovişte. Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, confirmă braşovenilor privilegiul comercial dat de tatăl său Mircea şi confirmat de Iancu de Hunedoara.
       276.       1444 (septembrie) 20, Orşova. Iancu de Hunedoara întăreşte mănăstirilor Vodiţa şi Tismana privilegiile şi daniile lor anterioare.
       277.       < 1445 octombrie-decembrie). Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, înştiinţează pe braşoveni că a recucerit de la turci o cetate (Giurgiu), cerîndu-le ajutor în arme şi silitră.
       278.       1446 iulie 3, Roma. Papa Eugeniu al IV-lea înştiinţează pe toţi credincioşii că în Moldova sînt mulţi husiţi, a căror erezie s-a răspîndit şi în ţările învecinate; ca urmare, îl numeşte pe Fabian de Bachia inchizitor împotriva ereticilor din Moldova, Ţara Românească şi unele ţări sud-dunărene.
       279. 1446 octombrie 25, 0 s i. Menţiunea unor bani emişi în Ţara Românească.
       280. 1446 decembrie 21, Braşov. Menţiunea unei intervenţii făcute din Transilvania în Ţara Românească, în sprijinul lui Vlad Dracul.
       281.       1447 ianuarie 29, Turda. Menţiunea expediţiei lui Iancu de Hunedoara în Ţara Românească, în 1445.
       282.        1447 iulie 13, Sz6cs6ny. Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, cere sfatului din Braşov să pună o casă la dispoziţia rudei sale, Ladislau Wolachus, din Ţara Românească.
       283.      1447 (6955) august 4, Bacău. Roman, domn al Moldovei, scrie negustorilor din Braşov că a obţinut domnia şi-i invită să facă negoţ în ţara sa.
       284.       1447 octombrie 12, Timişoara. Menţiunea expediţiei antiotomane din 1445.
       285.        1447 noiembrie 10, Sighişoara. Menţiunea expediţiei lui Iancu de Hunedoara in Ţara Românească, în noiembrie 1447.
       286.       1447 decembrie 4, Tirgovişte. Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, dăruieşte lui Petru, fiul lui Stroia de Ponor, şi rudelor sale, pentru slujbe credincioase, o parte din moşiile Ponor şi Ohaba, cu drept nobiliar.
       287.        1448 februarie 1, Bistriţa. Iancu de. Hunedoara, guvernatorul Ungariei, confirmă pe Ladislau de Bâthor în stăpînirea unor moşii din comitatele Alba şiSolnocul de mijloc, ca răsplată a slujbelor sale în diferite expediţii, printre care şi cea împotriva lui Vlad, voievodul Ţării Româneşti.
       288.        1448 februarie 20, Sebeş. Menţiunea negoţului de animale între Moldova şi Transilvania.
       289.        1448 martie 7, Timişoara. Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, cere braşovenilor să se folosească în comerţul cu Ţara Românească de banii aflaţi acum în circulaţie.
       290.       1448 iulie 9, Oradea. Notarul public din Oradea transcrie privilegiul dat de Vlad Dracul, voievodul Ţării Româneşti, călugărilor minoriţi, la 8 februarie 1431.
       291.       1448, august 7, Rupea. Iancu deŢIunedoara, guvernatorul Ungariei, cere tuturor saşilor să-l primească cu toată cinstea pe Vladislav al II-lea, voievodul Ţării Româneşti.
       292.       1448 (6956) septembrie 11, Suceava. Petru, domnul Moldovei, confirmă negustorilor braşoveni privilegiile comerciale date de tatăl său Alexandru şi de fraţii săi, voievozii Iliaş şi Ştefan.
       293.       1448 octombrie 31, Tirgovişte. Vladislav al II-lea, voievodul Ţării Româneşti, înştiinţează sfatul Braşovului de înfrîngerea suferită de Iancu de Hunedoara din partea sultanului Murad al II-lea şi se scuză că de aceea nu poate veni în Transilvania.
       294.        1449 februarie 24, B u d a. Menţiunea expediţiei lui Iancu de Hunedoara în Ţara Românească, în anul 1447.
       295.       1449 mai 21, Semendria. Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei, este împuternicit de palatinul Ungariei şi de voievodul Transilvaniei să încheie pace pe şapte ani cu turcii, în anumite condiţii, ce priveau şi Ţara Românească.
       296.       1449 iulie 10, Pesta. Iancu deHunedoara, guvernatorul Ungariei, cere sfatului din Braşov ştiri despre mişcările turcilor la Dunăre.
       297.       1449 (6957), august 3, Vaslui. Alexandru, domn al Moldovei, reînnoieşte privilegiul vamal dat de Alexandru cel Bun negustorilor braşoveni.
       298.        1449 noiembrie 12, <Alba Iulia>. Menţiunea lui Caspar de Cîmpulung, orăşean din Sibiu.
       299.       1449 decembrie 17, Pesta. Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, înştiinţează sfatul din Braşov că a primit o scrisoare de la Vladislav al II-lea, voievodul Ţării Româneşti, şi că va veni în curînd la Braşov pentru a încheia pace cu turcii.
       300.        1450 (6958) februarie 11, Roman. Bogdan al II-lea, domnul Moldovei, scrie lui Iancu de Hunedoara, făgăduindu-i prietenie şi alianţă
XXVII
www.dacoromanica.ro
       301.       <1450 — 1451), înainte de martie 25, Iaşi. Bogdan, voievodul Moldovei roagă locuitorii Braşovului şi ţării Bîrsei să-i apere, in faţa vicevoievodului Transilvaniei, Gheorghe Rykal, pe fraţii Dumitru de Lunga şi Dominic, de învinuirea de furt la drumul mare,
       302. 1450 (6958) iulie 5, Suceava. Bogdan al II-lea, domnul Moldovei,
scrie lui Iancu de Hunedoara, făgăduindu-i prietenie şi cerîndu-i ocrotire.
       303.       1451 iulie 22, Sibiu. Judele, juzii regali, juraţii şi bătrînii din Sibiu şi cele şapte scaune transmit sfatului din Wiener-Neustadt mărturiile privind gradul de rudenie întrefiii lui Petermann de Cîmpulung şi Sigismund Walach din Wiener-Neustadt.
       304.       1451 iulie 22, Sibiu. Menţiunea lui Petermann şi Iacob de Cîmpulung, locuitori din Sibiu.
       305.      1451 noiembrie 20, Adrianopol. Armistiţiu între Ungaria şi Imperiul otoman încheiat pe trei ani, ce cuprindea şi prevederi referitoare la Ţara Românească.
       306.      (Înainte de 1452 februarie 6). Vladislav al II-lea, domnul Ţării Româneşti, se plînge braşovenilor că Iancu de Hunedoara i-a luat Amlaşul şi Făgăraşul.
       307.       (Înainte de 1452 februarie 6). Vladislav al II-lea, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să lase pe un supus al său să-şi ridice armele comandate acolo şi să nu-i ia vamă.
       308.       1452 februarie 6, Buda. Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, inştiinţează sfatul Braşovului de pacea încheiată cu turcii şi le porunceşte să nu-1 mai sprijine pe Vlad, pretendentul la tronul Ţării Româneşti.
       309.       1452 martie 30, Szakâllas. Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, înştiinţează sfatul Braşovului cu privire la îndepărtarea pretendentului Vlad din anturajul său şi interzice extrădarea soţiilor unor fugari din Ţara Românească.
       310.       1452 iulie 18, Trenien. Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, interzice castelanilor din Bran să perceapă vămi nedrepte de la români şi alţi negustori care trec pe acolo.
       311.       1452 (6960) august 12, Vaslui, Alexandru, domn al Moldovei, confirmă negustorilor braşoveni privilegiile vamale acordate de Alexandru cel Bun.
       312.       1452 septembrie 24, Tîrgovlşte. Vladislav al II-lea voievodul Ţării Româneşti, cere sfatului din Braşov să-i predea pe duşmanii săi refugiaţi la Braşov, printre care pe Chernik, care i-a furat o mie de oi.
       313.       <Cca. 1452 septembrie 24>. Vladislav al II-lea, domnul Ţării Româneşti, scrie braşovenilor în legătură cu nişte oi luate de ei.
       314. 1452 octombrie 24, O s i. Menţiunea unor bani din Ţara Românească.
       315.       <1452> decembrie 17. Vladislav al II-lea, domnul Ţării Româneşti, scrie braşovenilor în legătură cu nişte afaceri comerciale cu porci.
       316.       1453 (6961) februarie 16, Suceava. Alexandru, voievodul Moldovei, scrie lui Iancu de Hunedoara, cerîndu-i ocrotire.
       317.       1453 martie 6, Viena. Ladislau al V-lea, regele Ungariei, în urma cererii lui Iancu de Hunedoara, fostul guvernator al Ungariei, roagă pe franciscanul Ioan de Capistrano să consimtă la planul de a înfiinţa o mănăstire franciscană la Chilia.
       318.       1453 aprilie 11, Tîrgovişte. Vladislav al II-lea, voievodul Ţării Româneşti, roagă sfatul din Braşov să transporte în taină armele trimise de Iancu de Hunedoara la Chilia.
       319. 1453 august 6. Menţiunea unor fugari bizantini în Ţara Românească.
       320.       1453 septembrie 24, Lipova. Iancu de Hunedoara, comite perpetuu de Bistriţa, anunţă sfatul din Sibiu că a făcut pace cu voievodul Ţării Româneşti, şi cere să se amine pricina lui Ioan de Cîmpulung pînă la venirea sa.
       321.       După 1453 septembrie 24 <S i b i u>. Instrucţiuni pentru o solie a celor şapte scaune săseşti în Ţara Românească.
       322.       1454 aprilie 30, Tirnavia. Iancu de Hunedoara, comite de Bistriţa, cere sfatului din Braşov să-i dea lui Stoica arme pentru apărarea Chiliei şi să le transporte pînă la Brăila.
       323.       1454 mai 15, Sibiu. Oswald, judele oraşului Sibiu, scrie sfatului din Viena despre mişcările turcilor, îndeosebi în Ţara Românească, şi despre planurile lor privind Sibiul.
       324.       < 1454 iulie — 1456 decembrie). Banii de Tismana scriu sibienilor relativ la nişte furturi de cai.
       325.       1454 noiembrie 17, Braşov. Judele şi juraţii Braşovului îl roagă pe Vladislav al II-lea, voievodul Ţării Româneşti, să elibereze un secui.
       326.       1455 (6963) iunie 2, Suceava. Petru, domnul Moldovei, confirmă privilegiile vamale acordate de Alexandru cel Bun negustorilor braşoveni.
       327.       1455 septembrie 14, Hunedoara. Iancu de Hunedoara, comite de Bistriţa, îi scrie lui Ioan de Capistrano că regretă că nu s-au întîlnit la Seghedin, dar se grăbeşte să meargă la Braşov, de unde va trece fie în Moldova, fie în Ţara Românească.
XXVIII
www.dacoromanica.ro
       328.         1455 noiembrie 15, Braşov. Iancu de Hunedoara, comite de Bistriţa, tn urma păcii încheiate cu Vladislav al II-lea, voievodul Ţării Romăneşti, asigură negustorii care vin şi trec spre Ţara Românească de sprijinul şi apărarea sa.
       329.         1455 decembrie 23, Bistriţa. Iancu de Hunedoara, comite de Bistriţa, cere sfatului din Braşov să cerceteze dacă Vladislav al II-lea, voievodul Ţării Româneşti, va respecta pacea încheiată.
       330.         1456 aprilie 6, Buda. Ladislau, regele Ungariei, porunceşte saşilor să apere graniţele ţării şi posesiunile lui Iancu de Hunedoara de atacurile lui Vladislav al II-lea, voievodul Ţării Româneşti.
       331 ( 1456 mai—1459} . Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, înştiinţează pe braşoveni că le-a trimis în dar nişte vite.
       332.         < 1456 mai— 1459). Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, înştiinţează pe braşoveni că le trimite în solie pe un credincios al său.
       333.         < 1456 mai— 1459). Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să alunge dintre ei pe nişte boieri, vrăjmaşi ai săi.
       334.         < 1456 mai— 1459). Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să facă dreptate unui supus al său.
       335.         <1456 mai — 1461). Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, porunceşte unui vameş de la Rucăr să spună braşovenilor că vestea despre venirea turcilor e falsă.
       336.         1456 iulie 3, Cuvin. Iancu de'^Hunedoara, comite de Bistriţa, cere saşilor din cele şapte scaune să se alăture oastei sale şi îi înştiinţează că l-a însărcinat pe Vlad, voievodul Ţării Româneşti, să le apere ţinuturile.
       337.         1456 august 12, Suceava. Petru Aron, voievodul Moldovei, anunţă sfatul din Braşov că locuitorii oraşului pot face din nou negoţ in Moldova.
       338.         1456 septembrie 6, Tîrgovişte. Vlad Ţepşş, voievodul Ţării Româneşti, întăreşte o înţelegere făcută cu reprezentanţii Braşovului şi ai ţării Bîrsei, prin care i se asigură adăpost in caz de primejdie.
       339.         1456 septembrie 10, Tîrgovişte. Vlad Ţepeş, voievodul Ţării Româneşti, cere braşovenilor ajutor armat pentru a-i opri pe turci.
       340.         < 1456 —1461) decembrie 8. Vlad Ţepeş, domnul Ţării Româneşti, cere braşovenilor să îngăduie unui supus al său să ridice nişte oţel cumpărat de la ei.
       341.         1456 decembrie 17 Kecskemăt. Ladislau de Hunedoara, comite de Bistriţa, cere magistratului din Braşov să-l sprijine pe pretendentul Dan împotriva „necredinciosului" voievod Vlad Ţepeş.
                                              ADDENDA
      A. 1437 (6945) ianuarie 24, Tîrgovişte. Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, reînoieşte privilegiul comercial şi vamal al braşovenilor.
www.dacoromanica.ro
XXIX
                           RfîSUMfîS DES DOCUMENTS
       1.        <Avânt le 7 mai) 1222. Andră II, roi de Hongrie, confirme aux Chevaliers de l’Ordre Teutonique le pays de Birsa et leur confere plusieurs privilăges. Y sont mentionnăes Ies limites de la « terra Brodnicorum ».
       2.        19 decembre 1222, Lateran. Le pape Honorius III confirme aux Chevaliers de l’Ordre Teutonique le pays de Birsa et Ies privilăges confărăs ă ceux-ci par Andră II, roi de Hongrie. Y sont mentionnăes Ies limites de la «terra Brodnicorum •.
       3.        12 decembre 1223, Lateran. Le pape Honorius III ordonne ă l’ăvăque de Transylvanie de ne plus soumettre le pays de Birsa ă sa juridiction. On y precise que l’Ordre Teutonique a commencă k s’ătendre aussi au-delă des Carpates.
       4.        30 avril 1224, Lateran. Le pape Honorius III 6crit aux Chevaliers de l’Ordre Teutonique qu’il prend sous sa protection le pays de Birsa et « celui d’au-delă des Carpates ». On y ătablit Ies obligations des habitants envers l’Eglise catholique.
       5.        12 j u i n 1225, T i v o 1 i. Le pape Honorius III conseille Andră II, rci de Hcngrie, de restituer aux Chevaliers de l’Ordre Teutonique le pays de Birsa et la cită construite par ceux-ci au-delă. des Carpates.
       6.        31 i u i 11 e t 1227, A n a g n i. Le pape Grăgoire IX ncmme l’archevf que de Gran en tant que lăgat apostolique en Coumanie et en la • terra Brcdniccrum *, en lui fixant ses attributions.
       7.        26 avril 1231, Lateran. Le pape Grăgoire IX conseille Băla, fils d’Andră II, roi de Hongrie, de restituer aux Chevaliers de l’Ordre Teutonique le pays de Birsa et «la pârtie de la Coumanie se trouvant au-delă des Carpates *.
       8.        31 a o 6 t 1232, A n a g n i. Le pape Grăgoire IX charge Jacob, le lăgat papal en Hongrie, de conseiller Andră II, roi de Hongrie, de restituer aux Chevaliers de l’Ordre Teutonique le pays de Birsa et ♦ la pârtie de la Coumanie se trouvant au-delă des Carpates ».
       9.        14 novembre 1234. Părouse. Le pape Grăgoire IX conseille Băla, fils et co-răgent d’Andră II, roi de Hongrie, de ramener Ies Roumains sous l’obădience de l’ăvăque catholique de Coumanie.
       10.        2 j u i n 1247 (Alba R o y a 1 e). Băla II, roi de Hongrie, fait don aux Hospi-taliers de Saint-Jean du pays de Severin avec Ies knăzats de Ioan et de Farcas, ainsi que de toute la Coumanie, ă l’exception des voîăvodats roumains de Litovoi et de Seneslau, dont il leur accorde la moitiă des revenus royaux.
       11.        23 j u i n 1250, G y 6 r. Mention du combat livră par l’armăe transylvaine envoyăe au secours d’Asen Borilă, le tsar bulgare, avec «trois commandants de Coumanie ».
       12.        7 octobre 1278, V i t e r b o. Le pape Nicolas III ordonne ă Philippe, ă vă que de Fermo, lăgat papal de Hongrie, d’examiner la situation des revenus de l’ăvâchă de Milcovia, dătruite par Ies Tatars.
       13.        8 janvier 1285. Ladislas IV, roi de Hongrie, fait don de plusieurs domaines au magistcr Georges pour Services rendus, en outre, dans Ies combats contre Ies Coumans, Ies Bul-gares et le voîăvode Litovoi.
       14.        6 octobre 1288. Le magister Georges fait don d’une pârtie du domaine de Delne au comes Pierre, pour Services rendus dans Ies combats livrăs par le roi Ladislas IV contre Ies Coumans et le voîăvode Litovoi.
       15. 26 j u i 11 e t 1324. Charles Robert, roi de Hongrie, restitue au magister Martin un domaine, pour fidălită ă son service. On y rappelle Ies ambassades du magister Martin en Valachie.
       16.        18 i u i n 1325, V i s e g r â d. Le prăposă de Tytel atteste une protestation contre Ftienne, fils de Parabuh, qui a prononcă des paroles vexatoires ă l’adresse de Charles Robert, roi de Hongrie, dans le conflit de celui-ci avec Basarab, voîăvode de Valachie.
       17.        1“ făvrier 1327, A v i g n o n. Le pape Jean XXII place Ies Dominicains envoyăs pour combattre Ies hărătiques sous la protection de Basarab, prince de Valachie.
XXX
www.dacoromanica.ro
       18.         27 marş 1329. Mention du conflit elitre Charles Robert, roi de Hongrie, et Basarab, voiăvode de Valachie, pour la possession de Severi n.
       19.         16 marş 1331 <A 1 b a I u 1 i a>. Le chapitre d’Alba Iulia confirme que Nicolas et Martin, fils de Blawch, ont perdu pendant l’expădition en Valachie le privilâge concernant Ies domaines de Lupu, Curciu et Şoala, dont leur avait fait don le roi Charles Robert.
       20.         10 juillet 1331, Visegrâd. Charles Robert, roi de Hongrie, tout en con-firmant Ies anciens privilâges aux hospites de Cluj, mentionne Ies pertes subies par Ies habitants de la viile pendant son expădition en Valachie.
       21.         5 a o fit 1331, Avignon. Le pape Jean XXII felicite Charles Robert, roi de Hongrie, de la victoire remportăe sur Ies Tatars, compatissant en mâme temps fi la dăfaite qu’il avait subie fi Posada.
       22.         4 octobre 1332, Avignon. Le pape Jean XXII ordonne fi l’archevâque de Gran de nommer le moine Vitus de Monteferreo ăvâque de l’Eglise de Milcovia, dont Ies biens ont ătă envahis par Ies seigneurs de l’endroit.
       23.         2 novembre 1332. Charles Robert, roi de Hongrie, confirme au comes Nicolas un domaine. On y mentionne le combat entre Charles Robert et Basarab, voiăvode de Valachie, au cours duquel le vice-chancelier Andră a perdu le sceau moyen.
       24.         22 novembre 1332. Mention concernant la lutte de Posada entre Charles Robert, roi de Hongrie, et Basarab, voiăvode de Valachie.
       25.         22 novembre 1332. Charles Robert, roi de Hongrie, confirme fi Laurence, comes de Zarand et fi son frâre un domaine. On y mentionne le combat de 1330 entre le roi Charles Robert et Basarab, fils de Tihomir, voiăvode de Valachie.
       26.         2 janvier 1333, Visegrâd. Charles Robert, roi de Hongrie, affranchit Marc, Thomas, Fagach et Jean de la situation de tobagiones de la cită de Fagach, Ies răcom-pensant des Services rendus par leurs parents dans l’expădition contre Basarab, voiăvode de Valachie.
       27.         19 septembre 1333, Visegrâd. Elisabeth, reine de Hongrie, enjoint au comes de Szepes et Ujvâr de remettre la veuve de Dema en possession du domaine de Bolug, usqu'fi ce qu’il soit certifiă que son fils vit ou qu’il est mort en Valachie.
       28.         2 j u i n 1334. Charles Robert, roi de Hongrie, confirme fi Nicolas et fi Jean le droit d'encaisser Ies droits de douane prâs leur cită de Segvar et leur village de Bylge, pour Services rendus par leur pâre dans le combat avec Basarab, voiăvode de Valachie.
       29.  19 m a i 1335. Mention de l’expădition en Valachie de Charles Robert, roi de Hongrie.
       30.         <A p r â s le 11 novembre) 1336. Mention de l’expădition en Valachie de Charles Robert, roi de Hongrie.
       31.27 aofit <1344—1350>, Severi n. magister Nicolas, protonotaire d’Etienne Lackfi, voiăvode de Transylvanie, au service du roi fi Severin, prie son beau-pâre Etienne et son frâre Ladislas de prendre soin de ses biens et de ceux de Grăgoire.
       32.         17 octobre 1345, Avignon. Le pape Clăment VI informe le roi de Hongrie, Louis I«r, que plusieurs Roumains de Transylvanie, de Valachie et de Sirmium ont passă au catholicisme.
       33.         9 a v r i 1 1346, Visegrâd. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme fi Micu Românul et fi ses frâres le privilâge du roi Charles Robert, du 22 septembre 1326. On y mentionne la perte du sceau moyen dans l’expădition de 1330 en Valachie.
       34.         29 marş 1347, Avignon. Le pape Clăment VI ordonne fi l’archevâque de Ko-locsa de sacrer Thomas de Mintiu ăvâque de Milcov.
       35.  30 j u i n 1347. Mention de l’expădition du roi Charles Robert en Valachie.
       36.         30 marş 1301 (Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia confirme que Ies nobles Ladislas et Michel, fils de Jean, ont protestă contre le magister Lach, comes des Sicules, qui a empiătă sur une pârtie de leur domaine de Petrisat, pendant l’expădition du roi Charles Robert en Valachie.
       37.         24 a v r i 1 1351, B u d a. Louis I“, roi de Hongrie, fait don de plusieurs domaines au magister Kolus, pour fidălită fi son service et surtout pour Services rendus fi son pâre, le roi Charles Robert, dans l’expădition contre Basarab, voiăvode de Valachie.
       38.         18 f ă v r i e r 1355. Louis I“, roi de Hongrie, confirme fi Dămâtre, ăvâque d’Oradea, le privilâge du roi Charles Robert, du 14 octobre 1326, concernant la donation du domaine de Zuhna. On y mentionne Ies ambassades de l’ăvăque Dămâtre chez Basarab, voiăvode de Valachie, ors des năgociations de paix.
       39.         28 j u i n 1358, Buda Veche. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde aux habitants de Braşov le droit de libre passage pour leur năgoce en Valachie, sur le territoire dălimită par Ies riviâres de Prahova et de Buzău.
       40.         29 aofit 1359. Louis 1“, roi de Hongrie, fait don des domaines de Recaş et de Chizâtău aux fils de Ladislas, boyards răfugiăs de Valachie, pour fidălită fi son service.
       41.         20 marş 1360. Louis Ier, roi de Hongrie fait don de plusieurs villages roumains fi Dragoş, fils de Gyula de Maramureş, pour avoir servi le roi, surtout en Moldavie.
www.dacoromanica.ro
XXXI
       42.        5 j a n v i e r 1365, Visegrâd. Louis Ier, roi de Hongrie, enjoint k ses dignitaires du comitat d'Ung d’appeler tous Ies soldats du comitat k l’exp6dition contre Vladislav, voî6-vode de Valachie.
       43.        2 f 6 v r i e r 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don du domaine de Cuhea au voîâvode Bale de Maramureş et k ses frăres, pour avoir fidfelement servi la royautâ en Moldavie.
       44.        10 octobre 1366, Orşova. Louis Ier, roi de Hongrie, enjoint â Pierre d’Oarda, vice-voî6vode de Transylvanie, de d61imiter Ies domaines d'Aciliu, Tilişca, S&cel et Orlat, du c&t6 des terres se trouvant en possession de Vladislav, voîâvode de Valachie.
       45.        24 novembre 1366 <Alba Iulia). Le chapitre d'Alba Julia fait savoir k Louis Ier, roi de Hongrie, qu'il a envoyâ son tâmoin pour la dâlimitation des domaines d'Orlat et de S&cel du cdt6 des contrăes se trouvant sous l’autoritâ de Vladislav, voîâvode de Valachie.
       46.        20 j a n v i e r 1368. Vladislav, voîâvode de Valachie, âtablit Ies taxes de douane que Ies marchands de la viile et du district de Braşov auront k payer dans son pays.
       47.        26 marş < 1368>, Z a n t o u. Louis I«r, roi de Hongrie, informe Benedict ♦ ban » de Bulgarie, sur l’envoi du tnagister Nicolas en amfcassade chez Vladislav, voîâvode de Valachie.
       48.        26 marş < 1368>, Z a n t o u. Ladislas, palatin de Hongrie, 6crit k Benedict, « ban » de Bulgarie, de se conseiller avec le tnagister Nicolas, ambassadeur du roi Louis chez Vladislav, voîâvode de Valachie.
       49.        22 j u i n 1368, Visegrâd. Louis Ier, roi de Hongrie, exempte des taxes de douane Ies marchands du « prince des Tatars, Dâmâtre », Ies marchands de Braşov devant bânâficier du mâme râgime dans le pays de ce dernier.
       50.        17 j u i 11 e t < 1368>, L i g e t. Louis I«r, roi de Hongrie, informe Benedict, « ban > de Bulgarie, que Vladislav, voîâvode de Valachie, enverra des provisions k Vidin.
       51.        14 septembre 1368 <Cenad>. Le chapitre de Cenad atteste 1’ajournement de la dâlimitation du domaine de Keer, k cause de l’expâdition du roi Louis contre Vladislav, voîâvode de Valachie.
       52.        16 septembre 1368 <Cluj-Mănăştur>. Le couvent de Cluj-Mânăştur confirme que Nicolas, fils de Jean, fils de Gyula de Giula a mis en gage ses parts des domaines de Giula et Deuşu pour 80 florins, en vue de pouvoir se joindre k l’armâe royale levâe contre Vladislav, voîâvod de Valachie.
       53.        17 octobre < 1368>, Vidin. Pierre Himfi, « ban » de Bulgarie prie son frâre Benedict, capitaine de Vidin et de Bulgarie, d’intervenir afin que Vladislav, voîâvode de Valachie, lui envoie au secours trois ou quatre bandiâres.
       54.        29 a o O t 1369, Domos. Louis Ier, roi de Hongrie, annonce Pierre, * ban» de Bulgarie qu'il a velâchâ le tsar de Vidin, le voîâvode de Valachie, Vladislav s’en âtant portâ garant.
       55.        (Septembre environ 1369, Caransebeş). La communautâ des knâzes et d'autres Roumains du district de Sebeş prie le e ban * Benedict de Ies exempter de la contri-bution de 300 florins dont ils ne peuvent s’acquitter. On y mentionne l’expâdition de Louis Ier, roi de Hongrie, contre la Valachie.
       56.        25 novembre 1369, Argeş. Vladislav, voîâvode de Valachie, enjoint au clergâ catholique de son pays d'accueillir avec honneur l’âvâque catholique, venu en qualitâ de suffra-gant de Dâmâtre, âvâque de Transylvanie.
       57.        19 janvier 1370, Visegrâd. Mention du renvoi dans leurs foyers des soldats de Louis Ier, roi de Hongrie, appelâs aux armes pour combattre Vladislav, voîâvode de Valachie.
       58. < 1371 —1372>. La liste des ouvriers envoyâs pour bâtir la forteresse d'Orşova.
       59.        8 mai 1372. Mention d'un acte âmanant de Vladislav, voîâvode de Valachie, pour le mont de Nemaia.
       60.        15 juillet 1372, Argeş. Vladislav, voîâvode de Valachie, fait don au tnagister Ladislas de Dopca du bourg de Şercaia et des villages de Veneţia, Cuciulata, Hoghiz et Dopca.
       61.       16 marş 1373, Visegrâd. Louis, 1“ roi de Hongrie, enjoint k l’âpouse du comes de Timiş d’arrâter k Orşova le transport du sel provenant de Valachie.
       62.       15 a vrii 1374, Visegrâd. Mention concernant l’expâdition de Louis I«r, roi de Hongrie, contre le voiâvode de Valachie, Vladislav.
       63.        6 juillet < 1374>, Z v o 1 e n. Louis 1“, roi de Hongrie, 6c rit k Benedict, comes de Timiş sur l’arriv6e d’un groupe de boyards r6fugi6s de Valachie.
       64.       19 juin 1376, Visegrâd. Louis I <*, roi de Hongrie, fait don aux fils de Voicu du domaine de Bolvaşniţa, district de Mehadia, devenu possession du roi pour cause d’infi-d61it6 de Ladislas, fils de Lehach, qui s’est enfui en Valachie.
       65.       1377. Louis Ier, roi de Hongrie, anoblit Nicolas, fils de Blasiu, pour fid61it6 k son service dans le pays de Basarab et dans la guerre avec Ies Lituaniens.
       66.       30 octobre 1377, Z v o 1 e n. Louis 1“, roi de Hongrie, fait don au tnagister Benedict d’un domaine, pour Services rendus par celui-ci et par son fr6re Pierre, qui a p6ri au cours de l’exp6dition en Valachie.
XXXII
www.dacoromanica.ro
       67.        19 novembre 1377, Z v o 1 e n. Louis Ier, roi de Hongrie, tout en confirmant aux habitants de Braşov la possession de plusieurs villages, exprime l'intention d’amener la Valachie sous son autorită.
       68.        Ier m a r s 1382, Cîmpulung. L’ăvăque de Severin et de Valachie, Grăgoire fait ălever Jean, fils de Valentin de la Vall6e du Criş au rang de sous-diacre.
       69.        14 marş 1382, Pyspuky. Louis Ier, roi de Hongrie, interdit aux marchands ătrangers le transit des marchandises entre Sibiu et la Valachie.
       70.        13 janvier 1383, Cristian. Le maire et la communaută de la viile et du « siăge * de Sibiu confirment la convention qu’ils ont conclue avec Ies Roumains insurgăs des alentours. On y mentionne la mort d'un Roumain de Valachie et la « gloaba » (amende) de la conciliation due pour meurtre d'hommes ou de femmes de la Valachie.
       71.         3 marş 1384, Mitroviţa. Elisabeth, reine de Hongrie, interdit l’activită commerciale des marchands ătrangers sur le territoire de Sibiu et le transit des marchandises vers la Valachie.
       72.        5 j u i n 1387, B u d a. Sigismond, roi de Hongrie, confirme l’acte de la reine măre Elisabeth, du 3 marş 1384, portant sur le commerce des marchands ătrangers sur le territoire de Sibiu et en Valachie.
       73.        <1390 —1400>. Mircea l’Ancien, voîăvode de Valachie, confirme â. Ion et autres la possession du village de Braniştea Urăşiei, hoirie k Vadul Şercaiei et d’une bergerie sur le mont de Lereşti, exempts de contributions et corvăes.
       74.        17 janvier 1390, Timişoara. Sigismond, roi deHongrie, enjoint aux habitants de Braşov d’empăcher Ies năgociants ătrangers de transiter sur le territoire de Transyl-vanie Ies marchandises destinăes k la Valachie, en dăpit du privilăge accordă aux habitants ' de Sibiu.
       75.        20 janvier 1390, L u b 1 i n. Mircea l’Ancien, voîăvode de Valachie, conclut un trăită d’alliance avec Ladislas, roi de Pologne, contre Sigismond, roi de Hongrie.
       76.        16 marş 1390, B u d a. Sigismond, roi de Hongrie, confirme en tant que nouvelle donation ii Pierre, fils de Dees, le knăze de Temesel, Ies domaines de Crivina et Patak. On y mentionne l’incursion de Dan Ier, voîăvode de Valachie, dans le district de Mehadia.
       77.        4 novembre 1390, Visegrâd. Mention concernant l’armăe royale qui devait partir pour la Moldavie.
       78.        6 juillet 1391, Lwow. Mircea l’Ancien, voîăvode de Valachie, confirme le trăită d’alliance et d’assistance condu avec Ladislas, roi de Pologne, contre Sigismond, roi de Hongrie, et d’autres ennemis.
       79.        27 dăcembre 1391, Argeş. Mircea l’Ancien, voîăvode de Valachie, fait don k l’hăgoumăne Stanciul et k son frăre Călin des terres k Scorei qu’il exempte de toutes contributions.
       80.        26 mai 1394, B u d a. Sigismond, roi de Hongrie, ordonne au magister Georges de Beclean que lors de son ambassade chez Mircea, voîăvode de Valachie, il lui trans-mette ce que lui fera savoir Frank, voîăvode de Transylvanie.
       81.        30 janvier 1395, en Moldavie, prăs du village de Piatra lui Crăciun. Mention concernant l’expădition en Moldavie de Sigismond, roi de Hongrie.
       82.        3 f ă v r i e r 1395, devant Cetatea Neamţului. Sigismond, roi de Hongrie, absout de la peine capitale Ie magister Jean, fils de Nicolas de Binţinţi, parce qu’il a participă k l’expădition de Moldavie.
       83.        9 f ă v r i e r 1395, Visegrâd. Mention concernant l’expădition en Moldavie de Sigismond, roi de Hongrie.
       84.        12 f ă v r i e r 1395, Braşov. Mention concernant l’expădition en Moldavie de Sigismond, roi de Hongrie.
       85.         14 f ă v r i e r 1395, Braşov. Sigismond, roi de_Hongrie, fait don aux nobles de Ciacova, participants k l’expădition contre Ştefan, voîăvode de Moldavie, de la forteresse d’Adrian et du bourg de Sălard, recevant en ăchange Ies domaines de Ciacova et de Cebza et Ies forteres-ses de Ciacova et de Kuesd.
       86.         18 f ă v r i e r 1395. Sigismond, roi de Hongrie, confăre aux marchands de Braşov plusieurs privilăges concernant le transport des marchandises, pour avoir servi la royaută en diverses circonstances et surtout pendant l’expădition contre Ştefan, voîăvode de Moldavie.
       87.        7 marş 1395, Braşov. Mircea l’Ancien, voîăvode de Valachie, conclut avec Sigismond, roi de Hongrie, un trăită d’alliance.
       88.         7 marş 1395, Braşov. Sigismond, roi de Hongrie, confirme k la viile de Braşov le privilăge confără par le roi Louis Ier, le 28 juin 1358, quant k la libertă du commerce en Valachie.
       89.         7 marş 1395, Braşov. Sigismond, roi de> Hongrie, confirme aux citadins et aux hospites de Braşov le privilăge confără par le roi Louis Ier, le 19 novembre 1377, concernant la soumission de plusieurs villages k la viile de Braşov de mâme que la libertă du commerce en Valachie.
3 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
XXXIII
       90.        7 marş 1395, Braşov. Sigismond, roi de Hongrie, exempte Jean, fils de Jacob de Bod et Pierre et Ladislas, fils de Nicolas, de toute contribution, pour hauts faits dans l'expă-dition contre Ştefan, voîăvode de Moldavie.
       91.        11 marş 1395, C o d 1 e a. Sigismond, roi de Hongrie, enjoint k Etienne, comes des Sicules, d'interdire que l'on perţoive aux năgociants des contrăes de la Transylvanie, notamment k ceux de Sibiu et Braşov, la « tricessima » pour Ies marchandises qu’ils apportent de Valachie.
       92.        11 marş 1395, C o d 1 e a. Sigismond, roi de Hongrie, fait don k Etienne de Kanizsa, comes des Sicules, de tous Ies domaines de Jean d'Ormânhida, pour Services rendus dans l'expă-dition en Moldavie.
       93. 6 a v r i 1 1395, Petermonostura. Sigismond, roi de Hongrie, enjoint k
Grăgoire de Beclean, chevalier de la Cour royale, de partir en expădition avec l’armfe royale qui s'en allait combattre Ies Turcs en Valachie et de veiller k la juste distribution des soldes.
       94.        6 j u i 11 e t 1395, p r 6 s Cimpulung. Du câmp militaire de Cîmpulung, Sigismond, roi de Hongrie, enjoint aux habitants de Cristian, obădience et soumission k Jean, ancien maire de Sibiu.
       95.        25 a o ft t 1395, p r 6 s Severi n. Du câmp militaire de Severin, Sigismond, roi de Hongrie, enjoint au couvent de Cluj-Mănăştur, de mettre plusieurs nobles en possession de onze domaines du comitat de Dăbica.
       96.        7 j a n v i e r 1396, Braşov. Mention concernant l'expădition en Moldavie de Sigismond, roi de Hongrie.
       97.        21 marş <1396> ou 10 a vrii <1397>, G i 1 & u. Maternus, 6vcque de Transylvanie, demande au conseil de la viile de Sibiu de dăsigner quelqu'un qui connaisse le roumain pour accompagner le msssager du roi Sigismond chez le voîăvode Vlad.
       98.        23 marş 1397, Braşov. Mjnnon concernant l'expădition en Moldavie de Sigismond, roi de Hongrie.
       99.        6 j u i n 1397, G r a n. Sigismond, roi de Hongrie, en ănumărant Ies hauts faits de Nicolas et Jean de Gara, rappelle qu'en revenant du Petit Nicopolis il a eu un combat k Posada avec «la multitude des Roumains ».
       100.       8 decembre 1397, Timişoara. Mention concernant Ies exp6ditions de 1395 en Moldavie et en Valachie, de Sigismond, roi de Hongrie.
       101.        8 decembre 1397 (Timişoara). Sigismond, roi de Hongrie, confirme & Ştibor, voîăvode de Transylvanie, toutes Ies donations, pour son service arm6 en Bulgarie et en Valachie.
       102.        22 mai 1398, Dej. Les juges de la noblesse du comitat du Solnocul Interior confirment que Jacob, dit aussi Toth, n’est que le mandataire de Ioan, fils de Costea, homme au service de Ştefan, votăvode de Moldavie, ce pourquoi il ne saurait reprăsenter le votăvode.
       103.        <1399—1406>. Mention concernant un acte 6mis par Mircea TAncien, votăvode de Valachie, par lequel on confirme k Costea les terres de Viştea de Jos, Viştea de Sus, la moitie de Arpaşul de Jos, ainsi que plusieurs familles de tsiganes.
       104.        23 j a n v i e r 1399. Mention concernant la possession par le votăvode Mircea l’Ancien du domaine de la forteresse de Bologa, denommâe aussi la forteresse de Huedin.
       105.        21 marş 1399. Sigismond, roi de Hongrie, ordonne au comes Jean de Pâsztâ de se tenir prât k venir en aide ă Mircea l'Ancien.
       106.        20 juillet 1400 (6908), Argeş. Le votăvode de Valachie, Mircea l’Ancien fait don k Micul et k Stoia, pour fidâlitâ k son service, de la moitiâ du village de Mîndra, dans le pays de Făgăraş.
       107.        17 f6vrier 1401. Mention concernant les expăditions en Moldavie et en Valachie de Sigismond, roi de Hongrie.
       108.        4 a v r i 1 1404, P o j o n. Mention concernant l’expădition en Valachie de Sigismond, roi de Hongrie.
       109.        16 a v r i 1 1404, P o j o n. Sigismond, roi de Hongrie, en 6crivânt k Filip, duc de Bourgogne, sur la situation g6n6rale du royaums, lui fait connaître que les voîevodes de Valachie et de Moldavie font pârtie de l’alliance constituie contre les Turcs.
       110.        Ier novembre 1404, Suceava. Ulrich Pergawer et Jurj, trisorier du voîivode de Moldavie, icrivent k Fabien, maire de Bistriţa au sujet de quelques dibiteurs.
       111.        7 decembre 1406, Le voia. Sigismond, roi de Hongrie, attribue k titre de nouvelle donation les domaines d’Apşa de Sus, d’Apşa de Mijloc et le tiers du domaine d’Apşa de Jos k Jean, Vanna et Vancea, car les priviliges antirieurs ont brAli lors de l’invasion des Moldaves.
       112.        12 juillet 1408. Mention concernant l’expidition de 1395 en Valachie de Sigismond, roi de Hongrie.
       113.        8 mai 1410, Sîntimbru. Ladislas de Nădab, vice-voîivode de Transylvanie, ajourne le jugement d’un procis k cause de l'expidition entreprise contre les Roumains.
       114.        25 novembre 1410, Bachia. Sigismond, roi de Hongrie, confirme k Ioan de Dăbica le domaine d'Inakhaza pour avoir pris part aux combats contre les Turcs en Valachie et k la croisade de Nicopolis.
XXXIV
www.dacoromanica.ro
       115.       17 mai 1411, Giurgiu. Mircea l'Ancien, voîăvode de Valachie, confirme le trăită d'alliance condu avec Ladislas, roi de Pologne.
       116.       23 marş 1412, C a ş o v i a. Sigismond, roi de Hongrie, enjoint aux habitants de Braşov de respecter Ies privilăges accordăs aux marchands de Sibiu en ce qui concerne le com-merce des marchands ătrangers avec la Valachie.
       117.       21 juillet 1412, Bistriţa. Ştibor, voîăvode de Transylvanie, confirme Ies tămoignages prătăs par le district de Bistriţa et autres en ce qui concerne Ies taxes de douane payăes depuis des temps reculăs â Rodna pour le commerce avec la Moldavie.
       118.       7 septembre 1412, Braşov. Ştibor, voîăvode de Transylvanie, confirme Ies stipulations fixăes par Ies habitants de Braşov en ce qui concerne Ies taxes de dcuane per-ţues aux marchands qui se rendent en Valachie.
       119.       18 septembre 1412, Sibiu. Ştibor, voîăvode de Transylvanie, ordonne k Michel de Nadeş, comes des Sicules, et â ses douaniers de ne plus percevoir aux Moldaves des taxes de douane k Braşov et de Ies dădcmmager des pertes qu’ils ont subies.
       120.       6 aotit 1413, Cîmpulung. Mircea l’Ancien, voîăvcde de Valachie, rencu-velle le privilăge de commerce accordă par ses devanciers aux habitants de Braşov.
       121.       25 a o ti t 1413, Cîmpulung. Mircea l’Ancien, voîăvcde de Valachie, acccrde aux habitants de Braşov un privilăge concernant leur ccmmerce dans et par la Valachie.
       122.       <1418 —1420> Mihail, voîăvode de Valachie, ordonne aux dcuaniers de Cetatea Dîmboviţei, de Rucăr et de Bran de bien se conduire envers Ies habitants de Braşov pcur qu'ils n'aient plus k se plaindre k lui ou măme au roi de Hongrie.
       123.       <1418 — 1420.y Mihail, voîăvode de Valachie, ăcrit aux habitants de Braşcvrurla maniăre de paiement des dettes contractăes par ses sujets â Braşov.
       124.       29 mai 1418, Curtea de Argeş. Mihail, voîăvode de Valachie, renouvelle aux habitants de Cisnădie le droit de faire pâtre leurs moutcns sur Ies montagnes de son pays.
       125.       14 juillet 1418, Hagenau. Sigismond, roi de Hongrie, acccrde aux mcines de Vodiţa le droit de libre passage sur le territoire de son pays, ordonnant â ses sujets de ne Ies importuner en rien et măme de leur venir en aide.
       126.       5 juin 1419, Caş o via. Sigismond, roi de Hongrie, enjoint aux Sicules des « siăges » de Sepsi et Kezdi de ne pas empăcher Ies habitants du pays de Bîrsa d'y transiter leurs marchandises destinăes â la Moldavie.
       127.       7 juin 1419, C a ş o v i a. Sigismond, roi de Hongrie, ordonne k Michel de Nadeş, comes des Sicules, d'interdire la perception de toute taxe de douane aux habitants de Braşov, de Cristian et de Codlea. On y mentionne la violation des libertăs de ceux-ci par Ies châtelains de la forteresse de Bran, installăs par Mircea et Mihail, voîăvodes de Valachie.
       128.29 septembre <1419>, Oradea Mare. Sigismond, roi de Hongrie, pro-met au peuple de Valachie qu’il aura le droit de conserver sa religion et ses anciennes institutions.
       129.       28 octobre <1419>, Vodiţa. Sigismond, roi de Hongrie, ordonne k ses dignitaires, de ne pas importuner Ies moines des monastăres de Vodiţa et de Tismana. II leur confirme le droit de conserver leur religion et leurs anciennes institutions.
       130.       12 novembre 1419, Severi n, Sigismond, roi de Hongrie, confirme k Tatul, fils de Mihail d'Ilhocz, son acte ămis le 27 juin 1410.
       131.       8 marş 1420, Sîntimbru. Lorand Lepeş, vice-voîăvode de Transylvanie, ăcrit au convent de Cluj-Mănăştur d'examiner la plainte de Benedict et Etienne de Ghidfalău contre Ies serviteurs de Ladislas d'Angheluş qui, entre autres, ont pris k l'un de leurs serfs 40 ducats en monnaie de Valachie.
       132.       25 juillet 1420, J d i o a r a. Sigismond de Losoncz, châtelain des forteresses de Severin, Orşova, Mehadia, Sebeş et Jdioara, fait don k Bogdan, fils de Nicolae, fils de Măgoia, des knăzats des domaines de Magoyafalva, Răchita et Stremptura du district de Comiat, pour Services rendus dans le combat contre Ies Turcs, sous Ies murailles de la forteresse de Severin.
       133.       17 mai 1421 (6929). Radu Praznaglava, voîăvode de Valachie, conclut un trăită de paix et d'alliance avec la viile de Braşov et le pays de Bîrsa.
       134.       21 novembre 1421 (6930), Tîrgovişte. Radu Praznaglava, voîăvcde de Valachie, renouvelle le privilăge commercial des habitants de Braşov.
       135.       <A p f ă s le 21 novembre 1421 — s e p t e m b r e 1422>. Radu Praznaglava, voîăvode de Valachie, confirme aux habitants de Braşov, de Rîşnov et du pays de Bîrsa es privilăges commerciaux qu'ils possădaient.
       136. 23 octobre 1422      (6931), Tîrgovişte Dan II, voîăvode de Valachie,
confirme aux habitants de Braşov Ies privilăges commerciaux antărieurs.
       137.       <Aprăs le 23 octobre 1422>. Dan II, voîăvode de Valachie, confirme Ies privilăges commerciaux des habitants de Braşov, et il indique aux douaniers de Dîmboviţa et de Rucăr Ies taxes douaniăres k percevoir.
       138.       <Aprăs le 23 octobre 1422>. Dan II, voîăvode de Valachie, confirme aux habitants de Braşov leurs privilăges commerciaux et il indique aux douaniers de Prahova Ies taxes douaniăres k percevoir.
www.dacoromanica.ro
XXXV
       139.       1“ j u i 11 e t 1423, <Cluj-Mă.nă.ştur>. Pr6paratifs effectuâs en Transylvanie pour la campagne de Valachie contre Ies Turcs.
       140.       10 j u i 11 e t 1424, B u d a. Sigismond, roi de Hongrie, fait don du domaine de Hopîrta, comitat d’ Alba, â Ladislas, dit aussi Farro, et â ses parents, pour Services rendus dans Ies combats contre Ies Turcs en Valachie et en Transylvanie.
       141.       10 novembre 1424, Tîrgovişte. Dan II, votevode de Valachie. accorde aux habitants de Braşov des privilâges commerciaux et âtablit Ies taxes douaniferes qu'ils auront & payer.
       142.       10 novembre <1424>, Tîrgovişte. Dan II, voîăvode de Valachie, accorde aux habitants de Braşov un nouveau tarif douanier, moins 61ev6.
       143.       <A p r 6 s le 10 novembre 1424>. Dan II, votevode de Vâlachie, indique aux douaniers de Rucăr et de Dîmboviţa le tarif douanier fix6 aux habitants de Braşov.
       144.       (Ap r Js le 10 novembre 1424—1431). Dan II, votevode de Valachie, accorde un privilâge commercial aux habitants de Tîrgovişte.
       145.       < 1425 —1427>. Radu Praznaglava, voîăvode de Valachie, 6crit aux habitants de Braşov qu’il a supprimâ la douane de Cîmpulung.
       146.       4 a v r i 1 1425, Alba Royale. Sigismond, roi de Hongrie, ordonne â Dan II. voîevode de Valachie, de ne pas contraindre la viile de Braşov et le pays de Bîrsa â accepter le ducat en tant que monnaie.
       147.       1426. Mention concernant le trait6 d’alliance defensive entre Sigismond, roi de Hongrie, et Dan II, votevode de Valachie.
       148.       3 fâvrier 1426, P o j o n. Sigismond, roi de Hongrie, enjoint aux châtelains de Bran de ne pas percevoir des taxes iniques aux nâgociants de Valachie qui se rendent â Braşov et de ne pas impiăter sur Ies libertâs des habitants de Braşov.
       149.       8 mai 1426. Tata. Sigismond, roi de Hongrie, fait don aux descendants de Nicolas de Chaak, ancien voîevode de Transylvanie, d’une pârtie du domaine de Peterd, pour fidelitâ & son service et pour hauts faits de son pfere dans Ies combats contre Ies Turcs en Valachie et en Transylvanie.
       150.       5 septembre 1426, B u d a. Sigismond, roi de Hongrie, 6crit au palatin de Hongrie d’ajourner un duel, car Tun des adversaires s’en va avec l*arm6e royale vers la Valachie.
       151.       5 novembre 1426, Lipova. Sigismond, roi de Hongrie, donne des disposi-tions au maire, au juge de Sibiu et aux commandants de l’armâe appel6e â venir en aide â Dan II, voîevode de Valachie.
       152.       26 decembre 1426, Braşov. Sigismond, roi de Hongrie, accorde certaines Iibert6s aux habitants de Breţcu, en 6change de Tobligation de garder Ies frontiâres du câtă de la Moldavie.
       153.       25 j a n v i e r 1427, R î ş n o v. Etienne de Rozgony, comes de Gy6r, 6crit â la veuve de Ladislas, dit aussi Tytews, de Bakmonostra, sur la p6n6tration de l’armee hongroise avec don Pedro du Portugal et le votevode Dan II, en Valachie.
       154.       <A vril-mai 1427>. Dan II, voîevode de Valachie, 6crit aux habitants de Braşov que la paix 6tant instaurâe dans le pays ils peuvent y venir â nouveau pour affaires de commerce.
       155.       2 a v r i 1 1427, Cîmpulung. Sigismond, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Gyâr d'ajourner le jugement du proces entre Etienne de Losoncz et Jâronime, dit aussi Kolos de Nima, vu que le premier 6tait parti avec l'arm6e du roi en Valachie.
       156.       4 a v r i 1 1427, Cîmpulung. Mention concernant la viile de Cîmpulung dan un acte 6mis par Sigismond, roi de Hongrie.
       157.       6 a v r i 1 1427, Cîmpulung. Mention concernant Ies luttes opposant Dan II et Radu Praznaglava en Valachie.
       158.       19 mai 1427, Feldioara. Sigismond, roi de Hongrie, fait don â Albert de Valea lui Mihai, prieur d’Aurana, de plusieurs domaines dans Ies comitats de Cenad, Caraş et
'Timiş, pour avoir servi le royaume surtout dans Ies combats contre Ies Turcs en Valachie.
       159.       1" j uin 1427, Măgheruş. Sigismond, roi de Hongrie, ajourne le jugement des proces opposant Ies familiers de Jean de Bathmonostra, qui se pr6parent en vue de l*exp6-dition du roi en Valachie, contre Ies Turcs.
       160.       19 j u i n 1427, Braşov. Mention concernant une incursion turque dans le pays de Bîrsa et Texp6dition de 1427 en Valachie de Sigismond, roi de Hongrie.
       161.2 juillet 1427, R î ş n o v. Mention concernant Ies luttes de Radu Praznaglava et Dan II en Valachie, au secours duquel se sont port6es aussi des troupes de Transylvanie et de Hongrie.
       162.       7 juillet 1427, R î ş n o v. Sigismond, roi de Hongrie, fait don au « ban * de Maiva, Jean de Maroth, du bourg de Velike de Slavonie, pour Services rendus en Valachie dans Ies combats contre Ies Turcs et contre Radu Praznaglava.
XXXVI
www.dacoromanica.ro
      163.      9 juillet 1427, Sintimbru. Mention concernant la participation des Tran-sylvains aux combats livrăs contre Ies Turcs en Valachie pendant l’annăe 1427.
      164.      28 a v r i 1 1428, Sibiu. Les sept districts confirment l’arrăt rendu par Albul, le « vornic * de Dan II, voîăvode de Valachie, dans le procăs opposant Apoldul de Sus et les Roumains d’Aciliu.
      165.      6 juillet 1428, Cuvin. Mention concernant la perte du sceau royal dans l’expădition en Valachie de Charles Robert, roi de Hongrie.
      166.      (S e p t e m b r e 1428; mai 1429 — s e p t e m b r e 1430) . Dan II, voîăvode de Valachie, demande aux ăchevins de Braşov de punir les ăchevins de Bran qui commettent de nombreuses iniquităs envers ses sujets.
      167.      11 septembre 1428, 11 a d i a. Gaspar Slik, protonotaire du roi Sigismond, informe le magistrat de Francfort-sur-le-Main sur les combats du roi contre les Turcs; dans le dernier combat contre les Turcs sont tombăs 200 hommes de Valachie.
      168.      <A p r i s septembre 1428>. Dan II, voîăvode de Valachie, demande aux ăchevins de Braşov d'interdire la douane răcemment institute â Bran.
      169.      28 octobre < 1428), Bratislava. Sigismond, roi de Hongrie, confirme aux monastâres de Vodiţa et de Tismana toutes leurs donations et leurs privilăges antteieurs.
      170.      21 j u i n 1429, P o j o n. Sigismond, roi de Hongrie, enjoint aux comes des Sicules, ainsi qu’â Nicolas et â Pelbart d’Oarda d'examiner la plainte des habitants de Baia Mare concernant les actions abusives de Sandrin, le fils de Drag de Beltiug; on y mentionne, en outre, que l’on a volă un grand nombre de fcceufs â un homme venu de Moldavie.
      171.      19 octobre 1429, Feldioara. Mention concernant Nicolae de Moldavie dans un acte notarial de Transylvanie.
      172.      19 marş 1430, Tîrnavia. Mention concernant un fils de Mircea l'Ancien, ălevă â la cour de Sigismond, roi de Hongrie.
      173.      <dăcembre 1430 — j a n v i e r 1431>. Le voîăvode Vlad Dracul reproche aux habitants de Braşov qu’ils persteutent ses hommes chargăs de garder les frontiăres du câtă de la Valachie.
      174.      28 janvier 1431, Tîrgovişte. Dan II, vcîăvode de Valachie, confirme le privilâge accordă aux habitants de Braşov par Mircea l’Ancien, le 25 aoât 1413.
      175.      30 janvier 1431 (6939), Tîrgovişte. Dan II, voîăvode de Valachie, confirme aux habitants de Braşov et au pays de Bîrsa le privilăge commercial accordă par Mircea l’Ancien, etablissant en mâine temps une taxe de trois pour cent pour les marchandises transittes.
      176.      <A p r ă s le 30 janvier 1431>. Dan II, voiăvcde de Valachie, ăcrit aux bourgs et aux postes de douane du pays qu’il a renouvelă le privilăge ccmmercial des habitants de Braşov et de ses năgociants.
      177.      <F 6 v r i e r 1431>. Le logothâte Coico răclame aux habitants de Braşov les pră-sents qu’ils lui devaient pour les deux lettres qu’il leur avait rădigăes ainsi qu’ils le lui ont demandă.
      178.      <Făvrier-dăcembre 1431>. Le # joupan » Voico (« vornic ») prie les habitants de Braşov de lui envoyer une pălisse de drap fourrte, qu’il leur payera dăs que son prince Vlad Dracul accădera au trâne.
      179.      8 fâvrier 1431, Nuremberg. Lettre contenant les libertăs accordtes par Vlad Dracul aux Minorites qui propageront la religion catholique en Valachie.
      180.      14 j u i n 1431, Tîrgovişte. Alexandru Aldea, voîăvode de Valachie, demande â ses connaissances et amis de Hongrie d’attraper le fuyard grec Femiano et de le livrer â Ioan de Cîmpulung.
      181.      2 juillet 1431, Turia de Jos. Ladislas Apor informe Luca Kis, maire de Braşov, que le voîăvode de Moldavie se prăparerait â attaquer la Valachie.
      182. <N o v e m b r e - d ă c e m b r e 1431). Le voîăvode Vlad Dracul annonce aux habitants de Braşov qu’Alexandru Aldea, voîăvode de Valachie, se meurt et qu’il s’en va avec ses hommes dans le pays, demandant aussi leur secours.
      183.      <N ovembre-dăcembre 1431>. Le voîăvode Vlad Dracul autorise les habitants de Braşov â. entretenir des rapports commerciaux avec la Moldavie et la Valachie, â con-dition qu’ils n’y introduisent pas de fausses monnaies ou du cuivre.
      184.      <N ovembre-dăcembre 1431). Te voîăvode Vlad Dracul demande aux habitants de Braşov de ne plus employer de vieux ducats et de ne pas conclure la paix avec la Valachie.
      185.      <N ovembre-dăcembre 1431>. Le voîăvode Vlad Dracul informe les habitants de Braşov que l’empereur a interdit l’exportation du cuivre en Valachie, disposition que ceux-ci transgressaient.
      186.      (Novembre 1431 — 1433). Le voîăvode Vlad Dracul informe les habitants de' Braşov qu’ils sont autorisăs â employer dans les o păr a ti o nS commerciales les vieux ducats en Transylvanie et en Valachie, â l’exception du pays de Bîrsa.
      187.      <N ovembre 1431 —1432). Le voîăvode Vlad Dracul ăcrit aux habitants de Braşov de ne pas empăcher son reprăsentant d’appliquer des reprăsailles â certains năgociants moldaves
      188.      <N ovembre-dăcembre 1431>. Le voîăvode Vlad Dracul annonce les habitants de Braşov qu’il leur envoie en ambassade Ionăş Românul, un de ses hommes de confiance.
                                                                                           XXXVII
www.dacoromanica.ro
       189.       <N ovembre-dâcembre 1431>. Le voîâvode Vlad Dracul âcrit aux habi-tants de Braşov que seules Ies personnes verifiâes par son homme, Ionăş ♦le brave », soient autorisâes & passer en Valachie.
       190.       <1432 —1433>. Le voîâvode Vlad Dracul reproche aux habitants de Braşov qu’ils empâchent ses hommes d'appliquer des reprâsailles aux nâgociants moldaves.
       191.       (Mai 1432). Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de le secourir d'urgence pour combattre Ies Turcs.
       192.       <M a i - j u i n 1432), Buzău. Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie, informe le palatin de Hongrie et le comte de Timişoara sur l'imminente invasion des Turcs en Transylvanie, Ies conseillant aussi comment riposter.
       193.       <M a i 1432) Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de le secourir d'urgence pour combattre Ies Turcs.
       194.       <M a i 1432>. Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie, renouvelle sa demande aux habitants de Braşov et du pays de Bîrsa de le secourir d'urgence pour combattre Ies Turcs.
       195.       <M a i 1432). Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie, demande des armes aux habitants de Braşov, Ies informant en mâme temps sur l'arrivâe d'un corps d'armâe moldave qui âtait venu & son aide.
       196.       10 j u i n 1432, ( Braşo v>. Le maire et le conseil de la viile de Braşov infor-ment un haut prâlat sur le dâplacement des Turcs en Valachie, en lui demandant du secours immâdiat
       19 • < J u i 1 1 e t 1432>. Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie, s’adressant aux habitants de Sibiu, nie qu'il se serait ralliâ aux Turcs et Ies accuse de calomnies ă son adresse.
       198.       <0 c t o b r e 1432 —marş 1433>. Le voîâvode Vlad Dracul demande aux habitants de Sibiu du secours militaire pour chasser Aldea de Valachie.
       199.       < 1433 —1434>. Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie, envoie en ambassade â Braşov un de ses hommes de confiance, aux dires duquel Ies âchevins de Braşov puissent accor-der crâdit.
       200.       <1433 — 1434>. Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie demande aux habitants de Braşov d’âtre tout aussi âquitables â l'endroit de ses hommes comme il l’est â l’endroit des leurs.
       201. <1433 —1434>. Le «joupan» Albul assure Ies habitants de Braşov de son amitiâ.
       202. < 1433 —1434>. Le «joupan » Albul demande aux habitants de Braşov d'envoyer un homme de confiance qui soit chargâ de se tenir prâs lui et de leur porter â tout moment des nouvelles de sa part.
       203.       <1433>. Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie, prie Ies habitants de Braşov de dâsigner un homme qui accompagne son messager jusqu'â Oradea.
       204.       < 1433>. Alexandru Aldea, voîâvode de Valachie, prie Ies habitants de Braşov de lui renvoyer un des râfugiâs, Antonie, auquel il a fait gr&ce.
       205.       24 fâvrier 1433, Sienne. Sigismond, roi de Hongrie, enjoint aux habitants de Cluj et de Bistriţa de participer aux dâpenses des sept districts visant k assurer la dâfense contre Ies Turcs et l'envoi d’espions en Valachie.
       206.       15 marş 1433, Suceava. Iliaş, voîâvode de Moldavie, demande au conseil de Braşov d’encaisser Ies dettes contractâes par deux habitants de la viile envers le trâsor princier.
       207.       9 avril 1433, Suceava. Iliaş, voîâvode de Moldavie, garantit la libertâ du commerce aux nâgociants des sept « districts » des Saxons, tout en fixant Ies taxes douaniâres qu’ils auront & payer.
       208.       16 mai 1433, G u r g h i u. Michel Jakch, comes des Sicules, promet aux habitants de Braşov son appui contre Ies Turcs et contre Ies Roumains qui Ies accompagnent.
       209.       6 dâcembre 1433, Băle. Sigismond, roi de Hongrie, enjoint au chapitre de Cenad de mettre Nicolas de Bizere en possession des domaines confisquâs â Lado de Bizere, qui s’âtait enfui en Valachie.
       210.       <E n v i r o n 1434, B i r 1 a d.> Le « şoltuz » (maire) Hîrlea âcrit au maire de Bral şov un sujet d’une certaine somme d'argent qu'il avait remise aux juges de Bîrlad lorsqu'i-s'âtait portâ garant de Stul Jacob et de Tîrbîş de Braşov.
       211.       <1434 — 1435>. Le « jupan » Albul informe Ies habitants de Braşov que Vlad Dracul se rend & la Porte Ottomane; il leur demande en mâme temps que la libertâ commerciale mutuelle soit conşervâe.
       212.       21 avril 1434, Suceava. Ştefan II, voîâvode de Moldavie, demande au conseil de Braşov d'encaisser la dette contractâe par Jacob Steel de Braşov envers Ştefan et Martin, sujets du voîâvode.
       213.       7 octobre < 1434>, Merghindeal. Vlad Dracul demande par son messager Ian&ş «le brave » aux habitants de Sibiu de lui prâter appui.
       214.       5 marş <1435>, Suceava. Ştefan, voîâvode de Moldavie, âcrit aux boyards, aux «vornici», aux « şoltuzi », aux âchevins, aux juges et aux « vătămani » (vice-maires) que Ies hommes ayant des dâbiteurs parmi Ies habitants de Braşov et qu'ils ne connaissent pas personnellement demandent aux juges de Braşov de leur faire justice.
XXXVIII
www.dacoromanica.ro
       215.26 mai 1435 (6943), Gura Başeului. Ştefan, voîdvode de Moldavie, confirme aux habitants de Braşov Ies privilăges douaniers dont ils avaient joui du vivant d’Ale-xandre le Bon.
       216.        26 mai 1435(6943), Gura Başeului. Le voîăvode de Moldavie Ştefan, dcrit aux juges de Bacău et de Trotuş de dăfendre Ies marchands de Braşov contre Ies inquităs dont ils y font l’objet.
       217.        8 juillet <1435>, Suceava. Ştefan, voîăvode de Moldavie, accorde des privilăges aux marchands de Braşov.
       218.        29 juillet 1435, Bistriţa. Michel Jakch, comes des Sicules, remercie le maire, Ies jures et Ies habitants de Braşov de l'avoir informă sur la mort du prince de Yalachie, Alexandru Aldea et sur l’ălection de son successeur, tout en leur demandant de nouveaux ren-seignements.
       219.        6 octobre 1435, Fojon. Sigismond, roi de Hongrie, fait don â l’ăchanson Etienne de Berzevice du domaine de Nyaragh, comitat de Borşod, pour Services rendus â la royaută, dont ses ambassades en Moldavie et en Valachie et sa participation aux combats centre Ies Turcs en Yalachie.
       220.        20 novembre 1435, Haţeg. Ladislas Csâky, voîăvode de Transylvanie, confisque Ies possessions de Costea, Stanciu et Vilcu de Ruşor, qui s’ătaient insurgăs contre Ies lois du pays et s’ătaient răfugiăs en Moldavie.
       221.        19 dăcembre < 1435>, Suceava. Ştefan, voîăvode de Moldavie, fait savoir aux * şoltuzi» et aux ăchevins de tous Ies bourgs du pays que Ies năgociants de Braşov ont le droit de vendre librement leurs menues marchandises.
       222.        <1436}. Alexandru Aldea, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de lui extrader ses ennemis qui trouvent toujours asile chez eux.
       223.        8 mai 1436. Georges, ăvăque de Transylvanie, annonce qu’il a fait appeler l’in-quisiteur Jacob de Marchia, de venir en Transylvanie pour y extirper l’hărăsie hussite qui s’y etait răpandue ă partir de Moldavie.
       224.        9 j u i n 1436, Neamţ. Iliaş, voîăvode de Moldavie, demande au conseil de Braşov de faire justice ă Ion, son tailleur de Roman, dans le procăs qui l'oppose â Petru de Braşov, le tondeur de drap.
       225.        <J uillet-dăcembre 1436>. Alexandru Aldea, prince de Valachie, demande aux habitants de Braşov d'extrader plusieurs răfugiăs de son pays.
       226 16 juillet 1436, Făgăraş. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, consent ă l'accord intervenu entre ses boyards et Ies habitants de Braşov.
       227.        31 a o 6 t 1436, B o d. Georges, ăvâque de Transylvanie, Michel Jakch, comes des Sicules, et Lorand Lepes, vice-voîăvode de Transylvanie, demandent aux habitants de Braşov et du pays de Birsa, d’envoyer leurs reprăsentants â la răunion qui dăcidera de l’appui ă accorder â Vlad, voîăvode de Valachie.
       228.        5 septembre 1436, au câmp de Roya. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, prie le maire et le conseil de Braşov d’ajouter foi aux dires de son envoyă, Hanus.
       229.        <1437 —1441 \ Vlad Dracul, voîdvode de Valachie, annonce Ies habitants de Braşov qu’il leur envoie en ambassade un de ses boyards devouăs, leur demandant d’ajouter foi â ses dires.
       230.        < 1437 —1446>. Vlad Dracul, voîdvode de Valachie, informe Ies habitants de Braşov qu’il y envoie une sujette de son pays pour affaires et leur demande de ne l’importuner en rien.
       231.        < 1437 —1446>. Vlad Dracul, voîdvode de Valachie, annonce Ies habitants de Braşov qu’il a chargă un sujet de son pays d’une nouvelle ambassade auprăs d’eux, leur demandant d’ajouter foi k ses dires.
       232.        <1437 —1443>. Vlad Dracul, prince de Valachie, annonce Ies habitants de Braşov qu’il frappera monnaie et Ies prie de lui envoyer Ies matăriaux năcessaires ă la răalisation d'une « haraghia » (atelier de monnaie).
       233.        < 1437 —1443>. Le * cămăraş » Antonie ăcrit aux habitants de Braşov au sujet du dăplacement de la • haraghia 1» de Vlad Dracul de Sighişoara ă Braşov, ajoutant que Ies habitants de Sighişoara s’y opposent.
       234.        < 1437 — 1446>. Vlad Diacul, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de faire justice ă un sujet de son pays, iniquement accusă.
       235.        < 1437>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, ăcrit aux habitants de Braşov d’acquitter une dette contractăe envers un de ses boyards, en menaţant de reprăsailles.
       236.        < 1437>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, demande ă nouveau aux habitants de Braşov d’acquitter la dette contractăe envers un de ses boyards, sinon, il passera aux repră-sailles.
       237.        < 1437>. Le trăsorier Stanciu demande aux habitants de Braşov d’autoriser son frăre ă venir y chercher des marchandises qu’ils possădent lâ.
       238.        < 1437>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de-faire restituer k plusieurs de ses boyards Ies biens que leur a volăs un de ses sujets qui s est răfugiă k Braşov.
XXXIX
www.dacoromanica.ro
        239.        < 1437 —1438>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de lui faire restituer Ies 200.000 aspres avec lesquels s'ătait enfui ă Rîşnov un de ses sujets.
        240.        <1437>. Le « cămăraş » Gheorghe Lascăr prie Ies habitants de Braşov d’obliger un citadin de restituer des marchandises et une certaine somme d'argent, appartenant au voîăvode de Valachie.
        241.        <1437). Le «cămăraş» Gheorghe Lascăr prie Ies habitants de Braşov d’autoriser la vente de la cire qu’il avait en dăpdt chez eux, pour qu’il puisse acheter d’autres marchandises.
        242.        20 janvier <1437>, Tîrgovişte. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, confirme ă Roman Ies villages de Voivodeni, Săsciori-Loviştea, des parts ă Sîmbăta de Sus, Ies exemptant de contributions et corvăes.
        243. 8 a v r i 1 1437 (6945), Tîrgovişte. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie,
renouvelle de privilăge commercial et douanier des habitants de Braşov.
        244.        < 1437 —1446>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, enjoint aux boyards de la Petite Valachie de ne pas importuner ceux qui apportent des marchandises provenant des « contrăes hongroises ».
        245.        23 a vrii 1437 (6945), Vaslui. Ştefan, voîăvode de Moldavie, renouvelle Ies privilăges commerciaux des marchands de Braşov et du pays de Bîrsa datant du răgne d’Alexandre le Bon.
        246.        29 a vrii 1437 (6945), Dor oh oi. Ilie, voîăvode de Moldavie, renouvelle Ies privilăges douaniers des marchands de Braşov datant du răgne d'Alexandre le Bon.
        247.        8 j u i n 1437, Bistriţa. Henric de Thamasy, comes de Sicules, promet aux habitants de Braşov du secours pour combattre Ies Turcs et Ies prie de lui transmettre Ies ren-seignements qu’ils possădent quant ă l’arrivăe de ceux-ci.
        248.        18 juillet 1437, Tîrgovişte. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, confirme 4 plusieurs le village de Mărgineni, pays de Făgăraş, Ies exemptant de contributions et corvăes.
        249.        29 dăcembre <1437>, Pojon. Le logothăte Ştefan ăcrit aux habitants de Braşov, au nom de leur envoyă. Petru Uroş, Ies informant que celui-ci a ătă bien accueilli par l’empereur, qui leur est bienveillant.
        250.        <1438 —1446>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de ne plus accorder asile aux voleurs de chevaux de Valachie.
        .251. 14 f ă v r i e r 1438, B u d a. Albert, roi de Hongrie, informe tous Ies citadins de Braşov et Ies habitants du pays de Bîrsa qu’il a ăcrit ă Vlad, voîăvode de Valachie, d’assurer leur dăfense contre Ies invasions des Turcs.
        252.         26 a v r i 1 1438, V i e n n e. Albert, roi de Hongrie, interdit aux chătelains de la ■ forteresse de Bran de percevoir des taxes douaniăres abusives pour Ies marchandises des năgo-
ciants roumains qui viennent de Valachie ă Braşov, sinon Ies năgociants de Braşov seront expo-săs au măme răgime en Valachie.
        253.        (Environ 26 avril 1438>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de faire cesser Ies injustices infligăes ă ses sujets ă Bran.
        254.        (Environ 26 avril 1438>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de lui livrer certains habitants de Bran qui ont tuă et volă un de ses sujets.
        255.        23 j u i n 1438, B u d a. Albert, roi de Hongrie, fait răcompenser Ladislas, « ban » de Maăva, en outre, pour Services rendus par ses devanciers dans Ies expăditions en Valachie de Louis et de Sigismond, rois de Hongrie.
        256. 29 j a n v i e r 1439, B u d a. Mention au sujet de Petermann de Cîmpulung.
        257. 31 janvier 1439, B u d a. Albert, roi de Hongrie, ordonne ă tous Ies digni-taires, aux nobles, aux Sicules et aux Saxons de Transylvanie et, surtout, aux habitants de la viile et du « siăge * de Sebeş de ne pas importuner, ă leur jetour, Ies habitants de Sebeş emmenăs en esolavage par Ies Turcs en Valachie et ailleurs.
    •  258. 1440. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, fait installer en tant qu’abbă au monastăre
de Cîrţa, Mihail de Tîrgovişte.
        259.        9 a o fl t 1440, B u d a. Ladislas, roi de Hongrie, fait don aux frăres Iancu et Ioan de Hunedoara Ies possessions de Şoimuz, Bîrsău, Nevoieş, Buruene et Bosar pour Services rendus en qualită de «bani » de Severin dans Ies combats contre Ies Turcs, en Valachie.
        260.        <1441 — 1442). Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, prie Ies habitants de Braşov d'aider un de ses sujets pour encaisser des sommes qui lui ătaient dues.
        261.        <1441). Le voîăvode de Valachie, Vlad Dracul fait savoir aux habitants de Braşov qu'il leur envoie en ambassade un de ses hommes de conflance.
        262.        <1441). Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, exempte de contributions le boyard Teodor du pays de Făgăraş et Ies deux frăres de celuiici.
        263.        <7 marş 1441). Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, se plaint au voîăvode de Transylvanie, Iancu de Hunedoara, desactes d’injustice perpătrăs contre ses sujets ă Bran.
        264.        23 avril < 1441), Tîrgovişte. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, confirme A Stanciu Moenescu des terres ă Voîla, dans le pays de Făgăraş, un emplacement de moulin, le mont de Jneapănul, et des tsiganes et en Valachie, des parts des domaines de Cioruş, de Mislea, de Cocorăşti et de Moeneşti.
   L
www.dacoromanica.ro
       265.       3 juillet < 1441 —1442>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, 6crit aux habi-tants de Braşov au sujet du commerce de m6taux et de monnaies.
       266.       16 octobre 1441, au câmp des alentours d’Unip. Nicolas d’Ujlak et Iancu de Hunedoara, vo!6vodes de Transylvanie, ordonnent au magistrat de Braşov de ne pas impiăter sur le droit de Vlad Dracul, volevode de Valachie, de frapper monnaie dans la viile.
       267.       23 a vrii <1442>. Le «joupan» Nan et le logoth6te Ştefan 6crivent aux habi-tants de Braşov que pendant leur săjour â. Sibiu aucune ambassade de Braşov ne s'est prăsen-t6e ă. Vlad Dracul.
       268.       2 marş 1443, S z e g e d. Nicolas d’Ujlak et Iancu de Hunedoara, voîăvodes de Transylvanie, confirment Ies anciens privileges accordăs aux marchands de Braşov et du pays de Bîrsa en ce qui concerne leur commerce avec la Valachie.
       269.       17 a v r i 1 1443, B u d a. Ladislas, roi de Hongrie, fait don k Iancu de Hunedoara, voîăvode de Transylvanie, de plusieurs domaines dans Ies comitats de Turda, de Cluj et d'Alba Infărieure, pour hauts faits dans Ies combats contre Ies Turcs en Transylvanie et en Valachie.
       270.       22 f 6 v r i e r 1444, Suceava. Ştefan, vo!6vode de Moldavie, assure Ies habi-tants de Braşov qu’il autorise â. nouveau le năgoce avec son pays.
       271.       29 mai <1444>, Vaslui. Ştefan, voîăvode de Moldavie, fait savoir au conseil de .Braşov que Ies combats avec son fr6re Petru ont pris fin et il invite Ies marchands de Braşov k reprendre Ies rapports commerciaux avec son pays.
       272.       11 j u i n 1444, B u d a, Ladislas, roi de Hongrie, attribue k Nicolas de Bizere, k titre de nouvelle donation, plusieurs domaines dans le district de Caransebeş, pour Services rendus dans Ies combats contre Ies Turcs en Transylvanie, en Valachie, en Bulgarie et en Serbie.
       273.       12 j u i n 1444, Andrinople. Trăită de paix, condu pour une durăe de dix ans, entre l’Empire ottoman et le Royaume de Hongrie ou l’on avait inclus aussi la Valachie.
       274.       3 juillet 1444. Le chapitre d'Arad confirme que Georges Brancovitch, despote de Serbie, a fait don â Iancu de Hunedoara, volevode de Transylvanie, de la forteresse de Şiria et de sept districts roumains dans Ies comitats de Zarand et d’Arad, pour ses hauts faits dans Ies combats contre Ies Turcs en Transylvanie, en Valachie et en Bulgarie.
       275.       7 a o 6 t 1444, Tîrgovişte. Vlad Dracul, vo!6vode de Valachie, confirme aux habitants de Braşov le privilăge commercial accord6 par son păre Mircea et confirmă par Iancu de Hunedoara.
       276.       20 <septembre) 1444, Orşova. Iancu de Hunedoara confirme aux monas-tăres de Vodiţa et de Tismana leurs privileges et donations antărieurs.
       277.       <6 ctobre-dăcembre 1445>. Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, annonce aux habitants de Braşov qu’il a enlevă aux Turcs une forteresse (Giurgiu) et il leur demande appui en armes et poudre k canon.
       278.       3 juillet 1446, Rome. Le pape Eugăne IV informe tous Ies fidăles qu’en Moldavie il existe de nombreux hussites, dont l’hărăsie s’est răpandue aussi dans Ies pays voi-sins; par consăquent, il dăsigne Fabien de Bachia en tant qu’inquisiteur chargă de combattre Ies hărătiques de Moldavie, de Valachie et de certains pays sud-danubiens.
       279. 25 octobre 1446, O s i. Mention concernant des monnaies ămises en Valachie.
       280.       21 dăcembre 1446, Braşov. Mention concernant une intervention faite de Transylvanie en Valachie en faveur de Vlad Dracul.
       281.       29 janvier 1447, Turda. Mention concernant l’expădition de 1445 en Valachie de Iancu de Hunedoara.
       282.       13 juillet 1447, Szăcsăny. Iancu de Hunedoara, gouverneur de Hongrie, demande au conseil de Braşov de mettre une maison â. la disposition de son parent, Ladislas Wolachus, de Valachie.
       283.       4 a o 6 t 1447(6955), Bacău. Roman, voîăvode de Moldavie, ăcrit aux marchands de Braşov qu’il a obtenu le trftne et Ies invite ă faire du commerce dans son pays.
       284.       12 octobre 1447, Timişoara. Mention concernant l’expădition antiottc-mane de 1445.
       285.       10 novembre 1447, Sighişoara. Mention concernant l’expădition de Iancu de Hunedoara en Valachie, pendant le mois de novembre 1447.
       286.       4 dăcembre 1447, Tîrgovişte. Iancu de Hunedoara, gouverneur de Hongrie, fait don ă Petru, fils de Stroia de Ponor et ă ses parents d’une part des domaines de Ponor et d’Ohaba, ă droit nobiliaire, pour fidălită k son service.
       287.       Ier f ă v r i e r 1448, Bistriţa. Iancu de Hunedoara, gouverneur de Hongrie, confirme k Ladislas de Bithor la possession de plusieurs domaines des comitats d’Alba et du Solnoc moyen, pour service armă dans diverses expăditions, dont celle contre Vlad, voîăvode de Valachie.
       288.       20 f ă v r i e r 1448, Sebeş. Mention concernant le năgoce de bătăii entre la Moldavie et la Transylvanie.
       289.       7 marş 1448, Timişoara. Iancu de Hunedoara, gouverneur de Hongrie, demande aux habitants de Braşov d’utiliser dans le commerce avec la Valachie Ies monnaies en circulation k ce moment-lă.
www.dacoromanica.ro
XLI
       290.        9 juillet 1448, Oradea. Le notaire public d'Oradea transcrit le privilăge accordă aux Minorites par Vlad Dracul, voîăvode de Valachie, le 8 făvrier 1431.
       291.        7 a o 0 t 1448, Rupea. Iancu de Hunedoara, gouverneur de Hongrie, demande â tous Ies Saxons d’accueillir avec le plus grand honneur Vladislav II, voîăvode de Valachie.
       292.        11 septembre 1448 (6956), Suceava. Petru, voîăvode de Moldavie, confirme aux habitants de Braşov Ies privilăges commerciaux accordăs par son pâre Alexandru et par ses frăres, Ies voîăvodes Iliaş et Ştefan.
       293.        31 octobre 1448, Tir g-o v i ş t e. Vladislav II, voîăvode de Valachie, informe le conseil de Braşov sur la dăfaite infligăe par le sultan Mourad II â Iancu de Hunedoara, ce qui l'empăche de se rendre en Transylvanie.
       294.        24 făvrier 1449, Buda. Mention concernant l'expădition de Iancu de Hunedoara en Valachie, pendant l'annăe 1447.
       295.        21 mai 1449, Semendria. Georges Brancovitch, despote de Serbie,est chargă par le palatin de Hongrie et par le voîăvode de Transylvanie de conclure la paix pour une durăe de sept ans avec Ies Turcs, dans certaines conditions, concernant aussi la Valachie.
       296.        10 juillet 1449, P e s t. Iancu de. Hunedoara, gouverneur de Hongrie, demande au conseil de Braşov des renseignements sur Ies dăplacements des Turcs dans la zone du Danube.
       297.        3 aoftt 1449 (6957), Vaslui. Alexandru, voîăvode de Moldavie, renouvellc le privilăge douanier accordă par Alexandre le Bon aux marchands de Braşov.
       298.        12 novembre 1449 <Alba J u 1 i a). Mention au sujet de Gaspar de Cimpu-lung, citadin de Sibiu.
       299.        17 decembre 1449, P e s t. Iancu de Hunedoara, gouverneur de Hongrie, informe le conseil de Braşov qu’il a reţu une lettre de la part de Vladislav II, voîăvode de Valachie, et qu’il viendra sous peu & Braşov pour conclure la paix avec Ies Turcs.
       300.       11 făvrier 1450 (6958). Roman Bogdan II, voiăvode de Moldavie, ăcrit â Iancu de Hunedoara, lui promettant amitiă et alliance.
       301.        Avânt le 25 marş <1450—1451>, Jassy, Bogdan, voîăvode de Moldavie, prie Ies habitants de Braşov et du pays de Bîrsa de prendre la defense, devant Georges Rykal, vice-voîâvode de Transylvanie, des frăres Dumitru de Lunga et Dominic, accusăs de brigandage.
       302.       5 juillet 1450 (6958), Suceava. Bogdan II, voiăvode de Moldavie, ăcrit â Iancu de Hunedoara, lui promettant amitie et lui demandant protecţion.
       303.        22 juillet 1451, Sibiu. Le maire. Ies juges royaux, Ies jurăs et Ies • vieux honnătes gens » de Sibiu et des sept districts transmettent au conseil de Wiener-Neustadt des tămoignages concernant le degră de parente existant entre Ies fils de Petermann de Cîmpulung et Sigismond Walach de Wiener-Neustadt.
       304.        22 juillet 1451, Sibiu. Mention au sujet de Petermann et Jacob de Cîmpulung, habitants de Sibiu.
       305.        20 novembre 1451, Andrinople. Armistice condu par la Hongrie et l'Empire ottoman pour une durăe de trois ans, contenant aussi des stipulations relatives â la Valachie.
       306.        <A vânt le 6 f ă vrie r 1452). Vladislav II, voîăvode de Valachie, se plaint aux habitants de Braşov que Iancu de Hunedoara lui a retiră Ies fiefs d'Amlaş et de Făgăraş.
       307.        (Avânt le 6 făvrier 1452). Vladislav II, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov d'autoriser un de ses sujets â venir y chercher Ies armes qu’il a com-mandăes lâ et de ne pas lui percevoir des taxes de douane.
       308.        6 făvrier 1452, Buda. Iancu de Hunedoara, gouverneur de Hongrie, informe le conseil de Braşov sur la conclusion de la paix avec Ies Turcs et lui enjoint de ne plus soutenir Vlad, prătendant au tr6ne de Valachie.
       309.        30 marş 1452, Szakillas. Iancu de Hunedoara, gouverneur de Hongrie, informe le conseil de Braşov sur l'ăcartement du prătendant Vlad de son entourage et interdit l’extradition des ăpouses de plusieurs fuyards de Valachie.
       310.        18 juillet 1452, Trenien. Iancu de Hunedoara, gouverneur de Hongrie, interdit aux châtelains de Bran de percevoir de faţon inique aux Roumains et â d'autres marchands des droits de douane.
       311.        12 a o fit 1452 (6960), Vaslui. Alexandru, voîăvode de Moldavie, confirme aux marchands de Braşov Ies privilăges douaniers accordăs par Alexandre le Bon.
       312.        24 septembre 1452, Tîrgovişte. Vladislav II, voîăvode de Valachie, demande au conseil de Braşov de lui livrer ses ennemis qui se sont răfugiăs â Braşov, dont Cher-nik qui lui a volă un millier de moutons.
       313.        <E nviron 24 septembre 1452). Vladislav II, voîăvode de Valachie, ăcrit aux habitants de Braşov au sujet des moutons qu’ils lui ont pris.
       314. 24 octobre 1452, O s i. Mention concernant des monnaies de Valachie.
       315.       17 dăcembre <1452). Vladislav II, voîăvode de Valachie, ăcrit aux habitants de Braşov au sujet d’affaires commerciales â porcs.
       316.        16 făvrier 1463(6961), Suceava. Alexandru, voiăvode de Moldavie, ăcrit â Iancu de Hunedoara, lui demandant protection.
XLII
www.dacoromanica.ro
       317.        6 marş 1453, Vie n ne. Ladislas V, roi de Hongrie, donnant cours â la requete de Iancu de Hunedoara, ancien gouverneur de Hongrie, prie le moine franciscain Jean de Capis-rano de consentir au projet de fondation d'un monastăre franciscain & Kilia.
       318.        11 avril 1453, Tirgovişte. Vladislav II, voîăvode de Valachie, priele conseil de Braşov de faire transporter en secret Ies armes envoyăes par Iancu de Hunedoara & Kilia.
       319. 6 aodt 1453. Mention concernant des răfugiăs byzantins en Valachie.
       320.        24 septembre 1453, L i p o v a. Iancu de Hunedoara, comes ă vie de Bistriţa, informe le conseil de Sibiu qu’il a condu la paix avec le voîăvode de Valachie et demande l’ajournement du proces de Jean de Cîmpulung jusqu’ă son arrivăe.
       321.        Aprăs le 24 septembre 1453 <S i b i u>. Instructions pour une ambas-sade des sept districts saxons en Valachie.
       322.        30 avril 1454, Tîrnavia. Iancu de Hunedoara, comes de Bistriţa, demande au conseil de Braşov de faire dălivrer â Stoica des armes pour la dăfense de Kilia et de Ies faire transporter jusqu'â Brăila.
       323.        15 mai 1454, Sibiu. Oswald, maire de Sibiu, ăcrit au conseil de Vienne sur Ies dăplacements des Turcs, notamment en Valachie, et sur leurs projets concernant la viile de Sibiu.
       324.        < J u i 11 e t 1454 — dăcembre 1456>. Les « bani» de Tismana ăcrivent aux habitants de Sibiu au sujet de certains vols de chevaux.
       325.        17 novembre 1454, Braşov. Le maire et les jurats de Braşov prient Vladislav II, voîăvode de Valachie, de relâcher un Sicule.
       326.       2 j u i n 1455 (6963), Suceava. Petru, voîăvode de Moldavie, confirme les pri-vilăges douaniers accordăs par Alexandre le Bon aux marchands de Braşov.
       327.        14 septembre 1455, Hunedoara. Iancu de Hunedoara, comes de Bistriţa, ăcrit ă Jean de Capistrano qu’il regrette de ne pas avoir pu se rencontrer ă Szeged, vu qu'il est obligă de se rendre d'urgence & Braşov, d’ou il passera soit en Moldavie, soit en Valachie.
       328.        15 novembre 1455, Braşov. Iancu de Hunedoara, comes de Bistriţa, par suite de la paix conclue avec Vladislav II, voîăvode de Valachie, assure les marchands qui vien-nent et passent vers la Valachie de son appui et de sa protection.
       329.        23 dăcembre 1455, Bistriţa. Iancu de Hunedoara, comes de Bistriţa, demande au conseil de Braşov de constater si Vladislav II, voîăvode de Valachie, respecte la paix conclue.
       330.       6 avril 1456, B u d a. Ladislas, roi de Hongrie enjaint aux Saxons de dăfendre les frontiăres du pays et les possessions de Iancu do Hunedoara contre les attaques de Vladislav II, voîăvode de Valachie.
       331.        (Mai 1456—1459>. Vlad l’Empaleur, voîăvode de Valachie, informe les habitants de Braşov qu’il leur a envoyă, â titre gracieux, quelques bestiaux.
       332.       <M a i 1456 —1459>. Vlad l’Empaleur, voîăvode de Valachie, informe les habitants de Braşov qu'il leur envoie en ambassade un de ses hommes de confiance.
       333.       <M a i 1456 —1459). Vlad l’Empaleur, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de chasser hors la viile certains boyards qui lui sont hostiles.
       334.       (Mai 1456— 1459>. Vlad l'Empaleur, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov de faire justice ă l'un de ses sujets.
       335.       <M a i 1456 —1461). Vlad l'Empaleur, voîăvode de Valachie, enjoint ăundouanier de Rucăr d'informerles habitants de Braşov que la nouvelle concernant l’arrivăe des Turcs esterronăe.
       336.       3 j u i 11 e t 1456, Cuvin. Iancu de Hunedoara, comes de Bistriţa, demande aux Saxons des sept « districts • de se joindre ă son armăe et leur fait savoir qu'il a chargă Vlad, voîăvode de Valachie, de dăfendre leurs contrăes.
       337.       12 a o 0 t 1456, Suceava. Petru Aron, voîăvode de Moldavie, fait savoir au conseil de Braşov que les habitants de la viile peuvent faire du commerce ă nouveau en Moldavie.
       338.       6 septembre 1456, Tirgovişte. Vlad l’Empaleur, voîăvode de Valachie, confirme un accord condu avec les reprăsentants de Braşov et du pays de Bîrsa, en vertu duquel on lui assure abri en cas de danger.
       339.        10 septembre 1456, Tirgovişte. Vlad l'Empaleur, voîăvode de Valachie, demande secours militaire aux habitants de Braşov pour qu’il puisse arrfiter les Turcs.
       340.       8 dăcembre <1456—1461>. Vlad l’Empaleur, voîăvode de Valachie, demande aux habitants de Braşov d'autoriser un de ses sujets ă venir y chercher une quantită d'acier qu’il leur a achetăe.
       341.       7 dăcembre 1456, Kecskemăt. Ladislas de Hunedoara, comes de Bistriţa, demande au magistrat de Braşov d’accorder son appui au prătendant Dan contre «l’in-fidăle * voîăvode, Vlad l’Empaleur.
                                 ADDENDA
     A. 24 janvier 1437 (6945), Tirgovişte. Vlad Dracul, voîfcvode de Valachie, renouvelle le privilăge commercial et douanier des habitants de Braşov.
www.dacoromanica.ro
XLIII
1
                                                                           1222 <înainte de mai 7>.
      In nomine sancte trinitatis et individue unitatis. Andreas, dei gratia Ungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Serbie, Galicie, Lodomerieque rex in perpetuum.
      Inter regalis excellentie insignia, quibus recolende memorie antecesso-rum nostrorum recolenda memoria insignitur, illud excellentius et commen-dabilius pre ceteris invenitur commendandis hospitibus largioris liberalitatis dexteram porrigere, quorum conversatio et utilis esse regno dignoscitur et oratio deo esse commendabilis reperitur. Hinc est, quod pie recordationis parentum nostrorum vestigia, pio desiderio amplectentes et eterne vite bra-vium cum eis post presentis vite cursum apprehendere cupientes *, Hermanno, magistro religiose fratemitatis hospitalis sancte Mărie Theutonicorum Jerosolimitani, eiusque fratribus, tam presentibus, quam futuris, caritatis intuitu, quandam terram, Burza nomine, ultra silvas, versus Cumanos, licet deşertam et inhabitatam, contulimus pacifice inhabitandam et in perpetuum libere possidendam, ut et regnum per conversationem eorum propagatum dilatetur et elemosina nostra per orationem eorum ad remedium anime nostre et parentum nostrorum coram summo deo deportetur. Preterea, eis conces-simus quod, si aurum vel argentum in predicta terra Burza inventum fuerit, media pars ad fiscum regium per manus fratrum deportetur, reliqua ad eos-dem devolvatur. Insuper, libera fora et tributa fororum eiusdem terre eis totaliter indulsimus et ad munimen regni contra Cumanos castra et urbes lapideas construere eos permisimus, ut et inimicis Christi resistere valeant et persone nostre et heredibus nostris legitime nobis succedentibus ad coronam, ad honorem pateant et munimen. Statuimus etiam, quod nullus vaivoda super eos descensum habeat, liberos denarios et pondera eis remisimus et ab omni exactione et collecta eos esse permisimus liberos et immunes. Nullius iudicio sive iurisdictioni, nisi solius regis subiaceant. Judices iidem fratres super eorum populum constituant. Nos vero, premissos fratres in possessio-nem predicte terre Burza, per pristaldum nostrum, Facate Juna nomine, iussimus introduci, qui predictam terram perambulavit et eam ad verbum Michaelis vaivode, certis metis circumsignatam ipsis assignavit. Prima vero meta huius terre incipit de indaginibus castri Almaye et procedit usque ad indagines castri Noialt, et inde progreditur usque ad indagines Nycolai, ubi aqua defluit, que vocatur Alt, et sic ascendit per Alt usque ubi Tarte-lowe cădit in Alt. Addidimus etiam postmodum eisdem fratribus conferentes castrum quod Cruceburg nominatur, quod fratres predicti de novo constru-xerant, cum pratis circa illud adiacentibus, et a fine terre Cruceburg terram, que vădit usque ad terminos Prodnicorum et ab indaginibus Almaye in parte altera vădit usque ad ortum aque, que vocatur Burza, et inde progreditur usque ad Danubium, cuius donationis postmodum facte a nobis fratribus memoratis pristaldum dedimus Ypochz banum. Concessimus etiam eisdem
www.dacoromanica.ro
1
fratribus, quod super fluvium Alt sex naves, et super fluvium Mors, sex alias naves habeant liberas per totum regnum nostrum sales deferentes in descen-dendo, necnon alias res in ascendendo referentes, et salifodinas, que akana vocantur, sufficientes ad illas duodecim naves, libere ubicumque voluerint, eisdem concessimus in perpetuum. Item concessimus quod nullum tributum debeant persolvere, nec populi eorum, cum transierint per terram Siculorum aut per terram Blacorum, homines quoque nune terram inhabitantes predic-tam ad eorundem fratrum servitium et domus eorum utilitatem sine requi-sitione liberos dimisimus, ita ut si aliqui de cetero de nostris hominibus vel hospitibus terre nostre pertinentibus ad ipsos transmigraverint, statim cum ad notitiam fratrum ex veritate pervenerit eos, qui sic intraverint, expellant, et hii, qui eos introduxerint, in manus regis vel nunciorum eius tradent. Quicumque etiam, in regno nostro constitutus proprietatem suam memora-tis fratribus pro elemosina dare voluerit, de nostra munificentia liberam ha-beat facultatem et ipsam donationis nostre gratiam, ut libera permaneat, nostro privilegio perpetuo confirmamus.
      Preterea, tăiem ac tantam eisdem fratribus concessimus libertatem, quod nullus monetariorum ultra silvas terram eorum intret, vel presumat eos in aliquos molestare, et ipsum ius et utilitatem, quam in terra ipsorum per-cipere deberemus de nova moneta, totaliter eisdem fratribus indulsimus, quia ira nostra contra eos provocata eo tempore, cum terram sepedictam eis preceperamus auferri, fuerant non modicum damnificati. Quam restaura-tionem facimus eo, quod ipsi in confinio illo tamquam plantatio novella sint positi, et assiduos paganorum patientes insultus, se pro regno tamquam fir-mum propugnaculum de die in diem morţi opponere non formidant. Verum-tamen, nullam potestatem habeant cudendi quamcumque monetam sine regis licenţia speciali. Domum autem seu hospitale fratrum eorundem, cumom-nibus possessionibus et bonis suis, que in presentiarum legitime habere cognos-cuntur, aut in futurum prestante deo iuste poterint adipisci, sub nostra pro-tectione suscipimus, statuentes ut perpetuis futuris temporibus sub regia tutela et defensione consistant. Et ut istud eis ratum permaneat atque firmum, presentem paginam sibi iussimus bulle nostre auree caractere insigniri.
      Datum per manus Cleti, aule regie cancellarii, Agriensis prepositi, anno ab incamatione domini MillesimoCC ° XXII. Venerabili Johanne Strigoniensi, Ugrino Colocensi archiepiscopis, Desiderio Chenadiensi, Ruberto Vesprimiensi, Stephano Zagrabiensi, Thoma Agriensi, Alexandro Waradiensi, Cosma Geu-riensi, Bartholomeo Quinqueecclesiensi, Briccio Waciensi episcopis, et Regi-naldo Ultrasiluano electo, existentibus et ecclesias dei feliciter gubemantibus, Theodoro, filio Wetich, palatino, Pousa, filio Nane, curiali, Nicolao Bachiensi, Tiburcio Posoniensi, Helia Bichoriensi, Martino, filio Michaelis, Novi Castri comitibus existentibus, et aliis multis comitatus tenentibus. Regni noştri anno XVI ° .
      în numele sfintei treimi una şi nedespărţită. Andrei, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei şi al Lodo-meriei, de-a pururea.
      între semnele deosebitoare ale măreţiei regale, semne cu care e împodobită amintirea vrednică de pomenire a înaintaşilor noştri, cel mai de seamă şi mai pilduitor e acela de a întinde o mînă cît mai darnică oaspeţilor vrednici să fie lăudaţi, a căror aşezare se dovedeşte a fi folositoare regatului şi despre a căror rugăciune se ştie că este preţuită de Dumnezeu. Aşa se face că, mînaţi de o evlavioasă dorinţă, apucînd pe urmele părinţilor noştri de cucernică pomenire, şi dorind, după trecerea acestei vieţi, să împărtăşim împreună cu
o
www.dacoromanica.ro
dînşii răsplata vieţii veşnice, am dăruit din dragoste frăţească lui Hermann, magistrul ordinului ospitalierilor sfintei Maria a teutonilor din Ierusalim şi fraţilor săi, atît de faţă cît şi viitori, acea ţară numită Bîrsa, în Transilvania, dinspre cumani, deşi deşartă şi nelocuită, ca să o locuiască în pace şi să o stă-pînească liber, pe veci, pentru ca, prin aşezarea lor, să se întindă regatul, iar prin rugăciunile lor, milostenia făcută de noi să fie adusă în faţa lui Dumnezeu celui preaînalt, spre binele sufletului nostru şi al părinţilor noştri. Afară de asta, le-am mai îngăduit ca, dacă în numita ţară a Bîrsei se va găsi aur sau argint, jumătate din el să fie dus vistieriei regale de către fraţi, iar restul să-l oprească pentru ei. Pe deasupra, le-am dat pe deplin tîrguri libere şi vămile tîrgurilor din acea ţară şi, ca o întărire a regatului împotriva cumanilor, le-am dat voie să-şi ridice cetăţi şi oraşe de piatră, pentru ca să fie în stare să facă faţă duşmanilor lui Hristos şi pentru ca ei să fie spre cinstea şi apărarea noastră şi a moştenitorilor care ne vor urma în mod legiuit la coroană. Mai hotărîm ca nici un voievod să nu aibă dreptul de găzduire la ei, i-am iertat de dinarii liberi şi de pondere, şi am îngăduit să fie liberi şi scutiţi de orice dare sau plată. Să nu fie supuşi judecăţii sau jurisdicţiei nimănui altuia decît a regelui. Pomeniţii fraţi să-şi orînduiască singuri judecătorul asupra oamenilor lor. Iar noi am poruncit ca sus-zişii fraţi să fie aşezaţi în stă-pînirea sus-pomenitei ţări Bîrsa de către pristavul nostru cu numele Facate luna, care a înconjurat sus-numita ţară şi le-a dat-o însemnată în jur cu anumite semne de hotar, după porunca voievodului Mihail. Iar primul hotar al acestui ţinut începe de la întăriturile cetăţii Hălmeag şi merge pînă la întăriturile cetăţii Ungra şi de aci merge pînă la Micloşoara, pe unde curge apa numită Olt, şi aşa se urcă pe Olt pînă acolo unde Prejmerul se varsă în Olt. Mai adăugăm că le dăruim sus-numiţilor fraţi şi cetatea numită Cruce-burg, pe care pomeniţii fraţi o clădiseră din nou, împreună cu livezile din jurul aceleia şi ţinutul de la capătul pămîntului Cruceburg, ce merge pînă la hotarele brodnicilor şi de cealaltă parte, de la întăriturile Hălmeagului pînă la izvorul apei ce se cheamă Bîrsa, şi de aci înaintează pînă la Dunăre. Pentru această danie, făcută de noi sus-numiţilor fraţi, am dat ca pristav pe banul Ypochz. Am mai îngăduit zişilor fraţi să ţină liber pe rîul Olt şase corăbii şi pe rîul Mureş alte şase, care să ducă sare, prin tot regatul nostru, la mers în jos, iar la venit în sus, să aducă alte lucruri; şi le-am dat, pe vecie în mod liber şi oriunde ar voi, mine de sare, numite ocne, îndestulătoare pentru acele douăsprezece corăbii. Totodată, i-am iertat pe ei şi pe oamenii lor de plata oricărei vămi cînd vor trece prin ţara secuilor sau prin ţara românilor; pe oamenii ce locuiesc în ţinutul pomenit i-am lăsat fără nici o cerinţă <din partea noastră), spre slujba şi folosul numiţilor fraţi şi al casei lor, aşa că, dacă de aici înainte unii dintre oamenii sau oaspeţii ce ţin de pă-mîntul nostru se vor strămuta la ei, îndată ce ştirea aceasta, ajunsă la urechea fraţilor, se va adeveri, să alunge pe cei ce s-au aşezat astfel, iar pe cei ce i-au adus pe aceştia să-i dea pe mîna regelui sau a trimişilor lui. Afară de aceasta, oricine, aşezat în regatul nostru, va voi să dăruiască fraţilor, în chip de milostenie, bunul său, să aibă voie din mărinimia noastră <a o face) şi această îngăduinţă a daniei noastre o întărim prin privilegiul nostru veşnic, pentru ca să rămînă nestînjenită.
      Apoi le hărăzim numiţilor fraţi acest privilegiu ca nici un schimbător de bani să nu intre în Transilvania în ţinutul lor sau să cuteze a-i supăra cu ceva şi le-am lăsat întreg acestor fraţi tot acel drept şi folosinţă ce trebuia să strîngem în ţară de pe urma banilor noi, fiindcă au fost mult păgubiţi de mînia noastră împotriva lor, stîrnită în vremea cînd dădusem poruncă să li se ia sus-numita ţară. Le dăm această despăgubire, deoarece ei sînt aşezaţi
www.dacoromanica.ro
3
la acea margine de ţară ca un răsad nou şi nu se tem să înfrunte pentru regat necontenitele năvăliri ale păgînilor, ca un meterez neclintit, făcînd faţă morţii în fiecare zi. Cu toate acestea, să nu aibă nici o putere de a bate nici un fel de bani, fără osebită încuviinţare din partea regelui. Luăm sub ocrotirea noastră casa sau ospitalul numiţilor fraţi, împreună cu toate moşiile şi bunurile, pe care se ştie că ei le au acum în chip legiuit sau le vor putea dobîndi în viitor cu ajutorul lui Dumnezeu, hotărînd ca ei în toată vremea ce va să vie să rămînă sub apărarea şi ocrotirea regală. Şi pentru ca această hotărîre să aibă tărie pe veci, am poruncit ca acest act să fie întărit cu semnul bulei noastre de aur.
      Dat de mîna lui Cletus, cancelar al curţii regale şi prepozit de Agria, în anul o mie două sute douăzeci şi doi de la întruparea Domnului. în vremea cînd trăiau şi îşi cîrmuiau bisericile Ioan, arhiepiscop de Strigoniu, Ugrin, arhiepiscop de Calocea, Desideriu, episcop de Cenad, Robert de Ves-prim, Ştefan de Zagreb, Toma de Agria, Alexandru de Oradea, Cosma de Gyor, Bartolomeu de P£cs şi Briccius de Vaţ, iar Reginald era<episcop> ales al Transilvaniei; cînd Teodor, fiul lui Wetich, era palatin, Pousa, fiul lui Nana, era <comite> curial, Nicolae era comite de Bâcs, Tiburţiu de Pojon, Helia de Bihor, Martin, fiul lui Mihail, comite de Novum Castram, şi pe cînd alţi mulţi ţineau slujba de comite; în anul al şaptesprezecelea al domniei noastre.
      După [76., I, 18-20.
      Transumpt în actul lui Rudolf I, împăratul romano-german, din 13 martie 1280, aflat în 1891 la Arh. St. Konigsberg (azi Kaliningrad). Alte transumpturi, cu unele deosebiri, semnalate în [76., 18—20, note, şi Şchiopul, Centribufiuni, 126 — 129: 1. actul gardianului minoriţilor şi al subpriorului dominicanilor din Viena, datat între 1260—1270, aflat în 1891 la Arh. St. Konigsberg ([76., I, 83); 2. actul lui Toma, arhiepiscopul de Strigoniu, din 29 septembrie 1317, aflat in 1891 la Arh. St. Kdnigsberg (ibidem, 323 —324). EDIŢII: Latin. Dreger, Ccdex Pomeraniae, I, 102; Eder, Anal. dipl., I, 8; Sieb. Quartal-schrift, III, 195; Schlozer, Kritische Sammlungtn, 317; Fejer, III/l, 370—374; Bethlen, Geschichtliche Darslellung, 79; Schuller, Archiv, I, 221—228; Teutsch u. Firnhaber, I, 17 — 19; Cipariu, Arhivu, I, 365; Hurmuzaki, 1/1,74 —76; Şchiopu, Ccntribufiuni, 126 —129. Trad. D.I.R., C, veac. XI-XIII, I, 182-184.
      REGEŞTE: Strehlke, Tabulae, 157; Szehely ckl., I, 4—5, nr. 5, Neugeboren, 18; Szent-pe'tery, 1/1, 126; Documenta Valachcrum, 1—8, nr. 1; Gyorffy, 1, 3, nr. 1. Unii autori, pe baza unor argumente diplomatice neconcludente, consideră documentul suspect, cf. Szentpetery, loc. cit.
       1       Pînă aici se repetă textual actul din 1211, după mai 7 (vezi [76., I, p. 11 —12). Şi in continuare se constată multe asemănări textuale intre cele două acte.
2                                              1222 decembrie 19, Lateran.
      Honorius episcopus, servus servoram dei, dilectis filiis, magistro et fratribus domus sancte Mărie Theotonicorum Jerosolimitane, salutem et apostolicam benedictionem.
      Cum a nobis petitur, quod iustum est et honestum, tum vigor equitatis, quam oido exigit rationis, ut id per sollicitudinem officii noştri ad debitum perducatur effectum L Sane in privilegiis Carissimi in Christo filii noştri. Andree, regis Vngarorum illustris, perspeximus inter cetera contineri quod ipse quandam terram nomine Burza, tune deşertam et inhabitatam, vobis donavit intuitu pietatis perpetuo libere possidendam, concedendo nihilo-minus vobis ut, si auram vel argentum in predicta terra contingerit reperiri, una pars ad regium fiscum pertineat, reliqua vero vestris usibus deputetur. Libera quoque fora et tributa fororam eiusdem terre totaliter vobis indulsit.
4
www.dacoromanica.ro
liberos denarios et pondera vobis nihilominus remittendo et reddendo, vos ob omni exactione liberos et immunes, ac statuendo quod nulii vaivode super vos liceat hăbere descensum. Ipsam quoque terram certis distinxit limitibus sive metis, quaram prima incipit ab indaginibus castri Almage et procedit usque ad indagines castri Noilgiant 2 et inde progreditur usque ad indagines Nicolym3, ubi aqua defluit, que vocatur Alt, sic ascendendo per Alt usque Tertil-lou4 cădit in Alt et iterum vădit usque ad ortum eiusdem Tertillou, et ab ortu aque, que Timiş vocatur, progregitur 6 usque ad effluxum aque, que dicitur Borsa, et deinde, sicut montes nivium terram complectuntur eandem, usque ad Almagiam se extendit. Addiditetiampostmodumidemrexdonationipredicte castram, quod Cuzeburc nominatur, de novo constructum a vobis, cum pratis adiacentibus circa illud, necnon a termino ipsius castri terram quandam, que procedit usque ad terminos Prodnicoram ®, et ab indaginibus Almagie in parte altera protenditur usque ad ortum aque, que Burza vocatur, et inde ad Danubium usque procedit. Concessit etiam vobis, ut super fluvium nomine Alt, sex naves ac totidem super fluvium nomine Mors liberas habeatis, per totumregnumeius salem descendendo ferentes et referentes res alias ascendendo. Salifodinas etiam, que akana vocantur, sufficientes ad predictas duodecim naves, libere ubicumque volueritis, vobis regia liberalitate concessit, con-cedendo, ut nullum teneamini prestare tributum nec etiam homines vestri, cum per Siculorum terram transierint aut Blachoram. Ad hec homines, qui terram ipsam inhabitabant, quando dicta donatio facta fuit vobis et domui vestre, liberos sine requisitione dimisit, expresso ut si aliqui de hominibus eius vel hospitibus terre sue ad vos de cetero transmigraverint, eos exinde, quam cito ad notitiam vestram pervenerint, expelletis. Adiecit insuper, ut quilibet in regno eius, qui proprietatem suam vobis in elemosinam voluerit elargiri, id faciendi habeat liberam facultatem. Ea etiam vos concessit libertate gaudere, ut nullus monetariorum ultra silvas terram vestram intrare, vel vos in aliquo molestare presumat, totum ius et utilitatem, quam in terra vestra debebat percipere, vobis totaliter indulgendo. Id pensando specialiter in recompensationem damnoram, que perpessi fuistis, quando eius ira contra vos provocata predictam terram vobis precepit aufferri, ac etiam ideo quod in regni confinio positi frequentes paganorum sustinetis insultus, vos pro regno morţi tanquam firmum propugnaculum opponentes, verumtamen nullam potestatem habeatis cudendi quamcumque monetam, absque regis hcentia speciali.
      Nos ergo, vestris iustis precibus benignum impertientes assensum, predictas terras cum libertatibus et immunitatibus suis, sicut eas iuste ac pacifice obtinetis et in privilegiis dicti regis plenius continentur, vobis et domui vestre auctoritate apostolica confirmamus et presentis scripti patrocinio com-munimus. Nulii ergo omnino hominum liceat hanc paginam nostre confirmationis infringere vel ei ausu temerario contraire. Si quisautemhoc attentare presum-serit, indignationem omnipotentis dei et beatoram Petri et Pauh apostolo-ram eius se noverit incursurum.
      Datum Laterani, XIIII Kalendas Januarii, pontificatus noştri anno septimo.
      Honoriu, episcopul, robul robilor lui Dumnezeu, iubiţilor fii, magistrului şi fraţilor casei sfinte Maria a teutonilor din Ierusalim, mîntuire şi apostolică binecuvîntare.
                      Cînd ni se cere un lucra drept şi cinstit, atît puterea dreptăţii, cît şi rînduiala chibzuinţii cer de la noi ca acest lucra să fie dus pînâ la cuvenita
4 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
5
lui îndeplinire, prin grija slujbei noastre. De bună seamă că printre privilegiile preaiubitului nostru fiu întru Hristos, ilustrul rege al Ungariei, Andrei, am văzut că se cuprinde între altele că v-a dăruit din dragoste frăţească o ţară numită Bîrsa, atunci pustie şi nelocuită, ca să o stăpîniţi slobod pe veci, îngăduindu-vă de asemenea că, dacă se va întîmpla să se găsească în numitul ţinut aur sau argint, o parte să fie a vistieriei regale, iar cealaltă să fie păstrată pentru folosinţa voastră. Totodată el v-a îngăduit pe deplin tîrguri libere şi vămile tîrgurilor din acea ţară, iertîndu-vă de dinarii liberi şi de pondere, scutindu-vă de plata oricărei dări şi hotărînd că nici un voievod să nu aibă dreptul de găzduire la voi. Şi această ţară a hotămicit-o prin anumite semne şi hotare, dintre care primul începe de la întăriturile cetăţii Hălmeag şi merge pînă la întăriturile cetăţii Ungra, şi de aci înaintează pînă la Micloşoara, pe unde curge apa ce se numeşte Olt, şi urcînd astfel pe Olt pînă unde se varsă Prejmerul în Olt, şi iarăşi merge pînă la izvorul acestui Prejmer, şi de la izvorul ce se numeşte Timiş merge pînă la vărsarea apei ce se cheamă Bîrsa, şi apoi, de-a lungul munţilor Carpaţi, ce încing acea ţară, se întinde pînă la Hălmeag. Sus-numitul rege a mai adăugat daniei de mai sus cetatea numită Cruceburg, clădită din nou de voi, împreună cu livezile din jurul său, şi, alături de hotarul zisei cetăţi, un ţinut ce se întinde pînă la hotarele brodni-cilor, iar de la întăriturile Hălmeagului, de cealată parte, se întinde pînă la izvorul apei ce se cheamă Bîrsa, şi de aci merge pînă la Dunăre. V-a mai dat dreptul de a ţine liber şase nave pe Olt şi tot atîtea pe rîul Mureş, care să ducă sare prin tot regatul său la coborîre, iar la urcare să aducă alte lucruri. Totodată, prin regeasca lui dărnicie, v-a mai dăruit, în chip liber şi oriunde veţi voi, mine de sare, numite ocne, îndestulătoare pentru amintitele douăsprezece nave, îngăduindu-vă ca nici voi, nici chiar oamenii voştri, să nu plătiţi vreo vamă cînd treceţi prin ţara secuilor sau ţara românilor. Pe lîngă aceasta, pe oamenii ce locuiau în numitul ţinut, atunci cînd vi s-a făcut dania vouă şi casei voastre, vi i-a lăsat liberi, fără nici o cerinţă <din partea sa>, statornicind că, dacă vreunul din oamenii lui sau dintre oaspeţii din pămîntul său s-ar strămuta la voi, voi, îndată ce acest lucru va ajunge la cunoştinţa voastră, să-l alungaţi. A mai adăugat că oricine din regatul său ar dori să vă dea drept milostenie bunul său, să aibă voie de a face acest lucru. V-a îngăduit să vă bucuraţi şi de libertatea ca nici un schimbător de bani să nu cuteze a intra în Transilvania în ţinutul vostru, nici să vă supere cu ceva, lăsînd în folosul vostru tot dreptul şi folosinţa pe care trebuia să le strîngă din ţara voastră. Şi a făcut aceasta ca o despăgubire pentru pagubele pe care le-aţi suferit, cînd, mîniat pe voi, a poruncit să vi se ia pămîntul pomenit şi, totodată, pentru că voi, aşezaţi la marginea regatului, înfruntaţi desele lovituri ale păgînilor, stînd ca un meterez neclintit împotriva morţii. însă nu v-a dat nici o putere de a bate vreun fel de ban, fără osebita învoire a regelui.
      Iar noi, dînd ascultare binevoitoare rugăminţilor voastre, vă confirmăm vouă şi casei voastre, prin autoritatea noastră apostolică, sus-numitele pă-mînturi, împreună cu scutirile şi libertăţile lor, după cum le ţineţi paşnic şi pe dreptate şi după cum se spune mai pe larg în cuprinsul privilegiilor ce vi s-au hărăzit de către rege, şi vi le întărim prin ocrotirea scrisorii de faţă. Aşadar, nimănui să nu-i fie îngăduit a călca poruncile acestei scrisori de întărire date de noi, sau să i se împotrivească printr-o nesocotită cutezanţă. Iar dacă cineva va îndrăzni să facă aceasta, va cunoaşte mînia lui Dumnezeu atotputernicul şi a sfinţilor săi apostoli Petru şi Pavel, ce se va abate asupra lui.
      Dat în Lateran, în a patrusprezecea zi înainte de calendele lui ianuarie, în al şaptelea an al păstoririi noastre.
6
www.dacoromanica.ro
        După 176., I, 22-24.
        Orig. perg., foarte deteriorat, cu o bulă de plumb, atîrnată de un şnur de mătase roşie şi galbenă; in 1891 se afla la Arh. St. Kânigsberg.
        Copie în „Copiarium" (Registru de copii a privilegiilor Ordinului), A. 18, fol. 134, de la începutul secolului al XV-lea, ibidem. După aceasta copie au fost completate lacunele în 1/6. Pentru deosebirile între orig. şi copie, vezi 176., I, 22—24, note.
        EDIŢII: Latin. Dreger, Codex Pomeraniae, I, 108; Fejer, III/1, 422—425 (sub 1223); Bethlen, Geschichtliche Darstellung, 85; Schuller, Archiv, I, 228; Teutsch u. Firnhaber, I, 19; Hurmuzaki, 1/1, 76-77. Trad. D.I.R., C, veac. XI-XIII, I, 187-188. REGEŞTE: Pctthast, I, 598, nr. 6 903; Neugebcren, 18; Documenta Valachcrum, 8—9, nr. 2; Gydrjfy, 1,3, nr. 2.
       1         Pînă aici, textual, ca în actul aceluiaşi papă din 19 aprilie 1218 (176., I, 16—17); în continuare, pasaje aproape identice cu actul regelui Andrei din 1222 <înainte de 7 mai>, nr. 1.
       2  La Hurmuzaki, greşit: Voilgrad.
       3  Tot acolo, greşit: Nicolii.
       4  Tot acolo, greşit: Szerzylluo, Zercyllou.
       5  Corect: prcgreditur.
       8 La Hurmuzahi, greşit: Blacorum.
3                                                1223 decembrie 12, Lateran.
      Honorius episcopus etc., venerabili fratri.. 1 episcopo Ultrasilvano, salutem etc.
      Quod dilecti filii..2 magister et fratres domus sancte Mărie Theutoni-corum terram Boze et ultra montes nivium, propter paganorum in-sultus -vastam usque ad proxima tempora et deşertam, noviter inhabitare ceperunt, ipsorum paganorum impetu non sine multo discrimine refrenato, eis ad meritum, nobis ad gaudium et toti populo Christiano provenit ad pro-fectum, propter quod ipsi fratres et inhabitatores terre predicte non sunt lacessendi iniuriis, sed beneficiis confovendi, quatenus numerus fidelium terram ipsam inhabitantium ad paganorum terrorem et Christianitatissubsidium feliciter augeatur. Cum autem terra ipsa, secundum indulgentias dictis fra-tribus ab apostolica sede concessas, nullum preter Romanum pontificem epis-copum habeat vel prelatum, tu, sicut eorum nobis conquestio patefecit, in ea tibi iurisdictionem indebit'am usurpare contendens, presbyteros et clericos ipsius terre ad sinodum tuam vocas, et tam ab eis quam a laicis decimas et alia episcopalia iura niteris extorquere, in eos, si tue non satisfaciunt volun-tati, interdicti et excommunicationis sententias de facto, cum de iure nequeas, proferendo. Nolentes igitur aliquatenus susţinere, quod iidem fratres indebite, presertim contra nostras indulgentias molestentur, fratemitati tue per apostolica scripta firmiter precipiendo mandamus quatenus, si quas forte de facto in clericos vel alios habitatores ipsius terre sententias protulisti, eas de facto quoque non differes revocare, ab eorum gravamine taliter conquiescas, quod nec ipsi iustam habeant materiam conquerendi, nec nos tibi durius scribere compellamur. Qui cum domum eorundem fratrum sic rore nostre gratie riga-verimus, ut eam de humili stătu ad altum tempore nostro provectam plan-tacionem nostram non incongrue appellare possimus, illam ea prerogativa diligimus caritatis, quod eis indigna gravamina non possemus in patientia tolerare.
      Noveris autem, nos venerabili fratri nostro..8 Strigoniensi arhiepiscopo mandavisse, ut nisi iuxta mandatum nostrum curaveris revocare sententias, si quas in sepedictos incolas protulisti, ipse illas, tamquam a non suo indice promulgatas, denunciet nullas esse.
      Datum Laterani, II. Idus Decembris, anno octavo.
www.dacoromanica.ro
7
      Honoriu episcopul etc., venerabilului frate <Regnald>, episcopul Transilvaniei, mîntuire etc.
      Faptul că iubiţii fii, <Herman> magistrul şi fraţii casei teutonilor închinate sfintei Maria, au început să locuiască ţara Bîrsei şi dincolo de munţii Carpaţi, care din pricina năvălirilor păgînilor pînă acum în timpurile din urmă rămăsese pustie şi deşartă, după ce năvălirile păgînilor au fost înfrînte nu cu puţină primejdie <a fraţilor), pentru aceştia este o vrednicie, pentru noi o bucurie şi pentru tot norodul creştin o izbîndă. Drept aceea, fraţii şi locuitorii sus-numitei ţări înşişi nu trebuie să fie acoperiţi de ocări, ci sprijiniţi cu binefaceri, pentru ca numărul credincioşilor ce locuiesc această ţară să se sporească cu noroc, spre spaima păgînilor şi spre priinţa creştinătăţii. Deoarece însă ţara însăşi, potrivit îngăduinţelor date numiţilor fraţi de către scaunul apostolic, nu are nici un episcop sau prelat afară de pontiful roman, tu, după cum se vede din plîngerea pe care ei ne-au înaintat-o, căutînd pe nedrept să-i pui sub jurisdicţia ta, chemi pe preoţii şi clericii din acel ţinut la sinodul tău şi te sileşti să smulgi atît de la ei, cît şi de la mireni dijmele şi alte drepturi episcopale, iar atunci cînd nu-ţi fac voia, arunci împotriva lor osînde de afurisenie şi excomunicare, de fapt, căci de drept nu ai puterea. Noi neîngăduind, aşadar, deloc ca fraţii sus-numiţi să fie tulburaţi împotriva îngăduinţelor date de noi, prin această scrisoare apostolică îţi poruncim cu tărie ca, dacă cumva ai rostit vreo osîndă de fapt împotriva unor clerici sau altor locuitori ai acestei ţări, să te grăbeşti a o retrage tot de fapt, şi să pui capăt necazurilor ce le stîmeşti, pentru ca nici ei să nu mai aibă cuvîntul întemeiat de a ni se plînge şi nici noi să nu fim siliţi să-ţi mai scriem mai aspru. Căci noi, care am stropit casa numiţilor fraţi cu rouă milei noastre în aşa fel, încît am ridicat-o dintr-o stare umilă într-una înfloritoare, putem fără greşeală s-o numim un răsad rodnic sădit de noi şi ţinem la ea cu o dragoste atît de mare, că nit putem răbda nevrednica ei asuprire.
      Aşadar, vei şti că am dat poruncă lui (Toma), arhiepiscopul de Strigoniu, că, dacă tu nu vei avea grijă, potrivit poruncii noastre, să retragi osîndele, dacă cumva vei fi rostit vreuna împotriva pomeniţilor locuitori, atunci el însuşi le va declara fără putere, ca unele ce au fost rostite de un judecător neîndreptăţit.
      Dat în Lateran, în ajunul idelor lui decembrie, în anul al optulea <al păstoririi noastre).
      După D.I.R., C, veac XI-XIII, I, 380-381.
      Orig. la Arh. Vat., Reg. Vat. (an. VIII, fol. 130, ep. 137).
      EDIŢII: Latin. Fejer, III/1, 420 — 421; Schuller, Archiv, I, 232; Teutsch u. Firnhaber,
      I, 22; Theiner, I, 43; H-urmuzaki, 1/1, 82; Ub. I, 24-25. Trad. D.I.R., C, veac.
      XI-XIII, 201.
      REGEŞTE: Potthast, I, 615, nr. 7 115; Knauz, Monumenta, I, 240.
      1 Reginaldo, cf. Ub., 19—20, nr. 31.
      2< Hermanus, cf. ibidem.
      * Thome, cf. D.I.R., C, veac. XI-XIII, I, 212, nota 5.
4                                                    1224 aprilie 30, Lateran.
      Honorius episcopus etc., dilectis filiis... 1 magistro et fratribus hospitalis sancte Mărie Teutonicorum Jerosolimitani, salutem etc.
      Gratia deo et hominibus ordinis vestri religio promeretur, ut vestris favorabilibus desideriis favorabiliter annuamus, quatenus eiusdem ordinis nova plantatio eo felicius incrementa suscipiat, quo largius fuerit rore apos-
8
www.dacoromanica.ro
tolice gratie irrigata. Petistis siquidem, ut terram Boze et ultra montes ni-vium, quam propter paganorum insultus vastam usque ad proxima tempora et deşertam, largitione carissimi in Christo filii noştri, Andree, regis Ungarorum illustris, adepţi esse noscimini et noviter inhabitare cepistis, ipsorum paganorum impetu non sine multo personarum vestrarum discrimine refrenato, in ius et proprietatem apostolice sedis recipere dignaremur, asserentes quod fideles bbentius transibunt in eius coloniam, si eam viderint apostolice sedis esse speciab dominationi subiectam, sicque fiet, ut terra, que lata et spatiosa cultoribus indiget, facile populetur et numerus habitantium in eadem ad ipsorum paganorum terrorem et securitatem fidelium atque ad utilitatem non modicam terre sancte febciter augeatur. Vestris ergo piis precibus benignius annuentes, prefaţam terram in ius et proprietatem beati Petri suscipimus, et eam sub speciab apostobce sedis protectione ac defensione perpetuis tem-poribus permanere sancimus. Ad hec, cum eadem terra, secundum indulgentias vobis ab apostobca sede concessas, nullum preter Romanum pontificem habeat episcopum vel prelatum, presentium auctoritate districte inhibemus, ne quis archiepiscopus vel episcopus in terram ipsam vel incolas eius inter-dicti vel excommunicationis sententiam, sine speciali auctoritate apostobce sedis, promulgare presumat vel iurisdictionem quambbet exercere, sed ad archi-presbyterum, quem per venerabilem fratrem nostrum..2, Strigoniensem archiepiscopum, tune episcopum Agriensem, prefici fecimus ipsi terre, habeat clerus eiusdem populusque recursus pro questionibus emergentibus inter eos abasque articubs, qui ecclesiasticam auctoritatem iurisdictionemve requirunt et possunt per alium quam episcopum expediri. Ea vero que desiderant pon-tificabs dignitatis officium, utputa chrisma, oleum sanctum, ordinationes clericorum et dedicationes ecclesiarum seu altarium a quocumque malueritis, recipietis, episcopo apostobce sedis communionem et gratiam obtinente, quousque ipsius terre populus, divina favente gratia, sic fuerit augmentatus, ut dignum sit proprium ei episcopum provideri. In recognitionem autem do-minii et percepte a sede apostobca bbertatis duas marcas auri, quas voluntate spontanea obtubstis, nobis unam et fratribus nostris abam, in festo Resurrec-tionis Domini annis singubs persolvetis. Nubi ergo etc. protectionis, inhi-bitionis, constitionis et concessionis etc. Si quis etc.
      Datum Laterani, II. Kalendas Maii, anno octavo.
      Honoriu episcopul etc., iubiţilor fii, <Herman> magistrul şi fraţilor ospitaberi ai sfintei Maria a teutonilor din Ierusabm, mîntuire etc.
      Evlavia ordinului vostru, plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor, merită, ca prielnicelor voastre dorinţe să le dăm un răspuns binevoitor, pentru ca noul răsad al acestui ordin să rodească cu atît mai bine, cu cît va fi fost mai din belşug stropit cu rouă harului apostobc. Aţi cerut ca ţara Bîrsei cu cea de dincolo de munţii Carpaţi, pustie şi deşartă pînă acum din pricina năvalei păgînilor, pe care se ştie că aţi dobîndit-o prin dărnicia preaiubitului nostru fiu întru Hristos, ilustrul rege al Ungariei, Andrei, şi aţi început de curînd să o locuiţi, după ce aţi înfrînt năvala păgînilor, nu fără pierderea multor vieţi de-alor voştri, să binevoim a o primi în dreptul şi stăpînirea scaunului apostobc, zicînd voi că cei credincioşi se vor strămuta mai bucuros în acea ţară, dacă vor vedea că ea e supusă stăpînirii osebite a scaunului apostobc, şi urmarea va fi că ţara aceasta, care e atît de întinsă dar bpsitâ de lucrători, se va popula cu uşurinţă şi numărul locuitorilor din ea va spori în chip prielnic, spre spaima păgînilor, spre bniştea credincioşilor şi folosul însemnat al pâmîntului sfînt. Încuviinţînd, aşadar, cu bunăvoinţă cucernicele voastre rugăminţi, luăm sus-numita ţară în dreptul şi stăpînirea sfîntului Petru, şi
                                                                                                   9
www.dacoromanica.ro
hotărîm ca ea să rămînă pe veci sub osebita oblăduire şi apărare a scaunului apostolic. Pe lîngă aceasta, deoarece numita ţară, potrivit privilegiilor date vouă de scaunul apostolic, nu are nici un episcop sau prelat afară de pontificele roman, prin puterea scrisorii de faţă oprim cu hotărîre ca vreun arhiepiscop sau episcop să cuteze a rosti pedeapsa afuriseniei sau a excomunicării asupra acelei ţări sau asupra locuitorilor ei, fără osebita împuternicire a scaunului apostolic, sau să aibă vreo jurisdicţie oarecare, ci clerul şi poporul acelei ţări, pentru pricinile ce se vor isca între ei şi pentru alte lucruri care cer împuternicire bisericească şi pot fi hotărîte de către altă faţă decît episcopul, să se îndrepte la arhipresbiterul pe care l-am numit peste această ţară prin mijlocirea venerabilului frate al nostru, <Toma>, arhiepiscopul de Stri-goniu, pe atunci episcop de Agria. Acelea însă care cer mijlocirea demnităţii pontificale, ca de pildă ungerea cu sfîntul mir, hirotonisirile de preoţi şi tîmo-sirile de biserici sau altare, le veţi putea primi de la orice episcop veţi vrea, care are întărirea şi harul scaunului apostolic, pînă ce poporul acelei ţări, cu ajutorul harului dumnezeiesc, se va spori într-atîta, că va fi vrednic să i se numească un episcop al lui. Iar ca recunoaştere a stăpînirii scaunului apostolic şi a privilegiului primit de la acest scaun, cele două mărci de aur pe care nu le-aţi dat de bunăvoie, una pentru noi, iar cealaltă pentru fraţii noştri, să le plătiţi în fiecare an la praznicul învierii Domnului. Nimănui aşadar etc., de ocrotire, de oprire, de statornicie, şi de dăruire etc. Iar dacă cineva etc.
       Dat în Lateran, în ajunul calendelor lui mai, în al optulea an <al păstoririi noastre).
       După D.I.R., C, veac. XI-XIII, 381-382.
       Orig. la Arh. Vat., Reg. Vat (an VIII, ep. 411).
       Transumpt în actul lui Filip, episcop de Fermo, din 28 decembrie 1278 (Latin. Ub., I,
       134-135. Trad. D.I.R., C. veac. XI-XIII, II, 197- 198).
       EDIŢII :Xatin. Katcna, V, 460; Schlozer, Kritische Sammlungen, 321; Bârdosy, Supplem,
       413; Fejir, III/1, 459—461; Bethlen, Geschichtliche Darstellung, 91; Schuller, Archiv,
       I, 226; Teutsch u. Firnhaber, I, 26; Theiner; I, 50—51; Hurmuzaki, 1/1, 85—86; Ub.,
       I, 29 - 30. Trad. D.I.R., C, veac. XI-XIII, I, 204 -205.
       REGEŞTE: Raynald, Annal., XIII, 312; Strehlke, Tabulae, 157, nr. 164; Potthast,
       I, 624, nr. 7 232.
      1 Hermano, cf. doc. nr. 3, nota 2. * Thomam, cf. doc. nr. 3, nota 3.
5                                                 1225 iunie 12, TivolL
      Honorius episcopus etc., carissimo in Christo filio..*, illustri regi Ungarie, salutem etc.
      Dolemus, quoties audimus, te aliquid facere, quod fame tue obviet et .saluţi, desiderantes ut ea semper facias, per que deo et hominibus debeas •complacere. In tuis siquidem privilegiis perspeximus contineri quod terram Boze ac ultra montes nivium fratribus domus Theotonicorum regia libera-litate donasti, unde terram ipsam sub apostolice sedis protectione suscepimus et libertate donavimus speciali, adeo ut apostolico privilegio statuerimus, •eam nulii nisi Romano pontifici subiacere, quatenus eadem colonis citius impleretur, tuumque meritum eo altius surgeret, quo domum tuum Terre Sancte uberius proveniret. Frequenter autem ipsorum fratrum recepimus •querimoniam, quod ipsos super terra eadem indebite inquietas, et frequenter
10
www.dacoromanica.ro
tibi super hoc direximus scripta nostra, rogantes et exortantes ut super hoc ab eorum inquietatione desisteres, quin immo sicut honori tuo expedit et saluţi, ipsos pro reverentia divina et nostra defenderes et foveres. Nuper autem querelam eorundem recepimus continentem, quod tu quorundam malignorum instinctu terram ipsam in grandi et gravi equitum et peditum multitudine intravisti adeoque gravasti ipsos fratres et eorum homines exac-cionibus ac expensis, quod eis damnificatis ad valentiam miile marcarum et ultra terram ipsam, quam cum multo personarum et rerum dispendio popula-verant, eis et ipsi Terre Sancte pene penitus inutilem redidisti. Quoddam quoque castram, quod ultra montes nivium multis construxerant laboribus et expensis, occupasti per violentiam, fratribus eorum ab eodem electis, et cum homines tui quosdam fratres et homines eorundem occiderint, quosdam vulneraverint, et quosdam cârceii manciparint, tu, ab eis humiliter requisitus, ut super hiis eis satisfieri faceres, querimonias eorum et proces penitus obau-disti. Denique, cum ex parte tua fuisset propositum coram nobis, quod ipsi fratres liberalitatis tuo Seneficio non contenţi, sed egressi fines possessionum a te sibi concessarum intuitu pietatis, quasdam ex tuis possessionibus occu-parant, nosque per literas nostras mandavissemus eisdem ut cum eos non deceat invadere aliena et ipsas possessiones tue celsitudini restituerent, et ab occupatione aliorum bonorum tuorum de cetero abstinerent, tu, quod intel-leximu's de possessionibus illis, quas dicebantur extra concessarum sibi terminos occupasse, mentes retorquere ad illas quas eis, immo deo pia libe-ralitate donasti et que ipsorum domui sunt ad preces tuas auctoritate apostolica confirmate, precepisti eisdem ut terras ipsas, sicut iam diximus, a te sibi donatas intuitu pietatis et a sede apostolica confirmatas tibi continuo resig-narent, eis nisi tue iussioni parerent, gravia comminando. Profecto non de-beres sic prosequi dona tua, quin immo terram ipsam quasi plantam tuam beneficiis rigare continuis, et non huiusmodi oppressionibus et iniuriis tue hberalitatis meritum apud deum et homines denigrare, quamquam hec ne-quaquam clementie tue imputanda credamus, sed potius pravis suggestionibus malignorum, qui videntes prefaţam terram per immensum dictorum fratrum studium profecisse, ac eius cupidinem venenosis suasionibus te accendunt non attendentes, quod nihil veraciter retinetur, nisi quod pia liberalitate donatur. Magna quidem sunt, que dedisti fratribus antedictis, sed certe si devota me-ditatione pensaveris, quam multa et magna tibi contulit divine immensitas largitatis, non magna reputabis, que pie pro eius honoreac amore" dedisti, sed potius cogitabis, te numquam posse digna domino retribuere pro omnibus, que retribuit ipse tibi. Cogitabis etiam, quia cum scriptum sit, quod sua defunctos opera, subsequuntur, ea sola que domino dederis, tibi post vite presentis exitum remanebunt, et sic non studebis, que deo dedisti, minuere, sed augere, ac sequi doctrinam evangelicam suadentem, ut studeas in celo tibi thesaurisare thesauros, ubi nec erugo nec ţinea de molitur et ubi fures npn effodiunt, nec furantur.
      Rogamus igitur serenitatem tuam, monemus et obsecramus in domino Jesu Christo, quatenus hec prudenter attendens et prefatas literas nostras secundum sanum intellectum superius expressum accipiens, dictos fratres super terra pie a te sibi donata de cetero non molestes, sed eam pacifice sibi dimittens secundum limites in privilegio tue donationis expressos, predicto castro eis libere restituto, et satisfaciens ac satisfieri faciens de damnis et iniuriis, per te ac tuos eisdem hactenus irrogatis, sic eos turn in aliis iustitiis suis, turn specialiter in predicta terra regalis potentie brachio protegas et defensas, quod in terra viventium gratas recipere debeas retributionem a deo, qui nec bonum irremuneratum nec malum aii quod deserit impunitum.
                                                                                                 11
www.dacoromanica.ro
Porro, si verum est, dictos fratres aliquas possessiones tuas extra concessos sibi terminos occupasse, volumus, sicut et eis mandavimus per literas supra-dictas, ut tibi restituant omnia, que extra ipsos terminos occupata esse con-stiterit per eosdem.
       Unde, dilectis filiis.. de Linevel.. de Kerz et.. de Egris, abbatibus Pata-viensis, Ultrasilvane et Cenadiensis diocesium, per nostras damus literas in mandatis, ut ad loca ipsa personaliter accedentes, limites in prefato pri-vilegio tuo expressos inspiciant diligenter, et si viderint ipsos fratres aliquid extra eosdem terminos temere occupasse, nostra eis auctoritate iniungant, ut ea tibi libere restituant sine mora, quiquid invenerint super premissis et fecerint nobis fideliter relaturi, ut si quid remanserit questionis nostre pro-visionis studio sopiatur. Tu ergo, et ipsos predicta libere investigare permittas, et si tibi videris expedire, tuos mittas nuncios cum eisdem investigationis huiusmodi seriem inspecturos, certus quod sicut iniusta sepedictorum gra-vamina fratrum susţinere in patientia nolumus, sic iura tua illesa tibi volumus conservare, cum te tamquam egregium et catholicum principem habeamus in visceribus caritatis.
       Datum Tibure, II. Idus Junii, pontificatus noştri anno nono.
       Honoriu episcopul etc., preaiubitului între Hristos fiu <Andrei>, ilustrului rege al Ungariei, mîntuire etc.
       Ne doare de cîte ori auzim că faci ceva care aduce vătămare faimei şi mîntuirii tale, deoarece dorim ca să faci totdeauna fapte prin care să ajungi plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor. Am văzut din cuprinsul privilegiilor tale că ai dăruit, prin dărnicia ta regală, fraţilor casei teutonilor ţara Bîrsei şi cea de dincolo de munţii Carpaţi şi de aceea am luat această ţară sub ocrotirea scaunului apostolic papal şi am dăruit-o cu libertăţi osebite într-atît, încît am statornicit prin privilegiu apostolic să nu fie supusă altcuiva, decît pontificelui roman, pentru ca să se umple mai repede de colonişti, şi vrednicia ta să crească cu atît mai mult, cu cît darul tău avea să aducă un venit mai mare Pămîntului Sfînt. Dar adesea am primit din partea numiţilor fraţi plîngeri cum că tu îi superi pe nedrept cu privire la acea ţară, şi adesea ţi-am scris în privinţa aceasta, rugîndu-te şi îndemnîndu-te să încetezi cu aceste supărări şi mai degrabă să cauţi a-i apăra şi încuraja, după cum se cuvine slavei şi mîntuirji tale, din cinstire pentru Dumnezeu şi pentru noi. Dar nu demult am primit o plîngere a lor în care se spunea că tu, aţîţat de oameni răi, ai intrat în ţara lor cu o mare mulţime de călărime şi pedestrime şi că atît de mult i-ai asuprit pe fraţi şi pe oamenii lor, prin tot felul de cereri şi cheltuieli, că le-ai pricinuit o pagubă de o mie de mărci şi afară de aceasta ai făcut şi ţara însăşi, pe care au populat-o prin multe jertfe de oameni şi de lucruri, aproape cu totul nefolositoare pentru ei şi pentru Pămîntul Sfînt. Apoi o cetate, pe care •ei o clădiseră dincolo de munţii Carpaţi cu multă trudă şi cheltuială, tu ai cuprins-o cu puterea, după ce ai alungat de acolo pe fraţii lor, şi, după ce oamenii tăi au ucis pe unii din fraţii şi oamenii lor, pe alţii i-au rănit, iar pe alţii i-au aruncat la închisoare, tu, rugat de ei cu smerenie ca să le faci dreptate pentru acestea, ai rămas cu desăvîrşire surd la plîngerile şi rugăminţile lor. în sfîrşit, cînd tu te plînseseşi nouă că acei fraţi nu s-au mulţumit cu binefacerea dărniciei tale, ci, depăşind hotarele pe care tu le dăruiseşi dintr-un simţămînt de evlavie, au cuprins unele moşii ale tale, iar noi le-am poruncit printr-o scrisoare că nu se cade să cuprindă bunuri străine şi să înapoieze înălţimii voastre acele moşii, iar de aci înainte să înceteze de a-şi mai însuşi alte bunuri de ale tale, tu, pe cînd noi ne gîndeam la pămînturile despre care se spunea că ei le-au •cuprins dincolo de hotarele îngăduite, îţi îndreptai mintea spre acelea pe care,
12
www.dacoromanica.ro
mînat de o cucernică dărnicie, le-ai dăruit lor, ba mai degrabă lui Dumnezeu, şi care, la rugămintea ta, au fost întărite casei lor de către puterea scaunului apostolic, şi le-ai poruncit să-ţi înapoieze numaidecît acele pămînturi pe care, cum am mai spus, le-ai dăruit tu dintr-un sîmţămînt de evlavie şi pe care le-a întărit scaunul apostolic, înfricoşîndu-i neîncetat cu grele ameninţări, dacă nu se vor supune poruncii tale. De bună seamă că nu trebuia să purcezi astfel cu daniile tale, ci mai degrabă să stropeşti acea ţară ca pe un răsad, cu necurmatele tale binefaceri, nu să ştirbeşti în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor vrednicia dărniciei tale prin astfel de asupriri şi nedreptăţi, măcar că sîntem încredinţaţi că astfel de fapte nu trebuie puse pe seama neîndurării tale, ci mai degrabă pe aceea a uneltirilor nelegiuite ale celpr răi, care, văzînd că sus-numita ţară a înflorit prin rîvna nemăsurată a pomeniţilor fraţi, caută să-ţi aţîţe prin veninoasele lor îndemnuri dorinţa de a pune mîna pe ea, fără să ia aminte că nu se poate păstra cu adevărat decît ceea ce e dăruit dintr-un sim-ţămînt de cucernică dărnicie. Mari sînt, fără îndoială, darurile pe care le-ai făcut fraţilor înainte pomeniţi; dar de bună seamă dacă stai şi te gîndeşti cu evlavie cît de multe şi mari sînt acelea pe care ţi le-a hărăzit ţie nesfîrşita dărnicie dumnezeiască, nu vei mai găsi că sînt mari acelea pe care tu, plin de evlavie, le-ai dat pentru cinstea şi dragostea lui, ci mai degrabă vei cugeta că niciodată nu vei putea să te plăteşti cum se cuvine faţă de Domnul pentru cele cu care te-a răsplătit el pe tine. Te vei mai gîndi că, aşa cum stă scris, pe morţi îi urmează numai faptele lor şi că, după sfîrşitul vieţii pămînteşti, nu-ţi vor rămînea decît cele ce vei fi dat Domnului. Şi atunci te vei strădui, nu să ştirbeşti ceea ce ai dat Domnului, ci să le sporeşti, urmînd învăţătura Evangheliei care te sfătuieşte să cauţi a-ţi strînge comori în cer, unde nici rugina, nici moliile nu le strică şi unde hoţii nici nu le dezgroapă, nici nu le fură.
      Rugăm aşadar pe luminăţia ta, o îndemnăm şi o implorăm în numele domnului Iisus Hristos ca, luînd aminte cu chibzuinţă la toate acestea şi tălmăcind scrisoarea noastră în adevăratul ei înţeles arătat mai sus, să nu mai superi de aci încolo pe sus-numiţii fraţi în ce priveşte ţara pe dare le-ai dăruit-o din cucernicie, ci lăsîndu-i să o stăpînească în pace în hotarele arătate în privilegiul daniei tale, după ce le vei fi înapoiat de bună voie cetatea sus-pomenită, despăgubindu-i şi poruncind să fie despăgubiţi pentru pagubele şi nedreptăţile făcute lor pînă acum de către tine şi de către oamenii tăi, să-i ocroteşti şi cu puterea braţului tău regal să-i aperi tot astfel şi în alte pricini ale lor, cît mai ales în aceea privitoare la sus-numita ţară, încît să primeşti, în ţara celor vii, răsplata plăcută de la Dumnezeu, care nu lasă nerăsplătit nici un bine şi nu uită nici un rău nepedepsit. Apoi, dacă e adevărat că numiţii fraţi au cuprins nişte moşii de-ale tale dincolo de hotarele pe care li le-ai lăsat, voim — după cum le-am şi poruncit prin scrisorile pomenite mai sus — ca să ţi se înapoieze toate cele ce se vor dovedi a fi fost cuprinse de ei dincolo de hotarele statornicite.
      Drept aceea, prin scrisoarea noastră însărcinăm pe iubiţii noştri fii, pe abaţii.. de Linevel.. de Cîrţa şi., de Igriş, din diecezele Patavia, Transilvania şi Cenad, ca, ducîndu-se înşişi la acele locuri, să cerceteze cu luare aminte hotarele arătate în privilegiul tău şi, dacă vor afla că fraţii au cuprins în chip nesocotit vreun pămînt dincolo de hotarele arătate, pe temeiul autorităţii noastre să le poruncească să ţi le dea înapoi de bunăvoie şi fără zăbavă, fă-cîndu-ne o dare de seamă întocmai despre tot ce vor fi descoperit şi vor fi făcut în această privinţă, ca, dacă va mai fi rămas vreo pricină nehotărîtă, s-o împăcăm prin rîvna grijii noastre. Aşadar, să le îngădui şi tu să facă în chip slobod cercetări în pricina de mai sus şi, dacă vei crede că e în folosul
www.dacoromanica.ro
13
tău, să trimiţi oamenii tăi, care, împreună cu ai noştri, să urmărească mersul cercetării acesteia, fiind încredinţat că după cum nu voim să suferim cu nepăsare nedreptăţirea fraţilor des-pomeniţi, tot astfel voim să păstrăm neatinse drepturile tale, deoarece te purtăm în adîncul dragostei noastre ca pe un principe ales şi dreptcredincios.
       Dat în Tibur, în ajunul idelor lui iunie, în al nouălea an al păstoririi noastre.
       După D.I.R., C, veac. XI-XIII, I, 385-387.
       Orig. la Arh. Vat., Reg. Vat. (an. IX, fol. 66, ep. 358).
       EDIŢII: Latin. Fejir, III/2, 43—46; Schuller, Archiv, I, 241; Teutsch u. Firnhaber,
       I, 32; Thetner, I, 58 —59; Hurmuzaki, 1/1, 91—93; Ub., I, 36—38. Trad. D.I.R., C, veac.
       XI-XIII, I, 214-216.
       REGEŞTE: Potthast, I, 640, nr. 7 431.
       1 Andree.
6                                                     1227 iulie 31, Anagni.
      Gregorius episcopus etc., venerabili fratri.. x, Strigoniensi archie-episcopo, apostolice sedis legato.
      Gaudeamus in domino, magnificam et mirificam salvatoris noştri cle-mentiam laudum preconiis extollentes, quod nihil odiens eorum que fecit, sed omnes salvos fieri et neminem perire volens, homines iacentes in tene-bris ignorantie de gentilitatis errore ad viam veritatis dignatur per suam inefa-bilem misericordiam revocare. Nuper siquidem per litteras tuas nobis missas accepimus quod Iesus Christus, deus ac dominus noster, super gentem Cuma-norum clementer respiciens, eis salvationis ostium aperuit hiis diebus. Aliqui enim nobiles gentis illius per te ad baptismi gratiam pervenerunt et quidam princeps, Bortz nomine, de terra illorum cum omnibus sibi subditis per minis-terium tuum fidem desiderat suscipere christianam; propter quod unicum filium suum, unacum fratribus predicatoribus messis dominice operariis in terra predicta, ad te specialiter destinavit, attentius obsecrans, ut perso-naliter accedens ad ipsum et suos, viam vite ostenderes ipsis, per quam ad veri dei notitiam valeant pervenire. Unde, quamvis pro executione voti tui, quod emiseras pro terre sancte succursu, in peregrinationis esses itinere constitutus, considerans tamen tam magnum animarum fructum et aug-mentum christiane fidei exinde provenire posse, si piis eorum desideriis con-descendas, intermisso diete peregrinationis itinere, dilectum filium.., archi-diaconum de Zala, ad nos destinare curasti, devote ac humiliter supplicans ut tibi hoc faciendi, non obstante voto predicto, licentiam preberemus; et quia magis fructificare poteris si apostolice sedis legatione fungaris, cum auc-toritas semper consuevit multum favoris habere in Cumania et Brodnic, terra illa vicina, de cuius gentis conversione speratur, legationis officium tibi commit-tere dignaremur, per quod habeas potestatem in eisdem tenis vice nostra predi-candi, baptizandi, edificandi ecclesias, ordinandi clericos neenon et creandi epis-copos et generaliter omnia que ad cultum et ampliationem fidei pertinent exer-cendi. Cum igitur maius bonum minori sit merito preferendum et de tue carita-tis ardore geramus fiduciam pleniorem, accedendi ad dictas provincias licentiam tibi concedimus postulatam, devotioni tue super predictis plene legationis officium in eisdem provinciis committentes.
      Datum Anagnie, secundo Kalendas Augusti, anno primo.
14
www.dacoromanica.ro
       Grigore, episcopul etc., venerabilului frate <Robert>, arhiepiscop de Strigoniu, legat al scaunului apostolic.
       Ne bucurăm întru Domnul, slăvind prin trăinicia laudelor măreaţa şi minunata milă a mîntuitorului nostru, pentru că fără a urî nimic din ceea ce a făcut, ci voind ca toţi să fie mîntuiţi şi nimeni să nu piară, s-a îndurat prin nespusa lui milă să aducă pe calea adevărului pe cei ce zac în bezna neş-tiinţei, <scoţîndu-i> din rătăcirea păgînătăţii <lor>. întradevăr, am aflat nu demult, din scrisoarea trimisă de tine, că domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, îndreptîndu-şi privirile cu milă asupra neamului cumanilor, le-a deschis poarta mîntuirii în zilele acestea. Căci unii dintre nobilii acelui neam au ajuns, prin tine, la harul botezului şi un principe, cu numele Bortz, din ţara lor, împreună cu toţi supuşii săi, doreşte să primească, prin mijlocirea ta, credinţa creştină şi în acest scop a trimis anume la tine pe singurul său fiu, împreună cu fraţii predicatori, lucrători la secerişul Domnului în zisa ţară, rugîndu-te stăruitor ca, mergînd chiar tu la dînsul şi la ai săi, să le arăţi calea vieţii pe care să poată ei ajunge la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu. Şi de 1 aceea, măcar că erai hotărît a pleca în pelerinaj, pentru împlinirea legămîn-tului pe care îl făcuseşi întru ajutorul pămîntului sfînt, totuşi ţinînd seama că din aceasta se poate culege un rod atît de îmbelşugat de suflete şi o sporire <atît de mare> a credinţei creştine, dacă te apleci spre cucernicele lor dorinţe, amînînd pomenitul pelerinaj, te-ai îngrijit să trimiţi la noi pe iubitul.., arhi-diacon de Zala, rugîndu-ne cu supunere şi smerenie să-ţi îngăduim să faci aceasta fără vreo piedică din sus-numitul legămînt; şi fiindcă ai putea avea mai mult rod dacă ai primi sarcina de legat al scaunului apostolic, întrucît autoritatea <apostolică> s-a bucurat întotdeauna de mare preţuire în Cumania şi în acea ţară vecină, a brodnicilor, despre convertirea cărui neam se trage nădejde, <ne-ai rugat> să binevoim a-ţi încredinţa slujba de legat, prin care să ai puterea în aceste ţări de a predica în locul nostru, de a boteza, de a ridica biserici, de a hirotonisi preoţi, cît şi de a numi episcopi şi îndeplini îndeobşte toate slujbele ce ţin de cult şi de sporirea credinţei. Deoarece, aşadar, pe drept cuvînt, un bun mai mare trebuie ales înaintea unui bun mai mic şi deoarece sîntem deplin încredinţaţi de sîrguinţa dragostei tale, îţi dăm învoirea cerută de a merge în pomenitele ţinuturi, încredinţînd în această privinţă cucerniciei tale slujba de legat deplin în aceste ţinuturi.
       Dat în Anagni, în a doua zi înainte de calendele lui august, în anul întîi al <păstoririi noastre).
       După Tăutu, III, 206-208.
       Orig. la Arh. Vat., Reg. Vat., 14, fol. 26, ep. 139.
       Documentul se repetă, în parte textual, in actul aceluiaşi papă, din 27 februarie 1231.
       Lateran, ibidem, 13, fol. 33 v., ep. 119 (Hurmuzakt, 1/1, 113—114).
       EDIŢII: Latin. Kaiona, V, 309; Fi jet, III/2, 109—111; Theiner, I, 86—87; Hurmu-
       zaki, 1/1, 102. Trad. D.I.R., C, veac. XI-XIII, I, 228.
       REGEŞTE: Raynald, Armai, XIII, nr. 30; Rippoli, Bullarium ordinis Praed., I, 22;
       Potthast, I, 690, nr. 7 984; Auvray, nr. 139.
        1 Roberto.
7                                                 1231 aprilie 26, Lateran.
       Gregorius episcopus, servus servorum dei, carissimo in Christo filio Bele, primogenito carissimi in Christo filii noştri Andree, illustris regis Ungarie, salutem et apostolicam benedictionem.
15
www.dacoromanica.ro
      D<ilecti> f<ilii), magister et fratres domus hospitalis sancte Mărie Teu-tonicorum <Jeroso>limitane, humili nobis etinstanticonquestionemonstrarunt, quod cum carissimus in Christo filius noster Andreas, illustris regis Ungarie, pater tuus, eorum domui terram Borze pia libertate donasset, sicut in ipsius privilegiis perspeximus plenius contineri, ipsi procolenda et munienda terra eadem, per quam Comanis regnum Ungarie multipliciter perturbantibus fre-quens introitus et exitus habebatur, numerosam pecuniam expenderunt ibi cum multo labore ac proprii effusione cruoris, <quinque> castra fortia construendo. Sed licet idem rex eis terram abstulisset eandem, ipsam tandem restituit, ut debebat, quin etiam pro recompensatione damnorum i<psis ultra monte)s nivium partem contulit Comanie. In qua, cum dicti magister et fratres castrum munitissimum construxissent, C<omani perterriti et dolentes ademptam) sibi ingress<us et ex)itus facultatem, congregata ingenti multitudine bellatorum fratres inibi commorantes hostiliter aggressi fuerunt, <sed domino propitiante devicti, confusi) et reveriti destiterunt, quin etiam quidam ex illis dictis fratribus se reddentes, cu<m uxoribus et> parvulis ad baptismi gratiam convola<runt. At rex predictus), terram ipsam ingrediens cultamque prospiciens, fratres de <terra eis> per sedem apostolicam confir-<mata et sub eius) protectione suscepta expulit violenter, <quam tu detines> occupatam non absque Romane ecclesie iniuria manifesta, cum eadem <terra nu)llum preter Romanorum<pontificem ha> bens episcopumvelprelatum, eidem ecclesie duas <marc)as auri pro censu solveret annuatim. Et quamvis pluries, tam predicto patri tuo, quam tibi, affectuosas preces et monita di-ligentia direxerimus, ut eis <terra>m ipsam liberaliter redderetis, nequaquam tamen fuimus exauditi, quin potius idem magister ad presentiam regiam in spe vocatus accedens, frustratus rediit, fatigatus multis laboribus et expensis, alias domo sua propter hoc attrita variis et enormibus detrimentis.
      Ne igitur inexorabilis videaris, si quod absit, seductus pravis suggestio-nibus malignorum reddere renuas, que non potes salva conscientia reţinere, serenitatem tuam rogamus, monemus et hortamur in domino, in remissionem tibi peccaminum iniungentes, quatenus conscientie et fame tue salubriter consules, cum peccatum minime remittatur, nisi restituatur ablatum, eisdem magistro et fratribus restituas terram ipsam, de damnis et irrogatis iniuriis satisfactionem congruam impendendo, ita quod veritati verax existens, te illis 1 reddas placidum et acceptum, qui acceptos provenit in salutem, et nos tibi constituamur exinde non imme<rito deb)itores.
      Datum Laterani, VI.Kalendas Maii, pontificatus noştri anno quinto.
      Grigore episcopul, robul robilor lui Dumnezeu, preaiubitului nostru fiu întru Hristos, Bela, întîiul născut al preaiubitului nostru fiu întru Hristos, Andrei, vestitul rege al Ungariei, mîntuire şi apostolică binecuvîntare.
      Iubiţii noştri fii, magistrul şi fraţii casei ospitalierilor sfintei Marii a teutonilor din Ierusalim, printr-o smerită şi stăruitoare plîngere ne-au arătat că ei, după ce preaiubitul nostru fiu întru Hristos, Andrei, ilustrul rege al Ungariei, tatăl tău, a dăruit casei lor, prin evlavioasa lui dărnicie, ţara Bîrsei, după cum am văzut că se cuprinde mai pe larg în privilegiile sale, pentru a îngriji şi a întări acea ţară, prin care cumanii, ce tulburau adesea regatul Ungariei, îşi avuseseră în multe rînduri locul lor de întrare şi ieşire, au cheltuit mulţi bani pentru a ridica acolo cu multă trudă şi cu vărsarea chiar a sîngelui lor, cinci cetăţi' puternice. Dar, măcar că numitul rege le luase înapoi acea ţară, le-a dat-o apoi iarăşi, cum se şi cădea, ba încă, drept despăgubire pentru pagubele făcute, le-a dăruit şi partea din Cumania ce se află dincolo de munţii Carpaţi. însă, după ce magistrul şi fraţii pomeniţi au ridicat acolo o cetate
16
www.dacoromanica.ro
foarte întărită, cumanii, speriaţi şi supăraţi că li s-a luat putinţa de a intra şi de a ieşi în regatul Ungariei, strîngînd o mare mulţime derăzboinici, au năvălit asupra fraţilor sălăşluiţi acolo, dar cu ajutorul lui Dumnezeu au fost învinşi şi împrăştiaţi şi, plini de teamă, au încetat de a mai năvăli şi chiar unii dintre ei, predîndu-se zişilor fraţi, împreună cu soţiile şi pruncii lor, s-au grăbit la harul botezului. Dar sus-numitul rege, intrînd în ţara pomenită şi văzînd-o gospodărită, i-a alungat cu puterea pe fraţi din acea ţară, ce le fusese confirmată de scaunul apostolic şi luată sub ocrotirea acestuia, ţară pe care tu o ţii în stăpînire spre jignirea vădită a bisericii romane, deoarece această ţară, ce nu avea alt episcop sau prelat afară de pontificele roman, plătea zisei biserici ca dare pe an două mărci de aur. Şi cu toate că am trimis atît tatălui tău, cît şi ţie, în mai multe rînduri, rugăminţi mişcătoare şi îndemnuri stăruitoare ca să înapoiaţi cu mărinimie zisa ţară, totuşi nu am fost nicidecum ascultaţi, ba chiar mai mult, acel magistru, chemat în faţa regelui şi sosind plin de nădejde, s-a întors înşelat, obosit de atîta trudă şi cheltuieli, iar casa lui a fost lovită din pricina aceasta de felurite şi nemăsurate pagube.
       Aşadar, ca să nu te arăţi neînduplecat, dacă mînat — Doamne fereşte — de îndemnurile mîrşave ale unor răi, te-ai împotrivi să înapoiezi ceea ce nu poţi păstra cu conştiinţa curată, rugăm pe luminăţia ta, o sfătuim şi o îndemnăm întru Domnul, poruncindu-ţi, pentru iertarea păcatelor tale, să veghezi asupra faimei şi conştiinţei tale, deoarece păcatul nu se iartă nicidecum dacă nu se înapoiază ce s-a luat, şi să dai înapoi zisului magistru şi fraţilor săi acea ţară, plătindu-le o despăgubire potrivită pentru pagubele şi vătămările aduse, în aşa fel, ca să te înfăţişezi ca un iubitor de adevăr în faţa adevărului şi să fii plăcut şi bine primit în faţa aceluia care duce cu sine spre mîntuire pe cei ce sînt primiţi, iar noi să ne socotim de aci încolo, pe bună dreptate, îndatoraţii tăi.
       Dat la Lateran, în a şasea zi înainte de calendele lui mai, în al cincelea an al păstoririi noastre.
       După D.I.R, C., veac XI-XIII, I, 390-391.
       Orig. perg. foarte deteriorat, in 1891 se afla la Arh. St. Konigsberg.
       Copie in Copiarium (registrul de copii după privilegiile Ordinului), A. 18, fol. 135, ibidem, după care s-au făcut întregirile în Ub., preluate de D.I.R., C. Documentul se repetă, în parte textual, în actele aceluiaşi papă adresate lui Andrei al II-lea, regele Ungariei, la 30 aprilie 1231 (Ub., I, 52 —53), şi lui Iacob, legatul papal în Ungaria, la 31 august 1232 (vezi doc. nr. 8, după care s-au şi făcut aici întregirile).
       EDIŢII: Latin. Dreger, Codex Pomeraniae, I, 154; Schlâzer, Kritische Sammlungen, 550; Bethlen, Geschichtliche Darstellung, 97; Teutsch u. Firnhaber, I, 50; Wenzel, Codex, 1, 297 Hurmtizaki, 1/1, 121-122 (sub 1232); Ub., I, 50-51. Trad. D.I.R., C, veac XI-XIII, I, 245-246.
       REGEŞTE: Potthast, I, 749, nr. 8 729.
        1 Corect: illi.
8                                                1232 august 31, Anagni.
      Gregorius episcopus etc., dilecto filio.. 1, electo Penestrino, apostolice sedis legato, salutem etc.
      DUecti filii.. magister et fratres hospitalis sancte Mărie Teutonicorum, humili nobis et instanti conquestione monstrarunt, quod cum carissimus in Christo filius noster Andreas, Ungarie rex illustris, eorum domui terram Burze pia liberalitate donasset, sicut in ipsius privilegio, aurea bulla munito, plene perspeximus contineri, ipsi pro colenda et munienda terra eadem, per
www.dacoromanica.ro
17
quam Cumanis regnum Ungarie multipliciter perturbantibus frequens intro-itus et exitus habebatur, numerosam pecuniam expenderunt ibi cum multo labore ac proprii effusione craoris, quinque castra fortia construendo. Sed licet idem rex eis terram abstulisset eandem, ipsam tandem restituit, ut de-bebat, quin etiam pro recompensatione damnorum ipsis ultra montes nivium partem contulit Cumanie, in qua cum dicti magister et fratres castram muni-tissimum constraxisent, Cumani perterriti et dolentes ademptam sibi ingres-sus et exitus facultatem, congregata ingenti multitudine bellatorum, fratres inibi commorantes hostiliter aggressi fuerant, sed domino propitiante devicti, confusi et reveriti destiterant, quin etiam quidam ex illis dictis fratribus se reddentes, cum uxoribus et parvulis ad baptismi gratiam convolarunt. At rex predictus, terram ipsam ingrediens cultamque prospiciens, fratres de terra eis per sedem apostolicam confirmata et sub eius protectione suscepta expulit violenter, non absque Romane ecclesie iniuria manifesta, cum eadem terra nullum preter Romanum pontificem habens episcopum vel prelatum, eidem ecclesie censualis existat. Et quamvis pie memorie Honorius papa, prede-cessor noster, ac nos postmodum pluries predicto regi affectuosas preces et monita diligentia direxerimus, ut eis liberaliter redderet terram ipsam, ne-quaquam tamen fuimus exauditi, quin potius idem magister ad presentiam regis in spe vocatus accedens, frastratus rediit, fatigatus multis laboribus et expensis, alias domo sua propter hoc attrita variis et enormibus detrimentis. Quare iidem, magister et fratres, suppliciter flagitarant ut, cum rex seductus suggestionibus malignoram inexorabilis videatur, nil aliud asseverans, nisi quod restitutio ipsius terre pro eo, quod magna est, suis filiis et baronibus displiceret, faceremus sibi iustitiam exhiberi.
      Ne igitur videamur deferre homini contra deum, cui est contra omnes homines deferendum, discretioni tue de cuius circumspectione plenam in domino fiduciam obtinemus, per apostolica scripta mandamus, quatenus eundem regem et Belam, filium eius, ut conquerentibus restituant terram ipsam, de damnis illatis et irrogatis iniuriis satisfactionem congruam impen-dendo, pradenter et efficaciter moneas et inducas. Quod si forte monitis non acquieverint, tu partibus convocatis audias causam, et si de ipsaram volun-tate processerit, debito fine decidas, faciens quod decreveris per censuram ecclesiasticam firmiter observări. Proviso ne in terram ipsius regis excom-municationis vel interdicti sententiam proferas, nisi mandatum super hoc receperis a nobis speciale. Alioquin, causam remittas ad nos sufficienter in-stractam, prefigens partibus terminum competentem, quo nostro se conspectui representent, iustam auctore domino sententiam recepture. Testes autem, qui fuerint nominati, si se gratia, odio vel timore subtraxerint, censura simili appellatione cessante cogas veritati testimonium perhibere, non obstan-tibus literis super his, ad.. Cracoviensem et.. Cuiaviensem episcopos, a sede apostolica impetratis.
      Datum Anagnie, II. Kalendas Septembris, pontificatus noştri anno sexto.
       Grigore episcopul etc., iubitului fiu <Iacob, episcop) ales de Preneste, legat al scaunului apostolic, mîntuire etc.
       Iubiţii noştri fii.., magistrul şi fraţii ospitalieri ai sfintei Maria a teutonilor, ne-au arătat printr-o plîngere smerită şi stăruitoare că preaiubitul nostru fiu întru Hristos Andrei, ilustrul rege al Ungariei, după cum am văzut lămurit că stă scris în privilegiul său, întărit cu bulă de aur, mînat de o cucernică dărnicie, a dăruit casei lor ţara Bîrsei, spre a îngriji şi a întări acea ţară, prin care cumanii, ce turburau adesea regatul Ungariei, îşi avuseseră în multe
18
www.dacoromanica.ro
rînduri locul de intrare şi ieşire <din Ungaria), şi că ei au cheltuit mari sume de bani ca să ridice acolo, cu multă trudă şi cu vărsarea chiar a sîngelui lor, cinci cetăţi puternice. Dar, măcar că numitul rege le luase înapoi acea ţară, le-a dat-o iarăşi, precum se şi cădea, ba încă, drept despăgubire pentru pagubele făcute, le-a dăruit şi partea din Cumania ce se află dincolo de munţii Carpaţi. însă, după ce magistrul şi fraţii au înălţat acolo o cetate foarte întărită, cumanii, îngroziţi şi supăraţi că li s-a luat putinţa de a intra şi de a ieşi din regatul Ungariei, strîngînd o mare mulţime de războinici, au năvălit asupra fraţilor aşezaţi acolo, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, au fost învinşi şi împrăştiaţi, şi, plini de teamă, au încetat <de a mai năvăli) şi chiar unii dintre ei, predîndu-se zişilor fraţi împreună cu soţiile şi pruncii lor, s-au grăbit la harul botezului. Dar sus-numitul rege, întrînd în pomenita ţară şi văzînd-o gospodărită, i-a alungat cu puterea pe fraţi din această ţară, ce le fusese confirmată de scaunul apostolic şi luată sub ocrotirea acestuia, spre jignirea vădită a bisericii romane, deoarece această ţară nu avea alt episcop sau prelat, afară de pontificele roman, şi plătea un bir acestei biserici. Şi cu toate că papa Honoriu, înaintaşul nostru de evlavioasă pomenire, iar, după aceea, şi noi am trimis sus-numitului rege în mai multe rînduri rugăminţi mişcătoare şi îndemnuri stăruitoare ca să înapoieze cu mărinimie acea ţară, totuşi n-am fost nicidecum ascultaţi, ba mai mult chiar, acel magistru, chemat în faţa regelui şi sosind plin de nădejde, s-a întors înşelat, obosit de atîta trudă şi cheltuială, iar casa lui a fost lovită, din pricina aceasta, de felurite şi nemăsurate pagube. De aceea, magistrul şi sus-numiţii fraţi au cerut cu smerenie să stăruim să li se facă dreptate, deoarece regele, amăgit de îndemnurile celor răi, se arată neînduplecat, neaducînd altă pricină, decît că înapoierea acelei ţări nu ar fi pe placul fiilor şi baronilor săi, fiindcă <această ţară) este mare.
      Drept aceea, pentru ca să nu se pară că noi ne plecăm în faţa unui om, împotriva lui Dumnezeu, în faţa căruia trebuie să ne plecăm de am avea împotrivă pe toţi oamenii, prin această scrisoare apostolică te însărcinăm pe tine, în a cărui chibzuinţă avem deplină încredere întru Domnul, să sfătuieşti cu chibzuinţă şi să îndupleci cu izbîndă pe acel rege şi pe fiul său Bela, ca să înapoieze jeluitorilor această ţară, despăgubindu-i în măsura pagubelor şi a vătămărilor ce le-au pricinuit. Iar dacă nu vor da ascultare îndemnurilor noastre, tu, după chemarea părţilor, să dai ascultare pricinii, şi dacă din voia lor s-a făcuta, să dai sentinţa cuvenită, făcînd ca ceea ce vei fi hotărît tu, să se păzească cu străşnicie prin pedepse bisericeşti, dar aşa ca să nu rosteşti sentinţa excomunicării sau a interdictului asupra ţării acelui rege, decît dacă vei fi primit în această privinţă însărcinare anume din partea noastră. Altminteri, după ce pricina va fi îndeajuns de cercetată, să ne-o trimiţi nouă, hotărînd părţilor un soroc potrivit, pentru ca ele să trimită reprezentanţi înaintea noastră, spre a primi, cu ajutorul lui Dumnezeu, o sentinţă dreaptă. Iar dacă martorii ce vor fi numiţi vor ocoli < adevărul), fie din părtinire, fie din ură sau din teamă, să-i sileşti, tot prin pedepse bisericeşti, a mărturisi adevărul, fără drept de apel şi fără a ţine seama de scrisorile primite în această pricină din partea scaunului apostolic, de către eposcopii.. de Cracovia şi.. de Kujawia.
      Dat la Anagni, în a doua zi înainte de calendele lui septembrie, în al şaselea an al păstoririi noastre.
      Dupi Ub., I, 55-57.
      Orig. la Arh. Vat., Reg. Vat., (an. VI, ep. 292.)
      Transumpt în actul lui Filip, episcopul de Fermo, din 28 decembrie 1278 (176., I, 134 —
      135). în 1891 se afla la Arh. St. Konigsberg.
      EDIŢII: Latin. Katona, V, 604; Fejer, III/2, 303—306; Bethlen, Geschichtliche Dar-
www.dacoromanica.ro
19
      stellung, 101; Schuller, Archiv, I, 258; Teutsch u. Firnhaber, I, 51; Theiner, I, 106—107; Hurmuzahi, 1/1, 123-124. Trad. D.I.R., C, veac. XI-XIII, I, 256-258. REGEŞTE: Schlozer, Kritische Sammlungen, 550; Strehlke, Tabulae, 158; Potthast, I, 771, nr. 8 993.
        1 Jacobo.
        a Traducere nesigură,.
9                                               1234 noiembrie 14, Perugia.
      Gregorius episcopus etc., carissimo in Christo filio, B<ele) regi, primo-genito regis Ungarie, salutem etc.
      In Cumanorum episcopatu, sicut accepimus, quidam popnli, qui Walati1 vocantur, existunt, qui etsi censeantur nomine christiano, sub una tamen fide varios ritus habentes et mores, illa committunt, que huic sunt nomini inimica. Nam Romanam ecclesiam contempnentes, non a venerabili fratre nostro .., episcopo Cumanorum, qui loci diocesanus existit, sed a quibusdam pseudoepiscopis, Grecorum ritum tenentibus, universa recipiunt ecclesiastica sacramenta, et nonnulli de regno Ungarie, tam Ungari, quam Theutonici et alii orthodoxi, morandi causa cum ipsis transeunt ad eosdem, et sic cum eis, quia populus unus facti cum eisdem Walathis eo contempto, premissa recipiunt sacramenta, in grave orthodoxorum scandalum et derogationem non modicam fidei christiane.
      Ne igitur ex diversitate rituum pericula proveniant animarum, nos volentes huiusmodi periculum obviare, ne prefati Walathi materiam habeant pro defectu sacramentorum ad scismaticos episcopos accedendi, eidem episcopo nostris damus litteris in mandatis, ut catholicum eis episcopum illi nationi conformem provida deliberatione constituat sibi iuxta generalis stătută concilii vicarium in predictis, qui ei per omnia sit obediens et subiectus. Contradictores etc. usque compescendo.
      Cum autem, tu, tanquam princeps catholicus, ad commonitionem di-lecti filii noştri I<acobi>, Prenestini electi, tune apostolice sedis legaţi, pres-tito iuramento promiseris te omnes inobedientes Romane ecclesie in terra tua ad obediendum eidem ecclesie compulsurum, prout confecte super hoc tue littere continebant, ac eidem electo viva voce promiseris quod prefatos Walathos compelleres ad recipiendum episcopum, quem eis ecclesia ipsa concesserit et assignare, sibi de redditibus tuis, quos ab eis percipis, sufficien-tes redditus et honestos, sicut idem electus nobis exposuit, regalem excellen-tiam rogamus, monemus et hortamur, attente, ac in remissionem tibi iniun-gimus peccatorum, quatenus cum te non deceat in regno tuo huiusmodi scismaticos susţinere, ac ea, que promisisti, deo grata et hominibus sint accepta, ne facias irrita, que de tuis labiis tam laudabiliter processerunt, ea studeas efficaciter adimplere, ita quod ex hoc placeas regi regum, et nos sinceritatis tue zelum possimus dignis in domino laudibus commendare.
      Datum Perusii, XVIII. Kalendas Decembris, pontificatul noştri anno octavo.
      Grigore episcopul etc., preaiubitului nostru fiu întru Hristos, regele Bela, fiului întîi născut al regelui Ungariei, mîntuire etc.
      După cum am aflat, în episcopatul cumanilor sînt nişte oameni care se numesc români, care, deşi după nume se socot creştini, îmbrăţişînd diferite rituri şi obiceiuri într-o singură credinţă, săvîrşesc fapte ce sînt potrivnice acestui nume. Căci, nesocotind biserica romană, primesc toate tainele bisericeşti,
20
www.dacoromanica.ro
nu de la venerabilul nostru frate episcopul cumanilor, care e diecezan al acelui ţinut, ci de la nişte pseudoepiscopi, care ţin ritul grecilor, iar unii, atît unguri, cît şi teutoni, împreună cu alţi dreptcredincioşi din regatul Ungariei, trec la dînşii ca să locuiască acolo şi astfel, alcătuind un singur popor cu pomeniţii români, nesocotindu-1 pe acesta, <pe episcopul cumanilor), primesc sus-numitele taine spre marea indignare a dreptcredincioşilor şi spre o mare abatere a credinţei creştine.
       Aşadar, pentru ca din felurimea riturilor să nu se ivească o primejdie pentru suflete, noi — în dorinţa noastră de a preîntîmpina această primejdie şi ca să nu aibă sus-numiţii români cuvînt, din lipsa <săvîrşirii> tainelor, de a se îndrepta către episcopii schismatici — dăm, prin scrisoarea noastră, numitului episcop, porunca de a le orîndui, pentru nevoile de mai sus, după chibzuită consfătuire şi potrivit rînduielilor conciliului general, un episcop catolic potrivit acelui popor, care să-i fie vicar pentru acestea şi care să fie ascultător şi supus în toate, silindu-i prin pedepse bisericeşti, fără drept de apel, pe cei care s-ar împotrivi.
       Deoarece, însă, tu, ca un principe catolic, la îndemnul iubitului nostru fiu, Iacob, < episcop) ales de Preneste, pe atunci legat al scaunului apostolic, i-ai făgăduit, sub jurămînt, că vei sili pe toţi neascultătorii faţă de biserica catolică din ţara ta să se supună acestei biserici, după cum arăta scrisoarea ta întocmită în această privinţă şi după cum ai spus şi prin viu grai aceluiaşi < episcop) ales că vei sili pe sus-numiţii români să primească pe episcopul pe care zisa biserică li-1 va fi dat, şi că din veniturile pe care le strîngi de la ei îi vei da şi <episcopului> venituri îndestulătoare şi potrivite demnităţii sale, după cum ne-a înştiinţat numitul <episcop) ales, rugăm pe înălţimea ta regală, o sfătuim şi o îndemnăm stăruitor şi-ţi poruncim spre iertarea păcatelor tale ca, întrucît nu se cade ca tu să rabzi în regatul tău astfel de schismatici şi să laşi neîmplinite făgăduielile atît de plăcute lui Dumnezeu şi binevenite oamenilor, ce au purces într-un chip vrednic de laudă de pe buzele tale, să te străduieşti a le aduce pe de-a-întregul la îndeplinire, ca astfel să poţi fi pe placul regelui regilor şi noi să putem lăuda rîvna sincerităţii tale prin vrednice laude întru Domnul.
       Dat la Perugia, în a optsprezecea zi înainte de calendele lui decembrie, în al optulea an al păstoririi noastre.
       Arh. Vat., Reg. Vat., 17, fol. 229 v — 230 r., ep. 313.FotocopielaInst.de ist. şi arh.
       Cluj-Napoca.
       Orig.
       EDIŢII: Latin. Raynald, Annal., XIII, 419; Rippolli, Bullarium ordinis Praed., I, 70;
       Pray, Annal., 1,240; Katona, V, 706—708; Batthyan, II, 365; Fejir, III/2, 399—401
       Theiner, I, 131; Transilvania, 1871, 44; Knauz, Monumenta, I, 303; Hurtnuzahi, 1/1,
       132-133; 176., I, 60-61; Tăutu, III, 284-286. Trad. Şincai, Hronica, I, 396-397;
       Mag. ist., III, 119, Latin, facsşi trad. D.I.R., C, veac XI-XIII, 1,403 -404,402,275 -276
       REGEŞTE: Potthast, I, 831, nr. 9764; Auvray, nr. 2198; Neugeboren, 32; Documenta
       Valachorum, 17 — 19, nr. 17; Gyorffy, 1. 4, nr. 5.
       1 Astfel în orig.
10                                          1247 iunie 2, <Alba Regală).
      In nomine sancte trinitatis et indiviflue unitatis, amen. Bela, dei gratia Hungarie, Dalmatie, Chroatie, Rame, Servie, Gallitie, Lodomerie, Cuma-nieque rex in perpetuum.
      Regum celsitudo requirit et sublimium dignitati debetur, ut inter cetera eo studiosius ad multiplicationem invigilet subditorum, quo ipsorum gloria
5 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
21
in subiecte plebis multitudine specialius exaltatur, presertim cum regum omnium et regnorum potentia, pax et securitas in suorum robore consistere dinoscantur. Accedit nichilominus non ad modicam sollicitudinis regie partem eos benignioribus intueri et amplioribus prosequi beneficiis, in quorum per-sonis et utilitas temporalis provenire speratur et rex regum omnium propensius honoratur. Hac itaque consideratione inducti cum venerabili viro fratre Rem-baldo, domorum Hospitalis Jerosolimitani magno preceptore in partibus cismarinis, dilecto amico nostro, super populatione regni noştri, quod per hostilem barbare nationis incursum, que Tartari appellantur, sicut in bonorum amissione, sic incolarum interemptione grave sustinuit dispendium, longo prehabito tractatu cum principibus et baronibus regni noştri, in hoc nostra resedit communiter deliberatio ut, quia idem preceptor nomine domus Hospitalis in subsidium regni noştri intuitu defensionis fidei Christiane arma assumere, secundum formam inferius annotatam, et in populanda terra nostra consilium et auxilium impendere bona fide necnon alias subire conditiones paulo post presentibus insertas se ac domum Hospitalis sponte obligavit, damus et conferimus sibi et per eum diete domui totam terram de Zeurino cum alpibus ad ipsam pertinentibus et aliis attinentiis omnibus, pariter cum kena-zatibus Joannis et Farcasii usque ad fluvium Olth, excepta terra kenazatus Lytuoy woiauode, quam Olatis relinquimus, prout iidem hactenus tenuerunt, ita tamen, quod medietatem omnium utilitatum et reddituum ac servitiorum de tota terra Zeurini memorata et kenazatibus supranominatis provenientium nobis et successoribus nostris reservamus, medietate alia ad usum domus supradicte cedente, exceptis ecclesiis constructis et construendis in omnibus terris supradictis, de quarum redditibus nichil nobis reservamus, salvis tamen reverentiis et iuribus archiepiscoporum et episcoporum, que habere dinoscun-tur, exceptis etiam molendinis omnibus infra terminos prenominatarum ter-rarum ubicumque factis vel faciendis, preterquam in terra Lytua, necnon edificiis et agriculturis omnibus sumptibus fratrum diete domus factis, fene-tis quoque seu animalium et pecorum suorum pascuis, piscinis etiam, que nune sunt vel fient per ipsos, que omnia ad ipsorum fratrum usum integraliter volumus reţineri, preter piscationes Danubii ac piscine de Cheley, quas nobis et ipsis communes reservamus. Concedimus etiam, quod medietatem omnium proventuum et utilitatum, que ab Olatis terram Lytua habitantibus, excepta terra Harszoc cum pertinentibus suis, regi colligentur, domus Hospitalis percipiat antedicta. Volumus etiam, quod memorato 1 Olati ad defensionem terre et ad iniurias propulsandas seu ulciscendas, que ab extraneis nostre dictioni non subiectis inferentur, iamdictis fratribus cum apparatu suo bellico assistere, et e converso ipsi fratres in casibus consimilibus eis subsidium et iuvamen iuxta posse impendere teneantur. Ad hec, de salibus, quos ad usum diete terre et illarum partium versus Bulgariam, Greciam et Cumaniam sufficienter deferri concedimus, de quacumque salisfodina Ultrasiluana com-modius sumptibus nobis et ipsis communibus extrahi poterunt, salvo in omnibus iure episcopali; necnon de moneta, que illic, de voluntate regia et consilio preceptoris domus illius pro tempore constituti, curret, medietatem nobis rever-samus, sicut de ceteris redditibus est pretactum, medietate aba ad usum diete domus convertenda, salvis iuribus ecclesiarum. Ordinationes quoque, quas nobilibus ac abis tam super bbertatibus ipsorum, quam super iudiciis ad inhabitandum terram iamdictam abunde venientibus concesserit, salva parte nostra reddituum et utibtatum exinde provenientium, dicta domus, necnon sententias, quas tulerit in eosdem, ratas habebimus atque firmas, hoc addito, quod si contra maiores terre abqua sententia de sanguinis effu-sione prolata fuerit, in qua senserint se gravari, ad nostram curiam valeant
22
www.dacoromanica.ro
appellare, hoc insuper adiecto, quod si exercitus regnum nostrum, quod absit, invadere 2 attemptaret, quinta pars armatorum terre iamdicte pro defensione terre nostre in exercitu nostro ad bella procedere teneatur. Si autem versus Bulgariam, Greciam et Cumaniam exercitum moverimus, tertia pars omnium ad bella habilium procedet et de acquisitionibus, tam mobilium quam immo-bilium, portionem recipiet domus iamdicta pro numero personarum exercitus de Zeurino pariter et armorum. Ad hec contulimus preceptori antedicto et per ipsum domui Hospitalis a fluvio Olth et alpibus Ultrasiluanis totam Cumaniam, sub eisdem conditionibus, que de terra de Zeurino superius sunt expresse, excepta terra Szeneslai, woiauode Olatorum, quam eisdem relin-quimus, prout iidem hactenus tenuerunt sub eisdem etiam conditionibus per omilia, que de terra Lytua sunt superius ordinate. Hoc autem nolumus preterire, quod a primo introitu sepedictorum fratrum usque ad viginti quinque annos omnes redditus Cumanie terre integraliter domus percipiat iamprefata, preterquam de terra Szeneslay antedicta, de qua tantum medietatem reddituum et utilitatum obtinebit. Extunc vero medietas omnium proventuum, utilitatum et servi-tiorum per fratres eiusdem a celsitudine regia approbatos et iuratos fisco regio ministratur, ita tamen, quod de quinqennio in quinquennium per nostrum hominem specialem proprii redditus, servitia ac utilitates exinde provenien-tes debeant computari. Sumptus vero, qui in castrorum seu munitionum custodiis <fient>3, sicut nobis et ipsis fratribus debent esse communes, salvis aliis conditionibus pro parte nostra et exceptionibus pro parte domus Hospitalis in terra Cumanie, utputa de ecclesiis, molendinis et aliis omnibus, que singillatim superius de Zeurino sunt expressa. Ad castra etiam edificanda in dicta terra Cumanie necnon contra quoslibet impugnatores terre Cumanie consilium et vires ipsis fratribus impendemus, cum necesse fuerit et ab ipsis fratribus fuerimus requisiti, etiam cessantibus impedimentis aliis illuc per-sonaliter accedendo. Conferimus etiam eisdem terram quadringentorum ara-trorum in Feketig, vel alibi ultra silvas complebimus hune numerum, ubi magis ad introitum terre Cumanie vel Zeurini dictis fratribus videbimus expedire, super qua donatione litteras nostras dabimus speciales. Denique ut sepedicta domus Hospitalis commodius sibi necessaria per mare valeat procurare, pro utilitatibus regni noştri et suis contulimus sibi iuxta maritima civitatem Scardonam, cum omnibus suis pertinentiis et iuribus ipsam contin-gentibus, necnon predium Pecath cum suis terminis et utilitatibus, prout carissimus frater noster, inclite memorie, Colomanus rex, tenuit et quemad-modum ad ipsum predium pertinere dinoscuntur, salvis ecclesiarum iuribus in eisdem. Insuper etiam, terram nomine Woyla, iuxta Danubium non longe a Zenilen 4 existentem, a castro de Crassou 8 exemptam, cum omnibus pertinentiis et utilitatibus suis, sicut Nicolaus, frater Ugolini, in perpetuitatibus tenuerat, fratribus contulimus antedictis. Porro sepedictus preceptor ob concessiones nostras, quas propter causas infrascriptas facimus seu fecimus, obligavit se, nomine diete domus, arma assumere contra omnes paganos cuius-cumque nationis necnon contra Bulgaros, contra alios autem scismaticos, si regnum vel regni confinia invadere attemptarent, nominatim ac precise introducere in regnum nostrum in presenti ad nostrum et regni servitium centum fratres militaribus armis et equis decenter et bene preparatos. Contra exercitum autem Christianorum, regnum nostrum intrare volentem, obligavit se, nomine diete domus, dare quinquaginta fratres armatos ad custodiam et defensionem castrorum et munitionum in confiniis existentium, ut est Posonium, Musu-nium, Suprunium, Castrum Ferreum, Castrum Novum et etiam infra, ubi-cumque rex voluerit collocare, et sexaginta contra Tartaros, si regnum nostrum ipsos intrare contingat, quod absit. Quibus omnibus, quamdiu sunt
www.dacoromanica.ro
23
in custodiis castrorum et munitionum, regia provisio faciet sumtus necessarios ministrari. Adiunctum etiam est, nomine domus, quod preceptor seu magis-ter, qui pro tempore ad gubemationem domorum tum in regnis nostris exis-tentium mittetur de partibus transmarinis vel aliis, in introitu suo promit-tere teneatur, data fide iuxta consuetudinem sui ordinis, omnem fidditatem regi ac regno et observare facere atque attendere in se et suis sine fraude universa et singula supradicta, et quod curam et operam dabit ad populan-dum non solum dictas terras, sed etiam alias terras noştri regni, et quod rus-ticos de regno nostro cuiuscumque conditionis et nationis, ac Saxones vel Teutonicos de nostro regno non recipiant ad habitandum terras supradictas, nisi de licenţia regia speciali. Adiunctum insuper fuit a nobis et a preceptore iamdicto nomine prefate domus receptum, quod si premissa vel aliqua seu ali-quid de premissis, ad que dictus preceptor se et predictam domum superius obligavit, per ipsum vel per alium preceptorem seu magistrum pro tempore constitutum omitti contigeret, et tertio sollempniter admonitus satisfacere non curaret, magnusque magister transmarinus, super hoc modo debito pro parte regia sufficienter requisitus, non emendaret infra annum post factam requisitionem quod omissum est seu neglectum per dictum magistrum seu preceptorem pro tempore existentem, emendam et ultionem per subtractionem reddituum vel alio modo iuxta quantitatem et qualitatem excessus regia deliberatio recipiet, iuxta sue beneplacitum voluntatis. Ut igitur universa et singula supradicta, coram nobis et baronibus nostris recitata, perpetue firmitatis, quantum est ex persona nostra, robur obtineant que fide data porrectione dextre regalis nostre promisimus, durantibus obligationibus, ex parte domus factis, inviolabiliter observare et facere observări, presentem tradidimus paginam caractere bulle nostre auree communitam, et sepedictum preceptorem nomine domus Hospitalis prefate, per dilectum et fidelem nos-trum magistrum Achillem, Albensem prepositum, aule nostre vicecancella-rium, in possessionem predictorum corporalem auctoritate regia fecimus introduci.
      Datum per manus reverendi patris Benedicti, archiepiscopi Colocensis, et aule nostre cancellarii. Venerabili patre Stephano, archiepiscopo Strigo-niensi, Bartholomeo Quinqueecclesiensi, Stephano Zagrabiensi, Basilio Cena-diensi, Pousa Boznensi, Artolpho Jauriensi, Zalando Vesprimiensi, Wicentio Waradiensi, Heymone Waciensi, Gallo Transiluano, Lamperto Agriensi epis-copis, ecclesias dei feliciter gubemantibus. Rectislao 6, iluştri duce Gallitie et bano totius Sclavonie, Stephano, comite palatino, Laurentio, woiauoda Transiluano, Dionisio, magistro tawamicorum et comite Posoniensi, Rolando iudice aule nostre, Mauricio, magistro dapiferorum et comite Nytriensi, Chak, magistro agasonum et comite Supruniensi, Bagin, magistro pincemarum et comite de Bana, Paulo de Zounuk, Benedicto Musuniensi, Nicolao Zaladiensi, aho Nicolao de Ferreo Castro, Henrico Symigiensi, Sewerito Albensi comitibus, ac aliis quampluribus comitatus et magistratus regni noştri tenentibus. Anno ab incamatione domini MCCXLVII, IIII. Nonas lunii, regni autem noştri anno duodecimo.
      în numele sfintei treimi, una şi nedespărţită, amin. Bela, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei şi Cumaniei de-a pururea.
      Este o cerinţă a înălţimii regeşti şi o datorie a măririi celor de sus ca, mai presus de toate, să vegheze cu atît mai multă grijă la sporirea numărului supuşilor, cu cît slava lor se înalţă mai ales prin mulţimea poporului supus, căci se ştie îndeosebi că puterea, pacea şi siguranţa tuturor regilor şi regatelor
24
www.dacoromanica.ro
se întemeiază pe tăria acestora. Şi încă se mai adaugă pentru o parte nu fără însemnătate din purtarea de grijă a regelui ca să-i privească cu mai multă blîndeţe şi să-i dăruiască cu mai mari binefaceri pe aceştia prin care se nădăjduieşte că se va isca şi în lumea aceasta folos <mai bogat) şi că regele tuturor regilor va fi mai cucernic lăudat. Aşadar, minaţi de acest gînd, după o îndelungată sfătuire cu fruntaşii şi baronii regatului nostru, ne-am oprit la această hotărîre, luată dimpreună cu venerabilul bărbat Rembald, marele preceptor al caselor ospitalierilor din Ierusalim, din părţile de dincolo de mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin năvălirea duşmănoasă a neamului numit tătari a îndurat mare pagubă, atît prin pierderea bunurilor, cît şi prin uciderea locuitorilor, că, deoarece acel preceptor în numele casei ospitalierilor s-a îndatorat de bună voie, pe sine şi casa ospitalierilor, să ia armele pentru ajutorarea regatului nostru în vederea apărării credinţei creştine, potrivit cu actul scris mai jos, şi să ne dea sfat şi ajutor credincios pentru popularea ţării noastre, şi să se supună şi la celelalte îndatoriri ce se vor arăta îndată în această scrisoare, îi dăm şi îi dăruim lui şi prin dînsul numitei case, întreaga ţară a Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate celelalte ce atîrnă de ea, precum şi cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş pînă la rîul Olt, afară de pămîntul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm românilor aşa cum l-au stăpînit aceştia şi pînă acum. Totuşi <le dăm) în aşa fel, încît jumătate din toate foloasele şi veniturile şi slujbele din întreaga ţară a Severinului, amintită mai sus, şi din cnezatele numite mai sus să o păstrăm pe seama noastră şi a urmaşilor noştri, cealaltă jumătate căzînd în folosul casei pomenite mai sus, afară de bisericile clădite şi cele ce se vor clădi în toate ţările sus-zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama noastră — rămînînd totuşi neatinse cinstea şi drepturile arhiepiscopilor şi episcopilor, pe care se ştie că le au — lăsînd deoparte şi toate morile dintre hotarele ţărilor amintite, atît cele clădite cît şi cele ce se vor clădi — în afară de cele din ţara Litua — precum şi toate clădirile şi semănăturile făcute cu cheltuiala fraţilor zisei case, şi fîneţele şi păşunile pentru vitele şi oile lor, şi pescăriile care sînt acum în fiinţă sau care se vor face de către dînşii, care toate vrem să se oprească n întregime în folosul fraţilor acestora, afară de pescăriile de la Dunăre şi iazurile de la Celeiu, pe care le păstrăm împreună pe seama noastră şi a lor. Şi mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile şi foloasele ce se vor strînge pe seama regelui de la românii ce locuiesc în ţara Litua — în afară de ţara Haţegului cu cele ce ţin de dînsa — să le culeagă sus-zisa casă. Mai voim ca amintiţii români să ajute pe sus-zişii fraţi cu mijloacele lor ostăşeşti întru apărarea ţării şi înfrîngerea şi pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străini, iar din partea lor, aceşti fraţi să fie datori la prilejuri asemănătoare să le dea lor sprijin şi ajutor, pe cît le va sta în putinţă. Pe lîngă acestea, din sarea ce le-am îngăduit, să ducă în chip îndestulător spre folosinţa acestei ţări şi a părţilor dinspre Bulgaria, Grecia şi Cumania, din orice ocnă din Transilvania, de unde vor putea mai uşor să o scoată cu cheltuiala dimpreună a noastră şi a lor, fără atingerea întru nimic a dreptului episcopal; tot astfel şi din banii care vor umbla acolo din voinţa regelui şi hotărîrea preceptorului acestei case, ce va fi în slujbă în acea vreme, jumătate o păstrăm pe seama noastră, precum s-a spus mai sus şi despre celelalte venituri, cealaltă jumătate avînd a fi îndreptată spre folosul zisei case, fără atingerea drepturilor bisericilor. De asemenea, rînduielile pe care le va fi hărăzit zisa casă nobililor şi altora venind din alte părţi să locuiască în ţinuturile amintite, atît în privinţa libertăţilor lor cît şi a judecăţilor, precum şi hotărîrile judecătoreşti pe care le vor fi rostit împotriva acelora, le vom încuviinţa şi întări — fără atingerea părţii noastre din folosinţele ieşind de acolo — cu acest adaos că, de se va
www.dacoromanica.ro
25
rosti vreo osîndă <într-o pricină de> vărsare de sînge împotriva mai marilor ţării <aceleia) şi ei se vor simţi nedreptăţiţi, să poată face apel la curtea noastră. Mai adăugăm că dacă ar veni vreo oaste asupra regatului nostru — lucru de care să ne ferească Dumnezeu — a cincea parte din ostaşii ţării amintite să fie datori a veni în oastea noastră şi a pomi la război pentru apărarea ţării noastre. Iar dacă vom îndrepta oaste spre Bulgaria, Grecia şi Cumania, va purcede a treia parte din cei în stare a merge la război, şi din prada de război, atît din cea mişcătoare cît şi din cea nemişcătoare, numita casă îşi va primi partea sa după numărul ostaşilor din ţara Severinului precum şi a armelor lor. Pe lîngă aceasta, am dăruit amintitului preceptor şi printr-însul casei ospitalierilor toată Cumania, de la rîul Olt şi munţii Transilvaniei, sub aceleaşi îndatoriri ce sînt arătate mai sus cu privire la ţara Severinului — în afară de ţara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care le-am lăsat-o acelora, aşa cum au stăpînit-o şi pînă acum — şi întru totul sub toate acele îndatoriri, rînduite mai sus, cu privire la ţara Litua. însă nu vrem să trecem cu vederea acest lucru, că de la intrarea <în stăpînire) a des-pomeniţilor fraţi, timp de douăzeci şi cinci de ani, numita casă va strînge toate veniturile ţării Cumaniei în întregime, afară de cele din sus-amintita ţară a lui Seneslau, din care vor avea numai jumătate din venituri şi foloase. Iar de atunci încolo, jumătate din toate veniturile, foloasele şi slujbele încuviinţate şi jurate de înălţimea regală vor fi plătite vistieriei regale de către fraţii acelei case, aşa fel ca, din cinci în cinci ani, trimisul nostru osebit să fie dator a socoti veniturile, foloasele şi slujbele ce vin de acolo. Iar cheltuielile ce se vor face cu paza cetăţilor sau întăriturilor trebuie să se poarte împreună de noi şi de acei fraţi, în afară de alte condiţii din partea noastră şi excepţii din partea ospitalierilor, privind ţara Cumaniei, ca de pildă cele cu privire la biserici, mori şi toate celelalte care s-au arătat fiecare în parte în legătură cu Severinul. La ridicarea cetăţilor în amintita ţară a Cumaniei, precum şi la apărarea ţării Cumaniei împotriva oricăror duşmani, vom sta în ajutorul fraţilor cu sfatul şi cu privirea, cînd va fi nevoie şi cînd vom fi chemaţi de aceşti fraţi, mergînd chiar în persoană, de nu vom fi opriţi în loc de alte piedici. Le mai dăruim lor un pămînt de patru sute de pluguri în Feketig sau în alt loc în Transilvania şi vom împlini acest număr unde vom crede a fi mai de folos numiţilor fraţi, la intrarea în ţara Cumaniei sau în Severin, iar pentru această danie vom da o scrisoare deosebită. în sfîrşit, pentru ca această casă a ospitalierilor să-şi poată aduce cu mai mare uşurinţă pe mare ceea ce îi va trebui spre folosul ţării noastre şi al ei, i-am dăruit cetatea Scardona, de lîngă mare, cu toate cele ce ţin de ea şi drepturile ce o privesc, precum şi prediul Peszath, în hotarele sale şi cu folosinţele sale, aşa cum a stăpînit-o preaiubitul nostru frate de fericită amintire, regele Coloman, şi aşa cum se ştie că ţin de această moşie, fără a se atinge de drepturile bisericilor din ele. Pe lîngă acestea, am dăruit sus-numiţilor fraţi pămîntul Woyla, ce se află lîngă Dunăre, nu departe de Semlin, pămînt pe care l-am scos de sub atîrnarea cetăţii Caraş, împreună cu toate foloasele şi cele ce ţin de el, aşa cum l-a stăpînit ca bun de veci Nicolae, fratele lui Ugo-lin. Iar des-numitul preceptor, pentru daniile noastre pe care le facem sau le-am făcut din pricinile de mai jos amintite, s-a legat limpede şi desluşit în numele zisei case să ia armele împotriva tuturor păgînilor de orice neam ar fi, precum şi împotriva bulgarilor, şi chiar împotriva altor schismatici, dacă ar încerca să năvălească în regat sau în hotarele regatului, <şi> să aducă de îndată în regatul nostru, spre slujba noastră şi a regatului nostru, o sută de fraţi bine şi potrivit înzestraţi cu arme ostăşeşti şi cai. Dar împotriva unei oşti creştine, ce ar voi să pătrundă în regatul nostru, s-a legat în numele casei să
26
www.dacoromanica.ro
dea cincizeci de fraţi înarmaţi, spre paza şi apărarea cetăţilor şi întăriturilor de la hotare, precum sînt Pojon, Moson, Şopron, Cetatea de Fier, Cetatea Nouă, şi chiar mai puţin, oriunde va voi regele să-i aşeze, şi şaizeci <de fraţi înarmaţi) împotriva tătarilor, dacă s-ar întîmpla ca aceştia să intre în regatul nostru, de care lucru să ferească Dumnezeu; tuturor acestora, cîtă vreme sînt în paza cetăţilor şi a întăriturilor, li se vor plăti cele trebuitoare din veniturile regale. S-a mai adăugat în numele casei ca preceptorul sau magistrul, care va fi trimis de peste mare sau din alt loc pentru cîrmuirea caselor în fiinţă atunci în regatul nostru, va fi dator la sosirea sa să tăgăduiască, jurînd după datina ordinului său, că va pune să se păstreze întru totul credinţă regelui şi regatului, şi că atît el cît şi ai săi vor ţine fără înşelăciune toate şi fiecare din cele spuse mai sus, şi că va avea grijă şi se va strădui să împoporeze nu numai zisele ţinuturi, dar şi alte ţinuturi ale regatului nostru, şi că nu-i va primi pe ţăranii din regatul nostru, de orice stare şi neam ar fi, şi pe saşii şi teutonii din regatul nostru, să se aşeze în ţinuturile sus-numite, decît cu o îngăduinţă regească osebită. S-a mai adăugat de noi, şi s-a primit de preceptor, în numele amintitei case că, dacă s-ar întîmpla ca cele de mai sus sau vreunele sau ceva din cele la care s-a legat şi şi-a îndatorat casa sus-pomenitul preceptor sau magistru să nu fie ţinute în seamă de acesta sau de alt preceptor sau magistru pe atunci în slujbă, şi după a treia punere în vedere solemnă nu s-ar îngriji de îndreptare — şi marele magistru de peste mare, încunoştiinţat după cum se cuvine din partea regelui de acest lucru, încă n-ar îndrepta timp de un an de la facerea încunoştiinţării ceea ce s-a trecut cu vederea sau nu s-a împlinit de către zisul preceptor sau magistru în slujbă în acel timp — atunci judecata regească va primi o despăgubire sau pedeapsă (asupra acelora), prin luarea din veniturile lor sau în alt chip, potrivit cu bunul plac al voinţei sale, după mărimea şi felul greşelii. Aşadar, pentru ca toate şi fiecare din cele citite înaintea noastră şi a nobililor noştri — şi pe care noi, dîndu-ne credinţa şi întînzînd dreapta noastră regală, am făgăduit să le păzim neatinse şi să punem să se păzească cît timp vor dăinui îndatoririle luate din partea sus-zisei case — să dobîndească puterea unei întăriri veşnice, întrucît ţine de noi, am dat scrisoarea de faţă întărită cu bula noastră de aur şi am poruncit ca numitul preceptor, în numele amintitei case a ospitalierilor, să fie pus în stăpînirea de fapt a celor de mai sus, în temeiul autorităţii regale, de către iubitul şi credinciosul nostru Achile, prepozitul de Alba, vicecancelarul curţii noastre.
      Dat de mîna cinstitului părinte Benedict, arhiepiscopul de Calocea şi cancelar al curţii noastre. Venerabilul părinte Ştefan (fiind) arhiepiscop de Strigoniu, episcopii Bartolomeu de Pecs, Ştefan de Zagreb, Vasile de Cenad, Pousa al Bosniei, Artolf de Gyor, Zaland de Vesprim, Vincenţiu de Oradea, Heimond de Vaţ, Gal al Transilvaniei, Lampert de Agria, păstorind cu bine bisericile lui Dumnezeu; Rectislau, ilustrul duce al Galiţiei şi ban a toată Slavonia, Ştefan, corniţele palatin, Laurenţiu, voievodul Transilvaniei, Dio-nisie, marele vistier şi comite de Pojon, Roland, judele curţii noastre, Mau-riciu, marele stolnic şi comite de Nitra, Chak, marele comis şi comite de Şopron, Baghin, marele paharnic şi comite de Bana, comiţii Pavel de Solnoc, Benedict de Moson, Nicolae de Zala, alt Nicolae de Cetatea de Fier, Henric de Somogy, Severit de Fej6r şi mulţi alţii, ţinînd comitatele şi dregătoriile regatului nostru.
      în anul de la întruparea Domnului o mie două sute patruzeci şi şapte, în a patra zi înainte de nonele lui iunie, în anul domniei noastre al doisprezecelea.
27
www.dacoromanica.ro
       Arh. Vat., Reg. Vat., 22, fol. 75—76 v., ep. 533. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1247.
       Transumpt în actul papei Inocentiu al IV-lea, din 20 iulie 1250.
       EDIŢII: Latin. Pray, Annal., 134—137; Katona, VI, 95—103; Schlozer, Kritische Sammlungen, 334; Batthyăn, II, 336 — 340; Fejer, IV/1, 447—454; Theiner, I, 208—211; Hurmuzaki, 1/1, 249—253; 176., I, 73 —76. Trad. Şincai, Hronica. I, 412—416; Mag. ist., II, 247; Latin şi trad. Cipariu, Archivu, 332—337 (sub iunie 5); D.I.R., B, 1—5, 285-289; D.I.R., C, veac XI-XIII, I, 329 -333, 422 -426; D.R.H., B, 3-11; Facs. D.I.R., C, veac XI-XIII, I, 418-421.
       REGEŞTE: Teutsch u. Firnhaber, I, 38; Pesty, Szoreny, III, 4, nr. 6; Szentpetery, 1/2, 257, nr. 853; Documenta Valachorum, 20 —22; Gydrffy 1, 4—5, nr. 6.
       1 Corect: memoraţi.
       *  In transumpt urmează: attepta (attempta), şters de scrib prin expunctare
       *  Lipseşte în transumpt; completat astfel după Fejer.
       *  Astfel în transumpt; în original ar fi putut fi Zemlen.
       5 în transumpt w se confundă cu n.
       *  Corectat din: Ratislao.
11                                1250 iunie 23 (nono Kalendas Iulii), Gyor.
      <Bela al IV-lea, regele Ungariei, întăreşte lui Filip, episcop de Zagreb, şi lui Toma, comite de Cricău, moşia Szlanye, ca răsplată a serviciilor făcute de tatăl lor, Ioachim, corniţele de Sibiu, şi de ei, în slujba regatului, printre care şi lupta dată de Ioachim, conducătorul oştirii transilvănene trimise în ajutorul ui Asan Borilă, ţarul bulgar, cu trei căpetenii din Cumania :>
      ...Proinde, aduniversorum, tam praesentium, quam posterorum, notitiam harum serie volumus pervertire quod nos, volentes quandam possessionem nomine Sezolouna, quam a castro Szaladiensi quondam exemptam, inclitae recordationis pater noster, Iwachino, comiţi Scibiniensi bonae memoriae, filio comitis Beche, pro suis meritis multiplicioribus servitiis, regalis privilegii more merito donaverat, filiis et universis eiusdem haeredibus immobiliter conservare, cum longum esset universa eius servitia literali oraculo recitare, quaedam de hiis, intuitu quorum donatio digne facta, debet inconcussa per-petuis temporibus merito permanere, curavimus praesentibus annotari, ut universis clarum fiat, quod ex huiusmodi servitiis tanta donatio, quanta ne-•cessario erumpat, tamquam conclusio ex mediis violentis.
      Cum itaque Ascenus Burul *, imperator quondam Bulgarorum, auxilium ab inclitae memoriae patre nostro contra infideles suos de Budino quondam ex amicitiae fiducia implorasset, rex ipse, comitem Iwachinum, associatis sibi Saxonibus, Olacis, Siculis et Bissenis,in subsidium illi transmisit, eum iile ■ductorem exercitus praeferendo; qui cum super fluvium Obozt pervenisset, tres duces de Cumania ipsis occurrentes, cum eis praelium commiserunt, quorum duobus in illo praelio occisis, tertium, nomine Karaz, comes Iwachinus vinctum transmisit ad regem. Perveniens siquidem ad castrum Budin, viri-liter pugnans exercitum sibi subditum in facto praelii laudabiliter confortando ita quod duas portas civitatis igni combussisset, tandem post forte praelium ibi commissum, licet equo, cui insedebat, occiso sub eo ipse, acceptis laethalibus plagis vix vivus remansit, domino exercitum conservante, tamen quatuor cognatis et aliis militibus suis ibidem per Bulgaros occisis, castrum Budin ad manus eidem B<urul> Asceni cum pleno dominio restituit ante diem.
      ... De aceea vrem, ca prin scrisoarea de faţă să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă cît şi a celor viitori, că voind noi să păstrăm neclintit pe seama fiilor şi tuturor moştenitorilor răposatului defericită pomenire Ioachim,
28
www.dacoromanica.ro
comite de Sibiu, fiul comitelui Beche, o moşie cu numele Szlanye, pe care, scoţînd-o de sub atîrnarea cetăţii Zala, tatăl nostru de strălucită amintire o dăruise numitului comite cu titlul de privilegiu regal, pentru multele sale merite şi slujbe şi întrucît ar fi poate mult să amintim într-o scrisoare toate slujbele <sale>, ne-am îngrijit ca unele din acele merite — pentru care această danie, făcută după cuviinţă, va trebui să rămînă pe drept cuvînt în toate timpurile netulburată — să fie însemnate în această scrisoare, pentru ca toţi să vadă din aceste merite că o danie atît de mare vine în chip firesc ca un lucru izvorît din nevoie, întocmai ca o hotărîre urmînd din împrejurări grele.
      Aşadar, cînd Asan Burul, răposatul ţar al bulgarilor, din încredere prietenească ceruse ajutor de la tatăl nostru de strălucită amintire împotriva necredincioşilor săi de la Vidin, regele, numindu-1 pe corniţele Ioachim cap al oştirii, l-a trimis în ajutorul lui, iar el, <comitele> Ioachim, şi-a adunat saşi, români, secui şi pecenegi. Şi cînd a ajuns la rîul Obozt, trei căpetenii din Cumania ieşindu-i înainte, au dat lupta cu ei, dintre care doi au fost ucişi în acea luptă, iar al treilea, cu numele de Karaz, a fost trimis de corniţele Ioachim legat la rege. Sosind apoi la cetatea Vidin şi purtîndu-se cu bărbăţie şi vrednicie, a întărit în luptă oştirea supusă conducerii sale, astfel că a ars două porţi ale cetăţii şi apoi, după ce s-a dat o luptă grea, iar calul pe care călărea a fost ucis sub el, şi el însuşi, foarte greu rănit, abia a scăpat cu viaţă, oastea fu păzită de Dumnezeu, dar patru rude ale sale şi alţi ostaşi ai săi fură ucişi acolo de bulgari. Şi totuşi, puţin înainte de a se face ziuă, el înapoie, în mîinile lui Asan Burul, cetatea Vidin în deplină stăpînire.
       Regest după Szentpitery, 1/2, 277 —281.
       Copie din secolul al XVIII-lea, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 36 224.
       Transumpt rezumativ în actul lui Matia Corvinul, regele Ungariei, din 14 octombrie 1486, ibidem, Dl 335.
       EDIŢII: Trad. D.I.R., C, veac XI-XIII, I, 338-341.
       REGEŞTE: Fejir, IV/2, 521-522 (sub 1259); Smiâiklas, V, 132-133 (sub 1259); Kukul-jevii, Rege sta, nr. 774 (sub 1259); Szdzadok, 1912, 292; Barabâs, Szikely okl., 4; Documenta Valachorum, 22—24, nr. 10; Gydrffy, 1,5, nr. 7.
       1 Asan Borilâ (1207-1218).
12                                                  1278 octombrie 7, Viterbo
      <Nicolaus episcopus etc.) Venerabili fratri Philippo, episcopo Firmano, apostolice sedis legato.
      Sicut dilectus filius.., minister provincialis fratrum ordinis Minorum regni Ungarie, nobis significare curavit quod plures fratres eiusdem ordinis inter Tartaros commorantur, qui fidem Christi gratiosis studiis annuntiantes eisdem, multos ex eis ad fidem ipsam, divina cooperante gratia, converterunt. Cum autem nullus sit ibi catholicus episcopus, qui eosdem fratres ad sacros ordines valeat promovere, et civitas de Multo 1, posita in confinibus Tartaro-rum, iamdudum per predictos Tartaros destructa fuerat, nec inibi episcopus et alii catholici habitatores extiterint quadraginta annis et amplius iam elapsis, fratemitati tue, per apostolica scripta mandamus, quatenus de utilitate ani-marum, si episcopus inibi, ut predicitur, esse consueverit, de proventibus ad sedem episcopalem spectantibus, si qui provenire possent, ne vilesceret ponti-ficalis auctoritas, et aliis circumstantiis diligenter inquirens, quod de premissis inveneris nobis per tuas litteras, harum seriem continentes, studeas fideliter intimare.
      Datum ut supra <Viterbii, Nonas Octobris, anno primo).
www.dacoromanica.ro
29
      Nicolae episcopul etc. Venerabilului frate Filip, episcop de Fermo legat al scaunului apostolic.
      După cum ne-a arătat nouă iubitul fiu.., provincialul ordinului fraţilor Minoriţi din regatul Ungariei, la tătari sălăşluiesc mulţi fraţi ai acelui ordin, care, propovăduindu-le lor cu zel adevărat credinţa lui Hristos, au adus cu ajutorul harului dumnezeiesc pe mulţi dintre ei la această credinţă.
      Deoarece, însă, nu este acolo nici un episcop catolic, care să-i poată hirotonisi pe acei fraţi, iar oraşul de pe Milcov, aşezat la hotarele tătarilor, a fost odinioară distrus de numiţii tătari şi nu mai sînt acolo de patruzeci de ani şi mai bine, nici episcopi şi nici alţi locuitori catolici, poruncim frăţiei tale, prin scrisoare apostolică, ca spre folosul sufletelor, dacă s-a obişnuit să fie acolo un episcop, după cum s-a zis, să cercetezi despre veniturile privind scaunul apostolic, dacă ar putea cumva să rezulte vreunele, ca nu cumva autoritatea pontificală să fie micşorată, şi cercetînd cu grijă şi celelalte împrejurări ce privesc cele de mai sus, să te străduieşti a ne înştiinţa în mod credincios prin scrisoarea ta, aşa după cum se spune în rîndurile scrisorii de faţă.
      Dată ca mai sus, în Viterbo, la nonele lui octombrie, anul întîi.
       După Tăutu, V/2. 59-60.
       Orig. la Arh. Vat., Reg. Vat., fol. 42 v, ep 180.
       EDIŢII: Latin. Wadding, V. 46; Fa jir, VI/2, 403-404; Theiner, I, 337 (sub 1279); Wenzel, Codex, I, 164; Hurmuzaki, 1/1, 429 —430 (sub 1279). Trad. D.I.R. C, veac XIII. II. 222-223 (sub 1279).
       REGEŞTE; Gay, nr. 183; Potthast, II, 1735, nr. 21469.
      1 Astfel tn textul latin publicat. După emendaţia lui N. Iorga, Studii ţi documente, I. p. XIX, ar fi civitas de Mylko ; in acelaşi sens şi Tăutu, V/2, 60, nota 2.
13                                                             1285 ianuarie 8.
      Ladizlaus, dei grada Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Comanie Bulgarieque rex, omnibus Christi fidelibus presens scriptum inspecturis, salutem in vero salutari.
      Provida regum discretio tam circumspectam erga sibi fideles famulantes debet habere dihgentiam, ut quanto quis sibi fidelius famulatur, tanto pro-pensius munificentie sue donis remunerandus fore censeatur.
      Proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod consideratis fidelitatibus et servitiorum meritis, que nobis magister Georgius, filius Symonis, post obitum karissimi patris noştri felicis memorie, dum regni sumus gubemacula, adepţi idem in diversis regni noştri expeditionibus fide-litatem corone regie debitam tota alacritate exhibuit, que per singula longum. esset recitări, et presentibus inseri tediosum, tamen pauca de pluribus pre-sentibus duximus annotanda.
      Primo videlicet, cum Lorandus, filius Mark, per suam infidelitatea» terram nostram Scepusiensem, unacum Gylnuchbana, et terram Nyr, ultra. partem de Tyzael usque ad partem Transilvanam, contra nostram regiam maiestatem potentialiter occuparet et detineret, dictus magister Georgius,. unacum aliis baronibus nostris, videlicet cum magistro Fynta, de precepta nostro, dum contra ipsum irruisset, idem Lorandus in eodem conflictu exti-tisset interemptus.
      Cuius post mortem, cognatus eiusdem, nomine Gregon, cum predicta occuparet, idem magister Georgius, cum aliis nostris fidelibus, contra ipsum viri-liter dimicando captivavit eundem et nobis adduxit, quem nos, propter suam infidelitatem, fecimus decollari.
30
www.dacoromanica.ro
      Ceterum in expeditione, quam nos habuimus contra regem Bohemorum, eundem magistrum Georgium ad sciendum et videndum exercitum eiusdem regis Bohemie misissemus, unum cuneum exercitus eiusdem, ante accelerati-onem nostram, viriliter debellavit, et tres milites, honeste armatos, Bohemos cum ipsorum dextrariis, in area certaminis captos, nostre maiestati presen-tavit; quos domino Radolpho, regi Romanorum, donavimus. Et in magno con-flicto cum eodem rege Bohemie, idem magister Georgius repente irruit et orrendam inimicorum aciem armatam pluribus adornatam, ubi fortiter dimi-cando extitit vulneratus, et novem Bohemos captivavit.
      Demum etiam cum nos in etate puerili, post obitum karissimi patris noştri, regnare cepissemus, Lythway wayuoda, unacum fratribus suis, per suum infidelitatem aliquam partem de regno nostro, ultra alpes exisţentem, pro se occuparet et proventus illius partis nobis provenientes nullis amonitio-nibus reddere curabat, sepedictum magistrum Georgium contra ipsum mi-simus, qui cum summo fidelitatis opere, pugnando cum eodem, ipsum inter-fecit, et fratrem suum, nomine Barbath, captivavit et nobis adduxit; super quem nos, non modicam quantitatem pecunie, fecimus extorquere, et sic, per eiusdem magistri Georgii servitium, tributum nostrum in partibus eisdem nobis fuit restauratum. Item in expeditione nostra, quam contra infideles Comanos nostros habuimus, idem magister Georgius, ante oculos nostre maiestatis, in ipsos tamquam leo fortis irruit, ubi equi subsidio destitutus, in ipsa area certaminis acerbissime preliavit, et diversa ibidem vulnera recepit sagitarum atque lancearum.
      Ceterum, (cum) ad Dormanum ad colloquium sub spe paris accessis-semus, ubi quosdam barones nostros captivavit, idem magister Georgius nobis fidelissima obsequia ibi exercuit et impendit, et unum de sociis Dormani eiusdem captum adduxit. Insuper, cum nostroshominesfidelesTransilvanos, unacum Comanis nostris, contra Dormanum et Bulgaros misyssemus, magistrum Georgium exercitus capitaneum preficientes, idem magister Georgius, loco in eodem grata obsequia exercuit et condigna honori regie maiestatis.
      Licet maiora et potiora mereretur, de plenitudine nostre gratie, ex certa scientia et mera liberaliate, de prelatorum et baronum nostrorum consilio, ipsi magistro Georgio et, per eum, suis heredibus heredumque suorum succes-soribus, quasdam villas nostras regales, Sowar, Sopatak et Deline vocatas, in comitatu de Sarus existentes, simulcum fodina seu puteo salis ibidem existenţi, quamlibet earum cum suis utilitatibus, attinentiis universis, sub metis antiquis et prioribus distinctionibus terminorum, dedimus, donavimus, tradidimus et contulimus iure perpetuo, pacifice et irrevocabiliter possidendas, tenendas et habendas. Hoc etiam expresso, quod, quia ipse magister Georgius ad diversa negotia et servitia nostra semper promptus et paratus erat exigenda, a nobis petiit humiliter et devote, quod ipsum, si absque liberorum propagine mori in aliquo casu contingeret, predictas suas aquisitiones a nostra regia maiestate, fratribus suis, videlicet Boxa, Thome et Syomoni, comitibus, liberam haberet legandi et donandi facultatem. Ipsi autem Boxa, Thomas et Symon, comites, in stati coram nobis personaliter constituti, nobis retulerunt viva voce quod, si predictus magister Georgius, frater ipsorum, domini pietate prosequente aliqua prole dotaretur, nec de sua propria persona, nec de suis heredibus, ipsi in propriis personis eorum necnon et heredes eorundem, de predictis possessionibus peterent partem, nec habere aliquam de eisdem. vellent portionem, et ad hoc se spontanea commiserunt voluntate.
      Et quia mete eorundem possessionum et distinctiones in nostra notitia non constabant, magistrum Mathyam, archydiaconum Novi Castri, comitem capelle consortis nostre karissime, adiuncto sibi socio Andrea, comite nostro
www.dacoromanica.ro
31
de Sarus, ad reambulandas et statuendas ipsas terras misimus, qui, postmodum ad nos redeuntes, retulerunt quod, presentibus omnibus commetaneis et vicinis, dictas terras reambulassent, et dicto magistro Georgio statuissent, nullo contradictore existente <Urmează descrierea hotarelor moşiilor amintite>.
      Et ut nostre donationis series robur optineat perpetue firmitatis, nec ullo unquam tempore valeat in irritum retractări, litteras nostras presentes eidem magistro Georgio, super premissa donatione, concessimus, dupplicis sigilii noştri munimine roborando.
      Datum per manus venerabilis patris, Thome, dei gracia episcopi Va-chyensis, aule nostre cancellarii, dilecti fidelis noştri, anno domini M° CCft octuagesimo quinto, regni autem noştri anno quartodecimo, sexto Idus Ianuarii.
      Ladislau, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru adevăratul mîntuitor.
      Prevăzătoarea chibzuinţă a regilor trebuie să arate o grijă atît de cumpănită faţă de aceia care le slujesc cu credinţă, încît fiecare să fie încredinţat că va fi cu atît mai răsplătit cu darurile mărinimiei sale, cu cît îl slujeşte mai cu rîvnă.
      Drept aceea, prin rîndurile de faţă, voim să ajungă la ştirea tuturor că, ţinînd seama de slujbele credincioase şi vrednice de răsplată pe care ni le-a adus nouă magistrul Gheorghe, fiul lui Simion, după moartea preaiubitului nostru tată de fericită pomenire, cînd am pus mîna pe frînele domniei, dovedind cu rîvnă, în deosebitele războaie ale regatului nostru, credinţă faţă de coroana regală, slujbe care ar cere prea multă vreme pentru a fi povestite cu de-amă-nuntul şi ar obosi dacă le-am înşira pe toate în această scrisoare, din cele multe am hotărît totuşi să fie însemnate cîteva în cele de faţă.
      Mai întîi, anume cînd Roland, fiul lui Marcu, în răscoala lui a cuprins şi a ţinut cu samavolnicie, împotriva maiestăţii noastre regale, ţinutul nostru Zips, împreună cu Gylnich Bana, şi pămîntul Nyr, dincolo de Tisa, pînă în părţile Transilvaniei, numitul magistru Gheorghe, împreună cu alţi baroni ai noştri, şi anume cu magistrul Finta, năpustindu-se din porunca noastră asupra lui, acest Roland a fost omorît în acea luptă.
      Şi după moartea lui <Roland>, ruda lui, cu numele Grigore, ocupînd numitele ţinuturi, acelaşi magistru Gheorghe, împreună cu alţi credincioşi ai noştri, luptînd bărbăteşte împotriva lui, l-a luat în prinsoare şi ni l-a adus nouă, iar noi, pentru necredinţa lui, am poruncit să i se taie capul.
      Apoi, în expediţia pe care am pornit-o împotriva regelui boemilor, tri-miţîndu-1 noi pe acel magistru Gheorghe ca să recunoască şi să cerceteze armata numitului rege al Boemiei, chiar înainte de venirea noastră în grabă, a înfrînt, luptînd bărbăteşte, o ceată din oastea aceluia, iar pe trei nobili boemi, bine înarmaţi, prinşi chiar pe cîmpul de luptă, împreună cu caii lor de luptă, ni i-a înfăţişat maiestăţii noastre, iar noi i-am dăruit domnului Rudolf, regele romanilor.
      Şi în marea luptă cu acelaşi rege al Boemiei, numitul magistru Gheorghe s-a avîntat deodată împotriva oastei cumplit înarmate şi înzestrate a duşmanilor şi, după o luptă înverşunată, din care s-a ales cu o rană, a luat în prinsoare nouă boemi.
      Şi, în sfîrşit, cînd începusem noi a domni, fiind încă copil, după moartea preaiubitului nostru tată, iar voievodul Litovoi, împreună cu fraţii săi, în necredinţa sa, cuprinse pe seama sa o parte din regatul nostru, aflătoare dincolo de Carpaţi, şi cu toate îndemnurile noastre nu s-a îngrijit să ne plă-
32
www.dacoromanica.ro
tească veniturile ce ni se cuveneau din acea parte, l-am trimis împotriva lui pe des-numitul magistru Gheorghe, care, luptînd împotriva aceluia cu cea mai mare credinţă, l-a ucis pe el, iar pe fratele lin, cu numele Bărbat, l-a luat în prinsoare şi ni l-a adus nouă. Pentru răscumpărarea acestuia, noi am stors o sumă de bani foarte mare şi astfel, prin slujbele acelui magistru Gheorghe, s-a aşezat iar tributul ce ni se datora din acele părţi. Tot aşa, în expediţia pe care am făcut-o împotriva cumanilor noştri răsculaţi, numitul magistru Gheorghe, chiar în faţa ochilor noştri, s-a năpustit asupra lor ca un leu nă-praznic, şi, căzîndu-i calul sub dînsul, s-a războit pe cîmpul de luptă cu cea mai mare înverşunare şi a căpătat acolo mai multe răni de săgeţi şi de lănci.
      Pe urmă, cînd ne-am dus la Dorman, în chip paşnic, pentru o întîlnire, şi cînd acesta a luat în prinsoare pe nişte baroni ai noştri, numitul magistru Gheorghe ne-a slujit cu credinţă şi ne-a adus prins pe unul din tovarăşii acelui Dorman.
      Afară de aceasta, cînd am trimis, împreună cu cumanii, pe oamenii noştri credincioşi din Transilvania împotriva lui Dorman şi a bulgarilor, făcîndu-1 pe magistru Gheorghe căpitanul acestei oştiri, numitul magistru Gheorghe a adus şi acolo slujbe mulţumitoare potrivite cinstei maiestăţii regale.
      Şi cu toate că ar fi fost vrednic de o răsplată mai mare şi mai însemnată, noi din belşugul bunăvoinţei noastre, cu bună ştiinţă şi din curată dărnicie, după sfatul prelaţilor şi baronilor noştri, i-am dat, i-am dăruit şi i-am hărăzit numitului magistru Gheorghe şi, prin el, moştenitorilor lui şi urmaşilor moştenitorilor lui, nişte sate regale ale noastre numite Sowar, Sopatak şi Delîne, aflătoare în comitatul Saros, cu ocna sau puţul de sare ce se află acolo, fiecare din ele cu toate folosinţele lor şi cele ce ţin de ele, în vechile hotare şi cu semnele de hotar de mai înainte, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat, arătîndu-se lămurit şi aceea că, întrucît numitul magistru Gheorghe a fost gata şi hotărît întotdeauna să îndeplinească deosebitele slujbe şi însărcinări pe care i le-am dat, ne-a rugat cu smerenie şi supunere că, dacă s-ar întîmpla cumva să moară fără urmaşi, să aibă de la maiestatea noastră regală voie nestingherită de a lăsa şi a dărui sus-zisele bunuri dobîndite de el fraţilor săi, şi anume comiţilor Boxa, Toma şi Simion. Numiţii comiţi Boxa, Toma şi Simion, înfăţişaţi ei înşişi înaintea noastră, ne-au arătat prin viu grai că dacă milostivirea domnului l-ar dărui cu vreun copil pe sus-zisul magistru Gheorghe, fratele lor, ei se îndatorează, de bună voie, nici să nu ceară şi nici să nu vrea să aibă vreo parte din sus-zisele moşii, nici ei în numele lor şi nici urmaşii lor de la el sau urmaşii săi.
      Şi deoarece hotarele şi semnele de hotar ale acelor moşii nu erau cunoscute, am trimis pe magistrul Matia, arhidiaconul din Ujvar, corniţele capelei preaiubitei noastre soţii, ca, în tovărăşia lui Andrei, corniţele nostru de Saros, să hotărnicească şi să dea în stăpînire acele pămînturi. Aceştia, întorcîndu-se la noi, ne-au arătat că au hotărnicit mai sus-zisele pămînturi şi le-au dat pe seama zisului magistru Gheorghe, în faţa tuturor megieşilor şi a vecinilor, fără a se fi împotrivit cineva. (Urmează descrierea hotarelor moşiilor amintite.>
      Iar pentru ca actul daniei noastre să capete puterea veşnicei trăinicii şi să nu poată fi zădărnicit niciodată, am dat numitului magistru Gheorghe, cu privire la pomenita danie, scrisoarea noastră de faţă, întărită cu puterea dublei noastre peceţi.
      Dat de mîna venerabilului părinte Toma, din mila lui Dumnezeu, episcop de Vaţ, cancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul Domnului o mie două sute optzeci şi cinci, în al patrusprezecelea an al domniei noastre, în a şasea zi înainte de idele lui ianuarie.
www.dacoromanica.ro
33
       După Gydrffy, 1, 14—17.
       Transumpt în actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 20 ianuarie 1326, cuprins în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 2 octombrie 1367, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 57 357. Documentul a fost cunoscut în literatura de specialitate sub forma a două variante, considerate în ultimul timp false (cf. Gydrffy, 1, 17 —19):
             1. Orig. la Arh. Nat. Magh. Dl. 5 721.
       EDIŢII: Latin. Katona, VII, 911—916; Wagner C. Diplomatarium comitatus Sarosiensis, Posonii — Casoviae, 1780, 293—297; Blrdosy, Supplem., 234 —244; Hadtdrtenclmi Koz-lemenyek, 1890, 582—585 (cu o trad. magh.). Facs. Hclban — Sacerdoţeanu, pl. I.
             Transumpt în actul capitlului din Zips, din 3 octombrie 1346, ibidem, Dl. 57 319. EDIŢII: Latin. Wenzel, Codex, XII, 438—441; HurmuzaH, 1/1, 457—459; D.I.R., B. veac XIII, XIV, XV, 289-291. Trad. ibidem. 6-8; D.I.R., C, veac XIII, II, 271-273.
       REGEŞTE: Szentpetery, nr. 3 351.
             2.       Orig., pînă în 1935 se afla la Budapesta, în colecţia Ernst, apoi, prin licitaţie, a ajuns în proprietate necunoscută. O fotocopie la Arh. Naţ. Magh., Dl. 105. 230.
       EDIŢII: Latin. Wenzel, Codex, XII, 434 — 437; HurmuzaH, 1/1, 454—456. REGEŞTE: Documenta Valachorum, 30 — 31, nr. 16; Szentpetery, nr. 3 350.
14                                                   1288 octombrie 6.
     Nos, magister Georgius, filius Symonis, memorie commendantes tenore presentium significamus quibus expedit universis quod, consideratis fidelitatis et servi ti orum meritis Petri corni tis dicti Pyrus, filii Johannis, dilecti et fi-delis noştri, que nobis, ab evo suo puerili, nostro lateri adherendo, in diversis casibus fortune fideliter exhibuit et impendit, que per singula longum esset retractări et presentibus inseri tediosum, tamen pauca de pluribus presentibus duximus annotanda.
     Primo, quando cum Rorando *, filio Mark, utique infidele regis et regni, ex preceptu2 incliti L<adislai>, dei gratia regis Ungarie, domini noştri, conflictum habuissemus, in ipsa pungna idem Petrus comes, iuxta latus nostrum viriliter dimicando, letaliter exstitit vulneratus. Ceterum, quando cum eodem domino nostro, contra regem Bohemorum, conflictum habuissemus, idem Petrus comes, in eodem exercitu ad evidentiam et scitum eiusdem domini noştri et baronum regni, diversis vulneribus extitit sauciatus. Item quando Lytuay, woyuodam infidelem, ex preceptu 2 eiusdem domini noştri Ladislai, incliti regis Ungarie, occidissemus et fratrem eiusdem, nomine Barbat, cap-tivum adduxissemus ad presentiam domini noştri, idem Petrus comes, cum effusione sanguinis sui, in ipso facto, nobis fidefissimos impendit famulatus. Demum in expeditione et pungna, quam idem dominus noster L<adislaus> dei gratia illustris rex Ungarie, contra infideles Comanos commissit, idem Petrus comes, iuxta latus nostrum, diversimode fuit vulneratus ictibus gla-diorum et sagitarum 2; licet tamen maiora et potiora mereretur, ex plenitudine nostre dilectionis, in recompensationem suorum fidelissimorum servitiorum, quandam particulam terre, ex possessione nostra acquisita Delne vocata, abscisam, certis metis et terminis separando, dedimus et contulimus eidem Petro comiţi dicto Pyrus et, per ipsum, suis heredibus heredumque suorum successoris3, iure perpetuo, pacifice, tenendam, possidendam et habendam. Insuper, assummimus ipsum Petrum comitem et suos heredes, in ipsa particula terre, per nos sibi collata, pacifice conservare, et, ab omnibus molestatoribus et impetitoris 4, ipsum Petrum comitem et suos heredes, nos ac noştri heredes assumimus 1 defendere, propriis laboribus et expensis (Urmează descrierea hotarelor>.
     In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem, nostras contulimus htteras patentes, nostro sigillo corroboratas.
34
www.dacoromanica.ro
       Datum in octavis beati Michaelis archangeli, anno domini Millesimo ducentesimo octoagesimo octavo.
       Noi, magistrul Gheorghe, fiul lui Simion, dăm de ştire şi facem cunoscut, prin cuprinsul scrisorii de faţă, tuturor, cărora se cuvine, că, luînd aminte la credinţa şi slujbele vrednice de răsplată ale comitelui Petru, zis Pirus, credinciosul şi iubitul nostru, pe care, stînd din copilărie mereu alături de noi, ni le-a adus şi săvîrşit cu credinţă în schimbătoarele împrejurări ale soartei, şi care ar fi lung a le povesti cu de-amănuntul pe fiecare în parte, iar a le înşira în scrisoarea de faţă ar fi obositor, totuşi am pus să se cuprindă în scrisoarea aceasta, măcar cîteva din multele sale isprăvi.
       Mai întîi, cînd, din porunca strălucitului Ladislau, stăpînul nostru, din mila lui Dumnezeu, rege al Ungariei, am avut o luptă cu Lorand, fiul lui Marcu, ce se răsculase împotriva regelui şi a regatului, în această luptă, acelaşi comite Petru, luptînd vitejeşte alăturea de noi, a fost rănit mortal. Apoi, cînd cu acelaşi domn al nostru am avut o luptă împotriva regelui boemilor, în acea luptă, acelaşi comite Petru, în văzul şi cu ştiinţa aceluiaşi stăpîn al nostru şi a baronilor regatului, a primit numeroase răni. De asemnea, cînd pe necredinciosul voievod Litovoi, din porunca aceluiaşi domn al nostru Ladislau, strălucitul rege al Ungariei, l-am omorît, iar pe fratele acestuia, cu numele Bărbat l-am adus prins în faţa domnului nostru, acelaşi comite Petru, văr-sîndu-şi sîngele în acea întîmplare, ne-a slujit cu cea mai mare credinţă. în sfîrşit, într-o expediţie asemănătoare, pe care acelaşi domn al nostru Ladislau, din mila lui Dumnezeu, ilustrul rege al Ungariei, a pomit-o împotriva necredincioşilor cumani, acelaşi comite Petru a fost rănit alături de noi în multe chipuri, prin lovituri de săbii şi săgeţi, şi cu toate că ar fi vrednic de o răsplată mai mare şi mai însemnată, totuşi, noi, din belşugul bunăvoinţei noastre, am dat şi am hărăzit, ca răsplată a serviciilor sale credincioase, aceluiaşi comite Petru, numit Pirus, şi prin el moştenitorilor săi şi urmaşilor săi, o bucată de pămînt, desprinsă din moşia noastră dobîndită, numită Delne, separînd-o cu sigure semne şi margini de hotar, ca să o păstreze, să o stăpînească şi să o aibă în linişte şi cu drept deplin. Totodată ne-am luat asupra să-l păstrăm în linişte pe acelaşi comite Petru şi pe moştenitorii săi, în acea bucată de pămînt hărăzită lui de către noi, şi să-l apărăm pe el şi pe moştenitorii săi, prin propriile noastre osteneli şi plăţi, de toţi răufăcătorii şi pîrîşii. (Urmează descrierea hotarelor>.
       Spre amintirea şi tăria veşnică a acestui lucru am dat scrisoarea noastră deschisă, întărită cu pecetea noastră. Dat la octavele fericitului arhangel Mihail, în anul Domnului o mie două sute optzeci şi opt.
       După Gydrffy, 1.20-21.
       Transumpt în actul capitlului din Zips din 27 iulie 1417, la Arh. oraş Presov, nr. 115.
       Copie autentică din 27 iulie 1774, la Arh. Nat. Magh., Dl. 70 436.
       Documentul a fost cunoscut intr-o variantă falsă (cf. Gyorffy, 1, 21):
       EDIŢII: Latin. Wagner, Diplomatarium comitatus Sarosiensts, 301—302; Katcna, VI,
       958—960; Fejir, V/3, 397—398; Hurmuzahi, 1/1, 483—484. Trad. D.I.R., C, veac XIII,
       II, 303-304.
       REGEŞTE: Documenta Valachorum, 32, nr. 18. * *
        1 Astfel în textul latin publicat. 8 Astfel în orig.
        * Corect.: successcribus.
        4 Corect: impetitoribus.
35
www.dacoromanica.ro
15
                                                                                                       1324 iulie 26.
      Karolus <..> 1 rex <„> 1, ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire, quod magister Martinus, filius Bugar, comes de Scylag, dilectus et fidelis noster, ad nostram accedens presenciam, sue fidelitatis serviciis nostre maiestati impensis propositis et declaratis, nobis humiliter supplicavit ut, cum magister Lampertus bone memorie, quondam iudex curie nostre, here-dum destitutus solacio positus in extremis, possessionem ipsius magistri Martini, Dawar vocatam, in comitatu Nitriensi existentem, cum terra Pelynteluk nominata, iuxta eandem habitam, quam indebite occupatam detinebat, sciens et recognoscens in ipsa possessione nihil iuris se habere, sed ad eundem magis-trum Martinum iure et titulo emcionis pertinere, eidem coram nobis remi-serit et reddiderit, perpetuo et pacifice possidendam, nos huiusmodi restitu-cionem ipsius magistri Lamperti, de dicta possessione factam, ratam habendo et confirmando, eandem possessionem auctoritate regia restituere et reddere dignaremur.
      Nos, itaque, qui ex suscepti regiminis officio unumquemque in suo iure conservare debemus, peticionibus ipsius magistri Martini diligenter auditis revocatisque in memoriam fidelitatibus et fidelium serviciorum meritis, que idem cum suis filiis cum effusione sui sangvinis in fervore summe fidelitatis pro exaltacione noştri regiminis et honoris, in diversis expedicionibus et agendis nostris, ac specialiter in expedicione nostra quam fecimus versus Zagrabiam et in alia expedicione, quam habuimus sub castro Myhald, ubi, specialiter studiosa ipsius procuracione et fideli ministerio, ipsum castrum, quod Johannes, filius Theodori bani, contra nostram maiestatem rebelliter detinebat, recupera-vimus et nostre subiecimus dicioni; item in debellando quamplures Theo-tonicorum et Bohemorum exercitus, qui regni noştri fines hostili insultu invadere attemtarunt; item in deferendo pluribus vicibus nostras legaciones ad Bazarab, woyuodam nostrum Transalpinum, ubi sue legacionis officium fideliter et laudabiliter adimplevit, nobis et regno nostro indefesse exhibuit et impendit, volentes tot et tantis serviciis eiusdem regio occurrere cum fa-vore, predictam possessionem Dawar, cum prenotata terra Pelynteluk, ad eandem pertinentem, reddidimus                eidem magistro Martino <...>1
perpetuo possidendam
      Datum per manus discreţi viri magistri Andree, prepositi Budensis ecclesie, aule nostre vicecancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini M° CCCm0 vicesimo quarto, septimo Kalendas mensis Augusti, regni noştri anno similiter vicesimo quarto. Venerabilibus
      Carol ... regele ..., prin scrisoarea de faţă facem cunoscut tuturor că, venind înaintea noastră, magistrul Martin, fiul lui Bugar, comite de Sălaj, iubitul şi credinciosul nostru, arătînd şi mărturisind slujbele sale credincioase aduse maiestăţii noastre, ne-a cerut prea plecat că, deoarece magistrul Lam-bert de vrednică amintire, fostul jude al curţii noastre, ţinea ocupată pe nedrept o moşie a aceluiaşi magistru Martin, numită Dawar, ce se află în comitatul Nitra, împreună cu pămîntul numit Pelynteluk, aflător lîngă acea moşie, dar ajuns în pragul morţii şi lipsit de mîngîierea moştenitorilor, ştiind şi recu-noscînd că nu are nici un drept asupra acelei moşii, ci că ea ţine de drept şi prin cumpărare de magistrul Martin, i-o întorsese şi i-o înapoiase în faţa noastră ca s-o stăpînească pe veci şi în pace, noi să binevoim, încuviinţînd şi întărind această înapoiere, făcută de acelaşi magistru Lambert cu privire
36
www.dacoromanica.ro
la zisa moşie, să-i întoarcem şi să-i înapoiem acea moşie, prin puterea (noastră) regească.
      Aşadar, noi, care, din slujba cîrmuirii pe care am luat-o asupra noastră, sîntem datori să păzim pe fiecare în dreptul său, ascultînd cu luare aminte rugăminţile magistrului Martin şi amintindu-ne meritele şi slujbele credincioase pe care ni le-a adus şi ni le-a făcut nouă şi regatului nostru, neobosit, împreună cu fiii lui, cu vărsarea sîngelui său şi rîvna celei mai mari credinţe, pentru înălţarea domniei şi a slavei noastre, în felurite expediţii şi treburi ale noastre, şi îndeosebi în expediţia noastră pe care am făcut-o spre Zagreb şi în altă expediţie pe care am avut-o sub cetatea Mehadia, unde, îndeosebi prin grija sa devotată şi slujba sa credincioasă, am redobîndit şi am supus stăpînirii noastre cetatea pe care o ţinea Ioan, fiul banului Teodor, răzvrătit împotriva maiestăţii noastre; de asemenea, în lupta cu oştile foarte multe ale teutonilor şi boemilor, care au încercat prin lovituri duşmănoase să treacă hotarele ţării noastre; de asemenea, prin purtarea soliilor noastre, în mai multe rînduri, la Basarab, voievodul nostru al Ţării Româneşti, unde şi-a îndeplinit slujba soliei sale în chip credincios şi vrednic de laudă, voind să răsplătim prin bunăvoinţa (noastră) regească slujbele sale atît de multe şi însemnate, am întors ... magistrului Martin ... moşia Dawar, împreună cu sus-numitul pămînt Pelynteluk, ce ţine de acea (moşie) pentru a o stăpîni în veci ...
      Dat de mîna cinstitului bărbat Andrei, prepozitul bisericii din Buda, vicecancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul Domnului o mie trei sute douăzeci şi patru, în a şaptea zi înainte de calendele lunii august, în anul domniei noastre de asemenea douăzeci şi patru. Venerabilii
       După Hurmuzaki, 1/1, 591—592.
       Orig., (pecetea, atirnată lipseşte), la Arh. privată a capitluluidinNitra, fasc. XLIV, nr. 59. EDIŢII: Latin. Cod. Andeg, II, 150-151. Trad.. D.I.R., C, veac XIV, II, 129-130. REGEŞTE: Gyorffy, 2, 549.
        1 Lacună în textul latin publicat.
        * Urmează lista demnitarilor, omisă de editorul textului latin din Cod. Andeg., după care actul este reprodus de Hurmuzaki. Această listă este identică cu aceea din actul regelui Carol Robert, din 25 martie 1324 (D.I.R., C, veac XIV, II, 114 — 115), cu deosebirea că, în ce priveşte Transilvania, în documentul de faţă la slujba de jude al curţii reginei a lui Desideriu, se adaugă calitatea de comite de Zarand.
16                                              1325 iunie 18, Vişegrad.
      Nos, magister Ladislaus, prepositus ecclesie Tytulensis, secretarius nota-rius et comes capelle domini regis, artis medicine scientieque professor, damus pro memoria quod Paulus, filius Iwanka de Vgal, ad nostram personaliter accedens presentiam, per modum protestationis nobis significare procuravit, quod quia Stephanus, filius comitis Parabuh Comani, in quindenis Penthe-costes, anno domini M° CCC° XX ° quinto preteritis, dominum nostrum Karo-lum, dei gratia, illustrem regem Hungarie, delaudasset et Bozarab Transal-pinum, sancte regie corone infidelem, in preiudicium regalis pietatis eo modo, ut ipsius domini regis potentia potentie ipsius Bazarab non in aliquo posset contraire et equari, conlaudasset, predictum Stephanum, filium Parabuh, verbis correctibilibus de tali prolatione verborum suorum arguisset et, nisi
6 — Documente — c. 883                                               37
                           www.dacoromanica.ro
per aliquos consocios suos prohibitus extitisset, mox mala sibi que potuisset ra-tione talium illicitorum et infidellissimorum verborum inferre voluisset.
       Demum, prelibatus Stephanus, filius Parabuh, pro talibus factis suis lucesscente, ad nonum diem ipsis quindenis Penthecostes, proxime sequentem, quibusdam complicibus suis sibi adiunctis, medie noctis tempore, manibus potentiariis et armatis ad eum venisset et, nisi iuvamine divino interveniente, ipsum Stephanum vulnerando sibi precavere potuisset, precogitata maliţia et rancore, ipsum occidere voluisset. In cuius protestationis testimonium ipsas litteras sibi dări postulavit. Nosigitur, adhuiusmodi protestationis testimonium, iamdicto Paulo, filio Iwanka, litteras nostras duximus concedendas.
       Datum in Vysegrad, decimo die quindenarum Penthecostes predicta-rum. Anno domini supradicto.
       (Pe verso, de o mînă contemporană'.') Protestatoria pro Paulo, filio Iwanka, facta; (adăugat de o mînă din secolul al XV-lea.) Quod voluit interimere Stephanum, filium comitis Parabuh.
       Noi, magistrul Ladislau, prepozit al bisericii de Tytel, secretar al cancelariei şi comite al capelei domnului (nostru) regele, învăţat în medicină şi în ştiinţă, facem cunoscut că Pavel, fiul lui Iwanka de Ugal, venind însuşi înaintea noastră, ne-a declarat în chip de întîmpinare că, întrucît în ziua a cincisprezecea a Rusaliilor din anul o mie trei sute douăzeci şi cinci, Ştefan, fiul comitelui cuman Parabuh, l-a ponegrit pe domnul nostru Carol, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, şi l-a preaslăvit pe Basarab transalpinul, necredincios al sfintei coroane, spre vătămarea respectului regesc, (zicînd) că puterea domnului nostru regele nu poate întru nimic să stea împotriva şi să se compare cu puterea lui Basarab, el l-a dojenit pe sus-zisul Ştefan, fiul lui Parabuh, pentru rostirea unor asemenea cuvinte şi, dacă n-ar fi fost împiedicat de către unii din tovarăşii săi, ar fi vrut chiar de îndată să-i facă tot răul pe care i l-ar fi putut face pentru aceste cuvinte ale sale, neîngăduite şi pline de atîta necredinţă.
       în sfîrşit, sus-numitul Ştefan, fiul lui Parabuh, dîndu-şi seama de aceste fapte ale sale, (a pornit) la nouă zile după acea a cincisprezecea zi a Rusaliilor, în miezul nopţii, alăturîndu-şi nişte părtaşi de rele, şi a venit la el cu silnicie şi cu mîinile înarmate, şi dacă nu l-ar fi ajutat cerul ca el să se apere, rănind el mai întîi pe acel Ştefan, acesta ar fi voit să-l ucidă cu precugetată răutate şi duşmănie. El ne-a cerut să-i dăm scrisoarea aceasta de dovadă a întîmplării. Noi, aşadar, am găsit cu cale să-i dăm sus-zisului Pavel, fiul lui Iwanka, scrisoarea noastră de mărturie a acestei întîmplări.
       Dat în Vişegrad, în ziua a zecea de la a cincisprezecea zi a Rusaliilor, în anul Domnului arătat mai sus.
       (Pe verso, de o mînă contemporană:') Întîmpinare făcută pentru Pavel, fiul lui Iwanka; (adăugat ie o mînă din secolul al "XV-lea:) cum că a voit să-l omoare pe Ştefan, fiul comitelui Parabuh.
       După Gyorffy, 2, 549 -550.
       Orig., cu urme de pecete de închidere, aplicată pe verso, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 10 1 894.
       EDIŢII: Latin şitrad. M. Holban, Despre raporturile lui Basarab cu Ungaria Angevind
       fi despre reflectarea campaniei din 1330 în diplcmele regale fi in „Crcnica pictată", în
       „Studii", 1967, nr. 1, 15-16, 41-42.
1 8 iunie.
38
www.dacoromanica.ro
17
                                                                        1327 februarie 1, Avignon.
Dilecto filio, nobili viro Bazarab, voivoda Transalpino, salutem etc. Indubitatam gerimus de tua nobilitate fiduciam, quod tamquam prin-ceps devotus catholicus, deo et apostolice sedi favorabiliter assistens, te reddis, prout fidedignorum testimonio letanter percepimus, ad sustentatio-nem orthodoxe fidei velut columnam immobilem, turrim fortitudinis et devo-tionis propugnaculum studio promptitudinis indefesse. Gaudemus, inquam, dum in mente revolvimus tua laudabilia opera, que dudum devotio tua fer-venter exercuit et exercere non desinit ad exterminationem infidelium natio-num. Cum igitur, sicut accepimus, in tenis tibi subiectis in regno Hungarie consistentibus hostes cruciş de remotis partibus Alamannie et Polonie et circumpositis regionibus frequenter et latenter invadant simplices et catho-licos dicti regni eosque inficere et a veritatis lumine deviare fallacium argu-mentationum impulsibus moliantur. Nos, volentes contra talium dolosam astutiam, ne diffusius in regno predicto huiusmodi serpat morbus, opportunum remedium per sedis apostolice diligentiam adhiberi ac cupientes anxie, ut nego-tium fidei fugi profectu, elisis omnino quibuslibet erroribus, fortius invalescat, dilecto filio, priori provinciali fratrum ordinis predicatorum in Ungaria aliquos de fratribus sui ordinis sue provincie idoneos, in lege domini eruditos, quorum honesta conversatio exemplum tribuat puritatis et doctrinam fundant erudita labia salutarem, ad huiusmodi opus dominicum exequendum apostolica auctorite deputandi per partes ipsius regni sibi per ordinem suum limi-tatas ipsosque amovendi, eisque amotis vel de hac luce subtractis alios simi-liter idoneos instituendi, quotiens sibi visum fuerit, plenam et liberam conces-simus per nostras litteras facultatem. Qui quidem fratres, cum per eundem priorem ad hoc deputaţi seu instituti fuerint, ut prefertur, iuxta et secundum instituta canonica super hiis promulgata, auctoritate predicta clero et populo convocatis generalem predicationem in dicto regno, ubi et quotiens expedire viderint, facientes, inquisitionis officium contra labem heretice pravitatis diligenter et sollicite, prout deus eis dederit, exequantur contra hereticos, credentes, fautores, defensores et receptores eorum, iuxta et secundum eadem stătută auctoritate prefaţa, nihilominus processuri et si aliqui heretica labe penitus abiurata ad ecclesie redire voluerint veritatem, ipsis iuxta formam ecclesie ac secundum prefaţa stătută beneficium absolutionis impendant et iniungant eis, quod talibus est secundum stătută huiusmodi iniungendum.
      Ideoque nobilitatem tuam rogamus, monemus et hortamur attente, in remissionem tibi peccaminum iniungentes, quatenus eosdem inquisi-tores cum ad terras easdem declinaverint, pro reverentia divina et apostolice sedis ac nostra benigne recipias et honorifice pertractes, eis in hiis et aliis consilium, auxilium et favorem taliter impendendo, quod ipsi commissum sibi officium exequi valeant inoffense, et nos sinceritatis tue zelum possimus in domino rnerito commendare, tuque exinde perenne bonum, quod suis fide-libus divina clementia pollicetur, ad divini nominis laudem et anime tue salutem consequi merearis.
      Datum Avinione, Kalendis Februarii, anno undecimo.
      Iubitului fiu, nobilului bărbat Basarab, voievod al Ţării Româneşti, mîn-tuire etc.
      Purtăm o neîndoielnică încredere în vrednicia ta, că stînd cu iubire în slujba lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic, ca un cucernic principe catolic, te arătai, după cum am aflat cu bucurie din mărturia unora vrednici de crezare, prin zelul neobositei tale rîvne, ca un stîlp neclintit, ca un turn al
                                                                                                 39
www.dacoromanica.ro
tăriei şi meterez al evlaviei întru sprijinirea bunei credinţe. Ne bucurăm, spun, cînd ne amintim de faptele tale vrednice de laudă, pe care de mult le-a săvîrşit cu patimă evlavia ta şi pe care nu încetează să le săvîrşească spre stîrpirea neamurilor necredincioase. Aşadar, deoarece, după cum am aflat, pe pămînturile supuse ţie, aşezate în regatul Ungariei, duşmanii crucii, veniţi din îndepărtatele meleaguri ale Germaniei şi Poloniei şi din ţinuturile înconjurătoare, năvălesc adesea şi pe ascuns asupra locuitorilor nevinovaţi şi drept-credincioşi ai regatului sus-numit, şi, prin îndemnul unor argumente înşelătoare, încearcă să-i corupă şi să-i abată de la pragul credinţei, noi, voind să aducem prin îngrijirea scaunului apostolic un leac potrivit împotriva înşelătoarei viclenii a unor astfel de oameni, ca nu cumva o astfel de molimă să se răspîndească mai departe în amintitul regat, şi dorind cu îngrijorare ca, prin nimicirea întru totul a oricăror rătăciri, să se întărească şi mai mult credinţa întru neîncetată propăşire, am dat prin scrisoarea noastră iubitului fiu, priorului provincial al fraţilor ordinului predicatorilor din Ungaria, putere deplină şi liberă, în temeiul autorităţii apostolice, de a trimite în părţile acelui regat, statornicite lui de către ordinul său, cîţiva fraţi potriviţi din provincia ordinului său, care să fie învăţaţi în legea Domnului, a căror viaţă cinstită să dea pildă de curăţie şi ale căror buze înţelepte să răspîndească învăţătura mîntuitoare pentru a îndeplini această muncă a Domnului şi de a-i îndepărta, iar după plecarea sau după moartea lor să rînduiască la fel alţii potriviţi, de cîte ori va crede de cuviinţă. Iar aceşti fraţi, după ce vor fi trimişi sau rînduiţi de către acelaşi prior în acest scop, după cum se spune mai sus, întrunind clerul şi poporul, după şi potrivit rînduielilor bisericeşti hotă-rîte în această privinţă, pe temeiul puterii sus-numite, făcînd în zisul regat o propovăduire obştească oriunde şi ori de cîte ori vor crede că e de folos, să îndeplinească slujba inchiziţiei cu grijă şi cu rîvnă, după cum le va fi arătat Dumnezeu, împotriva molimei răutăţii eretice, împotriva ereticilor, a celor ce cred în ei, a sprijinitorilor, ocrotitorilor şi tăinuitorilor lor, după şi potrivit cu aceleaşi rînduieli ale sus-numitei autorităţi.
      De asemenea, dacă cineva, negînd întru totul molima eretică, ar voi să se întoarcă la dreptatea bisericii, să reuşească în chipul statornicit de biserică şi potrivit sus-ziselor rînduieli să împartă binefacerea dezlegării şi să le impună cele ce trebuie impuse utiora ca aceştia, potrivit amintitelor rînduieli.
      De aceea, o rugăm pe domnia ta, o sfătuim şi o îndemnăm cu luare aminte, poruncindu-ţi întru iertarea păcatelor tale, ca pentru cinstirea lui Dumnezeu, a scaunului apostolic şi a noastră să-i primeşti cu bunăvoinţă şi să-i omeneşti cu cinste pe aceşti inchizitori atunci cînd se vor abate prin ţinuturile tale, dîndu-le şi în această privinţă şi în altele sfatul, ajutorul şi sprijinul tău, în aşa fel ca să-şi poată îndeplini fără piedici însărcinarea încredinţată lor, şi noi să putem lăuda întru Domnul, pe bună dreptate, rîvna credinţei tale, iar tu, de pe urma acestui lucru, să te învredniceşti a dobîndi binele veşnic, pe care dumnezeiasca îndurare îl făgăduieşte credincioşilor săi, spre lauda numelui lui Dumnezeu şi spre mîntuirea sufletului tău.
      Dat la Avignon, la calendele lui februarie, în anul al unsprezecelea.
      După Tăutu, VII/2, 182-184.
      Orig. la Arh. Vat., Reg. Vat., 82, fol, 5, ep. 19. Scrisori asemănătoare, Cu aceeaşi dată,
      au mai fost trimise comitelui Solomon de Braşov, lui Toma, voievodul Transilvaniei, şi
      lui Mikud, banul Slavoniei (cf. Tăutu, VII/2, 183).
      EDIŢII: Latin. Theiner, I, 513; Hurmuzaki, 1/1, 601; Gyorffy, 2, 550—551.
      REGEŞTE: Ub., I, 410; D. .I.R., C, veac. XIV, II, 212 nr. 432.
40
www.dacoromanica.ro
18
                                                                                1329 martie 27.
       <Carol Robert, regele Ungariei, transcrie pentru magistrul Petru, comite de Neugrad, Dionisie, mare stolnic şi castelan de Mehadia, Ladislau, fratele lor, şi Andrei, episcopul Transilvaniei, scrisorile sale din 23 octombrie 1317 — Gyorffy, 2, 547—548 — şi 16 martie 1322 — ibidem, 548—549 — ca răsplată a slujbelor lor credincioase, arătînd printre altele că:>
       ...Ultimo, quod cum nos ipsum magistrum Dionisium, ad noştri regi-minis augmentationem fideliter ab experto ferventem, in castro nostro Nog-myhald vocato, in confinio existente, contra Bulgaros, Bazarab, woyuodam Transalpinum, regem Rascie scismaticum, ymo et Tartaros, fines regni noştri ubi e unitatem ortodoxe fidei continue hostiliter invadentes, constituisse-mus, idem de consuete sagacitatis solicitudine contra predictos nostros et regni noştri potius autem fidei katolice inimicos dictas fines regni noştri il-lesas et pacificas conservavit. In quarum finium studiosa et strennua conser-vatione, ultra quam centum personarum nobilium proximorum eius et servi-entum cedem et excidium pertulit pro nobis et regno....
       ... Şi, în sfîrşit, cînd l-am pus pe acest magistru Dionisie — pe care l-am aflat la încercare plin de credinţă şi de rîvnă arzătoare pentru sporirea cîr-muirii noastre — <mai mare) peste cetatea noastră numită Mehadia, aflată la margine, pentru a sta împotriva bulgarilor, a lui Basarab, voievodul Ţării Româneşti, a regelui schismatic al Serbiei şi a tătarilor ce năvăleau neîncetat cu duşmănie, atacînd hotarele regatului nostru, precum şi unitatea credinţei celei adevărate, el, cu grij a priceperii sale obişnuite, a păstrat în pace şi nevătămate hotarele regatului nostru împotriva sus-zişilor duşmani ai noştri şi ai regatului nostru sau mai bine zis ai credinţei catolice. în această păstrare atentă şi neobosită a hotarelor a suferit pentru noi şi pentru regat uciderea şi pierderea a mai bine de o sută de inşi, adică nobili din preajma sa şi slujitori de-ai săi.
       După Gyorffy, 2, 551—552.
       Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 17 aprilie 1347, la Arh. Naţ.
       Magh., Dl. 100 035.
       EDIŢII: Latin şi trad. M. Holban, op. cit., 7, 42 (fragment).
19                                                 1331 martie 16, <Alba Iulia).
       Nos, capitulum ecclesie Transsilvane, damus pro memoria quod, consti-tutis personaliter coram nobis Nicolao ac Martino, filii Blawch, protestaţi sunt quod, cum idem Nicolaus cum domino rege vultra 1 Alpes, in terram Bazarab transivisset, et cum in reversione esset, sub quodam2 lapide, Martinus, frater eiusdem supradictus, quoddam privilegium ipsorum, cum novo sigillo, super quasdam possessiones ipsorum factum et confectum, videlicet Farkas-teluk, Keurustelek et Saal vocatas, a domino Karolo, dei gratia illustri rege Hungarie, eisdem concessas, ad ipsum Nicolaum, fratrem suum, per eundem Martinum sub lapide, ubi erant, fuisset deportatum, propter rehabendam possessionem Saal vocatam, que continebatur in eodem privilegio, quam deti-nent Saxones de Medies et de Seelk ocupatam, super qua nune lis inter eos ventilatur. Et quia tune ipsi Saxones de Medies et de Seelk cum domino rege erant, sub eodem monte, qui predictam possessionem detinebant, sed
www.dacoromanica.ro
41
quia fortuna adversante, feria secunda, cum ipsi sub eodem lapide devicti et debellati cum aliis fuissent, predictum privilegium, cum omnibus rebus ip-sorum, sicut ceteri in eodem exercitu existentes amiserunt.
      Datum sabato proximo ante dominicam Iudica, anno domini M° CCC0 tricesimo primo.
      {Pe verso, de aceeaşi mină>: Protestacionalis pro Nicolao et Martino, iiliis Blauuch, super ammisione privilegii sui.
      Noi, capitlul bisericii din Transilvania, dăm de ştire că, înfăţişîndu-se Înşişi în faţa noastră Nicolae şi Martin, fiii lui Blawch, au făcut întîmpinare că, pe cînd acel Nicolae împreună cu regele a trecut dincolo de munţi, în ţara lui Basarab, şi pe cînd se întorcea, sub o stîncă oarecare, Martin, fratele aceluiaşi, sus-numit, a adus sub acea stîncă la acel Nicolae, fratele său, acolo unde se afla, un privilegiu al lor, făcut şi întocmit cu noul sigiliu cu privire la nişte moşii ale lor, şi anume Lupu, Curciu şi Şoala, hărăzite lor de către domnul Carol, din mila lui Dumnezeu vestitul rege al Ungariei, pentru redo-bîndirea moşiei numite Şoala, care era cuprinsă în acel privilegiu şi pe care o ţin ocupată saşii din Mediaş şi Şeica Mare şi asupra căreia acum se judecau între ei. Şi, deoarece aceiaşi saşi din Mediaş şi Şeica Mare, care deţineau amintita moşie, se aflau împreună cu domnul rege sub acelaşi munte, însă deoarece .soarta nefiindu-le favorabilă, luni, pe cînd aceia împreună cu alţii au fost învinşi şi supuşi sub aceeaşi stîncă, au pierdut amintitul privilegiu împreună cu toate lucrurile lor, la fel ca şi ceilalţi aflaţi în aceeaşi oaste.
      Dat în sîmbăta cea mai apropiată înainte de duminica Iudica, în anul Domnului o mie trei sute treizeci şi unu.
      {Pe verso, de aceeaşi mină:> Scrisoare de împotrivire pentru Nicolae şi Martin, fii lui Blawch, cu privire la pierderea privilegiului lor.
      Arh. Nat. Magh. Dl. 29 116. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1331,
      Orig., cu urme de pecete rotundă de închidere, aplicată pe verso.
      EDIŢII: Latin. CySrffy, 2, 552; M. Holban, cp. cit., 43.
      REGEŞTE: Ub., I, 441; D.I.R., C, veac XIV, III, 9.
        1 Astfel in orig.
        * Scris deasupra rîndului.
20                                            1331 iulie 10, Vişegrad.
     Nos, Karolus, dei gratia rex Hungarie, significamus tenore presencium quibus expedit universis, memorie commendantes, quod nos, circumspectis fidelitatibus fidelium hospitum nostrorum de Koluswar, qui etiam in presenti expedicione nostra, quam in partibus habuimus Transalpinis, infinita et irre-•cuperabilia dampna rerum et bonorum ipsorum in observatione fidelitatis nobis et sacre corone debite passi exstiterunt inter ceteros regnicolas nostros et perpessi, volentes eorum inviolabili constantie obsequiose, quam erga nostram continue gesserunt maiestatem regio occurere cum favore, has li-bertatum prerogativas eisdem duximus concedendas, ut ad nullam congrega-■cionem per palatinum item woyuodam Transsiluanum vel quemcumque ius-iiciarum regni noştri, in dictis partibus Transsiluanis, quovis tempore cele-randam, accedere teneantur nec aliqualiter compellantur, sed si qui aliquid •accionis contra eosdem habuerint, in presencia iudicis eorum et comitis ipsorum per nos deputaţi in medio eorundem exsequantur. Ceterum volumus et eisdem annuimus graciose, ut omnes malefactores, fures videlicet vel latrones, nobiles
42
                       www.dacoromanica.ro
vel innobiles, qui maleficia committentes intra metas eorundem hospitum nostrorum, reprehensi fuerint, per iudicem eorum et per comitem ipsorum, per nos deputatum, predictos iudicentur in medio eorundem. Preterea con-cessimus eisdem, ut silvas nostras, wulgariter 1 Feketwerdw vocatas, inpar-tibus illis ad quas pervenire poterunt, libere percipiant et utantur.
      Igitur, vobis, palatino, item woyuode Transsiluano et eorum vices ge-rentibus ac quibuslibet iusticiariis, quibus presentes ostenduntur, precipimus firmiter, per presentes, quatenus pretextu premissarum libertatum, per nos ipsis hospitibus nostris de Koluswar graciose concessarum in presentibus, eosdem non presumpmatis molestare aut aliqualiter inquietare audeatis, nec quisquam et specialiter episcopus ecclesie sancti Michaelis Transsiluane, vel eius castellani et officiales, racione usus dictarum silvarum nostrarum, in trans-eundo per villas et tenutas, et precipue in exigendis tributis eosdem hospites nostros presumpmant molestare. Si autem afiqui ausu temerario contra li-bertates premissas vel earum quamlibet ipsos hospites nostros inquietare presumpserint et iidem hospites noştri nobis conquesti super hoc exstiterint, veritatem super eo declarando, puniemus eosdem tales indignacione regia et vindicta.
      Datum in Wysegrad, feria quarta proxima post quindenas festi Nativi-tatis beati Johannis baptiste, anno domini M° CCC 0 XXX"10 primo.
      (Pe verso, sub pecete, de o altă mînă contemporană:) Relatio Thome de Zeremy.
      Noi, Carol, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă, aducem la cunoştinţa tuturor cărora se cuvine că noi, luînd aminte la faptele de credinţă ale credincioşilor noştri oaspeţi din Cluj, care şi în expediţia noastră de acuma, pe care am făcut-o în Ţara Românească, au pătimit şi au îndurat, mai mult decît ceilalţi locuitori ai regatului, nesfîrşite şi fără de leac pagube în averile şi bunurile lor, întru păstrarea credinţei datorate nouă şi sfintei coroane, şi vrînd să întîmpinăm cu bunăvoinţă regească neclintita lor statornicie îndatoritoare, cu care s-au purtat necurmat faţă de maiestatea noastră, am crezut de cuviinţă să li se dea aceste privilegii, (şi anume) ca ei să nu fie datori a veni la nici o adunare, ce se va ţine în orice timp, în numitele părţi ale Transilvaniei, de către palatin şi de asemenea de către voievodul Transilvaniei sau de către oricare jude al regatului nostru, şi nici să fie siliţi (la aceasta) în nici un chip, ci, dacă unii oameni ar avea vreo pricină împotriva lor, ei să şi-o urmărească în faţa judelui acestora şi a comitetului lor, rînduiţi de noi, în mijlocul lor. Vrem apoi şi încuviinţăm cu milostivire, ca toţi răufăcătorii, adică hoţii sau tîlharii, nobili sau nenobili, care vor fi prinşi făptuind rele înlăuntrul hotarelor acestor oaspeţi ai noştri, să fie judecaţi, în mijlocul lor, de către cei numiţi mai sus: de judele lor şi de corniţele lor, rînduit de noi. Pe lîngă aceasta, le-am îngăduit să folosească şi să tragă slobod toate foloasele din pădurile noastre, numite în vorbirea obişnuită Pădurea Neagră, în acele părţi unde vor putea ajunge la ele.
      Aşadar, prin această scrisoare, poruncim în chip hotărît vouă, palatinului şi, de asemenea, voievodului Transilvaniei şi locţiitorilor lor şi oricăror judecători, cărora li se vor arăta cele de faţă, ca să nu cutezaţi a-i supăra, nici să îndrăzniţi a-i tulbura în vreun chip oarecare, în privinţa libertăţilor de mai sus, dăruite cu milostivire de noi, prin cele de faţă, oaspeţilor noştri din Cluj, şi ca nimeni, şi îndeosebi episcopul bisericii sfîntului Mihail din Transilvania, sau castelanii şi slujbaşii săi, să nu cuteze a-i bîntui pe oaspeţii noştri, pentru folosinţa ziselor noastre păduri, în trecerea (lor) prin satele şi pe moşiile (lor),
                                                                                                   43
www.dacoromanica.ro
şi mai ales cerîndu-le vamă. Dacă însă cineva ar cuteza, printr-o îndrăzneală nesocotită, să supere pe oaspeţii noştri împotriva libertăţilor de mai sus, sau a oricăreia din ele, şi aceşti oaspeţi ai noştri ni s-ar plînge de aceasta, arătînd adevărul cu privire la acest lucru, pe unii ca aceştia îi vom pedepsi cu pedeaspa şi cu mînia <noastră> regească.
       Dat la Vişegrad, în miercurea de după a cincisprezecea zi de la sărbătoarea Naşterii fericitului Ioan Botezătorul, în anul Domnului o mie trei sute treizeci şi unu.
       <Pe verso, sub pecete, de o altă mină contemporană>: Darea de seamă a lui Toma de Zeremy.
       Arh. St. Clnj-Napoca, Arh. oraş Cluj-Napoca, fasc. j, nr. 4.
       Orig., perg. (25,2 x 12,7), cu urmele peceţii mari, regale, aplicată pe verso.
       Xransumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 5 octombrie 1349, ibidem, fasc. j,
       nr. 5,.
       EDIŢII: Latin. Czârnig, Ethnographie der oesterreichischen Mcnarchie, II, Viena, 1857,
       348; Jakab, Kcl. okl., I, 41—42; Transilvania, 1871, 179 (sub: după 8 iulie); Hurmu-
       zaki, 1/1, 616; Ub., I. 443-444; Trad. D.I.R., C, veac XIV, III, 24-25.
       REGEŞTE: Gydrffy, 2. 553, nr. 9.
       1 Astfel în orig.
21                                                1331 august 5, Avignon.
      Iohannes episcopus, <servus servorum dei>. Carissimo in Christo filio, Carolo, regi Ungarie illustri, salutem et <apostolicam benedictionem).
      Ad nostram nuper veniens presentiam dilectus filius Iohannes, fratrum ordinis minorum in Ungaria provincialis minister, tue celsitudinis nuncius, nobis regias litteras, per quas progressum felicem regium et triumphum glorio-sum obtentum contra Tartaros, fidei catolice inimicos, ac casum sinistrum, qui contigit proditoriis tibi et gentibus tuis paratis in regressu insidiis, excel-lentia nunciavit regia, et super eis seriosius referendis fidem petiit dicto nuncio credulam adhiberi, nostro apostolatui presentavit.
      Quibus quidem nuncio et litteris solită benignitate receptis, ac hiis, que in ipsis continebantur litteris, et idem nuncius verbo curavit exponere, plenius intel-lectis, leti fuimus admodum de prosperis et super adversis tibi, fiii carissime, compassi fuimus et paterna compatimur caritate, illi, qui te a tantis liberare dignatus est periculis, exolventes nichilominus in spiritus humilitate vitulum labiorum, eique preces effundentes devotas, ut tua devotione, quam ad deum et eius ecclesiam sacrosanctam dilationemque fidei orthodoxe velut Christi pugil et ipsius athleta fidei strenuus habere dinosceris, et ex qua deo accep-tior efficeris, clarumque nomen tuum et famam mereris attoli non diminuta, .sed aucta, te regnumque tuum prosperis faciat abundare successibus, at ab adversis sua potenti virtute protegat iugitur et defendat.
      Datum <Avinione>, Nonas Augusti. Anno Quintodecimo.
      Ioan episcopul, robul robilor lui Dumnezeu, preascumpului întru Hris-tos fiu, Carol, ilustrul rege al Ungariei, mîntuire.
      Venind de curînd înaintea noastră iubitul fiu Ioan, fratele provincial al ordinului fraţilor minoriţi din Ungaria, trimisul înălţimii tale, ne-a înfăţişat nouă, ca păstor al scaunului apostolic, scrisoarea regească prin care înălţimea ta regească ne-a vestit fericita înaintare a <oştilor> regeşti şi slăvită biruinţă cîştigată împotriva tătarilor, duşmani ai credinţei catolice, _precum şi nenorocirea care s-a întîmplat din pricina unor curse mişeleşti pre-
44
www.dacoromanica.ro
gătite ţie şi oştilor tale, la întoarcere, şi ne-a cerut să dăm numitului trimis cît mai mult crezămînt cu privire la cele ce ni le va spune el.
       Primind cu obişnuita (noastră) bunăvoinţă pe trimis, (precum) şi scrisoarea, şi înţelegînd pe deplin cele cuprinse în scrisoare şi cele ce s-a îngrijit trimisul să ne spună prin vorbă, ne-am bucurat mult de izbînzi, iar pentru nenorocirile (tale) am compătimit cu tine, fiule preaiubit, şi compătimim cu dragoste părintească, jertfind necontenit cu duh smerit prinosul rugăciunilor şi înălţînd rugi cucernice aceluia care s-a milostivit să te scape din atîtea primejdii, pentru ca, pentru credinţa ta, pe care se ştie că o ai faţă de Dumnezeu şi faţă de prea sfînta lui biserică, cît şi pentru răspîndirea credinţei celei drepte, ca ostaş al lui Hristos şi vajnic luptător al acelei credinţe, prin care tu te faci (tot) mai plăcut lui Dumnezeu şi <prin care> meriţi ca vestitul tău nume şi faima ta să se înalţe nu micşorată ci mărită, el să-ţi dea ţie şi ţării tale belşug de fericite izbînzi şi să (te) ocrotească necurmat şi să te apere de primejdii, cu marea lui putere.
       Dat la Avignon, la nonele lui august, în anul al cincisprezecelea <al pontificatului nostru).
       După GySrffy, 2. 553-554.
       Orig., la Arh. Vat., Reg. Vat., 116, fol. 125, ep. 487.
       EDIŢII: Latin. Fejer, VIII/3, 537—538; Theiner, I, 544 —545; Hurmuzaki, 1/1, 617.
       Trad. D.I.R., C, veac XIV, III, 28.
22                                               1332 octombrie 4, Avignon1.
      Joannes episcopus etc. ..2, archiepiscopo Strigoniensi, etc.
      Licet ex suscepto a nobis apostolatus officio menti nostre instanter immineat vigilentia studiosa, ut de ecclesiarum honoribus et profectibus sollicite cogitemus et ut in illis exsultent, exhibeamus, quantum nobis digna-tio celestis indulget, opem et operam efficaces. Est tamen insitum cordi nostro, ut ipsis ecclesiis, earumque populis presertim in orbis terre Christiane cul-ture ignaris partibus finitimis constitutis, ut illucescat in eis splendor evan-gelice veritatis, necnon ecclesie ipse in suis bonis et iuribus iam prostratis, salutis ei3 prosperitatis, dextera domini faciente virtutem, felicia incrementa recipiant, apostolice cooperationis presidium impendamus, que, prout fida spes suggerit, possunt verisimiliter provenire, si ecclesie tales committantur regende et etiam gubemande personis religione conspicuis et probatis et vir-tutum titulis insignitis.
      Nuper, siquidem, ad audientiam nostram relatio fidedigna produxit quod episcopatus Mylkouiensis, in regno Hungarie, in finibus videlicet Tarta-rorum, ex inhibitiones ordinatus antiqua, a tempore, quo dicti Tartari poten-ter dictum regnum seu partes Hungaras, proh dolor, intraverunt, fuit per eos fatales et sevos omnino destructus, et ecclesia ipsius episcopatus funditus extirpata, exstinctis et defunctis, successivis deinde temporibus, canonicis ecclesie antedicte ac in extirpatione et destructione huiusmodi, usque ad hec tempora episcopatus ipse prostratus extitit et exsistit, possessionibus, bonis et iuribus episcopatus et ecclesie prefatorum a potentibus illarum partium occupatis, quodque per dilectum filium Vitum de Monteferreo, ordinis frat-rum Minorum, quem vita, moribus, scientia, fidelitate et experientia fore ad id aptum, relatio perhibet supradicta. Si de eo per clementiam sedis apostolice ecclesie provideatur prefate, prout devota spes suggerit, et nobis ex relatione innotuit prelibata, sub favoris presidio carissimi in Christo filii
                                                                                                     45
www.dacoromanica.ro
noştri, Caroli, regis eiusdem Hungarie illustris, cuius idem Vitus, capellanus existere perhibetur, predictus episcopatus ad statum pristinum reducetur et recuperabuntur possessiones, bona et iura superius nominata.
      Nos, igitur, ut tanti boni copia ex persona ipsius Viti cum gratie ce-lestis augmento provenire valeat, plenis et devotis affectibus cupientes, gerentes quoque de tue sinceritate fidei fiduciam in domino specialem, fraternităţi tue per apostolica scripta committimus et mandamus quatenus, si ita est, de dicto Vito auctoritate apostolica ecclesie provideas memorate, ipsumque Vitum eidem ecclesie preficias in episcopum et pastorem, curam <et administrationem ipsius sibi tam in spiritualibus) 4 quam in temporalibus, prout illas ab antiquo gesserunt sui episcopi successive, plenarie committendo et ut subsequenter eidem Vito, si de illo ipsi ecclesie provideris, ascitis et assistentibus in hoc tibi duobus et tribus episcopis catholicis, gratiam et com-munionem diete sedis apostolice habentibus, manus consecrationis impendas, faciens sibi a suis subditis obedientiam et reverentiam exhiberi, contradic-tores per censuram ecclesiasticam, appellatione postposita, compescendo, re-cepturus ab eo postmodum nostro et ecclesie Romane nomine fidelitatis debite solitum iuramentum.
      Datum Auenione, IV Nonas Octobris, anno XVII.
      Ioan episcopul etc., către Chanadin, arhiepiscopul de Strigoniu etc.
      Cu toate că prin slujba apostolatului, pe care am primit-o, noi purtăm stăruitor în sufletul nostru grija neadormită ca să cugetăm cu luare aminte la cinstea şi propăşirea bisericilor, şi să ne dăm toată puterea şi silinţa, pe cît ne îngăduie nouă îndurarea cerească, pentru ca să se bucure ele de acestea; totuşi e sădită în inima noastră (dorinţa) să dăm ajutorul sprijinului apostolic pentru a face să strălucească lumina adevărului Evangheliei mai ales pentru acele biserici şi pentru noroadele lor, aşezate în părţile cele mai depărtate ale pămîntului, neştiutoare în ale credinţei creştine, şi de asemenea, pentru ca — dreapta Domnului fiindu-le puterea — bisericile acelea să primească o fericită sporire a mîntuirii şi a bunei stări a lor în ce priveşte bunurile şi drepturile lor, acum călcate în picioare, care (toate) se pot înfăptui de bună seamă, după cum ne îndeamnă o nădejde plină de credinţă, dacă acele biserici se încredinţează, pentru cîrmuire şi păstorire, unor feţe bisericeşti strălucite şi încercate prin credinţa lor, şi însemnate cu podoabele virtuţilor.
      într-adevăr, de curînd, o dare de seamă vrednică de crezare ne-a arătat că episcopia Milcoviei din ţara Ungariei, anume din ţinuturile tătarilor — orînduită ca o veche stavilă, din vremea cînd zişii tătari au năvălit cu silnicie, vai, în zisul regat sau zisele părţi ungureşti — a fost cu desăvîrşire nimicită, de aceşti (duşmani) sălbatici şi aducători de nenorocire, şi biserica acestei episcopii smulsă din temelie; iar apoi, murind şi răposînd în vremurile următoare canonicii bisericii sus-zise, această episcopie a rămas şi se află năruită, din vremea acelei nimiciri sau distrugeri pînă în timpurile acestea, moşiile bunurile şi drepturile episcopiei şi ale bisericii pomenite fiind cotropite de puternicii acelor părţi; şi (mai adaugă) că, dacă milostivirea scaunului apostolic l-ar numi la sus-zisa biserică pe iubitul fiu Vitus de Monteferreo, din ordinul fraţilor minoriţi, pe care ni-1 arată sus-zisa dare de seamă a fi potrivit la aceasta prin viaţa, moravurile, ştiinţa, credinţa şi iscusinţa sa, sus-zisa episcopie-ar fi readusă prin el la vechea ei stare, după cum ne îndeamnă o nădejde-cucernică, şi după cum aflăm din pomenita dare de seamă, sub scutul ajutorului prea iubitului întru Hristos fiu al nostru Carol, ilustrul rege al Ungariei, al cărui capelan se spune că este numitul Vitus, şi s-ar redobîndi moşiile, bunurile şi drepturile pomenite mai sus.
46
www.dacoromanica.ro
       Noi, aşadar, dorind din tot sufletul să poată răsări cu sporul harului ceresc atîta belşug de bine de pe urma acelui Vitus, şi fiind îndeosebi încredinţaţi întru Domnul de neprihănirea credinţei tale, îţi dăm ca sarcină şi prin scrisoare apostolică poruncim frăţiei tale ca — dacă lucrul stă astfel — să-l numeşti, din împuternicire apostolică, pe numitul Vitus la biserica pomenită, şi să-l pui pe acel Vitus ca episcop şi păstor în fruntea acelei biserici, încre-■dinţîndu-i din plin grija şi cîrmuirea, atît în cele duhovniceşti cît şi în cele lumeşti, precum le-au purtat din vechime episcopii săi de rînd, şi mai ales apoi să-l hirotoniseşti pe numitul Vitus, dacă îl vei numi la biserica aceea, ■chemînd şi fiind ajutat la aceasta de doi sau trei episcopi catolici, care au hanii şi sînt supuşi zisului scaun apostolic, punînd să i se arate de supuşii săi supunere şi ascultare, înfrînînd prin pedeapsă bisericească, fără drept de apel, pe cei ce s-ar împotrivi, şi primind apoi de la el în numele nostru şi al bisericii romane jurămîntul obişnuit al credinţei datorate.
       Dat la Avignon, în a patra zi înainte de nonele lui octombrie, în anul •al şaptesprezecelea <al păstoriei noastre).
       După Ub, I, 455—456 (fără indicarea locului de păstrare a orig.).
       EDIŢII: Latin. Katona, IX, 18-21; Fa jir, VIII/3, 635-638; Hurmuzahi, 1/1, 622 -623.
       Trad. D.I.R., C, veac XIV, III, 279-280.
       1         Peste doi ani (1334) pe Vitus de Monteferreo îl întîlnim ca episcop de Nitra, vezi Makkai L., A Milkâi (Ktin) pilspokseg es nepei, Debreţin, 1936, 46; D.I.R., C, veac XIV, III, 311, nr. 166.
       3  Chanadino.
       * Astfel in textul lat. publicat; mai corect: et.
       4         Lacună in textul lat. publ. întregită di ă actul papei Clement al Vl-lea din 29 III 1347, cu un text aproape identic, vezi nr. 34.
23                                                        1332 noiembrie 2.
      Karolus<...> 1 rex <...) 1 ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod, cum nos, anno domini M°CCC°XXX° ad visitandam terram nostram Transalpinam, cum quadam particulari gente nostra accessissemus, et eam pacifice perambulassemus, in exituque nostro abinde Basaras 2, infi-•delis noster Transalpinus, preconcepta infidelitatis nequicia sub ficte pacis astucia, in quodam loco nemoroso et silvoso indaginumque densitate firmato, ■quandam particulam gentis nostre hostiliter invasisset, in cuius invasionis .hostilis insultu magister Endree, Albensis ecclesie prepositus, aule nostre vicecancellarius, bone memorie, suam vitam nostrumque sigillum perdidisset, nos tandem aliud sigillum novum pro nobis fecimus reparări; quo facto, •comes Nicolaus, filius Urbanus de Perueyn, ad nostram accedens presenciam, ■exhibuit nobis privilegium super facto introduccionis possessionis Loktelek vocate, in comitatu de Zaboch existente3, sub ipso sigillo nostro amisso sibi confectum tenoris infrascripti, petens nos ut ispum privilegium cum dicto sigillo nostro novo eidem         dignaremur <...> 1 confirmare, cuius tenor
talis est: <Urmează actul regelui Carol Robert, din 6 noiembrie 1325 — regest ■înD. I. R.,C, veac. XIV, II, 7dP>.
      Nos, itaque, inspecta veritate prescripti privilegii noştri <...> 1 idem <...)1 presentibus insertum         sub appensione dicti sigilii noştri novi, tercii
.<...) \ confirmamus.
      Datum per manus discreţi viri magistri Thatamerii, Albensis ecclesie prepositi, aule nostre vicecancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini
                                                                                                  47
www.dacoromanica.ro
M°CCC°XXX° secundo, quarto Nonas Novembris, anno autem regni noştri similiter XXX0 secundo. Venerabilibus in Christo patribus et dominis Chana-dino Strigoniensi et fratre Ladislao Colocensi, aule nostre cancellario, arhiepis-copis, item Benedicto Chanadiensi, Nicolao Iauriensi, Georgio Syrimiensi, Ladislao Quinqueecclesiensi, fratre Petro Boznensi, Enrico Vesprimiensi aule domine regine cancellario, Andrea Transsiluano, Ladislao Zagrabiensi, Meskone Nitrieni, Andrea Varadiensi, Rodolpho Waciensi et Nicolao Agriensi, ecclesiarum episcopis; magnificis baronibus Johanne, palatino et iudice Cuma-norum, Demetrio, magistro tavarnicorum nostrorum, Thoma, woyuoda Transsiluano, Mykch, bano tocius Sclavonie, Paulo, iudice curie nostre, Johanne, bano de Machow, Stephano, agasonum, et Dionisio, dapiferorum nostrorum magistris, Nicolao comite Posoniensi, et aliis quampluribus regni noştri comi-tatus tenentibus et honores.
      Carol ..., regele ..., prin cuprinsul celor de faţă voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, în anul Domnului o mie trei sute treizeci, cînd am ajuns cu o parte a oastei noastre în Ţara Românească a <măriei> noastre spre a o cerceta, după ce am străbătut-o în linişte, la ieşirea noastră de acolo, Basarab, necredinciosul nostru român, cu răutatea unei necredinţe de mai înainte urzită, la adăpostul viclean al unei păci făţarnice, a năvălit plin de duşmănie asupra unei <mici> părţi din oastea noastră, într-un loc crîngos şi păduros, încins cu dese întărituri, şi în iureşul acestei năvale duşmane, magistrul Andrei, prepozitul bisericii de Alba, vicecancelarul curţii noastre de bună pomenire, şi-a pierdut viaţa precum şi pecetea noastră. Iar noi am pus apoi să ni se facă o pecete nouă.
      După săvîrşirea acestora, corniţele Nicolae, fiul lui Urban de Perveyn, venind înaintea noastră, ne-a arătat un privilegiu, întocmit pentru el, sub pecetea noastră pierdută, cu privire la punerea sa în stăpînirea moşiei Lok-telek, aflătoare în comitatul Szabolcs, avînd cuprinsul de mai jos, rugîndu-ne să binevoim ... a i-1 întări cu pecetea noastră cea nouă pomenită mai <sus>. Cuprinsul privilegiului este acesta: (Urmează actul regelui Carol Robert din 6 noiembrie 1325>.
      Noi, aşadar, cercetînd adevărul sus-zisului nostru privilegiu ..., trecut în cele de faţă ..., îl întărim prin atîmarea pomenitei noastre peceţi noi, cea de a treia.
      Dat de mîna chibzuitului bărbat, magistrul Tatamer, prepozitul bisericii de Alba, vicecancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute treizeci şi doi, în a patra zi înainte de nonele lui noiembrie, în anul domniei noastre de asemenea al treizeci şi doilea, venerabilii întru Hristos, părinţi şi domni: Chanadin, arhiepiscopul de Strigoniu, şi fratele Ladislau, arhiepiscop de Calocea şi cancelar al curţii noastre; episcopii Benedict al bisericii de Cenad, Nicolae de Gyâr, Gheorghe al Sir-miului, Ladislau de P£cs, fratele Petru al Bosniei, Henric de Vesprim, cancelar al curţii doamnei regine, Andrei al Transilvaniei, Ladislau de Zagreb, Mesko de Nitra, Andrei de Oradea, Rudolf de Vaţ şi Nicolae de Agria, păstorind în chip fericit)bisericile lui Dumnezeu; măriţii baroni: Ioan, palatinul şi jude al cumanilor, Dumitru, marele nostru vistier, Toma, voievodul Transilvaniei, Mykch, banul întregii Slavonii, Pavel, judele curţii noastre, Ioan, banul de Macva, Ştefan, marele nostru comis, Dionisie, marele nostru stolnic, Nicolae, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregă-toriile ţării noastre.
48
www.dacoromanica.ro
       După Hurmuzaki, 1/1, 623—624.
       Orig., la Arh. Naţ. Magh., Dl. 2 331.
       EDIŢII: Latin. Cod. Andeg., II, 628-629. Trad. D.I.H., C, veac XIV, III, 282-283. REGEŞTE: Gyorffy, 2, 555, nr. 13.
        1  Lacună în textul latin publicat.
        2  Astfel în orig.
        3  Corect: existentem.
24                      1332 noiembrie 22 (decima Kalendas Decembris).
      Carol Robert, regele Ungariei, la cererea magistului Gheorghe, fiul lui Alexandru de Kuck, întăreşte cu noua pecete privilegiile sale din 20 iunie 1323 (regest în D.I.R., C, veac XIV, II, 79 nr. 178), 4 decembrie 1325 (regest, ibidem, 170, nr. 356) şi 10 decembrie 1327 (regest, ibidem, 241, nr. 480), privitoare la mai multe moşii, azi în R. P. Ungaria, dăruite de acelaşi rege lui Alexandru de Kuck. Se menţionează pierderea peceţii regale în expediţia din Ţara Românească, din anul 1330 1. în lista demnitarilor, între alţii: Benedict, episcop de Cenad, Andrei al Transilvaniei, Andrei de Oradea; Toma, voievodul Transilvaniei.
      Regest după Codex dipl. patrius, I, 164 — 166.
      Orig. la Arh. capitl. Gyor, Actele prepoziturii din Pâpocz, A 18.
      REGEŞTE: D.I.R., C, veac XIV, III, 285, nr. 120', Gyorffy, 2, 555, nr. 14.
        1 Textul menţiunii expediţiei este identic cu cel din privilegiul dat în 2 noiembrie 1332 (vezi nr. 23.).
25                                                      1332 noiembrie 26.
      Karolus, dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque, rex, princeps Salemitanus, et honoris ac Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus, quam futuris, presentem paginam intuentibus, salutem in eo, qui regibus dat salutem.
      Cum bene meritis favor debitus impenditur, et fideliter obsequentibus iuxta exigentiam in muneribus donativis digna merces attribuitur, attribu-taque peremnali fulcimento firmata, illese conservatur, deus placari creditur, et subditi ad ampliora fidelitatis studia provocantur, spe ac desiderio consi-milis retribucionis, vel eciam amplioris.
      Proinde, ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod vir magnificus, comes Paulus, iudex curie nostre, et magister Laurencius, comes de Zarand, filii Simonis de Mortun, dilecti nobis et fideles, ad nostre serenitatis accedendo presenciam, quinque litteras nostras, omnino patentes, sub impressione novi et authentici sigilii noştri omni equitatis tramite, ut in earum locis insequentibus lucidius experimetur, super facto possessionis in Theotonico, Praytunpron vocate, et, in Hungarico, Sceleskuth, tam per modum nostre donacionis, quam per formam litis et concordie, pecuniariis solucio-nibus factis, habitas et confectas, presentarunt; petentes nos humiliter et devote, prece subiectiva, ut ad maiorem et tutiorem conservacionem iuris ipsorum in unum locum aggregare, et easdem nostro dignaremur privilegio confirmare. Quarum unius tenor talis est: <Urmează actul lui Carol Robert,
                                                                                                49
www.dacoromanica.ro
regele Ungariei, din 20 iulie 1332 — Fejer, VIII/3, 612—620'). Item secunde talis est: (Urmează actul lui Carol Robert, din 17 august 1332 — ibidem, 623'). Item tercie talis est: (Urmează actul lui Carol Robert, din 12 august 1332 — ibidem, 607—612'). Item quarte: (Urmează actul lui Carol Robert, din 22 iulie 1332 — ibidem, 605—607'). Item quinte: (Urmează actul lui Carol Robert, din 22 iunie 1332 — ibidem, 604—605>.
      Nos, itaque, qui ex officio suscepti regiminis noştri metiri et pensare debemus merita singulorum et unicuique, iuxta exigentiam suorum merito-rum, mânu largiflua premia donativa attribuere tenemur, ut eo exemplari alii ad fidelitatis obsequia fervencius invitentur, attendentes iuri consonas peticiones, et in memoriam revocantes preclaras fidelitates et servitiorum exi-mia merita, que nobis idem comes Paulus, iudex curie nostre, et magister Laurencius, comes de Zarand, filii Symonis, in diversis expedicionibus nostris, prosperis et adversis, cum omni fidelitatis studio laudabiliter impenderunt, et specialiter, cum exercitum nostrum, regio edicto convocatum, movissemus, et quedam confinia regni noştri, que in terra Transalpina, per Bazarab, filium Thocomerii, scismaticum, in nostrum et sacre corone non modicum dero-gamen detinebantur, adissemus, idem Bazarab, infidelis Olacus noster, ma-hgno inductus consilio, non verens, nec attendens, ut qui naturali domino resistere moliuntur, divinis dispositionibus manifeste videntur obviare, sua maleficia, in mentis secreto concepta, in opus perducere non expavit, et se nostre maiestati sediciose et prodicionaliter opposuit, ausu temerario, prelian-do, ubi non paucorum regali noştri nobilium, mere fidelitatis fervore preful-gencium, capita necis periculum subierunt, ubi multorum regnicolarum fide-Utates indicibilis sanguinis eorum effusio patefecit, ubi non modice capti-vationes, tormentationes, excidia et rerum pericula Hungarice nacionis extiterunt; idem magister Laurencius, virtutem virtuti accumulans, ut vir strenuus et miles intrepidus, viriliter dimicavit; cuius milicie argumentum rubrica proprii sanguinis et cruoris nimia effusio demonstravit, nam nobis et regni noştri baronibus cementibus, in mânu sinistra incurabiliter extitit vulneratus. Quid plura?
      Ymo non metuens morţiş periculum et rerum dampna sibi imminere, pro defensione nostre maiestatis captivitati se submisit. Predictas litteras super predicta possessione Praytunpron vocata et eiusdem iuribus et utili— tatibus confectas, non abrasas, non cancellatas, nec in aliqua sui parte vicia-tas, de verbo a verbum presentibus inseri facientes, approbamus, ratificamus, et presentis scripri patrocinio perpetuo confirmamus valituras. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem, presentes concessimus litteras nostras privilegiales, novi et authentici sigilii noştri dupplicis munimine roboratas.
      Datum per manus discreţi viri, magistri Thatamery, Albensis ecclesie prepositi, aule nostre vicecancellarii, dilecti et fidelis noştri. Anno domini Millesimo CCCXXX secundo, sexto Kalendas Decembris, regni noştri anno similiter tricesimo secundo. Venerabilibus in Christo patribus, dominis Chana-dino Strigoniensi, et fratre Ladizlao Colocensi, archiepiscopis, Benedicto Cha-nadiensi, Nicolao Iauriensi, Gregorio de Sancto Ireneo, Ladizlao Quinqueeccle-siensi, fratre Petro Boznensi, Herrico Wesprimiensi, aule domine regine, karissime consortis nostre, cancellario, Andrea Transiluano, Meskone Nitriensi, Andrea Waradiensi, Nicolao Agriensi, et Rodolfo Waciensi, ecclesiarum epis-copis, ecclesias dei feliciter gubemantibus. Magnificis viris, JohanneDrugeth, palatino et iudice Cumanorum, Demetrio, magistro tavamicorum nostrorum, predicto comite Paulo, iudice curie nostre, Thoma, woywoda Transyluano et comite de Zonuk, Myckh, bano tocius Sclauonie, Johanne, bano de Machou, comite Syrmiensi, de Wolkou et Bodrugh, Johanne, filio Babanyk, magistro
50
                        www.dacoromanica.ro
tavarnicorum domine regine, Stephano agazonum, Dyonisio dapiferorum nos-trorum magistris, Nicolao, comite Posoniensi, et aliis quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores.
      Carol, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Sa-lemo şi domn al ţinutului Muntelui Sant’Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cît şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea aceasta, mîntuire întru acela care dă regilor mîntuire.
      Cînd celor vrednici li se împarte milostivirea cuvenită, iar celor ce slujesc cu credinţă li se hărăzeşte prin daruri o vrednică răsplată, pe măsura lor, şi odată hărăzită li se păstrează neatinsă şi întărită cu sprijin necurmat, se crede că Dumnezeu se înduplecă, iar supuşii sînt îndemnaţi la o mai mare rîvnă întru credinţă, în nădejdea şi în dorinţa unei răsplăţi asemenea, ba chiar şi mai mari.
      Drept aceea, prin aceste rînduri, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, venind în faţa luminăţiei noastre măritul bărbat, corniţele Pavel, judele curţii noastre, şi magistrul Laurenţiu, corniţele de Zarand, fiii lui Simion de Mortun, iubiţii şi credincioşii noştri, ne-au înfăţişat cinci scrisori ale noastre, toate deschise, date şi întocmite sub pecetea noastră nouă şi autentică, după toată rînduiala dreptăţii — după cum se va arăta mai limpede în locurile ce urmează din aceste scrisori — cu privire la moşia numită pe nemţeşte Praytunpron, iar pe ungureşte Sceleskuth — <pe care ei o stăpînesc) atît în temeiul daniei noastre, cît şi în urma judecăţii şi a împăciurii, prin împlinirea plăţilor în bani—cerîndu-ne supus şi plecat cu umilă rugăminte ca, spre mai mare şi mai neîndoioasă chezăşie a păstrării dreptului lor, să binevoim a le aduna <cele cinci scrisori) într-una singură, şi a le întări cu privilegiul nostru. Cuprinsul celei dintîi este acesta: (Urmează actul regelui Carol Robert, din 20 iulie 1332). De asemenea, al celei de-a doua este acesta: (Urmează actul regelui Carol Robert, din 17 august 1332). De asemenea, al celei de a treia este acesta: (Urmează actul regelui Carol Robert, din 12 august 1332). De asemenea, al acelei de a patra: (Urmează actul regelui Carol Robert, din 22 iulie 1332). De asemenea, al celei de a cincea: (Urmează actul regelui Carol Robert, din 22 iunie 1332). Noi, aşadar, care, prin slujba cîrmuirii pe care am luat-o asupra noastră, sîntem datori a măsura şi a cumpăni vrednicia fiecăruia, şi sîntem ţinuţi a da fiecăruia răsplăţi şi daruri cu mîna darnică, după măsura destoiniciei sale, pentru ca, după pilda lui, şi alţii să se îmbie mai fierbinte spre slujbele credinţei, ţinînd seama de cererile lor, care sînt în deplină glăsuire cu dreptatea, ne-am adus aminte de strălucitele dovezi de credinţă şi de aleasa vrednicie a slujbelor, pe care numitul comite Pavel, judele curţii noastre, şi magistrul Laurenţiu, comite de Zarand, fiii lui Simion, ni le-au făcut în chip vrednic de laudă şi cu toată rîvna credinţei în deosebitele noastre războaie, şi norocoase şi nenorocoase, şi mai ales atunci cînd, pornind oastea noastră strînsă prin poruncă regească, am ajuns în nişte ţinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ţinute pe nedrept în Ţara Românească de către Basarab, schismaticul, fiul lui Tihomir, spre marea noastră nesocotire şi a sfintei coroane, acest Basarab, necredinciosul nostru român, mînat de un gînd rău, fără să se teamă şi fără a ţine seama că acei ce încearcă a se împotrivi stăpî-nului lor firesc se vădesc a se împotrivi făţiş rînduielilor dumnezeieşti, nu s-a înfricoşat să ducă la îndeplinire nelegiuirile urzite în taina cugetului său, şi s-a împotrivit maiestăţii noastre ca un răzvrătit şi trădător, cu o cutezătoare îndrăzneală, într-o luptă în care capetele a nu puţini dintre nobilii ţării noastre, ce străluceau prin focul unei credinţe curate, au întîmpinat
www.dacoromanica.ro
51
   primejdia morţii; în care nespusa vărsare a sîngelui lor a dat pe faţă credinţa multora supuşi {şi> din care s-au tras nu puţine robiri, cazne, pieiri şi primejdii pentru neamul unguresc. {Atunci) acel magistru Laurenţiu, grămădind vitejie peste vitejie, s-a luptat bărbăteşte ca un bărbat viteaz şi cavaler neînfricat, iar dovada acestei vitejii a făcut-o roşul sîngelui său vărsat din belşug, căci sub ochii noştri şi ai baronilor regatului nostru a fost rănit la mîna stîngă, fără nădejde de tămăduire. Ce să mai adăugăm? Fără să se teamă nici chiar de primejdia morţii şi de pierderea bunurilor sale, pentru apărarea maiestăţii noastre el a înfruntat chiar luarea în prinsoare.
        {Drept aceea), punînd să se treacă, cuvînt cu cuvînt, în scrisoarea de faţă sus-zisele scrisori, întocmite cu privire la sus-pomenita moşie, numită Praytunpron, şi la drepturile şi folosinţele ei, {scrisori) ce erau fără de răsă-turi, nici tăieturi, şi nevătămate în vreo parte a lor, le încuviinţăm, le consfinţim, şi le întărim cu ocrotirea scrisorii de faţă, ca să aibă putere în veci. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea privile-gială de faţă, întărită cu puterea dublei noastre peceţi noi şi autentice.
        Dat de mîna chibzuitului bărbat, magistrul Thatamer, prepozit al bisericii de Alba, vicecancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul Domnului o mie trei sute treizeci şi doi, în a şasea zi înainte de calendele lui decembrie, în anul domniei noastre de asemenea al treizeci şi doilea. Venerabilii întru Hristos părinţi, domnii: Chanadin, arhiepiscopul de Strigoniu, şi fratele Ladislau, arhiepiscopul de Calocea, iar episcopii: Benedict al bisericii de Cenad, Nicolae de Gy<5r, Grigore de Sfîntul Irineu, Ladislau de P£cs, fratele Petru al Bosniei, Henric de Vesprim, cancelarul curţii doamnei regine, preascumpa noastră soţie, Andrei al Transilvaniei, Mesko de Nitra, Andrei de Oradea, Nicolae de Agria şi Rudolf de Vaţ, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; şi măriţii bărbaţi: Ioan Drugeth, palatinul şi jude al cumanilor, Dumitru, marele nostru vistier, sus-zisul comite Pavel, judele curţii noastre, Toma, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, Mykch, banul întregii Slavonii, Ioan, banul de Macva, comite de Sirmiu, de Vukovo şi de Bodrog, Ioan, fiul lui Babanyk, marele vistier al doamnei regine, Ştefan, marele nostru comis, Dionisie, marele nostru stolnic, Nicolae, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile regatului nostru.
        După Hurmuzaki, 1/1, 624—626.
        Orig., la Arh. Nat. Magh., Dl. 2 733.
        EDIŢII: Latin. Fejir VIII/3, 623-627. Trad. D.I.R., C, veac. XIV, III, 286-288.
        REGEŞTE: GySrffy, 2, 255-256, nr. 15.
   26                                                 1333 ianuarie 2, Vişegrad.
        Nos, Karolus, dei gratia rex Hungarie, significamus tenore presentium quibus expedit universis quod, quia magister Mark, vicecastellanus de Balua-nus, et Thomas, frater suus, filii videlicet Nicolai, filii Bartalei, servienfes magistri Stephani dicti Pagan, fidelis et familiaris castellani magnifici viri, Thome, woyuade Transilvani et comitis de Zonuk, proximi noştri carissimi, item Fagach et Johannes, filii Jacobi, filii iamdicti Bartalei, iobagiones et condiţionării castrenses de Fagach, de comitatu Heweswyuar, in cunctis nostris negotiis et agendis, prosperis et adversis, dubiis fortune casibus se submittendo pro exaltatione noştri honoris, prout ex veridica relatione plurimorum didici-mus, a multis retroactis temporibus omnimodam fidelitatem et fidelia servitia nobis et sacre corone regie incessanter usque modo exhibendo, etiam cum
52
www.dacoromanica.ro
effusionibus sanguinum suorum et proximorum, locis et temporibus opor-tunis 1, studuerunt multipliciter complacere et se reddere utique gratiosos et acceptos, que suo modo fortassis longum esset enarrare. Sed ut de pluribus aliqua pauca memorie posterorum commendemus, in eo presertim quod dum nos, pridem, in partibus Transalpinis contra Bazarab, magnifestum 2 et no-torium nostrum infidelem, simulcum potioribus regni noştri prelatis et baro-nibus ac nobilibus necnon regnicolis nostris pro recuperandis ipsis partibus fuissemus, idemque tamquam vir iniquus et dolo plenus ac nequitia contra particularem gentem nostram agregata3 sibi quadam potentia et societate Olakali, fraudulenter fide sua mediante 4, in quodam loco condenso et obscuro ipsam gentem nostram invasisset, Pethew, filius Stephani, proximus eorun-dem, vicecastellanus dicti Thome voeuade de Chychow, et Petrus, filius dicti Bartalei, pro defensione et augumento noştri honoris et regnicolarum nostrorum virilîter dimicantes in area certaminis, iidem per dictos infideles Olacos fuerunt interemti 5.
      Ideo, pro tot et tantis fidelium obsequiorum gratiosis meritis, ad peti-tionem etiamipsius Thome woyuade, proximi noştri, eosdem Mark etThomam, filios Nicolai, item Fagach et Johannem, filios 6 Jacobi, de predicta conditione ipsorum, scilicet iobagionatu et conditionatu castrensi, de consilio prelatorum et baronum nostrorum eximentes, in cetum7 et numerum liberorum ser-vientium et nobilium regni noştri, regia auctoritate presentium patrocinio, in perpetuum in filios filiorum, cum possessionibus eorundem iusto titulo acquisitis et acquirendis, duximus deputandos, volentes ipsos et quemlibet ipsorum ac posteritates eorum eadem libertatis prerogativa8 qua ceteri nobiles et liberi servientes regni noştri potiuntur et fruuntur promittentes, quod dum nobis presentes fuerint reportate in formam noştri privilegii redigi faciemus.
      Datum in Wyssegrad, in crastino Strennarum, anno domini M°CCC° XXX tertio.
      (Pe verso, sub pecete :> Relatio comitis Pauli cum woyuoda.
      Noi, Carol, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, deoarece magistrul Marcu, vicecastelanul de Unguraş, şi Toma, fratele său, adică fiii lui Nicolae, fiul lui Bartaleu, slujitorii magistrului Ştefan zis Pagan, credinciosul castelan şi slujitorul măritului bărbat Toma, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, ruda noastră prea iubită, precum şi Fagach şi Ioan, fiii lui Iacob, fiul pomenitului Bartaleu, iobagi şi slujitori de cetate din Fagach, din comitatul Hevesujvâr, s-au silit în multe felini să ne fie pe plac şi să se facă în tot chipul binevăzuţi şi preţuiţi în toate treburile şi îndeletnicirile noastre, şi în cde norocoase şi în cele potrivnice, supunîndu-se primejdiilor soartei pentru preamărirea cinstei noastre, aducîndu-ne fără încetare — după cum am aflat din povestea plină de adevăr a multora — şi nouă şi sfintei coroane regeşti, din vremurile de mult trecute şi pînă acum, în multe chipuri, chiar cu vărsarea sîngelui lor şi al rudelor lor, slujbe credincioase şi dovezi de credinţă, în locuri şi timpuri potrivite, care ar fi poate prea lung să le povestim după felul lor; dar ca să încredinţăm amintirii urmaşilor puţine din cele multe şi îndeosebi aceea că, atunci cînd am fost mai demult în Ţara Românească împotriva lui Basarab, văditul şi învederatul necredincios al nostru, dimpreună cu fruntaşii regatului nostru, prelaţi şi baroni, precum şi nobili, cît şi locuitori ai noştri, pentru a redobîndi acele părţi, <şi cînd) pomenitul <Basarab>, ca un bărbat nedrept şi plin de viclenie şi de înşelăciune, adunîn-
7 — Documente — c. 883                                                   53
www.dacoromanica.ro
du-şi împotriva unei părţi osebite de oaste a noastră oareşicare putere şi ceată de români, prin înşelare, călcîndu-şi credinţa sa, a năvălit asupra acestei părţi de oaste a noastră într-un loc strimt şi întunecos, Pethew, fiul lui Ştefan, ruda acestora şi vicecastelanul de Ciceu al zisului Toma voievodul, şi Petru, fiul zisului Bartaleu, luptînd bărbăteşte pe cîmpul de bătaie pentru apărarea şi creşterea cinstei noastre şi a locuitorilor regatului nostru, au fost răpuşi de zişii necredincioşi români.
      Drept aceea, pentru atîtea şi atît de mari vrednicii îndatoritoare ale slujbelor <lor> credincioase, la cererea chiar a voievodului Toma, ruda noastră de aproape, noi, scoţîndu-i pe numiţii Marcu şi Toma, fiii lui Nicolae, precum şi pe Fagach şi Ioan, fiii lui Iacob, din sus-zisa lor stare, anume din iobăgia şi <starea> de slujitori ai cetăţii, cu sfatul prelaţilor şi baronilor noştri, am pus, din puterea <noastră> regească şi prin ocrotirea celor de faţă, să fie socotiţi în ceata şi în numărul slujitorilor liberi şi nobili ai regatului nostru, de-a-pururea întru fiii fiilor lor, împreună cu moşiile lor dobîndite sau ce le vor dobîndi sub un cuvînt îndreptăţit, voind noi ca să se bucure şi să se folosească ei şi oricare dintre ei şi urmaşii lor de aceleaşi privilegii de care se folosesc şi se bucură ceilalţi nobili şi slujitori liberi ai regatului nostru, făgăduind că atunci cînd ni se vor aduce înapoi cele de faţă, vom face să se întocmească în chip de privilegiu.
      Dat la Vişegrad, în ziua de după Anul nou, în anul Domnului o mie trei sute treizeci şi trei.
      (Pe verso sub pecete :> Darea de seamă a comitelui Pavel cu voievodul.
      Arh. Naţ. Magh., Dl. 30 623. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1333.
      Orig. perg., cu pecete rotundă, aplicată pe verso.
      EDIŢII: Latin. Pray, Annal., II, 25—26; Fejer, VIII/3, 679—681; Transilvania, 1871,
      180—181 (sub 31 decembrie 1333); Httrmuzahi, 1/1, 626—627; 176., I, 458 —459. Latin
      şi trad. D.I.R., C, veac XIV, III, 291-292, 573.
      REGEŞTE: Gyorffy, 2, 556 -557, nr. 17.
       1  Corect: opportunis.
       2  Corect: manifestum.
       * Corect: aggregata.
       4  Desigur greşit pentru: mentita.
       5  Corect: interempti.
       6  Cuvint repetat.
       7  Corect: coetum.
       8  Lipseşte: potiri et fini, cerut de context.
27                                              1333 septembrie 19, Vişegrad.
      Elisabeth, dei gracia regina Hungarie, fideli suo comiţi Willermo, comiţi de Sepus et de Wywar, salutem et gratiam.
      Conqueritur nobis nobilis domina, relicta Dema, filii Luca, quod Donch, filius Nicolai, pro eo quod solatio filii sui sit destituta, de possessione sua Bolug vocata, ipsam et suas filias eiecerit minus iuste, cum tamen ipsa domina filium suum vivere asserat in terra Transalpina, quem ipse Donch dicit decessisse ab hac luce.
      Dimisso, igitur, hoc articulo, cum consuetudo requirat, quod nulla viduarum de possessione sui măriţi eiici debeat donec de dotalitiis et filiali quarta sibi ad plenum satisfiat, idcirco fidelităţi vestre precipiendo manda-mus, quatenus prefaţam dominam cum filiabus suis in possessione predicta
54
www.dacoromanica.ro
restitui faciatis, et ipsam in ea manuteneatis, donec sciatur veritas de filii sui morte vel de vita, et de rebus paraphemalibus et filiali quarta ad plenum sibi satisfiat; volumus etiam, quod equatiam suam, per eundem Donch in-debite ablatam, reddi et restitui faciatis, donec de omnibus, scilicet de posses-sionibus et de ipsa equatia, per dominum regem vel per nos decernatur iuris ordine observato.
      Datum in Alto Castro, die dominico proximo ante festum beati Mathei apostoli et evangeliste, anno domini M. CCC. XXX'mo tertio.
      Elisabeta, din mila lui Dumnezeu regina Ungariei, credinciosului său comite Vilhelm, comite de Szepes şi Ujvâr, sănătate şi milostivire.
      Ni se plînge nouă nobila doamnă, văduva lui Dema, fiul lui Luca, precum că Donch, fiul lui Nicolae, a alungat-o pe nedrept de pe moşia sa numită Bolug, pe ea şi pe fiicele sale, pentru că ar fi lipsită de mîngîierea fiului său, cu toate că acea doamnă spune că fiul său trăieşte în Ţara Românească, iar Donch spune că el a murit.
      Aşadar, ţinînd seama de faptul că obiceiul cere ca nici o văduvă să nu poată fi alungată de pe moşia soţului ei pînă ce n-a fost despăgubită pe deplin pentru zestre şi pătrimea cuvenită fiicelor, drept aceea poruncim credinţei voastre să faceţi ca sus-zisa doamnă, cu fiicele ei, să fie pusă din nou în stă-pînirea moşiei pomenite, şi s-o ţineţi pe ea acolo pînă se va afla adevărul, dacă fiul ei e mort ori trăieşte, şi pînă ce va fi despăgubită pe deplin pentru darurile de nuntă şi pătrimea cuvenită fiicelor. Mai voim să faceţi ca herghelia sa, luată pe nedrept de acelaşi Donch, să-i fie dată îndărăt şi înapoiată, pînă se va hotărî, de către rege sau de noi, cu privire la toate acestea, adică la moşii şi la acea herghelie, păzindu-se rînduiala legii.
      Dat la Vişegrad, în duminica dinaintea sărbătorii fericitului apostol şi evanghelist Matei, în anul Domnului o mie trei sute treizeci şi trei.
      După Sztdray, I, 80.
      Orig., perg. la Arh. Naţ. Magh., Dl. 85 227.
      EDIŢII: Trad. D.I.R., C. veac XIV, III, 303-304.
      REGEŞTE: Gyorffy, 2, 557 nr. 18.
28                                                                 1334 iunie 2.
      Karolus rex ad universorum noticiam <...)1 volumus pervenire quod Nicolaus et Johannes, filii Thome, filii Leurenthe de Seguar, ad nostram personaliter accedentes presenciam, nostre maiestati detexerunt querulose, quod cum Johannes, filius Herrici bani magni, nostre maiestatis notorius infidelis, eo tempore quo regnum nostrum Hungarie in aliqua parte depre-dabat et devastabat, prefatum Leurenthe, avum ipsorum, captivasset et captum in caudis equorum trahi fecisset, castrumque eorum suo dominio applicasset, universaque literalia munimenta, super possessionibus et tri-butis in eisdem exigere consuetis confecta, penitus et in toto auferendo aspor-tasset et abstulisset, supplicantes nostram regiam maiestatem ut ipsis de remedio provideremus opportuno, ne tempore nostro in ipsorum iuri-bus periclitarentur; nos enim peticionibus eorumdem Nicolai et Johannis favorabiliter inclinati, considerantesque fidelitatem et fidelium serviciorum merita prefati Thome, patris eorum, quam in expedicione nostra contra Baza-rab, similiter infidelem nostrum, pridem moţa, exhibuit, ubi eciam idem Thomas, diu dimicando, inter alios regnicolas nostros interemtus extitisset,
                                                                                                        53
www.dacoromanica.ro
de nostra regia benignitate, prefatis Nicolao et Johanni ac eorumdem heredibus duo tributa eorum, unum scilicet sub eorumdem castro Seguar, et alium in villa eorum Bylge vocata exigere consueta, damus et donamus, perpetuo et irrevocabiliter possidenda et exigenda, eadem eisdem presentibus confir-mando. In cuius rei memoriam et firmitatem perpetuam, presentes eisdem concessimus literas, dupplicis sigilii noştri novi et autentici appensione com-munitas.
      Datum per manus venerabilis viri magistri Tatameri, Albensis ecclesie prepositi, aule nostre vicecancellarii, dilecti et fidelis noştri, quarto Nonas Junii, anno M° CCCm0 <tricesimo>2 quarto. Venerabilibus in Christo patribus et dominis, Chanadino Strigoniensi, fratre Ladislao Colocensi, aule nostre can-cellario, archiepiscopis, Nicolao Jauriensi, Ladislao Quinqueecclesiensi, Andrea Transilvano et altero Andrea Varadiensi, Ladislao Zagrabiensi, Nicolao Agriensi, Meskone Nitriensi, fratre Rodolpho Vaciensi, fratre Paulo Albensi de Nandor et Jacobo Chanadiensi, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter gubernantibus, Vesprimiensi autem et Syrimiensi ac Boznensi sedibus vacan-tibus. Magnificis baronibus Villermo Drugheth, palatino, comite Scepusiensi et de Uyvar, Demetrio tavemicorum nostrorum, Thoma, woyuoda Transil-uano et comite de Zonuk, comite Paulo, filio Simonis, iudice curie nostre, Mykch, bano tocius Sclavonie, Johanne, bano de Machov, Paulo, magistro tavemicorum domine regine, consortis nostre carissime, Dionisio, dapi-ferorum nostrorum magistris, ac Nicolao, comite Posoniensi, aliisque quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores.
      Carol, regele, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor ... că Nicolae şi Ioan, fiii lui Toma, fiul lui Leurenthe de Seguar, venind ei înşişi înaintea noastră, au arătat maiestăţii noastre şi ni s-au plîns că, deoarece Ioan, fiul marelui ban Henric, cunoscutul necredincios al maiestăţii noastre, pe vremea cînd prăda şi pustia o parte din regatul nostru al Ungariei, a prins pe pomenitul Leurenthe, bunicul lor, şi odată prins a poruncit să fie tîrît de cozile cailor, a luat în stăpînirea sa cetatea lor, şi răpindu-le cu desăvîrşire toate actele doveditoare, întocmite cu privire la moşiile <lor> şi la vămile ce se obişnuiau a se strînge pe acele <moşii>, le-a luat şi le-a dus <cu el>, au rugat pe maiestatea noastră regească să ne îngrijim de ei cu un leac potrivit, ca nu cumva să fie primejduiţi, în vremea noastră, în drepturile lor.
      Iar noi, ascultînd cu bunăvoinţă cererile numiţilor Nicolae şi Ioan, şi ţinînd seamă de credinţa şi de vrednicia credincioaselor slujbe ale pomenitului Toma, tatăl lor, pe care le-a arătat el în expediţia noastră pornită mai demult împotriva lui Basarab, de asemenea necredincios al nostru, cînd între alţi locuitori ai ţării noastre, a fost ucis şi numitul Toma, după ce a luptat mai mult timp, dăm şi dăruim din milostivirea noastră regească pomeniţilor Nicolae şi Ioan şi moştenitorilor lor două vămi ale lor, şi anume una ce se obişnuieşte a se lua Ungă cetatea lor Seguar, şi cealaltă la satul lor numit Bylge, ca să le stăpînească şi să le strîngă, pe veci şi nestrămutat, întărindu-le lor acestea prin scrisoarea de faţă. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, le-am dat scrisoarea de faţă, întărită prin punerea peceţii noastre duble, noi şi autentice.
      Dat de mîna venerabilului bărbat, magistrul Tatamer, prepozitul bisericii de Alba, vicecancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în a patra <zi> înainte de nonele lui iunie, în anul o mie trei sute treizeci şi patru. Venerabilii întru Hristos părinţi Chanadin, arhiepiscopul de Stri-goniu, şi fratele Ladislau, arhiepiscopul de Calocea <şi> cancelar al curţii noastre, Nicolae, episcopul bisericii de Gydr, Ladislau de Păcs, Andrei al
56
www.dacoromanica.ro
Transilvaniei şi celălalt Andrei de Oradea, Ladislau de Zagreb, Nicolae de Agii a, Mesko de Nitra, fratele Rudolf de Vaţ, fraţii Pavel de Belgrad şi Iacob de Cenad, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu, iar scaunele <epis-copilor) de Vesprim, Sirmiu şi Bosnia fiind fără păstor; măriţii baroni Villerm Drugeth, palatinul, comite de Zips şi de Uyvar, Dumitru, marele nostru vistier, Toma, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, corniţele Pavel, fiul lui Simion, judele curţii noastre, Mych, banul întregii Slavonii, Ioan, banul de Mafiva, Pavel, marele vistier al doamnei regine, preascumpa noastră soţie, Dionisie, marele nostru stolnic, şi Nicolae, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile regatului nostru.
      După Hurmuzahi, 1/1, 628—629.
      Orig., perg.; pecetea atîrnată de un şnur roşu s-a pierdut; la Arh. Nat. Magh., Dl. 40 668.
      EDIŢII: Latin. Cod. Andeg., III, 78-79; Trad. D.I.R., C, veac XIV, III, 322-323.
      REGEŞTE: GydrJJy, 2. 557-558 nr. 20.
        1 Lacună în textul latin publicat.
        2 Lipseşte in original, întregit pe baza contextului.
29                          1335 mai 19 (quarto ăecimo Kalenăas lunii).
      <Carol Robert, regele Ungariei, întăreşte cu cea de-a treia pecete a sa patru acte privind drepturile magistrului Toma, castelanul de Chokakw, asupra moşiilor Chente şi Pordan, din comitatul Bodrog, ca răsplată a slujbelor credincioase aduse regalităţii în mai multe ocazii, printre care:>
      ... consideratione specialis et perpetue memorie commendabilis serviţii dicti magistri Thome, quod nobis in terra Transalpina, ubi per Bazarab Olacum et filios eius, dictam terram nostram Transalpinam in preiudicium sacri diadematis regii et noştri infideliter detinentes, nobis et nobile genţi nostre, ibidem nobiscum habite, hostilis insultus semel et secundo in qui-busdam locis districtis et silvosis, indaginibusque firmis et stipatis sevissime obviavit, semper iuxta latus nostrum, zelo sincere fidelitatis pre cunctis existendo et inter cetera sue strenuitatis studia, quotiens equm 1 nostrum sub nos habitum cespitari et fatigari cemebat, equm 1 suum totiens subtus nos, si necesse fuisset, dare volens, et in indubitate morţiş periculo pro nobis pedes remanere non formidans, exhibuit laudabiliter et impendit ...
      .. spre cinstea slujbei deosebite şi vrednice de o veşnică amintire a numitului magistru Toma, pe care ne-a făcut-o în Ţara Românească, unde atacul duşmănos pornit cu cruzime, în nişte locuri strimte şi păduroase, împrejmuite de întărituri puternice, o dată şi a doua oară <împotriva> noastră şi a puternicei noastre oştiri, pe care o aveam acolo cu noi, de către Basarab românul şi fiii lui, care ţineau cu necredinţă numita noastră Ţara Românească, în dauna sfintei coroane regeşti şi a noastră, <Toma> stînd mereu alături de noi şi fiind înaintea tuturor prin rîvna sincerei credinţe, ne-a făcut şi ne-a adus <slujbe> în chip vrednic de laudă, şi printre celelalte dovezi ale sîrguinţei sale, ori de cîte ori vedea că se poticneşte sau că se oboseşte calul, pe care-1 călăream, tot de atîtea ori voia să ne dea calul său spre a-1 călări, dacă ar fi fost nevoie, nedîndu-se înapoi de a rămîne pe jos pentru noi, în primejdia unei morţi neîndoioase ...
www.dacoromanica.ro
57
       După GySrffy, 2. 559, nr. 25.
       Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 21 octombrie 1334, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 58 535.
       EDIŢII: Latin. Fejer, IX/2; 307-310; Hurmuzahi, 1/2, 34 -36.
       1 Astfel în transumpt.
30                                               1336 <după noiembrie 11).
      <Carol Robert, regele Ungariei, confirmă, la cererea lui Thatamer, prepozitul de Alba şi vicecancelar regal, precum şi a fraţilor săi, Bako şi Ştefan, actul comitelui Pavel, judele curţii regale, din 11 noiembrie 13361, cu privire la stăpînirea moşiei Ryunuk, drept răsplată pentru slujbele lor; între altele, este menţionată participarea lui Bako la expediţia din Ţara Românească :>
      ... ac etiam sinceris famulatibus prenominati Bakonis, fratris sui, quibus idem a sue pueritie tempore curiam nostram sequendo et in eadem circa nostros fideles et dilectos indesinenter commorando et conversando ac in cunctis nostris et regni noştri expeditionibus, necnon etiam, ad loca diversa, in deferendis nostris specialibus legationibus, se et sua fortune casibus expo-nendo, specialiter dum nos cum tota gentis nostre potentia terram Trans-alpinam visitassemus, idem, ex mandato magnifici viri Thome, woywode Transsilvani, domini sui, post nos et ipsum dominum suum, in occultis legationibus et factis cum paucis personis hominum sua sagaci industria se ab adversariis mirabili occasione et excusatione a morţiş periculo defensando et pariter expediendo properavit, et recte sub castro Argyas nos adiunxit, ubi nobis cum toto exercitu de eius fortuitu adventu ammirantibus in servitiis sibi iniunctis et per eum assumptis commendabiliter se expedivit, unde tamen posthec in reversione sine gravi vulneris susceptione vix evasit, se etiam prenimia sui cruoris effusione et forti dimicatione, successu temporum, unius dextri oculi lumine postmodum extitit privatus pariter et orbatus, studuit complacere et se reddere utique gratiosum et acceptum, recordatis et in memoriam nostre maiestatis revocatis...
      ... maiestatea noastră reamintindu-ne şi aducîndu-ne din nou în minte credincioasele slujbe ale sus-numitului său frate Bako, prin care acesta s-a străduit să ne fie pe plac şi să ne mulţumească în tot chipul, urmînd încă din vremea copilăriei curtea noastră, şi stînd şi trăind neîncetat în ea, alături de credincioşii şi iubiţii noştri, primejduindu-şi viaţa şi bunurile în cumpăna soartei în toate expediţiile noastre şi ale regatului nostru, precum şi cu prilejul îndeplinirii osebitelor noastre solii în felurite locuri, mai ales atunci cînd am cercetat cu toată puterea oastei noastre Ţara Românească, şi <cînd> el, din porunca măritului bărbat Toma, voievodul Transilvaniei, stăpînul său, s-a grăbit după noi şi după stăpînul său, cu puţini oameni, în nişte solii şi treburi tainice, apărîndu-se de duşmani şi de primejdia morţii prin iscusinţa sa isteaţa şi mîntuindu-se printr-un noroc şi o întîmplare vrednică de mirare, şi ne-a ajuns tocmai sub cetatea Argeş, unde noi şi întreaga noastră oaste am rămas uimiţi de sosirea lui neaşteptată şi unde şi-a îndeplinit în chip vrednic de laudă însărcinările ce i-au fost date şi pe care şi le-a luat asupra sa. Totuşi, după acestea, la întoarcerea sa de acolo, nu a scăpat fără a se alege cu o rană grea, iar de pe urma marii pierderi de sînge şi a crîncenei lupte, el a pierdut cu timpul lumina ochiului drept ...
58
www.dacoromanica.ro
       Regest după Cod. Andeg., III, 290—298 (sub 24 octombrie 1336).
       Orig., perg., cu fragmente de pecete atîrnată, la Arh. Naţ. Magh. Dl. 94 069. EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, 1/1, 645—647 (fragmentar).
       REGEŞTE: D.I.R., C., III, 398-399; Gydrffy, 2, 560-561 (sub 17 octombrie 1336).
       1       Deoarece documentul transcris are această dată, rezultă că în datarea cadrului s-a trecut greşit luna noiembrie (sexto decimo Kalendas Novembris), în loc de decembrie, în care caz data documentului de faţă ar fi 16 noiembrie 1336.
31                                        <1344—1350) august 27, Severin.
      Magister Nicolaus, prothonotarius domini Stephani voyvode, frater vester.
      Noveritis, nos, deo auxiliante, clare ac suspicate1 perfrui sanitate, quam etiam a vobis audire desideramus affectanter. Rogamus vos presentibus diligenter, quatenus cum negotio nostro inibi habito, utputa curia, frugibus, maxime fenis, ceterisque sustentationibus domus nostre, eo quod in nimio servitio domini noştri regis nune sumus, sollicitam curam habere studeatis. Ceterum petimus vos, magister Stephane, socer noster karissime, ut cum constructione curie nostre predicte diligenţi procuratione mediante curam habeatis; presertim, frater noster mitissime, in premissis omnibus nostris negotiis iobagionibus nostris nihil parcere debetis, dicendo ipsis de nostris fatigationibus, quomodo quiescere nequaquam valemus. Preterea, dicatis et committatis Andree dicto Bese ac Nicolao de Zuchak, familiaribus nostris, ut quid boni vel iuvaminis erga domum Gregorii, nobiscum in negotio domini regis adherentis, facere possint, faciant sicut nobis, incessanter, de suis pecoribus vendendo arare faciant.
      Datum in Zeurino, quarto die festi bea ti Bartholomei apostoli.
      <Pfi verso :> Magistris Stephano, socero, ac Ladislai, fratri, neenon universis iobagionibus suis reverendis, presententur.
      Magistrul Nicolae, protonotarul domnului Ştefan voievodul, fratele vostru.
      Aflaţi limpede şi neîndoios că noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne bucurăm de sănătate, ceea ce dorim din toată inima să auzim şi despre voi. Vă rugăm stăruitor, prin scrisoarea de faţă, să vă siliţi să aveţi mare grijă de treburile noastre de acolo, adică de curtea, de roadele şi mai ales de finanţele şi de celelalte privitoare la îndestularea casei noastre, deoarece noi sîntem acum peste măsură prinşi cu slujba domnului nostru regele. Mai departe, vă rugăm, magistre Ştefan, preaiubitul nostru socru, să aveţi grijă cu rîvnă sîrguitoare de zidirea curţii noastre mai sus pomenite. Mai ales tu, preabunul nostru frate, în toate treburile noastre de mai sus, nu trebuie să cruţi nimic, arătîn-du-le iobagilor noştri ostenelile noastre şi cum niciodată nu putem afla răgaz de odihnă. Pe lîngă aceasta, să spuneţi şi să împărtăşiţi lui Andrei zis Besa şi lui Nicolae de Suceag, oamenii noştri de aproape, că tot binele şi ajutorul ce-1 pot face pentru casa lui Grigore, care se găseşte împreună cu noi în slujba domnului <nostru> regele, să-l facă neîncetat, întocmai ca şi nouă, vînzînd din vitele sale şi îngrijindu-se de arat.
      Dat la Severin, în a patra zi după sărbătoarea fericitului apostol Bar-tolomeu.
      <Pfi verso.) Să fie înfăţişată vrednicilor de cinstire magiştri, Ştefan, socrul, şi lui Ladislau, fratele, precum şi tuturor iobagilor săi.
59
www.dacoromanica.ro
       După D.I.R., C, veac. XIV, IV, 630-631.
       Orig. hirtie, la Arh. Naţ. Magh.
       Datat după anii de voievodat ai lui Ştefan Lackfi: 1344 — 1330. EDIŢII: Latin. Teleki, I, 75 (sub <1344 —1351> august 27). Trad. D.I.R., C, veac. XIV, IV, 209-210.
        1  Corect: auspicate.
32                                               1345 octombrie 17, Avignon.
      Clemens episcopus etc., carissimo in Christo filio, Ludovico, regi Ungarie illustri, salutem etc.
      Dudum prelato letis in domino relatibus ad noştri apostolatus auditum, quod Olachi Romani commorantes in partibus Ungarie Transsilvanis, Ultral-pinis et Sirmiis iile, qui omnem hominem in hune mundum venientem illu-minat, sic mentes eorum sue infusione gratie illustravit, quod ipsorum aliqui iam viam veritatis agnoverunt, per susceptionem fidei catholice, per quam ianua regni celestis credentibus aperitur, fermento scismatis et aliis erroribus, quibus humane salutis emulus obsessa corda ipsorum tenuerat, excusso a se penitus et abiecto, et nonnulli alii supeme claritatis irradiati fulgore, se dis-ponebant ad idem, nos, qui illius vices, quamvis meritis insufficientibus, gerimus in terris, qui omnes querit salvos fieri et neminem vuit perire, de salute Olachorum ipsorum et dilatatione fidei orthodoxe solliciti et iocundi, diversas opportunas litteras nostras patentes et clausas tam tibi, filii carissime, ac carissime in Christo filie nostre Elisabeth, regine Ungarie, illustri genitrici tue, quam venerabili fratri nostro..1 episcopo Waradiensi, neenon nobilibus viris, Alexandro Bassarati et aliis, tam nobilibus quam popularibus Olachis Romanis, Nicolao principi de Remecha, Ladislao, voyuade de Bivinis, Sanislao de Sypprach, Aprozye, voyuade de Zopus, et Nicolao, voyuode de Auginas, neenon fratribus ordinis minorum in partibus illis commorantibus dirigendas providimus, et per dilectos filios, Franciscum de Castro Plebis et Bonifilium de Cesena, fratres predicti ordinis, destinandas, quarum tenores litterarum continet cedula presentibus interclusa.
      Cum autem, sicut intelleximus, tu, fiii carissime, habens litteras supra-dictas suspectas, eas ab eisdem fratribus capi feceris et mandaveris, quousque certificareris an essent vere littere, reţineri, nos, volentes celsitudinem tuam regiam effici super hiis certiorem, tenore presentium attestamur quod eedem littere, quarum, ut prefertur, tenores in eadem cedula seu catemo papireo incluso presentibus continentur, vere sunt, et a nobis de nostra certa scientia emanarunt; ideoque excellentiam rogamus regiam et in domino attentius exhortamur quatenus litteras ipsas restitui faciens fratribus antedictis, ut suum felicem et debitum sortiantur effectum, tamquam princeps devotus et catholicus, zeloque fervens eiusdem fidei, partes tue sollicitudinis operosis affectibus interponas.
      Datum Avinione, XVI Kalendas Novembris, pontificatus noştri anno quarto.
      Clement episcopul etc., preaiubitului întru Hristos fiu Ludovic, ilustrul rege al Ungariei, mîntuire etc.
      Cum de o bucată de vreme a ajuns la auzul nostru <de păstor al scaunului) apostolic, din dări de seamă îmbucurătoare întru Domnul, <vestea> că acela, care luminează <cu lumina sa) pe tot omul ce vine în această lume,
60
www.dacoromanica.ro
a luminat prin revărsarea harului său într-atîta mintea românilor ce locuiesc în părţile Transilvaniei, ale Ţării Româneşti şi în cele ale Sirmiului din Ungaria, încît unii dintre ei au şi ajuns să cunoască drumul adevărului, prin îmbrăţişarea credinţei catolice — prin care se deschide celor credincioşi poarta împărăţiei cereşti — scuturînd şi lepădînd de la ei cu totul sămînţa schismei şi celelalte rătăciri cu care duşmanul mînturii omeneşti ţinuse impresurate inimile lor, iar alţii dintre dînşii, pătrunşi de strălucirea luminii de sus, se‘ pregăteau <să facă) acelaşi lucru; noi, care — deşi cu vrednicie neîndestulătoare — ţinem pe pămînt locul aceluia care caută ca toţi să se mîntuie şi care vrea ca nimeni să nu piară, îngrijindu-ne de mîntuirea românilor şi bucuroşi de lăţirea credinţei catolice, am luat măsuri să se îndrepte felurite scrisori de ale noastre potrivite <acestui scop), fie deschise fie închise, atît către tine fiule prea iubit, cît şi către preascumpa noastră fiica întru Hristos, Elisabeta, regina Ungariei, ilustra ta mamă, precum şi vrednicului de cinstire frate al nostru, Dumitru, episcopul de Oradea, precum şi către nobilii bărbaţi, Alexandru al lui Basarab şi către alţi români, atît nobili, cît şi oameni de rînd, <şi anume) către Nicolae, mai marele de Remetea 2, către Ladislau, voievodul de Bivinis 3, către Stansilau de Sypprach 4, către Aprozye, voievodul de Zopus 8 şi Nicolae, voievodul de Auginas 8, precum şi către fraţii din ordinul minoriţilor aşezaţi pe acele meleaguri, şi să se trimită prin iubiţii fii, Francisc de Castro Plebis şi Bonifilius de Cesena, din ordinul sus-pomenit, <scrisorile> al căror cuprins se află în însemnarea alăturată.
    Deoarece însă, după cum am înţeles, tu, fiule preaiubit, prinzînd bănuială cu privire la sus-numitele scrisori, ai pus să fie luate de la acei fraţi şi ai poruncit să fie oprite, pînă ce te vei încredinţa că sînt adevărate, noi, voind ca să lămurim înălţimea ta regească în privinţa lor, adeverim prin cuprinsul celor de faţă că acele scrisori, al căror cuprins e trecut, după cum se spune mai sus, în însemnarea sau caietul de hîrtie alăturat scrisorii de faţă, sînt adevărate şi au fost date de noi, cu buna noastră ştiinţă. De aceea, rugăm înălţimea ta regească şi o îndemnăm stăruitor întru Domnul ca, poruncind să li se înapoieze acelor fraţi scrisorile amintite, tu, ca un principe cucernic şi catolic, înflăcărat de rîvna credinţei, să mijloceşti prin silinţa grijei tale ca ele să-şi poată avea cuvenita şi fericita lor urmare.
       Dat la Avignon, în a şaisprezecea zi înainte de calendele lui noiembrie, în anul al patrulea al păstoririi noastre.
       Arh. Vat., Reg. Vat., 139, fol. 130 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1345.
       Orig.
       EDIŢII: Latin. Theiner, I, 691; Hurmuzaki, 1/1, 697—698; Tăutu, IX, 100—102. Latin
       şi trad.D.I.R., C, veac XIV, IV, 266-267, 643.
       REGEŞTE: Documenta Valachorum, 106 — 107. 1
       1 Demetrio, cf. D.I.R., C, veac XIV, IV, 269, nr. 376.
       ! Fiind mai multe localităţi cu acest nume in Transilvania, Maramureş, Banat şi Sirmiu, identificarea e nesigură.
       * Probabil Beiuş.
       4-8 Localităţi neidentificabile, Numele de Sanislaus, alături de cel de Aprozye (la nominativ fără îndoială: Aprozya) aminteşte pe Stan (Sanislaus — Stanislaus) de Zarwazow (Sarasău) şi pe Aprusa, ambii din Maramureş (cf. doc. din 28 decembrie 1345, D.I.R. C, veac XIV, IV, 281), fără să se poată stabili o legătură sigură între aceste două personaje şi cele din actul de faţă.
www.dacoromanica.ro
61
33
                                                                           1346 aprilie 9, Vişegrad.
      Nos, Lodovicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presentium significamus quibus expedit universis quod Myk Olacus, filius Stanislai, filii Borzan, in sua, Negh, Mayn et Raad, fratrum suorum, personis, ad nostre maiestatis presentiam accedendo, exhibuit nobis quoddam privi-legium domini Karoli, olim incliti regis Hungarie, patris noştri karissimi bone memorie, cum sigillo suo mediocri, in partibus Transalpinis casu deperdito, consignatum, collationem cuiusdam terre Zurduky vocate continens, cuius tenor talis est: (Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 22 septembrie 1326 — D.I.R., C, veac XIV, II, 381—382), petens nos, sua et dicto-rum fratrum suorum in perscnis, humiliter et devote, ut ipsum privilegium paternum, collationem diete possessicnis exprimens, acceptare et de benignitate regia ipsis dignaremur confirmare.
      Nos, itaque, petiticnibus eorundem inclinati, pretactum privilegium patris noştri, de verbo in verbum presentibus insertum, acceptamus et eatenus, quatenus ipsum rite et legitime super prefaţa possessionaria collatione existit emanatum, confirmamus ipsis et eorum successoribus, presentium patro-cinio mediante. Quendam autem articulum, in pretacto privilegio paterno, scilicet de exemptione, obscure positum, clarius specificamus ita, ut iidem Myk et fratres sui et ipsorum heredes, ad instar aliorum nobilium regni noştri, iudicio et iurisdictioni nostre regali, neenon aliorum iudicum ordinariorum regni debeant et teneantur subiacere. Presentes autem in formam noştri privilegii redigi faciemus, dum nobis fuerint reportate.
      Datum in Wyssegrad, in dominica Ramispalmarum, anno domini M° CCO° XLm0 sexto.
      (Pe verso, sub pecete :> Relatio Stephani woyuode.
      Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul scrisorii de faţă, dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, venind înaintea maiestăţii noastre Micu Românul, fiul lui Stanislau, fiul lui Bîrsan, în numele său şi al fraţilor săi Neag, Manea şi Radu, ne-a înfăţişat un privilegiu al domnului Carol, strălucitul rege de odinioară al Ungariei, tatăl nostru preaiubit de bună pomenire, întărit cu pecetea sa mijlocie, pierdută din întîmplare în Ţara Românească, cuprinzînd dania unui pămînt numit Strîmtura <şi> avînd următorul cuprins: (Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 22 septembrie 1326 — D.I.R., C, veac XIV, II, 197—198}, rugîndu-ne smerit şi supus, în numele său şi al fraţilor săi, să binevoim a primi acel privilegiu al tatălui nostru, care arată dania zisei moşii, şi a-1 întări din bunătatea regească.
      Noi, aşadar, înduplecaţi de rugăminţile lor, primim sus-zisul privilegiu al tatălui nostru, trecut cuvînt cu cuvînt în cartea de faţă, şi-l întărim lor şi urmaşilor lor, prin ocrotirea scrisorii de faţă, într-atît, întrucît a fost dat după rînduială şi după lege cu privire la pomenita danie de moşie. De asemenea, desluşim mai limpede partea privitoare la scutire, care în sus-zisul privilegiu al tatălui nostru se arată nelămurită, în aşa fel că acel Micu şi fraţii săi şi moştenitorii lor vor trebui şi vor fi datori să se supună, ca şi ceilalţi nobili ai ţării noastre, judecăţii noastre regeşti şi scaunului nostru de judecată, precum şi celorlalţi judecători obişnuiţi ai regatului. Iar atunci cînd scrisoarea de faţă ne va fi înapoiată, vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu al nostru.
62
www.dacoromanica.ro
       Dat la Vişegrad, în duminica Floriilor, în anul Domnului o mie trei sute patruzeci şi şase.
       (Pe verso, sub pecete :> Darea de seamă a voievodului Ştefan.
       După D.I.R., C, veac XIV, IV, 652.
       Orig., perg., cu unele fragmente de pecete, aplicată pe verso. Pină în anul 1944, documentul se păstra în Arhiva din Gydmrâ a familiei Teleki, Elench. XX, fasc. 1, nr. 3. Transumpt în actul conventului din Lelez, din 13 aprilie 1346, ibidem, nr. 4 (Mihdlyi, 22 -23, D.I.R., C, veac XIV, IV, 297 -298).
       EDIŢII: Latin. Mihdlyi, 21-22 (sub 6 aprilie 1346). Trad. D.I.R., C, veac. XIV, IV, 296-297.
       REGEŞTE: Ivdnyi, 80, nr. 32; Documenta Valachorum, 108, nr. 75.
34                                                 1347 martie 29, Avignon.
      Clemens episcopus etc., venerabili fratri ..1, archiepiscopo Colocensi, salutem etc.
      Licet ex suscepto a nobis apostolatus officio menti nostre instanter immineat vigilantia studiosa, ut de ecclesiarum honoribus et profectibus sollicite cogitemus, et ut in illis exsultent exhibeamus, quatenus nobis dig-natio celestis indulget, opem et operam efficaces. Est tamen insitum cordi nostro, ut ipsis ecclesiis earumque populis presertim in orbis terre Christiane culture ignaris partibus finitimis constitutis, ut illuceat in eis splendor evan-gelice veritatis, necnon ecclesie ipse in suis bonis et iuribus, iam prostratis, salutis et prosperitatis, dextera domini faciente virtutem, felicia iuvamenta 2 recipiant, apostolice cooperationis presidium impendamus, que, prout fida spes suggerit, possint verisimiliter provenire, si ecclesie tales committantur regende ac etiam gubernande personis religione probatis et virtutum titulis insignitis.
      Nuper, siquidem, ad audientiam nostram carissimorum in Christo filio-rum nostrorum Ludovici, regis, ac3 Elizabeth, regine Ungarie, illustrium, relatio fidedigna perduxit quod episcopatus Milchouensis, in regno Ungarie, in finibus videlicet Tartarorum, ex institutione ordinatus antiqua, a tempore, quo dicti Tartari potenter dictum regnum seu partes Ungaras, proh dolor, intraverunt, fuit per eos ferales et sevos omnino destructus et ecclesia ipsius episcopatus funditus extirpata, exstinctis et defunctis successivis deinde temporibus canonicis ecclesie antedicte ac in exstirpatione et destructione huiusmodi usque ad hec tempora episcopatus ipse prostratus exstitit et existit, possessionibus, bonis et iuribus episcopatus et ecclesie predictorum ab potentibus illarum partium occupatis, quodque per dilectum filium Thomam de Nympti, lectorem ordinis heremitarum sancti Augustini, quem vita, mori-bus, scientia, fidelitate et experientia fore ad id aptum, relatio perhibet supradicta, si de eo per clementiam sedis apostolice ecclesie provideatur prefate, prout devota spes suggerit et nobis ex relatione innotuit prelibata, sub favoris presidio dictorunr regis et regine, nobis pro dicto Thoma, eorum dilecto capellano, in hac parte humiliter supplicantium, predictus episcopatus ad statum pristinum reducetur ac recuperabuntur, possessiones, bona et iura superius nominata.
      Nos, igitur, ut tanti boni copia ex persona ipsius Thome cum gratie celestis augmento provenire valeat, plenius4 et devotionis4 affectibus cu-pientes, gerentes quoque de tue sinceritate fidei fiduciam in domino specialem,
www.dacoromanica.ro
63
huiusmodi supplicationibus inclinati, fratemitati tue per apostolica scripta committimus et mandamus quatenus, si est ita de dicto Thoma auctoritate apostolica ecclesie provideas memorate ac ipsum Thomam eidem ecclesie preficias in episcopum et pastorem, curam et administrationem ipsius sibi, tam in spiritualibus quam in temporalibus, prout illas ab antiquo gesserunt ipsius ecclesie episcopi successive, plenarie committendo. Et subsequenter eidem Thome, si de illo ipsi ecclesie provideris, ascitis et in hoc tibi assistentibus duobus vel tribus antistitibus catholicis, gratiam et communionem pretate sedis habentibus, munus consecrationis impendas, faciens ei a suis subditis obedientiam et reverentiam exhiberi, contradictores per censuram ecclesias-ticam, appellatione postposita, compescendo, recepturus ab eo postmodum, nostre et ecclesie Romane nomine, fidelitatis debite solitum iuramentum, iuxta formam, quam sub bulla nostra mittimus interclusam. Formam autem iuramenti, quod idemThomas, si de illo eidem ecclesie Milchouensi, ut prefertur, provideris, prestabit, nobis de verbo ad verbum per patentes litteras, harum seriem continentes, eiusdem Thome sigillo signatas, studeas per proprium nuncium quantocius destinare.
      Datum Avinione, IV Kalendas Aprilis, anno quinto.
      Clement episcopul etc., venerabilului frate Ştefan, arhiepiscopul de Calocea, mîntuire etc.
      Deşi din (datoria) slujbei de păstor al scaunului apostolic, ce am luat asupra noastră, stăruie în sufletul nostru o grijă neadormită ca să ne gîndim la cinstea şi propăşirea (tuturor) bisericilor, şi să dăm munca şi ajutorul nostru izbînditor, după cît ne îngăduie milostivirea cerească, ca să se bucure de ele 6, este totuşi împlîntată în inima noastră (dorinţa) să dăm sprijinul ajutorului apostolic mai ales acelor biserici şi noroadelor lor ce sînt aşezate în (acele) părţi ale pămîntului, vecine cu cele neştiutoare de învăţătura creştină, pentru ca să strălucească asupra lor lumina adevărului Evangheliei, şi aceste biserici să primească uşurarea fericită a mîntuirii şi a propăşirii în bunurile şi în drepturile (lor), acum călcate în picioare, dreapta Domnului fiindu-le puterea; ceea ce ar putea să se întîmple de bună seamă, după cum ne îndeamnă o nădejde statornică, dacă aceste biserici s-ar încredinţa îndrumării şi chiar cîrmuirii unor feţe încercate în credinţă şi însemnate cu podoabele virtuţilor.
      în adevăr, a ajuns de curînd la auzul nostru mărturia vrednică de credinţă a preaiubiţilor întru Hristos fii ai noştri, iluştrii Ludovic, regele, şi Elisabeta, regina Ungariei, precum că episcopia de MUcov, întemeiată în ţara Ungariei, anume la hotarele tătarilor, printr-o ctitorie străveche, a fost cu desăvîrşire nimicită de aceşti oameni crunţi şi sălbatici încă din timpul cînd zişii tătari au năvălit, vai, cu silnicie în acea ţară sau în părţile Ungariei şi biserica acestei episcopii a fost nimicită din temelie, stingîndu-se apoi şi murind, în vremile care au urmat, canonicii bisericii pomenite, iar numita episcopie a rămas năruită la pămînt, în această (stare de) nimicire şi năruire, pînă în vremurile de azi, şi se află cu moşiile, bunurile şi drepturile episcopiei şi bisericii sus-zise cotropite de puternicii din acele părţi, şi că, după cum ne îndeamnă o nădejde cucernică şi după cum ni s-a făcut cunoscut prin zisa mărturie, sus-numita episcopie va fi readusă la starea dinainte, iar moşiile, bunurile şi drepturile pomenite mai sus se vor redobîndi prin iubitul fiu Toma de Mintiu, lectorul ordinului eremiţilor sfîntului Augustin, despre care sus-zisa mărturie spune că, prin viaţa, purtarea, învăţătura, credinţa şi iscusinţa sa, ar fi potrivit la aceasta, dacă ar fi numit la biserica sus-pomenită, prin îndurarea
64
www.dacoromanica.ro
scaunului apostolic, sub scutul oblăduirii zişilor rege şi regină, ce ne roagă cu smerenie în această privinţă pentru zisul Toma, iubitul lor capelan.
      Noi, aşadar, dorind din tot sufletul şi cu totul ca să se poată ivi atîta belşug de bine de pe urma acestui Toma, cu sporirea harului dumnezeiesc, şi avînd osebită încredere întru domnul în credinţa ta adevărată şi dînd ascultare acestor rugăminţi, te însărcinăm şi poruncim frăţiei tale, prin scrisoare apostolică, dacă lucrurile stau astfel, să-l numeşti, din împuternicire apostolică, pe zisul Toma la biserica pomenită şi să-l pui pe acest Toma în fruntea numitei biserici, ca episcop şi păstor, încredinţinîndu-i pe de-a întregul purtarea de grijă şi cîrmuirea acesteia, atît în cele duhovniceşti, cît şi în cele lumeşti, după cum le-au avut din vechime, unii după alţii, episcopii acestei biserici. Şi după aceea, dacă îl vei fi numit pe el la biserica aceea — chemînd la tine şi fiind ajutat într-aceasta de doi sau trei episcopi catolici, care au harul şi împărtăşirea sus-zisului scaun apostolic — să-i dai acestui Toma darul sfinţirii, punînd să i se arate de către supuşi ascultare şi cinstire, înfrînînd pe împotrivitori prin pedeapsă bisericească, fără drept de apel, <şi> urmînd a primi de la el, după aceea, în numele nostru şi al bisericii romane, jurămîntul obişnuit de credinţă datorată, potrivit cu înscrisul pe care ţi-1 trimitem închis sub pecetea noastră. Iar cuprinsul jurămîntului pe care-1 va rosti acest Toma, dacă-1 vei numi la acea biserică de Milcov, după cum se spune mai sus, să te sileşti a ni-1 împărtăşi cît mai curînd prin trimisul tău anume, printr-o scrisoare deschisă, cuprinzînd cuvînt cu cuvînt desfăşurarea celor <de mai sus), şi însemnată cu pecetea acestui Toma.
      Dat la Avignon, în a patra zi înainte de calendele lui aprilie, în anul al cincilea.
      După Ub., II, 39-40.
      Orig., la Arh. Vat., Reg. Aven., 88, fol. 435 v, ep. 600; Reg. Vat. 176, fol. 240. r, ep.
      598.
      EDIŢII: Latin. Theiner, I, 737—738; Hurmuzaki, 1/2, 4—5; Tăutu, IX, 188 — 190.
      Trad. D.I.R., C, veac XIV, IV, 345 -346.
       1 Slephano.
       * La Theiner şi Tăutu: incrementa.
       4 Tot acolo: et.
       4  La Tăutu, corect: plenis et devotis.
       5  Adică de cinste şi propăşire.
35                                                               1347 iunie 30.
      <Ludovic I, regele Ungariei, transcriind actul său din 13 ianuarie 1343, aminteşte meritele lui Ştefan Lackfi, voievodul Transilvaniei, în expediţia din Ţara Românească, din anul 1330:)
      ... sane, cum prelibatus genitor noster ad recuperandas regni sui partes Transalpinas cum valido suo exercitu accedendo, ante castrum Argyas castra metatus fuisset, idem Stephanus, nune woyvoda, tune magister agasonum et maior exercitus patris noştri existens, consuete fidelitatis fervore semper lateri eiusdem patris noştri adherens, sex ex infidelibus scismaticis, fideles homines patris noştri infestantibus, captivando adduxit patri nostro, quam-plures interficiendo ex eisdem; posthec, dum idem pater noster de ipsis parti-bus Transalpis 1 rediret, eundem, per dei clementiam, idem Stephanus, nune woyvoda, ab insidiis ipsorum infidelium precavendo, ubique liberatum reduxit sanum et incolumem absque lesione aliquali, et ibi, sub ipso Stephano woywoda 1 valde bonus equs 1 extitit interfectus ...
www.dacoromanica.ro
65
       ... într-adevăr, pe cînd pomenitul tată al nostru, venind cu puternica sa oaste pentru a redobîndi <pe seama) regatului său părţile din Ţara Românească, şi-a aşezat tabăra în faţa cetăţii Argeş, acelaşi Ştefan, acum voievod, atunci fiind mare comis şi comandant al oştirii tatălui nostru, cu zelul obişnuitei credinţe fiind mereu în preajma tatălui nostru, prinzînd şase dintre necredincioşii schismatici, care i-au atacat pe oamenii credincioşi tatălui nostru, i-a adus tatălui nostru, iar pe cei mai mulţi dintre aceştia i-a ucis; după acestea, în timp ce acelaşi tată al nostru se întorcea din acele părţi ale Ţării Româneşti, acelaşi Ştefan, acum voievod, ferindu-1, prin îndurarea lui Dumnezeu, de cursele aceloraşi necredincioşi, şi pe cînd îl aducea liber, sănătos şi teafăr, fără nici o rană, acolo sub acelaşi voievod Ştefan a fost ucis un foarte bun cal...
       După. GySrJjy, 2, 561, nr. 30.
       Orig. la Arh. Naţ. Magh., Dl. 3 553.
       EDIŢII: Latin. Nagy Imre, Şopron vânnegye tOrleneie.Okleveltar,!, Şopron, 1889, 196—201.
       REGEŞTE: Pray, Specimen, I, 420-421; Kaicna, VIII, 642 -643; D.I.R., C. veac
       XIV, IV, 327 nr. 480 (sub 1347).
       1 Astfel în orig.
36                                                 1351 martie 30, <Alba Iulia).
      Nos, capitulum ecclesie Transsiluane, damus pro memoria quod nobiles viri, Ladislaus et Mychael, filii Johannis, filii Petri de Peturfolua, pro se ac Petro, fratre eorum, ad noştri accedentes presenciam, nobis dixerunt protes-tando quod ipsis in puerili etate existentibus, eo tempore quo dominus rex Karolus, pie recordacionis, ad partes Transalpinas cum suo iverat exercitu, magister Lach, tune temporis comes Siculorum, quondam particulam terre, ad ipsam possessionem eorum Peturfolua pertinentem, per falsas metas poten-cialiter occupasset, ad possessionem Yclod applicando, quam particulam terre nune Paulo dicto Wakuch, famulo suo, contulisset, in preiudicium ipsorum et gravamen. Unde, faciendo protestaciones, prohibuit eundem magistrum Lach ab occupacione et a collacione ipsius particule terre, ac Paulum dictum Wakwch similiter ab occupacione et retencione ac ab ulteriori usu fructuum et quarumlibet utilitatum eiusdem, testimonio presencium coram nobis. Super quo, litteras protestacionales, ne ipsis in postertm pro negligencia imputetur, petierunt emanari, quas nos concessimus communi iusticia suadente.
      Datum in octavis Medii quadragesime, anno domini M° CCCmo Lm<> primo.
      (Pe verso, de aceeaşi mină:') Pro filiis Johannis, filii Petri de Peturfolua, contra magistrum Lach, super quadam particula terre, protestatoria.
      Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, dăm de ştire că nobilii bărbaţi, Ladislau şi Mihail, fiii lui Ioan, fiul lui Petru de Petrisat, venind înaintea noastră, în numele lor şi al lui Petru, fratele lor, ne-au spus făcînd întîmpinare că, pe cînd erau în vîrsta copilăriei, în vremea cînd regele Carol, de cucernică pomenire, plecase cu oastea lui în părţile Ţării Româneşti, magistrul Lach, pe atunci comite al secuilor, a cotropit cu sila, prin semne mincinoase de hotar, o bucată de pămînt ce ţine de moşia lor Petrisat, alipind-o la moşia Iclod, şi că această bucată de pămînt a hărăzit-o acum slujitorului său Pavel zis Wakuch, în dauna şi paguba lor. De aceea, făcînd ei întîmpinare, au oprit
66
www.dacoromanica.ro
înaintea noastră, cu mărturia scrisorii de faţă, pe acel magistru Lach, de la ţinerea prin cotropire şi dăruirea acelei bucăţi de pămînt, şi, de asemenea, pe Pavel zis Wakuch, de la ţinerea prin cotropire şi păstrarea ei, cît şi de la culegerea pe viitor a roadelor şi oricăror altor foloase ale acelui <pămînt>. Cu privire la aceasta, ca să nu li se impute în viitor ca o nepăsare, au cerut să <li> se dea o scrisoare de întîmpinare, pe care noi le-am dat-o, aşa cum cere dreptul obişnuit.
       Dat la octavele Miezului Păresimilor, în anul Domnului o mie trei sute cincizeci şi unu.
       <Pe verso, de aceeaşi mină :> Pentru fiii lui Ioan, fiul lui Petru de Petrisat, împotriva magistrului Lach, scrisoare de întîmpinare cu privire la o bucată de pămînt.
       Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 686. Fotocopie la Inst.'de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351.
       Orig., perg., cu urme de pecete de închidere, aplicată pe verso.
       EDIŢII: Latin. Cod. Andeg. V, 439 (cu omisiunea unor formule stereotipe şi a însemnării
       de pe verso).
       REGEŞTE: Gyorffy, 2. 562, nr. 32.
37                                                 1351 aprilie 24, Buda.
      Nos, Ludovicus, dei gratia rex Hungarie, memorie comendantes tenore presentium significamus quibus expedit universis quod nos, attendentes regiam maiestatem gloria et honore tune in terris precipue coronari, cum misericordiam pietatis 1 socians merita singulorum benignis oculis intuetur, et pro moribus castis ac laboribus multis mutua vicissitudine suis fidelibus correspondet, considerantes itaque inter ceteros nostros fideles magistrum Kolus, fidelem aule nostre iuvenem, fidelitate largiflua prefulgere, et licet ipse magister Kolus multa servitiorum genera primum excellentissimo ac magnifico principi, domino Carolo, olim inclito regi Hungarie, genitori nostro carissimo, et per consequens nobis et regno, cum omni fervore fidelitatis pro exaltatione predicti patris et etiam proprii noştri honoris exhibuerit 2, que omnia seriatim propter tediosam scripti prolixitatem presentibus inseri facere nequiveramus, aliqua tamen de ipsius servitiis in memoriam exemplarem posterorum presentibus duximus annotari.
      Nam predictus magister Kolus ab evo sue pueritie predicto patri nostro ab ipso tempore, quo dictus pater noster regnum Hungarie prenotatum iure geniture nobis attinens intravit, semper fidelissima servitia temporibus et locis opportunis avidi cura exhibuit et impendit. Cum enim predictus genitor noster cum valida multitudine sue gentis ad recuperandum quasdam partes predicti regni Hungarie, per Bozorab vayuodam, infidelem ipsius patris noştri, occupatas, contra eundem Bozorab ad partes Transalpinas accessisset, predictusque Bozorab quadam subdolosa infidelitate et damnabili presump-tuositate se contra eundem patrem nostrum, tanquam suum dominum natu-ralem, cum tota sua potentia et vicinorum paganorum, ac aliorum eiusdem patris noştri infidelium aggregata caterva, diem extremum predicti patris noştri claudere ex abrupto cupiens, et animo desiderans anhelanti hostiliter obiecisset, et dictus pater noster prenimia fatigatione propter insultus hos-tium in eum impetum facientium oppressus, de equo suo cecidisset, nec ascensum equi sui inibi commode potuisset adipisci. Ecce predictus magister Kolus pro salute et commodo predicti patris noştri non pavescens preponere necem vite, ascensum predicti equi eidem patri nostro toto posse sagaciter
www.dacoromanica.ro
67
procuravit in signum sincere fidelitatis observande, sicque dictus pater noster per ipsius solertiam evasit metas morţiş illa vice, ut hec omnia cuncta relatio litteratoria ipsius patris noştri et aliorum quamplurimorum fidelium nostrorum patefecit nostre maiestati.
      Volentes, itaque, ipsius magistri Kolus preclaris servitiis aliquatenus regio occurrere donativo, ut ceteri eo exemplo discant sub principe glorioso devote famulari, cuncti enim subditi in virtute letantes boni presidentis, cum eos extollit honoribus, ditat possessionibus et dotat legatis munificentie dona-tivis, quamquam ipsius merita longe et peramplius his maiora exigerent, in peculiarem tamen suorum servitiorum recompensationem, quandam posses-sionem Holumba vocatam, in comitatu Vesprimiensi existentem, hominis sine herede decedentis, item aliam possessionem, Gyerhegye nominatam, in comitatu Peştiensi habitam, quondam ... tertiam possessionem quandam3 Petri, filii Corrardi, Kerestur vocatam, in comitatu Albensi existentem, similiter heredum solutio orbati, cum omnibus earum utilitatibus et perti-nentiis universis, sub ... metis et terminis, quibus per possessores earum habite extiterunt et possesse, omni eo iure, quo ad nostram collationem pertinere dignoscuntur, de beneplacita voluntate serenissime principisse, domine Ehsabeth, inclyte regine Hungarie, genitricis, ac domini Stephani... cis fratris, nostrorum charissimorum, prelatorumque et baronum regni noştri consilio prematuro, eidem magistre Kolus, exclusis omnibus fratribus suis, et, per eum, suis heredibus, successoribus et posteritatibus universis perpetuo et irrevocabiliter dedimus, donavimus et contulimus, possidendas, tenendas, prout et habendas, salvis iuribus alienis. Presentes autem in formam noştri privilegii redigi faciemus, dum nobis fuerint reportate.
      Datum Bude, in festo beati Georgii martyris, anno domini Millesimo CCC quinquagesimo primo.
      Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, luînd noi aminte că maiestatea regală mai ales atunci se încununează pe pămînt de slavă şi de cinste cînd, unind îndurarea cu bunătatea, priveşte cu ochii binevoitori la vrednicia fiecăruia şi răsplăteşte la rîndul său pe credincioşii săi pentru purtarea lor credincioasă şi pentru multele lor osteneli, aşadar, ţinînd seama că magistrul Kolus, aprodul credincios al curţii noastre, străluceşte printre ceilalţi credincioşi ai noştri, prin credinţa sa nemărginită, şi, măcar că pomenitul magistru Kolus a adus multe şi felurite slujbe, mai întîi, prea-înălţatului şi măritului principe, domnul Carol, odinioară vestitul rege al Ungariei, tatăl nostru preaiubit, şi, prin urmare, nouă şi ţării, cu toată rîvna credinţei, pentru înălţarea cinstei sus-zisului <nostru> tată şi chiar şi a noastră însăşi, însă pentru că n-am putut să facem a fi trecute toate rînd pe rînd în scrisoarea de faţă, din pricina lungirii obositoare a scrisului, am hotărît totuşi să arătăm în cele de faţă unele din slujbele lui, spre amintirea pilduitoare a urmaşilor.
      Căci sus-zisul magistru Kolus din vîrsta copilăriei sale, încă din vremea cînd numitul nostru tată a venit în sus-pomenita ţară a Ungariei, ce ţine de noi prin dreptul de naştere, a arătat şi adus întotdeauna cu o nepotolită rîvnă în vremuri şi locuri potrivite cele mai credincioase slujbe sus-zisului nostru tată. în adevăr, atunci cînd sus-zisul nostru tată a mers cu mulţimea puternică a oastei sale în Ţara Românească, împotriva lui Basarab, pentru a redobîndi unele părţi ale sus-zisului regat al Ungariei, cotropite de voievodul Basarab, necredincios faţă de tatăl nostru, şi cînd sus-zisul Basarab, dorind şi năzuind cu tot focul inimii să curme dintr-odată zilele tatălui nostru, cu o vicleană
68
www.dacoromanica.ro
necredinţă şi o semeţie vrednică de osîndă, s-a aruncat cu duşmănie împotriva tatălui nostru, stăpînul său firesc, cu toată puterea sa şi a vecinilor păgîni şi cu o ceată adunată şi din alţi necredincioşi ai tatălui nostru, şi tatăl nostru copleşit de o prea mare oboseală, din pricina loviturilor duşmanilor ce năvăleau asupra lui, a căzut de pe calul său şi n-ar fi putut cu uşurinţă să se urce pe calul său. Iată că sus-zisul magistru Kolus, netemîndu-se, pentru mîntuirea şi binele tatălui nostru, să aleagă mai degrabă moartea decît viaţa, ca o pildă a păstrării credinţei curate, s-a îngrijit cu iscusinţă <să-l ajute>, după toate puterile sale, pe tatăl nostru să încalece pe acel cal, şi astfel tatăl nostru a scăpat de rîndul acela, prin grija acestuia, de primejdiile morţii, aşa după cum au fost arătate toate acestea maiestăţii noastre prin mărturia scrisă a tatălui nostru şi a altor mulţi credincioşi ai noştri.
      Voind, prin urmare, să răsplătim întrucîtva prin dăruire regească strălucitele slujbe ale pomenitului magistru Kolus, pentru ca ceilalţi să înveţe din această pildă să slujească cu credinţă sub un principe slăvit, căci toţi supuşii se bucură de vrednicia unui bun cîrmuitor cînd îi înalţă în slujbe, îi dăruieşte cu moşii şi îi înzestrează cu darurile mărinimiei regeşti, măcar că vrednicia acestuia l-ar îndreptăţi la <daruri> cu mult şi foarte mult mai mari ca acestea, totuşi, drept răsplată osebită a slujbelor sale, noi, cu încuviinţarea de bunăvoie a prealuminatei principese, doamna Elisabeta, strălucita regină a Ungariei, mama, precum şi a domnului Ştefan ... fratele, preaiubiţii noştri, şi după sfatul chibzuit al prelaţilor şi baronilor ţării noastre, i-am dat, i-am dăruit şi i-am hărăzit pe veci şi nestrămutat acelui magistru Kolus şi, prin el, tuturor moştenitorilor, urmaşilor şi coborîtorilor săi — cu înlăturarea tuturor fraţilor săi — o moşie numită Holumba, aflătoare în comitatul Vesprim, a unui om mort fără de urmaş; de asemenea, o altă moşie numită Gyerhegye, aflată în comitatul Pesta, a răposatului..., a treia moşie numită Keresztur, aflătoare în comitatul Fejer, a răposatului Petru, fiul lui Corrard, de asemenea lipsit de mîngîierea moştenitorilor, împreună cu toate folosinţele lor şi toate cele ce ţin de ele, în ... între hotarele şi marginile între care le-au avut şi le-au ţinut stăpînii lor, cu tot dreptul cu care se ştie că ţin de dreptul nostru de danie, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă, fără ştirbirea dreptului altuia.
      Iar scrisoarea de faţă cînd ne va fi înapoiată, vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu al nostru.
      Dat în Buda, la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe, în anul Domnului o mie trei sute cincizeci şi unu.
      După Hurmuzahi, 1/2, 14—15.
      Orig. Ia Arh. Naţ. Magh., DI. 41154.
      EDIŢII: latin. FejSr, VII/3, 123-125; Jakab, Kol. oft/., I, 48-49 (sub 23 aprilie 1351). REGEŞTE: Gydrffy, 2, 562-563, nr. 33.
        1 Corect: pietate.
        1 Corect: exhibuerat. * Corect: quondam.
38                                                    1355 februarie 18.
      Ludovicus, dei gratia Hungarie, Dalmatie, Croaţie, Rame, Servie, Gali-tie, Lodomerie, Comanie, Wulgarieque rex, princeps Salemitanus et honoris ac Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, presentibus et futuris, presentium notitiam habituris, salutem in omnium salvatore.
8 — Documente — c. 883                                               69
www.dacoromanica.ro
      Quamvis regie celsitudinis interesse dinoscatur ad cunctorum subiec-torum honesta desideria gratiose inclinari, illorum tamen postulata celerius ad exauditionis beneficium admittere convenit, quos in actu fidelitatis conti-nuos varietas servitiorum reperit et laboris indefessi assiduitas dignos evidenţi testimonio comprobavit non immerito; dum, etenim ipsonun votis sua clementia correspondet, plurimorum mentes et fidelitatis fervorem excitat et ad benemerendi studium eorum animos sublevat et attollit.
      Proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod accedens ad nostre maiestatis presentiam honorabilis pater, dominus Deme-trius, eadem gratia Varadiensis episcopus, dilectus et fidelis noster, exhibuit nobis quasdam privilegiales quondam excellentis et magnifici principis, domini Caroli, regis, patris noştri charissimi, mediocri sigillo eiusdem, in partibus Transalpinis casu deperdito, consignatas, donationem cuiusdam terre seu possessionis quondam magnifici viri, Demetrii, filii Alexandri de Nekte, Zuhna vocate, in comitatu de Zonuk existentis, per eundem magistrum Demetrium predicte ecclesie Varadiensi factam, confirmantes, tenoris infrascripti, petens nos debita cum precum instantia, quatenus ipsas litteras privilegiales nostris litteris privilegialibus inseri et confirmări facere dignaremur. Quarum tenor talis est: (Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 14 octombrie 1326, Fejer, VIII, 3, 66-70}.
      Nos, igitur, eiusdem venerabilis patris, domini episcopi, multiplicia servitiorum et obsequiorum genera, que idem in diversis nostris legationibus ad partes ultra marinas, cum adhuc in minori esset constitus officio, et dum reco-lende memorie dominus rex Andreas, frater noster charissimus, in partibus Apulie moraretur, ac demum, post adeptum pontificale officium, ad Alexan-drum Bozorabi, wayuodam nostrum Transalpinum, occasione pacis et concordie inter nos et eundem tractande, disponende et firmande, pluries pro-ficiscendo affectione sedula studuit exhibere, et exhibet in omnibus nostris negotiis, que occurunt 1 succesive, equo libramine ponderantes, tum in pre-dictorum suorum servitiorum aliqualem recompensam, tum etiam ob devo-tionem, quam ad beatissimum regem Ladislaum, progenitorem nostrum, cuius ecclesie idem preest episcopus, et in qua ipsius sacre reliquie requiescunt, gerimus specialem petitionem ipsius, de consensu prelatorum ac baronum regni noştri, tanquam iustam duximus admittendam, litterasque privilegiales ante-dictas non abrasas, non cancellatas, non in aliqua sui parte viciatas, diligenţi premissa inquisitione, reperientes et presentibus nostris privilegialibus inseri facientes, ratificamus, approbamus et presentium testimonio confirmamus. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, presentes concessimus litteras nostras privilegiales, dupplicis et autentici sigilii noştri munimine roboratas.
      Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, episcopi Zagrabiensis, aule nostre vicecancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini M.CCC.LV, duodecimo Kalendas Marţii, regni autem noştri quarto decimo. Venerabilibus in Christo patribus et dominis Nicolao Strigoniensi, fratre Dionisio Colocensi et Dominico Spalatensi, archiepiscopis; Nicolao Agriensi, eodem Demetrio Varadiensi, Andrea Transsilvanensi, Thoma Cha-nadiensi, Nicolao Quiqueecclesiensi, Joanne Vesprimensi, Colomano Jauri-ensi, Michaele Vaciensi, fratribus Thoma Syrmiensi, Stephano Nitriensi et Peregrino Bozniensi ecclesiarum episcopis, ecclesie dei feliciter gubernanti-bus. Magnificis viris, Nicolao palatino et iudice Cumanorum, Nicolao, waiuoda Transsilvano, comite de Zonuk, Czikow, magistro tavemicorum nostrorum, comite Nicolao Drugeth, iudice curie nostre, Nicolao de Machov, Nicolao
70
www.dacoromanica.ro
totius Sclavonie et Croaţie, et Nicolao de Zeurino, banis, Leukus dapiferorum, Dionisio agazonum, Thomam ianitorum nostrorum, magistris, ac Simone, comite Posoniensi, et aliis quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores.
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salemo şi domn al ţinutului Muntelui Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, de faţă şi viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor.
      Deşi se ştie că este în folosul înălţimii regeşti să-şi plece urechea, să încuviinţeze cu bunăvoinţă dorinţele cinstite ale tuturor supuşilor, se cuvine totuşi ca ea să primească spre binevoitoare ascultare mai degrabă cererile acelora pe care feluritele lor slujbe i-au găsit mereu pe drumul credinţei şi pe care stăruinţa unei trude neobosite i-a dovedit cu mărturie înveterată a fi vrednici pe bună dreptate, căci, atunci cînd îndurarea <regească> răspunde dorinţelor lor, îmboldeşte minţile şi zelul credinţei celor mai mulţi şi le înalţă şi le ridică sufletele spre strădania de a săvîrşi fapte vrednice de răsplată.
      De aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, venind înaintea maiestăţii noastre cinstitul părinte, domnul Dumitru, din aceeaşi milă episcop de Oradea, iubitul şi credinciosul nostru, ne-a înfăţişat o (scrisoare) privilegiată a înălţatului şi măritului principe, răposatul domn rege Carol, preascumpul nostru părinte, întărită cu pecetea sa mijlocie, pierdută din întîmplare în părţile Ţării Româneşti, <scrisoare> care întărea o danie a unui pămînt sau moşii a răposatului <şi> măritului bărbat Dumitru, fiul lui Alexandru de Nekte, numită Zuhna, aflătoare în comitatul de Solnoc, <danie> făcută de acelaşi magistru Dumitru sus-zisei biserici din Oradea, în cuprinsul de mai jos, cerîndu-ne cu cuvenite şi stăruitoare rugăminţi să ne milostivim a pune să se treacă pomenita scrisoare privilegiată în scrisoarea noastră privilegiată şi să se întărească. Cuprinsul ei este acesta: (Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 14 octombrie 1326, D.I.R., C, veac XIV, II, 201-203, nr. 414).
      Noi, aşadar, cîntărind cu cumpăna cea dreaptă feluritele şi nenumăratele slujbe şi fapte de credinţă ale venerabilului părinte şi domn episcop, pe care s-a silit cu o stăruitoare dragoste să ni le facă în deosebitele noastre solii în părţile de peste mare, pe cînd încă se afla într-o slujbă mai mică, şi pe cînd domnul Andrei, regele de slăvită amintire, preascumpul nostru frate, zăbovea în părţile Apuliei, şi în urmă, după dobîndirea slujbei episcopale, (cînd) a purces de mai multe ori la Alexandru al lui Basarab, voievodul nostru din Ţara Românească, cu prilejul dezbaterii, aşezării şi întăririi păcii şi înţelegerii dintre noi şi dînsul, <slujbe pe care) ni le face (şi acum) în toate treburile noastre, care se ivesc unele după altele; am hotărît, atît pentru răsplată sus-ziselor sale slujbe, cît şi pentru evlavia osebită pe care o purtăm preafericitului rege Ladislau, strămoşul nostru, în fruntea bisericii căruia se află acest episcop şi în care <biserică> se odihnesc sfintele lui moaşte, ca să primim cererea lui, cu învoirea prelaţilor şi baronilor ţării noastre, ca fiind dreaptă, şi găsind noi, după o stăruitoare cercetare, scrisoarea privilegială mai sus-pomenită fără răsături, fără tăieturi şi fără stricăciuni în vreo parte a ei, am pus să se treacă în privilegiul nostru de faţă şi o încuviinţăm, o consfinţim şi o întărim prin mărturia scrisorii de faţă.
      Spre mărturia şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat această scrisoare privilegială a noastră, întărită cu puterea peceţii noastre duble şi adevărate.
71
www.dacoromanica.ro
       Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, a domnului Nicolae, episcopul de Zagreb, vicecancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul Domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, în a douăsprezecea zi înainte de calendele lui martie, iar în <anul> domniei noastre în al patru-zecilea, venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, fratele Dionisie, arhiepiscopul de Calocea, şi Dominic, arhiepiscopul de Spalato; Nicolae, episcopul de Agria, acelaşi Dumitru, episcopul de Oradea, Andrei al Transilvaniei, Toma de Cenad, Nicolae de P6cs, Ioan de Vesprim, Coloman de Gyor, Mihail de Vaţ, fraţii Toma de Sirmiu, Ştefan de Nitra şi Peregrin al Bosniei, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu. Măriţii bărbaţi, Nicolae palatinul şi jude al cumanilor, Nicolae, voievodul Transilvaniei <şi> comite de Solnoc, Czikow, marele nostru vistier, corniţele Nicolae Drugeth, judele curţii noastre, Nicolae, banul de MaSva, Nicolae, banul întregii Slavonii şi al Croaţiei, şi Nicolae, banul de Severin, Leukus, marele nostru stolnic, Dionisie, marele nostru comis, Toma, mai marele uşierilor noştri, şi Simion, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre.
       După Hurmuzdki, 1/2, 37 —38.
       Orig. la Arh. Primaţială Strigoniu.
       Copie de la începutul secolului al XVIII-lea în col. Hevenesi, tom. LXI, sub R 75 şi urm.,
       păstrată la secţia de manuscrise a Bibi. Univ. Budapesta.
       EDIŢII: Latin. Fejer, IX/2, 397 -400.
        1 Corect: ocurrunt.
39                                                  1358 iunie 28, Buda Veche.
       Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, iudici, iuratis et uni-versis civibus ac hospitibus de Brasso, salutem et gratiam.
       Noveritis quod nos vobis et vestre universităţi de gratia concessimus speciali, ut vos cum vestris mercimoniis et quibuslibet rebus inter Bozam et Prahow, a loco videlicet ubi fluvius Iloncha vocatus in Danobium usque locum ubi fluvius Zereth nominatus similiter in ipsum Danobium cadunt, trans-ire possitis libere et secure, nec vos aliquis in ipso vestro transitu indebite valeat impedire.
       Datum in Veteri Buda, in vigilia beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini Mm0 CCCm0 Lmo octavo.
       Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, judelui, juraţilor şi tuturor orăşenilor şi oaspeţilor din Braşov, sănătate şi milostivire.
       Aflaţi că noi v-am îngăduit, din osebită bunăvoinţă, vouă şi obştei voastre, ca să puteţi trece slobod şi neturburat cu mărfurile voastre şi orice fel de lucruri, între Buzău şi Prahova, adică din locul unde se varsă în Dunăre rîul numit Ialomiţa pînă în locul unde se varsă, de asemenea, în Dunăre rîul numit Şiret, şi să nu vă poată opri nimeni pe nedrept în această trecere a voastră.
       Dat la Buda Veche, în ajunul sărbătorii fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul Domnului o mie trei sute cincizeci şi opt.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 23. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358.
       Transumpt în actul regelui Sigismund, din 7 martie 1395, ibidem, nr. 88.
       EDIŢII: Latin. Fejer, IX/2, 688; Szekely okl-, I, 65; Hurmuzaki, 1/2, 58; Ub., II,
       152-153.
72
www.dacoromanica.ro
40
                                                                              1359 august 29.
      Lodovicus, dei grada Hungarie, Dalmacie, Croade, Rame, Servie, Gal-lide, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallernitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, presentibus et futuris, presencium notidam habituris, salutem in omnium salvatore.
      Cum benemeritis favor debitus impenditur et sinus dilectionis pan-ditur, fideliterque obsequentibus digna merces redditur, deus placari creditur, et subditi ad fidelitatis opera exercenda fervencius indtantur in virtuteque boni presidentis letantur, dum eos attolit honoribus, ditat possessionibus et dotat regalis munificencie donativis.
      Proinde, ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod nos, attendentes fidelium servidorum merita Karapeh Stanizlai, Negwe, Wlanijk, Nicolai et Ladislai, filiorum Ladislai, filii Zarna, Olachorum nostrorum fidelium, qui eo tempore, quo Alexander Bazarade, woyuoda Transalpinus, nos pro domino naturali recognoscere renuebat, pro fidelitate nobis et sacre corone observando, sic constanter nostre maiestati adheserint, ut ipsos non rerum dampna, non vastus possessionum, nec morţiş iniuries, nec aliorum periculorum terrores potuerunt ab huiusmodi fidelitatis constancia revocare, imo, relictis omnibus possessionibus eorum et bonis in dicta terra Transalpina habitis, nostre maiestati semeţ ipsos obtulerunt fideliter servituros. Quo facto, semper vestigia nostre maiestatis immitantes, in continuis nostris expedicionibus et specialiter ante Jadram in partibus sianis2 se ipsos fortune casibus exponendo, continuos labores et sollidtudinum curas, et adversancium amfractus viriliter supportantes, cum eorum sanguinis effu-sione, se studuerunt reddere nobis graciosos, ratione quorum, licet iidem meri-tis suorum servîciorum exigentibus multa plura a nobis merean tur, tamen in particularem retribucionem serviciorum eorundem quandam possessionem, Rykas vocatam, iuxta fluvium Kystemes nominatum existentem, cum villis Zenthleluk, Wasahaza, Nyugulmad, Katul, Gutman et Hedemer, necnon molendinis et tributo ad eandem possessionem Rykas pertinentibus, item possessionem Kyzigtew, cum villis Solymus, Sasanfolua, Horvathpeturfalua, Lalsia, Estephanfolua et Tyukfalu nominatas3, similiter cum molendinis et tributo ad dictam possessionem Kyzigtew spectantibus, quequidem posses-siones et viile quondam Nicolai, Philipi et Johannis, infiddium patris noştri et nostrorum, prefuerint, et tandem exigentibus infidelitatis eorum demeritis, predicte possessiones eorum, iuxta regni noştri consuetudinem approbatam, manibus predicti patris noştri et, per consequens, nostris existunt legitime devolute, cum omnibus earum utilitatibus in superficie eanindem habitis, sub earum veris metis et antiquis, omni eo iure, quo ad nostram collacionem pertinere dinoscuntur, eisdem filiis Ladislai, Olahiis, eorumque heredibus, successoribus et posteritatibus universis, nove donacionis nostre titulo, dedi-mus, donavimus et contulimus, perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenen-das pariter et habendas; assumpmentes ipsos in pacifico dominio prefatarum possessionum, villarum et quarumlibet utilitatum earundem contra quoslibet pacifice conservare, et a cunctis ipsos pretextu possessionum predictarum inquietare volentibus expedire et per omnia defensare. In cuius rei memo-riam firmitatemque perpetuam, presentes concessimus litteras nostras pri-vilegiales, pendentis et autentici sigilii noştri dupplicis munimine roboratas.
      Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, archiepis-copi Strigoniensis, locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini Millesimo CCC0 quinquagesimo nono, quarto Kalendas Septembris, regni autem noştri anno decimo octavo;
www.dacoromanica.ro
73
venerabilibus in Christo patribus et dominis, eodem Nicolao Strigoniensi, Thoma Colocensi, Wgolino Spalatensi, Nicolao Jadrensi et Elya Ragusino, archiepiscopis, Nicolao Agriensi, Demetrio Waradiensi, Dominico Transiluano, Gregorio electo confirmato Chanadiensi, Nicolao Quinqueecclesiensi, Colo-mano Jauriensi, Ladislao Wesprimiensi, Stephano Zagrabiensi, Michaele Va-chiensi, Petro Boznensi, fratribus Stephano Nitriensi, Thoma Syrmiensi, Johanne Tyniniensi, Demetrio Nonensi, Bartolomeo Traguriensi, Valentino Macarensi, Stephano Farensi, Matheo Sybinicensi, fratribus Michaele Scardo-nensi, Portina Senniensi et Radozlao Corbaviensi, episcopis, ecclesias dei feliciter gubernantibus, magnificis viris, Nicolao Konth, palatino et iudice Coma-norum, Andrea, wayuoda Transiluano, comite Nicolao, iudice curie nostre, Leustachio regni Sclavonie, Nicolao de Zeech Croacie et Dalmacie, Nicolao de Gara de Machou, banis, Leukus, dapiferorum et pincernarum, Dyonisio, agasonum nostrorum, magistris, ac magistro Simone, comite Posoniensi, aliis-que quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores.
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Sa-lerno şi domn al ţinutului Muntelui Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de această scrisoare, mîntuire întru mîntuitorul tuturor.
    ' Cînd celor vrednici li se dă mulţumirea datorată şi li se deschide (larg) sînul iubirii, iar celor ce slujesc cu credinţă li se dă răsplata ce se cuvine, se crede că Dumnezeu e împăcat, iar supuşii sînt îndemnaţi să se străduiască cu şi mai multă rîvnă la fapte de credinţă şi se bucură întru virtutea bunului lor cîrmuitor, care îi înalţă în dregătorii, îi îmbogăţeşte cu moşii şi îi înzestrează cu darurile regeştii dărnicii.
      Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, ţinînd noi seama de vrednicia credincioaselor slujbe ale lui Karapeh, Sta-nislau, Neagu, Wlanijk, Nicolae şi Ladislau, fiii lui Ladislau, fiul lui Zarna, credincioşii noştri români, care în vremea cînd Alexandru Basarab, voievodul Ţării Româneşti, nu voia să ne recunoască de domn al său firesc — pentru credinţa ce trebuie s-o păzească faţă de noi şi de sfînta coroană — au stat alături de maiestatea noastră cu atîta statornicie, încît nici paguba în averile lor, nici pustiirea moşiilor lor, nici loviturile morţii, nici spaima (pricinuită) de alte primejdii, nu i-au putut abate de la această statornicie în credinţă, ba, mai mult, părăsindu-şi toate moşiile şi bunurile lor aflătoare în pomenita Ţara Românească ni s-au îmbiat ei înşişi maiestăţii noastre ca să ne slujească cu credinţă. (Şi), după ce au făcut aceasta, călcînd mereu pe urmele maiestăţii noastre, înfruntînd întîmplările soartei în necontenitele noastre lupte şi mai ales în faţa Zarei în părţile ... răbdînd bărbăteşte neîncetatele osteneli şi povara grijilor şi loviturilor vrăjmaşilor, s-au străduit, cu vărsarea sîn-gelui lor, să afle har în faţa noastră în temeiul acestor (fapte), şi, deşi pentru destoinicia slujbelor lor ei ar fi vrednici de mult mai multe din partea noastră, totuşi, ca o parte de răsplată a slujbelor lor, le-am dat, ca noua danie a noastră, o moşie numită Recaş, aflătoare lîngă rîul numit Timişul Mic, împreună cu satele Zentheluk, Wasahaza, Nyugulman, Katul, Cutman şi Hedemer, precum şi cu morile şi vama ce ţin de acea moşie Recaş, şi, de asemenea, moşia Chisătău, cu satele numite Solymus, Susani, Petrovoselo, Lalsia, Estephanfolua şi Ţyukfalu, de asemenea cu morile şi cu vama ce ţin de numita moşie Chisătău, care moşii şi sate au fost mai înainte ale răposatului Nicolae al lui Filip şi ale lui Ioan, (odinioară) necredincioşi faţă de tatăl nostru şi de noi, şi, mai apoi, aşa cum cerea nevrednica lor necredinţă,
74
www.dacoromanica.ro
sus-pomenitele lor moşii, după obiceiul statornicit al regatului, au trecut în chip legiut în mîinile tatălui nostru şi, în urmă, în ale noastre. Şi le-am dăruit şi hărăzit acelor fii români ai lui Ladislau şi moştenitorilor lor şi tuturor urmaşilor lor, împreună cu toate folosinţele lor aflătoare pe acele moşii, în vechile şi adevăratele lor hotare, cu întreg dreptul cu care se ştie că ţin de dreptul nostru de danie, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat, îndatorîndu-ne să-i păstrăm în paşnica stăpînire a sus-numite-lor moşii, sate şi a oricăror folosinţe ale lor, împotriva oricăror <oameni>, şi să-i apărăm şi ocrotim întru totul de toţi cei care ar voi să-i tulbure din pricina sus-pomenitelor moşii.
        Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat această scrisoare privilegială a noastră, întărită cu puterea dublei noastre peceţi, atîrnate şi autentice.
       Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscop de Strigoniu şi comite perpetuu al acelui loc, cancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul Domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă, în a patra zi înainte de calendele lui septembrie, iar în al domniei noastre al optsprezecelea an.
       Venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, acelaşi Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, Toma, arhiepiscopul de Calocea, Ugolin de Spalato, Nicolae de Zara, precum şi Ilie de Raguza, episcopii Nicolae de Agria, Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Grigore, episcop ales <şi> întărit de Cenad, Nicolae de Pdcs, Coloman de Gyor, Ladislau de Vesprim, Ştefan de Zagreb, Mihail de Vaţ, Petru al Bosniei, fraţii Ştefan de Nitra, Toma al Sirmiului, Ioan de Knin, Dumitru de Nona, Bartolomeu de Trau, Valentin deMakarska, Ştefan de Faro, Matei de Sebenico şi fraţii Mihail de Scardona, Portina de Segno şi Radoslav de Corbavia, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu ; iar măriţii bărbaţi, Nicolae Konth, palatinul şi judele cumanilor, Andrei, voievodul Transilvaniei, corniţele Nicolae, judele curţii noastre, Leustachie, banul Slavoniei, Nicolae de Zeech, banul Croaţiei şi Dalmaţiei, Nicolae de Gara, banul de Macva, Leukus marele nostru stolnic şi marele nostru paharnic, Dionisie, marele nostru comis, şi magistrul Simion, corniţele de Pojon, precum şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile regatului nostru.
       După Ortvay, I, 87—89.
       Orig., perg., cu pecete dublă, atîrnată de un şnur roşu de mătase, la Arh. Naţ. Magh.,
       Dl. (arh. fam. Forgâch). Sub text se află confirmarea din 1364.
       EDIŢII: Latin. Fejer, IX/3, 33—35 (cu lipsuri, sub 1359) şi din nou 253—255 (sub 1361);
       Hurmuzaki, 1/2, 60—61; Bârâny, Ternes emUke, 45—47.
       REGEŞTE: Documenta Valachcrum, 140 — 142.
       1 în Hurmuzaki (după Fejer)'. Karafath.
       2 lacună in textul publicat.
       * Corect: nominatis.
41                                                         1360 martie 20.
      Ludovicus, dei gratia Hungarie, Dalmatie, Croaţie, Rame, Servie, Galitie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Salernitanus ac honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, presenti-bus pariter et futuris, presentium notitiam habituris, salutem in omnium salvatore.
75
www.dacoromanica.ro
      Regia celsitudo solet sibi subiectos ad gradum provehere altiorum, ut exinde corona et thronus regalis attollatur, numerusque fidelium augea-tur.
      Proinde, ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod nos, multimodis fidelitatibus et fidelium obsequiorum preclaris meritis Dragus, filii Gyule, fidelis Olahi noştri de Maramarusio, in memoriam nostre celsitu-dinis reductis, que servitia in plerisque nostris negotiis et expeditionibus sibi commissis et confisis, specialiter autem in restauratione terre nostre Moldauane, plures Olachos rebellantes, a via debite fidelitatis deviantes, iuxta suam industriosam virtutem ad constantem fidelitatem regie corone observandam, vigili cura et indefessa solicitudine reducendo, iuxta sui status et possibilitatis exigentiam nostre exhibuisse et impendisse congnovimus maiestati; volentes eidem pro premissis suis obsequiosis meritis regio occurre-re donativo, ut ceteri, hoc viso, ad debite fidelitatis opera exercenda facilius invitentur, discantque sub principe glorioso devotius famulari, in condignam retributionem servitiorum aliqualem, quasdam villas nostras Olachales, Za-latina, Hatpatokfalva, Kopacsfalva, Deszehaza, Hernicshaza et Sugatagfalva vo-catas, in Maramarusio existentes, cum omnibus earum fructuositatibus, proventi-bus nostris quinquagesimalibus, collectis, debitis et aliis utilitatibus universis, nove donationis nostre titulo dedimus, donavimus et contulimus prefato Dragus et, per eum, Gyule et Lad, filiis suis, eorumque heredibus et posteri-tatibus quibuslibet, iure perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas et habendas; imo damus et conferimus presentis privilegii noştri patrocinio mediante, salvis iuribus alienis; volentes et regia authoritate commitentes, ut dictus Dragus et filii sui ipsorumque heredes cum dictis villis ipsorum omni eo iure 1 nobilitatis titulo, quo ceteri veri, primi et naturales regni noştri nobiles, sub vexillo regio exercituantes, uti dinoscuntur, perpetuis tem-poribus gaudeant et fruantur; ita tamen, quod idem Dragus et filii sui eorumque heredes universi sincere fidelitatis omagium, invariabili fidelitate, nobis nostrisque successoribus perpetue teneantur observare. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentes concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis et autentici sigilii noştri dupplicis munimine roboratas.
      Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, dei et apostolica gratia archiepiscopi Strigoniensis locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini Millesimo trecentesimo sexagesimo, tredecimo Kalendas Aprilis, regni autem noştri anno decimo nono; venerabilibus in Christo patribus et dominis, eodem Nico-lao Strigoniensi, Toma Colocensi, Vgulino Spalatensi, Nicolao Jadrensi, ar-chiepiscopis; Nicolao Agriensi, Demetrio Varadiensi, Nicolao2 Chanadiensi, Ladislao Vesprimiensi, Michaele Vaciensi, Petro Bosniensi, Stephano Zagra-biensi, fratribus Stephano Nitriensi, Toma Syrmiensi, joanne Tininiensi, Bartholomeo Traguriensi, Demetrio Nonensi, Stephano Pharensi, Valentino Makariensi, Marco3 Sibinicensi, Michaele Schardoniensi, Portiva Seniensi et Radoslao Corbauiensi, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter guber-nantibus; magnificis viris, Nicolao Konth, palatino, Dionisio, voyuoda Trans-silvano, Leustachio Sclavonie, Nicolao de Zech totius Dalmatie et Croaţie, Nicolao de Machou, banis; Emerico, magistro agazonum nostrorum, et magis-tro Simone, comite Posoniensi, aliisque quamplurimis comitatus regni noştri tenentibus et honores.
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Sa-lemo şi domn al ţinutului Muntelui Sânt' Angelo, tuturor credincioşilor
76
                        www.dacoromanica.ro
întru Hristos, celor de acum ca şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor.
      înălţimea regească obişnuieşte să ridice pe o treaptă mai înaltă pe supuşii săi, pentru ca, prin aceasta, coroana şi tronul regesc să se înalţe şi numărul credincioşilor să sporească.
      Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că înălţimea noastră, aducîndu-şi aminte de feluritele fapte de credinţă şi şi de preastrălucita vrednicie a credincioaselor slujbe ale lui Dragoş, fiul lui Gyula, credinciosul nostru român din Maramureş, slujbe pe care ştim că le-a făcut şi le-a adus maiestăţii noastre, potrivit cu cerinţele stării şi putinţei lui, în cele mai multe treburi şi războaie ale noastre, încredinţate şi date în seama lui, şi mai cu osebire în reaşezarea ţării noastre, a Moldovă, potrivit iscusitei sale vrednicii, cînd a întors cu veghetoare grijă şi cu neobosită strădanie pe calea statornicei credinţe ce trebuie păstrată către coroana regească pe mulţi români răzvrătiţi, rătăciţi din calea credinţei datorate; voind noi pentru sus-pomenitele lui vrednice slujbe să-l răsplătim cu un dar regesc, pentru ca <şi> ceilalţi, văzînd aceasta, să fie îndemnaţi mai cu uşurinţă la împlinirea faptelor datoratei credinţe şi să înveţe să slujească cu <şi> mai multă rîvnă sub un principe slăvit, am dat, am dăruit şi am hărăzit sus-zisului Dragoş, şi, prin el, lui Gyula şi Lad, fiii săi, şi oricăror moştenitori şi urmaşi ai lor, în temeiul unei noi danii a noastre, ca un fel de răsplată cuvenită slujbelor (sale), nişte sate româneşti ale noastre numite Zalatina, Breb, Kopacsfalva, Deseşti, Hărniceşti şi Sat-Şugatag, aflătoare în Maramureş, cu toate roadele lor, cu veniturile noastre din quinquagesimă, cu dările, îndatoririle şi cu toate celelalte folosinţe, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat, ba chiar le dăm şi le hărăzim prin ocrotirea privilegiului nostru de faţă, fără vătămarea drepturilor altora. Şi <mai> poruncim şi hotărîm cu regească putere ca zisul Dragoş şi fiii săi şi moştenitorii lor să se bucure şi să se folosească pe veci, dimpreună cu numitele lor sate, de întreaga acea însuşire de nobil, de care se ştie că se folosesc <şi> ceilalţi nobili adevăraţi, dîntîi şi fireşti ai regatului nostru, care luptă sub steagul regesc, cu îndatorirea totuşi ca acel Dragoş şi fiii săi şi toţi moştenitorii lor să fie ţinuţi a ne păstra de-a pururi nouă şi urmaşilor noştri, cu nestrămutată supunere, închinarea unei curate credinţe.
      Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre duble, atîmate şi autentice.
      Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, din mila lui Dumnezeu şi cea apostolică arhiepiscop de Strigoniu şi comite perpetuu al acelui loc, cancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul Domnului o mie trei sute şaizeci, în a treisprezecea zi înainte de calendele lui aprilie, iar în al domniei noastre al nousprezecelea an. Venerabilii întru Hristos părinţi şi domni: acelaşi Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, Toma, arhiepiscopul de Calocea, Ugolin de Spalato, Nicolae de Zara; episcopii: Nicolae de Agria, Dumitru de Oradea, Grigore de Cenad, Ladislau de Ves-prim, Mihail de Vaţ, Petru al Bosniei, Ştefan de Zagreb, fraţii Ştefan de Nitra, Toma al Sirmiului, Ioan de Knin, Bartolomeu de Trau, Dumitru de Nona, Ştefan de Faro, Valentin de Makarska, Matei de Sebenico, Mihail de Scardona, Portiva de Segno şi Radoslav de Krbava, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; iar măriţii bărbaţi, Nicolae Konth, palatinul, Dionisie, voievodul Transilvaniei, Leustachie, banul Slavoniei, Nicolae de
                                                                                                      77
www.dacoromanica.ro
Zech, banul întregii Dalmaţii şi Croaţii, Nicolae, banul de Macva, Emeric, marele nostru comis, şi magistrul Simion, comite de Pojon, precum şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile regatului nostru.
       După Mihdlyi. 37—40.
       Transumpt în actul lui Ludovic, regele Ungariei, din 1 septembrie 1364. cuprins in actul conventului din Lelez din 1754. la Arh. conv. Lelez. păstrată la Iasov.
       EDIŢII: Latin. Fejer. IX/3. 159—161: Hurmuzaki. 1/2. 61—62: Laurian.Isteria remâ-nilcr. 257.
       REGEŞTE: Xcnopcl. III. 38: Documenta Valachorum. 144 — 145.
       1  Corect: eo mere: cf. doc. din 14 mai 1360 (Mihalyi. 41/.
       2  Corect: Gregcrio.
       3  Corect: Matheo.
42                                               1365 ianuarie 5, Vişegrad.
      Lodouicus, dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Seruie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Salemitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, fidelibus suis, universis prelatis, ab-batibus, prepositis, prioribus, ceterisque ecclesiasticis personis, item baro-nibus, comitibus, castellanis, nobilibus et possessionatis, ac aliis cuiusvis condicionis et preheminencie hominibus, ab antiquo exercituare debentibus, in comitatu de Vng constitutis, quibus presentes ostenduntur, salutem et graciam.
      Quia quondam <Alexander>, wayuoda Transsalpinus, tanquam inme-mor beneficiorum a nobis receptorum et ingratus fidem suam et litteras utro-bique super certis pactis, censibus et an 1 noştri dominii naturalis nobis debitis, inter nos et ipsum initam et emanatas, ipsa adhuc vita mundiali perfruente, temerariis, ausibus <...> are1 non expavit; demumque ipso ab hac luce decesso, Ladislaus, eius filius, pravos mores imitatus patemos, nos tamquam suum dominum naturalem minime<...> ssens1, inconsultis nobis et inrequisitis, in eadem terra nostra Transsalpina, que iure et ordine geni-ture nobis debetur, titulum suum fictum erigens in contumeliam domini, a quo sua debent dependere insignia, in ipsius terre nostre dominium, ex perfida voluntate et connivencia Olachorum et habitatorum terre eiusdem, loco patris <...>ericus 1 se subrogare; nosque, prout a deo nobis iura nostra defendendi facultas attribuitor et potestas, circa reoptencionem ipsius terre n^..)1, qui ex antiqua consuetudine sanctorum regum piorum nostrorum predecessorum et consuetudine regni 'Hungarici approbata ad <...>stifican-das 1 metas et confinia eiusdem regni noştri a faucibus quorumlibet rebel-lium rebellando, ipsi regno nostro reapplicare et reannectere, astricti et obligaţi totis nisibus inhyamus et toto posse anhelamus, fidelităţi universitatis vestre, firmo regio sub edicto, precipiendo mandamus quatenus, habita noticia presencium, universi vestrum, universaliter et singuli singulariter, vos, equis, armis et allis exercitus necessariis adeo promptuarie disponere et munire curetis, ut in festo beati Mathye apostoli, proxime nune venturo, in The-meswar nos iungi valeatis, sine mora<...> 1, ad conterendam proterviam dicti hostis et rebellis noştri prelibati, fidelia et gratuita servicia nobis et sacro nostro diademati viriliter impensuri.
      Qui, si feceritis, vestram fidelitatem, benivolencia regia, prosequentes recommendatam habebimus atque gratam; si vero aliqui ex vobis, fictis occasionibus et pretensis subterfugiis, se ab huiusmodi nostris processibus
78
www.dacoromanica.ro
abstrahere et absentare voluerint, extunc vobis, comiţi et iudicibus nobi-lium dicti cornitatus de Vng, sub pena privacionis honorum et amissio <...) 1 vestrorum, committimus et mandamus ut omnes illos dicti comitatus nobiles ac alterius status homines exercituantes, a dicto nostro exercitu secus (..^tim1, Tiobis fideliter et absque quorumlibet favore rescribere de-beatis, quibus qualis pena pro tanta eorum contumacia sit infligenda, nostro solo arbitrio <...) 1 duximus relinquendum, de qua demum nostre minime poterit imputare maiestati. Et hec volumus in dicto comitatu ubique palam proclamări.
      Datum in Wissegrad, in vigilia festi Epiphanyarum domini, anno eius-dem M° CCC° LX° quinto.
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Sa-lerno şi domn al ţinutului Muntelui Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor săi prelaţi, prepoziţi, priori şi celorlalte feţe bisericeşti, de asemenea baronilor, comiţilor, castelanilor, nobililor şi oamenilor cu moşii, precum şi celorlalţi oameni de orice seamă sau treaptă, datori din vechime să slujească în oaste, aşezaţi în comitatul Ung, cărora li se vor arăta cele de faţă, sănătate şi milostivire.
      Întrucît răposatul (Alexandru), voievodul Ţării Româneşti, ca unul ce şi-a uitat de binefacerile primite de la noi şi ca un nerecunoscător, încă de pe cînd se bucura de viaţa (aceasta) pămîntească ... nu s-a înfricoşat <să calce) cu îndrăzneală cutezătoare credinţa sa cu care s-a legat (faţă de noi) cît şi scrisorile întocmite între noi şi el, cu privire la anumite înţelegeri, dări şi .... cuvenite nouă (în temeiul) stăpînirii noastre fireşti, (şi fiindcă) apoi, murind el, fiul său Vladislav, urmînd relele deprinderi părinteşti ... <nerecunoscîndu-ne> cîtuşi de puţin de stăpîn al său firesc, fără a ne întreba şi a ne cere învoirea, însuşindu-şi în pomenita noastră Ţara Românească, ce ni se cuvine nouă după dreptul şi rînduiala naşterii, numirea sa mincinoasă (de domn), întru înfruntarea domnului (său) de la care trebuie să capete el semnele (puterii) sale, a (cutezat) să treacă în locul... tatălui său în scaunul sus-pomenitei noastre Ţări Româneşti, cu învoirea trădătoare şi tainica înţelegere a românilor şi a locuitorilor acelei ţări; şi deoarece noi, care după vechiul obicei al sfinţilor regi răposaţi, înaintaşii noştri, şi după datina statornicită a regatului Ungariei ... sîntem siliţi şi datori să redobîndim hotarele şi ţinuturile de margine ale acestui regat al nostru din ghiarele oricăror răzvrătiţi, ce s-ar răzvrăti, şi să le alipim din nou la acest regat al nostru, pe cît ne este dată de Dumnezeu putinţa şi puterea de a ne apăra drepturile noastre, rîvnim cu toată silinţa şi ne străduim din toate puterile să redobîndim această ţară (a noastră)..., (drept aceea), vă punem în vedere şi poruncim credincioasei voastre obşti, prin straşnică poruncă regală, ca, luînd cunoştinţă de cele de faţă, voi toţi, cu toţii dimpreună şi fiecare din voi în parte, să vă îngrijiţi să vă înarmaţi şi pregătiţi cu cai, cu arme şi cu celelalte ce sînt de trebuinţă la război, cu atîta grabă, încît la sărbătoarea fericitului apostol Matia 2, ce va veni în curînd, să ne puteţi ajunge la Timişoara, fără de zăbavă .... spre a ne face cu bărbăţie credincioase şi mulţumitoare slujbe nouă şi sfintei noastre coroane, ca să zdrobim cutezanţa zisului duşman şi răzvrătit al nostru sus-pomenit.
      Iar dacă veţi face aşa, miluind <noi> credinţa voastră cu bunăvoinţă regească, o vom avea în nume de bine şi de mulţumire, dacă însă unii dintre voi ar voi să se tragă înapoi sau să lipsească de la aceste purcederi ale noastre, sub cuvinte născocite şi pricini prefăcute, atunci vă poruncim şi vă dăm în sarcină vouă, comitelui şi juzilor nobililor din zisul comitat Ung, sub pedeapsa
www.dacoromanica.ro
79
luării dregătoriilor (voastre) şi a pierderii ... voastre, să fiţi datori să ne daţi seama în scris, întocmai şi fără părtinirea nimănui, de toţi acei nobili şi oameni de altă stare datori să meargă la oaste, care <s-ar da înapoi) de la zisa noastră expediţie ...; iar ce fel de pedeapsă trebuie să li se dea acestora pentru nesupunerea lor atît de mare, am hotărît s-o lăsăm pe seama numai a socotinţei noastre, tocmai pentru ca apoi să nu i se poată găsi vreo vină din aceasta maiestăţii noastre.
       Şi acestea voim să se vestească în auzul tuturor, pretutindeni, în zisul comitat.
       Dat la Vişegrad, în ajunul sărbătorii Botezului Domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi cinci.
       După Hurmuzaki, 1/2, 92 —93.
       Orig., hîrtie, în Arh. Conv. din Lelez, păstrată la Iasov.
       Copie în col. Iankovich, la Arh. Naţ. Magh.
       EDIŢII: Latin. Wagner, Dissertatio de Cumania, nr. 3; Magyar Tortenclmi Târ, II,
       186 — 187; Trad. Şincai, Hrcnica, I, 301—302.
       REGEŞTE: Fejer, IX/3, 470.
        1 Lacună în textul latin publicat. * 24 februarie
43                                                           1365 februarie 2
      Lodovicus, dei gratia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Galicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallemitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Cluisti fidelibus, presentibus et futuris, presencium noticiam habituris, salutem in eo, qui regibus dat sa-lutem et feliciter gubernare
      Regum requirit celsitudo et sublimius convenit dignitati, fidelia suo-rum fidelium obsequia ubertatis gracia fecundare1, ut ceteri eo exemplati, ex fidelibus fideliores efficiantur, seque reddant devociores ex devotis.
      Proinde, ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod nos, intuitum nostre consideracionis in strenuum virum Balk, filium Zaaz, voyvodam nostrum Maromorosiensem, dilectum nobis et fidelem, con-vertentes immensissimaque sua servicia in memoriam nostre celsitudinis reducentes, quibus idem a toto eo tempore, quo ipse tanta caritate fervenţi nostre adhesit maiestati, ut de terra nostra Molduana, suis caris parentibus et quamplurimis cognatis necnon bonis eiusdem universis in eadem terra nostra, post tergum, relictis et postpositis, in regnum nostrum Hungarie advenit, sub sinu nostre dilectionis, in serviciisque pro augmentacione noştri honoris et potencie utilia fore ex innata sua industria conspexerat, exhibendis se nostre offerensplacibilem maiestati. Nos vero, hiis et aliis serviciorum suorum preclarissimis meritis, que eundem modo quo supra cum sumpme diligencie studio ubique et speciahter in dicta terra nostra Molduana, non sine proprii sui cruoris effusione ac letalium vulneram supportacione, fratrumque proxi-morum et quamplurimorum famulorum suorum morte cradeli, sollicite et habiliter exhibuisse cognovimus et exhibere cognoscimus in presenti, ac exhibiturum pro firmo credimus in futurum, memoriter recensitis. Equidem itaque dignum fore estimantes ut digno digna et magnis magna impendantur premia, sudoresque 2 labores merces copiosa reficiat et restauret et signum nostre specialis dilectionis et affeccionis indicium, quandam possessionem Kuhnya vocatam, in terra nostra Maromorasiensi habitam, cum aliis villis,
80
www.dacoromanica.ro
Jood, Bachkov, Kethuyssou, Moyse, Bors et Keethzdeste vocatis, in eadem terra Maramorosiensi existentibus, ad eandemque possessionem Kuhnya spec-tantibus, cum omnibus suis utilitatibus, videlicet aquis, silvis et alpibus ac quibuslibet earundem pertinenciis, quovis nomine vocitatis, a Bokdan voyvo-dam et suis filiis, nostris videlicet infidelibus notoriis, ob ipsorum detestandam infidelitatis notam, eo quod idem Bokdan et filii sui, fulminate3 dyabulo, humani generis inimico, qui cor eorum tela sue nequicie et fraudis venenosus 4 graviter saucians, adhoc eis persuasit, ut a veritatis via et debite fidelitatis constancia pluries deviantes, de dicto regno nostro Hungarie in pretactam terram nostram Molduanam clandestine recedentes, eandem in nostre maies-tatis contumeliam moliuntur conservare, ad manus nostras regias devolutas, sub hiisdem suis veris metis et antiquis, quibus eedem actenus 4 habite exti-terunt et possesse, de beneplacita voluntate et consensu serenissime princi-pisse, domine Elisabeth, regine Hungarie, genitricis nostre carissime, de con-silioque prelatorum et baronum regni noştri prematuro, ipsis Bokdan et filiis suis, tamquam malemeritis, ut ne perversitas aliis similia presumpmentibus transeat in exemplum, pretitulatis possessionibus privatis et omnino spo-liatis, ac universis litteralibus instrumentis, pro eisdem Bokdan et filiis suis, super prenotatis possessionibus emanatis, cassatis, annichilatis et in irritum revocatis, dedimus, donavimus et contulimus pretacto Balk woyvode et, per eum, Drag, Dragmer et Stephano, fratribUs eiusdem uterinis, ipsorumque heredibus et successoribus universis, iure perpetuo et irrevocabiliter possi-dendas, tenendas pariter et habendas, salvis iuribus alienis. In cuius rei me-moriam firmitatemque perpetuam, presentes concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis sigilii noştri novi dupplicis et autentici munimine roboratas.
      Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, archie-piscopi Strigoniensis, locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancellarii, dilecti et fidelis noştri, quarto Nonas mensis Februarii, anno domini Millesimo CCCmo sexagesimo quinto, regni autem noştri annoXXm0quarto. Venerabilibus, in Christo patribus et dominis, eodem Nicolao Strigoniensi, Thoma Colocensi, Ugolino Spalatensi, Nicolao Iadrensi et Elia Ragusiensi, archiepiscopis, De-metrio Varadiensi, Dominico Transsiluano, Colomano Iauriensi, Ladislao Vesprimiensi, Stephano Zagrabiensi, regnique Sclavonie vicario generali, Dominico Chanadiensi, Michaele Agriensi, Vilhelmo Quinqueecclesiensi, Johanne Vachiensi, Petro Bosnensi, fratre Stephano Nitriensi, Demetrio electo confirmato Syrmiensi, altero Demetrio Nonensi, Nicolao Traguriensi, Stephano Pharensi, Walentino Macariensi, Matheo Sibinicensi, Michaele Scardonensi et Portiva Sceniensi, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter gubemantibus, Tininiensi et Corbaviensi sedibus vacantibus; magnificis viris Nicolao Konth, palatino, Dyonisio, woyvoda Transsilvano, comite Stephano Bwbek, iudice curie nostre, Iohanne, magistro tavamicorum nostrorum, Nicolao de Zeech, Dalmacie et Croacie, Nicolao de Machov, banis, Petro Zudar pincemarum, Paulo dapiferorum, Emerico agazonum, Iohanne iani-torum nostrorum, magistris, ac magistro Benedicto, comite Posoniensi, ali-isque quampluribus comitatus regni noştri tenentibus et honores.
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salemo şi domn al ţinutului Muntelui Sânt' Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, de faţă şi viitori, care vor lua cunoştinţă de această (scrisoare), mîntuire întru acela care dă regilor mîntuire şi le hărăzeşte să cîrmuiască cu bine.
81
www.dacoromanica.ro
       Este o cerinţă a înălţimii regeşti şi o datorie a celor aflaţi în loc de cinste ca prin îmbelşugată dărnicie să răsplătească credincioasele slujbe ale credincioşilor lor, pentru ca şi ceilalţi, luînd pildă de la ei, din credincioşi să ajungă mai credincioşi, şi din supuşi mai supuşi.
       Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, întorcîndu-ne căutătura privirii noastre spre viteazul bărbat Bale, fiul lui Sas, voievodul nostru maramureşan, iubitul şi credinciosul nostru, şi rechemînd în amintirea înălţimii noastre nemăsuratele lui slujbe, prin care acesta s-a făcut plăcut maiestăţii noastre, în tot timpul de cînd s-a alăturat maiestăţii noastre, cu o dragoste atît de fierbinte, îneît părăsindu-şi şi lăsîndu-şi în urmă părinţii săi scumpi şi foarte multe rude ca şi toată averea lui, a venit din ţara • noastră moldovenească în regatul nostru al Ungariei în sînul iubirii noastre, adueîndu-ne slujbele ce a văzut el cu înăscuta sa iscusinţă că sînt spre folosul sporirii cinstei şi puterii noastre. Iar noi, adueîndu-ne aminte de acestea şi de alte preastrălucite vrednicii ale slujbelor sale, pe care am ştiut că acesta le-a împlinit cu grijă şi iscusinţă în chipul de mai sus, cu rîvna celor mai mari stăruinţe, oriunde şi mai cu osebire în zisa noastră ţară moldovenească, nu fără vărsarea sîngelui său însuşi şi îndurarea de răni cumplite şi cu moartea crudă a fraţilor şi rudelor sale şi a multor slujitori de ai lui, şi pe care < slujbe) ştim că le împlineşte şi acum şi credem cu tărie că le va împlini şi în viitor, şi socotind din parte-ne că se cuvine să se dea răsplăţi vrednice celui vrednic, şi răsplăţi mari celor mari, şi ca o răsplată însemnată să întremeze şi să învioreze trudnicile osteneli, ca un semn al iubirii noastre osebite şi ca o dovadă de dragoste, cu buna învoire şi încuviinţare a prealuminatei principese, doamna Elisabeta, regina Ungariei, mama noastră preaiubită, şi după îndelungată sfătuire cu prelaţii şi baronii regatului nostru, am dat, am dăruit şi am hărăzit pomenitului voievod Bale şi, prin el, lui Drag, Dragomir şi Ştefan, fraţii lui buni şi tuturor moştenitorilor lor şi urmaşilor lor, ca să le stăpînească să le ţină şi să le aibă, pe veci şi nestrămutat, în aceleaşi adevărate şi vechi hotare, în care au fost ţinute şi stăpînite pînă acum, fără vătămarea drepturilor altora, moşia numită Cuhea, ce se află în ţara noastră a Maramureşului, cu alte sate, numite Ieud, Bocicoel, cele două Vişee, Moisei, Borşa şi cele două Selişte, aflătoare în pomenita ţară a Maramureşului, ce ţin de aceeaşi moşie Cuhea, cu toate folosinţele lor, anume ape, păduri şi munţi, şi orice ar ţine de ele, ori cum s-ar numi, trecute în mîinile noastre regeşti de la voievodul Bogdan şi fii săi, necredincioşi învederaţi ai noştri, pentru blestemata lor vină de necredinţă, din aceea că acel Bogdan şi fiii săi, fulgeraţi de diavolul, duşmanul neamului omenesc — care, rănindu-le greu inima cu săgeţile <sale> înveninate de viclenie şi înşelăciune, i-a îndemnat de mai multe ori să se abată de la calea adevărului şi de la statornicia credinţei datorate — plecînd pe ascuns din zisul nostru regat al Ungariei în suspomenita noastră ţară moldovenească, uneltesc să o păstreze spre paguba maiestăţii noastre; < drept care noi), pentru ca nebunia lor să nu fie cumva pildă altora, care ar cuteza fapte asemănătoare, am lipsit şi despuiat cu totul, ca pe nişte nevrednici, pe acel Bogdan şi fiii săi sus-zişi de sus-numitele moşii, nimicind, stricînd şi socotind deşarte toate actele scrise şi întocmite pentru acel Bogdan şi fiii săi cu privire la sus-numitele moşii.
    Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre noi, atîmate, duble şi autentice.
      Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, cancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în ziua a patra înainte de nonele lunii februarie,
82
www.dacoromanica.ro
în anul Domnului o mie treisute şaizeci şi cinci, iar în al domniei noastre al douăzeci şi patrulea an; venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, acelaşi Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, Toma de Calocea, Ugolin de Spalato, Nicolae de Zara şi Ilie de Raguza; episcopii: Dumitru al bisericii de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Coloman de Gyâr, Ladislau de Vesprim, Ştefan de Zagreb şi vicar general al ţării Slavoniei, Dominic de Cenad, Mihail de Agria, Vilhelm de Păcs, Ioan de Vaţ, Petru al Bosniei, fratele Ştefan de Nitra, Dumitru, <episcop> ales <şi> confirmat al Sirmiului, celălalt Dumitru de Nona, Nicolae de Trau, Ştefan de Faro, Valentin de Makarska, Matei de Sebenico, Mihail de Scardona şi Portiva de Segno, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu, scaunele de Knin şi Krbava fiind vacante; măriţii bărbaţi: Nicolae Konth, palatinul, Dionisie, voievodul Transilvaniei, corniţele Ştefan Bubec, judele curţii noastre, Ioan marele nostru vistier, Nicolae de Zeech, banul Dalmaţiei şi Croaţiei, Nicolae, banul de Macva, Petru Zudor, marele nostru paharnic, Pavel, marele nostru stolnic, Emeric, marele nostru comis, Ioan, marele nostru uşier, şi magistrul Benedict, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre.
       După. Mihdlyi, 56—58.
       Transumpt in actul Măriei, regina Ungariei, din 22 iunie 1384 (ibidem, 82—85) fără a se
       indica locul de păstrare.
       Copie în col. Iankovich, păstrată la Arh. Naţ. Magh.
       EDIŢII: Latin. Wagner, Dissertatio de Cumania, ar. 4. Trad. Kogălniceanu, Archiva, I, 9
       REGEŞTE: Şincai, Hronica, I, 505 —506; Fejer, IX/3, 469 —470; Hurmuzaki, 1/2, 94;
       Xenopcl, III, 38; Documenta Valachorum, 178—181.
       1 Probabil greşit în loc de: secundare. a Corect: sudorososque.
       * Astfel în orig.; corect:fulminaţi.
       1 Astfel în orig.
44                                                1366 octombrie 10, Orşova.
      Nos, Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, vobis Petro, vicevaivode Transsiluano, firmiter precipiendo mandamus quatenus, coram testimonio capituli ecclesie Albensis Transsiluane, quod per ipsum capitulum ad id transmittere iubemus, metas possessionum Johannis dicti Tompa, comitis alpium nostrarum de partibus Transsiluanis, Echellev et Thylichke vocatarum, necnon possessionum Johannis, filii Petri de Dyznoyo, Ffeketevyz et Wara-liafalu vocatarum, a parte terrarum sub vaivodatu domini Ladislai, vaivode noştri Transalpini, existentium, mediante iustitia, reambulando iustificetis, priusquam iter vestrum arriperetis post nos huc veniendum. Ipsosque tandem in dominio dictarum possessionum et suarum metarum ac pertinentiarum mediante iustitia conservetis pacificos et quietos, nostre maiestatis in persona, et aliud non facturi.
      Datum in Orswa, sabbato proximo ante quindenas archangeli Mychae-lis, anno domini Milesimo CCC0 LXmo sexto.
      Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, vă punem în vedere şi vă poruncim cu tărie vouă, Petru, vicevoievod al Transilvaniei, ca, mai înainte de a pomi la drum spre a veni aici după noi, voi, de faţă cu omiil de mărturie al capitlului bisericii de Alba Transilvaniei, care poruncim să fie trimis pentru aceasta de acel capitlu, să lămuriţi, potrivit dreptăţii,
www.dacoromanica.ro
83
semnele de hotar ale moşiilor numite Aciliu şi Tilişca, ale lui Ioan zis Tompa, corniţele plaiurilor noastre din părţile Transilvaniei, precum şi pe acelea ale moşiilor numite Săcel şi Orlat, ale lui Ioan, fiul lui Petru de Cisnădie, hotăr-nicindu-le dinspre pămînturile aflătoare sub voievodatul domnului Vladislav, voievodul nostru din Ţara Românească, iar pe sus-numiţii să-i păstraţi, în numele maiestăţii noastre, în pace şi linişte în stăpînirea ziselor moşii şi a hotarelor lor şi a <tot> ce ţine de ele, aşa după cum cere dreptatea. Şi altfel să nu faceţi.
      Dat la Orşova, în sîmbăta dinaintea celei de a cincisprezecea zi a <săr-bătorii> arhanghelului Mihail, în anul Domnului o mie trei sute şaizeci şi şase.
       După Ub., II, 273.
       Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia din 24 noiembrie 1366, la Arh.Naţ.Magh., Dl. 5504 (vezi nr. 45).
       REGEŞTE: Fejer, XI, 474; Dccumenta Valachorum, 205, nr. 157.
45                                      1366 noiembrie 24, <Alba Iulia).
      Excellentissimo principi, domino Lodouico, dei gratia illustri regi Hungarie, domino ipsorum naturali, capitulum ecclesieTranssiluaneorationum suffragia devotarum cum perpetua fidelitate.
      Noveritis, nos literas vestras, honore quo decuit, recepisse in hec verba: <Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 10 octombrie 1936, nr. 44.>
      Nos, enim, mandatis vestre excefientie obtemperare cupientes, ut te-nemur, unacum nobili viro Petro, vicevaivoda Transsiluano, homine vestro, nostrum hominem, videlicet Stephanum, sacerdotem de choro nostro, ad premissa mandata vestra fideliter exequenda, duximus transmittendum.
      Qui demum ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod, ipsi feria sexta proxima post octavas festi beati Martini confessoris, ad facies posses-sionum Johannis, filii Petri de Dyznoyo, Ffeketevyz et Waraliafalu voca-tarum, accessissent ac easdem circumquaque, mediante iustitia, reambulando, a terra seu tenutis magnifici viri, domini Ladislai, vaivode Transalpini, per erectiones novarum metarum, prout inferius declarabitur, distinguendo, sepe-rassent1 hoc modo. Primo enim in uno monticulo, versus orientem, unam me-tam terream, deinde descendendo, per unam vallem ad unum meatum apud Kysthurnoda vocate, transeundo ipsum meatum ad plagam occidentalem, unam metam terream erexissent, abhinc perveniendo usque fluvium Ffeketevyz vocatum, quinque metas terreas in locis necessariis successive sub-limassent, tandem ipsum fluvium transeundo, ultra unam metam de qua ascendendo per unum montem aliam metam terream, ulterius declinando, versus plagam meridionalem, per unam parvissimum vallem, ad unum mon-ticulum, in quo unam metam, de qua transeundo per unum berch unam metam, abhinc ad quendam fluvium, Redembah vocatum, descendendo, trânsit eundem fluvium circa quandam metam antiquam, novam metam terream erexissent, que distinguit et separat inter possessiones Waralia et Kakoua, abhinc procedendo ad aliam metam antiquam pervenissent, quam cum alia meta terrea renovassent, ulterius ad unum montem, Magasheg vocatum, tendit et in supercilio eiusdem unam metam terream, deinde tendit usque alpes et sic mete predictarum possessionum Ffeketevyz et Waralia terminantur. Quibusquidem reambulationibus ac novarum metarum erectionibus factis,
84
www.dacoromanica.ro
prenominatum Johannem, filium Petri de Dyznoyo, in dominio dictarum possessionum et suarum metarum ac pertinentiarum earundem reliquissent, pacifice et quiete.
      Datum feria tertia proxima ante festum beate Katerine virginis et martyris, anno prenotato.
      Preaînălţatului principe şi domn Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, stăpînului lor firesc, capitlul bisericii Transilvaniei, prinos de cucernice rugăciuni cu veşnică credinţă.
      Aflaţi că am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea voastră cu acest cuprins: <Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 10 octombrie 1366, nr. 44).
      Iar noi, dorind să dăm ascultare — precum sîntem datori — poruncii înălţimii voastre, am hotărît ca, dimpreună cu nobilul bărbat Petru, vicevoie-vodul Transilvaniei, omul vostru, să trimitem pe omul nostru, anume pe Ştefan, preot din strana noastră, la împlinirea întocmai a poruncilor voastre de mai sus.
      Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus într-un glas că, în vinerea de după octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul2, s-au dus la moşiile numite Săcel şi Orlat, ale lui Ioan, fiul lui Petru de Cisnădie, şi că hotăr-nicindu-le de jur împrejur, după dreptate, le-au despărţit şi le-au deosebit, prin ridicarea de noi semne de hotar, ce se vor arăta mai jos, de pămîntul sau ţinuturile măritului bărbat, domnul Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, în felul următor: mai întîi pe unmuncel, spre răsărit, <ei au ridicat) o movilă de hotar; apoi, coborînd pe o vale la un vad numit <vadul> de la Turnoda Mică <şi>, trecînd acel vad, spre partea de apus au ridicat o movilă de hotar. De acolo, ajungînd la rîul numit Săcel, au ridicat în locurile de trebuinţă cinci movile de hotar, una după alta; apoi, trecînd acel rîu dincolo, <au ridicat) o movilă <de hotar), de la care, suind pe un deal, <au ridicat) o altă movilă. Cotînd mai departe spre miazăzi, printr-o vale foarte mică, <au ajuns) la un muncel, pe care <au ridicat) o movilă de hotar, de la care, trecînd pe o creastă <au ridicat iar) o movilă <de hotar), de aci, coborînd la un rîu numit Redenbah, <hotarul> trece peste acel rîu, <unde> lîngă o movilă veche au ridicat o movilă nouă, care face hotarul despărţitor între moşiile Orlat şi Cacova. De aci, mergînd mai departe, au ajuns la altă movilă veche de hotar, pe care au reînnoit-o cu altă movilă; mai departe, <hotarul> o ia spre un deal, numit Dealul Mare, şi pe culmea acestuia <au ridicat) o movilă de hotar. Apoi <hotarul> merge pînă la munţi3 şi aşa se sfîrşesc semnele de hotar ale pomenitelor moşii Săcel şi Orlat. Iar după facerea acestor hotărniciri şi ridicări de noi semne de hotar, ei 4 au lăsat pe sus-numitul Ioan, fiul lui Petru de Cisnădie, în stăpînirea paşnică şi liniştită a ziselor moşii, a hotarelor lor şi a celor ce ţin de ele.
      Dat în marţea dinaintea sărbătorii fericitei fecioare şi mucenice Ecate-rina, în anul mai sus însemnat.
      După Vb„ II, 274-275.
      Orig., perg., cu urme de pecete aplicată pe verso, la Arh. Naţ. Magh. Dl. 5 504.
      Transumpt in actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 2 ianuarie 1367, ibidem, Dl. 5 505.
      Acest act a fost transcris ca prim transumpt in actul palatinului Iosif, din 16 februarie
      1841, încopie la Trausch, Diplomatarium Transsilvanico-Saxonicum, I (mss), fără indicarea
      locului de păstrare a documentului.
9 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
85
       REGEŞTE: Fejtr, XI, 474; Transilvania, 1871, 288; Hurmuzaki, 1/2, 136, nr. 96; Documenta Valachorum, 206, nr. 138.
        1  Corect: separassent.
        2  20 noiembrie.
        * Munţii Sibiului.
        4  Omul regelui şi al capitlului.
46                                                           1368 ianuarie 20.
      Ladizlaus, dei et regie maiestatis gracia weyuoda Transalpinus et banus de Zeurinio, memorie commendamus, tenore presencium, quibus expedit universis quod cum excellentissimus princeps, dominus Lodowicus, inclitus rex Hungarie, naturalis dominus noster graciosus, magistrum Demetrium dictiun Lepes, aule sue regie militem, pro perpetuo pacis vinculo inter nos, parte ab una, et universos cives et privinciales de Brasso, vicinos et amicos nostros karissimos, parte ab altera, ordinando pariter et confirmando, ad nostram delegasset presenciam, per eundem districte nobis precipiendo ut eosdem Brassouienses in universis eoriun libertatibus, per eos ab antiquis in terra nostra Transalpina habitis, conservando confirmaremus.
      Nos, igitur, regiis semper cupientes nutibus obtemperare, has libertates prefatis civibus et provincialibus de Brasso perpetue duximus concedendas, quod universi mercatores de Brasscho 1 et eius districtu per quamlibet viam terre nostre Transalpine, excepta via Braylan, ad regna extranea transeuntes, de rebus suis mercimonialibus tantum duo tricesima, unum scilicet transeundo et alterum redeundo, nobis solvere debebunt, ita videlicet quod ipsi, terram nostram intrando, tantum unum tricesimum, nobis in Longo Campo vel iuxta persolvant et ibidem, sigillo tricesimatoris noştri recepto, per terram nostram liberi et expediti transiant. Similiter au tem redeundo, tricesimum nobis circa Danubium solvant et iterum, recepto sigillo, per terram nostram expediti procedant. Ipsi autem mercatores, cum rebus suis mercimonialibus per dictam viam Braylam ad regna extranea procedentes, tantum unum tricesimum, in Longo Campo, non transeundo, sed redeundo, nobis solvere tenebuntur. Cum autem ipsi mercatores bona mercimonialia infra terram nostram ven-diderint aut mercati fuerint, nullum extunc tributum, nec tricesimum de eisdem bonis nisi in Longo Campo vel iuxta, non tricesimum, sed tantum iustum et antiquum tributum nobis solvere tenebuntur. Insuper, universis mercatoribus de Brasso et eius districtu tributum nostrum in Salatina omnino relaxamus. Ordinamus eciam quod nullus terricolarum nostrorum, racione debitorum ad civitatem Brasso vel eius districtum, sub credencia traditorum, quemquam de Brasso et eius districu arrestare vel impedire modo aliquali valeat aut presumat.
    In cuius rei testimonium, presentes litteras nostras privilegiales conces-simus, pendentis sigilii noştri maioris et autentici munimine roboratas.
      Vobis, igitur, universis fidelibus nostris, comitibus, castellanis, iudicibus, tributariis, officialibus ac cuiusvis status hominibus, in terra nostra Transalpina constitutis, districtissime precipiendo mandamus quantenus deinceps nullos mercatores de Brasso et eius districtu ad solucionem alicuius triburi aut tricesimi, preter tributa et tricesima nostra suprascripta, compellere aut quicquam ab eis exigere presumatis, nec ipsos aliqua de causa impedire,
86
www.dacoromanica.ro
aggravare, vel arrestare audeatis. Secus, sicut gravissimam indignacionem nostram incurrere formidatis, facere non ausuri.
      Datum anno domini M° CCC0 LX0 octavo, in vigilia sancte Angnetis 1 virginis et martyris.
      Vladislav, din mila lui Dumnezeu şi a maiestăţii regeşti voievod al Ţării Româneşti şi ban de Severin, prin cuprinsul scrisorii de faţă, dăm de ştire tuturor cărora se cuvine că preaînălţatul principe şi domn Ludovic, vestitutul rege al Ungariei, milostivul nostru domn firesc, a trimis la noi pe magistrul Dumitru zis Lepes, cavaler al curţii sale regeşti, pentru a rîndui şi a întări legămîntul unei păci veşnice între noi, pe de o parte, şi toţi orăşenii şi locuitorii provinciei Braşov, vecinii şi prietenii noştri prea-scumpi, pe de altă parte, punîndu-ne printr-însul în vedere cu străşnicie ca să întărim <şi> să păzim pe acei braşoveni în toate libertăţile pe care le-au avut ei din bătrîni în Ţara noastră Românească.
      Aşadar, noi, dorind întotdeauna să dăm ascultare poruncilor regeşti, am hotărît să hărăzim pe veci sus-zişilor orăşeni şi locuitori ai provinciei Braşov libertăţile acestea: ca toţi negustorii din Braşov şi din districtul Braşovului, trecînd spre ţări străine, pe orice drum al Ţării noastre Româneşti, afară de drumul Brăilei, vor fi datori să ne plătească pentru mărfurile lor numai de două ori tricesima şi anume odată la ducere şi a două oară la întoarcere, aşa fel încît la intrarea în ţara noastră să ne plătească numai o dată tricesima, la Cîmpulung sau în apropiere, şi, după ce li se va pune acolo pecetea de către vameşul nostru, să treacă slobozi şi nestînjeniţi prin ţara noastră. De asemenea, la întoarcere, să ne plătească tricesima lîngă Dunăre, şi, după ce, din nou, li se va pune pecetea, să plece mai departe nestînjeniţi prin ţara noastră. Iar cînd aceşti negustori purced cu mărfurile lor pe pomenita cale a Brăilei, spre ţări străine, vor fi datori să ne plătească numai o dată tricesima, la Cîmpulung, nu la ducere, ci la întoarcere. Cînd însă aceşti negustori îşi vor vinde sau cumpăra mărfurile înlăuntrul ţării noastre, atunci nu vor fi datori să ne plătească pentru acestea nici vamă, nici tricesimă, decît la Cîmpulung sau în apropiere, <şi> nu tricesima ci numai dreapta vamă de demult. Pe lîngă aceasta, scutim cu totul pe toţi negustorii din Braşov şi din districtul lui de vama noastră de la Slatina. Poruncim chiar ca nici unul dintre supuşii noştri să nu poată şi să nu se încumete a popri sau a stînjeni în vreun chip oarecare pe vreun negustor din Braşov sau din districtul lui, sub cuvîntul unor datorii <pentru lucruri) date pe încredere <oraşului) Braşov sau districtului Braşovului.
      Spre mărturia acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre celei mari, autentice şi atîmate.
      Vouă, aşadar, tuturor credincioşilor noştri, comiţi, castelani juzi, vameşi, slujbaşi şi oameni de orice stare, rînduiţi în Ţara noastră Românească, vă punem în vedere şi vă poruncim foarte desluşit ca, de acum înainte, să nu mai cutezaţi a sili pe vreun negustor din Braşov sau din districtul lui la plata vreunei vămi sau tricesime, afară de vămile sau de tricesimile noastre scrise mai sus, sau să cereţi de la ei ceva, şi nici să îndrăzniţi, din vreo pricină oarecare, să-i stînjeniţi, să-i încurcaţi, ori să-i opriţi. Şi altfel să nu îndrăzniţi a face, dacă vreţi să nu înfruntaţi cumplita noastră mînie.
      Dat în anul Domnului o mie trei sute şaizeci şi opt, în ajunul <sărbătorii> sfintei fecioare şi mucenice Agneta.
87
www.dacoromanica.ro
        Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 7. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1368. Orig., perg. (18 x 38,3), cu pecete atirnată, din ceară albă, cu următoarea legendă: t S LADIZLAV[S DEI GRATIA VAIVODA TRA]NSALPINUS * B[ANUS DE ZEURINO D]UX * DE FVGRVS.
        Copie în Kemăny, Dipl. Trans., Appendix, D.3.
        EDIŢII: Latin. Marienburg, Kleine sieb. Geschichte, 189; Sieb. Provinzialblătter, II, 186; FejSr, IX/4, 148-150; Hurmuzaki, 1/2, 144-145, şi XV/1, 1-2; Ub., II, 306 -307; Jak6-Manolescu, 11—12. Facs. ibidem. nr. 12.
        REGEŞTE: Transilvania, 1872, 43.
        1  Astfel în orig.
        2  Lacună 6 cm; întregit după sens.
47
                                                                     <1368> martie 26, Zantou.
      Lodovicus, dei gratia rex Hungarie.
      Noverit vestra fideli tas quod nos bonam gentis quantitatem exerci-tualem in subsidium vestrum ad Bulgariam ordinaverimus transmittendam, sed quia vos, ad requisitionem nostram literatoriam, vestram nobis volun-tatem in facto ipsius gentis intimare non curastis, ideo nos ipsam gentem dis-positam obmisimus ad vos destinare. Nune autem duximus transmittendum ad Layk, voyvodam Transalpinum, magistrum Nicolaum, filinm Gregorii, militem nostrmn, in legationibus nostris, committentes sibi, ut et ea, que vos eidem voyvode nunciare volueritis per ipsum, referre debeat. Quare quicquid volueritis, ipsi magistre Nicolao committere poteri tis referenda voyvode prenominato. Interim vere Petrum, fratrem vestrum, debito modo dispositum, si vobis videbitur, in Bulgariam destinare potestis. Requirimus exinde vestram fidelitatem, quatenus super his omnibus, que ad honorem nostrum cedere videbitis, in illis partibus sollicitudinem et curam debitam adhibeatis et ea faciatis, prout de vobis confidimus.
      Datum in villa Zantou, in dominica Judica 1.
      <Pe verso:) Fideli nostro, magnifico viro, Benedicto, bano Bulgarie.
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei.
      Să afle credinţa voastră că noi am poruncit să vi se trimită în Bulgaria o bună cîtime de ostaşi în ajutorul vostru; dar, pentru că la întrebarea noastră scrisă, voi nu v-aţi îngrijit să ne faceţi cunoscut gîndul vostru cu privire la acea oaste, de aceea noi am pregetat să vă trimitem acea oaste ce era gata pregătită. Acuma însă, am hotărît să trimitem la Vlaicu, voievodul Ţării Româneşti, ca sol al nostru, pe magistrul Nicolae, fiul lui Grigore, cavalerul nostru, po-runcindu-i să facă bine să spună el mai departe şi cele ce veţi voi să vestiţi prin el numitului voievod. De aceea, veţi putea să încredinţaţi magistrului Nicolae tot ce veţi voi, spre a fi adus la cunoştinţa sus-zisului voievod. Şi pînă atunci, dacă veţi găsi de cuviinţă, veţi putea trimite în Bulgaria pe Petru, fratele vostru, pregătit aşa cum trebuie. Mai cerem apoi credinţei voastre să puneţi <toată) grija şi rîvna cuvenită în părţile acelea, în toate cele ce veţi vedea că sînt spre cinstea noastră, şi să aduceţi la îndeplinire < toate) acestea, potrivit încrederii ce o avem în voi.
      Dat în satul Zantou, în duminica Judica.
      (Pe verso:) Credinciosului nostru, măritul bărbat Benedict, banul Bulgariei.
88
www.dacoromanica.ro
                                                                                          După. Szâzadok, 1900, 603—604.
        Orig., hîrtie, cu pecete de închidere, aplicată pe verso; la Arh. Naţ. Magh., Dl. (din col. Muz. Nat-).
                                                                  Datat astfel de editorul textului latin pe baza conţinutului.
                          1 După cum rezultă din doc. din 26 martie 1368 (Ub, II, 309—310), regele se afla la Alba Iulia; este vortp. deci de un act întocmit in lipsa regelui, potrivit unui ordin dat de el mai înainte.
48
                                                                     <1368) martie 26, Zantou.
                                                                         Frater et amice karissime!
      Noveritis quod dominus noster rex, ad nostrum sepius rogatum, bonam gentis quantitatem exercitualem in subsidium vestrum ad Bulgariam ordi-naverat transmittendam, sed, quia vos in vestris literis nobis transmissis vestram voluntatem in facto ipsius gentis intimare nobis non curastis, ideo nos facto in eodem nihil facere scivimus. Nune autem, ipse dominus noster rex, magistrum Nicolaum, filium Gregorii, in suis legationibus ad Laykonem, voyvodam Transalpinum, duxit transmittendum, igitur, quicquid vobis videretur cum eodem magistro Nicolao tractando 1 secure faciatis, sic, quod contra vestrum honorem non cedat. Nos enim vobis semper prompţi sumus et paraţi, dum per vos fuerimus requisiti per literas.
                                                        Datum in villa Zantou, in dominica Judica.
                                                                         Ladislau dux et palatinus,
      (Pe verso :> Magnifico baroni Benedicto, Bulgarie bano, fratri et amico nostro karissimo.
                                                                          Preaiubite frate şi prieten!
      Aflaţi că domnul nostru regele, la rugămintea noastră ades înnoită, poruncise să se trimită în ajutorul vostru, în Bulgaria, o bună cîtime de ostaşi, dar, fiindcă în scrisoarea voastră ce ne-aţi trimis-o voi, nu v-aţi îngrijit să ne faceţi cunoscut gîndul vostru cu privire la acea oaste, de aceea noi nu am putut face nimic în această privinţă. Acum, însă, acel domn al nostru regele a hotărît să trimită pe magistrul Nicolae, fiul lui Grigore, ca sol al său la Vlaicu, voievodul Ţării Româneşti. Aşadar, săpurcedeţi fără grijă la orice veţi crede că trebuie tratat cu acel magistru Nicolae, dar în aşa fel, îneît să nu se întoarcă împotriva cinstei voastre. Iar noi sîntem întotdeauna gata şi pregătiţi pentru voi, oricînd ne veţi cere <ceva> prin scrisoarea voastră.
                                                         Dat în satul Zantou, în duminica Judica.
                                                                        Ladislau, ducele şi palatinul
      (Pe verso:} Măritului baron Benedict, banul Bulgariei, preascumpului nostru frate şi prieten.
                                                                               După Szâzadok, 1900, 604.
                             Orig., hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere, la Arh. Naţ. Magh. DI. (din col. Muz.
                                                                     Naţ.). Pentru datare cf. doc. nr. 47.
       1 Corect: traetandum.
www.dacoromanica.ro
89
49
                                                                            1368 iunie 22, Yişegrad.
       Lodouicus, dei gratia rex Ungarie, fidelibus suis, civibus et universis hospitibus civitatis nostre Brassouiensis et suarum pertinentiarum, salutem et gratiam.
       Noverit vestra fidelitas quod nos, ad humillimam supplicationem fidelis noştri Jacobi, iudicis diete civitatis Brassouiensis, inclinati pro stătu vestro meliori et commodo potiori, tricesimam, quam marcatores domini Demetrii, principis Tartarorum, de suis rebus mercimonialibus in regno nostro solvere deberent, non faciemus recipi, ita, ut et vos in terra ipsius domini Demetrii secure et libere positis transire sine solutione tricesime cum rebus vestris et bonis mercimonialibus.
       Datum in Wysegrad, feria quinta proxima ante festum Nativitatis bea ti Johannis baptiste, anno domini Millesimo CCC° LX° octavo.
       (Sub pecete, parţial acoperit :> Relatio Georgii Zudor cubicularii.
       Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, orăşenilor şi tuturor oaspeţilor oraşului nostru Braşov şi ai locurilor1 ce ţin de el, sănătate şi milostivire.
       Să afle creainţa voastră că noi, încuviinţînd, pentru mai buna voastră stare şi pentru mai prielnicul vostru folos, preasmerita rugăminte a credinciosului nostru Iacob, judele pomenitului oraş Braşov, nu vom pune să se ia tricesima pe care negustorii domnului Dumitru, principele tătarilor, sînt datori s-o plătească pentru mărfurile lor în ţara noastră, astfel că şi voi să puteţi trece nestingheriţi şi slobod cu lucrurile şi mărfurile voastre, în ţara acestui domn Dumitru, fără a plăti tricesima.
       Dat la Vişegrad, în joia dinaintea sărbătorii Naşterii fericitului Ioan Botezătorul, în anul Domnului o mie trei sute şaizeci şi opt.
       (Sub pecete, parţial acoperit :> Darea de seamă a camerierului Gheorghe Zudar.
       Arh. St. Braşov. Privilegii, nr. 6. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1368.
       Orig., perg. (12,5 x 27), cu pecete inelară, aplicată sub text.
       Copie în Kemdny, Dipl. Trans., Appendix, D.3, 75 (sub 1368, circa 24 iunie).
       EDIŢII: Latin. Marienburg, Klcine sieb. Geschichte, 188; Fejer, IX/4, 129; Transilvania,
       1872, 44 (sub 1368, circa 24 iunie); Hurmuzaki, 1/2, 144; Ub., II, 315.
       1 E vorba de teritoriul ce ţinea de Braşov.
50                                               <1368) iulie 17, Liget.
     Lodovicus, dei gratia rex Hungarie.
     Fidelis noster! Recepimus literas magistri Petri, fratris vestri, nobis et vobis directas, et earundem tenores plenarie percepimus; ad quarum contenta vobis respondemus quod magister Nicolaus, filius Gregorii, comitis Heves-wyvariensis, nos affidavit atque assecuraverit, sub amissione capitis et posses-sionum suarum, ut Layk voyvoda, nostrum votum et sua assignata pleno cum affectu adinpleret, victualiaque sufficientia in Bodonium transmitteret, dubio procul moto. Unde, videtur nobis quod nos responsivam ipsius magistri Nicolai debeamus prestolari, quoniam nos cum gente nostra proni sumus ad exercitum proficiscendum, intentionem autem vestram et circumstantias huius rei, tam habitas, quam emergendas, debeatis nobis sepissime notificare.
     Datum in Lygeth, tertio die festi Divisionis apostolorum.
     (Pe verso:> Fideli nostro, magnifico viro Benedicto, Bulgarorum bano. www.dacoromanica.ro
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei.
      Credinciosul nostru! Am primit scrisoarea magistrului Petru, fratele vostru, trimisă nouă şi vouă, şi am luat pe deplin cunoştinţă de cuprinsul ei. La cele cuprinse în ea vă răspundem vouă că magistrul Nicolae, fiul lui Gri-gore, corniţele de Hevesujvâr, ne-a încredinţat şi ne-a chezăşuit, sub <pedeapsa> pierderii capului şi a moşiilor sale, că voievodul Vlaicu va împlini pe de-a întregul dorinţa noastră şi <sarcinile> ce i s-au încredinţat lui, şi că va trimite destule merinde la Vidin, lăsînd de o parte orice şovăire. De aceea, ni se pare că trebuie să aşteptăm răspunsul magistrului Nicolae, pentru că noi cu oamenii noştri sîntem gata să pornim la oaste, dar voi trebuie să ne aduceţi la cunoştinţă, cît mai des, şi gîndul vostru şi împrejurările acestei trebi, atît cele de acum, cît şi cele ce au să se treacă.
      Dat la Lyget, la a treia zi după sărbătoarea Despărţirii apostolilor.
      (Pe verso:") Credinciosului nostru, măritului bărbat Benedict, banul bulgarilor.
      După Szdzadok, 1900, 605.
      Orig. hîrtie, cu pecete de Închidere aplicată pe verso, la Arh. Naţ. Magh., Dl. (din col.
      Muz. Naţ.).
      Pentru datare cf. doc. nr. 47.
51                                               1368 septembrie 14, <Cenad>.
      Nos, capitulum ecclesie Chanadiensis, damus pro memoria quod ream-bulacionem metarum possessionis Keer vocate, iuxta continenciam littera-rum palatinalium in presentibus octavis festi Nativitatis beate virginis, inter dominum Petrum, prepositum Orodiensem, ex una, ac magistrum Stepha-num, filium Pousa de Zeer, parte ab altera, coram nostro testimonio fieri debitam, ad mandatum litteratorium domini noştri regis, stătu in eodem, propter motum presentis exercitus eiusdem domini contra Laich woyuodam moţi, ad quindenas residencie eiusdem exercitus duximus prorogandam.
      Datum in festo Exaltacionis sancte cruciş, anno domini M°CCC° LX° octavo.
      (Pe verso:) Pro magistro Stephano, filio Pousa de Zeer, contra dominum Petrum, prepositum Orodiensem, super possessionaria reambulacione, in octavis festi Nativitatis beate virginis fieri debita, ad quindenas residencie exercitus regalis prorogatoria.
      Noi, capitlul bisericii de Cenad, dăm de ştire că, la porunca scrisă a domnului nostru regele, din pricina plecării oştirii de acum a acelui domn al nostru, pornită împotriva voievodului Vlaicu, am hotărît să amînăm, în aceeaşi stare, pe a cincisprezecea zi după lăsarea la vatră a acelei oştiri *, cercetarea hotarelor moşiei numite Keer, ce trebuia să se facă, potrivit cuprinsului scrisorii palatinului, înaintea omului nostru de mărturie, la octavele de acum ale sărbătorii Naşterii fericitei fecioare 2, între domnul Petru, prepozit de Arad, pe de o parte, şi magistrul Ştefan, fiul lui Pousa de Zeer, pe de altă parte.
      Dat la sărbătoarea înălţării sfintei cruci, în anul Domnului o mie trei sute şaizeci şi opt.
91
www.dacoromanica.ro
       <Pe verso :y <Scrisoare> de amînare pe a cincisprezecea zi după lăsarea la vatră a oştirii regeşti, pentru magistrul Ştefan, fiul lui Pousa de Zeer, împotriva domnului Petru, prepozitul de Arad, cu privire la hotărnicirea unei moşii, ce trebuia făcută la octavele sărbătorii Naşterii fericitei fecioare.
       După Ortvay, I, 106.
       Orig., hîrtie, la Arh. Naţ. Magh., Dl. (Arh. fam. Festetics din Keszthely).
        1        Lăsarea la vatră (residentia exercitus) a avut loc în 1368, după 13 octombrie (Szent-p6tery, Okleveltdri naptâr, 31); deci data amînării cade după 13 octombrie.
        2 13 septembrie.
52                                     1368 septembrie 16, <Cluj-Mănăştur>.
      Nos, conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmonustra, memorie commendamus per presentes quod Nicolao, filio Johannis, filii Gyula de Gyula, personaliter, ab una, parte ex altera vero Nicolao, filio Joseph de Machkas, in personis nobilium domine relicte ac puellarum adhuc innupta-rum, Elena et Clara vocatarum, filiarum eiusdem Johannis, filii Gyula, coram nobis constitutis, per eundem Nicolaum, filium Johannis, nobis propositum extitit pariter et relatum, oraculo vice vocis, quod, quia ipse in presentem regni exercitum contra Layconem versus partes Transalpinas iam inchoatum una-cum magnifico viro, domino Nicolao, woyuoda Transsiluano et comite de Zonuk, capitaneo scilicet eiusdem exercitus regalis, ac magistro Johanne dicto Lepes, castellano de Dewa, dominis suis, de necessario proficisci opor-teret proprieque facultates ad id non suppeterent eidem, pretacta nobilis domina, relicta ipsius Johannis, filii Gyule, mater sua, de suis rebus et bonis a quondam Nicolao dicto Fargach, priore marito suo, successis et devolutis, que neminem alium nisi ipsam dominam matrem et easdem sorores suas de iure tangere dinosscerentur, in octuaginta florenis promptis, sibi subvenisset. Ideoque, totales porciones suas possessionarias in possessionibus predictas Gyula et Gyosmachkas vocatis habitas pro eadem sumpma pecunie, vide-licet octuaginta florenos, eisdem domine matri et sororibus suis, cum omni-bus earum utilitatibus et pertinenciis universis, pignori obligasset et impigno-ravit coram nobis, tali modo, quod quicumque easdem possessionarias porciones suas, pro dicta sumpma pecunia 1, ab eisdem redimere posset, liberam redimendi haberet facultatem, tali tamen condicione interiecta quod, si divino iudicio disponente medio tempore in ipso exercitu casu fortuitu vel alias vitam sibi finire contigeret temporalem, dicta sua iura possessionarfa ipsis domine matre et sororibus eiusdem ac earum heredibus et successoribus in perpe-tuum asserebetur 2 hereditatem, vigore presencium mediante.
      Datum secundo die octavarum festi Nativitatis virginis gloriose, anno domini Mm0 CCCm0 LXmo octavo.
      Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire, prin scrisoarea de faţă, că Nicolae, fiul lui Ioan, fiul lui Gyula de Giula, în persoană, pe de o parte, iar pe de altă parte Nicolae, fiul lui Iosif de Măcicaş, în numele nobilelor, a doamnei văduve şi a copilelor încă necăsătorite, numite Elena şi Clara, fiicele aceluiaşi Ioan, fiul lui Gyula, înfăţi-şîndu-se în iaţa noastră, deopotrivă ni s-a spus şi ni s-a arătat, prin viu grai, de către acelaşi Nicolae, fiul lui Ioan, că, deoarece el trebuie să plece de nevoie în oastea regească de acum, pornită împotriva lui Vlaicu, înspre Ţara Româ-
92
www.dacoromanica.ro
nească, împreună cu măritul bărbat, domnul Nicolae, voievodul Transilvaniei şi corniţele de Solnoc, adică căpetenia oştii regeşti, şi cu magistrul Ioan zis Lepeş, castelanul de Deva, stăpînii săi şi deoarece bunurile sale nu-i erau suficiente pentru aceasta, amintita nobilă doamnă, văduva acelui Ioan, fiul lui Gyula, mama sa, l-a ajutat cu 80 de florini în bani gata, din lucrurile şi bunurile sale moştenite şi primite de la răposatul Nicolae zis Forgach, primul său soţ, bunuri care nu privesc de drept pe nimeni altcineva decît pe acea doamnă şi pe acele surori ale sale. De aceea, a zălogit şi a dat ca zălog în faţa noastră pentru acea sumă de bani, adică 80 de florini, aceleiaşi doamne mamă şi surorilor sale toate părţile sale de moşie avute în moşiile numite Giula sus-zisă şi Deuşu, cu toate folosinţele şi cele ce ţin de ele, în acest chip că oricine ar putea să răscumpere de la acestea, pentru numita sumă de bani, acele părţi ale sale de moşie, să aibă posibilitatea de a le răscumpăra, totuşi adăugind această condiţie că, dacă prin rînduiala judecăţii dumnezeieşti, în decursul timpului, dintr-o întîmplare neaşteptată sau din altceva s-ar întîmpla <ca el) să-şi piardă viaţa în acea oaste, numitele drepturi de moşie ale sale să fie atribuite ca moştenire veşnică aceleiaşi doamne mamă, surorilor lui, moştenitorilor şi urmaşilor lor, în temeiul şi prin mijlocirea celor de faţă.
       Dat în a doua zi a octavelor sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare, în anul Domnului o mie trei sute şaizeci şi opt.
       Arh. Naţ. Magh. DI. 27 276. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1368>
       Orig., hîrtie.
        1 Corect: pecunie.
        2 Corect: asserebuntur.
53
                                                                       <1368) octombrie 17, Vidin;
      Domine et frater carissime!
      Constat vobis evidenter quod nos super facto castri Feyerwar, vobis scripseramus, vos autem quid de facto ipsius castri citissime, prout decens erat, rursum nobis non dedistis. Unde, quia magistri Nicolaus et Stephanus, filii Stephani bani, dictum castrum per properam ipsorum potentiam homini nostro restituere non valebant, castellanusque ipsorum in dicto castro tune existens, nullatenus amplius ipsum castrum conservare poterat, eo quod nulla penitus victualia castro in eodem habebantur, igitur nos formidantes, ne ipsum castrum, nobis in isto regno existentibus, ad manus infidelium regie maiestatis deveniret, eisdem magistris Nicolao et Stephano sexaginta arma-tos, cum pharatrariis ad ipsos pertinentibus, in ipsorum subsidium dederamus et assignaveramus, qui, domino auxiliante, castellanum vestrum, utputa Nicolaum, filium Gubul, Thomam, filium Dionysii, et fratres eorundem, cum ceteris vestris familiaribus, per nos ad custodiam dicti castri dispositis seu deputatis, in id castrum conduxerunt. Quia autem fidem adversarii, videlicet infideles domini noştri regis, universas vias castri predicti, indaginibus, fos-satis et ceteris artificiis, recluserant, igitur nos tam repente super currus victualia illic transmittere nequimus, sed farinam super viginti duobus equis oneratis transmissimus castrum in premissum; commisimus enim ut omnes pinguiores equos oneratos in ipso castro, si indigerent, reservarent ad come-dendum.
      Preterea, scientes quod feria quinta proxime ventura, cum vestra gente in campum exire et descensus adversus insultus infidelium nos oportet, eo quod
www.dacoromanica.ro
93
fere omnes regnicole, videlicet homines populares istius regni ad homines principis Tamouiensis sunt conversi et eisdem associati, dicitur enim quod pretactus princeps Tamouiensis, septem suos barones cum septem bande-riis ad partes istas transmisisset, unde frater carissime, sollicitemin in eo, ut Ladislaus, voyvoda Transalpinus, si non plura, tamen dimittat tria vel quatuor sua banderia, cum quibus nos, domino auxiliante, servire possemus; de pluribus autem ad presens non indigeremus.
       Unde, domine et frater predilecte, omnibus de premissis velitis provi-dere et nobis litteratorie citissime providere et absque mora effective.
       In prelio autem, die hestema sub castro predicto commisso, quidam ex vestris familiaribus sunt vulneraţi, et equi interfecti existunt et sauciati.
       Datum Badinii, feria tertia proxima post festum beati Galii confessoris.
                                 Magister Petrus, frater vester.
       <Pe verso:> Magnifico viro Benedicto, capitaneo Badiniensi et Bulgarie, domino et fratri ncstro carissimo.
       Domnule şi preaiubite frate!
       Fără îndoială vă este cunoscut că v-am scris despre cetatea Feyerwar, dar voi nu ne-aţi dat <de ştire), cît mai repede, nimic cu privire la această cetate, aşa cum se cuvenea. De aceea, deoarece magiştrii Nicolae şi Ştefan, fiii luj Ştefan banul, nu erau în stare, cu oastea lor adunată în grabă, să înapoieze omului nostru zisa cetate, şi castelanul lor, aflător atunci în zisa cetate, nu mai putea să ţină nicidecum acea cetate, fiindcă nu mai erau nici un fel de provizii în acea cetate, de aceea noi, temîndu-ne ca nu cumva, fiind noi în această ţară, acea cetate să ajungă în mîinile celor necredincioşi faţă de maiestatea regească, am dat şi am trimis în ajutor acelor magiştri Nicolae şi Ştefan şaizeci de ostaşi înarmaţi, împreună cu arcaşii lor, care cu ajutorul lui Dumnezeu, au dus la acea cetate pe castelanul vostru, anume Nicolae, fiul lui Gubul, pe Toma, fiul lui Dionisie, şi pe fraţii lor, împreună cu alţi slujitori ai voştri, rînduiţi şi trimişi de noi la paza zisei cetăţi.
       Dar, deoarece acei duşmani, adică cei necredincioşi faţă de domnul nostru regele, închiseseră cu pălănci, şanţuri şi alte întărituri toate drumurile <ce duc) la sus-zisa cetate, de aceea noi n-am putut trimite acolo atît de repede provizii cu carul, ci am trimis în pomenita cetate făină pe douăzeci şi doi de cai de povară; şi încă am poruncit ca, dacă au nevoie, să păstreze pentru mîncare toţi caii de povară mai graşi, <aflăton> în acea cetate.
       Pe lîngă acestea, ştiind că joia viitoare 1 va trebui să ieşim în cîmp cu oastea voastră şi să pornim împotriva răscoalei celor necredincioşi, întrucît aproape toţi locuitorii ţării, adică oamenii de rînd din această ţară s-au întors spre oamenii ţarului de Tîmovo 2 şi s-au unit cu ei, <şi> se spune chiar că sus-zisul ţar de Tîmovo a trimis în aceste părţi şapte boieri ai săi cu şapte steaguri, drept aceea, frate preascump, sînteţi rugat <să faceţi) ca Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, să trimită, dacă nu mai multe, cel puţin trei sau patru steaguri de ale sale, cu care, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne putem ajuta, căci deocamdată nu avem nevoie de mai multe.
       Drept aceea, preaiubite domn şi frate, binevoiţi a vă îngriji de toate cele de mai sus şi a ne înştiinţa în scris, dt mai repede şi fără nici o zăbavă.
       Iar în lupta dată ieri sub sus-zisa cetate au fost răniţi unii din slujitorii voştri, şi <cîţiva> cai au fost ucişi şi răniţi.
       Dat la Vidin, în marţea de după sărbătoarea fericitului Gali Mărturisitorul.
94
www.dacoromanica.ro
      Fratele vostru, magistrul Petru.
      <Pe verso :> Măritului bărbat Benedict, căpitanul Vidinului şi al Bulgariei, domnului şi fratelui nostru preascump.
      După Szăzadok. 1900, 605-606.
      Orig. hîrtie. cu fragmente de pecete de Închidere, la Arh. Naţ. Magh. Dl. (din col. Muz. Naţ.). în lipsa originalului, s-a păstrat datarea textului latin din Szăzadok, care este în funcţie de sărbătoarea sfîntului Gali Mărturisitorul (16 octombrie). M. Holban, în Contribuţii la studiul raporturilor dintre Ţara Rcmănească şi Ungaria angevind. In Studii şi materiale de istorie medie, I, Bucureşti. 1956, p. 34 şi nota 2. consideră că datarea trebuie făcută în funcţie de sărbătoarea sfîntului Gali Episcopul (1 iulie), în care caz data documentului ar fi 4 iulie 1368.
       1 19 octombrie.
       * Este vorba de Ivan Sişman.
54
                                                                      1369 august 29, Domos.
      Lodovicus, dei gratia rex Ungarie.
      Fidelis noster! Literas vestras recepimus et earum seriem <...) 1 amus intuitu, ad quarum continentiam respondemus quod nos imperatorem de Bodinio, sub fideiussione Layk voyvode et Dobratich 2, liberum commisimus et suam terram eidem reddere assumpsimus, ita tamen quod duas filias suas idem imperator nobis in obsides huc transmittet. Et ecce, Benedictus banus et Nicolaus de Gara, de Machow similiter banus, ad vos proficiscuntur in adiutorium vestrum ut vos huc conductant. Pro eo autem quod hactenus subsidium vobis non est prestitum, non potestis nobis inputare3, quia dudum ipsi Benedicto bano, fratri vestro, gentem nostram in subsidium vestrum assignavimus. Insuper volumus, ut magistro Bernaboni, capitaneo balistariorum nostrorum in Bodinio existentium, harum exhibitori, in his, que vobis nostro nomine dixerit, fidem credulam adhibeatis.
      Datum in Damas, in festo Decollationis beati Johannis baptiste, anno LX nono.
      <Pe verso:) Fideli suo dilecto, magistro Petro, filio Heem, bano Bulgarie, presentetur.
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei.
      Credinciosul nostru! Am primit scrisoarea voastră şi, <cercetînd> cu luare aminte cuprinsul ei, răspundem la cuprinsul ei că am slobozit pe ţarul de Vidin, sub chezăşia voievodului Vlaicu şi a lui Dobrotici, şi ne-am legat să-i înapoiem ţara sa, dar astfel ca acel ţar să ne trimită aici ca ostatece cele două fiice ale sale. Şi iată, Benedict banul şi Nicolae de Gara, de asemenea ban de Macva, pleacă la voi în ajutorul vostru ca să vă aducă aici. Iar pentru faptul că pînă acum nu vi s-a dat ajutor, nu ne puteţi învinui pe noi, deoarece încă mai demult i-am dat acelui Benedict banul, fratele vostru, oastea noastră <spre a merge) în ajutorul vostru. Pe lîngă aceasta, voim să daţi deplină crezare magistrului Bernabo, căpitanul balistarilor noştri aflători la Vidin, aducătorul acestei scrisori, în cele ce vă va spune în numele nostru.
      Dat la Damas, la sărbătoarea Tăierii capului sfîntului Ioan Botezătorul, în anul şaizeci şi nouă.
www.dacoromanica.ro
95
        <Pe verso:) Să se dea credinciosului său iubit, magistrului Petru, fiul lui Heem, banul Bulgariei.
        După Szâzadoft, 1900, 607.
        Orig., hîrtie, cu pecete de închidere, la Arh. Naţ. Magh., Dl. (din col. Muz. Naţ.).
        1 Lacună în textul latin publicat.
        2 Scris în locul lui Dragych, şters.
        * Corect: imputare.
55                                  <circa 1369 septembrie, Caransebeş).
      Domine bane!
      Notificamus vestre dominationi ut nos vestram magnificentiam cum supremo desiderio expectavimus ob hoc, ut nostras necessitates vestre magnitudini, post dominum, explicare atque manifestare valeamus; preterea, vestram magnificentiam inpresenti registro humili cum supplicatione exposcimus, ut nostram querimoniam, vobis in hac parte porrectam, benivola exaudire digneris, quia, post dominum celi et dominum regem, nulii aii nostras necessitates edicere valemus, nisi vestre magnificentie; quasquidem necessitates nostras, si secundum ordinem in presenti registro insereremus, longam esset enarrare per singula et vestre magnitudini audire tediosum; sed aliqua preci-pua et capitalia vestre magnificentie bene nota enarremus, que nos iam in maximam paupertatem et inopiam, de die in diem, omnino deduxerunt.
      Prima autem nostra necessitas tune cepit esse, quum dominus noster rex in regnum Bulgarie intravit et nos singuli singulariter cum rebus nostris pariter et personis in ipsum exercitum ivimus, et domino nostro regi hospi-talitatem prebuimus; pot hec, dominus noster rex banatum dicti regni metavit et tradidit magnifico viro Dionisio, voyuade Transsilvano, et fratri suo Emerico bano, et ipsi Budinium intraverunt et nos omnes cum eisdem similiter ad Budinium, more exercituantium, intravimus.
      Tandem dominus Dionisius voyuada veniens, adduxit secum impera-torem Grecorum, quibus per preceptum domini noştri regis tantam hospi-talitem prebuimus, quod cum tantis expensis dominum nostrum regem de-licare valuissemus. Interim, eodem tempore ibernico, dominus noster rex cum eodem cesare venit, quibus tandem tantam hospitalitem fecimus, quod tante pecunie in hospitalitatem solummodo super nos currerunt, de quibus adhuc nullum denarium solvere valuimus; videlicet ducenti et LXIIII floreni sunt in numero super civitatenses solummodo, et de districtu eiusdem centum et L floreni insoluti existunt; insuper, ab illa hora incipiendo, annuatjm, bis ad minus, ad exercitum ivimus et absque hoc expensas exercituales dedimus.
      Tandem et ultimo, dominus rex contra infideles suos Transalpinos exercitum restauravit et nos ab illa hora incipiendo, qua illa discordia extitit moţa, in montibus alpium semper ad minus ducentos hominespropter illorum1 die ac nocte usque ad iemmen conservavimus; insuper nos cum quingentis hominibus collectis melioribus similiter usque ad reversionem domini noştri regis ibi in Mihald mansimus, ac expensas exercituales dedimus iuxta preceptum vestre dominationis; neenon domino regi et etiam vestra magnitudini hospitalitatem prebuimus, de quibus communitati nullum denarium resolvere valuimus. Preterea, per exercitum eiusdem domini noştri regis, in tantum devastaţi sumus, quod omnes nostros ortos et curias ac alia edificia in qua habitatio homini non existebat, penitus et omnio combusserunt, fenum nostrum et alia utilia in domo nostra 2 existentia, mediante eorum potentia, a nobis
96
www.dacoromanica.ro
abstulerunt, propter quod pecora fame mortua sunt, et nos ipsimet in penuria maxima existimus.
      Nune autem, vestra magnificentia trecentos florenos super nos, scilicet provinciam et civitatem, postulat, quos nos nulla ratione nune dare valemus, nam, sicut aliis temporibus dedimus, sic et nune daremus animo gratanti, prout conveniret dare vestre dominationi, sed per tot necessitates summopere agravaţi, nullatenus dare valemus.
      Igitur, vestram precamur dominationem, humotenus provoluti, quod ista vice nobis parcatis et premissos florenos super nos exigi non faciatis.
      Hec universitas kenezyorum et aliorum Olachorum de districtu Sebeş, item cives et universi divites et pauperes de civitate eiusdem, fideles vestri.
      Domnule ban!
      Aducem la cunoştinţa domniei voastre că noi am aşteptat cu cea mai mare dorinţă pe măria voastră, pentru ca să-i putem lămuri şi arăta nevoile noastre măriei voastre, <ce sînteţi îndată) după Domnul. Pe lîngă aceasta, prin scrisoarea de faţă cerem cu smerită rugăminte măriei voastre ca să te înduri a asculta cu bunăvoinţă plîngerea noastră îndreptată către domnia voastră în această privinţă, pentru că, după Domnul cerului şi după domnul <nostru> regele, nu putem spune nevoile noastre nimănui altuia decît măriei voastre. Şi dacă ar fi să înşirăm în această scrisoare nevoile noastre pe rînd, ar cere prea mult timp să le povestim pe fiecare în parte, şi ar fi şi pentru măria voastră greu să le ascultaţi; dar povestim cîteva din cele mai de seamă şi mai de căpetenie, care sînt binecunoscute măriei voastre <şi care), din zi în zi, ne-au adus cu totul în cea mai mare sărăcie şi lipsă.
      Cea dintîi strîmtoare a noastră a început să se ivească atunci cînd domnul nostru regele a intrat în ţara Bulgariei şi fiecare din noi în parte am mers în acea oaste cu bunurile şi, de asemenea, cu trupurile noastre şi am dat găzduire domnului nostru regele. După aceea, domnul nostru regele a întemeiat banatul zisei ţări, şi l-a dat măritului bărbat Dionisie, voievodul Transilvaniei, şi fratelui său, banul Emeric, iar ei au intrat în Vidin şi noi toţi am intrat şi noi cu ei în Vidin, după obiceiul celor ce slujesc în oaste.
      Apoi, venind domnul Dionisie voievodul, a adus cu sine pe împăratul grecilor, cărora, după porunca domnului nostru regele, le-am dat o găzduire atît de bună, îneît cu atîtea cheltuieli am fi putut să cinstim <chiar> pe domnul nostru regele. în timpul acesta, tot în acea vreme de iarnă, a venit domnul nostru regele împreună cu numitul împărat, cărora atunci le-am dat o găzduire atît de bună, îneît au căzut numai asupra noastră cheltuielile atît de mari pentru acea găzduire, din care n-am izbutit pînă acuma să plătim nici un dinar, şi anume: două sute şaizeci şi patru florini au căzut în întregime numai asupra celor din cetate, iar din districtul acelei <cetăţi> au rămas neplătiţi o sută cincizeci de florini. Pe deasupra, începînd din ceasul acela, în fiecare an am mers, cel puţin de cîte două ori, la oaste şi, afară de aceasta, am dat şi <pentru> cheltuielile oastei.
      Apoi, în cele din urmă, domnul <nostru> regele a pornit din nou războiul împotriva necredincioşilor săi din Ţara Românească, iar noi, începînd din ceasul acela cînd s-a iscat cearta aceea, din pricina (atacurilor) acelor <necredincioşi>, am ţinut necurmat cel puţin două sute de oameni, în munţi, şi ziua şi noaptea, pînă la venirea iernii. Pe deasupra, noi, cu cinci sute de oameni strînşi dintre cei mai buni, am rămas acolo în Mehadia, pînă la întoarcerea domnului nostru regele, şi am dat pentru cheltuielile oastei, după porunca domniei voastre, şi totodată am dat găzduire domnului <nostru) regele şi chiar măriei voastre, (cheltuieli) din care n-am fost în stare să dăm înapoi
www.dacoromanica.ro
97
obştei nici un dinar. Pe lingă acestea, am fost aşa de pustiiţi de oastea acelui domn al nostru regele, incit au ars pînă în temelii şi cu desăvîrşire toate grădinile şi curţile şi <şi> alte clădiri, în care nu se aflau locuinţe pentru oameni, ne-au luat cu silnicie finul şi alte lucruri trebuitoare, aflătoare în casa noastră, din care pricină vitele au murit de foame şi noi înşine ne aflăm în cea mai mare lipsă.
       Iar acum, măria voastră cere de la noi, adică de la ţinut şi de la cetate, trei sute de florini, pe care nu putem în nici un chip să-i dăm acum, căci, precum am dat în alte vremuri, am da şi acum cu dragă inimă, aşa cum s-ar cuveni să dăm domniei voastre, dar, fiind atît de cumplit copleşiţi de atîtea nevoi, nu putem nicicum să vi-i dăm.
       Drept aceea, închinîndu-ne pînă la pămînt, ne rugăm de domnia voastră să ne cruţaţi de data aceasta şi să nu puneţi să ni se ceară acei florini.
       Această obşte a cnezilor şi a altor români din districtul Sebeş, precum şi locuitorii cetăţii şi toţi bogaţii şi săracii din cetatea Sebeşului, credincioşii yoştri.
       După Szdzadok, 1900, 608 —610.
       Orig. (sau copie contemporană), hîrtie, fără pecete, la Arh. Naţ. Magh., Dl. (din col. Muz.
       Naţ.). Datat cu aproximaţie de editor, care îl consideră posterior expediţiei lui Ludovic
       împotriva lui Vlaicu vodă (vezi nr. 52).
       REGEŞTE: Documenta Valachorum, 219 —220, nr. 175.
        1  Astfel in textul latin publicat, probabil s-a omis ceva.
        2  Logic ar fi fost: in domibus nostris.
56                                                1369 noiembrie 25, Argeş.
      Ladyzlaus, dei et regis Hungarie gratia woyuoda Transalpinus et banus de Zeurinio, necnon dux de Ffugaras *, fidelibus suis, universis ecclesiarum plebanis ac rectoribus, per totam terram Transalpinam et de Fogaras consti-tutis, suam gratiam et favorem.
      Noveritis quod nos, saluţi vestre consulentes, per venerabilem in Christo patrem, dominum Demetrium, episcopum ecclesie Transsiluane, cui scilicet ecclesie et eius episcopo a temporibus predecessorum nostrum ac bone memorie quondam domini, patris noştri carissimi, iure dyocesano dinosscimini 2 fore subiecţi, suffraganeum suum episcopum pro consecrandis et reconciliandis ecclesiis et altaribus, confirmatione in fronte, confessionibus audiendis, pe-nitentiis iniungendis, absolutionibus in casibus episcopalibus impendendis, ac aliis pontificalibus officiis exercendis, necnon pro visitatione et morum reformatione, calitativa corectione et omnia, que saluţi vestre videbuntur fore utilia seu etiam opportuna, ad partes istas ac in vestri medium petivimus destinări seu transmitti. Quapropter, universităţi vestre et cuilibet vestrum firmissime precipiendo mandamus per presentes quatenus, dum idem dominus episcopus suffraganeus in vestri medium pervenerit, ipsum honorifice sus-scipiatis 1 et benigne pertractetis, obedientiam debitam sibi impendendo et in premissis, pro vestra salute, suum officium implorando.
      Datum in Argyas, in festo beate Catherine virginis et martyris, anno domini M° CCC0 LX nono.
      Ladislau, din mila lui Dumnezeu şi a regelui Ungariei voievodul Ţării Româneşti şi ban de Severin, precum şi duce de Făgăraş, credincioşilor săi, tuturor parohilor şi preoţilor de biserici, rînduiţi prin întreaga Ţară Românească şi în Făgăraş, milostivirea şi sprijinul său.
98
www.dacoromanica.ro
      Aflaţi că noi, purtînd grija mîntuirii voastre, am cerut venerabilului întru Hristos părinte, domnului Dumitru, episcopul bisericii Transilvaniei — biserică şi episcop cărora se ştie că sînteţi supuşi după dreptul diecesan, din vremea înaintaşilor noştri şi a răposatului domn de bună pomenire, preascum-pul nostru părinte —, ca să îndrume sau să trimită în părţile acestea şi în mijlocul vostru pe coadjutorul său episcopesc pentru sfinţirea şi curăţirea de prihană a bisericilor şi altarelor, pentru miruire, pentru ascultarea spovedaniilor, pentru puneri de canoane, pentru dezlegările de dat în pricinile lăsate pe seama episcopilor, şi pentru împlinirea altor slujbe episcopeşti, precum şi pentru vizitaţia canonică şi îndreptarea moravurilor, pentru mustrarea părintească şi pentru toate cele ce se vor vedea a fi folositoare sau nimerite pentru mîntuirea voastră. De aceea, punînd în vedere obştei voastre şi fiecăruia dintre voi acest lucru, vă poruncim cu străşnicie prin cele de faţă ca, la sosirea domnului coadjutor episcopesc în mijlocul vostru, să-l primiţi cu cinste şi să vă purtaţi bine cu dînsul, arătîndu-i supunerea cuvenită şi cerîndu-i slujba lui întru cele de mai sus, pentru mîntuirea voastră.
      Dat la Argeş, la sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Ecaterina, în anul Domnului o mie trei sute şaizeci şi nouă.
       Arh. St. Alba Iulia, Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 185. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1369.
       Orig., perg., cu pete de umezeală şi cu fragmente de pecete din ceară roşie, aplicată pe verso. Copie în Kemdny, Dipl. Trans., Appendix, D.3.
       EDIŢII :Latin. Batthyăn, III, 217 (cu mici deosebiri faţă de orig.); Feje'r*, IX/4, 210 —211; Transilvania*, 1872, 54—55; Hurmuzaki*, 1/2, 148 — 149; Ub., II, 334; Panaitescu, 31-32. Latin şi trad. D.I.R., B», 19-20, 293-294; D.R.H. B3, 12-13.
       REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt., 767, nr. 185; Documenta Valachcrum, 220, nr. 176.
       1  Astfel în orig.
       2  Corect: dignoscimini.
       * S-a publicat după varianta din Batthyăn.
57                                                1370 ianuarie 19, Vişegrad.
      {Nicolae Sz£csi, judele regatului Ungariei, scrie capitlului din Alba Iulia cu privire la un proces al capitlului din Vesprim cu abaţia din Tihany, pentru o moară din satul Kezeu, comitatul Vesprim. Informaţiile din datare se referă la Ţara Românească:)
      ... in quindenis exercitu ... contra Layk woyuodam ... ad octavas Andree ... proclamaţi...
      ... în a cincisprezecea zi1 a {lăsării la vatră) a oştii... {ridicate) împotriva voievodului Vlaicu ... vestite pentru a opta zi a {sărbătorii fericitului apostol) Andrei.
       Regest după Kumorovitz, Vezspremi regeszldk, 253—254, nr. 656.
       Orig., perg., în stare deteriorată, pecetea atîrnată s-a pierdut, la Arh. privată a capitlului din Vesprim, cota 10.
       1 21 decembrie 1368 (lăsarea la vatră, în 7 decembrie 136S),
www.dacoromanica.ro
99
58
                                                                                           <1371—1372>
Nota quod numerus hominum in fossato castri Vrsue laborantium in-ferius hoc modo continetur:
      Item Karapch XVIIII homines destinavit.
      Item filii Dan de Doboz XVI homines transmiserunt.
      Item Johannes, filius Marchii de Dolch, VI homines destinavit.
      Item Petrus de luând I hominem destinavit.
      Item de Sarad VII homines venerunt.
      Item de Kaka, Paulus de Lyzkou II homines destinavit.
      Item Johannes, filius Philippi de Budun, I hominem destinavit.
      Item Dominicus, filius Desew, de Bykamezeu III homines destinavit. Item idem Dominicus, filius Desew, de Voswar I hominem destinavit. Item Nicolaus, filius Dominici de Fanchlaka, VI homines destinavit Item Dominicus, filius Johannis de Bykutha, IUI homines destinavit. Item Nicolaus, filius Monis, I hominem de Hergoya destinavit.
      Item Johannes, filius Nexe de Libera Villa de districtu Beld, VI homines destinavit.
      Item de districtu Sebeş LXXX homines venerunt.
      Item de civitate eiusdem XIII homines venerunt.
      Item de Karan VI homines venerunt, tamen VII venire debuissent, sed I obmiserunt.
      Item Dionysius, filius Pauli, et Georgius, nepos archiepiscopi, II homines destinaverunt.
      Item Blasius de Chorna I destinavit.
      Item Johannes, filius Gregorii de Sormuld, II destinavit.
      Item Nicolaus et Thomas, Pythyr dicti, II destinavit1 de villa Adriani. Item (Lucas) Elekus, filius Luche de Poltua, II destinavit.
      Item Johannes, filius Nicolai, et Stephanus de Chaba II destinarunt. Item de civitate Hudus VI homines venerunt.
      Item de districtu eiusdem de Belebur I venit.
      Item Ladislaus, filius Galii de Wyoduar, X homines destinavit.
      Item de civitate Lugas IX homines sunt destinaţi.
      Item Dominicus, kenezius de Zynazeg, I hominem destinavit.
      Item Johannes, filius Nexe, de kenezyatu suo, Purhuna vocato,
I hominem destinavit.
      Item Stanislaus de Honorych I destinavit.
      Item Dragamyr de Wyzag I destinavit.
      Item Bana, kenezius de Chinka, I destinavit.
      Item Roman, kenezius de Hudus, I destinavit.
      Item Thopsa, kenezius de Zaldubag, I destinavit.
      Item Balk, kenezius de Mylas, I destinavit.
      Item Karachon, kenezius de Zepmezeu, I destinavit.
      Item Juga et Thamerius, kenezii, III homines destinatis sunt.
      Item Paulus, filius Zyn, II homines destinavit.
      Item de Saasvar III homines sunt destinaţi.
      Item de Popd II homines sunt destinaţi.
      Item Paulus, filius Stephani de Chemey I destinavit.
      Item Stephanus, filius Pauli bani de Nemety, I destinavit.
      Item Anthonius, filius Thegunie, I destinavit.
      Item Paulus de Kaach, de Hurugzeg VII homines destinavit.
      Item Ladislaus, filius Galii de Athad, II homines destinavit.
      Item Georgius de Gyrug I destinavit.
100
www.dacoromanica.ro
      Item Johannes, filius Nexe de Chaba, de Thonay, de Kapulna IIII homines destinavit.
      Item Cosmas, kenezius de Vlasag, I destinavit.
      Item Chinkaz, kenezius de Zaldubag, I destinavit.
      Item Luchas de Zaldubag I destinavit.
      Item de Yeneu VI homines sunt destinaţi.
      Item Nicolaus, filius Garadych de Gereblies, I destinavit.
      Item de districtu Chery XVIII homines sunt destinaţi.
      Item de civitate eiusdem VIIII homines sunt destinaţi.
      Item de Ohhad X homines sunt destinaţi.
      Item Nexe, filius Kopach de Zederies, I destinavit.
      Item Voyn de dicta Zederies I destinavit.
      Item Petrus, filius Guden de Sonasdya, II homines destinavit.
      Item Stan, kenezius de Neurinche, I hominem destinavit.
      Item Radul kenezius, filius Scosac de Bynus, III homines destinavit. Item Stan de Zekus I destinavit.
      Item Juan Ruphus de Zekus I destinavit.
      Item Laal de eadem Zekus I destinavit.
      Item Onpsa de eadem Zekus I destinavit.
      Item Luchas, kenezius de Huduspataka, I destinavit.
      Item (Filysk) Files, kenezius de Syrkech, II homines destinavit Item Johannes, filius Draguta de Vyzag, I destinavit.
      Item magister Petrus de Machedonia VI homines destinavit.
      Item Petrus, kenezius de Boldur, II homines destinavit.
      Notează că numărul oamenilor care lucrează la şanţul cetăţii Orşova, se arată mai jos în acest chip:
      De asemenea Karapch a trimis nouăsprezece oameni.
      De asemenea fiii lui Dan de Duboz au trimis şaisprezece oameni.
      De asemenea Ioan, fiul lui Marcu de Dolaţ a trimis şase oameni,
      De asemenea Petru de Ivanda a trimis un om.
      De asemenea din Sarad au venit şapte oameni.
      De asemenea din Kaka, Pavel de Lescoviţa a trimis doi oameni.
      De asemenea Ioan, fiul lui Filip de Budun, a trimis un om.
      De asemenea Dominic, fiul lui Desideriu, din Bykamezeu a trimis trei oameni.
      De asemenea acelaşi Dominic,fiul lui Desideriu, din Voswar a trimis un om. De asemenea Nicolae, fiul lui Dominic de Fanchlaka, a trimis şase oameni.
      De asemenea Dominic, fiul lui Ioan de Bykutha, a trimis patru oameni. De asemenea Nicolae, fiul lui Monis, a trimis un om din Hergoya.
      De asemenea Ioan, fiul lui Nexe de Libera Vila din districtul Belinţ, a trimis şase oameni.
      De asemenea din districtul Sebeş au venit optsprezece oameni.
      De asemenea din oraşul aceluiaşi <district> au venit treisprezece oameni De asemenea din Caran au venit şase oameni, totuşi ar fi trebuit să vină şapte, dar pe unul l-au lăsat afară.
      De asemenea Dionisie, fiul lui Pavel, şi Gheorghe, nepotul arhiepiscopului, au trimis doi oameni.
      De asemenea Blasiu de Cema a trimis un <om>.
      De asemenea Ioan, fiul lui Grigore de Sormuld, a trimis doi <oameni>. De asemenea Nicolae şi Toma, zişi Pythyr, au trimis doi <oameni> din satul lui Adrian.
10 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
101
     De asemenea Elekus 2, fiul lui Luca de Poltua, a trimis doi <oameni>; De asemenea Ioan, fiul lui Nicolae, şi Ştefan de Chaba au trimis doi <oameni>.
     De asemenea din oraşul Hodoş au venit şase oameni.
     De asemenea din districtul aceluiaşi <oraş> din Belebur a venit un (om). De asemenea Ladislau, fiul lui Gal de Idvor, a trimis zece oameni.
     De asemenea din oraşul Lugoj au fost trimişi nouă oameni.
     De asemenea Dominic, cnezul de Zynazeg, a trimis un om.
     De asemenea Ioan, fiul lui Nexe, din cnezatul său, numit Purhuna, a trimis un om.
     De asemenea Stanislau de Hanorici a trimis un (om).
     De asemenea Dragomir de Visag a trimis un (om).
     De asemenea Bana, cnezul de Chinka, a trimis un (om).
     De asemenea Roman, cnezul de Hodoş, a trimis un (om).
     De asemenea Thopsa, cnezul de Zaldubag, a trimis un (om).
     De asemenea Balk, cnezul de Mylas, a trimis un (om).
     De asemenea Crăciun, cnezul de Zepmezeu, a trimis un (om).
     De asemenea cnezii Iuga şi Thamerius au trimis trei oameni.
     De asemenea Pavel, fiul lui Zyn, a trimis doi oameni.
     De asemenea din Saasvar au fost trimişi trei oameni.
     De asemenea din Bobda au fost trimişi doi oameni.
     De asemenea Pavel, fiul lui Ştefan de Cenei, a trimis un (om).
     De asemenea Ştefan, fiul lui Pavel; banul de Nemiţi, a trimis un (om). De asemenea Anton, fiul lui Thegunia, a trimis un (om).
     De asemenea Pavel de Kaach a trimis din Hurugzeg şapte oameni.
     De asemenea Ladislau, fiul lui Gal de Athad, a trimis doi <oameni>. De asemenea Gheorghe de Giroc a trimis un (om).
     De asemenea Ioan, fiul lui Nexe de Chaba, a trimis din Thonay şi din Kapulna patru oameni.
     De asemenea Cozma, cnezul de Vlasag, a trimis un (om).
     De asemenea Chinkaz, cnezul de Zaldubag, a trimis un (om).
     De asemenea Luca de Zaldubag a trimis un (om).
     De asemenea din Ianova au fost trimişi şase oameni.
     De asemenea Nicolae, fiul lui Garadich de Gereblies, a trimis un (om). De asemenea din districtul Chery au fost trimişi optsprezece oameni. De asemenea din oraşul aceluiaşi <district> au fost trimişi nouă oameni. De asemenea din Obad au fost trimişi zece oameni.
     De asemenea Nexe, fiul lui Kopach de Sudriaş, a trimis un (om).
     De asemenea Voya din zisul Sudriaş a trimis un (om).
     De asemenea Petru, fiul lui Guden de Sonasdya, a trimis doi oameni. De asemenea Stan, cnezul de Nevrincea, a trimis un om.
     De asemenea Radul, cnezul, fiul lui Scosac de Biniş, a trimis trei oameni. De asemenea Stan de Sacoş a trimis un (om).
     De asemenea Ioan cel roşu de Sacoş a trimis un (om).
     De asemenea Laal din acelaşi Sacoş a trimis un (om).
     De asemenea Onpsa din acelaşi Sacoş a trimis un (om).
     De asemenea Luca, cnezul de Huduspataka, a trimis un (om).
     De asemenea Files3, cnezul de Syrkech, a trimis doi oameni.
     De asemenea Ioan, fiul lui Draguta de Visag, a trimis un (om).
     De asemenea magistrul Petru de Macedonia a trimis şase oameni.
     De asemenea Petru, cnezul de Boldur, a trimis doi oameni.
102
www.dacoromanica.ro
       După Szăzadok, 1900, 610—612.
       Orig., hîrtie, la Arh. Naţ. Magh. (din col. Muz. Naţ.). Pentru datare vezi Szăzadok, 1900, 600.
       EDIŢII: Latin. Documenta Valachorum, 239—244.
       1 Corect: destinaverunt.
       *  sau: Luca.
       *  sau: Filysk.
59                                                                  1372 mai 8.
      <în procesul dintre locuitorii satului Zămeşti, dependinţe de Braşov, şi între locuitorii satului Şinca, din Ţara Făgăraşului, pentru muntele zis Numai, aceştia din urmă cîştigă în puterea hrisovului din 8 mai 1372) de la vodă Basarab, care stăpînea pe atunci Făgăraşul.
      <Un alt act în aceeaşi cauză, adăugă că principele român din 1372 îşi dădea în hrisovul său titlul de) Basarab baron al ţărilor Făgăraş şi Amlaş.
      După B. P. Hasdeu, Dare de seamă, în „Columna lui Traian", V (1874), 133.
      Rezumat rom. după un orig. latin pierdut, din 1640.
      EDIŢII: Panaitescu, 32; D.I.R., B, 23; D.R.H., B, 14.
60                                                   1372 iulie 15, Argeş.
     Ladislau, woyuoda Transalpinus, banus de Zerinio et dux nove plan-tacionis terre Fugaras, notum facimus universis, presentibus et futuris, quod magister Ladislaus, strennuus1 miles, filius quondam Janus Meyster de Dobka, nepos Myked bani, noster consangwineus 1 dilectus et fidelis, cum esset liber factus ab excellentissimo principe Lodwico, iluştri rege Ungarie, adhuc nos semper eramus sub iugo et in gratia regis predicti, exercitum validum contra Torcos infideles et imperatorem de Tyrna in Bulgaria proclamare fecimus, ipse magister Ladislaus de Dobka, strennuus 1 miles supradictus, noster caro et sangwis 1 in genitura, nobiscum et cum exercitu nostro viriliter contra sevissimos et infideles Thorcos 1 et imperatorem de Tyrna, ipsosque invadendo properavit, actus militares nobiles et honorificos ibidem exercendo, proptei fidem christianitatis et gratiam serenissimi principis Lodvici, regis Ungarie obtinentis, ita quod ipse Lasla 1 Meister 1 de Dobka in invasione in infideles supradictos, causa omnipotentis dei gratia et regis predicta, capud 2 suum causa timoris declinando retrorsum nunquam movebatur.
     Et cum tantam fidem semper in ipso Ladislao percepimus, vidimus et invenimus, ex parte domini noştri regis et noştri dedimus et assignavimus sibi, propter huiusmodi servicia fidelia, nobis semper exhibita et propter con-sanguinitatis 1 annexionem, qua ligati sumus, forum dictum Scherkkengen, situm in terra Fugaras, prope Alt, cum suis pertinenciis, item villam dictam Venetze, villam Kotzalad, villam que vocatur Calida Aqua, villam Dogbka 1, cum omnibus suis iuribus et pertinenciis, quemadmodum possidebant et in possessione habebant olym fiii Bamabe, perpetue pos-sidendas. Eciam ipsum Ladislaum de Dobka, nostrum consangwineum1 dilectum, qui una nobiscum semper extiterat fidelis et subiectus, sere-nissimo principi Lodwico, illustri regi Ungarie, domino nostro naturali, investimus et perpetuamus in hereditatibus et possessionibus supradictis,
                                                                                            103
www.dacoromanica.ro
fide nostra mediante, tali conditione, si et quando ipsum Ladislaum de Dobka, filium Janus Meyster de Dobka, nepotem Myked bani, predictum, contingent transire universe camis viam, Nicolaus, fiUus ipsius Ladislai <de> Dobka, aut filia 3, que post ipsum in vita remanserit aut remanserint, seu alter ipso-rum et ab ipsis in posterum venientibus genitura, predictum forum, videlicet Scherkkengen, villas et possessiones supranominatas debent iure hereditario successorie, perpetuo possidere; quod sub iuramento fidei et capitis noştri affirmamus, omni revocacione semota, nec revocare valeamus et debeamus, sicud 1 iuramento nostro concessimus et confirmavimus, quam donacionem sic fecimus nostro dilecto consangwineo 1 Ladislao de Dobka eiusque succes-soribus perpetue, cum eramus in gratia copiosa domini noştri Lodvici, regis Ungarie. Quare supplicamus serenissimo domino nostro Lodvico, illustri regi Ungarie, domino nostro <naturali, eiusque successor) ibus 4, quatenus litteras nostras presentes in vigore suo confirment et coroborent 6 et donacionem nostram sic nostro dilecto consangwineo et fratre factum se<cundum quod profertur confirment et stabilite>nt 6.
      Eciam nostris successoribus, qui in nostro woyuodatus dominio erunt successores, ac baronibus supplicamus et committimus similiter <ut litteras nostras presentes non violent)8, nec revocent, ne iuramentum nostrum dis-rumpetur contra salutem et in detrimentum anime nostre, et quod donatio nostra, facta nostro dilecto con<sangwineo Ladyslao de D>obka4, strennuo militi, scilicet3 secundum quod in presenti pagina continetur, quia serviciis fidelissimis apud nos meruit et eam donacionem obtinuit, perpetue unacum suis successoribus predictas possessiones possidere; eciam si nos vel aliquis successorum nostrorum in posterum litteras nostras presentes et donacionem presentem suprascriptam revocare intenderet, inpedire recipere vellet et presente karte 1 contradiceret et donacioni, fiet super tăiem aut tales furor et indignatio dei, beate virginis Mărie, omnium sanctorum, indignatio sanc-torum regum Stephani, Ladyslai et Emerici.
      In quorum omnium supradictorum testimonium firmitatemque perpetuam, presentes litteras nostras scribi et noştri maioris sigilii appensione fecimus roborari.
      Datum in arce Argies, in nostra residencia, sub anno domini Millesimo tricentesimo septuagesimo secundo, in die Divisionis Apostolorum proxime preterito.
      Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, ban de Severin şi duce al Ţării Făgăraşului nou dobîndite, facem cunoscut tuturor, celor de faţă şi viitori, că magistrul Ladislau, vajnicul cavaler, fiul răposatului magistru Ioan de Dopca, nepotul lui Micud banul, ruda noastră de sînge, iubită şi credincioasă, atunci cînd a primit slobozire de la preabunul principe Ludovic, ilustrul rege al Ungariei, pe cînd eram necurmat sub ascultarea şi îndurarea regelui mai sus-zis, <şi> cînd am poruncit să se ridice o oaste puternică împotriva necredincioşilor turci şi a împăratului de la Tîmovo în Bulgaria, acest magistru Ladislau de Dopca, sus-zisul vajnic cavaler, trup şi sînge şi neam al nostru, năvălind cu noi şi cu oastea noastră, s-a luptat vitejeşte împotriva preacruzilor şi necredincioşilor turci şi a împăratului de la Tîmovo, săvîrşind acolo isprăvi ostăşeşti preastrălucite şi vrednice de cinste, pentru credinţa creştină şi pentru <dobîndirea> milostivirii prealuminatului principe Ludovic, regele Ungariei, într-astfel că acest magistru Ladislau de Dopca n-a dat niciodată înapoi şi nu şi-a ferit capul său de teamă în lupta împotriva necredincioşilor mai sus-
104
                       www.dacoromanica.ro
zişi, pentru cauza lui Dumnezeu atotputernic şi pentru îndurarea sus-zisului rege.
      Şi deoarece am aflat, am văzut şi am găsit întotdeauna atîta credinţă la acest Ladislau, noi, pentru atari slujbe credincioase, pe care întotdeauna ni le-a făcut, şi pentru legătura rudeniei de sînge cu care sîntem legaţi, i-am dat şi i-am încredinţat, din partea domnului nostru, regele, şi a noastră, tîrgul numit Şercaia, aşezat în Ţara Făgăraşului, lîngă Olt, cu cele ce ţin de el, de asemenea, satul numit Veneţia, satul Cuciulata, satul care se cheamă Hoghiz, satul Dopca, cu toate drepturile lor şi cele ce se ţin de ele, după cum‘le-au stăpînit şi le-au ţinut în stăpînire răposaţii fii ai lui Bamaba, ca să-i fie stă-pînire veşnică şi chiar îl punem în stăpînire.
      Pe acel Ladislau de Dopca, ruda noastră iubită de sînge, care împreună cu noi a fost întotdeauna credincios şi supus prealuminatului principe Ludovic, ilustrul rege al Ungariei, domnul nostru firesc, îl împuternicim şi îl înveşnicim în moştenirile şi stăpînirile mai sus-zise, punîndu-ne credinţa noastră, cu această înţelegere că, dacă şi cînd se va întîmpla ca acest sus-zis Ladislau de Dopca, fiul magistrului Ioan de Dopca, nepotul lui Micud, banul, să treacă pe drumul tuturor trupurilor pieritoare, atunci Nicolae, fiul acelui Ladislau de Dopca, sau fiica lui, care ar rămîne în viaţă după dînsul, sau unul din ei şi neamul care s-ar trage după aceia dintr-înşii, să stăpînească pe veci ca moştenitori cu drept de moştenire tîrgul anume Şercaia şi satele şi moşiile mai sus-numite. Şi aceasta o întărim cu jurămînt pe credinţa şi capul nostru, înlăturînd orice întoarcere <a daniei) şi nici nu vom putea şi nu trebuie să le luăm înapoi după cum le-am dat şi le-am întărit cu jurămîntul nostru. Iar dania aceasta am făcut-o într-adevăr iubitei noastre rude de sînge, Ladislau de Dopca, şi urmaşilor lui, pe veci, pe cînd eram noi în milostivirea deplină a domnului nostru, Ludovic, regele Ungariei. De aceea, rugăm pe prealuminatul nostru domn, Ludovic, ilustrul rege al Ungariei, domnul nostru firesc, şi pe urmaşii lui ca să întărească şi să consfinţească această carte a noastră şi să întărească şi să aşeze dania noastră astfel făcută iubitei noastre rude de sînge şi frate, după cum se arată.
      De asemenea, rugăm şi poruncim urmaşilor noştri, care vor fi urmaşi în stăpînirea voievodatului nostru, precum şi boierilor, ca să nu calce şi să nu întoarcă această carte a noastră, ca să nu strice jurămîntul meu, spre paguba mîntuirii şi sufletului nostru, şi <să se păstreze) dania noastră făcută iubitei noastre rude de sînge, Ladislau de Dopca, vajnicul cavaler, bineînţeles în chipul în care se arată în cartea de faţă, pentru că s-a învrednicit şi a dobîn-dit această danie prin slujbe preacredincioase faţă de noi, ca să stăpînească în veci moşiile mai înainte zise împreună cu urmaşii lui, chiar dacă noi sau vreunul dintre urmaşii noştri în viitor ar încerca să strice cartea noastră de faţă şi această danie mai sus-scrisă, <şi> ar vrea să împiedice într-adevăr şi să se ridice împotriva cărţii şi a daniei de faţă, asupra unuia sau unora ca aceştia să cadă mînia şi pedeapsa lui Dumnezeu, a fericitei fecioare Maria, a tuturor sfinţilor, mînia sfinţilor regi Ştefan, Ladislau şi Emeric.
      Spre mărturia şi tăria veşnică a tuturor celor mai sus-scrise am poruncit să se scrie cartea noastră de faţă, şi să se întărească prin atîmarea peceţii noastre celei mari.
      Dat în cetatea Argeş, în scaunul nostru, în anul Domnului o mie trei sute şaptezeci şi doi, în ziua <sărbătorii> Despărţirii apostolilor, de curînd trecută.
www.dacoromanica.ro
105
       Arh. Naţ. Magh., Dl. 26 376. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1372.
       Orig., perg., cu pecete atîrnată, căzută.
       Copie in col. Cornides, la Bibi. Acad. Budapesta.
       EDIŢII: Latin. Fridvaldszky, 80; Iiatona, X, 540; Fejer, IX/4, 477—480; Hurmusaki, 1/2, 198-200; Ub., II, 386-387; Hasdeu, Negru-Vodă, CCLXXIX - CCLXXX; Puş-cariu, Fragmente, IV, 32 — 35; Panaitescu, 33 — 35 (sub 1372 iulie). Latin şi trad. D.I.R., B, 23-25; 294-295; D.R.H., B, 14-17. Trad. Şincai, Hrcnica, I, 518-520. REGEŞTE: Benk6, Milccvia, II, 283; Eder, bservaticnes, 54; Transilvania, 1872, 67; Documenta Valachorum, 245—247, nr. 200.
       1  Astfel in orig.
       2  Corect caput.
       2 Scris deasupra rindului, de aceeaşi mină.
       4  Pată de umezeală cca 4 cm; întregit după sens.
       5  Corect: corroborent.
       6  Pată de umezeală cca 6 cm; întregit după sens.
61                                                1373 martie 16, Vişegrad.
      Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, Polonie, Dalmacie, etc.
      Cum nos omnino velimus, ut sales Transalpini nequaquam in regnum nost rum adducantur, fidelităţi igitur vestre damus in mandatis, quatenus, ob specialem et evidenciorem ipsorum salium Transalpinorum, permittatis hominem magistri Saracheni, per deputandum, stare in Orsua, prohibicionem, et, si potestis concordare cum ipso magistre Saracheno, tune ipsum tributum de Orsua eidem magistre Saracheno locare non obmittatis; et aliud pro nostra gracia facere non audeatis.
      Datum in Vissegrad, feria quarta proxima ante dominicam Oculi, anno domini MCCCLXX tercio.
      <Pe verso:'} Nobili domine, consorţi magistri Benedicti, filii Heem, comitis Temesiensis, item magistris Petro et Nicolao, fratribus eiusdem magistri Benedicti.
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei etc.
      Întrucît noi nu voim în nici un chip să se mai aducă în ţara noastră sare din Ţara Românească, drept aceea poruncim credinţei voastre ca, în-vederea unei osebite şi mai vădite opriri a pomenitei sări din Ţara Românească, să îngăduiţi să stea în Orşova omul magistrului Sarachen, ce urmează a fi trimis, şi, dacă vă puteţi înţelege cu numitul magistru Sarachen, să nu pregetaţi a-i arenda acelui magistru Sarachen vama de la Orşova. Altfel să un cutezaţi a face, dacă vreţi să nu pierdeţi milostivirea noastră.
      Dat la Vişegrad, în miercurea dinaintea dumincii Oculi, în anul Domnului o mie trei sute şaptezeci şi trei.
      <Pe verso:} Nobilei doamne, soţiei magistrului Benedict, fiul lui Heem, comite de Timiş, de asemenea magistrilor Petru şi Nicolae, fraţii numitului magistru Benedict.
      După Hurmuzak*, 1/2, 213.
      Orig., hîrtie, cu pecete de închidere, la Arh. Naţ. Magh., Dl. (Arh. fam. Kâllay, nr. 1 623).
      EDIŢII: Latin. Pesty, Szdreny, III, 6.
      REGEŞTE: Kdllay, II, 165.
106
www.dacoromanica.ro
62   1374 aprilie 15 (vigesimo die termini prenolati: feria secunda proxima post festum Annunciacionis beate Mărie virginis), Vişegrad.
       Emeric Bubek, palatinul Ungariei, judecind o veche pricină, privind moşia Tothfalu, aminteşte că în timpul palatinatului lui Ladislau de Oppeln ea a fost amînată pentru „a cincisprezecea zi a lăsării la vatră a oastei regeşti pornite împotriva voievodului Vlaicu, vestită pentru a opta zi a sărbătorii fericitului apostol Andrei" 1 (quindenis exercitus regalis contra Laayk woy-uodam moţi et ad octavas festi beati Andree apostoli proclamate)
       Regest după Zichy, 111, 542 -554.
       Orig., perg., cu pecete atîrnată, la Arh. Naţ. Magh. Dl.
       EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, 1/2, 221—222 (fragment).
       1 21 decembrie <1368> (lăsarea la vatră, în 7 decembrie <1368».
63                                                  <1374) iulie 6, Zvolen.
      Lodovicus, dei gratia rex Hungarie, Polonie, Dalmatie etc.
      Fidelis noster dilecte! Noveritis quod de terra Transalpina a Laykone voyuoda fugientes ad nos venerunt quidam Volachi, videlicet Stoykan, filius Dragmerii, filii Voyna de Laysta, Danchul, germanus condam comitis Neeg, Woyk, filius Raduzlu, et Selibor, familiaris specialis Laykonis voyuode, et sunt modo hic in Zolio, quos adhuc ad conspectum nostrum venire non permisimus; unde requirimus vestram fidelitatem vobis committentes, qua-tenus expeditis nostris negotiis, vobis notis, statim ad nos cum paucis veniatis, quantocitius venire potestis, informaturi nos de eo, quid eis respondeamus, aut si eos reţinere debeamus; vel si Layk voyuoda nobis improperabit, quo-modo nos in hac parte expediamus, aut quid eis dare debeamus; nam mulţi rumores ex parte Laykonis voyuode et Turkorum, quos dicunt esse confe-deratos, nobis proferuntur. Assertur etiam quod Layk voyuoda esset in Nyka-pol constitutus. De quibus omnibus premissis studeatis certitudinaliter experiri, et vestrum ad nos accessum continuatis gressibus accelerare, relinquendo alia negotia nostra fratribus vestris. Preterea, scire vos facimus quod nos de quadam nobili domina, annosa, cognata vestra, quam in domo nostra habere vellemus, vobis mentionem feceramus; unde significetis nobis, si ipsa domina vuit stare in domo nostra, nam post ipsam currum pendentem transmittere volumus, dummodo sciamus quo ipsum currum destinare.
      Datum in Zolio, in octavo festi beatorum Petri et Pauli apostolorum.
      <Pe versoFideli nostro dilecto, magistro Benedicto, filio Pauli, filii Heem, condam bano, comiţi Temesiensi.
      Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei etc.
      Iubitul nostru credincios! Aflaţi că au venit la noi, fugind din Ţara Românească, de la voievodul Vlaicu, nişte români, anume Stoican, fiul lui Dragomir, fiul lui Voina de Lovişte, Danciu, fratele fostului comite Neagu, Voicu, fiul lui Radoslav, şi Selibor, omul de aproape al voievodului Vlaicu, şi se află chiar acum în Zvolen, dar nu le-am îngăduit să se înfăţişeze înaintea noastră. De aceea, cerem credinţei voastre şi vă poruncim ca, isprăvind voi treburile noastre ştiute de voi, să veniţi îndată la noi cu puţini (însoţitori), cît de repede puteţi să veniţi, ca să ne lămuriţi ce trebuie să le răspundem
                                                                                                107
www.dacoromanica.ro
acelora, sau dacă trebuie să-i oprim; sau, dacă voievodul Vlaicu ne va învinui, cum să ne descurcăm în această privinţă, sau ce ar trebui să le dăm lor. Căci ni se povestesc multe veşti despre voievodul Vlaicu şi despre turci, care se spune că sînt uniţi. Se spune chiar că voievodul Vlaicu s-a aşezat la Nicopole. Despre toate cele de mai sus să vă daţi osteneala să aflaţi adevărul şi să grăbiţi venirea voastră la noi, printr-o călătorie neîntreruptă, lăsînd celelalte treburi ale noastre fraţilor voştri. Afară de aceasta, vă facem cunoscut că noi vă pomenisem despre o nobilă doamnă, încărcată de ani, ruda voastră, pe care am dori să o avem în casa noastră. De aceea, să ne înştiinţaţi dacă acea doamnă vrea să stea în casa noastră, căci vrem să trimitem după ea un leagăn cu cai \ numai să ştim unde să trimitem acel leagăn.
       Dat la Zvolen, în a opta zi după sărbătoarea fericiţilor apostoli Petru şi Pavel.
       <Pe verso:y Iubitului nostru credincios, magistrului Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heem, fost ban, <acum> comite de Timiş.
       Cupă Szdzadok, 1900, 614—615.
       Orig., hîrtie, cu urme de pecete, la Arh. Naţ. Magh. (din col. Muz. Naţ.).
       în Szdzadok, anul datat pe baza altei scrisori, dată în Zvolen, la 4 iulie 1374.
       REGEŞTE: Documenta Valachorum, 251, nr. 207.
       1 Probabil lectici.
64                                               1376 iunie 19, Vişegrad.
      Nos, Lodovicus, dei gratia rex Hungarie, Polonie, Dalmatie, etc., memorie commendamus per presentes quod nos, attendentes fidelitates et servitia Suriani, Bogdani, Demetrii, Thome et Blasii, filiorum Bayk, Olachorum nostrorum, que iidem in plerisque nostris expeditionibus et specialiter in exercitibus nostris adversus Rascenos et etiam contra Bulgaros motis, signan-ter vero in reoptentione civitatis et terre Zeuriniensis, noastre studuerunt exhibere merita et exhibent in presenti, ac exhibituros se offerunt in futurum, ■quandam possessionem Balasnicha vocatam, iuxta fluvium Balasnicha nomi-natum, in districtu de Myhald existentem, que propter indifelitatem Ladis-lai, filii Lehach, qui, derelicta fidelitatis via, ad partes fugit Transalpinas, in despectum nostre maiestatis, et nostro adhesit emulo, ad nostras manus et regiam nostram collationem devolutam fore perhibetur, eisdem filiis Bayk, •Olachis nostris fidelibus, ipsorumque heredibus et posteritatibus universis, cum omnibus suis utilitatibus et pertinentiis, sub suis veris metis et anti-quis, nove donationis nostre titulo, iure perpetuo et irrevocabiliter, absque preiudicio iuris alieni, dedimus, donavimus et contulimus, ea libertate et consuetudine possidendam, tenendam et habendam, qua ceteri nobiles Olachi, districtu in eodem, suas possessiones conservare sunt consueti.
      Presentes autem sub magno nostro sigillo emanari faciemus, dum nobis fuerint reportate.
      Datum in Wissegrad, in octavis festi Corporis Christi, anno domini M° CCC0 LXXmo sexto.
      Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei etc., prin scrisoarea de faţă dăm de ştire că, ţinînd noi seamă de faptele de credinţă şi slujbele românilor noştri Surian, Bogdan, Dumitru, Toma şi Vlasiu, fiii lui Voicu, pe care s-au străduit să ni le facă maiestăţii noastre
108
                        www.dacoromanica.ro
în multe expediţii ale noastre şi mai cu seamă în oştile noastre pornite împotriva sîrbilor şi bulgarilor, şi cu deosebire la redobîndirea cetăţii şi ţinutului Severinului, şi ni le fac şi acum, şi se arată gata a le face şi în viitor, am dat, am dăruit şi am hotărît acestor fii ai lui Voicu, românii noştri credincioşi, şi moştenitorilor lor şi tuturor urmaşilor <lor>, o moşie numită Bolvaşniţa, lîngă rîul numit Bolvaşniţa, aflătoare în districtul Mehadia, care se spune că a ajuns în mîinile noastre şi în dreptul nostru regesc de danie din pricina necredinţei lui Ladislau, fiul lui Lehach, care, părăsind drumul credinţei, a fugit în Ţara Românească, întru nesocotirea maiestăţii noastre, şi s-a alăturat duşmanului nostru. <Şi le-am dăruit-o) ca danie nouă a noastră, împreună cu toate folosinţele sale şi cu toate cele ce ţin de ea, între adevăratele şi vechile sale hotare, pe veci şi nestrămutat, fără vătămarea dreptului altuia, pentru a o stăpîni, a o ţine şi a o avea după acea libertate şi datină, după care obişnuiesc să ţină moşiile lor <şi> ceilalţi nobili români din acel ţinut.
       Iar cînd scrisoarea de faţă ne va fi adusă îndărăt, vom pune să fie dată sub pecetea noastră cea mare.
       Dat în Vişegrad, la octavele sărbătorii Corporis Christi, în anul Domnului o mie trei sute şaptezeci şi şase.
       După T. Popa, Iancu Corvin de Hunedoara, Hunedoara, 1928, 178 —179 (text cu foarte
       multe greşeli de lectură, îndreptat după fotocopia editorului, p. 179, şi după Hclban-
       Sacerdoţeanu, pl. II.
       Transumpt în actul reginei Maria, din 10 februarie 1386 (fără a se indica locul de păstrare).
       REGEŞTE: Documenta Valachorum, 265.
65                                                                        1377.
      Idem Lodouicus, Nicolaum, filium Blasii de Martinkfalua (alias Potho-ran), unacum dicta eiusdem possessione Martinkfalua, necnon fratribus suis universis famulantibus, a servitute ipsorum condiţionali et iobagionatu exi-mens, in coetu verorum nobilium, sub vexillo suo millitantium, ob fideles eiusdem et in terra Bazarabi ac contra Lythuanos famulatus, annumerat. Anno M.CCC.LXXVII.
      Acelaşi Ludovic, <regele Ungariei), scoţînd pe Nicolae, fiul lui Blasiu de Martinkfalua (zisă şi Pothoran), împreună cu moşia lui Martinkfalua şi cu toţi fraţii lui, ce l-au slujit, din starea lor de şerbi îndatoraţi şi din iobăgie, datorită credincioaselor slujbe din ţara lui Basarab şi a acelora <din războiul) împotriva lituanilor, îi socoteşte în rîndul adevăraţilor nobili, care merg la oaste sub steagul său.
      După Hurmuzaki, 1/2, 243.
      Rezumat latin după Anal. Dipl. Wagnerio-Iankovics, tom. C.
      REGEŞTE: Fejer, IX/5, 166.
66                                        1377 octombrie 30, Zvolen.
     Nos, Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, Polonie, Dalmatie etc., memorie commendamus quod nos, propter fidelitates et servicia fidelis noştri dilecti, magistri Benedicti, filii Pauli, filii Heem, quondam Bulgarie bani, nobis, locis et temporibus oportunis, exhibita, specialiter pro morte olim magistri Petri, fratris sui, qui in expedicione nostra contra Olachos Trans-
                                                                                   109
www.dacoromanica.ro
alpinos, dudum nobis infideles, moţa nostris in serviciis vitam finivit occisus temporalem, promisimus eidem et presentibus promittimus de possessio-nibus primitus, per decessum alicuius hominis nobilis, sine herede sexus masculini in regno nostro decedentis, nostre collacioni de iure spectantibus, pre aliis nostris promissionibus quibusvis factis, gratiose providere, harum sub secreţi noştri sigilii testimonio literarum.
      Datum Zoly, feria sexta proxima ante festum Omnium sanctorum, anno domini Mmo CCCmo LXXmo septimo.
      Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei etc., dăm de ştire că pentru faptele de credinţă şi credincioasele slujbe ale credinciosului nostru, iubitul magistru Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heem, fostul ban al Bulgariei, slujbe făcute nouă în locuri şi timpuri potrivite, şi îndeosebi pentru moartea fostului magistru Petru, fratele său, care şi-a sfîrşit viaţa lui vremelnică, fiind ucis în slujba noastră în războiul pornit de noi împotriva românilor din Ţara Românească, care demult timp ne erau necredincioşi, i-am făgăduit acelui <Benedict> şi îi făgăduim şi prin cele de faţă, prin mărturia acestei scrisori a noastre, purtînd pecetea noastră de taină, să îi dăm cu milostivire, înaintea oricărei alte făgăduieli făcute de noi oricăror altora, cea dintîi moşie, care prin moartea vreunui om nobil, ce va răposa în ţara noastră fără moştenitor de parte bărbătească, va ţine de dreptul nostru de danie.
      Dat la Zvolen, în vinerea dinaintea sărbătorii Tuturor sfinţilor, în anul Domnului o mie trei sute şaptezeci şi şapte.
      După. Hurmuzaki, 1/2, 248—249.
      Orig., perg., pecete mică., rotundă, aplicată sub text, căzută; în anul 1859 se afla îna Arh.
      din Rinteln.
      EDIŢII: Latin. Magyar Tdrtenelnti Tir, VI, 199.
67                                             1377 noiembrie 19, Zvolen.
      Nos, Lodouicus, dei gratia rex Ungarie, Polonie, Dalmacie, etcetera, notum facimus universis, presentes inspecturis, quod quia fideles noştri seniores, iudices, iurati totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis nobis et sacre nostre corone semper et indefesse tam fidelia tamque grata exhibuerunt servitia, ut in eorum obsequiosis meritis animus noster mitissime conquievit, presertim quia nune non coacti, non inviţi, sed sponte et libera-liter, unanimiter promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare, propriis eorum laboribus et expensis preparare, ac silvam ibidem in longitudine et latitudine, iuxta nostram voluntatem incidere, extirpare et depla-nare, lapides, cimentum, ligna et alia, ad edificationem dicti castri necessaria, adducendo et amministrando1, et muratores ac lapicidas neenon carpentarios cum eorum propriis expensis expediendo, ideo et nos, viceversa, pro huiusmodi eorum gratuitis complacentiis volentes eos quodam regii favoris presidio prosequi favemus, quod viile inferius nominate, Woydemboh, Noua civitas, Rasnow, villa Wlkan, Cidinis, Mergenburg, villa Nucum, Ruffarippa, villa Heltwen, Mons Mellis, Mons sancti Petri, Brigondorf, Tortalen vocate, eidem civitati sacre corone sicut hactenus ab antiquo fuerunt sic et nune deinceps sint annexe et incole ipsarum villarum cum eadem civitate nobis fideliter servire sint astricti, dictarumque villarum hominibus usus silvarum, aquarum, venationum et piscaturarum et gramina ac camporum intra terminos veros
110
www.dacoromanica.ro
tamen earundem existentium, secundum antiquam eorum consuetudinem communis habeatur, etiam usu campi Turchaw vocati, quem inter metas diete civitatis fore dicunt constituti, re sic habita perfruantur. Item, spon-demus quod si, deo volente, terra Transalpina, ut speramus, ad manus nostras deveniet, extunc tributum iuxta Ruffam arborem pro nostra maiestate dare consuetum, circa ipsum novam castrum exigi committemus. Et ut ipsi fideles noştri Saxones recompensam predictorum suorum servitiorum et laborum eo melius sentiant premiatam, ipsos in solutione tributi, quod in civitate pro nostra dant maiestate, promittimus sicut nobis videbitur alleviare, medio autem tempore, quo ipsa terra Transalpina ad manus nostras deveniet, sepe-dicti fideles Saxones noştri, iuxta antiqua ipsorum iura et consuetudines, nullas alias tributum dare debeant, nisi in civitate predicta. Declaramus tamen, ut in ewm1, sive Hungaros sive Theotonicos sive de alia natione, quos voluerimus et elegerimus in eorum comitem, iudicem et castellanum dicti novi castri et etiam castri Heltwen preficiendi habemus et retinemus potes-tatem, qui eosdem fideles nostros Saxones in suis libertatibus conservabunt et in consuetudinibus antiquis. Insuper adiungentes, ut quando iudices nostros ad ipsos et eorum medium venire continget unum prandium, unam cenam et unum equum, viginti florenos valentem, annuatim dare debeant, prout tamen libertas eorum id requirit, salvo quod de iudiciis et aliis iuribus ipsorum corni turn nostrorum respondere et ea sibi amministrare1 ex integro teneantur, locis et temporibus opportunis. In quorum omnium testimonium, presentes eisdem duximus concedendas, quas sub magno nostro sigillo dare faciemus, dum nobis fuerint reportate.
      Datum Zolii, in festo beate Elisabeth, anno domini Millesimo trecen-tesimo LXXmo septimo.
      (Sub pecete, de aceeaşi mină:) Commissio domini regis, perlecta coram eo bis, ac relatio domini Johannis de Scharfinek, (de o altă mină:> et nune in anno M • CCC° LXXXmo, in die sancti Michaelis renovata, propter exceptio-nem, ut rex solum Teutonicum possit eis dare in castellanum.
      Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei etc., facem cunoscut tuturor care vor vedea această scrisoare că, deoarece credincioşii noştri, bătrînii, juzii, juraţii şi întreaga obşte a saşilor din scaunul Braşovului ne-au făcut nouă şi sfintei nostre coroane, totdeauna şi necurmat, atît de credincioase şi plăcute slujbe, îneît din pricina vredniciei slujbelor lor sufletul nostru s-a odihnit întru mare blîndeţe, mai ales că acum, nesiliţi şi nemînaţi <de nimeni), ci de bunăvoie şi cu dărnicie au făgăduit cu toţii să ridice o nouă cetate la Bran, s-o întocmească, pe cheltuiala şi cu osteneala lor, şi să taie, să desrădăcineze şi să netezească, cît vom voi noi, în lăţime şi în lungime, pădurea de acolo, aducînd acolo şi îngrijindu-se de ciment, de pietre, de lemne şi de alte lucruri trebuitoare la clădirea acelei cetăţi, şi tri-miţînd acolo, pe cheltuiala lor, zidari, pietrari şi dulgheri, de aceea şi noi, la rîndul nostru, voind a-i răsplăti prin oarecare ocrotire a sprijinului nostru regesc pentru aceste plăcute slujbe ale lor, făcute în cinste, ne milostivim <a îngădui) ca satele mai jos numite: Ghimbav, Cristian, Rîşnov, Vulcan, Codlea, Feldioara, Măgheruş, Rotbav, Hălchiu, Hărman, Sînpetru, Bod, Prejmer, după cum din vechime pînă acum au fost alipite acelui oraş al sfintei coroane, tot aşa să rămînă alipite şi de aci înainte, iar locuitorii acelor sate să fie datori a ne sluji cu credinţă împreună cu acel oraş; şi oamenii din acele sate să aibă, după vechiul lor obicei, îndeobşte, folosinţa pădurilor, apelor, vînatului, pescuitului, a păşunilor şi a cîmpurilor aflătoare între adevăratele lor hotare, şi tot aşa, în starea de acum, să se bucure şi de folosinţa cîmpului
www.dacoromanica.ro
111
numit Turchaw, despre care se spune că e aşezat între hotarele numitului oraş. De asemenea, făgăduim că, dacă, cu voia lui Dumnezeu, Ţara Românească va ajunge, cum tragem nădejde, în mîinile noastre, atunci vom porunci ca vama ce se obişnuieşte să se ia pentru maiestatea noastră la Pomul Roşu, să se ia <în viitor) lîngă acea nouă cetate. Şi pentru ca credincioşii noştri saşi să simtă şi mai bine că a fost din plin răsplătită truda şi slujbele lor mai sus-pomenite, le făgăduim că, după chibzuinţă noastră, le vom face uşurări în ce priveşte plata vămii pe care o dau în acel oraş pentru maiestatea noastră, dar între timp, pînă ce numita Ţara Românească va ajunge pe mîna noastră, ades numiţii credincioşi saşi ai noştri să nu fie datori a plăti — potrivit vechilor lor drepturi şi obiceiuri — nici o altă vamă, decît în pomenitul nostru oraş. Facem totuşi cunoscut că avem şi păstrăm în veac pe seama noastră dreptul de a pune în fruntea pomenitei cetăţi noi şi chiar a cetăţii Hălchiu pe corniţele, judele sau castelanul lor, fie ungur, sau sas, sau de alt neam, pe care-1 vom voi şi alege noi, şi aceştia vor păstra pe acei credincioşi saşi ai noştri în libertăţile şi vechile lor obiceiuri, mai adăugind pe deasupra că, atunci cînd se va întîmpla să vină juzii noştri la ei sau în mijlocul lor, ei sînt datori să le dea în fiecare an un prînz, o cină şi un cal, care preţuieşte douăzeci de florini, aşa după cum cere libertatea lor, afară de ceea ce ei sînt datori să dea şi să răspundă în întregime (comiţilor noştri), la locul şi timpul potrivit, din gloabele de judecată şi din alte drepturi ale acelor comiţi ai noştri. Spre mărturia tuturor acestor lucruri am hotărît să dăm această scrisoare, care, cînd ne va fi înapoiată, vom pune să fie dată cu pecetea noastră cea mare.
       Dat în Zvolen, la sărbătoarea fericitei Elisabeta, în anul Domnului mie trei sute şaptezeci şi şapte.
       <Sub pecete, de aceeaşi mină:') Porunca domnului rege, citită de două ori în faţa lui, şi darea de seamă a domnului Ioan de Scharfinek, <[de o altă mînă:y şi reînnoită acum, în anul o mie trei sute optzeci, în ziua sfîntului Mi-hail2, din pricina excepţiei că regele poate numi numai un sas drept castelan al lor.
       Arh. St. Braşov. Privilegii, nr. 9 Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1377.
       Orig., perg., cu pecete regală, sub text, căzută.
       Transumpt în actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 7 martie 1395, ibidem, nr. 16
       (vezi nr. 89).
       Copie în Kem6ny, Dipl. Trans., Appendix, D.3.
       EDIŢII: Latin. Katona, X, 635; Fejtr, IX/5, 158 — 160; Hurmuzahi, 1/2, 242 —243;
       176., II, 479—481; Trad. Şincai, Hrcnica, I, 522 —523.
       REGEŞTE: Die Grundverfassungen, 21; Schlozer, Kritische Sammlungen, 38;
       Sieb. Quartalschrift, VII, 253; Sieb. Provinzialblătter, I, 26, 37; Transilvania, 1872, 92.
       1 Astfel în orig. * 29 septembrie.
68                                        1382 martie 1, Cîmpulung.
   Nos, frater Gregorius, dei <et> apostolice sedis gratia episcopus Severini, necnon partium Transalpinarum, significamus quibus expedit, tenore presen-tium, universis quod cum nos, anno domini M.CCC. LXXXII, in die quatour temporum, quo cantatur officium Intret, ex permissione divine pietatis, in claustro beate virginis in Longo Campo, invocata spiritus sancti gratia, sacros clericorum ordines celebrassemus, Johannem clericum, filium Valentini de Corospatak, tune in ordine acolicatus existentem, inventum idoneum,
112
                    www.dacoromanica.ro
per discretum virum, dominum gardianum, in Longo Campo litteratorie nobis presentatum, ad ordinem subdiaconatus digne duximus promovendum. In cuius rei testimonium, presentes litteras concessimus, sigilii noştri muni-mine roboratas.
      Datum die, loco et anno prenotatis.
      Noi, fratele Grigore, din mila lui Dumnezeu <şi> a scaunului apostolic episcopul Severinului şi al Ţării Româneşti, prin cuprinsul celor de faţă aducem la cunoştinţa tuturor cărora se cuvine că noi, în anul Domnului o mie trei sute optzeci şi doi, în ziua celor patru posturi, cînd se cîntă slujba Să intre, din îngăduinţa dumnezeieştii milostiviri, chemînd mila sfîntului duh, în mănăstirea fericitei fecioare din Cîmpulung, pe cînd săvîrşeam sfintele rîndu-ieli ale clericilor, am hotărît să ridicăm pe Ioan, fiul lui Valentin din Valea Crişului, care se găsea atunci în tagma fraţilor ajutători, la rangul de subdiacon, fiindcă, după ce ne fusese lăudat în scris de către chibzuitul bărbat, domnul gardian din Cîmpulung, îl găsisem vrednic. Spre mărturia acestui lucru am dat această scrisoare întărită cu puterea peceţii noastre.
      Dat în ziua, locul şi anul mai sus arătate.
      După Hurmuzahi, 1/2, 276.
      Orig., in anul 1776 se afla la Tg. Mureş, in col. Cornides, astăzi aflată la Bibi. Acad. Budapesta.
      Copie în Kem6ny, Dipl. Trans., Suppl., II, 226.
      EDIŢII: Latin. TudomănyosGyUjtemeny, 1835, IV, 116; Transilvania, 1872,103; Szekdy
      okl., I, 78.
69                                                1382 martie 14, Pyspuky.
      Nos, Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, Polonie, Dalmatie etcetera, notum facimus universis presentes inspecturis quod quia ex relatione fidelium civium nostrorum de Cybinio nobis facta percepimus, quomodo nonnulli homines mercatores advenes res mercimoniales ad ipsam civitatem nostram Cibiniensem adducerent et deinde, cum eis placeret, ipsa mercimonia de ipsa civitate nostra Cybiniensi ad partes Transalpinas ducerent et apporta-rent, nonnulli vero mercatores piper, crocum et alia specierum genera in medio ipsorum civium nostrorum stantes, cum minuto pondere divisim ven-derent et venditiorii exponerent, per que omnia ipsi civitati nostre et eius inhabitatoribus preiudicium et detrimentum eveniret valde magnum. Nos vero, cupientes incomodis et defectibus ipsius civitatis nostre obviare, volumus ut nullus hominum mercatorum extraneorum res mercimoniales, quas ad ipsam civitatem nostram Cybiniensem adduxerit, audeat iterum de eadem civitate ad partes Transalpinas deportare et etiam quod.nullus mecatorum piper, crocum et alia speciarum1 genera in dicta civitate cum ponderibus minutis propinare seu vendere presumant, alioquin contra facientes in abla-tione ipsarum rerum suarum mercimonialium per venerabilem in Christo patrem dominum Gewblinum, episcopum ecclesie Albensis Transsilvane, nobis fidelem et dilectum, prout sibi commissimus et harum serie com-mittimus, seu per certos suos homines, quos ad hoc ipse dominus episco-pus deputandos duxerit, punientur de quo nobis tandem non poterint imputare. In foris autem nundinarum ipsum piper, crociun et alias species libere vendere poterint et secure. Aliud, igitur, non facturi.
113
www.dacoromanica.ro
    Datum in villa Pyspuky, feria sexta proxima ante dominicani Letare, anno domini M° CCC° LXXX° secundo.
      (Sub -pecete :} Relatio domini Gewblini, episcopi Albensis.
      Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei etc., facem cunoscut tuturor celor care vor citi scrisoarea de faţă că, deoarece din darea de seamă făcută nouă de către credincioşii noştri din Sibiu am aflat că unii negustori străini îşi aduc mărfurile la numitul nostru oraş Sibiu şi, apoi, duc şi cară, cînd le face lor plăcere, acele mărfuri din oraşul nostru Sibiu spre Ţara Românească, iar unii negustori vînd şi scot în vînzare cu amănuntul, stînd între orăşenii noştri, piper, şofran şi alte asemenea lucruri, prin care fapte se aduce numitului nostru oraş şi locuitorilor lui foarte mare pagubă şi daună, iar noi, dorind să înlăturăm aceste neplăceri şi pierderi ale numitului nostru oraş, voim ca nici un negustor străin să nu cuteze să ducă din acest oraş spre Ţara Românească mărfurile pe care le-a adUs la Sibiu, şi de asemenea ca nici un negustor să nu îndrăznească să ofere sau să vîndă cu amănuntul piper, şofran şi alte asemenea lucruri, în numitul oraş; altcum, cei ce vor face dimpotrivă, vor fi pedepsiţi prin luarea mărfurilor lor de către venerabilul întru Hristos părinte, domnul Goblinus, episcopul bisericii de Alba Transilvaniei, credinciosul şi iubitul nostru — după cum i-am poruncit şi-i poruncim prin cuprinsul celor de faţă —, sau de către anumiţi oameni ai săi, pe care numitul domn episcop îi va trimite, pentru care <lucru> nu vor putea să ni se plîngă. Dar la tîrguri vor putea vinde slobod şi nestingheriţi piper, şofran şi alte asemenea lucruri. Aşadar, să nu faceţi altfel.
      Dat în satul Pyspuky, în vinerea dinaintea duminicii Letare, în anul Domnului o mie trei sute optzeci şi doi.
      (Sub pecete:} Darea de seamă a domnului Goblinus, episcopul de Alba.
      Arh. St. Sibiu, U. I. 40. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1382.
      Orig., hirtie (22 x 12,2), pecete rotundă din ceară roşie, aplicată sub text.
      Copie în Kemfeny, Dipl. Trans., Appendix, D.3. 182.
      EDIŢII: Latin. Pray, Specimen, II, 261; Szeredai, Series, 119; Katcna, X, 713; Fejer,
      IX/5, 571-573; Hurmuzahi, 1/2, 274-275; Ub„ II, 555.
       1 Corect: specierum.
70                                                 1383 ianuarie 13, Cristian.
      Nos, Nicolaus dictus Wychin, villicus civitatis Cybiniensis, Johannes dictus Crispus, villicus de Helta, et Heyczmanus Tawsintschon dictus, totaque villicorum et seniorum civitatis et sedis Cybiniensis universitas, memorie commendamus tenore presentium, significantes quibus expedit universis, quod, cum Walachi nobis circumsedentes omnibus villis sedis antedicte diversa incommoda et dampna incomparabilia, furta, incendia, spolia, morti-cinia intulissent, nosque de consilio venerabilis in Christo patris et domini, domini Goblini, episcopi Transiluani, tăiem concordiam cum Walachis an-tefatis inivimus1, articulos infra scriptos inter nos et ipsos Walachos, ad eorum supplicacionem instantem, statuimus, pacis tranquillitate in perpetuum con-servandos.
      Primus articulus est iste, quod Fladmerus et omnes ceteri Walachi mo-rantes sub castro omnes mortificaciones seu interempciones, quas ipsi et eorum amici sustinuerunt, has omnes, pacis propter communitatem, amicabiliter
114
www.dacoromanica.ro
deposuimus, ita quod nullus eorum dictam reconciliatam causam1 et so-pitam de cetero debet iterando renovare, taliter quod, si alique mulieres vel viri de partibus Transalpinis essent interempti, quibus emenda reconcilia-tionis fieri debet, signanter de morte mulieris quondam Drossa et de morte cuiusdam Walachi Transalpini, quem Dobrin nominavit proximum suum, sive de quocumque2 morte habita per Insulanos inter Walachos, onera emen-dacionum illarum in se assumpserunt Walachi suprascripti cum suis posteris, nune et in futurum, e contra ipsi Insulani assumpserunt ignoscere pure ipsis Walachis omnia homicidia, incendia, furta, depredaciones actenus3 habita per ipsos Walachos in Insulanos et cum eis perpetuam pacem habituros.
    Secundus articulus est iste, quod1 assumpserunt ipsi Walachi, quod nunquam pascerent pecora nec pecudes in territorio Theutunicorum nisi liberrima licenţia et admissione Theutunicorum in quorum territoriis pascerent.
      Tertius articulus est iste, quod1 assumpserunt ipsi Walachi custodiam servandam in omnibus alpibus ad Tolmacz usque ad Magnam villam Walachi-kalem.
      Ouartus articulus est iste, quod1 assumpserunt ipsi Walachi quod crematorem, interfectorem, nocivum seu malevolum nullum debent hospitare homine, si tales nocivos hospitaverint, cum ipsis sint comburendi.
    Quintus articulus est iste, quod1, si aliquis minaretur incendium, tali si convinci posset septem iuramentis, statim debet cremari, modo simili quicumque Walachorum convinceretur septem iuramentis quod furtum, spolium, incendium aliquod vel huiusmodi commisisset, simili modo statim deberet cremari.
      Sextus articulus est iste, quod1 assumpserunt Walachi quod eorum nullus arcum regere vel portare audeat4 nisi necessitas et utilitas requireret, quicumque arcum portaret ultra hoc, talis in rebus et corpore sit5 puniendus.
      Ex parte castri presentibus Walachis infrascriptis, primo Fladmir, Schuka, Petrii, Schereban, magnus Neg, Schereb, Rodbansch, Thomas, 01-damar, Straw, niger Bansch; ex parte civitatis, Kende Knez, Lud, dives Neg, niger Radul, Dauid, Stanbescht, Drewgysch, Dragmer Bobusch; ex parte comitisse de Helta Theodir, Juba, Cristian Phaff et filius suus, Radul; ex parte communitatis de Helta gros Schramchet Clos et frater suus. Acta sunt hec in insula Christiana, coram iudicibus, civibus iuratis, senioribus et communi-tati6 civitatis et sedis Cybiniensis et munita sigillo nobilis viri, domini Jo-hannis de Scharfenek, neenon sigillo consulum civium civitatis Cybieniensis, et sigillo comitatus sedis Cybiniensis, anno domini M"10 CCC1"0 LXXX 111°, in octavis Epyphaniarum domini.
      Noi, Nicolae zis Wychin, judele oraşului Sibiu, Ioan zis Crispus, judele din Cisnădie şi Heyczmann zis Tawsintschon, precum şi întreaga obşte a juzilor şi bătrînilor oraşului şi scaunului Sibiu, prin cuprinsul cel de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, deoarece românii aşezaţi împrejurul nostru au pricinuit felurite neajunsuri şi pagube ce nu se pot socoti, tuturor satelor sus-zisului scaun, <şi au săvîrşit) furturi, incendii, jefuiri şi omoruri, noi, după sfatul venerabilului întru Hristos părinte şi domn, domnul Goblin, episcopul Transilvaniei, am făcut următoarea înţelegere cu mai înainte pomeniţii români <şi>, la stăruitoarea rugăminte a acestora, am statornicit între noi şi acei români punctele mai jos scrise, spre a păstra pe veci liniştea păcii.
      Cel dintîi punct este acesta că, de dragul păcii obşteşti, am avut bunătatea să ne lepădăm <de despăgubirile cuvenite) pentru toate omorurile şi
www.dacoromanica.ro
115
uciderile săvîrşite de Vladimir şi toţi ceilalţi români care locuiesc sub cetate, şi de prietenii lor, în aşa fel că nici unul dintre ei nu mai trebuie de aici înainte să pornească din nou zisa pricină îmcheiată prin înpăcare şi stinsă, în înţelesul că dacă nişte femei sau bărbaţi din Ţara Românească ar fi ucişi, pentru care trebuie să se plătească gloaba împăcării, îndeosebi în ce priveşte moartea femeii Drosa şi moartea unui român din Ţara Românească, despre care Dobrin a spus că e ruda sa, sau orice altă moarte de om făcută de locuitorii din Cristian, printre români, sarcinile acelor gloabe le-au luat asupra lor românii mai sus-zişi, cu urmaşii lor, acum şi în viitor, şi, în schimb, locuitorii din Cristian s-au legat să ierte cu totul acelor români toate omorurile, incendierile, furturile, jefuirile, făcute pînă acum de acei români împotriva locuitorilor din Cristian şi să trăiască veşnic în pace cu ei.
     Al doilea punct este acesta că acei români s-au legat să nu pască niciodată vitele, nici turmele lor pe pămîntul saşilor, afară doar numai cu deplina îngăduinţă şi învoire a saşilor, pe pămîntul cărora vor paşte.
     Al treilea punct este acesta că zişii români s-au legat să facă de strajă pe toţi munţii de la Tălmaciu pînă la Sălişte.
     Al patrulea punct este acesta că zişii români s-au legat să nu dea găzduire vreunui punător de foc, ucigaş, sau om rău şi vătămător, iar dacă vor da găzduire unui astfel de om, să fie arşi împreună cu el.
     Al cincilea punct este acesta că dacă cineva ameninţă să dea foc, dacă prin şapte jurăminte poate fi dovedit de acesta, să fie ars numaidecît; tot aşa, oricine dintre români e dovedit prin şapte jurăminte că a săvîrşit un furt, o jefuire, a pus foc sau a făcut vreo faptă asemănătoare, să fie ars numaidecît.
     Al şasele punct este acesta că românii s-au legat ca nici unul din ei să nu cuteze a mînui sau a purta arc, afară numai dacă nevoia sau folosul, cere aceasta. Cel care, în afara de astfel de împrejurări, ar purta arc, să fie pedepsit în averea şi trupul său.
     Din partea cetăţii fiind de faţă românii mai jos scrişi: întîi Vladimir, Ciuca, Petrilă, Şerban, Neagu cel Mare, Şerb, Roşu Banciu, Toma, Vladimir, Stroie, Negru Banciu; din partea oraşului: Cîndea cnezul, Lud, bogătanul Neagu, Radu Negru, David, Stanbesch, Drăghici, Dragomir Băbuţ; din partea corni tisei de Cisnădie: Teodor, Iub, Cristian Phaff şi fiul său Radul; din parte obştei din Cisnădie: Schramchet Clos cel Mare, şi fratele său. Acestea au fost întocmite în Cristian, în faţa juzilor, orăşenilor juraţi, bătrînilor şi a obştei oraşului şi scaunului Sibiu, şi întărite cu pecetea nobilului bărbat, a domnului Ioan de Scharffeneck, precum şi cu pecetea sfetnicilor orăşenilor oraşului Sibiu, şi cu pecetea comitatului scaunului de Sibiu, în anul Domnului o mie trei sute optzeci şi trei, la octavele Bobotezei.
       Arh. St. Sibiu, Arh. bis. comunei Cristian, nr. 1. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1383.
       Orig., perg. (36 X 25), trei peceţi au fost atîrnate cu şnur de cînepă albă.
       EDIŢII: Latin. Fejir, X/1,132; Bruckner, Beleuchtung der Denkschrift,26; Transilvania, 1872, 104; Hurmuzaki, 1/2, 280; Ub„ II, 565-566. 1 2
       1 Scris peste răsătură.
       2 Corect: quacumque.
       * Corect: hactenus.
       * Urmează nebet, şters şi subpunctat de aceeaşi mină. 9 Scris deasupra rindului.
       8 Corect: communitate.
116
www.dacoromanica.ro
71
1384 martie 3, Mitroviţa
                                                                            Relatio domini Nicolai palatini
      Nos, Elisabeth, dei gratia, regina Ungarie, Polonie, Dalmatie etcetera, notum facimus universis quod nos, que ex officio culminis reginalis, incremento civitatum nostrarum invigilare debemus, fidelibus nostris civi-bus civitate nostre Cybiniensis huiusmodi gratiam duximus faciendam, ad petitionem honorabilis viri, domini Thome, decani Cybiniensis, capellani noştri specialis, et Jacobi, iudicis eiusdem civitatis nostre Cybiniensis, tăiem vide-licet, quod mercatores forenses, mercantias eorum in medio ipsorum et in terri-torio eorundem non valeant nec possint exercere, contra eorum liberta-tem et voluntatem, immo si aliqui mercatores forenses exponerent mercantias eorum ad partes Transalpinas, ex tune iudex et cives habeant facul-tatem prohibendi bona talium mercatorum et eadem bona pro camera nostra magnifico viro domino Ladislao, vel alteri wayuode Transsilvano, pro tem-pore constituto, debeant assignare, harum nostrarum sub testimonio littera-rum; committendo nihilominus ipsi wayuode, ut ad ipsorum civium nostro-rumrequisitionemprefatis mercatoribus debeat obstare temporibus opportunis.
      Datum in Sancto Demetrio, feria quinta proxima post dominicam Invocavit, anno domini Millesimo CCC° LXXX quarto.
      {în parte sub pecete:> Relatio domini Nicolai palatini.
                                                          Darea de seamă a domnului Nicolae, palatinul
      Noi, Elisabeta, din mila lui Dumnezeu regina Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei etc., facem cunoscut tuturor că noi, care din înalta noastră îndatorire de regină, trebuie să veghem la sporul oraşelor noastre, la cererea cinstitului bărbat, a domnului Toma, decanul de Sibiu, capelanul nostru osebit, şi a lui Iacob, judele acelui oraş al nostru al Sibiului, am hotărît să facem această milostivire credincioşilor noştri orăşeni din oraşul nostru Sibiu, (anume) astfel ca negusorii străini să nu fie volnici şi să nu poată face negoţ cu mărfurile lor, în mijlocul şi pe pămîntul acelora — împotriva libertăţii şi a voinţei lor — ba chiar dacă unii negustori străini ar duce spre vînzare mărfurile lor spre Ţara Românească, atunci judele şi orăşenii <Sibiului> să aibă dreptul de a opri bunurile unor astfel de negustori şi să fie datori a le încredinţa, pe seama cămării noastre, măritului bărbat, domnului Ladislau, sau altui voievod al Transilvaniei aflător în slujbă. Poruncind totodată, prin mărturia acestei scrisori a noastre, numitului voievod, că, la cererea acelor orăşeni ai noştri, să fie dator să închidă calea, la timpul potrivit, pomeniţilor negustori <străini>.
      Dat la Mitroviţa, în joia de după duminică Invocavit, în anul Domnului o mie trei sute optzeci şi patru.
      {în parte sub pecete) Dare de seamă a domnului. Nicolae palatinul.
      Arh. Stat. Sibiu, TJ.I. 45. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1384.
      Orig. perg. (29,5 x 16,5) cu fragment de pecete inelară din ceară roşie, aplicată sub text.
      Transumpt în actul regelui Sigismund, din 5 iunie 1387, ibidem, U.I. 52 (vezi nr. 72).
      Alt transumpt în actul regelui Sigismund, din 23 martie 1412, cuprins în actul regelui
      Matia, din 19 ianuarie 1459, ibidem, U.II, 200.
      EDIŢII: Latin. Fejer, X/l, 145; Archiv des Vereins, S.V., I, fasc. 3, 128; Teleki, Hunya-
      diak keta, X, 609; HurmuzaKi, 1/2, 284 (sub 1383); 176., II, 589—590.
11 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
117
72
1387 iunie 5, Buda.
                                                                         Relatio Stephani palatini.
      Nos, Sigismundus, dei gratia, rex Hungarie, Dalmacie, Croacie, etcetera, marchio Brandenburgensis etcetera, memorie commendantes, tenore pre-sentium, significamus quibus expedit universis quod Jacobus, iudex, et Johannes aurifaber, iuratus civitatis nostre Cybiniensis, sua ac universorum civium ac hospitum nostrorum de eadem in1 personis1, ad nostre maiestatis venien-tes presentiam, exhibuerunt nobis quasdam literas patentes serenissime prin-cipis, domine Elisabeth, regine Hungarie etcetera, matris nostre carissime, tenoris infrascripti, in eo eisdem civibus gratiose concessas, quod in medio eorum forenses mercatores mercantias eorum non valeant ac possint exercere, contra eorum libertatem et voluntatem, supplicantes nostre sua et aliorum civium civitatis nostre predicte in personis humiliter maiestati, ut easdem ratas, gratas et acceptas habendo, presentibusque verbotenus inseri faciendo, pro ipsis nostris civibus, literis nostris presentibus dignaremur innovative perpetuo confirmare. Quarum tenor talis est, scilicet; <Urmează actul reginei Elisdbeta, din 3 martie 1384, nr. 71>.
      Nos, igitur, humillimis et devotis supplicationibus ipsorum, iudicis ac iurati, in sua et aliorum civium nostrorum de eadem Cibinio in personis, nostre per eosdem oblatis maiestati regia pietate exauditis et clementer admissis, prefatas literas ipsius domine Elisabeth regine, matris nostre, suo anulari sigillo consignatas, omni prorsus suspicionis vitio destitutas, presentibus de verbo ad verbum insertas, quoad omnes earum continentias et clausulas requirentibus eximiis fidelitatibus et fidelium servitiorum preclaris meritis ipsorum nostrorum civium, acceptamus, approbamus, ratificamus, et pro eisdem ex certa nostre maiestatis scientia perpetuo valituras inno-vantes confirmamus presentis noştri scripti patrocinio mediante. Presentes etiam, dum nobis in specie fuerint apportate, easdem in formam noştri privilegii redigi faciemus.
      Datum Bude, in vigilia festi Corporis Christi, anno domini millesimo trecentesimo octuagesimo septimo.
      {Pe verso, de aceeaşi mină?) Confirmatio forensibus mercatoribus.
                                                              Dare de seamă a lui Ştefan, palatinul
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., şi margraf de Brandenburg etc., prin cuprinsul celei de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut, tuturor cărora se cuvine, că Iacob, judele, şi Ioan aurarul, jurat al oraşului nostru Sibiu, venind în faţa maiestăţii noastre, în numele lor şi al tuturor orăşenilor şi oaspeţilor din acel loc, ne-au arătat o scrisoare deschisă a prealuminatei principese, doamna Elisabeta, regina Ungariei etc., mama noastră preascumpă, cu cuprinsul de mai jos, pe care (numita regină) s-a milostivit s-o dea acelor orăşeni, pentru ca negustorii străini să nu poată şi să n-aibă voie a-şi desface în mijlocul lor mărfurile, împotriva libertăţii şi voinţei lor, rugîndu-se cu smerenie de maiestatea noastră, în numele lor şi al altor orăşeni din oraşul nostru pomenit, ca — socotind drept întărită, încuviinţată şi primită acea scrisoare, şi punînd să fie trecută din cuvînt în cuvînt în cea de faţă — să binevoim a o înnoi şi întări pe veci, pentru acei orăşeni ai noştri. Cuprinsul ei este următorul: <Urmează actul reginei Elisdbeta, din 3 martie 1384, nr. 71>.
118
www.dacoromanica.ro
      Noi, aşadar, ascultînd cu regească dragoste şi îndurîndu-ne să primim preasmerita şi plecata rugăminte a acelui jude şi jurat, înaintată de ei maiestăţii noastre, în numele lor şi al altor orăşeni ai noştri, avînd în vedere alesele lor fapte de credinţă şi strălucita vrednicie a slujbelor credincioase făcute de acei orăşeni ai noştri, primim, încuviinţăm şi întărim pomenita scrisoare a doamnei Elisabeta, regina mamă a noastră, <scrisoare> purtînd pecetea de pe inelul său şi lipsită cu desăvîrşire de orice urmă de bănuială, trecută din cuvînt în cuvînt în cea de faţă, cu întregul ei cuprins şi cu toate punctele din ea, şi, cu buna ştiinţă a maiestăţii noastre, înnoind-o, o întărim prin ocrotirea acestei scrisori, ca să aibă putere de veci pentru numiţii. Iar scrisoarea aceasta, cînd ni se va aduce înapoi în original, vom pune să se întocmească în chip de privilegiu.
      Dat la Buda, în ajunul sărbătorii Corporis Christi, în anul Domnului o mie trei sute optzeci şi şapte.
      <Pe verso, de aceeaşi mină:') Confirmare <a scrisorii) despre negustorii străini.
      Arh. St. Sibiu, U.I. 52. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1384.
      Orig., perg. (20,9 X 41,7), cu pecete aplicată sub text, din ceară roşie, cu hîrtie de protecţie.
      EDIŢII: Latin. Ub., II, 612-613.
      REGEŞTE: Mdlyusz, I, 11, nr. 100.
      1 Scris deasupra rîndului.
73                                                        <1390—1400).
      | Noi, cela ce este întru Hristos Dumnezeu, bun credincios şi de Hristos iubitoriu şi însuşi ţiitoriu, Io Mircea velichi voievod, cu mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, oblăduindu şi domnindu toată Ţara Muntenească încă şi Latura Tatariului şi hotărul de sub munte şi pre toată Dunărea. Bine vrînd domnia mea, cu a mea bună vr6re a cinstitei şi luminatei inimei m61e şi am dăruit domnia mea acest şi de toţi cinstit şi de frunte şi luminat hrisovul domniei mdle, anume lui Ion şi Burcea şi lui Caliian, boiarinului domniei mdle, ca să fie a lor satul Braniştea Urăşiei şi la Vadul Şercaiei şi stîna de în muntele Lereştilor, de moşie şi de moştenie şi de toate slujbele şi dări şi dîjmi-le, cîte le vor afla întru tot ţinutul ţării şi întru biruinţă domniei m61e. Să se odihnească iei de dijmă de oi şi de vămuitul porcilor, de dijmă de grîu şi de vinăricie şi de stupi şi de vadure şi de în apă. Şi de toate acestea să le fie lor de ocină şi de moşia acelora; nu numai acelora, ce şi fiilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor lor, în viaţa domniei m61e şi pînă în viaţa fiului mieu cela iubitul, Io Mihail voevod. Iar cine s-ar ispiti den boiarii domniei m61e, den cei mari au de cei mici boiari sau de în slugile domniei m61e pre Burcea, Ion şi pre Caliian sau pre oamenii acelora cîtu-i de un păr a supăra, că cine ar face aimentrea, acela va avea de la noi mare urgie şi certare despre domnia mea, ca şi un neascultătoriu şi călcătorul porîncei şi hrisovului domniei m61e.
      încă şi cine va alege domnul Dumnezeu după moartea mea să fie domn Ţării Rumâneşti, den plodul inemei m61e sau de ruda domniei m61e sau de întru altă sămînţă, de va cinsti şi va înnoi şi va feri aceasta, pre cela domnul Dumnezeau să-l cinstească şi să-l hrănească; iar care nu ar cinsti, nici îi va feri, pre acela să-i plătească Dumnezeu cu munca veacului şi să fie cu Iuda şi cu Aria şi cu iudeii ce strigară spre Hristos: sîngele lui spre dînşii şi spre feciorii lor, cum iaste şi va fi în v6ci, amin.
119
www.dacoromanica.ro
      Acestea sînt mărturiile acestui hrisov: întîi jupanVlad, 2. Drăgoi ban, al treilea, Jupan Aldea, 4. jupan Aga, 5. jupan Bran, 6. jupan Cristian, 7. jupan Vîlcan, al 8-lea, jupan Luca, 9. jupan Cioban, 10. Stan Drăgan, 11. Aldea velichi logofăt.
      Şi eu, Badea, carele am scris acest hrisov.
      De pe limba slovenească pre limba rumânească s-au tălmăcit de mine, protopop Vasilie, în 10 zile din iulie 7225 <1717>.
      Această parie de pe originalul său cel adevărat bătrîn fără de niceo schimbare, adaogere sau scădere sau înoit şi s-au scris prin mine cel mai din jos iscălit, despre care mărturisesc cu sufletul mieu, întărind cu iscălitura şi cu pecetea mea, Făgăraş, iulie, zile 23, 1777.
      Antonie Monea Vinţeanul m. p. n&niş.
       După I. Puşcariu, Fragmente istorice, IV, p. 45—47, sub 1417.
       Copie, urmată de o traducere germană din 1733.
       Datat după sfatul domnesc.
       EDIŢII: DIR, B, veac XIII, XIV şi XV, 67-68, sub 1414; DRH, B. 31-32.
74                                              1390 ianuarie 17, Timişoara.
                                                                                       Relatio domini Petri, episcopi Transsiluani ad contenta literarum domini Lodouici
      Sigismundus, dei gratia, rex Hungarie, Dalmacie, Croacie etcetera ac marchio Brandemburgensis etcetera, fidelibus suis, iudici iuratisque civibus in Braschowia, salutem et gratiam.
      Gravi querimonia fidelium nostrorum universorum mercatorum de Cybinio, ad nostre serenitatis pervenit auditum, quod licet ipsi tales libertates et gratias a serenissimo principe, domino Lodouico, rege Hungarie bone memorie, patre nostro carissimo, habuerint, quod nulii mercatorum extra partes Transsiluanas existentes, cum rebus et mercimoniis ipsorum, per dictas partes Transsiluanas procedentes, ultra Braschouiam1 predictam ad partes Trans-alpinas transire presumant, prout hoc idem in literis domini Lodouici pre-dicti atque nostris plenius continetur, tamen vos, contempnentes dictas literas domini Lodouici et nostras, eosdem mercatores ulterius ad partes Transalpinas cum mercimoniis ipsorum transire permittitis, in grande ipsorum mercatorum nostrorum de Cybinio preiudicium et dampnum satis mag-num.
      Cumque intentionis nostre etiam firmate omnine existat, ipsas litteras domini Lodouici atque nostras in suo robore et firmitate solida permanere, nec eas per quempiam velimus temere violări, fidelităţi vestre firmissimo regio precipimus sub edicto, quatenus in antea prefatos mercatores extrasil-luanos, cum mercimoniis ipsorum in vestri medium venientes, contra premissas libertates memoratorum mercatorum de Cybinio, ulterius ad partes Transalpinas procedere nullatenus permittatis, sed eos potius, ad instantiam dictorum mercatorum de Cybinio, arestando, in eorum ulteriori transitu impedire ef-ficaciter debeatis. Aliud, igitur, in premissis pro nostra gratia facere non ausuri. Alioquin, si predictos cives seu mercatores nostros de Cybinio nobis super premissis querulari contingeret, vos taliter puniri faciemus in posterum, quod vos mandata nostra violasse penitebit. Presentes autem, post lecturam, reddi volumus presentanti.
120
www.dacoromanica.ro
      Datum in Themeswar, in die beati Anthonii confessoris, anno domini M° CCC° nonagesimo.
      <Sub pecete :> Relatio domini Petri, episcopi Transsiluani.
      <Pe verso, de aceeaşi mînă.y Ad partes Transalpinas, contra forenses mercatores.
                                                                                            Dare de seamă a domnului Petru, episcopul Transilvaniei, potrivit cuprinsului scrisorii
                                                                                       domnului Ludovic
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc. şi margraf de Brandenburg etc., credincioşilor săi, judelui şi orăşenilor juraţi din Braşov, sănătate şi milostivire.
      Printr-o grea plîngere a tuturor credincioşilor noştri negustori din Sibiu, a ajuns la urechile luminăţiei noastre că, deşi ei au avut de la prealuminatul principe, domnul Ludovic, regele Ungariei de bună amintire, preascumpul nostru tată, o asemenea libertate şi milostivire ca nici un negustor aflător din afara Transilvaniei, cînd merge cu lucrurile şi mărfurile sale prin pomenitele părţi ale Transilvaniei, să nu cuteze a trece dincolo de Braşov spre Ţara Românească, după cum acest <lucru> se spune mai pe larg în scrisoarea pomenitului domn Ludovic şi în a noastră, totuşi voi, nesocotind zisa scrisoare a domnului Lodovic şi a noastră, îngăduiţi acelor negustori, spre destul de mare pagubă şi neajuns al acelor negustori ai noştri din Sibiu, să treacă cu mărfurile lor mai departe, spre Ţara Românească.
      Deoarece, însă, gîndul nostru neclintit este ca acea scrisoare a domnului Lodovic şi a noastră să dăinuiască în tăria şi nesmintita ei trăinicie, şi voim ca ea să nu fie călcată în chip cutezător de cineva, pjin straşnică poruncă regească punem în vedere credinţei voastre ca, de acum înainte, să nu mai îngăduiţi nicicum pomeniţilor negustori din afara Transilvaniei, care vin cu marfa lor în mijlocul vostru, în pofida pomenitelor libertăţi ale numiţilor noştri negustori din Sibiu, să pornească mai departe spre Ţara Românească, ci să fiţi mai degrabă datori ca, poprindu-i, la stăruinţa zişilor negustori din Sibiu, să-i împiedecaţi cu tot dinadinsul de a trece mai departe. Aşadar altcum să nu îndrăzniţi a face în ce priveşte cele de mai sus, spre <a nu pierde> milostivirea noastră. Iar dacă se va întîmpla să ne mai vină vreo astfel de plîngere, cu privire la cele de mai sus, din partea pomeniţilor noştri negustori din Sibiu, vom pune pe viitor să fiţi astfel pedepsiţi, încît vă veţi căi că aţi călcat poruncile noastre. Iar cele de faţă, după citire, să fie înapoiate înfăţişătorului.
      Dat la Timişoara, în ziua fericitului Anton mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute nouăzeci.
            pecete:) Dare de seamă a domnului Petru, episcopul Transilvaniei.
       <Pe verso, de aceeaşi mină:> împotriva negustorilor străini, <care merg> spre Ţara Românească.
       Arh. St. Sibiu. U.I. 58. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1390.
       Orig., perg. (23 x 17,4), cu pecete inelară, regală, din ceară roşie, aplicată sub text, cu hîrtie de protecţie.
       Copie la Kemfeny, Dipl. Trans., Suppl. II, 251.
       EDIŢII: Latin. 176., II, 641-642.
       REGEŞTE: Mdlyusz, I, 154 nr. 1 323. 1
        1 Astfel în orig.
www.dacoromanica.ro
121
75
1390 ianuarie 20, Lublin.
      Mircius, dei gratia woyuoda Transalpinus, Ffogaras et Omlas dux, Seuerini comes, terrarum Dobrodicii despotus et Tristri dominus, harum noticiam habituris, tam presentibus, quam futuris, significamus quibus expedit universis quod sincere mentis affectu cupientes inire inviolabilis amiciţie federa, et volentes cum serenissimo principe, domino Wladislao, dei gratia, regi1 Polonie, necnon terrarum Cracouie, Sandomirie, Stadie, Laucicie, Cuyauie, Littwanie principe sumpmo, Pomoranie Russieque domino et herede de baronum nostrorum unanimi consilio, ordinacionem huiusmodi, parte ab utra-que temporibus perpetuis servandam irrefrangibiliter 2 fecimus et facimus ipsam nostrarum literarum robore confirmantes, scilicet quod memoratum serenissimum principem, dominum Wladislaum, Polonie etcetera regem, toto nostro posse atque potencia, dum affectando nostrum auxilium postulaverit, et homines sibi subditos, ab insultu et hostili incursu ..s, regis Ungarie, ac ipsius omagialium 4 et quorumlibet hominum sibi subditorum, constantissime volumus adiuvare, contra alios vero predicti domini..6 regis emulos aut iniuratores8 quoslibet, ipsum iuxta noştri arbitrii beneplacitum iuvare pro-mittimus et spondemus, quemadmodum amicum facere expedit atque decet. Idemque dominus .. 7 rex, ad nostre postulacionis affectum, contra .. 8, regem Ungarie, et ipsius subditos, pro toto ipsius posse atque potencia, nos debet et tenebitus adiuvare, contra alios vero nostros emulos, iuxta ipsius liberi arbitrii beneplacitum, ut de nobis premissum est, nobis auxiliabitur ut amicos. In cuius rei testimonium firmitatemque perpetuam, literas nostras presentes dedimus privilegiales, pendenti 9 et autentici sigilii noştri maioris munimine roboratas.
      Datum in Lublin, in vigilia sancte Agnetis virginis gloriose, anno domini Millesimo trecentesimo nonagesimo.
      Mircea, din mila lui Dumnezeu voievodul Ţării Româneşti, duce de Făgăraş şi Amlaş, comite de Severin, despot al pămînturilor lui Dobrotici şi domn al Dîrstorului, facem cunoscut tuturor celor cărora se cuvine, care vor lua cunoştinţă de această <scrisoare>, atît celor de acum cît şi celor viitori, că dorind şi voind, cu gînd pornit din inimă curată, să încheiem alianţă nestrămutată de prietenie cu prealuminatul principe, domnul Vladislav, din milalui Dumnezeu regele Poloniei, precum şi principe suprem al ţărilor Cracovia, Sandomir, Sieradz, Lusacia, Cuiavia, Lituania, domn al Pomeraniei şi Galiţiei şi <principe> moştenitor de.., cu sfatul tuturor boierilor noştri, am făcut şi facem următoarea învoială ce nesmintit trebuie păzită pe veci şi de unii şi de ceilalţi, întărind-o prin puterea <acestei> scrisori a noastre, şi anume: că voim să-i ajutăm cu cea mai mare statornicie şi din toate puterile noastre pe pomenitul prealuminat principe, domnul Vladislav, regele Poloniei, şi pe oamenii supuşi lui, cînd, avînd nevoie de ajutorul nostru, ni-1 va cere, şi <să-l apărăm) de loviturile şi năvala duşmană <a lui Sigismund), regele Ungariei, şi a vasalilor lui şi a oricăror oameni supuşi lui, {dar) împotriva altor potrivnici sau vătămători ai pomenitului domn {Vladislav), regele, oricare ar fi ei, făgăduim şi ne legăm să-l ajutăm după bună voia şi chibzuinţă noastră, cum se cere şi se cuvine unui prieten să se poarte. Şi numitul domn {Vladislav) regele, la cererea şi dorinţa noastră, trebuie şi va fi dator să ne ajute, din toate puterile lui, împotriva lui {Sigismund), regele Ungariei, şi a supuşilor lui, iar împotriva altor duşmani ai noştri, ne va da ajutor ca prieten, după buna voia şi chibzuinţă lui, cum s-a spus mai sus şi despre noi.
122
                       www.dacoromanica.ro
      Spre mărturia şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre celei mari, atîrnate şi autentice.
      Dat la Lublin, în ajunul <sărbătorii> sfintei şi slăvitei fecioare Agneta, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci.
      După facs. din Hurmuzahi, 1/2, pl. I. Fotocopie la Bibi. Acad. R.S.R., Bucureşti,
      F. LVI/83.
      Orig., perg. cu pecete rotundă atîrnată, cu legenda: f <S f MIRCZE> WAIWODA TRANSALPIN BAN DE CZWRINO f MIRCZE W<AI>W., în anul 1897 se afla la Arh. Imper. Moscova.
      EDIŢII: Latin. Codex dipl. Poloniae et Lituaniae, I, 598; Fejer, 'S-Ii, 652—653 şi X/8, 309-310; Mag. ist., I, 332; Hurmuzahi, 1/2, 322,- Ub., II, 642-643. Trad. Şincai, Hronica, I, 542—543.
      REGEŞTE: Transilvania, 1872, 128; Mâlyusz, I, 155, nr. 1331.
       1 Corect: rege.
       *  Corect: irrefragabiliter.
       *  Sigismundi.
       4  Corect: hcntagialium.
       5  Wladislai.
       *  Corect: iniuriatcres.
       7  Wladislaus.
       4 Sigismundo.
       9  Corect: pendentis.
76                                                 1390 martie 16, Buda.
                                                             Relatio domini Johannis, wayuode.
     Nos, Sigismundus, dei gracia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie etc., marchioque Brandenburgensis etc., memorie commendamus, tenore presen-cium, significantes quibus expedit universis, quod fidelis noster Petrus, filius Dees, nobilis kenezius de Themeshel, in tenutis castri noştri Myhald nuncupati commorans, sua, Halmagh, Cristofori et Mychaelis, fratrum suorum uteri-norum, similiter nobilium keneziorum de eadem, in personis, in nostre maies-statis accedens presenciam, nostre humiliter declaravit maiestati quod quia literalia ipsorum instrumenta, factum possessionum ipsorum Kryuapatak et Patak vocatarum tangencia, sub monte Padych existencium per nostros predecessores reges Hungarie ipsis graciose concessa, ab ipsis, tempore quo Dan wayuoda, cum suo valido exercitu, dictas tenutas castri nostru Myhald invaserat, deperdita et alienata extitissent; ideo, nos, dictas possessiones, pro eorum fidelitatibus et fidelium obsequiorum meritis sacre corone et nobis, tempore et loco oportunis, exhibitis et impensis, ipsis ac eorum here-dibus nove nostre donacionis titulo, sub condicione infrascripta, dare et conferre dignaremur.
     Et quia nobis de alienacione dictorum literalium instrumentorum ipsorum nulla constabat certitudo veritatis, vestro, magnifico domino Johanni, bano nostro Zeuriniensi, de premissis, certitudinem veritatis sciscitari commi-seramus. Qui, tandem, nostre fideliter retulit maiestati quod ipse a nobilibus et alterius status hominibus comitatuum Sebus, Lugos et Myhald vocatorum, tăiem certitudinem veritatis sciscitasset quod dicta literalia eorum instrumenta, super iamdictis possessionibus confecta, ab ipsis deperdita extitissent.
     Nos, itaque, tum supplicacionibus dicti Petri, suo et fratrum suorum predictorum nominibus, nostre maiestati porrectis, tum relacionem 2 fidedigne
                                                                                            123
www.dacoromanica.ro
ipsius domini Johannis bani, regia benignitate inclinati, predictas possessio-nes Kryuapatak et Patak vocatas, pro premissis eorum fidelitatibus et fideli-bus obsequiis, simulcum omnibus ipsarum iuribus, iurisdiccionibus, terris arabilibus, cultis et incultis, pratis, silvis, acquis, aquarumque decursibus, ac cunctis obvencionibus earundem, sub ipsarum veris et antiquis metis, quibus ab olym use fuerunt et possesse, iamdictis Petro, Halmagh, Cristoforo, et Mychaeli, nobilibus keneziis, ipsorumque heredibus et posteritatibus uni-versis, nove nostre donacionis titulo et omni eo iure, quo eedem nostre rite incumbunt collacioni, dedimus, donavimus et contulimus, ymmo damus, donamus et conferimus, perpetuo et irrevocabiliter, per ipsos et per eorum heredes universas3 possidendam, tenendam et habendam, harum nostrarum litterarum patrocinio mediante, sine duntaxat preiudicio iuris alieni. Tali modo et condicione mediante, quod dum nos vel noştri successores, reges Hungarie, temporum in processu, exercitum versus plagam orientalem in-staurando moveremus vel mo<vere...)4, ipsi et heredes ipsorum de dictis possessionibus ad predictum exercitum, cum una lancea ut ... 8 consuetudinis certorum nobilium keneziorum dictarum tenu<tarum ... fuerint)t 6 profiscisci teneantur. Presentes tandem nobis allatas, privilegialiter emanari faciemus pro eisdem.
      Datum Bude, feria quarta proxima ante dominicam Iudica, anno domini Millesimo CCC-mo nonagesimo.
                                                      Dare de seamă a domnului Ioan, voievodul7.
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., şi margraf de Brandenburg etc. prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, venind înaintea maiestăţii noastre, credinciosul nostru Petru, fiul lui Dees, nobilul cnez de Temesel, cu locuinţa în ţinutul cetăţii noastre numite Mehadia, în numele său <şi> al fraţilor săi buni Halmagh, Cristofor şi Mihail, de asemenea nobili cnezi tot de acolo, cu smerenie ne-a spus maiestăţii noastre că, deoarece actele lor privitoare la moşiile lor numite Crivina şi Patak, aflătoare sub muntele Padeş, dăruite lor în chip milostiv de înaintaşii noştri, regii Ungariei, li s-au prăpădit şi le-au fost înstrăinate în vremea în care Dan voievodul cotropise cu puternica sa oştire pomenitele locuri ale cetăţii noastre Mehadia; •drept aceea, noi să binevoim să le dăm şi să le hărăzim lor şi moştenitorilor lor zisele moşii, pentru credinţa lor şi meritele crecincioaselor slujbe, făptuite şi făcute sfintei coroane şi nouă, în vremuri şi locuri potrivite, în chip de •danie nouă a noastră, după rînduiala de mai jos.
      Şi, deoarece noi nu eram siguri de adevăr în ce priveşte înstrăinarea pomenitelor acte, v-am încredinţat vouă, măritului domn Ioan, banul nostru de Severin, de a afla întreg adevărul despre cele de mai sus. Acesta a spus apoi întocmai maiestăţii noastre că el a aflat adevărul sigur de la nobilii şi de la oamenii de altă stare din comitatele numite Caransebeş, Lugoj, şi Mehadia, că li s-au prăpădit numitele lor acte, întocmite cu privire la pomenitele moşii.
      Iar noi, înduplecaţi din bunăvoinţa regească, atît de rugăminţile zisului Petru, făcute înaintea maiestăţii noastre în numele său şi al pomeniţilor săi fraţi, cît şi de vrednica de crezare dare de seamă a acelui domn Ioan, banul, am dat, am dăruit şi hărăzit şi dăm, dăruim şi hărăzim sus-zisele moşii numite Crivina şi Patak, împreună cu toate drepturile şi jurisdicţia lor, cu pămînturile de arătură, lucrate şi nelucrate, livezi, păduri, ape şi cursul apelor, şi cu toate veniturile lor, între adevăratele şi bătrînele lor semne de hotar, între care au fost folosite şi stăpînite de demult, numiţilor Petru, Halmagh, Cristofor şi Mihail,
124
www.dacoromanica.ro
nobilii cnezi, şi moştenitorilor lor şi tuturor urmaşilor, în chip de danie nouă a noastră şi cu tot acel drept cu care ele se cuvin după lege dreptului nostru de danie, pentru pomenita lor credinţă şi slujbele credincioase, să fie stăpînite, ţinute şi avute pe veci şi nestărmutat, de ei şi de toţi moştenitorii lor, prin mijlocirea ocrotirii acestei scrisori a noastre, totuşi fără a vătăma dreptul altuia.
      Punîndu-se această întocmire şi rînduială ca, atunci cînd noi sau urmaşii noştri, regii Ungariei, în curgerea vremii, ne-am pregăti să pornim sau să pornească ... război spre partea de răsărit, <ei> şi moştenitorii lor să fie datori să pornească din pomenitele lor moşii la acel război cu <cîte> un călăreţ, precum ... <este în) obiceiul unor nobili cnezi din zisele ţinuturi ... îndată ce scrisoarea de faţă ne va fi înapoiată, vom pune să le fie dată în chip de privilegiu.
      Dat la Buda, în miercurea dinainte de duminica Iudica, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci.
       Arh. Naţ. Magh., Dl. 30141. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1390. Orig., perg., cu urmele peceţii mari regale.
       EDIŢII:     Latin. Pesty, Szoreny, III, 10 — 12; Hurtnuzakt, 1/2, 331—332.
       REGEŞTE: Documenta Valachorum, 374—375, nr. 335; Mălyusz, I, 161, nr. 1401.
        1  Cuvint repetat.
        2  Corect: relacicne.
        2 Corect: universos.
        1 Pată de umezeală cca 1,5 cm.
        5  îndoit cca 1 cm.
        6  Pată de umezeală cca 1 cm, întregit parţial pe baza contextului.
        7         în această perioadă, voievodul Transilvaniei era Ladislau de Losoncz; documentul se referă la vicevoievodul Transilvaniei, Ioan Temes.
77                    1390 noiembrie 4 (tricesimo die termini prenotati: in octa-
                                                       vis festi beati Mychaelis archangeli), Vişegrad.
       Emeric Bubek, judele ţării, amînă la octavele Bobotezii1 (ad octavas festi Epiphaniarum), procesul lui Ştefan, fiul lui Ştefan de Kallo, împotriva lui Rudolf, fiul lui Ioan de Mochola, „deoarece acesta <din urmă) spusese că are de gînd să plece la oastea regească de acum, spre părţile moldoveneşti" (eo quod ipsum ad presentem exercitum regni versus partes Moldouanas se asseruisset profecturus)
       Regest după orig. latin, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 52 869. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh.
       Cluj-Napoca/1390.
       REGEŞTE: Mălyusz, I, 195, nr. 1732.
        1 13 ianuarie < 1391>.
78                                                       1391 iulie 6, Lwow.
      Myrcius, dei gracia woyewoda Transalpinus, Fogoras et Omlas dux, Severini comes, Trestri dominus ac terrarum Dob rodirii despotus etc.
      Significamus quibus expedit universis quod, cupientes inire federa invio-labilis amiciţie cum serenissimo principe, domino Wladislao, rege Polonie etc., de baronum nostrorum umanimi consilio, ordinationem huiusmodi fecimus
                                                                                                 125
www.dacoromanica.ro
alias atque pridem temporibus, perpetuis ab utraque parte tenendam et irre-fragabiliter observandam, quod memoratum dominum Wladislaum, regem, toto nostro posse atque potentia, dum nostrum auxilium postulaverit, ac homines sibi subditos ab insultu et hostili incursu ..1 regis Ungarie, ac ipsius omagialium et quorumlibet hominum sibi subiectorum, contra alios vero predicti domini Wladislai, regis, emulos aut iniuriatores quoslibet, ipsum iuxta arbitrii noştri beneplacitum iuvare promittimus et spondemus, quemadmodum amico facere expedit atque decet. Idemque dominus Wladislaus, rex, ad nos-tram postulationem contra ..2 regem Ungarie, et ipsius subditos pro toto ipsius posse atque potentia nos debet et tenebitur adiuvare, contra alios vero nostros emulos, iuxta ipsius liberi arbitrii beneplacitum nobis auxiliabitur ut amicus; quas quidem priores nostras litteras et obligationes, gratas et ratas habentes, ipsas, tamquam earum tenor, de verbo ad verbum presentibus esset intersertus, approbamus, ratificamus et vigore presentium confirmamus, addicientes et adiugentes quod, si quis ex nostris motionem aliquam facere et se nobis opponere presumserit aut attemptaverit aliquid contra eundem dominum Wladislaum, tăiem volumus unacum iamdicto Wladislao rege, et ipse nobiscum compescendo debite tolerare. In cuius rei evidentiam et perpetuam firmitatem, sigillum nostrum maius per Maynam et Volculum comi-tes nostros fideles, presentibus appendi fecimus.
      Datum in Lemburga, in octavo beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini Millesimo trecentesimo nonagesimo primo.
      Mircea, din mila lui Dumnezeu voievodul Ţării Româneşti, duce de Făgăraş şi Amlaş, comite de Severin, stăpîn al Dîrstorului şi despot al ţării lui Dobrotici etc.
      Aducem la cunoştinţă tuturor cărora se cuvine că, dorind să încheiem un tratat de prietenie neclintită cu prealuminatul principe, domnul Vladislav, regele Poloniei etc., după sfatul tuturor boierilor noştri, am făcut o rînduială în acest chip, în timpurile de mai înainte, care trebuie să fie ţinută şi păstrată în veci de ambele părţi, că promitem şi făgăduim să-l ajutăm pe amintitul domn Vladislav, regele, cu toată puterea şi mijloacele noastre, atunci cînd va cere ajutorul nostru, şi pe oamenii supuşi lui, de năvălirea şi atacul duşmănos al <lui Sigismund>, regele Ungariei, al supuşilor lui şi al oricăror oameni supuşi lui, iar împotriva altor duşmani şi a oricăror vătămători ai sus-numitului domn Vladislav, regele, să-l ajutăm după bunul plac al învoielii noastre, iar acest lucru se cuvine şi trebuie să-l facem ca unui prieten. Şi acelaşi domn Vladislav, regele, la cererea noastră, trebuie şi va fi dator să ne ajute împotriva <lui Sigismund), regele Ungariei, şi a supuşilor lui, prin toată puterea şi mijloacele lui, iar împotriva altor duşmani de-ai noştri ne va ajuta ca prieten, după bunul plac al liberei lui înţelegeri; pe care scrisori şi îndatoriri ale noastre de mai înainte, încuviinţate şi consfinţite, ca şi cuprinsul lor, cuprins din cuvînt în cuvînt în cele de faţă, le aprobăm le consfinţim şi le întărim, în temeiul <scrisorii> de faţă, menţionînd şi adăugind că dacă cineva dintre noi ar îndrăzni să întreprindă o altă acţiune şi să ni se opună, sau ar încerca altceva împotriva aceluiaşi domn Vladislav, pe acesta vrem, împreună cu numitul rege Vladislav, să-l oprim după cuviinţă, de a ne sta împotrivă.
      Spre ştirea şi tăria veşnică a acestui lucru, am făcut ca prin credincioşii noştri comiţi, Manea şi Voicu, să atîrne sigiliul nostru la cele de faţă.
      Dat la Lwow, în a opta zi după sărbătoarea fericilor apostoli Petru şi Pavel, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi unu.
126
www.dacoromanica.ro
      După fasc. din Hurmuzahi, 1/2, pl. II. Fotocopii la Bibi. Acad. R.S.R. Bucureşti, F.V/4, XLVIII/3, LXXIX/1.
      Orig. perg., cu aceeaşi pecete ca la nr. 75, în 1897 se afla la Arh. Imper. Moscova. EDIŢII: Latin. Codex dipl. Poloniae et Lituaniae, I, 599; Fejer, X/8, 340 — 341; Mag. ist., I, 338; Hurmuzahi, 1/2, 334 — 335; Vb., III, 34 — 35.
      REGEŞTE: Mdlyusz, I, 237, nr. 2129.
       1 Sigismundi.
       2 Sigismundum.
79                                            1391 (6900) decembrie 27, Argeş
      Nos, Johannes Mircsa, dei gratia princeps et vajvoda totius regni Valla-chiae incipiendo ab alpibus usque ad confinia Tartariae, totiusque terrae Fogaras perpetuus dominus. Ex nostra benigna clementia, sanaque deli-beratione et consensu consiliarormn nostrorum, caeterorumque boerorum, dedimus et concessimus hasce nostras literas donationales fidelibus nostris, Sztancsul egumenulu et fratri ejusdem, Kalin, regni noştri nobilibus, eorum-que haeredibus et posteritatibus, pro firmiori et certiori ipsorum futura securitate, de territorio integro Szkore nuncupato, in antefata terra Fogaras existente habita, ea cum conditione, ut nec ipsimet praefati, nec posteritates ipsorum ulii contributioni subsint, signanter autem, ut neque de ovibus, seu vel de porcis, apibus, vineis, decimam dare, vel pascuatione, aut alio servi-tio poştali teneantur, uno verbo, ut nulla minora, vel majora servitia sub-eunda adstringantur, tum praedicti Sztancsul egumenulu et frater Kalin, boerones, tum vero haeredes et posteritates eorum.
      Quod vero superius scripsi, id meus dilectissiinus filius, Michaila vajvoda, cum caeteris boeronibus, de negotiis metarum hasce nostras litteras quoque corroborabit et confirmabit: primum quidem incipiendo a trajectu fluvii Alt, sub possessione Csetate dicta, a regione Kercz directe, penes rivu-lum Vâllya Opatului nuncupatum, pergendo usque ad cuspidem Piatra Obla vocatum, inde autem a rivulo Rivu lui Lajeta, ita dicto, sursum usque ad alpium cacumen; parte autem ex altera, superiori, pergit per locum Pe Szko-reul ceel Betrin dictum, inde tendit per rivulum Pe Vâllya Viczonilor nomi-natum et extenditur supra usque ad pene La Ungiul cu Freszeni locum nuncupatum, inde iterum divertit se ad pena La Peraole Szasziloru locum, inde denuo pergit ad pena La Vâllya Szerecsi fluviolum, inde, tandem, extenditur supra pene La Czolfa Tunsului, et in extremum directe pergit Pe Apa Tunsului dictum per rivulum, usque ad vertices alpium, ubi etiam meta ejusdem territorii terminatur.
      Haec volens cum caeteris dominis boeronibus, ut etiam superius adtinxi, ad harum nostrarum literarum robur et firmitatem, ut post meum e vivis decessum, si quem, deus clementissimus ad hocce dominium et gubernium regni hujus Valachiae, aut ex una, aut ex alia principali, aut qualicumque familia collocaverit, si iile hasce nostras literas donationales perennales fidelibus nostris, Sztancsul egumenulu et fratri Kalin, dominis boeronibus, datas et concessas honoraverit et in suo vigore, robore conservaverit, illum quoque deus clementissimus et benignissimus, tum in hocce seculo, tum in altero, cum corpore et anima beatificat et benedicat; similiter iterum, si quis, suprano-tata et per me condusa confirmataque negotia, aut negligeret aut annuleret, deus quoque omnipotens, eumdem condemnet et damnificet cum corpore et anima ad aetemas infernales corruptiones, cum Juda et Ario simul excru-
www.dacoromanica.ro
127
cietur, et uti inter Judeaeos erat in proverbio, sanguis Christi contra et super posteritates ejus in aetemum, amen.
       Joannes Mircsa, totius regni VaUachiae clementissimus et benignis-simus princeps et vajvoda. Hi fuerunt testes: 1. Vlad vornicul. 2. Dragan ban. 3. jupan Aldia. 4. Groza Moldovan. 5. jupan Aga, Baldovin logofet. Scriptum in sede nostra Argiesiensi, post mundum conditum, anno 6 900, die 27 Decem-bris.
       Noi, Ioan Mircea, din mila lui Dumnezeu domn şi voievod a toată Ţara Românească, începînd de la munţi, pînă la marginile părţilor tătăreşti, şi domn de veci a toată ţara Făgăraşului.
       Din mila noastră binevoitoare, cu chibzuială sănătoasă şi cu învoirea sfetnicilor noştri şi a celorlalţi boieri, am dat şi am dăruit această carte a noastră de danie credincioşilor noştri, Stanciul egumenul şi fratelui său, Călin, boieri din ţara noastră, precum şi moştenitorilor şi urmaşilor lor, pentru asigurarea lor mai trainică şi mai neîndoielnică pe viitor, cu privire la tot pămîntul numit Scorei, care se află în ţara Făgăraşului mai sus-zisă, astfel ca nici aceştia mai sus-numiţi, ei înşişi, nici urmaşii lor să nu fie supuşi nici unei dări, mai cu seamă să nu dea zeciuială nici din oi, sau din porci, din albine, din vii, şi să nu fie ţinuţi la nici o obligaţie de păşune sau altă slujbă a poştii, într-un cuvînt să nu fie siliţi la îndeplinirea nici unei slujbe mici sau mari, atît mai sus-zişii boieri Stanciul egumentul şi fratele <său> Călin, cît şi moştenitorii şi urmaşii lor.
       Iar ceea ce am scris mai sus va fi întărit şi împuternicit de preaiubitul meu fiu, Mihail voievod, împreună cu ceilalţi boieri, precum şi scrisoarea noastră de faţă în privinţa hotarelor: mai întîi de la cursul rîului Olt, sub moşia numită Cetate, din ţinutul Cîrţa, de-a dreptul de-a lungul pîrîului numit Valea Opatului, mergînd pînă la vîrful numit Piatra Oablă, apoi de la pîrîul Rîu lui Laieta, astfel numit, în sus, pînă la culmea munţilor. Iar din partea cealaltă de sus trece prin locul zis Pe Scoreul cel Bătrîn, apoi se îndreaptă pe pîrîul numit pe Valea Viţianilor şi se întinde în sus pînă aproape de locul numit La Unghiul cu Frasini, apoi iar coboară din nou pînă spre locul Pîrîul Saşilor, apoi iar merge pînă la pîrîul Valea Sărăţii, apoi iar, în sfîrşit, se întinde în sus pînă La Ceafa Tunsului şi, în cele din urmă, merge drept pe pîrîul numit Pe Apa Tunsului pînă la vîrful munţilor, unde se încheie hotarele acestui pămînt.
       Voind noi, împreună cu ceilalţi domni boieri, după cum am spus mai sus, pentru puterea şi întărirea acestei cărţi a noastre, ca, după trecerea mea dintre cei vii, dacă acel pe care Dumnezeu cel preamilostiv îl va fi aşezat în această domnie şi stăpînire a acestei Ţări Româneşti, fie dintr-unul sau din celălalt neam domnesc sau din orice neam <a fi>, dacă acela va cinsti şi va păzi, în puterea şi trăinicia ei, această carte a noastră de danie veşnică, dată şi dăruită credincioşilor noştri boieri, Stanciul egumenul şi fratele său, Călin, pe acela, de asemenea, Dumnezeu cel preamilostiv şi preabun să-l fericească cu trupul şi cu sufletul şi să-l binecuvînteze, atît în veacul acesta, cît şi în celălalt. De asemenea, iarăşi, dacă cineva ar lăsa în părăsire sau ar strica hotărîrile cele mai sus-scrise, încheiate şi întărite de mine, pe acela Dumnezeu cel atotputernic să-l osîndească şi să-l pedepsească cu trupul şi cu sufletul în chinurile veşnice ale iadului, să fie muncit la un loc cu Iuda şi cu Arie, şi aşa cum era spusa printre iudei: sîngele lui Hristos împotriva şi asupra urmaşilor lui, în veci, amin.
       Ioan Mircea, domn şi voievod preamilostiv şi bun a toată Ţara Românească.
128
www.dacoromanica.ro
       Aceştia au fost martorii: 1. Vlad vornicul. 2. Drăgan banul. 3. jupan Aldea. 4. Groza Moldovan. 5. jupan Aga, Baldovin logofătul.
       Scris în scaunul nostru Argeş, de la facerea lumii anul 6900 <1391) în ziua 27 decembrie.
       După D.R.H., B, 36-39.
       Trad. latină din secolul al XlX-lea, după un text slav, din Kemăny,Dipl. Trans. Appendix IV. Deşi în vechea serie (vezi D.I.R., B, veac XIII, XIV şi XV, 276—277), documentul a fost publicat între cele îndoielnice, considerăm că argumentele aduse nu sînt suficient de temeinice pentru a-i pune la îndoială autenticitatea.
       EDIŢII: Latin. Transilvania, 1872, 151 — 152 (sub 1392); Hurmuzaki, 1/2, 341—342; Puşcariu, Fragmente, IV, 38—41 (sub 1392). Latin şi trad. Arion, Mircea, 18 — 19 şi anexa VIII. Trad. D.I.R., B, veac XIII, XIV şi XV, 276-277 (sub <1408-1417) decembrie 27).
80
                                                                          1394 mai 26, Buda.
      Sigismundus, dei gracia rex Hungarie, etc.
      Dilecte fidelis noster, fiduciam gerentes specialem! De vestra legalitate, eandem fidelitatem vestram ex affectu duximus requirendam, omnino volen-tes quatenus, iuxta informacionem dilecti fidelis noştri, viri magnifici, domini Frankonis, wayuode Transsiluani, in nostris legacionibus ad Merche, wayuo-dam Transalpinum, dirigatis gressus vestros, scribimus eciam et dirigimus per vos eidem Merche wayuode credenciales litteras nostras, in vestri persona loquentes, in quarum virtute ea que opportuna fuerint, queque idem dominus Frank, wayuoda, noştri in persona, vobis comittenda duxerit, ipsa vestra fidelitas poterit et debeat prefato domino Merche wayuode, suo ordine, explicări; secus non facturi.
      Datum Bude, feria tercia proxima ante festum Ascensionis domini, anno eiusdem etc. nonagesimo quarto.
      <Pe verso, de aceeaşi mină :> Nobili viro, magistro Gregorio de Betlen, aule nostre militi, fideli dilecto.
      Sigismund, prin mila lui Dumnezeu regele Ungariei etc.
      Iubite credincios al nostru, purtînd o încredere osebită! Potrivit dreptului tău, din dragoste, am hotărît să cerem credinţei tale, voind întru totul ca, după informaţia iubitului nostru credincios, măritul bărbat, domnul Frank, voievodul Transilvaniei, să-ţi îndrepţi paşii în soliile noastre la Mircea, voievodul Ţării Româneşti, să scriem chiar şi să trimitem prin tine, aceluiaşi voievod Mircea, scrisorile noastre de împuternicire, care vorbesc în numele tău, prin puterea cărora, pe acelea care vor fi cele mai potrivite, şi pe care acelaşi domn Frank, voievodul, va fi hotărît să ţi le încredinţeze, în numele nostru, credinţa ta va putea şi va trebui, la rîndul său, să le explice pomenitului domn Mircea voievodul; altfel să nu faceţi.
      Dat la Buda, în marţea cea mai apropiată înainte de sărbătoarea înălţării Domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute nouăzeci şi patru.
      <Pe verso, de aceeaşi mină:> Nobilului bărbat, magistrului Gheorghe de Beclean, cavalerul curţii noastre, iubitului < nostru) credincios.
      Arh. Naţ. Magh., Dl. 62 754. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1394.
      Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere, aplicată pe verso.
      REGEŞTE; Mdlyitsz, I, 381, nr. 3 464.
129
www.dacoromanica.ro
81          1395 ianuarie 30 (sabato ante Purificationem Mărie), in Moldova
                                                                        înaintea satului Piatra lui Crăciun (in terra nostru, Molduana, ante villam Karachonkw).
      Sigismund, regele Ungariei, cu toate că nobilimea din părţile Transilvaniei, în adunarea ei obştească ţinută la Turda, a proscris pentru trădare pe fostul ban 1 Ladislau, fiul lui Ştefan de Losoncz, îl iartă de pedeapsa cu moartea şi îi restituie toate moşiile şi părţile de moşie, precum şi lucrurile şi bunurile sale, deoarece, luptînd cu credinţă, s-a distins în expediţia „împotriva moldovenilor" (contra Molduanos), precum şi în bătălia dată „împotriva lui Ştefan, voievodul Valahiei Mici sau a ţării noastre a Moldovei" (contra Stephanum, minoris Wolachye seu terre nostre Molduane wayuodam). Deasupra textului, în dreapta: „porunca însăşi a domnului nostru regele" (Propria commissio domini noştri regis).
      După Mdlyusz, I, 415, nr. 3 801.
      Regest magh. după orig. aflat în 1951 la Arh. St. Cluj-Napoca, Arh. ist., Arh. fam. Banffy,
      fasc. S. nr. 31; astăzi nu se mai găseşte la cota indicată.
      1 Şi voievod al Transilvaniei, cf. D.I.R., Introducere, I, 502.
82                                   1395 februarie 3, în faţa cetăţii Neamţului.
                                                               Propria commissic domini noştri regis.
      Nos, Sigismundus, dei gracia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie, etcetera, marchioque Brandenburgensis etcetera, memorie commendamus per presentes quod nos, sicut de regie dignitatis <clemencia>1 et pietatis mansue-tudine, que regum cordibus iugiter debent insidere, sic non minus, pro fide-libus serviciis magistri Johannis, filii Nicolai de Benchench, quibus ipse nobis et sacre corone regie in presente nostro regio exercitu et personali conflictu contra Stephanum, Minoris Walachye seu terre nostre Molduane wayuodam, victoriose et cum votivo triumpho per nos habito et commisso, intrepidus studuit complacere, capiti et universis possessionibus ac possessionariis iuri-bus, necnon rebus et bonis quibusvis eiusdem magistri Johannis super nota infidelitatis, quam ipse in congregacione nostra generali universităţi nobi-lium partis Transiluane, pridem, Torde celebrata, incurrisse dinosscitur2, de plenitudine nostre regie potestatis, graciam et misericordiam speciales duximus faciendas, ipsum a nota premissa expiantes et liberaliter onerantes, harum nostrarum testimonio litterarum.
      Ubi, itaque, <universis) et singulis iudicibus et iusticiariis regni nostre, presertim wayuodis nostris Transsiluanis et viceuayuodis eorundem presen-tibus et futuris, harum serie firmiter edicimus quatenus prefatum magistrum Johannem, occasione premissorum contra formam premisse gracie nostre sibi facte, intra vel extra iudicium, in persona, possessionibus, aut rebus et bonis suis premissis, dampnificare aut quomodo disturbare nullatenus presump-matis. Secus facere non ausuri.
      Datum ante castram Nempch, in terra nostra Molduana predicta, secundo die festi Purificacionis virginis gloriose, anno domini Mmo CCCmo nonagesimo quinto.
                         Porunca însăşi a domnului nostru regele. Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., şi margraf de Brandenburg etc., dăm de ştire prin cele de faţă că noi, atît din îndurarea demnităţii regeşti şi din bunătatea milostovirii,
130
www.dacoromanica.ro
care trebuie să sălăşluiască necurmat în inimile regilor, cît şi, nu mai puţin, pentru credincioasele slujbe ale magistrului Ioan, fiul lui Nicolae de Binţinţi, prin care acesta s-a străduit cu neînfricare să ne fie pe plac nouă şi sfintei coroane regeşti, în oastea noastră regească de acum şi în războiul dus de noi înşine împotriva lui Ştefan, voievodul Valahiei Mici sau al ţării noastre a Moldovei, purtat şi desfăşurat de către noi cu izbîndă şi cu slava dorită, am hotărît să-i dăruim, din deplinătatea puterii noastre regeşti, îndurarea şi iertarea noastră osebită pentru el însuşi şi pentru toate moşiile şi drepturile de stăpînire, precum şi pentru oricare lucruri şi bunuri ale aceluiaşi magistru Ioan, în ceea ce priveşte pedeapsa necredinţei, la care se ştie că fusese osîndit în adunarea noastră obştească, ţinută mai înainte la Turda cu obştea nobililor din părţile Transilvaniei, iertîndu-1 şi slobozindu-1 de sus-numita pedeapsă, prin mărturia scrisorii noastre de faţă.
       La care, aşadar, poruncim cu tărie, prin cuprinsul celor de faţă, tuturor şi fiecăruia, judecătorilor şi împărţitorilor de dreptate ai regatului şi, îndeosebi, voievozilor noştri transilvăneni şi vicevoievozilor lor, de faţă şi viitori, ca să nu îndrăzniţi nicidecum să osîndiţi sau să turburaţi în vreun chip pe sus-numitul magistru Ioan, în temeiul celor sus-zise, împotriva rînduielii sus-numitei îndurări arătate faţă de el, prin judecată sau fără de judecată, în ceea ce-1 priveşte pe el însuşi, moşiile sau lucrurile şi bunurile sale sus-pome-nite. Şi altfel să nu îndrăzniţi să faceţi.
       Dat înaintea Cetăţii Neamţului, în sus-zisa noastră ţară, Moldova, în a doua zi după sărbătoarea Întîmpinării Domnului, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci.
       Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 745. Fotocopie Ia Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1395.
       Orig., perg., cu urmele peceţii mari regale, aplicată pe verso.
       EDIŢII: Latin şi trad. R. Manolescu, Campania lui Sigismund de Luxemburg in Moldova (1395), in „Analele Universităţii Bucureşti", seria: Ştiinţe sociale, istorie, 1966,
       72-73.
       REGEŞTE: Mdlyusz, I, 415-416, nr. 3 804.
        1 Pată de umezeală cca 1,5 cm; întregit după sens.
        2 Astfel in orig; corect: dignoscitur.
83                               1395 februarie 9 (XXVIII die octavarum
                                                                       Epiphaniarum), Vişegrad.
      Leustaţiu de Ilswa, palatinul Ungariei şi comite de Fej6r, la porunca regelui, amînă procesul lui Ştefan, fiul lui Leukus de Kallo, împotriva lui Nicolae, fiul lui Ştefan de Kallo, la octavele Miezului Păresimilor 1, deoarece acesta din urmă are de gînd să meargă împreună cu Ioan, arhiepiscopul de Stri-goniu, „la oastea regească de acum, care trebuie să fie, cu ajutorul lui Dumnezeu, în Moldova" (în presentem regiuni exercitum, dei propitio, in Molduam fiendum).
        După Mdlyusz, I, 416 nr. 3 815.
        Regest magh. după orig. latin, pe hirtie, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 52 866.
        1 24 martie.
www.dacoromanica.ro
131
84                       1395 februarie 12 (feria sexta proxima ante festum
                                                                         beati Valentini martiris), Braşov.
       Sigismund, regele Ungariei, întăreşte ca nouă danie lui Nicolae, fiul lui Gothard de Path, fiului său Matia şi verilor săi Ioan şi Clement, moşiile Path, Chow, Kazar şi Nadasd, din comitatul Vas, stăpînite nestingherit de strămoşii lor şi de ei înşişi, deoarece „mai înainte, adică în anul de curînd trecut, pe cînd măritul bărbat, domnul Ştefan de Xanizsa, corniţele secuilor noştri, iubitul nostru credincios, a fost rînduit în slujba noastră cu oastea, lîngă Moldova, atunci, acelaşi Nicolae, fiul lui Gothard, aflîndu-se tot acolo, împreună cu acelaşi domn Ştefan, corniţele secuilor, stăpînul său“ (pridem, in anno videlicet proxime elapso, cum dilectus fidelis noster, vir magnificus, dominus Stephanus de Kanisa, comes Siculorum nostrorum, in nostris serviciis, prope Molduam, exercitualiter fuisset constitutus, extunc ipso Nicolao, filio Gothardi, unacum eodem domino Stephano, comite Siculorum, domino suo, ibidem existenţi), a pierdut actele privitoare la aceste moşii.
       Deasupra textului, în dreapta, şi sub pecete: „Porunca însăşi a domnului nostru regele" (Propria commissio domini noştri regis).
       Regest după orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso, la Arh. Nat. Magh., Dl.
       42 599. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1395.
       REGEŞTE: Mdlyusz, I, 417, nr. 3 820.
85                                                   1395 februarie 14, Braşov.
       Nos, Sigismundus, dei gracia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie etc., mar-chioque Brandenburgensis etc., notum facimus universis quibus incumbit per presentes, quod quia fidelis noster, vir egregius, magister Nicolaus, filius Stephani de Chaak, comes noster Themesiensis, et idem Stephanus, pater, ac Georgius, frater eiusdem uterinus, quasdam duas possessiones eorum, Chaak predictam et Chuze nuncupatas, simulcum eorum castro, similiter Chaak appellato, in comitatu Themesiensi predicto existentes et habitas, necnon aliud castrum ipsorum, Kwesd vocatum, in comitatu de Crasow habi-tum, simulcum villis et montanis ferri ad ipsum castrum spectantibus, ad nostre celsitudinis cordialem requisicionem nostre tradidisse, assignasse et obtulisse perhibetur serenitati; pro eo, nos, in horum recompensacionem et concambialem premutacionem, quoddam castrum nostrum regale, Adrian appellatum, in comitatu Byhoriensi existens, simulcum oppido nostro, Zalard vocato, ac aliis villis et tributis ad ipsum castrum ab antiquo spectantibus, cum universis eorum iuribus, iurisdiccionibus, commoditatibus, ecclesiarum patronatibus, necnon terris cultis et incultis, silvis, nemoribus, aquis, molen-dinis, pratis, pascuis et generaliter quibusvis utilitatum eorundem inte-gritatibus, sub eiusdem veris et antiquis metis, quibus ipsum et eedem ab olim usum extitit et possesse habentur, sicut pretextu premissorum, sic, non minus, requirentibus fidelitatibus et fidelium obsequiorum meritis ipsius magistri Nicolai, quibus ipse in cunctis nostris et regni noştri expedi-cionibus, presertim contra sevissimos paganos, Turcos scilicet, et Rasscienses, creberrime factis, specialissime tamen in nostro regio exercitu et personali conflictu, pridem, contra Stephanum, Minoris Walachye seu terre nostre Mol-duane wayvodam, victoriose, in ipsa terra nostra Moluana 1 et cum votivo triumpho per nos habito et commisso, agilitate strenua, digna milicia, evi-
132
www.dacoromanica.ro
gilancia curiosa et laborum instancia assidua, nobis et sacre corone regie studuit et nune anhelat intrepidum complacere, de prelatorum et baronum nostrorum consilio prematuro et decreto unanimi eorundem, ex certaque nos-tre maiestatis sciencia, nove nostre donacionis titulo, et omni eo iure, quo ipsum et eedem ad nostram regiam pertinere dinoscuntur collacionem, de nostris regiis manibus, eidem magistro Nicolao et, per eum, dicto Stephano, patri, neenon Georgio, fratri eiusdem uterino, prenotatis, ipsorum heredibus heredumque eorum successoribus et posteritatibus universis dedimus, dona-vimus et concambialiter contulimus, iimo damus, donamus et conferimus perpetuo et irrevocabiliter, absque alieni iuris preiudicio, possidendum2, tenendas pariter et habendis8, promittentes et presencium serie pollicemur nostro et successorum nostrorum, utputa regum Hungarie, nominibus, ipsos magistrum Nicolaum, neenon patrem et fratrem eiusdem predictos et eorum heredes, in pacifico dominio castri et oppidi predictorum neenon villarum et quarumlibet eorundem iurium, indempnes et quietos temporibus semper successivis et perpetuis conservare et contra quoslibet defensare; in casu vero, quo temporis in eventu, nos aut iidem successores noştri, ipsos in dominio castri et oppidi memoratorum, neenon villarum, ad eadem spectancium, conservare nollemus aut non possemus, vel castram memoratum, cum oppido et villis prefatis, rarsus in manus nostras regias recipere et rehabere vellemus, extunc, nos vel iidem successores noştri, dicta ipsorum castra neenon prefatas possessiones eorundem, ipsis et eorum heredibus remittere resignare et resta-tuere, pacifice et quiete, deberemus et deberent, pleno iure, harum nostraram testimonio literaram, quas in formam noştri privilegii redigi faciemus, dum eedem nobis in specie fuerint reportate.
      Datum Brassovie, in festo beati Valentini martyris, anno domini Mille-simo trecentesimo nonagesimo quinto.
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei Croaţiei etc., margraf de Brandenburg etc., facem cunoscut prin cele de faţă tuturor cărora se cuvine că credinciosul nostru, alesul bărbat, magistral Nicolae, fiul lui Ştefan de Ciacova, corniţele nostru de Timiş, şi pomenitul Ştefan, tatăl, şi Gheorghe, fratele său bun, la cererea binevoitoare a înălţimii noastre, au dat, au dăruit şi au hărăzit luminăţiei noastre două moşii ale lor numite Ciacova, mai sus-zisă, şi Cebza, dimpreună cu cetatea lor numită de asemenea Ciacova, aflătoare şi aşezate în sus-zisul comitat Timiş, precum şi altă cetate a lor, numită Kuesd, aflătoare în comitatul Caraş, dimpreună cu satele şi minele de fier ce ţin de acea cetate.
      De aceea, noi, ca răsplată şi în schimbul acestora, atît din pricina celor de mai sus, cît, nu mai puţin, ţinînd seamă de faptele de credinţă şi meritele slujbelor credincioase ale acestui magistru Nicolae, prin care el s-a silit şi se străduieşte şi acum cu îndrăzneală să se facă plăcut nouă şi sfintei coroane regeşti, şi pe care le-a făptuit cu îmbelşugare în toate expediţiile noastre şi ale ţării noastre şi mai cu seamă împotriva preacruzilor păgîni, anume a turcilor, şi a sîrbilor şi cu deosebire în oştirea noastră regească şi în lupta ce am avut-o înşine împotriva lui Ştefan, voievodul Moldovei, sau a ţării noastre moldoveneşti, avută şi petrecută cu izbîndă şi cu mare bucurie chiar în ţara noastră moldovenească, <arătîndu-se> de o sîrguincioasă vioiciune, de o vrednică slujbă ostăşească, o minte trează şi necurmată stăruinţă a ostenelilor, la sfatul chibzuit şi hotărîrea într-un cuget a prelaţilor şi baronilor noştri şi cu buna ştiinţă a măriei noastre, am dat, am dăruit şi am hărăzit, în schimb, şi dăm chiar, dăraim şi hărăzim, pe veci şi nestrămutat, în chip de nouă danie a noastră şi cu tot acel drept cu care se ştie că ţin de dreptul nostru de danie,
12 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
133
din mîinile noastre regeşti, acestui magistru Nicolae şi, prin el, zisului Ştefan, tatăl, precum şi lui Gheorghe, fratele său bun, moştenitorilor, urmaşilor moştenitorilor lor şi tuturor urmaşilor, o cetate a noastră regească, numită Adrian, aflătoare în comitatul Bihor, împreună cu tîrgul nostru numit Sălard şi cu alte sate şi vămi, ce ţin din vechime de acea cetate, cu toate drepturile lor şi cu dreptul de judecată, foloasele, dreptul de patronat al bisericilor, precum şi cu pămînturile lucrate şi nelucrate, pădurile, dumbrăvile, apele, morile, livezile, păşunile şi îndeobşte orice fel de foloase ale lor în întregime, între aceleaşi adevărate şi vechi hotare între care ele au fost folosite şi stăpînite de demult, fără vătămarea dreptului altuia, spre a le stăpîni, a le ţine şi totodată a le avea, îndatorîndu-ne şi legîndu-ne, prin cuprinsul celor de faţă, în numele nostru şi al urmaşilor noştri, regii Ungariei, ca să-i păzim în toate timpurile ce vor urma şi în veci, nepăgubiţi şi în pace în stăpînirea paşnică a sus-zisei cetăţi şi tîrg, precum şi a satelor şi tuturor drepturilor lor şi să-i apărăm împotriva oricui pe cei sus-pomeniţi, pe magistrul Nicolae, precum şi pe tatăl şi pe fratele său şi pe moştenitorii lor.
      Iar dacă, în vreo împrejurare, noi sau acei urmaşi ai noştri nu vom voi sau nu vom putea să-i păzim în stăpînirea pomenitei cetăţi şi tîrg şi a satelor ce ţin de ele, ori vom voi să luăm şi să cuprindem din nou în mîinile noastre regeşti pomenita cetate cu tîrgul şi satele sus-pomenite, atunci noi sau acei urmaşi ai noştri să trebuim şi să trebuiască, de plin drept, să înapoieze, să dea îndărăt şi să întoarcă lor şi moştenitorilor lor, în pace şi în linişte, zisele lor cetăţi, precum şi sus-zisele moşii, sub mărturia acestei scrisori a noastre, pe care vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu, cînd ne va fi înapoiată în original.
      Dat la Braşov, la sărbătoarea fericitului mucenic Valentin, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci.
      După Csdky, I, 172 — 173.
      Transumpt în actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 31 iulie 1397, cuprins în actul
      aceluiaşi rege, din 29 decembrie 1405, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 71439.
      EDIŢII: Latin. Wenzel, Bdnyaszai, 123, 144; Ortvay, I, 250.
      REGEŞTE: Szerbia, 38; Mdlyusz, 418, nr. 3 823.
        1 Astfel în orig.
        2 Astfel în textul latin publicat; corect: possidendas. * Astfel in orig.; corect: habendas.
86                                                         1395 februarie 18.
                                                             Propria commissio domini noştri regis.
      Sigismundus, dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Seruie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex ac marchio Brandembur-gensis, sacri Romani imperii archicamararius, necnon Bohemie et Lucembur-gensis heres, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus quam futuris, pre-sencium noticiam habituris, salutem in salutis largitore.
      Quoniam rex magnus super gentes suas is digne fari potest, qui de plu-ralitatis ubertate suorum fidelium subditorum gratulatur, ut in pacis pulcri-tudine 1 et quietis tranquillitate exultet civitas plena populo, et vita amena ilariter 2 perfruatur, proinde ad universorum, tam presencium quam futurorum, noticiam tenore presencium volumus pervertire quod nos, considerantes et in acie nostre mentis revolventes fidelitates indefessas et servicia gratuita fidelium civium et mercatorum nostrorum civitatis nostre Brassouiensis et
134
www.dacoromanica.ro
aliorum civium et mercatorum nostrorum ad eandem spectancium, per ipsos, nobis et sacre corone nostre in nunnullis nostris agendis et expedicionibus, signanter in nostro regio exercitu et personali conflictu contra Stephanum, minoris Volachie seu terre nostre Molduane wayuodam, pridem per nos victo-riose et cum votivo triumpho habito et commisso, in omni fideli ta tis constan-cia exhibitas et impensas, recensitis potissime quomodo ipsa civitas nostra Brassouiensis et ad eandem pertinentes in confinibus regni noştri situate fore perhibentur et existunt, volentes ex eo ut eadem civitas nostra et pertinentes ad eandem remeliorentur, numeroque et fidelitate augentur, ac rebus et bonis extraneis locupletentur et exuberentur, prefatique cives et mercatores noştri, in eorum processibus et negociacione, perpetua securitate queant gratulări, ipsamque civitatem nostram et ad eandem spectantes munire valeant et remeliorare, eisdem fidelibus civibus et mercatoribus nostris de dicta Bras-souia et ad eandem pertinentibus, de regie benignitatis clementia, que de pluralitate suorum fidelium subditorum gratulatur, annuimus et concessi-mus gratiose, ut ipsi et quilibet eorum, simul vel divisim, pro acquirendis victuum ipsorum necessariis, cum eorum rebus et mercibus quibuscumque, quacumque causa, per ipsos portandis et deferendis, per provincias et regno-rum nostrorum climata et ad aliorum regnorum extraneorum partes, ad quo-rum scilicet alias, ut referunt, liberi transire fuissent et consueti, specialiter vero nune in Wyennam, in eundo et redeundo, liberi et pacifici sint transire et secure valeant proficissci, absque omni inpedimento8 et dampno aliquali, mandantes fidelibus nostris universis, prelatis, baronibus, comitibus, castel-lanis, nobilibus, officialibus, item civitatibus et liberis villis ipsarumque recto-ribus, iudicibus et villicis, alteriusque cuiusvis status et condicionis homini-bus, ubique intra ambitum regni noştri nune constitutis et in futurum consti-tuendis, nostrisque et eorundem tributariis, firmissimo regio sub edicto, ut ipsi, prefatos cives et mercatores nostros et quemlibet ipsorum, cum eorum bonis, rebus et mercibus premissis, cuiusvis generis vel speciei existant, per ipsos, ut prefertur, quacumque causa, portandis et deferendis, per eorum pos-sessiones, tenutas, honores, officiolatus ac ipsorum medium neenon nostrorum et eorundem tributorum loca, iustis ipsorum tributis persolutis, semper in eundo et redeundo, liberos, pacificos, indempnes et quietos, sine molestia aliquali abire et disseedere permittant, salvis ipsorum rebus et personis, sub tutela et protectione nostra speciali, immo eisdem, dum et ubi necessarie fuerit, per eosdemque fuerint requisiti, in huiusmodi ipsorum processibus de securo conductu et tuto itinere sint provisuri eorum auxiliis et consiliis ipsis asistendo opportunis, contrarium nostre gracie intuitu non faciendo in premissis. Volumus nichilominus ut nullus mercatorum regnorum extraneorum, res suas mercimoniales ultra ipsam civitatem nostram Brassouiensem ad partes Transalpinas transportare et deducere queat, sed in ipsa civitate nostra deponere vel vendere aut commutare teneantur. Si qui enim, ex ipsis mercatoribus extraneis prefatas res ipsorum mercimoniales ultra ipsam civitatem nostram ad ipsas partes Transalpinas transportare vellet atquenite-retur, easdem in ipsa civitate reponere vel vendere recusando, extunc commi-simus eisdem civibus nostris Brassouiensibus, ut ipsi tales mercatores ad * premissa 4 non admittant modo aliquali. Insuper, universas ceras ad ipsam civitatem nostram undecumque, signanter de ipsis partibus Transalpinis, importandas, in eadem civitate nostra Brassouiensi liquefacere, fundere et expurgare, sicque tandem vendicioni exponere teneantur, presencium patro-cinio mediante. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, presentes concessimus eisdem litteras nostras privilegiales, pendentis et autentici5 sigilii noştri duplicis munimine roboratas.
                                                                                                 135
www.dacoromanica.ro
      Datum per manus reverendissimi in Christo patris et domini, domini Johannis, archyepiscopi ecclesie Strigoniensis, locique eiusdem corni tis perpetui ac primatis et apostolice sedis legaţi, auleque nostre et reginalis maiesta-tum eximii cancellarii, dilecti noştri et fidelis, anno domini Millesimo CCCmo nonagesimo quinto, duodecimo Kalendas mensis Mărcii, regni autem noştri anno octavo. Venerabilibus in Christo patribus et dominis, Valentino, tituli sancte Sabine sacrosancte Romane ecclesie presbitero cardinali et alme ecclesie Quinqueecclesiensis gubernatore, ac eodem domino Johanne, ipsius ecclesie Strigoniensis, Nicolao Bubek Colocensi, Petro Jadrensi, Andrea Spalatensi et altero Andrea Ragusiensi, archiepiscopis, Johanne Waradiensi, Demetrio Transsiluano, Johanne electo Zagrabiensi, Stephano Cykow Agriensi, Johanne Jauriensi, Petro Wacyensi, Gregorio Nitriensi8, Mychaele Nitriensi, Materno Wesprimiensi, Johanne Chanadiensi, Crisogono Traguriensi, Fran-cissco Scardonensi, Johanne Nonensi, Anthonio Sibinicensi, Paulo Tini-niensi, Nicolao Corbauiensi et Leonardo, decretorum doctore, Seniensis7, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter gubemantibus. Necnon magni-ficis viris Leustachio de Ilswa, regni noştri palatino et comite Albensi, Frank, filio quondam Konye bani, wayuoda Transsiluano et comite de Zonuk, comite Johanne de Kapla, iudice curie nostre, Detrico Bwbek, totius regni Sclauonie, Nicolao de Gara, regnorum Dalmacie et Croacie, Stephano de Korogh et Nicolao Treutel Machouiensi, banis 8, honore banatus Zeuriniensis vacante, Nicolao, filio Johannis de Kanisa, tavarnicorum, Stephano, filio eiusdem Johannis de dicta Kanisa, comite Siculorum et magistro ianitorum, Georgio de Chichnuk dapiferorum, Johanne de Peren pincernarum, Stephano, pridem palatino, agazonum nostrorum, magistris, Stiborio de Stiborchych, comite Poseniensi, aliisque quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores.
                                                          Propria commissio domini noştri regis.
      <Pe verso, de o mină aproape contemporană>: Littere privilegiale super libertatibus mercendi et presertim ad Viennam; et salvo conductu, de libertate fundendi cerum, de deposicione ceterum mercimonialium per mercatores regnorum extraneorum.
                                                        Porunca însăşi a domnului nostru regele
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, margraf de Brandenburg, arhicamerar al Sfîntului imperiu roman, precum şi moştenitor al Boemiei şi Luxemburgului, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cît şi viitori, care vor. lua cunoştinţă de scrisoarea aceasta, mîntuire întru dătătorul mînturii.
      Deoarece acela se poate spune, cu vrednicie, că este un rege mare peste popoarele sale, care se bucură de spor şi mulţime de supuşi credincioşi, pentru ca oraşele pline de oameni să salte în frumuseţea păcii şi în tihna liniştii, şi să se bucure veselindu-se de o viaţă plăcută, de aceea, prin cuprinsul scrisorii de faţă, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi viitori, că noi, ţinînd seama şi cu agera noastră minte gîndindu-ne la neobositele fapte de credinţă şi la slujbele de bunăvoie ale credincioşilor orăşeni şi negustori ai noştri din oraşul nostru Braşov şi ale altor orăşeni şi negustori ai noştri, care se ţin de el, făcute şi închinate de dînşii nouă şi sfintei noastre coroane cu toată statornicia credinţei lor, în mai multe treburi şi expediţii de ale noastre, mai ales în regeasca noastră oştire şi în lupta noastră împotriva lui Ştefan, voievodul Moldovei sau a ţării noastre moldovene, pe care noi am avut-o
136
www.dacoromanica.ro
şi am dat-o mai de mult cu izbîndă şi cu dorita biruinţă, ţinînd socoteală mai ales că oraşul nostru Braşov şi locurile care se ţin de el se ştie că sînt aşezate şi se află la hotarele ţării noastre, de aceea, voind ca pomenitul nostru oraş şi locurile ce ţin de el să ajungă într-o stare mai bună, să sporească prin numărul şi credinţa <supuşilor>, să se îmbogăţească şi să aibă belşug de lucruri şi de bunuri străine, şi ca pomeniţii orăşeni şi negustori ai noştri să se poată bucura, în drumurile şi în negustoria lor, de o veşnică hodină, şi să poată înstări oraşul nostru şi locurile ce ţin de el, din îndurarea bunătăţii noastre regeşti, care se bucură de mulţimea credincioşilor ei supuşi, încuviinţăm şi dăm voie pomeniţilor noştri credincioşi, orăşeni şi negustori din zisul Braşov şi din locurile care ţin de el, ca ei şi oricare dintre ei să fie slobozi a trece în pace şi să poată pleca hodiniţi, fără nici o piedică şi fără nici o vătămare, fie laolaltă, fie împărţindu-se ca să-şi cîştige cele trebuincioase pentru traiul lor, cu lucrurile şi cu mărfurile lor, oricare ar fi, şi pe care, din orice pricină, trebuie să le care şi să le ducă în ţinuturile şi meleagurile ţărilor noastre şi în părţile altor ţări străine, şi anume în acele în care şi altădată, după cîte spun ei, au fost slobozi şi obişnuiţi a trece, iar mai ales, acum, spre Viena, şi la dus şi la întors, noi, poruncind cu straşnica poruncă regească tuturor credincioşilor noştri, prelaţilor, baronilor, comiţilor, castelanilor, nobililor, slujbaşilor, de asemenea, oraşelor şi satelor libere şi cîrmuitorilor lor, juzi şi vilici şi oamenilor de orice altă stare şi treaptă, care sînt acum sau vor fi în viitor în slujbă, pretutindeni, în cuprinsul ţării noastre, precum şi vameşilor noştri şi ai lor, ca ei să lase pe pomeniţii orăşeni şi negustori ai noştri şi pe oricare dintre ei să aibă drum şi să treacă slobozi, în pace, nevătămaţi şi liniştiţi, la dus şi la întors, fără nici o supărare, cu bunurile, lucrurile şi mărfurile lor, pomenite mai sus, de orice fel sau de orice soi ar fi, şi pe care ei trebuie, cum se spune mai sus, să le care şi să le ducă, din orice pricină ar fi, <să-i lase să treacă) pe moşiile, prin ţinuturile, prin dregătoriile, slujbele şi prin mijlocul lor, precum şi prin locurile de vamă, ale noastre şi ale lor, cu chezăşia numai să plătească totdeauna vămile lor drepte, lăsînd neatinse lucrurile şi persoanele lor, <care sînt) sub apărarea şi ocrotirea noastră osebită, ba chiar să se îngrijească, atunci şi unde va fi de trebuinţă şi li se va cere <aceasta) de către dînşii, de a-i însoţi şi a-i păzi în aceste drumuri ale lor şi a le face calea fără primejdii, ajutorîndu-i cu sprijinul şi sfaturile lor potrivite, fără a face altfel în privinţa celor de mai sus, dacă vor să nu piardă milostivirea noastră. Voim, totodată, ca nici unul dintre negustorii ţărilor străine să nu poată căra şi duce mărfurile lor dincolo de oraşul nostru Braşov, în Ţara Românească, ci <aceia) să fie ţinuţi să le lase sau să le vîndă sau să le schimbe chiar în oraşul nostru. Iar dacă vreunul dintre acei negustori străini ar voi şi ar căuta să ducă pomenitele lor mărfuri dincolo de oraşul nostru, în Ţara Românească, nevoind a le lăsa sau a le vinde în oraş, atunci poruncim pomeniţilor noştri orăşeni din Braşov ca pe nişte asemenea negustori să nu-i învoiască nici într-un fel <a face) cele de mai sus. Pe deasupra, toată ceara care se va aduce în oraşul nostru, ori din ce parte şi mai ales din Ţara Românească, ei să fie ţinuţi, în temeiul şi cu ocrotirea scrisorii de faţă, a o topi, a o vărsa şi a o limpezi în pomenitul nostru oraş Braşov, şi astfel a o pune, pe urmă, în vînzare. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, le-am dat lor scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre duble, atîrnate şi autentice.
      Dat de mîna preavrednicului de cinste întru Hristos părinte şi domn, domnul Ioan, arhiepiscop al bisericii de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, primat şi legat al scaunului apostolic, preaales cancelar al curţii maiestăţii noastre şi a maiestăţii sale reginei, iubitul şi credinciosul nostru,
                                                                                                    137
www.dacoromanica.ro
în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci, în a douăsprezecea zi înainte de calendele lunii martie, iar în al domniei noastre al optulea an, venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, arhiepiscopii Valentin, cardinal preot al bisericii sfînta Sabina din preasfînta biserică romană şi cîrmuitor al maicii bisericii de Pgcs, şi pomenitul domn Ioan al bisericii de Strigoniu, Nicolae Bubek de Calocea, Petru de Zara, Andrei de Spalato şi Andrei de Raguza; episcopii bisericilor: Ioan de Oradea, Dumitru al Transilvaniei, Ioan alesul de Zagreb, Ştefan Cykou de Agria, Ioan de Gyor, Petru de Vaţ, Grigore al Sirmiului, Mihail de Nitra, Matern de Vesprim, Ioan de Cenad, Crisogon de Trau, Francisc de Scardona, Ioan de Nona, Antoniu de Sebenico, Pavel de Knin, Nicolae de Corbavia şi Leonard de Segno, doctor în dreptul canonic, cîrmuind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; de asemenea, măriţii bărbaţi: Leustachiu de Ilsva, palatinul regatului nostru şi comite de Fej£r, Frank, fiul răposatului Conya banul, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, corniţele Ioan de Kapla, judele curţii noastre; banii: Detric Bubek al întregului regat al Sclavoniei, Nicolae de Gara, al regatelor noastre, Dalmaţia şi Croaţia, Ştefan de Korog şi Nicolae Treutul, de Mafiva, dregătoria banatului de Severin fiind vacantă; Nicolae, fiul lui Ioan de Kanizsa, marele nostru vistier, Ştefan, fiul pomenitului Ioan de Kanizsa, numit mai sus, comite al secuilor şi marele nostru uşier, Gheorghe de Chichnuk, marele nostru stolnic, Ioan de Peren, marele nostru paharnic, Ştefan, fostul palatin, marele nostru comis, Ştibor de Styborich, comite de Pojon, şi alţi foarte mulţi, ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre.
                                                       Porunca însăşi a domnului nostru regele.
           verso, de o mînă contemporană:'} Scrisoare privilegială despre libertatea comerţului şi, mai ales, spre Viena; şi <despre> un salv-conduct; despre libertatea turnării de ceară, despre depunerea unor mărfuri de către negustorii ţărilor străine.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, 18. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1395. Orig. perg. (31 X 50), cu pecete atîrnată de un şnur roşu.
       Copie la Kemâny, Dipl. Trans., Appendix, D.4.
       EDIŢII: Latin. Fejir, X/2, 294; Hurmuzaki, 1/2, 364 -366; Ub„ III, 117-120. REGEŞTE: Transilvania, 1872, 163; Mdlyusz, I, 419, 3 833.
        1 Corect: pulchritudine.
        2 Corect: hilariter.
        * Corect: impedimente.
        4 Scris deasupra rîndului.
        8 Corect: authentici.
        6 Astfel In orig.; corect: Sirimiensi.
        7 Corect: Seniensi.
        * Corectat din banat».
87                                                1395 martie 7, Braşov.
      Nos, Mirchya, vaivoda Transalpinus, dux de Fugaras et banus de Zeue-rin x, significamus universis, presentes litteras inspecturis vel alias earum notitiam habituris, quod, quia serenissimus princeps et dominus, dominus Sigismundus, dei gratia, Hungarie, Dalmatie, Croaţie etcetera rex illustris ac marchio Brandeburgensis2 etcetera, erga nos benevolentiam maiestatis sue specialem, ex quo nos novit, propitio et familiari favore gessit, ac nobis ultro et gratiosissime fuit affectus, et favit precipue contra illos immanes et per-
138
www.dacoromanica.ro
fidos iniquitatis filios, Christi nominis inimicos et nostros specialissimos hostes, Turcos, tractando nos semper et in omnibus favorabiliter et benigne, ideo, nos, sponte et ex mera nostra liberalitate, non cohacti8 neque circum-venti, sub fide et iuramento nostris et baronum nostrorum, per nos prius debite prestitis, dicto domino regi promisimus et promittimus harum serie observare et attendere inviolabiliter omnia infrascripta.
      Primq, videlicet, quod nos, quando et quotiescumque deinceps ipse dominus rex cum exercitu suo personaliter iret contra dictos Turcos vel quoscumque alios eis adherentes, tune etiam cum exercitu, gentibus et tota potentia nostris teneamur et debeamus cum eodem ire, similiter personaliter, contra ipsos. Et si ipse dominus rex non iret personaliter, sed mitteret exer-citus suum tantum, tune etiam nos teneamur et debeamus similiter exer-citum et gentes nostras tantum mittere contra eos cum e<xercitu ips)ius domini regis.
      Et nihilominus eidem domino regi ac ipsius exercitui et gentibus, per eum secum conducendis, si personaliter illuc ibit, et si non ibit, tune exercitui et gentibus ipsis mittendis, ut premittitur, contra illos ad p<...> dicii 4 vel quascumque alias, per terras, castra, districtus, passus, portus et quevis alia loca, dominii noştri 8 et ditioni nostre subiecta, dare liberum, pacificum et securum transitum et victualia semper eorum sumpti<bus opportun>a, tam illuc eundo ibique morando et exinde recedendo, quam perinde ad popria redeundo.
      Item, quando et quotiescumque contigerit ipsum dominum regem ad dictas partes cum dictis eius exercitu et gentibus, ut premittitur, ire et cum <nostro a) diutorio, civitates, terras, castra, fortalitia, passus, portus, districtus vel alia quevis loca inibi capere, occupare, recipere, acquirere vel habere modo quocumque et propterea personaliter remanere et facere moram, tune <...>* exercitu, gentibus et tota potentia nostris teneamur et debeamus cum dicto domino rege personaliter ibidem remanere et facere moram, sicut et donec remanserit et fecerit ipse. Et, si ipse dominus rex dimitteret ibi exercitum suum tantum, tune etiam nos teneamur et debeamus dimittere exercitum et gentes nostras tantum cum exercitu dicti domini regis, suffi-cientes tamen et idoneas ad resistendum hostibus et potentie partis adverse ac conservandum et defendendum contra ipsos que, cum auxilio dei, per eum capi, occupari, recipi, acquiri et haberi contigerit, ut prefertur, in illis partibus quovis modo.
      Et, tandem, etiam quo expediret, utpote quod talis esset potentia hos-tium et partis adverse, quod tune nos, etiam in absentia ipsius domini regis, teneamur et debeamus ibidem, ut prefertur, cum exercitu, gentibus et tota potentia nostris, exercitum et gentes dicti domini regis personaliter adiuvare ac eis assistere et favere ad conservandum et defendendum contra quoslibet, pro dicto domino rege, capienda, occupanda, recipienda, acquirenda et ha-benda, ut premittitur, ibidem per eundem. Item teneamur et debeamus semper de dominio nostro eidem domino regi ac eius exercitui gentibusque pre-dictis, per eum secum, ut premittitur, conducendis sive mittendis ad partes illas, dare et mitti facere victualia eorum sumptibus opportuna et etiam suffi-cientia semper, quando, quoties et quomodocumque fuerit expediens, ad fulciendum ac conservandum et defendendum, capiendum, occupandum, recipiendum, acquirendum <et habendum huiusmo) di7 predicta.
      Item, quando et quotiescumque etiam contigerit prefatum domimum regem personaliter ire vel mittere tantum exercitum et gentes ipsius ad partes illas aliunde quam per loca dominii noştri 8 et nostre ditioni subiecta, utpote ultra et prope Danubium, per loca eidem nostro dominio et Danubio convi-
                                                                                         139
www.dacoromanica.ro
cina, tune nos eidem domino regi ipsiusque exercitui et gentibus supradictis semper quo, quando et quotiescumque contigerit, ut prefertur, prope Danu-bium eos transire, teneamur et debeamus victualia super Danubio mittere et dări facere suis, ut premittitur, sumptibus opportuna, quocumque tamen poterit cum dictis pertingi victualibus ad eosdem.
      Item, si, nutu dei omnia disponentis, in partibus illis aliquam de exer-citu et gentibus dicti domini regis infirmări, vulnerari vel alio quovis modo in persona contigerit impediri, sic quod necessario ipsum propterea ibidem remanere et moram facere opporteret, tune talis possit libere, pacifice et secure ibidem remanere, morari et residere, quousque placuerit eidem, absque lesione, damno impedimento et molestia quibuscumque, persona, rebus et bonis talis semper salvis et literis quibuscumque et quomodocumque inter dictum dominum regem et nos, usque nune de et super hoc vel alias factis et emanatis, remanentibus in sue robore firmitatis, harum nostrarum testi-monio literarum. Quas in maiorem evidentiam et certitudinem premissorum inviolabiliter per nos, ut premittitur, servandorum, sub8 nostro minori sigillo sub impresso, propter absentiam maioris, eidem domino regi dedimus sigillatas, promittentes alias similes et in forma simili sibi dare sub maiori pendenti.
      Datum Brassouie, in dominica Reminiscere, anno domini Mmo CCCmo LXXXXV».
      Noi, Mircea, voievodul Ţării Româneşti, duce de Făgăraş şi ban al Severinului, facem cunoscut tuturor celor care vor vedea scrisoarea de faţă sau vor avea ştiinţă de dînsa în alt chip că, deoarece prealuminatul principe şi domn, domnul Sigismund, din mila lui Dumnezeu, ilustrul rege al Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc. şi margraf de Brandenburg etc., a arătat faţă de noi osebita bunăvoinţă a maiestăţii sale, de cînd ne-a cunoscut, (precum şi> prielnicul şi prietenescul său sprijin, şi ne-a dat nouă, de la sine şi cu toată milostivirea, dragostea sa, şi ne-a ajutat mai ales împotriva acelor cumpliţi şi vicleni fii ai strîmbătăţii, vrăjmaşi ai numelui lui Hristos şi neîmpăcaţi duşmani ai noştri, turcii, purtîndu-se cu noi totdeauna şi în toate <împrejurările) cu bunăvoinţă şi cu bunătate, de aceea noi, din îndemnul numai al nostru şi din toată a noastră dărnicie, fără a fi siliţi şi nici împresuraţi (de nimeni), sub credinţa şi jurămîntul nostru şi al boierilor noştri, făcut de noi mai înainte, aşa cum se cuvine, am făgăduit şi făgăduim zisului domn (şi) rege, prin rîndurile acestea, a păzi şi a băga în seamă neschimbate cele mai jos scrise.
      Anume, mai întîi, că noi, cînd şi de cîte ori, de-acum înainte, domnul rege va merge cu oştirea sa, el însuşi, împotriva zişilor turci sau împotriva oricăror altor părtaşi de-ai lor, atunci, tot cu oştirea, cu oamenii şi cu toată puterea noastră, să fim ţinuţi şi datori a merge cu dînsul, de asemenea, noi înşine, împotriva acelora. Şi dacă domnul rege n-ar merge el însuşi, ci ar trimite numai oştirea sa, atunci şi noi să fim ţinuţi şi datori, de asemenea, a trimite numai oştirea şi pe oamenii noştri, împotriva acelora, dimpreună cu oştirea domnului rege.
      Şi totodată, <să fim datori) a da pomenitului domn (şi) rege şi oştirii lui şi oamenilor pe care-i va duce cu sine (la război), dacă va merge el însuşi acolo, iar dacă nu va merge, atunci oştirii şi oamenilor pe care-i va trimite, cum se spune mai sus, împotriva acelora, în părţile lui Dobrotici sau în orice alte pămînturi, cetăţi, ţinuturi, trecători, porturi şi în oricare alte locuri supuse stăpînirii şi ascultării noastre, slobodă, paşnică şi sigură trecere,
140
www.dacoromanica.ro
<precum> şi hrana totdeauna potrivită pentru banii lor, atît cînd vor merge într-acolo şi cît vor sta acolo şi se vor retrage de acolo, cît şi la întorsul lor acasă.
      De asemenea, cînd şi de cîte ori se va întîmpla ca domnul, regele, să meargă, cum se spune mai sus, în zisele părţi, cu pomenita lui oştire şi cu oamenii lui, şi, cu ajutorul nostru, să ia, să pună în stăpînire, să apuce, să dobîndească sau să aibă, în vreun fel oarecare, oraşe, pămînturi, cetăţi, întări-turi, trecători, porturi, ţinuturi sau orice alte locuri, şi, din pricina aceasta, să rămîie şi să întîrzie acolo el însuşi, atunci <şi noi cu> oştirea, oamenii şi cu toată puterea noastră să fim ţinuţi şi datori a rămîne şi a întîrzia acolo, înşine, cu zisul domn, regele, aşa cum va face el şi cît timp va rămînea el <acolo>. Iar dacă domnul, regele, ar trimite acolo numai oştirea sa, atunci şi noi să fim ţinuţi şi datori a trimite cu oştirea zisului domn regele numai oştirea şi pe oamenii noştri, dar destul şi în stare să se împotrivească duşmanilor şi puterii părţii potrivnice şi să păstreze şi să apere împotriva lor <acele locuri), pe care el, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va întîmpla să le ia, să pună stăpînire, să le apuce, să le dobîndească sau să le aibă, cum se spune mai sus, în părţile acelea, în orice chip <ar fi).
      Şi, în sfîrşit, cînd ar fi de trebuinţă, de pildă cînd puterea duşmanilor şi a părţii potrivnice ar fi aşa <de mare), noi, atunci, chiar şi în lipsa domnului rege să fim ţinuţi şi datori, acolo, cum se spune mai sus, a ajuta noi înşine, cu oştirea, cu oamenii şi cu toată puterea noastră, oştirea şi oamenii zisului domn, regele, şi a le da lor sprijin şi ajutor, spre a păstra şi a apăra împotriva oricui, în locul zisului rege, (locurile) pe care el le va lua, pe care va pune stăpînire, le va apuca, dobîndi şi avea, cum se spune mai sus. De asemenea, să fim ţinuţi şi datori a da şi a trimite, tot din stăpînirea noastră, pomenitului domn, regele, oştirii lui şi oamenilor sus-zişi, pe care el îi va duce cu sine sau îi va trimite, cum se spune mai sus, în părţile acelea, hrana potrivită pentru banii lor şi totdeauna îndeajuns, cînd, de cîte ori şi ori în ce fel va fi nevoie, spre a sprijini, a păstra şi a apăra, a lua, a pune stăpînire, a apuca, a dobîndi <şi a avea în felul acesta) cele mai sus.
      De asemenea, cînd şi de cîte ori încă se va întîmpla ca pomenitul domn, regele, să meargă el însuşi sau să trimită numai oştirea şi pe oamenii lui în părţile acelea, prin altă parte decît prin locurile supuse puterii noastre şi stăpînirii noastre, precum ar fi dincolo şi aproape de Dunăre, prin locuri învecinate cu stăpînirea noastră şi cu Dunărea, atunci noi, cînd şi de cîte ori se va întîmpla, cum se spune mai sus, ca ei să treacă pe lîngă Dunăre, să fim ţinuţi şi datori a le trimite şi a pune să li se dea pe Dunăre hrană potrivită, cum se spune mai sus, cu banii lor, ori în ce fel se va putea ajunge la dînşii cu această hrană.
      De asemenea, dacă, cu voia lui Dumnezeu, care le rînduieşte pe toate, s-ar întîmpla ca cineva din oştirea şi dintre oamenii zisului domn, regele, să se betejească, să fie rănit sau împiedicat în vreun alt fel oarecare în fiinţa lui, aşa încît să fie numaidecît nevoie ca, din pricina aceasta, acela să rămîie şi să întîrzie acolo, atunci acela să poată rămînea, întîrzia şi sta acolo în chip slobod, paşnic şi sigur, pînă cînd îi va plăcea, fără vătămare, pagubă, împiedicare şi supărare de nici un fel, persoana, lucrurile şi bunurile acestuia rămînînd totdeauna neatinse; iar scrisorile, oricare ar fi şi în orice chip făcute şi date între zisul domn, regele, şi noi, pînă acum sau altădată, despre şi cu privire la aceasta, să rămînă în (toată) tăria şi trăinicia lor, prin mărturia acestei scrisori a noastre. Spre mai mare învederare şi neîndoială că cele de mai sus se vor păzi cu sfinţenie de noi, aşa cum se arată mai sus, am dat pomenitului domn, regele, această <scrisoare>, pecetluită cu pecetea noastră cea mică,
                                                                                                    141
www.dacoromanica.ro
în lipsa celei mari, făgăduind a-i da alta tot asemenea şi cu acelaşi cuprins, <însemnată> cu pecetea cea mare <şi> atîrnată.
       Dat la Braşov, în duminica Retniniscere, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci.
       După Ub., III, 135-137.
       Orig., perg., la Arh. Naţ. Magh., Dl. 8 043
       EDIŢII: Latin. Pray, 144; Katona, XI, 372; Feje'r X/2, 270; Hurmuzaki, 1/2, 359 -361. Trad. Şincai, Hronica, I, 552—554.
       REGEŞTE: Transilvania, 1872, 163 (sub 1395 martie 8)i Mdlyusz, I, 421, nr. 3864.
       1 Corect: Zeuerino.
       * Astfel în orig.
       * Corect: coacti.
       * Lacună cca 2 cm; întregire propusă de editorii text. lat. publ.: p<artes Dobroydicii
       5 Corect: dominio nostro.
       6 Lacună cca 3 cm; întregire probabilă: <etiam nos cum>.
       7 Lacună cca 1 cm, întregit după sens.
       8 Astfel în orig., mai corect fără acest sub.
88                                                 1395 martie 7, Braşov.
                                                         Propria commissio domini noştri regis.
     Nos, Sigismundus, dei gratia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie, etcetera, marchyoque Brandemburgensis etcetera, memorie commendantes, signi-ficamus tenore presencium quibus expedit universis quod fideles noştri, iudex, iurati et universi cives et hospites noştri de Brasso, in nostre maiestatis acce-dentes presenciam, exhibuerunt nobis quasdam litteras quondam domini Lodouici regis, precedecessoris noştri, patentes, suo minori et rotundo secreto sigillo consignatas, super quadam gratia speciali ipsis concessa confectas, tenoris infrascripti, supplicantes nobis, ut easdem, ratas et gratas habendo nostrique litteris patentibus verbotenus inseri faciendo, pro ipsis et eorum successoribus innovantes, perpetuo valituras dignaremur confirmare. Quarum tenor talis est: <Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 28 iunie 1358, nr. 39).
     Nos, igitur, humillimis prefatorum civium et hospitum nostrorum suppli-cacionibus antefatis, nostre maiestati per eosdem modo quo supra porrectis, regia pietate exauditis et admissis, prefatas litteras ipsius quondam domini Lodouici patentes, omni suspicionis vicio carentes, presentibus de verbo ad verbum insertas, quoad omnes earum articulos acceptabus x, approbamus et ratificamus, ac easdem, pro dictis civibus et hospitibus nostris et eorum successoribus, innovantes, perpetuo vaiere confirmamus, presencium lit-terarum nostrarum patencium patrocinio mediante.
     Datum Brassouie predicta, in dominica Reminisscere, anno domini Mmo CCCmo nonagesimo quinto.
     (Sub pecete :> Propria commissio domini noştri regis.
     (Pe verso, de o mină contemporană :> Libertas transeundo per quasdam vias in littera assignatas usque ad Ilontha et Zereth fluvios ubi in Danu-bium exonerant.
                                                 Porunca însăşi a domnului nostru regele.
     Noi Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei Croaţiei etc., şi magraf de Brandenburg etc., dăm de ştire şi facem cunoscut, prin cuprinsul scrisorii de faţă, tuturor cărora se cuvine că supuşii noştri,
142
www.dacoromanica.ro
judele, juraţii şi toţi orăşenii şi oaspeţii noştri din Braşov, venind în faţa maiestăţii noastre, ne-au înfăţişat o scrisoare deschisă a răposatului domn, a regelui Ludovic, înaintaşul nostru, însemnată cu pecetea lui de taină, cea mică şi rotundă, întocmită cu privire la milostivirea osebită făcută lor, cu cuprinsul de mai jos, rugîndu-se de noi ca, încuviinţînd şi întărind acea (scrisoare) şi punînd să se treacă cuvînt cu cuvînt în scrisoarea noastră deschisă, să binevoim a o întări, spre veşnică dăinuire, înnoind-o pentru dînşii şi pentru urmaşii lor. Cuprinsul acelei <scrisori> este următorul: <Urmează actul lui Ludovici, regele Ungariei, din 28 iunie 1358, nr. 39).
      Noi, aşadar, ascultînd cu regeasca dragoste şi primind pomenitele prea-smerite rugăminţi ale pomeniţilor orăşeni şi oaspeţi ai noştri, îndreptate maiestăţii noastre de dînşii în felul de mai sus, primim, încuviinţăm şi consfinţim pomenita scrisoare deschisă a răposatului domn Ludovic, lipsită de orice bănuială <şi> trecută cuvînt cu cuvînt în scrisoarea de faţă, pînă în cele de pe urmă puncte ale ei, şi jo întărim, spre veşnică dăinuire, înnoindu-o pentru zişii orăşeni şi oaspeţi ai noştri şi pentru urmaşii lor cu ocrotirea scrisorii noastre de faţă deschise.
      Dat în sus-zisul Braşov, în duminica Reminiscere, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci.
      <S«6 pecete :> Porunca însăşi a domnului nostru, regele.
      <Pe verso, de o mină contemporană :> Liberă trecere prin diferite drumuri arătate în scrisoare, pînă <la locurile) unde rîurile Ialomiţa şi Şiret se varsă în Dunăre.
      Arh. St. Braşov, Privilegii, 23. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358.
      Orig., perg. (15 X 34), cu fragmente de pecete aplicată pe verso.
      EDIŢII: Latin. Fejir, X/2, 309; Hurtnuzaki, 1/2, 373; Ub., III, 125-126.
      REGEŞTE: Mdlyusz, I, 421, nr. 3856.
       1 Corect: acceptamus.
89                                                          1395 martie 7, Braşov.
       Sigismund, regele Ungariei, întăreşte pentru orăşenii şi oaspeţii din Braşov privilegiul regelui Ludovic I, din 19 noiembrie 1377, nr. 67, cu privire la supunerea mai multor sate oraşului Braşov şi la libertatea negoţului în Ţara Românească.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, 16. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1377. Regest după orig., perg. (27 X 40), cu pecete aplicată pe verso.
       EDIŢII: Latin. Fejir», X/2, 302-303; Hurtnuzaki >, 1/2, 369; Ub., III, 130. REGEŞTE: Mdlyusz, I, 421 nr. 3 860.
       1 Fejir şi Hurtnuzaki, cu acelaşi cadru, fac trimitere la actul din 28 martie 1353 (Ub., II, 93-96).
90                                                 1395 martie 7, Braşov.
Propria commissio domini noştri regis. Nos, Sigismundus, dei gratia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie etcetera, marchioque Brandenburgensis etcetera, notum facimus universis quibus incumbit per presentes quod nos, consideratis fidelitatibus et fidelium obse-
www.dacoromanica.ro
quiorum meri tis Johannis, filii Jacobi de Bothfalua 1, de districtu Brassou-iensi, necnon quondam Nicolai, filii ipsius Jacobi, fratris utputa eiusdem Johannis uterini, quibus ipsi in nonnullis nostris et regni noştri expeditionibus, specialissime in regio nostro exercitu et personali conflictu pridem contra Stephanum, minoris Walachye 2 seu terre nostre Molduane vaivodam, vic-toriose et cum votivo triumpho per nos habito et commisso, in omni fideli— tatis fervore nobis et sacre corone regie studuerunt intrepide complacere, ubi idem Nicolaus in sue sincere fidelitatis iudicium, conflictu in eodem crude-liter exstitit interemptus, eosdem Johannem, filium Jacobi, necnon Petrum et Ladislaum, filios ipsius quondam Nicolai, in ipsis nostris servitiis inter-empti, ac eorum heredes heredumque suorum successores et posteritates universos, ab omnibus collectarum, censuum et quarumlibet dacionum solu-tionibus, quibus ipsi hactenus regie dignitati de duabus3 fundis curiarum ipsorum ac tenis arabilibus in dicta villa Bothfalua 1 et eius territorio habitis et existentibus facere fuissent astricti, de regie liberalitatis largiflua clementia et gratia speciali, ex certaque nostre maiestatis scientia, perpetuo et irre-vocabihter liberantes, absolventes, eximentes et exonerantes quitos eosdem circa premissa, liberos et expeditos duximus committendos, harum nostra-rum testimonio hterarum. Preterea, molendinum ipsorum, in territorio diete viile nostre Bothfalua 1 existens, ipsi et eorum successores modo simili libere et sine omni conditionario nexu ac absque aliquorum emolumentorum dacione temporibus semper perpetuis et successivis teneant, habeant et possedant, pacifice et quiete, nec a modo in antea quipiam incolarum nostrorum nova molendina in ipsius viile nostre territorio, in detrimentum et abolitionem molendini dictorum Johannis et filiorum quondam Nicolai ac preiudicium iuris eorundem, construi et edificări facere valleant 4 modo aliquali. Incole vero et habitatores viile nostre predicte, ubi et in quo loco maluerint liberam et omnimodam eorum tritica et molendi habebunt facultatem. Vobis itaque, comiţi Siculorum nostrorum vel vicecomiti vestro, necnon iudicibus, iuratis, senioribus et universis civibus nostris de Brassouia, presentibus et futuris, harum serie firmo edicto regio precipientes mandamus, quatenus prefatos Johannem, filium Jacobi, necnon Petrum et Ladizlaum, fihos dicti quondan Nicolai, ac eorum heredes, pretextu pretaxatarum hereditatum eorundem ullo 5 umquam tempore contra formam premisse gratie nostre in premissis eisdem facte audeatis disturbare, aliud facere non ausuri.
      Datum Brassouie predicta, in dominica Reminisscere, anno domini Mmo CCCm0 nonagesimo quinto.
      (Sub pecete :> Propria commissio domini noştri regis.
                                                        Porunca însăşi a domnului nostru regele
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc. şi margraf de Brandenburg etc., facem cunoscut prin scrisoarea de faţă tuturor cărora se cuvine că noi, ţinînd seama de faptele de credinţă şi de credincioasele slujbe vrednice de răsplată ale lui Ioan, fiul lui Iacob de Bod, din districtul Braşovului, precum şi ale răposatului Nicolae, fiul lui Iacob, anume fratele după mamă al pomenitului Ioan, prin care ei s-au sîr-guit cu îndrăzneală să ne placă nouă şi sfintei coroane regeşti, cu tot zelul credinţei lor, în mai multe expediţii ale noastre şi ale regatului nostru, mai cu deosebire în regeasca noastră oştire şi în lupta noastră, pe care noi am avut-o şi am dat-o altădată, cu izbîndă şi cu dorită biruinţă, împotriva lui Ştefan, voievodul Moldovei sau al ţării noastre moldoveneşti, cînd pomenitul Nicolae — ca dovadă a credinţei sale celei curate — a fost ucis cu cru-
144
www.dacoromanica.ro
zime în pomenita luptă, din îndurarea fără margini a dărniciei regeşti, din osebită milostovire şi din neîndoioasa ştiinţă a maiestăţii noastre, slobozind, iertînd, şi descărcînd pentru totdeauna şi în chip nestrămutat pe pomeniţii Ioan, fiul lui Iacob, precum şi pe Petru şi Ladislau, fiii răposatului Nicolae, cel ucis chiar în slujba noastră, şi pe toţi moştenitorii şi urmaşii şi scoborî-torii moştenitorilor lor de plata tuturor dărilor, dijmelor şi a oricăror daturi, pe care ei fuseseră pînă acum siliţi a le da vredniciei regeşti pentru cele două locuri de curte ale lor şi pentru pămînturile arătoare care se află în zisul sat Bod şi în hotarul lui, am hotărît a socoti pe <cei mai sus) pomeniţi dezlegaţi cu privire la cele de mai sus, slobozi şi scutiţi, prin mărturia acestei scrisori a noastre. în afară de aceasta, ei şi urmaşii lor să ţină, să aibă şi să stăpînească în pace şi linişte, totdeauna şi de-a pururea în curgerea vremii, moara lor aflătoare în hotarul zisului nostru sat Bod, tot aşa, în chip slobod şi fără nici un fel de chezăşie şi fără nici o dare din cîştigurile ei, şi nimeni, de acum înainte, dintre locuitorii noştri să nu poată nici într-un chip să pună să facă şi să se clădească <alte> mori noi, în hotarul acelui sat al nostru, spre vătămarea şi nimicirea morii zişilor Ioan şi a fiilor răposatului Nicolae, şi în paguba dreptului lor. Locuitorii însă şi cei ce-şi au casa în pomenitul nostru sat vor avea slobodă şi întreagă voie a-şi măcina grîul lor unde şi în ce loc vor voi. Aşadar, vă punem în vedere şi vă poruncim prin aceste rînduri, cu straşnică poruncă regească, vouă, comitelui secuilor noştri sau vicecomitelui vostru, precum şi juzilor, juraţilor, bătrînilor şi tuturor orăşenilor noştri din Braşov, atît celor de faţă, cît şi viitori, să nu cutezaţi a turbura vreodată pe pomeniţii Ioan, fiul lui Iacob, precum şi pe Petru şi Ladislau, fiii răposatului Nicolae <mai sus) numit şi pe moştenitorii lor, cu privire la moştenirile lor, împotriva cuprinsului pomenitei noastre milostiviri, făcute lor în privinţa celor de mai sus, şi să nu îndrăzniţi a face altfel.
      Dat în sus-zisul <oraş> Braşov, în duminica Reminisscere, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci,
      <S«6 pecete :> Porunca însăşi a domnului nostru regele.
      După Ub., 133-134.
      Orig., perg., cu pecete din ceară albă, aplicată pe verso, în 1902 se află în Arh. sat Bod.
      Transumpt în actul regelui Sigismund, din 3 iunie 1419, ibidem, Ub., IV, 90—91,
      REGEŞTE: Mdlyusz, I, 421, nr. 3 862.
       1  în transumptul din 1419: Bothfatwa.
       *  Tot acolo: Wclachye.
       *  Corect: duobus.
       4  Corect: valeant.
       5  Corect: nullo.
91                                               1395 martie 11, Codlea
                                                        Propria commissio domini noştri regis.
      Sigismundus, dei gratia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie etcetera, marchioque Brandemburgensis etcetera, fideli suo viro, magnifico Stephano, filio Johannis de Kanisa, magistro ianitorum et comiţi Siculorum nostrorum, salutem et gratia.
      Intelleximus quomodo homines seu tricesimatores vestri, in Brassow constituti, universos homines partium Transsiluanarum, signanter Cibinienses et Brassouienses, cum mercimoniis in Transalpinis partibus laborantes, deindeque mercimonia deferentes in predicta civitate nostra Brassouiensi,
                                                                                         145
www.dacoromanica.ro
de eisdem rebus et mercibus, de ipsis partibus Transalpinis per ipsos defe-rendis, ad solvendum tricesimum et tributum compellerent et compellere nite-rentur, cum tamen homines et mercatores predicti, uti ex relatione civium et hospitum nostrorum diete civitatis nostre Brassouiensis percepimus, de ipsis rebus et mercibus cuiuscumque generis existant, de ipsis partibus Transsalpinis 1 deferendis, tributum et tricesimam in dicta civitate nostra Brassouiensi solvere nunquam fuissent consueti.
      Quare, fidelităţi vestre firmiter mandamus quatenus, prout etiam in litteris quondam domini Lodouici, regis, preceptoriis, superinde confectis, videbitis contineri, a modo in antea prefatos homines seu mercatores ipsarum partium Transsiluanarum, signanter civitatum nostrarum predictarum, res et mercimonia de ipsis partibus Transalpinis deferentes, in dicta civitate nostra Brassouiensi ad solutionem huiusmodi triburi et tricesime cogere et compellere non debeatis, nec per ipsos vestros homines et tricesimatores id facere permittatis, et aliud non facturi. Hoc idem etiam iniungimus futuris comitibus Siculorum nostrorum et vices eorum circa premissa gerentibus.
      Datum in Fekethehalm, feria quinta proxima post dominicani Remi-nisseere, anno domini M° CCCmo nonagesimo quinto.
      (Sub pecete :> Propria commissio domini noştri regis.
      (Pe verso, de o altă mină contemporană:> Et aliud de libertatibus theoloni® in castro Turtsch.
                                                            Porunca însăşi a domnului nostru regele.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc. şi margraf de Brandenburg etc., credinciosului său, măritului bărbat Ştefan, fiul lui Ioan de Kanizsa, marele nostru uşier şi comite al secuilor noştri, sănătate şi milostivire.
        Am înţeles că oamenii sau strîngătorii voştri ai părţii a treizecea, rîn-duiţi în Braşov, silesc şi se nevoiesc a sili pe toţi oamenii din părţile Transilvaniei, mai ales pe sibieni şi pe braşoveni, care se trudesc cu mărfurile <lor> în Ţara Românească şi care aduc de-acolo mărfuri, să plătească în pomenitul nostru oraş Braşov a treizecea parte şi vamă pentru pomenitele lucruri şi mărfuri aduse de dînşii din acele părţi ale Ţării Româneşti, măcar că pomeniţii oameni şi negustori, după cum am aflat din ceea ce ne-au spus orăşenii şi oaspeţii noştri din zisul nostru oraş Braşov, niciodată n-au obişnuit a plăti în zisul nostru oraş Braşov vamă şi a treizecea parte pentru acele lucruri şi mărfuri, de orice fel ar fi fost, aduse din Ţara Românească.
      Drept aceea, poruncim cu tărie credinţei voastre ca, după cum veţi vedea că e scris şi în scrisoarea de poruncă a răposatului domn, regele Ludovic, întocmită cu privire la aceasta, să nu mai siliţi şi nici să vă ţineţi datori a sili de-acuma înainte la plata acestei vămi şi a trizecemii, în zisul nostru oraş Braşov, pe pomeniţii oameni sau negustori din părţile Transilvaniei şi, mai ales, din pomenitele noastre oraşe, cînd aduc lucruri şi mărfuri din Ţara Românească, nici să îngăduiţi oamenilor voştri sau strîngătorilor trizecimii să facă aceasta, şi altfel să nu faceţi. Dăm aceeaşi poruncă şi viitorilor comiţi ai secuilor noştri, cu privire la cele de mai sus, precum şi celor ce le ţin locul.
      Dat la Codlea, în joia de după duminica Reminisscere, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci.
      (Sub pecete:> Porunca însăşi a domnului nostru regele.
      (Pe verso, de o altă mină contemporană:> Şi alta despre libertatea vămii la cetatea Bran.
146
www.dacoromanica.ro
      Arh. St. Braşov, Privilegii, 19. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1395. Orig., perg. (11 x 27,5), cu fragmente de pecete din ceară albă, aplicată pe verso. EDIŢII: Latin. Fejir, X/2, 305; Szekely okl., I, 90—91; Hurmuzaki, 1/2, 370—371; 1/6., III, 142-143.
      REGEŞTE: Mdlyusz, I, 423, nr. 3 874.
         1 Astfel în orig. * Corect: theloni.
92                                                 1395 martie 11, Codlea.
                                                          Propria commissio domini noştri regis.
      Nos, Sigismundus, dei gratia rex Hungarie, Dalmatie, Croaţie, etc., marchioque Brandenburgensisetc., memorie commendamus, tenore presentium significantes quibus expedit universis, quod nos, recensitis predaris, eximiis fidelitatibus, et uberrimis laudedignis obsequiis et multifariis fidelibus ser-vitiis, necnon virtuosis complacentiis viri magnifid, domini Stephani, filii Ioannis de Kanisa, magistri ianitorum et comitis Siculorum nostroram, per ipsum, cum ingenti sincere fidelitatis constantia, sacro regio diademati ac nostre regie maiestati, in cunctis nostris et regni noştri variis et validis expeditionibus, prosperis scilicet et adversis, iuxta nostre voluntatis lubitum et honoris noştri immensum incrementum, iugiter exhibitis et signite impensis, speciallissime tamen requirentibus eiusdem domini Stephani de Kanisa meri-toriis et fidelissimis servitiis, quibus ipse pridem in nostro regio exercitu et personali conflictu contra Stephanum, Minoris Valachie seu terre nostre Mul-duane vayuodam, victoriose et cum votivo triumpho, per nos habito et commisso, pro tuitione et defensione nostre persone, lateri nostro continuo insistendo, et in arena ipsius certaminis audacter et viriliter dimicando, absque metu morţiş debellando, nullatenus nos deseruit, sed adversus cuneum exercitus ipsius Stephani vayode, agilitate strenua et audacia imperturbabili, in ingentem nostram et totius regni noştri exaltationem domino opitulante, se indubie exposuit, et cum suo bellico certamine hostium cuneum pro suis participibus nobis cementibus conquassavit, sic quod dictus Stephanus wayuoda, non sine agilitate strenua et peritia ipsius domini Stephani, magistri ianitorum nostrorum, a facie exercitus noştri terga vertendo, fuge presidio se submisit, studuit intrepide nobis complacere, quorum pretextu, licet ipse per nos dono maiori foret premiandus, ut tamen hac vice voto ipsius aliquantisper respon-dere videamur, universas et quaslibet possessiones, portiones possessionarias condam Ioannis, filii Ioannis, dicti Varyo de Ormanhyda, hominis, uti fertur, sine heredum solatio ab hac luce decessi, ubilibet et in quibuslibet comitatibus regni noştri existentes et habitas, et signanter T. in T. et T. in T.1 comitatibus adiacentes, previa ratione, iuxta regni noştri consuetudinem approbatam, ad manus nostras regias devolutas, nostreque regie collationi pertinentes, cum omnibus ipsarum utilitatibus et pertinentiis universis, signanter terris cultis et incultis, sylvis, nemoribus, aquis, molendinis, pratis, pascuis, fenilibus et generaliter quibusvis earumdem utilitatibus et integritatibus, sub suis veris metis et antiquis, quibus eedem, ab olim, per ipsum Ioannem use fuerint et possesse, de prelatorum et baronum nostrorum consilio prematuro, nove dona-tionis titulo et omni eo iure, quo eedem ad nostram regiam rite pertinere dinos-cuntur collationem, ex certa nostre maiestatis scientia eidem domino Stephano,
www.dacoromanica.ro
147
et, per eum, fidelibus nostris dilectis, reverendissimo in Christo patri et domino, domino Ioanni, archiepiscopo ecclesie Strigoniensi, et magnifico viro, domino Nicolao, tavernicorum nostrorum magistro, fratribus videlicet camalibus domini Stephani prelibati, eorumque dominorum Nicolai et Stephani duntaxat heredibus, heredumque suorum successoribus et posteritatum cunctis sobolibus dedimus, donavimus et in evum contulimus, perpetuo et irrevocabiliter pos-sidendas, tenendas, pariter et habendas, pleno iure, presentium patrocinio mediante, sine duntaxat preiudicio iuris alieni; presentes tandem, nobis in specie allatas, privilegialiter emanari pro eisdem faciemus.
      Datum in Feketehalom, feria quinta proxima ante dominicam Oculi, anno domini M. CCC. XCV.
                                                        Porunca însăşi a domnului nostru regele.
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., şi margraf de Brandenburg etc., prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că noi, socotind strălucitele şi alesele fapte de credinţă, foarte vrednicele de laudă dovezi de supunere şi feluritele slujbe credincioase, precum şi plăcutele virtuţi ale măritului bărbat, domnul Ştefan, fiul lui Ioan de Kanizsa, marele uşier şi corniţele secuilor noştri, arătate de el necurmat şi aduse cu strălucire de către el, cu nemăsurată statornicie a credinţei din inimă, sfintei noastre coroane şi maiestăţii noastre regeşti, în toate feluritele şi grelele războaie ale noastre şi ale ţării noastre, atît prielnice cît şi potrivnice, după placul voinţei noastre şi spre nemăsurata creştere a cinstei noastre, şi cu deosebire cercînd vrednicele şi preacredincioasele slujbe ale acelui domn Ştefan de Kanizsa, prin care el mai înainte ni s-a făcut plăcut, cu îndrăzneală în armata noastră regească şi în lupta pe care am avut-o înşişi cu Ştefan, voievodul Moldovei sau al ţării noastre moldoveneşti, avută şi dusă de noi cu dorită izbîndă, stînd necurmat alături de noi pentru apărarea şi păzirea persoanei noastre, luptînd cu prilejul acelei bătălii cu îndrăzneală şi cu bărbăţie, războindu-se fără teamă de moarte, n-a şovăit întru nimic, ci aruncîndu-se fără a sta pe gînduri, cu ajutorul Domnului, spre marele folos al nostru şi al ţării noastre, împotriva năvalei armatei acelui Ştefan voievod, cu silitoare vioiciune şi neclintită îndrăzneală, a zdrobit sub ochii noştri, cu ceata sa de războinci, oastea duşmanilor şi pe părtaşii lor, astfel încît zisul Ştefan voievod, nu fără silitoarea vioiciune şi iscusinţă a acestui domn Ştefan, marele nostru uşier, întorcînd spatele din faţa armatei noastre, s-a pus sub ocrotirea fugii.
      Ţinînd seamă de acestea, cu toate că el ar trebui răsplătit de noi cu mai mare dărnicie, pentru ca totuşi să pară că răspundem oarecum credinţei sale în această privinţă, după sfatul chibzuit al prelaţilor şi baronilor noştri, şi cu bună ştirea maiestăţii noastre, am dat, am dăruit şi hărăzit pe veci acestui domn Ştefan şi, prin el, credincioşilor noştri iubiţi, preacurcernicul întru Hristos părinte şi domn, domnul Ioan, arhiepiscopul bisericii de Strigoniu, şi măritului bărbat, domnul Nicolae, marele nostru vistier, adică fraţilor de sînge ai pomenitului domn Ştefan, precum şi moştenitorilor acestor domni Nicolae şi Ştefan, urmaşilor moştenitorilor lor şi tuturor vlăstarelor urmaşilor, în chip de nouă danie a noastră şi cu tot acel drept cu care se ştie că ţin, după datină, de dreptul nostru regesc de danie, toate moşiile şi părţile de moşie ale răposatului Ioan, fiul lui Ioan zis Varyo de Ormanhida, om, cum se spune, plecat din această lume fără mîngîierea urmaşilor, aşezate şi aflătoare oriunde şi în orice comitat al ţării noastre, şi îndeosebi cele aşezate în comitatele cutare şi cutare, din pricina de mai înainte, potrivit obiceiului încuviinţat al ţării
148
www.dacoromanica.ro
noastre, ajunse în mîinile noastre regeşti şi ţinînd de dreptul nostru regesc de danie, cu toate foloasele lor şi cu toate cele ce ţin de ele, anume pămînturi lucrate şi nelucrate, păduri, dumbrăvi, ape, mori, livezi, păşuni, fîneţe şi îndeobşte orice foloase şi drepturi, sub adevăratele şi vechile lor hotare, între care ele au fost folosite şi stăpînite odinioară de acel Ioan, pentru a le stăpîni, a le ţine şi totodată a le avea în veci şi nestrămutat, cu deplin drept, prin. mijlocirea chezăşiei celor de faţă, fără vătămarea însă a dreptului altuia.
      Iar scrisoarea de faţă, cînd ne va fi adusă nouă în original, vom pune să fie dată pentru ei în formă de privilegiu.
      Dat la Codlea, în joia dinaintea duminicii Ocult, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci.
      După Hurmuzaki, 1/2, 362—363.
      Orig., la Arh. Naţ. Magh., Dl. 8 045.
      EDIŢII: Latin. Fejir, X/2. 273-276.
      REGEŞTE: Mdlyusz, I, 423, nr. 3 875.
       1 Astfel în textul latin publicat; completare posibilă: t(alis) in t(aHs) et t(alis} in
93                                        1395 aprilie 6, Petermonostura,
                                                                Propria commissio domini regis.
      Sigismundus, dei gratia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie, etcetera, marchioque Bramdenburgensis etcetera, fideli suo, magistro Gregorio de Beth-len, aule nostre militi, salutem et gratiam.
      Quia nos, viros magnificos Stephanum de Lossonch, pridem banum, et magistrum Franciscum, filium quondam comitis Stephani de Bwbek, et quos-dam alios barones milites et proceres nostros, nune, pro nostra expeditione exercituali contra Turcos habita, ad partes Transalpinas cum gentibus eorum 1 duximus transmittendos, eapropter vestre fidelităţi firmiter et districte man-damus omnino volentes, quatenus, visis presentibus, vos personaliter in ipsam nostram expeditionem exercitualem, ad ipsas partes Transalpinas et in medium. gentis nostre predicte, nostra in persona, accedere, ibique cum eisdem stare et residere, ipsasque gentes nostras omni et quolibet mense sic et adeo re-videre debeatis, ut hi, quibus pecunias nostras distribuimus ad numerum. lancearum, ad quamlibet lanceam duos bonos archerarios seu faretrarios habeant, hi vero, quibus ipsas nostras pecunias ad pharetrariorum2 seu. archerariorum numerum dignoscuntur distribuisse, bonos et aptos archerarios habere debeant effective. Qui autem, in demonstratione seu ostensione ho-minum seu gentis suorum, aprodianos suos vel alios s, non 3 valentes 8 nomine archerariorum propter apparentiam demonstraverint et adduxerint, tales aprodianos eorum et ipsos 3 alios 3 non 3 valentes? ad numerum archeroriorum seu pharetrariorum 2 recipere, acceptare et computare minime audeatis, et aliud in premissis pro nostra gratia non facturi.
      Datum in Petermonostora, feria tertia proxima post dominicam Ramis-palmarum, anno domini M° CCCmo LXXXXm° quinto.
      (Sub pecete:> Propria <commissio domini) regis.
                                                      Porunca însăşi a domnului nostru regele,
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., şi magraf de Brandenburg etc., credinciosului său, magistrului Grigore de Beclean, cavaler al curţii noastre, sănătate şi milostivire.
13 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
149
      Fiindcă noi am hotărît să trimitem acum pe măriţii bărbaţi, Ştefan de Lossonch, fostul ban, şi pe magistrul Francisc, fiul fostului comite Ştefan de Bubele, şi pe alţi baroni, cavaleri şi fruntaşi de-ai noştri în expediţia noastră pe care o facem împotriva turcilor în Ţara Românească, cu oamenii lor, de aceea poruncim, cu tărie şi străşnicie, credinţei voastre şi voim cu tot dinadinsul ca, îndată ce veţi vedea scrisoarea de faţă, voi înşivă să vă duceţi în numele nostru în această expediţie ostăşească a noastră, din acele părţi ale Ţării Româneşti, şi în mijlocul oamenilor noştri mai sus-zişi, şi să staţi şi să locuiţi cu dînşii acolo, şi să fiţi datori a cerceta pe oamenii noştri în fiecare lună, şi <a vedea) ca acei cărora noi le-am împărţit banii noştri după numărul lăncilor, să aibă, de fiecare lance, cîte doi arcaşi sau săgetari buni, iar aceia, cărora se ştie că noi le-am împărţit banii noştri după numărul arcaşilor sau săgetarilor, să fie datori a avea de fapt arcaşi buni şi destoinici. Dacă însă unii, cînd îşi vor arăta pe oamenii lor vor arăta şi vor aduce spre vedere, sub cuvînt că sînt arcaşi, pe aprozii lor sau pe alţii care să nu poată <sluji ca arcaşi), voi, pe aceşti aprozi şi pe acei alţii care nu pot <sluji ca arcaşi), să nu cumva să îndrăzniţi a-i primi, a-i socoti şi a-i lua în numărul arcaşilor sau săgetarilor, şi altfel să nu faceţi în privinţa celor de mai sus, <dacă voiţi să vă păstraţi) milostivirea noastră.
      Dat la Petermonostura, în marţea de după duminica Floriilor, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci.
      (Sub fiecete'.y Porunca însăşi a domnului <nostru> regele.
      După Ub., III, 149.
      Orig., hîrtie, pecete rotundă aplicată din ceară de culoare roşie, la Arh. Naţ. Magh. (Arh.
      fam. Bethlen).
      REGEŞTE: Mdlyusz, I, 428, nr. 3 913.
        1 Scris deasupra rîndului. * Astfel în text.
        3 Scris pe răsătură.
94                                         1395 iulie 6, lingă Cîmpulung.
                                                               Propria commissio domini regis.
      Sigismundus, dei gratia rex Hungarie, Dalmatie, Croaţie, etcetera, et marchio Brandenburgensis etcetera, fidelibus suis, universis populis et in-colis de Kereztenyzygeth, salutem et gratiam.
      Dicit nobis Johannes, quodam iudex de Cibinio, quomodo vos, quadam presumptuositate ducti, quatuor familiares suos omnino insontes et immunes, miserabili nece, interemissetis, sibique minas morţiş imponendo părere et obedire recusaretis. Quare, mandamus vestre fidelităţi firmissime et districte, quatenus a modo et deinceps prefato Johanni in omnibus rite obediendo et obtemperando, omnia ea, que vobis commiserit, realiter effectui mancipare sibique minas morţiş imponere minime debeatis, cum eidem de morte seu emenda dictorum familiarium suorum per vos satisfactio nulla exstitisse perhibetur. Secus, igitur, sub poena nostre indignationis, facere non auseritis.
      Datum campestri nostro in descensu, prope villam Hozyvmezeu vo-catam, quinto die festi Visitationis beate Mărie virginis, anno domini M.CCC. XC. quinto.
150
www.dacoromanica.ro
                                                         Porunca însăşi a domnului (nostru), regele.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei Croaţiei etc. şi margraf de Brandenburg etc., credincioşilor săi, tuturor oamenilor şi locuitorilor din Cristian, sănătate şi milostivire.
      Ne spune Ioan, fostul jude de Sibiu, că voi, minaţi de îndrăzneală, aţi ucis cu jalnică moarte patru slujitori de-ai lui, cu totul nevinovaţi şi fără să fi făcut nimic, şi că, ameninţîndu-1 cu moartea şi pe el însuşi, nu voiţi a vă supune şi a asculta. Drept aceea, poruncim cu asprime şi cu toată tăria credinţei voastre ca, de-acuma înainte, dînd ascultare întru totul, după rînduială, şi supunîndu-vă pomenitului Ioan, să aduceţi întru îndeplinire tot ceea ce el vă va porunci, şi să nu cumva să-l mai ameninţaţi cu moartea, şi mai ales că, după cum se ştie, nu i-aţi dat pomenitului nici o despăgubire sau gloabă pentru moartea zişilor slujitori ai lui. Aşadar, să nu îndrăzniţi a face altfel, sub pedeapsa mîniei noastre.
      Dat în tabăra noastră de lîngă satul numit Cîmpulung, în a cincea zi după sărbătoarea Veşmîntul Maicii Domnului, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi cinci.
      Arh. St. Sibiu, U.I. 69. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1395.
      Copie simplă după Fejir, care l-a publicat după orig. aflat la Arh. St. Sibiu, pierdut între timp.
      EDIŢII: Lalin. Fejir, X/2, 277; Katcna, XI, 389; Ub., III, 153.
      REGEŞTE: Mdlyusx, I, 443, nr. 4 038.
95                                              1395 august 25, lîngă Severin.
      Sigismundus, dei gracia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie, etc., ac mar-chio Brandenburgensis etc., fidelibus suis, conventui ecclesie de Clusmonostra, parcium Transsiluanarum, salutem et graciam.
      Dicunt nobis Nicolaus et Benedictus, filii Andree dicti Ewrdewgh, suis ac Dauid et Ladislaus1, filiorum alterius Andree de Iskele, ac Caspari, Melchi-oris et Stephani, filiorum Michaelis dicti Theke de Kewblews, in personis, quod ipsi in dominium possessionum ipsorum Iskele predicta, Kerezthur, Kewbles2, Soltelke, Senthkathonna, Barapwth, Fodorhaza, Vyfalw, Kowach-telk, Machkas et Solyomkew vocatarum, in comitatu Doboka existencium, ipsos omni iure concernencium, legitime vellent introire. Super quo, fidelităţi vestre firmiter precipientes, mandamus quatinus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente3, Andreas, filius Michaelis de Wa-sarhel, vel Ioannes de Baduk, aut Petrus de Famas, sin Ioannes, filius Martini de Machkas, sew Ladislaus, filius Nicolai de Walko, aliis absentibus, homo noster, ad facies predictarum possessionum, vicinis et commetaneis earundem universis inibi legitime convocatis et presentibus, accedendo, introducat eosdem Nicolaum, Benedictum, Dauid et Ladislaum, ac Casparum, Melchiorem et Stephanum in dominium annotatarum possessionum statuatque easdem ipsis iure eis incumbentes, perpetuo possidendas, si non fuerit contradictum. Contradictores vero, si qui fuerint, evocet ipsos contra annotatos Nicolaum, Benedictum, Dauid, Ladislaum, Casparum, Melchiorem et Stephanum, nostram in presenciam, ad terminum competentem, racione contradiccionis eorum reddituros efficacem. Et posthec seriem omnium premissorum, prout fuerit expediens, nobis fideliter rescribatis.
www.dacoromanica.ro
151
       Datum in descensu noştri exercitus campestri, in portu Danubii prope .Zeurinum, secundo die festi beati Bartholomei apostoli, anno domini Mille-simo trecentesimo nonagesimo quinto.
       Sigismund, prin mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, etc. şi margraf de Brandenburg etc., credincioşilor săi, conventului bisericii din Cluj-Mănăştur, din părţile Transilvaniei, mîntuire şi milostivire.
       N e spun nouăNicolae şi Benedict, fiii lui Andrei numit Ewrdewgh, în numele lor şi a lui David şi Ladislau, fiii unui alt Andrei de Aşchileu, şi al lui Gaşpar, Melchior şi Ştefan, fiii lui Mihail numit Theke de Cubleş, că ei ar voi în chip legiuit să între în stăpînirea moşiilor lor numite sus-zisa Aşchileu, Cristur, Cubleş, Sărata Cătălina, Băbuţ, Fodora, Uifalău, Coaciu, Măcicaşu şi Şinteu, aflate în comitatul Dăbîca, şi care ţin de ei cu drept deplin. Cu privire la care, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi pe omul vostru vrednic de crezare, ca om de mărturie, în faţa căruia Andrei, fiul lui Mihail de Oşorheiu, sau Ioan de Badoc, sau Petru de Sfăraş, sau Ioan, fiul lui Martin de Măcicaşu, sau Ladislau, fiul lui Nicolae de Vălcău, în lipsa celorlalţi, omul nostru, ducîndu-se la faţa locului, pe moşiile sus-numite, şi fiind de faţă toţi vecinii şi megieşii acelora, chemaţi acolo în chip legiuit, să pună în stăpînirea moşiilor sus-însemnate pe aceiaşi Nicolae, Benedict, David, Ladislau, Gaşpar, Melchior şi Ştefan şi să treacă aceleaşi moşii, care li se cuvin de drept, în stăpînirea lor, ca să le stăpînească veşnic, dacă nu se face împotrivire. Iar dacă vor fi împotrivitori, să-i cheme în faţa sus-însemnaţilor Nicolae, Benedict, David, Ladislau, Gaşpar, Melchior şi Ştefan, în prezenţa noastră, la sorocul cuvenit, ca să dea seamă cu folos, cu privire la împotrivirea lor. Şi după aceasta să ne faceţi cunoscut în scris întocmai, după cum va fi nevoie, cuprinsul tuturor celor de mai sus.
       Dat în tabăra noastră ostăşească, pe malul Dunării, lîngă Severin, în a. doua zi a sărbătorii fericitului apostol Bartolomeu, în anul Domnului mie trei sute nouăzeci şi cinci.
       Arh. Naţ. Magh., Dl. 27 441. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1395. Transnmpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 15 august 1396, transcris in actul aceluiaşi convent, din 28 februarie 1548.
       Rezumat în Kemăny, Dipl. Trans. Appendix, D.4, fol. 95.
        1 Corect: Ladislai.
        3  Astfel în transumpt. 3 Corect: presente.
96                                                 1396 ianuarie 7, Braşov.
                      <Judele şi juraţii oraşului Braşov stabilesc o gloabă pentru corniţele Ioan de Bod şi tovarăşii săi, pe de o parte, şi comuna Bod, pe de alta, privind înnoirea unor certuri între cele două părţi pentru o moară şi un loc de curte la Bod; se menţionează expediţia lui Sigismund, regele Ungariei, în Moldova :> ...cum hactenus serenissimus princeps Segismundus \ dominus noster naturalis, inclitus rex Hungarie, victoriose votivo cum triumpho, contra Stephanum minoris Olachie, victor, ad partes nostras venit, quodam molen-dino ac curiarum fundo, comitem Johannem et Nycolaum, fratrem eius natu-
152
www.dacoromanica.ro
                         ralem, in villa Bringindorf iacente, ex sua innata gloriositatis gratia predo-tavit ita, ut ab omni censu regio et exactione regali absolventer, licet tamen Nycolaus, frater eius, in eodem conflictu exstitit interemptus.
      ... atunci cînd preluminatul principe Sigismund, stăpînul nostru firesc,, vestitul rege al Ungariei, a venit pînă aici, în părţile noastre, învingător, după hărăzită lui biruinţă împotriva lui Ştefan, <domnul> Moldovei, din. fireasca milostivire a slăvitei sale maiestăţi a dăruit comitetului Ioan şi lui Nicolae, fratelui său bun, o moară şi un loc de curte, aflătoare în satul Bod, cu chezăşia ca ei să fie scutiţi de orice dare şi de orice plată <de dări) regeşti, deşi Nicolae, fratele lui, a fost ucis în lupta <mai sus) pomenită.
      Regest după Ub., III, 161 — 162.
      Orig., perg., cu pecete rotundă din ceară albă, atirnată de o fîşie de pergament, se afla.
      în 1902 în Arh. sat. Bod.
      EDIŢII: Latin. Zimmermann, Texte, 9.
          Astfel în textul latin publicat.
97                                <1396) martie 21, sau <1397) aprilie 10, Gilău,
      Providi viri, amici dilecti. Ecce, presentium lator, Johannes Tatar, aule regie cliens, per dominum nostrum regem in certis et sollennibus lega-tionibus ad Wlad vaivodam est transmissus. Hortamur igitur amicitiam vestram et rogamus, quatenus unum prudentem et circumspectum virum idiomate Olachali suffultum cum eodem Johanne Tatar ad ipsum Wlad destinetis et committatis ipsi nuntio vestro, ut, secrete et occulte, scrutetur et inquirat de factis Turcorum et aliarum novitatum, quas tandem nobis renunciare velitis.
      Datum in Gylaw, feria tercia proxima post dominicam Judica.
      Matemus, episcopus Transsilvanus.
      <Pe verso :> Providis viris, iudici, iuratis ac senioribus civibus civitatis Cybiniensis, amicis dilectis.
     Chibzuiţi bărbaţi, iubiţi prieteni. Iată, aducătorul scrisorii de faţă, Ioan Tatar, om în slujba curţii regeşti, a fost trimis de domnul nostru, regele, cu anumite şi însemnate solii la Vlad voievodul. îndemnăm, dar, prietenia voastră şi o rugăm să trimiteţi la Vlad, dimpreună cu pomenitul Ioan Tatar, un bărbat chibzuit şi destoinic, cunoscător al graiului românesc şi să însărcinaţi pe acest trimis al vostru să iscodească, în taină şi în ascuns, şi să ştiricească despre turci şi despre alte noutăţi, pe care apoi să binevoiţi a ni le vesti şi nouă.
      Dat la Gilău, în marţea de după duminica Iudica. Matemus, episcopul Transilvaniei.
      <Pe verso :> Chibzuiţilor bărbaţi, judelui, juraţilor şi bătrînilor orăşeni ai oraşului Sibiu, prietenilor <săi> iubiţi.
      Arh. St. Sibiu, U.V. 1 205.
      Orig., hîrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. Datarea s-a făcut după anii păstoririi
      episcopului Maternus şi prinderea lui Vlad; Maternus începe păstorirea la 3 aprilie 1395,
      astfel că duminica Iudica, în funcţie de care este datat actul, este mai probabil cea din
                                                                                                      153
www.dacoromanica.ro
       1396, la începutul anului următor, 1397, Vlad fiind prins de Ştibor, voievodul Transilvaniei.
       EDIŢII: Latin. Ub., III, 163—166 (sub 1396 martie 21—1399 martie 18); Hurmuzahi, XV/1, 6.
       REGEŞTE: Documenta Valachorum, 486, nr. 431 (sub 1396 martie 21); Mâlyusz, I, 473, nr. 4317 (sub 1396 martie 21 — 1399 martie 18).
98                                                     1397 martie 23, Braşov.
      <Judele şi juraţii oraşului Braşov adeveresc înţelegerea intervenită între corniţele Ioan de Bod şi comuna Bod, privind reconstrucţia morii din Bod şi întreţinerea ei. Ioan de Bod a primit moara:)
      ... cum hactenus serenissimus princeps Segismundus *, dominus noster Saturalis, inclitus rex Hungarie, victoriose, votivo cum triumpho, contra ntephanum, vaivodam minoris Olachie, victor, venit ad partes nostras, quodam molendino ac curiarum fundo, comitem Johannem, in villa Bringendorf iacente, ex sua innata gloriositatis gratia, predotavit, ita ut ab omni censu regio et exactione regali absolveretur, cum suis in eidem, pro eo et ex eo, quod Nycolaus, frater eius naturalis, in eodem conflictu exstitit interemptus.
      ... atunci cînd prealuminatul principe Sigismund, stăpînul nostru firesc, vestitul rege al Ungariei, a venit pînă aici, în părţile noastre, învingător, după hărăzită lui biruinţă împotriva lui Ştefan, voievodul Moldovei, din milostivirea înnăscută a luminăţiei sale a dăruit pe corniţele Ioan cu o moară şi un loc de curte, aflătoare în satul Bod, în aşa fel ca el să fie iertat de orice dare şi de orice plată regească, dimpreună cu ai săi, pentru faptul şi din pricina că Nicolae, fratele lui bun, fusese ucis în lupta pomenită.
      Regest după Ub., III, 175-176.
      Orig., perg., pecetea atirnată de o fişie de pergament s-a pierdut; in 1902 se afla la
      Arh. sat. Bod.
      EDIŢII: Latin. Zimmermann. Texte, 11.
      1 Astfel în textul latin publicat.
99                                                  1397 iunie 6, Strigoniu,
      Nos, Sigismundus, dei gracia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie etc., ac marchio Brandenburgensis etc., cunctis christicolis, presens carmen cer-nentibus, quibus incumbit pandimus in hiis scriptis quod nos regalis pericie perspicua contemplacione, que suis fidelibus subditis sinum consuevit ape-rire amene dilectionis, recensitis et sagaciter in animo nostro regali preme-titis multiphariis preclaris fidelitatibus, ac laudis preconio, sumpme attollendis fidelium serviciorum immensis meritis, ac virtuosis immuneris gestis, et sin-ceris uberimis proficuisque conplacenciis ac laudedignis fidelibus multimodis obsequiis, quibus fidelis noştri dilecti, magnificus vir Nicolaus de Gara, Dalmacie et Croacie predictorum, ac Sclauonie regnorum nostrorum banus, et vir egregius Johannes, germanus suus, nati scificet condam Nicolai palatini de Gara predicta, a iuventutis ipsorum gradibus, predare fidelitatis sincera constancia, pre ceteris suis consodalibus eminencius presigniti, de virtute ad virtutes, ingenti urbanitate pr<...> 1 iugiter et sollerter, sacro regio dyademati, penultimoque nobis, polorum rege, aminiculante, antefato sacro regio dya-
154
www.dacoromanica.ro
demati cum ingenti solită solempnitate, non sine ipsorum filiorum Nicolai palatini ope et virtuoso aminiculo coronatis, in universis nostris et regni noştri expeditionibus validis et variis, ac negociorum diversorum prosperis et adversis, processibus iuxta nostrum immensum decus beneplacitumque et honoris eximii augmentum, et tocius ipsius regni noştri ingentem ad pro-fectum et comodum ac compendium opportunum, locis et temporibus plerisque vicibus sumpme incumbentibus, indefessa sollercia et strennua milicia, efficaci pericia, gravia, cum eorum proximis et complicibus, in suis personi ac cunctis bonis, in nostris obsequis sufferendo pericula, lăudabiliter et ferventer insig-niterque adeo studuerunt complacere et prodesse, fervido eorum nisu et toto posse, ut noster regius animus, in ilaritate desiderabili exinde presignitus mitissime conquievit, enactumque et consecutum est creberrime, ex eorum pretaxatis virtuosis gestis, ipsumque regnum nostrum decoris et utilitatis ingentis concupitum incrementum. Que quidem gesta strennua suo modo singillatim exprimere longum esset, presentibusinserere tediosum, admemoriam tamen futurorum, de universalibus ad particularia, et de specialibus ad sin-gularia descendendo, et multa ad pauca reducendo, ac longa ad brevia et modica succinte restringendo, presentis epigramatis serie et tenore duximus aliqua ex ipsorum factis meritoriis et virtuosis complacenciis edisserenda com-pendiose <...) 1.
      Penultimo, hiis laudabiliter prehabitis, tempore cuius iam tercia instat revolucio annualis, cum nostra celsitudo assumpto fidelium regnicolarum nos-trorum armigerorum valido cetu, ad partes nostras Transalpinas se movisset et pertransito maiori 1 parcium nostrarum Transalpinarum, et appli-cando ad castrum nostrum Nikapol vocatum, ubi Turcorum immanissimorum contra christicolas seviencium residebat multitudo, et potenter progrediendo ipsum castrum, ductore Christo previo valido bellico certamine, unacum ipso domino Nicolao, sobole condam Nicolai palatini antefati, et ceteris nostris fidelibus subditis, ibidem ferventer cum ipsis Turcis diucius dimicantibus, ac lesiones, interempciones, et vlnera letali ter sufferentibus <•••> 1i et fideles castellanos in eodem relinquendo, abhincque versus climata ipsius regni noştri Hungarie, cum palma victorie regrediendo, dum alpium cacumina wlgo Pazzata dicta, indaginibus strictis et semitis, non modica arundine compressis, ascendissemus, ubi multitudo Olachorum, pestiferis iaculis et intoxicatis venenoque infectis sagittis, nostros sequaces et subditos, de densis et opacis silvis crudeliter feriens insidiabatur, memoratus Nicolaus banus cum vexillo et compluribus suis me 1 pro tuicione nostre persone et tocius corni ti ve securiori pertransitu et libera securitate, adinstar sevientis leonis, sine formidine morţiş, nostro lateri indesinenter adherendo, et prefatos Olahos insidiantes manibus armatis vi repellendo, nos cum nostris subditis, a prefatorum Olachorum detestabilibus insultibus et hosticis insidiis, non sine interitu (...)um 1 notabili et defectu tueri et defensare viriliter sategit virtuose.
      Ultimo vero et precipue, cum in anno proximo elapso, valido fidelium <...> 1 aggregato, versus Bulgaria, pro elidenda et reprimenda Turcorum, nostrorum et regni noştri capitalium inimicorum, crudell sevicia et impietate tyrannica, presertim cum ipsorum fidelium nostrorum Nicolai bani sepedicti et Johannis, germani sui, filiorum utputa olim domini Nicolai palatini plu-riesnominati, proprium vexillum non mediocri numerositate strennuorum militum, procerum ac nobilium virorum, armis bellicis sufficienter premu-nitorum, condecenter suffultum habencium <...)1 opeque et aminiculo eorundem intervenientibus, processissemus, et cum eisdem Turcis ac Baysath, ipsorum imperatore <...)1, campestri prelio bellica certamina <...>1 vicissitudine diucius
                                                                                                155
www.dacoromanica.ro
aggredientes et non modicam falleratam ipsorum Turcorum coortem, polorum rege opitulante, in stragem et in exterminium acumine in area ipsius certaminis et prelipotenter concucientes, redigentes et miserabiliter opprimentes. Pos-tremo, nobis et nostris fidelibus subditis fortuna adversante, et perversa Jacie sinistre nostrum exercitum intuente, ex hostili ipsorum Turcorum terri-bili impetu et insultu eorundem, pervalescente viribus, proh dolor, noştri ■exercitus, permittente 1 et oppressis, ac ipsorum filiorum condam Nicolai palatini antefati et ceteris nonnullis vexillis, simul prefatis nostris fidelibus subditis et eorum complicibus, loco certaminis in eodem, pro nostra et tocius regni noştri tuicione 1 et studiose lacius bellantibus, per ipsorum Turcorum seviciam impetuosam, elisis, exterminatis et concassatis et necis miserabilis voragine       mp tis \ versus predictas partes nostras Transalpinas terga
vertendo, retroflexos gressus invitis nutibus, cum eisdem filiis condam Nicolai palatini et ceteris paucis nostris fidelibus, prelatis et baronibus, urgente -adversitate facientibus. Et demum in fluvio Danubii diucius descendentibi s, prefatum Johannem, filium condam Nicolai palatini, cum nonnullis aliis îominibus nostris, pro custodia et conservacione regni noştri, de loco ubi Thetis et aqua Danubii fluctibus maris in proximo coniunguntur et intrat, remisimus ad regnum nostrum prenotatum, eodem domino Nicolao bano, fratre suo, circa nos retento, et demum per ampnes pelagi, in galeis, versus ■civitatem Constantinopolitanam at ab eadem ad Dalmacie et Croacie, regnorum nostrorum predictorum, climata, diutume remigantibus, idem dominus Nicc-Jaus banus, natus condam Nicolai palatini, nos nullatenus deserere voluit,1
      Datum Strigonii, feria quarta proxima ante festum beati Bamabe apostoli ;anno domini Millesimo trecentesimo nonagesimo septimo.
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, ■Croaţiei etc., şi margraf de Brandenburg etc., facem cunoscut, prin scrisoarea ■de faţă, tuturor creştinilor cărora se cuvine şi care vor vedea scrisoarea de faţă că noi, luînd aminte cu vederea pătrunzătoare a grijei regeşti, care ■obişnuieşte să deschidă supuşilor săi credincioşi sînul dragostei binevoitoare, -şi cîntărind cu grijă în mintea noastră regească nenumăratele şi preastrălucitele fapte de credinţă şi vrednicia neţărmurită a credincioaselor slujbe, ce trebuie slăvite, întru vestirea celei mai mari laude, precum şi nenumăratele isprăvi vrednice şi adevăratele, preaîmbelşugatele şi folositoarele îndatoriri, cît şi feluritele dovezi de supunere credincioasă vrednice de laudă, cu care credincioşii noştri iubiţi, măritul bărbat Nicolae de Gara, banul sus-ziselor noastre regate ale Dalmaţiei şi Croaţiei, precum şi al Slavoniei, şi alesul bărbat Ioan, fratele său bun, anume fiii răposatului palatin Nicolae de Gara, mai sus-zisă, s-au străduit cu atîta vrednicie, rîvnă şi vitejie să ne mulţumească şi să ne slujească din toată puterea lor şi din toată strădania lor fierbinte, din vremea copilăriei lor, cu stăruinţa curată a unei strălucite credinţe, ridicîndu-se cu mult deasupra tovarăşilor lor, din vitejie în vitejie, printr-o purtare cuvin-cioasă... necurmat şi iscusit, sfintei coroane regeşti şi mai apoi nouă, care, cu ajutorul stăpînului cerurilor, ne-am încoronat cu sus-pomenita sfînta coroană regească la marea şi solemna sărbătoare <a încoronării>, nu fără de ajutorul şi sprijinul vrednic al acelor fii ai lui Nicolae palatinul, în toate războaiele mari şi felurite ale noastre şi ale regatului nostru, cît şi în desfăşurarea norocoasă sau potrivnică a feluritelor <noastre> treburi, potrivit nemăsuratei noastre slave şi mulţumiri şi sporiri a înaltei noastre cinstiri şi spre nemăsuratul folos şi priinţă şi cîştig binevenit al întregului nostru regat, în locuri şi în vremuri cît şi în foarte multe rînduri de mare nevoie, cu neobosită purtare <le grijă şi cu vitejie ostăşească, cu o dibăcie rodnică, îndurînd în slujba noastră,
156
www.dacoromanica.ro
dimpreună cu rudele şi oamenii lor de aproape, grele primejdii cu privire la iiinţa <lor> şi la toate bunurile lor, încît sufletul nostru regesc, umplîndu-se prin aceasta de mare bucurie, s-a odihnit în pace şi, din isprăvile lor vrednice sus-pomenite, a urmat şi a izvorît foarte adesea dorita sporire a cinstei <noastre> şi a marelui folos al regatului nostru. Şi cum ar fi prea lung a înşira aceste fapte vitejeşti, pe larg una cîte una, <şi> ar fi obositor să le trecem în scrisoarea de faţă, am hotărît să arătăm totuşi, pe scurt, prin şirul şi cuprinsul acestei scrieri, cîteva din faptele lor vrednice şi slujbele lor vitejeşti, coborînd de la universal la particular şi de la cele osebite la cele în parte, şi schimbîndu-le pe cele multe în puţine şi pe cele lungi în scurte, iar pe cele mai puţin lungi adunîndu-le împreună foarte pe scurt...
      Ceva mai înainte, <cînd> aceste slujbe au fost împlinite cu vrednicie, acum aproape trei ani, cînd înălţimea noastră, ridicînd o oaste puternică de credincioşi ostaşi ai regatului nostru, a pornit spre Ţara noastră Românească şi după trecerea celei mai mari părţi... a Ţării noastre Româneşti, îndreptîn-du-ne asediul asupra cetăţii noastre numite Nicopol, unde se afla mulţimea preacruzilor turci, care îi atacau pe creştini, şi lovindu-i cu putere (am luat) acea cetate, cu ajutorul lui Hristos, după o luptă crîncenă, alături cu acel domn Nicolae, vlăstarul răposatului Nicolae palatinul, sus-numit, şi cu ceilalţi supuşi credincioşi ai noştri, care s-au luptat cu rîvnă vreme îndelungată acolo cu acei turci, îndurînd răniri, ucideri şi răni cumplite... Şi, după ce am lăsat castelani credincioşi în acea cetate, ne-am îndreptat înapoi de acolo cu laurii izbînzii spre ţinuturile acestui regat al nostru, al Ungariei, şi pe cînd urcam culmile munţilor, zise în vorbirea obişnuită Posada, prin nişte strîmtori şi poteci înguste, strînse între tufişuri mari, unde mulţimea românilor stătea la pîndă, aruncînd cu cruzime, din păduri dese şi întunecoase, suliţi vătămătoare şi săgeţi otrăvite şi înveninate asupra însoţitorilor şi supuşilor noştri, amintitul Nicolae banul cu steagul <său> şi cu mulţi de ai săi... stînd necurmat alături de noi pentru ocrotirea persoanei noastre şi pentru o trecere mai ferită de primejdie şi nestînjenita siguranţă a întregii escorte, întocmai ca un leu înfuriat, fără teamă de moarte, şi respingînd cu putere pe sus-pomeniţii români, care pîndeau cu mîinile înarmate, s-a străduit cu vrednicie să ne ocrotească şi să ne apere vitejeşte pe noi şi pe supuşii noştri de atacurile blestemate ale pomeniţilor români şi de capcanele lor duşmănoase, nu fără mare ucidere şi pierdere.
      Iar acum în urmă şi, mai ales, în anul de curînd trecut, cînd <noi>, strîn-gînd o puternică <armată) de credincioşi ..., am pornit spre Bulgaria pentru a strivi şi înăbuşi crunta sălbăticie şi nelegiuirea tiranică a turcilor, vrăjmaşi de frunte ai noştri şi ai regatului nostru, mai ales cu ajutorul şi sprijinul dat de acei credincioşi ai noştri, Nicolae banul des pomenit şi Ioan fratele său bun, fiii anume ai răposatului domn Nicolae palatinul de multe ori pomenit, ce aveau ceata lor bine sprijinită de o mulţime însemnată de vajnici cavaleri, de fruntaşi şi de nobili bărbaţi, bine înarmaţi cu arme de luptă..., şi încăie-rîndu-se îndelung cu turcii şi cu Baiazid, împăratul lor ... într-o luptă deschisă, cu o înverşunare războinică, <noi> lovind puternic cu ascuţişul <armelor> călărimea înzorzonată şi nu puţină a acelor turci, cu ajutorul stăpînului cerurilor, întru moartea şi pieirea <lor>, pe însuşi cîmpul de luptă şi bătălie, şi respingîndu-i şi înghesuindu-i grozav, <dar> în cele din urmă, duşmănindu-ne soarta pe noi şi supuşii noştri credincioşi şi privind pieziş cu faţă haină la oastea noastră, din pricina unui atac duşmănos <şi> groaznic al acelor turci şi a unei năvale a lor, ce a întrecut, vai!, puterile oştirii noastre, din voia ... şi copleşiţi, ceata acelor fii ai răposatului Nicolae palatinul, sus-pomenit, şi celelalte cîteva cete, dimpreună cu pomeniţii noştri supuşi credincioşi şi cu
                                                                                                     157
www.dacoromanica.ro
tovarăşii lor, ce luptau cu mare strădanie pe cîmpul acela de bătaie pentru apărarea noastră şi a întregului nostru regat... şi luptînd cu rîvnă mai departe <de oaste), au fost frînte, nimicite şi zdrobite de cruzimea năvalnică a acelor turci, şi răpuse în viitoarea morţii nenorocite ..., <iar noi), întorcîndu-ne înapoi, am făcut, fără voie, cale întoarsă către sus-zisa Ţară a noastră Românească, zoriţi de nevoie, împreună cu acei fii ai răposatului Nicolae palatinul şi cu ceilalţi puţini credincioşi ai noştri, prelaţi şi baroni.
      Şi în sfîrşit, coborînd noi îndelung pe fluviul Dunărea, de la locul unde Thetis şi apa Dunării se unesc şi se varsă <una într-alta) aproape de valurile mării, am trimis în regatul nostru, mai sus arătat, pe pomenitul Ioan, fiul răposatului Nicolae palatinul, cu cîţiva alţi oameni de ai noştri, pentru apărarea şi păstrarea regatului nostru, oprind <noi> pe acel domn Nicolae banul, fratele său, lingă noi, şi apoi cît am mers cu corăbiile pe apele mării către cetatea Constantinopolului şi de acolo spre ţinuturile Dalmaţiei şi Croaţiei, regatele noastre sus-zise, acel domn Nicolae banul, fiul răposatului Nicolae palatinul, nu a voit nicidecum să ne părăsească ...
      Dat la Strigoniu, în miercurea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Bamaba, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi şapte.
      După. Hurmuzaki, 1/2, 394 —396 (fragmentar).
      Transumpt in actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 12 martie 1398, cuprins in actul
      lut Ladislau al V-lea. Postumul, din 27 mai 1435, la Arh. St. Viena.
      EDIŢII: Latin. Teleki, Hunyadiak kcra, X, 454 —462.
      REGEŞTE: Mdlyusz, I, 530, nr. 4 812 (sub 7 iunie).
      1 Lacună in textul latin publicat.
100           1397 decembrie 8 (sexto Idus mensis Decembris), Timişoara.
      < Sigismund, regele Ungariei, întăreşte nobililor de Kanizsa daniile anterioare, ca răsplată a faptelor lor de vitejie săvîrşite în mai multe expediţii ale regatului, între care şi cele din Moldova şi Ţara Românească:)
      ... Postea vero, ad territoria terre nostre Molduane, nobis et subditis nostris hostiliter indefesse resistentis et rebellantis, nostro valido exercitu instaurato, prefatus vir, magnificus Stephanus de Kanisa, pro tune comes Siculorum nostrorum existens, cum suis complicibus et gentibus et Siculis nostris, ante ingressum nostrum ad dictam terram Molduanam, ut accessus noster tutior preeset, potenter cum suo vexillo dictarum gentium et Siculorum legione prevalida suffulto irruens, nobisque confestim, per reliquam viam, et ipso domino Ioanne archiepiscopo, cum sua armigera comitiva, nobis feliciter et iugiter assistente, ad dictam terram Moduanam progredientibus, idem dominus Stephanus ad nos regrediens et viam magis tutam attribuens, variosque conflictus in alpibus et indaginibus densis cum ipsis Olahis et Ste-phano, vayuoda eorum, viriliter committendo, et sic in terram Molduanam antefatam, circa larem seu domum proprie residentie ipsius Stephani wayu-ode personaliter, domino adiuvante, fuimus castra metati; et annotatus Stephanus wayuoda, cum suis complicibus et Olahis universis, ad nostra servitia venia prius, et gratia de inobedientia et negligentia suis a nostro cul-mine postulatis, propitius et obtentis, iugiter fideliterque explenda, daciaque solită nostro fisco regio, in recognitionem dominii noştri naturalis, tempori-bus congruis persolvenda, humiliter se ipsum inclinavit, et subdere studuit
158
www.dacoromanica.ro
effective, litteris vigorosis iuramentoque exinde prestito vallatis, se ipsum cum suis complicibus in omni fidelitate et obedientia propensius obligatis in premissis nostre maiestati.
      Preterea, his laudabiliter cum ipsis nostris fidelibus iam finitis et soli-datis, post regressum nostrum ad regnum Hungarie factum, per nos et pre-assumpto ingenti exercitu ad partes Transalpinas, ibi Olahorum et Turcorum, nobis et regnis nostris obesse satagentium et insidiantium, valida agmina versabantur, annotato viro magnifico Stephano de Kanisa, personaliter pro-prium vexillum suorum videlicet et dicti magistri thavernicorum nostrorum, fratris eius carnalis, tune ad regem Francie et cetera loca Italie, in arduis nostris et regni noştri agendis et legationibus per nos destinaţi, et per ipsum ad noştri honoris incrementa, eisdem deductis et prosecutis, numerosam multitudinem gentium, armis bellicis copiose premunitarum, habente, vesti-giis nostris et obsequiis insudando, ingressum facientes, ipsos Olahos et Turcos cum eorum precessoribus et capitaneis in fugam convertentes, minus castram Nicopol nuncupatum, in dictis partibus Transalpinis situatum, erga manus ipsorum habitum, expugnando, et cum maxima cruoris effusione quo-rumdam nostrorum fidelium, nece presertim ipsius viri magnifici, Stephani de Kanisa, complicum, inibi ferventer dimicantium et lethaliter sauciatorum, sanguinis effusione, Christo adminiculante, obtinuimus, et nostrorum castel-lanorum manibus prorsus duximus applicandum et relinquendum.
      ... Şi apoi pe pămîntul ţării noastre moldovene, care se răzvrătise împotriva noastră şi care se împotrivea necurmat, cu duşmănie, nouă şi supuşilor noştri, în care ţară a Moldovei, atunci cînd am ridicat noi puternica noastră armată, sus-numitul mărit bărbat Ştefan de Kanizsa, care pe atunci era corniţele secuilor noştri, împreună cu tovarăşii şi ostaşii săi şi cu secuii noştri, a dat năvală puternic, înaintea intrării noastre în zisa ţară, cu ceata sa de ostaşi sus-pomeniţi, sprijinită şi de oastea puternică a secuilor, pentru ca să asigure pătrunderea noastră (acolo), dîndu-ne necurmat şi bun ajutor cu oastea sa, pe cînd noi înaintam pe celălalt drum, împreună cu numitul domn loan, arhiepiscopul, în zisa ţară a Moldovei, şi întoreîndu-se acel domn Ştefan spre noi şi deschizîndu-ne un drum mai sigur şi dînd cu bărbăţie felurite lupte prin munţi şi în desele întărituri cu acei români şi cu Ştefan, voievodul lor; şi astfel ne-am aşezat şi noi, cu ajutorul Domnului, tabăra în zisa ţară a Moldovei lîngă sălaşul sau casa însăşi de locuit a numitului Ştefan voievodul. Şi pomenitul Ştefan voievodul cu tovarăşii şi cu toţi românii săi, cerînd mai întîi iertare şi îndurare de la înălţimea noastră pentru nesupunerea şi neascultarea sa, şi dobîndind cu bine (iertarea), s-a închinat cu smerenie, (legîn-du-se> să împlinească necurmat şi cu credinţă, şi să plătească, la timpul cuvenit, visteriei noastre regeşti tributul obişnuit, drept recunoaştere a noastră ca stăpîn firesc al său, şi s-a silit de fapt să se supună, întărind prin scrisoare trainică şi prin jurămîntul depus (cele de mai sus), şi legîndu-se el şi tovarăşii lui, cît mai plecat, să fie cu toată credinţa şi supunerea faţă de maiestatea noastră, în cele de mai sus.
      Şi în afară de aceasta, după ce am sfîrşit şi am întărit în chip vrednic de laudă aceste lucruri cu sus-pomeniţii noştri credincioşi, după ce ne-am înapoiat în regatul Ungariei, cînd am năvălit cu mare oaste în Ţara Românească, unde se puseseră în mişcare oşti puternice de români şi de turci, care căutau şi se nevoiau să ne aducă pagube nouă şi ţărilor noastre, atunci pomenitul mărit bărbat, Ştefan de Kanizsa, cu ceata sa de (ostaşi) ai săi şi ai fratelui său bun, pomenitul nostru mare vistier, pe atunci trimis de noi în regatul Franţei şi în alte locuri ale Italiei cu treburi şi solii de seamă ale noastre şi
www.dacoromanica.ro
159
ale regatului nostru, duse şi purtate spre sporirea slavei noastre, şi avînd cu el o numeroasă mulţime de ostaşi bine armaţi cu arme de luptă, trudindu-se pe urmele noastre şi în slujba noastră, pe cînd noi puneam pe fugă pe acei români şi turci cu fruntaşii şi căpitanii lor, şi dînd asalt cetăţii numite Nico-polul Mic, aşezat în pomenita Ţara Românească, ce se afla în mîinile lor, am luat-o, cu ajutorul lui Hristos, cu foarte mare vărsare de sînge a unor credincioşi de-ai noştri şi, îndeosebi, cu moartea tovarăşilor pomenitului mărit bărbat, Ştefan de Kanizsa, care au luptat acolo cu înflăcărare şi au fost răniţi de moarte, şi am pus să fie dată şi lăsată în mîinile castelanilor noştri.
       <în lista demnitarilor, între alţii: Luca, episcopul de Oradea, Martin, episcopul Transilvaniei, Grigore, episcopul de Cenad, Ştibor de Styborich, voievodul Transilvaniei, comite de Solnoc şi comite de Pojon, dregătoria de ban al Severinului fiind vacantă.)
       Regest după. Fejer, X/2, 438—453.
       Orig. la Arh. Naţ. Magh., Dl. 8 282.
       EDIŢII: Latin. Wagner, Ccllect. general., Dec. I, 77; Szehely okl., I, 82—83 (fragment);
       Hurmuzahi, 1/2, 382 —386.
       REGEŞTE: Fermendiin, 58; Szerbia, 26; Mâlyvsz, I, 565, nr. 5101.
101                                        1397 decembrie 8, (Timişoara),
      Sigismundus, dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Cumanie Bulgarieque rex, ac marchio Brandenburgen-sis, Sacri Romani Imperii archicamerarius necnon Bohemie et Lucembur-gensis heres, omnibus orthodoxe et catholice fidei cultoribus, presentibus pariter et futuris, presencium noticiam habituris, salutem in salutis largitore et pacis.
      Licet ad quorumlibet nostrorum fidelium mirifice prosequenda servicia et vota liberalitas nostra quadam generalitate sit habilis, illis tamen quadam specialitate est debitrix in quibus ydemptitatem agnoscimus et fidei puram constanciam invenimus quorumque fideli tas et devocio non solum prestitis plăcere cupit obsequiis, sed speratur inantea pocius placitura prestandis. Sane, ad universorum, tam presencium quam futurorum, noticiam harum serie volumus pervenire litterarum, quod cum animadverteremus, quomodo ab olym, quod dolentes referimus, per insultus et feritatem iniquorum paga-norum impiorum, utputa Turkorum, et aliarum scismaticarum gencium pre-suras, in quibusdam annorum curriculis retrolapsis usque in diem hodiernum, in confinis regni noştri Hungarie plurime devastaciones possessionum, afflic-cciones hominum utriusque sexus, sine differencia etatis, et in jugum vilis servitutis redacciones, per Turconicam seviciam miserabiliter commisse fuis-sent et perpetrate; propter quod nostra et regni noştri potencia diminui, et dictorum nostrorum inimicorum crudelitas et insultus prevalesscere vide-batur. Ea propter consulendum circa premissa aliaque ardua nostra et dicti regni noştri negocia facere existimavimus, universosque prelatos, abbatos, prepositos et barones regni noştri, necnon de quolibet comitatu ipsius regni noştri singulos quatuor probos et nobiles viros, plena potestate ceterorum consociorum ipsorum ad omnia ordinanda fungentes, versus Temeswar, ad festum beati Mychaelis archangeli nune preteritum, pro congregacione et consilio generali deducendo fecimus accessiri; nobisque unacum eisdem inibi existentibus, dicti barones, proceres et nobiles regni noştri, super premis-sis diligenţi tractatu et matura deliberacione prehabita, inter cetera taliter
160
www.dacoromanica.ro
duxerunt ordinandum, ymo disposuerunt coram nobis, quod omnia castra, tenutas, possessiones et civitates, que vel quas quibusdam personis hominum eo tempore, quo iidem adversus nos animo indurato et mânu potenti insur-rexissent, pre timore insurreccionis huiusmodi ipsis tradidissemus et donas-semus, simulcum huiusmodi donacionibus, quas hiis qui inter nostram maies-tatem et predictos rebellizantes nobis pro fienda pace protunc laborassent, fecissemus pre timore prenotato, merito et iusto modo auferre valeremus ab eisdem; donaciones vero universas, hiis qui nobis fideles exhibuissent famulatus, per nosfactas, ratificaremus et conservaremus, litterarum nostra-rum per vigorem.
      Verum quia fidehs noster dilectus, magnificus vir, dominus Styborius, woyuoda noster Transsyluanus, necnon Posoniensis et de Zolnuk comes, nobis clare recolentibus dictisque prelatis, baronibus et regni noştri proceribus ac nobilibus, ipsi congregacioni nostre adherentibus, hoc idem unanimiter et concorditer affirmantibus nullo unquam tempore contra nos, modo premisso, in mânu potenti vel aliter processit, nec nobis aliquatenus rebel-lavi.t, neque inter nos et nostre maiestati rebellizantes fuit pacificator, ut per hoc nobis nocere vel obesse valuisset, sed in cunctis nostris et regni noştri negociis et agendis inviolabih fidelitatis constancia et laudedignis gratissimis obsequiis et egregiis gestis ac virtuosis meritis sincerisque complacenciis, a longis retroactis temporibus olym serenissimis principibus, domino Lodouico, regi patris, et dominabus Elyzabeth, matri, ac Mărie, reginis Hungarie, consorţi, nostris precarissimis, fehcium reminiscenciarum, ante et post adepcionem dicti regni noştri Hungarie exhibitis laudabihter nostro inclaruit in conspectu, et digne meruit commendari. Que quidem gesta strenua, obsequiosa et virtu-osa merita suo modo singillatim exprimere longum esset, et presentibus inse-rere tediosum; ad memoriam tamen futurorum, de universahbus ad parti-cularia, et de speciahbus ad singularia descendendo, et multa ad modica succin-cte restringendo, presentis epigramatis serie et tenore duximus ahqua ex eisdem edisserenda compendiose; potissime clare reminiscentes, quomodo pre-fatus fidelis noster dominus Styborius, ab annis teneris usque in diem hodier-num, scuto bone voluntatis stipatus nostris beneplacitis, votis et vestigiis iugiter adherendo, et sue fidelitatis debitum constanter exolvere curavit. Presertim, dudum, temporibus inpacatis et discriminosis, dum adhuc in etate tenera essemus constituti, et sceptra seu solium regni nondum gubernaremus, nec protunc dyademate laureaţi fuissemus, viri perfidi, uterque Johannes, tune banus et prior, in profundum malorum inmersi et infidehtatis facinore obfuscati, indicibilia pericula et dampna dicto regno nostro Hungarie nequiter perpetrabant; per quos idem dominus Styborius, pro redempeione prefate domine Mărie, regine, erga ipsos tune inhumaniter detente, in nostris fideli-bus serviciis, subdola fraude ipsorum deceptus, extiterat captivatus, et eadem captivitate diris penis castigatus, adeo quod sua humanitas vix poterat tolerare. Porro dum non longe ante hec tempora, quedam extere naciones, gentes utpote australes, armis bellicis circumamicti, ex precogitatis insidiis, ad confi-nia regni noştri hostiliter irruendo, ibidem grandia spolia et dampna subdole perpetrassent, et capta preda copiosa de ipsis confiniis rursum egredi voluissent; quod cum prefato domino Stiborio innotuisset, ipse cum paucis insurgens adversus eosdem, et per intervalla magni spacii de nocte equitando et perse-quendo eosdem investigavit, et cum eisdem, licet incomparabiliter et in qua-druplo pluribus cum vis complicibus, veluti tyro fortis is campestri preho utrinque aciebus ordinatis bellum imperterritus agressus fuit, ubi sumpma gracia sibi assistente, predictos hostes rapaces impetuose devicit. In quo congressu prelii, licet prefatus dominus Styborius fuerit a tergo usque antror-
www.dacoromanica.ro
161
sum mucrone dire transfixus et letaliter penetratus, tamen retrorsum non abiit, sed capitaneum seu ductorem predictorum hostium cum suis sectatoribus, nu-mero centum et sexaginta, captivando, suis vinculis mancipavit, multis aliis ex eisdem in ore gladii exterminatis, ne de ipsorum subdolosa et excpgitata mali-cia se iactando, victoriose de regno nostro exiisse glorientur, quin pocius igno-miniose devicti lugeant, aliisque similia pemiciose attemptantibus presump-tuosam proterviam compescendo eorum exemplo, viam malignandi interdi-cant.
      Penultimo itaque, nostre consideracionis ob intuitum ad graves ymo gravissimas Christicolarum angustias pie compassionis zelo in circuitu levando dirigintes, quomodo per Turconicam seviciam pusillus grex Christianorum affligeretur, aliis in iugum vilissime servitutis redactis, aliis vero per cru-delem conculcacionem eorum in ore gladii in exterminium missis; hic timor, hic ploratus, hic ululatus, in regione Christiana, in pudoris, confusionis immense Christicolarum obprobrium, divinitatisque contumeliam et grande scandalum Christianitatis. Ex compassione itaque et sincero zelo defensionis et causa vindicte atrocium inimiciciarum 1 Chîisti fidelium, ymo et ipsius noştri redem-ptoris, et pro tuenda republica, invocatis gentibus armigeris diversis, noştri videlicet et ceterorum regnorum incolis pluralis numeri et communitatis immense, contra et adversus eosdem impios Turkos1 et eorum sequaces valido instaurate exercitu, nosque per Themeswar1 versus Bulgariam castra metati fuimus, prenominatus vero dominus Styborius wayuoda, aggregato virorum fidelium, videlicet parcium nostrarum Transsiluanarum et aharum suarum gencium militancium et nobilium, valido cetu et agmine, proprium vexillum numerosa multitudine dictarum gencium armis belhcis suffultum sufficienter habens, per reliquam viam, utpote per partes nostras Transalpinas, castra metatus, ubi iniquus Wlad woyuoda, protunc per dictos Turkos ad wayuoda turn dictarum parcium nostrarum Transalpinarum intrusus fuerat et pro-motus, cum copiosa cohorte Walachorum et Turcorum versabatur, eidem in obviam veniens, cum quo magnum prelium, non sine gravi suorum chentum et proximorum, ac rerum dispendio et morţiş periculo, viriliter committendo, dextraque altissimi eidem assistente, dictum Wlad wayuodam, in personali pugna utrimque commissa, devicit triumphahter et superavit, eius protervie cornu subpeditavit, ipsum cum suis sectatoribus in fugam convertendo; qui quidem Wlad, pretensus wayuoda, ibidem fuit acriter wlneratus Abindeque ulterius cum suis agminibus laudabiliter progrediendo usque ad exercitum nostrum, prope castram Maioris Nycapolis in Bulgariam, ubi dictorum paga-noram innumerabilis legio et cetus pidlulabat, victor insignis, nobis fideliter servituras, castra metatus est et pervenit. Tuncque ibi cum Bayzath, Turco-ram imperatore, circa dictum castram Maioris Nycapolis in campestri prelio bellica certamina alternata vicissitudine, diucius, acerbissime agredientes, et in area certaminis et prelii non modicam falleratam ipsorum Turcorum cohor-tem armoram acumine in necis excidium concuciendo; in quo quidem duris-simo prelio, prefatus dominus Styborius, tanquam adleta 2 fortissimus dimi-cans, nec morţiş periculum, que tamen mortalibus opacum prebet silencium formidans, sed in strenuis actibus continue fervens, ubi idem, eciam sub dictum castram, per ictum grandis petre, gravem sustulit lesionem.
      Tandemque, nobis fortuna adversante et hostili ipsorum Turcorum impetu et insultu eorum prevalescente, permittente, occulto dei iudicio, a quo est omnis potestas, sub cuius imperio reges regnant et principes domi-nantur; ipse quidem est exercituum dominus acies instruens, roborans animos, docens manus ad prelium, et iustificaciones suas potenti virtute ministrans, quos wlt 1 subicere subicit, et quibus wlt1 victoriam impertitur; viribus.
162
www.dacoromanica.ro
proh dolor, noştri exercitus fere demolitis et oppressis, et prefati domini Stybori, wayuode noştri, sequacis complicibus et nobibbus viris proximis et consanguineis et plerisque militibus eiusdem, pro nostro ac tocius regni nostro comodo, ymo vero pro republica constanter dimicantibus et mili-tantibus, per dictos paganos prorsus concassatis et interemptis, invitis nutibus versus partes nostras Transalpinas terga vertendo, retroflexos gressus, cum eodem domino Styborio et ceteris paucis prelatis et baronibus retrorsum fecimus, vigente adversitate, et demum in fluvio Danubii, in galeis, diucius descendendo, prefatum dominum Styborium, cum nonnullis allis baronibus nostris, in nostra absencia, pro custodia et conservacione regni noştri, de loco ubi T<hetis>3 et flumen Danubii undis maris in proximo coniungitur et intrat, remisimus ad regnum nostrum prenotatum; qui abinde regrediens et versus partes nostras Transsiluanus protinus progrediens, ac omnem machinacionem perversam Walachis ac aliis regni noştri emulis precludens, ac insultus et cuncta iurgia, qui et que, propter absenciam nostre maiestatis, ibi in confiniis regni noştri suboriri, emergi et contingere potuissent, sua strenuitate ac pericia interveniente, debito moderamine extinxit, sopivit et sedavit, et dictas partes nostras Transsiluanas, sub pacies tranquillitate moderando, indempniter illesas pro nostra reservavit maiestate.
      Quid plura! Hiis per ipsum studiosa diligencia peractis denuo idem dominus Styborius, aggregato magne pluralitatis cetu virorum armigerorum nobilium et militarium, in dictas partes Transalpinas, usque ad castrum Dom-bouicha vocatum castra metatus est, et dictum castrum, in quo predictus Wlad wayuoda impulsus erat et affugatus, cum suis gentibus obsedit, et tamdiu in obsidione ipsius castri perseverando, gentes suas reliquit donec prefatus Wlad wayuoda coactus et compulsus de dicto castro per ipsum dominum Styborium exceptus, et abinde, simulcum coniuge necnon prolibus et tota familia, egressus, ipsum castrum Dombouicha manibus et dicioni nostre penitus resignavit, et eundem Wlad wayuodam, a dicto castro exci-piendo, ad obedienciam et fideli ta tem nostram conversum, in nostre cla-ritatis conspectum adduxit et presentavit, misericordiam et graciam de com-missis propicius recepturum. In qua eciam obsidione castri, multa sanguinis effusione interempcionibus suorum militarium, clientum et aliorum, fideles nostre maistestati exhibuit famulatus. Et nihilominus multa alia ineffabilia gesta et strenua facta et virtuosa merita prefatus dominus Styborius, wayuoda, cingulo inviolabilis fidelitatis circumamictus, laudabiliter pro exaltacione noştri throni regalis votive exercuit, se ipsum et sua bona et complicum suorum personas et capita pro nostro decore et profectu ac totius regni noştri comodo et immensa utilitate, sine pavore leti et morţiş metu, leonina audacia suffultus, constanter, gratanter, benivole et libenter asperis casibus, uti inter fideles fidelior, submisit et exposuit fortune universa, sicuti in omnibus premissis facti experiencia nos docuit et evidencia palpate veritatis instruxit.
      Ideo, nos, prefati domini Stybori exposscentibus obsequiis, meritis et virtutibus ac strenuis gestis, universa castra, civitates, possessiones et quaslibet tenutas, opida, villas ac districtus, quomodolibet vocata et appel-latas, in quibuscumque comitatibus existentes et habita, simulcum Uber-tatibus, prerogativis et exempcionibus per nos sibi, pro fidelibus serviciis et meritis, nobis et toti regno nostro impensis, mediantibus aliis litteris nostris hactenus data 4, donatas5 et indultis, ex consensu et consilio unanimique voluntate prelatorum, baronum et nobilium regni, sibi eiusdemque heredibus et successoribus universis, iuxta continencias litteralium instrumentorum super huiusmodi castris, civitatibus, opidis, villis, possessionibus, tenutis et dis-trictibus, necnon libertatibus, exempcionibus et prerogativis, rite confectorum,
www.dacoromanica.ro
163
perpetuo et irrevocabiliter possidere et tenere, pleno iure et potiri reliquentes, constitucionibus, decretis, ordinacionibus et statutis, in dicta congregacione et colloquiis in Themeswar 1 nuperrime editis et deductis non obstantibus in hac parte quibuscumque, ut ipse et sui heredes in pleno et corporali reali-que dominio eorum et ipsarum secure iugiter perseverent et tranquillitate omnimoda pociantur in eisdem, nec de ipsis, pretextu ipsius constitucionis in Temeswar facte, processu temporum, aliquatenus privări valent vel excludi. Et nihilominus requirentibus fidelitatibus ipsius domini Styborii wayuode, omnia litteralia instrumenta super quibuscumque castris, civitatibus, opidis, villis, possessionibus, tenutis, necnon districtibus, ac libertatibus, preroga-tivis et exempcionibus, per nos ipsi domino Styborio wayuode hucusque datis et donatis ac concessis confecta, simulcum ipsis donacionibus et aliis exinde secutis, quoad omnes eorum continencias, articulos, puncta et clausu-las rata, grata et accepta habendo, de predictorum prelatorum baronum et procerum regni notri consilio prematuro et unanimi decreto eorundem, mera auctoritate regia ac regie potestatis plenitudine, ex certaque nostre maiestatis sciencia, rursum innovates, perhempniter valituras, confirmamus, presentis scripti noştri patrocinio mediante.
      Datum per manus reverendissimi in Christo patris et domini, domini Johannis de Kanisa, dei et apostolice sedis gracia, archiepiscopi alme ecclesie Strigoniensis, locique eiusdem comitis perpetui, necnon primatis et apostolice sedis predicte legaţi ac aule nostre regie maiestatis eximii cancellarii, fidelis noştri et dilecti, anno domini millesimo trecentessimo nonagesimo septimo, sexto Idus mensis Decembris, regni autem noştri anno undecimo. Venera-bilibus in Christo patribus ac dominis Valentino, tituli Sancte Sabine sacro sancte Romane ecclesie presbiteri cardinalis, ac ecclesie Quinqueecclesiensis gubernatore; ac eodem domino Johanne ipsius ecclesie Strigoniensis, Nicolao Bubek Colocensi, Andrea Spalatensi et altero Andrea Ragusiensi, archiepis-copis, Luca Waradiensis, Martino 8 Transsiluanensi, Eberhardo Zagrabiensi, Stephano Cyko Agriensi, Johanne Jauriensi, Petro Vacyensi, Johanne Boz-nensi, Demetrio Wesprimiensi, fratre Thoma Syrimiensi, Michaele Nitriensi, fratre Gregorio Chanadiensi, Chrisogono Traguriensi, Francisco Scardonensi, Ladislao Tininiensi, Johanne Nonensi, Anthonio Sibinicensi, Nicolao Cor-baviensi, et Leonardo, doctore decretorum, Sennyensi, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter gubernantibus; necnon magnificis viris, dominis Detrico Bubek, regni noştri palatino et comite Albensi, eodem Styborio de Stybo-rich, wayuoda nostro Transiluano et comite de Zolnuk, comite Frank, filio condam Konye bani de Zechen, iudice curie nostre, Nicolao de Gara, reg-norum nostrorum Dalmacie et Croacie predictorum necnon tocius Sclauonie, Francisco, filio condam comitis Stephani Bebek, Machouiensi, banis, honore banatus Zeuriniensis vacante, Nicolao, filio Johannis de Kannissa,1 tavami-corum, Stephano filio eiusdem Johannis de dicta Kanissa1, ianitorum, Johanne dicto Groff dapiferorum, Emerico de Peren, pincemarum, Johanne, filio condam comitis Stephani, agazonum nostrorum, magistris, predicto Styborio de Styborich, comite Posniensi, aliisque quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, şi margraf de Brandenburg, arhicamerar al Sfîntului imperiu roman şi moştenitor al Boemiei şi Luxemburgului, tuturor celor ce se închină dreptei credinţe catolice, atît celor de acum, cît şi viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire întru dăruitorul mîntuirii şi păcii.
164
www.dacoromanica.ro
    Deşi, îndeobşte, dărnicia noastră este iscusită în a răsplăti peste măsură slujbele şi a împlini dorinţele oricăror credincioşi ai noştri, totuşi ea este îndeosebi datoare faţă de cei a căror statornicie am cunoscut-o şi a căror curată stăruinţă în credinţă am aflat-o şi a căror credinţă şi supunere vor să ne mulţumească nu numai prin slujbele făcute, ci nădăjduiesc să ne mulţumească şi mai mult prin cele te le vor săvîrşi de aici înainte. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că deoarece am văzut odinioară — ceea ce cu durere o spunem — cît de multe supărări au fost făptuite şi săvîrşite în chip nenorocit prin năvala şi cruzimea păgînilor duşmani, adică a necredincioşilor turci, şi a altor neamuri schismatice, în curgerea cîtorva ani trecuţi pînă în ziua de azi, în ţinuturile regatului nostru Ungaria, <şi> cît de multe pustiiuri de moşii, cît de multe chinuri de oameni, şi bărbaţi şi femei, fără deosebire de vîrstă, <şi> cît de multe duceri în jugul josnicei robii au fost săvîrşite de cruzimea turcească, din care pricină se vedea că puterea noastră şi a regatului nostru scade şi cruzimea şi năvălirile pomeniţilor noştri duşmani precumpănesc, de aceea am socotit că trebuie să ne sfătuim cu privire la cele de mai sus şi cu privire la alte treburi grele ale noastre şi ale zisului nostru regat, şi <ca atare> am poruncit să vină la Timişoara, la sărbătoarea acum trecută a fericitului arhanghel Mihail7, la adunare sau sfat obştesc, toţi prelaţii, abaţii, prepoziţii şi baronii regatului nostru, precum şi din fiecare comitat al regatului nostru cîte patru bărbaţi cinstiţi şi nobili, care să se bucure de deplina împuternicire a celorlalţi soţi ai lor de a rîndui toate.
      Şi fiind noi împreună cu ei acolo, aceşti baroni, fruntaşi şi nobili ai regatului nostru, ţinînd sfat cumpănit şi chibzuind îndelung la cele de mai sus, au hotărît, între altele, să rînduiască, ba chiar au rînduit, în faţa noastră, astfel: ca toate cetăţile, ţinuturile, moşiile şi oraşele, pe care, de frica răscoalei, le-am dat şi dăruit unor oameni în vremea cînd cu suflet învîrtoşat şi cu mînă silnică s-au răsculat ei împotriva noastră, precum şi toate daniile de acest fel, pe care le-am făcut de frica aceleiaşi <răscoale> celor care s-au străduit atunci să facă pace între maiestatea noastră şi sus-zişii răsculaţi, să le putem lua <toate) pe drept şi după cuviinţă de la aceia; iar toate daniile făcute de noi celor ce ne-au arătat credincioasă slujbă să le consfinţim şi să le păstrăm, prin tăria scrisorii noastre.
      Şi deoarece iubitul nostru credincios, măritul bărbat, domnul Ştibor, voievodul nostru din Transilvania şi comite de Pojon şi de Solnoc — după cum ne spuneau lămurit numiţii prelaţi, baroni şi fruntaşi şi nobili ai regatului nostru, ce erau de faţă la acea adunare a noastră şi întăreau cu toţii deopotrivă — nu s-a îndreptat niciodată asupra noastră cu mînă silnică, aşa cum s-a arătat mai sus, şi nu s-a răsculat în nici un chip împotriva noastră, şi nici n-a fost mijlocitor al păcii între noi şi cei răsculaţi împotriva maiestăţii noastre, ca prin aceasta să fi fost în stare să ne aducă pagubă şi vătămare nouă, ci a strălucit cu laudă în faţa noastră şi pe drept s-a învrednicit de laudă în toate treburile şi faptele noastre şi ale regatului nostru, prin neclintita statornicie a credinţei şi prin preamulţumitoarele slujbe şi isprăvi alese, de toată lauda, şi vajnica vrednicie şi faptele sale îndatoritoare şi curate, arătate încă din vremile de mult trecute preastrăluciţilor principi de odinioară, domnului Ludovic, regele, tatăl nostru preascump, şi doamnei Elisabeta, prea-scumpa noastră mamă, şi doamnei Maria, preascumpa noastră soţie, de fericită pomenire, <şi nouă), înainte şi după luarea coroanei zisului nostru regat al Ungariei, care fapte vitejeşti şi vrednicii credincioase şi pline de virtute ar fi prea mult a le povesti pe fiecare cum se cuvine şi ar fi prea obositor a le trece în cele de faţă, dar totuşi, spre amintirea viitorimii, coborînd de la universal
14 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
165
la particular şi de la cele osebite la cele singulare, şi strîngînd cele multe în puţine <cuvinte>, am hotărît să povestim pe scurt în şirul şi cuprinsul acestei scrisori cîteva din ele. Ne amintim mai ales cum sus-zisul nostru credincios, domnul Ştibor, din anii tinereţii pînă în ziua de azi, a împlinit totdeauna dorinţele noastre plin de însufleţire şi s-a ţinut necurmat pe urmele noastre şi s-a îngrijit statornic să-şi plătească datoria credinţei sale. îndeosebi mai de mult, în vremurile turburi şi primejdioase, pe cînd eram încă tînăr şi încă nu luasem sceptrul sau tronul regatului şi încă nu fusesem încoronat cu coroana <regească>, bărbaţii vicleni, cei doi Ioan, pe atunci <unul> ban şi <celălalt> prior, cufundaţi în adîncul relelor şi pătaţi de crima necredinţei, au pricinuit, cu răutate, nespuse primejdii şi pagube sus-pomenitului nostru regat al Ungariei, şi numitul domn Ştibor a fost prins de ei, amăgit printr-o vicleană înşelăciune, pe cînd se afla în slujba noastră spre a răscumpăra pe sus-zisa doamnă Maria, regina, care era ţinută neomeneşte pe atunci în prinsoare, de aceia şi în acea prinsoare <numitul domn Ştibor) a fost osîndit la aspre pedepse, că abia le-a putut îndura firea sa omenească. Apoi nu mult înaintea vremurilor de acum, cînd nişte neamuri străine, anume oameni din miazăzi, încinşi cu arme războinice, năvălind duşmăneşte cu viclenii precugetate în ţinuturile regatului nostru, au săvîrşit cu şiretenie acolo mari jafuri şi pagube, şi, luînd multă pradă, au voit să iasă din nou din acele ţinuturi, şi cînd s-a adus la cunoştinţa sus-zisului domn Ştibor acest lucru, pornind el cu puţini oameni împotriva acelora şi călărind noaptea o mare bucată de drum şi ur-mărindu-i, i-a aflat şi, deşi aceia erau împreună cu soţii lor fără seamăn şi de patru ori mai mulţi, el ca un tînăr puternic şi neînfricat a dat luptă cu ei în cîmp deschis, de amîndouă părţile fiind rînduite liniile de bătaie, şi acolo, preaînalta milă stîndu-i într-ajutor, a învins năvalnic pe pomeniţii duşmani prădalnici. în această ciocnire războinică, deşi sus-zisul domn Ştibor a fost cumplit străpuns şi străbătut de moarte, din spate pînă în faţă, de tăişul săbiei, totuşi n-a dat înapoi şi prinzînd pe căpitanul sau conducătorul sus-zişilor duşmani împreună cu cei ce-1 însoţeau, în număr de o sută şi şaizeci, i-a robit în lanţuri, după ce mulţi alţii din aceia au fost trecuţi prin ascuţişul spadei, ca nu cumva lăudîndu-se cu vicleana şi născocită lor răutate să se fălească că au ieşit cu izbîndă din regatul nostru, ci, mai degrabă, învinşi în chip ruşinos, să plîngă şi, prin pilda lor, potolind cutezătoarea îndrăzneală, să închidă calea nelegiuirilor şi altora, care ar încerca în chip nenorocit <să facă) asemenea fapte.
      Şi acum mai în urmă, ridicînd <noi> ochii şi îndreptînd de jur împrejur-cu rîvna milostivei compătimiri luarea noastră aminte spre grelele şi prea apăsătoarele suferinţe ale creştinilor, <şi văzînd) cum înfricoşata turmă a creştinilor este chinuită de cruzimea turcească, cum unii sînt aduşi în jugul celei mai înjositoare robii, iar alţii sînt daţi pierzării prin cruda lor răpunere cu vîrful spadei, <şi văzînd) ici teama, <şi auzind) colo bocete şi dincolo gemete, în părţile creştine, spre necinstea, ruşinea şi mare turburare a creştinilor şi spre dispreţuirea dumnezeirii şi marea supărare a creştinătăţii, <noi>, aşadar, din compătimire şi din curata rîvnă de apărare şi pentru a pedepsi pe cruzii duşmani ai creştinilor, ba chiar ai însuşi mîntuitorului nostru, şi pentru a apăra statul, chemînd feluriţi locuitori înarmaţi, din regatul nostru şi din celelalte ţări, şi ridicînd puternică oaste, în mare număr şi uriaşe obşte, împotriva necredincioşilor turci şi a tovarăşilor lor, şi cînd am tăbărît prin Timişoara spre Bulgaria, sus-numitul domn Ştibor voievodul, strîngînd o puternică ceată şi oaste de bărbaţi credincioşi, anume din părţile noastre ale Transilvaniei, şi de alţi oameni luptători de ai săi şi de nobili, şi steagul său avînd în de ajuns sprijin ostăşesc în marea mulţime
166
www.dacoromanica.ro
a pomeniţilor oameni, a tăbârît pe altă cale, anume prin Ţara noastră Românească, unde duşmănosul Vlad voievodul, care atunci fusese pus şi ridicat de numiţii turci la conducerea zisei noastre Ţări Româneşti şi care se afla acolo cu o mare oastă de turci şi valahi, ieşindu-i în cale, (el)8 a dat cu acesta, vitejeşte, o mare bătălie, cu greaua (pierdere) a supuşilor şi rudelor sale, cu risipire de bunuri şi cu primejdia morţii, şi, stîndu-i intr-ajutor dreapta celui preaînalt, l-a învins şi l-a între cu tcuglorie pe numitul Vlad voievodul, într-o luptă dată de ei doi, şi a dat o lovitură cutezanţei lui, punîndu-1 pe fugă împreună cu însoţitorii lui, fiind greu rănit acolo numitul Vlad, care se da drept voievod.
      Şi de acolo, înaintînd mai departe cu oştile sale, strălucitul învingător, pentru ca să ne slujească cu credinţă, şi-a mutat tabăra şi a ajuns pînă la oastea noastră de lîngă cetatea Nicopolul Mare din Bulgaria, unde se înmulţise oastea şi ceata nenumărată a pomeniţilor păgîni. Şi atunci luptîndu-se acolo, lîngă pomenita cetate Nicopolul Mare, mai mult timp, cu cea mai mare tărie, într-o bătălie deschisă, cu soartă schimbătoare, cu Baiazid, sultanul turcilor, şi dînd morţii cu ascuţişul armelor, pe cîmpul de luptă şi bătălie, o mare ceată vicleană de turci, în care prea aspră bătălie sus-zisul domn Ştibor, luptînd ca un preaputemic altlet, netemîndu-se nici de primejdia morţii, care totuşi dă celor muritori liniştea întunericului, ci înflăcărîndu-se necurmat de fapte vitejeşti, a primit o rană grea, chiar sub pomenita cetate, fiind lovit de o piatră mare.
      Şi apoi, fiindu-ne soarta potrivnică şi precumpănind asaltul şi năvala duşmană a acelor turci — cu voia ascunsei hotărîri a lui Dumnezeu, de la care este toată puterea, din a cărui poruncă domnesc regii şi stăpînesc principii, el care este domnul oştilor, hotărînd liniile de bătaie, întărind sufletele, învăţînd mîinile la luptă şi dînd dreptate celui tare în virtute, el care învinge pe cei pe care vrea să-i învingă, şi dă izbîndă celor cărora vrea el — puterile oştirii noastre fiind, vai, aproape cu totul frînte şi sfărîmate, şi soţii care întovărăşeau pe pomenitul domn Ştibor, voievodul nostru, şi bărbaţii nobili, ru :e şi consîngeni de ai lui şi mulţi ostaşi ai lui, care s-au luptat şi s-au războit statornic pentru binele nostru şi al întregului nostru regat, ba încă pentru întregul stat, fiind cu totul zdrobiţi şi ucişi de numiţii păgîni, fugind fără de voie spre Ţara noastră Românească, am făcut, soarta fiindu-ne mereu potrivnică, drumul înapoi, împreună cu numitul domn Ştibor şi cu ceilalţi puţini prelaţi şi baroni, şi apoi, coborînd mai mult timp în corăbii pe fluviul Dunărea, (şi) din locul unde Thetis şi fluviul Dunărea se unesc şi intră în valurile mării am trimis pe sus-zisul domn Ştibor împreună cu alţi baroni ai noştri în regatul nostru sus-zis, ca să păzească şi să ţină regatul nostru în lipsa noastră. Iar el, luînd-o înapoi de acolo şi înaintînd fără oprire spre părţile noastre ale Transilvaniei şi împiedicîndu-i pe valahi şi pe alţi duşmani ai regatului nostru de la orice uneltire răutăcioasă, a atins, a potolit şi a pus capăt, prin bărbăţia şi înţelepciunea sa, cu potrivită cumpăneală, la năvălirile şi la toate certurile, care din pricina lipsei maiestăţii noastre s-ar fi putut naşte, ivi şi întîmpla acolo, în ţinuturile regatului nostru, şi cîr-muind în liniştea păcii pomenitele noastre părţi ale Transilvaniei, le-a păstrat neatinse şi nevătămate pentru maiestatea noastră.
      Dar ce să mai spunem! După ce cu sîrguitoare purtare de grijă au fost acestea săvîrşite de el, mai apoi, adunînd numitul domn Ştibor o mare ceată, de bărbaţi şi ostaşi nobili înarmaţi, a tăbărît în zisa Ţara Românească pînă. la cetatea numită a Dîmboviţei şi a asediat cu oamenii săi acea cetate, în care fusese împins şi alungat sus-zisul Vlad voievod, şi stăruind în asedierea numitei cetăţi, şi-a lăsat acolo oamenii săi atîta tîmp pînă ce sus-zisul Vlad
www.dacoromanica.ro
167
voievodul a fost scos de nevoie din zisa cetate, de către numitul domn Ştibor, şi ieşind de acolo împreună cu soţia, sa cu copiii şi cu toată suita sa, a lăsat cu totul acea cetate a Dîmboviţei în mîinile şi în supunerea noastră, şi scoţîn-du-1 pe acel Vlad voievodul din zisa cetate şi aducîndu-1 la ascultare şi credinţă faţă de noi, l-au adus şi înfăţişat înaintea luminăţiei noastre, ca să primească cu bunăvoinţă milostivire şi îndurare pentru cele săvîrşite. Şi în acel asediu al cetăţii ne-a făcut credincioasă slujbă cu marea vărsare de sînge şi pierderea ostaşilor, supuşilor şi altor <oameni> ai săi. Şi totodată, încingîn-du-se cu brîul neclintitei credinţe, sus-zisul domn Ştibor voievodul a săvîrşit cu credinţă multe alte fapte de nespus şi isprăvi vitejeşti şi vajnice vrednicii pentru înălţarea tronului nostru regesc, şi — ca un mai credincios între cei credincioşi — s-a dat şi s-a lăsat în seama sorţii pe sine şi toate bunurile sale şi fiinţele şi capetele supuşilor săi, în chip stăruitor, cu însufleţire, cu bunăvoinţă şi de bunăvoie, în asprele întîmplări, fără frica de a pieri şi ţinînd piept, cu îndrăzneală de leu, fricii de moarte, pentru slava noastră şi pentru cîştigul, binele şi uriaşul folos al întregului nostru regat, aşa precum din cele de mai sus ne-a arătat dovada faptelor şi ne-a dat ştire vădirea adevărului neîndoielnic.
      Drept aceea, pentru slujbele, vredniciile şi virtuţile şi vitejeştile fapte ale sus-zisului domn Ştibor, cu încuviinţarea şi sfatul şi dimpreună învoirea a prelaţilor, baronilor şi nobililor regatului, îi lăsăm lui şi moştenitorilor şi tuturor urmaşilor lui toate cetăţile, oraşele, moşiile şi orice ţinuturi, tîrguri, sate şi districte, oricum s-ar numi şi chema, în orice comitate s-ar afla şi ar fi, dimpreună cu libertăţile, privilegiile şi scutirile date, dăruite şi îngăduite lui de către noi, printr-o altă scrisoare a noastră, pentru credincioasele slujbe şi vrednicia arătată nouă şi întregului nostru regat, <şi le lăsăm toate) potrivit cuprinsului actelor scrise, întocmite după rînduială, cu privire la aceste cetăţi, oraşe, tîrguri, sate, moşii, ţinuturi şi districte, precum şi libertăţi, scutiri şi privilegii, ca să le stăpînească şi să le ţină pe veci şi nestrămutat şi să le aibă cu drept deplin, fără vreo piedică în această privinţă din nici un aşezămînt, hotărîre, rînduială şi statut, date şi aduse nu demult în pomenita noastră adunare şi sfat din Timişoara, pentru ca el şi moştenitorii lui să stăruie necurmat nestingheriţi în deplina stăpînire de fapt a celor de mai sus, şi să fie stăpîni în ele în toată liniştea, şi ca în curgerea vremii să nu poată fi lipsiţi de ele sau scoşi din ele, sub cuvîntul aşezămîntului făcut la Timişoara. Şi totodată — pentru faptele de credinţă ale numitului domn Ştibor voievodul — consfinţind, încuviinţînd şi primind noi în tot cuprinsul, în toate articolele, punctele şi clauzele lor, toate actele întocmite cu privire la orice cetăţi, oraşe, tîrguri, sate, moşii, ţinuturi şi districte şi libertăţi, privilegii şi scutiri date, dăruite şi hărăzite de noi pînă acum numitului domn Ştibor voievodul, dimpreună cu acele danii şi cu altele ce au urmat de aici, şi înnoindu-le din nou, după sfatul chibzuit al pomeniţilor prelaţi, baroni şi fruntaşi ai regatului nostru şi prin hotărîrea lor, deopotrivă şi din puterea şi plinătatea puterii noastre regeşti şi după bunaştiinţă a maiestăţii noastre, le întărim prin ocrotirea scrisorii noastre de faţă, ca să dăinuiască în veci.
      Dat de mîna preavrednicului de cinstire întru Hristos părinte şi domn, domnul Ioan de Kanizsa, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic, arhiepiscop al maicii biserici de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, precum şi primat şi legat al sus-zisului scaun apostolic şi distins cancelar al curţii maiestăţii noastre regeşti, credinciosul şi iubitul nostru, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi şapte, în a şasea zi înaintea idelor lunii decembrie, iar în al domniei noastre al unsprezecelea an; venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, Valentin, cardinal-preot al sfintei biserici romane
168
www.dacoromanica.ro
cu hramul sfînta Sabina şi păstor al bisericii de P£cs, şi numitul domn Ioan, arhiepiscopul numitei biserici de Strigoniu, Nicolae Bubek, arhiepiscopul de Calocea, Andrei de Spalato şi un alt Andrei de Raguza, (precum şi> episco-piii: Ioan al bisericii de Oradea, Maternus al Transilvaniei, Eberhard de Zagreb, Ştefan Cyko de Agria, Ioan de Gyor, Petru de Vaţ, Ioan al Bosniei, Dumitru de Vesprim, fratele Toma al Sirmiului, Mihail de Nitra, fratele Grigore de Cenad, Crisogon de Trau, Francisc de Scardona, Ladislaus de Knin, Ioan de Nona, Anton de Sebenico, Nicolae de Krbava şi Leonard, doctor în dreptul bisericesc, (episcop) de Segno, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu, şi măriţii bărbaţi, domnii: Detric Bubek, palatinul regatului nostru şi comite de Alba, numitul Stibor de Styborich, voievodul nostru al Transilvaniei şi comite de Solnoc, corniţele Frank, fiul răposatului Konya banul de Zechen, judele curţii noastre, Nicolae de Gara, banul pomenitelor noastre ţări Dalmaţia şi Croaţia şi al întregii Slavonii, Francisc, fiul răposatului comite Ştefan Bebek, ban de Ma£va, dregătoria de ban al Severinului fiind vacantă, Nicolae, fiul lui Ioan de Kanizsa, marele nostru vistier, Ştefan, fiul aceluiaşi Ioan de Kanizsa, marele nostru uşier, Ioan zis Groff, marele nostru stolnic, Emeric de Peren, marele nostru paharnic, Ioan, fiul răposatului comite Ştefan, marele nostru comis, sus-zisul Ştibor de Styborich, comite de Pojon, şi foarte mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile regatului nostru.
       După Wenzel, Ştibor, 96 — 103.
       Transumpt in actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 29 martie 1406, la Arhi Nat.
       Magh., Dl. 8 283.
       Localizarea s-a făcut după documentul anterior.
       REGEŞTE: Mdlyusz, I, 565, nr. 5 102.
       1 Astfel în textul latin publicat.
       *  Astfel în orig.
       *  Lacună in textul latin publicat; întregit astfel după actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 6 iunie 1397, Strigoniu, nr. 99.
       4  Corect: datis.
       5  Corect: donatis.
       •  Corect: Materno.
       7 29 septembrie 1397.
       •  Ştibor.
102                                                         1398 mai 22, Dej
      Nos, Leusthasius de Zilagthew, Iohannes, filius Iacobi de Zilkerek, iudices nobilium comitatus de Zonuk interiori, memorie commendamus quod, quia Iacobus dictus Toth coram nobis sic dicebat quod ipse procurator magnifici viii Stephani, vayvode Moldaviensis, esset et in persona ipsius coram nobis stetit, cum tamen comes comitatus de Zonuk interiori litteram procurato-riam postulasset et coram nobilibus comprovincie legere fecisset, tamen lit-tera procuratoria non tenebat quod prefatus Iacobus dictus Toth esset procurator viri magnifici Stephani, vayvode Moldaviensis, sed procurator Iohannis, filii Coztha; ideo, nobiles comprovincie, in sede nostra iudiciaria consedenti-bus1, taliter decreverunt quod procurator procuratorem facere non posset, declarato, tamen, quod prefatum Iacobum dictum Thoth, Iohannes, filius Coztha, officialis viri magnifici Stephani, vayvode Moldaviensis, procuratorem constituisset.
      Datum in Dees, feria quarta proxima ante festum Penthecosthes, anno domini M.CCC. nonagesimo oct avo.
www.dacoromanica.ro
169
      Noi, Eustaţiu de Sala tiu <şi> Ioan, fiul lui Iacob de Şintereag, juzii nobililor din comitatul Solnocul dinăuntru, dăm de ştire că, deoarece Iacob zis Toth a spus în faţa noastră că este împuternicitul măritului bărbat Ştefan, ■voievodul Moldovei, şi că s-a înfăţişat înaintea noastră în numele acestuia, deşi, totuşi, cînd corniţele comitatului Solnocul dinăuntru i-a cerut scrisoarea de împuternicire şi a pus să fie citită înaintea nobililor din acelaşi ţinut, scrisoarea de împuternicire nu arăta în cele din urmă că sus-pomenitul Iacob zis Toth ar fi împuternicitul măritului bărbat Ştefan, voievodul Moldovei, ci împuternicitul lui Ioan, fiul lui Costea; drept aceea, nobilii din acelaşi ţinut, stînd cu noi în scaunul nostru de judecată, au hotărît astfel că un împuternicit nu poate împuternici pe un altul, arătînd totuşi că Ioan, fiul lui Costea, slujbaşul măritului bărbat Ştefan, voievodul Moldovei, l-a pus ca împuternicit pe sus-zisul Iacob zis Toth.
      Dat la Dej, în miercurea dinaintea sărbătorii Rusaliilor, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi opt.
       După Teleki, I, 264—265.
       Orig., hirtie, cu fragmentele a două. peceţi aplicate pe verso, la Arh. Naţ. Magh., Dl. (Arh. din Tg. Mureş a fam. Teleki).
       REGEŞTE: Documenta Valachorum, 504, nr. 455; Mălyusz, I, 587, nr. 5 330.
        1 Corect: consedentes.
103                                                        <1399—1406).
      <Paul de Thomor, căpitanul Făgăraşului, întăreşte mai multor români stăpînirile pe care le-a avut) ... olim quondam Kosta, avus ipsorum, ab anti-quo ex dominatione quondam magnifici domini Mirce, vajvodae partium regni Transalpinarum et bani Zveriniensium, officia boeronatuum totalium possessio-num Also Vist £s Felso Vist, item directe et aequalis medietatis possessionis Also Arpâs cum omnibus utilitatibus ad easdem pertinentibus, scilicet decern et septem Ciganus tentoriatos, inferius nominatim specificatos, hucusque pacifice possedissent possedirentque etiam in praesenti.
      ... odinioară răposatul Costea, strămoşul lor, din vechime, din domnia răposatului şi strălucitului domn Mircea, voievod al Ţării Româneşti şi ban de Severin: ocinele cu drept boieresc Viştea de Jos şi Viştea de Sus, întregi, precum şi în acelaşi chip jumătate din ocina Arpaşu de Jos cu toate folosinţele ce se ţin de ele, adică 17 ţigani de cort, arătaţi mai jos pe nume, pe care i-au stăpînit şi să-i stăpînească şi acum.
       După D.R.H., B, 32-33.
       Extras din confirmarea dată urmaşilor lui Costea, de Paul de Thomor, la 19 august 1511 *. Datat după titlul domului.
       EDIŢII: Densuşianu, Afon. Ţ.Făgăraş, 8 —9; HurmuzaH, 11/3,9—10; Panaitescu, 112— 113 (sub 1386-1418); D.I.R., B, veac XIII, XIV şi XV, 33-34 (sub <1386 sept. 23 - 1406». 1
       1 Copia indicată in D.R,H., B, ca păstrînd confirmarea lui Paul de Thomor, nu se mai află astăzi in posesia Bibi. Univ. din Cluj.
170
www.dacoromanica.ro
104
                                     1399 ianuarie 23 (sedecimo die congregacionis (nostre predicte)).
       <Ştibor, voievodul Transilvaniei, ca urmare a hotărîrii luate în adunarea generală a Transilvaniei, ţinută la Turda în a opta zi a sărbătorii Tăierii împrejur foctavo die festi Circumcisionis domini) din acelaşi an l, cere conventului din Cluj-Mănăştur să ridice din nou hotarele moşiei Izvorul Crişului (Keres-few), aparţinînd episcopului Transilvaniei, deoarece ţăranii din Şaula (Sal-wasara), sat al cetăţii Bologa, au distrus semnele de hotar ale zisei moşii. Se menţionează că în aceeaşi adunare generală a Transilvaniei:).
       ...Nicolaus de Ludas, pro magnifico viro domino Meche2, waywoda partis Transalpine, cum procuratoriis litteris eiusdem, in nostram <...)* cas-trum Hunyad, simulcum possessionis Saluasara 2 predicta ac aliis possessio-nibus et portionibus possessionariis, ad idem castram pertinentibus, de novo ...4 per regiam maiestatem <...)* collatum exist ere allegans retulit eo modo, quod ipse de cursibus metarum seu signoram metalium possessionum predic-taram et per omnia inscius haberetur.
       ... Nicolae de Luduş, în numele măritului bărbat, domnul Mircea, voievodul Ţării Roipâneşti, cu scrisoarea de împuternicire a aceluia, <ridicîndu-se în adunarea noastră) ... a spus astfel, că cetatea Huedin, împreună cu moşia Şaula, sus-numită, şi cu celelalte moşii şi părţi de moşie, care ţin de acea cetate, din nou ... este hărăzită de către maiestatea regească..., arătînd că el era cu totul necunoscător cu privire la mersul hotarelor sau al semnelor de hotar ale moşiilor sus-amintite.
       Regest după orig., hîrtie, cu lipsuri şi cu urmele peceţii de închidere aplicată pe verso, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 28 768. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1399. EDIŢII: Latin. I. Pataki, Ceva despre relaţiile Ţării Româneşti cu Ungftria la sjtrfitul veacului al XlV-lea, în „Studii şi materiale de istorie medie", II, 1957, p. 424 (fragment). REGEŞTE: Mdlyusz, I, 627, nr. 5 680.
        1  8 ianuarie 1399. * Astfel in orig.
        3  Lipseşte în orig.
        4  Cuvint ilizibil.
105
                                                                                1399 martie 23.
      Sigismundus, dei gratia rex Hungarie etc.
      Fidelis noster dilecte! Heri recepimus litteras fidelis noştri, dilecti magnifici viri, domini Merche, woyuode Transalpini, datas iuxta parvam Niko-polim iam sexta decima die transacta, continentes quod Bayzat, Turchoram dominus, cum maximo exercitu in civitate Andrinopolis sit personaliter, citra mare, unde faciliter posset in diebus quinque usque ad Danobium pervenire, propter quod dictus Merche, fidelis noster, timens de furare tanti exercitus, cui ad resistendum per se sufficiens non existit, instantissime nostre supplicat maiestati, quatenus, omnibus postpositis, nos conferre sine mora debeamus personaliter ad illas partes et suam impotentiam adiuvare, ita, quod ipsum, sicuti alias fecimus, non derelinquamus et propter nostras dilationes atque moras sine ullo nostro auxilio conteratur, ipse enim totis viribus suis se preparat ad insurgendum contra Turkos et eoram potentia obviando, dum modo tamen videat quod nos etiam sibi dare auxilium properemus, alioquin, quia
www.dacoromanica.ro
171
ipse solus tanto exercitui resisstere 1 minime posset, opporteret enim preter mentem suam de remedio cogitare.
      Hiis itaque consideratis, valde doluimus quod in Medio presentis Qua-dragesime nequivimus, sicuti proposueramus, vobiscum congregationem ha-bere nec etiam possumus ad proximum Pasca, sicut noviter vestre fidelităţi scripsimus, brevitate temporis prohibente, quia hoc modo maturius et consul-tius una vobiscum disponere et ordinare potuissemus de hiis, que necessaria et opportuna forent ad ipsorum potentie Turchorum resisstendum x.
      Doluimus, etiam non modicum, quod cum serenissimo domino, fratre nostro, Romanorum rege, illustribusque marchionibus patruis nostris Marouie ad colloquium venire non potuimus, cum quibus etiam multa pro utilitate •et commodo regni noştri disponere et concludere procul dubio sperabamus.
      Verum cum temporis brevitas nimis nos urgeat, aliud facere posse non videmus, nisi ipsi personaliter, quantocius possimus, versus partes illas iter nostrum dirigamus. Nec mirări debetis aut quidquam nobis imputare, sicuti alias fecistis, si vos precedimus, quia sicut in litteris ipsius Merche aperte •cernimus et videmus, nisi sibi celeriter de opportuno auxilio provideamus nosque appropinquimus versus illas partes, dubitandi nimis est et timendum quod Olachy, videntes sese nostro auxilio destitutos, in fide non permaneant, ita nec constantes existant, sed Turchorum iugo brevi tempore submittantur, quod si accideret, quod pius deus avertat, non est vobis incognitum in quanto postea periculo et discrimine existeret regnum nostrum. Nec tarditate opus est, sicuti alias factum fuit, videlicet tempore Stephani, bani de Losonch, quo nos opportuit trina vice stipendia dare antequam potuissemus omnem exercitum congregare, et tandem antequam ex toto fuerit congregatus, ipse Stephanus cum suis hominibus armigeris, propter tarditatem et negligentiam aliorum sequidebentium, Turchorum gladio perierunt, tune quoque Wolahia perdita et Danobius in potestatem hostium est redactus.
      Similiter, anno proxime preterito, dum fama esset Turkos ipsos ad Yolahiam venturos, appropinquimus ad illas partes personaliter, ut Volahys auxilium debitum preberemus, sed tamen paucissimi, licet omnes ammoniti fuerunt, ut manifestum est omnibus nostram secuti sunt maiestatem, propter quod bene scitis quanta mala et pericula, si ipsi Turchy tune venissent et persone nostre et toti regno accedere potuissent.
      Quapropter, cum hostium celeritas omnem nostram dilationem elidat omnesque subripiat indutias, omnino volumus et fidelităţi vestre, sub edicto regio firmissime, precipiendo mandamus, quatenus mox acceptis presentibus, postpositis quibuscunque aliis negotiis, iter vestrum post nos versus Vara-dinum, quo nune presentialiter tendimus, celeriter dirigatis, non expectando gentem vestram aut victualia aut quidquam aliud cum persona vestra subito veniatis, et de gente, victualibus et aliis necessariis statim ordinetis et dispo-natis quod celeriter vos sequantur, nam communitates et populi nunquam movebuntur ad nos sequendo, nisi primo videant barones antecedere. Verum quia de vobis nihil prorsus dubitamus, quin, sicut scribimus, facere debea-tis, rogamus ut festinetis ad hoc, ut una vobiscum et cum aliis baronibus, quibus similes litteras dirigimus, consulere, disponere et provideremus 2 possimus de remediis opportunis, nam istud negotium maxime eget bono consilio et utinam cum vestro consilio talis dispositio fieri possit quod nobis et regno prospere succedat, et etiam ut alii ex vobis, sumpmentes exemplum, citius et celerius nos sequantur. Nos enim, pro defensione regni noştri regnicolarum-que nostrorum utique, et personam et vires nostras quascunque exponere volumus toto posse.
172
                                       www.dacoromanica.ro
      Datum in dominica Ramisspalmarum1, anno domini Mmo CCCm0 nonages-simo nono.
           verso :> Fideli suo, comiţi Johanni, filio Dominici de Paztoh, pridem iudici curie nostre, nobis sincere dilecto.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei etc.
      Credinciosul nostru iubit! Ieri am primit scrisoarea credinciosului nostru iubit, măritul bărbat, domnul Mircea, voievodul Ţării Româneşti, dată lingă Nicopolul-Mic, <şi> arătînd că Baiazid însuşi, stăpînul turcilor, se află cu o armată foarte mare în oraşul Adrianopol, dincoace de mare, de unde, in cinci zile ar putea ajunge cu uşurinţă pînă la Dunăre; de aceea, numitul Mircea, credinciosul nostru, temîndu-se de furia unei armate aşa de mari, cere cu stăruinţă maiestăţii noastre ca, lăsînd deoparte toate treburile, să fim datori a merge noi înşine fără întîrziere în părţile acelea şi să ajutăm neputinţa sa, să nu-1 părăsim, cum am făcut altă dată, şi să fie copleşit din pricina amî-nării şi întîrzierii noastre şi fără nici un ajutor din partea noastră, deoarece el se pregăteşte cu toate puterile sale să pornească împotriva turcilor şi pentru a se împotrivi puterii lor, numai să vadă totuşi că ne grăbim şi noi a-i da ajutor, altfel, fiindcă el singur nu se va putea împotrivi unei armate atît de mari, va trebui să se gîndească la un leac împotriva inimii sale.
      Avînd în vedere deci aceste lucruri, sîntem cu adevărat mîhniţi că, în mijlocul Păresimilor de acum3, n-am putut avea o întîlnire cu voi, aşa cum am voit, şi că nu vom putea avea nici pînă la apropiatele Paşte4, din pricina vremii înaintate, după cum am scris de curînd fidelităţii voastre, şi că n-am putut astfel împreună cu voi să hotărîm şi să rînduim, mai cuminte şi mai chibzuit, cele ce ar fi de trebuinţă şi bune pentru a se sta împotriva puterii turcilor.
      Mai sîntem mîhniţi peste măsură că n-am putut veni la sfat cu prealuminatul domn, fratele nostru, regele romanilor şi cu străluciţii noştri mar-grafi părinteşti ai Moraviei, cu care de asemenea am nădăjduit fără îndoială să chibzuim şi să hotărîm multe, pentru folosul şi binele ţării noastre.
      Şi, fiindcă vremea înaintată ne sileşte foarte, nu socotim că am putea face altfel, decît să ne îndreptăm noi înşine, cît mai degrabă vom putea, spre părţile acelea. Nu trebuie să vă miraţi, nici să ne socotiţi vinovaţi, cum aţi făcut altădată, dacă mergem înaintea voastră, pentru că în scrisoarea acelui Mircea băgăm de seamă şi vedem în chip neîndoios că, dacă nu ne îngrijim fără zăbavă de ajutor potrivit şi nu ne apropiem de părţile acelea, va trebui să ne îndoim şi să ne temem foarte mult că românii, văzîndu-se lipsiţi de ajutorul nostru, nu vor mai rămîne credincioşi şi nu vor mai fi statornici, ci se vor supune în scurtă vreme jugului turcesc. Dacă s-ar întîmpla acest lucru, pe care bunul Dumnezeu să-l îndepărteze <de noi>, ştiţi foarte bine în ce primejdie şi pericol ar ajunge apoi ţara noastră. Nu este îngăduită întîrzierea, cum s-a întîmplat altădată, anume pe vremea lui Ştefan, banul de Losonch, cînd am fost nevoiţi să dăm de trei ori solda înainte de a fi putut strînge toată armata, şi, mai înainte de a fi fost strînsă din toate părţile, a pierit de sabia turcilor numitul Ştefan împreună cu ostaşii săi, din pricina nepăsării şi întîrzierii altora, îndatoraţi şi ei. Şi atunci a fost pierdută Ţara Românească şi Dunărea a ajuns în stăpînirea duşmanului.
      De asemenea, în anul trecut, cînd era zvonul că turcul are de gînd să vină împotriva Ţării Româneşti şi noi ne-am apropiat înşine de părţile acelea ca să dăm românilor ajutorul cuvenit, este însă îndeobşte ştiut că, deşi toţi au fost chemaţi, totuşi foarte puţini au urmat pe maiestatea noastră, din care
                                                                                                  173
www.dacoromanica.ro
pricină bine ştiţi cîte rele şi primejdii ni s-ar fi putut întîmpla nouă înşine şi ţării întregi, dacă ar fi venit atunci turcii.
       De aceea, pentru ca iuţeala duşmanului să ne oprească de la orice zăbavă şi să ne ia cu totul orice răgaz, voim şi, prin hotărîrea regească, vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca, după primirea scrisorii de faţă, lăsînd de o parte toate treburile celelalte, să vă îndreptaţi repede pe urma noastră spre Oradea, unde ne îndreptăm noi în clipa de faţă, fără să aşteptaţi pe oamenii voştri şi proviziile sau altele, şi să veniţi înşivă pe dată, iar în privinţa oamenilor, proviziilor şi altor lucruri trebuincioase să rînduiţi şi să pprunciţi să vă urmeze cu repezeală, pentru că obştile şi oamenii nu se vor mişca niciodată să ne urmeze pe noi, dacă nu vor vedea pe baroni mergînd înainte. Şi deoarece în privinţa voastră nu ne îndoim de loc că veţi face aşa cum vă scriem, vă rugăm să vă grăbiţi îndată, ca împreună cu voi şi cu alţi baroni, cărora le trimitem de asemenea scrisori, să putem să chibzuim, să hotărîm şi să ne îngrijim de măsurile potrivite, pentru că treaba aceasta are mare nevoie de un sfat chibzuit, şi să dea Domnul să se poate lua, cu ajutorul sfatului vostru, o hotărîre ale cărei urmări să fie fericite pentru noi şi pentru ţară, ca şi alţii dintre voi, luînd pildă, să ne urmeze cît mai degrabă. Deoarece noi voim să punem fiinţa noastră şi toate puterile noastre pentru apărarea ţării şi a locuitorilor ţării noastre.
        Dat în duminica Floriilor, în anul Domnului o mie trei sute nouăzeci şi nouă.
       <Pe verso :> Credinciosului său, comitelui Ioan, fiul lui Dominic dePâszto, fost jude al curţii noastre, iubit de noi în chip curat.
       După Mdlyusz, I, 637 —639.
       Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 42 705.
       EDIŢII: Latin. V. Motogna, Politica externă a lui Mircea cel B&trin, Gherla, 1924, 41—43.
       1 Astfel în textul latin publicat.
       * Corect: previdere.
       a 5 martie.
       4 30 martie.
106                                         1400 (6908) iulie 20, Argeş.
      fin a Christus IstentSl mâltoztatott, egyedul biralkodo keresztânyi ura, nagysâgos Mirtze vajda Isten kegyelmessâgâbol egâsz Havasalfoldânek vajdâja, az ki biralkodom egâsz az Dunâig, 6s az havason âltal Fogaras vidâ-kân az Oltig.
      Igaz Tiszta szivb61 akarta az ân vajdasâgom, âs ajândâk-oztattam az ide ala meg irt boerokot evvel az ân orokos âllandd szabadsâgrol valo leve-lemmel, Mondran lako Mikulnak âs Sztojânak, az ân boerimnak, ugyan Mondra nevu falunak felâvel 6s minden dâzmâjâval, disznobol, mâhbol, borbol, 6s malombol 6s mindenekbfil valami vagyon, hogy ovek legyen orokos joszâgok 6s birodalmok osre magoknak, gyermekeiknek, onokâjoknak âs senki az ân boerim kozzul, avagy szolgâim kozzul, az ân engedelmemet âs adomânyomat meghâborittani ne merâszelje, hanem engedgye bâkessâ-gesen jâmbor szolgâlatyok utân Mikulnak es Sztojânak ezt az oroksâget orokkoson bimi mert az ân jo akaratom szerânt adtam, hasonlokâppen, âs ha valaki lâszen holtom utân vajda az orszâgban 6s Fogaras vidâkân, az ân nemzetsâgembol, avagy mâsâbol, vagy magyar orszagi nemzetsâgbol
174
www.dacoromanica.ro
vald, ha az £n adomânyomat meg tartya, 6s oltalmazza, azt az Isten is oltal-mazza meg, valaki penig meg nem oltalmazza £s meg nem tartya azt az Isten is ne oltalmazza, hanem Judâssal £s Ariussal az mulhatatlan vilâgban, a Zsidokkal legyen annak r£sze, az kikkel azt kiâltattak, hogy a Christusnak v£r£t mireânok veszszuk, £s a mi marad^kunkra, azokkal edgyfltt lakhasson minddr6kk£. Ezeknek utânna egy n^hany bo^rokat is irtam bizonysâgul, ngy mint 1. Vlad ur. 2. Ioan ur. 3. Velka, 4. Luka, 5. Stanil, 6. Marin, 7. Koszte, 8. Braţul, 9. Bade, 10. Baldovin logofet.
     Datum in arce nostra Argeş, die 20 Iuly, anni a Creatore Mundi 6908 <1400).
          Eu, de Hristos Dumnezeu învrednicitul, domn autocrat creştin, marele Mircea voievod, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Ţara Românească, stăpînitor pînă la Dunăre şi peste munţi în ţara Făgăraşului pînă la 01t
       Din inimă cu adevărat curată a voit domnia mea de am dăruit prin această carte de privilegiu, pe boierii aici mai jos scrişi, boierii domniei mele, Micul şi Stoia, locuitori în Mîndra, cu jumătate din satul numit Mîndra şi cu toată dijma lui, din porci, din stupi, din vin, din moară şi din toate cîte va fi avînd, ca să le fie în veci moşie şi stăpînire, lor, copiilor şi nepoţilor lor. Şi nimenea din boierii sau slugile domniei mele să nu îndrăznească să atingă miluirea şi darul meu, ci să lase pe Micul şi Stoia să ţină în pace această moşie în veci, pentru slujba lor credincioasă, fiindcă am dăruit-o de a mea bunăvoie.
       De asemenea, cine va veni după moartea mea domn în Ţara Românească) şi în ţara Făgăraşului, <fie> din neamul meu sau din alt neam sau dintr-un neam din Ţara Ungurească, dacă va ţine şi va păzi dania mea, pe acela să-l ţină şi Dumnezeu; iar dacă nu o va ţine şi nu o va păzi, nici Dumnezeu să nu-1 ţină, ci să aibă parte cu Iuda şi Arie în lumea de veci şi ca acei jidovi care au strigat că luăm asupra noastră sîngele lui Cristos şi asupra urmaşilor noştri, cu aceia împreună să locuiască în veci.
       După aceasta şi cîţiva boieri am scris ca martori, precum: 1. jupan Vlad, 2. jupan Ioan, 3. Velca, 4. Luca, 5. Stănilă, 6. Marin, 7. Costea, 8. Braţul, 9. Badea, 10. Baldovin logofăt.
       Dat în cetatea noastră Argeş, în ziua de 20 iulie, anul de la facerea lumii 6908 <1400).
       După D.R.H., B, 55 -56.
       Trad. maghiară după un orig. slav, pierdut.
       EDIŢII: Maghiar şi trad. Tocilescu, Bucureşti, 18—21; Puşcariu, Fragmente, 43—45;
       Panaitescu, 65 —67. Trad. D.I.R., B, veac XIII, XIV şi XV,48—49. Facs. Tocilescu, l.c.
107                 1401 februarie 17 (treiecimo Kalendas mettsis Mardi).
      <Sigismund, regele Ungariei, întăreşte nobililor de Kanizsa mai multe moşii, tîrguri şi două cetăţi, din cîteva comitate ale Ungariei, ca răsplată a faptelor de vitejie dovedite în mai multe lupte, printre care:)
      ...Preterea vero ad territoria terre nostre Moldauiane, nobis et sub- , ditis nostris hostiliter indefesse resistentis et rebellantis, nostro valido exer-citu instaurate, prefatus vir, magnificus Stephanus de Kanisa, pro tune comes Siculorum nostrorum existens, cum suis complicibus et gentibus ac Siculis nostris, ante ingressum nostrum ad dictam terram Moldwanam, ut accessus noster tutior preesset, potenter irruens, et plurima nocumenta,
www.dacoromanica.ro
175
incendia et predam grandem inibi perpetrans, nobisque confestim per reli-quam viam, et ipso domino Joanne, archiepiscopo, cum sua armigera comi-tiva nobis fideliter et iugiter assistente, ad dictam terram Moldawanam pro-gredientibus, idem dictus Stephanus, comes Siculorum, ad nos regrediens, et viam nobis.magis tutam attribuens, variosque conflictus in alpibus et indaginibus densis cum ipsis Olahiis et Stephano, waywoda eorum, virili ter committendo, et sic in terram Moldawanam antefatam, circa larem seu domum proprie residentie ipsius Stephani waywode, domino coadiuvante, fuimus castra metati; et annotatus Stephanus waywoda, cum suis complicibus et Olahiis universis, ad nostra servitia venia prius, et gratia de inobedientia et negligentia suis a nostro culmine postulatis, propitius et obtentis, iugiter, fideliterque explenda, donaque solită nostro fisco regio, in recognicionem dominii naturalis, temporibus congruis persolvendo, humiliter se ipsum incli-navit, et subdere studuit effective, litteris vigorosis iuramentoque exinde prestito, valans se ipsum cum suis complicibus in omni fidelităţi et obedientia propensius obligantes, in premissis nostre maiestati.
      Preterea, his laudabihter cum ipsis noştri fidelibus iam finitis et soli-datis, post ingressum nostrum ad regnum Hungarie factum, instaurato per nos et preassumpto exercitu in partes Transalpinas, ubi Olahorum et Tur-corunţ, nobis et regnis nostris obesse satagentium et insidiantium, valida agmina versabantur, annotato viro magnifico, domino Stephano de Kanisa, personaliter proprium vexillum suarum videlicet, et dicti magistri tavarni-corum nostrorum, videlicet fratris eiusdem carnalis, tune ad regem Francie et cetera loca Italie, in arduis nostris et regni noştri agendis et legationibus, per nos destinaţi, et per ipsum ad noştri honoris incrementum eisdem deductis et prosecutis, numerosa multitudine gentium armigerarum, copiose stipatum habente, vestigiis nostris et obsequiis continue insudando, ingressum facientes, ipsos Olahos et Turcos cum ipsorum precessoribus 1 et capitaneis in fugam convertentes, versus castram Nicopolis nuncupatum, in dictis partibus Transalpinis situatum, erga manus ipsorum habitum expugnando, et cum maxima cruoris effusione quoramdam nostrorum fidelium, nece presertim ipsius magnifici viri Stephani de Kanisa complicum, inibi ferventer dimi-cantium et lethaliter sauciatorum sanguinis effusione, Christo adminiculante, obtinuimus et nostrorum castellanorum manibus prorsus duximus appli-candum et rehnquendum.
      ...Şi apoi, cînd noi am ridicat puternica noastră oştire către pămîntul ţării noastre a Moldovei, care se răzvrătise împotriva noastră şi care se împotrivea necurmat cu duşmănie nouă şi supuşilor noştri, sus-numitul mărit bărbat Ştefan de Kanizsa, care pe atunci era comite al secuilor noştri, a năvălit cu putere, împreună cu însoţitorii şi ostaşii săi şi cu secuii noştri, înainte de intrarea noastră în zisa ţară a Moldovei, şi săvîrşind acolo foarte multe stricăciuni, aprinderi şi mari jafuri, ca să facă mai păzită pătrunderea noastră, şi îndată, pe cînd noi înaintam pe alt drum în zisa ţară a Moldovei şi însuşi domnul Ioan, arhiepiscopul, stînd cu credinţă şi necurmat alături de noi împreună cu oastea sa, sus-numitul Ştefan, corniţele secuilor, întor-cîndu-se la noi şi făcîndu-ne drumul mai sigur, dînd cu bărbăţie felurite lupte, în munţi şi în desele prisăci, cu acei români şi cu Ştefan, voievodul lor, şi astfel ne-am aşezat noi, cu ajutorul Domnului, tabăra în zisa ţară a Moldovei, lîngă sălaşul sau însuşi palatul de locuit al numitului voievod Ştefan. Şi pomenitul Ştefan voievod, cu soţii şi cu toţi românii săi, cerînd mai întîi iertare şi îndurare de la înălţimea noastră pentru nepriceperea şi neascultarea sa, şi dobîndind cu bine <iertare>, s-a plecat cu smerenie, <legîndu-se> să împli-
176
                                      www.dacoromanica.ro
nească necurmat şi cu credinţă şi să plătească, la timpul cuvenit, vistieriei noastre regeşti, tributul obişnuit, drept recunoaştere a noastră ca stăpîn firesc al său, şi s-a silit în fapt să se supună, întărind prin scrisoare trainică şi prin jurămîntul făcut <cele de mai sus), şi legîndu-se şi el şi soţii săi, cît mai plecat, să fie cu toată credinţa şi supunerea faţă de maiestatea noastră în cele de mai sus.
       Şi în afară de aceasta, după ce am sfîrşit şi am întărit în chip vrednic de laudă aceste lucruri cu pomeniţii noştri credincioşi, după ce am intrat în regatul Ungariei, cînd noi am năvălit cu o mare oaste în Ţara Românească, unde se puseră în mişcare oşti puternice de români şi de turci, care căutau şi se străduiau să ne aducă pagube nouă şi ţării noastre, atunci pomenitul mărit bărbat, domnul Ştefan de Kanizsa, cu steagul său şi al fratelui său bun, pomenitul nostru mare vistier, pe atunci trimis de noi la regele Franţei şi în alte părţi ale Italiei cu treburi şi solii de seamă ale noastre şi ale ţării noastre, pe care <ostaşi ai fratelui său) îi adusese cu ai săi spre sporirea slavei noastre şi cu care ne urmase, avînd el o mare mulţime de ostaşi bine înarmaţi cu arme ae luptă, s-a străduit pe urmele şi în slujba noastră fără întrerupere, iar noi am pus pe fugă pe numiţii români şi pe turci cu mai marii şi căpitanii lor, înspre cetatea numită Nicopolul Mic, aflătoare în pomenita Ţara Românească, ce se afla în mîinile lor, <pe care) înconjurînd-o, am luat-o, cu ajutorul lui Hristos <şi> cu foarte mare vărsare de sînge a unor credincioşi de-ai noştri şi, îndeosebi, cu moartea tovarăşilor pomenitului mărit bărbat Ştefan de Kanizsa, care au luptat acolo cu înflăcărare şi au fost răniţi de moarte, şi am hotărît s-o dăm şi s-o lăsăm cu totul în mîinile castelanilor noştri.
       <în lista demnitarilor, între alţii: Ştibor de Stiborich, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dregătoria de ban al Severinului fiind vacantă).
       Regest după, Hurmuzahi, 1/2, 412—417.
       Orig., la Arh. Naţ. Magh., Dl. 8 634.
       EDIŢII: Latin. Fejir, X/4, 48-63.
       REGEŞTE: Şopron vm., I, 553; Mdlyusz, II/1, 106, nr. 885.
       1 Corect: proceribus.
108   1404 aprilie 4 (feria sexta proxima post festum Pasche domini), Pojon.
      <Sigismund, regele Ungariei, înşirînd serviciile şi faptele de vitejie făcute de Ioan de Maroth, banul de Mafsva, în slujba regatului, arată că:>
      ...Preterea, dum nefandissimus cruciş Christi, immo totius orthodoxe fidei hostis et persecutor, Baizath, dominus Turcorum, capitalis nostre maies-tatis emulus, cum valido ipsorum exercitu Turcorum et aliarum barbararum nationum caterva fulcitus, partes nostras Transalpinas hostiliter subintrasset, easdem fere in maiori parte devastando et depopulando, castrum nostrum Minoris Nicopolis a Merche waiuoda, familiari nostro, vi obtinuisset et eodem gentem suam pro conservando reliquisset; nosque, percepta huiusmodi annotati Baisath tirannica sevitate, nostra valida cum potentia ad obviandum temerităţi ipsius Baisath et ad defendendum ipsas partes nostras, presertim pre-dictum castrum Minoris Nicopolis de manibus sue gentis expugnassemus, in qua quidem expugnatione ipsius castri idem Johannes banus, se dictis Turcis opponendo, cum sui sanguinis effusione et lethalium vulnerum sus-ceptione, nobis cernentibus, nostre maiestati ibidem, ad vota nostra, simi-liter fideles exhibuit famulatus.
www.dacoromanica.ro
177
       ...Afară de aceasta, în vremea cînd preanelegiuitul duşman şi prigonitor al crucii lui Hristos, ba, mai bine zis, al întregii drepte credinţe, Baiazid, sultanul turcilor, duşmanul de moarte al maiestăţii noastre, cu o puternică oaste de turci şi cu sprijinul unor cete de alte neamuri barbare a năvălit duşmăneşte în Ţara noastră Românească, pustiind-o şi prădînd-o în cea mai mare parte a ei, a luat cu puterea de la voievodul Mircea, slujitorul nostru, cetatea noastră Nicopolul Mic, lăsînd acolo un corp de oaste al său, ca s-o păzească; şi noi, aflînd de această silnică cruzime a pomenitului Baiazid, <pornind> cu forţe puternice să preîntîmpinăm cutezanţa zisului Baiazid şi să apărăm acele părţi ale noastre, am smuls, mai ales, amintita cetate Nicopolul Mic din mîinile oastei sale, şi, cu prilejul asaltului pentru acea cetate, numitul Ioan, banul, împotrivindu-se zişilor turci, în văzul nostru, cu vărsarea sîngelui său şi cu suportarea grelelor răni, ne-a adus de asemenea slujbe credincioase.
       Regest după Hurmuzaki, 1/2, 430—432.
       Transumpt in actul capitlului din Buda, din 25 martie 1430, la Arh. Naţ. Magh., DI.
       84715.
       EDIŢII: Latin. Katona, XI, 196, 576, 589, 610 (fragmente); Fejir, X/4, 293-302.
       REGEŞTE: Fermendzin, 72; Mălyusz, II/1, 363, nr. 3 089.
109                                                     1404 aprilie 16, Pojon.
      Sigismund, regele Ungariei, scriind lui Filip, ducele Burgundiei, despre situaţia generală a regatului, îl informează că voievozii Ţării Româneşti şi Moldovei fac parte din alianţa constituită împotriva turcilor.
      După Mon. Hung. Hist., 1. XXXIII, 45.
      Rezumat după Mayer J., Annales rerutn Flandricarum, Antverpiae, 1561, fol. 220 v. REGEŞTE: Fejir, X/4, 324; Hurmuîaki, 1/2, 429; Szerbia, 45; Mălyusz, II/1, 367, nr. 3 118.
110                                           14041 noiembrie 1, Suceava.
      Ffrunthlichenn gruB vnd stettenn willigenn willenn. Wist vnBerenn gefunth, vnd wir denn ewerenn vnd aller der ewerenn alczeyth gerenn erfu-renn.
      ErBamer weyBerr herr der richter, wir bittenn ewer weisheith, alz vnBerenn guttenn gunnerr vnde frunţii, von wegenn etzlich ewer lewth vns vnBerenn lewthenn schuldig sein, vnd das manch moli in mewerem * mittell mit recht genumen habnn vnd bis auff hewth vns kein auBrichtung wurdenn ist, alz mit dem namen MarcuB HewBell, der lange czeith schuldig ist dem herr Schursch von der vister2, alz in der czall 22 vngrisch floren 1 orth, vnd widerumb Bernarth der swerthfeger vnde Caspar Boschcz, alz denn dy czeiger diser briff woll wiBenn, wyvill der schuldt ist, vnd alles vor lang mit recht gewunnenn ist.
      Darumb bitte wir ewer weisheith, vns vnd denn vnserenn recht czw helffenn, geleicher weis wir euch vnd allen den ewerenn helffenn wollenn. Got mit ewch.
      Gegeben auff der Czoctzaw, anno presenti 1404, die vero Omnium Sanctorum.
178
www.dacoromanica.ro
       Vlrich Pergawer vnd Schurscha
       des voywode schaczmeister, dy ewern.
             verso:) Dem erssame wolweissem manne, herr Ffabian, richter czw Nozenn, vnserem gutte gunnerr vnde frundt.
       Salut prietenesc şi veşnică bunăvoinţă. Totdeauna aţi aflat cu bucurie (voi) despre cum stăm noi cu sănătatea şi noi despre cum vă aflaţi voi şi toţi ai voştri.
       Cinstit şi chibzuit domn jude, noi rugăm chibzuinţă voastră, ca pe bunu nostru ocrotitor şi prieten, în legătură cu nişte oameni ai voştri, datornici faţă de oameni ai noştri, căci de cîteva ori am cerut dreptate în mijlocul vostru şi nu ni s-a dat nici pînă astăzi mulţumire, şi anume, cel cu numele Marcus Hewssell, care de mult timp îi e dator domnului Jurj de la vistierie în total 22 florini ungureşti şi 1 ortho, de asemenea şi Bemard, şlefuitorul de săbii, şi Gaspar Boschcz, despre care, cei ce vor arăta această scrisoare ştiu bine care este datoria lui şi că (pricina) toată a fost demult pe drept cîştigată.
       Drept aceea rugăm chibzuinţă voastră să ne faceţi dreptate nouă şi a lor noştri, la fel şi noi vă vom ajuta pe voi şi pe ai voştri. Dumnezeu cu voi.
       Dat la Suceava, în anul de faţă 1404, anume în ziua Tuturor sfinţilor.
       Ai voştri, Ulrich Pergawer şi Jurj, vistierul voievodului.
       (Pe verso:) Cinstitului şi chibzuitului bărbat, domnului Fabian, judele Bistriţei, bunului nostru ocrotitor şi prieten.
       Arh. Stat. Cluj.-Napoca, Arh. oraş Bistriţa, Berger, nr. 49.
       Orig., hirtie, cu urme de pecete de închidere, aplicată pe verso.
       EDIŢII: German. XJb., III, 330; Hurmuzaki, XV/1, 169. German şi trad. Costăchescu,
       II, 627 -628.
       REGEŞTE: Berger, Vrhunden-Regesten, 15, nr. 49; Mdlyusz, II/l, 411, nr. 3 469.
       1  Probabil că datarea corectă a documentului este 1504, ci. K.G. GUndisch, Patriciatul orăşenesc medieval al Bistriţei pini la începutul secolului al XVI-lea, in „File de istorie". IV, 1976, p. 160, nota 53.
       2  Astfel în orig.
111                                            1406 decembrie 7, Levoîa1.
                                                                        Relacio Stiborii voiwode.
      Nos, Sigismundus, dei gracia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie etc., marchioque Brandenburgensis etc., Sacri romani imperii vicarius generalis et regni Bohemie gubemator, memorie commendamus per presentes quod, in nostre presenciam venientes maiestatis, fideles noştri, nobiles viri Yuan, filius Vladi, Vanna, filius Vanchonis de Apcha, ipsorum et similiter fidelis noştri, nobilis viri Vanche, filii Slaui de eadem Apcha, nominibus et in perso-nis, retulerunt exponendo dolenter quomodo olim, sinistra fortuna eis arri-dente2, donacionis littere privilegiales felicis recordacionis domini Lodovici, Hungarie et alioram predictorum regnorum nostrorum regis, patris et soceri noştri carissimi et inmediati predecessoris, eisdem nobilibus Yuanne, Vanneet Vanche, proximis et consanguineis, super possessionibus ipsorum superior et media Apcha vocatis et tercia parte inferioris Apche, in comitatu Marmo-rusiensi existentibus, ipsorumque iuribus proprietatibus et pertinenciis uni-versis graciose concesse, confecte et emanate, in ipsorum nobilium domi-bus casualiter ex incensione et ex preconcepta malicia facta, per nonnullos
www.dacoromanica.ro
179
nostros et regni noştri Hungarie emulos, infideles et invasores de Muldwa, more latrocinio procedentes, cum aliis eorundem nobilium iuribus et munu-mentis2 copiosis, super premissis ipsorum possessionibus et porcionibus possessionariis confectis, inter cetera ipsorum nobilium bona perdita et in predam, deducta, combuste fuissent, mediantibus quibus litteris privilegia-libus predicti nobiles prenotatas ipsorum possessiones et porciones possessio-narias pacifice et quiete actenus tenuissent, habuissent et possessissent. Et quamquam predicti nobiles noştri fideles in reali et corporali possessione dictorum bonorum iuriumque et pertinencyarum3 earundem a multis tem-poribus et annis continue retroactis fuissent et essent, timerent tamen predicti nobiles, propter huiusmodi litterarum privilegialium combustionem et carenciam iurium et munimentorum suorum, in futurum turbări posse et molestări.
      Super quibus quidem exposicione et relacione combustionis litterarum privilegialium predictarum, modo premisso et nominibus quibus supra, coram nostra celsitudine factis, ut prefertur, ad ostendendum veritatem premissorum, in vim probacionis, legitime, litteras efficaces opidorum nos-trorum regalium Sigeth, Longiprati, Techew, Wischk et Hawsth, comme-taneorum suorum, produxerunt et exhibuerunt, supplicaveruntque culmini nostre maiestatis, humiliter et devote, nobiles et fideles noştri predicti, quatenus graciam eisdem facientes specialem, ipsos in ipsorum iuribus possessionum et porcionum possessionariarum predictarum conservare graciosius dignaremur, quem ad modum prefatus dominus Lodowicus rex eosdem nobiles conser-vasset, combustione litterarum predictarum et carencia iurium predictorum non obstante, et easdem possessiones, superior et media Apcha vocatas, et terciam partem inferioris Apche predicte, cum ipsorum iuribus proprie-tatibus et pertinenciis universis, ipsis nobilibus eorumque heredibus et posteri-tatibus universis, novo donacionis tytulo3 conferre et super hiis litteras donacionis et collacionis huiusmodi novas concedere dignaremur.
      Nos, igitur, veritate comperta premissorum et per litteras opidorum nostrorum predictorum de combustione litterarum predictarum sufficienter instructi, consideratisque fidelibus serviciis quibus nobis et corone regni noştri predicti nobiles in prosperis et adversis actenus studuerunt complacere et in futurum complacebunt, iustis et iuri consonis supplicacionibus eorundem nobilium Yuani, filii Vladi, Vanne, filii Vanchonis, et Vanche, filii Slaui, de superiori et media Apcha vocatis, maiestati nostre porrectis, regia pietate exauditis pariter et admissis, easdem possessiones, videlicet superiorem et mediam Apcha et terciam partem inferioris Apche, tamquam porciones eo-rum possessionarias, cum ipsorum iuribus proprietatibus et pertinenciis universis, ipsis nobilibus Yuane, filio Vladi, Vanne, filio Vanchonis, et Vanche, filio Slaui, eorumque heredibus et posteritatibus universis, sub veris et ani-tiquis ipsarum possessionum metis, per ipsos nobiles actenus legittime posses-sis, nove nostre donacionis tytulo3 et omni eo iure, quo nostre incumbit collacioni, dedimus, donavimus et in ewum contulimus, presenciumque vigore damus, donamus et pleno iure conferimus, per ipsos nobiles eorumque heredes posteros et superstites universos perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas, pariter et habendas, presencium litterarum nostrarum, quas eis super hoc concedimus ex gracia speciali, patrocinio mediante, salvo tamen iure alieno. Presentes vero dum nobis fuerint reportate, pro eisdem nobilibus isporumque heredibus et posteritatibus universis in formam noştri privilegii redigi faciemus.
      Datum in Leucha, in vigilia Concepcionis beate Mărie virginis, anno domini Millesimo quadrigentesimo sexto.
180
www.dacoromanica.ro
                                                              Darea de seamă a voievodului Ştibor.
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., şi margraf de Brandenburg etc., vicar general al Sfîntului imperiu roman şi guvernator al ţării Boemiei, dăm de ştire prin scrisoarea de faţă că, venind în faţa maiestăţii noastre, credincioşii noştri, nobilii bărbaţi Ioan, fiul lui Vlad, Vanna, fiul lui Vancea, din Apşa, în numele lor şi de asemenea în numele credinciosului nostru bărbat Vancea, fiul lui Slav, din aceeaşi Apşa, ne-au spus şi mărturisit cu durere că nu de mult, printr-o întîmplare nenorocită, scrisorile privilegiale de danie ale domnului nostru Ludovic, de fericită pomenire rege al Ungariei şi al altor regate ale noastre mai înainte amintite, tată şi socru al nostru preaiubit şi nemijlocit înaintaş al nostru, date cu bunăvoinţă, întocmite şi înmînate acestor nobili Ioan, Vanna şi Vancea, rude şi neamuri, cu privire la moşiile lor numite Apşa de sus şi de mijloc şi a treia parte din Apşa de jos, aflătoare în comitatul Maramureş, cu drepturile lor de stăpînire şi cu toate cele ce ţin de ele, din pricina focului şi dintr-o răutate dinainte plănuită de către nişte pizmaşi nelegiuiţi ai noştri şi ai regatului nostru şi năvălitori, care au venit din Moldova ca nişte tîlhari, au fost arse împreună cu alte drepturi şi numeroase acte ale acestor nobili, întocmite cu privire la moşiile şi părţile de moşii de mai sus, între alte bunuri pierdute şi jefuite ale acestor nobili, în temeiul căror scrisori privilegiale sus-zişii nobili au ţinut, au avut şi au stăpînit pînă acum, în pace şi linişte, amintitele lor moşii şi părţi de moşii. Şi cu toate că pomeniţii noştri nobili credincioşi au fost şi sînt într-adevăr şi de fapt în stăpînirea ziselor bunuri şi drepturi şi cele ce ţin de ele cu mult timp în urmă şi ani de-a rîndul, totuşi sus-zişii nobili, din pricina arderii acestor scrisori privilegiale şi din pricina lipsei drepturilor şi dovezilor lor, se tem că, în viitor, ar putea să fie turburaţi şi supăraţi.
      Drept care, după ce s-a mărturisit şi spus în faţa maiestăţii noastre în chipul de mai sus şi în numele celor de mai sus despre arderea acestor scrisori privilegiale, după cum s-a spus, pentru arătarea adevărului în cele de mai sus au adus şi înfăţişat drept dovadă, în chip legiuit, scrisori adevărate ale oraşelor noastre regale Sighet, Cîmpulung, Techew, Wischk şi Hawsth, vecine lor, şi nobilii noştri credincioşi sus-amintiţi au rugat înălţimea maiestăţii noastre, cu credinţă şi supunere, ca să le dăm o milostivire anume şi să binevoim a-i păstra în drepturile moşiilor lor şi ale părţilor de moşii de mai sus, în felul în care i-a păstrat pe aceşti nobili amintitul domn rege Ludovic, arderea sus-ziselor scrisori şi lipsa drepturilor amintite nefiind o piedică, <şi> să binevoim a le da acestor nobili şi moştenitorilor lor şi tuturor urmaşilor, în temeiul unei noi danii, o nouă scrisoare a acestei danii şi dăruiri, cu privire la acele moşii, numite Apşa de sus şi de mijloc şi a treia parte a amintitei Apşa de jos, cu drepturile lor stăpînite şi toate cele ce ţin de ele.
      Noi, aşadar, aflînd adevărul despre cele de mai sus şi prin scrisorile sus-ziselor noastre oraşe fiind lămuriţi pe deplin cu privire la arderea sus-ziselor scrisori, şi ţinînd seama de slujbele credincioase prin care sus-zişii nobili s-au străduit pînă acum şi se vor strădui şi în viitor să ne placă nouă şi coroanei regatului nostru, în împrejurări fericite ca şi în cele nenorocite, fiind auzite şi totodată primite cu milă regească rugăminţile întemeiate şi drepte ale acestor nobili Ioan, fiul lui Vlad, Vanna,fiul lui Vancea, şi Vancea, fiul lui Slav, din numita Apşa de sus şi de mijloc, trimise maiestăţii noastre, am dat, am dăruit şi am hărăzit pentru vecie, în temeiul unei noi danii a noastre, acele moşii, adică Apşa de sus şi de mijloc şi a treia parte a Apşei de jos, ca şi părţile lor de moşii, cu dreptul de stăpînire şi cu toate cele ce ţin de ele, nobililor Ioan, fiul lui Vlad, Vanna, fiul lui Vancea, şi Vancea, fiul lui Slav, şi
15 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
181
moştenitorilor şi tuturor urmaşilor, în adevăratele şi vechile lor hotare de moşie, în care au fost stăpînite pînă acum de aceşti nobili, şi prin puterea scrisorii de faţă dăm, dăruim şi hărăzim cu drept deplin (aceste moşii) ca să fie stăpînite, ţinute şi avute pe veci şi nestrămutat, de către aceşti nobili şi de către toţi moştenitorii lor, care vor fi ca urmaşi, în temeiul scrisorii de faţă, pe care le-am dat-o cu privire la aceasta printr-o milostivire anume, dreptul altuia totuşi fiind neatins. Atunci însă cînd ne va fi adusă înapoi scrisoarea de faţă, vom pune să fie întocmită în formă de privilegiu al nostru pentru aceşti nobili şi pentru moştenitorii şi toţi urmaşii lor.
       Dat în Leucha, în ajunul sărbătorii Concepţiunii fericitei fecioare Maria în anul Domnului o mie patru sute şase.
       După Mihâlyi, H3 — H5.
       Orig., perg., cu pecete aplicată, fără a se indica locul de păstrare.
       REGEŞTE: Mâlyusz, II/, 653, nr. 5 152.
        1         La 6 aprilie 1407, Sigismund, regele Ungariei, dă cu titlul de nouă danie nobililor 'Mihail şi Mihai trei părţi din moşia Apşa de Jos (Mihâlyi, 147 — 149); documentul repetă textual menţiunea invaziei moldovenilor din actul din 7 decembrie 14C6.
        2  Astfel în orig.
        * Astfel în textul lat. publicat.
112                                      1408 iulie 12 (quarto Idus Iulii).
      (Sigismund, regele Ungariei, confirmă lui Nicolae de Gara, palatinul Ungariei, şi fratelui său Ioan stăpînirea mai multor moşii şi cetăţi din douăsprezece comitate ale Ungariei, ca răsplată a faptelor lor de vitejie, între care şi cele prilejuite de expediţia din Ţara Românească:)
      ...Similiter, cum assumpto tandem fidelium nostrorum exercitu valido ad partes Transalpinas nos moventes, fere maiorem partem ipsarum partium peragrando, castram Minoris Nicopolis, ubi Turcorum multitudo residebat, potenter obsedissemus, eodemque castro, non absque filioram ipsorum quon-dam Nicolai palatini viribus, obtento, et in nostrorum fidelium manibus ■derelicto, Merch etiam, vaiuoda nostro Transalpino, qui per ipsos Turcos ■oppressus exstiterat, in nomine ipsorum fidelium nostrorum suo dominio restituto, tandem, cum feliei triumpho, versus regnum nostrum Hungarie nobis remeantibus, in alpibus, Pazata dictis, strictissimis indaginibus, condusa et obdurata multitudo Wlachorum, per ipsum Merche waiuodam, in pristine infidelitatis ingratitudinisque viam relapsum, cum intoxicatis et mortiferis iaculis, contra nos et nostros insidiose destinatoram, exercitum nostrum circumdedit, moxque memoratus Nicolaus palatinus, se ipsum cum suis, nobis scutum protectionis opposuit, et ipsorum Wlachorum insultus, non sine morte et lesione suoram multoram sequacium, viriliter repellens, nobis exitum viaram assecuravit.
      ...De asemenea, în sfîrşit, adunînd o oaste puternică de credincioşi de ai noştri, noi, îndreptîndu-ne spre Ţara Românească, străbătînd aproape cea mai mare parte din pomenitele ţinuturi, am împresurat cu putere cetatea Nicopolul Mic, unde sălăşluia o mare mulţime de turci, şi am cuprins, nu fără vitejiile acelor fii ai răposatului Nicolae palatinul, acea cetate şi am lăsat-o în mîinile credincioşilor noştri, (şi) chiar lui Mircea, voievodul nostru al Ţării Româneşti, care fusese asuprit de acei turci, i s-a înapoiat stăpînirea,
182
www.dacoromanica.ro
în numele acelor credincioşi ai noştri; în cele din urmă, întorcîndu-ne nof înapoi cu o fericită biruinţă spre ţara noastră a Ungariei, îndrăzneaţă şi învîrtoşata mulţime a românilor, condusă de pomenitul Mircea voievodul, alunecat pe calea vechii necredinţe, a înconjurat oastea noastră, în trecă-torile foarte înguste ale munţilor, numite Posada, aruncînd cu viclenie împotriva noastră şi a lor noştri săgeţi otrăvite şi ucigătoare. Şi fără întîrziere, pomenitul Nicolae palatinul s-a pus împotrivă pentru noi, el însuşi cu ai săi, ca un scut de apărare, şi, îndepărtînd cu vitejie năvala acelor români, nu fără moartea şi rănirea multora din însoţitorii lui, ne-a înlesnit nouă ieşirea de pe acele drumuri.
      <în lista demnitarilor, între alţii: Ioan şi Iacob, voievozii Transilvaniei* demnitatea de ban al Severinului fiind vacantă).
      Regest după Fejir, X/4, 660—679.
      Orig., la Arh. Naţ. Magh. (Arh. fam. Zay).
      EDIŢII: Latin. Hurmuzahi, 1/2, 456—461.
      REGEŞTE: FermendHn, 87; Szerlia, 49; Mdlyusz, 11/2, 154, nr. 6 221.
113                                                   1410 mai 8, Sîntimbru..
      Nos, Ladislau de Nadab, vicevayuoda Transsiluanus, damus pro memoria quod causam, quam Emericus dictus Cheh de Rewd contra Antho-nium et Nicolaum, filios Mathws, ac Nicolaum dictum Bolgar, necnon nobi-lem dominam, Margaretha vocatam, consortem eiusdem, de Thwsom, iuxta continentiam literarum conventus de Clusmonostra citatoriam, in octavis. festi beati Georgii martyris movere habebat coram nobis, ratione presentis. exercitus contra Volahos, depredatores regni, moţi, ad octavas festi Nativi-tatis beati Joannis baptiste nune venturas duximus prorogandam.
      Datum in Zenthemreh, octavo die termini prenotati, anno domini M'. CCCC. decimo.
      (Pe verso:') Pro Anthonio et Xicolao, filiis Mathws de Orozfaia, et aliis. intro scriptis, contra Emericum dictum Cheh de Rewd, ad octavas festi beati Iohannis baptiste, prorogatoria.
      Noi, Ladislau de Nădab, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că pricina pe care Emeric zis Cheh de Rediu avea s-o pornească în faţa noastră la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe 1, potrivit cuprinsului scrisorii de chemare a conventului din Cluj-Mănăştur, împotriva lui Anton şi a lui Nicolae, fiii lui Matei, şi a lui Nicolae zis Bolgar, precum şi împotriva nobilei doamne numită Margareta, soţia numitului, de Tuşinu, am hotărît s-o amînăm, din pricina expediţiei de acum pornite împotriva românilor, jefuitori ai ţării, la octavele viitoare ale sărbătorii Naşterii fericitului Ioan Botezătorul 2.
      Dat la Sîntimbru, în a opta zi a pomenitului soroc, în anul Domnului o mie patru sute zece.
      (Pe verso'): Pentru Anton şi Nicolae, fiii lui Matei de Orosfaia, şî pentru alţii, cuprinşi în această scrisoare, împotriva lui Emeric zis Cheh de Rediu, <scrisoare de) amînare la octavele sărbătorii fericitului Ioan Botezătorul.
183
www.dacoromanica.ro
        După Teleki, I, 361 — 362.
        Orig., hîrtie, cu fragmente de pecete de Închidere, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 73 910. REGEŞTE: Mdlyusz, II/2, 355, nr. 7 573.
          1 1 mai. * 1 iulie.
114                                               1410 noiembrie 25, Bachia.
                                                      Relatio Andree de Chapy, aule regi familiaris.
      Nos, Sigismundus, dei gratia rex Hungarie, Dalmatie, Croaţie, etc., marchioque Brandenburgensis, etc., Sacri Romani imperii vicarius generalis, memorie commendamus per presentes quod, nostre serenitatis veniens in conspectum fidelis noster, strenuus miles, magister Johannes, filius Johannis de Doboka, propositis suis fidelitatibus et fidelium obsequiorum meritis et sinceris complacenciis, per ipsum nobis nostroque sacro regio diademati, sub loci et temporis diversitate, laudabiliter, exhibitis et impensis, quandam possessionem seu terram, Inakhaza appellatam, nune, uti asserit, habita-toribus destitutam, in comitatu de Doboka existentem et habitam, quam eidem dominus Lodovicus, rex eiusdem regni noştri Hungarie, pater et socer noster carissimus, felicis recordacionis, sibi et eidem magistro Ladislao, fratri suo carnali, pro eiusdem magistri Ladislai, fratris sui, gratuitis servi-ciorum meritis, perhemniter collatam, sicut asserit, in cuius dominioipse ac prefatus idem magister Ladislaus, frater suus, a dudum pacifico dominio, ut fertur, extitisset foretque et ipse de presenti, sibi neenon Nicolao, Stephano, Mikodet Johanni, filiis suis, per nostram maiestatem iure novo dări et conferi postulavit.
      Nos, igitur, considera tis et in memoriam nostre celsitudinis digne revo-lutis predare fidelitatis obsequiis et laudis preconio attollendis meritis memoraţi magistri Johannis de Doboka, quibus ipse, nobis et nostro sacro diademati regio, sub varii temporis et loci diversitate, presertim vero in conflictu, per nos sub castro Maioris 1 Nikapolis, et tandem, per eundem virum mag-nificum Stephanum de Losonch, banum, ultra partes Transsalpinas 2, contra perfidissimos Turcos, cruciş Christi persecutores, fata nobis tune, et domino placuit3 sinistre statuentibus, commisso laudabiliter se fortuitis casibus submittendo, studuit viriliter et strenue complacere, prefaţam possessionem seu terram, Inakhaza nuncupatam, nune habitatoribus, ut fertur, destitutam, et in dicto comitatu habitam, in quantum in dominio eiusdem ipse magister Johannes de presenti fore perhibetur, simulcum universis suis utilitatibus et pertinenciis, signanter autem tenis arabilibus, cultis et incultis, silvis, aquis, campis, nemoribus, pratis, fenetis, et generaliter quibuslibet utilita-tum eiusdem integritatibus, sub suis veris metis et antiquis, quibus actenus rite tenta fuit et possessa, certa scientia nostra mediante, prelatorumque et baronum nostrorum consilio, denuo nove nostre donationis titulo et omni eo iure, quo ipsa nostre quolibet iure incumbit collationi, memoratis magistro Johanni et, per eum, Nicolao, Mikod et Johanni, filiis suis, eorumque heredi-bus et successoribus universis, dedimus, donavimus et contulimus, imo damus, donamus et conferimus per presentes, iure perpetuo et irrevocabiliter possi-dendam, tenendam pariter et habendam, salvo iure alieno, harum nostrarum vigore et tenore litterarum, alias dum nobis in specie reportate fuerint, in forma noştri pivilegii reddigi faciemus.
184
www.dacoromanica.ro
      Datum Bachie, in festo beate Catherine virginis et martyris, anno domini Miliesimo quadringentesimo decimo.
                                     Darea de seamă a lui Andrei de Chapy, slujitorul curţii regeşti.
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc. şi margraf de Brandenburg etc., vicar general al Sfîntului imperiu roman, prin cele de faţă dăm de ştire că, venind înaintea luminăţiei noastre credinciosul nostru, viteazul cavaler, magistrul Ioan, fiul lui Ioan de Dăbîca, după ce ne-a înşirat faptele de credinţă, vrednicia credincioaselor slujbe şi îndatoririle din inimă făcute şi aduse de el nouă şi sfintei noastre coroane regeşti, în chip vrednic de laudă, în felurite locuri şi timpuri, a cerut maiestăţii noastre să-i dăm şi să-i hărăzim, cu un nou drept, lui, cît şi lui Nicolae, Ştefan, Mikud şi Ioan, fiii săi, o moşie sau un pămînt numit Inakhaza, acum, după cum spune el, lipsită de locuitori, aflătoare şi aşezată în comitatul Dăbîca, <moşie> care i-a fost dată, după cum spune el, pe veci, de către domnul Ludovic, regele numitului nostru regat al Ungariei, tatăl şi socrul nostru preascump, lui şi numitului său frate, magistrul Ladislau, fratele său bun, pentru îndatoritoarele şi vrednicele slujbe ale acestuia, şi în a cărei stăpînire paşnică el s-a aflat de mult şi se află şi acum.
      Noi, aşadar, ţinînd seama şi împrospătînd în amintirea înălţimii noastre strălucitele slujbe credincioase şi vredniciile, ce merită slava laudei, ale pomenitului magistru Ioan de Dăbîca, <fapte> prin care el, bărbăteşte şi vitejeşte, s-a străduit să fie pe placul nostru şi al sfintei noastre coroane, în diferite locuri şi timpuri, şi mai ales în lupta dusă lîngă cetatea Nicopolul Mare de către noi şi, apoi, de către măritul bărbat Ştefan de Losoncz, dincolo de munţii Carpaţi, împotriva viclenilor turci, prigonitorii crucii lui Hristos — cînd soarta ne-a stat împotrivă, căci aşa a fost voia lui Dumnezeu — înfruntînd în chip vrednic de laudă loviturile soartei, după buna noastră ştiinţă şi după sfatul prelaţilor şi baronilor noştri, am dat, am dăruit şi am hărăzit, în chip de danie nouă şi cu tot dreptul cu care ţine de dania noastră, pomenita moşie sau pămînt numit Inakhaza, acum, precum se spune, lipsită de locuitori, şi aflătoare în zisul comitat, şi întrucît zisul magistru Ioan se află acum în stăpî-nirea ei, împreună cu toate folosinţele ei şi cu tot ce ţine de ea, şi mai ales cu pămînturile ei arătoare, lucrate sau nelucrate, păduri, cîmpii, dumbrăvi, livezi, fînaţe şi îndeobşte cu întregimea folosinţelor ei, sub vechile şi adevăratele hotare între care a fost ţinută şi stăpînitâ în chip legiuit pînă acum, pomenitului magistru Ioan şi, prin dînsul, lui Nicolae, lui Mikud şi lui Ioan, fiii săi, şi tuturor moştenitorilor şi urmaşilor lor, ba încă prin cele de faţă le-o dăm, le-o dăruim şi le-o hărăzim ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat, fără a vătăma drepturile altora, prin puterea şi cuprinsul acestei scrisori, care vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu al nostru, cînd ne va fi înapoiată în original.
      Dat la Bachia, la sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Caterina, în anul Domnului o mie patru sute zece.
      Bibi. Univ. Cluj-Napoca, Manuscrise, fond general, nr. 70.
      Orig., perg., cu pecete aplicata şi cu multe ştersături, răzături şi îngroşări de litere.
      EDIŢII: Latin. Motogna, Luptele lui Sigismund şi Mircea cel Bătrin cu furcii, in 1395,
      In „Revista istorică", 1925, 285—286.
      REGEŞTE: Târt. Tir. 1889, 739; Mdlyusz, 1/2, 437, nr. 8 059. * 1
       1 Astfel în orig; la V. Motogna, 286: mincris; în Tort. Tăr. 739: maioris.
      1 Astfel în orig. îndreptat din Transsiluanas; la V. Motogna: Transalpinas. * Citeşte: fatis... sicut domino placuit.
www.dacoromanica.ro
185
115
1411 mai 17, Giurgiu.
      In nomine domini amen. Nos, Mirche, voiuoda Transalpinus, etc., tenore presencium significamus, tam presentibus quam futuris, quibus expedit universis, - quod, cupientes inire federa inviolabilis amicie cum serenissimo principe, domino Wladizlao, rege Polonie etc., de baronum nostrorum unanimi consilio, pro eo tăiem fecimus ordinacionem, alias atque pridem, tempo-xibus perpetuis ab utraque parte firmissime tenendam et irrefragabiliter observandam; quod memoratum dominum Wladislaum regem toto nostro posse atque potencia, dum et quotiescumque nostrum auxilium postula-verit, ac homines sibi subditos, ab insultu et hostili incursu regis Hungarie, ac ipsius omagialium et quorumlibet hominum sibi subiectorum, contra alios vero predicti domini Wladizlai emulos aut iniuriatores quorumlibet, ipsum, iuxta arbitrii noştri beneplacitum, iuvare promittimus et spondemus, quemadmodum amico facere expedit atque decet, ymmo, multo magis iam, quia consanguinitatis amor hoc facere compellit amicos. Idemque dominus Wladizlaus rex, ad nostram postulacionem, signanter contra regem Hungarie et ipsius subditos, pro toto ipsius posse atque potencia nos debet, ymmo tenebitur adiuvare.
      In casu autem, si idem Hungarie rex hostiliter insurgeret, aut sui contra sepefatum dominum Wladizlaum regem etc., extunc, nos, hostiliter, spondemus, ymmo promitimus, nostra cum gente, fines regni Hungarie for-titer constringere, incendio et omne malo. Dum autem, idem rex Hungarie <etc., nos aut nostram terram, hostiliter attemptaverit subintrare, extunc prefatus dominus Wladizlaus rex etc., hec omnia supradicta nobis toto posse atque potencia debeat et teneatur adiuvare. Contra alios vero nostros emulos, iuxta ipsius liberi arbitrii beneplacitum, nobis auxiliabitur, tanquam amicus «t frater fratri, ssmper facere consuevit; quemadmodum eciam priores nostras litteras obligatorias, gratas et ratas habentes, tanquam presentibus de verbo ad verbum ratificamus et confirmamus, vigore presencium mediante, addi-■cientes autem et adiungentes quod, si quis ex nostris mocionem aii quam facere, et se nobis obponere presumpserit aut attemptaverit aliquid contra eundem dominum Wladizlaum regem, tăiem volumus, unacum iamdicto domino Wladizlao rege, tempore nobiscum expescendo, coercere ac omnino fundi-itus destruere, usque ad ultimum quadrantem quemadmodum consanguini-itatis fraternitas et inviolabilis amor et amicia iam nos constringit et semper ifacere compellebit.
      Datum in civitate nostra Yoriow, die dominico Vocem iocunditatis, anno domini Millesimo quadringentesimo undecimo. Ad perpetue unionis circa roboracionem confederacionis, amiciciam ac bonitatem, presentes .fieri duximus, nostro sigillo maiori munimine roboratas. Datum ut supra.
      în numele Domnului, amin. Noi, Mircea, voievodul Ţării Româneşti •etc., aducem la cunoştinţă, prin cuprinsul scrisorii de faţă, tuturor cărora ii se cuvine, atît celor de acum, cît şi celor viitori, că, dorind să încheiem un itratat de prietenie neclintită cu prealuminatul principe, domnul Vladislav, iregele Poloniei etc., de aceea, după sfatul tuturor boierilor noştri, am făcut această rînduială, altfel decît mai înainte, care de-a lungul timpului trebuie •să fie ţinută cu tărie şi trebuie să fie păstrată în veci de ambele părţi; că promitem şi făgăduim să-l ajutăm pe amintitul domn, Vladislav regele, şi pe oamenii supuşi lui, prin toată puterea şi mijloacele noastre, atunci cînd şi ori de cîte ori va cere ajutorul nostru, de năvălirea şi atacul duşmănos al regelui Ungariei, al supuşilor lui şi al oricăror oameni supuşi lui, iar împotriva altor
186
                                       www.dacoromanica.ro
duşmani sau ai oricăror vătămători ai sus-numitului domn Vladislav, să-l ajutăm după bunul plac al înţelegerii noastre, iar acest lucru se cuvine şi trebuie să-l facem ca unui prieten, ba, chiar mai mult, deoarece dragostea de înrudire ne împinge ca pe nişte prieteni să facem acest lucru, Şi domnul Vladislav regele, la cererea noastră, trebuie şi va fi dator să ne ajute prin toată puterea şi mijloacele lui mai ales împotriva regelui Ungariei şi a supuşilor lui.
       în cazul, însă, că acel rege al Ungariei s-ar ridica cu duşmănie împotriva amintitului domn Vladislav regele etc., atunci noi făgăduim, ba chiar promitem împreună cu neamul nostru, să punem capăt vitejeşte, cu duşmănie, regatului Ungariei prin foc şi prin orice rău. Atunci cînd, însă, acelaşi rege ai Ungariei etc., ar încerca cu duşmănie să ne supună pe noi sau ţara noastră, atunci pomenitul domn Vladislav regele etc., va trebui şi va fi dator să ne ajute prin toată puterea şi mijloacele sus-amintite. Iar împotriva altor duşmani de-ai noştri ne va ajuta după bunul plac al liberei lui înţelegeri, aşa cum. ar face de obicei un prieten şi un frate pentru un frate. După cum <şi> scrisorile noastre de îndatorire de mai înainte, consfinţite şi încuviinţate, le întărim şi confirmăm cuvînt cu cuvînt în cele de faţă, în temeiul şi tăria celor prezente, menţionînd însă şi adăugind că, dacă cineva dintre noi ar îndrăzni să întreprindă o altă acţiune şi să ni se opună, sau ar încerca altceva împotriva aceluiaşi domn Vladislav regele, pe acesta vrem, împreună cu numitul domn Vladislav regele, să-l oprim la timp să ni se opună şi să-l nimicim întru totul pînă la capăt, aşa cum frăţia de înrudire, dragostea şi prietenia de veci ne-a constrîns şi ne va împinge să facem mereu.
       Dat în oraşul nostru Giurgiu, în duminica Vocem iocunditatis, în anul Domnului o mie patru sute unsprezece. Spre tăria, prietenia şi bunătatea legăturii de alianţă, veşnică, am pus să fie întărită scrisoarea de faţă cu puterea marelui nostru sigiliu. Dat ca mai sus.
       După facs. din Hurmuzahi, 1/2, pl. III. Fotocopie la Bibi. Acad. R.S.R. Bucureşti.
       Orig., perg., cu pecetea mare atirnată cu inscripţia: ... MIRCHE VAIVODE TRANSALPINI BANI SEVERINIENSIS... avînd în stingă pecetea mică a voievodului şii alte zece peceţi mici ale boierilor; în 1890 se afla la Arh. Imp. Moscova.
       EDIŢII: Latin. Codex dipl. Pcloniae et Lituaniae, 1/2, 600; Fejer, X/5, 130; Hur-muzdki, 1/2, 472 —473.
116                                                1412 martie 23, Caşovia.
      Sigismundus, dei gratia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie etcetera rex, fidelibus nostris, iudici iuratisque civibus in Braschowia, salutau et gratiam.
    Gravia querimonia fidelium nostrorum universorum mercatorum de Cibinio ad nostre serenitatis pervenit auditum quod, licet ipsi tales liber-tates et gratias a serenissimo principe domino Lodouico, rege Hungarie bone memorie, patre nostro carissimo, habuerint, quod nulii mercatorum, extra partes Transsiluanas existentes, cum rebus et mercimoniis ipsorum, per dictas. partes Transsiluanas procedentes ultra Braschowiam predictam ad partes-Transalpinas transire presumant, prout hoc idem in literis domini Lodouici predicti atque nostris plenius continetur, tamen vos, contempnentes 1 dictas-literas domini Lodouici etnostras, eosdem mercatores ulterius ad partes Transalpinas cum mercimoniis ipsorum transire permittitis, in grande ipsorum mercatorum nostrorum de Cybinio preiudicium et dampnum2 satis magnum.
    Cumque intentionis nostre etiam firmate omnino existat, ipsas literas domini Lodouici atque nostras in suo robore et firmitate solida permanere,
                                                                                                187“
www.dacoromanica.ro
nec eas per quempiam velimus cernere violări, fidelităţi vestre, firmissimo regio, precipimus, sub edicto, quatenus in antea prefatos mercatores Extra-siluanos, cum mercimoniis ipsorum in vestri medium venientes, contra pre-missas libertates memoratorum mercatorum de Cybinio, ulterius ad partes Transalpinas procedere, nullatenus permittatis, sed eos, potius, ad instantiam dictorum mercatorum de Cybinio, arestando, in eorum utiliori8 transitu impedire efficaciter debeatis. Aliud, igitur, in premissis, pro nostra gratia, facere non ausuri. Alioquin, si predictos cives seu mercatores nostros de Cybino 4 nobis super premissis querulari contingeret, vos, taliter puniri fa-ciemus in posterum, quod vos mandata nostra violasse penitebit. Presentes autem, post lecturam, reddi volumus presentanti.
    Datum Cassouie, feria quarta proxima post Judica, anno domini M ° CCCCW duodecimo, regnorum nostrorum Hungarie etcetera anno vicesimo quin-to, Romanorum vero secundo.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei etc., credincioşilor noştri, judelui şi orăşenilor juraţi din Braşov, sănătate şi milostivire.
      Din plîngerea grea a tuturor negustorilor noştri credincioşi din Sibiu a ajuns la auzul luminăţiei noastre că, deşi ei aveau asemenea libertăţi şi milostiviri de la prealuminatul principe, domnul Ludovic, regele Ungariei de vrednică pomenire şi preascumpul nostru părinte, ca nici unul dintre negustorii care se aflau în afara părţilor Transilvaniei şi care mergeau cu lucrurile şi mărfurile lor prin numitele părţi ale Transilvaniei să nu îndrăznească să treacă dincolo de sus-numitul Braşov în Ţara Românească, după cum însuşi acest lucru este cuprins mai pe larg în scrisorile sus-numitului domn Ludovic şi a noastră, totuşi voi, dispreţuind numitele scrisori a domnului Ludovic şi a noastră, permiteţi ca aceşti negustori împreună cu mărfurile lor să treacă dincolo în Ţara Românească, spre marea pagubă şi dauna destul de mare a acestor negustori ai noştri din Sibiu.
      Şi, deoarece în mintea noastră stă cu toată tăria ca aceste scrisori, a domnului Ludovic şi a noastră, să rămînă spre trăinicia şi deplina tărie <a lor> şi deoarece nici nu vrem să vedem că ele sînt încălcate de către cineva, de aceea, punem în vedere credinţei voastre prin nestrămutata poruncă regească, ca sus-numiţilor negustori din afara Transilvaniei, care vin cu mărfurile lor în mijlocul vostru, împotriva sus-pomenitelor libertăţi ale amintiţilor negustori din Sibiu, să nu le permiteţi să meargă mai departe în Ţara Românească ci, mai degrabă, la stăruinţa numiţilor negustori din Sibiu, va trebui să-i împiedicaţi să treacă dincolo, poprindu-i. Aşadar, cu privire la cele de mai sus, altfel să nu îndrăzniţi a face (dacă voiţi să dobîndiţi> milostivirea noastră. Altfel, dacă s-ar întîmpla ca sus-numiţii orăşeni sau negustori ai noştri din Sibiu să ni se plîngă cu privire la cele de mai sus, vom face pe viitor ca voi să fiţi pedepsiţi în aşa fel încît voi să vă căiţi să încălcaţi poruncile noastre. Iar după citire, noi vrem ca scrisoarea de faţă să fie înapoiată celui care v-a înfăţişat-o.
      Dat la Caşovia, în miercurea ce mai apropiată după duminica Judica, în anul Domnului o mie patru sute doisprezece şi în anul al douăzeci şi optulea al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., iar ca rege al romanilor în al doilea.
      Arh. Stat. Sibiu, U. II, 655. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1412.
      Orig., perg. (29x17,3), cu urinele peceţii aplicate sub text.
      EDIŢII: Latin. Ub., III, 519-520. 1 * 3 4
      1 Corect: contemnentes.
      * Corect: datnnum.
      3 Corect: ulteriori.
      4 Astfel în orig.
188
www.dacoromanica.ro
117
1412 iulie 21, Bistriţa
      Stiborius, wayuoda Transsiluanus, Trinczini, Bistricie, Nitrie et Sol-nuk comitatuum comes, ac fluvii Wag dominus perpetuus etcetera, harum serie literarum ad noticiam universorum, tam presencium, quam futurorum, volumus pervenire quod, cum feria quinta proxima ante festum beati Jacobi apostoli, de mandato regio in civitate Bistriciensi ad discuciendas singulas causas atque defectus quoslibet diete civitatis ac districtus eiusdem, auctori-tate regia plenaria fulciti, emendandos cum magnifico viro Michaele, filio Salomonis de Nadas, comite Siculorum, neenon strenuis militibus, Ladislao de Nadab, vicewayuoda nostro, Thoma Farkacz, Johanne de Doboka, Antonio de Erdel, et cum plurimis aliis nobilibus parcium Transsiluanarum premissarum, iudicibus, iuratis civibus et senioribus, pro tribunali sediemus, extunc iudex Andreas et Georgius Rot, iuratus, in personis diete civitatis et provincie constituti, conquerentes in persona regie maiestatis nobis, quo-modo tributum vel tricesimam 1 <ab> 2 in Rodna intrantibus vel exeuntibus Muldauiam, a tempore, quo <a> 2 quondam Procopii3 fuit3 possessa, et hucusque tributa tricesime, minus iuste, cum augmentu 4 solucionis indebite, in preiudicium et gravamen ipsius civitatis, districtus et universorum mer-catorum confluencium, sunt exacte8, et de presenti onerantur et6 nimis8 aggravarentur, pro quibus gravaminibus, ipsa provincia et civitas prenotata pro non confluentibus mercatoribus, prout hactenus consuetum fuerat, pro maiori parte desolacionem pateretur. Nos, vero, cum domino8 Michaele, comite Siculorum, neenon strenuis viris Ladislao, wicewayuoda 1 nostro, et aliis superius nominatis deliberantes, decrevimus, quod civitas Rodna, quam penitus personaliter accedentes invenimus desolatam, et pro reformacione et repopulacione antedicte Rodne, Bistricie et suarum pertinencium 7 decrevimus, auctoritate regia previa, pristinis libertatibus tributorum atque tri-cesimarum, ab antiquo consuetis, iuxta informacionem et fidem ipsorum, deo sacreque corone debitam, per iudices, iuratos et seniores diete civitatis et districtus Bistriciensis nobis fiendam, in premissis suis tributis, tricesimis et libertatibus conservare.
      Qui quidem iudices et iurati senioresque, cum mercatoribus parcium premissarum, conscienciose coram nobis edictis, et magnifico viro Michaele, comite Siculorum, ac Ladislao, vicewayuoda nostro, et nostris aliis assessoribus unanimiter ad premissam ipsorum fidem et scientifice sunt confessi quod, tempore ab antiquo, ante predictum quondam Procopium ac suos successores, Rodnam premissam tenentes pro honore, talis infrascripta tributorum tri-cesimarumque solucio fuisset. Primo quod de quolibet stamine panni Ypri dabantur triginta duo grossi, item de stamine panni Lewlensi, viginti quatuor grossi, item de stamine Colonicali, medium florenum computi provincie, item de stamine Polonicali, undecem 1 denarios; item de triginta porcis vel minus duobus triginta, unum porcum recipere tenetur, si vero porci minoris fuerint numeri, de quolibet porco tenetur dare unum denarium, item de triginta ovibus vel viginti octo, similiter unam ovem, de remissiori numero de qua-libet ove unum denarium, item de quolibet bove vel vacca, singulos duos denarios ; item equester vel pedester, per Rodnam, sine mercimoniis vel oneribus, vir vel mulier, absque omni tributali solucione poterit libere pertransire; item de uno lapide piperis, mercator medium tenetur solvere florenum, similiter de lapide zinziberis, modo premisso, item de pondere equi, lanam portantis, denarios quatuor, item de qualibet pecia czether vel bisso, denarii duo, item de triginta piscibus, piscis unus, item de pondere uno sepi, denarios quatuor, item, si quis de Muldauia pannum, pro vestimentis sibi vel uxori sue ad ves-
                                                                                               189
www.dacoromanica.ro
tiendum, portaverit, nullum tributum solvere tenetur, item, si quis de Muldauia equos venales non sellatos duxerit, quatuor de uno quoque equo tenetur dare denarios.
       Premissamque ipsorum fassionem et recognicionem, cum prenominatis nostris assessoribus/ipsa pretacta auctoritate regia, in eodem stătu et eadem exaccione nune et in evum, singulis tributariis in dicta Rodna, de presenti et in futurum constitutis et constituendis, nullam ulteriorem exaccionem nisi prout prescribitur, de universis et singulis mercatoribus, per Rodnam hinc-inde transeuntibus, exigere committimus et 1 presentibus affirmamus, robo-ramus, harum literarum nostrarum testimonio mediante.
       Datum die, loco, ut supra, nostro maiori sigillo subappenso l, anno domini Millesimo quadringentesimo duodecimo.
       <Pe verso, de o altă mină din sec. XV.') Super tributum et tricesimis in Rodna.
       Ştibor, voievodul Transilvaniei, comite al comitatelor Trencin, Bistriţa, Nitra şi Solnoc, precum şi stăpîn pe veci al fluviului Wag etc., voim ca prin cuprinsul acestei scrisori să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că, deoarece în joia dinaintea sărbătorii fericitului apostol Iacob, sprijiniţi de deplina putere regească, împreună cu măritul bărbat Mihail, fiul lui Solomon de Nadeş, corniţele secuilor, precum şi cu vitejii oşteni Ladislau de Nădab, vicevoievodul nostru, Toma Farcacz, Ioan de Dăbîca, Antoniu de Subpădure, şi cu mulţi alţi nobili, juzi, orăşeni juraţi şi bătrîni din sus-amintitele părţi ale Transilvaniei, ţinuserăm, din poruncă regească, o judecată în oraşul Bistriţa, pentru dezbaterea anumitor pricini şi pentru îndreptarea oricăror lipsuri ale zisului oraş şi a districtului aceluia, atunci judele Andrei şi juratul Gheorghe Rot, înfăţindu-se în numele zisului oraş şi al provinciei, ni s-au plîns, în numele maiestăţii regeşti, că vama sau tricesima <care sînt percepute) de la cei care intră sau care ies din Rodna spre Moldova, din timpul în care <acestea) au fost stăpînite de către răposatul Procopius, şi cînd vămile tricesimei au fost cerute în chip mai puţin drept, cu un spor de plată nedreaptă, spre paguba şi povara acelui oraş, a districtului şi a tuturor negustorilor, care treceau <pe acolo), tot aşa şi acum sînt încărcate şi împovărate prea mult, din cauza căror poveri, <precum şi) din cauza neve-nirii negustorilor, după cum era obiceiul pînă acum, acea provincie şi oraşul sus-numit sînt pustii în cea mai mare parte. Noi, însă, chibzuind împreună cu domnul Mihail, corniţele secuilor, precum şi cu vitejii bărbaţi, Ladislau, vicevoievodul nostru, şi cu ceilalţi sus-numiţi, am hotărît ca oraşul Rodna, pe care, dueîndu-ne < acolo) în persoană, l-am găsit cu totul pustiu, şi pentru refacerea şi repopularea sus-zisei Rodne, a Bistriţei şi a celor ce ţin de ea am hotărît din deplină putere regească, ca în ce priveşte libertăţile de odinioară a vămilor şi a tricesimii, obişnuite din vechime, să fie păstrat — după înştiinţarea şi credinţa acelora, datorată lui Dumnezeu şi sfintei coroane, ce ni se va da de către juzii, juraţii şi bătrînii zisului oraş şi ai districtului Bistriţa — în sus-amintitele sale vămi, tricesimă şi libertăţi.
       Iar aceşti juzi, juraţi şi bătrîni, împreună cu negustorii sus-amintitelor părţi, chemaţi în chip conştiincios în faţa noastră, şi cu măritul bărbat Mihail, corniţele secuilor, cu Ladislau, vicevoievodul nostru, şi cu ceilalţi asesori ai noştri au mărturisit cu toţii şi cu ştiinţă, pe sus-amintita credinţă a lor, că în timpul de demult, înainte, <cînd> sus-zisul răposat Procopius şi urmaşii săi ţineau cu slujbă sus-pomenita Rodna, plata mai jos scrisă a vămilor şi a tricesimii fusese aceasta: mai întîi, ca pentru orice bucată de postav de Ypres
190
www.dacoromanica.ro
să se dea 32 de groşi, de asemenea, pentru o bucată de postav de Luvia, 24 de groşi, pentru o bucată <de postav) de Colonia, o jumătate de florin, după socoteala provinciei, iar pentru o bucată <de postav) de Polonia, 11 dinari; de asemenea, pentru treizeci de porci sau mai puţin cu doi decît treizeci este dator să scoată un porc, iar dacă porcii ar fi în număr mai mic, pentru orice porc este dator să dea un dinar, iar pentru treizeci de oi sau douăzeci şi opt, de asemenea o oaie, <însă) pentru un număr mai mic, pentru orice oaie 1 dinar; de asemenea, pentru orice bou sau vacă cîte 2 dinari; de asemenea un călăreţ sau un pedestru, bărbat sau femeie, fără mărfuri sau greutăţi, să poată trece liber prin Rodna, fără nici o plată vamală; de asemenea, pentru un drob de piper, negustorul este dator să plătească o jumătate de florin, de asemenea, pentru un drob de ghimber, în felul arătat mai sus, pentru greutatea unui cal care poartă răşină, 4 dinari, de asemenea, pentru orice bucată de czether, adică pînză, 2 dinari, pentru treizeci de peşti, 1 peşte, de asemenea, pentru greutatea unui seu, 4 dinari, de asemenea, dacă cineva din Moldova ar aduce postav, pentru a-şi face îmbrăcăminte lui sau soţiei sale, nu este dator să plătească nici o vamă, de asemenea, dacă cineva din Moldova ar aduce de vînzare cai neînşeuaţi, este dator să dea 4 dinari pentru un cal.
       <După> sus-amintita mărturisire şi recunoaştere a acestora, împreună cu sus-numiţii noştri asesori, potrivit sus-amintitei autorităţi regeşti, cu privire la acea stare şi la acea plată hotărîm, confirmăm şi întărim celor de faţă acum şi pe veci, prin mărturia acestei scrisori a noastre, ca nici un vameş, care se află acum şi care se va afla pe viitor în zisa Rodnă, să nu ceară de la nici un negustor care va trece de acum înainte prin Rodna nici o plată mai mare decît cea care se va statornici.
       Dat în ziua şi locul de mai sus cu pecetea noastră mare aplicată, în anul Domnului o mie patru sute doisprezece.
       (Pe verso, de o altă mină din secolul al X.V4ea :> Cu privire la vama şi tricesima din Rodna.
       Arh. St. Cluj-Napoca, Arh. oraş Bistriţa, fond Primărie, anul 1412, nr. 15. Fotocopie
       la Bibi. Acad. Bucureşti, F XX.V/4.
       Orig., perg. (35 X 26), cu pecete din ceară verde acoperită cu hîrtiuţă de protecţie, aplicată sub text.
       Transumpt în actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 30 iulie 1414, ibidem, Berger, 63.
       EDIŢII: Latin. G.D. Teutsch, Zur Geschichte vcn Bistritz..., 286—288; Hurmuzaki,
       1/2, 491-493; Ub., III, 527 -529.
       REGEŞTE: LOher, ArchivalischeZeitschrift, XII, 79; Berger, Urhunden-Regesten, 16, nr. 54
       1 Astfel in orig.
       * Lipseşte în orig.
       3 Corect: Procopio fuerunt.
       * Corect: augmento.
       9 Corect: exacta.
       * Scris pe răsătură.
       7 Corect: pertinenciarum.
118                                              1412 septembrie 7, Braşov.
      <S)tiborius1, waiuoda Transsiluanus, Trinczinii, Bistricie, Nitrie et Sol-unk2 comitatuum comes, ac fluvii Wag dominus perpetuus etcetera.
      In noticiam volumus devenire singulorom, tam presencium, quam futurorum, quoniam, que geruntur in tempore, ne simul labantur cum lapsu temporis, poni solent in ligua3 testium vel scripture memoria perhennari2, quod, cum nos, ex speciali permissione serenissimi principis et domini, domini Sigis-
                                                                                                191
www.dacoromanica.ro
mundi, Romanorum regis semper augusti, ac Vngarie etcetera regis, una-cum magnifico viro, Michaele de Nadazd, filio Salomonis, comite Siculorum, ac strenuis viris militibus Ladislao de Nadab, vicewayuoda nostro parcium premissarum, Thoma Farkacz et Anthonio de Erdel, cum ceteris nobilibus, baronibus, prudentibus quamplurimis fidedignis viris, in sede nostra iudi-ciaria, pro faciendo causantibus moderativo iudicio, sedentibus 4, feria quarta proxima ante Nativitatem Mărie virginis gloriose, in civitate Braschouiensi fuissemus constituti, plenariaque potestate eiusdem domini noştri regis fulciti, ex decreto prenominati domini regis ac suorum prelatorum, baronum et nobilium consilio super eo, uti omnes et singuli prelaţi, barones, nobiles, et alii cuiusvis condicionis et possessionati homines parcium superius tacta-rum, si quas5 excellentissime principis, coniux quondam serenissimi princi-pis, domini Lodouici, quondam regis Hungarie etcetera, ac Maria, regina piarum recordacionum, quondam conthoralis domini et domini Sigismundi, Romanorum ac Vngarie etcetera regis, si quas5 aut idem dominus noster rex, sub titulo nove confirmacionis atque donacionis, ob laudem2 et propter recompensanda fidelia obsequia sibi ac sacre corone diadematis regni Hungarie exhibitis, literalia instrumenta, in specie deberent exhibere, eis datas et collatas atque concessas.
      Tandem, prudentes et providi viri, iudex, iurati, senioresque civitatis Braschouiensis, sua ac tocius communitatis in personis, nostram presenciam accedentes, literas quasdam antiquas et vetustas privilegiales, iura, laudabiles libertates ab antiquo consuetas, tentas ac usitatas, suis ab antiquis et vetustis privilegiis quasdam libertates sive tributorum articulos distinctim eximentes, fidedignis personis ac providis viris testimonio fideli approbantes, humili cum instancia ac devote, nostris coram assessoribus supplicarunt presentates, quatenus antiquas litteras, iura, laudabiles libertates ab antiquo usitatas. tentas et consuentas, datas necnon concessas, unacum tributorum articulis, modo ordinato inferius, nostris in litteris insertis, confirmare dignaremur. De ceteris vero, quibusvis nominibus vocitentur, tributum non teneantur ero-gari 2, dumtaxat de his iam asignatis 2 inferius, tam Walachiam, quam distric-tum Braschouiensem intrantes et exeuntes. Sequitur, de panno Ippriensi quolibet, viginti ducatos cum quatuor ducatis. Item de Gallicali, viginti qua-tuor ducatos, eciam de panno Lobiensi, octodecim ducatos. Item de panno Coloniensi, duodecim ducatos, de panno vero Polonicali, sex ducatos. Item de pecia scissa nichil datur. De mitris autem nichil datur. De vase mellis, duodecim ducatos, de vase vini, sex ducatos, de uno equo, qui emitur, sex ducatos. Item de uno centenario cere, duodecim ducatos. De pipere, croco, sinsibero, cariofolis et de crinibus caprarum, bombasio et de omnibus rebus mercimo-nialibus, que per Sarracenos asportantur, habetur tricesimum. Item de porco, duos ducatos, de bove aut vacca, tres ducatos, de castrato, unum ducatum, de cute cervi, unum ducatum, sed de aliis cutibus nichil datur 2 portans. Item de vermasio, unum ducatum. Ceterum, circa castrum Tolg, homo eques-ter, unum ducatum, sed homo pedester, unum ban 2 et de quolibet equo, qui currui est alligatus, unum ducatum, et de curru piscium, unum piscem, sed de aliis nichil. Item homines noştri, quando pisces portaverint de Breill, da-bunt tributoria comiţi Siculorum quindecim ducatos, sed in foro annuali nichil dabunt, sed solummodo manifestet2 tributario. Item de curru piscium, in Novo Foro unum piscem. Ceterum, in Tergawist, unum piscem, item de uno zomento, tres ducatos, sive sint lodices sive correum 7. Et sic de singulis. Item de homine pedestre 8, unum ban, de uno equo solo unum cum medio ducatis 9. Ceterum, incusatus de homicidio, furti 10 et simili expurgabit se cum viginti quinque viris. Item, si actor non recipit
192
www.dacoromanica.ro
iuramenta, iudex recipit2 birsagium a quolibet duos ducatos, si autem actor recipit iuramenta, tune idem actor solvet2 pro quolibet quatuor ducatos. Item de equo acaptato, cum septem hominibus <se> expurgare tenetur. Item ante proscripcionem hominis, iudex nichil habet recipere, sed post proscripcic-nem recipit que in domo inveniet, sed in tercia die ipse proscriptus potest apportare in domum, que vuit, non obstante iudice. Item, quicumque acap-taverit res minus iuste et cognoscit se acaptasse, ante ingressum iudicii dabit quinque marcas, sed in forma iudiciaria dabit şje quolibet septem virorum 2, quinque marcas. Item, iudex terrestris potest captivare quemlibet, sine iudice regis, et si iustus repertus fuerit, potest ipsum dimittere, absque consilio iudi-cis regis. Item, si iudex regius captaverit hominem, debet ipsum ducere ad iudicem terrestrem, sed nullum possessionatum potest capere. Item, si expel-litur equus vel aliud animal per vendentes et ementes in plateam ita, quod nullus vuit ista reţinere, iudex terrestris habet recipere illa. Item, de querela, que vulgariter gewalth vocatur, sunt quinque maree. Item, si quis alium accusaverit, iudex nichil habet recipere, nisi sit probatum. Ceterum, incusa-tus vel alocutus de wulnere 2 expurget se cum septem personis, sed ungerecht falger met tercius. Item, proscribens aliquem dabit quadraginta denarios. Item, consecutus causain suam dabit quadraginta denarios. Item, coram iudicio contendens vituperiose aut molestiis dabit quinque marcos.
      Nos, vero, ad instantem peticionem iudicis, iuratorum seniorumque tocius communitatis civitatis Braschouiensis, rite rationabiliter supplican-tibus n, annuentes, unacum prenominatis baronibus, nobilibus, assessoribus nostris, animo deliberato sano, maturo scrutino 12 superinde diligenţi 2 preha-bito et communicato, summo opere cupientes coronam regni Hungarie, ceteros-que homines mercatores, cives, incolas et habitatores quosque in territorio et civitate Braschouiensi existentibus, presentibus et futuris eorumque posteritatibus, concessimus, atque plena regia potestate donavimus integram facultatem, ut per hoc uberioribus utilitatibus fructuosis incrementis pluri-mum augmentări temporibus diuturnis et in ipsorum presentibus et futuris libertatibus, iuribus, ab antiqua consuetudine usitatis, conservare 13, universa et singula iura, libertates, laudabiles consuetudines neenon articulos tribu-torum supra scriptos, auctoritate regia fulciti pariter nostra, approbamus, ratificamus et confirmamus, ratificavimus, approbavimus et et de certa nostra sciencia, patrocinio litterarum nostrarum mediante, confirmamus 2, sin-gulaque contenta, modo antedicto, sigillo maiori pendenti munimine iussimus perhenniter 2 consignari.
      Datum Braschouie, die locoque in termino prefixo, anno domini Mille-simo quadringentesimo duodecimo.
      Ştibor, voievodul Transilvaniei, comite al comitatelor Trencin, Bistriţa, Nitra şi Solnoc, şi stăpîn pe veci al fluviului Wag etc.
      Voim să ajungă la cunoştinţa fiecăruia, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori—pentru că <cele>, care se petrec în timp, nu cumva odată cu scurgerea timpului să se piardă din amintire, se obişnuieşte să se pună în limba martorilor sau să fie păstrate prin amintirea scrisului — că, deoarece noi, din consimţă-mîntul osebit al prealuminatului principe şi domn, al domnului Sigismund, în veci augustul rege al romanilor şi rege al Ungariei etc., în miercurea dinaintea Naşterii slăvitei fecioare Maria, ne-am aflat în oraşul Braşov, împreună cu măritul bărbat Mihail de Nadeş, fiul lui Solomon, corniţele secuilor, şi cu vitejii bărbaţi, oştenii Ladislau de Nădab, vicevoievodul nostru din părţile sus-pomenite, Toma Farkacz şi Antoniu de Sub pădure, împreună cu ceilalţi nobili, baroni şi mai mulţi chibzuiţi bărbaţi, vrednici de crezare, ne-am adunat
                                                                                                193
www.dacoromanica.ro
în scaunul nostru de judecată pentru a face o judecată cumpănită, sprijiniţi de deplina putere a acelui domn al nostru regele, după hotărîrea sus-numiţului domn regele şi a prelaţilor săi, şi după sfatul baronilor şi nobililor, cu privire la aceea că toţi şi fiecare prelat, baron, nobil şi ceilalţi oameni de orice treaptă şi cu moşie din părţile mai sus-amintite să fie datori să arate în original scrisorile date, dăruite şi hărăzite cumva lor de către prea-înălţatele principese, soţia răposatului, prea-luminatului principe, domnul Ludovic, fostul rege al Ungariei etc., şi Maria, regina de o bună pomenire, răposata soţie a domnului şi stăpînului Sigismund, regele romanilor şi Ungariei etc., sau de către acel domn al nostru regele, sub titlul de nouă întărire şi danie, pentru vredniciile şi slujbele credincioase, vrednice de răsplată, aduse lui şi sfintei coroane a regatului Ungariei.
       Aşadar, venind în faţa noastră înţelepţii şi chibzuiţii bărbaţi, judele şi bătrînii juraţi ai oraşului Braşov, în numele lor şi a întregii obşti, şi înfăţi-şîndu-ne nişte scrisori vechi, drepturi privilegiate de demult şi libertăţi vrednice de laudă, deprinse, ţinute şi obişnuite din vechime, şi scoţînd din vechile lor privilegii de demult în mod osebit unele libertăţi sau statorniciri vamale, încuviinţate prin mărturie credincioasă, de către oameni vrednici de crezare şi bărbaţi chibzuiţi, ne-au rugat în faţa asesorilor noştri ca să binevoim a întări vechile scrisori, drepturi, libertăţi, vrednice de laudă, obişnuite, ţinute, deprinse, date, precum şi hărăzite din vechime, împreună cu obişnuitele statorniciri vamale, cuprinse în scrisoarea noastră în chipul <arătat> mai jos. Pentru alte <lucruri> însă, oricum s-ar numi ele, să nu fie datori să dea vamă, <ci> numai pentru acestea însemnate mai jos, care sînt aduse sau scoase atît din Ţara Românească, cît şi din districtul Braşovului, <după cum) urmează: pentru postavul de Ypres <să plătească) oriunde 24 de ducaţi, de asemenea pentru cel franţuzesc 24 de ducaţi, iar pentru cel de Luvia, 18 ducaţi, pentru cel de Colonia, 12 ducaţi, însă pentru cel de Polonia, 6 ducaţi; de asemenea, pentru bucăţi <de postav) începute să nu dea nimic. Iar pentru căciuli, <de asemenea) să nu dea nimic. Pentru un vas de mied <să plătească) 12 ducaţi, pentru un vas de vin, 6 ducaţi. De asemenea, pentru o majă de ceară, 12 ducaţi. Pentru piper, şofran, ghimber, cuişoare, pentru părul caprelor, bumbac şi pentru toate mărfurile care sînt aduse de către saraceni, să se ia tri-cesima. De asemenea pentru un porc, 2 ducaţi, pentru un bou sau o vacă, 3 ducaţi, pentru un batal, 1 ducat, pentru o piele de cerb, 1 ducat, iar pentru alte piei aduse să nu dea nimic. De asemenea, pentru brînza frămîntată 1 ducat. Iar în jurul cetăţii Bran, un călăreţ <să plătească) 1 ducat, iar un pedestru, 1 ban, şi pentru orice cal, care este înhămat la un car, 1 ducat, pentru un car de peşte 1 peşte, iar pentru altele nimic. De asemenea, oamenii noştri, ori de cîte ori ar aduce peşte din Brăila, vor da comitelui secuilor 15 ducaţi ca vamă, iar la tîrgul anual nu vor da nimic, ci numai în chip vădit vameşului. Iar la Brăila, pentru un car de peşte <să plătească) 2 perperi, iar la Tîrgşor,
1 peşte. Apoi la Tîrgovişte, 1 peşte, iar pentru un samar, fie din pănură sau piele, 3 ducaţi, şi astfel pentru fiecare. De asemenea pentru un pedestru,
1 ban, iar pentru un cal singur, 1 ducat jumătate. Iar cel acuzat de omor, furt şi <altceva) asemănător se va dezvinovăţi cu 25 de bărbaţi. De asemenea, dacă pîrîşul nu ia la cunoştinţă jurămintele, judecătorul să-i ia ca gloabă de la fiecare 2 ducaţi, dacă însă pîrîşul ia la cunoştinţă jurămintele, atunci acel pîrîş să plătească pentru oricare 4 ducaţi. De asemenea, pentru un cal furat este dator să se dezvinovăţească cu 7 oameni. De asemenea, înainte de punerea în afara legii a omului, judecătorul nu are <voie> să ia nimic, iar după punerea în afara legii să ia ceea ce se află în casă, iar în a treia zi cel pus în afara legii poate să aducă în casă ce vrea, neţinînd seama de judecător.
194
www.dacoromanica.ro
De asemenea, oricine ar lua lucruri pe nedrept, şi recunoaşte că le-a luat, înainte de începerea judecăţii va da 5 mărci, iar la rînduiala judecătorească să dea la fiecare din cei şapte bărbaţi, 5 mărci. De asemenea, judele din partea locului poate să prindă pe oricine fără judele regesc, şi, dacă va găsi îndreptăţit, să poată să-l lase să plece şi fără sfatul judelui regesc. Iar, dacă judele regesc va prinde un om, trebuie să-l ducă la judele din partea locului, dar nu poate să-l ia pe nici unul cu moşie. De asemenea, dacă este alungat în drum un cal sau un alt animal de către cei care vînd sau cumpără, astfel că nici unul nu voieşte să-l păstreze, judele din partea locului are <voie> să-l ia. De asemenea pentru plîngerea <cu privire la ceea ce> în limba poporului se numeşte „gewalth" să fie <o gloabă) de 5 mărci. De asemenea, dacă cineva ar acuza pe altul, judele nu trebuie să ia nimic, dacă nu se va dovedi. De asemenea, cel acuzat sau învinuit de rănire să se dezvinovăţească cu 7 oameni, iar cel urmărit pe nedrept, el cu alţi doi. De asemenea, cel care pune în afara legii pe cineva, va da 40 de dinari, iar pentru dobîndirea pricinii sale va da 40 de dinari. De asemenea, cel care aruncă în faţa judecăţii mustrări sau jigniri va da 5 mărci.
       Iar noi, încuviinţînd împreună cu sus-numiţii baroni, nobilii, asesori ai noştri şi ţinînd, cu o bună chibzuinţă, o cercetare cuminte, făcută şi împărtăşită cu sîrg cu privire <la acestea) şi cu o foarte mare osteneală pentru coroana regatului Ungariei, la stăruitoarea cerere a judelui a bătrînilor juraţi şi a întregii obşti ai oraşului Braşov, care ne-au rugat după rînduială şi în chip întemeiat, am hărăzit diferiţilor negustori, orăşeni, locuitori şi oricărora care se află pe teritoriul şi în oraşul Braşov, atît celor de faţă, cît şi celor viitori, şi urmaşilor lor, şi din deplina putere regească, am dat libera putinţă, ca prin aceasta să fie sporite mai mult rodnicele folosinţe şi roditoarele sporuri din timpurile trecute, şi să fie păstraţi în libertăţile şi drepturile lor, atît cele de faţă cît şi cele viitoare, obişnuite după vechea datină, şi, în temeiul autorităţii regeşti cît şi a noastră, încuviinţăm, întărim şi confirmăm toate şi fiecare, drepturile, libertăţile, obiceiurile vrednice de laudă, precum şi statornicirile vamale mai sus scrise, şi <chiar> le-am întărit, le-am încuviinţat şi le-am confirmat, din buna noastră ştiinţă, prin mărturia scrisorii noastre, care cuprinde pe fiecare în felul sus-arătat, şi poruncim să fie însemnată pe veci cu puterea peceţii noastre mari atîrnate.
       Dat la Braşov, în ziua, locul şi sorocul sus amintit, în anul Domnului o mie patru sute doisprezece.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 40/a. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1412s
       Orig., perg. (30,5 X 48), cu pecete din ceară neagră atirnată de şnur din mătase roşie-
       EDIŢII: Latin. G.v. Hermann Vber die Gerichtsbarkcit der ersten Kronstădter, în „Sieb.
       Provinzialblâtter", I, 1805, 32 —35 (fragment); Ub., III, 544 —547. I * * * 5 * 7 8 * 10 II
        I Loc lăsat liber pentru iniţială.
       *  Astfel în orig.
       8 Corect: lingua.
       *  Corect: sedentes.
       5 Corect: que.
       *  Corect ^ exhibita.
        7 Corect: corium.
       8  Corect: pedestri.
       8 Corect: ducato.
        10 Corect: furto.
        II Corect: suppiicantium.
        18 Corect: scrutinio.
        18 Corect: ccnservari <possenty.
195
www.dacoromanica.ro
  119
                                                                      1412 septembrie 18, Sibiu.
      Stiborius, waywoda Transsiluanensis et comes de Solunk 1 etcetera, magnifico viro Michaeli, filio Salomonis de Nadasch, comiţi Siculorum, fratri nostro, necnon tributariis officialibus eiusdem in civitate et districtu Braschouiensi, fratemam cum affectu sincere dileccionis karitatem.
      Magnifice vir! Recordamur quod cum una vobiscum nuper in civitate predicta ex parte tributi, quod de presenti in eadem civitate per vestros reci-pitur homines, quod prius sub castro Toercz exigere fuerat consuetum, et pro eo, quod castram prenominatum in manibus extat1 alienis, sic devolu-tum est ipsum tributum in civitatem prenotatam, in qua et nos una vobiscum solucionem tributorum premissoram ordinavimus, statuimus, quantum, quis et de quibus mercibus solvere teneretur, ubi littere nostre et vestre super premissa ordinacione sunt emanate. Cum tamen, nullus de partibus Moldauie, de partibus superioribus, aliquod teneretur in civitate predicta solvere tributum, nune, vero, vestri tributarii et officiales, mercatores de Moldauia per ablaciones rerum suarum nuper ad solucionem tributorum ibidem compule-runt. Quare, vestra velit fraternitas, predictos vestros familiares de premissis factis illicitis compescere, ne regie maiestati conqueri compellantur, cum et nobis magnificus vir, wayuoda Moldauiensis, super premissis iniuriosis exac-cionibus, suis in litteris, nos ammonet seriose.
      Quare, vobis, nobilibus viris, officialibus, iudicibus ac tributariis dicti magnifici viri, comitis Siculorum, constitutis et constituendis in dicta Brascho, presentibus, auctoritate regie maiestatis, qua plenarie suffulti in partibus premissis, precipiendo manadamus 2, quatenus, a modo et deinceps, nullum tributum qui de Moldauia venerint et de partibus superiorum exigere et reci-pere debeatis, sed ab illis, qui de partibus Transalpinis transire consueverant. Et, si que dampna Moldauiensibus intulistis, eadem restituere debeatis. Alio-quin, nos ipsis de remedio oporteret providere, auctoritate previa opportuna.
      Datum Czibinii, die dominico proximo post festum Exaltacionis sancte cruciş, anno domini Millesimo quadringentesimo duodecimo.
      Ştibor, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc etc., măritului bărbat Mihail, fiul lui Solomon de Nadeş, corniţele secuilor, fratele nostru, precum şi vameşilor slujbaşi ai acestuia în oraşul şi districtul Braşov, cu frăţească dragoste şi nefăţarnică iubire.
      Mărite bărbat, vă amintim că, împreună cu voi, am hotărît nu de mult în oraşul sus-zis cu privire la vama care se ia acum de către oamenii voştri în acelaşi oraş, şi care se obişnuise să se ceară mai înainte în cetatea Bran; şi, deoarece cetatea sus-pomenită se afla în mîini străine, de aceea acea vamă trecuse în oraşul sus-amintit, în care noi împreună cu voi am rînduit plata vămilor sus-amintite <şi anume) cît, ce şi din ce mărfuri este dator să plătească fiecare şi unde au fost date scrisorile noastre şi ale voastre cu privire la sus-pomenita rînduială. Cum însă nimeni din părţile Moldovei, din părţile de sus, nu era dator să plătească nici o vamă în oraşul sus-zis, iar acum nu de mult vameşii voştri şi slujbaşii i-au constrîns tot acolo pe negustorii din Moldova la plata vămilor, prin jafurile bunurilor lor; de aceea frăţia voastră să binevoiască să-i oprească pe sus-zişii slujitori ai voştri de la sus-amintitele fapte nedrepte, ca nu cumva <aceia> să fie constrînşi a se plînge maiestăţii regeşti, după cum şi pe noi măritul bărbat, voievodul Moldovei, ne mustră cu seriozitate în scrisorile sale, cu privire la sus-amintitele plăţi nedrepte.
                       De aceea, vouă, nobililor bărbaţi, slujbaşilor, juzilor şi vameşilor zisului mărit bărbat, corniţele secuilor, care vă aflaţi şi vă veţi afla în zisul Braşov,
196
www.dacoromanica.ro
vă punem în vedere şi vă poruncim, prin cele de faţă, cu autoritatea maiestăţii regeşti, pe care ne întemeiem în chip deplin în sus-amintitele părţi, ca de acum înainte să nu cereţi sau să luaţi nici o vamă de la cei care vor veni din Moldova şi din părţile de sus, ci de la aceia care obişnuiau să vină din Ţara Românească. Şi dacă le-aţi pricinuit vreo pagubă moldovenilor, veţi fi datori să le-o daţi înapoi. Altfel noi va trebui să le dăm acelora o despăgubire <în temeiul) potrivitei autorităţi de mai înainte.
       Dat la Sibiu, în duminica de după sărbătoarea înălţării sfintei cruci, în anul Domnului o mie patru sute doisprezece.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 40/b. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1412.
       Orig. perg. (17,5 x 26,5), cu urme de pecete din ceară, verde, aplicată sub text.
       EDIŢII: Latin. Ub., III, 554-555.
       1 Astfel în orig.
       * Corect: mandamus.
120                                             1413 (6921) august 6, Cîmpulung.
       f d3*h H>KE B"k XpHCTd Bord Eddf'OB'kpHHH H XpHCTWdIOEHBH H CddAOAP’hKdBHH îw ffiHpHd BEdHKklH BOEBOAd H rOCnOAHHk, WEddAdAlJjS dAH H rOCnOACTBS AlJlS dAH g-hCEH 3EdAH &rpOBdd)fÎH H SdnddHHHCKkldA, EIJJEKE H KA TdTdpCKkldA CTpdHddA H WEd nOd no BTiCEdAS Il0A8HdBH8 A<»KE H A® BEdHKdrO mopt H dAHdOCTHA EOKÎEA H APliCTPS rpdAV BddAddEU,. EddrOnpOH3BOdH rOCnOACTBO dAH CBOHdA EddrHdA np0H3B0dEHHEdA, HHCTHdA H CB'feTdkldA Cp-hAlIEM A AdpOBdJf CHH JfpfCOBSd rOCnOACTBd dAH H HCndTiHHJf npOUJEHHE np*h-rdpEdA EpdUJWBCKkldA, nOHEHCE npOCHJfA rOCnOACTBO dAH, IdKO Ad nOHOBHdA H Ad STBpTi-AHdA SdKOHH, HJO CA HdAddH WT nptpOAHTEdH rOCnOACTBd dAH 3d K8[p]dAEpKk, nO TAp-TOBOjlf 8 SEdAH TOCnOACTBd dAH H Hd nATH EpdlliOBCKOdA A$PÎ A® BpdHd: I3KO Ad AdBdAT WT F BHddp*k HnpH 4SEPT8H, WT XScOdO^H nEp<nEp>, WT Kod»HH âi A8K<dTH>, WT HeŢ<HÎH> S A^KCdTH >, d WT p'kSdH BHddpnv HHIJJO. H JfTO HOCHT UldnKKI ^P AUJCKKIA, HHIJJO. ©T B03HdHHU,A dAEA B( A^K<dTH>, WT BHHO K03HdHHll,A F A8K<dTH>, WT KOH-fe, KOH KSnHT, S A8K<dTH>, WT dAdKA BOCAK Bf A#K<dTH>, WT nHnEp, WT UJOjjSpdH, WT EdEdK, WT Bd’kH A KddAHdEBA, WT dPH ATHHH, WT K05KÎE H WT KSnHA HHH, IJJO A®JC0-AAT WT dAOp'k, WT *P nEp<nEpH> F nEp<nEpH> ; EpaBt CBHHH b'a8K<<1TH>, BOd F A#K<dTH> KpdEd F A^K<dTH>, WT WBHd A8K<dT>, WT EdEHHA KOJKA F A8K<dT> J dKO EAAAT ApSrHA KOKA C HEA, Ad HE AdCT HHIJJO; WT dA’kŢ CHpEHHE F A^K<dT>. KoHHK, KOH dAEHET dAHdAO TSpH’h, F EdHH J lltllJEU,, EdH. H ElfJE KOH nOdAHHAT C pHEA, WT KOdd FpÎEA, d Bp’hXS HJET EHT, Ad HE AdCT HHIJJO. fi Hd BpdHd dAdJKd F n<EpnE>pd, d Hd KOdd 8 Tptruiop F pÎEA ;oy TAprOEHIJJE TdKOÎKAEpE. KwH TOBdpEH, EAA? CTi IJJHdA dHEO, F A^K<dTH>; H Hd AaEOBHU,A, 8 KOdd KOdHKO KOHE, T0dHK03H H A^K<dTH> H d pHEA, d WT KWH TOBdpEH F EdHH, d WT HHHJf K8nEH HHI(JO J H KOH CdOEOAEH F A$K<dT> H ntllJEU, EdH. H EI|JE}KE KOH CH AdEdT A®EHTAK 8 Adtrh, Ad CH HIJIET AdtJKHHKd HdH EdALfH, dlJJE HdldT, d WT npdBd HdOE'fcKd Ad CA BdpSAT, d HHJfTO npdEd HdOB'fcKd Ad HE EdHTSET.
       6lJJE>KE KTO CA IJJET nOKScHT WT EOd~kp TOCnOACTEd dAH, BEdHU.’kyîKE H dAddHJf, EAAl Ad ECT KSnEH T0H3H KSdAEpKk, EAAÎ Ad ECT KOdA8 dHEO dAHdOCTk AdAEHd, Td npîdOJKHT Td HE CTOHT Hd EJJO CAdA STBpTiAHd H SdKOHHd Hd np~kEOdA SdKOH'k, TW Td-KOBH HdAdT npHAT BEdHKO 3dO H WpTHA WT TOCnOACTBd dAH.
       H CE EkICT ETH AOHAE $EdEHTHH H MdpTHH H Kp8lli 8 Ad’hrOdAnOdH.
       H ce cB'kA’ki'EdE: PdASd EdH, >K8ndH ilHAPîdUJ, >K8ndH PdAyd'K, spdT >K8ndHd Ed3dHd, >K8ndH niEpEdH BHdHdpEB, H<8ndH CTOHKd PSCHH, KSndH BdA'b EddAEllJOB.
       H d3-k dWrwOET BddAOBHH nHCdJf, dA-kcEU,d dBrSCTd S AEHk, B-k dtTO, xSUKd, EHA<HKTÎOH> s.
       ţ Iw MHpHd BWEBWAd, dAHdOCTÎA EO^KÎA TOCnOAHHk.
16 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
197
      f Eu, cel în Hristos Dumnezeu credinciosul şi de Hristos iubitorul şi de sine stătătorul, Io Mircea, mare voievod şi domn, stăpînind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei şi părţile de peste munţi, încă şi spre părţile tătăreşti şi amîndouă laturile întregii Podunavii pînă şi la marea cea mare şi din mila lui Dumnezeu şi al cetăţii Dîrstorului stăpînitor. A binevoit domnia mea cu a sa bunăvoinţă cu inimă curată şi luminată şi am dăruit acest hrisov al domniei mele şi am împlinit rugămintea pîrgarilor din Braşov, fiindcă s-au rugat de domnia mea să le înnoiesc şi să le întăresc privilegiile ce le-au avut de la strămoşii domniei mele pentru vamă prin tîrgurile din ţara domniei mele şi pe drumul Braşovului pînă la Brăila: ca să dea de 1 vilar de Ipriu un fertun, de cel de Luvia un perper, de Colonia 12 ducaţi, de Cehia 6 ducaţi, iar de vilarul tăiat nimic. Şi cine aduce şepci frînceşti, nimic. De butoiul de mied 12 ducaţi, de butoiul de vin 6 ducaţi, de cal, cine cumpără, 6 ducaţi, de maja de ceară 12 ducaţi, de la piper, de la şofran, de la bumbac, de la ca-melotă, de la <piei> de miel, de la piei şi de la alte cumpărături ce vin de peste mare, de la 100 de perperi 3 perperi; de un porc 2 ducaţi, de bou 3 ducaţi, de vacă 3 ducaţi, de berbece un ducat, de pielea de cerb 1 ducat; de vor fi şi alte piei cu ea, să nu dea nimic; de burduful de brînză 1 ducat. Călăreţul care trece pe la Turciu 3 bani; pedestrul un ban. Şi cei care trec cu peşte, de car 1 peşte, iar pentru ce va fi pe deasupra, să nu dea nimic. Iar la Brăila de majă 1 perper, iar de car la Tîrgşor 1 peşte; la Tîrgovişte de asemenea. Calul încărcat fie cu orice 3 ducaţi; iar la Dîmboviţa cîţi cai la car atîţia ducaţi şi 1 peşte, iar de calul încărcat 3 bani, iar de la alte mărfuri nimic; şi calul slobod 1 ducat, şi pedestrul un ban. Şi încă cine îşi dă marfa pe datorie, să-şi caute datornicul sau chezăşii, dacă îi are, iar de omul drept să se ferească; şi nimeni să nu bîntuiască pe omul drept.
      încă cine va încerca dintre boierii domniei mele, mari şi mici, fie că va fi cumpărată acea vamă, fie că va fi dată cuiva de miluire şi va adăuga şi nu va rămîne pe ceea ce am întărit şi am legiut în primul privilegiu, unul ca acela va primi mare rău şi urgie de la domnia mea.
      Şi au fost aceasta cînd au venit Felentin şi Martin şi Cruş la Cîmpulung.
      Şi aceştia sînt martorii: Radul ban, jupan Andriaş, jupan Radul, fratele jupanului Cazan, jupan Şerban al lui Bilcear, jupan Stoica Rusul, jupan Badea al Vameşului.
      Şi eu logofătul Baldovin am scris, luna august 6 zile, în anul 6921< 1413>, indictionul 6.
      f Io Mircea voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 779.
       Orig., perg., pecete timbrată, cu legenda în litere gotice: + MIRCJIA: VOEVODA. Fotocopii la Bibi. Acad., F. IX/2, XI/1, XXV/5 şi XXXVI/2.
       EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 3. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 3—6; Tccilescu, 4—6. Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 3—5.
121                                              1413 august 25, Cîmpulung.
      Nos, Mirche, waiwoda Transalpinus, ad universorum, tam presentium, quam futurorum, notitiam cupiţnus pervenire quod, venientes in nostram presentiam, honorabiles et proviai viri, videlicet Valentinus, iudex Brasso-viensis, item Crus et Martinus de Villa Rosarum, seniores etcetera, coram nobis autem ostendentes literas privilegiales, per magnificos viros, dominum Stiborium, wayuodam etcetera, et Michaelem, Salomonis de Nadas, comitem
198
www.dacoromanica.ro
Siculorum, plena auctoritate regia, renovatas, rogantes precibus obnixis nobis supplicando, quatenus iustitias et consuetudines antiquas et signanter tri-butorum utriusque partium, videlicet terre nostre Walachie et Wurcie, simi-liter ad pristinum statum reducere et confirmare dignemur et velimus robo-rare.
      Nos, autem, et noştri barones, videlicet Radol Kalaca, pridem banus noster, nune autem iudex et palatinus curie nostre, item Scherban, item An-dreas, item Radul1, frater Kazan, item Waldowin logefeth et alii noştri barones et milites terre nostre mulţi, qui cum hec agerentur erant presentes, voluntatem et assensum dedimus petitioni ipsorum, condicione autem ista, videlicet iustitias et tributorum exactiones suo modo antiquo decrevimus confirmare et roborare. Primo ut omnes cives, hospites et incole civitatis Brassoviensis et totius districtus Barczensis, Walachiam cum rebus seu mercimoniis suis intrantes, in tributo ad Ruffam arborem persolvant de panno Yppriensi vel Gallicali XXIIII ducatos, de Lobiensi XVIII, de Coloniensi XII, de Polonicali VI, de panno scisso de caligisque et mitris nihil, et de eisdem pannis, in nullo alio loco Walachie, tributum dent, nisi in foro, ubi predictos pannos vendiderint, et ibi tributum dent ut est preexpressum, et nisi in Dombowycza, ubi tantum medietatem tributi de supradictis pannis dare teantur 2; de vase medonis, in Ruffa arbore, XII ducatos, de vase vini, ibidem, VI ducatos; ceterum de ferro, panno griseo, tela, lino, gladiis, bicellis, cultellis et singulis artificali mânu factis, de arcubus, fumbis3, pelliciis mastru-cis et omnibus aliis rebus cuiuscumque generis existant, que ad Walachiam apportantur, in nullo loco Walachie tributa persolvant, sed si cum mercimoniis suis transierint ultra Danubium, extunc, in vado Danubii, de centum persolvant tria, et, si sic persolverint, extunc redeundo cum rebus suis mer-cimonialibus nihil dare tenentur. Insuper, ipsi de Walachie exeuntes, de curru piscibus vel aliis quibusvis onerato, in Brayl, XVIII ducatos, de curru piscium, in Novo Foro, unum piscem, in Tergoist, unum piscem, in Dombowycza, de quolibet equo currui alligato unum ducatum, de curru piscium unum piscem, de equo zomentato, quidquid portet, duos ducatos, de equo non onerato unum ducatum, de equestre unum ducatum, de pedestre unum banum. Hec, ibi in Ruffa arbore, de curru piscium VII pisces et XXXVI ducatos, de centenario cere XII ducatos, de bove vel vacca tres ducatos, de castrato unum ducatum, de porco duos, de cute cervi unum ducatum, sed de omnibus alis cutibus nihil. De vermasio, wlgo1 temelturolt, unum ducatum, de equo zomentato, quidquid portet, tres ducatos, de equo non onerato II ducatos, de equestre duos ducatos, de pedestre unum ducatum. De pellibus ferinis cuiuscumque speciei, wlgariter1 wiltwerk, que de Walachia exportantur, de centum tres, de equo, qui in Walachia emitur, VI ducatos, et de universis aliis nullum omnino tributum persolvere teneantur, sed ipsi, venientes de marinis partibus seu trans Danubium, de centum persolvant tantum tria. Volumusque ut nullus ipsorum, in terra nostra Walachie, ab hominibus nostris pro debitis vel delictis aliorum impignoretur aut quolibet impediatur, sed quivis provideat quod cui bona sua assignat, ab eodem et valeat rehabere.
      Datum in Longocampo, feria sexta post festum sancti Bartholomei apostoli, anno domini etcetera tredecimo.
      Noi, Mircea, voievodul Ţării Româneşti, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă cît şi a celor viitori, că, venind înaintea noastră cinstiţii şi harnicii bărbaţi şi anume Valentin, judele Braşovului, şi Crus şi
                                                                                            199
www.dacoromanica.ro
Martin de Rîşnov, bătrînii etc., şi arătînd în faţa noastră scrisoarea privilegiată, înnoită, prin deplina putere regească, de către măriţii bărbaţi, domnul Ştibor, voievodul etc., şi de Mihail al lui Solomon de Nadeş, corniţele secuilor, ne-au rugat cu stăruitoare rugăminţi să binevoim şi să ne îndurăm să aducem la vechea lor stare drepturile şi obiceiurile vechi şi, îndeosebi, pe acelea privitoare la vămile amînduror părţilor, adică a Ţării noastre Româneşti şi a <ţării> Bîrsei, şi să le întărim.
      Iar noi şi boierii noştri, anume Radu Kalaca, fostul nostru ban, iar acum judele şi vornicul curţii noastre, de asemenea Şerban, Andrei, Radu, fratele lui Kazan, de asemenea Balduin logofătul şi alţi mulţi boieri şi cavaleri ai ţării noastre, care erau de faţă cînd se petreceau aceste lucruri, am dat cererii lor încuviinţarea şi învoirea noastră, însă în această rînduială, că am hotărît să întărim şi să confirmăm drepturile şi cererea de vamă în vechiul chip: mai întîi, ca toţi orăşenii, oaspeţii şi locuitorii oraşului Braşov şi ai întregului district Bîrsa, cînd intră în Ţara Românească cu lucrurile şi mărfurile lor, să plătească la vama de la Rucăr, pentru postavul de Ypres sau franţuzesc, 24 de ducaţi, pentru cel de Luvia, 18 ducaţi, pentru cel de Colonia 12, pentru cel de Polonia 6, pentru postavurile începute, pentru cizme şi căciuli, nimic, şi pentru aceste postavuri să nu mai dea vamă în nici un alt loc din Ţara Românească, decît doar în tîrgul unde vor vinde acest postav, şi aici să dea vamă, cum s-a spus mai sus, şi numai în Dîmboviţa, unde sînt datori să plătească numai jumătate de vamă din postavurile pomenite; pentru un vas de mied <să plătească), la Rucăr, 12 ducaţi, pentru un vas de vin, tot acolo, 6 ducaţi; apoi pentru fier, pănură, pînză, in, săbii, suliţi, cuţite şi orice alte lucruri făcute de meşteşugari, pentru arcuri, funii, blăni de jder şi pentru orice alte lucruri de orice fel, ce se aduc în Ţara Românească, să nu plătească vamă în nici un loc din această ţară, iar dacă vor trece cu mărfurile lor peste Dunăre, atunci să plătească la Vadul Dunării dintr-o sută, trei, şi, dacă vor plăti aşa, apoi, cînd se întorc cu lucrurile şi mărfurile lor, să nu plătească nimic. Afară de aceasta, cei ce ies din Ţara Românească să plătească pentru un car de peşte sau încărcat cu orice altceva, 18 ducaţi la Brăila, pentru un car de peşte <să plătească), la Tîrgşor, 1 peşte, la Tîrgovişte, 1 peşte, la Dîmboviţa pentru orice cal înhămat la un car, 1 ducat, pentru un car de peşte, 1 peşte, pentru un cal cu samar, orice ar duce, 2 ducaţi, pentru un cal neîmpovărat, 1 ducat, pentru un călăreţ, 1 ducat, pentru un pedestru, 1 ban. Pentru acestea, acolo, la Rucăr: pentru un car de peşte, 7 peşti şi 36 de ducaţi, pentru o majă de ceară, 12 ducaţi, pentru un bou sau vacă, 3 ducaţi, pentru un berbec, 1 ducat, pentru un porc, 2 ducaţi, pentru o piele de cerb, 1 ducat, pentru celelalte piei, nimic. Pentru brînza frămîntată, numită în limba obişnuită „temelturolt" <brînză de burduf), 1 ducat, pentru un cal cu samar, orice ar duce, 3 ducaţi, pentru un cal neîmpovărat, 2 ducaţi, pentru un călăreţ, 2 ducaţi, pentru un pedestru, 1 ducat. Pentru orice fel de piei de sălbăticiuni, numite în limba obişnuită „wiltwerk" <piei prelucrate din animale sălbatice), ce se scot din Ţara Românească, dintr-o sută, trei, pentru un cal ce se cumpără din Ţara Românească, 6 ducaţi, iar pentru toate celelalte să nu fie datori a plăti nici o vamă, dar cei ce vin de pe mare sau de peste Dunăre, să plătească dintr-o sută, doar trei. Şi voim ca nici unul dintre ei să nu fie zălogit sau oprit, în ţara noastră, de oamenii noştri, pentru datoriile sau greşelile altora, ci fiecare să ia aminte cui îşi încredinţează bunurile sale, ca de la acesta să şi le ia înapoi.
200
www.dacoromanica.ro
       Dat la Cîmpulung, în vinerea de după sărbătoarea sfîntului apostol Bartolomeu, în anul Domnului o mie patru sute treisprezece.
       Arh. St. Braşov, Privilegii nr.768. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ H13. şi la Bibi. Acad. Bucureşti, F. IX/1.
       Copie in confirmarea lui Dan al II-lea, din 28 ianuarie 1431, Tîrgovişte, nr. 174, scrisă, pe acelaşi pergament cu privilegiul chirilic al lui Dan al II-lea dat braşovenilor la 30 ianuarie 1431, Tîrgovişte, nr. 175.
       EDIŢII: Latin. Sbornik, XVI-XVII, 503-504; Bogdan, Relaţiile, I, 36-38; Hur-tnuzaki, XV/1, 8-10; 1/6., IV, 425-426.
       REGEŞTE: N. Docan, Studii, 518
       1  Astfel în copie.
       * Corect: leneanlur. 3 Corect: funis.
122                                                               <1418—1420>
      f Iw iMHJfdHA, BEAHKÎH B6EB0A<> H TOCnOAHHk. IlHUlET rOCIlOACTRO AH CASrdA rocnoACTKd ah wt              rpdA, RdAEUiwA wt PSkea h wt TSpMk h t<iko3h eh
WpHCSET'k, TOCnOACTKO AH, HKO A<> CA CTE KdpSKdAE WT Cfcjf3H EpdUJOB’bHH, HE rpdE'fcTE HŢ, HA HiH B3HAdHTE BdA A lip ABA; fldME HA H OyTdJKAdHTE. H KOAdT'b CSlOrfcHd, dKO BTi3HAdAT p-fc3dHkl KddU.'k, AHEO nO 7, A AdKTH, HE A^HTE HŢ BdASBdTH, HA JfOA'feTE npdBO H /KHK-feTE C HHAH AtflO H AOKp’fe, A<> CE HE * 1 IlAdHAT WT KdC 110 AHWrW POAÎTEAIO TOCnOACTKd AH, KdKTO AO HHH’fe, AHEO rOCflOACTKS ah; Td A<1 CH H8A HtljlO p-bMH WT pWAÎTEA’fe rOCnOACTKd AH B'k3pdAH P'fcHH EdUlA, 110HEJKE HAdT rOCIlOACTRO AH BEAHKO 3A0 8MHHHTH T0A8[a8]3H MAOB’fcKS, fiJO HA BH !103dBdBHA nO HElipdBA'fc, dlfiE H BAdC EAHH. HhO HE IjJE EHTH, no WPH3A8 rOCflOACTKd AH.
      t Iw fflHJfdÎAk BWEBWAd, AHAOCTÎA EO/KÎA rOCflOAHHk.
      | Io Mihail mare voievod şi domn. Scrie domnia mea slugilor domniei mele din Cetatea Dîmboviţei şi vameşilor din Rucăr şi din Turciu şi astfel vă porunceşte domnia mea, ca să vă feriţi de aceşti braşoveni, să nu-i prădaţi, ci să le luaţi vamă dreaptă; mai mult încă, să fiţi îngăduitori cu ei. Şi bucăţile de postav, dacă le iau tăiate călţuni sau de cîte 3—4 coţi, să nu-i vămuiţi, ci umblaţi cu dreptate şi trăiţi frumos şi bine cu ei, să nu se plîngă mai mult de voi părintelui2 domniei mele, ca pînă acum, sau domniei mele; iar dacă voi auzi niscaiva vorbe de la părintele 2 domniei mele, din pricina vorbelor voastre, domnia mea va face mare rău acelui om, care îi va împiedica pe nedrept, chiar şi cît un fir de păr. Altfel nu va fi, după porunca domniei mele. ţ Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 216.
       Orig., hirtie, pecete aplicată, cu legenda: -f- Iw MhXahak i»hi«A<-Fotocopii la Bibi. Acad. VIII/2, XIII/3 şi LXXIII/63.
       Datat din domnia lui Mihail voievod.
       EDIŢII: Slav. Mileliâ, 48, fără dată. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 6—7, fără dată: Tocilescu, 7—8, fără dată; D.R.H., B, 85; Trad. Bogdan, Doc. ţi reg., 6, fără dată.
      1 hi este scris deasupra rîndului
      1 Termenul părinte se referă la Sigismund de Luxemburg, şi nu la Mircea, cum s-a crezut.
www.dacoromanica.ro
201
123
                                                                                                 <1418—1420).
f îwdHB fflnpHA KOEEOAJ h rocn©AHHB. ^dBdT rocnoACTBb MH cTa WpnSiWO rocnoACTBa mh cfcM3H epdiiJOE-fcHOM h p’hWHOB'fcHWM, obo bape koh haob^ke wt sema rocnoACTBa mh pwAîTEA’fc h roenoACTBa mh hmat A^ErE $ EpaujoB^HE, a ohe Aa noAET TaMO, Aa ch hujet AAEr wt aaejkhhka; ano m8 he eh riAATHA wt boam, a toh Aa ro T/ftrrtHT nptA np*KrapH, Aa ako ujmt hm^th wt kma8 B3ath, a tîe a\S ujmt nAdTHT;
aifJE AH HE BH HMAA AA"E>KHHKOT WT KMA$ nAdTHT, d OHE Aa CH BÎE WHH, LpO Ht CI E AaA acbhtek 8 A^pa HAOB'fcKd. fi hhkto Aa ne cmsete e3ath 3AE 3aAwr wt npdB-fcjf AK>AÎ WT EpdllJOB’fcHH H HHrAE CE HE 3dA0>KMT j WTH BapE KTO CE BH F10K$CHAE Aa HM n03d-EaBHT dlJJE H BAaC EAHH, HA\aT H3THHMT WT pOAÎTEA'fe rOCnOACTBd MH H WT TOCnOACTBO mh. Hm kotphh<ae Aa ch hujet TaMO Ad*hr wt Aa*K>KHHKa, no wph3m8 rocnoACTBa a\h.
       t Iw /QîjfdÎAE BWEBWAa, MHAOCTÎM EOJKÎEA rOCnOAHHE.
       t Ioan Mihail voievod şi domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele acestor braşoveni şi rîjnoveni, ca orice om din ţara părintelui domniei mele şi a domniei mele care are datorie la braşoveni, iar el să meargă acolo să-şi scoată datoria de la datornic; iar de nu-i va plăti de voie, pe acela să-l tragă înaintea pîrgarilor, că dacă vor avea de unde să ia, aceştia îi vor plăti; iar dacă nu va avea datornicul de unde să plătească, iar el să-şi bată ochii că nu şi-a dat avutul la om cinstit. Şi nimeni să nu îndrăznească să ia aici zălog de la oamenii drepţi dintre braşoveni şi nicăieri să nu se zălogească; că oricine va încerca să-i supere măcar cît un fir de păr, va pieri <de mîna) părintelui domniei mele şi de domnia mea. Ci fiecare să-şi scoată acolo datoria de la datornic, după porunca domniei mele.
       t Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       <P« verso:) Litera Michaelis wayvode sonans ut quilibet bona sua as-signet huic aquo in habere posit.
       Arh. St. Braşov, nr. 217.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată cu legenda: *j* Iw IUhKjhai. «okoaa.
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/1, XIII/2 şi LXXIII/64.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 5. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 7—8; Tocile seu, 6—7. Trad.
       Bogdan, Dcc. şi reg., 6—7.
124                                      1418 mai 29, Curtea de Argeş.
      Nos, Michael, dei gratia voiuoda Transalpinus etcetera, universis hospi-tibus in opido 1 Heltha commorantibus, quibus presentes ostenduntur, salu-tem et omnia boni continuum incrementum.
      Quoniam misistis ad nostram magnificenciam honorabiles et prudentes viros, videlicet Jacobum Armenum et Cristellinum, vestros ambasiatores certos et fidedingnos2, qui nobis suplicarunt1 istomodo, quomodo dominacio et magnificencia nostra ipsorum literas privilegiales, quas de speciali gratia domini et patris noştri, Mirche, voiuode pie memorie, habuerunt, nostro sub nomine redigi faceremus, vigore novo et nostro singnare 8 sigillo magno, iuxta priorem condicionem et statum, prout dederat dominus et pater noster gra-tiose. Et quia ius<ta et legitim)a 4 est peticio, quam petunt a nobis, ideo-ipsis probis hominibus de Heltha concessimus, immo et condonamus omnes ius-ticias et libertates antiquas, quas ipsi habere consueverunt tempore patris noştri, conditione ista, quod ipsi et eorum homines, videlicet6 Valachi et alii •cuiuscumque sint aut condicionis fuerint, cum ipsorum pecudibus aut ovibus in montibus nostris pascere, omni tempore, tamquam homines noştri, gra-
202
www.dacoromanica.ro
mina nostra, silvas et aquas ipsis libere uti concedimus et frui semper quam-diu vixerimus. Et si contingeret nos cum tota terra Transsiluana habere guer-ras aut lites, vobiscum volumus observare pacem et treugam firmam, et quod magis est unum de baronibus nostris nostra cum sagitta vobis assingnabimus 8 temporc belii, qui vos et opidum 1 2 3 4 5 * vestrum tuebit et costodiat 7 8 a bellorum incursibus, promittimus vobis bona nostra fide mediante.
      Datum Argies, dominica octavarum Corporis Christi, anno eiusdem M° CCC° decimo octavo.
      (Monograma :) 8 îw Mn^aîAk bweu>a<* a\haoctia boo/kIea rocnoAHHk
      Noi, Mihail, din mila lui Dumnezeu voievodul Ţării Româneşti etc., tuturor oaspeţilor care locuiesc în tîrgul Cisnădie, cărora li se arată scrisoarea de faţă, sănătate şi spor neîntrerupt a tot binele.
      Deoarece aţi trimis la măria noastră pe vrednicii de cinste şi chibzuiţii bărbaţi, şi anume pe Iacob Armeanul şi pe Cristellin, solii voştri siguri şi vrednici de încredere, care s-au rugat aşa: ca domnia şi măria noastră să punem să se întocmească sub numele nostru, cu putere nouă, şi să însemnăm cu pecetea noastră cea mare scrisoarea lor privilegială, pe care au avut-o din osebita milostivire a domnului şi părintelui nostru, Mircea voievod, de veşnică aducere aminte, în aceleaşi condiţii în care le-o dăduse lor domnul şi mărinimosul nostru părinte, şi deoarece cererea pe care ne-o fac ei e dreaptă, de aceea noi am îngăduit cinstiţilor oameni din Cisnădie, ba le dăruim toate drepturile şi libertăţile vechi, pe care ei le-au avut în timpul părintelui nostru, cu această îndatorie, ca ei şi oamenii lor, şi anume românii şi alţii, de orice stare ar fi sau vor fi, să pască oricînd, în munţii noştri, cu turmele sau cu oile lor, ca şi oamenii noştri, păşunile noastre; <de asemenea) le dăm voie să se folosească şi să se bucure de păduri şi de ape, totdeauna, cît timp vom trăi noi; şi dacă s-ar întîmpla ca noi $ă avem pricini sau neînţelegeri cu toată ţara Transilvaniei, cu voi noi voim să păzim pacea şi o trainică contenire de arme, şi ceea ce este mai mult, vă vom trimite în timp de război pe unul dintre boierii noştri cu o ceată din săgetaşi de-ai noştri, care vă va apăra pe voi şi tîrgul vostru şi vă va păzi de năvalele războiului; vă făgăduim <aceasta> cu buna noastră credinţă.
      Dat la Curtea de Argeş, în duminica de după octavele sărbătorii Corpus Christi, în anul acestuia o mie patru sute optesprezece.
      (Monograma:') Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu domnitor.
      Arh. St. Sibiu, Fondul Col. de doc. a parohiei ev. C.A. din Cisnădie, cutia I, nr. 6. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1418.
      Copie în Kemâny, Dipl. Trans., II.
      Orig., perg. (28,5 x 32,5), pecete rotundă din ceară roşie şi albă (9,1), atîrnată cu şnur de mătase roşie-maro, cu inscripţia: ţ S. MICHAEL D\EI)GRACI<A VOIVO>DA TRANSALPINUS.
      EDIŢII: Latin. Engel, Geschichte der Mcldau und der Walachey, 164; Transilvania, 1872, 220; Hurmuzaki, 1/2, 502; Ub., IV, 78—79 Latin şi trad. Hasdeu Arh. ist., I, 118; Facs. Ub., IV, pl. IV.
      REGEŞTE: F. Kâllai, A SzekelyekrSl irt munkdjara iett megjegyzeseh, iu „Nemzeti Târ* salkadâ", 1832, 1, 396-397 (sub 1318).
        1 Astfel în orig.
       2 Corect: fidedignos.
       3 Corect: signare.
       4 Lacună 4,6 cm, întregită după sens.
       5 Cuvînt repetat.
        * Corect: assignabimus.
        7 Corect: custodiat.
        8 Scrisă cu cerneală roşie.
20.?
www.dacoromanica.ro
125
1418 iulie 14, Hagenau.
        t }KHrM8HE, no EO>KÎOH MHriOCTH, PhMCKEI KpdriE H B'kMHEIH IţdpE, d>rp’KCKOH 3eM/LH H fcpSlJJKOH A,®rtMdHÎE H Xp'EKdTCKOH 3EM/LH H HHtME 3EM/H3ME KpdrtE. EliCd-KEIME HdUJHME BtpHHKWME, U.p’EKOBHEJM CTdp’fcHUJHHdMK H BctM BridCTEriWM, LUJld-HOEWM H nOpKdddBWM H nriEMEHHTEIME rtLOAEME H HHJf CriSrdME H MOHME A®EpHME BdpOUiEMk H CBOBOAHBIMk CErtWM H T^ME CEriWM KOH c8 BHpOBÎE H EUJEIJJEMK H ^OdHO-TEM H BdMOiUEM H KHU,EEdMOU]EM H B’EC'fcMK HdUJHME H HH’fcME EC’fcMK Hd 3EMAH H Hd
BOA^ h jiocbSaS, koh c8 noA moeh wsddcTH h hh^m aioaemk koh ap"b>ke mect h HCdKOMS MrtOBtKS MOEM8 OpCdrS OyTpTiCKOH 3eM<LH H 8 HEH WSridCTH 8 BCdKWM rtVkCTt, KTO rAE rtdKSE, KdKO C"KrdUJHHM H KOH JfTE nO HHJf EEITH, KTO OB83H KHHr8 BHAH, MOE nOKdOHEHÎE H MOIO MHriOCTE.
        3d HJO CMO HCTHH8 n03HddH pEAOBHÎH rtlOAÎE KOH CE Hd3HBdlO KdrtOrEpÎE oy Bora BpdTÎd, CBtTdrO &HTOHÎd MOHdCTHp’h Hd BoAHIţH H l|JO CE K HEM8 AP"E>KH, 3d npOUJEHÎE H 3d BCdKO HHJf MOrtEHÎE, 3d TOH pEKOJf MOEH AP^H^B-fc, KpdHHdME H BHAHKWM, A<> JC©AE BOAHHKhl KdrtWrEpÎE CE BCEME CBOEOAHO. <£ MOEME WpCdSt MHWHCECTKO HdpWAd J^IOAÎH ECTJ WT TOrdH, MHWJKECTEd MHWrOE c8 MEJKA^V BdMH. Koh EHCTE HHJf EdHTO-BdrtH, BOdia A<> EH HJf 8 HEM 3dp8HHdH 3d LJJO TOAt, 3d KOH TOAt nOCrtTi, 3d LJJO HE EH CMtriH AOHTE 8 MOH wpcdrk, Mhl 3d HHJf npOUJEHÎE Oy TOME JfOKEMO HHME A©EpO OyMHHHTH.
3d LJJO BdME, BdUJOH BtpHOCTH, BEriMd HKO H TEpivAO 3dJ10BtAdME H HHOrd HEKEMO 8HHHHTH WT Chrd nOHKHUJH H 8 BCdKO BptME: KdrtOrEpEI KOH CMO 0y3EdH nOA HdUi8 p8k8,
Ad HJf MEI HLOBdMO H LJJO CE K HHME AP*K>KH, KT^A** OHH AOJfOAE 8 MOH OpCdrE, H no BOA^
H no c8jf8, oy HECTOM HHJf JfOJKAEHÎIO H oy HHJfE A»EHTK8 H KOH JfTE 3 AOKHTKOMK JfOAHTH,
HH oy *JEME, HH Oy EAHOME AOEHTU.t fi,d HJf HE EdHTSETE J ELJJE IdKO BdC OycnpOCE, .BEI M HJf CTE HCnpdTHdE H A<> HME JIOMOJKETE Oy T0M3H.
        HhO A<1 HE e8AE H HHO A<1 HE 8HHHHTE, dKO ddJfdTE MEHE Hd nOTptEOy H 8 dIOEOEK Ai b8aete.
        Ob83H KHHrS kto nporrtEAA npordEAdEUJH, wnET a<> io noAd kto m8 e e8ae a<me.
        A,dAE CE 0Bd3H KHHrd Oy U,dpEEt BdpOUJH, 8 Xdl'HOB'k, MtcEU,d îlOdîd Âî Aehe, no XpHCTOBS P0>KCTB8 rttT xdy H ÎTf, d WT KOHOBd CME Kpdd Oyrp'ECKOH 3EMdH, dtT MB, d WT KOHOBd CME PHMCKEJ U.dpE, dtTO WCMO.
        M U,dpE PHMCKEI pEKOJf MOHM E3EJKWM A^TH 0B0y3H KHHrS
        t Sigismund, din mila lui Dumnezeu regele romanilor şi pururea împărat, rege al Ţării Ungureşti şi al Dalmaţiei Fruşice şi al ţării Croaţiei şi al altor ţări. Tuturor credincioşilor noştri, căpetenii bisericeşti şi tuturor vlaste-. linilor, şpanilor şi pîrcălabilor şi nobililor şi slugilor lor şi bunelor mele oraşe şi satelor slobode şi acelor sate care sînt biraice şi eszeşilor şi folnogilor şi vameşilor şi vicevameşilor şi tuturor alor noştri şi tuturor altora pe pămînt şi pe apă şi peste tot, care sînt sub stăpînirea mea şi altor oameni care deţin demnităţi şi oricărui om al stăpînirii mele din Ţara Ungurească şi din stăpînirile ei, în orice loc, fiecare pe unde locuieşte, atît celor de acum, cît şi celor ce vor fi după dînşii, cui vede această carte, închinăciunea mea şi mila mea.
        Pentru că am aflat cu adevărat despre oamenii ordinului care se numesc ■ călugări, fraţi întru Dumnezeu, la mănăstirea sfîntului Antonie de la Vodiţa şi ce se ţine de ea, după cererea şi după toată rugămintea lor, pentru aceea am spus stăpînirii mele şi marginilor şi ţinuturilor mele, ca să umble cu totul . slobozi călugării de la Vodiţa. în ţara mea sînt mulţime de noroade de oameni; dintre aceştia, mare mulţime sînt între voi. Care i-aţi turbura sau i-aţi împiedica pentru ceva sau pentru oricare treabă, ca să nu cuteze să vină în ţara mea, noi, la rugămintea lor pentru aceasta, vrem să le facem bine. De aceea, vouă credincioşilor, vă poruncesc tare şi stăruitor, şi altfel nu vom face, începînd • -de acum şi în orice vreme: călugării pe care i-am luat sub mîna noastră, ca
.204
www.dacoromanica.ro
să-i păzim, şi cu ce se ţine de dînşii, cînd vin ei în ţara mea, şi pe apă şi pe uscat, în cinstita lor călătorie, şi în marfa lor şi cine va merge cu marfa, întru nimic să nu-i turburaţi, nici într-o marfă; încă, dacă vă roagă, voi să-i însoţiţi şi să-i ajutaţi întru aceasta.
      Altfel să nu fie şi altfel să nu faceţi, dacă mă vreţi pe mine de ajutor la nevoie şi să-mi fiţi cu dragoste.
      Această carte cine o va vedea, citind-o, iarăşi să o dea celui care i-a dat-o.
      S-a dat această carte în cetatea împărătească de la Hagnov, luna iulie 14 zile, de la naşterea lui Hristos anul 1418, iar de cînd sînt rege al Ţării Ungureşti ani 32 şi de cînd sînt împărat roman ani opt.
      Eu împăratul romanilor am spus cu limba mea să se dea această carte 1.
       Arh. St. Buc., S.I., nr. 20 (Tismana).
       Orig., perg., pecete timbrată., ruptă. Cu patru traduceri; altă traducere ibidem, ms. 329, f. 66. O copie slavă contemporană, tot pe pergament, dar fără pecete, ibidem, S.I., nr. 20 c; altă copie slavă cu traducere la Bibi. Acad., XI/244. Fotocopie,ibidem, F.XX/17 —18. EDIŢII: Slav. Venelin, 36 —38. Slav şi trad. Panaitescu, 116—119; DRH, B, 88—90. Trad DIR, B, 71—72. Facs. Sacerdcţeanu-Bcgdan, pl. 14; DIR, B, 321.
        1  Acest rind este scris sus, deasupra textului.
126                                                   1419 iunie 5, Caşovia.
                                                                                                           Reia tio domini Benedicti, prepositi ecclesie Albe regalis.
      Sigismundus, dei gracia Romanorum rex semper augustus, ac Hunga-rie, Dalmacie, Croacie etcetera rex, fidelibus nostris universis et singulis Siculis nostris regalibus, ad sedes Sebsy et Kysdy pertinentibus, salutem et graciam.
      Venientes nostre maiestatis in presenciam fideles noştri, providi Valen-tinus, iudex, et Johannes, notarius nostre civitatis Brassouiensis, ac Johannes de Keresthyenfalwa et Thomas de Cydino, villici, in suis ac universorum et singulorum civium et hospitum dictarum civitatis et villarum nostrarum pre-dictarum nominibus, et personis nostre plurimum conquerendo, significare curarunt maiestati, quod quamquam ipsi et eorum quilîbet, antiqua eorum libertate et consuetudine requirente, ab antiquo ferramenta et alias res mercimoniales per medium vestii et tenutas vestras absque aliquali pertur-bacione et molestia deferre et abinde similiter res mercimoniales, cuiuscum-que generis existant, apportare et apportari facere liberius fuerint et exsti-terunt, tamen, nune, nonnulli forent ex vobis, qui libertatibus et consuetu-dinibus eorundem opponentes, predictis minime attentis, eosdem cives et hospites civitatis et villarum nostrarum prescriptarum, in delacione et opporta-cione huiusmodi ferramentorum ac aliarum rerum mercimonialium in vestris tenutis et iurisdiccione vestra impediretis, ymo neminem ex eisdem absque muneribus collateralibus pertransire permitteretis, in ipsorum preiudicium et dampnum dicteque libertatis et consuetudinis eorum antique derogamen non modicum.
      Verum, quia nos eosdem cives et hospites civitatis et villarum nostrarum pretactarum eorum antiquis libertatibus et consuetudinibus, quibus ipsi hucusque usi fuerunt et gavisi, illibate frui volumus et gaudere, igitur, vestre universitatis et vestrum cuiuslibet fidelităţi firmissimo nostro regio damus sub edicto, mandantes seriose, quatenus agnita presencium noticia,
                                                                                                205
www.dacoromanica.ro
a modo in antea et deinceps, antedictos cives et hospites in delacione huius-modi ferramentorum ac similiter delacione et in apportacione quarumcumque rerum mercimonialium, per eosdem hincinde fienda, in nullo impedire seu quovismodo molestare presumentes, eosdem et quemlibet eorum, semper et omni tempore, cum huiusmodi rebus ipsorum mercimonialibus cuiuscumque generis et maneriei existant, per vestri medium ac tenutas vestras, ad dictas partes Moldwe deferendis et deinde apportandis, ineundo et redeundo, quiete, pacifice omnique impedimento remoto et absque aliqualium munerum invi-torum colleteralium 1 et aliorum quorumcumque recepcione transire, ire et redire permittere et permitti facere debeatis, aliis litteris nostris Sandrino Siculo, Bungo dicto, ad dictam sedem Kysdy pertinenţi, et filiis suis, in eo, ut ipsi eosdem cives et hospites civitatis et villarum nostrarum supradic-tarum ab 2 portacione huiusmodi ferramentorum et aliarum rerum mercimonialium deberent inhibere, non obstantibus quibuscumque.
      Alioquin, vobis vel altera3 vestrum in his secus facientibus, quod nou credimus, commissimus et serie presencium firmiter committimus fideli uostro magnifico Michaeli, filio Salamonis de Nadasd, comiţi vestro, ut ipse vos ad id faciendum per remedia opportuna compellat et astringat, auctori-tate nostra regia, presentibus in hac parte sibi attributa, et iure mediante. Secus igitur facere non ausuri nec presumat 4 modo aliquali gracie nostre sub obtentu. Presentes etiam s, post 5 earum lecturam, semper reddi iubemus presentanti.
      Datum Cassouie, secundo die festi Penthecostes, anno domini Mille-simo quadringentesimo decimo nono, regnorum nostrarum anno Hungarie etcetera XXXIII0, Romanorum vero nono.
                                 pecete:> Relatio domini Benedicti, prepositi ecclesie Albe regalis.
      <Sub text :) Thomas de Mera, arhidiaconus de Heues.
      <Pe verso, de o mînă contemporană :> Privilegium ut Brassovienses pacifice perambulent terram Siculorum.
                                                             *
                                                                     Darea de seamă a domnului Benedict, prepozitul bisericii din Alba Regală.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., tuturor credincioşilor noştri şi fiecăruia dintre secuii noştri regeşti, care ţin de scaunele Sepsi şi Kezdi, sănătate şi milostivire.
      Venind înaintea maiestăţii noastre credincioşii noştri, chibzuiţii: Valentin, judele, şi Ioan, notarul oraşului nostru Braşov, precum şi juzii Ioan din Cristian şi Toma din Codlea, în numele lor şi în acela al tuturor orăşenilor şi oaspeţilor pomenitului nostru oraş şi ai pomenitelor noastre sate, ca şi în numele fiecăruia <dintre aceştia), s-au îngrijit, plîngîndu-se foarte, să aducă la cunoştinţa maiestăţii noastre că, deşi ei şi fiecare dintre dînşii — întrucît aşa cerea vechea lor libertate şi obiceiul vechi — au fost slobozi din vechime să ducă şi să aducă sau să pună pe alţii să aducă de acolo scule de fier şi mărfuri de orice fel prin mijlocul vostru şi prin ţinuturile voastre, fără nici o tulburare sau supărare, totuşi, acuma, sînt unii dintre voi, care, împotrivindu-se libertăţilor şi obiceiurilor lor, şi fără a ţine seama cît de puţin de cele de mai sus, împiedicaţi pe pomeniţii orăşeni şi oaspeţi ai oraşului şi ai satelor noastre mai sus arătate să ducă şi să aducă aceste scule de fier şi alte lucruri de vînzare
206
                        www.dacoromanica.ro
în ţinuturile supuse jurisdicţiunii voastre, ba încă nu lăsaţi pe nici unul dintre ei să treacă fără a da pe deasupra şi daruri, în paguba şi dauna lor şi spre marea ştirbire a pomenitei lor libertăţi şi a vechiului lor obicei.
       Dar, fiindcă noi voim ca acei orăşeni şi oaspeţi ai oraşului şi satelor noastre mai sus pomenite să se bucure şi să se folosească fără nici o ştirbire de vechile lor libertăţi şi obiceiuri, de care ei s-au folosit şi s-au bucurat pînă acum, de aceea, poruncim cu straşnica noastră poruncă regească şi cu tot dinadinsul credinţei obştei voastre şi a fiecăruia dintre voi, ca, după ce veţi lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă, de acum înainte şi în viitor, nemaicutezînd a împiedica în nici un fel sau a supăra cumva pe mai sus-zişii orăşeni şi oaspeţi în ducerea acelor scule de fier, şi tot aşa în ducerea şi aducerea de aici şi <le acolo a mărfurilor lor de orice fel, să vă îndatoraţi a da voie sau a face să se dea voie ca ei şi fiecare dintre ei, totdeauna şi oricînd, să fie lăsaţi a trece, a se duce şi a se întoarce prin mijlocul vostru şi prin ţinuturile voastre spre pomenitele părţi ale Moldovei, atît la dus cît şi la întors, în linişte şi pace, cu acele lucruri ale lor de vînzare, de orice fel sau chip ar fi, pe care le duc şi le aduc de acolo, înlăturînd orice piedică şi fără a li se lua pe deasupra şi fără voia lor daruri sau alte lucruri, fără a ţine seama de altă scrisoare a noastră, <trimisă> lui Sandrin secuiul, zis Bungo, ce ţine de scaunul Kesdi, şi fiilor săi, <în care se spune) că ei sînt datori să împiedice pe pomeniţii orăşeni şi oaspeţi ai oraşului şi satelor noastre mai sus-zise a duce astfel de scule de fier.
       Iar dacă, în această privinţă, voi sau unul dintre voi va face altfel, ceea ce nu credem, atunci, prin rîndurile de faţă, am poruncit şi poruncim cu tărie credinciosului nostru, măritului Mihail, fiul lui Solomon de Nadeş, comitelui vostru, ca, prin mijloace potrivite, să vă silească şi să vă constrîngă a face acest lucru, în temeiul autorităţii noastre regeşti, pe care i-o dăm în această privinţă prin scrisoarea de faţă, şi în temeiul dreptului. Aşadar, să uu cutezaţi şi să nu îndrăzniţi a face altfel, dacă vreţi să vă păstraţi milostivirea noastră. Scrisoarea de faţă, după citire voim să fie înapoiată totdeauna înfăţişătorului.
       Dat la Caşovia, a doua zi după sărbătoarea Rusaliilor, în anul Domnului •o mie patru sute nouăsprezece, în al treizeci şi treilea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., şi în al nouălea ca rege al romanilor.
       (Sub pecete :> Darea de seamă a domnului Benedict, prepozitul bisericii ■din Alba Regală.
       <Sub text:} Toma de Mera, arhidiaconul de Heves.
       (Pe verso, de o mînă contemporană.) Privilegiu pentru ca braşovenii să ireacă slobozi prin ţara secuilor.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 52. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1419.
       Orig., perg. (26 X 36,5), cu urinele peceţii imperiale, din ceară roşie, aplicată sub text.
       Rezumat in actul lui Nicolae Bodo, prepozitul bisericii de Alba Regală, din 21 noiembrie
       1462, ibidem, nr. 159 (Szikely ohl., V, 19—23).
       EDIŢII: Latin. Szikely okl., III, 36-38; Ub„ IV, 97-99. 1 * 3 4
        1 Corect: ccllateralium.
        * Corect: a.
        3 o scris pe răsătură.
        4 Corect-: presumatis.
        •B Cuvint .repetat.
www.dacoromanica.ro
207
127
1419 iunie 7, Caşovia.
                                                    Relatio domini Benedicti, prepositi Albensis.
      Sigismundus, dei grada Romanorum rex semper augustus ac Hun-garie etcetera rex, fideli nostro dilecto, magnifico Mychaeli, filio Salamonis, Siculorum nostrorum regalium comiţi, salutem et graciam.
      Venientes nostre maiestatis in presenciam fideles noştri dilecti, circumspecţi et providi Valentinus, iudex, et Johannes, notarius et civis civitatis nostre Brassouiensis, ac Johannes de Kerezthyenfalwa et Thomas de Cydino, villarum nostrarum regalium villici, in suis ac universorum et singulorum civium et hospitum dictarum civitatis et villarum nostrarum prechctarum. nominibus et in personis, nostre plurimum conquerendo, detegere curarunt serenitati, quomodo castellani castri noştri Twrch vocati, per quondam magnificum Merche, partium Transalpinarum olim, et Mychaelem, filium eiusdem, nune vayuadam, pro tempore constituti, ipsos diversimode in antiquis eorum libertatibus, per nos et eciam alios nonnullos divos reges Hungarie, felidum recordacionum, nostros scilicet predecessores, ipsis, vigoribus effica-ciniorum litteralium instrumentorum, gratiose datis et concessis, impedi-vissent, ymo de personis ipsorum propriis rebusque et bonis, tam mercimonia-libus, quam aliis, eis, dictum castrum nostrum, auctoritate eorum propria signum tributi erigendo, solucionem tributariam inibi a quampluribus tem-poribus iam retroactis 1 exigissent et extorsissent, exigique et extorqueri facere non cessarent eciam de presenti, in ipsorum preiudicium dicteque libertatis eorum predicte derogamen non modicum.
      Verum, quia nos memoratos cives et hospites civitatis et villarum nostrarum supradictarum, antiquis eorum laudabilibus libertatibus, illibate frui volumus et gaudere, fidelităţi igitur vestre firmiter precipiendo man-damus, quatenus memoratos cives et hospites a tempore, quo vos guber-nacionem castellanatus predicti castri noştri Thwrch adipisseimini2, ab eisdem civibus et hospitibus rebusque et bonis eorum merciinonialibus et aliis quibusvis, in loco ereccionis dicti signi tributi, abusivi et inconsueti, nullum tributum nullamve solucionem tributariam exigi facientes, eosdem in prescriptis eorum libertatibus conservantes et per castellanos in castro nostro predicto Thwrch, per vos constituendos, conservări facientes contra quoslibet inpetitores 2 et ipsos indebite inquietare volentes, simulcum eorum rebus et bonis, protegere, tueri, defensare et indempniter 2 manutenere debea-tis, auctoritate nostra regia, presentibus in hac parte vobis attributa, et ius-ticia mediante. Secus facere non ausuri, grade nostre sub optentu 2. Pre-sentes quoque perlectas semper reddi volumus presentanti.
      Datum Cassouie, feria quarta proxima post festum Penthecostes, anno domini millesimo quadringentesimo decimo nono, regnorum nostrorum anno Hungarie etcetera XXXmo tercio, Romanorum vero nono.
      <Sub pecete :> Relatio domini Benedicti, prepositi Albensis.
      {Pe verso, de o mînă contemporana} Litera privilegialis de theolonio in Turtsch de eius libertatibus.
      < Pe verso, de o mînă de la începutul sec. al XVI-lea :> Littere ne castellani arcis Thewrcz vectigal exigant. Anno 1419.
                                                                                         Darea de seamă a domnului Benedict, prepozitul de Alba.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei etc., credinciosului <şi> iubitului nostru, măritului Mihail, fiul lui Solomon, corniţele secuilor noştri regeşti, sănătate şi milostovire.
208
www.dacoromanica.ro
      Venind înaintea maiestăţii noastre credincioşii noştri iubiţi, chibzuiţii şi înţelepţii Valentin, judele, şi Ioan, notar şi orăşean din oraşul nostru Braşov, precum şi Ioan (judele) din Cristian, şi Toma, (judele) din Codlea, satele noastre regeşti, în numele lor, al tuturor şi al fiecăruia dintre orăşenii şi oaspeţii pomenitului oraş şi ai satelor noastre mai sus-zise, şi plîngîndu-se foarte, s-au îngrijit să destăinuiască luminăţiei noastre că castelanii cetăţii noastre numite Bran, rînduiţi de răposatul, măritul Mircea, fostul (voievod) al Ţării Româneşti, şi de Mihail, fiul lui, voievodul de acum, i-au împiedicat pe dînşii în felurite chipuri în vechile lor libertăţi, date şi hărăzite lor cu milostivirea şi în puterea unor temeinice acte scrise de noi şi de alţi cîţiva răposaţi regi ai Ungariei, adică înaintaşi ai noştri de fericită aducere aminte, ba încă, ridicînd cu de la sine putere în pomenita noastră cetate semnul vămii, au pretins şi au stors acolo plata vămii de pe persoanele lor şi de pe lucrurile şi bunurile lor, atît de pe cele de vînzare, cît şi de pe alte lucruri, încă din timpuri de mult trecute, şi nu încetează a pune să se ceară şi să se stoarcă şi acum -(această plată), spre marea lor pagubă şi spre marea ştirbire a pomenitei lor libertăţi.
      Dar, fiindcă noi voim ca amintiţii orăşeni şi oaspeţi ai pomenitului oraş şi ai satelor noastre mai sus-zise să se folosească şi să se bucure nevătămaţi de vechile lor libertăţi vrednice de laudă; de aceea, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca,<începînd> din vremea cînd voi luaţi în mînă cîrma slujbei de castelan al pomenitei noastre cetăţi Bran, nemaipunînd să se ceară de la amintiţii orăşeni şi oaspeţi, de pe lucrurile şi bunurile lor de vînzare şi de pe orice alte bunuri ale lor, nici o vamă şi nici o plată de vamă, la locul ridicării zisului semn de vamă, silnică şi neobişnuită, şi păstrînd pe pomeniţii orăşeni şi oaspeţi în amintitele lor libertăţi, şi punînd ca ei să fie păstraţi (în acele libertăţi) de castelanii pe care-i veţi rîndui voi în pomenita noastră cetate Bran, în temeiul autorităţii noastre regeşti, date vouă în această privinţă prin scrisoarea de faţă, şi în temeiul dreptăţii, să vă îndatoraţi a-i păzi, a-i apăra, a-i ocroti şi a-i păstra nevătămaţi împreună cu lucrurile şi bunurile lor împotriva oricăror tulburători şi a tuturor acelora care ar voi să-i supere pe nedrept. Altfel să nu cutezaţi a face, dacă vreţi să vă păstraţi milostivirea noastră. Iar scrisoarea de faţă, voim ca, după citire, să fie totdeauna dată îndărăt înfăţişătorului.
      Dat la Caşovia, în miercurea de după sărbătoarea Rusaliilor, în anul Domnului o mie patru sute nouăsprezece, în al treizeci şi treilea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., şi în al nouălea ca rege al.romanilor.
      <Sm6 pecete :> Dare de seamă a domnului Benedict, prepozitul de Alba.
      (Pe verso, de o mînă contemporană:> Scrisoare privilegială cu privire la vama din Bran (şi) la libertăţile ei.
      (Pe verso, de o mînă de la începutul secolului al XVI-lea :> Scrisoare, •(poruncind) castelanilor din Bran să nu ceară vamă. Anul 1419.
       Arh. St. Braşov, Privilegii nr. 54. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1419. Orig., perg. (20 X 37), cu urme de pecete rotundă (5) din ceară roşie, aplicată sub text. EDIŢII: Latin. Hurmuzahi, XV/1, 10-11; Ub., IV, 102-103. Latin şi trad. Hasdeu, Castelul Torzburg in posesiunea Basarabilor, în „Columna lui Traian", 6, 1875, 154 —156. * 1
       1 Urmează eg., şters de aceeaşi mînă.
      1 Astfel în orig.
209
www.dacoromanica.ro
12S
<1419) septembrie 29, Oradea Mare.
      ţ ffek KTO ECMk /KHrMOyHAh, MHrtOCTÎWMk ECOKÎWMk, PHlUCKkl Iţdpk H OyrpkCKH Kpdrt H A'MMdlţÎHCKkl H 4ELUKH H H’feiWkHKH H HH’kMk 3EMAIdMk H MHOS'kMk rOCnOAddfth. rOCnOAHHk. illoWM AOapOMk EO/UVM H ŢOT’fcHÎEMk TOH 8HHHHŢ H A<*AC’X'K KCfcddk KOH >KHK8 Bk OyrpOErtdJfÎHCKOH 3EMAH, UJO ECTk EdCdpdBCKd, 3d HHJf npOLUEHÎE IJJO ME COy npOCHAH CKOHMkK’bpHHMknOnOMk ttrd0WHOMk, KdKO HHŢk MdHdCTHpE H BCE Iţp’kKEE H KdrtOlf-TEPE H nOnOEE H ECH rtK>AE KOH JKHBOy Bk TW3kl 3EMAH A<> AP"h>KE CB OH 3dK0H H 8 CSOWH E’kp’k a<i np’kEHEdio, a HdMk npdBO a<> crtoy>KE. Hd toh am^X^ moio B’fcpS h ece^ koh K MEH’k AP’B>K<^T’k HHE’k >IjJdUJdlO H 110 HdC KTO ŢTE EHTH, KdKO HH Q CdM, HH KTO WT HdUJHŢk A<1 HiUk H’bCT EOAHk SdEdBHTH 3d HHŢk B’fcpoy H 3d HHJf 3dK0Hk, Hk A<> COy EOrtHK np’kEHBdTH oy HEM COy H A® Ckrd np'kEHEdAH, Bk TOMk H A® B’fcKd A<* np’fcEHBdlO.
      AdAE CE WBdH KHHTd 8 EeAHKOM EddpdAOy, iWfcCEUd CEKTEMBpîd ÎT A^IHH, n» XpHCTOBOy pOJKCTBOy, rt^kT x'dy H 1?, d IVT KOHOBd CMk Kpdrt OyTp’kCKOH 3eAMH, /VfeT , E, d WT KOHOBd CMk PHMCKkl U,dpk, rt’feT Ţ.
      f M U,ap-k PHMCKkl pEKOJfk MOHiWk ESklKOMk A<>TH WBOIfH KHHrS 1.
      f Eu, care sînt Sigismund, din mila lui Dumnezeu împărat al romanilor şi rege al Ungariei, domn al Dalmaţiei, al cehilor, al germanilor şi al altor ţări şi al multor domnii. Cu a mea bunăvoie şi dorinţă am făcut şi am dat aceasta tuturor celor ce trăiesc în ţara Ungrovlahiei, care este basarabească, la cererea lor, pentru care m-au rugat prin credinciosul lor popa Agathon, ca mănăstirile lor şi toate bisericile şi călugării şi popii şi toţi oamenii care trăiesc în acea ţară să-ţi ţină legea lor şi să trăiască în credinţa lor, iar nouă să ne slujească cu dreptate. La aceasta am dat credinţa mea şi dau de ştire tuturor celor care ţin de mine, ca şi celor care vor fi după noi, ca nici eu însumi, nici unul dintre ai noştri să nu aibă voie să-i tulbure pentru credinţa lor şi pentru legea lor, ci să fie volnici să trăiască întru aceasta, întru care şi pînă acum au trăit, întru aceasta şi pînă în veci să trăiască.
      S-a dat această carte la Oradea Mare, luna septembrie 29 zile, de la naşterea lui Hristos anul 1420 2, iar de cînd sînt rege al Ungariei ani 32, iar de cînd sînt împărat al romanilor ani 10.
      f Eu, împăratul romanilor, am spus cu limba mea, să se dea această carte 1.
      Arh. St. Buc., S.I., nr. 22 (Tismana).
      Orig., perg., pecete aplicată, căzută. Cu două traduceri, din secolul al XVIII-Iea şi din 1912; altă traducere, ibidem, ms. 329, f. 68. O copie slavă cu traducere la Bibi. Acad., XI/245. Fotocopie, ibidem, F. XX/20.
      Data greşită. Datat după itinerarul lui Sigismund.
      EDIŢII: Slav. Veneltn, 49 —50. Slav şi trad. Panaitescu, 121 —122• DRH, B, 92 —93. Trad. DIR, B, veac XIII, XIV, XV,73. Facs. Sacerdofeanu-Bcgdan, pl. 17; DIR, B, veac XIII, XIV, XV, 323.
       1 Acest rind este scris sus, deasupra textului.
       * Data a fost calculată greşit de un grămătic care aplică aci socoteala de la septembrie a erei bizantine.
129                                       <1419> octombrie 28, Vodiţa.
      JKHrMSH'kAK, no EO/KÎOH MHAOCTH, PHMCKkl Ifdpk H Oyrp’kCKkl KpdAk h Heuiku H d>p8UJKOH A°dMdUÎE H XpTvBdTCKOH 3eMAH H HH'kMH 3EMAQMH Kpd/Tk. ToH AdBdMk 3HdTH EkctMk HdUJHMk E’fcpHHKWMk, IfP’kKOBHklM CTdp'fcHLUHHdMk H EkCfcddk BrtdC-TEMVMk H LUndHOBWMk H nOpKdddBlVMk H nAEMEHHTEM’k rtK>AE<Wk H BCdKWM#
210
                       www.dacoromanica.ro
«MOKtK# H KEAUK8 H MdA$, KWH K MHE AP'kWIH H MEHE CA$llld H K'bpHE CK^TH KOp$HE M JJrp’kCKOM# GOpedrS H MEHE HMd Hd AOKpW: EkCdKkl Ai CE Kdp$E H A* HE EOd'kH'k H HH W HEMk n03dEdEHTH MOHdCTHpOMk nond fIrd0WHd, CK’bTOiWOy dHAOHHIO Hd EoAH-Ud£k H nptCKtTOH BorOpOAHU.E TuCiWbHCKOH, 3dpdAH a A*A<>X^ MOIOMTi AWEpWM BOAWM'k H MOK>WM"k E'bpWMk fipHEX"k. BoAE IjlO ECTTv T’kjf'k EH A O np"kEO H C"krd J A* ECT HHJf C/UVEWAHO H CEAd H KkCE JfWTdpE IjlW HA\dK> H EHHOI'pdAkl H BOA'fcHHU.E H WptCH H dHEdAE, K*kCE Ad ECTk CAWSOA"© HHX"k H Oyp'kHHO H AA HMH HE BO/tEHli HIKTO I103d-EdBHTH HH W HEiWk.
       H EljJE HdHAVfk HCTHH# KdKO H np*kE« EHCTpKU,d U.p'kKOEHd EkIAd. 3d HHJfk MOAEHE M npdES E'bpS, H TOH HHiWk A^A^X"*1. A<i HM ECT"k WHHHd, H AA HMk ECTk SpHKk Ck ECEiWk IJJW K HOH API^HCÎH, X’WTdp'k H TpTiJKHd H npWJfWAHd UdpHHd AA ECTk nond (Ird0WHd H KddSrEpE BoAÎHHKH H THCAUHCKkl, AA C8 EOAHH HdAk EkCMk AWJfWTKOM'k IJIW ECTk Ek BkICTpHUE, TdKOJKAE H flORkcSA# KWAkIKO HA\dK> CEAd H JfWTdpE H AHEdAE H EOAEHÎU.E H Ek C'bEEpHHS H Bk BklCTpHIţE H Hd EkCdKOMk MECTE IJIW ECT HH^k MOHdCTHpEH H l|IO K HHMk AP^>KÎH, EkCE AA ECTk HHJfk CAWEOAHO H Hd SpHKk WT Ckrd H A O KtKd H AA HAVk HE BOAHIl HHKTO F103dEdEHTH, HH Ek HEMk. KOH HE JfTE MEHE Hd 3AW, TWH BkCdKOAlS rOEOp», H CkirdUlHÎMk H FIO CAE, KOH X"TE EklTH MOE CASrE, H nO HdCk H A<> E^Kd: AA HMk HE BOAHk IIHKTW 3dEdEHTH HHJfk HAORtE# H HHJfk AOEUHTK8 H l|IO K8ll8lO H l|IO npOAdIO H Hd cSjfS H Hd EOAE. H K$AE XWAE HHJfk AIOA^E UI HHJf AWEkITKWMk, HH Hd EAHOMk M-bCTE EdM$ Ad HE nAdTE, H» AA XWAE CAWEOAHO.
       H 1110 HMdIO Kp’kUlHIjld H EHpiVEE Hd A^HdRt, EkCE AA E HHJf"k CAOEOAHO, KdKOE H npkBO EklHAO, TdKOH H A° K E'fcKd AA ECTk MOHdCTHpikCKO H nond Ărd0WHd H HErOR-kX"*1 KdAWTEpH H nO HHJf KOH JfTE EklTH Ek Ttjfk MECTEJfk, T^X^k pEAd 8 Ewrd EpdTH, IjlO HJfk CMO MH 0lf3EAH AA H)fk nd3klM0 H JfpdHÎHMO 3d HH<X"k CA8>KE8 H lipdRg <ljJO> HdM CA$>KE.
       H WHH BTi CEO EH BtpH AA nptEHBdlO H CEOHH 3dK0H*k AA AP’EHCH H Ek CBOHX”k Hpk-KBdJfk H AA HMTi HHKTW HE EOARHi 3dEdEHTH HAH EdHTOEdTH 3d HHJfk 3dK0H"k. Hd TIVH CMk AAAk HHMk MOIO EtpS H BkCErO Oyrp'kCKOrd Gdp'kCdrd H EkCEX*k KWH K’bpBlO CE'bTH KWpSlIE H MEHE J^TE Ha AWEpO.
       H KTO HkTE WE$3H KHHrS, AA 10 AA WT TOrd 10 E 0y3EAk.
       AaAE ce WBdH KHHTd Hd BoAHUdX'k, MtCEU,d W^TOEpTia KH AHk, no XpHCTOE» POJKCTES AlJT xd^ H Tc, d WT KOHOEd CMk KpdA O^rpTiCKOH 3EMAE, A^T aĂ» A WT KOHOBd CMk PHMCKkl U.dpk AtTO A^CETW.
       t M Udpk PHMCKklH pEKWX*k MOHMk E3klK0A\k AATH OEOIfH KHHrS 1.
       t Sigismund, din mila lui Dumnezeu împărat al romanilor şi rege al Ungariei şi rege al cehilor, al Dalmaţiei Fruşice, al ţării Croaţiei şi al altor ţări. Aceasta dau de ştire tuturor credincioşilor noştri, căpeteniilor bisericeşti şi tuturor vlastelinilor şi şpanilor şi pîrcălabilor şi nobililor şi oricărui om şi mare şi mic, care ţine de mine şi mă ascultă şi este credincios sfintei coroane şi Ţării Ungureşti şi vrea de la mine bine: fiecare să se ferească şi să nu fie volnic întru nimic să supere mănăstirile popii Agathon, sfîntul Antonie de la Vodiţa şi preasfînta născătoare de Dumnezeu de la Tismana, pentru că le-am dat cu buna mea voie şi i-am primit cu credinţa mea. Voia ce au avut mai înainte, şi acum; să le fie slobode şi satele şi toate hotarele ce au şi viile şi morile şi nucii şi livezile, toate să le fie slobode şi de uric şi să nu aibă nimeni voie să-i supere întru nimic.
       Şi încă am aflat adevărul că şi mai înainte Bistriţa a fost bisericească. La rugămintea lor şi pentru dreapta lor credinţă şi aceasta le-am dat-o, să le fie ocină şi să le fie uric cu tot ce ţine de ea, hotarul şi vama de mărfuri şi de trecere, să fie a popii Agathon şi călugării Vodiţei şi Tismanei să fie volnici peste tot venitul ce este la Bistriţa, precum şi peste tot, cîte sate şi hotare şi livezi şi mori au şi la Severin şi la Bistriţa şi în orice loc care este al acelor
www.dacoromanica.ro
211
mănăstiri şi ce ţin de ele, toate să le fie slobode şi de uric de acum şi pînă în veci şi nimeni să nu aibă voie să-i supere cu ceva. Cine nu vrea să aibă de la mine rău, fiecăruia îi spun, şi celor de acum şi celor de pe urmă, cine va fi sluga mea şi după noi şi în veci: nimeni să nu aibă voie să-i împiedice, pe omul lor şi marfa lor şi ce cumpără şi ce vînd şi pe uscat şi pe apă. Şi pe unde merg oamenii lor cu marfa lor, în nici un loc să nu plătească vamă, ci să meargă slobod.
       Şi pescăriile şi vîrtej urile ce au la Dunăre, toate să fie slobode, cum au fost şi mai întîi, astfel pînă în veci să fie mănăstirilor şi popii Agathon şi călugărilor şi după dînşii, cine va fi în acele locuri, întru Dumnezeu fraţi din ordinul lor, pe care i-am luat să-i păzim şi să-i apărăm, pentru slujba şi dreapta credinţă cu care ne slujesc.
       Şi ei să rămînă în credinţa lor şi să păstreze şi legea lor în bisericile lor şi să nu aibă voie nimeni să-i prigonească sau să-i tulbure pentru legea lor, pentru care le-am dat credinţa mea şi a întregii Ţări Ungureşti şi a tuturor celor care cred în sfînta coroană şi vor de la mine bine.
       Şi cine citeşte această carte, să o dea de la cine a luat-o.
       S-a dat această carte la Vodiţa, luna octombrie 28 de zile şi de la naşterea lui Cristos, anul 1420 şi de cînd sînt rege al Ţării Ungureşti, ani 34 şi de cînd sînt împărat al romanilor, anul al zecelea.
       t Eu, împăratul romanilor, am spus cu limba mea, să se dea această
carte
       Arh. St. Buc., S.I., nr. 23 (Tismana, 1/4).
       Orig., perg., pecete timbrată.. Cu trei traduceri, din secolul al XVIII-lea, din 1844 şi
       din 1912; alte traduceri, ibidem, LXXXVII/1 şi ms. 329, f. 67, şi 335, f. 5 v.-6, precum şi
       la Bibi. Acad., CXXXII/182. Fotocopie la Bibi. Acad., F. XX/19.
       Datat după itinerarul lui Sigismund.
       EDIŢII: Slav. Venelin, 52—54. Slav şi trad. Panaitescu, 122 — 125; DRH, B, 93—95.
       Trad. DIR, B, veac XIII, XIV, XV, 74-75. Facs. DIR. B, veac XIII, XIV, XV, 324.
       1 Acest rînd se află în fruntea documentului.
130                                                1419 noiembrie 12, Severin.
      Nos, Sigismundus, dei gratia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Bohemie, Dalmatie, Croaţie etc. rex, memorie commendamus per presentes quod Thatol, filius Michaelis de Ilhocz, nostram veniens in pre-sentiam, exhibuit nobis quasdam literas nostras fassionales, sub minori secreto nostro sigillo, patenter emanatas, tenoris infrascripti, suplicans1 nostro cul-mini prece subiectiva, ut easdem ratas, gratas et acceptas habendo, presen-tibusque litteris nostris verbaliter inseri et transcribi faciendo, eisdem nos-trum regium benevolum consensum prebere dignaremur gratiose pariter et assensum. Quarum tenor talis est: <Urmează actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 27 iunie 1410 — Mihalyi, 163—164}
      Unde nos, humillimis et devotis suplicationibus prefati Tatul\ per ipsum modo quo supra noştri humiliter porrectis maiestati, benigne înclinaţi, pretactas literas non abrasas, non cancellatas, nec in aliqua sui parte vitiatas, sed prorsus omni suspicionis vitio carentes, imo vere et sincere veritatis titulo prepollentes, quoad omnes earundem clausulas, continentias et arti-culos, sine diminutione et augmento aliquali, de verbo ad verbum presenti-bus literis 2 et singulis articulis in eisdem contentis, nostrum regium bene-
212
www.dacoromanica.ro
volum consensum prebuimus gratiose pariter et assensum, quas dum nobis in specie reportate fuerint, in formam noştri privilegii redigi faciemus.
      Datum in Zewren, die dominico proximo post festum beati Martini episcopi et confessoris, anno domini 1419, regnorum nostro anno Hungarie etc. trigesimo tertio, Romanorum vero decimo.
      <Sub text: > Comissio propria domini noştri regis.
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi rege al Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., dăm de ştire prin scrisoarea de faţă că Tatul, fiul lui Mihail de Uhocz, venind înaintea noastră, ne-a arătat o scrisoare a noastră de adeverire, dată în chip de scrisoare deschisă, cu pecetea noastră cea mică de taină, <şi> avînd cuprinsul de mai jos, rugîndu-se cu plecată rugăminte de înălţimea noastră ca, ratificînd, încuviin-ţînd şi primind pomenita scrisoare şi punînd ca ea să fie transcrisă şi trecută cuvînt cu cuvînt în scrisoarea noastră de faţă, să binevoim şi să ne milostivim a da acelei scrisori regeasca noastră încuviinţare şi înviore. Cuprinsul ei este acesta: <Urmează actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 27 iunie 1410>.
      Noi, deci, încuviinţînd cu bunăvoinţă preasmeritele şi plecatele rugăminţi ale pomenitului Tatul, făcute de dînsul cu smerenie, cum se spune mai sus, maiestăţii noastre, şi punînd să se treacă şi să se transcrie cuvînt cu cuvînt în scrisoarea de faţă, fără vreo scădere sau vreun adaos, cu toate clauzele, punctele şi <cu tot> cuprinsul ei, pomenita scrisoare, fără răsături, fără tăieturi, şi nici stricată în vreo parte a ei, ci lipsită cu totul de orice bănuială de stricăciune, ba bucurîndu-se de însuşirea adevărului şi nefăţarnicului adevăr, am dat cu milostivire binevoitoarea noastră regească încuviinţare şi învoire pomenitei scrisori şi fiecărui punct cuprins în ea, <scrisoare> care vom pune să se întocmească în chip de privilegiu al nostru, <atunci> cînd ne va fi adusă înapoi în original.
      Dat la Severin, în ziua de duminică după săbătoarea fericitului Martin, episcopul şi mărturisitorul, în anul Domnului o mie patru sute nouăsprezece, în anul al treizeci şi treilea al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., iar ca rege al romanilor în al zecelea an.
      <Sub text: > Porunca însăşi a domnului <nostru> regele.
       După Mihalyi, 2-42—243.
       Transumpt în actul conventului din Lelez din 1763, la Arh. conv. Lelez.
        1  Astfel în textul latin publicat.
        2         Lacună in textul latin publicat; întregire posibilă: inseri et transcribi faciendo, eisdem litteris.
131                                             1420 martie 8, Sîntimbru.
      Amicis suis honorandis, conventui de Clusmonostra, Lorandus Lepes de Waraskezy, vicewayuoda Transiluanus, amiciciam paratam cum honore.
      Dicitur nobis in personis Benedicti et Stephani, filiorum Gregorii, Fabiani, filii Pauli, Alexii, filii eiusdem Fabiani, Dominici, filii Johannis de GydofaUua, Ladislai, Anthoni, filiorum Blasii de Bodala, Stephani, Joannis, filiorum Petri de eadem Bodala, necnon filiorum Augustini de Sarwarad, quomodo temporibus proxime preteritis Ladislaus, filius Michaelis dicti Faro de Angijlus, videlicet tempore messis proxime elapse, pecora et pecudes
 17 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
213
suas ac iobagionum suorum, in predicta Bodala residencium ad segetes bla-dorum ipsorum in territorio porcionis ipsorum possessionarie, in eadem Bodala habite, existentis, et blada universorum generum per easdem pecudes et pecora depasci et destrui fecisset. Eo non contentus, missis hominibus suis ad molendinum ipsorum, in eadem Bodala habitum, ferrum et alia instrumenta eiusdem molendini excipi, frugesque ipsorum in eodem moledino existentes, ad quadraginta cubulos se extendentes, asportari fecisset, predic-tum molendinum penitus a suo cursu privasset, molendinatorem vero dicti molendini ipsorum extrahendo dire et acriter verberassent et wlnerassent. Insuper, quoddam caldar prefatorum Ladislai et Anthonii, quindecim flo-renos novos valens, de domo cuiusdam iobagionis ipsorum deportări fecisset quo voluisset. Et quod prefatus Ladislaus, destina tis suis familiaribus ad domum nobilis domine, relicte prefati Blasii, quosdam duos parvulos eiusdem, retrodorsum eiusdem domine se defendentes, de eadem domo extrahere et manus eorundem mutilare voluissent, nisi eadem domina eosdem defen-dere potuisset, quibus adhuc minas morţiş sepissime imponerent. Preterea, iidem familiares prefati Ladislai, ex iussu eiusdem, a quodam iobagione ipsorum quadringentos ducatos partis Transalpine abstulissent. Item unum ioba-gionem ipsorum, Parathee nomine, omnibus suis rebus et bonis, equis, bobus, vaccis et aliis pecudibus universisque clenodiis domus eiusdem spoliando, cistas eiusdem confringendo, res in eisdem habitas excipiendo, asportassent. Insuper, quendam famulum ipsorum, Stephanum nomine, in facie porcionis ipsorum possessionarie, in dicta Bodala habite, spoliassent, spoliatum dire verberassent L Tandem prefatum Ladislaum, filium Blasii, securibus iac-tassent. Item, universos iobagiones ipsorum, in dicta Bodala commorantes, prefatus Ladislaus Forro, per minarum imposiciones ad se convertendo, seduxisset, eosdem taxando, proventus ipsorum ab eisdem exegisset. Eo non contentus, malum malo accumulans, dum pridem prefati Benedictus et1 Stephanus ac alii prenominati, ad predictam possessionem ipsorum Bodala accessissent, tune familiares prefati Ladislai Forro, ex commissione eiusdem, populos et iobagiones in eadem commorantes, per sonum campanarum, in ipsos convenire et irruere fecissent, et eosdem in domo ipsorum comburere voluissent, potencia mediante, in preiudicium et dampnum eorundem valde magnum.
      Super quo vestram amiciciam presentibus requirimus diligenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Petrus magnus de Galthyw, vel alter Petrus magnus de Galdad, aut Johannes de Zucak, sin Andreas de Fayhyd, seu Nycolaus, sive Sygismundus de Gald, neve Emericus de Zentmiklos, aut Symon filius <...> 2 de Kized, vel Michael filius Pauli, sive Nycolaus, filius Thel de Nijen, aliis absentibus, homo noster, ab omnibus quibus incumbit meram de premissis experiatur veritatem, quam tandem nobis amicabiliter rescribatis.
     Datum in Zenthemrich, feria sexta proxima ante dominicam Oculi, anno domini Millesimo quadringentesimo vigesimo.
      Prietenilor săi vrednici de cinste din conventul de Cluj-Mănăştur, Lorand Lepes de Waraskezy, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea.
      Ni se spune de către Benedict şi Ştefan, fiii lui Grigore, Fabian, fiul lui Pavel, Alexiu, fiul pomenitului Fabian, Dominic, fiul lui Ioan de Ghidfalău, Ladislau <şi> Antonie, fiii lui Blasiu de Budila, Ştefan <şi> Ioan, fiii lui
214
www.dacoromanica.ro
Petru din pomenita Budila, precum şi de către fiii lui Augustin de Sarwarad că, în zilele de curînd trecute, Ladislau, fiul lui Mihail zis Forro de Angheluş, în vremea secerişului de curînd făcut, a lăsat vitele şi oile sale şi ale iobagilor săi, care locuiesc în pomenita Budila, în holdele lor de pe pămîntul părţii lor de moşie, aflătoare pe pomenita Budila, şi a nimicit cu acele vite şi oi toate felurile de grîne. Nemulţumit cu aceasta, trimiţînd oameni de-ai săi la moara lor, care se află tot pe pomenita <moşie> Budila, a luat fierăria şi alte unelte ale pomenitei mori şi a dus de acolo grînele lor care erau în moară şi ajungeau pînă la vreo patruzeci de cîble, a oprit cu totul pomenita moară din mersul ei, iar pe morarul zisei mori, scoţîndu-1 afară, l-au bătut şi l-au rănit în chip sălbatic şi crud; pe deasupra, el a luat şi a dus unde a voit un cazan al pomeniţilor Ladislau şi Antonie, care făcea cincisprezece florini noi, din casa unui iobag al lor. <Ni se mai spune > că pomenitul Ladislau a trimis slujitori de ai săi la casa nobilei doamne, văduva pomenitului Blasiu, care au voit să ia din casă doi copii mici, ce se apărau în spatele pomenitei doamne, şi să le schilodească mîinile; pomenita doamnă i-a putut apăra, dar ei şi acuma mereu îi ameninţă cu moartea. în afară de aceasta, pomeniţii slujitori ai pomenitului Ladislau, din porunca acestuia, au luat de la un iobag al lor patru sute de ducaţi în moneda Ţării Româneşti, de asemenea au jefuit pe un iobag al lor, cu numele Parathee, de toate lucrurile şi bunurile lui, de caii, boii, vacile şi de alte vite şi de toate odoarele casei lui, au spart cuferele lui şi i-au luat lucrurile care erau în ele. Pe lîngă aceasta, ei au jefuit pe o slugă a lor, cu numele Ştefan, chiar pe partea lor de moşie din zisa Budila, şi, după ce l-au jefuit, l-au bătut crunt; apoi au lovit cu securile pe pomenitul Ladislau, fiul lui Blasiu; de asemenea, pe toţi iobagii lor, care locuiesc pe zisa <moşie> Budila, pomenitul Ladislau Forro, trăgîndu-i la el cu ameninţări, i-a dus departe <de ceilalţi > şi, punînd taxe asupra lor, a cerut de la dînşii <aceste taxe> ; nemulţumit cu aceasta <şi> grămădind rău peste rău, cînd mai sus-pomeniţii Benedict şi Ştefan şi alţii mai sus numiţi s-au dus la amintita lor moşie Budila, atunci slujitorii pomenitului Ladislau Forro, din porunca acestuia, au pus, în sunetul clopotelor, pe oamenii şi pe iobagii ce locuiesc acolo să năvălească asupra lor şi au voit să le dea foc în casa lor, cu puterea, în paguba şi spre vătămarea lor foarte mare.
      Cu privire la aceasta, cerem cu stăruinţă prin scrisoarea de faţă prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie pe omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Petru cel mare de Galtiu, sau celălalt Petru cel mare de Galda, sau Ioan de Suceagu, sau Andrei de Fahid, sau Nicolae, sau Sigis-mund de Galda de Jos, sau Emeric de Zentmiklos, sau Simion fiul... de Kized, sau Mihail, fiul lui Pavel, sau în lipsa celorlalţi Nicolae, fiul lui Thel de Nijen, să afle de la toţi de la care se cuvinte tot adevărul cu privire la cele de mai sus, <adevăr> pe care, apoi, să aveţi bunătatea a ni-1 face cunoscut în scris şi nouă.
      Dat la Sîntimbru, în vinerea dinaintea duminicii Octtli, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci.
       Bibi. Univ. Cluj-Napoca, Manuscrise, col. J. Kemeny, nr. 94. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 26 martie 1420. EDIŢII: Latin. Szekely okl., I, 112—114; Hurmuzaki, 1/2, 512-513. REGEŞTE: Tort. Tar., 1889, 744, nr. 244. 1
       1 Cuvînt repetat.
       * Lacună în textul latin publicat.
215
www.dacoromanica.ro
132
                                                                           1420 iulie 25, Jdioara.
Nos, Sigismundus de Losoncz etc., castrorum Zeuryn, Orswa, Mihald, Sebees et Sydowar castellanus, memorie commendamus significamus tenore presensium quibus expedit universis, quod nos, consideratis et in memoriam nostre magnitudinis reductis multimodis fidelitatibus et fidelium servicio-rum preclaris et laudedignis meritis dilecti noştri Bogdani, filii Nicolai, filii Magoya, per ipsum nobis in nonnullis nostris serviciis validis et expedicio-nibus, non parcendo rebus suis et personis, signanter sub castro Zeuriniensi, contra sevissimos Turcos diligenter studio, sed et sincere dileccionis fervore complacuit nobis servire, tum et enim, propter sui sanguinis effusionem, keneziatos eiusdem possessionis Magoyafalva, Rekethe et Stremptura voca-tarum, in districtu Komyathy existentes, simulcum universis suis utilita-tibus, quovis nominis vocabulo vocitatis, ad eundem de iure spectantibus, eidem Bogdano, filio Nicolai, et per eum Johanni et Nicolao, filiis Magoya, Michaeli, filio Elye, Thome, filio Pauli, Ztanislao, filio Iwan, Mykwla, filio Luce, fratribus suis, qui easdem possessiones Magoyafalva, Rekethe et Stremptura, a quampluribus temporis iam retrolapsis, nomine keneziatus posse-disse asseruntur. Nosque a nobilibus et keneziis infrascriptis sumus informaţi, fide ipsorum mediate, qua deo tenentur, quod predictus Bogdanus, unacum fratribus antedictis, literales ipsorum instrumentales, super facto iamdic-torum possessionum, per sevissimos Turcos essent deperditi et anichilati. Item de districtu Sebeş, Petrus, Beleen, Nicolaus de Machkas, Johannes, Bla-sius de Mwtnuk; de districtu Lugas, Stephanus, filius Emerici de Zepmezew, Ladislaus, filius Luce, Petrus, Saarga, Symon de Olahat; de districtu Kom-yath, Vassa de Gamza, Gruban de Remethe, Ladislaus de Korneeth, Daga de Dagafalva. Nosque easdem possessiones eorumdemque heredibus et suc-cessoribus universis, in persona regie maiestatis, dedimus, donavimus et con-tulimus, ymmo damus, donamus et conferimus per eundem Bogdan et fratres suos antedictos, more keneziatuum ceterorum Volahorum tenendas, possi-dendas et habendas. Ita tamen quod ipse Bogdanus, unacum patre Nicolao, unam porcionem habeant facultatem possidendi, harum nostrarum vigore et testimonio literarum nostrarum mediante.
      Datum in castro Sydowar, in festo beati Jacobi apostoli, anno domini MCCCC0 XX0.
      Noi, Sigismund de Losoncz etc., castelanul cetăţilor Severin, Orşova, Mehadia, Sebeş şi Jdioara, dăm de ştire şi facem cunoscut, prin cuprinsul scrisorii de faţă, tuturor cărora se cuvine, că noi, luînd în băgare de seamă şi chemînd în aducerea aminte a măriei noastre multele fapte de credinţă, precum şi credincioasele, strălucitele, vrednicele de laudă şi preţioasele slujbe ale iubitului nostru Bogdan, fiul lui Nicolae, fiul lui Măgoia, < slujbe) pe care el <ni le-a făcut) nouă în mai multe treburi grele şi expediţii ale noastre, fără a-şi cruţa nici averea şi nici pe sine, <şi>, mai ales, <fiindcâ> el ne-a slujit aşa cum am voit noi, sub cetatea Severinului, împotriva turcilor celor cruzi, cu sîrguinţă, cu zel şi cu tot focul iubirii sale nefăţarnice, vărsîndu-şi chiar sîngele <pentru noi), am dat, am dăruit şi am hărăzit, în numele regeştii maiestăţi, cnezatele moşiilor sale numite Magoyafalva, Răchita şi Stremptura, aflătoare în districtul Comiat, dimpreună cu toate folosinţele lor, cu orice nume ar fi ele numite, şi care ţin de drept de el, pomenitului Bogdan, fiul lui Nicolae, şi, prin el, lui Ioan şi Nicolae, fiii lui Măgoia, lui Mihail, fiul lui Ilie, lui Toma, fiul lui Pavel, lui Stanislav, fiul lui Ioan, lui Mykula, fiul lui Luca, fraţii săi, care, de multă vreme, se zice că au stăpînit pomenitele moşii Magoy-
216
                        www.dacoromanica.ro
falva, Răchita şi Stremptura, sub nume de cnezat. Noi am aflat de la nobilii şi cnejii mai jos arătaţi, pe cuvîntul lor de cinste, cu care ei s-au legat faţă de Dumnezeu, că pomenitul Bogdan, dimpreună cu fraţii lui mai sus-numiţi, au pierdut <în lupta) cu turcii cei cruzi actele lor scrise privitoare la zisele moşii, şi că acele acte au fost nimicite. <Nobilii şi cnejii sînt:> din districtul Sebeş, Petru, Beleen, Nicolae de Măcicaş, Ioan, Blasiu de Mîtnic; din districtul Lugoj, Ştefan, fiul lui Emeric de Zepmezeu, Ladislau, fiul lui Luca, Petru, Saarga, Simion de Olahat; din districtul Comiat, Vassa de Gamza, Gruban de Remetea Mică, Ladislau de Kometh, Daga de Dagafalva. Iar noi (am dat> pomenitele moşii <lui Bogdan şi fraţilor lui>, precum şi moştenitorilor şi urmaşilor lor, ba le dăm, le dăruim şi le hărăzim, ca Bogdan şi fraţii săi mai sus-zişi să le ţină, să le aibă şi să le stăpînească în chipul cnezatelor celorlalţi români, astfel încît Bogdan, dimpreună cu tatăl său Nicolae, să aibă voie a stăpîni o parte, în temeiul şi cu mărturia acestei scrisori a noastre.
       Dat în cetatea Jdioara, la sărbătoarea fericitului apostol Iacob, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci.
       După Hurmuzaki, 1/2, 511—512.
       Transurupt în actul lui Ladislau Jakcs, voievodul Transilvaniei, din anul 1440, la Arh.
       Naţ. Magh. (arh. fam. Sombory).
       EDIŢII: Latin. Pesty, F., A SzSrânyvdrmegyei hajdani olâh kerUletek, Budapesta, 1876, 56.
133                                                          1421 (6929) mai 17.
       t Iw PdAV'A'h BOEBOAd H rOCnOAHHk. GdE'blJJdBdT CA rOCnOACTBO AH WT CErO AhHE, WT KOrt'b CH AMOŢA KpdUlOB’feHH AOKHTWK, QdKO Ad ECT AHp nOCp^A HdAH H Ad ECT EAHd 3EA<rb Ch 3EAAA rOCnOACTBd AH, A<* ÎKHBAT AHpHO H EAHHOA^llJHO BEC EpdUJEB H BTiCfe âEAA'b Ep'hC'bHCKdd, H WE’kljJdBdT CA rOCnOACTBO AH, HKO BpdW-AdlljS T’kŢ Ad ECT BpdWAdWh rOCnOACTB» AH, d BpdKAdUj rOCnOACTBd AH Ad ECT BpdWAdWh EpdUJOB'bHWA H B*hCEH 3eAAH Ep'hC'bHCKOH. H Ad AH CA BtCA lipdEAA, H rOCnOACTBO AH Ad HA CAA Ch npdBAA. ,Â,d ca BTi CrtOEOAA H A<1 ca he eoat hh WT EAHHA 3A0EA, HH FlA'fcH, HH Ţ^Cd, HH H3EA, HH 3dA0r, HHHÎE Ad HA CA HCIldKOCTHT HHljJO WT 3EAAH rOCnOACTBd AH, HA Ad CA EAHHd 3EAA*k Ch 3EAAA TOCnOACTEd AH. H A<IK8rm8AT AK>A' rOCnOACTBd AHB*h3EAH BdUJEH H Ad WCTdBrt'bHTE B'hC'bKA KSnrtA Ad ACŢ^AHT B7i 3EAA rOCnOACTBd AH.’ H ŢA^E H WEA'bSO HAH EAAÎ HTO Ad )f0AET CA0E0AH0. H Ad WHBEAO AHpHO H EAHHOA&UHO, Ch FipdBAWA H HCTHHWA, d rOCnOAC-TBO AH Ad HA ChATi Ch npdBAA H Ad HA HE AHCAHA 3A0.
       H AdBdT rocnoACTBO ah B*kpA h a^uja roenoACTBd ah h E'bpd h A#Wd B'hcbx’ EOA'bp'h roenoACTBd ah: E'bpd >K8ndH PdAVdd, E'bpd >K8ndH Ert'hKdHd, E'bpd >K8ndH <Hd>Hd, E'bpd wSndH CTdHd, E'bpd >K8ndH EA'hSdHd, E'bpd w8ndH HErd, E'bpd wSndH ApdrHHd, E'bpd MHŢdHAd npOTOBHCTHIdp'b, E'bpd PdAydd GdX’dKOBd, E'bpd ©HHd A8h-rdWh.
       H BdpE KTO CA EH nOKSCHA IdKO Ad np'bCTAnHT CÎE KAETBH, TW TdKOBddrO, Ad 8EHET TOCnOAK Eorh, 3AE>KE T^AOA, d B'K EAAAIJJTh B'bK'h ASHJEA H Ad HAdT 8hac-TÎE Ch ÎwAA H Ch flpÎEA H Ad ECT npOKAAT WT WTlfd H CHHd H CBATdrO A^Ţd H WT T H HJ CB/ftThlHJf WTlfh H>KE B'K HhKEH, dAHH.
       Hcnncd ca b A-bTO xSU,K0, ehahktîwh Âî, Adîra 3î AEHii.
       t Iw PdAOyd-h BWEBWAd, AHAOCTÎA EOJKÎEA rOCnOAHHh.
       t H Ad CA CAAET CHpdlfH rOCnOACTBd AH np^A rocnoACTBO AH, d CHpdlfH BdUJH np-bA BdAH H Ad HA H'bCT KpHBO 1.
       f H Ad he AP'BWHTE ^hţ ak>aî nocp^A Bdc, qio hţ he aioeht rocnoACTBO ah, Ad he np'bEHBdAT nocp'bA Bdc; hh rocnoACTBO ah Ad he aP'ehcht sah aioaT 2.
217
www.dacoromanica.ro
      f Io Radul voievod şi domn. Făgăduieşte domnia mea din această zi, de cînd şi-au dat braşovenii avutul, ca să fie pace între noi şi să fie o singură ţară cu ţara domniei mele şi să trăiască în pace şi bună înţelegere tot Braşovul şi toată Ţara Bîrsei şi făgăduieşte domnia mea că vrăjmaşul lor să fie vrăjmaşul domniei mele, iar vrăjmaşul domniei mele să fie vrăjmaşul braşovenilor şi a toată Ţara Bîrsei. Şi să-mi fie cu toată dreptatea şi domnia mea să le fiu cu dreptate. Să fie slobozi şi să nu se teamă de nici o răutate, nici pradă, nici tîlhărie, nici opreală, nici zălog, nici să nu li se facă nici o pagubă de către ţara domniei mele, ci să fie o singură ţară cu ţara domniei mele. Şi să cumpere oamenii domniei mele în ţara voastră şi să lăsaţi orice marfă să vină în ţara domniei mele: şi pîine, şi fier, sau orice să umble slobod. Şi să trăim în pace şi bună înţelegere, cu dreptate şi cu adevăr, iar domnia mea să le fiu cu dreptate şi să nu le gîndesc rău.
      Şi dă domnia mea credinţa şi sufletul domniei mele şi credinţa şi sufletul tuturor boierilor domniei mele: credinţa jupanului Radul, credinţa jupanului Vîlcan, credinţa jupanului Nan, credinţa jupanului Stan, credinţa jupanului Vîlxan, credinţa jupanului Neag, credinţa jupanului Draghici, credinţa jupanului Mihail protovistier, credinţa lui Radul al lui Sahac, credinţa lui Oncea Lungaş.
      Şi cine se va încerca să calce aceste jurăminte pe unul ca acela să-l ucidă domnul Dumnezeu, aici cu trupul, iar în veacurile viitoare cu sufletul şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie şi să fie blestemat de tatăl şi de fiul şi de sfîntul duh şi de 318 sfinţi părinţi cei de la Nicheia, amin.
      S-a scris în anul 6929 (1421) indiction 14, mai 17 zile. f Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu domn. f Şi să se judece săracii domniei mele înaintea domniei mele, iar săracii voştri înaintea voastră şi să nu le fie cu strîmbătate x.
      f Şi să nu ţineţi oameni răi printre voi, pe care nu-i iubeşte domnia mea, să nu trăiască printre voi; nici domnia mea să tiu ţină oameni răi 2.
      Arh. St. Braşov, nr. 776.
      Orig., perg., o pecete mare şi patru peceţi mici. Cea dinţii are legenda: f S. MIRCHE VOIVODE TRANSALPINI, BA<NI SEVERINIENSIS), DUCIS DE FUGARUS ET A.(MLA>S. Fotocopii la Bibi. Acad., F. IX/3 şi XIII/4.
      EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 15, cu data mai 7. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 8—10, Tccilescu, 8—9. Trad. Bogdan, Doc. fi reg., 7—8, cu data mai 7.
       1 Pasaj scris pe marginea dreaptă, de jos in sus.
       2 Pasaj scris pe marginea stingă, de sus in jos.
134                                  1421 (6930) noiembrie 21, Tîrgovişte.
      ţ HîKE, BTi XpHCTd Bora BAdPOBtpHEJ H XpHCTWAIOBHBH H CdAltOAP'EÎKdBHH, IwdH'E PdAOy’A'B EEAHKhJH BOHBOAd, MHAOCTÎ/K BOÎKÎE;* H EOÎKÎEATK AdpOBdHÎEAITE, wBAdAAAUjjS ai8 h rocnoACTES^uiS aih b'ecea 3eahae;k 0\rrrpoBAax’KiHCKO^, Enaro-np0H3B0AM rOCnOACTKO AltH CBOHAITE BAdPEJAITE np0H3B0AEHHÎEAITE, MHCTHAl H CBtTAHM Cp-EAdEAVE H AdpOBdX’ CEH B'ECEMECTHEl H EAdrOWEpd3HEJ H fiptnOMTdHHhJ, HÎKE HdA B*ECtMEl MACTH H AdpOB*E HdCTO/T»H X’PHCOKSA TOCnOACTEd AHH H HCnA'KHHJf npOLUEHÎE np'ErapEM'K BpdlilEBCKEJAIt, nOHEîKE npOCHX’/'E TOCnOACTBO AltH, rdKO Ad HAITE nOHOBHAIt H Ad HAITE 8TBp"EAHA\ 3AK0HH, 4JO CA HAlidAH WT nptpWAÎTEAH POCnOACTBA AHH 3i k8AHE-pKEl, no B’EC’kX”E Tp'ErOBWX' no 3EAHAH POCnOACTBd AltH H HA nA»TH EpaUlOBCKOAIt A<>PH AO EpaHAWB, HKO Ad AdBaAtT'E: ivt 'a BHAap'EHnpîS ^>ept8h, wtXScSaebh "a nEp<nEp>,
218
                       www.dacoromanica.ro
WT KoaSHH Kî A8K<dTH>, WT He)(<HÎ> S A8K<dTH>, d WT HdptSdH BHAdpii HHl(JO. H Jf™ HOCHT UldnKKl $pAUlCKÎA H EOEOEB H KEAtSC 1, HHl(JO, WT E03HAHHU.A MEA Kî A8K<dTH> d WT B03HAHHU.A EHHO S, d WT KOHt, KTO KSllHT, S A^K<dTH>, d WT MdJKd. BOCAK B( A»K<dTH>, d WT nHnEp H WT Uld$pdH H WT EdEdKTv H WT E/TKHM KdA\HAEBA H WT drHATHHH H WT KOÎKÎE H WT KSflÎA HHÎA, 1(10 A^X^A^T WT MOpt, WT pi riEp<f1EpH> F flEp<flEpH> ; EpdB CBHHH ”b A#K< dTH >, BOA F A$K< dTH>, KpdEdF A$K< dTH>, WB AH A#K<dT> WT EAEHÎA KOXCA A»K<dT>; dKO AH SAAAT AP^ÎA KOÎKA C HEM, HHl|J0; WT M^Jf CÎpEHÎE d” A^K<dT>. KoHHK, KOH MHHET MHMO TSpHTi, F EdHM, d rrklUElVK 7 EdH. H El(JE KOH nOMHHSAT-K C pHEA, WT KOAd 7 pHEA, d l(JO EAAET KpliX8. HIU(JO A<> HE AacT- A Hd EpdHA WT Md>KA 7 nEpnEpd, d WT EAHd KOAd Eli TpiinilOpTl 7 pHEA; 8 Tp'KrOBHlfJE TdKOHJAEpE. KOH TOBdpEH, EAA» CK l(JHA\ AHEO F A$K<dTH>; H Hd A'*KOBHU,A, Eli KOAd KOAHKO CA KOHE, T0AHK03H H A^KdTH, î WT KOAd 7 pHEA, d WT KOHTk TOBdpEH F EdHH, d WT HHHJf K8nrttX"K HHMJO; II KOH CAOEOAEH 7 A#K<dT> H ntlllEl^'K EdH. H El(JE>KE KOH CH AdKdT A^KHTOK K*K AATvr, Ad CH HIIJET-K AATi>KHHKd HAH EMlţH, dl(IE HMdT, d WT lipdBd HAOE'kKd Ad CA EdpSAT'K; d HHJfTOÎKE npdKd HAOBtKd M HE EdHTSEdTTv.
       8l|JEHCE KTO CA l|JET f10K8CHT"K WT EOAtpiv rOCnOACTKd MH, E’kAHU’tjfJKE H MdAHJf, EAAH AA ECT K8nEH-K T0H3H K8MEpK"h, EAAH A* ECT MHAOCTTv AMEHd K0M8 AHEO, Td lipHAOJKHT d HE CTOHTTk Hd 1(10 ECT rOCflOACTEO MH STEpTlAHA H 83dK0HHA Hd npTiKOM 3dK0H*k, TO TdKOEH HMdT npÎATH BEAHKO 3A0 H WprÎA WT TOCnOACTEd MH.
       H CE EhICT ETH A°HAE KA rOCIlOACTKS MH P’kEEA XdHAlil H Kp’hCT’fe WT Pd>K-HOKh, H CE EhICT Eli TpTirOKHl(JE.
       GE’kA'bTEAEKE: >K8ndH EATiKdH H >K8ndH HdHTi H KSlldH EAIiKCdH H Ard EdH H >K8ndH PdAV’A'K Gd^dEOBTi H fflHX’dHA’h EHCTÎdp'h.
       H dS-h AWrW0ET TEprHHd, E>KE HCIlHCdJf E-h Tp-hrOBHL(JH, M'tcEU.d HOEEpîd Kd A^HIt, E AtTO xSM, EHAHK<TÎOHd> 7î-
       t îw PdAVrt KWEBWAd, MHAOCTÎA EO>KÎEA TOCnOAHHK.
       f Eu, cel în Hristos Dumnezeu binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpînitorul, Ioan Radul mare voievod, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu stăpînind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei, am binevoit domnia mea cu a sa bunăvoinţă, cu inimă curată şi luminată şi am dăruit acest atotcinstit şi cu frumoasă faţă şi preacinstit, care stă deasupra tuturor cinstelor şi darurilor, hrisovul domniei mele şi am împlinit rugămintea pîrgarilor braşoveni, pentru că s-au rugat de domnia mea ca să le înnoiesc şi să le întăresc privilegiile, pe care le-au avut de la strămoşii domniei mele pentru vămi, prin toate tîrgurile prin ţara domniei mele şi pe drumul Braşovului pînă la Brăila, ca să dea: de 1 vilar de Ipriu un fertun, de cel de Luvia 1 perper, de Colonia 12 ducaţi, de Cehia 6 ducaţi, iar de vilarul tăiat nimic. Şi cine aduce şepci frînceşti şi bobou şi fier 1, nimic. Iar de butoiul de miere 12 ducaţi, iar de butoiul de vin 6, iar de cal, cine cumpără, 6 ducaţi, iar de maja de ceară 12 ducaţi, iar de la piper şi de la şofran şi de la bumbac şi de la camelotă şi de la <piei) de miel şi de la piei şi de la alte cumpărături ce vin de peste mare, de la 100 perperi 3 perperi; de un porc 2 ducaţi, de bou 3 ducaţi, de vacă 3 ducaţi, de berbec un ducat, de pielea de cerb un ducat; de vor fi şi alte piei cu ea, nimic; de burduful de brînză 1 ducat. Călăreţul care trece pe la Turciu, 3 bani, iar pedestrul 1 ban. Şi încă cei ce trec cu peşte, de car 1 peşte, iar ce va fi pe deasupra, nimic să nu dea. Iar la Brăila de majă 1 perper, iar de un car la Tîrgşor 1 peşte; în Tîrgovişte de asemenea. De calul încărcat fie cu orice 3 ducaţi; şi la Dîmboviţa, cîţi cai sînt la car, tot atîţia şi ducaţi şi de car 1 peşte, iar de calul încărcat 3 bani, iar de la alte mărfuri nimic; şi de calul slobod 1 ducat şi pedestrul un ban. Şi încă cine îşi va da marfa în datorie să-*şi caute datornicul sau chezăşii, dacă are, iar de omul drept să se ferească; şi nimeni să nu turbure pe oamenii drepţi.
219
www.dacoromanica.ro
       încă cine se va încerca dintre boierii domniei mele, mari şi mici, fie că va fi cumpărată acea vamă, fie că va fi dată de milă cuiva, şi va adăuga şi nu va rămîne pe ceea ce am întărit şi am legiuit domnia mea în privilegiul dintîi, unul ca acela va păţi mare rău şi urgie de la domnia mea.
       Şi aceasta a fost cînd au venit la domnia mea Revel Hanăş şi Cîrstea din Rîjnov; şi a fost aceasta în jTîrgovişte.
       Martorii: jupan Vîlcan şi jupan Nan şi jupan Vîlcsan şi Aga ban şi jupan Radul al lui Sahac şi Mihail vistier.
       Şi eu, logofătul Gherghina, care am scris în Tîrgovişte, luna noiembrie 21 zile, în anul 6930 <1421), indiction 15.
       t Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov., nr. 771.
       Orig., perg., pecete atîrnată, cu legenda în litere gotice: f IOAN + RAD + VOE + VODĂ.
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. IX/4 şi XXV/7.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 16. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 11 — 13; Tocilescu, 10—11.
       Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 9 — 10.
       1 Cuvintele „şi bobou şi fier" sint scrise deasupra rindului.
135                                <După 1421 noiembrie 21 — 1422 septembrie).
       f îuMH-h PaAydt EEAHKhlH EOHEOAd H CdAtOAP'hWdEHH rOCflOAHHh B*hCEH 3EAHAH OifrpoBAdX'KiHeKOH. ^dBdT rocnoACTEO a\h cîe wpH3A\o roenoAeTEd a\h np-hrdpEAt Epd-WEECKHAt H Pd>KHOEU,EA\ H B*hCEAI\ 3eA\AH Ep’hC’feHCKOH, I3K0 [JJO HA\*h ECT ChTKOpHAO rocnoAcrso ahh ypHcocSA h SdKOHH ipo ca haiuae WT np'fcpoA>TEAEH roenoAeTBd AHH, TdKO/KAEpE Ad HAIVh CA SSHAIldT H npH rOenOACTE’k AHH.
       Twrw pdAÎ, MP» dAESdHAPE, BdpE KTO TH ECT EdAHEllJ Eli PSKEpT»., Ad AdS 3dllp-fc-THQJ Ad 83HA\dT BdA\A, HJO ECT SdKOH, d HHdKO Ad HE CAirbET-h SMHHHT. H KOH AHEO HJET EHT*h EdAtEQJ nOA A<T'KC>KHU.'ţ'. H TOH Td<KO»KAEpE Ad HAIVh S3HAI\dT. IIoHEÎKE KTO CA EH nOKScHA Ad HAIVh B’h3A\ET np’fcS’h 3dK0H HAAdT npÎATH EEAHKO 3A0 H IVprÎA vvt rocnoACTBd aivh. d hho H’fccT, no wpH3Ai\S rocnoACTEd ami.
       f îw PdAyA EWEEWAd, AtHAOCTÎA EOÎKÎEA TOCnOAHHh.
       f Ioan Radul mare voievod şi domn de sine stătător a toată ţara Ungro-vlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele pîrgarilor braşoveni şi rîjnovenilor şi întregii Ţări a Bîrsei că după hrisovul pe care li l-am făcut domnia mea şi după privilegiile pe care le-au avut de la strămoşii domniei mele, de asemenea să li se ia (vama) şi în vremea domniei mele.
       Pentru aceasta, ţâre Alexandre, oricine ţi-ar fi vameş în Rucăr, să-l opreşti ca să ia vamă, cum este privilegiul, iar altfel să nu cuteze să facă. Şi oricine va fi vameş sub Dîmboviţa şi acela de asemenea să le ia. Pentru că cine se va încerca să le ia peste privilegiu va primi mai rău şi urgie de la domnia mea. Şi altfel să nu fie, după porunca domniei mele.
        ■ţ Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 299.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/4 şi XIII/6. Datat ca posterior actului din 21 nov. 1421
       EDIŢII: Slav. Milet ii, nr. 2 sub (1375—1380). Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile 14—15; Tocilescu, 12 — 13. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 11.
220
www.dacoromanica.ro
136
1422 (6931) octombrie 23, Tîrgovişte.
       f fl3Ti, »I>K£ E*K XpHCTa Bord EAarOE'kpilKIH H E/iarO'IECTHEKIH H XpHCTWAIOEHBhlH, îw        KEAHKklH EOEEOA** H rOCIlOAHHk, MHAOCTÎA EOHCÎEA H EO/KIEAA A<*pOKdHΣAfl
WEAdAdAijjS mh h rocn©ACTE$Ai|j8 aih BtcEH 3EA*h JîrrpoBAdX'ÎHCKOH, EAdronpOH3EOAH rocnoACTEO mh ceohm EAdnuHM npoH3E©A£HîEM, cE’bAtuHAA h mhctejhai cp’kAUE'W, h AdpoEdjf BAdr©WBpd3HÎH hhce ema E'kckMH mecth h a^poet». HdcTOAH ckih )(phcob8a rocnoAcTEa mh, h HcnAtHHX npouiEHlE riptrapEA* fipaiuwECKkian, iiohexe npocHjfA roc-nOACTBO MH, I3K0 A*1 IIOHOBHAV H A<1 8TBpTiAHA' 3dK0HH, t|J0 CA HMdAH WT np’kpOAHTEAH
rocnoACTEa aih 3a kSahepkti, no Tp^roso^ e"K 3ea\h rocnoACTsa aih h Ha iiath Epa-ujobckwav a®P« A° BpaHaa, hko a<i a^aat: wt 7 EHAdp HnpH ^EpTSdHTi, wt X8co-A©EH nEp<nEp>, WT KoaShÎH Ef ASK<aTH>, WT HEJf<HÎH> ST A8K<aTH>, d WT pt3aH EHAdp HHljJO. H JfTO HOCHT UldnKkl {jspAUJCKklA, HHl|JO. GOt E03HAHHU.A A«A Kî A$K<dTH>, WTEHHO B03HAHHU.A «f A8K<dTH>, WT KOHt, KOH KSflHT, S A$K<dTH>, WT Md>KA EOCAK EÎ A$K<aTH>, WT nHnEp, WT UJO$pdH, WT EaEaK, WT EHAliHA KdMHAEBA, WT drHA-THHH, WT KOHî IE H WT HHHA, HJO A^IPA^T WT MOpt, WT “p nEp< nEpH > 7 nEpnEpH J EpdETi CEHHH ”b A^K<aTH>, BOA 7 A8K<dTH>, KpdEd 7 A^KATH, WT WEHA A^K<aT>, WT EAEHÎA KOHwK a^k<at>; ako eaaat hhîa ko>kh c hea, a<i he A‘>ct hhujo; wt Mtjf chpehîe A$K<aT>. KoHHK KOH MHHET MHMO TSpHTi, 7 EdHH J FltllJELl, EdH. H EljJE KOH (10MHH8 AT C PHEA, WT KOAa 7 pHEd, d Bp'kJfS l{JO IJJET BHT, A<* HE A<>CT HHIJJO. A Ha EpaHA Md>Kd a nEp<nep>, a Ha KOAa 8 Tp’kruiop'k 7 pHEa; 8 Tp^rosHUiE TdKOHCAEpE. Koh TOsapEH, EAA? Ck IJJHM AHEO, 7 A*ÎK<dTH>; H Ha                   8 KOAd KOAHKO KOHE, TOAHKO H
A$K<dTH> H 7 PHEa, a WT KOH TOBapEH 7 EdHH, a WTHHHJf KSflEH HHIJJ© ; H KWH CAOEOAEH 7 A*ÎK<dT> H nbliJEU,, EdH. H El|JE>KE KOH CH A<*KdT AOGHTAK 8 A^TsT, A<« CH HIJJET A<'’k>K-ItHKd HAH EAMI.H, dl(JE HA\dT, d WT lipdBd MAOEtEd A<* CA Bdp$EdAT, d HHJfTO npdEd MAOEtKd Ad HE EdHTSET.
       (îljJEHvE KTO CA IJJET nOK$CHT WT EOA'fep'k TOCnOACTEd MH, EEAHUtXHCE H MdrtHJf, CAA'I A<* ECT K$nEH T0H3H KSAVEpKTi, EAA? A<1 ECT KOA\8 AHEO AUHAOCTTk AMEHd, Td flpHAO/KHT Td HE CTOHT Hd I^JOAV CkA\ STEp^AHA H $3dK0HHA Hd npdEWAH SdKOH'b, TO TdKOEkIH HA»dT npÎATH BEAHKO 3A0 H WprÎA WT TOCnOACTEd AHH.
       H cstA^TEAE: >K$naH îIaeSa akophhk, HcSnaH EopMd, >K$naH Eohko, HCSndH MEra, >K$naH Xta\euj, >K$naH Eaia, >K$naH Tp'kAo^H'k, HdHOTd cndTdp"K, AIhaeu'k EHCTÎdpTi.
       KwHKO AWrW^ET nHCdX' ETi Tp'krOBHUJE, B AtTO xSU,Ad, EHAHKTd 7, WKTOMBpÎE KT.
       ţ Iw ^dHk EWEEWAd, MHAOCTÎA EOJKÎA TOCnOAHHk.
       f Eu, cel în Hristos Dumnezeu binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristos iubitorul, Io Dan marele voievod şi domn, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu stăpînind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei, a binevoit domnia mea cu a sa bunăvoinţă, cu inimă luminată şi curată, şi am dăruit acest frumos la înfăţişare hrisov al domniei mele, care stă mai presus de toate cinstele şi darurile şi am împlinit rugămintea pîrgarilor braşoveni, pentru că s-au rugat de domnia mea să înnoiesc şi să întăresc privilegiile pe care le-au avut de la strămoşii domniei mele pentru vămi prin tîrguri în ţara domniei mele şi pe drumul Braşovului pînă la Brăila, ca să dea: de 1 vilar de Ipriu un fertun, de cel de Luvia 1 perper, de Colonia 12 ducaţi, de Cehia 6 ducaţi, iar de vilarul tăiat nimic. Şi cine aduce şepci frînceşti, nimic. De butoiul de miere 12 ducaţi, de cal, cine cumpără, 6 ducaţi, de maja de ceară 12 ducaţi, de piper, de şofran, de bumbac, de camelotă, de (piei) de miel, de piei şi de altele care vin de peste mare, de la 100 de perperi, 3 perperi; de un porc 2 ducaţi, de bou 3 ducaţi, de vacă 3 ducaţi, de berbec un ducat, de pielea de
www.dacoromanica.ro
221
cerb un ducat; dacă vor fi şi alte piei cu ea, să nu dea nimic; de burduful de brînză un ducat. Călăreţul care trece pe la Turciu, 3 bani; pedestrul, nimic. Şi încă cei ce trec cu peşte, de car un peşte, iar ce va fi pe deasupra, să nu dea nimic. Iar la Brăila de majă un perper, iar de car la Tîrgşor 1 peşte; în Tîrgovişte de asemenea. De calul încărcat, fie cu orice, 3 ducaţi; şi la Dîmboviţa, de cîţi cai la căruţă, atîţia şi ducaţi şi 1 peşte, iar de calul împovărat 3 bani, iar de la alte mărfuri nimic; şi de calul slobod 1 ducat, pedestrul un ban. Şi încă cine îşi va da marfa pe datorie, să-şi caute datornicii sau chezăşii, dacă are, iar de omul drept să se ferească; şi nimeni să nu turbure pe oamenii drepţi.
       încă cine se va încerca dintre boierii domniei mele, mari şi mici, fie că va fi cumpărată acea vamă, fie că va fi dată de milă cuiva, şi va adăuga şi nu va rămîne pe ceea ce am întărit şi am legiuit în drept privilegiu, unul ca acela va păţi mare rău şi urgie de la domnia mea.
       Şi martorii: jupan Albul vornic, jupan Borcea, jupan Voico, jupan Cega, jupan Utmeş, jupan Baia, jupan Gîrdoman, Nanotă spătar, Mileţ vistier.
       Coico logofăt am scris în Tîrgovişte, în anul 6931 <1422>, indiction 1, octombrie 23.
       j Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. Naţ. Magh., Col. Muz. Naţ. nr. 71.
       Orig., perg., pecete atîrnată.
       EDIŢII: Slav. Miletid, Sbornih, p. 500. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 15 — 17; Toci-
       lescu, 13 — 15. Trad. Bogdan, Doc. fi reg., 12 — 13.
137                                                    <După 1422 octombrie 23>.
        ţ îw AdH BOEBOAd H rOCnOAHHk B'hCEH 3EMAH XrTpOBrtdJfÎHCKOH. AdRdT rOC-nOACTBO MH CÎE WpH3M0 rOCElOACTEd MH EpdUJOR'kHOM 1|10 TO KSnHIOAT'h K"k 3 E Alt AH rOCJlOACTRd MH, I3K0 Ad HM'h ECT 3dK0H l|I0 TO HMTi ECT EhlA H A^HH fllHpM-t EOEEOA-*, TdKO Ad HAMv ECT H HHH'k. EdMd $ AAKOBMţH: WT EAHA KOAd EAHd pHEd H WT ŢdM A&* KdTO H WT Tdpik F EAHH H WT IVblinţd EAHH EdH.
        d EÎE, BdMEUJE WT A^GHBHU,^, WT AP^rA kSiIAA Ad CE Edp$BdTE, Ad HAIt RdMA HE CAIttTE RTk3ATH, HH WT JlOCTdRd H WT JKEA-k30, HH WT ETilKd, HH WT AEHd, HH WT KOHOirb, HH WT nAdTHO, HH WT KOpAU, HHJKE HH WT KOA KSiIAA J TAKMO WT CBHHH H WT WBHE H WT KOHH, l|I0 TO WTHOCAT Hd JipOAdîKE’k, W T0AIV3H RdAltd Ad BÎ KT, d WT HHA K$J1AA Ad CA BdpSBdTE.
        d EÎE, RdMEllJE WT PSKEA, HMdTE RdMA: WT MdWA WT pHKAJCpdllîia, HAH rOA*Md HAH MdAd, 3 PHEE H Bi nEpnHpt; <WT> MOpgHÎia MdKd 7 nEpriHp'fe H Î5 pEMAKd; H WT IlOC-TdBd BHAdp WT HnpH d jjsEpTSH H WT XpScSdSBH d JlEp< ElEp > H WT KOA$HH B | A^K<dTH> H WT HEŢ<HÎH> S A»K<dTH>; H WT MdW* BOCAK Bl A»K<dTH>; H WT B03HHAHHIţA BHHO S A^BdTki; H WT KOH'fe, HAH Ad CA JipOAdAET HAH Ad K8nHT, EAAÎ KOKHAd HAH KOH, Bf A^KdTBl H WT rOEAAd 7 A^KdThl H WT WEHd 7 A^KdTO, WT EAHO CBHH A 1 A^KdTtd l MtŢ CHpEHÎE 7 A^KdTO; H WT rSEEp EAHO A^KdTO H ElEMIia A'BÎia 7 A^KdTO ; H 7 Tdp ? A8K<dTBJ>; EAHH KOH Jipd3AEH 7 EdHH H rrfeUJEU, 7 EdHTk; H WT TdAHHhJ, HAH BtBEpHUd HAH >KAEP HAH AHCHlţd HAH KOTKd HAH 3dAlVh, WT 7 A^KdTH EAHO A$KdT0. H WT kSiIAA l|10 ECT WT MOpt, HAH nHnEp, HAH JU0<|ipdH, HAH BAEdK, WT A , d A^KdTO. ă WT EOEO H WT >KEAt3d H WT AMKOBH H WT KOPAW H WT RAWd H WT JIAdŢHO H WT AEHd H WT KOHOJlt BdMd Ad HMTk CA HE B7k3MET.
222
www.dacoromanica.ro
       Twrw pdAÎ, Kîf BdAllEUIE, l|J« BIIAHTE 3M HHCdHO, Hd TOA\ A<* CTOHTE ; dKO AH np-kcTAflIITE WpH3/W0 TOCnOACTKd MU, TO TdKO HAldTE npÎATH BEAIIKO 3A0 H WprÎA rocnoACTKd aui, hko iiEK’fcpHnu.H rocnoACTRd a\h h no Ainoro wEpd3 rocnoACTKd aih iie IJJETE SHA'fcTH. HndKO Ad HE CAIETE SmHHHTH, nO WpH3AlS TOCnOACTBd AIH.
       t Iw A<*HB BWEBWAd, AM4AOCTÎA GOJKÎA rOCnOAHHk.
       t Io Dan voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele braşovenilor care negustoresc în ţara domniei mele, ca să le fie legea care le-a fost şi în zilele lui Mircea voievod, aşa să le fie şi acum. Vama de la Dîmboviţa: de un car, un peşte şi de ham, un ducat şi de povară, 3 bani şi de pedestru, un ban.
       Iar voi, vameşilor de la Dîmboviţa, de altă marfă să vă feriţi, să nu îndrăzniţi să le luaţi vamă nici de la postav şi de la fier, nici de la funii, nici de la in, nici de la cînepă, nici de la pînză, nici de la săbii, nici de la orice marfă; numai de la porci şi de la oi şi de la cai, pe care-i aduc spre vînzare, vama de la acestea să vă fie, iar de altă marfă să vă feriţi.
       Iar voi, vameşilor de la Rucăr să aveţi vama: de maja de peşte crap, fie mare, fie mic, 7 peşti şi 2 perperi; de la maja de morun 9 perperi şi 2 juveţi; şi de postavul vilar de Ipriu 1 fertun şi de la cel de Luvia 1 perper şi de Colonia 12 ducaţi şi de Cehia 6 ducaţi; şi de maja de ceară 12 ducaţi; şi de butoiul de vin 6 ducaţi; şi de cal, fie că se vinde, fie că se cumpără, ori iapă, ori cal, 12 ducaţi şi de vită 3 ducaţi şi de berbec 1 ducat, de un porc 2 ducaţi; de burduful de brînză 1 ducat; şi de cergă un ducat şi de pielea de fiară 1 ducat; şi de la o povară 3 ducaţi; un cal slobod 3 bani şi pedestrul 1 ban; şi de jivine, sau veveriţă sau jder sau vulpe sau pisică sau iepure, de la 30 ducaţi un ducat. Şi de la marfa ce este de peste mare, sau piper sau şofran sau bumbac, din 30, 1 ducat. Iar de la bobou şi de la fier şi de la arcuri şi de la săbii şi de la funii şi de la pînză şi de la in şi de la cînepă vamă să nu li se ia.
       De aceea, voi vameşilor, ceea ce vedeţi aici scris, pe aceea să staţi; dacă veţi călca porunca domniei mele, unul ca acela va primi mare rău şi urgia domniei mele, ca necredincioşi ai domniei mele şi mai mult faţa domniei mele n-o veţi vedea. Altfel să nu îndrăzniţi să faceţi, după porunca domniei mele.
       t Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 9.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată., cu legenda: -ţ îw A*H|t Fotocopii la Bibi. Acad.,
       F. VII/2, XI/3 şi XIII/8.
       Datat după documentul anterior.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 26. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 17 — 19; Tocilescu, 15 — 16.
       Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 13 —14.
138                                               <După 1422 octombrie 23>.
       ţ Iw A<>h roeroa<* h rocnoAHHh BtcEH 3eahah &rrpoKAd£ÎHCKOH. IIhuiet roc-
IIOACTKO AHH BdMEUlOAl WT IIpdŢOBd H T4K03H BH WpHCSET rOCIlOACTBO AHH.- T»3H IJJO ECT GUA 3dK0H flOCTdKEHTi WT ffiHpMt KOEKOA*, T0H3H 3dK0H A<>KdT H TOCnOACTKO AIH GpdLUOR'kHOM H KOhTO         Hd K$I1AA, 0KO A<* HAU KdAAAv K*K3HAHdTE, KdKO H Hd
PSKEA: WT AldX* KpdnHHd, HAH rOA'kMd pHKd, >IAH AUdAd, k' n£p<ll£pH> H 3 pHKTi; AHOpSHIia Md>Kd e nEpnupH h b; pEM<T;Kd; h wt nocTdBd BHAdp*h Hnpn a" i|sept8h h wt ^CpScSaSeh *d n£p<n£p> H WT K«a8hH Bţ A^KdTH H HeŢOIÎH» s A^KdTH; H AUdWd BOCAIK BJ A^KdTH J
www.dacoromanica.ro
223
H WT rOKMAd F ASKdTEJ H WT WEHd d A^KdTO H WT CEHHA K A^KdT'k ; A/TkY CHpEHÎE d A^KdTO ; H WT rSEEpii 7 A^KdTO H nEMÎH AHKÎH 7 A^KdTO ; H Tdp F A^KdTH H KOH Fipd3AEH F EdHH, n-bLUEU, 7 EdH; H rdAHHKi: AHCHU'k, JKAEpiv, K'kBEpHH'k, pHCOKH, KOTKEJ, WT 7, 7 ; H WT KSflAA IţlO ECT WT AtOp'k, HAH riHriEp, HAH UJO<]spdH, HAH EAEAK, WT 7, 7. A WT EOBOE H WT ElAdTHO H WT B/IDKd H WT AEHd H WT KOHOfl'k H WT 5KEA1J30 H WT KOpAH H WT AAKOBH EdAltd A<> HAITE CA HE E1i3AAET.
       Twrw pdA<> EÎE EdAltELUE, IJJO EHAHTE 3AE ElHCdHO, Hd TOAIV A<» CTOHTE, d E10 AllHOrO EdAltd A<> haite HE CAVkTE B-E3MTH, flOHEÎKE KOH CA EH FIOKSCHA A<> ET\3AI\ET EdAltd nO EhILUE, TO TdKOEKI HAItdT fipÎATH BEAHKO 3A0 H WprÎA TOCnOACTEd AI\H, IdKO HEB'kpNHK TOCnOACTEd AI\H. HHdKO HE IJJET EEITH. H KdpE Hd KOEAIV Tp-ES-k npOAdAET CA nOCTdB, T$Kd A<> CH EdAIVA flAdTHTTi, d A^KAE HE npOAdAET, EdAIVA A<> HE A<>AET, no Wpil3AltS rocnoACTEd ai\h.
       ţ Iw AdHE EWEBWAd, AVHAOCTÎA EOÎKÎEA TOCnOAHHE.
       ■f Io Dan voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea vameşilor din Prahova şi astfel vă porunceşte domnia mea: iată, care a fost legea pusă de Mircea voievod, acea lege o dă şi domnia mea braşovenilor şi celor ce umblă în negustorii, ca să le luaţi vamă ca şi la Rucăr: de maja de crap, sau peşte mare sau mic, 2 perperi şi 7 peşti; de la maja de morun 9 perperi şi 2 juveţi; şi de postavul vilar de Ipriu 1 fertun şi de la cel de Luvia 1 perper şi de Colonia 12 ducaţi şi de Cehia 6 ducaţi; şi maja de ceară 12 ducaţi; şi de vită 3 ducaţi şi de berbec 1 ducat şi de porc 2 ducaţi; burduful de brînză 1 ducat; şi de cergă 1 ducat şi de pielea de fiară 1 ducat; şi povara 3 ducaţi şi calul slobod 3 bani, pedestrul 1 ban; şi jivinele: vulpe, jder, veveriţă, rîşi, pisici, din 30,1; şi din marfa ce este de peste mare, sau piper sau şofran sau bumbac, din 30,1. Iar de bobou şi de pînză şi de la funii şi de la in şi de la cînepă şi de la fier şi de la săbii şi de la arcuri vamă să nu li se ia.
       De aceea, voi vameşilor, ceea ce vedeţi aici scris, pe aceea să staţi, iar mai multă vamă să nu îndrăzniţi să luaţi, pentru că cine se va încerca să ia vamă mai mult, unul ca acela va primi mare rău şi urgia domniei mele, ca un necredincios al domniei mele. Altfel nu va fi.
       Şi la orice tîrg se va vinde postavul, acolo să-şi plătească vama, iar pînă ce nu vor vinde, vamă să nu dea, după porunca domniei mele.
       f Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov., nr. 7.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/3, XI/4 şi XIII/9.
       Datat ca posterior actului din 23 oct. 1422.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 24. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 19—21; Tocilescu, 16 — 17.
       Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 14—15.
139        1423 iulie 1 (feria quinta proxima post festum Nativitatis beati
                                                                   Joannis baptiste). <Cluj-Mănăştur>.
      Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte căEmericde Bogata (Bogath), pregătindu-se să plece la oastea ce urmează să lupte împotriva turcilor în Ţara Românească, pentru mîntuirea sufletului său, a hotărît de bună voie, ca din vama de la moara sa din Iernut (Rannolth) să dea tot a zecea merţă de bucate bisericii din Iernut, care este clădită în cinstea preacuratei fecioare.
      După Tdrt. Tdr, 1897, 342, nr. 113.
      Regest magh. după orig. latin, din Arh. conv. din Cluj-Mănăştur (comit. Tirnava, B nr. 38); în 1960 nu se afla la Arh. St. Alba Iulia, Bibi. Batthyaneum, unde se păstrează acte de la conv. din Cluj-Mănăştur.
224
www.dacoromanica.ro
140
                                                                                              1424 iulie 10, Buda.
      Nos, Sigismundus, dei gratia Romanorum rex semper augustus ac Hungariae, Bohemiae, Dalmatiae, Croatiae etc. rex, memoriae commen-damus tenore praesentium significantes quibus expedit universis, quod nos recensitis, et in nostris regalibus precordiis digne revolutis fidelitatibus et uberrimis laudedignis obsequiis, multifariisque fidelibus servitiis ac sinceris et virtuosis complacentiis fidelis noştri, dilecti Ladislai dicti Forro, Siculi de Zenthgjevrgh, partium nostrarum Transsilvanarum, familiaris scilicet magnifici Nicolai de Chiaak*, earundem partium nostrarum Transsilvanarum vayvodae, grati nobis et fidelis sincere dilecti, per ipsum nobis et sacrae nostrae coronae Hungariae sincero cum affectu, in plerisque nostris et regni noştri arduis, tam exercitualibus, quam etiam aliis expeditionibus et summ-opere incumbentibus negotiis, prosperis scilicet et adversis, agilitate strenua et indefessa solicitudine, non sine expensarum suarum pluralitate, locis et temporibus opportunis, praesertim vero dum nuperrime praefatus Nicolaus de Chaak, non modicam gentium suarum exercitualium quantitatem, ad partes nostras Transalpinas, contra saevissimorum Turcorum, protunc easdem partes subintrare machinantium, insultus, in subsidium fidelis noştri magnifici Daan, vayvodae ipsarum partium Transalpinarum, ex nostrae maies-tatis mandato destinasset, annotato Ladislao dicto Forro, eotunc capitaneo seu ductore huiusmodi gentium ipsius Nicolai de Chaak existente, in con-flictu, per eundem Daan vayvodam, tandemque similiter in alio conflictu, per praefatum Nicolaum de Chaak et incolas praescriptarum partium nostrarum Transsilvanarum, prope castrum Haczak, cum dictis saevissimis Turcis facto et inito, non modicas laesiones et vulnera lethalia sufferendo, cum nonnullorum suorum carorum fratrum et familiarium caede seu morte pro noştri honoris, regnorumque nostrorum exaltatione, laudabiliter exhi-bitis et impensis.
      Pro quibusquidem suis virtuosis gestis et sinceris famulatibus, licet idem Ladislaus, multo maioribus a nostra maiestate donis, foret praemian-dus, in aliqualem tamen suorum laudabilium servitiorum praemissorum recompensam, volentes eidem nostro regio occurrere cum favore, ut idem Ladislaus nostram maiestatem sibi sentiat favorabiliter fore acclinatam, quandam possessionem Valachalem, Haporthon nominatam, in comitatu Albensi, dictarum partium nostrarum Transsilvanarum, habitam et exis-tentem, quae condam filiorum Laczk de Kerekeghaz, ab hac luce absque haere-dum sexus masculini solatio migratorum, praefuisset, ex eoque, de regni noştri consuetudine, ad manus nostras regias devolutam et redactam, simul-cum universis et singulis suis utilitatibus et pertinentiis quibuslibet, videlicet terris arabilibus, cultis et incultis, agriş, pascuis, pratis, fenilibus, silvis, rubetis, nemoribus, montibus, vallibus, acquis aquarumque decursibus et generahter quarumlibet utilitatum integritatibus, ad eandem possessionem Haporthon, de iure, spectantibus et pertinere debentibus, sub eisdem veris metis et antiquis limitibus, quibus eadem ab olim usque modo rite tenta fuisset et possessa, ex certa nostrae maiestatis scientia, praelatorum etiam et baronum nostrorum, ad id accedente, consilio praematuro, annotato Ladislao Forro dicto et, per eum, Michaeli, Benedicto, Andreae et Johanni, filiis, necnon honorabili domino Blasio, archidiacono de Thorda et canonico in ecclesia Transsilvanensi, carnali, ac Simoni et Blasio, filiis Petri de Angialos, Nicolao et Anthonio, filiis Johannis, similiter Forro dictis, de eadem Angialos, patrue-libus fratribus suis, ipsorumque Ladislai et filiorum, ac Simonis et Blasii, Nicolai et Anthonii, fratrum eiusdem, haeredibus et posteritatibus ac succes-
www.dacoromanica.ro
225
soribus universis, novae nostrae donationis titulo et omni eo iure, quo eadem nostrae quomodolibet incumbit coUationi, de manibus nostris regiis dedimus, donavimus et contulimus, imo damus, donamus et conferimus iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam, salvo iure alieno, harum nostrarum vigore et testimonio litterarum mediante, quas in formam noştri privilegii redigi faciemus, dum nobisin specie fuerint reportatae.
       Datum Budae, feria secunda proxima ante festum beatae Margarethae virginis et martyris, anno domini Millesimo quadringentesimo vigesimo quarto, regnorum nostrorum anno Hungariae etc. XXXVIII'™., Romanorum XIIII ™ et Bohemiae quarto.
       <Pe verso, dufă însemnarea din orig., aflată sub text :> Commissio propria domini regis.
       Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., dăm de ştire şi facem cunoscut prin cuprinsul scrisorii de faţă tuturor cărora se cuvine că noi am luat în seamă prin regeasca noastră minte, am trecut din nou, aşa cum se cuvine, faptele de credinţă şi nenumăratele îndatoriri vrednice de laudă, ca şi multele şi credincioasele slujbe, precum şi nefăţarnicele şi bărbăteştile şi plăcutele purtări ale credinciosului şi iubitului nostru Ladislau zis Forro, secuiul din Sfîntu Gheorghe, din părţile noastre transilvănene, slujitorul măritului Nicolae de Chaak, voievodul pomenitelor noastre părţi transilvănene, credinciosul şi mult iubitul nostru, <făcute> de dînsul nouă şi sfintei noastre coroane a Ungariei, cu dragoste curată, cu vajnică agerime şi neobosită grijă, cu foarte multe cheltuieli din partea sa, în locuri şi timpuri potrivite, în foarte multe şi grele expediţii ale noastre şi ale ţării noastre, atît armate, cît şi în alte expediţii şi treburi foarte însemnate, şi norocoase şi nefericite; mai ales însă, cele făcute şi închinate în chip vrednic de laudă întru înălţarea cinstei noastre şi a ţărilor noastre, atunci cînd, nu demult, pomenitul Nicolae de Chaak, în urma poruncii maiestăţii noastre, a trimis o mare parte din oamenii săi deoasteînŢara noastră Românească, în ajutorul credinciosului nostru, a măritului Dan, voievodul Ţării noastre Româneşti, împotriva năvălirilor sălbaticilor turci, care atunci unelteau să între în pomenita ţară, şi cînd mai sus-însemnatul Ladislau zis Forro, care era atunci căpitanul sau conducătorul acelor oameni ai lui Nicolae de Chaak, a suferit răni grele şi nu puţine, odată cu măcelărirea sau moartea unora dintre scumpii lui fraţi şi slujitori, în lupta făcută şi dusă cu turcii cei sălbatici de către pomenitul Dan voievodul, şi pe urmă, de asemenea, în altă luptă, dusă de către pomenitul Nicolae de Chaak şi de către locuitorii pomenitelor noastre părţi transilvănene, lîngă cetatea Haţegului.
       în schimbul acestor fapte vitejeşti şi nefăţărite slujbe ale sale, deşi pomenitul Ladislau ar trebui să fie răsplătit de către maiestatea noastră cu daruri mult mai mari, voind, totuşi, să-l întîmpinăm pe dînsul cu regeasca noastră bunăvoinţă, spre răsplata, oricît de mică, a slujbelor sale vrednice de laudă, mai sus arătate, şi pentru ca pomenitul Ladislau să vadă închinarea binevoitoare a maiestăţii noastre către el, din, bunăştiinţa maiestăţii noastre, luînd pentru aceasta şi chibzuitul sfat al prelaţilor şi baronilor noştri, am dat, am dăruit, şi am hărăzit din mîinile noastre regeşti moşia românească numită Hopîrta, aflătoare în comitatul Alba din zisele noastre părţi transilvănene, care a fost mai înainte a răposaţilor fii ai lui Laczk de Kerekeg-haz, trecuţi din aceasta viaţă fără mîngîierea unor moştenitori de parte bărbătească şi, din această pricină, potrivit obiceiului ţării noastre, ajunsă în mîinile
226
www.dacoromanica.ro
noastre regeşti, dimpreună cu toate folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea şi cu fiecare din acestea, şi anume cu pămînturile de arătură, lucrate şi nelucrate, cu ogoarele, păşunile, pajiştele, fîneţele, pădurile, mărăcinişurile, dumbrăvile, dealurile, văile, apele, şi cursurile de apă, şi îndeobşte cu toate folosinţele lor, care privesc şi trebuie să se cuvină de drept pomenitei moşii Hopîrta, în adevăratele hotare şi în vechile ei margini, în care ea a fost ţinută şi stăpînită în chip legiuit din vechime şi pînă acum, mai sus-însemnatului Ladislau zis Forro; şi, prin el, lui Mihail, Benedict, Andrei şi Ioan, fiii săi, precum şi vrednicului de cinste domn Blasiu, arhidiacon de Turda şi canonic în biserica Transilvaniei, frate bun, precum şi lui Simion şi Blasiu, fiii lui Petru de Angheluş, lui Nicolae şi Antonie, fiii lui Ioan, zişi de asemenea Forro, tot de Angheluş, verii săi, şi tuturor moştenitorilor, urmaşilor şi coborîtorilor lui Ladislau şi fiilor lui, ca şi ai verilor lui, Simion şi Blasiu, Nicolae şi Antoniu, în chip de nouă danie a noastră şi cu tot dreptul cu care ea ţine de dreptul nostru de danie, ba i-o dăm, i-o dăruim şi i-o hărăzim ca s-o stăpînească, s-o ţină şi totodată s-o aibă cu drept de veci, nestrămutat, fără a vătăma dreptul altuia, în temeiul şi cu mărturia acestei scrisori a noastre, care vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu' al nostru atunci cînd ne va fi adusă înapoi în original.
      Dat la Buda, în lunea dinaintea sărbătorii fericitei fecioare şi mucenice Margareta, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi patru, în al treizeci şi optulea an al domniei noastre ca rege al Ungariei, în al paisprezecelea ca rege al romanilor şi în al patrulea ca rege al Boemiei.
      <Pe verso, după însemnarea din orig., aflată sub text:') Porunca însăşi a domnului rege.
      Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Kemăny, I, 7.
      Copie simplă, din secolul al XVII-lea.
      EDIŢII: Latin. Barabâs, Szikely okl, 48 —50.
      REGEŞTE: TSrt. Tdr, 1907, 92.
        1 Astfel în copie.
141                                           1424 noiembrie 10, Tîrgovişte.
      Nos, Daan, woyuoda, dei gracia Transalpinensis et dux de terra Fo-garas et de Omlas, memorie commendamus tenore presencium significamus quibus expedit universis quod serenissimus rex, princeps et dominus Sigis-mundus, dei gracia, Romanorum semper augustus, ac Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie, etcetera rex, dominus meus naturalis et graciosissimus, tantam nobis gradam condonavit, quod nos in kamera nostra fillerennes vulgariter et parvos denarios 1 faceremus, eidem sue regie maiestati immen-sas graciarum acciones referentes de huc. Volentes, igitur, nos quod cum probis et idoneis viribus 2, universis et singulis honestis civibus civitatis' et cum ad se pertinentibus de Braso ut nos simus in bona concordia et pace tranquilla, ut idem parvi denarii in isto regno sic ambulant sicut ibi in Braso et in regno Hungarie, unacum baronibus nostris, nobis consedentibus, et fidelibus nostris universis de regno Walachie existentibus, tăiem hordina-cioriem 2 et pacem fecimus: Pro una pecie panni de Ypri triginta sex denarios pro tributa, pro uno Lemni longo XXIV denarios, de Kolonia XVI denarios, pro panno < Bohemicali VIII denarios, quos8 quidem pannos, quem 2 ciserunt, nullum tributum solvant; de mitra et de caliga ordinată
www.dacoromanica.ro
227
nil solvant; de una tunella mellis, que habet LXXX ornas XX denarios, de una tunella vini X denarios et de una vasa medone X denarios; qui emit equum, vel qui vendit, VIII denarios; de una masa de cera XVI denarios; de piper et crocum, bambacum et de lana cameli, in quibus pillium faciunt, et de cute agneli ac alii cutei4, sive sint bovi, sive castraţi, sive cuiuscumque sint, et qui mercimonia eveniunt de mare, de centum denariis, tres denarios; de lodice tres denarios, de biro unum denarium; quando portant ad regnumValahie mastrucam, nil tributum solvant; de panno griseo, serico et de arco, de biccello, de ligatura, de ham, de tela grosa, de len et de canapo nil tributa sint; pro uno porco tres denarios, de bovis sex denarios, de vacca IUI denarios et de mucone 5 unum denarium; de cute cervi unum denarium; si fuerit aliuus 8 cutis secum, nil solvant tributum; pro una temlew7 de formagio vulgariter II denarios, pro uno equestro, qui transit sub castro Thewuch, II denarios, pro una pedestre unum denarium; pro cutis spirio-linis, wulpinis, leporis, mardurinis et de omnibus pellibus ferinis, de tri-ginta, unum recipiant; et in Braila, de una masa piscis XXXVI denarios; in Traxsor, videlicet in Novo Foro, de uno curro unum pisscem2 et- in Torgoistha similiter unum;. unum equum suferatum, in cuiuscumque sint ponderatis, IUI denarios; in Domboycha, in curro, quot equi 8 sunt, qui trahunt currum, quilibet unum9 denarium tributum solvant, et de uno curro unum piscem, et unum equum suferatum III denarios, et de alio merci-monio nil solvant; pro uno equo, qui nil portat, unum denarium, de uiia10 pedestre homine similiter unum denarium. Et qui transiunt de Corona ultra 11 Danubium, ad forizandum mercimonia, in regno nostro innulloloco nullum tributum solvant, nisi in Reken et in vadum Danobi tributum solvant.
      Et insuper eciam committimus et serie presencium firmiter precipiendo mandamus, quatenus nullis per horum debitis neminem arrestare et impedire debeat modo aliquali, nisi prius coram honestis civibus causualiter et iuri-dice querat et in causam adtrahat 2.
      Super quo, nos comittimus universis nostris baronibus, comitibus, castellanis, officialibus, tributariis et in quibuscumque dignitate existentibus, sive qui sunt12 tales, qui emissent tributum de nobis, sive sint tales, cui nos dedissemus pro serviciis ipsorum, eisdemque firmiter precipiendo mandamus, quatenus nullus ipsorum eosdem predictos cives et hospites de Corona impedire, molestare et aggravare nitentur u, impedire 14 non 14 presumpmant14 extunc indignacionem nostram se senciat incursurum. In cuius rei testi-monium, eisdem presentes litteras nostras, apposicione pendentis sigilii noştri munimine roboratas, duximus concedendas.
      Datum in Thorgoistha2, feria sexta18, in vigilia sancti Martini episcopi et confessoris, anno domini MmoCCCCmoXXmo IUI.
      Ceterum eciam, significamus tenore presencium, quod nos predictam hordinacionem 2 cum probis et discretis hominibus fecimus, videlicet cum Valentino, condam iudice, et Johanne Crispo, villico de Corona, et Martino, iudice de Rosnio, ac cum aliis mul tis probis et discretis hominibus etcetera.
      (Monogramă cu cerneală roşie:) f Iw Aam». eivebiva<> <wh<\octîea eohcîa rocnoAHHh.
      (Pe verso, de o altă mină contemporană:> Litera domini Dann vaivode.
      Noi, Dan, din mila lui Dumnezeu voievodul Ţării Româneşti şi duce de Făgăraş şi Amlaş, dăm de ştire şi facem cunoscut prin cuprinsul scrisorii de faţă tuturor cărora se cuvine că prealuminatul rege, principe şi domn Sigismund, din mila lui Dumnezeu, în veci augustul împărat al romanilor şi
22 8
www.dacoromanica.ro
regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., stăpînul meu firesc şi preamilostiv, ne-a dăruit nouă milostivirea aşa de mare de a bate în cămara noastră banii numiţi <în limba) poporului fileri şi dinari mici. Aducînd pentru aceasta regeştii sale maiestăţi mari mulţumiri şi voind noi să fim în bună înţelegere, în linişte şi pace cu toţi oamenii de treabă şi vrednici şi cu toţi cinstiţii orăşeni ai oraşului Braşov şi ai locurilor ce ţin de el, pentru ca acei dinari mici să umble în această ţară <a noastră) ca şi acolo, în Braşov şi ţara Ungariei, dimpreună cu boierii noştri, care stau alături de noi <în scaun), şi cu toţi credincioşii noştri care se află în Ţara Românească, am făcut următoarea rînduială şi învoială: pentru un sul de postav de Ypres <să plătească) treizeci şi şase de dinari ca vamă, pentru un sul lung de Luvia, douăzeci şi patru de dinari, (pentru) unul de Colonia, şaisprezece dinari, pentru postav de Boemia, opt dinari; pentru postavurile pe care le-au început să nu plătească nici o vamă; pentru pălării de postav şi pentru cizme croite, să nu plătească nimic; pentru un butoiaş de miere, care are optzeci de urne, douăzeci de dinari; pentru un butoiaş de vin, zece dinari, şi pentru un vas de mied, zece dinari; cine cumpără sau vinde un cal <să plătească) opt dinari; pentru o majă de ceară, şaisprezece dinari; pentru piper şi şofran, bumbac şi păr de cămilă din care se fac pălării, şi pentru o pielicică de miel sau (pentru) alte piei, fie de bou, fie de batal, fie de orice fel ar fi, ca şi pentru mărfurile care vin pe mare, la o sută de dinari (să plătească) trei dinari; pentru o cergă, trei dinari, pentru o căciulă, un dinar; cînd ei aduc în Ţara Românească haine de piele să nu plătească nici o vamă; pentru pănură cenuşie, pentru fier, arcuri, săgeţi, funii, vase, pentru pînză groasă, pentru in şi cînepă, să nu fie vamă; pentru un porc, trei dinari; pentru un bou, şase dinari; pentru o vacă, patru dinari, şi pentru un berbec un dinar; pentru o piele de cerb un dinar; dacă va avea şi altă piele cu dînsul să nu plătească nici o vamă; pentru un burduf de brînză cum se zice, doi dinari; pentru un călăreţ, care trece pe sub cetatea Bran, doi dinari; pentru un pedestru, un dinar; pentru piei de veveriţă, de vulpe, de iepure, de jder, şi pentru orice piele de fiară sălbatică, din treizeci să ieie numai una; şi la Brăila, pentru o majă de peşte, treizeci şi şase de dinari; înTîrgşor, adică în NovoForo, la un car (de peşte), să ia un peşte, şi în Tîrgovişte de asemenea unul; pentru un cal împovărat, orice povară ar avea pe el, patru dinari; la Dîmboviţa, pentru un car, cîţi cai sînt care trag carul, de fiecare să plătească vamă un dinar, şi la un car <de peşte să ia) un peşte; iar pentru un cal împovărat, trei dinari, şi pentru altă marfă să nu plătească nimic; pentru un cal fără povară, un dinar, pentru un om pedestru, de asemenea un dinar. Şi cei care trec de la Braşov dincolo de Dunăre, ca să facă negoţ cu mărfuri, în ţara noastră să nu plătească nicăieri nici o vamă, numai la Rucăr şi la vadul Dunării să plătească dare.
      Pe lîngă aceasta, însărcinăm şi, prin cuprinsul (scrisorii de faţă), punem în vedere şi poruncim cu tărie <vameşilor> să nu aresteze şi să nu poprească în nici un fel pe nimeni pentru aceste datorii, dacă mai întîi nu se face cercetare de faţă cu nişte oameni cinstiţi şi pe calea legii, şi (dacă) nu-1 dau în judecată.
      Cu privire la aceasta, poruncim tuturor boierilor, comiţilor, castelanilor, slujbaşilor şi vameşilor noştri, ca şi celor ce sînt în vreo dregătorie, fie că aceştia au cumpărat vama de la noi, fie că le-am dat-o noi pentru slujbele lor, şi prin porunca (noastră) le punem în vedere cu tărie ca nimeni dintre dînşii să nu caute şi să nu îndrăznească să stingherească, să supere şi să asuprească pe pomeniţii orăşeni şi oaspeţi din Braşov; ei să ştie, că atunci, vor avea să sufere mînia noastră. Spre mărturia acestui lucru, am hotărît a le da lor scrisoarea noastră de faţă întărită cu puterea şi atîmarea peceţii noastre.
18 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
229
      Dat la Tîrgovişte, vineri, în ajunul sărbătorii sfîntului Martin episcopul şi mărturisitorul, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi patru.
      Mai facem cunoscut, prin cuprinsul scrisorii de faţă, că noi am făcut rînduiala mai sus-zisă dimpreună cu oamenii cinstiţi şi chibzuiţi, şi anume cu Valentin, fostul jude, cu Ioan Creţul, judele Braşovului, cu Martin, judele din Rîşnov, şi cu alţi mulţi oameni cinstiţi şi chibzuiţi etc.
      (Monograma:} Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Pe verso, de o altă mină contemporană:> Scrisoarea domnului Dan, voievodul.
      Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 774. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1424, şi la Bibi. Acad. Bucureşti, F. XI/6; XXV/8 şi XXXVI/5.
      Orig., perg., (27 x 49) cu pecete din ceară roşie in albie de ceară albă, atîrnată de şnur de mătase roşie.
      EDIŢII: Latin. Bogdan, Relaţiile, 24—27; Hurmuzaki, XV/1, 12—13 (sub 1423); 176., IV, 222—224; Jakâ-Manolescu, 16 —17; Facs.Bogdan,Album paleografie, pl.I; Jakâ-Mano-lescu, pl. 18.
      REGEŞTE: N. Docan, Studii 519.
       1  Completat ulterior de scrib la marginea documentului.
       2  Astfel în orig.
       3  în Ub., ceteros.
       4  Corect: cules.
       *  Corect: mulone.
       •  Corect: alicuius.
       I  Corectat din: temeew.
       *  Urmează solu, şters de aceeaşi mină.
       •  Cuvint repetat.
       10  Corect: uno.
       II  Urmează ma, şters de aceeaşi mină.
       12  Corect: sint.
       13  Corect: nitteretur.
       14  Cuvinte scrise sub text de aceeaşi mină, intervcalate aici prin semnul X. 18 Urmează proxima, şters de aceeaşi mină.
142                                                   <1424> noiembrie 10, Tîrgovişte.
       f ffe'h, HJKe B'h XpHCTd Eord EAdrOB'kpHh] H EAdrOHECTHBhl H XpHCTWAIOEHBhl, Iw Â.dH'h K0EK0A4 H rOCflOAHHh, AAHAOCTÎA EOKÎEA H EOJKÎEAA'h AdpOBdHIEAA'h WEAd-AdAIJjg AAH H rOCnOACTBgAIJjg AAH BTiCEH 3EAAAH JîrrpOBrtdJfIHCKOH H 3dfIAdHHHCKHAA H diWrtduiS h $drpdiu$ x’ePU.et. EddronpoH3BOAH rocnoACTBO aah cbohaa'k EAdruAA npoH3-KOAEHÎEAA H HHCThJAA H CBtTAhJAA CpTiAHEdA rOCflOACTBd AAH H AdpOKdJf CEH BTiCEHECTHU H EAdrOWEpd3Hhl HdCTOAIJJH XpHC0B$A rOCflOACTBd AAH EpdlUOB'fcHOAA'h B'hC'fcAA'h. IIOHEIKE AdpoBd rocnoACTBS aah rocnoAHHh aah KpdA Ad aaa npî<n B'h AAtcTo B-kpHdro ch cASr* h AdpOBd )fdpdrîd\ WT EdHOB'h, A<* ECT B'h 3EAAAH rOCflOACTBd AAH, KdKO TO ECT H B'h 3EAAAI1 HEPOSt, TdKO Ad CE JfdpdKCgBdT H B'h 3EAAAH rOCflOACTBd AAH.
       Twrw pdAî wt, fM»Tt EpdiuoBS, wt PSkea a«P« a® EpdHAOBd, Ad AdB*T KSfUlH BdAA/Ti: WT EAHH-h BHAdpk HnpH AS EdHOB, d UIT Xp8cSA$BH KA BdHOBH, WT KoA$HH Sţ BdHOBH, d WT HE)f<HÎH> HI BdHOBH, d WT BHrd HdHATd HHIJJO. H WT WdflKH WT nOCTdBd H KdAUH KpOEHH HHIJJO. H B03HAHHU,d AAEAd K EdHOB'h, B03HAHHU,d BHHd ~ EdHOB'h H E03HA-HHU,d AAEAOBHHd Ţ EdHOB'h ; H KOH, EPH KSflHT HAOB'tlK'h, 7 EdHOB'h ; AAdJKd KOC-hK S| EdHOB ; WT nHnEp H WT KpOKOC H WT E^EdK, WT BA’hHA KdAAHAEB/T» H WT drHAXTHH'h H WT KOJKHE H WT K8flî<ft IJJO AO^AHT WT AAOpt, Ad COKOTHTTk WT (T EdHOB 7 EdHH ; H AEJKEHHK b" EdHd, d rSH't 7 EdH H KpE3Hd IJJO AOHOCAT B'h 3EAAAA rOCflOACTBd AAH, HHIJJO ; WT EOEOBd, WT >KEAt30, WT A^KOBH H WT KOpAH H WT B*>Kd, WT JfdAAOBE, WT flAdTHO, WT AEHd, WT KOIIOnH HHIJJO. H EpdB*h CBHHH ? EdHH H BOA S EdHH H KpdBd A KdHH, WT WEHd 7 EdH,
230
www.dacoromanica.ro
WT KO>KA EAEHÎA d EdH \ dl|JE AH E<T»A<T>T AP^rîld KOWA C HEA, AA HE AMET NHl(JO. G3t        CHpEHÎId 'k EdHt. KOHHK, EPH AIHHET Hd TpdA’k TSpiTK, 'b EdHt, d fltllJEU,, 1
EdH*K. H B’kBEpHU.d, HAH AHCHll,d HAH SdAMHHd HAH >KAEP HAH pHC, WT “a , d\ ii Hd BpdHAOEO AddKd pHEd AS EdHOBH, d Hd KOAd 8 Tp'KKLUOp d' pilEd H 8 TpTirOKHljJE TdKOJKAEpE. KOHK ElOTOEdpEH, E/T.AÎ di l(JHA/l, A BdHH J H Hd ^AEOKHl^H, KOAHKO KOHH 8 KOAd, TOAHKO EdHOBH ; H WT EAHd KOAd "d pHEd H WT KOH'k TOKdpEHd CkC pHEA 'r EdHH, d WT HHKI\* K8nAtt\' HHl(JO. KOHK CAOEOAEH d" EdHTv H (l'fcUJEU, 'd EdH*K.
       H El(JE>KE EpdWOB'fcHHH'K KOH KTvCJfOlJlET A<> HAET Hd EpOA A8h<,k8. AA nptHAET C-KC KSllAA, AA AACT BdAHA TAKAHO Hd P8KEA H Hd EpOA, d HHrAE B'K 3 E AII AH rOC(K>ACTKd AHH. H El(JE>KE KOH CH AABdT AOEHTOKTv Hd A*™"^ A* CH HIJJET AA"K>KHHKd HAH EAMţd, dl(JE HAUdT, d WT npdKd HAOB'fcKd Aa CA BdpSKdT H HHKTO FipdEd MAOE'fcKd fi,d HE EdHTSEdT.
       H KTO CA 1(1 ET nOK8CHT WT EOA'kp'K TOCnOACTKd AdH, EEAHlI.'fejf/KE H AUdAKIJf, EAAH Ad ECT K8nEH*K T0H3H KSAHEpK'K, EAAÎ AA ECT KOAdS AHEO AUHAOCT A^AEHd, fi,d FipHAO/KHT, d HE CTOHT Hd l(JOM CAAH STEp'KAHA'K H 83dKOHHA Hd np’KBKIAd 3dK0H'fe, TO TdKOBKI HA/ldT npÎATH BEAHKO 3A0 H WprÎA WT rOCfJOACTKd AdH, IdKO np’kCTAllHHK H nptCASUIHHK H nOCpdAdHTEA H HEEtpHHK CÎEAdS JfPHCOBOAS TOCnOACTEd AdH. HHdKO HE 1(JET EKITH, nO WpH3At8 TOCnOACTEd AdH.
       H CE nOHOBHJf H nOTBp'KAHJf Eli EptiWA ErAd AdH AME TOCnOAHHK AdH KpdA Jfdpd-rÎA WT EdHOE, AA CA HHHHT B'K SEAdAH POcnOACTEd AdH, HOEBpîd T-
       H ce cB’bA’bTEATE: »8ndH KopMt a^ophhk, JKSnaii (IaeSa, wSndH Eohko, w8ndH PdAVATi CdJfdKOB, AWPW0ET KOHKd, ffiHJfdHA'K npOTOBHCTHiapK, JKSlldH XtAUUJ, %8ndH AoEpOTd, MdH-k CTOAHHK, HdHTi FldJfdpHHK, ^PArOAdHp KOAdHC 1.
       HcnHCd CA B'K Tp’KrOBHljJH.
       ţ Iw AaHK BWEBWAA, AdHAOCTTA EOHtÎEA TOCnOAHHK.
       | Eu, cel în Hristos Dumnezeu binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristos iubitorul, Io Dan voievod şi domn, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu stăpînind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei şi <părţile> de peste munţi şi herţeg al Amlaşului şi Făgăraşului. A binevoit domnia mea cu a sa bunovăinţă şi curată şi luminată inimă a domniei mele şi am dăruit acest atotcinstit şi cu frumoasă faţă hrisov al domniei mele tuturor braşovenilor. Pentru că a dăruit domniei mele domnul meu, craiul, de a mă primi drept slugă credincioasă a sa şi mi-a dăruit haraghie de bani, ca să fie în ţara domniei mele, după cum este şi în ţara sa, astfel să se bată bani şi în ţara domniei mele.
     • De aceea, din drumul Braşovului, de la Rucăr şi pînă la Brăila să dea negustorii vamă: de un vilar de Ipriu 36 bani, iar de cel de Luvia 24 bani, de Colonia 16 bani, iar de Cehia 8 bani, iar de vigul început nimic. Şi de la şepcile de postav şi călţunii croiţi nimic. Şi butoiul de miere 20 de bani, butoiul de vin 10 bani şi butoiul de mied 10 bani; şi de cal, cîndcumpără omul, 8 bani; de maja de ceară 16 bani; de la piper şi de la şofran şi de la bumbac, de la camelotă, de la (piei) de miel şi de la piei şi de la mărfurile ce vin de peste mare, să socotească de la 100 de bani 3 bani; şi de cergă 2 bani, iar de zeghe 1 ban şi de blănurile pe care le aduc în ţara domniei mele nimic; de la bobou, de la fier, de la arcuri şi de la săbii şi de la funii, de la hamuri, de la pînză, de la in, de la cînepă nimic. Şi de porc 3 bani şi de bou 6 bani şi de vacă 4 bani, de berbec 1 ban, de pielea de cerb un ban; dacă vor fi şi alte piei cu ea, să nu dea nimic. De burduful de brînză 2 bani. Călăreţul, cînd trece la cetatea Turciu, 2 bani, iar pedestrul 1 ban. Şi de veveriţă sau vulpe sau iepure sau jder sau rîs, de la 30,1. Iar la Brăila de maja de peşte 36 bani, iar de car la Tîrgşor 1 peşte şi la Tîrgovişte de asemenea. Calul în-
www.dacoromanica.ro
231
cărcat, fie cu orice 4 bani; şi la Dîmboviţa, cîţi cai la car, atîţia bani; şi de un car 1 peşte şi de calul împovărat cu peşte 3 bani, iar de la alte mărfuri nimic. Calul slobod 1 ban şi pedestrul 1 ban.
      Şi încă şi braşoveanul care va vrea să meargă la vadul Dunării, să treacă cu marfă, să dea vamă numai la Rucăr şi la vad, iar în ţara domniei mele nicăieri. Şi încă cine îşi dă marfa pe datorie, să-şi caute datornicul sau chezaşul, dacă are, iar de omul drept să se ferească şi nimeni să nu-1 bîntuiască pe omul drept.
      Şi cine se va încerca dintre boierii domniei mele, mari şi mici, fie că va fi cumpărată acea vamă, fie că va fi dată cuiva de miluire, dacă va adăoga şi nu va sta pe ceea ce am întărit şi am legiuit în primul privilegiu, unul ca acela va primi mare rău şi urgie de la domnia mea ca un călcător şi batjocoritor şi necredincios al acestui hrisov al domniei mele. Altfel nu va fi, după porunca domniei mele.
      Şi s-a înnoit şi întărit în vremea în care mi-a dat domnul meu, craiul, haraghia de bani, ca să se facă în ţara dominiei mele, noiembrie 10.
      Şi aceştia sînt martorii: jupan Borcea vornic, jupan Albul, jupanVoico, jupan Radul al lui Sahac, Coica logofăt, Mihail protovistier, jupan Utmeş, jupan Dobrotă, Manea stolnic, Nan paharnic, Dragomir comis2.
      S-a scris în Tîrgovişte.
      f Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 780.
       Orig., perg., pecete atîrnată, cu legenda: ţ DANUS VAIVODA TRANSALPINUS... OMLAS. Fotocopii la Bibi. Acad., F. XI/6 şi LXXIII/67.
       Datat ca fiind din aceeaşi zi cu privilegiul latinesc, care are acelaşi conţinut.
       EDIŢII. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 21—24; Tocilescu, 8—20. Trad. Bogdan, Doi şi reg., 15 — 17.
        1 Martorii sînt scrişi pe marginile actului.
143                                                <După 1424 noiembrie 10).
       t IwdHTi A<1H BOEBOAd « rOCnOAHHTi.. IlHUIET rOCnOACTBO 4VVH Bd<ME>UJEM WT A'^MEOBHUA H TdK03H BH WpHC$ET rOCnOACTBO MH, t3KO T$3H BdpE KOAHIţH EpdUJOB'fcHH JfTAT nOMHH AT, FIO MHWPW A<> HM HE B'K3METE, T’kKAHO WT KOrtd, KOAHKO KOHH, TOAHKO EdHH H WT EAHd K0A3 7 pHEd H WT 7 KOH HHTOB 7 EdH H WT KOHt flOTOBdpEHd 7 EdHH J d no MHWPW Ad CA Bdp$BdTE, HHKOA KdMA M HE HdldAT.
       H BHE, BdMEUJH WT PSKEp'K: WT BHddp'fc IlnpH AS EdHOB'K, XSCEAEBH KA EdHOB'K, KoaSHH Sî EdHOB'K, HeX'<HÎH> 7 EdHOB'K J d BHriv ptadmi HHl|JO H UJdnKKI WT nOCTdBd HHIJJO H KdrilţH KPOEHH HHIJJO. H E03HdHHU,d iWEAd 7 EdHOB'K II B030dHHU,d (sic) MEAOBHHA T EdHOB'K, B03H/\HHU,d BHHd T BdHOE J KOH IţlO CA npOAdBdT 7 EdHOB'K ; lYldJKd BOCKd SJ EdHOB'K. (x)T nHnEp H UJO^SpdH H E^EdK'K, WT Bd*KHA KdMHAEBA H drHATHHH H WT KOWÎE H KSn/Vfc WT mopt, WT 7 EdHH 7 EdHH. AeKHHK 7 EdH-fc, rSH'k 7 EdH*K. 0T KpE3Hd, WT EOEOBd, WT >KEd'fc30, WT AAK0BH, WT KOpA«, WT BAKd, WT JfdiVVOBH, WT nddTHO, WT AEH H KOHOnt HHIJJO. EpdB CBHHH 7 EdHH H BOA 7 EdHHHKpdBd A EdHH, WBEH 7 EdH. Kottd EA EH î 13 EAHH EdH| dlŢIE AH ECT H AP^PÎia C HEA, Ad HE AdCT HHt|JO. ffi'fcjf CHpEHE 7 EdHd.
       HHdKO Ad HE CiWkETE BTv3ETH, nOHEJKE HAUdTE npÎAT BEAHKO 3A0 H WprÎA WT rocnoACTBd mh, no wpH3<w8 rocnoACTBd jwh.
       t îw AdHK BWEBWAd, AMJAOCTÎA E0HÎIE A TOCnOAHHK.
232
www.dacoromanica.ro
      t Ioan Dan voievod şi domn. Scrie domnia mea vameşilor de la Dîmboviţa şi astfel vă porunceşte domnia mea, ca ori cîţi braşoveni vor trece pe acolo, mai mult să nu le luaţi, numai de car, cîţi cai, atîţia bani şi de un car 1 peşte şi de 1 cal neîmpovărat 1 ban şi de calul împovărat 3 bani; iar mai mult să vă feriţi, nici o vamă să nu aibă.
      Şi voi, vameşilor de la Rucăr: de vilarul de Ipriu 36 bani, de cel de Luvia 24 bani, de Colonia 16 bani, de Cehia 8 bani; iar de vigul tăiat nimic şi de şepcile de postav nimic şi de călţunii croiţi nimic. Şi de butoiul de miere 20 bani şi de butoiul de mied 10 bani, de butoiul de vin 10 bani; de calul ce se vinde 8 bani; de maja de ceară 16 bani. De la piper şi şofran şi bumbac, de la camelotă şi de la (piei) de miel şi de la piei şi mărfurile de peste mare, de la 100 de bani 3 bani. De cergă 2 bani, de zeghe 1 ban. De la blănuri, de la bobou, de la fier, de la arcuri, de la săbii, de la funii, de la hamuri, de la pînză, de la in şi cînepă nimic. De porc 3 bani şi de bou 6 bani şi de vacă 4 bani, de berbec 1 ban. De pielea de cerb un ban; dacă sînt şi altele cu ea, să nu dea nimic. De burduful de brînză 2 bani.
      Altfel să nu îndrăzniţi să luaţi, pentru că veţi primi mare rău şi urgie de la domnia mea, după porunca domniei mele.
      t Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
        Arh. St. Braşov, nr. 5.
        Orig., hirtie, pecete timbrată. Fotocopie la Bibi. Acad., F. XIII/11.
        Datat ca posterior privilegiului din 10 noiembrie 1424.
        EDIŢII: Slav. Mileiii, nr. 22. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 27—28; Tocilescu, 21—22. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 18.
144                                          <1424 după noiembrie 10 — 1431>.
       t îw A4H REAHKklH KlVEBWAd H rOcnOAHHR C4M0APlv>KdRHIdH. ,A,4R4T rOCflOACTRO MH CHE WpH3MO rOCnOACTR4 MH WpdUlS TOCnOACTRd MH, Tp'hrORHljl'kHOM. T$3H RH WCROE45KA4T rOCflOACTRO A\H WT R-RCErO H WT Ky’MEpK'b, HE A<*CTE HHrAE, TTiKMO RTk TpTvrORHljlH. d WHO fi,i JfOAHTE H (IO GEREpHH$ H flO RTvCbX TpTvrOROX H Rlv EpdHAORO H n« RTkCEH 3EMH rOCnOACTRd MH, HHrAE A<> HE A<>CTE. H KdKO CTE A<*AE npTvRO Ky’MEpK'R, T4K03H H HHH'b.' WT M4XM ROCKR RJ A^K4TH, ^AOpHia A<* H'bCT, WT nHnEp, WT UlO^pdH, WT KEA'bSO, WT RyEdKH, pEKUlE WT R"KCA KSnHA, A<> A<*CTE K^MEpKR A<>^> HO CrtdEO J KdKO CTE AAAE npH A^HH CTdphl^ TOCnOAdpE, TdK03H H HHH'b.
       d XT® BRI pd3RdAHA WT ROA’kpH TOCnOACTRd MH, MdKdp H CdMO TOCnOACTRO A\H, Ai ECT npOKAAT WT XpHCTd Bord R'RCEAP'RJKHTE/ft, dMHH. f Iw AdH RWERWAd, MHAOCTÎM ROHCÎEM TOCnOAHHR.
       t Io Dan mare voievod şi domn singur stăpînitor. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele oraşului domniei mele, tîrgoviştenilor. Iată vă sloboade domnia mea de toate şi de vamă, să nu daţi nicăieri, numai la Tîrgovişte. Iar apoi, să umblaţi şi pe la Severin şi pe la toate tîrgurile şi la Brăila şi prin toată ţara domniei mele, nicăieri să nu daţi. Şi cum aţi dat mai înainte vamă, aşa să daţi şi acum: de maja de ceară 12 ducaţi, florini să nu fie, de la piper, de la şofran, de la fier, de la bumbac, adică de la toate cumpărăturile, să daţi vamă mai puţin ceva; cum aţi dat în zilele bătrînilor domni tot aşa şi acum.
www.dacoromanica.ro
233
        Iar cine va strica dintre boierii domniei mele, măcar şi însuşi domnia mea, să fie blestemat de Hristos Dumnezeu atotţiitorul, amin. f Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
        Arh. St. Braşov, nr. 3.
        Orig., perg., pecete aplicată, cu legenda: „f Yoan Dan voevoda,,. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/5 şi XIII/7.
        Datat după doc. din 10 noiembrie 1424, în care apare clauza privitoare la monedă (nr. 141). Faptul că doc. se află la Braşov, intre celelalte privilegii ale braşovenilor, ne-a îndemnat să-l introducem şi în acest volum de relaţii.
        EDIŢII: Slav. Miletiâ, 55. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 28—29; Tocilesctt, 4; Panai-tescu, 131—132; DIR, B, veac XIII, XIV, XV, 109. Trad. Nicolaescu-Plopşor, Mon.j. Dclj. 25 -26; DIR, B, veac XIII, XIV, XV, 80. Facs. DIR, B, veac XIII, XIV, XV, 327.
145                                                             <1425—1427).
       t îtVdH'K PdAOyrt-h KOEEOA*1 H rOCnOAlIHt B*hCEH 3EAVII &ITp0BAdX’ÎHCK01l. IlHUJET rocnoACTKo avh npHiaTEAEAv rocnoACTBd a\h, fiptrapEAt wt Epauios: t83h 3di|io A/cfc CTE npOCHAE 3d EdAVA WT A''’KronortE, A<* HE GTiAET, d POCIIOACTBO A\ll E OCTAEHATi no Atnwrw m he e^aet. &mhhhao e rocnoACTEo a\h a<> k,t,aet no 3dK0H$, KdKo ect EHATs. 8 AEHH ittHpME BOEBOAE. H Td3H Ifl^ AP'hHCdT, TOAKO BHE A<1 AP*h>KHTE. CHpdKO.W TOCnOACTBd A\H KpHBO Ad HA\ HE ETkAET, 3dH1i ECT AIVHAO WT BdC TOCnOACTB# AUI.
       H Eorh BH BECEAHT.
       f Iw PdAVA EWEEWAd, AVHAOCTÎA BOKÎdV rOCnOAHHk.
       (Adresa, pe verso:> f IIp-krdpEAv wt EpauioB.
       t Ioan Radul voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea prietenilor domniei mele, pîrgarilor din Braşov: iată deoarece m-aţi rugat pentru vama de Ia Cîmpulung, ca să nu mai fie, iar domnia mea am lăsat ca mai mult să nu mai fie. Am făcut domnia mea ca să fie după privilegiu, cum a fost în zilele lui Mircea voievod. Şi de ceea ce voi ţine, numai şi voi să vă ţineţi. Săracilor domniei mele să nu Ie fiţi cu strîmbătate, pentru -că domniei mele îi este milă de voi.
       Şi Dumnezeu să vă bucure.
       t Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso:} f Pîrgarilor din Braşov.
         Arh. St. Braşov, nr. 227
         Orig., hîrtie, pecete aplicată, cu legenda: *j- Iumh Pi\8i toIgWA H rocnoAHH.
         Datat după Ioan Bogdan, Relaţiile, p. 14.
         EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 17. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 13—14; Tccilescu, 12. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 10—11.
146                                           1425 aprilie 4, Alba Regală.
                                                                 Commissio propia domini regis.
      Sigismundus, dei gracia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etcetera rex, fideli nostro dilecto, spectabili et magnifico Daan, parcium nostrarum Transalpinarum wayuode, salutem et .gradam.
234
www.dacoromanica.ro
      Ex querulosa insinuacione fidelium nostrorum dilectorum, universorum civium et hospitum nostre civitatisBrassouiensis et provincie Barcza, adeandem civitatem nostram pertinentis, ad nostre deductum est audienciam maies-tatis, quomodo vos, ipsos exponentes ad recipiendum et tollendum, in eorum medio ac in dictis civitate et provincia Barcza, monetam vestram, que in vulgari Wolachali ducat nuncuparetur, eis. invitis et violenter compellere niteremini et velletis, in cuius recepcione ipsis non modicum dampnum posset procul dubio evenire.
      Verum, quia nos dictos nostros cives et hospites ad capiendum et recipiendum huiusmodi monetam vestram sic violenter et coactim conpelli 1 nolumus et arţari 2, idcirco eandem vestram gratam fidelitatem requirimus et hortamur, eidem firmiter committentes, quatenus, a modo in posterum, predictos cives et hospites predictarum civitatis et provincie nostrarum ad recipiendum et acceptandum prescriptam monetam vestram sic violenter et coactim compellere et astringere3 nequaquam debeatis. Aliud pro nostra gracia non facturi in premissis. Presentes eciam perlectas semper reddi iu-bemus presentanti.
      Datum in Alba regali, feria quarta proxima post dominicani Ramis-palmarum, anno domini MCCCCXXV0, regnorum nostrorum anno Hungarie etcetera XXXIX0, Romanorum XV0 et Bohemie quinto.
      (Sub pecete, o însemnare de cancelarie)
      ( Pe verso, de o mină contemporană :> Ut non artetur4 provincia ad recipiendum ducat.
                                                                        Porunca însăşi a domnului rege.
       Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., credinciosului şi iubitului nostru, cinstitului şi măritului Dan, voievodul Ţării noastre Româneşti, sănătate şi milostivire.
       Din plîngerea credincioşilor şi iubiţilor noştri, a tuturor orăşenilor şi oaspeţilor oraşului nostru Braşov şi din ţinutul Bîrsei, atîmători de pomenitul nostru oraş, maiestatea noastră a aflat că voi năzuiţi şi voiţi a sili pe acei pîrîşi să ia şi să primească la dînşii şi în zisul oraş, ca şi în ţinutul Bîrsei, moneda voastră, care în limba românească se numeşte ducat; primirea acestei (monede de ei) le-ar putea aduce lor, fără îndoială, o mare pagubă.
       Dar, fiindcă noi nu voim ca zişii noştri orăşeni şi oaspeţi să fie siliţi şi constrînşi cu de-a sila şi cu forţa să ia şi să primească această monedă a voastră, de aceea cerem îndatoritoarei voastre credinţe şi o îndemnăm, po-runcindu-i cu tărie ca, de acum înainte, să nu mai siliţi şi să nu mai constrîn-geţi nicidecum cu de-a sila şi cu forţa pe mai sus-zişii orăşeni şi oaspeţi ai pomenitului nostru oraş şi ai ţinutului nostru mai sus-zis să primească pomenita voastră monedă. Altfel să nu faceţi cu privire la cele de mai sus, dacă voiţi să vă bucuraţi de milostivirea noastră. Mai poruncim ca scrisoarea de faţă, după citirea ei, să fie totdeauna dată înapoi înfăţişătorului ei.
       Dat la Alba Regală, în miercurea de după duminica Floriilor, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi cinci, în al treizeci şi nouălea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., în al cincisprezecelea ca rege al romanilor şi în al cincilea ca rege al Boemiei.
       (Sub pecete o însemnare de cancelarie>.
www.dacoromanica.ro
235
       <Pe verso, de o mînă contemporană:) Pentru ca ţinutul să nu fie constrîns a primi ducaţi.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 65. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1425. Orig., hirtie (22 X 30), cu pecete din ceară roşie aplicată sub text.
       EDIŢII: Latin. N. Docan, Studii, 520; Httrmuzaki, XV/1, 14; 1/6., IV, 232.
         1 Astfel in orig.
         * Corect: arctari.
         3 Corect: adstringere. 1 Corect: arctetur.
147                                                                     1426
      Tractus defensionalis inter Sigismundum, regem, ac Daan, partium Transalpinarum waiuodam. A<nno> MCDXXVI
      Tratat de (alianţă) defensivă între regele Sigismund şi Dan, voievodul Ţării Româneşti.
      După Fejer, X/8, 607.
      Menţiune in Corp. dipl. Sigis., tom. VI, nr. 138. la Arh. Naţ. Magh. (col. Muz. Naţ.), EDIŢII: Httrmuzaki, 1/2, 534. (tot ca menţiune).
148                                                 1426 februarie 3, Pojon.
                                                                    Commissio propria domini regis.
      Sigismundus, dei gracia Romanorum rex semper augustus, ac Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etcetera rex, fidelibus nostris, castellanis et vicecastellanis castri noştri Tercz vocati, necnon tricesimatoribus et tributariis, ad idem castrum nostrum pertinere consuetis, salutem et graciam.
      Pro parte fidelium civium et hospitum nostrorum Brassouiensium celsi-tudini nostre expositum extitit 1 gravi cum querela, quomodo vos, obmissa et postposita vera consuetudine in exactione tricesime et tributi ad nostrum dictum castrum Tercz exigi solitarum observări debenti, ab omnibus et sig-nanter Valahis, ad ipsam nostram civitatem, de diversis et signanter Trans-alpinis partibus, cum eorum rebus et mercibus venientibus, et de eo rece-dentibus eorumdemque rebus et mercibus superfluam, indebitam et iniustam tricesimam et tributum reciperetis recipique et extorqueri faceretis, ratione cuiusquidem superflue, indebite et inconsuete tricesime et tributi exactionis et extorsionis, tandem, dicti noştri cives seu mercatores Brassouienses, dum ipsas Transalpinas et alias partes, in eorum victuum acquisitione 2, perlus-trantes pervenirent, per tricesimatores et tributarios in ipsis Transalpinis et aliis partibus constitutos diversimode impedirentur atque turbarentur ac ad dupli receptorum tricesime et tributi solucionem astringerentur, in eorum preiudicium et dampnum valde grandum3.
      Et, quia nos neminem mercatorum seu aliorum hominum ad solutionem indebite et inconsuete tricesime et tributi solutionem per vos astringi1 vo-lumus, igitur, fidelităţi vestre firmiter precipientes mandamus, secus habere nolentes, quatenus, a modo in antea et in posterum, a quibusvis mercatoribus et viatoribus, ad loca huiusmodi tricesime et tributi pervenientibus, eorumque
236
www.dacoromanica.ro
rebus et mercibus quamcumque superfluam, indebitam, iniustam et inconsue-tam tricesimariam et tributariam solutionem seu exactionem petere seu exigere, petique seu exigi facere nequaquam presumatis, sed eos, recepta ab eis ac mercibus et rebus ipsorum iusta, debita et consueta tricesimaria et tributaria solutione, libere, tute et quiete abire et recedere permittatis, ipsos etiam cives et hospites nostros Brassouienses in eorum libertatibus et laudabilibus consuetudinibus impedire, molestare et turbare nequaquam audeatis modo aliquali. Et aliud facere nequaquam presumatis, prout nostram maiestatem gravissime offendere formidatis. Presentes etiam perlectas semper reddi iubemus presentanti.
      Datum Posonii, secundo die festi Purificationis virginis gloriose, anno domini MCCCCXXVI0, regnorum nostrorum anno Hungarie etcetera XXXIX0, Romanorum XVI0 et Bohemie sexto.
      (Sub pecete:> Commissio <propria domini regis).
      (Sub text, in mijloc:> Brassouiensibus.
      (Sub text, dreapta:j Lecta.
                                                                       Porunca însăşi a domnului rege.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., credincioşilor noştri castelani şi vicecastelani din cetatea noastră numită Bran, precum şi strîn-gătorilor tricesimii şi vameşilor ce obişnuit ţin de acea cetate a noastră, sănătate şi milostivire.
      Din partea credincioşilor orăşeni şi oaspeţi ai noştri din Braşov s-a spus cu grea plîngere înălţimii noastre că voi, înlăturînd şi lăsînd la o parte adevăratul obicei ce trebuie păzit la strîngerea tricesimii şi a vămii obişnuite a se cere la zisa noastră cetate Bran, luaţi şi puneţi să se ia şi să se stoarcă pe deasupra o nedatorată şi nedreaptă tricesimă şi vamă, de la toţi şi mai ales de la românii care, din deosebite părţi şi mai ales din Ţara Românească, vin cu lucrurile şi cu mărfurile lor la cetatea noastră şi se întorc de acolo, ca şi de pe lucrurile şi mărfurile lor, şi că din pricina luării şi stoarcerii de prisos a acestei nedatorate şi nedrepte tricesimi şi vămi, zişii noştri orăşeni sau negustori din Braşov, în timp ce colindă în Ţara Românească şi în alte părţi, pentru agonisirea traiului lor, şi ajung < acolo) ,sînt împiedicaţi şi tulburaţi în felurite chipuri de către strîngătorii tricesimii şi de către vameşii rînduiţi în acea Ţară Românească şi în alte părţi, şi sînt siliţi — spre paguba şi spre dauna lor foarte mare — la plata îndoită a tricesimii şi a vămii obişnuite.
      Şi fiindcă noi voim ca nici un negustor şi nici un alt om să nu fie silit de voi a plăti o tricesimă şi o vamă nedatorată şi neobişnuită, de aceea punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre — voind ca voi să nu faceţi altfel — ca, de aci încolo şi pe viitor, să nu mai cutezaţi cumva a cere sau a pretinde, nici a pune să se ceară să se pretindă de la vreunul din negustorii sau călătorii care ajung la astfel de locuri, <unde se ia) tricesimă şi vama <de la ei), sau de pe lucrurile şi mărfurile lor, vreo plată sau dare de prisos nedatorată, nedreaptă şi neobişnuită a tricesimii şi a vămii, ci, după ce veţi lua de la dînşii şi de pe mărfurile şi lucrurile lor, dreapta, cuvenita şi obişnuita plată a acelei tricesimi şi vamă, să-i lăsaţi să plece şi să se ducă slobozi, nestingheriţi şi în pace şi să nu îndrăzniţi să împiedicaţi, să supăraţi sau să turburaţi în vreun fel oarecare nici pe pomeniţii noştri orăşeni şi oaspeţi din Braşov în libertăţile sau în obiceiurile lor vrednice de laudă. Altfel să nu îndrăzniţi a face, dacă vă temeţi să nu jigniţi foarte greu maiestatea noastră.
                                                                                                     237
www.dacoromanica.ro
Mai poruncim ca, după citire, scrisoarea de faţă să fie totdeauna dată înapoi înfăţişătorului.
      Dat la Pojon, a doua zi după sărbătoarea întîmpinării Domnului, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi şase, în al treizeci şi nouălea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., în al şaisprezecilea ca rege al romanilor şi în al şasele ca rege al Boemiei.
      (Sub pecete;> Porunca însăşi a domnului rege.
      (Sub text, la mijloc: Braşovenilor.
      (Sub text, dreapta:> Citită.
      Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 66. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1426.
      Orig., hirtie (22,5 X 31,5) cu pecete din ceară, roşie aplicată sub text.
      EDIŢII: Latin.Ub., IV, 248-249.
        1 Astfel în orţg.
        1 ac scris pe răsătură. 3 um, scris peste e.
149                                                    1426 mai 8, Tata.
                                                                                                           Relatio domini Johannis, electi confirmaţi Wesprimiensis.
     Nos, Sigismundus, dei gracia, Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Dalmacie, Croacie etc. rex, memorie commendantes tenore pre-rsencium significamus quibus expedit universis quod nos, qui ex innata nobis regia liberalitate cunctorum nobis fideliter obsequencium merita et actus virtuosos digne retribucionis bravio metiri solemus et eos premiis decorare donativis, consideratis et in noştri pectoris armario non immerito pensatis preclaris fidelitatibus et fidelium obsequiorum gratuitis meritis, virtuosis gestis et acceptis complacenciis condam fidelis noştri, dilecti magnifici Ni-colai de Chaak, parcium nostrarum Transsiluanarum wayuode, quibus ipse a longinquis temporum processibus, in diversis nostris et regnorum nostrorum, presertim vero Transsiluanarum predictarum et Transalpinarum parcium nostrarum, arduis agendis et expedicionibus difficillimis, nostrum scilicet et sacre nostre corone facta summe tangentibus, fortuitis imo formidabilibus casibus et imminentibus periculis se et sua, pro noştri regii honoris exalta-cione, plerumque summittendo et non curando dampna, nec formidando pericula, pro predicti regni noştri et ipsarum parcium nostrarum Transsiluanarum imo tocius Christiane plebis fidei defensione, cum sevissimis Turcis, cruciş Christi persecutoribus, deo et hominibus exosis, veluti ex tartari pro-fundo malignorum spirituum evolante, multitudine confinia prescripti regni et parcium nostrarum Transsiluanarum ac Transalpinarum hostiliter inva-dentibus, in dictis partibus Transsiluanis prelia acerbissima et bella duris-sima committendo, nostre celsitudini non modica servicia nobis placibilia studuit exhibere, sicque se ipsum nostre maiestati adeo gratum reddidit et acceptum, ut in suis serviciis placidissimis animus noster regius mitissime conquievit.
     Racione quorum, licet ipsius condam Nicolai wayuode heredes, liberi et soboles, multo maiora antidotorum premia a nostra sublimitate mererentur enancisci, attamen volentes ipsos iamdicti condam Nicolai wayuode heredes, liberos et soboles, eiusdem fidelium serviciorum contemplacione ad presens uti in antea largius intendimus specialibus regiis prosequi favoribus, ut ipsi,
238
www.dacoromanica.ro
clemencie nostre benevolenciam sibi sencientes fructuosam, nostris et regni noştri serviciis commodosius valeant insudare, totalem porcionem possessio-nariam Martini, filii Johannis de Peterd, in eadem possessione Peterd, in comitatu Byhoriensi existenţi habitam, per defectum seminis prefati condam Martini, iuxta antiquam et approbatam consuetudinem dicti regni noştri Hungarie, ad manus nostras regias rite et legitime, ut dicitur, devolutam, simulcum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis, et presertim terris ara-bilibus, cultis et incultis, silvis, nemoribus, pratis, fenetis, aquis, piscinis, molendinis molendinorumque locis et generaliter cunctis utilitatum suarum integritatibus, quovis nominis vocabulo vocitatis, sub suis veris metis et antiquis limitibus, quibus hactenus rite tenta fuit et possessa, fidelibus nostris, magnifice domine, Anna vocate, relicte, necnon egregiis Ladislao, Byhoriensi et de Zolnok comitatuum comiţi, et Michaeli, filiis antedicti condam Nicolai wayuode, eorundemque Ladislai et Michaelis heredibus ac successoribus universis, ex certa nostra sciencia prelatorumque et baronum nostrorum sano ad id accedente consilio, dedimus, donavimus et contulimus, imo damus, _ donamus et conferimus iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam, salvo iure alieno, harum nostrarum vigore et testimonio literarum, quas in formam noştri privilegii redigi faciemus, dum nobis in specie fuerint reportate.
      Datum in nostra civitate Thatha, in vigilia festi Ascensionis domini, anno eiusdem Millesimo quadringentesimo vigesimo sexto, regnorum nostrorum anno Hungarie etc. XL, Romanorum XYI°, Bohemie sexto.
      <Pe verso:y Donacio super possessionem Peterd.
                                                                                                 Dare de seamă a domnului Ioan, (episcop) ales şi întărit de Vesprim.
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi rege al Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., dăm de ştire şi facem cunoscut prin cuprinsul scrisorii de faţă tuturor cărora se cuvine că noi, care, din regeasca dărnicie înăscută în noi, obişnuim să măsurăm cu răsplata unui dar vrednic meritele şi faptele vitejeşti ale tuturor celor ce ne sînt nouă supuşi cu credinţă şi să-i dăruim pe dînşii cu răsplăţi şi daruri, am luat în seamă şi am cîntărit nu pe nedrept, în adîncul minţii noastre, strălucitele fapte de credinţă, credincioasele slujbe, preţioasele fapte de vitejie, făcute de bună voie, şi plăcutele îndatoriri ale răposatului, iubitului şi credinciosului nostru, măritul Nicolae de Chaak, voievodul părţilor noastre ale Transilvaniei, prin care el, (încă) din vremuri de demult, s-a străduit să facă înălţimii noastre slujbe mari şi plăcute nouă, în feluritele şi foarte anevoioasele şi grele treburi şi expediţii ale noastre şi ale ţărilor noastre, mai ales ale mai sus-ziselor noastre părţi ale Transilvaniei şi ale Ţării Româneşti, care ne priveau foarte mult pe noi şi sfînta noastră coroană, primejduindu-se pe sine şi ale lui, de multe ori, în împrejurări neaşteptate, ba chiar şi înfricoşătoare, şi în primejdii ameninţătoare, întru slava cinstei noastre regeşti, fără să aibă grijă de pagube şi fără să se teamă de primejdii, (şi), pentru apărarea credinţei mai sus-zisei noastre ţări şi a părţilor noastre ale Transilvaniei, ba chiar (pentru apărarea credinţei) întregii mulţimi a credincioşilor creştini, dînd lupte crîncene şi războaie grele în zisele părţi ale Transilvaniei cu turcii cei sălbatici, prigonitori ai crucii lui Hristos, urîţi de Dumnezeu şi de oameni, care încălcau cu duşmănie hotarele mai sus-zisei ţări şi ale părţilor noastre ale Transilvaniei şi ale
www.dacoromanica.ro
239
Ţării Româneşti, ca o puzderie de duhuri rele ieşite din fundul iadului, şi astfel el s-a făcut pe sine aşa de plăcut şi de iubit maiestăţii noastre, încît sufletul nostru regesc şi-a găsit liniştea şi odihna în aceste slujbe ale lui aşa de plăcute nouă.
      în temeiul acestor lucruri, deşi moştenitorii răposatului Nicolae voievodul, copiii şi urmaşii lui, ar fi vrednici să capete de la înălţimea noastră răsplăţi cu mult mai mari, totuşi, noi, avînd în vedere credincioasele lui slujbe şi voind şi acum, după cum am voit şi mai mult încă şi mai înainte, să ajutăm cu osebitul nostru sprijin regesc pe moştenitorii, copiii şi urmaşii răposatului Nicolae voievodul, pentru ca ei, văzînd că bunăvoinţa îndurării noastre le este rodnică, să se poată ostenii cu şi mai mult folos în slujbele noastre şi ale ţării noastre, din bună ştiinţa noastră şi luînd pentru acestea şi sfatul chibzuit al prelaţilor şi baronilor noştri, am dat, am dăruit şi am hărăzit credincioşilor noştri, măritei domne văduve, numite Ana, precum şi aleşilor <bărbaţi> Ladislau, corniţele comitatelor Bihor şi Solnoc, şi Mihail, fiii mai sus-zisului Nicolae voievodul, ca şi tuturor moştenitorilor şi urmaşilor acestor Ladislau şi Mihail, întreaga parte de moşie a răposatului Martin, fiul lui Ioan de Peterd, cuprinsă în pomenita moşie Peterd, aflătoare în comitatul Bihor, ajunsă, după cum se zice, în chip legiuit şi după rînduială, în mîinile noastre regeşti, potrivit vechiului şi încuviinţatului obicei al zisei noastre ţări a Ungariei, din lipsă de copii ai pomenitului şi răposatului Martin, dimpreună cu toate folosinţele ei şi cu toate cele ce ţin de ea, şi mai ales cu pămînturile de arătură, lucrate şi nelucrate, cu pădurile, dumbrăvile, pajiştile, fînaţele, apele, heleşteiele, morile şi locurile de moară şi îndeobşte cu toate folosinţele ei, în întregimea lor, sub orice nume ar fi ele numite, în adevăratele ei hotare şi margini vechi, în care ea a fost ţinută şi stăpînită pînă acum, ba le-o dăm, le-o dăruim şi le-o hărăzim, ca să fie stăpînită, ţinută şi avută <de dînşii) cu drept de veci şi în chip nestrămutat, fără a vătăma dreptul altuia, în temeiul şi cu mărturia acestei scrisori a noastre, care vom pune să se întocmească în chip de privilegiu al nostru, atunci cînd ea ne va fi adusă înapoi în original.
      Dat în oraşul nostru Tata, în ajunul sărbătorii înălţării Domnului, în anul aceluiaşi o mie patru sute douăzeci şi şase, în anul al patruzecilea al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., în anul al şaisprezecelea ca rege al romanilor şi al şaselea ca rege al Boemi ei.
      <Pe verso :y Dania moşiei Peterd.
      După Csdky, I, 340-342.
      Orig., perg., cu pecetea mică regală, aplicată sub text, avind sub ea aceeaşi însemnare ca
      cea aflată în partea dreaptă şi de sus a documentului, în Arh. Naţ. Magh. Dl.
      EDIŢII: Latin. Fejer, X/6, 798-800.
150                                             1426 septembrie, 5, Buda.
                                                                  Commissio propria domini regis.
      Sigismundus, dei gracia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etc. rex, fidelibus nostris, magnifico Nicolao de Gara, dicti regni noştri Hungarie palatino, vestrisque in iudicatu vices gerentibus, salutem et gradam.
                       Quia fidelis noster Stephanus, filius Jacobi dicti Dobo de Ruzka, familiaris fidelis noştri dilecti, reverendi in Christo patris, domini Georgii, archiepisoopi
240
www.dacoromanica.ro
Strigoniensis, sub banderio eiusdem domini archiepiscopi, in exercitum nos-trum regium, per nos, auspice domino, versus partes nostras Transalpinas contra Turcos instauratum, hac vice exercituancium more asseritur fore profecturus, ob hoc ipse duelari dimicacioni, que inter ipsum Stephanum, filium Jacobi, ab una, et inter Martinum, filium Johannis de Lezthemer, ab alia partibus, iuxta continenciam literarum vestrarum adiudicatoriarum, super factis in eisdem contentis, quadragesimo secundo die octavarum festi beati Michaelis archangeli nune venturi, coram vobis, in curia nostra regia, in loco ad id apto et consueto, fieri deberet, interesse non valet, igitur fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus premissam duellarem dimicacionem partes inter predictas, ut predicitur, coram vobis termino et loco in premissis fieri debendam, stătu in eodem absque omni gravamine et variacione aliquali, ad quadragesimum secundum diem octavarum festi Epiphaniarum domini nune affuturarum, prorogare debeatis et differre. Secus non facturi.
      Datum Bude, feria quinta proxima ante festum Nativitatis virginis gloriose, anno domini M° CCCC0 XXVI°, regnorum nostrorum anno Hungarie etc. XXXX0, Romanorum XVI0 et Bohemie septimo.
                                                                     Porunca însăşi a domnului rege.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., credincioşilor noştri, măritului Nicolae de Gara, palatinul zisei noastre ţări a Ungariei, şi locţiitorilor voştri în judecarea <pricinilor>.
      Deoarece credinciosul nostru Ştefan, fiul lui Iacob zis Dobo de Ruzka, slujitorul credinciosului <şi> iubitului nostru, al vrednicului de cinste întru Hristos părinte şi domn Gheorghe, arhiepiscopul de Strigoniu, se spune că va pleca de astădată ca soldat, sub steagul aceluiaşi domn arhiepiscop, la oastea noastră regească, ridicată de noi, cu ajutorul domnului, spre Ţara Românească împotriva turcilor, şi deoarece, din această pricină, el nu poate fi de faţă la duelul care ar trebui să se facă, potrivit cuprinsului scrisorii voastre de judecată, cu privire la faptele cuprinse în acea <scrisoare>, în ziua a patruzeci şi doua după octavele sărbătorii viitoare a fericitului arhanghel Mihailx, înaintea voastră, la curtea noastră regească, în locul potrivit pentru aceasta şi obişnuit, între acest Ştefan, fiul lui Iacob, pe de o parte, şi Martin, fiul lui Ioan de Lezthemer, pe de altă parte, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca duelul de mai sus dintre pomenitele părţi, care, după cum se spune mai sus, trebuia să se facă înaintea voastră la sorocul şi în locul arătat, să-l prelungiţi şi să-l amînaţi, în aceeaşi stare, fără nici o gloabă şi fără nici o schimbare, la a patruzeci şi doua zi după octavele viitoare ale sărbătorii Botezului Domnului2. Altfel să nu faceţi.
      Dat la Buda, în joia dinaintea sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi şase, în al patruzecilea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., în al şaisprezecelea an ca rege al romanilor şi în al şaptelea ca rege al Boemiei.
      După Hurmuzaki, 1/2, 540.
      Orig., hirtie, în 1879 se afla in Arh. fam. Keczer din Lapispatak.
      EDIŢII: Latin. Hazai ohl., 382—383. * *
       1 17 noiembrie 1426.
       * 24 februarie 1427.
www.dacoromanica.ro
241
151
1426 noiembrie 5, Lipova.
                                                                Commissio propria domini regis.
      Sigismundus, dei gratia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etcetera rex.
      Fideles dilecti. Scituri quod nos egregium logofetum seu cancellarium fidelis noştri dilecti, magnifici Daan, partium nostrarum Transalpinarum woyuode, per ipsum, pridem, in suis legationibus seu ambasiatis ad nostram transmissum maiestatem, die hodierna, in predictis legationibus expeditum ad prefatum Daan wayuodam remisimus. Et tempore ipsius remissionis nobis cum magnifico Pipone de Ozora, comite Themesiensi, et ceteris nostris baronibus nobiscum existentibus, presente prefato logofeto, super eo, quibus viis et modis mediantibus eundem Daan, wayuodam, in dominio suo preno-tato possemus preservare, tractantibus, prescriptus logofeth seu cancellarius allegavit eo modo quod, pro custodia persone proprie dicti Daan wayuode, sufficerent sexingenti equites et pedites Volahi vel pauciores, qui cum ipso Daan wayuoda continue permanerent.
      Nos itaque, audita prefati logofeţi responsione pro prefati Daan, wayuode, proprie persone defensione, ex deliberatione prefati comitis Piponis et ceterorum baronum nostrorum disposuimus, ut in custodia et tutela speciali ipsius Daan wayuode miile homines, centum videlicet equites et nonin-genti pedites, debeant continue apud ipsum Daan wayvodam perseverare.
      Item, dum prefatum logofetum super eo, quantum 1 uno die ad unum equitem et ad unum peditem salarium sufficeret deputari, requisitum habtii-mus, idem logofetus allegavit quod unus Volahus eques pro suo salario unius diei in uno perpele, et tres Volahi pedites similiter in uno perpele contenta-rentur, et ipsis2 talismodi salarium sufficeret deputari. Que omnia nos paraţi sumus, iuxta ipsius logofeţi allegationem, effectualiter perficer.e et adimplere.
      Item, volumus et eidem fidelităţi vestre committimus, quatenus de3 solutione premissi salarii dictis miile hominibus persolvendi diligenter, d'e eo videlicet, utrum premissi miile homines Wolahi cum minori summa pecunie, prout idem logofeth nobis retulit, valeant expediri, perscrutari et edoceri debeatis, quia, si cum minori summa pecunie predicti miile homines Wolahi, qua dictus logofeth refert, contentabuntur, tune plures gentes cum dicta pecunia possent conservări. Et si ex huiusmodi scrutinio plures gentes, quam dictos miile Wolahos *, cum dicta pecunia agnoveritis posse conservări, extunc, prefatum Daan wayuodam de eo, quod predicta summa pecunie pro conser-vatione maioris quantitatis gentium, quam dictorum miile Wolahorum, se extendere potest, suo modo debeatis informare.
      Item, volumus et eidem fidelităţi vestre committimus, ut cum dicto Daan wayuoda tali modo tractare et in ipsis tractatibus disponere debeatis, ut prescripta summa 8 pecunie, que per nos, ratione salarii dictorum miile Wolahorum, sibi assignabitur, non abis nisi ad ipsos miile Wolahos exponere et eandem eisdem, de die in diem, plenarie dare et persolvere debeat, sine defectu aliquab.
      Item, quia nos vobiscum et universitate partium nostrarum Trans-siluanarum certos tractatus, commune bonum concernerites, habere volumus, pro eo fidebtati vestre committimus seriose, quatenus vos, Jacobe, magister civium, personabter cum abquibus paucis potioribus capitaneis Saxonum et nobibum ac gentium Brassouiensium consibis, qui vobis experţi et ad huiusmodi tractatus ingenii maturiores esse videbuntur, demptis tamen Johanne
242
                       www.dacoromanica.ro
Gereb et Andrea, iudice civitatis nostre Cibiniensis, quos in capitaneos et ductores speciales gentium nostrarum exercitualium nobilium, videlicet et6 Saxonum, duximus preficiendos, ad nostram maiestatem in dictas partes Transsiluanas, ubi nos audieritis fore constitutos, venire debeatis sine mora.
      Item, mandavimus et seriose commisimus, per alias literas nos tras, universis nobilibus ac Siculis et Saxonibus, necnon civitatibus et quibuslibet districtibus partium nostrarum Transsiluanarum predictarum, ut si quicum-que ex ipsis gentes7 ipsorum exercituales, iuxta nostram dispositionem pridem per nos cum ipsis factam, in succursum dicti Daan wayuode nondum direxissent, extunc easdem gentes ad prefatum Daan wayuodam inibi usque tempus debitum, per nos ad id deputatum, permansuras debeant destinare sine mora.
      Item, mandavimus quoque et seriose commisimus, per certas alias literas nostras, universis et singulis nobilibus, Saxonibus et Siculis necnon civitatibus et districtibus partium nostrarum Transsiluanarum, ut si qui-piam ex ipsis1, iuxta nostre maiestatis dispositionem pridem cum ipsis factam, gentes ipsorum exercituales versus prefatum Daan wayuodam nondum adhuc direxissent et transmisissent, destinare debeant sine mora. Et ecce pecunia pro solutione salarii unius mensis dictorum centum equitum et noningen-torum peditum Volahorum, per cives Cibinienses, per nos iam ibi directa, vobis apportabitur. Et laboretis apud eundem Daan wayuodam, ut dicta pecunia non aliis nisi dictis centum equitibus et noningentis peditibus, pro custodia sue persone deputatis, de die in diem, distribuatur.
      Item, de ulteriori solutione huiusmodi pecunie dispositione 8 de mense in mensem faciemus. Unde resciatis ab ipso Daan wayuoda, ubi ipsam pecu-niam, an in Cibinio vel in Brassouia, habere voluerit. Et in quacumque dicta-rum civitatum eandem habere volebit, in tali civitate dispositionem de solutione ipsius pecunie faciemus, itaque9 ad quemlibet mensem huiusmodi pecunia successive sibi persolvetur. 10
      Item n, ultra predictos miile homines disponere volumus, ut semper gentes nostre exercituales, in illis partibus, pro tuitione persone ipsius Daan wayuode conserventur. Quare fidelităţi vestre committimus ut ad nostram maiestatem citissime venire debeatis, quia habitis vobiscum ac cum ceteris partium nostrarum6 Trassiluanarum fidelibus tractatibus, viam et modum invenire volumus, ut huiusmodi gentes nostre 12 exercituales inibi valeant conservări, ita videlicet, ut quousque unus exercitus de illis partibus rever-tetur, semper ante reversionem ipsius, alter exercitus noster in illis partibus constituatur.
      Datum in civitate nostra Lippa vocata, in festo beati Emerici ducis, anno domini Millesimo quatringentesimo 13 vigesimo sexto, regnorum nostro-rum anno Hungarie etcetera XXXX, Romanorum XVII0 et Bohemie septimo.
      <Pe versoFidelibus nostris Johanm Gereb, Jacobo, magistro civium, Andree, iudici civitatis nostre Cibiniensis, ceterisque capitaneis gentium nostrarum exercitualium, nune apud magnificum Daan, partium nostrarum Transalpinarum wayuodam, constitutarum, nobis grate et sincere dilectis.
                                                               Porunca însăşi a domnului rege.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi rege al Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Coraţiei etc.
      Iubiţi credincioşi. Aflaţi că noi l-am lăsat pe alesul logofăt sau cancelar al iubitului nostru credincios, măritul Dan, voievodul Ţării noastre Româneşti — trimis mai înainte la maiestatea noastră în soliile şi împuternicirile
www.dacoromanica.ro
243
sale — să plece, astăzi, îndestulat în sus-pomenitele solii, la sus-amintitul Dan voievodul. Şi în timpul trimiterii acestuia aflîndu-se cu noi măritul Pipo de Ozora, comite de Timiş, şi ceilalţi baroni ai noştri, şi fiind de faţă şi sus-pomenitul logofăt, sfătuindu-ne cu privire la aceea, cum am putea, prin ce căi şi mijloace, să-l păstrăm pe acel Dan voievodul în sus-numita sa stăpînire, sus-amintitul logofăt sau cancelar ne-a răspuns în acest fel, că pentru siguranţa propriei persoane a numitului Dan voievodul ar fi suficienţi 600 de călăreţi şi pedestraşi români sau chiar mai puţini, care să rămînă tot timpul cu acel Dan voievodul.
      Aşadar noi, după auzirea răspunsului sus-pomenitului logofăt, cu privire la apărarea propriei persoane a sus-numitului Dan voievodul, şi după sfatul sus-amintitului comite Pipo şi a celorlalţi baroni ai noştri, am hotă-rît că pentru siguranţa şi apărarea osebită a acelui Dan voievodul trebuie să păstrăm tot timpul la acel Dan voievodul 1 000 de oameni, adică 100 de călăreţi şi 900 de pedestraşi.
      De asemenea, cînd l-am întrebat pe sus-pomenitul logofăt cu privire la cîtă leafă ar trebui să se dea într-o zi unui călăreţ şi unui pedestraş, acelaşi logofăt ne-a răspuns că un călăreţ român s-ar mulţumi cu o leafă de 1 perper pe zi, şi trei pedestraşi români, de asemenea cu 1 perper, şi în acest fel ar trebui să li se dea leafa. Noi am fost pregătiţi să facem şi să îndeplinim în faptă toate acestea, după răspunsul acelui logofăt.
      De asemenea, voim şi poruncim credinţei voastre ca, în ce priveşte plata sus-numitei lefi, ce trebuie plătită cu grijă numiţilor o mie de oameni, de aceea, dacă sus-numiţii o mie de oameni români ar voi să vă fie de folos cu o sumă mai mică de bani, decît ne-a spus acel logofăt, va trebui să-i cercetaţi şi să-i lămuriţi, deoarece, dacă sus-numiţii o mie de oameni români vor fi mulţumiţi cu o sumă mai mică, decît spune numitul logofăt, atunci mai mulţi oameni vor putea fi ţinuţi cu numita sumă. Şi dacă, după această cercetare, veţi afla că, cu numita sumă de bani, pot să fie păstraţi mai mulţi oameni, decît numiţii o mie de români, atunci va trebui să daţi de ştire, după cum se cuvine, sus-pomenitului Dan voievodul despre aceea că sus-numita sumă de bani poate fi folosită pentru păstrarea unui mai mare număr de oameni, decît numiţii o mie de români.
      De asemenea, voim şi poruncim credinţei voastre că va trebui să discutaţi cu numitul Dan voievodul şi să purtaţi discuţiile în aşa fel, încît sus-numita sumă de bani, care-i va fi statornicită de către noi, cu privire la leafa numiţilor o mie de români, să n-o cheltuiască cu alţii, decît cu acei o mie de români, şi va trebui să le-o dea şi să le-o plătească, fără nici o lipsă, din zi în zi.
      De asemenea, deoarece noi voim să ne sfătuim împreună cu voi şi cu obştea părţilor noastre din Transilvania cu privire la unele treburi obşteşti, de aceea poruncim cu tărie credinţei voastre ca voi, Iacob, primarul, însuşi, împreună cu cîţiva căpitani fruntaşi ai saşilor şi nobililor, şi cu sfatul oamenilor din Braşov, care vi se vor părea cei mai pricepuţi şi înţelepţi pentru această dezbatere, lipsind însă Ioan Gereb şi Andrei, judele oraşului nostru Sibiu, pe care i-am numit căpitani şi comandanţi osebiţi ai ostaşilor noştri, adică ai nobililor şi saşilor, să veniţi fără întîrziere la maiestatea noastră, în numitele părţi ale Transilvaniei, acolo unde veţi auzi că ne aflăm.
      De asemenea, am însărcinat şi am poruncit cu tărie, printr-o altă scrisoare a noastră, tuturor nobililor, secuilor şi saşilor, precum şi oraşelor şi oricăror districte din sus-numitele noastre părţi ale Transilvaniei că, dacă cineva dintre ei nu şi-a trimis încă ostaşii în ajutorul numitului Dan voievodul, după hotărîrea noastră făcută mai înainte împreună cu ei, atunci vor trebui să-i
244
www.dacoromanica.ro
trimită fără întîrziere pe acei ostaşi la sus-amintitul Dan voievodul, <ostaşi> care să rămînă acolo, pînă la timpul stabilit de noi.
      De asemenea, am însărcinat şi chiar am poruncit cu tărie printr-o altă scrisoare a noastră, tuturor şi fiecăruia dintre nobili, saşi şi secui, precum şi oraşelor şi districtelor din părţile noastre ale Transilvaniei că, dacă cineva dintre ei nu şi-a îndreptat şi nu şi-a trimis pînă acum ostaşii spre sus-amintitul Dan voievodul, după hotărîrea maiestăţii noastre făcută mai înainte împreună cu ei, vor trebui să-i trimită fără întîrziere. Iar suma de bani pentru plata lefii pe o lună a numiţilor 100 de călăreţi şi 900 de pedestraşi români, deja trimisă de noi, vă va fi adusă prin orăşenii din Sibiu. Şi să vă osteniţi pe lîngă acel Dan voievodul, ca numita sumă de bani să fie împărţită, din zi în zi, nu altora decît numiţilor 100 de călăreţi şi 900 de pedestraşi aduşi pentru siguranţa persoanei sale.
      De asemenea, cu privire la plata viitoare a acestei sume de bani, vom face rînduială din lună în lună. De aceea, să aflaţi de la acel Dan voievodul unde va voi să primească acea sumă de bani, sau în Sibiu sau în Braşov. Şi în oricare din numitele oraşe va voi s-o primească, în acel oraş vom face rînduială cu privire la plata acelei sume de bani, astfel încît acea sumă de bani să-i fie dată, pe rînd, în fiecare lună.
      De asemenea, cu privire la sus-numiţii 1 000 de oameni, voiam să-i rîn-duim astfel, încît ostaşii noştri să fie păstraţi mereu în acele părţi, pentru paza persoanei acelui Dan voievodul. De aceea, poruncim credinţei voastre să veniţi cît mai repede la maiestatea noastră, deoarece, purtînd discuţii cu voi şi cu ceilalţi credincioşi ai părţilor noastre din Transilvania, voim să aflăm calea şi mijlocul prin care ostaşii noştri vor putea să fie păstraţi acolo, adică astfel, că pînă ce o armată se întoarce din aceste părţi, întotdeauna, înainte de întoarcerea acesteia, o altă armată a noastră să fie <trimisă> în acele părţi.
      Dat în oraşul nostru numit Lipova, la sărbătoarea fericitului duce Emeric, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi şase, în anul al patru-zecilea al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., ca rege al romanilor în al şaptesprezecelea, ca rege al Boemiei în al şaptelea.
           verso :> Credincioşilor noştri Ioan Gereb, Iacob, primarul oraşului, Andrei, judele oraşului nostru Sibiu, şi celorlalţi comandanţi ai ostaşilor noştri, aflaţi acum la măritul Dan, voievodul Ţării Româneşti, iubiţi de noi cu milostivire şi cu adevărat.
      După Ub., IV, 258-261.
      Orig., hîrtie, cu pecete de închidere din ceară roşie aplicată pe verso, la Arh. Nat. Magh.
      Dl. 11 863.
      EDIŢII: Latin. I. Szendrei, Hadtortinelmi okmdnytdr, in „Hudtortdneti kozlemdnyek"
      I, 1888, 165-169; Szikely okl., III, 40-43.
      REGEŞTE: N. Docan, Studii, 520.
        I Scris pe răsătură.
        3 Urmează o răsătură de 0,5 cm.
        3 Corectat din: in.
        4 Scris pe răsătură.
        5 Corect: prescripiam summam 8 Scris deasupra rindului.
        7 Corectat din: gentibus.
        8 Corect: dispositionem.
        9 que scris pe răsătură.
        10 tur scris pe răsătură.
        II De aici textul continuă pe verso.
        12 Corectat din: vestre.
        13 Astfel în orig.
www.dacoromanica.ro
245
152
1426 decembrie 26, Braşov.
      Nos, Sigismundus, dei gracia Romanorum rex semper augustus, ac Hungarie, Bohemie, Dalmatie, Croaţie etc. rex, memorie commendamus tenore presentium significantes quibus expedit universis quod, venientes nostre maiestatis in presentiam fideles noştri Joannes kenesius, dictus Magyar, et Radul, filius Czako de Bereczkfalva, nostre declararunt maiestati quod in confinibus terre Siculorum nostrorum, versus partes Moldavie, existeret quedam villa Valachalis, Bereczkfalva vocata, ad presens in parte populis destituta, quam si certis libertatibus libertaremus, ipsa populorum multitudine decoraretur et homines in ea habitantes ad nostre maiestatis servitia in illis confinibus Moldavie essent promptiores.
      Pro notitia huius consideratione, visis etiam quibusdam literisfidelis noştri, magnifici Petri de Pelsewcz, comitis Siculorum nostrorum predictorum, prefate viile,super huiusmodilibertatibus, gratiose concessis, naturaliter, attentis suppli-catibus prefatorum Joannis kenesi etRadul, filii Czako, ac Georgii, filii Petri de Nyuitod, et Gregorii, filii Mathie de Lemheny, Siculorum nostrorum, pro talibus libertatibus habendis, humiliter porrectis, diete viile et quibuslibet in ea habi-tantibus seu habitare volentibus, gratiose concessimus libertates; quod nullus omnino iudicum, regalium vel terrestrium, ipsos iudicare seu ipsorum iudicio adstare compellere, aut compelli facere debeat vel presummat, nisi ipsemet kenesius, cum prefate viile villanis, preasumptis sibi Siculis potioribus quos maluerint, cunctis hominibus querulantibus iudicium et iustitiam valeant administrare atque possint, concedimus etiam gratiose quod universi et singuli homines cuiuscunque status et conditionis existant, de Moldavie et Transalpine partibus, ad dictam nostram villam Bereczkfalva liberam et securam habeant facultatem veniendi, ibidem standi et commorandi, quos quidem homines pro quibuscumque factis, nec iudex regalis, nec terrestris possit deţinere, seu in persona captivare, sed ipse kenesius predictus pro tempore constitutus, cum villanis diete viile et aliis probis viris Siculis coas-sumptis, teneatur cuilibet querulanti iustitiam ac omnimodam impendere satisfactionem. Volumus autem quod, sicut hactenus sunt consueti, ita et in futurum dicti kenesius et villani de sepedicta Bereczkfalva ad faciendam custodiam in illis confinibus et explorationem in partibus Moldavie obligaţi sint et adstricti, harum nostrarum vigore et testimonio literarum mediante.
      Datum in Brassovia, in festo beati Stephani protomartyris, anno domini Millesimo quadringentesimo vicesimo sexto, regnorum nostrorum anno Hungarie quadragesimo, Romanorum vero <decimo> septimo et Bohemie septimo.
      Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor, şi regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei, etc., dăm de ştire şi facem cunoscut, prin cuprinsul scrisorii de faţă, tuturor cărora se cuvine, că, venind înaintea maiestăţii noastre, credincioşii noştri, Ioan cneazul zis Magyar şi Radu, fiul lui Czako de Breţcu, au făcut cunoscut maiestăţii noastre că la hotarele ţării secuilor noştri, spre părţile Moldovei, este un sat românesc, numit Breţcu, în timpul de faţă lipsit în parte de oameni, care, dacă noi i-am da anumite libertăţi, el s-ar umplea de o mulţime de oameni, şi oamenii care ar locui în el ar fi gata şi mai mult la slujbele maiestăţii noastre.
      în vederea cunoaşterii acestui lucru, văzînd şi o scrisoare a credinciosului nostru, măritul Petru de Pelsocz, corniţele secuilor noştri mai sus-zişi, dată cu milostivire pomenitului sat, cu privire la asemenea libertăţi, şi, fireşte, luînd în seamă rugăminţile mai sus-pomeniţilor Ioan cneazul şi Radu, fiul
246
                       www.dacoromanica.ro
lui Czako, ale lui Gheorghe, fiul lui Petru de Lunga, şi Grigore, fiul lui Mathia de Lemnia, secui de-ai noştri, făcute nouă cu smerenie, pentru ca ei să aibă asemenea libertăţi, am dat cu milostivire zisului sat şi tuturor celor ce locuiesc sau ar voi să locuiască în el libertăţile <acestea>: ca nici unul dintre juzii regeşti sau ai ţinutului să nu fie dator sau să îndrăznească să-i judece pe dînşii sau să-i silească ori să-i facă a fi siliţi să stea înaintea judecăţii lor, şi numai cneazul însuşi, dimpreună cu ţăranii din pomenitul sat, luînd pe lîngă ei şi pe fruntaşii secuilor, pe care vor voi ei <să-i ieie>, să poată şi să aibă puterea a <face> judecată şi a da dreptate tuturor oamenilor ce li se vor jelui lor. Mai îngăduim cu milostivire ca toţi oamenii şi fiecare din ei, de orice stare sau treaptă ar fi, să aibă slobodă şi neprimejduită voie de a veni din Moldova şi Ţara Românească în zisul nostru sat Breţcu şi de a sta şi a locui acolo; pe aceşti oameni nici judele regesc nici acela al ţinutului să nu-i poată opri sau prinde, pentru orice fapte, ci însuşi cneazul mai sus-zis, care va fi atunci în slujbă, dimpreună cu sătenii pomenitului sat şi cu alţi bărbaţi cinstiţi secui, luaţi acolo, să fie datori a da oricărui jeluitor toată dreptatea şi despăgubirea. Voim însă ca, aşa după cum au avut obiceiul şi pînă acum, tot aşa şi în viitor zisul cneaz şi sătenii din adeseori zisa Breţcu să fie îndatoraţi şi constrînşi, prin puterea şi prin mărturia scrisorii de faţă, a face paza la hotarele acelea şi a se duce de iscoadă în părţile Moldovei.
      Dat la Braşov, la sărbătoarea fericitului Ştefan, întîiul mucenic, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi şase.
      După Szikely okl., I, 120-121.
      în actul de confirmare al lui Leopold I din 1701, la Arh. Naţ. Magh., Dl (Arh. capitl.
      Alba Iulia).
      Copie în J. Kemeny, Dipl. Trans., XI, 194—196.
      EDIŢII: Latin. Benko, Milkovia, II, 117-120; Katona, XII, 470 -472\ Fejtr, X/6,
      796-798; Hurmuzaki, 1/2, 535-536.
153
                                                1427  ianuarie 25, Rîşnov.
      Magnifica domina nobis honoranda.
      Noveritis, favente domino Jhesu, Johannem et Ladislaum, filios vestros carissimos, beneficio sanitatis iocundari. Hiis autem novitatibus vestram consolare volumus magnificentiam quod serenissimus dominus noster rex, cuncta sue serenitatis negotia iam conclusit, effective conclusis autem sere-nissimum ac illustrissimum principem, dominum regem Portogalie, simul-cum famoso Dan, parcium Transalpinarum vaivoda, et omnibus baronibus regni Hungarie, hic existentibus, cunctisque aule sue serenitatis militibus et familiaribus, cum gentibus eorundem exercituandis, Siculis adiunctis, ultra dictas Transalpes \ hesterna die, laudabiliter permissit accessuros, qui si poterint, Radol vaivodam captivare, captumque deţinere, et si aqua Danubii congelata fuerit, regnum Turcie profondius concremando et desolando anichi-lare non cessent, usque portum Maris proficiscantur, et quidquid nocumenti nefandissimis Turcis et inicorum 2 natis poterint facere debeant. Dominus autem rex et regina hic remanserunt et pridie nobiscum în Brassowia consti-tuentur.
      Hiis autem diebus proxime venturis, ex eiusdem domini noştri regis dispositione, ab hinc movendo, pro hiis, que prius manibus condam domini Piponis habebantur, effective disponendum, in Temeswar erimus constituti, ubi fere per mensem vel paulo citra moram protrahemus.
www.dacoromanica.ro
247
      Inter alia tamen quoddam solamen, quo reserato, animus vester leticiam sumat specialem, vestre non pretermitimus intimare magnificencie, quoniam serenissimus rex intuitis serviciis, serviciorumque meritis pretacti Johannis, carissimi filii vestri, a diu sue serenitati exhibitis, cameras salium, in Zond et Danolh habitas et existentes, cum omnibus eorum utilitatibus, quibus olim apud manus quondam domini Piponis habebantur, eidem Johanni, caro filio vostro, graciose dedit et donavit gubernandas, ita, ut more alias consueto, cunctos earumdem proventus regie maiestati laudabiliter debeat amministrare.
      Petimus ergo vestram magnificenciam firmiter per presentes, quatenus prenominatum filium vestrum, si quid minus bene circa pretactarum camera-rum negocia sciret et didicisset, modo quo poteritis, meliori et laudabiliori instruendo informetis, tales eciam ex vestris et alienis hominibus ad earundem camerarum gubernacula et ministeria eligatis, ex quorum artibus et fideli-tatibus eiusdem domini noştri regis negocia maiorentur, honores vero vestri augmentur, in cunctis sagaciter procedendo, ne eciam iura dominum regem concemencia partibus in illis pereant et obfuscentur, sed eidem domino nostro regi semper aperiantur et notificentur.
      Datum Rosno, in festo Conversionis beati Pauli apostoli.
      Stephanus de Rozgon, Iauriensis etc. comes.
      <Pe verso:> Magnifice domine, domine et relicte condam magnifici Ladislai dicti Tytews de Bakmonostra, nobis honorande, detur.
      Mărită doamnă, demnă de cinstea noastră.
      Aflaţi că, cu ajutorul domnului Iisus, preascumpii dumneavoastră fii, Ioan şi Ladislau, se bucură de sănătate, însă voim s-o mîngîiem pe măria voastră cu aceste noutăţi că prealuminatul nostru domn, regele, şi-a isprăvit deja toate treburile luminăţiei sale şi, de fapt, isprăvindu-le, a îngăduit în chip lăudabil, ca prealuminatul şi ilustrul principe, domnul rege al Portugaliei, împreună cu vestitul Dan, voievodul Ţării Româneşti, şi cu toţi baronii regatului Ungariei, aflaţi aici, şi cu toţi cavalerii şi slujitorii curţii luminăţiei sale, împreună cu ostaşii lor, alăturîndu-li-se <şi> secuii, să plece încă de ieri dincolo, în Ţara Românească, pentru a prinde şi a ţine prins pe voievodul Radu, dacă vor putea, şi dacă apa Dunării va fi îngheţată, să nu înceteze a nimici ţara turcească, arzînd-o cît mai adînc şi pustiind-o, şi înaintînd pînă la malul mării vor trebui să facă tot răul, ce vor putea, prea ticăloşilor turci şi duşmanilor înnăscuţi. însă domnul rege şi regina au rămas aici şi mîine se vor afla cu noi în Braşov.
      Dar în aceste zile, care vor urma în curînd, din porunca aceluiaşi domn al nostru, regele, mişcîndu-ne de aici în acele <locuri>, care erau odinioară în mîinile răposatului domn Pipo, şi, de fapt, rînduindu-ne, vom fi aşezaţi în Timişoara, unde vom tărăgăna o lună sau mai puţin.
      între altele, totuşi, nu uităm să aducem la cunoştinţă măriei voastre o oarecare mîngîiere, pe care dezvăluind-o, sufletul dumneavoastră va fi cuprins de o osebită bucurie, pentru că prealuminatul nostru rege, cu privire la slujbele şi meritele slujbelor, aduse de mult timp luminăţiei sale de către sus-pomenitul Ioan, prea scumpul dumneavoastră fiu, a dat şi a donat cu milostivire aceluiaşi Ioan, scumpul dumneavoastră fiu, cămările de sare, avute şi aflătoare în Zond şi Danolh, cu toate folosinţele lor, care odinioară erau în mîna răposatului domn Pipo, ca să le conducă, astfel, încît, după obiceiul de altădată, trebuie să administreze în chip lăudabil maiestăţii regeşti toate veniturile acelora.
248
www.dacoromanica.ro
      De aceea, cerem cu tărie măriei voastre prin <scrisoarea> de faţă, ca pe sus-pomenitul dumneavoastră fiu, dacă ştia sau învăţase mai puţin bine despre treburile amintitelor cămări, în orice fel veţi putea, mai bine şi mai lăudabil, să-l anunţaţi să se instruiască, chiar alegîndu-i dintre oamenii dumneavoastră şi dintre cei străini pentru conducerea şi administrarea acelor cămări, pe aceia, care prin meşteşugul şi credinţa lor, să sporească treburile aceluiaşi domn al nostru, regele, să sporească cinstirea dumneavoastră şi procedînd în toate cu iscusinţă, să facă ca nu cumva în acele părţi să piară şi să fie întunecate chiar drepturile cu privire la stăpînirea regească, ci întotdeauna să fie deschise şi cunoscute de către acelaşi domn al nostru regele.
      Dat la Rîşnov, la sărbătoarea întoarcerii fericitului apostol Paul. Ştefan de Rozgany, comite de Gyâr etc.
      \Pe verso :> Să se dea măritei doamne, doamna şi văduva răposatului măritului Ladislau zis Tytews de Bakmonostra, vrednică de cinstea noastră.
      După Zichy, VIII, 310-311.
      Orig., liîrtie, cu urme de pecete de închidere, la Arh. Naţ. Magh. (Arh. fam. Zichy, 213. 1978).
      EDIŢII: Latin. I. Gross — E. Kfihlbrandt, Die licsenaucr Burg, Viena, 1896, 15, nota 1 (fragment); N. Iorga, Un prinţ portughez cruciat în Ţara Bcmânească a scccluluial XV-lea, în „Academia Română, Memoriile secţiunii istorice", seria III, tom. V, 1926, 334 (fragment); Ub., IV, 271 (fragment).
       1 Astfel în textul latin publicat ;se referă la Ţara Românească; cf. Ub., IV, 271.
       2 Corect: initnicorum.
154                                                            <1427 aprilie-mai>.
       f îwdHTi 4,dH EEAHKUH BCHBOAd H rOCIlOAHHK. IIhUIET rOCflOACTEO <WH flpî/ftTEAEM rOenOACTBd A\H KpdliJOEliNU'At ETiCEAt, MdAHMJKE H BEAHKBIA1, AtHOrO 3APdBÎE H ŢEpETH3A\0, KdKO TO A\0HA\ EpdTÎdAt.
       Toro pdAII, T$Kd CE OVJfBdTHUJE WEd XdH^UId II rd3Ad GTOHKOBd, KdKO A<* A<*A*T AOBHTAK H CK$AHLţld GTOHKOBd H pEKOUJE np^A TOCnOACTEO A\H, KdKO HHO A<* H"tCT. Toro pdAH, dKO ro a<*cte, to AOGP'fc. <* kîe ujete joaiit caoeoa<ho> h eesk rpHH;8 H HE IţlET EH EdHTSBdT HH GTOHKd HH HHJfTO.
       H ndKtJ eh roBopS, t$3h nomo>KE Eon». h np'kHHCTd h cetbophy AtHpi». Toro pdAH, YTO AIOEHT A<* KSnMSBd, d WN A<* Y«AH CAOEOAHO, AtdKdp H Hd CdMO MOpE.
       fi 3d A^EHTKd, KOAHKO ECT, 3NdT TO XdHAUJ CBE KOAHKO ECT GtOHKOB, A<* A<* ro CTE A3AH CBE.
       H BECEAHT BH Eon».
       f ÎW         BlVEBlVAd, AtHAOCTÎA, KO'/KTEA rOCnOAKHE
       <Adresa pe verso:) t BpduioB-kHOAn et»ce<w.
       t Ioan Dan mare voievod şi domn. Scrie domnia mea prietenilor domniei mele, tuturor braşovenilor, mici şi mari, multă sănătate şi heretisire, ca unor fraţi ai mei.
       Pentru aceea, că aici au fost prinşi amîndoi Hanăşii şi gazda lui Stoica, ca să dea averea şi sculele lui Stoica şi au spus înaintea domniei mele că altfel nu va fi. De aceea, dacă o veţi da, ceeace e bine, iar voi veţi umbla slobod şi fără grijă şi nu vă va bîntui nici Stoica, nici nimeni.
       Şi iarăşi vă spun: iată, a ajutat Dumnezeu şi preacurata şi am făcut pace. De aceea, cine vrea să negustorească, iar el să umble slobod, măcar şi pînă la mare.
249
www.dacoromanica.ro
       Şi pentru avere, cîtă este, o ştie Hanăş toată, cîtă este a lui Stoica, pentru ca să o daţi toată.
       Şi Dumnezeu să vă veselească, f Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       <Adresa pe verso :> f Tuturor braşovenilor.
    Arh. St. Braşov, nr. 2.
    Orig., hîrtie, pecete timbrată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/7 şi XIII/12.
    Motivarea datării la I. Bogdan.
    EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 27, Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 29—30; Tocilescu, 22. Trad. Bogdan, Doc. şi reg„ 19.
155                                              1427 aprilie 2, Cîmpulung.
       Sigismundus, dei gratia Romanorum rex semper augustus, ac Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etc. rex, fidelibus nostris, capitulo ecclesie Iaurien-sis, salutem et gratiam.
       Quia fidelis noster Stephanus, filius Ladislai, filii bani de Losonch, aulicus nostre maiestatis, nune apud nostram maiestatem in certis nostris servitiis existit constitutus, in exercitumque nostrum regium, per nos in proximo versus partes Transalpinas instaurandum, debet proficisci, ideo, fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus communem inquisi-tionem, que, iuxta contenta aliarum literarum nostrarum prorogatoriarum, inter ipsum Stephanum, ab una, neenon Ieronimum, Kolos dictum, de Nema, ex altera, partibus, super quodam facto possessionario, octavo die festi beati Georgii martyris proxime venturi, coram vestro testimonio fieri deberet et celebrări, stătu in eodem absque omni gravamine et variatione aliquali, ad octavum diem festi beati Michaelis archangeli nune affuturi, prorogare et differre debeatis. Secus facere non ausuri. Presentes perlectas reddi iubemus presentanti.
       Datum in Hozzywmezw, dictarum partium nostrarum Transalpinarum, feria quarta proxima ante dominicam Iudica, anno domini Millesimo quadrin-gentesimo vigesimo septimo, regnorum nostrorum anno Hungarie, etc., XL0, Romanorum XVII° et Bohemie VII0.
       Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., credincioşilor noştri din capitlul bisericii de Gyfir, sănătate şi milostivire.
       Deoarece credinciosul nostru Ştefan, fiul lui Ladislau, fiul banului de Losoncz, curteanul maiestăţii noastre, se află acuma pe lîngă maiestatea noastră în anumite slujbe ale noastre şi trebuie să plece la oştirea noastră regească, ce va porni în curînd spre Ţara Românească, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să prelungiţi şi să amînaţi pe a opta zi după sărbătoarea viitoare a fericitului arhanghel Mihail*, în aceeaşi stare şi fără nici o gloabă şi nici o schimbare, cercetarea comună, care, potrivit cuprinsului altei scrisori a noastre de amînare, ar trebui să se facă şi să se săvîrşească înaintea omului vostru de mărturie, în a opta zi după sărbătoarea viitoare a fericitului mucenic Gheorghe 2, cu privire la stăpînirea unui pămînt, între acel Ştefan, pe de o parte, şi Ieronim zis Kolos de Nima, pe de altă parte. Altfel să nu îndrăzniţi a face. Poruncim ca (scrisoarea) de faţă, după ce va fi citită, să fie dată înapoi înfăţişătorului ei.
250
www.dacoromanica.ro
       Dat în Cîmpulungul zisei noastre Ţări Româneşti, în miercurea dinaintea duminicii Iudica, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi şapte, în al patruzecilea an al domniei noastre ca rege al Ungariei, al şaptesprezecelea ca rege al romanilor şi în al şaptelea ca rege al Boemi ei.
     După Bdnjfy, I, 573.
     Transumpt in actul capitlului din Gy6r din 25 aprilie 1427, la Arh. Naţ. Magh. (col.
     Muz. Naţ. Magh.).
     EDIŢII: Latin. Hurmuzahi, 1/2, 542.
       1 6 octombrie.
       2  1 mai.
156                        1427 aprilie 4 (in festo beati Ambrosii episcopi et
                                                                               confessoris), Cîmpulung.
      Sigismund, regele Ungariei, emite la Cîmpulung (in Hezywmezew partium nosirarum Transalpinarum) un act prin care opreşte pe vameşii regeşti din Soimuş să ia vamă de la băieşii din Baia de Criş şi Băiţa.
      Regest după transumptul din actul lui Ludovic al II-lea, regele Ungariei, din 31 august 1519, păstrat într-o copie de la sfîrşitul secolului al XVI-lea la Arh. Stat. Sibiu, Nova Collectio Posterior, lada 82, nr. 1 928. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napcca/1427. EDIŢII: Latin. F. Zimmcrmann, Kotdsbănya Ugregibb szabadsdglivtlii, in A hunyad megyei tSrtenelmi 6s r6g6szeti târsulat kilenczedik Evkonyve", 9, 1896—98, 110 — 112; Ub„ IV, 279-280.
      REGEŞTE: HurmnzaKi, XV/1, 14, nr. 17.
157                        1427 aprilie 6 (in dominica Iudica), Cîmpulung.
      < Sigismund, regele Ungariei, răsplăteşte faptele de vitejie ale lui Ioan, fiul lui Nicolae de Kallo, care a participat sub steagul lui Ioan de Maroth, banul de Macva, de partea lui Dan al II-lea, în lupta acestuia cu Radu Praz-naglava:)1
      ... meri tis et actibus virtuosis fidelis noştri Johannis, filii Nicolai, filii Leuke de Kalo, quibus ipse, sub banderio fidelis noştri dilecti, magnifici viri Joannis de Maroth, alias bani Machoviensis, domini sui, in partibus nos-tris Transalpinis, unacum eodem domino suo, contra perifidiae alumnos, pută Turcas, cruciş Christi et totius orthodoxae fidei dirissimos persequuto-res 2, nostrum infidelem Radul, Prazna Glava 2 cognominatum, in vaivoda-tum ipsarum partium Transalpinarum, in nostrae maiestatis despectum, prae-ficere, fidelem vero nostrae celsitudinis sincerae dilectum, spectabilem et magnificum virum Daan, dictarum partium nostrarum Transalpinarum vai-vodam, per nos constitutum, dominio earundem privare et de eisdem excludere machinabantur, se plerisque vicibus fortuitis casibus viriliter exponendo et imminentibus periculis submittendo, totis nisibus, nobis nostroque sacro diademati regio adeo studuit complacere, seque gratum reddere valde et acceptum; ut ipsius Joannis bani ingeniosae sagacitatis, pervigili diligentia et actus strenui dictique Joannis et aliorum familiarium eiusdem Joannis bani obsequiosa opera principaliter, recuperandi dictas partes nostras Transal-pinas et a dictorum Radul et Turcarum hostilibus incursibus tutandi viam specialiter praebuerunt; per huiusmodique laudabiliter servitiorum opera
www.dacoromanica.ro
251
et ex aliis ingeniosis et virtuosis actibus ipsius Joannis bani et dictorum fami-liarium suorum, nobis abinde versus partes nostras Transalpinas redeuntibus, ipsoque Joannebanoet praedicto Johanne caeterisque familiaribus et genti-bus suis, more exercituantium, in eisdem partibus nostris Transalpinis, de speciali maiestatis nostrae mandato, remanentibus, predictisque Radul Prazna Glava et Turcis abinde aufugatis, praedictus Daan vaivoda, in dominium huius sui vaivodatus, votive extitit restitutus. Plurimi etiam ex incolis ipsarum partium nostrarum Transalpinarum, pută Valachi, qui partem ipsius Radul Praznaglava et ipsorum Turcarum fovendo, a verae fidelitatis tramite aberrando declinarunt, huiusmodi eorum erroneis processibus dereclitis ad debitae fidelitatis nobis et sacro nostro regio diademati observandae constan-tiam redire sunt coacti.
      ...meritele şi faptele vitejeşti ale credinciosului nostru Ioan, fiul lui Nicolae, fiul lui Leukus de Kallo, prin care <fapte> el, sub steagul credinciosului şi iubitului nostru, măritul bărbat Ioan de Maroth, ban de Maăva, stă-pînul său, înfruntînd bărbăteşte întîmplările soartei în mai multe rînduri şi fără a ocoli primejdiile ameninţătoare, în Ţara noastră Românească, dimpreună cu pomenitul său stăpîn, împotriva fiilor vicleniei, adică a turcilor, prigonitorii cei cruzi ai crucii lui Hristos şi ai întregii credinţe ortodoxe, <care> unelteau, în dispreţul maiestăţii noastre, să pună în fruntea voievodatului acelei Ţări Româneşti pe necredinciosul nostru Radul, poreclit Praznaglava, iar pe credinciosul înălţimii noastre, din inimă iubit <de noi>, pe vrednicul de cinste şi măritul bărbat Dan, pus de noi ca voievod al zisei noastre Ţări Româneşti, să-l lipsească şi să-l alunge din stăpînirea acelor <părţi>, s-a străduit din toate puterile lui să fie pe placul nostru şi al sfintei noastre coroane regeşti şi să se facă pe sine iubit şi plăcut <nouă>. Astfel, stăruinţa, iscusinţa şi veghea lui Ioan banul, ca şi vitejiile lui, precum şi faptele îndatoritoare ale zisului Ioan şi ale altor slujitori ai pomenitului Ioan banul, au deschis calea dobîndirii din nou a zisei noastre Ţări Româneşti şi a apărării <noastre> de năvălirile duşmăneşti ale zisului Radul şi ale turcilor; în felul acesta, datorită slujbelor vrednice de laudă şi altor fapte vitejeşti şi iscusite ale lui Ioan banul şi ale zişilor lui slujitori, întorcîndu-ne noi iarăşi în Ţară noastră Românească şi, din osebita poruncă a maiestăţii noastre, Ioan banul şi mai sus-zisul Ioan, precum şi ceilalţi slujitori şi oameni ai lor, rămînînd ca soldaţi în acea Ţară a noastră Românească, şi pomeniţii Radul Praznaglava şi turcii fiind puşi pe fugă de acolo, pomenitul Dan voievodul a fost pus din nou în stăpînirea voievodatului său, după dorinţa <noastră>. Foarte mulţi dintre locuitorii acelei Ţări a noastre Româneşti, şi anume românii care au luat partea lui Radu Paznaglava şi a turcilor <şi> s-au abătut, ca nişte rătăciţi, din calea adevăratei credinţe, lepădîndu-se de greşelile lor, au fost siliţi să se întoarcă la statornicia credinţei pe care ne-o datoresc şi pe care ei trebuie să ne-o păstreze nouă şi sfintei noastre coroane regeşti.
      Regest după. Hurmuzaki, 1/2, 546 —547.
      Manuscris in col. Cornides.
      EDIŢII: Latin. Katina, XII, 488-491; Feje'r, X/6, 876. * 1
       1 O variantă mai dezvoltată a documentului, în privinţa moşiilor donate lui Ioan de Kallo, în Hurmuzaki, 1/2, 544 —546.
       1 Astfel in textul latin publicat.
252
www.dacoromanica.ro
158
                                                                              1427 mai 19, Feldioara.
                                                                Commissio propria domini regis.
      Nos, Sigismundus, dei gratia Romanorum rex semper augustus, ac Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etc. rex, memorie commendamus tenore presentium significantes quibus expedit universis quod nos, per-spicuo nostre mentis oculo variis venerabilis et magnifici viri, Alberti de Nag-mihal, prioris Aurane, alias etiam regnorum nostrorum Dalmatie et Croacie predictorum bani, fidelitatibus et multimodarum fidelitatum obsequiis, quibus idem continuis in temporibus nostro se gratum reddere curavit con-spectui, exhibereque anhelat in futurum, interne intuitis et pensatis, precipue diligenţi his animadversione, quod ipse prior Aurane alias nobis volentibus et propria nostra in persona contra Bohemos hereticos bellicose agentibus, suis sumptibus et impensis nostro iugiter coherens lateri, variis fortune casibus et periculorum quasi inevitabilium generibus se submittens exponere non expavit, quique demum, contra publicos et communes hostes nostros et regni noştri Hungarie, plurima, in dicto regno nostro Croaţie, nostra et sacre corone regni Hungarie castra et civitates tenentes, cum gentibus ducentarum quin-quaginta lancearum, suis sumptibus levatis, in ipsum regnum pergens, pro earundem recuperatione studia sua pro posse suo exercuit et ferit, et qui etiam novissime ad has nostras partes Transalpinas, cum gentibus ducentarum viginti quinque lancearum, modo simili suis sumptibus levatis, in nostre maiestatis obsequium, ad reponendum et restituendum suo dominio magnificum Daan vayvodam, ab hoste eiusdem Radul, alio nomine Prazna-glaua vocato, qui, suspecta sibi Turconica potentia, de ipsis Transalpinis partibus eum excluserat, cum aliis nostris fidelibus, baronibus, nobilibus et militaribus, ipsas Transalpinas partes ingrediens, iamfato Praznaglaua pro-fugato, ipsum Daan vayvodam, simulcum aliis pretactis nostris fidelibus, suo restituit dominio et pacifice possessioni; volentes ipsum Albertum pric-rem in premissorum munificam liberalemque recompensativam retributio-nem dignis attollere favoribus et magnificis regiis antidotis prevenire, quas-dam possessiones Naghlak cum pertinentiis, Palatha, Mezewheges, Rethkerth, Tamashaza, Kenez, simulcum prediis ad easdem spectantibus et pertinentibus, item Derekeghaz, Acha et Fyged vocatas, in comitatu Chanadiensi exis-tentes, item Zenthgewrgh, Alchy, Kerepche, iuxta fluvium Borza, cum tri-buto in eadem Zenthgewrgh exigi consueto et castello ibidem habito, necnon Podwersa, Dupolcz, Waad, item Kwles, Rarozygeth, Naghbelzek, Kyzded, Belzeg, item Sythe, Gerech, Igrechy, ac alias duas villas iuxta fluvium Igon habitas, item Vasarhel, Jaam et Rusolch appellatas, alias etiam quaslibet possessiones atque villas, iuxta fluvios Crassow et Wytelnek vocatos, in comitatu de Crassou situatas, item Fewlseigazow et Alsoigazow nuncupatas, cum pertinentiis earumdem, in comitatu Themesiensi adiacentes, ceteras quoque universas possessiones ac quelibet iura possessionaria, ubivis et in quibus-cumque comitatibus regni noştri habitas et existentia, ac quovis nominis vocabulo vocitatas et appellatas, que condam Johannis, filii Jank de Naghlaak, hominis, sine heredum solatio sexus masculini, ab hac luce defuncţi prefuissent, et propter talismodi defectum seminis eiusdem, de iure et de consuetudine regni noştri ad manus nostras regias devolutas et redacta, per ipsumque quondam Johannem rite et legitime tentas et possessa, simulcum universis et quibushbet earundem possessionum et iurium possessionariorum utili-tatibus et pertinentiis, prediis videlicet, tam populosis quam desertis, necnon terris arabilibus, cultis et incultis, pratis, pascuis, agriş, silvis, nemoribus,
www.dacoromanica.ro
253
montibus, vineis, piscinis, piscaturis, arundinetis, molendinis molendinorumque locis, fluviis, aquis aquarumque decursibus, ecclesiarum patronatibus, iuribus, iurisdictionibus, et generaliter cunctis earundem utilitatum inte-gritatibus, ad easdem possessiones atque iura possessionaria spectantibus et pertinentibus, quocumque nominis vocabulo nuncupatis, sub ipsarum et eorumdem veris metis et antiquis limitibus, quibus per prefatum condam Johannem rite et legitime tente fuerunt et possessa, eidem Alberto priori, ac Johanni, Ladislao et Georgio, filiis eiusdem, eorumdemque filiorum suo-rum heredibus et posteritatibus universis, de manibus nostris regiis, ex certa nostre maiestatis scientia, de consensuque et beneplacito serenissime principis domine Barbare, eadem dei gratia, regine regnorum predictorum, conthoralis nostre charissime, prelatorum etiam et baronum nostrorum ad id accedente consilio, dedimus, donavimus et contulimus, imo damus, donamus et con-ferimus, iure perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas, pariter et habendas, salvo iure alieno, harum nostrarum vigore et testimonio literarum mediante, quas in formam noştri privilegii redigi faciemus, dum nobis in specie fuerint reportate.
       Datum in Feldwar, partium nostrarum Transsilvanarum, feria secunda proxima ante festum beati Urbani pape, anno domini Millesimo quadrin-gentesimo vigesimo septimo, regnorum nostrorum anno Hungarie etc. quadra-gesimo primo, Romanorum decimo septimo, et Bohemie septimo.
L                                            Porunca însăşi a domnului rege.
       Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi rege al Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei, etc., dăm de ştire şi facem cunoscut prin cuprinsul scrisorii de faţă tuturor cărora se cuvine că noi, văzînd şi cîntărind cu pătrunzătorul ochi al minţii noastre feluritele fapte de credinţă şi feluritele şi credincioasele slujbe ale venerabilului şi măritului bărbat Albert de Valea lui Mihai, priorul Auranei, fost ban al ţărilor noastre mai sus-numite, Dalmaţia şi Croaţia, prin care el fără întrerupere a avut grija să se facă plăcut vederii noastre şi se străduieşte să le facă şi în viitor, dar mai ales luînd în băgare de seamă cu toată grija că priorul Auranei, altădată, pe cînd noi, cu voia noastră şi chiar în numele nostru, duceam război împotriva boemilor eretici, stînd necurmat alături de noi, pe cheltuiala sa, nu s-a temut să înfrunte felurite feluri de întîmplări ale soartei şi primejdii sigure; apoi, îndreptîndu-se împotriva duşmanilor, publici şi comuni, ai noştri şi ai ţării noastre a Ungariei, care ţineau foarte multe cetăţi şi oraşe din zisa noastră ţară a Croaţiei, ale noastre şi ale sfintei coroane a ţării Ungariei, cu două sute cincizeci de lăncieri, recrutaţi pe socoteala sa, <îndreptîn-du-se> în ţara <Croaţiei> spre a le lua înapoi, şi-a pus toată rîvna sa după puterile sale; iar acum, în timpul din urmă, păşind în Ţara noastră Românească, cu două sute şi douăzeci şi cinci de lăncieri, recrutaţi de asemenea pe cheltuiala sa, dînd ascultare maiestăţii noastre, ca să pună din nou în stăpî-nirea sa pe măritul Dan voievod, pe care duşmanul său Radul, cu alt nume numit Praznaglava, venind cu putere turcească, îl alungase din Ţara Românească, (păşind dar) în aceste părţi cu alţi credincioşi de-a noştri, baroni, nobili şi oşteni, şi alungind pe pomenitul Praznaglava, a pus din nou în stăpî-nirea sa paşnică, dimpreună cu alţi pomeniţi credincioşi de-ai noştri, pe Dan voievodul; voind să înălţăm prin vrednice binefaceri şi să răsplătim prin măreţe daruri regeşti pe Albert priorul, ca o mărinimoasă şi darnică răsplată a celor de mai sus, am dat, am dăruit şi am hărăzit pomenitului Albert priorul şi lui Ioan, Ladislau şi Gheorghe, fiii lui, precum şi tuturor moştenitorilor şi urmaşilor acelor fii ai lui, din mîinile noastre regeşti, din bunăştiinţa maies-
254
www.dacoromanica.ro
taţii noastre, cu învoirea şi încuviinţarea prealuminatei principese şi doamne Barbara, din aceeaşi milă a lui Dumnezeu, regina ţărilor mai sus-numite, prea-scumpa noastră soţie, luînd pentru aceasta şi sfatul prelaţilor şi al baronilor noştri, moşiile: Nădlac, cu cele ce ţin de ea, Palatha, Mezewheges, Rethkerth, Tamashaza, Kenez, dimpreună cu prediile ce ţin de ele şi le privesc, de asemenea şi cele numite Derekeghaz, Acha şi Fyged, aflătoare în comitatul Cenad; de asemenea Zenthgewrgh, Alchy, Kerepche de lîngă rîul Bîrzava, cu vama ce se obişnuieşte să se ceară pe pomenita <moşie> Zenthgewrgh şi cu cetăţuia aflătoare acolo, precum şi Podwersa, Dupolcz, Waad, de asemenea Kwles, Rarozygeth, Naghbelzek, Kyzded, Belzeg; de asemenea Sythe, Gerech, Igrechy şi alte două sate aflătoare la rîul Igon; de asemenea cele numite Vasarhel, Iam şi Rusolch, precum şi alte moşii şi sate, aşezate lîngă rîurile numite Caraş şi Wytelnek, în comitatul Caraş; de asemenea cele numite Fewlseigazow şi Alsoigazow, cu cele ce ţin de ele, aflătoare în comitatul Timiş, precum şi toate celelalte moşii şi orice drepturi de moşie aflătoare şi care sînt oriunde, în orice comitate ale ţării noastre şi cu orice nume numite, care au fost mai înainte ale răposatului Ioan, fiul lui Iancu de Nădlac, om care s-a dus din această lume fără mîngîierea unor moştenitori de sex bărbătesc, şi din pricina lipsei de copii au ajuns de drept şi după obiceiul ţării noastre în mîinile noastre regeşti — ţinute şi stăpînite după rînduială şi în chip legiuit de răposatul — Ioan dimpreună cu toate folosinţele şi toate cele ce ţin de acele moşii şi drepturi de moşie, şi anume cu prediile, atît cele împoporate, cît şi cele nelocuite, precum şi cu pămînturile arătoare, lucrate şi nelucrate, pajiştile, păşunile, ogoarele, pădurile, crîngurile, dealurile, viile, heleşteiele, locurile de pescuit, stufăriile, morile şi locurile de moară, rîurile, apele şi cursurile de apă, patronatele bisericilor, drepturile, jurisdicţiunile şi îndeobşte cu toate folosinţele în întregimea lor, care ţin şi privesc acele moşii şi drepturi de moşie, cu orice fel de nume numite, în hotarele lor adevărate şi în marginile lor vechi, în care ele au fost ţinute şi stăpînite după rînduială şi în chip legiuit de pomenitul şi răposatul—Ioan, ba le dăm, le dăruim şi le hărăzim, ca să le stăpînească în veci şi în chip nestrămutat, să le ţină şi totodată să le aibă, fără a vătăma dreptul altuia, în temeiul şi cu mărturia acestei scrisori a noastre, care vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu al nostru, cînd ne va fi adusă înapoi în original.
       Dat la Feldioara, în părţile noastre transilvănene, în lunea dinaintea sărbătorii fericitului papă Urban, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi şapte, în al patruzeci şi unulea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., în al şaptesprezecelea ca rege al romanilor şi în al şaptelea ca rege al Boemiei.
       După Sztâray, II, 252 -255.
       Orig., perg., cu urme de pecete aplicată sub text, la Arh. Naţ. Magh. (Arh. fam. Sztâray).
       Transumpt în actul lui Sigismund regele Ungariei, din 14 februarie 1428, la Arh. Naţ.
       Magh., DL 11711 (Pesty, Krassâ, III. 319-324).
       EDIŢII: Latin. Pesty, Krassâ, III, 310—312; Hurmuzaki, 1/2, 550 —551.
159                                                  1427 iunie 1, Măgheruş.
      Sigismundus, dei gratia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Bohemie, Dalmatie, Croaţie etc. rex, fidelibus nostris magnificis, palatino et iudici curie nostre, vestrasque viccs in iudicata gerentibus, cunctis eciam aliis regni noştri iudicibus et iusticiariis, ecclesiasticis videlicet et secularibus, presentes visuris, salutem et gradam.
      Quia fideles noştri Laurencius, filius Stephani de Sarog, ac Johannes, filius eiusdem carnalis, necnon Paulus, Jacobus et Gregorius de Bathya, Ste-
www.dacoromanica.ro
255
phanus de Chypch, Johannes et Paulus Fodor de eadem Chypch, Andreas et Gregorius de Bark, Blasius de Syde, Nicolaus de Bathya et Michael de Sarog, familiares fidelis noştri Johannis Thetews de Bathmonostra, unacum eodem domino ipsorum ad exercitum nostrum regium, per nos, deo propicio, versus partes nostras Transalpinas, contra sevissimos Turcos, <crucis>* 1 Christi persecutores, in proximis instaurandum, more exercituantium afferuntur fore profecturi, obhocque ipsi prosecucioni causarum suarum commode attendere non possunt; igitur fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus universas et quaslibet causas prefatorum Laurencii, Johannis, Pauli, Jacobi, Gregorii, Stephani, Johannis, Pauli, Andree, Gregorii, Blasii, Nicolai et Michaelis, tam per ipsos contra alios, quam per alios quospiam contra ipsos, in quibuslibet terminis coram vobis motas vel movendas, stătu in eodem, absque omni gravamine et variacione aliquali, ad octavas festi beati Michaelis archangeli nune venturas, prorogare debeatis et differre, secus facere non ausuri; presentes eciam perlectas reddi edicimus presentanti.
      Datum in Monyaros, pareium nostrarum Transsilvanarum, die dominico proximo post festum Ascensionis domini, anno eiusdem M. CCCC. XX sep-timo, regnorum nostrorum anno Hungarie etc. XLI, Romanorum XVII et Bohemie septimo.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., măriţilor noştri credincioşi, palatinului şi judelui curţii noastre, sau locţiitorilor voştri de judecată, precum şi tuturor celorlalţi juzi şi împărţi tori ai dreptăţii din ţara noastră, şi anume şi bisericeşti şi mireni, care vor vedea scrisoarea de faţă, sănătate şi milostivire.
      Fiindcă credincioşii noştri, Laurenţiu, fiul lui Ştefan de Sarog, şi Ioan, fiul lui bun, precum şi Pavel, Iacob şi Grigore de Bathya, Ştefan de Chypch, Ioan şi Pavel Fodor din pomenitul Chypch, Andrei şi Grigore de Bark, Blasiu de Syde, Nicolae de Bathya şi Mihail de Sarog, slujitorii credinciosului nostru Ioan Thetews de Bathmonostra, se spune că vor pomi dimpreună cu stăpînul lor, ca ostaşi, la oastea noastră regească pe care noi o vom ridica, cu ajutorul lui Dumnezeu, în curînd spre Ţara noastră Românească, împotriva mult sălbaticilor turci, prigonitorii crucii lui Hristos, şi din pricina aceasta ei nu pot să aibă cu folos grijă de urmărirea pricinilor lor, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să prelungiţi şi să amînaţi la octavele acum viitoare ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail 2, în aceeaşi stare şi fără nici o globire şi nici o schimbare, toate pricinile, oricare ar fi ele, ale pomeniţilor Laurenţiu, Ioan, Pavel, Iacob, Grigore, Ştefan, Ioan, Pavel, Andrei, Grigore, Blasiu, Nicolae şi Mihail, atît cele pornite sau pe care le vor pomi înaintea voastră, ei împotriva altora, cît şi cele pe care alţii oricare <le vor porni) împotriva lor, la orice soroace, fără a îndrăzni să faceţi altfel; iar scrisoarea de faţă poruncim ca, după citire, să fie dată înapoi înfăţişătorului ei.
      Dat la Măgheruş, în părţile noastre transilvănene, în duminica cea dintîi de după sărbătoarea înălţării Domnului, în anul aceluiaşi o mie patru sute douăzeci şi şapte, în al patruzeci şi unulea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., în al şaptesprezecelea an ca rege al romanilor, şi în al şaptelea an ca rege al Boemiei.
      După Zichy, VIII, 327-328.
      Orig., hîrtie, la Arh. Naţ. Magh., Dl. 2 977.
      1 în textul latin publicat, greşit: cwnctis.
      1 6 octombrie.
256
www.dacoromanica.ro
160                        1427 iunie 19 (predicta peria quinta proxima ante
                                                           festnm Nativitatis Johannis baptiste), Braşov.
       <Sigismund, regele Ungariei, acordă braşovenilor toate drepturile, dările şi veniturile în natură şi în bani, din morile lor, care se cuveneau pînă acum regelui, comiţilor secuilor şi cetăţii regale Bran, pentru a răsplăti credinţa lor faţă de rege şi de coroana Ungariei şi:>
       ...Turn etenim penurie ipsorum civium nostrorum, quam ex tirannica invasione et violenta combustione eiusdem nostre civitatis ac ablacione et deperdicione rerum et bonorum ipsorum, eis per Turcos, cruciş Christi per-secutores, aliosque nostros et dicti regni noştri emulos, temporibus iam pre-teritis, nonnullocies illata et irrogata, contraxerunt visceribus compacientes pietatis, nec minus eciam pro restaurandis multiphariarum multipliciumque expensarum et impensarum oneribus, per ipsos nostros cives ad sustenta-cionem nostre et reginalis maiestatum, prelatorumque baronum et procerum nostrorum in eadem civitate nostra, pro recuperacione ac tuicione et conser-vacione parcium nostrarum Transalpinarum, tune per eosdem Turcos ac quendam Radol, alias Praznaglawa nuncupatum, notorium nostrum rebellem atque infidelem, demolitarum, iam fere unius medii integri anni spacio moram trahencium, copiosissime factarum et expositarum, pro quibus, licet iidem noştri cives a maiestate nostra multo maiora mererentur remuneracionum impendia...
       ...Pe lîngă aceasta, fiindu-ne milă de sărăcia în care au ajuns orăşenii noştri, de pe urma năvălirii sălbatice, a focului cumplit de care a ars pomenitul nostru oraş şi a jafului şi prădării lucrurilor şi bunurilor lor, făcute şi pricinuite lor de atîtea ori, în vremurile trecute, de către turci, prigonitorii crucii lui Hristos, şi de către alţi duşmani ai noştri şi ai zisei noastre ţări; şi nu mai puţin încă, pentru acoperirea multelor şi nenumăratelor cheltuieli, făcute cu foarte mare dărnicie de orăşenii noştri cu întreţinerea maiestăţii noastre şi a reginei, ca şi a prelaţilor, baronilor şi fruntaşilor noştri, care au zăbovit în pomenitul nostru oraş aproape o jumătate de an, în vederea dobîndirii din nou, a apărării şi a păstrării Ţării noastre Româneşti, pustiite atunci de aceiaşi turci şi de un oarecare Radu, zis şi Praznaglava, un cunoscut răzvrătit şi necredincios al nostru, <cheltuieli> în schimbul cărora, deşi pomeniţii noştri orăşeni ar merita de la maiestatea noastră răsplăţi cu mult mai mari...
       Regest după orig., perg. (31 x 60), cu pcecete din ceară roşie aplicată sub text, acoperită
       cu hirtiuţă de protecţie, la Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 71. Fotocopie la Inst. de ist.
       şi arh. Cluj-Napoca/1427.
       Transumpt in actul regelui Sigismund, din 4 iulie 1427, ibidem, nr. 73/a, 74.
       Traducerea germană contemporană a acestui act, ibidem, nr. 73/c.
       Confirmarea acestui document in actul capitlului din Alba Iulia din 1452, ibidem, nr. 73/b.
       EDIŢII: Latin. Marienburg, Kleine sieb. Geschichte, 195—197; Szekcly cil. III, 45—47;
       Ub., IV, 295-297; German. Ub., IV, 312-313.
       REGEŞTE: Hurmu:al.i, XV/1, 14, nr. 18.
161                                                    1427 iulie 2, Rîşnov.
      <Sigismund, regele Ungariei, donează lui Ladislau de Blagay, moşia Zâvod, din comitatul Tolna, ca răsplată pentru slujbele credincioase aduse regatului, printre care şi participarea la oastea trimisă în sprijinul lui Dan al II-lea, la începutul anului 1427 :>
www.dacoromanica.ro
257
      ...Demum vero, dum nos, <h>ieme proxime preterita, contra quendam Radul, alias Praznaglava vocatum, nostrum infidelem et emulum notorium, qui, aggregata sibi Turcorum ingenti potentia, fidelem nostrum, spectabilem et magnificum Daan, vayuodam nostrum Transalpinum, de ipso suo dominio excludere seque in vaywodam earundem partium nostrarum preficere sata-gebat, validissimum harum partium nostrarum Transilvanarum exercitum, ipsum Ladislaum, certis nostris fidelibus preeligendo in eiusdem noştri exer-citus vexilliferum preficiendo, simulcum illustri principe, domino Petro, serenissimi principis domini Alfonsi, regis Portugalie, secundo genito, nonnul-lisque baronibus, militibus et proceribus regni noştri, ad easdem partes nos-tras Transalpinas duxissimus destinandum, tune, ipse inibi, totis conatibus totisque viribus suis, tam fideliter tamque strenue, maiestati nostre stu-duit complacere, quod de eius fidelitatis, obsequiis et sinceris complacentiis, neenon virtuosis digneque attolendis meritis, animus noster regius plurimum conquievit, ipseque Daan vayuoda, per eorundem illustris domini Petri, eiusdem domini Alfonsis, regis Portugalie, secundo geniti, ceterorumque baronum et procerum nostrorum, consequenterque pretitulati Ladislai de Blagay cooperationem et directionem, idem dominium suum, semotis qui-busvis adversantium machinationibus, integraliter est assecutus.
        ...Şi în sfîrşit, în timp ce noi, în iarna de curînd trecută, am hotărît să trimitem în acea Ţară a noastră Românească o foarte puternică armată a părţilor noastre transilvănene, împotriva unui oarecare Radu, altfel numit Praznaglava, necredinciosul şi duşmanul nostru învederat, care, alăturîn-du-şi puternica armată a turcilor, se străduia să-l îndepărteze pe credinciosul nostru, cinstitul şi măritul Dan, voievodul Ţării noastre Româneşti, din aceea stăpînire a sa şi să se numească el voievod al acelor părţi ale noastre, ale-gîndu-1 dintre credincioşii noştri siguri şi punîndu-1 în fruntea acelei armate a noastre ca stegar pe acel Ladislau, împreună cu ilustrul principe, domnul Petru, al doilea născut al prealuminatului principe, domnul Alfons, regele Portugaliei, şi cu mai mulţi baroni, cavaleri şi fruntaşi ai regatului nostru, atunci, acel <Ladislau>, acolo, prin toate eforturile şi puterile sale, s-a silit să fie pe plac maiestăţii noastre, atît cu credinţă cît şi sîrguinţă, îneît, din slujbele credinţei lui, din îndatoririle curate, precum şi din meritele vitejeşti, dobîndite cu vrednicie, sufletul nostru regesc s-a odihnit mai mult, iar acel Dan voievodul, prin colaborarea şi ordinea acelora, a ilustrului domn Petru, al doilea născut al acelui domn Alfons, regele Portugaliei, şi a celorlalţi baroni şi fruntaşi ai noştri şi, la fel, a sus-numitului Ladislau de Blagay, înlăturînd orice uneltire a duşmanilor, a fost pe deplin întărit în acea stăpînire a sa.
      Regest după A Blagay-csaldd cblevelldra, I, Budapesta, 1897, 283 —289.
      Transumpt în actul lui Sigismund, regele Ungariei din 28 aprilie 1430, ibidem, 295—297.
162                                                     1427 iulie 7, Rîşnov.
      Nos, Sigismundus, etc., memoriae commendamus <...> 1 quod nos, ad noştri regii culminis animum, condigne revocatis preclaris fidelitatibus fidelis noştri, grate dilecti magnifici Joannis de Maroth, bani Machoviensis, quibus ipse plerisque temporibus preteritis, in diversis nostris et praedictorum sig-nanter vero ipsius Hungariae et Bosnae, regnorum nostrorum, arduis, agendis
258
www.dacoromanica.ro
et expeditionibus difficillimis, sicuti ^rosperis sic etiam adversis, nostra scilicet et sacrae coronae facta summe tangentibus, fortuitis imo formida-bilibus casibus et imminentibus periculis, interdum etiam vitae suae exter-minium indicantibus, se et sua, pro noştri regii honoris exaltatione, sub-mittendo et non curando damna, nec advertendo pericula se ipsum a dudum maiestati nostre gratum exhibuit et reddidit, ac reddit valde et acceptum etiam quoad praesens; ex quibusdam ipsius Johannis bani meritoriis obse-quiis valde pauca de plurimis, sub quadam succincta brevitate, praesenti scripto testante, ad futurorum memoriam duximus patescenda 1.
      Postremo siquidem, dum pridem, pută tempore hiemali proxime pre-terito, quo tune terra gelu et frigoribus intensissimis nivibusque superabun-dantibus constringebatur, certum gentium belligerarum subsidium pro tui-tione et defensa partium nostrarum Transalpinarum animo repellendi eos-dem perfidiae alumnos, videlicet Turcos, cruciş Christi persecutores, in Christicolas iugi rabidine sevientes, quaeritassemus; mox praefatus Johannes banus, inter alios fideles regni noştri barones, se etiam ad huiusmodi nostra obsequia paratissimum offerens, accepta secum quamplurimorum carorum familiarium suorum et gentium turma copiosa, ad dictas partes nostras Transalpinas, cum suo banderio et gentibus exercituantium more, propriis suis expensis, accessit, idque per totum ipsius hiemalis temporis intervallum, usque nostrum beneplacitum, divinis et nocturnis vigiliis, totisque nisibus contra praetactos Turcos, nostros scilicet et regni noştri aemulos, qui quendam nostrum notorium et manifestum infidelem Radul, alias Praznaglava cog-nominatum, in vaivodam ipsarum partium nostrarum Transalpinarum, in nostrae maiestatis despectum, praeficere, fidelem vero nostrae maiestatis et sincere dilectum, magnificum virum Daan, earumdem partium nostrarum Transalpinarum verum vaivodam, per nos constitutum, dominio earundem privare et de eisdem excludere machinabantur, insistendo et se plerisque vicibus fortuitis casibus viriliter exponendo et imminentibus periculis sub-mittendo, nobis nostroque sacro diademati regio adeo studuit complacere, ut ipsius Johannis bani ingeniosae sagacitatis, pervigil diligentia et actus strenui obsequiosa opera principaliter recuperandi dictas parte nostras Transalpinas, quarum non modicam partem dictus Radul, alias Praznaglava, adminiculo dictorum Turcarum suis subiugarat manibus, ab eorumdem Radul et Turcorum hostilibus incursibus, tutandi viam specialiter praebuerunt, per huiusmodique laudabilium servitiorum obsequiosa opera et actus strenuos, nobis, a dictis partibus nostris Transalpinis, versus has partes nostras rede-untibus, ipsoque Joanne bano, cum dictis gentibus suis more exercituantium, in eisdem partibus nostris Transalpinis, de speciali nostrae maiestatis mandato, remanentibus, ipsisque suis gentibus famem, frigora intensissima et alia incommoda plurimaque damna graviter perferentibus, praedictis quoque Radul et Turcis abinde aufugatis, praedictum Daan vaivodam in pristinum dicti sui vaivodatus dominium restituit victoriose, plurimos etiam alios incolas ipsarum partium nostrarum Transalpinarum, pută Valachos, qui partem dictorum Radul et Turcorum foventes, a verae fidelitatis tramite aberrando declinarunt, ad debitae fidelitatis nobis et sacrae ipsius regni noştri Hungariae coronae observandae constantiam redire coarctavit, et quid amplius de ipsius Johannis bani virtuosis actibus et summe attollendis obsequiis, quorum non est numerus, longo sermone obducimus aures audi-torum, quum idem varios virtutum modos virtutibus adaugere cupiens, in cunctis nostris et regni noştri validis agendis et arduis expeditionibus, iuxta status rei decentiam et honoris noştri uberrimum sui ingenii maturitate et probabilium actuum virtuositate, adeo studuit se nostris beneplacitis con-
www.dacoromanica.ro
259
formare, quod noster regius animus in eius virtuosis obsequiis, usque ad haec tempora mitissime conquievit. Propter quod dignum arbitratur excellentia nostra, ut ubi multitudo praecesit servitiorum, ibi digna merces sequi debet praemiorum, oppidum nostrum Velyke appellatum, in regno nostro Scla-voniae, in comitatu Crisiensi habitum, simulcum castello ibidem existente, necnon possessionibus <...) 1 eidem Joanni bano et per eum Ladislao, filio suo, ipsorumque haeredibus et successoribus universis, dedimus, donavimus, contulimus <...) 1
      Datum in oppido nostro Rosno vocato, partium nostrarum Transilva-narum, feria secunda proxima post festum Visitationis virginis gloriosae, anno domini MCCCCXXVII, regnorum nostrorum anno Hungariae, etc. XLI, Romanorum XVII, Bohemiae vero VII.
      Noi, Sigismund etc., dăm de ştire... că noi, chemînd din nou după cuviinţă în mintea înălţimii noastre regeşti strălucitele fapte de credinţă ale credinciosului nostru, preaiubitul şi măritul Ioan de Maroth, banul de MaSva, prin care el, de multe ori în timpurile trecute, în deosebitele <şi> anevoioasele treburi şi expediţii foarte grele ale noastre şi ale ţărilor noastre mai sus-numite — mai ales ale Ungariei şi Bosniei — şi norocoase şi nenorocite, care ne priveau foarte mult pe noi şi sfînta coroană, supunîndu-se pe sine şi ale sale, pentru înălţarea cinstei noastre regeşti, întîmplărilor înfricoşate ale soartei şi primejdiilor grele, care-1 ameninţau adeseori cu pierderea chiar a vieţii sale, fără a avea grijă de pagubele lui şi fără a ocoli primejdiile, s-a făcut de atunci plăcut maiestăţii noastre şi este foarte plăcut pînă astăzi, am hotărît a da la iveală, pe scurt, foarte puţin din acele foarte multe servicii însemnate <făcute nouă) de Ioan banul, cu mărturia scrisorii de faţă, spre aducerea aminte a oamenilor viitori...
      La urmă, 'Şi anume în iama de curînd trecută, cînd pămîntul era îngheţat de un ger şi un frig foarte mare şi de zăpezi foarte îmbelşugate, cînd noi căutam ajutorul sigur al unor oameni războinici pentru apărarea şi ocrotirea Ţării noastre Româneşti, cu gîndul de a alunga pe acei fii ai vicleniei, adică pe turci, prigonitorii crucii lui Hristos, care, în turbarea lor necurmată ucideau pe închinătorii lui Hristos, pomenitul Ioan banul, printre alţi credincioşi baroni ai ţării noastre, arătîndu-se şi el gata pentru aceste slujbe ale noastre şi luînd cu sine o ceată numeroasă de foarte mulţi şi scumpi slujitori şi oameni de ai lui, s-a dus pe cheltuieala lui, cu steagul său şi cu oameni gata de oaste în zisa noastră Ţară Românească şi toată iama aceea, cîti-am dat noi învoirea, stînd acolo şi veghind zi şi noapte şi din toate puterile împotriva acelor turci, duşmanii noştri şi ai ţării noastre, care unelteau să pună ca voievod al acelei Ţări a noastre Româneşti, în dispreţul maiestăţii noastre, pe un cunoscut, pe faţă, necredincios al nostra, Radu, poreclit Praznaglava, iar pe credinciosul maiestăţii noastre, preaiubitul şi măritul bărbat Dan, aşezat de noi ca adevărat voievod al zisei Ţări a noastre Româneşti, să-l lipsească de stăpî-nirea acestora şi să-l alunge din ea, şi înfrantînd cu bărbăţie nenumăratele întîmplări ale soartei şi supunîndu-se pe sine primejdiilor ameninţătoare, s-a străduit să fie pe placul nostru şi al sfintei coroane regeşti pînă într-atîta, încît grija veghetoare şi iscusita agerime a lui Ioan banul, precum şi faptele lui vitejeşti şi mai ales munca lui îndatoritoare i-au dat putinţa de a dobîndi din nou zisa noastră Ţara Românească — din care o mare parte zisul Radu zis Praznaglava o supusese mîinilor lui, cu sprijinul zişilor turci — şi de a o păzi de năvălirile lui Radu şi ale turcilor, şi prin aceste slujbe vrednice de laudă, prin această muncă îndatoritoare şi fapte vitejeşti, noi ne-am putut
260
www.dacoromanica.ro
întoarce din zisa noastră Ţară Românească în aceste părţi ale noastre; iar Ioan banul, rămînînd, din osebita poruncă a maiestăţii noastre, în pomenita noastră Ţară Românească, cu oamenii lui de oaste, în timp ce aceşti oameni sufereau din greu foamea, frigul cel foarte mare şi alte neajunsuri şi foarte multe pagube, fiind şi Radu şi turcii alungaţi de acolo, a pus din nou ca un biruitor pe pomenitul Dan voievodul în vechea stăpînire a zisului lui voievodat şi a silit pe foarte mulţi alţi locuitori ai acelei Ţări Româneşti, adică pe românii care trecuseră de partea lui Radu şi a turcilor, fiindu-le prielnici lor şi rătăcind din drumul adevăratei credinţe, să se întoarcă la credinţa statornică datorată nouă şi sfintei coroane a ţării noastre a Ungariei. Dar ce să mai împuiem cu atîta vorbă urechile ascultătorilor <noştri> cu privire la faptele vitejeşti şi la slujbele vrednice de laudă şi care nu au număr, ale lui Ioan banul, cînd el, doritor a grămădi vitejie peste vitejie, în toate treburile şi expediţiile grele ale noastre şi ale ţării noastre, după cuviinţa lucrului şi spre mai marea <înălţare> a cinstei noastre, prin deplinătatea cugetului său şi prin bărbăţia faptelor lui vrednice de laudă, s-a străduit pînă într-atîta să împlinească dorinţele noastre, încît sufletul nostru regesc s-a rezemat într-o plăcută linişte pînă în vremea de azi pe bărbăteştile lui slujbe. Şi fiindcă înălţimea noastră socoteşte potrivit ca acolo unde covîrşeşte mulţimea slujbelor, trebuie să urmeze şi o răsplată potrivită, am dat, am dăruit şi am hărăzit... pomenitului Ioan banul şi prin el lui Ladislau, fiul său, şi moştenitorilor şi tuturor urmaşilor lor, tîrgul nostru numit Velike, aflător în ţara noastră a Slavoniei, în comitatul Criş, dimpreună cu cetatea care este acolo, precum şi cu moşiile...
       Dat în tîrgul nostru numit Rîşnov, din părţile noastre transilvănene, în lunea de după sărbătoarea Vizitării slăvitei fecioare, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi şapte, în al patruzeci şi unulea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., al şaptesprezecelea an ca rege al romanilor şi în al şaptelea ca rege al Boemiei.
       După Hurmuiaki, 1/2, 547 —549 (fragment).
       Manuscris în col. Cornides, tom. XI.
       EDIŢII: Latin. Fejer, X/6, 866-892.
        1 Lacună în textul latin publicat.
163                      1427 iulie 9 (nono die termini prenotati1), Sîntimbru.
       <Lorand Lepes, vicevoievodul Transilvaniei, amînă judecata dintre Ana şi Ursula, fiicele lui Nicolae de Farkastelke, şi Nicolae de Ciufud.)
       ...propter presentis exercitus expeditionem versus partes Transalpinas contra Turcos instauraţi...
        ...datorită pornirii oştirii (noastre) ridicate acum, spre Ţara Românească, împotriva turcilor...
       Regest după Ub., IV, 318.
       Orig. hîrtie, pecetea aplicată pe verso, căzută, la Arh. Nat. Magii.
      1 in octavis festi Nativitatis beati Jchannis baptiste = 1 iulie.
20 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
261
164
                                                           1428   aprilie 28, Sibiu.
      Nos, iudices iuratique consules septem sedium Saxonicalium partium Transsiluanarum, memorie commendantes significamus tenore presentium quibus expedit universis, quomodo Albul, comes curie magnifici viri Daan, vaivode Transalpinensis, reddeundo in regalibus ambasiatis de Kwuino, venit in Cibiniensem civitatem ibique nobiscum eo congregatis similiter et constitutis, coram nobis publice fatendo recognovit quomodo, ipso in Homlas veniente, quandam controversiam et litis materiam vertentem, inter hospites et populos de Apoldia superiori, parte ab ur.a, ab alia vero parte, Olachos de Tytslaw, ad dictam Homlas pertinentes, ex parte cuiusdam partis territorii, versus et penes castrum ac molendinum lapideum iacentis, et cum querela sibi propositam percepisset, et qucmcdo ipse, singularis supplicationis ad instantiam utrarumque partium, maiorem ob cautelam, certum suum hominem, cum hominibus de Dobrica et Apoldia inferiori, ad videndum et experiendum certam rei veritatem illac transmisisse. Quoniam, post reversionem eorum ad ipsum, in Cibinio, coram nobis unanimiter consonantes retulerunt quod prefati hospites et populi de dicta Apoldia superiori, secundum metas terri-toriorum, multas iniurias et magna dampna ab ipsis Olachis de Tytslaw sus-tinuissent et de presenti sufferent, et quod iamdicti Olachi nullum penitus <iu>s1 ad eandem partem territorii habere dinoscuntur; quare, prefatus Albul, tamquam certus iudex, suum per dominum predictum substitutus, supradictam partem territorii, propter quam lis fuit orta, iudicio et iustitia exposcentibus, sepevisis hominibus de Apoldia superiori coram nobis adiu-dicavit, cum suis literis ipsis desuper collatis confirmando, iniungens ipsis Olachis, sub pena eruitione oculorum et privatione omnium bonorum ipsorum, quod per amplius et deinceps dictas metas transcedere nullomodo debeant nec presumant modo aliquali, nobisque committendo supplicare curavit, ut et nos dictam suam sententiam, literis nostris mediantibus, ut inconcussa permaneat, roborare dignaremur. Nos, itaque, petitionibus iusta petentibus volentes obviare et specialis petitionis sepevisi Albul ob respcctum, verius tamen communis iustitie ob intuitum, presentes nostras literas, sub appen-sione noştri minoris sigilii munimine roboratas, pretactis hominibus de Apoldia superiori duximus conferendas, iudicium et sententiam sepedicti Albul cum eisdem nostris literis approbantes, ratificantes et confirmantes, in robur et testimonium omnium premissorum.
      Datum et actum feria quarta proxima post festum sancti Gecigii, anno domini M° CCCC° vigesimo octavo, in Cibinio.
      Noi, juzii şi sfetnicii juraţi ai celor şapte scaune săseşti din părţile Transilvaniei, dăm de ştire şi facem cunoscut, prin cuprinsul scrisorii de faţă, tuturor cărora se cuvine, că Albul, corniţele curţii măritului bărbat Dan, voievodul Ţării Româneşti, întorcîndu-se, cu prilejul regeştilor lui solii, de la Cuvin, a venit în oraşul Sibiu, şi întrunindu-se cu noi, care eram de asemenea acolo, a spus în faţa noastră, în auzul tuturor, că, ajungînd el la Amlaş, a ascultat plîngerea ce i-a fost făcută lui în procesul şi pricina ce se dezbătea între oaspeţii şi oamenii din Apoldul de Sus, pe de o parte, iar, pe de altă parte, românii din Aciliu, ţinători de pomenitul Amlaş, cu privire la o parte din ţinutul aflător spre şi lîngă cetate şi lîngă o moară de piatră, şi că el, la osebita rugăminte şi străduinţă a ambelor părţi, spre mai mare chezăşie, a trimis acolo un om anume al său ca să vadă şi să cerceteze, dimpreună cu oamenii din Dobîrca şi din Apoldul de Jos, care e adevărul în această pricină. Şi
262
                      www.dacoromanica.ro
fiindcă, după întoarcerea lor la dînsul în Sibiu, ei au spus într-un glas, în faţa noastră a tuturor, că sus-zişii oaspeţi şi oameni din pomenitul Apold de Sus au îndurat mari nedreptăţi la hotarele acelor ţinuturi şi multe pagube din partea acelor români din Aciliu, şi că suferă şi acum, şi că, <după cum) se ştie, sus-zişii români nu au nici un drept la acea parte din ţinut; de aceea, pomenitul Albul, ca un neîndoielnic judecător, trimis pentru aceasta de sus-zisul său stăpîn, a dat prin judecată în faţa noastră — fiindcă aşa cerea judecata şi dreptatea — sus-zisa parte din ţinut, pentru care s-a stîrnit procesul, ades-zişilor oameni din Apoldul de Sus şi, întărind <hotărîrea> prin scrisoarea lui dată în această privinţă, a poruncit acelor români, sub pedeapsa scoaterii ochilor şi a lipsirii lor de toate bunurile, ca de aci înainte să facă bine să nu mai cuteze a încălca nici într-un chip pomenitele hotare, şi s-a îngrijit să ne roage, îndemnîndu-ne, să binevoim a întări prin scrisoarea noastră amintita sa hotărîre, ca să rămînă neclintită. Noi aşadar, voind să întîmpinăm dreptele lui dorinţi, ţinînd seama de osebita cerere a des-pomenitului Albul, dar, mai cu seamă, la drept vorbind de dreptatea obişnuită, am hotărît să dăm zişilor oameni din Apoldul de Sus scrisoarea noastră de faţă, întărită cu puterea şi atîrnarea peceţii noastre celei mici, încuviinţînd, confirmînd şi întărind judecata şi hotărîrea ades-numitului Albul, cu scrisoarea noastră, întru tăria şi mărturia celor de mai sus.
      Dat şi făcut în miercurea de după sărbătoarea sfîntului mucenic Gheorghe, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi opt, la Sibiu.
      După Ub„ IV, 346-347.
      Orig., perg., cu pecete deteriorată, din ceară albă, atirnată de şnur alb din cinepă, la Arh.
      St. Sibiu, Arh. bis. ev. din Apoldul de Sus.
       1 Lacună de 0,4 cm; întregită după sens.
165                     1428 iulie 6 (octavo die festi beatorum Petri et Pauli
                                                                                  aposlolorum), Cuvin.
      <Sigismund, regele Ungariei, dă o hotărîre în pricina dintre Gheorghe, fiul lui David Laczk de Santău, şi Ioan Gereb de Metiş. în cadrul procesului s-a prezentat un privilegiu dat de Carol Robert, regele Ungariei, din 20 iulie 1322 :>
      ...sui duplicis, in partibus Transalpinis deperditi, sigilii appensione roboratum...
      ...întărit prin atîrnarea dublei sale peceţi, pierdută în Ţara Românească.
      Regest după Ub., IV, 358-365.
      Orig., perg., cu pecete atirnată, tăiată împreună cu partea de jos a documentului, la
      Arh. Naţ. Magh.
166                 <1428 septembrie; 1429 mai — 1430 septembrie) Argeş,
      f îlV Â'Mk BEAHKhlH BOEBOA<l H rOCflOAHHTv E'kCEH 3EMH &rrpO<BAdXÎ>HCKOH. 1IHU1ET TOCnOACTKO MH lipiiIMpEM <WT> SpjUlESJ H T$3H A4 3HJETE, »aK0 IVHH <3H n>apKd/UKH ivt rpAM TSpxujopH nrt<,kH>8^T ak>ah rocnoACTKd mh h noAKHrH^AE
CA BdMhl TEJKKklA H pdTSAT CHpdlţH H 3A0 HM HHHET, BE3 HHKOA BhlHH.
www.dacoromanica.ro
263
       TwrtV pdAÎ, BH rOKOpHiW, npH30EETE HJf KTi CEEE Td HJf HdSMHTE H OlfnpdEETE HJf, KdKO EH npdEO H MHpHO J(OA”AE, <1 AIOAÎ rOCnOA^TEd iWH A<> HE EdHT8,TvT H EdAt* npdE,Tv A<1 E’KBHA\dAT, KdKO ECT EH A O H WT np’KBd. He 1JJETE AH HJf flEAEllCAT, AA 3HdETE, HE 1{JEA\ d3Tv WCTdEHT MAOBtu,H rOCnOACTEd A\H BTi ndr$E^, H/T» LfJEM d3Tv H3’EA\/T;CTHT'K MOHMt qrtOStKWiU. IlHdKO HE 1(J£T EHTH, nO WpH3A\8 rOCnOA^TEd iWH.
       IIhc 8 dprHiu.
       t Iw AdHK BIVEBWAA, MHAOCTÎA ECOKÎEM rOCIlOAHHE.
        (Adresa pe verso:} f npTvrdpEA» wt BpdiuEBd.
       f Io Dan mare voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea pîrgarilor din Braşov: şi iată să ştiţi că acei pîrcălabi de la cetatea Turcşori pradă pe oamenii domniei mele şi au ridicat vămi grele şi prigonesc pe supuşi şi le fac rău, fără nici o vină
       De aceea vă spun: chemaţi-i la voi şi povăţuiţi-i şi îndreptaţi-i ca să umble cu dreptate şi cu pace, iar pe oamenii domniei mele să nu-i bîntuiască şi vamă dreaptă să ia, cum a fost şi mai înainte. De nu-i veţi pedepsi, să ştiţi că eu nu-mi voi lăsa pe oamenii domniei mele în pagubă, ci eu îi voi răzbuna pe oamenii mei. Altfel nu va fi, după porunca domniei mele.
       Scris în Argeş.
       f Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso:'} f Pîrgarilor din Braşov.
       Arh. St. Braşov, nr. 4.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, cu legenda: îw*H ioiioa*- Fotocopii la Bibi. Acad.,
       F. VIII/8 şi XIII/13.
       Datat din a doua domnie a lui Dan II şi după locul de emitere.
       EDIŢII: Slav. MiUtii, nr. 21. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 31; Tccilcscu, 22—23.
       Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 20.
167                                              1428 septembrie 11, Iladia.
      Meinen fruntlichen und willigen Dienst zuvor, und was ich guts vermag. Ersamen und weisen, besundern, liben freunden und gunner... etc. Vnd daz Ir erinnert werdet; der gelegenheit unsers Herrn des konigs alhier, so wisset, dasz sein gnad alhie leyt umb sich vast besammelt hat. So liegen die Turken enhalb der Tunaw, mit macht und understeen den Taubenstein (Galambocz) zu bawen, das In doch bisher geweret ist. Vnd der Despott arbeit noch, den Fryd zwischen unseren Herrn und den Turken uff drei Jahr zu machen, des aber noch kein end ist. Doch es werd frid oder nicht, so hat sein gnad mit den Venedigern ein frid gemacht off sand Jorgentag nochstkunfftig und in der Zeit soli man furbasz teidigen. Es sollen ouch dieweil alle kouffleut frey usz und ein ziehen als vor. Man hofft ouch gutes Mer usz Behem, das alles in kurz gruntlichen zu wissen werdet. Vnd ob euch jemand sagt, dasz unser Herr in dem nechsten fechten mit den Turken grosz schaden empfan-gen hett, des wollet Ir nicht glauben, wann sin grad nit CC. man verloren, und alles arm leutt usz der Walachey, uszgenommen herr Zawisch, der do erslagen ward. So sind der Turken viei mer bliben. Vnd das mag ich ouch furwar geschriben.
      Geben bei Ilied unter Temesburg am Samstag nach unser Frawentag Nativitatis. Anno Domini XIV hundert XXVIII. Caspar Slik, protonotarius
264
www.dacoromanica.ro
und secretarius etc. Den ersamen und weisen Herrn, unsern besundem Freunden und gunnern. Dem Burgermeister und Rat der Stat zu Frankfurt am Meine.
       Slujba mea prietenească şi binevoitoare mai întîi şi tot binele pe care vi-1 pot <dori>. Cinstiţilor şi chibzuiţilor, osebiţilor <şi> iubiţilor prieteni şi ocrotitori... etc. Şi ca să vi se aducă aminte de şederea aici a domnului nostru regele, să ştiţi că milostivirea sa a adunat aici în jurul său aproape <pe toţi) oamenii. Turcii se află cu forţele lor lîngă Dunăre şi îşi permit să construiască <o cetăţuie) la Golubac, ceea ce pînă acum i-am oprit. Şi despotul mai încearcă să facă pace pe trei ani între stăpînul nostru şi turci, dar încă nu a reuşit. Dar, fie că se face pace ori nu, milostivirea sa a încheiat o pace cu veneţienii, pînă la viitoarea zi a sfîntului Gheorghe1, şi în acest timp se vor apăra reciproc. De asemenea, în acest timp, toţi negustorii vor fi slobozi să vină şi să plece, ca şi mai înainte. Sperăm <să primim) ştiri bune şi din Boe-mia; toate acestea le veţi afla în curînd mai amănunţit. Şi dacă vă va spune cineva că stăpînul nostru ar fi suferit mari pierderi în cea mai apropiată luptă cu turcii, să nu-i daţi crezare, căci, în afară de domnul Zawisch care a fost ucis acolo, nu a pierdut nici 200 de oameni, şi aceştia oameni săraci din Ţara Românească. Iar dintre turci au căzut mult mai mulţi. Şi asta am vrut să vă scriu într-adevăr.
       Dat lîngă Iladia, sub cetatea Timişorii, în sîmbăta de după Naşterea Maicii Domnului, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi opt. Caspar Slik, protonotar şi secretar etc. Cinstiţilor şi chibzuiţilor domni, osebiţilor noştri prieteni şi ocrotitori, primarului şi sfatului oraşului Frankfurt pe Main.
       După Hurmuzaki, 1/2, 551—552.
       Orig. se afla în 1890 în arhiva oraşului Frankfurt/Main.
       EDIŢII: Germ. Fejer, X/6, 929-930.
       1. 23 aprilie M29
168                                                    <După 1428 septembrie).
       ţ îw AdHh RWERWAA H rOCnOAHHh K-hCCH 3EAAAH JîrrpORAdjf îhckoh. IIhluet roc-riOACTEO AVI R'hC’kAA'h npTvrdpEM WT EpdWORd H TdK03H Bll WpHCSET rOCnOACTRO A\H, T$3H Ba nBITdT rOCnOACTRO AAH: CÎI33H pdGOTd ChC RdUiHAA AÎ ECT CTvR’kTOAI H CTiC RAUJ.Tv ROAA, A<1 R'h3HAAAT RdA\A WT rpdA?
       Twrw pdAÎ AA 3HdTE, WTH TKIia3ll rpdJKA'kHKI CHA HJf 41ET rOCnOACTRO AUI WT rAdRBI Cil, Md H 410 TO H’k ECT EKIATi 3dK0H1\, d TÎE TO nOCTdRAAT. TwrW pdAÎ, T§Kd KOiWS 1|J0 ECT KPHRO, AA CA CAA^T np^A KdC H np’bA KOA'fepKI TOCnOACTRd A\H, no WPH3A&S TOCnOACTRd AUI, d TSKd 410 ECT EJAld Hd rpdA, AA Ht ECT, WTH H’k E EKIAd HHKOTH.
       f îw Aahk rwerwaa, aahaoctîa goikTea rocnoAHHK (Adresa pe verso:) f Dp’hrdpEAiv wt IIpdUJORd.
       f Io Dan voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea tuturor pîrgarilor din Braşov şi aşa vă porunceşte domnia mea, iată vă întreabă domnia mea: lucrul acesta este cu sfatul şi cu voia voastră ca să se ia vamă la cetate?
       De aceea să ştiţi că pe acei cetăţeni îi voi lua domnia mea de pe capul meu, căci şi ceea ce n-a fost lege, iar aceia o pun. Pentru aceasta, cui i s-a făcut strîmbătate acolo, să se judece înaintea voastră şi înaintea boierilor
www.dacoromanica.ro
265
domniei mele, după porunca domniei mele, iar vama ce este acolo la cetate să nu fie, căci n-a fost niciodată.
       f Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       <.Adresa pe verso:} f Pîrgarilor din Braşov.
       Arh. St. Braşov, nr. 1.
       Orig., hirtie, pecete timbrată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/6 şi XIII/10. Datat ca posterior actului din <1428 septembrie).
       EDIŢII: Slav. Miletic, nr. 19. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 30—31; Tccilescu, 17 — 18. Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 19—20.
169                                          <1428) octombrie 28, Bratislava.
      f 2KHrM8HA, no E02KI0H MHAOCTH, pHMCKhl U,dph H OyrpliCKhl KpdAh H HEUJKhl H $p8llJKOH ,A,dAMdU,ÎE H Xp*hBdTCKOH 3EMAH H HH’kMh 3EMAI3Mh KpdAh. ToH AdKdM 3HdTH E’hC'kM HdUJHM B’kpHHKWM, U.p’hKOBHhlMh CTdp’kHUJHHdM H B’hC’kM BAdCTEAWM H UJndHOBWM H nOpKOAdEWM H nAEMEHHTEM AIOAEM H ETiCdKOMS HAOE’kKS H EEAHK8 H MdA8, KOH K MEH-k APT^ÎH H MEHE CrtSuJd H E’kpH’k CEliTOH KOpSH’k H Oyrp’hCKOMS OpedrS H MEHE HMdd Hd A^pW, B’hCdKhlH Ad CE Edp$E H Ad H*k BOAHh HH IV HEM n03d-EdBHTH MOHdCThipWM nond drdOWHd, CB*kT0M8 HhAWHTS Hd EoAHU.dŢ H np’kcB’kTOH EorOpC>AHU,H THM’kHCKOH, 3dpdAÎ 0d A*A*X MOWM A9EpOM BOAOM H AlOHWM E’kpOM npHEŢ. Eortta ipo ECT T’kŢ EhlAO nphIBO H Chrd Ad E HHJf CAOEWAHO, H CEAd H EhCH pTdpH UJO HMdIO H KHHOrpdAH H EOAEHHU.E H Wp*kCH H AHEdAÎE, EhCE Ad ECT CAOEOAHO HHŢ H OypEHHO H Ad HMh H~k BOAHh HHKTO n03dEdBHTH HH W HEM.
      H WBO CEAdMh HMEHd U.p’hKOBHhIHd EAH38 MOHdCThipd CB’kTdrO dHAWHÎd fioAHH-KOrd; IKHAC>KllJHU,d H G8UJHU,d H Hp’kKAEMEBU.H H HoTOKh H IKdpKOBhU, H Hd BoAHU’k, EdŢHHHU.H H ©AŢOSHUd H 8 IlAdTHHMKO cSACTBO, Hd ^SHdE-k, KSMdHCKhl EpWA H Oy EAdTHHU.’k, CdrraEEU, H HeCTHMEEO H TwnOpHO H GorOHHO H npOTHEd IţHEpd, EAdTO 30E0M0E EHCTpKU, H npH HÎEM AB*k CEA*k, IVEOH KdA8rEpOEU,H H 8 IKdAEUJKO cSACTEO, CEAd IlAOllIHHd H HEpEUJEBh H T8pHHHOEU,H H A.E8pAd H Oy JKSAHEŢ, HEKdAEIllH H G3E*Kia-AEHJH H KdAE-/Idprd H GTpSMTd H Hd JK8aH, CEAO MdSpH H XnrSpEHH H ^SlUEipH H Hd THCM’kHE, CEAO THCAlEHd H GpKEUIlVpH H Hd HâBdpH'k, IIOA'fcHH H Hd 2KdAEUl8, EpKdHH H TdMdQJHl|IH H EdAEIJJH H PdCOBh.
      H EI|IE HdrOŢMO HCTHH8 KdKO E H MphKO EHCTpHU,d U.p’kKOBHdd EhlAd H 3d HHŢ MOAÎE hIe h npds8 E’kpS h to hhm AdAOŢ. nono drd0WH8 h MOHdcThipwM, Ad hm ect WMHHd
H Ad HM ECT SpHKK C’k BCkM 1110 APIilKÎH K*K IlHCTpHU.’k ŢOTdph H Tp"h>KHd H npOŢWAHdd UdpHHd Ad ECT nOn8 drdOWHS H KdASrEptVM EoAHHHKKIM’K H THCMEHCKhlMTk, Ad c8 BOAHH HdA BKCkM A^ŢWAKOM 1110 ECT Oy IlHCTpHU.’k. TdKOJKAE H nO B*Kc8a8, KOAHKO HMdIO CEAd EHUJE nHCdHHd H ŢOTdpE H AHBdAE H EOAEHHU.E H 8 G"kEEpHH8 H Oy IlHCTpHU.’k H Hd B*hCdKOM M’kcT’k UJO ECT HHJf MOHdCThipEH H 1110 K HHM*K AP^^ÎH, ETkCE Ad HM ECT CAOEOAHO H Hd SpHKK, WT C*Krd H A<> B'kKd H Ad HM H'kEOAHK HHKTO nOSdEdEHTH HH 8 HEM KOH HE EH ŢTEAH MEH*k Hd 3A0. ToH B*KCdK0M8 TOBOpS, H CKrdUJHHMK H nOCAE, KOH ŢOTE EhITH MOE CA8rE H nO HdC H A* K'kKd Ad, HM H*k BOAHK HHKTO n03dEdBHTH, HH HHŢ HAOE’kKS, HH A9EHTK8 H 1110 K8n8lO H 1110 npOAdBdIO H Hd C8)f8 H Hd BOA*k H K8AE ŢOAE HHŢ AIOAÎE UJHHJf A9BHTK0M, HH Hd EAHHOM M*kCTE BddM8 Ad HE nAdTE H Ad PA* CAOEWAHO.
      H 1110 HMdIO Bp*KUJHIlld H BHpOBE Hd ^SHdB’k, ETiCE Ad E HHŢ CAOEWAHO, KdKO E H np*KBO EKIAIV, TdKO H A° K’fcKd Ad ECT MOHdCTHpCKO H nond ErddWHd H KOH TE H nO HÎEM EkIEdTH H HErOBEM KdASrEpWM KOH ŢTE EhITH 8 TEJfh MOHdCTHp’kjf’h T^k/f PEAd, 8 Bord EpdTÎd ipo HŢ CMO MEI 0y3EAH Ad HŢ nd3HM0 H ŢpdHHMO, 3d HlIŢ CA0y>KE8 H npdfi8 K~kp8 ipo HdM Ca8>KE npdEO H B’kpHO. H WHH oy CBOEH B’kp’k Ad CH np’kEKIBdlO H CBOH 3dKlVH Ad CH AP^HCE oy CBOHŢ U.p’hKBdX’ H Ad HM HHKTO H~k BOAHh 3dEdBHTH HAH EdHTOBdTH 3d HHŢ 3dKWH. Hd TOH ChM AdAh HHM MOIO B~kp8 H BhCErO cfrp'hCKOrd OpCdrd H B’hC’kjf KOH B’kpSlO CB’kTOH KOpSlfk H MEHE KOH ŢOTE Hd A*BpW H nO HdC KOH ŢOTE EhITH.
266
                         www.dacoromanica.ro
       H EljJE/KE HSHdHAOX HCTHH8 KdKO E WTU,k AECflOTd GTEijldHd, KHESk Ad3dpK, A^K TEA\EH U.p'kKBdrt* CErtd Oy CpkECKOH 3E<V\rtÎE 3d CKOK> ASU^y, HptCBtTCH EorOpOAMJ,H TnCMtHCKOH H CBtTOrtl\8 WTU,Oy dHAWHÎIO EoAHHKOA*8, CErtd 30B0iMd: KhcEAEBO Tp'kr'k Ck U,dpHHOrtl\ H BHHOrpdAH H rtHBdAÎE H Ck BCErt* X’^TdpErt* H A«X’°AKWrtlll CrtOEOAHO J TdKO/KAE H AP^rd CErtd : IIonOKU,H H ffldpkldHE H ApbrttHH Hd ffirtdBt H KrtHHEBkU, Hd A8h<*B» H TdH CErtd AME c BHHOrpdAH H BOAEHHU.E H HHBkE H rtHBdAkE H C"k ECErtrt yOTdpOAt H A«X°A-KOrtU CrtOEOAHO A<l E U.P'kKBdiW nptCBtTOH BorOpOAHU,H THCitttHCKOH H CBtTOrtl\8 WTU.8 ffHA^Hîio BoAHHKOrti\8 h non8 Hhkoaha\8 h koh te no HîErt\ bbith wt chra h a<> stKd H HÎerOE'kM KdrtSl’EpWrt*, TOH TE oy Tty U.p'kKBdX’ nptBkIBdTH H HHKTO A<> HiW HE CrtlltETk n03dEdEHTH HrtH BdHTOBdTH. TordH pdAÎ HMK H 12d AM»X TkH CErtd A<> Hrt\ c8 CrtOBOAHd H Hd SpilKk, Ck BCErt\k A«XwAKOM, WT Ckrd H A« BtKd.
       H TdKO TOBOpH rtl\Od EHCWTd fi-KCtiM HdWHrt* BtpHklrtAk BrtdCTErtWrtTk H WndHOBOrt* H nopKOrtdEWrt* H BdAUWEM H X'dprtVHU.Ert*, B'kCdKk) A<> CE BdpSE WT £lrd0WHOKd KdrtSrEpd H WT MÎErOBd HrtOBtKd H WT HÎETOEd Brtdrd H WT A^EHTKd MU H EkCErd 1JJO B03ÎH
h qjo hoch h 410 Ttpdd h no BOAt h no cSx’S h no siicoyAS, a<> X°AE CrtOEOAHO h HHrAt Ad HE nrtdTE Edrt\8 WT Ckrd H A« BtKd H HHKTO A<> H<W Ht BOrtHk n03dEdEHTH HH Oy HErtlIk, KOH HE EH yTErtH A\EHE Hd 3rt0. ToH K'KCdKOA\8 rOBOpS, H CkrdWHHrt* H nOCrtE, KOH X^TE EklTH MOE CrtSrE H nO HdC H A® BtKd KOH X^TE BklTH.
       H KTO JfOKE HTdTH WB83H iWOlO KHHrS, ndKkl A<> » nOAd T0iW83H oy pSKE, WT Kord IO E 0y3Ertk.
       4,dAE ce w'BdH KHHrd nono rtrdQWHS oy IIo>k<kh$, iwtcEU,d wyTOEpîd kh abhb, no XpHCTOES pOHCAkCTBS rttT xdgK0, d WT KOHOBd Ckrtl\ Kpdrtk Oyrp'kCKOH 3Ert*rtH rttT 1WT, d WT KOHOBd Ckrt* PHlWCKklH U,dpk, rttTO AEBETOHdAECETE, He^WATE, AECETO.
       f Md, U,dpk PHMCKklH. pEKOy rtl\OHrtl\ E3klKWrtl\ A<>TH WB8H KHHrS L
       f Sigismund, din mila lui Dumnezeu împăratul romanilor şi regele Ungariei şi rege al cehilor şi al Dalmaţiei Fruşice şi al ţării Croaţiei şi al altor ţări. Aceasta dau de ştire tuturor credincioşilor noştri, fruntaşilor bisericeşti şi tuturor vlastelinilor şi şpanilor şi pîrcălabilor şi nobililor şi oricărui om şi mare şi mic, care ţine de mine şi mă ascultă şi este credincios sfintei coroane şi Ţării Ungureşti şi mă vrea pe mine spre bine, fiecare să se ferească şi să nu fie volnic să împiedice întru nimic mănăstirile popii Agathon, a sfîntului Antonie de la Vodiţa şi a preasfintei născătoare de Dumnezeu de la Tismana, pentru că le-am dat bunăvoinţa mea şi i-am primit în credinţa mea. Voia pe care au avut-o mai înainte, şi acum: să le fie slobode şi satele şi hotarele ce au şi vii şi mori şi nuci şi livezi, toate să le fie slobode şi de uric şi nimeni să nu aibă voie să-i împiedice întru nimic.
       Şi acesta este numele satelor bisericeşti de lîngă mănăstirea sfîntului Antonie de la Vodiţa: Jidovştiţa şi Suşiţa şi Preaclecevţi şi Potoc şi Jar-covăţ şi pe Vodiţa, Bahninţi şi Elhoviţa şi în judeţul de Baltă, la Dunăre, Vadul Cumanilor şi în Blatniţea, Saghiavăţ şi Pesticevo şi Toporno şi Sogoino şi în faţa Ţibrei, balta numită Bistrăţ şi pe lîngă ea două sate, amîndouă Calugherovţi şi în judeţul Jaleş, satele Ploştina şi Cereşevo şi Turcinovţi şi Leurda şi în Jilţ, Pecaleşti şi Obăialeşti şi Valea Largă şi Strimta şi pe Jiu, satul Ceauri şi Ungureni şi Duşeşti şi pe Tismana, satul Tismana şi Sîrbşori şi pe Izvarnea, Podeni şi pe Jaleş, Arcani şi Tamaşeşti şi Rasov.
       Şi încă am aflat adevărul că şi mai înainte Bistriţa a fost bisericească şi pentru rugămintea lor şi dreapta credinţă şi aceasta le-am dat-o popii Agathon şi mănăstirilor să le fie ocină şi să le fie uric cu tot ce ţine de Bistriţa, hotarul şi vama de mărfuri şi de trecere să fie a popii Agathon şi a călugărilor Vodiţei şi Tismanei, să fie volnici peste tot venitul ce este în Bistriţa. De asemenea şi pretutindeni, cîte sate mai sus-scrise au şi hotare şi livezi şi mori şi în Severin şi în Bistriţa şi în orice loc ce este al acelor mănăstiri şi
www.dacoromanica.ro
267
ce ţine de ele, toate să le fie slobode şi de uric, de acum şi în veci şi nimeni să nu aibă voie să-i împiedice cu ceva, cine nu ar vrea să mă aibă de rău. Aceasta fiecăruia spun, şi celor de acum şi celor de apoi, cine vor fi slugile mele şi după noi şi în veci, să nu aibă voie nimeni să-i împiedice, nici pe omul lor, nici marfa şi ce cumpără şi ce vînd şi pe uscat şi pe apă şi pe ori unde umblă oamenii lor cu marfa lor, în nici un loc să nu plătească vama, ci să umble slobod.
      Şi pescăriile şi vîrtejurile ce au la Dunăre, toate să le fie slobode, cum au fost mai înainte, aşa să fie, în veci mănăstireşti şi popii Agathon şi cine va fi după dînsul şi călugărilor lui, care vor fi în acele mănăstiri, ordinul lor, fraţi întru Dumnezeu, pe care i-am luat să-i păzim şi să-i apărăm, pentru slujba şi dreapta credinţă cu care ne slujesc drept şi credincios. Şi ei să rămînă în credinţa lor şi să-şi păstreze legea lor în bisericile lor şi nimeni să nu aibă voie să-i turbure sau să-i prigonească pentru legea lor. Pentru aceasta, le-am dat credinţa mea şi a întregii Ţări Ungureşti şi a tuturor celor care cred în sfînta coroană şi cine mă vrea cu bine şi cine va fi după noi.
      Şi încă am aflat cu adevăr că părintele despotului Ştefan, cneazul Lazăr, a dat acelor biserici sate în Ţara Sîrbească, pentru sufletul său, pre-sfintei născătoare de Dumnezeu de la Tismana şi sfîntului părinte Antonie de la Vodiţa, satele numite: tîrgul Kiselevo cu vama şi viile şi livezile şi cu tot hotarul şi venitul, slobod; de asemenea şi alte sate: Popovţi şi Mariiane şi Drămni pe Mlava şi Clicevăţ pe Dunăre şi acele sate le-a dat cu vii şi mori şi ogoare şi livezi şi cu tot hotarul şi venitul, slobode, să fie ale bisericilor prea-sfintei născătoare de Dumnezeu de la Tismana şi a sfîntului părinte Antonie de la Vodiţa şi ale popii Nicodim şi cui va fi după dînsul, de acum şi în veci şi călugărilor lor, care vor locui în acele biserici. Şi nimeni să nu cuteze să-i împiedice sau să-i turbure. De aceea şi eu le-am dat acele sate, să le fie slobode şi de uric, cu tot venitul, de acum şi în veci.
      Şi astfel vorbeşte înălţimea mea tuturor credincioşilor noştri, vlaste-linilor şi şpanilor şi pîrcălabilor şi vameşilor şi hămăiţilor, fiecare să se ferească de călugării lui Agathon şi de omul lui şi de bunurile lui şi de marfa lui şi orice duc în care sau poartă sau mînă şi pe apă şi pe uscat şi peste tot, să umble slobozi şi nicăieri să nu plătească vamă, de acum şi în veci şi nimeni să nu aibă voie să-i turbure întru nimic, cine nu vrea să mă aibă cu rău. Aceasta fiecăruia îi spun, şi celor de acum şi cine vor fi pe urmă slugile mele şi după noi şi în veci cine va fi.
      Şi cine va citi această carte a mea, iarăşi să o dea în mînă celui de la care a luat-o.
      S-a dat această carte popii Agathon la Pojun, luna octombrie 28 zile, după naşterea lui Hristos anul 1429, iar de cînd sînt rege al Ţării Ungureşti ani 43, iar de cînd sînt împărat al romanilor, anul al nouăsprezecelea, al cehi-or, al zecelea.
      f Eu, împăratul romanilor, am spus cu limba mea să se dea această carte 1.
       Arh. St. Buc., S.I., nr. 29 (Tismana, 1/5). Trei copii, două contemporane, pe hirtie, şi una din secolul al XVII-lea, pe pergament. Cu patru traduceri, din 1729, două de la sfirşitul secolului al XVIII-lea şi una din 1844; alte traduceri, ibidem, ms. 329. f. 70—72, 335, f. 7 —9 şi 711, f. 71 —72. Copie slavă cu traducere la Bibi. Acad., XI/246. Fotocopie, ibidem, F. XX/26. Datat după itinerarul lui Sigismund. Diacul a socotit anul după era bizantină.
       EDIŢII: Slav. Venelin, 55—59. Slav şi trad. Panaitescu, 154 — 155; DRH, B, 118 — 122. Trad. DIR, B, veac XIII, XIV, XV, 88-90. Facs. DIR, B, veac XIII, XIV, XV, 332.
       1 Acest rind se află la începutul documentului.
268
www.dacoromanica.ro
170
                                                1429 iunie 21, Pojon.
      Sigismundus, dei gratia Romanorum rex semper augustus, ac Hun-garie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etc. rex, fidelibus nostris, magnificis Joanni et Michaeli Jakch de Kwsal, cornitibus Siculorum nostrorum, et Ladislao, similiter Jakch, fratri eorundem, necnon Nicolao et Pelbarto de Warda, salutem et gratiam.
      Noveritis quod, cum alias nobis in civitate nostra Cassouiensi existen-tibus, causalesque processus, noştri in presenciam adherentium, discutien-tibus, in personis fidelium nostrorum comitum urburarum Riuuli Domina-rum, universorum civium et monthanistarum eiusdem civitatis Riuuli Dominarum, presente et audiente Sandrino, filio Dragh de Belthek, contra eundem, maiestati nostre conquestum et propositum exstiterat, quomodo idem Sandrinus, temporibus tune retrolapsis, in quadam eorum villa Hideg-kuth vocata, duos bonos equos a quodam mercatore, de eadem civitate trans-eunte, indebite et minus iuste abstulisset, et quod idem Sandrinus, alias, tempore nocturnali, quadraginta boves quorumdam mercatorum, ad dictam civitatem nostram venientium, potentialiter aufferri et depelli, nonnullosque homines, dictos boves custodientes, dire et usque ad mortem verberari fecisset, et quod idem Sandrinus nonaginta tres boves prefatorum civium nostrorum de Riuulo Dominarum, necnon viginti boves quorumdam forensium, in territorio diete civitatis, auferri fecisset. Item, idem Sandrinus sex currus eorundem civium, cum vinis in eisdem existentibus, necnon bobus, ipsos currus trahentibus, et aliis nonnullis rebus aufferendo, quamplures homines, cum dictis curribus existentes, captivasset et in vinculis conservasset. Item, idem Sandrinus quemdam, ad eandem civitatem pertinentem, omnino inno-centem et innoxium, in territorio prefate civitatis captivasset, captumque in suis vinculis diucius conservando, tandem quinquaginta florenis, per centum pactatis, ac duobus equis et aliis suis rebus spoliatum, de ipsa captivitate relaxasset. Item, idem Sandrinus quamplures silvas, nemora, ad prefaţam civitatem de iure et antiqua consuetudine spectantes et pertinentia, pro se occupando, eosdem cives et monthanistas nostros, dictis silvis et nemoribus uti et frui, carbonesque, prout alias fuit consuetum, cremari, non permit-teret, per quod nobis, propter defectum lignorum et carbonum, in nostris proventibus regalibus maxima dampna evenirent. Item, quod idem Sandrinus, quasdam quinque villas, ad eandem civitatem et cameram pertinentes, totaliter spoliando, pro se ipso occupasset, in eisdemque officialem suum constituisset; et quod idem Sandrinus nonnullas urburas, ad eandem cameram nostram pertinentes, pro ipso occupasset; et quod idem Sandrinus complu-res vias, ad eandem civitatem nostram tendentes, multis viatoribus, ad eandem civitatem nostram venire volentibus, interdixisset et ipsis introitum prohi-buisset. Alias etiam tam multiplices iniurias atque molestias iam fatis civi-bus intulisset et inferre niteretur in futurum, quod eadem sepefata civitas fere desolata remansisset.
      Quibus auditis, prefatus Sandrinus ad primum articulum responderat, ex adverso, quod ipse duos equos, de quibus in eodem articulo fit mentio, a quodam familiari suo, qui, cum dictis equis saliendo, ad Moldauiam recedere voluisset, abstulisset. Item, ad secundum articulum responderat de abla-tione quadraginta boum se penitus ignorare, nec eosdem abstulisset, et nec de voluntate ipsius per quempiam fuissent ablati. Item, ad tercium articulum, videlicet de ablacione nonaginta trium boum taliter responderat, quod ipse predictos boves a quodam homine de Moldauia, eo quod quidam familiaris suis cum nonnullis rebus suis ad dictam Moldauiam saluisset, abstulisset et
                                                                                           269
www.dacoromanica.ro
tandem memoraţi cives dictos boves iterum ab eodem abstulissent. Item, ad quartum articulum responderat quod ipse unum Volahum, ad predictam civitatem pertinentem, pro eo fecisset deţinere, quia ipse Volahus, ad quandam possessionem suam, Kwlthy vocatam, veniendo, complures iobagiones suos vulnerasset, nullas tamen pecunias neque equos ab eodem recepisset. Item, ad septimum articulum responderat quod ipse prefatos cives ab usu silvarum eorum nunquam prohibuisset, sed eos solum ab usu silvarum suarum, ad castrum suum Kwwar pertinentium, ne iis uterentur prohibuisset. Item, ad octavum articulum responderat quod prefatas quinque villas dicti cives in terris ipsius Sandrini locassent, quod tamen ipse ab huiusmodi locatione serius prohibuisset, qui a dicta locatione desistere noluissent; sed dictas villas in terris suis potencialiter collocassent. Item, ad nonum articulum responderat hoc verum fore, quod ipse dictis monthanistis dixisset quasdam montanas fore et esse in terris suis, tamen nullas urburas sibi dare de eisdem postu-lasset. Item, ad decimum articulum, prefatus Sandrinus responderat quod ipse iamfatis civibus nonnunquam aliquas minas imposuisset. Item, ad ulti-mum articulum responderat prefatus Sandrinus, quod ipse nullas vias, preter suas, ad ipsam civitatem tendentes, cuipiam inhibuisset, neque ipse civibus ah quod dampnum in hac parte intulisset.
      Et licet nos, qui ex innata nobis regia liberalitate tenemur utrinque regnicolarum nostrorum iusticiam ministrare, premissis querimoniis maiestăţi nostre, ut prefertur, porrectis, auditis et intellectis huiusmodi discordiis contentionibus et controversiis, partes inter predictas modo quo supra sus-citatis, finem imponere volentes; tibi, utputa Nicolao de Warda, ac magni-fico Stephano de Bathor, magistre dapiferorum nostrorum regalium, serie aliarum literarum nostrarum exinde confectarum, eandem causam cum singulis suis incidentiis et dependentiis audiendam, decidendam et fine debito terminandam, duxerimus commitendam, tamen, quia prefatus Sandrinus, ad terminum pro premissorum discussione deputatum, in presenciam execu-torum mandatorum nostrorum predictorum venire et accedere recusasset, pro eo, executores prescriptorum mandatorum nostrorum in premissis nullum finem facere potuissent, super quo in personis exponentium maiestati nostre extitit supplicatum, ut ipsis, circa premissa, remedium dignaremur facere opportunum; verum cum nos predictos exponentes in premissis dampnum pati non velimus aliquale, igitur volumus et eidem fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus visis presentibus, vos, communiter vel disiunctim, pută uno vel duobus ex vobis, absentibus ceteris vestrum, partibus predictis ad unum certum locum et terminum, per vos ipsis deputandum, vestri in presenciam convocatis et accessitis, quibus et nos harum serie illuc accedere mandamus, super omnibus premissis et premissorum singulis auditis ipsarum partium propositionibus et allegationibus, examinatisque earundem documentis, inter easdem partes, presente testimonio capituli eccelesie Waradiensis, quod per idem capitulum ad id serie presentium transmitti iubemus, iudicium et iusticiam unicuique parti ex parte alterius earum debitam et indilatam satisfactionem impertire et exhibere debeatis. Casu autem quo idem Sandrinus, contumacia ductus, se ab facie iuris absentare voluerit, vestrique in presentiam venire aut procuratorem suum mittere recusaverit, extunc volumus et eidem vestre fidelităţi districte precipimus et mandamus, quatenus, si in quantum premissa per ipsum sic, ut premittitur, facta et perpetrata, predictasque villas et nemora, sylvasque et urburas inde-bite et minus iuste a manibus dictorum exponencium, diligenţi inquisitione mediante, occupatas et abstracta fore et esse reperieritis, extunc ulteriori nostre mandato superinde non expectato, ex parte eiusdem Sandrini et de
270
www.dacoromanica.ro
possessionibus eiusdem eisdem exponentibus super huiusmodi dampnis per ipsum Sandrinum ipsis illatis ac expensis per eosdem exponentes in hac parte factis, coram testimonio dicti capituli ecclesie Waradiensis, indilatam satisfactionem impendere et exhibere, dictos exponentes in dominium pre-dictarum villarum, nemorum, sylvarumque et urburarum reintroducere et easdem ipsis restatuere, reintroductosque et restatutos in eisdem et aliis eorum partibus et rebus et bonis, iustis utputa et legitimis, contra quos-libet illegitimos impetitores et signanter prefatum Sandrinum et ad ipsum pertinentes, tenere, conservare et protegere debeatis. Seriem siquidem omnium premissorum, ut fuerit expediens, in literis prefati capituli nostre fideliter rescribi volumus maiestati. Secus, gracie nostre sub obtentu, facere non ausuri. Presentes perlectas reddi iubemus presentanti.
      Datum Posonii, feria tercia proxima ante festum Nativitatis sancti Johannis baptiste, anno domini Millesimo quadringentesimo vigesimo nono, regnorum nostrorum anno Hungarie etc. quadragesimo tercio, Romanorum decimo nono, et Bohemie nono.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi rege al Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., credincioşilor noştri, măriţilor Ioan şi Mihail Jakch de Coşeiu, comiţi ai secuilor noştri, şi lui Ladis-lau, de asemenea Jackh, fratelui lor, precum şi lui Nicolae şi Pelbart de Oarda, sănătate şi milostivire.
      Aflaţi că, pe cînd noi altădată eram în oraşul nostru Caşovia şi dezbăteam pricinile celor ce se înfăţişaseră înaintea noastră, în numele credincioşilor noştri comiţi ai urburei din Baia Mare, a tuturor orăşenilor şi băieşilor pomenitului oraş Baia Mare, în faţa şi în auzul lui Sandrin, fiul lui Drag de Beltiug, s-a spus în chip de plîngere maiestăţii noastre că pomenitul Sandrin, în vremurile trecute, într-un sat al lor numit Hideaga, a luat pe nedrept şi fără cale doi cai buni de la un negustor care trecea de la pomenitul oraş, şi că pomenitul Sandrin, altădată, noaptea, a pus să se ia şi să fie duşi cu puterea patruzeci de boi ai unor negustori, care veneau spre zisul nostru oraş, iar pe oamenii care păzeau acei boi a pus de i-a bătut în chip sălbatic şi pînă la moarte; şi că acelaşi Sandrin a pus să li se fure nouăzeci şi trei de boi ai pomeniţilor orăşeni ai noştri din Baia Mare, precum şi douăzeci de boi ai unor negustori, în hotarul zisului oraş. De asemenea, acel Sandrin a luat şase care ale pomeniţilor orăşeni, dimpreună cu vinul care era în ele, precum şi cu boii care trăgeau carele, a prins pe mulţi oameni, care erau cu acele care, şi i-a ţinut în lanţuri. De asemenea, pomenitul Sandrin a prins în hotarul pomenitului oraş pe un (om) oarecare cu totul nevinovat şi care nu făcuse nici un rău, care se îndrepta spre acelaşi oraş, şi l-a ţinut, aşa prins, mai multă vreme în lanţuri; apoi i-a dat drumul din prinsoare, despuindu-1 de cincizeci de florini, socotiţi cîte o sută <de dinari florinul), de doi cai şi de alte lucruri de-ale sale. De asemenea, pomenitul Sandrin a cotropit pentru sine foarte multe păduri şi crînguri, care privesc şi ţin de drept şi în temeiul unui vechi obicei de pomenitul oraş şi nu dă voie pomeniţilor noştri orăşeni şi băieşi să se folosească şi să se bucure de zisele păduri şi crînguri şi nici să ardă cărbuni, aşa cum a fost obiceiul altădată, datorită cărui lucru, din pricina lipsei de lemne şi de cărbuni, ni se aduc foarte mari pagube în veniturile noastre regeşti. De asemenea, <ei s-au plîns) că acelaşi Sandrin a jefuit în întregime cinci sate, care ţin de pomenitul oraş şi de cămară, şi le-a cotropit pentru el, aşezînd în ele pe slujitorul său; şi că tot Sandrin a pus mîna pe cîteva urburi, care ţin de pomenita cămară a noastră, şi că acelaşi Sandrin n-a dat voie să vie, pe mai multe drumuri care duc la pomenitul nostru oraş, multor călători care voiau să vină în oraşul nostru şi le-a
www.dacoromanica.ro
271
oprit lor intrarea <în el>. Şi alte încă nenumărate silnicii şi supărări a făcut el pomeniţilor orăşeni şi vrea să le mai facă şi în viitor, aşa încît oraşul ades pomenit a rămas aproape pustiu.
      Auzind aceasta, pomenitul Sandrin a răspuns, dimpotrivă, la punctul dintîi, că el a luat cei doi cai, despre care se face amintire la punctul acesta» de la un slujitor al lui, care, plecînd cu zişii cai, a voit să se ducă în Moldova. De asemenea, la punctul al doilea, a răspuns cu privire la furtul celor patruzeci de boi că el nu ştie nimic şi că nu i-a furat şi că nici n-au fost furaţi de cineva fiindcă aşa ar fi voit el. De asemenea, la punctul al treilea, adică, cu privire la furtul a nouăzeci şi trei de boi, a răspuns aşa că el a luat acei boi de la un om din Moldova, deoarece un slujitor al său a trecut cu nişte lucruri de-ale sale în Moldova, şi că, pe urmă, amintiţii orăşeni au luat din nou acei boi de la acela. De asemenea, la punctul al patrulea a răspuns că el de aceea a pus să aresteze pe un român care se ducea în oraşul mai sus-zis, fiindcă, acel român, venind pe moşia sa numită Coltău, a rănit pe mai mulţi iobagi de-ai săi, dar că nici bani, nici cai n-a luat de la el. De asemenea, la punctul al şaptelea a răspuns că el n-a oprit niciodată pe pomeniţii orăşeni de la folosinţa pădurilor lor, dar că i-a oprit numai de la folosinţa pădurilor sale, care ţin de cetatea sa Chioar. De asemenea, la punctul al optulea a răspuns că. zişii orăşeni au aşezat cele cinci sate pe pămîntul lui, al lui Sandrin, deşi el i-a oprit pe dînşii cu tot dinadinsul de a le aşeza acolo, şi că ei n-au voit să se lase de această aşezare, dar că acele sate ei le-au aşezat pe pămîntul lui cu puterea. De asemenea, la punctul al nouălea a răspuns că este adevărat că. el a spus băieşilor noştri că sînt nişte băi şi pe pămînturile sale, dar că n-a cerut de la ei să-i dea nici o urbură. De asemenea, la punctul al zecelea, pomenitul Sandrin a răspuns că el n-a ameninţat niciodată pe zişii orăşeni. De asemenea, la cel din urmă punct, pomenitul Sandrin a răspuns că el, afară de drumurile sale care duc la oraş, n-a închis nimănui vreun drum şi că n-a adus orăşenilor, în această privinţă, nici o pagubă.
      Şi fiindcă noi, care sîntem datori, din fireasca noastră mărinimie regească» să facem dreptate şi unei părţi şi celeilalte dintre locuitorii ţării noastre,după ce am ascultat şi am înţeles plîngerile de mai sus, făcute, după cum se spune mai sus, maiestăţii noastre, am voit să facem sfîrşit acestor neînţelegeri, certuri şi dezbinări, iscate între pomenitele părţi în felul de mai sus, am hotărît a-ţi încredinţa ţie, Nicolae de Oarda, şi măritului Ştefan de Bathor, marele nostru stolnic regesc, prin cuprinsul altei scrisori a noastre, întocmite cu privire la aceasta, ca să ascultaţi, să curmaţi şi să puneţi capăt acestei pricini cu fiecare dintre incidentele şi părţile care ţin de ea, totuşi, fiindcă pomenitul Sandrin n-a voit să vină şi să fie faţă la sorocul pus pentru dezbaterea celor de mai sus, înaintea celor îndatoraţi să aducă în îndeplinire poruncile noastre, de aceea, îndeplinătorii poruncilor noastre de mai sus n-au putut face nici un capăt cu privire la cele de mai sus. în privinţa aceasta, pîrîşii s-au rugat de maiestatea noastră să binevoim a le da un leac potrivit. Cum însă nu voim ca mai sus-zişii pîrîşi să sufere vreo pagubă cu privire la cele de mai sus, noi voim şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca, după ce veţi vedea scrisoarea de faţă, sau laolaltă sau deosebit, adică unul sau doi dintre voi, ceilalţi dintre voi fiind lipsă, după ce vor fi chemate înaintea voastră, într-un loc şi la un soroc anumit, statornicit lor de voi, pomenitele părţi, cărora şi noi, prin cuprinsul scrisorii de faţă, le poruncim să se ducă acolo, şi după ce se vor asculta spunerile şi plîngerile părţilor cu privire la toate cele de mai sus şi la fiecare dintre ele, şi după ce se vor cerceta dovezile lor, să fiţi datori a da îndestularea cuvenită şi neîntîrziată fiecărei părţi din partea celeilalte dintre ele şi a face între pomenitele părţi judecată şi dreptate, înaintea şi a marto-
272
                      www.dacoromanica.ro
rului capitlului bisericii din Oradea, care dăm poruncă prin rîndurile scrisorii <ie faţă să fie trimis la aceasta de către pomenitul capitlu. Dacă însă pomenitul Sandrin, mînat de îndărătnicie, va voi să lipsească din faţă judecăţii şi nu va voi să vină înaintea voastră sau să trimită un împuternicit al său, atunci, voim şi punem în vedere şi poruncim cu străşnicie credinţei voastre ca, întru-cît cele de mai sus au fost făcute şi săvîrşite de dînsul aşa cum se arată mai sus, şi dacă, printr-o sîrguitoare cercetare veţi afla că pomenitele sate şi crînguri şi păduri şi urburi au fost cotropite şi luate pe nedrept şi fără cale din mîinile aşilor pîrîşi, atunci, fără a mai aştepta altă poruncă a noastră cu privire la aceasta, să fiţi datori a da îndestulare neîntîrziată din partea pomenitului Sandrin şi din moşiile lui pomeniţilor pîrîşi cu privire la aceste pagube, aduse şi făcute lor de către Sandrin, în faţa omului de mărturie al zisului capitlu al bisericii din Oradea, a pune din nou pe zişii pîrîşi în stăpînirea pomenitelor sate, crînguri, păduri şi urburi, şi a le da lor îndărăt, şi, apoi, după ce-i veţi fi pus din nou şi-i veţi fi aşezat iarăşi <în stăpînirea lor) şi a altor părţi, bunuri şi lucruri ale lor, adică în <părţi, bunuri şi lucruri), drepte, legiuite, să-i păziţi, să-i ocrotiţi şi să-i păstraţi aşa împotriva oricăror tulburători ai dreptului lor şi mai ales împotriva pomenitului Sandrin şi a acelora care ţin de el. Voim ca înfăptuirea tuturor celor de mai sus să fie făcută cunoscut întocmai maiestăţii noastre, după cum se va găsi cu cale, în scrisoarea pomenitului capitlu. Altfel să nu îndrăzniţi a face, dacă voiţi să dobîndiţi milostivirea noastră. După citire, poruncim ca scrisoarea de faţă să fie dată îndărăt înfăţişatorului ei.
       Dat la Pojon, în marţea dinaintea sărbătorii Naşterii sfîntului Ioan botezătorul, în anul Domnului o mie patru sute douăzeci şi nouă, în al patruzeci şi treilea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., în al nouăsprezecelea ca rege al romanilor şi în al nouălea an ca rege al Boemiei.
       După Fejer, X/7, 87-92.
       Transumpt în actul capitlului din Oradea din 1430; la Arh. St. Baia Mare, Acte privilegiate/ 1429.
171        1429 octombrie 19 (feria quarta festi beate Luce evangeliste post
                                                                                       proxima) Feldioara.
       Notarii Mihail al lui Ştefan şi Nicolae Thoscha dau lui Ioan, constructorul de orgi din Feldioara şi soţiei acestuia un certificat de bună purtare. Printre martori este amintit: magister Nicolaus de Moldauia.
       Regest după orig., hirtie (32 X 47), cu semne notariale desenate sub text, la Arh. St. Braşov, Arh. Bis. Negre, I.E. Documente, nr. 30. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Nap oca/1329.
       EDIŢII: Latin- Ub., IV, 384-388.
172                         1430 martie 19 (in dominica Oculi), Tîmavia.
      <Sigismund, regele Ungariei, răsplăteşte pe Martin, castelanul de Wywar, şi pe Gheorghe zis Twrzo, pentru serviciile aduse regalităţii în mai multe ocazii, printre care şi cea prilejuită de fuga lui Layku, fiul lui Mircea cel Bătrîn, de la curtea regelui Ungariei:)
      ...Item alias, quodam Laykone, filio olim spectabilis ac magnifici Merche, waywode partium nostrarum Transalpinarum, in curia nostra educato, sinistra uso consilio, de ipsa curia nostra et de hoc regno nostra Hungarie,
www.dacoromanica.ro
273
furtim et clandestine effugiente, et versus alienas partes se reducere volente, tanquam fugitive cum tota sua comitiva usque ad alpes partium nostrarum Scepusiensium, que vicine ac prope metas regni Polonie situate sunt, perve-niente, iidem Martinus et Georgius, cum eorum fratribus et consanguineis aliisque terre Scepusiensis hominibus, quorum capitaneatum idem Martinus eo tune gerebat, armis et ceteris apparatibus bellicis decenter fulcitis, pre-dictum Laykonem insequentes et in quibusdam densis latibulis ipsarum alpium fugientem preveniendo, cum vayuodis ac cunctis suis eotunc sequa-cibus, licet viriliter resistentibus et se per maxima bellorum preludia defen-dentibus, captos maiestati nostre adduxerant et assignarunt.
      ... De asemenea şi cu alt prilej, cînd tot ei, după ce au prins pe unul, Layko, fiul răposatului vestit şi mărit <bărbat> Mircea, voievodul Ţării noastre Româneşti, crescut la curtea noastră, dar în urma unui rău sfat fugind, pe furiş şi în ascuns, de la curtea şi din ţara noastră şi voind să se îndrepte în alte părţi, ajungînd cu toţi tovarăşii săi pînă la munţii din părţile noastre ale Zipsului, aflătoare în vecinătatea hotarului Poloniei, numiţii Martin şi Gheorghe, cu fraţii şi cu rudele lor şi cu alţi oameni din ţinutul Zips, al cărui căpitanat îl ţinea atunci pomenitul Martin, <oameni> înzestraţi cu arme şi cu celelalte lucruri trebuitoare războiului, urmărind pe sus-zisul Layko, şi ieşindu-i înainte numitului fugar, în nişte desişuri ale acelor munţi l-au impresurat pe el şi pe toţi voievozii lui şi pe cei ce-1 urmau, şi cu toate că s-a luptat bărbăteşte şi s-a apărat prin cele mai de seamă meşteşugiri ale războiului, <tot l-au> prins şi l-au adus şi predat maiestăţii noastre.
      Regest după Fejir, X/7, 217—219 (din nou la p. 240 —242).
      Orig. la Arh. Naţ. Magh.
      EDIŢII: Latin. Katcna, XII, 538—540; Hurmuzaki, 1/2, 565—566.
173                                           <1430 decembrie —1431 ianuarie.>
       f îw Ert<u KOEKOAd h rocnoAHHik. IIhuiet rocnoACTBo ah ah oro 3APdBÎ
K'hckAt nptrdpEAt KpdlUOB'hCKHA.
       T83H BHE CdAH A^pt 3H4ETE, «Tfe ECT npkrtOÎKHA rOCnOAHHTi KECdp Hd AEHE, Ad MIOBdA CHA3H KpdHHA H EE3K ««« EOAA Ad HE HAdTE AHp Ch EAdUlKA 3eAA. d rOC-nOACTBO A\H 3d BdlUA BOAA d3B EH WCAOEOAHX, OKO Ad CA JfpdHHTE H Ad HAdTE A\Hp,
ipo ect no cp'kA'fc aioaî, d ipo ect no ropt h no nAdHHHdjf, d bhe h^cte hhkoaS Ad”*-
>KHU Ad H)f nd3HTE. fi BHE H^CTE AEHt H AOHA CA$rdA A^EpOAtHCA'hlIH, 1(10 CH Hd BTkCtK A EH Ti npOAHBdAT Kp'hBH 3d BdC 3d BTkCkX- Ha 3dl(J0 TO CTE HIOAE TOCnOACTBO AH HAA rOCnOAHHS AH KECdpiO, d BHE CTE 3dnp'feTHAE BdUJHA 3 AH A AlOAEA'h, Td rOHAT CA8rH TOCnOACTBd AH H B3AAE HA CAT KOHH H E^CE 1(10 CA WEpkAE 8 HHJf. 3d T03H Ad BH Hk ECT HCdA, Mk rOCnOACTBO AH HE l(IA WCTdBHTH AOA CrtSrH B*K ndrSEA, HA 3d EAHO, HAdA B3ATH WT BdC AB6HHA H no AHOrO.
       H i(J0 pemet cASrd rocnoACTBd ah Eoaoaep, Ad B-fepSETE; aoh cat p'kMH.
       H EorK EH AdCT SAPdBÎE.
       f îw EAdA BWEBWAd, AHAOCTÎA B01KÎEA TOCnOAHHK.
       (Adresa pe verso:'} nptrdpEA EpdwoB'KCKHA'h.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea multă sănătate tuturor pîrgarilor braşoveni.
       Iată, voi înşivă ştiţi ce sarcină a pus asupra mea domnul chesar, să păzesc această margine şi fără voia mea să nu aveţi pace cu Ţara Româ-
274
www.dacoromanica.ro
nească. Iar domnia mea, după voia voastră, v-am slobozit ca să vă hrăniţi şi să aveţi pacea, ce este între oameni, iar cît despre munţi şi plaiuri, voi nu sînteţi datori nimănui să le păziţi. Iar voi nu-mi gîndiţi bine mie şi slugilor mele, care în fiecare zi îşi varsă sîngele pentru voi pentru toţi. Ci, deoarece aţi auzit că domnia mea voi merge la domnul meu, chesarul, iar voi aţi învăţat pe oamenii voştri răi de au gonit pe slugile domniei mele şi le-au luat caii şi tot ce-au aflat la ei. Pentru aceasta, să nu vă pară rău, căci domnia mea nu voi lăsa pe slugile mele în pagubă, ci pentru una, eu voi lua de la voi două şi mai mult.
       Şi ce va spune sluga domniei mele Voloder să credeţi; sînt cuvintele mele. Şi Dumnezeu să vă dea sănătate, f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso:} f Pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 168.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, cu legenda: + IO AN + WLAD WAYVODA. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/21 şi XIII/27. Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 34. Slav şl trad. Bogdan, Relaţiile, 54—55; Tocilescu, 39—40 Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 35.
174                                           1431 ianuarie 28, Tîrgovişte.
      Libertates huius suprascripti tenoris, magnificus dominus, Dan voivoda etcetera, civitati Brassoviensi et toti districtui etcetera, de baronum suorum consilio et consensu premeante, donando contulit in forma confirmationis, prout in carta Bulgarica sub annotata latius continentur, sub anno domini M CCCCXXX primo, dominica proxima ante festum Purificationis, in Ter-goyst. Nuncii vero huius cause extiterunt Johannes Hoppendey etcetera, magister Leonardus, illius temporis notarius Brassoviensis etcetera.
      (Pe verso, de aceeaşi mină> De tributo in Walachia solvendo.
      Măritul domn Dan voievodul etc., după sfatul şi premergătoarea învoire a boierilor săi, a dat şi a dăruit oraşului Braşov şi întregului district etc., libertăţile din cuprinsul <scrisorii> de mai sus, în chip de întărire, după cum ele se arată mai pe larg în scrisoarea slavonă de mai jos, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi unu, în duminica dinaintea sărbătorii Întîmpinării Domnului, la Tîrgovişte. Iar solii acestei pricini au fost: Ioan Hoppendey etc., magistrul Leonard, în vremea aceea notar al Braşovului etc.
      (Pe verso, de aceeaşi mină:} Despre vama ce trebuie plătită în Ţara Românească.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 768. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1413. Orig., perg., (39,3 X 56,4), pecetea atîrnată de şnur de mătase roşie a căzut. Textul Întăririi se află sub cel al privilegiului din 1413, nr. 121, scris de mina notarului Braşovului. Pe acelaşi pergament este scris cu caractere chirilice şi documentul lui Dan al II-lea din 30 ianuarie 1431, nr. 175.
       EDIŢII: Latin. Sbornik, XVI-XVII, Sofia, 1901, 503; Bogdan, Relaţiile, 36; Hurmu-zahi, XV/1, 8; Ub., IV, 426.
       REGEŞTE: N. Docan, Studii, 518.
www.dacoromanica.ro
275
175
1431  (6939) ianuarie 30, Tîrgovişte.
       f dS-K îw ^dHE BEAHK'KIH BOEBOAd H rOcnOAHHE Bh ECEH 3EAAH OyrrpOBddX'ÎHCKOH h 3anddHHcK'EiA cTpaHdiU, dAddUj$ h $arpaui8 ^Eputr. EddronpoH3BOdH rocnoAcTBO ah cboha Eaarui» npoH3EOAEHÎEA-E h he nocpaaiiHX hh nonpax', Hy ndHE noTBp'KAHX H nOHOBHX CEH JfpHCOBOyd np’fcpOAÎTEdh rOcnOACTBd AH H CBATOnOMHBUjaarO îwdHd fl&HpHd BOEBOAA H AdpOKdy CAH XpHCOBOyd rOcnOACTBd AH npTvrapEMTi WT EpdUJEBd H B-hCEH 3eAH Ep-BctHhCKOH, I3K0 Ad HM ECT CTdpÎHA 3dK0H, KdKO Ad KOynHIOAT KTvCkKA K$nîA no 3eah ii wEddcTH rocnoAcTEd aii caoeoaho, ee3 hhkoe nc3dEdBdehîe, wt 2KEa'b3HHX EpdTU Ad>K£ A O BEAHKddrO A Opt, HHrAE KOyAEpK'E Ad HE AdBdAT, HH Hd BOEM Tp'ESt, HH Hd BOEM EpOA'k, TTiKAO npt)fWAEHJH BpdQlEBUH CEC K#nÎA Eli 3EAA rocnoAcTBa ah, Ad AdA<*T Hd P»KEp: wt Hnpîia KĂ AoyK<aTH>, wt p8THi|id $poyiu-CKOrO TdKO>KAEpE, d WT XScErtEBH nf A®yK(dTH>, WT KoaSHH RÎ A<>yK<dTH>, HEX<HÎII> S A©yK<dTM>, WT pSTHIJJd pE3dHd HHLfJO, WT QJdnKdX HHt|JO. ©T B03HdHKLţA AEAOBHHA. BÎ A<,Y’K<dTH>, WT BOSHAHHIţA BHHd S A«>yK<dTH>. ©T KE/Vfc3d WT EOEOBd H WT nddTHO H WT AEHd HHHJO ; H WT AEHd H WT AAKd H WT KOpAdy H WT HOKEBEJf HHt|IO,* WT BAJKdjy H WT KOJKOyX H KpESHdX HHLfJO H WT AfOyStX KOynîiaX’, ErtHKO HE CA 3dnHCdHH 3AE, HHIJJO.
       H Hd Aaagobhuh: wt Hnpîia fr A«>yK<dTH> h wt <&pAwcKwrw pS-nmia TdKOJKAE, WT XScEAEBH 0 A0yK<dTH>, WT KodSHÎId S A®yK<dTH>, WT ^TeX<HÎH> ? AOyK<dTH>. II0AHHAB11JH)KE TÎA3H BdAH, HHrAE pSTHIJJE K8AEpK*E Ad HE HAdT, TTiKAO TAE CA npoAdcT.
       H Bh EpdHrtOBO, K0r”hJ HdTOBdpHT KOdd C pHEA hf AOyK(dTll)d K"E Tp’EriUOpE d pHEd H Oy TphrOBHHJH TdKO>KAEpE. H A'Ti‘WKC,KHUH, WT p^d d A©yK<dTE> II WT KOrtd C pilGA d pHEd, WT TOBdpd F EdHH, WT KOH’fc HHTOBd d A®yK<dTTi>, WT KOHHHKd d AOy^dT'h), WT nEUJUd d BdH.
       II Hd PoyKEp: WT KOrtd C pHBA 3 nEpnEpH J WT AdKd BOCKd KÎ AOyK<dTH>,* WT BOrtd HrtH WT KpdBA F A®yK<dTH>, WT WBHd d A<>yK<dT'h>, WT CBHHH KpdB B K<dTH>. ©T nEHÎA ErtEHIA d AOyKdTTs.), d WT APSrHJf nEHIHy HHljJO. ©T AEJf CHpEHE d A0yK<dT"h>. ©T TOBdpd, EAA> HTO ECT K"K HEiW, F A^yK<dTH>, WT KOH'b HHTOBd ? EdHH, WT KOHHHKd TdKOÎKAEpE, WT nEUJIţd AOyK<dTTi> d. ©T JKAEpd H WT dHCHUdy H WT ApOyrÎA 3B*bpH WT P, F; WT KOH-fe KSnEHd S AOyK<dTH>; E EdHKO H^CT 3dnHCdHO 3AE-HHt|JO.
       H KTO ECT Ad'h’KEH HdH WT 3EddH TOcnOACTBd MH Hd E"hrpEX HdH WT Oyrp'hC, KAA 3EiWdA B"h 3EMH TOcnOACTBd MH, Ad CH HIJJET Ad*hr Ch 3dK0H0dd, Ad CA nddTHT, d H3EM Ad HlJCT, HH HdOB'bK'h HdH KSnîld Ad CA HE 3ddO?KHT. H np-feyOAAHJH EpdUJOBEHH npt3 ^OyHdB'h ChC KOynÎA HdH Hd AP^CTEP HdH Hd riOprEB HdH Hd HlIKOnOd Ad AdBdAT WT p, F H nOBpdTHBQJE CA, Hd PSKEp'h, WT p, F.
       Hcmcdy ErAd npÎHA'fe XdHd Xon-hHAEH c-k ypHcoBSdWM /Hiipn’b EOEEOAt, cet-
EOpEH CEC BOdA TOcnOAHHd MH Kpd/Vb H CE I|lHEpOA\ BOEBOAA H CE fflHydd CodOA\OH OEKIMCK'EliW H CE BEAHK'EJM WE’kipdHlEiVV.
       Twrw pdAÎ, KTO CA HJET nOK$CHT np'kcTAnHTH CEIH XpHCOBSd rOcnOACTBd iWH WT EOd'kp'E rOcnOACTBd iWH, BEAHIţ'fcX'KE H Ad/VEiy, TO TdKOB'EI HMdT npÎAT BEAIIKO 3AO H WprÎA WT rOcnOACTBd AH, KdKO HEK'bpHHK H nOCpdAHTEd CÎEA8 WE*kt|JdHÎIO TOC-nOACTBd AH.
       H cB'kA'feTEdE: KSndH Eopn-fe, >K8ndH CapdHAHiio, HcSnan Kohko awrwijiET, >KSnaH Eohko, HtSndH Han CnS/toTd, >K8naH ^ospoTd h cejice Ero Mhaeu, BHcTîrapTi,
>K8ndH IldH IldCKdd, Edd'k naydpHHK, HErpHATi AEHOHOLUd, Kd3dHTi CTOdHHK, CTOHKd KOAHC.
       H HHKSdd nHCdy BTi HdCTOAHEA wpauj» Tp-ErOSHUIH, A-fecAUd rEHdpÎE A, A-feT8>KE TEKALpS SU.0A, HHAÎ<KTd> 0.
       t îw AdHTi BWEBWAd, AHAOCTÎA EO>KÎEA TOcnOAHHE.
276
www.dacoromanica.ro
      | Eu Io Dan, mare voievod şi domn în toată ţara Ungrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, herţeg al Amlaşului şi Făgăraşului. A binevoit domnia mea cu a sa bunăvoinţă şi nu am batjocorit, nici am călcat, ci încă am întărit şi am înnoit acest hrisov al strămoşului domniei mele şi sfîntrăposatului Ioan Mircea voievod şi am dăruit acest hrisov al domniei mele pîrgarilor din Braşov şi întregii Ţări a Bîrsei, ca să le fie privilegiul cel vechiu, ca să negustorească cu orice marfă prin toată ţara şi stăpînirea domniei mele slobod, fără nici o piedică, de la Porţile de Fier pînă la Marea cea Mare, nicăieri să nu dea vamă, nici la vreun tîrg, nici la vreun vad, numai trecînd braşovenii cu marfă în ţara domniei mele, să dea la Rucăr: de vilarul de Ipriu 24 ducaţi, de postavul frîncesc aşijderea, iar de cel de Luvia 18 ducaţi, de cel de Colonia 12 ducaţi, de cel de Cehia 6 ducaţi, de postavul tăiat nimic, de şepci şi călţuni nimic. De butoiul de mied 12 ducaţi, de butoiul de vin 6 ducaţi. De la fier şi de la bobou şi de la pînză şi de la in nimic; şi de la spade şi de la arcuri şi de la săbii şi de la cuţite nimic; de la funii şi de la cojoace şi de la blănuri nimic şi de la alte mărfuri, care nu sînt scrise aici, nimic.
      Şi la Dîmboviţa: de Ipriu 12 ducaţi şi de postavul frîncesc de asemenea, de cel de Luvia 9 ducaţi, de cel de Colonia 6 ducaţi, de Cehia 3 ducaţi. Trecînd de aceste vămi, nicăieri postavul să nu aibă vamă, -decît unde se vinde.
      Şi în Brăila, cînd se vor încărca carele cu peşte, 18 ducaţi; iar în Tîrg-şor 1 peşte şi în Tîrgovişte de asemenea. Şi la Dîmboviţa, de ham 1 ducat şi de carul cu peşte 1 peşte, de povară 3 bani, de calul neîmpovărat 1 ducat, de călăreţ 1 ducat, de pedestru 1 ban.
      Şi la Rucăr: de carul cu peşte 7 peşti şi 2 perperi; de maja de ceară 12 ducaţi; de bou sau de vacă 3 ducaţi, de berbec 1 ducat, de porc 2 ducaţi. De pielea de cerb, 1 ducat, iar de alte piei nimic. De burduful de brînză 1 ducat. De povară, fie ce ar fi în ea, 3 ducaţi, de calul neîmpovărat 3 bani, de călăreţ aşijderea, de pedestru 1 ducat. De jderi şi de vulpi şi de alte fiare din 100,3; de calul cumpărat 6 ducaţi; iar orice nu este scris aici, nimic.
      Şi cine este dator sau din ţara domniei mele la unguri sau din Ţara Ungurească în ţara domniei mele, să-şi caute datoria cu legea, să se plătească, iar opreală să nu fie, nici omul sau marfa să nu se zălogească. Şi trecînd braşovenii peste Dunăre cu marfă sau la Dîrstor sau la Giurgiu sau la Nicopole să dea de la 100, 3 şi întorcîndu-se, la Rucăr, de la 100,3.
      Am scris cînd a venit Hana Hopîndei cu hrisovul lui Mircea voievod, făcut cu voia domnului meu, craiul, şi cu Ştibor voievod şi cu Mihal Solomon al secuilor şi cu mare făgăduială.
      De aceea, cine se va încerca să încalce acest hrisov al domniei mele dintre boierii domniei mele, mari şi mici, unul ca acela va primi mare rău şi urgie de la domnia mea, ca un necredincios şi batjocoritor al acestei făgă duieli a domniei mele.
      Şi martorii: jupan Borcea, jupan Sarandino, jupan Coico logofăt, jupan Voico, jupan Nan Sculota, jupan Dobrota şi fiul lui, Mileţ vistier, jupan Nan Pascal, Balea paharnic, Negrilă spătar, Cazan stolnic, Stoica comis.
      Şi am scris, Nicula, în oraşul de scaun Tîrgovişte, luna ianuarie 30, anul curgător 6939 <1431>, indiction 9.
      f Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
www.dacoromanica.ro
277
        Arh. St. Braşov, nr. 768.
        Orig., perg., pecete atîrnată, pierdută.
        Cu un duplicat, pe hîrtie, fără pecete, cu mici deosebiri de grafie şi cu copia In limba latină a hrisovului lui Mircea cel Bătrin din 6 august 1413. Fotocopii la Bibi. Acad., F. IX/6 — 7, XI/7-8, XXV/12-13, XXXVI/6 —7 şi LXXIII/79.
        EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 18. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 32—36; Tocilescu, 23—23. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 20—33.
       1  Martorii sint scrişi pe marginea actului.
176                                                      <1431 după ianuarie 30).
       ţ îwdH'h AdH» KEAHKH KOHKOAd H TOCnOAHHh K'hCEH 3EMAH &rpOBAdŢHHCKOH. IIhUIET rOCnOACTKO AVE BTiCEH 3EMAH rOCnOACTBd MH, MdAHM?KE H BtAHKHM H Tp*KrO-KOM rOCnOACTBd A\H BliCEM H BdMdM: PSKMptHOM H Xrt’Krc,nc,/lu.EA\ H flprHllJdHOM H Tp’hrOBHljltHOlW H Tp'KrUJOptHOAA H CdKgiaHOM H TEprHHdHOAV H EpdHAOB-fcHOM H E83M0HOM H ^AOHtHOM H TpdA^ WT ^A^ronOAt H HHtM B’hC'fcM TplirOKOM H BdMdM H HHtM MdAHMKE H BEAHKHM. II T$3H Ad 3HdETE, F10HE1KE ST’hKMH rOCnOACTEO MH CK EpdUJOBtHH, I3K0 Ad Tp^rS^T MAOBtlfH TOCnOACTBd MH H A* BdllECET K*K BpdUlEK KTO Iji O AIOBHT: HAH EOCMK, HAH A OH, HAH CpEEpO, HAH 3AdTO, HAU MdprdpHT, HAH KdpE KTO UJO AIOBHT, d WHH fi,i ECT BOAEHH A<1 3dHECET B”K EpdUlEB H A<1 TpTirSET KTO UIO <AIO>EHT H A4 CE HE BOHT HHUJO, nOHEHtf STTiKMH TOCnOACTBO MH. H EldKH WT EpdUlOKd Ad AOHECET BTi 3EMAH rOCnOACTBd MH KTO UIO AIOBHT H A* Tp’M’SET HAH nOCTdBTi, HAH CpEEpO, HAH ijlAOpHHH, HAH KdpE KTO UJO AIOBHT, d WHH M AOHECET B’h 3EMAH rOCIIOAC-TKd MH H A<> Tp’hrSET H A<> ECT KdKO H EH A O H BTi A^HH pOAUTEAt rOCIIOACTBd MH HwdH ffiHpHd BOHBOAM, TdKOSH Ad ECT H HHH'fc CAOEOAHO KTiCE.
       H ndKH rOKOpS BdMEUlEM K*KCEA\, KOAHKO KdMH CAT H Tp'hrOKH KTi 3EMAH TOCnOA~ CTBd MH, d BÎE Ad KTv3HA\dTE KdMM HKOÎKE CE E BHAO B*h3HMdAd H B*K A^HH pOAHTEA'fc rOCnOACTBd MH iH.HpMM BOHBOA, TdKO H HHH'fc Ad B’ă3HMdTE.
       H ndKH dUJE KTO HMdT HtlJJO A'VhWHO K’h MAOKtKd WT THM3H 3EMAM, d WH Ad CH HdHAET T0r03H MAOBtKd, UJO A\S E AdTiHCMH, Td Ad M» nAdTHT, d WT npdBd HAOBtKd Ad CE BdpSET, KdKOTO WT WrH"fc, EIOHEHCE KTO UIET EdHTSBdT npdBd HAOB'fcKd, TO TdKOBdrO UJM ChKEIJJH WrHEM. fi HHO HE UIET EHTH, HM Ad CH HdHAET CKOErO Ad'KlK-HHKd H Ad CH npOCHT WT HErO Ad'Kr'K. fi HHO Ad HECT, T’hKMO no 8pH3M8 rOCJlOACTKd MH.
       H pEHE AOrOljiET.
       ţ Iw AdHK BWEBWAd, mhaoctîm bokîea rocnoAHiih.
       t Ioan Dan, mare voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea întregii ţări a domniei mele, celor mici şi celor mari şi tuturor tîrgurilor domniei mele şi vămilor, rucărenilor şi cîmpulungenilor şi arghişani-lor şi tîrgoviştenilor şi tîrgşorenilor şi săcuianilor şi gherghicenilor şi brăileni-lor şi buzoienilor şi flocenilor şi cetăţii de la Cîmpulung şi tuturor celorlalte tîrguri şi vămi şi altora, mici şi mari. Şi aceasta să ştiţi că s-a întocmit domnia mea cu braşovenii, ca să neguţătorească oamenii domniei mele şi să ducă la Braşov ce le va plăcea, fie ceară, fie seu, fie argint, fie aur, fie mărgăritar, fie ce le va plăcea, iar ei să fie volnici să ducă la Braşov şi să neguţătorească ce le va plăcea şi să nu se teamă de nimic, pentru că a întocmit domnia mea. Şi iarăşi din Braşov să aducă în ţara domniei mele ce le va plăcea şi să neguţătorească, fie postav, fie argint, fie florini, fie ce le va plăcea, ei să aducă în ţara domniei mele şi să neguţătorească şi să fie cum a fost şi în zilele pă-
278
www.dacoromanica.ro
rintelui domniei mele, Ioan Mircea voievod, tot aşa sa. fie şi acum, slobode toate.
       Şi iarăşi spun tuturor vameşilor, cîte vămi sînt şi tîrguri în ţara domniei mele, iar voi să luaţi vamă cum s-a luat şi în zilele părintelui domniei mele Mircea voievod, aşa să luaţi şi acum.
       Şi iarăşi, dacă cineva are vreo datorie la vreun om din ţara aceea, el să-şi găsească pe acel om, care îi este dator şi să-i plătească, iar de omul drept să se ferească ca de foc, pentru că cine va bîntui pe omul drept, pe unul ca acela îl voi arde cu foc. Iar altfel nu va fi, ci să-şi afle datornicul şi să-şi ceară datoria de la el. Altfel să nu fie, după porunca domniei mele.
       Şi a spus logofătul.
       | Io Dan voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 6. Orig., hîrtie, pecete timbrată, cu legenda: t Iw <A*h|»> •om*A4.
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/9 şiXIII/14. Datat ca posterior actului din 30 ian. 1431.
       EDIŢII: Slav. MiletU, 56—57. Slav şi trad. Bogdan Relaţiile, 38—39; Tecii eseu, 27 —28;
       DRH, B, 130-131.
177                                                            <1431 februarie).
      ffioiIMt CTdpHHM EpdTHQ/Wh, >k8AEU,8 EpdUlEBCKOMS III 8 AH TEpriO H KTvCkMTv np-krdpEM, BdUJ MEHUJH BpdT, AlVrWGET KOHKd, AKEE3H0E ŢEpETHCdHHE.
      H TdK03H Ad 3HdETE, WTH KTv rOA-bMTi rpHKA MA $HECOCTE, H*K C*K nOMOIJIHA EOKHA 3dEp’KUJHX EH pdEOTA, KdKOTO CTE AIOBIIAH. Ha MH ECT HCkATi HA EAC, 3dpdA« H no np-KEO B'kpSKdX XdHA H BdUJErO KdHTHAdpHWb AHHdpAA, Td HM AMWŢ KHhrM H pEBO^M A<> MH AOHECKTTk BTkCE 1|I0 ECT MOE, H HACTTv Ad MH npHHECS, d THE npHHAOXM H HE npHHECOXM MII HHI(I0. H ndKH npitHAO^M H CTOpHŢ HMB APSPA KHHrM, KdKOTO ECT EHAd BdUld BOA'k; Ad WCTdBHA CKMTk Hd BdUJE MAOB'kHECTBO H np*kAO>KHA CTvMTv Hd XdHA H Hd KdHTSAdpHUld J Td EH 1|1ET Kd3dTH, d BH ECT CTOp-bTE KdKO ECT Tp-bE-b.
      H Eort bii wbeceaht.
      Fraţilor mei mai mari, judeţului braşovean Şuii Gheorghe şi tuturor pîrgarilor, iubită heretisire de la al vostru frate mai mic, logofătul Coica.
      Şi aşa să ştiţi că m-aţi adus în mare grijă, ci, cu ajutorul lui Dumnezeu, v-am isprăvit treaba, cum v-a plăcut. Ci îmi pare rău de voi, pentru că şi mai întîi l-am crezut pe Hană şi pe canţilareşul vostru Linard şi le-am dat cartea şi au spus că o să-mi aducă tot ce este al meu şi cinste o să-mi aducă, iar ei au venit şi nu mi-au adus nimic. Şi au venit şi le-am făcut altă carte, după cum a fost voia voastră; şi am lăsat la omenia voastră şi m-am încredinţat lui Hană şi canţilareşului; şi vă vor spune, iar voi să faceţi cum trebuie.
      Şi Dumnezeu vă veselească.
        Arh. St. Braşov, nr. 526.
        Orig., hîrtie, pecete aplicată în ceară albă.
        Fotocopii la Bibi. Acad., VIII/148 şi XVIII/6.
        Datat ca posterior actului din 1431 ianuarie 30.
        EDIŢII: Slav. MiletU, nr. 59. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 247 —248; Tocilescu, 376. Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 199.
www.dacoromanica.ro
279
178                                                  <1431 februarie-decembrie).
       ţ ©T JKSndHd KoHKd MHlVriV 3AP<JKÎE H nOKrtO<HEHÎE> MOHM MHAHATK EpdTÎdATK, npTvrdpEM SpdUJEKCKH.
            EpdTÎE, KÎE AWEpt 3H3ETE K3KO EH CTuWTv 13 EHrt npîdTEA $ BptME rOCnO-AHHd A\H A<iHd BOHBWA H EAWK CKATK EpdT EHrt H WIJIE JfWKS EHTH. A BÎE A^Ept 3H3-ETE, K3KO A\H ECT Bp"fcA\E CWCdrtO. TwrW pdAH EH MOAHATK, 3KO EH IJIET Eoră HdSHHTH, n0A\03ETE A\E CTv EAHIVM UiSElVM IVT nOCTdBd, A <JKO EwrK IIOMOJKE rOCnOAHH» A\H ErtdA BOHBWA, A MH KEMO 33 EAHW AB’fc nrtdTHTH HAH TpH.
       (Adresa, pe verso:) ţ Mohm bpatijm-k, np'KrapEM'K bpjujebckhm.
       f De la jupan Voico multă sănătate şi închinăciune iubiţilor mei fraţi, pîrgarilor braşoveni.
       Fraţi ai mei, voi bine ştiţi cum v-am fost eu prieten în vremea domnului meu Dan voievod şi am fost fratele vostru şi încă voi fi. Dar voi ştiţi bine ce fel de vreme m-a apucat. De aceea, vă rog, dacă Dumnezeu vă va învăţa, ajutaţi-mă cu o şubă de postav, iar dacă Dumnezeu va ajuta domnului meu Vlad voievod, iar noi pentru una vom plăti două sau trei.
       (Adresa pe verso:) f Fraţilor mei, pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 530.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, in ceară verde, stricată.
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/149 şi XVIII/7.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 60. Slavşitrad. Bogdan, Relaţiile, 248—249; Tocilescu, 377.
       Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 200.
179                                            1431 februarie 8, Ntimberg.
      Johannes Wlad, dei gratia, Walachie Transalpine dominus et terrarum de Omlasch et de Fogaras dux, per presens scriptum damus pro memoria omnibus, quibus Utere he exhiberentur, presentibus et futuris, quod, cum serenissimus dominus Sigismundus, dei grada, Romanorum, Hungarie, Bo-hemie, Dalmacie, Croaţie etcetera rex, dominus noster naturalis, in cuius aula gravissimorum negotiorum causa constituti nune sumus, quosdam venerabiles ac religiosos viros, fratres ordinis minorum, in partes Transalpinas, omni sancte Romane ecclesie spirituab solatio destitutas, mittendos destinaverit, ut itaque ipsi quoque fratres predicti experiri valent, nostra ex parte omne ispis adesse auxilium, tutamen ac favorem, hinc mandamus, nihilominusque et precipimus serio et sub omnimoda indignatione, graviter, per refractarios hac in parte experienda, omnibus et singulis terre Transalpine hominibus, calugeris et officialibus quarumcumque dignitatum, conditionis, status et ordinis, iurisdictioni nostre subiectis, ut ipsos fratres prectactos, in dictis partibus Transalpinis propagationi et conservationi fidei orthodoxe adla-boraturos ac invigilaturos, eamque iuxta ritum ipsorum promoturos, honore popis condigno afficere, eisque Uberum ingressum et mansionem concedere teneantur, nec eos in itu et reditu turbare, molestare aut damnificare modo quovis audeant, vel presumant, harum nostrarum vigore et testimonio litera-rum mediante, quas, nos, nomine nostro, per Marschalcum nostrum consig-
280
www.dacoromanica.ro
nari fecimus, quarumque paria quoque solită in dictis partibus Transalpinis lingua, pro maiori cautela, ipsimet expedivimus.
      Datum in Nurreberga, partibus Germanie, die octava Februarii. Anno
6939.
       Ioan Vlad, din mila lui Dumnezeu domnul Ţării Româneşti şi duce de Amlaş şi Făgăraş, dăm de ştire prin scrisoarea de faţă tuturor celor de faţă, cit şi celor viitori, cărora le va fi arătată această scrisoare, că, deoarece domnul Sigismund, din mila lui Dumnezeu, regele romanilor. Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., stăpînul nostru natural, la curtea căruia ne aflăm acum din pricina unor treburi foarte importante, a hotărît să trimită cîţiva călugări cuvioşi, fraţi ai ordinului minoriţilor, în Ţara Românească, lipsită de orice mîngîiere duhovnicească a sfintei biserici romane, ca astfel aceşti fraţi sus-zişi să fie în stare să încerce <aceasta), de aceea poruncim, din partea noastră, să daţi acelora tot ajutorul, apărarea şi sprijinul, şi nu mai puţin punem în vedere cu străşnicie, şi cu toată mînia nostră şi cu tărie, în acea parte încercată de către cei nesupuşi, tuturor şi fiecăruia dintre locuitorii Ţării Româneşti, călugărilor şi slujbaşilor de orice demnitate, condiţie, stare şi treaptă, supuşi jurisdicţiei noastre, că sînt datori să dea fraţilor sus-amintiţi, care se vor strădui şi se vor ocupa de răspîndirea şi păstrarea dreptei credinţe în zisa Ţară Românească şi o vor răspîndi pe aceasta după ritul lor, cinstea cuvenită popilor şi să acorde acestora liberă intrare şi rămînere, şi să nu îndrăznească sau să încerce să-i tulbure, să-i supere sau să-i păgubească pe aceştia în vreun fel, la venirea şi întoarcerea lor, prin tăria şi mărturia acestor scrisori ale noastre, pe care am pus să fie însemnată de către vornicul nostru cu numele nostru şi din care un exemplar, chiar în limba obişnuită din zisa Ţară Românească, l-am trimis noi înşine <tot acolo), spre o mai mare chezăşie.
       Dat la Nurnberg, în părţile Germaniei, în ziua a opta a lui februarie, în anul 6939 <1431).
       După J. Kemfiny. Vber das Bisthum uni das Franziskanerkloster zu Bakov in der Mcldatt, in Kurz. Magazin, II, 45—46.
       Transumpt in actul notarului public din Oradea, din 9 iulie 1448, nr. 290.
       Copie in Kemăny, Biţi. Trans., Appendix, D.5, fol. 263.
       Autenticitatea documentului este Îndoielnică. Cf. Fr. Pali. Be nouveau sur l'action de lanco ăe Hunedoara (Hunyadi) en Valachie pendant l'annie 1447, in „Revue Roumaine d’Histoire", XV, nr. 3(1976), p. 453, n. 33.
       EDIŢII: Latin. Transilvania, 1873, 101; Hurmuzaki, 1/2, 749 —750.
180                                                1431 iunie 14, Tîrgovişte.
      Universis et singulis dominis et amicis nostris, in et sub tenutis sere-nissimi domini noştri regis ubilibet constitutis et existentibus, presentes visuris, Alexander, wayuoda Transalpinarum parcium, salutem cum honore.
      Domini et amici noştri prestantissimi. No veri tis quomodo quidam Gre-cus nomine Femiano, nescitur quo spiritu ductus, cum certis rebus de camera nostra ablatis et cum quibusdam debitis nobilis viri Johannis, filii Gasparis de Longocampo, preter scitum et voluntatem nostram, tamquam proditor et infidelis noster et serenissimi domini noştri regis, aufugit et clamdestine 1 a terra eiusdem domini noştri regis et nostra recessit. Ideo, prefatum Johan-nem, filium Gasparis, domini noştri et nostrum continuum servitorem, ad investigandum prefatum Femianum duximus transmittendum, vestras do-minaciones et fraternitates, cum magna attencione, rogantes et requirentes, quatenus, quandocumque et ubicumque prefatus Femianus per dictum nostrum et domini noştri regis familiarem inveniri poterit, infra dominia et tenuta
                                                                                                 281
www.dacoromanica.ro
vestta, ex parte eiusdem, eciam cum detencione persone, omnimodam im-pendatis satisfactionem. Immo rogamus diligenter, quatenus auxilium et favorem vestrum impendatis ad ipsius detencionem et ipsum detentum mani-bus prefati Johannis Gasparis assignare non recusetis.
      Datum Targouiste, feria quinta proxima ante festum beatorum Viti et Modeşti martirum, anno domini Mm0 CCCCmo XXX0 1°.
      (Monogramă, cu cerneală roşie:) f Iw îIaeb<ihapk kwekiva<i, mhaoctîa
E05KÎEA rOCnOAHHK.
      Tuturor şi fiecăruia dintre domnii şi prietenii noştri, care se află şi sînt oriunde în şi sub ţinuturile prealuminatului nostru domn şi rege, care vor vedea scrisoarea de faţă, Alexandru, voievodul Ţării Româneşti, sănătate şi cinste.
      Domnilor şi preabunii noştri prieteni, aflaţi că un grec oarecare, cu numele Femianus, nu se ştie de ce duh îmboldit, cu anumite lucruri luate din cămara noastră şi cu unele datorii faţă de nobilul bărbat Ioan, fiul lui Gaşpar de Cîmpulung, s-a făcut nevăzut, fără ştirea şi voinţa noastră, ca un trădător şi necredincios al nostru şi al prealuminatului domn şi rege al nostru, şi a ieşit pe ascuns din ţara domnului nostru regele şi a noastră. Pentru aceea, am hotărît să trimitem pe pomenitul Ioan, fiul lui Gaşpar, slujitorul de totdeauna al domnului nostru şi al nostru, în căutarea pomenitului Femianus, rugînd cu mare stăruinţă pe domniile şi frăţiile voastre şi cerîndu-le ca, ori-cînd şi oriunde pomenitul Femianus va putea fi găsit de către zisul slujitor al nostru şi al domnului nostru rege, pe moşiile şi în ţinuturile voastre, să-i împliniţi < slujitorului) orice vă va cere cu privire la acel <grec>, chiar cu arestarea persoanei lui, ba vă rugăm cu stăruinţă să-i daţi ajutorul şi sprijinul vostru pentru arestarea lui, şi, arestat, să-l daţi în mîinile pomenitului Ioan al lui Gaşpar.
      Dat la Tîrgovişte, în joia dinaintea sărbătoririi fericiţilor Vitus şi Modestus, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi unu.
      (Monogramă cu cerneală roşie:) f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, I, nr. 6. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh
      Cluj-Napoca/1431.
      Orig., hîrtie (22 x 13,9), cu pecete ogivală din ceară roşie, aplicată sub text, cu
      legenda ţ luuHk flAUHAPk io<i»A*.
      EDIŢII: Latin. Bogdan, Relaţiile, 311; Hurmuzaki, XV/1, 15, nr. 19; Nicolaescu, Aldea,
      19, nr. 1; Ub., IV, 443; Jakâ-Manolescu, 19, nr. 21a; Facs.Bogdan, Album paleografie,
      pl. 4; Jak6-Manolescu, pl. 21a.
      REGEŞTE: N. Docan, Studii, 521.
        1  Astfel in orig.
181                                         1431 iulie 2, Turia de Jos.
      Salutem et mei ipsius commendacionem. Egregie domine, nobis co-lende.
      Nova ista possumus vestre egregietati notificare. Aliqui ex nostriş venerunt de Moldavia, licet magna cum industria potuerunt egredi, propter occupacionem viarum. Et noştri per viam Varancha egressi sunt et narrant ut wayuoda Moldauiensis, summa cum multitudine, congregatus est, et ipse magnus provisor, cum suis multiplicibus, versus Puttnam venit. Tamen fama
282
                                     www.dacoromanica.ro
viget ut versus Transalpinas suos exercitus moveret, aliqua vero ut versus nostros aggrederetur. Estimaremus ut ad nos minime veniret donec suus boyar, quem dixit mittere in congregacione nostra, in medium noştri, ad feriam secundam iam proximam. Quare, rogamuâ vos uti coram ex hiis habete, quia si evenerit ut ad nos properaverit, satis novimus crudelitatem eorum: omnia nostra dispergunt, ut amplius debilissime valemus uti, si ipsis resis-tere per magnificum wayuodam nostrum non possumus. Ceterum, aliquibus ex vestris res arestarant et eas eliberavimus; si tempus grande non emineret, per nos confabularemus una vobiscum.
      Datum in Althorya, die Visitacionis dive Mărie, anno 1431.
      Egregius Ladislau Apor,
      vester in omnibus.
      (Pe verso-jy Egregio domino Luce Kis, iudici Brassouiensi, domino et amico nobis dilecto, detur.                                            '
      Sănătate şi cinste de la mine însumi, alesule şi slăvite domn.
      Putem face cunoscut măririi voastre aceste noutăţi: cîţiva dintre ai noştri au venit din Moldova — deşi numai cu mare iscusinţă au putut ieşi din ea, din pricina că drumurile erau prinse. Şi aceşti oameni ai noştri au ieşit pe drumul Vrancii şi povestesc că voievodul Moldovei a pornit cu mare mulţime de oameni şi însuşi marele vornic a venit spre Putna cu mulţi oameni de-ai săi. Totuşi merge cu stăruinţă vestea că el îşi îndreptă oştirile spre Ţara Românească; unii spun chiar că el vine împotriva a lor noştri. Noi socotim că el nu va veni pînă ce nu va veni la noi boierul său, pe care a zis că-1 trimite în adunarea noastră, pînă în lunea viitoare 1. De aceea, vă rugăm pe voi să aveţi grijă de aceste lucruri, fiindcă, dacă se va întîmpla să se grăbească spre noi, noi ştim destul cruzimea lor: ei împrăştie toate ale noastre, ca să nu ne mai putem folosi de ele, dacă nu putem să ne împotrivim lor cu ajutorul măritului nostru voievod. De altminteri, unora dintre voi le-au şi luat lucrurile şi noi le-am slobozit; dacă nu ne-ar zori timpul, am sta de vorbă împreună cu voi.
      Dat la Turia de Jos, în ziua Vizitării sfintei fecioare, în anul o mie patru sute treizeci şi unu.
      Alesul Ladislau Apor, al vostru întru toate.
      (Pe verso’.y Să se dea alesului demn Luca Kiş, judele Braşovului, domnului şi prietenului celui vrednic de închinăciunea noastră.
      După Ub., IV, 448.
      Orig., hîrtie, cu urme de pecete rotundă din ceară verde, aplicată pe verso, la Arh. St.
      Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Stenner, I, nr. 5.
      EDIŢII: Latin. Hurnmzaki, XV/1, 15-16.
          1  9 iulie.
182                                                   <1431 noiembrie-decembrie).
       t Iw ErtdA KOEBOA4 H rocnOAHH'K. IlHUIET rOCflOACTKO MH MHOrO SAPdKHE H nOKAOHEHHE C^AH# WT EpdUIOK II K’kC'bdlk lip'hrdpEdlt EpdUJORCKHM.
       T83H A4 3HdETE, Mt A^A^Ţ* AK>AÎE WT EddUJKA BeMA Td MH Kd3dŢM ddAt ECT SMptrt; dKO Ht Sdltp'kd EI|1E, ECT COCdrt 3rtt H Sdltp'k l|IET.
       Toro pdAÎ KH npOCA, <K>dŢTO MOHŢ BpdTÎA H A*BpH npHIBTEAE, AdHTE MH H BHE nOAOqj H nOA'bl’E C dltEHE; WCTdKHT KH l)JA 8 KpdH ropt, d3*K l)IA nOTH Hd HHjţ Ch
                                                                                                              283
www.dacoromanica.ro
MOM rrtOT/fc. fllJJE MH SMA*T HEKOrtt, 43Tv CA IJJM KpdTHT KTv B4M, 41JJE AH Bor> IlOMO-5KET, K4KOTO HM4M H4AEWAM, «rfc HEM4T KTO A<* MH CTOHT H4 nptA, 4 KHE IJJET A^TH
                                                                    no roTOKS. H IHMrHUUoptHE hamt c mehe.
       f Iw ErtdA BWEBWA4, MHAOCTlA EO>KlEA rOCnOAHHK.
       <Adresa pe verso:} f IIpivrApEM epauuobckhmtv.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea multă sănătate şi închinăciune judeţului din Braşov şi tuturor pîrgarilor braşoveni.
       Iată să ştiţi că au venit oameni din Ţara Românească şi mi-au spus că Aldea a murit; dacă n-a murit încă, i-a venit rău şi are să moară.
       De aceea vă rog ca pe nişte fraţi şi buni prieteni ai mei, daţi-mi şi voi ajutor şi veniţi cu mine; am să vă las la poalele munţilor, iar eu voi merge împotriva lor cu gloata mea. Dacă îmi va fi anevoie, eu mă voi întoarce la voi, dacă Dumnezeu îmi va ajuta, cum am nădejde, căci n-are cine să-mi stea împotrivă, iar voi veţi veni la gata. Şi sighişorenii merg cu mine.
       t Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso:} f Pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 170.
                                Orig., hîrtie, pecete aplicată, cu legenda S. IOANI -J- WLAD + WAYVODA. Fotocopii
       la Bibi. Acad., F. VIII/27 şi XIII/33.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Mileiiâ, nr. 36. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 57; Tocii eseu, 45. Trad.
       Bogdan, Doc. şi reg., 36—37.
183                                                 <1431 noiembrie-decembrie).
       f Iw4H EA4A KOEKIVA H rOCflOAHHK. IlHUJET rOcnOACTKW MH MOHMTv AWEpHMTv npÎ4TE<1EMTv, lipTvr4pEMlv EpAUJEBCKHMlv, MHWrW 3AP4EÎE H IIOKAOHEHÎE.
       H H4 TWM A4 EH ECT 8 3H4HlE, E4pE MH CTE flOpSH4AH WT TpEK IlETp4 H WT MkOB4, W TWM P43SMEX- H H4 TWM ECT M04 R6A*, K4KO E4p£ CTv KHM JfOKETE, SMHpETE CE Clv UJHHMH H TpivrSHTE H Jfp4HETE CE, HAH Clv MOAAWBEHH HAH Clv RA4CH, HM TWKO A<* HE HOCHTE T4MO WKH3H 3AH I1EHE3H HAH MEAlv. H Klvr4 □ ScjfWK» A4 CE Civili HHAtH p43AW-pHTE, Q EH ŢWIJJA K434TH lip-feJKAE TWrW H4 EAH8 HEAEAK», K4KO A<> KH HE EMAET 114-r8E4.
       H KECEAH KH Eoilv.
       ţ Iw EA4A EWEEWA4, MHAOCTÎM E05KÎEM rOCflOAHHIv.
       t Ioan Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea bunilor mei prieteni, pîrgarilor braşoveni, multă sănătate şj închinăciune.
       Şi să vă fie de ştire şi despre aceasta, că ceea ce mi-aţi încredinţat din partea lui Grev Petru şi a lui Iacov, despre acestea am înţeles. Şi la aceasta voia mea este ca ori cu cine doriţi, împăcaţi-vă cu ei şi negustoriţi şi hrăniţi-vă, sau cu moldovenii sau cu românii, numai să nu duceţi acolo bani răi sau aramă. Şi cînd voi vrea ca să stricaţi pacea cu ei, eu vă voi spune mai înainte de aceasta cu o săptămînă, ca să nu aveţi pagubă.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       t Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
284
www.dacoromanica.ro
       Arh. St. Braşov, nr. 167.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată, cu aceeaşi legendă in limba latină, ca şi cel anterior. Foto* copii la Bibi. Acad., F. VIII/33 şi XIII/40.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 33. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile 67; Tocilescu, 30. Trad. Bogan, Doc. fi reg., 47—48.
184                                               <1431 noiembrie-decembrie>.
      f Iw £a<ia BOEBOAd h rocnoAHHTv. IIhuiet rocnoACTEO mh fliHoro 3AP<ibhe h flOKAOHEHHE BACtM IipArdpEM SpdllIOKCKHM.
      H T83H BH AdBdT rocnoACTEO MH 8 3H4HHE, E10HE5KE BETJfH A^KdTH METHAŢ chehhIshe ; Toro pdAÎ h bhe no MHoro c hhmh a* he ţoahte, «rb Koro hahaa h* Ţoant
CA BETŢH A^KaTH, 3/10 M8 l|JA SmHHHT.
      H MHp CA BAdCH Ad HE HHHHTEAlţii AH 8MHHHTE, A* 3H4ETE d3A pd3B4AH BH l|IO
MHp.
      H noTo/w eh npocA; hmam xoaa t8k<i, ipo cma pekaa aa mh Smhhat ; noAcn-b-UiaTE MH HJf H nOTp^A’kTE CA 3a MEHE, Ta MH HJf AOBES^TE A<* EoŢaAMA, a KoŢdAM’bHE Hjf qiAT aokecth a° mehe. ă hck8t i|iet naaTHT Ehtoh KaMapaui.
      H SorA BH A<>CT SApaBHE.
      ţ Îwh Eaja BWEKwAa, mhaoctîa kojkîea rocnoAHHh.
      (Adresa pe verso:) ţ lIpArapEM EpauioBCKHM.
      f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea tuturor pîrgarilor braşoveni multă sănătate şi închinăciune.
      Şi iată vă dau în ştire domnia mea că sibienii au lepădat ducaţii cei vechi; de aceea şi voi cu ei mai mult să nu umblaţi, căci dacă voi afla pe cineva că umblă cu ducaţi vechi, rău îi voi face.
      Şi pace cu românii să nu faceţi; dacă veţi face, să ştiţi că eu vă voi strica pacea.
      Şi după aceea vă rog; am nişte care acolo, pe care am zis să mi le faceţi ; grăbiţi-vă cu ele şi osteniţi-vă pentru mine şi aduceţi-mi-le pînă la Co-halm, iar cohălmenii le vor aduce pînă la mine. Iar costul îl va plăti Anton cămăraşul.
      Şi Dumnezeu să vă dea sănătate, f Ion Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso:) f Pîrgarilor braşoveni
      Arh. St. Braşov, nr. 169.
      Orig., hîrtie, pecete aplicată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/28 şi XIII/34. Motivarea datării la I. Bogdan.
      EDIŢII: Slav. MUetii, nr. 35. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 56; Tocilescu, 43 —46. Trad. Bogdan, Doc. fi reg., 36.
185                                              <1431 noiembrie-decembrie).
      t Iw E/ua boeboa<i h rocnoAHHA. IIhujet rocnoACTEO mh MHoro 3AP*bhe npAIMpEM Sp/UUOECKHM.
      H T83H BH AdBdM 8 3H/IHHE, QKO l|IO BEClJA^ETE C MEHE, A BHE HE A0A1KHTE, HA fipOB/UKAdTE M-&A 8 d/lA'b H 8 dAE8A<l. Toro PdAÎ T83H ECT EHA MOH KOA-bpÎHS UJfldHd H BdUIA HAOB-bK IlETpg, Td EH l|JET Kd3dT KdKO ECT pEKAA UifldH, Ad HAET M*bA 8 KdMdpA KtcapEBA, KdKo ect p^bn rocnoAHHd hh KEcap-b. T~bM paAÎ. t83h n8i|idM cA8rH rocnoAc-
www.dacoromanica.ro
285
  TBd MH IwHAUl H GTdHHCddK H HdHEUJ *. 8 KOrO HdHAAT MtA, Ad M8 IlOCTdKAT AEHTv, Ad A WTHECET 8 ŢdpdrHA, d l|10 MS EAAET lipdKO Ad M8 CA llrtdTHT; d KTO HE IJJET 3dHECTH MtA $ KdMdpA KECdpEHA, Hd HHA CTpdHA Ad HE EAAET K Ort EH Ad A WTlipO-BOAHT, HA Ad ECT 3drt02KEHd, M’b A E3EMET KECdp. dlJlE AH A WTlipOEOAHT SKpdAOM, Ad CH IMdBA HBr^EHT.
        H KdpE KOrtHKO dIOAÎ CA HdŢOAAT WT fflortAOKd, HH EAHH WT HHJf Ad HE WCTdEHTE Ad H3rt'fe3ET HSt BdUJHŢ pAK8, HŢ BdllHpdT rOCnOAHHTv KECdp H UindH CK CBOHM nOBErt'b-HHEM, AO TAE AOHAAT HdUlH IlOKrtHCtpH WT fllortAOKd. HhO Ad H’bCT.
        H BorK bh AdCT SAPdBHE.
        t IwH ErtdA BWEBWAd, MHrtOCTÎA EO/KÎEA rOCnOAHHK.
        (Adresa pe verso:) ţ IIp'hrdpEM EpduioBCKhim.
        f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea multă sănătate pîrgari-lor braşoveni.
        Şi iată vă dau de ştire, că ceea ce aţi vorbit cu mine, voi nu ţineţi, ci duceţi aramă la Aldea şi la Albul. De aceea, iată a fost boierul meu la şpanul şi omul vostru, Petru, şi vă vor spune cum a zis şpanul, ca să meargă arama la cămara chesarului, cum este spusa domnului nostru, chesarul. Drept aceea, trimit acolo pe slugile domnieie mele Ionăş şi Stanislav şi Naneş: la cine vor afla aramă, să-i pună zi ca s-o ducă la haraghie, iar ce-i va fi dreptul, să i se plătească; iar cine nu va duce arama la cămara chesarului, să nu aibă voie s-o ducă în altă parte, ci să fie zălogită, ca s-o ia chesarul. Dacă o va duce pe furiş, să-şi piardă capul.
        Şi ori cîţi oameni se vor afla din Moldova, pe nici unul dintre ei să nu-1 lăsaţi să iasă din mîinile voastre, căci i-a oprit domnul chesar şi şpanul cu porunca lor, pînă ce nu vor veni din Moldova solii noştri. Altfel să nu fie.
        Şi Dumnezeu să vă dea sănătate.
        f Ion Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      ■ (Adresa pe verso:) f Pîrgarilor braşoveni.
        Arh. St. Braşov, nr. 152.
        Orig., hîrtie, pecete aplicată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/23 şi XIII/29.
        Motivarea datării la I. Bogdan.
        EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 57 —58; Tocilescu, 41—42. Trad. Bogdan,
        Doc. fi reg., 38—39.
  186                                                <1431 noiembrie — 1433>.
       ţ IwdH ErtdA BOEBWAd H rOCnOAHHK. &MHHH MHrtOCTK rOCnOACTKW MH EpdUlO-BEHWM H T4K03H HMTi WpHCWBd rOCnOACTKW MH, BKO Ad C8T BOrtHH Tp’KrOBdTH CK BETŢEMH A^KdTdMH Hd £rp"KUK8 SEMrtIO H Hd ErtdUlKS 3EMrtK>, EE3K BCdKE SdEdKA H Ad HM HECT BOrt'KH'K n03dEdBHTH HH EAHHli HrtOB’bKK TKO ECT CrtSrd TOCnOACTBd MH; HA T'KKMO 8 BpHvCE, 1|10 AP*K>KH (10A fipdlUEB, Ad HECT'K BOrt'KH'K HH EAHHHv MrtOB’kKK TpTvrOKdTH CK BETŢEMH nEHE3H, HH KSllHTH, HH npOAdTH.
       H EpduioBEHE mea*k Ad he nSipdto 8 EdduiKS 3emak>. f IwH ErtdA BWEBWAd, AMIrtOCTÎA E02KÎEA POCnOAHHK.
       f Ioan Vlad voievod şi domn. A făcut milă domnia mea braşovenilor şi aşa le-am poruncit domnia mea, ca să fie volnici să negustorească cu ducaţi vechi în Ţara Ungurească şi în Ţara Românească fără nici o piedică şi să nu fie volnic să-i împiedice nici un om dintre slugile domniei mele; ci numai
286
www.dacoromanica.ro
în Bîrsa, care ţine de Braşov, să nu fie volnic nici un om să negustorească cu ducaţi vechi, nici să cumpere, nici să vîndă.
       Şi braşovenii să nu trimită aramă în Ţara Românească, f Ion Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 191.
       Orig., hirtie, pecete aplicată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/24 şi XIII/30. Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav şl trad. Bogdan, Relaţiile, 64; Tocii eseu, 42. Trad. Bogdan, DoC.fi reg., 41.
187                                                    <1431 noiembrie — 1432>.
      t IwdH Eă4A EOEBWA H rOCflOAHHh. IIhUIET TOCnOACTKW MH MOHM AWEpÎMh npîaTErttAVK, cmau.8 h np'hrapwM EpduiEBCKHM'h, MHwrw sAPdEÎE h ookawhehîe.
      H Hd TWM, Ad EdM ECT 8 3HdHÎE, KdKO AWHAE K"h MH*k MOH C/l8rd EddA H TdK03H MH Kd3d, KdKO ro BÎE T’bpdTE H HE AdBdTE M8 Ad HHHHT MOIO CA8JKE8, 1(10 M8 C'hM'h B WCTdBHA, KdKO TAE Hd)(WAH MOAAOBEHE, A<> HJf JfEdTdT H Ad HJT WAHpdT H Ad HM 83H-MdT 1(10 HWCET. GDTH BÎE AWEp'fc 3HdETE, KdKO B flSCTHJf MOETO Crt8r8 8 ffiOAAWEM, d MOAAWBEHE TO 8XBdTHIUM Td TO CBESdUIE H WTIl8cTHUJE TO fblAE H dAE8A8 H 1(10 C'hM'h HMddt mom MdpxM 8 fflodAWBE, cRE mh 83EU1E. C'hrd Mosro cd8r8 ^wk8 wtk8imth WT ddAE H IVT drtESrtd, d WHH MH npWCE 3d HErO no MHWrW WT JfldîdAM 3AdTE)f ^AWpHHH. Tivrw pdAH C'hM'h B WCTdBHA MOErO Cd8r8 EddAd, Ad ŢKdTd MOAAWBEHE H Ad HM 83HMdT 1(10 HWCET.
      3d TIVriV pdAH, MOAHM-h EdC, WCTdBETE C MHpWM MOErO Cd8r8, HEKd Ad HHHHT MOIO CA8KE8, l(JO m8 C'hM'h a WCTdRHA. dKO AH TO HE WCTdKHTE C MHpWM, TOH AWBp'fc Ad 3HdTE, WTH MH ECT REAMH JKdA Hd BdC, H*h MH CE MHHT, WTH l(IET H EdM HCdA'h EHTH.
      H 1(10 TO E 83EA MOH Cd8rd EddA WT CdKdAWUl dHAP'fciaUld, WT T0r03H HHI(JO Ad HE TEBdCHTE, HM TAE TWrW ECT WCTdKHA MOH Cd8rd EddA, T8h Ad CTWHTh, Aw TAE CE ta C BdMH ChCTdHM. 2£ TWM HHW Ad HECT*h, nO WpH3M8 TOCIIOACTRd MH.
      f IwH firtdA EWEBWAd, MHAOCTÎM EOJKÎEM TOCnOAHHh.
(Adresa pe verso:> f EH.ohm AWEpîM'h npîdTEAEM cmai(8 h np'hrdpwM EpduiEBCKHM'h.
      f Ioan Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea bunilor mei prieteni, judeţului şi pîrgarilor braşoveni, multă sănătate şi închinăciune.
      Şi întru aceasta să vă fie de ştire, că a venit la mine sluga mea Vlad şi aşa mi-a spus că îl alungaţi şi nu-1 lăsaţi să-şi facă slujba mea, cu care l-am însărcinat, ca ori unde ar afla moldoveni, să-i apuce şi să-i jupoaie şi să le ia tot ce poartă cu ei. Căci voi bine ştiţi că am trimis pe o slugă a mea în Moldova, iar moldovenii l-au prins şi l-au legat şi l-au trimis la Aldea şi Albul şi marfa mea, pe care am avut-o în Moldova toată mi-au luat-o. Acum vreau să-mi răscumpăr sluga de la Aldea şi de la Albul, iar ei îmi cer pentru el mai mult de o mie de florini de aur. Pentru aceasta l-am lăsat pe sluga mea Vlad să-i apuce pe moldoveni şi să le ia ce poartă.
      Drept aceea, vă rog să lăsaţi în pace pe sluga mea, ca să-mi facă slujba cu care l-am însărcinat. Dacă nu-1 veţi lăsa în pace, să ştiţi bine aceasta, că mie îmi pare tare rău de voi, dar cred că şi vouă o să vă pară rău.
      Şi ceea ce a luat sluga mea Vlad de la Sacaloş Andreiaş, nimic să nu clintiţi din ele, ci unde le-a pus sluga mea Vlad, acolo să stea pînă cînd mă voi întîlni eu cu voi. întru aceasta altfel să nu fie, după porunca domniei mele.
www.dacoromanica.ro
287
      t Ion Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso:) f Bunilor mei prieteni, judeţului şi pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 177.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, cu legenda: S. IO ANI -f WLAD -f WAYVODA. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/25, XIII/31 şi LXXIII/68.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 40. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 39—60; Tocilescu, 43—44. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 37—38
188                                                  <1431 noiembrie-decembrie).
       f Iu» Eaaa koeboaa h rocnoAHH'k. IIhiiiet rocnoACTBO aih Ainoro sapakîe h
I10KA0HEHHE KkcfciW fipikrApEAI EpAUJOE'kCKHAI, KEAHKHAIJKE H AIAAHAI.
       H t83h i|iet a«ht cdSrd rocnoAcTEA aih Iwhamu Eaaţ nocptA bac. Toro paaî,
BdpE l|l« KH pEMET, Ad rO K’kpSETE, I10HE1KE CAT HCTklHHH ptMH rOCflOACTKA MH.
       H Sorik KH AdCT 3APAKHE.
       f IlVH EAAA KU»EKU»Ad, AIHAOCTÎA EOKÎEA rOCflOAHHk.
       (Adresa pe verso:) f IIpivrdpEM BpAiuoBCKkiAi.
       ţ Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea multă sănătate şi închinăciune tuturor pîrgarilor braşoveni, mari şi mici.
       Şi iată va sosi printre voi sluga domniei mele Ionăş Românul.' Drept aceea, ori ce vă va spune, să-l credeţi, pentru că sînt adevăratele cuvinte ale domniei mele.
       Şi Dumnezeu să vă dea sănătate, f Ion Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso:) f Pîrgarilor braşoveni.
        »
       Arh. St. Braşov, nr. 146.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/30 şi XIII/36. Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 76. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 59; Tocilescu, 47. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 39.
189                                                <1431 noiembrie-decembrie).
      f IlVAH EAAA E0EKU»A H rOCflOAHHk. IIhUIET rOcnOACTBU» AIH nptnOMHTdHHHM EU»AtpU»AI H fipiUMpiVAI EpAUJEBCKHAI, AIAAHAIJKE H KEAHKHM'k, H TAK03H BH WpHCSAT'h rOCnOACTKU» AIH, KAKO HH EAHHU»rU» MAOKtKA Ad HE WCTAEHTE Ad HAC nptc flAAHHHA 8 £aAUJKS 3eMAK>, HH Ck Tp’krWM, HH Ck IlOKAHCApCTKlVAI, HH Ck EAHIVAI pAEWTWAI. TkU» AH EH JfWT’kA’k flOHTH, TO fip'kKO Ad (1HTA IlVAHklUA EhTESA H KOrO U»CAOEU»AH ItVAH’kUJ, T*k3H Ad ECT KOATvHk flOHTH H KOErO EH MAOBtKA JfOTEA lu’dH'klli'k SjfKdTHT, KOH EH HA Alt HA 3A0 JfU»AHA, TO Ad TU» ECT KOA'kH'k 8XBATHT Ck pAK$ rOCflOACTKA AIH H Ck KAUJIVAI flOMOI(IÎK>. X TlVAITk HHU» Ad HE ECT, flO U»pH3AI# rOCflOACTKA AIH.
      H HA TU» Al BAAIlk BEA AIH SAŢBAAAAI'k, KAKO AlOHAIlk AWKpÎAI'k npÎATEAEAI, U»TH 1(10 nptA AIHU»Al lipÎECTE, KAKO XaHTiîkS AAKAplO ŢH5k8 Ad KpATHTE; A KOfH CkAI AA3*k
288
www.dacoromanica.ro
WTHUJ'krt'h, KH M8 10 CTE ndlfh 8K-k3EAH. 3d TO H MEHE KEriMH XCdd ECT, 1(10 lip^A MHWM nplMdTE, 8 TWM HE CTOHTE.
       t Iw BrtdA KWEKWAd, MHrtOCTÎA K05KÎEA TOCnOAHHK.
       (Adresa pe verso:} t IIp'hrdpwM'k KpduiERCKkiM'k, mwhm awkpTm'b npîdTEdEM.
       t Ioan Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea preacinstiţilor boieri şi pîrgari braşoveni, mici şi mari, şi aşa vă porunceşte domnia mea, ca să nu lăsaţi pe nici un om să treacă peste munte în Ţara Românească, nici cu negoţ, nici cu solie, nici cu o treabă. Cine ar vrea să meargă, acela mai întîi să întrebe pe Ionăş viteazul şi pe cine va slobozi Ionăş, acela să fie volnic să meargă, iar pe care om va vrea Ionăş să-l prindă, care ar fi umblat cu rău împotriva noastră, pe acela să fie volnic să-l prindă, cu mîna noastră şi cu ajutorul vostru. întru aceasta altfel să nu fie, după porunca domniei mele.
       Şi pentru aceasta vă mulţumesc foarte mult, ca unor buni prieteni ai mei, că aţi făgăduit înaintea mea că îi veţi întoarce casa lui Hanăş arcarul; iar după ce eu am plecat, voi iarăşi i-aţi luat-o. De aceasta îmi pare şi mie foarte rău, că ceea ce aţi făgăduit înaintea mea, de aceea nu v-aţi ţinut.
       t Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso:} f Pîrgarilor braşoveni, bunilor mei prieteni.
       Arh. St. Braşov, nr. 180.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/4 şi XIII/37.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 43. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 61—62; Tocilescu, 47—48.
       Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 40.
190                                                               <1432-1433).
       f IwdH EddA KOEBWAd h rocnoAHHk. IIhujet rocnoACTKw mh mohm awkpTm'k npîdTEdEiW, CMAU.8 H nptrdpWM KpdUJEKCKHM'k, MHWriV SAPdKIE H IlOKdOHEHÎE.
       Hd TWM KH AWBp'k BHdETE KdKOKH CAT npîdTErilE MH'fe MOdAWKEHE. Twrw pdAH Q EEŢ WCTdKHri MOE Crt8rE A<* XWAC TdMO 110 BEMdE TOCnOAHHd MH KECdp'fe H PAE WKpt-TdlO MOdAWKEHE, A<> HŢ ŢKdTdlO H IfIO HOCET A<> HM 1 83HMdWT, d HHŢ K"k MH'fe A<> A^KO-A£T. Sd T03H CkM-k pdB8MEd, WTH KH MOE CdSrE TEpdTE H HE AdKdTE HM A<> ŢKdTdlOT'k WHEŢ HEKEpHE dIOAH TOCnOAHHS MH KECdpiO H MEHE.
       Twrw pdAH, Ad 3HdETE, WTH MH ECT KEriMH HCdd Hd KdC 3d T83H pdKWTS, HM ndK TdEAdHTE KdKO H KdMli fi,i HE K8aE HCdd.
       H KECEdH KH Eork.
       f Îwh EddA kwekwa, mhaoctTa kojkîea rocnoAHHk.
       (Adresa pe verso:} ţ ffloHM-k AWKpHM*k npîdTEdEM-k, cmau8 h np*krdpwM
EpdUlEKCKHM'k.
       t Ioan Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea bunilor mei prieteni, judeţului şi pîrgarilor braşoveni, multă sănătate şi închinăciune.
       Despre aceasta voi bine ştiţi, cît îmi sînt de prieteni moldovenii. De aceea, eu am lăsat pe slugile mele să umble pe acolo, prin ţara domnului meu, chesaiul, şi unde află moldoveni să-i apuce şi ce poartă să le ia, iar pe ei să-i aducă la mine. Am înţeles despre aceasta, că voi îmi alungaţi slugile şi nu-i lăsaţi să apuce pe acei oameni necredincioşi domnului meu, chesarul, şi mie.
www.dacoromanica.ro
289
      De aceea, să ştiţi că îmi pare tare rău de voi pentru această treabă, ci căutaţi ca să nu vă pară rău şi vouă.
      Şi Dumnezeu să vă veselească.
      f Ion Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      <Adresa pe verso:) f Bunilor mei prieteni, judeţului şi pîrgarilor braşoveni.
        Arh. St. Braşov, nr. 181.
        Orig., hîrtie, pecete aplicată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/29 şi Xlll/35. Datarea la I. Bogdan.
        EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 63—64; Tocilescu, 46 —47. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 41—42.
       1  Corectat din: at.
191                                                              <1432 mai>.
      f ÎW dAEadHAP'K E0EB«A<1 H rOCnOAHHTi B*kCEH 3EMH ă>rp6BAdXÎHCKOH, ChltCE fflxpid BEAHKddrO BOEBOA'fe- IlHUlET rOCnOACTBO AMI EpdUlOBtHUW B'KC'kM, npTirdpEM H CHpdKWAA H 3emH SptCE AHHWRV 3APdBÎE H pdA^BdHÎE KdKOTO AH6HAH lipîdTEAlJM H EpdTIdM.
      Twrw pdAH, 3ae npÎHA^X^ Batua BPa>rîd h eha^a ck wmham moh jkhbot, ha
UJO CTOA 4331 A£H"K H Httjlk. Twrw pdAH, Aa 3HdET BdUld «HAOCTTi, flOHE>KE CT6AT A rocnoA<*PH beahkbi c"k bohcku roTOBH 8 AP’heTpii Hd A^b, $eph3 B'br h dacSrd h EdpdMd K"kr h EdAdBdH B'br, a AP**rd BOHcKd ctoh Hd IlHproc, d beahkijh udpii d«8paT Btr ECT TpH AhHH Ţ«A WA MEHE. Twrw pd<AH>, MOd BpdTÎd, d3E C*k BdMH AţOPA, d EE3 BdC HE «OPA CTdHATH lip^A HHMH, HA CE CKEEpETE H CTOHTE rOTOBH, A<> * K"K KOH HdC jjsTdCd pEM rOcnOACTBd MH, BTv TOH MdC A<* A^HAETE. H ndKU tjlO EH pEKAT BdUld EpdTld, Aa HŢ BEpSETE.
      H Bort BH BECEAHT.
      f îw dAEadHAPh EWEBWAd, MHAOCTÎA E6WÎEA TOCnOAHHk.
      <Adresa pe verso:) f BpauioB’kHwm snicbAirk h 3emh £p-kcE.
      f Io Alexandru voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul lui Mircea marele voievod. Scrie domnia mea tuturor braşovenilor, pîrgarilor şi săracilor şi Ţării Bîrsei multă sănătate şi bucurie, ca unor prieteni şi fraţi ai mei.
      Pentru aceasta, au venit aici fraţii voştri şi au văzut cu ochii viaţa mea, cum îmi petrec eu ziua şi noaptea. De aceea, să ştie milostivirea voastră că stau gata cu oastea 4 domni mari, în Dîrstor, la Dunăre, Feriz beg şi Azbuga şi Caracea beg şi Balaban beg, iar altă oaste stă la Tumu, iar marele împărat, Amurat beg, este la trei zile de drum de mine. Pentru aceasta, fraţii mei, eu cu voi pot, iar fără voi nu pot sta înaintea lor, ci adunaţi-vă şi staţi gata, ca în ceasul în care vă va veni vorbă de la domnia mea, în acel ceas să veniţi. Şi iarăşi, ce vă vor spune fraţii voştri, să-i credeţi.
      Şi Dumnezeu să vă veselească.
      f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      <Adresa pe verso:) f Tuturor braşovenilor şi Ţării Bîrsei.
290
www.dacoromanica.ro
        Bibi. Acad., XXI/202.
        Orlg., hirtie, pecete timbrată, cu legenda: Iuuh flAiţdHAPk i«ii«aa.
        Motivarea datării la 1. Bogdan.
        EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 40—41; Tccilescu, 30. Facs. D. Sturdza, p. 111
192                                                    <1432 mai-iunie>, Buzău.
       t ©At KOEKOAE BAdUJKOrd rOCJlOAdpd, fllHptUHHd ChJHd, tt\At tLttAE KOEKOAE, HdAP'bUJndHS H PdSrOHt HlJJtBdHS, TtMHUJBdptCKOMS UJndHS, MHOrO nOKAOHEHJJE BdUJOH MHAOCTH.
       ffiHOrHlJJt CKM ia EdM JlOpSUHA HpE TE TSptlţH HCTHHOM A«HTH Hd SptAEAt H A<1 3HdUJt HpE H HCTHHOM A^lUAd. H MHOrHljJH nOpSMEEdJf Ad AOnScTHUJt BOHCK8 H Ct ujhom ifkcdpd HdddnHS. H Ad 3Hdiut ipo e eohcke a aecet jfHA<î0Ad> h a ; h Ad 3Hdiut: HE c8 CnpdBHH JOHdlJ,H, ECE c8 MAdAH MOMtU,H H ECE c8 AEU,d H >KEHE J HE HMd KTO CE EH 3d WpSHCHE nOJfBdTHW, HE HH nOAOBHU,d A^pEŢ lOHdKt.
       SHd BdLLId MHAOCTt KdKO )fOAH)(t K ĂlSpdTS, Kt IJ,dp8, H KdKO CE Ct UJHHMt KAEJf H KdKO Ct UJHHMt EECEAOBdJf | ECE CtM AdA 83HdTH BdUJOH MHAOCTH. «£ CT<p>d)f8,
ipo Suhhhx’, Suhhhx1 h jioha«X K hem8 ; ece toh 8 cTpd^S Suhhhx, HpE mh 3ema8 83Euje
H nOMEIUE MH CE A® TAdBE JfBdTdTH H AdA CtM EOAdptCKS A EU, 8 TdMO. H WEOH Ad 3Hd Bdlild MHAOCTt: T8ptlJ,H ECE MOIO 3EMAS pdCIindUJE, KEpOMt H KAETBO kShSUH CEHBEpOMt npHMdIOMH.
       H Ad 3Hd EdUJd MHAOCTt I dBO UE A«HTH IVBdH EOHCKd Hd HptAEA H 0 U8 Ct UJHOMt; d KOAH 0 Ct UJHOMt HE A°HAS, d 0 U8 ^AtESAd Ct UJHOMt AOnScTHTH J TdKO MH Bord H TdKO A\H BEpE. IIoKAE EdUJd EOHCKd A^HAE, TtH HEM UdC 0 CEOIVM EOHCKOMt Hd CTpdH8 TdKOH WACTSnHTH. fflHOrHIJJt c8 T8ptU,H MEHE JipEEdpHAH, A A 0 U8 Ctrd TdKOH 8uh-HHTH, EOrtME, KdKO Ad «X HH KOpEH HE WCTdHE.
       IPO CtM CE H 0 3dKAEW rOCnOAHHS KpdrtS H BdUJOH MHAOCTH, HHEMt IJAEMEHHTEMt dSAEM, A<> EH WHdH KAETBd, WHdH EEpd MEHE S^EdTHAd, dKO <JEM HHO 8UHHHTHH dKO UEMt 0 3dEHTH KpdAEBt JfrtEEt H COA H dKO HEM 0 EdM 3A0MHCAHTH, HHEBMt BAdCTEAOM H BdUJOH 3EMAE, TdKO, MH WUHHE H BEpE H MOHE TAdBE, HHdKO HE <|8 8UHHHTH, AHŢO TdKOH, KdKOTO EH CtAlt 8 KHH3E SriHCdA.
       H TOH TH rOEOpHM \ tpO MOJKEUIt HdHCKOpE II U,dpd HdAdlMS nSCTHTH C EOHCKOMt, AOn8cTH rd, EpE HEM 0 CdM CdM SUHHHTH Ad A°HAE nOAOEHUd WBEH EOHCKE Kt HdAdJWE. H TdKOH Jf^TE SUHHHTH, Ad AdA# CdMH JjpSMEAHCKOrd TOcnOAdpd H X<d>Mt38 roc-nOAdpd, nOKAE AOHAE HdAdflH, H 3d TOH C8 KptCMdAH. GOATi flloAtA©Kd cS npOCHAH noMOUt; a« cEHOBd, tpo 0 MHCAHMt rocnoAUHS KpdAS, to h MOAtAOBtcKH rocno-Adpt. 3HdMt HpE H 8 HdAdnHE BEAHKd EOHCKd, TEpE UE JlOAtKS Ct UJHOMt A««TH J h8 CKOpO Ad n8cTH HdAdnH CBOErd UAOB'bKd WBd[Md]MO Hd nOCnE^; 0 UEM HdSUHTH KdKO UE A^HTH C BOHCKOMt. 3HdMt HpE UE nOMOUH Bort JfpHCTHdHOMt, J10KAE A^HAE HdAdJIH.
       H WBdH KHHrd nHCdHd E 8 B83E8.
       U Ad TH Bort 8MHO>KH A~kTd H TOAHHE.
       (Adresa pe verso:} t Aw HdAptujndHd h aw Pd3roHt HtptBdHd, Tt-
AlHUJBdptCKOrd UjndHd.
       f De la voievodul şi domnul românesc, fiul lui Mircea, de la Aldea voievod, nadorşpanului şi lui Razgon Iştvan, şpanului de Timişoara multă închinăciune milostivirii voastre.
       De multe ori v-am trimis eu vorbă că turcii cu adevărat vin împotriva Ardealului şi să ştii că într-adevăr au venit. Şi de multe ori ţi-am trimis vorbă să porneşti oastea şi cu ea pe cezarul Cealapi. Şi să ştii că oastea este de 74 de mii şi să ştii: nu sînt voinici de ispravă, toţi sînt băieţi tineri şi toţi sînt
www.dacoromanica.ro
291
copii şi muieri; n-are cine să se apuce de arme, nici jumătate nu sînt voinici buni.
      Ştie milostivirea voastră cum m-am dus la Murat, la împărat, şi cum m-am jurat cu el şi cum am vorbit cu el; toate le-am dat de ştire milostivirii voastre. Cu frică, am făcut ce-am făcut şi m-am dus la el; toate acestea cu frică le-am făcut, căci mi-a luat ţara şi a început să se ţină de capul meu şi am dat copii de boieri acolo. Şi aceasta să ştie milostivirea voastră: turcii mi-au risipit toată ţara, cu toate că s-au legat cu credinţă şi jurămînt şi primiseră credinţa.
      Şi să ştie milostivirea voastră: dacă va veni această oaste asupra Ardealului şi eu voi fi cu ea; iar de nu voi veni eu cu ea, iar eu voi trimite cu ea pe Albul; aşa îmi este Dumnezeu şi aşa mi-e credinţa. Şi cînd va sosi oastea voastră, în acel ceas eu cu oastea mea mă voi da la o parte. De multe ori m-au înşelat turcii, ca să le fac şi eu acum aşa, pe Dumnezeul meu, ca să nu rămînă nici rădăcină de ei.
      Ceea ce am jurat eu domnului crai şi milostivirii voastre, altor oameni nobili, să mă apuce acel blestem şi acea credinţă dacă voi face altfel şi dacă voi uita pîinea şi sarea craiului şi dacă voi gîndi rău asupra voastră, asupra altor nobili şi asupra ţării voastre, pe ocina şi pe credinţa şi pe capul meu că nu voi face altfel, ci aşa după cum v-am scris în carte.
      Şi aceasta îţi vorbesc: să trimiţi cît poţi mai repede pe împăratul Cea-lapi cu oastea, căci voi face eu însumi, singur, ca să treacă jumătate din această oaste la Cealapi. Şi aşa vor să facă: să dea ei înşişi pe domnul Rumeliei şi pe domnul Hamza, îndată ce va veni Cealapi şi pentru aceasta au întîrziat. Din Moldova au cerut ajutor; pînă acuma, ceea ce gîndesc eu domnului crai, tot aceea şi domnul Moldovei. Ştiu că şi Cealapi are oaste mare şi că cu încetul va veni cu ea; ci să trimită Cealapi de grabă pe omul său aici, cît mai în grabă; eu îl voi învăţa cum să meargă cu oastea. Ştiu că Dumnezeu va ajuta creştinilor, pînă ce va veni Cealapi.
      Şi această carte este scrisă în Buzău.
      f Şi să-ţi înmulţească Dumnezeu leatul şi anii.
      <.Adresa pe verso:) f Către nadorşpanul şi către Razgon Iştvan, şpanul Timişoarei.
      Arh. St. Braşov, nr. 512.
      Oriş . hîrtie, pecete ruptă. Fotocopii la Bibi. Acad., F. IX/8 şi XIII/20.
      Motivarea datării la I. Bogdan.
      EDIŢII: Slav şi irad. Bogdan, Relaţiile, 49—52; Tccilescu, 33—35. Trad. Bogdan,
      Doc. ţi reg., 32 —33.
193                                                                 <1432 mai).
      f Iw fLtEgdHAP’h BOEBOAd H E'OCnOAHH'h B’hCEH 3EMH &rrpOKrtdŢHHCKOH. IIhIUET rOCnOACTKO MH EpdlUEB'kHWM BTiCtM H TdKd3H Ad SHdETE, WTH EBO T8pUH PAE CA ndAHAAH no Â8HdK8, no KACkŢ-h EpOAOBOJf, Td HA$ Hd 3EMA Ad nrttîHAT H Ad pdCH-nAT; Ad nOCKOpO AEHHA H HOIIIHA Ad Cn’kWHTE Ad AOHAETE Hd nOMWlfTh, WTH dKO HdM EAAET 3A0 H BdAI l|JET EHTH n03/Vk. A4 KWAKO M01KETE, CrvkW'kTE J KOrtHKO EOHCKA MOKETE nOAKHrHAT Hd CEOpt, Ad A««AET, d IJiO HtCTIi rOTOBO, d BHE TOH^Ti nO CA’fcA» Ad BTkTdCdT CKOpO. HhO Ad HE CTOpHTE, nO p’bHH HdUIH.
      f Iw ddEgdHAPă BWEBWAd, AHAOCTÎA EOMtÎEA TOCnOAHHb.
      <Adresa pe verso:) f EpdinEB’kHWA.
292
www.dacoromanica.ro
       t Io Alexandru voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea tuturor braşovenilor: şi aşa să ştiţi că iată pe unde au năpădit turcii pe Dunăre, prin toate vadurile şi vin asupra ţării, să prade şi să risipească; ca să vă grăbiţi cît mai curînd, ziua şi noaptea, să veniţi în ajutor, căci de ne va fi rău, vouă vă va fi şi mai rău. Să vă grăbiţi cît puteţi; cîtă oaste puteţi ridica în grabă, să vină, iar cîtă nu este gata, iar voi o veţi grăbi din urmă, ca să sosească îndată. Altfel să nu faceţi, după spusele noastre.
       t Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       <Adresa pe verso;) f Braşovenilor.
       Arh. St. Braşov, nr. 304.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, cu legenda1 *f* Iw flAiţ*HAPfc ioiioa**
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/12 şi XIII/17.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII1 Slav. Miliţii, nr. 7. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 41; Toci!eseu, 31 Trad.
       Bogdan, Doc. şi reg., 25.
194                                                                   <1432 m.i).
       t Iw flrtEgdHAPTi BOEKOAd H 1'OCnOAHH'h. HhIUET TOCnOACTBO MH EpaiDOStHOM B'hC'fcM H 3EMAH Ep-hCH H T4K03H EH WpHCSET rOCriOACTBO MHl dl)JE CTE A* MH nOMO-JKETE, ErtdTE FIO CKOpO, nOHEJKE CA TSpU,H B03AT WT CAEOTH ] Td nOCFIEIlJdHTE Hd IIOTEHA, d ŢpdHd EH IJJET H Hd nOKCH A*HTH. dljJEAH HE IjiETE A^HTH, d BÎE MH KdîKETE, A<> 3HdM KdKO A<1 $MHHA.
       H EECEAH EH Eorh.
       | Iw ddEgdHAPB BWEBWAd, mhaoctTa eojkîea rOCnOAHl'.K.
       <Adresa pe verso:) f EpdwoB’kHWM h 3emah Epilch.
       f Io Alexandru voievod şi domn. Scrie domnia mea tuturor braşovenilor şi Ţării Bîrsei şi astfel vă porunceşte domnia mea: dacă e să mă ajutaţi, veniţi mai degrabă, pentru că turcii sînt pe drum de sîmbătă; şi grăbiţi-vă la drum, căci hrana vă va veni şi mai pe urmă. Iar dacă nu vreţi să veniţi, iar voi spu-neţi-mi, ca să ştiu ce să fac.
       Şi să vă veselească Dumnezeu.
       f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso;) f Braşovenilor şi Ţării Bîrsei.
       Arh. St. Braşov, nr. 306.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată cu legenda ca la documentul anterior. Fotocopii la Bibi.
       Acad., F. VIII/11 şi XIII/16.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII1 Slav. Miliţie, nr. 8. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 42) Tocilescu, 30—31.
       Trad, Bogdan, Doc. şi reg., 26.
195                                                                 <1432 mai).
      ţ IwdHk dAEâdHAPt BOEBOAd H rOCnOAHHk B*hCEH 3EMAH XlTpOBrtdŢlHCKOH. IIhujet rocnoACTBO mh MHwrw SApasiE h iiokaohehTe toctem h npîdTEAEM rocnoACTsa MH, KpdUJOBU,tM B'hC'fcM, EEAHK'klM>KE H MdAHM.
      H T$3H Aa SHdETE, IIOHE1KE CA HdpOKOM rOCnOAHHd MH KpdA'b, BKO CA A^WAH MOAAOEU.H A CTErOBH H HE TEKA’k HÎ EAHH WT HHJf. HhH* HAA CdM Ha HHŢ CA MOAHTEA
www.dacoromanica.ro
293
rocn©AHH4 mh Kpartt. Twrw paAÎ kh roBop* h /noa kh a<i a\h n©A\o>KETE că AAK&K-hi,
CK CTptrtU, CTv WpAJKÎEM, CTv LjJO MOJKETE.
       f Iw drtE34HAP)^ BIVEKWA4, MHAOCTÎA BOJKIEM rOCnOAHHK.
       (Adresa pe verso:> f BpduioKu,EA\ g'hctM.
       f Ioan Alexandru voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea multă sănătate şi închinăciune oaspeţilor şi prietenilor domniei mele, tuţuror braşovenilor, mari şi mici.
       Şi iată să ştiţi că din porunca domnului meu, craiul, au venit moldovenii, 4 steaguri, şi nu a plecat mei unul din ei. Acum merg eu însumi la ei cu rugămintea domnului meu, craiul. De aceea vă vorbesc şi vă rog să mă ajutaţi cu arcuri, cu săgeţi, cu arme, cu ce puteţi.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso:} f Tuturor braşovenilor.
       Arh. St. Braşov, nr. 305.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/13 şi XIII/18. Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 9. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 42—43', Tocilescu, 32.
       Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 26.
196
                                               1432  iunie 20, <Braşov>.
      Famulamen fidele iugi cum constancia.
      Reverendissime pater ac domine, sicut prius vestre nunciavimus vene-rabilitati, quomodo sevissimi Turci, cruciş Christi emuli, forent, magna cum potencia exercituali, in partibus Transalpinis constituti, ita et nune eadem, pro vero et verissimo vestre insinuamus honorabilitati, quod dicti perfidi Turci, quarta feria proxima post Pentecostes, in Fynta, uno miliari a Tergo-wista, erunt constituti. Quare, humilime et confidenter ad vestra confugimus presidia, intimo cordis ex affectu supplicantes venerabilitatem vestram, ut, ob omnipotentis dei causam ac propter honorem vestrum et famam bonam et promissiones vestras, nobis pluries literatorie factas, quanto citius potestis in noştri auxilium dignemini graciosius accelerare, valida ac laudabilia domino nostro regi ac sacre corone in hoc 1 servicia exhibendo.
      Datum feria tercia proxima sequenti festum Pentecostes in crepus-culo, et tum hec prescripta a nostro recepimus nuntio ydoneo, anno domini M°CCCC° XXXII0.
      Iudex et iurati consules civitatis Brassouie, vestri servitores.
      Slujbă credincioasă cu necurmată statornicie.
      Preavrednice de cinstire părinte şi domn, după cum mai înainte am anunţat cuvioşia voastră că preacruzii turci, duşmanii crucii lui Hristos, s-au rînduit cu o mare putere armată în Ţara Românească, tot astfel şi acum facem-cunoscut acestea spre adevărul şi prea adevărul cuvioşiei voastre, că zişii turci vicleni se vor înfiinţa la Finta, la o milă de Tîrgovişte, în miercurea viitoare după Rusalii2. Drept aceea, cu mare smerenie şi încrezători alergăm
294
www.dacoromanica.ro
la sprijinul vostru, rugind din adîncul inimii cuvioşia voastră ca, de dragul atotputernicului Dumnezeu şi pentru cinstea şi bunul vostru nume, cit şi din pricina făgăduielilor pe care, în mai multe rînduri, ni le-aţi dat în scris, să binevoiţi a vă milostivi să vă grăbiţi în ajutorul nostru, cît mai repede, făcînd prin aceasta puternice şi vrednice de laudă slujbe domnului nostru, regelui, şi sfintei coroane.
       Dat în marţea după sărbătoarea Rusaliilor, pe înserate, atunci cînd am primit aceste <ştiri> de mai sus de la vrednica noastră iscoadă, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi doi.
       Judele şi sfetnicii juraţi ai oraşului Braşov, slujitorii voştri.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, II, nr. 1. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1432.
       Orig., hirtie (13,5 x 20,5), cu pecete, probabil de închidere, aplicată de verso, tăiată împreună cu o parte din hîrtie.
       EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 16; Ub„ IV, 472.
      1 Urmează: sercia, şters de aceeaşi mină. *11 iunie.
197                                                                <1432 iulie).
       ţ îw dAESdHAPIl KOEKOAd H rOCIlOAHHk KTiCEH 3EAAAH dîrrpOBAdŢÎHCKOH. IIhUIET rOCilOACTKO AIH CHKHHU,EA\ t TkCbA, KEAHKHM5KE H AftdAHAt, MHWrW 3AP4KIE, KdKOTO AtOHAt EpdTÎdAni.
       TwrW pdAÎ, AOEp'b SHdETE, EPAd AHE n$CTH rOCnOAHHk AtH KpdAk Hd EAdUJKA 3eMAA, Hd AOA W4HHA H Hd KWPW AE WCTdBH, BKO Ad AH EAAET BTk HEBOAH n©AOl|J-HHK, HHKTO WT HHJf Ch W4HAd HE flOrAEAd Hd AOA HEBOAA, T'hKAO HdSHH EorTv Epd-UJOK-bHE, AOKpH AK>AÎ, Td nOCAgWdŢA pE4 rOCElOAHHd KpdA'k, Td AMAOUJE CK CBOEAH PAdKdAH H CTOdŢA Ch AHOA BTi HEBOAH. IIOHEJKE dl|JE JfTEUJE IlOrHHAT CÎd3H SEAA'k H TÎE l|JE)fA flOTHH AT H 3EAA*k POCIlOAHHd AH KpdA'k HE 1|JEUJE HAETH flOKOH. ^d 3dl|IO CAE CTOBAH fipOTHKd nordHH E3HK, d BlE HH IlOAKHrdTE 3AH pE4H, KdKO CE WTAETHAŢAE
wt rocnoAHHd KpdA'k h AdAOŢAO ce t$pi;ea. Twrw pdA> hîe ca8>khao rocnoAHHg KpdAlO H CKATOA# EEHU.S. H Ad CnOAOEH Sort Ad CA lipHEAH/KHT rOCnOAHHt KpdA, Ad CTdHEAO np-bA HHA ; Ad KTO l|JE CATirdTH, Ad Al8 EEE nkC 5KEHA H AdTEpE a8. flSE H nOHAOjf 8 T8pU,H, nOHAOŢ 3d AOA HEEOAA H 84HHHjf nOKOH 3EAtH, KOAHKO ECT WCTd-HAAd, H B-KC-kAt SdA H H3EdAH]f CH F ŢHAÎdAH pOEÎE, d KIE rOKOpHTE OOHEJKE l|JA Ad ElA'kHA C TSpU,H 3EA A rocnoAHHd AH KpdA'k. flSE Ad HE Ad Eon* Ad nAkHA, HA 1|JA CA8JKHT rocnoAHHd AtH KpdA» H E-hCkA JfpHCTÎdHOA A® MOErO ŞKHBOTd, KdKO CE CAA\ WEEIlJdA.
       H Eor-h EH KECEAHT.
       ţ îw dAE^dHAPk BWEBWAd, AHAOCTÎA EOWÎEA rOCnOAHHk.
       (Adresa pe verso:} f Chehhu,ea ETictA.
       t Io Alexandru, voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea tuturor sibienilor, mari şi mici, multă sănătate, ca unor fraţi ai mei.
       Drept aceea bine să ştiţi cînd m-a trimis domnul meu, craiul, în Ţara Românească, la ocina mea, şi pe seama cui m-a lăsat, ca să-mi fie ajutor în
                                                                                                       295
www.dacoromanica.ro
nevoie, nici unul din ei n-a căutat cu ochii la nevoia mea, numai ce i-a învăţat Dumnezeu pe braşoveni, oameni buni, şi au ascultat cuvîntul domnului crai şi au venit şi au stat cu capetele lor alături de mine la nevoie. Pentru că dacă va pieri această ţară şi aceea va pieri şi ţara domnului meu, craiului, nu va avea linişte. Şi pentru că am stat împotriva limbilor păgîne, iar voi ne-aţi scornit vorbe rele, că ne-am fi lepădat de domnul crai şi ne-am dat turcilor. Drept aceea, noi slujim domnului crai şi sfintei coroane. Şi să mă învrednicească Dumnezeu să se apropie domnul craiul, ca să stau alături de el; şi cine va minţi, să-i fută cîinii muierea şi pe mamă-sa. Eu, dacă m-am şi dus la turci, m-am dus pentru nevoia mea şi am făcut pace ţării, cîtă a rămas şi vouă tuturor şi mi-am scos 3 mii de robi, iar voi spuneţi că vreau să prad cu turcii ţara domnului meu, a craiului. Să nu dea Dumnezeu să prad eu, ci voi sluji domnului meu, craiului, şi tuturor creştinilor, cît voi fi în viaţă, după cum am făgăduit.
      Şi Dumnezeu să vă veselească.
      f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso:} f Tuturor sibienilor.
        Arh. St. Braşov, nr. 302.
        Orig., hîrtie, pecete aplicată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/14 şi XIII/19. Motivarea datării la I. Bogdan.
        EDIŢII1 Slav. Miletiâ, nr. 12. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 43—44; Tacilescu, 32—33. Trad. Bogdan, Doc. ţi reg., 27.
198                                            <1432 octombrie —1433 martie).
      f IlVdH ErtdA BOEBWAd H rOCnOAHHTw. IIhUJET rOCnOACTKW AIH AlOHAITv AWKpHM npIdTEAEAI, np-hrapEM EpdUJEBCKHAI'h H T83H KIE AWEp-fc 3HdETE WTH ECT d/»AE WTHUJTwA 8 T8pU,H, HE WTH 3d KdUJE A^EpO, HTw 3d BdUJE 3AO, KdKO Ad A^EEAE T8pCK8 EOHCK8 Ad EH IM-fcHHT, KdKO H npTvEO BH ECT flAtHHA. Twrw pdAH, EH Al O AH Al, KdKO Al OIO EpdTHIO, SrOTWBETE AIH P flSlUKE Clw ETwCWAI HdnpdKOrt|-k H aSKWEE CTw CTp'feAdAIH H M1HTOEE, KOAHKO AIOÎKETE HdH AIHWrW, H AIOAÎE AIH WI11E AdHTE, KOAHKO AIO>KETE, Hd nWAlOllHk,
wth jfoiijS iiohth. Era hh EorL noMoatE, Ad ra npwatEHE/wo wt 3emae, Ad h eh c mhpwmtv np-bEHBdTE H AP&3H ŢpHCTIdHE Ad nOHHEdIOT'K. H T$3H LflO H3pEHET1w Cd8rd rOCnOACTBd AIH Kp-KCTd, Ad ro EEpSETE, WTH CKT"K Al OH HCTHHÎE pEMH.
      H Eor-K EH 3dJfpdHH.
      f IwdH EddA BWEBWAd, AIHAOCTÎA EOÎKÎE/T» rOCnOAHHk.
      (Adresa pe verso:} f Mohai awsphai npîdTEAEAi, np-KrapEAi EpawEBCKHMiw.
      f Ioan Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea bunilor mei prieteni, pîrganlor braşoveni şi iată bine să ştiţi că Aldea s-a dus la turci, nu pentru binele vostru, ci pentru răul vostru, ca să aducă oastea turcească să vă prade, cum v-a prădat şi mai înainte. De aceea, vă rog, ca pe fraţii mei, pregătiţi-mi 100 de puşti, cu toate cele de trebuinţă, şi arcuri cu săgeţi şi scuturi, cît veţi putea mai multe şi daţi-mi şi oameni, cît puteţi, în ajutor, căci vreau să merg, dacă-mi va ajuta Dumnezeu, să-l alung din ţară, ca şi voi să trăiţi în pace şi alţi creştini să se odihnească. Şi iată, ce vă va spune sluga domniei mele Cîrsta, să-l credeţi, căci sînt cuvintele mele adevărate.
      Şi Dumnezeu să vă păzească.
      f Ioan Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso:} f Bunilor mei prieteni, pîrgarilor braşoveni.
296
www.dacoromanica.ro
       Arh. St. Braşov, nr. 164.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, cu legenda in limba latină, parţial lizibilă. Fotocop ii la Bibi. Acad., F. VIII/26 şi XIII/32.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII1 Slav. Miletic, nr. 30. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 62 —63; Tocilescu, 44.
199                                                              <1433—1434).
      f Îwh fLugdHAP'H KOEROAd h rocnoAHHk, CHHk ffiHpMd boeboa8. Hhiijet tociioa-
CTKO MH RHE, EpdlliOBEHWM, B'kCEM'k np’kTdpEM'k, BE4HKHMHCE H Md/UIMlt H <!10C4dŢM0 t83h> HduiEra c/\8r8, a<> t|jo h3pehet k-k BdM-k AHa,HIU> A<> ro BEp8<E>TE; pemh <cmt H4IUH>.
      f îw dăESdHAP'K KWEKWAd, MH40CTIA <BOJKÎEA TOCI10AHHk>.
      <.Adresa pe verso:> f EpauiosEHOM kcem.
      f Io Alexandru voievod şi domn, fiul lui Mircea voievod. Scrie domnia mea vouă, braşovenilor, tuturor pîrgarilor, mari şi mici şi <am trimis acolo) pe sluga noastră şi ceea ce vă va spune Dieniş, să-l credeţi; sînt cuvintele noastre.
      f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso:y ţ Tuturor braşovenilor.
      Arh. St. Braşov, nr. 300.
      Orig., hîrtie, rupt, pecete aplicată, căzuţă, Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/20 şi XIII/26. EDIŢII1 Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 53; Tocilescu, 39.
200                                                              <1433—1434).
      f Iw dăESdHAPK BOEBOAd H TOCIlOAHHk. HhIUET TOCI10ACTBO MH BpdUIOE’fcHOM B-KCtM-k, BE4HKHMHCE H MdăHM, KdJfTO MOHM BpdTÎdM.
      GETO pdAÎ TdK03H BH TOBOpHM: HEKd A<> A^ŢOA^T H BdUJH 4I0AE 3AE H HdUJH TdMO, 4 HHK0M8 KpHBO A<* HE KMAET. tflţlE 4H k8AET H’kKOEMS «MOB’fcKS R4UIEM8 KpHBO WT HdUJHŢ MdOB’tK’k, d BÎE rO nSCT’feTE A4 AbHAET, A<> *8 8MHHHM npdBO, I10HE1KE T4K03H
hT ect p-kM-K. H rocnoACTBO mh t8sh nSiţidM KO/rkpHHd mh H-fcroE h ck OH*kMH3H <ik>ae
IJJO HM ECT KPHBO WT BdC H WT EdUlNŢ 410AH, A<> KH TOROpA.* dlJJE 4I0EHTE A<> CTE C"k MHOM MHpHH, BpdT’kTE BdpE l|IO ECT 8 BdC H MOHM HdOB’fcKOM KpHBO A<> HE RAAET, nOHEHCE HE MOHCEM ŢOAHT C 4AJK4MH, T"kKMO C IipdBAOM,' A<> HH HE lipOK4}KA4TE Ck npd3HH p-kMH KdŢTO A® HHH*fe.
      H BECE4H EH Eork.
      f Iw d/lEâdHAP’k BWEBWA4, MH40CTÎA EOJKÎEA TOCIlOAHHk.
      (Adresa pe verso:> f EpauioR-bHOM.
      f Io Alexandru voievod şi domn, Scrie domnie mea tuturor braşovenilor, mari şi mici, ca unor prieteni ai mei.
      Drept aceea, astfel vă vorbesc: să vină şi oamenii voştri aici şi ai noştri acolo, iar nimănui să nu-i fie cu strîmbătate. Dacă-i va fi vreunui om al vostru
                                                                                                     297
• www.dacoromanica.ro
cu strîmbătate de la oamenii noştri, iar voi trimiteţi-1 să vină ca să-i fac dreptate, pentru că aşa ne este vorba. Şi domnia mea am trimis acolo pe boierul meu Neagoe şi cu acei oameni cărora li s-a făcut nedreptate de către voi şi de oamenii voştri ca să vă spună: dacă doriţi să fiţi în pace cu mine, întoarceţi ceea ce este la voi şi oamenilor mei să nu le fie cu strîmbătate, pentru că nu putem umbla cu minciuni, ci cu dreptate; să nu ne mai purtaţi cu vorbe goale ca pînă acum.
      Şi să vă veselească Dumnezeu.
      f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso:) f Braşovenilor.
        Arh. St. Braşov, nr. 307.
        Orig., hîrtie, pecete aplicată, ruptă. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/15 şi XIII/21. EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 10. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 46; Tocile seu, 35 36. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 28.
201                                                      <1433—1434) aprilie 2.
       f ©t wSndHd drtBSrtd nptrdpEM ep<iiijebckhm ameeshm ţepethcjhhh.
       H T4K03H BEI rOBOpHM: KdK'hB'h HrtOB’kK’h EHJf EHrt 33E, E5KE nOCTJBHŢ ptHTk C BdMH H KAAJfh CA, H IMK'h EHJf nOMHCAHA, A<1 BH flrt’feHHM? Bord HM3M H A^UIA HM3M, A MH TdKO MH T’kdd H Kp'hBH XpHCTWCWBKI, H T3KO MH A&UA MH, H A<* SMpA B*K npdBOCAdBHOH B’kp’k JfpHCTHBHCKOH, HH EAHH 3A*K nOMHCA'h H’lîCT'h H3 B3C. d MH ErtdTE CrtOGOAHO H HH EAHHA EHHA M HE HM3TE, flOHEJKE rtWEHM \A CTE HdUIH EpjTHH, KdKbTb [TO] CTE EH/ÎH H fip'kJKAE.
       H Eor*K BH WBECEAHT.
       IlHCd CA dnpHAHia B.
       (Adresa pe veASo:> f IIptrapEM wt EpauiEB.
       f De la jupan Albul dragi heretisiri pîrgarilor braşoveni.
       Şi astfel vă vorbesc: ce fel de om aş fi eu, care mi-am dat cuvîntul faţă de voi şi m-am jurat, şi apoi m-aş răzgîndi ca să vă prad? Doar am un Dumnezeu şi am suflet şi pe trupul şi sîngele lui Hristos şi pe sufletul meu şi să mor în legea pravoslavă creştină că nu am nici un gînd rău asupra voastră. Ci umblaţi slobod şi nici o supărare să nu aveţi, căci ne place să ne fiţi fraţi, cum ne-aţi fost şi înainte.
       Şi Dumnezeu vă veselească.
       S-a scris în aprilie 2.
       (Adresa pe verso:) f Pîrgarilor din Braşov.
        Arh. St. Braşov, nr. 510.
        Orig., hîrtie, pecete aplicată în ceară albă, cn legenda: j- „fljtsk tokcieic".
        Fotocopie la Bibi. Acad., F. VIII/150 şi XVIII/8.
        EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 56. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 249; Tocilescu, 377—378. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 200—201.
298
www.dacoromanica.ro
202                                                                <1433—1434).
      f G9t %8iMH4 fLlE$Ad MOHM EpdTÎdMTi, nptrdpEAIl WT fipdlUEE, MHOrO 3APdBIE H IIOKAOHEH ÎE.
      H TdK03H EH TOEOpHM: d3h CMTv Edili EpdT B’kCErAd, BdpE W l|10M ETkCTptKSBdTE. H TdK03H A<* 8MHHHTE, KdKO Ea^A Ad X^AHT ETvCErA<« K AllEHE CAOEOAEH, Ad ECT HA BTvCtKO EptAAE KWH Edili MAOKtKTv, Ad HE AHIlCdT WT 3AE, W I|JOM 3HA«, Ad KH Kd>K,lv.
      H EECEAHT <BH > E©rk.
      (.Adresa pe verso:> f Mohaa epatmaa epauiok^hom.
      ■f De la Jupan Albul fraţilor mei. pîrgarilor din Braşov, multă sănătate şi închinăciune.
      Şi aşa vă vorbesc: eu sînt pentru totdeauna fratele vostru, la orice veţi avea nevoie. Şi faceţi în aşa fel, ca Vlad să vină întotdeauna slobod la mine, ca să fie în orice vreme lîngă mine omul vostru, să nu lipsească de aici, ca să vă spun ceea ce ştiu.
      Şi Dumnezeu <vă> veselească.
      <Adresa pe verso:> f Fraţilor mei braşoveni.
      Arh. St. Braşov, nr. 468.
      Orig., hîrtie, pecete aplicată, căzută. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/151 şi XVIII/9.
      Motivarea datării la I. Bogdan.
      EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 55. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 249 —250; Tocilescu, 378.
      Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 201.
203                                                                           <1433).
       ţ Iw flAESAHAPt EOEEOAd H TOCnOAHH'k. IIhUIET rOCIWACTKO AAH nptrdpEAH WT SpaillEE AI0EE3H0E JfEpETHCdHÎE H TAK03H EH np«CHA\: T$3H B’h KOH MtC A««AET EOAt-pHH roenOACTEd MH IlETp'kiWdH'k, Ad A\8 AdCTE MAOEtKd A^Bpd, Ad rO npOEOAHT E*k GOpdAE.
       H dKO CTE npHBTEAH HdUlH, Ad HHO Ad HE CTOpHTE.
       f Iw dAE3dHAPh EWEEWAd, AUHAOCTÎA EOHCÎE/ft rOCn«AHHk-
       (Adresa pe verso:} f DpTirdpEM EpduiEE-kCKHM.
       f Io Alexandru voievod şi domn. Scrie domnia mea pîrgarilor din Braşov heretisire cu dragoste şi astfel vă rog: în ceasul în care va sosi acolo boierul domniei mele Petrăman, să-i daţi un om bun, ca să-l petreacă pînă la Oradea.
       Şi dacă ne sînteţi prieteni, să nu faceţi altfel.
       t Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso:} f Pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 301.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/16 şi XIII/22.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 11. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 48—49; Tocilescu, 36—37.
       Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 31.
29§
www.dacoromanica.ro
204
<1433>.
      f Iw gLlE34HAPh KOEBOA4 H rbCflbAHHh. IlHUlET r«CI16ACTB6 iMH rOCTEM H Iiplta-TE/VkM TOCnOACTKd MH, np*KrdpE« WT Sp4UIEB4, H T4K03H BH WpHCSET rOCflOACTBO MH, HKO T8BH ECT EOiVfcpHH T0CI10ACTB4 MH W8fl4H dHTbHÎE 110 Cp'fcA B4C. Twrw P4AÎ ro C’kM’h KAEA H4 B-kpM H H4 A^UIM T«Cn«ACTB4 MH, A4 A*HA*T BE3 HHKOM rpHKM K*V roenoACTK# mh. Twrw p4Al A<* ro wtiipoboahte c*k hectîm wt B4iiMjf pMK4Ţ, A<* AOHAET BE3 HHKOM TpHHCM K*K TOCn«ACTBk MH, 110 WpH3M$ T0Cn0ACTB4 MH. f Iw tLlE34HAP’H BWEBWA4, MHAOCTTA BOJKTeM TOCnOAHHk.
      (Adresa pe verso:) f Hp’kiMpEM wt Ep4uieb4.
      f Io Alexandru voievod şi domn. Scrie domnia mea oaspeţilor şi prietenilor domniei mele, pîrgarilor din Braşov, şi astfel vă porunceşte domnia mea, că este acolo, în mijlocul vostru, boierul domniei mele jupan Antonie. Drept aceea, m-am jurat lui, pe credinţa şi pe sufletul domniei mele, ca să vină fără nici o grijă la domnia mea. De aceea, să-l petreceţi cu cinste din mîinile voastre, să vină fără nici o grijă la domnia mea, după porunca domniei mele.
      f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso:) f Pîrgarilor din Braşov.
        Arh. St. Braşov, nr. 310.
        Orig., hirtie, pecete aplicată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/17 şi XIII/23. Motivarea datării la I. Bogdan.
        EDIŢII: Slav.           nr. 14. §lav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 47; Tocilescu, 37. Trad.
        Bogdan, Doc. fi reg., 28.
205                                             1433 februarie 24, Siena.
                                                               Commissio propria domini regis.
      Sigismundus, dei grada Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie, etcetera rex, fidelibus nostris, providis iudicibus, iuratis civibus, hospitibus ac toti communitati civitatum nostrarum Colu-suar et Bystriciensis ceterisque universis et singulis Saxonibus parcium nos-trarum Transsiluanarum, in quibuscumque opidis x, villis et possessionibus nostris, usque districtum Barcza, ubilibet situatis, commorantibus, salutem et gradam.
      In personis fidelium nostrorum universorum Saxonum septem sedium predictarum parcium Transsiluanarum nostre datur intellegi maiestati quo-modo ipsi, pro commodosiori regimine et tuciori conservacione ipsorum illa-rumque parcium Saxonicalium contra insultus Turcorum fiendos, nonnullos exploratores, cum notabilibus pecuniarum quantitatibus, ad partes nostras Transalpinas interdumque ad Turkyam terrasque et loca eidem connexa diri-gere et destinare, immo tempore eo, dum iidem pretactos Turcos, ex huius-modi exploratorum et aliorum hominum veridicis relatibus, sentirent ipsas partes hostiliter velle subintrare, non modicam gencium quantitatem, pro defendendis et recludendis viis et stratis alpium illarum parcium, a pertinen-tiis scilicet terre Fogaras usque districtum Haczaak existentibus, ne scilicet iidem Turci possent subintrare, in eisdem alpibus, cum sumptuosis expen-sarum oneribus, conservare consuevissent, sicut eciam anno proximo pre-
300
www.dacoromanica.ro
teri te, tempore insultus Turcorum predictorum, in prefatis alpibus duo milia hominum pro conservacione dictarum viarum et stratarum contra ipsos Turcos conservassent, pro quibus quidem exploraturis necnon vigiliis et reclusionibus prescriptarum viarum et stratarum faciendis vos, in medium dictorum Saxo-num nostrorum septem sedium, nullam opem et operam nullumque contri-bucionis subsidium facere et exhibere voluissetis, nec eciam velletis in futurum eisdem exinde auxiliari et cooperări, quod in ipsorum querulancium preiu-dicium et gravamen cedit manifestum, cum huiusmodi explorature et custodie non minus vestrum, quam prenarratorum exponencium respiciant pro-fectum et utilitatem.
      Unde nos, ex iamfata causa et racione, memoratis Saxonibus nostris septem sedium in huiusmodi exploraturis contra dictos Turcos, custodiis quoque et reclusionibus pretactarum viarum adversxs insultum eorundem Turcorum faciendis, per vos ope et opere auxiliari volentes, fidelităţi vestre et vestrum cuilibet 2 firmissimo nostro regio sub edicto precipiendo manda-mus, quatenus agnita presentium noticia, a modo deinceps et in antea ulteriori nostro mandato exinde non expectato, in huiusmodi exploraturis contra pretaxatos Turcos custodiisque et reclusionibus predictarum viarum contra iiaipetum et insultum Turcorum eorundem, modo premisso faciendis, una-cum pretitulatis Saxonibus nostris septem sedium antedictarum, temporibus ad hec opportunis, ope et opere vestris cooperări, eisdemque auxiliari, ac in medium ipsorum ad expensas exinde per ipsos faciendas condignam contri-bucionem impendere debeatis; immo volumus ut vos, in sortem illarum pecu-niarum, quas iidem exponentes ad conservacionem supradictorum duorum millium hominum, anno, ut prefertur, proxime preterito, t<empore)3 introitus memoratorum Turcorum, necnon aliis preteritis temporibus, tam pro vestra quam ipsorum exponencium necessitatibus, commodis et utilitatibus, per legitima documenta comprobaverint, se exposuisse, in quantum huiusmodi expense, pro communi tam scilicet vestra quam eorundem aliorum Saxonum nostrorum utilitate et commodo facte sunt et dispensate, super illa parte dictarum pecuniarum, que, in contribucione exinde per vos facienda, ad vestram cedere debuisset porcionem, annotatis Saxonibus nostris septem sedium plenam impendatis satisfactionem. Que, si feceritis, bene quidem, alio-quin commisimus et harum serie firmiter committimus magnificis Ladislao de Chaak, modemo futurisque vayuodis predictarum parcium Transsiluana-rum ipsorumque vicevayuodis, ut ipsi vos et vestrum quemlibet ad huiusmodi mandatorum nostrorum observacionem per remedia opportuna arctius compellant et astringant, nostre maiestatis in persona auctoritateque pre-sentibus ipsis attributa mediante, modo tamen debite informacionis et inqui-sicionis superinde prehabito et prout iuris ac racionis ordo expostulaverit per omnia in premissis observato. Secus ergo, gratie nostre sub obtentu, non facturi. Presentes denique, post earundem lecturam, reddi iubemus presentanti.
      Datum in nostra imperiali civitate Senarum, parcium Italie, in festo beati Matthie apostoli, anno domini Millesimo quadringentesimo tricesimo tertio, regnorum nostrorum anno Hungarie etcetera XLVI*0, Romanorum XXIII0 et Bohemie XIII° .
      <Pe verso, de aceeaşi mină :> Ut illi de Cluswar et de Bistricia debent subvenire, cum expensis et exercitibus septem sedibus, tempore necessitatis.
                                                                     Porunca însăşi a domnului rege.
      Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi rege al Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., credincioşilor noştri, chibzuiţilor juzi, orăşeni juraţi, oaspeţilor şi întregii obşti a oraşelor noastre
                                                                                                   301
www.dacoromanica.ro
Cluj şi Bistriţa, precum şi tuturor celorlalţi şi fiecăruia dintre saşii din părţile noastre ale Transilvaniei, care locuiesc în oricare dintre tîrgurile, satele şi moşiile noastre, precum şi în cele situate oriunde, pînă la districtul Bîrsei, sănătate şi milostivire.
       în numele tuturor credincioşilor noştri saşi din cele şapte scaune ale sus-numitelor părţi ale Transilvaniei se aduce la cunoştinţa maiestăţii noastre că ei, pentru o cîrmuire mai bună şi pentru o apărare mai sigură a lor şi a acelor părţi săseşti împotriva năvălirilor făcute de turci, au obişnuit să îndrepte şi să trimită, cu o remarcabilă sumă de bani, cîteva iscoade în Ţara noastră Românească şi, uneori, în Turcia şi în ţinuturile şi locurile ce ţin de ea, şi, atunci cînd ei, din relatările vrednice de crezare ale acelor iscoade şi ale altor oameni, şi-au dat seama că sus-pomeniţii turci vor să pătrundă în acele părţi în chip duşmănos, obişnuiseră să păstreze în munţi, cu însemnate sume de bani, un mare număr de oameni, pentru apărarea şi deschiderea căilor şi drumurilor din munţii acelor părţi, care se întind, după cum se ştie, de la cele ce ţin de ţara Făgăraşului pînă la districtul Haţeg, ca nu cumva acei turci să poată pătrunde; astfel, chiar în anul de curînd trecut, în timpul năvălirii sus-numiţilor turci, au ţinut în sus-amintiţii munţi două mii de oameni, pentru apărarea numitelor căi şi drumuri împotriva acelor turci, pentru care cercetări, paze şi deschideri a sus-numitelor drumuri şi căi voi, însă, nu aţi vrut să faceţi şi să daţi nici o osteneală şi contribuţie şi nici un ajutor bănesc, şi nici pe viitor nu vreţi să le daţi ajutor şi sprijin la acestea, ceea ce va fi sigur spre paguba şi povara acelor jeluitori, deoarece prin această iscodire şi pază <ei> se îngrijesc nu mai puţin de cîştigul şi folosul vostru, decît al sus-numiţilor înfăţişători.
       De aceea, noi, voind, din pricina şi în temeiul de mai sus, să daţi ajutor prin sprijin şi osteneală amintiţilor noştri saşi din cele şapte scaune în aceste iscodiri făcute împotriva zişilor turci, de asemenea la păzile şi la deschiderile sus-arătatelor drumuri, făcute împotriva năvălirii acelor turci, punem în vedere şi poruncim credinţei voastre şi fiecăruia dintre voi, prin nestrămutata noastră poruncă regească, că, luînd la cunoştinţă cele de faţă, începînd de acum şi neaşteptînd de acum înainte altă poruncă a noastră în ceea ce priveşte aceste cercetări împotriva sus-pomeniţilor turci, păzile şi deschiderea sus-numitelor drumuri, <ce trebuie) făcute împotriva atacului şi năvălirii acelor turci, în chipul arătat mai sus, veţi fi datori să colaboraţi cu sus-numiţii noştri laşi din sus-zisele şapte scaune şi să-i ajutaţi prin sprijinul şi osteneala voastră, sa timpul potrivit pentru acestea, şi în mijlocul lor să plătiţi o contribuţie dreaptă pentru cheltuielile făcute de ei acolo; şi chiar voim ca voi, în ce priveşte socoteala acelei sume de bani, pe care aceia au cheltuit-o pentru păstrarea sus-numiţilor două mii de oameni, în anul de curînt trecut, în timpul pătrunderii amintiţilor turci, aşa cum s-a arătat mai sus, precum şi în alte timpuri, atît pentru nevoile, înlesnirile şi foloasele voastre cît şi ale lor, <şi> pe care au arătat că o vor dovedi prin acte legiuite, în mărimea acestei cheltuieli făcute şi împărţite pentru folosul şi înlesnirea comună, atît a voastră cît şi a acelor saşi ai noştri, cu privire la acea parte a numitei sume de bani care s-ar cuveni să cadă de partea voastră, pentru contribuţia <ce trebuie) făcută de voi, să le daţi numiţilor saşi ai noştri din cele şapte scaune o îndestulare deplină. Pe acestea, dacă le veţi îndeplini, bine, altfel am însărcinat şi însărcinăm cu tărie, prin cuprinsul acestora, pe măriţii Ladislau de Chaak, voievodul de acum, şi pe voievozii viitori ai sus-numitelor părţi ale Transilvaniei şi pe vicevoievozii acelora ca ei să vă constrîngă şi să vă silească, prin leacuri potrivite, pe voi şi pe fiecare dintre voi, pentru îndeplinirea poruncilor noastre, în numele maiestăţii noastre şi a autorităţii date lor prin scrisoarea de faţă, însă să le îndeplinească pe toate în chipul cuvenitei cunoaşteri şi cercetări
302
www.dacoromanica.ro
făcute asupra acestora, după cum am arătat mai sus şi după cum cere rîn-duiala legii şi a judecăţii. Aşadar, altfel să nu faceţi dacă voiţi să dobîndiţi milostivirea noastră. în sfîrşit, poruncim ca <scrisoarea)de faţă, după citire, să fie înapoiată înfăţişătorului.
       Dat în oraşul nostru imperial Siena, în părţile Italiei, la sărbătoarea fericitului apostol Matia, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi trei şi în anul patruzeci şi şase al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., iar ca rege al romanilor în al douăzeci şi treilea, ca rege al Boemiei în al treisprezecelea.
       <Pe verso, de aceeaşi mină :> Pentru ca cei din Cluj şi Bistriţa să vină în ajutor celor şapte scaune cu bani şi oşti, cînd va fi nevoie.
       Arh. St. Sibiu, U. II, 68. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1433.
       Orig., hîrtie (29,4 x 26,3), rupt la îndoituri, cu pecete imperială din ceară roşie aplicată sub text, acoperită cu hîrtiuţă de protecţie.
       EDIŢII: Latin. Der Verfassungszustand der săchsischen Naticn in SiebenbUrgen, Sibiu, 1790, 97 (sub 1453, fragment); Schlozer, Kritische Sammlungen, 53 —54 (fragment); Jakab, Kcl. chl., I, 168 — 169; Hurmuzaki, 1/2, 584 —585; Hurmuzaki, XV/1, 17 — 18; Ub., IV, 493-495.
       REGESŢE: Fr. Teutsch, Die Vnicnen der drei stăndischen Naticnen in SiebenbUrgen bis 1542, în „Archiv des Vereins", 12, 1874, 77.
        1 Astfel în orig.
        * îndreptat astfel din cuiuslibet. a Rupt cca 1 cm, întregit după sens.
206
                                              1433 martie 15, Suceava.
      Elyas wayuoda et dominus terre Moldaviensis.
      Providi et honesti viri, amici nobis dilecti. Conqueritur nobis Laurencius, fusor monetarum nostrarum, quomodo quidam Johannes, filius Valentini iudicis, de vestri medio, sibi XXVIII florenis auri Hungaricalibus diu fuisset et nune esset debitor, quos sibi pluries petenti reddere recusasset. Immo, in tribus viis pro requisicione dictorum florenorum, totidem florenos auri expendidisset. Item quidam, nomine Snyth Klos, XXIII florenos auri Hun-garicales esset debitor. Rogamus vos quatenus, visis presentibus, exhibitori presencium 1 super premissis solucionis complementum facere velitis, noştri intuitu, ne idem Laurencius superinde queruletur. Sin autem eundem nullum dampnum 2 pati permittemus, in quo tandem nobis minime poteritis inpu-tare8, et nos similiter vestras faciemus voluntates, si hoc feceritis.
      Datum Zwczawye, in dominica Oculi, anno domini etcetera XXXIII0 .
          verso, de aceeaşi mină :> Providis et honestis viris, iudici et iuratis civibus de Brassowya, amicis nostris dilectis.
      Uie, voievodul şi domnul ţării Moldovei
      Chibzuiţi şi cinstiţi bărbaţi, iubiţii noştri prieteni. Ni se plînge Lauren-ţiu, turnătorul banilor noştri, că un anume Ioan, fiul judelui Valentin, din mijlocul vostru, i-a rămas de multă vreme dator şi îi este dator şi acuma cu douăzeci şi opt de florini ungureşti de aur, bani pe care n-a vrut să-i dea înapoi, deşi i-a cerut în mai multe rînduri. Ba încă a cheltuit tot atîţi florini de
                                                                                            303
www.dacoromanica.ro
aur cu trei drumuri, spre a căpăta pomeniţii florini. Tot aşa, unul cu numele Snyth Klos îi e dator cu douăzeci şi trei de florini ungureşti de aur. <De aceea), vă rugăm ca, după ce veţi vedea această (scrisoare), să aveţi bunătatea de a face, pentru cinstea noastră, înfăţişătorului (scrisorii) de faţă, împlinirea plăţii privitoare la cele de mai sus, ca acel Laurenţiu să nu ni se mai plîngă pentru acest lucru. Altfel, nu vom îngădui ca numitul să mai sufere vreo pagubă, lucru pentru care nu veţi putea nicicum să ne faceţi mustrări, iar noi vă vom face pe voie, dacă şi voi veţi face acest lucru.
      Dat la Suceava, în duminica Ocult, în anul Domnului (o mie patru sute) treizeci şi trei.
      (Pe verso, de aceeaşi mină :> Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, judelui şi orăşenilor juraţi din Braşov, prietenilor noştri iubiţi.
        Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, I, nr. 7. Fotocopie la Inst. de ist. şi ahr. Cluj-Napoca/1433.
        Orig., hîrtie (21,6 X 13,2), rupt la Îndoituri, cu pecete de închidere din ceară roşie, aplicată pe verso, acoperită cu hîrtiuţă de protecţie, cu legenda rj- ni<MTk iw Iamum EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 18 — 19; Ub., IV, 495—496. Latin şi trad. Costăchescu. II, 644-646.
       1 Scris deasupra lui eiusdem, şters de aceeaşi mină.
       * Astfel in orig.
       3  Corect: imputare; urmează: datum, şters de aceeaşi mină.
207                                                    1433 aprilie 9, Suceava.
      Elyas, dei grada waywoda et dominus terre Moldawyensis, universis et singulis ortodoxe fidei cultoribus, presentibus pariter et futuris, noticiam presencium habituris, harum serie volumus fieri manifestum quod, acceden-tibus noştri in conspectum circumspectis ac honestis viris, Jacobo, magistro civium, Gasparo et Johanne, civibus civitatis Cybiniensis, in eorum necnon septem sedium Saxonicalium terre Transsiluane personis, videlicet eiusdem Cybiniensis, Segesvariensis et de Ozd, Lwchskyrh 2, item Sebessyiensis, de Senk, Warasyiensis et de Zerdahel appellatis, supplicantes nobis ut, quia esset eorum rationabile propositum, terram domini noştri, certis ipsorum mercibus negociandi causa visitare, quatenus pro ipsorum securitate ac rerum eorundem mercimoniabum tranquillitate, de et super tributis solvendis, generosam cum eis faceremus concordiam. Volentes igitur, tam terre nostre utilitati, quam eorum commodo et securităţi providere, ex certa nostra scienda ac nostrorum baronum maturo consilio et prefatorum honestorum civium beneplacito, tăiem concordie unionem de et super solvendis nostris tributis fecimus, immo facimus per post duraturis, quod, cum dicti cives ac universi alii mercatores dictarum 2 sedium, aut alter eorum quicumque, cum eorum venalibus seu mercibus, terram dominii noştri subintraverint, extunc, in opido3 nostro Egydbalma, computatis eorum rebus venalibus, de qualibet marca dent quatuor grossos, monete terre nostre, pro tributo, similiter ha-bita negociacione, dum ad propria revertuntur, alios quatuor grossos de marca, et in exitu graniciei, de uno equo duodecim grossos, ac de una caballa sex grossos. Item, de uno bove vel vacca duos grossos, preterea, in quacumque civitate vel opido8 nostro negociaţi fuerint, quantum vendent, similiter de marca duos grossos. Quod si ibidem vel alibi boves vel vaccas comparaverint, debent solvere singulos duos grossos pro uno pecore vel pecude, et pro equo
304
www.dacoromanica.ro
sex grossos. Item, pro scriptura equorum, pecorum vel pecudum, singulum unum grossum solvere teneantur. Ceterum, ubicumque in terra dominii noştri ambulaverint, negociari non valentes, de eorum rebus nichil3 dent. Si autem quacumlibet negocientur, de marca solvant ut supra. De paratis autem auro vel argento penitus nihil3 tenebuntur. Ad que premissa observanda, sub nostra ac dilecti filii Romani necnon carissimi Stechko fratris, universorum-que baronum nostrorum fidei constancia, nos obligamus. In cuius rei testimo-nium, presentibus, sigillum nostrum, eisdem sedibus per post et irrevocabi-liter duraturis, iussimus subappendendum.
      Datum Zwczawye, die Aprilis IX, anno domini M° CCCC° XXXIII0
      Ilie, din mila lui Dumnezeu voievod şi domn al Ţării Moldovei, tuturor şi fiecăruia dintre închinătorii dreptei credinţe, atît celor de acum cît şi celor viitori, ce vor lua cunoştinţă de această (scrisoare), prin cuprinsul ei voim să li se facă vădit că, venind înaintea noastră chibzuiţii şi cinstiţii bărbaţi: Iacob, judele oraşului, Gaspar şi Ioan, orăşeni din oraşul Sibiu, în numele lor şi al celor şapte scaune săseşti din ţara Transilvaniei, adică cele numite de Sibiu, de Sighişoara şi de Ozd, de Nocrih, de asemenea, de Sebeş, de Cincu, de Orăştie şi de Miercurea, ne-au rugat — fiindcă e un gînd cuminte al lor de a cerceta ţara stăpînirii noastre, spre a face negustorie cu anumite mărfuri ale lor — să facem cu ei o înţelegere omenoasă, cu privire la vămile ce au de plătit, pentru nevătămarea lor şi siguranţa mărfurilor lor de vînzare. Voind aşadar să ne îngrijim atît pentru folosul ţării noastre cît şi pentru priinţa şi nevătămarea lor, cu buna noastră ştiinţă, după sfatul boierilor noştri şi de buna voie a pomeniţilor cinstiţi orăşeni, am făcut, ba chiar facem următoarea legătură a unei înţelegeri despre şi cu privire la plata vămii către noi, casă dăinuiască pentru viitor, (şi anume) ca, atunci cînd zişii orăşeni şi toţi ceilalţi negustori din amintitele scaune sau oricare altul dintre ei vor intra cu lucrurile lor de vînzare sau mărfurile lor în ţara stăpînirii noastre, să dea ca vamă în tîrgul nostru Adj ud, după ce se va face socoteala mărfurilor lor, de fiecare marcă, patru groşi, în banii ţării noastre; tot astfel, după ce s-a isprăvit tîrgul, cînd se întorc la ale lor, să plătească alţi patru groşi pentru o marcă, iar la ieşirea din hotarul ţării să plătească pentru un cal, doisprezece groşi, iar pentru o iapă, şase groşi. De asemenea, pentru un bou sau o vacă, doi groşi, şi, în afara de aceasta, în orice oraş sau tîrg al nostru vor face vreo negustorie, pentru ceea vor vinde, (vor plăti) de asemenea doi groşi de marcă. Iar dacă vor cumpăra acolo sau în altă parte boi sau vaci, trebuie să plătească cîte doi groşi de o vită mare sau mică, iar pentru un cal, şase groşi. De asemenea, pentru însemnarea cailor şi a vitelor mari sau mici, să fie datori să plătească numai cîte un groş (de cap). Apoi, oriunde vor merge în ţara stăpînirii noastre, neputînd să facă negoţ, să nu dea nimic pentru lucrurile lor. Dar dacă vor face undeva negoţ, să plătească pentru marcă tot ca mai sus. Pentru lucrurile făcute din aur sau argint nu vor fi ţinuţi (să plătească) nimic. La păzirea celor de mai sus ne legăm pe statornicia cuvîntului nostru, a iubitului nostru fiu Roman şi a preascumpului nostru frate, Steţcu, cît şi a tuturor boierilor noştri. Spre mărturia acestui lucru, am poruncit să se atîme pecetea noastră pentru acele scaune, de această scrisoare, ce va avea să dăinuiască nestrămutat şi mai tîrziu.
      Dat la Suceava, în ziua de 9 aprilie, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi trei.
305
www.dacoromanica.ro
       Arh. St. Sibiu, U. II, 67. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1433 şi la Bibi. Acad., V/18.
       Orig., perg. (27,4 x 22,2), cu pecete din ceară roşie, în matcă, atîrnată de şnur de mătase roşie-maron, cu legenda:   IlmTk iw haIh ioii«au.
         EDIŢII: Latin. A. Amlacher, Urkundenbuch zur Geschichte der Stadt und des Stuhls Broos, în „Archiv des Vereins", IV, 1880, 187 — 189; Hurmuzaki, XV/1, 19—20*; Ub, IV, 499—500. Latin şi trad. Costăchescu, II, 646—648*.
        1 r scris deasupra lui y.
        2  Scris deasupra rîndului. 8 Astfel în orig.
        * Cu regest greşit.
208
                                                                      1433 mai 16, Gurghiu.
      Michael Jakch,
      Siculorum comes.
      Circumspecţi viri, amici nobis dilecti. Uti nobis nunciastis qucmodo sevissimi Turci in partibus Transalpinis forent constituti, et Walachi partis eiusdem in 1 circumferenciis castrorum assistentent2 subplantandi, quare vestras petimus amicicias presentibus, quatenus sitis constantes et vigiles, ne per eosdem nephandissimos Walachos decipiemini. Iam enim dies sexta est transacta, quod familiaribus nostris nunciavimus, ut ipsi sine mora, more exercituali, accedere debeant, quos speramus in brevi adesse, et nisi iidem vos pervenerint, inmediate3 totis nostris viribus, divino auxilio mediante, vestri in succursum, non lentis passibus, sed celere equitatu progredimus. Pro eo, si quas novitates ulterius habueritis, sine tarditate aliquali nobis scire detis, ut celerius vestrum in succursum insistere valeamus.
      Scriptis in castro Gergiu, sabbatho proximo diei Rogacionis, anno etcetera XXXIII0 .
      (Pe verso, de aceeaşi mină :> Circumspectis viris, iudici et iuratis civibus civitatis Brassouiensis, amicis nostris.
      Mihail Jakch,
      corniţele secuilor.
      Chibzuiţi bărbaţi, iubiţii noştri prieteni. După cum ne-aţi anunţat că preasălbaticii turci s-ar fi aşezat în Ţara Românească, şi că românii acelor părţi li s-ar fi alăturat pentru asediu în împrejurimile cetăţilor, de aceea cerem prieteniei voastre, prin scrisoarea de faţă, să fiţi statornici şi vigilenţi, ca nu cumva să fiţi înşelaţi de acei români nelegiuiţi. într-adevăr, a trecut deja a şasea zi de cînd i-am trimis pe slujitorii noştri ca să meargă fără zăbavă, după obiceiul ostăşesc, care, sperăm, să sosească în curînd. Şi dacă ei nu vor ajunge, vom merge imediat, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu toţi oamenii noştri în ajutorul vostru, nu în paşi înceţi, ci repede călare. De aceea, dacă aveţi alte noutăţi, să ni le daţi de ştire fără întîrziere, ca să ne dăm silinţa să venim şi mai repede în ajutorul vostru.
      Scris în cetatea Gurghiu, în sîmbăta înaintea zilei Rogatio, în anul Domnului <o mie patru sute) treizeci şi trei.
      (Pe verso, de aceeaşi mîttă :> Chibzuiţilor bărbaţi, judelui şi orăşenilor juraţi ai oraşului Braşov, prietenii noştri.
306
                        www.dacoromanica.ro
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Fronius, 1, nr. 9. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1433.
       Orig., hîrtie (21,4 x 9,2) cu pecete de închidere din ceară verde, aplicată pe verso.
       Copie la Arh. St. Sibiu, Fond Brukenthal, col. Reschner (sub 1434).
       EDIŢII: Latin. Marienburg, Kleine sieb. Gesehichte, 193; I. Kemăny, JegyzisekazErdilyi oldhok tbrtinetiidl, în „Tudomânyos gyQjtemăny", 1830, 3, 102 —103 <sub 1434); Transilvania, 1873, 6; Szekely okl., I, 128 — 129 (sub 1434 mai 1); HurmuzaKi, 1/2, 589 (suh 1434); Hurmuzahi, XV/1, 20; Ub., IV, 500.
         1 Scris deasupra rîndului. 3 Ccrect: assistent.
         3 Astfel în orig.
209                                               1433 decembrie 6, Basel.
      Sigismundus, dei grada Romanorum imperator semper augustus, ac Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etc. rex, fidelibus nostris, capitulo ecclesie Chanadiensis, salutem et gradam.
      Cum nos, pro fidelitatibus et fidelium serviciorum gratuitis meritis et sinceris complacenciis fidelis noştri, egregii Nicolai, filii condam Ladislai de Byzere, aule nostre militis, universas porciones possessionarias et iura possessionaria condam Lado, filii olim Ladislai, filii Pethe, et filiorum suorum de predicta Byzere, fratris patruelis ipsius Nicolai, in possessionibus Bizere prefaţa et Kalowa, Worchorwa, Zahadfalu, Rampna, Meel, Szlatina, Nouak-falua, Myhalancz, Weelgh, Laczkan, Danilest, Apadya et Ohabycza vocatis, in districtu de Sebeş existentibus, habitas, quas videlicet porciones possessionarias seu iura possessionaria prefatus Nicolaus de Byzere, antefatorum condam Lado et filiorum suorum fuisse, eosque toto illo tempore, quo nobis fideles existerunt, in padfico dominio earundem porcionum possessionariarum seu iurium possessionariorum extitisse asserit, propter notam infidelitatis prenarratorum Lado et filiorum suorum, quam iidem ex eo quod ipsi pretactis eorum porcionibus et iuribus possessionariis derelictis, ad partesTransalpinas, sicuti tune sic et nune sevissimis Turcis, cruciş Christi persecutoribus, maies-tatisque nostre et regnorum nostrorum ac tocius Christianitatis capitalibus inimicis et hostibus, subiectas et per consequens, ad condam Dan, wayuodam ipsarum parcium Transalpinarum, eotunc in contemptum nostre celsitudinis predictis Turcis sponte adherente, se reduxerunt, ubi eciam idem Lado in quantum potuit contra maiestatem nostram et nostros fideles usque vite sue exteritum, cum prefatis filiis suis, infideliter agens, sub eadem infidelitatis nota, vitam terminavit temporalem, contra nostram incurrerunt maiestatem, iuxta regni noştri Hungarie predicti consuetudinem ad manus nostras regias, rite et legitime devolutas et redactas, de presentique apud manus nostre maiestatis existentes, simulcum universis ipsarum utilitatibus et pertinenciis quibuslibet, prefato Nicolao de Byzere et, per eum, Laczkoni, filio condam Johannis de dicta Byzere, fratri suo fratrueli, ipsorumque heredibus et posteri-tatibus universis, vigore aliarum literarum nostrarum donacionalium exinde confectarum, sub modis et adicionibus in eisdem literis nostris donacionalibus contentis et expressatis, in perpetuum duxerimus conferendas; velimusque ipsos, per nostrum et vestrum homines in dominium earundem legittime facere introduci, fidelităţi igitur vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Blasius Wraan, vel Ladislaus de Bast, aut Johannes de Machkas, sin Ladislaus dictus Wlaszna de Egres, sive Johannes Wlksan, aliis absentibus, homo noster, ad
www.dacoromanica.ro
307
facies prenarratarum porcionum possessionariarum in pretactis possessio-nibus et iuribus possessionariis habitarum, vicinis et commetaneis ipsarum universis inibi legitime convocatis et presentibus, accedendo, introducas 1 prefatos Nicolaum de Bizere et Laczkonem de eadem, in dominium earun-dem statuatque easdem eisdem, premisse nostre donacionis titulo, perpetue possidendas, contradiccione prefatorum infidelium non obstante. Et post hec huiusmodi introduccionis et statucionis seriem, cum nominibus contra-dictorum et evocatorum, si qui fuerint, terminoque assignato nobis fideliter rescribatis.
       Datum Basilee, in festo beati Nicolai confessoris, anno domini Mille-simo quadringentesimo tricesimo tercio, regnorum nostrorum anno Hun-garie etc. XLVII0, Romanorum XXIIII0, Bohemie XIIII°, Imperii vero primo.
       Sigismund, din mila lui Dumnezeu în veci augustul împărat al romanilor şi rege al Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., credincioşilor noştri din capitlul bisericii din Cenad, sănătate şi milostivire.
       Noi, pentru faptele de credinţă, meritele de bunăvoie ale credincioaselor sale slujbe şi pentru nefăţamicele îndatoriri ale credinciosului nostru, alesul Nicolae, fiul răposatului Ladislau de Byzere, oştean al curţii noastre, am hotărît a hărăzi pe veci, în temeiul altei scrisori a noastre de danie, întocmite cu privire la aceasta, şi în felul şi îndatoririle arătate şi cuprinse în pomenita noastră scrisoare de danie, pomenitului Nicolae de Byzere şi, prin el, lui Laţco, fiul răposatului Ioan din zisa Byzere, vărul său, ca şi moştenitorilor şi tuturor urmaşilor lor, toate părţile de moşie şi drepturile de moşie ale răposatului Lado, fiul răposatului Ladislau, fiul lui Pethe, vărul lui Nicolae, şi ale fiilor săi din pomenita Byzere, cuprinse în moşiile numite: Byzere, mai sus-po-menită, şi Kalowa, Vîrciorova, Zăbalţ, Rampna, Meel, Slatina, Glimboca, Myhalancz, Weelgh, Laczkan, Delineşti, Apadia şi Ohabiţa, aflătoare în districtul Sebeş, care, anume, părţi de moşie sau drepturi de moşie, pomenitul Nicolae de Byzere spune că au fost ale mai sus-zişilor, răposatul Lado şi fiii săi, şi că aceştia, în tot timpul în care ei ne-au fost credincioşi nouă, au fost în paşnica stăpînire a acelor părţi de moşie sau drepturi de moşie; din pricina vinii trădării mai sus-numiţilor Lado şi fiii săi, de care ei s-au făcut vinovaţi faţă de maiestatea noastră, prin aceea că ei, părăsindu-şi părţile şi drepturile lor de moşie, s-au retras în Ţara Românească, supusă şi atunci, ca şi acum, turcilor celor sălbatici, prigonitori ai crucii lui Hristos, duşmanii de moarte şi potivnicii şi ai maiestăţii noastre şi ai ţărilor noastre şi ai întregii creştinătăţi, şi, ca urmare, la răposatul Dan, voievodul acelei Ţări Româneşti, care atunci, în dispreţul maiestăţii noastre, era, de buna lui voie, de partea pomeniţilor turci, unde chiar pomenitul Lado, luptînd ca un necredincios, cît a putut mai mult, împotriva maiestăţii noastre şi a credincioşilor noştri pînă la sfîrşitul vieţii sale, dimpreună cu pomeniţii săi fii, şi-asfîrşit viaţa lui pămîntească în aceeaşi vină a trădării; <acele părţi sau drepturi de moşie), potrivit obiceiului ţării noastre mai sus-zise a Ungariei, au ajuns, în chip legiuit, după rînduială, în mîinile noastre regeşti şi se află şi acum în mîinile noastre, dimpreună cu toate folosinţele lor şi cu toate cele ce ţin de ele; şi (fiindcă) noi voim ca ei să fie puşi în chip legiuit în stăpînirea acelor (părţi de moşie) de către omul nostru şi acela al vostru, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi pe omul vostru vrednic de crezare ca martor, în faţa căruia omul nostru, Blasiu Wraan sau Ladislau de Bast sau Ioan de Machkas, sau Ladislau zis Wlaszna de Ezeris, sau, în lipsa acestora, Ioan Wlksan, ducîndu-se la părţile de moşie mai sus-arătate, cuprinse în mai sus-pomenitele moşii şi drepturi de moşie, şi chemînd acolo în
308
www.dacoromanica.ro
chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii lor, şi, de faţă cu dînşii, să pună pe pomeniţii Nicolae de Bizere şi pe Laţco din acelaşi loc în stăpînirea lor, şi să dea pomeniţilor acele <părţi de moşie), în chip de nouă danie a noastră, spre a le stăpîni pe veci, fără a ţine seamă de împotrivirea pomeniţilor necredincioşi; iar după aceasta să ne faceţi cunoscut, în scris şi întocmai, cum s-a făcut această punere şi dare în stăpînire, odată cu numele împotrivitorilor şi ale celor chemaţi, dacă vor fi, şi cu sorocul pus.
       Dat la Basel, la sărbătoarea fericitului Nicolae Mărturisitorul, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi trei, în al patruzeci şi doilea an al domniei noastre ca rege al Ungariei etc., în al douăzeci şi patrulea ca rege al romanilor, în al paisprezecelea ca rege al Boemiei şi în anul întîi al imperiului.
       După Hurmuzali 1/2, 583—584.
       Transumpt in actul capitlului din Cenad, din 19 ianuarie 1434, la Arh. Naţ. Magh. Dl.
       (Arh. fam. Sombory).
       EDIŢII: Latin. Pesty, Szoreny, III, 27—29.
        1 Astfel în orig; corect: intrcducat.
210                                                                      <Cca 1434, Bîrlad).
        t HHCKOE ndKAOHEHÎE EHpOBS WT1 EpdWOEd, WTh MEHUldrO flpîlaTE/Vfc rOCIlOA-CTKd TH W0AT83d XTip/fk 1 UlTIi Ep'hrtdA'K. ^dEMTi KHAdHIE TEOEH MHAOCTH, d<KE wcTdtiJM EdUiH dic>AÎE, Hd hm A Iţlvrt'h Mkoek h IţHpEKic 8 ehh8 np-fcAT* cSahh Ep-h-itdACKH, npOTO>KE WHH CA VTKKMHLUA Aa IMdTAT MHHÎd C8AU.EM-K ÎKOATKJ 3d 27 30A0TH, npOTOJKE d3K ECAMK KE3tliTh 3d TOTKI AK>AÎE t|)0 EEJ WHH 3dflAdTHAH C8AU.EM-K. QhH 5KE HE nOCAddH, d C8AU,H 83tdH TEflEpTi MHt T 30A0TH. HpOTdVKE npOUl8 TBOIO MH/\OCT"K, VHHKH HdM"K npdEAV 3d TOTKI A IO AH, 3dHV>KE MKI ŢOHEAVK y3tTH EdlllHM'K MEAOE*k-KOM*K 3d TOTO KE3tWKCTEO, (10HEÎKE HMdM"K ndrVEV.
        EhpOEV WTl EpdliiOEd.
      f Adîncă închinăciune birăului din Braşov, de la prietenul mai mic al domniei tale, şoltuzul Hărlea, din Bîrlad. Dăm ştire milostivirii tale, că au rămas oamenii voştri, anume Ştul Iacob şi Ţerbiş, vinovaţi înaintea judecătorilor din Bîrlad. De aceea ei s-au tocmit ca să plătească hamurile judecătorilor în galbeni pentru 10 zloţi. Pentru că eu sînt chezaş pentru acei oameni că au să plătească judecătorilor, ei însă nu au trimis, iar judecătorii au luat de la mine 10 zloţi. De aceea rog pe milostivirea ta, fă-mi dreptate pentru acei oameni, pentru că vom lua de la oamenii voştri, pentru aceasta chezăşie, căci avem pagubă.
      Birăului din Braşov.
       Arh. St. Braşov, nr. 501.
       Orig. hîrtie, pecete aplicată căzută.
       Datat după Iacob Steel menţionat în doc. din 21 aprilie 1434
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Doc. mcld. 60—61; Costăchescu, Doc. mcld., 675; Antono-vici, Bîrlădene, IV, 1—2.
        1 Sau X*pa*.
        1 Aşa la St. Nicolaescu. Greşit la I. Bogdan: îhoatusa. Tot astfel şi la M. Costăchescu. Expresia are înţelesul „să plătescă judecătorilor... galbeni (ungureşti) pentru 10 zloţi.,,
23 — Documente — Cd. 883
www.dacoromanica.ro
309
211
                                                                                                   <1434—1435>
t ©T >K8rUHd flrtKSrtd MHWriV 3AP4BHE H IlOKrtOHEHHE SpdTHdM MOHMA, npTi-rdpEM KpdUJEECKHdA BTKrkrtVk, BEAHKHHdA>KE H MdrtHATk.
       H T83H BH A<*BdM 8 3HddHHE.' 3d TWrW3H BOEBOAAE, qjO ro CTE nOCTdBHAE TSKd, ApdKSrtA, KOA\8 ECT AP‘>rK BdCK, d BHE TO U.’fcrtSKdHTE, 3dHTi flO iHHWrW HE l|JETO ro BHA'feT, nOHEKE CA HdA’t'T» Hd Bord, KdiW HAET A“> CE HE flOBpdTHT. ă d3K KOrtHK.E CkM SHHHHA 3dpdAl BdC A®EpO, BHE dAH Ţapii HE HdAdTE, HA Eork 3HdET*K H WH A<« B’fcpSETTiB
       T-km pdAH, KdKO CTE nOCTdSHAE P’kH'K B*K EAHH AEH H STTiKMHAE, d BHE CTOHTE Hd TIViVt H WCrtOEOA’fcTE fi,d ŢOAHT 11AT CrtOEOAHO. KTO IJJO AIOEHT, A4 A&HOCET, H >KEA*k30 H iWfcA H KACfcKA KSllHA ; H KOlttS IJJO ECT AATi>KHO, A<« CH K_h3lliV\dT CrtOEOAHO. Ha CHpdUH rtK>AH, KOH CE SrtdrdAT, A<> A®X’®A<ftT, KTO Ck qjo <WO>KET, no IIpdX’OB’k HrtH no TErt-fc>KAH, d BHE HŢ A®«d Hrt» nrtljHSETE H EdHTSETE, A<« HE AOŢOAAT.
               PdAH, dKO BH ECT BO/Vk H ŢT’kHHE A<« CTOHTE Hd p^H, d3k A<> 3HdiW J dKO AH CTE SŢBdTHrtE AP^rA A^MA, d HHE A<> 3HdM0 KdKO IJJEMO SHHHHT.
       H Eork BH WBECErtHT.
       (Adresa pe verso :> f np’krdpEM B'kc’fcM'h EpdiuEBcKum.
       f De la jupan Albul multă sănătate şi închinăciune fraţilor mei, tuturor pîrgarilor braşoveni, mari şi mici.
       Şi iată vă dau de ştire pentru acel voievod, pe care l-aţi pus aici, Dra-culea, cui dintre voi îi este drag, iar voi sărutaţi-1, căci mai mult nu-1 veţi mai vedea, pentru că trag nădejde în Dumnezeu că de unde se duce să nu se mai întoarcă. Iar eu cît bine v-am făcut, mulţumire faţă de mine nu aveţi, ci Dumnezeu ştie şi el să creadă.
       Drept aceea, cum aţi pus vorbă într-o zi şi aţi întocmit, iar voi staţi pe aceasta şi lăsaţi să fie drumul slobod. Cine ce doreşte să aducă şi fier şi aramă şi orice marfă; şi cui ce-i este dator, să-şi ia slobod. Ci oamenilor săraci, care se pregătesc să vină cine cu ce poate, pe Prahova şi pe Teleajen, iar voi le prădaţi casele şi-i bîntuiţi, ca să nu vină.
       Pentru aceea, dacă vă este voia şi hotărîrea să vă ţineţi de cuvînt, eu să ştiu; dacă aţi apucat alt gînd, iar noi să ştim cum vom face.
       Şi Dumnezeu vă veselească.
       (Adresa pe verso :> f Tuturor pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 463.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată în ceară albă, stricată parţial, cu legenda: f1 msl to<kc4>b<ic>.
       Fotocopie la Bibi. Acad., F. IX/9 şi XVIII/10.
       EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 54, Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 250 —251; Tccilescu, 378 —
       379. Trad. Bogdan, Doc. fi reg., 202.
212
                                             1434 aprilie 21, Suceava.
     Stephanus, wayuoda et dominus terre Moldawyensis.
     Circumspecţi1 viri. Conqueritur nobis Stephanus cum Martino, socio suo, homines noştri, qualiter2 in autumpno3 proxime preterito Jacobus Steel, vester concivis, XXVIII boves ipsorum tulisset, quos minime persol-visset, dampnum3 ipsis inferendo. Quare rogamus vos, quatenus agnitis presentibus, satisfaciatis dictis conquerentibus ex parte Jacobi prenotati,
310
                     www.dacoromanica.ro
alias ipsos dampnum 3 pati non patiemur. Datum Zwchawye, feria quarta ante festum Georgii, anno domini etcetera XXX4 IV°.
       <[Pe verso, de aceeaşi mină:> Circumspectis viris, iudici et iuratis civi-bus de Brassowya, nobis dilectis.
       Ştefan, voievodul şi domnul ţării Moldovei.
       Chibzuiţii bărbaţi. Ni se plînge Ştefan împreună cu Martin, tovarăşul său, oameni de-ai noştri, cum că în toamna trecută un orăşean de-al vostru, Iacob Steel, le-a luat douăzeci şi opt de boi, pe care nu i-a plătit, făcîndu-le astfel pagubă. De aceea, vă rugăm ca, după ce veţi lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă, să despăgubiţi pe pomeniţii pîrîşi din partea amintitului Iacob; altcum noi nu vom îngădui ca ei să sufere vreo pagubă. Dat la Suceava, în miercurea dinaintea sărbătorii lui Gheorghe, în anul Domnului <o mie patru sute) treizeci şi patru.
       (Pe verso, de aceeaşi mină:'} Chibzuiţilor bărbaţi, judelui şi orăşenilor juraţi din Braşov, dragi nouă.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, I, nr. 10. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1434.
       Orig., hîrtie (24 X 9,2), cu pecete de închidere din ceară roşie, aplicată pe verso, cu legenda: f mldTk ... 80(80A
       Copie de I. Bogdan la Bibi:: Acad., ms, nr. 126.
       EDIŢII: Latin. Hurmuzahi, XV/1, 20; Ub., IV, 520. Latin şi trad. Costăchescu, II, 674 — 675.
       1 Scris deasupra lui ncbiles, şters de aceeaşi mină. * Urmează hiis, şters de aceeaşi mină.
       8 Astfel în orig.
       4 Urmează III, şters de aceeaşi mină.
213                                           <1434) octombrie 7, Merghindeal.
       t IwdH EddA BOEBWAd H rOCnOAHHTi. IIhUIET rOCflOACTKW A\H AUVHAl AWKpÎAVh H BEpHHMTi npîdTEA'kM’B H rOCnWAWMTv MIVHM, npiTdpEMTv EpdlUEECKHM, BEAHKHM7KE H MdAHM, nOKAOHEHIE AdXE fi,W AHll,d 3EMAH, [3KW AlOHMTv rOCnWAdMTi. H Ad CnW-AWKHT Horă CÎEM8 nHCdHÎtO MOEM8 WKp’kCTH EH 3APdEE)f H EECEAEJf.               ^
       H T83H EH AdEdM 8 3HdH?E: npÎHAE MH HAOB'kK'B WT rOCnOAHHd MH KECdpt, 's AEHK WJfTOBpîd, ETv Cp^A^ A^HEM, H MEHE C BdMH 3d EAHO AWEpTv TAdC AWHECE, TdtCh3H TAdC KdKO KE BdM EhTE3B Mh^UTE Kd3WEdTH. H T03H EH, MOd EpdTÎE, 3HdETE AWEp'fe, KdKO ECErAd EH ECTE MEHE nOMdrdAH 8 HEM CTE MOrAH, H MEHE H 1BWHJ CA8rH; Ad H rkra eiiie eh moahm h npouiS hko mok> rocnwA8: t83h ch nScTHjf no meîkaS sac CA8r8 MH EEpHWra EHTES’k MH^UId, Ad EAHKd EdM H3pEHET Ad TO EEpSETE, WTII c8 MOE HCTHH-HHE pEHH, HKO Ad EHCTE CASUIdAH WT CdMHJf AlOHJf 8cT*k.
       IIhc 8 AlEprHHA'bAS, wjfTOEpîd S' a*hk.
       f IwH EAdA EWEEWA, MHAOCTÎA EOXÎEA rOCnOAHHK.
       (Adresa pe verso :> f IIp’knoHHTdHHHM'h npiirdpwM cpauiEECEHAt.
       f Ioan Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea bunilor şi credincioşilor mei prieteni şi domni, pîrgarilor braşoveni, mari şi mici, închinăciune pînă la faţa pămîntului, ca unor domni ai mei. Şi să dea Dumnezeu ca această scrisoare a mea să vă găsească sănătoşi şi veseli.
www.dacoromanica.ro
311
      Şi aceasta vă dau de ştire: mi-a venit un om de la domnul meu, chesarul, în ziua de 6 octombrie, în ziua de miercuri, şi mie şi vouă împreună ne-a adus o veste bună, o asemenea veste, pe care vo v-a spune Ianăş viteazul. Şi aceasta o ştiţi bine, fraţilor mei, că ori cînd m-aţi ajutat cu ceea ce aţi putut, şi pe mine şi pe slugile mele; că şi acum încă vă rog şi vă cer, ca unor domni ai mei: iată vă trimit printre voi pe sluga mea credincioasă, Ianăş viteazul, şi ceea ce vă va spune, să-l credeţi, căci sînt cuvintele mele adevărate, ca şi cum le-aţi asculta din însăşi gura mea.
      Scris în Merghindeal, octombrie 7 zile. f Ion Vlad voievod, din. mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa, pe verso :> f Preacinstiţilor pîrgari braşoveni.
      Arh. St. Braşov, nr. 189.
      Orig., hîrtie, pecete timbraţi, cu legenda: S. IOANI+WLAD+WAYVODA. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/32 şi XIII/39.
      Motivarea datirii la I. Bogdan.
      EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 65 —66; Tocilesctt, 49. Trad. Bogdan, Dec. fi reg., 43-44.
214                                                 <1435) martie 5, Suceava.
      t GTE^dHTv BOEKOA4, ECOKÎEIO AVHAOCTÎIO rOOlOAdP'K 3eA\AH AlOAAdKCKOH. IhimEAMv KTvC-fcAATv EOiapOAVfc H ABOpHHKOAA’h H UJ0ATV30AA’h H np’hrdpEAA’h H WVAEM'k H BdTdA\dHOA\Tv H B'hCEAAV nOCIlOACTKV EdpE KT O HAAdETTv A^AlKHIIKd 9\f fipdUlOB'fe, IŞO BK1 HH EAHHTv 3dA0rTv HE 0lT3AA*h Hd TOprOBHAKhl WTh fipdUlOBd, pd3Bt 1 KOAH 003-HdET’h CKOErO A<Vh>KHHKd AHlIEAMv, TOrAH HAAdETTv 3dllAdTHTH TOT"h HCTHIIKhlH A4AX-HHK’h. A KTO CBOErO A^A/KHHKd AHUEAVh <IIE n03HdET*h>2, d OVCX'OMET’h. npdKd ÎKdAMTM W CBOEAA’h A^Ary, 1JJ0 BhJ nOUlOA A° CpdUlOBd, Td 1(10 Ehl OyMHHHAH HAITK npdKO pAAIU* GpdLUOBCTÎH Hd ErO A«A>KHHKd. d CpdUlOK'kHOAt’h KTO EVAETk, 1(10 83AA*k EE3"k Ilfk npdBd, ipd>KE H3AdBHd H A\dK>TTv 8 3EAHAH ® rOCnOACTBd AHH, 1(10 Ehl CTE HAITh BbpOTHAM B'hct, A® HHTH, UJOBhJ HE npHUJAH EOAUIE HCdAOEdTH. d KTO HE EOyAET*h nOCAVUIOrk lldUJEAAS nOBEAtHÎIO H 3dnHCV, TOT’h HA\dET*h EhITH nOA*h EEAHKOH Kd3HH TOCnOACTEJ MU
      IlHCd OV GoHdBt A\dpT*h T.
      (Verso :> Litera sonans, ut quilibet Moldavensis habens debitores in medio Barcensium sua debita extorqueat coram judicibus Barcensium, dequi-bus sibi plena justicia imperaretur, nam debitores bonis, de quibus satis-faciant, omnibus careant.
      f Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei. Scriem tuturor boierilor şi vornicilor şi şoltuzilor şi pîrgarilor şi juzilor şi vătămanilor şi întregului popor că oricine are datornic la Braşov, să nu ia nici un zălog de la negustorii din Braşov, afară numai cînd va cunoaşte pe datornicul său personal, atunci va plăti acest adevărat datornic. Iar cine nu cunoaşte pe datornicul său personal şi voieşte să aştepte dreptate pentru datoria sa, să meargă la Braşov şi să-i facă dreptate dregătorii braşoveni împotriva datornicului său. Iar braşovenilor cine le va fi luat ceva, în afară de dreptul lor, ce-1 au de demult în ţara domniei mele, să le întoarcă totul pînă la un fir de aţă, pentru ca să nu mai vină să se jăluiască mai mult. Iar cine nu va fi ascultător poruncii şi scrisorii noastre, acela va avea mare pedeapsă de la domnia mea.
      S-a scris la Suceava, martie 5.
312
www.dacoromanica.ro
        (Verso:) Scrisoare care spune că orice moldovean, avînd datornici printre braşoveni, să-şi scoată datoriile sale în faţa jurilor Braşovului, de la care să-şi ceară deplină dreptate, ca să se lipsească datornicii de toate bunurile cu care să fie îndestulaţi.
        Arh. St. Braşov, nr. 432.
        Orig., hirtie, pecete aplicată,
        O fotografie la Bibi. Acad. F. XIX/6.
        Pentru datare v. doc. din 26 mai 1433, publicat sub nr. 213.
        EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Doc. meii., 18 — 19; Costăchescu, Dcc. meii. 692 —693;
        Nicolaescu, Doc. sl. rom., 94 —95; Tocilescu, 487 —488.
        1 în original pare să fie poA'b. * Rupt.
        3  Scris peste rind.
215                                           1435 (6943), mai 26, Gura Başeului.
       t GtE^JHTv KOEKOAA, BOXtlEIO MHAOCTÎIO rOCflOA^P’h 3eMAH ffiOAAJBCKOH, AAEA»*B CECh HAUTh AHCTTv KC’kM'h GpAUlOKA’feHOM'h, laKOWh HMAAH WTTv WTlfA HAUJErO OOKM4HHKA rpAMOTV, flO TOMV HCk H Mkl A<>AH ECMH HM'k, I3K© A<> ŢOAAT'k Ch CKOEK> TOprOKAEIO A^KP^KOAHO V HAU!EH 3EMAH, A MklTO CKOE fipAKOE A<* nAATATTv, WTTv EAHOrO TAPŢV, no HOTKipE rpOUIH, WTTv rpHKHkl, IflO KOAH 3A TOKApA HMVTk KVnHTII, OV HAU!EH 3EAAAH, ABA rpOUJH.
       H TAKOJKTk TOprOBIfEAVk HJfk H AK>AEAVk HJfk HHKTO A<* HE 3AA0>KHT"h TOKApA HŢk 3A W>KErO TOKApA, pASK’b KOAH KTO 3HAHAETK CKOErO A^AÎKHHKA, TA ElflE HMAETA H** HCKATH 3AK0H0M*k fip'bA'h HACTk, A CHrtS HH XAAHOM# HE CAVkETIv HHKTO WT'k HAU»X'k AlOAEŢt EpAUJOKA’kHOAA'k O^HHHHTH, A WHH HAQJHMTv no TOMVHCk HMAIOT'k «fHHHHTH.
       ZlHCA HA OyCTÎE EaUJÎA KTi A^TO S^MT MAIA KS.
       f Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei. Dăm această carte a noastră tuturor braşovenilor. Precum au avut de la răposatul nostru părinte privilegiu, tot astfel şi noi le-am dat ca să meargă de bună voie cu negustoria lor în ţara noastră şi să plătească vama lor dreaptă de fiecare povară cîte patru groşi, iar de grivnă, orice marfă vor cumpăra in ţara noastră, doi groşi.
       Şi de asemenea tîrgoveţilor lor şi oamenilor lor, nimeni să nu le zălo-gească marfa lor pentru marfă străină, afară numai cînd cineva îşi găseşte datornicul său şi atunci să aibă a-1 cerceta cu legea înaintea noastră, iar silă nimănui să nu îndrăznească nimeni dintre oamenii noştri să facă braşovenilor. Şi ei să aibă a face la fel alor noştri.
       S-a scris la Gura Başeului, în anul 6943 <1435> mai 26.
       Arh.. St. Braşov nr. 435
       Orig. hirtie, pecete aplicată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. X/19 şi XIX/1.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Doc. meii. 12—13; Costăchescu, 676 — 677;Nicolaescu
       Doc. sl. rom., 90—91; Tocilescu, 534 icc., 485—486.
216                                          1435 (6943) mai 26, Gura Başeului.
       ţ Cte^sahij, koekoaa, eo>kîek> mhaoctîio, rocnoAdp'h 3emah Moaaakckoh.
DhUIEM'K CMAUEMTk WT1k EdKOKt H Urm ToTpVUJA. EÎAAVIOT'k HAM'h EpAWEKA’feHE, AXE no THJfh CTOpOH-k MHOrO HUJKOAU HHHAT'h AK>AEMTi HJfk H TOprOKlfEMTi HJfk H 3ACAEU. BpOTO^-k CMOTpHTE HAUJH AHCTkl, IfJO ECMH HM'K A<*AH, TA flOMVJK'h1 HM'K
                                                                                                       313
www.dacoromanica.ro
Ad ECTTi, d HE AHUJdHTE HM Ti KpHEAbJ KbJTH HH WTTi KOrO, IJJO GbJ HdMTi BOrtWE HE KddO-BdAH, 3dHlT>KE MbJ 3HdlOM'!i BdUJd rOAOBd, d GbJ HdUJTi nOKOH GbJrtTi.
        IlHCd lld OyCTÎE EdUJÎd, KTi rttTO SUMT Mtc'hU,d <Mdîd> ITs.
       f Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei. Scriem judecătorilor din Bacău şi din Trotuş. Ni se jăluesc braşovenii că prin acele părţi se fac oamenilor şi negustorilor lor multe pagube şi piedici. De aceea observaţi cărţile noastre pe care le-am dat lor, ca să le fie de ajutor şi nu lăsaţi să le fie strîmbătate de la cineva, ca să nu ni se mai jăluiască, pentru că noi ştim capul vostru, ca să ne fie nouă pace.
       S-a scris la Gura Başeului în anul 6943 <1435), luna mai 26.
        Arh. St. Braşov, nr. 433.
        Orig., hirtie, pecete aplicată cu legenda: f mm Grujutu c«»oau.
        O fotografie la Bibi. Acad., XIX/2.
        EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Doc. mold., 13 — 14; Costăchescu, Doc. mold. 677 — 678; Nicolaescu, Doc. sl. rom., 89 şi Tocilescu, 486.
         1 La M. Costăchescu, corectat nejustificat în Ho<TO>Aiy>K'h.
217                                                      <1435) iulie 8, Suceava.
       f OTEî]idHTi BOEBOAd, EOÎKÎEIO MHrtOCTÎIO, rOCnOAHH'G BTiCEH filOrtAOBrtdŢHC-KOH BeMAH. IIhWET'K TOCnOCTBO MH UJ0ATV38 H np'hrdpEM'k WTE EpdUlEBd H BCfcjVVh AOKpGlMTi AlOAE'VVTi WTTi EpTiCCKOH 3EMAH. IIpHUiEA'h WTE BdCh XdHt ASMHHK'h H roBopHA'G rocnoACTBS mh ivT*h Bdcii, ad           KiuiH ak>aîe oy haujeh 3emah, cao-
GOAHO CT* CBOEK> TOprOBAEtO, d H3p8ETi HH JKdAHOMS, 3d HSîKErO TOBdpd Ad HE 8>1HHHT CA oy HdUlEH 3EMAH; d HdUlHiWh TdKOHÎAE Oy BdUlEH CTpdHt. fi KOM» WTTk HdUlHŢ'K GSAETTk KPHBIIHS WTE EdUJHŢ'G AK>AΣ, d WH'G K*h BdA/TK Ad np ÎHAETTi d BEI EMS npdBO Ad CVTBOPHTE. fi HÎE TdKOlKAE BdUlHM. H TOE HEnOKOA'kGHMO Ad CTOHTTi GbJUlE llHCdHHOE.
       IlHCd oy OoHdE'fc IOA ÎT.
       f Ştefan, voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al ţării Moldovlahiei. Scrie domnia mea şoltuzului şi pîrgarilor din Braşov şi tuturor oamenilor buni din Ţara Bîrsei. A venit de la voi Hanea arcarul şi a vorbit domniei mele din partea voastră, ca să umble oamenii voştri slobozi cu negoţul lor în ţara noastră şi reţinere pentru marfă străină nimănui să nu se facă în ţara noastră, şi la ai noştri de asemenea în părţile voastre. Iar cui dintre oamenii noştri îi va fi vreo strîmbătate de la oamenii voştri, el să vină la voi, să i se facă dreptate. Şi noi, de asemenea la ai voştri.
       Şi cele mai sus scrise să stea neclintite.
       S-a scris la Suceava, iulie 8.
       Arh. St. Braşov, nr. 438.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată
       Pentru datare v. mai sus doc. din 1435 mai 26.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Doc. mcld., 16 — 17; Costăchescu, Doc. mcld., 693—694; Nicolaescu, Doc. sl. rom., 96 —97.
314
www.dacoromanica.ro
218
                                                          1435   iulie 29, Bistriţa.
      Michael Jakch,
      comes Siculorum
      Dilecti et amici noştri. De piis favoribus et gratuitis obsequiis, quibus vos et vestros nuncios, quos apud cesaream maiestatem in vestra legacione transmissos, habuissemus prosecutos, gratiarum acciones refertis. Unde sci-tote quod temporum in successu pluribus nostris favoribus indesinenter vos et vestrum quemlibet diligenter volumus prosequi et illarescere; infra spacium-que duorum aut trium dierum, in castro Gergen constituemur. Significatis eciam quomodo Aida, wayuoda Transalpinensis, suos clauserit dies extre-mos et quod in successionem unum alium in wayuodam, modo ficticinio, elegissent, super qua talismodi fama vestris amicitiis grates referimus, roga-musque quatenus quidquid ex illis partibus de fama certa vigore perceperi-tis, nobis citissime suo modo significare debeatis. In eo 1 autem formidare non velitis, quod alter ex filiis Dan eligeretur in wayuodam, quia post dominum deum, dominus noster imperator regnum suum non deserit, nec eciam nos, post graciositatem domini noştri imperatoris, volumus circa illas esse con-fines invigiles, sed ut bonus pastor circa vestras amicitias bonam vigilemque curam cum custodia diligencius volumus obtemperare. Percepimus eciam quomodo cum castellanis nostris de Therch et Kyralke tanquam 2 fideles amici procuracionem fecissetis, unde eciam non immerito grates habemus; sed quia iidem castrorum nostrorum castellani pulveribus pixidum indi-genciam habent, ideo velitis eisdem de ipsis pulveribus assignari facere. Deus altipotens contra quoslibet emulos et Christi nomini inimicos protegat et defendat, et feliciter vestrum quemlibet prosperet, ad vota.
      Scriptis Bystricie, feria sexta, in festo beati regis Ladislai, anno domini MCCCCXXXV0.
      <Pe verso, de aceeaşi mină :> Circumspectis et providis viris, iudici, iuratis civibus et universis hospitibus atque populis civitatis Brassouiensis, amicis nostris grate dilectis. * •‘,-r •
                              ,v »:*j
      Mihail Jakch.,
      corniţele secuilor.
      Iubiţii noştri prieteni, pentru prietenescul sprijin şi pentru binevoitoarele servicii cu care noi v-am ajutat pe voi şi pe solii voştri, trimişi de voi la împărăteasca maiestate, voi ne mulţumiţi; să ştiţi că şi în curgerea vremii voim să vă ajutăm şi să vă bucurăm pe voi şi pe oricare dintre voi, fără încetare şi cu stăruinţă, cu şi mai multă bunăvoinţă. Peste două sau trei zile vom fi în cetatea Gurghiu. Ne mai faceţi cunoscut că Aldea, voievodul Ţării Româneşti, a închis ochii şi că au ales de formă pe altul ca voievod în locul lui. Pentru această veste mulţumim prieteniei voastre şi o rugăm ca, orice veţi afla în chip sigur din părţile acele despre aceasta, să ne faceţi cunoscut aşa cum trebuie, cît mai repede. în această privinţă însă să nu vă temeţi că se poate alege ca voievod unul dintre fiii lui Dan, fiindcă numai după Dumnezeu, domnul nostru împăratul şi-ar părăsi ţara lui, şi nici noi, după mărinimia domnului nostru împăratul, nu voim ca lîngă acele părţi să fie hotare nepăzite, ci, ca păstorul cel bun, voim cu stăruinţă să avem pentru prietenia voastră bună şi veghetoare grijă şi pază. Am mai aflat că v-aţi purtat cu castelanii noştri de Bran şi Piatra Craiului ca nişte credincioşi prieteni, pentru care cu tot dreptul vă mulţumim. Dar, fiindcă pomeniţii castelani
                                                                                               315
www.dacoromanica.ro
ai cetăţilor noastre au nevoie de pulbere pentru puşti, de aceea să binevoiţi a le face rost de acea pulbere. Puternicul Dumnezeu din cer să vă ocrotească şi să vă păzească împotriva oricăror duşmani şi vrăjmaşi ai numelui lui Hristos. şi fiecăruia dintre voi să-i meargă bine, după dorinţele lui.
       Scris la Bistriţa, vineri, la sărbătoarea fericitului rege Ladislau, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi cinci.
       <Pe verso, de aceeaşi mină:'} Chibzuiţilor şi înţelepţilor bărbaţi, judelui, juraţilor, orăşenilor şi tuturor oaspeţilor şi oamenilor din oraşul Braşov, prietenii noştri preaiubiţi.
       Arh. St. Braşov. Arh. oraş Braşov, col. Schnell, II. nr. 5. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh
       Cluj-Napoca/1435.
       Orig.. hirtie (23 x 21) cu pecete de închidere din ceară verde, aplicată pe verso.
       EDIŢII: Latin. Nicolasscu. Doc. sl. rom.. 309—310 (sub 21 iunie): Hurmuzakt. XV/1,
       21—22: Ub., IV, 578 —579 (sub 1 iulie): Jakâ-Manclescu. 19 —20. Facs. Jakâ-Manclescit.
       pL 22 a.
        1 Scris deasupra rindului.
        2  Astfel in orig.
219                            1435 octombrie 6, (octavo die festi beati
                                                                    Michaelis archangeli), Pojon.
      ...ipsi denique Stephanus Poharnok, ad specialem nostre maiestatis requisitionem et complacentiam singularem, his proximis temporibus, in nostris valde arduis et magne importantie negotiis atque legationibus, etiam commodum et utilitatem dicti regni noştri Hungarie tangentibus, per nos sibi impositis, ad illustrem regem Polonie, bina vice, necnon ad fidelem nos-trum, waywodam Moldauie, similiter duabus vicibus, in suis propriis expensis, cum decenţi apparatu, non sine sudorosis suis laboribus et fatigiis, accedere, et ab eisdem votivum responsum nobis reportare studuit et curavit; et dum preterea, idem Stephanus Poharnok, in continuatione primarii sui itineris ad dictum wayvodam Moldauie peracti, ad partes nostras Transalpinas et ad condam fidelem nostrum, magnificum Daan, wayuodam ipsarum partium nostrarum Transalpinarum, quem eo tune quidam Radwl, alias Prazna-glawa cognominatus, notorius noster infidelis, quem scilicet sevissimi Turei, cruciş Christi persecutores, in wayuodam ipsarum partium nostrarum Transalpinarum, in nostre maiestatis despectum, preficere, et dictum condam Daan, verum waiuodam partium earundem, per nos constitutum, dominio huius-modi sui vaiuodatus privare conabantur, pluribus Turcis atque Valachis infidelibus sibi associatis persequebatur, quique Daan vaiuoda ante eundem Radul, fortuna sinistrante, terga vertens fugiebat, idque persensisset, statim, ipse Stephanus Poharnok, veluti miles strenuus animositate ductus, ipsum condam Daan vaiwodam, sicut prefertur, a facie suorum emulorum cum suis fugientem, animando et confortando, ac de fuga, sagaci et agili sua prudentia retrahendo, cum eodem, nonnullisque aliis nostris fidelibus, Siculis scilicet et Saxonibus, qui in subsidium ipsius condam Daan vaiuode accesserant, ipso Stephano Poharnok, per eosdem Siculos et Saxones auctore et capi-taneo eorum electo et constituto, contra prefatum Radul, Turcosque et Valachos secum existentes procedere, et eisdem viriliter ac fortiter resistendo, ipsosque emulos, domino exercituum adiuvante, inito cum eisdem et commisso bcllicoso conflictu et laborioso certamine, in fugam convertendo, plurimis
316
www.dacoromanica.ro
ex dpsis in ore gladii cesis, proStratis et captivatis, gloriosum de eisdem et victori asum triumphum reportavit.
      Demum quoque idem Stephanus Pohamok, egregium Detricum, fra-trem et geimanum suum carnalem, ex nostra dispositione et commissione speciali, ad nostra servitia, cum non pauca gentium armigerarum comitiva, non sine phirimis expensis fulcita, ad insulam nostram Saan vocatam, con-servationemque castrorum et fortalitiorum nostrorum ibidem pro tune habitorum, transmisit atque destinavit, qui tandem Detricus, frater suus, per Omorath, Turcorum dominum, atque ipsos Turcos, cum validissima po-tentia, contra nostros fideles in ipsa insula et castris pro tune constitutos insultando, obtentis ipsis insula et castris, unacum nonnullis nostris fidelibus inibi existentibus, captus direque vinculatus ac ad Turciam abductus fuit, et ibidem fere per quadriennium acriter conservatus, de qua tandem captivitate, per ipsum Stephanum Poharnok, nostro ad hoc non sufficienti sibi prestito subsidio, cum maximis suis expensis, redemptus atque liberatus...
      ... în Sfîrşit, cînd acelui Ştefan, paharnicul, la cererea osebită a maiestăţii noastre şi la îndatorirea personală, în timpurile cele mai apropiate, i s-a impus de către noi să se ducă în două rînduri la ilustrul rege al Poloniei, precum şi la credinciosul nostru voievod al Moldovei, de asemenea tot în două rînduri, nu iară trudnicele sale osteneli şi oboseli, iar în ce priveşte propriile sale cheltuieli, cu o pregătire potrivită, în treburile şi soliile foarte arzătoare şi de mare importanţă, care ţin chiar de înlesnirea şi folosul numitului nostru regat al Ungariei, <el> s-a silit şi s-a îngrijit să ne aducă răspunsul dorit de la aceştia; şi apoi, acelaşi Ştefan, paharnicul, în continuarea primului său drum la numitul voievod al Moldovei sus-pomenită, <ajungînd> în Ţara Românească, la răposatul credincios al nostru Dan, măritul voievod al acelei Ţări a noastre Româneşti, pe care atunci un oarecare Radu, altfel poreclit Praznaglava, învederatul nostru necredincios, pe care, după cum se ştie, preasălbaticii turci, prigonitori ai crucii lui Hristos, au îndrăznit să-l numească voievodul acelei Ţări a noastre Româneşti, spre dispreţul maiestăţii noastre, şi pe zisul răposat Dan, adevăratul voievod al acelor părţi, numit de către noi, să-l lipsească de voievodatul acelei stăpîniri a sale, şi <acel Radu), însoţit de mai mulţi turci şi români necredincioşi, îl urmărea pe Dan voievodul, care, soarta fiindu-i potrivnică, se dăduse înapoi în faţa acelui Radu şi fugea; <şi> deoarece observase aceasta, pe dată, acel Ştefan, paharnicul, ca un ostaş viteaz, îndemnat de curaj şi de înţelepciunea sa pătrunzătoare şi abilă, încurajîndu-1 şi liniş-tindu-1, l-a întors pe răposatul Dan, voievodul, care, aşa cum s-a arătat mai sus, fugea cu ai săi din faţa duşmanilor lor, cu el <fiind> şi alţi cîţiva credincioşi ai noştri şi anume secui şi saşi, care se duseseră în ajutorul acelui răposat Dan voievodul, iar acest Ştefan fiind pus şi ales de către aceşti saşi şi secui, conducătorul şi căpitanul lor, a mers împotriva sus-pomenitului Radu şi a turcilor şi românilor aflaţi cu el, şi, rezistîndu-le bărbăteşte şi vitejeşte, pe aceşti duşmani, cu ajutorul oştirilor lui Dumnezeu, punîndu-i pe fugă, ducînd şi făcînd cu ei o ciocnire războinică şi o luptă obositoare, pe cei mai mulţi dintre ei omorîndu-i în vîrful săbiei, zdrobindu-i sau luîndu-i prizonieri, a obţinut o victorie glorioasă şi biruitoare asupra acestora.
      Şi în sfîrşit, acel Ştefan, paharnicul, din hotărîrea şi porunca noastră osebită, pentru serviciile noastre, l-a trimis pe alesul Detre, fratele său bun după tată, în insula noastră numită Saan, cu o suită nu mică de oameni înarmaţi, susţinută nu fără foarte multe cheltuieli, şi i-a încredinţat păstrarea cetăţilor şi întăriturilor noastre avute pe atunci acolo, iar apoi acest Detre, fratele său, fiind atacat de către Murat, stăpînul turcilor, şi de către
www.dacoromanica.ro
317
turci, cu o puternică armată <îndreptată> împotriva credincioşilor noştti aflaţi pe atunci în acea insulă şi <în> cetăţi, şi aceştia dobîndind. jnsuU>şi cetăţile, împreună cu cîţiva credincioşi ai noştri aflaţi acolo, el a fost dus în Turcia ca prizonier şi crud înlănţuit, şi şlcoIo a fost ţinut cu cruzime aproape patru ani, din care captivitate a fost răscumpărat şi eliberat de către Ştefan» paharnicul, cu foarte mari cheltuieli, nefiindu-i suficient ajutorul nostru.
       Fragment după. Feje'r, yijl, 676—680,
       Orig. la Arh. Naţ. Magh.
       Transumpt In actul capitlului din Agria, din 1460, la Arh. Naţ. Magh.
       EDIŢII: Latin. Wagner, Ccllect. geneal., Dec. I, 89; Katcna, XII, 536—538 (fragmertt);
       Hurmuzaki, 1/2, 594—596; Ub., IV, 591—592.
220                                              1435 noiembrie 20, Haţeg.
      Nos, Ladislaus de Chaak, wayuoda Transyluanus et comes de Zolnok, memorie commendamus multis Christicolis praesens <...) 1 cementibus pan-dimus his scriptis <...) 1 Koztha, necnon Stanchul, et Volcul sacerdos, aliaş keneziis de Ryusor, districtus Hatzag, simulcum fratribus et filiis ipsorum, contra sacrum regium diadema et dominum nostrum imperatorem glorioşuni ac nostrum wayuodatus honorem ipsorum infidelitate proterviam o’stejiŢ dendo, depopulatis et devastatis possessionibus ipsius domini noştri, J><ţr ipsos hactenus pro keneziatu tentis et possessis, se ad partes Moţdavjae nequiter et infideliter transeundo, et furtiva faciendo, nune simulcum cunpti^ huius regni hostibus et inimicis, in depraedationem et vastationem eiusdgiQi regni machinantes, iidem plura spolia, furticinia et alia malorum genera per-petrasse, perpetrareque perhibentur. Et quia totum keneziatum ipsorţim, pută directa medietas totius keneziatus possessione Ryusor praedicta, nţjcppq liberae eorum villae, Syerel vocatae, in eodem districtu existentae, raţ\qp,e dictae eorum infidelitatis, ad dominum nostrum imperatorem, manibusque nostris rite devolutum exstitit et redactum; pro eo, nos, unacum iuratis. et universitate nobilium ac keneziorum ipsius districtus Hatzak, sana exiiiâe deliberatione ac consilio et voluntate eorundem, praefatos Koztha, Stariqhul et Volkul sacerdotem, cum ipsorum fratribus et haeredibus, mera authori-tate in persona dicti domini noştri imperatoris et tota potestatis wayuodatus noştri plenitudine, dicto ipsorum keneziatu, in dicta possessione Ryusqr vocata, necnon iamdicta libera villa, Syerel nominata, habito et existente’ privamus et prorsus destitutos et in ewum orbatos commitimus, cunctisqiie, uti dicti domini noştri ex suae serenitatis, regni infidelibus perpetuum silen-tium in persona suae maiestatis imponimus de eisdem <...> 1 sic legitime perac-tis <...) 1 nihilominus, et signanter 2 recensitis 2 fidelitatibus et multifariis fidehbus obsequiis nobilium Michaelis et Bazarad ac Joannis, filiorum quon-dam Joannis de dicta Ryusor, per ipsos iugiter et solerter, insigniterqiie sacro regio diademati, locis et temporibus in conventibus, summa cum dili-gentia, virtute eximia laudabiliter exhibitis et impensis, et praesertim duni certae recordiae magnificus quondam Nicolaus de Chaak, olim similiter wayuoda Transyluanus, genitor noster <...) 1 catholicae fidei nefandissimis aemulis, ad castrum Hatzak vocatum praelium commississet et certamen, tune dictus Joannes, pater iamfatorum Michaelis, Bazarad et Joannis, in area ipsius certaminis uti tiro fortiter fidelitatis constantia suffultus diutius dimicando, acris ictibus ipsorum hostium in <...> 1 conflictu in eodem, ipso genitore nostro et aliis nobilibus atque probis cementibus sauciatus et pro-
318
www.dacoromanica.ro
stratus occubuisset, nonnullis etiam aliis fratribus et propinquis suis, ibidem in acie prestratis et interfectis, non sine pauca sui et fratrum sanguinis effu-siorieţ tam pro ipsius domini noştri regis, quam dicti genitoris noştri honore <;..!> 1 excelentia <...) 1 exhibere curavit obsequia.
      Ideo, nos, tam pro patris, quam eiusdem Michaelis, Bazarad. <...) 1 peftlictum keneziatum iam fatorum Koztha, Stanchul et Volkul fratrumque et'âuccessorum <...) 1 Ryusor et Syerel libera villa habitam et existentem, sifriulcum universis ipsius keneziatus utilitatibus et pertinentiis eorum, terris arabilibus, cultis et incultis, silvis, nemoribus, rubetis, pratis, fenetis, aqfiis, aquarumque decursibus, campis, montibus, alpibus et generaliter curtctis utilitatum integritatibus et condependentiis, iure ad eum spectan-tibiis, ac sub eisdem veris et antiquis r^etis et limitibus, quibus medietas integri keneziatus antedicti et hucusque per annotatos Koztha, Stanchul et Volkul tenta fuissent et possessa, praenominatis Michael, Bazarad et Joanni, filliis Joannis et, per ipsos, filiis eorum ipsorumque haeredibus et posteribus universis, in persona praefati domini noştri imperatoris, more et ritu liberae villae praevia ratione nostrae rite <...> 1 collationi, perpetuo et irrevacabiliter tenendum, possidendum pariter et habendum, pleno iure, censuum et datia-ruip curiae regiae <...> 1 liberis villis, per nos modo praevio memoratis Michaeli, Bazarad et Joanni da tis et collatis provenientes, eisdem et ipsorum posteri-tâtibus duximus perpetuo remittendo et relaxando, remitimus et relaxamus <V.p> 1 patrocinio mediante. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam pr'aesentes litteras nostras patentes, impressione sigilii noştri roboratas, anViotatis Michaeh, Bazarad et Joanni duximus concedendas uberiorem ad cautelam;-
      Datum in Hatzak, in dicta die dominica proxima post festum beatae Efeabethae reginae. Anno domini <1435)
      Noi, Ladislau Chaak, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dăm de ţtire multor credincioşi ai lui Hristos, care vor vedea scrisoarea de faţă... şi le arătăm prin această scrisoare ... că Costea, precum şi Stanciu şi popa Vîlcu, foştii cnejii din Rîuşor, districtul Haţeg, împreună cu fraţii şi fiii lor, arătînd cu neruşinare necredinţa lor faţă de sfînta coroană regească şi faţă de stapînirea şlăvitului nostru, precum şi faţă de demnitatea voievodatului nostru, au pustiit şi au devastat moşiile acelui domn al nostru, ţinute şi stăpînite de "către ei pînă acum <în calitate) de cneji, <apoi> refugiindu-se în chip ruşinos şi necredincios în părţile Moldovei şi făcînd aceasta pe ascuns, acum, se sputie, că ei, împreună cu toţi duşmanii şi potrivnicii acestui regat, uneltind spre pustiirea şi devastarea acestui regat, au săvîrşit şi săvîrşesc multe jafuri, furturi şi alte rele de acest fel. Şi, deoarece s-a arătat că întreg cnezatul lor, şi anume dreapta jumătate al întregului cnezat din moşia Rîuşor sus-numită, precum şi al satului lor liber numit Şerel, aflătoare în acelaşi district, din pricina .numitei lor necredinţe, a fost trecut şi readus, după rînduială, în stă-pînirea împăratului nostru şi în mîinile noastre; de aceea, noi, împreună cu juraţii şi :cu obştea nobililor şi cnezilor acelui district Haţeg, după o chibzuită judecată şi după sfatul şi învoirea acelora (precum şi) în temeiul autorităţii şi în numele domnului nostru, împăratul, şi din deplinătatea puteri-voievodatului nostru, înlăturăm din numitul lor cnezat, avut şi aflător în zisa moşie numită Rîuşor, precum şi în zisul sat liber numit Şerel, pe sus-amintiţii Costea, Stanciu şi popa Vîlcu împreună cu fraţii şi moştenitorii lor, şi poruncim să fie daţi la o parte cu totul şi să fie lipsiţi <de acest cnezat) în, veci şi impunem, în numele maiestăţii sale, tuturor necredincioşilor ţării,
www.dacoromanica.ro
319
din luminăţia zisului nostru domn, tăcere pe veci. De asemenea, dintre aicele <fapte>... săvîrşite în chip legiuit mai mult... şi mai ales dintre cele socotite fapte de credinţă şi dintre feluritele servicii credincioase ale nobililor Milteiiil, Basarab şi Ioan, fiii răposatului Ioan de zisul Rîuşor, făcute şi aduse de către aceştia fără preget, cu îndemînare şi cu cea mai mare grijă şi vrednicie şi într-un mod osebit şi vrednic de laudă, îndeosebi în locurile şi timpurile potrivite, pentru sfînta coroană regească, şi mai ales <atunci>, cînd măritul răposat Nicolae Chaak, vrednic de o cuvenită aducere aminte, odinioară de asemenea voievodul Transilvaniei, părintele nostru... dăduse o luptă lîngă cetatea Haţieg împotriva preacumpliţilor duşmani ai credinţei catolice, atunci numitul Ioan, tatăl des-amintiţilor Mihail, Basarab, şi Ioan, pe locul acelei lupte, luptîndio-se mai mult timp vitejeşte ca şi un soldat şi sprijinit de statornicia credinţei, de loviturile crunte ale duşmanilor... în aceeaşi ciocnire <în care) au luptat însăşi părintele nostru şi alţi nobili şi alţi bărbaţi cinstiţi, a fost aruncat la păamhi şi ucis, şi chiar şi alţi cîţiva fraţi şi rude ale sale, fiind aruncaţi la păanxht şi ucişi, nu cu puţină vărsare a sîngelui său şi al fraţilor săi a avut grijă să aducă serviciile sale atît pentru cinstirea acelui domn al nostru regele, cSB şi pentru cinstirea numitului nostru părinte...
       De aceea, noi, atît pentru (serviciile) părintelui, cît şi pentru (serviciile) aceluiaşi Mihail, Basarab... am hotărît (să le dăm) sus-amintiţilor Mihail, Basarab şi Ioan, fiii lui Ioan şi, prin ei, fiilor lor şi moştenitorilor lor şi tuturor urmaşilor lor ... numitul cnezat al des-amintiţilor Cost ea, Stanciu, şi Vîlcu şi al fraţilor şi urmaşilor lor ...» avut şi aflător în <moşia> Rîuşor şi în satul liber Şerel, împreună cu toate folosinţele acelui cnezat şi cu toate cele ce. ţlin de ele, (şi anume) pămînturile de arătură, lucrate şi nelucrate, pădurile, dumbrăvile, mărăcinişuiile, luncile, fineţurile, apele şi rîurile curgătoare, chapurile, dealurile, munţii şi în general toate întregirile şi dependinţele folosinţelor, care ţin cu drept de acesta, şi sub aceleaşi adevărate şi vechi hotare şi margini, sub care jumătatea întregului cnezat sus-numit a fost ţinută şi stăpînită şi pînă acum de către pomeniţii Costea, Stanciu şi Vîlcu, ca în numele sus-amin-titului nostru domn împărat şi după obiceiul şi rînduiala satului liber, ca: şi după dreptul nostru de danie de <mai înainte) ... să-l ţină şi să-l stăpîire®SEă în veci şi nestrămutat şi să-l aibă cu drept deplin, iar în ce priveşte foloaselfe din cens şi din dare regească ... a satelor libere, date şi hărăzite de noi amintiţilor Mihail, Basarab şi Ioan,în chipul arătat mai sus, am hotărît să^i iertăm şi să-i slobozim pe ei şi pe urmaşii lor pe vechi şi chiar îi iertăm şi îi slobozii»..., prin mijlocirea <scrisorii noastre).
       Spre amintirea şi trăinicia veşnică a acestui lucru, am hotărît ca semv-soarea noastră de faţă, deschisă şi întărită cu puterea sigilului nostru, să fie dată sus-numiţilor Mihail, Basarab şi Ioan, spre o mai mare chezăşie.
       Dat la Haţeg, în numita zi de duminică, cea mai apropiată după sărbătoarea fericitei regine Elisabeta, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi cinci.
       După. Fejir, XI. 502 -505.
       Copie din secolul al XVIII-lea.
       EDIŢII: Latin. Transilvania, 1873, 32; Hurmttzaki, 1/2, 592—594. * *
       1 Lacună, in textul lat. publicat.
       * îndreptat astfel după Hurmuzahi.
320
www.dacoromanica.ro
221
                                                                  <1435> decembrie 19, Suceava.
      f CTE^dll BOEBO/X'K, EOLKÎEIO AUIAOCTÎIO rOCnOAdpik 3eMAH fiilOA AdRCKOH. IlHtUEiWK K'KC'krtMv LUOATy3EArK H np'KrdpEAVh WTTv RTkC’fejf'k T'KprOY'h, IfJO HX”K oy HdLUEH 3eAIVAH. TyT"K K*K HdlWK tipilUJAM EpdLUOR'fcHH H JKdAyiOT'h, d>KE HE AHLUHTE HJfK npOAdKdTH CROM Tp'HrOEAH AP^GMEJM, KpdAfldpE KdKTv lipOAdAH npil HdlUETO POAH-TMt. lIpOTOÎKE, IVTTv CErO HdCd, UI O EU ECTE HE CTdHORHAH HJfă, dAE Ad CyTTi ROAHbJH H WWEOAHW npOAdRdTH H CR«H KpdiWdpîd, KdKTv EH A O IIAVK 3dKOHHT"K, npH HdlilETO p«A><-TEAt, npH dAE^dHAPa BOEROAU. H TEflEpTv TdKOJKE Ad AEPHCdT'h. fl HHKTO HHTAE Ad HE «MCkET'R HX"K CTdHORHTH, npH HdLUEH Kd3HH. flHCd, Oy GoHdR't, AEKEAARpÎE Of.
      ■{V-erso ;> Littera Stephani waywodae mandans ut homines de Terra Bafceusi libere possint vendere res suas, sine impedimento.
      f Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei. Scriem tuturor şoltuzilor şi pîrgarilor din toate tîrgurile ce sînt în ţara noastră. Aici la noi au venit braşovenii şi ni s-au jeluit că nu-i lăsaţi să-şi vîndă mărfurile lor mărunte, cum au vîndut în timpul părintelui nostru.
      Pentru aceea, din acest ceas, să nu-i opriţi, ci să fie volnici şi slobozi să-şi vîndă mărunţişurile lor, cum le-a fost legea în timpul părintelui nostru, în timpul lui Alexandru voievod. Şi acum tot aşa să ţină şi nimeni nicăieri să nu îndrăznească a-i opri, sub pedeapsa noastră.
      S-a scris la Suceava, decembrie 19.
      <Ferso :> Scrisoarea lui Ştefan voievod, cerînd ca oamenii din Ţara Bîrsei să poată vinde liberi mărfurile lor, fără piedică.
       Arh. St. Braşov, nr. 434.
       Orig., hîrtie; pecete aplicată \0 fotografie la Bibi. Acad. F. XIX/7.
       Pentru datare, v. mai sus doc. din 26 mai 1435.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Doc. mcld., 19—20; Costăchescu, Doc. mcld., 694 —695; 'Nicclaescu, Doc. sl. rom., 91—92; Tocilescu 488.
       1 Kramare este un germa nismde la termenul Krămerei, „mărunţişuri, băcănii". E vorba de produsele meşteşugăreşti ale braşovenilor şi nu de mărfuri coloniale.
222                                                                                <1436).
       f îiv flAEgAHAP'h E0EE0A4 » rOCflOAHH'h RTvCEII 3EAAAII J>ITpORAdJf ÎHCKOH, CElHTv fflHpni EEAHKddrO KOEKOA’b. IIhUIET rOCnOACTRO AtH EpdlilOR’kHUlAV RT^CtiVt, REAHKWAAJKE H AftdAHAt, MHWriV 3AP4RÎE.
       Tivriv pdAH H RIE 3H4ETE AO&PE, HOIIE/KE A\0H rOCLIOAHH'h KpdA'H Td A\E HE AP'hatH KdKO ECT APTvJKdA ,A,dHd ROEROAA, IM» AtE ECT np IA R"K CMHd cp"KAE'IHdrO, Td CAAA HAAdrt WdAEWA'* Ad HAtdAlt nOAlOlflR H AtHUTlV A^RPO IVT Rdc. fl RIE ALOA pEH HE CASlUdTE, HA TAE A4 ECT TdTT» II yACdpi», 8 RdC npHEErd, H JfpdlIHTE AAOH RpdWAtdlilE, l|10 BAAT KOJUOpA Edl|IHIIA AltH II RIICTÎdp'R EddlUKOH 3eMAH. TwriV pdA«, HAH AltH AdHTE RpdHC-AVdttld lUH H AORHTWK HAH Ad CH HE JKdASRdTE Hd ALEHE, flOHEÎKE nSc'THy 8 rOCnOAHHd KpdA’k, Ad CA nAdHA UIT Rdc ; Ad ErH AAH A^ >AET pEH IVT rOCnOAHHd AIH KpdA'fc, Td IIOTOAA Ad RH HE E.KAET 5KdA.
www.dacoromanica.ro
321
      H t83h nScTHy KOrt-kpuHd rocnoACTBa <wh kSiuha ,4,hmhtp<i, Ad ijjo bii pemet, Ad ro BEpSETE, IIOHEJKE C,*T pEMH rOCnOACTBd A\H.
      ţ IlV (ÎAESdHAPK BWEBWAA, MHAOCTÎA EOJKÎEA rOCnOrA,HHK.
      (Adresa pe verso :> f EpdiuoB'fctm’M B'KC'k.w.
      f Io Alexandru voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui Mircea voievod. Scrie domnia mea tuturor braşovenilor, mari şi mici, multă sănătate.
      Drept aceea, ştiţi bine şi voi că domnul meu, craiul, nu mă ţine cum l-a ţinut pe Dan voievod, ci m-a luat drept fiu de suflet şi am avut nădejde să am ajutor şi mult bine de la voi. Iar voi cuvîntul meu nu-1 ascultaţi, ci unde este vreun hoţ sau tîlhar, la voi pribegeşte şi-i hrăniţi pe vrăjmaşii mei, care mănîncă cămara părintească şi vistieria Ţării Româneşti. De aceei, saumi-1 daţi pe vrăjmaşul meu şi averea, sau să nu vă plîngeţi împotriva mea, pentru că voi trimite la domnul craiul ca să mă plîng de voi; şi cînd îmi va veni vorbă de la domnul meu, craiul, iar apoi să nu vă pară rău.
      Şi am trimis acolo pe boierul domniei mele, jupan Dimitru. şi ce vă-va spune să-l credeţi, pentru că sînt cuvintele domniei mele.
      f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso :> f Tuturor braşovenilor.
        Arh. St. Braşov, nr. 308.
        Orig., hîrtie, pecete timbrată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/10 şi XIII/15. Datat după conţinut.
        EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 6. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 47—48; Tocitcscu, 2S— 21). Trad. Bogdan, Doc. şi rcg., 29.
223                                                       1436 mai 8.
     Georgius, dei ac sedis apostolicae gratia episcopus Transiluaniensis
     Quoniam his temporibus, pro quibusdam negociorum expeditionibus apud imperialis maiestatis gratiam occupabamur et constituebamur, et hoc medio intervallo tempore, sicut ex fidedignorum accepimus relatu, quidam perniciosi haeretica Hussitarum pravitate, de Moldauiae et aliis partibus, tanquam oves morbidae, non solum praenotatos districtus, sed etiam istas partes Transiluaniae, proh dolor, subingressi, quamplures gregis noştri utrisque sexus homines inficiendo corruperunt et eorum doctrinam pestiferam, tanquam venenum mortiferum, latius diffuderunt; et quum nos in factis iamdicti domini noştri imperatoris, ad praesens, occupemur, ad praedictae haereti'cke pullulationis extirpationem et extinctionem, tam subito, versus iUuc,' jîe'rso-naliter proficisci et attendere nequivimus, pro eo, venerabilem et egregium religiosum, fratrem Iacobum de Marchia, de ordine sancti Francisci, a sede apostolica et sacro concilio Basileensi, in Bosnae, Rassiae, et Valachiae par'ti-bus, pro talibus maledictae sectae et haeresis pestiferae eradicatione, legaţum et nuncium specialem, pro animarum vestrarum salute, instantissime. rogaT vimus ut ad nos perveniret.
     Datum VIII® Maii, anno domini MCDXXXVI0.
322
www.dacoromanica.ro
       Ghqorghe, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcopul Ţr.a^isilvaniei ...
       Deoarece în această vreme trebuie să stăm lingă milostivirea maiestăţii imperiale, pentru terminarea unor treburi, <deoarece> în acest răstimp, după cum am aflat din ceea ce ne-au spus oamenii vrednici de credinţă, anumiţi <oajîieni> primejdioşi, înrăiţi în rătăcirea husită, strecurîndu-se din Moldova şi. din alte părţi, ca nişte oi bolnave, nu numai în districtele mai sus-arătate, ci şi, vai, în aceste părţi ale Transilvaniei, au stricat, molipsind, foarte mulţi oameni — bărbaţi şi femei — din turma noastră, şi au lăţit pînă departe învăţătura lor ciumată, cu un venin aducător de moarte, şi fiindcă în clipa aceasta noi sîntem ţinuţi la treburile zisului nostru domn şi împărat şi nu putem pleca şi nici a ne îndrepta în persoană numaidecît acolo, spre a stîrpi şi â stinge mai sus-zisa rătăcire, care se întinde, de aceea, pentru mîntuirea sufletelor voastre, am rugat cu multă stăruinţă să vină la noi pe vrednicul de cinste şi alesul călugăr, fratele Iacob de Marchia, din ordinul sfîntului Francisc, • trimis ca sol special de scaunul apostolic şi de sfîntul conciliu de la Basel în părţile Bosniei, Serbiei şi Ţării Româneşti, pentru stîrpirea din rădăcină a acelei secte blestemate şi ciumate rătăciri.
       Dat în ziua a opta a lunii mai, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi şase.
       După Hurmuzaki, 1/2, 604—605 (fără a se indica locul de păstrare a actului).
       EDIŢII: Latin. Szeredai, Series, 152; Fejer, ’X.jl, 808—809.
        1 Lacună in textul latin publicat.
224
                                              1436 iunie 9, Neamţ.
      Elyas, wayuoda et doininus
      terre Moldawyensis
      Providi et honesti viri nobis dilecti. Ad querimoniam Johannis, sartoris nostris de Romanoforo, alias scripsimus providenciis vestris, qualiter, ex pa'rte honesti viri Petri rasoris, vestri videlicet concivis, de facto filii sui, quem scilicet,' ad docendum rasoriam artem 1 eidem Petro, sub caucione fideius-soriâ;- assignaverat, vos iusticiam faceretis, quam iusticiam usque modo simu-lântes nullâtenus facere curastis 2, in eiusdem grande preiudicium et iacturam. Qttare, rogamus vos quatenus, agnitis presentibus, ipsi Johanni, ex parte dicti‘Petri, plenam faciatis iusticiam, ne ne exinde nobis urgeatur querulari, vel, alias vobis secus facientibus, quod non credimus, providebimus iuri suo, in quo tandem nobis minime poteritis imputare. Aliud igitur non facturi.
      Datum in Nempch, die sabbati proximi post festum Corporis Christi, anno domini etcetera XXXVI0.
      <Pe verso, de aceeaşi mină:> Providis et honestis viris, iudici et iuratis, civibus de Brassowya, nobis dilectis.
      Ilie, voievodul şi domnul
      ţării Moldovei
      Chibzuiţi şi cinstiţi bărbaţi dragi nouă. La plîngerea lui Ioan, croitorul nostru din Roman, am mai scris înţelepciunii voastre, ca să-i faceţi dreptate din partea cinstitului bărbat Petru, tunzătorul de postav, adică a concetă-
www.dacoromanica.ro
323
ţeanului vostru, în pricina fiului său, pe care, se ştie, l-a încredinţat cu chezăşie vrednică de crezare acelui Petru ca să-l înveţe meşteşugul tunderii postavului, dreptate pe care voi, prefăcîndu-vă, nu aţi avut grijă să o faceţi cîtuşi de puţin, spre marea sa pagubă şi cheltuială. De aceea, vă rugăm, ca, lurnd la cunoştiinţă cele de faţă, să-i faceţi dreptate deplină acestui Ioan din partea numitului Petru, ca nu cumva din această pricină să mai fie împins să se plîngă, sau, voind să faceţi altceva, ceea ce nu credem, ne vom îngriji de dreptul său, <fapt> pentru care, la urma urmei, nu ne puteţi învinovăţi cîtuşi de puţin. Aşadar, altfel să nu faceţi.
       Dat la Neamţ în sîmbăta după sărbătoarea Corporis Christi, în anul Domnului <o mie patru sute) treizeci şi şase.
       (Pe verso, de aceeaşi mină :> Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi dragi nouă, judelui şi orăşenilor juraţi din Braşov.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş. Braşov, col Schnell, I, nr. 8. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh.
       Cluj-Napoca/1436.
       Orig., hîrtie (22 x 14), cu pecete de închidere din ceară, roşie, aplicată pe verso.
       EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 22; Ub., IV, 604—605; J a/tâ-Mattcltescu, 19t Latin
       şi trad. Costăchescu, II, 696—697. Facs. Jako-Manclescu, pl. 21b.
      1 Urmează pro, şters de aceeaşi mină.
      2 Urmează quod, şters de aceeaşi mină.
225                                                     <1436 iulie-deccmhrie)
       f îw (IriE'ldHAP'h BOEKOAd H rOCnOAHHE Eh CEH 3EAHAH O^rpC'BAdŢHHCKOH. IlHUKT rOCnOACTEO AHH A\HOrO 3APdKIE BpdTÎIdAH AH OH AH, EpaiilOK’bHOAH EkCfcAH.
       H T$3H EH AdBdAH $3HdTH.‘ d3hl CA AHAHt, IdKO fi,d nordCA WTHK WT KdC H HE B’feUJE HHdKO; HA ŢTO ECT SHHHKIA, &d AHS nAdTH Eorh. IIpliEC» A^HAE GTdH CndTdpTi no AHEJKA# KdC ; d3k AOnSCTHŢ AHOd ptM A® KdC, fi,d dHH ro A4CTE, d KÎE AHOd p-k*t HE nOCASllidCTE. IIoTOAH A^t'/KE ToAOP'k, SKpdBIUH KOHH EAdUlKOH 3 E AH AH ; d3h A^CTklŢ ndK A® KdC, A<> AHH ro A<*CTE, H W TOAH AHA HE CASlildCTE. d3k CA AHAHt 3d KdC, AdWndTTE nOKOH, H EdLliE pOBlEE, l|JO AHOrOŢ, WTKSnHŢ. H KOAHKO pOBIE CAT B*k IIhKOHOAH, A3KI nopSMHyk a« HHKonoA'b, a<> hţ he wteeaat a<>aeko, a® ŢAe H\"k hckSiihte.
       Toro pdAH, TOAHKO A^BpO EH HHHHAH d3k H AHAH'k CA fi,d nOrdCA WT KdC WrHh 1, d KÎE ro CdAHBi SdndA'bTE Hd BdlilHŢ rAdKdŢ. T»Kd ECT nO AHEJKA^ EdC GTdHMMut H Tjrtr8A H EdCHA H JÎAdH, Ad CAT K3EAH KOHH H3 AHOErd AKOpd. /i,d dl)JE AIOEHTE AHHfTk H- H4KOH Edili, A^nSCT'bTE AH El H)fk CEA3dHH. dl|IE AH AHH HŢ HE A®n«CTHTE, HE HAHdTE AHHpd CK AH HO AH. HHO HE l|IET EklT.
       f Iw fÎAE3dHAPE KWEEWAd, AHHAOCTIA EOHCÎEA TOCnOAHHk.
       (Adresa pe verso :> t EpduioE'kHOivi ETictAH.
       f Io Alexandru, voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea multă sănătate fraţilor mei, tuturor braşovenilor.
       Şi iată vă dau de ştire: eu mă chinui ca să sting focul de la voi şi n-a fost altfel; dar cine a făcut, să-i plătească Dumnezeu. Mai întîi a venit în mijlocul vostru Stan spătarul; eu v-am trimis vorbă să mi-1 daţi, iar voi vorba mea n-aţi ascultat. Apoi a fugit Todor, furînd cai de-ai Ţării Româneşti; eu iarăşi am trimis la voi ca să mi-1 daţi şi nu m-aţi ascultat nici întru aceasta. Eu mă chinui pentru voi, ca să aveţi linişte şi pe robii voştri, pe cîţi am putut,
324
www.dacoromanica.ro
i-am răscumpărat. Şi cîţi robi sînt la Nicopole, eu am trimis vorbă la Nicopole ca să nu-i ducă departe, pînă ce îi veţi răscumpăra.
       Drept aceea, atîta bine vă fac eu şi mă chinui să sting focul de la voi, iar voi înşivă îl aprindeţi asupra capetelor voastre. Acolo este, în mijlocul vostru, Stanciul şi Tatul şi Vasile şi Ulan şi au luat cai de la curtea mea. Dacă iubiţi pacea şi liniştea voastră, trimiteţi-mi-i legaţi. Dacă nu mi-i veţi trimite, nu veţi avea pace cu mine. Altfel nu va fi.
       f Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso f Tuturor braşovenilor.
       Arh. St. Braşov, nr. 303.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată., stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/18 şi XIII/24.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 13- Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 44—45; Tocilescu, 37—38.
       Trad. Bogdan, Doc. fi reg., 29—30.
        1 Cuvînt scris deasupra rindului:
226                                                 1436 iulie 16, Făgăraş.
      Amicabili salutatione premissa. Providi et honesti viri, fratres et amici noştri sincere grati.
      Noveritis dicta et compositiones vobiscum, nostros, per bairones *, utputa Demetrium zpatar, Stephanum logofethum, Kayka Hausponopolum et magistrum Johannem, concivem vestrum, in factis nostris, nobis vestrorum ex partibus plene declarata, percepisse ac nobis placuisse, que siquidem ritu cursu, que spopondistis in factis nostris debere et facere, bene cognovistis. Propterea, modo et usque quoque vixerimus 2 in mundo, inobliviscibili fraternitate et amiciţia nostra in memoria semper retinebimus, bonaque habe-bimus largiflue, vobis et cuilibet vestro pro honore expendemus, et nos, vestris in promissionibus nobis translatis, habiles supremus3 et experţi harum lite-rarum nostrarum testimonio vigore mediante; et presentibus vos affectuose rogantes, quatenus, uti nobis promisistis, et que factis et operibus adimplere velitis, in quibus en4 magistrum Johannem, prefatum nostrum specialem familiarem, vestras transmisisse erga fratemitatis amicitias, dictis ipsius, nostro tamquam ex ore prolatis, adhibere velitis fidei creditivam et petita admittere.
      Datum in Fogaras, feria secunda post festum Divisionis apostolorum, anno domini millesimo quadringentesimo tricesimo sexto.
      Wlad, filius quondam domini Mercze,
      partium Transalpinarum vaivoda, amicus vester5.
      (Pe verso :> Providis et honestis viris, iudici, iuratis, senioribus ceteris-que civibus Brassouiensibus commorantibus, fratribus et amicis nostris sincere gratis.
      Întîi, o prietenească închinăciune. Chibzuiţi şi cinstiţi bărbaţi, fraţilor şi prietenilor noştri, din toată inima iubiţi.
      Să ştiţi că am aflat zisele şi alcătuitele pe deplin şi lămurit făcute cu voi de către boierii noştri, şi anume Dumitru spătarul, Ştefan logofătul, Kayka Hausponopulos şi magistrul Ioan, soţul vostru orăşean, în treburile
24 — -Documente — Cd. 083
www.dacoromanica.ro
325
noastre, precum şi cu noi din partea voastră, şi că ele ne-au fost pe plac, deoarece ştiţi bine că cele ce aţi făgăduit trebuie să le şi faceţi după rînduială. De aceea, cît vom trăi pe lume, le vom păstra totdeauna în amintirea noastră, într-o frăţie şi o prietenie de neuitat, şi le vom socoti drept bune şi le vom preţui din plin, ca o cinste pentru voi şi pentru fiecare din voi, iar noi vom fi totdeauna îndemînatici şi încercaţi în ceea ce priveşte făgăduielile voastre, date nouă, cu mărturia şi în temeiul acestei scrisori a noastre. Şi prin scrisoarea de faţă, noi vă rugăm cu drag să binevoiţi, aşa după cum ne-aţi şi făgăduit, ca acele lucruri să le aduceţi la îndeplinire şi prin fapte; pentru care, iată, magistrul Ioan, pomenitul nostru slujitor osebit, v-a adus frăţeasca <noastră> prietenie şi voi să daţi crezare spuselor lui, ca şi cum le-aţi auzit chiar din gura noastră, şi să-i primiţi cererile.
       Dat la Făgăraş, a doua zi după sărbătoarea Răspîndirii apostolilor, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi şase.
       Vlad, fiul răposatului domn Mircea,
       voievodul Ţării Româneşti, prietenul vostru.
       (Pe verso :y Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, judelui, juraţilor, bătrî-nilor şi celorlalţi orăşeni care locuiesc în Braşov, fraţii şi prietenii noştri din toată inima iubiţi.
       După 1/6., IV, 609-610.
       Orig., hirtie, cu pecete rotundă din ceară roşie, aplicată pe verso, la Arh. St. Braşov.
       EDIŢII: Latin. Bogdan, Relaţiile, 312; Hurmuzaki, XV/1, 22—23.
       1 Astfel în orig.
       3  La Hurmuzaki: rexedimus.
       3  Corect: semper erimus.
       4  La Hurmuzaki: cum.
       3 Scris deasupra rindului.
227                                                 1436 august 31, Bod.
      Nos, Georgius episcopus, Michael Jakch, comes Siculorum, et Lorandus, vicevayuoda Transsiluani, vobis, universis iudicibus, iuratis, senioribus et uni-versis hospitibus Saxonibus Brassouie et eius districtibus, simulcum terre Burcie, ubivis constitutis et commorantibus, salutem cum favore.
      Quia, feria quarta proxime preterita, e vestri medio in totius vestre universitatis legacionibus quibusdam, certis personis coram nobis constitutis, sicuti oretenus explicaverimus, literas domini noştri imperatoris graciosissimi, vigore quarum et auctoritate in eisdem interserta, exercituancium morem, de nostris vel nostrum alterius commissionibus, assurgere debetis, nobis in specie representare, ideo sic presentibus iniungimus quatenus, dominico die proxime veniente seu affuturo, matura informacione eruditos, iudicem et potiores seniores Brassouienses, simulcum e vestre universitatis medio hospitibus, notabilibus, adeo vestris intentionibus expertos, huc ad nos transmit-tere debeatis, ut finali conclusione super levationem presentis exercitus e vestri medio pro succursu domini Wlaad, wayuode partium Transalpinarum, fiendam, quemadmodum habetis de auctoritate dictarum literarum domini noştri, a nobis in commissis, nobis respondere valeant atque possint. Prefatos itaque literas domini noştri, per eosdem nobis in specie presentandas remit-tatis. Ex eo denique, quod deus avertat, ubi per invigilem curam vestre universitatis et non sollertem levacionem exercitus vestri, quid adversitatis in
326
www.dacoromanica.ro
commoditate tocius regni et specialiter confinium ipsius domini noştri forte occurret, presentes erga vos reservetis, ut, dum in presencia ipsius domini noştri, nostris pro expeditoriis super vestre universitatis presenti amonicione petituri fieremus, nobis in specie representare valeatis.
       Datum in Bothfalua, in vigilia festi beati Egidii abbatis, anno domini M°CCCC°XXX° sexto.
       Noi, Gheorghe, episcopul, Mihail Jakch, corniţele secuilor, şi Lorand, vicevoievodul Transilvaniei, vouă, tuturor juzilor, juraţilor, bătrînilor şi tuturor oaspeţilor saşi din Braşov şi din districtele lui, dimpreună cu ale ţării Bîrsei, oriunde v-aţi afla şi aţi locui, sănătate şi sprijin.
       Fiindcă, după cum am spus, din gura soliilor <sau acelor) anumite persoane care s-au înfăţişat înaintea noastră miercurea trecută 1 din mijlocul vostru, în numele întregii voastre obşti, voi trebuie să ne înfăţişaţi în original scrisoarea domnului şi prea milostivului nostru împărat, în temeiul căreia şi cu a cărei autoritate, ce s-a trecut în ea, voi trebuie să vă ridicaţi ca ostaşi, la porunca noastră sau a unuia dintre noi, de aceea, poruncim prin scrisoarea de faţă ca, în ziua de duminică ce vine în curînd 2 sau viitoare, să trimiteţi aici, la noi, cu o chibzuită cunoştinţă, pe judele şi pe bătrînii şi fruntaşii braşoveni, dimpreună cu oaspeţii şi cu oamenii însemnaţi din mijlocul obştii voastre, cunoscători ai gîndurilor voastre, pentru ca, în încheierea de la sfîrşit cu privire la ridicarea oştirii de acum, din mijlocul vostru, ce urmează să se facă întru ajutorul domnului Vlad, voievodul Ţării Româneşti, ei să fie în stare şi să poată să ne răspundă în privinţa celor poruncite de noi, aşa după cum aveţi <a face) în temeiul zisei scrisori a domnului nostru. Şi aşa, pomenita scrisoare a domnului nostru să ne-o trimiteţi nouă printr-înşii, ca să ne-o înfăţişeze în original. Iar dacă cumva, ferească Dumnezeu, din lipsa de grijă a obştii voastre şi a unei neiscusite ridicări a oştirii voastre, s-ar întîmpla vreun necaz în ceea ce priveşte siguranţa întregii ţări şi mai ales a hotarelor domnului nostru, să păstraţi la voi scrisoarea de faţă, pentru ca, atunci cînd noi vă vom cere-o înaintea domnului nostru, ca o adeverinţă a noastră cu privire la această înştiinţare <făcută> obştii voastre, voi s-o puteţi înfăţişa în original.
       Dat la Bod, în ajunul sărbătorii fericitului abate Egidiu, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi şase.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, II, nr. 7. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh.
       Cluj-Napoca/ H36.
       Orig., hîrtie (22 X 30), cu trei peceţi aplicate sub text: 1. octogonală, din ceară roşie,
       acoperită cu hirtiuţă de protecţie; 2. inelară, din ceară verde, cu hîrtiuţă de protecţie;
       3. inelară, din ceară albă, hîrtiuţă de protecţie căzută.
       EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 23; Vb„ IV, 612-613.
       1  29 august.
       2  2 septembrie.
228                                1436 septembrie 5, în tabăra de la Roya1.
      Amicabili salutacione premissa. Providi et honesti viri, fratres et amici noştri sincere predilecţi. Noveritis Hanus, exhibitorem presencium, certis nostris causis, factiset negociis, ad presens nosurgentibus.beneipsumin eisdem informatum, oretenus vestris referendum, transmisimus ad fratemitatis ami-cicias <vestre, roga)ntes2 vos presentibus affectuose, quatenus dictis ipsius
www.dacoromanica.ro
327
Johannis3 fidei constanciam, nostro tamquam ex ore proprio prolatis, adhi-bere velitis et petita per ipsum admittere.
      Datum in campo de Roya nostre descensionis, feria quarta proxima ante festum Nativitatis virginis gloriose, anno etcetera tricesimo sexto.
      Wlad Transalpinensis wayuoda,
      frater et amicus vester in omnibus.
      (Pe verso, de aceeaşi mină:> Providis et circumspectis viris, iudici, iuratis, senioribus, ceterisque civibus Brassouiensibus commorantibus, fra-tribus et amicis nostris predilectis.
      înainte de toate o prietenească salutare. Chibzuţi şi cinstiţi bărbaţi, fraţi şi prieteni ai noştri iubiţi din inimă curată. Aflaţi că pentru nişte pricini, fapte şi treburi, ce ne dau ghes acuma, am trimis la prietenia frăţiei voastre pe Hanus, înfăţişătorul acestei scrisori, (un om) bine lămurit în acele (treburi), ca să vă dea seama prin viu grai (despre ele), rugîndu-vă prieteneşte prin (scrisoarea) de faţă, să daţi statornică crezare spuselor acelui Ioan, ca şi cum le-aţi auzi rostite chiar de gura noastră, şi să primiţi cererile făcute de el.
      Dat în tabăra noastră din cîmpul de la Roya, în miercurea cea mai apropiată dinaintea sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare, în anul (Domnului o mie patru sute) treizeci şi şase.
      Vlad, voievodul Ţării Româneşti, fratele şi prietenul vostru întru toate.
      (Pe verso, de aceeaşi mină :> Chibzuiţilor şi înţelepţilor bărbaţi, judelui, juraţilor, bătrînilor şi celorlaţi orăşeni care locuiesc în Braşov, fraţii şi prietenii noştri iubiţi.
      Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, II, nr. 6. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh.
      Cluj-Napoca/1436.
      Orig., hîrtie (22,5 x 14,5), cu rupturi, cu urme de pecete de închidere din ceară roşie,
      aplicată pe verso.
      EDIŢII: Latin. Bogdan, Relaţiile, 312-313; Hurmuzdki XV/1, 23; Ub., IV, 616.
        1  Localitate neidentificată. Pentru identificări posibile vezi Ub., IV, 616.
        2  Rupt 1,6 cm; întregit după sens.
        3  Astfel în orig.
229                                                                   (1437—1446).
       f îwdirk EndA koekoa<i h rocnoAHH"h. Ehujet rocnoACTKO ahh np'hrapEM Epd-llJOKCKHlW (IOKAOIIEhIE Ad2KE a® AHU,d 3EAAAH, I3K0 AtOHAVh A®KpHM npHIdTEAEAV.
       H T$:tn nScTHjf 2K$ndHd CndHonSnd a® aac; A<* EAHKd h3pemet"K KduiOH aihaocth,
Ad K’bpSETE, A\OH CAt pEMH.
       f îw KAdA KtVEKWAd, AtHAOCTÎA EO>KÎEA rOCflOAHHE.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea pîrgarilor braşoveni închinăciune pînă la faţa pămîntului, ca unor buni prieteni ai mei.
       Şi iată am trimis la voi pe jupan Spanopul; şi orice va spune milostivirii voastre, să credeţi, sînt cuvintele mele.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 185.
       Orig.. hîrtie, pecete aplicată, cu legenda: IOAN WLAD WAYVODA. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/35 şi XIII/42.
       Datat din domnia lui Vlad Dracul.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 84; Tocilescu, 51. Trad. Bogdan, Doc.şi reg., 57.
328
www.dacoromanica.ro
230
                                                                           <1437—1446).
       f Iw Ea4a B0EE0A4 h r©cn©AHHB. IIhiuet r©cn©ACTB© a\h npîaTEAEAii rocnoA-CTEa AIH, np-krapEM EpaUlOES. T83H UIET AOHTH )KEH4 E©HK©B4, A4 E'KBiHET CKSrtHllia rocnoAcTBa mh, Ta a<* d» he e4htob4Te, iiohe>ke ect paBOTa r©cn©ACTB4 aih.
       H E©l”h EH BECEAHT.
       f Iw Eaaa bwebwaa, a\ha©ctîa eohcîa rocnoAHHK.
       (Adresape verso :> f Dp-hrapEM Epaui©E8.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea prietenilor domniei mele, pîrgarilor Braşovului. Va veni acolo femeia lui Boicu, ca să ia sculele domniei mele şi să n-o supăraţi, căci este treaba domniei mele.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso :> f Pîrgarilor Braşovului.
       Arh. St. Braşov, nr. 147.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIll/37 şi XIII/44.
       Datat din domnia lui Vlad Dracul.
       EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 77. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 84—85; Tocilescu, 52—53.
231                                                                  <1437—1446).
       ţ Iwah Eaaa boebiva h r©cn©AHHk. IIhiuet r©cn©ACTsw aah <woiu\ awbphai npHATEAEAt, ripiirapEAV BpauiEBCKHATK. H T$3H nScTHjf Kii bam CA8r8 rocnoACTsa A\H PaA^rta, a ui© eh h3pemet a<« rw bepSete, wth cvr aioh hcthhîe pemh.
       H BECEAH EH E©rK.
       f îw4H ErtaA EWEBWAa, A\HA©CTÎ^ B©>KÎE/li rocnoAHHK.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea bunilor mei prieteni, pîrgarilor braşoveni. Şi iată am trimis la voi pe sluga domniei mele Radul, iar ce vă va spune, să-l credeţi, căci sînt adevăratele mele cuvinte.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Bibi. Acad., XXI/200.
       Orig., hirtie, pecete aplicată, cu legenda în limba latină.
       Datat din domnia lui Vlad Dracul.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 85; Tocilescu, 53. Trad. D. Sturdza, 7. Facs.
       D. Sturdza, pl. II.
232
                                                                           <1437—1443).
                              t Iw EA4A EOEEOA4 H l'©Cn©AHH'h. IlHUIET r©Cll©ACTB© A\H A\©HA\ Ep4THI2A\, np^rapEM Bp4UI©B'hCKKIAV, H T$3H AOKp’fc 3H4ETE, ECT p’kH r©Cll©AHH4 HH BECapt,
                              Aa 8hhha 43"K yaparHA. T©r© paAî, a<«hte JKEA’fcaa h ui© ect noTp-kca 8 jfaparHA e-k
pAilVfc A\©HA\ MA©BljK©At, Aa CH 8HHHHAV© p4E©TA\.
329
www.dacoromanica.ro
       flKO GifiAET H’kKOtl p-fc«l WT rOCflOAHHd HH KECdp'b HAH WT EpTiCTOUIH HAH K^A? WT KOrO AHEO, EBO rOCnOACTBO AVH d3"h Ad HdnpdBdV Edilii pdEOTA» WT K'kC’fcjf CTpdHTv, d Hll EAH<E rpH/KA» Ad HEA\dTE HH WT KOrO, no WpÎ3AV0y rOCnOACTBd AMI.
       H Eork KH AdCT 3APdBHE.
       t IwH EddA EWEEWAd, AVHAOCTÎA EO>KÎEd\ rOCnOAHHE.
       t Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea fraţilor mei, pîrgarilor braşoveni: şi aceasta bine să ştiţi, căci este cuvîntul domnului nostru, che-sarui, că o să-mi fac haraghie. De aceea, daţi fier şi ce este de trebuinţă Ia haraghie în mîinile oamenilor mei, ca să ne facem treaba.
       Dacă va fi vreo vorbă din partea domnului nostru, chesarul, sau din a cruciaţilor sau fie din a oricui, iată domnia mea vă voi potrivi treaba dinspre toate părţile şi nici o grijă să n-aveţi de nimenea, după porunca domniei mele.
       Şi Dumnezeu să vă dea sănătate.
       | Ion Vlad voievod, din mila Iui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 163.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/22 şi XIII/28.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav. Miletti. nr. 50. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 69—70; Tccilescu, 40—41.
       Trad. Bogdan, Doc. fi reg., 46 —47.
233                                                                 <1437—1443).
       ţ iHHWrW 3AP4EÎE H nOKAOHEHÎE AVOHAVh nOCTdpEUJHAVTk EpdTÎdAVh, np'M'dpWiW EpdLUWBCKHAVk, SiHTOHHE.
       Twrw pdAH, IJJO AVH CTE nHCdAH H nOpSHdAH no >K$ndHd IISKdMd, W E’hCEAVh EH AOCpE pd3$AVEX”K. TeAVK pdAH l|JO HdnHCd\"h. d3h BdllIOH AVHAOCTKI, d BHE AMI T03H HE WTpEKOCTE. 3dl|J0 npOliiS d3K EdC, WTTH l|JO CTE BÎE AVEHE npOCHAH, d3h EH ChAVh CkT-BOpHA BOAA» 8 TOCnOAHHd A\H EOEBWA, H ECT TOTOBd, Ad l|JO npOliiS d3k WT BdC, d BHE AVH HE A<»A9CTE 3HdHÎE, Ad ai{JE 8>IHHÎTE TI<T»3H pdEOT,T» BÎE AVEHE.
       fÎ3B ChAVh EdLU’K npîdTEATi H A IO EH AVE BdlijS MhCTTi; TOM l|JE EHTH 8 BdC HErOAH Hd ApSro avecto. Twrw pdAH, npopdaSAVEjfS npiirdpH wt IUerHiiiopE, wtth Ad nOAVkcTHAVh ŢEpErî<F 8 BdC H AOHAOUJE KTi AVEHE H pEKOLUE AMI TdK03H.‘ „KdKO Ad npE-AVECTHLU ŢEpErHA 8 EpdWWE, Ad 83hAVEUJH MBCTlv WT HdC, Ad AdLUH GpdLUOEtHOAVh ? 6rd EELUE HEEOAt EOEBWA^, BpdtUOBEHE HE WCTdSAdŢ8, d H IE T03H B*h3EŢAV0 Hd HdlUlI TAdEH, d Chrd nOŢOAHUJH TdAVO ? TîAV3H CpdiWOT.F HE IJJEAVO HÎE WCTdBHTH, AVOttEAVO SAVpETH; d IJJO TH ECT BOAt, d HIIE Ad TH ChTEOpHAVO". fl3h HAVh pEKOŢ’h TdK03H: „l|JO AVH ECT pEKATk BOHBOAd, d3h IJJ<* SmHHHTh". TlE pEKOUJE: „d HIIE HE IfJEAVh WCTdKHTÎ >KEAE3d WT KdAVdpE*'. d3h HAVK pEKWŢ’h: „BÎE HE CTE EOA’hHH Ad AVH 3dnpETE HHIJJO". IldKE AVH pEKOUJE TÎE: „nOHEKdH HH WT ChEOTE 3d ?î A^IHH, Ad CH nScTHAVO MAOBtKd AO EOHEWAd". fl3E HJfh WCTdBHŢ’h. COKOTETE H BHE, AVOd EpdTHE, 3d TOAVh Td 8MH-HETE KdKO EH CE AV’hHHT’h nO A^KpE, WTTH d3h EHŢ ŢTEATi H A IO EH A Ti Ch MhCTHA» Ad H3AE3AV. KdpE l|J0 ChAVh npOCHATi 8 np^BAV KHHr.Ti, Ad IJJE AVH 8MHHHTE BOA<T» 3d T03H, Ad HAVdAVh H d3E H BHE MKCTTi WT TOCnOAHHd EOEEWAd, AdHTE AVH 8 3HdHHE Hd CKOpE no AVOErd CASrA»; SnHUJETE 8 KHHrAV H 3dllE»ldTETE, Ad BEpS.Ti, Ad CE AV8hHAVK H d3E C”h BdAVH 3d BdLUAt MhCTTk, Ad KdHCA» H d3h TOCnOAHHS AVH KOAHKO nOAVOlfJ-h IJJET-k HAVdTII WT BdC, Ad AV8 EAVAETTi pdA® CpTkAUE, Ad BA»AET"h Ch BTiCAi BOA A, K”h BdAVh, ndKTv 3d BdUl8 MKCT-k. H MEKd l|JA» d3h CEX"h3H np'M’dp'h 3d 7j A^HÎ, Ad BHAHAVh IţlO AVH JfTE
330
www.dacoromanica.ro
WTpEipH h ndKH mie^Ti Ai AonScTÎATh a — ro ASKdTdp-fe. ă tîe eiohaoiije k-k hea\8 H HE 3HaMTi IţJO A\8 pEKOUJE, a TOH CE ridlCh WnpE H HE JfTE A«HTH.
       H BorK kh jfP<*KHT'K-
       (Adresa pe verso ;> f E'kcea\'k npn\rapwA\ EpdimvBCKHA/rh.
       ţ Multă sănătate şi închinăciune fraţilor mei mai mari, pîrgarilor braşoveni, Antonie.
       Drept aceea, ce mi-aţi scris şi încredinţat prin jupan Lucaci, despre toate bine v-am înţeles. Pentru ceea ce eu însă am scris milostivirii voastre, voi la aceea nu mi-aţi răspuns. De aceea eu vă rog, căci ceea ce voi m-aţi rugat pe mine, eu v-am făcut voia pe lîngă domnul meu, voievodul, şi este gata, şi ceeea ce eu vă rog pe voi, iar voi nu mi-aţi dat de ştire, dacă-mi veţi face acea treabă.
       Eu sînt prietenul vostru şi doresc cinstea voastră; aceasta să fie mai degrabă la voi decît în alt loc. Drept aceea, pîrgarii din Sighişoara au priceput că vreau să mut hereghia la voi şi au venit al mine şi mi-au zis aşa: „cum să muţi hereghia la Braşov, să iai cinstea de la noi şi s-o dai braşovenilor? Cînd era în nevoie voievodul, braşovenii nu l-au îngăduit, iar noi l-am luat asupra capetelor noastre, şi acum te duci acolo? Această ruşine noi n-o vom lăsa, putem să şi murim; iar ceea ce-ţi este voia, noi ţi-o vom face". Eu le-am zis aşa: „ceea ce mi-a zis voievodul, eu voi face". Ei au zis: „iar noi nu vom lăsa fierul din cămară". Eu le-am spus: „voi nu sînteţi volnici să-mi opriţi nimic". Şi iarăşi mi-au zis ei: „aşteaptă-ne de sîmbătă în 15 zile, ca să ne trimitem omul la voievod". Eu i-am lăsat. Şi socotiţi şi voi, fraţi ai mei, de aceasta şi faceţi cum vi se pare mai bine, căci eu am vrut şi am dorit să ies cu cinste. Şi orice v-am rugat în cartea dintîi, de-mi veţi face voia pentru aceasta, să am şi eu şi voi cinste de la domnul voievod, daţi-mi degrabă de ştire prin sluga mea; scrieţi în carte şi pecetluiţi-o, ca să cred, pentru ca să mă străduiesc şi eu cu voi pentru cinstea voastră, să spun şi eu domnului meu cît ajutor va avea de la voi, să-i fie inima bucuroasă, să fie cu toată voia către voi, tot pentru cinstea voastră. Şi voi aştepta eu pe acei pîrgari timp de 15 zile, ca să văd ce-mi vor răspunde şi iarăşi voi trimite un ducatar. Iar aceia s-au dus la dînsul şi nu ştiu ce i-au spus, iar acesta iarăşi s-a oprit şi nu vrea să vină.
       Şi Dumnezeu să vă păzească.
       (Adresa pe verso.) f Tuturor pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 548.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată în ceară neagră, la mijloc cu o cruce.
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/172 şi XVIII/15.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 258—260; Tocilescu,285 — 386. Trad. Bogdan,
       Doc. şi reg., 202—203.
234                                                               <1437—1446).
       t îw BaAA BOEBOAA H rOcnOAHHK B*KCEH 3EMH ăîrpoBAdjfîhckoh. IIhuiet roc-riOACTBO A\H B*hCEAI«BE3Hdd nOKAOHEHld rOCTEM H npîdTEA’kM TOCnOACTBd MH, CAiAU^ H BTiCEM np'KrdpEM BpdWEBCKHM.
       CErO pdAH, Ai ECT 8 3HdHÎE BdUIEH MHAOCTH, 13KO WH0r03H MAOB’kKd, LţlO TO CTE SjfKdTHAH, TO Ad 3HdETE H Ai BEpSETE, Hd A^UJAfi H Hd BEpAF. TOCnOACTBd MH, Ai 3HdETE
                                                                                                       331
www.dacoromanica.ro
K4K0 HE ecr EIMIOB4T, Ni E KOrO B4AH4, HH 34 KOrO 340 rOKOpH/l. 4K0 T4 34r$EHTE, H4II 4\8 AP^rO 340 SHHHHTE, KH 3H4ETE 34 TE4\ J HM T4EA4HTE A4 CH A^WM HE 34rSsHTE.
       H TS.’MI llSCTHX E£pH4 H nOH'KT4H4 E0<VfcpHH4 TOCnOACTE4 4\H >K$n4H4 MhX’41144, A4 E4HK4 EH pEHET, A<> BEpSETE, nOHEJKE CMT HCTHHH pEHH rOCnOACTE4 4\H.
       H KoiK EH BECE4HT.
       t Iw }’.44A BWEEWA4, 4\H40CTÎA E05KÎA rOCnOAHHk.
       <.Adresa pe verso :> f Gmau,8 h btice4\ np-u^pEnt eppujeeckhm.
       f Io Vlad voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea mult iubite închinăciuni oaspeţilor şi prietenilor domniei mele, judeţului şi tuturor pîrgarilor braşoveni.
       Pentru aceasta, să fie în ştirea milostivirii voastre, că acel om pe care l-aţi prins, să ştiţi şi să credeţi aceea, pe sufletul şi pe credinţa domniei mele, să ştiţi că nu este vinovat, nici n-a pîrît pe cineva, nici n-a vorbit de rău pe cineva. Iar dacă îl veţi pierde sau îi veţi face alt rău, veţi şti despre aceasta; ci căutaţi să nu vă pierdeţi sufletele.
       Şi am trimis acolo pe credinciosul şi cinstitul boier al domniei mele jupan Mihail şi ceea ce vă va spune să credeţi, pentru că sînt adevăratele cuvinte ale domniei mele.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       <Adresa pe verso :> f Judeţului şi tuturor pîrgarilor braşoveni.
        Arh. St. Braşov, nr. 188.
        Orig., hîrtie, pecete timbrată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/48 şi XIII/55. Datat din domnia lui Vlad Dracul
        EDIŢII: Slav. Miletic. nr. 77. Slav şl trad. Bogdan, Relaţiile, 82—83; Tccilescu, 63. Trad. Bogdan, Dec. şi reg., 56 — 57.
235                                                                      <1437>.
      t Iw £a4A B0HBWA4 H rOCnOAHHk BTiCEH &rrpOB44XÎH. ILftUET rOCflOACTKO 4\H iWOHiUk Np?4TE4E4Vk, nplilMpEAtk EpPWEBCKfcJME.
      T$K4 L|IO CTE A4K>KHH }K$n4H$ G4P4HAHH8 p" $40PHIIH, 34 T03H EH ECT E1HC44 II rOCnOAHHk Kp4rt, A<1 I144THTE. TwrW p4AH EH I1HUIET H rOCndACTEO 4\H, K4K0 A<* 4t$ no CKOpO na4THTE. dlJJE 4H 4tS HE n44THTE, A<* 3H4ETE WTH TO HE l|JMT WCT4EHTII 8 n4r$SM, II,* qiM BTi3ET H4 E4UJHX’ 4K>AEY. IIhO H-fcCTK, no WpH34l\S TOCnOACTE4 MII.
      H Hoi’k EH EECE4H.
      ţ Iw E<\4A BWEEWA4, 4UI40CTÎA EOJEÎEM TOCnOAHHK.
      (Adresa pe verso :> f IIp,knoHT4HH4t npiir4pE4Mi eppujeeckei.m.
      f Io Vlad voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea prietenilor mei, pîrgarilor braşoveni.
      Pentru ceea ce sînteţi datori aici jupanului Sarandino, 100 de florini, pentru aceştia v-a scris şi domnul crai, ca să-i plătiţi. Pentru aceasta vă scrie şi domnia mea, să-i plătiţi cît mai în grabă. Dacă nu-i veţi plăti, să ştiţi că nu-1 voi lăsa în pagubă, ci voi lua de la oamenii voştri. Altfel nu este, după porunca domniei mele.
332
www.dacoromanica.ro
Şi Dumnezeu să vă veselească,
f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso :> f Preacinstiţilor pîrgari braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 178.
       Orig., hîrtie pecete timbrată, cu legenda: Îumh Baia iwiiwaa-Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/38 şi XIII/47.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav. Miletic, nr. 41. Slavşitrad. Bogdan, Relaţiile, 68; Tocilescu, 55—56.Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 45.
236                                                                           <1437).
       ţ IlV EjUA KOEKOA** H rOCnOAHHTi. IIHUJET rOCnOACTKO AM rOCTEM H npHUlTIOAEM TOCnOACTKd AHH, npTkrdpE<VrK EpdUIEK'ECEHM'h H TdK03H A<* 3HdETE: llHCdA KH CkAVh II np’k'/KAE 3d >K8ndHd CapdHAHHd, wth ah8 ect aa'ktkeh HdTdH lilHHurh ha S’hrp'hCKH ; HHdKO H’kCT'h, rOKOpd\ KH. CTOp fcTE A<* A\8 IIAdTHT ] dKO AH M8 HE (lAdTHT, HO A\HOrO HEljjA, KH npOCHA, ha; IJJEM S3d\TH KdKO AAOXEM. fi KdA\ A<* HtcTTi Hi’fcA'h na Aiurfc, wth he hhhhte KdKO ect no 3dK0iiS.
       H Eoril KH WKECEAHT.
       H Aa AdCTE 8 pAOfk XonA»HT"kH XdH'b, a<* npHHECET k HdA\.
       f Iw EddA KWHKWA, AAHAOCTÎA K07KÎEA TOCnOAHHK.
       (Adresa pe verso :> t Tocteiwk h npiiuiTEAEAi rocnoACTKd ahh, npTvrapEAVK WT EpdUlEKlk.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea oaspeţilor şi prietenilor domniei mele, pîrgarilor braşoveni, şi aşa să ştiţi: v-am scris şi mai înainte pentru jupan Sarandino, că îi este dator Patai Ianiş 94 de florini ungureşti; vă spun că altfel nu este. Faceţi să i se plătească; dacă nu i se va plăti, mai mult nu vă voi ruga, ci voi lua cum voi putea. Iar voi să n-aveţi un ghimpe împotriva mea, căci nu faceţi după cum este legea.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       Şi să-i daţi în mîinile lui Hopîntei Hană, ca să-i aducă la mine.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso :> f Oaspeţilor şi prietenilor domniei mele, pîrgarilor din Braşov.
       Arh. St. Braşov, nr. 179.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată, cu legenda: f Iwhh Baaa ru'iiu’Aa chh m.
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/40 şi XIII/45.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 42. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 69; Tccilescu, 55. Trad.
       Bogdan, Dcc. şi reg., 46.
237                                                                          <1437).
       f illHOrO 3APdKÎE H nOKAOHEHÎE pOAHT£i\£A\ HdLUHltt, ll'hprdpWM WT EpdUJOK, WT CTdHH$Ad KHCTÎMpb II KoCTdHAHHd.
       T$3H ECT A^UJ'hA'h EpdT A\H KoCTdHAHHd 3d HdUJ A®EEITWK, IjJO HH ECT 8 C8pKd dl CE KHHr,T» KOHKOAHH/T;, a BEI MS HE CT'b AddEI, dHJi CTE 1 IICEdAKI AtdpTSpî/Ti. TcTO
                                                                                                           333
www.dacoromanica.ro
                           pdAH am cmo MdpTSpHcdrtw nptA XdHAiud h nptA npiirdpH wt TpiiroKHipd; h HtEHd
OSpKHHd MdpTSpHCd CdAAd, H FdAECTv, KdKO CTE pEKAhl, AUdpTSpHCd.
                           Toro pa AH, AOKWTOK Ad HH AdTE KTO BU KHHr<TvB<Tv AOHECE. fllţJE AH HH HE AdTE, a\okete npoAdTH BaacKA 3emaa;, a iiauiE he iţjET âarHH^T. Hac he BtpSETE, a GSps$
K-kpSETE.
       H Eorh BH BECEAH.
       (Adresa pe verso ;> Ţ IIpTvrapEA\ wt EpawoB.
       t Multă sănătate şi închinăciune părinţilor noştri, pîrgarilor din Braşov, de la Stanciul vistierul şi de la Costandin.
       A venit acolo fratele meu Costandin pentru avutul nostru, care ne este la Surva şi cu cartea voievodului, iar voi nu i l-aţi dat, ci aţi cerut mărturie. De aceea, noi am mărturisit înaintea lui Hanăş şi a pîrgarilor din Tîr-govişte; şi soţia lui Surva mărturiseşte ea însăşi şi Galeş mărturiseşte, după cum aţi spus.
       De aceea, să ne daţi avutul celui care vă va aduce cartea. Iar dacă nu ni-1 veţi da, puteţi să vindeţi Ţara Românească, iar ale noastre nu se vor pierde. Pe noi nu ne credeţi, iar pe Surva îl credeţi.
       Şi Dumnezeu vă veselească.
       (Adresa pe verso :> f Pîrgarilor din Braşov.
       Arh. St. Braşov, nr. 523.
       Orig., hîrtie, pecete căzută.
       Fotocopie la Bibi. Acad., F. VII/168 şi XVIII/11.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 58. Slav, şi trad. Bogdan, Relaţiile, 251 —252; Tocii eseu, 379 —380
        1 Cuvînt scris deasupra rindului.
238                                                                     <1437>.
       f Iw Eaaa koeboa<> h rocnoAHHii. Hhluet rocnoACTBo am tocteah h iipIateaeaa
rocnoACTEd am, np’hrapwAt EpawoBS, h Td3H bh roBopHaa: 3HdETE A^pt KdKO caio SttiKamae, xto noB'krHET t83h 8 Bac cbohm aobhtkoaa, T©r©3H MAOB'fcKd Ad ro he HLţIEM, a ŢTO IţIET A^HTH C"hC A^HHTKOAt MIO^KAWAA, d TOH Ad CE nOBpdTHT. T©r© pdAH, t83? ECT ACLUEA GSpBd, Ad ECT 83EA ACBHTOK EOA'fcpHHd AM GTdHM$Ad H KoCTdHAHHd. To<rO> pdAH Ad HtCTh BOAEH GSpBd HHKdAAO HTH C T0H3H A^EHTOK, WTH TO IţIA WT BdC HCKdT, H-Tv Ad TO flAdTHT B"h CKOpE MAOE'kKS IjJO IjJET A^HECTH CÎE llHCdHÎE. dljJEAH CE HE BpdTHT, 11© AM©r© IţlETE H3r8BHT. Hh© HtCT.
       H BECEAHT BH Eorh.
       f Iw Eaaa BWEBWAd, amaoctîa cokîea rocnoAHHh.
       <Adresa pe verso :> f np-hrapwM SpauiEBS.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea oaspeţilor şi prietenilor domniei mele, pîrgarilor Braşovului, şi aceasta vă vorbesc: ştiţi bine cum am întocmit, ca cine va fugi acolo, la voi, cu avutul său, pe acel om să nu-1 cer, iar cine va veni cu avut străin, acela să se întoarcă. Drept aceea, a venit acolo Surva şi a luat avutul boierilor mei Stanciul şi Costandin. De aceea, să nu fie volnic Surva să meargă nicăieri cu acel avut, căci îl voi cere de la voi, ci să plătească în grabă omului care va aduce această scrisoare. Dacă nu se va întoarce, veţi pierde şi mai mult. Altfel să nu fie.
334
www.dacoromanica.ro
Şi Dumnezeu să vă veselească,
f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso :> f Pîrgarilor Braşovului.
       Arh. St. Braşov, nr. 186.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/41 şi XIII/46. Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav. Miletii nr. 45. Slav,şitrad, Bogdan, Relaţiile, 70—71; Tocilescu, 56—57. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 51.
239                                                                   <1437—1438).
       t Iw firtdA bohbwaa h rocnoAHHh. IIhujet rocnoACTKO mh np^rapEM spdWEB-
CKEIAVE: TS3H E EEJKdA WT rOCnOACTBd MH EAHH CA8rd flAE8AOE, Hd HME IPferOE, H WTHE-CEA AOKHTEK rOCnOACTBd MH, AKE CTE JfHAÎdAH denpH H WCTdEHAH HJf CAT 8 Pd/KHOBE 8 KpTvCTE illAAPErt\EHii h 8 ăiHŢd SdErdpHHd. Toro pdAH ch n8cTHX’ cndTdpd rocno-ACTKd MH ^PdrOTA, Ad A<*CTE TA3H A^EHTOK KTv pAlţ'b ErO, A<* A^HECET KE rOCflOA* CTB8 MH. X TWM HHO HE CTBOpETE, WTH dlJJE HJf HE AdCTE, Ad 3HdTE WTH l(JA SlHHHT pd3MlipHU,A. HhO H’feCTE, flO WpH3M8 rOCflOACTKd MH.
       H HorE BH BECEAH.
       ţ Iw ErtdA BWEBWAd, MHAOCTÎA EO>KÎEA rOCIlOAHHE.
       (Adresa pe verso :> t IIp-ErdpEM'E EpduiEECKEiM'E.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea pîrgarilor braşoveni: a fugit acolo o slugă a lui Albul, anume Neagoe, şi a luat cu sine averea domniei mele, două sute de mii de aspri, şi i-a lăsat în Rîjnov la Cîrstea Mădră-men şi Mihu Bulgarul. De aceea l-am trimis pe spătarul domniei mele Dragotă, ea să daţi acea avere în mîinile lui, ca s-o aducă la domnia mea. La aceasta altfel să nu faceţi, căci de nu-i veţi da, să ştiţi că voi face răzmiriţă. Altfel să nu fie, după porunca domniei mele.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso :> f Pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 176.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/44 şi XIII/51.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 39. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 74; Tocilescu, 59—60.
       Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 50 — 51.
240                                                                       <1437).
      ţ E'E3AI0SAEHHHM MOHM H EpdTÎdME, fldprdpWM EpdWOBCKHM BT>.ctM H CAAU.8, XiSndHE îdKW'B.
      EpdTÎd MOd, 3HdETE EH AOEp'k KdKO CMO EECtACBdAE 1 CE BdMH 8 Tp'ErOEHliiE h nptA JKSndHd: bhe cte 83eae Hd Ediud rddEA A<* A$AE TeprEBO cASrd, AJ m8 a^kame BCE. ,i,dAB CME CASrd AlOd ffldpTHH C BdMH H CME A<*A CE CASrd MH MdpTHHd x"d pHHH, Ad flAdTH HdEM, d WH A«AE CE BdMH A<> MH flSCTH Âî MdJKd WT M^A TTkKMO H flOA H ÎTTOBdpd WT >KEAt3d hÎ"wT U'lţEA H HtlJJO WBEC. IlHTdAE CME HdEMHHKEI 3d ffidp-THild H XdHEUJd: PAE ECT ffidpTHH ? KdSdY'E A\H WHH: WCTd flldpTHH, A<> A$AE CE
                                                                                                       335
www.dacoromanica.ro
AP$rH TOKdp. H A\H nOpTiMH CTi XaHEUJ: dKO ECT JfTlîHÎE TH, llSCTH A1H C"K XdHEUJ AP^H* A$K3TH, nOHEJKE ECT BAC H IVLJJK AA^A, AA 13 K$rrfc. nSCTHJf C"K XdHEUJd 7 X’ÎAHAAA ijSAO-pHHII H 7 Avawa EOC'KK H CMK K3B3A XdHEUjS: A3K CE3H AOKHTKK AABdAA H3 TE03 p'KK^,. A3 ’IHHH KdKO 3H3EUJ, 3 /HiApTHH L[JO HAAd rOTOEO, AA A<*AE Cn'feX'WAA K"K MH'fc. H CA\K, AAA C'h XdHEUJd A\0<d> CASrd, AA A^AE 2 8 EpdUJWE, fi,d AAH K8[1H flAdTHO, /KEAli3UI, OU,EA H iVLfJb. EAHO AP^rO, IJJO A\H ECT nOTp'fcBHO, C'h AP^rHd A^KdTH. H AAH A^AE CASrA. AA03, AA AAH E KSllHA'K l(JO MS CAAK Kd3dA WT BCE, AA CTWHTK 8 XdHEUJOBd K'KIJJ'K HEH8-UJdpd.           AA  CE 33MET0X’; AA A<>AE MOAAKOT ^AK^UCd, CASrd >K8n3H3 PdAyAd,
l< A«A£ K"K AAH-fe, d I4JO ECT K8nHA, d IVHW CTOHT 8 K'Kip'K XdHEUJOEd El HIIH’fe HEHSllJdp'fc 8 pAKTiTOp ©C, 14JO m8 ECT HHWfe H A\1iJfdllJK. GtOHT H T03H Ţ JpAHdAA jfSAOpHHH, 0 AldlKd EOC'KK, I4JO A\8 CAA'K AAA 33K WT p'KK'K CH ; H Hd CA8rd AAH rtldpTHH, L|JO ECT K333A* l|J© A\8 ECT EHA AA"K>KCEH, 3 JfHAHdAA H H HHdKO H^CT.
       H EH AAOAA C/ft, dKO CTE AAOd EpdTÎd, AA HE HAAdAAO nO AAHOrO p^MH. flltO HELJJE AA A<*AE CASrd AAH H AA A\H C'KEEpE AOGHTTiK, d EH AA EH HdSMH E©rK, AA TO CE’fcJKETE* AA AAH nSCTHTE. ă. XdHEUJd AA TO CTHCHETE, AA AAH AABd AOKHTAK, AA AAH AOflSCTHTt H TO, MdKdpK A\HOrO ECT, AltdKdp AVdAO. H AA HE HAAdAA nO AAHOrO p^HH.
       H CMK nHCdA EdA\, AA HE KdEKETE STpt HAH E AP$™ AEHKH'fc HH CH FlHCdA, AA. HE 3H3M0 A\H W TEVAV. IIoHEEKE AOKHTKK BOHEOAHH HE IJJET 3drHHATH, nOHE>KE TOAKO-A\8 ECT K'KCH’fcHÎE, A<>PH nOA'K d3K EOEEOA, AA HEH CH I4JE HCKd CEOE, AA TO 83E. ToPH3H AA CE HE 3A0CPT1AHTE, HOHEJKE 3A0 ECT MOE CpTiAUE.
       H EorK C'K EdA\H.
       f GOt >K8ndHd rspr-fe AdcKdpd.
       (Adresa j>e verso:) f QdprdpuiAA ecIsmk 8 EpdiuwB f wt >K8ndHd rEprfc AdCKdpd.
       f Atotiubiţilor şi fraţilor mei, tuturor pîrgarilor braşoveni şi judeţului* jupan Iacov.
       Fraţi ai mei, ştiţi bine cum am vorbit1 cu voi la Tîrgovişte şi înaintea, jupanului: voi aţi luat asupra capului vostru să vină sluga lui Gherghe, să-i dăm tot. Am dat pe sluga mea Martin cu voi şi am dat cu sluga mea Martin 1 000 de florini, ca să plătească arvuna, iar el a mers cu voi şi mi-a trimis, numai 14 măji şi jumătate de aramă şi 2 poveri de fier şi 1 de oţel şi ceva ovăz. I-am întrebat pe cărăuşi de Martin şideHaneş: unde este Martin? Spusu-mi-au ei: a rămas Martin ca să vină cu altă marfă. Şi mi-a trimis vorbă cu Haneş: dacă-ţi este voia, trimite-mi cu Haneş alţi ducaţi, pentru că mai este aici încă aramă, ca s-o cumpăr. Am trimis cu Haneş 10 mii de florini şi 9 măji de ceară şi i-am spus lui Haneş: eu dau acest avut pe mîna ta, să faci cum ştii, iar Martin cu ceea ce are gata să vină în grabă la mine. Şi am dat cu Haneş pe o slugă a mea, să vină la Braşov, ca să-mi cumpere pînză, fier, oţel şi încă. una, alta, ce-mi trebuie, cu alţi ducaţi. Şi a venit sluga mea şi a cumpărat ceea ce i-am spus, de toate, şi stă în casa lui Haneş cenuşarul. Mi s-a întîmplat de am zăcut; şi a venit feciorul Dabija, sluga jupanului Radul; şi a venit la. mine, iar ceea ce a cumpărat stă şi acum în casa lui Haneş, cenuşar la rectorul Os, căruia îi este acum şi stupar. Stau şi cele 10 mii de florini şi 9 măji de ceară* pe care i le-am dat eu din mîna mea; şi la sluga mea Martin, care a zis că i-a. fost dator, 7 mii şi 500. Şi altfel nu este.
       Şi vă rog, de-mi sînteţi fraţi, să nu avem mai mult vorbe. Dacă nu va. vrea să vină sluga mea şi nu-mi va aduna avutul, iar pe voi să vă înveţe Dumnezeu, să-l legaţi şi să mi-1 trimiteţi. Iar pe Haneş să-l strimtoraţi să-mi dea. avutul, ca să mi-1 trimiteţi şi pe acela, măcar fie mult, măcar puţin. Şi să. nu am mai mult vorbe.
336
www.dacoromanica.ro
      Şi v-am scris, ca să nu spuneţi mîine sau în altă zi: nu ne-ai scris şi noi nu ştim despre aceasta. Pentru că avutul voievodului nu se va pierde, ci va avea cîtva întîrziere pînă ce mă voi duce eu la voievod, ca să ceară ce este al •său să şi-l ia. Atunci să nu vă supăraţi, pentru că şi mie îmi este inima rea.
      Şi Dumnezeu cu voi.
      f De la jupan Gherghe Lascar.
      (Adresa pe verso :> f Tuturor pîrgarilor din Braşov f De la Gherghe Lascar.
      Arh. St. Braşov, nr. 486.
      Orig., hîrtie. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/171, XI/12 şi XVIII/14.
      Motivarea datării la I. Bogdan.
      EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 57. Slav şi trad Bogdan, Relaţiile, 254 —257; Tccilescu,
      383—384. Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 205—206.
        1         După acest cuvînt au fost scrise cuvintele: „S EfMum» mjMh* „la Braşov la voi“. apoi şterse.
        2  în loc de': „Aoa‘“
241                                                                           <1437>.
       f H'E3AI0BAEHHdd H npbKAOHHdd X EpETH3A\d Alt OH Al AIOBHAAHAA GpdTÎdAA H npîd-TEAljAA, nptrdpEM BpdUJEBCKEJAA, WT TEprH AdCKdpd.
       H t83H, BHE EpdTÎd, A^Epli 3HdETE KdKO CEAA rOKOpHA h oynpdKHA np^A >K8nd-HOAA {IabSAOAA, d WT BdC HE KHA’fcjf HHipOJ H KHHT^ EH nHCdJf H nOp^MHŢ, d IVT KdC HE BHAHAt pt4Ti. ft HHH’k ECT A«>WEA XdHEUJ A® AAEHE, Td AAH KdJKET WTH ECT Oy HErO AVE Aii H nOCTdKTl H BOCEICE. TwrW PdAÎ, KH JipOCHAA, WCAOBOAHTE AAH BOCEICB, A<* CA npO-AdA«T, Ad AAH K8F1HT qjo AAH ECT nOTptEHO, Ad AAH ACHECAT. H ElfJE KH npOCHAA AJ AAH npOKOAHTE ACEHTOK CEC BdUJHAA HAOK’bU.H, A<* AAH TO A®HECAiT, KdKOTO CEAA rOKO-PHA CEC BdAAH H riptA HfSndHOAt dAE&HVAA. fllflE AH CH HE IfiETE Ad CH CTOHTE Hd P’kMH ■CH, d T83H HAET XdHEUJ Td IJJET HdETH HAOB’kU.H, Td AAH TO /fTET A®HECTH A®KHTOK Hd AAO^ rAdBsft.
       H T83H ECT AP^rd A\EA Oy HBdHd, IJJO ECT AA'EIKEH CIIhS ftldpTHHOKS. Td Ad Jh AdAET, Ad AAH /E AOHEC/ET ; H 3d T03H Ad CTOHTE Ad * AdCT.
       H T83H ECT AAOH CASPd ffidpTHH, Td C,T» iT \'HAÎdAH j^AOpHHH 8 HETO M nET CTO<T>HH*E; Td Ad ro CTE CTHCH^AE Ad AAH A^BHTOK A^HECET. dlfJE AH HE pdMHT Ad AOHAET, d KHE AAH ro ACnSCTHTE H EE3TI TOrOB/E KOAA\. IlHdKO Ad HE SlHHHTE. fllfJE AH AAH HE IJIETE AOJlScTHTH HH ACGHTOK, HH HAOB’kKd, Ad 3HdETE: AAOII A^BHTOK B"E ndrSK.T. HE IJJ,E WCTdBHT; T03H Ad 3HdETE.
       H Eor-E Ad KH IVBECEAHT.
       (Adresa pe verso :> f IIp'ErdpEAA bpaujebckhaa.
       f Preaiubite şi preaplecate heretisiri iubiţilor mei fraţi şi prieteni, pîrgarilor braşoveni, de la Gherghe Lascar.
       Şi iată, voi, fraţilor, bine ştiţi cum am vorbit şi am întocmit înaintea jupanului Albul, iar din partea voastră n-am văzut nimic; şi carte v-am scris şi vorbă v-am trimis, iar de la voi nu văd nici un cuvînt. Iar acum a venit Haneş la mine şi mi-a spus că are şi arama şi postavul şi ceara. De aceea, vă rog, slobozi ţi-mi ceara ca să se vîndă, să-mi cumpere ce-mi trebuie, să-mi aducă. Şi încă vă rog să-mi trimiteţi marfa cu oamenii voştri, să mi-o aducă,
www.dacoromanica.ro
337
cum am vorbit cu voi şi înaintea jupanului Albul. Dacă însă nu vreţi să staţi pe cuvintele voastre, iar acolo va veni Haneş şi va afla oameni şi-mi va aduce marfa pe socoteâla mea.
       Şi este acolo altă aramă la Ivan, pe care o datorează fiului lui Martin. Şi să i-o dea să mi-o aducă; şi pentru aceasta să stăruiţi ca s-o dea.
       Şi este acolo sluga mea Martin şi sînt la el 7 mii şi cinci sute de florini ; şi sâ-1 siliţi să-mi aducă avutul. Iar dacă nu va vrea să vină, iar voi să mi-1 trimiteţi şi fără voia lui. Altfel să nu faceţi. Dacă nu-mi veţi trimite nici avutul, nici omul, să ştiţi: averea mea nu va rămîne în pagubă; aceasta să ştiţi.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       (Adresa pe verso :> f Pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 545.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată, căzută.
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/170 şi XVIII/13.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 257—258; Tocilescu, 382—383. Trad. Bogdan,
       Doc. şi reg., 204.
242                                             <1437) ianuarie 20, Tirgovişte.
      Egy igaz Istenben Christusban igaz hittel lâvo, 6s Christust szereto Joan Vlad Isten kegyelmâbâl vajvoda, 6s az IstentSl fel kenetetett egyedul ur, isteni jo akaratbol, âs birâja az egâsz Olâh Orszâgnak a havasokon, az Omlâs-nak, âs Fogarasnak herczege, az 6n urasâgom jo akaratjâbol, 6s jo akarat-ombol, tiszta 6s igaz szivembâl, vilâgos elmâmbfil ajândâkoztam az ân ura-sâgombol, ez egâsz ajândâkozott, 6s igen tisztessâges, 6s minden ajândâ-koknâl tisztessâgesseb urasâgomlevelât az 6n urasâgom szolgâjânak Boer Sztancs ocsânek Românnak, hogy legyen nekiek oroksâgek, kât falujok, ugy mint: Yajdafalva, 6s Sessori-Lovistyân, 6s Fels6 Szombatfalvân a Bajkul, âs Vlâd râsze, a Moşul nevii havas, 6s a fogarasi viz ezek legyenek 6vâk orokosen âllandokâppen, gyermekeikâ, fiokâ, unokâjokâ, 6s unokâjoknak unokâie, senki oket ne akadâlyozza, senki tollek el ne vegye, se az 6n urasâgomnak idejâben, se az 6n elsâ-sziilet fiamnak idejâben. Urasâgomnak vâgeig Myrcza âs Vladul szekeressâgtâl, âs mâs mindenfâle szolgâlatoktol mentek legyenek, az Olt felett juhoknak, sertâseknek, mâheknek dâzmâjâtol mentek legyenek, csendessâgek, âs nyugodalmak legyen a kobolnek fizetâsâtol, bor dâzmâtol, szâna fizetâstâl, posta 16 adâstol, mindenfâle szolgâlattol, 6s adozâstol, minden nagyoktol, 6s minden kicsinyektâl, a mik lesznek, a mi tolliink birando orszâ-gunk birodalmâba 6s az 6n urasâgom idejâben, vagy urasâgomban ne legyen bântodâsok, se tisztektâl, se valami hatalmasaktol, se adoszedâktol, egy szoval senkitâl, kik az 6n urasâgom szolgâlatjâba kuldetnek, mert valaki megprobâlnâ, hogy er6szakos lenne rajtok, csak egy hajszâlokat is illetnâ, az olyan nagy nehâzsâget vâszen, 6s haragjât az 6n urasâgomnak, mint tokâletlen, 6s meg nem becsuloje az 6n urasâgom levelânek.
      De ugyan halâla utân az 6n ursâgomnak, a kit az ur Isten vâlaszt hogy az Olâk Orszâgnak ura legyen, az 6n urasâgom szives torzsokâbâl, vagy az atyafiak kozul, vagy a mi buneinkârt mâs fâle nemzet, ha megbecsuli, 6s megujitja, Stetis megtisztelje meg is erâsitse az Isten az 6 urasâgâban. De ha felbontya, 6s meg nem becsiili, az ur Isten verje meg, 6s sebesitse meg itt, 6s a jovendâ âletben, 6s legyen âtkozott az 318 szent atjâktolakik Nycae-
338
www.dacoromanica.ro
  ban oszve gyiiltek volt, 6s Judâssal a Ariussal legyen oroks6ge, 6s azokkal kik kiâltoztâk az Isten Christusnak, az 6 v6re legyen rajtok, 6s az 6 fiain, a mely meg vagyon 6s leszen mind orokk6, amen.
      Ezen dologban bizonysâgok: Vajkul vomik ur, Thodor ur, Nan ur, Sztancsul, 6s Myrcza bâtja, Râtztatul, Pratya, 6s Sztâncsul Honoj, Kojka vijsztyr, Szdmen asztalnok, Mânyok pohâmok, Bagyo lovâszmester, Ştefan ’az irodeâk, 6s Mikaila.
      Datum Targoviste, mense Ianuario die 20, anno 6940 [1432]
      En Vlâd vâjda Isten kegyelmebol valo ur.
      în Hristos Dumnezeu adevărat, credincios adevărat şi de Hristos iubitor, Ioan Vlad, din mila lui Dumnezeu voievod şi singur stăpînitor uns al lui Dumnezeu, din bunăvoinţa lui Dumnezeu stăpîn a toată Ţara Românească şi <al părţilor de> peste munţi, Amlaşului şi Făgăraşului herţeg. Am dăruit din bunăvoia domniei mele şi cu bunăvoinţa mea, cu inima curată şi adevărată, cu mintea luminată, această scrisoare a domniei mele, dăruită deplin şi foarte cinstită şi mai cinstită decît toate darurile, slugii domniei mele Roman, nepotul boierului Stanciu, ca să le fie lor moştenire două sate, anume Voivo-deni şi Săsciorii-Loviştea şi Sîmbăta de Sus partea lui Baicul şi a lui Vlad, muntele cu numele Moşul şi apa Făgăraşului. Să le fie lor acestea în veci statornice, lor şi copiilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor lor, să nu-i prigonească nimeni, să nu le ia nimeni de la ei, nici în vremea domniei mele, nici în vremea fiilor mei primi născuţi, Mircea şi Vlad; pînă la sfîrşitul domniei mele, să fie scutiţi de cărăuşie şi de toate celelalte slujbe, peste Olt să fie scutiţi de dijma oilor, a porcilor <şi> a albinelor, să fie lăsaţi în linişte şi pace de plata găleţii, de dijma vinului, de plata fînului, de darea de cai pentru poştă, de tot felul de slujbe şi dări, atît de cele mari, cît şi de cele mici, care vor fi în ţara stă-pînită de noi şi în vremea domniei mele, adică în domnia mea. Să nu fie supăraţi nici de slujbaşi, nici de dregători, nici de strîngători de dare, cu un cuvînt de nimeni dintre cei care sînt trimişi în slujba domniei mele, căci de va încerca cineva să-i prigonească şi le-ar atinge chiar numai un fir de păr, acela va avea parte de mare supărare şi mînie a domniei mele, ca un necredincios şi necinstitor ăl scrisorii domniei mele.
      încă şi după moartea domniei mele, pe cine-1 alege domnul Dumnezeu să fie domnul Ţării Româneşti, din rodul inimii domniei mele sau dintre rudenii sau, pentru păcatele noastre, din alt neam, dacă cinsteşte şi înnoieşte <această scrisoare), să-l cinstească şi să-l întărească şi pe el domnul Dumnezeu în domnia lui; dar dacă o strică şi nu o cinsteşte, să-l bată domnul Dumnezeu şi să-l pedepsească, aici şi în viaţa viitoare, şi să fie blestemat de cei 318 sfinţi părinţi care se adunaseră la Nicheia şi să-i fie moştenirea cu Iuda şi cu Arie şi cu acei care au strigat asupra lui Isus Hristos, ca sîngele lui să fie asupra lor şi asupra fiilor lor, ceea ce este şi va fi pînă în toţi vecii, amin.
      Martorii acestui lucru: jupan Voicul vornic, jupan Ţodor, jupan Nan, Stanciul şi Mircea, fratele <său> mai mare, Tatul Sîrbul, Pratea şi Stanciul Honoi, Coica vistier, Semen stolnic, Mănioc paharnic, Badea comis, Ştefan gramatic şi Mihăilă.
      S-a dat în Tîrgovişte, luna ianuarie, ziua 20, anul 6940 <1432).
      Eu Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      După D.R.H., B, 142-144.
      Trad. maghiară din 1727, după un orig. slav, perg., cu pecete atîrnată.
      Data greşită; s-a omis cifra unităţilor. Datat după domn şi boierii martori.
      EDIŢII: Maghiar şi trad. Transilvania, 1873, 5—6 (sub 1432); HurmuzaKi, 1/2, Î73 —574
      (sub 1432); Puşcariu, Fragmente, 50 —52; Panatlescu, 173 — 176. Trad. D.I.R., B.,
      veac XIII, XIV, XV, 96-97.
www.dacoromanica.ro
33.9
243
1437 (6945) aprilie 8, Tîrgovişte.
       t d3k H/KE BE XpiICTd EOTd EAdrOBEpHEI H XpHCTWAK>BEIBH H CdAVOAPEWdBHkl, îlV ErtdA EEAHKEI BOHKU'Ad H rOCIlOAHHE, WBAdA8<KI(l,Tt H rOCnOACTB$<KIJJ$ BECE* 3EAVAE* JîlTpOEAdXÎHCKO* H 3dflAdHHHCKklAV CTpdHdAVE, lÎAVAdUlS H $drdpdUi8 XEPU-Er-E/\drOnpOH3BOAH rOCnOACTKO AVH CBOHAVE EAdrEIAVE npOH3EOAEHÎEAVE, HHCTHAVE H CBt-TAH<AVE> CpT^AHEAVE H A^P^Kd^ CEH BECEHECTHEI XPHCOESAE rOCnOACTBd AVH H HCfld'kHHJ£ npOQJEIIÎE npKrdpEM EpdlllEECKEIAVE, flOHEJKE AVE npOCHX* I3K0 A<> IIOHOEHAVE H A<* OyTEpE-<AH>AVE HX Hd 3dKOHt 1(10 C*T HAVEAH VVT lip'kpOAHTEAH rOCIlOACTEd AVH 3d KSAVEpKE no E-KCE\* TpKrOEEX H EdAVdX BE 3EAVAH TOCnOACTBd AVH, I1AHE5KE H Hd ll*TH EpdUJEECKVVAV h ao EpdHdt, rdKO a<> A<iKd*TE: iot 7 BHAdp HnpT* ^ePtSh> wt XScoaobei nspnsp, iot KoaSHÎ* BÎ A8K<dTE>, IOT HeX<HÎH> S A8K<dTE>, d VOT pE3dHE BHAdpE HHl(JO. H X™ HOCHT QJdnKKI $pOIUKEI*, HHl(IO. G3t B03HAHHU,* AVEAd BJ A^K<dTE>, VOT B03HAHHU,* BHHO S A8K<dTE>, VOT KSflEHd KOH*k S A^KdTE ; VOT AVdHC* BOCKd i| A$K<dTE>; VOT [UUlEpE II VOT IHO^pdH H VOT E8AVEdK H VOT EAEH* KdAVHAEB* H VOT drHETHHE H VOT KOXÎE H VOT KSllî* HHipO. GOtTH A©X°AHT VOT AVOpt, VOT p" nEp<nEpH> F nEp<nEpH>. SpdBE CBEIHH F A8K<dTE>, BOAkF A^K<dTE> H KpdBd F ASK<dTE>, VOT WBHd d” A^K<dT>; VOT EAEH* KO>K* F A^K<dT>J dKO E*AET AP^rd KO/Kd C HE*, A<* HE A<*CT HHIflO. ©T dIVEX CHpEHÎd 'd A8K<dT>. H KOHHK KOH AVHHET, F EdHH H I1EUIM1,, F KdH H VOT KOAd pHEE F pHEd, d EpkX$ 1(10 E*AETE, Ad HE 4,dCT HHl{10. H Hd EpdHAd 7 AVdJKd I1VVA $AOpHH H 8 TpkKUlVOp'd KOAA 7 pHEd H 8 TpkrOBHI|IH TdKOJKAE J KVOHk TOEdpkH, E*AH CE 1(10, F A$K<dTE>. H Hd fl,XiKO-EHU.H, KOAHKO KOHH 8 KOAd, TO/VHKO A^KdTE H 7 pHEd, d VOT KOIIk TOBdpEHE F EdHH, d VOT IIHEX KSnîdXE HHI(IO; H KVOHE CAOEOAEH 7 A^KdTO.
       H EljlEHCE KOH CH A^KdT A^EHTVOK 8 A^ErE, A<* CH HI(1ET AAEWKEIKd HAH EAVU,d, dIJJE HAVdT, d VOT npdBd HAOB’fcKd A<* CE BdpOBdT, A<* TO HE EdHTOBdT.
       6l(lE>KE XTO CE l(JET nOKSCHT VOT EOA’kpE TOCnOACTEd AVH, BEAHU.EX>KE H AVdAHX, E/TVAH KSnHA TOH KSdlVEpKE, EdV<AH> KOAIVS fi,d ECT AMEHO VOT nOCA8>KHBUIEIX TOCnOA~ CTBS AVH, Td EH HE CTOdAE Hd 1(10 CEAVE STBpEAEA H Hd3dK0HHAE Hd npEBWAV 3dK0llt, TO TdKOBEI HAVdT npÎAVTH BEAHKO 3A0 H VOprî/IV VOT TOCnOACTBd AVH, IdKO nptCASllilIEIK V0pH3AV8 rOCnOACTBd AVH.
       H cTe eeict Era a^hae ke rocnoACTBS avh AEKXdHHCE h ESprdp Mexea h dHAptduiE, ;t;8AEU,E VOT PdHCHOBE 8 TpErOEHI(IH.
       H CEAV8 CE’kAETEAÎE: »8ndH SoilKO AHOpHEIK H HcSndH TSavop H VKSndH HdH8A
11 >K8ndH CTdHHIOA, EpdT AlHpHHH H CTE$dH AOTO0ET H ^HAVHTpE CndTdpE H fflliKAE ndXdpHEIK H GeAVEH CTVOAHHK H EdA’fc KOAVHC.
       H nHCd MHXdHA A'AKE 8 CTVOAHVOAV TpErOKHI(IH, AVkcdVU,d dnpHAÎd F AEHE, B"E A^feTO SU.AVE, EHAhJ<KTÎOH> KĂ.
       ţ Ivo SAdA EVOEEVOAd, AVIIAOCTÎAV EO/KÎEAV TOCnOAHHE.
       f Eu, cel în Hristos Dumnezeu binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpînitorul, Io Vlad, mare voievod şi domn, stăpînind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, herţeg al Amlaşului şi Făgăraşului. A binevoit domnia mea cu a sa bunăvoinţă, cu curată şi luminată inimă şi am dăruit acest atotcinstit hrisov al domniei mele şi am împlinit ruga pîrgarilor braşoveni, pentru că m-au rugat ca să le înnoiesc şi să le întăresc privilegiul de vamă pe care l-au avut de la strămoşii domniei mele prin toate tîrgurile şi vămile în ţara domniei mele; încă şi pe drumul Braşovului şi pînă la Brăila, ca să dea: de 1 vilar de Ipriu un fertun, de cel de Luvia un perper, de cel de Colonia 12 ducaţi, de cel de Cehia 6 ducaţi, iar de vilarul tăiat nimic. Şi cine aduce şepci frînceşti, nimic. De butoiul de miere 12 ducaţi, de butoiul de vin 6 ducaţi; de calul cumpărat 6 ducaţi; de maja de ceară
12  ducaţi; de piper şi de şofran şi de bumbac şi de camelotă şi de piei de miel şi de piei şi de <alte> cumpărături nimic. De la ce vine de peste mare, de la
340
www.dacoromanica.ro
100  de perperi 3 perperi. Porcul 2 ducaţi, boul 3 ducaţi şi vaca 3 ducaţi, de berbec 1 ducat; de pielea de cerb 1 ducat; dacă vor fi şi alte piei cu ea, să nu dea nimic. De burduful de brînză 1 ducat. Şi călăreţul care trece 3 bani şi pedestrul 1 ban şi de carul de peşte 1 peşte, iar ce va fi pe deasupra, să nu dea nimic. Şi la Brăila 1 majă, jumătate de florin şi la Tîrgşor 1 car 1 peşte
g': la Tîrgovişte aşijderea; calul împovărat, fie cu o,rj ce, 3 ducaţi. Şi la Dîm-ovij:a, cîţi cai sînt la car, atîţia ducaţi şi 1 peşte, iar de calul împovărat 3 bani, iar de la alte cumpărături nimic; şi calul slobod 1 ducat.
      Şi încă, cine îşi dă marfa pe datorie, să-şi caute datornicul sau chezaşul, dacă are, iar de omul drept să se ferească, să nu-1 bîntuie.
      încă cine se va încerca dintre boierii domniei mele, mari şi mici, fie că va fi cumpărată acea vamă, fie că va fi dată cuiva dintre cei ce au slujit domniei mele şi nu va sta pe ceea ce am întărit şi am legiuit în primul privilegiu, unul ca acela va primi mare rău şi urgie de la domnia mea ca un neascultător al poruncii domniei mele.
      Şi a fost aceasta cînd au venit la domnia mea decanăşul şi burgărul Mehel şi Andreiaş judeţul din Rîjnov la Tîrgovişte.
      Şi martorii acestuia: jupan Voico vornic şi jupan Tudor şi jupan Nanul şi jupan Stanciul, fratele lui Mircea şi Ştefan logofăt şi Dimitrie spătar şi Micle paharnic şi Semen stolnic şi Badea comis.
      Şi l-a scris Mihail diac în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna aprilie 8 zile, în anul 6945 <1437), indiction 24.
      f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      Arh. St. Braşov, nr. 770.
      Orig., perg., pecete atîrnată, cu legenda în limba şi cu caractere latine: „S. WLAD, FILIUS MERCE, TRANSALPINIS VAIYODA ET DOMINUS DE FOGARAS". EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 28. Slav şi trad Bogdan, Relaţiile, 71—74; Tccilescu, 53—55. Trad. Bogdan, Dcc. ţi reg., 49—50.
244
                                                                           <1437—1446).
       ţ îw Ea a a koeboa<i h rocnoAHHTv. IIhujet rocnoACTgo mh GtohkS XdpcfctiS
H KtCIIiM KOA’kpWM GOrtT’kHTvCKHM H TdK03H Btl U'pHcSKdT rOCflOACTKO iWH: T$3tl KOH npHJfOA-ftT WT ElvrpTvCKTv CTpdHA CTvCTv A^KHTKOM, A 4 HŢ HE EAHTSKdTE. H ndK WT T0r03H AOKHTKd &A HE WCTdKHTE M CA nOKpdTHT H4 WflAT HH EAHH KrtdC, 110 WpH3M8 rocnoACTKd aih.
       t Iw EddA BWEBWAd, iUHAOCTÎA EOHCÎA rOCnOAHHK.
       ■ţ Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea lui Stoica Harsean şi tuturor boierilor olteni şi astfel vă porunceşte domnia mea: pe cei ce vin din părţile ungureşti cu marfă, să nu-i bîntuiţi. Şi iar din acea marfă să nu lăsaţi să se întoarcă înapoi nici un fir de păr, după porunca domniei mele. ţ- Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 187.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată. Fotcccpii la Bibi. Acad., F. VIII /43 şi XIII/ 50.
       Datat din domnia lui Vlad Dracul.
       EDIŢII: Slav. Miletii, 66. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 83—84; Tccilescu, 59; DRH B, 141. Trad. Bogdan, Dcc. ţi reg., 58.
25 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
341
245
1437 (6945) aprilie 23, Vaslui.
       t CTEijSdH’k BOEBOAA EO>KÎEIO AUHAOCTÎIO, 1'OCnOAdp’k 3EMAH ffioAAdBCKOH. lip IHAE K'h TOCnOACTKO MH flOCOAH WTTl EpdIHEKO H WT*k Ep’kC’k, 110 HMA fldH’k AEKJfd* hoc'k h naH'k Eovprovp’k /Rhx’ha'k h npocHAH oir roenoACTBd1 mh MHp'K h mkito ijio Ekl Hd TOM'k npdB’k EkIAO npH WTEU.H HdlHEdA'k ţIdE§dHAP’t KOEKOA'fc, BCkiWK AIOAEM’K wn EpdLUEBd H wn Ep’kC’k, AA flAdTAT’k wn Tdp'K.^nO A rpOUIH, no KCEH HdUIEH 3EAHAH, H no BC’fcjf'k AI\klTOX”k, BOVAÎ l|JO BOITAET’K OlT Tdp*K WnpOH COlTKHd, WT*K Tdp*k no BT rpOUJH H IjiO EU HM’k BOAHO CBOH TOBdp’k n<p>2OAdBdTH no BCEH HdUIEH 3EAAAH, pd3B*k AOKOTEMk AA HE npOAABdIOT’k. fi WTTk CKOTH l|J© HMOlTT'k KOVflHTH MklTO A* nddTAT'k H np’knHCk KdK’k flAdTHAH npH WTEU.H HdllJEM'k, TdK*k A* IlAdT’kTk.
       fi TdKO>KE AA CA HE CTdHOEHT’k HHKOAH Hd B*bKH HdUJHiU’k Tp’krOUEAITh Tp’krOEAlO, OlT HJf’k 3EMAI0, 3d Ad’kr’k, HH HJfk Tp’krOBUEM’k OV HdUIEH 3EAAAH, JfOTA pd3MHpÎE BOlTAET’k, EO/KE SdJfOBdH TOrO, WHH AA H3HA®yT*k C*k B’kC’kM’h CBOHATk TOBdpOAVk, A O HJf’k 3EAAAH, EE3*k BCkKOH 3dEdK-b HH IVT*k KOTOpklJfk HdlUHJf’h pAAUEJfk, HH WTK MklTHHKH, HH TAOEHHKH.
       d Hd TO ECTTk HdUld E’kpd H HdUlHJf'k EOAp’k.
       llHCd 0^ EdCAOVH, B*k AtT© xSlţME, dnpHA KT.
       f Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei. Au venit la domnia noastră soli de la Braşov şi de la Bîrsa, anume pan decanul 3 şi pan pîrgarul Mihil şi au cerut de la domnia mea pace şi vamă, ca să fie în acelaşi drept, cum au fost în timpul părintelui nostru, Alexandru voievod, tuturor oamenilor din Braşov şi din Bîrsa, ca să plătească de povară cîte 4 groşi, în toată ţara noastră şi la toate vămile, orice ar fi în povară, afară de postav, de povară cîte 12 groşi şi ca să vîndă slobozi mărfurile lor prin toată ţara noastră, numai cu cotul să nu vîndă şi de vite ce vor cumpăra să plătească vama şi înregistrarea cum au plătit în timpul tatălui nostru, aşa să plătească.
       Şi de asemenea să nu oprească în veci marfa negustorilor noştri, în ţara lor pentru datorii, nici a tîrgoveţilor lor în ţara noastră. Chiar răzmeriţă să fie, doamne păzeşte de aceasta, ei să plece cu toată marfa lor în ţara lor, fără nici un fel de piedecă de la vreunii din dregătorii noştri, nici de la vameşi, nici de la globnici.
       Şi la aceasta este credinţa noastră şi a boierilor noştri.
       S-a scris la Vaslui, în anul 6945 <1437) aprilie 23.
       Arh. St. Braşov, nr. 446.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată. avSnd inscripţia ţ n<<MTk 6t<$4H4 («<i«au.
       Fotografii la Bibi. Acad. F. XI/10 şi XIX/4.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Dcc. mcld., 14 — 16; Costăchescu, Dcc. mcld., 709—710;
       Nicolaescu, Dcc., sl. rcm., 92 —94; Tccilescu, 486 —487.
        1 în orig. 4 este făcut din V * Omis.
        3 La M. Costăchescu: pan decan Hancs. Hanos este insă a dcua parte din cuv. dechancs.
246                                              1437 (6945) aprilie 29, Dorohoi.
       t HaIa boeboaa, aahaoctîio ecokîew rocnoAAp*k 3eai\ah /Qoaaaeckoh. Aaem-k
CECk AHCT’k r©Cf!©ACTEd A\H Tp'krOBU.ErtA’k WT! EpdUlOBd, OKO A A AABdlOT'k MklTO tVTTk CBOErO TOBdpS B*k 3EMAH r©Cfl©CTEd MH, KdK'k C^T*k AABdAH fipH pOAHTEAH r©C-nOCTBd MH, H npdBO OyCE AA HAA'k ECT"k KdK'k EkIAO npH HdUlEMk pOAHTEAH. fi KOTOpkl MklTHHK’k H AK0P<H>1HK'k HAH EVAH KdKH pAAUd Ekl OyHHHHA'k HEpECk HdUJk AHCT’k
342
www.dacoromanica.ro
HHdKt, T0A\8 UJHa n/UTHTTi. fJrtH Ai BEpyTh ME1T0 un"h EAHOrO T4py A rpOUJH. d T4KO-5KE HHKTO Aa HE CM’k<ET1i>1 CT4HOBHTH TCB4pTi Kp4UiOB4 3a IJIO CA l|10 HHHHT'E. IJIo AHJfO MHHHTTi 0\f caKy/VfcXTi, 4 BhJ HJfk TOBdpTi Ai HE CAU^ETIi (ÎT4HOBHTH, 4/tH CT4HO-BHTE WTTi TOrO CTOAKM, f AE B4MTi IţlEOA# 2 84HHHAH HAH CVKHO HAH E8AH KaKhJ TOBAph, a BEI Aa HA/VE EEpETE nO A-rP^UIH WTli Tapy. d T4K05KE KOAH npHAyfli H CE TOK4pOlWE, a whh Aa HCK<MAaK>Tt cboh Tp^rti oy moemti 3EA\aH.
       IlHca oy AopoySH, k-k a^to suăăi, aatcE^a anpHA kb.
       d AHCTti ECMH A^H Eptrapt 2/QH)faEBH H AEKXaHElUJEBH U'TTl Ep4UIOK4.
       f Ilie voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei. Dăm această carte a domniei mele tîrgoveţilor din Braşov, ca să dea vamă din marfa lor în ţara domniei mele cum au dat în timpul părintelui domniei mele şi tot dreptul să le fie cum a fost în timpul părintelui nostru. Iar care vameş sau vornic sau oricare dregător ar face peste cartea noastră altfel, aceluia gîtul îi va plăti. Şi să le ia vamă de fiecare povară 4 groşi. Şi de asemenea nimeni să nu cuteze a opri marfa Braşovului orice s-ar face. Ce pagubă se va face la secui, voi să nu îndrăzniţi să le opriţi marfa lor, ci să opriţi de la acel scaun, de unde vi s-a făcut paguba, fie postav, fie orice marfă. Iar voi să le luaţi cîte 4 groşi de povară. Şi de asemenea, cînd vin cu marfă, ei să-şi descarce marfa lor în ţara domniei mele.
       S-a scris la Dorohoi, în anul 6945 <1437>, luna aprilie 29.
       Iar cartea am dat-o pîrgarului Mihail şi decanului 8 din Braşov.
        Arh. St. Braşov, nr. 431.
        Orig., hîrtie, pecete aplicată, avînd inscripţia ţ niwrk Tw HaTh s«ii«Ahi.
        Fotografii la Bibi. Acad. F. LXXIII/93, XI/5 şi XIX/5.
        EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Doc. mold., 20—21; Costăchescu, Dtc. tncld., 710—712; Nicolaescu, Doc. sl. rom., 85—87, Tccilcscu, 489.
        1 Omis în orig.
        * Aşa în orig.
        3  Greşit la M. Costăchescu decanului Hanăţ în lcc de „decanăşului".
247                                                     1437 iunie 8* Bistriţa.
      Circumspecţi ac providi viri, nobis grate et sincere dilecti. Scire damus vobis quomodo, ex dei gracia et adiutoria, pro defensione et utilitate huius regni in subsidiumque vestrum hic existimus.
      Ideo, rogamus presentibus vos ut, si que nova veraciter ex parte Rame, videlicet Hawaselwel, pro parte adventus sevissimorum Turcorum auditis seu scitis, nos in his, quanto ci<ti>us poteri tis, suscitari velitis, et, si ad ali-quod subsidium nos illuc apparebit transire, mox nos in subsidium vestrum huiusque regni defensionem ad servicia domini noştri imperatoris festinare propellabimus, scientes autem nos in omnibus secundum informationem vestram procedere. Ceterum eciam rogamus vestras amicicias, ut unum vel duos ex vobis idoneum circa nos transmittatis, cum quo vel cum quibus, de omnibus utilioribus factis et commodis vestris statibus colloquium haben-tes, tractemus, que ad utilitatem et commodum vestre universitatis cedat 2. Premissa autem nova si que vera et nova fuerint, nobis suo modo in brevi intimetis, circa que nosmet sciamus conservare.
www.dacoromanica.ro
343
      Scripta in Bezthercze, sabbato proximo ante festum beati Barnabe apostoli, anno etcetera XXXVII®.
      Henricus de Thamasy, Comes Siculorum etcetera
      (Pe verso, de aceeaşi mină:') Circumspectis ac providis viris, iudici, iuratis ceterisque civibus et hospitibus civitatis de Brasso, amicis nostris nobis grate dilectis.
      (Pe verso, de o mină contemporană :> Venerabili ac religioso patri, domino Mathie Kalt, provinciali fratrum predicatorum, per Hungariam...
      Chibzuiţilor şi înţelepţilor bărbaţi, din toată inima iubiţii noştri, vă dăm de ştire că, din milostivirea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, noi sîntem aici în ajutorul vostru, spre apărarea şi folosul acestei ţări.
      De aceea, vă rugăm prin scrisoarea de faţă ca, dacă voi aţi auzit sau ştiţi ceva nou cu adevărat din părţile Ramei, respectiv Hawaselwel2, cu privire la sosirea turcilor celor sălbatici, să binevoiţi a ne face cunoscut cît veţi putea mai repede şi, dacă veţi găsi cu cale ca noi să trecem acolo în ajutor, noi ne vom grăbi îndată să venim în ajutorul vostru, întru apărarea acestei ţări şi în slujba domnului şi împăratului nostru, ştiind însă că noi vom urma întru toate potrivit ştirilor <venite> de la voi. Mai rugăm încă prietenia voastră să trimiteţi la noi pe unul sau doi oameni destoinici dintre voi, cu care noi să tratăm, avînd consfătuiri cu privire la tot ceea ce este trebuitor şi de folos pentru starea voastră şi este spre folosul şi îndemînarea obştei voastre. Dacă noutăţile de mai sus vor fi noi şi adevărate, să ni le împărtăşiţi în scurt timp, aşa cum se cuvine, ca să ştim şi noi să ne păstrăm cu privire la ele.
      Scris în Bistriţa, în sîmbăta dinaintea sărbătorii fericitului apostol Barnaba, în anul <o mie patru sute) treizeci şi şapte.
      Henric de Thamasy,
      corniţele secuilor etc.
      (Pe verso, de aceeaşi mină :> Chibzuiţilor şi înţelepţilor bărbaţi, judelui, juraţilor şi celorlalţi orăşeni şi oaspeţi din oraşul Braşov, prietenii noştri prea iubiţi.
      (Pe verso, de o mină contemporană :> Venerabilului părinte, călugăr şi domn, Mathias Kalt, provincialul fraţilor predicatori din Ungaria.
      Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell II nr. 4. Fotocopie la Inst. şi arh. Cluj-
      Napoca/1437.
      Orig., hîrtie (20,5 X 11), cu urme de pecete de închidere, din ceară verde aplicată pe verso.
      EDIŢII: Latin. Hurmuzat.i, XV/1, 24; Ub., IV, 634.
        1 Corect: cedant.
        * Probabil Ţara Românească, ung. Havasalfold.
248                                                  1437 iulie 18, Tîrgovişte.
      întru Hristos, binecredincios şi binecinstit şi iubitoriu de Hristos, Io Vlad voievod, cu mila lui Dumnezeu şi cu darul dumnezeiesc domn şi stăpîni-toriu a toată ţara Ungroromână şi a plaiurilor şi domn herţeg la Amlaş şi la Făgăraş. Bine am voit domnia mea cu voinţă curată şi luminată, cu inimă bună, că am dăruit acest cinstit şi preacinstit de acum încolo hrisov, slugilor mele Stan sin Tatul şi Ursul şi Radul Stan, sin Bâra şi Godea, întru
344
www.dacoromanica.ro
stăpînirea satului în Mărgineni, celora şi fiilor lor şi nepoţilor lor şi prea nepoţilor lor, pînă în viaţa prea nepoţilor fiilor lor, le dăm în Mărgineni cu ocină, cu moară, cu pămînt de arătură, de cosit, cu pădure, cu munţi. Începînd de la goştinit, de la oierit, de la vierit, de la muşte sau albine, de la gloabe, de la dişmă, de la fînaţie, de la poiană, de la poşte, de la slujbe mari şi mici, de la cîte se află întru stăpînirea domniei mele, din acestea toate dăm în Mărgineni.
       Pentru aceasta, să nu îndrăzniţi să faceţi împărechere, nici să-i globiţi, nice nimica să nu luaţi de la slugile lor, carii să vor trimite după milostenie sau după alte slujbe. Dară de s-ar înşela cineva ca să-i zăbovească, acela mare rău şi plată va lua, ca un necredincios.
       Şi după moartea domniilor, iară Dumnezeu bine au voit ca să fie domn Ţării Rumâneşti sau. din roada inimii sau din rudenii sau, pentru păcatele noastre, din alt neam sau seminţia, de va ridica Dumnezeu domn, de va întări şi va cinsti aceasta, să-l întărească Dumnezeu întru domnia lui; iară de-1 va strica, să-l strice Dumnezeu şi să-l bată aicea trupeşte şi în veacul cel viitoriu sufleteşte şi să aibă împărtăşire cu Iuda şi cu Arie, cu fărdelegiu-itorii jidovi, cari au strigat pentru răstignirea lui Hristos, sîngele lui spre ei şi spre feciorii lor, amin.
       Mărturie pentru hrisovul acesta a fost: jupan Voicul, jupan Tudor, jupan Nanul, jupan Stan, jupan Radul Borce, jupan Nan Pascal, jupan Dimitrie spătar, jupan Stoica pustelnic, jupan Simeon stolnic, Miclea păhar-nic, Badea comis, Ştefan logofăt.
       Scris în oraşul domnii, Tîrgovişte, meseţa iulie, zile 18, vleat 6945 <1437)
       Io Vlad voievod.
       După D.RJi., B, 144-145.
       Traducere din 1752, după un orig. slav.; urinată de o trad. maghiară, din 1758.
       EDIŢII: Trad. Puşcariu, Fragmente, 55—57; Puşcariu, Rtvclta, 3; Panaitescu, 176 — 177
       (sub iulie 15); D.I.R., B., veac XIII, XIV, XV, 98.
249                                               <1437) decembrie 29, Pojon.
       f IIc»rhTEHÎM H BEpHHM np*krdpEM EpdUJOKCKHM KTiCE, BEAÎKHM5KE II MdAHA\, KTvCEiW OKOAO, MHOrOW BAPdEÎE H nOKAOHEHIE A<»KE A<> AHll,d 3EMAH, UKO MOHM*h rOC-IK>AdpOA\, WT BdUJErO CA8rU MEHIUErOW, IVT &pOUJd IlETpd.
       H T83H, MOd rOCflOAO. A<»KdM EdM SBHdTH, i|EM8 BU flSCTHJf EAH8 KHHrS 110 EAHOA\8 MAOB'kKS WT IIoîKOHd, H A<tA"k IO E ETv pAU,E CHEHHCKOM8 MAOB’fcKS, HMEHEM IţpBÎUlS MÎCTEpS WT 4>EAAÎW'PE ToH HE 3HdM.' EAH EH A^UIAd KHtird E*h pAU,E HAH HE E? H CTvra 8 <0>B03tl BpEA\E HHIJIO EEI HE AlOrA HHO JlHCdTH, TTiKMO T03H MJO MH CET EHAII nSCTHAH TOCnOAHHS HH KECdplO ; WH HdM pdA MHHH BOAlO H ETvCEKUH AEHTv HEKdA\0 dAEC A^CEpiv H E05KÎWM BOAOAX ECT HdAITK A^EpOM EOAOM KECdpii H A^B'Kp'h dAEC HH LUE AdTTv CKOpO.
       H KHHrS Mio A\H nSCTIICTE no AOroeET» SAdAd BOEBOAE, no ipE^dhOy 2, TO MH AOHAE 8 p8k8 II d3Tv B'k3E\*B KHIirA H nOHAOJf CEKHA"KUindH8 H CEKHAUindHOA\8 KHHrS BdUl8, KHHrS KECdplO. H KECdpiv A npOHTvTE CdMTv CB0HA1H 8CTH H WEpdAOEd CA AVHOrO H nOKAOHH CA EdA\ 3d MJO M8 AMOCTE 83HdTH 3d THdBH pdEOTH. H EHATv E llHCdA llplvEO WIJJE KECdpiv K EdM, KdKb Ad A«HA*T WT EdC AM npTvrdpt; d3Tv HE CTvM 3HdATv, HA 83Hd)f no TOA\ Hd M"kCAU,Ti. H CklM AOHAOUIA CIlEHHtHE H KdBdWh: EpdUlC>BU,H HE JfTE AOHTTv ; H KECdp*K pEHE.' EpdU10BU,H CA WEAE 8 MEHE. H HHIJIO Al\8 Sd TOH HE 3A0 CpTv-AU.E, HA E EECEATv K HdA\ II A*BpOM BOA OM. H HE MHH MH CA A<* E A^BpO A<* H AP^BEJ^k nSCTHTA KEATOBdTH, WTH Eoi”h 3HdE C KOAHKO K EA MIOP CTOHMTv H d3Tv WBAE3H; M 3d T03H, KdKO BHdETE EH no AOEp'k, TdK03H 8MHHETE.
345
www.dacoromanica.ro
      H A<* * 3HAETE, 8 CE CH KpEME CE HE BEpOBdŢ Hd AP^rOrO MAOB’kKd Ad MH I1HII1ET KHHrA CH/fk, T"kKA/lO Hd AOrO0ETd l|lE^dHd H HHAIt nHCdŢ KHHr/fc CH/fc.
      IlHcdHO 8 IIowohS, T aehtv no PoncA^cTEt rocnoAd Bord 11 cndcd HduiEro Hc8cd XpHCTd.
      H nOKAdHdAA CE dBTv IflE$dH AOrO0ET”K EdUlOH MHAOCTH, QKO A10HAA rOCnOAdAICK.
      <Adresa pe verso :> f Moh rocnoAdpoAirk, np’KrdpoAit spduioscKHAit bticeah, KEAHKHAH’KJKE H AAdAHAIt.
      | Tuturor cinstiţilor şi credincioşilor pîrgari braşoveni, mari şi mici, tuturor împreună, multă sănătate şi plecăciune pînă la faţa pămîntului, ca unor domni ai mei, de la sluga voastră mai mică, de la Uroş Petru.
      Şi iată, domnii mei, vă dau de ştire că v-am trimis o carte printr-un om din Pojon, şi a dat-o în mîinile unui om din Sibiu, anume Ţîrviş meşterul din Feldioara *. Aceasta nu ştiu: oare va sosit cartea în mîini sau nu? Şi acum, în vremea aceasta, nu pot să vă scriu nimic alta, decît aceea că m-au trimis la domnul nostru chesarul; el ne face bucuros pe voie şi în fiecare zi aşteptăm un ales bun şi, cu voia lui Dumnezeu, chesarul ne este cu bunăvoinţă şi ne va da în curînd un ales bun.
      Şi cartea care mi-aţi trimis-o prin logofătul lui Vlad voievod, prin Ştefan 2, aceea mi-a ajuns în mînă şi eu am luat cartea şi m-am dus la şpanul secuilor şi am dat şpanului secuilor cartea voastră, cartea către chesarul. Şi chesarul a citit-o singur, cu gura lui, şi s-a bucurat mult şi vi se închină, pentru că i-aţi dat de ştire despre acele lucruri. Şi v-a fost scris chesarul şi mai întîi, ca să-i vină de la voi doi pîrgari; eu n-am ştiut, ci am aflat la o lună după aceea. Şi acum au venit sibienii şi i-au zis: braşovenii nu vor să vină; şi chesarul a zis: braşovenii sînt aici la mine. Şi pentru aceasta nu-i este deloc inima rea, ci este vesel şi cu bunăvoinţă faţă de noi. Şi nu mi se pare că este bine ca să mai trimiteţi şi pe alţii să cheltuiască, căci Dumnezeu ştie cu cîtă cheltuială stau şi eu aici; cît pentru aceasta, cum ştiţi voi mai bine, aşa să faceţi.
      Şi să ştiţi, într-o vreme ca aceasta, nu m-am încrezut într-alt om, ca să-mi scrie cartea aceasta, ci numai în logofătul Ştefan şi prin el am scris această carte.
      Scris în Pojon, 5 zile după Naşterea domnului Dumnezeu şi mîntui-torului nostru Iisus Cristos.
      Şi mă închin eu, Ştefan logofătul, milostivirii voastre, ca unor domni ai mei.
      (Adresa pe verso :> f Domnilor mei, tuturor pîrgarilor braşoveni, mari şi mici.
       Arh. St. Braşov, nr. 564.
       Orig., hîrtie, pecete inelară timbrată in ceară verde, avind drept figură un triunghi deasupra cu o cruce. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/169 şiXVIII/12.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 252 —254; Tccilescu, 380—381.
        1 Cuvintele „MtcTipS ui r «DcAAlwpt" „meşterul din Feldioara" sint scrise deasupra rindului.
        * Cuvintele: „n«            „prin Ştefan", la fel.
346
www.dacoromanica.ro
250                                                                   <1438—1446).
       ţ‘ îiv ErtdA kohkiva<> h rocn«AHHk. IIhujet rocnoACTBo ahh mohmk a«kphm npfd-
TEAEAt, npKrdpEM BpdUJEBCKkIAtH.
       IIpKBO BH CkAfl riHCdA H CKrd BH riHLUEM, KdKO BdpE ŢTO A«*HAET”k IVT WBXHH 3EAflAdi BE3K KHHT/T» rOCriOACTBd AAH, BÎE A<> r0 WnptTE H A<> A4CTE »3HdTH rOCtlOACTES AAH. fllţJE BAA'^T npdBH, Ck CBOHM CH A9EHTKWAA, Ad CH tlOHA^T; dL|JE AH EAAat 6Tk KOHH KpdAEHH, A<> HAU 84HHHMO 3A0, KdKO 3AEAA AlOAEAd. GOtH A<> 3HdETE 4E Hk WnSCTHX’^' CÎA 3EA\A* WT KOHk.
       fllţJE AH Td3H HE 84HHHTE, A<> 3HdETE, WTH LJMi CE pd3AAHpHT Ck BdAKH. HhO HE IJJET
EHTH.
       H Eork <BH> BECEAH.
       ţ IlV SAdA BWEBWA4, MHAOCTÎA EOIKÎEA rOCnOAHHk.
       <Adresa pe verso-:> f IIp'krdpEAd epduJEBCKkiAd, mohaik • bephha tipîdTEAfAt,
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea bunilor mei prietărti, pîrgarilor braşoveni.
       V-am scris mai întîi şi vă scriu şi acum, ca oricine va veni din ţara aceasta fără cartea domniei mele, voi să-l opriţi şi să daţi de ştire domniei melş^Dacă vor fi drepţi, cu avutul lor, să meargă; dacă vor fi cu cai de furat, să le ^cenj. rău, ca unor oameni răi. Căci să ştiţi că ne-au pustiit ţara aceasta de cai.
       Dacă nil veţi face aceasta, să ştiţi că voi face răzmiriţă cu voi. Altfel nu va fi.
       Şi Dumnezeu să <vă> veselească, f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso :> ■(■ Pîrgarilor braşoveni, credincioşilor mei prieteni.
       Arh. St. Braşov, nr. 165.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată., stricată.
       Datat supă conţinut.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 31. Slav şi trad. Bogdan, Rtlaţiile, 83; Tccilescu, 58—59. Trad. Bogdan, Dcc. ţi rcg., 37 —58.
251                                             1438 februarie 14, Buda.
                                                                Commissio propria domini regis.
      Albertus, dei gratia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie, Austrieque et Stirie dux, ac marchio Moravie etcetera.
      Providi et circumspecţi viri, fideles noştri sincere dilecti. Commendabi-t lem fidelitatis vestre constantiam sacre regni noştri corone, hucusque illaba-te observatam, plurimorum fidedignorum relatio nostre patefecit maiestati, que tanto letiori vultu audivimus, quanto itidem per temporis luturi pro-cessum, nostro feliei vigente regimine, in vobis experiri peroptamus. Cupientes nos, his vestris suadentibus potentiariis, vos <pace)1 optata gaudem, <alias nostra eiusdem)2 tenoris literas scripsimus fideli nostro, magnifico Wlad, vaivode partium nostrarum Transalpinarum, ut ipse nullius vos damnifica-tionis turbatione afficiat, quin immo etiam ab aliorum insultantibus gravami-nibus, signanter vero a sevissimorum Turcorum invasionibus, indemnos debeat preservare. Quapropter; ipsam vestram fidelitatem seriose reqUirimus et rogamus, eidem committentes, quatenus taliter vestra solită fidelitatis
                                                                                           347
www.dacoromanica.ro
constantin, successu temporis, in vobis operis per effectum continuata appareat, ut ipsa vestrorum qualitas meritorum ad prosequendum vos favoribus gra-tiarum nos quasi per debitum attrahat et inducat. Illud autem etiam vobis notificandum non obmissimus, qualiter, inter ceteras varias nostras dispositiones, honorem comitatus Siculorum nostrorum talibus duximus conferendum per-sonis, de quorum fide et operum strenuitate nullo dubitatione possumus agitari, quos, paucorum dierum labente curriculo, cum tali dispositione in ipsas nostras 3 Transilvanas et versus vos transmittemus eadem 4, <et vos)5, ip-sorum suffulti presidio et defensione, ab omnium emulorum <insultu>® illese poterunt et valebitis remanere.
      Datum <Bude>7, in festo beati Valentini martyris, anno domini Mil-lesimo quadringentesimo tricesimo octavo.
           verso:") Providis et circumspectis viris, magistre civium, iudici-busque, iuratis, senioribus ceterisque civibus et toti populo nostre civitatis Brassoviensis et totius districtus noştri Barczensis, fidelibus nostris sincere dilectis.
                                                                    Porunca însăşi a domnului rege.
      Albert, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei şi duce de Austria şi Stiria şi margraful Moraviei etc.
      înţelepţi şi chibzuiţi bărbaţi, credincioşii noştri preaiubiţi. O dare de seamă din partea multor oameni vrednici de crezare a făcut cunoscută maiestăţii noastre vrednica de laudă statornicie a credinţei voastre, păzită pînă acum în chip neştirbit sfintei coroane a ţării noastre; aceasta noi am auzit-o cu o bucurie cu atît mai mare, cu cît dorim ca şi în curgerea vremii viitoare, sub trainica şi fericita noastră cîrmuire, s-o putem găsi la voi. Dorind dar, în temeiul acestor virtuţi ale voastre, ca voi să vă bucuraţi de pacea dorită, prin altă scrisoare a noastră cu acelaşi cuprins, am scris credinciosului nostru, măritului Vlad, voievodul Ţării Româneşti, ca el să nu vă turbure pe voi şi să nu vă facă nici o daună, ba dimpotrivă să vă păzească nevătămaţi de asupririle altor năvălitori, dar mai ales de năvălirile prea sălbaticilor turci. Drept aceea, cerem şi rugăm cu tot dinadinsul credinţa voastră şi-i poruncim ca statornicia obişnuită a credinţei voastre să se vădească la voi în curgerea vremii prin fapta voastră şi să dureze aşa, încît vrednicia voastră să ne înduplece şi să ne îndemne a vă ajuta cu sprijinul milostovirilor noastre, ca şi cum <aceasta ar fi) o datorie <a noastră). N-am trecut cu vederea a vă face cunoscut şi aceasta, că, între alte felurite rînduieli ale noastre, am hotărît a hărăzi dregătoria comitatului secuilor noştri unor astfel de persoane despre a căror credinţă şi hărnicie în lucru noi să nu putem avea nici o îndoială; pe care noi, peste puţine zile, îi vom trimite, cu o astfel de hotărîre, în <păr-ţile) noastre transilvănene şi la voi, încît şi voi, bizuindu-vă în sprijinul şi apărarea lor, şi ele vor putea rămîne nevătămate de orice năvălire a duşmanilor.
      Dat la Buda, la sărbătoarea fericitului mucenic Valentin, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi opt.
      <Pe verso:> înţelepţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, judelui oraşului, juzilor, juraţilor, bătrînilor şi tuturor celorlalţi locuitori şi tuturor oamenilor din oraşul nostru Braşov şi din tot districtul nostru Bîrsa, credincioşilor noştri preaiubiţi.
348
www.dacoromanica.ro
      După Ub., V, 3-4.
      Orig., hîrtie, cu pecete de închidere din ceară roşie, aplicată pe verso, căzută, la Arh. St. Braşov, Arh. oraş, Braşov, col. Fronius I, 10.
      EDIŢII: Latin. Marienburg, Kleine sieb. Geschichte 206—208; Szekely ohl., I, 136 — 137; Hurmuzaki, 1/2, 645, XV/1, 25.
       1 Lacună 0,8 cm, întregită după Szihely okl.
       1 Lacună 6,5 cm, întregită după Szihely okl.
       * în Szihely okl. : partes
       4  Tot acolo, qua eedem
       5  Lacună 2 cm, întregită după Szihely okl.
       s Lacună 1,2 cm, întregită după Szihely okl. 7 Lacună 1 cm, întregită după Szihely ohl.
22                                                  1438 aprilie 26, Viena.
                                                                   Comissio propria domini regis, ex deliberacione con-siliariorum suorum Hungarie facta.
      Albertus, dei gracia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie, etcetera, Austrie-que et Stirie dux necnon marchio Moravie, fidelibus nostris castellanis et vicecastellanis castri noştri Therch vocati necnon tributariis seu vicetribu-tariis, in tributis ad idem castram nostrum spectantibus constitutis, pre-sentes visuris, salutem et gratiam.
      Pro parte universorum civium, hospitum et populorum nostre civitatis Brassouiensis et terre nostre Barcensis celsitudini nostre exponitur quera-lose quomodo vos, postposita et semota vera consuetudine, in exaccione tributaria in pretactis tributis observări debenti, a singulis Volachis de parti-bus Transsalpinis *, ad dictam civitatem et terram nostras cum eorum rebus et bonis venientibus 2, superfluam, indebitamque et iniustam tributi solucio-nem exigeretis seu exigi faceretis, propter quod et ipsi cives noştri ac merca-tores Brassouienses et diete terre nostre Barcensis, dum ad ipsas partes nostras Transalpinas, pro victuum eorum acquisicione, cum ipsoram rebus et bonis procedentes, eos pervenire contingeret, partibus in eisdem, modo simili, per superflui tributi solucionem plurimum et per maxime impedirentur et dampnificarentur 1, in ipsoram preiudicium et dampnum 1 manifestum.
      Unde nos, huiusmodi indebite solutionis tributarie exaccionem, potis-sime, ne prenotati cives et mercatores noştri propterea quoquo modo impedian-tur aut dampnificentur 1, in tributis nostris prenotatis de cetero nullatenus fieri debere, volentes, fidelităţi vestre firmissime precipientes mandamus, quatenus a modo et deinceps a quibusvis mercatoribus Volachisque seu via-toribus, de dictis partibus nostris Transalpinis eundo et ad easdem unde-cumque redeundo, ad loca pretactorum tributorum perveniendo, eorumque rebus et bonis quamcumque superfluam et iniustam tributi solucionem petere seu exigere, petique seu exigi facere nullatenus presumatis, nec sitis ausi modo aliquali, agentes taliter in hac parte, quod pretacti cives et mercatores noştri Brassouienses et terre nostre Barcensis, propter huiusmodi indebiti tributi exaccionem, imposterum 3, in dictis partibus Transalpinis necquamquam molestentur. Et secus, pro nostra gratia, facere non ausuri. Presentibus per-lectis exhibenti restitutis, quas propter absencium sigilii noştri, quo ut rex Hungarie utimur, sigillo nostro ducali fecimus consignari.
      Datum Wienne, secundo die festi beati Mărci evangeliste, anno domini Millesimo quadringentesimo tricesimo octavo.
www.dacoromanica.ro
349
                                                         Porunca însăşi a domnului rege, făcută după chibzuinţă sfetnicilor săi din Ungaria.
       Albert, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., şi duce de Austria şi Stiria, precum şi margraf de Moravia, credincioşilor noştri castelani şi vicecastelani din cetatea noastră numită Bran, precum şi vameşilor şi vicevameşilor rînduiţi să aibă grijă de vămi în aceeaşi cetate a noastră, şi care vor vedea < seri soarea) de faţă, sănătate şi milostivire.
       Din partea tuturor orăşenilor, oaspeţilor şi oamenilor din oraşul nostru Braşov şi din ţara noastră a Bîrsei s-a arătat în chip de plîngere înălţimii noastre că voi, înlăturînd şi lăsînd la o parte adevăratul obicei ce trebuie păzit la strîngerea vamală a sus-pomenitelor vămi, cereţi sau puneţi să se ceară pe deasupra o plată vamală nedatorată şi nedreaptă de la fiecare român din Ţara Românească, care vine cu lucrurile şi bunurile sale în numitul nostru oraş şi ţară,, din care cauză şi acei orăşeni şi negustori ai noştri din Braşov şi din numita noastră ţară a Bîrsei, cînd se întîmplă să ajungă în acea Ţara Românească, mergînd cu lucrurile şi bunurile lor pentru agonisirea traiului, sînt împiedicaţi în acele părţi şi păgubiţi într-un chip asemănător prin plata vamală de prisos şi cu mult mai mare, spre paguba şi dauna lor vădită.
       De aceea, noi, voind, pe cît se poate, ca de acum înainte să nu trebuiască să se facă nici o strîngere a acestei plăţi vamale nedatorate, ca nu cumva sus-pomeniţii orăşeni şi negustori ai noştri, din pricina aceea, să fie împiedicaţi sau păgubiţi în vreun fel de sus-amintitele noastre vămi, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre, ca de aci încolo de la nici un negustor sau călător român, care mergînd din zisa noastră Ţară Românească şi întor-cîndu-se de oriunde în acele părţi, şi ajungînd la locurile sus-ziselor vămi, <de la ei) sau de pe lucrurile şi bunurile lor să nu cutezaţi a cere sau a pretinde, nici a pune să se ceară sau să se pretindă vreo plată vamală de prisos şi nedreaptăy şi să nici nu îndrăzniţi în vreun alt fel, ca făcînd astfel, în această parte, sus-pomeniţii orăşeni şi negustori ai noştri din Braşov şi din ţara noastră a Bîrsei, din cauza strîngerii acestei vămi nedatorate, pe viitor să nu fie supăraţi deloc în zisa Ţara Românească. Şi altfel să nu îndrăzniţi a face, <dacă voiţi să dobîndiţi) milostivirea noastră. După citire, scrisoarea de faţă să fie înapoiată înfăţişitorului, (scrisoare), care în lipsa sigiliului nostru, de care ne folosim ca rege al Ungariei, am pus să fie însemnată cu sigiliul nostru de duce.
       Dat la Viena, a doua zi după sărbătoarea fericitului evanghelist Marcu, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi opt.
                                Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 86. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napcca/1438.
                                Orig. hîrtie, cu pecete rotundă, din ceară roşie, aplicată sub text, prevăzută cu hirtie de
                                protecţie, cu inscripţia: ţ ALBERTUS. DEI. GRA<TIA>. DUX AUSTRIE, STIRIE.
       EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 25-26, nr. 40; Vb., V, 8-9.
        1 Astfel în orig.
        *  Scris deasupra rindului.
        *  Corect: in posterum.
253                                                          <Cca 1438 aprilie 26>.
       f ItV lut4A KOEKOAd H rOCnOAHH"K. IIhUJET rOCflOACTKO AIH A/VOHA/V npÎATEAEM, np'M’jpoM EpaujEKCKUM, A/vmvrw BApaaîE.
                          H ut CEAIt EH AltOA-fe Ad dltH pd38MtETE, KdKO d3h CH UtCTdBHŢ A^M Ad CE 3AK0AAT, H3pdAH AltHpTi JfpHCTÎdHCKhl H H3pdAH Ad CAUT* H d3h H M04 3EA/Vfe rOCtlOAHHd AHH KpdAt.
*^0
www.dacoromanica.ro
H flpHrttflHJf CE W BdC, HKO Ad MOH CHpdUH HAiAT MHdO WT BdC H Ad CE XPdHAT CdO-KOAHO H BdUJH H HdUJH, H CdMO M TdMO. ă HHHt KHAHM IIOHEKE MOH CHpOMdCH HE MOr AT JfpdHHTH CA CrtOEOAHO WT TIE3H fip'HKdddEH WT T0r03H rpdAd, HA H)f (UVfcHSBAT H AEpAT HX BE3dK0H0. KdKtTE MH, KOEd pdA» BHHfcl MOH CHpOMdCH rHHAT ? He CM*K dll H d3K ACCTOHH'k Ad KH^ MOIWK 8<WHHT fipdKO MOHM CHpOMd^OM ? O TOM KH MOdHM, Ka^TO lipÎATEaH, p’HU’kTE TEM3H riplOCdridEOM, aKO c8 MOH npiATEAH, Aa HX Hd8lHT BorK Aa M'b he pa3aamat wt rocnoAHHa mh Kpaa*b h wt ckatoh KopSH’k, iiohehce MOE XOTtHIE he EH a O EH, HA Aa HMdAT MOH CHpOMaCH MH/tO WT HhIX H Aa CE BpaTHT KOM8 t|IO ECT 83ETO H Aa MH HMdAT MOH CHpdUH npaEHHA WT HKIX, nOHEHCE HE tflEM CH WCTdEHT B"k CpdMOTS Aa HM PHHET.
       H t83h eh 8hhhhx MoaEHÎE, Aa wcTaEHX Aa x®A»t caoboaho kocak.
       H 1(10 BH PEHET ĂEHapTK, Aa TO B’kpSETE.
       H EECEAH BH Bort.
       f Iw BaaA EWEEWAa, mhaoctîa eohcîa rocnoAHHK.
       (Adresa pe versoţ IIpTate^em mohm, np’krdpoM EpduiEsS.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea prietenilor mei, pîrgari-lor braşoveni, multă sănătate.
       Şi despre aceasta vă rog, ca să-mă înţelegeţi, că mi-am lăsat copiii să fie măcelăriţi pentru pacea creştinilor şi pentru ca să fim, şi eu şi ţara mea, ai domnului meu, craiul. Şi m-am lipit de voi, ca să aibă supuşii mei bine de la voi şi să se hrănească slobod şi ai voştri şi ai noştri, şi aici şi acolo. Iar acum văd că supuşii mei nu se pot hrăni slobod de acei pîrcălabi de la acea cetate, ci îi pradă şi-i jupoaie fără lege. Spuneţi-mi: pentru care vină pier supuşii mei? Oare nu sînt eu în stare ca să pot face dreptate supuşilor mei? Despre aceasta vă rog, ca pe nişte prieteni, spuneţi acelor pîrcălabi, dacă sînt prietenii mei, să-i înveţe Dumnezeu să nu mă despartă de domnul meu, craiul, şi de sfînta coroană, căci n-ar fi dorinţa mea, ci să aibă supuşii mei bine de la ei şi să se întoarcă fiecăruia ce i s-a luat şi să aibă supuşii mei dreptate de la ei, pentru că nu-i voi lăsa să piară cu ruşine.
       Şi iată v-am împlinit rugămintea de am lăsat să umble ceara slobod.
       Şi ce vă va spune Lenart, să-l credeţi.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       <.Adresa pe verso :> f Prietenilor mei, pîrgarilor Braşovului.
       Arh. St. Braşov, nr. 171.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/45 şi XIII/52. Motivarea
       datării în Ub., V, 10, pus în legătură cu actul lui Albert, regele Ungariei, din 26 apr. 1438,
       nr. 252.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 37. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 78—79; Tccilescu, 60—61.
       Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 43.
254                                                           <Cca 1438 aprilie 26>.
       •ţ Iw EridA BOEBOAd h rocnoAHHK. IIhiuet rocnoACTBO mh npîATEdEM rocnoA-CTBd MH EpdUJOBtHOM, fipTvrdpWM BkctMTv H BTkCEH EpTvCE, BEriHKKIMKE H MdriHM.
       © CEMKE BÎE AOEpt 3HdETE, KdKO EH CMK A* HHHt d3K 3dl(JHTHrt WT T8pUH H IMdBA CH nOridrdM H H AOEHTOK AdBdM PM, KdM 3rt0 Ad HE BAAET. H lOlfiE CE ndK MAMHM H WT CEHOEd TdKOlKAEpE MHCriHM rOCnOAHHS MH KpdrilO Ad CMTv npdB, d BÎE CE MAMHTE CTs. 3dWM Hd MEHE.
www.dacoromanica.ro
351
        Toro paAî HMdjf EAHoro AOKpa MrtOKtKd 8 TpErosHipE, 3dHBEdd, a BduiH <HOAh
WT rpdAd CAT H3rtE3rtH Hd [1ATH A<> r© CAT SEIME H B3EAE H A«KHTOK <"8. fl3E BdUIHM dIOAEM HHKOE 3rt0 HE HHHA, HA HJf WCTdB/VfcM Ad Jf^AAT CdOBOAHO, Ad CE JfpdHMT. TtM pdAH BH TOBOpHM, HE I^JETE dH MH AdTH BTi pAKdJf TCT03H BpdKMdUId H CECE AOBHTKOM IJJO MS CAT 83E3H, A^tCTO H H «jirtOpHHH H T CTCKT>HIIE IlEpnHpH H CdErtt <Vl8 H pSTHIjJE MS WT Hnpîd H llSrÎE CE T denpH H llp-hCTEH WT MdridMd WT Ţ $rtOpHHH H KopAd h manKd, he i^jete ah m8 8 EAiia heaeaa BpdKMduid AdTH h c T0H3H acghtok, IJJO IJJA 8MHHHT Hd T0H3H TpdA H Hd BdC, T03H BECE Ad HIJJET EcTE Hd BdUIH^ ASWdJf, nOHEJKE dKO EHJf 3Hd<TE WTH IJJA SMptT lOljJE Hd MOd CpdMOTd, HE 4JA WCTdBHT nCTHEtA M0EM8 ACKp8 HrtOE-feKS, HA BH IJJA WTHEM EHTH Ad’EJKEH, H CKOpO. HhO HE I^JET BHTH.
        f Iw KrtdA BWEBWAd, MHrtOCTÎA BOKÎA TOCnOAHHE.
        (Adresa pe verso :> f EpdiuoB'fcHO/vi, e-ec-Sm npTirdpwM h Epi^cE e-ecoh.
        f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea prietenilor domniei mele, braşovenilor, tuturor pîrgarilor şi întregii Bîrse, mari şi mici.
        Despre aceasta voi bine ştiţi, cum v-am apărat eu pînă acum de turci, şi îmi pun şi capul şi averea mi-o dau bucuros, ca să nu vă fie vouă rău. Şi încă mă silesc să fiu şi de acum înainte tot aşa şi mă gîndesc să fiu drept domnului meu, craiul, iar voi vă munciţi cu răul asupra mea.
        Drept aceea, am avut un om bun Ia Tîrgovişte, pe Zanvel, iar oamenii voştri din cetate i-au ieşit în cale de l-au ucis şi i-au luat şi averea. Eu oamenilor voştri nu le fac nici un rău, ci îi las să umble slobod, ca să se hrănească. De aceea vă spun, de nu veţi da în mîinile mele pe acel vrăjmaş şi cu averea pe care i-au luat-o, două sute şi 50 de florini şi 5 sute de perperi şi sabia lui şi hainele lui de Ipriu şi punga cu 300 de aspri şi inelul de aur de 10 florini şi spada şi şapca, de nu-mi veţi da într-o săptămînă pe acel vrăjmaş şi cu acea avere, ceea ce voi face împotriva acelei cetăţi şi împotriva voastră, toate acestea să le îndrepte Dumnezeu asupra sufletelor voastre, pentru că de-aş şi şti că mor, încă spre ruşinea mea, nu voi lăsa să piară un om bun al meu, ci vă voi fi dator cu foc, şi în curînd. Altfel nu va fi.
        ţ Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
        (Adresa pe verso :> j- Braşovenilor, tuturor pîrgarilor şi întregii Bîrse.
        Arh. St. Braşov, nr. 154.
        Orig., hirtie, pecete timbrată, cu legenda ilizibilă. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/42
        IX/11 şi XIII/48. Motivarea datării în Ub., V, 10, pus în legătură cu actul Iui Albert,
        regele Ungariei, din 26 apr. 1438, nr. 252.
        EDIŢII: Slav. Mileliâ, nr. 29. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 81—82; Tccilescu, 57 —58.
        Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 55—56.
255                                                     1438 iunie 23, Buda.
       Nos, Albertus, dei gratia Romanorum rex sempcr augustus, ac Hungarie, Dalmatie etc. rex, electus rex Bohemie et dux Austrie etc., memorie commen-dantes, significamus quibus expedit universis quod nos, regie perspicaci-tatis animo intuentes, quemadmodum excelsus rerum opifex et dignitatum omnium moderator, sui inscrutabili altitudine consilii recto ordine queque mortalium agibilia disponens et dirigens, regumque et principatum potestates ceteris preficiens, ad hoc, inter alia, eorum curas et corda convertit, ut su-biectos sibi promiscui populi cetus, sub distincto statuum ordine constitutos, alliciant benevolentia, hberalitate attrahant, et uniuscuiusque merita condignis
352
www.dacoromanica.ro
donariis recompensent; venim etsi hec ex divine dispositionis officio agere studeant, illos tamen, qui prestantioribus fidei prefulgent operibus et fidehter obsequendi altiori precellunt facultate, eo largiori solent remunerationis munere condonare, quo de talium virtute et potentia, fideliora, utilioraque conspiciunt servitiorum auxilia, passim ingruentibus rerum gerendarum varie-tatibus se percepturos; hinc itaque mentis nostre intuitum ad fidelem nos-trum virum, magnificum Ladislaum, banum Machouiensem et comitem nostrum Liptouiensem, filium similiter magnifici Nicolai de Gara, nuper dicti regni noştri Hungarie palatini, viri indelebilis memorie, eiusdemque quon-dam Nicolai palatini et ipsius progenitorum vigente et hereditario quodam zelo, predecessoribus nostris, divis regibus Hungarie, irrefragabiliter exhibitam fidem, interna contemplatione intuentes, nihilominus connexione sanguinis, que maiestati nostre dictum Ladislaum banum subnotanda copulavit affini-tas, naturali vinculo nos inducenti; quippe ut succesive pateat posterităţi, sueque nobilitatis titulus iugiter accrescat predare, modemis exstat manifestum, quemadmodum invictissimus condam sacrate memorie, dominus Sigismundus, Romanorum imperator, predictorum regnorum Hungarie, Bohemie etc. rex, hinc et inde prefatus olim Nicolaus palatinus, pater ipsius Ladislai bani, nobiles et generosas Barbaram, reginam, et Annam, filias olim viri spectabilis et potentis, Hermanni, comitis Cilie, duas sorores carnales et couterinas, vita eis comite utrinque consortes habuere maritales, ex quarum una, vide-licet domina Barbara, regina, serenissima domina princeps Elisabeth, etiam predictorum regnorum regina moderna, coniux nostra carissima, de thoro maritali ipsius condam domini imperatoris procreată, maiestati nostre cor-regnat, reginali fastigio sublimata; Anna vero principissa, soror, ut prefertur, uterina ipsius domine imperatricis, socrus nostre, antefatum Ladislaum banum ab ipso Nicolao palatino, legalis coniugii naturali propagatione genera vit. Porro, ne ipsum Ladislaum banum, consanguineum, ut prefertur, et afinem nostrum, solo generis affectu peculiari, ceterisque strictiori favore, prosequi putemur, virtutes magnificas eternaque laude prosequendam fidei sinceritatem parentum et progenitorum eiusdem Ladislai bani, quorum progenies, multimoda virtute insignis, a strenuitate recte fidei nulla prete-reuntium temporum longitumitate notari potuit vacillasse, sacro nostro diademati et divis nostris, predecessoribus regibus Hungarie, ferventis fidei continuatione inconcusse servatam, demum etiam ipsius Ladislai bani, paterne fidei imitatione, regia estimatione non parvi putandum, obsequii genus maiestati nostre in principio felicis nostre assumptionis et coronationis in regem Hungarie et ceterorum regnorum predictorum, primitialiter, commen-dabiliterque oblatum, presentibus epilogiis sentimus, brevi contextu verborum, digne subnotanda.
      Siquidem quantum viventium etas comprehendit, non ignoramus eo-rundem ipsius Ladislai bani progenitorum fidem subscriptis claruisse exordiis; namque avum ipsius Ladislai, similiter Nicolaum de Gara, a tempore olim felicis reminiscentie domini, Ludouici regis, predecessoris noştri, sub etate iuvenili înitiatum, successive variis baronie titulis functum, ad ultimum palatinum regni predicti constitutum, in arduis ipsius Ludouici regis expedi-tionibus et presertim in partibus Valachorum, licet iuvenem tempore, stre-nuum tamen et agilem in rebus bellicis, exercitum ipsius Ludouici regis, ab adversariis pene oppressum et fuge subactum, banum Machouiensem pro-tunc existentem, suis banderiis et gentibus fultum virtuose restaurasse; de hostibus vero eisdem gloriosum triumphum obtinuisse, eiusdem predecessoris noştri literalibus historiis eterne memorie traditum stat
www.dacoromanica.ro
353
      Similiter, cum assumto tandem fidelium suorum exercitus valido, ad partes Transalpinas, prefatus dominus Sigismundus rex se movendo, et fere maiorem partem terre eiusdem peragrando, castram Minoris Nicopolis, ubi Turcaram multitudo residebat, potenter obsedit, eodemque castro nostro, non absque ipsoram filioram condam Nicolai palatini viribus, obtento, et in suorum fidelium manibus derelicto, Merche etiam wayvoda Transalpino, qui per ipsos Turcas oppressus extiterat, iuvamine ipsoram fidelium suorum suo dominio restituto, tandem feliei triumpho, versus regnum Hungarie, prefato domino rege Sigismundo remeante, in alpibus Pazata dictis, strictis-simis indaginibus conclusis et obduratis, multitudo Valachorum, per ipsum Merche waywodam, in pristine infidelitatis ingratitudinisque vitium relapsum, cum intoxicatis et mortiferis iaculis, contra ipsum dominum Sigismundum regem et suos insidiose destinatoram, exercitum circumdedit, moxque me-moratus Nicolaus, pater ipsius Ladislai bani, se ipsum cum suis eidem domino Sigismundo regi seu turn protectionis opponens, isporumque Valachorum insultus, non sine morte et lesione suorum multorum sequacium, viriliter repellens, eidem exitum viaram assecuravit.
      Cumque postea, solemni fidelium suorum exercitu congregato, signan-ter ipsis Nicolao palatino et Joanne, fratre eiusdem, cum magna copiositate gentium eoramdem, secum assumpta, adversus predictos Turcas versus Bul-gariam processisset, ibique cum eisdem Turcis et Bayzath, eoramdem Tur-coram domino, circa castram Maioris Nicopolis conflictus personales ha-buisset, multa prius hinc inde strage cadentium in gladio commissa, tandem, permittente occulto dei iudicio, parte ipsius domini regis hostibus cedente, suisque et ipsoram filioram condam Nicolai palatini ac ceterorum fidelium vexiUis abstractis, versus dictas partes Transalpinas gressus retroflexos inire coactus fuisset, eo cum paucis eiusdem et paucis aliis sui fidelibus, per flu-men Danubii navali passu, versus regnum suum Hungarie remeantibus, prefatoque Joanne cum quibusdam aliis ipsius domini Sigismundi regis fidelibus pro custodia regni sui premisso, ipso vero Nicolao palatino erga suam maiestatem reservato, per amnium meatus Constantinopohm, et dehinc ad regna Dalmatie et Croaţie predicta remigrantibus. Ipse Nicolaus pala-tinus, pater Ladislai bani, prefatum dominum regem nusquam deserens, tamdiu affecione summa etiam in huiusmodi ipsius domini Sigismundi regis penuria eidem adherere non defuit, donec diligente altissimo, in ipsum regnum Hungarie regressum habuit feliciter adoptatum
      Datum Bude, in vigilia festi Nativitatis beati Joannis baptiste, anno domini Millesimo CDXXXVIII .
      Noi, Albert, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi regele Ungariei, Dalmaţiei etc., rege ales al Boemiei şi duce de Austria etc., dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că noi, văzînd cu pătranzătoarea noastră minte regească că preaînaltul făcător al lumii şi cîrmui-torul tuturor vrednicilor, cu înalta şi nepătransa lui înţelepciune punînd în bună rînduială şi cîrmuind toate faptele muritorilor şi punînd în fruntea celorlalţi puterea regilor şi a principilor, întoarce grijile şi inimile lor, între altele, spre aceasta, ca ei, prin dărnicia lor, să atragă, iar prin bunăvoinţă să ademenească cetele oamenilor, nedeosebiţi, supuşi lor, aşezaţi în rîndu-iala deosebită a stărilor lor, şi să răsplătească meritele fiecăruia prin daruri potrivite; dar <că>, deşi ei se străduiesc să le facă aceasta din datoria rînduirii dumnezeieşti, totuşi, pe aceia care strălucesc' prin fapte mai deosebite de credinţă şi întrec pe ceilalţi printr-o mai mare putinţă de a se supune cu credinţă, ei obişnuiesc să-i răsplătească prin daruri cu atîta mai mari, cu cît
354
www.dacoromanica.ro
văd că vor dobîndi de la destoinicia şi putinţa unor asemenea oameni şi mai credincioase şi mai folositoare slujbe şi ajutoare, pretutindeni, în deosebitele întîmplări care dau <peste om); de aceea dar, ne-am îndreptat privirile minţii noastre spre credinciosul nostru, măritul bărbat Ladislau, banul de Ma6va şi corniţele nostru de Lipto, fiul de asemenea măritului Nicolae de Gara, fostul palatin al zisei noastre ţări a Ungariei, bărbat de o nepieritoare aducere aminte, aducîndu-ne aminte şi de credinţa pomenitului şi răposatului Nicolae palatinul şi a părinţilor lui, pe care ei au închinat-o fără întrerupere, cu o rîvnă neobosită, moştenită <din tată în fiu>, înaintaşilor noştri, răposaţilor regi ai Ungariei, îndemnîndu-ne <la aceasta), în acelaşi timp, legătura de sînge şi rudenie care a legat de maiestatea noastră pe zisul Ladislau banul, ca cu un lanţ firesc, şi care se arată mai jos; pentru ca ea să fie cunoscută şi urmaşilor care vor veni şi pentru ca titlul strălucitei sale nobleţe să crească neîncetat, să fie cunoscut celor de acum că nebiruitul şi răposatul de sfinţită aducere aminte, domnul Sigismund, împăratul romanilor şi regele amintitelor ţări, Ungaria, Boemia etc., pe de o parte, iar pe de alta pomenitul şi răposatul Nicolae palatinul, tatăl lui Ladislau banul, cît au fost ei în viaţă, au avut ca soţii pe nobilele şi de viţă înaltă femei, regina Barbara şi Ana, fiicele răposatului, cinstitului şi puternicului bărbat Herman, corniţele de Cilly, două surori bune şi din aceeaşi mamă; din una dintre ele, şi anume din doamna Barbara, regina, s-a născut din căsătoria cu răposatul împărat, prealuminata doamnă, principesa Elisabeta, regina de astăzi a pomenitelor ţări, preascumpa noastră soţie, care, ridicată la treapta înaltă de regină, domneşte dimpreună cu maiestatea noastră; iar principesa Ana, sora bună, după cum se arată mai sus, a doamnei împărătese, soacra noastră, a născut, din legiuita căsătorie cu Nicolae palatinul, pe mai sus-pomenitul Ladislau banul. Mai departe, ca să nu se creadă că noi îl ajutăm pe Ladislau banul, ruda de sînge, după cum se spune mai sus, şi ruda noastră, numai din dragoste deosebită de neam, ^legătură) mai strînsa decît celelalte, credem că trebuie să însemnăm mai jos, în introducerea de faţă şi în puţine cuvinte, virtuţile măreţe şi credinţa nefăţarnică, vrednică a fi slăvită printr-o laudă veşnică, a părinţilor şi născătorilor pomenitului Ladislau banul, ai căror urmaşi, însemnaţi prin tot felul de virtuţi, nu s-a putut însemna că s-au abătut de la dreapta şi neobosita lor credinţă în tot lungul timp al vremurilor trecute, < credinţă) păzită în chip neclintit, totdeauna tot aşa de înflăcărată sfintei noastre coroane şi răposaţilor regi ai Ungariei, înaintaşii noştri, precum şi slujbele, făcute la început şi în chip vrednic de laudă maiestăţii noastre, la începutul fericitei noastre ridicări şi încoronări ca rege al Ungariei şi al celorlalte ţări mai sus-pomenite, de către Ladislau banul, prin imitarea credinţei părinteşti, şi care nu puţin sînt vrednice de preţuirea regească.
      Atîta cît poate îmbrăţişa vîrsta celor vii, ştim bine că credinţa părinţilor lui Ladislau banul a strălucit în începuturile mai jos arătate: că bunicul lui Ladislau, de asemenea Nicolae de Gara, începînd încă de tînăr, din timpul răposatului domn şi rege Ludovic, de fericită aducere aminte, înaintaşul nostru, după ce a trecut pe rînd prin feluritele trepte ale baroniei, ajungînd la sfîrşit palatin al ţării mai sus-zise, în grelele expediţii ale regelui Ludovic şi mai ales în părţile românilor, deşi tînăr de ani, dar viteaz şi îndemînatic în treburile războiului, cînd era ban de Mafiva, sprijinindu-se pe steagurile şi oamenii lui, a pus cu bărbăţie din nou pe picioare oştirea regelui Ludovic, aproape copleşită de duşmani şi pusă pe fugă, şi că a dobîndit un glorios triumf împotriva pomeniţilor duşmani; <acest lucru) a fost transmis unei amintiri veşnice prin memoriile pomenitului nostru înaintaş...
www.dacoromanica.ro
355
      De asemenea, cînd, luînd cu sine puternica oştire a credincioşilor săi, pomenitul domn şi rege Sigismund s-a dus în Ţara Românească, şi, străbă-tînd o mare parte din acea ţară, a înconjurat cu putere cetatea Nicopolul Mic, unde stătea o mulţime de turci, pomenita noastră cetate a fo t luată nu fără puterea fiilor răposatului Nicolae palatinul şi a fost lăsată în mîinile credincioşilor săi, iar Mircea, voievodul Ţării Româneşti, care era atacat de turci, pus din nou, cu ajutorul aceloraşi credincioşi ai săi, în stăpînirea sa; apoi, pe cînd pomenitul domn şi rege Sigismund se întorcea cu fericită biruinţă spre ţara Ungariei, în munţii zişi ai Posadei, închişi şi întăriţi cu prisăci foarte înguste, o mulţime de români, trimişi cu viclenie de către voievodul Mircea, căzut din nou în stricăciunea necredinţei de mai înainte şi a nerecunoştinţei, cu săgeţi otrăvite şi aducătoare de moarte împotriva domnului rege Sigismund şi a <oştenilor> săi, i-au înconjurat oştirea, atunci amintitul Nicolae, tatăl lui Ladislau banul, punîndu-se pe sine însuşi dimpreună cu ai săi ca scut de apărare înaintea pomenitului domn şi rege Sigismund, şi respingînd atacurile românilor, nu fără moartea şi rănirea multora dintre oamenii săi, i-a asigurat acestuia ieşirea şi drumul.
      Cînd, după aceea, strîngînd cu pompă oştirea credincioşilor săi, şi mai ales Nicolae palatinul şi Ioan, fratele lui, luînd cu sine o mare mulţime de oameni de-ai lor, a plecat spre Bulgaria, împotriva mai sus-zişilor turci şi acolo a avut lupte, chiar el, cu pomeniţii turci şi cu Baiazid, sultanul turcilor, lîngă cetatea Nicopolul Mare, făcîndu-se acolo mult omor şi căzînd mulţi de sabia, cu îngăduinţa şi cu voia cea ascunsă a lui Dumnezeu, o parte <din oştirea) domnului rege dîndu-se înapoi din faţa duşmanilor, şi steagurile lui şi ale fiilor răposatului Nicolae palatinul şi ale celorlalţi credincioşi fiind luate, el a fost silit să se întoarcă înapoi în zisa Ţara Românească; şi pe cînd puţini credincioşi de-ai lui şi puţini alţii se întorceau pe fluviul Dunărea, în corăbii, spre ţara Ungariei, iar pomenitul Ioan cu cîţiva alţi credincioşi de-ai domnului rege Sigismund era trimis ca să stea de pază ţării sale, Nicolae palatinul a rămas lîngă maiestatea sa, şi ei <au luat-o) pe apă spre Constantinopol şi de acolo s-au întors în ţările mai sus-zise ale Dalmaţiei şi a Croaţiei. Astfel, Nicolae palatinul, tatăl zisului Ladislau banul, niciodată nu l-a părăsit pe pomenitul domn şi rege <şi> cu atîta de mare dragoste a rămas el lîngă dînsul, chiar în această nevoie a domnului rege Sigismund, pînă cînd, cu îndreptările celui preaînalt, el s-a întors cu bine în ţara Ungariei...
      Dat la Buda, în ajunul sărbătorii Naşterii fericitului Ioan botezătorul, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi opt.
      După Hurmuzaki, 1/2, 639—641.
      Orig. la Arh. Naţ. Magh. Dl.
      EDIŢII: Latin. Fejer, XI, 82-98.
        1 Lacună in textul latin publicat.
256                                 1439 ianuarie 29 (fcria quinta proxima
                                    ante festum Purificationis beate Mărie virginis gloriose), Buda.
      <Albert, regele Ungariei, cere capitlului din Alba Iulia să participe la introducerea lui Ioan Zaz de Nucet şi a altora în posesiunile Cacova, Vale şi Noul Român.)
      ...que, per dictum quondam dominum Sigismundum, imperatorem et regem, primum quondam Petermanno de Longocampo pro descensu... donate extitissent et collate...
356
www.dacoromanica.ro
       ...care au fost dăruite şi hărăzite de sus-zisul domn Sigismund, răposatul împărat şi rege, mai întîi răposatului Petermann de Cîmpulung ca loc de aşezare...
       Regest după orig. latin la Arh. Naţ. Magh., Dl. 29.300. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Clu j-Napoca/1439.
       EDIŢII: Latin. Teleki, Hunyadiak kcra, X, 28—30; Vb., V, 21—22.
257                                                  1439 ianuarie 31, Buda
      Albertus, dei gracia Romanorum rex semper augustus ac Hungarie, Dalmacie, Croacie etcetera rex, et dux Austrie etcetera, fidelibus nostris, reverendo in Christo patri, domino Georgio, episcopo ecclesie Transsiluane, magnificis Desew de Losoncz, wayuode earundem nostrarum Transsilua-narum, necnon comitibus Siculorum nostrorum, item nobilibus, castellanis, Saxonibus et Siculis ac populis et hospitibus, in sede et civitate nostra Zaz-sebes commorantibus, abis etiam regni noştri Hungarie ac partium nostrarum Transsiluanarum predictarum cuiusvis status et condicionis ac preemi-nentie hominibus, presentium noticiam habituris, salutem et graciam.
      Licet, pridem, cives, hospites et populi prenarrate civitatis nostre Zaz-sebes vocate, ex tradicione seductioneque et iniqua ac diabolica suggestione illorum perfidissimorum Anthonii plebani, Hermann Mewlmeuster, Martini Vlich et Zacharie, pro tune civium prefate civitatis nostre Zazsebes, se et ipsam civitatem nostram illo sevissimo Omorath, Turcorum domino, qui eo tempore, uti hostis, cum valida Turconica sua potencia partes nostras Trans-siluanas depredando invaserat et ipsam civitatem nostram Zazsebes obsederat, voluntarie tradiderunt. Tamen, quia nune uti ad nostre ac serenissime domine regine, conthoralis nostre carissime, prelatorumque et baronum nostrorum devenit audientiam aliqui ex predictis civibus, hospitibus et populis, nune in partibus Transalpinis ac sub dominio Turcorum eorundem existentes, qui in prescripta traditione annotate civitatis nostre immunes fore perhibentur, viceversa ad predictam sedem et civitatem nostram Zazsebes ac ad pristina eorum habitacula, commorandi causa, reverti vellent et repatriari.
      Ideo, vestre et cuiuslibet vestrum fidelităţi firmissime precipimus et mandamus, quatenus annotatos cives, populos et hospites, viceverso de prefa-tis partibus Transalpinis ac Turkya temporum in processu ad prenotatam civitatem nostram Zazsebes redire volentes, demtis prescriptis Anthonio ple-bano, Hermanno, Martino et Zacharia, traditoribus, simulcum eorum liberis et prolibus ac rebus et bonis quibusvis, per vestras tenutas et possessiones ac vestri medium usque prefaţam sedem et civitatem nostram Zazsebes libere et purifice transire, ac in eadem morari et residere permittatis, per ampli-usque eisdem nullum impedimentum nullusque molestias et perturbationes, verbis vel factis, inferre et irrogari facere presumatis, nec sitis ausi modo ali-quali, gratie nostre sub obtentu. Presentibus perlectis exhibenti restitutis.
      Datum Bude, sabbato proximo ante festum Purificationis beate Mărie tdrginis gloriose, anno domini M° CCCC° XX° nono. Predicta autem volumus, per fora et alia loca publica, ubi necesse fuerit, ubique palam facere proclamări. Datum ut supra.
      Albert, din mila lui Dumnezeu în veci augustul rege al romanilor şi rege al Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., şi duce de Austria etc., credincioşilor noştri, vrednicului de cinste întru Hristos părinte, domnului Gheorghe,
26 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
357
episcopul bisericii Transilvaniei, măriţilor Desew de Losoncz, voievodul acelor <părţi> ale noastre ale Transilvaniei, precum şi comiţilor secuilor noştri, de asemenea nobililor, castelanilor, saşilor, oamenilor şi oaspeţilor, care locuiesc în scaunul şi oraşul nostru Sebeş, chiar şi celorlalţi oameni de orice treaptă, rang sau stare din regatul nostru al Ungariei şi din sus-numitele noastre părţi ale Transilvaniei, care vor lua cunoştinţă despre cele de faţă, sănătate şi milostivire.
      Deşi mai înainte orăşenii, oaspeţii şi locuitorii sus-pomenitului nostru oraş, numit Sebeş, după trădarea şi sustragerea duşmănoasă şi diabolică a acelor trădători, parohul Antoniu, Hermann Mewlmeuster, Martin Vlich şi Zaharia, pe atunci orăşeni ai sus-amintitului nostru oraş Sebeş, care s-au predat de bună voie împreună cu acel oraş al nostru, acelui preacrud Murat, stăpînul turcilor, care în acel timp, ca duşman, pătrunse, împreună cu puternica sa oaste turcească, în părţile noastre din Transilvania, ca să le jefuiască, şi supusese acel oraş al nostru Sebeş, totuşi, deoarece acum a ajuns chiar la urechile noastre, ale prealuminatei noastre doamne, regina, preascumpa noastră soţie, a prelaţilor şi baronilor noştri, că unii dintre susnumiţii orăşeni, oaspeţi şi locuitori, aflaţi acum sub stăpînirea acelor turci în Ţara Românească, despre care se va spune că sînt nevinovaţi cu privire la sus-amintita trădare a pomenitului nostru oraş, vor să vină înapoi şi să se întoarcă în sus-numitul scaun şi oraş al nostru Sebeş, şi la vechile lor case, pentru a locui.
      De aceea, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre şi fiecăruia dintre voi să îngăduiţi sus-însemnaţilor orăşeni, locuitori şi oaspeţi care vor să se întoarcă, în decursul vremii, din sus-amintita Ţara Românească şi din Turcia, înapoi, în suspomenitul nostru oraş Sebeş — lăsîndu-i la o parte pe susînsemnaţii trădători, parohul Antoniu, Hermann, Martin şi Zaharia—să treacă liberi şi nevătămaţi împreună cu copii, familiile, lucrurile şi. bunurile lor, prin ţinuturile şi moşiile voastre şi prin mijlocul vostru, pînă la sus-pomenitul scaun şi oraş al nostru Sebeş, şi acolo <să le îngăduiţi) să se oprească şi să locuiască, şi, chiar mai mult, să nu îndrăzniţi să-i supuneţi sau să le pricinuiţi vreo piedică, supărare sau tulburare, prin vorbe sau fapte, iar altfel să nu îndrăzniţi <să faceţi, dacă vreţi) să dobîndiţi milostivirea noastră. După citire, cele de faţă să fie înapoiate înfăţişătorului.
      Dat la Buda, în sîmbăta cea mai apropiată înaintea sărbătorii Întîm-pinării Domnului, în anul Domnului o mie patru sute treizeci şi nouă. Dorim însă ca cele de mai sus să se pună să se vestească pe faţă prin tîrguri şi alte locuri obşteşti, pretutindeni unde va fi nevoie. Dat ca mai sus.
       După. Ub., V, 22-23.
       Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 30 august 1440 (176., V, 62), în 1881 se afla in arhiva oraşului Sebeş.
       EDIŢII: Latin. Ptcgramm des ev. TJntergymnasiums Miihlbach, 1881/82, 62, nr. 9.
258                                                                      1440.
      Michaelis abbatis de Kercz literae, ex quibus evenit quod vajvoda Transalpinus, quemdam Michaelem, qui se plebanum in Tergovistia aserit, ad monasterium in Kercz intruserit.
      Cartea lui Mihail, abatele de la Cîrţa, din care reiese că voievodul Transalpin a aşezat la mănăstirea Cîrţa pe un anume Mihail, care spune că este pleban în Tîrgovişte.
358
www.dacoromanica.ro
                                                                                             După D.R.H., B., 157.
                                                                                                          Rezumat.
       EDIŢII: Latin. Transilvania, 1873, 65; Hurmu:aki, 1/2, 663; Panaitescu, 193. Trad. D.I.R., B, veac XIII, XIV, XV, 107.
259                                                     1440 august 9, Buda.
                                                                  Commissio propria domini regis, Michaele Orczag Thesaurario referente.
      Nos, Wladislaus, dei grada Hungarie, Polonie, Dalmade, Croade etc. rex, Lythwanieque princeps supremus et heres Ruszcije, notum fadmus uni-versis quibus incumbit per presentes quod nos pro prima regali contempla-done, cuius interest fidelibus suis subditis sinum dilectionis paudere, et ipsos secundum eorum merita regali dono premiare, grata mediatione pensantes virorum magnificorum utrisque Joannis, filiorum Wayk de Hunyad, banorum nostrorum Zewrijniensium, fidelium nostrorum dilectorum, fidelia servida ac fidelium obsequiorum multifaria preclara merita, que iidem, temporibus con-dam invictissimorum ac excellentissimorum, felicis memorie principum, domi-norum Sigismundi imperatoris et Alberti, regum, dicti regni Hungarie incli-torum nostrorum utputa predecessorum, in cunctis ipsorum agendis et regni antefati expedicionibus, prosperis videlicet et adversis, summa cum diligencia, digna milicia, vigilancia curiosa, magna constancia et laborum instancia assi-dua, pro ipsarum regalium maiestatum, regnicolarumque commodo et stătu tranquilliori exhibuerunt; presertim vero, pro ipsius Johannis minoris sangui-nis effussione, quam ipse in quodam bellico conflictu ac congressu, unacum con-dam magnifico Ladislao de Chaak, wayuoda Transsiluano, in partibus Transal-pinis, contra et adversus perfidissimos Turcos, nostros utputa et regni noştri capitales inimicos, ipsas partes Transalpinas protunc ingenti hostico cum insultu invadere, et toto nisu vastare satagentes, strenue bellando, et leta-lium vulnerum plagas, sue persone ictibus manum hostilium inibi acriter impressas, suscipiendo, passus extitisse perhibetur, et potissime pro eo, quod ipsi uterque Johannes castra nostra cis decursum Danubii, in confinis parcium nostrarum inferiorum situata, presertim Orsauam, Zewryniem, Myhald et Gyewren, aliaque fortalicia hiis propinqua tenentes et gubemantes, de eisdem non modicam partem terre Bulgarie, ubi scilicet emulorum dicti regni Hungarie nidus specialis, et antra prosiliencium Draconum habebantur, variis incendiis, spoliis, interempcionibus hominum eorundemque pedum ac manum mutillacio-nibus, oculorumque evulsionibus opprimentes, ipsos regni ac sacri regii dya-dematis emulos eciam de opacarum silvarum et congestarum indaginum obscuris latibulis, sicuti viri multa animositate suffulti et tirones fortissimi, multo labore multaque agilitate et prudencia, continuis preliis et altematis congressibus, non sine sanguinis eorum effusione copiosa, et acrium vulnerum percepcione, familiariumque eorum nece exquirentes, extirpantes et extermi-nantes eliminasse, ipsosque et eorum bona rapaci prede vicibus continuatis exposuisse, sed et nune dietim eos ponetenus impedire et vexare in nostrum et regni noştri sacreque corone regie uberimum decus et honorem perhibentur.
      Attentis, nichilominus, et sedule mentis nostre consideracioni impressis laudedignis et preconio attollendis fidelitatibus, et fidelium obsequiorum gra-tuitis meritis et sinceris complacenciis, a principio eleccionis et felicis coro-nacionis nostre, in regem Hungarie, solempniter facte, usque adhec tempora per eosdem laudabiliter et indesinenter nostre maiestati exhibitis et impensis, racione quorum, licet ipsi multo maioribus donis existerent digne premiandi,
www.dacoromanica.ro
359
ut tamen hac vice eorum merita reddantur saltem aliquantulum premiis redimita, et ex eo ipsi nostre bone intencionis primordia erga se sencientes, ad maiora sincere fidelitatis et conplacencie opera nobis exhibenda fervencius animentur, quasdam possessiones nostras, videlicet Solmos, Berekzow, Nawa-lyas et Buryan, que ad honorem wayuodatus parcium nostrarum Transilua-narum pertinuisse perhibentur, et in eisdem nostris partibus Transiluanis in Hunyadyensi, quas ab eodem honore wayuodatus et eius iurisdiccione pure separantes et segregantes, necnon Bosar vocatas, in Temesiensi comita-tibus existentes, simulcum omnibus villis, tenutis et hereditatibus, ad eandem Bosar ab antiquo spectantibus, ceterisque eorundem utilitatibus, utputa terris arabilibus, cultis et incultis, aruis, campis, agriş, pratis, fenetis, arun-dinetis, pascuis, silvis, nemoribus, rubetis, virgultis, montibus, vallibus, collibus, vineis, vinearum promontoriis, aquis, aquarum decursibus, fluviis, molendinis, molendinorumque locis, ac generaliter quarumlibet utilitatum earundem integritatibus, quovis nominis vocabulo vocitatis, sub earum veris metis et antiquis limitibus, mera regia auctoritate et potestatis plenitudine ac ex certa nostra sciencia, prelatorumque et baronum nostrorum consilio, prefatis utrique Johanni de Hunyad ac eorum heredibus et posteritatibus universis, nove nostre donacionis titulo et omni eo iure, quo eedem nostre regie dinoscuntur spectare collacioni, de nostris regiis manibus, premissis sic se habentibus, dedimus, donavimus et in evum contulimus, ymmo damus et donamus, perhempniter effective conferimus, perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas pariter et habendas pleno iure, presencium patrocinio mediante; salvis tamen iuribus alienis. Presentes eciam, tandem nobis specie-tenus allatas, privilegialiter et pro eisdem emanari faciemus.
      Datum Bude, in vigilia festi beati Laurencii martiris, anno domini Millesimo quandringentesimo quadragesimo.
                                                                                 Porunca însăşi a domnului rege, la relatarea vistierului Mihail Orszag.
      Noi, Vladislav, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., principe suprem al Lituaniei şi moştenitor al Rusiei, aducem la cunoştinţă prin cele de faţă tuturor cărora li se cuvine că noi, deoarece primul gînd regesc este de a arăta supuşilor săi credincioşi o adîncă dragoste, şi altul, de a-i răsplăti pe aceştia cu un dar regesc pentru vredniciile lor, cumpănind cu un gînd de recunoştinţă slujbele credincioase şi nenumăratele şi strălucitele vrednicii, <cîştigate> prin slujbe credincioase de măriţii bărbaţi, cei doi Ioan, fiii lui Iancu de Hunedoara, banii noştri de Severin, iubiţii noştri credincioşi, <vrednicii> pe care aceia le-au făcut în timpurile răposaţilor, a neînvinşilor şi preaînălţaţilor, de o fericită aducere aminte principi, domnii Sigismund împăratul şi Albert, regii adică renumiţii noştri înaintaşi în zisul regat al Ungariei, în toate faptele lor <cît> şi în războaiele sus-amintitului regat, atît în cele favorabile cît şi în cele nefavorabile, cu cea mai mare grijă, cu vrednice fapte de arme, cu o veghe atentă şi cu o mare, statornică şi continuă stăruinţă a faptelor <lor>, pentru priinţa şi starea mai liniştită a acelor maiestăţi regeşti, precum şi a locuitorilor; şi mai ales însă, pentru vărsarea sîngelui acelui Ioan cel mic, <vărsare> pe care se spune că a suferit-o într-o oarecare ciocnire războinică sau luptă, împreună cu răposatul, măreţul Ladislau de Chaak, voievodul Transilvaniei, în Ţara Românească, împotriva şi în faţa preaviclenilor turci, anume duşmanii de căpetenie ai noştri şi ai regatului nostru, care se străduiau să năvălească în Ţara Românească cu o puternică armată duşmănoasă, şi s-o pustiiască cu
360
www.dacoromanica.ro
toată puterea <lor>, luptîndu-se cu sîrg, a primit răni de moarte, făcute lui acolo, cu cruzime, de loviturile mîinilor duşmanilor; şi mai degrabă pentru aceea, că acei doi Ioan, ţinînd şi cîrmuind cetăţile noastre de dincoace de Dunăre, aflătoare la hotarele părţilor noastre de jos, mai ales Orşova, Severin, Mehadia şi Gevrin şi alte întărituri învecinate acestora, şi de aici nimicind nu puţin din ţinutul Bulgariei unde se afla cuibul duşmanilor zisului regat al Ungariei şi îndeosebi vizuinile fruntaşilor lui Dracul, prin nenumărate incendii şi jafuri, prin ucideri de oameni, prin schilodirea picioarelor şi mîinilor acelora şi prin smulgerea ochilor, ca şi nişte bărbaţi însufleţiţi de un maie curaj, ca oşteni foarte viteji, cu multă osteneală, multă îndemînare şi înţelepciune, prin lupte neîntrerupte şi atacuri reciproce, nu fără multă vărsare a sîngelui lor şi primiri de răni grave, şi nu fără moartea slujitorilor lor, i-au căutat, i-au nimicit, i-au alungat şi izgonit pe acei duşmani ai regatului şi ai sfintei coroane regeşti din adăposturile ascunse ale pădurilor întunecate şi ale întăriturilor ridicate, şi continuînd la rîndul lor să-i îndepărteze pe aceia şi bunurile lor prin jafuri violente, ba chiar şi acum zilnic îi stingheresc, îi pustiiesc pe aceia, spre marea glorie şi cinste a noastră, a regatului nostru şi a sfintei coroane regeşti.
       De asemenea, îndemnaţi de gîndul nostru şi luînd aminte de faptele de credinţă vrednice de laudă, ce trebuie ridicate în slavă, de vredniciile <cîş-tigate) de bună voie prin slujbe credincioase, şi de adevăratele îndatoriri făcute şi aduse îndeosebi maiestăţii noastre, de către aceştia, în chip vrednic de laudă, de la începutul alegerii şi a fericitei noastre încoronări, ca rege al Ungariei, făcută în chip solemn, cu privire la care <vrednicii>, deşi aceia sînt demni de a fi răsplătiţi cu daruri cu mult mai mari, totuşi, pentru ca în locul acestor vrednicii a lor să li se dea o răsplată mai mare, şi pentru ca aceştia, aflînd de la început gîndul nostru bun faţă de ei, să fie însufleţiţi mai puternic pentru săvîrşirea unor fapte şi mai mari de credinţă adevărată şi de îndatorire, am dat, am dăruit şi am hărăzit pe veci, în temeiul autorităţii regeşti, din plinătatea puterii, după buna ştiinţă a noastră şi după sfatul prelaţilor şi baronilor noştri, sus-amintiţilor cei doi Ioan de Hunedoara şi moştenitorilor lor şi tuturor urmaşilor, cu titlul de nouă danie a noastră şi cu tot acel drept, care se ştie că ţine de acea danie a noastră regească, nişte moşii ale noastre, şi anume numite Şoimuş, Bîrsău, Nevoieş şi Buruene, care se spune că ţin de dregătoria voievodatului Transilvaniei, aflătoare în acele părţi ale noastre ale Transilvaniei, în comitatul Hunedoara, separîndu-le şi despărţindu-le de dregătoria voievodatului şi de jurisdicţia acestuia, precum şi Bosar, aflătoare în comitatul Timişoara, împreună cu toate satele, ţinuturile şi moşiile, care ţin din vechime de acelaşi Bosar, şi cu celelalte folosinţele ale acelora, şi anume pămînturi de arătură, lucrate şi nelucrate, locuri, cîmpuri, ogoare, lunci, fînaţuri, mlaştini, păşuni, păduri, dumbrăvi, mărăcinişuri, lăstărişuri, munţi, văi, coline, vii, dealuri cu vii, ape, cursuri de apă, rîuri, locuri de moară şi îndeobşte cu întregimile oricăror folosinţe ale acestora, orice nume ar avea ele, sub adevăratele hotare şi vechile margini ale acestora, ba chiar le dăm, le dăruim, şi le hărăzim, în fapt, ca să le stăpînească, să le ţină ca şi să le aibă în veci şi nestrămutat şi cu drept deplin, prin mijlocirea celor de faţă, fără a vătăma totuşi drepturile altora. în sfîrşit, vom pune ca cele de faţă, cînd ne vor fi aduse în original, să fie date acelora în chip de privilegiu.
       Dat la Buda, în ajunul sărbătorii fericitului mucenic Laurenţiu, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci.
www.dacoromanica.ro
361
      După. Teleki, Hunyadiak kcra, X, 89—92.
      Orig., perg., cu pecete rotundă, aplicată, din ceară roşie, acoperită cu hirtiuţă de protecţie, cu legenda: WLADISLAUS. DEI GRACIA. HUNGARIE. POLONIE. DAL-MACIE. CROACIE. REX., la Arh. Naţ. Magh., Dl. 13 577.
      EDIŢII: Latin. Hwmuzahi, 1/2, 664-665.
      REGEŞTE: Fejer, XI, 495; Fejâr, Genus Icannis Ccrvtni, 45, nr. 5; 176., V, 58, nr. 2382.
260                                                                 <1441—1442).
       f Iw EndA boebwa h rocnoAHHk. IIhiiiet'k rocnoACTSo mh npîdTEAEM'k rocn©A-CTKd MH K’kCEM'k IlSp'krdpWMk EpdUIWE’kCKHM’k, REAHKHM*k?KE H MdAHM*k, H TdKOBH Kl SpîcSETTv rOCnOACTKO <MH>: HKO KHE no AOEPE BHdETE, KdKO ECT BHAd pdEOTd ffldp*k-THHOEd H Clvrd AOHAE K*K TOCnOACTSS MH H AM^ CH TAdES nOA HOSE rOCIIOACTRd MH, jaKO A<) ect kephh caBim rocnoACTEd mh. Twrw pdA», AdRdMiv bT 8 BHdHÎE, qko EdpE 8 KOrd M8 ECT AOKHTWK, e8AH KOAHKO, A<) M8 rd nOSpdTHTE H Ad M8 HE BdrHHETK HI CAHH EAdC, WTH ECT BEpHH CdSrd rOCIIOACTBd MH. HHdKO Ad HE SlHHÎTE. H Iţi© M8 ECT $ UdT<d>î MHkUld, eT 3HdETE, WTTÎ MH ECT KdSdA-k CrtSrd rOCnOACTKd MH /ftdpVTHH, H TO B'kCE Ad M8 CE nOEpdTH.
       H 1(10 El pEHETTi CrtSrH r©Cll©ACTRd MH, EoAOAEpii H ffidpVTHH, Ad HJf REp$ETE.
       H fiorii El XPdHHTTi.
       f IwdH fiddA BWEElVAd, MHAOCTÎM BOHvÎEM TOCnOAHHk.
       (Adresa pe verso ;) f OIohm aoepImti npîdTEAEM'k, np'krdp'bM'k EpduiEBcKHM.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea prietenilor domniei mele tuturor pîrgarilor braşoveni, mari şi mici, şi aşa vă porunceşte domnia mea: voi ştiţi foarte bine cum au stat lucrurile cu Martin şi acum a venit la domnia mea şi şi-a pus capul sub picioarele domniei mele, ca să fie slugă credincioasă a domniei mele. De aceea vă dau de ştire ca la oricine i-ar fi avutul, ori cît ar fi, să i-1 întoarceţi şi să nu i se piardă nici un fir de păr, căci este slugă credincioasă a domniei mele. Altfel să nu faceţi. Şi ce are la Patai Ianăş, voi ştiţi, căci mi-a spus sluga domniei mele Martin şi acestea toate să i se întoarcă.
       Şi ce vă vor spune slugile domniei mele, Voloder şi Martin, să-i credeţi.
       Şi Dumnezeu să vă păzească.
       f Ioan Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso :> f Bunilor mei prieteni, pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 184.
       Orig., hlrtie, pecete aplicată, căzută. Fotccopii la Bibi., Acad., F. VIII/36 şi XIII/43.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav. Miletic, nr. 44. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 75; Tccilescu, 52. Trad.
       Bogdan, Dcc. şi reg., 58.
261                                                                      <1441).
      f IwdH EndA ROERWAd h rocnoAHHK. IIhuiet rocnoACTRw mh mohm awephm JipîdTEAEM'k, nptrdpEM EpdUIERCKHM’k, MHWrW BAPdRÎE H nOKAOHEHÎE.
      H T83H Ad EH ECT 8 BHdHÎE, WTH nScTH rOCn©ACTBW MH TdMO K*k BdM CdSrS TOCnOACTEd MH CHHd H l|IO EdM H3pEMET, A<> TO BEpSETE, WTH CTvTTv MOH HCTHHIE pEMH. H RECEAH EH Kork.
      f ÎWH fiAdA BWEBWAd, MHAOCTÎM EOÎKÎEM TOCnOAHHk.
      (Adresa pe verso;) f ®ohm awephm npHdTEAEM*k, np-krdpEM-k EpduiEEcKHM'k.
362
www.dacoromanica.ro
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea bunilor mei prieteni, pîrgarilor braşoveni, multă sănătate şi închinăciune.
       Şi aceasta să vă fie în ştire, că am trimis domnia mea acolo la voi pe sluga domniei mele Sin şi.ce vă va spune, să-l credeţi, căci sînt cuvintele mele adevărate.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       f Ion Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso f Bunilor mei prieteni, pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 183.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată.. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/31 şi XIII/38.
       Datat după conţinut.
       EDIŢII: Slav şi trad» Bogdan, Relaţiile, 65; Tcciltscu, 48—49. Trad. Bogdan, Dcc. şi
       reg., 41.
262                                                                            1441.
       Vidi etiam literas in pergamena exaratas et olim sigillo pendente e filis bombycinis fuscis rubris munitas, quod abest. Character est Valachicus, sed voces nemo Valachorum intelligit. Vicarius Valachorum disunitorum ait esse lingua moscovitica exaratas, anno 1441 per Vlad, vayvodam Valachiae, conti-nere collationem immunitatum nobilitarium per quodam Theodoro eiusque duobus fratribus; ad calcem litterarum occurrunt characteres onciales, qui ut item characteres quidam minusculi in ipso contexti et initio literarum, rubro colore scripti sunt. Conatus sum imitări. Ad latus siniştri legentis: t Iw EitaA BWEBWAd. Ad latus dextrum legentis «HdocTiA E&KiA rocnoAHHK.
       Am văzut şi cartea scrisă pe pergament, care avea odinioară un sigiliu atîrnat de fire împletite din bumbac roşu, care acum lipseşte. Alfabetul este românesc, dar cuvintele nu le înţelege nici un român. Vicarul românilor neuniţi spune că este scrisă în limba rusească, în anul 1441, de către Vlad, voievodul Ţării Româneşti, cuprinzînd întărirea imunităţilor nobiliare pentru un oarecare Teodor şi cu doi fraţi ai lui. In partea de jos a cărţii şi la început sînt litere unciale în roşu, care sînt scrise în aceleaşi caractere ca însuşi textul, dar acestea sînt piai mici. Am încercat să le reproduc. La stînga se citeşte: Io Vlad voievod; la dreapta: din mila lui Dumnezeu domn.
       După N. Iorga, Studii şi documente, III, p. LXVII, nr. 2.
       Rezumat la Eder Analecta, VI, fol 288, la Arh. St. Sibiu.
       EDIŢII: Latin. Panaitescu, 201; Trad. D.I.R., B„ veac XIII, XIV, XV, 108; Latin şi trad. DRH, B, 159 -160
263                                                                     <1441 după martie 7>.
        f E-K3M0>KH0M8 HÎKE B-KCdKOH CridBE H MECTH A^CTOHHOMS H MOEMS B'k3rtK>Brt-fe-HHOMS EpdTOy, dpAidCKOMS H GdKSHCKOMS BOEBOA'fc H UindH» TEMHUJEdpCKOMS, MhAUJ BOEBOAd, AOCTOHHdd H MECTHd nOKrtOHEHÎd fipHHOCHT KTiCErtK>KE3HH KpdT TOCnOACTEd Tll, Iw EddA BOEKOAd h rocnoAHHh..
        CErO pdAH, Ad ECT 8 3HdHÎE rOCnOACTBS TH, HKO Eli KOdHKO pEAOBH nocdd K/R rOCnOACTB» MH, laKO CHpdlţH Ad HMdB/RT npdA* H IţlO ECT TipdBAd, nOCTdBdEHd WT fipik-BHŢ rOCnOAdpEŢ, d3E WCTdBHŢ H WpH3M0 rOCnOACTKd TH HCnd'KHHJK’, d CdSrH rOCflOA-
www.dacoromanica.ro
363
CTK4 TH WT KpdH, fi,i 3HdW, KOHMdJfA CHpdU,H. &d MOAA rOCnOACTKO TH A<> HdnpdBH rocnoACTKO th a<> ect npdKo CHpau,EA\.
       H Eon* a<> Smho/Kh AETd rocnoACTK» TH.
       ţ IlV ErtdA EWEKWAd, MHAOCTÎA KO/KÎEA rOCnOAHHK.
       (Adresa pe verso :> ţ XSHtA Mhauj, K’hSAiosA'fcHHîh KpdT rocnoACTK# aw.
       f Preaputernicului şi vrednicului de toată slava şi cinstea şi preaiubitului meu frate, voievodului Ardealului şi al Săcuimii şi şpan al Timişoarei, Ianăş voievod, vrednică şi cinstită închinăciune îţi aduce preaiubitul frate al domniei tale, Io Vlad voievod şi domn.
       Drept aceea, să fie în ştirea domniei tale, că în cîteva rînduri ai trimis Ia domnia mea, ca să aibă săracii dreptate, şi eă dreptatea pusă de cei dintîi domni, eu am lăsat-o şi am împlinit porunca domniei tale, iar slugile domniei tale de la Bran, să ştii, îi istovesc pe săraci.
       Şi Dumnezeu să înmulţească anii domniei tale.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso :> f Lui Hunead Ianăş, preaiubitului frate al domniei mele.
       Arh. St. Braşov, nr. 173.
       Orig., hirtie, pecete timbrată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/46 şi XIII/S3.
       Motivarea datării tn TJb., V, 74.
       EDIŢII: Slav. Miletit, nr. 38. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 77—78; Tocilescu, 61—62.
       Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 53.
264                                            <1441> aprilie 23, Tîrgovişte.
      în Hristos Dumnezău, buncredincios şi iubitoriu întru Hristos, creş-tinu Ioan Vlad voievod şi domn, cu mila lui Dumnedzău, cu buna tocmeala lui Dumnezeu am biruit şi am domnit toată Ţara Rumânească şi am fost biruitor Amlagiului şi Făgăraşului. Şi am dăruit domnia mea cu a mea bunăvoie acestui cinstit şi slugă bună, cartea domnii mele, cu slugile şi cu boierii •domnii mele, jupînului Standul Moenescul cu 5 feciori a lui: Moian şi Stoica, Sin şi Vlad şi Mihail. Moian are feciori pe Aldea şi pe Moian şi fete pe Stanca. Stoica are feciori pe Şerban şi pe Coman şi pe Mihail. Şi le-am dat lor jumătate •din Voila şi din hotar şi din ceailaltă jumătate le-am mai dat lor şi a treia parte şi le-am dat locul loru din sat din pîrîu ce se chiiamă Căcîcea şi Apa Morii pînă in Rîul cel Sec şi de ceiia parte de Apa Morii pînă în pîrîul cel tinos ce se chiamă Matca şi din calea din sat pînă în Oltu, ocolul hotarului din Oltu, pre Rîul cel Sec, în sus pînă în Gruiul Fetelor şi de acolo direptu preste dumbravă .şi preste cîmpu şi preste dealuri, preste un comu de dealu, pînă în pîrîu ce se chiamă Ludişorel şi pre pîrîu în jos pînă în Oltu. Şi le-am dat pe munte Jnea-j)ănu şi vîrful muntelui, a Pîrîului, pînă în mijlocul Oltului, şi le-am dat lor loc de moară în Olt, în Voila şi Apa Morii, apă de două roate şi i-am slobozit să poată duce apă din rîu la moară, pre unde ar vrea ei şi să fie slobozi în apa lor a păscui şi a mai face şi alte mori şi vîrtoape şi dîrste, iară nu alţii, şi din .sus de sat pînă la hotaru Voivodenilor, şi din jos de sat, pînă în Oltu.
      Şi le-am dat lor să fie boieri şi slobozi împreună cu boierii domnii mele.
      Şi le-am dat lor ţigani 15: pe Manea ţiganul cu 5 feciori ai lui şi pe Pascul ţiganul cu 3 feciori ai lui şi pre Cazac ţiganul cu un fecior lîngă el şi pre Micul ţiganul cu 2 feciori lîngă el.
.364
www.dacoromanica.ro
        Şi le-am dat lor partea de ocină, şi le-am dat lor jumătate din Cioruş, în Ţara Românească, şi a treia parte din Mislea şi a treia parte de la Plopeni şi jumătate din Cocoreşti şi moşia lor de la Moeneşti. Acestea toate le-am dat lor ca să le fie ocină şi moşie şi boierişag, lor şi rămăşiţelor lor şi a neam din neamul lor. Şi de aceasta am poruncit domniia mea, din nice un feliu din marha lor să nu li să ia vamă domnească dintîi, nice din oi, nice din stupi, nice din porci, nice din găleată, nice din vinăriciu, nice din dijmă, nice din semănături, nice din livezi, nice din pomete, nice vamă din tîrgu şi să nu fie nice într-o gloabă domnească. Poruncit-am de la cei mici pînă la cei mari, care au slujbă, de îţ voru umbla în ţară, birarii domnii mele, să nu-şi rîză de dînşii şi să nu-i învăluiască, pre acelea ocine să nu puie judeţ, nici gloabă, nice biru, pentru ce că ce, cu ce-i vor învălui, vor dobîndi mare răutate şi urgie de la domniia mea. Şi într-altu chipu să nu încerce preste cartea domnii mele.
        Şi încă şi după moartea domnii mele, pe cine îl va dărui domnul Dumnedzău să fie domnu în Ţara Rumânească şi va învoi şi va întări această carte, şi pe acela domnul Dumnedzău îl va întări întru domnia sa, iară cela ce o va sparge şi o va strica şi nu o va învoi, şi pre acela domnul Dumnedzău îl va risipi şi îl va ucide. Aciasta iarăşi, pentru la cel loc luminat, a sufletelor celor curate, acela ce o ar strica să fie soţi Iudei şi Ariei şi să fie blestemat de Dumnedzău şi de toţi sfinţii apostoli şi de 300 şi 18 părinţi sfinţi, carii au fost la săborulu cel dintîi în Nicheia şi asemenea cu cine ce ziseră la răstignirea lui Hristos: sîngele lui spre noi şi spre feciorii noştri, într-acestu veac ce iaste şi în cela ce va să fie, în veacii veacilor, amin.
        Iară mărturii am pus într-această carte a domnii mele boierii domnii mele: jupan Toder, jupan Nanul, jupan Tatul, Standul Honoi, jupan Voicul, jupan Manea mare dvomic, jupan Nan Pascal, Radu Borcev, Dumitru spătar, jupan Ştefan logofet, jupan Şerban vel vistier, jupan Semen stolnic, jupan Miclea vel paharnic, jupan Badea vel comis.
        Eu, Coica logofet, am scris această carte în cetate, în Tîrgovişte, în luna lui aprilie 23 de zile, anul de la zidirea lumii 6945 <1437), Nede u po Paştea 1 | Ion Vlad voievod, milostiia Bojia gospodin.
        După N. Iorga, Studii ţi documente, XII, 276—278. Traducere din sec. XVIII.
        Data greşită. S-a îndreptat după faptul că indicaţia. (Duminica după Paşti) se potriveşte în domnia lui Vlad Dracul pentru data de 23 aprilie numai cu anul 1441, cind Paştile cad la 16 aprilie (în 1437 Paştile a căzut la 31 martie).
        De asemenea, sfatul domnesc corespunde anului 1441 şi nu 1437.
        EDIŢII: Trad. Panaitescu, 193-195; D.I.R., B., veac XIII, XIV, XV, 109-110; D.R.H., B, I, 160-162.
       1 Duminică, după Paşti.
265                                                       <1441—1442> iulie 3.
       f îwdHTr EddA ROEKOAd H rOcnOAHHTi. AdKdT rOCnOACTKO MH CHE WpH3M0 rocnoACTEd mh eod'fcpoM'k h np-krdpoM wt EpdiuoRd.
       Do HHŢ MOdEHÎI©, d3*K HMTi 84ÎH1IŢ ROd/k, ISKO A© Jf©A£T CdOKOAHO Ck «SIMA 8 3dnddHÎHA H Ad H©CAT flOCTdE H flddTHO CdCOK H WB8kI© H HHA kSIMA RTrCERAJ H WT «H$Ad Ad A9H0CET K'hCEKS kSiMA, T-KKMO A^KdTH Ad HE AOHOCAT, dHŢ© 8 IM38ŢE 3d KEdMK>r. d WT CAAE Ad HE H3H0CAT HH CpEEpO, HH MEA, HH jjtdOpHHH, HH EAHO WT TdKOJf-BHJf ; 8 Koro dH HdHAMT CdSrH TOCnOACTRd MH H rddRS M8 XTETni R'kSET'k H A©KHTOK.
T©3h 8t<-kk>mhx rk np'Krdpî wt EpdinoBd , ck cmauem IIIoht8m8uiem h c"k IIetpom
AdnOdEM H C-k IIdTd<H> (IriEUJEM. H RddCH Ad HM*k A©X°AET CdOKOAHO C*k R"kCM KSndM, T-kKMO A^KdTH Ad HE A©HOCAT, T'kKMO 8 ndcSŢE. H HHH’fc, KOdHKO A^KdTfl HMdMT
                                                                                                        365
www.dacoromanica.ro
EpdWOKEHE, fi,i HJf HCHECAT CAOBOA»0, MdKdpTi C KO<\4, MdKdp'h KOrtHKO MHOrO A<1 HAI\<M»T, HHJfTO A<• H)fh HE B4HTOB4T, HHJfTO.
       IIlKMHO ÎWrtfd F -AEH'K.
       H KO MH H3rtE3ET-K HOBH A8k<4TH>, 43*k BK1 IJJA A4T $3H4TH H4 Aî A^HH HdllptA, A4 CH KE4T0K4TE A#K4TH.
       t îw E/14A KWEBWA4, rtMMOCTÎ/R EOJKÎEjft rOcnOAHHă.
       t Ioan Vlad voievod şi domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierilor şi pîrgarilor din Braşov.
       După rugămintea lor, eu le-am făcut voia, ca să umble slobod cu marfă, în Ţara Românească şi să aducă postav şi pînză săsească şi încălţăminte şi orice altă marfă; şi de âcolo să aducă orice marfă, numai ducaţi să nu aducă, decît’ în sîn, pentru cheltuială-. Iar de aici să nu scoată nici argint, nici aramă, nici florini,-nici una din acestea; la cine vor afla slugile domniei mele şi capul i-1 vor lua şi marfa. Acestea le-am întocmit cu pîrgarii din Braşov, cu judeţul Şontumuş şi cu Petru Dapolea şi al Patai Ianăş. Şi românii-să meargă la ei Slobod cu orice marfă, numai ducaţi să nu ducă, decît în sîn. Şi acum, cîţi ducaţi ar avea braşovenii, să-i scoată Slobod, măcar cu carul, oricît de mulţi ar avea, nimeni şi nimeni să nu-i bîtuiască.
       Scris iulie 3 zile.
       Şi cînd îmi vor ieşi ducaţii cei noi, eu vă voi da de ştire cu 14 zile înainte, ca să vă cheltuiţi ducaţii.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       Arh. St. Braşov, nr. 192.
       Orig., hirtie, pecete timbrată, ca legenda în limba latină, dar neclară. Fctcccpii la Bibi.
       Acad., F. VIII/34 şi XIII/41.
       Motivarea datării la I. Bcgdan.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 48. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 75—77; Tccilescu, 50—51-
       Trad. Bogdan, Dcc. ţi feg., 52.
266                            1441 octombrie 16, în tabăra de lingă Unip.
      Nicolaus de Wylak et Johannes de Hwnyad, inter cetera, vaivode Trans-siluani.
      Seniores et prudentes viri, amici noştri honorandi. Audimus quomodo illustris Vlaad, voivoda Transalpinus, cusionis monetarum regahum, in vestii medio, continuationem, per serenissimum dominum nostrum regem, prelatos quoque et barones regni Hungarie, in defensionem eiusdem regni Hungarie nobis deputatam, in auxilium et subsidium eiusce defensionis per nos fiende, sibi sinistris fore, reputaret, atque grave. Super qua re nobis per eundem, recolimus, fuisse subintimatum, cuius scilicet rei disposicionem et decisionem, unacum eodem fiendas, ad terminum illuc aggressas, noştri decrevimus producendi. Sane quidem liquet, quod ipsa regio partium Trans-siluanarum, in qualibet sui parte, de regie benivolentie legalitate, prelato-rumque et baronum sue serenitatis et regni conclusione, nostrorum honorum subiacet ditioni, gubemamini, directioni et defensioni. Proinde in tenutis honorum et regni nostrorum, libera nobis adesse debet de iure et de lege facultas, eiuscemodi cusionis monetarum continuationem exequi faciendi. Unde requirimus vos, nihilominus et serie presentium, vestris prudentiis firmiter precipientes mandamus, quatenus per homines nostros ad id speciales talismodi monetarum cusionem, vestii in medio, sollerter et continue exercere
366
www.dacoromanica.ro
pennittatis, renitentie obstaculo quovis retroiecto, usque ad nostrum illuc ingressum, et nec cuipiam alteri id prosequi cedatis, preterquam hominibus nostris specificatis, scientes enim, a certo quoniam sedecimo aut decimo sep-timo die post presentium emanationem in vestii medio, noştri presentia personali, favente altissimo, constituemur. Quoniam, ad annotatum vaivodam Transalpinum, in plurificatis legationibus ipsius domini noştri regis, prela-torum etiam et baronum ac totius regni sue serenitatis ire deputaţi 2, more protractione relegata, importune et sine intermissione, sumus accessuri pariter et profecturi, usque ad illum igitur terminum, ipsam cusionem per quospiam non sinatis impediri. Et aliud in premissis facere non sitis ausi modo aliquali. Cetera, lator presentium, nostra intimata vobis seriosius propalanda, hac vice clarams 2 explanabit et exponet, cuius dictis, noştri ex parte, vestris prudentiis detegendis, fidem, liquet cedulam, uti nostris sermonibus, adhibere.
      Scripta in descensu nostro campestri exercituali iuxta oppidum Wyneeph, in festo beati Galii confessoris, anno domini millesimo etcetera XL primo.
                                            Ad commissionem propriam utrorumque vaivodarum.
                        verso:} Prudentibus viris, magistre civium, iudici, villico iuratisque civibus et cunctis senioribus civitatis Brassouiensis, amicis nostris honorandis.
      Nicolae de Ujlak şi Iancu de Hunedoara, printre altele voievozi ai Transilvaniei.
      Bătrîni şi chibzuiţi bărbaţi, prietenii noştri vrednici de cinste. Am auzit că vestitul Vlad, voievodul Ţării Româneşti, socotea că-i va fi neprielnic şi greu să continue în mijlocul vostru baterea monezilor regeşti, cu care a fost Însărcinat de către prealuminatul domn al nostru regele, precum şi de către prelaţii şi baronii regatului Ungariei, spre apărarea acelui regat al Ungariei şi spre ajutorul şi sprijinul acelei apărări, ce trebuie făcută de către noi. Cît priveşte aceasta, ţinem seama că aceasta ne-a fost adusă la cunoştinţă de către acel <Vlad>, şi am stabilit ca rînduiala şi hotărîrea, privitoare la acel lucru, să fie făcute împreună cu acel <Vlad> şi să fie întreprinse acolo şi la sorocul <potrivit>. într-adevăr, însă, este limpede, că acel ţinut al părţilor Transilvaniei, în oricare parte a lui, după îndreptăţirea bunăvoinţei regeşti şi după rînduiala prelaţilor şi a baronilor luminăţiei sale şi a ţării, este supus puterii, cîrmuirii, diriguirii şi apărării slujbei noastre. Prin urmare, ni se cuvine ca In ţinuturile <supuse> slujbei şi ţării noastre, să avem pe drept şi în chip legiuit putinţă slobodă de a dispune să se împlinească continuarea acelei bateri de monezi. De aceea vă cerem şi totodată, prin cuprinsul celor de faţă, vă punem în vedere şi poruncim cu tărie înţelepciunii voastre, ca să îngăduiţi să se facă cu îndemînare şi neîncetat de către oamenii noştri osebiţi, această batere a monezilor în mijlocul vostru, şi, înlăturînd orice împotrivire şi piedică, pînă la sosirea noastră acolo, să nu lăsaţi pe nimeni altcineva să urmărească aceasta, în afara de oamenii noştri sus-amintiţi; şi aflaţi că în a şaisprezecea sau a şaptesprezecea zi, după darea celor de faţă, cu ajutorul celui de sus, ne vom înfăţişa negreşit în persoană în mijlocul vostru. Deoarece avem de gînd să mergem şi să ne îndreptăm la timp şi fără întîrziere, înlăturînd orice tărăgănare, spre sus-amintitul voievod al Ţării Româneşti, <unde> sîntem trimişi în mai multe solii ale acelui domn al nostru, regele, a prelaţilor, precum şi a baronilor şi ale întregii ţări a luminăţiei sale, de aceea pînă la acel soroc să nu îngăduiţi ca acea batere să fie stingherită de către cineva. Şi altfel, să nu îndrăzniţi să faceţi în nici un fel, cu privire la cele <arătate> mai sus. Celelalte porunci ale noastre, ce vă trebuie vestite mai amănunţit, înfăţişătorul celor de faţă, la rîndul său, vi le va lămuri şi vi le
www.dacoromanica.ro
367
va arăta mai desluşit, spuselor căruia, dezvăluite înţelepciunii voastre din partea noastră, să le arătaţi crezare, ca şi cuvintelor noastre, <care> lămuresc scrisoarea.
      Scrisă în tabăra noastră ostăşească de lîngă cetatea Unip, la sărbătoarea fericitului Gal Mărturisitorul, în anul Domnului o mie etc. <patru sute> patruzeci şi unu.
                                                                  La porunca însăşi a ambilor voievozi.
      <Pe verso:) Chibzuiţilor bărbaţi, judelui oraşului, judelui, vilicului, orăşenilor juraţi şi tuturor bătrînilor din oraşul Braşov, prietenii noştri, vrednici de cinste.
      După. Ub„ V, 90-91.
      Orig., hîrtie, cu pecete din ceară verde, aplicată pe verso, căzută, la Arh. St. Braşov,
      Fronius I, 15.
      EDIŢII: Latin. HurmuzaĂi, XV/1, 27 -28.
      1 La Hurmuzaki XV/1, 28 urmează: omnis; corect: cmtti. 1 Corect: clarius.
267                                                          <1442> aprilie 23.
      f HoThTEHHM H MAAPHM H nAEAAEHHTHAA MAJKEM, np'hrapEAIl EpAUJOKCKHAl K-hCEM, lY\AAHlY\>KE H BEAHKHAITh, nOKAOHEHIE A® AHHA 3EAHAH, 0KO HAUlHAITh rOcnOA^Ml. H A^BpHiWh npHATEAEAA.
      H Toy3H npHAE k haaa 8 Ghehh Eeptoaoaaeh h &t8wb Fauinap'h Ta hh oynpo-eHUj/ft saujoA\8 pEMîS; a^kae cmo aah ehah npH boekoae, eah kto wt Epauiobahii aohumii 8 riOKAHCApCTBO K BOEKOAE HAH HE E ? H aKO ECT KTO A^HUTKă, KOH pEMH «8 CA BHAH ? fi AAH Baujotl MHAOCTH TOH WTn0KEA<»A/\0, KaKO A® TAE CAIIO EH AH AHH KOH*K HAUJErO r©C-noAHHa, aah BaujEro anoKAHcap'b he cm o bhaeah hh omhaaa, hh SiuHAta cAHiuaAH.
      dKO CH CEH HEjfTO nO CBOEH pABOTA JfOAHA’h, TOH Eorh BHAETIi. ff IVT BAC, AKO BH l|JO KOA BECT HAH nOKAHCApC<T>BO HAAA’B BH HALLI’K TOCnOAHHK KABAA'K; HA TOH Eon. 3HAETTi, KOH E CBTBOpHA HEBO H 3EAAAI0, HE BHAAAO HH1/JO 8 TOAh8h.
      IIhcAHO 8 nOHEAEAHHK npEA CBATHAA'h FEWprÎEAA.
      EaUJH AAEHUJHH npHHTEAH BEpHH, HtSnAH Hah8a H GtE$AH AOrOOET.
      <Pe verso, contemporan:> Litera Nannul et Stephani lugefet, recognoscens quod consules magistrum Anthonium ad Wlad waywodam in ipsorum lega-tione non destinaverunt etc.
      f Cinstiţilor şi înţelepţilor şi de neam bărbaţi, tuturor pîrgarilor braşoveni, mici şi mari, plecăciune pînă la faţa pămîntului, ca unor domni ai noştri şi buni prieteni.
      Şi iată au venit la mine în Sibiu Bertolomei şi Utuş Gaşpar şi ne-au întrebat, după vorbele voastre: cît am fost noi pe lîngă voievod, a venit oare cineva dintre braşoveni în solie la voievodul sau nu a venit? Şi dacă a venit, care i-au fost cuvintele? Iar noi aceasta răspundem milostivirii voastre, că pînă cînd am fost lîngă domnul nostru, noi solia voastră nici cu ochii n-am văzut-o, nici cu urechile n-am auzit-o.
      Dacă va fi umblat cineva după treburile sale, aceasta Dumnezeu ştie. Iar de ar fi fost vreo veste sau vreo solie de la voi, domnul nostru ne-ar fi spus; ci aceasta Dumnezeu ştie, cel ce a făcut cerul şi pămîntul, noi nimic nu ştim despre aceasta.
368
                         www.dacoromanica.ro
       Scris luni, înainte de Sfîntul Gheorghe.
       Mai micii voştri prieteni credincioşi, jupan Nanul şi Ştefan logofăt.
       <Pe verso, contemporan:'} Scrisoarea lui Nanul şi a lui Ştefan logofătul, recunoscînd că sfetnicii nu l-au trimis pe magistrul Antoniu în solia lor la Vlad voievodul.
       Arh. St. Braşov , nr. 534.
       Orig., hîrtie, două peceţi aplicate in ceară neagră, una cu legenda: GnţaHk A<oroţ<T>. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/173 şi XVIII/16.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 261—262; Tccilescu, 386 — 387. Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 206—207.
268                                                1443 martie 2, Seghedin.
      Nos, Nicolaus de Wylak, Machouiensis1 et Johannes de Hwnyad, Zeweriniensis bani, wayuode Transsiluani Siculorumque et Themesiensis comites, recognoscimus universis quibus incumbit, significantes, quia per sincere circumspeccionis viros et bone eloquencie villicum 2, iudicem iura-tosque cives et cunctos seniores ac consules Brassouienses et terre Bwrcza eorum libertates prerogativas8 ex certa sciencia divorum predecessorum regum felicis reminiscencie liberaliter concessas4 et largiflue devotas5 et collatas6, sic videlicet quod eorum scilicet premissorum civium quicumque cum mercibus et negociis pro acquirendis victuum et amictuum generibus tociens quociens versus Transalpinas, tam in eundo, quam in regrediendo, iustum tributum iustasque tributarias7 exacciones 7 more antiquo ac lăudabili consuetudine, scilicet de quolibet stamine panni Ippriensi vel Galicali8 non plus preterquam denarios wiginti 8 quatuor, de Levi decern et octo, de Colonicali 8 denarios duodecim, de Polonicali sex, de panno scisso de caligisque et mittris 8 nichil, et de eisdem pannis in nullo alio loco Wolahie 8 tributum sint solvere obligaţi nisi in foro, ubi predictos pannos vendicioni exposuerint, item in Dombowicza medium tributum de pretactis pannis dare tenerentur, dq singulis vasis medonis singulos denarios duodecim in Ruffa Arbore, ibidem de vase vini denarios sex, item de ferro, panno griseo, tela, lino, gladiis, bicellis, cultellis ac singulis mechanicali opere et artificiali mânu factis et fiendis, de arcubus, funibus, pellicis mastrucis et omnibus aliis rebus cuiuscumque generis existant, que ad Volahiam apportantur, in nullo loco Volahie tributum solvere sint coacti; sed si cum mercimoniis suis transierint ultra Danubium, extunc in vado Danubii de centum persolvant 9 tria et si sic persolverint, extunc redeundo cum rebus suis mercimonialibus nichil dare tenentur; insuper ipsi de Volachia 8 exeuntes de curru piscium 10 vel aliis quibusvis onerato in Brail decern et octo denarios, de curro 11 piscium in Nouoforo unum piscem, in Tergauist unum piscem, in Dombowicza de quolibet equo currui alligato unum denarium, de curru piscium unum piscem, de equo zomentato quid-quit8 portet duos denarios, de equo non onerato unum denarium, de equestre unum denarium, de pedestre unum banum; hic ibi in Ruffa Arbore de curru piscium septem pisces et treginta 8 sex denarios, de centenario cere duodecim denarios, de bove vel vacca tres denarios, de castrato unum denarium, de porco duos, de cute cervi unum denarium, sed de omnibus aliis cutibus nichil, de wormasio vulgo themleturo unum denarium, de equo zomentato quid-
www.dacoromanica.ro
369
quit 8 portet tres denarios, de equo non onerato duos denarios, de equestre duos, de pedestre unum, de pellibus ferinis cuiuscumque speciei vulgariter vilthuerck, que de Volaschia8 exportantur, de centum tres, de equo <qui) in Volachia emititur 12 denarios sex, et de universis aliis nullum omnino tributum tenerentur; sed ipsi venientes de marinis partibus seu Transdanu-bium de centum persolvant tantum tria, fuerant nobis exhibite pariter et ostense, petentes nos humili precum instantia temporibus nostris, in eisdem libertatibus gratuitis eosdem uti, frui, gratulări et congaudere, permittere et permitifacere8, quorum quidem peticionibus nos allecti, vobis castellanis nostris castrorum Thercz et Keralkew per nos constitutis et <in> futurum constituendis presencium serie firmissime iniungendo, precipimus, omnino habere volentes, quatenus a modo in posterum et deinceps contra predictas libertates regales et nostras, presentibus in hac parte atributas 8, annotatos cives Brasouienses 8 et terre Bwrcza vel eorum alterum negociatorum cum eorum mercibus hinc inde proficiscencium in exaccione et solucione tribu-tariis, in personis, rebus ac bonis quibusvis infestare, inquietare, dapnificare 13 et perturbare nusquam et nequaquam presumatis nec sitis ausi modo aliquali, si nostram indignacionem incurrere formidatis. Presentibus perlectis exhi-benti restitutis. Et aliud in premissis non facturi.
      Datum Zegedini, sabbato proximo post festum beati Mathie apostoli, anno domini Millesimo quadringentesimo quadragesimo tercio.
      (De altă mină, în partea dreaptă, stib text :> Ad propriam commissionem wayuodalis dignitatis.
      Noi, Nicolae de Ujlak, ban de MaSva, şi Iancu de Hunedoara, ban de Severin, voievozii Transilvaniei şi comiţii secuilor şi de Timiş, reamintim tuturor cărora li se cuvine şi le facem cunoscut <că>, deoarece ne-au fost arătate ca şi înfăţişate, de către bărbaţii de o adevărată chibzuinţă şi de o bună elocinţă, vilicul, judele, orăşenii juraţi şi toţi bătrînii şi sfetnicii Braşovului şi ai ţării Bîrsei, libertăţile de mai înainte ale acestora date, dăruite, şi hărăzite în chip liber şi din plin, după buna ştiinţă a răposaţilor regi înaintaşi, de o fericită pomenire, astfel, ca fiecare dintre aceştia, şi anume dintre orăşenii sus-amintiţi, ori de cîte ori, atît <cînd> merg cît <şi cînd) se întorc din Ţara Românească, cu mărfurile şi lucrurile <lor> pentru agonisirea hranei şi pentru orice fel de îmbrăcăminte <să fie datori să plătească), după obiceiul şi datina veche şi vrednică de laudă, o vamă dreaptă şi plăţi vamale drepte, şi anume: pentru orice bucată de postav de Ypres sau franţuzesc nu mai mult decît 24 de dinari, pentru cel de Luvia 18, pentru cel de Colonia 12 dinari, pentru cel de Polonia 6, pentru postavurile începute, pentru cizme şi căciuli nimic, iar pentru aceste postavuri să nu fie obligaţi să plătească vamă în nici un alt loc din Ţara Românească, decît în tîrgul unde-şi vor arăta sus-zisele postavuri spre vînzare; de asemenea în Dîmboviţa pentru sus-amintitele postavuri să fie datori să dea jumătate de vamă, pentru fiecare vas de mied <să plătească) la Rucăr numai 12 dinari, tot acolo pentru un vas de vin 6 dinari, de asemenea pentru fier, pănură, pînză, in, săbii, suliţe, cuţite şi pentru orice lucru meşteşugăresc făcut şi care se va face cu mîna îndemînatică, pentru arcuri, funii, blăni de jder şi pentru orice alte lucruri, de orice fel ar fi, care se aduc în Ţara Românească, să nu fie ţinuţi a plăti vamă în nici un loc din Ţara Românească, iar dacă vor trece cu mărfurile lor peste Dunăre, atunci să plătească la vadul Dunării dintr-o sută, trei, şi dacă vor plăti aşa, atunci cînd se întorc cu lucrurile lor de vînzare, să nu fie datori să dea nimic; afară
370
www.dacoromanica.ro
de aceasta, cei ce ies din Ţara Românească <să plătească) la Tîrgşor 1 peşte, la Tîrgovişte 1 peşte, la Dîmboviţa pentru orice cal înhămat la un car 1 dinar, pentru un car de peşte 1 peşte, pentru un cal cu samar, orice ar duce, 2 dinari, pentru un cal neîmpovărat 1 dinar, pentru un călăreţ 1 dinar, pentru un pedestru 1 ban. Pentru acestea, acolo la Rucăr, pentru un car de peşte 7 peşti şi 36 de dinari, pentru o majă de ceară 12 dinari, pentru un bou sau o vacă .3 dinari, pentru un batal 1 dinar, pentru un porc 2 dinari, pentru o piele de cerb 1 dinar, dar pentru orice alte piei nimic, pentru brînza frămîntată numită în limba obişnuită „themleturo" <brînză de burduf) 1 dinar, pentru un cal cu samar, orice ar duce, 3 dinari, pentru un cal neîmpovărat 2 dinari, pentru un călăreţ 2 dinari, pentru un pedestru 1 dinar, pentru orice fel de piei de sălbăticiuni, numite în limba obişnuită „vilthuerck" <piei prelucrate din animale sălbatice) ce se scot din Ţara Românească, dintr-o sută, trei, pentru un cal, ce se cumpără din Ţara Românească, 6 dinari, şi pentru toate celelalte să nu fie datori <să dea) nici o vamă, iar cei ce vin din părţile <de lîngă) mare sau de peste Dunăre să plătească dintr-o sută, trei; ne cer cu rugăminţi umile şi stăruitoare, ca să îngăduim şi să facem să se îngăduie ca în aceste timpuri ale noastre aceştia să aibă parte, să se folosească, să se bucure şi să fie fericiţi de libertăţi de bună voie, iar noi, împinşi de cererile lor, prin cuprinsul celor de faţă impunîndu-vă cu străşnicie, vă poruncim, vrînd întru totul, vouă, castelanilor noştri din cetăţile Bran şi Piatra Craiului, care sînteţi rînduiţi de noi <acolo) şi care veţi fi rînduiţi pe viitor, ca în viitor şi de acum înainte să nu cutezaţi în nici un fel să-i hărţuiţi, să-i neliniştiţi, să-i păgubiţi şi să-i turburaţi pe sus-numiţii orăşeni ai Braşovului şi ai ţării Bîrsei, sau pe oricine altcineva dintre aceşti negustori, care vin de ici colo cu mărfurile lor, în împlinirea şi plata vamală, în persoana şi în orice lucruri şi bunuri <ale lor), şi nici să nu îndrăzniţi <a face) altfel, dacă vă temeţi să întîmpinaţi mînia noastră. După citire, să înapoiaţi cele de faţă înfăţişătorului. Şi altfel să nu faceţi cu privire la cele <arătate> mai sus.
      Dat în Seghedin, în sîmbăta de după sărbătoarea fericitului apostol Matia, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi trei.
      (De altă mină, în partea dreaptă, sub text :> La porunca însăşi a demnităţii voievodale.
      Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 97. Microfilm nr. 9 b la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca. Orig. hirtie, cu pecete rotundă de ceară verde, aplicată sub text şi acoperită cu hirtiuţă de protecţie.
      EDIŢII: Latin. Fr. Pali, Iancude Hunedc ara şi ccnfit marca fi ivilcgiului fentiu negelul braşcvenilcr şi al btrsenilcr cu Tara Rcm&nească. în 1443. în ..Anuarul Institutului de istorie din Cluj", IX. 1966, 80-82; Ub., V. 106-107. I * 3 4 5 * 7 * * 10 II
        I Corectat din: Wachcuiensis.
       * Literele li întărite prin trasarea din nou.
       3 Corect: freregative.
       4 Corect: concesse.
       5 Greşeala scribului in loc de: denatas, corect denate.
       * Corect: ccllate.
       7 Scris deasupra rindului.
       *  Astfel în orig.
       * Literele l şi t întărite prin trasare din nou.
        10 Corect: piscibus.
        II Corect: curru. a Corect: emitur.
        ** Corect: dampnificare.
www.dacoromanica.ro
371
269
                                                                                          1443 aprilie 17, Buda.
      <Vladislav, regele Ungariei, dăruieşte lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, mai multe moşii în comitatele Turda, Cluj şi Alba de Jos, ca răsplată a faptelor de vitejie, săvîrşite în luptele cu turcii:)
      ...Deinde abis suis Jaudedignis triumphis, qups de Turcis, inimicis cţucis Christi, sepius bello Jractis, obtinuit, vetustum patrie ,obprobrium, sui sudore, detersit, anterior igitur eiusdem pugna, quam, noştri regiminis tem-pore, apud Nandoralbam cum Izak, Turcorum wayuoda, virtuose peregit, prima cesis hostibus pavoris iniţia nostratibus, vero redivive animositatis effectum peperit. Deinde alio casu, dum quidem Mezythbeg, alter Turcorum waywoda, valido sedecim milium armigerorum comitatus exercitu, partes nostras Transsiluanas pretactas vastaturus intrasset, quamvis primo occursu, improvise tune habito, prefatus Johannes waywcda lesus fugatusque, com-militionum suorum certa detrimenta pertulerit, cruentam tamen nichilo-minus et ibidem hostibus reliquit victoriam et demum, quinto die novo prelio, victus victorem evincens, gloriosam dono domini ultionem revexit. Moxque prefatus improbus hostis, quam devorarat, predam et sua propria suorumque ac filii precipiţi nece persolvit, potitus itaque hac feliei victoria, prefatus noster wayuoda, de hinc, ad recuperationem Transalpinarum, predictis Transsilvanis vicinarum partium, intendere cepit, habitumque est, ut eius ope et opera expugnato ac decolato, inimico earundem partium wayuoda, verus heres, pută Bazarab, filius condam Daan wayuode, ipsis, noştri 1 parte, in dominum et wayuodam preficitur, per idque eedem partes totaliter ditioni corone huius subiungantur.
      Demum, ut plura brevi comprehendamus sermone, venit viceimperator Turcorum, qui bassa communiter nuncupatur, multis paganis principibus et octoginta milium digesti numeri suffultus exercitu, hune, antefatarum partium Transalpinarum crudelius predam agentem, supranotatus noster wayuoda animosius bello agreditur. Fit ex concursu mutuo pugna hinc-inde asperrima, oritur cedes, franguntur acies constansque letale pre-lium ad vesperam usque perdurat, ubi, tandem, altissimi cooperante dextera, finalis belii eventus, nostrorum prosperităţi accedit et mox vieţi fugantur, hostes prelatisque in predam dantur. Ad quorum cladem magis uberem et per via eis flumina non parum suffragabantur, nam fuga redentes precipiţi non pauciores unda necantur, quam gladio. Quibus turn rebus perac-tis feliciter ex tam prosperarum rerum affluentia, sollicitudo eiusdem noştri wayuode, minime corrupta, intepuit, quinymmo plura pluribus accumulare sitiens, non multo ex post dierum decursu, nova nostra favore recollecta po-tentia, subintrat primo regnum Bulgarie, ubi civitas Bidinii cum circumia-centibus tenutis amplissimis et deinde, vice altera, cum magnifico Nicolao, conwayuoda suo, invadunt partes Vzure et Rascie...
      Datum Bude decima septima die mensis Aprilis, anno domini mil-lesimo quadringentesimo quadragesimo tertio.
      ...apoi prin alte victorii ale sale vrednice de laudă, pe care le-a obţinut de la turci, duşmani ai crucii lui Hristos şi adesea obosiţi de război, precum şi prin propria-i osteneală, a făcut să dispară vechea ruşine a patriei; aşadar în lupta de mai înainte a aceluia, pe care, în timpul domniei noastre a purtat-o cu vitejie, la Belgrad, împotriva lui Ishak, voievodul turcilor, la început duşmanii noştrii fiind ucişi, din teamă <apoi> însă s-a produs reînvierea curajului <său>. Apoi într-o altă împrejurare, cînd un oarecare Mezid-beg, un alt voievod al turcilor, însoţit de o puternică armată de şaisprezece mii de oameni
372
                      www.dacoromanica.ro
înarmaţi, pătrunsese în sus-amintitele noastre părţi transilvănene, ca să le devasteze, deşi în prima ciocnire avută atunci pe neaşteptate, sus-pomenitul Iancu, voievodul, rănit şi pus pe fugă, a adus anumite pagube tovarăşilor săi de arme, totuşi acolo le-a lăsat nu mai puţin duşmanilor o victorie însîngerată dar în a cincea zi, într-o nouă luptă, învinsul învingîndu-1 pe cel victorios, a adus în dar Domnului o răzbunare glorioasă. Apoi necinstitul duşman sus-amintit, a plătit jaful, pe care-1 săvîrşise, printr-o moarte grabnică a sa şi a fiilor săi, şi astfel, bucurîndu-se de această victorie fericită, sus-pomenitul nostru voievod de aici a început să meargă pentru recîştigarea Ţării Româneşti, vecina sus-ziselor părţi transilvănene, şi s-a întîmplat, ca prin puterea şi osteneala sa, învingîndu-1 şi scoţîndu-1 pe voievodul duşman al acelor părţi, să-l numească, ca din partea noastră, domn şi voievod în acele <părţi> pe adevăratul moştenitor, şi anume pe Basarab, fiul răposatului Dan voievodul, şi, prin aceasta, acele părţi să fie supuse în întregime puterii acestei coroane.
      în sfîrşit, ca să cuprindem cît mai multe printr-o povestire scurtă, a venit marele vizir al turcilor, care îndeobşte se numea paşă, împreună cu mulţi comandanţi pagîni şi sprijinit de o armată în număr de optzeci de mii <de oameni> şi pe acesta, care jefuia în mod crunt sus-amintita Ţară Românească, sus-numitul nostru voievod l-a atacat în război, în mod curajos. Din ciocnirea reciprocă s-a produs o luptă foarte cruntă de ambele părţi, s-au săvîrşit omoruri, au fost distruse liniile de luptă şi lupta permanent crîncenă durase pînă către seară, cînd, în sfîrşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a sfîrşit războiul, spre fericirea alor noştri, iar apoi învinşii sînt omorîţi şi duşmanii sînt daţi ca pradă prelaţilor. La uciderea acestora s-au folosit mai mult de arderea lor prin flacăra vie, decît de sabie, iar cei, care au scăpat prin fugă, cei mai mulţi s-au înecat. Atît din cauza acestor lucrări săvîrşite în chip fericit, cît şi din cauza abundenţei succeselor, grija acelui voievod al nostru, puţin slăbită, s-a aprins, ba mai mult, lacom să strîngă cît mai multe la cele multe, nu mult după aceea, culegîndu-şi forţe noi datorită bunăvoinţei noastre, pătrunse mai întîi în ţara Bulgariei, unde luase cetatea Vidin împreună cu întinsele ţinuturi înconjurătoare şi apoi, altă dată, împreună cu măreţul Nicolae, al doilea voievod al său, au năvălit în părţile Ozorei şi Serbiei...
      Dat la Buda, în a şaptesprezecea zi a lunii aprilie, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi trei.
      După Mon. Httng. Hist., HI—142 (fragment)
      Orig., perg., la Arh. Naţ. Magh., Dl. 13 718.
      REGEŞTE: Ub., V, 113.
       1 Astfel în textul lat. publicat; corect: nostra.
270
                                                                           1444 februarie 22, Suceava.
      Stephanus, wayuoda et dominus terre Moldawyensis
      Providi et honesti viri nobis dilecti. Usque modo audacter non estis ausi1 cum bonis vestris subintrare, modo assecuramus, cum presentibus omnes, ut subintrent et negotient, more ab antiquo consueta, ac libere exeant, excepta aliqua causa guerre. De quo providi ambulent et, pro reatibus vestri Kralli, concivis vestri, nullus timeat. Datum Zwczawye, in dominica Camis-privii, anno domini M° CCCC0 XLIIII0
          verso, de aceeaşi mină :> Providis viris et honestis,' iudici et iuratis civibus de Brasso, a nobis dilectis.
27 — Documente — Cd. 883                                              373
www.dacoromanica.ro
       Ştefan, voievodul şi domnul
       ţârii Moldovei
       Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, dragi nouă. Pînă de curînd nu aţi îndrăznit să intraţi cu bunurile voastre; acum <însă> vă asigurăm pe voi toţi prin cele de faţă să intraţi şi să faceţi negoţ, după vechea şi obişnuita datină, şi să ieşiţi liberi, în afară de cazul vreunui război. De aceea, cei chibzuiţi să umble şi nimeni să nu se teamă de învinuirile lui Krallus, concetăţeanul vostru. Dat la Suceava, în duminica Lăsatului secului de carne, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi patru.
       (Pe verso, de aceeaşi mină:'} Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, judele şi orăşenii juraţi din Braşov, dragi nouă.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, I, nr. 21, Microfilm 9 h la Inst. de ist.
       şi arh. Cluj-Napoca.
       Orig., hirtie, cu pecete de închidere din ceară roşie aplicată pe verso, cu legenda: rita a
       CTI$4H4 i»m«au.
       EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 31, nr. 50 (sub martie 2); Vb., V, 128, nr. 2479 (sub
       februarie 23); Latin şi trad. Costăchescu, II, 723 (sub martie 2).
       1  Adăugat la margine.
271                                                <1444) mai 29, Vaslui.
      Stephanus, wayuoda
      de Moldva
      Sinceri honoris incrementum. Amici noştri carissimi, noveritis me esse wayuodam in isto regno, videlicet in Moldwa, licet, retroactis tempori-bus non multum elapsis, in guerra seu discordia, quam gerebamus cum Petro, fratre nostro wayuoda, sinistra mânu mihi invadente, non modicum per-sequebamur nosmet ipsos. Nune, dei per graciam, sumus in regno nostro pacifice. Quare, vestre universitatis petimus amicicias et fraternitates2, eisdemque supplicamus ex affectu, quatenus, quod cives aut hospites vestii civitatis ac provincie vestre, videlicet Barza, aliqua dampna seu iniurias ac mutilaciones menbrorum 2, in suis mercimoniis ac in negociacione suarum rerum nostro in regno veniente vel transeunte passi fuissent, nisi fideli proba-verint testimonio, volumus satisfaccionem impendi. De modo habebitis et habeatis sine omni impedimente negociacionem vestram in eadem libertate et paciencia, sicut * habuistis in tempore patris noştri wayuode Sandii *.
      Item, in tune petimus vestras amicicias et fraternitates quod, si auditis vel audivistis aliquam famam de Johanne wayuoda, aut aliam famam, extunc -nobis causa amicicie fideliter renuncietis. Cetera lator presencium, videlicet Stoyka, dicat, cui verbis credatis, tamquam ab ore nostro prolatis. Scripta in Moldwa, incivitate Wazlo, annoinpresenti.post festumWrbani pape feria6a.
      (Pe verso, de aceeaşi mină:) Prudentibus viris, iudici iuratisque civibus ac universi5 hospitibus, in Brasso existentibus ac sibi karissimis in Cristo• fratribus.
      Ştefan, voievodul Moldovei.
      Spor de cinste adevărată. Preascumpii noştri prieteni, aflaţi că eu sînt voievod în această ţară, adică în Moldova, deşi, în timpurile nu de mult trecute, în războiul sau cearta pe care am purtat-o cu Petru, fratele nostru, voievodul care a năvălit asupra mea cu mîna duşmană, nu puţin noi înşine v-am prigonit. Acum, din mila lui Dumnezeu, stăm în pace, în domnia noastră.
374
www.dacoromanica.ro
De aceea, cerem obştei voastre prietenie şi frăţie şi vă rugăm din suflet ca, în cazul în care orăşenii şi oaspeţii din oraşul şi din ţinutul vostru, adică al Bîrsei, au suferit vreo pagubă, vătămare sau schilodire în mărfurile sau în negoţul lucrurilor lor, venind sau trecînd prin ţara noastră, dacă vor dovedi prin mărturia sinceră, vrem să le dăm despăgubire. De acum veţi avea şi aveţi negoţul vostru în aceeaşi libertate şi îngăduire, fără nici o piedică, aşa cum l-aţi avut în vremea tatălui nostru, a voievodului Alexandru.
      De asemenea, mai cerem prieteniei şi frăţiei voastre ca, dacă auziţi sau aţi auzit vreo ştire despre lancu, voievodul, sau altă veste, atunci, din prietenie, să ne înştiinţaţi întocmai <şi> pe noi. Celelalte vi le va spune înfăţi-şătorul <scrisorii> de faţă, adică Stoica, cuvintelor căruia să le daţi crezare ca şi cum ar fi spuse din gura noastră.
      Scris în Moldova, în oraşul Vaslui, în acest an, în vinerea de după sărbătoarea papei Urban.
      <Pe verso, de aceeaşi mînă :> Chibzuiţilor bărbaţi, judelui, orăşenilor juraţi şi tuturor oaspeţilor care sînt în Braşov, preascumpilor săi fraţi întru Hristos.
      Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, I nr. 5. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh.
      Clu j-Napoca /1444.
      Orig. hirtie, cu urme de pecete de Închidere din ceară roşie, aplicată pe verso.
      Pentru datare cf. Ub., V, 138.
      EDIŢII: Latin. Hurmuzakt, XV/1, 32 (sub 28 mai 1445); N. Iorga, Ceschichte des rtimă-
      nischen Vclkes, I, 325, nota 2 (fragment); Ub., V, 138—139. Latin şi trad. Costichescu,
      II, 723-725 (sub mai 28).
       1 Urmează q, şters de aceeaşi mină.
       * Corect: mtmbrorum.
       8 în orig. sicuttd, t fiind scris deasupra lui m.
       4 Urmează sep, şters de aceeaşi mină.
       5 Corect: universis.
       8 Astfel in orig.
272                                                   1444 iunie 11, Buda.
                                                                 Commissio propria domini regis.
      Nos, Wladislaus, dei grada Hungarie, Polonie, Dalmacie, Croacie etc. rex, Lythwanieque princeps supremus et heres Russie, significamus serie presencium quibus incumbit universis quod nos, debitum, ut decet, habentes respectum ad illa fidelitatis et fideliuiâ obsequiorum accepcione digna merita fidelis noştri egregii Nicolai de Byzere, familiaris fidehs noştri, magnifici Johannis, wayuode noştri Transsiluanensis, quibus idem maiestati nostre et sacre huius regni noştri corone, a principio electionis et coronacionis nostra-rum in regem huius regni noştri Hungarie, divina cooperante clemencia, feliciter factarum, in nonnullis nostris et nostrorum expedicionibus et pre-sertim in conflictibus, quos, primum, prefatus magnificus Johannes, wayuoda noster, in partibus Transsiluanis et Transalpinis post se se, cum perfidis Turcis paganis, catholice fidd et cristiane religionis emulis infestissimis, semper glorioso triumpho de eisdem emulis reportato habuit; demum vero et singularius in ista nuouissima 1 expedicione passagii, in qua personaliter laboravimus, nobiscum per totam Rasciam et Bulgariam usque ad confinia parcium Românie procedendo, certorumque gencium armatorum prefati, wayuode capitaneatum gerendo, in omnibus conflictibus, quos in ipso pro-gressu et regressu cum eisdem Turcis habuimus, inter primos, se inter hostium
www.dacoromanica.ro
375
catervam medius ingerendo, multaque milicie et strenuitatis exercicia ad usum nostrum exhibendo, maiestati nostre se gratum reddidit et acceptum.
      Quorum intui tu, possessiones Wolachicales, Kusklya, Zawoy, utrasque Pathak et Zylfa vocatas, in districtu Karansebes habitas, in quarum pacifico dominio idem Nicolaus de Byzere seque et fratres suos infrascriptos ex col-lacionibus condam serenissimorum principum dominorum Sigismundi et Alberti, huius regni noştri Hungarie regum predecessorum, a certis retro-actis annis extitisse et etiam de presenti existere, sed literas et literaria eorum instrumenta, quibus mediantibus easdem tenuissent, per dictos paganos Turcos, alias, in eodem districtu discurrentes, ablatas et ab eisdem alienata fuisse asserit, simulcum cunctis ipsarum utilitatibus et pertinenciis quibus-libet, terris scilicet arabilibus, cultis et incultis, agriş, pratis, pascuis, silvis, nemoribus, rubetis, montibus, vallibus, vineis vinearumque promontoriis, aquis, fluviis, piscinis, piscaturis aquarumque decursibus, necnon molendinis et locis molendinorum, ac generaliter quarumlibet utilitatum et pertinencia-rum suarum integritatibus, quovis nomine vocitatis, sub earum veris metis et antiquis, ac sub illis condicionibus et serviciis quibus alie possessiones Wolachicales in dicto districtu tenentur et possidentur, ac sub eisdem vigoribus quibus similes possessiones Wolachicales, per predecessores nostros reges conferre solite fuere, memorato Nicolao de Byzere, quo ad quartam partem earundem, ac per eum Ladislao, filio Johannis de eadem Byzere fratrueli, ac Dionisio, fiho Mathie, Philippoque, filio Ladislai, et Ladislao, filio Dio-nisii de Pathak, necnon Johanni, filio Johannis de Zylfa, condivisionalibus fratribus suis, cuilibet scilicet eorum iuxta porcionem suam, quo ad alias tres partes ipsarum, ac heredibus et posteritatibus eorum universis, nove nostre donacionis titulo et omni eo iure, quo nostre legitime incumbit collacioni, dedimus, donavimus et contulimus, ymo damus, donamus et conferimus, iure perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas pariter et habendas, salvo iure alieno, harum nostrarum vigore et testimonio literarum mediante, quas in formam noştri privilegii redigi faciemus, dum nobis in specie fuerint reportate.
      Datum Bude, in festo sacratissimi Corporis Christi, anno domini Mille-simo quadringentesimo quadragesimo quarto.
                                                                    Porunca însăşi a domnului rege
      Noi, Vladislav, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Poloniei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., principe suprem al Lituaniei şi moştenitor al Rusiei, facem cunoscut, prin cuprinsul celor de faţă, tuturor cărora li se cade că noi, după cum se cuvine, .avînd cuvenita cinste pentru acele fapte vrednice de credinţă şi de slujbe credincioase, primite de la alesul nostru, credincios, Nicolae de Byzere, slujitorul credinciosului nostru, măreţul Iancu, voievodul nostru din Transilvania, (făcute de> acela pentru maiestatea noastră şi pentru sfînta coroană a acestui regat al nostru, de la începutul alegerii şi încoronării noastre ca rege al acestui regat al nostru al Ungariei, făcute în chip fericit cu ajutorul îndurării dumnezeieşti, în cîteva expediţii ale noastre şi a lor noştri şi mai ales în luptele, pe care, mai întîi, sus-amintitul măreţul Ioan, voievodul nostru, le-a avut în Transilvania şi apoi în Ţara Românească cu viclenii păgîni turci, duşmanii învederaţi ai credinţei catolice şi ai religiei creştine, repurtînd întotdeauna asupra acestor duşmani o victorie strălucită, iar apoi şi mai ales în aceasta cea mai nouă expediţie a peregrinării, în care ne-am ostenit noi înşine, mergînd cu noi prin toată Serbia şi Bulgaria pînă la graniţele părţilor României, fiind comandant al cîtorva oameni înarmaţi, ai sus-numi-
376
www.dacoromanica.ro
tiilui voievod, în toate luptele pe care le-am avut cu acei turci, în acea înaintare şi retragere, aruncîndu-se între primii în mijlocul obştii duşmanilor arătînd pentru folosul nostru, multă îndemînare ostăşească şi sîrguinţă, <astfel> s-a făcut plăcut şi iubit de maiestatea noastră.
      Avînd în vedere acestea, am dat, am dăruit şi am hărăzit cu titlul de nouă danie a noastră şi cu tot dreptul, care se cuvine în chip legiuit dreptului nostru de danie, moşiile româneşti numite Kusklya, Zăvoi, amîndouă Potoc şi Zylfa, avute în districtul Caransebeş, împreună cu toate folosinţele lor şi oricare aparţinătoare şi anume pămînturi de arătură, cultivabile şi necultiva-bile, ogoare, lunci, păşuni, păduri, dumbrăvi, mărăcinişuri, dealuri, vii, dealuri de vii, ape, rîuri, heleştee, locuri de pescuit, ape curgătoare, precum şi mori şi locuri de moară şi în general întregirile oricăror folosinţe şi aparţinătoare ale lor, numite cu orice nume, sub adevăratele şi vechile hotare ale acestora şi sub aceleaşi condiţii şi slujbe sub care sînt ţinute şi stăpînite în acel district alte moşii româneşti şi sub aceleaşi temeiuri, sub care s-a obişnuit să fie hărăzite de către regii înaintaşi ai noştri asemenea moşii româneşti, amintitului Nicolae de Byzere, căruia i se cuvine a patra parte dintre acestea, şi prin el, lui Ladislau, fiul lui Ioan de acelaşi Byzere, fratele, şi lui Dionisie fiul lui Matei, şi lui Filip, fiul lui Ladislau, şi lui Ladislau, fiul lui Dionisie de Potoc, precum şi lui Ioan, fiul lui Ioan de Zylfa, fraţii săi părtaşi, şi anume fiecăruia dintre ei după partea sa, cărora li se cuvin celelalte trei părţi ale aceloraşi <moşii> şi moştenitorilor şi tuturor urmaşilor lor, în stăpînirea paşnică a cărora acel Nicolae mărturiseşte că au fost el şi fraţii săi jos scrişi din daniile răposaţilor, prealuminaţi principi, domnii Sigismund şi Albert, regii înaintaşi ai acestui regat al nostru al Ungariei, încă din timpurile trecute şi chiar este şi în prezent, dar scrisorile şi actele scrise ale acestora, prin mijlocirea cărora au stăpînit acestea, au fost luate şi îndepărtate de la aceştia de către păgînii turci, care au trecut, altădată, prin acest district, ba chiar le dăm, le dăruim şi le hărăzim ca să le stăpînească, să le ţină ca şi să le aibă cu drept de veci şi nestrămutat, fără a vătăma dreptul altuia, prin puterea şi mărturia acestei scrisori a noastre, pe care vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu al nostru, cînd ne va fi adusă înapoi în original.
      Dat la Buda, la sărbătoarea preasfîntului Corpus Christi, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi patru.
      După Hurtnuzaki, 1/2, 710—711.
      Orig., perg., la Arh. Naţ. Magh. (arh. fam. Sombory).
      EDIŢII: Latin. Pesty F., A SzSriny vdimegyei hajdani clak kerOlctek, 69—70; Mr.n.
      Hung. Hist., 145 —H6.
       1 Astfel în textul latin publicat.
273                                                1444 iunie 12, Adrianopol.
      Magno ac excellenti principi, magno imperatori1, Ladislao imperatori Ungariae regique Polloniae etc., tamquam fratri et amico dilectissimo, Amu-rath Beg, magnus dominus, magnus amyras soltam 2, filius magni impera-toris, magni soltani Machmet Beg, salutem atque fratemitatis et amicitiae prosperum incrementum.
      Noverit vestra excellentia quod nobilem virum ac egregium nuntium, Stoyka, vestrum fidelem, nobis placitam et dilectam litteram ex parte excel-lentiae vestrae conduxit; per quam litteram excellentia vestra narravit
                                                                                                    377
www.dacoromanica.ro
quod, quicquid fidelis ac vester nuntius Stoyka, vestri parte tractabit, tan-quam vestrae persone propriae credamus. Narrans4 dominationi vestrae, quod dilectus nuntius Stoyka nobis dixit in primo de domino despota Ceor-gio, videlicet quod dare debeam filios atque loca sua quod ipse Georgius sit obligatus in omnibus servitiis nostris, sicut pro praeterito erat. De quo, pro fraternitate excellentiae vestrae concessi. Ac etiam nobis narravit, quod domino Blado, vayvoda(e) Velacho, placeat mihi pacem secum agere in hoc modo: quod ipse Blado vayvoda mihi det tributum ad solitum primum ac in omnibus servitiis nostris sicut primo erat obligatus, quod noviter sit, nisi quod non personaliter ad nostram curiam veniat. De quo, amore excellentiae vestrae contenţi sumus, videlicet quod Blado vayvoda det tributum et omnia quae in nostris negotiis erat obligatus, etiam noviter faciat ac contenţi sumus quod ipse personahter non veniat in curia nostra, nisi quod nobis mittat osta-gium, ac etiam si noştri in locis suis fugiant, quod nobis mittantur et etiam nos sic faciamus, si de illis hic fugient. Et ista intelligitur hoc modo, videlicet quod excellentia vestra nobiscum pacem atque fratemitatem et amici-tiam bonam simul habeamus. Ex qua causa nos iuravimus coram nuntio excellentiae vestrae, videlicet Stoycae, quod nos cum excellentia vestra bonam et solidam pacem habeamus, sine aliquo dolo vel fraude, usque ad annos decern. De quo, nos mitimus nostrum fidelem, nobilem et egregium Solymambeg, videlicet quod placeat excellentiae vestrae personaliter iurare, recte et fide-liter sine aliquo dolo, quod, per annos X, bonam et solidam pacem nobiscum habebitis.
      Datum Hadrianopoli, XII lunii <1444).
      Măreţului şi înaltului principe, măritului împărat Ladislau, împăratul Ungariei şi regele Poloniei etc., ca şi unui frate şi prieten preaiubit, Murad-beg, măritul domn şi măreţul emir-sultan, fiul măritului împărat, măreţul sultan Mohamed-beg, sănătate şi spor neîncetat de frăţie şi prietenie.
      Aflaţi înălţimea voastră că nobilul bărbat şi alesul sol, Stoica, credinciosul vostru, ne-a adus din partea înălţimii voastre o scrisoare plăcută şi Îndrăgită, prin care scrisoare înălţimea voastră ne-a arătat că trimisul vostru Stoica, ca orice credincios, va trata în numele vostru, astfel încît să ne încre-•dem (în el) ca şi în propria voastră persoană. Arătăm domniei voastre, că iubitul sol Stoica ne-a spus, în primul rînd, despre domnul despot Gheorghe şi anume că trebuie să-i dăm fiii şi locurile sale, iar acel Gheorghe să fie obligat în toate serviciile noastre, aşa cum era mai înainte. De aceea, pentru frăţia înălţimii voastre, am încuviinţat.
      De asemenea, ne-a spus, că în ceea ce-1 priveşte pe Vlad, voievodul român, i-ar plăcea să ajungă la pace cu el în acest fel; ca acel Vlad voievodul să-mi dea, în primul rînd, tributul obişnuit, iar în toate serviciile noastre să fie din nou (obligat) după cum era obligat mai înainte, afară de cazul că nu trebuie să vină în persoană la curtea noastră. De aceea, sîntem mulţumiţi de dragostea excelenţei voastre, şi anume ca Vlad voievodul să dea tributul şi chiar toate cele, de care era obligat în treburile noastre, să le facă din nou, şi sîntem mulţumiţi că el însuşi nu vine la curtea noastră, numai să ne trimită un ostatec, iar în cazul că ai noştri ar fugi în locurile lui, să ne fie trimişi -(înapoi), chiar şi noi să facem astfel, dacă dintre aceia ar fugi aici. Şi asta se înţelege în acest fel, şi anume, ca înălţimea voastră să aibă împreună cu noi o pace, frăţie şi prietenie bună. Din această cauză noi am jurat în faţa solului înălţimii voastre, şi anume a lui Stoica, că noi vom avea cu înălţimea voastră o pace bună şi trainică, fără nici o înşelăciune sau vicleşug, pe zece
378
www.dacoromanica.ro
ani. De aceea, noi trimitem pe credinciosul nostru, nobilul şi alesul Soliman-beg, şi anume ca înălţimea voastră în persoană să jure de bună voie, în chip drept şi cinstit, fără nici o înşelăciune, că va avea cu noi o pace bună şi trainică, pe zece ani.
      Dat la Adrianopol, la 12 iunie <1444>.
      După Fr. Pali, Ciriaeo d'Anccna t la crociata ccntro % Turchi, Vălenii de Munte, 1937, 55—56 (Facs. ibidem, pl. II).
      Copie de la Începutul secolului al XVI-lea, la Biblioteca capitulară din Lucea, Codicele nr. 555, f. 456 v—457.
       1  Urmează Un ca o anticipare a copistului pentru cuvintul Ungariae.
       1 în manuscris greşit Amcrath şeitani (cl. nota 3, p. 55 a editorului textului latin). 3 Astfel in manuscris; corect: ttarramus.
274                                                         1444 iulie 3.
      Capitulum ecclesie Orodiensis omnibus Christi fidelibus, presentibus pariter et futuris, presentium notitiam habituris, salutem in salutis largitore.
      Ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod illus-tres principes, dominus Georgius, regni Rascie despotus et dominus Albanie, ac domina Elena consors, neenon Lazarus, filius eiusdem, personaliter onera et gravamina Gregorii et Stelpan, filiorum, neenon illustrium principum, dominarum Katharina, consortis illustris principis domini Vlrici, Cilie Zago-rieque comitis, et Maria vocatarum, filiarum scilicet prefati Georgii despoti ex eadem domina Elena procreatorum, fratrum pută et sororum prelibati Lazari carnalium, neenon Hermanni filii ac puelle Elisabeth vocate, filie pretitulati Vlrici comitis, nepotes videlicet antetitulati Georgii despoti et domine Elene, neenon aliorum universorum quos infrascriptum negocium tangere dignosci-tur, per se et singillatim, super ipsos et cunctas ipsorum hereditates, scilicet regna, castra, castella, oppida, villas, tenutas et possessiones ipsorum, tam in hoc regno Hungarie, quam alias ubvisis habita et existentia, assummentes, coram nobis constituti sunt confessi in hune modum, quod, licet valida poten-tia sevissimorum Turcorum, orthodoxe fidei persecutorum, predicta regna sua, Albaniam scilicet, a diuturnis temporibus, Rasciam vero post quatuor annos proxime elapsos usurpando occupaverit et ab ipsis alienaverit, magnamque partem regni Hungarie devastaverit, homines utriusque sexus iugo perpetue servitutis abducendo, tamen quia, altissimi creatoris auxilio occurrente, magnificus Johannes de Hunyad, wayuoda Transilvanus, predictam validam potentiam dictorum sevissimorum Turcorum primo ineisdempartibusTransyl-vanis Mysithbeg, capitaneum ipsius potentie Turcorum, cum aliis multis waiuodis, qui ipsas partes Transilvanas, secundo vero in partibus Transal-pinis, Basam, viceimperatorem Turcorum, qui ipsas partes Transalpinas, cum magna potentia subintrassent, debellasset, triumphum victorie reportando, tertio quoque regnum Bulgarie, per ipsos perfidos Turcos a multis temporibus occupatum et tentum, subintrando, ibique pluribus paganis inter-fectis, multisque incendiis et combustionibus perpetratis, capta preda, quamplures homines incolas, utriusque sexus, alias, per ipsos paganos abductos, liberando, secum reduxisset, et tandem ipse Johannes wai-voda sua bona opera augmentare non renuens, pro defensione predicti regni Hungarie et cathohce fidei, a supremo Jhesu in potestate, ac recuperatione predictorum regnorum, Rascie scilicet et Albanie, in anno proxime transacto, cum valido exercitu et potentia Hungaricali, de suis propriis
                                                                                             379
www.dacoromanica.ro
sumtibus 1 et thesauro, fere ad triginta duo millia florenos auri extendentibus, demptis auxiliis et sumptibus alienis, se appromptuando, contra ipsos perfi-dos Turcos ad regna eorum, unacum ipso scilicet despoto, perrexisset, ubi-pluribus potentiis ipsorum Turcorum debellatis, tenutisque eorum desolatis et spoliatis, optata victoria redeundo, ipsum regnum Rascie pro maiori parte eisdem videlicet domino despoto et Lazaro restaurasset et recuperasset; demum vero, anno in presenti, ipse Johannes waivoda, bona bonis accumulare cupiens, similiter magnum exercitum et potentiam Hungarorum, cum pro-priis expensis, pută sexaginta tribus milibus florenorum auri, absque auxilio et thesauro aliorum in subsidium eiusdem assignatis, levando, pro defensionş eiusdem regni Hungarie ac fidei christianitatis, necnon totali recuperatione predictorum regnorum Rascie et Albanie, in quorum reoptentione, divina annuente clementia, spes indubia creditur, contra predictos perfidos Turcos, cruciş Christi persecutores, ad regna eorum, se decrevisset profecturum.
       Ideo, ipsi, scilicet dominus Georgius despotus ac domina Elena, consors et Lazarus, filius eiusdem, volentes ipsum Johannem waivodam pro tantis et maximis laboribus, favoribus, expensis et beneficiis, servitiis eiusdem, per ipsum huic regno Hungarie et catholice fidei et toti christianitati, necnon eisdem, scilicet domino despoto et consorţi et filio eiusdem, modo premisso factis, consumptis, impensis et exhibitis, aliquo dono, licet idem plura et multo meliora mereretur, premiare, castram eorum Vilagosvar vocatum, cum oppi-dis Syri et Galsa, Mezth, Keresbanya, alio nomine Cybebanya, Kisbanya, alio nomine Medwepataka, item districtibus Kaladwa, Aranyag, Kapolna, Chwch, Feyerkeres, Halmagh, Ribiche, ac possessionibus et villis, item nobi-libus Ungaris et Walachis castrensibus, semper et ab antiquo ad ipsum castram spectantibus, sic, quod eisdem, in eorum nobilitate, iuribus et liberta-tibus, per divos reges ipsis concessis, permanentibus, necnon urburis in Nagy-banya et Kisbanya predictis ac alias ubivis, habitis, ad predictum castram per-tinentibus, in comitatu de Zarand et Orodiensi existentibus, habitum, simulcum iure patronatus ecclesiarum parochialium in Syri, Galza, Mezth, Keresbanya, Kisbanya, ac cunctaram aliarum ecclesiarum et capellaram, tam Christia-noram quam Walachoram, ubivis in pertinentiis dicti castri habitaram, item nundinis et Jforis hebdomadalibus in prefatis Syri, Galsa et Keresbanya celebrare solitis, ac cunctis utilitatibus et pertinentiis ipsorum et earandem uni-versis, scilicet terris arabilibus, cultis et incultis, campis, pascuis, silvis, nemo-ribus, rabetis, pratis, fenetis, aquis, aquarumque decursibus, piscinis, pisca-turis, promontoriis, vineis, vinetis, rippis, quovis vocabulo vocitatis, sub suis veris metis et antiquis limitibus, quibus idem castram et oppida, possessiones, viile et districtus tenta fuissent et possesse, prelibato Johanni de Hunyad, waivoda Transilvano, ac, per eum, Ladislao et Mathie, filiis eiusdem, eoram-que heredibus et posteritatibus universis, dedissent, donassent, perpetuassent et assignassent, imo dederant, donarant, perpetuarant et assignarant coram nobis, in sempitemum possidere, tenere pariter et habere; nullum ius, nullamve iuris proprietatem, quid et quam in eisdem castro, oppidis, possessionibus, villis ac districtibus et earam pertinentiis habuissent et haberent, ac quoquo-modo habere sperarent, penitus et per omnia in ipsos Joannem wayuodam ac Ladislaum et Mathiam, filios eiusdem, necnon cunctos ipsorum heredes, in paci-fico dominio predictorum castri Vilagosvar ac oppidoram, possessionum, villaram, districtuum et quarumlibet utilitatum ac pertinentiarum earandem, contra quoslibet impetitores, causidicos, actores, intra et extra iudicium pro-tegere, tueri et defensare, propriis eorum laboribus et expensis. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, presentes litteras nostras privilegiales, pendentis sigilii noştri appensione roboratas, duximus concedendas.
380
www.dacoromanica.ro
      Datum per manus magistri Georgii, lectoris et concanonici noştri, feria sexta proxima post festum Visitationis beate Mărie virginis, anno domini MiUesimo quadnngentesimo quadragesimo quarto, presentibus ibidem hono-rabilibus dominis Mathia cantore, Stephano custode, magistris Johanne de Zechen, Bamaba, Ladislao et Martino, ceterisque canonicis, fratribus nostris in dei ecclesie regi sempiterno iugiter famulantibus.
      Capitlul bisericii din Arad, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă despre cele de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor»
      Voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că vestiţii principi, domnul Gheor-ghe, despotul regatului Serbiei şi domnul Albaniei, şi doamna Elena, soţia <sa>, precum şi Lazăr, fiul aceluia, — luîndu-şi asupra lor sarcinile şi răspunderile lui Grigore şi Stelpan, fiii, precum şi ale vestitelor principese, doamnele numite Caterina, soţia vestitului principe Ulric, comite de Cilly şi de Zagoria, şi Maria, adică fiicele sus-amintitului despot Gheorghe, născuţi din aceeaşi doamnă Elena, fraţii şi surorile după tată ai suspomenitului Lazăr, precum şi ale fiului Hermann şi ale copilei numită Elisabeta, fiica sus-numitului comite Ulric, adică nepoţii sus-pomenitului despot Gheorghe şi ai doamnei Elena, precum şi ale tuturor celorlaţi, pe ca.re se ştie că îi priveşte treaba de mai jos, pe ei şi pe fiecare în parte, cu privire la aceştia şi la toate moştenirile lor şi anume : regate, cetăţi, fortăreţe, tîrguri, sate, ţinuturi şi moşii ale lor — avute şi aflate atît în regatul Ungariei, cît şi oriunde altundeva — s-au înfăţişat în faţa noastră şi au mărturisit în acest fel că, deşi puternica armată a sălbaticilor turci, prigonitori ai dreptei credinţe, ocupase, uzurpînd, şi înstrăinase de la ei sus-zisele regate, anume Albania, <încă> din timpuri îndepărtate, iar Serbia după trecerea a patru ani, şi devastase o mare parte din regatul Ungariei, ducînd oameni de ambe sexe în robie veşnică, totuşi, deoarece, bucurîndu-se de ajutorul prea-înaltului creator, măreţul Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, se războise cu puternica sus-numita armată a zişilor preasălbaticj turci, mai întîi în acele părţi ale Transilvaniei cu Mezid beg, comandantul acelei puternice armate a turcilor, care pătrunsese în acele părţi ale Transilvaniei cu mulţi alţi voievozi, şi apoi, în Ţara Românească, cu Paşa, marele vizir al turcilor, care pătrunsese cu o mare armată în Ţara Românească, obţinînd o strălucită victorie, şi a treia oară, intrînd chiar şi în regatul Bulgariei, ocupat şi stăpînit, de mai mult timp, săvîrşind multe incendii şi arderi, luînd pradă şi eliberînd pe mai mulţi locuitori de ambe sexe, duşi de către acei păgîni <în robie), i-a readus cu el, şi, în sfîrşit, acel Iancu voievodul, voind să-şi sporească prin osteneală <faptele> sale bune, pentru apărarea sus-numitului regat al Ungariei şi a credinţei catolice, cu putere de la prea-sfîntului Isus, şi pentru recîştigarea sus-ziselor regate, şi anume al Serbiei şi al Albaniei, în anul de curînd trecut, echipîndu-se cu o puternică oştire şi armată ungurească, din propriile sale cheltuieli şi bogăţii, care ating aproape treizeci şi două de mii de florini de aur, lăsînd la o parte ajutoarele şi cheltuielile străine, s-a îndreptat împreună cu acela, adică cu despotul, împotriva acelor turci vicleni, în ţinuturile lor, unde, războindu-se cu mai multe armate ale acelor turci, şi devastînd şi pustiind ţinuturile lor, şi întorcîndu-se cu o victorie dorită, a refăcut şi a recîştigat în cea mai mare parte acel regat al Serbiei, pentru aceia, adică pentru domnul despot şi Lazar; şi în sfîrşit, în anul de faţă, acel Iancu voievodul, dorind să strîngă fapte bune la cele bune, ridicîndu-şi de asemenea o mare oaste şi armată ungurească, cu propriile cheltuieli, adică şaizeci şi trei de mii de florini de aur, fără ajutorul şi bunurile altora date în sprijinul aceluia, pentru apărarea acelui regat al Ungariei şi
www.dacoromanica.ro
381
a credinţei creştinătăţii, precum şi pentru recîştigarea în întregime a sus-numitelor regate a Serbiei şi Albaniei, în redobîndirea cărora, cu ajutorul dumnezeieştii îndurări se credea <că este) o nădejde neîndoielnică, s-a hotă-rît să plece împotriva sus-zişilor turci vicleni, prigonitori ai crucii lui Hristos, în ţinuturile acelora.
      De aceea, aceştia, adică domnul Gheorghe despotul, doamna Elena, soţia sa şi Lazar, fiul acestuia, voind să-l răsplătească pe acel Iancu voievodul pentru atît de mari osteneli, ardoare, cheltuieli, binefaceri şi slujbe ale acestuia, săvîrşite în modul arătat mai sus, cheltuieli aduse şi făcute de către acela pentru acest regat al Ungariei, pentru credinţa catolică şi întreaga creştinătate, precum şi pentru aceştia, adică pentru demnul despot, soţia şi fiul acestuia — cu un dar oarecare, deşi acela ar fi vrednic de mult mai multe şi cu mult mai bune — <aceştia> au trecut în stăpînire veşnică, au dat şi au dăruit pomenitului Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei şi, prin el, lui Ladislau şi Matia, fiii lui, moştenitorilor lor şi tuturor urmaşilor, cetatea lor numită Şiria, împreună cu tîrgurile Şiria, Galşa, Mîşca, Baia de Criş, cu alt nume Cybebanya, Băiţa, cu alt nume Medwepataka, de asemenea cu districtele Cladova, Ară-neag, Căpîlna, Ciuci, Baia de Criş, Hălmagiu, Ribiţa, cu moşiile şi satele, cu nobilii unguri şi români ai cetăţii, care ţin dintotdeauna încă din vechime de acea cetate, astfel, ca aceştia să rămînă în ncbilitatea lor, în drepturile şi libertăţile hărăzite lor de către răposaţii regi, precum şi cu urburile, avute în Baia Mare şi Chiuzbaia, toate cele de mai sus şi altele, oriunde altundeva, care ţin de sus-numita cetate, avute şi aflătoare în comitatele Zarand şi Arad, împreună cu dreptul de patronare a bisericilor parohiale din Şiria, Galşa, Mîşca, Baia de Criş, Băiţa, şi a tuturor celorlalte biserici şi capele, atît ale creştinilor cît şi ale românilor, avute oriunde în aparţinătoarele numitei cetăţi, de asemenea cu obiceiurile de a ţine tîrgurile de nouă zile cît şi celesăptămî-nale în sus-amintitele Şiria, Galşa şi Baia de Cris şi cu toate folosinţele lor şi cele ce ţin de ele şi anume, pămînturile de arătură, lucrate şi nelucrate, cîmpurile, păşunile, pădurile, dumbrăvile, mărăcinişurile, luncile, fînaţurile, apele şi rîurile curgătoare, heleşteiele, locurile de pescuit, dealurile, viile, podgoriile, rîpele, numite în orice chip, sub adevăratele şi vechile lor hotare şi margini sub care acea cetate, tîrgurile, moşiile, satele şi districtele au fost ţinute şi stăpînite, ba chiar le dau, le dăruiesc şi le trec în stăpînire pe veci, în faţa noastră, să le stăpînească în veci, să le ţină şi să le aibă, şi nici un drept sau nici un drept de proprietate, pe care drept şi pe care drept de proprietate l-au avut şi îl au în această cetate, tîrguri, moşii, sate, districte şi cele ce ţin de ele să nu mai spere să-l aibă în nici un chip, şi să ocrotească, prin sau fără judecată, să aibă grijă şi să apere cu propriile lor osteneli şi cheltuieli, în mod desăvîrşit şi cu totul, pe Ioan voievodul şi pe Ladislau şi Matia, fiii lui, precum şi pe toţi urmaşii lor împotriva oricăror pîrîşi şi pricinoşi, spre paşnica stăpînire a sus-numitei cetăţi Şiria, a tîrgurilor, moşiilor, satelor, districtelor şi a oricăror folosinţe şi aparţinătoare ale acestora.
      Spre amintirea şi trăinicia veşnică a acestui lucru, am hotărît să dăm scrisoarea noastră de faţă privilegială, întărită cu pecetea noastră atîmată.
      Dat de mîna magistrului Gheorghe, lectorul şi fratele nostru canonic, în sîmbăta cea mai apropiată după sărbătoarea Veşmîntului Maicii Domnului, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi patru, fiind de faţă acolo cinstiţii domni, cantorul Matia, custodele Ştefan, magiştrii Ioan de Zechen, Barnabas, Ladislau şi Martin, precum şi ceilalţi fraţi de-ai noştri canonici, care în veci şi fără preget (erau) în slujbele bisericii lui Dumnezeu.
382
                        www.dacoromanica.ro
      După Fejer, Genus Joannis Cctvini, 71—75. Orig., la Arh. Nat-, Magh., Dl. 13 785 şi 13 786. EDIŢII: Latin Hurmuzaki, 1/2, 696—698.
        1 Astfel în textul lat. publicat.
275                                              1444 august 7, Tirgovişte
      Wlad, parcium Transalpinarum wayvoda, universis et singulis civibuş, ceterisque senioribus, incolis Brassouie, Burchia, sed et in toto regno Trans-siluano, cuisvis status, conditionis, existentibus et commorantibus quibus presentes nostre litere ostenduntur, amiciciam paratam cum dileccione.
      Noveritis quod quamquamvis spectabilis vir, dominus Merche, pie memorie, wayvoda dictarum parcium Transalpinarum, noster genitor carissimus, communi contractu et una voluntate dictorum civium et seniorum de Bras-souia et Burchia, certas disposiciones et soluciones omnium rerum, quocum-que vocabulo nominandarum, intra has partes importandarum et abhinc extra educendarum, per tributa fecissent ritu stătu permanere in eternum prout in literis ipsius genitoris noştri patentibus expresse vidimus contineri, licet per quosdam tributarios et castellanos castri de Therch usque modo huiusmodi certa disposicio noştri genitoris et civium predictorum dissoluta fuisset et minime servare voluissent. Ultimo in 1 modo, vir magnificus, dominus Johannes de Hunyad, wayvoda Transsilvanus, dictam literam patris noştri super huiusmodi disposicione factam pro tranquilla pace et stătu perpetuo inter duo regna observanda, confirmasset; pro eo et nos, unacum nostris baronibus et proceribus, harum nostrarum parcium Transalpinarum existentibus et constituendis, omnia queque scripta sunt in literis dictorum dominorum Merche, beate recordacionis genitoris noştri, et Johannis de Hunyad, Transalpinarum et Transsilvanarum wayvodarum, firmiter tenere et observare volentes, in nullo contradicendo ; immo magis dietenus pro perpetua pace operibus adimplendo, ea que dictata sunt in literis patris noştri confirmare volentes, harum literarum nostrarum testimonio mediante. In huius rei certitudinis veritatem has patentes nostras literas, sigillique noştri muni-mine roboratas, eidem civibus et senioribus de Brassouia et aliis suprascrip-tis ad cautelam, dedimus et fecimus consignari.
      Datum in Tergouiscia, feria sexta proxima ante festumbeati Laurentii martyris, anno domini MiUesimo etcetera XLIIIImo 2.
      Vlad, voievodul Ţării Româneşti, tuturor şi fiecăruia dintre orăşeni şi celorlaţi bătrîni, locuitori din Braşov şi ţara Bîrsei, precum şi tuturora de orice stare şi treaptă, care se află şi locuiesc în întreaga ţară a Transilvaniei şi cărora le este arătată scrisoarea noastră de faţă, cu toată prietenia şi dragostea.
      Aflaţi că, deşi cinstitul bărbat, domnul Mircea de o bună amintire, voievodul zisei Ţări Româneşti, preascumpul nostru părinte, împreună cu învoirea şi încuviinţarea zişilor orăşeni şi bătrîni din Braşov şi ţara Bîrsei, a făcut, după rînduială şi stare, ca să rămînă în veci, anumite rînduieli şi socoteli, cu privire la vămile tuturor lucrurilor, oricum s-ar numi ele, care vor fi aduse în %ceste părţi şi care vor fi scoase de aici afară, aşa cum am văzut că sînt cuprinse în chip lămurit în scrisorile deschise ale acelui părinte al nostru, cu toate că pînă acum acea amintită rînduială a părintelui nostru a fost nesocotită de către unii vameşi şi castelani ai cetăţii Bran şi < aceia) prea puţin au vrut să o păstreze. în sfîrşit, nu demult măritul bărbat, domnul
www.dacoromanica.ro
383
Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, a întărit zisa scrisoare a părintelui nostru, făcută cu privire la acea rînduială, pentru a păstra o pace liniştită şi o stare veşnică între cele două ţări; de aceea şi noi, împreună cu boierii şi fruntaşii noştri, care sînt şi se află în această Ţară Românească, fără nici o împotrivire voim să ţinem şi să păstrăm cu tărie toate cele care au fost scrise în scrisorile zişilor domni, Mircea, voievodul Ţării Româneşti părintele nostru de fericită pomenire, şi Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei; ba chiar mai mult, împlinind zilnic < acestea) prin fapte, pentru o pace veşnică, voim să le întărim pe cele ce sînt cuprinse în scrisorile părintelui nostru, prin mărturia acestei scrisori a noastre. Spre mărturia adevărată a acestui lucru, am dat şi am pus să se dea spre chezăşie această scrisoare a noastră deschisă, întărită cu puterea peceţii noastre, acelor orăşeni şi bătrîni din Braşov şi celorlalţi sus-scrişi.
       Dat în Tîrgovişte, în vinerea dinaintea sărbătorii fericitului mucenic Laurenţiu, în anul Domnului o mie <patru sute) patruzeci şi patru.
       După Ub„ V, 145-146.
       Orig., hîrtie, cu pecete ogivală din ceară roşie, aplicată sub text, la Arh. St. Eraşov,
       Arh. oraş. Braşov, col. Fronius, I, nr. 17
       EDIŢII: Latin. Bogdan, Relaţiile, 313—314; Hurmuiahi, XV/1, 31—32
       REGEŞTE: Andronescu, Repertoriul, 74, nr. 236.
      1 La Hurmuzaki: et. '* Astfel în orig.
276                                                 1444 <septembrie> 20, Orşova.
       t laHtllJh WT X$HdAd, EOEBWAd OpAEACKkl H llindH GekSAWAH'B H T’kAMttlIBdpS H KpdAEECTBd &rp*kCKOrd BTiCtiW BWHCKdM HdHBklUJH KdFlHTdHk. ^dEd/W Hd SHdHÎE WBEAH HdUJEM WTEOpEHEAH AHCTOM E'hC'kM HdUJEM U.p'kKOBHHKWM CTdp'bkIUHHdM H BIlC^M BAdCTEAWM H UJndHOBWM H nOpKOAdEOM H BddMkUJEM H EHpOBWM H B'kCdKOMS •JAOB’kKS KTO K MEH*k CAOyUJd. E'kCdKhl MAOBlSKk Ad CE Bdp$E H Ad H*k BOAHk HH Oy MEM n©3dEd-BHTH MOHdCTkipWM nond TEpdCHMd, CB'kTOMS EhAWHÎIO Hd EoAHU.dX' H np-fecE-feTOH EoropOAHU,H THCMEHCKOH, 3dpdAÎ Hjf CMk Hd 0y3EAk nOA CBOIO pOy-KS, Ad HX WEd-pSEMO WT BCdKOrO MAOB'kKd H MOWM B'fcpOM nplEJf, BWAE IfJO ECT EkIAO npkEO T’kŢ MOHdC-TkipH H Ckrd Ad E HHJf CAWEOAHO, H CEAd H BkCH JfWTdpH IfJO HA\dK> H BHHOrpdAH H BOAE-HHU.E H Wp'kCH H AHBdAE U.p'kKOBHHM.
       EaH3$ MOHdCTHpd CE’kTdl’O flHAWHÎd EoAHMKOrd, CEAO ÎKHAOBllJl.U,d H GSUJHU, H IIp'kKAEMEBU.H H IIoTOKk H IKdpKOBkU, H Hd EoAHU,H, EdŢHHHU,H H GAX'OBHU.d; H Oy Edd-THHMKO C8ACTBO, Hd A8HdK8, KSMdHCKklH EpWA H 8 EAdTHJ!U,H, GdrEBkU, H AP^TEI GdrÎEBklfk H HeCTHMEBO H TwnOpHO H GwrOHHO H npOTMBd IţHEpd, EAdTO 30BWM0E EHCTpkU, H npH HÎEM, AK"fc CEAlî, WSOH < KdA$rEpOB>U,H H 8 IKdAEUJK O cSacTBO, CEA» HAOljJHHd H HePEUJEBO H <T8p*JHHOBU,H H flE8pAd> H 8 2K8AU.EŢ, <IlEKd 4 EAIJJH > H Qe'KH-AEIjJH H EdAE rtdprd H GTpSMTd H Hd 2K8AH, CEAO <Hd8pH H JÎHrSpEH H A8WEIJJHH> H Hd THCAVfeHd, CEAO THCMdHd H GpkEUJOpH H Hd H3BHpHH, IIwA'fcHH H Hd IKdAEUjS, < ăpKdHH H TdAfVMlJEIjjH> H EdAEIfJH H <PdCOBk>. H EljJE HdrOŢ HCTHH» KdKO E H npOEO EHCTpHU,d U.p'kKOEHdd H 3d HHŢ <MOAEHÎE H npdBS H B’fepS' TO> HHM WCAOEOAHJf. non8 TEpdCÎAAS H MOHdCTklpWM, Ad ECT Oy EdlflHHS H Ad HMk ECT 8 p$KdŢ Ck BC&MH IjJO APtKÎH K Ehc-TpHU.K'k ŢOTdp H Tp'kJKHd H npOŢWAHdd U,dpHHd Ad ECT non8 PEpdCHM$ H KdASrEpWM EWAHHKEAA H THCAVkHCKHAA, <Ad c8 EOAHH HdA BCfeM A®X®Ah>KWM ipO ECT Oy EHCTpHU.'k.
       TdKOHCAE H no B'kCOyAS, KOAHKO HA\dK> CEAd C BIIUJE nHCdHHd H ŢWTdpE H AHBdAE H BOAEHHU.E H Oy G'feBEpHHS H Oy EHCTpkU,H H Hd BCdKOM MlCCTS IjJO E HHŢ MOHdCT kJf EM
384
www.dacoromanica.ro
H l(J« K HHMk APTk^lH, BkCE Ad HM ECTk CAOBWAHO H Hd 8pHK, WT Ckrd H A,0 BlvKd H H Ad HMk Ht KOAHk HHKTO nOSdBdBHTH HH Oy HEM. TkO HE JfOKÎE CB0EM8 3A8, TOH CBd-KOM8 rOKOpS, H CKrdUJHHM H riOCrtt, KOH JfOTE EklTH MOE CA8rE H no HdC H A<> KtKd, Ad HM Ht KOAHk HHKTO n03dKdBHTH HH $ HEM, HH HHJf HAOBtK8 H HHJf AOBHTK$. H l(JO K8n8io h ijjo npoAdio, h Hd c8jf8 h Hd BOAt, h K8At yoAE HHjf aioaîe uj hhjc aobhtkom, HH Hd EAHHOM MtcT8 BddM8 Ad HE nAdTE, Hk Ad JfOAE CAOEOAHO. H l(JO HMdIO Bp-kUJHl(Jd H KHpWBE Hd A$HdK8, KkCE Ad E HHJf CAOBWAHO, KdKO E H npkBO EkIAO, TdKO H A O KtKd Ad ECT MOHdCTklpWM florid TEpdCHMd H KOH Jf^TE no HÎEM EklTH H HIErOBtM KdASrEpWM, KOH JfOTE EklTH 8 Ttjf MOHdCTkiptjf, Ttjf pEAd Oy Kord EpdTÎd, IJJO HJf CMO Mkl 83EAH, Ad HJf Mkl ndSHMO H JfpdHHMO, 3d HHJf CAOyWES H npdB$ Ktp8, l(JO HdM CAOyJKE npdBO H BtpHO.
       H WHH 8 CBOWH B’kp’k Ad CH nptBklBdlO H CBOH 3dKWH Ad CH APkJKE Oy cKOHJf UP'kK-Bdjf H Ad HM HHKTO Ht KOAHk ll03dBdBHTH HAH BdHTOBdTH 3d HHJf SdKWH, Hd TOH CkM AdAk HHMk CBOIO Btp8 H CBErd GDpcdrd Jîrp-kCKOrd, Hd <TOH AdAW>y WKHI3 HdUJk OTEOpEHÎH AHCTk. TorO pdAh SdnOBtAdMO CBdKOM8 HdUJEM8 CA8rt, KOE c8 Ckrd H KOE TE EklTH HdnptA, KdKO HHO HHKTO Ad HE CMtAk 8HHHHTH, TKO HE JfOKE CBOEM8 3A8 WT TOCnOACTBd MH, HErO CBdKklH Ad HJf ÎE WBdpOBdAk H Oy TOMk Ad HJf ÎE AP^^dAk, Hd l|JO HM CkM I3d AdAk MOH AHCTk H KdKO HM AP^Whl KHHTd CBETOnOHHBUJErd U,dpd 2înrM8HAd.
       H EUJEJKE H3HdrOJf HCTHH8 KdKO E WTlţk AECnOTd CTEljsdHd, fld3dpk KHESk, npHAOJKHA TtMEH U.P’kKEdM CEAd Oy OpkECKOH BeMAH, 3d CBOIO AOyUJOy, nptcBtTOH BoropOAHUH THCMtHCKOH H CKtTOMS WTl^Oy dHAWHÎ8 £oAHHKOM8 CEAd, Hd HME KhcEAHEBO Tp-kr H Ck UdpHHOM H C BHHOrpdAH H C AHBdAdMH H Ck BctM JfOTdpOM H AOJfWAKOM CAO-EOAHO, TdKO>KAE H AP8rdd CEAd, IIonOBI^H H ffidpidHE H Âp-kMHH Hd ffiAdBt H EaHHE-EkU, Hd A^HdB8. H TkH CEAd AdAE C BHHOrpdAH H C HHBÎEM H ctHOKOCH H C KOAEHHU,dMH H B-kctMH yOTdpkJ, Ad ECT CAOBWAHO, Ad ECT U.P’KKKdMk nptcBtTOM EoropOAW,H
Thcmehckoh h cstTOMS wTU,oy EhawhT8 £oahhkom8. H toh ckrd wcAOBdrQMO non8
TEpdCHM8 H TtMEH KOH TE FIO HÎEM EklTH H Ckrd H A<> BtKd.                   _____
       H TdKOH rOBOpH rOCnOACTBO MH BCEM HdUIHM BtpHEM CAOyrdM H UllldHOBWM H nopKdAdBWMk H <BdMEUJEM H JfdpMHUEM, BCdKH AA CE> BdpSET WT TEpdCHMOBH KdA8-rEpH H WT HErOBd < HAOBtKd > H WT HErOBd BAdrd H WT BCdKOrd HHrOBd A^BHTKd H 1|10 hoch h t|io B03ÎH, Ad m8 e stpd, h no BOAt h no c8jf8 h no B-kcoyA8, caobwaho Ad JfOAE H HHrAt Ad HE nAdTE BdMd, WT Ckrd H A® KtKd H HHKTO Ad HM HtcT BOAHk n031Ed-BHTH HH oy MEM, TKO HE EH JfOTtAH WT rOCnOACTKd MH 3AO npHETH. ToH KlwCdKOMS HAOBtKS rOBOp8, H CkrdlUHEM MOEM CAOyrdM H HdnptA, KOH TE EklTH.
       H KTO npOMkTE WB8h MOIO KHHr8, ndKkl Ad IO ÎE BpdTHA TOM8H HAOBtKS, KOH IO ÎE BdM Ad WrAEAdTH.
       AdAE ce wsdH KHHrd non8 TspdcHMS 8 @puidBt, no Xphct8 pojkakctbS 7 h 5JMA AtTO, M<tcEIJ,d CEnTeMBpHQ> K AkHk. 3d nOAnHCdHÎIO, CdM*k rOCnOAHHk BOEBWAd.
         Ianăş de Huniade, voievod al Ardealului şi şpan al secuilor şi al Timişoarei şi căpitan suprem al tuturor oştirilor regatului unguresc. Dăm de ştire cu această a noastră scrisoare deschisă tuturor fruntaşilor noştri bisericeşti şi tuturor vlastelinilor şi şpanilor şi pîrcălabilor şi vameşilor şi birăilor şi oricărui om care ascultă de mine. Orice om să se ferească şi să nu fie volnic întru nimic să împiedice mănăstirile popii Gherasim, sfîntul Antonie de la Vodiţa şi preasfînta născătoare de Dumnezeu de la Tismana, pentru că le-am luat eu sub mîna mea, să le apărăm de orice om şi le-am primit în credinţa mea, încît ceea ce a fost mai înainte al acelor mănăstiri şi acum să le fie slobod şi sate şi toate hotarele pe care le au şi vii şi mori şi nuci şi livezi bisericeşti.
www.dacoromanica.ro
385
      Aproape de mănăstirea sfîntului Antonie de la Vodiţa: satul Jidovştiţa şi Suşiţa şi Preaclecevţi şi Potoc şi Jarcovăţ şi pe Vodiţa, Bahninţi şi Elhoviţa şi în judeţul de Baltă, la Dunăre, Vadul Cumanilor şi în Blatniţa, Saghevăţul şi alt Saghevăţ şi Pesticevo şi Toporno şi Sogoino şi în faţa Ţibrei, balta numită Bistrăţ şi pe lîngă ea două sate, amîndouă Calugherovţi şi în judeţul Jaleş, satul Ploştina şi Cereşevo şi <Turcinovţi şi Leurda> şi la Julţi, <Peca-leşti) şi Obăialeşti şi Valea Larga şi Strîmta şi la Jiu, satul <Ceauri şi Ungurei şi Duşeşti) şi la Tismana, satul Tismana şi Sîrbşori şi la Izvima, Podeni şi la Jaleş, <Arcani şi Tamaşeşti) şi Baleşti şi <Rasov>. Şi încă am aflat adevărul că şi mai înainte Bistriţa a fost bisericească ţi pentru <rugămintea şi dreapta lor credinţă) şi acestea le-am slobozit, popii Gherasim şi mănăstirilor, ca să fie de baştină şi să le fie în mîini cu tot ce ţine de hotarul Bistriţei şi vama de mărfuri şi de trecere, să fie a popii Gherasim şi a călugărilor de la Vodiţa şi de la Tismana, <ca să fie volnici peste) tot venitul care este la Bistriţa.
      De asemenea şi pretutindeni, cîte sate au, mai sus-scrise şi hotare şi livezi şi mori şi în Severin şi în Bistriţa şi în orice loc care este al mănăstirilor lor şi care ţin de ele, toate să le fie slobode şi de uric de acum şi în veci. Şi să nu aibă voie nimeni să împiedice cu nimic, cine nu-şi vrea răul. Aceasta o spun fiecăruia şi celor de acum şi celor de mai tîrziu slugi ale mele şi după noi şi în veci, că nimeni nu are voie să-i împiedice întru nimic, nici pe omul lor, nici marfa lor. Şi ce cumpără şi ce vînd, şi pe uscat şi pe apă şi pe unde umblă oamenii lor cu marfa lor, în nici un loc să nu plătească vamă, ci să umble slobod. Şi vîrtejurile şi pescăriile ce au la Dunăre, toate să le fie slobode, cum au fost şi mai înainte şi în veci, să fie mănăstirilor popii Gherasim şi cui va fi după dînsul şi călugărilor lui, care vor fi în acele mănăstiri, fraţi întru Dumnezeu, ai acelui ordin, pe care noi i-am luat ca să-i păzim şi să-i apărăm pentru slujba şi dreapta lor credinţă, cu care ne-au slujit drept şi credincios.
      Şi ei să rămînă în credinţa lor şi legea lor să o ţină în bisericile lor şi nimeni să nu aibă voie să-i împiedice sau să-i turbure pentru legea lor, pentru aceasta le-am dat credinţa mea şi a întregii Ţări Ungureşti, pentru care am dat această scrisoare deschisă a noastră. De aceea, poruncim tuturor slugilor noastre, care sînt acum şi care vor fi de acum înainte, ca nimeni să nu cuteze să facă altfel, cine nu-şi vrea răul de la domnia mea, ci toţi să-i apere şi să ţină la aceasta pentru care eu le-am dat scrisoare mea şi precum îi ţine cartea sfîntrăposatului împărat Sigismund.
      Şi încă am aflat adevărul că părintele despotului Ştefan, cneazul Lazăr, a dăruit acelor biserici, preasfintei născătoare de Dumnezeu de la Tismana şi sfîntului Antonie de la Vodiţa, sate în Ţara Sîrbească pentru sufletul său, satele anume: tîrgul Kiselievo şi cu vama şi cu viile şi cu livezile şi cu toate hotarele şi veniturile slobod, de asemenea şi alte sate, Popovţi şi Mariane şi Drămni pe Mlava şi Clicevăţ pe Dunăre. Şi acele sate le-a dat cu vii şi cu ogoare şi fîneţe şi cu mori şi cu toate hotarele, ca să fie slobode, să fie ale bisericilor preasfintei născătoare de Dumnezeu de la Tismana şi ale sfîntului părinte Antonie de la Vodiţa. Şi acestea acum le slobozim popii Gherasim şi celor ce vor fi după dînsul şi acum şi în veci.
      Şi astfel spune domnia mea tuturor credincioaselor noastre slugi şi şpanilor şi pîrcălabilor şi vameşilor şi harmiţilor, fiecare să se ferească de călugării lui Gherasim şi de oamenii lui şi de bunurile lui şi de orice marfă a lui şi ceea ce poartă şi ceea ce cară să aibă credinţă şi pe apă şi pe uscat şi peste tot să umble slobod şi nicăieri să nu plătească vamă, de acum şi în
386
www.dacoromanica.ro
veci. Şi nimeni să nu aibă voie să-i împiedice întru nimic, cine nu vrea să primească rău de la domnia mea. Aceasta o spun oricărui om şi slugilor mele de acum şi celor ce vor fi în viitor.
      Şi cine va citi această carte a mea, iarăşi s-o înapoieze celui care i-a dat s-o vadă.
      S-a dat această carte popii Gherasim la Orşova, după naşterea lui Hristos, anul 1444, <luna septembrie) 20 zile. Pentru iscălitură, însuşi domnul voievod.
       Arh. St. Buc., S.I., nr. 39 (Tismana). Copie contemporană, hirtie, deteriorată. Cu o traducere ; altă traducere, ibidem, ms. 329, f. 73v —75. Copie slavă la Bibi. Acad., XX/38. Luna după trecerea lui Iancu de Hunedoara la Orşova, in 1444.
       EDIŢII: Slav. Mijatovii, 27 —29. Slav şi trad. Ştefulescu, Tismana, 184 —189; Panai-tescu, 203—207; DRH, B, 168 — 171. Trad. Miatovici, Ref texuri, 947 —950; DIR, B, veac XIII, XIV, XV, 113-115.
277                                              <1445 octombrie-decembrie)
      ţ Iw EaAA BOEBOAd H rOcnOAHHk. IIhUJET roCfWACTBO MH nplATEAEM roenoA-CTBA MH np'hrdpEM WT fipAIUEBk: T83H BH npOCHM <K>AKTO MOH A*BpÎH npÎATEA'fc, WTH HH A<*AE fiorii H HApWK ŢpHCTÎAHCKH WB3H rpAA, l|IO BEUJE IlOrdHCM B’k pMKAJf j TWrW pdAH, 1(10 ECT EH A A HAfipAKA B’k HEM, A WHA E HSTOpEAA BliCA, TA TA CTirA H3H0BA npAKHMO; Toro pAAH, EH npOCHM AA HH IIOMOÎKETE C AMKOBH H CTpEAAMH H nSlUKAMH H AA HH AACTE CAAOHHTpO, A A SlHHHMO npAJf, AA flOCTAEHMO Oy rpAA, WTH ECT BKOCTk H BAM H HAM H E’kCEM JfPHCTÎAHWM.
      H I1AK, 1(10 BH pEHETk CA8rA TOCnOACTBA MH ^PArOMHpii, TA BlipSETE, WTH CMT PE4H rOcnOACTKA MH.
      H fiorii BH BECEAHTk.
      ţ Iw fiAAA BWEBWAA, MHAOCTÎM BOHilA rOCnOAHHk.
      (Adresa pe verso:'} f IIpîmteaem tochoactba mi, np’krApEAt wt Epauiesa.
       f Io Vlad voievod şi' domn. Scrie domnia mea prietenilor domniei mele, pîrgarilor din Braşov: iată vă rog, ca pe bunii mei prieteni, deoarece ne-a dat Dumnezeu şi norocul creştinilor această cetate, care a fost în mîinile păgînilor; drept care, ceea ce a fost întăritură în ea, a ars în întregime şi acum o facem din nou; pentru aceea, vă rog să ne ajutaţi cu arcuri şi cu săgeţi şi cu puşti şi să ne daţi silitră, ca să facem praf, să punem în cetate, căci ea este tăria şi a voastră şi a noastră şi a tuturor creştinilor.
       Şi iarăşi, ceea ce vă va spune sluga domniei mele, Dragomir, să-l credeţi, căci sînt cuvintele domniei mele.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       ţ Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso :> | Prietenilor domniei mele, pîrgarilor din Braşov.
       Arh. St. Braşov, nr. 174.
       Orig., hirtie, pecete căzută. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VIII/47 şi XIII/54.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav şl trad. Bogdan, Relaţiile, 80; Tccilescu, 62. Trad. Bogdan, Doc. fi reg., 5 4
                                                                                                           387
www.dacoromanica.ro
278
                                                             1446   iulie 3, Roma.
      <Eugenius episcopus etc.>. Ad futuram rei memoriam. Pre cunctis nostre mentis desiderabilibus, catholice incrementam fidei affectantes intimo utique dolore replemur, cum audimus vel sentimus aliquos, presertim clericali miliţie ascriptos, ad ipsius fidei depressionem quacumque malignitate satagere, vel damnabilibus ipsam depravando depressionibus, seu comentis eam men-dacibus pervertendo; ad quonun magna stemenda molima eo animosius insurgimus, quo in animarum stragem pemitiosius eos agnoscimus aspirare.
      Dudum siquidem ad nostrum non sine displacentia grandi auditum perducto, quod tune in regno Moldavie heretice pravitatis, et presertim cuius-dam secte abhominabilis Hussitarum nuncupate, satore malorum operum id procurante, numerosa personarum multitudo existebat, quod non modo incolarum, verum etiam ab ipso regno distantium, et precipue non pauco-rum regni Hungarie incolarum, animas, perverşi, dogmatis veneno pestifero, infecerant, ac in dies properantes inficere omni studio satagebant et cona-bantur, timebaturque, ne si quantocius eorum pemitiosis ausibus oportune non provideretur, etiam ad terras fidelium predictos transeuntes et morti-ferum venenum sue erronee doctrine fundentes, quamplurimos inficerent in suarum et plurimorum aliorum evidens animarum periculum, dispendium quoque pemitiosissimum pariter et exemplum. Nos, super hiis, quantum nobis ex alto permittebatur, totis providere viribus intenti et firmam super eo, quod eatenus dilecti filii ordinis fratrum Minorum professores de obser-vantia nuncupati, et precipue vicarie Bozne, qui ut celebris famaque publica insinuabat, se muram facientes pro domo domini et orthodoxe propagatione fidei, ad confundendas eliminandasque huiusmodi heresis superstitiones, opem et operam efficaces solertius adhibere, quantum in eis foret, studuissent et studerent, prout tante rei necessitas exigeret, in convincendis eliminandisque dictis erroribus suas impertiri partes deberent, fiduciam in domino, ut con-graebat, acceptantes, motu proprio dilectum filium, Fabianum de Bachia, vicarium diete vicarie, et ilhus successores, qui pro tempore essent ipsius vicarie vicarii, in Ungarie et Bozne predictis, neenon Moldavie, Walachie, Bollachie, Bulgarie, Rassie, neenon Sclavonie ac omnibus et singulis aliis regnis seu partibus, ad que seu quas vicaria huiusmodi se extendere nosce-batur, inquisitorem et inquisitores heretice pravitatis, per alias nostras lit-teras perpetuo fecimus, constituimus et etiam deputavimus, sub certis modo et forma, prout in eisdem litteris plenius continetur.
      Cum autem, sicut ad audientiam nostram, plurimorum fidedignoram relatione pervenit, in aliquibus ex regnis seu partibus antedictis nonnulli presbiteri, aut etiam parrochialium ecclesiaram rectores, vel aha beneficia ecclesiastica, etiam dignitates, personatus, administrationes seu officia obti-nentes, aheque persone ecclesiastice, pudicitie laxatis habenis ac vitam du-centes plurimum dissolutam, concubinas pubhce tenere, illasque plurimum honorare, et quod deterius fore dinoscitur, ad allegandum eorum in peccato huiusmodi excusationem, actum carnalem, etiam inter non legitime coniu-gatos, peccatum non esse, pubhce asserere et predicare non verentur, in maxim am dei offensam et animarum periculum, pemitiosum quoque exemplum ac scandalum plurimorum, et a nonnulhs revocetur in dubium, an Fabianus et successores predicti contra presbiteros et personas ecclesiasticas huiusmodi, tanquam contra hereticos, dîctaram htteraram vigore procedere possint; nos, qui ex debito commissi nobis officii, huiusmodi errorem detestabilem, ne propagetur ulterius, et per eum corda fidehum dampnabihter corrampan-tur, ab ecclesia cathohca necessario extirpare debemus, motu proprio, non
388
www.dacoromanica.ro
ad ipsius Fabiani vel alterius, pro eo, nobis, desuper oblate petitionis instan-tiam, sed de nostra certa scientia auctoritate apostolica, tenore presentium decernimus et declaramus, Fabianum et successores prefatos contra presbi-teros et personas predictos, ac quoscumque alios, cuiuscumque status, gradus, ordinis vel conditionis fuerint, actum camalem, inter alios, quam inter legitime coniugatos, non esse peccatum asserere et pertinaciter tenere presu-mentes, tamquam contra hereticos, iuxta ipsarum litterarum continentiam atque formam, procedere posse et debere, in omnibus et per omnia, perinde ac si in ipsis litteris, quod contra presbiteros, personas et alios asserentes predictos procedere possent et deberent, expressum fuisset ...
      Datum Rome, apud Sanctum Petrum, anno etc., Millesimo quadrin-gentesimo quadragesimo sexto, quinto Nonas Julii, pontificatus noştri anni sexto decimo.
      <Eugen episcopul etc.) Spre viitoarea aducere aminte a lucrului. înainte de toate cele dorite de mintea noastră, căutînd din toată inima un spor de credinţă catolică, sîntem plini în întregime de suferinţă, cînd auzim sau vedem că unii, mai ales cei înrolaţi în oastea clericală, îşi dau osteneala prin orice răutate să distrugă acea credinţă, sau corupînd-o prin uneltiri în chipul cel mai vrednic de osîndă, sau pervertind-o prin minciuni împodobite; de aceea ne ridicăm, în modul cel mai curajos, pentru stîrpirea marii molimi a acestora, prin care recunoaştem că aceia se apropie în chipul cel mai primejdios de distrugerea sufletelor.
      Mai înainte, deoarece aducîndu-se la auzul nostru, nu fără o mare neplăcere, că, atunci, în ţara Moldovei exista o numeroasă mulţime de oameni de rătăcire eretică, şi mai ales al unei numeroase secte numite a husiţilor, care ocupîndu-se de cultivarea faptelor rele, şi anume de acel <fapt> că cei pervertiţi umpluseră cu otravă veninoasă a dogmei <lor> sufletele nu numai ale locuitorilor <acelui regat), ba chiar însă ale celor depărtaţi de acest regat, şi mai ales ai multor locuitori din regatul Ungariei şi odată cu scurgerea zilelor îşi dădeau osteneala şi se sileau să-i corupă prin orice mijloc, <acest regat) se temea, ca nu cumva, dacă cineva dintre aceştia nu s-ar îngriji Ia momentul potrivit de îndrăznelile primejdioase ale acelora, <aceştia> chiar refugiindu-se în sus-numitele ţări ale credincioşilor, şi împrăştiind otrava de moarte a învăţăturii lor înşelătoare, îi va corupe neîndoielnic pe cei mai mulţi, spre pericolul sufletelor lor şi al multor altora şi totodată chiar spre o pagubă şi o pildă foarte primejdioasă. Noi, cu privire la acestea, atît cît ne permite-cel de sus să ne îngrijim din toate puterile, atenţi şi cu tărie la aceea că iubiţii fii ai ordinului fraţilor minoriţi, numiţi fraţi observanţi, şi mai ales cei ai vicariatului Bosniei, care erau vestiţi după cum spunea zvonul şi vorba, făcîndu-şi un adăpost ca şi casă a Domnului şi pentru răspîndirea dreptei credinţe, s-au silit şi se silesc să-şi folosească în chipul cel mai iscusit puterea şi mijloacele potrivite, atît cît va exista în ei, pentru îndepărtarea şi alungarea superstiţiilor acestui fel de erezie, după cum cerea nevoia acestui lucru atît de mare, şi în răsturnarea şi alungarea sus-ziselor greşeli, vor trebui să-şi împartă părţile lor, şi primind încrederea în Dumnezeu, după cum se cuvenea, din însăşi pornirea iubiţilor fii, prin alte scrisori ale noastre, i-am pus, i-am rînduit şi chiar i-am trimis pe veci, într-un anumit chip şi formă, după cum este cuprins mai pe larg în aceleaşi scrisori, pe Fabian de Bahia, vicarul zisului, vicariat şi pe urmaşii lui, care au fost pentru un timp vicari ai acelui vicariat ca inchizitor şi inchizitori ai rătăcirii eretice, în sus-numitele Ungaria şi Bosnia, precum şi în Moldova, Ţara Românească, Bolachia, Bulgaria, Serbia
                                                                                                  389
www.dacoromanica.ro
şi Slavonia, şi în oricare alte regate şi părţi, în care sau prin care se ştia că s-a stins acest fel de vicariate.
       Deoarece, însă, după cum a ajuns la urechile noastre prin relatarea mai multora vrednici de crezare, în unele din regatele sau părţile sus-amintite, unii preoţi sau chiar parohi ai bisericilor parohiale, sau cei care deţin alte beneficii bisericeşti, chiar demnităţi, prerogative, dări sau slujbe, şi alte feţe bisericeşti, lărgind frîul ruşinii şi ducînd o viaţă mai mult desfrînată, nu se temeau să spună şi să predice deschis că ţin pe faţă concubine în mod public şi chiar mai mult le cinstesc pe acestea, ceea ce se ştie că este şi mai rău, iar pentru alegerea unei scuze a acestui păcat al lor (spun) că legătrile trupeşti chiar între cei necăsătoriţi în chip legitim nu sînt un păcat, (aceasta) spre marea jignire a lui Dumnezeu şi spre primejdia sufletelor şi chiar spre pilda primejdioasă şi vătămarea celor mulţi; şi de către unii se pune chiar la îndoială, dacă Fabian şi urmaşii sus-amintiţi pot să meargă, în temeiul numitelor scrisori, împotriva preoţilor şi feţelor bisericeşti de acest fel, cît şi împotriva ereticilor; noi, care, din însărcinarea datorată slujbei noastre, trebuie să stîrpim, din nevoia bisericii catolice, acest fel de greşeală blestemată, ca nu cumva să se întindă mai departe şi ca nu cumva prin ea să fie •corupte, în chip vrednic de osîndă, sufletele credincioşilor, din pornire proprie, nu la stăruinţa cererii a acelui Fabian sau a altuia, care ne-a fost arătată mai sus pentru aceasta, ci după buna ştiinţă a noastră şi în temeiul autorităţii apostolice, hotărîm şi arătăm prin cuprinsul celor de faţă, că Fabian şi urmaşii sus-pomeniţi, pot şi trebuie să meargă, potrivit conţinutului şi cuprinsului acestor scrisori, oriunde şi prin toate locurile, împotriva preoţilor şi feţelor ■(bisericeşti) sus-numite, precum şi împotriva oricăror altora, de orice stare, rang, ordin sau treaptă ar fi, care îndrăznesc să susţină şi să spună cu încăpă-ţînare, că legăturile trupeşti între alţii decît între cei căsătoriţi nu ar fi un păcat, cît şi împotriva ereticilor, după cum s-a arătat în aceste scrisori, că pot şi trebuie să meargă împotriva preoţilor, feţelor (bisericeşti) şi a altor sus-numiţi, care vorbesc (astfel)...
       Dat la Roma, la Sfîntul Petru, în anul (Domnului) una mie patru sute patruzeci şi şase, în a cincea zi a nonelor lui iulie, în anul al şaisprezecelea al pontificatului nostru.
       După Hurmuzahi. 1/2. 723—725.
       Orig., la Arh. Vat., Reg. Orig., an. XVI. tom. 19, fol. 210. EDIŢII: Latin. Theiner, Mon. Slav. merid., I. 394—395.
279                  1446 octombrie 25 (feria tercia proxima ante festum
                                                  beatorum Symonis et Jude apostolorum), dsi.
      (Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, scrie sfatului din Braşov şi districtului ţării Bîrsei cu privire la introducerea noilor monede şi le porunceşte ca:>
      ... nullam aliam, videlicet nec asparas neque monetam wayuode Tran-salpinarum aut aliam antiquam monetam, in contrarium huius modi presentis monete acceptări et cursum habere permittatis et permitti faciatis.
390
                      www.dacoromanica.ro
       ... să nu îngăduiţi sau să nu lăsaţi să se îngăduie să se primească sau să aibă circulaţie nici o altă <monedă>, adică nici asperii, nici banul voievodului Ţării Româneşti ori altă monedă veche, care este opusă acestei monede de faţă.
       Regest după Vb., V, 178-179.
       Orig., hîrtie, cu pecete rotundă din ceară roşie, aplicată sub text, la Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 95. Microfilm 9 b., la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca.
280                                 1446 decembrie 21 (feria quarta, in festo
                                                                         sandi Thonte apostoli), Braşov.
      (Gheorghe Laczk de Santău şi Nicolae Appa de Mălîncrav arată că:>
      ... nos, maturo tempore, unacum litera prelatorum, baronum ac pro-cerum regni Hungarie, ad civitatem Brasso, contra magnificos Stephanum, filium bani de Losoncz, et Ladislaum Jakch de Hadad, loquentes, ratione debellationum ipsorum pie memorie tempore serenissimi principis et domini Sigismundi imperatoris, per ipsos ad terram Transsalpinis, serviendi et fiendi pro iustitia petendi, accesserimus, uti in literis dictorum prelatorum et baronum procerumque regni Hungarie continebatur, ratione tali, ut castrum Solumkw, in comitatu Bihariensi existens, egregium Georgium, filium bani, de iure tangens, iidem magnifici Stephanus, filius bani, et Ladislaus Jakch de Hadad pro quorum meritorum tenuissent.
      ...noi, în timpurile trecute, ne-am dus în oraşul Braşov, avînd şi scrisoarea prelaţilor, baronilor şi fruntaşilor regatului Ungariei, <şi> discutînd în faţa măriţilor Ştefan, fiul banului de Losoncz, şi Ladislau Jakch de Hodod, cu privire la luptele lor, purtate şi săvîrşite de către ei pentru facerea dreptăţii în Ţara Românească în timpurile de bună amintire a prealuminatului principe şi domn, Sigismund împăratul, (am ajuns) la concluzia, care a fost cuprinsă, şi în scrisoarea amintiţilor prelaţi, baroni şi fruntaşi ai regatului Ungariei, că cetatea Şoimeni, aflătoare în comitatul Bihor, care ţinea de drept de alesuL Gheorghe, fiul banului, a fost ţinută în stăpînire, pentru meritele lor, de aceiaşi măriţi Ştefan, fiul banului, şi Ladislau Jakch de Hodod.
      Regest după Vb., V, 183 — 184.
      Orig., hîrtie, cu două peceţi din ceară verde, acoperite cu hirtiuţă de protecţie, la Arh.
      St. Braşov, Arh. oraş. Braşov, col. Schnell, I, nr. 11.
      EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 33—34.
281        1447 ianuarie 29 (die dominica proxima ante fesium Conversionis
                                                                               Sandi Pauli), Turda.
      <Gheorghe de Băla, Marcu de Herepea şi Ştefan de Ianoşda, vicevoie-vozii Transilvaniei, confirmă înţelegerea survenită între Martin de Balşa. şi sfatul din Braşov. Neînţelegerea între ei a pornit:)
      ...ratione et pretextu verberationis ac vulneraţionis et captivationis ipsius Martini ac deperditionis duorum familiarum eiusdem et damnorum illationis, pridem, videlicet tempore ingressionis excercitualis illustris principis, domini Johannis de Hwnyad, regni Hungarie gubernatoris, ad partes
                                                                                                  391
www.dacoromanica.ro
Transalpinas, versus urbem Nykopol proficiscentis, per annotatos cives Bras-souienses sibi, scilicet Martino, accidentaliter illatis et irrogatis...
       ... cu privire şi sub cuvîntul lovirii, rănirii şi luării în prinsoare a acelui Martin, a pierderii a doi dintre slujitorii săi, şi a daunelor rănirii, făcute şi provocate în mod întîmplător de sus-zişii braşoveni lui, adică acelui Martin, mai înainte, adică în timpul expediţiei ostăşeşti a strălucitului principe, domnul Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, în Ţara Românească, îndreptată înspre oraşul Nicopole.
       Regest după orig. hîrtie, cu pecete din ceară albă, aplicată pe verso, la Arh. St. Braşov, Arh. oraş. Braşov, col. Schnell, III, 27. Microfilm 9 k, la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca. EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 34 (fragment); Ub„ V, 185-186.
282
                                                1447  iulie 13, Szecsâny
     Johannes de Hwnyad,
     regni Hungarie gubemator etcetera
     Circumspecţi viri, amici noştri dilecti. Nam iste Ladislaus Wolachus, proximus noster, cum omnibus rebus et bonis suis, de partibus Transalpinis intendit se ad regnum Hungarie conferre et conduci facere. Ideo, vestras amicicias presentibus requirimus, quatenus habitis presentibus, dum idem Ladislaus cum huiusmodi rebus suis in vestii medium pervenerit, pro descensu eiusdem, unam domum in vestra civitate dare et eidem assignare, subsidia-que et auxilia, iuxta humanitatem et providencias vestras, sfbi facere velitis, noştri singularis conplacencia ob intuitum. Presentes autem, propter absenciam cancellarii et sigilii nostrorum, secrete nostro anulari fecimus consignari.
     Datum in Zechen, in festo sancte Margarethe virginis, anno domini M° CCCC° XLmo septimo.
     <Pe verso, de aceeaşi mină :> Circumspectis viris, iudici, iuratis ceteris-que civibus civitatis Brassouiensis, amicis nobis honorandis.
     <Pe verso, de altă mină contemporană :> Greff Balint in Dellendorff.
     Iancu de Hunedoara,
     guvernatorul regatului Ungariei etc.
     Chibzuiţi bărbaţi, prieteni dragi nouă. Aşadar, acest Ladislau Wolachus, ruda noastră, are de gînd să se îndrepte şi să se ducă din Ţara Românească cu toate lucrurile şi bunurile sale, în regatul Ungariei. De aceea, prin cele de faţă, cerem prieteniei voastre ca, după cunoaşterea celor de faţă, atunci cînd acel Ladislau va veni cu acele lucruri ale sale în mijlocul vostru, să binevoiţi să-i daţi şi să-i puneţi la dispoziţie pentru găzduirea lui, o casă, în oraşul vostru, şi sprijin şi ajutor, potrivit cu omenia şi chibzuinţă voastră, în vederea îndatoririi noastre, osebite. însă cele de faţă; din cauza lipsei cancelarului şi a peceţii noastre, punem să fie însemnate cu {pecetea) noastră inelară <şi> de taină.
     Dat la Sz6cs6ny, la sărbătoarea sfintei fecioare Margareta, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi şapte.
392
                     www.dacoromanica.ro
      (Pe verse, de aceeaşi mină.) Chibzuiţilor bărbaţi, judelui, juraţilor şi celorlalţi orăşeni ai oraşului Braşov prieteni vrednici de cinstea noastră. (Pe verso, de altă mînă contemporană.) Greff Balint din Daia.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, III, nr. 13. Microfilm 9 k la Inst. d» ist, şi arh. Cluj-Napoca.
       Orig. hîrtie, cu pecete inelară, de închidere din ceară re de, aplicată pe verso, acoperită cu hîrtiuţă de protecţie.
       EDIŢII: Latin. Hutntvzali, XV/1, 34, (sub iulie 20); Vb., V, 205.
283                                               1447 (6955) august 4, Bacău.
      ţ PortMHTv KOEKOAa, EOJKÎEIO MHAOCTÎW, rOCnOAdp'k BeMAH MoAAaKCKOH. BHIUEAirk npHATEAHMTk HdlllHAITk (UKMHMTv * 1, CVAUEiWTv H U10rtTV3y H npTvrdpEiWTv H OVCHiWh KVnU,EiWh EE/lJKldMTv H Md/lUMt. E^AOiWO A<* ECTTk BdMTk, aiKE nOMOIWk
Haairk Eoni h aobhah ecmh Hauiv ivmh3hv npasoio. IIpotoîke irsp^BUiE cecb ahctti, 4 BEI npÎHA'fcTE KTi HdiWTi H A« Halii EH 3E1WAH CTi ycHMH CBOHMH TOprOBA'fcMH H TOEdpOiWTi, HE BOAHH cfc HH WTk KOTOfH I11KOAU, 3dKyîKE ECT”K EdriMi HdlllA 3EM4M WTEOpEHA H HE BVAETE HAUdTH WTk HdCTi HHKOTOpOH K; BISAU, dAE yOHElWK BdCTi AEpKdTH Oy TOH npaKH h 3aK0Ha 2, KaKo ah ecte hamah npH cB'fcTo noHHBUiaro poAHTEd’k HdutEro, fLtEK-
caHApa boeboaT-
      H naKiv HiwaEiWK MHpy Ha 8ch ctopohh.
      d Ha TO ECT”K B'fcpa TOCnOCTBH EBIIUEnHCdHHdrO, MH PoMdHd BOEBOAd, H H'fcpd E’hC’fcX’Tv EOA’fep’h HdllJHX'B, BEAHKEJXTi H AldAHX'B.
      IlHCa, oy EdKOBTi, Biv iVfcTO i.U,HE aErScT A-
      (Verso .) Roman vaevoda, sonans ut quilibet secure de Terra Barcensi ad Terram Moldaviensem proficisci valeat.
      ■ţ Roman voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei. Scriem prietenilor noştri dragi, juzilor şi şoltuzului şi pîrgarilor şi tuturor negustorilor mari şi mici. Să vă fie Ştiut că ne-a ajutat nouă Dumnezeu şi am dobîqdit ocina noastră dreaptă. De aceea, văzînd această carte, voi să veniţi la noi şi în ţara noastră cu toate tîrguelile şi mărfurile voastre, fără a vă teme ae nici o pagubă, pentru că ţara noastra vă este deschisă şi nu veţi avea de la noi nici o strîmbătate, ci voim să vă ţinem în acelaşi drept şi lege, cum le-aţi avut în timpul sfînt răposatului părintelui nostru Alexandru voievod.
      Şi iarăşi avem pace din toate părţile.
      Şi la aceasta este credinţa domniei mele a mai sus scrisului, noi Roman voievod şi credinţa tuturor boierilor noştri mari şi mici.
      S-a scris la Bacău în anul 6955 <1447) august 4.
     < Verso :> Roman voievod, spunînd că oricine din ţara Bîrsei poate să. vie sigur în ţara Moldovei.
       \rh. St. Braşov, nr. 430.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată, avind inscripţia: iKiOTh PoAU>Hk ioiioAa-
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Dcc. mcld., 21—23; Costăchescu, Dcc.mcli., 731—732;
       Nicolaescu, Dcc. sl. rcm., 98—99, Tccilescu, 490.
       1 Aşa în orig., în loc de mhaomi.
       1 Aşa în orig.
393
www.dacoromanica.ro
284
                                              1447 octombrie 12 (feria quinta proxima ante festum beati
                                                                             Galii confessoris), Timişoara.
       Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, cere capitlului din Alba Iulia, să participe la punerea în stăpînire a lui Nicolae Pogan şi Emeric Zyndy, orăşeni din Turda, în posesiunea Tătîrlaua, aparţinătoare domeniului Cetăţii de Baltă, pe care le-o dăruieşte pentru faptele lor săvîrşite în ultimele lupte victorioase cu turcii, „atît la Poarta de Fier cît şi în Ţara Românească, adică în vecinătatea României" (tam Vaskapw ac in Transalpinis partibus, sciticei in confinibus Românie).
       Regest după Ub„ V, 210-211.
       Orig. hîrtie, cu pecete de închidere din ceară roşie aplicată pe verso, căzută, la Arh. Naţ.
       Magh., D1.29 792.
       Transumpt In actul capitlului din Alba Iulia din 1447, ibidem (Arh. iam. Bethlen).
285               1447 noiembrie 10 (in profesio sandi Martini confessoris),
                                                                                                    Sighişoara.
       <Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, amînă procesul dintre Jost de Kussow şi orăşenii din Sibiu, Osvald şi Mihail de Alţina, de la 9 noiembrie 1447 la 13 ianuarie 1448:>
       ... propter ingressum exercitus contra nefandum Vlad, vaivodam Trans-alpinum instauraţi...
       ... din pricina pornirii oastei ridicate împotriva nelegiuitului Vlad, voievodul Ţării Româneşti.
       Regest după 1/6., V, 215—216.
       Orig., hîrtie, cu pecete din ceară roşie, aplicată sub text, la Arh. Naţ. Magh. (arh. tam.
       Justh, A I, nr. 10).
       EDIŢII: Latin. K. Fabritius, Jcdcks von Kusscw Steucrfcrderungin an die zwei Sttthle
       Schelk tind Mediasch von 1438, în „Archiv des Vereins”, 14, 1877, 579—580.
286                                         1447 decembrie 4, Tlrgovişte.
      Johannes de Hwnyad, regni Hungarie gubernator ac, dei gracia, parcium Transalpinarum wayuoda, honorabili capitulo ecclesie Albensis Transsiluane, salutem cum honore.
      Cum nos attentis et consideratis multimodis fidelitatibus Petri, filii Ztroya de Ponor, quibus ipse sacre regni Hungarie corone et expost nobis pro locorum et temporum diversitate studuit complacere, terciam partem possessionis Ponor predicte, quam hactenus more keneziatus tenuisse perhi-betur, et possessionis nostre Ohaba, similiter terciam partem, omnino in comitatu de Hwnyad, in districtu Hatzak existentes, habitarum, simulcum cunctis earundem utilitatibus et pertinentiis universis, iuxta aliarum libe-rarum villarum nobilium regni Hungarie morem 2, eidem Petro de Ponor et, per eum, Sorban ac Halmad, fratribus suis camalibus, item Ztroya, filio Nicolai, ac Stephano, filio Ztanchul de dicta Ponor, in perpetuum dederimus velimusque eosdem, per nostrum ac vestrum homines, in dominium earundem legitime facere introduci; super quo, vestram presentibus requirimus bonora-bilitatem vobisque seriosius precipiendo comittimus et mandamus, <quatenus>* vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Radul vel Bokor8 de Pugy neve Michael de Rasor, aliis absentius, homo noster,
394
                      www.dacoromanica.ro
ad facies prenominataram possessicnum Pcnor et Ohaba, vicinisque et ccm-metaneis earundem inibi legitime convccatis et presentibus, accedendo, intro-ducat prefatos Petrum, Sorban, Halmad, Ztroya et Stephanum in dcminium prefatarum terciarum parcium dictamm possessionum Ponor et Ohaba, sta-tuatque easdem eisdem, premisso nostre donationis titulo ipsis incumbente, perpetuo possidendas, si non fuerit contradictum. Contradictores vero, si qui fuerint, evocet eos contra prefatum Petrum et alios <supradictos) * in presenciam wayuodarum * Transsiluanensium, ad terminum ccmpetentem, racionem contradictionis (eorum) reddituros. Et post hec huiusmodi intro-ductionis et statucionis seriem, ut fuerit expediens, cum contradictorum et evo-catomm, si qui fuerint, vicinorumque et ccmmetaneomm, qui premisse statucioni <intererunt> 2, nominibus, terminoque assignato, eisdem 5 wayuo-dis 8 suo modo rescribatis.
       Datum in civitate nostra Tergouisthya, in festo beate Barbare virginis, anno domini Millesimo quadringentesimo XL septimo.
       (Pe verso, de aceeaşi mină:'} Honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, Albensis Transsiluane, pro Petro, filio Ztroya de Ponor, et aliis intrascriptis, introductoria et statutoria.
       Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei şi, din mila lui Dumnezeu, voievodul Ţării Rcmâneşti, cinstitului capitlu al bisericii dd Alba Transilvaniei, sănătate şi cinste.
       Deoarece noi, luînd aminte şi ţinînd seama de feluritele fapte de credinţă ale lui Petru, fiul lui Stroia de Ponor, prin care el s-a silit în diferite locuri şi timpuri să fie pe plac sfintei coroane a regatului Ungariei şi, după aceea, nouă, <de aceea), dăm pe veci aceluiaşi Petra de Ponor şi, prin el, lui Şerban şi Hâlmagiu, fraţii săi după tată, şi de asemenea lui Stroia, fiul lui Nicolae şi lui Ştefan, fiul lui Stanciu de sus-numitul Ponor, a treia parte a moşiei Ponor sus-numită, pe care se spune că a ţinut-o pînă acum după datina cne-zială, şi, de asemenea, a treia parte a moşiei noastre Ohaba, moşii aflătoare cu totul în comitatul Hunedoara, în districtul Haţeg, împreună cu toate folosinţele şi cele ce ţin de ele, după obiceiul altor sate libere ale nobililor din regatul Ungariei, şi vrem să facem ca aceştia să fie puşi în chip legiuit, de către emul nostru şi al vostru, în stăpînirea acestor <moşii>, cu privire la care <lucru>, prin scrisoarea de faţă, cerem cinstei voastre şi, punîndu-vă în vedere cu seriozitate, vă însărcinăm şi vă poruncim să trimiteţi, ca om de mărturie, pe emul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia Radu sau Bokor de Pui sau Mihail de Ruşor, în lipsa celorlalţi, emul nostra, dueîndu-se la faţa pomenitelor moşii Ponor şi Ohaba şi, fiind de faţă vecinii şi megieşii acestora, chemaţi acolo în chip legiuit, să pună pe sus-pomeniţii Petra, Şerban, Hălmagiu, Stroia şi Ştefan, în stăpînirea sus-numitelor a treia parte din amintitele moşii Ponor şi Ohaba sus-zişilor şi să le dea în stăpînire acestora, în temeiul sus-zisului titlu de danie a noastră, ce li se cuvine, ca să le stăpînească în veci, dacă nu se va face împotrivire. Iar dacă vor fi împotrivitori, să-i cheme împotriva sus-numitului Petru şi a celorlalţi sus-amintiţi, în faţa voievozilor Transilvaniei, la sorocul cuvenit, ca să dea socoteală de împotrivirea lor. Şi după aceea, să faceţi cunoscut, în scris, aceloraşi voievozi, cum se cuvine, cuprinsul acestei puneri şi dări în stăpînire, după cum va fi de trebuinţă, cu numele împotrivitorilor şi a celor chemaţi, dacă vor fi vreunii, a vecinilor şi a megie-şilor, care au fost de faţă la darea în stăpînire de mai sus, şi cu sorocul hotărît.
      Dat în oraşul nostru Tîrgovişte, la sărbătoarea fericitei fecioare Barbara în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi şapte.
395
www.dacoromanica.ro
       <Pe verso, de aceeaşi mină :> Cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei din Alba Transilvaniei, scrisoarea de punere şi dare în stăpînire pentru Petru, fiul lui Stroia de Ponor, şi pentru ceilalţi sus-pomeniţii.
       Arh. Naţ. Magh. Dl. 29 793. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca 1447.
       Orig., hîrtie, cu urme de pecete mică, rotundă, aplicată pe verso, şi cu pete mari de umezeală.
       EDIŢII: Latin şi facs. Fr. Pali, Intervenţia lui Iancu de Hunedoara in Ţara Românească şi Moldova în anii 1447 —1448, în „Studii", 1963, nr. 5, 1067 —1069 (după care s-au Întregit lacunele pricinuite de petele de umezeală).
       1 Scris deasupra rindului, de aceeaşi mină.
       3  Pată de umezeală, Întregit după sens.
       3 Scris de aceeaşi mină, deasupra cuvîntului Rasor şters.
       3 Scris de aceeaşi mină deasupra cuvîntului palatinale , şters. 9 Urmează, domino, şters.
       3 Corectat de aceeaşi mină din palatino.
287                                           1448^februarie 1, Bistriţa.
     Nos Johannes de Hwnyad, regni Hungarie gubernator, memorie commen-damus tenore presentium significantes quibus incumbit universis, quod nos, consideratis et in memoriam noştri revocatis multimodis fidelitatibus et fidelium servitiorum gratuitis meritis, sinceris complacentiis atque virtuosis gestis egregii Ladislai, filii condam Johannis de Bathor, quibus ipse sacre regni Hungarie corone et expost nobis in plerisque, tam regalium quam nos-trorum, sicuti adversus sevissimos Turcos, cruciş Cristi persecutores, sic non minus adversus alios regni Hungarie notorios emulos, videlicet regem Roma-norum, comites Cilie, Bohemos et infidelem condam Wlaad, waywodam Trans-alpinum, exercituum expeditionibus, non sine sui et suorum carorum fami-liarium amissione, rerum et sanguinum effusione studuit complacere; intuitu quorum volentes sibi nostram exhibere benivolentiam favorosam, ut exinde scripto exemplo etiam ceteri ad similia fidelitatis opera incitentur, totum et omne ius regium, si quod in possessionibus Somlyo, Perechen, Hydweeg, Chehy, Gywlakwth, Kwrwsthelek et Badachon in comitatu Zolnok mediocri, necnon Mikloslaka vocatis 1 in comitatu Albensi Transsyivano existentibus regia haberet serenitas aut ipsius quibuscumque modis et rationibus concer-neret maiestatem; in quarum dominio etiam de presenti prenominatus Ladis-laus se asserit fore, simulcum cunctis suis utilitatibus et pertinentiis, terris scilicet arabilibus cultis et incultis, pratis, silvis, nemoribus, montibus, vallibus, vineis atque vinearum promontoriis, molendinis atque locis molendinorum generaliterque quarumlibet utilitatum integritatibus quovis nominis voca-bulo vocitatis, ad idem de iure spectantibus et pertinere debentibus, sub ipsarum veris metis et antiquis, auctoritate nostre gubernationis, qua fungimur eidem Ladislao et per eum Stephano, filio condam Stanislai, item Ladislao, Georgio, Mathyws, Stephano, Nicolao et Johanni, filiis eiusdem Stephani de eadem Bathor, ipsorumque heredibus et posteritatibus universis dedimus, donavimus et contulimus, immo damus, donamus et conferimus iure perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas pariter et habendas, salvo iure alieno, harum nostrarum vigore et testimonio literarum mediante.
     Datum in Biztricia partium Transsilvanarum, in profesto Purificationis Virginis gloriose, anno domini millesimo quadringentesimo quadragesimo octavo.
396
                      www.dacoromanica.ro
       Noi, Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, prin cuprinsul <scrisorii> de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că noi, ţinînd seama şi aducîndu-ne aminte de nenumăratele fapte de credinţă şi de slujbele credincioase şi vrednice de răsplată <săvîrşite> în chip plăcut, precum şi de îndatoririle curate şi de faptele vitejeşti ale alesului Ladislau, fiul răposatului Ioan de Bathor, prin care acela s-a silit să fie pe plac sfintei coroane a regatului Ungariei şi după aceea nouă, în cele mai multe expediţii ostăşeşti, atît ale regatului cît şi ale noastre, după cum împotriva prea-duşmănoşilor turci, prigonitorii crucii lui Hristos, şi nu mai puţin împotriva altor duşmani învederaţi ai regatului Ungariei şi anume (împotriva) regelui romanilor, a comitelui de Cilii, a boemilor şi a necredinciosului, răposatul Vlad, voievodul Ţării Româneşti, nu fără pierdere de bunuri şi vărsare a sîngelui său şi a iubiţilor săi slujitori; avînd în vedere acestea, voind să-i arătăm bunăvoinţa şi sprijinul nostru, ca apoi, după pilda scrisă, chiar şi alţii să fie împinşi la asemenea fapte de credinţă, întreg şi tot dreptul regesc, pe care îl are luminăţia regească în moşiile numite Şimleu, Periceiu, Măerişte, Cehei, Gyulatelke, Caraştelec, Bădăcin, aflătoare în comitatul Solnocul de Mijloc, precum şi Micoşlaca, aflătoare în comitatul Alba Transilvaniei, sau care priveşte în orice chip şi temei maiestatea, în stăpînirea cărora se spune că este chiar şi acum sus-numitul Ladislau, împreună cu toate folosinţele şi aparţinătoarele lor, şi anume pămînturi de arătură, cultivabile şi necultivabile, fînaţe, păduri, dumbrăvi, dealuri, văi, vii şi dealuri cu vii, mori şi locuri de moară şi în general toate cele, de care se ştie că ţin, de drept, de ele, orice nume ar avea, în hotarele lor adevărate şi vechi, în temeiul autorităţii guvernării noastre, de care ne folosim, l-am dat, l-am dăruit şi l-am hărăzit aceluiaşi Ladislau şi prin el lui Ştefan, fiul răposatului Stanislau, de asemenea lui Ladislau, George, Matei, Ştefan, Nicolae şi Ioan, fiii aceluiaşi Ştefan de acelaşi Bathor, şi moştenitorilor lor şi tuturor urmaşilor, ba chiar îl dăm, îl dăruim şi îl hărăzim, ca să-l stăpînească, să-l ţină ca şi să-l aibă cu drept de veci şi nestrămutat, fără a vătăma dreptul altuia, prin puterea şi mărturia acestei scrisori a noastre.
       Dat la Bistriţa, în părţile Transilvaniei, în ajunul <sărbătorii> întâmpinării Domnului, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi opt.
       După Fr. Pali, De nouveau sur Vaction de Ianco de Hunedoara (Hunyadi) en Valachie, pendant l’annie 1447, în „Revue Roumaine d’Histoire", XV, nr. 3(1976) p. 461—462 (unde sînt menţionate şi deosebirile faţă de ediţia Hurmuzaki).
       Orig. perg. cu urme de pecete rotundă din ceară roşie, aplicată sub text, la Arh. St. Cluj-Napoca, Arh. fam Bânffy, nr. 237.
       Copie în Kem6ny, Dipl. Trans., Suppl., III, fol. 311, după o copie simplă din sec. XVIII, din Arh. fisc. Miscell. fasc. 3, azi la Arh. Naţ. Magh., Dl. 14 144.
       EDIŢII: Latin. Transilvania, 1873, 100; Hurmuzaki, 1/2, 758.
       REGEŞTE: Hajnal I., Kivonatck Hunyadi Jdtios kcrmdnyzo okleveleibSl, în „Levdltâri kozlem6nyek", I, (1923), 110.
       1 Corectat din: wci’as.
288        1448 februarie 20 (feria Urda proxima ante dominicani Ocult)
                                                                                            Sebeş.
                       <Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, porunceşte castelanilor de Bran, Nicolae deBizere şi Valentin de Alberti, să se îngrijească ca secuii scaunului Kizdi să restituie saşilor din Braşov cei 42 de boi luaţi pe nedrept, arătînd :> ... ut universi Siculi, in sede Kysdi existentes, Sandrinum de Kysdi, in receptione et ablatione quadraginta duorum bovum Saxonum de Brassouia,
                                                                                               397
www.dacoromanica.ro
in quadam prohibita via de Moldauia veniente, facta contra omnes defensa-torum, polliciti fuissent, quibus habitis, quia prenarrata via non de voluntate Saxonum sed solum ex proprio motu eorundem Siculorum prohibita, ex eoque dicti boves per memoratum Sandrinum indebite recepti fore videbantur.
       ... că toţi secuii care se aflau în scaunul Kizdi i-au oferit lui Sandrinus de Kizdi patruzeci şi doi de boi spre a-i popri şi a-i lua de la saşii din Braşov, care veneau <cu ei) pe un oarecare drum oprit dinspre Moldova, <ceea ce), voi ştiţi, s-a făcut împotriva oricărei justificări, deoarece sus-pomenitul drum este oprit nu din voia saşilor, ci numai din propria pornire a acelor secui, şi de aceea sus-numiţii boi se consideră luaţi pe nedrept de amintitul Sandrinus.
       Regest după Ub., V, 241.
       Orig., hirtie, cu pecete din ceară, roşie aplicată sub text, la Arh. St. Braşov, Privilegii nr. 110 — 111.
       EDIŢII: Latin. Szikely okl., III, 61-62.
289                                             1448 martie 7, Timişoara.
      Johannes de Hwnyad, regni Hungarie gubemator.
      Prudentes et circumspecţi viri, grate nobis dilecti.
      Quia nos id disposuimus quod in partibus Transalpinis, sicuti hic, nostra presens pecunia currere debeat et valeat, committimus ergo vobis, quatenus cum civibus Cibiniensibus et hominibus 1 potiorum Transalpinarum, in simul convenire inter hecque diligenter tractatum habere deberetis, ut, dum vos in ipsorum medium res vestras venales quascumque adducitis, ab eisdem flo-renos vel vsperas petere pro precio talimodo non debeatis. Sed super premissis parvis pecuniis presentibus vendere diligenter eisdem debeatis, eisdemque nos scripsimus, ut et ipsi, pro precio rerum suarum, quas absque eisdem com-parere volueritis, premissam parvam pecuniam recipient et florenos vel vzperas, pro ipsorum rebus comparabilibus, non petenti. Secus ergo in premissis non facturi.
      Datum in Themeswar, feria quinta proxima ante dominicana Iudica, anno domini Millesimo CCCC0 XL0 octavo.
      <Pe verso, de aceeaşi mină :> Prudentibus et circumspectis viris, indici iuratisque et ceterisque civibus potioribus civitatis Brassouiensis, nobis dilectis.
      Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei.
      înţelepţi şi chibzuiţi bărbaţi, iubiţi şi dragi nouă. Deoarece noi am hotărît astfel ca în Ţara Românească ca şi aici să trebuiască şi să poată circula banii noştri de faţă, de aceea vă poruncim, ca împreună cu orăşenii din Sibiu şi cu fruntaşii din Ţara Românească, să fiţi datori să vă înţelegeţi şi să vă sfătuiţi cu băgare de seamă cu privire la acestea, ca, atunci cînd voi aduceţi în mijlocul lor orice lucruri ale voastre de vînzare, să nu cereţi ca plată de la aceştia florini sau perperi; ci, cu privire la cele de mai sus, să fiţi datori să le vindeţi acelora cu băgare de seamă pentru banii mărunţi de faţă, iar noi am scris şi acelora, ca şi ei să ia sus-amintiţii bani mărunţi, ca plată a lucrurilor lor, pe care aţi voi să le cumpăraţi de la aceştia, şi să nu ceară, pentru lucrurile lor de vînzare, florini sau perperi. Aşadar, altfel să nu faceţi cu privire la cele de mai sus.
      Dat la Timişoara, în joia dinaintea duminicii Iudica, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi opt.
398
www.dacoromanica.ro
       <Pe verso, de aceeaşi mină ;> Înţelepţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, judelui, juraţilor şi celorlalţi orăşeni fruntaşi din oraşul Braşov, dragi nouă.
       După Ub„ V, 243.
       Orig., hirtie, cu pecete de închidere din ceară roşie aplicată pe verso, căzută, la Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Fronius, I, nr. 20.
       EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 34 -33.
        1 Corectat din hominum.
290                                                    1448 iulie 9, Oradea.
      In nomine domini amen. Anno nativitatis eiusdem Millesimo quadrin-gentesimo quadragesimo octavo, pontificatus sanctissimi in Christo patris et domini noştri, domini Nicolai, divina providentia pape quinti, anno secundo, indictione undecima, die mensis Iulii nona, hora tertiarum vel quasi, in paro-chiali ecclesia Sancte Cruciş loci cathedralis Varadiensis, in mei, notarii publici subscripti, religioşi viri, de observantia fratrum Minorum nuncupati, frater videlicet Ladislaus de Thary, ad partes Scitie commissarius reverendi in Christo patris, fratris Michaelis de Becchen, eiusdem ordinis vicarii vicariatus Hungarie, ac frater Barnabas de Themesvar, custos custodie Transsylvanie, personaliter venientes presentiam, coram testibus infrascriptis, exhibuerunt et presentaverunt quasdam literas privilegiales illustris condam Johannis Wlad, dei gratia Valachie Transalpini tune domini, et terrarum de Omlasch et de Fagaras ducis, super certa libertate fratribus de observantia, sub sigillo pendenti consignatas, non abrasas, non viciatas, nec cancellatas, sed omni vi tio suspitionis carentes, petentes me et requirentes solemniter, honore omni, quo debuerunt, ut easdem de verbo ad verbum transcribi et transummi ac in publicum instrumentum inseri, idque signo et nomine meis solitis et con-suctis fideliter consignatum, ipsis dare deberem, cuius tenor per omnia sequitur in his verbis: <Urmează actul lui Vlad Dracul din 8 febrtiarie 1431, nr. 179>.
      Sed quia ego videns easdem literas has forc non abrasas, non cancellatas, nec in aliqua sui parte vitiatas, sed omni prorsus vitio carituras, petitio-nibus igitur prefatorum fratrum, Ladislai videlicet et Barnabe, monitus et ex officio requisitus, ut incumbebat, conatus sum ad effectum petita per-ducere, sine omni augmento et diminutione, de verbo ad verbum fideliter per alium scriptas, me aliis negotiis occupato, scribendo earum tenorem in hanc formam publici documenti et instrumenti redegi, sine omni fraude et dolo. Acta sunt igitur hec anno, pontificatus, indictione mense, die, hora et loco quibus supra. Presentibus ibidem honorabilibus et discretis viris, Gallo, videlicet capellano diete ecclesie Sancte Cruciş, dioecesis Agriensis x, Petro, similiter capellano eiusdem ecclesie, dioecesis Wesprimiensis 2, idoneo viro Francisco de Barcha, dioecesis Transsylvaniensis3, Ladislao Banya, cive et iurato Waradiensi, aliisque quamplurimis ad hec specialiter vocatis et rogatis. Et ego Valentinus, natus Benedicti de Zaka, clericus Waradiensis dioecesis, publicus sacra apostolica auctoritate notarius, quia premissis literarum exhibitioni ac presentationi aliisque omnibus et singuli, dum, sicuti premittitur, fierent et agerentur, unacum prenominatis testibus presens interfui, eaque sic fieri vidi et audivi, ideo hoc presens publicum instrumentum, per alium fideliter scriptum, me aliis occupato, in hanc publicam formam redegi signoque, et nomine meis solitis et consuetis consignavi, rogatus et requisitus, in fidem et testimonium omnium et singulorum premissorum.
www.dacoromanica.ro
399
       în numele Domnului, amin. în anul naşterii aceluiaşi o mie patru sute patruzeci şi opt, în anul al doilea al pontificatului preasfîntului întru Hristos părinte şi stăpîn al nostru, domnul Nicolae al cincilea, din grija dumnezeiască papă, indictionul al unsprezecelea, în ziua a noua a lunii iulie, la ceasul al treilea sau cam <pe la ceasul al treilea), în biserica parohială a Sfintei cruci din catedrala de Oradea, venind însuşi înaintea mea, notarul public jos-scris, călugării numiţi observanţi ai ordinului fraţilor minoriţi, şi anume fratele Ladislau de Thary, însărcinat pentru părţile Sciţiei de către vrednicul de cinste întru Hristos părinte, fratele Mihail de Bechen, vicarul aceluiaşi ordin din vicariatul Ungariei, şi fratele Barnaba de Timişoara au arătat şi au înfăţişat în faţa martorilor jos-scrişi o scrisoare privilegială a vestitului, răposatul Ioan Vlad, din mila lui Dumnezeu, atunci domnul Ţării Româneşti şi duce de Amlaş şi Făgăraş, cu privire la o anumită libertate a fraţilor observanţi, însemnată cu sigiliu atîmat, fără răsături, stricăciuni, şi tăieturi, ci lipsită de orice bănuială de stricăciune, cerîndu-mi şi rugîndu-mă în chip solemn <şi> cu toată cinstea, de care erau datori, să o transcriu şi să o cuprind în chip de transumpt din cuvînt în cuvînt şi să o trec în act public şi aşa, însemnată întocmai cu semnul meu obişnuit şi cu numele meu, cunoscut, să le-o dau lor; al cărei cuprins urmează, în întregime, în aceste cuvinte: <Urmeză actul lui Vlad Dracul din 8 februarie 1431, nr. 179>.
       Şi văzînd eu că această scrisoare este fără răsături, tăieturi şi stricăciuni în nici o parte a sa, ci lipsită în întregime de orice stricăciune, la cererile, aşadar, ale susamintiţilor fraţi, adică Ladislau şi Barnaba, îndemnat şi chemat de sentimentul datoriei, după cum se cuvenea, m-am străduit să aduc la îndeplinire cele cerute, fără vreun adaos sau lipsă, cele scrise întocmai, din cuvînt în cuvînt, de către altul, eu fiind ocupat de alte treburi, scriind cuprinsul acestora, l-am întocmit în această formă de document şi act public, fără nici o înşelăciune sau vicleşug. Aşadar, s-a făcut în acest an, <în timpul) pontificatului, indictionului, în luna, ziua, ceasul şi locul arătate mai sus. Fiind de faţă, acolo, cinstiţii şi chibzuiţii bărbaţi, Gal, capelanul zisei biserici a Sfintei cruci, din dieceza de Agria, Petru, de asemenea capelan a aceleiaşi biserici, din dieceza de Vesprim <precum şi) destoinicul bărbat Francisc de Bîrcea, din dieceza Transilvaniei, Ladislau Banya, orăşeanul jurat din Oradea, şi mulţi alţi numiţi şi chemaţi anume pentru aceasta.
       Şi eu Valentin, fiul lui Benedict de Săcăşeni, cleric al diecezei de Oradea, în temeiul sfintei autorităţi apostolice notar public, deoarece am fost de faţă împreună cu martorii sus-numiţi la prezentarea şi înfăţişarea scrisorii şi a celorlalte, arătate mai sus, toate şi fiecare în parte, cînd s-a făcut şi s-a întocmit, după cum s-a arătat mai sus, şi astfel am văzut şi am auzit întocmirea acesteia, de aceea acest act public de faţă scris întocmai de către altul, eu fiind ocupat cu altele, l-am întocmit în această formă publică şi l-am însemnat cu semnul meu obişnuit şi cu numele meu cunoscut, fiind chemat şi rugat, spre credinţa şi mărturia tuturor şi a fiecăruia dintre cele arătate mai sus.
       După. I. Kemfiny, op. cit., în Kurz, Magazin, II, 44—47.
       Orig., perg., cu pecete ovală atîrnată, în 1846 se afla în Arh. franscicanilor din Transilvania, la Cluj.
       Copie în Kemfiny, Dipl. Trans., Appendix, D.5, fol. 263. Autenticitatea documentului este îndoielnică. Cf. şi observaţiile privitoare la doc. nr. 179.
       EDIŢII: Latin. Transilvania, 1873, 101; Hurmuzahi, 1/2, 749—750. * *
       1 Astfel în textul latin publicat; corect dioecesi Agriensi.
       * Astfel în textul latin publicat; corect dicecesi Wesprimiensi.
       * Astfel in textul latin publicat; corect dicecesi Transylvaniensi.
400
www.dacoromanica.ro
291
                                                1448 august 7, Rupea.
      Johannes de Hwnyad, regni Hungarie guberna<tor>. Circumspectis viris, universis Saxonibus presentes visuris, salutem cum <ho>nore.
      Ex quo illustris princeps, dominus Wladislaus, vayuoda Transalpinensis, pro bono regni et commodo totius Christianitatis, exnunc erga nos venturus est, ideo, vestris dilectionibus firmiter committimus, quatenus, agnitis pre-sentibus, cum idem vayvoda in vestri medium pervenerit, eidem et suis genti-bus, iuxta informationem Anthonii de Arapatak, debitas honores et reveren-tias facere debeatis. Ceterum relatibus ipsius Anthonii fidem creditivam adhibeatis; noştri (gratia), aliud non facturi. Presentibus perlectis, <exhibi)enti (restitutis).
      Datum in Kewhalom, secunda die festi beati Sixti pape, anno (domini) MCCCCXLoctavo.
      Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei. Chibzuiţilor bărbaţi, tuturor saşilor, care vor vedea (scrisoarea) de faţă, sănătate şi cinste.
      Deoarece vestitul principe, domnul Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, va veni acum la noi, spre folosul ţării şi priinţa întregii creştinităţi, de aceea, poruncim cu tărie credinţei voastre ca, după aflarea celor de faţă, atunci cînd acel voievod va sosi în mijlocul vostru, să-i daţi aceluia şi oamenilor săi, după înştiinţarea lui Antoniu de Arpătac, cinstea şi închinăciunea cuvenită.
      Iar relatărilor acelui Antoniu să le arătaţi încrederea cuvenită: (pentru) milostivirea noastră, altfel să nu faceţi. După citire, cele de faţă să le înapoiaţi înfăţişătorului.
      Dat la Rupea, în ziua a doua a sărbătorii fericitului papă Sixtus, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi opt.
      După Ub., V, 259 -260.
      Orig., hîrtie, cu pecete rotundă din ceară roşie, aplicată sub text, cu legenda: 5. IOHANNIS D. HUN IAD REGNI HUNGARţ<E> GUBERNATOR ET., la Arh. Naţ. Magh. (col. Lj Kovacsy, nr. 548).
      EDIŢII: Latin. S. Barabas, Szikely okl., 75—76.
292                                         1448 (6956) septembrie 11) Suceava.
       f flLHAOCTÎIO EOJKÎEJO, MU IlETpTk KOEKOA4, rOCnOA'K 3EMAH ffioAAABCKOH. HhHHM'K 3H4MEHHT0 H HCK CfcM"K AHCTOMK HAIUHMH K'KC'fcM'K KTO KOAH HA HK 0y3p»n"K HAH ErO OycAHUlHT'K «JTOyMH, W5KE AOP4AHAH 1 CA ECMH H CK HAUIHMH KTiCfcMH BOtapH H A4AH ECMH CECK AHCT"K H4WK fipÎATEAEMTi HAUIHM’K, OyCHM'K EpAUJOK'fcHAM'K, HA TO 4 EU HMAAH, Oy HAUJEH 3EMAH, TOTK BAKOH'K, I|10 HMAAH R'K AEHH pOAHTEAk HAUJErO, dAEKCdHApa KOEKOAH, H R'K AEHH EpdTÎH HdUlHX"K, IaÎAIUA H CtE$4H4 BOEKOAH, t(IO EU HM*K OyCHM'K EUAO CAOEOAHO H AOEpOKOAHO (ipÎHTH Oy H4UJEH BEM AH CK CROHM'K TOpPO-EAEIO H ŢOAHTH Oy HAU1EH 3EMAH npOAAKATH H K$nOK4TH TOBApA BE3AE no HAU1EH BEM AH, no Tp’KPOKOM'K, 1(10 HM*K HAAOEHO EOyAET'K. ă MUTO HMAIOT'K nAATHTH WT'K TAp'K no a rpouiH, koah npîHAVTK oy haujeh bemah h koah naică buha^t'k WT'K haujeh 3emah, T4K0HCE no A rpouiH AA nAAT'kT'K, KAK'K CTApÎH 3AK0H'K BalA'K, A WT'K BOAA 1(10 EU no K* rpOlUH nAATHAH. ă HHrAE nO HAUJEH 3EMAH 1(10 BU HE nAATHAH C014BCK0E MUTO AHUJE Oy CoMAE'fc, 1(10 EU nAATHAH KOAH npÎHAVT"K, Oy CoiAB'fc, A HHAE HHrAE t|JO BU HE HMAAH EH nAATHTH. H RApE KAK'K EUAO npAEO 2 HJfK, npH WTEU.'k HAUJEPO, TAK01KE H MU nOTOMV AAEM*K H nOTKp’KXAAEM'K HM*K CK CHMK AHCTOM'K HAUJHM'K.
www.dacoromanica.ro
401
       ToE KTvCE BhlIUE IMCdHHOE A<> E\*AET*K HM*K HEnOpyiilEHHO, A$ HdUlErO JKHROTt. DpOTOJKE HH WAHHTv HdUIK EOHpHH'K, dHH AitJTHHK'h, HHrAE nO HdUlEH 3EMAH A<> HE CMt-ET"K HM*h TOE nopyUJHTH npH CKOHJfk UJÎH H HiWkHÎE. d WTTv cyKHd H Un"K flAOTHd H WT\ KTvCE TOprOKAlO HMdIOT'K IMdTHTH MEJTd, HKO EUiVk npdKO H3A4BH0.
       d H4 TO ECTTv K*bpd TOcnOACTKd iWH BtJUIE ElHCdHHOrO, MH llETpd KOEKOAH H B^pd OyCHJfh EOtap-K HdUIHX"K, BEAHKHJ["h H MdAHJffc.
       d Hd KOrtUIEW Kp*knOCTK TOMy BTveEMy BKIUIE IIHCdHHOMy (ipHB'kCHdH ECMH HdUiy* nEMdTTi K'K CEMy AHCTy HdUIEAiy.
       IlHCd oy ClVHdB'k K’K AlETO SU.HS dirbcEUd CEIITEMBpÎE df.
       •f Din mila lui Dumnezeu, noi Petru voievod, domn al ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se că ne-am sfătuit cu toţi boierii noştri şi am dat această a noastră carte prietenilor noştri, tuturor braşovenilor, casă aibă în ţara noastră acea lege pe care au avut-o în zilele părintelui nostru Alexandru voievod şi în zilele fraţilor noştri Iliaş şi Ştefan, voievozi, ca să le fie tuturor slobod şi cu bunăvoie a veni în ţara noastră cu marfa lor şi să meargă prin ţara noastră vînzînd şi cumpărind marfa pretutindeni, prin ţara noastră, prin tîrguri, cît le va fi îndeajuns. Şi să aibă a plăti vamă cîte 4 groşi de povară, cînd vin în ţara noastră şi iarăşi cînd pleacă din ţara noastră, de asemenea, cîte 4 groşi să plătească, cum a fost legea veche. Iar de bou să plătească 2 groşi. Şi nicăeri în ţara noastră să nu plătească vama Sucevei. Numai la Suceava să ne plătească atunci cînd vin la Suceava şi aiurea nicăeri să nu aibă a plăti. Şi oricare le-a fost dreptul lor în timpul tatălui nostru, tot astfel şi noi la fel le dăm şi le întărim cu această carte a noastră.
       Toate cele mai sus scrise să le fie lor neclintit în viaţa noastră. De aceea nici un boier al nostru, nici vameş, nicăieri în ţara noastră să nu îndrăznească a le clinti, pe gîturile şi averea lor. Iar de postav şi de pînză şi de orice marfă să aibă a plăti vama cum le-a fost dreptul de demult.
       Şi la aceasta este credinţa domniei mele a mai sus scrisului, noi Petru voievod şi credinţa tuturor boierilor noştri mari şi mici.
       Şi pentru mai mare tărie a tuturor celor mai sus scrise am atîrnat pecetea noastră la această carte a noastră.
       S-a scris la Suceava, în anul 6956 <1448) luna septembrie 11.
       Arh. St. Viena.
       Orig., perg., pecete atîrnată, avînd legenda: ţ* ihmitl Ilrrpi iou»au.
       Fotocopie la Bibi. Acad.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Cinci doc., 50-52; Bogdan, Doc. tnold. 23-25; Costăchescu,
       Doc. rnold., 740-742; Tocii eseu, 490-492. Facs. Bogdan, Cinci doc., pl. nr. I.
       1 în orig., greşit: aapiAhah.
       * în orig., greşit: nw»
293                                       1448 octombrie 31, Tîrgovişte.
      Providi et honesti viri, fratres et amici nobis sincere dilecti.
      Scire damus vobis quomodo egredius 1 vir Nicolaus de Vizakona scribit nobis ad eum accedere vellemus, donec magnificus Johannes, regni Hungarie gubemator, veniret de bello. Hoc ideo facere non possimus, quia, feria tercia proxime preferită, frater Nayph de Nicopolio venit ad nos, certissime dixit, quomodo Omrath, dominus Turcorum, in tribus diebus, sine omni inter-missione, contra ipsum dominum Johannem gubernatorem pugna habuissent,
402
                      www.dacoromanica.ro
ultima die inter curros taboritarum inclusisset, pedester solus imperator inter yanicaros descendisset et omnes extra et intra cumis taboritarum percus-sent et interfecissent. Si veniremus nune ad eum, Turci statim nos et vos destruere possent. Ideo, petimus vos sedentes pacifice, quatenus habeatis pacienciam, donec videbimus processus ipsius domini Johannis. Dubium est de vita ipsius, si autem enascitur de bello liber, secum conveniemus, bonam pacem faciemus, si autem nune nobis contrari fueritis, siquid tandem fiet, sint in detrementa1 2 animarum vestrarum, et periculum coram deo respon-deatis.
      Datum in Tergouistia, in vigilia Omnium sanctorum, anno domini etcetera XLVIII®.
      Wlad, pareium Transalpinarum wayuoda, frater vester in omnibus.
      (Pe verso, de aceeaşi mină.) Providis et honestis viris, iudici, iuratis, civibus de Brassouia, fratribus et amicis nostris predilectis.
      Chibzuiţi şi cinstiţi bărbaţi, fraţi şi prieteni, iubiţi de noi din inimă curată.
      Vă dăm de ştire că alesul bărbat Nicolae de Ocna Sibiului ne-a scris să binevoim a ne duce la el pînă ce măritul Iancu, guvernatorul regatului Ungariei, va veni din război. Aceasta nu o putem face, pentru că în marţea de curînd trecută3, fratele Nayp4 din Nicopole a venit la noi şi ne-a arătat în chip neîndoios că Murad, domnul turcilor, a avut trei zile <de-a rîndul), fără nici o contenire, o luptă cu domnul Iancu, guvernatorul, <iar) în ziua cea din urmă l-a închis între carele taberei. Iar împăratul însuşi a coborît, pe jos, printre ieniceri şi i-au lovit şi i-au ucis pe toţi <cei ce) erau în afara şi înlăun-trul carelor taberei. Dacă am veni acum la el, turcii ne-ar putea nimici îndată pe noi şi pe voi. De aceea, vă rugăm să staţi liniştiţi, să aveţi răbdare, pînă ce vom vedea măsurile acelui domn Iancu. Există îndoială despre viaţa lui, dacă însă va ieşi slobod din război, ne vom întîlnit şi vom face o pace bună cu el, însă dacă acum ne veţi fi potrivnici şi dacă se va întîmpla ceva, va fi spre paguba sufletelor voastre, şi de primejdie să răspundeţi în faţa Domnului.
      Dat la Tîrgovişte, în ajunul <sărbătorii> Tuturor sfinţilor, în anul Domnului <o mie patru sute) patruzeci şi opt.
      Vlad, voievodul Ţării Româneşti, fratele vostru dintotdeauna.
      (Pe verso, de aceeaşi mină :> Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, judelui <şi> orăşenilor juraţi din Braşov, fraţii şi prietenii noştri preaiubiţi.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell I, nr. 18. Microfilm 9 h la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca.
       Orig., hlrtie, cu urme de pecete de închidere din ceară roşie, aplicată pe verso.
       EDIŢII: Latin. I. Bogdan, Vlad Ţepef fi naraţiunile germane fi rusefti asupra lui, Bucureşti, 1896, 67 —68 (fragment); Bogdan, Relaţiile, 314—315; Hurmuzahi, XV/1, 35 (sub decembrie 31); Ub., V, 265—266. Trad. N. Iorga, Scriscri de bcieri, scriscri de demni, ed. a Il-a, Bucureşti, 1925, 162 — 163.
       REGEŞTE: Andronescu, Repertoriul, 75, nr. 241.
       1 Astfel In orig.; corect: egregius.
       * Corectat din demerita; corect: detrimenta,
       * 29 octombrie.
       4 La Iorga: fratele naipului (= dregător turcesc civil).
www.dacoromanica.ro
403
294              1449 februarie 24 (quadragesimo ier do die odavarum festi
                                                                     Epiphaniarum domini), Buda.
      <Prelaţii, baronii, nobilii şi fruntaşii regatului Ungariei, judecind pricina dintre Jost de Kussow şi orăşenii din’ Sibiu, Oswald şi Mihail de Alţina, amintesc că acest proces a fost amînat de Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, de la 9 noiembrie 1447 la 13 ianuarie 1448 :>
      ...propter ingressum exercitus contra nefandum Wlad, vaivodam Tran-alpinum, instauraţi...
      ...din pricina pornirii oastei ridicate împotriva nelegiuitului Vlad, voievodul Ţării Româneşti.
        Regest după Ub., V, 270 -271.
        Orig., hîrtie cu urme de pecete din ceară roşie, aplicată sub text, la Arh. Naţ. Magh. (arh. fam. Justh, A. I, nr. 12).
        EDIŢII: Latin. K. Fabritius, Jcdcks von Kussav Steuerfcrderungin..., 581—582.
295                                                  1449 mai 21, Semendria.
      Nos, Georgius, dei grada regni Rascie despotus et Albanie dominus, memorie commendamus per presentes quod per magnificos dominos Ladislaum de Gara, regni Hungarie palatinum, et Nicolaum de Wylak, wayuodam Transyluanum, pro parte treugarum cum domino sive imperatore Turco-rum ineundarum, virtute litterarum dominonun prelatorum, baronum et regnicolarum universorum, pleni mandati nobis allatarum, multis tractati-bus hinc inde inter nos et ipsos dominos ventilatis, ultimate taliter nobis est persuasum, ut treugas ipsas, sub articulis, condicionibus et conclusionibus infrascriptis, firmaremus.
      Primo, ut ex quo partes Transalpine per Turcos sunt desolate, ut, infra tempus treugarum, ipse partes Transalpine tantum modo medietatem census soliţi imperatori Turcorum solvere teneantur. Item, ut ex regno Rascie, similiter usque tempus treugarum, eciam tantum modo medietas census soliţi solvatur, ac medietas armigerorum solitorum, usque tempus idem, ex eodem regno ipsi imperatori pro subsidio dări teneatur. Item, ut idem impera-tor totale debitum, quo sibi rex Bozne obligatur, ipsi regi relaxet, et eum proinde quittum committat; si autem ipse imperator dictum debitum relaxare noluerit, extunc, disposicio ulterior in facto ipsius debiti, ad ipsum regem Bozne relinquatur. Item, ut partibus Transalpinis, regno Rascie et regno Bozne ac eorum principibus et eorum incolis, omnimoda pax et tranquillitas, sine omni impedimento, per Turcos dimittatur; et ut eorundem regnorum principes et incole universi semper in regnum Hungarie venire valeant, causa curialitatis et aliorum negociorum exequendorum, proindeque per Turcos nequaquam impediantur. Item, ut mercatores Turcorum cum eorum mercibus in Nandoralbam, in Kewy, in Haram, in Zewerinum et in Karansebes tantum-modo libere venire et in eisdem negociari valeant. E contra autem, nos, despotus, totidem loca in tenutis Turcorum eligere debeamus, in que et mercatores Hungari cum mercibus eorum transire libere et negociari valeant. Item, si contigerit ut aliqui predones aut Hwzarii Hungari aliquam rapinam aut aliquod nephas Turcis intulerint, aut e contra Turci Hungaris intulerint, ut pro tali excessu treuge non infringantur; sed ut id nos inter partes rati-
404
www.dacoromanica.ro
ficare et reformare valeamus et teneamur; nos enim un hac causa iudicem deputaverunt. Item, si fieri poterit, extunc et imperator Grecorum sub ipsis treugis concludatur. Item, si modo premisso ipse treuge firmari non poterunt, extunc modo eodem, quo videlicet tempore serenissimi domini imperatoris Sigismundi treuge firmate fuerunt, firmentur. Ita videlicet, ut parte Transalpine integrum censum cum ovibus exolvant; regnum autem Rascie simi-bter et censum et armigeros integre dare teneatur; simibter et Bozna censm integrum exoluere teneatur ipsi imperatori Turcorum prefato; et aba omnia eodem modo concludantur, sicut, tempore prefati domini imperatoris Sigismundi, condusa fuerunt, dempto tantum modo isto, ut mercatores Turcorum solum modo in loca superius specificata et non in aba venire valeant. Item, ut ipse treuge per septem annos integros tantum modo et non per plures statuantur et firmentur.
      Datum in Zendrew, feria quarta proxima ante festum Ascensionis domini, anno eiusdem Millesimo quadringentesimo quadragesimo nono.
      Noi, Gheorghe, din mila lui Dumnezeu despotul regatului Serbiei şi domnul Albaniei, dăm de ştire, prin cele de faţă, că, în cele din urmă, ni s-a hotărît astfel de către măreţii domni, Ladislau de Gara, palatinul regatului Ungariei, şi Nicolae de Uylak, voievodul Transilvaniei, cu privire la păcile ce se vor face cu domnul sau împăratul turcilor, în temeiul scrisorilor domnilor prelaţi, ale baronilor şi ale tuturor locuitorilor, aduse nouă cu însărcinare deplină — după mai multe discuţii, aici şi acolo, purtate între noi şi acei domni — să încheiem acele păci sub punctele, rînduiala şi temeiurile jos-scrise.
      Mai întîi, ca, deoarece Ţara Românească a fpst pustiită de către turci, în timpul păcii, acea Ţara Românească să fie obligată să plătească împăratului turcilor numai jumătate din darea obişnuită. De asemenea, ca, din partea regatului Serbiei, în timpul păcilor, să se plătească tot numai jumătate din darea obişnuită şi tot în acel timp acelaşi regat să fie obbgat să dea ca ajutor acelui împărat jumătate din ostaşii obişnuiţi. De asemenea, ca acelaşi împărat, întreaga datorie, cu care îi este obligat regele Bosniei, săi-o ierte regelui, şi astfel să-l socotească pe acesta achitat; iar dacă acel împărat nu va voi să ierte zisa datorie, atunci hotărîrea de mai tîrziu, cu privire la acea datorie, să rămînă regelui Bosniei. De asemenea, ca turcii să lase conducătorilor şi locuitorilor acelora, întreaga pace şi bnişte, fără nici o piedică; şi ca toţi conducătorii şi locuitorii aceloraşi regate să poată să vină întotdeauna în regatul Ungariei pentru îndepbnirea treburilor oficiale şi a altor treburi, şi de aceea să nu fie împiedicaţi în nici un fel de către turci. De asemenea, ca negustorii turcilor să poată veni în chip bber, cu mărfurile lor, numai în Belgrad, Cuvin, Haram, Severin şi Caransebeş, şi să facă negoţ în acele <locuri>. Iar noi, despotul, la rîndul nostru, vom fi datori să alegem tot atîtea locuri în ţinuturile turcilor, în care şi negustorii unguri să poată merge în chip bber cu mărfurile lor şi să facă negoţ. De asemenea, dacă s-ar întîmpla ca nişte tîlhari sau husari unguri să producă turcilor vreun jaf sau vreo altă nelegiuire, sau la rîndul lor, turcii să producă ungurilor, prin acest fel de nelegiuire, păcile să nu fie vătămate, iar noi să putem şi să fim datori să întărim şi să îndreptăm aceasta între părţi; căci pe noi ne-au ales judecător în această pricină. Dacă s-ar putea face astfel, atunci şi împăratul grecilor să fie cuprins în aceste păci. Iar, dacă acele păci nu pot să fie încheiate în felul arătat mai sus, atunci să fie încheiate în acelaşi fel în care au fost încheiate păcile în timpul prealuminatului domn, împăratul Sigismund. în aşa fel şi anume, ca Ţara Românească să plătească în întregime darea, cu oi; iar regatul Serbiei să fie obligat să dea, de asemenea, în între-
29 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
405
gime dania şi ostaşii; de asemenea şi Bosnia să fie obligată să plătească toată darea acelui împărat al turcilor sus-amintit; şi toate celelalte să fie cuprinse în acelaşi fel, după cum au fost cuprinse în timpul sus-pomenitului domn împăratul Sigismund, lăsînd la o parte numai aceasta, ca negustorii turcilor să poată veni numai în locurile mai sus-numite şi nu în altele. De asemenea, ca aceste păci să fie date şi încheiate numai pe o perioadă de şapte ani şi nu mai mulţi.
      Dat la Semendria, în miercurea cea mai apropiată înainte de sărbătoarea înălţării Domnului, în anul aceluiaşi o mie patru sute patruzeci şi nouă.
       După Hurmuzahi, 1/2, 760—761.
       Orig., la Arh. Naţ. Magh.
       EDIŢII: Latin.Teleki, Hunyadiak kcra, X, 243—244; Magyar TSrtenelmi Tir, 2 (1855), 206-207.
296                                                   1449 iulie 10, Pesta.
      Prudentes viri nobis plurimum grati. Omnia nova, que ex parte Tur-corum nobis scribitis, bene audivimus. Unde, rogamus vos ut imposterum quidquid de ipsis Turcis audietis nobis intim etis et presertim, si iidem Danubii hostiliter transvadere niterentur, mox in veloci cursu equi nobis significare velitis. Ecce enim nos, cum dei auxilio, dietim paramus exerci-tum nostrum et cras exhibemus de hac civitate versus oppidum Naghathwan et abinde campizare incipiemus cis Tyciam et nos ibi reperient, si necesse erit. Vos etiam sitis prompţi, ut, dum opus fuerit, pariter nobiscum contra Turcos memoratos ire valeatis. Non enim vos deseremus, sed cum proprio căpiţe nostro illac festinabimus pro vestri et patrie illius defensione. Et ubique in vestris pertinenciis faciatis proclamare, quod quilibet sit promptus more exercituali.
      Datum in Pesth, feria quinta proxima ante festum beate Margarethe virginis et martyris, anno domini Millesimo quadringentesimo quadragesimo nono.
      Johannes de Hwnyad, regni Hungarie gubernator.
                      verso, de aceeaşi mina:'} Prudentibus et sagacibus viris, iudici, iuratis ceterisque civibus 1 civitatis Brassouiensis, amicis nobis honorandis.
      înţelepţi bărbaţi, foarte plăcuţi nouă. Toate noutăţile, pe care ni le-aţi scris despre turci, le-am aflat cu bine. De aceea, vă rugăm ca şi pe viitor să ne aduceţi la cunoştinţă cele, pe care le veţi afla despre acei turci, şi mai ales să binevoiţi a ne face cunoscut de îndată, cu iuţeală fugii calului, dacă aceia ar încerca să treacă în chip duşmănos apa Dunării. Căci, iată, noi pregătim zi de zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, oştirea noastră şi mîine pornim din acest oraş, către tîrgul Naghathwan şi de acolo vom începe să pătrundem dincoace de Tisa, şi acolo, dacă va fi nevoie, să ne întîlnească. Iar voi, de asemenea, să fiţi gata să puteţi veni cu noi, dacă va trebui, împotriva amintiţilor turci. Căci nu vă vom părăsi, ci noi înşine ne vom grăbi într-acolo, spre apărarea voastră şi a acelei ţări. Şi pretutindeni în <locurile> ce ţin de voi să puneţi să se vestească să fie fiecare gata pentru oaste.
406
                       www.dacoromanica.ro
       Dat la Pesta, în joia dinaintea sărbătorii fericitei fecioare şi mucenice Margareta, în anul Domnului o mie patru sute patruzeci şi nouă.
       Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei.
       <Pe verso, de aceeaşi mînâ :> înţelepţilor şi iscusiţilor bărbaţi, judelui, juraţilor şi celorlalţi orăşeni ai oraşului Braşov, prieteni vrednici de cinstea noastră.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell III, nr. 28. Microfilm 9 k la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca.
       Orig., hirtie cu urme de pecete rotundă de Închidere, din ceară roşie, aplicată pe verso. EDIŢII: Latin. Hurmuzaki, XV/1, 35 — 36 (sub iulie 17); Ub., V, 279.
        1 Scris deasupra rîndului.
297                                                 1449 (6957) august 3, Vaslui,
       t /ELhaoctîio eojkîek», aihj fLiEKCdHAPTi boeboaa, rocnoAAp'k 3eAAAH fllOAAdK-
CKOH. 3H4MEHHT0 MHHHAA'h H HC CbAVk AHCTOAIVk HdUJHAAh. ETiCbdlVk KTO KOAH Hd HEAAk OySpHTIi H(UI ErO OyCAkIUJHT’k MHTSWH, WKE npHpdAHAH CA ECAAH HCk HdUJHAUl BOIdpE H OyWHHHAH ECAAH Ch KTiCEK» HdUJEIO pdA«IO H A<MH ECAAH CECk AHCT"k HdWk nplATEAEAIVk AdUJHAfVk OyCHAVh EpdUJOK’bHOAIVk, oyCHAIVk KynU.EAA'h H OycEH 3EAAAH Ep’kCOKCKOE, OyCHAIVk AlOAEAIVk H OyCHAIVk KynHEAVk, Hd TO A4 HAddlOTIi WT"k HdCk TOT"k 3dK0H*k H TOE npdBO, L|JO HAtdAH WTTi HdUJErO AHA4, WT"k (ÎAEKCdllAPd KOEBOAÎ. KoAH A® HdUJEIO 3EAIVAH npÎH-AyT-k Ch TOprOBAEIO, IflO EbJ A^EpOBOAHO HAIVk tip ÎHTH, A® HdUJEH 3EAUAH, Ck CKOEIO TOprOEAlO, LjJO KOAH HAIVyT’k HAAdTH. d A\fcJTO HMdlOT'k A^BdTH WT”k Tdpy no A rpOUJII, (3KOJKE EkIAO CTdpOE npdBO, A<*HO HAIVk WT”k HdUJHJfk fipEAKOBE, H lfl« EkJ HiWk Aoepoeoaho h caokoaho j^oahth no b’kch 3eaiiah rocnoACTKd iUH h no ropoA4<wk h no TOprOBOAIVk npOAdKdTH CBOIO TOprOKAlO H COyKHd H flAOTHd H EOEOK*k H EyAk KOAH HAUyTTi HArtdTH. {IaE FlAkTHO H EOBOBTl AOKTEAVk A<> npOAdlOTTl, d C$KHd C"k KHrOAVk M fipOAd-lOTTk Ck KHAtk HAIiyT'k TOprOBdTH CA. d AllkJTO HAUdlOTIi flAdTHTH WTk WAHOrO nOCTdBd Koaohîio no ki rpoiui, d WT*k dEoysîio nofil rpoujH, d EkiT’kRdp’k no ÎT, d 'ÎEjfk no a rpouiH.
       H COIdKCKOE AflklTO HHrAE Oy HdUJEH 3EA\AH A<> UE nAdT’bT'k, AHUIE Oy CoHdB’fc, yOT-k Bkl 3d AIJOpEAIVk JfOAHAH. H ndK*k A<> Oyrop*k nEpEUJAH Bkl Ck TOprO<KA>XIO CBOH, ElflE A4 nAdT’bT'k Oy CoHdB’b AtklTO COIdKCKOE, H HIIAE HHrAE, Oy HdUJEH 3EAUAH.
       H l|JO EkJ KOAHH BkJAH WHH KynHTH COB*b KOAkJ H KOpOKkJ H ndK*k IfJO KynHAH, AH TOBdpd HAH EyAk l|JO, K*k AEHH HdUJErO A^A** dAEKCdHApd KOEKOAH, TdKOJKE H AIUJ A4EMH HAIVk TOE npdBO H TOE KOAIO, d KOAH OyCJfOT’bT’k BkirHdTH KOAkJ WTTi HdUJEH 3EAUAH A° oyrop’k, TorAH HAUdioT’k nAdTHTH WT*k KdJKAoro BOAd no k* rpoujH, d boauje Himoro A4 HE nAdT’bT'k.
       dKOJKE KTO KOAH HAUETTk n03HdTH Oy HJfk KOHH HAII KOAkJ, EyAk TAE Oy HdUJEII 3EAUAH H AOKEAETTv HdUJk HEAOK’bK’k Hd EpdUJOK'bHH H3*k A^KpHAIJH AIOAHAUI, d WHH Epd-UJOK’kim HE AUOHH HAIiyT'k nOCTdKHTH COAkJUJd 3d TOT"k KOHk dAHEO 3d TOTTi KOA*k, d EpdUJOK’bHH A<i CTpdT’bT'k TOrO KOH*b dAH BOAd EyAET’k, d EOAUJE HHHErO TAOEOy A<* HE HMdJOTTi HdA*k COEOIO HH WAHH*k rpOUJ*k dAE TyAKO, l|JO EkJ, HAVk UJKOAy EkJAO, d EOAUJE HHlfJO.
       d HHKTO WT*k HdUJHŢ’k EOtdp’k d HH OypAAHHKOK*k A<> HE CAfbjOT’k EOAUJE EdHTO* KdTH H)fk H HH WAHy HHTH WT*k HHJfk HE 0y3*bTH. d TdKOSKE KOAHOycJfOT’bT’k EpdUJOB’btfll np’bA'k TOCnOACTKd AUH CTOiaTH Hd 3dK0H*b, KOAH HAUETH! EyAk KTO Hd HHJfk T’brdTH, d WHH IfJO EkJ KOAHH EkJAH npÎHTH A<> HdCk, d EkJJfOAIVk AUkJ H)f*k cyAHAH, d HHKTO A<* HE CAU’bET'k CyAHTH HJf’k HH Oy HdUJEH 3EAIJAH, EE3*k HX"k KOAH, HH WAHH’k EOtapHH'k HdUJ *k. d KOAH EkJ X^T^'k EyAk KdKIH EOtdpHH'k HdlU*k, HAH ASOpiUIKIi, HAH AllkJTHHK'k HAH
www.dacoromanica.ro
407
UJOrtTV'3-K HAH npinpt, HAH EyAE KdKH          Oy3tTH WTh HHJfK EyAli IJJO HAH EdHTO-
BdTH HJfK HAH MBIT4 EOAUIE Oy3tTH WTl HHJfK KdK"K ECMH BEIJJE (lHCdAH H Y^TtATv Ebl HM"b pd30pHTH TOTIi 3dK0ETb H TOE npdBO, LJJ? ECAAH BblUIE (1HC4AH, EyAb Oy 4EMy, JfOT’k Oy EAHHOAMv HHTH, TOT"h OySpHT’h BEAHKOH KA3HH H OyprîlO TOCnOACTEd MH.
       Toe B-KCE 14J o Ebl HM*h Ebl A O HEnOpyUJEHHO A» >KHBOTd rOCIlOACTBd MH.
       ă Hd TO ECT"b B’fcpd rOCIlOACTBd MH H Btpd EOiapTi HdUIHyb: Btpd lldHd IlETpd TyAHMd, stpd ndHd Ay«n EpdEBHWd, stpd ndHd Gt4hmwa4, stpa ndHd Kocth ak*Phhk4 11 EpdTd Ero ndHd IlETpd np’bK’bAdEoy, B’bpd ndHd GbipsyAd BiicTHdpHHKd h B’bpd cycHyb EOiap-b HdUIHyb, BEAHKH]fb H A\dAH]fb.
       ă Hd E0AU1EW Kp’knOCT’b TOMy B’bCEMy BblUIE nHCdHHOMy, BEA’fcAH ECMH HdUIEMy B’bpHOMy ndny, fflijfd.iAy Aorojj»ETy nncdTH h nENdriv Hduiy npHBHCHTH K-b cEMy AHCTy HdUIEMy.
       OdHUd nHcd oy EdcAyH, bt^ a^t su,h3 dyrycT’b F.
       (Verso:') Alexandri way<vo)de 14592, fuit XVII annorum.
      f Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru voievod, domn al ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se că ne-am sfătuit cu boierii noştri şi am făcut cu întregul sfat şi am dat această carte a noastră prietenilor noştri, tuturor braşovenilor, tuturor negustorilor şi întregii ţări a Bîrsei, tuturor oamenilor şi tuturor negustorilor, ca să aibă de la noi acea lege şi acel drept pe care l-au avut de la bunicul nostru, de la Alexandru voievod. Cînd vor veni în ţara noastră cu marfă să vină cu voie bună, în ţara noastră cu marfa lor ce vor avea, iar vamă vor da de povară cîte 4 groşi, cum a fost vechiul drept, dat lor de strămoşii noştri. Şi să meargă de bună voie şi slobozi prin toată ţara domniei mele, şi prin oraşe şi prin tîrguri să vîndă marfa lor şi postav şi pînză şi bobou şi orice ar avea. însă pînza şi boboul să-l vîndă cu cotul, iaţ postavul să-l vîndă cu bucata, cu cine vor neguţa. Iar vamă vor plăti de un postav de Colonia, cîte 12 groşi şi de Luvia cîte 18 groşi, iar de Buda cîte 8 groşi şi de Cehia cîte 4 groşi.
      Iar vama Sucevei nicăieri în ţara noastră să n-o plătească, numai la Suceava, chiar dacă ar merge peste mare. Şi iarăşi dacă ar trece la Ungaria cu marfa lor, vama Sucevei încă s-o plătească la Suceava şi în altă parte nicăeri în ţara noastră.                                               ,
      Şi ce au fi fost ei slobozi să cumpere, boi şi vaci şi iarăşi ce cumpărau, fie marfă, fie orice, în zilele bunicului nostru Alexandru voievod, noi de asemenea şi noi le dăm acel drept şi acea voie, iar cine voieşte să mîne boi din ţara noastră în Ungaria, atunci să aibă a plăti de fiecare bou cîte 2 groşi şi mai mult nimic să nu plătească.
      Tot astfel cine va recunoaşte la ei cai sau boi, oriunde în ţara noastră şi şi-i dovedeşte omul nostru pe braşoveni cu oameni buni, ei, braşovenii, nu vor putea să-şi pună chezaşi pentru acei cai sau pentru acei boi, iar braşovenii vor pierde acel cal sau acel bou, şi mai mult nimic gloabă să nu aibă asupra lor nici un groş, ci numai cît le-ar fi lor pagubă şi nimic mai mult.
      Şi nimeni dintre boierii noştri şi nici dintre urednici să nu îndrăznească să-i bîntuie mai mult şi nici o aţă să nu ia de la dînşii. Şi de asemenea, cînd ar dori braşovenii să stea înaintea domniei mele la judecată cînd va voi cineva să-i pîrască, ei sînt slobozi să vină la noi şi noi îi vom judeca şi nimeni să nu îndrăznească a-i judeca nicăieri în ţara noastră fără voia lor nici un boier al nostru. Iar cînd ar vrea vreun boier al nostru sau vornic sau vameş sau şoltuz
408
www.dacoromanica.ro
sau pîrgar sau orice dregător să să ia de la ei ceva sau să-i bîntuie sau să ia vamă mai mult de la ei, cum am scris mai sus şi ar voi să surpe această lege şi acest drept, ce le-am scris mai sus, fie la orice, chiar la o aţă, acela va vedea mare pedeapsă şi urgie de la dcmnia mea.
       Toate acestea să le fie lor neclintit în viaţa dcmniei mele.
       Şi la aceasta este credinţa domniei mele şi credinţa boierilor noştri: credinţa panului Petru Hudici, credinţa panului Duma Braevici, credinţa panului Stanciul, credinţa panului Costea vornic şi a fratelui său pan Petru pîrcălab, credinţa panului Sîrbul vistier şi credinţa tuturor boierilor noştri mari şi mici.
       Şi pentru mai mare tărie a celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan, Mihail logofăt să scrie şi să atîrne pecetea noastră la această carte a noastră.-
       A scris Oanţă la Vaslui, în anul 6957 <1449> august 3.
       <yerso/> în 1459 2, a fost al XVII-lea an al lui Alexandru voievod.
       Arh. St. Braşov, nr. 775.
       Orig., perg., pecete aplicată, avind inscripţia: neuri UmEmah i«h«au.
       t) fotografie la Bibi. Acad.
       EDIŢII: Slav şi trad., Bcgdan, Dec. mcid., 25—29; Ccstăchescu, Dec. milă., 742—745;
       Tccilesctt 492—494.
        1 Omis in orig.
        * Greşit, in loc de 1449. Nota se referă la virsta lui Alexandrei, fiul lui Iliaş voievod, la data amintită.
298           1449 noiembrie 12 (sccurdo die fcstibcati Martiră covfcssoris),
                                                                                                 <Alba Iulia).
      Capitlul din Alba Iulia dă o hotărîre judecătorească în pricina dintre Ioan Gereb de Vingard şi locuitorii din Cristian, cu privire la o fîşie de pămînt aflătoare între Cristian şi Orlat, arătînd că părţile au fost introduse în posesiunile care li s-au atribuit. Printre oamenii voievodului: Caspar de Longo-campo, civis civitatis Cybiniensis.
      Regest după Ub„ V, 282-284.
      Transumpt in actul celor şapte scaune, din 6 decembrie 1449, la Arh. St. Sibiu, B.U. 23.
      Copie din secolul al XVIII-lea, colaţionată de F. Zimmermann, după crig. perg. aflat la
      sfirşitul secolului al XlX-lea la Arh. bis. evang. C.A. din Cristian.
299                                           1449 decembrie 17, Pesta.
      Prudentes et circumspecţi viri, amici nobis hornorandi. Ea, que nobis illustris Radozla, wayvoda Transalpinus, in suis literis nobis scripsit, prope 1 ad comodum et utilitatem regni huius et non ad destruccionem eiusdem fecit, immo precise ad voluntatem nostram egit, quoniam et nos apud vos in Bras-souia im 2 brevi, duce domino, constituemur et ibi erunt nuccii3 imperatoris Turcorum et sic concludemus factum trewge pacis inter nos et ipsum impera-torem Turcorum. Preterea, rogamus amicicias vestras vobisque ccmmittimus,
                                                                                             409
www.dacoromanica.ro
quatenus ex quo ad negocia regni exponere debemus censum vestrum sine prorogări one, more alias consueto, extradetis4; aliiid non facturi.
       Datum in Pesth, feria quarta proxima ante festum beati Thome apostoli, anno etcetera XLmo nono.
       Johannes de Hwnyad, regni Hungarie gubernator etcetera.
       <Pe verso, de aceeaşi mină :> Circumspectis viris, iudici, iuratis ceterisque civibus civitatis Brassouiensis, amicis nobis honorandis.
        înţelepţi şi chibzuiţi bărbaţi, prieteni vrednici de cinstea noastră. Acelea, pe care mi le-a scris în scrisoarea sa vestitul Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, le-a făcut mai degrabă pentru priinţa şi folosul acestui regat, şi nu pentru nimicirea sa, ba chiar le-a făcut întocmai după voinţa noastră, deoarece şi noi, în curînd, ne vom înfiinţa, cu ajutorul lui Dumnezeu, la voi în Braşov, şi acolo vor fi solii împăratului turcilor, şi aşa ne vom consfătui cu privire la pacea între noi şi acel împărat al turcilor. De aceea, rugăm prietenia voastră şi vă poruncim ca, după obiceiul altă dată deprins, să daţi darea voastră, fără amînare, deoarece trebuie să o cheltuim pentru treburile regatului, altfel să nu faceţi.
       Dat la Pesta, în miercurea cea mai apropiată, înaintea sărbătorii fericitului apostol Toma, în anul (Domnului o mie patru sute) patruzeci şi nouă.
       Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei etc.
        <Pe verso, de aceeaşi mină :> Chibzuiţilor bărbaţi, judelui, juraţilor şi celorlalţi orăşeni ai oraşului Braşov, prieteni vrednici de cinstea noastră.
         Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, II, nr. 10.
         Orig, hîrtie, cu pecete de Închidere, rotundă, din ceară roşie, aplicată pe verso. EDIŢII: Latin. Hurmuzahi, XV/1, 36; Ub.. V, 289.
        1 Lectură nesigură; la Hurmuzali : ipse.
        * Corect: in.
        8 Corect: nuncii.
        4 Urmează aliud no, şters de aceeaşi mină.
300                                            1450 (6958) februarie 11, Roman
       f 10.HAOCTÎIO E05KÎKI0, «V EorAdH'k BWEBWAd, l'OCflOA'iP'ă 3EMAH i&WAAdBCKOH. HHHHM 3HdMEHHTW HC CfcM HdUJHM AHCTWM B’kC’fcM, KTO Hi HTi 83pHT-k HAH ErO gCAIO-TT1HT MT8MH, KOAH1KE KOM$ EOyAET flOTp’fcEHBHi, W5KE CA$EOyEM H CAIOEHAH ECMH HiUJEMtr
mhaomS poahteaio, Mn'kiw8 wt XShham, K-BCEra oypcara KpdAEBCTBd royEEpHdTop’k H HHtJM, Ai E’klJfMO EtJAH EM$ E'k CklHtJ, H A® HdWErO JKHEOTd H WH H ErO rOCJlOACTKd TiKOHîAE A<> ECT HdM pOAHTEA'k H 05KE ai|iE EVAET EM$ flOTpIlEHO WT HdC M"kl A“* CTOHMO KOH'k ErOES MHAOCTH H Ck HdLUHMH rAdEdMH H Ck B’kC’fcMÎ BOHCKdMH H Ck B’kC’bM HiUJHM A9EPHM CkB’bTOM’k Hi HErOBtJ MHAOCTH A^EpOTS H A^C^MIU b)1 ’kC’fcM'k ^npTMTEAEM-k)2 HErOBtJ MHAOCTH fiplATEAH, i HEfipÎATEAEM HErOBTi. MHAOCTH HEnplA-TEAH H TdKOKAE 3EM<rt)-fe rOCIlOACTBd MH H Ck HETOB’feM'k MHAOCTH SEMA^M d c8 E'k EAHO. H flOKAHCdpEM H Tp’krOBlIEM H B'kCfcK'klM A^EpiUM AIOAEM fl,itCT 3EMA11 rOCnOACTBd MH WTTBOpEHi H CAOEOAHi H A^EpOBOAHd Ck B’kCfcK'klM npdEOM, d H<dUJ>1 *k AftHA’klH pOAHTEA-k A<* SndCET-k HdC JIOA CBOErO p8KkJ H A<* WEpOHHTk HdC WT E’kCfcK’klJf HdllJHJf HEnpÎATEAH. d AU A<* HE HMdMO HCKdTH HHOrO ACEp-kHIUdrO pOAHTEA*fc HHrAE, AHUIE HdUIErO MHAOrO pOAHTEA*b, XoyH’fcA MH'klUJd, KEAHKdrO rSEEpHdTOpd, HH Hd KOTO-
410
www.dacoromanica.ro
POH CTpdH-fc HHrAd, AHUJE HMdAlO HdAEJKA'r Hd B'klUJH'krO Bord H Hd HdUJErO Mllrtoro pOAHTEA-k. H TdKOÎKAE, TOrO Eoni HE A<«I, aiJJE B-W Ck npîrOAHAO HdUJEA\$ poahteaw BO^A KdKOBOlO HOyîKAV, d HdUJd 3EMA*k A<* ECT ETOB8 MHAOCTH IVTTBOpElld H EI'OB'kM AIVHAOCTH CKdpB'BI H Ck EI'OB'kM BOiap’k! II Ck B'kC'kMH HEI'OB'kM MHAOCTH BOHCKdMH A«BpO-KOAHO H BE3 3dBdB-kl npÎEJfdTH H ACKpOBOAHO WTEJfdTH H Ck B*kCkM HEI'OB'kM SOA'kpH H CKdpB-kl. H TdKOJKE, TOrO EorTi HE A<*H, dLJIE KOAH npHrOAHT Ck BO^A KdKOBOE EE3 Bp’kMEHlE, A<> ECT HdM WTTBOpEHd H A^BpOBOAHd IlOEJfdTH A O 3EMAH pOAHTEA*k HdUJErO, XSHtA IlIirklUJd, H Ck B*kCkA\H HdUJEMH CKdpBdANH H Ck B'kC'kMH SOA'kp'kl H ndK'kl CAO-BOAHO H A^BpOBOAHO WTEJfdTH H Ck B'kC'kMH HdUJHMH CAVTdANH. ToE B*kCE B'klUJE (lHCdH-HOE WEtl4ldEA\ HdUIEM$ MHAOM& pOAHTEAlO APT^dTH H HdllA'kHHTH IIOAAVT HdUJErd SdllHCd H A® HdUJErO XCHBOTd, npH HdUJEH HTH H npH \'pHCTiaHCKOH B'kpd.
       ă Hd TO ECT B'kpd B'klUJE llHCdHHdrO MH rOCnOACTBd BorAdHd BOSEOAU H B'kpd B'k3AI0BAEHHd('0 MH CklHd, GTE$dHd BOEBOA'kl H B'kpd BOiap'k HdUJHJf, B'kpd lldHd A^MIU BpdEEHHd, B'kpd ndHd GOdH'kl ÎKSAHHd, B'kpd ndHd BpdTOyAd, B'kpd ndlld KOCTH GOp-klUJd, B'kpd ndHd HBdHd BdAHdHd, B'kpd ndHd ApdrOMHpd AKOpHIIKd, B'kpd ndHd Hdîd B’klBUIdl’lV AOrOjJSETd, B'kpd ndHd G0ll,EAd AKOpHHKd, B'kpd ndHd /^dHHSAd fip'kKdAdSd, B'kpd ndHd fld3H, B'kpd ndHd KOCTH ÂdHOBHHd, B'kpd ndHd TdAOpd BdCKdHd, B'kpd ndHd TdAOpd ffiOHHECKOyAd, B'kpd ndHd GpTkBOyAd, B'kpd ndHd GTdHHVAd KOMHCd H B'kpd B'kCkjf HdUJH£ BOiap'k MwAAdBCK'klX, BEAHK’klX' H MdA-klJf.
       fl Hd BOAUJEH Kp'knOCTH TOM8 B'klUJE (lHCdHHOA\$, lipHB'kCHJfWM HdUJ$ nEHdT'k KT* CEMV AHCTy HdUJEM$.
       Duc MHJfdHA-k nHCdp-k, 8 AMH£A' Tp-krS, B-k A^TO SUHH, ijUBpSdpÎE dî.
       + Din mila lui Dumnezeu, noi Bogdan voievod, domn al Ţării Moldovei. Facem cunoscut şi cu această carte a noastră tuturor care vor căuta la dînsa sau o vor auzi citindu-se, cînd îi va fi cuiva de trebuinţă, că făgăduim şi am făgăduit iubitului nostru părinte, lui Ianăş de Hunedoara, guvernator al întregei ţări a Crăiei şi altora, ca să-i fim în chip de fiu, cît viaţa noastră şi el domnia sa asemenea să ne fie nouă părinte şi orice îi va fi de trebuinţă din partea noastră noi să stăm pe lingă domnia sa şi cu căpeteniile noastre şi cu toate ostile şi cu tot sfatul cel bun al nostru pentru bunul domniei sale şi să fim prieteni tuturor prietenilor dcmniei sale, iar duşmanilor domniei sale, duşmani. Şi asemenea ţara domniei mele şi cu ţara domniei sale să fie una. Şi solilor şi negustorilor şi tuturor oamenilor buni să fie ţara domniei mele deschisă şi slobodă şi de bunăvoie cu tot dreptul, iar iubitul nostru părinte să ne ocrotească sub mîna sa şi să ne apere de orice duşmani ai noştri. Iar noi să nu avem a ne căuta alt părinte mai bun. nicăieri, decît pe iubitul nostru părinte Ianăş de Hunedoara, marele guvernator, nici în vreo altă parte aiurea, decît să avem nădejde în Dumnezeu cel de sus şi în iubitul nostru părinte. Şi asemenea, ceea ce Dumnezeu să nu dea, dacă s-ar întîmpla părintelui nostru vreo nevoie, ţara noastră să fie deschisă domniei sale şi averilor domniei sale şi cu boierii săi şi cu toate oştile domniei sale, de bunăvoie şi fără zăbavă să intre şi de bunăvoie şi iasă şi cu toţi boierii săi şi cu averile. Şi asemenea, ceea ce Dumnezeu să nu dea, dacă s-ar întîmpla vreo nenorocire, să ne fie nouă deschisă şi de bunăvoie a intra în ţara părintelui nostru Ianăş de Hunedoara şi cu toate averile noastre şi cu toţi boierii şi iarăşi slobod şi de bunăvoie să ieşim şi cu toate slugile noastre.
       Toate cele de mai sus le făgăduim iubitului nostru părinte să le ţinem şi să le împlinim după zapisul nostru şi cît viaţa noastră, pe cinstea noastră şi pe credinţa creştinească.
       Şi la aceasta este credinţa mai sus scrisului, a domniei mele, Bogdan voievod, şi credinţa iubitului meu fiu Ştefan voievod şi credinţa boierilor
                                                                                                               411
www.dacoromanica.ro
noştri: credinţa panului Duma Braevici, credinţa panului Oană Julici, credinţa panului Braţul, credinţa panului Coste Orăş, credinţa patiului Ivan Balcean, credinţa panului Dragomir vornic, credinţa panului Ilie fost logofăt, credinţa panului Oţel vornic, credinţa panului Danciul pîrcălab, credinţa panului Lazea, credinţa panului Costea Danovici, credinţa panului Tador Vascan, credinţa panului Tador Moicescul, credinţa panului Sîrbul, credinţa panului Stanciul comis şi credinţa tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici.
       Iar spre mai mare tărie a tuturor acestora mai sus scrise, am atîrnat pecetea noastră cătră această carte a noastră.
       A scris Mihail pisar în Roman, în anul 6958 <M50>, februarie 11.
        După M. Costăchescu, Documentele mcldcvcneşti înainte de Ştefan cil Mare,, voi. II, pag. 749—753.
        1  Loc şters.
        2  Omis.
391                             <1450—1451> înainte de martie 25, Iaşi.
      Circumspectis, providis prudentibusque viris, iudici, consulibus et civibus in Brasso, cunctis eciain burgensibus, villicis et villanis incolis, in Barsa commorantibus, Bogdanus, dei gratia, wayvoda terre Moldavie, amici-ciam paratam.
      Circumspecţi, providi et prudentes viri, amici ac vicini dilecti, noveritis quod nostram pervenit ad audicnciam quomodo Demetrius de Nyoytod et Dominicus, frater eius, apud magnificum Georgium de Rykal, vicewayvo-dam Transsilwanie 1 et comitem Siculorum etcetera, occasione sinistra et falso crimine, plurimum sunt denigraţi et accusati, quod ipsi mercatores in viis spoliarent, vastarent et dampnarent, unde teloneum regni plurimum detrimentum pateretur. Super quo certissime sciatis quod nos, memoratos viros, egregium Demetrium cum Dominico, fratre suo, scimus semper fuisse fideles tutpres et deffensores 1 ipsorum mercatorum omniumque viatorum et nichil horum perpetrasse, sed ipsos, ut putamus, a quibusdam delatoribus .zelo invidie diffamatos, nobisque caros et dignos amicos ac fideles in omnibus approbatos. Quam ob rem, presentibus, vestras amicitias requirimus dili-genter, quatenus sepefatos Demetrium et Dominicum salvos et expiatos de prescriptis rebus diffamie, noştri ob respectum, velut vobis confidimus, tam-quam amicis nostris dilectis; de cetero quoque pactum amiciţie magis ratum firmabimus et tenere promittimus perpetue roborandum omnibus nostra partes quacumque causa negociorum intrepidam securam, salwam 1 et liberam indempnemque facultatem infailibiliter observare, non minus quam temporibus Alexandri wayuode, patris noştri, habuistis, volumus augmentare iura iusticie equitatis ac de dampnis contingentibus debite satisfactionis complementum ratificare, ita et in tantum, ut, exactis negociis, quilibet salvus in propria recipiatur. lila tamen, que usque modo illata sunt, licet non ex •consensu nostro, taceantur, quia non sunt recuperabilia que transierunt, quod nos de vobis similia habere speramus semper.
      Datum in Foro Filistinorum2, ante Anunciacionem beate virginis.
412
www.dacoromanica.ro
       înţelepţilor, chibzuiţilor şi prevăzătorilor bărbaţi, j uzilor, sfetnicilor şi orăşenilor din Braşov, chiar şi tuturor orăşenilor, j uzilor şi locuitorilor săteni, aflători în ţara Bîrsei, Bogdan, din mila lui Dumnezeu, voievodul ţării Moldovei, cu toată prietenia.
       înţelepţi, chibzuiţi şi prevăzători bărbaţi, prietenii şi vecinii noştri dragi, aflaţi că a ajuns la auzul nostru că Dumitru de Lunga şi Dominic, fratele său, sînt mult înjosiţi şi învinovăţiţi de către măritul Gheorghe de Rykal, vicevoievodul Transilvaniei şi corniţele secuilor etc., cu prilejul unei duşmănoase şi neadevărate fărădelgi, că ei i-ar jefui la drumuri pe negustori, <i-ar> prăda şi păgubi, din care pricină venitul ţării ar suferi multă pagubă. Despre care, să ştiţi foarte sigur că noi ştim că amintiţii bărbaţi, alesul Dumitru cu Dominic, fratele său, au fost întotdeauna credincioşi paznici şi apărători ai acestor negustori şi ai tuturor drumeţilor şi n-au făcut nimic acestora, ci aceştia, după cum socotim, sînt vorbiţi de rău din duşmănie de oarecare pîrîtori, iar nouă ne sînt scumpi şi socotiţi întru toate ca prieteni şi credincioşi vrednici. De aceea, prin cele de faţă, rugăm stăruitor prietenia voastră ca, de dragul nostru, fiindcă ne încredem în voi ca în nişte prieteni ai noştri atît de dragi, să-i scăpaţi şi să-i mîntuiţi pe des amintiţii Dumitru şi Dominic de zisele lucruri de învinovăţire. Dealtfel, vă făgăduim că vom întări şi vom ţine mai statornic învoiala de prietenie, întărind pentru totdeauna <că> vom păzi fără atingere, în părţile noastre, orice priveşte negoţul, neînfricat, sigur, nevătămat, liber şi în mărime neştirbită, nu mai puţin decît a-ţi avut în timpurile lui Alexandru voievod, părintele nostru, <şi> vrem să mărim dreptatea judecăţii după lege şi să întărim împlinirea unei îndestulări datorate pentru pagubele întîmplate, astfel încît fiecare, terminîndu-şi treburile, să se întoarcă nevătămat la ai săi. Totuşi, de acelea ce s-au întîmplat pînă acum, deşi nu cu consimţămîntul nostru, să nu mai vorbim, deoarece nu sînt de îndreptat cele ce au trecut, ceeâ ce, de asemenea, nădăjduim să avem întotdeauna din partea voastră.
       Dat în Tîrgul Iaşilor, înainte de Bunavestirea fericitei fecioare.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, III, 32. Microfilm 9 k la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca.
       Orig., hirtie, cu urme de pecete rotundă din ceară roşie, aplicată sub text.
       Pentru datare vezi. Ub., V, 293, cu excepţia datării zilei sărbătorii, care întotdeauna cade în 25 martie
       EDIŢII: Latin. Szekely okl., III, 62—63 (sub 1450, înainte de martie 25); Hurmu:aki, XV/1, 36-37 (sub: 1449-1451); Ub., V, 293—294 (sub: înainte de martie 24). Latin şi trad. Costăchescu, II, 752—755 (sub: circa 1450 martie 24).
       REGEŞTE: V. Pârvan, Alexăndrel Vcdâ şi Bogdan Vcdă, Bucureşti, 1904, 42, nr. 118.
        1  Astfel în orig.
        2  La Szikely okl., greşit: fcro silistinorum = Silistra.
302                                             1450 (6958) iulie 5, Suceava.
      1 fiÎHrtOCTÎIO KOWÎEW, MU EorAdH KOEBOAd, rOCflOAdpTv 3EMAH ffiodA*KCKOH. 3HdMEHHT0 MHHHlWh HC CtlWh rtHCTOMTk HdllJHM'k B'kC'fcM'k KTO KOdH Hd HEM OySpHT’k HrtH ErO SCrtULUHT’h MT8MH TAEKE KOdH KOMV TOrO BSAET'k nOTptKH3Hdd WJKE CdlO-GVEiWh H CdIOBHdH ECMH HdllJEMV MHdOMV pOAHTEdIO H rOCIlOAHHS MhUUIS KOEBOA't WT XVHtAÎA BCEra OyrptCKdrO KpddEBCTBd H rSBEpHdTOpii H HHHM'k Ad eh Ero roc-OOACTBO HdMt BHri pOAHTErt H rOCflOAHHTk, d MH A* ECMO HErOKS TOCnOACTBV B"k CUHd
                                                                                                    413
www.dacoromanica.ro
M-kCTO H CAVTd H A$ HdUJETO KHBOTd. d U’H HETOBd TOCJlOACTBd TdKOWAE £,â ECT HdA\ APdrH POAHTEA-K H TOCnOAHH'K AO HdUJETO >KHBOTd H H>KE dl(lE EVAET'K nOTpEEH© HETOBV TOCnOACTBV WT HdC, MU Ai CTOHMO KOHTi HETOBV TOCnOACTBV H CK HdUJHMH TAdBdMH H CK HdUJHMH BOAtpE H CK B'KCCI© HdUJEM'K 3EMA*K H C HdUJHMH BOHCKdMH H CK B'KC'kM'K HdUJHM A^KpHM CTiB-feTOM Hd HErOBV TOCnOACTBV A^BpOTS, BKOWE CdMOAW T©Cn©A“ CTBO MH H A<> CAVHÎHMO HErOBV TOCnOACTBV B'kpHE H KOpVHH Oyrp'KCKOÎ. H A<> npÎMMO H A<> CMO HErOBV TOCnOACTBV npÎMTEAEM npÎMTEA, d HEnpÎMTEAEM'K HETOBV T©Cn©A“ CTBV HEnpÎMTEA, d TdKOJKAE SEMA'k TOCnOACTBd MH H CK HETOB'kM'K TOCnOACTBV 3EMAEM Ad CV B*K EAHO. H nOKAHCÎMpEM'K H Tp'KTOBUEM H B'KC'kKHM'K AOEpHM AIOAEM'K Ad ECT SEMA'k HdUJd WTBOpEHd, H CAOBOAHd H AOEpOBOAHd HETOB'kM'K TOCnOACTBV nOKAHCdpEM H Tp’KTOBU.EM'K H B*KCKKHA\ ACBpHA\ AIOAEM CK B'KC'kKHM'K npdBOM'K. H ECMH nOA HETOBV TOCnOACTBV pVKV, d HETOBd TOCnOACTBV HMdET*K HdCK ©yndCO-BdTH nOA HETOB'kM'K TOCnOACTBV pVKH H WEpOHHTH HdC WT HdUJHX HEnpÎATEAH, d MU ndK A<i HE HMdEMH nOHCKdTH HHOTO MdH AEnUJdTO pOAHTEA'k H TOCnOAHHd WT HETOBV TOCnOACTBV. H A<> EVAET'K WnEKdAHHK-K HETOBd TOCnOACTBd HdM WT B-KCkK-K CTpdH, TdKOJKAE H HdUJEi 3EMAH. H dl(JE npHTOAHT CM, BO>KE, TOTO HE A<»l, HEKdKOlO HdAOTd HdM WT HdUJHX HEnpIdTEAEH H3HTH HC HdlLIEH 3EMAH A® 3EMAH HdlilETO pOAHTEA'k H TOCnO-AHHd IflHUlUd BOEBOAV A® Vr0P'K BV>A Hd KOTOpH KOHEiyK 3EMAH HAH nO WpdUJEM'K, d HETOBd TOCnOACTBd 3EMAM A<> ECT WTBOpEHdM nOJfOAHTH H TOAOBdTH CM C HdUJHMH ECdMH BOA'kpH H CK B'KC'kMH CAVTdMH H CKdpBOM'K H npEBHBdTH Oy 3EMAH HdUlETO MHAOTO pOAHTEA'k H TOCnOAHHd MHUUJd BOEBOAV nO KOAH HdM Ti HdAOBHO EVAET'K. d KOAH TOMV rOCnOA"K AiCTTi HdC TOMV nOEJfdTH A$ HdUJV WHH3HV TdK OHvAE A<* HAEMH AOBpOBOAH H CAOBOAHO. H n0M01|lHEM'K HETOBV TOCnOACTBV 1(10 HdM A^CT'K HdUf MHAU POAHTEA'K H TOCnOAHH'K MhUWK BOEBOAd AOBVBdTH HdUlV WMH3HV, d TdKO>KAE KOAH BU CM npHTOAHAO H'kKdd HV>KAd, BO>KE, TOTO HE A<*H, HdUlEMV MHAOMV pOAHTEAJ© H TOCnOAHHV MhUUJV BOEBOA'k, d 3EMA-k HdUJd A<> ECT WTBOpEHd HETOBV TOCnOACTBV H HETOBH BOA-kpOM-K H CAVTdM*K H CKdpBOM'K ETO H npEBHBdTH Oy HdUJV IVHH3HH nO TA6 HETOBd TOCnOACTBd BOAIO EVAET'K. d KOAH T0A\8 AIUJAU A*l”fc fidCT'K HdC H Bp'kM'k, d HdLLI POAHTEA H TOCnOAHH'K MhUUJ BOEBOAd OyC^OMETli nOIJTH A^BVBdTH HETOBV TOCnOACTBV 3EMAI0 EpdAEBKCTBd yrpKCKdTO, d MU HMdMH CdM CBOHM JKHEOTOM H CK HdUJHMH BOHCKdMH 1(10 KOAH HdM MHAH EoT-K A^ HAIdEMH nOHJfdTH C HdUJEM B-K3AI0-BAEHHM pOAHTEAEM H TOCnOAHHOM'K MhUUJEA\ BOEBOAOM H CT0I3TH KOH*K HETOBV TOC-nOACTBV C HdUJHMH BOHCKdMH, d TdKOJKAE MU HE HMdEMH HHKdKO C MEMEM'K KÎAHIO AOBVBdTH BE3 BOAIO HdlilETO pOAHTEA'k H TOCnOAHHd IilHHUJd BOEBOAV A<> HdlUETO JKHEOTd. TOE B'KCE BUJUEnHCdHHOE CAIOBVEM 3AEp>KdTH H nOnOAHHTH HdUJEMV MHAOMV pOAHTEAIO H TOCnOAHHV MhUUJV BOEBOA'k nOAAVT TOTO HdUJETW AHCTV H 3dJJHCV, npH HdlUEH MTH H npH B-kp-k XPHCTÎMHCKOH, BKOWE Hd CEM CE-kT-k CTOHT-K.
      d Hd TO ECT B'kpd TOCnOACTBd MH BUUJE nHCdHHdTO MH EOTAdHd BOEEOAU H K^pd B'KC'kX'K BOiap-K HdUJHX H BEAHKUX H MdAHy.
      d Hd B0A1UEE nOTBEp>KAEHÎE TOMV E'KCEMV BUUJE nHCdHHOMV npHB’kCHX©M HdUJV nEMdT-K K CEMV HdUlEMV AHCTV.
      IlHC oy GSndB'k, B^ A-kTW SU,HH, MtCElJd lOAld 7 AKH-K.
      t Din mila lui Dumnezeu, noi Bogdan voievod, domnul Ţării Moldovei. Facem cunoscut şi cu această carte a noastră tuturor care vor căuta la dînsa sau o vor auzi citindu-se, oricui îi va fi de trebuinţă că făgăduim şi am făgăduit iubitului nostru părinte şi domn Ianăş, voievod de Hunedoara, guvernator al întregii crăimi a Ungariei şi altora, ca să ne fie nouă domnia sa părinte şi domn, iar noi să-i fim domniei sale în loc de fiu şi de slugă şi cît va fi viaţa noastră, iar el domnia sa asemenea să fie nouă iubit părinte şi domn cît va fi viaţa noastră. Şi dacă îi va fi trebuinţă domniei sale de noi, noi să stăm pe lîngă domnia sa şi cu căpeteniile noastre şi cu boierii noştri şi cu toată ţara
414
                                        www.dacoromanica.ro
noastră şi cu oştile noastre şi cu tot sfatul nostru cel bun pentru bunul domniei sale, ca şi pentru al domniei mele şi să slujim domniei sale cu credinţă şi coroanei ungureşti. Şi să primim şi să fim prieteni prietenilor domniei sale şi duşmani duşmanilor domniei sale şi asemenea ţara domniei mele şi cu ţara domniei sale să fie ca una. Şi solilor şi negustorilor şi tuturor oamenilor buni să le fie ţara noastră deschisă şi slobodă şi de bunăvoie solilor domniei sale şi negustorilor şi tuturor oamenilor buni, cu tot dreptul. Şi sîntem sub mina domniei sale, iar domnia sa ne va apăra sub mina domniei sale şi ne vi feri de duşmanii noştri, iar noi asemenea să nu ne căutăm pe alt părinte şi domn mai bun decît pe domnia sa. Şi să ne fie ocrotitor nouă din toate părţile asemenea şi ţării noastre. Şi dacă s-ar întîmpla, Doamne, aceasta să nu dai, vreo împresurare din partea duşmanilor noştri, să fim alungaţi din ţara noastră în ţara părintelui şi a domnului Ianăş voievod, în Ungaria sau la orice margine de ţară sau prin oraşe, ţara domniei sale să fie deschisă a intra şi a petrece cu toţi boierii noştri şi cu toate slugile şi averile şi să rămînem în ţara iubitului nostru părinte şi domn, Ianăş voievod, cît ne va fi nevoie. Iar cînd ni se va întîmpla, Dumnezeu să ne dea aceasta, să ne întoarcem în moşia noastră, asemenea să mergem de bunăvoie şi slobod şi cu ajutorul domniei sale, ce ni-1 va da iubitul nostru părinte şi domn, Ianăş voievod, ca să dobîn-dim moşia noastră. Şi asemenea cînd s-ar întîmpla vreo nevoie. Doamne, aceasta să n-o dai, iubitului nostru părinte şi domn Ianăş voievod, ţara noastră să fie deschisă domniei sale şi boierilor săi şi slugilor şi averilor lui şi să petreacă în moşia noastră pînă cînd îi va fi voia domniei sale. Iar cînd milostivul Dumnezeu şi vremea să ne dea aceasta, părintele şi domnul nostru Ianăş voievod va dori să meargă să-şi dobîndească ţara domniei sale, Crăia ungurească, noi să avem a merge înşine cu viaţa noastră şi cu oştile noastre pe care milostivul Dumnezeu ni le-a dat, să avem a merge cu iubitul nostru părinte şi domn Ianăş voievod şi să stăm alături de domnia sa cu oştile noastre. Şi de asemenea noi să nu avem nicicum să dobîndim cu sabia Chilia fără voia părintelui nostru şi domn Ianăş voievod, cît vom fi în viaţă.
       Toate aceasta mai sus scris făgăduim să o ţinem şi să o împlinim iubitului nostru părinte şi domn Ianăş voievod după această carte a noastră şi zapis, pe cinstea şi pe credinţa creştinească, cum se cade în această lume.
       Şi la aceasta este credinţa domniei noastre mai sus scris, noi Bogdan voievod, şi credinţa tuturor boierilor noştri şi mari şi mici.
       Iar spre mai mare întărire tuturor acestora mai sus scrise am atîmat pecetea noastră către această carte a noastră.
       Scris în Suceava, în anul 6958 <1450>, luna iulie 5 zile.
       DupS. M. Costăchescu, Documentele mcIdcveneşti înainte de Ştefan cel Mare, voi. II, p. 755-758.
       EDIŢII. Tocii eseu, 500-503.
303                                                      1451 iulie 22, Sibiu.
      Nos, Jacobus, magister civium civitatis Hermanstat, neenon iudices regii, consules et seniores Cibiniensis provincie alias septem sedium Saxoni-calium partium Transsiluanarum, universis et singulis, presentium inspecturis et signanter spectabilibus providisque viris, magistro civium et consulibus civitatis Newstat, Salzeburgensis diocesis, amicis nostris honorandis.
415
www.dacoromanica.ro
      Cum prona in singulis ccmplacendi voluntate, cupimus esse notpm, nuper providus et honestus Jacobus et Petermannus, fratres carp ales, inco-las et habitatcres civitatis predicte, sua nobis querela exposuisse, quondam Sigismundus Walach, civitatis vestre Nove Civitatis predicte, dum viveret, inhabitatorum sine legitimis filiis seu heredibus ex suo corpore natis, de medio, sublatum, ipsiusque quondam Sigismundi hereditatem et bona derelicta ad ipsos Petermannum et Jacobum, geimanos tamquam proximicies ccnsan-guineos et heredes eiusdcm, de iure spectare debere et pertinere, humili sup-plicantes instantia, ut probationem et documentum huiusmodi sue consan-guinitatis, qui iam ostendere et docere desideraret, ab ipsis recipere et eisdem desuper documentum, iuxta civitatis nostre predicte ritum et consuetudinem, dare dignaremur. Nos, attendentis petiticne huiusmodi fore iustam et con-sonam raticni, ncnnullcs providos et hcnestcs viros, Johannem Krausbogner, iuratum, Johannem, filium Caspar de Longocampo, et alterum Caspar Koep-pel de eadem, cives et incolas prefate ipsius civitatis, prcbatione diete consan-guinitatis per dictos Petermann et Jacobum coram nobis productos, rece-pimus et eorum depositiones audivimus, qui, medio eorum iuramento, at-testati fuerunt, ipsis constare publiceque notum in partibus istis Transsilua-nensibus esse saltem illis, qui notitiam persenarum predictarum habuerunt, quondam Petermannum, patrem et genitorem legitimum dictorum Peter-manni et Jacobi fuisse, ispumque Petermannum seniorem et prefati quondam Sigismundi genitorem, legittimum fratres carnales et legitimos ex patre et matre, videlicet Andrea Pogner et Elizabeth, eius consorte, et sic patrem ipsius quondam Sigismundi et patrem dictoijum Petermanni et Jacobi, fratres legitimos et uterinos, extitisse, et eosdem Petermannum et Jacobum prefati, quondam Sigismundi consanguineos prcpinquiores et in vita superstites heredes existere, huiusmodique hereditatem et bona per ipsum quondam Sigis-mundum derelicta, successorio et consanguinitatis iuris, ad eosdem pertinere. Que omnia et singula vestris, presentium per tenorem, sigillo provinciali nostro munitarum, significamus, amicitiis circumspectiones vestras pre-cibus amplioribus supplicantes, quatenus, tam precum nostrarum interventu quam potissime iustitie iurisque ob respectum, volentes unicuique ius suum conservare debere, bona et hereditatem dicti quondam Sigismundi derelicta, in et sub ditione vestra ubivis existentia et situata, ipsis Petermanno et Jaco-bo, fratribus seu alteri ipsorum, tamquam veris et proximioribus heredibus dicti quondam Sigismundi, iuxta civitatis et partium vestrarum ritum et consuetudinem, assignare seu assignari facere, et eosdem contra quoscumque illegitimos impetitores vestra sub protectiones tueri velitis. Id grata vicissi-tudine in similibus et maioribus cupimus deservire.
      Datum in predicta Hermannstat, in festo beate Mărie Magdalene, anno domini M° CCCC0 quinquagesimo primo.
      Concordat cum originali, licet in congruo ut supra.
      Noi, Iacob, judele oraşului Sibiu, precum şi juzii regeşti, sfetnicii şi bătrînii provinciei Sibiu, zisă şi cele şapte scaune săseşti din părţile Transilvaniei, tuturor şi fiecăruia, care vor vedea cele de faţă, şi mai ales cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, judelui oraşului şi sfetnicilor oraşului Neustadt, din dieceza Salzburg, piietenii noştri vrednici de cinste.
      Cu o dorinţă binevoitoare de a fi pe plac fiecăruia, dorim a face cunoscut <faptul că> nu de mult chibzuiţii şi cinstiţii Iacob şi Peterman, fraţi după tată, locuitori ai oraşului sus-zis, ne-au arătat plîngerea lor <că> răposatul Sigismund Walach, al sus-zisului vostru oraş Neustadt, pe cînd trăia, suferea
416
www.dacoromanica.ro
<că> printre locuitorii sus-zisului oraş <era> fără fii sau moştenitori legiuiţi, născuţi din trupul său, <iar> moştenirea şi bunurile rămase de la acel răposat Sigismund, de drept se cuvenea să fie păstrate şi să ţină de acei fraţi, Peter-man şi Iacob, ca cele mai apropiate rude şi moştenitori ai aceluia, şi < aceştia) rugîndu-ne cu stăruinţă şi cu smerenie să binevoim să primim de la ei dovada şi actul acelei înrudiri a lor, care se cerea deja să fie arătată şi înfăţişată, şi după rînduiala şi obiceiul sus-zisului nostru oraş, să le dăm aceloraşi un act cu privire la cele de mai sus. Noi, avînd în vedere că această cerere va fi dreaptă şi potrivită judecăţii, am acceptat pe mai mulţi chibzuiţi şi cinstiţi bărbaţi, pe Ioan Krausbogner, juratul, pe Ioan, fiul lui Gaspar de Cîmpulung, şi pe un alt Gaspar Koeppel, <tot> de acolo, orăşeni şi locuitori ai acestui sus-pomenit oraş, aduşi în faţa noastră de către zişii Peterman şi Iacob, şi am ascultat mărturisirile acestora, care, prin jurămîntul lor, au mărturisit că s-au hotărît să facă cunoscut în mod public în aceste părţi ale Transilvaniei, cel puţin acelora care au cunoscut persoanele sus-zise, că răposatul Peterman a fost tatăl şi părintele legiuit al zişilor Peterman şi Iacob, şi că acel Peterman bătrînul şi părintele legiuit al sus-amintitului răposat Sigismund au foât fraţi legiuiţi după tată, din < acelaşi) tată şi mamă, şi anume Andrei Pogner şi Elisabeta, soţia lui, şi astfel tatăl acelui răposat Sigismund şi tatăl zişilor Peterman şi Iacob au fost fraţi legiuiţi şi după mamă, şi că aceşti Peterman şi Iacob sînt rudele cele mai apropiate şi moştenitorii rămaşi în viaţă ai sus-pomenitului răposat Sigismund şi că acea moştenire şi bunuri rămase de la acel răposat Sigismund ţin de aceştia după dreptul moştenirii şi rudeniei. Vă facem cunoscut toate acestea şi fiecare, prin cuprinsul celor de faţă, întărite cu pecetea noastră provincială, rugînd chibzuita voastră prietenie cu rugăminţile cele mai mari, ca, atît prin mijlocirea rugăminţilor noastre, cît mai degrabă pe drept şi de dragul dreptăţii, voind să păstraţi fiecăruia dreptul său, să binevoiţi, după rînduiala şi obiceiul oraşului şi a părţilor voastre, a trece sau să faceţi să se treacă bunurile şi moştenirea zisului răposat Sigismund, rămase, existente şi aflătoare oriunde în şi sub stăpî-nirea voastră, în stăpînirea acestor fraţi Peterman şi Iacob sau oricui dintre ai lor, adevăraţii şi cei mai apropiaţi moştenitori ai zisului răposat Sigismund, şi să-i păstraţi pe aceştia sub ocrotirea voastră, împotriva oricăror pîrîşi neîndreptăţiţi. La rîndul nostru dorim să vă slujim cu aceeaşi recunoştinţă în <fapte> asemănătoare şi chiar mai mari.
       Dat în sus-zisul Sibiu, la sărbătoarea fericitei Maria Magdalena, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi unu.
       Să fie la fel cu originalul potrivit celor de mai sus.
       După Ub., V, 322-323.
       Copie la Arh. oraş Wiener-Neustadt, protocolul magistratului, voi. I, p. 205a.
304                         1451 iulie 22 (in die Mărie Magdalene), Sibiu.
      <Judele şi juraţii Sibiului cer sfatului din Wiener-Neustadt să predea moştenirea concetăţeanului lor, răposatul Sigismund Walach, rudelor sale)
      ... ad providos viros Petermannum et Iacobum, filios quondam Peter-manni de Longocampo..,
      ... chibzuiţilor bărbaţi, Petermann şi Iacob, fiii răposatului Petermann de Cîmpulung...
417
www.dacoromanica.ro
        Regest după, TJb., V, 323.
        Orig., hîrtie, cu urme de pecete de închidere, din ceară verde, aplicată pe verso, la Arh. oraş Wiener-Neustadt.
        EDIŢII: Latin. Jahrbuch der kaiserlichen Samtnlungen, 2/XII.
305                                     1451 noiembrie 20, Adrianopol.
      Dei gratia, ego, magnus dominus et magnus amir1 swlthan, Mehmet-weg2, filius magni domini amir sulthan3 et filius quondam Murathbeg, iuro vobis, illustri principi, domino Johanni de Huniad, regni Hungarie gubernatori et dominis Hungarie, et dico beUathy bebillachin methalthy sumabalhy et magni noştri prophete Mirameth 4 et septem musaph quod habemus et credimus nos Musromani et per miile et unum nomina dei Mumur-schi Mehameta et per animam avi et patris mei et per animam meam et per caput meum et in caput filiorum et per corpus meum, in quo sto, quod volo pa-cem, per tres annos, cum domino gubematore et cum dominis Ungarie, sub hac disposicione, quod regnum Hungarie et qui eos audiunt et obediunt, eciam Do-bronik, que ad ipsum pertinet et sibi obedit, cum terris, castellis, que possidet ipsa Dobronik, abstulit a primis regibus, predecessoribus, regni Ungarie; et si quid Steffan Weida Dubronik abstulit, reddere teneatur; sic eciam Kilie et ad eam pertinentes, sibi obedientes, et alie quecumque ad sacram regni Ungarie coronam pertinentes tenute, a meo domino 5 et ab hominibus mei dominii, per tres annos; sic etiam, ubi dominium meum et tenuta, ha-beant pacem a domino gubematore et a dominis Ungarie, per tres annos, et propter 6 castra, incipiendo a Sewrin, prima penes Danubium, nec dominium nec homo dominii aliqua castra vel fortalicia eddicent; sic eciam dominus gubemator et domini Hungarie nova castra, sed castra, que apud manus ambarum parcium essent, valeant et valent edificare et construere iuxta nu-tum; et illustris princeps, dominus Georgius, despotus Rasscie, et filii sui et castra sua, etiam terra sua et cmnis conditionis homines, que7 habeat eas 8 dominium meum in pace et dilectione. Volo stare in iuramento et disposicione quicquam cum eis iuravi et inscripsi, sed per potenciam nihil fa-ciam, nec in cbprobrium; et quid petierunt et non dederint, propter hoc cum ipsis nullam discordiam faciam; et dum implebuntur predicti tres anni, et dominus dispositus 4 et filii et castra et terre, a dominio meo remaneant cum pace, sub eadcm pacis constitucione, sub qua ante hanc presentem dis-posicionem, inter ipsum dcminum dispositum et nos iuratum fuerit, nune et imposterum; et quicquid boni fuerit despoti in regno Bossne, eidem resti-tuatur, et, siqui ncn restituerit, pacem non habeant; et despotus et filii per-solvant et reddant quod premiserunt dcminacioni mee. Sic dominus despotus et filii sui et castra et nobiles, qui habeant pacem a domino gubematore et deminis ® regni predictos tres annos, et imposterum, quod despositus4 et filii et terra et castra sua maneant cum domino gubematore et dominis Hungarie in pace. Et etiam Ladislaus, wayda Balachorum, quid tenetur dcminacioni mee, sive cum tacito 10, sive cum alio servicio, id exolvat et faciat dcminacioni mee. Sic eciam quid tenetur regno Hungarie aut gubernatori: audiencia, obediencia et obligavitu, aut cum aliis serviciis, hoc faciat. Et, dum de premissis ambabus partibus satisfecerit, maneat in pace; ubi vero quid mihi aut domino gubernatori tenetur, non solveret, et eciam dominis Hungarie, habeat quelibet pars liberam facultatem ipsum perturbare et ad solvendum compellere, et per hoc pax firmata non violetur. Et iste Ladislaus, qui nune est dominus super Valachos, usque terminabitur
418
                       www.dacoromanica.ro
ista treugo ipse fiat dominus et, si ipsum Ladislaum, durante ipsa pace, mori contigerit, nulla pars habeat facultatem in Transalpinis prefacere domini um 12, nisi illum, quem illa terra dilexerit. Et iile, qui tune esset dominus super Valachos, maneat in predicta disposicione usque terminum prenota-tum 13. Et rex Bossne et alii domini Bosne cum quid 4 tenentur dominacioni, aut cum tacio 10 aut aliis serviciis, id mihi perficiant, et donec perfecerint cuilibet nostrum, maneant in pace. Ubi vero non perfecerint quod teneantur mihi aut regno Hungarie aut domino gubematori, liberam habeant facultatem quelibet pars perturbare ipsos et impedire et ad id faciendum compel-lere, et per hoc treuga presens non violetur. Foriscitores ambarum parcium ambulent, per nostra loca et per nostras terras, pacifice, per terras et aquas, dempto quolibet impedimento, et faciant forum sine ullo 14 impedimento, tributum solvendo iuxta conswetum modum locorum regni. Et sic amba-siatores ambarum parcium ambulent inter partes cum pace; husarones et malefactores, dominio meo subiecţi, si aliquid mali ad partes regni Hungarie, furtive aut per violenciam, inehoaverint, mittat dominus gubernator mihi, ad noticiam deducendo, et ego inveniam tales malefactores et corripiam iuri-dice et homini dampnificato satisfaciam. Sic eciam husarones vel malefactores Hungarie, si aliquid mali ad terram mean fecerint, dominus gubernator, modo simili, talis modi malefactores corripiat et dampnificatis satis-faciat, et propter huiusmodi mâlos homines impaciencia14 non fiat. Et, completis hiis tribus annis, si inventum 4 fuerit aliquis ambasiatorum nostro-rum apud dominum gubematorem, aut homines mercatores domini mei in regno Hungarie, aut similiter ambasiata domini gubematoris apud domi-nacionem meam et mercatores Hungarii15 in terra dominii mei, ambe partes libere dimittantur cum omnibus rebus vadat, quilibet in terram suam, libere, cum pace; et ad hoc 16, in quibus iuramentum feci et inscripciones domino gubematori et dominis Hungarorum, teneam, et amiciciam teneant et fovent dominus gubernator et domini Hungarie dominacioni mee, per tres annos, et ita me percuciant omnia mea iuramenta, per me iamfacta, quod nihil de hiis predictis violare volumus. Factum coram nobilibus domini Georgii despoti: Rewtz volnik, Patore et Vook wayda et coram ipsis domi-nacio mea iuramentum prestitit et inscriptionem dedit, fecit; et per hec omnia premissa, videlicet iuramentum, inscripciones, disposiciones et ordina-ciones, infra tempus prenotatum fiant; ego et omnes ad me pertinentes in-violabiliter et infringibiliter obstabimus 17 et tenebimus; sic eciam dominus gubernator et domini Hungarie.
       Datum mensis Novembris, XXma die, in Andrirtopoli, anno ab inicio mundi sex milia nonagentesimo et sexagesimo.
       Eu, din mila lui Dumnezeu măritul domn şi măreţul emir sultan Mohamed beg, fiul măritului domn emir sultan şi fiul răposatului Murat beg, vă jur vouă, ilustrului principe, domnul Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, şi domnilor Ungariei şi vă zic <...)18 şi <...)18 pe cei şapte <...)18 pe care noi musulmanii îi avem şi în care ne încredem, pe cele o mie şi una de nume ale lui Dumnezeu <...)18 pe sufletul strămoşului şi părintelui meu, pe sufletul meu, pe capul meu şi al fiilor mei, pe corpul meu, pe care stau, că voiesc pace pe trei ani cu domnul guvernator şi cu domnii Ungariei, sub această rînduială, că regatul Ungariei şi cei care îl ascultă şi i se supun, chiar Dubrovnicul, care ţine de el şi i se supune, împreună cu ţinuturile şi cetăţile, pe care le stăpîneşte acel Dubrovnic, <pe care) l-a obţinut de la primii regi ai regatului Ungariei, care au fost mai înainte, şi dacă Ştefan voievodul a luat ceva de la Dubrovnic, să fie dator
                                                                                                      419
www.dacoromanica.ro
să-l înapoieze; de asemenea, Chilia şi cele care ţin de ea şi care i se supun şi orice alte ţinuturi care ţin de sfînta coroană a regatului Ungariei, <va avea o pace) pe trei ani de la stăpînirea mea şi de la oamenii stăpînirii mele; de asemenea <acolo> unde este stăpînirea mea şi ţinuturile <mele>, vor avea pace pe trei ani de la domnul guvernator şi de la domnii Ungariei, şi în afară de cetăţile <existente>, începînd de la Severin, prima lîngă Dunăre, nici stăpînirea <mea> şi nici omul stăpînirii mele să nu ridice alte cetăţi sau întărituri; de asemenea nici domnul guvernator şi nici domnii Ungariei <să nu ridice) cetăţi noi; iar cetăţile, care ar fi în mîinile ambelor părţi, vor putea şi pot să <le> ridice şi construiască, după puterea <lor> şi ilustrul principe, domnul Gheorghe, despotul Serbiei, şi fiii săi şi cetăţile sale, chiar şi ţinuturile sale şi oamenii de orice condiţie, pe aceştia stăpînirea mea să-i aibă în pace şi dragoste. Voiesc să fiu în jurămînt şi rînduială, de aceea am jurat şi am scris cu aceştia, dar nu voi face nimic prin forţă şi nici prin insultă; şi ceea ce au cerut şi nu vor da, din cauza aceasta nu voi face nici o neînţelegere cu aceştia; şi cînd se vor împlini sus-zişii trei ani, şi domnul despot şi fii şi cetăţile şi ţinuturile să rămînă de la stăpînirea mea cu pace, sub acelaşi aşeză-mînt al păcii, sub care, înaintea acestei rînduieli prezente, s-a jurat între acest domn despot şi noi, acum şi pe viitor; şi orice bun ar fi al despotului, în regatul Bosniei, să-i fie restituit acestuia şi dacă nu-i va fi restituit, să nu aibă pace; iar despotul şi fii săi să plătească şi să înapoieze, ceea ce au promis stăpînirii mele. Astfel domnul despot, fii săi, cetăţile şi nobilii, care vor avea pace pe trei ani de la domnul guvernator şi de la domnii sus-zisu-lui regat, şi pe viitor acel despot, fii, ţinuturile şi cetăţile sale să rămînă cu domnul guvernator şi cu domnii Ungariei în pace» Şi chiar Vladislav, voievodul românilor, să plătească şi să dea stăpînirii mele, ceea ce i se cuvine, sau prin tribut sau prin alt serviciu. De asemenea să dea şi ceea ce i se cuvine regatului Ungariei sau guvernatorului: ascultare, supunere şi obligaţia, sau alte servicii. Şi dacă va plăti ambelor părţi cele sus-amintite, să rămînă în pace; dacă însă nu va plăti ceea ce mi se cuvine mie sau domnului guvernator şi chiar domnilor Ungariei, fiecare parte să poată să-l ameninţe pe acela şi să-l constrîngă să plătească, şi prin aceasta pacea Întărită să nu fie vătămată. Şi acest Vladislav, care acum este stăpîn asupra românilor, săfiestăpîn pînă se va termina acest armistiţiu şi dacă, în timpul acestei păci, s-ar întîm-pla ca acest Vladislav să moară, nici o parte să nu poată să numească domn în Ţara Românească, decît pe acela, pe care acea ţară l-ar alege. Şi acela, care atunci va fi demn asupra românilor, să rămînă în sus-zisa rînduială pînă la termenul sus-pemenit. Şi regele Bosniei şi ceilalţi domni ai Bosniei să-mi dea ceea ce se cuvine stăpînirii mele, sau în tribut sau prin alte servicii, şi dacă vor da fiecăruia dintre noi, să rămînă în pace. Dacă însă nu vor da ceea ce mi se cuvine mie sau regatului Ungariei sau domnului guvernator, fiecare parte să poată să-i ameninţe pe aceştia şi să-i stingherească şi să-i constrîngă să facă acest lucru, şi prin aceasta pacea de faţă să nu fie vătămată. Negustorii ambelor părţi să meargă prin locurile noastre şi prin ţinuturile noastre în linişte pe uscat şi pe apă, neţinînd seama de nici o piedică, şi să facă piaţă fără nici o piedică, plătind vamă după obiceiul locurilor ţării. Tot astfel şi solii ambelor părţi să meargă între părţi în pace; călăreţii şi răufăcătorii, supuşi stăpînirii mele, dacă vor face vreun rău în părţile regatului Ungariei, pe ascuns sau prin violenţă, domnul guvernator să-mi aducă la cunoştinţă, iar eu să-i găsesc pe acei răufăcători,, şi să îi pedepsesc şi să plătesc omului păgubit. De asemenea, călăreţii sau răufăcătorii Ungariei, dacă vor face vreun rău în ţara mea, domnul guvernator să-i pedepsească pe răufăcători într-un mod asemănător, şi să plătească celor păgubiţi, şi din cauza
420
www.dacoromanica.ro
acestor oameni răi să nu se facă violenţă. Şi, împlinindu-se aceşti trei ani, dacă vreun sol al nostru s-ar afla la domnul guvernator sau negustorii stă-pînirii mele <s-ar afla> în regatul Ungariei şi de asemenea solia domnului guvernator la stăpînirea mea şi negustori unguri în ţara stăpînirii mele, ambele părţi să-i lase să plece liberi cu toate lucrurile lor, şi fiecare să meargă în ţara sa liber şi în pace; şi pentru acestea, cu privire la care am făcut domnului guvernator şi domnilor. Ungariei jurămîntul, şi actele le voi păstra, iar domnul guvernator şi domnii Ungariei să ţină şi să păstreze stăpînirii mele o prietenie pe trei ani; şi aşa mă îndeamnă toate jurămintele, făcute de către mine, să nu încalc nimic din cele sus-zise. Făcut în faţa nobililor domnului despot Gheorghe: Rewtz, vornicul, Pastor şi Vuc voievodul, şi în faţa aceloraşi stăpînirea mea a săvîrşit jurămîntul şi s-a dat şi a făcut actele; iar toate aceste, cele de mai sus, adică jurămîntul, actele, hotărîrile şi rînduielile, să se facă în timpul sus-amintit; eu şi toţi cei care ţin de mine, le vom păstra şi le vom ţine în chip neclintit şi nestrămutat, de asemenea şi domnul guvernator şi domnii Ungariei.
      Dat în luna noiembrie, ziua a douăzecea, în Adrianopol, în anul şase mii nouă sute şaizeci, de la facerea lumii.
       După. N. Iorga, Acte ţi fragmente cu privire la isteria rcmănilcr, III, Bucureşti, 1897, 23-27.
       Orig., la sfirşitul secolului trecut, se afla la Biblioteca statului Bavaria, din Mflnchen, nr. 19 342, fol. 260 şi urm.
       I         A mice iq orig. Suveranii turci se intitulează pină tîrziu emiri, de la un timp purtînd para" lei şi titlul de sultani.
       a Mohamed al II-lea.
       3  In orig. Amirewlthan.
       4  Astfel în orig.
       3  Astfel in orig.; corect: dominio.
       8 Astfel in textul latin publicat; mai probabil prefer.
       7 Astfel în orig.; corect: qued.
       3 Astfel in orig.; corect: ecs.
       3 Astfel in orig.; corect: deminis.
       10  Astfel în orig.; corect: tributo.
       II  Astfel in orig., corect: cbligatio.
       13 Astfel in orig.; corect: deminum.
       13  Cuvînt repetat.
       14  Lectură probabilă.
       15  Astfel în orig.; corect: Hungari.
       18 Astfel în orig.; corect: /tec.
       17 Astfel în orig.; corect: observabimus.
       13 Formule diplomatice turceşti, care, in forma copiată de editorul textului latin, după care s-a publicat documentul, sint intraductibile.
306                                               <înainte de 1452 februarie 6>,
       •j- îw ErtdAHCrtdK KOEKOAd H rOCriOAHHK BTtCEH 3EMAH JîrpOKrtdJfÎHCKOH. IlHllJET rOCnOACTKO MH MOHM B-fcpHBIM H A^EpHM npîldTE/UM, nptrdpOM BtCEM EpdLUOBCKUiW, BEAHKHM1KE H MdrtHM, K4KOTO MOHMH A^EpHiWH H /MOBHMH HAOB'bKOM.
       GEro pdA«, 3ae noc/tdcTE BduiH a^eph /moaîe, raiiirupa h Te>k8, icb rocnoAcTBS-
MH, 34 P4EOT8 H 34 T'hKME/K'h, IflO CM0 HMdrtH flO MEKA8 H4MH H l(J0 CME WEElfJdrtH. Gsro P4AH, MOH AOEPH /MOAIE, 43K IflO C/Wh C Bd/WH STTtKMHA, Hd TOM CTOHM, H8, MOd EJ14TÎ4, EMIS, I10HE1KE IlOKOd HE HM4M, H8 nO C/\8>KEE 1(J0 nOCd8>KHA H KpKB CB04 DpOrtîdJf H C MOHMH EO/VbpE H C MOWM 3EMAI0M, 3dpdAH CBATEH KOp8H*k H 3dpdA» cfrpitCKOH
30  — Documente — c. 883                                                        42î
www.dacoromanica.ro
3EMAH H XPHCTÎdHOM H KOAHKO A\H CA K.AEAt© H pOAMTErt îwHEUJA BOEBOAd, d WH T03H JIE SCOKOTH H 3d M©8 CrtSjKG» ME EH MHrt©, HA <V\8 A^COCd rOEpAHdTApcTBO 3£MAtl S’hrp’KCKOH, HA nSljJdT Ad MH BA3MET A\Od npdBd OHHHd H MOd 3EMAHM. «DdrpdUI H fliWrtdUJ H MAHIIT Ck CA 3AOM Hd MEHE. ,A,d E™ WH np’kCTAflH CBOE OGEIjJdHlE H KAETBH, t?KE CA MHOM OGtljJd II M©8 CrtSjKE# IlOTrtdHH, d RoiA Ad BA3HIJJET Hd T0r03ll HAOBtKd, l|JO npdBA$ HE »3APAJKd.
      d rOenOACTKO MH, no HEBOAH MOEII, 43k itltOE HE IjJA OCTdBHT C MOWiM TAdEOdlt, CpdMOTHO Ad 3dr8EIIM, H8 o IJJOM EA3iWOr$, T03H IjJA 8HHHHT, d RoiA Ad nrtdTHT H Ad EH AHT, OTH MH ECT HEKOA’fc.
      d C BdUJOM MHrtOCTÎWM, KdKO CiWA WEEIJJdA, Hd TOdl\ X®1!*# CTOdTH A®A<tE BA3-MOrS APliHCdT. ffloJKET M* pd3AAHHT WT BdC BEAHKd HEBCXVk, Ad WT KArd HE EA3-A\Or8, d EH MH IJJETE BEp^EdT.
      II BECEAii eh Roia.
      t îw RddAÎCAdB BWEBWAd, AUIAOCTÎA G05KÎA TOCnOAHHIk.
      (Adresa pe verso:} ţ Mohm a®kp>*m h B'kpHKiM iipîateaeiM, npArdpoM
EpdlilEBCKKIA\, BEAHKHMJKE H MdrtHMA.
      | Io Vladislav voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea credincioşilor şi bunilor mei prieteni, tuturor pîrgarilor braşoveni, mari şi mici, ca unor buni şi iubiţi oameni ai mei.
      Drept aceea, aţi trimis aici pe oamenii voştri buni, Gaşpar şi Tej, la domnia mea, pentru treaba şi întocmirea pe care am avut-o între noi şi pentru ceea ce am făgăduit. De aceea, oamenii mei buni, ceea ce am întocmit eu cu voi, pe aceea stau, ci, fraţilor mei, strig, pentru că nu am linişte, căci cu toate slujbele pe care le-am slujit şi sîngele meu pe care l-am vărsat, şi cu boierii mei şi cu ţara mea, pentru sfînta coroană şi pentru Ţara Ungurească şi pentru creştini şi cît m-am jurat cu părintele meu Ianăş voievod, iar el aceasta nu o ţine în seamă şi de slujba mea nu-i place şi nu-i ajunge guvernatoria Ţării Ungureşti, ci trimite să mi se ia ocina mea dreaptă şi ţărişoara mea, Făgăraşul şi Amlaşul şi se munceşte cu răul asupra mea. Dar dacă el şi-a călcat făgăduiala şi jurămintele, pe care mi le-a făgăduit şi slujba mea a dispreţuit-o, iar Dumnezeu să-l căznească pe acel om, care dreptatea nu ţine.
      Iar domnia mea, după nevoia mea, nu voi lăsa ceea ce este al meu, odată cu capul, chiar de-ar fi să pier cu ruşine, dar ceea ce voi putea aceea voi face, iar Dumnezeu să plătească şi să vadă că sînt în nevoie.
      Iar cu milostivirea voastră, după cum am făgăduit, pe aceea voi sta, pînă cît voi putea să ţin. Poate să mă despartă de voi vreo mare nevoie, dar de cînd nu voi mai putea, iar voi mă veţi crede.
      Şi Dumnezeu să vă veselească.
      f Io Vladislav voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso:} f Bunilor şi credincioşilor mei prieteni, pîrgarilor braşoveni, mari şi mici.
       Arh. St. Braşov, nr. 28.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, cu legenda: f* Iu> iajahc-un 1011944 h nu*.
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/5 şi XIII/56.
       Motivarea datării în Ub., V, 336—337.
       EDIŢII: Slav, Miletii, nr. 67. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 83—87; Tocii eseu, 63—64. Trad. Bogdan, Doc. şi reg., 60—61.
422
www.dacoromanica.ro
307
                                                                     < înainte de 1452 februarie 6).
       f IlV EA4AHCA4E KOEK«A<* H rOCnOAHHK. DhUJET rOCnOACTKO MH nplATEAEM rocnoACTBa mh, np^rapoM fipauiEB#. H t83h bhahte ipo mhhhte: c mehe hjete a4 cte 8 MHpS, a C4MO HE ŢOAHTE np4BHM 34K0H0M. K438HTE MH, 341JK> CTE Wnp'fcrtH IJJHTOBH MOEM» MAOK’feKS PaAOyaS HtHM$ ? dl|IE Kl E BOA'fe A<* HE K$I1MT MOH A IO A ÎE WpSîKÎa, H I11HTOKE, 4 BÎE p'Mţ’fcTE B4UJHM M4HCTOpOM A<* HE np«AM<KT, 4 MOH AK>AE HE JfTAT «SflHTH. Hm ErA4 C8 KSflHAH, WCAOBOA'fcTE HJf, A<* c! H£ AOHECMT, 4 WT HHH’k JfTAT 3H4TH. dl|lE AH HE l|IETE HJf WCAOBOAHT TÎE3H UIHTOBE, 4 rOCIlOACTB© MH HE IjIM WCT4BHT MOH CHPOM4CH, A<* HM ETiA*T fl4r8EM.
       H BECEAH BH fiorh.
       H MOAIO BH AlkHTO A4 M» HE B*k3METE HH EAHO EA4KHO.
       f IlV EA4AÎCA4B BWEBWA4, MHAOCTÎM E03KÎM rOCflOAHHk.
       (Adresa pe verso:} f Hp^rapEM EpauiEBS.
       | Io Vladislav voievod şi domn. Scrie domnia mea prietenilor domniei mele, pîrgarilor Braşovului. Şi iată, vedeţi ce faceţi: cu mine vreţi să fiţi în pace, dar acolo nu umblaţi cu lege dreaptă. Spuneţi-mi, de ce aţi oprit scuturile omului meu, Radul Nenciu? Dacă vă este voia să nu cumpere oamenii mei arme şi scuturi, iar voi spuneţi meşterilor voştri să nu vîndă, iar oamenii mei nu vor cumpăra. Ci dacă au cumpărat, sloboziţi-i ca să şi le aducă, iar de acum înainte vor şti. Dacă nu le veţi slobozi acele scuturi, iar domnia mea nu voi lăsa pe supuşii mei, să le fie pagubă.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       Şi vă rog să nu-i luaţi vamă nici cît un fir de păr din cap.
       | Io Vladislav voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso •> f Pîrgarilor Braşovului.
       Arh. St. Braşov, nr. 127.
       Orig., hîrtie, pecete timbrată, cu legenda: j- Tui EjuAhcjui loiteA* h rccn[«AHHk] Srpoa—
       [iJMXlHcjKeH.
       Motivarea datării în Vb., V, 337.
       EDIŢII: Slav. Miletiâ, nr. 63. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 88—89; Tccilescu, 65—66.
       Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 61.
308                                               1452 februarie 6, Buda.
      Johannes de Hwnyad, regni Hungarie gubemator etcetera, prudentibus et circumspectis iudici, iuratis civibus ac toti consilio civitatis Brassowyensis, salutem cum favore.
      Vestris innotescat dileccionibus, quod inter regnum Hungarie et nos ac inter imperatorem Thurcorum, per medium certorum principum pacis trewga per integrorum trium annorum spacia, post sese affuturorum, est fixmata, ad quam trewgam eciam illustris princeps Wladislaus, waywoda par-cium Transalpinarum, est insertus. Ita quod nos de hoc regno Hungarie contra
                                                                                            423
www.dacoromanica.ro
ipsum Wladislaum waywodam nullam potenciam suscitari et in ipsum, iuxta vires, agredi 1 permittemus. Nune enim, ut percepimus, illustris princeps Wlad, filius quondam Drakwl waywode, qui nune hic aput 1 nos existit, contra ipsum Wladislaum waywoda, sine scitu et voluntate nostris, fortasse se oppo-nere intendit.
       Ideo, si per illas partes prefatus Wlad contra iamfatum Wladislaum waywodam, ad nocendum sibi et dictis partibus Transalpinis, intrare voluerit, extunc serie presentium firmiter precipientes mandamus vobis, quatenus eidem Wlad in eisdem vestris partibus nec hospicium, sed nec descensum dare, quin pocius captivare et de eisdem partibus expellere debeatis, ut prescripta, in suo stătu roborato, infra tempus prenotatum, noştri ex parte inviolabi-liter observetur. Et quia prefatus Wlad de partibus Moldwawye ad fidem nostram erga nos venit, ob hoc eundem per viam eandem, sub fide preno-tata, per certos homines nostros salve conduci faciemus. Secus igitur in pre-anissis non facturi.
       Datum Bude, in festo beate Dorothee virginis, anno domini Millesimo quadringentesimo quinquagesimo secundo.
       Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei etc., înţelepţilor şi chibzuiţilor (bărbaţi), judelui, orăşenilor juraţi şi întregului sfat al oraşului Braşov, sănătate şi bunăvoinţă.
       Să ajungă la cunoştinţa credinţei voastre că, prin mijlocirea anumitor principi, a fost încheiată o pace pe o perioadă de trei ani împliniţi, care vor ■veni după acesta, între regatul Ungariei şi noi, <pe de o parte), şi împăratul turcilor, (pe de alta), în care pace este cuprins chiar şi vestitul principe Vladislav, voievodul Ţării Româneşti. Astfel, ca noi să nu ne permitem să pornim nici o oştire din acest regat al Ungariei împotriva acelui Vladislav voievodul şi după putinţă nici să nu mergem împotriva lui. Căci acum, după cum înţelegem, vestitul principe Vlad, fiul răposatului Dan voievodul, care acum se află aici la noi, îşi propune probabil să se împotrivească acelui Vladislav voievodul, fără ştirea şi voinţa noastră.
       De aceea, dacă sus-amintitul Vlad va voi să intre prin acele părţi împotriva pomenitului Vladislav voievodul, pentru nimicirea lui şi a zisei Ţări Româneşti, atunci, prin cuprinsul celor de faţă, vă punem în vedere şi vă poruncim cu tărie, să nu daţi acelui Vlad în acele părţi ale noastre nici găzduire şi nici adăpost, ci, mai degrabă, să-l prindeţi şi să-l alungaţi din acele părţi, ca cele sus-scrise, în starea lor întărită, să fie păstrate nestrămutat din partea noastră, în timpul sus-amintit. Şi deoarece sus-pomenitul Vlad a venit la noi •din părţile Msldovei sub protecţia noastră, de aceea noi vom face ca acela .să fie dus nevătămat pe acelaşi drum de către anumiţi oameni ai noştri, sub protecţia noastră sus-amintită. Aşadar, altfel să nu faceţi cu privire la cele ■(arătate) mai sus.
       Dat la Buda, la sărbătoarea fericitei fecioare Dorotea, în anul Domnului ■o mie patru sute cincizeci şi doi.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 116. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1452.
       Orig., hîrtie, cu pecete rotundă din ceară roşie, aplicată sub text.
       EDIŢII: Latin. Teleki, Hunyadiak hora, X, 322—323; Httrmuzakt, XV/1, 37; Ub., V,
       337 —338. Latin şi facs. Jakâ-Manclescu, 16, pl. 17 b.
         1 Astfel în orig.
424
www.dacoromanica.ro
309
                                                                           1452 martie 30, Szakâllas.
      Prudentes et circumspecţi, nobis amici honorandi.
      Noveritis qucd nos, ac ceteri domini prelaţi et barones regni Hungarie-nuper nuc 1 transactis diebus, generalem fecimus congregacionem in civitate Wyenensi, ubi dcminus comes -Cilie ac domini prelaţi et barones Australes,. Bohemi et Moravi, necnon mulţi alii principes interfuerunt, cum quibus firma et ratissima fecimus stabilivimusque et firmavimus ebligamina, inter cetera-que disposuimus, quod, si dcminus rex Romanorum serenissimum principem, dominum Ladislaum, regem Hungarie, dcminum nostrum naturalem, reddere-noluerit, eciam per vis et guerram ab ipso domino Romanorum rege, eundem unanimiter rehabere volumus. Preterea, quia illustris princeps Wlad wayvoda, filius Drakwl waywcde, aput 2 nos ad nostram stetit fidem, ipseque ad nostra non placuit per amplius servicia, ideo, nos eundem abire fecimus' et non illas partes, sed per terram Moldwawye, quoniam nolumus, quod alique3 no-cumenta a vestris partibus ad terram Transalpinarum ccmmittantur.
      Ceterum quidem audivimus quod uxcres illorum, qui nobis servierunt,. videlicet Nyak et aliorum, a vobis more captivorum expeterent, non decet,. enim aliquem captivum de regno Hungarie ad exteras dare naciones. Ideo,. vobis, firmissimis nostris damus in mandatis, quatenus heminem christicolam et presertim uxores illorum, qui nobis grata exhibuerunt servicia, ad captivi'tatem dare debeatis. Secus ncn facturi.
      Datum in Zakalospazthch, feria quinta proxima ante dominicani Ramis-palmarum, anno domini M° CCCC0 L° secundo.
      Johannes de Hwnyad, regni Hungarie gubemator
      <Sub text:') Commissio propria domini gubematoris
      <Pe verso, de aceeaşi mină:') Prudentibus et circumspectis viris, iudici. et iuratis civibus civitatis Brassouiensis, amicis nobis honorandis.
      înţelepţi şi chibzuiţi <bărbaţi>, prieteni vrednici de cinstea noastră..
      Aflaţi că, în zilele de curînd trecute, noi şi ceilalţi domni'prelaţi şi baroni ai regatului Ungariei am făcut o adunare obştească în oraşul Viena, unde au fost de faţă domnul comite Cilly şi domnii prelaţi şi baroni din Austria, Boe-mia şi Moravia, precum şi mulţi alţi principi, cu care am făcut, am statornicit şi am încheiat nişte legăminte puternice şi foarte sigure; şi între altele am rînduit că, dacă domnul rege al romanilor nu va voi să dea înapoi pe prealuminatul principe, demnul Ladislau, regele Ungariei, stăpînul nostru firesc <atunci>, cu toţii voim să-l luăm pe acesta, înapoi, chiar prin forţă şi război, de la acel domn rege al romanilor. Pe lingă aceasta, deoarece vestitul principe Vlad voievodul, fiul lui Dracul voievodul, <care> a stat la noi, sub protecţia noastră, nu i-a plăcut la noi, din cauza unor slujbe ptea mari, noi am făcut ca acela să plece; şi nu prin acele părţi, ci prin ţara Moldovei, deoarece nu voim să fie săvîrşite oarecare vătămări dinspre părţile voastre în Ţara Românească.
      In afară de acestea, am auzit că s-ar fi cerut de la voi <să daţi) ca şi captive pe soţiile acelora care ne-au făcut servicii, adică a lui Neagu şi a altora. <Deoarece> nu se cuvine să se dea din regatul Ungariei vreun captiv către-popoare străine, de aceea vă poruncim cu tărie,.să nu daţi în captivitate pe-nici un creştin şi îndeosebi pe soţiile acelora care ne-au făcut servicii plăcute.. Altfel să nu faceţi.
425*
www.dacoromanica.ro
       Dat la Szakâllas, în joia dinaintea duminicii Floriilor, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi doi.
       Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei (Sub text :> Porunca însăşi a domnului guvernator
       (Pe verso, de aceeaşi mină :> înţelepţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, judelui şi orăşenilor juraţi din oraşul Braşov, prieteni vrednici de cinstea noastră.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 117. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1432 Orig., hîrtie, cu urme de pecete de închidere din ceară roşie, aplicată pe verso. EDIŢII: Latin. Teleki, Hunyadiak kâra X, 333-334; Ub., V, 338-339.
        1 Corect: nune.
        1 Astfel in orig. 3 Corect: aliqua.
310                                                 1452 iulie 18, Trenfen.
      Johannes de Hwnyad, regni Hungarie gubernator etcetera, egregiis viris castellanis castri Thewrch, presentibus et futuris, presencium noticiam habi-turis, salutem cum favore.
      Datur nobis intelligi, quomodo vos super tributo sew 1 teolonio *, in suburbio dicti castri et civitate Thewrch exigi, solito, per homines viatores ac mercatores, ipsum tributum, pro victuum ipsorum acquisicione perlus-trantes, et signanter per Volahos contra eorum libertates, per divos reges demum per nos ipsis concessas, indebitum tributum exigeretis et extorqueri faceretis, patentibus mediantibus iurisque eorum derogamen manifestum.
      Quare, dileccionibus vestris serie presencium firmissime precipiendo mandamus et aliud habere omnio nolumus, quatenus super prefatos Volahos et aliquos quosvis viatores et mercatores homines, contra eorum libertates, indebitum tributum exigere seu exigi facere nusquam et nequaquam presu-matis, nec sitis ausi modo aliquali. Secus enim vobis in premissis facientibus, quod non credimus, prefatis Volahis nullum dampnum contra eorum libertates exinde percipere volumus, sed 2 eosdem in eorum libertatibus illese et indemp-niter tenere et observare volumus. Secus igitur in premissis non facturi. Presentibus perlectis exhibenti restitutis.
      Datum in descensu nostro campestris 1 sub fortalicio Derenchen, feria tercia proxima post festum Divisionis apostolorum, anno domini Millesimo quadringentesimo Lmo seundo.
      (Pe verso, de o mină contemporană:> Contra castellanos
      Iancu de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei e;tc., aleşilor bărbaţi, castelanilor din cetatea Bran, atît celor de faţă, cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de <scrisoarea) de faţă, sănătate şi bunăvoinţă.
      Ni se aduce la cunoştinţă, că voi, cu privire la darea sau tributul, ce se obişnuieşte să se ceară în apropierea zisei cetăţi şi în oraşul Bran, cereţi şi puneţi să se ia de la călători şi negustori, ce vin pentru agonisirea hranei lor, •dar şi mai ales de la români, acea dare <ce este) o vamă nedreaptă, împotriva libertăţilor hărăzite lor de către răposaţii regi şi apoi de către noi, ceea ce de drept şi pe faţă este spre pagubă lor vădită.
426
www.dacoromanica.ro
       De aceea, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre, prin. cuprinsul celor de faţă, şi altfel nu voim nicicum să fie, ca nicidecum să nu încercaţi şi nici să îndrăzniţi în vreun fel oarecare să cereţi sau să puneţi să. se ceară o vamă nedreaptă, de la sus-amintiţii români şi de la oricare alt călător şi negustor, împotriva libertăţilor lor. Şi astfel să nu faceţi cu privire la cele <arătate> mai sus, ceea ce nu credem, <căci> voim ca sus-pomeniţilor români să nu le provocaţi nici o pagubă, împotriva libertăţilor lor, ci voim să-i ţinem şi să-i păstrăm pe aceştia nevătămaţi şi nepăgubiţi, în libertăţile lor. Aşadar, altfel să nu faceţi cu privire la cele <arătate> mai sus. După citire, cele de faţă să le înapoiaţi înfăţişătorului.
       Dat în tabăra noastră, sub cetatea Trencin, în joia de după sărbătoarea Despărţirii apostolilor, în anul Demnului o mie patru sute cincizeci şi doi.
       <Pe verso, ie o mină contemporană :> împotriva castelanilor.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 118. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napcca/ M52_ Orig., hirtie, cu urme de pecete din ceară, roşie, aplicată sub text.
       EDIŢII: Latin. 176., V. 352.
       1 Astfel în orig.
       * Urmează: eedem, şters de aceeaşi mină.
311                                               1452 (6960) august 12, Vaslui.
       t /B.HAOCTÎIO EOWÎIO, MU drtEădHAPTv EOEKOAd, rOCnOAdp*k 3EMAH fl&OAAdB-CKOH. 3HdMEHHT0 HHHHA/Vh HCk Cfcd/Vk AHCTOMk HdUJHMk B-kCfcdirk KTO Hd Hk OySpHTTi. HAÎ Ero OyCAUUJIIT’k MT8MH, IV>KE fipHpdAHAH Cfc ECMH HCk HdUJHMH EOApH H OyHHHHAH. ECMH H Ck OycEKi HdUJEIO pdAOW H AdAH ECMH CECk AÎCTk HdWk npHATEAEM'k HdlUHMIi, OycHMT, EpdlHOB'fcHOM'k, OyCHMTv KVMU.EM’k H OyCEH 3EA\AH IVTTk EpivCt, OycHM*k AlOAEMTv-H OycHMT, KSnU.EM'k, Hd TO Ad HAVdK>Tlv WTTv HdCk TOTk 3dK0Hlv II TOE npdBO l|JO HMdAH. IVTTv HdlHErO AHAd, tVT-h dAE^dHAPd BOEBOA>l. KoAH A® HdUJEH 3EMAH npHASTTv Cit. Tp-krOBAEIO, IfJO Ekl AOEpOBOAHO HMTi npÎTH A® HdUJEH 3EMAH Ck CBOEIO TpTirOBAEIO,. JJJO KOAH HMVTTv HMdTH, d MHTO HMdlOT-k AdTH WTTi Tdpy no A rpOUJH, I3K0KE EUAO-CTdpOE npdBO, AdHO HM 1, WH"k HdlHHJfk FipEAKOBE, H IfJO BU HMTi A^KpOBOAHO H CAO-eoaho ţoahth no bceh 3emah rocnoACTBd a\h, h no rpdAOAVk h no Tp arod/vk npoAdTH. CKOIO TpivrOBAlO, H CVKHd H nAdTHO H EOBOBlv H E8AK KOAH HMSTTi HMdTH. dAE nAdTHO' H EOEOB*k Ad npOAdlOTlv AdKTEAVk, d C$KHd Ck BHrOM'k Ad npOAdlOTTi, Ck KHMk HMVTk Tp"krOKdTÎ CA. d MUTO HMdlOT-k nAdTHTTv WTTi EAHHHO BHrd KoAOHEBd nO B| rpOUJH,. d WT-k dESsîd no fii rpoujH, d EuT-kBdp-k no ÎT, d HEjfk no a rpoujH.
       d CvHdBCKOE MHTO HHrAE Ad HE nAdTtTTv AHUJE Oy CvHdBt,          EU 3d MOpEMTi
ŢOAHAH H ndK-k E-klirpE)fk Ad ntpEIHAH EU C-k Tp'krOBAEIO CBOEIO, ElfJE Ad nAdTATTi oy OvHdBt MUTO CvHdBCKOE, d HHAE HHrAE Oy HdUJEH 3EMAII.
       ipo EU IVHH BOAIIH EUAH KSnHTH COEt H BOAH II KOpOEU H ndKTi IfJO KSnHAH, AH< TOBdpd AH B$Ak IfJO, KT, AEHH HdUJErO AHAd, dAE^dHAPd BOEBOAH, TdKOHvE H MU AdAHi ECMH HAIVk TOE npdBO H TOE BOAIO. (1 KOAH CŢOTtTU BTirHdTH BOATi WT-k HdUJEH 3EA1AH AO vropt, TOrAH HMdlOTTi nAdTHTTi IVT-k KdHCAOrO BOAd no "b rpoujH, d BSAUJE HHHErO-Ad HE nAdTtT-k.
       d TdKOlKE KTO KOAH HMSTTv n03HdTH Oy HHJfk KOHII HAH BOATv, BVAk TAE Oy HdUJEH-3EMAH H A^BEAET-k HdUJk HEAOB'fcK'k Hd EpdUJOBtHIIHd H3k A^KpHMH AIOAMH, d WHH EpdUJOBtHH HE MOHH HM»Tk nOCTdBHTH COBAUUJd 3d TOT"k KOHk HAH 3d BOATi, d Epd-UJOBtHH Ad CTpdT'kT'k TOrO KOH'fc HAH BOAd, d EVAUJE HHHErO TAOB8 HE HAddlOT'k HdA"k
                                                                                                           427"
www.dacoromanica.ro
coeok» hh rpouid, a<\e tvako ijio eki hm-k hujkoa^ EKiAd, a eSauie hhijio. d hhkto wt-k HdliJHX'K EOAp-K a HH Oyp-fcAHHKOE-K Aa HE CMtWT-K ESaUIE EdHTOEdTH HJfK HH 3a EAHHTv HHTd, HH WTTv HHJfK Oy3-fcTH.
       TdKOWE KOAH cyOTATTv EpdUIOK-fcHE npEATv TOCnOACTKa MH CTOATII Ha 3dK0H-K, KOAH HMETTv BVAK KTO Ha HHfK THraTH, d IVHH IJIO EKI EOAHH EHAH npHTH A* HdCK, d EKI JfOM-K MKI HX*K CVAHAH, a HHKTO A<» HE CM'kET'K CVAHTH H^E, HH Oy Halii EH 3EMAH EE3KI HJfK KOAH, HH WA?H EOAp'KH'K HaiUK. fl KOAH EKI XOTHATv E8A^ KaKIH EOOpHH'K NdUIK, HAH AKOPHHK-K, HAH MKITHHK'K, HAH UIOATSS'K, HAH np'KrapH, HAH E»AK KdKHJfH p-fcAlffc HAH OyatTH WTTv HH^Tv E8A^ UIO, HAH EdHTOEdTH H)fK, HAH AtKJTd 0y3-fcTH WTTi HHJfK E&UUE KdK*K ECMH EHLUE llHCdAH, H yOTHATs. EKI HM Ti pa30pHTH TOT"K 3dK0trK H TOE iipaEO IJIO ECALH EHLUE llHCdAH, E8AK Oy HEMK, £OTE 3a EAHH*K rpOIUK, TOT'K 0y3pHT"K EEAHKOH KaSHH H OyprîlO rOCIlOACTKd MH. ToE ECE l|IO EKI HMTi EKI A O HEflOpyUlEHHO A«>
>KHEOTa rocnoACTEa a\h.
       ă Ha to ect B-fcpd1 rocnoACTEa mh h E-fcpd eoap-h Hdu«X"K: K-fcpd naHa A$mh BpaEEHua h E-fcpd naHa AldHOHAd XoTHHCKoro, B-fcpd naHa GTdHMVAd, K-fcpd naHa Kocth /îp-KKaAaEa h spaTa sro, naHa IlErpa, K-fcpd naHa Hbaha EdHHdHd, K-fcpa <naHa>2 Koctii Op-Kiua, E-fcpa oycny-K EOAp-K Hauin^-K, eeahkhX'K h MdAKijf-K.
       d Ha EVAUIEH Kp-fcnOCT-K TOA\8 KKJUJE flHCdHHOMS, KEA*fcAH ECMH HdUIEA\8 E*fcpHOM$ jmhS, Mh^ahaS AoroejiETS, nHcaTH h npHE-fccHTH Hauiio nEHdT-H k-k cem8 ahct8 imuiemS.
       IIhca, oy fiacAoyH, IIetp-k flpAdHOKHH, e-k A-fcTO su,£, M-fccEUd ayroycT-K K|.
       f Din mila lui Dumnezeu, noi Alexandru voievod, domn al ţării Moldovei . Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că ne-am sfătuit cu boierii noştri şi am făcut şi cu întregul nostru sfat şi am dat această carte a noastră prietenilor noştri, tuturor braşovenilor, tuturor negustorilor şi întregii ţări a JBîrsei, tuturor oamenilor şi tuturor negustorilor, pentru aceea ca să aibă de la noi acea lege şi acel drept pe care l-au avut de la bunicul nostru, Alexandru voievod. Cînd vor veni cu marfă în ţara noastră să vină cu bună voie în ţara noastră cu marfa lor ce vor avea, iar vamă să dea de povară 4 groşi, aşa cum a fost vechiul drept, dat lor de strămoşii noştri şi să meargă de bună voie şi slobod prin toată ţara domniei mele şi prin oraşe şi prin tîrguri să vîndâ marfa lor, şi postavul şi pînza şi boboul şi orice vor avea. însă pînza şi boboul să-l vîndă cu cotul, iar postavul să-l vîndă cu bucata, cu cine se vor tîrgui. Iar vamă vor plăti de o bucată de postav de Colonia cîte 12 groşi, iar de Luvia, cîte 18 groşi, iar de Buda cîte 8, iar de Cehia cîte 4 groşi.
       Iar vama de la Suceava nicăieri să n-o plătească, numai la Suceava, chiar de ar merge peste mare. Şi iarăşi dacă ar trece cu marfa lor în Ungaria, încă să plătească la Suceava vama de Suceava şi aiurea nicăieri în ţara domniei mele.
       Pentru că ei erau liberi să-şi cumpere şi boi şi vaci şi orice cumpărau, fie marfă, fie orice în zilele bunicului nostru Alexandru voievod, de asemenea şi noi le-am dat acel drept şi acea voie. Iar cînd vor mîna boi din ţara domniei mele în Ungaria, atunci vor plăti de fiecare bou cîte 2 groşi, iar mai mult nimic să nu plătească.
       Şi de asemenea cînd vor cunoaşte la ei cai sau boi oriunde în ţara noastră şi va dovedi omul nostru pe braşovean cu oameni buni, ei, braşovenii nu vor putea să pună chezaş pentru acel cal sau bou, iar braşovenii să piardă acel cal sau bou şi mai multă gloabă să nu aibă asupra lor nici un groş, însă numai ce le-ar fi lor pagubă, iar mai mult nimic. Şi nimeni dintre boierii noştri şi nici ureadnici să nu îndrăznească să-i bîntuie mai mult nici pentru o aţă, nici să ia de la ei.
428
www.dacoromanica.ro
      De asemenea cînd vor voi braşovenii să stea înaintea domniei mele la judecată, cînd va avea cineva să-i pîrască, ei sînt liberi să vină la noi, iar noi îi vom judeca, şi nimeni să nu îndrăznească să-i judece nicăieri în ţara domniei mele, fără voia lor, nici un boier al nostru. Iar cînd ar voi vreun boier al nostru sau vornic sau vameş sau şoltuz sau pîrgar sau orice dregător sau să le ia de la ei ceva sau să-i bîntuie, sau să le ia vamă mai mult decît am scris mai sus şi ar voi să surpe acea lege şi acel drept ce am scris mai sus, orice, chiar un groş, acela va vedea mari pedepse şi urgie de la domnia mea. Toate acestea să le fie lor neclintit în viaţa domniei mele.
      Şi la aceasta este credinţa domniei mele şi credinţa boierilor noştri: credinţa panului Duma Braevici şi credinţa panului Manoil de la Hotin şi credinţa panului Stanciul, credinţa panului Costea pîrcălabul şi a fratelui său pan Petrea, credinţa panului Ioan Băicean, credinţa panului 2 Costea Orăş, credinţa tuturor boierilor noştri mari şi mici.
      Iar pentru mai mare tărie a celor mai sus scrise am poruncit credinciosului pan, Mihail logofăt, să scrie şi să atîrne pecetea noastră la această carte a noastră.
      A scris la Vaslui, Petru Ardanovici, în anul 6960 <1452) luna august 12.
      Bibi. Acad. Peceţi 8.
      Orig., perg. pecete atirnatS., avînd inscripţia: flAi^aHAPs ioiioa*.
      Planşă foto în Bogdan, Album, 41.
      EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Dcc. mcld., 29—33; Costăchesscn, Dcc. mcld., 739—762;
      Xicolaescu, Doc. sl. rom. 103—110; AIildi 6-A gura, 374—373; Tccilescu, 494 — 497.
         1 în orig.: i’bptpa,
         2 Omis în orig.
312                                          1452 septembrie 24, Tîrgovişte.
      Wladislaus, parcium Transalpinarum wayvoda et dominus terrarum de Omlas et Fagaras, providis et honestis viris, iudici, iuratis civibus de Bras-souia, fraternitatis et amicicie dileccionem.
      Noviter, diebus proxime elapsis, colloquia pariter habuimus, communi contractu et unamimiter conclusimus et perpetuam pacem fecimus, ita ex parte vestri, quid noştri ex ipsa pax literali testimonio firmaretur, usquemodo de futura ordinacione nichil nobis intimastis. Item, eciam percepimus, quod inimici noştri et familiares inimicorum nostrorum, precise vestro in medio, Brassovie, habitarent et pacifice ambulare permitteretis; quare presentibus rogamus, quatenus, state1, in fide, quamadmodum septem sedes fecerunt, ita et vos faciatis, bona illarum recipiatis et predatis eosdem. Est eciam quidem Chernik Walachus et infidelis de terra Fagaras cum miile pecudibus, de nostro exercitu pridem furatis, ad tenuta vestra, prope ad Feketehalom, cum aliis suis sociis transivit et ibi moram fecerit; eciam plures <tales>2 mulţi sunt sub guber-nacione vestra, in territorio Burchie; quarum presentibus quasuper diligenter petimus, quatenus dictas pecudes et pecore ab ipso Chernik recipiatis et nobis transmittatis, quia ad nos pertinent, ipsum Chernik predatis cum aliis sociis suis, si vultis nobiscum bonam pacem habere et assumpsissetis nostram volun-tatem facere. Secus in premissis non facturi. Nos, autem, sicut promissimus, fide bona, semper vobiscum bonam pacem tenebimus.
429
www.dacoromanica.ro
       Date in Tergouistia, die dominica ante festum beati Michaelis archan-geli, anno domini M° CCCC0 quinquagesimo secundo. Ceterum Michaela et Christa quidquit vobis dixerint idem.
       Vladislav, voievodul Ţării Româneşti şi stăpînul ţinuturilor Amlaş şi Făgăraş, chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, judelui şi orăşenilor juraţi din Braşov, dragoste frăţească şi prietenie.
       Din nou, în zilele de curînd trecute am avut împreună o consfătuire, am ajuns cu toţii la o învoială comună şi am făcut o pace veşnică, aşa că acea pace să fie întărită printr-o dovadă scrisă atît din partea voastră, cît şi din partea noastră, şi pînă acum nu ne-aţi dat nimic de ştire despre o nouă rînduire. De asemenea, chiar aflăm, că duşmanii noştri şi slujbaşii duşmanilor noştri locuiesc chiar în mijlocul vostru, la Braşov, şi că le îngăduiţi să umble în pace. De aceea, vă rugăm prin cele de faţă să faceţi şi voi de îndată astfel, cum au făcut cu credinţă cele şapte scaune, să luaţi bunurile acelor <duşmani) şi să-i predaţi pe aceştia. Chiar există un oarecare Chemik, român şi necredincios din ţara Făgăraşului, care a trecut cu o miş de oi furate mai demult de la oastea noastră, împreună cu alţi tovarăşi ai săi, în ţinuturile voastre, aproape de Codlea, şi acolo îşi petrece timpul; de asemenea sînt mulţi de acest fel sub stăpînirea voastră, în ţinutul Bîrsei. De aceea, datorită celor de mai sus, cerem cu stăruinţă prin cele de faţă să-i luaţi acelui Chernik amintitele oi şi capre şi să ni le înapoiaţi, deoarece ne aparţin, şi să-l predaţi pe acel Chemik cu ceilalţi tovarăşi ai săi, dacă vreţi să aveţi pace bună cu noi şi vă legaţi să faceţi după voia noastră. Cu privire la cele de mai sus, altfel să nu faceţi. Noi, însă, după cum am promis, de bună credinţă, întotdeauna vom ţine pace bună cu voi.
       Dat la Tîrgovişte, în duminica înaintea sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi doi. La fel şi celelalte pe care vi le vor spune Mihăilă şi Cristea.
       Bibi. Acad. R.S.R. Bucureşti, ms. 30/XL.
       Orig., hirtie, cu pecete rotundă din ceară roşie, aplicată sub text.
       EDIŢII: Latin. Bogdan. Relaţiile, 400; HurmuzaM, XV/1, 38; Vb., V, 337-358.
       REGEŞTE: Bogdan, Vlad Ţefeş..., 63; Andronescu, Repertcriul, 79.
         1 Corect: statirn.
         2 Lacună 1,5 cm, întregit după sens.
313                                                 <Cca 1452 septembrie 24>.
      t Iw ErtdAÎCAdB KOEKOAd H rOCnOAHHTv. IlHUJET rOCnOACTKO MH npÎHTEAEM rOCnOACTKd A1H, npTvrdpOAV EpdUJEKS H TeîK8 WT PlvWHOH H TdK03H BH rOBOpHAl: HHdKO HE MOrOjf SmHHHT, h8 3d WHH3H OEIţH IJJO CE C8 83EAH WT APdrOCAdBEAE H WT JPSKEp, WCTdEHJf no KpeTt, KdKO BdpE 1(10 c8 AdAH TÎE3H AIOAÎE Hd TIE3H WEU.H, d MOH AIOAÎE Ad HM EpdTET. ă WEU.E Ad HM EpdTET, H8 Ad HE Hl(iMT nO MHOrO WT 1(10 c8 AdAH, WTH d3k HE l|JM OCTdEHT TÎdSH pdEOTS. H BdpE TAE C8 0BU.A, d BÎE Ad HJţ A^HECETE T$3H, Ad HE ŢOAAT MOH CHpOMdCH CdM TdM. HhO HtCT.
      f Iw EAdAÎCAdE EWEEWAd, MHAOCTlA BOKTA TOCnOAHHk.
      <Adresa pe verso:) f IIp'krdpoM SpdtijEES h TeîkS wt P'KiKHOKd.
430
www.dacoromanica.ro
      f Io Vladislav voievod şi domn. Scrie domnia mea prietenilor domniei mele, pîrgarilor Braşovului şi lui Tej din Rîjnov şi aşa vă vorbesc: altfel n-am putut face, ci pentru acele oi ce s-au luat de la Dragoslavele şi de la Rucăr, am lăsat pe Cîrstea, ca oricît au dat acei oameni pe acele oi, iar oamenii mei să le întoarcă. Şi oile să le dea îndărăt, dar să nu ceară mai mult decît au dat căci eu nu voi lăsa treaba aceasta. Şi ori unde ar fi oile, iar voi să le aduceţi aici, ca să nu umble supuşii mei pe-aici, pe-acolo. Altfel să nu fie.
      t Io Vladislav voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      (Adresa pe verso:} f Pîrgarilor Braşovului şi lui Tej din Rîjnov.
      Arh. St. Braşov, nr. 126.
      Orig., hirtie, pecete timbrată, stricată.
      Motivarea datării în 1/6., V, 358, pe baza documentului lui Vladislav II, voievodul
      Ţării Româneşti, din 24 sept. 1452, nr. 312.
      EDIŢII: Slav. şl trad. Bogdan, Relaţiile, 89—90; Tccilescu, 66—67.
314             1452 octombrie 24 (feria tercia proxima ante festum beatorum
                                                                 Symnios et Jude apostolorum), 0si.
      Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, înştiinţează sfatul din Braşov de introducerea noilor bani şi interzice folosirea altor bani, printre care şi „banii voievodului Ţării Româneşti" (monetam vaivode Transalpinarum).
      Regest după 1/6., V, 358 -359.
      Orig. pierdut, se afla in 1853 la Arh. St. Braşov,
      EDIŢII: Latin. Teleki, Hunyadiak kâra, X, 341—342; Jakab, Kcl. cil., I, 184; Hurmu-tali, II/2, 15.
315                                                       <1452> decembrie 17.
      f îw E/UAHCridB KOEBOAd H rOCflOAHHh BAC EH 3EM/1H ^rpOB/UŢÎHCKOH. IIhUIET rOertOACTBO MH BtpHHM FipÎATEriEM rOCÎlOACTBd MH, np'MMpOM EpdlUEB#. H T83H CTE nSCTHdH K’h rOCnOACTB» MH BdLUH EOrttpE, KpCT* H ToMdUJ1, 3d pdKOT# 0HEM3H CBH-HÎdM, l|10 CA CAT B3E/1H. TEM pdAH ETO C HHJf 8TAKMHX’ H TdK03H HdnpdBHjf, KdKO A<* IMdTHM d3k CHPJKOM 3d TEJf AOKHTAK dCFipH A JfHdîdAH, d BH A<* llridTHTE MEHE. H TdK03H ST’hKMHX’MO, KdKO A<> JfOAAT BdLUH rtK>AÎE CdOEOA CdMO, A<* CA JfpdHAT, HH1|I0 A<* CA HE rpH>KAT. H n0 MHOrO 3d TÎE3H CBHHH A<* ct HE IfOM^HET.
      H WT n*T IIpdX’OBS Ad KÎ ECT CdOEOAHO H KAA’fc dIOEHTE J H Ad CH AP’hWHMO SdKOH CTdpH WT np’hBHJf rOCnOAdJf H BÎE H HiE, d HHO Ad H'fcCT.
      H WT HHHt, dljJE EAAET BdlUHM rtlOAEM KpHBO, d WHH Ad A^HAAT K MEHE.
      H BECEdH BH Eorh.
      IlHC AEKEMBpÎE Sţ.
      f Iw EddAÎCddB BWEBWAd, MHdOCTÎA EOSKÎA TOCnOAHHh.
      <JPe verso, notiţa:> Literae quittantiae de porcis receptis in alpibus, quod pro illis satisfaciendum esse et per nos, de cetero debent impedire pro eisdem, 1452.
      f Io Vladislav voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea credincioşilor prieteni ai domniei mele, pîrgarilor Braşovului. Şi iată aţi trimis la domnia mea pe boierii voştri, Cîrstea şi Tomaş, pentru treaba acelor
                                                                                                       431
www.dacoromanica.ro
porci ce s-au luat. Drept aceea, iată am întocmit cu ei şi aşa am orînduit, ca să plătesc eu supuşilor pentru acele dobitoace 4 mii de aspri, iar voi să-mi plătiţi mie. Şi aşa am întocmit, ca să umble oamenii voştri slobod pe aici, să se hrănească, de nimic să nu aibă grijă. Şi mai mult despre acei porci să nu se pomenească.
      Şi din drumul Prahovei să vă fie slobod şi cînd doriţi; şi să ţinem legea veche de la cei dintîi domni, şi voi şi noi, iar altfel să nu fie.
      Şi de acum înainte, dacă le va fi vreo nedreptate oamenilor voştri, iar ei să vină la mine.
      Şi Dumnezeu să vă veselească..
      Scris decembrie 17.
      ţ Io Vladislav voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
           verso, notiţa:> Scrisoare de adeverire despre porcii luaţi în munţi, că pentru aceia trebuie să se plătească şi de către noi, iar despre celelalte, pentru aceleaşi, trebuie împiedicaţi (!), 1452.
      Arh. St. Braşov, nr. 25.
      Orig., hîrtie, pecete aplicată. Fotocopii la Bibi. Acad., VII/6 şi XIII/57.
      Anul după notiţa de pe verso.
      EDIŢII: Slav, Miletii, nr. 64. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 87—S8; Tccihscu, 65
      Trad. Bogdan, Doc. fi reg., 59—60.
        1 Nume scris pe un loc răzuit.
316                                              1453 (6961) februarie 16, Suceava.
       t ffiHrtOCTÎK» E0>KÎK>, AVU, d3k pdGk KAdAHKH MOErO Ic8cV XpHCTd, îw drtE-gdHAPh EOEEOAd, rOCIlOAdpb. 3EMAH MortAdBCKOH. 3HdMEHHT« MHHHM H ffeMk HdUJHMk ŢpHCTHdHCKHM H CrtOEOAH’hJM H WTBOpEH'klM KHHrOMk BTiCfeKOMV METAlţlOMV H C<Vhl-WdlţlOMV H ŢOTtlţJOMr pd3VMETH, KdK© ETdCTh, EOWlE npCHSBOAEKHE H npÎHA«ŢMO ©y EEMH’kl MHpk H ©y ŢpHCTHdHCKÎH Ţ©KMf>K Ck p©AHTEAEM r©Cll©ACTBd MH, Ck IîIhVUJEM B©EB©A©1©, HdiWbCTHHKOM r©Cll©AHHd . KpdA'fc EddAHCAdBd, H npdBHTEAEMk H r©Cll©AH* HOMk B-kcErd r©cn©ACTBd OyrpniCKord h aM^X cfc fi,i <vvv CkiMk chh a<> m©eh ckmpth H A4 AH8 c’klM nOCAVUiEH B-k B-kCEM, 0KO npHCH’kl CHH CB©EMV WTklţOy H Ck B'kCfcMH MOHMH ECA’fcpMH H Ck M©HMk 3EMAEMk H HHlţld EE3 ErOBE MHA©CTH nOEEA'fcHHd A<* HE MHHHM, HA [1© Er© MHAOCTÎ IlOBEA'fcHHl© A<* ©yHHHHM H fi,d HdllA'kHHM. H ErOBV* dHEllCEI© Ad ©y3Mir, Ad mh e rocnowAd A® moeh cempkth h a & c-ejm etobeme npîdTEAEM AOB'kpk IipHdTEA H ndKk ET©BEM HEnpHdTEAEM A<* CUM HEnpHdTEA A^PH CklM >KHBO. ă r©C[l©AHHk AtH H POAHTEA, lîlHVrLU B©EB©Ad, A<* HH MHAVETk H fi,d HH SpdHHT WT ©yCEŢ HdUiHŢ HElipHd-TEAH Hd OyCE CTpdHH H HdC H 3EMAI© HdUiir, OK© E'kCfcKÎH WTEU,k CBOErd CHHd H BK© AOBp’kl rOCnOAHHk CB©1© 3EMAI©. ă MH H C HdWHM 3EMA©M fl,d CMO nOCAkTUiHH p©AHTEAI« A\H, IUHlTUiV BOEBOAE, BK© H EUL11E nHUiEMk, E*k B’kCEMk.
       H K’kA'l CE CTdHET HEKOd pdBOTd p©AHTEAl© MH H BOyAET Ero IlOEEA’kHHE, d r©C-nOACTBO MH fi,d C*klM nOCAVUiEH ETOEE MHAOCTH (lOEEA'bHHIO.
       GhE E*kCE E’klUiE IlHCdHHOE IipÎHMdM© H ©EELţldBdM© CE H KA*kHEM© Cfc H Ck B'kCbMH HdUiHMH EOA'bp’kl H MdAUMH H BEAHKHMH, EAHKO HdM CAVJKdT HMEHEM E’klUiHErO hora, H5KE B-k TpOHLţH IipOCAdEA'bEMOMV, HMEHEM BTiCEŢ CE'bT’kiyk, H5KE WT EEKd E©r8 OyrOJKA'klllHy, fi,d C'kAP'hîKHM© H HdllA'kHHM© B*k E'kCEMk, 0KO ŢfHCTÎdHE.
432
www.dacoromanica.ro
       fi Ha soaiuv» KpEnocTK h noTBJp>KAt m bticemv buuje oynHcaHHOMv h fumat
HâUlV npHKECHJfMO KTi CEMV HdUJEMV fTHCaHHIO H WGEljJdHHIO.
       CtriHca cfe cHa KHHra oy ConascKOMK rpa^S, b a^t su,aa, M’kcEu.a $Esp\rapîE sî a^hk.
       t Din mila lui Dumnezeu, noi, eu robul stăpînului mru Iisus Hristos, Io Alexandru voievod, domnul Ţării Moldovei. Facem cunoscut şi cu această a noastră creştinească şi slobodă şi deschisă carte oricui o va citi şi o va auzi şi va voi să o înţeleagă, că a fost cu voia lui Dumnezeu şi am intrat în pace veşnică şi creştinească întocmire cu părintele domniei melc, cu Ianuş voievod, locţiitorul domnului crai Vladislav, şi stăpînitorul şi domnul întregii domnii a Ungariei şi m-am dat să-i fiu fiu pînă la moartea mea şi să-i fiu ascultător în toate, cum e pururea un fiu părintelui său, şi cu toţi bcierii mei şi cu ţara mea şi să nu facem nimic fără porunca milostivirii sale, ci să facem şi să împlinim după porunca milostivirii sale. Şi să o iau pe nepoata sa să-mi fie doamnă pînă la moartea mea şi să fiu prietenilor săi buni prieten şi iarăşi duşmanilor săi să fiu duşman, cît sînt viu. Iar domnul şi părintele meu, Ianuş voievod, să ne miluiască şi să ne apere de toţi duşmanii noştri, în toate părţile şi pe noi şi ţara noastră, ca orice părinte pe fiul său şi ca un domn bun ţara sa. Iar noi şi cu ţara noastră să fim ascultători părintelui meu, Ianuş voievod, cum şi mai sus scriem, în totul.
       Şi cînd se va întîmpla vreo trebuinţă părintelui meu şi va fi porunca lui, domnia mea să fiu ascultător poruncii milostivirii sale.
       Acestea toate mai sus-scrise le primim şi le făgăduim şi ne jurăm şi cu toţi boierii noştri şi mici şi mari, cîţi ne slujesc nouă în numele lui Dumnezeu de sus, pe care îl proslăvim întru troiţă şi în numele tuturor sfinţilor, care din veac bine au plăcut lui Dumnezeu, să ţinem şi să împlinim întru totul, ca creştinii.
       Iar spre mai mare tărie şi întărire a tuturor celor mai sus-scrise am atîrnat şi pecetea noastră către această carte şi făgăduială a noastră.
       S-a scris această carte în cetatea Suceava, în anul 6961 <1453>, luna februarie 16 zile.
       După. M. Costăchescu, Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan col Mate, vel. II,
       p. 762-764.
       EDIŢII. Slav şi trad. Bogdan, Cinei documente, 58 — CO; Hurmuzahi, II, 1—2;
       Tceilescu, 497—498.
317                                                1453 martie 6, Viena.
      Ladislaus, dei gratia Hungarie, Bohemie, Dalmatie, Croaţie etc. rex, Austrieque et Ştiri e dux, neenon marchio Morauie etc. Venerabili et religioso fratri, Johanni de Capistrano, ordinis fratrum minorum de observantia, predicatori evangelico, patri nobis dilecto, salutem et benevolentiam nostram.
      Religiose vir, nobis caro affectu amplectende adusque ad contuendum presentia corporali desiderate, ad ea, que divinum cultum fidei katholice dilatacionem et nominis Christi Jesu extollenciam concemunt, et si ab infantia ardens zelus noştri cordis armariolo viguerit, nune pro officio regiminis debi-tus est, qui zelus eo amplius in nobis accenditur, quo et fidelium nostrorum monitis ac salutaribus consiliis frequentius ad bonum animamur. Inter quos nostros fideles hune nostrum bone voluntatis zelum fidelissimus noster Johan-nes de Hwnyad, alias regni noştri Hungarie guvernator, nune comes perpetuus
                                                                                           433
www.dacoromanica.ro
Bistriciensis et eiusdem regni noştri capitaneus generalis, non mediocriter accendit, qui alias ut per suas, ita nune per nostras litteras, pro quodam loco, tui ordinis fratribus, in Kylya, in finibus Moldavie, as honorem sancti Bernar-dini, edificando, erga tuam religiosam patemitatem suppliciter, per nos inter-cedi, postulavit; cuius desideriis nostre concordantibus voluntati, benigne satisfacere cupientes, ad tuam patemitatem, nobis acceptissimam, hanc nos-tram fidenter dirigimus litteram pro parte predicti noştri fidelissimi comitis Johannis aput tuam reverendissimam patemitatem exaudiri, non hesitantes, quin eidem pro edificando loco nominato facultatem tribuas, ex potestate, quam accepisti, fratresque illos tui ordinis, quos alias a te se petisse asserit, Ladislaum de Tari et Michaelem Siculum, ei concedas illuc mittendos, quorum adiutorio locum ipsum cito ad perfectum, usque confidit, deduci velit, itaque reverendissima patemitas, nostre etiam petitionis ob respectum, pro eodem loco, sue exauditionis aures benigne inclinare, que si feceris, ut confidimus, nostram maiestatem pro tui ordinis tuitione pariter et dila-tatione semper habebis, paratam.
      Datum Wienne, sexta die mensis Marţii, anno domini Millesimo qua-dringentesimo quinquagesimo tertio, regni autem noştri anno tredecimo.
                                              Ad mandatum domini regis, Nicolaus vicecancellarius
                        verso :> Venerabili et religioso fratri, Johanni de Capistrano, ordini fratrum minorum de observantia, predicatori ewangelico, patri nobis dilecto.
      Ladislau, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., duce de Austria şi Stiria, precum şi margraf de Moravia etc., venerabilului şi cuviosului frate, Ioan de Capistrano, din ordinul fraţilor minoriţi observanţi, predicator al Evangheliei, iubitul nostru părinte, sănătate şi bunăvoinţa noastră.
      Călugăre, care eşti înconjurat cu totul de scumpa noastră dragoste, doreşti de fapt să ne simţi prezenţa la cele, care ţin de mărirea slujirii lui Dumnezeu în rîndul credinţei catolice şi de slăvirea numelui lui Iisus Hristos şi dacă din copilărie zelul arzător a fost puternic în adîncul sufletului nostru, acum, pentru slujba de cîrmuitor, se cuvine, ca zelul să se aprindă în noi cu atît mai mult cu cît noi prin părerile şi sfaturile sănătoase ale credincioşilor noştri, înclinăm în mai multe rînduri spre bine. între aceşti credincioşi ai noştri nu puţin s-a aprins, de acest zel al nostru de bunăvoinţă, preacredincio-sul nostru Iancu de Hunedoara, fostul guvernator al regatului nostru al Ungariei, acum comite veşnic de Bistriţa şi comandant general al aceluiaşi regat al nostru, care, ca şi prin scrisorile sale de altădată, tot astfel şi acum prin scrisorile noastre, a cerut în mod stăruitor în faţa cuvioasei tale sfinţii, prin mijlocirea noastră, să consimţi la ridicarea unui lăcaş al ordinului fraţilor tăi, în cinstea sfîntului Bemard, la Chilia, în marginile Moldovei; cererea acestuia fiind în acord cu voia noastră, şi dorind să o împlinim cu bunăvoinţă, îndreptăm cu încredere spre cuvioasa ta sfinţie, prea-iubită de noi, această scrisoare a noastră, pentru sus-numitul preacredincios al nostru comite Iancu, ca să fie ascultată de către sfinţenia ta preavrednică de cinste, neîndoindu-ne că îi vei da lui putinţa de a construi numitul lăcaş, din dreptul pe care l-aţi primit şi pe acei fraţi ai ordinului tău, pe Ladislau de Tar şi Mihail Secuiul, pe care, se spune că i-a cerut altădată de la tine, să-i încredinţezi lui ca să-i trimită acolo, în ajutorul cărora ar vrea să se ducă <şi acesta) pentru terminarea cît mai grabnică a acelui lăcaş, în care are încredere. De aceea tu, preavrednică de cinste sfinţie, de dragul cererii noastre pentru acel lăcaş, aple-cînd cu bunăvoinţă urechile la ascultarea acesteia, pe care dacă o vei îndeplini,
434
www.dacoromanica.ro
după cum avem încredere, vei avea întotdeauna gata pe maiestatea noastră pentru ocrotirea şi, de asemenea, pentru mărirea ordinului tău.
      Dat la Viena, în ziua a şasea a lunii martie, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi trei, şi în al treizecilea an al domniei noastre.
                                    La porunca domnului rege,
                                    Nicolae vicecancelarul
      (Pe verso :> Venerabilului şi cuviosului frate Ioan de Capistrano, din ordinul fraţilor minoriţi observanţi, predicator al Evangheliei, iubitul nostru părinte.
      După Pettk6 B., Kapisztrdn Jdncslevelezese a Magyarckkal, in „Tort.Târ", 1901, 164 — 165.
      Orig., la sfîrşitul secolului al XlX-lea, se afla în Arh. oraş Capestrano.
318                                           1453 aprilie 11, Tîrgovişte.
      Providi et honesti viri, fratres et amici noştri predilecţi. Ecce modo venit ad nos famulus Stoyke, Gizdauich dicti, et dicit nobis, quomodo magni-ficus dominus Johannes de Hunyad, dominus et pater noster, quasdam annas ad castram Kylye transmittere vellet, que erga vos essent nune. Ad que sic respondemus et dicimus vobis, propter metum Turcoram, ne vobis impedi-menta fierent ex parte ipsoram Turcoram et dicerent tandem et nescirent, quod cum voluntate nostra forent talia. Ideo, petimus vos, quatenus easdcm annas, in quacumque forma existant, caute et secrete, nostro sub nomine, adduci faciatis precisse ad curiam et domum nostram in Tergouistia, ab hinc tandem cum homine ipsius Stoyke et nostro, caute et occulte, ad Braillam, ab hinc vero usque castram Kilye transmittemus, propter ipsum dominum et patrem nostrum Johannem de Hunyad, non tantum in hiis et pluribus sibi, fideliter serviemus et eius voluntatem facere volentes.
      Datum in Tergouistia, feria quarta proxima post dominicam Quasi-modogeniti, anno domini Millesimo quadringentesimo quinquagesimo tercio.
      Wladislaus partium Transalpinaram wayvoda, frater vester et amicus 1
      <Monograma cu cerneală roşie} îw E/UA rwhkwaa aumoctîa bowi'a rocnoAHH.
      (Pe verso, de aceeaşi mină:> Providis et honestis viris, iudici, iuratis civibus de Brassouia, fratribus et amicis nostris honorandis.
      Chibzuiţi şi cinstiţi bărbaţi, preaiubiţi fraţi şi prieteni ai noştri. Iată nu demult a venit la noi slujitorul Stoica zis Ghizdavici şine-a spus că măritul domn Iancu de Hunedoara, stăpînul şi părintele nostra vrea să trimită nişte arme la cetatea Chilia, <arme>, care sînt acum la voi. La acestea, temîn-du-ne de turci, vă răspundem şi vă spunem astfel, ca nu cumva să fiţi împiedicaţi de acei turci şi să spuneţi sau să credeţi că acelea au fost <făcute> cu voia noastră. De aceea, vă rugăm ca acele arme, de orice fel ar fi, să faceţi să fie aduse în mod sigur la curtea şi casa noastră în Tîrgovişte, sub numele nostru, cu băgare de seamă şi pe ascuns, şi de aici, apoi, le trimitem, pe ascuns şi cu băgare de seamă cu omul acelui Stoica şi al nostru, la Brăila, iar de aici către cetatea Chilia, deoarece slujim cu credinţă pe acel domn şi părinte al nostru, Iancu de Hunedoara, nu numai în acestea, ci şi în mai multe de-ale sale, şi voim să facem voia lui.
      Dat la Tîrgovişte, în miercurea de după duminica Quasimodogeniti, în anul Domnului o mie patra sute cincizeci şi trei.
435
www.dacoromanica.ro
Vladislav voievodul Ţării Româneşti, fratele şi prietenul vostru <Monograma cu cerneală roşie:> Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Pe verso, de aceeaşi mină:') Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, judelui şi orăşenilor juraţi din Braşov, fraţi şi prieteni vrednici de cinstea noastră.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, I, nr. 12.
       Orig., hirtie, cu pecete de închidere din ceară, roşie, acoperită cu hîrtiuţă de protecţie, aplicată pe verso.
       EDIŢII: Latin. Bogdan, Relaţiile, 315; Hurmuzahi XV/1, 38; Ub., V, 390-391. REGEŞTE: Andronescu, Repertoriul, 80.
        1 Astfel in orig.
319                       1453 august 6 (an dem sechsten des monacz Augusti).
       Samile, vlădica sau episcopul, aflat acum împreună cu celălalt vlădică sau episcop de Constantinopol în Ţara Românească" (dem bladick oder bischoff, vnd von dem andern bladick oder bischoff von Constantinopolis, yeezund zusam gefuegt, in der Walachey) scrie lui Oswald, judele oraşului Sibiu, despre cucerirea Constantinopolului de către turci.
       Regest după Ub., V, 414—416.
       Copie din a doua jumătate a secolului XV-lea, la Bibi. stat. MOnchen, ccd, lat. 9 503,
       fol. 350.
       EDIŢII: German. Zwei gleichzeitige Berichte iiber die Ercberung Constantinefels dtnch die
       Tilrken im Jahr 1453, în „Arcliiv des Vereins" S.N., II, 1855, 158 — 161; Fr. Muller,
       Deutsche Sprachdenhmăler aus Siebenbiirgcn, Sibiu, 1864, 62—66.
       REGEŞTE: Iorga, Acte fi fragmente, III, 31.
320                                              1453 septembrie 24, Lipova.
      Prudentes et circumspecţi viri, nobis favorandi. Bonam et optimam cum wayvoda parcium Transalpinarum 1 fecimus pacem, sic securi et liberi mânere poteritis et ad nos maneatis tuti, et mittatis unum hominem vestrum ad ipsum wayvodam simulcum illis suis ambasiatoribus, ut ipse vobis de illis dampnis, que sunt illata, satisfaccionem et iusticiam impendat. Et quit-quid 2 idem fecerit, in factis vestris, nobis citissime intimetis et nos exinde sc<io)s 3 reddatis. Sciatis eciam, quod omnes barones a domino rege iam reces-serunt et dominus rex nisi solum nos expectat,2 ad quem die et nocte festi-namus. Ideo, petimus vos diligenter, quatenus egregium Lemmel erga nos festinanter dimittatis, facta eciam Johannis de Hozywmeze usque nostfum adventum prorogetis et stătu in eodem dimittatis, quoniam nolumus, quod inter vos aliquahs discordia oriatur, nam nosmet factum ipsum post rever-sionem nostram disponemus.
      Datum in Lippa, feria secunda proxima ante festum beati Michaelis archangeli, anno domini M° CCCC0 L° tertio.
      Johannes de Hwnyad, perpetuus comes Bystriciensis etcetera.
      (Pe verso, de aceeaşi mină:') Prudentibus et circumspectis, magistro civium ac iudici et iuratis ac senioribus civitatis Cibiniensis, nobis honorandis.
      (De o altă mină contemporană) Pro Johanne de Longocampo.
436
www.dacoromanica.ro
      înţelepţi şi chibzuiţi bărbaţi, vrednici de bunăvoinţa noastră. Am făcut o pace bună şi avantajoasă cu voievodul Ţării Româneşti, încît veţi- putea fi fără teamă şi liberi şi să rămîneţi la adăpostul nostru, şi să trimiteţi un om de-al vostru la acel voievod împreună cu acei soli ai săi, ca acela să vă aducă îndestulare şi dreptate cu privire la acele pagube, care v-au fost pricinuite. Şi orice ar face acela cu privire la treburile voastre, să ne aduceţi la cunoştinţă cît mai repede şi să ne daţi de ştire. Să ştiţi, chiar, că toţi baronii au plecat deja de la domnul rege şi domnul rege, la care zi şi noapte ne grăbim, ne aşteaptă numai pe noi. De aceea, vă rugăm cu stăruinţă ca să-l lăsaţi pe alesul Lemmel să vină în grabă la noi şi să amînaţi pricina lui Ioan de Cîmpulung pînă la sosirea noastră şi să o lăsaţi în aceeaşi stare, deoarece nu voim să se nască vreo neînţelegere între voi, căci noi înşine rînduim acea pricină după întoarcerea noastră.
      Dat la Lipova, în lunea dinaintea sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi trei.
      Iancu de Hunedoara, comite perpetuu de Bistriţa etc.
      (Pe verso, de aceeaşi mină .) înţelepţilor şi chibzuiţilor (bărbaţi), primarului, judelui, juraţilor şi bătrînilor din oraşul Sibiu, vrednici de cinstea noastră.
      (De o altă mină contemporană :> Pentru Ioan de Cîmpulung.
        Arh. St. Sibiu, Nova Collectio Posterior, lada 68, nr. 1 156. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napcca/1453.
        Orig., hîrtie, cu urme de pecete de închidere, din ceară roşie, aplicată pe verso. EDIŢII: Latin. HurmuzaH, XV/1, 39; Ub., V, 424-425.
        1 îndreptat din Transsiluanarum.
        2 Astfel în orig.
        3 Rupt cca 0,4 cm, întregit după sens.
321
După 1453 septembrie 24, <Sibiu>.
      Memoriale ad partes Transalpinenses.
      Ex parte Comam patris et aliorum suorum amicorum, quomodo commi-nantur per ignem et homicidia se velle ulcisti 1 et quid factum est 2, per ignem in Zenthagata, referatis, ubi gravissima contra eos oritur suspicio.
      Item: Idem Coman, cum amicis suis per3 homicidium3, comminantur Blasio, Benedicto et Nicolao, notario de3 Schenk3, et similiter ignem etcetera.
      Item: Dicatur domino wayuode, quomodo idem Coman detentus fuerit regie maiestatis, cui se statuat, et omnia recepta ab eas, que tamen quasi nulla sunt, restituemus ei etcetera. Ostendatur 4 registrum ipsius Coman et male-factorum per eum noninatorum.
      Item: Ex parte infinitorum dampnorum per illos de Fugaraz illatorum sedibus Schenk, Olczna et Kwhalem per combustiones, spoliationes, furta, latrocinia et alias oppressiones, sicut eedem sedes per registrum suum sepe nobis demonstrarunt, comminantes nobis quod ipsi, per se, maiestati regie de talibus conqueri velint.
      Item: De descensibus iudicum et aliorum knescnum terre Fugaraz in villis sedis Schenck, circa circumiacentibus, et de expensis liberis et extorsione munerum et cum imposicione multorum gravaminum, propter que grava-
31 — Documente — Od. 883
www.dacoromanica.ro
437
mina tres viile predicte sedis desolabuntur, ut taliter continentur illa in registre illorum de Schenck.
      Item: De pecoribus et infinitis dampnis et iniuriis illatis predictis se-dibus per pastores et homines de Fugaraz et nisi iidem pecora sua in terri-torio eorum retineant, nunquam potuimus habere pacem.
      Item: Predicti homines de Fugaraz violenter stringunt et compellunt pauperes predictarum sedium, ut eos recipiant in custodes nocturnales et postquam eos suscipiunt immediate, exposcunt premium et, dimissa custodis, si aliqua pecora amittuntur, nulla exsolvunt
      Item: De equis quatuor, receptis plebano de villa Isopis circa Byr-geschbach, et famulo interfecto. Hoc creditur factum esse per Barbath et Cyganwsth dictos etcetera.
      Item: De equis receptis plebano de Broller, qui recepti sunt vel reti-nentur sub ditione Barbwl Knecz cum complicibus suis Borcza, Kalagor, Aaradwl etcetera
      Item: Ex parte malefactorum per iudicium ante decern vel viginti annos supplicio diiudicatorum, quorum homagia iam per predictos homines de Fugaraz petuntur cum communicatione ignis, homicidii et aliorum gra-vaminum etcetera.
      Item: Ex parte carpentariorum, qui sunt de partibus exterioribus et nullo modo partes Transalpinas intrare volunt, sed potius ad partes suas declinare etcetera.
      Item: Dicatur domino wayuode ex parte factorum Skwrtwl, quomodo homines in possessîonibus nostris spoliavit muneraque a pluribus villis2, prope civitatem circumiacentibus, violenter extorsit et6 requisivit et8 dicatis sicut scitis melius.
      Item: De detentis in castro Veresthorom, coram alter fur erat publicus et alter socius suus, et suorum complicium quorum maior pars effugit. Dicatis ibi sicut scitis etcetera.
      Item: De iudicibus terre Fugaraz, qui terciam partem de omnibus, que coram eis aguntur, a nostratibus recipiunt hoc 3 modo 3
      Item:8 Ex parte Trwsan et spolii facti in territorio nostro, ubi adhuc nullam satisfactionem fecit.
      Aducere aminte <cu privire la treburile) în Ţara Românească.
      Despre părintele Coman şi ceilalţi prieteni ai săi, să spuneţi că ameninţă prin foc şi că vor să se răzbune, prin omoruri şi, de asemenea, (ceea) ce s-a întîmplat prin foc la Agnita, unde se naşte cea mai mare bănuială împotriva lor.
      De asemenea: Acelaşi Coman împreună cu prietenii săi ameninţă pe Blasiu, Benedict şi pe notarul Nicolae de Cincu prin omor şi, de asemenea, prin foc etc.
      De asemenea: Să se spună domnului voievod, că acel Coman a fost reţinut de maiestatea regească, căruia i s-a predat, şi toate cele luate de la el, pe care totuşi, ca şi cum n-ar fi, i le vom da înapoi etc. Să i se arate lista acestui Coman şi a răufăcătorilor numiţi de către el.
      De asemenea: Despre nesfîrşitele pagube săvîrşite de către cei din Făgăraş, scaunelor din Cincu, Al ţină şi Rupea, prin arderi, jafuri, furturi, tîlhării şi alte distrugeri, aşa cum aceleaşi scaune ne-au arătat deseori prin scrisoarea lor, spunîndu-ne că vor să se plîngă maiestăţii regeşti de acestea.
      De asemenea: Despre găzduirile juzilor şi a altor cneji din ţara Făgăraşului, în satele scaunului Cincu, care se întind în jurul Oltului, şi despre cheltuielile libere şi strîngerea darurilor, (precum) şi despre aplicarea multor
438
                        www.dacoromanica.ro
gloabe, din cauza căror gloabe trei sate ale sus-zisului scaun sînt pustiite, după cum de asemenea acelea sînt cuprinse în scrisoarea celor din Cincu.
      De asemenea: Despre oile, nesfîrşitele pagube şi vătămări săvîrşite sus-ziselor scaune de către păstorii şi oamenii din Făgăraş, <că> niciodată nu am putea avea linişte, decît dacă aceia şi-ar ţine oile în teritoriul lor.
      De asemenea: sus-zişii oameni din Făgăraş silesc şi constrîng cu forţa pe săracii sus-ziselor scaune, ca să-i primească ca paznici de noapte şi, după ce îi primesc, le cer imediat răsplată şi, nestînd de pază, dacă vreo oaie se pierde nu o plătesc.
      De asemenea: Despre cei patru cai luaţi, în jurul Bîrghişului, parohului din satul Ighişul Vechi, şi despre uciderea slujitorului <său>. Se crede că acest lucru a fost făcut de către zişii Bărbat şi Ţigănuş etc.
      De asemenea: Despre caii luaţi de la parohul din Bruiu, <cai> care au fost luaţi sau sînt ţinuţi sub stăpînirea lui Barbul cnezul împreună cu părtaşii săi Borza, Călugăr şi Radu etc.
      De asemenea: Despre răufăcătorii condamnaţi prin judecată la tortură, înainte cu zece sau douăzeci de ani, a căror preţuri de răscumpărare sînt cerute acum de către sus-zişii oameni din Făgăraş cu răspîndire de focuri, omoruri şi de alte asupreli etc.
      De asemenea: Despre căruţaşii, care sînt din părţile de dinafară şi în nici un chip nu vor să pătrundă în Ţara Românească, ci mai degrabă să se întoarcă în părţile lor etc.
      De asemenea: Să i se spună domnului voievod despre faptele lui Scurtu, că a jefuit oamenii din moşiile noastre şi a stors şi a cerut cu sila daruri de la cele mai multe sate, care se întind aproape de oraş, şi să-i spuneţi cum ştiţi mai bine.
      De asemenea: Despre cei ţinuţi în cetatea Turnu Roşu, <care> mai înainte, unul era tîlhar cunoscut şi celălalt tovarăşul său, şi părtaşii lor, dintre care o mare parte au fugit. Să spuneţi acolo, cum ştiţi etc.
      De asemenea: Despre juzii din ţara Făgăraşului, care iau de la ai noştri a treia parte din toate cele care se judecă în faţa lor.
      De asemenea: Despre Trwsan şi despre jafurile săvîrşite în teritoriul nostru, unde pînă acum n-a dat nici o îndestulare.
      Arh. St. Sibiu, U. III, 240. Microfilm 110 la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca.
      Ciornă orig., pe hîrtie. Sub text şi alte notiţe răzleţe, de o altă mină din secolul al XV-lea,
      lipsite de interes.
      EDIŢII: Latin. Vb., V, 425-426. (vezi şi pt. datare).
        1 Corect: ulcisci.
        * Scris deasupra rindului.
        3 Adăugit de altă mină, cu altă cerneală.
        4 De aici pină la sfirşitul frazei adăugit de aceeaşi mină.
        5 Urmează: petebat, şters de aceeaşi mină.
        6 De aici pină la sfirşitul frazei adăugit de altă mină.
322                                                1454 aprilie 30, Tîrnavia.
      Nos, Johannes de Hwnyad, comes Bistriciensis etcetera, vobis, pru-dentibus et circumspectis viris, iudici et iuratis civibus civitatis Brassouiensis, serie presencium firmiter committimus, quatenus statim agnitis presentibus in sortem solucionis census festi sancti Martini, nune venturi, egregio Stoyka duo milia sagittas, quindecim arcuş, ducenta amenta, wlgo ideg, et duas cente-
www.dacoromanica.ro
439
nas aut masas ferri, nostram ad racionem pro conservacione civitatis noastre Kylia, debeatis, et a vobis in racionem recipiemus ita, quod literam ipsius Stoyka recipiatis, quantis premissa comparabitis presentes, pro expeditura teneatis. Ceterum, petimus vos affectanter, quatenus premissas res ac eciam alias, quas prefatus Sthoyka x, ipse, pro conservacione ipsius civitatis Kylya 1 comparet, usque Brailla conduci facere debeatis, ampliori nostra compla-cencia. Aliud petimus non facturi in premissis.
       Datum Tirnauie, in profesto beatorum Philippi et Jacobi apostolorum, anno domini M° CCCCL® quarto.
       Noi, Iancu de Hunedoara, comite de Bistriţa etc., vă poruncim cu tărie prin cuprinsul <scrisorii> de faţă, vouă, înţelepţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, judelui şi orăşenilor juraţi din oraşul Braşov, ca îndată ce veţi afla cele de faţă în socoteala plăţii dării sfîntului Martin, ce va veni acum, să daţi alesului Stoica, pe seama noastră, pentru apărarea cetăţii noastre Chilia două mii de săgeţi, cincisprezece arcuri, două sute de corzi de arc, (numite) în limba poporului ideg, şi două măji sau lingouri de fier, şi cu privire (la aceasta) ne aşteptăm de la voi ca, (dacă) veţi primi scrisoarea acelui Stoica, să fiţi gata (a-i da) cît mai multe dintre cele (arătate) mai sus; şi să fiţi datori a-i trimite cele de faţă. Pe lîngă aceasta, vă cerem din suflet, să faceţi să fie aduse pînă la Brăila, spre mai marea îndatorire a noastră, lucrurile (arătate) mai sus şi chiar altele, pe care însuşi Stoica sus-pomenit vi le va arăta, pentru apărarea acelei cetăţi Chilia. Vă rugăm, ca altfel să nu faceţi cu privire la cele (arătate) mai sus.
       Dat la Timavia, înaintea sărbătorii fericiţilor apostoli Filip şi Iacob, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi patru.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 115. Microfilm 9 B/l, la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca.
       Orig., hîrtie, cu pecete din ceară roşie, acoperită cu hîrtiuţă de protecţie, aplicată sub text.
       EDIŢII: Latin. Ub., V, 446.
        1 Astfel în orig.
323                                                     1454 mai 15, Sibiu.
      Dem hochwurdigen weisen burgermayster und dem ganzen rat der loblichen stat Wienn meine lieben herrn. Oswalt, burgermaister zu der Her-manstat.
      Mein vnd meiner dinst beuelhung beuor, hochwirdig vnd weis lieben herren, das mir yecz Bathaser Knebel, euer mitwanner, weiser diser brief, von euren wegen mundlich gesagt hat, hab ich klârlich verstanden. Vnd darumb das eurem begeren genueg gescheh, hab ich wellen diese neue mer, dy yecz hy vmb in den landen zu aufgang der sunne gemeret sind, euch in schrift zu senden vnd schreiben: wy voi daz ist, daz ich vormallen in vergan-gener zeit vernommen hab, wy der tuerkisch kaiser, dy stat zu Constantinopl, wolt genczlich zestoren vnd niderbrechen, ydoch hab ich yeczund gar gewis-lich vnd furwar verstanden, daz der selb tuerkisch kaiser yczund in der stat zu Constantinopl personlich an vnderlas sein wesen vnd vanung schik zu haben, vnd mit unsaegli'cher vnd vnerczelter menigung der haiden, den er teglichen sold gibt, da sey, vnd dy pruech an der stat vnd maur vnd ander notturfig stet, lass wider machen vnd genczen, vnd auf das aller sterkhist vnd vesstist sterkchen vnd pewaruen, vnd maynt vnd hoft scheelklich vnd
440
www.dacoromanica.ro
verdemelich, er mug dy selb stat wider dy christen vnlaidlich vnd an schaden behalten. Er hat auch zu der stat bracht, zway huncţert schef von turken, vnd von den landen vber mer fuenfzig tausent haiden voi geweepnet, dy nu auf disem land des meers in der turkey sind, den er allen teglichen sold aufgibt, auch beginnet er vnd gleichsent wy er wel schickhen ein grosse vnd merkliche macht zu vmlegen das geslos vnd auch dy stat dabey, das da haist Kyla, dy da ligen an dem enden da dy Tainaw in das mer fleusset, auch daz dy groes-sern vnd meechtigeren wahlen, dy in inseln vnd mersteten wanen, das sarg-samer vnd wieser ist, haben mit dem vorgenanten tiirkischen kaiser frid gemacht; auch hab ich vernomen von aienem mein ausspeher, dem wolcze-glauben ist, der erst vor vier tagen von den lannden ubergepirg herkomen ist von der spehung, wy dy tuerken, gleich oder nahent in als grosser menig, als dy Walachen selbst daselbs in den steten der jarmeerkt vnd anderswo vmbvaren kaufmanschaft treiben, darumb, wy wol wir glauben vnd auch hoffen, daz dy turken den frid, der da zwischen in vnd dem wirdigen kunig reich ze Vngernn vnd lannden, dy zu dem kunig reich gehoren, geseczet ist, vnczerprochten halten, so ist vns doch ze fuerchten, daz sy in disen landen oder gegenten, dy by vmb gelegen sind, icht raubrey, nach dem vnd sy in betriegnuess vnd wuettreechung gewanet sind, werden beginnen. Wenn aber dy vorgenant stat Constantinopol, dy etwen seelig vnd heilig was, aber nuen mit der Turken henden scheueczlich vnd leesterlich genidert vnd erczogen, vnd mit den vnsaubristen fuessen getrettet ist, vnd vermailigt, dy da was gescheeczt, gleich als ein maur vnd ein schilt der ganczen christenhait, vnd zu voedrist diser Hermanstat, ist aus der kristen gewaltsam pracht worden, auch dise Hermanstat, dy in den gemerkchen der tuerken nahen gelegen ist, ist bey den Turken, fur ander stet des kunigreichs ze Vngernn naemhaeftiger, darumb schrein dy verfluchten Turcken, oft vnd dick, jung vnd alt, an vnder-las: Cibin, Cibin, das ist Hermanstat, Hermanstat, damit hoffen si, wann sy dise stat gewunnen, so meechten sy, nicht allain dem vorgenanten kunigreich ze Vngernn, dez dy Hermanstat als ein schilt vnd scherem ist, sunder auch der ganzen kristenhait dester leuechter, nach ihrer poshait willen schaden vnd irrung bringen. Yczund sol das zu neuem meeren genug sein, wird ich aber furpass anderer gewisslicher neuer mer junen, dy will ich auch eurn weishaitten zu besunder erfrischung der gemuet kunt tuen, dy selben eur weishait, peger ich lang vnd seliklich wolmugen, vnd ich bevil mich ye juniklichen.
      Geben zu der Hermanstat, an mitichen nagst nach sand Seruazen tag, anno etcetera LIIII.
      Preacinstitutului şi chibzuitului jude şi întregului sfat al onoratului oraş Viena, domnilor mei dragi, Oswald, judele oraşului Sibiu.
      înainte de toate vă încredinţez de serviciile mele şi a lor mei. Preacinstiţi, chibzuiţi şi iubiţi bărbaţi <aflaţi> că am înţeles foarte limpede cele spuse acum, prin viu grai, din partea voastră, de Baltazar Knebel, concetăţeanul vostru, înfăţişă torul acestei scrisori. Şi pentru a împlini rugăminţile voastre am vrut să vă trimit în scris şi să vă scriu aceste veşti noi, care umblă acum pe la noi, despre ţara de la răsărit, şi anume despre acelea aflate pe vremuri, în timpurile trecute, cum că împăratul turcesc ar fi vrut să distrugă şi să dărîme de tot oraşul Constantinopol, am aflat acum foarte sigur şi adevărat că acelaşi împărat turc acum este în persoană, fără întrerupere, în oraşul Constantinopol şi intenţionează să aibă aici locuinţa; şi că se află aici şi cu un număr nespus şi nemaipomenit de mare de păgîni, cărora le plăteşte zilnic leafa, şi <că> pune să se refacă şi să <se> întregească spărturile din oraş, din zid şi din alte locuri necesare, să fie întărite şi păstrate cît mai puternice şi mai
                                                                                                441
www.dacoromanica.ro
tari; şi crede şi pseră, viclean şi afurisit, să păstreze acel oraş împotriva creştinilor, fără supărare şi fără pagubă. De asemenea, el a adus în oraş două sute de corăbii cu turci şi cincizeci de mii de păgîni din ţările de peste mare, bine înarmaţi, dintre care acum sînt mai mulţi în această ţară decît în Turcia, şi cărora le dă tuturor leafă, în fiecare zi. De asemenea, el are de gînd şi în acelaşi timp vrea să trimită o putere mare şi remarcabilă pentru a dărîma cetatea numită Chilia şi oraşul de lîngă ea, care se află la capătul unde Dunărea curge în mare; (am mai aflat> că italienii, mai mari şi mai puternici, care locuiesc pe insule şi pe coastele mării şi sînt mai grijulii şi mai înţelepţi, au făcut pace cu sus-numitul împărat turc. Şi am mai auzit de la o iscoadă de-a mea, care este demnă de crezare, şi care a venit din cercetare abia cu patru zile în urmă, din Ţara Românească, că turcii vin în acelaşi sau aproape acelaşi număr ca românii înşişi în locurile de iarmaroc şi în alte locuri, pentru a face negoţ cu mărfurile <lor>, pentru că, după cum credem şi nădăjduim, turcii vor să ţină nestricată pacea aşezată între ei şi onoratul regat al Ungariei şi ţările ce ţin de acest regat. Totuşi ne temem că vor începe în aceste ţări şi ţinuturi, care sînt aşezate împrejur, adevărate prădăciuni, ei fiind obişnuiţi cu înşelăciuni şi distrugeri turbate. Deoarece însă sus-amintitul oraş Constantinopol — care a fost ferice şi sfînt, dar acum este înjosit şi ţinut de mîinile turcilor, în mod hidos şi nelegiuit, şi călcat cu picioarele cele mai necurate <şi> a fost considerat pe vremuri, încă înaintea acestui oraş Sibiu, drept zid şi scut al întregii creştinităţi — a fost scos <acum> din mîinile creştinilor, acest Sibiu, care se află aproape de ţinuturile turcilor, este luat de turci drept cel mai de seamă oraş, înainte de alte oraşe ale regatului Ungariei; de aceea afurisiţii de turci strigă des şi tare, tineri şi bătrîni, fără întrerupere, Cibin, Cibin, adică Sibiu, Sibiu, sperînd prin aceasta că, dacă vor cuceri acest oraş, vor aduce cu atît mai uşor, din răutatea lor, pagubă şi necazuri nu numai sus-numitului regat al Ungariei, a cărui scut şi adăpost este Sibiul, ci şi întregii creştinităţi. Deocamdată atît să ajungă spre noua voastră ştire, iar dacă voi primi mai departe alte ştiri noi, mai sigure, vreau să vi le aduc la cunoştinţă înţelepciunilor voastre, spre deosebita înviorare a spiritelor, bunăvoinţei <şi> chibzuitei voastre. Eu, dorindu-vă multă fericită bunăstare, mă recomand fiecăruia.
       Dat la Sibiu în miercurea după ziua sfîntului Servatius, în anul o mie patru sute cincizeci şi patru.
       După Ub., V. 446-447.
       Copie contemporană, hirtie, fără pecete, la Arh. oraş Viena.
       EDIŢII: German. J. Hormayr, Wten, seine Geschicke und seine DenkwUrdigkeiten, Viena,
       1823, II 1, CXI—CXIII; Unterhaltungsblattftir Geist, Gemttt und Vaterlandskunde, 1837,
       142;Zweigleichzeittge Berichte ... 162—164; F. WlfMeT, DeutscheSprachdentnttler66—67.
324                                                <1454 iulie—1456 decembrie).
       f IIHUJ8 BdHH ThcAUHCKH Jh'SlldH Gt4H H >K8ndH KpdM$H MHOrO 3AP4KÎE H I10KA0-HEHIE >K8n4H8 b8a-HPMEI]JEP$ WT GhBHHK, CAAăS H >K8fldH8 i&EAŢEp8 C^AU,$ KdKO HdUJEAA rocnoAdA* h npîdTEAEMh,
       Gd CEM BH AABdAftO 83HdTTiJ BdUJOH MHAOCT'hl, BdpE IJJO ECT FlOpSHdA BdUJ TOCnOAE A/IH BH AOBpE pd3$MEŢM0. H 3d KOHd IJJO CTE IIHCdAH WH HECTk 8 EddUJKS 3EAM8, I10HEJK TK3H HAOB’bKd, IJJO CE BdAft AHHHT, d WH AAHOrO 3A0 8HHHH, Hd BEUIE 3A0AEHM, Td ECT HEKdA 8 BdUj8 3EA1VA8. dKO H 83EA WH TOr KOH, WH 8 HdUj8 3EA1VA8 HECTK, 8 Aph>KdB8 (x)at8, 8 4>drdpdUj8. fÎKOAH EH A^UJAK 8 HdUj8 BdHHIO, A<1 3Hd AOEpE BdIL’d AtHAOCTTv Hd hCEAAO I3K0 M B08AE ndKK 8 HdUlE AAHAOCT'Kl.
442
www.dacoromanica.ro
       II I1AK 3A pAEOT$ TATEAIl, A TO c8 EHA H EAUJH A8AÎE, KAKO pEKAk KHHTA EOEEOA'HA KAKO 3AEAH A8AEAH 3AO A<> HM ShHHHAHO.
       H iiak hae cASrA rocnoAHHA boe[eoe]eoa8 iiapkaaak 8 Eahîio, ta eh a<ibaaiio 8 3HAHI BApE KOEAI18 HAOBflKS E 8KpAAEH KCH WT fipOAETOCKA, WT KOAE CE 83E CHErk, WK AA AOHAE EAAH8 nApKAAAES fi,â HMk EpATHT.
       H IlAK A<> 3HAT BAU1A MHAOCTtv HA W IJJO HEAtO EHT A-U~H, A\H BH HEAHO BH lipHETHHl^H.
       H BECEAH EH Bork.
       H BApE (JJO )fTE KA3ATH EAIUE CA8rE, A<> EEpSHTE, HA C8T HAIUH HCTHHE.
       <Adresa pe verso :> j- ^8nAH8 E8Ar-hpMEi|iEp8 wt Ghehhtv h Hc8nAH8 fflEAjfEp8 c8ah8.
       t Scriu banii de Tismana, jupan Stan şi jupan Crăciun, multă sănătate şi închinăciune jupanului pîrgar-meşter din Sibiu, judeţului şi jupanului Melher judeţul, ca unor domni şi prieteni ai noştri.
       Despre aceasta dăm de ştire milostivirii voastre că orice ne-a încredinţat domnia voastră, noi bine v-am înţeles. Şi pentru calul de care aţi scris, el nu este în Ţara Românească, pentru că acel om pe care îl bănuiţi, el a făcut mult rău, căci a fost un tîlhar şi a fugit în ţara voastră. Dacă a şi luat el acel cal, el nu este în ţara noastră, în ţinutul Oltului, în Făgăraş. Dacă va veni în bănia noastră, să ştie bine milostivirea voastră că ne vom strădui tare ca să ajungă iar la milostivirea voastră.
       Şi iarăşi pentru treaba hoţilor, iar aci au fost şi oamenii voştri, cum spune cartea voievodului, ca oamenilor răi să le facem rău.
       Şi iarăşi merge sluga domnului voievod, pîrcălabul, în bănie, şi vă dăm de ştire că oricărui om i s-a furat un cal în primăvară, de cînd s-a luat zăpada, el să vină la Balciu pîrcălabul să i-1 întoarcă.
       Şi iar să ştie milostivirea voastră că pînă ce vom fi în viaţă, noi vă vom fi prieteni.
       Şi Dumnezeu vă veselească.
       Şi orice vă vor spune slugile voastre, voi să credeţi, căci sînt cuvintele noastre adevărate.
       <Adresa pe verso :> f Jupanului pîrgar-meşter din Sibiu şi jupanului Melher judeţul.
       Arh. St. Sibiu, Fond. Brukenthal, A.A. 159, nr. 55.
       Orig., hîrtie, o pecete inelară aplicată, căzută.
       Datat după judele Melchior.
       EDIŢII: Slav şi trad. Dragomir, 63—64.
325                                              1454 noiembrie 17, Braşov.
      Ad vestra obsequia et beneplacita, pronam complacentiam. Illustris priceps et domine. Quia a diversis Syculis venerunt ad nos supplicationes, ut pro Syculo, quem nuper Petrus, wayuoda Moldaviensis, ad vestram desti-naverat dominationem et in vinculis et carceribus vestris tenetur, preces nos-tras apud vestram dominationem interponeremus, ut idem per eandem vestram dominationem salvus de vinculis emitteretur. Hiis acquiescentibus supplicationibus, petimus humiliter et sincero corde, servitiorum nostro-rum intuitu, vestram dominationem velitis et dignemini eundem Syculum salvum carceribus vestris emittere, ipsumque ad propria dimittendo. Pro quo,
                                                                                                443
www.dacoromanica.ro
nos, ad maiora vestre dominationis beneplacita et servitia, arctius constrin-getis.
      Datum dominico die proximo ante festum sancte Elizabeth, anno domini Millesimo CCCC0 LIIII0
      Iudex iuratique cives civitatis Brassouie.
      {Pe verso :> Illustri principi et domino, domino Wladislao, partium Transaplinarum wayuode, domino nostro gratioso.
       Pentru slujbele şi bunăvoinţele voastre, o îndatorire binevoitoare. Vestite principe şi domn. Deoarece, de la diferiţi secui au venit la noi rugăminţi, ca, pentru un secui, pe care, nu demult, Petru, voievodul Moldovei, îl trimisese la domnia voastră, şi <care> este ţinut în lanţuri în închisorile voastre, vă punem rugăminţile noastre la domnia voastră, ca acela să fie eliberat nevătămat din lanţuri, de către acea domnie a voastră. Oprindu-ne la aceste rugăminţi, <vă> cerem cu smerenie şi inimă curată, ca, <avînd> în vedere serviciile noastre, domnia voastră să voiţi şi să binevoiţi a-1 elibera, pe acel secui, nevătămat, din închisorile voastre, lăsîndu-1 pe acela să plece la ai săi. Pentru care ne obligaţi şi mai mult la bunăvoinţă şi slujbe şi mai mari faţă de domnia voastră.
       Dat în duminica dinaintea sărbătorii sfintei Elisabeta, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi trei.
       Judele şi orăşenii juraţi ai oraşului Braşov.
       {Pe verso :> Vestitului principe şi domn, domnului Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, stăpînului plăcut ncuă.
       După Ub., V, 468.
       Copie contemporană, hîrtie, la Arh. St. Sibiu, L\V., 1846.
326                                                 1455 (6963) iunie 2, Suceava.
       f ÎHhA©CTÎI© KOJKÎEtO, Alhl IIeTP'H KOEKOA4, rOCnOAdp'h 3EAIAH flioAAdKCKOH. *1hHHiV\K 3HAAIEIIHT© HCTv rfeAlh AHCT©Alh HdUIHAMy K'hC’biWh, KT© Hd Hh SâpHT’h HAH ErO ScAHUIHTlk Tr8'IH, WJKE A©PdAHAH CA ECAIH CTv KTvCAAtH HdlllHAlH EOiapH H AdAH ECAtH CECh Hdlllk <AHCT'k>1 npHATEAEAATv HdUIHAfh, ©ycHAVh EpdlUOB'kHOATh, Hd T© d Ehl HAtdAH ©y HdUIEH 3EAIAH TOT"h 3dK0H*h, l|J© HAtdAH KTv AEHH pOAHTEA'k HdUIEr©, (lAE^dHAPd KOEKOAH H KTi AE«H KpdTÎtO HdlUHJfh, HAHAUld H GTE$dHd H IlETpd BOEBOAÎ, UI© Ehl HAfh OycHATh EhlAO CAOEOAH© H A<>Bp©K©AH© (îpÎHTH A© HdUIEH 3EAIIAH CTv CB©HAItH TpTv-rOKA’kdltH H X©A«TH ©y HdUIEH 3EAAAH, (ip©AdKHTH H KSnOEdTH T©Bdpd, BE3AE, ©y HdUIEH 3EAIAH, no Tp'krOAtk H nO CEAOAItk, HI© HAITE HdA©BH© ESaETTi. d AllhlT© HAItdlOTIi nAd-THTH WTTi Tdp*k EAHHTi A Tp©UIH, K©AH npÎHA^T’k 8 HdUIEH 3EAIAH, H K©AH ndKlv KklHA^TIv WTl HdUIEH 3EAIAH, TdKOJKE Ad AdA^TTv n© A rp©UIH, Ad nAdTtTTv KdKTv CTdphl 3dK©H*h EkIA'k. d VVTTi KOAd nO ÎT rp©UIH Ad nAdT'kT’h. d HHrAE 8 HdUIEH 3EAAAH cyidBCK©E AllhlT© Ad HE nAdT’bT’k, AHU1E 8 CtVMdBt, HI© Ehl nAdTHAH, KOAH npÎHA8TTv ©y 08MdBt, d HHAE HHrAE III© Ehl HE HAtdAH EH nAdTHTH. H BdpE KdKTv EhlAO (îpEK© HJfh npH WTKU.t HdUIEr©, TdKOJKE H Alhl nO TOAlS AdEAITh H n©TBEp>KAdEA!'h HAIfk HCh CHAITh AHCTOAIlh HdUIHAIlh.
       ToE ETiCE KhlIllE nHCdHH©E Ad BSAETTi HAIfk HEn©p8UIEHH© HH 8 MEATh, A© HdUIEr© >KHKOTd.
       HpOTOHCE HH WAHHTi HdUlh EOrapHHTv d HII yptAHHKTv, d HH AthlTHHKTv, HHrAE n© HdUIEH 3 E Al AH Ad HE CAl'klOT'h HAVh n©pyUi;iTH, npH CKOHJfh UIIH H HAltHÎE.
444
www.dacoromanica.ro
       d WTTv CyKHA H WTTk I1A0THA II U’TTv yCH TOprOKAll HAHAIOTTv MhITO I1AATHTH, QKO ECTTi flpAKA H3AABHA.
       fi HA TO ECTTv K*kpA r©Cll©ACTBA iWH BhlUIE IIHCAHHArO IlETpA KOEKOAH H BfcpA BTiCAŢIi BOIdpH HAUlHJfh. BEAHKHJfh. H A/VAAHJfh..
       d HA BOAUIEE Kp’fellOCTh TOAM,' KTvCEiWy CKIUJE llHCAHHOAiy, BEA’fcAH ECAVII HAUJEiVVy B'bpHOMy nAHoy, IlETpy AoroQETy, ii:îcath ii npHB’bcHTH iiAUiy iieiati». ktv cEAnoy AHCTy HAIUEAIVy.
       Finea EyAiiAuiB oy CwHAKfe, b*k a^to su.gr AVbc£U,A iohîe iT.
       (Verso:} Petri wai<vo)da sonans de verbo ad verbum sub eodem tenore sicut alie eius; pergamentum est nigrum; presenti in anno domini MCCCCL nono sunt septem annorum, <$* în slavă:} oycHMK EpAuiOB-kHO/WK.
       f Din mila lui Dumnezeu, noi Petru voievod, domn al ţării Moldovei Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se că ne-am sfătuit cu toţi boierii noştri şi am dat această carte 1 a noastră, prietenilor noştri tuturor braşovenilor pentru ca să aibă în ţara noastră aceeaşi lege, pe care au avut-o în zilele părintelui nostru Alexandru voievod şi în zilele fraţilor noştri Iliaş, Ştefan şi Petru voievozi,' ca să le fie lor tuturor slobod şi cu bunăvoie să vină în ţara noastră cu mărfurile lor şi să meargă prin ţara noastră să vîndă şi să cumpere marfă pretutindeni, în ţara noastră, prin tîrguri şi sate, ce le va fi trebuinţă. Iar vamă vor plăti, de o povară, 4 groşi, cînd vin în ţara noastră şi iarăşi cînd ies din ţara noastră să dea, de asemenea, 4 groşi, să plătească cum a fost vechea lege. Iar de bou cîte doi groşi să plătească. Şi nicăieri în ţara noastră vama de Suceava să nu plătească, numai la Suceava s-o plătească, atunci cînd vin la Suceava şi aiurea nicăieri să n-o plătească. Şi care a fost dreptul lor, în zilele tatălui nostru, la fel şi noi le dăm şi le întărim cu această carte a noastră.
       Toate cele mai sus scrise să le fie lor neclintit, întru nimic în viaţa noastră.
       Pentru aceasta nici un boier al nostru, nici ureadnic şi nici vameş nicăieri în ţara noastră să nu îndrăznească să le clintească, pe gîtul şi pe averea lor.
       Iar pentru postav şi pentru pînză şi din orice marfă vor avea să plătească vamă cum le-a fost dreptul de demult.
       Şi la aceasta este credinţa domniei mele mai sus scrisul Petru voievod şi credinţa tuturor boierilor noştri mari şi mici.
       Şi pentru mai mare tărie a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan, Petru logofăt, să scrie şi să atîrne pecetea noastră la această carte a noastră.
       A scrie Vulpaş la Suceava în anul 6963 <1455), luna iunie 2.
       < Verso:} A lui Petru voievod spunînd din cuvînt în cuvînt în aceeaşi ordine ca şi altele ale lui; pergamentul este negru (şi în slavă:} tuturor braşovenilor.
       Arh. St. Braşov, nr. 778.
       Orig., pecete atîrnată,
       EDIŢII: Slav şi trad Bogdan, Doc. mcld., 34—36; Costăchfescu, Doc. mcld., 771—773;
       Nicolaescu, Doc. sl. rom., 112—115; Tocilescu, 503—504.
      1 Omis.
445
www.dacoromanica.ro
327                                           1455 septembrie 14, Hunedoara.
      Venerabilis et religiose deoque devote vir, pater et domine nobis singu-lariter honorande.
      Litteras vestre paternitatis accepimus in Hwnyad, earumque contenta animo nostro totaliter impressimus, ea sane advertendo. Desiderio enim desiderabamus cum vestra paternitate Zegedini in vicem constitui, sed tamen certis factis nostris arduis his in partibus expediendis nos cogentibus et coar-tantibus, ita nostrum iter huc continuavimus et ecce feria quarta proxime ventura nostrum iter ad partes Brassouie, cum nostris gentibus, dietim continuare inhovabimus *, tandemque forte a Brassouya ad ulteriora adibimus, pută Moldwauiam, vel partes Transalpinas, sicuti voluntas dei affuerit. Hiis, igitur, de causis senectuţi vestre Transsilvaniam venire onus esset importabile. Nos enim, omnia secundum vestra vota et consilia agere paraţi sumus, toto corde faciat igitur vestra paternitas in hiis, sicut in oculis vestre paternitatis visum fuerit. Sciat enim vestra paternitas quod, quamprimum et nos a negotiis presentibus, in quibus existimus de necessario, occupati fuerimus expediti, statim regiam adire volumus maiestatem. Impossibile tamen est, ut ad tempus illud, quod pro introitu ipsius regie maiestatis deputatum est, cum ipsa regia maiestate constituamur in vicem. Valeat vestra paternitas feliciter in domino Jesu.
      Ex castro nostro Hwnyad, in festo Exaltationis sancte cruciş, anno domini Millesimo CCCCLmo quinto.
      Et ergo vestra paternitas in Transilvania nullomodo nos attingere, sine maximis fatigiis, valebit.
      Johannes de Hwnyad, comes perpetuus Bistriciensis etc.
      {Pe verso .) Venerabili et religioso deoque devoto viro, fratri Johanni de Kapistrano, ordinis Minorum etc., domino et patri nobis singulariter honorando.
      Venerabile călugăr, supus lui Dumnezeu, părinte şi domn, vrednic de cinstea noastră osebită.
      Am primit la Hunedoara scrisoarea sfinţiei voastre şi, fiind cu luare aminte la ea, conţinutul acesteia a emoţionat întru totul sufletul nostru. Căci din nevoie doream să fim împreună cu sfinţia voastră la Seghedin, dar totuşi aranjarea anumitor treburi arzătoare pentru noi ne-a constrîns şi ne-a împins în aceste părţi, de aceea am continuat drumul nostru aici şi deja în miercurea cea mai apropiată care va veni vom începe împreună cu oamenii noştri să continuăm zilnic drumul nostru spre părţile Braşovului şi, în sfîrşit, poate vom merge dincolo de Braşov, adică în Moldova, sau în Ţara Românească, după cum ne va îndruma voinţa lui Dumnezeu. Aşadar din aceste cauze ar fi nespus de greu bătrîneţii voastre să ajungă în Transilvania. însă noi sîntem gata să îndeplinim toate după dorinţele şi sfaturile voastre, de aceea, cu privire la acestea, sfinţia voastră să facă din tot sufletul, cum i se va părea <mai bine) sfinţiei voastre la faţa locului. Căci să ştie sfinţia voastră, că şi noi de îndată ce vom aranja şi vom termina treburile de faţă, unde ne aflăm <acum> de nevoie, pe dată voim să ajungem la maiestatea regească. Totuşi este imposibil, ca în acel timp care este rînduit pentru venirea maiestăţii regeşti, să fim împreună cu acea maiestate regească. Sfinţia voastră să fie sănătoasă şi numai bine în numele domnului Iisus.
      Din cetatea noastră Hunedoara, la sărbătoarea înălţării sfintei cruci, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi cinci.
446
www.dacoromanica.ro
      Aşadar sfinţia voastră nu va putea în nici un fel fără cele mai mari osteneli, să ne ajungă în Transilvania.
      Iancu de Hunedoara, comite perpetuu de Bistriţa etc.
      <Pe verso:') Venerabilului călugăr, supus lui Dumnezeu, fratelui Ioan de Capistrano, din ordinul minoriţilor etc., domnului şi părintelui vrednic de cinstea noastră osebită.
      După. Pettko, B., cp. cit., 182 — 183.
      Orig., la sfîrşitul secolului al XlX-lea, se afla în Arh. oraş Capestrano.
       1 Astfel în orig, ntai potrivit: inchcabimus.
328                                             1455 noiembrie 15, Braşov.
      Nos, Johannes de Hwnyad, comes perpetuus Bistriciensis etcetera, notum facimus universis et singulis, presentes literas nostras inspecturis, quod, quamvis inter nos et illustrem Ladislaum, waywodam parcium Trans-alpinarum, dissensiones, discordias et inimicicie ac controversiones et iurgia exorte seu exorta existant, que multorum pacem presertim zelancium inter-vencionibus hactenus inter nos nullomodo sopiri, sedari et condescendi potue-runt. Tamen, nos volentes, ut regnum istud et partes eius 1 pristina pace et tranquillitate permaneat et iocondetur2 promittimus et universos libere condicionis homines, in partibus Transsalpinis3 ubilibet commorantes, affi-damus, assecuramus et certificamus, ut eorum quilibet, cum suis rebus et bonis mercimonialibus, quibuslibet et quovis nomine vocitatis, more pristino ad regnum istud et partes eius libere, pacifice, secure, tute et sine formidine aliquali venire, hicque pausare, morare, emere et vendere, tandemque, cum dictis suis rebus et bonis, ad propria redire pacifice et sine impedimento possit 4 atque valeat 4.
      Et nichilominus vos, universos libere condicionis homines, ubilibet in regno isto et partibus eius, presertim in civitate regali Brassouiensi et eius pertinenciis, commorantes, assecuramus et certificamus, ut quilibet vestrum, cum suis rebus et bonis mercimonialibus quibuslibet, ad regnum et partes Transsalpinas 3 secure, libere, pacifice ire ibique pausare, morari, emere et vendere, et tandem ad propria, salvis rebus et bonis 6 quibuslibet, redire 6 possit atque valeat, harum nostrarum testimonio literarum mediante. Et hoc volumus ubique, per loca publica, palam facere proclamări.
      Preferea, vobis, universis nostris • castellanis, comitibus, officialibus et alterius cuiuslibet status hominibus, ad nos pertinentibus et ubique existen-tibus, presencium 7 serie firmissime committimus et mandamus, quatenus, dum et quando regnicole parcium Transalpinarum cum suis rebus et bonis ad regnum istud et partes eius venerint, ipsos libere in nostris tenutis et regno ista cum suis rebus et bonis hincinde proficisci, hicque pausare, morare 3, emere et vendere, tandemque, salvis eorum rebus et bonis universis, ad propria redire pacifice et sine impedimento aliquali permittatis et permitti faciatis, et secus in premissis non facturi. Presentibus perlectis exhibenti restitutis.
www.dacoromanica.ro
447
      Datum Brassouie, sabbato proximo post festum beati Martini episcopi, anno domini Millesimo quadringentesimo quinquagesimo quinto.
      Noi, Iancu de Hunedoara, comite perpetuu de Bistriţa etc., facem cunoscut tuturor şi fiecăruia, care vor vedea scrisoarea noastră de faţă, că, deşi între noi şi vestitutul Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, se născuseră sau se iviseră contradicţii, neîţelegeri, duşmănii, discuţii şi certuri, care cu toate intervenţiile multora, care doreau mai ales pace, pînă acum în nici un un fel nu au putut fi stinse, potolite şi încetate între noi; totuşi noi, voind ca acea ţară şi părţile ei să rămînă şi să se bucure de pacea şi liniştea de odinioară, făgăduim şi chezăşuim, încredinţăm şi asigurăm pe toţi oamenii de stare liberă, care locuiesc oriunde în Ţara Românească, ca oricine dintre aceştia să poată şi să fie în stare să vină liber, în pace şi fără teamă, după vechiul obicei, cu orice lucruri şi bunuri ale lor de vînzare, orice nume ar avea ele, în această ţară şi în părţile ei, şi aici să se oprească, să rămînă, să cumpere şi să vîndă în siguranţă şi fără nici o teamă, şi apoi <să poată şi să fie în stare) să se întoarcă la ai lor cu zisele lucruri şi bunuri ale lor, în pace şi fără nici o piedică.
      Şi în aceeaşi măsură vă încredinţăm şi vă asigurăm pe voi, toţi oamenii de stare liberă, care locuiţi oriunde în această ţară şi în părţile ei, mai ales în oraşul regal Braşov şi în cele care ţin de el, ca oricine dintre voi să poată şi să fie în stare să meargă fără teamă, liber şi în pace, cu orice lucruri şi bunuri ale lor de vînzare, în Ţara Românească şi în părţile ei, şi acolo să se oprească, să rămînă, să cumpere şi să vîndă, iar apoi <să poată şi să fie în stare) să se întoarcă la ai lor, fără vreo vătămare a lucrurilor şi bunurilor <lor>, prin mărturia acestei scrisori a noastre. Şi voim ca aceasta să se pună a se vesti pe faţă pretutindeni, prin locurile publice.
      Pe lîngă aceasta, vă însărcinăm şi vă poruncim cu tărie, prin cuprinsul celor de faţă, vouă, tuturor castelanilor, comiţilor, slujbaşilor şi oamenilor de orice altă stare, care ţin de noi şi oriunde s-ar afla ca, atunci cînd şi ori de cîte ori locuitorii Ţării Româneşti vor veni cu lucrurile şi bunurile lor în această ţară şi în părţile ei, să îngăduiţi şi să faceţi să se îngăduie ca aceştia să se ducă de aici liberi, cu lucrurile şi bunurile lor, în ţinuturile noastre şi în această ţară, şi aici să se oprească, să rămînă, să cumpere şi să vîndă, şi apoi să se întoarcă la ai lor, cu toate lucrurile şi bunurile <lor> nevătămate, în pace şi fără nici o piedică, şi altfel să nu faceţi cu privire la cele <arătate> mai sus. După citire, cele de faţă, să le înapoiate înfăţişătorului.
      Dat la Braşov, în sîmbăta de după sărbătoarea fericitului episcop Martin, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi cinci.
      Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 140. Microfilm 9 b 1 la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca.
      Orig., hîrtie, cu pecete din ceară roşie, acoperită cu hîrtiuţă de protecţie, aplicată sub text.
      EDIŢII: Latin. Teleki, Hunyadialk kcra, X, 487—488; Hurmuzaki, XV/1, 41; Ub.,
      V, 509-510. 1 * 3 4 * * 7
       1 Urmează priisti şters de aceeaşi mină.
       * Corect: iucundetur.
       3 Astfel în orig.
       4 îndreptat din possint valeant.
       3 Urmează vestris, şters de aceeaşi mină.
       4 Scris deasupra rindului.
       7 Cuvînt repetat.
448
www.dacoromanica.ro
329
1455 decembrie 23, Bistriţa.
      Circumspecţi viri, nobis sincere dilecti. Scitis quod, cum pridem inter nos et Ladislaum, waywodam parcium Transalpinarum, pax et concordia firmata fuisset et ordinată, pro tune vos allegastis et spopondistis, ut huius-modi pax et concordia per ipsum Ladislaum waywodam nullomodo et nulla via infringeretur sed inviolabiliter observaretur. Nune, tamen, quidam Kakewz Radwl de partibus Transalpinis, Turcos, huius regni inimicos, ad regnum istud, unacum nonnullis Wolahis de regno Transsalpinarum1, importavit, civitatemque domini noştri regis, Saam vocatam, et certas partes regni huius, per ipsos Wolahos et Turcos spoliari fecit, ipsique Wolahi omnia spolia illarum parcium ad Wolahyam asportarunt. Pensetis igitur et consideretis, si huius-modi pax et concordia bona est vel ne, certosque vestros nunccios 1 ad ipsum Ladislaum waywodam transmittere et alia premissa certius rescire debeatis, qua de causa ipsam pacem observare non intendit et huic regno prefaţa spolia fecit, si est bonum vel ne.
      Preterea, quia, deo duce, die dominico proxime venturo, in opido 1. Thorda, cum universis parcium Transiluanarum convenire volumus, ea propter vestras amicicias rogamus, quatenus aliquos notabiles ex vobis, ad dictum diem et locum, in medium regni transmittere debeatis, ut unacum eisdem aliisque regnicolis ea tractare valeamus, que commodum regni et domini noştri regis honorem concernant. Secus igitur in premissis non facturi.
      Datum Bistricie, feri a tercia proxima post festum beati Thome apostoli, anno domini Millesimo CCCC0 Lm0 quinto.
      Johannes de Hwnyad, comes Bistriciensis.
      (Pe verso, de aceeaşi mină :> Circumspectis et providis viris, iudici, iuratis ceterisque civibus civitatis Brassouiensis, amicis nobis dilectis.
      Chibzuiţi bărbaţi, iubiţi de noi din inimă curată. Aflaţi că, atunci, cînd mai înainte a fost întărită şi rînduită o pace şi o înţelegere între noi şi Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, voi aţi crezut şi aţi avut nădejdea, că acea pace şi înţelegere nu va fi nesocotită în nici un fel şi prin nici un mijloc de către acel Vladislav voievodul, ci va fi păstrată <în chip) nestrămutat. Totuşi, acum, un oarecare Radu Kakewcz din Ţara Românească, împreună cu mai mulţi români din Ţara Românească, a introdus în această ţară pe turcii, duşmanii acestei ţări, şi a pus să fie jefuit, de către acei români şi turci, oraşul numit Saam, al domnului nostru rege, precum şi unele părţi ale acestei ţări, şi acei români au dus în Ţara Românească toate jafurile acelor părţi. De aceea, să cumpăniţi şi să vă gîndiţi, dacă acea pace şi înţelegere este bună sau nu, şi să trimiteţi la acel Vladislav voievodul nişte soli de-ai voştri şi să aflaţi mai sigur şi altele cu privire la cele <arătate> mai sus <şi anume) din care cauză nu a vrut să păstreze acea pace şi a făcut acestei ţări jafurile sus-amintite dacă este bine sau nu.
      Pe lîngă aceasta, deoarece, cu ajutorul lui Dumnezeu, în dumineca care va veni2, voim să ne adunăm cu toţi cei din părţile Transilvaniei în tîrgul Turda, de aceea rugăm prietenia voastră să trimiteţi, pentru (treburile) obşteşti ale ţării, nişte fruntaşi dintre voi, în ziua şi la locul zis, ca împreună cu aceştia şi cu alţi locuitori să ne putem sfătui (cu privire la) cele care privesc priinţa ţării şi cinstea domnului nostru rege.
      Aşadar altfel să nu faceţi cu privire la cele (arătate) mai sus.
www.dacoromanica.ro
449
       Dat la Bistriţa, în marţea de după sărbătoarea fericitului apostol Toma, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi cinci. Iancu de Hunedoara, comite de Bistriţa.
       iPe verso, de aceeaşi mînd :> înţelepţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, judelui, juraţilor şi celorlalţi orăşeni ai oraşului Braşov, prieteni dragi nouă.
       Arh. St. Braşov, Privilegii, nr. 141. Microfilm 9 b 1 la Inst.de ist. şi arh. Cluj-Napcca.
       Orig., hîrtie, cu urme de pecete de închidere, din ceară roşie, aplicată pe verso.
       EDIŢII: Latin, Teleki, Hunyadiak kcra, X, 489—490 (sub decembrie 25); Hurmtizaki,
       XV/1, 42; Ub., V, 513-514.
       1  Astfel în orig.
       2  28 decembrie.
330                                                 1456 aprilie 6, Buda.
                                                             Commissio propria domini regis.
      Wladislaus, dei gracia Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etcetera rex, ac Austrie et Stirie dux necnonmarchioMorauie etcetera, fidelibus nostris universis et singulis Saxonibus parcium nostrarum Transsiluanarum, salutem et graciam.
      Referente nobis fideli nostro, spectabili et magnifico Johanne deHwnyad, comite perpetuo Bistriciensi, intelleximus qualiter illustris Wladislaus, wayuoda Transalpinus, dominia ipsius corni tis Johannis ac eciam certas villas nostras Saxonicales invadendo, nonnullas ex eisdem villis concremasset et combus-sisset ac eidem ultores, guerras, inimicitias, dampna et iniurias inferre et irrogare niteretur atque vellet. Et cum idem comes Johannes se in cunctis, que idem Wladus 1 wayuoda contra eum pretenderet, iudicio et iudicatui nostris părere, sicuti tenetur, se offert, nosque ex parte ipsius comitis Johannis dicto Wlado 1 wayuode iudicium et iusticiam facere intendamus; scripsimus, igitur, per alias literas nostras dicto Wladislao wayuode, ut ipse ab ultori-bus, guerris, iniuriis, vastitatibus, nocumentis et dampnificationibus bono-rum et possessionum nostrarum et ipsius comitis Johannis cessare et super-sedere debeat.
      Qui2 si id facere recusaverit, fidelităţi vestre firmiter precipientes mandamus quatenus, visis presentibus, non obstantibus prioribus comissio-nibus et mandatis nostris in favorem ipsius Wladislai wayuode, alias vobis superinde factis, iuxta informationem ipsius comitis Johannis, cum viribus et potencia vestris insurgere et confinia dicti regni noştri necnon bona et posses-siones dicti comitis Johannis contra quoscumque invasores et impetitores et presertim adversus ipsum Wladislaum wayuodam protegere, tueri et defendere velitis et debeatis. Secus pro nostra gracia non ausuri facere in premissis. Presentibus perlectis exhibenti restitutis.
      Datum Bude, feria terci a proxima post dominicana Quasimodo, anno domini Millesimo quadringentesimo quinquagesimo sexto, regnorum autem nostrorum anno Hungarie etcetera sexto decimo, Bohemie vero tertio.
      iPe verso, de o altă mină contemporană :> Litera regalis exercitualis contra Wlad, wayuodam ide o altă mină'} Transalpinum.
450
www.dacoromanica.ro
                                                                       Porunca însăşi a domnului rege
      Vladislav, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Boemiei Dalmaţiei, Croaţiei etc., duce de Austria şi Stiria, precum şi margraf de Moravia etc., credincioşilor noştri, tuturor şi fiecăruia dintre saşii din părţile noastre ale Transilvaniei, sănătate şi milostivire.
      Din ceea ce ne-a spus credinciosul nostru, cinstitul şi măritul Iancu de Hunedoara, corniţele perpetuu de Bistriţa, am înţeles că vestitul Vladislav, voievodul Ţării Româneşti, pătrunzînd în stăpînirile acelui comite Iancu şi chiar în unele sate ale noastre săseşti, a pus foc şi a ars mai multe dintre aceste sate, şi a încercat şi a voit să-i pricinuiască şi să-i provoace aceluia răzbunări, hărţuieli, duşmănii, pagube şi vătămări. Şi deoarece acel comite Iancu a făgăduit să se înfăţişeze, după cum se cuvine, la scaunul de judecată şi la judecata noastră, cu privire la toate acelea, pe care acelaşi Vladislav voievodul i le pune în faţă, şi <fiindcă> noi vrem să-i facem judecată şi dreptate zisului Vladislav voievodul, din partea acelui comite Iancu, am scris aşadar, prin alte scrisori ale noastre, zisului Vladislav voievodul, ca acesta să înceteze şi să se lase de răzbunări, hărţuieli, duşmănii, pustiiri, vătămări şi pagube ale bunurilor şi moşiilor noastre şi ale acelui comite Iancu.
      Dacă va refuza să facă aceasta, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre, ca după ce veţi vedea cele de faţă, fără a vă sta împotrivă poruncile şi însărcinările noastre de mai înainte pentru acel Vladislav, voievodul, date vouă, altă-dată, cu privire la acesta, după înştiinţarea acelui comite Iancu, să binevoiţi şi să fiţi datori să vă ridicaţi cu toate forţele şi puterile voastre, şi să ocrotiţi, să aveţi grijă şi să apăraţi hotarele zisului nostru regat, precum şi bunurile şi moşiile zisului comite Iancu, împotriva oricăror năvălitori şi tulburători şi mai ales împotriva acelui Vladislav voievodul. Altfel să nu îndrăzniţi să faceţi cu privire la cele <arătate> mai sus, <dacă voiţi să dobîndiţi) milostivirea noastră. După citire, cele de faţă să le înapoiaţi înfă-ţişătorului.
      Dat la Buda în marţea de după duminica Quasimodo, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi şase, în anul al şaisprezecelea al domniei noastre ca rege al Ungariei, şi în al treilea ca rege al Boemiei.
      <Pe verso, de o altă mînă contemporană :> Scrisoare regească pentru oaste împotriva lui Vlad, voievodul <de altă mînă:> Ţării Româneşti.
      Arh. St. Sibiu, U. II 166. Microfilm 102, la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca.
      Orig., hlrtie, cu pecete din ceară roşie, acoperită cu hîrtiuţă de protecţie, aplicată sub text.
      Copie la Kemâny, Dipl. Trans. Appendix, D. VI.
      EDIŢII: Latin. Transilvania, 1873, 150; Hurmuzaki, II/2, 70—71; Hurmuzaki, XV/1,
      42-43; Ub., V, 519-520.
      REGEŞTE: Kemâny, Notitia, I, 174.
       1  Astfel în orig.
       2  îndreptat din que.
331                                                                      <1456 mai — 1459).
                               f îw Ea4A K06ROA4 H rOCflOAHHK. IlHllJET rOcnOACTBO AtH AtHOrO 3AP4KÎE AtOHAt AOGpHAt H CA4AKHA» npîlATEAEAt rOCflOACTBA AtH, CAAU.8 H RJ fipivrapEAIl WT rpAA EpAUlOR.
                               II T$3H RH nScTHJf H'fcKOAHIfH KOAORE H KpARE K4WEH AtHAOCTH HA 1ECT, A* KH HJf PJ3AEAIITE. H KOAH JfTET EIITH, A rOCflOACTRO RH AAH FlHllJETE KHHrS KTv rOCflOACTRA AAH,
www.dacoromanica.ro
451
                           A4 3HdAI\ KOAHKO EH c8 AdAH, 3dpdAÎ A<> E^AET K^pd THEAA3H AlOAEAt, >l<0 HJf c8 TEpdAH
A© Kduid rocnoACTBd.
       H Borh. A<* KH SAAHOÎKHT A-bTd K"l\ BECEAHIO. (Ia\HH.
       f Iwh Ba4A bwekoaa, auhaoctîm eo/Kîa rocnoAHHk.
       (Adresa pe verso:") t A°epha/i h ca<iakha\ npîraTEAEAA rocnoACTKd aah, c;kau8 ii K|* np-hrapEM wt BpauiosS.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea multă sănătate bunilor şi dulcilor prieteni ai domniei mele, judeţului şi celor 12 pîrgari din cetatea Braşov.
       Şi iată v-am trimis milostivirii voastre în cinste nişte boi şi vaci, pe care să vi-i împărţiţi. Şi cîţi vor fi, iar domnia voastră să-mi scrieţi carte către domnia mea, ca să ştiu cîţi v-au dat, să fie pentru credinţa acelor oameni, care i-au minat pînă la domnia voastră.
       Şi Dumnezeu să vă înmulţească anii în veselie. Amin.
       f Ion Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (Adresa pe verso:) f Bunilor şi dulcilor prieteni ai domniei mele, judeţului şi celor 12 pîrgari din Braşov.
       Arh. St. Braşov, nr. 208.
                                Orig., hîrtie, pecete timbrată., cu legenda: f IOAN WLAD WAYYODA ET DOMINUS..
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/37 şi XIII/66.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 92—93. Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 63.
332                                                            <1456 mai— 1459).
       ţ Iwh Ea<ia ROEBOAd H rocnoAHHb.. IIhuiet rocnoACTBO ai\h B’kpHîKOAH rocnoAHHd
HH KpdA’fe H AAOHAA A®KPHM npHI3TEAEAA AtHOTO 3APABHE H flOKAOHEHIE, C/KAU# H npiirdpEAH WT EpdUJOB.
       H T83H n8CTH\- >K$ndH GtOHKA dpAtdUI KTi B4UIEH AUHAOCTH, Td Bd<pE> 1(10 IE HAAdT BECkAORdTIt KX TOCnOACTBO BH, d Bdllld A1HA0CTX Ad >*0 B’kp&TE, E<pE> C-VT HCTHHH P’bHH TOCnOACTBd AltH. HhO H’kcT.
       H Eoră BH BECEAHT.
       (Adresa pe verso:) f G*au8 h npxrdpEAA wt fipdiuoB.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea credincioşilor domnului nostru, craiul, şi bunilor mei prieteni, judeţului şi pîrgarilor din Braşov, multă sănătate şi închinăciune.
       Şi iată am trimis la milostivirea voastră pe jupan Stoica armaşul şi orice va spune către domnia voastră, iar milostivirea voastră să-l credeţi, căci sînt adevăratele cuvinte ale domniei mele. Altfel nu este.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       (Adresa pe verso:) fjudeţului şi pîrgarilor din Braşov.
       Arh. St. Braşov, nr. 162.
       Orig., hîrtie, pecete aplicată, cu legenda în caractere gotice: f IOAN WLAD WAYVODA ET... Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/38 şi XIII/67.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 91. Trad. Bogdan, Dcc. şi reg., 62—63.
452
www.dacoromanica.ro
333
                                                                                <1456 mai — 1459>.
       f lw Eaaa KOEKOAa h roenoAHHK k-kceh 3ea\ah JîrpoBAajfi'HCKOH. IIhuiet roc-noACTKO a\h npîaTEUEM roenoACTBa mh, np^rapEAi epaujebckhai.
                           Gsro paAÎ, nocnajfAto BEpna Kon'kpHHa h cn8r\f; rocnoACTBa mh Hbah IIonHBap’k, Aa EAHKA H3pEMET K"K BAM, AA BEpSETE, ElOHE/KE CAT HCTHHH H3h ScTTi pEMH TOCnOACTBA A\H.
       H EorG BH BECEAHT.
       II E1AKH rOBOpa\ BAU1 EH AtHAOCTH, KAKOTO A\OHA\ A«BpHA\ npÎATEAEAAT$3H ECT no MEJKA8 bac fllHJfAHA AUirUlijSET H EapAOH, AIOH KpAHiAVAHÎLUH. fl3B BTiCEJf FipOCTHJf, A TEJf HE npailJAM J AA KAKO HJf «3G HE HJA AA H£ EipOCTHAt, TAKO H BHE AA H)f Wm^AHTE UIT BAC, AIJJE CTE npÎATEAH TOCnOACTBA AM1, H AA HE B/KA'KT BA BAU1 EH IVEAACTH.
       f lw Eaaa bwebwaa, mhaoctîa eo>km\ rocnoAnuK.
       (Adresape verso:} t Hpîateaem rocnoACTEA mh, naArapEA\ uit EpaiuoB.
       | Io Vlad voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea prietenilor domniei mele, pîrgarilor braşoveni.
       Pentru aceasta, am trimis pe credinciosul boier şi slugă a domniei mele, Ivan Polivar, ca orice va spune către voi, să credeţi, pentru că sînt cuvinte adevărate din gura domniei mele.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
       Şi iarăşi vorbesc milostivirii voastre, ca unor buni prieteni ai mei: este acolo printre voi Mihail logofătul şi Pardoi, vrăjmaşii mei. Eu pe toţi i-am iertat, iar pe aceştia nu-i iert; dar, precum eu nu vreau să-i iert, tot aşa şi voi să-i îndepărtaţi de la voi, dacă sînteţi prietenii domniei mele, şi să nu fie în ţinutul vostru.
       f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       (.Adresa pe verso:} |Prietenilor domniei mele, pîrgarilor din Braşov.
       Arh. St. Braşov, nr. 166.
       Orig., hîrtie. pecete timbrată, cu legenda: ţ* îw EajAi, iwIhva* [h rH]u ticm 3<auh
       8rrpw&/uXlH[cK]oH.
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/86 şi XIII/60.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav. Miletii, nr. 32. Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile 90—91. Trad. Bogdan,
       Doc. şi reg., 55.
334                                                        <1456 mai — 1459).
      t îw Eaaa koeroaa h rocnoAHHk. IIhuiet rocnoACTBO a\h A\Horo 3APAbIe a\oh.w
B'bpHHM H AOBpHM npHHTEAEM, CAAU^ H fip^KTApEAt WT BpAUlOB.
                          T83H HMAT CASTA rOCnOACTBO MH ÎKSflAH GtOHKA ApAlAUl HtKOA MApjfA 8 KtgCp IIaSa; Toro PAAÎ lipOCHM rOCnOACTBA BH SMHH'feTE A\S npABS 3AK0H.
      H Borh BH BECEAHT.
      (Adresa pe verso:} t G8ah8 h np^rapEAt wt Epamou.
32  — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
453
      t Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea multă sănătate credincioşilor şi bunilor mei prieteni, judeţului şi pîrgarilor din Braşov.
      Are acolo sluga domniei mele jupan Stoica armaşul nişte marfă la Chever Paul; pentru aceasta, rog pe domnia voastră să-i faceţi lege dreaptă.
      Şi Dumnezeu să vă veselească.
      <.Adresa pe verso:} f Judeţului şi pîrgarilor din Braşov.
        Arh. St. Braşov, nr. 190.
        Orig., hîrtie, pecete aplicată, căzută. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/39 şi XIII/68. Motivarea datării la I. Bogdan,
        EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 92.
335                                                         <1456 mai—1461>.
      f IIhujet rocnoACTKo mh b<jmeujem wt P$KEp. TSbh kh roBopHT rocnoAcTBO
MHI BTi KOH HdC BHAHTE CHE J10BE<VfcHÎE rOCJlOACTBd MH, Hd TOM HdC EAHH WT BdC A<* WTHTE 8 EpdUJOB, Td A<> A<*CTE 3HdTH EpdUJOK-kHOM 3d CE3H TAdC, l|10 MH E A^UIEA 3d pdKOTS T8pU,EM, A<> 3Hd^T HE E HHlţJd 3d TO. H JfTErt E A<* A9«AE EAHH WT HHŢ dflOKAH-cdp KTk TOCnOACTEO MH, d WH KdKO E HIOA 3d CE3H TAdC, d WH CE E Wfip'fcA. CErO pdAÎ, KTO E JfTErt A<> ACHAE. d WH Ad A°HAE J dJJJEAH HE JfTE A^HT ICh TOCflOACTBO MH, d T0H3H BdMELLI ipO IJJE WTHT 8 EpdUJOB, FldK Ad A0HAE KT* TOCnOACTBO MH, Ad MH AdBd 3HdTH. d CE3H HrtOK’kK'h, IfJO LţJE A^HECTIi CHI33H KHHrd, d BHE Ad Td WCTdBETE Ad WTHAE A*Md CH. dlJJEAH ŢTE A^HTH, T0H3H dflOKAHCdp ICh TOCnOACTBO MH H Ad A«HAE C TOrO H T03H EdMEUJ, JJJO IfJE WTHT 8 EpdUJOB. HhO Ad H'fcCT.
      t îw ErtdA BWEBWAd, MHAOCTÎA KO/KÎA rOCFIOAHHK.
      (Adresa pe verso:} t EdMEUJEM wt P8kep.
      t Scrie domnia mea vameşilor din Rucăr. Iată vă grăieşte domnia mea, în ceasul în care veţi vedea această poruncă a domniei mele, în acelaşi ceas unul din voi să plece la Braşov şi să dea de ştire braşovenilor de acea veste ce mi-a venit de treaba turcilor, să ştie că nu e nimic de aceasta. Şi a vrut să vină unul dintre ei sol la domnia mea, iar el, cum a auzit de acea veste, s-a oprit. Pentru aceasta, cine a vrut să vină, el să vină; iar dacă nu vrea să vină la domnia mea, să-mi dea de ştire. Iar pe acest om, care va aduce această carte, voi să-l lăsaţi să se ducă la casa lui. Iar dacă va vrea să vină acel sol la domnia mea, să vină cu el şi acel vameş, care se va duce la Braşov. Altfel să nu fie.
      ţ Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
      <Adresa pe verso:} Vameşilor din Rucăr.
      Arh. St. Braşov, nr. 175.
      Orig., hîrtie, pecete timbrată, stricată. Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/llşi XIII/63.
      Datat din domnia lui Vlad Ţepeş, ca anterior expediţiei din 1462.
      EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Relaţiile, 94-95; Tccilescu, 69-70; DRH, B, 197-198
454
www.dacoromanica.ro
333
                                                                              1456 iulie 3, Cuvin.
      Circumspecţi viri, amici nobis honorandi. Quia, sicuti per alias literas nostras vestris amiciciis significamus et quemadmodum vestri nuncii propriis luminibus intuiti sunt, iam cum Turcis facie ad faciem stamus. Ideo, vestras amicicias, propter deum affectum, maiori quo possumus rogamus, quatenus quemadmodum serenissimus dominus noster rex suis in literis vobis mandavit, vestros homines exercitualis post nos, die et nocte, festinanter transmittere vellitis. Et aliud pro vestro commodo non faciatis. Ecce enim commissimus Vlad wayuode, ut pro defensione vestra semper inviliget et intendat. Et, ulterius, petimus in premissis non faciatis.
      Datum Kowinii, secundo die festi Visitacionis Mărie virginis, anno domini Millesimo CCCC° Lmo sexto.
      Johannes de Hwnyad, comes Bistriciensis etcetera.
      (Pe verso, de aceeaşi mină:) Circumspectis viris, iudicibus et iuratis senioribus septem sedium Saxonicalium parcium Transsiluanarum, amicis nobis honorandis.
      Chibzuiţi bărbaţi, prieteni vrednici de cinstea noastră. Deoarece, aşa cum am făcut cunoscut prieteniei voastre prin alte scrisori ale noastre şi după cum solii voştri au văzut cu proprii lor ochi, deja stăm faţă în faţă cu turcii; de aceea, rugăm prietenia voastră, mai mult decît putem, ca din dragoste faţă de Dumnezeu, după cum v-a poruncit în scrisorile sale prealuminatul domn, regele nostru, să binevoiţi a trimite în grabă, zi şi noapte, ostaşii voştri după noi. Şi altfel să nu faceţi pentru priinţa voastră. Căci iată l-am însărcinat pe Vlad voievodul, ca să se ocupe mereu şi să fie atent pentru apărarea voastră. Şi, în sfîrşit, vă cerem să nu faceţi < altfel) cu privire la cele <arătate> mai sus.
      Dat la Cuvin, în a doua zi a sărbătorii Veşmîntul Maicii Domnului, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi şase.
      Iancu de Hunedoara, comite de Bistriţa etc.
      (Pe verso, de aceeaşi mină:') Chibzuiţilor bărbaţi, juzilor şi bătrînilor juraţi ai celor şapte scaune săseşti din părţile Transilvaniei, prieteni vrednici de cinstea noastră.
      Arh. St. Sibiu, U. II. 170. Microfilm 102 la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca.
      Orig., hîrtie, Cu urme de pecete de închidere din ceară roşie, aplicată pe verso.
      EDIŢII: Latin. Teleki, Hunyadiak kcra, X, 527 —528; Huimuzaki, XV/1, 44; Vb.,
      V, 536-537.
      REGEŞTE: Kem6ny, Nctitia, I, 175.
337                                            1456 august 12, Suceava.
      Petrus, dei gratia, woewoda dominusque terre Moldawie.
      Sagacibus viris, iudici ac iuratis civitatis Braschowie, amicis nostris grate dilectis, salutem et omnis boni augmentum.
      Providi amici, noştri sincere dilecti. Vestre eidem amicabili sagacitati significamus per presentes, sub nostre katholice fidei honore, nos vobis ac cuilibet de vestris mercatoribus compromittentes, procul moţa omni fraude, ut, si aliqui ex ipsis in terris nostris mercari ac negociari voluerint, quod
                                                                                          455
www.dacoromanica.ro
huiusmodi mercatores, libere et absque quovis impedimento noştri ex parte, venientes, ipsorum negocia, ut prefertur, peragant pacifice et quiete, peragen-tesque ad ipsorum mansiones viceversa in pace et securitate a nobis redeant, prout moris et consuetudinis fuit semper, ab antiquis temporibus retroactis, inter nostras terras ac vestras. Insuper familiaris Raphaelis 1 dictus Laslo, presentis avisor, quidquid noştri ex parte vobis dixerit, eidem fidem in omni-bus hiis velitis adhibere creditivam, tamquam nos ipsi vobis loqueremur propria in persona.
      Datum Soczawie, feria quinta proxima post festum sancti Laurentii martiris Christi glorioşi, anno domini Millesimo quadringentesimo quin-quagesimo sexto.
      Petru, din mila lui Dumnezeu, voievodul şi domnul ţării Moldovei.
      Iscusiţilor bărbaţi, judelui şi juraţilor din oraşul Braşov, prietenii noştri iubiţi cu plăcere, sănătate şi tot sporul de bine.
      Chibzuiţi prieteni, iubiţi de noi din inimă curată. Facem cunoscut prin cele de faţă acelei iscusinţe a voastre prieteneşti, sub cinstea credinţei noastre adevărate, făgăduindu-vă vouă şi fiecăruia dintre negustorii noştri, departe de orice înşelăciune, că, dacă oricare dintre ei ar voi să vîndă şi să facă negoţ în ţara noastră, acei negustori, liberi şi fără nici o piedică din partea noastră, să-şi isprăvească în pace şi linişte treburile lor, după cum se spune, şi isprăvindu-şi-le, să se întoarcă de la noi în pace şi fără teamă, la casele lor, după cum a fost obiceiul şi datina între ţara noastră şi a voastră, dintotdeauna, din timpurile de mult trecute. Pe lîngă aceasta să binevoiţi a arăta încredere şi crezare în toate slujitorului Rafael zis Laslo, înfăţişătonil celor de faţă, orice v-ar spune din partea noastră, ca şi cum v-am vorbi noi înşine, în persoană.
                         Dat la Suceava, în joia de după sărbătoarea sfîntului Laurenţiu, slăvitul mucenic al lui Hristos, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi şase.
      Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, I, 14. Microfilm 9 h la Inst. de ist. şi
      arh. Cluj-Napoca.
      Orig., hîrtie, cu urme de pecete rotundă din ceară roşie, aplicată sub text.
      EDIŢII: Latin. Hurmuzahi, XV/1, 44; Ccstăchescu, II, 796—797; 1/6., V, 539 —540.
      Latin şi facs. Jakâ-Manclescti, 20, pl. 23 a.
        1 Scris pe răsătură.
338                                            1456 septembrie 6, Tîrgovişte.
      Nos Vlad, pareium Transsalpinarum wayvoda et dominus terrarum de Fogaras et Omlas, memorie commendantes, tenore presencium, signi-ficantes omnibus quibus expedit universis, quia, considerantes nonnullorum de generacione Merche wayvodarum, patris et fratrum nostrorum, servicia, que ipsi semper et ubique regibus Hungarie et sacrosancte eorum corone fideliter exhiberunt 1 ac se in deffensione ortodoxe fidei cattolice 2 gratas et acceptas reddiderunt; nos, eorum vestigia et actus imitări volentes in adep-cione prima huius Valachie dominaciones, pro maiori experiencia, serenissimo principi domino, domino Ladislao, Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie etcetera regi, duci Austrie, domino nostro graciosissimo, sua in iuventute, nostram fidelitatem ostendere et facere volentes, caput quoque nostrum et nostrorum omnium in sinum et proteccionem sue serenitatis inclinantes, pre
456
www.dacoromanica.ro
timore Turcorum, in persona ipsius domini noştri regis, ad Saxones et fidem omnium civitim de Brassouia et provincie Burchie commorancinm perfecta fide confidentes, ad que, Brassouiensium sub fide et iuramento firmissimo, Georgium, condam iudicem, Gasparum aurifabrum et alterum Gasparum Magnum, carnificem, ac Thes, iudicem de Rasnaua, in personis cunctorum seniorum dicto de Burchia, ad nos venientes, cum ipsis, sub iuramento et fidei deo debita, dispossuimus 2 et ordinavimus ut, quandocunque et quo-cienscunque in processu temporum, pre timore Turcorum aut expulsione nostrorum inimicorum, ad partes Hungarie et ipsorum in medio devenire contingerit, ipsi nos et nostros suscipiant, pie tractant, nutriant et inimicis nostris inimici sint, et nos contra Tur cos et aliorum ipsorum inimicorum potencias, viribus et potenciis, in deffensione resistere debeamus, eciam ipsi, quousque ipsorum in medio fuerimus , ab omnibus illicitis hominibus deffen-dere, et, si aliqua dampna nos et noştri inter ipsos aut sub metis ipsorum, extra, paciamur, de hiis respondere debeant.
      Preterea, quemadmodum ipsis priores noştri predecessores fecerunt in bonis, sic vel melius facere volentes et, quidquam ipsi concluserunt, debito fine ea omnia firmiter tenentes, insuper addimus ut, quicunque vel quiscunque iusti ad has nostras partes venerit vel venerint, nisi tributa persolvat, pacifice ac omni sine impedimento ambulat, ita eciam, quod iusti pro iniustis non arestantur, sed, si aliquis accessus habuerit, id coram nobis aut nostris depu-tatis officialibus acquirat.
      Hec omnia premissa et alia, que debito ordine pertinent, ad fidem et fidelitatem observandum, dicto domino regi ac ipsis civibus de Brassouia et senioribus de Burchia sponte assumpsimus et promittimus, in fidem deo debitam et humanitatem, usque mortem nostram, inviolabiliter, firmiter tenere, harum litterarum nostrarum et testimonio sigulli2 noştri, quo utimur, mediante.
      Datum in Tergouistia, feria secunda proxima ante festum Nativitatis virginis Mărie, anno domini Millesimo quadringentesimo quinquagesimo sexto.
      Noi, Vlad, voievodul Ţării Româneşti şi domn al ţării Făgăraşului şi Amlaşului, dăm de ştire şi facem cunoscut, prin cuprinsul <scrisorii> de faţă, tuturor cărora li se cuvine, <că> deoarece, ţinînd seama de serviciile cîtorva voievozi, fraţi ai noştri, din neamul lui Mircea, părintele nostru, <servicii> pe care aceştia le-au arătat pretutindeni cu credinţă regilor Ungariei şi sfintei lor coroane şi prin care, în apărarea dreptei credinţe catolice ,s-au făcut plăcuţi şi iubiţi; noi, voind să luăm ca pildă urmele şi faptele acestora, <făcute> mai întîi pentru dobîndirea domniei acestei Ţări Româneşti şi pentru o mai mare cercare, voind să facem şi să arătăm credinţa noastră prealuminatului domn principe, domnului Ladislau, regele Ungariei, Boemiei, Dalmaţiei, Croaţiei etc., duce de Austria, domnul nostru preaplăcut în tinereţea sa, şi plecînd chiar şi capul nostru şi al tuturor <oamenilor> noştri pentru sprijinul şi ocrotirea luminăţiei sale, din cauza fricii de turci, în numele acelui domn al nostru regele şi avînd încredere deplină în saşi şi în credinţa tuturor orăşenilor din Braşov şi a locuitorilor din ţara Bîrsei, sub credinţa şi jurămîntul foarte puternic al braşovenilor, pentru care, venind la noi, în numele tuturor bătrînilor din zisa <ţară> a Bîrsei, George, fostul jude, Gaspar aurarul şi un alt Gaspar, cel Mare, măcelarul, şi Ţhes, judele din Rîşnov, împreună cu aceştia, sub jurămîntul şi credinţa în Dumnezeu, am hotărît şi am rînduit cele cuvenite < astfel) ca, oricînd şi ori de cîte ori în scurgerea vremii, din cauza fricii de turci sau din cauza izgonirii de duşmanii noştri s-ar întîmpla să ajungem în părţile Ungariei şi în mijlocul acestora, aceştia să ne ia pe noi şi pe ai noştri,
                                                                                                457
www.dacoromanica.ro
să ne îngrijească cu dragoste, să ne hrănească şi să fie duşmani duşmanilor noştri, iar noi să fim datori să rezistăm cu toate forţele şi puterile în apărarea împotriva turcilor şi a oştirilor altor duşmani ai acestora, iar ei, pînă cînd vom fi în mijlocul lor, să fie datori să ne apere de toţi oamenii duşmănoşi şi, dacă noi şi ai noştri am suferi în mijlocul lor sau printre hotarele lor vreo pagubă din afară, să răspundă de acestea.
       în afară de acestea, voind să facem tot aşa de bine sau mai bine, după cum au făcut pomeniţii noştri înaintaşi, păstrînd cu tărie toate acelea, pe care ei le-au încheiat în chip cuvenit, pe deasupra adăugăm că oricine sau oricare va veni sau vor veni, în chip îndreptăţit, în aceste părţi ale noastre să nu plătească vamă, să <poată> merge în linişte şi fără nici o piedică, şi, de asemenea, să nu fie reţinuţi cei drepţi pentru cei nedrepţi, iar, dacă cineva va avea de gînd să vină, să obţină aceasta în faţa noastră sau a slujbaşilor noştri rînduiţi.
       Toate acestea sus-amintite şi altele, care ţin de rînduiala cuvenită, pentru a păstra credinţă şi supunere, le-am luat asupra noastră de bună voie şi făgăduim zisului nostru domn regele şi acelor orăşeni din Braşov şi bătrînilor din <ţara> Bîrsei, după credinţa datorată lui Dumnezeu şi după omenie, să le păstrăm pînă la moarte cu tărie şi în chip nestrămutat, prin mijlocirea acestei scrisori a noastre şi prin mărturia peceţii noastre de care ne folosim.
       Dat la Tîrgovişte, în lunea dinaintea sărbătorii Naşterii fecioarei Maria, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi şase.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, II, 14. Microfilm la Inst. de ist. şi arh.
       Cluj-Napoca.
       Orig., hîrtie, cu urme de pecete din ceară roşie, aplicată sub text.
       EDIŢII: Latin. Bogdan, Relaţiile, 316—317\Hurmuzaki, XV/1,        45; Bogdan,
       VIad Ţepeş, 10 (fragment); Ub., 540—541.
       REGEŞTE: Andronescu, Repertoriul, 81, nr. 265.
        1 Corect: exhibuerunt.
        2 Astfel în orig.
339                                              1456 septembrie 10, Tîrgovişte.
      Providi et honesti viri, fratres, amici et vicini noştri sincere grati.
      Serie presencium vobis damus scire, quemadmodum eciam prius dedi-mus scire, quare nune nunccius Turcorum venit ad nos, bene in mentem vestram recipiatis et firmiter teneatis, que pridem tractavimus vobiscum de fraternitate et bona pace, ea, que diximus protunc, nune et semper cum cordis noştri intencione et bona voluntate, fideliter, firmiter tenere; sicut nos pro nostris factis fatigamur et laboramus, ita, vel magis, pro vobis et vestris factis fatigari et laborare volentes.
      Ecce, nune venit tempus et hora que prius vobis prediximus; magna gravamina, quasi importabilia, super postes et humeros nostros ponere et nos gravare volunt Turci, non pro nobis aut nostris ita magna gravamina, sed pro vobis et vestris id ipsi Turci facere et cogere volunt, quia de factis • nostris leviter, nefforte1, possemus facere pacem et bonam tranquillitatem. Sed, propter vos et vestros pacem cum ipsis Turcis facere non possumus, quia petunt viam exire et predare erga vos per regnum nostrum; preterea •et insuper, nos cogunti in multis factis contra fidem catolicam et contra vos agere. Voluntas autem nostra et perfecta est, nullomodo, contra vos facere
458
www.dacoromanica.ro
in malis, immo a vobis nunquam separare volentes, sicut diximus et iura-vimus, vobis, fidelis frater et amicus, esse volentes. Hinc est quod ipsum nunccium Turcorum hic retinuimus, quousque vobis scire daremus, consi-derandum est vobis, quando homo vel dominus est potens et fortis, tune pacem potest facere, sicut vlt 2; cum autem impotens erit, forcior super eum veniet, faciet secum sicut vlt 2.
      Propterea, presentibus petimus vos et quemlibet vestrum presentibus affectuose, quatenus, statim, visis presentibus 3, pro vestra et nostra utilitate, omni sine mora, nobis subsidia dirigatis, ducentos aut centum vel quinqua-ginta homines electos, usque diem dominicani proxime venturam; dum vide-rint ipsi Turci potenciam de Hungaris, mollices erunt, et dicemus quod plu-res venient, tune facta nostra debito ordine disponere possumus, quousque de domino nostro rege mandatum habuerimus. Sicut supra diximus, pro bonitate, deffensione et utilitate vestrorum et nostrorum, quantocius poteritis, festinetis, quia, deo testem, plus de bonitate vestra et stabilitate cogitamus, quam nostra; vos eciam considerate per omnia, que nobis et nostris ad hono-rem et profectum cadent, quia quidem sunt neffacte 1 qui cogitent erga nos 4 mala et agunt iniuste, talibus sitis inimici, sicut nos inimicis vestris, eis facietis sicut nune faciemus pro vobis.
      Datum in Tergouistia, feria sexta proxima post festum Nativitatis Mărie, anno domini Millesimo quadringentesimo quinquagesimo sexto.
      Vlad, parcium Transalpinariun wayvoda et dominus terre de Fogaras,
      frater, amicus vester in omnibus.
      (Pe verso, ie aceeaşi mină :> Sagacibus et honestis viris, iudici ac iuratis civibus de Brassouia, fratribus, amicis et vicinis nostris predilectis,
      înţelepţi şi cinstiţi bărbaţi, fraţi, prieteni şi vecini ai noştri cu adevărat iubiţi.
      Prin cuprinsul (scrisorii) de faţă vă dăm de ştire, după cum v-am dat de ştire şi mai înainte, că, deoarece a venit acum la noi solul turcilor, să luaţi bine aminte şi să păstraţi cu tărie cele pe care le-am discutat cu voi despre frăţie şi pace bună şi cele pe care le-am spus atunci, acum şi totdeauna, cu tragere de inimă a noastră şi bunăvoinţă, să fie păstrate în chip credincios şi cu tărie; aşa după cum ne ostenim şi lucrăm pentru treburile noastre, tot astfel, sau chiar mai mult, voim să ne ostenim pentru voi şi treburile voastre.
      Iată, acum a venit vremea şi ceasul, pe care vi le-am spus mai înainte; sarcini mari, aproape cu neputinţă de purtat, turcii vor să le pună pe umerii noştri şi să ne îngreuie, (şi) nu pentru noi sau pentru ai noştri (pun) greutăţi aşa de mari, ci pentru voi şi ai voştri acei turci vor să facă şi să ne constrîngă la aceasta, deoarece, în ce priveşte treburile noastre, uşor am putea face pace şi bună linişte, dar pentru voi şi ai voştri nu putem face pace cu acei turci, deoarece ei caută cale să iasă şi să prade le voi prin ţara noastră; pe lîngă aceasta şi pe deasupra, ne constrîng în multe treburi să acţionăm împotriva credinţei adevărate şi împotriva voastră. însă voinţa noastră desăvîrşită este de a nu face nimic rău împotriva voastră, ba chiar voim să nu ne despărţim niciodată de voi, după cum am spus şi am jurat, voind să vă fim frate şi prieten credincios. Pe de-o parte este faptul că am oprit aici acel sol al turcilor, pînă cînd vă vom da de ştire, (iar pe de alta), trebuie să luaţi aminte că atunci cînd un om sau un domn este puternic şi tare, poate face pace cum vrea; dar, cînd este fără putere, unul mai tare va veni asupra lui şi va face cu el ce va voi.
      De aceea, vă cerem, prin cele de faţă,#vouă şi fiecăruia dintre voi ca, îndată ce veţi vedea (scrisoarea) de faţă, pentru folosul vostru şi al nostru,
                                                                                                   459
www.dacoromanica.ro
să ne trimiteţi, fără nici o zăbavă, ajutoare, 200 sau 100 sau 50 de oameni aleşi, pînă duminica ce va veni; cînd acei turci vor vedea putere de la unguri, vor fi mai moi, şi le vom spune, că vor veni şi mai mulţi, <şi> atunci vom putea rîndui după cuviinţă treburile noastre şi ale voastre, pînă cînd vom avea poruncă de la domnul nostru regele. După cum am spus mai sus, pentru binele, apărarea şi folosul alor voştri şi alor noştri, să vă grăbiţi cît mai repede, deoarece, martor fiindu-ne Dumnezeu, ne gîndim mai mult la binele şi statornicia voastră, decît la ale noastre. Voi să ţineţi seama de toate, care ni se cad nouă şi alor noştri spre cinste şi folos, deoarece sînt unii, care gîndesc rău faţă de noi şi acţionează nedrept, <şi> acestora să le fiţi duşmani, după cum sîntem noi duşmanilor voştri, şi să le faceţi acestora aşa cum facem noi acum pentru voi.
       Dat la Tîrgovişte, în vinerea după sărbătoarea Naşterii Măriei, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi şase.
       Vlad, voievodul Ţării Româneşti şi domn al ţării
       Făgăraşului, fratele şi prietenul vostru în toate.
       (Pe verso, de aceeaşi mină :> Iubiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, judelui şi orăşenilor juraţi din Braşov, fraţi, prieteni şi vecini ai noştri preaiubiţi.
       Arh. St. Braşov, Arh. oraş. Braşov, col. Schnell, I, 13. Microfilm la Inst. de ist. şi arh.
       Cluj-Napoca.
       Orig. hirtie, cu urme de pecete de închidere din ceară roşie, aplicată pe verso..
       EDIŢII: Latin. Bogdan, Relaţiile,317-318; Hurmuzaki, XV/ 1,45-46; Vb., V, 542-543.
       Trad. Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni, 164—165.
       REGEŞTE: Andronescu, Repertoriul, 81, nr. 266.
       1  Corect: ne forte.
       2  Corect: vuit.
       3  Urmează sic, şters de aceeaşi mină.
       4  Scris deasupra rîndului.
340                                                 <1456—1461) decembrie 8-
       f îw ErtdA KOEKOAd h rocnoAHH-h. IIhuiet rocnoACTRO mh ţepethsmo a^epihm npîdTEAEM TOCnOACTRd AtH, np-hrapEiW GpdUJERCKHM.
       II T$3H RH AdKdiU 3HdTH, KdKO C$ IVRH3H HdUJH rtWAÎE AH<ttHTPK Td c8 RHAH K8riHAH «•feKOH WU.EA H KHO ECT 110 MHpS ) RU HECTE ŢTErtH fi,i HŢ WCTdRHTE A^ H3HEC# CEM0 IVU.EA, h8 HM Td CTE 83EAH. TorO pdAH RH npOCHM: HAÎ HA\ RpdTETE WU.EA, HAÎ HM A<»HTE A^KdTÎ hm; EAHO IVT HHŢ A<i hm CA RpdTHT, n0HE>KE H^ 8 ndPSRS Hi M0HCEM0 WCTdRHTH.
       H Eorh RH RECEAH.
       UhC AEKEMRpÎE H.
       | îw EddA Rwerwaa amiaoctTa koh;Ta rocnoAHHk.
       (Adresa pe verso:} f np-hrdpEAt RpduiERcKHM.
       f Io Vlad voievod şi domn. Scrie domnia mea heretisire bunilor prieteni ai domniei mele, pîrgarilor braşoveni.
       Şi aceasta vă dau în ştire că aceşti oameni ai noştri, Dimitru, au fost cumpărat nişte oţel şi le-a fost cu pace; voi n-aţi vrut să-i lăsaţi să aducă oţelul încoace, ci li l-aţi luat. De aceea, vă rog: ori le daţi îndărăt oţelul, ori le daţi ducaţii lor; una din ele să li se întoarcă, pentru că nu-i putem lăsa în pagubă.
       Şi Dumnezeu să vă veselească.
460
www.dacoromanica.ro
       Scris decembrie 8.
       t Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
       <.Adresa pe verso:} t Pîrgarilor braşoveni.
       Arh. St. Braşov, nr. 210.
       Orie., hîrtie, pecete aplicată, cu legenda:
       [j* Iw B]AdAk iwiiwAi h rH]k ii,[c(]h 3ima[h] 8rrpoiAdKlHCKU>[H].
       Fotocopii la Bibi. Acad., F. VII/10 şi XIII/62.
       Motivarea datării la I. Bogdan.
       EDIŢII: Slav şi trad. Bogdan, Rcla(iile, 94; Tccilescu, 69. Trad. Bogdan, Dcc. şt reg., 63—64.
341                                           1456 decembrie 17, Kecskemet.
      Providi et circumspecţi viri, amici nobis honorandi.
      Non ignoratis quanta incomoda dampnaque et molestie regno et parti Transsilwano per infidelem Drakwlam wayvodam illata sunt et quatenus Wlad, wayvoda parcium Transsalpinarum, cum extra regnum suum esset, mediante fide sua, nobis et domino nostro regi multa promiserit, tamen, postquam regnum suum adeptus est, sicuti a certo intelleximus, in partibus illis plura incomoda et dampna intullit et imposterum inferre timetur, nec aliquam fidelitatem domino nostro regi et nobis, sicuti promiserat, servare intendit, et quod dominus noster rex, volens partes illas illesas preservare, misit hune Daan wayvodam contra prefatum Wlad wayvodam, ut ipsum de suo regno eicere et in regno eodem ipse wayvoda fieri debeat, qui domino nostro regi 1 omnimodam fidelitatem tenere promisit et huic regno. Ideo, vestras amicicias presentibus rogamus multum diligenter, quatenus prefato Daan waywode, propter nostrum favorem, cum omni auxilio et subsidio, quibus poteritis, fieri velitis et adesse, et gentes, quas poteritis, penes ipsum dare velitis. Et aliud, petimus, non faciatis.
      Datum in Kechkemeth, feria sexta proxima ante festum beati Thome apostoli, anno domini Millesimo quadrigentesimo quinquagesimo sexto.
      Ladislaus de Hwnyad, comes Bistriciensis, agazonum regalium magister ac regni Hungarie capitaneus generalis.
      <Sm6 text} Commissio propria domini comitis Ladislai Bistriciensis
      <Pe verso, de aceeaşi mină:} Circumspectis et providis viris, iudicibus, iuratis ceterisque civibus universis civitatis Brassouiensis et terre Barcza, amicis nobis honorandis.
      înţelepţi şi chibzuiţi bărbaţi, prieteni vrednici de cinstea noastră.
      Nici nu ştiţi cîte necazuri, pagube şi supărări au fost pricinuite regatului şi părţilor Transilvaniei de către necredinciosul Dracul voievod, şi că Vlad, voievodul Ţării Româneşti, pe cînd era în afara ţării sale ne-a promis, prin mijlocirea credinţei sale, multe nouă şi domnului nostru regele, totuşi, după ce s-a întors în ţara sa, după cum am înţeles în mod sigur, a pricinuit multe necazuri şi pagube în acele părţi şi nu se teme să le pricinuiască şi pe viitor, şi nici nu are de gînd să păstreze vreo credinţă domnului nostru, regele, şi nouă, după cum făgăduise, şi că domnul nostru regele, voind să păstreze acele părţi nevătămate, a trimis pe acest Dan voievodul, împotriva sus-pome-nitului Vlad voievodul, ca să-l alunge pe acesta din ţara sa şi în aceeaşi ţară să fie el voievod, care <Dan> a promis să păstreze toată credinţa domnului
                                                                                                  461
www.dacoromanica.ro
nostru rege şi acestui regat. De aceea, rugăm prietenia voastră mult şi stăruitor, prin <scrisoarea> de faţă ca, pentru bunăvoinţa noastră, să binevoiţi să-i daţi sus-amintitului Dan voievodul tot ajutorul şi sprijinul, pe care îl puteţi da, şi să-l sprijiniţi, şi să-i puneţi la îndemînă oamenii pe care îi puteţi <da>; şi altfel vă cerem să nu faceţi.
      Dat la Kecskem^t, în vinerea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Toma, în anul Domnului o mie patru sute cincizeci şi şase.
      Ladislau de Hunedoara, comite de Bistriţa, mare comis regal şi căpitan general al regatului Ungariei.
      <Sub text ;> Porunca însăşi a domnului comite Ladislau de Bistriţa.
      <Pe verso, de aceeaşi mină:} Chibzuiţilor şi înţelepţilor bărbaţi, juzilor* juraţilor şi tuturor celorlalţi orăşeni din Braşov şi din ţara Bîrsei, prieteni vrednici de cinstea noastră.
      Arh. St. Braşov, Arh. oraş Braşov, col. Schnell, II, 16. Microfilm la Inst. de ist. şi arh.
      Cluj-Napoca.
      Orig. hirtie, cu urme de pecete de închidere, din ceară roşie, aplicată sub text.
      EDIŢII: Latin. Hurmuzali, XV/1, 46-47; 176., V, 555. 1
        1 Scris deasupra rîndului.
462
www.dacoromanica.ro
                      ADDENDA
A                                            1437 (6945) ianuarie 24, Tîrgovişte.
       t d3Ti, H>KE KTw XpiICTA Bora EAArOBEpHH H XpHCTOAIOEHBH H CdMOAPhnCABHH,
îw Eaaa keahkh eohkoaa h rocnoAHHK, weaaaamijjSmh h rocnoACTB8.Mjj8MH bkceh 3emah XrrpoKaajfîH h 3anaat<HHCKH/Uk flMAdinS h <f>arapaiu8 jfEpkUEr. EAaronpoH3KOAH rOCnOACTBO MH CBOHMk EAArHMk npOH3EOAEHÎEiV\k, MHCTHM H CK^TAHM CpkAUEMh H
Aaposa^ cîh ^phcokSa rocnoACTBa mh h Hcna-hmijf npouiEHÎE nphrapEM epaujekckhm,
I10HE>KE ME npOCHJf^ HKO fi,i nOHOEHM H A<* ^TSpkAHM 3AKOHH l|JO HMAAH WT nptpO-Ahteah rocnoACTBa mh 3a kSmepke no TpkroBEjf 8 3emah rocnoACTBa mh h Ha nMTH BpamoECKWM a<>PH A<> Epaiwa, bko a<* A^ka^t wt 7 ehaapk Hnpît ^ept8h, wt X8co-aoeFh rupntp, wt KoaShîh Bf a^kath, wt Hăjf s aSkath, a wt pE3aH EHAap hhijjo. H JfTO HOCHT llianKH jjipBUJCKÎM HHlfia. GDt B03HAHHU,a MEAa B{ A^KATH, WT E03HAHH EHHO ‘s A^KaTH, WT K8nEHA KOHA 'S A^KATH, WT Ma«E EOCKa Kf A^KaTH, WT nHnEpk H WT UJO$paH II WT E8MEaK H WT BAkH/K KAMHAEKM H WT arHETHHH H WT KOKIE H WT K8nAE HHipo. GOtii a°X’°Aht wt Mop'b, wt"p nEpnEpH, F nEpnspH. Epas cehhh F a^eatii, boa FaSkath h KpaEa F a^kath, wt weha 'a a^kat, wt EAEH’k koîkaF a^kat; ano emaet Ap8ra kohca ck he*, a<» he a<» HHipo. (x)t mej( chpehîa 7 a^kat. H kohhk koh mhhet F eahh h ntujkii, 7 saH. H eijje wt eaha koaa phee, 'a piiEa, a BpkX’S ipo e*aet, a<* he a<* HHipo. ă Ha EpaHAk'a Manta nwA $aophh h 8 Tp-krujopk'a koaa 7 phea h 8 TptroBHi(iE TAKCOKAEpE- KoHh TOBApEH Eh.AH C*k IfJHM AHEO, F A^KATH. H HA ,Â,*BOBHUE, KOAHKO KOHH 8 KOAA, TOAHKO H A^KATE H 7 pHEA, A WT KOHk TOBApEH F EAHH, A WT HHHJf K8nAA]f HHIfJO H KOHh CAOEOAkH 7 A^KAT. H EL|JE>KE KOH CH A^BdT AOKHThK 8 A^hrh, AA CIIHIJJET AAhHtHHKd HAH EMU,d, AlfJE HMAT, A WT npABA HhAOBEKd fi,i CE BApSETk, TO HE EAH-TSETh.
       (?IJJE>KE )fTO CE l(JET nOKScHT WT EOA*bpk TOCnOACTEA MH BEAHUEKE H MdAHJf, EMAH KSnEU, T0H3H KSMEpKh, E*AH KOM8 A<* ECT A4A*H0, A<* npHAOWHT, TA HE CTOHT NA ipo ChM [ha ipo CKM] 8TKp"kAHA H HA3AK0HHA HA npkBWM 3AK0H*b, TO TAK03H HA\AT npÎETH EEAHKO 3A0 H Wprî* TOCnOACTEA MH. H CÎE EHCT ErH A^HAE AEKX’AHhHth II E8prAp Me^EA H dHAPEAUJk >K8AEU,h WT PanCHOS-k 8 Tp-krOBHipH.
       H cs’ba^teaîe: ntSndH Bohko akophhk h HtSridH T8awp*k h ntSnaH Hah8a h GtahmSa, epat AShpmhh h Ahmhtpti cmiTap-k h M.hkae nAppiiHK h Gemehk ctoahhk h Baae komhc.
       H AOrO0ET GTEtjSAH nHC 8 Tp-krOBHipH, M*kCEU,A TEHaplE KA> KT* A'bTO SUME, ehah<ktîoh> ka.
       ţ Iw £aaa eweewaa, mhaoctîa bokîa rocnoAHHK.
       Eu, cel în Hristos Dumnezeu binecredincios şi de Hristos iubitorul şi singur stăpînitorul, Io Vlad marele voievod şi domn, stăpînind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei şi părţilor de peste munţi, Amlaşului şi Făgăraşului, herţeg. A binevoit domnia mea cu a sa bunăvoinţă, cu inimă curată şi luminată şi am dăruit acest hrisov al domniei mele şi am împlinit cererea
                                                                                                        463
www.dacoromanica.ro
pîrgarilor braşoveni, pentru că m-au rugat să înnoiesc şi să întăresc legile ce le-au avut de la strămoşii domniei mele pentru vamă prin tîrguri în ţara domniei mele şi pe drumul Braşovului pînă la Brăila, ca să dea de un vilar de Ipria un fertun, de cel de Luvia un perper, de Colonia 12 ducaţi, de Cehia 6 ducaţi, iar de vilarul tăiat nimic. Şi cine aduce şepci frînceşti nimic. De butoiul de miere 12 ducaţi, de butoiul de vin 6 ducaţi, de calul cumpărat 6 ducaţi, de maja de ceară 12 ducaţi, de piper şi de şofran şi de bumbac şi de lîna de cămilă şi <piei> de miel şi de piei şi alte cumpărături nimic. Cine vine de peste mare, din 100 de perperi, 3 perperi. Porcul 2 ducaţi, boul 3 ducaţi şi vaca 3 ducaţi, de berbec 1 ducat, de pielea de cerb 1 ducat; iar dacă vor fi alte piei cu ea, să nu dea nimic. De burduful de brînză 1 ducat. Şi călăreţul care trece 3 bani şi pedestrul 1 ban. Şi încă de la un car cu peşte, 1 peşte, iar pentru ce va fi peste, să nu dea nimic. Iar la Brăila o majâ jumătate de florin şi la Tîrgşor 1 car 1 peşte şi la Tîrgovişte de asemenea. Calul încărcat, ori cu ce va fi, 3 ducaţi. Şi la Dîmboviţa, cîţi cai la căruţă, tot atîţia şi ducaţi şi 1 peşte, iar de calul încărcat 3 bani şi din alte cumpărături nimic şi calul slobod 1 ducat. Şi încă cine îşi dă marfa pe datorie să-şi caute datornicul sau chezaşul, dacă are, iar de omul drept să se ferească, să nu-1 bîntuiască.
      Şi încă cine se va încerca din boierii domniei mele mari şi mici, fie cumpăr rătorul acelei vămi, fie cel căruia îi va fi dată, să adaoge, şi de nu va sta pe ceea ce am întărit şi am legiuit prin aşezămîntul dintîi, unul ca acela va primi mare rău şi urgie de la domnia mea. Şi aceasta a fost cînd au venit deca-năşul şi pîrgarul Mehel şi Andreiaş judeţul din Rîşnov la Tîrgovişte.
      Şi martori: jupan Voico vornic şi jupan Tudor şi jupan Nanul şi Standul, fratele lui Mircea şi Dimitru spătar şi Micle paharnic şi Semen stolnic şi Badea comis.
      Şi logofătul Ştefan a scris în Tîrgovişte, luna ianuarie 24, în anul 6945 <1437>, indiction 24.
      f Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
        Arh. Institutului de istorie din Leningrad.
        Orig., perg., pecete atfrnată. S-a transcris după fotocopia pusă la dispoziţie de prof. Ştefan Eşanu din Buzău.
        EDIŢII: Trad. Eşanu, în „Magazin istoric", 8, 1970, 77 —78.
464
www.dacoromanica.ro
             INDICI
       PRESCURTĂRI, SEMNE SIMBOLICE, LĂMURIRI
a.d.     = aşezare dispărută.                                           
f.       = fost (se referă la localităţi care şi-au schimbat denumirea  
         oficială).                                                     
f.l.     = fiul (fiica) lui...                                          
în t.    = in titulatura...                                             
jud.     = judeţ (indică împărţirea administrativă actuală).            
lg-      = lingă.                                                       
loc.     = localitate (se referă la localităţi din străinătate care, cu 
         excepţia oraşelor mai mari, n-au fost identificate).           
M.       = Moldova.                                                     
m-re.    = mănăstire.                                                   
or.      = oraş.                                                        
Pol      --- Polonia                                                    
reg.     = rege, regat.                                                 
R.P.B.   --- Republica Populară Bulgaria.                               
R.P.P.   = Republica Populară Polonă.                                   
R.P.U.   = Republica Populară Ungară.                                   
R.S.C.   = Republica Socialistă Cehoslovacia.                           
R.S.F.I. = Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.                  
s.       = sat, comună.                                                 
top.     = toponimic                                                    
Trans.   = Transilvania.                                                
Ţ.R.     = Ţara Românească.                                             
Ung.     = Ungaria.                                                     
U.R.S.S. = Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice.                   
V.       = vezi.                                                        
voiev.   = voievod.                                                     
( )      = paranteză rotundă, cuprinde variantele numelor.              
Trimiterile sint făcute la numărul documentului. Trimiterile in cadrul indicilor, semnalate prin v. fac legătura şi intre cei doi indici.
                                                                        465
www.dacoromanica.ro
                     INDICE ONOMASTIC
                                        A
Acha, loc. in R.P.U. 158.
Achile, prepozit de Alba, vicecancelarul curţii regeşti 10.
Aciliu, s. jud. Sibiu, 44; românii din ~ 164.
Adjud, or. jud. Vrancea; tirg, vamă 207.
Adrian, a.d. lg. Sălard, jud. Bihor; cetate regească, 85.
Adrian, satul lui •—■, a.d. in jud. Timiş, 58,
Adrianopol, or. in Turcia; mare armată tur* ceaşcă la ~ 105; act dat la ~ 273, 305.
Aga, ban 134; <■"■> jupan, in slatul domnesc al Ţ.R., 73. 79.
Agathon, egumen al m-rilor Tismana şi Vodiţa <1407-1429). 128, 129, 169.
Agnita, or. jud. Sibiu; incendiu la ~ 321.
A gri a v. Eger.
Alba, comitat in Transilvania 140, 287; comitat in Ungaria v. Fehdr.
Alba lulia, or. jud. Alba; biserica (Transilvaniei); canonic 140; capitlu 19, 36, 44, 45, 57, 256, 284, 286; dieceza (Transilvaniei) 290; episcop de (Transilvania) 1, 3, 10, 18, 20, 23-25, 28, 38, 40, 42, 56, 69, 70, 74, 86, 97, 100, 101, 104, 223, 257; prepozit de ~ 28, 30.
Alba Regală v. Sz^kesfehervâr.
Albania, domn al; in t. despotului Serbiei 274, 295; ocupată de turci 274.
Albert, regele Ungariei <1438—1439) 251, 252, 255-257, 259, 272.
                                      Albert de Valea lui Mihai, priorul Auranei, fost ban de Dalmaţia şi Croaţia 158.
Albeşti, s. jud. Bihor 287.
Albul, vornicul Ţ.R. 136, 142, 164, 185, 187, 192, 201, 202.
Alchy, a.d. lg. Sinnicolaul Mare, jud. Timiş 158.
Aldea v. Alexandru Aldea.
Aldea, f.l. Moian, f.l. Stanciul 264.
Aldea, jupan, martor 79; mare logofăt, in sfatul domnesc al Ţ.R. 73.
Alexandru (Alexăndrel), voievodul M. <1452— 1454) 297, 311, 316.
Alexandru, voievod v. Nicolae Alexandru.
Alexandru Aldea, voievodulŢ.R.< 1431—1437) 180, 182, 185, 187, 191- 195, 197-200, 203, 204, 218, 222, 225.
Alexandru cel Bun, voievodul M. <1400— 1432) 245. 271, 283, 292, 297, 301, 311, 326.
Alexandru de Kuch 24.
Alexandru de Nekte 38.
Alexandru, episcop de Oradea 1.
Alexandru, vameş la Rucăr 135.
Alexiu, f.l. Fabani, 131.
Alfons, regele Portugaliei 161.
Also Igazow, a.d. lg. Firdea, jud. Timiş 158. Alţina, s. jud. Sibiu 285, 294; scaun săsesc 321.
Amlaş, s. jud. Sibiu 164; in t.voiev. Ţ.R. (biruitor, domn, duce, herţeg, stăpin) 59. 75. 78, 141, 142, 175, 179, 242, 243, 248, 264. 290, 306, 312, 338, A.
Amurat v. Murad II
Ana, f.l. Hermann de Cilly 255.
Ana, f.l. Nicolae de Farkastelke 163.
Ana, văduva lui Nicolae de Chak 149. Anagni, oraş in Italia 6, 8.
Andrei, arhiepiscop de Raguza 86, 101. Andrei, arhiepiscop de Spalato 86, 101. Andrei, boier in Ţ.R. 121.
Andrei, comite de Saros 13.
Andrei II, regele Ungariei < 1205— 1235) 1, 2, 4, 5, 7, 8.
Andrei, episcop de Oradea 23—25, 28. Andrei, episcopul Trans. 18, 23—25, 28, 38. Andrei de Aşchileu 95.
Andrei de Bark, slujitor 159.
Andrei de Chopys, slujitor al curţii regeşti 114.
Andrei de Fahid, om al vicevoievodului 131. Andrei, f.l. Ladislau, zis Forro 140.
Andrei, f.l. Mihail de Oşorheiu, om de mărturie al regelui 95.
Andrei, fratele lui Ludovic, regele Ungariei 38.
Andrei, jude al Bistriţei 117.
Andrei, judele oraşului Sibiu, căpitan al oştilor regale 151.
Andrei, magistru, prepozitul bisericii de Alba Regală, vicecancelarul curţii regelui 23. Andrei, prepozitul bisericii din Buda vicecancelarul curţii regelui 15.
Andrei, zis Besa v.Besa.
Andrei, zis Ewrdewgh, v. Ewrdewgh.
Andrei, Lackfi v. Lackfi.
Andrei, Pogner v. Pogner.
Andreiaş, judeţ la Rişnov 243, A.
Andreiaş, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. <1413) 120.
Angheluş, s. jud. Covasna 131, 140.
Anton, f.l. Matei de Orosfaia 113.
Anton, f.l. Thegunia 58.
Anton, paroh din Sebeş 257.
Antonie, cămăraşul lui Vlad Dracul 184, 233.
466
www.dacoromanica.ro
Antonie, f.l. Blasiu de Budila 131.
Antonie, sol al lui Alexandru Aldea la braşoveni 204.
Antonie, zis Forro, v. Forro.
Antonie Manea Vineţianul, vameş (menţ.) 73. Antoniu de Arpătac 291.
Antoniu de Subpădure, oştean 117, 118. Antoniu, episcop de Sebenico 86, 101.
Apa Morii, iaz la Voila, jud. Braşov 264.
Apa Tunsului, piriu lg. Scoreiu, jud. Sibiu 79. Apadia, s. jud. Caraş-Severin 209.
Apoldul de Jos, s. jud. Sibiu 164.
Apoldul de Sus, s. jud. Sibiu, oaspeţi din proces cu românii din Aciliu 164.
Apor, Ladislau 181.
Appa, Nicolae, de Mâlincrav 280.
Aprozie, voievodul de Zopus 32.
Apşa de Jos, Mijloc, Sus, loc. in U.R.S.S.
    111.
Apulia, ţinut în Italia 38.
Araci, (f. Arpâtac) s. jud. Covasna 291. Arad, comitat 274.
Arad, or. jud. Arad; capitlu 274; prepozit 51.
Arăneag, district, azi jud. Arad 274.
Arcani, s. jud. Gorj, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Argeş, v. Curtea de Argeş.
Armeanul, Iacob, sol al Cisnâdiei la voiev.
    Ţ.R. 121 Arpătc, v. Araci.
Artolf, episcop de Gy6r 10.
Asan Borilă, ţar bulgar <[1207— 1218) 11. Aşchileu Mare, s. jud. Cluj 95.
Athad, a.d. aproape de Jadani, jud. Timiş 58. Augustin de Sarwarad 131.
Aurel Vlaicu (f. Binţinţi), s. jud. Hunedoara 82.
Austria, duce de (in t. regilor Ungariei) 251-252, 255, 317, 330, 338; prelaţi şi baroni din ~ 309.
Avignon, or. in Franţa 17, 21, 22, 32, 34. Azbuga, comandant turc de oaste 191.
                                                        B
Bacău, or. jud. Bacău 283.
Bachia, loc. in R.P.U. 114.
Bâcs, or. in R.S.F.I., comite de 1.
Badea, comis in Ţ.R. 242, 243, 248, A.
Badea, diac, scrie act domnesc 73; martor 106.
Badea al Vameşului, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. (1413) 120.
Bodoc v. Bădeşti.
Baghin, mare paharnic şi comite de Bana 10.
Bahninţi, a. d. <în or. Drobeta-Turnu Seve-rin), întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Baia, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. (1422) 136.
Baia de Criş (Cybebanya), s. jud. Hunedoara 274; băieşi din ~ 156; district 274.
Baia Mare, or. jud. Maramureş 170, 274; băieşii din ~ 170; comiţi ai urburei din ~ 170.
Baiazid, sultan al turcilor <1389— 1402) 99, 101, 105, 108, 255.
Baicul, lasă o moştenire 242.
Bako, fratele lui Thatamer, prepozitul de Alba, rănit in expediţia din Ţ.R. (1330) 30.
Balaban-beg, comandant turc de oaste 191.
Bale, f.l. Sas, voievod maramureşean, părăseşte M. venind in Trans. 42.
Balciu, pircălab 321.
Baldovin, logofăt în Ţ.R. 79, 106, 120, 121.
Balea, paharnic, in sfatul domnesc al Ţ.R. (1431) 175.
Baleşti, s. jud. Gorj 169, 276.
Balk, cnez de Mylas 58.
Balşa, s. jud. Hunedoara 281.
Baltazar Knebel v. Knebel.
Bana, cnez de Chinka 58.
Bana, comitat in R.S.C. 10.
Banat, 324.
Banya Ladislau, orăşean, jurat din Oradea 290.
Barabas, magistru, canonic al capitlului Arad 274.
Barbara, regina Ungariei 158, 255.
Barbul, cnezul, ia cai parohului din Bruiu 321.
Bark, loc. in R.P.U. 159.
Barnaba, fiii lui 60.
Barnaba de Timişoara, călugăr minorit 290.
Bartolomeu, episcop de Pdcs 1, 10.
Bartolomeu, episcop al Transilvaniei 40, 41.
Basarab I, voievodul Ţ.R. < 1330—1352), necredincios regelui Ung. 15—19, 23, 25, 26, 28, 29, 37; scrisoare a papei către ~ 17; solie la ~ 15.
Basarab II, voievodul Ţ.R., instalat de Iancu 269.
Basarab, f.l. Ioan de Ruşor, nobil 220.
Basel, or. in Elveţia 209; conciliu! de la 223.
Bast, a.d.lg. Mînăstire, jud. Timiş 209.
Bathmonostra (Bakmonostra), loc. in R.S.F.I. 153, 159.
Bâthor v. Nyirbâthor.
Bathya, loc. in R.S.F.I. 159.
Băbuţiu, s. jud. Cluj 95.
Bădăcin, s. jud. Sălaj 287.
Bădeşti, s. jud. Cluj 95.
ţiăiţa, s. jud. Hunedoara 274; băieşi din ~
     156.
Băla, s. jud. Mureş 281.
Bărbat, fratele voiev. Litovoi, prins de unguri 13, 14.
Bărbat, hoţ de cai 321.
Bebek (Bubek), Detric, ban al Slavoniei 86; palatin 101; ~ Emeric, judele curţii reg. 77;~ palatin 62; <-w Francisc, f.l. Ştefan, conduce o oaste imp. turcilor in Ţ.R. 93, 101; ~ Ioan, mare comis 93; <■*< Ştefan, judele curţii reg. 42, 93; *•»> Nicolae, arhiepiscop de Calocea 86, 101.
www.dacoromanica.ro
467
Beche, comite, tatăl lui loachim, comite de Sibiu 11.
Bechen, loc. in R.P.U. 290.
Beclean, or. jud. Bistriţa. Năsăud S0,     93.
Bela IV, regele Ungariei ( 1235—1270) 7, 9—11.
Belebur, a.d. in jud. Timiş 58.
Bcleen, cnez din districtul Sebeş 132.
Belgrad, or. in R.S.F.I. 295; episcop de ~ 29; lupte cu turcii la ~ 269.
Belinţ, district jud. Timiş 58.
Belogradcik, cetate in R.P.B. 53.
Beltiug, s. jud. Satu Mare 170.
Belzeg, a.d. jud. Timiş 158.
Benedict, ameninţat cu moartea de Coman, 321.
Benedict, arhiepiscop de Calocea, cancelar al curţii regale 10.
Benedict, comite de Moson 10.
Benedict de Săcăşeni 290.
Benedict, episcop de Cenad 23—25.
Benedict, f.l. Andrei zis Ewrdewgh 95.
Benedict, f.l. Grigore 131.
Benedict, f.l. Ladislau zis Forro 140.
Benedict (Himffi), banul Bulgariei 47, 4S, 50, 54; căpitanul Vidinului şi al Bulgariei 53; f. ban al Bulgariei 66; comite de Timiş 61, 63.
Benedict, magistru, comite de Pojon 42.
Benedict, prepozitul bisericii din Alba Regală 126, 127.
Beregsăul Mic, s. jud. Timiş 58.
Bernabo, magistru, căpitanul balistarilor regelui ung. de la Vidin 54.
Bernard, şlefuitor de săbii, locuitor al Bistriţei 110.
Bertolomei, locuitor din Braşov 267.
Berzewice, loc. in R.P.P. 219.
Besa Andrei zis 31.
Bihor, comitat 1, 85, 149, 280.
Bilcear, boier in Ţ.R. 120.
Biniş, s. jud. Caraş Severin 58.
Binţinţi. v. Aurel Vlaicu.
Bistrăţ, baltă 169, 276.
Bistriţa, or. in R.S.C. 110.
Bistriţa, or. in jud. Bistriţa-Năsăud 117, 205, 218, 247, 287, 329; jude, juraţi, oaspeţi din ~ 205; comitat 117,          118; comite
    perpetuu de ~ 317, 320, 322, 327—330, 333, 338; district 117; provincie 117.
Bistriţa, s. jud. Mehedinţi, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa, 129, 169, 276.
Bizanţ, impărat al ~ 55, 295.
Bircea Mare, s. inglobat or. Deva, jud. Hunedoara 290.
Bîrghiş, s. jud. Sibiu 321.
Birlad, or. jud. Vaslui 210.
Blrsa, riu 1, 2; ţinut (district, provincie, ţară, numită şi a Braşovului) 1—5, 7, 8, 46, 49, 67, 86, 90, 118, 119, 121, 133, 135, 146, 175, 186, 191, 194, 205 227, 245, 251, 252, 254, 268, 271, 275, 279, 297, 301, 311, 312, 338, 341.
Birsău, s. jud. Hunedoara 259.
Birzava, riu jud. Caraş-Severin 158.
Blagay, loc. R.P.U. 161.
Blasiu, ameninţat cu moartea 321.
Blasiu, arhidiacon de Turda, canonic al bisericii Transilvaniei, fratele lui Ladislau zis Forro 140.
Blasiu de Budila 131.
Blasiu de Cerna 58.
Blasiu de Mitnic, cnez din districtul Sebeş 132.
Blasiu de Syde, slujitor, 159.
Blasiu, f.l. Petru de Angheluş 140.
Blasiu Wraan v. Wraan.
Blatniţa, top., (probabil Măceşul de Jos, jud. Dolj) 169, 276.
Bobda, s. jud. Timiş 58.
Bocicoel, s. jud. Maramureş 42.
Bod, s. jud. Braşov 67, 90, 96, 98, 227.
Bodrog, comitat, azi in R.S.F.I. 25, 29.
Boemia, rege al, in t. regelui Ung. 13—15, 86, 101, 140, 141, 146, 148- 152, 155, 158, 159, 170, 179 , 205, 209, 255, 257, 317, 330, 338; duşmană a Ung. 287; guvernator al ~ 111; postav de «—i 141; prelaţi şi baroni din ' 307; război in ~ 158; ştiri din 167.
Bogata, s. jud. Mureş 139.
Bogdan I, voievodul M. ( 1359— 1365); pleacă pe ascuns din Ung. in M. 42.
Bogdan II, voievodul M. (1449— 1451) 300, 301, 302.
Bogdan, f.l. Nicolae 132.
Bogdan, f.l. Voicu; român credincios regelui Ung. 64.
Bogdan-Vodă (f. Cuhea) s. jud. Maramureş 42.
Boicu, locuitor din Ţ.R. 230.
Bokor de Pui, omul guvernatorului Ung. 286.
Boldur, s. jud. Timiş 58.
Bolgar Nicolae zis 113.
Bologa, s. jud. Cluj, cetate şi domeniu, stă-pinite de Mircea cel Bătrin 104.
Bolug, cetate in R.S.C. 27.
Bolvaşniţa v. Valea Bolvaşniţei.
Bonifilius de Cesena, minorit 32.
Borcea, vornic, in sfatul domnesc al Ţ.R. (1422-1431) 136, 142, 175.
Borşa, or. jud. Maramureş 42.
Bortz, principe al cumanilor, creştinat 6.
Borza, părtaşul lui Barbul cnezul, 321.
Bosar, a.d. lg. Livadia de Cimp, jud. Hunedoara 259.
BOschcz, Gaspar, locuitor din Bistriţa 110-
Bosnia, episcop de ~ 10, 23, 25, 28, 38, 40—42, 101; expediţie in 162; inchizitor trimis imp. husiţilor din223, 278; regat 295, 305; vicariat 278.
Boxa, comite, fratele magistrului Gheorghe 13.
Bran, cetate jud. Braşov 67, 91, 118— 120, 122, 127, 134, 136, 141, 142, 148, 160, 166, 168, 252, 254, 263, 268, 275, 310; ridicarea cetăţii ~ 67; castelani 218, 252, 275, 310; oraş 310; vamă plătită la <— 91, 119, 127, 275.
468
www.dacoromanica.ro
                                                  c
Bran, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. (1390— 1400) 73.
Brandenburg, margraf de ~, in t. regilor Ung.
                                                                          72, 74, 76, 82, 85-95, 99, 101, 111, 114. Braşov, or. jud. Braşov 46, 49, 74, 84, 85. 87, 88, 90, 118-121, 127, 133, 134, 136.
    141, 142, 145,  146, 148,  152, 153, 166,
    168, 174- 176,  182, 186,  196, 202, 204,
    208, 210, 212, 217,218, 226-228,230, 233, 237, 238,  240, 243, 245,  247, 251-253,
    265, 266,  268, 270, 271,  275, 277, 280,
    282, 289,  293, 299, 301,  307-309,  312,
    313, 315,  318, 322, 325,  327-329,  334,
    335, 337 — 339, 341; baterea monezilor la ~ 266; district v. Bîrsa; jude, juraţi, sfat 96, 98, 116, 118, 121, 127, 141, 146, 148, 151, 181,  196, 206,  208, 212, 218,
    224, 226-228,   247, 251,  252, 266, 268,
    270, 271, 275,  279-282,  289,  293, 296,
    301, 308, 309,  312, 314,  318, 322, 325,
    328, 329, 336—339, 341, A; privilegii acordate 39, 46, 49, 86, 88, 89, 160, 174; saşi din ~ 287; scaun 67, 86; sate supuse oraşului 59, 89, v. şi Birsa; stringătorii tricesimei la ~ 91; vamă la .—>91; vilic
    266, 268, v. şi braşoveni.
Bratislava (Pojon), or. in R.S.C. 108, 148,
    169, 170, 219, 249; cetate 10; comite de ~ 1, 10, 23, 25, 28, 38, 40-42, 86, 100, 101.
Braţul, in sfatul domnesc al M, 300.
Braţul, martor 106.
Brăila, or. jud. Brăila 118, 141, 318, 322; arme aduse la ~ pt. apărarea Chiliei 319; drumul 46; vamă 118, 134, 136, 141,
    142,     144, 175, 243, A; v. şi brăileni. Breb, s. jud. Maramureş, sat românesc 41. Breţcu, s. jud. Covasna, sat românesc 152. Briccius, episcop de Vaţ 1.
Bruiu, s. jud. Sibiu, parohul din '■«321. Bubek v. Bebek.
Buda, or. in Ung.; act dat la ~ 37, 39, 72, 76, 80, 140, 150, 251, 252, 257, 259, 308, 330; prepozitul bisericii din ~ 15; postav de ~297, 311.
Budila, s. jud. Braşov 131.
Budun, a.d. in jud. Timiş 58.
Bulgaria, in t. regilor Ungariei 10, 13, 25, 38, 40-43, 55, 60, 86, 101; ban al ~ 47, 48, 50, 54, 55, 66; căpitan al ~53; cetate în~101; expediţie Împotriva turcilor în~ 47, 48, 99, 101, 255, 259, 269, 272, 274. Burcea, stăpin in Braniştea Urăşiei şi Vadul Şercaiei 73.
Burgundia, duce al 109.
Buruene v. Păuliş.
Buzău, or. jud. Buzău 39, 192.
Bykamezeu, a.d. aproape de Biled, jud Timiş 58.
Bykutha, loc. in R.S.F.l. 58.
Bylge, loc. R.P.U. 28.
Byzere, a.d. lg. Vîrciorova, jud. Caraş-Seve-rin 209, 287.
Cacova v. Fîntinele.
Caliian, stăpin in Braniştea Urăşiei şi Vadul Şercaiei 73.
Calocea v. Kaldcsa.
                                       Calugherovţi, a.d. jud. Dolj, sate întărite m-rilor Tismana şi Vodiţa 169,276.
Capistrano, loc. in Italia 317, 327.
Caracea-beg, comandant turc de oaste 191.
Caran, s., azi contopit în or. Caransebeş, jud. Caraş-Severin 58.
Caransebeş (Sebeş), or. jud. Caraş-Severin 295; cetate 132; district românesc 58, 76, 132, 209, 272; obştea cnezilor şi a românilor din district 55.
Caraş, comitat 10, 85, 158.
Carastelek , jud. s. Sălaj 287.
Carol Robert, regele Ungariei <1301—1342) 15, 16, 18-26, 28, 30, 38. 165; expediţie în Ţ.R. 36, 37; pecete pierdută in Ţ.R. 33, 36.
Carpaţi, munţi 2—5, 7, 8, 13, 114.
Caspar Slik v. Slik.
Caspar de Cimpulung, orăşean din Sibiu 298.
Castro Plebis, loc. in Italia 32.
Caşovia v. Kostâe.
Catarina, f.l. Gheorghe Brancovici, soţia lui Ulric de Cilly 274.
Cazac, ţigan din Ţ. Făgăraşului 264
Cazan, fratele lui Radu, boier in Ţ.R. 120.
Cazan, stolnic, în sfatul domnesc al Ţ.R. <1431) 175.
Căcicea, piriu lg. Voila 264.
Călin, boier din Ţ.R., dăruit cu moşie in Ţ. Făgăraşului 79.
Călugăr, părtaşul lui Barbul cnezul 321.
Căpilnaş, district, azi jud. Arad 274.
Cătălina, s. jud. Cluj 95.
Ceafa Tunsului, top. la Scoreiu, jud. Sibiu 79.
Cealapi (Celebi), pretendent la tronul Turciei 192.
Ceauri, s. jud. Gorj, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Cebza, s. jud. Timiş 85.
Cega, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. < 1422) 136.
Cehei, s. jud. Sălaj 287.
Cehia, postav de120, 134, 136— 138, 142, 143, 175, 243, 297, A.
Celeiu, s. înglobat or. Corabia, jud. Olt 10; iazuri la ~ 10.
Cenad, s. jud. Timiş; capitlul bisericii 209; comitat 158; episcop de ■ 1, 10, 23—25, 28 , 38 , 40 - 42, 86, 100, 101.
Cenei, s. jud. Timiş 58.
Cereşevo, a.d. jud. Mehedinţi, intărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Cerna, s. jud. Timiş 58.
Cesena, or. in Italia, 32.
Cetate, moşie în hotarcu Scoreiu, jud. Sibiu79.
Cetatea de Baltă, s. jud. Alba; domeniu 284.
Cetatea de Fier v. Vasvâr
Cetatea Neamţ, cetate in jud. Neamţ 82.
Cetatea Nouă v. Ujvâr.
Chaak v. Ciacova.
33 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
469
Chaba, a.d. aproape de Gruni, jud. Timiş 58.
Chak, mare comis şi comite de Şopron 10.
Chanadin, arhiepiscop de Strigoniu 22, 23, 25, 28.
Chapys, loc. în R.P.U. 114.
Chernik, necredincios al voiev. Ţ.R. 310.
Chery, a.d. lg. Recaş, jud. Timiş; district şi oraş 58.
Chever Paul, locuitor din Braşov 331.
Chichnuk, Gheorghe de mare stolnic în Ung. 86.
Chilia, cetate la gurile Dunării 302,305,317,318, 322, 323; apărarea ei 322; biserica mino-riţilor din <—< 317; intenţia turcilor de a o cuceri 323.
Chinka, a.d. aproape de Jdioara jud. Timiş 58.
Chinkaz, cnez de Zaldubag 58.
Chioar, cetate în jud. Maramureş; pădure la ~ 170.
Chisătău v. Chizătău
Chiusbaia, s. jud. Maramureş 274.
Chizătău, s. jud. Timiş 40.
Chokakw v. Cs6kak6.
Chow, moşie în comit. Vâs 84.
Christian Phaff v. Phaff.
Chypch, loc. în R.P.U. 159.
Ciacova, s. jud. Timiş 140, 149, 205, 220, 259; cetate 85.
Cibin v. Sibiu.
Ciceu, cetate în jud. Harghita; vicecastelan de 26.
Cilly, loc. în Austria, comite de ~ 255, 274, 287, 309.
Cincu, s. jud. Braşov, 318; scaun săsesc 207, 321.
Cioban, în sfatul domnesc al Ţ.R. 73.
Cioruş, s. probabil lg. Plopeni, jud. Prahova 264.
Cisnădie, or. jud. Sibiu 44, 45, 70, 124; comite de ~ 70; judele din ~ 70; obştea din 70; oaspeţi din ~ 124; tîrg 124.
Ciuca, răsculat din părţile Sibiului 70.
Ciuci, district, azi jud. Arad 274.
Ciufud v. Izvoarele.
Clmpulung, or. în R.S.C. 124.
Cîmpulung-Muscel, or. jud. Argeş 46, 68, 94, 155, 156, 180, 256, 298, 301, 302, 317 act dat de regele Ung. la~ 94, 155, 156; gardianul din ~ 68; locuitori din stabiliţi în Trans. 256, 298, 303, 320; vamă la~46, 120, 145, 176.
Cîmpulung pe Tisa, s. în jud. Maramureş; oraş regal 111.
Cîndea, cnezul, reprezentant la înţelegerea cu românii răsculaţi la 1382— 1383 70.
Clrsta, solul lui Vlad Dracul la Braşov 198.
Clrstea, om de încredere al lui Vladislav II, voiev, Ţ.R. 313.
Cîrstea, braşovean trimis în Ţ.R. 315.
Clrstea din Rlşnov, venit la Tîrgovişte pt. privilegii comerciale 134.
Clrstea Mădrămen, locuitor din Rîşnov 239.
Clrţa, s. jud. Sibiu 5, 258; abate din ~ 5, 258; ţinut 79.
Cladova, district, azi în jud. Arad 274.
Clara, f.l. Ioan, f.l. Gyula de Giula 52.
Clement al Vl-lea, papă 32, 34.
Clement, vărul lui Nicolae de Path 84. Cletus, cancelar al curţii regale şi prepozit de Agria 1.
Clicevăţ, s. R.S.F.I. 169, 276.
Cluj-Napoca, or. jud. Cluj 20, 205; fapte de credinţă cu ocazia expediţiei în Ţ.R. <1330) 205.
Cluj-Mănăştur, s. înglobat or. Cluj-Napoca;
    convent 52, 95, 113, 131, 132.
Coaciu v. Făureni.
Cocoreşti, s. jud. Prahova 264.
Codlea, or. jud. Braşov, sat 67, 91, 92, 126 127, 310; judele satului regesc 127. Cohalm, s. jud. Braşov 184.
Coica, logofăt in Ţ.R. 264.
Coica, vistier al Ţ.R. 242.
Coico logofăt, scrie act domnesc 136; în sfatul domnesc al Ţ.R. 142, 175, 177.
Coloman, episcop de Gydr 38, 40, 42. Coloman, (f.) rege al Ung. 10.
Colonia v. KOln.
Coltău, s. jud. Maramureş; român din 170. Coman, f.l. Stoica, f.l. Stanciul 264.
Coman, preot, răzvrătit în părţile Agnitei 321. Comiat v. Komyath Constantinopol v. Istambul.
Conya banul 86, 101.
Corbavia, episcop de ~ 40— 42, 86, 101. Corneni (f. Şintereag) s. jud. Cluj 102. Cosma, cnez de Vlasag 58.
Cosma, episcop de Gydr 1.
Costandin, fratele lui Stanciu, boier în Ţ.R. 237, 238.
Costea, boier, întărit cu imunităţi în Ţ. Făgăraşului 103.
Costea, fost cnez din Ruşor 220.
Costea, martor 106.
Costea, pircălab în sfatul domnesc al M.
    < 1452) 311; vornic <1449) 297.
Costea Dan o viei, în sfatul domnesc al M. 300. Costea Orăş, boier în sfatul domnesc al M. 311. Coşeiu, s. jud. Sălaj 170.
Cracovia, or. în Polonia; episcop de~8; principe suprem de în t. regelui Poloniei 75.
Crăciun, ban de Tismana 324.
Crăciun, cnez de Zepmezeu 58.
Creţul Ioan, jude al Braşovului 141.
Cricău, s. în jud. Alba, comite de ~ 11. Crisogon, episcop de Trau 86, 101.
Crispus, Ioan zis, judele din Cisnădie, 70. Cristellin, sol al Cisnădiei la voievodul Ţ.R. 124.
Cristian, în sfatul domnesc al Ţ.R. < 1390 — 1400) 73.
Cristian, s. jud. Braşov 67, 126, 127. Cristian, s. jud. Sibiu 70, 94, 298; conflict cu românii răsculaţi la 1382, 70.
Cristofor, f.l. Dees. cnez de Temesel 76. Cristur, s. jud. Cluj 95.
Criş, comitat 162.
Crivina, s. jud. Timiş 76.
Croaţia, ţinut în R.S.F.I.; ban de ~ 38, 40—42, 86, 99, 101, 158; cetăţi din ~
470
www.dacoromanica.ro
    158; drum spre 99; rege al. In t. reg. Ung. 1, 10, 13, 25, 38, 40-43, 72, 74, 76, 82, 85- 95, 99, 101, 111, 125. 129 140, 141, 146, 148-152, 155, 158, 169 170, 179, 205, 209, 251, 252, 257, 259, 272, 317, 330, 338.
Gruceburg, (Kreuzburg) cetate în jud. Braşov
    1. 2.
Cras, b&trin din Rişnov 121; pirgar 120.
Csâky, Ladislau, voiev. Trans. < 1426— 1437) 205, 220, 259; ~ Nicolae, voiev. Trans. <1401-1403, 1415-1426) 140, 149, 220; ~ Ştefan 85. v. şi Ciacova; Nicolae, f .1. Ştefan
CsâkakO, loc. in R.P.U.; castelan de 29.
Cubleş, s. jud. Sălaj 95.
Cuciulata, s. jud. Braşov 60.
Cuhea v. Bogdan Vodă.
Cuiavia v. Kujawia.
Cumania, rege al, in t. reg. Ung. 6, 10,13 25, 38—43, 86, 101; căpetenii din, 111: dăruită ioaniţilor 10; partea din ~,care se află dincolo de Carpaţi 7, 8; venituri din 10.
Curciu, s. jud. Sibiu 19.
Curtea de Argeş, or. in jud. Argeş 30, 35, 56, 60; 79, 106, 124, 166; cetate 30,35,60, 106; oastea reg. Ung. sub cetatea ~ 30, 35; scaun domnesc 79.
Cuvin, s. in jud. Arad 164, 295, 330; negustori turci la 295; solie a Ţ.R. la r** 164.
Cyko, Ştefan, episcop de Agria 86, 101.
Czako de Breţcu 152.
Czikow, mare vistier în Ung. 38.
                                          D
Dabija, sluga boierului Radu 240.
Daga de Dagay, cnez din districtul Komyath 132.
Dagay, a.d. lg. Paniova, jud. Timiş 132.
Daia, s. jud. Sibiu, 282.
Dalmaţia, ban de 40 — 42, 86, 99, 101, 158; drum spre 99; în t. reg. Ung. 1, 10, 13, 25, 38-43, 61, 63-67, 69, 71, 72, 74, 76, 82, 85-95,       99,  111, 114, 125,
    128,  129, 140, 141,  146-152,  155, 158,
    159,  169, 170, 179,  205, 209, 252, 255,
    257,  259, 272, 317,  330, 338.
Dan I, domn al Ţ.R. < 1383—1386) 76.
Dan II, domn al Ţ.R. <1420-1431) 136-138,       140-144, 146, 147, 151, 153, 154,
    157, 158, 161, 162, 164, 166, 168, 174-176, 178, 209, 218, 219, 222, 308.
Dan voievod, pretendent la tronul Ţ.R. 341.
Dan de Duboz 58.
Danciu, fratele fostului comite Neagu, fugit din Ţ.R. in reg. Ung. 63.
Danciul, pircălab in sfatul domnesc al M. 300.
Danolh v. Dâvod.
Danas v. D6m6s.
David, f.l. Andrei de Aşchileu 95.
David, reprezentant la înţelegerea cu românii răsculaţi in părţile Sibiului la 1382— 1383, 70.
David Lack v. Lackfi.
Dâvod (Danolh), loc. în R.P.U., cămară de sare 153.
Dawar, loc. in R.S.C. (f. comitat Nitra) 15. Dăbica, s. jud. Cluj, 114, 117, 118; comitat 95, 114.
Dealul Mare, deal jud. Sibiu 45.
Deline (Delue), loc. în R.S.C. (f. comitat Saros) 13, 14.
Delineşti, s. jud. Caraş-Severin 209.
Delue v. Deline.
Dema, f.l. Luca 27.
Derekeghaz, loc. in R.P.U. 158.
Deseşti, s. jud. Maramureş 41.
Desewde Losoncz.voiev. Trans. <1438 — 1440) 257.
Desideriu, episcop de Cenad 1.
Detre, fratele lui Ştefan de Berzewice 219. Detric Bebek v. Bebek.
Deuşu, s. jud. Cluj 52.
Deva, or. jud. Hunedoara; castelan de .—> 52. Dieniş, boier din Ţ.R., sol la Braşov 199. Dimitrie spătar, in sfatul domnesc al Ţ.R. 243, 248, A.
Dimitra, boier din Ţ.R., sol la Braşov 222, 340.
Dionisie, arhiepiscop de Calocea 38. Dionisie de Potoc 272.
Dionisie, f.l. Matei 272.
Dionisie, f.l. Pavel 58.
Dionisie, mare comis 38, 40; mare stolnic şi castelan de Mehadia 18, 23, 25, 28; mare vistier şi comite de Pojon 10.
Dionisie Lackfi v. Lackfi.
Dîmboviţa, cetate 101; vamă 120—122, 134, 135, 137, 141-143, 175, 243, 268, A. Dîrstor v. Silistra.
Dobîrca, s. jud. Sibiu 164.
Dobo, lacob zis, de Ruzka 150.
Dobrin 70.
Dobrogea 75, 78, 87.
Dobrotă, jupan, in sfatul domnesc al Ţ.R. 142, 175.
Dobrotici, despot al Dobrogei 54.
Dolaţ, s. jud. Timiş 58.
Dominic, arhiepiscop de Spalato 38. Dominic, cnez de Zynazeg 58.
Dominic de Lunga 301.
Dominic de Pâsztâ 105.
Dominic, episcop de Cenad 42.
Dominic, episcop al Trans. 40, 42.
Dominic, f.l. Dezideriu de Bykamezeu 58. Dominic, f.l. Ioan de Bykutha 58.
Dominic, f.l. Ioan de Ghidfalău 131.
DSmAs, loc. in R.P.U. 54.
Donch, f.l. Nicolae 27.
Dopca, s. jud. Braşov 60.
Dorman, stăpinitor la Branicevo, neloial faţă de reg. Ung. 13.
Dorohoi, or. jud. Botoşani 246.
Dracula voievod v. Vlad Ţepeş.
Drag de Beltiug 170.
Drag, fratele lui Bale, f.l. Sas, voiev. al Maramureşului 42.
Dragomir, comis, in sfatul domnesc al Ţ.R. 142. Dragomr de Visag 58.
www.dacoromanica.ro
471
Dragomir, f.l. Voina de Lovişte 63.
Dragomir, fratele lui Bale, f.l. Sas, voiev. al Maramureşului 43.
Dragomir, om de incredere al lui Vlad Dracul 277.
Dragomir, vornic în sfatul domnesc al M 300.
Dragomir Băbuţ, reprezentant la inţelegerea cu românii răsculaţi in părţile Sibiului la 1382-1383, 70.
Dragoslavele, s. jud. Argeş 313.
Dragoş, f.l. Gyula, român din Maramureş, credincios reg. Ung. 41.
Dragotă spătar, sol al lui Vlad Dracul la Rişnov 238.
Drăgan, ban din Ţ.R. 79.
Drăghici, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. 133.
Drăghici, reprezentat la inţelegerea cu românii răsculaţi din părţile Sibiului la 1382 — 1383, 70.
Drămni, s. in R.S.F.I., intărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276
Drosa, răsculată in părţile Sibiului 70.
Drugeth Ioan, palatin şi jude al cumanilor 23, 23; ~ Nicolae, comite, jude al curţii reg. 38; Vilerm        palatin,   comite de
    Ujvâr  şi Zips 27, 28.
Duboz, s, jud. Timiş 38.
Dubrovnik, or. in R.S.F.I. 305.
Duma Braevici, in sfatul domnesc al M. 297, 311.
Dumitru de Lunga 301.
Dumitru,   episcop  de Nona 40—42.
Dumitru, episcop de Oradea 32, 38, 40— 42.
Dumitru, episcop de Sirmiu 42.
Dumitru, episcop al Trans. 56, 86.
Dumitru,   episcop  de     Vesprim 101.
Dumitru, f.l. Alexandru de Nekte 38.
Dumitru, f.l. Voicu, român credincios reg. Ung. 64.
Dumitru, mare vistier, 23, 25, 28.
Dumitru, principele tătarilor 49.
Dumitru, spătar in Ţ.R. 226, 264.
Dumitru zis Lepes v. Lepes.
Dunărea 1, 2, 39, 73, 87, 88, 95, 99, 105, 106, 129, 153, 167, 169, 191, 255, 276 323; ajunsă in puterea turcilor 105; corăbii pe — 101; cetăţi lg ~ 259; negoţ peste 121, 141, 268; pescării la 10; turcii vor trece •—< 296.
Dupolcz, a.d., probabil lg. Biserica Albă (R.S.F.I.) 158.
Duşeşti, a.d. jud. Gorj, intărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
                                            E
Eberhard, episcop de Zagreb 101.
Eger (Agria), or. in R.P.U., dioceză 290; episcop de 1, 4, 10, 23, 25, 28, 38, 40— 42, 86, 101; prepozit 1.
Elekus, f.l. Luca de Poltua 58.
Elena, f.l. Ioan, f.l. Gyula de Giula 52. Elena, soţia lui Gheorghe Brancovici 274.
Elhovita, s. jud. Mehedinţi, intărit m-rilor Tismana şi Vodiţa, 169, 276.
Elisabeta, f.l. Ulric de Cilly 274.
Elisabeta, regina Ungariei 27, 32, 34, 37, 42, 71, 72, 101, 255.
Elisabeta, soţia lui Andrei Pogner 303.
Emeric Bebek v. Bebek.
Emeric de Bogata, luptă impotriva turcilor în Ţ.R. 139.
Emeric de Peren, mare paharnic 101.
Emeric de Zentmiklos, om al vicevoievodului
    131.
Emeric de Zepmezeu 132.
Emeric, fratele lui Dionisie Lackfi, v. Lackfi
Emeric, mare comis 41, 42.
Emeric, regele Ung. (1182-1204) 60.
Emeric zis Cheh de Rediu 113.
Emeric Zyndy v. Zyndy.
Estephanfolua, a.d. jud. Timiş 40.
Esztergom (Strigoniu), or. în R.P.U.; arhiepiscop de 1, 3, 4, 6, 10, 22, 23, 25, 28, 38, 40-42, 83, 86, 92, 99- 101, 150.
Eugen IV, papă 278.
Eustaţiu de Salatiu, jude al nobil, din Solno-cul interior 102.
Ewrdewgh, Andrei zis 95.
Ezeriş, s. jud. Caraş-Severin 209.
                                                F
Fabian de Bahia, vicar al Bosniei, inchizitor 278.
Fabian, f.l. Pavel 131.
Fabian, jude al Bistriţei 110.
Fagach, f.l. Iacob, fi. Bartaleu, iobag 26.
Fagach, loc. in R.P.U. 26.
Fahid, a.d. lg. Galda de Jos, jud. Alba 131.
Fakate luna, pristav 1.
Fanchlaka, a.d., aproape de Voiteg, jud. Timiş 58.
Farcaş, cnezatul lui 10.
Farkastelke, a.d. lg. Mediaş, jud. Sibiu 163.
Faro, episcop de 40— 42.
Făgăraş, apă 242.
Făgăraş, or. şi ţinut in jud. Braşov; act dat la ~ 226; căpitan de ~ 103; duce de ~> in t. domnului Ţ.R. 56, 60, 75, 78, 141, 179, 290; herţeg de ~in t. domnului Ţ.R. 242, 248; in t. domnilor Ţ.R. 79, 142, 175, 243, 264, 306, 324. 338, 339, A.; juzi şi cnezi din <■>«'321; pagube săvirşite de cei din <■>•'321; preoţi din <~ 56; refugiaţi in •—■ 312; stăpinitor in ~în t. domnilor Ţ.R. 106, 312; ţară 59, 79, 205.
Făureni, s. jud. Cluj 95.
Fejăr (Fehdr, Alba), comitat in Ung. 10, 37, 83, 86, 101.
Feketig, riu (Piriul Negru, afluent al Oltului; in doc. in sensul de Ţ. Birsei) 10.
Feldioara, s. jud. Braşov 67, 120, 158, 171.
Fcmianus, grec fugit din Ţ.R. 180.
Feriz-beg, comandant turc de oaste 191.
472
www.dacoromanica.ro
Fermo, or. in Italia; episcop de ~ 12.
Fewlseigazow, a.d. lg. Firdea, jud. Timiş
    158.
Feyerwar v. Belogradcik-
Figud, a.d. lg. Periam, jud. Timiş 158.
Filcs, cnez de Syrkech 58.
Filip, ducele Burgundiei 109.
Filip, episcop de Fermo, legat al, scaunului apostolic 12.
Filip, episcop de Zagreb 11.
Filip. f.l. Ladislau 272.
Finta, magistru 13.
Finta, s. jud. Dîmboviţa 196.
Fintinele, s. jud. Sibiu 45, 256.
Fodor Pavel din Chypch, slujitor 159.
Fodora, s. jud. Cluj 95.
Forgach, Nicolae zis 52.
Forro, Antonie zis, de Angheluş, f.l. Ioan 140; ~Ioan zis 140; Ladislau zis, din Sf. Gheorghe 140; '■»' Mibail zis, de Angheluş 131; Nicolae zis, de Angheluş, f .1. Ioan 140.
Francisc Bebek v. Bebek.
Francisc de Bircea 290.
Francisc de Castro Plebis, minorit 32.
Francisc, episcop de Scardona 86, 101.
Frank <de Szdcsdny), f.l. Conya banul, judele curţii regale 101; voiev. al Trans. şi comite de Solnoc 80, 86.
Frankfurt pe Main, or. in R.F.G.; primarul, sfatul oraşului 167.
Franţa, rege al ~ 107; solie in ■—1 100.
                                                            G
Gal, capelanul bisericii Sf. Cruci 290.
Gal, episcopul Transilvaniei 10.
Galda de Sus şi de Jos, s. jud. Alba 131.
Galeş, locuitor din Braşov 237.
Galiţia, duce de ^ 10; rege al^in t. reg. Ung. 1, 10, 13, 25, 38-43, 75, 86, 101.
Galşa, s. jud. Arad 274.
Galtiu, s. jud. Arad 131.
Gamza, a.d. lg. Mitnicul Mare, jud. Caraş-Severin 132.
Gara, loc. in R.P.U. 40, 41, 54, 86, 99, 101, 112, 150, 255, 295; v. şi Nicolae de
Gaspar, aurar in Braşov 338.
Gaspar cel Mare, măcelar in Braşov 338.
Gaspar de Cîmpulung, locuitor din Sibiu 180, 207, 303.
Gaspar, f.l. Mihail zis Theke de Cubleş 95.
Gaspar Koeppel v. Koeppel.
Gaspar, sol braşovean in Ţ.R. 306.
George v. Gheorghe.
Gereb Ioan de Metiş 165; ~ Ioan de Vingard 298; ~ Ioan, or&şean din Sibiu, căpitan al oştilor regeşti 151.
Gereblies, a.d. aproape de Giarmata, jud. Timiş 58.
Gerech, a.d. jud. Timiş 158.
Germania (Sfintul Imperiu roman); arhica-merar al/^86, 101; impărat al ~ 55, 60, 111, 114, 209, 218, 220, 223, 247, 255,
    280; rege al ~ 105, 116, 118, 140, 141, 146, 148-152, 155, 158, 159, 170, 179, 205, 209, 255—257, 287, 309; oameni veniţi din ~ 17; vicar general sIm 111.
Gevrin, cetate in Banat 259.
Gheorghe prinde pe Layku, fiul lui Mircea cel Bătrin 172.
Gheorghe, arhiepiscop de Strigoniu 150.
Gheorghe de Băla, vicevoievod al Transilvaniei 281.
Gheorghe de Beclean, magistru, sol In Ţ.R. 80.
Gheorghe de Giroc 58.
Gheorghe de Rykal, vicevoievod al Transilvaniei 301.
Gheorghe, episcop de Sirmiu 23.
Gheorghe, f.l. Albert, priorul Auranei 158.
Gheorghe, f .1. David Lack de Santău 165, 280.
Gheorghe, f.l. Petru de Lunga, secui 152.
Gheorghe, f.l. Ştefan de Bâthor 287.
Gheorghe, f. banului de Losoncz 280.
Gheorghe, fost jude al Braşovului 338.
Gheorghe, fratele lui Nicolae, f.l. Ştefan de Ciacova, corniţele de Timiş 85. v. şi Csdky
Gheorghe, lectorul capitlului din Arad 274.
Gheorghe, magistru, f.l. Alexandru de Kuck 24.
Gheorghe, magistru, f.l. Simion 13, 14.
Gheorghe, nepotul arhiepiscopului 58.
Gheorghe zis Thwrzo v. Thwrzo.
Gheorghe Zudar v. Zudar.
Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei 273, 274, 295, 305.
Gheorghe Lepes v. Lepes.
Gherasim, egumen al m-rilor Tismana şi Vodiţa 276.
Gheorghe, locuitor din Braşov 240.
Gheorghe Lascar, cămăraş al lui Vlad Dracul 240, 241.
Gherghina, logofăt din Ţ.R. 134.
Ghidfalău, s. jud. Covasna 131.
Ghimbav, s. jud. Braşov 67.
Ghizda\ici, Stoica zis, slujitor, sol in Ţ.R. 318.
Gilău, s. jud. Braşov 67.
Gilău, s. jud. Cluj 97.
Giroc, s. jud. Timiş 58.
Giula, s. jud. Cluj 52.
Giurgiu, cetate, oraş in jud. Ilfov 115, 175, 277.
Girdoman, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. 136.
Glimboca, s. jud. Caraş-Severin 209.
Goblinus, episcopul bisericii Transilvaniei 69,
•  70.
Godea, slugă domnească 248.
Golubac, cetăţuie in R.S.F.I. 167.
Gothard de Path 84.
Grecia 10.
Greff Balint din Daia 282.
Grev Petru, sol braşovean in Ţ.R. 183.
Grigore, comite de Hevesujvâr, f .1. /•*» 50.
Grigore al IX-lea, papă <1227-1241) 6-9
Grigore de Bark, slujitor 159.
Grigore de Bathya, slujitor 159.
Grigore de Beclean, magistru 93.
www.dacoromanica.ro
473
Grigore, episcop de Cenad 40, 41, 100, 101. Grigore, episcop de Sfîntul Irineu 25.
Grigore, episcop de Sirmiu 86.
Grigore, episcopul Severinului şi al Ţ.R. 68. Grigore, f. 1. Gheorghe Brancovici 274. Grigore, i.l. Mathia de Lemnia, secui 152. Grigore, in slujba regelui, la Severin 31. Grigore, ruda lui Roland, f. 1. Marcu 13. Groff, Ioan zis, mare stolnic 101.
Groza Moldovan, martor 79.
Gruban de Remetea Mică., cnez din districtul Comiat 132.
Grulul Fetelor, top. la Voila, jud. Făgăraş 264
Gura Başeului, act emis la ' 215, 216. Gurghiu, cetate in jud. Mureş 208, 218. Gutman, a.d. jud. Timiş 40.
Gywlakwth, a. d. lg. Uileacul Şimleului, jud. Sălaj 287.
Gylnich Bana, loc. in Slovacia, lg. Kosi£e 13. Gyttr, loc. în R.P.U.; capitlul bisericii 135; comite 153; episcop de 1, 10, 23, 25, 28, 38, 40, 42, 86, 101.
Gyula, f. 1. Dragoş, f. 1. Gyula 41.
                                                            H
Hagnov Hagenau , or.; act emis în ~ 125. Halimba, loc. în R.P.U. 37.
Halmagh, i.l. Dees, cnez de Temesel 76. Hamza, beg al Anatoliei vine împ. Ţ.R. 192.
Hana Hoplndei, trimis braşovean în Ţ.R. 175, 177, 236.
Hanăş, locuitor din Braşov, 154, 237.
Hanăş, arcar din Braşov 189, 217.
Haneş, cenuşarul din Braşov 240.
Haneş, locuitor din Braşov 240, 241.
Hanus, sol al voiev. Ţ.R. la Braşov 228. Haram, loc. în Ung.; negustori turci în 295.
Haţeg, or. jud. Hunedoara 220; cetate 140, 220; district 205, 220, 286; luptă lg. 140, 220; ţară 10.
Hawsth, loc. în URSS; oraş regal 111. Hălchiu, s. jud. Braşov, cetate 67. Hălmagiu, i.l. Stroia de Ponor 286. Hălmagiu, district, azi jud. Arad 274. Hălmeag, cetate în jud. Braşov 1, 2.
Hărlea, şoltuz în Bîrlad 2 0.
Hărman, s. jud. Braşov, 7.
Hărniceşti, s. jud. Maramureş; sat românesc 41. Hedemer, a.d. jud. Timiş 40.
Heimond, episcop de Vaţ 10.
Helia, comite de Bihor 1.
Henric, comite de Somogy 10.
Henric de Thamasy, corniţele secuilor 247. Henric, episcop de Vesprim, cancelar al curţii reginei 23, 25.
Henric, mare ban 28.
Herepea, s. jud. Mureş 281.
Hergoya, aşezare neidentiiicabilă 58. Herman, i.l. Ulric de Cilly 255, 274.
Herman, magistrul ordinului ospitalierilor siintei Maria a teutonilor 1, 3, 4.
Heves, arhidiacon de ~ 126.
Hevesujvar, comitat in Ung. 26, 50.
Hewssell Marcus, locuitor al Bistriţei, datornic al lui Jurj, 110.
Heyczmann zis Tawsintschon v. Tawsintschon.
Hideaga, s. jud. Maramureş 170.
Himiiy v. Petru f.l. Heem; Benedict.
Hodod, s. jud. Satu Mare 280.
Hodoş, s. în jud. Timiş; oraş district 58.
Hoghiz, corn. jud. Braşov 60.
Holumba v. Halimba.
Honorici, s. jud. Timiş 58.
Honoriu, al III-lea, papă (1216— 1227) 2—5,8.
Hopirta, s. jud. Alba; moşie românească 140.
Hoppendey, Ioan, sol al Braşovului la Dan II 174.
Huduspataka, a.d. lg. Hodoş, jud. Timiş 58.
Huedin, or. jud. Cluj 104; cetate v. Bologa.
Hunedoara, or. jud. Hunedoara 324; cetate 259; comitat 259, 286 v. şi Iancu de Hunedoara.
Hunead Ianăş v. Iancu de Hunedoara.
Hurugzeg, a.d. lg. Bergsăul Mic., jud. Timiş 58.
                                                             I
Iacob de Bathya, slujitor 159.
Iacob de Bod 90.
Iacob de Marchia, călugăr franciscan, inchizitor împotriva husiţilor 223.
Iacob de Şintereag 102.
Iacob, episcop de Cenad 28.
Iacob, episcop ales de Preneste, fost legat al scaunului apostolic 8, 9.
Iacob, f.l. Petermann de Cîmpulung, orăşean din Sibiu 303, 304.
Iacob, judele or. Braşov 49.
Iacob, judele or. Sibiu 71, 72, 151, 207, 503.
Iacob Steel v. Steel.
Iacob, voievod al Transilvaniei 108.
Iacob, zis Dobo v. Dobo.
Iacob zis Toth v. Toth.
Iacov, judeţ al Braşovului 240.
Iacov, trimis al braşovenilor la Vlad-Dracul 183.
Ialomiţa, rîu 39, 88.
Iam, jud. Caraş-Severin 158.
Iancu de Nădlac 158.
Iancu, f.l. Voicu de Hunedoara; ban de Severin 259; comandant general al reg. Ung. 317; comite perpetuu de Bistriţa 317, 318, 320, 322, 327- 330 ; 336; guvernator al Ung. 279, 281, 282, 284-289, 291, 293, 294, 296, 299, 300, 302, 305, 308— 310; 314, 316; voiev. al Ţ.R. 286; voiev. al Trans. 263,266, 268, 269, 271-276, 306.
Ianoşda, s. jud. Bihor 281.
Ianova, s. jud. Timiş 58.
Iaşi, or. jud. Iaşi 301.
Iclod, s. jud. Cluj 36.
Idvor, azi pustă în hotarul Banloc, jud. Timiş 58.
474
www.dacoromanica.ro
Iernut, s. jud. Mureş; moara şi biserica din ~ 139,
Ieronim zis Kolos v. Kolos.
Ierusalim, ordinul ospitalierilor Sf. Maria a teutonilor din v. teutoni.
Ieud, s. jud. Maramureş 43.
Ighişul Vechi, s. jud. Sibiu; parohul din ~321.
Igon, riu 138.
Igrechy, a.d. jud. Timiş 158.
Iladia, s. jud. Timiş 167.
Iliaş, voiev. M. <1432- 1442) 206, 207, 224, 246, 292, 326.
Ilie, arhiepiscop de Raguza 40, 42.
Ilie, fost logofăt în sfatul domnesc al M. 300. Ilhocz, loc. în URSS 130.
Ilosva, loc. în R.P.U. 83, 86.
Ilswa v. Ilosva.
Inokhaza, a.d. lg. Dăbîca, jud. Cluj 114. Ioachim, comite de Sibiu, conducătorul oştirii transilvănene trimise în ajutorul lui Asan Borilă 11.
Ioan al XXII-lea, papă <1316-1334) 21, 22. Ioan, arhiepiscop de Strigoniu v. Ioan de Kanizsa.
Ioan, aurarul, jurat al Sibiului 72.
Ioan, ban de Mai va, comite de Sirmiu, Vu-kovo şi Bodrog 23, 25, 28.
Ioan Băicean, boier, în sfatul domnesc al M. 300, 311.
Ioan Bebek v. Bebek.
Ioan cel Roşu de Sacoş 58.
Ioan cneazul zis Magyar 152.
Ioan, cnez din districtul Sebeş 132.
Ioan, cnezatul lui ^ 10.
Ioan, constructor de orgi din Feldioara 171. Ioan Creţul v. Creţul.
Ioan, croitor din Roman 224.
Ioan de Badoc, om de mărturie al regelui 95. Ioan de Bâthor 287.
Ioan de Bod, comite 96, 98.
Ioan de Byzere 209, 272.
Ioan de Capistrano, călugăr minorit 317, 327. Ioan de Cîmpulung, locuitor din Sibiu 320. Ioan de Dăbîca, oştean 114, 117, 118. ioan de Dopca, magistru 60.
Ioan de Gara 112.
Ioan de Ghidfalău 131.
Ioan <de Kanizsa), arhiepiscop de Strigoniu 1, 83, 86, 91, 92, 100, 101, 107.
Ioan de Kapla, ban de Severin 76; judele curţii regeşti 86, 101.
Ioan de Lezthemer 150.
Ioan de Mackos, om al regelui 209.
Ioan de Maroth, ban de Ma£va 108, 157, 162.
Ioan de Mochola 77.
Ioan de Peren, mare paharnic 86.
Ioan de Peterd 149.
Ioan de Ruşor 220.
Ioan de Suceagu, om al vicevoievodului 131. Ioan de Zechen, magistru, canonic al capit-lului Arad 274.
Ioan de Zylfa 272.
Ioan din Chypch, slujitor 159.
Ioan din Cristian, jude 126, 127.
Ioan Drugeth v. Drugeth.
Ioan, episcop al Bosniei 101.
Ioan, episcop de Cenad 86.
Ioan, episcop de Gyor 86, 101.
Ioan, episcop de Knin 40, 41.
Ioan, episcop de Nona 86, 101.
Ioan, episcop de Oradea 86, 101.
Ioan, episcop de Veszprtm 38, 149.
Ioan, episcop de Zagreb 86.
Ioan, f.l. Albert, priorul Auranei 158.
Ioan, f.l. Babanyk, mare vistier al reginei 25. Ioan, f.l. Costea, slujbaşul lui Ştefan <I), voiev. M. 102.
Ioan, f.l. Dominic de Pâszto, comite, fost jude al curţii reg. 105.
Ioan, f.l. Dragnea de Visag 58.
Ioan, f.l. Filip de Budun 58.
Ioan, f.l. Gaşpar de Cîmpulung, orăşean din Sibiu 180, 303.
Ioan, f.l. Grigore de Sormuld 58.
Ioan, f.l. Gyula de Giula 52.
Ioan, f.l. Iacob, f.l. Bartaleu, iobag şi slujitor de cetate din Fagach 26.
Ioan, f.l. Iacob de Pod 90.
Ioan, f.l. Iacob de Şintereag, jude al. nobililor, din comit. Solnocul interior 102. Ioan, f.l. Iancu de Nădlac 158.
Ioan, f.l. Ioan, magistrul 114.
Ioan, f.l. Ioan de Ruşor nobil 220.
Ioan, f.l. Ioan de Zylfa 272.
Ioan, f.l. Ioan zis Varyo de Ormânhida 92. Ioan, f.l. Ladislau zis Forro 140.
Ioan, f.l. Ladislau zis Tytews de Bakmonostra 153.
Ioan, fi. Laurenţiu, f.l. Ştefan 159.
Ioan, f.l. Marcu de Dolaţ 58.
Ioan, f.l. Martin de Măcicaşu, om de mărturie al reg. 95.
Ioan, f.l. Măgoia 132.
Ioan, f.l. Mykula, f.l. Luca 132.
Ioan, fi. Nexe din Libera Villa 58.
Ioan, fi. Nicolae 58.
Ioan, f.1. Nicolae de Kall6, participant la luptele din Ţ.R. 157.
Ioan, f.1. Petru de Cisnădie 44, 45.
Ioan, f.1. Petru de Petrisat 36.
Ioan, f.1. Petru din Budila 131.
Ioan, f.1. Ştefan de Bâthor 287.
Ioan, f.1. Teodor banul, deţine ca răzvrătit a reg. Ung. cetatea Mehadia 15.
Ioan, f.1. Toma, f.1. Leurenthe de Segvar 28. Ioan, f.1. Valentin de Valea Crişului 68 Ioan, f.1. Valentin, jude din Braşov 206. Ioan, f.1. Vlad, nobil 111.
Ioan, fi. Voicu de Hunedoara, ban de Seve-rin 259.
Ioan, fiul marelui ban Hernie, necredincios regelui 28.
Ioan, fostul jude de Sibiu 94.
Ioan, fratele lui Nicolae de Gara, banul Dalmaţiei, Croaţiei şi Slavoniei 99, 255. Ioan Gereb v. Gereb.
Ioan Hoppendey v. Hoppendey.
Ioan Jakch v. Jakch.
Ioan, jupan martor la danie domnească 106.
                                                                                                                   475
www.dacoromanica.ro
                                 K
Ioan Krausbogner v. Krausbogner.
Ioan, magistru, f.l. Ioan de Dăbica 114. Ioan, magistru, f.l. Nicolae de Binţinţi 82. Ioan, magistru, orăşean din Braşov 226. Ioan, mare uşier 42.
Ioan, mare vistier 42.
Ioan, notarul Braşovului 126.
Ioan, orăşean din Sibiu 207.
Ioan, provincialul minoriţilor din Ungaria 21. Ioan Tatar, om în slujba curţii regeşti, sol al regelui Ung. la Vlad Uzurpatorul 97. Ioan Thetews v. Thetcws (Tytews)
Ioan, vărul lui Nicolae de Path 84.
Ioan v. Stanislau, f.l. 132.
Ioan, voievod al Transilvaniei (1408} 112. Ioan Wlksan v. Wlksan.
Ioan Zaz v. Zaz.
Ioan zis Crispus v. Crispus.
Ioan zis Forro v. Forro.
Ioan zis Grofi v. Groff.
Ioan zis Lepes v. Lepes.
Ioan zis Tompa v. Tompa.
Ioan zis Varyo v. Varyo.
Ion, stăpin în Braniştea Urăşiei şi Vadul Şercaiei 73.
Ionăş Viteazul Românul, om de încredere al lui Vlad Dracul, 185, 188, 189.
Iosif de Măcicaş 52.
Ipriu v. Ypres.
Ishak, voievodul turcilor 269.
Istambul (Constantinopol), or. în Turcia 99, 255; cucerit de turci, 319, 323; episcop de, refugiat in Ţ.R. 319.
Italia, ţară 205.
Iub, reprezentantul comitisci de Cisnădie "0. Iuga, cnez 58.
Ivan, locuitor din Braşov 241.
Ivan Folivar, trimis al lui Vlad Ţepeş la Braşov 333.
Ivanda, s. jud. Timiş 58.
Izvarnea (Izvirina) piriu, jud. Gorj 169, 2^6. Izvoarele (f. Ciufud), s. jud. Alba 163.
                                                            J
Jakch, Ioan, de Coşeiu, comite al secuilor 170;/»>Ladislau, de Hodod 17; ~ Mihai de Coşeiu, comite al secuilor 170, 208 218, 227.
Jaleş, judeţ disp. în Ţ.R.; riu 169, 276.
Jarcovăţ, a.d. jud. Mehedinţi, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Jdioara, cetate lg. Jdioara, jud. Caras-Severin
    132.
Jidovştiţa, s. jud. Mehedinţi, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Jilţ, piriu în Oltenia 169, 276.
Jiu, riu 169, 276.
Jneapănu, munte lg. Voila, jud. Făgăraş 264.
Jost de Kussow 285, 294.
Judeţul de Baltă, judeţ dispărut 169, 276.
Jurj, vistierul voievodului 110.
476
Kaka, a.d. aproape de Giarmata, jud. Timiş 58.
Kall6, loc. în R.P.U. 77, 83, 157.
Kalowa, a.d., probabil contopită cu Obreja, jud. Caraş-Severin 209.
                                      Kanizsa, loc. în R.P.U. 1, 83, 86, 91, 92, 100, 101, 107; v. şi Ioan, Nicolae, Ştefan de
Kapla, loc. în R.P.U. 86, 101.
Kapulna, a.d. aproape de Hodoş, jud. Timiş 58.
Karapch, f.l. Ladislau, f.l. Zarna, român 40, 58.
Karaz, căpetenie cumană 11.
Katul, a.d. jud. Timiş 40.
Kayka Hausponopolus, boier în Ţ.R. 226.
Kazan, fratele lui Radu, boier în Ţ.R. 121,
Kazar, moşie în comit Vâs 84.
Kecskemăt, loc. în Ung. 341.
Keer, a.d. lg. Recaş, jud. Timiş 51.
Kcnez, a.d. lg. Nădlac, jud. Arad 158.
Kerekeghăz, a.d. pe terit. or. Turda, jud. Cluj 140.
Kerepche, a.d. lg. Deta jud. Timiş 158.
Kezdi, scaun secuiesc 126, 287.
Kezeu, loc. în R.P.U. 57.
Kiş Luca, judele Braşovului 181.
Kiselcvo, tîrg, R.S.F.I. întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Kized, a.d. jud. Alba 131.
Klos Snyth v. Snyth.
Knebel Baltazar, orăşean din Viena 323.
Knin, or. R.S.F.I., episcop de 40— 42, 86,
    101.
Koeppel Gaspar, orăşean din Sibiu 303.
KOln (Colonia), or. în R.F.G.; postav de <—■' vîndut în Ţ.R. 117, 118, 120, 121, 134, 136- 138, 141-143, 243, 268, 297, 311, A.
Kolos, Ieromim zis, de Nima 155.
Kolus, magistru, aprodul curţii regelui 37;
Komyath, district rom. din Banat 132.
Konth Nicolae, palatin şi jude al cumanilor 40—42; voievod al Trans. (1351—1356} 38.
Kopancsfalva, a.d. lingă Ocna Şugatag, jud. Maramureş; sat românesc 41.
Korneth, a.d. lg. rîul Pogăniş, jud. Timiş 132.
Korog, loc. în R.S.F.I. 86.
Kosiăe (Caşovia), or. în R.S.C. 116, 126, 127, 170.
Krallus, orăşean din Braşov 270.
Krausbogner Ioan, jurat din Sibiu 303.
Krbava v. Corbavia.
Kreuzburg, v. Cruceburg.
Kuck, loc. în R.S.F.I. 24.
Kuesd, a.d. lg. Oraviţa, jud. Caraş-Severin; cetate 85.
Kujawia (Cuiavia), or. şi ţinut în R.P.P. ; episcop de ~ 8; principe suprem de ~ în t. reg. Pol. 75.
Kusklya, a.d. lg. Zăvoi, jud. Caraş-Severin, moşie românească 272.
www.dacoromanica.ro
Kussow, loc. în Austria 285, 294.
Kwles, a.d. lg. rîul Igon, jud. Timiş 158.
Kyzded, a.d. lg. Banloc, jud. Timiş 158.
                                                             L
Laal, din Sacoş 58.
Lach, magistru, comite al secuilor 36.
Lackfi, Andrei, voiev. Trans. < 1356— 1359) 40; David, de Santău 165; Dionisie, voiev. Trans. <1359—1367) 41, 42, 55; Emeric, tratele lui Dionisie, ban al Bulgariei 55; Nicolae, voiev. Trans. <1367—1368) 52; Ştefan, voiev. Trans. <1344—1350) 31, 33, 35.
Laszlo de Kerekegliaz 140.
Laczk v. Lackfi.
Laczkan, a.d. lg. Delineşti, jud. Caraş-Severin 209.
Lad, fiul lui Dragoş, f.l. Gyula 41.
Ladislau al IV-lea, reg. Ung. < 1272—1290) 13, 14, 60; biserica lui (la Oradea) 28.
Ladislau al V-lea, reg. Ung. <1453-1457) 309, 317, 330, 338.
Ladislau Apor v. Apor.
Ladislau, arhiepiscop de Calocea, cancelar al curţii regale 23, 25, 28.
Ladislau Banya v. Banya.
Ladislau Chaak v. Csâky.
Ladislau de Bast, om al regelui 209.
Ladislau de Blagay 161.
Ladislau de Hunedoara, comite de Bistriţa, mare comis regal şi căpitan general al Ungariei 274, 341.
Ladislau de Korneth, cnez din districtul Comiat 132.
Ladislau de Losoncz, voiev. al Trans. < 1376 — 1391) 71; f. voiev. şi ban 81.
Ladislau de Nădab, vicevoievod al Trans. 113,      117, 118.
Ladislau de Oppeln, palatin 48; fost palatin 48.
Ladislau de Thar, însărcinat al minoriţilor pentru părţile Sciţiei 290, 317.
Ladislau, episcop de Knin 101.
Ladislau, episcop Pdcs 23, 25, 28.
Ladislau, episcop de Vesprim 40 — 42.
Ladislau, episcop de Zagreb 23, 28.
Ladislau, f. banului de Losoncz 155.
Ladislau, f.l. Albert, priorul Auranei 158.
Ladislau, f.l. Andrei de Aşchileu 95.
Ladislau, f.l. Blasiu de Budila 131.
Ladislau, f.l. Dionisie de Patoc 272.
Ladislau, f.l. Gal de Athad 58.
Ladislau, f.l. Gal de Idvor 58.
Ladislau, f.l. Ioan de Bâthor 287.
Ladislau, f.l. Ioan de Byzere 209 272.
Ladislau, f.l. Ioan de Maroth 162.
Ladislau, f.l. Ioan, f.l. Petru de Petrisat 36.
Ladislau, f.l. Ladislau, f.l. Zarna, român 40.
Ladislau, f.l. Ladislau zis Tytews de Bakmo-nostra 153.
Ladislau, f.l. Lehach, necredincios regelui, fugit în Ţ.R. 64.
Ladislau, f.l. Luca, cnez din districtul Lugoj 132.
Ladislau, 1.1. Mihail zis Forro de Angheluş 131.
Ladislau, f.l. Nicolae Chak, comite de Bihor şi Solnoc 149.
Ladislau, f.l. Nicolae de Gara, ban de Madva şi comite de Lipt6 255; palatin al Ung. 295.
Ladislau, f.l. Nicolae de Valcău, om de mărturie al regelui 95.
Ladislau, f.l. Nicolae, f.l. Iacob de Bod 90.
Ladislau, f.l. Pethe 209.
Ladislau, f.l. Ştefan de Bator 287.
Ladislau, f.l. Zarna 40.
Ladislau, fratele magistrului Nicolae, .proto-notarul voiev. Trans. 31.
Ladislau Iakch v. Jakch.
Ladislau,   magistru,   canonic al    capitlului
    Arad 274.
Ladislau, magistru, f.l. Ioan de Dopca şi nepotul banului Mykud 60.
Ladislau, magistru, fratele lui Ioan magistrul 114.
Ladislau,   magistru,   prepozitul bisericii de
    Tytel,  secretar al cancelariei şi comite al
    capelei reg. 16.
Ladislau v. Vladislav.
Ladislau, voievodul de Bivinis 32.
Ladislau,   voievodul    românilor v.  Vladislav
    al II-lea.
Ladislaus Wolachus v. Wolachus.
Ladislau zis Forro v. Forro.
Ladislau zis Tytews. v. Tytews.
Ladislau zis Wlaszna v. Wlaszna.
Lado, f.l. Ladislau, f.l. Pethe 209.
Lalsia, a.d. jud. Timiş 40.
Lambert, magistru, fost jude al curţii regelui 15.
Lampert, episcop de Agria 10.
Laslo, Rafael zis, slujitor, solul voiev. M. la Braşov 337.
Lateran 2—4, 7.
Laţco, f.l. Ioan de Byzere 209.
Laurenţiu, f.l. Ştefan de Sarog 159.
Laurenţiu, magistru, comite de Zarand 25.
Laurenţiu, turnător de bani din M.
    206.
Laurenţiu, voiev. Trans. <1242—1252) 10.
Layku, f.l. Mircea cel Bătrîn, crescut la curtea reg. Ung. 172.
Lazăr, f.l. Gheorghe Brancovici, cneaz al Serbiei 169, 274, 276.
Lazea, în sfatul domnesc al M. 300.
Lemmel, „alesul", locuitor din Sibiu 320.
Lemnia, s. jud. Covasna 152.
Leonard, episcop de Segno 86, 101.
Leonard, magistru, notar al Braşovului 174; sol în Ţ.R. 177, 253.
Lepes, Dumitru zis, magistru, cavaler al curţii reg., sol în Ţ.R. 46; Gheorghe, episcopul Trans. 223, 227, 257; Ioan zis, castelan de Deva 52; Lorand (Ro-land) vicevoiev. Trans. 131, 163, 227.
Lereşti, munte, jud. Argeş 73.
Lescoviţa, s. jud. Caraş-Severin 58.
Leukus, mare stolnic 38, 40.
Leukus de Kallâ 83, 157.
477
www.dacoromanica.ro
Leurda, s. jud. Gorj, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Leurenthe de Seguar 28.
Leustachie, banul Slavoniei 10, dl.
Leustaţiu de Ilswa, palatinul Ung. şi comite de Fejăr 83, 86.
LevoSa, loc. in R.S.C. 111.
Lezthemer, loc. în R.P.U. 150.
Libera Vila, a.d. în apropiere de Belinţ, jud. Timiş 58.
Liget, loc. în R.S.C. 50.
Linewelt, (Lilienfeld) oraş in Austria; abate de ~ 5.
Lipova, or. jud. Arad 151, 320.
Liptâ, comite de ~ 255.
Litovoi, voievod, cnezatul lui w 10, 13, 14.
Lituania, principe suprem de <*->, in t. reg. Pol. 75, 259, 272.
Lodomeria, rege al ~, în t. reg. Ung. 1, 10, 13, 25, 38, 40 — 43, 86, 101.
Loktelek, loc. în corn. Szabolcs, R.P.U. 23.
Lorand, v. Roland.
Losoncz v. Luăenec.
Louvain, or. în Belgia; postav de ~ vîndut în Ţ.R. 117, 118, 120, 121, 134, 136, 138, 141- 143, 175, 243, 268, 297, 31 1, A.
Lovişte, adică valea Lotrului = ţinut 63.
Lublin, or. în R.P.P. 75.
Luca, cnez de Huduspataka 58.
Luca de Zaldubag 58.
Luca, episcop de Oradea 100.
Luca, în sfatul domnesc al Ţ.R. < 1390— 1400) 73.
Luca Kis v. Kis.
Luca, martor la danie domnească 106.
Luca v. Ladislau f.l., cnez.
Luca v. Mykula f.l.
Lucaci, sol al braşovenilor in Ţ.R. 233.
LuCenec, (Losoncz) loc. in R.S.C. 81, 93, 105, 114, 155, 257, 280.
Lud, bogătanul; reprezentant al oraşului < Sibiu) ? in înţelegerea cu rom&nii răsculaţi la 1382-1383, 70.
Ludişorel, pîriu lg. Voila 264.
Ludovic I, reg. Ung. <1342—1382) 32— 35, 37-50, 54, 60, 61. 63-67, 69, 74, 88, 89, 91, 101, 111, 114, 116, 118, 255.
Luduş, or. jud. Mureş 104.
Lugoj, or. jud. Timiş 58; comitat 76; district 132.
Lunca (f. Nevoieş) s. jud. Hunedoara 259.
Lunga, s. jud. Covasna 152, 300.
Lupu, a.d. lingă Moşna, jud. Sibiu 19.
Lusacia, provincie în R.P.P., principe suprem de ~, in t. reg. Pol. 75.
Luxemburg, în t. reg. Ung. 86, 101.
Luvia v. Louvain.
Lwow, or. în R.P.P. 78.
                                                      M
Macedonia, s. jud. Timiş 58.
Mackos, a.d. lg. Ohaba Mîtnic, jud. Caraş-Severin 132, 209.
MaSva, ban de ~ 23, 25, 28, 38, 40—42, 54, 84, 101, 157, 162, 255, 268. Magoyafalva, a.d. lg. Ohabiţa, jud. Caraş-Severin; moşie, cnezat, 132.
Makarska, episcop de 40— 42.
Manea, comite, sol al Ţ.R. în Pol. 78. Manea, f.l. Stanislau, f.l. Bîrsan 33.
Manea, mare vornic în Ţ.R., martor 264. Manea, stolnic, în sfatul domnesc al Ţ.R.
    <1415- 1424) 142.
Manea, ţigan din ţ. Făgăraşului 264.
Manoil, pîrcălab de Hotin, în sfatul domnesc al M. 311.
Maramureş, comitat 111; români din ţară 42; voievod 42.
Marcu de Herepea, vicevoievod al Transilvaniei 281.
Marcu, magistru, vicecastelan de Unguraş 26.
Marea cea Mare (M. Neagră) în t. lui Mircea şi Dan II 120, 175.
Margareta, nobilă de Tuşinu 113.
Maria, f.l. Gheorghe Brancovici 274.
Maria, regina Ung. 101, 118.
Mariiane, s. R.S.F.I., întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Marin, martor la danie domnească 106. Maroth, loc. în R.S.F.I. 108, 162.
Martin, bătrîn din Rîşnov 121.
Martin, braşovean, în serviciul lui Ylad Dracul şi Gheorghe Lascăr 240, 241, 260. Martin, castelan de Wywar 172.
Martin, căpitan al ţinutului Zips 172.
Martin de Balşa 281.
Martin de Măcicaşu 95.
Martin, episcop al Trans. 100.
Martin, f.l. Blawch 19.
Martin, f.l. Ioan de Lezthemer 150.
Martin, f.l. Ioan de Peterd 149.
Martin, f.l. Mihail, comite de Novum Castrum ) Martin, jude din Rîşnov 141.
Martin, magistru, canonic al capitlului Arad 274.
Martin, magistru, f.l. Bugar, comite de Sălaj 15. Martin, om al voievodului Moldovei 209. Martin, pîrgar, apoi judeţ al Braşovului 120. Martiukfalua v. Pothoran.
Matca, „pîriul cel tinos“, la Voila 264. Matei, cantorul capitlului Arad 274.
Matei de Orosfaia 113.
Matei, episcop de Sebenico 40— 42.
Matei, f.l. Ştefan de Bâthor 287.
Maternus, episcop al Trans. 97, 101. Matemus, episcop de Yesprim 86.
Mathia de Lemnia 152.
Mathias Kalt v. Kalt.
Matia, f.l. Iancu de Hunedoara 274.
Matia, f.l. Nicolae de Path 84.
Matia, magistru, arhidiacon de Ujvăr 13. Mauriciu, mare stolnic 10.
Măcicaşu, s. jud. Cluj 52, 95.
Măerişte, s. jud. Sălaj 287.
Măgheruş, s. jud. Mureş 67, 159.
Măgoia v. Ioan f.l.
Mălincrav, s. jud. Sibiu 280.
Mărgineni, s. jud. Braşov 248.
478
www.dacoromanica.ro
Mănioc, paharnic în Ţ.R. 242.
Mediaş, or. jud. Sibiu; saşii din <—/ 19.
MeeI, a.d. în jud. Caraş-Severin 209. Mehadia, s. jud. Caraş-Severin; castelan de ~ 18; cetate 15, 18, 55, 259; comitat 76; district 64; ţinutul cetăţii 76.
Mehel, pîrgar din Braşov 243, A.
Melchior, f.l. Mihail zis Theke de Cubleş 95. Melher (Melchior) judeţ al Sibiului 324. Merghindeal, s. jud. Sibiu 213.
Mesko, episcop de Nitra 23, 25, 28. Mewlmeister Hermann, locuitor din Sebeş 257.
Mezewheges, loc. în R.P.U. 158.
Mezid-beg, „voievod al turcilor" 269, 274. Micle, paharnic, în sfatul domnesc al Ţ.R. 243. Miclea, paharnic în Ţ.R. 248, 264, A. Micloşoara, sat aparţinător or. Baraolt, jud.
    Covasna 1, 2.
Micoşlaca, s. jud. Alba 287.
Micu, boier, din ţara Făgăraşului 106.
Micu, românul, fiul lui Stanislau, fiul lui Bîrsan 33.
Micud, ban 60.
Micud, f.l. Ioan magistrul 114.
Miercurea, scaun săsesc 207.
Mihail I, voiev. Ţ.R., <1418-1420) 73, 79, 122-124, 127.
Mihail, voiev. Trans. <1209—1212) 1. Mihail, abate din Cîrţa 258.
Mihail, boier, sol al lui Vlad Dracul la Braşov 243.
Mihail de Alţina, orăşean din Sibiu 285, 294. Mihail de Bechen, vicarul minoriţilor din Ungaria 290.
Mihail de Ilhocz 130.
Mihail de Oşorheiu 95.
Mihail de Sarog, slujitor 159.
Mihail, diac, scrie act domnesc 243.
Mihail, episcop de Agria 42.
Mihail, episcop de Nitra 86, 101.
Mihail, episcop de Scardona 40— 42.
Mihail, episcop de Vaţ 38, 40, 41.
Mihail, f.l. Dees, cnez de Temesel 76.
Mihail, f.l. Ioan, f.l. Petru de Petrisat 36. Mihail, f.l. Ioan de Ruşor, nobil, om al guvernatorului 220, 286.
Mihail, f.l. Ladislau zis Forro 140.
Mihail, f.l. Nicolae de Chak 149.
Mihail, f.l. Pavel, om al vicevoievodului 131. Mihail, f.l. Solomon de Nadeş, corniţele secuilor 117—119, 121, 126, 127.
Mihail, f.l. Stanciul Moenescul, boier din Ţ.R. 264.
Mihail, f.l. Stoica, f.l. Stanciul 264.
Mihail, f.l. Ştefan, notar 171.
Mihail, f.l. Toma 132.
Mihail, logofăt, vrăjmaş al lui Vlad Ţepeş, pribeag la Braşov 333.
Mihail Jakch v. Jakch.
Mihail, mare logofăt în M. 297, 311.
Mihail, pisar în M. 300.
Mihail, pîrgar în Braşov, sol în M. 245, 246. Mihail, pleban din Tîrgovişte 258.
Mihail, protovistier, în sfatul domnesc al Ţ.R. <1392-1424) 133, 134, 142.
Mihail Secuiul v. Secuiul.
Mihail Solomon, comite al secuilor 175.
Mihail zis Forro v. Forro.
Mihail zis Theke v. Theke.
Mihald, cetate lg. Mehadia, jud. Caraş-Severin 132.
Mlhiilă, boier Ţ.R. 242.
Mihu Bulgarul din Rîşnov 239.
Milcov, episcopia de ~ 22, 34.
Mileţ, vistier, f.l. Dobrotă, în sfatul domnesc al Ţ.R. <1422-1431) 136, 175.
Mintiu, azi cartier al oraşului Satu Mare 34.
Mircea, boier din Ţ.R. 242.
Mircea cel Bătrîn, voiev. Ţ.R. <1386—1418) 75 <cu tit. completă) 73, 78—80, 87, 103-106, 108, 112, 115, 120, 121, 124, 127, 137, 145, 172, 175, 176, 191, 192, 199, 338.
Mircea, f.l. Vlad Dracul, voievodul Ţ.R. < 1442) 242, 255, 275.
Mircea, fratele lui Stanciul 243, A.
Mislea, s. jud. Prahova 264.
Mitroviţa, or. în R.S.F.I. 71.
Mîndra, s. jud. Braşov 106.
Mişca, s. jud. Arad 274.
Mltnic, s. jud. Caraş-Severin 132.
Mlava, rîu în R.S.F.I. 169, 276.
Mochola, loc. în U.R.S.S. 77.
Moeneşti, s. întărit cu imunităţi lui Stanciul Moenescul 264.
Mohamed al II-lea, sultanul turcilor 273, 305.
Moian, f.l. Moian, f.l. Stanciul 264.
Molan, f.l. Stanciul Moenescul, boier din Ţ.R. 264.
Moisei, s. jud. Maramureş 42.
Moldova 41, 42, 185, 187, 192, 309, 317; cnezi haţegani fugiţi în ~ 220; drumuri spre ~ 181, 287; expediţia lui Sigismund în~77, 81-85, 90, 92, 96, 98, 100; intenţia lui Iancu de a pleca în ~ 327; hotarele ei 152, 207; husitism in ~ 223, 278; năvălitori din .—» 111; negoţ spre ~ 117, 119, 126, 170, 207, 270, 271; Nicolae de 171; părţile de sus 119; pretendent la tronul Ţ.R., refugiat în ~ 308; răzvrătită împ. reg. Ung. 107; sol al M. în Ţ.R. 102, 219.
Monteferro, loc. în Italia 22.
Moravia, margraf de ~ 105, 251, 252, 317, 327; prelaţi şi baroni din ~ 309.
Moson, cetate şi comitat fn R.P.U. 10.
Moşul, munte în Ţ. Făgăraşului 242.
Mortundorf, loc. în Austria 25.
Muntele Sânt* Angelo; domn al ţinutului <v, în t. reg. Ung. 25, 38, 40—43.
Murad II, sultan turc <1421—1444) 191, 192, 219, 257, 273, 293, 305.
Mureş, rîu 1, 2.
Mykalancz, a.d. lg. Bolvaşniţa, jud. Caraş-Severin 209.
Mykch, banul Slavoniei 23, 25, 28.
Mykula, f.l. Luca 132.
Mylas, a.d. aproape de Berzovia, jud. Caraş-Severin 58.
www.dacoromanica.ro
479
                        N
Nadeş, s. jud. Mureş 117—119, 121, 126. Naghbelzek, a.d. in R.P.U. 168.
Naghathwan, tirg în R.P.U. 296.
Nan, jupan, in sfatul domnesc al Ţ.R. 133, 134; paharnic 142.
Nan Pascal, jupan, în sfatul domnesc al Ţ.R. <1428- 1441) 175,242, 248, 264. Nan Sculota, jupan, în sfatul domnesc al Ţ.R. <1421- 1445) 175, 243, A.
Naneş, trimis al Ţ.R. la Braşov 185.
Nanotă, spătar, în sfatul domnesc al Ţ.R. <1422- 1424) 136.
Nanul, boier din Ţ.R., martor 248, 264; sol la Sibiu 267.
Nayp din Nicopole 293.
N&dab, s. aparţinînd or. Chişinău-Criş, jud.
    Arad 113, 117, 118.
N&dlac, s. jud. Arad 158.
Neag, f.l. Stanislau, f.l. Bîrsan 33.
Neag, jupan, în sfatul domnesc al Ţ.R. < 1421)
    133.
Neagoe, boier, sol al Ţ.R. la Braşov 200. Neagoe, slugă al boierului Albul 239.
Neagu, credincios din Ţ.R. a lui Iancu de Hunedoara 309.
Neagu cel Mare, răsculat din părţile Sibiului 70.
Neagu, fost comite, boier din Ţ.R. 63.
Neamţ, act dat la <—< 224.
Negrilă, spătar, în sfatul domnesc al Ţ.R. <1429- 1431) 175.
Negru Baniciu, răsculat din părţile Sibiului 70.
Nekte, loc. în R.S.F.I. 38.
Nemiti v. Beregsăul Mic.
Neugrad, comite de ~ 18.
Nevoieş v. Lunca.
Nevrincea, s. în jud. Timiş 58.
Nexe, f.l. Kapach de Sudriaş 58.
Nicolae al IU-lea, papă <1277-1280) 12. Nicolae al V-lea, papă <1447—1455) 290. Nicolae Alexandru, voiev. Ţ.R., < 1352— 1364) 32. 38. 40, 43.
Nicolae Appa v. Appa.
Nicolae, arhiepiscop de Strigoniu, cancelar al curţii regelui 38, 40— 42.
Nicolae, arhiepiscop de Zara 40— 42.
Nicolae, ban de Maiva 38, 41, 42.
Nicolae, ban de Severin 38.
Nicolae, banul Slavoniei şi al Croaţiei 38. Nicolae Bubek v. Bebek.
Nicolae, comite de Băcs 1.
Nicolae, comite de Cetatea de Fier 10. Nicolae, comite de Pojon 23, 25, 28.
Nicolae, comite, f.l. Urban de Perveyn 23. Nicolae, comite de Lala 10.
Nicolae, de Bathya, slujitor 159.
Nicolae, de Binţinţi 82.
Nicolae de Byzere, slujitor a lui Iancu de Hunedoara 272; castelan de Bran 287, Nicolae de Chaak v. Csâky.
Nicolae de Cincu, notar 321.
Nicolae de Ciufud 163.
Nicolae de Farkastelke 163.
Nicolae de Galda de Jos, om al vicevoievo-dului 131.
Nicolae de Gara, ban de Maiva 40, 54; palatin 112, 150, 255.
Nicolae de Kanizsa, mare vistier 86, 92, 101.
Nicolae de Luduş, împuternicitul lui Mire ea cel Bătrîn 104.
Nicolae de Machkas, cnez din districtul Sebeş 132.
Nicolae de Moldova, magistru 171.
Nicolae de Oarda 170.
Nicolae de Ocna Sibiului 293.
Nicolae de Ponor 286.
Nicolae de Suceag 31.
Nicolae de Ujlak, voiev. Trans. < 1441— 1446) 266, 268, 269, 295.
Nicolae de Valcău 95.
Nicolae de Zeech, banul Croaţiei şi Dalmaţiei 40 — 42; judele curţii jeg. 57.
Nicolae Drugeth v. Drugeth.
Nicolae, episcop de Agria 23, 25, 28, 38, 40, 41
Nicolae, episcop de Corbavia 86, 101.
Nicolae, episcop de Gyor 23, 25, 28.
Nicolae, episcop de Păcs 38, 40.
Nicolae, episcop de Trans. 42.
Nicolae, episcop de Zagreb, vicecancelarul curţii regeşti 38.
Nicolae, f.l. Andrei zis Ewrdewgh 95.
Nicolae, f.l. Bartaleu 26.
Nicolae, f.l. Bla$iu de Martinkfalua 65.
Nicolae, f.l. Blawch, particip, la exped. lui Carol Robert în Ţ.R. 19.
Nicolae, f.l. Dominic de Fanchlaka 58.
Nicolae, f.l. Filip, necredincios regelui Ung.
    40.
Nicolae, f.l. Garadich de Gereblies 58.
Nicolae, f.l. Gothard de Path 84.
Nicolae, f.l. Grigore, cavaler sol în Ţ.R. 47, 48. 50.
Nicolae f.l. Gubul 53.
Nicolae, f.l. Iacob de Bod, ucis în timpul expediţiei lui Sigismund în M. 90.
Nicolae, f.l. Ioan, f.l. Gyula de Giula 52.
Nicolae, f.l. Ioan, magistrul 114.
Nicolae, f.l. Iosif de Măcicaş 52.
Nicolae, f.l. Ladislau de Byzere, oştean al curţii regale 209.
Nicolae, f.l. Ladislau de Dopca 60.
Nicolae, f.l. Ladislau, f.l. Zarna, român 40.
Nicolae, f.l. Leukus de Kall6 157.
Nicolae, f.l. Matei de Orosfaia 113.
Nicolae, f.l. Măgoia 132.
Nicolae, f.l. Moius 58.
Nicolae, f.l. Ştefan de Kall6 83.
Nicolae, f.l. Thel de Nijen, om al vicevoie-vodului 131.
Nicolae, fiul lui Toma, fiul lui Leurenthe de Seguar 28.
Nicolae, fratele comitelui Ioan de Bod, ucis in timpul exped. lui Sigismund in M. 96, 98.
Nicolae, fratele lui Benedict <Himffi), corniţele de Timiş 61.
Nicolae, fratele lui Ugblin 10.
Nicolae, judele curţii reg. 40.
480
www.dacoromanica.ro
Nicolae Konth v. Konth.
Nicolae Laczfi v. Laczfi.
Nicolae, magistru, f.l. Ştefan banul 53. Nicolae, magistru, f.l. Ştefan de Ciacova, comite de Timiş 85.
Nicolae, magistru, protonotarul lui Ştefan, voiev. Trans. 31.
Nicolae, mai marele de Remetea 32.
Nicolae, palatin şi jude al cumanilor 38, 71. Nicolae Pogan v. Pogan.
Nicolae Szdcsi v. Nicolae de Zeech Nicolae Thoscha v. Thoscba.
Nicolae Treutul v. Treutul.
Nicolae, vicecancelar al Ungariei 306.
Nicolae, voievodul de Auginas 32.
Nicolae zis Forgach v. Forgach.
Nicolae zis Forro v. Forro N.
Nicolae zis Pythyr v. Pythyr.
Nicolae zis Wychin, v. Wychin.
Nicopole, loc. in R.P.B., lupte la ~ 63, 101, 175, 225, 273.
Nicopolul Mic v. Tur nu Măgurele.
Nicula, scrie act domnesc, Ţ.R. 175.
Nijăn, loc. in R.P.U. 131.
Nima, s. jud. Cluj 155.
Nitra, comitat 10, 15, 117, 118; episcop de ~23, 25, 28, 38, 40-42, 86, 101.
Nocrih, scaun săsesc, 207.
Nona, episcop de <-«40—42, 86, 101.
Noul Român, s. jud. Sibiu 256.
Novum Castrum, comite de ~ 1.
Nucet, s. jud. Sibiu 256.
Numai, muntele zis ~ 59.
Nurnberg, or. in R.F.G., act dat la ~ de voiev. Ţ.R. 179.
Nyaragh, moşie in comitatul Borşod, azi R.P.U. 219.
Nyir, district in corn. Szabâlcs, azi U.R.S.S. 13.
Nyirbâthor (Bâthor), loc. în R.P.U. 287. Nyugulmad, a.d. jud. Timiş 40.
                        O
Oană Julici, in sfatul domnesc al M. 300. Oanţă, diac în M. 297.
Oarda, s. jud. Alba, componentă a or. Alba Iulia 170.
Obad, s. jud. Timiş 58.
Obăialeşti, s. jud. Mehedinţi, intărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Obozt, riu, luptă cu cumanii la 11.
Ocna Sibiului, or. jud. Sibiu 293. Ohaba-Ponor, s. jud. Hunedoara 286. Ohabiţa, s. jud. Caraş-Severin 209.
Olahat, a.d. jud. Caraş-Severin 132.
Olt, riu 1, 2, 10, 60, 79, 106, 242, 264, 321;
    loc de moară pe ~ 264.
Oncea Lungaş, jupan, in sfatul domnesc al Ţ.R. <1421) 133.
Onpsa din Sacoş 58.
Oppeln, loc. in Austria 62.
Oradea, or. jud. Bihor 128, 203; capitlul bisericii 38, 170; catedrala 38, 290; episcop de ~ 1, 10, 23-25, 28, 32, 38, 40-42,
    86, 100, 101; loc de adunare a oştirii regeşti 105; orăşean din ~ 290.
Orăştie, scaun săsesc 207.
Orlat, s. jud. Sibiu 45, 298.
Ormânhida, loc. în R.P.U. 92.
Orosfaia, s. in jud. Bistriţa-Năsăud 113. Orszâg Mihail, vistier al Ung. 259.
Orşova, or. jud. Mehedinţi 44, 276; cetate ' 58, 259; vamă 61.
Os, rector la Braşov 240.
6si, loc. în Ung. 279.
Oswald, orăşean din Sibiu 285, 294; judele oraşului 319, 323.
Oşorheiu v. Tirguşor.
Oţel, vornic in sfatul domnesc al M. 300. Ozd, scaun săsesc 207.
Ozora, expediţie a lui Iancu in ~ 151, 269.
                                                             P
Podea, comis in Ţ.R., martor 264.
Padeş, munte in jud. Caraş-Severin 76. Palatha, a.d. lg. Cenad, jud. Timiş 158. Parabuh, comite cuman 16.
Parathee, iobag 131.
Pardoi, boier pribeag la Braşov 333.
Pascul, ţigan din Ţ. Făgăraşului 264.
Pastor, martor al tratatului de pace intre Ung. şi turci 305.
Pâsztd, loc. în R.P.U. 105.
Patai Ianăş, locuitor din Braşov 236, 260, 265.
Patak, a.d. in jud. Caraş-Severin 76.
Path, moşie in comit. Vas 84.
Paul de Thomor, căpitan de Făgăraş 103. Pavel, banul de Nemiţi 58.
Pavel, comite de Solnoc 10.
Pavel comite, judele curţii regelui 23, 25, 26, 28, 30.
Pavel de Bathya, slujitor 159.
Pavel de Lescoviţa 58.
Pavel, mare stolnic 42.
Pavel, episcop de Belgrad 28.
Pavel, episcop de Knin 86.
Pavel, f.l. Iwanka de Ugal 16.
Pavel, fi. Ştefan de Cenei 58.
Pavel, f.l. Zyn 58.
Pavel Fodor v. Fodor.
Pavel, mare vistier al reginei 28.
Pavel v. Fabian f.l.
Pavel v. Mihail f.l.
Pavel v. Toma f.l.
Pavel zis Wakuch v. Wakuch.
Pădurea Neagră, pădure regală folosită de oaspeţii din Cluj 20.
Părţile tătăreşti, în t. lui Mircea cel Bătrin 73,      120.
Păuliş (f. Buruene), comună suburbană a oraşului Deva 259.
Pecaleşti, a.d., jud. Mehedinţi, sat intărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Păcs, or. in R.P.U.; episcop de ~ 1, 10, 23, 25, 28, 38, 40, 42, 86, 101 Pelbart de Oarda 170.
PelsOcz, loc. în R.P.U. 152.
481
www.dacoromanica.ro
Pelynteluk, pămînt lingă Dawar, com. Nitra, R.S.C. 15.
Peregrin, episcop al Bosniei 38.
Peren, loc. în R.P.U. 86, 101.
Pergawer Ulrlch (pirgar?) din Suceava 110.
Periceiu, s. jud. Sălaj 287.
Perugia, or. în Italia 9.
Perveyn, loc. neidentificabilă 23.
Pesta (azi parte din Budapesta), or. în Ung. 296, 299; comitat 37.
Peszath, prediu, <sat lingă Scardona, Dalmaţia) 10.
Peterd, loc. în R.P.U. H9.
Petermann, f.l. Petermann de Cîmpulung, orăşean din Sibiu 256, 303, 304.
Petermonostura, loc. în R.P.U. 93.
Pethe v. Ladislau f.l.
Pethew, f.l. Ştefan, vicecastelan de Ciceu 26.
Petrea, fratele lui Costea pîrcălabul, boier in sfatul domnesc al M 311.
Petrilă, răsculat din părţile Sibiului 70.
Petrisat, loc. compon. a or. Blaj, jud. Alba 36.
Petrovaselo, s. jud. Timiş 40.
Petru II, voiev. M. <1448- 1449) 271, 292, 325, 326, 337.
Petru Ardanovici, diac, scrie act domnesc in M. 311.
Petru, arhiepiscop de Zara 86.
Petru Aron, voiev. M. <1451— 1457) 326.
Petru, capelan al bisericii Sfintei Cruci 290.
Petru cel Mare de Galdad, om al vicevoie-vodului 131.
Petru cel Mare de Galtiu, om al vicevoievo-dului 131.
Petru, cnez din districtul Lugoj 132.
Petru, cnez din districtul Sebeş 132.
Petru, cnezul de Boldur 58.
Petru Dapolea, pirgar din Braşov 265.
Petru de Angheluş 140.
Petru de Ivanda 58.
Petru de Lunga 152.
Petru de Macedonia, magistru 58.
Petru, <de Oarda), vicevoiev. Trans. < 1359— 1368) 44, 45.
Petru de PelsOcz, corniţele secuilor 152.
Petru de Sfăraş, om de mărturie al regelui 95.
Petru din Budila 131.
Petru, episcop al Bosniei 23, 25, 40—42.
Petru, episcopul Trans. 74.
Petru, episcop de Vaţ 86, 101.
Petru, f.l. Alfons, regele Portugaliei 161.
Petru, f. 1. Bartaleu, luptă în Ţ.R. (1330) 26.
Petru, f.l. Corrard 37.
Petru, f.l. Dees, cnez de Temesel 76.
Petru, f.l. Guden de Sonasdya 58.
Petru, f.l. Nicolae, f.l. Iacob de Bod 90.
Petru f.l. Stroia de Ponor 286.
Petru f.l. Heem <Himfi>, banul Bulgariei 47, 50, 53, 54, 61, 66.
Petru, fratele lui Ladislau, f.l. Ioan, f.l. Petru de Petrisat 36.
Petru Hudici, boier, în sfatul domnesc al M. 297.
482
Petru, mare logofăt în M. 326.
Petru pircălab, in sfatul domnesc al M. 297. Petru, prepozit de Arad 51.
Petru, tunzător de postav din Braşov 224. Petru zis Pirus, v. Pirus.
Petru Zudor v. Zudor.
Petruman, boier, sol al Ţ.R. la Braşov 203. Phaff, Cristian, reprezentantul comitisei din Cisnădie 70.
Piatra Craiului, castelani de ~ 218; cetate 268.
Piatra lui Crăciun v. Piatra Neamţ.
Piatra Neamţ, or. jud. Neamţ 81.
Piatra Oablă, munte la Scoreiu, jud. Sibiu 79.
Piliszântâ, loc. în R.P.U. 47, 48.
Pipo de Ozora, comite de Timiş 151, 153. Pirus, Petru zis, comite 14.
Pirîul Saşilor, top. la Scoreiu, jud. Sibiu 79.
Plopeni, s. jud. Prahova 264.
Ploştina, s. jud. Gorj, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Poarta de Fier, top., lupte cu turcii la 284. Podeni, a.d. jud. Gorj, s. întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276 Podunavia, în t. lui Mircea cel Bătrin 120. Podwessa, a.d. lg. Sîngeorge, jud. Timiş 158. Pogan Nicolae orăşean din Turda 284.
Pogner Andrei, orăşean din Sibiu 303.
Pojon (Pojun) v. Bratislava Polonia, hotarele cu Ung. 172; in t. reg. Ung. 61, 63, 64, 66, 67, 69, 71; oameni veniţi din .—■ 17; postav de vindut în Ţ.R. 117, 118, 121,268; rege al ~ 75, 115, 219, 259, 272, 273.
Poltua, a.d. neidentificabilă 58.
Pomerania, domn al~>, in t. reg. Pol. 75. Pomul Roşu (Ruffa arbor) vamă la ~ 67; v. şi Ruc&r.
Ponor, s. jud. Haţeg 286.
Popovţi, s. R.S.F.I., întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Portina, episcop de Segno 40— 42.
Portugalia, rege al 153, 161.
Porţile de Fier 175.
Posada, trecătoare 99, 112; lupte la prisăci 255.
Pothoran, loc. în U.R.S.S. 65.
Potoc, s. jud. Caraş-Severin 272.
Potoc, s. jud. Mehedinţi, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Pousa de Zeer 51.
Pousa, episcopul Bosniei 10.
Pousa, f.l. Nana, comite curial 1.
Prahova, drum şi vamă 39, 138, 211, 315. Pratea, boier din Ţ.R. 242.
Praytunpron (Scelekuth), loc. in Austria 25. Preaclecevţi, a.d. jud. Mehedinţi, s. întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276. Prejmer, s. jud. Braşov 67; rîu 1, 2. Preneste, or. în Italia; episcop de ~ 8, 9. Procopius, fost vameş la Rodna 117.
Pui, s. jud. Hunedoara 286.
www.dacoromanica.ro
Purhuna, a.d. aproape de Jdioara, jud. Timiş 58.
Putna, s. jud. Suceava 181.
Pyspuky, loc. în R.P.U. 69.
Pythyr, Nicolae zis 58.
                                                             R
Radoslav, episcop de Corbavia 40, 41.
Radul al lui Sahac, jupan in sfatul domnesc, al Ţ. R. <1421-1436) 133, 134, 142.
Radul ban, in sfatul domnesc al Ţ. R. <1386-1421) 120, 133.
Radul Borce, jupan, boier din Ţ.R. 248, 264.
Radu, cnez, fiul lui Scosac de Biniş 58.
Radu de Pui, omul guvernatorului Ungariei 286.
Radu, f.l. Cristian Phaff 70.
Radu, f.l. Czako de Breţcu 152.
Radu, f.l. Stanislau, f.l. Bîrsan 33.
Radul, fratele lui Cazan, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. <1413)            120, 121.
Radul, jupan, om de încredere al lui Vlad Dracul 231, 240.
Radu Kakewcz, a chemat turcii în Ţ.R. 329.
Radu Kalaca, boier din Ţ.R., fost ban, vornic
    121.
Radu Negru, reprezentant la înţelegerea cu românii răsculaţi in părţile Sibiului la 1382- 1383, 70.
Radul Nenciu, om de încredere al lui Vladislav II 305.
Radu, părtaşul lui Barbul cnezul 318.
Radu 11 Prasnaglava, voiev. al Ţ.R. <1421, 1423, 1424-1426, 1427) 133-135, 145, 153, 157, 158, 160, 162, 219.
Radul Stan sin Bîra, slugă domnească 248.
Rafael zis Laslo v. Laslo.
Raguza, arhiepiscop de ~ 40, 42, 86, 101.
Rama, în t. reg. Ung. 1, 10, 13, 25, 38, 40—43, 86, 101; ştiri despre turci din ~ 247.
Rampna, a.d. lg. Caransebeş, jud. Caraş-Severin 209.
Rarozygeth, a.d. in R.P.U. 158.
Rasova, s. jud. Gorj, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Razgon Istvan, v. Rozgony.
Răchita, s. jud. Caraş Severin; moşie, cnezat 132
Recaş, s. jud. Timiş 40.
Rectislau, duce al Galiţiei şi ban al Slavoniei 10.
Redembah, riu in jud. Sibiu 45.
Rediu, s. jud. Cluj 113.
Regnsdd, episcop al Trans. 1, 3.
Rembald, marele perceptor al casei ospitalierilor din Ierusalim 10.
Remetea Mică, s. jud. Timiş 132.
Rethkerth, a.d. lg. Cenad, jud. Timiş 158.
Revel Hanăş (Reuvel Johannes), pîrgar din Braşov 134.
Recotz, vornic, martor la tratatul de pace între Ungaria şi turci 305.
Ribiţa, district, azi jud. Hunedoara 274.
Rişnov, or. jud. Braşov 67, 134, 153, 162 239, 243, 313; jude din ~ 141, 338, A'
Riul cel Sec, piriu la Voila 254.
Rlul lui Laieta, piriu lg. Scoreiu, jud. Sibiu 79.
Riuşor v. Ruşor.
Robert, arhiepiscop de Strigoniu 6.
Robert, episcop de Vesprim 1.
Rodna, or. jud. Bistriţa-Năsăud 117; vamă 117.
Roland, f.l. Marcu, răsculat imp. reg. Ung. 13, 14.
Roland, judele curţii reg. 10.
Roland Lepes v. Lepes.
Roma, or. în Italia 278.
Roman, or. jud. Neamţ 300; croitor din ~224.
Roman II voiev. M. <1447—1448) 283.
Roman, cnez de Hodoş 58.
Roman, f.l. Iliaş, voievodul Moldovei 207.
Roman, nepotul boierului Stanciu 242.
Romania, vecinătatea ~; lupte cu turcii in ~ 284.
R6n6k, loc. în R.P.U. 30.
Roşu Banciu, răsculat din părţile Sibiului 70.
Rot Gheorghe, jurat al Bistriţei 117.
Roya, cîmpul de la tabără militară a lui Vlad Dracul, loc neindentificabil 228.
Rozgony, Ştefan de .—■, comite de Gyor 153; comite de Timiş 192.
Rucăr, or. jud. Argeş; vamă 121, 122, 135, 137, 138, 141-143, 175, 268, 313, 335.
Rudolf, episcop de Vaţ 23, 25, 28.
Rudolf, f.l. Ioan de Mocbola 77.
Rudolf, regele romanilor 13.
Rumelia 192.
Rupea, scaun săsesc 321.
Rusia, moştenitor al, in t. reg. Ung. 259, 272.
Rusolch, a.d. lg. Iam, jud. Caraş-Severin 158.
Ruşor, s. jud. Hunedoara 220, 286.
Ruzka, loc. R.P.U. 150.
Rykal, loc. în R.P.U. 301.
Rynnuk v. R6n6k.
                        S
Saam, oraş „al regelui" Ung. in Ţ.R. (?) 329.
Saarga, cnez din districtul Lugoj 132.
Saasvar, a.d. aproape de Remetea Mare, în jud. Timiş 58.
Sacalaş Andreiaş, secui 187.
Sacoşu Mare, s. jud. Timiş 58.
Sacoşu Turcesc, s. jud. Timiş 58.
Saghiavăţ, a.d. jud. Dolj, întărită m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Sahac, tatăl lui Radul 133, 134.
Salatiu, s. jud. Cluj 102.
Salerno, principe de, în t. reg. Ung. 25, 38, 40-43.
Salzburg, dieceză 303.
Samile, episcop, scrie din Ţ.R. sfatului din Sibiu 319.
San, insulă în Dunăre 219.
www.dacoromanica.ro
483
Sandomir, provincie în R. P. P., principe de ~, in t. reg. Pol. 75.
Sandrin, f.l. Drag de Beltiug 170.
Sandrin zis Bungo, secui din Kezdi 126.
Sandrinus de Kizdi 287.
Santău, s. jud Satu Mare 165, 280.
Sarachen, magistru 61.
Sarad, a.d. aproape de Giarmata, jud. Timiş 58.
Sarandino, boier in Ţ. R. 175, 235, 236.
Sarog, loc. in R.P.U. 159.
Saros, comitat 13.
Sarwarad, a.d. jud. Covasna 131.
Sat-Şugatag, s. jud. Maramureş; sat românesc
     41.
Săc&şeni, s. jud. Satu Mare 290.
Sâcel, riu in jud. Sibiu 45.
Săcel, s. jud. Sibiu 44, 45.
Sălaj, comite de ~ 15.
Sălard, s. jud. Bihor, tirg 85.
Săliştea de Sus, s. jud. Maramureş 42.
Sălişte, s. jud. Sibiu, munţii de la Tălmaciu pină la 70.
Sărata, s. jud. Cluj 95.
Săsciori, s. jud. Braşov 242.
Săsciorii-Loviştea v. Săsciori.
Scardona, or. în R.S.F.I. cetate dăruită ioani-ţilor 10; episcop de ^40 — 42, 86, 101.
Sceleskuth v. Praytunpron.
Scharfenek s. şi cetate in Austria 67, 70.
Schramchet Klos cel Mare, reprezentantul obştei din Cisnădie 70.
Scoreiu, s. jud. Sibiu 79.
Scoreul cel Bătrîn, top. la Scoreiu, jud. Sibiu 79.
Scurtu, a jefuit moşiile săseşti 321.
Sebenico, or. in R.S.F.I.; episcop de ~40— 42, 86, 101.
Sebeş v. Caransebeş.
Sebeş, or. jud. Alba 257.
Secuiul Mihail, călugăr minorit 317.
Seghedin v. Szeged.
Segno, or. in Italia; episcop de ~ 40—42,
    86, 101.
Seguar, cetate in comit. Zala, R.P.U. 28.
Selibor, om de aproape al voievodului Vla-dislav; fugit din Ţ.R. în reg. Ung. 63.
Selişte v. Săliştea de Sus.
Semen, stolnic, în sfatul domnesc al Ţ. R. < 1437) 242, 243, 267, A.
Semendria, or. in R.S.F.I. 295.
Semlin v. Zemun.
Seneslau, voievodul românilor; ţara lui ~10.
Sepsi, scaun secuiesc 126.
Serbia, expediţie a lui Iancu in ~ 269; exped. a lui Vladislav I, reg. Ung. în <—> 272; despo t al ~ 274, 295, 305; inchizitor imp. husi-ţilor in ~ 223, 278; rege al <■»', in t. reg. Ung. 1, 10, 13, 25, 38, 40- 43, 86, 101; ocupată de turci 264; regele schismatic al ~ 18; regat 295.
Severin (azi Drobeta Turnu Severin), or. jud. Mehedinţi; ţinut 31, 95, 130; ban de 38, 46, 56, 60, 76, 86, 87, 100, 101, 103, 107, 112, 259, 268_; cetate şi ţinut redobindite de reg. Ung. 64; cetate 129, 132, 144, 169, 259, 276, 305; comite de .—> 75, 78; episcop de 68; negustori turci la ~ 295; ţară 10.
Severit, comite de Alba 10.
Sfăraş, s. jud. Sălaj 95.
Sfinta Cruce, biserica 290.
Sfîntu Gheorghe, or. jud. Covasna 140.
Sfintul imperiu roman v. Germania.
Sibiu, or. jud. Sibiu 97, 119, 164, 249, 267, 285, 289, 294, 298, 323; bătrini 301, 304, 320; comite de 11; decan de ~ 71; intenţia turcilor de a-1 cuceri 323; judele oraşului 70 — 72, 94, 151, 207, 303, 304, 319, 320, 323; judele regesc 303, 304; negustori din~74,91, 116; obştea scaunului 70; primar 151, 320; privilegii comerciale 69, 71, 72, 74; provincie 303,304 v. şi şapte scaune; răscoală in părţile lui 70; scaun săsesc 207; „zid şi scut al întregii creştinătăţi" 323; v. şi sibieni.
Siena, or. in Italia 205.
Sieradz, principat in Pol.; principe suprem de in t. reg. Pol. 75.
Sighet, or. in jud. Maramureş; oraş regal 111.
Sighişoara, or. jud. Mureş, scaun săsesc 233.
Sigismund, reg. Ung. <1387—1437) 72, 74, 76, 80-85, 87-96, 99-101, 105, 107, 109,     111, 112, 114,  116, 118,  125-130,
    140, 141, 146—152,   155-162,   165, 169,
    170, 172,  179, 205, 209,  218, 219, 255.
    256, 272, 280, 295.
Sigismund de Calda de Jos, om al vicevoie-vodului 131.
Sigismund de Losoncz, castelanul cetăţii Severin 132.
Sigismund Walach v. Walach.
Silistra (Dirstor), or. în R.P.B.; domn al în t.    voiev. Ţ.R. 75, 78,  120,  175, 191.
Simeon, stolnic in Ţ.R. 248.
Simion, comite, fratele magistrului Gheorghe 13.
Simion, comite de Pojon 38, 40, 41.
Simion de Mortun 25.
Simion, f.l. Petru de Angheluş 140.
Simon de Olahat, cnez din districtul Lugoj 132.
Sin, f.l. Stanciul Moenescul, boier din Ţ.R. 264; sol la Braşov 261.
Şiret, riu 39, 88.
Sirmiu (Srjem), ţinut in R.S.F.I.; comite de ~ 25; episcop de ~ 23, 28, 38, 40— 42, 86, 101; români din părţile»*', trecuţi la catolicism 32.
Sîmbăta de Sus, s. jud. Braşov 242.
Sînpetru, s. jud. Braşov 67.
Sintimbru, s. jud. Alba 113, 131.
484
www.dacoromanica.ro
Sîrbşori, a.d. jud. Dolj, întărit m-rilor Tis-mana şi Vodiţa 169.
Sîrbul, vistier, in sfatul domnesc al M.
    297, 300.
Slatina, or. jud. Olt; vamă la ~ 46.
Slatina, s. jud. Caraş-Severin 209.
Slav din Apşa 111.
Slavonia, ban al ew 10, 23, 25, 28, 38, 40, 41, 86, 99, 101; inchizitor împ. husiţilor în 278; ţară, în poses. Ung. 162.
Slik Caspar, protonotar şi secretar al regelui Sigismund 167.
Snyth Klos, locuitor din Braşov 206.
Sogoino, a.d. jud. Dolj, întărit m-rilor Tis-mana şi Vodiţa 169, 276.
Soliman beg, sol al turcilor la regele Ung. 273.
Solnoc, comite de <—» 10, 25, 26, 28, 38 52, 86, 100, 101, 117- 119, 149, 220.
Solnocul de Mijloc, comitat 287.
Solnocul dinăuntru, comitat 102.
Solomon de Nadeş 117-119, 121, 126, 127.
Solymus, a.d. lg. Ianova, jud. Timiş 40.
Somogy, comite de 10.
Sonasdya, a.d., neidentificabilă 38.
Sopatak, loc. în R.S.C.; sat regal dăruit 13.
Şopron, or. în R.P.U.; cetate, comite de ~ 10.
Sormuld, a.d. aproape de Tolvădia, jud. Timiş 38.
S6vâr, loc. în R.S.C.; sat regal dăruit 13.
Spalato (Split), or. în R.S.F.I. 38, 40—42,
    86, 101.
Spanopul, sol al lui Vlad Dracul la braşoveni 229.
Stan, ban de Tismana 321.
Stan, cnezul de Nevrincea 38.
Stan de Sacoş 38.
Stan Drăgan, boier în sfatul domnesc al Ţ. R. <1390-1400) 73.
Stan, jupan, boier din Ţ.R. 133, 248.
Stan, sin Tatul, slugă domnească 248.
Stan spătar, pribeag la Braşov, adversar al lui Alexandru Aldea 223.
Stanbesch, reprezentant la înţelegerea cu rom&nii răsculaţi in părţile Sibiului la 1382- 1383, 70.
Stanca, f.l. Moian, f.l. Stanciul 264.
Stanciu, boier din Ţ.R. 242.
Stanciul, boier în sfatul domnesc al M. <1449-1452) 297. 311.
Stanciul, boier pribeag la Braşov 225.
Stanciul, boier, în relaţii comerciale cu braşovenii 238.
Stanciu de Ponor 286.
Stanciu, egumen, dăruit cu moşie în Ţ. Făgăraşului 79.
Stanciu, fost cnez din Ruşor 220.
Stanciul, fratele lui Mircea, jupan în sfatul domnesc al Ţ.R. <1431—1440) 243, A.
Stanciul Honoi, boier din Ţ.R. 242, 264.
Stanciul Moenescul, boier din Ţ.R. 264.
Stanciul vistier, în relaţii cu braşovenii 237.
Stanislau de Honorici 58.
Stanislau de Sypprach 32.
Stanislau, f.l. Bîrsan 33.
Stanislau, f.l. Ioan 132.
Stanislau, f.l. Ladislau, f.l. Zarna, român 40. Stanislau, om de încredere al lui Vlad Dracul, la braşoveni 185.
Stanislau v. Ştefan f.l.
Stănilă, martor la danie domnească 106. Steel Iacob, orăşean din Braşov 212.
Stelpan, f.l. Gheorghe Brancovici 274. Steţcu, fratele lui lliaş, voiev. M. 207. Stiborich, loc. în R.P.P. v. Ştibor de Stiria, duce de ~ 251, 252, 257, 317, 330. Stoia, boier din Ţ. Făgăraşului 106.
Stoica, armaş, trimis al lui Vlad Ţepeş la Braşov 332, 334.
Stoica, comis, in sfatul domnesc al Ţ.R. <1428 - 1431) 175.
Stoica, f.l. Stanciul Moenescul, boier din Ţ.R. 264.
Stoica Harsean, boier oltean 244.
Stoica, locuitor din Ţ.R., cu marfă la Braşov 154.
Stoica, postelnic în Ţ.R. 248.
Stoica Rusul, jupan în sfatul domnesc al Ţ.R.
    <1413—1415) 120.
Stoica, sol al voiev. M. 271.
Stoica, sol al regelui Ung. la turci 273. Stoica zis Ghizdavici v. Ghizdavicl.
Stoica, darea sfintului Martin dată lui ~ 319; v. şi Ghizdavici.
Stoican, f.l. Dragomir, f.l. Voina de Lovişte, fugit din Ţ.R. in reg. Ung. 63. Stremptura, a.d. lg. Vermeş, jud. Caraş Seve-rin; moşie, cnezat 132.
Strigoniu v. Esztergom.
Strîmta, a.d. jud. Mehedinţi, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Stroia de Ponor 286.
Stroia, f.l. Nicolae de Ponor 286.
Stroie, răsculat din părţile Sibiului 70. Strîmtura, s. jud. Maramureş 33. Subpădure, s. jud. Mureş 117, 118.
Suceagu, s. jud. Cluj 31, 131.
Suceava, or. jud. Suceava 110, 206, 207, 212, 214, 217, 221, 270,292, 302, 316, 326, 337.
Sudriaş, s. in jud. Timiş 58.
Surian, f.l. Voicu, român 64.
Surda, braşovean, confiscă marfă a unor boieri din Ţ.R. 237, 238.
Susani, s. jud. Timiş, 40.
Suşiţă, a.d. jud. Mehedinţi întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Syde, loc. în U.R.S.S. 159.
Symon, f.l., de Kized, om al vicevoievodului 131.
Syrkech, a.d. lg. Modoş, jud. Timiş 58. Sythe, a.d. jud. Timiş 158.
Szabolcs, comitat 23.
Szakâllas, loc. în R.P.U. 309.
Szăcsăny, or. în R.P.U. 282.
Szdcsi Nicolae, v. Nicolae de Zeech.
Szeged (Seghedin), or. în R.P.U. 268, 327.
                                                                                                                       485
34 — Documente — c. 883
www.dacoromanica.ro
Szlkesfehlrvăr (Alba Regală), or. în R.P.U.; biserica din ~ 23, 146; prepozit de ~ 10, 23, 25, 126, 127.
Szepes, comite de 27.
Szlanye, loc. in Croaţia, R.S.F.I. 11.
                                                             Ş
Şaula, s. jud. Cluj; sat al cetăţii Bologa
    104.
Şeica Mare, s. jud. Sibiu; saşii din <■>«> 19. Şerb, răsculat din părţile Sibiului 70 Şerban al lui Bilcear, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. < 1413> 120.
Şerban, boier în Ţ.R. 121.
Şerban, f.l. Stoica, f.l. Stanciul 264.
Şerban, f.l. Stroia de Ponor 286.
Şerban, răsculat din părţile Sibiului 70. Şerban, vistier in Ţ.R. martor 264.
Şercaia, s. jud. Braşov; tirgul •—• 60.
Şerel, s. jud. Hunedoara; sat liber 220. Şimleul Silvaniei, or. jud. Sălaj 287.
Şinca, s. jud. Braşov 59.
Şinteu v. Şoimeni.
Şintereag v. Corneni.
Şiria, or. jud. Arad; cetate, tirg 274.
Şoala, s. jud. Sibiu 19.
Şoimeni, s. jud. Cluj 95.
Şoimeni, cetate dispărută lg. Şinteu, jud. Bihor 280.
Şoimuş, comună suburbană. Deva, jud. Hunedoara, 259; vameşi din ~ 156.
Şontomuş <Schonkenbunk), judeţ al Braşovului < 1442— 1443) 265.
Ştefan, arhiepiscop de Calocea 34.
Ştefan, arhiepiscop de Strigoniu 10.
Ştefan b'anul 53.
Ştefan Bebek v. Bebek.
Ştefan, custodele capitlului Arad 274.
Ştefan Cyko v. Cyko.
Ştefan de Bathor, mare stolnic 170, 287. Ştefan, f.l. Ştefan de Bathor 287.
Ştefan de Berzewice, paharnic 219.
Ştefan de Chaba 58.
Ştefan de Chypch, slujitor 159.
Ştefan de Ciacova v. Csâky.
Ştefan de Ianoşda, vicevoievod al Transilvaniei 281.
Ştefan, f.l. Leukus de Kall6 77, 83.
Ştefan, f.l. Ştefan de Kall6 77.
Ştefan de Kanizsa, mare uşier şi comite al secuilor 84, 86, 91, 92, 100, 101, 107. Ştefan de Korog, ban de Ma£va 86.
Ştefan de Losoncz, f.l. Ladislau, ban 81, 93,
    105,  114, 155, 280.
Ştefan de Rozgony, v. Rozgony.
Ştefan de Sarog 159.
Ştefan, episcop de Faro 40 — 42.
Ştefan, episcop de Nitra 38, 40 — 42.
Ştefan, episcop de Zagreb 1, 10, 40 — 42. Ştefan, fiul comitelui cuman Parabuh 16. Ştefan, f.l. Bogdan II, 300.
Ştefan, f.l. Emeric de Zepmezeu, cnez 132.
Ştefan f.l. Grigore 131.
Ştefan, f J. Iacob zis Dobo de Ruzka, slujitorul arhiepiscopului de Strigoniu 150.
Ştefan, f.l. Ioan, magistru 114.
Ştefan, f.l. Mihail zis Theke de Cubleş 95.
Ştefan, f.l. Pavel banul de Nemiţi 58.
Ştefan, f.l. Petru din Budila 131.
Ştefan, f.l. Stanciu de Ponor 286.
Ştefan, f.l. Stanislau 287.
Ştefan, fratele lui Bale, f.l. Sas, voiev. Maram.
    42.
Ştefan, fratele lui Ludovic, regele Ung. 37.
Ştefan, fratele lui Thatamer, prepozitul de Alba 30.
Ştefan, grămătic in Ţ.R. 242.
Ştefan Lackfi v. Lackfi.
Ştefan, logofăt in Ţ.R., 226, 248, 264, 267, A.
Ştefan, magistru, fiul lui Pousa de Zeer 51.
Ştefan, magistru, f.l. Ştefan banul 53.
Ştefan, magistru, socrul lui Nicolae, proto-notarul voievodului Trans. 31.
Ştefan, mare comis 23, 25.
Ştefan, om al voievodului M. 212.
Ştefan, palatin al Ung. 10, 72, 86.
Ştefan, preot la Alba Iulia, om de mărturie al capitlului 45.
Ştefan I., reg. Ung. <1001-1038) 60.
Ştefan, slugă 131.
Ştefan v. Mihail f.l.
Ştefan I, voiev. M. <1394—1399), lupte cu Sigismund, reg. Ung. 81, 82, 85, 86, 90, 92, 96, 98, 100, 102, 107.
Ştefan II, voiev. M. < 1433—1447) 212, 214-217, 221, 245, 270, 271, 292, 305, 327.
Ştefan zis Pagan, castelanul şi slujitorul lui Toma, voievodul Trans. 26.
Ştibor de Stiborich, voiev. Trans. < 1395— 1401, 1410-1414) 100, 101, 104, 107, 111, 117-119, 121, 175.
Ştul Iacob, braşovean judecat la Birlad 210.
Şuii Gheorghe, judeţ la Braşov 177.
                                                          T
Tador Moicescul, In sfatul domnesc al M. 300.
Tador Vascan, în sfatul domnesc al M. 300.
Tamashaza, loc. în R.P.U. 158.
Tamaşeşti, sat jud. Gorj, întărit m-rilor Tis-mana şi Vodiţa 169, 276.
Tar, loc. în R.P.U. 317.
Tata, oraş în R.P.U. 149.
Tatamer, magistru, prepozit de Alba, vicecancelar al curţii regelui 23, 25, 28, 30.
Tatul, boier din Ţ.R., martor 264; pribeag la Braşov 225.
Tatul, f.l. Mihail de Ilhocz 130.
Tatul Sirbul, boier din Ţ.R. 242.
Tawsintschon, Heyczmann zis 70.
Tălmaciu, s. jud. Sibiu; munţii de la ~ pină la Sălişte 70.
Tătirlaua, s. jud. Alba 284.
Techew, loc. în U.R.S.S.; oraş regal 111
■486
www.dacoromanica.ro
Tej, judeţ la Rişnov <1451—1456), sol la Vladislav II 306, 313.
Teleajen, drum slobod 211.
Temesel, a.d. lg. Mehadia, jud. Caraş-Severin; cnez de 76.
Teodor, ban 15.
Teodor, f.l. Wetich, palatin (al Ung.) 1.
Teodor, reprezentantul comitisei de Cisnădie 70.
Teodor, stăpin cu imunităţi feudale 262.
Terra Blachorum 1, 2.
Thamerius, cnez 58.
Theke, Mihail zis, de Cubleş 95.
Thel de Nijen 131.
Ther, jude din Rişnov 338.
Thetews Ioan, de Bathmonostra 159.
Thetis, riu (Şiret, Nistru?), locul unde se uneşte cu Dunărea 99, 101.
Thonay, a.d. aproape de Hodoş, jud. Timiş 58.
Thoscha Nicolae, notar 171.
Thopsa, cnez de Zaldubag 58.
Thurnoda Mici, top. in jud. Sibiu, neidentificabil; vadul de la~45.
Tiburţiu, comite de Pojon 1.
Tihany, loc. in R.P.U. 57.
Tihomir, Basarab, f.l. ~ 25.
Tilişca, s. jud. Sibiu 44.
Timiş, comite de ~ 6, 63, 85, 151, 158, 268.
Timiş, izvorul ce se numeşte ~ (in Ţ. Birsei) 2.
Timişoara, or. jud. Timiş 42, 14, 100, 101, 153, 192, 263, 276, 289, 290; adunare a nobililor la ~ 101; cetate 167; comitat 259.
Timişul Mic, riu 40.
Tirnavia, loc. in R.P.U. 322.
Tisa, riu 13, 296.
Tismana, s. jud. Gorj; mănăstire, riu 129, 169, 276.
Titel, oraş in R.S.F.I.; prepozitul bisericii din ~ 16.
Tîrgovişte, or. jud. Dimboviţa 120, 134, 136, 141, 174, 180, 242, 248, 264, 275, 286, 293, 312, 318, 338, 339; curtea domnească 318; pleban 258; turci lg. ~ 196; vamă 121, 141, 142, 144, 175, 237, 240, 243, 254 268, A.
Tîrgşor, s. jud. Prahova, vamă 120, 121, 134, 136, 141, 142, 175, 243, 268, A.
Tîrguşor, s. jud. Cluj 95.
Tîrnovo, ţarul de la ~ 53, 60.
Todea, boier din Ţ.R., martor 264.
Todor, jupan, boier in Ţ.R. 242; pribeag la Braşov 225.
Tolna, comitat 161.
Toma, arhiepiscop de Calocea 40, 41, 43.
Toma, arhiepiscop de Strigoniu 3, 4.
Toma din Codlea, jude 126.
Toma, comite de Cricău 11.
Toma, comite, fratele magistrului Gheorghe 13.
Toma, decan de Sibiu, capelan osebit al reginei 71.
Toma, episcop de Agria 1.
Toma, episcop de Cenad 38.
Toma, episcop de Sirmiu 38, 40, 41, 101.
Toma, episcop de Vaţ, cancelar al curţii regelui 13.
Toma Farcacz, oştean 117, 118.
Toma, f.l. Dionisie 53.
Toma, f.l. Leurente de Seguar 28.
Toma, f.l. Pavel 132.
Toma, f.l. Voicu, român 64.
Toma, fratele lui Marcu, vicecastelanul de Unguraş 26.
Toma, judele din Codlea 127.
Toma, magistru, castelan de Chokakw 29.
Toma de Mera, arhidiacon de Heves 126.
Toma de Mintiu, lectorul ordinului eremiţilor sf. Augustin, capelan al regelui Ung. propus episcop de Milcov 34.
Toma, răsculat din părţile Sibiului 70.
Toma, mare uşier 38.
Toma, voievodul Trans. si comite de Solnoc 23-26, 28, 30.
Toma de Zeremy 20.
Toma zis Pythyr 58.
Tomas, pirgar braşovean, trimis la Vladislav II 315.
Tompa, Ioan zis, corniţele plaiurilor din Trans. 44.
Toporna, a.d. jud. Dolj, intărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Tothfalu, loc. in comit. Baranya 62.
Transilvania, passim, v. şi adunare generali a nobililor, Alba-Iulia, districte, expediţie, husitism, negustori, obştea nobililor, ocne, plaiuri, turci, voievod.
Trau, episcop de ~ 40—42, 86, 101.
Trencin, loc. R.S.F.I.; cetate 310; comitat 117, 118.
Treutul Nicolae, ban de Maâva 86.
Trotuş, ţinut şi vamă in Moldova 216.
Trwsan, jafuri săvirşite de ~ 321.
Tudor, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R. <1437- 1453) 243, 248, A.
Turchaw, cimpul numit pe lingă Braşov 67.
Turcia, iscoade ale saşilor in ~ 205.
Turcinovţi, a.d. jud. Mehedinţi, intărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Turda, or. jud. Cluj; adunare obştească la<—t 81, 82, 104, 329; arhidiacon de ~ 140; orăşeni din ~ 284.
Turia de Jos, s. jud. Covasna 181.
Turnu Măgurele <Xicopolul Mic), or. jud. Teleorman; cetate asediată de reg. Ung. 99, 100, 105; luptă lg. cetate 107, 108, 112, 114, 191, 255, 281.
Turnu Roşu, cetate jud. Sibiu 218.
Tuşinu, s. jud. Mureş 113.
Turzo, Gheorghe zis 172.
Tytel v. Titel.
Tytews, Ladislau zis, de Bakmonostra 153.
Tynkfalu, a.d. jud. Timiş 40.
www.dacoromanica.ro
487
                                                            T
Ţara Birsei v. Bîrsa.
Ţara Romanească, passim, v. şi alianţe, bani, boieri, drumuri, episcop, expediţii, fugă in, husitism, iscoade, jaf, libertăţi comerciale, logcfăt, lupte, minoriţi, negoţ, pecetea Ung., tribut, solii, vamă, voievod, vornic.
Ţara Ungurească v. Ungaria, Transilvania.
Ţerbiş braşovean, judecat la Birlad 210.
Ţigănuş, boţ de cai 321.
Ţibora, tirg <R. P.B.) 169, 276.
Ţirviş (Servatius), meşter din Feldioara 249
                                        U
Ugal, loc. in R.P.U. 16.
Ugolln, arhiepiscop de Spalato 40 — 42.
Ugrin, arhiepiscop de Calocea 1.
Uifalău v. Vultureni.
Ujlak, loc. in R.P.U. 266, 268.
Ujvâr (azi Neugrad), or. in Austria 10 arhidiacon de *—< 13; cetate 10; comite de 27, 28.
Ulan, boier din Ţ.R., pribeag la Braşov 225.
Ulric, comite de Cilly şi Zagoria 274.
Ung, comitat 43.
Ungaria, regat 7—9, 12, 17, 28, 32, 33, 37, 57, 62, 99, 106, 107, 114, 153, 259, 278, 280, 282, 286, 294, 295, 300, 302, 305, 309, 316, 323; rege al ~ 1—5, 7—11, 14, 15, 16, 18, 20—26, 30, 32-35, 37-50, 54, 60, 61, 63-67, 69, 71-76, 78. 80-82, 84-88,       90-96,   98-101,     105,  109,
    111-115, 125, 128-129, 140, 141, 146, 148-152, 155-162, 165, 169, 170, 172, 175, 186,205, 209, 219, 251, 252, 255-259, 269, 272, 273, 297, 309, 317, 330, 338; regină a ~ 27, 32, 37, 42, 72; comitate 107, 112; datina regatului 43; domn al Ţ.R. dintr-un neam din ~ 106; inchizitor impotriva husiţilor din ~ 278; mino-riţii din 21; năvăliri ale turcilor in ~ 101; palatin al v. palatin; predicatori din ~ 247; priorul provincial al predicatorilor din ~ 17; repopularea reg. 10; vicariat 290.
Unghiul cu frasini, top. la Scoreiu, jud. Sibiu 79.
Ungra, cetate 1, 2.
Ungroromână, ţară v. Ţara Românească.
Unguraş, vicecastalen de ~ 26.
                                     Ungureni (Ungurei), a.d. jud. Gorj, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Unip, cetate 266.
Urban de Perveyn, f.l. ~ 23.
Uroş Petru, trimisul braşovenilor la impăra-tul Sigismund 249.
Ursul, slugă domnească 248.
Ursula, f.l. Nicolae de Farkastelke 163.
488
Utmeş, jupan in sfatul domnesc al Ţ.R <1415-1424) 136, 142.
Utuş Gaspar, locuitor din Braşov 267.
                                                            V
Vadul Cumanilor, a.d. jud. Dolj, întări, m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Vadul Dunării, loc de vamă 121, 141, 268.
Valahia v. Ţara Românească.
Valahia Mică v. Moldova.
Valcău v. Văleni.
Vale, s. jud. Sibiu 256.
Valea Bolvaşniţei, s. jud. Caraş-Severin 64.
Valea Crişului, s. jud. Covasna 68.
Valea Largă, s., probabil Larga, jud. Mehedinţi, întărit m-rilor Tismana şi Vodiţa 169, 276.
Valea lui Mihai, s. jud. Satu Mare 158.
Valea Opatului; piriu in jud. Sibiu 79.
Valea Sărăţii, piriu lg. Scoreiu, jud. Sibiu 79.
Valea Viţianilor, piriu lg. Scoreiu, jud. Sibiu 79.
Valentin, cardinal, preot şi cirmuitor al bisericii de Pdcs 86, 101.
Valentin de Albeşti, castelan de Bran 287.
Valentin, episcop de Makarska 40 — 42.
Valentin, f.l. Benedict de Zaka, cleric in dieceza Oradea, notar public 290.
Valentin, judele Braşovului 121, 126, 127, 141, 206.
Vancea, f.l. Slav din Apşa 111.
Vanna, fiul lui Vancea din Apşa, nobil 111.
Varyo, Ioan zis, de Ormânhida 92.
Vas, comitat 84.
Vasarhel, a.d. lg. Iam, jud. Caraş-Severin 158.
Vasile, boier din Ţ.R., pribeag la Braşov 225.
Vasile, episcop de Cenad 10.
Vasile, protopop 73.
Vaslui, or. jud. Vaslui 245, 271, 297, 311.
Vassa de Gamza, cnez din districtul Comiat 132.
Vasvâr, oraş şi comitat, azi in U.R.S.S.; cetatea <—■ 10.
Vaţ, episcop de <—■ 1, 10, 13, 23, 25, 28, 38, 40- 42, 86. 101.
Văleni, s. jud. Cluj 95.
Velca, martor la danie domnească 106.
Velike, loc. in R.S.F.I. 162.
Veneţia de Jos, s. jud. Braşov 60.
Veszprăm (Vesprim) or. in R.P.U.; capitlu 57; comitat 37, 57; dieceză 290; episcop de ~ 1. 10. 23. 25, 28, 38. 40-42, 86, 101, 149.
Vidin, or. in R.P.B.; cetate 11, 50, 53—56, 269; ţarul de la ~ 54.
Viena 252, 314, 320; adunare obştească la~ 307; comerţ al Braşovului spre ~ 86.
Vilerm Drugeth v. Drugeth.
Vilhelm, episcop de Pdcs 42.
www.dacoromanica.ro
Vincenţiu, episcop de Oradea 10.
Vingard, s. jud. Alba 298.
Vişag, s. jud. Timiş 58.
Vişegrad, or. In R.P.U. 16, 20, 26, 27, 33, 49, 57, 61, 83.
Vişeu de Jos, s. jud. Maramureş 42.
Vişeu de Sus, or. jud. Maramureş 42.
Viştea de Jos, s. jud. Braşov; ocină 103.
Viştea de Sus, s. jud. Braşov; ocină 103.
Viterbo, or. în Italia 12.
Vitus de Monteferro, minorit, capelan al lui Carol Robert, propus ca episcop al Mil-coviei 22.
Vîlcan, jupan, în sfatul domnesc al Ţ.R. <1390- 1421) 73, 133, 134.
Vîlcsan, jupan, în sfatul domnesc al Ţ.R <1421- 1445) 134.
Vîlcu, fost cnez din Ruşor 220.
Vîrciorova, s. jud. Caraş-Severin 209.
Vlad, boier, în sfatul domnesc al Ţ.R. < 1390 — 1400) 73.
Vlad Dracul, voiev.Ţ.R.<1436-1446) 173, 178, 179, 182-190,211,213, 226 - 232 234 - 236, 239 , 242 - 244, 248 - 251, 253, 254, 258-266 , 273, 275 , 277, 285 , 290, 309, A.
Vlad, f.l. Dan, voiev. Ţ.R., pretendent la tron 308.
Vlad, f.l. Stanciul Moenescul, boier din ŢR. 264.
Vlad, jupan, martor la o danie domnească
    106.
Vlad, om de încredere al lui Vlad Dracul 187.
Vlad, om de încredere al lui Albul vornicul
    202.
Vlad v. Ioan f.l.
Vlad Ţepeş, voiev. Ţ.R. < 1456— 1462), pretendent la tron 242, 309; voiev. 331 — 335, 338, 339-341.
Vlad (Uzurpatorul), voiev. Ţ.R. <1394— 1397) 97, 101.
Vlad, vornic din Ţ.R. martor la danie domnească 79.
Vladimir, conduc, răscoalei din părţile Sibiului < 1382- 1383) 70.
Vladislav I (Vlaicu), voiev. Ţ.R. < 1364- 1377) 43-48, 50-54, 56, 57. 59. 60, 62. 63.
Vladislav II. voiev. Ţ.R. <1446-1456) 287, 291, 293, 294, 299, 305- 309, 312, 313, 315, 318, 325, 328-330.
Vladislav Iagello, regele Poloniei 75, 78, 115.
Vladislav I, regele Ungariei 259, 269, 272, 273, 316.
Vlaicu, voiev. v. Vladislav I, voiev. Ţ.R.
Vlasag, a.d. lg. Potoc, jud. Caraş-Severin 58.
Vlasiu, f.l. Voicu, român 64.
Vlich Martin, locuitor din Sebeş 257.
Vodiţa, mănăstire, pîrîu 125, 129, 169, 276.
Voico, vornic, în sfatul domnesc al Ţ.R. <1392-1441) 136, 142, 175, 245, A; sol la Braşov 178.
Voicul, boier din Ţ.R., martor 264.
Voicu, comite, sol al Ţ.R. în Polonia 78.
Voicu de Hunedoara 259.
Voicu, f.l. Radoslav, fugit din Ţ.R. în reg. Ung. 63.
Voicul, vornic în Ţ.R. 242, 248.
Voila, s. jud. Braşov 264.
Voivodeni, s. jud. Braşov 242, 264.
Voloder, om de încredere al lui Vlad Dracul, sol la Braşov 173, 260.
Voya din Sudriaş 58.
Voswar, a.d. în R.S.F.I. 58.
Vrancea, drumul dinspre M. spre Trans. 181.
Vuc, voievodul, martor la tratatul de pace între Ung. şi turci 305.
Vukovo, comite de ~ 25.
Vulcan, s. jud. Braşov 67.
Vulpaş, diac moldovean, scrie act domnesc 326.
Vultureni, s. jud. Cluj 95.
                                                           W
Waad, a.d. lg. Gherteniş, jud. Timiş 158.
Wag (Vâch), rîu, 117, 118.
Wakuch, Pavel zis, slujitor 36.
Walach Sigismund, orăşean din Wiener Neu-stadt 303, 304.
Waraskezy, a.d. jud. Bihor 131.
Wasahaza, a.d. jud. Timiş 40.
Weelgh, a.d. lg. Vîrciorova, jud. Caraş-Severin 209.
Wiener-Neustadt, judele oraşului; sfatul; obiceiul oraşului 303, 304.
Wischk, loc. în U.R.S.S., oraş regal 111.
Wlanijk, f.l. Ladislau, f.l. Zaraa, român 40.
Wlaszna Ladislau, de Ezeriş, om al regelui 209.
Wlksan Ioan, om al regelui 209.
Wolachus Ladislau, ruda lui Iancu de Hunedoara 282.
Woyla, pămînt lg. Dunăre; dăruit ioani-ţilor 10.
Wraan Blasiu, om al regelui 209.
Wychin, Nicolae zis, judele or. Sibiu 70.
Wytelnek, rîu 158.
                                                              Y
Ypochz, banul, pristav 1.
Ypres (Ipriu), or. în Belgia; postav de /—■ 117, 118, 120, 121, 134, 136- 138, 141- 143, 175, 243, 254, 268, A.
                                                            Z
Zagoria, comite de ~ 274.
Zagreb, or. în R.S.F.I.; episcop de ~ 1, 10, 11, 23, 28, 38, 40—42, 86, 101; expediţia lui Carol Robert spre 15.
Zaharia, orăşean din Sebeş 257.
Zala, arhidiacon de ~ 6; cetate 11.
489
www.dacoromanica.ro
Zaland, episcop de Vesprin 10.
Zalatina, a.d. Ocna Şugatag, jud.
    Maramureş, sat românesc -11.
Zaldubag, a.d. lg. Berzovia, jud. Caraş-Seve-rin 58.
Zantou v. Piliszântd.
Z an vel, om de încredere al lui Vlad Dracul 254.
Zara, or. în R.S.F.I.; arhiepiscop de ~40—42, 86; lupte lg. ~ 40.
Zarna v. Ladislau f.l.
Zarand, comite de ~ 25, 274.
Zâvod, loc. în R.P.U. 161.
Zawisch, ucis în lupta cu turcii 167.
Zaz Ioan, de Nucet 256.
Zăbalţ, s. jud. Arad 209.
Zârneşti, or. jud. Braşov 59.
Zăvoi, s. jud. Caraş Severin; moşie românească 272.
Zeer, a.d. în R.P.U. 51.
Zemum, oraş R.S.F.I., cetate 10.
Zentheluk, a.d. jud. Timiş 40.
Zenthgewrgh, a.d. lg. Vladimirescu, jud. Arad; cetăţuia lg. ~ 158.
Zentmiklos, a.d. lg. Teiuş, jud. Alba 131.
Zepmezeu, a.d. lg. Berzovia, jud. Caraş-Seve-rin 58, 132.
Zips, comitat 28, 172; răscoala in ~ 13.
Zond, loc. în R.S.F.I.; cămară de sare 153.
Zudor Gheorghe, camerier 49; ~ Petru, mare paharnic 42.
Zuhna, a.d. in jud. Satu Mare 31.
Zvolen, or. în R.S.C. 63, 66, 67; boieri din Ţ.R. la ~ 63.
Zylfa, ad. jud. Caraş-Severin 272.
Zynazeg, a.d. lg. Hodoş, jud. Timiş 58.
Zyndy Emeric, orăşean din Turda 284.
www.dacoromanica.ro
                   INDICE DE MATERII
                        A
abate 5, 43, 57, 101, 258. adunarea, generală a Trans. 20, 104; ~ obştească 81, 82, 101, 309, 329. albinărlt 79, 242, 248. alfabet românesc, folosit in act 262. alianţe, împotriva turcilor 109; intre Ţ.R. şi Polonia 75, 78; între Ţ.R. şi Ung. 87, 147, v. şi tratat, apel, la curtea regelui, 10. aprod al curţii regelui 37, 93. aramă slobodă în comerţ 211; interzisă la export 183, 186, 265; cumpărată de Ţ.R. la Braşov 189, 240, 241. arcaşi 53, 93.
argeşani, primesc privilegii comerciale 176 argint 1, 2, 176, 207, 265. arhicamerar al Sf. Imperiu roman 86, 101. arhidiacon 6, 13, 126, 140. arhiepiscop 1, 3, 4, 6, 10, 22, 23, 25, 28, 34, 38, 40-42, 58, 83, 92, 100, 101, 107, 150. arhipresbiter 4. armată v. oaste, arme 10, 43. 99, 195, 307. arvună 20. asesori 117, 118. aspri, bani 239, 279, 315. aur 1, 2, 8, 176, 207; marcă de 4, 7. aurar 72, 338.
autoritate apostolică 2, 5, 12.
                                                            B
balistari 54.
ban, dregător în Ţ.R. 63, 79, 87, 103, 120, 121, 134; în Ung. 1,        10,  15, 23, 25,
    28, 38, 40-42, 46-48, 50, 53-58, 60, 66, 76, 81, 86, 93, 99, 101, 105, 107, 108 112,  118, 155, 157, 158,   162, 255, 259,
    268, 280; v. şi Bulgaria, Croaţia, Dalmaţia, MaSva, Severin, Slavonia, bani, monedă 1, 7, 10, 13, 25. 32, 87, 93, 120,      121, 131, 134, 136,  142,  143, 175,
    183,  207, 279, 289, 312;  batere de~în
    Ţ.R., 141, 266; schimbător de ~ 1, 2. baroni 8, 10, 13, 14, 23, 25, 26, 28, 37, 38, 42. 43, 59, 85, 86,92, 93, 99 ,102, 105, 114, 118,      140, 149, 151, 153,  158,   160-162,
    255, 257, 259, 266, 280, 294, 295, 309, 320.
batal, în negoţ 118, 141, 268. băieşi 156, 170. bănia Tismanei 321.
bărbaţi chibzuiţi 97, 118, 124, 207, 208, 212, 224, 228, 247, 266, 270, 271, 282, 301, 303, 323, 336. bătălie 81, 92. v. şi luptă bătrîni 117, 226-228, 247, 251, 252, 266, 268,        275, 303, 320, 338.
berbeci,    în tarife vamale,    120,  121, 134,
    136-138, 141-143, 175, 243, 268, A. bir, plătit de Ţ. Birsei scaunului apostolic 8. birari, in Ţ.R. 210, 264, 276. biserica catolică (romană) 7—9, 22, 34, 179. biserici 10, 22, 34, 38 , 85, 86, 101, 139, 170 278; ale românilor 274; urmau să se ridice in Cumania şi ţara brodnicilor 6. blănuri, scutite de vamă 142, 143, 175. bobou {bucată de stofă), scutit de vamă 134,        137, 138, 142, 143,  175 , 297. 311.
boi, in negoţ 117,   118, 120,   121,  131, 134,
    136,     141-143,  175, 207, 243,  292, 297,
    309, A; luaţi pe nedrept 170, 212, 287; dăruiţi braşovenilor 331. boieri, din Ţ.R. 40, 53, 60, 63, 70, 87, 106, 121, 124, 141, 226, 264, 275; din M. 181. 207, 302, 316; sfatul lor 75, 78, 115, 174. boierişag 264. botez 6—8.
braşoveni 254; primesc privilegii în Ţ.R. şi M. 122, 133, 137, 138, 142, 176, 215, 221; primesc scrisori de la domnii Ţ.R. 123, 154, 186, 191, 195, 199, 200, 222, 225; cu mărfuri in Ţ.R. 142, 143, 175; chemaţi in ajutor de Alex. Aldea 193, 194, 197. brăileni, primesc privilegii comerciale 176. brînză, în tarife vamale 120, 134, 136— 138,
    142,      143, 175, 243, A. brodnici, hotarele şi ţara lo ' bulă de aur 1, 8, 10. bulgari 10, 11, 13, 18, 64.
bumbac, în negoţ 118, 120, 134, 136— 138, 141— 144 243 A.
burdufe de brinză 120, 134, 136—138, 142,
    143,  175, 243, A.
butoaie, de mied 120, 142, 143, 175; de miere 134, 136, 142, 143, 243, A; de vin 120, 134, 137, 142, 143, 175, 243, A, toate in tarife vamale.
butoiaş de miere, de vin 141.
buzoieni, primesc privilegii comerciale 176.
491
www.dacoromanica.ro
                                                     c
cai 10, 11, 13, 28, 29, 35, 37, 43, 53, 63, 67; cu samar 121, 268; furaţi 118, 131, 170, 225, 250, 321; împovăraţi 141; înhămaţi la un car 118, 121, 268, A; negoţ cu 120, 134, 136- 138, 141- 143, 175, 207, 243, 268; neîmpovăraţi 121, 268; neîn-şeuaţi 117; ~ de poştă 242; transport cu i~*/ 117.
camelotă, în tarife vamale 120, 134,        136,
    142, 143, 243, A. camerier 49.
cancelar 1, 10, 13, 23, 25, 28, 40-42, 86, 101; v. şi logofăt cancelarie 16. canonici 22, 34, 140. capelani 16, 22, 34, 71. capi tiu 19, 36, 44, 45, 51, 57, 155, 170, 209, 256, 274, 284, 286, 298. cardinal preot 86, 101. car 53, 118, 268; de peşte 118, 120, 121, 134, 136, 137, 142, 143, 175, 184, 243, A; furat 170.
casa ospitalierilor v. teutoni, castelani 18, 20, 26. 29, 43, 46, 52, 53, 67, 86, 99, 107, 127, 132, 141, 148, 172, 218, 252, 257, 268, 275, 288, 310, 328. cavaleri 47, 60, 93, 99, 114, 121, 153, 161;
    ai curţii regelui 46, 80, 93. cazan 131.
căciuli, în negoţ 118, 121, 141. călăreţi 76, 117, 118, 120, 121, 134, 136,141 142, 151, 175, 243, 268, A. călărime 5, 99.
călugări 247, 314; din Ţ.R. 125, 129, 179;
    franciscani 223; minoriţi 179, 278, 327. călţuni, scutiţi de vamă 122, 142, 143, 175. cămară, regească 71, 170, 185; de sare 153;
    a domnului Ţ.R. 141, 180, 222. cămăraş din Ţ.R. 184. căpetenii bisericeşti 125, 129, 169, 276. căpitani 53, 103; ai românilor 100, 107; al oştenilor voievodului Trans. 140; al saşilor şi secuilor 219; de balistari 54; fruntaş al saşilor şi nobililor 151; general al reg. Ung. 339; suprem al oştilor, in t. lui Iancu de Hunedoara 276. cărăuşie 240, 242. cărbuni 170. căruţaşi 318.
ceară, majă de ~ 121; negoţ cu •—1 86, 118, 120,      134,  136- 138,  141-144,    175, 176,
    240, 241, 243, 253, 268, A. cehi 128, 129, 169. cercetare 5, 38, 155. cergă, in negoţ 137, 138, 141— 143. certificat de bună purtare 171. cetăţi 1, 2, 5, 7, 8, 10, 11, 15, 26, 28, 30, 35, 53, 55, 58, 60, 64, 67, 70, 76, 85, 87, 91, 99,       100, 101, 104,  106,   118,  119, 127,
    132,  141,  148, 158,  160,  162,  164, 167,
    170,  218,  252, 266,  268,  269,  274, 275,
    280, 305, 310, 322.
492
cete, de ostaşi 13, 92, 99, 100; de români 26; de turci şi valahi 101; de slujitori şi nobili ai reg. Ung. 26. cheltuieli ale Braşovului pentru întreţinerea reg. Sigismund 160.
chesar {împărat} 173, 185, 190, 213, 249. chezăşie 134, 136, 142, 210, 224 , 243, A. ciment 67.
cizme, în negoţ 121, 141, 268. ciblă 131.
clmp de luptă 13, 26.
clmpulungeni, primesc privilegii comerciale 176.
cinepă, în negoţ. 137, 138, 141—143. clerici 3, 4, 17, 68. clopot 131.
cnezat 10, 58, 132, 220. cnezi 55, 58, 76, 132, 152, 220,321; obştea lor 55; refugiaţi din Trans. în M. 220. cohălmeni duc care la Vlad Dracul 184. cojoace, scutite de vamă 175. colonişti 5.
comandant general al Ung. 314. comerţ v. negoţ
comis in Ţ.R. 142, 175, 242, 243, 248, 264, A; in M. 300; în Ung. 10. 23, 25, 38, 40-42, 86, 101, 341.
comitat 13. 15, 23, 25, 28, 29, 37. 38, 40-43, 57. 76. 84-86, 92. 95. 101, 102, 107, 111, 112, 117, 140, 149, 158, 161, 162, 259, 274, 280, 287.
comite 1. 11, 14-16, 18, 23. 25-27, 30. 38. 40-43, 46, 50, 52, 61. 63. 67, 78. 83. 85, 86, 96, 98, 100-102, 105, 117— 119. 141, 151, 153, 220, 255, 274, 287, 309, 328; al oaspeţilor din Cluj 20; ai urburei 170; al plaiurilor 44; al capelei regale 13, 67; al cumanilor 16; palatin 10; perpetuu de Bistriţa 317, 320, 322, 327—330, 336, 341; perpetuu de Strigoniu 41, 42, 86, 101. comitisă 70.
conciliu general 9; de la Basel 223. concubine, ţinute de feţe bisericeşti 278. condamnare 321. constructor de orgi 171. convent 52, 95, 104, 119, 131, 139. copii de boieri, ostateci la turci 192. corăbii 1. 36. 99. 101, 255, 323. coroana Ung., credinţa datorată ei: 1, 13, 16. 20. 25. 26. 29. 40. 41. 43, 67, 76, 82 85. 86/90, 92. 99. 101, 117, 118, 123, 146, 157, 158, 162, 197, 220, 251, 255, 286, 302, 306, 338. cot {măsură} 122, 145.
crai {rege al Ungariei} 175, 235, 254, 332; primeşte jurămîntul lui Alex. Aldea 192; ajută pe Alex. Aldea 195, 197,222; dăruieşte o haraghie (monetărie) lui Dan II 142; aprobă haraghie pentru Vlad Dracul 232; in pace cu Ţ.R. 253. crap, în tarif vamal 138. credinţă catolică 18, 32, 101, 317, 338. cringuri 158, 170, 259, 272, 274. croitor 224.
www.dacoromanica.ro
cruciaţi 232. cufere furate 131. cuişoare, in negoţ 118.
cumani, episcop al lor 9; expediţie împotriva lor 13, 14; jude sil lor 23, 25, 38, 40, 41; răsculaţi 1, 6, 8, 13; ţara lor 6. curte, arsă 55; locuri de ~ 90, 96; ~ domnească 225.
curtea regelui 1, 10, 15, 23, 25, 28, 30, 37, 38, 40-42, 46, 80, 93, 97, 105, 114, 150; cancelar al 86,          101; jude al ^ 15;
     oştean al ~ 209. curtea reginei 23, 25. custode 274.
cuţite, în negoţ 121, 175. czeth er v. pinză.
                                          D
danii 1, 2, 5, 10, 11, 13, 25, 60, 76, 100, 101 111, 162; a domnului Ţ.R. in Ţara Făgăraşului 106; carte de <^79; de moşie 33, 38, 132, 140, 149, 256, 286; drept de ~40, 64, 66; nouă 40, 41, 64, 76, 84, 85, 92, 111, 114, 118, 259,           272; pe
    veci 158.
dare 41, 73, 96, 242, 299; in oi a Ţ.R. către turci 295; in cai de poştă 242; de două mărci către papă 7; scutire de ~ 1,2, 79, 90, 96, 98; ~ sf. Martin 322. dare de seamă 5, 20, 22, 26, 32, 33, 49, 67, 69, 71, 72, 74, 76, 126, 127, 149. daruri 126.
datină 43, 92; cnezială 286; după care işi ţin moşiile nobilii români din districtul Mehadiei 64; ordinului ospitalierilor 10. datorii 123, 134, 175, 176, 180, 206. datornici 2, 136, 142, 243, A. daturi 90.
dealuri 45, 140, 158, 220, 259, 272, 274.
decanăş 243, A.
despăgubire 5, 7, 8, 119, 212.
despot 75, 78, 167, 273, 274, 295, 305.
diac 243.
dieceză 290, 303.
dijmă 248; de albine 242; în Ţ.R. 264; dăruită 106; episcopală 3; din porci 73, 242; din oi 73, 242; 242 din vin; scutire de ~ 90. district 46, 55, 58, 64, 90, 101,     17, 119,
    132, 151, 205, 209, 220,223, 227, 215, 272, 279, 286.
dirste 264.                       s
domn in Ţ.R. şi M. passim. domn al ţinutului Muntelui Sant’Angelo, in t. reg. Ung. 25, 38, 40 -43. drept, asupra unei moşii 15; de apel 8, 9 22, 34 de danie 37, 40, 64, 66, 85, 92 140, 220, 272; de găzduire 1, 2; de judecată 85; de moştenire 60, 301; de naştere 37,43; de patronat 85, 274; de proprietate 82, 111, 274; episcopal 3, 10, 22-34 56.
drepturi 41, 43, 60, 158; ale arhiepiscopilor şi episcopilor 10; ale bisericilor 10, 22, 34; vechi 121. drob 117.
drum 46, 53, 86, 205, 170; al Braşovului 120, 134, 136, 142, 243, A; al Prahovei 313; slobod 211; spre Moldova 100, 287 ; spre Ţ.R. 289.
ducatar (cel care bate ducaţi) 233. ducaţi 118, 120, 121, 131, 134, 136-138, 144-146, 175, 184, 186, 240, 243, 265, 340, A.
duce 48, 56, 60, 75, 78, 87; de Amlaş şi Făgăraş v. Amlaş, Făgăraş; de Austria, 251, 252, 255, 257, 317, 330, 338; de Burgundia 109. duel 150.
dumbrăvi 85, 92, 114, 140, 149, 220, 259, 264, 272, 274. egumen 79.
emir, titlu al sultanului turc 303. episcop 3, 4, 6-12, 18,22-25,28,32,34,38, 40-43, 56, 68-70, 74, 86, 97, 100, 101, 104, 149, 223, 227, 257; care ţine de ritul grecilor 9; din Ţ.R. 68; fugit din Constan-tinopol in Ţ.R. 319; hirotonisire de ~22. eremiţii sf. Augustin 34. eretici 17, 278.
excomunicare, osinda de~3, 4, 8. expediţii, ale castelanului de Severin împ. turcilor 132; a oştilor transilvănene şi maghiare in Ţ.R. 19—21, 23, 24, 26 28-30, 34-37, 52, 55, 57, 62, 65, 66, 93, 99, 100, 107, 112, 113, 140, 149, 150 153, 155, 157, 159, 161, 255, 269, 281 285, 294; a lui Sigismund în M. < 1395) 77, 81-86, 90, 92, 93, 96, 98,         100;
    imp. Boemiei 13; imp. cumanilor 14 ; îndreptată spre Bulgaria 181; a M. in Ţ.R. 181. ezeşi 125.
                   F
făină 53
fertun < 1/4 din marcă) in taxe vamale 120, 134, 136— 138, 243, A. fiare sălbatice, in tarif vamal 175. fier, lingouri de ~ 322; măji de 322; mine de ~ 85; negoţ cu ~ 121, 133, 134, 137, 138, 141-144,           175,   211,   268,   322;
    cerut de Vlad Dracul pt. haraghie 232, 233, 240.
fileri bătuţi in Ţ.R. 141. finaţe 10, 31, 92, 114, 140, 149 , 220, 248, 259, 272, 274.
floceni, primesc privilegii comerciale 176. florini 52, 55, 67, 117, 144, 176, 187,206, 235, 240, 254, 265, 289; de aur, cheltuiţi in luptele cu turcii 274; luaţi pe nedrept 170; noi 131; ungureşti 110. fluviu 99, 101.
folosinţe 85, 103, 114, 132, 140, 149, 158, 209, 220, 259, 272, 274, 286, 287.
493
www.dacoromanica.ro
folnogi 125.
franciscani, ordin călugăresc 223. fraţi v. călugări, fraţi legiuiţi 303.
fruntaşi, ai reg. Ung. 10, 26, 93, 99—101, 160, 161, 280, 294; ai secuilor 132; din Ţ.R. 289.
fuga lui Layku de la curtea reg. Ung. 172; unor locuitori din Tians. in M. sau Ţ.R. 209, 220.
funii, negoţ cu ~ 121, 137, 138, 141—143, 173, 268.
                                                             G
gardian al minoriţilor din Cimpulung 68. găleata, dare 242, 264. găzduire 282, 321. germani 128.
„gewalth", plingere pentru •—> 118. gherghiceni, primesc privilegii comerciale 176. ghimbir, negoţ cu 117, 118. gloabe de judecată 67, 70, 94, 96, 118, 130, 155, 248, 264, 321.
gloată, in oastea lui Vlad Dracul 182.
globnici 245.
goştinit 248.
grămătic in Ţ.R. 242.
grec fugit din Ţ.R. 180.
greci, impărat al v. Bizanţ.
grlu, dijmă de •—'73.
groşi 117, 207,215, 245, 246, 292, 297, 311, 326.
guvernator al Boemiei 111; al Ungariei 279, 281, 282, 284-289, 291, 293, 294, 296, 299, 305, 308-310, 314, 317.
                                  H
haine de piele, aduse in Ţ.R. 141; furate 254.
hamuri, scutite de vamă 137, 142, 143, 175. haraghie (monetărie) 142, 185, 232, 233. harmiţi <încasatori de vamă) 169, 276. heleşteie 149, 158, 259, 272, 274. herghelie 27.
herţeg de Amlaş, Făgăraş 142, 175, 242, 243, 248, A.
hirotonisire de preoţi 4, 6. hîrtie caiet de •—alăturat unei scrisori papale, 32.
hotare 2, 5, 10, 12, 13, 42,51, 85, 92, 264; adevărate şi vechi 111, 140, 149, 158, 220, 259, 272, 274; ale oaspeţilor din Cluj 20, 67; ale regatului Ung. 15, 18; ale ţării secuilor 152; de moşie 37, 40, 79, 140; ridicare de ~ 104; semne de ~ 1.
hotărlre judecătorească 10, 165, 298. hotărnicire 45. hoţi 222, 324.
494
hrisov 59, 73, 120, 135, 136, 142, 175. husiţi in M. 223, 278; in Trans. 149, 223; în Ţ.R. 223, 278; in Ung. 278.
                          I
iapă, in tarif vamal, 137. iazuri 10.
ideg v. arcuri, cozi de
iepure, piei de, negoţ cu       137, 141 142.
imunităţi nobiliare 262.
in, negoţ cu ~ 121,      137,   138, 141—143,
    175, 268. inchizitori 17.
indiction, in date 120, 133, 134, 136, 175, 243, 254, A.
iobagi 31, 131; de cetate 26. iobăgie, scoatere din ~ 65. iscoade ale saşilor in Ţ.R. 205, 323; in M. 152.
italieni, fac pace cu turcii 323. izvor 1.
                                                               t
Împăciuire 25.
impărat al grecilor v. Bizanţ; al turcilor v. sultan; ~ roman v. Germania, împotrivitori 95, 209, 286.
Împuternicire bisericească 4.
Încălţăminte, vindută de braşoveni in Ţ.R.
    265.
închisori in Ţ.R. 325.
Înrudire 115.
intărituri 1, 2, 10, 23, 29, 53, 87, 100 intlmpinare 16, 19, 36. înţelegere intre braşoveni şi Vlad Ţepeş 338; intre românii şi saşii scaunului Sibiu 70.
învăţat in medicină şi ştiinţă 16.
                                                               J
jaf al turcilor, în Ţ.R. 108, 269, 321; in M. 107; pe drumuri 301.
jderi, in tarif vamal 121, 137, 138, 141, 142, 175, 268.
jivine, in tarif vamal 137, 138. jude 39, 86, 117, 141; al celor şapte scaune 164,      327; al cumanilor v. cumani;
    al curţii reg. Ung. 10, 15, 20, 23, 25, 28, 38, 40, 42, 57, 77,     105,    159; al,
    curţii voiev Ţ.R. 121; al nobililor 43, 102, 220; al oraşului 20, 49, 67, 70 — 74, 88, 90, 94, 96-98, 110, 116, 118, 121, 126,   127,  151, 181,    196, 205, 206, 208,
    212,   218,  224, 226-228,     247, 251, 252,
    266,  268,  270,  271,    282, 289, 293, 296,
    299-304,    308, 309, 318-323,      325, 329,
    337, 339,   341; bisericesc 159; găz-
    duire de ~ 321; mirean 159; regesc 67, 118, 152, 303.
                                                                                judecată 1, 10, 25, 33, 52, 67, 82, 117, 118; a cneazului şi ţăranilor 152; a vor-
www.dacoromanica.ro
     nicului Ţ.R. in pricina dintre Aciliu şi Apold 164.
judecător 1, 20, 33, 82trimis de voiev. Ţ.R. în Amlaş 164.
judeţ! ai Braşovului 177, 182, 187, 190, 216, 234, 240, 328, 329, 331; ai Rîşnovului 243, A.
jupan 79, 106, 248, 264.
juraţi 39, 67, 72, 74, 88, 90, 96, 98, 118, 164, 196, 205,         208, 212, 218, 220, 224,
     226-228, 247,     251,  252, 266, 268, 270,
     271,  282, 289,   290,  293, 296, 299-303,
     308, 309, 312,    318,  320, 322, 325, 329,
     330 337 339 341
jurămînt 9,’34, 60, 70,    100,   107, 118, 303;
     al braşovenilor   faţă  de voiev. Ţ.R. 338
     al voiev. Ţ.R. şi a boierilor săi 87.
jurisdicţie 1, 3, 4, 76, 158.
juveţi, în tarif vamal 137, 138.
                                            L
lăncii 13, 93. lăncieri 158. lanţuri, robie în ~ 101. leafă 151, 320. lector 34, 274.
legat al scaunului apostolic 6, 8, 9, 12, 86, 101.
legămlnt 6. lemne 67.
libertăţi v. privilegii.
limba obişnuită a Ţ.R. 179; rom&nă 146;
                                                                                                                   rusă 262. lingouri 319.
lituani, războiul împotriva lor 65. livezi 1, 2, 76 , 85, 92, 114, 129, 169, 264, 276.
lină de miel, în tarif vamal 120, 134, 136, 142, 143, A.
loc de moară 264, 274; de pescuit 272; public 328.
locuri de intrare şi ieşire în şi dinspre Ungaria prin ţara Birsei 7, 8. logofeţi, scriu acte 79, 106, 120, 134, 136, 176, 177, 249, 300, A; în sfatul domnesc 121, 142, 151, 175, 243, 248, 264, 300. luare In prinsoare 281.
lupţi 11. 13, 14, 30, 40, 53, 85, 86; cu Basarab, voiev. Ţ.R. 25; cu turcii 139, 163, 167, 219, 220, 259, 272, 274, 280, 284; deschisă 99; în munţi 100; ~ împotriva necredincioşilor 60.
                                 M
magistru 1-4, 7, 8, 13- 16, 18, 23-29, 31, 36, 37, 46-48, 50-54, 58, 60, 63, 66, 80, 82, 85, 93, 114, 171, 174, 226, 274; al teutonilor v. teutoni, mai marii romănilor <din Ţ.R.)                107,
    ţării 10.
majă 118, 121, 141, 268, 319; de aramă 240; de ceară 120,         134,  136— 138 ;
    141- 144, 175, 240, 243, 268, A; de fier 322; de peşte 120, 136— 138, 141 — 143, 268.
marcă 5, 118, 207; de aur        4, 7; in
    socoteala banilor din M. 207. margraf, de Brandenburg 72, 74, 76, 82 85-95, 99, 101, 111, 114; de Moravia 105 , 251, 252, 317 , 330. martor 118, 209, 264, 290. măcelar 338.
mărăcinişuri 140, 220, 259 , 272 , 274. mărfuri 39, 46, 49, 69, 71, 72, 74, 86, 91, 117, 118, 121, 127, 137, 142, 148, 169,207, 244, 265, 276,       334; aduse de peste
    mare 120, 134, 136- 138, 141- 143, 243, 268, A; aduse din Ţ.R. 116,      121.
mărgăritar 176, megieşi 13, 95. 209, 286. merţă de bucate. 139. meşteri de arme 307.
mied, negoţ cu »-—> 118, 120, 121, 141— 143, 175, 268.
miel, pielcică de 141. miere, negoţ cu134, 136, 141 — 143, 243, A. milă, 196.
mine de sare, v. ocne; de fier 85. minoriţi, ordin călugăresc {observanţi) 12, 21, 22, 32, 179, 278, 290, 320, 327; in Ţ.R. 179.
moară 10, 40, 57, 85, 90, 92 , 96, 98, 129, 131, 139, 149, 158, 160, 169, 248, 259, 272, 274; dăruită de voiev. Ţ.R. 264; de piatră 164; dijma din ~ 106. moldoveni 183, 187, 190, 195. moneda T.R. 131, 146, 266. morar 131.
morun, în tarif vamal 137, 138. moşie 1, 5, 10, 11, 19, 22- 29, 33 , 34, 38, 40, 43 , 45, 51, 60, 62, 64, 66, 76, 79, 85, 86, 92, 95, 101, 104, 106, 111, 132, 149, 158, 161, 205, 259, 264, 274, 286, 330; înapoiată regelui 81, 82, 101; om cu •—• 118; parte de ~ 52, 111, 131, 209; pustiire de ~ 40,       101; românească 140,
    272.
moştenitor 11, 13— 15, 28, 37, 40—42, 52, 60, 64, 76, 79, 85, 90, 92, 101, 111, 132, 149, 158, 162 , 209 , 220, 259 , 264 , 272, 274, 287, 303; al Boemiei şi Luxemburgului 86, 101; al Rusiei 259, 272; de parte bărbătească 140; moarte fără — 149, 158. movilă de hotar 45. muncel 45.
munţi 3-5, 7, 8, 10, 19, 42, 45, 59, 76, 79, 99, 242, 248; apărarea lor de către saşi 205; lupte în ~ 100, 107; strajă în ~ 55, 70, 205.
495
www.dacoromanica.ro
                                        N
nadorşpan < corni te palatin) v. palatin navă (corabie), drept de a ţine ~ pe Olt şi pe Mureş 2.
năvăliri, ale regelui Ung. în Ţ.R. 107, 115; ale turcilor 1,        3, 4, HO, 162,
    205.
năvălitori veniţi din M. 111.
neamuri barbare 108; de la miazăzi 101;
    necredincioase 16; schismatice 101. neascultare a voiev M. faţă de regele Ung. 107.
negoţ, intre Trans. şi M. 207, 270, 271, 300, 334; între Trans. şi Ţ.R. 69, 71, 74, 86, 88, 89, 91, 116, 118, 119, 121, 148, 252, 268, 328; spre Viena 86. negustori 46, 49, 71, 74, 86, 91, 116, 117, 119, 148, 167, 170, 207, 252, 300, 302, 305, 310, 316, 323, 337; jefuiţi 301; străini 69, 71, 72, 74, 86, 295, 323. nobili 13, 26, 27, 32, 33, 35, 41, 43, 45, 65, 66, 76, 80, 82, 86, 99, 101, 102, 111, 117— 119, 125, 129, 132, 158, 169, 180, 192, 220,255,257,273, 274, 286; boemi 13; căzuţi in luptă 25; cumani 6; hoţi 20 ; ~ juzi v. jude; obştea ~ v. obşte; ucidere de 18. nobilă 52, 61, 63, 113, 131. noroade, aşezate in vecinătatea păginilor 22, 34.
notar 126, 127, 171, 174, 290, 321. nuci 129, 169.
                                             O
oameni, cu moşie 43,       118; de mărturie
    44, 51, 95, 131, 155, 170, 209, 266, 286; de rind 32; de orice treaptă sau stare 118, 152, 257, 275, 328; ~ vrednici de crezare 118, 131, 209, 223, 251, 278, 286.
oaspeţi 1, 2, 20, 39, 49, 72, 88, 89, 91, 121, 124, 126, 141, 146, 148, 164, 205, 218, 247, 252, 257, 266 , 271.
oaste 10, 13, 15, 19, 43, 47, 48, 50, 53, 55, 60, 65, 76, 140, 300, 302, 316; a arhiepiscopului 107; a comitelui secuilor 84; a regelui Ung. 10, 21, 23, 26, 29, 30, 35-37, 51, 52, 54, 64, 82, 83, 85-87, 99; a voiev. M. 92,       181; a voiev. Ţ.R. 87; creş-
    tină 10; lăsare la vatră a ~ 51, 57, 62; trans. sau magh. trimisă in Ţ.R. 25, 101, 139, 150, 155, 159, 161, 163, 191, 192, 227, 285,     294,  330; trans. sau
    magh. trimisă în M. 77, 100,          107;
    trans. in ajutorul lui Asan Borilă 11; turcească 191, 192, 198.
obicei 27,   43, 76; al oraşului Wiener-
    Neustadt 301; al românilor 9; al satelor libere 220, 280; al ţării (Ung.) 40, 92, 140, 149, 158,     209; ostăşesc 55,
    208; vechi 67, 121, 268.
observanţi v. minoriţi. obşte 43, 56, 67, 70, 105, 247; ~ a nobililor 82,      151; >—> a nobililor şi cnezilor din
    Haţeg 220; ~a oraşului 118, 205. ocne de sare 1, 2, 10, 13. odoare din casă, furate 131. ogoare 140, 158, 220, 259, 272, 274. oi 73, 131, 137, 313, 321; dare din ~ 79, 242, 248, 264; aiurate 312; negoţ cu ~ 117; păşuni pt. 10. omor 118, 318.
oraş 1, 12, 46, 49, 58, 67, 69 - 72, 86 , 89, 96, 98, 101, 105, 117-119, 126, 141, 151,     158,  164, 167, 170,  196, 207,. 208,
    218, 257, 280, 281, 320, 323. orăşeni 39, 46, 49, 69, 71, 72, 88, 89, 90, 91, 97, 116, 117, 121, 126, 127, 141, 146, 148,     151,  160,  170, 202, 218, 226-228,
    247, 251,  252, 266 , 268, 271,  275, 282,
    284, 285,  289,  294, 298, 322,  329, 338,
    341.
ordin al teutonilor v. teutoni, ordin călugăresc 129, 169, 276. ordinul sfintului Francisc v. franciscani, ort, monedă 110.
ortodocşi (schismatici) 9, 10, 35; episcop al ~262. osîndă 3, 10. ospitalieri v. teutoni.
ostatec 54; ~ trimis de voiev. Ţ.R. la turci
    273.
ostaşi 10, 11, 47, 48, 100, 101, 105, 117, 151, 158, 159, 219, 227, 339. oştean al curţii regale 209. oţel, cumpărat de Ţ.R. de la Braşov 240, 340.
ovăz 240.
                                             P
pace 46, 70, 124, 325;~cu veneţienii 167; făţarnică 23; ~ între Trans. Ung. şi Ţ.R. 38, 275, 320, 328, 329; ~ între Trans. Ung. şi Turcia 273, 295, 299, 305, 308, 323; dintre Ţ.R. şi turci 339; între Sigismund şi răsculaţi 101. pagube 5, 10, 101, 116, 119, 162, 164, 206, 212, 341; ^ pricinuite de voiev. Ţ.R. şi Trans. 330; ~ săvirşite de cei din Făgăraş 321; ^-suferite de clujeni în timpul exped. în Ţ.R. 20; ~ suferite de teutoni 7. paharnic în Ţ.R. 142, 175, 219, 242, 243, 248, 264, A; mare ~ 10, 40, 42 , 86, 101. palat al voievodului Ştefan 107. palatin 1, 20, 23, 25, 28, 38, 40-42, 48, 51, 62, 71, 72, 82, 86, 99, 101, 112, 150, 159, 192,255, 295. papă 1-9, 12, 21, 32, 34, 278. parohi v. preoţi, pajişti 140, 149, 158, 259, 274. păcatul legăturii între necăsătoriţi 278 păduri 20, 42, 67, 76, 85, 92, 99, 114, 124, 140, 149, 158, 170, 220, 248, 259, 272.
    274.
496
www.dacoromanica.ro
pagini 1-4, 10, 37, 85, 101, 323. pălănci 53.
pălării de postav (căciuli) 141, 268. pămint 1, 2, 10, 13, 17, 33, 36, 38, 44, 45, 85, 87, 92; de arătură, lucrat, nelucrat 76, 90, 114, 140, 149, 158, 220, 248, 259, 272, 274, 287; lipsit de locuitori 114. pănură cenuşie, negoţ cu ~ 118, 121, 141, 268.
păr de capre, de cămilă, negoţ cu—'118, 141. părţile de peste munţi) in t. voiev. Ţ.R. 142, 175.
păscut in munţii Ţ.R. 124. păstori din Ţara Făgăraşului 318. păşuni 10, 67, 79, 85, 92, 124, 140, 149, 158, 259, 272, 274. pecenegi 11.
pecete, a episcopului de Severin 68; a papei 34; a repelui Ung., dublă 13, 25, 28, 38, 40, 41, 42, 86, 165; mare 64, 67; pierdută Sn Ţ.R. 23, 24, 33, 38, 165; a voiev. M. 207, 300, 302, 316; a voiev. Ţ.R., mare: 46, 75, 87, 115, 124; mică 87; a voiev. Trans. 220; atirnată, a voiev. Ţ,R. 141, 262, 275, 290; a despotului Serbiei 274; inelară a lui Iancu 282; a reginei 72; de taină a reg. Ung. 66, 88, 130; a provinciei Sibiu 70,           164,
    303.
pedeapsă bisericească 4, 8, 9, 22, 34; cu moartea 50, 81; cu lipsirea de toate bunurile 164; cu scoaterea ochilor 164; pentru necredinţă 82, 116. pedestru 1, 117, 118, 120, 121, 136-138, 141, 142, 151, 175, 243, A. pelerinaj la locurile sfinte 6. perceptor mare, al ospitalierilor 10. pergament, carte scrisă pe 262. perperi, Sn taxe vamale 118, 120, 134, 136— 138, 151, 175, 243, 289, A; furaţi 254. pescării 10, 129, 169, 276. pescuit 67.
peşte, in tarife vamale 117, 118, 120, 121, 134, 136, 137, 141-143, 175, 243, 268, A. piei, negoţ cu ~ 118, 120, 121, 134, 136—138, 141-143, 175, 243, 268, A. piper,  negoţ cu 69,     117,  118, 120,  134,
    136-138, 141-144, 243, A. pisici sălbatice, in tarife vamale 137, 138. pline 133.
pînză   117, 121,  137,  138,  141-143,   175,
    240, 265, 268, 297, 311. pircălabi 125, 129, 169, 276, 300; de Bian 166, 253.
plrgarmeşter (Sibiu) 321. plrgarii braşoveni primesc privilegii 120, 134-136, 145, 175, 243, A; primesc scrisori de la voiev. Ţ.R. 123, 166, 168, 173, 182- 185, 187- 191, 198,199,203,204, 213, 229-232, 234-236, 238, 239, 250, 253, 260, 261, 265, 277, 306, 307, 313, 315, 331 — 334, 340; primesc scrisori de la boierii din Ţ.R. 178, 201, 202, 211,
    233,237, 240,241, 249, 267; rişnoveni 135; din Sighişoara 233; din Tirgo-vişte 237.
plrlşi 14, 118, 146, 170, 212, 274, 301, 303.
plaiuri 44; domn al 248.
plată 14; a finului 242; in bani 25;
    nedreaptă 117; scutire de 1, 98. pleban v. preot.
pllngeri 5, 7, 8, 55, 118, 164, 170. pluguri, pămint de 400 de ~ 10. pondere 1, 2.
porci, dare din 79,    106, 242, 264; negoţ
    cu 117, 120, 121, 134, 136-138, 141— 143, 175, 243, 268, A.
poruncă, a papei 2, 3, 9; a regelui 25, 43, 45, 46, 51, 55, 67, 74, 81, 83, 84, 86, 88, 90—94, 116, 330; a voiev. Trans. 1. postav, tăiat, scutit de vamă, 120, 122, 137, 175, 243; de Boemia 141;              de Bra-
    şov 138, 176, 241, 265; de Buda 297, 309; de Cehia (vilar)       134, 137, 138,
    142, 143, 175, 243, 297,       311, A; de
    Colonia 117, 118, 121, 134, 137, 138, 141-143,    175, 243,  268,  297,  311, A;
    de Luvia    117, 118,  121,  134, 137, 138,
    141-143,    175,  243, 268,  297,  311,  A;
    de Polonia 117, 118, 121, 141, 268; de Ypres    117, 118,  121,  134, 137, 138,
    141—143,    175, 243, 268, A; frincesc
    175; inceput 118, 121, 141, 268. postelnic in Ţ.R. 248. poştă, slujbă a ~ 79, 248. poveri, in tarife vamale, 137, 138, 175, 215, 240, 297, 311. pradă de război 10. praf de puşcă 277. prădăciuni ale turcilor 323. predicatori, ordin călugăresc 6, 247. prediu 10, 158.
prelaţi 3, 4, 7, 8, 13, 26, 37, 38, 42, 43, 85, 86, 92, 99, 101, 114, 118, 140, 149, 158, 160, 196, 257, 259, 266, 269, 280, 294, 295, 309.
preoţi 3, 6, 45, 56, 258, 278. prepozit 1, 15, 16, 23, 25, 28, 30, 43, 51, 101, 126, 127. pribegi 222.
pricini 4, 5, 8, 20, 43, 56, 62, 70, 117, 150, 159, 165, 170; aminate 317; de vărsare de singe 10.
primar 167, 317; v. şi jude al oraşului, primat al Ungariei 86, 101. principe 6, 9, 17, 32, 37, 38, 40-42, 74, 101; al tătarilor 49; suprem 75,                259,
    272.
principesă 37, 72. prior 17, 43, 101, 158. prisăci 107. pristav al regelui 1.
privilegiu (libertate), 1, 2, 4, 5, 7, 8, 10, 11 19, 20, 23-26, 33, 37, 38, 40-4 2, 46, 72, 75, 76, 85, 86, 89, 92, 101, 106, 111. 114, 118, 121, 124, 126, 130, 140, 149,
497
www.dacoromanica.ro
    152, 158, 268, 272, 290,     310; comer-
    ciale 46, 74, 116, 118, 127, 328.
prizonier luat de turci 219.
proces 57, 59, 164, 285; aminare de 83,
    153,      159, 163, 294. protonotar 167. protovistier 142.
provincial al zninoriţilor din Ung. 12, 21. pulbere pentru puşti 218. punere !n stăpînire 23, 209, 284, 286; în afara legii 118. pungă de bani, furată 254. puşti 198, 218, 277.
                                                              6
                                        qujnquagesimă; venituri regeşti din ~ 41 R
rămăşiţe v. moştenitori, rănire, acuzaţie de — 118, 281. răscoală 13, 53; Împotriva lui Sigismund 101.
răscumpărare 318; de moşie 52; din prinsoare 13.
răşină, negoţ Cu — 117. război, 10, 13, 25, 41, 43, 55, 66, 82; al reg. Ung. 92, 99, 259; cu Boemia 158; cu turcii 293; in părţile de răsărit 76; v. şi expedifii. răzvrătiţi 43.
regatul Bosniei, Ungariei v. ţările respective rege al Boemiei, Bosniei, Croaţiei, Dalmaţiei, Germaniei, Poloniei, Portugaliei, Ungariei v. ţările respective; al romanilor v. Germania v. şi crai. regina Ungariei v. Ungaria, repopulare, a regatului Ung. 10. rituri, îmbrăţişate de români 9. rlşnoveni 123.
rinduială judecătorească 118. ripe 274.
rişi, în tarife vamale 138, 142. riu 10. 39. 40, 45, 79. 88. robi braşoveni, scoşi de la turci 197, 225. robire 25; ducere în — 101. romani; — regele lor v. Germania, români 9-11, 23, 25. 33. 41, 63. 99. 100, 103, 105, 107, 124, 164, 170, 262;/—aşezaţi în jurul Sibiului 70;/—ai cetăţii 274; biserici ale lor 274; ceată de ''■'26; cnezatele lor 132; /—credincioşi reg. Ung. 40, 41, 64;—din Ţ.R. 32, 66, 112, 113, 148, 157, 162, 208, 219, 252, 255, 329; necredincioşi reg. Ung. 26,           43; —
    negustori 252, 310,     323; — nobili 64;
    principe al lor 59; — răzvrătiţi 41; stă-pîni în T. Făgăraşului 103; voiev. al /—v. voiev. al T.R. scrisoare a pa ei către — 32.
rucăreni, primesc privilegii comerciale 176.
                                                           S
salvconduct 86.
samar, din pănură sau piele (negoţ cu —) 118, 121.
saraceni, mărfuri aduse de 118. sare 1, 2, 10, 13, 61.
saşi 10. 11. 19. 67. 70. 205, 219. 257, 287, 291, 327, 338; cele şapte scaune ale lor 164, 205, 207, 303. 312, 330; fruntaşi, căpitani 151.
sate 40, 42. 57- 60, 67, 69, 70. 85, 89, 94, 101,        158,   170,  205; jefuite 170;
    libere 86, 220; regale 13, 127; româneşti 41, 152; săseşti 327. săbii 14, 101, 121, 219; scutite de vamă 137, 138, 142, 143,          175; furate 254.
săcuiani primesc privilegii comerciale 176. săgetaşi din Ţ.R. 124. săgeţi 13, 14, 99, 322; negoţ cu 141, 195, 198, 268, 277; otrăvite 255. săraci (supuşi) 133, 191, 263. său din Ţ.R. la Braşov 176. scaun 67, 70, 126, 257; — apostolic 3—9, 12, 17, 21, 22, 32, 34, 68, 86, 101, 223; de judecată 33,          118; săseşti v. saşi;
    secuieşti v. secui, sceptru, al reg. Ung. 101. schimbător de bani 1, 2. schismatici v. ortodocşi, schismă 32.
scoatere din iobăgie şi starea de slujitori ai cetăţii 26.
scrisoare 1—15, 18, 17, 20, 21, 22, 28, 33, 36. 37. 42. 43. 45, 46. 48. 50-52, 54, 55, 60. 64. 66. 69, 71, 74. 75. 82, 85. 87, 90, 93. 97.        101, 104,  105, 107,     116-119,
    124, 131, 132, 140, 141, 146, 148—153, 158, 159, 162, 164. 170, 177, 179, 205-207, 220, 226—228, 237, 240, 242, 247. 249—251, 252, 264, 274, 275. 280, 286, 295,   299,    330;  adevărată       111; de
    aminare    51, 113,   155; de      adeverire
    130; de chemare 113; de danie 79, 209; de împotrivire 19; de împuternicire  80, 102;   de întărire    2, 100;
    de îndatorire 115; de judecată 150; de punere in stăpinire 286; deschisă 14, 25, 33. 34, 72, 88,     130, 275; fără
    răsături, tăieturi şi stricăciuni 130, 290; privilegială v. privilegiu; slavonă 174; pierdută 76, 84, 132. scule de fier, negoţ cu 126. scutiri 2, 33, 101. scuturi 198, 305. seceriş, vremea — lui 131. secre r 167.
secui 11, 107, 126, 140, 151, 153, 287; comite al— 6, 84, 86, 90-92, 100, 107, 117-118, 121, 126, 127, 152, 160, 170, 208, 218, 227, 247, 251, 257, 268, 301; în ajutorul voiev. Ţ.R. 219; regeşti 126; scaune 287;„ţara" — 1, 2, 152. secure, lovituri cu — 131.
498
www.dacoromanica.ro
semne de hotar 1, 13, 14, 36, 44, 45, 76. seu, negoţ cu — 117.
sfatul baronilor şi nobililor 101, 118, 140, 149.      158, 259; boierilor în M. 207;
     boierilor în Ţ.R. 174; oraşului 167, 320.
sfert cuvenit fiicei 27. sfetnici, cu învoiala — lor 79. sibieni 184, 197, 249. slghişoreni 182. silitră 277. silnicie 16, 170.
slrbi, expediţii împotriva lor 64, 85. slugă 242, 248, 264; a voiev. Ţ.R. 106; jefuită 131.
slujba, apostolatului 6, 22, 34, 56; credincioasă 10, 11, 13. 14. 18. 25, 26, 28-31, 37-43, 60, 64-67. 72, 76. 82, 85. 86, 190, 92, 99, 101, 106-108,114, 118, 132, 140, 149, 158, 161, 16 2, 196, 242, 248, 259, 272, 287; ostăşească 85; scutire de — 79.
slujbaşi, in Trans. 20, 46, 86, 102, 328; in Ţ.R. 141, 179, 338.
slujitori 18, 26, 53, 94, 131, 140, 150, 157, 162, 170, 208, 281, 318, 321; ai cetăţii 26; ai voiev. Ţ.R. 180; al curţii regeşti 114, 153.
socoteala provinciei (Bistriţa) 117. sol, solie 47, 48, 151, 174, 185, 187, 189, 332; ai Ţ.R. la reg. Ung. 164; ai Ţ.R. la saşi 226,        228, 320; ai saşilor
     în Ţ.R. 321, 329; ai saşilor la reg. Ung. 218, 336; ai reg. Ung. în Franţa 100, 107; în Italia 100, 107; a reg. Ung. în M. 219; a reg.            Ung. la
     turci 219, 273, 299; a turcilor în Ţ.R. 339.
soldă, ostăşească 105. spade 175, 254.
spătar în sf. domnesc al Ţ.R. 136, 175, 225, 226, 239, 243, 248, 264, A. stăpîn al Amlaşului şi Făgăraşului 312. steag de oaste 41, 53, 65, 99, 150, 162, 195, 255.
stegar 161. stlnă 73.
stincă, bătălie sub o — 19. stolnic în Ţ.R. 142, 175, 243, 248, 264, A; mare, în Ung. 10, 18, 23, 25, 28, 38. 42, 86, 101, 170. strajă, în munţi 70.
strămutare, de credincioşi în ţara Bîrsei 4. stricăciuni săvîrşite în Moldova 107. strîngători de dare 148, 242. stuf&rii 158, 259, 274. stupar 240.
stupi, dijmă din — 73, 106; vamă din — 264.
subdiacon 68. sul de postav 141. suliţi 99; negoţ cu — 121. sultan al turcilor 99, 101, 108, 219, 255, 273, 293, 295, 299, 305, 323.
                                                                 Ş
şanţuri 53, 58.
şapte scaune săşeşti v. şaşi şepci, frînceşti, scutite de vamă 120, 134, 136, 243, A; de postav 142, 143, 175; furate 254. şerbi, îndatoraţi 65.
şofran în tarife vamale 69, 118, 120, 134, 136-138, 141-144, 243, A. şpani 125, 129, 169,      276; de Timişoara
     192, 263, 276; al secuilor 185,         249,
     276.
ştirbire a libertăţilor 126. şubă de postav 178.
                                            T
tabără militară 35, 107, 266, 293. taine bisericeşti 9. tătari 10, 12, 18, 21, 34, 49, 79. teutoni (ordinul ospitalierilor sfintei Maria a teutonilor din Ierusalim) 1—5, 7—10, 15; magistru al — 1—4, 7, 8. temelturolt, brînză de burduf 121. tilhar 318.
tirg 1, 60, 101, 121, 124, 205, 207, 274; anual 118; de nouă zile 274; în Ţ.R. 268; liber 1, 2; negoţ la <—69; săp-tămînal 274; vamă din — 120, 134, 138, 144, 175, 176, 243, 264; vestire în —257. ttrgovişteni, primesc privilegii comerciale 144, 176.
tirgşoreni, primesc privilegii comerciale 176.
tlrnosire de biserică 4.
tortură, condamnare la 321.
tratat de alianţă 78, 115, 147, 300, 302, 316.
trădători 257.
tribut, plătit vistieriei regeşti a Ung. 13, 100; de voiev. M. către reg. Ung. 107; — ai Ţ.R. către turci 273, 295, 305. tricesima 46, 49, 91, 117, 118, 148. tunzător de postav 224. trimişi, ai regelui 1, 10. turci 63, 108, 112, 114,     197,    198, 254;
     aflaţi în cetatea Nicopolului Mic 99; ajută pe Radu Prasnaglava 157, 158, 219; alianţă împ. lor. 87, 109; apărare împ. lor 205, 296, 322; armata lor 196; aşezaţi în Ţ.R. 208; ceată de — 101; chemaţi în Ţ.R. 329; cuceresc Con-stantinopolul 319, 323; frica de —338;
                                                                                                                               499
www.dacoromanica.ro
     la Roma 247; locuitori in prinsoare la ' 257; lupte cu ~ 85, 93, 101       132
    140   149, 150, 157, 161-163, 167, 205
    255, 269, 272, 287, 293, 327, 336; năvă-liri in Ung. şi in Trans. 101, 149, 160, 194, 205, 251, 274, 332; negustori r-w 60; pace cu ^299; pericol pt. Ţ.R. 105, 315; pustiesc Ţ.R. 192,    193, 295; solul lor
    la Vlad Ţepeş 339; sultan al ~ 101; ştiri despre ~ 97, 296; vrăjmaşi de frunte ai reg. Ung. 99.
turme de oi (păscute în Ţ.R.) 124.
turnător de bani 206.
                                          T
ţar 53, 54; bulgar 11.
ţară 1-8, 10, 21, 22, 34, 37, 41, 42, 46, 49, 53-55, 59, 60, 65, 77-78, 81, 82, 85, 86, 92, 100, 105, 126, 152, 205, 227, 252, 323, 338. ţărani 10, 104.
ţigani de cort 103; dăruiţi 264. ţinut 1-3, 6, 9, 10, 13, 17, 22, 25, 43, 45, 55, 64, 76, 86, 87, 101, 102.
                                                               U
ucidere 10. urburi 170, 274. uric 129.
urne, unitate de măsură 141.
uşier, mare 38, 42, 86, 91, 92, 101.
                                          V
vaci, in     tarife vamale 117, 118,  120, 121,
    134,     136, 141-143, 175, 207,  243, 268,
    297, 311, A; trimise in dar braşovenilor de Vlad Ţepeş 328; furate 131. vad 45. 73. 142, 175, 193. valahi; ceată de ~ 101, 105 v. şi români, vama porcilor, dare 73. vamă 2. 28. 46. 117, 119, 121, 129, 141, 148 156,        175, 176, 264, 268, 276,  305, 307,
    310;       a reg. Ung.  75,  78;  a tirgu-
    rilor 1, 2, 264; arendată 161; cumpărată 134, 142, 243; danie de ■—• 28, 40, 85; de la moară 139; drepte 268; la Brăila 175; la Bran 166,             168;
    la Cimpulung 145; la Dimboviţa 135, 137,  175; la Tirgovişte 175; la Tirg-
    şor 175; la loc de 67, 86; pe Valea Prahovei 138; în privilegii 120, 122, 134, 136, 137, 142, 243, A; plătite în M. 117, 118, 204, 215, 245; plătite in Ţ.R.
500
    117,  118, 121, 174, 275, 338; scutire de <-w 1, 2, 20, 91; semn de ' 127; strinse pe nedrept 119, 148, 252, 308.
vameşi 46, 86, 117- 119, 122, 125, 135, 137, 138, 141, 143, 148, 169, 176, 245, 252, 275, 276, 335.
vase, negoţ cu ~ 141, 268; de mied 141.
văi 45, 140, 158, 259, 272, 274.
vărsarea slngelui 132. •
vătămare 328.
vecini 13, 95, 209, 286.
veneţienii, pace cu 167.
vestire in tirguri 257.
venituri 5, 9, 10, 12, 13, 41, 76, 158, 170 259, 272, 274.
veveriţă, piei de negoţ cu ~ 137, 138, 141,
    142.
viaţă desfrinată a unor feţe bisericeşti 278. vicar 9, 278, 290; al românilor neuniţi 262; general al imp. german 111, 114. vicecancelar al curţii regeşti 10, 15, 23, 25. 28, 30, 38.
vicecastelani 26, 148, 252. vicecomite 90. vicevameşi 125, 252.
vicevoievod al Transilvaniei 44, 82, 113, 117,
    118,      131, 163, 205, 227, 281, 301. vierit 248.
viguri de postav 142, 143. vii 79, 129, 169. vilar (catifea) v. postav vilic 266, 268.
vin, dijmă din <—■' 106, 242; furat 170; negoţ cu ~ 118, 120, 121, 134, 137, 141—
    143,  175, 243. 268, A.
vina fugii in Ţ.R. 209; trădării 209. vinărici, scutire de 73.
visteria regală 1, 2, 10, 100, 107; a Ţ.R., furată de pribegi 222.
vistier mare 10, 23, 25,28,38, 42,86,92, 100, 107, 259; al reginei 25, 28; al Ţ.R. 134, 136, 175, 237. 242, 264. vite 131; moarte de foame 55; păşunatul, lor 70; păşuni pt. — 10; vinzare de ~ 31, 137, 138. vizirul turcilor 269, 274. vînat, folosinţa lui 67. vîrtejuri, în Dunăre 129, 169, 276. vlastelini (mari boieri) 125, 129, 169, 276 vlădică 319.
voievod 1, 2, 10, 13, 14, 26,     40,   269; al
    Trans. 10, 20, 23-26, 28, 30-33, 35, 38, 40- 42, 52, 55, 71, 80, 82, 86, 100, 101, 104, 107, 111, 112. 117-119. 121, 140, 149, 181, 205, 220, 257, 259, 266, 268— 272, 274, 275, 281, 286, 295; al T.R. 15-18, 38, 40-48, 51, 53, 54, 56, 57, 60, 62, 63, 75. 76, 78, 79, 80, 87, 97, 101, 103—106,    109,  115,  121, 124,  127, 140,
    141,  146,  147,  151,  153, 157,  158, 161,
    162,  164,  172,  174,  179, 180,  209, 218,
    219,  226—228,    248,  251, 255,  258, 262,
www.dacoromanica.ro
    264, 266, 273, 275, 279, 285-287, A, 290, 291, 293, 294, 299, 308, 309, 312, 314, 318, 320, 321, 325, 328, 329, 330, 338; al M. 81, 82, 85, 86, 90, 92, 96, 98, 100, 102, 109, 119, 181, 206, 207, 212, 219, 224, 270, 271, 301, 302, 316, 325, 337 al Valahiei Mici. 81, 82; al românilor 10; a lui Layku, f.l. Mircea cel Bătrîn 172; ~ maramureşean 42; al turcilor 269; numire de 43.
voinici, ostaş 192.
vornic 305; din M. 181; din Ţ.R. 79, 120, 136, 142, 164, 179, 242, 243, 264, A.
Vulpe, piei de 137, 138, 141, 142, 175.
                                                              W
wiltwek v. piei de sălbăticiuni.
                                          Z
zălog 52, 123, 175.
zălogire 52.
zeciuială, dare 79.
zeghe, in tarif vamal 142, 143.
zestre, despăgubire pt. r**21.
zloţi <monede) 210.
www.dacoromanica.ro
501
FOTOCOPII
www.dacoromanica.ro
PI. I. — Doc. nr. 19.
CJl
o
co
www.dacoromanica.ro
PI. II. Doc. - nr. 39.
www.dacoromanica.ro

b*îy

ist?****'it1*p i,, ÎJJ~j{ .*
^^KrfeJkss »*>î4*»
      «asfc^Eiîr-“““■Jii*
                                                                                                                                                                         £&**&. isăr "'.;;'
                                                                                                                                                                          ' Vi,*vf«g *.iT,-^ftff-C^*"
                                                 ______«i*0*»i«t<J .w/»fi5« '^tI reî-s»$
                                                                                                   v4«>yr,Mtvt< *Uw£&f"4 fIwrt”*' T V*T*'W f*-2*****^! *ţC4 fJ$>*&4*>*- ,»h* «rAb^**?
                                               _ “ -*'*3n»1'. • •i*«4>. v«ţjnhm. '«jwiiaiif *41***? **ţ»uţ f*“ *“# «**•*>*♦ N=»£«4»tsi                  >
V^U^wiLiw* •
|<mii
«frj5***#*!
'M*fc4 '&•**'
1
5âr*cc.
*#<
uin»fl[y11()l
    .ffc*f'”J#*****--
      £T'<*ndh'>*-      ,,.fni<^î;wA*rH-*f'*t'‘âm'’
’ *»♦                «<l ^W,V>.r«^.
Y*             3»wwwU C_ .„
     ^hy** -*•*»■# pt&am, *. »
•’         ^tw.*«*** m,tan»o*i
V      fw*-t^'tv «B^oktSnritfWI
*; ■■ «Wt-V ]f**m*ui X^,, ^ fc**,
  -*>         ;n .fir ■ ţUşţx^g T fmîS vv|lj


&«**>
* **Â+a5*l
Mc
*ntcm

id j^$*|      ifc^jW 4Ţ«iAî»^*pî i,Sî *„./!., j

                                                                                                                                                                             /Hani 1
                                                                                                                                                                        ^** *?♦«*»' •
PI. III. — Doc. nr. 60.
www.dacoromanica.ro
CJ1
o
o>
PI. IV. — Doc. nr. 70.
www.dacoromanica.ro
       %)'^’** f*<^**'J>'*            &<W~ rsţw, ~Oi&:
           ^-V <'**<%*»
■             ■•■ (,^vx«t< £*****%*»£
~~     "'“" Jt*w«« ■»>»<* a^.^- *}***»,«**
                                                                                                                                                                 -«v>***
«W-.
6-
     *>** «ntW^cwi                     <JU
  **->p~K ţ-.wi’wwns 'vmiiWi-lji^i' :...*i
       Uv .$
  »)'“H\- %*»ji
jfţ (MVt
*~~    V^^*^**4* •■‘St' t^^Sw*****              ***%v*rv*pn
w jKsR*4S*«»«»e -difftS*,- «>»tii4 - *'Hî«^ţţ<^» *«?* »•* <*
\T
                                                                                C*atâ’ ffewwi'MI»<»»n!*'Bitfli<'8i -tt?
V,^>’VV*

2****?r"          ?■
                                                                                                                                           jîiswa'ip^
           *rt£tt«ţV :*t vfcri-rtm*?* ./f ' W*i&<**r*
4&1. &iX          -
                             PI. V. — Doc. nr. 75.
507
www.dacoromanica.ro
r*
4^t" şef* ItotiiTLafitA
Cu^ifh** «e                 mfţd£jfîd£M <£»«&» m mM
         * «*"*#                     *“%*** ^ficar ^ $u# C&h*** <*«*#1#
         * Se»»*               Ewî|fttss4         £*** «*f4mi«M* J|
                                                                    & *^£t**î ;

                      * *<|Ay» |«t»<fe^ ^3^
                                   <*Cft t*t& pCbiWl   _         _
%m«t*#                               4?aoW*f*5& 4&%> <*»&«
                  Cw*^i*^«b**«- m ««tM! finite «S^b <mfmt .&& (la*
                        «£W«4 «&»**e, ţWW         Wj               ' "

w»i=»ş^^^ŞK ăste
»<0«Sfmt)®sa>
4« «M*               -«mo*
* W
. . ______ .. „______*f V%frWfovrt4 #H<tttl|t <3jff‘»*f> <
ştţţptf)*» «Wy>        imtş+w# &kh»*â <^vt»
                            ,„* * >.
# 4T'w «V»»-- ■-■
kcY- b %,Y.;;/ .
*«.*m
? A)
m.
Wm*
*              1 ***
                                                                                                         PI. VI. - Doc. nr. 116.
www.dacoromanica.ro
jLa^urma^ *âit±***t j^CE^AAtat Mfe*Mbtaw«- *Mi<liiMm(ia&a.TB JIBtfi*                                 J&EL: .Aâ fin^&dfr i^‘*»*»^'-*^«’--‘^*Tt'ţi>rirr*,r *-‘J--‘-~- - &
.«4^h                   ■Ww^WW •ţgf™*                                                                                        ţpOTwffw                      w^RIJWt flW
■V^Atarsf-p*»^ .... ,
«««fa»* »•»*# mffîamtjkt «£*««ju*l
«al         ** fW£«««*« «mM
^iuiiftlîwf1 "^-"“Ţ".Ţ' **"f^,**‘ l
     tu <%Mt* %vâm'$mm9* «awaaa« Mm «rffP*»^4toar',^a«^:^«ţ#
                                                                                                                                             VU%W |W»fe»*w3
w»*Ss*.               W»J
                                                                                                                                                  *w«3**t
‘|)W* VUuM*
'>*? »af
         T»flHweg  Wv*Hţ|!$Pr>;S^BPW^Si
     40#1
X55^i
.' ^W%**C*'
,33* tJrnm ăfv&ţm :®»»** $*f"5
«■**& **»>■ 'w**»4 ş*»M* ***********
         ^<n v v «.      m
PI. VII. - Doc. nr. 118.
W‘ -7 ,
www.dacoromanica.ro
510
www.dacoromanica.ro

                                                                                              JTr tUTt
                                                                               -ffîS t
                                                               . 7'.:,*>.,». vw,rţ;'. .*»?» " . •• Jl
—JL- ■              »     .■     *"            f**^7'*» • f’rrr« H <2*/«t' **#» 4 *H *>** A* ‘
,*'4 >» MCrn^ atH |K^ «-<**■
«jţi*» M rt
:rr • f* ţr —»•*ţ’»n» Broai^<w1 «4ma.
«**£* "^V***'                                 ţ tt
               ;.:*-L',<“*«H,•$■• *W• ;--T<€2?mm .-a:-.^
#4*      WrtţH ^ • <^> f|frrV^ {^ rt^ , «     îT, \
   A'S>*K&            .■«r<*ţ»|» 4 *•£*!• <*M~ ^ M^r*»^.
                '.^•' A^îiri'- u' WMi>ai<4 ■ i- iv' «i»- K «« c«ikkA: îl AVî^/r MT -;-.l
4 *•-. ti •& avI^ ^41 ie4 £pc;    ţrfak :V$- « *-4$ « j
t<
HM-AmVm ufT                            £ #ltC«IM^ .«rrrK'i. yrf ^ \ H
          ' ”            Wa«          .^îM#           *«'a«           ^

   <! **><<** <g ***«£*' HAHtlHrft    HAff
                                                    «^CA H £ ml Z/*£- rn J5 ţ4‘"
   ‘iî#«4M^e• '4*                                *nr* ’
   i’«v*4Mt»<r*         rt«p^^*re«2^A2^ ct«h% ,c<î«CAT*
                    # -*^iy2*■** ^e’         «*»«AA|n(‘>K
                      — «.».«£*• «6
^ £%*£<"* g-^CCf^^lp^^Ş17«<#d5oe
           a-.jr^A •*. __, ,«fl^.-îT' . ■ - :
PI. IX. — D oc. nr. 138.
www.dacoromanica.ro
511
Ol
h-»
to
( ■*           \ s * -                   **
^          Velite 1/ ' >
                                                                                                                                                    >>r T» '^\§u ţv ^
S.- *«>». NfcOWj»,*

ţHrx"''; ^      ^
■ ■* <(
-  \i.-v **        n \> * _WSt _              /,         , '                f                 ^
   „; ■  ,> -.. f „...»   * i?* h rvf d 0* tth /i/Ht< Vrt'âPMAÂjfi ntulut * n»****t nto
>*>N'V * ,* ^       % A %k,  | * Vx , iî*’’' "*\ .—.. ^     *» | <V  »V>  ,  .     ^ V > t1,    ^
f ** ** « rr^iff
'T *' M0*#* j|i ** ,J ^ ^v- 3^| * «, v4 *\% * **             "1 / *s<«4, V 1 <\ *w* v* '
,               1. J'|sr/I^r1f,r c—1 rf    & -• wr)ii^<|«^<# A*m.\mk nţ# irtA*               __
> /ţr*#*,** £         m*2 rr^/v^H^j^^ii:^ At • vwhti . „<
*** rfttM^r'/Hv^fffir neutri*'-«-1«<4 £yrte‘^ *£'*'» Mtif'l* **§ **ft\
T*            '^"l***”             /b" «*»* l«/4ip4i rir^/HH             Mt-el** -
      £ /VIH/IO.^ li^ r« V/MM . rtjsrjHM Bi'Atf i                ^    ':..
  ■ ■ ,■ ' •       \Vf' \? . .   . - ■ ■ . " „w-* •' ' ••':

Jlf
te
'i >       \.,


PI. X. — Doc. nr. 145.
www.dacoromanica.ro

*fk"i inMptHYj; mvorflrnA ,-t ««ii.Mtu^ l«p««ff»\«l>«{l * 'ST'K5*T**' R* ■»•,
«tiMdwK jSVi*d\<K fls. ngvU>»M*      <•*                  t?W «&> w,
                   uUr# î;m* ţ*^ o»*t
                                                                                                ^g..
p»ţtgWW}ff4:               fWhAiţ* ^pl*|
—r«»itt ««îSKa^sşls; Asatei
  ^■- '" '^Ţ%Uk0fŞ
                                                                        .««6», Ad**» t. din<* \*v»ivj fk..u- AΫ»' "
                                                                                                                                    -**
                                                                                                                        3, i; - 3
                                                                                                                                  Isăf
® «»i»m*ii 4mM&d*OKMdAt<r. ml**' ‘
___ ......._       _     i
£îSi^X£                               ''
                                   2» $&*«** W ******* *f
                                   a;^u.7 ^X/..t.uu.>;.;^,
■» \\',+7V> A' V-~^
HEM
PI. XI. — Doc. nr. 148
           ..
— :*'&&*<£
C9
www.dacoromanica.ro
             Crrljjtui'fcţJ ***■*<f*\                                     ^J*JU0&'.**}{4,
t \.    /    •■"''■ ;,     V/>,* ut "~*T -l:Cy- ■■ <* fT* "■ \
i                 Jcr^n fryj/i r^i* • ^f.M * ii/ H fţj - ‘V^rr*- « • « '<«f
’    ■  *               '           ’     '       1     *    * ‘ 7    '’ vrt <-.ci4 r»l H {3?
îTf ^'r#^e ^Tţ-e cri« Ctjrf *i/'& * H rT» ^                   C?j<| ^f.«( ţ
^e'^rviii v »H pj^'^y A ţ/cf £ C rrt (- tino M«^ll
• -.<•**'% *• * • • . . ' ■ . . •
S»
\ l . t f h ij H 4 ;
.1 i «•)
      d>f fT<7              ii*1 (f to C < n f jA K1 (Ttl A </ * r/.£ A-\H
r/ ^iH *f uj£.''-jji
mt#
1 ft b ti ţţ &,*/.' /*4 P *{ $ H « rr a
’/ v tt I ' ■’  ■       '
V^ZlYf        A«lr<.(p A     rt *• A<ţ
          . L.lcţTe ^cl^^rrri^j ,rf « H Aj, ,ţ,,Hc(C naxrtc C« y#,M» ri« 'Ve •... •* rt‘t‘£îS
g- .    - ■ ’l7^ 'H '"-«-jii y«»^     .(«'•t1 r^' “1
•^4 / l'4ţaani~- cis C;nJ hm cImA. t(if c'<J <*<
c-«MHKI

<*^W Y N
PI X
www.aacoromanica.ro
/* i&#/ <-*> feC- d/Rte*1 * :‘’’
         ■o   . ...ViViJj....** .■.. ¥ . ..'..'.2-- —‘u.~J
PI. XXI. - Doc. nr. 177.
  /.aa
    W W9
                    g—................................................................-
'Tţtl                          âci.KA.                                            (B
I 1 *‘^n''s:ţ6<«y(?'>'i ţ-r.i, *faMViM7 '/fa ,,aV.J,? UdK, ,.;;Y*«1
j >        r*°          f <**4 h'A *« . «Wriiit «'///<*'*r<( ,rfH \fitc/f« lyi ^>1(4 O rtf i ujttQ '
,SUUl      ^ JrC        £N*'   /)H M H ‘,V* 4AHmI   fin H('i' V.\ rM<^innin • rT«A-vtf *
’#    \*< V * * {^< w 4u/î* Ar rt‘0''nr.\,^< 1*<ot5\^ iSm?-, > Wt v ,-<iuf*-l .itdi * ‘
I1’1 ^t,v fl‘\u‘^ AV -1 rtr( t* '<t*,,\'rr*ţ «lutru uu •*''*/ d& ttuin'f *n
t
t.«U s; U ^      «
                  • *.. ... '•:•             s<*yw>s y ^               JlnrŢJ 2T31 ^     ■* :
                  ff/5l ■- >■?*<'<> V*ti+*'<yc <?*%*■                                 „__
                                                                       PI. XIII. - Doc. nr. 178.
1
f s*
i 9
www.dacoromanica.ro
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                •xt-'ţvywjf • '•vţţ$<lK$£»K*'v<v'r

Inu

I ‘ <V, r\ ’ * '       • '"b*}       «</ --.V             C* y-A '      •      ’     ■      *      /'""'      ’,  •*- ’ f\ -l.* *“ iK^ 0M»fc A.     M r« A- • n«   A »» r< V »*« fcr ■                                          «| v. W iE^'f U* # W jl»»*»
■.*uk r4ik- r«* /*i'.               ...........'j!_______*4- .      ._______.7t'.* T-                *.    ».
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            '■**•'->***
              a -v.     .       , *      _\                    ^              ,
 f’ x*ţk £*\                     v «Wfc •  $, *         «T »*« A,»«ţ /4     *"4^
       *£*                                  «îL^i. ;>AKiat^|T '£st*»"S*<î-\
   *■        ^ a si* A 4t '^4 *      # <m *♦ * m |«f fr» «no<itir< mi t/wt^V « cmdsk** ^
         * •*%'.'       : Jk                            ' *                  . .._
              tt răŢk' 4V* n# w #«4 ^AU»jfs *Â* in*.
 4   «* H‘ * d. A4 n«^ t/l&i • «ţV* AH A rr0^      , ,* w* *V« *«ţ  J* ^ * ifţ'^Vt< * *»*
 M M * t w!*K             i{ ţ ^ * mH rt0V0 « u»        <**«•)**■•• f H-,- '                      »                      '                    • 1» . t»> i * s^T''
,.. A. «
r-'
fi
/O
rT

i A
V f; A
                                                                                                                                                A
; ^
t li
•Hk.
* *1 # %' 4 ' r
hj
MK '
r‘t:
               ,i, .'. i v
\ f ii .
k «-               •

i k i i i; i VrL»iX3arri~i. t r \'\ \ .1.1
www'.dacoromarfîcaîro
PI. XV. — Doc. nr. 186.
CP
i-*
www.dacoromanica.ro

NV          1   ' \'s
    N v * s
. - ''• '■ , \ V i' • ■ <                    ■
                                 •                                ,       \       ,v-s     • ^ ^
/^V'Y’v '•                          \w>**** «n*"**** ^Nwj^s
                     '     %        pH»sŞ»|îtW » f****«*»®
                           *w:*.                 «**jyW                                            ,
anglii
. ' , „ „
*■**1 ap»'
■
11717
  ^'^N******    £n«*t t             ,t             ,  , , ,
(p\Wv?#^^'                 ^<4*7 «^Wi'Vty A *'*►'■,
  ‘ 'i*y g #         V|V^'*7 © »»ţj i\r*2h*0 *<#& -x* lţ«*»<fc <$£*■ ^
           ♦’H'y >*v\. <*iM) '?*'■£ **>;****& wt   ^>f •ţ-'*t^\'         •
*\«*Y
ftntvoâ# f:
> tnwţV***'* **•;.
Sim
SSglI
1
n
im
                         ♦»***'£» ^'W'Tt ţ'jWţ.                                       iyn»w
                         jM h>** t*^&ţ*r* jjimMKf +m»> An**»»? 4j.*           ^'•"'^ ******           _
                   « *| • ţ                  *** -OW **1£         *ă *»%* '< |VS X"*î1***i**$        ,'
                      v»**»v ţ *$r*%»Hnk#* <rţ%»«#>--fwi 4?jfS&k W#'         fry»«in*«^w4?v
                    A Ţ*VLtr'*sm0<r*.                             Hm w?            ©*$* «şiW^ a
        - - x pjfcSE111 ****** W *& ţ^Â «hm***'*»**' *<îy<* jfl»*mr «*£  *^r¥ m*p**jf***»**r'
l X> ' <fc **♦**» «#♦»*                  0&k **** *^MFprţ* n#'.dhj* * ***** *î!**^ ^*<<,'*>*»*r*.
*' - ^  • ^SST*»^tl'jff ^'•i.r                   4b»v4
                                               ''•v,:^rr\s
  * '   ,   " .   '             Mm*.
  ■ yy, s' ■' ;gţ x, ^       *     " ''
»- îv*r* - \    • *%
*       N. >' . , . .zS
mi* €^ ‘
     *»*«» MM ••VHPt-tur                      '

|**>4»0
teytqjt*»4 ^1% if**^ '*<e*V'^**. ■nTlr'vA
      7^5» *$>£. v,Si*.                    ' :

s- :■ -     •      .>V N "           ......
             , : * . „• " .........................
                                                                                                      PI. XVI. - Doc. nr. 207.
                                                                                                   www.dacoromanica.ro
Q7I
h-±
<o
'4flţ'JC'**: p J i #\
                       '' >•>»*
               jt**jk * ** *'
               Plf fiMA-m* H fV #<n4/
                                                 Q k ihjt
   \etr¥^'                                                      -
 6«i^r'■7'£'-h ^"1“f ^                        —?|î/,., j , »r'
          ^                 «n<                   < '.-* . > l Â
         . . <*-•-:>?—*fr.
'«el/i
  *‘0*,
?<**4dH£
              **~***Mţţr2>«*u * £
                                              jsyfo'
         d£fi* i» jJ^                tr~3,
i
-**>•* 4
,!S*J

'*j
7
' (4l
:i*;
                                                                                                                                                        j*d

> x^? f
>
PI. XVII. - Doc. nr. 215.
www.dacoromanica.ro
V’'**

            ^ i .   “ 1 \, V1*“**"" <tc%.*<*~ ¥*£, •**$*£
w^ţ****#^^r*^**^ ^c- ^T.
^""V**** ~^#.VfitflWjw*«>pZ-%Ht&|«^4{ 4«>«?fw^»«^tnH.«j(^
.                                                                              jSi«KSt                   i.t5.rt.f
““f ’f'*r<v,,t1 ^'                                               - * *‘r ■*"'-----------^  -------^ '
>*/«**; 1r»f
sr#f *T< i 4 4
Ws,1 f      ***            î ^WS^I# HAt^ro rrro-a 9 fi,4fiş fa £ „ tj,/(
• ***64 f i «f f^ *49i4Yî'-ţ><MA f«M»"*fi‘rtt'*~> &lA*tt*xtet wa4   i;<^*'<'
•#-#***^Mfrâe<l**6f &raărr««^4>ii<? ,*« * w*t „ 4,4
                                                                            H foJO^ i<|^j.'4Tr{
«f#££**** <Mh| «j«
#■(»**££
                 4 w^y4«g> ţ«r»^r4«**£*.• * **«<*«*< <fî« >f*
                      » '  <     -.^-^—y— -V ■ -sr ' 12"■*■*'/>' ■«■•_■:_ _j
                                                                                    , /'*** "
                                                      (H*18 M*<» f*fl/î(
   ' ,. * •* ' ’ - •' •*”*» — -f~ ’ ■» ' — ~ - Ş^r « : _  ^ f . * ■ ţ "* * •J"' — - *
ţt»i*££
      <jV*li.'/iute *                  ** ‘   Y“®‘
4*h«**4              H «-*f itrf-m o %y f "**‘p_6* « * « *4 — . - n,«..{*,*
                                            *V<**>'.*^'**"**‘,''M *1" V M •■•'« -*4 f
O ^/* V '* IH^ m#     ^ *1
*•*»»>                                 *^**        ^W*’W*   *'®'t Fv*.fl
                                i'iill^^B . it«<*f <»,i>Ajc# ^ ^
                  H «?#««** < *cC                        C' nr CA« .
” Tn^* ***t*c f-\*t*+0£(ft4ix fh^a a-4 «Atu
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      V -£                              ,
           4i»2t*£^ ('fi/ţşj
                         ^^Wl. — Doc. nr. 240.
520
www.dacoromanica.ro
521
www.dacoromanica.ro
                                                                                     4«; W »ji
                                                                                                                                                                           > "Vmt
*•*' Tfer*/ 9* ***-W»V îp/W
**♦£*•* ** *»**»>) f ^y> Mb(
     .       1 .. '     •-. I -X
  * ©!»•*. VtMf..
                                                                                                                                                                   îWt**iImQs Rfn «£*

s V.
r1          (pt****** «JaUwĂw" »««r »%y*>                          W** Wîyi>««U.~i p^Ma. .ţ*gf«— y
iv, -SUâf-nikJU^                         <v VV-^4* tyiM>SU* \. wJmaJ 'jsfC_lC.jirtM!nţ ' *
                ;'S ■              »v.VoLi<                   ; «vJUwt £&„*}'                «W»y {*“**('* '
                                                         mjţ Xwv.,           w«< X*ăl «V Vt»

®5;
                                        tw^ VuiHH''                                               V A^" ' <ts*L**4%
      fV , • . ■ ■ J ^Tirf'n<MC-                           M**1**' C.,%Xiw«* ^r‘Wj£j
      ^4,#                5******               >^;            4W »

                                                ,                 ■*. rtlftf. KKttc«4i '
          .. , ^~S     '        ’'*^»          Jfc.-     »*v4i<M'V(K^ fiv*' . !*&
                     A£~~l%—l^-./»         ' •■ - • ?/>   -. A ‘. V .l/T
£*2
*«f.CvUt« «rttf

    : ‘ #*
>»*»
              iH*» * l°i~ni1*1       D„* <!v,«ţ*' Wt\tţ> p»‘       it*<V                          **«.•« |vt»* <***4Î w
              ^ *'’ ^■t*1 £** ' *y       ‘ -4Î*«*< r <*K«»»**''-*''' v«»? <T^«-»»^jr<>wv»}, ^l <4* »*«M'. (pAw«£»»' i)«*^*«»'
          »n .>sL^rfr ^***’» ' y<*4«**                             »*v*»ţv«vy -«t«y2tiMrt '<â‘fe«*<i y                     «*»♦.«-
  A------           <wL. ■ ^24^                                               ^


PI. XX. — Doc. nr. 252.
www.dacoromanica.ro
     ,  <x>
                  ** , ,
               '<*v4*r‘             . ~- «*»
               *♦*>/ «fcr                   "5SJ**vW*
                                                                                              4 l\ *&+*&**■$ \ fXSry*** y — -
(^î*>«'«‘               <*« Mt *Mfî/*«» ' /J )*«<4<***ţ (pp**ţ(**
  ~l:~«**f{m              -rf» *♦>?         $*i**<fr* P ¥ * - . -  ... -        -          .
**«»* *«•«*£»?»*' «V** » TpUWr»**v ‘Ww fcr«J**.v‘> %**H*f*vriC |ij«»*‘î         &/**«*■* W
*/** fs***d* *' ’ .**V*|4hv tymy^J ****»> ‘J                                -a
           yţrZiltb^ 'J1                              W *;*£»£*             y*' «p*
•sr . &»►.                     »*»«***«> * i *** *#>*v »*r* ✓*%**/ *««**. «►',*.*1^**’**/ »*«
yt${l>*m                       *$ $#&**(*/ *£*•                    ''<?*** <*
£s/ «£*&,.                                  ,•> WR-*-jK» <&£ *
                                                                                                                                              ,, -•-
<■ •
v v.if
’ vrăjit* !
-*■?»* $%■*«•&♦* C /*"r” ls*»**^»*|!i
LhîJrj^r&A, "ji^tJrM^r.
lX>~ , •*,.'**. „w, wt-l »**K«r «*-**4* TrfjU*«*“î «**♦# JMf #*$*
  'X*$*>*}                        ♦!«t►»»■fW!‘«.*, **fc*ţ**%
  l*yjl0^i 4»»»» > *< i/2^» «f*»>'v *»"l* Vv»*'$          .. ,
»iC^f «%tCW        X**n****\ <<•?*«*«
»*'»^^ 6*<P JW*f*<*&•*          * *‘“ ’“"
ff”
***<*«■?
PI. XXI. — Doc. nr. 308.
www.dacoromanica.ro

-‘ **  "— mmmm f*nmâ*+ *• >%*. ^ *. *•■ • f . ^ •■", k J~' '* ’
                             *ţ|"1 &yfr>
                                                              *25-- ~..,
]ft^:#3£fcfe srxtfl * 's^ir
  '|?|«4t> tyJUtoi '~trţ~yir’ ' -u,                    • * ...» < 'f*+*t . *,***►,../3/_.
l<£*. . I> ■■"* •: «iţii».*»,» Jk ... J ’./ - 1 ...... f . *A. **"
^•'ix ^TZ &h
^ţrpv+Jy r/^g* «S-»»X>
. '•»»♦****?■ .»*«*fc|î«'.
' «v r>iM.«M.
      . “K 1/ ( *      ^       <%
*;p—^\,c             rtr     <
^T^****** a*^_ /> ' **f****+?4 -V**^*#***

< ( -i-A i t-.   :•   I i : ^ ^        ^ :- -:        Ţ*
-                • X‘^1 - *l? ' 'rt**‘~'< ^ >'*4¥ ^,v' •^i'*»*-.< v*iUh-w r -<0':
' >1, . f*fu~‘3 W 'Ht*r<*                     .*4^**w j2/,v             / / ^            ^
    **i ■ &»*»**) ■*** *•**-§**? 'ipr*                        %*.                   %*4t ; p-,
               .v *•♦»* • f£,^nşK.» ^                                              iflCitfi /«*
7
♦
        • - '-•’ţ..- ^ .▼ . «mm t » <ţy»
<%**                        du»^*' Jtfrm*'***»H^- £*<* jl%c «ax. / ,.x;*"'r* «*•*« »-«*;
< yu*^^uu^
■'4^' - ii" pi*+»ţ)i*%P
* ' fi^M< jj<»«*jn | ’ (SpV *««•*• <'V*r»/* '
*1
£) g. . ..'5
cy
PI. XXII. — Doc. nr. 309.
www.dacoromanica.ro
PI, XXIII. - Doc. nr. 310.
Ui
N>
Ui
www.dacoromanica.ro
                                              526
            V
» ■> f',    î
                                                                             *'*"?*.
f1wf
7 ,*„«7       '
                                                                 Z-Zir-' • ay “1
                                                                 zi !v i *? ■ \ îi
Zo- 04-;. 4 zvz-z.a M-?r
*t.r*V"* /"«‘ZM*t*‘A*4» â*s)* KC/'||'H r»<u*>
1» *^ tf         â/z^ <*—/- / “   z*- it' ’ i
..... :c.
n ' A ic-.A . m 1
aill
r*-"

   j v ■      jtrS~!     . «■ . I •<     •» >..
,****~Jfj  *f /•;NC ' ^—/~ j -> !   S?*..        ^    ,
HrrrV>H «4t« I*TT»* • rUiCjMM' WMCn<M«iîf;H       'Am
  I Iz .'.tf' i% v-f. • . W /•       / z| Z 7 *       *
PiZ^tA***** ‘             JTHTrrH* 4r*            i.' 4
  7 ,• ■*■■'jx^-ty- r.4z
  <1 r4 AH *** B H *V^f/f*H'*Z</M • 04**$ f fXf)V1?rH<' jT V
                   <*2tf\ AH *0     , ’
     -T ? '
    ‘                          't■'*».&&'f
JAGISTRATS.WiM
| -1,,. A.‘1.
   *- - >' .7
                                                                                                                     t -
PI. XXIV. - Doc. nr. 331.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
                                        CUPRINS
Cuvînt înainte .................................... V
Prescurtări bibliografice ........................ XI
Rezumatele documentelor ......................... XVI
R6sum6s des document s .......................... XXX
Documente.......................................... 1
Indici (prescurtări, semne simbolice, lămuriri).. 465
   Indice onomastic ............................. 466
   Indice de materii ............................ 491
Fotocopii ....................................... 502
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro