liil&ilîlH i 1 l* ■"‘Şp'ilWuiffl ; v.-»iUţU^ ? • '::4rîfr«î i t i li'ittţî«iii * î ^îU'îîIî I a iini ;«fl UI Isr^î^îSiîViăv.litîiî iih-ai-tî ui*2iiSiU; i: • U ilil sn«SUiiiiîK ips M • «Si. 5 ’>" \ MSSillMilp academia »sii*r socmi st POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA •- !U ?f uiiiiffffip istiiiisi^^ SlililSI^^ IHlMfcHi i.r*J,«,| : -.E'Cţi, ' «*■» -i i\ t< ,it* « \ ,, $.u iiiilsiiS................ *li i | ! j i H i« |f ’> * * at WBBSBKtSSSSâ ’ 1 ‘ nnipşij ir !l ^ 'V.ir.i , ‘ ,V ,' '*1 H, l\ , "■’ ,,p .f, “s,, ssi. in-_ s,1 iir'i-î,7‘ 1 ’ | l! ‘ J ‘‘ ‘ liiiiîllp^ fcinpi^ lip iBUhi«3SSpŞi !0SSMm J 1,4‘SJ.'li,j'l|l WiffiffiiBâBSl iVpiprMif lillilS u^tii H 1 Pi ': ■‘"ţ >? *> ihW'Y^ * ŞT ■ ibis® jasiiisiiiaMpipi» mM» f * ’l “Wii *11(1 ‘îmi siâtif ia iii i 3' iips^s mmm iHfenM BH ■■1111 iiiiiiiiiiiiSiii 'r bMîHjiI u5UlHinir;a8nksi8t^ .......«... , i t i *\ -< \ n*v in111 r ; 1 , » J. .h ’t i« t'l 1 l\mţ\ \ ° » f ” 1 l1 ,' ? l]> |lt I "i t> ,l “ ■” li „‘ I }, . ’ !r \ U’î M ^"jitu. AtE ! 1 I5 1 n \ ' tl ii" M i iViî!Hţpn??sirU* HisîiîSî^îîHlî: î î|; ;!îS umŞU|şTi liBvEHtiu nil t?l:tîr.i*aîi«ÎUHV • î î-vt i2? si IliiSStelBliSi «lllli! Illiilllillli ■w IIl*ilfeiki^ s§®ş®î^^ foţlW.w C.TRaNSSLVflNfa VOLUMUL XII l$llp!!f h‘îK’ iillil |i®i iuiuiiitiipUţ-Hiivi \... . M® 1 \: ■ ki V.LîUsVfUu8;*;sv ?% /viaişş mM SlHSl EDITURA i :i«i4jH!S!il:[!f|i!llilii!!i:! ÎF*,,h:‘-: m® mm ACADEMIEI CfWBUCII SOCIALISTE HOMÂNÎA iUiiil Vt I AUiţî VvA * i iiâlliSîa^vr. KaH«8K!®sîiBSwH*SiEfe Sil ssiifflg mv liiiliiilii i .1 < Mf,“i “ 1 »; Mg piaiUSălpiiiilKiliiiii a VSP-P lISSffifiiSssKHBSfe® H ... SifilSSI îiliiiâSUiUiS iftssipiisi Palii as ,îi> ‘V •Kii liîlil Mi lliffiaif www dacoromanica.ro i'uîri^nriiii'iMir WM ROMAN IAE < O TRANSILVANIA VOL. XII www.dacoromanica.ro HISTORICA ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA SECŢIA DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE Documenta romaniae H ISTORICA COMITETUL DE REDACŢIE: Acad. ŞTEFAN PASCU, ŞTEFAN ŞTEFANESCU, membru corespondent al Academiei, CONSTANTIN CIHODARU, DAMASCHIN MIOC, IOAN CAPROŞU, AUREL RADUŢIU EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA www.dacoromanica.ro ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA INSTITUTUL DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE CLU J-NAPOCA C.TRaNSiLvama VOLUMUL XII (1361—1365) SUB REDACŢIA: Acad. ŞTEFAN PASCU EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA Bucureşti, 1985 www.dacoromanica.ro întocmit de: AUREL RADUŢIU, VIORICA PERVAIN, SABIN BELU, IOAN DANI şi MARIONELA WOLF www.dacoromanica.ro PREFAŢA Volumul al XlI-lea al seriei C. Transilvania din coleţia Documenta ftomanlae Historica cuprinde 449 de documente dintre anii 1361—1365. O perioadă de prefaceri însemnate mai ales în structurile societăţii transilvănene. Perioada ridicării unei noi nobilimi pe care puterea centrală voia să o opună vechii nobilimi, aristocraţiei feudale, constituită în „Liga Baronilor“. Noua nobilime constituită in „ordine", crezîndu-se destul de puternică, voia să ia locul vechii aristocraţii, nu numai din punct de vedere social-economic, ci de asemenea din punct de vedere social-poli-tic. Noua nobilime se comportă asemenea nobilimii prepotente, mai vechi, săvîrşind silnicii împotriva altor nobili, mai slabi şi mai cu seamă împotriva ţărănimii. Sînt numeroase cazurile, menţionate în documentele cuprinse în prezentul volum, de silnicii şi samavolnicii săvîrşite de nobilimea prepotentă în acest interval de timp. Astfel la 1 aprilie 1361 Toma zis Bur, slujitorul magistrului Ioan Pecenegul i-a alungat pe Iacob, fiul lui Mihail şi pe Benedict, fiul lui Ioan, din casele lor din satul Woya (doc. nr. 24). Iar la 22 martie 1363, în urma samavolniciilor comise de Ladislau zis Zekul, slujbaşul regal din Almaş pe moşiile Băgara, Aghireş şi Leghia 'ale conventului de la Cluj-Mănăştur, au fost părăsite 60 de gospodării iobăgeşti (doc. nr. 162). Un alt exemplu similar se petrece la 8 mai 1363, cînd corniţele de Cuvin încalcă moşiile unor nobili şi le strămută abuziv iobagii (doc. nr. 173). Pentru ca la 26 februarie 13 nobili de Dăbîca să se plîngă împotriva nobililor Bebek pentru strămutarea silnică a iobagilor din Sînpetru şi jefuirea moşiei Hida, săvîrşite cu ajutorul ţăranilor români, conduşi de cnezul Ilie şi de voievozii lor (doc. nr. 316f Alte abuzuri şi silnicii săvîrşeau nobilii nestingheriţi. Cum sînt cele menţionate de documentele din 25 şi 30 iulie 1364, care amintesc fapta unor nobili de a opri pe cnezii din Komjan să-şi folosească moşia (doc. nr. 300), sau aceea a unui nobil care a rănit pe cnezul din Găvojdia (doc. nr. 304). Asemenea vechii nobilimi, tot astfel şi cea nouă reuşeşte să obţină drepturi absolute asupra supuşilor săi. Aşa cum este cazul din 8 iunie 1365, cînd nobilii de Palota şi moştenitorii lor care obţin dreptul de a aresta şi spînzura pe răufăcătorii prinşi pe moşiile lor (doc. nr. 407). Sau cum obţine, la 6 noiembrie acelaşi an, întreaga nobilime din Transilvania din partea regelui Ludovic de Anjou, de a-şi judeca numai ei oamenii şi iobagii de pe moşiile lor (doc. nr. 438). Un semn al sporirii puterii noii nobilimi este şi recunoaşterea moştenirii bunurilor nemişcătoare şi din partea fiicelor nobililor fără fii. Era un mare âştig, deoarece în lipsa copiilor de sex masculin averea nobilului decedat revenea '^regelui, iar prin ‘recunoaşterea dreptului de moştenire a fiicelor, puterea centrală renunţa la unele bunuri. Mai multe documente cuprinse în acest volum dovedesc acest lucru. Aşa cum este cel din 13 aprilie 1361 prin care Petru de Sanislău şi-a lăsat prin testament moşiile surorilor şi rudelor, iar averea mişcătoare mamei sale (doc. nr. 31). Sau cel din 19 iulie 1363, prin care regele Ludovic acordă Cate-rinei, soţia lui Ladislau de Miheşul de Cîmpie, dreptul de a moşteni moşia Buia, din comitatul Alba, întocmai ca un fiu (doc. nr. 179). Ori cel din 30 ianuarie 1364, prin care nobilii de Ivankahaza predau surorilor V www.dacoromanica.ro lor moşia Bank, ca sfert cuvenit lor ca fiice (doc. nr. 230). Sau cel din 19 mai 1364, prin care regele Ludovic hotăreşte ca Elisăbeta, fiica lui Ştefan de Dob, să moştenească moşiile tatălui său (doc. nr. 271). Ori cel din 27 octombrie 1364, care adevereşte înţelegerea dintre nobilii de Livada cu privire la pătrimea cuvenită fiicei din trei moşii din comitatul Turda: Livada, Buch şi Deleni (doc. nr. 347). Sau mai multe din 13 ianuarie 1365, care adeveresc alte înţelegeri şi alte concesiuni din partea puterii centrale în acelaşi sens. Aşa cum documentul din 13 ianuarie 1365 atestă înţelegerea dintre două nobile, Barbara şi Angela, puse in stăpinirea pătrimei cuvenite fiicelor, ce le-a revenit in mai multe moşii şi părţi de moşii din comitatele Szabolcs, Satu Mare şi Bihor, printre care şi moşia Voievozi din acest din urmă comitat (doc. nr. 377). Sau documentele din 15 martie şi 15 aprilie 1365, prin care regele Ludovic de Anjou acordă fiicelor lui Ioan de Parhida dreptul de moştenire la averea tatălui lor, ca fii (doc. nr. 392) şi de asemenea fiicelor răposatului Martin de Voievodeni în drepturile lor din moşia Voievodeni, ca fii (doc. nr. 396 şi 406). Iar documentul din 2 aprilie 1365, adevereşte punerea în pătrimea cuvenită fiicei unor nobili din Pogăceaua în moşiile Pogăceaua, Poşaga şi Sălciua (doc. nr. 395). Veniturile în plus pe care le aduceau tîrgurile periodice (săptămî-nale, anuale) unor moşii sau domenii nobiliare chiar, îi îndeamnă pe nobili să solicite, şi, uneori, să obţină dreptul de tîrg pe unele moşii. Cum obţin, de exemplu, la 14 iulie 1364, nobilii de Coşeiu pentru moşia lor (doc. nr. 294). Sau nobilii de Ţaga, care obţin, la 8 iulie 1363, dreptul de tîrg săptămînal pe moşia lor, asigurîndu-i pe negustorii care l-ar frecventa de toate facilităţile (doc. nr. 177). Strădaniile nobilimii de a acapara moşii şi de a le transmite urmaşilor se explică prin creşterea, în această perioadă, a preţului moşiilor, aşa cum adeveresc documente cuprinse în volumul de faţă, cum este cel din 16 octombrie 1362, care atestă preţul de 60 de mărci de argint a moşiei Gligoreşti (doc. nr. 131). Sau cel din 26 februarie 1362, care adevereşte preţul de 50 de mărci a unei case, trei vii, o măcelărie şi un fî-naţ în comitatul Bihor (doc. nr. 89). In contextul acestor prefaceri social-economice şi social-politice, o parte a cnezilor şi voievozilor români reuşesc să pătrundă în rîndurile nobilimii. Cei mai mulţi în rîndurile nobilimii mici şi mijlocii, puţini dintre ei în rîndurile marii nobilimi chiar. Moşii le sînt acordate cnezilor şi voievozilor dispuşi la colaborare cu puterea centrală sau drept răsplată pentru faptele de vitejie şi de credinţă, asigurîndu-le, astfel, ascensiunea socială. Unul din exemplele cele mai caracteristice de ascensiune a unor voievozi români pînă aproape de vîrful piramidei social-politice este al voievozilor maramureşeni Bale, Drag şi fraţii lor, care sînt dăruiţi cu zeci şi zeci de moşii, fie din moşiile obştilor săteşti maramureşene, fie din domeniul regal. Aşa cum aminteşte documentul din 2 februarie 1365, prin care regele Ludovic dăruieşte voievodului maramureşan Bale şi fraţilor săi, moşia Cuhea şi satele Jeud, Bodcoel, Vişeu de Sus, Vişeu de Jos, Moisei, Borşa, Seliştea de Sus şi Seliştea de Jos (doc. nr. 382). De generozitatea aceluiaşi rege se bucură şi familia lui Carapciu, probabil un voievod fugit din Ţara Românească din cauza conflictelor ce le-a avut cu domnul acestei ţări. Şi care Carapciu, împreună cu fraţii săi, obţin, la 12 septembrie 1365, de la regele Ludovic, moşia Icuş cu satele Pa- VI www.dacoromanica.ro dushasa, Margina, Ikuspataka, Wechepatăka şi Endredpataka, în comitatul Caraş (doc. nr. 426). Alţii le urmează exemplul, mai modest, este adevărat, consemnat în documentele acestui volum. Aşa cum precizează documentul din 14 mai 1361, prin care regele Ludovic I dăruieşte fiilor lui Locovoy (Litovoi), român din Maramureş, cnezatul unei jumătăţi a moşiei Ozon (doc. nr. 37). Sau documentul din 22 ianuarie 1361, care consemnează faptul că Egidiu, fiul lui Basarab de Sîncel, este introdus în stăpînirea moşiei Z61-tan (doc. nr. 8). Ori documentul din 2 iunie 1362, prin care regele Ludovic I dăruieşte comitelui Ladislau românul, fiul lui Muşat de Almaş şi fiilor săi, satul Zlaşti ce ţine de cetatea Deva şi pădurea Thytos, scu-tindu-i de dările şi daturile satelor româneşti faţă de rege (doc. nr. 104). Raportul dintre cnezii şi voievozii români care reuşesc să pătrundă in rîndurile fnobilimii şi dintre cei ce rămîn în mijlocul obştilor româneşti, identificîndu-se cu interesele acestora şi apărîndu-le interesele, este, fără îndoială, în favoarea acestora din urmă. Care se străduiesc, din răsputeri, să apere drepturile maselor populare, ameninţate de ofensiva feudală din a doua jumătate a sec. al XlV-lea. Cum făceau, de exemplu, voievozii maramureşeni şi cei din Bereg, care, obţin, prin diploma din 30 septembrie 1364, dreptul de a-şi alege voievodul şi a se conduce după vechile lor obiceiuri (doc. nr. 335). Printre cele mai importante erau cele cu caracter juridic, în sensul de a se judeca după vechea lege (antiqua lex) sau după dreptul românilor (jus valachicum). Aşa cum subliniază un document din 26 iulie 1364, în cazul unei nobile care s-a căsătorit „după legea românească“ (doc. nr. 301). Sau aşa cum subliniază documentul din 3 martie 1363, cînd Petru, vicevoievodul Transilvaniei, întruneşte scaunul de judecată cu nobilii comitatului Hunedoara şi cu cnezii şi bătrînii românilor din districtul Haţeg, care atribuie moşia Zlaşti lui Ladislau, fiul lui Muşat, deoarece cnezii Stroia şi Zeicu n-au putut înfăţişa un act scris în sprijinul dreptului lor cnezial (doc. nr. 157). Uneori voievozii români, cei mai puternici, se comportă asemenea nobilimii, săvîrşind abuzuri şi silnicii, cum săvîrşise Ioan, voievodul de Beiuş şi fraţii săi, împotriva lui Nicolae de Zlatna şi fraţii acestuia, omo-rînd pe Bicaciu şi Roman, rudele acestora (doc. nr. 145). Asemenea fapte săvirşeau uneori şi cnezii, cum s-a întîmplat la 1364 cînd Dumitru, cne-zul din Comiat a încercat să ucidă un om (doc. nr. 303). Sau cnezul Ladislau şi Preliub, executaţi pentru „tîlhărietc la 1363 (doc. nr. 155). Tîlhăria în concepţia nobilimii şi a puterii centrale feudale însemna, de multe ori haiducie, o formă de luptă împotriva nedreptăţilor sociale. Aşa cum făceau şi locuitorii din Floreşti, din comitatul Cluj, care, împreună cu unii meşteşugari din Cluj, fltacă mănăstirea din Cluj-Mă-năştur la 1362 (doc. nr. 139). Sau românii de pe domeniul cetăţii Ciceu pe la 1364 (doc. nr. 210). Perioada cuprinsă în volumul de faţă (1361—1365) înseamnă, totodată, şi o mai mare dezvoltare a oraşelor şi în aceeaşi măsură importanţa orăşenilor. Dezvoltare şi importanţă prin activitatea economică, socială, politică şi culturală desfăşurată în oraşe, de orăşeni, în primul rînd, dar şi de ţăranii ce-şi desfăceau o parte din produse pe piaţa oraşelor şi, în acelaşi timp, cumpărau unele produse orăşeneşti. Sînt motivaţiile acordării unor privilegii oraşelor, ca cel de a avea tîrg periodic, cum obţine oraşul Bistriţa la 1359, reînnoit la 1364 (doc. nr. 311). Sau cum obţin VII www.dacoromanica.ro braşovenii drept de tîrg anual, cu privilegii identice celor acordate tir-gului anual de la Buda (doc. nr. 281). Ori privilegii de scutiri de anumite vămi, cum obţineau clujenii la 1361 (doc. nr. 62). Unii orăşeni, cu merite deosebite, sînt ridicaţi de regalitate în rin-dul nobilimii chiar, cum se întîmpla la 1362, cînd sînt înnobilaţi Nicolae, decanul din Braşov şi Rudolf din Cristian şi fratele acestuia, asimilîn-du-le moşiile cu cele nobiliare (doc. nr. 123). In rîndul nobililor sînt ridicaţi chiar şi iobagi, cum este cazul fraţilor Nicolae şi Ioan, ridicaţi din starea de iobagi ai cetăţii Doba în rîndul nobililor la 1362, drept răsplată pentru vredniciile lor (doc. nr. 113). VIII www.dacoromanica.ro NOTA asupra volumului Volumul de faţă reuneşte — pe cît a fost posibil — exhaustiv documentele anilor 1361—1365 privind Transilvania, atît ale emitenţilor interni, cît şi externi, realizînd pentru prima dată, ca şi în cazul volumelor precedente (Voi. X, 1977, voi. XI, 1981) o ediţie care să le cuprindă integral într-o tratare unitară sub raportul unor norme de alcătuire şi editare. Fără să se substituie acestor norme (redactate pentru a fi publicate, cum e şi firesc, în voi. I al Seriei C. Transilvania, ce îşi aşteaptă apariţia), prezenta notă îl previne totuşi pe cititor cu anticipaţie asupra unor aspecte mai importante desprinse din specificul materialului înfăţişat, în volumul de faţă: 1. Se înţelege că autorii volumului au făcut tot posibilul să prezinte ca text de bază originalul actului, inclusiv pentru acele documente care au mai fost editate; numai în absenţa originalului s-a recurs la editarea unui transumt sau dhiar a unei copii mai tîrzii, iar cînd documentul nu ne-a parvenit în nici una din aceste forme, s-a recurs la prezentarea acestuia pe seama menţiunilor sale în alte acte contemporane. 2. Faptul că nu toate documentele au fost editate cu textul integral ci şi sub formă de regeşte se explică prin aceea că ele nu se referă teritorial la Transilvania dar: a) aparţin unui emitent din Transilvania; b) fac menţiuni de oameni şi fapte legate de Transilvania; c) deşi privesc teritorial această ţară autorii n-au avut la îndemînă actul decît în această formă, din ediţii anterioare. 3. Regimul transcrierii textului original a respectat în general, pe cît s-a putut, toate particularităţile lexicale şi grafice caracteristice epocii, cancelariei sau chiar scribului, indicînd în note observaţiile autorilor: lectură nesigură sau probabilă, forma corectă, astfel în original (tran-sumpt, copie) sau în text (în cazul în care am preluat documentul din-tr-o ediţie anterioară şi n-am avut posibilitatea colaţionării cu originalul) cuvînt repetat etc. Prescurtările paleografice au fost întregite tacit, completările de text (posihile prin referinţă la alte acte, pe baza contextului sau după sens) au fost încadrate între paranteze unghiulare () cu menţionarea notei cuvenite. Pentru a facilita inteligibilitatea textului s-a adoptat punctuaţia modernă. 4. Textele latine (cazul general al actelor cuprinse în volum) au fost însoţite de traduceri în limba română, versiunea aceasta, fiind, se înţelege, destinată cititorului nespecialist, fără însă a abdica, şi în acest oaz, de la rigorile ştiinţifice, traducătorul urmărind pe de o parte precizia şi claritatea ei, în concordanţă cu textul latin, pe de altă parte calităţile stilistice necesare redării textelor vechi, cu o tentă uşor arhaizantă, impusă şi de noţiunile instituţionale medievale cărora a trebuit să li se găsească corespondenţe corespunzătoare în limba română veche. Din acest punct de vedere rămîne însă inegalabil modelul traducerile — atîtea cîte ne-au rămas — făcute de regretatul profesor Teodor Naum. 5. In traducere numele de persoane cu corespondenţe în limba română apar în aceste forme, iar toponimele (nume de aşezări omeneşti) sînt identificate cu denumirea românească veche, identificarea cu denumirile actuale făcîndu-se în indice. Toponimele dispărute, fără corespondenţe româneşti, rămîn şi în traducere cu forma din textul original. In IX www.dacoromanica.ro acelaşi sens au fost tratate denumirile looalităţilor străine: cele care au corespondenţe încetăţenite în limba română apar în aceste forme, celelalte în formele oficiale actuale. 6. Referinţele arhivalice (depozitul şi cota de arhivă) au indicaţii de actualitate, cu excepţia acelora pe care autorii au fost nevoiţi să le păstreze din informaţii preluate din bibliografie, neavînd posibilitatea să le „aducă la zi“. Elementele care apar în descrierea diplomatică, sigilografică a documentelor sînt şi acestea limitate de lipsa oontactului nemijlocit al autorilor cu materialul în cazurile respective. 7. Ilustraţia, limitată din motive exterioare autorilor, a căutat totuşi să ofere unele mostre de control, dar şi documentare, pentru scrierea veche latină, puţine totuşi pentru volumul ilustrativ al acesteia din care prezenta ediţie cuprinde, numai din cele absolut inedite, peste 1100 de documente. Ediţia de faţă este rezultatul muncii unui colectiv de la Institutul de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca, format din: Aurel Răduţiu (doc. nr. 1—95), Viorica Pervain (96—181), Konrad Giindisch (182—290), Sabin Belu (291—335), Ioan Dani (336—449). Autorii au avut însă la înde-mînă într-o formă mai mult sau mai puţin elaborată o parte a materialului, destinată să apară într-o altă structură a Seriei C. Transilvania şi după norme adecvate la vremea respectivă colecţiei Documente privind istoria României în care textele editate erau publicate numai cu traducerea în limba română, cu textul şi în original fiind date doar documentele inedite, şi acelea în Anexe. Din ciornele de lucru ale celor care au contribuit într-un fel sau altul la pregătirea pentru tipar a materialului se poate reconstitui aportul deosebit de preţios pentru finalizarea lucrării în diferitele ipostaze ale unei munci atît de complexe. Au contribuit la transcrierea unor texte latine: M. Dan, S. Jako, Al. Neamţu; la revizia transcrierilor: S. Jak6, I. Pataki; la traduceri: Şt. Bezdechi, M. Dan, S. Golderiberg, VI. Hanga, M. Holban, C. Mureşan, T. Naum; la revizia traducerilor: T. Naum; la suprarevizia de ansamblu: Fr. Pali; identifioarea localităţilor a constituit preocuparea lui C. Suciu. Pentru a finaliza această zestre autorii volumului au reluat întregul material, l-au revăzut şi pus de acord cu normele actuale ale seriei, î-au completat cu zeci de acte inedite, ale căror traduceri au fost făcute de Marionela Wolf. La definitivarea lucrării au mai colaborat: Delia Marga (traducerea în limba franceză a listei rezumatelor), O. Mureşanu şi A. Rusu (au fişat indicele). In sfîrşit, acad. Şt. Pascu, redactorul volumului, şi-a asumat suprarevizia şi a redactat Introducerea. X www.dacoromanica.ro PRESCURTĂRI — BIBLIOGRAFIE Arh. Acad. Jugoslave Zagreb Arh. capitl. Alba Iulia Arh. capitl. Strigoniu Arh. capitl. Zagreb Arh. comit. Turopolje Arh. conv. Cluj-Mănăştur Arh. conv. Lelez Arh. fam. Erdody din Hlohovec Arh. Naţ Magh. Arh. oraş Debreţin Arh. primaţ. Strigoniu Arh. raională Koăice Arh. raională Poprad Arh. Stat. Alba Iulia Arh. Stat. Bardejov Arh. Stat. Braşov Arh. Stat. Cluj-Napoca Arh. Stat. Oradea Arh. Stat. Sibiu Arh. Stat. Sf. Gheorghe Arh. Stat. Szombathely Arh. Stat. Veneţia Arh. Stat. Wroclaw Arh. Stat. Zagreb Arh. Stat Zalău Arh. Vat Bibi. Acad. R.S.R. Bibi. Batthyaneum = Arhiva Academiei Iugoslave de Ştiinţe din Zagreb (R.S.F. Jugoslavia). = Arhiva capitlului din Alba Iulia (păstrată la Bibi. Batthyaneum). = Arhiva capitlului din Strigoniu. = Arhiva capitlului din Zagreb. = Arhiva comitatului Turopolje. = Arhiva conventului din Cluj-Mănăştur (pătrată la Bibi. Batthyaneum). = Arhiva conventului din Lelez (păstrată la Jasov). — Arhiva familiei ErdSdy din Hlohovec, (păstrată la Arh. Stat. Bratislava, R. S. Cehoslovacă). = Arhiva Naţională Maghiară — Budapesta (R. P. Ungară). = Arhivele oraşului Debreţin (R. P. Ungară). = Arhiva primaţială din Strigoniu (R. P. Ungară). =. Arhiva raională din Koăice. (R. S. Cehoslovacă). = Arhiva raională din Poprad, în Starâ Lubov-fia (R. S. Cehoslovacă). = Arhivele Statului, Filiala Alba Iulia. = Arhivele Statului din Bardejov (R. S. Cehoslovacă). = Arhivele Statului, Filiala Braşov. = Arhivele Statului, Filiala Cluj-Napoca. = Arhivele Statului, Filiala Oradea. as Arhivele Statului, Filiala Sibiu. s= Arhivele Statului, Filiala Sfîntu Gheorghe. s= Arhivele Statului, Szombathely (R. P. Ungară). = Arhivele Statului, Veneţia (Italia). = Arhivele Statului, Wroclaw (R. P. Polonia). = Arhivele Statului din Zagreb (R. S. F. Jugoslavia). = Arhivele Statului, Filiala Zalău. = Arhiva secretă' a Vaticanului — Roma. = Biblioteca Academiei R. S. R. Bucureşti, Cabinetul de manuscrise. = Biblioteca documentară Batthyaneum din Alba Iulia. XI www.dacoromanica.ro Bibi. Fii. Cluj-Napoca a = Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Acad. R.S.R. Republicii Socialiste România. Bibi. Szâchenyi Budapesta = Biblioteca Szâchenyi din Budapesta (R. P. Ungară). Bibi. Univ. din Budapesta = Biblioteca Universităţii din Budapesta (R. P. Ungară). Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca = Institutul de istorie şi arheologie Cluj-Napo¬ ca. Fototeca institutului. Archiv. = „Archiv des Vereins fur siebenbiirgische Landeskunde“, seria nouă, voi. XXI, Sibiu, 1887. Archiv. Zeit. = „Archivalische Zeitschrift", XII, Miinchen, 1887). Arch. f. Kunde oesterr. Gesch. = „Archiv fur Kunde oesterreichischer Ge- schichtsquellen**, voi. V, Viena, 1850. Bănffy, I. = Oklevâltăr a Tomaj-nemzetsegbeli losonczi Bănffy csalăd tortenetehez, voi. I, ed. de Varju E., Budapesta, 1908. Batthyâny, Series episc. Chanad. = Batthyâny I., Sandi Gerardi episcopi Chana- diensis scripta et acta hactenus inedita, cum serie episcoporum Chanadensium, Alba Iulia, 1970. Beke, Erd. kăpt. = Beke A., Az erdelyi kăptalan leveltăra Gyu- lafehervărt, Budapesta, 1889. Beke, Km. konv. = Beke A., A kolozsmonostori konvent levelt㬠ra, Budapesta, 1898. Bekesmegyei okl. = Bekesmegyei okleveltăr szdmos hazdnk bel- tortenetere vonatkozo adatokkal, Budapesta, 1877. Berger, Reg. = Berger, A., Vrkunden---Regesten aus dem Alten Bistritzer Archive von 1203---1526. Bis¬ triţa, 1895. Bistritzer Program = Programm des evangelischen Obergymna- siums und der damit verbundenen Lehran- stalten in Bistritz, Sibiu, 1864, VIII. Bossdnyi, II. = Bossânyi A., Regesta supplicationum, voi. II, Budap^ta, 1918. Bunyitay, II. = Bunyitay V., A vdradi păspOkseg tortincte, voi. II, Oradea, 1883. Cercetări istorice = „Cercetări istorice. Buletinul Seminarului de istoria Românilor al Universităţii din Iaşi“, Iaşi, voi. X---XII, 1934---1936. Cod. Andeg. VII. = Codex diplomaticus Andegavensis, (Anjoukori okmănytăr), voi. VII, ed. de Tasnâdi Nagy Gy., Budapesta, 1920. Codex dipl. patrius. = Codex diplomaticus patnus, voi. I---IV, (Ha- zai okmănytăr). ed. de Nagy I., Paur I., Râth K., Veghely D., Gy6r, 1866---1891. D1R --- C. = Documente privind istoria României. C. Transilvania, veac XIII, voi. II, veac. XIV, voi. I---IV, Editura Academiei, Bucureşti, 1952---1955. Documenta Valachorum = Lukinich E., Documenta historiam Valacho¬ rum in Hungaria illustrantia usque ad annum 1400 p. Christum, Budapesta, 1941. drh --- c = Documenta Romaniae Historia S. Transilva¬ nia, voi. X (1351---1355), voi. XI (1356---1360), Editura Academiei, Bucureşti, 1977, 1981. DRH --- D = Documenta Romaniae Historica, D. Relaţii in¬ tre ţările române, voi. I (1222---1456), Bucu¬ reşti, 1977. xrr www.dacoromanica.ro Fejer Gâbor, A megyei intezmeny Gyârfas, Jăszkunok tort. Hazai okl. Herpay, Debrecen văros levelt. Hurmuzaki—Densuşianu Jakab, Kol. okl. Juhâsz, Aradi regestăk Juhâsz, Die Stifte Kăllay, II Karacsanyi, Hamis Kărolyi, l, Katona Kemeny, Dipl. Trans. Appendix, 3 Kemeny, Dipl. Trans. suppl. II Kercselich, Hist. eccl. Zagn b. Keresztăry, I Kogălniceanu, Archiva, I Kosâry Kurz, Magazin, II Laszowski, Spon. Turopolja, I Lâzâr = Fejâr Fr., Codex diplomaticus Hungariae ecc-lesiasticus ac civilis, voi. IX/1, IX/2, IX/3, IX/6, IX/7, X/2, X/3, X/4, XI, Buda, 1829— 1841. = Gâbor Gyula, A megyei intezmeny alakulăsa es mukâdese Nagy Lajos alatt, Budapesta, 1908. = Gyârfâs I., A jăszkunok tbrtenete, III, Szol-nok, 1883. = Nagy I., Deâk F., Nagy Gy., Hazai oklevel-tăr, Budapesta, 1879. = Herpay Kâroly, Debrecen szab. kir. văros le-veltăra diplomagyujtemenyenek regesztăi. Debreţin, 1916. = Hurmuzaki, E., Densuşianu, N., Documente privitoare la istoria românilor voi. 1/2, Bucureşti, 1890. = Jakab E., Oklevâltăr Kolozsvăr tortenete els6 kâtetehez, Buda, 1870. = Juhâsz K., Egy del-alfoldi hiteleshely kiad-vănyai. Aradi regestăk, Gyula, 1962. = Juhâsz K„ Die Stifte der tschanader Diozese im Mittelalter, Miinster, 1927. — A nagykălloi Kăllay csalăd leveltăra, voi. II, Budapesta, 1943. = Karâcsonyi I., A hamis, hibăskeltC es kelte-zetlen oklevelek jegyzeke 1400-ig, Budapesta. 1902. = Gâresi K., A nagykărolyi grof Kărolyi csalăd okleveltăra, voi. I, Budapesta, 1882. = Katona St., Historia critica regum Hungariae, voi. III/10, V, X, X/3, Buda, 1790. = Kemeny I, Diplomatarium Transilvanicum; Diplomatarii Transilvaniei appendix, 3, Ms. la Bibi. Fii. Cluj-Napoca a Acad. R.S.R. s Kemeny I., Diplomatarium Transilvanicum; Diplomatarii Transilvaniei supplementum, II, Ms. la Bibi. Fii. Cluj-Napoca a Acad. R.S.R. = Kercselich, B. A., Historiarum cathedralis ecclesiae Zagrabiensis partis primae, tom. I, Zagreb, 1760. = Keresztury I., Compendiaria descriptio fun-dationis ac vicissitudinum episcopatus et capituli M. Varadiensis, I. Oradea, 1806. = Kogălniceanu, M., Archiva românească, I, Iaşi, 1841. = Kosâry D., Bevezetes Magyarorszăg iortene-tenek forrăsaiba es irodalmăba, I, Budapesta, 1970. = „Magazin filr Geschichte, Literatur und alle Denk- und Merkwărdigkeiten Siebenbiir-gens“, II, Braşov, 1846. = Laszowski E., Povjesni spomenici plemenite opcine Turopolja nekoc „Zagrebaâko poljc“ zvane, Zagreb, voi. I, 1904. = Lâzâr M., A grof Lăzăr csalăd, Cluj, 1858. Lev. Knzl. „Levâltâri Kozlemânyek", voi. IX, Budapesta, 1931, 1946. XIII www.dacoromanica.ro Magyar Nyelv Makkai, Kiadatlan okl. Mălyusz Mihălyi Magyar Tort. Tăr. O rtvay Pali, Cronologia Pesty, Krasso, III Revista istorică Sebestyân, Mag. kir. tartoz. helyei Sieb. Provinzialblătter Sie b. Quartalschrift Smiâiklas Szabo, Erd. Muz. okl. Szăzadok Szekely okl. Szeredai, Notitia Szeredai, Series Szirmay, Not. com. Ugochensis Szirmay, Szathmâr vărm. Sztăray Şincai, Hronica Românilor Teleki Teleki, Hunyadiak kora Thallâczy—Barabăs = „Magyar Nyelv", Budapesta, 1905—1944. = Makkai L„ Kiadatlan oklevelek Kolozsvâr kozepkori târtenetehez, Cluj, 1947. = Mălyusz E., Zsigmondkori oklevâltăr, voi. I, 11/2, Budapesta, 1951, 1958. = Mihălyi I., Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV, Sighetul Marmaţiei, 1900. = „Magyar Tortânelmi Târ“, voi. IV, Pesta. 1857. = Ortvay T., Pe^ty Fr., Oklevelek Temesvdrme-gye es Temesvăr văros târtenetehez, voi. I, Bratislava, 1896. = Pali, Fr., Ionaşcu, I., Elemente de cronologie medievală românească. Documente privind istoria României, Introducere, voi. I, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 1956, p. 389— 663. = Pesty Fr., Krasso vdrmegye târtinete (Okle-veltâr), voi. III, Budapesta, 1883. = „Revista istorică", Iaşi, 1922, 1929, 1932. = Sebestyăn B., Magyar kirdlyok tartozkodâsi helyei, Budapesta, f.a. = „Sieben biirgische Provinzialblătter’', I—V. Sibiu, 1805—1824. = „Sieben burgische Quartalschrift", I—VIII, Sibiu, 1790—1801. = Smiciklas T-, Codex diplomaticus regni Croa-tiae, Dalmatiae et Slavoniae, voi. XIII, Zagreb, 1915. = Szabo K., Az Erdelyi Muzeum eredeti okle-veleinek kivonatai, Budapesta, 1889. = ,/Szăzadok", Budapesta, 1893. = Szabd K., Szădeczky L., Barabăs S., Szekely okleveltâr, voi. I—VIII, Cluj, Budapesta, 1872—1934. = Szeredai A. Notitia veteris et novi capituli eclesiae Albensts Transsilvaniae ex antiquis et recentioribus, literarum monumentis erata, Alba Iulia, 1791. = Szeredai A., Series antiquorum et recentio-rum episcoporum Transsilvaniae, Alba Iulia, 1790. = Szirmay A., Notitia politica, historica topo-graphica i(ncliti) comitatus Ugochensis. Edita et indicibus provisa, Pesta, 1805. — Szirmay A., Szathmâr vdrmegye fekvese, tdr-teneti es polgări ismerete, voi. I, Buda, 1809. = Nagy Gy„ A nagymihdlyi es sztdrai grof Sztăray csaldd okleveltâra, voi. I, Budapesta, 1887. = Şincai, Gh., Opere, voi. I: Hronica Românilor, tom. I, Bucureşti, 1967. — Barabăs S-, A romai szent birodalmi grof sze-ki Teleki csaldd okleviltăra, voi. I, Budapesta, 1895. — Teleki J., A Hunyadiak kora Magyarorszăgon, XII, Pesta. = Thalloczy L., Barabăs S., Codex diplomaticus comitum de Blagay (Monumenta Hun-gariae historica, t. XXVIII), Budapesta, 1897. XIV www.dacoromanica.ro Thalloczy—Horoăth Theil—Wemer, Urkundenbuch Theiner, Mon. Hist. Hung. Teutsch—Firnhaber Tkalfif, Mon. civ. Zagrab., I TkalCiC, Mon. episc. Zagrab., II TOrt. Szemle TOrt. Târ. Transilvania Ub. Wenzel Xenopol Zichy Thalldczy L., Horvâth S., Alsâ Szlavâniai ofe-mănytăr. Budapesta, 1912. Theil, H., Wemer K., Urkundenbuch Ge~ schichte des Mediascher Kapitels bis zur Reformation, Sibiu, 1870. Theiner A., V eter a Monumenta Historica Hungariam sacram illustrantia, voi. I—II, Roma, 1859—1860. Teutsch, G. D., Firnhaber, Fr. Urkundenbuch zur Geschichte Siebenburgens, voi. I, Viena. 1857. Tkalciâ, J. B., Monumenta liberae et regiae civitatis Zagrabiensis metropolis regni Croa-tiae, voi. I, Zagreb, 1889. Tkalfiic, J. B., Monumenta historica episcopo-tus Zagrabiensis, I—II, Zagreb, 1873—1874. „Tortânelmi Szemle“, Budapesta, VII. 1964. „Tbrtenelmi Târ", Budapesta 1888, 1895, 1896. 1907, 1909. „Transilvania", „Foaia Asociaţi unii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român" Braşov, voi. IV, 1871. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbiirgen, ed. de Zimmermann, Fr.. Werner C., Miiller G., Giindisch, G., voi. I— IV, Sibiu, 1892, 1897, 1902, 1937. Wenzel G., Magyar diplomâcziai emlekek az Anjoukorbâl, voi. II, Budapesta, 1875. Xenopol, A. D., Istoria românilor din Dacia Traiană, ed. a 3-a, voi. III Bucureşti (1929)l Nagy Imre, Nagy Ivân, Vâghely D., Codex diplomaticus comitum Zichy, voi. II, III. Pesta, 1872, 1874. XV www.dacoromanica.ro REZUMATUL DOCUMENTELOR 1. 1361. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă lui Petru, fiul lui Stan şl moştenitorilor săi, actul său de danie din 14 mai 1360 cu privire la moşia Rona de Sus. 2. 1361—1362. Juzii, juraţii şi orăşenii din Baia Mare şi Baia Sprie adeveresc învinuirile aduse lui Dragoş Românul de către magistrul Benedict, fiul lui Hem, comite de Maramureş şi de Ugocea. 3. 1361 ianuarie 1. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte nişte danii. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 4. 1361 după ianuarie 1, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur transcrie în formă de privilegiu, la cererea lui Nicolae zis Wos cel tînăr, mai multe acte ale sale cu privire la moşie Deuşu. 5. 1361 ianuarie 4, Zagreb. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte la cererea lui Mihail, fiul lui Blasiu de Recea, şi a rudelor sale actul conventului din Cluj-Mănăştur din 21 decembrie 1359 cu privire la punerea lor în stăpînirea moşiilor Pa-luara şi Recea Mică din comitatul Crasna. 6. 1361 ianuarie 10, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea cere să se cerceteze plîngerea capitlului bisericii Transilvaniei împotriva abuzurilor săvîşite împotriva sa. 7. 1361 ianuarie 14, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, rezultatul cercetării sale asupra sustragerii unor acte ale lui Nicolae, fiul lui Simion de Dîrlos, de către Ştefan, fiul lui Toma. 8. 1361 ianuarie 22, Sintimbru. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul său de mărturie la punerea lui Egidiu, fiul lui Basarab de Sîncel, în stăpînirea moşiei Zoltan. 9. 1361 ianuarie 28, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte comitelui de Braşov, castelanilor şi altor oficiali ai săi care ţin pătrimile de dijme din decanatul Braşovului să le înapoieze în termen de doi ani. 10. 1361 ianuarie 28, Vişegrad. Ştefan Bubeek, judele curţii regale, adevereşte că Dominic, fiul lui Petru de Dombou, nu s-a înfăţişat la judecata cu Toma, fiul lui Dionisie de Reghin. 11. 1361 ianuarie 30, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea este rugat să confirme pe Nicolae al lui Simion în arhidiaconatul de Ozd din dieceza Transilvaniei. 12. 1360 ianuarie 30, (Avignon). Nicolae al lui Simion este întărit în arhidiaconatul de Ozd din dieceza Transilvaniei. 13. 1361 februarie 2, Vişegrad, Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte magistrului Jakch, fiul lui Toma de Coşeiu, abaţia Meseşului. 14. 1361 februarie 10, Cojocna. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Cluj amină pricina dintre Ioan şi Dominic, fiii lui ioan de Suceag şi fiul lui Iacob de Ceanu. 15. 1361 februarie 16, (Agria). Capitlul din Agria transcrie un act. Se menţionează, printre alţii, Benedict, arhidiaconul de Pîncota. 16. 1361 februarie 23, (Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte o întîmpinare împotriva dăruirii de către rege a moşiei Woya. 17. 1361 februarie 23, (Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte o întîmpinare împotriva dăruirii de către rege a moşiei Woya. 18. 1361 februarie 25. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte că Petru, diaconul de Ciunga, nu s-a Înfăţişat la judecata cu Dominic, fiul lui Laurenţiu. 19. 1361 martie 7, Oradea. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte comitelui secuilor să oprească pe măcelarii din Bistriţa de a mai vinde piei. 2 — Documenta Roxnaniac Historica XVII www.dacoromanica.ro 20. 1361 martie 8, Vişegrad. Ioan, marele vistier al regelui, hotărăşte intr-un proces. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 21. 1361 martie 10, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea II întăreşte pe Dominic ca episcop de Cenad. 22. 1361 martie 10, (Alba Iulia>. Capitlul din Alba Iulia adevereşte întlmpi-narea făcută In numele lui Mihail, fiul lui Ştefan de Uroiu, împotriva dăruirii de către rege a unei părţi din moşia Uroiu. 23. 1361 martie 11, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur transcrie actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 7 martie 1361, (Oradea), pentru Gheorghe fiul lui Gebelin, orăşan din Bistriţa. 24. 1361 aprilie 1, (Cenad.}. Capitlul din Cenad adevereşte că Torna zis Bur, slujitorul magistrului Ioan Pecenegul i-a alungat pe Iacob, fiul lui Mihail, şi pe Benedict, fiul lui Ioan, din casele lor din satul Woya. 25. 1361 aprilie 1, (Cenad.}. Capitlul din Cenad adevereşte că Toma zis Bur, slujitorul magistrului Ioan Pecenegul, le-a alungat din casa lor de pe moşia Woya pe mama şi surorile lui Iacob şi Benedict, fiul lui Ioan de Woya. 26. 1361 aprilie 5, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte fntimpinarea făcută in numele magistrului Toma, fiul lui Laurenţiu de Tileagd, împotriva celorlalţi nobili de Tileagd In legătură cu împărţirea moşiilor lor de moştenire. 27. 1361 aprilie 6, Oradea. Capitlul din Oradea adevereşte că Ladislau, fiul lui Ioan de Wasary, a plătit suma de bani cuvenită ca zestre a sorei sale Ana, lui* Nicolae, fiul lui Lado de Palasth. 28. 1361 aprilie 8, Peesth. Elisabeta, regina Ungariei, porunceşte magistrului Benedict, fiul lui Heem, comite de Satu Mare şi de Maramureş, să nu ceară dări nedrepte de la iobagii din Ordo. 29. 1361 aprilie 8. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Caraş adeveresc că Toma zis Bur, slujitorul magistrului Ioan Pecenegul, i-a alungat din casele lor de pe moşia Woya pe Iacob, fiul lui Mihail, şi pe Benedict, fiul lui Ioan. 30. 1361 aprilie 11, (Cluj-Mănăştur}. Otto, abatele de Cluj-Mănăştur şi călugărul Ioan din acelaşi conveni adeveresc că răposatul Ioan, fiul lui Vivian de Vin-ţul de Jos, a lăsat prin testament moşia Oarda capitlului bisericii Transilvaniei. 31. 1361 aprilie 13, (Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Petru de Sanislău a lăsat prin testament moşiile sale sororilor şi rudelor, iar averea mişcătoare mamei sale. 32. 1361 aprilie 16, (Oradea}. Capitlul din Oradea raportează lui Ştefan Bu-beek, judele curţii regale, despre hotărnicirea unei moşii. 33. 1361 mai 1, Oradea. Ludovic I, regele Ungariei, acordă oraşului Debreţin un privilegiu. 34. 1361 mai 6, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte nobililor din comitatul Ugocea să ia parte la adunarea generală a comitatului, de faţă fiind şi omul de mărturie al capitlului din Oradea. 35. 1361 mai 8, Vişegrad. Ştefan Bubeek, judele curţii regale, amină dezbaterea cercetării în care era împricinat Ladislau, fiul lui Simion de Cărei. 36. 1361 mai 8, Vişegrad. Corniţele Ştefan Bubeek, judele curţii regale, amină judecarea unei pricini în care se menţionează scrisori ale capitlului din Oradea. 37. 1361 mai 14. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte fiilor lui Locovoy, român din Maramureş, cnezatul unei jumătăţi a moşiei Ozon. 38. 1361 mai 23. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă un privilegiu. Se menţionează, între alţii, demnitari din Transilvania. 39. 1361 mai 23. Ludovic I, regele Unagriei, întăreşte o danie de moşii. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 40. 1361 mai 23, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Dominic de Gîmbaş a zălogit magistrului Petru, fiul lui Ioan de Uioara de Sus partea sa de moşie din moşia Turdaş, pentru 45 de florini. 41. (1361} mai 31 — (1372} mai 31. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte In formă de privelegiu hotărnicia moşiei regale Altalkerek de moşia Voiteg, a nobililor din acel loc, aflate In comitatul Timiş. 42. 1361 mai 31, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte că magistrul Ladislau, fiul lui Ioan, fiul Iui Briciu de Batăr, s-a înfăţişat înaintea sa la sorocul hotărlt pentru a plăti răscumpărarea moşiei Tarcea. 43. 1361 iunie 14. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte privilegiul oraşului Debreţin din 1 mai 1361, dat la Oradea. XVIII www.dacoromanica.ro 44. 1361 iunie 20, Dabsa. Nicolae de Gara, banul de Mafcva şi comite de Sirmiu, hotărăşte ca magistrul Dionisie, fiul lui Ştefan, fostul ban al Severinului să plătească lui Ioan, fiul lui Arnold de Pochy, zestrea mamei sale. 45. 1361 iulie 2, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventu-lui din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul său de mărturie la punerea lui Dionisie, fiul lui Laurenţiu de Dumbrava, în stâpinirea unei pătrimi din moşia Ciunga. 46. 1361 iulie 8, Sîntimbru. Ioan, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să cerceteze plîngerea lui Ioan şi Grigore de Beclean despre silniciile săvîrşite pe moşia lor Beudiu. 47. 1361 iulie 17, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, cere capitlului din Arad să-şi trimită omul său de mărturie la punerea lui Ioan, comite şi castelan de Timişoara, şi a fraţilor săi, în stăpînirea unor moşii. 48. 1361 iulie 21, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea cere capitlului din Cenad, arhiepiscopului de Calocea şi lui Ludovic I, regele Ungariei, să-l recunoască şi să-l sprijine pe Dominic, noul episcop de Cenad. 49. 1361 iulie 21, (Cluj-Mănăştur>. Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Ioan, vicevoievodul Transilvaniei, că şi-a trimis omul de mărturie la cercetarea plîngerii lui Grigore şi Ioan de Beclean. 50. 1361 iulie 29, (Cluj-Mănăştur>. Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, că a chemat la judecată pe Petru de Ciunga în pricina sa cu Dominic, fiul Iul Laurenţiu de Dumbrava. 51. 1361 august 6, Zagreb. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un privilegiu. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 52. 1361 august 8, (Arad). Capitlul din Arad raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că şi-a trimis omul de mărturie la punerea lui Ioan, comite de Timişoara şi a fraţilor săi în stăpînirea unor moşii. 53. 1361 august 10. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă actul capitlului din Oradea din 16 octombrie 1313, (Oradea), referitor la moşiile Mănăştur şi Sînbenedic. 54. 1361 cca august 22, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Dominic, fiul lui Laurenţiu de Dumbrava, în stăpînirea unei pătrimi din moşia Ciunga. 55. 1361 cca septembrie 14, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Pavel de Hărănglab în stăpînirea din nou asupra moşiilor sale Ceuaş şi Daia. 56. 1361 septembrie 15, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, că l-a pus pe Dominic, fiul lui Laurenţiu de Dumbrava, în stăpînirea unei pătrimi din moşia Ciunga. 57. 1361 septembrie 17, Ludovic I, regele Ungariei, acordă un privilegiu. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 58. 1361 septembrie 22, Braşov. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Tyl, fiul lui Petru de Prejmer, în stăpînirea moşiei Teliu. 59. 1361 septembrie 22, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, adjudecă magistrului Nicolae, fiul lui Pavel de Valcău, o parte din moşia Suceag. 60. 1361 octombrie 4, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte întîmpinarea făcută de Ladislau şi Leukus, fiii lui Nicolae de Dăbîca, în pricina lor cu magistrul Jakch de Coşeiu pentru mănăstirea Meseş. 61. 1361 octombrie 22, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte întîmpinarea făcută de magistrul Iacob, fiul lui Grigore de Socaciu, împotriva nobililor de Uni-măt care ţin pe nedrept nişte pămînturi de ale lui din moşia Socaciu. 62. 1361 octombrie 23, Cluj. Dionisie, voievodul Transilvaniei, întăreşte pentru orăşenii din Cluj drepturile lor mai vechi privitoare la locurile de vamă de la Bon-ţida şi Sînmiclăuş. 63. 1361 octombrie 31, Deva. Dionisie, voievodul Transilvaniei, întăreşte In formă de privilegiu actul conventului din Cluj-Mănăştur din 15 septembrie 1361. 64. 1361 noiembrie 10. Ludovic I, regele Ungariei, îngăduie construirea unei cetăţi. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 65. 1361 noiembrie 16, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte obştii saşilor din Sibiu să înapoieze capitlului din Alba Iulia moşia Zlagna. 66. 1361 noiembrie 18, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte magistrului Benedict, fiul lui Pavel, comite de Satu Mare, Maramureş şi Ugocea, mai multe moşii în comitatul Caraş. XIX www.dacoromanica.ro 67. 13fii noiembrie 20, (Buda). Capitlul din Buda adevereşte că Ioan Pecenegul a vîndut lui Ludovic I, regele Ungariei, mai multe moşii ale sale din comitatul Caraş. 68. 1361 (după 20 noiembrie>. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte în chip de danie noul lui Benedict, fiul lui Heem şi rudelor sale moşiile Secaş, Woya şi jumătatea moşiei Bachtuysse din comitatul Caraş. 69. 1361 noiembrie 27, Vişegrad. Vilhelm, episcopul de Păcs, comite al capelei regale şi cancelar al regelui, adevereşte că Nicolae, fiul lui Toma de VIrşolţ a vîndut o pătrime din moşia Vîrşolţ, magistrului Jakch de Coşeiu. 70. 1361 decembrie 9, (Agria>. Capitlul din Agria raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre punerea în stăpînire a unor moşii. Se menţionează, printre alţii,demnitari din Transilvania. 71. 1361 decembrie 25. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte bisericii de Oradea moşia Bagamer. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 72. 1361 decembrie 28. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte să fie restituite bisericilor din decanatul Braşovului sferturile de dijmă pe care le luaseră pînă atunci cetăţile din acele părţi. 73. 1361 decembrie 28. Ludovic I, regele Ungariei, face o danie. Se menţionează, între alţii, demitari din Transilvania. 74. 1362, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte împărţirea moşiei Bercu şi a dreptului de patronat asupra bisericii din acelaşi sat. 75. 1362, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte împărţirea moşiei Syma. 76. 1362 ianuarie 12. Ludovic I, regele Ungariei, Întăreşte o danie. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 77. 1362 ianuarie 13, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte înţelegea dintre Ioan, fiul lui Gali de Iara şi Nicolae, fiul lui Nicolae de Grind, în legătură cu un pămînt aflat între moşiile Sînmartin şi Banabic. 78. 1362 ianuarie 14, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui La-dislau, corniţele de Keve si de Caraş, să ia măsuri pentru a se restitui bunurile confiscate unor raguzani. 79. 1362 ianuarie 16, Oradea. Capitlul din Oradea adevereşte vînzarea unor moşii. 80. 1362 ianuarie 20, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, cere conventului dm Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la punerea magistrului Jakch de Ccseiu în stăpînirea moşiei Vîrşolţ. 81. 1362 ianuarie 20, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, amină procesul dintre Nicolae, notarul său, şi Ştefan, fiul lui Ladislau de Anduryashaza cu privire la o parte din moşia Suceag. 82. 1362 ianuarie 21, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui Nicolae o slujbă de canonic în dieceza Transilvaniei. 83. 1362 ianuarie 25, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte întîmpinarea făcută de Nicolae Vas împotriva vînzării moşiilor Osoiu şi Ciubanca. 84. 1362 februarie 7, Sintimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte întîmpinarea făcută de Toma, fiul lui Toma de Reghin, împotriva vînzării moşiei Osoiu. 85. 1362 februarie 15, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte magistrului Ioan, comite de Timişoara, şi fratelui său Dominic un act al capitlului din Arad. 86. 1362 februarie 22, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte întîmpinarea nobililor de Balkany împotriva dăruirii de către rege a unor moşii ale lor, printre care şi moşia Curtuiuşeni. 87. 1362 februarie 25. Ludovic I, regele Ungariei, dispune înapoierea unei moşii. Se menţioneazăv printre alţii, demnitari din Transilvania. 88. 1362 februarie 26. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte magistrului Benedict, fiul lui Pavel, comite de Satu Mare şi Maramureş, şi fratelui său Petru un loc de curte în Cetatea Buda. 89. 1362 februarie 26, (Oradea). Conventul din Oradea adevereşte că Ioan, fiul lui Petru din Oradea a vîndut lui Blasiu, fiul lui Kelemen, tot din Oradea, o casă, trei vii, o măcelărie şi un fînaţ pentru 50 de mărci. 90. 1362 martie 16, Sintimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, amînă procesul dintre Ioan, fiul lui Emeric de Buch, pe de o parte, şi Iacob, diacul de Mera şi Ştefan, fiul lui Ladislau de Andreashaza, pe de altă parte. 91. 1362 martie 31, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte vînzarea unei moşii. Se menţionează canonicii capitlului. XX www.dacoromanica.ro 92. 1362 aprilie 4. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte o danie. Se menţionează, între alţii, demnitari din Transilvania. 93. 1362 aprilie 6, {Lelez). Conventul din Lelez adevereşte Imtîpinarea făcută de Ştefan zis Konok împotriva fiilor lui Ioan de Cehăluţ de a abate albia Tisei în dreptul moşiilor Vossan şi Szalka. 94. 1362 aprilie 21, Haram. Castelanul de Haram adevereşte învoiala dintre Anton, fierarul din Zeredahel, pe de o parte şi Mihail de Eug, şi alţii, pe de alta, pentru stingerea tuturor pricinilor dintre ei. 95. 1362 aprilie 28, Csenger. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare înaintează un proces la scaunul de judecată al regelui. 96. 1362 mai 1, {Cluj>. Corniţele Bartolomeu, judele, şi juraţii oraşului Cluj adeveresc că meşteşugarii Nicolae şi Henlin au vîndut magistrului Iacob zis Secuiul o curte. 97. 1362 mai 6, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Ioob, fiul lui Grigore din neamul Zyl, şi alţii au vîndut jumătate din moşia Z°nth-martun Iui Iacob de Dragu şi lui Nicolae de Zimbor, pentru suma care le fusese zălogită şi pentru încă şaptezeci de florini de aur. 98. 1362 mai 10, Oradea. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Nicolae Kont, palatinul Ungariei, sau vicecomitelui de Bihor să o pună din nou în stăpî-nirea unor bunuri pe văduva lui Ladislau de Zakal. 99. 1362 mai 13, Hosszupălyi. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie p“ntru a soma pe Ioan de Vîrşolţ şi pe Ioan de Recea să cumpere sfertul lui Nicolae Orbul din moşia Vîrşolţ. 100. 1362 mai 15, Zagreb. Ludovic I, regele Ungariei, pronuceşte lui Andrei, castelanul cetăţii Şiria, să se pregătească, împreună cu toţi românii şi cu ceilalţi oameni şi slujitori, spre a merge în expediţie, împreună cu Benedict, corniţele de Satu Mare şi Maramureş. 101. 1362 mai 21. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act de danie; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 102. {1362) mai 22, îvani(. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-l despăgubească pe Nicolae, decanul de Braşov, pentru reţinerea veniturilor sale canonice. 103. 1362 mai 26, {Alba lulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru Martin, fiul lui Ioan zis Henyl de Bistriţa, actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 24 septembrie 1349. 104. 1362 iunie 2, Kemnek. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte comitelui Ladislau românul, fiul lui Muşat de Almaş, şi fiilor săi satul Zlaşti, ce ţine de cetatea Deva şi pădurea Thytos, scutindu-i de dările şi daturile faţă de rege ale satelor româneşti. 105. 1362 iunie 2, Haram. Laurenţiu, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Careş adeveresc întîmpinarea făcută de Ioan de Baila, în numele lui Ştefan de Fevtelek, împotriva samavolniciei comise de Nicolae de Kutrez. 106. 1362 iunie 2, Haram. Laurenţiu, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Caraş adeveresc că Ladislau de Şag a oprit, în numele lui Ştefan de Fevtelek, pe Nicolae Kutrez de la folosirea unei treimi din moşia Fevtelek. 107. 1362 iunie 6, {Oradea.). Capitlul din Oradea adevereşte împotrivirea făcută de fiii lui Ioan de Warada la înstrăinarea moşiei Budun. 108. 1362 iunie 9, Haram. Laurenţiu, vicecomitele şi juzii nobililor din corni; tatul Caraş adeveresc întîmpinarea făcută de Ioan de Baila, în numele lui Ştefan pe Nicolae de Fevtelek d" la folosirea unei treimi din moşia Fevtelek. 109. 1362 iunie 10, Vişegrad. Nicolae Kont, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, cere capitlului din Agria să cerceteze plîngerea lui Petru de Sanislău împotriva lui Nicolae de Bâtor. 110. 1362 iunie 19, {Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Nicolae Orbul, fiul lui Toma de Vîrşolţ, a vîndut magistrului Jakch de Coşeiu partea sa din moşia Vîrşolţ. 111. 1362 iunie 29, {Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Iacob de Popeşti a zălogit jumătate din moşia Sîntu, lui Dionisie, fiul fostului ban Ştefan. 112. 1362 iunie 30, Pojon. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte tuturor slujbaşilor săi şi îndeosebi vameşilor să îngăduie orăşenilor din Pojon să aducă şi s<ă vîndă sare din Austria, deoarece Saracen, corniţele cămării de sare, nu a adus destulă sare din Transilvania. XXI www.dacoromanica.ro 113. 1362 iulie 4. Ludovic I, regele Ungariei, scoate pe Nicolae şi Ioan, fiii lui Bartolomeu, din starea de iobagi ai cetăţii Doba, ridicîndu-i în rîndul nobililor. 114. 1362 iulie 7, Csenger. Ladislau, vicecomitele de Satu Mare, adevereşte chitanţa dată de strîngătorul dijmelor episcopului Transilvaniei privind plata dijmei datorate de satul Jarmy. 115. 1362 iulie 7, Csenger. Ladislau, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare amină procesul dintre Ioan de Santău şi Ioan de Pişcari pentru a cincisprezecea zi a lăsării la vatră a oştirii regeşti. 116. 1362 iulie 7, Csenger. Ladislau, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc plingerea lui Iacob, sluga magistrului Ioan de Santău, împotriva iobagilor magistrului Ioan de Sătmărel. 117. 1362 iulie 8, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlu-lui din Alba Iulia să trimită un om de mărturie spre a opri pe Bakocz şi pe Ioan, fiii lui Toma de Turek, şi pe iobagii lor de la luarea roadelor şi foloaselor unei părţi a moşiei Rapoltu Mare, a lui Iacob, fiul lui Toma de Rapoltu Mare. 118. 1362 iulie 25. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte sub formă de privilegiu o scrisoare a călugăriţelor din Buda Veche; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 119. 1362 iulie 25. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act de danie; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 120. 1362 august 1, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte judelui şi locuitorilor din Zlagna să recunoască capitlul din Alba Iulia drept stăpîn legiuit al moşiei Zlagna. 121. 1362 august 7, {Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia înştiinţează pe Petru, vicevoievodul Transilvaniei, că moşia Rapoltu Mare a fost hotărnicită dinspre moşia Kuespatak, iar Bakocz şi Ioan, fiii lui Toma de Turek, au fost opriţi de la culegerea roadelor unei părţi din aceea moşie. 122. 1362 august 11. Ladislau, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc cercetarea unei samavolnicii. 123. 1362 august 28. Ludovic I, regele Ungariei, înnobilează pe Nicolae, decanul de Braşov, şi pe Rudolf de Cristian, fratele său, asimilîndu-le moşiile cu cele nobiliare şi cedîndu-le venitul morii din Cristian. 124. 1362 septembrie 1 — septembrie 12. Dominic, episcopul de Cenad, a plătit Iul Gaucelmus, episcop de Nîmes, legat papal în Ungaria, optzeci de florini şi douăzeci şi trei de solizi, drept taxă de confirmare. 125. 1362 septembrie 11, Vişegrad. Ştefan Bubeek, judele curţii regale, cere capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la chemarea lui Dominic, episcopul Transilvaniei, la judecată în faţa regelui, împotriva ncbililor de Recea, cu privire la cotropirea şi zălogirea moşiilor Palvara şi Recea- Mică. 126. 1362 septembrie 22, {Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că nobilii Ioan zis Acyl, Toma, Dionisie, Laurenţiu, Nicolae şi Petru, fiii Iul Emech, şi Simion, fiul lui Ladislau zis Wos au împărţit intre ei, în şapte părţi egale, zece moşii ale lor din comitatele Dăbîca şi Cluj. 127. 1362 octombrie 13, Vişegrad. Ştefan Bubeek, judele curţii regale, amînă dezbaterea unei cercetări în pricina dintre Ladislau, fiul Iui Simion de Cărei, şi Andrei, fiul lui Ştefan de Wythka. 128. 1362 octombrie 13, Vişegrad. Ştefan Bubeek, judele curţii regale, amînă judecarea pricinii dintre Ladislau, fiul lui Simion de Cărei, şi Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ştefan de Wythka. 129. 1362 octombrie 13, Vişegrad. Ştefan Bubeek, judele curţii regale, amînă judecarea pricinii dintre Ladislau, fiul lui Simion ide Cărei, pe de o parte, şi Ştefan, fiul lui Andrei, şi Ladislau, fiul celuilalt Andrei de Wythka, pe de altă parte. 130. 1362 octombrie 14, {Agria). Capitlul din Agria raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, rezultatul cercetărilor asupra samavolniciilor săvîrşite de Nicolae de Bâtor pe moşia Adon a lui Petru de Sanislău. 131. 1362 octombrie 16, {Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Petru de Luncani a vîndut moşia Gligoreşti lui Nicolae de acelaşi Lun-cani, pentru şaizeci de mărci de argint. 132. 1362 octombrie 31. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al său din 1346; sunt menţionaţi demnitari din Transilvania. 133. 1362 noiembrie 11, {Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru Ioan de Dăbîca, actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 25 mai 1340. XXII www.dacoromanica.ro 134. 1362 noiembrie 11, {Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru loan de Dăbîca, actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 1 iunie 1340, cu privire la satul Csobolâ din comitatul Dăbîca. 135. 1362 noiembrie 17, Haram. Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Ha-ram şi vicecomite de Caraş, şi juzii nobililor din acelaşi comitat adeveresc că, la cererea lui Ştefan şi Mihail, fiii lui Dominic, Nicolae de Ciortea şi Laurenţiu şi loan, fiii lui Petev, au fost opriţi de la înstrăinarea unei bucăţi de pămînt. 136. 1362 noiembrie 27, (Titel). Capitlul din Titel adevereşte că loan de Cher-neuch a vîndut magistrului Ladislau de Omor jumătate din moşia Zenthandras. 137. 1362 noiembrie 27, {Titel). Capitlul din Titel adevereşte că loan de Cher-neuch a zălogit magistrului Ladislau de Omor nişte bucăţi din moşiile Markteleke şi Farkad şi jumătate din moşia Zenthandras. 138. 1362 decembrie 8, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, porunceşte j uzilor nobililor din comitatul Dăbîca să cerceteze samavolniciile săvîşite la mănăstirea din Cluj-Mănăştur de locuitorii din Floreşti şi de unii meşteşugari din ■Cluj. 139. 1362 decembrie 13, Cristiş. loan de Chidea, judele nobililor din comitatul Dăbîca, raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, că a cercetat samavolniciile săvîrşite la mănătirea din Cluj-Mănăştur de locuitorii din Floreşti şi de unii meşteşugari din Cluj. 140. 1362 decembrie 17, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să trimită un om de mărturie la redobîndirea unei jumătăţi din a treia parte a moşiei Sîngătin, din comitatul Alba, şi la trecerea ei In stă-pînirea lui loan şi Cristian, fiii lui Cristian de Cristian. 141. 1362 decembrie 23, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte con-ventului din Leles să-şi trimită omul de mărturie la chemarea în judecată a unor nobili de Palota şi de Mendzent In pricina cu nobilii de Nogmihal şi cu alţii. 142. 1363. Ludovic I, regele Ungariei, înfiinţează o mănăstire în Maramureş pentru eremiţii sfîntului Pavel. 143. 1363. Capitlul bisericii Transilvaniei adevereşte că Nicolae, priorul mănăstirii fecioarei Maria din Alba Iulia, a cedat bisericii Transilvaniei o jumătate de curte şi o vie, aflate în Alba Iulia, lăsate mănăstirii prin testament de Paul zis Chankar. 144. 1363 ianuarie 3. (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia, la cererea lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 17 decembrie 1362, dă de ştire acestuia că a redobîndit o jumătate din a treia parte a moşiei Sîngătin şi a trecut-o în stăpl-nirea lui loan şi Cristian, fiii lui Cristian de Cristian. 145. 1363 ianuarie 17, {Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte împăcarea dintre loan, voievodul din Beiuş şi fraţii săi, pe de o parte, şi Nicolae de Zlatna şi fraţii acestuia, pe de altă parte, cu privire la moartea lui Bicaciu şi Roman, rudele lor. 146. 1363 ianuarie 24, Avignon. Papa Urban al V-lea roagă pe Dionisie, voievodul Transilvaniei, să se străduiască pentru încheierea păcii între împăratul Ca-toI al IV-lea şi Ludovic I, regele Ungariei. 147. 1363 ianuarie 24, Avignon. Papa Urban al V-lea roagă pe Nicolae, corniţele secuilor, să se străduiască pentru încheierea păcii între Carol al IV-lea şi Ludovic I, regele Ungariei. 148. 1363 ianuarie 24, Avignon. Papa Urban al V-lea roagă pe Dominic, episcopul Transilvaniei, să se străduiască pentru încheierea păcii dintre Carol al IV-lea şi Ludovic I, regele Ungariei. 149. 1363 ianuarie 24, Avignon. Papa Urban al V-lea roagă pe Dominic, episcopul de Cenad, să se străduiască pentru încheierea păcii dintre Carol al IV-lea şi Ludovic I, regele Ungariei. 150. 1363 ianuarie 24, Avignon. Papa Urban al V-lea, roagă pe Dumitru, episcopul de Oradea, să se străduiască pentru încheierea păcii între Carol al IV-lea şi Ludovic I, regele Ungariei. 151. 1363 ianuarie 25, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, cere capitlului din Cenad să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiilor Kuespataka, Secă-şeni, Voya şi jumătate din moşia Bachtiuisse, din comitatul ,Caraş, şi la punerea Iul Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heem, în stăpînirea lor. 152. 1363 ianuarie 25, {Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte înţelegerea dintre lacob cel Mare, nobil de Aluniş, şi Iacob de Corneni, cu privire la răscumpărarea unei pătrimi din moşia Corneni, pentru suma de treizeci şi şase de florini. XXIII www.dacoromanica.ro 153. 1363 februarie 2, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un schimb de moşii Intre Dionisie şi Ladislau, fiii lui Andrei de Imbregh, şi magistrul Si-mion, fiul lui Mauriciu, prin care cei dinţii cedau moşia Cărăşeu. 154. 1363 februarie 11, Slntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cerecon-ventului din Cluj-Mănăştur să redobindească o jumătate din moşia Borzeşti pe seama lui Andrei de Pethlend şi să o treacă acestuia în stăpînire. 155. 1363 februarie 15, Ptncota. Petru de Bellantis, cavaler de Pîncota şi de Dezna, dăruieşte lui Gheorghe. fratele lui Sixt, jumătate dintr-o moară, fostă a cnezului Ladislau şi a lui Preliub, executaţi la Lipova pentru tîlhărie. 156. 1363 februarie 19. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act de danie; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 157. 1363 martie 3, flaţeg. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, la scaunul de judecat4 cu nobilii comitatului Hunedoara şi cu cnezii şi bătrînii românilor din districtul Haţeg, atribuie moşia Zlaşti lui Ladislau, fiul lui Muşat, deoarece cnezii Stroia şi Zeicu n-au putut înfăţişa un act scris în sprijinul deptului lor cnezial. 158. 1363 martie 3, Haţeg. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-l pună pe Ladislau, fiul lui Muşat, în stăpînirea moşiei Zlaşti. 159. 1363 martie 5, (Cluj-Mănăstur). Conventul din Cluj-Mănăştor, adevereşte că Leukus, nobil de Someşeni, a lăsat vărului său Ioan, o casă în Someşeni, ţn schimbul unei părţi din vama de la Dumbrava. 160. 1363 martie 21. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al regelui Ştefan al V-lea din 1270; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 161. 1363 martie 21. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al capitlului din Zagreb, din 1 mai 1358; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 162. 1363 martie 22, Sintimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, la plîn-gerea abatelui şi a conventului din Cluj-Mănăştur, cere juzilor nobililor din comitatul Cluj să cerceteze samavolniciile comise de Ladislau zis Zekul, slujbaşul regal din Almaş, pe moşiile Băgara, Aghireşu şi Leghia, ale conventului, în urma cărora au fost părăsite şaizeci de gospodării iobăgeşti. 163. 1363 martie 22, . Capitlul din Cenad raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, asupra hotărnicirii moşiilor Kuespataka, Secăşeni, Voya şi jumătate din moşia Bachtiuisse, şi a punerii lui Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heem, în stăpînirea lor. 164. 1363 martie 22, {Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte întîmpinarea lui Benedict, fiul lui Ioan de Woya, împotriva ocupării moşiei Woya de către Ioan zis Pecenegul. 165. 1363 aprilie 9, {Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur atestă că Ioan şi Ladislau, fiii lui Toma cel Roşu, nobilii de Sîntioana, s-au descărcat faţă de doamna Elena, văduva lui Toma cel Roşu, de plata zestrei şi a darurilor ei de nuntă precum şi a altor lucruri lăsate ei, prin testament, de fostul soţ. 166. 1363 aprilie 12. Cojocna. Juzii nobililor din comitatul Cluj raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, rezultatul cercetării samavolniciilor săvîrşite de Ladislau zis Zekul, slujbaşul de Almaş, pe moşiile Băgara, Aghireşu şi Leghia. 167. 1363 aprilie 14, {Cluj-Mănăştur>. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte testamentul lui Dominic zis de Gîmbaş, nobil de Şintereag. 168. 1363 aprilie 21, Trnava. Ludovic I, regele Ungariei, amînă toate procesele lui Benedict, fiill lui Pavel Himfy, comite de Pojon, şi ale lui Petru, fratele său, din pricina plecării acestora la război. 169. 1363 mai 2, Vişegrad. Ştefan Bubek, judele curţii regale, cere capitlului din Cenad să raporteze regelui despre alungarea slujitorilor lui Ladislau, fiul lui Teuteu, de pe moşia Vânători, din comitatul Zarand. 170. 1363 mai 2, {Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ioan de Tyvis a zălogit lui Ştefan de Oar o treime din partea sa din moşia Baruchseneye, din comitatul Satu Mare, pentru douăzeci de florini. 171. 1363 mai 5, Arad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Amvrich şi Avram, fiii lui Toma de Gerla de Sus, să-i lase pe Gheorghe din Pîncota în stăpînirea unui loc de spălat aurul. 172. 1363 mai 9, {Cenad}. Capitlul din Cenad raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, rezultatul cercetării cu privire la alungarea slujitorilor lui Ladislau, fiul Iul Teuteu, de pe moşia Vînători. 173. 1363 mai 18, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte magistrului Ladislau, fiul lui Posa de Zeer, să cerceteze plîngerea nobililor de Zakalar cu privire la încălcarea moşiei lor Kuesd şi la strămutarea abuzivă a iobagilor lor de către corniţele de Keve. XXIV www.dacoromanica.ro 174. 1363 mai 30, (Alba Regală). Capitlul din Alba Regală advereşte că La-dislau diacul a vîndut magistrului Ioan, arhidiaconul de Tîrnava şi vicar de Stri-goniu, o curte în Vişegrad. 175. 1363 iunie 26, (Buda>. Capitlul din Buda raportează lui Ludovic I, regele Ungariei rezultatul cercetărilor sale cu privire la samavolniciile săvlrşite de Pavel, abatele minăstirii sflntului Gerard din Cenad, asupra moşiei Toxun. 176. 1363 iunie 29, Haram. Laurenţiu, fiul lui Dominic, vicecomitele de Ca-raş şi juzii nobililor din acelaşi comitat dau de ştire că omul trimis de ei a oprit pe iobagii lui Petru, fiul lui Chulnuk, de la folosirea moşiei Chatar. 177. 1363 iulie 8, Plyna. Ludovic I, regele Ungariei, acordă nobililor de Ţaga dreptul de a ţine tîrg săptămînal pe moşia lor şi îi asigură pe negustori că vor fi nestingheriţi venind la acest tîrg. 178. 1363 iulie 8, Plyna. Ludovic I, regele Ungariei, acordă magiştrilor Petru şi Dezideriu, şi altora dreptul de paloş pe moşia Ţaga. 179. 1363 iulie 19, Verovitica. Ludovic I, regele Ungariei, acordă Caterinei, soţia lui Ladislau de Miheşul de Cîmpie, dreptul de a moşteni moşia Buia, din comitatul Alba, întocmai ca un fiu. 180. 1363 august 7, Kene. Magistrul Ladislau, vicecomitele şi jozii nobililor din comitatul Solnoc adeveresc că Pavel din Săuca nu a plătit lui Ioan de Santău banii datoraţi pentru uciderea unor porci. 181- 1363 august 31, Avignon. La cererea lui Toma al lui Simion, canonic în biserica Transilvaniei, şi a lui Simion al lui Simion, papa Urban al V-lea aprobă să-şi schimbe între ei canonicatele şi prebendele. 182. 1363, după septembrie 11, (Moftin). Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare, adeveresc înţelegerea dintre Pavel de Vetiş şi Ştefan de Gelye-nus, de a se supune unui arbitraj. 183. 1363 septembrie 12, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, porunceşte juzilor nobililor din comitatul Cluj să ceară abatelui din Cluj-Mănăştur să aducă înaintea adunării obşteşti a voievodului Dionisie pe nişte iobagi ai săi. 184. 1363 septembrie 12, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, porunceşte juzilor nobililor din comitatul Cluj, să-i cheme la judecată pe Ştefan, fiul lui Nicolae Wos de Sîntejude, şi pe Ioan, fiul lui Nicolae de Sînnicoară. 185. 1363 septembrie 15, Moftin. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că nobilii de Nagysemjăn i-au oprit pe locuitorii din Tarcea, Vaşad şi Valea lui Mihai, de la folosirea moşiei Fiilfip. 186. 1363 septembrie 15, Moftin. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc un protest al lui Leukus de Nagysemjăn privitor la moşia sa Laskod. 187. 1363 septembrie 15, Moftin. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că nobilii de Nagysemjăn i-au oprit pe vecinii moşiei lor Kis-semjăn de la folosirea acestei moşii. 188. 1363 septembrie 15, Moftin. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc o oprelişte cu privire la folosirea moşiei Panyola. 189. 1363 septembrie 21. Ştefan Bubek, judele curţii regale, cere capitlului din Cenad. să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiilor Recaş şi Solomos, dăruite de rege lui Carapciu românul şi să cerceteze împotrivirea lui Blasiu de Zer. 190. 1363 septembrie 21. Ştefan Bubek, judele curţii regale cere capitlului din Cenad să-şi trimită omul său de mărturie la hotărnicirea moşiei Ikus, dăruită de rege lui Carapciu Românul. 191. 1363 septembrie 22, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, şi juzii nobililor din comitatul Alba hotărăsc ca Gheorghe, fiul lui Dominic, şi Mihai, fiul lui Nicolae, oaspeţi din Mesentea, să se dezvinovăţească prin jurămînt de acuzaţia de rănire şi jefuire a lui Ioan de Crieău. 192. 1363 septembrie 23, Cojocna. Gheorghe de Buda şi Ioan, fiul lui Dominic, juzii nobililor din comitatul Cluj, raportează lui Petru, vicevoievoiul Transilvaniei, că au cerut abatelui din Cluj-Mănăştur să trimită nişte iobagi ai săi înaintea adunării obşteşti a voievodului Dionisie. 193- 1363 octombrie 13, Vişegrad. Nicolae Kont, palatinul Ungariei, cere capitlului din Arad să-şi trimită omul său de mărturie la chemarea în judecată a lui Laurenţiu, fiul lui Heym. 194- 1363 octombrie 20, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei şi juzii nobililor din comitatul Alba hotărăsc ca secuiul Francisc din Odorhei să se dezvinovăţească prin jurămînt, împreună cu 12 jurători, de săvîrşirea unor jafuri şi silnicii. XXV www.dacoromanica.ro 195. 1363 octombrie 23, (Gy&r). Capitlul bisericii de Gyor transcrie pentru magistrul Mihail, cantor şi canonic al acelei biserici, scrisoarea privilegială din 23 iulie 1350 a lui Ştefan, fostul voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, privitoare la împărţirea bunurilor nobililor de Ilia. 196. 1363 octombrie 28, Caşovia. Ludovic I, regele Ungariei porunceşte capitlu-lui din Oradea să cerceteze o plîngere. 197. 1363 noiembrie 7, Kâllo. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Szabolcs declară ca răufăcători pe nişte locuitori din Ciomocoz şi Făncica. 198. 1363 noiembrie 15, Turda. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere capitlu-lui din Alba Iulia să-şi trimită omul său de mărturie la oprirea saşilor din Archita de la folosirea moşiei Ramacha. 199. 1363 noiembrie 15, (Turda). Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere ca-pitlului din Alba Iulia să cerceteze plîngerea lui Alexandru de Ilia împotriva lui Ştefan de Brănişca. 200. 1363 noiembrie 18, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte plîngerea canonicului său Andrei împotriva daniei unor moşii din Ungaria. 201. 1363 noiembrie 24, Turda. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere ca-pitlului din Alba Iulia să ia parte la hotărnicirea moşiei Apahida. 202. 1363 noiembrie 25, Turda. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, amînă procesul dintre Ioan cel Roşu de Tyburchtelke, şi Ştefan, fiul lui Nicolae zis Wos şi Ioan, fiul lui Nicolae de Sînnicoară. 203. 1363 noiembrie 25, Turda. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, amînă procesul dintre soţia lui Ioan cel Roşu de Tyburch şi soţia lui Petru, fiul Iul Ladis-lau de NSdăşel, pe de o parte, şi Ştefan, fiul lui Nicolae zis Wos, pe de alta. 204. 1363 noiembrie 25, Kâllo. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Szabolcs confirmă samavolniciile săvîrşite de slujitorul abatelui de Sîniob asupra moşiei lui Ştefan de Chur. 205. 1363 decembrie 1, Herina. Dominic, episcopul Transilvaniei, dăruieşte văduvei lui Grigore croitorul, soţia lui Toma cel Roşu, un loc de curte în Alba Iulia. 206. 1363 decembrie 2, Stntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul Său de mărturie la hotărnicirea bucăţii de moşie Lăpuş. 207. 1363 decembrie 6, (Arad). Capitlul din Arad raportează palatinului Nicolae Kont că şi-a trimis omul său de mărturie la chemarea în judecată a lui Lau-renţiu, fiul lui Heym. 208. 1363 decembrie 8, Vişegrad. Elisabeta, regina Ungariei porunceşte judelui curţii regale să nu judece procesul fiilor lui Crăciun, chemaţi în judecată de alţi români maramureşeni pentru nişte moşii ce nu sînt ale lor, ci moşii ale reginei. 209. 1363 decembrie 8, (Alba .Iulia). Capitlul din Alba Iulia raportează Iui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, că saşii din Copşa Mare şi Valchid au împiedicat hotărnicirea bucăţii de moşie Lăpuş. 210. 1363 decembrie 8, Beregovo. Preoţii Grigore din Began, Petru din Suran şi Benedict din Charnauada, adeveresc împotrivirea lui Nicolae şi Dominic de Kis-vârda la punerea lui Ioan, fiul lui Matei, şi a mamei sale în stăpînirea unui sfert din jumătatea moşiei Dorolţ. 211. 1363 decembrie 9, Stntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea samavolniciilor săvîrşite de oamenii din Copşa şi Valchid cu prilejul hotărnicirii unei părţi din moşia Lăpuş. 212. 1363 decembrie 9, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru magistrul Ladislau, fiul lui Geyleth, actul său dini 19 iulie 1333. 213. 1363 decembrie 11, Kene. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Solnoc adeveresc chemarea la judecată a nobililor de Kege. 214. 1363 decembrie 13, Buda. Ludovic I, regele Ungariei îi dăruieşte lui Si-mion, fiul lui Gheorghe, nobil de Gyanth, notarul osebit al lui Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, şi lui Emeric, fiul Iul Nicolae, vărul său bun, moşia Dios din comitatul Fehâr. 215. 1363 decembrie 15, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, că saşii din Copşa Mare şi Valchid au împiedicat hotărnicirea părţii de moşie numită Lăpuş, rănind pe slujitorii lui Ioan de Măllncrav. XXVI www.dacoromanica.ro 216. 1363 decembrie 26, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul său de mărturie să cerceteze cui Ii aparţine partea de moşie numită Lăpuş. 217. 1364. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte actul său din 8 mai 1357. Se menţionează pierderea peceţii regelui Carol Robert In Ţara Românească. 218. 1364. Ştefan Bubek, judele curţii regale, cere capitlului din Oradea să cerceteze pricina dintre locuitorii din Satu Mare şi nobilii de Santău. 219. 1364. Capitlul din Oradea raportează lui Ştefan Bubek, judele curţii regale, despre cercetarea pricinii dintre locuitorii din Satu Mare şi nobilii de Santău. 220. . Conventul din Cluj-Mănăştur raportează că a luat parte la punerea lui Mihail de Recea în stăpînirea moşiei Şieu-Cristur. 251. 1364 aprilie 16. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte o danie. Sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 252. 1364 aprilie 19. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act. Este amintită pierderea peceţii regelui Carol Robert în Ţara Românească. 253. 1364 aprilie 26, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că magistrul Petru, fiul lui Bene, canonic de Oradea, a dăruit Clarei, sora sa şi bisericii Sf. Ana, o vie şi o măcelărie. 254. 1364 mai 1. Ludovic I, regele Ungariei, conferă un privilegiu oaspeţilor din Lublo. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 255. 1364 mai• 1, Sintimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, amendează pe Ioan şi Ladislau de Dăbîca pentru neachitarea la timp a unei datorii. 256. 1364 mai 4, Şemlac. Laurenţiu, vicecomite şi juzii nobililor comitatului Caraş porunceşte să se cerceteze o plîngere a lui Dionisie, fiul lui Nicolae şi a lui Petru, fiul lui Heym, cu privire la o silnicie petrecută pe moşia Ramna de Sus. 257. 1364. mai 5. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte un act al său din 1344 pentru locuitorii din Zips. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 258. 1364 mai 5. Ludovic I, regele Ungariei, schimbă o cetate şi nişte moşii cu un nobil croat. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 259. 1364 mai 7, Fundătura. Nicolae, fiul lui Pethew, comite şi juzii nobililor din comitatul Dăbîca, adeveresc opreliştea pusă de Mihail, fiul lui Ladislau de Kerkurhazy, în legătură cu livezile şi pămînturile sale de arătură de lingă riul Şoimuş. 260. 1364 mai 8, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, amină procesul dintre Petru de Sanislău şi nobilii de Bâtor. 261. 1364 mai 8, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi jude al cumanilor, amină sorocul dezbaterii procesului dintre Sebastian, fiul lui Ioan de Ce-hăluţ şi nobilii de Nagysemjen. 262. 1364 mai 8, Sintimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei cere capitlului din Alba Iulia, să ia parte la depunerea unei mărturii în pricina dintre abatele de Cluj-Mănăştur şi nobilii de Someşeni cu privire la hotarele moşiei Someşeni. 263. 1364 mai 11, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte înţelegerea dintre Pavel de Vetiş şi Laurenţiu, fratele său, cu privire la împărţirea moşiilor Vetiş, Almaş, Ujfalu, Ciomocoz, ş. a. 264. 1364 (înainte de mai 12, Oradea). Capitlul din Oradea Ii raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că a trimis pe preotul Iacob ca om de mărturie la cercetarea unei pricini. XXVIII www.dacoromanica.ro 205. 1364 mai 12, Vişegrad. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere conventu-lui din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul său de mărturie la hotărnicirea din nou a moşiilor Dioşod, Mocirla şi Doba. 266. 1364 mai 12. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act amintind de pierderea peceţii lui Carol Robert în Ţara Românească. 267. 1364 mai 13. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al regelui Carol Robert, menţionînd pierderea peceţii acestuia în Ţara Românească. 268. 1364 mai 13. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte actul lui Carol Robert din 12 iunie 1329 privitor la vămile percepute la Medieş şi Someşeni. 269. 1364 mai 14, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ioan, fiul lui Dominic de Coşeiu, a dăruit magistrului Jakch de Coşeiu jumătate din moşia Portiţa. 270. 1364 mai 18. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al regelui Carol Robert din 9 decembrie 1330. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 271. 1364 mai 19, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, hotăreşte ca Elisabeta, fiica lui Ştefan de Dob să moştenească moşiile tatălui ei. 272. 1364 mai 25, Kăllo. Magistratul Buken adevereşte înţelegere dintre La-dislau de Gech şi magistrii Avram, canonic de Oradea şi fratele său Leukus, cu privire la plata unei datorii. 273. 1364 mai 26, Vişegrad. Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Sol-noc, acordă un termen magiştrilor Toma şi Ştefan de Reghin, pentru a-şi înfăţişa actele în pricina cu magiştrii Dionisie şi Ladislau. 274. 1364 mai 27, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Ladislau de Miheş şi a soţiei lui în stăpînirea moşiei Buia. 275. 1364 mai 30. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte pentru Nicolae, decanul de Braşov, actul său din 28 decembrie 1361, cu privire la sferturile de dijmă din decanatul Braşov. 276. 1364 mai 30. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete actul său din 28 august 1362, pentru Nicolae, decanul de Braşov şi pentru Rudolf, fiul lui Nicolae de Cristian. 277. 1364 mai 30. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un privilegiu al său din 1361. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. 278. 1364 mai 30, Vişegrad. Dionisie, voievodul Transilvaniei, porunceşte vice-voievodului Petru să judece din nou pricina privitoare la moşiile Apalina şi Apaty. 279. 1364 iunie 2, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, reînnoieşte pentru Nicolae de Resighea actul său din 8 meu 1359, deoarece vechea pecete s-a pierdut la Ozora. 280. 1364 iunie 6 (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, că bucata de pămînt Gyrukuth ţine de moşia Bîrlea. 281. 1364 iunie 10, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei acordă braşovenilor dreptul de a ţine tîrg în fiecare an la Braşov, cu aceleaşi privilegii ca şi cele acordate tîrgului anual de la Buda. 282. 1364 iunie 14, Vişegrad. Vilhelm episcop de Pecs, secretar-cancelar al regelui adevereşte că magistrul Simion de Medieş a cedat fiilor lui Ioan de Va-rada moşia Ewzud pe care i-o dăruise regele. 283. 1364 iunie 14, Vişegrad. Dionisie, voievodul Transilvaniei, transcrie pentru Otto, abatele de Cluj-Mănăştur, actul lui Ştefan, voievodul Transilvaniei, din 13 mai 1348, privind proprietăţile abaţiei. 284. (1364) iunie 15, (Cluj'Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte hotarele moşiei Apahida dinspre moşia Sinnicoară. 285. 1364 iunie 18. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte actul său din 21 iulie 1357, amintind de pecetea pierdută de regele Carol Robert în Ţara Românească. 286. 1364 iunie 20. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă actul lui Carol Robert din 24 noiembrie 1339 privitor la un schimb de moşii între Ioan, fiul lui Marcu şi Petru, fiul lui Nicolae, pe de o parte, şi Simion, fiul lui Mauriciu de Medieşul Aurit, şi Ştefan, fiul lui Ştefan, pe de alta. 287. 1364 iunie 20. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al său din 1342. Se menţionează, prin alţii, demnitari din Transilvania. 288. 1364 iunie 22, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, din pricina unor furturi comise în biserica sf. Martin din Oradea, anulează toate actele privitoare la această biserică. XXIX www.dacoromanica.ro 289. 1364 iunie 27, Haram. Laurenţiu, vicecomite şi juzii nobililor din comitatul Caraş, adeveresc că Mihail, fiul lui Petru de Chure, a zălogit lui Iacob, fiul lui Ioan, o bucată din moşia sa Teryen. 290. 1364 iunie 29, Şemlac. Laurenţiu, vicecomite şi juzii nobililor din comitatul Caraş, adeveresc că doi slujitori ai lui Ioan zis Dorman, vicecastelanul de Crassowfew, au jefuit trei iobagi ai lui Laurenţiu, fiul lui Heym. 291. 1364 iulie 1, Avignon. Papa Urban al V-lea îndeamnă, printre alţii, şi pe Dionisie, voievodul Transilvaniei, să sprijine pe împuterniciţii cardinalului Vilhelm, trimişi în Ungaria, pentru adminstrarea beneficiilor acestuia. 292. 1364 iulie 1, (Alba-lulia). Capitlul din Alba Iulia Întăreşte lui Ioan, fiul lui Ilba Secuiul, un act din 1293, al regelui Andrei al III-lea, referitor la o moşie. 293. 1364 iulie 7, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete, magiştrilor Jakch şi Nicolae, actul conventului din Dealul Orăzii privitor la darea în stăpînire a moşiei Vîrşolţ. 294. 1364 iulie 14, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte, magistrului Jakch de Coşeiu, privilegiul regal din 27 iulie 1353, privind dreptul de tîrg săptă-mînal, pe moşia Coşeiu. 295. 1364 iulie 15, Someşeni. Dionisie, voievodul Transilvaniei, adjudecă lui Otto, abatele mănăstirii din Cluj-Mănăştur, o bucată de pămînt, între satele Apa-hida şi Sînnicoară. 296. 1364 iulie 16, Bemadea. Dionisie, voievodul Transilvaniei, adevereşte împăcarea dintre nobilii de Beclean şi Mălăncrav şi cei din Nimigea şi Vireag cu privire la moşiile Bretea şi Zekerberethe. 297. 1364 iulie 22, lingă Becicherecul Mare. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, adevereşte mărturia juzilor nobililor şi juraţilor asesori din comitatul Keve şi To-rontal într-o pricină de jefuire de moşii. 298. 1364 iulie 24, (Cenad). Capitlul din Cenad raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre hotărnicirea moşiei Icuş şi despre punerea lui Carapciu românul şi a fraţilor săi în stăpînirea ei. 299. (1364 iulie 24, Cenad). Capitlul din Cenad raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că a hotărnicit moşia Recaş. 300. 1364 iulie 25, (Şemlac). Nicolae Konth, palatinul Ungariei, adevereşte în-tîmpinarea, făcută în faţa adunării palatinale de la Şemlac, a fiilor lui Ioan de Zlawotynch care i-au oprit pe cnezii de Komyat să folosească o bucată din moşia lor. 301. 1364 iulie 26, (Şemlac). Nicolae Konth, palatinul Ungariei, la plîngerea lui Peteu de Farkasfalva, porunceşte ca fosta cumnată a acestuia să jure că nu a luat şi nu a dus lucruri şi bani de la soţul decedat, frate cu reclamantul, la moşia nobililor de Teyed unde s-a căsătorit „după legea românească". 302. 1364 iulie 27, (Şemlac). Nicolae Konth, palatinul Ungariei, hotărăşte, în adunarea palatinală de la Şemlac, ca Ioan de Chernech să restituie lui Petru de Remetea nişte obiecte zălogite. 303. 1364 iulie 28, (Şemlac). Nicolae Konth palatinul Ungariei, hotărăşte, în adunarea palatihală, în urma plîngerii lui Andrei zis Torna, ca Dumitru, cnezul de Komyat, care a încercat să-l ucidă, şi care nu s-a înfăţişat înaintea adunării, să fie globit dacă nu-şi poate motiva absenţa. 304. 1364 iulie 30, aproape de Şemlac. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, constată în adunarea palatinală că Ladislau de Halmas slujbaşul arhiepiscopului de Calocea şi iobagii din acest sat, au distrus moara din Găvojdia rănind pe cnezul satului. 305. 1364 iulie 30, Cluj. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Ladislau de jNimigea în stăpînirea moşiilor Bretea, Zekerberethe şi Agrişu. 306. 1364 august 1, (Cluj-Mănăştur). Oonventul din Cluj-Mănăştur adevereşte împărţirea moşilor Deuşu şi Balugianustelke între Ştefan şi Pavel Wos de Sîntejude şi Ştefan şi Gheorghe nobili de Vechea. 307. 1364 august 6, Oarda de Jos. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventului de la Cluj-Mănăştur să trimită un om de mărturie la hotărnicirea moşiilor Cergău, Buzd şi Broşteni, ale capitlului de Alba-lulia. 308. 1364 august 7, Vişegrad. Ludovic, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să trimită un om de mărturie la punerea lui Pavel, prepozitul din Sibiu, în stăpînirea moşiei Proştea. 309. 1364 august 7. Laurenţiu, vicecomitele de Caraş, face cunoscut că Ioan, fiul lui Nicolae de Ciortea, stinge procesul pe care-1 avea cu Ştefan, fiul lui Domi-nic de Giulvăz, pentru nişte bani. XXX www.dacoromanica.ro 310. 1364 august 9. Dominic, episcopul de Cenad, a plătit sfîntului Scaun, prin Iacob, lectorul bisericii de Cenad, 364 de florini drept parte a sa din taxa de confirmare. 311. 1364 august 12. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete actul său din 24 aprilie 1353 privitor ia dreptul oraşului Bistriţa de a ţine tlrg anual. 312. 1364 august 20. Nicolae, fiul lui Petheu, corniţele de Dăblca şi juzii nobililor din acelaşi comitat hotărăsc ca Mihail, fiul lui Ladislau de Kergurhaza, să dea lui Mihail de Băbuţiu doi saci de orz. 313. 1364 august 20. Nicolae, fiul lui Petheu, corniţele şi juzii comitatului Dă-bîca adeveresc că Mihail de Kergurhazy a restituit lui Mihail de Băbuţiu doi saci cu orz pe care i-au luat iobagii lui. 314. 1364 august 22. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte unei mănăstiri din Zagreb un act al său din 25 mai 1356. Sînt pomeniţi prelaţii şi demnitari din Transilvania. 315. 1364 august 22, (Bedrefalua). Laurenţiu, vicecomite de Caraş, condamnă pe Iacob şi pe Ioan, zis Bălţatul, la plata a 6 mărci întrucît nu s-a prezentat la judecată pentru poprirea a doi cai. 316. 1364 august 28, Avignon. Papa Urban al V-lea face cunoscut arhiepiscopului de Strigoniu şi episcopilor sufragani noile rînduieli privitoare la administrarea şi îngrijirea caselor de pietate, leprozeriilor şi spitalelor. 317. 1364 august 29, (Oradea). Capitlul din Oradea transcrie pentru Dominic, episcopul Transilvaniei, actul din 5 mai 1349, al aceluiaşi capitlu, privind o danie de moşie. 318. 1364 septembrie 1. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte, cu noua sa pecete, actul, din 20 martie 1360, prin care face o danie românului Dragoş din Maramureş. 319. 1364 septembrie 1, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, că a trimis un om de mărturie la hotărnicirea moşiilor Cergău, Buzd şi Broşteni şi că vecinii şi megieşii s-au împotrivit. 320. 1364 septembrie 3, Avignon. Papa Urban al IV-lea cere mai multor epi-seopi din Transilvania şi lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, să intervină pe lingă Ludovic I, regele Ungariei, să medieze pacea între ducele Austriei şi cel al Ba-variei. 321. 1364 septembrie 5, Gellyenes. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, adevereşte că Andrei de Vada s-a obligat să plătească datoria pe care o are faţă de Petru de Sanislău. 322. 1364 septembrie 5, lingă Gylienus. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, adevereşte plingerea făcută în adunarea obştească a comitatului Satu Mare de către Leukus, fiul lui Lengyel, şi Mihai de Kissenyân că iobagii de pe moşiile Văşad, Tarcea şi Apathy le folosesc moşiile pe nedrept. 323. 1364 septembrie 6. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete actul său din 30 martie 1353 privitor la privilegiile oraşului Cluj. 324. 1364 septembrie 6, Gellyenes. Juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc o înţelegere între Nicolae, fiul lui Benedict de Rohud şi Ladislau fiul lui Nicolae în legătură cu plata unei datorii. 325. 1364 septembrie 8, lingă Gylanus. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, în adunarea obştească a comitatelor Satu Mare şi Ugocea, amină un proces dintre nişte nobili din Ungaria. 326. 1364 septembrie 11, Gellyines. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, iartă pe Ladislau de Panyola de o treime din amenda hotărltă în adunarea generală a comitatului Satu Mare şi Ugocea în procesul cu Nicolae de Domâneşti. 327. 1364 septembrie 13, Karâsz. Juzii comitatului Szabalcs adeveresc că s-au învoit ca una dintre princinele prezentate lor să fie judecată înaintea capitlului de Oradea, la 18 noiembrie 1364. 328. 1364 septembrie 14 (Sibiu). Martin, decanul şi capitlul din Sibiu, adjudecă lui Herman, preotul din Cisnădie, dijma pe care o pretindea Petru, preotul din Şelimbăr. 329. 1364 septembrie 14, (Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte învoiala dintre Petru, fiul lui Pavel de Remetea şi Nicolae zis Bălţatul, cu privire la moşia Cherenewch. 330. 1364 septembrie 15, Koiice. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte oraşului Cluj privilegiul regelui Carol Robert, din 10 iulie 1331. XXXI www.dacoromanica.ro 331. 1364 septembrie 15, (Alba-Iulia). Capitlul din Alba-lulia raportează lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, că şi-a trimis omul de mărturie la punerea lui Ladislau de Nimigea în stăpînirea moşiilor Bretea, Zekerberethe şi Agrişu. 332. 1364 septembrie 27, Beregovo. Elisabeta, regina Ungariei, porunceşte palatinului, judelui curţii şi comiţilor comitatului Bereg, să nu judece procesul intentat fiilor lui Crăciun românul, de rudele lor, pentru nişte moşii. 333. 1364 septembrie 28. Ludovic, regele Ungariei, transcrie actul capitlului din Oradea, din 7 februarie 1357 privind sfertul cuvenit Caterinei, soţia lui Dumitru zis Lepeş. 334. 1364 septembrie 29, Arad. Capitlul bisericii din Arad adevereşte schimbul unor părţi de moşii între fiii magistrului Bethlen şi Nicolae, fiul lui Dominic şi Martin, fiul lui Leukus. 335. 1364 septembrie 30, Beregovo. Elisabeta, regina Ungariei, acordă românilor din comitatul Bereg dreptul de a-şi alege voievod ca şi românii din Maramureş menţionîndu-se şi atribuţiile lui. 336. 1364 octombrie 5. Ludovic I, regele Ungariei confirmă privilegiile sale din 1343 şi 1345 acordate orăşenilor şi oaspeţilor din Podolinec. Sfnt amintiţi demnitari din Transilvania. 337. 1364 octombrie 5. Ludovic I, regele Ungariei confirmă oraşului Kosice actul său din 1361. Sint amintiţi demnitari din Transilvania. 338. 1364 octombrie 6, Oarda. Petru, vicevoievoidul Transilvaniei, cere con-ventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul său de mărturie la hotărnicirea moşiei Zlagna. 339. 1364 octombrie 6, (Alba Iulia>. Capitlul din Alba Iulia transcrie actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 26 ianuarie 1354 privitor la moşia Dimbău. 340. 1364 octombrie 7, Csenger. Magistrul Gheorghe de Pâder adevereşte că Ladislau de Panyola şi-a plătit amenda faţă de Nicolae de Domâneşti. 341. 1364 octombrie 10, Diosgyâr. Ludovic 1, regele Ungariei dăruieşte magistrilor Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae de Tileagd o bucată din moşia Galoş-petreu. 342. 1364 octombrie 13, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei cere conventului din Cluj-Mănătur să-şi trimită omul său de mărturie la punerea lui Barnaba de Birlea în stăpînirea pămintului Gyrukuth. 343. 1364 octombrie 16, (Cluj-Mănăştur>. Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, despre hotărnicirea moşiei Zlagna. 344. 1364 octombrie 18, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei porunceşte magistratului din Buda să dea în copie Braşovului privilegiul regal privitor la tîrgul anual din Buda. 345. 1364 octombrie 19, Kâllo. Nicolae Bebek şi cei patru juzi ai comitatului Szabolcs adeveresc că Emeric şi Petru de Kâllo au plătit patru florini diacului Petru din Tăşnad. 346. 1364 octombrie 25. Ludovic 1, regele Ungariei, confirmă actul său din 4 iunie 1351 dat mănătirii sf. Ana din Oradea. 347. 1364 octombrie 27, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte înţelegerea între Nicolae, Blasiu şi Mihail, fiii lui Petru, fiul lui Blasiu de Livada ţi între Nicolae şi Luca, fiii lui Simion de Livada potrivitoare la pătrimea cuvenită fiicei din moşiile Livada, Buch şi Deleni din comitatul Turda. 348. 1364 octombrie 28. Ludovic I, regele Ungariei întăreşte cu noua sa pecete saşilor din Braşov actul său din 28 martie 1353. 349. 1364 octombrie 28. Ludovic I, regele Ungariei întăreşte în chip de privilegiu actul său din 10 iunie 1364 dat orăşenilor din, Braşov. 350. 1364 octombrie 28. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă nişte acte de danie ale regelui Carol Robert privitoare la o moşie din comitatul Saruă. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 351. 1364 octombrie 28, Vişegrad. Vilhelm, episcopul de Pecs transcrie pentru magistrul Jakch de Coşeiu şi întăreşte cu pecetea regală actul lui Ludovic I, regele Ungariei din 2 februarie 1361. 352. 1364 noiembrie 6, Kâllo. Magistrul Gheorghe de Pâder adevereşte că Ubul şi Mihail de Kâllo n-au plătit diacului Petru din Tăşnad o amendă de două mărci. 353. 1364 noiembrie 6, Kâllo. Magistrul Gheorghe de Pâder iartă pe Uubul şi Mihail de Kâllo de amenzile cu care au fost pedepsiţi faţă de comitatele Satu Mare şi Szabolcs. XXXII www.dacoromanica.ro 354. 1364 noiembrie 8, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Petru vicevoievodul Transilvaniei că a pus pe Bamaba de Bîrlea în stl-plnirea pămîntului Gyrukuth. 355. 1364 (înainte de noiembrie 18}, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-VIă-năştur raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei hotărnicirea moşiei capi-tlului din Alba Iulia numite Boz, dinspre Doştat. 356. 1364 noiembrie 24. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete actul său din 27 februarie 1356 privitor la vămile din comitatul Bihor. 357. 1364 noiembrie 25, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere convcntului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul său de mărturie la hotărnicirea dinspre Sîngătin a moşiei capitlului din Alba lulia, Boz. 358. 1364 noiembrie 25, Sintimbru. Petru vicevoievodul Transilvaniei confirmă nobilului Barnaba de Bîrlea stăpînirea pămîntului Gyrukuth. 359. 1364 noiembrie 25, Sîntimbru. Petru vicevoievodul Transilvaniei cere capitlului bisericii Transilvaniei să pună pe Ladislau, fiul lui Ştefan, în stăpînirea unei jumătăţi din moşia Petriceni. 360. 1364 noiembrie 29. Ludovic I, regele Ungariei, la cererea magistrului Ia-oob, protonotarul lui Nicolae Konth, palatinul ţării, întăreşte actul regelui Carol Robert din 1336. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 361. 1364 noiembrie 29. Ludovic I, regele Ungariei întăreşte unor nobili actul său din 13 mai 1350 privind împărţirea unor moşii din comitatul Satu Mare, etc. 362. 1364 decembrie 1, (Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia raportează lui Ludovic I, regele Ungariei că şi-a trimis omul său de mărturie la punerea magiştri-lor Alexiu şi Irineu în stăpînirea moşiei Almaş din comitatul Hunedoara. 363. 1364 decembrie 1, (Lelez}. Petru prepozitul şi conventul din Lelez adeveresc înfăţişarea în faţa lor a unor nobili de Kâllo şi a lui Toma, fiul lui Ioan de Mi cula cu scrisorile de împuternicire ale palatinului. 364. 1364 decembrie 2, (Lelez}. Petru prepozitul şi conventul din Lelez adeveresc că Toma de Micula a recunoscut că mama sa Margareta a primit zestrea şi darurile de nuntă din trei moşii. 365. 1364 decembrie 19. Ludovic I, regele Ungariei întăreşte cu noua sa pecete privilegiul său din 26 iulie 1355 acordat unor nobili din Lapuch. Este amintită pecetea regelui Carol Robert pierdută in Ţara Românească. 366. 1364 decembrie 19. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete, pentru minerii din Baia de Arieş, actul său din 21 decembrie 1359. 367. 1364 decembrie 20, (Buda}. Ştefan Lorandi, judele şi sfatul din Buda, transcriu pentru braşoveni actul din 1287 al regelui Ladislau al IV-lea privitor la tîrgul anual din Buda. 368. 1364 decembrie 27. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete actul său din 26 februarie 1352 dat unor nobili croaţi, privitor la moşia Wo-dicza. Este amintită pecetea regelui Carol Robert pierdută în Ţara Românească. 369. 1364 decembrie 28. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete privilegiul său din 12 februarie 1358, acordat mănăstirii din Buda-Veche. Este amintită pecetea regelui Carol Robert pierdută în Ţara Românească. 370. 1365. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă privilegiile locuitorilor din. Satu Mare, primite în anul 1271 de la regele Ştefan al V-lea. 371. 1365. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, amină pricina dintre Mihail, fiul lui Ladislau de Puthnuk şi nobilii de Tileagd şi Puthnuk. 372. 1365. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă lui Nicolae zis Csuka donaţia moşiei Turăani. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 373. 1365 ianuarie 5, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte demnitarilor laici şi bisericeşti din comitatul Ung să cheme pe toţi ostaşii din acest comitat la expediţia împotriva lui Vlaicu, voievodul Ţării Româneşti. 374. 1365 ianuarie 6. Ludovic I, regele -Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete privilegiul său din 22 februarie 1354, privitor la dreptul de tîrg pe moşia Saag. Este amintită pecetea regelui Carol Robert, pierdută în Ţara Românească. 375. 1365 ianuarie 8, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, la cererea văduvei lui Ştefan de Dob, porunceşte capitlului de Agria să treacă în scris donaţia moşiilor Dob şi Coliu, făcută de Durugh mamei sale. 376. 1365 ianuarie 11, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, interzice autorităţilor şi orăşenilor din Buda a sili pe negustorii din Sibiu şi din alte părţi ale Transilvaniei să-şi depună acolo mărfurile în drumul lor spre Viena. 377. 1365 ianuarie 13, (Agria}. Capitlul din Agria adevereşte punerea lui Barbara şi Anych fiicele magistrului Nicolae de Bâtor în stăpînirea pătrimei cuvenite 3 Documenta Romaniae Historica XXXIII www.dacoromanica.ro fiicelor ce le-au revenit în diferite moşii şi părţi de moşie aflate în comitatele Şza-bolcs, Satu Mare şi Bihor, printre care şi în pătrimea moşiei Voivozi din comitatul Bihor. 378. 1365 ianuarie 17. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă punerea lui Nico-lae, prepozitul de Hont în stăpînirea unei moşii. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 379. 1365 ianuarie 20, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, amină pricina dintre Dominic, fiul lui Ioan de Giulvăz pe de o parte şi fiii lui Blasiu, pe de altă parte. 380. 1365 ianuarie 25, (Cluj-Mănăştur>. Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, că în urma cererii sale din 25 noiembrie 1364 a hotărnicit moşia Boz din comitatul Alba. 381. 1365 ianuarie 27. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte actul său din 28 noiembrie 1357 pentru minerii din Zlatna. 382. 1365 februarie 2. Ludovic 1, regele Ungariei dăruieşte voievodului ma-ramureşan Bale şi fraţilor săi, moşia Cuhea şi satele Ieud, Bocicoel,' Vişeu de Sus, Vişeu de Jos, Moiseiu, Borşa şi ambele Selişte. 383. 1365 februarie 5, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, cere capitlului din Oradea să cheme la judecată mai mulţi nobili din comitatul Bihor ce au pricini între ei. 384. 1365 februarie 15, Vişegrad. Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi Nicolae Konth, palatinul Ungariei, scriu cancelarului republicii Veneţia. Este amintită prezenţa lui Ludovic I, regele Ungariei la Oradea. 385. 1365 febraurie 26. Ludovic I, regele Ungariei, hotărăşte cu privire la moştenirea bunurilor lui Ştefan episcopul de Zagreb şi ale fratelui său. Sînt amintiţi dregători din Transilvania. 386. 1365 februarie 26, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere con-ventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul său de mărturie la cercetarea plîn-gerilor nobililor de Dăbîca împotriva lui Ştefan şi Gheorghe Bubek pentru strămutarea silnică a iobagilor din Sînpetru şi jefuirea moşiei Hida, săvîrşite cu ajutorul' ţăranilor români conduşi de voievozii lor şi cneazul Ilie. 387. 1365 februarie 27. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă călugăriţelor din insula Sf. Margareta din Buda actul său din 1351. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 3B8. 1365 februarie 28, Cojocna. Mihail Henke şi Ioan, fiul lui Dominic, juzii nobililor de Cluj fac cunoscut că Ladislau, fiul lui Gerew şi Ladislau, fiul lui Alard nu s-au înfăţişat la un proces. 389. 1365 martie 2, Oradea. Ludovic I, regele Ungariei, scrie lui Laurenţiu Celsi, dogele Veneţiei, cu privire la înţelegerea între ei. Este amintită prezenţa re- gelui la Oradea. 390. 1365 martie 2, (Agria>. Capitlul din Agria la porunca lui Ludovic I, regele Ungariei, din 8 ianuarie 1365, raportează acestuia că la 8 decembrie 1360, Ioan zis Durugh de Doby a dăruit mamei sale moşiile Dub şi Coliu. ‘ 391. 1365 martie 7, (Arad>. Capitlul din Arad adevereşte că Andrei şi Ştefan zişi Chepe din Gherteniş au oprit pe fiica şi fiii lui Iacob zis Saar de a înstrăina moşiile Pişchia şi Nadăş. 392. 1365 martie 15, Buda. Ludovic I, regel Ungariei, acordă fiicelor lui Ioan de Parhida dreptul de moştenire la averea tatălui lor, ca fii. 393. 1365 martie 25, Capitlul din Alba Iulia raportează lui Ludovic I, regele Ungariei că în urma poruncii sale nobilii din Geoagiu de Sus au promis că pînă la 8 iunie vor înfăţişa regelui toate scrisorile aflate asupra lor ce privesc Geoagiul de Sus şi Teiuşul. 400. 1365 mai 7, (Deva>. Corniţele şi juzii nobililor din Hunedoara adeveresc întîmpinarea văduvei lui Mihail de Bîrcea Mică împotriva lui Pavel, fiul lui Mi-hail care în timpul uciderii soţului ei, năpustindu-se în casa ei a luat cu sine din lădiţa de scrisori privilegiul avut asupra moşiei Bîrcea Mare împreună cu alte obiecte. 401. (după 1365) mai 7 — înainte de 1369 mai 1> Petru, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte desfăşurarea procesului dintre Ladislau, Pavel, fiul lui Petru şi Bartolomeu, fiul lui Mihail de Bîrcea Mică pentru nişte samavolnicii săvîrşite pe moşia Bîrcea Mică. Sînt reproduse rezumatele unor acte din anii 1257 şi 1365. 402. 1365 mai 11, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Blasiu de Dio-şad şi Bechew, fiul lui Ioan s-au împăcat în pricina privitoare la o bucată dfe pămlnt aflat între Dioşod şi Hereclean. 403. 1365 mai 20. Ludovic I, regele Ungariei, acordă călugăriţelor din Buda Veche dreptul de a încasa vamă. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 404. 1365 mai 25, Vişegrad. Ştefan Bebek, judele curţii regale, adevereşte că i s-a înfăţişat darea de 'seamă a capitlului din Oradea privind împotrivirea la punerea în stăpînire a moşiei Baktha. 405. 1365 mai 30, lingă Vidin. Ludovic I, regele Ungariei, acordă magiştrilor Ioan, fiul lui Ioan şi Gheorghe, fiul lui Zouard de Ordou jurisdicţie penală pe moşiile lor din comitatele Ugocea şi Bihor. 406. 1365 iunie 1, Vidin. Ludovic I, regele Ungariei, acordă fiicelor lui Petru de Voivodeni dreptul de moştenire la succesiunea tatălui lor, ca fii. 407. 1365 iunie 1, lingă Vidin. Ludovic I, regele Ungariei, dă lui Mihail, fiul lui Cybak de Palota şi moştenitorilor săi dreptul de a aresta şi spînzura pe răufăcătorii prinşi pe moşiile sale Ztar şi Maria. 408. 1365 iunie 2, lingă Vidin. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte meritele lui Ladislau, fiul lui Nicolae din Livada Nouă, în luptele de la Vidin. 409. 1365 iunie 2, Avignon. Papa Urban al V-lea îndemână între alţii pe Do-minic, episcopul de Cenad şi Dionisie, voievodul Transilvaniei să intervină pe lîngă Ludovic I, regele Ungariei, în legătură cu căsătoria nepoatei lui Elisabeta. ' 410. 1365 iunie 20, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, donează lui Mihail diacul, slujitor la visteria regală, şi lui Petru, prepozit de Oradea patru moşii din Ungaria. 411. 1365 iunie 25, aproape de Severin. Ludovic I, regele Ungariei, aflîndu-se aproape de Severin acordă un privilegiu unor nobili unguri ca răsplată pentru meritele lor în expediţia de la Vidin. 412.1365 iunie 29, .(lingă Vidin). Dionisie, voievodul Transilvaniei, însărcinează pe Vicevoievodul său Petru să hotărească în pricina privitoare la pămintul Lăpuş. 413. 1365 circa iunie 29, lîngă Vidin. Dionisie, voievodul Transilvaniei, porunceşte vicevoievodului său Petru să lase pe magistrul Benedict să meargă la hotărnicirea moşiei Lăzăreşti. 414. 1365 iunie 30, Lugoj. Ludovic I, regele Ungariei, aflîndu-se la Lugoj face o danie palatinului Nicolae Kont, ca răsplată pentru meritele sale cîştigate în expediţia din Bulgaria. 415. 1365 august-5, (Alba Iulia). Capitlul-din. Alba' Iulia transcrie pentru la- cob, fiul lui Iacob de Beclean, actul regelui Carol Robert din 7 octombrie 1314, privitor la moşia Pettendorf. r •416. 1365 august 5, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru la-cob,.fiul lui Iacob de Beclean, actul său- din 26 mai 1362, privi tor. la moşia Epyndorf. 417. ,1365 august 7, .Slovenska L'upia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, să spere pe Petru, diacul, fiul lui Silberch şl pe rudele sale în stăpînirea moşiei lor de cumpărătură Lechinţa faţă de Iacob, fiul lui Nicolae şi rudele acestuia. XXXV www.dacoromanica.ro 418. 1365 august 8, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că i-a supus spre hotărîre procesul privitor la pă-mîntul Lăpuş. 419. 1365 august 19 (Orodea). Capitlul din Oradea adevereşte că Nicolae, fiul lui Keled de Diosig a zălogit lui Ioan, fiul lui Petru de Botean partea sa de moşie din Acsâd pentru suma de 40 de florini şi jumătate. 420. 1365 august 19. Cele şapte scaune săseşti atribuie satului Şeica Mică dreptul asupra morii construite acolo, drept pe care îl contestau comiţii din Mică-sasa. 421. 1365 august 27. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte lui Emeric, fiul lui Petru zis Castellan, canonic de Buda, cumpărarea unor moşii. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 422. 1365 septembrie 14 — 1375 septembrie 14. Capitlul din Oradea confirmă actul său din 17 mai 1336 privitor la satul Cergăul Mare. 423. 1365 septembrie 15. Ladislau, arhidiacon de Ugocea şi vicarul episcopului Transilvaniei adevereşte un proces pornit din pricina pătrimii cuvenite fiicei aflate pe moşiile Turenl şi Ceanul Mic. 424. 1365 septembrie 15, Strigoniu. Ioan, arhidiaconul de Tîrnava şi vicar al arhiepiscopiei de Strigoniu, adevereşte cedarea unor dijme în folosul acestei arhiepiscopii. 425. 1365 septembrie 17, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, hotărăşte cu privire la întărirea preoţilor saşi din scaunele Mediaş şi Şeica. 426. 1365 septembrie 22. Ludovic I, regele Ungariei, pentru slujbele credincioase dăruieşte românilor Carapciu şi fraţilor săi moşia Ikus, cu satele Padus-hauasa, Margina, Ikuspataka, Wechepataka şi Endredpataka. 427. 1365 septembrie 22. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte locuitorilor din Strigoniu să plătească vamă capitlului de acolo. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 428. 1365 septembrie 26. Ludovic I, regele Ungariei întăreşte cu noua sa pecete actul de hotărnicire din 14 mai 1353 cu privire la moşia Cuhea, confirmat sub formă de privilegiu la 24 iunie 1360. 429. 1365 septembrie 26. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete privilegiul dat de el în anul 1361 prin care a confirmat actul său de danie pentru Stan, fiul lui Petru din 14 mai 1360, privitor la Rona de Sus. 430. 1365 septembrie 30, {Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte că Pavel şi Petru, fiii lui Petru de Bank au izălogit lui Sebastian, fiul lui Ioan de Cehăluţ moşia lor Leukusteleke din comitatul Satu Mare. 431. 1365 octombrie 1, {Agria). Capitlul din Agria adevereşte că Elena, soţia lui Gheorghe de Weych a renunţat la drepturile de moştenire asupra a trei moşii din Ungaria. 432. 1365 octombrie 27, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, amînă înfăţişarea de acte într-un proces privitor la moşia Vaya. 433. 1365 octombrie 27, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judo al cumanilor, cere capitlului de Agria să-şi trimită omul său de mărturie la împărţirea moşiilor lui Pouch, fiul lui Benedict de Rakamaz. 434. 1365 octombrie 27, Vişegrad. Ştefan Bebek, judele curţii regale amînă pricina dintre Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui |Heem, pe de o parte şi Irnusd, fiul lui Ogmand din Virşand cu Ladislau, fiul său, pe de alta. 435. 1365 octombrie 29, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, adevereşte înţelegerea dintre Petru, fiul lui Mihail de Sanislău şi nobilii de Bâtor, într-o pricină de omor. 436. 1365 noiembrie 4, Vişegrad. Ştefan Bebek, dudele curţii regale, hotărăşte punerea magistrului Jakch de Coşeiu în stăpînirea mănăstirii Meseş şi condamnă la gloabă judecătorească pe nobilii de Dăbîca ce nu s-au înfăţişat la judecată. 437. 1365 noiembrie 4. Ştefan Bebek, judele curţii regale, face cunoscut că în procesul dintre Nicolae, fiul lui Keled de Diosig şi soţia lui Mihail de Monak, aceasta din urmă a primit moşiile şi părţile de moşie ale lui Dorogh de Dob, fratele ei mort 438. 1365 noiembrie 6, Zvolen. Ludovic I, regele Ungariei, acordă nobililor din Transilvania dreptul de a judeca numai ei oamenii şi iobagii de pe moşiilor lor. 439. 1365 noiembrie 6, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, cere capitlului din Vasvăr să cerceteze dacă Ştefan de Zenth Ivan a plecat într-adevăr in Bulgaria XXXVI www.dacoromanica.ro împreună cu Dionisie, voievodul Transilvaniei. Este amintită prezenţa lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, în expediţia dn Bulgaria. 440. 1365 noiembrie 25, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, adevo reşte întîmpinarea lui Ioan, fiul lui Ioan de Sălcuţa împotriva hotărîrii date în procesul său cu Ladislau zis Cheh. 441. 1365 noiembrie 29. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete pe seama nobilei Ana, soţia magistrului Ladislau de Bâtor actul său din 21 decembrie 1355, privitor la Şimleul Silvaniei. 442. 1365 noiembrie 29. Ludovic I, regele Ungariei, acordă privilegii negustorilor din Wroclaw. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 443. 1365 decembrie 4, Vişegrad. Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dezleagă pe Bechew de Dioşod de plata unei jumătăţi din gloaba păcii. 444. 1365 decembrie 6. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte familiei Berthothy privilegiul său din 1349 prin care i-a acordat dreptul de paloş pe moşiile sale. Sînt amintiţi demnitari din Transilvania. 445. 1365 decembrie 10, (Cluj-Mănăştur>. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte întîmpinarea făcută de Mihail, fiul lui Andrei de Voivodeni împotriva donaţiei făcute de Ludovic I, regele Ungariei, fiicelor lui Ioan de Voivodeni. 446. 1365 decembrie 11. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte episcopului Ştefan de Zagreb o danie. Sînt amintiţi demnitarii din Transilvania. 447. 1365 decembrie 27. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie privilegiul ca-pitlului de Oradea din 7 ianuarie 1359, cuprinzînd actul său din 2 decembrie 1358 cu privire la hotărnicirea moşiilor Ardo şi Rokase. ADDENDA 448.1364 mai 11, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte învoiala dintre Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, şi Laurenţiu, fratele său, în legătură cu împărţirea moşiilor Vetiş, Gilian, Chege, Ciumeşti, Almas şi altele. 449. 1365 februarie 2. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte două acte ale regelui Carol Robert care au fost însemnate cu pecetea mijlocie a acestuia pierdută în Ţara Românească. XXXVII www.dacoromanica.ro RESUME DES DOCUMENTS 1. 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme l’acte de donation du 14 mai 1360, ayant pour objet la terre de Rona de Sus, possession de Pierre, fils de Stan, et de ses hăritiers. 2. 1361—1362. Les maires, Ies jurăs et Ies bourgeois de Baia Mare et de Baia Sprie confirment les accusations portăes contre Dragoş le Roumain par le ma-gister Benolt, fils de Hem, comes de Maramureş et d’Ugocea. 3. ier janvier 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, certifie quelques do ations. On y fait mention aussi des dignitaires de Transylvanie. 4. Apr&s le ier janvier 1361 (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Măn iştur transcrit sous forme de privilăge, â la demande de Nicolas, dit Wos le Jeun \ plu-sieurs de ses actes concernant la terre de Deuşu. 5. 4 janvier 1361, Zagreb. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme, â la demande de Michel, fils de Blasiu de Recea, et de ses parents, l’acte du convent dp Cluj-Mănăştur du 21 decembre 1359 sur leur mise en possession des terres de Paluara et de Recea Mică, dans le comitat de Crasna. 6. 10 janvier 1361, Avignon. Le pape Innocent VI demande l’examen de la plainte du chapitre de l’Eglise de Transylvanie contre les abus commis â ses dăpens. 7. 14 janvier 1361, (Cluj-Mănăştur>. Le convent de Cluj-Mănăştur rend compte â Pierre, vice-volvode de Transylvanie, du răsultat de l’enquăte sur la sustraction de quelques pap'ers appartenant â Nicolas, fils de Simon de Dîrlos, par Etienne, fils de Thomas. 8. 22 janvier 1361, Sîntimbru. Denis, voivode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer son tămoin â la mise d’Egide, fils de Basa-rab de Sîncel, en possesion de la terre de Zoltan. 9. 28 janvier 1361, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au comes de Braşov, aux châtelains et â quelques autres officiers tenant les quarts des dî-mes dans le dăcanat de Braşov de rendre leurs redevances en deux ans. 10. 28 janvier 1361, Vişegrad. Etienne Bubeek, juge royal, avăre que Domi-nique, fils de Pierre de Dombou, n’a pas compăru en justice contre Thomas, fils de Denis de Reghin. 11. 30 janvier 1361, Avignon. On demande au pape Innocent VI de confirmer Nicolas, fils de Simon, dans archidiaconat d’Ozd du diocăce de Transylvanie. 12. 30 janvier 1360, (Avignon). Nicolas, fils de Simon, est confirmă dans l’archidiaconat d’Ozd du diocese de Transylvanie. 13. 2 fevrier 1361, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don de l’abbaye de Meseş au magister Jakch, fils de Thomas de Coşeiu. 14. 10 fevrier 1361, Cojocna. Le comes et les juges des nobles du com'tat de Cluj ajournent le procăs entre Jean et Dominique, fils de Jean de Suceag, d’une part, et le fils de Jacques de Ceanu, de l’autre. 15. 16 fevrier 1361, (Agria). Le chapitre d’Agria transcrit un acte. On y fait mention, entre autres, de Benolt, archidiacre de Pîncota. 16. 23 fevrier 1361, (Cenad>. Le chapitre de Cenad confirme que Mi hei et Benolt, fils de Jean de Woya, ont contestă l’adjudication par le roi de la terre de Woya. 17. 23 fivrier 1361, (Cenad). Le chapitre de Cenad avăre une răcusation de la dăcision du roi d’adjuger la terre de Woya â Jean, dit le Pătchănăgue, et â ses frăres, Andră et Mathias. XXXIX www.dacoromanica.ro 18. 25 fâvriâr 1361. Pierre, vice-voivode de Transylvanie, avăre que Pierre, diacre de Ciunga, n’a pas compăru en justice contre Dominique, fils de Laurence. 19. 7 marş 1361, Oradea. Louis I«r, roi de Hongrie, ordonne au comes des Sicules de ne plus permettre aux bouchers de Bistriţa de vendre des peaux. 20. 8 marş 1361, Vişegrad. Jean, grand trâsorier royal dâcide dans un procăs. On y fait mention aussi des dignitaires de Transylvanie. 21. 10 marş, 1361, Avignon. .Le pape Innocent VI consacre Dominique ăvăque de Cenad. 22. 10 marş 1361, {Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia avăre la râcusation — faite au nom de Michel, fils d’Etienne d’Uroiu — de l’adjudication par le roi d’une pârtie de la terre d’Uroiu â Simon, ancien voivode de Transylvanie. 23. 11 marş 1361, {Cluj-Mănăştur>. Le convent de Cluj-Mănăştur transcrit l’acte de Louis Ier, roi de Hongrie, du 7 marş 1361, (Oradea), ă la demande de Georges, fils de Gebelin, bourgeois de Bistriţa. 24. Ier avril 1361, {Cenad). Le chapitre de Cenad confirme que Thomas, dit Bur, officier du magister Jean le Petchenegue, a chassâ Jacques, fils de Michel, et Benoît, fils de Jean, de leurs maisons du village de Woya. 25. ler avril 1361, {Cenad). Le chapitre de Cenad confirme que Thomas, dit Bur, officier du magister Jean le Petchenegue, a chassâ la măre et Ies soeurs de Jacques et de Benoît, fils de Jean de Woya, de leur maison de la terre de Woya. 26. 5 avril 1361, {Oradea). Le chapitre d’Oradea avăre la plainte, faite au nom du magister Thomas, fils de Laurence de Tileagd, contre Ies autres nobles de Tileagd au sujet du partage de leurs terres hârgditaires. 27. 6 avril 1361, Oradea. Le chapitre d’Oradea certifie que Louis, ifils de Jtan Wasary, s'est acquitt6 de l’argent qui revient, en tant que dot de sa soeur Anne, â Nicolas, fils de Lado de Palasth. 28. 8 avril 1361, Peesth. Elisabeth, reine de Hongrie, ordonne au magister Benoît. fils de Heem, comes de Satu Mare et de Maramureş, de ne pas percevoir des impots excessifs sur le serfs d’Ordo. 29. 8 avril 1361. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat de Caraş certiîient que Thomas, dit Bur, officier du magister Jean le Petchenegue, a chassă Jacques, fils de Michel, et Benoît, fils de Jean, de leurs maisons de la terre de Woya. 30. 11 avril 1361, {Cluj-Mănăştur). Otto, abbâ de Cluj-Mănăştur, et Jean, moine du meme convent, av£rent que Jean, le dăfunt fils de Vizian de Vinţul de Jos, a lăguă la terre d’Oarda au chapitre de l’Eglise de Transylvanie. 31. 13 avril 1361, {Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia avfere que Pierre de Sanislău a lăgue ses terres â ses soeurs et parents et sa fortune mobiliare â sa mfere. 32. 16 avril 1361, {Oradea). Le chapitre d’Oradea rend compte â Etienne Bubeck, juge de la cour royale, de la dâlimitation d’une terre. 33. ler tnai 1361, Oradea. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde un privilfege â la viile de Debrecen. 34. 6 mai 1361, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, convoque Ies nobles du comitat d’Ugocea â l’assemblee generale du comitat, â laquelle prendrait part aussi l’envoyă, en tant que tămoin, du chapitre d’Oradea. 35. 8 mai 1361, Vişegrad. Etienne Bubeek, juge de la cour royale, remet le d-ebat de l’enquete sur le cas de Ladislas, fils de Simon de Cărei. 36. 8 mai 1361, Vişegrad. Le comes Etienne Bubeek, juge de la cour royale ajourne un plaid ou l’on fait mention des lettres du chapitre d’Oradea. 37. 14 mai 1361. Louis Iel, roi de Hongrie, fait don du cnezat d’une moitiă de la terre d’Ozon aux fils de Locovoy, le Boumain de Maramureş. 38. 23 mai 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un privilăge. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 39. 23 mai 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme la donation d’une terre. On fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 40. 23 mai 1361, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur avere que Dominique de Glmbaş a donnă en nantissement au magister Pierre, fils de Jean d’Uioara de Sus, sa part de la terre de Tardaş, contre la somme de 45 florins. 41. 31 mai {1361) — 31 mai {1372). Louis ler, roi de Hongrie, confirme sous forme de privilăge la dălimitation, dans le comitat de Timiş, (de la terre royale d’Altalkerek d’avec la terre de Voiteg, appartenant aux nobles de l’endroit XL www.dacoromanica.ro 42. 31 mai 1361, {Oradea). Le chapitre d’Oradea avăre que le magister Laie rachat de la terre de Tarcea. dislaus. fils de Jean, fils de Briciu de Batăr, s’est prăsente, le jour fixă, pour payer 43. 14 juin 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme le privilăge accordă â la Viile de Debrecen, le Ier mai 1361, privilăge ămis dans la viile d’Oradea. 44. 20 juin 1361, Dabsa. Nicolas de Gara, ban de MaCva et comes de Sirmiu, dăcide que le magister Denis, fils d’Etienne, ancien ban du Severin, paye â Jean, fils d’Arnold de Pochy, le dot de sa măre. 45. 2 juillet 1361, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie demande au convent de Cluj-Mănăştur de faire envoyer son temoin â la mise de Denis, fils de Laurence de Dumbrava, en possesion d’un quart de la terre de Ciunga. 46. 8 juillet 1361, Sintimbru. Jean, vice-voîvode de Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur de porter des recherches sur la plainte de Jean et Gre-goire de Beclean relative aux forfaits commis sur leur terre de Beudiu. 47. 17 juillet 1361, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, demande au chapitre d’Arad de faire envoyer son temoin â la mise de Jean, comes et châtelain de Timişoara, et de ses freres en possession de quelques terres. 48. 21 juillet 1361, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI demande au chapitre de Cenad, â l’archeveque de Calocea et â Louis 1», roi de Hongrie, de reconnaître et de preter leur appui â Dominique, le nouveau ăveque de Cenad. 49. 21 juillet 1361, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rend compte â Jean, vice-voîvode de Transylvanie, du fait qu’il a fait envoyer son temoin â l’enquete sur la plainte de Grăgoire et de Jean de Beclean relative â l’usage abusif par Ies hotes de Viţa d’une pârtie de la terre de Beudiu. 50. 29 juillet 1361 {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur renscigne Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, sur l’appel en justice de Pierre de Ciunga â son procăes avec Dominique, fils de Laurence de Dumbrava. 51. 6 aout 1361, Zagreb. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un privilăge, mention y ătant faite, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 52. 8 aout 1361, {Arad). Le chapitre d’Arad rend compte â Louis Ier, roi de Hongrie du fait qu’il a fait envoyer son temoin â la mise de Jean, comes de Timişoara, et de ses frăres en possession de quelques terres. 53. 10 aout 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme l’acte du chapitre d’Oradea, du 16 octobre 1313, (Oradea), portant sur Ies terres de Măniştur et de Sînbenedic. 54. Environ le 22 aout 1361, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur de faire envoyer son temoin â la mise de Dominique, fils de Laurence de Dumbrava, en possession d’un quart de la terre de Ciunga. 55. Environ le 14 septembre 1361, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer son temoin â la remise de Paul Iiărănglab en possession de ses terres de Ceuaş et de Daia. 56. 15 septembre 1361, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur ren-seigne Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, sur la mise de Dominique, fils de Laurence de Dumbrava, en possession d’un quart de la terre de Ciunga. 57. 17 septembre 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde un privilăge, mention y ătant faite, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 58. 22 septembre 1361, Braşov. Denis, vo"vode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer son temoin â la mise de Tyl, fils de Pierre de Prejmer, en possesion de la terre de Teliu. 53. 22 septembre 1361, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, fait don d’une pârtie de la terre de Suceag au magister Nicolas. 60. 4 octobre 1361, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur avere la plainte deposăe par Ladislas et Leukus, fils de Nicolas de Dăbîca, dans le procăs engagă contre le magister Jakch de Coşeiu pour le monastere de Meseş. 61. 22 octobre 1361, {Oradea). Le chapitre d’Oradea avere la răclamation dă-posee par le magister Jacques, fils de Grăgorie de Socaciu, co tre Ies nobles d'U li-măt, t nant îndflment certaines de ses terres du man.se de Socaciu. 62. 23 octobre 1361, Cluj. Denis, voivode de Transylvanie, renforce Ies ancions droits des bourgeois de la viile de Cluj sur Ies barrieres de douane de Bonţida et de Sinmiclăuş. 63. 31 octobre 1361, Deva. Denis, voîvode de Transylvanie, renforce sous forme de privilege l’acte du convent de Cluj-Mănăştur, du 15 septembre 1361. XLI www.dacoromanica.ro 64. 10 novembre 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, consent â l’âdification d’un château fort On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 65. 16 novembre 1361, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â la com-munaută des- Saxons de Sibiu de restituer la terre de Zlanga au chapitre d’Alba Iulia. 66. 18 novembre 1361, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don 'de.plu-sieures terres du comitat de Cara% au magister Benoît, fils de Paul, comes de Sătu Mare, de Maramureş et d’Ugocea. 67. 20 novembre 1361, {Buda>. Le ohapitre de Buda confirme que Jeari le Pătchănăque a vendu â Louis Ier, roi de (Hongrie, plusieurs de ses terres du comitat de Caraş. 68. . Le chapitre d’Agria renseigne Louis Ier, roi de Hongrie, sur quelques donations de terres. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 71. 25 decembre 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme la possesion de l’Eglise d’Oradea sur la terre de Bagamer. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 72. 28 decembre 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne la restitution aui âglises du decanat de Braşov des quarts de dîme perţus jusqu’alors par Ies forte: resses de l’endroit. 73. 28 dicembre 1361. Louis Ier, roi de Hongrie, fait une donation oîi l’on fait mention, entre, antres, des dignitaires de Transylvanie. 74. 1362, {Oradea). Le chapitre d’Oradea avere le partage de la terre de Bercii et du droit 4e patronage sur l’ăglise du mâme village. 75. 1362, {Oradea). Le chapitre d’Oradea confirme le partage de la terre de Syma. 76. 12 janvier 1362. Louis Ier, roi de Hongrie, certifie une donation. On y fait mention, entre antres, des dignitaires de Transylvanie. 77. 13 janvier 1362, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur avâre la composition entre Jean, fils de Gali de Iara, et Nicolas, fils de Nicolas de Grind, au sujet d’un lopin de terre sis entre la terre de Sînmartin et celle de Banabic. 78.14 janvier 1362, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne a Ladislas, comes de Keve et de Caraş, de prendre des mesures pour restituer Ies biens con-fisquăs â quelques habitants de Raguza. 79. 16 janvier 1362, Oradea. Le chapitre d’Oradea certifie la vente de quelques terres. 80. 20 janvier 1362, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, demande au convent de Cluj-Mănăştur de faire envoyer son tămoin â la mise du magister Jakch de Coşeiu, en possession de la terre de Vîrşolţ. 81. 20 janvier 1362, Stntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, ajoume la cause entre Nicolas, son notaire, et Etienne, fils de Ladislas d’Anduryashaza, au sujet d’une pârtie de la terre de Suceag. 82. 21 janvier 1362, Avignon. Le Pape Innocent VI fait don â Nicolas d’un canonicat dans le diocese de Transylvanie. 83. 25 janvier 1362, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme la contestation dăposăe par Nicolas Vas au sujet de la vente des terres d’Osoiu et de Ciubanca. 84. 7 fâvrier 1362, Stntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, confirme la .contestation dăposăe par Thomas, fils de Thomas de Reghin, au sujet de la vente de la terre d’Osoiu. 85. 15 făvrier 1362, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, certifie, â la demande du magister Jean, comes de Timişoara, et â celle de s-n frăre, Dominique, un acte du chapitre d’Arad. * 86. 22 fevrier 1362, {Oradea). Le chapitre d’Oradea avere la contestation dăposăe par Ies nobles de Balkany au sujet de la concession par le roi de cer-taines de leurs terres, parmi lesquelles il y a aussi celle de Curtuiuşeni. 87. 25 fevrier 1362. Louis Ier, roi de Hongrie, dişpose la restitution d’une terre. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. XLII www.dacoromanica.ro 88. 26 fevrie* i362. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don au magister Benoit, fils de Paul, comes de Satu Mare et de Maramureş, et â son frere, Pierre, d’un courtil dans la cite de Buda. 89. 26 fevrier 1362, (Oradea). Le convent d’Oradea avere que Jean, fils de Pierre d’Qradea, a vendu â Blasiu, fils de Kelemen, toujours d’Oradea, une maison, trois vignobles, une boucherie et un prd contre la somme de 50 marks. 90. 16 marş 1362 Stntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, ajourne la cause entre Jean, fils d’Emery de Buch, d’une part, et Jacques, diacre de Mera, et Etienne, fils de Ladislas d’Andreashaza de l’autre. 91. 31 marş 1362, (Oradea). Le chapitre d’Oradea avere la vente d’une terre. On y fait mention des ehanoines du chapitre. 92. 4 avril 1362. Louis Ier, roi de Hongrie, certifie une donation, mention y dtant faite des dignitaires de Transylvanie. 93. 6 avril 1362, (Lelez). Le convent de Lelez avere la contestation deposâe par Etienne, dit Konok, au sujet de l’intention des fils de Jean de Cehăluţ de dâvier le lit de la Tisza contingu aux terres de Vossan et de Szalka. 94. 21 avril 1362, Haram. Le châtelain de Haram avere la composition entre Anton, le forgeron de Zeredahel, l’une part, et Michel d’Eug, de l’autre, de cesser toutes leurs divergences. 95. 28 avril 1362, Csenger. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat de Satu Mare soumettent un proces â la justice du roi. 96. Ier mai 1362, (Cluj). Le comes Barthdlemy, le maire et Ies jurâs de la viile de Cluj averent que Ies artisans Nicolas et Heulin ont vendu un courtil au magister Jacques, dit le Sicule. 97. 6 mai 1362, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur avere que Jacques, fils de Gregoire de la familie Zyl, et d’autres encore ont vendu une moitiâ de la terre de Zenthmartun â Jacques de Dragu et â Nicolas de Zimbor au prix pour lequel cette parcelle avait ăte nantie et 70 florins de plus. 98. 10 mai 1362, Oradea. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â Nicolas Konth, palatin de Hongrie, ou au vice-comes de Bihor, de remettre la veuve de Ladislas de Zakal en possession de quelques biens.' 99. 13 mai 1362, Hosszupălyi. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre d’Oradea de faire envoyer son tdmoin pour sommer Jean de Vîrşolţ et Jean de Recea d’acheter le quart revenant â Nicolas l’Aveugle de la terre de Vîrşolţ. 100. 15 mai 1362, Zagreb. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â Andrâ, châtelain de Şiria, de se prdparer avec tous Ies Roumains et Ies autres gens et officiers â partir en expâdition avec le comes de Satu Mare et de Maramureş. 101. 21 mai 1362. Louis IM, roi de Hongrie, confirme un acte de donation. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 102. 22 mai (1362), lvjanic. Denis, voivode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de dâdommager Nicolas, doyen de Braşov, pour la râtention de ses revenus canoniques. 103. 26 mai 1362, (Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia transcrit pour Martin, fils de Jean, dit Henyl de Bistriţa, l’acte de Louis ler, roi de Hongrie, du 24 septem-bre 1349. 104. 2 juin 1362, Kemnek. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don au comes Ladislas le Roumain, fils de Muşat d’Almaş, et â ses fils du village de Zlaşti, qui tient de la forteresse de Deva, et du bois de ThytSs, Ies exemptant, en mâme temps des Tedevances pesant sur Ies autres villages roumains. 105. 2 juin 1362, Haram. Laurence, vice comes, et Ies juges des nobles du comitat de Caraş confirment la plainte dâposâe par Jean de Baila, au nom d’Etienne de Fevtelek, contre Ies fortaits commis par Nicolas de Kutrez. 106. 2 juin 1362, Haram. Laurence, vice-comes, et Ies juges des nobles du comitat de Caraş. confirment que Ladislas de Şag a empâchâ Nicolas de Kutrez, au nom d’Etienne de Fevtelek, de faire usage d’un tiers de la terre de Fevtelek. 107. 6 juin 1362, (Oradea). Le chapitre d’Oradea avere la contestation dâpo-sâe par Ies fils de Jean de Warada relative â l’alidnation de la terre de Budun. 108. 9 juin 1362, Haram. Laurence, vice-comes, et Ies juges des nobles du comitat de Caraş avârent que Ladislas de Baila a empâchd Nicolas de Fevtelek. au nom d’Etienne de Giulvăz, de faire usage d’un tiers de la terre de Fevtelek. 109. 10 juin 1362, Vişegrad. Nicolas Kont, palatin de Hongrie et juge d9s Co-mans, demande au chapitre d’Agria de porter des recherches sur la plainte dâposde par Pierre de Stanislău contre Nicolas de Bâtor. XLIII www.dacoromanica.ro 110. 19 juin 1362, {Oradea). Le chapitre d’Oradea confirme que Nicolas l’Aveugle, fils de Thomas de Vîrşolţ, a vendu au magister Jakch de Coşeiu sa part de la terre de Vîrşolţ. 111. 29 juin 1362, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur avere que Jacques de Popeşti a donnă en nantissement â Denis, fils de l’ancien 'ban Etien-ne, la moitiă de sa terre de Sîntu. 112. 30 juin 1362, Pojon. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â tous ses officiers ct, surtout, aux douaniers de permettre aux bourgeois de Pojon d’apporter et de Vendre du sel d’Autriche. 113. 4 juillet 1362. Louis Ier, roi de Hongrie, affranchit Nicolas et Jean, fils de Barthelemy, de l’etat de serfs de la cită de Doba, en Ies faisant entrer dans Ies rangs de la noblesse. 114. 7 juillet 1362, Csenger. Ladislas, vice-comes de Satu Mare, confirme la quittance emise par le percepteur des dîmes de l’evâque de Transylvanie â la suite du payement de la dîme due par le village de Jarmy. 115. 7 juillet 1362, Csenger. Ladislas, vice-comes, et Ies juges des nobles du comitat de Satu Mare ajourne le procăs entre Jean de Santău et Jean de Pişcari. 116. 7 juillet 1362, Csenger. Ladislas, vice-comes, et Ies juges des nobles du comitat de Satu Mare averent la plainte de Jacques, officier du magister Jean de Santău, contre Ies serfs du magister Jean de Sitmărel. 117. S juillet, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer un homme digne de confiance pour em-pâcher Bakocz et Jean, fils de Thomas de Turek, et leurs serfs d’exploiter une pârtie de la terre de Bapoltu Mare appartenant â Jacques, fils de Thomas de Ra-poltu Mare. 118. 25 juillet 1362. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme sous forme de privi-lege une lettre des religieuses de l’Ancienne Buda; on y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 119. 25 juillet 1362. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un acte de donation; on y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 120. ler aout 1362, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au maire et aux habitants de Zlagna de reconnaître le chapitre d’Alba Iulia pour proprietaire legitime de la terre de Zlagna. 121. 7 aout 1362, {Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia notifie au Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, que la terre de Rapoltu Mare a ătă bornăe du cote de la terre 'de Kuespotak et que Bakocz et Jean, fils de Thomas de Turek, ont ătă empâchăs d’exploiter une pârtie, de ladite terre. 122. 11 aout 1362. Ladislas, vice-comes, et Ies juges des nobles du comitat de Satu Mare confirment l’enquete sur un forfait. 123. 28 aout 1362. Louis I«r, roi de Hongrie, anoblit Nicolas, doyen de Braşov, et Rudolf de Cristian, son fere, en assimilant leurs terres aux terres nobiliaires et en leur demandant le revenu du moulin de Cristian. 124. Ier—12 septembre 1362. Dominique, ăvâque de Cenad, a payă â Gaucelmus, ăveque elu de Nîmes, legs papal en Hongrie, 80 fiorins et 23 solidi, comme taxe de consăcration. 125. 11 septembre 1362, Vişegrad. Etienne Bubek, juge de la cour royale, demande au chapitre d’Oradea de faire envoyer son tămoin â la comparution de Dominique, eveque de Transylvanie, devant la justice royale, contre Ies nobles de Recea, au sujet de l’envahissement et du nantissement des terres de Palvara et de Recea Mică. 126. 22 septembre 1362, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Ies nobles Jean, dit Acyl, Thomas, Denis, Laurence, Nicolas, et Pierre, fils de Jean, fils d’Emech, et Simon, fils de Ladislas, dit Wos, ont partagă entre eux, en sept parties ăgales, dix de leurs terres des comitats de Dăbîca et de Cluj. 127. 13 octobre 1362 Vişegrad. Etienne Bubeek, juge de la cour royale, ajourne le dâbat d’une enguâte sur la cause entre Ladislas, fils de Simon de Cărei, et Andră, fils d’Etienne de Wythka. 128. 13 octobre 1362, Vişegrad. Etienne Bubeek, juge de la cour royale, ajourne la proces entre Ladislas, fils de Simon de Cărei, d’une part, et Ladislas et Etienne, fils d’Etienne de Wythka, de l’autre. 129. 13 octobre 1362, Vişegrad. Etienne Bubeek, juge de la cour royale, ajourne le proces entre Ladislas, fils de Simon de Cărei, d’une part, et Etienne, fils d’Andră, et Ladislas, fils de l’autre Andră de Wythka, d’autre part. XLIV www.dacoromanica.ro 130. 14 octobre 1362, {Agria). Le chapitre d’Agria rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, Ies resultats de l’enquăte sur Ies forfaits commis par Nicolas de Bâtor sur la terre d’Adon, propriăte de Pierre de Sanislău. 131. 16 octobre 1362, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Pierre de Luncani a vendu la terre de Gligoreşti â Nicolas de Luncani contre 60 marks. 132. 31 octobre 1362. Louis Ier, roi de Hongrie, certifie un de ses actes de 1346; on y fait mention, entre autres, de dignitaires de Transylvanie. 133. 11 novembre 1362, {Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia transcrit, â la demande de Jean de Dăbîca, l’acte emis par Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, le 25 mai 1340. 134. 11 novembre 1362, {Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia transcrit, â la demande de Jean de Dăbîca, l’acte ămis par Pierre vice-voîvode de Transylvanie, le Ier juin 1340, portant sur le village Csobolo du comitat de Dăbîca. 135. 17 novembre 1362, Haram. Laurence, fils de Dominique, châtelain de Haram et vice-comes de Caras, et Ies juges des nobles du meme comitat confirment qu’â la demande d’Etienne et Michel, fils de Dominique, Nicolas de Ciortea, Laurence et Jean, fils de Petev, ont ete empeehes d’aliener un lopin de terre. 136. 27 novembre 1362, {Titel). Le chapitre de Titel avere que Jean de Cher-neuch a vendu au magister Ladislas d’Omor la moitiă de la terre de Zenthandras. 137. 27 novembre 1362, {Titel). Le chapitre de Titel avere que Jean de Cher-neuch a donne en nantissement au magister Ladislas d’Omor quelques parcelles des terres de Markteleke et de Farkad et la moitiă de la terre de Zenthandras. 138. 8 decembre 1362, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, ordonne aux nobles du comitat de Dăbîca de porter des recherches sur Ies forfats commis au monastere de Cluj-Mănăştur par Ies habitants de Floreşti et quelques artisans de Cluj. 139. 13 decembre 1362, Cristiş. Jean de Chidea, juge des nobles du comitat de Dăbîca, rend compte â Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, de l’enquete portăe sur Ies forfaits commis au monastăre de Cluj-Mănăştur par Ies habitants de Floreşti et quelques artisans de Cluj. 140. 17 decembre 1362, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer un tămoin â la răcuperation d’une moitâ du tiers de la terre de Sîngătin et â sa translation dans la proprietă de Jean et Cristian, fils de Cristian de Cristian. 141. 23 dâcembre 1362, Vişegrad, Louis Ier, roi de Hongrie, demande au convent de Leles de faire envoyer son temoin au proces intentă par quelques nobles de Palota et de Mendzent contre Ies nobles de Nogmihal. 142. 1363. Louis Ier, roi de Hongrie, fonde un monastere Vn Maramureş pour Ies ermites de Saint Paul. 143. 1363. Le chapitre de l’Eglise de Transylvanie avere que Nicolas, prieurâ du monastere de la Sainte Vierge d’Alba Iulia, a concădă â l’Eglise de Transylvanie la moitie d’un courtil et un vignoble, sis â Alba Iulia, lăguăs au monastere par Paul dit Chankar. 144. 3 janvier 1363, {Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia rend compte â Pierre, vice-voi'vode de Transylvanie, de la translation dans la propriăte de Jean et Cristian, fils de Cristian de Cristian, d’un moitiă du tiers de la terre de Sîngătin. 145. 17 janvier 1363, {Oradea). Le chapitre d’Oradea confirme lă reconcilia-tion entre Jean, voivode de Beiuş, et ses freres, d’une part, et Nicolas de Zlatna et ses freres, de l’autre, sur la mort de Bicaciu et Roman, leurs parents. 146. 24 janvier 1363, Avignon. Le Pape Urban V demande â Denis, voivode de Transylvanie, de faire des efforts pour la conclusion de la paix entre l’empereur Charles IV et Louis Ier, roi de Hongrie. 147. 24 janvier 1363, Avignon. Le Pape Urban V demande â Nicolas, comes des Sicules, d’apporter sa contribution â la conclusion de la paix entre Charles IV et Louis Ier, roi de Hongrie. 148. 24 janvier 1363, Avignon. Le Pape Urban V demande â Dominique, ăve-que de Transylvanie, de preter main-forte â la conclusion de la paix entre Charles IV et Louis Ier, roi de Hongrie. 149. 24 janvier 1363, Avignon. Le Pape Urban V demande â Dominique, ăvâ-que de Cenad, d’apporter sa contribution â la conclusion de la paix entre Charles IV et Louis Ier, roi de Hongrie. XLV www.dacoromanica.ro 150. 24 janvier 1363, Avignon. Le Pape Urban V demande â Dâmâtrius, eveque d’Oradea, d’apporter sa contribution â la conclusion de la paix entre Charles IV et Louis Ier, roi de Hongrie. 151. 25 janvier 1363, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, demande au chapitre de Cenad de faire envoyer son temoin au bornage des terres de Kuespataka, de Secăşeni, de Voya et de la moitiâ de la terre de Bachtiuiesse, du comitat de Caraş, et â la mise de Benoît, fils de Paul, fils de Heem, en leur possession. 152. 25 janvier 1363, (Cluj-Mănăşpur). Le convent de Cluj-Mănăştur avere la composition entre Jacques le Grand, noble d’Aluniş, et Jacques de Corneni sur le rachat d’un quart de la terre de Corneni, contre la somme de 36 florins. 153. 2 fevrier 1363, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, certifie un âchange de terres entre Denis et Ladislas, fils d’Andrâ de Imbregh, et le magister Simion, fils de Maurice. 154. 11 fevrier 1363, Sîntimbru.. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur, de regagner Ia moitiâ de Ia terre de Borzeşti au compte d’Andre de Pethlend et de mettre celui-ci en sa possession. 155. 15 fâvrier 1363, Pîncota. Pierre- de Bellantis, chevalier de Pîncota et de Dezna, fait don â Georges, frere de Sixt, de la moitie d’un moulin, ancienne pro-prietâ du cnâze Ladislas et de Preliub, executes â Lipova pour brigandage. 156. 19 fevrier 1363. Louis 1“, roi de Hongrie, confirme un acte de donation. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 157. 3 marş 1363, Haţeg. Pierre, vicevoîvode de Transylvanie, attribue la terre de Zlaşti â Ladislas, fils de Muşat, puisque Ies cnezes Stroia et Zeicu n’ont pas pu prâsenter un acte ecrit â l’appui de leur droit cnezial. 158. 3 marş 1363, Haţeg. Pierre, vicevoîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de mettre Ladislas, fils de Muşat, en possession de la terre de Zlaşti. 159. 5 marş 1363, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur avere que Leukus, noble de Someşeni, a concede â son cousin, Jean, une maison, en echange tfune pârtie des droits de douane de Dumbrava. 160. 21 marş 1363. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un acte du roi Etienne V de 1270. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 161. 21 marş 1363. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un acte du chapitre de Zagreb du Ier mai 1358; on y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 162. 22 marş 1363, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvodş de Transylvanie demande aux juges des nobles du comitat de Cluj, en râponse â la plainte de l’abbe et du convent de Cluj-Mănăştur, de porter des recherches sur Ies forfaits commis par Ladislas, dit Zekul, officier royal d’Almaş, sur Ies terres de Băgara, d’Aghireşu et de Leghia, appartenant au convent. 163. 22 marş 1363, (Cenad). La chapitre de Cenad rend compte â Louis Ier, roi Hongrie, du bornage des terres de Kuespataka, de Secăşeni, de Voya et la moitie de la terre de Bachtiuisse, de mâme que de la mise de Benoît, fils de Paul, fils de Heem, en leur possession. 164. 22 marş 1363, (Cenad). Le chapitre de Cenad avâre la contestation de-posee par Benoît, fils de Jean de Woya, au sujet de l’occupation de la terre de Woya par Jean, dit le Pâtchânegue. 165. 9 avril 1363, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur certifie que Jean et Ladislas, fils de Thomas le Rouge, nobles de Sîntioana, se sont acquittes envers Hâlâne, veuve de Thomas le Rouge, du payement de son dot et des prâsents-regus â son marriage, de mâme que des autres biens que son mari lui a loguâs. 166. 12 avril 1363, Cojocna. Les juges des nobles du comitat de Cluj rendent compte â Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, du râsultat de l’enquete portee sur les abus commis par Ladislas, dit Zekul, officier d’Almaş, sur les terres de Băgara, d’Aghireşu et de Leghia. 167. 14 avril 1363, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur certifie le testament de Dominique, dit de Gîmbaş, noble de Şintereag. 168. 21 avril 1363, Trnava. Louis Ier, roi de Hongrie, ajourne toutes les causes de Benoît, fils de Paul Himfy, comes de Pojon, et celles de Pierre, son frere, par suite de leur dâpart pour la guerre. 169. 2 mai 1363, Vişegrad. Etienne Bebek, juge de la cour royale, demande au chapitre de Cenad de rendre compte devant le roi du bannissement des officiers de Ladislas, fils de Teuteu, de la terre de Vînători, dans le comitat de Zarand. XLVI www.dacoromanica.ro 170. 2 mai 1363, (.Oradea). Le chapitre d’Oradea avfere que Jean de Tyvis a donnd en nantissement â Etienne d’Oar un tiers de sa part de la terre de Baruch-seneye du comitat de Satu Mare contre la somme de 20 florins. 171. 5 mai 1363, Arad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â Amvrich et â Avram, fils de Thomas de Garla de Sus, de laisser George de Pîncota en' possession d’un site pour le lavage de l’or. 172. 9 mai 1363, (Cenad>. Le chapitre de Cenad rend compte â Louis ier, roi de Hongrie, du răsultat de l’enquâte sur le bannissement des officiers.de Ladislas, fils de Teuteu, de la terre de Vînători. 173. 18 mai 1363, Vişegrad. Louis 1“, roi de Hongrie, ordonne au magister Ladislas, fils de Posa de Zeer, de porter des recherches sur la plainte des nobles de Zakalar au sujet de la violation de leur terre de Kuesd et du transfert abusif de leurs serfs par le comes de Keve. 174. 30 mai 1363, (Alba Reginalls). Le chapitre d’Alba Reginalis avere que le diacre Ladislas a vendu au magister Jean, archidiacre de Tîrnava et vicaire de Strigoniu, un courtil â Vişegrad. 175. 26 juin 1363, (Buda). Le chapitre de Buda rend compte â Louis Ier, toi de Hongrie, des recherches sur Ies abus commis par Paul, abb6 du monastere Saint Gerard de Cenad, sur la terre de Toxun. 176. 29 juin 1363, Haram. Laurence, fils de Dominicque, vice-comes de Caraş, et Ies juges des nobles du meme comitat, notifient que l’homme qu’ils ont envoy§ a empăchâ Ies serfrs de Pierre, fils de Chulnuk, d’exploiter la terre de Chatar. 177. 8 juillet 1363, Plyna. Louis Ier, r0i de Hongrie, accorde aux nobles de Taga le droit de tenir march£ hebdomadaire sur leur terre et il rassure Ies mar-chands qu’ils n’y auront pas d’ennuis. 178. 8 juillet 1363, Plyna. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde aux magisters Pierre et Ddsiră et â d’autres encore le droit de glaive sur la terre de Ţaga. 17'.'. 19 juillet 1363, Verovitica. Louis Ier, r0i de Hongrie, accorde â Catherine, femme de Ladislas de Miheşul de Cîmpie, le droit d’h£riter la terre de Buia pareil-lement â un fils. 180. 7 aout 1363, Kene. Le magister Ladislas vice-comes, et Ies juges des nobles du comitat de Solnoc, averent que Paul de Săuca n’a pas paye â Jean de Santău l’argent dG pour l’abattage de quelques porcs. 18.1. 31 ao fit 1363, Avignon. Le Pape Urban V approuve la demande de Thomas, fils de Simon, chanoine de l’Eglise de Tranylvanie, et de Simon, fils de Si-mon, d’âchanger leurs canonicats et leurs prăbendes. 182. Aprbs le 11 septembre 1363, (Moftin). Le comes et Ies juges des nobles du comitat de Satu Mare confirment la dăcision de Paul de Vetiş et d’Etienne de Gelyenus de se soumettre â un arbitrage. * 183. 12 septembre 1363, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, ordonne aux juges des nobles du comitat de Cluj de convoquer devant l’assemblâe du voivode Denis, par l’entremise de l’abbă de Cluj-Mănăştur, certains de ses serfs. 184. 12 septembre 1363, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, ordonne aux juges des nobles du comitat de Cluj d’appeler devant son tribunal Etienne, fils de Nicolas Wos de Sîntejude, et Jean, fils de Nicolae de Sînnicoară. Î’ÎS. 15 septembre 1363, Moftin. Le comes et Ies juges des nobles du comitat de Satu Mare av&rent que Ies nobles de Nagysemjăn ont empech£ Ies habitants de Tarcea, de Văşad et de Valea lui Mihai d’exploiter. la terre de Fiilop. 18f>. 15 septembrie 1363, Moftin. Le comes et Ies juges des nobles de comitat de Satu Mare avârent une contestation deposee par Leukus de Nagysemjân concer-nant sa terre de Laskod. 187. 15 septembre 1363, Moftin. Le comes et Ies juges des nobles du comitat de Satu Mare avârent que Ies nobles de Nagysemjfrn ont empech£ Ies voisins de leur terre de Kissemjen d’exploiter cette terre. 188. 15 septembre 1363, Moftin. Le comes et Ies juges des nobles du comitat de Satu Mare confirment une interdiction concernant l’exploitation de la terre de Panyola. 189. 21 septembre 1363. Etienne B^bek, juge de la cour royale, demande au chapitre de Cenad de faire envoyer son tdmoin au bornage des terres de Recaş et de Solomos, concdddes par le roi â Carapciu le Roumain, et de porter des recherches sur l’opposition de Blasiu de Zer â cette donation. 190. 21 septembre 1363. Etienne Bebek, juge de la cour royale, demande au chapitre de Cenad de faire envoyer son temoin au bornage de la terre d’Ikus, conc£dee par le roi â Carapciu le Roumain. XLVII www.dacoromanica.ro 191. 22 septembre 1363, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, et Ies juges des nobles du comitat d’Alba dâcident que Georges, fils de Dominique, et Michel, fils de Nicolas, hâtes de Mesentea, se disculpent par serment de l’accusa-tion d’avoir blessă et pillâ Jean de Cricău. 192. 23 septembre 1363, Cojocna. Georges de Buda et Jean, fils de Dominique, juges des nobles du comitat de Cluj, notifient â Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, qu’ils ont demandâ â l’abite de Cluj-Mănăştur de faire envoyer certains de ses serfs devant l’assemblăe du voivode Denis. 193. 13 octobre 1363, Vişegrad. Nicolas Kont, palatin de Hongrie, demande au chapitre d’Arad de faire envoyer son temoin au jugement de Laurence, fils de Heym. 194. 20 octobre 1363, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, et Ies juges des nobles du comitat d’Alba, dăcident que le Sicule Franţois d’Odorhei se disculpe par serment, â cote de 12 autres gens, de certains forfaits et pillages. 195. 23 octobre 1363, (Gy&r>. Le chapitre de lteglise de Gyor transcrit, â la demande du magister Michel, chantre et chanoine de ladite ăglise, la Iettre d’Etienne, ancien voivode de Transylvanie et comes de Solnoc, du 23 juillet 1350, sur le par-tage des biens des nobles d’Ilia. 196. 28 octobre 1363, Caşovia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre d’Oradea de porter des recherches sur une plainte. 197. 7 novembre 1363, Kăllo. Le comes et Ies juge des nobles du comitat de Szabolcs dăclarent malfaiteurs quelques habitants de Ciomocoz et de Făncica. 198. 15 novembre 1363, Turda. Denis, voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer son temoin au proces ayant pour but d’em-pâcher Ies Saxons d’Archita d’exploiter la terre de Ramacha. 199. 15 novembre 1363, (Turda). Denis, voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire des recherches sur la plainte d’Alexandre d’Ilia contre Etienne de Brănişca. 200. 18 novembre 1363, (Oradea). Le chapitre l’Oradea avfere la plainte de son chanoine Andră contre la donation de quelques terres de Hongrie. 201. 24 novembre 1363, Turda. Denis, voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de prendre part au bornage de la terre d’Apahida. 202. 25 novembre 1363, Turda. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, ajourne le procâs entre Jean le Rouge de Tyburchtelke, et Etienne, fils de Nicolas, dit Wos, d'une part, et Jean, fils de Nicolas de Sînnicoară, de l’autre. 203. 25 novembre 1363, Turda. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, ajourne Ie proces entre la femme de Jean le Rouge de Tyburch et la femme de Pierre, fils de Ladislas de Nădăşel, d’une part, et Etienne, fils de Nicolas, dit Wos, de l’autre. 204. 25 novembre 1363, Kăllo. Le comes et Ies juges des nobles du comitat de Szabolcs confirment Ies forfaits commis par l’offieier de l’abbă de Sîniob sur la terre d’Etienne de Chur. 205. ler dăcembre 1363, Herina. Dominique ăvâque de Transylvanie, fait don â la veuve de Grăgoire, le tailleur, femme de Thomas le Rouge, d’un courtil â Alba Iulia. 206. 2 decembre 1363, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer son temoin â la dălimitation d’une parcelle de la terre de Lăpuş. 207. 6 decembre 1363, (Arad). Le chapitre d’Arad notifie au palatin Nicolas Kont de faire envoyer son temoin â l’appel en justice de Laurence, fils de Heym. 208. 8 decembre 1363, Vişegrad. Elisabeth, reine de Hongrie, ordonne au juge de Ia cour royale de ne pas juger le proces des fils de Crăciun, estes en justice par des Roumains de Maramureş pour quelques terres, car celles-ci appartiennent â la reine. 209. 8 decembre 1363, (Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia notifie â Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, que Ies Saxons de Copşa Mare et de Valchid ont empechă la ctelimitation du lopin de la terre de Lăpuş. 210. 8 decembre 1363, Beregovo. Les curăs Grăgoire de Began, Pierre de Su-ran et Benoît de Charnauada avferent la contestation de Nicolas et Dominique de Kisvârda â la mise de Jean, fils de Mathias, et de sa mere en possession d’un quart de la moitte de la terre de Dorolţ. 211. 9 decembre 1363, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer son temoin â l’enquâte sur les XLVIII www.dacoromanica.ro forfaits commis par Ies habitants de Copşa et de Valchid lors du bornage d’une pârtie de la terre de Lăpuş. 212. 9 dăcembre 1363, (Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia transcrit â la demande du magister Ladislas, fils de Geyleth, un acte du 19 juillet 1333. 213.11 decembre 1363, Kene. Le vioe-comes et Ies puges des nobles du comitat de Solnoc avărent l’appel en justice des nobles de Kege. 214. 12 decembre 1363, (Buda), Louis Ier, roi de Hongrie, fait don de la terre de Dios du comitat de Fehăr â Simon, fils de George, noble de Gyanth et notaire de Denis, voivode de la Transylvanie et comes de Solnoc, et â Emery, son cousin, fils de Nicolas. 215. 15 decembre 1363, (Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia rend compte â Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, du fait que Ies Saxons de Copşa Mare et de Valchid ont empâchă la dălimitation de la terre de Lăpuş et ont blessă Ies offi-ciers de Jean de Mălîncrav. 216. 26 decembre 1363, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer son tâmoin pour faire des recher-ches sur le droit de possession sur la terre de Lăpuş. 217. 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, certifie un acte qu’il a ămis Ie 8 mai 1357. On y fait mention de la perte du sceau du roi Charles Robert en Valachie. 218. 1364. Etienne Bubek, juge de la cour royale, demande au chapitre d’Ora-dea de faire des recherches sur la querelle entre Ies habitants de Satu Mare et Ies nobles de Santău. 219. 1364. Le chapitre d’Oradea rend compte au juge de la cour royale de l’enquetă portăe sur la querelle entre Ies habitants de Satu Mare et Ies nobles de Santău. 220. (Aux environs de 1364). Paul, dit le Petchenegue, châtelain de la forte-resse de Ciceu, conseille Ies Roumains dăpendants de la forteresse de ne pas craindre aucun troublement. 221. 3 janvier 1364, (Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia notifie â Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, que le tămoin envoyă aurait constată que Ies habitants de Copşa Mare et de Valchid avaient occupă indGment la terre de Lăpuş. 222.15 janvier 1364, Vişegrad. Nicolae Kont, palatin de Hongrie, ajourne le proces entre Dominique, fils de Jean de Giulvăz, et Laurence, fils de Heym. 223. 20 janvier 1364, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, ajourne la presentation des temoignages dans la cause entre Ies nobles de Beclean et Michel, fils de Ladislas de Nimigea, sur le quart dO â la fille. 224. 20 janvier 1364, Sîntimbru. Pierre, vice-voîde de Transylvanie, ajourne la presentation des temoignages dans la cause entre l’abbe de Cluj-Mănăştur et Jean, fils de Pierre, dit de Gurghiu, au sujet de la terre d’Apaty. 225. 21 janvier 1364, Pojon. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don â Simon fils de Maurice, des terres de Mărtineşti, de Solmus et de Botiza. 226. 22 janvier 1364, Vişegrad. Etienne Bubek, juge de la cour royale, decide que Ies nobles de Siciu presentent devant le tribunal leurs actes sur une parcelle tenant de la forteresse de Şimleu pour laquelle ils sont entres en proces avec la femme de Ladislas de Băthor. 227. 25 janvier 1364, Pojon. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme â la demande de Jean, archidiacre de Tîrnava, l’acte du chapitre de Zips du 11 marş 1360. 228. 27 janvier 1364. Louis Ier, roj de Hongrie, fait don de quelques terres de Yougoslavie. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 229. 29 janvier 1364, Gilău, Dominique eveque de Transylvanie confirme aux serfs de Şard l’acte de l’eveque Andre, du 11 mai 1325, sur Ies droits des habitants de Şard. 230. 30 janvier 1364, (Oradea). Le chapitre d’Oradea avere que Ies fils de L8-kos de Ivankahaza concedent â leurs soeurs la terre de Bank, reprâsentant le quart qui leur revient en tant que filles. 231. 31 janvier 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme, â la demande de Be- noît, fils de Paul, comes de Pojon, sa lettre de donation, du 18 novembre 1361, portant sur la donation de quelques terres. 232. 2 ţevrier 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don au magister Simon, fils de Maurice, et â ses heritiers des terres de Mărtineşti, de Solmus et de Botiza. 233. 3 fevrier 1364. Louis I«, roi de Hongrie, confirme par son nouvcau sceau l’acte emis le 13 juillet 1347, au sujet de la donation des biens â Nicolas de Til-maciu. 4 — Documenta Romaniae Hlstorica XLIX www.dacoromanica.ro 234. 6 fevrier 1364, Vlşegrad. Dehis, voivode de Transylvanie, avere que le magister Konya et Michel, âvâque d’Agria, ont concede â Jean, fils de Pierre, Ies terres de Metiş et de Ghijasa. 235. 6 îevrier' 1364. Michel, dit 'Henke, et Jean, fils de Dominique de Jucu, jiiges des nobles du cdmitat de Cluj, confirment la r^ception de la lettre du vice-voîvode Pierre sur l’appel en Justice des nobles de Suceag.. 236. 11 fevrier 1364, Janich. Louis 'Ier, roi de Hongrie, ordonne aux frăres de Dragos, fils de Giula, de ne pas întervenir dans l’usage que celui-ci fait de quelques terres concăd^es par le roi. ’ 237. 25 fevrier 1364, Zagreb. Louis Ier, roi de Hongrie, fait dop au magister Ândre, châtelain de la forteresse de Şiria, des terres de Yougoslavie. „ 238. 25 fevrier 1364, Zagreb. Louis I“, roi de Hongrie, confirme un acte du chapitre de Zagreb, du 6 juin 1328. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 239. 26 fevrier 1364, Zagreb. Louis I6*, roi de Hongrie, fait don â Michel, fils de Blasiu de Recea, vice-comes du roi, de la terre de Şieu-Cristur. 240. 26 Uvrier 1364, Zagreb. Louis Ier, roi de Hongrie, demande au convent de Cluj-Mănăştur de prendre part â la mise de Michel, fils de Blasiu de Recea, vice-comes du roi, en possession de la terre de Şieu-Cristur. 241. 26 fevrier 1364. Louis I6*, roi de Hongrie, confirme, â la demande du magister Nicolas, dit Toth, un acte du Ier aout 1345. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 242. 27 fevrier 1364, Vişegrad. Lpuis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre d’Oradea de faire envoyer son temoin â l’enquâte menee sur un voi. 243. 29 fevrier 1364, Avignon. Le pape Urban V demande â Louis Ier roi de Hongrie, de prâter main-forte aux percepteurs des dîmes .papales envoyes en Hongrie. 244. 5 marş, 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un privilăge accorde â un noble croate le 6 avril 1357. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 245. 6 marş 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un privil&ge accordâ â quelques nobles croates le 25 marş 1352. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 246. 9 marş 1364, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre d’Alba Iulia de mettre Jean, fils d’Ilba, sa femme et leurs fils. en possession de la terre de No.şlac. 247. 28 marş 1364. Louis ier, roi de Hongrie, confirme, â la demande du magister Simon, fils de Maurice, un acte emis le 6 dâcembre 1351. 248. 28 marş 1364, (Alba Iulia}. Le chapitre d’Alba Iulia transcrit,- â la demande de Thomas le Rouge, hote d’Alba Iulia, up acte de Dominique, eveque de Transylvanie, en date du Ier decembre 1363. 249» 9 avril 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un de ses actes del347. On y fait mention de la perte du sceau de Charles Robert en Valachie, 250. 11 avril 1364, . Le convent de Cluj-Mănăştur rend compte de sa participation â la mise de Michel de Recea en possession de la terre de Şieu-Cristur. 251. 16 avril 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme une donation. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 252. 19 avril 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, certifie un acte. On y fait mention de la perte du sceau du roi Charles Robert en Valachie. 253. 26 avril 1364, (Oradea). Le chapitre d’Oradea avere que le magister Pierre, fils de Bene, chanoine d’Oradea, a fait don. â Claire, sa soeur, et â l’dglise de St. Anrje, d’un vignoble et d’une boucherie. 254. let mai 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde un privilege aux hotes de Lublo. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 255. ler mai 1364, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, condamne â une amende Jean et Ladislas de Dăbîca pour rţe s’etre pas acquittâs â temps d’une dette. 256. 4 mai 1364, Şemlac. Le vice-comes Laurence et Ies juges des nobles du comitat de Caraş ordonne des recherches sur la plainte de Denls, fils de Nicolas, et de Pierre, fils de Heym, au sujet d’un forfait commis sur la terre de Rauna de Sus. 257. 5 mai 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, avere, pour Ies habitants de Zips, Un de ses actes de 1344. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. h www.dacoromanica.ro 258. 5 mai 1364. Louis I", roi de Hongrie, ăchange une forteresse et quelques terres avec un noble croate. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 259. 7 mai 1364, Fundătura. Le comes Nicolas, fils de Pethew, et Ies juges des nobles du comitat de Dăbîca, avărent l’interdiction que Michel, fils de Ladislas de Kerkurhazy, a imposăe sur ses vergers et ses terres de culture â proximitâ de la riviere de Şoimus. 260. 8 mai 1364, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie, ajourne le proces entre Pierre de Sanislău et Ies nobles de Bâtor. 261. 8 mai 1364, Vişegrad. Nicolae Konth, palatin de Hongrie et jude des Comans, ajourne le debat du procăs entre Sebastien, fils de Jean de Cehăluţ, et Ies nobles de Nagysemjen. 262. 8 mai 1364, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba lulia de prendre part â un tămoignage dans le proces entre l’abbâ de Cluj-Mănăştur et Ies nobles de Someşeni, ayant pour objet Ies limites de la terre de Someşeni. 263. 11 mai 1364, {Oradea). Le chapitre d’Oradea avăre la composition con-clue entre Paul de Veţis et Laurence, son frâre, sur le partage des terres de Vetiş, d’Almaş, d’Ujfalu, de Ciomocoz, etc. 264. {Avânt le 12 mai) 1364, {Oradea). Le chapitre d’Oradea notifie â Louis Ier, roi de Hongrie, qu’il a fait envoyer son tâmoin, en la persoane du cură Jacques, â l’enquete sur une plainte. 265. 12 mai 1364, Vişegrad. Denis, voivode de Transylvanie, demande au con,-vent de Cluj-Mănăştur de faire envoyer son tămoin â une nouvelle dălimitation des terres de Dioşod, de Mocirla et de Doba. 266. 12 mai 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un acte, en y faisppt mention de la parte du sceau de Charles Robert en Valachie. 267. 13 mai 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un acte du roi Charles Robert en y faisant mention du sceau que celui-ci a perdu en Valachie. 268. 13 mai 1364. Louis Ier, r0i de Hongrie, avâre l’acte de Charles Robert du 12 juin 1329 sur Ies droits de douane perQus â Medieş et â Someşeni. 269. 14 mai 1364, {Oradea). Le chapitre d’Oradea avere que Jean, fils de Dominique de Coşeiu, a fait don au magister Jakch de Coşeiu de la moitiă de la terre de Portiţa. * » 270. 18 mai 1364. Louis I», roi de Hongrie, confirme un acte du roi Charles Robert du 9 dăcembre 1330. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 271. 19 mai 1364, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, dăcide qu’Elisabeth, fille d’Etienne de Dob, soit l’hăritiere des terres de son pere. 272. 25 mai 1364, Kăllo. Le magister Buken avere la composition conclue entre Ladislas de Gechy et le magister Avram, chanoine d’Oradea, et son frăre Leukus, sur le payement d’une dette. 273. 26 mai 1364, Vişegrad. Denis, voivode de Transylvanie, et comes de Sol-noc, accorde un terme aux magisters Thomas et Etienne de Reghin pour la pră-sentation de leurs actes dans la cause avec Ies magisters Denis et Ladislas. 274. 27 mai 1364, Vişegrad. Eouis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapilrje d’Alba lulia de faire envoyer son tămoin â la mise de Ladislas de Miheş et de sa femme en possession de la terre de Buia. 275. 30 mai 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme â Nicolas, doyen dp Braşov, son acte du 28 decembre 1361 sur Ies quarts de dîme du dăcanat de Braşov. 276. 30 mai 1364. Louis Ier, r0i de Hongrie, confirme par son nouyeau sceau l’acte dată du 28 aoOt 1362, â la demande de Nicolas, doyen de Braşov, et â celle de Rudolf, fils de Nicolas de Cristian. 277. 30 mai 1364. Louis Ier, r0i de Hongrie, confirme un de ses privilăges de 1361. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 278. 30 mai 1364, Vişegrad. Denis, voivode de Transilvanie, ordonne â Pierrp, vice-voîvode de Transylvanie, de răexaminer le procăs ayant pour objet Ies terres d’Apalina et d’Apaty. 279. 2 juin 1364, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, renouvelle, â la demande de Nicolas de Resighea, un acte du 8 mai 1359. 280. 6 juin 1364, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur notifie â Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, que la parcelle de Gyrukuth fait pârtie de la terre de Bîrlea. LI www.dacoromanica.ro . 281. 10 juln 1364, Vişegrad. Louis 1», roi de Hongrie, accorde aux habitants de Pa viile de Braşov, le droit de tenir foire annuelle â Braşov, ayant Ies memes privileges que ceux accordăs â la foire annuelle de Buda. 282. 14 juin 1364, Vişegrad. Vilhelm, ăveque de Păcs, secretaire-chancelier du roi, avere que le magister Simon de Medieş a concede aux fils de Jean de Varada la terre d’Ewzud. 283. 14 juin 1364, Vişegrad. Denis, voivode de Transylvanie, transcrit â Otto, abbă de Cluj-Mănăştur, l’acte d’Etienne, voivode de Transylvanie, du 13 mai 1348, au sujet des possessions de l’abbaye. 284. 15 juin {1364), {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur avăre Ies limites de la terre d’Apahida du cotă de la terre de Sînnicoară. 285. 18 juin 1364. Louis I®, roi de Hongrie, avăre l’acte emis le 21 juillet 1357, en faisant mention aussi du sceau que le roi Charles Robert a perdu en Va-lacbie. 286. 20 juin 1364. Louis Ier, roi . Le cbrtvent dă Cluj-Mănăştur avâre la coirtpositiOn ■Conclude entre Nicolas, Blasiu et "Michel, fils de Pierre!, et le fils de Blasiau de Livada, d’une jpart, et iNicolas et Luca, fils de Simon de Livada, de l’lautre, sur le quart des terres de Livada^ de Buch et de Deleni qui rfevient â la fiile’. 34823 octobre 1364. Louls I»ţ, roi de Hongrie, confirme, par son nouveau sceau, l’acte dâlivră aux Saxons de Braşov, le 28 marş 1358. ’ 349» 28 octobre 13644 Louis Iei, roi de Hongrie; confirme so«s ţorme de privi-lege l’acte ămis le 10 juin 1364, aux bourgeois de Braşov. ’ 350. 28 octombre 1364. Louis 1“, roi de Hongrie, confirme quelques aetes de donation du poi Charles Roberlţ ayant trăit â une tepre du cojmţtat, d^ Saruă. On y faiţ mention des dignitaires de Transylvanie. . 351. 28 octobre 136f, yişegrad. Vilhelm, ăveque de Păcs, tpanscrit( ă, lq dp-mande du magister Jakch de Coşeiu, et confirm^ pajf le sceau royal l’acte de Louis Ier, roi de Hongrie, du 2 fâvrier 1361. 352. 6 novembre 1364, Kăllo, Le magister Georges de Păder av^re qu’Ubul et Michel de Kăllo n’ont pas payâ, une amende de deux marks au diacre Pierre de Tăşnad. , 353. 6 novembre 1364, Kăllo. Le magister Georges de Păder absout Ubul et Michel de Kăllo du payement des amendes auxquelles ils ont ătă mis par le comitat de Satu Mare et celui de Szabolcs. 354. 8 novembre 1364, (Cluj-Mănăştur). Le conveni de Cluj-Mănăştur rend compte â Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, de la mise de Bamaba de BIrlea en possession de la terre de Gyrukuth. 355. (avânt le 18 novembre> 1364, {Cluj-Mănăştur>. Le convent de Cluj-Mănăştur rend compte â Pierre, vice-vcâvode de Transylvanie, du bomage de la terre de Boz du cfitd de Doştat. 356. 24 novembre 1364. Louis 1“, roi de Hongrie, confirme par son nouveau sceau l’acte du 27 fâvrier 1356 sur Ies droits de douane dans le domitat de Bihor 357. 25 novembre 1364, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, de-mande au convent de Cluj-Mănăştur de faire envoyer son tămoin gu bomage de la terre de Boz du câtă de Sîngătiu. 358. > 25 novembre 1364, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, confirme le droit de possession du noble Barnaba de Bîrlea sur la terre de Gyrukuth. 359. 2Sj novembre 1364, Sintijnbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, deman-de au chapitre.de I’Eglise de ŢransyLvanie de mettrş Ladislaş, fils d’Etienne, en possession d’une xnoitiă de la terre de Petriqeni. 360. 29 novembre 1364. Louis 1“, roi, de Hongrie, confirme l’acte du roi Charles Robert de 1336. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 361. 29 novembre 1364. Louis I81* roi de Hongrie, confirme l’acte dălivră â quelques nobles, le 13 mai 1350, au sujet du partage de certaines terres du comitat de Satu Mare. 362. ler dicembre 1364, (Alba lulia), Le chapître d’Alba Iulia notifie â Louis l8r, roi de Hongrie, qu’il ă fait envoyer son temoin â la mise des magisters Aleţe et Irineu en possession de la terre d’Almaş. 363. Ier decembre 1364 (Lelez). Le prâposâ Pierre et le convent de Lelez ave-rent la râception de quelques nobles de Kâll6 et de Thomas, fils de Jean de Mi-cula, qui se sont prâsentâS avec Ies lettres de crâahces du palatin. 364. 2 dicembre 1364, (Lelez). Le prăpose Pierre et le convent de Lelez ave-rent que Thomas de Micula aurait reconnu le fait que sa mere a reţu le dot et Ies cadeaux de noces de trois terres. 365. 19 decembre 1364. Louis ler, rbi de 'Hongrie, confirme par sOn nouveau sceau le privilăge accordâ le 2 juillet 1355 â des noblesi de Lapuch, en faisant mention du sceau du roi Charles Robert, perdu en Valachie. 366. 19 decembre 1365. Louis I8r, roi de Hongrie. confirme par son nouveau sceau l’acte dălivrâ le 21 decembre 1359 aux mineurs de Baia de^Arieş. 367. 20 dicembrh 1364, (Buda). Le juge Etienne Lorandi et le Conseil de Buda transcrivent, â la denande deş habitants de la viile de Braşov, l’acte dălivtd par le roi Ladislas IV portant sur1 la foire annuelle, de Buda. 368. 27 decembre 1364. Louis Ier, roi de Hongrife, confirme par son nouveaii sceau l’acte en date du 26 fâvrier 1352, accordâ â quel^vleâ nobles croâtes, concernant LV www.dacoromanica.ro da terre de Wodicza. On y fait mention aussi du sceau du roi Charles Robert perdu en Valachie. 369. 28 dâcembre 1364. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme par son nouveau sceau le privilăge accordâ le 12 fâvrier 1358 au monastere de l’Ancienne Buda. II fait mention du sceau du roi Charles Robert perdu en Valachie. 370. 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme Ies privilâges aceordâs en 1271 aux habitants de Satu Mare par le roi Etienne V. 371. 1365. Nicolas Konth, palatl" de Hongrie, ajourne le procăs entre Michel, fils de Ladislas de Puthnuk, et Ies nobles de Tileagd et de Puthnuk. 372. 1365, Louis Ier, roi de Hongrie, confirme, â la demande de Nicolas, dit Csuka, la donation de la terre de Turcani. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 373. 5 janvier 1365, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne aux dignitaires laîques et ecclâsiastiques du comitat d’Ung de faire appeler tous Ies guerriers du comitat â l’expâdition contre Vlaicu, voivode de Valachie. 374. 6 janvier 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme par son nouveau sceau le droit de marchâ sur la terre de Saag, accordâ, sous forme de privilăge, le 22 fâvrier 1354. On y fait mention du sceau du roi Charles Robert perdu en Valachie. 375. 8 janvier 1365, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre d’Agria de mettre par âcrit la donation de la terre de Dob et de celle de Coliu, faite par Durugh â sa măre. 376. 11 janvier 1365, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, dâfend aux autoritâs et aux bourgeois de Buda d’obliger Ies marchands de Sibiu et des autres rdgions de la Transylvanie d’y deposer leurs marchandises, chemin faisant vers Vienne. 377. 13 janvier 1365, . Le chapitre d’Agria avâre la mise de Barbara et d’Anych, filleules du magister Nicolas de Bâtor, en possession du quart qui re-vient aux filles de diffdrentes terres et parcelles de terres sises dans Ies comitats de Szabolcs, de Satu Mare et de Bihor, dont il y a aussi le quart de la terre de Voivozi du comitat de Bihor. 378. 17 janvier 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme la mise de Nicolas, prâ-posâ de Hont, en possession d’une terre. On y fait mention, entre autres, des dignitaires de Transylvanie. 379. 20 janvier 1365, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie, ajourne le procăs entre Dominique, fils de Jean de Giulvăz, d’une part, et Ies fils de Blasiu, de l’autre. 380. 25 janvier 1365, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rend compte â Pierre, vice-voivode de Transylvanie du bornage de la terre de Boz. 381. 27 janvier 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme l’acte dâlivre le 28 novembre 1357 pour Ies mineurs de Zlatna. 382. 2 fevrier 1365. Louis I», roi de Hongrie, fait don au voivode Bale de Maramureş et â ses frăres de la terre Cuhea et des villages de: Ieud, Bocicoel, Vişeul de Sus, Vişeul de Jos, Maiseu, Borşa, et des deux Selişte. 383. 5 fevrier 1365, Vişegrad. Nicolae Konth, palatin de Hongrie et Ies juges des Comans, demandeni au chapitre d’Oradea de convoquer devant le tribunal plusieurs nobles du comitat de Bihor qui sont en proefes. 384. 15 fevrier 1365, Vişegrad. Nicolas, archeveque de Strigoniu, et Nicolas Konth, palatin de Hongrie, derivent au chancelier de la râpublique de Venise. On y fait mention de la presence de Louis Ier, roi de Hongrie, â Oradea. 385. 26 fevrier 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, decide sur l’hâritage des biens d’Etienne, âveque de Zagreb, et de celles de son frere. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 386. 26 fâvrier 1365, Sîntimbru. Pierre, vice-voivode de Transylvanie demande au convent de Cluj-Mănăştur de faire envoyer son tdmoin â l’enquete sur la plainte des nobles de Dăbîca contre Etienne et George Bebek, au sujet du transfert abusif des serfs de Sînpetru et du pillage de la terre de Hida. 387. 27 fâvrier 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme l’acte dâlivrâ le ler avril 1351, aux religieuses de l’Ile St Marguerite de Buda. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 388. 28 fâvrier 1365, Cojocna. Mihail Henke et Jean, fils de Dominique, juges des nobles de Cluj, font savoir que Ladislas, fils de Gerew, et Ladislas, fils d’Alard, ne se sont pas prâsentds â un procăs. LVI www.dacoromanica.ro 389. 2 marş 1365, Oradea. l_,oUis 1“, roi de Hongrie ăcrit â LaUrence Celsi, doge de Venise, au sujet de l’accord qu’ils ont condu. On fait mention de la prâ-sence du roi â Oradea. 390. 2 marş 1365, (.Agria). Le chapitre d’Agria rend compte â Louis I«, roi de Hongrie, que, le 8 dâcembre 1360, Jean, dit Durugh de Doby, a fait don â sa mferc des terres de Dub et de Coliu. 391. 7 marş 1365, (Arad). Le chapitre d’Arad avâre qu’Andrâ et Etienne, dits Chepe de Ghertenis, ont empechâ la fille et Ies lils de Jacques, dit Saar, d’aliâner Ies terres de Pişchia et de Nadăş. 392. 15 marş 1365, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde aux filles de Jean de Parhida le droit d’hdriter la fortune de leur pâre pareillement â un fils. 393. 25 marş 1365 (Lelez). Le prâposâ Pierre et le convent de Lelez rendent compte â Louis I«, roi de Hongrie, de la mise des nobles de Kolcse en possession de la terre de Baktha. 394. 1« avril 1365. Louis Ier, r0i de Hongrie, confirme â l’archevechâ de Stri-goniu le privilâge accorde par le roi Ladislas IV en 1283. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 395. 2 avril 1365, Timişoara. Denis, voivode de Transylvanie, demande au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer son temoin â la mise de quelgues nobles de Po-găceaua en leurs droits sur Ies terres de Pogăceaua, de Poşaga et de Sălciua. 396. 15 avril 1365, Buda. Louis 1“, roi de Hongrie, ordonne â Denis, voivode de Transylvanie ou au vice-voîvode Pierre de mettre Ies filles du defunct Martin de Voivodeni en leurs droits sur la terre de Voivodeni. 397- 20 avril 1365, Jebel. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre d’Alba Iulia de faire envoyer son homme digne de confiance aux nobles de Geoagiu de Sus pour Ies sommer de produire jusqu’au 8 juin toutes Ies lettres en leur possession sur Ies terres de Geoagiu de Sus et de Teiuş. 398. 26 avril 1365, Slankamen. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au magister Saracen, comes de la chambre du sel de Transylvanie et percepteur des droits de douarfe, de ne plus percevoir des droits de douane en aliments. 399. 29 avril 1365, (Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia notifie â Louis Ier, roi de Hongrie, que Ies nobles de Geoagiu de Sus se sont engagâs de produire de-vant le roi, jusqu’au 8 juin, toutes Ies lettres en leur possession relatives aux terres de Geoagiu de Sus et de Teiuş. 400. 7 mai 1365, (Deva). Le comes et Ies juges des nobles du comitat de Hunedoara avârent la plainte dâposâe par la veuve de Michel de Bîrcea Mică contre Paul, fils de Michel, qui lui a enlevâ l’acte du privilege qu’elle avait sur la terre de Bîrcea Mare St d’autres effets encore. 401. Aprks le 7 mai (1365) — Avânt le Ier mai (1369). Pierre, vice-voîvode de Transylvanie avâre le dâroulement du proces entre Ladislas et Paul, fils de Pierre, d’une part, et Bartholomâ, fils de Michel de Bîrcea Mică, de l’autre, ayant pour objet des forfaits commis sur la terre de Bîrcea Mică; on reproduit le resumâ de l’acte du chapitre d’Alba Iulia, de 1257, et du comitat de Hunedoara, du 7 mai 1365. 402. 11 mai 1365, (Oradea). Le chapitre d’Oradea avere que Blasiu de Dioşod et Bechew, fils de Jean, se sont reconciliâs au proces ayant pour objet un lopin de terre sis entre Dioşod et Hereclean. 403. 20 mai 1365. Louis 1“, roi de Hongrie, accorde aux religieuses de l’An-cienne Buda le droit de percevoir des droits de douane. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 404. 25 mai 1365, Vişegrad. Etienne Bebek, juge de la cour royale, avâre la râception du compte-rendu du chapitre d’Oradea sur la recusation de la donation de la terre de Baktha. 405. 30 mai 1365, preş de Vidin. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde aux ma-gisters Jean, fils de Jean, et George, fils de Zouard de Ordou, la juridiction pănale sur leurs terres des comitat d’Ugocea et de Bihor. 406. 1“ juin 1365, Vidin. Louis Ier, r0i de Hongrie, accorde aux filles de Pierre de Voivodeni le droit d’hâriter leur pâre pareillement â un fils. '407. ler juin 1365, preş de Vidin. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde â Michel, -fils de Cybak de Palota, et â ses hâritiers le droit de saisir et de pendre Ies mal-faiteurs sur Ies terres de Ztar et de Maria. 408. 2 juin 1365, preş de Vidin. Louis Ier, roi de Hongrie, avere Ies merites de Ladislas, fils de Nicolas de Livada Nouă, dans Ies luttes de Vidin. LVII www.dacoromanica.ro 409- 2 juin 1365, Avignon. Le Pape Urban V conseille, entre autres, Domi-nique, ăveque de Cenad, et Denis, voivode de Transylvanie, d’intercăder aupres Louis Ier, roi de Hongrie, au sujet du mariage de sa niece Elisabeth. 410. 20 juin 1365, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don â Michel le diacre, officier â la trăsorerie royale, et â Pierre, prăposă d’Oradea, de quatre terres de Hongrie. 411. 23 juin 1365, pr&s de Severin. Louis Ier, roi de Hongrie, se trouvant aux environs de Severin, accorde un privilege â quelques nobles hongrois en recompense de leurs mărites dans l’expădition de Vidin. 412. 29 juin 1365, (preş de Vidin}. Denis, voivode de Transylvanie, charge le vice-voîvode Pierre de dăcider dans le proces ayant pour objet la terre de Lăpuş. 413. Aux environs du 29 juin 1365, prks de Vidin. Denis, voivode de Transylvanie, ordonne â Pierre son vice-voîvode, de laisser le magister Benoît au bornage de la terre de Lăzăreştl. 414. 30 juin 1365, Lugoj. Louis Iee, roi de Hongrie, se trouvant â Lugoj, fait une donation au palatin Nicolas Kont, en recompense des mărites que celui-ci a eus dans l’expădition en Bulgarie. 415. 5 aout 1365, (Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia transcrit â Jacques, fils de Jacques de Beclean, l’acte du roi Charles Robert du 7 octobre 1314, concer-nant la terre de Pettendorf. 416. 5 aofit 1365, (Alba Iulia). Le chapitre d’Alba Iulia transcrit â Jacques, fils de Jacques de Beclean, l’acte, ămis le 26 mai 1362, sur la terre d’Epyndorf. 417. 7 aout 1365, Slovenska L’upia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â Denis, voivode de Transylvanie, de dăfendre le diacre Pierre, fils de Silberch, et ses parents en leur possession sur la terre de Lechinţa contre Jacques, fils de Nicolas, et ses parents. 418. 8 aout 1365, Stntimbru, Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, rend compte du fait qu’il a soumis au jugement du roi Louis Ier le proces ayant pour objet la terre de Lăpuş. 419. 19 aout 1365, (Oradea). Le chapitre d’Oradea avere que Nicolas, fils de Keled de Diosig, a donnă en nantissement â Jean, fils de Pierre de Botean, la part qui lui revient de la terre d’Acsâd contre la somme de 40 florins et demi. 420. 19 aout 1365. Les sept sieges des Saxons accordent au village de Şeica Mică le droit sur le moulin de l’endroit, contestă par les comes de Micăsasa. 421. 27 aout 1365. Louis Ier, r0i de Hongrie, confirme â Emery, fils de Pierre, dit Castellan, chanoine de Buda, l’achat de quelques terres. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 422. 14 septembre 1364 — 14 septembre 1375. Le chapitre d’Oradea confirme l’acte du 17 mai 1336 concernant le village de Cergăul Mare. 423. 15 septembre 1365. Ladislas, archidiacre d’Ugocea et vicaire de l’ăveque de Transylvanie, avere un procăs ayant pour objet le quart d£k â la fille des terres de Tureni et de Ceanul Mic. 424. 15 septembre 1365, Strigoniu. Jean, archidiacre de Trnava et vicaire de l’archevechă de Strigoniu, avăre la concession de quelques dîmes â cet archevechă. 425. 17 septembre 1365, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, dăcide au sujet de la consăcration des curăs saxons dans les siăges de Mediaş et de Şeica. 426. 22 septembre 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don aux Roumains de Carapciu et â leurs freres, de la terre d’Ikus et des villages de Padushauasa, de Margina, d’Ikuspataka, de Nechepataka et d’Endredpataka. 427. 22 septembre 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne aux habitants de Strigoniu de payer les droits de douane au chapitre de l’endroit. On fait mention des dignitaires de Transylvanie. 428. 26 septembre 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, certifie par son nouveau sceau l’acte sur le bornage de la terre de Cuhea, du 14 mai 1353, confirmă sous forme de privilăge le 24 juin 1360. 429. 26 septembre 1365. Louis Ier, roj de Hongrie, confirme par son nouveau sceau le privilăge accordă en 1361, ou il a confirmă â Stan, fils de Pierre, l’acte de donation du 14 mai 1360, concernant la terre de Rona de Sus. 430. 30 septembre 1365, (Oradea). Le chapitre d’Oradea avere que Paul et de Cehăluţ, leur terre de Leukusteleke. 431. ler octobre, (Agria). Le chapitre d’Agria avere qu’Helăne, femme de Pierre, fils de Pierre de Bank, ont donnă en nantissement â Sebastian, fils de Jean George de Weych, a renoncâ a ses droits hărăditaires sur trois terres de Hongrie. LVIII www.dacoromanica.ro 432. 27 octobre 1365, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie, ajourne la production des tâmoignages dans un proces sur la terre de Vaya. 433. 27 octobre 1365, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie et juge des Comans, demande au chapitre d’Agria de faire envoyer son tâmoin au partage des terres de Pouch, fils de Benoît de Rakamaz. 434. 27 octobre 1365, Vişegrad. Etienne Bebek, juge de la cour royale, ajourne le proces entre Benoît, fils de Paul, fils de Heem, d’une part et Irnusd, fils d’Og-mand de Vărşand, et Ladislas, son fils, de l’autre. 435. 29 octobre 1365 Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie, et juge des Comans, avfere la composition conclue entre Pierre, fils de Michel de Sanislău, et Ies nobles de Bâtor dans une cause ayant pour objet un crime. 436. 4 novembre 1365, Vişegrad. Etienne Bebek, juge de la cour royale, decide la mise du magister Jakch de Coşeiu en possession du monastere de Meseş et condamne â une amende Ies nobles de Dăbîca qui ne se sont pas prâsentâs au proces. 437. 4 novembre 1365. Etienne Bebek, juge de la cour royale, fait savoir que dans le proces entre Nicolas, fils de Keled de Diosig, et la femme de Michel de Monak, on a attribuâ â celle-ci Ies terres et Ies parcelles de terre revenant â Do-rogh de Dob, son feu frâre. 438. 6 novembre 1365, Zvolen. Louis Ier, r0i de Hongrie, accorde aux nobles de Transylvanie le droit de juger, sans intervention aucune, Ies proces des serfs et des autres gens sur leurs terres. 439. 6 novembre 1365, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, demande au chapitre de Vasvâr d’apprendre si Etienne de Zenth Ivan est vraiment parti pour la Bulgarie en la compagnie de Denis, voivode de Transylvanie. 440. 25 novembre 1365, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de Transylvanie, avere la contestation dâposâe par Jean, fils de Jean de Sălcuţa, au jugement prononcă au proces qu’il a eu contre Ladislas, dit Chek. 441. 29 novembre 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme par son nouveau sceau l’acte du 21 decembre 1355, concernant Şimleul Silvaniei, delivrâ â Anno, femme du magister Ladislas de Bâtor. 442. 29 novembre 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde des privilâges aux nobles de Wroclaw. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 443. 4 decembre 1365, Vişegrad. Denis, voivode de Transylvanie et comes de Solnoc, exempte B°chew de Dioşod du payement de la moitiâ du rachat de la paix. 444. 6 decembre 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme, â la demande de la familie Berthothy, le privilâge de 1349 par lequel il lui a accordâ le droit de glaive sur ses terres. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 445. 10 decembre 1365, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur avere la plainte dâposâe par Michel, fils d’Andrâ de Voivodeni, contre la donation faite par Louis I«r, roi de Hongrie, aux filles de Jean de Voivodeni. 446. 11 decembre 1365. Louis Ier, r0i de Hongrie, confirme une donation faite â l’âveque Etienne de Zagreb. On y fait mention des dignitaires de Transylvanie. 447. 27 dicembre 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit le privilâge du chapitre d’Oradea du 7 janvier 1359, qui renferme l’acte du 2 dâcembre 1358 sur le bornage des terres d’Ardo et de Rokase. ADDENDA 448. 11 mai 1364 (Oradea). Le chapitre d’Oradea avâre le composition conclue entre Paul, fils de Pierre de Vetiş, et Laurence, son frâre, ayant pour objet le partage des terres de Vetiş, Gilian, Chege, Ciumeşti, Almas et d’autres encore. 449. 2 fevrier 1365. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme deux actes du roi Charles Robert, ratifiâs par le sceau perdu en Valachie. LIX www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 1 1361. (.. .)* approbare, ratificare et nostro pro eisdem, (eorum)- que he-redibus dignaremur privilegio confirmare (...)*. (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 14 mai 1360, DRH — C —, voi. XI, nr. 477). (Nos itaque)3 iustis petitionibus prefati Petri, filii Stan, favore (re-gio înclinaţi.. .)* (pretactas literas nostras omni suspicione car)entes,4 peresentibus de verbo ad verbum insertas, simulcum (.. .)l expressa acceptamus, approbamus, ratificamus (.. -)1 (et pro ipso Petro, filio Stan, ejusque heredibus regis auctoritate perpetuo confirmamus presentis privilegii noştri patrocinio)4 mediante, salvite juribus alienis. In cuius rei me-moriam (firmitatemque perpetuam presentes concessimus)'1 litteras nostras prilegiales, pendentis et authentici sigilii noştri (duplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris domini Nicolai, ar-chiepiscopi Strigoniensis, locique eiusdem corni tis perpetui, aule nostre)4 cancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini millesimo CCC'mo sexa-gesimo (primo)5, regni autem noştri anno vigesimo, venerabilibus in Christo patribus et dominis eodem (Nicolao Strigoniensi, Toma Colocensi, Vgolino Spalatensi, Nicolao Iadrensi arhiepiscopis, Nicolao Agriensis, De-metrio Varadiensis, Dominico Transilvano)6 Colomanno Iauriensis, Ladis-lao Vesprimiensis, Stephano Zagrabiensis, (Michaele Vaciensis, Petro Bos-nensis)6, (Dominico)7 electo confirmato Chanadiensis, fratribus Stephano Nitriensis, Toma Syrmiensis, (Johanne Tininiensis, Bartholomeo Tragu-riensis. Demetrio Nonensis, Stephano Pharensis, Valentino Makariensis, Matheo8 Sibinicensis, Michaele Scardonensis, Radoslao Corbauiensis et)6 Portiua Seniensis ecclesiarum episcopis, eeclesias dei feliciter (gubernan-tibus)2 (Ragusiensi et Quinquaecclesiensi)6 sedibus vacantibus. Magmifi-cis viris, Nicolao Konth palatino, (Dyonisio vaivoda Transilvano, Leus-taohio Sclaivonie, Nicolao)6 de Zeech, Dalmatie et Croaţie, Nicolao de Machou, banis, (Petro pincernarum, Paulo dapiferorum, Johanne janito-rum)4, Emerico agazonum nostrorum, magistris, ac magistro Konya, comite (Posoniensi, aliisque quamplurimis comitatus regni noştri tenenti-bus et honores)6. (...) să binevoim a încuviinţa, a consfinţi şi a întări cu privilegiul nostru pentru ei şi moştenitorii lor (...) (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 14 mai 1360, DRH — C, voi. XI, nr. 477). Noi, aşadar, încuviinţînd cu bunăvoinţă regească dreptele cereri ale sus-zisului Petru, fiul lui Stan... primim, încuviinţăm şi consfinţim scrisoarea noastră de mai sus, lipsită de orice bănuială, trecută din cuvînt în cuvînt în scrisoarea de faţă dimpreună ... ou oele arătate... şi din 1 www.dacoromanica.ro puterea noastră regească o întărim pe veci acelui Petru, fiul lui Stan, şi moştenitorilor lui prin ocrotirea privilegiului nostru de faţă, fără a vătăma drepturile altora. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat această scrisoare privilegială a noastră, întărită cu puterea pe-ceţii noastre duble, atîrnate şi autentice. Dat de mina venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, cancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o. mie trei sute şaizeci şi unu, iar în al domniei noastre jal douăzecilea an, pe cînd păstoreau în chip fericit bisericile lui Dumnezeu, venerabilii întru Hristos părinţi şi domni: acelaşi Nicolae arhiepiscopul de Strigoniu, Toma de Calocea, Ugolin de Spalato, Nicolae de Zara, precum şi episcopi ai bisericilor, Nicolae de Agria, Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Coloman de Gyor, Ladislau de Vesprim, Ştefan de Zagreb, Mihail de Vaţ, Petru al Bosniei, Dominic episcop ales şi întărit de Cenad, fraţii Ştefan de Nitra, Toma al SiirmiuJui, loan de Kniri, Bartolomeu de Trau, Dumitru de Nona, Ştefap de Faro, Valentin de Makarska, Matei de Seberiioo, Mihail de Scardona, Radislav de Krbava şi Portiva de Segno, scaunele de Ragusa şi Pecs fiind vacante. Măriţii bărbaţi: Nicolae Konth palatinul, Dionisie voievodul Transilvaniei, Leustachie 'banul Slavoniei, Nicolae de Zeech banul Dalmaţiei şi Croaţiei, Nicolae banul de Macva, Petru marele paharnic, Pavel marele stolnic, loan mai marele uşierilor, Emeric marele nostru comis şi magistrul Konya, corniţele de Pojon şi mulţi alţii, ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. In 1900, era în colecţia loan Mihâlyi. Orlg, perg., în stare foarte deterioriata, cu lacun,e şi pete de umezeală, cu două peceţi atîrnate de şnur de mătase de culoare albastră şi neagră, împletit cu fir de aur. EDIŢII: Mihâlyi, p. 42—43. 1 Rupt. 2 Rupt cca 0,5 cm, întregit după sens. 8 Rupt, cca 1,5 cm, întregit după sens. 4 Rupt, întregit parţial pe baza contextului. 8 Rupt cca 1 cm, întregit pe baza contextului. 6 Rupt, întregit pe baza altor acte contemporane (exemplu; nr, 37, 72), 7 In text întregit greşit: Nicolao. 8 In text întregit greşit: Marco. 2 1361—13624 Nobili et sapiehti vira,' magistrO Benedicto, filio Heem,' comiţi de Marmorosyo et de Ugatzha, iudices civesque .et iurati de Ryvulo DomiJ parum et de Medio Monteţ paratum in omnibus famulatum. • Scripsimus noţiilitati vestre in registre quodam quod Dragus Ola-ohus, sicut etiam manifeste et pretervoVmodo( iaotavit se, cum amicis suis de multis excessibus et illicitis actibus preclatoribus, quod et variis spoliis' equorum ablationibus et homididis1 2 * 4 * 6 7 8 multoruM ţiominum de hqstris reuni fore et rationabiliter 'incusatum, imo qUod 'etiam dixeriţ idem Dragus, quod nullus alter Şiretei1 eum fet suos amicos deberet de talibus maleficiis incuSari; sed quia- scripsistis nobis, quod Ipse Drkgud, dum obi- 2 www.dacoromanica.ro cere tur* sibi talia coram domino nostro rege negasset, dabimus et dedimus vobis unam credentiam ad dictum dominum nostrum regem omnia, in Guibus vobis dictum Dragus annunciavimus, ad fidem nostram veram4 esse et sine simulatione. Petimus gratiose, quod ea sicut dedimus vobis in legistro5 contra dictum Dragus domino nostro regi in persona nostra velitis perpalare. (Pe verso:) Nobili et sapienţi viro, magistro Benedicto, filio Heem, comiţi de Mgrmarosio et de Hugacz, presentetur. Nobilului şi înţeleptului bărbat, magistrului Benedict, fiul lui Heem, comite de Maramureş şi de Ugocea, juzii, orăşenii şi juraţii din Baia Mare şi Baia Sprie se închină gata a vă sluji întru toate. Am soris nobleţei voastre într-o scrisoare că Dragoş Românul — aşa precum s-a lăudat pe faţă chiar ,şi fără ruşine — este vinovat şi a fost înv'nuit pe bună dreptate dimpreună cu prietenii săi de multe samavolnicii şi neîngăduite prădăciuni, şi de felurite jafuri, de furturi de cai şi de uciderea multor oameni de-ai noştri, ba chiar că pomenitul Dragoş a şi spus că nimeni altul afară de dînsul şi de prietenii săi n-ar trebui să fie învinovăţiţi de aceste fapte rele; dar, fiindcă ne-aţi scris nouă că numitul Dragoş, cînd i s-au pus în sarcină astfel de lucruri, le-a tăgăduit înaintea domnului nostru regele, (noi v-am scris că) vă vom da şi v-am dat o scrisoare de încerdinţare dată ide zisul nostru domn regele, că toate acele fapte prin care noi vi l-am arătat pe Dragoş ca vinovat, sînt, pe cuvîntul nostru de cinste, • adevărate şi fără nici o minciună. Vă cerem (dar) cu supunere ca toate acestea şă binevoiţi a le arăta în numele nostru domnului nostru regele aşa precum vi le-am arătat în scrisoarea noastră împotriva lui Dragoş. (Pe verso:) Să i se înfăţişeze nobilului şi înţeleptului bărbat, magistrului Benedict, fiul lui Heem, comite de Maramureş şi de Ugocea. Arh.Naţ.Magh. Colecţia Muz. Naţ., XIV, nr. 190. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere aplicată în document pe verso. EDIŢII: Documenta Valachorum, p. 157. 1 * 3 1 Corect: protervo. Corect: homicidiis, 3 Corect: obicerentur. '' Corect: vera. r Corect: in registro. 3 1361 ianuarie 1 (primo Kalendas mensis Januarii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte nişte danii. Dumitru, episcopul de Oradea, Dominic, episcopul Transilvaniei, Dominic, episcopul de Ce-nad, ales şi confirmat; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 33 742. Transumpt în actul capitlului din Lelez din 15 ianuarie 1403. EDIŢII: Smiâiklas, XIII, p. 93—94. 3 www.dacoromanica.ro 4 1361 după ianuarie 1, (Cluj-Mănăştur). (C)onventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, omnibus Christi fidelibus, presens scriptum inspecturis, salutem in salutis largi-tore. Ad universorum notitiam, tam presentium quam futurorum, harum serie volumus pervenire quod coram nobis personaliter constitutus nobi-lis vir magister Nicolaus dictus Wos junior, exhibuit nobis quasdam litte-ras nostras patentes a tergo sigillatas et oonfectas super facto possessionis Dyos vocate, petens et suplicans1 nos precum cum instantia, ut easdem propter evidentiam et rei certitudinem in modum privilegii redigi facere dignaremur, videlicet tenoribus infrapositarum, quarum quidem littera-rum tenor talis est: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 14 februarie 1353, DRH-C- voi. X, nr. 172). Incipiunt vero secunde littere, tali modo: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 2 februarie 1353, DRH-C- voi. X, nr. 171). Item tertia sic denotatur: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 14 februarie 1360, DRH-C- voi. XI, nr. 457). Tenor autem littere quarte sic demonstratur: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 2 februarie 1353 DRH—C— voi. X, nr. 170). Quinta littera sic denotatur. (Urmează actul conventxdui din Cluj-Mănăştur, din 29 noiembrie 1355, DRH-C- voi. X, nr. 354.) Sexta littera denotatur eomodo: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 3 februarie 1359, DRH-C- voi. XI, nr. 356). Septima autem littera sic procedit: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 16 ianuarie 1360, DRH-C- voi. XI, nr. 453). Octava littera denotat se sic: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 13 ianuarie 1360, DRH-C- voi. XI, nr. 449). Nos enim iustis et legitimis petitionibus ipsius magistri Ni-colai d(icti Wos junioris annuentes)2, predictas litteras non rassas, non cancellatas, nec etiam in aliqua partis sue vicitas, de verbo ad verbum sub nostro sigillo atentico3 transscribi et in modum privilegii fecimus communiry4. D(atum ... post)5 diem Strennarum, anno domini M'° CCC rao LX mo primo. (Pe verso:) Ista littera omnia6 sunt ad monasterium hujus ecclesie beate Mărie virginis per me fratrem Johannem custodem asignate7 de Dyos et alie quamplurime, anno domini 1.5.30 Conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, tuturor credincioşilor întru Hristos, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru dăruitorul mîntuirii. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că, înfăţişîndu-se însuşi înaintea noastră nobilul bărbat, magistrul Nicolae zis Wos cel tînăr, ne-a arătat o scrisoare a nostră deschisă, pecetluită pe partea din spate şi întocmită cu privire la moşia numită Deuşu, cerîndu-ne şi rugîndu-ne cu rugăminţi stăruitoare ca să binevoim, spre ahezăşia şi siguranţa (acestui) lucru, să punem să se întocmească în chip de privilegiu, adică în conţinutul celor de mai jos; cuprinsul acestei scrisori ieste următorul: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 14 februarie 1353, DRH- C-vol. X, nr. 172). Iar a doua scrisoare începe astfel: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 2 februarie 1353, DRH-C- voi. X, nr. 171). De asemenea, a treia arată astfel: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 14 februarie 1360, DRH-C- voi. XI, nr. 457). Iar cuprinsul celei 4 www.dacoromanica.ro de a patra scrisori se arată astfel: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 2 febraurie 1353, DRH-C- voi. X, 170). A cincea scrisoare se înfăţişează astfel: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 29 noiembrie 1355, DRH-C- voi. X, nr. 354). A şasea scrisoare arată astfel: (Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 3 februarie 1359, DRH-C-vol. XI, nr. 356). Iar a şaptea scrisoare apare astfel: seriem premissorum ut fuerit necesarie more solito nobis fideliter rescri-batis. Datum in Vissegrad, in festo beatorum Fabiani et Sebastiani mar-tirorum, anno domini Mmo CCC™0 LXmo secundo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Fidelibus sute conventui de Kolos, pro magistro Jakch de Kusal, introductoria. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din conventui de Cluj, sănătate şi milostivire. Ne-a spus magistrul Jakch de Coşeiu că dînsul ar dori să intre, în chip legiuit, în stăpînirea unei moşii numite Vîrşolţ, care ţine de el ca zălog, dacă nu va avea loc, în această privinţă, împotrivirea cuiva; cu privire la aceasta cerem şi p>oruncim cu tărie credinţei voastre ca să trimiteţi pe omul vostru de mărturie, vrednic de crezare, în faţa căruia Ioan, fiul lui Ştefan de Dioşod, omul nostru, sau Ladislau, fiul Jui Dumitru, în lipsa celui dintîi, (care) ajungînd la sus-zisa moşie numită Vîrşolţ şi chemînd în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii, şi fiind ej de faţa, să-l pună pe acel magistru Jakch în stăpînirea acesteia şi să o dea acelui magistru Jakch s-o stăpînească în temeiul sus-zisei zălogiri, dacă 61 www.dacoromanica.ro .nu va fi vreo împotrivire; iar dacă vor fi unii care s-ar împotrivi, să-i cheme împotriva pomenitului magistru Jakch înaintea noastră, la un soroc potrivit ca să dea socoteală despre împotrivirea lor şi apoi dacă va fi nevoie, după obicei, să ne scrieţi întocmai, despre desfăşurarea celor de mai sus. Dat la Vişegrad, în sărbătoarea fericiţilor mucenici Fabian şi Se-bastian, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Credincioşilor săi din conventul din Cluj — scrisoare de punere în stăpînire pentru magistrul Jakch de Coşeiu. Arh.Naţ.Magh., D1.27 629. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1362. Orig.hîrtie, cu urme de pecete de închidere aplicată în document pe verso. REGEŞTE: Kemăny, Dipl.Trans.Appendix, 3, p. 9. 81 1362 ianuarie 20, Sîntimbru. Nos, Petrus, vicevoyvoda Transilvanus, damus pro memoria quod causam, quam magister Nicolaus, filius Pauli de Walko, noster notarius personaliter astans contra Stephanum, filium Ladislai de Andryashaza, si-militer personaliter adherentem, iuxta continentiam priorum literarum nostrarum in facto possessionis portionarie filiorum Dominici dicti Rouaz in possessione Zuchak habite, in octavis festi Epiphaniarum domini proxime preteritis habebat coram nobis, ipsam causam de partium volun-tate stătu in eodem ad octavas diei Cinerum proxime nune affuturas du-ximus prorogandam. Datum in Sancto Emerico, octavo die termini prenotati, anno domini M. CCC. LX. secundo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro Stephano, filio Ladislai, contra magistrum Nicolaum, filium Pauli de Walko, ad octavas diei Cinerum, prorogatorie. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că pricina privitoare la o bucată de moşie a fiilor lui Dominic zis Rouaz aflătoare în moşia Suceag, pe care, potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de mai înainte, trebuia să o aibă înaintea .noastră la octavele de curînd trecute ale sărbătorii Botezului domnului1, magistrul Nicolae, fiul lui Pa-vel de Valcău, notarul nostru, care s-a înfăţişat el însuşi împotriva lui, Ştefan, fiul lui Ladislau de Anduryashaza, care de asemenea s-a înfăţişat el însuşi, am hotărît, cu învoirea părţilor s-o amînăm la octavele în curînd viitoare ale începutului păresimilor1 2. Dat în Sîntimbru, în a opta zi a sorocului sus-însemnat, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Scrisoare de amînare la octavele începutului păresimilor, pentru Ştefan, fiul lui Ladislau, împotriva magistrului Pavel de Valcău. Arh.Naţ.Magh., arh. fam. Teleki din Tîrgu-Mureş, nr. 7 126. Orig.hîrtie, cu peceta rotundă din ceară a vicevoievodului aplicată pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 121. 1 13 ianuarie. 2 9 martie. 62 www.dacoromanica.ro 82 1362 ianuarie 21 (XII. Kalendas Februarii), Avignon. Papa Inocenţiu al VT-lea dăruieşte lui Nicolae o slujbă de canonic în dieceza Transilvaniei. Totodată scrie arhiepiscopului de Strigoniu, episcopului de Nitra şi decanului bisericii Sf. Agricola din Avignon, cu privire la instalarea lui. Arh.Vat.Jnnoc.VI. R.A. an. VI, voi. 29, f. 423.b. REGEŞTE: TSrt.Târ., 1895, p. 283, nr. 417. 83 1362 ianuarie 25, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmunustra, damus pro memoria quod magistro Nicolo dicto1 Wos coram nobis per-sonaliter comparendo, dixit nobis protestando quod magister Michael, fi-lius Deseu, dictus de Elephant, quasdam possessiones suas Ozwe et Chu-banka vocatas ac alias ad ipsas pertinentes, quas videlicet predictus pater suus a Johanne dicto Chente titulo emptionis comparaverat cum rebus, quas per modum desolationis possessionis sue Zentheged vocate iamdie-tus pater suus «receperat2,super quas instrumenta litteralia haberat3, nobi-libus viris dominis Stephano et Georgio, filiis Bubek, vendidisset in gran-de preiudicium et derogamen sue iustitie non modicum et iacturam. Unde protestatione facta prelibatum magistrum Michaelem, filium Deseu, ab alie-natione et venditione predictarum possessionum Ozwe, Chubanka et ad ipsas pertinentes, item memoratos nobiles viros dominos Stephanum et Georgium, filios Bubek, ab huiusmodi occupatione, emptione et ipsis perpetuatione prohiberet et inhiberet, imo idem magister Nicolaus dictus Wos prohibuit contradicendo coram nobis. Datum in festo Conversionis beati Pauli apostoli, amno domini mil-lesimo trecentesimo sexagesimo secundo. (Pe verso:) Pro magistro Nicolao dicto Wos, contra magistrum Michaelem, filium Deseu, dictum de Elephanth4, super facto venditionis possessionum Ozue4 et Chubanka et ad ipsas pertinentes dominis Stephano et Georgio, filiis Bubek, prohibitorie. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire că, înfăţişîndu-se însuşi înaintea noastră magistrul Nicolae zis Wos, făcînd întîmpinare a spus că magistrul Mihail, fiul lui Desideriu zis de Elephant a vîndut nobililor bărbaţi, domnilor Ştefan şi Gheorghe, fiii lui Bubek spre marea lui pabugă şi pierdere şi cu călcarea dreptului său, nişte moşii ale sale numite Osoiu şi Ciubanca şi altele ce ţin de ele, pe care adică sus-pomenitul său tată le dobîndise de la Ioan zis Chente prin cumpărare, şi împreună cu lucrurile pe care sus-amintitul său tată le primise (ca despăgubire) pentru pustiirea moşiei sale numită Sîntejude, cu privire la care ar avea acte doveditoare. Drept aceea, făcînd el aceasta întîmpinare, opreşte şi împiedică, ba chiar în faţa noastră acest magistru Nicolae zis Wos se împotriveşte şi opreşte pe sus-pomenitul magistru Mihail, fiul lui Desideriu, de la înstrăinarea si vinderea sus-ziselor moşii Osoiu, Ciubanca şi cele ce ţin de ele, de asemenea pe pomeniţii bărbaţi nobili, pe domnii Ştefan şi Gheorghe, fiii 63 www.dacoromanica.ro lui Bubek, de la această luare şl cumpărare (cit) şi de la veşnicirea pe seama lor. Dat la sărbătoarea întoarcerii la credinţa a fericitului apostol Pa-vel, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. (Pe verso:) Scrisoare de oprelişte pentru magistrul Nicolae zis Wos, împotriva magistrului Mihail, fiul lui Desideriu de Elephant, cu privire la vinderea moşiilor Osoiu şi Ciubanca şi a celor ce ţin de ele, domnilor Ştefan şi Gheorghe fiii lui Bubek. Arh.Stat.Cluj-Napoca, arh. fam. Wass. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1362. OrigJiîrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 2 3 4 1 Corect: magister Nicohms dictus. 2 iam dictus pater suus receperat, scris deasupra rîndului. 3 Urmează instrumenta, de prisos. 4 Astfel în orig. 84 1362 februarie 7, Sîntimbru. Nos, Petrus, viceuayvoda Transiluanus, memorie commendamus per presentes quod nobilis vir, magister Thomas, filius Thome, filii Dyoni-sii de Regun sua, et magistri Stephani, fratris sui uterini de eadem in personis, ad nostram accedens presetiam per modum protestationis nobis declarauit quod magister Mychael, filius Desew de Elefant, quandam possessionem suam Huzuoy vocatum, cum omniibus ad eandem posses-sionem pertinentibus magistris Stephano, Georgio et Nicolao, filiis Be-bek vendere et alienare niteretur, imo vendidisset eandem sine scitu et consensu ipsorum in grande preiudicium eorum nan modicum et grava-men. Cum tamen ipsis ad emendum, pignori reopiendum, racione contigua commetanei'tatis, plusquam aliis, dicta possessio, pertineret et debe-ret pertinere, unde facta huius modi protestatione prefatos magistros Stephanum Georgium et Nicolaum, filios Bebek et alios quoslibet ab emptione, pignori receptione et quouismodo se intromissione in eandem, et predictum Mychaelem, filium Desew, a venditione, pignori obligatione et quouismodo a se ipsis alienatione, diete possessionis Huzuoy, prohi-buit contradicendo et contradixit inhibendo palam et expresse coram nobis. Super quibus litteras nostras protestatorias simul et prohibitorias a nobis petiit emanari, quas nos eisdem concessimus iustitia communi suadente. Datum in Sancto Emerico, secundo die festi beate Dorothe,1 anno domini Millesimo trecentisimo sexagesimo secundo. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prin scrisoarea de faţă dăm de ştire că, venind înaintea noastră nobilul bărbat, magistrul Toma, fiul lui Toma, fiul lui Dionisie de Reghin în numele său şi al magistrului Ştefan, fratele său bun, tot de Reghin, ne-a spus în chip de întîmpinare că magistrul Mihail, fiul lui Desideriu de Elefant a căutat să vîndă şi să înstrăineze, ba chiar a vîndut fără ştirea şi încuviinţarea lor, spre marea lor pagubă şi pierdere, o moşie a lui numită Osoiu, cu toate cele ce ţin 64 www.dacoromanica.ro de acea moşie, magiştrilor Ştefan, Gheorghe şi Nicolae, fîii lui Bebek. Deoarece însă zisă moşie, în temeiul nemijlocitei megieşii li se cuvine şl trebuie să li se cuvină lor, spre cumpărare sau luare în zălog, mai mult decît altora, (de aceea), făcînd această întîmpinare, a oprit împotrivin-du-se şi s-a împotrivit oprind pe faţă şi în chip vădit, înaintea noastră, pe sus-zişii miagiştri Ştefan, Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Bebek, şi pe oricare alţii de a cumpăra, lua în zălog şi intra în orice chip în stăpî-nirea acesteia şi pe zisul- Mihail, fiul lui Desideriu, de a vinde, zălogi sau înstrăina în orice fel de la dînşii pomenita moşie Osoiu. Dreptt aceea, ne-a cerut să-i dăm scrisoarea noastră de întîmpinare şi totodată de oprelişte, pe care noi i-am dat-o potrivit dreptăţii obşteşti. Dat la Sîntimbru, în a doua zi după sărbătoarea fericitei Doroteea, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. Arh.Naţ.Magh. Orig. perg., cu pecete de ceară de culoare albă, aplicată pe verso. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 339—340; Kemăny, Dipl.Trans.Suppl., II, p. 4 (cu data greşită: 7 februarie 1361). REGEŞTE: Ub., II, p. 195. • • Astfel în text. 85 1362 februarie 15 (ferm tercia proxima post dominicam Circumdederunt), Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte magistrului Ioan, comite de Timişoara (comes Temesiensis) şi fratelui său Dominic, fiii lui Desideriu, actul capitlului din Arad (Orodiensis) din 8 august 1361 (nr. 52) cu privire la punerea lor în stăpînirea mai multor moşii. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 679. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-NapOca/1361. Orig. perg., pecetea mare regală lipseşte. EDIŢII: Ortvay, I, p. 99—102. 86 1362 februarie 22, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ladislau de Bolkan a protestat în numele său şi al fiilor săi: Petru, Ioan, Fabian şi Ladislau, împotriva faptului că Petru şi Ştefan Cudar împreună cu fraţii lor, precum şi Ladislau şi Dumitru, fiii lui Ivanca, fiul lui Egidiu, au cerut ca danie de la rege şi s-au înstăpînit asupra moşiilor Balkâny, Guth şi Curtuiuş (Kur-thuelus) şi l-a oprit pe rege şi pe cei de mai sus de la înstrăinarea acestor moşii. Arh.NaţMagh., arh.fam. Kâllay, nr. 1359. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 98, nr. 1429. 65 www.dacoromanica.ro 87 1362 februarie 25 (quinto Kălendas mensis Marţii). Ludovic I, regele Ungariei, dispune să se înapoieze o moşie. Dumitru, episcopul de Oradea, Dominic, episcopul Transilvaniei, Dominic, episcopul de Cenad; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 33 969. Orig. perg. EDIŢII: Smiiiklas, XIII, p. 204—206. 88 1362 feruarie 26 (quarto Kalendas mensis Marţii). Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte magistrului Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heym, comite de Satu-Mare şi Maramureş şi fratelui său bun Petru, pentru meritele militare ale celui dintîi, un 'loc de curte pustiu, aflător în cetatea Buda în apropiere de curtea regală. Arh.Naţ.Magh., arh.fam. Kîsfaludy. Orig. perg., cu pecete din ceară atîrnată cu şnur împletit de mătase de culoare roşie şi violetă. REGEŞTE: Fejâr, IX/3, p. 300—302. 89 1362 februarie 26, (Oradea). Conventus monasterii Waradyensis, universis Christi fidelibus pre-sentibus pariter et futuris, presentes litteras inspecturis, salutem in domino sempiternam. Ordo racionibus expostulat ut ea que geruntur în tempore ne dierum laborante curriculo deleatur sed stily1 officio memorie commendentur. Ad universorum igitur tam presencium quam futurorum noticiam harum serie volumus pervenire quod comes Johannes, filius Petri et Leukus, filius suus de civitate Waradyense ab una parte vero ex altera Blasius, filius Kelemen magni de eadem civitate Waradyense in noştri presencia personaliter constituti, per prenominatum comitem Johannem, filium Petri et Leukus, filium suum propositum extitit oraculo vive vo-cis et relatum quod ipsi quandam sessionem seu fundum curie (que) in dicta civitate Wairadyense inter fundos curiarum Andree Sclaui ge-nori Salomonis et Nicolai, filii Thome (.. .)2 adiacentern, ispos titulo empcionis contingentem cum lapido pallacio et aliis edificis3 omnibus in facie eiusdem existentibus, item tres vineas ipsorum in teritorîo1 diete Waradiensis1 civitatis, a parte occidentali existentes, quarum duarum vinearum ex ipsis vicini et conterminales sunt via magna versus villam He^en de dicta civitate Waradyensi procedens a septentrione et ab oriente Petrum Kwn dictum et Beller a meridie ac dictum Blasium, filium Kelemen magni et An(drea)m,4 dictum Beller ac Blasium diotum Gudich ab occidente; item tercia vinea esset iuxta predictam magnam viam a par(te)5 orientali, infra vineam Thome clavigeri a meridie: item unum maccellum6 ipsorum iuxta maccellum6 J(ohannis)7 bardu(s)8 dicti a parte meridiey1 adiacens: item unum fenetum ipsorum in văile Neru-guel^h adiacens, habens (vicini)9 et conter(mina)les4 fossatum molendini 66 www.dacoromanica.ro diete, ecclesie nostre ab oriente, Petrum, filium Thome, ultra antiquum meatum aque (a)9 meridie et antiquum fossatum ab occidente ac Ipoli-tum, filium Augustini, cum molendino ultra predictum fossatum diote molendini noştri a septentrione; eisdem vicinis et conterminalibus pre-mientibus et consencientibus ac e(m)ere4 volentibus supradicto Blasio, filio Kelemen magni, pro quinquaginta marcis denariis quamlibet marcam cum sex pensis computando plene habitis et receptis ab eodem et per eum suis heredibus heredumque suorum in posterum successoribus vendidissent, tradidissent et contulissent ac vendiderunt coram nobis iure perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenandas pariter et habendas. In cuius rei memoriam et perpetuam firmitatem presentes litteras nostras privilegiales cum apposicione pendentis sigilii noştri munimine duximus roborandas. Datum anno domini Mmo CCC mo LX'mo secundo, IlII-to Kalendis Marti10, fratre Fridrico priore, fratre Benedicto custode et fratre Johanne cantore existentibus ceterisque fratribus una nobiscum iugiter deo fa-mulatibus ac devote. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Super fundo, vineis et feneto. Conventul mănăstirii din Oradea, tuturor credincioşilor întru Hris-tos, celor de faţă cit şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire veşnică întru domnul. Rînduiala chibzuinţei cere ca nu cumva cele ce se petrec de-a lungul vremii, să fie distruse, pierzîndu-se din amintire din cauza trecerii zilelor, să fie încredinţate spre aducere aminte în slujba celui ce întocmeşte felul actelor. Aşadar, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor atît celor de faţă cît şi celor viitori că Ioan corniţele, fiul lui Petru, şi Leukus, fiul său din cetatea Orăzii, pe de o parte, iar pe de altă parte Blasius, fiul lui Kelemen cel Mare din aceeaşi cetate a Orăzii, înfăţi-şîndu-se ei înşişi înaintea noastră, mai sus-nuimitul comite Ioan, fiul lui Petru, şi Leukus, fiul său, ne-au spus şi ne-au mărturisit prin viu grai că ei au vîndut, au hărăzit şi au dat în stăpînire sus-numitului Blasiu, fiul lui Kelemen cel Mare, pentru cincizeci de mărci în dinari, socotind fiecare marcă cu şase pense, pe care i-au luat şi i-au primit cu totul de la acelaşi, şi vînd şi în faţa noastră ca să le stăpînească, să le ţină şi deopotrivă să le aibă cu drept de veci şi nestrămutat lui şi prin el moştenitorilor săi şi, pe veci, urmaşilor moştenitorilor lor, o sesie sau loc de curte, aflat în numita cetate Oradea între locurile de curte ale lui Andrei ginerele lui Solomon şi Nicolae, fiul lui Toma, cuvenindu-li-se lor sub numele de cumpărătură, împreună cu casa de piatră şi cu toate celelalte clădiri, aflătoare în faţa acesteia; de asemenea, dinspre apus, trei vii ale acestora, aflătoare în hotarul zisei cetăţi Oradea, dintre care două vii au ca vecini şi megieşi: dinspre miazănoapte, drumul mare care duce de la zisa cetate Oradea la satul Zeten şi dinspre răsărit pe Petru zis Kwn, şi dinspre miazăzi pe Beller şi pe numitul Blasiu, fiul lui Kelemen cel Mare, şi pe Andrei; dinspre apus pe numitul Beller şi pe Blasiu, zis Gudich; de asemenea, cea de-a treia vie era lîngă sus-zisul drum mare, din partea de răsărit, şi dinspre miazăzi mai jos de via lui Toma chelarul; de asemenea, dinspre miazăzi, o măcelărie a acestora aflătoare lîngă măcelăria lui Ioan zis cel Greoi; de asemenea un fînaţ al acestora, aflător în valea Neru-guelgh, avînd ca vecini şi megieşi: dinspre răsărit iazul morii a zisei noastre biserici, dinspre miazăzi pe Petru, fiul lui Toma, dincolo de vechea albie de apă, şi dinspre apus vechiul iaz, şi dinspre miazănoapte pe Ipolit, 67 www.dacoromanica.ro fiul lui Augustin, cu moara de dincolo de sus-numitul iaz al zisei noastre mori, întrucît acei vecini şi megieşi au invuvinţat şi s-au învoit (la vîn-zarea de mai sus), nevoind ei să le cumpere. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noasitră privilegială de faţă, ca să le fie întărită cu puterea peeeţii noastre atîrnate. Dat în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi, la calendele lui martie; pe cînd vieţuiau fratele Frederic prior, fratele Benedict custode şi fratele Ioan cantor şi ceilalţi fraţi care împreună cu noi slujeso necurmat şi cu credinţă pe Dumnezeu. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Cu privire la locul de curte, vii şi fînaţ. Arh.Naţ.Magh., Dl. 5 114. Fotocopie la Inst de ist şi arh. Cluj-Napoca/1362. Orig. perg., cu rupturi şi pete de umezeală; pecetea atîrnată s-a pierdut. 1 Astfel în orig. 2 Rupt cca 3,5 cm. 2 Corect: edificiis. 4 Rupt cca 0,25 cm; întregit pe baza contextului. ■’ Rupt cca 0,25 cm; întregit după sens. 6 Corect: macellum. 7 Pată de umezeală cca 1 cm, întregit pe baza contextului. 8 Rupt cca 0,5 cm, întregire probabilă. 9 Pată de umezeală cca 1,5 cm, întregit pe baza contextului. 10 Corect: Marţii. 90 1362 martie 16, Sîntimbru. Nos, Petrus, vicevoyvoda Transsilvanus, damus pro memoria quod causam, quam Johannes, filius Emerici, nobilis de Buch, pro quo Mi-chael diotus Zekul cum legitimis literis nositris procuratoriis comparuit, contra Iacobum literatum de Mera et Stephanum, filium Ladislai de Andreashaza, pro quibus assumptores termini astiterunt, per modum prime citationis, iuxta continentiam liiterarum citatoriarum conventus de Culusmonustra in octavis diei Cinerum proxime preteritis habebat co-ram nobis, propter prioritatem termini ad octavas festi beati Georgii martyris proxime ven/turas duximus perhemptorie prorogandam. Datum in Sancto Emerico, octavo din termini prenotati, anno domini M. CCC. LX. secundo. (Pe verso, de aceeaşi mînă:) Pro Iacobo literato de Mera, contra Iohannem, filium Emerici de Buoh, ad octavas festi beati Georgii martyris, prorogatoria. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că pricina pe care, potrivit cuprinsului scrisorii de chemare a conventului din Cluj-Mănăştur, trebuia să o aibă înaintea noastră la octavele de curînd trecute ale începutului păresimilor1 Ioan, fiul lui Emeric, nobil de Budh — pentru care s-a înfăţişat Mihail zis Secuiul cu legiuită scrisoare de imputer-nicire — împotriva lui Iacob diacul de Mera, şi a lui Ştefan, fiul lui La-dislau de Andreashaza, pentru care s-au înfăţişat chezăşii sorocului cu prilejul celei dîntîi chemări — am hotărît, din pricina întîietăţii sorocului (unei alte judecăţi), s-o amînăm pentru cea din urmă oară la octavele viitoare ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe* 2. 68 www.dacoromanica.ro Dat la Sîntimbru, în a opta zi a sorocului sus-însemnat, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. (Pe verso de aceeaşi mină:} Scrisoare de amînare la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, pentru Iacob diacul de Mera, împotriva lui Ioan, fiul lui Emeric de Buoh. Arh.Naţ.Magh., arh. fam. Teleki din Tîrgu-Mureş. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 122. 1 9 martie. 3 1 mai. 91 1362 martie 31, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte vînzarea unei părţi dintr-o moşie, în lista demnitarilor: Benedict lector, Ştefan cantor, postul de decan fiind vacant. REGEŞTE: Lev.K6zl., 1946, p. 57, nr. 4. 92 1362 aprilie 4 (secundo Nonas mensis Aprilis). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act de danie. Dumitru, episcopul de Oradea. Dominic, episcopul Transilvaniei, Dominic, episcopul de Cenad; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 35 153. Orig. perg. REGEŞTE: Smi&iklas, XIII, p. 217—218. 93 1362 aprilie 6, (Lelez). Petru, prepozitul, şi conventul din Lelez adeveresc că Ştefan zis Konok de Zolka, slujbaşul lui Toma de Temeskuzy1 ,a protestat în numele stăpînului său şi al fiilor acestuia: Ladislau şi Clement împotriva faptului că Petru cel Mare şi Sebastian, fiii lui Ioan de Cehăluţ (Chohol) vo-iesc să abată cursul Tisei între moşia lor Vossan şi moşia Szalka a lui Ştefan. Arh.Naţ.Magh., arh.fam.Kâllay, nr. 1371 (cotă veche). Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 99, nr. 1432. 1 E vorba de teritoriul dintre cele două braţe ale Timişului. CI listele dijmelor papale şi Ortvay, I, p. 437. 94 1362 aprilie 21, Haram. Nos, magister Laurencius, filius Dominicii1, castellanus de Haram et vicecomes comitatus de Karasov1, memorie commendamus quod On-tonius, faber de Zeredahel, abna1 vero ex altera parte Mychael de Eng, a — Documenta Romaniae Historica 69 www.dacoromanica.ro Johannes pilley par1 2 et Nicolaus, filius Chaohmaz, coram nobis perso-naliter constituti ministerio vive vocis propositum et relatum extitit, per eosdem quod ipsi Myohael de Heng et Johannes pellipar et Nicolaus superius nominati, super fabrum Ontonium super cremacione domorum ipsorum vel aliarum iniuriarum per composicionem magistri Laurencii, castellani de Haram et aliorum proborum virorum de eadem Zeredahel, taliter invicem concordassent, quod omnes cause eque actenus1 inter ipsos verse1 fuissent mutuo invicem relaxassent et anihilassent obligantes se ambe partes quod, si aliqua parcium ipsam causam contra Ontonium vel suos posteros vel Ontonius contra ipsos litem suscitaret in curriculo ad eorum ipsorum3, tune ante litis ingressum in tribus marcis deponendis pars parti composicionem observanti dare teneatur. Datum in Haram, feria quinta proxima post festum Resurreccionis domini, anno domini Millesimo CCC0 LXmo 11°. Noi, magistrul Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Haram şi vioecomite ale comitatului Caraş, dăm de ştire că, venind înşişi înaintea noastră Anton, fierarul din Zeredahel pe de o (parte) iar pe de altă parte Mihail de Eng, Ioan cojocarul, şi Nicolae, fiul lui Chachmaz, ne-au spus şi arătat prin viu grai că sus-numiţii Mihail de Eng şi Ioan cojocarul şi Nicolae, s-au înţeles, prin mijlocirea împăciuitoare a magistrului Laurenţiu, castelanul de Haram şi a altor bărbaţi cinstiţi din acelaşi (sat) Zeredahel, în acest fel cu fierarul Anton cu privire la arderea caselor lor cit şi a altor vătămări, (anume) că ei au stins şi au potolit toate pricinile pe care le porniseră pînă atunci unii împotriva altora, legîndu-se amîndouă părţile că dacă una din părţi în cursul vremurilor viitoare va aduce la judecată această pricină împotriva lui Anton sau a urmaşilor săi, sau dacă Anton va porni judecată împotriva lor, atunci partea (care a călcat învoiala) să fie datoare înainte de începerea judecăţii a da trei mărci părţii care a păzit învoiala. Dat la Haram, în joia de după sărbătoarea învierii domnului, în anul o mie trei sute şaizeci şi doi. Arh.Naţ.Magh.t arh.fam. Kâllay, nr. 1 346 Orig. perg., cu fragmentele a trei peceţi aplicate pe verso. EDIŢII: Pesty, Krasso, III, p. 46—47. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 99, nr. 1433. 1 Astfel in text. 2 In loc de pellipar. 3 Probabil greşală de lectură, în loc de in curriculo adveniendorum temporum. 95 1362 aprilie 28 (feria quinta proxima ut supra = post festum beati Georgii martiris), Csenger. Ladislau, fiul lui Ilie de Gaohal, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare (Zothmariensis) transferă, la porunca lui Ludovic I, regele Ungariei, un proces între nişte nobili, pentru a fi judecat înaintea acestuia. Arh.Naţ.Magh., arh. fam. Zichy, 1.23. Orig., cu urmele a trei peceţi pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 206—207. 70 www.dacoromanica.ro 96 1362 mai 1, {Cluj). Nos, comes Bartholomeus, filius comitis Bartholomei, filii Stark, iudex, iurati et civium universitas de Cluswar, memorie commendantes significamus quibus expedit universis, tam presentibus quam futuris, presentem paginam inspecturis et audituris, quod, ad nostram accedentes personaliter presenciam, vir nobilis, magister Jacobus, Zekul dictus, castellanus de Kuholm, parte ab una, ex altera vero concives noştri et amici, videlicet Nicolaus faber et alter Henlinus faber, et1 per eosdem Nicolaum fabrum ac Henlinum extitit relatum Vive vocis ministerio et propositum, curiam eorum, quam insimul habebant et sitam contigue curie eiusdem magisttri Jacobi in platea pontis ex una, ex altera vero parte contigue curie honorabilis viri Ladizlai nigri, de bona voluntate dominarum conthoralium suarum ac heredum suorum universorum, ven-didisse, locasse ac assignasse prefato magistro Jacobo, Zecul1 dicto, in filios filiorum suorum ac heredum per heredes, iure hereditario perpetue et irrevocabiliter tenendam, possidendam pariter et habendam, nullo eciam tune existente contradictore, pro quadam certa summa pecunie, ad nostrum sci(tu)m2, per prefatum magistrum Jacobum ipsis Nicolao fabro et Henlino plenarie et integraliter persoluta, assumentes ac obli-gantes se nichilominus idem Nicolaus faber et Henlinus quod, si quis annorum in processu proximorum seu amicorum suorum ipsum magistrum Jacobum seu heredes eius ac posteritates inpetere3 seu inquietare niteretur curia pro premissa, velle4 hoc expedire propriis eorum labori-bus et expensis ac ipsum magistrum Jacobum cum suis posteritatibus in pacifica conservare possessione. Ad que se coram nobis obligarunt de voluntate. In cuius rei testimonium ac robur perpetue firmitatis presenites concessimus et concedimus literas, sigilii noştri autentici munimine con-signatas. Datum in octavis festi beati Georgii martiris, anno domini Mmo CCCmo LXIIdo. Noi, corniţele BarStolomeu, fiul comitelui Bartolomeu, fiul lui Stark, judele, juraţii şi obştea orăşenilor din Cluj, dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, atît celor de acum cit şi celor viitori, care vor vedea şi vor asculta scrisoarea de faţă, că, venind înşişi înaintea noastră, nobilul bărbat magistrul Iacob zis Secuiul, castelanul de Rupea, pe de o parte, iar pe de altă parte concetăţenii şi prietenii noştri, anume Nicolae faurul şi celălalt faur, Henlin, acei Nicolae faurul şi Henlin au spus şi au mărturisit prin viu grai că ei, cu buna învoire a doamnelor, soţiile lor, şi a tuturor moştenitorilor lor, au vîndut, au dat şi au hărăzit sus-pomenitului magistru Iacob zis Secuiul, pentru o anumită sumă de bani, plătită, după ştiinţa noastră, în întregime şi pe deplin de pomenitul magistru Iacob acelor Nicolae faurul şi Henlin, curtea lor pe care o aveau împreună şi (care e) aşezată în vecinătatea curţii acelui magistru Iacob din strada podului, pe de o parte, iar pe de altă parte vecină cu curtea cinstitului bărbat Ladislau cel Negru, ca s-o ţină, s-o stăpînească şi s-o aibă cu drept de moştenire pe veci şi nestrămutat întru fiii fiilor şi întru moştenitorii moştenitorilor lui, nefiind atunci vreun împotrivitor; legîndu-se şi îndatorîndu-se totodată acei Nicolae faurul şi Henlin că, dacă în scurgerea anilor cineva dintre rudele sau prietenii 71 www.dacoromanica.ro lor ar căuta să supere sau să tulbure pe acel magistru Iacob sau pe moştenitorii şi pe urmaşii aeestuia în ce priveşte sus-pomenita curte, dînşii vor să-l apere de acest lucru cu ale lor osteneli şi dheltuieli şi să-l tină pe acel magistru Iacob, împreună cu urmaşii săi, în paşnică stăpînire; la care lucru s-au legat de bună voie în faţa noastră. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat şi dăm scrisoarea de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre autentice. Dat la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 068. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1362. Orig. perg., cu pete de umezeală. EDIŢII: Makkai, Kiadatlan okl., 5—6. 1 Astfel In orig. 2 Pată de umezeală cca 0,5 cm; întregit după sens. a Corect: impetere. 4 Corect: vellent. 97 1362 mai 6, (Cluj-Mănăştur). Conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmustra1, omnibus Christi fidelibus, presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Ad universorum noticiam, tam presentium quam futurorum, harum serie volumus pervertire quod Joob, filio Gregorii, filii Joob de genere Zyl, ac nobili domina Elyzabeth vocata, matre eiusdem Joob, et Petro dicto Zemes, genero eiusdem Jobflb, ab una, magistris Jacobo, filio Ni-colai magni de Drag, ac Nicolao, filio Johannis de Sumbur, pro se per-sonaliter et Michaele, fratre suo uterino, parte ex altera, coram nobis personaliter constitutis, confessum exstitit per eundem Joob et nobilem dominam matrem eiusdem Job1, ministerio vive vocis, pariter et relatum quod rectam dimidietatem possessionis ipsorum Zentmartun vocate, iure hereditario ipsos tangentes1 2, in comitatu de Doboka existenţi habitam, a parte predicte viile Drag, similiter ex parte plage occidentali adiaeen-tem usque metas Zentpeter et Myko, cum omnibus utilitatibus et perti-nenciis universis, ad ipsam medietatem spectantibus, et cum patronatu ecclesie sancti Martini in eadem constructe et fabricate, pro viginti mar-cis fini argenti, ponderis civitatis de Clusuar, pro quibus iamdictus Gre-gorius, filius Joob, unacum Nicolao, Petro et Joob, mediantibus literis privilegialibus honorabilis capituli ecclesie Waradiensis, titulo impigno-racionis, eidem comiţi Jacobo de Drag obligaverat, ac eciam pro septua-ginta florenis aureis, coram nobis, in specie ipsis Joob (et)3 nobile4 domine datis et persolutis sepedictis magistris Jacobo, filio Nicolai magni de Drag, Nicolao et Michaeli, filiis Johanis de Sumibur, dederunt, ,ven-diderunt et contulerunt coram nobis, iure perpetuo et irrevocabiliter, in filios filiorum ipsorum heredum per heredes servandam, possidendam, tenendam pariter et habendam cum omni pleno iuris5 et dominio, nil proprietatis exinde medie partis ipsis reservando, tali tamen cautela im-posita, quod quicpmque6 sorores eiusdem Job1 vel eciam aliqui aut ali-quis ex generacione iamdictorum Job1 et nobilis domine quartam filialem, dotem et res paraphemales seu aliquam partem porcionariam de ipsa 72 www.dacoromanica.ro medietate vendite et alienate, temporum in processu, habere niterentur, extunc sepedicti Joob et domina ac heredes ipsorum de porcione ipsorum ipsis remanente dare et solvere sint astracti, salva ipsa meditate remanente, sub tali vinculo interserto, quod ab omnibus impetitoribus seu inquietare volentibus prefatos magistros Jacobum, Nicolaum et Michae-lem propriis laboribus ipsorum et expensis pacifice et quiete indemniter tenebuntur conservare. Si vero non possent vel non valerent; extunc aliam partem ipsis reservatam, in eadem Zentmartun habitam, similiter cum omnibus utilitatibus et pertinenciis universis ac patronatu predicte ecc-lesie aut aliam equalem et similem utilitatis, memoratis magistris Jacobo, Nicolao et Michaeli ac superstitibus ipsorum in perpetuum possidendam dare et statuere tenebuntur, et insuper in subcumbo duelli idem Joob contra iudicem subiacebit eo facto. Ad quod se prefatus Job1 contra annotatos magistros Jacdbum, Nicolaum et Michaelem se sponte obligavit coram nobis. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes literas noastras privilegiales (concessimus)3, pendentis sigilii noştri mu-nimine roboratas. Datum sexta feria proxima post octavas festi beati Georgii marty-ris, anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo secundo. Conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cit şi a celor viitori, că venind înşişi înaintea noastră Ioob, fiul lui Grigore, fiul lui Ioob din neamul Zyl, şi nobila doamnă numită Elisabeta, mama acestui Ioob, şi Petru zis Zemeş7, ginerele acestui Ioob, pe de o parte, iar pe de altă parte magiştrii Iacob, fiul lui Nicolae cel Mare de Dragu, precum şi Nicolae, fiul lui Ioan de Zimbor, e*l însuşi pentru sine şi (pentru) Mihail, fratele său bun, s-a mărturisit prin viu grai şi s-a arătat de către acest Ioob şi nobila doamnă, mama acestui Ioob, că au dat, au vîndut şi au hărăzit (şi) în faţa noastră (dau, vînd şi hărăzesc) des-pomeniţilor magiştrii Iacob, fiul lui Nicolae cel Mare de Dragu, (şi) Nicolae şi Mihail, fiii lui Ioan de Zimbor, jumătatea dreaptă a moşiei lor numite Zenthmartun, ce ţine de ei prin drept de moştenire, aflătoare în comitatul Dăbîca, aşezată spre sus-zisul sat Dragu, şi, de asemenea, spre apus pînă în hotarele (moşiilor) Sînpetru şi Myko, împreună cu toate folosinţele sale şi cu toate cele ce ţin de acea jumătate şi cu dreptul de patronat asupra bisericii sfîritului Martin, clădită şi ridicată (acolo), pe douăzeci de mărci de argint bun, după greutatea de Cluj, pentru care sus-zisul Grigore, fiul lui Ioob, împreună cu Nicolae, Petru şi Ioob, o zălogiseră acestui comite Iacob de Dragu, în temeiul scrisorii pri-vilegiale a cinstitului capitlu al bisericii de Oradea, precum şi pe şaptezeci de florini de aur, daţi şi plătiţi în bani, în faţa noastră, aoestor Iacob şi nobilei doamne, ca s-o păstreze, s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat întru fiii fiilor lor, moştenitori de moştenitori, cu drept de stăpînire deplină, nepăstrîndu-şi pentru ei nici o stăpînire în această jumătate; punîndu-se totuşi această îndatorire că, dacă oricare din surorile acestui Ioob, sau chiar alţii, sau vreun altul din neamul sus-zişilor Ioob şi al nobilei doamne ar încerca, în curgerea vremii, să capete cumva pătrimea (cuvenită) fiicei, sau zestrea şi darurile de nuntă, sau vreo parte de stăpînire din această jumătate vîndută şi întrăinată, atunci des-pomeniţii Ioqb şi (nobila) doamnă şi moştenitorii lor să fie siliţi să 73 www.dacoromanica.ro dea şi să acopere din partea lor ce le rămîne, lăsînd această jumătate neatinsă, cu acest legămînt cuprins (aici) că vor fi datori cu osteneala şi cheltuielile lor să-i ţină nevătămaţi, în pace şi în linişte, pe sus-zişii magiştri Iacob, Nicolae şi Mihail faţă de toţi pîrîşii sau cei care ar voi să-i tulbure. Iar dacă nu ar putea sau nu ar avea putinţă, atunci vor fi datori să dea şi să treacă în stăpînirea pomeniţilor magiştri Iacob, Nicolae şi Mihail şi a urmaşilor lor, spre a o stăpîni pe veci, o altă parte, păstrată anume pentru ei, aflătoare în aceeaşi (moşie) Zenthmartun, de asemenea cu toate folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea şi cu dreptul de patronat asupra sus-zisei biserici, sau vreo alta la fel şi de un folos asemenea; şi pe deasupra, prin chiar acest fapt, acel Iacob va fi supus faţă de judecător (la osînda ce se dă) pentru pierderea duelului. La aceasta s-a îndatorat de bunăvoie înaintea noastră sus-zisul Ioob faţă de sus-numiţii magiştri Iacob, Nicolae şi Mihail. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat în vinerea de după octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. Arh.Naţ.Magh., Dl. Orig.perg., cu pecete atîmată de şnur de mătase roşie EDIŢII: Ub., II, p. 195—196. 1 Astfel în text. 2 Corect: tangentis. 3 Lipseşte în orig. 4 Corect: nobili. 5 Corect: iure. 6 Corect: quecumque. 7 = Ochiosul. 98 1362 mai 10, Oradea. Lodouicus, dei gracia, rex Hungarie, fideli suo, magnifico viro Ni-colao Kont, regni noştri palatino et iudici Comanorum, vel vicecomiti eiusdem comitatus Byhoryensis, salutem et gradam. Fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus nobilem dominam, relictam Ladislai, filii Abram de Zakal, de possessionibus dicti măriţi sui, nune, (sicut)1 asserit, de dote et rebus suis paraphemalibus per proximos prefati Ladislai violenter exclusam, in easdem possessiones prenotati măriţi sui nostra in persona introducentes, in eisdem, medio tempore, contra quoslibet protegendo conservetis, donec de dictis suis iuribus per hos, quos decebit, ad plenum extiterit satisfactum1 2, et aliud non facturi. Datum Waradini, tercio die festi Aparicionis3 4 5 6 7 beati Michaelis ar-changeli, anno domini M° CCC° LX0 secundo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credinciosului său, măritului bărbat Nicolae Kont, palatinul regatului nostru şi jude al cumanilor, sau vicecomitelui acestui comitat al Bihorului, sănătate şi milostivire. 74 www.dacoromanica.ro Vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca pu-nînd voi în numele nostru pe nobila doamnă, văduva lui Ladislau, fiul lui Avram de Zakal, îndepărtată acum cu silnicie, după cum ni se spune, de către rudele pomenitului Ladislau, din moşiile zisului său soţ, din zestrea şi darurile sale de nuntă, din nou în stăpînirea acelor (bunuri), să o păstraţi în acele (bunuri), în curgerea vremii, ocrotind-o împotriva oricui, tot timpul pînă cînd i se vor fi dat pe deplin drepturile ei de către aceia cărora li se va cădea (să i le dea). Şi altfel să nu faceţi. Dat la Oradea, a treia zi după sărbătoarea Arătării fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. Arh.Stat.Oradea, arh. fam. Boloni. Fotocopie la Inst de ist. şl arh. Cluj-Na-poca/1362. Orig.hîrtie. 1 2 3 1 Lipseşte In orig.; întregit după sens. 2 Corect: satisfactam. 3 Corect: Apparicionis. 99 1362 mai 13, Hosszupâlyi. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo Wara-diensi, salutem et gratiam. Dicit nobis Nicolaus, filius Thome de Vorsoldh, quod ipse, propter presentem sue cecitatis causam imminentemque sibi necessitatem, quar-tam partem diete possessionis sue vendere et a se alienare niteretur, quam Johannes, filius Blasii de dicta Vorsolch, et alter Johannes, filius Lau-rencii de Reohe, nec pro se ipsis habere curarent, neque aliis admitterent ad emendum. Quare fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus qua-tenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Ladislaus de Sarmassag, vel Egidius de eadem, aut Bechev de Ood, aliis absentibus, homo noster, ad predictos Johannem, filium Blasii, et alium Johannem, filium Laurencii, accedendo, dicat eis verbo nostro, ut predic-tam quartam partem possessionariam in eo precio et valore, quo aliis extraneis eadem vendi potest, absque ulteriori dilacione, emere debeant et comparare a Nicolao, ceco supradicto, alioquin eandem hiis, quibus prefatus Nicolaus vendere poterit, contradiccione dictorum Johannis et alterius Johannis non obstante, statuat perpetuo possidendam. Et post hec tocius facti seriem nobis fideliter rescribatis. Datum in villa Huzyupaly, feria sexta proxima post festum Apparicionis beati Michaelis archangeli, anno domini Mmo CCCmo LXm0 secundo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul din Oradea sănătate şi milostivire. Ne spune Nicolae, fiul lui Toma de Vîrşolţ, că el, din pricina orbirii sale de acum şi grabnicei (sale) nevoi, caută să vîndă şi să-şi înstăineze o patra parte a sa din moşia pomenită, pe care Ioan, fiul lui Blasiu tot de Vîrşolţ, şi alt Ioan, fiul lui Laurenţiu de Recea, nu se îngrijesc nici s-o dobîndească pentru ei, nici nu îngăduie să fie vîndută altora. Drept aceea, vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul 75 www.dacoromanica.ro nostru, Ladislau de Sărmăşag, sau Egidiu tot de Sărmăşag, ori Bechev de Dioşod, în lipsa celorlalţi, mergînd la sus-pomeniţii Ioan, fiul lui Bla-siu, şi la celălalt Ioan, fiul lui Laurenţiu, să le spună lor, din porunca noastră, că trebuie să cumpere, fără vreo altă amînare, de la sus-pome-nitul Nicolae Orbul, sus-zisa pătrime de moşie, cu aceeaşi plată şi preţ cu care ea poate fi vîndută altor străini, altfel să pună în stăpînirea ei de veci pe aceia cărora pomenitul Nicolae le-o va fi putut vinde, fără a ţine seama de împotrivirea sus-numitului Ioan şi a celuilalt Ioan. Şi după acestea să ne răspundeţi întocmai în scris despre tot ce s-a făcut. Dat în satul Hosszupâlyi, în vinerea de după sărbătoarea Arătării fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. ArhjStat.Cluj-Napoca, arh. fam. Wesselănyi din Jibou. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 19 iunie 1362, nr. 110. 100 1362 mai 15, Zagreb. Ludouicus, dei grada rex (Hungarie, etc)1, fideli suo, magistro Andree, filio Dyonisii, castellano de Wilagoswar, salutem et gradam. Fidelităţi vestre firmo (regio)1 edicto precipiendo mandamus qua-tenus, mox visis presentibus, oum universis Olachis, aliisque populis et famulis (nostris)1, tam peditibus, quam equitibus, iuxta informacionem Nicolai dicti Zudar, hominis noştri ad hoc destinat!, vel h(ominis pre>-sencium 2 latoris, more exercituancium te preparare et unacum magistro Benedicto, comite Zathmariensi et Marmorosiensi, (ad servijcia1 nostra exercenda, que idem homo noster ibi seriatim ennarabit, transire debeas ad locum et terminum per eum hominem nostrum deputandos. Et aliud, sicut nostram graciam tibi caram habere desideras, facere non ausurus; aloquin, (scias quod)1 nostram graviter offenderes maiestatem. De ser-viciis autem omnium illorum, qui cum ipso magistro Benedicto se(rvi-turi)1, ab eodem homine nostro, dum ad nos redibit, volumus plenarie sciscitari. Cetera de ea, quam3 ipse homo noster in facto premisso tibi dicet, firmiter credendo facere et adimplere studeas omni cum effectu. Datum Zagrabie, in quimdenis festi beatorum Philippi et Jacobi apostolorum, anno domini M° CCC° LX° secundo. (Sub pecete:) Relacio eiusdem Bendicti, per Abraam, notarium suum. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, etc., credinciosului său, magistrul Andrei, fiul lui Dionisie, castelan de Şiria, sănătate şi milostivire. Iţi punem în vedere şi poruncim credinţei tale, prin straşnică poruncă regală, ca, îndată ce vei vedea această scrisoare, trebuie să te pregăteşti, după obiceiul oştenilor, cu toţi românii şi cu ceilalţi oameni şi slujitori ai noştri, atît pedestraşi cît şi călăreţi, ,aşa după cum îţi va arăta omul nostru Nicolae zis Zudor, trimis pentru aceasta, sau omul ce-ţi va aduce această scrisoare, şi dimpreună cu magistrul Benedict, corniţele de Satu Mare şi Maramureş, trebuie să mergi la locul şi sorocul ce-ţi vor fi arătate de omul nostru, pentru împlinirea slujbelor noastre, pe care acelaşi om al nostru ţi le va arăta acolo pe rînd. Şi să nu cutezi a 76 www.dacoromanica.ro face altfel, dacă vrei să păstrezi milostivirea noastră faţă de tine, căci altminteri să ştii că vei jigni greu maiestatea noastră. Cît despre slujbele tuturor acelora care dimpreună cu magistrul Benedict ne vor sluji, voim să le aflăm toate de la omul nostru, pe cînd se va întoarce la noi. De altfel, dînd crezare deplină omului nostru în tot ce-ţi va spune despre cele de mai sus, să te străduieşti să le faci şi să le împlineşti cu toată puterea. Dat la Zagreb, în a cincisprezecea zi după sărbătoarea fericiţilor apostoli Filip şi Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. (Sub pecete:) Darea de seamă a lui Benedidt, prin notaîrul său Avram. Arh.Naţ.Magh., Dl., Arh.Muz.Naţ. Magh. Orig.hîrtie, cu pete de umezeală, avlnd In partea de jos urmele unei peceţi. EDIŢII: Documenta Valachorum, p. 162—163 (cu data greşită: 15 iulie 1362). 1 2 3 1 Rupt 1,5 cm; întregit după sens. 2 întregirea editorului textului latin. 3 Astfel în text. Corect: cetera et eo, quod... 101 1362 mai 21 (XII. Kalendas mensis lunii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act de danie. în lista demnitarilor, între alţii: Dumitru, episcopul de Oradea (Varadiensi), Domi-nic, episcopul Transilvaniei (Transyluaniensi), Dominic, episcopul de Ce-nad (Chanadiensi), Dionisie, voievodul Transilvaniei (Transyluano). Bibi. Sz£chenyi Budapesta, Manuscris, col. Gyurikovits G., Diplomatarium co- mitatuum (Fol. Lat. 3 593, tom. III). Copie din sec. XIX. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 306—308. 102 (1362) mai 22, Ivanif. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia, Ia porunca lui Ludovic I, regele Ungariei, să-l despăgubească pe Nicolae, decanul de Braşov, canonic de Alba Iulia şi capelan al regelui, de veniturile reţinute de capitlu şi să se îngrijească de plata celor viitoare, deoarece capelanul îl însoţea pe rege. Bibi. Batthyaneum, Arh.capitl.Alba Iulia, lădiţa 2, nr. 310. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1362. Orig. hlrtie, cu urme de pecete rotundă din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 178—179 (datat pe larg între 1360—1366, cu explicarea datării in nota de sub rezumatul documentului); DRH—C, XI, p. 491—492 (cu aceeaşi datare). REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 310 (cu data greşită: „in jurul 1460“). Data de an a fost precizată în ediţia de faţă pe baza itinerarului regelui Ludovic, publicat de Sebestyăn B. (Magyar kirâlyok tartozkodâsi helyei, Bu-dapest, f. a., p. 44), şi a actului lui Ludovic I, din 28 august 1362, nr. 123, dat în favoarea aceluiaşi Nicolae, decanul de Braşov. 77 www.dacoromanica.ro 103 1362 mai 26 (Alba Iulia). (C)apitulum ecclesie Transsiluane, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus quam futuris, presens scriptum inspecturis, salutem in om-nium salvatore. Ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod co-mes Martinus, filius Johannis dicti Henyl de Bistricia, ad nostram acce-dens presenciam, exhibuit nobis quasdam literas patentes sub excellen-tissimi principis domini Lodouici, illustris regis Hungarie, sub maiori si-gilio confectas, petens nos humiliter, ut ipsas, propter maiorem cautelam et iuris sui conservanciam, de verbo ad verbum transscribi et sub trans-scripti forma sibi concedere dignaremur ad cautelam. Quarum tenor talis est' (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 24 septembrie 1349 — Ub., 11, p. 63, cuprinzînd actul lui Carol Robert regele Ungariei, din 15 ianuarie 1341 — DIR—C, veac. XIV, voi. IV, p. 573). Nos enim, peticionibus ipsius comitis Martini annuentes, predictas literas omni integritate pollentes de verbo ad verbum transscribi fecimus et pendentis sigilii noştri munimine roborari. Datum in festo Ascensionis domini, anno eiusdem Mmo CCCmo sexa-gesimo secundo; discretis viris Johanne preposito, Andrea cantore, Lo-rando custode et Petro, ardhidiacono de Kyzd, decano, canonicis ecclesie nostre existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum cît şi viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîn-tuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, venind înaintea noastră corniţele Martin, fiul lui Ioan zis Henyl de Bistriţa, ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă, întocmită sub pecetea cea mare a prea-înălţatului principe, domnul Ludovic, măritul rege al Ungariei, rugîn-du-ne smerit ca, pentru o mai mare chezăşie a dreptului său, să bine-voim să i-o trecem în scris întocmai, din cuvînt în cuvînt, şi să i-o dăm în chip de copie, spre chezăşie. Cuprinsul ei este aceasta: {Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 24 septembrie 1349, DIR—C, veac. XIV, voi. IV, p. 506—507, cuprinzînd actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 15 ianuarie 1341, ibidem, p. 2—3). Iar noi, încuviinţînd cererile acestui comite Martin, am pus să fie trecută în scris, din cuvînt în cuvînt, sus-zisa scrisoare, ce se bucură de toată întregimea sa, şi să fie întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat la sărbătoarea înălţării domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi doi, canonici ai bisericii noastre fiind chibzuiţii bărbaţi Ioan prepozitul, Andrei cantorul, Lorand custodele şi Petru, arhidiaconul de Chezdi, decanul. Arh-Naţ.Magh., Dl., Arh. Muz. Naţ. Magh. Orig.perg., cu pecete ovală, din ceară albă atîrnată de şnur de mătase roşie şi verde. EDIŢII: Ub., II, p. 196—197. 104 1362 iunie 2, Kemnek. Nos, Ludovicus, dei gratia rex Hungarie etc., memorie commenda-mus tenore presentium significantes quibus expedit universis quod fide- 78 www.dacoromanica.ro lem nostrum, dilectum Olachum, comitem Ladislaum, filium Musad de Almas, in districtu castri Deva residentem, nobis per magnlficum virum Dyonisium, fidelem nostrum vaivodam Transilvanum, de servitiis et mul-timodis fidelitatum industriosis meritis, quibus adhuc antecessores sui et consequenter ipse nobis et sacre corone regie cum omni fidelitatis studio complacere studuerint, laudabiliter commendatum, propter huiusmodi servitiorum et fidelitatum merita, regio favorabili donativo prosequi cu-pientes, sibi, item Petro, Joanni, Laczko, et Musacs, filiis suis, quandam villam nostram Zlasd vocatam, ad predictam Deva spectantem, cum om-nibus suis utilitatibus et utilitatum quarumlibet integritatibus, quovis nominis vocabulo vocitatis, specialiter cum eiusdem silva, Thytos vocata, sub veris, antiquis et iustis suis metis nove donationis nostre titulo de-dimus, donavimus et contulimus, imo omni eo iure, quo eadem per nos hactenus possessa fuit et nune possidetur, damus, donamus et conferimus in filios filiorum eorundem heredumque per heredes, salvis tamen iuri-bus alienis. Volumus in presenti nostro regio edicto, in evum duraturo, committendo ut predicta villa Zlasd vocata, prefatis comiţi Ladislao Ola-cho et filiis suis, modo premisso per nos donata, cum suis pertinentiis, populisque eandem inhabitantibus, a modo et in antea ab omnibus datiis et solutionibus collectarum quarumlibet et datiarum omnium, nobis et regio nostro culmini ad instar villarum Olachalium partium illarum fa-ciendis, libera sit de gratia regia speciali, prorsus et exemta, ita tamen ut prefati comes Ladislaus et filii sui eorumque heredes servitia regie maiestati et regio culmini debita, prout ceteri regnicole noştri fideles facere, exercere et impendere debeant et teneantur, cum diligentia et studio fidelitatis absque recusationis labe aliquali. Presentes etiam, dum nobis reportate fuerint, sub nostro sigillo maiori faciemus privilegialiter emanari. Datum in Kemnek, in octavis festi Ascensionis domini, anno eiusdem millesimo trecentesimo sexagesimo secundo. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei ete., prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, dorind să-l răsplătim cu binevoitorul nostru dar regesc pe credinciosul nostru român iubit, corniţele Ladislau, fiul lui Muşat de Al-maş, care locuieşte în districtul cetăţii Deva, şi pe care, pentru slujbele (sale) şi pentru vrednicia de tot felul a faptelor (sale) de credinţă sîr-guitoare, prin care înaintaşii săi, pînă acum,, şi, apoi, el însuşi s-au străduit cu toată rîvna credinţei să fie pe placul nostru şi al sfintei coroane regeşti, ni l-a lăudat foarte măritul bărbat Dionisie, crediciosul nostru voievod al Transilvaniei; pentru aceste vrednice slujbe şi fapte de credinţă i-am dat, i-am dăruit şi i-am hărăzit, în Chip de danie nouă a noastră, lui şi, de asemenea, lui Petru, Ioan, Lascu şi Muşat, fiii săi, un sat al nostru numit Zlaşti, ce ţine de sus-pomenita cetate Deva, împreună cu toate folosinţele şi cu întregimea foloaselor de orice fel, cu orice nume s-ar chema, şi îndeosebi cu pădurea sa numită Thytos, în adevăratele, vechile şi dreptele lui hotare, ba încă i-1 dăm, i-1 dăruim şi i-1 hărăzim cu întreg acel drept cu care acel (sat) a fost şi este şi acum stăpînit de noi, (ca să-l stăpînească) întru fiii fiilor lui şi moştenitori de moştenitori, fără însă a vătăma drepturile altora. Poruncim şi hotărîm prin această poruncă regească a noastră, ce va să dăinuiască în veac, că sus-zisul sat numit Zlaşti, dăruit de noi în felul mai sus-arătat pomeniţilor, comitelui Ladislau românul şi fiilor săi, împreună cu cele ce ţin de el şi cu oame- 79 www.dacoromanica.ro nii ce locuiesc în el, să fie, prin osebita noastră milostivire regească, de aci înainte slobod şi scutit cu totul de toate daturile şi de plata oricăror dări şi a tuturor daturilor, ce au a ni se plăti nouă şi înălţimii noastre regeşti după chipul celorlalte sate româneşti din acele părţi, dar în aşa fel, ca numitul comite Ladislau şi fiii săi, cît şi moştenitorii lor, să trebuiască şi să fie ţinuţi a îndeplini, a săvîrşi şi a face slujbele datoi'ate maiestăţii noastre şi înălţimii regeşti, aşa ca şi ceilalţi credincioşi locuitori ai ţării, cu hărnicie şi cu rîvna credinţei, fără pata vreunei tăgade. Iar cînd această (scrisoare) ne va fi înapoiată, vom pune să se dea în chip de privilegiu, sub pecetea noastră cea mare. Dat la Kemnek, la octavele sărbătorii înălţării domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi doi. Bibi. Univ. Budapesta. Copie In colecţia Comides, Manuscrise, II, p. 165—166. EDIŢII: Fejir, IX/3, 302—303; Transilvania, 1871, 238; REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 157—161. 105 1362 iunie 2 (feria quinta proxima dey1 festi Ascensionis domini noştri Jehsu Christi), Haram. Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Haram şi vicecomite de Caraş (Caraso), şi juzii nobililor din acelaşi comitat adeveresc că Ştefan, fiul lui Dominic de Fevtelek, a primit ca om de mărturie al lor pe Ioan, fiul lui Petev de Baila (Bayla), care a constatat că Nicolae, fiul lui Nicolae de Kutrez, a alungat trei iobagi de pe moşia sus-zisului Ştefan, prici-nuindu-i o pagubă de şaisprezeoe mărci. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kăllay, nr. 1348. Orig.hîrtie, cu urmele a trei peceţi aplicate pe verso. EDIŢII: Pesty, Krasso, III, p. 47. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 101, nr. 1442 (datat: cca 26 mai); Documenta Va- lachomm, p. 161—162. 1 Astfel In orig. 106 1362 iunie 2 (feria quinta proxima diei Ascensionis domini noştri Jesu Christi), Haram. Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Haram şi vicecomite de Caraş (Carasow), şi juzii nobililor din acelaşi comitat adeveresc că, după ce Ştefan, fiul lui Dominic de Fevtelek, a primit ca om de mărturie al lor la facerea opreliştii pe Ladislau de Şag (Sag), acesta l-a oprit pe Nicolae,, fiul lui Nicolae de Kutrez, şi pe fiii săi de ia culegerea foloaselor de pe a treia parte a moşiei Fevtelek, aparţinînd sus-zisului Ştefan. Arh.Naţ.Magh., DL, arh. fam. Kăllay, nr. 1349. Orig.hIrtie, cu trei peceţi. EDIŢII: Pesty, Krasst5, III, p. 48. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 101, nr. 1441 (datat: cca 26 mai). 80 www.dacoromanica.ro 107 1362 iunie 6 (Seria secunda proxima post festum Penthecostes), (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Nicolae şi Dominic, fiii lui Ioan de Warada, s-au împotrivit înstrăinării moşiei Budun de către Nicolae, fiul lui Job. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Zichy. Orig. perg., cu urme de pecete de închidere. EDIŢII: Zichy, III, p. 208. 108 1362 iunie 9 (feria quinta proxima ante festum beati Barnabe), (Haram). Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Haram şi vicecomite de Caraş (Carasow), şi juzii nobililor din acelaşi comitat adeveresc că Ştefan fiul lui Dominic de Giulvăz (Geuluez), a primit ca om de mărturie al lor pe Ladislau, fiul lui Petev de Baila (Bayla), care a oprit pe Nicolae, fiul lui Nicolae de Fevtelek şi pe fiii săi de la culegerea foloaselor de pe a treia parte a moşiei Fevtelek, aparţinînd sus-zisului Ştefan. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam, Kâllay, nr 1 347. Orig. hîrtie. EDIŢII: Pesty, Krasso, III, p. 48—49. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 102, nr. 1443. 109 1362 iunie 10, Vişegrad. Nicolae Kont, palatinul Ungariei şi jude al cumanilor, cere capi-tlului din Agria să cerceteze plîngerea lui Petru, fiul Jui Mihail de Sa-nislău (Zynuzlow), potrivit căreia Nicolae, fiul lui Nicolae, fiul lui Bric-ciu de Bâtor, a ridicat de pe moşia sa Encench doi boi, şi să-l cheme în judecată pe Nicolae, fiul lui Nicolae, spre a sta faţă cu Petru, fiul lui Mihail. Printre delegaţii palatinului sînt amintiţi şi Ioan, fiul lui Petru de Mindszent, şi Martin, fiul lui Ladislau de AJbiş (Albeus). Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam, Kâllay, nr 1356. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 102, nr. 1444. 110 1362 iunie 19, (Oradea). (C)apitulum ecclesie Waradiensis omnibus Christi fidelibus, pre-sentibus pariter et futuris, presencium noticiam habituris, salutem in omnium salvatore. Expedit enim acta mortalium scripturarum patrocinio commen-dari pro rei memoria sempitema. Proinde, ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod nos, litteras serenissimi principis domini Lodouici, • dei gracia illustris regis Hungarie, nobis directas, re- 61 www.dacoromanica.ro cepimus sumpmo1 cum honore, per omnla hune tenorem continentes: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 13 mai 1362, nr. 99). Nos itaque, mandatis eiusdem regie sublimitatis, ut tenemur, obtempe-rantes, unacum Egidio de Sarmassag, predicto homine regio, Simonem, presbiterum de choro ecclesie nostre, pro testimonio fidedignum ad premissa fideliter exsequenda duximus transmittendum; qui, demum ad nos reversi et per nos requisiti, nobis concorditer retulerunt quod ipsi ad predictos Johannem, filium Blasii, et alterum Johannem, filium Lau-rencii, accedendo, verbo eiusdem regalis culminis mediante, in eo utrum predictam quartam partem possessionariam in eo precio et valore, quo aliis extraneis eadem vendi posset, emere et comparare voluerint an ne, requisitos habuissent; quiquidem Johannes, filius Blasii, et alter Johan-nes, filius Laurencii, annotatam possessionariam portionem empeionis titulo comparare se noile asseruissent. Tandem prefatus Nicolaus, filius Thome de predicta Vorsolch, quasdam litteras serenissimi principis, domini Lodouici, dei grada regis Hungarie, in anno domini Mmo CCCmo LXmo primo confectas et emana-tas, nobis presentavit, hoc sua serie declarantes quod idem Nicolaus, filius Thome, propter presentem sue cecitatis causam inminentemque1 sibi necessitatem, quartam partem diete possessionis sue vendere et a se alienare niteretur. Unde, cum ipsa particula possesionaria, racione patruelis fratemitatis, Johanni, filio Blasii de predicta Vorsolch, fratri eiusdem Nicolai, filii Thome, patrueli, magis quam aliis competeret ad emendum, fidelităţi eiusdem Johannis, filii Blasii, eadem regia maiestas firmiter dedisset in mandatis quatenus, a die tune recepcionis earundem litterarum usque quintumdecimum diem, predictam quartam partem possessionariam in eo precio et valore, quo aliis extraneis eadem vendi posset, absque ulteriori dilacione, emere deberet et comnarare a Nico-lao, fratre suo, ceco supradicto. Qui si faceret benequidem, alioquin, eiusdem cecitati misericorditer regie maiestatis clemencia compatiens, annuisset eidem de gracia speciali, ut ipsam possessionariam suam por-cionem, elapso ipso termino, aliis quibus carius posset, eiusdem Johannis ac vicinorum suorum neenon commetaneorum contradiccione obstare non valenţe, vendendi eandem ex gracia eiusdem regalis culminis et licencia permissiva haberet facultatem. Sic igitur, prefato Johanne, filio Blasii, piemissam particulariam possessionem comparare recusante, prelibatus Nicolaus, filius Thome, personali presencia coram nobis astando, sepefatam quartam partem predicte possessionis Vorsolch, scilicet rectam medietatem porcionis sue possessionarie, hereditarii iuris titulo proprie ipsum contingentem, iuxta fluvium Carasna a parte septentrionali situatam, versus partem occiden-talem protensam, pro septuaginta octo florenis magistro Jakch de Ku-sal et Nicolao, fratri suo, inpignoratam1 et obligatam, cum omnibus suis utilitatibus possessionariis et pertinenciis, utputa iure patronatus, locis sessionalibus, molendinis, fluviis aquarumque decursibus, silvis ac terris cultis et incultis, fenetis, pratis, fenilibus, rubetis, nemoribus, neenon terris arabilibus, iuxta continenciam prescriptarum litterarum dicti domini noştri regis, per prefatos regium et nostrum homines ipsum ma-gistrum Jakch in dominio eiusdem possessionis particularie statuendo» eidem magistro Jakch de Kusal pro centum florenis promptis ac nona-ginta tribus florenis cum estimacione condigna persolutis, et decern equis equatialibus ac decern poledris anni preteriti et toti'dem poledris 82 www.dacoromanica.ro presentis anni, necnon duobus equis troctatoribus2 vendidisse est con-fessus et vendidit coram nobis, tam sibi quam, per eum, suis heredibus heredumque suorum successoribus iure perpetuo et irrevocabiliter pos-sidendam, tenendam pariter et habendam, renuncians omni iure omnique proprietăţi, quod vel quam in eadem actenus1 habuisset, in prefatum magistrum Jakch et suos heredes perhempnaliter transferendo et trans-tulit coram nobis, nil sibi vel cuiquam fratrum suorum et proximorum reservando in eadem; assumpmens nichilominus prefatum magistrum Jakch et suos heredes contra quoslibet impetitores in eadem pacifice et quicte conservare. In cuius rei memoriam perpetuamque, firmitatem, presentes con-cessimus litteras nostras privilegiales, pendentis et autentici sigilii noştri munimine roboratas. Datum die dominico proximo post festum preciosissimi Corporis Christi, anno domini Mmo CCCm0 LXmo secundo. Viris discretis Philipo preposito, Benedicto lectore, Stephano cantore, custodia vacante, cete-risque canonicis dominis ac magistris salubriter existentibus. (Pe verso, de o mină contemporană:) Super possessione Varsolch1. Capitlul bisericii din Oradea, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum, cit şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Se cuvine ca faptele muritorilor să fie încredinţate ocrotirii scrisului pentru amintirea veşnică a lucrului (făptuit). Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că am primit cu cea mai mare cinste scrisoarea trimisă nouă de prealuminatul principe, domnul Ludovic, din mila lui dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, avînd întru totul acest cuprins: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 13 mai 1362, nr. 99). Noi, aşadar, supunîndu-ne poruncii înălţimii regeşti, precum sîntem datori, am hotărît să trimitem ca om de mărturie vrednic de crezare, împreună cu Egidiu de Sărmăşag, pomenitul om al regelui, pe Simion, preot din strana bisericii noastre, pentru împlinirea întocmai a celor de mai sus. Aceştia întoreîndu-se apoi la noi şi întrebaţi de noi, ne-au spus deopotrivă că dînşii, mergînd la pomeniţii Ioan, fiul lui Blasiu, şi la celălalt Ioan, fiul lui Laurenţiu, potrivit poruncii înălţămii regeşti, i-au întrebat dacă ei vor sau nu să cumpere pomenita pătrime de moşie cu aceeaşi plată şi preţ cu care poate fi vîndută altor (cumpărători) străini; iar acei Ioan, fiul lui Blasiu, şi celălalt Ioan, fiul lui Laurenţiu, au spus că nu voiesc să dobîndească pomenita parte de moşie prin cumpărare. în sfîrşit, sus-zisul Nicolae, fiul lui Toma de Vîrşolţ, ne-a înfăţişat o scrisoare a prealuminatului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, întocmită şi dată în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi unu, în cuprinsul căreia se spune că acel Nicolae, fiul lui Toma, din pricina orbirii sale de acum şi a grabnicei sale nevoi, căuta să vîndâ şi să înstrăineze de la el a patra parte a zisei sale moşii. Drept aceea, întrucît acea parte de moşie i s-ar cuveni spre cumpărare mai degrabă lui Ioan, fiul lui Blasiu tot de Vîrşolţ, vărul acelui Nicolae, fiul lui Toma, decît altora, în temeiul legăturii de rudenie, maiestatea regească a poruncit cu .tărie credinţei acelui Ioan, fiul lui Blasiu, ca în-cepînd din ziua primirii acelei scrisori pînă în a cincisprezecea zi, să fie dator să cumpere şi să ia pe bani, fără vreo altă amînare, de la sus-zisul Nicolae Orbul, vărul său, pomenita pătrime de moşie cu aceeaşi. 83 www.dacoromanica.ro plată şi preţ cu care ar putea-o vinde altor (cumpărători) străini. Dacă va face astfel, bine va fi, altminteri, bunătatea maiestăţii regeşti, îndu-rîndu-se în chip milostiv de orbirea lui, i-a îngăduit din osebita sa milostivire ca din mila înălţimii regale şi cu învoirea îngăduitoare a ei, să aibă el voie, după trecerea acelui soroc, să vîndă acea parte a sa de moşie altora cărora le-ar putea-o vinde mai scump, fără să poată ridica împotrivire din partea acelui Ioan şi a vecinilor sau megieşilor săi. Şi astfel, sus-zisul Ioan, fiul lui Blasiu, fiul lui Toma, ne voind să cumpere sus-zisa parte de moşie, pomenitul Nicolae, fiul lui Toma, stînd însuşi înaintea noastră, a mărturisit că a vîndut despomenita pătrime a zisei moşii Vîrşolţ — anume dreapta jumătate a părţii sale de moşie, aşezată lîngă rîul Crasna înspre miazănoapte şi care se întinde spre apus, ce ţine de el prin drept de moştenire, şi fusese zălogită şi îndatorată magistratului Jakch de Coşeiu şi lui Nicolae, fratele său, pentru şaptezeci şi opt de florini, — împreună cu toate folosinţele sale de moşie şi cu :ele ce ţin de ea, adică cu dreptul de patronat, locurile de sesii, morile, rîurile, văile, pădurile şi pămînturile lucrate şi nelucrate, fîneţele, livezile, fînăriile, hăţişurile, crîngurile, precum şi cu pămînturile de arătură, magistrului Jakch de Coşeiu pentru o sută de florini în (bani) gata şi nouăzeci şi trei de florini plătiţi (în lucruri) după o preţuire cuvenită, precum şi pe zece cai de herghelie şi zece mînji de un an şi tot atîţia jnînji din anul acesta, precum şi doi cai de căruţă, acel magistru Jakch fiind pus în stăpînirea acelei părţi de moşie de către pomeniţii oameni, Bl regelui şi al nostru, potrivit cuprinsului pomenitei scrisori a zisului domn al nostru regele; şi înaintea noastră i-o vinde aceluia (şi), prin el, moştenitorilor lui şi urmaşilor moştenitorilor lui, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat, părăsind orice drept şi orice stăpînire pe care le-a avut pînă acum în acea (parte de moşie) (şi) tre-cindu-le lor, şi în faţa noastră le-a trecut pe veci asupra pomenitului magistru Jakch şi a moştenitorilor săi, nepăstrîndu-şi nimic pentru sine sau pentru vreun frate sau rudă a sa în acea (parte), îndatorîndu-se totodată să păstreze în pace şi linişte pe pomenitul magistru Jakch şi pe moştenitorii săi în acea (parte de moşie) împotriva oricăror pîrîşi. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîr-nate şi autentice. Dat în duminica de după sărbătoarea prea cinstitului trup al lui Hristos, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi, pe cînd fiinţau cu bine chibzuiţii bărbaţi, Filip prepozitul, Benedict lectorul, Ştefan cantorul, slujba de custode fiind vacantă, şi ceilalţi domni canonici şi magiştri. (Pe verso, de o mină contemporană:) Despre moşia Vîrşolţ. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Wesselenyi din Jibou. Orif». perg., cu pecete atîrnată. 1 * 111 1 Astfel în orig. 2 Corect: tractatoribus. 111 1362 iunie 29, (Cluj — Mănăştur)- Nos, conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmunustra memorie commendamus quod Jacobo, filio Laurencii de Popfolua, ab- 84 www.dacoromanica.ro una, nobili viro, magistro Dyonisio, filio magistri Stephani, quondam bani, parte ab altera, coram nobis personaliter constitutis, confessum extitit per eundem Jacobum, filium Laurencii, ministerio vive vocis, pa-riter et relatum quod, urgentibus necessitatibus suis evitandis, medieta-tem possessionis sue Zenthandreas vocate, a parte plage septentrionali adiacentem, ipsam partem totalem, cum omnibus utilitatibus et perti-nenciis universis, pro sexaginta florenis aureis eidem magistro Dyonisio pignori obligasset, inpignoravit et obligavit coram nobis, sicut dicebat, plene datis, habitis et persolutis, ita videlicet ut, quantumque ab eodem magistro Dyonisio redimere possit, predictus magister Dyonisius tene-bitur sibi resignare possessionem suam sub tali cautela, quod tempore redempcionis iamdicte possessionis Zenthandreas cum alia pecunia redimere non possit, sed solummodo cum promptis aureis florenis, prout idem magister Dyonisius sibi persolvit, assumpmens autem eundem magistrum Dyonisium in eadem possessione, quousque redimere posset, contra omnes impetitores propriis' laboribus suis et expensis indempni-ter conservare. Datum in festo beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini Mm0 CCC™0 LXmo secundo. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăş-tur, dăm de ştire că, venind înşişi înaintea noastră Iacob, fiul lui Lau-renţiu de Popfalău, pe de o parte, (iar) pe de altă parte nobilul bărbat, magistrul Dionisie, fiul magistrului Ştefan, fostul ban, acel Iacob, fiul lui Laurenţiu, a mărturisit şi a spus prin viu grai că, pentru a face faţa nevoilor sale ce-1 strîmtorau, a zălogit (şi) zălogeşte şi îndatorează înaintea noastră acelui magistru Dionisie jumătate din moşia sa numită Sîntu, anume toată partea aflătoare spre miazănoapte, cu toate folosinţele (sale) şi cele ce ţin de ea, pentru şaizeci de florini de aur, daţi, primiţi şi plătiţi în întregime — precum r âvnea el — astfel anume ca, oricînd va putea s-o răscumpere de Ia acel magistru Dionisie, sus-zisui magistru Dionisie să fie dator să-i înapoieze moşia sa, cu această îndatorire ca, la vremea răscumpărării sus-zisei moşii Sîntu, să n-o poată răscumpăra cu alţi bani, ci numai cu florini de aur în bani gata, aşa cum i-a plătit lui numitul magistru Dionisie, legîndu-se totodată să păstreze cu osteneala şi cheltuielile sale pe numitul magistru Dionisie nepăgubit în acea moşie împotriva oricăror pîrîşi, pînă cînd va putea s-o răscumpere. Dat la sărbătoarea fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Bânffy. Orig. perg., cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Bânffy, I, 240—241. 112 1362 iunie 30, Bratislava. Ludouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis universis prela-tis, baronibus, comitibus, castellanis, nobilibus, officialibus et tributa-riis, tam magistri Saracheni, comitis camerarum salium nostrarum, tam aliorum quorumlibet hominum, quibus presentes ostenduntur, salutem et gratiam. 10 — Documenta Romaniac H'storîra 85 www.dacoromanica.ro Noveritis quod, licet nos pridem cives et hospites nostros de Posonio et alios regnicolas nostros ab importatione salium Australium, Kwff dic-torum, in regnum nostrum, mediantibus aliis litteris nostris exinde vo-bis directis, prohibuerimus, tamen, quia idem magister Sarachenus, pro sustentatione dictorum civium et hospitum nostrorum Posoniensium et aliorum regnicolarum nostrorum istarum partium, de partibus Transyl-vanis sufficientes sales deferri facere et administrare minime valuit, ideo, fidelităţi vestre firmiter et districte precipiendo mandamus quate-nus nullus vestrum dictos cives et hospites nostros de Posonio vel ali-quem ex ipsis sales Australicos, vulgo Kwff dictos, in dictam civitatem nostram importantes et venditioni exponentes impedire, et tamdiu do-neo super premissis aliud nostrum mandatum habueritis, molestare vel aliquam iniuriam inferre, aut inferri facere audeat vel presumat, imo eisdem dictos sales extraneos, persolutis eorum veris et iustis tributis, per loca tributorum vestrorum importare et in eadem civitate venditioni exponere, absque omni molestia et perturbatione, permittatis, secus sub poena nostre indignationis in premissis facere non ausuri. Datum Posonii, secundo die festi beatorum Petri et Pauli aposto-lorum, anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo secundo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, tuturor credincioşilor săi, prelaţilor, baronilor, comiţilor, castelanilor, nobililor, slujbaşilor şi vameşilor, atît magistrului Sarachen, corniţele cămărilor noastre de sare, cit şi ai oricăror alţi oameni, cărora li se arată cele de faţă, sănătate şi milostivire. Aflaţi că, deşi noi, mai de mult, printr-o scrisoare a noastră trimisă vouă în această privinţă, oprisem pe orăşenii şi oaspeţii noştri din Pojon şi pe alţi locuitori ai ţării noastre de a aduce în ţara noastră sarea din Austria, numită (sare) Kwff, totuşi, deoarece numitul magistru Sarachen n-a putut de loc să facă şi să se îngrijească a se aduce din părţile Transilvaniei sare îndestulătoare pentru trebuinţele zişilor orăşeni şi oaspeţi ai noştri din Pojon şi ai altor supuşi ai noştri din aceste părţi, de aceea punem în vedere şi poruncim cu tărie şi cu străşnicie credinţei voastre ca niciunul dintre voi să nu cuteze şi să nu îndrăznească a stingheri pe pomeniţii orăşeni şi oaspeţi ai noştri din Pojon sau pe vreunul din acei care aduc şi pun în vînzare în numitul nostru oraş sare din Austria, numită (sare) Kwff, sau să-i supere, ori să le aducă vreo vătămare sau să pună pe alţii să-i vatăme, atîta vreme cît nu aveţi din partea noastră vreo altă poruncă cu privire la cele de mai sus; ba mai de grabă, să le îngăduiţi, după ce vor plăti vama dreaptă şi adevărată, să aducă în ţară acea sare din străinătate prin locurile voastre de vamă şi s-o pună în vînzare în pomenitul oraş, fără nici o supărare sau tulburare. Şi să nu cutezaţi a face altfel cu privire la cele de mai sus, sub pedeapsa mîniei noastre. Dat la Pojon, a doua zi după sărbătoarea fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. Bibi. Sz6chenyi, Budapesta. Manuscrise, colecţia Gyurikovits G. Copie. EDIŢII: Fejer, IX/7, 208; Hurmuzaki, 1/2, 71. 86 www.dacoromanica.ro 113 1362 iulie ,4. Lodouicus, dei grada Hungarie, Dalmade, Croade, Rame, Servie, Gallide, Lodomerie, Cumanie, Bulgarieque rex, princeps Sallernitanus et honoris montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus quam futuris, presencium noticiam habituris, salutem in omnium salvatore. Regalis dignitatis provida deliberado et drcumspecta benignitas remediis invigilat subditorum, quia dum pio studio eorundem subiectorum nostrorum onera levigamus, nos in ipsorum stătu padfico et tranquillo quiesdmus et fovemur in pace. Proinde, ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod Nicolaus, filius Bartholomei, iobagio castrensis condicionarius de Doba, de comitatu de Zonuk, ad nostre serenitatis accedendo presenciam, nostre humiliter supplicavit maiestati ut ipsum et Johannem, fratrem suum, simul cum terra seu porcione ipsos in prefaţa possessione Doba vocata contingenti, a premisso iobagionatu castrensi ac condicione ex-honerare, expiare et de regie pietatis clementia absolvere et in cetum, numerum et catervam ac consorcium verorum regni noştri nobilium dignaremur agregare1. Nos, itaque, qui ex innata nostre regie liberali-tatis circumspecta clemencia, cunctorum fidelitates et merita animo me-tiri debemus pietatis, et hiis, quos eorum virtuosa operacio dignos effi-ciunt2, grata inpendere premia meritorum, propositis humilimis suppli-cacionibus prefati Nicolai regia favorabilitate exauditis, recordatisque et in memoriam nostre celsitudinis reductis fidelibus et placibilibus servi-ciis eorundem filiorum Bartholomei, que eosdem in plerisque nostris et regni noştri expedicionibus, iuxta sue possibilitatis exigenciam, sumpme diligencie studio nostre exhibuisse cognovimus maiestati, eosdem Ni-colaum et Johannem, filios Bartholomei, eorundemque heredes et poste-ritates universos, simulcum predicta possessionaria porcione eorum, ipsos in dicta possessione Doba contingenti, et aliis possessionariis eorum iuribus ubilibet in regno nostro habitis et quovis nomine vocitatis, iusto titulo ipsos contingentibus, a premisso iobagionatu castri condicione et servitute ac nexu castrensi, de regie potestatis plenitudine et gracie speciali perpetue expiamus, exhoneramus et absolvimus, ipsosque in numerum, cetum, catervam et consorcium verorum regni noştri nobilium et serviencium regalium, sub vexillo regio militancium, agregamus, ita ut iidem Nicolaus et Johannes et tota eorum posteritas a modo in antea eodem mero et sincero3 nobilitatis privilegio potiantur, quo ceteri et primi regni noştri nobiles gaudent et fruuntur, presentis privilegii noştri patrocinio mediante. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, presentes concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis et autentici sigilii noştri duplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, archiepiscopi Strigoniensis, locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancelarii dilecti et fidelis noştri, anno domini Mmo CCCmo LXmo secundo, quarto Nonas mensis Iulii, regni autem noştri anno vigesimo primo, venerabilibus in Christo patribus et dominis eodem Nicolao Strigoniensi, Thoma Colocensi, Ugolino Spalatensi, Nicolao Jadrensi, archiepiscopis, Demetrio Varadiensi, Dominico Transiluano, Stephano Zagrabiensi, La-dislao Vesprimiensi» Colomano Jauriensi, Dominico Chanadiensi, Vyl-helmo Quinqueecclesiensi, Michaele Vaciensi, Petro Boznensi, fratribus Stephano Nitriensi, Thoma Syrimiensi, Johanne Tyniniensi, Demetrio 87 www.dacoromanica.ro Nonensi, Bartholomeo Traguriensi, Stephano Farensi, Valentino Maca-rensi, Matheo Sybinicensi, Mychaele Scardonensi et Portiva Sceniensi4, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter gubemantibus, Ragusiensi, Agriensi et Corbaviensi sedibus vacantibus; magnificis viris Nicolao Kont, palatino, Dyonisyo, woyuoda Transiluano, comite Stephano Bu-bek, iudice curie nostre, Johanne, magistro nostrorum (tavarnicorum)5, Nicolao de Zeech, Dalmache et Croacie, Nicolao de Machou, banis, ho-nore banatus regni Sclavonie vacante, Petro Zudar pincernarum, Paulo dapiferorum, Emerico agazonum, Johanne janitorum nostrorum, magis-tris, ac magistro Konya, comite Posonieni, aliisque quampluribus regni noştri comitătus tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salemo şi domn al ţinutului Muntele Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum, cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Chibzuinţă prevăzătoare şi bunătatea socotită a demnităţii regeşti veghează la măsuri de îndreptare pentru supuşii săi, căci atunci cînd uşurăm cu milostivă bunătate sarcinile supuşilor noştri, noi ne aflăm odihna în starea lor paşnică şi liniştită şi ne desfătăm în pace. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, venind înaintea luminăţiei noastre, Nicolae, fiul lui Bartolo-meu, iobag slujitor al cetăţii Doba din comitatul Solnoc, a rugat cu smerenie maiestatea noastră ca să-l slobozim, să-l scutim şi să-l dezlegăm din milostivirea îndurării regeşti pe el şi pe fratele său Ioan, împreună cu pămîntul sau partea ce li se cuvine din sus-zisa moşie numită Doba, din pomenita stare de iobagi ai cetăţii şi din îndatorirea de slujbă şi să binevoim să-l primim în ceata, numărul şi rîndul precum şi în obştea adevăraţilor nobili ai regatului nostru. Şi astfel noi, care din înnăscuta şi înţeleaptă îndurare a mărinimiei noastre regeşti sîntem datori să măsurăm cu duhul dragostei faptele de credinţă şi vrednicia tuturor şi să dăm celor pe care strădania lor destoinică i-a făcut vrednici răsplata mulţumitoare a vredniciei lor, ascultînd cu bunăvoinţă regească rugăminţile preasmerite ale sus-zisului Nicolae şi amintindu-ne şi rechemînd în mintea înălţimii noastre slujbele credincioase şi mulţumitoare ale acelor fii ai lui Bartolomeu, pe care ştiam că le-au făcut maiestăţii noastre, după putinţa lor, cu rîvna celei mai mari străduinţe, în multe expediţii ale noastre şi ale regatului nostru, din plinătatea puterii regeşti şi din osebită milostivire îi slobozim, îi scutim şi îi dezlegăm pe veci de sus-zisa stare de iobagi ai cetăţii şi de îndatorirea de slujbă şi de supunerea şi atîrnarea faţă de cetate pe «acei Nicolae şi Ioan, fiii lui Bartolomeu, şi pe moştenitorii lor şi pe toţi urmaşii lor, împreună cu sus-zisa lor parte de moşie ce ţine de ei din moşia Doba şi cu celelalte drepturi de moşie ale lor, oriunde s-ar afla ele în regatul nostru şi oricum s-ar chema ele şi care de drept ţin de ei, şi, prin ocrotirea privilegiului nostru de faţă, îi primim în numărul, ceata şi rîndul şi obştea adevăraţilor nobili ai regatului nostru şi a slujitorilor regali care slujesc în 'oaste sub steagul regesc, în aşa fel ca acei Nicolae şi Ioan şi toţi urmaşii lor, de acum înainte, să se bucure de acelaşi privilegiu al nobleţei curate şi adevărate, de care se bucură şi se folosesc şi ceilalţi nobili, dintîi ai regatului nostru. 88 www.dacoromanica.ro Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre duble, atîrnate şi autentice. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi, în a patra zi înainte de monele lunii iulie, iar în al domniei noastre al douăzeci şi unulea an; venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, Nicolae arhiepiscopul de Strigoniu, Toma de Calocea, Ugolin de Spalato şi Nicolae de Zara, (precum şi) episcopii: Dumitru al bisericii de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Ştefan de Zagreb, Ladislau de Vesprim, Coloman de Gyor, Dominic de Ce-nad, Vilhelm de Păcs, Mihail de Vaţ, Petru al Bosniei, fraţii Ştefan de Nitra, Toma al Sirmiului, Ioan de Knin, Dumitru de Nona, Bartolomeu de Trau, Ştefan de Faro, Valentin de Makarska, Matei de Sebenico, Mihail de ScardQna şi Portiva de Segno păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu, scaunele de Raguza, Agria şi Krbava fiind vacante; măriţii bărbaţi: Nicolae Kont, palatinul, Dumitru, voievodul Transilvaniei, corniţele Ştefan Bubek, judele curţii noastre; magiştrii: Ioan, marele nostru vistier, Nicolae de Zeech, banul Dalmaţiei şi Croaţiei, Nicolae, banul de Macva, dregătoria de ban al Slavoniei fiind vacantă, Petru Zu-dar, marele nostru paharnic, Pavel, marele nostru stolnic, Emeric, marele nostru comis, Ioan, marele nostru uşier, şi magistrul Konya, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Arh.Naţ.Magh., Dl„ arh. fam. Zichy. Orig. perg., cu pecete atîrnată. EDIŢII: Zichy, 111, p. 208—210. 1 1 Corect: aggregare. 2 Corect: efficit. s Corect: mere et sincere. 4 Corect: Seniensi. 5 Lipseşte din text; întregit după alte acte contemporane. 114 1362 iulie 7, Csenger. Magistrul Ladislau, fiul lui Ilie de Gachal, vicecomite de Satu Mare, confirmă că strîngătorul de dijme al episcopului Transilvaniei, magistrul Andrei Kântor, a adeverit că satul Jarmy a dat drept dijmă pe anul precedent treisprezece clăi de grîu. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1351. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 102, nr. 1446. 115 1362 iulie 7, Csengei'» Magistrul Ladislau, fiul lui Ilie de Gaohal, vicecomite şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare amînă, la porunca lui Ludovic I, regele Ungariei, pentru a cincisprezecea zi după lăsarea la vatră a oştirii 8» www.dacoromanica.ro regeşti1, procesul dintre magistrul Ioan, fiul lui Peteu de Santău, şi Ioan, fiul lui Gheorghe de Pişcari (Piscarkas), pentru şapte care de fîn. Arh. Naţ. Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 354. Orig. hîrtie, cu fragmentele a trei peceţi de închidere. REGEŞTE: Kdlloy, II, p. 102, nr. 1447. 1 Această lăsare la vatră a avut loc după 13 octombrie 1362; Cf. DIR-C, Introducere, voi. I, p. 511. 116 1362 iulie 7, Csenger. Magistrul Ladislau, fiul lui Ilie de Gachal, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că Leukus de Agriş (Eger) şi magistrul Ioan, fiul lui Gheorghe, au mărturisit că lacob, fiul lui Martin, sluga magistrului Ioan, fiul lui Peteu de Santău (Zanthov), s-a plîns că iobagii magistrului Ioan de Sătmărel (Magna Sadan) au cosit finul de pe moşia Sătmărel (Parva Sadan) a stăpînului său. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1353. Orig. hîrtie, cu fragmentele a trei peceţi de Închidere. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 102—103, p. 1448. 117 1362 iulie 8, Sîntimbru. Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transiluane, amicis suis honorandis, Petrus viceuoyuoda Transsiluanus, amiciciam paratam omni cum honore. Dicit noibis magister Jacobus, filius Thome de Rapolth, quod ma-gister Bakoch et Johannes, filii Thome de Turek, quandam particulam terre sue, ad dictam possessionem suam Rapolth pertinentem, a parte-possessionis Kuespotak, ad dictam possessionem Kuespothak1 applicare-niteretur1, ac per se et per iobagiones suos de eadem Kuespotak et de Babulna indebite uteretur, fructus et utilitates eiusdem percipiendo, in sui preiudicium et derogamen. Super quo, vestram amiciciam presenti-bus petimus reverenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testi-monio fidedignum, quo presentes2 Mychael, filius Jacobi de Kemynd, vel Demetrius, filius Bamabe de Harow, sive Demetrius, filius Nicolai de Banpotaka, aliis absentibus, homo noster, ad faciem predicte particule terre accedendo, presentibus vicinis et commetaneys1 eiusdem uni-versis, predictos magistros Bakoch et Johannem ac iobagiones ipsorum predictos, alios quoslibet, usque metas et terminos, quos ipse Jacobus os-tenderit, ab usu fructuum et utilitatum ipsius particule terre percep-cione prohibeat palam et manifeste; et tandem ipsius prohibicionis se-riem cum cursibus metarum, per quarum cursum ipsa prohibicio facta fuerit, nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, in quindenis festi Nativitatis beati Jo~ hannis baptiste, anno domini M-mo CCC-mo LX-mo secundo. 90 www.dacoromanica.ro Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea. Magistrul Iacob, fiul lui Toma de Rapolt, ne spune că magistrul Bakoch şi Ioan, fiii lui Toma de Turek, a încercat să alipească o bucată din pămîntul său, care ţine de moşia sa Rapolt, din partea moşiei Kuespotak, la zisa moşie numită Kuespotak şi să se folosească pe nedrept (de ea) şi el şi iobagii săi din aceeaşi moşie Kuespotak şi din Bobîlna, prin culegerea roadelor şi foloaselor aceleiaşi moşii, spre dauna şi paguba sa. Drept aceea, prin scrisoarea de faţă, cerem cu plecăciune prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie un om de-al vostru, vrednic de crezare, înaintea căruia Mihail, fiul lui Iacob de Chimindia, sau Dumitru, fiul lui Barnaba de Hărău, sau Dumitru, fiul lui Nicolae de Banpotoc, ‘ în lipsa altora, omul nostru, venind la faţa locului pe sus-zisa bucată de pămînt, fiind de faţă toţi vecinii şi megieşii acestei bucăţi de pămînt, să-i oprească pe faţă şi în chip vădit pe sus-zişii magiştri Bakoch şi Ioan şi pe sus-zişii iobagi ai acestora şi pe oricare alţii de la folosirea şi culegerea roadelor şi foloaselor acestei bucăţi de pămînt pînă la hotarele şi marginile, pe care însuşi Iacob le va arăta; şi în sfîrşit, să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris despre desfăşurarea acestei oprelişti, cu mersul hotarelor, după mersul cărora va fi făcută însăşi opreliştea. Dat la Sîntimbru, în a cincisprezecea zi a sărbătorii Naşterii sfîn-tului Ioan Botezătorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 680. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1 362. Transumpt în actul capitlului din Alba lulia, din 7 august 1362, nr. 121. 1 2 1 Astfel în transumpt. 2 Corect: pr esenţe. 118 1362 iulie 25 (octavo Kalendas Augusti). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte sub formă de privilegiu două scrisori ale călugăriţelor din Buda Veche. în lista demnitarilor, între alţii: Dumitru, episcopul de Oradea (Varadiensi), Dominic, episcopul Transilvaniei (Transiluanensi), Dominic, episcopul de Cenad (Chana-diensi), Dionisie, voievodul Transilvaniei (Transiluano). Editorul textului latin nu indică locul de păstrare a documentului. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 298—300. 119 1362 iulie 25 (octavo Kalendas Augusti). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act de danie. în lista demnitarilor, între alţii: Dumitru, episcopul de Oradea (Varadiensi), Dominic, episcopul Transilvaniei (Transylvanensi), Dionisie, voievodul Transilvaniei (Transiluano). Editorul textului latin nu indică locul de păstrare a documentului. Orig. EDIŢII: Fejir, IX/3, p. 305. 91 www.dacoromanica.ro 120 1362 august 1, Buda. Lodouicus, dei grada rex Hungarie, fidelibus suis, villico et uni-versis populis de Zlatna, salutem et gradam. Ad auditum devenit nostre maiestatis quod, licet quidam Nico-laus de Rosental de fado dide possessionis Zlatna se intromiserit et eiusdem possessionis medietatem occupaverit occupatamque nomine sui iuris detineat, tamen ipsa possessio in nullo sibi attinet nec aliquod ius habet in eadem, sed honorabilis capituli ecdesie Albensis Transiluane esset possessio hereditaria et ad ipsum capitulum omnis1 iuris tramite deberet pertinere. Unde, cum nos dictum capitulum huiusmodi suo iure rationabili nolimus per quempiam irrationabiliter destitui seu defrau-dari, mandamus vobis universaliter firmissime et districte quatenus, mox visis presentibus, memorato Nicolao de Rosental et eciam aliis sup(ra diete possessio)nis2 illegitimis occupatoribus et detentoribus derelictis omnino et obmissis, supradictis viris honorabilibus, capitulo ecclesie Transiluane, quorum dominio ipsa possessio attinere dinoscitur, adherere et eidem capitulo vel eius officiali in omnibus părere et reverenter obe-dire sibique de universis suis iuribus et obvencionibus plenarie respon-dere teneamini et debeatis sic, quod a modo supradicto Nicolao vel aliis ipsius possessionis illegitimis occupatoribus nullaque occasione do-minii diete possessionis obedienciam aut reverenciam exhibere debeatis (et teneamini)3 capitulum vobis pro dominis legitimis reputantes tenea-tis; secus facere non assuri, nostre gracie sub obtentu. Datum Bude, in octavis festi beati Jacobi apostoli, anno domini M° CCCmo LXmo secundo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, judelui şi tuturor locuitorilor din Zlagna, sănătate şi milostivire. A ajuns la auzul maiestăţii noastre că, deşi un oarecare Nicolae de Ruja s-a băgat de fapt în zisa moşie Zlagna şi a cuprins jumătate din acea moşie şi o ţine în stăpînire sub cuvîntul dreptului său, totuşi acea moşie nu ţine întru nimic de el şi (el) nu are nici un drept asupra ei,, ci este moşie de moştenire a cinstitului oapitlu al bisericii de Alba Transilvaniei şi după toată rînduiala dreptăţii trebuie să ţină de acest capitlu. Deci, deoarece noi nu voim ca zisul capitlu să fie lipsit sau păgubit fără îndreptăţire de acest drept învederat al său de nimeni, vă poruncim vouă tuturor, cu cea mai mare tărie şi străşnicie, ca, de îndată ce veţi fi văzut cele de faţă, părăsindu-1 şi nesocotindu-1 voi cu desă-vîrşire pe pomenitul Nicolae de Ruja şi pe ceilalţi cotropitori şi deţinători neîndreptăţiţi ai sus-zisei moşii, să fiţi datori şi ţinuţi să vă alăturaţi de sus-zişii cinstiţi bărbaţi din capitlul bisericii Transilvaniei, de stăpînirea cărora se ştie că atîrnă această moşie, şi să vă supuneţi întru toate acestui capitlu sau slujbaşului său, şi să ascultaţi de el cu toată cinstea, şi să răspundeţi în întregime faţă de el de toate drepturile şi veniturile sale, astfel ca, de acum (înainte), să nu mai fiţi datori şi ţinuţi să mai arătaţi nici o ascultare sau cinstire sus-zisului Nicolae sau celorlalţi cotropitori neîndreptăţiţi ai acestei moşii în nici o împrejurare-(legată de) stăpînirea acestei moşii, ci să fiţi datori să socotiţi acest capitlu ca stăpîq al vostru legiuit. Şi altfel să nu îndrăzniţi a face, dacă. vreţi să păstraţi milostivirea noastră. 92 www.dacoromanica.ro Dat la Buda, la octavele sărbătorii fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. Bibi. Batthyaneum. Arh. capitl. Alba Iulla, lada I, nr. 168. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1362. Orig. hlrtie cu urme de pecete rotundă din ceară de culoare roşie, aplicată In document sub text. EDIŢII: Szeredai, Notitia, p. 52; Fejer, IX/3, p. 309; Ub., II, p. 197—198. REGEŞTE: Beke, Eră. kăpt•, nr. 168. 1 Corect: omni. 2 Pată de umezeală cca 3 cm, întregit după sens. a Pată de umezeală cca 4 cm, întregire probabilă, după sens. 121 1362 august 7, (Alba Iulia). Nobili viro et honesto, Petro, vyceuoyuoda1 Transsiluano, amico ipsorum honorando, capitulum ecclesie Transsiluane, amicicia2 debitum et honoris incrementum. Litteras vestre nobilitatis recipimus in hec verba: (Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 8 iulie 1362, nr. 117). Nos enim, vestris peticionibus amicabilibus annuentes, unacum pre-dicto Mychaele, filio Jacobi de Kemend, homine vestro, nostrum hominem, videlicet Thomam, plebanum de Varasio, pro testimonio fidedignum, ad premissa exequenda duximus transmittendum. Qui, demum exinde ad nos reversi et per nos diligenter requisiti, nobis concorditer retulerunt quod ipsi ad faciem predicte particule terre eiusdem magistri Jacobi, filii Thome, a parte Kuespotaka existentem, ad predictam possessionem Rapolth, ut dicitur, pertinentem, pariter accessissent, presentibus vicinis et commetaneys1 eiusdem universis reambulassent, videlicet a loco So-lumku vocato et abhinc usque predictum fluvium Kuespotak1, deinde vero usque lacum Holthmorus vocatum et dedinc usque fluvium Marisii3, per ostensionem eiusdem magistri Jacobi, predictos magistros Bakoch et Johannem ac iobagiones ipsorum universos et alios quoslibet, usque metas et terminos supranominatos, ab usu fructuum et utilitatum ipsius particule terre percepcione prohibuissent palam et expresse. Datum in die dominico proximo aute festum beati Laurencii mar-tiris, anno supradicto. {Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobili viro et Ihonesto, Petro, vice-uoyuode Transsiluano, amico ipsorum honorando, pro magistro Jacobo, filio T(home de)< Rapolth, prohybitoria1. Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prietenului lor vrednic de cinstire, capitlul bisericii Transilvaniei, cuvenitul spor de prietenie şi cinste. Am primit scrisoarea nobilităţii voastre cu acest cuprins: {Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 8 iulie 1362, nr. 117). Noi, aşadar, încuviinţînd cererile voastre prieteneşti, am hotărît să trimitem, împreună cu sus-zisul Mihail, fiul lui Iacob de Chimindia, omul vostru, pe omul nostru vrednic de crezare, anume pe Toma, parohul de Orăştie, pentru a împlini cele de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se după aceea de acolo la noi şi fiind întrebaţi de noi cu stăruinţă, ne-au spus într-un glas că ei s-au dus împreună la faţa locului, pe sus-zisa 93 www.dacoromanica.ro bucată de pămînt a acestui magistru Iacob, fiul lui Toma, care se află dinspre moşia Kuespotaka, ţinînd, după cum se spune, de sus-zisa moşie Rapolt, (şi) fiind de faţă toţi vecinii şi megieşii acestei moşii, au hotămicit-o, adică de la locul numit Piatra Şoimului şi de aici pînă la sus-zisul rîu Kuespotak, iar apoi pînă la lacul numit Mureşul Mort şi de aici pînă la rîul Mureş, după arătarea aceluiaşi magistru Iacob, (şi) i-au oprit, pe faţă şi în chip lămurit, pe sus-pomeniţii magiştri Bakoch şi Ioan şi pe toţi iobagii lor şi pe oricare alţii de la folosirea şi culegerea roadelor şi foloaselor, pînă la hotarele şi marginile mai sus-pomenite. Dat în prima duminică înainte de sărbătoarea fericitului mucenic Laurenţiu, în anul sus-zis. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prietenului lor vrednic de cinstire, pentru magistrul Iacob, fiul lui Toma de Rapolt, scrisoare de oprelişte. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 680. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca /1362. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere, aplicată pe verso. 1 2 3 4 1 Astfel In orig. 2 Corect: atnicicie. 3 Cuvînt repetat. 4 Pată de umezeală cca 2 cm; întregit pe baza contextului. 122 1362 august 11. Magistrul Ladislau, fiul lui Ilie de Gachal, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc o cercetare a unei samavolnicii. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh.fam. Kâllay, nr. 1345. Orig. hîrtie, cu fragmentele unei peceţi de închidere şi cu locul a încă două peceţi. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 103, nr. 1449. 123 1362 august 28. Lodouicus, dei gracia, Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallemitanus et honoris montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus quam futuris, presencium noticiam habituris, salutem in omnium salvatore. Grata subiectorum merita grata debent premia reportare, ut hi qui fideles sunt fideliores efficiantur et ad servicia regalia eorum devocio ferventius exardescat. Proinde, ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod nos, propter servicia et fidelitates discreţi viri Nicolai, decani de Brassou, capellani noştri specialis, sibi, et Rodulpho, filio Nicolai de Kereztyenfalu, fratri suo, et eius heredibus ac posteris huiusmodi gradam duximus faciendam, ut ipsi et universe eorum possessiones, tam in dicta villa Kereztienfalu1 vocata et eius territorio, quam alias ubilibet in regno nostro habite et existentes, quas nune iusto titulo possident vel in futurum possiaebunt, a serviciis et iudicatibus popularibus neenon 94 www.dacoromanica.ro solucionibus collectarum et aliarum quarumlibet taxacionum seu censuum daciis, ad instar aliorum hominum popularium nobis faciendis, liberi et perpetue exempti habeantur, a modoque in antea ea libertatis et sincere nobilitatis prerogativa perpetuis temporibus utantur et potiantur, que ceteri liberi, immo nobiles regni noştri, sub vexillo regio militantes, gau-dent et fruuntur. Preterea, ex abundanti grada liberalitate tributum seu proventus de quodam molendino, in dicta villa nune situato, nobis pro-venire consuetos, et eciam si in successu temporum plura molendina intra veros limites diete viile collarentur1 et ordinarentur, omnia tributa et census de huiusmodi molendinis regie serenitati provenire debentes, eidem decano et Rodulfo1, fratri suo, eiusque heredibus dedimus et con-tulimus perpetuo possidendos et semper per ipsos percipiendos, presentis scripti noştri patrocinio mediante, sine tamen preiudicio iuris alieni. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, presentes conces-simus literas nostras privilegiales, pendentis et authentici sigilii noştri duplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, archiepiscopi Strigoniensis locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancelarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini Mm0 CCCmo LXmo secundo, quinto Kalendas Septembris, regni autem noştri anno vigesimo primo, venerabilibus in Christo patribus et dominis, eodem Nicolao Strigoniensi, Thoma Colocensi, Ugolino Spalatensi et Nicolao Jadrensi, archiepiscopis, Demetrio Varadiensi, Dominico Transsiluano, Colomano Jauriensi, Step-hano Zagrabiensi, Ladislao Vesprimiensi, Vilhelmo Quinqueecclesiensi, Dominico Chanadiensi, Michaele Vaciensi, Petro Boznensi, fratribus Stephano Nitriensi, Thoma Sirmiensi, Johanne Tininiensi, Demetrio No-nensi, Nicolao Traguriensi, Stephano Parensi, Valentino Macarensi, Mat-heo Sibinicensi, Michaele Scardonensi et Portiva Senniensi, ecclesiarum episcopis ecclesias dei feliciter gubernantibus, Ragusiensi, Agriensi et Corbaviensi sedibus vacantibus; magnificis viris Nicolao Kont palatino, Dionisio, woyuoda Transsiluano, comite Stephano, iudice curie nostre, Johanne, magistro tavarnicorum nostrorum, Nicolao de Zeech Dalmacie et Croacie, Nicolao de Machow, banis, Petro Zwdar pincernarum, Paulo dapiferorum, Emerico agasonum, Johanne ianitorum nostrorum magistris, ac magistro Konya, comite Posoniensi, aliisque quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Muntele Sant’Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum cit şi celor viitori, care vom avea cunoştinţă de (scrisoarea) de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Mulţumitoarele slujbe ale supuşilor trebuie să dobîndească mulţumitoare răsplată, pentru ca cei ce sînt credincioşi să se facă şi mai credincioşi, şi ca rîvna lor pentru slujba regească să se aprindă şi mai fierbinte. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că noi, pentru slujbele şi faptele de credinţă ale chibzuitului bărbat, Nicolae, decanul de Braşov, capelanul nostru osebit, am hotărît să-i facem această milostivire lui şi lui Rudolf, fiul lui Nicolae de Cristian, fratele său, şi moştenitorilor şi urmaşilor săi, (anume) ca şi împreună cu toate moşiile lor aşezate şi aflătoare atît în zisul sat numit Cristian şi în ţinutul său, cit şi oriunde altundeva în ţara noastră, pe care le stăpî- 95 www.dacoromanica.ro nesc acuma sau le vor stăpîni în viitor cu temei îndreptăţit, să fie socotiţi slobozi şi scutiţi pe veci de slujbele şi de judecăţile oamenilor de rînd» precum şi de plata dărilor şi a oricăror altor plăţi sau de darea birului ce trebue să ni se facă, după chipul celorlalţi oameni de rînd, şi să se folosească şi să se bucure de acum înainte deapururea de aceeaşi întîie-tate în libertăţi şi în adevărată nobleţe, de care se bucură şi se folosesc ceilalţi 2 Corect: nuncupatum. 18 Corect: Chuuch. 108 www.dacoromanica.ro 132 1362 octombrie 31fsexto Nonas mensis Novembris). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al său din 1346. In lista demnitarilor, între alţii: Dumitru, episcopul de Oradea (Varadiensi), Do-minic, episcopul Transilvaniei (Transyluaniensi), Dominic, episcopul de Cenad (Chanadiensi), Dionisie, voievodul Transilvaniei (Transyluano). Arh.Stat. Bardejov, arh. oraş. Bardejov. Orig. Copie din sec. XVIII în col. Kaprinai, tom. X. sub. B., 18—20, nr. IX şi tom. XVIII, p. 16 şi urm. la Bibi. Univ. Budapesta. EDIŢII: Fejer, XI/3, p. 311—313. 133 1362 noiembrie 11, (Alba Iulia). Capitulum ecclesie Transsiluane, omnibus Christi fidelibus, presen-tibus pariter et futuris, presencium noticiam habituris, salutem in domino sempitemam. Cum mundi labilis condicio sit caduca et geste rei memoria prop-ter vitam brevem hominum nequeat in evum perdurare, prudens adin-venit sollicitudo ut ea, que geruntur in tempore, ne simul labantur cum eodem, litterarum solidatur1 testimonio. Proinde, ad universorum noticiam, tam presencium, quam futurorum, harum serie volumus pervenire quod nobilis vir, magister Johannes, filius Nicolai de Doboka, ad nostram personaliter accedendo presenciam, exhibuit nobis quasdam literas con-dam Petri, vicevoyuode Transsiluani, patentes, tenoris infrascripti, sup-plicans nobis humiliter ut easdem, propter maiorem cautelam et iuris sui conservacionem, de verbo ad verbum transscribi et in. formam noştri privilegii redigi facere dignaremur. Quarum quidem tenor per omnia talis est: (Urmează actul lui Petru, vvcevoievodul Transilvaniei, din 25 mai 1340, regest în DIR—C, veac. XIV, voi. III, p. 537, nr. 480 (cu data greşită: 1 iunie 1340)). Nos, igitur, iustis et congruis postulacionibus ipsius magistri Johannis, filii Nicolai de Doboka, (annuentes)2 easdem litteras de verbo ad verbum transscribi et in formam noştri privilegii redigi fecimus, si-gillo nostro pendenti3 munimine roborari. Datum in festo beati Martini confessoris, anno domini M° CCCmo LXmo secundo. Discretis viris, Johanne preposito, Andrea cantore, Lo-rando custode et magistro Nicolao, archidiacono de Ozd, decano, canoni-cis ecclesie nostre existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor întru Hristos, şi celor de acum şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire veşnică întru domnul. Deoarece firea lumii trecătoare este supusă pieirii şi amintirea faptelor săvîrşite nu poate dăinui deapururea din cauza scurtimii vieţii omeneşti, prevăzătoarea înţelepciune a găsit cu cale ca lucrurile ce se făp-tuiesc în vremelnicie să fie întărite prin mărturia scrisului, pentru ca să nu se piardă odată cu vremea. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de acum cît şi a celor viitori, că venind însuşi înaintea noastră, nobilul bărbat, magistrul Ioan, fiul lui Nicolae de Dăbîca, ne-a arătat o scrisoare deschisă a răposatului Petru, vicevoievodul Transilva- 109 www.dacoromanica.ro niei, cu următorul cuprins, rugîndu-ne cu smerenie ca, pentru o mai mare chezăşie şi pentru păstrarea dreptului său, să binevoim a pune să fie trecută în scris acea scrisoare din cuvînt în cuvînt şi să fie întocmită în chip de privilegiu al nostru. Iar cuprinsul ei este întru totul acesta: (Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Tranislvaniei, din 25 mai 1340). Noi, aşadar, dînd ascultare legiuitelor şi dreptelor cereri ale acelui magistru Ioan, fiul lui Nicolae de Dăbîca, am pus să fie trecută în scris acea scrisoare din cuvînt în cuvînt, să fie dată în chip de privilegiu al nostru şi să fie întărită cu puterea peceţii noastre atîmate. Dat la sărbătoarea fericitului Martin mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi, pe cînd fiinţau chibzuiţii bărbaţi, Ioan prepozitul, Andrei cantorul, Lorand custodele şi magistrul Nicolae, arhidiaconul de Ozd, decanul, canonici ai bisericii noastre. Arh.Stat.Cluj-Napoca, arh. ist. Colecţia generală. Orig.perg., cu pecete atîrnată. REGEŞTE: Szab6, Erd. Muz. okl., p. 28, nr. 118. 1 Corect: solidentur. 2 Lipseşte în orig. 3 Corect: sigilii noştri pendentis. 134 1362 noiembrie 11, (Alba Iulia). Capitlul din Alba-Iulia transcrie în formă autentică pentru magistrul Ioan, fiul lui Nicolae de Dăbîca, scrisoarea lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, da/tă la 1 iunie 1340, cu privire la schimbul moşiilor Dîrja (Dersa) şi Chubulou, din comitatul Dăbîca (regest în DIR—C, veac. XIV, voi. III, p. 537, nr. 480). Arh.Stat.Cluj-Napoca, arh. ist.Colecţia generală. Orig. perg., cu pecete atîrnată. REGEŞTE: T6rt. Târ, 1889, p. 547, nr. 118. 135 1362 noiembrie 17, Haranu Nos, magister Laurencius, filius Dominici, castellanus de Haram et vicecomes de Krasow', ac iudices nobilium de eodem, damus pro memoria quod Stephanus et Michael, filii Dominici, ad nostram accedentes presen-. ciam, per modum (.. -)1 hominem nostrum postularant ad prohibendum quandam particulam terre inter duas vias iacencium1 2 secundo medis3 (.. .)* Johannes et Ladislaus, filii4 Pethew, ab aliencione, vendicione, pignoracione prohibuit. Igitur hominem nostrum (.. -)1 ad dictam pro-hibicionem faciendam, nos vero iustis peticionis eisdem5 (annuentes)6, mi-simus Miohaelem, filium P(..., qui de)mum7 ad nos reversus, no-bis dixit quod ad faciem quedam particulis8 terre accessisset et ibi om-nes commetaneos et specialiter Nicolaum cum filiis suis de Churta ab occupacione et recepcione prohibuisset et inhibuisset et similiter Ladis-laum et Johannem, filios Petew, ab alienacione et pignoracione prohibui-set et inhibuisset. In cuius prohibicionis eiusdem9, literas nostras dedi-mus, communi iusticia ipsorum requirente. 110 www.dacoromanica.ro Datum in Haram, feria quinta proxima ante festum beate Eliza-beth regine, anno domini M° CCCmo LXmo secundo. (Pe verso:) Pro Stephano et Michaele, filiis Dominici, inter duas (vias)6 cuiusdam particule terre, secundo metis3 (.. .)* expediciones10 Johannis et Ladislai de Bayla (.. -)1 de Churta et filios eiusdem a recep-cione (et occupa)cione6 ac alios commetaneos prohibicion(.. .J1 et inhi-bicionis. Noi, magistrul Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Haram şi vicecomite de Caraş, precum şi juzii nobililor din acelaşi (comitat), dăm de ştire că, venind înaintea noastră Ştefan şi Mihail, fiii lui Dominic. (ne-au înştiinţat) în chip de (întîmpinare şi oprelişte că.. .)u au cerut omul nostru pentru a pune oprelişte (asupra) unei bucăţi de pămînt aşezate între două drumuri, între hotarele... (Deci, după facerea acestei oprelişti)12, i-a oprit pe Ioan şi Ladislau, fiii lui Pethew, de la înstrăinarea, vinderea sau zălogirea (acelei bucăţi de pămînt). Noi, aşadar in-cuviinţînd dreapta lor cerere, le-am trimis omul nostru... pentru facerea pomenitei oprelişti, anume pe Mihail, fiul lui P ..., care întorcîndu-se apoi la noi, ne-a spus că s-a dus la (acea) bucată de pămînt şi acolo a oprit şi împiedicat pe toţi megieşii (şi vecinii) şi îndeosebi pe Nicolae de Ciortea, împreună cu fiii săi, de la luarea şi înstăpînirea (lor pe acea bucată de pămînt)11 şi, de asemenea, a oprit şi împiedicat pe Ladislau şi pe Ioan, fiii lui Pethew, de la înstrăinarea şi zălogirea ei. Spre mărturia acestei oprelişti a lui, i-am dat scrisoarea noastră, după cerinţa dreptului lor obişnuit. Dat la Haram, în joia dinaintea sărbătorii fericitei regine Elisa-beta, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. (Pe verso:) (Scrisoare de) oprelişte şi de întîmpinare pentru Ştefan şi Mihail, fiii lui Dominic, privitoare la o bucată de pămînt (cuprinsă) între două drumuri, în hotarele. .. (oprindu-i pe) Ioan şi Ladislau de Bayla de la părăsirea ... şi (pe Nicolae)11 de Ciortea şi pe fiii lui, precum şi pe ceilalţi megieşi de la luarea şi înstăpînirea (lor pe acea bucată de pămînt). Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 350. Orig. hîrtie, cu rupturi. EDIŢII: Pesty, Krassd, III, p. 49. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 101, nr. 1439 (cu data greşită: 19 mai). 1 2 3 4 5 * 7 8 9 * 11 12 1 Lacună în text. 2 Corect: iacentem. 3 Astfel în orig.; corectr secundam metas• 4 Astfel în text; corect: Johannem et Ladislaum, filios. 5 Astfel în text; corect: peticionibus eorundem. • Lipseşte în text; întregit după sens. 7 Lacună în text; întregit parţial după sens. 8 Astfel în orig.; corect: particule. 9 Astfel în text; corect: testimonium. i° Astfel în text; corect: ab expedicione. 11 întregit pe baza contextului. 12 întregit după doc. din 29 iunie 1363, nr. 176 111 www.dacoromanica.ro 136 1362 noiembrie 27 (die dominico proximo ante festum beati Andree apostoli), (Titel). (Corniţele Jacob de Zips, judele curţii regale, transcrie în scrisoarea sa din 28 mai 1379, scrisoarea privilegială a capitlului din Titel, în care se spunea că:) ... Johannes, filius Gregorii literaţi, de Chemeuch, ab una, parte vero ex altera magister Ladislaus, filius Galii literaţi, de Wmur, coram dicto capitulo Tytulensi constituti, per eundem Johannem, filium Gregorii, propositum extitisset et relatum quod ipse, pro quibusdam necessi-tatibus suis ipsum ad tune urgentibus, quandam medietatem cuiusdam possessionis sue Zenthandras vocate, in comitatu de Crasso existentis, a plaga occidentis adiacentem, a Petro et Benedicto dictis Borza de Ze-dech, titulo empeionis comparata, cum omnibus suis utilitatibus et per-tinenciis, cum certis terminis et antiquis metis neenon novis, quibus ipsa medietas possessa extitisset, dedisset et vendidisset coram capitulo ante-dicto eidem magistro Ladislao, filio Galii, pro centum et viginti marcis, quamlibet marcam cum quatuor florenis computando, plene, ut dictum fuisset, persolutis, ac per eum, suis heredibus heredumque suorum succes-soribus, iure perpetuo et irrevocabiliter tenendam, possidendam pariter et habendam. ... Ioan, fiul lui Grigore diacul, de Chemeuch, pe de o parte, iar pe de alta magistrul Ladislau, fiul lui Gal diacul de Omor, înfăţişîndu-se înaintea zisului capitlu din Titel, acel Ioan, fiul lui Grigore, a spus şi a arătat că, din pricina unor nevoi, ce-1 sileau atunci, a dat şi a vîndut în faţa sus-zisului capitlu, pe o sută douăzeci de mărci — socotind fiecare marcă la patru florini — bani care, după cum spunea, i se plătiseră pe deplin, magistrului Ladislau, fiul lui Gal, şi moştenitorilor lui şi urmaşilor moştenitorilor lui jumătatea unei moşii a sa numite Zenthandras, aflătoare în comitatul Caraş, aşezată spre apus, dobîndită prin cumpărare de la Petru şi Benedict zişi Borza de Zedech, împreună cu toate folosinţele sale şi cele ce ţin de ea în anumite margini şi în vechile şi noile hotare în care acea jumătate de moşie fusese stăpînită, ca s-o ţină, s-o stă-pînească şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Csâki din Levoia. Rezumat în actul comitelui Emeric Bubek, judele curţii regale, din 11 iunie 1390. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 202. 137 1362 noiembre 27 (die dominico proximo ante festum beati Andree apostoli), (Titel). (Corniţele Iacob de Zips, judele curţii regale, transcrie în scrisoarea sa din 28 mai 1379, scrisoarea deschisă a capitlului din Titel, în care se spune că:) ... Johannes, filius Gregoriî literaţi, de Chemeuch, ab una, parte vero ex altera Ladislaus, filius Galii literaţi, de Wmur, coram dicto capitulo constituti, per eundem Johannem propositum extitisset pariter et relatum quod quasdam possessionarias porciones suas in possessionibus Markteleke et Farjcad habitas ac medietatem possessionis Zenthandras a 112 www.dacoromanica.ro plaga orientis adiacentes, iuxta continenciam literarum magnifici viri, domini Nicolai Konth, regni Hungarie palatini, solucionalium, in comi-tatu de Crasso existentes, cum omnibus utilitatibus suis et pertinenciis earum sub eisdem metis et terminis quibus eedem per ipsum possesse fuissent, prelibato magistro Ladislao, filio Galii literaţi, et, per eum, suis heredibus et heredum suorum successoribus, pro quibusdam necessitati-bus suis, ipsum ad tune urgentibus, pro centum et una marcis compoti Budensis impignorasset coram capitulo antedicto, sub obligaminibus lit— teris in eisdem specificatis. .. . Ioan, fiul lui Grigore diacul, de Chemeuch, pe de o parte, iar pe de alta Ladislau, fiul lui Gal diacul, de Omor, înfăţişîndu-se înaintea acelui capitlu, acel Ioan a spus şi a arătat că, din pricina unor nevoi ce-1 sileau atunci, a zălogit în faţa sus-zisului capitlu — potrivit cuprinsului scrisorii de plată a măritului bărbat, domnul Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei — pe o sută una mărci, după socoteala de Buda, pomenitului magistru Ladislau, fiul lui Gal diacul, şi, prin el, moştenitorilor lui şi urmaşilor moştenitorilor lui, cu îndatoririle arătate în acea scrisoare, nişte bucăţi de moşie ale sale ce le avea în moşiile Markteleke şi Farkad şi jumătate din moşia Zenthandras, aşezate în partea de răsărit şi aflătoare în comitatul Caraş, împreună cu toate folosinţele lor şi cele ce tin de ele în aceleaşi hotare şi margini în care acelea fuseseră stăpî-nite de el. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Csâki din Levoca. Rezumat în actul comitelui Emeric Bubek judele curţii regale, din 11 iunie 1390. EDIŢII: Pesty, Krassd, III, p. 202—200. 138 1362 decembrie 8, Sîntimbru. Petrus, viceuoyuoda Transsiluanus, nobilibus viris, iudicibus no-bilium comitatus de Doboka, amicis suis honorandis, salutem cum honore. Dicitur nobis, in personis domini abbatis de Clusmonustra et sui conventus de eadem, quod predictus1 Hench, villicus de Fenes, cum tota communitate de eadem2, ac Andreas, molendinator de Clusuar, cum quibusdam amicis et proximis ipsorum, feria secunda nune proxime prete-rita, propria ipsorum potencia et auctoritate, contra libertatem diete ecclesie ad ipsum monasterium irruendo, dictem3 daustrum seu monaste-rium ac hostia4 domus et pallatii eiusdem domini abbatis confregissent et quendam hominem, scilicet Paulum, filium Chuey, nobilem de Zuchak, de ipso claustro extraxissent et collum suum amputassent, sine omni iure, in preiudicium et derogamen ecclesie antedicte. Super quo, vestram ami-ciciam presentibus requirimus reverenter nichilomninusque auctoritate5 voyuodali firmiter precipiendo mandamus quatenus, altero absente vel impedito, unus vestrum accedat, ab omnibus, quibus decet et licet, sciat et inquirat de premissis omnimodam veritatem; et post hec, prout exinde ’vobis veritas constiterit premissorum, nobis in vestris litteris rescribatis. Datum in Sancto Emerico, in festo Concepcionis virginis gloriose, nnno domini Mmo CCCm0 LX0 secundo. 113 www.dacoromanica.ro Petru, vicevoivodul Transilvaniei, nobililor bărbaţi, juzilor nobililor din comitatul Dăbîca, prietenilor săi vrednici de cinstire, sănătate şi cinste. Ni se spune nouă, în numele domnului abate din Cluj-Mănăştur şi al conventului său de acolo, că sus-zisul Hench, judele din Feneş, împreună cu întreaga obşte de acolo, şi Andrei, morarul din Cluj, împreună cu nişte prieteni şi rude de ale lor, năvălind cu silnicie şi cu putere, în lunea de curînd trecută6, asupra mănăstirii, împotriva libertăţii zisei biserici, au distrus acel claustru sau mănăstire şi uşile casei şi sălii de mîncare a acelui domn abate, şi, după ce au scos din acea mănăstire pe un om, adică pe Pavel, fiul lui Chuey, nobil de Suceag, i-au tăiat capul, fără nici un drept, spre paguba şi dauna sus-zisei biserici. Drept aceea, prin scrisoarea de faţă, cerem cu cinste prieteniei voastre şi, totodată, din împuternicirea voievodului, vă punem în vedere şi vă poruncim cu tărie, ca unul dintre voi, dacă ar lipsi sau ar fi împiedicat celălalt, să meargă şi să cerceteze şi să afle, de la toţi de la care se cuvine şi se cade, întreg adevărul cu privire la cele de mai sus. Şi după aceea, să ne răspundeţi în scrisoarea voastră, după cum veţi fi aflat, de acolo, adevărul, cu privire la cele de mai sus. Dat la Sîntimbru, la sărbătoarea Zămislirii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. Arh.Naţ.Magh., Dl. 29 069. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca /1362. Transumpt în actul lui Ioan, fiul lui Inok, judele nobililor din comitatul Dăbîca, din 13 decembrie 1362, nr. 139. EDIŢII: Makkai, Kiadatlan okl., p. 6—7 (cu data greşită: 8 decembrie 1366). 1 Astfel în transumpt. 2 Scris deasupra rîndului, de aceeaşi mină. 8 Corect: dictum. 4 Corect: ostia. 5 Corect: auctoritate. 6 5 decembrie (1362). 139 1362 decembrie 13, Cristiş. Nobili viro et honesto Petro, viceuoyuode Transsiluano, domino suo plurimum reverendo, Johannes, filius Inok, nobilis de Kyde et iudex no-bilium de comitatu de Doboka, inclinacionem cum famulatu. Litteras vestre nobilitatis honore quo decuit recepi in hec verba: {Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 8 decembrie 1362, Sîntimbru, nr. 138). Et licet quod socius meus, Johannes, filius Demetrii scilicet alter iudex nobilium iamdicti comitatus de Doboka, volente deo ab hac luce migraverit, tamen ego, huiusmodi peticionibus et preceptis vestre noDimans, ut tenor1, obtemperare cupiens, ad pre-dictam possessionem Clusmonustra vocatam personaliter accessi ibique hostia1 2 domus et pallatii ipsius domini abbatis, per predictos hospites et populos et eorum consocios de Fenes et de Clusuar confracta et destructa, et predictum Paulum, filium Chuey, in3 cumulo3 iacentem3, per eosdem miserabiliter occisum et interfectum, oculis conspexi camalibus, deo teste, et demum a nobilibus et ignobilibus ac ab aliis communis4 homini-bus, circumquaqiie in eadem provincia existentibus, a3 quibus3 decuit5 6 et3 114 www.dacoromanica.ro licuit3, tăiem de premissis scivi veritatem quod iidem populi et hospites, scilicet Henchman, Hermanus parvus, Good, Georgius barbatus, Berben-cer6, Nicolaus dictus Nulas, Johannes albuş, cum proximis, amids et aliis sociis ipsorum quemplurimis, sibi adiunctis, de Fenes, item Andreas mo-lendinator, Nicolaus pellifex, cum filiis suis, Martinus perator, Lauren-cius7 Sebul3 de3 castro3, Petrus dictus Pancyl, Albertus, filius Herricy, Mychael, filius8 Heltuin9, cum3 fratribus3 suis3, item filius9 Crestilyni10, filii Johannis pellificis, Jacobus braxator, Hermanus sartor, Hannus dictus Pomar, Johannes dictus Nerges11, Petrus dictus Kostremp, Anto-nius, filius Nicolai12, et 13Antonius3, filius3 <.. .)14, Johannes3 claudus3, faniulus corni tis Johannis de Clusuar, similiter cum omnibus proximis, amicis et sociis, non modica multitudine ipsorum, loricys15, pancerys15, galeys15, ferreis, cerotecys15 induti, tanquam15 milites pylati15, alii ipsorum hastis3, clipeis et aliis quibuslibet armis se ipsos muniendo, die et termino superius annotato, precogitata nequicia, propria ipsorum potencia et ausu temerario, ad predictum monasterium seu claustrum irruendo, hostia2 domus et pallatii dicti domini abbatis confrangentes et de ipso claustro predictum Paulum, filium Chuey, extrahendo, absque strepitu cuiuslibet iudicii et omnimo sine iure, collum suum amputarent, in pre-iudicium et periculum ecclesie beate Mărie virginis antedicte. Datum in Kerestus, in festo beate Lucie virginis et martyris, (a)nno19 domini prenotato. (Pe verso, de aceeaşi mină, fragment de însemnare despre bunurile reţinute de la diferite persoane:) Item in17 curia3 Kerestul arestavimus18 d(ecem)19 pecudes, quatuor cubulus frumenti, (.. .)20 cubulos farine et in cellario octo t(unellas)19 vini. Item in3 cellario Petri Gurk, arestavim(us.. .)21 tunellas viny15, qua-traginta15 cubu(los)19 triticy15, unum scrinium plenum de n(.. .}20, III3 cofynos3 apium3, tres cubulos de alakur, IlII-or curros22, quatuor equos et duos poledros23 I scrofam24 pinguem24, quinque pecude(s.. .)21 et XX3. oves3 (.. .)25. Super omnia alia vero predicta, Petrus, fili(us)26 Hannus, scilicet gener suus, extitit fide(m)20. Item in domo Hannus, filii Heltuyn. Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievodul Transilvaniei, domnului său preavrednic de cinstire, Ioan, fiul lui Inok, nobil de Chi dea şi jude al nobililor din comitatul Dăbîca, plecată slujbă. Am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea nobleţei voastre cu acest cuprins: (Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 8 decembrie 1362, nr. 138). Şi cu toate că soţul meu Ioan, fiul lui Dumitru, adică celălalt jude al nobililor din sus-zisul comitat Dăbîca, a părăsit, cu voia lui Dumnezeu, această lume, totuşi eu, dorind a da ascultare, •după cum sînt dator, cererilor şi poruncilor nobleţei voastre, am mers însumi la sus-zisa moşie numită Cluj-Mănăştur şi acolo — martor mi-e Dumnezeu — am văzut cu ochii mei uşile casei şi sălii de mîncare a acelui domn abate, sparte şi nimicite de pomeniţii oaspeţi şi locuitori şi •de soţii lor din Feneş şi din Cluj, şi pe pomenitul Pavel, fiul lui Chuey, zăcînd grămadă, ucis şi omorît de aceia în chip jalnic. Şi apoi, de la nobili şi nenobili şi de la alţi oameni de rînd, aflători de jur împrejur în acel ţinut, de la care se cuvine şi se cade, am aflat cu privire la cele de mai sus acest adevăr: că acei locuitori şi oaspeţi, adică Henchman, Herman 115 www.dacoromanica.ro cel mic, Good, Gheorghe Bărbosul, Berbencer, Nicolae zis Nulas, Ioan. Albul, împreună cu rudele, prietenii şi mulţi alţi soţi ai acestora din Feneş, uniţi cu ei, de asemenea Andrei morarul, Nicolae blănarul, împreună cu fiii săi, Martin decoratorul, Laurenţiu Sebul din cetate, Petru zis Pancyl, Albert, fiul lui Herric, Mihail fiul lui Heltuin, cu fraţii săi, de asemenea fiul lui Cristilin, fiii lui Ioan blănarul, Iacob berarul, Herman croitorul, Hann zis Pomar, Ioan zis Nerges, Petru zis Kostremp, Anton, fiul lui Nicolae, şi Anton, fiul lui..., Ioan cel şchiop, slujitorul comitelui Ioan de Cluj, de asemenea cu toate rudele, prietenii şi soţii, o mare mulţime de ai lor, îmbrăcaţi în zale, platoşe, coifuri, mănuşi de fier, înarmaţi ca nişte cavaleri cu suliţe, iar alţii dintre ei cu lăncii, cu scuturi şi cu felurite alte arme, în ziua şi sorocul mai sus-însemnat au năvălit cu o răutate precugetată, cu de la sine putere şi cu mare îndrăzneală asupra pomenitei mănăstiri sau claustra, spărgînd uşile casei şi sălii de mîncare a numitului domn abate şi, scoţînd din acel claustra pe sus-zisul Pavel, fiul lui Chuey, i-au tăiat capul fără nici o judecată şi cu totul pe nedrept, spre paguba şi primejduirea pomenitei biserici a fericitei fecioare Maria. Dat la Cristiş, la sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Lucia, în anul domnului mai sus însemnat. (Pe verso, de aceeaşi mină, fragment de însemnare despre bunurile reţinute de la diferite persoane:). De asemenea, în curtea lui Kerestul am poprit zece vite mici, patra găleţi de grîne, .. .găleţi de făină şi, în pivniţă, opt butoaie de vin. De asemenea, în pivniţa lui Petra Gurk am poprit... butoaie de vin, patruzeci de găleţi de grîu, o lădiţă plină de..., trei stupi de albine, trei găleţi de alac, patru căruţe, patra cai şi doi mînji, o scroafă grasă, cinci vite mici şi douăzeci de oi... Iar cu privire la toate celelalte de mai sus, Petra, fiul lui Hann, adică ginerele său, a stat mărturie. De asemenea, în casa lui Hann, fiul lui Heltuyn. ArhJ^aţ.Magh., Dl. 29 069. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1362. Orig. hîrtie. EDIŢII: Makkai,, Kiadatlan okl., p. 7—8, (cu data greşită: 13 decembrie 1366). 1 2 3 4 5 * 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 1 Corect: teneor. 2 Corect: ostia. 3 Scris deasupra rîndului, de aceeaşi mină. 4 Corect: communibus. 5 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină; lectură nesigură. 8 Scris pe marginea din stingă documentului, de aceeaşi mină. 7 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină; urmează cîteva cuvinte ilizibile, tăiate de aceeaşi mină. 8 Urmează: Helberty, tăiat de aceeaşi mină. 9 Urmează: Grestilyni, tăiat de aceeaşi mină. 10 Scris pe marginea din dreapta documentului, de aceeaşi mină. 11 Urmează cuvintele: et Mychael..., tăiate de aceeaşi mină. 12 Urmează cuvintele: duo aurifabri, circa Cristilinum commorantes, tăiate de aceeaşi mină. 13 Urmează: Thomas, tăiat de aceeaşi mină. 14 Scris deasupra rîndului, de aceeaşi mină; ilizibil. 15 Astfel în orig. 16 Rupt cca 25 cm; întregit după sens. 17 Urmează: cellario, tăiat de aceeaşi mină. 18 Corect: arrestavimus• 19 Rupt oca. 0,5 cm; întregit pe baza contextului. 116 www.dacoromanica.ro 20 Rupt cca 0,5 cm. 21 Rupt cca 0,5 cm; întregit parţial după sens. 22 Lectură probabilă. 23 Urmează: quinque, tăiat de aceeaşi mînă. 24 Litera m corectată din s, de aceeaşi mină. 25 Cuvînt ilizibil. 28 Rupt cca 0,5 cm; întregit după sens. 140 1362 decembrie 17, Sîntimbru. Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis honorandis, Petrus, viceuoyuoda Transsiluanus, amicioiam paratam debito cum honore. Dicit nobis Johannes, filius Christiani de Kereztyenzygethe, sua et Christiani, fratris sui, in personis, quod recta medietas tercie partis possessionis Enyed, in comitatu Albensi existentis, nune apud manus alienas habita, recaptivacioni et sibi statucioni plurium indigeret. Super quo, vestram petimus amiciciam presentibus reverenter quatenus ves-trum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Mathias, filius Arnoldi de Apold Inferiori, vel Nicolaus, filius Johannis de Enyed predicta, sive Johannes, filius Both de Bothludasa, aliis absentibus, homo noster, ad faciem predicte particule terre accedendo, vicinis et commeta-neis eiusdem universis legitime convocatis, recapitat1 eandem, ipsis presentibus, recaptivatamque et ab aliorum possessionaris2 iuribus se-questratam, statuat eisdem Johanni et Christiano, eu iure quod ad ipsos dinosseitur pertinere, şi non fuerit per quempiam contradictum, contra-dictores vero, şi qui fuerint, citet eosdem in nostram presenciam ad terminum competentem. Et post hec, seriem ipsius recaptivacionis et sta-tucionis, prout fuerit oportunum3, ac, si citacio fuerit, diem et locum ipsius citacionis cum nominibus citatorum, si qui fuerint, cum termino assignato nobis in vestris litteris amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, sabbato proximo post festum beate Lucie virginis, anno domini M°CCCmoLXmo secundo. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ne spune nouă Ioan, fiul lui Cristian de Cristian, în numele său şi în numele lui Cristian, fratele său, că dreapta jumătate din a treia parte a moşiei Sîngătin, aflătoare în comitatul Alba, care acum este în mîini străine*, are! rrtare nevoie să fie dobîndită din nou şi să-i fie trecută în stăpînire. Drept aceea, prin scrisoarea de faţă, cerem cu plecăciune prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie un om de-al vostru, vrednic de crezare, în faţa căruia Matia, fiul lui Amold de Apoldul de Jos, sau Nico-lae, fiul lui Ioan de sus-zisul Sîngătin, sau Ioan, fiul lui Both de Gusu, în lipsa celorlalţi, omul nostru, mergînd la faţa locului pe sus-zisa bucată de pămînt, fiind adunaţi în chip legiuit toţi vecinii şi megieşii, şi fiind ei de faţă, să redobîndească această bucată de pămînt, şi, dobîndită din nou şi despărţită de drepturile de stăpînire ale altora, s-o dea în stăpînire lui Ioan şi lui Cristian, cu acel drept cu care se ştie că ţine de ei, dacă nu se va face împotrivire de către cineva, iar dacă vor fi împotrivitori, să-i cheme în faţa noastră, la sorocul cuvenit. 12 — Documenta Romaniae Historica 117 www.dacoromanica.ro Şi după aceasta, să aveţi bunătatea a ne face cunoscut în scris, într-o scrisoare a voastră, cuprinsul acestei redobîndiri şi puneri în stăpînire, după cum va fi potrivit, şi dacă a fost chemare, ziua şi locul acestei chemări, cu numele celor chemaţi, dacă au fost vreunii, (şi) cu sorocul hotărît. Dat la Sîntimbru, în sîmbăta de după sărbătoarea fericitei fecioare Lucia, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. ArhJsTaţ.Magh., Dl. 30390. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. CluJ-Napoca/1362. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 3 ianuarie 1363, nr. 144. 1 2 3 1 Corect: recapiat. 2 Corect: possessionariis. 3 Corect: opportunum. 141 1362 decembrie 23, Vişegrad. Lodouicus, dei gracia, rex Hungarie, fidelibus suis conventui de Lelez, salutem et graciam. Fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Thomas de Chyser, vel Lucasius de Korchua, aut Andreas, filius Nicolai de Nempti, aliis absentibus, homo noster, citet Michaelem et Johannem, filios Chybak de Paiaţa, Benedictum, Petrum Michaelem et Nicolaum, filios Nicolai, filii Alberti de Mendzent, Andream et Michaelem, filios Michaelis, filii eiusdem Alberti, contra dominas Katherinam et Clara vocatas, filias Georgii de Nogmihal, et Johannem, filium eiusdem Georgii, ac dominam Elenam, filiam Gede, filii Samsonis, in nostram presenciam ad termi-num competentem; et post hec, diem et locum ipsius citationis, nomina citatorum cum termino assignato, nobis fideliter rescribatis. Datum in Vyssegrad, tercio die festi beati Thome apostoli, anno domini M. CCC. sexagesimo secundo. (Pe verso:) Fidelibus suis, conventui de Lelez, pro filiabus Georgii de Nogmihal et aliis, citatoria. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, credincioşilor săi din conventui de Leles, mîntuire şi milostivire. Vă punem în vedre cu tărie şi poruncim credinţei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Tom a de Chyser, sau Luca de Korchua, ori Andrei, fiul lui Nico-lae de Nempti, în lipsa celorlalţi, să cheme înaintea noastră la sorocul potrivit pe Mihail şi Ioan, fiii lui Chybak de Palota, pe Benedict, Petru, Mihail şi Nicolae, fiii lui Nicolae, fiul lui Albert de Mendzent, pe Andrei şi Mihail, fiii lui Mihail, fiul aceluiaşi Albert, spre a sta faţă .cu doamnele numite Caterina şi Clara, fiicele lui Gheorghe de. Nogmihal, şi cu Ioan, fiul aceluiaşi Gheorghe, precum şi cu doamna Elena, fiica lui Gede, fiul lui Samson. Şi după acestea să ne răspundeţi în scris întocmai despre ziua şi locul acelei chemări în Judec? .tă, cu numele celor chemaţi şi sorocul statornicit. Dat la Vişegrad, în a treia zi după sărbătoarea fericitului apostol Toma, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi doi. 118 www.dacoromanica.ro (Pe verso:} Credincioşilor săi din conventul din Leles, scrisoare de chemare în judecată pentru fiicele lui Gheorghe de Nogmihal şi alţii. Arh.Naţ.Magh., Dl. arh. fam. Sztâray, sexus mase., nr. 126. Orig. hîrtie, cu pete de umezeală, cu pecete regală inelară din ceară de culoare roşie, aplicată pe verso. EDIŢII: Sztâray, I, p. 324—325. 142 1363. Ludovic I, regele Ungariei, întemeiază o mănăstire în Maramureş (Maramaros), pentru eremiţii1 sfîntului Pavel. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. Paulinilor din Ungaria. REGEŞTE: Fejer, IX/7, p. 210; Hurmuzăki-Densuşianu, 1/2, p. 86. 1 La Fejer şi Hurmuzăki-Densuşianu, greşit: emeritis. 143 1363. Nos, capitulum (ecclesie Transsiluane, significamus tenore presen-cium quibus expedit)1 universis, quod religioso viro, fratre Nicolao, priore claustri beate (virginis de Alba)2, unacum cetero3 Nicolao, (fratre suo .. ,)4 in personis (predicti claustri beate virginis de Alba)5, ab una parte, ab alio vero discretis viris Nicolao de Zonuk, Johanne de T(ylegd et Petri)6 de Clus, archidiaconis, sociis et concanonicis nostris, in persona venerabili in Christo patris, domini Dominici, dei et apostolice sedis gracia episcopi Transsiluani, domini et prelaţi noştri reverendi, cum litteris pro(curatoriis)7 eiusdem, coram nobis personaliter constitutis, confessum extitit per eundem fratrem Nicolaum, priorem, et fratrem suum pariter et relatum, quod quondam Paulus dictus Chankar, civis Albensis, in suo ultimo testamento (pro remedio ani)me8 sue, mediam curiam, in eadem civitate existentem, ac vineam suam, sex iugera continentem, in districtu eiusdem civitatis habitam, ipsi claustri beate virginis (de Alba restituis)set8 et remisisset, quamquidem mediam curiam et vineam, quia racione dominii (et iuris)8a proprietarii, ad ipsum dominum episcopum plus pertineri dignosseebantur, ipsi.eidem domino episcopo et (suo capitulo, in persona eiusdem claustri)9 et tocius conventus, irrevocabiliter restituis-sent et remisissent ac restituerunt et remiserunt coram nobis, omni iuri accionem, li ti et questioni, si quod (in ipsi media curia et vinea, racione)10 predicti testamenti competerent, omnino renunciando et totum domi-nium et ius proprietarium predictarum curie et vinie11 in prefatum dominum (episcopum et capitulum suum.. transferendo; e converso au-tem, prenominati domini Nicolaus, Johannes et Petrus, auctoritate pro-curatoria, nomine memoraţi domini noştri episcopi (.. .)13 decimas duorum annorum in possessione Chanad, predicto domino episcopo iure prove-nientes, excepto iure alieno, ac viginti flo(renos.. ,)13 curie et vine11 multo plus excedebant sepefatis priori et conventui suo dederunt et asigna-runt14. (De.. .)15 quibus contenţi pretactu(um.. .)sone13 super ipso testa- 119 www.dacoromanica.ro mento ac (.. .)16 contentis nomine (ipsius claustri et)17 tocius conventus (.. .)13 quietum. Datum tercio die (.. .)18 Mmo CCCmo LX tercio. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, facem cunoscut prin cuprinsul celor de faţă, tuturor cărora li se cuvine, că înfăţişîndu-se înaintea noastră cuviosul bărbat fratele Nicolae, priorul mănăstirii fericitei fecioare din Alba, împreună cu celălalt Nicolae, fratele său (canonic), în numele..., pe de o parte, iar pe de altă parte chibzuiţii bărbaţi, arhidiaconii Nicolae de Solnoc, Ioan de Tylegd şi Petru de Cluj, tovarăşii şi fraţii noştri canonici, în numele venerabilului întru Hristos părinte, domnul Dominic, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic, episcopul Transilvaniei, domnul şi prelatul nostru vrednic de cinste, cu scrisoarea de împuternicire a aceluiaşi, ni s-a mărturisit de către fratele Nicolae, priorul, şi de fratele său şi, de asemenea, ni s-a spus că răposatul Pavel zis Chankar, orăşean din Alba, în ultimul său testament, ca leac al sufletului său, a dat şi a lăsat mănăstirii fericitei fecioare din Alba, jumătate de curte, aflătoare în acelaşi oraş, şi via sa cuprinzînd şase iugăre, avută în districtul aceluiaşi oraş, dar, cum se ştia că acea jumătate de curte şi via, în temeiul stăpînirii şi a dreptului de proprietate, ţin mai mult de domnul episcop, (de aceea) ei le-au dat şi le-au lăsat, în numele mănăstirii şi a întregului convent, în chip nestrămutat domnului episcop şi capitlului său, şi chiar le dau şi le lasă în faţa noastră, renunţînd cu totul la orice drept de pîră, pricină şi plîngere, chiar dacă, în temeiul sus-zisului testament, jumătatea de curte şi via li se cuvin lor, şi trecînd întreaga stăpînire şi dreptul de proprietate a sus-ziselor jumătate de curte şi via sus pomenitului domn episcop şi capitlului său...; pe de altă parte, sus-numiţii domni, Nicolae, Ioan şi Petru, în temeiul împuternicirii, dau şi hărăzesc, în numele amintitului domn episcop al nostru, des pomeniţilor prior şi conventul său, dijmele pe doi ani, de pe moşia Cenade, ce revin de drept sus-zisului domn episcop, lăsînd de o parte dreptul altuia, şi douăzeci de florini... care întreceau cu mult mai mult... al curţii şi viei19. Despre cele cuprinse în conţinutul sus-zisul..cu privire la acel testament şi... în numele mănăstirii şi a întregului convent... în pace. Dat în ziua a treia... (în anul) o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 28 079. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1363. Orig. hîrtie, cu rupturi mari şi pete de umezeală. 1 2 3 * * * * 8 9 10 11 12 1 Rupt cca 15 cm; întregit pe baza contextului, după documentul aceluiaşi capitlu, din 7 mai 1360 (Ub. II, p. 177). 2 Rupt cca 3,5 cm; întregit pe baza contextului şi după actul abatelui Otho din Cluj-Mănăştur, din 11 aprilie 1361, nr. 30. 3 Lectură probabilă. * Rupt cca 5 cm; întregit, în parte, după context. * Rupt cca 7 cm; întregit pe baza contextului. 8 Rupt cca 4 cm; întregit pe baza contextului şi a actului din 2 iulie 1370 (Ub. II, p. 350—352). 1 Rupt cca 3 cm; întregit pe baza contextului. 8 Pată de umezeală cca 4 cm; întregit pe baza contextului. ea Lipseşte în document; întregit după sens şi context 9 Pată de umezeală cca 7 cm; întregire probabilă pe baza contextului. 10 Rupt şi pată de umezeală cca 7 cm; întregire probabilă. 11 Corect; vinee. 12 Rupt şi pată de umezeală cca 9 cm; întregire parţială, probabilă. 120 www.dacoromanica.ro 13 Rupt şi pată de umezeală cca 8 cm. 14 Corect: assignarunt. 15 Rupt cca 1,5 cm; întregit pe baza contextului. 18 Rupt cca 12 cm. 17 Rupt cca 4 cm; întregit pe baza contextului. 18 Rupt cca 14 cm. 19 Traducere probabilă, datorată textului lacunar. 144 1363 ianuarie 3, {Alba Iulia). Nobili viro et honesto, Petro, viceuoyuode Transsiluano, amico ipsorum honorando, capitulum ecclesie Transsiluane amicicie debitum cum honore. Noveritis nos, litteras vestre nobilitatis recepisse in hec verba: {Urmează scrisoarea lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 17 decembrie 1362, Sîntimbru, nr. 140). Nos enim, peticionibus vestris ac iusticie annuentes, unacum predicto Nicolao, filio Johannis, homine ves-tro, nostrum hominem, videlicet magistrum Paulum, socium et concano-nicum nostrum, ad premissa peragenda, duximus transmittendum. Qui, demum exinde ad nos reversi et per nos requisiti, nobis concorditer re-tulerunt quod ipsi, feria sexta proxima ante festum Circumcisionis domini nune proxime preterita, ad faciem predicte possessionis Enyed pa-riter accedendo, universos vicinos et commetaneos eiusdem inibi legittime convocassent et ipsis presentibus, rectam medietatem tercie partis ipsius possessionis Enyed recaptivassent recaptivatamque eisdem Johanni et Christiano, filiis Christiani de Kereztyenzigethe, eo iure, quo ad ipsos dinosseitur pertinere, statuissent perpetuo possidendam, et huio statucioni nemo contradiccionis velamine ipsis obviasset, ac in eadem, iuxta consuetudinem regni, per1 tres1 dies1 continuos1 perseverassent. Datum tercio die Circumcisionis domini, anno eiusdem M0CCCmoLXmo terci o. Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prietenului lor vrednic de cinstire, capitlul bisericii Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea. Aflaţi că noi am primit scrisoarea nobleţei voastre avînd acest cuprins: {Urmează scrisoarea lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 17 decembrie 1362, Sîntimbru, nr. 140). Iar noi, încuviinţînd cererile voastre şi ale dreptăţii, am hotărît să trimitem, împreună cu sus-zisul Nicolae, fiul lui Ioan, omul vostru, pe omul nostru, anume pe magistrul Paul, tovarăşul şi fratele nostru canonic, spre împlinirea celor de mai sus. Aceştia, întoreîndu-se apoi la noi şi fiind întrebaţi de noi, ne-au spus deopotrică că ei, în vinerea dinaintea sărbătoririi Tăierii împrejur a domnului2, care a trecut acum de ■curînd, mergînd împreună la faţa locului pe sus-zisa moşie Sîngătin, au chemat acolo în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii acesteia şi, fiind -ei de faţă, au dobîndit din nou dreapta jumătate din a treia parte a acestei moşii Sîngătin, şi dobîndită din nou au dat-o în stăpînire lui Ioan şi Cristian, fiii lui Cristian de Cristian, ca s-o stăpînească pe veci cu acel -drept cu care se ştie că ţine de ei, şi nimeni nu s-a opus sub cuvînt de împotrivire acestei luări de stăpînire, şi, după obiceiul ţării, au rămas la această punere în stăpînire timp de trei zile în şir. 121 www.dacoromanica.ro Dat în ziua a treia a Tăierii împrejur a domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 390. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1362L Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 Scris deasupra rîndului, de aceeaşi nună. 2 30 decembrie <1362). 145 1363 ianuarie 17, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Varadiensis, significamus tenore presentium, quibus expedit universis, quod Ivan, voyvoda de Bulenus, ac Boch de1 Balk, fratres sui de eadem, ab una, parte vero ex altera Nicolaus, filius Kend de Zalathna Banya, sua ac Johannis, Henning, Blasii, Ladislai, Tatamerii et Stoyan, fratrum suorum, in personis, quorum onus et gra-vamen, que ex parte eorumdem absentium, temporum in processu, ad infrascripta possent provenire, super se assumendo, in noştri personaliter constituti presentia, dixerunt, retulerunt ac vive vocis oraculo coram nobis concorditer sunt confessi quod, licet controversionis materia et iur-giorum, in facto morţiş Bikach et Roman, proximorum eorumdem, diabolica suggerente maliţia, inter ipsos extitisset suborta, nihilominus tandem, sumpmo rerum maiestate annuente, cuius providentia corda morta-lium turbata flam(ine)2 sui spiritus sedat et ad pacis tranquilitatem re-ducit et quietem, reformatisque inductionibus proborum virorum partium pacem zelantium intervenientibus, renunciando omni liti, questioni, ac-tioni atque exceptioni, que ipsis vel quibuspiam ad defendendum (causam)2 suam, iuris tramite requirente, posset3 aminiculari, ignoscentes sibi ipsis mutua vicissitudine quidquid inter eos hactenus extitisset illatum et perpetratum, volentes in pacis suavitudine in evum gratulări et sese-a modo et deinceps veluti fratres charissimos assidua dilectione iugique favore pertractare, in perpetue pacis et concordie omnimodam devenerint* coram nobis unionem, tali conditionis moderamine mediante quod, si qua partium, temporum in processu, predicte pacis reformationi con-travenire vel ipsorum pacem reformatam in toto vel parte, quovis subterfugii colore quesito, retractare niteretur aut resilire, extunc contra aliam partem, ipsam pacem inviolabiliter tolerantem, in quinquaginta marcis-convinceretur eo facto. Datum feria tertia proxima post octavas festi Epiphaniarum domini,, anno eiusdem M. CCC. LX. tercio. Noi, capitlul bisericii din Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem-cunoscut tuturor cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se înaintea noastră, Ioan, voievodul din Beiuş, şi Boch şi Bale, fraţii săi, tot din (Beiuş), pe de o parte, iar pe de altă parte Nicolae, fiul lui Cîndea din Baia Zlatna, în numele său şi în al lui Ioan, Henning, Blasiu, Ladislau, Tatamer şi Stoian, fraţii lui, luînd asupra lui sarcina şi răspunderea care ar putea să se ivească în curgerea vremii din partea acelor (fraţi ai săi), care nu-s (aici) de faţă, cu privire la cele de mai jos, au spus, au arătat şi au mărturisit prin viu grai într-un singur glas înaintea noastră că, deşi din îndemnul unui duh diavolesc se stîmise între ei prilej de ceartă şi de 122 www.dacoromanica.ro gîlcevi cu privire la moartea lui Bicaciu şi Roman, rudele lor, totuşi, în cele din urmă — din voia împăratului de sus al (tuturor) făpturilor, a cărui prevedere potoleşte prin suflarea duhului său inimile tulburate ale muritorilor şi le întoarce la liniştea şi tihna păcii, şi prin mijlocirea sfaturilor împăciuitoare ale unor bărbaţi cinstiţi doritori de pace între părţi, (acestea), lepădîndu-se de orice judecată, plîngere, pîră şi întîmpinare, care le-ar putea fi într-ajutor lor sau oricăror altora spre a-şi apăra pricina lor pe calea cerută de lege, iertîndu-şi unii altora, de o parte şi de alta, orice s-a săvîrşit şi orice s-a făptuit pînă acum între ei, voind să se bucure în veci de blîndeţea păcii şi să se aibă de aici înainte între dînşii cu necurmată iubire şi nesfîrşită bunăvoinţă ca nişte fraţi prea scumpi — au-ajuns în faţa noastră la unirea unei păci veşnice şi bune înţelegeri desăvîrşite, punîndu-se îngrădirea următoarei îndatoriri: că, dacă vreuna din părţi, în curgerea vremii, s-ar ridica împotriva pomenitei împăcări, sau ar căuta, sub orice cuvînt înşelător, să nimicească sau să strice în întregime sau în parte înţelegerea lor de împăcare, atunci să fie osîndită prin chiar acest fapt la plata a cincizeci de mărci faţă de ■cealaltă parte, care a păzit neclintit acea înţelegere- Dat în marţea de după octavele Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi trei. In 1834, orig. se păstra în colecţia D. Fây, la Debreţin. Copie în Kemeny, Dipl. Trans. Appendix, p, p. 16 (cu data: după 6 ianuarie 1363). EDIŢII: Fejer, VII/3, p. 46 (cu data greşită: 16 ianuarie 1263) şi IX/3, p. 364—366; Teutsch u. Firnhaber, I, p. 75 (cu data greşită: 16 ianuarie 1263); Hurmuzaki-Densuşianu, I/l, p. 304 (cu data greşită: 1263) şi 1/2, p. 75. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 163- 1 2 3 4 1 Corect: et. 2 Lacună în text; întregit după sens. 3 Corect: possent. 4 Corect: devenerunt. 146 1363 ianuarie 24 (IX. Kalendas Februarii), Avignon. Papa Urban al V-lea roagă pe Dionisie, voievodul Transilvaniei din regatul Ungariei (Dionisio, woyuode Transiluano regni Hungarie), să se străduiască pentru încheierea păcii între Carol, împăratul romanilor, şj Ludovic, regele Ungariei. Arh.Vat., Reg.Vat. 245, fol. 7p v. Fotocopie la Inst. de Ist. şi arh. Cluj-Na-poca/1363. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon.Hist.Hung., II, p. 52, nr. 93. 147 1363 ianuarie 24 (IX. Kalendas Februarii), Avignon. Papa Urban al V-lea roagă pe Nicolae, corniţele celor trei neamuri «de secui (Nicolao, comiţi trigenerum Siculorum), să se străduiască pentru 123 www.dacoromanica.ro încheierea păcii între Carol, împăratul romanilor, şl Ludovic, regele Un-gariei. Arh.Vat., Reg.Vat. 245, fol. 73 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Na«-poca/1363. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Theiner, Mon.Hlst.Hung., II, p. 52, nr. 93. 148 1363 ianuarie 24 (IX. Kalendtis Februarii), Avignom Papa Urban al V-lea roagă pe Dominic, episcopul Transilvanie* {Transiluanensi), să se străduiască pentru încheierea păcii între Carol» împăratul romanilor, şi Ludovic, regele Ungariei. Arh.Vat., Reg.Vat. 245, fol. 72 v. Fotocopie la Inst. ist şi arh. Cluj-Nar-poca/1363. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Theiner, Mon.Hist.Hung., II, p. 52, nr. 92. 149 1363 ianuarie 24 (IX. Kalendas Februarii), Avignon- Papa Urban al V-lea roagă pe Dominic, episcopul de Cenad (Ce-nadiensi), să se străduiască pentru încheierea păcii între Carol, împăratul romanilor, şi Ludovic, regele Ungariei. Arh.Vat., Reg.Vat 245, fol. 72 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Na-poca, 1363. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Theiner, Mon.Hist.Hung., II, 52, nr. 92. 150 1363 ianuarie 24 (IX. Kalendas Februarii), Avignon.. Papa Urban al V-lea roagă pe Dumitru, episcopul de Oradea (Waradiensi), să se străduiască pentru încheierea păcii între Carol, împăratul romanilor, şi Ludovic, regele Ungariei. Arh.Vat., Reg.Vat. 245, fol. 73 r. Fotocopie Ia Inst de ist. şi arh. Cluj-Na-poca/1363. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Theiner, Mon.Hist.Hung., II. 52, nr. 92. 15l 1363 ianuarie 25, Buda~ Lodouicus, dei gracia, rex Hongarie1, fidelibus suis, capitulo eccle-sie Chanadiensis, salutem et gradam. (Urmează un text aproape identic-cu cel din actul lui Ludovic /, regele Ungariei, din 18 noiembrie 1361 nr. 66)2* 124 www.dacoromanica.ro Super quo, fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quate-nus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Michael dictus Bobal de Veytth, vel Nicolaus, filius Johannis de Zlatinch, aut Nicolaus, filius Andree de Kerestes, seu magistri Ladislaus, filius Posa, sive Blasius, frater eiusdem de Sceer, vel Donch de Machadonia, aut Lucasius, filius Nicolai de Nyarag, sive Paulus, filius Kiliani, an Dyonisius, filius Nicolai, aliis absentibus, homo noster, ad facies predic-tarum possessionum, vicinis et commetaneis earundem undique convoca-tis, accedendo, easdem reambulet per veras suas metas et antiquas, no-vas metas ubi necesse fuerit erigendo1, reambulatasque et ab aliorum possessionibus metaliter separatas, statuat predictas magistro Benedicto et fratribus suis, premisse nove donacionis nostre titulo perpetuo possi-•dendas, si non fuerit contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, eosdem contra prefatos magistros, Benedictum et fratres suos, in nostram citet presenciam, ad terminum competentem. Et post hec, ipsius posses-sionarie reambulacionis et statucionis seriem cum cursibus metarum vel nominibus contradictorum, si qui fuerint, et citatorum, cum termino assig-nato, nobis fideliter rescribatis. Datum Bude, in festo Conversionis sancti Pauli apostoli, anno domini MmoCCCmoLXmo tercio. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, credincioşilor săi -(din) capitlul bisericii de Cenad, sănătate şi milostivire. (Urmează un text aproape identic cu cel din actul lui Ludovic 1, regele Ungariei, din 18 noiembrie 1361, nr. 66). Drept aceea, vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre, să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Mihail zis Bobal de Voiteg, sau Nicolae, fiul lui Ioan de Zlatinch, ori Nicolae, fiul lui Andrei de Kerestes, sau magistrii Ladislau, fiul lui Posa, ori Blasiu de Sceer, fratele lui, sau Donch de Macedonia, ori Luca, fiul lui Nicolae de Nyarag, sau Pavel, fiul lui Ki-lian, ori Dionisie, fiul lui Nicolae, în lipsa celorlalţi, ducîndu-se la sus-zisele moşii, după ce va fi chemat de pretutindeni vecinii şi megieşii acelor moşii, să le hotărnicească după vechile şi adevăratele lor semne de hotar, ridicînd noi semne de hotar, unde ar fi nevoie, şi odată hotărnicite şi despărţite prin semne de hotar de moşiile altora, să le dea în stă-pînire magistrului Benedict şi fraţilor săi, ca să le stăpînească pe veci în temeiul pomenitei noastre danii noi, dacă nu s-ar împotrivi nimeni; iar dacă ar fi unii împotrivitori, să-i cheme înaintea noastră la sorocul potrivit, (spre a sta) faţă cu sus numiţii magistri, Benediot şi fraţii lui. $i după aceasta, să ne răspundeţi în scris întocmai despre felul cum s-a făcut această hotărnicire şi punere în stăpînire, împreună cu mersul hotarelor sau cu numele împotrivitorilor, de vor fi vreunii, şi al celor chemaţi (înaintea noastră), şi împreună cu sorocul hotărît. Dat la Buda, la sărbătoarea întoarcerii la credinţă a sfîntului apostol Pavel, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh., DL, arh. fam. Kâllay, nr. 1404. Transumpt în actul capitlului din Cenad din 22 martie 1363, nr. 163. EDIŢII: Pesty, Krasso, III, p. 50—51. 1 2 1 Astfel în text. 2 Diferă doar calitatea lui Benedict, fiul Iul Pavel, fiul lui Heem, comite de Pojon, în documentul de faţă, arătat în documentul din 18 noiembrie 1361 ca fiind 125 www.dacoromanica.ro comite de Satu Mare, de Maramureş şi de Ugocea, precum şi cea a lui loan zis Pecenegul, fost comite şi castelan de Owar, în documentul de faţă, iar în documentul din 18 noiembrie 1361 ca fiind „acum“ comite şi castelan de Owar. De asemenea, în documntul de faţă se precizează că va rămîne neştirbit dreptul bisericii de Calocea în moşiile donate. 152 1363 ianuarie 25, (Cluj—Mănăştur). Nos, conventus1 ecclesie beate Mărie virginis de Clusmonustra, memorie commendantes, tenore presencium significamus quibus expedit universis quod Jacobus magnus, filius Dominici, filius Pergelyn, nobilis. de Kechefch, pro se personaliter, pro Nicolao vero, Pergelyn, Dominico et Ladislao, filiis Stephani, fratris sui uterini de eadem, absque procura-toriis litteris, coram nobis conparendo, quorum honus et gravamen, si in infrascriptis causis persistere nollent, super se ipsum assumpmendo, ab una, parte vero ex altera Jacobus, nobilis de Zylkerek, coram nobis con-stituti, idem Jacobus magnus, nomine suo et nomine predictorum filio— rum Stephani, nobis dixit, proposuit atque confessus extitit, oraculo vive vocis, quod, quia predictus Jacobus de Zylkerek eosdem Jacpbum mag-num et filios Stephani antedicti, racione ocoupacionis et detencionis pos-sessionls porcionarie, in eadem Zylkerek habite, per Blasium, Ladislaum, Nicolaum et Bartholomeum, filios Johannis, filii Dominici de Hasdad, eisdem pignori obligate, in causam attrahere, dictamque possessionem porcionariam ab eisdem, iuris ordine, sibi redimere nittebatur2, ideo idem Jacobus magnus ipsam possessionem porcionariam predicto Jacobo de Zylkerek pacienter, benevole redimere permisisset et coram nobis permisii Acceptisque ab eodem Jacobo de Zylkerek triginta et sex flore-nis aureis et plene habitis, sepedictam possessionem porcionariam, sci-licet quartam partem ipsius possessionis Zylkerek vocate cum omnibus utilitatibus et pertinenciis universis, eidem Jacobo de Zylkerek tradidit, reliquit et assignavit, tamdiu tenendam donec iidem Blasius, Ladislaus, Nicolaus et Bartholomeus, filii Johannis, filii Dominici, ab eodem Jacobo de Zylkerek pro predictis triginta et sex florenis aureis redimere pote-runt vel redimerint. Hoc non pretermittimus quod idem Jacobus magnus quaslibet litteras, quibus mediantibus dictam quartam partem possessio-nariam inpignoracionis tytulo3 occupaverant, cassas, frivolas ac inanes et earum exhibitoribus nocituras reddidit et reliquit coram nobis. In cuius rei veritatem, presentes nostras concessimus litteras privilegiales, penden-tis sigilii noştri munimine roboratas. Datum in festo Conversionis beati Pauli apostoli, anno domini MmoCCCmoLXmo tercio. Noi, conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj—Mănăştur dînd de ştire, prin cuprinsul scrisorii de faţă aducem la cunoştinţa tuturora cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se înaintea noastră, Iacob cel mare, fiul lui Dominic, fiul lui Pergelyn, nobil de Chiced, pentru sine, iar pentru Nicolae, Pergelyn, Dominic şi Ladislau, fiii lui Ştefan, fratele său după mamă, din acelaşi loc, fără scrisoare de împuternicire, a căror sarcină şi răspundere luîndu-o asupra sa, dacă cumva (ei) n-ar voi să ră-mînă la pricinile mai jos scrise, pe de o parte, iar pe de altă parte Iacob, nobil de Şintereguţ, acel Iacob cel mare ne-a spus, ne-a arătat şi ne-a mărturisit prin viu grai, în numele său şi în numele sus-zişilor fii ai lui 126 www.dacoromanica.ro Ştefan, că, deoarece mai sus-zisul Iacob de Şintereguţ a tras în judecată pe acest Iacob cel mare şi pe fiii lui Ştefan, mai sus-zis, din pricina ■cotropirii şi ţinerii în stăpînire a unei moşii, aflătoare tot în Şintereguţ, .zălogită lor de către Blasiu, Ladislau, Nicolae şi Bartolomeu, fiii lui Ioan, fiul lui Dominic de Hăşdatea, şi fiindcă încerca să ia înapoi de la ei, după rînduiala legii, pentru sine zisa bucată de moşie, de aceea acest Iacob cel mare i-a îngăduit mai sus-zisului Iacob de Şintereguţ, cu bunăvoinţă şi cu răbdare, să răscumpere această bucată de moşie şi îi îngăduie (şi) în faţa noastră. Şi, după ce au fost primiţi de la acest Iacob de Şintere-guţ treizeci şi şase de florini de aur, plătiţi pe deplin, a trecut, a lăsat şi a. dat în stăpînire acestui Iacob de Şintereguţ ades pomenita bucată de moşie, adică a patra parte a aceleiaşi moşii Şintereguţ, cu toate foloasele şi cu tot ce ţine de ea, ca să o ţină atîta timp, pînă ca Blasiu, Ladislau, Nicolae şi Bartolomeu, fiii lui Ioan, fiul lui Dominic, ar putea să o răscumpere de la acest Iacob de Şintereguţ pentru cei treizeci şi şase de florini de aur, mai sus amintiţi, şi chiar o vor răscumpăra. Nu trecem sub tăcere (şi) acest lucru, că Iacob cel mare a socotit şi a lăsat înaintea noastră scrisorile, în temeiul cărora au ocupat ca zălog zisa a patra parte de moşie, ca desfiinţate, deşarte şi vătămătoare pentru cei care le-ar înfăţişa. Spre adeverirea acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privile-gială de faţă, întărită cu puterea pecetei noastre atîmate. Dat la sărbătoarea întoarcerii la credinţă a fericitului apostol Pa-vel, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 27 830. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1363. Transumpt în actul conventulul din Cluj-Mănăştur, din 7 august 1376. 1 Urmează monasterii, tăiat de aceeaşi mînă. 2 Corect: nitebatur. 3 Astfel în transumpt. 153 1363 februarie 2 (in festo Purificacionis beate virginis), Buda. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte schimbul de moşii dintre Dio-nisie şi Ladislau, fiii lui Andrei de Imbregh, şi magistrul Simion, fiul lui Mauriciu, prin care cei dintîi dau acestuia moşia Cărăşeu (Crasso), primind de la Simion moşia Keresztur din comitatul Zemplen. Arh.Naţ.Magh., Dl. 31 053. Fotocopie la Ints. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1245. Rezumat în actul lui Nicolae de Gara, palatinul Ungariei, din 13 martie 1409. EDIŢII: Fejer, X/4, p. 859—860. 154 1363 februarie 11, Sîntimbru. Religiosis viris, conventui monasterii beate Mărie virginis de Kulus amicis suis honorandis, Petrus, vicevayuoda Transsilvanus, amicitiant paratam debito cum honore. Dicit nobis Andreas, filius Stephani de Pethlend, quod recta me-dietas cuiusdam possessionis sue, Berkes vocata1, in comitatu de Thorda existens1 2 3, nune apud manus alienas habita, recaptivatione et sibi statione 127 www.dacoromanica.ro plurimum indigeret. Super quo, vestram petimus amicitiam presentibus reverenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedig-num, quo presente Johannes de Tuur vel Ladislaus, filius Thome de Kompnyathzegh, aut Nicolaus, filius Pauli de Pethlend predicta, sive Johannes, filius Michaelis de Koppan, aliis absentibus, homo noster, ad faciem ipsius possessionarie portionis accedendo, vicinis et commetaneis eiusdem inibi legitime convocatis et ipsis presentibus, recapiat eandem recaptivatamque et ab aliorum possessionariis iuribus sequestratam, statuat eidem Andree, filio Stephani, eo iure quo ad ipsum dinoscitur perti-nere, perpetuo possidendam, regni consuetidine requirente, si per quem-piam non fuerit contradictum; contradlctores vero, si qui fuerint, citet eosdem in nostram presentiam ad terminum competentem, rationem con-tradictionis eorum reddituros. Et post hec, ipsius recaptivationis et sta-tutionis seriem ac, si necesse fuerit, diem et locum ipsius citationis, cum nominibus citatorum et termino assignato, nobis vestris in litteris amica-biliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, sabbatho proximo post festum sancte Scholastice virginis et martiris, anno domini millesimo trecentesimo sexa-gesimo tertio. (Pe verso:) Religiosis viris, conventui monasterii beate Mărie virginis de Kulus, amicis honorandis, pro Andrea, filio Stephani de Pethlend, recaptivatoria. (Altă precizare în legătură cu actul:) Dorsotenus, iisdem sequentia, inscripta legebantur (scrise deasupra:) „Relationis demum sumaria3 con-notatio super peracta recaptivatione“; eisdem indorsata, sequens lege-batur; „Magister Georgius vice et nomine Nicolai et Michaelis, filii4 Ja-cobi dicti Urken, nobili6 de Theetruky, (quos)6 in etate puerili in domo Ladislai, filii Beke, et patrem ipsorum, predictum Iacobum, Nicolaus, filius Petri de Gerend, consimiliter in pueritia sua conservasset, nune vero litteras ipsorum divisionales reperisset et invenisset Georgius, pro se personaliter, Nicolaus, filius Philippi, vice et nomine nobilis puelle Mar-garethe, filie Pauli quondam de Berkes, et Thome, filii sui, et alterius. Thome, filii Nicolai de inferiori Egres**. (Însemnarea copiei în legătură cu pecetea:) Et apparebat manifes-tum vestigium sigilii prelibati domini vicevayvode in exteriori earun-dem convolutionis parte, super cera alba ductili, papyro tecta, ab olim impressi, sed per vetustatem demoliti. Erantque in papyro simplici, pro tune clause, confecte et emanate1*. Cuvioşilor bărbaţi, conventului mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi vrednici de cinste, Petru, vicevoievo-dul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ne spune Andrei, fiul lui Ştefan de Pethlend, că o dreaptă jumătate a unei moşii a lui numite Berchiş, aflătoare în comitatul Turda, care e acum în mîini străine, are foarte mare nevoie să fie dobîndită din nou şi să fie trecută în stăpînirea sa. Drept aceea, prin scrisoarea de faţă cerem cu cinste prieteniei voastre să trimiteţi omul vostru mărturie vred-nio de crezare, în faţa căruia omul nostru, Ioan de Tur sau Ladislau, fiul lui Toma de Comiţîg, ori Nicolae, fiul lui Pavel tot de Pethlend, sau Ioan, fiul lui Mihail de Copand, în lipsa celorlalţi, dueîndu-se la acea bucată de moşie (şi) chemînd acolo în chip legiuit vecinii şi megieşii acelei bucăţi de moşie şi fiind aceştia de faţă, s-o dobîndească din nou şi, odată dobîndită din nou şi despărţită de drepturile de moşie ale altora, 128 www.dacoromanica.ro s-o treacă în stăpînirea acelui Andrei, fiul lui Ştefan, ca s-o stăpînească pe veci, cu dreptul cu care se ştie că ţine de dînsul, aşa cum cere obiceiul ţării, dacă nu se va face vreo împotrivire de către cineva. Iar dacă vor fi unii împotrivitori, să-i cheme pe aceştia înaintea noastră la sorocul potrivit, ca să dea seama de împotrivirea lor. Şi după acestea, să aveţi bunătatea să ne faceţi cunoscut în scrisoarea voastră de răspuns cuprinsul acelei dobîndiri din nou şi puneri în stăpînire şi, dacă va fi nevoie, ziua şi locul chemării, cu numele celor chemaţi şi cu sorocul statornicit. Dat la Sîntimbru, în sîmbăta de după sărbătoarea sfintei fecioare şi mucenice Scolastica, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. (Pe verso:) Cuvioşilor bărbaţi, conventului mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, prietenilor (săi) vrednici de cinste, scrisoare de dobîndire din nou pentru Andrei, fiul lui Ştefan de Peth-lend. (Altă precizare în legătură cu actul:) Pe dos, urmînd după acestea, se citeau, scrise (deasupra cuvintele:) „Scurtă însemnare a dării de seamă despre redobîndirea săvîrşită"; (iar) pe dos, după acestea, se citea ceea ce urmează: „Magistrul Gheorghe (s-a înfăţişat) în locul şi în numele lui Nicolae şi Mihail, fiii lui Iacob zis Urken, nobil de Tritu, (pe care) în vîrstă fragedă Nicolae, fiul lui Petru de Grind, i-a păstrat în casa lui Ladislau, fiul lui Beke, ca şi pe tatăl lor, pe pomenitul Iacob, de asemenea în copilăria sa, iar acuma a găsit scrisoarea lor de împărţeală. Gheorghe s-a înfăţişat pentru sine în persoană; Nicolae, fiul lui Filip, în locul şi în numele nobilei fete Margareta, fiica răposatului Pa-vel de Berchiş, şi al lui Toma, fiul său, precum şi al altui Toma, fiul lui Nicolae din Agrişul de Jos. (însemnarea copiei în legătură cu pecetea:) Şi se vedea o urmă limpede a peceţii pomenitului domn vicevoievod, întipărită odinioară pe partea dinafară a plicului ei, pe ceară albă, moale, acoperită cu o hîrtie, dar stricată de vechime. Şi scrisoarea era întocmită şi dată atunci (ca scrisoare) închisă, pe hîrtie simplă. Bibi. Batthyaneum., Arh. conv. Cluj-Mănăştur. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1363. Copie autentică a conventului din Cluj-Mănăştur, din anul 1783. REGEŞTE: Beke, Km. konv., p. 720, nr. 35. 1 1 Corect: vocate. 2 Corect: existentis. 3 Corect: summaria- 4 Corect: filiorum. 5 Corect: nobilis. 6 Lipseşte în copie; întregit după sens. 155 1363 februarie 15, Pîncota. Nos, Petrus de Bellantis, miles, baronie Pancatha et Desne domi-nus, notum facimus universis, presentes literas inspecturis, quod nos, considerando obsequiosa servitia nobis prestita et que adhuc ab eodem postulamur, videlicet Georgii, fratris Sixti, medietatem molendini prope villam nostram Saldobady vocatam, latronum quondam Lazlo knesy ac vicini eiusdem, Preliub, qui propter sui latrocinia in Lippa ad cruciatum 129 www.dacoromanica.ro patibuli sunt dampnati, nobis et curie nostre rationabiliter devolutam birsagii causa, predicto Georgio damus et conferimus perpetue et irrevo-cabiliter, ac suis heredibus, heredumque suorum successoribus, cum rota ad opus lodicum operativum, cum omnibus suis proventibus et perti-nentiis tenendam, possidendam pariter et habendam, vendendi, obligandi iuxta sue voluntatis libitum plenam habendo facultatem, iure alieno sem-per salvo. In cuius rei memoriam, presentes nostras literas sibi, inde fieri fecimus, sigillo nostro roboratas. Datum Pancathe, in die Cinerum, anno domini millesimo COCm° LXmo tertio. Noi, Petru de Bellantis, cavaler, stăpîn al baroniei de Pîncota şi Dezna, facem cunoscut tuturor celor care vor vedea această scrisoare că noi, luînd aminte la îndatoritoarele slujbe făcute nouă şi pe care i le mai cerem, încă, şi azi, anume ale lui Gheorghe, fratele lui Sixt, dăm şi hărăzim sus-zisului Gheorghe şi moştenitorilor lui şi urmaşilor moştenitorilor lui jumătate dintr-o moară, (aşezată) aproape de satul nostru numit Saldobady, cu o roată ce mişcă o piuă, împreună cu toate veniturile şi cele ce un de ea, (moară fostă) a unor tîlhari, (şi anume) a răposatului Ladislau cnezul şi a vecinului său Preliub, care din pricina tîlhăriilor lor în Lipova au fost osîndiţi la pedeapsa spînzurătorii — şi ajunsă pe bună dreptate în stăpînirea noastră şi a curţii noastre drept gloabă, ca s-o ţină, s-o stăpînească şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat, avînd ei deplină libertate a o vinde (sau) zălogi, potrivit bunului lor plac, fără a vătăma vreodată dreptul altuia. Spre pomenirea acestui lucru, am pus să se facă scrisoarea noastră de faţă, întărită cu pecetea noastră. Dat la Pîncota, în ziua începutului Păresimilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.fam.Erdody din Hlohovec. Orig. perg., cu urme de pecete mare, rotundă, din ceară de culoare roşie. aplicată pe verso. EDIŢII: Bănffy, I, p. 244—245. 156 1363 februarie 19 (undecimo Kalendas mensis Mardi). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act de danie. în lista demnitarilor, între alţii: Dumitru, episcopul de Oradea (Waradiensi), Domi-nic, episcopul Transilvaniei (Transsiluano), Dominic, episcopul de Cenad (Chanadiensi), Dionisie, voievodul Transilvaniei (Transsiluano). ArhJJaţ.Magh., Dl. 237. Orig. perg. EDIŢII: Smiciklas, XIII, 272—273. 157 1363 martie 3, Haţeg. Nos, Petrus, vicevayvoda Transsiluanus, memorie commendamus tenore presentium significantes quibus expedit universis quod, cum La-dislaus, filius Musath, presentatis literis magnifici viri, domini Dionysii, 130 www.dacoromanica.ro vayvode Transsiluani et comitis de Zonok, domini noştri, preceptoriis, quandam possessionem, Zalasd vocatam, in districtu castri Deva exis-tentem, quam, per collationem regie maiestatis, suam, Petri, Joannis, Laczko et Musath, filiorum suorum, esse hereditariam asserebat, sibi et filiis suis prenotatis, mediante homine nostro et testimonio capituli, statui facere postulasset, tandem, quia in tenoribus memoratarum litera-rum domini noştri waiuode preceptoriarum reperiebatur ut in facto ip-sius possessionis Zalasd inter ipsum filium Musath ac Sztroja et Zayk, kenezios, visis ambarum partium instrumentis, coram nobis exhibendis, iudicium et iustitiam facere deberemus, cumque nos, receptis huiusmodi litteris eiusdem domini noştri vayvode preceptoriis, sextam feriam Ieiunio ineunte, primam proxime preteritam, ambabus partibus, cum earum instrumentis universis in facto ipsius possessionis Zalasd, coram nobis et regni nobilibus de comitatu Hunyad ac universis keneziis et senioribus Olachalibus districtus Haczak oomparendi assignassemus. De-nique, ipso termino adveniente, nobisque unacum eisdem nobilibus et iudicibus nobilium predicti comitatus Hunyadiensis, universisque keneziis et senioribus Olachalibus ipsius districtus Haczak, ac aliis provincia-libus in facto pretacte possessionis pro tribunali sedentibus, ac predicto Ladislao, filio Musath, litteras regie maiestatis, in quibus comperiebatur quod ipsa regia benignitas, consideratis fidelitatibus et servitiorum meri-tis eiusdem Ladislai, filii Musath, super quibus ipse dominus rex per laudabilem recommendationem prelibati domini Dionisii vayvode, domini noştri, certissime exstitisset informatus, ipsam possessionem Zalasd, cum omnibus suis utilitatibus et utilitatum integritatibus quibusli-bet, nove donationis titulo eidem Ladislao et filiis suis antedictis perpe-tuo contulisset, exhibente, prenominati Stroja et Zayk, kenezii, obiece-runt in hune modum: quod ipsa possessio Zalasd, more aliorum kene-ziorum, nove exstirpationis densitatis silvarum căpiţe, iure keneziatus, ipsis et fratribus ipsorum pertineret, et sic ipse Ladislaus a regia maiestate ipsorum ius keneziale sibi et dictis filiis suis conferri postulasset, nulla tamen efficacissima intrumenta, ad nostram trinariam requisitio-nem, ipsis super hoc exhibere valentibus, nec in futurum se exhibere posse allegantibus. Quas quidem obiectiones predictorum Sztroja et Zayk, keneziorum, cum nos cum dictis nobilibus, ut premittitur, nobiscum pro tribunali considentibus, penitus irrationales ac inanes iuridice fore decrevissemus, honorabili capitulo edclesie Transsiluane, amicis nostris, litteratorie scribsissemus ut eorum mitterent hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Simon, filius Pauli, filii Barcha, vel Johannes dictus de Baranya, aut Jacobus, filius Michaelis de Sancto Rege, aliis absentibus, homo noster, accederet memoratam possessionem, Zalasd vocatam, vi-cinis et commetaneis eiusdem legitime convocatis, iuxta continentiam premissarum litterarum regalium, mediantibus quibus dominus rex, per laudabilem recommendationem domini Dionisii, vayvode Transsiluani et comitis de Zonok, domini noştri, pro fidelibus servitiis suis nove donationis titulo contulit, cum omnibus suis utilitatibus ac quarumlibet utili-tatum integritatibus, ac ad eandem pertinentibus, statuat perpetuo possi-dendam, contradiotione Sztroja et Zayk, keneziorum, non obstante, qui coram nobis in iure advocaţi, nullam rationem efficacem pretendere va-luerunt1; si qui vero alii contradictionis velamine diete statutioni obvia-rent, in nostram citati presentiam ad terminum competentem, rationem contradictionis ipsorum redderent. Et post hec, seriem ipsius possessio- 131 www.dacoromanica.ro narie statutionis et, si citati fuerint, dierrvet locum ipsius citationis cum nominibus citatorum et termino assignato, in ipsorum litteris nobis ami-cabiliter rescriberent. Datum in villa Hathzak, feria sexta proxima ante dominicam Oculi, anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo tertio. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire tuturor cărora se cuvine că, deoarece Ladislau, fiul lui Muşat, înfăţişînd scrisoarea de poruncă a măritului bărbat, domnul Dio-nisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, stăpînul nostru, a cerut să fie pus el şi fiii săi numiţi mai jos, de omul nostru şi de omul de mărturie al capitlului, în stăpînirea unei moşii numite Zlaşti, aflătoare în districtul cetăţii Deva, despre care el spunea că este moşie de moştenire a lui şi a fiilor săi, Petru, Ioan, Laţcu şi Muşat, prin dania înălţimii regeşti, apoi — deoarece din cuprinsul pomenitei scrisori de poruncă a domnului nostru voievodul se vedea că sîntem datori să ţinem judecată şi să facem dreptate între acel fiu al lui Muşat şi cnezii Stroia şi Zeicu cu privire la acea moşie Zlaşti, după ce vom vedea actele pe care cele două părţi le vor înfăţişa înaintea noastră, — după ce am primit noi această scrisoare de poruncă a numitului domn al nostru voievodul, am statornicit amînduror părţilor vinerea dintîi de la începutul postului, de curînd trecută2, ca soroc de înfăţişare înaintea noastră şi a nobililor ţării din comitatul Hunedoara şi a tuturor cnezilor şi bătrânilor români din districtul Haţeg. In sfîrşit, sosind acel soroc şi ţinînd noi judecată împreună cu acei nobili şi juzi ai nobililor din sus-zisul comitat Hunedoara şi cu toţi cnezii şi bătrînii români din acel district Haţeg şi cu ceilalţi locuitori ai ţinutului cu privire la pomenita moşie, şi înfăţişînd sus-zisul Ladislau, fiul lui Muşat, scrisoarea înălţimii regeşti în care se arăta că milostivul rege, ţinînd seamă de faptele de credinţă şi de vrednicia slujbelor acelui Ladislau, fiul lui Muşat, despre care domnul nostru, (regele), fusese înştiinţat în chip neîndoielnic prin darea de seamă plină de laudă a pomenitului domn Dionisie voievodul, stăpînul nostru, a hărăzit pe veci, în chip de nouă danie, acelui Ladislau şi sus-zişilor săi fii acea moşie Zlaşti, cu toate folosinţele sale şi cu întregimea de orice fel a foloaselor sale, sus-numiţii cnezi Stroia şi Zeicu au făcut întîmpinare în acest chip: că acea moşie Zlaşti, ca început al unei noi defrişări a desimii pădurilor, după obiceiul cnezilor şi în temeiul dreptului cnezial, este a lor şi a fraţilor lor şi că, prin urmare, acel Ladislau a cerut de la înălţimea regească să i se dăruiască lui şi zişilor săi fii dreptul lor cnezial; dar, deşi li s-a cerut de noi de trei ori, ei n-au putut arăta cu privire la aceasta nici un act temeinic şi au spus că nici în viitor nu vor putea arăta. Drept aceea, după ce noi împreună cu zişii nobili, care — după cum s-a spus — stăteau cu noi la judecată, am hotărît că această întîmpinare a sus-zişilor cnezi Stroia şi Zeicu este cu totul neîntemeiată şi zadarnică, am scris prietenilor noştri din cinstitul capitlu al bisericii Transilvaniei ca să trimită spre mărturie omul lor vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Simion, fiul lui Pavel, fiul lui Barcha, sau Ioan zis de Baranya, ori Iacob, fiul lui Mihail de Sîncrai, în lipsa celorlalţi, să meargă la pomenita moşie numită Zlaşti şi, chemînd în chip legiuit pe vecinii şi megieşii ei, s-o dea în stăpînire sus-zisului Ladislau — potrivit cuprinsului pomenitei scrisori regeşti, prin mijlocirea căreia acel domn al nostru, regele, după darea de seamă plină de laudă a dom- 132 www.dacoromanica.ro nului Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, stăpînul nostru, i-a hărăzit-o în chip de danie nouă a sa, pentru credincioasele sale slujbe, — împreună cu toate folosinţele sale şi cu deplinătatea foloaselor de orice fel şi cu toate cele ce ţin de ea, ca s-o stăpînească pe veci, fără a ţine seamă de împotrivirea cnezilor Stroia şi Zeicu, care, chemaţi la judecată în faţa noastră, n-au putut aduce nici un temei mulţumitor; iar dacă alţii ar ridica împotrivire, să-i cheme înaintea noastră la sorocul potrivit, spre a da seamă de temeiul împotrivirii lor. Şi după aceasta, să aibă bunătatea a ne răspunde în scris în scrisoarea lor despre felul cum s-a făcut acea punere în stăpînire de moşie, iar dacă vor fi vreunii chemaţi, despre ziua şi locul chemării, cu numele celor chemaţi şi sorocul statornicit. Dat în satul Haţeg, în vinerea dinaintea duminicii Oculi, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Locul de păstrare al orig., necunoscut. In anul 1846, potrivit informaţiei lui J. Kemăny (v. Kurz, Magazin, II, p. 299), se afla în arhiva nobililor de Zlaşti. EDIŢII: Fejâr, IX/1, p. 756; Kurz, Magazin, II, p. 300—302; Hurmuzakl-Den- suşianu, 1/2, p. 72—74. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 164. 1 2 1 Astfel în text; corect: voluerunt. 2 17 februarie. 158 1363 martie 3, Haţeg. Viris discretis et honestis, capitulo ecclesie Transiluane, amicis suis honorandis, Petrus, vicevaiuoda Transyluanus, amicitiam paratam debito cum honore. Vestram petimus amicitiam presentibus reverenter quatenus ves-trum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Simon, filius Pauli, filii Barcha, vel Johannes dictus de Baranya, aut Jacobus, filius Michaelis de Sancto Rege, aliis absentibus, homo noster, ad faciem cuiusdam particule terre seu possessionis Zalasd vocate, in comitatu de Hunyad existentis, accedendo, vicinis et commetaneis eiusdem legitime undique convocatis et presentibus, eandem Ladislao, filio Musath, ao filiis suis, iuxta continentiam litterarum regalium donatitiarum, median-tibus quibus dominus rex, per laudabilem recommendationem domini Dionisii, vayuode Transyluani et comitis de Zonuk, domini noştri, pro fidelibus servitiis suis, nove donationis titulo contulit, cum omnibus suis utilitatibus et quarumlibet utilitatum integritatibus, ac ad eam pertinen-tibus, statuat perpetuo possidendam, contradictione Stroia et Zeyk, ke-neziorum, non obstante, qui, coram nobis in iure advocaţi, nullam ra-tionem efficacem pretendere valuerunt; si qui vero alii contradictionis velamine diete statutioni obviarent, in nostram citet presentiam, ad ter-minum competentem, rationem contradictionis ipsorum reddituros. Et post hec, seriem ipsius possessionarie statutionis et, si citati fuerint, die et locum citationis, cum nominibus citatorum ac terminum assignatum in vestris litteris nobis amicabiliter rescribatis. Datum in villa Hutzuk, feria sexta proxima ante dominicani Oculi, anno domini M. CCC. LXIII. 13 ■— Documenta Romaniae Historica 133 www.dacoromanica.ro Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din capitlul bisericii Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Petru vieevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Prin (scrisoarea) de faţă cerem cu plecăciune prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Simion, fiul lui Pavel, fiul lui Barcha, sau Ioan zis de Ba-ranya, ori Iacob, fiul lui Mihail de Sîncrai, în lipsa celorlalţi, ducîndu-se la o bucată de pămînt sau moşie numită Zlaşti, aflătoare în comitatul Hunedoara, (şi) chemînd în chip legiuit de pretutindeni pe vecinii şi megieşii acelei moşii şi fiind aceştia de faţă, s-o dea pe veci în stăpînire lui Ladislau, fiul lui Muşat, şi fiilor lui, potrivit cuprinsului scrisorii regeşti de danie, — prin mijlocirea căreia regele, după sfatul plin de laudă al lui Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, stăpînul nostru, i-a hărăzit-o în chip de danie nouă, pentru credincioasele sale slujbe — împreună cu toate folosinţele şi cu deplinătatea oricăror folosinţe ce ţin de ea, fără a se ţine seamă de împotrivirea cnezilor Stroia şi Zeicu, care, chemaţi la judecată în faţa noastră, n-au putut aduce nici un temei mulţumitor; iar daoă alţii s-ar ridica împotriva acestei puneri în stăpînire, să-i cheme înaintea noastră la sorocul potrivit, spre a da seamă de temeiul împotrivirii lor. Şi după acestea, să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris, prin scrisoarea voastră, despre felul cum s-a făcut acea punere în stăpînire, iar dacă vor fi unii chemaţi, despre ziua şi locul chemării, cu numele celor chemaţi şi sorocul statornicit. Dat în satul Haţeg, în vinerea dinaintea duminicii Oculi, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Bibi. Univ. Budapesta. Copie în colecţia Cornides, Mss., II, p. 166. Copie în Kemăny, Dipl. Trans. Appendix, 3, p. 17 (cu data: cca. 5 martie 1363). EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 380—381; Transilvania, 1871, p. 239; Hurmuzaki Densuşianu, 1/2, p. 74. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 165. 159 1363 martie 5, (Cluj—Mănăştur). Nos, conventus ecclesie beate Mărie virginis de Kolosmonustra, memorie commendamus quod Leukus, filio Gerev, nobili de Zamusfalua, ab una, parte vero ex altera Johanne, filio Nicolai, nobili de eadem, co-ram nobis personaliter constitutis1, idem Leukus dixit, proposuit atque confessus extitit, oraculo vive vocis, quod ipse domum et curiam suam, per propryas2 expensas suas preparatas et fabricatas in eadem Zamusfalua habitas, predicto Johanni, filio Nicolai, patrueli fratri suo, dedisset, donasset et contulisset et coram nobis dedit„ donavit et contulit perpe-tuo tenendas et possidendas, assummens idem Leukus ut, si quis ipsum Johannem, filium Nicolai, racione predicte domus et curie in ius evoca-verit, extunc idem Leukus predictum Johannem, filium Nicolai, propriis laboribus et expensis suis expedire tenebitur. E converso, idem Johanes, filius Nicolai, tributum suum sev porcionem suam in tributo in Wasarhel existenţi predicto Leukus per octo annos integros, proxime nune affu-turos, tenendum, possidendum et utendum dedisset, donasset et contulisset et coram nobis dedit, donavit et contulit. Ita quod lapsis ipsiis 'octo 134 www.dacoromanica.ro integris annis, idem Leukus dictum tributum eidem Johanni, filio Nico-lai, reddere, relinquere et resignare teneatur omni occasione procul moţa. Ad cuius rei veritatem, presentes nostras concessimus litteras patentes, sigilii noştri munimine roboratas et munitas. Datum in dominica Oculi, anno domini M°CCCmoLXm0 tercio. Noi, conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire că, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră Leukus, fiul lui Gerev, nobil de Someşfalău, pe de o parte, iar pe de altă parte Ioan, fiul lui Nicolae, nobil din acelaşi loc, acest Leukus a spus, a arătat şi a mărturisit, prin viu grai, că el a dat, a dăruit şi a hărăzit şi înaintea noastră dă, dăruieşte, hărăzeşte mai sus-zisului Ioan, fiul lui Nicolae, vărul său, casa şi curtea sa, ridicată şi zidită pe cheltuiala sa, aflătoare tot în Someşfalău, ca să le ţină şi să le stăpînească pe veci, acel Leukus legîndu-se că, dacă cineva l-ar chema în judecată pe Ioan, fiul lui Nicolae, cu privire la mai sus-zisa casă şi curte, atunci Leukus va fi dator să-l apere pe sus-zisul Ioan, fiul lui Nicolae, cu ale sale osteneli şi cheltuieli. La rîn-dul său, acel Ioan, fiul lui Nicolae, a dat, a dăruit şi a hărăzit sus-zisului Leukus vama sa sau partea sa din vama aflătoare în Oşorheiu, pentru viitorii opt ani, ca s-o ţină, s-o stăpînească şi s-o folosească, şi în faţa noastră i-a dat-o, i-a dăruit-o şi i-a hărăzit-o, totuşi, aşa ca după trecerea acestor opt ani împliniţi, acel Leukus să fie obligat să-i dea, să-i lase şi sa-i înapoieze lui Ioan, fiul lui Nicolae, zisa vamă, fără nici un cuvînt de pricină. Pentru adeverirea acestui lucru, am dat scrisoarea noastră deschisă de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre. Dat în duminica Oculi, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 26 863. Fotocopie la Inst. de ist şi arh. Cluj-Napoca/1363. Orig. hirtie, cu fragmente de pecete rotundă aplicată în document pe verso. 1 2 1 Scris deasupra rîndului, de aceeaşi mină. 2 Astfel în orig. 160 1363 martie 21 (duodecimo Kalendas mensis Aprilis). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al regelui Ştefan al V-lea, din 1270. în lista demnitarilor, între alţii: Dumitru, episcopul de Oradea (Waradiensi), Dominic, episcopul Transilvaniei (Transsiluano), Dominic, episcopul de Cenad, (Chanadiensi), Dionisie, voievodul Transilvaniei (Transiluano). Arh.Naţ.Magh., Dl. 35 141. Orig. perg. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 346—348; Smi&klas, XIII, p. 276—278. 161 1363 martie 21 (duodecimo Kalendas mensis Aprilis). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al capitlului din Zagreb, din 1 mai 1358. în lista demnitarilor, între alţii: Dumitru, episcopul de Oradea (Waradiensi), Dominic, episcopul Transilvaniei (Transsi- 135 www.dacoromanica.ro luano), Dominie, episcopul de Cenad (Chanadiensi), Dionisie, voievodul Transilvaniei (Transsttua.no). Arh.Naţ.Magh„ Dl. 35 214. Orig. perg. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 349—350; Smiâiklas, XIII, p. 278—260. 162 1363 martie 22, Sîntimbru. Petrus, viceuoyuoda Transsiluanus, nobilibus viris et honestis, iu-dicibus nobilium comitatus de Kolus, amicis suis honorandis, amiciciam paratam debito cum honore. Dicitur nobis, in personis domini Ottonis, abbatis de Kolusmonos-tra, et sui conventus de eadem, quod Ladislaus dictus Zekul, officialis de Almas, universas silvas et terras arabiles ad possessiones ecclesie ip-sorum, Bogarteluk, Egeres et Jegenye vocatarum1, pertinentes, propter sessiones iobbagionum suorum vel loca villarum suarum, penitus et per omnia occupasset, occupatasque ad predictam possessionem domini regis, Almas vocatam, applicasset et, si quis ex iobbagionibus ipsius domini abbatis et sui conventus, in predictis possessionibus suis commorantes2, causa seminandi ad agros exhiret3, vel de silva ligna domum deferre vel-let, extunc, idem Ladislaus dictus Zekul tales iobbagiones domini abbatis omnibus rebus secum habitis privare et universis vestibus suis, super se habitis, miserabiliter spoliare ac denudare ac boves ipsorum, in curribus et in aratris ipsorum repertos, sepius aufferi fecisset et auferri facere in-cessanter. His non contentus, idem Ladislaus dictus Zekul, missis suis famulis, scilicet Gregorio, Dyonisio et Nicolao dicto Chylle ac aliis, ad se pertinentibus, de Almas, octo pecudes et novem capras iobbagionum dicti domini abbatis de Bogarteluk auferri faciendo, et pastores ipsorum pecudum et caprarum, ligatis manibus et pedibus in silva derelictos4, mori commiserunt. Altera vice, similiter, missis suis complicibus, quatuor boves iobbagionum eiusdem domini abbatis in facie possesionis sue, Egeres nuncupate, minus iuste auferri faciendo, preterea quatuor boves et viginti qulnque porcos iobbagionum in facie possessionis ipsius domini abbatis, Jegenye nominate, similiter auferri faciendo, et, per huiusmodi continua potenciaria commissa, predicti Ladislai Zekul nominati sexa-ginta mansiones iobbagionum de predictis tribus possessionibus5 ipsius domini abbatis, Bogarteluk, Egeres et Jegenye, vocatis, recessissent, re-sidui vero iobbagiones sui in promptitudine essent recedendi. Super quo, vestram petimus amiciciam diligenter, per presentes, quatenus unus vestrum, altero absente, personaliter accedendo, a quibus decet et licet, sciat et inquirat de premissis omnimodam veritatem et et post hec, prout exinde premissorum vobis veritas constiterit, vestris cum literis nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, in quindenis diei Medii Quadragesime, anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo tertio. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, nobililor şi cinstiţilor bărbaţi, juzilor nobililor din comitatul Cluj, prietenilor săi vrednici de cinstire, cu toată prietenia şi cinstea datorată. 136 www.dacoromanica.ro Ni se spune în numele domnului Otto, abatele de Cluj-Mănăştur, şi al convenitului său din acelaşi loc că LadisLau zis Secuiul, slujbaşul de Almaş, a pus stăpînire cu totul şi cu desăvîrşire pe toate pădurile şi pă-mînturile de arătură ce ţin de moşiile numite Băgara, Aghireşu şi Leghia ale bisericii lor, ca sesii sau pămînturi ale iobagilor, ce ţin de satele lor, şi, după ce a pus stăpînire pe ele, le-a alipit la pomenita moşie regească numită Almaş, şi, dacă vreunul dintre iobagii numitului domn abate şi ai conventului său, sălăşluind pe numitele moşii, ieşea la cîmp ca să semene sau voia să aducă lemne din pădure, atunci, acel Ladislau zis Secuiul punea să li se ia acestor iobagi ai domnului abate toate lucrurile ce le aveau la dînşii, să-i jefuiască şi să-i despoaie în chip jalnic de toate hainele ce le aveau pe ei, şi să le ia adesea boii lor, aflaţi la carele şi la plugurile lor, şi nu încetează nici acum să pună să li se ia (acestea). Şi nemulţumit cu atîta, acel Ladislau zis Secuiul, trimiţînd nişte slugi ale sale, anume pe Grigore, Dionisie şi Nicolae zis Chylle şi pe alţii din Almaş, care ţin de dînsul, a pus să se ia opt oi şi nouă capre de la iobagii din Băgara ai zisului abate, iar pe păstorii acelor oi şi capre, părăsindu-i în pădure, legaţi de mîini şi de picioare, i-au lăsat să moară (acolo). Altă dată, tot aşa, trimiţîndu-şi părtaşii săi de rele, a pus să se ridice pe nedrept patru boi ai iobagilor aceluiaşi domn abate de pe moşia sa numită Aghireşu şi, pe lîngă, aceasta, a mai pus să se ia patru boi şi douăzeci şi cinci de porci ai iobagilor de pe moşia numită Leghea a aceluiaşi domn abate, iar de pe urma unor astfel de necontenite fapte samavolnice ale sus-zisului Ladislau numit Secuiul, şaizeci de gospodării de iobagi au plecat de pe sus-zisele trei moşii numite Băgara, Aghireşu şi Leghia ale acelui domn abate, iar ceilalţi iobagi ai săi rămaşi, sînt gata să plece şi ei. Drept aceea, prin (scrisoarea) de faţă rugăm stăruitor prietenia voastră ca imul dintre voi, în lipsa celuilalt, ducîndu-se însuşi (acolo), să cerceteze şi să afle, de la cine se va cuveni şi se va putea, întreg adevărul cu privire la cele de mai sus şi, după acestea, după cum veţi afla că stă adevărul cu privire la cele de mai sus, să aveţi bunătatea să ne răspundeţi în scris prin scrisoarea voastră. Dat la Sîntimbru, în a cincisprezecea zi după ziua Mijlocului Păre-similor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arhaţ.Magh., Dl. 28 914. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1363. Transumpt în actul juzilor nobililor comitatului Cluj, din 12 aprilie 136|B, nr. 166. Copie la Kemăny, Dipl. Trans. EDIŢII: Transilvania, 1871, p. 254; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 8i—82. 1 2 * 4 1 Corect: vocatas. 2 Corect: commorantibus. * Corect: exiret. 4 Urmează silaba com., ştearsă de aceeaşi mină. * Cuvînt pwtut 163 1363 martie 22, (Cenad). Excellentissimo principi, domino Lodouico, dei gracia, illustri regi Hongarie1, domino ipsorum naturali, capitulum ecclesie Chanadiensis, oraciones in domino, pro ipsius vita pariter et salute. 137 www.dacoromanica.ro Literas vestre serenitatis, maiori sigillo suo consignatas, recepi-mus honore cum decenţi in hec verba: (Urmează actul lui Ludoinc I, regele Ungariei, din 25 ianuarie 1363, nr. 151). Nos igitur, preceptis vestre serenitatis in omnibus obedire cupien-tes, ut tenemur, unacum predicto Nicolao, filio Andree de Kerestus, ho-mine celsitudinis vestre, nostrum hominem fidedignum, videlicet ma-gistrum Petrum, ecclesie Sancti Salvatoris canonicum, pro testimonio transmisimus ad premissa mandata vestra fideliter exequenda. Qui post-modum inde ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt, per nos requisiti, quod ipsi sabato proximo ante dominicam Oculi proxime nune preterita2 pariter accessissent ad faciem prescripte possessionis Kwuespataka, in dicto comitatu Kanaso existentis, convocatisque vicinils et commetaneis suis universis et eisdem presentibus, dum eandem per suas veras metas et antiquas reambulare, reambulatamque predicto magistro Benedicto, filio Pauli, filii Heem et, per eum Nicolao et Petro, uterinis, ac Ladis-lao, patrueli fratribus suis, et ipsorum heredibus, iure premisso, sta-tuere voluisset, Petrus, filius Stepani, famulus et oficialis venerabilis in Christo patris, domini Thome, archiepiscopi Colocensis, in persona eius-dem domini sui, ipsos non a reambulacione, sed a statucione et metarum «reccione usque ad quendam montem, Feketeheg vocatum, et usque ad duas vias, Ketkerestut vocatas, prohibuisset, quemquidem dominum To-mam archiepiscopum, idem homo vestre celsitudinis, presente eodem nostro testimonio, eodem die et loco, contra annotatum magistrum Bene-dictum solum, ad vestre magnitudinis presenciam citavisset, octavas festi Passce domini proxime nune venturas, partibus predictis pro termino coram vestra maiestate comparendi assignando. Item, feria secunda proxima post annotatam dominicam Oculi, idem vestre excellencie et noster homines accessissent ad faciem prelibate possessionis Zekaspataka nominate, in eodem comitatu Karaso adiacentis, similiter vicinis et commetaneis eiusdem universis legitime convocatis, et eisdem presentibus, per suas veras metas et antiquas reambulando, novas metas iuxta veteres erigendo, et ab aliorum possessionibus undique distinctam et separatam, prefatos homo vestre serenitatis, presente eodem nostro testimonio, statuisset prescripto magistro Benedicto et, per eum, Nicolao et Petro, uterinis, ac Ladislao, filio Johanis1, patrueli fratribus suis, superius nominatis, titulo donacionis annotate, penitus nulla contra-diecione existente. Mete autem quibus dicta possessio Zekaspotaka ab aliorum possessionibus separatur et distinguitur, prout iidem vestre excellencie et noster homines retulerunt hoc ordine protenduntur, quod prima meta incipit a plaga orientali, a parte cuiusdam montane, Zekas-bania vocate, super unura montem, Berch vocatum, ubi esset una anti-qua meta terrea, iuxta quam erexissent aliam de novo. înde, in eodem Berch satis per largum spacium procedendo, venissent ad aliam metam terream, secus quam erexissent aliam de novo. Ulterius, ad hoc3 super eundem Berch eundo, secus quandam parvam viam venissent ad quendam potak, Niarastyafeu vocatum, ubi esset una antiqua meta terrea, penes quam posuissent aliam de novo; a hinc in eodem Berch ad partem meridionalem reflectendo, param percurendo, esset una antiqua meta terrea, penes quam erexissent aliam de novo, que separaret a filio Ze-kul. înde descendit de ipso Berch ad Zekaspataka supradictum, abhino procedendo asseendisset super unum Berch, ad partem occidentalem su-pradictam, ad quemdam locum Ketsapanuskuzy vocatum, ubi in vertice eiusdem Berph essent due mete antique terre® iuxta quas erexissent 138 www.dacoromanica.ro terciam de novo, abinde, de ipso Berch descendendo, iungit quendam ri-vulum Sapanus vocatum, iuxta quem esset una antiqua meta terrea, penes quam erexissent aliam de novo. Dehinc iterato ad quendam Berch asscendendo, in vertice cuius esset una antiqua meta terrea, iuxta quam posuissent aliam de novo; quequidem mete ad plagam meridionalem separarent ad Karassofeu, ad partem vero occidentalem ad Sekas su-pradictum. înde, in eadem Berch currit ad quendam locum, Petermagala vocatum, ubi esset una antiqua meta terrea, circa quam erexissent aliam de novo. Ulterius, in eodem Berch aliquantisper procedendo, iungeret quendam alium locum Peterlabratmagalaia vocitatum, ubi esset una antiqua meta terrea, secus quam erexissent aliam de novo. înde, in eodem Berch ad partem septemtrionalem vergendo et modicum pergendo, iungeret unam metam terream, penes quam erexissent aliam de novo. Abinde, adhuc in eodem Berch versus eandem plagam modicum currendo, invenissent tres antiquas metas terreas, iuxta quas erexissent quartam de novo. Dehinc, ad'hunc super ipsum Berch modicum ulterius pergendo, esset una meta antiqua terrea, circa quam erexissent aliam de novo, quam4 scilicet mete ad partem septemtrionalem separarent no-bilibus, ad plagam vero orientalem separent5 ad Zekas superius nomi-natum. Dehinc, ulterius in eodem Berch pergendo, venissent supra dicta montana Sekesbana1 vocata, ibique invenissent unam antiquam metam terream, iuxta quam acumulassent aliam de novo; que quidem mete ad dictam partem septemtrionalem separarent ad dictam Sekesbana1, ad partem vero meridionalem ad Zekas nominatum, ibique terminantur mete possessionis Sekaspataka supradicte. Preterea, feria quarta proxima similiter post annotatam dominicam Oculi proxime elapsa, accessissent ad faciem iamnominate possessionis Voya, in eodem comitatu Karaso adiacentis, similiter vicinis et comme-taneis eiusdem legitime convocatis et eidem presentibus, per suas veteras metas et antiquas, iuxta quas novas erigendo metas reambulassent, reambulatasque6 ab aliorum possessionibus, preter quandam terre parti-culam, ex parte castri Iliead, et quandam silvam, sicut inferius expri-mitur, super facto metarum dissessio extitisset, separatam et distinctan, prefatus homo vestre magnitudinis, presente nostro testimonio, preno-minato magistro Benedicto et fratribus suis supradictis per easdem7, prescripte donationis titulo, perpetuo possidendam statuisset. Mete au em quibus eadem possessio Vaya1 ab aliorum possessionibus separatur et distinguitur, prout idem vester et noster homines retulerunt et nobis in scriptis reportaverunt, hoc ordine protenduntur quod prima meta inci-pit a plaga septemtrionali in quodam loco ubi Zicipataka cădit in flu-vium Karasso, ubi eciam quidam alter rivulus, Dobokapataka nominatus, cădit in ipsum rivulum Zicipataka. înde, in ipso Dobokapataka ascendendo, incipit tenere commetaneitatem cum filio Posa versus plagam orientalem, per largum specium eundo, veniret ad caput ipsius patak. înde, ad quod-dam Berch asscendendo, in vertice ipsius Berch essent due antique mete terree, circa quas erexissent terciam de novo, abhinc ad eandem plagam orientalem pergendo, venissent ad quendam campum, ubi essent due antique mete terree, secus quas erexissent terciam de novo; hinc de ipso Berch ascenderet8 ad unam vallem, wlgo Pa tac vocatam, in qua essent due antique mete terree, penes quas possuissent terciam de novo. Abinde, versus partem meridionalem reflectendo, veniret ad quendam montem, Berch nominatum, in vertice cuius invenissent imam antiquam metam terream, secus quam acumulassent aliam de novo. Ulterius, in 139 www.dacoromanica.ro eodem Berch currendo, iungeret unum campum, In quo essent due antique mete terree, penes quas possuissent terciam de novo. înde, adhuc ad eandem plagam per bonum spacium eundo, iungeret quoddam rubetum, volgo1 Cher vocatum, in cuius latere essent due antique mete terree, circa quas erexissent terciam de novo. înde, ulterius pergendo, vuniret ad quoddam fenetum in quo existerent tres antique mete terree, quarum una separaret filiis Posa, secunda ad Voya, tercia vero ad terri-torium castri Iliad1 vocatum. Ulterius pergendo, incipit tenere commeta-neitatem cum territorio ipsius castri Iliad1 ad ipsum castrum pertinentes, quia metas ipsius territorii magis extra quam pretactus magister Petrus, sua et ipsius magistri Benedicti et fratrum ipsorum prescriptorum in personis fore asseruissent, ideo inibi in ipsarum metarum ereccione con-tendare9 non potuissent; quos tamen citare, propter eorundem mansionis seu residencie incertitudinem, noluissent, sed vestre maiestatis delibera-cioni commisissent. De quoquidem campo exeundo, iungeret imam sil— vam, Foratlan vocatam, ubi ipsi kenesii et magister Petrus in posicione metarum concordare non potuissent, et similiter citacione posttergata1, eodem modo, deliberacioni vestre serenitatis et vestram presenciam pro-rogassent. In ipsaque silva per largum spacium currendo, venerunt ad commetaneitatem filiorum Posa, iungeretque sex antiquas metas terreas, continue post sese existentes, ab eisdem filiis Posa separantes, circa quas erexissent singulas novas metas terreas. Ulteriusque in ipsa silva curren-do, in exitu eiusdem essent due antique mete terree, penes quas erexissent terciam metam de novo. Ad10 hinc ad partem occidentalem tran-seundo, iungeret quoddam fenetum in quo essent due mete terree, secus quas erexissent terciam de novo. Abinde, ulterius pergendo, veneret ad finem cuiusdam patak, Tiuadarbara vocatum, ibique ipsum patac1 cădit in fluvium Karasso et sio terminantur mete possessionis supranominate. Postremoque, feria sexta proxima post eandem dominicani Oculi, accessissent ad predictam dimidietatem ipsius possessionis Bach Tiuisse vocate, similiter in dicto comitatu Crasso1 existentis, a parte occidentis cuiusdam vallis silvati, convocatisque vicinis et commetaneis eisudem legitime factis et eisdem presentibus, per suas veras et antiquas metas, de pertinentibus ad possessionem Ersomlia et a Stepano, filio Bede, separantes et distingentes, novis metis iuxta veteres erectis, reambulassent, reambulatamque et ab aliorum possessionibus distinctam, cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis quibuslibet, idem homo vestre excellencie, presente eodem nostro testimonio, prefato magistro Benedicto et suis fratribus superius anotatis1, prescripte donacionis titulo statuisset per-petuo possidendam, tenendam, pariter et habendam, nullo penitus con-tradictore existente. Et prefatus homo noster, omnia premissa et pre-missorum singula, eo modo sicut idem homo nostre11 celsitudinis, coram nobis consequenter afirmavit. Datum feria quarta proxima post dominicani Judica, anno domini supradicto. {Pe verso:} Domino regi, pro magistro Benedicto, filio Pauli, filii Hem1, in facto possessionis Kuespatak1 et aliarum possessionum interius expressarum, reambulatorie, et contra venerabilem in Christo patrem, dominum Thomam Colocensem, ad octavas festi Passce domini, citatorie. Preaînălţatului principe, domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu, ilustrul rege al Ungariei, stăpînul lor firesc, capitlul bisericii de Cenad, rugăciuni întru domnul pentru viaţa şi pentru mîntuirea lui. 140 www.dacoromanica.ro Am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea luminăţiei voastre, însemnată cu pecetea voastră cea mare, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 25 ianuarie 1363, nr. 151). Noi, aşadar, dorind să ne supunem întru toate poruncilor luminăţiei voastre, precum sîntem datori, am trimis spre mărturie, dimpreună cu sus-zisul Nicolae, fiul lui Andrei de Kerestus, omul înălţimii voastre, pe omul nostru vrednic de crezare, anume pe magistrul Petru, canonicul bisericii Sfîntului Mîntuitor, spre împlinirea întocmai a poruncilor voastre de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi (şi) întrebaţi de noi, ne-au spus într-un glas că s-au dus împreună la sus-zisa moşie Kwespataka, aflătoare în comitatul Caraş, în sîmbăta dinaintea duminicii Oculi de curfnd trecută12, şi, după ce au chemat pe toţi vecinii şi megieşii ei, şi fiind, aceştia de faţă, pe cînd (omul regelui) voia să hotărnicească acea moşie după adevăratele şi vechile ei hotare şi, odată hotărnicită, s-o dea în stăpînire, potrivit dreptului sus-arătat, sus-zisului magistru Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heem, şi, prin el, lui Nicolae şi lui Petru, fraţii săi buni, şi lui Ladislau, vărul său bun, Petru, fiul lui Ştefan, slujitorul şi slujbaşul venerabilului întru Hristos părinte, domnul Toma, arhiepiscopul de Calocea, în numele aceluiaşi stăpîn al său, i-a oprit, nu de la hotărnicire, ci de la punerea în stăpînire şi de la ridicarea semnelor de hotar pînă la un deal numit „Dealul Negru", şi pînă la două drumuri numite „Cele două drumuri ale Kerestului". Pe acest domn arhiepiscop Toma, omul înălţimii voastre, fiind de faţă şi omul nostru de mărturie, l-a chemat în aceeaşi zi şi în acelaşi loc, înaintea înăţimii voastre, spre a sta faţă cu sus-pomenitul magistru Benedict, el însuşi, statornicind părţilor sus-zise drept soroc de înfăţişare înaintea maiestăţii voastre, octavele în curînd viitoare ale sărbătorii Paştilor domnului13. De asemenea, în lunea de după pomenita duminică Oculi14, numitul om al înălţimii voastre şi omul nostru s-au dus la pomenita moşie numită Secaş, aşezată în acelaşi comitat Caraş, (unde), după ce au chemat tot aşa în chip legiuit pe toţi vecinii şi .megieşii acelei moşii şi fiind ei de faţă, au hotărnicit-o după adevăratele şi vechile ei hotare, ridicînd semne noi pe lîngă cele vechi, şi odată deosebită şi despărţită din toate părţile de moşiile altora, sus-numitul om al luminăţiei voastre, de faţă cu pomenitul nostru om de mărturie, a dat-o în stăpînire sus-zisului magistru Benedict, şi, prin el, lui Nicolae şi lui Petru, fraţii săi buni, şi lui Ladislau, vărul său, numiţi mai sus, în temeiul daniei sus-arătate, nefiind de loc vreo împotrivire. Iar hotarele prin care zisa moşie Secaş e despărţită şi deosebită de (moşiile altora, după cum ne-au spus omul înălţimii voastre şi al nostru, merg în înşiruirea următoare: cel dintîi semn de hotar începe dinspre răsărit, din partea unei băi numite Baia-Secaşului, deasupra unui deal zis „Creasta", unde se află o veche movilă de hotar lîngă care au ridicat alta nouă. De aci, înaintînd pe aceeaşi „Creastă" o bună bucată de drum, au ajuns la o altă movilă de hotar, lîngă care au ridicat alta nouă. Mergînd apoi încă mai departe pe aceeaşi „Creastă", de-a lungul unui drum mic, au ajuns la un pîrîu, numit „Izvorul Plopişului" unde se află o veche movilă de hotar, lîngă care au aşezat alta nouă. De aci, pe aceeaşi „Creastă", cotînd spre miazăzi (şi) mergînd puţin, se află o veche movilă de hotar, lîngă care au ridicat alta nouă, care face hotarul dinspre fiul lui Zekul. Apoi, de pe această „Creastă", (hotarul)- 141 www.dacoromanica.ro coboară la pomenita (moşie) Secaş, iar de acolo înaintînd urcă pe o creastă, de asemenea spre apus, la un loc numit „Intre cele două (rîu-leţe zise) Jupanul", unde, în vîrful numitei creste, se află două vechi movile de hotar, lingă care au ridicat o a treia (movilă) nouă. De aci, coborînd de pe numita creastă, (hotarul) atinge un rîuleţ numit „Jupanul", lîngă care se află o veche movilă de hotar, alături de care au ridicat alta nouă. De aici, au urcat iar pe o creastă, în vîrful căreia este o veche movilă de hotar, lîngă care au aşezat alta nouă. Aceste semne fac hotarul în partea de miazăzi spre „Valea Caraşului", iar în partea de apus spre pomenita (moşie) Secaş. De aci, pe aceeaşi creastă, hotarul aleargă spre un loc numit „Stejerişul lui Petru", unde se află o veche movilă de hotar, lîngă care au ridicat alta nouă. Mai departe, înaintînd puţin pe aceeaşi creastă, (hotarul) ajunge la un alt loc numit „Ştejărişul de pe bucata de pămînt a lui Petru, unde se află o veche movilă de hotar, lîngă care au ridicat alta nouă. De aici, cotind pe aceeaşi creastă spre miazănoapte şi mergînd puţin, (hotarul) ajunge la o movilă de hotar, lîngă care au ridicat alta nouă. De acolo, înaintînd încă puţin pe aceeaşi creastă în aceeaşi parte, au găsit trei movile vechi de hotar, lîngă care au ridicat o a patra, nouă. De aci, mergînd puţin mai departe pe aceeaşi creastă, se află o veche movilă de hotar, lîngă care au ridicat alta nouă, care semne fac hotarul spre nobili către miazănoapte, iar către răsărit fac hotarul spre sus-numita (moşie) Secaş. De aici, mergînd mai departe pe aceeaşi creastă, au ajuns la sus-zisa baie numită Baia Secaşului şi aici au găsit o veche movilă de hotar, lîngă care au ridicat alta nouă. Aceste semne fac hotarul către (sus-) zisa parte de miazănoapte, spre pomenita Baie a Secaşului, iar către miazăzi, spre (moşia) numită Secaş, şi aci se sfîrşesc semnele de hotar ale sus-zisei moşii Secaş. Afară de această, în miercurea tot de după duminica Oculi de curînd trecută15, s-au dus la pomenita moşie Voya, aşezată în acelaşi comitat Caraş, şi chemînd de asemenea în chip legiuit pe vecinii şi pe megieşii ei şi fiind aceştia de faţă, au hotărnicit-o după adevăratele şi vechile ei semne de hotar, lîngă care au ridicat altele noi, şi odată hotărnicită şi deosebită de moşiile altora — afară de o bucată de pămînt dinspre cetatea Iladia, şi de o pădure, privitor la hotarele cărora, după cum se arată mai jos, s-a ivit o neînţelegere — sus-zisul om al măriei voastre, de faţă cu omul nostru de mărturie, a dat-o în stăpînire sus-zisului magistru Benedict şi fraţilor săi sus-pomeniţi, ca s-o stăpînească ei pe veci, în temeiul amintitei danii. Iar semnele de hotar prin care moşia Voya se desparte şi se deosebeşte de moşiile altora, după cum ne-au spus şi ne-au dat seama în scris omul vostru şi omul nostru, se întind în înşiruirea următoare: cel dintîi semn de hotar începe dinspre miazănoapte într-un loc unde „Pîrîul Zici" se varsă în rîul Caraş, şi unde şi un alt pîrîu numit „Pîrîul Dăbîca" se varsă şi el în „Pîrîul Zid". De aid, (hotarul) urcîndu-se pe acel „Pîrîu Dăbîca", începe să ţină megieşie cu (moşia) fiului lui Posa spre răsărit (şi) mergînd o bună bucată, ajunge la izvorul acelui pîrîu. De aici, suindu-se pe o creastă, în vîrful acestei creste se află două vechi movile de hotar, lîngă care au ridicat o a treia, nouă; de aci, mergînd tot spre răsărit, au ajuns la un cîmp, unde erau două vechi movile de hotar, lîngă care au ridicat o a treia, nouă. De aci, de la acea creastă, (hotarul) coboară spre o vale numită în vorba obişnuită Patac-, în care se află două vechi movile de hotar, lîngă care au ridicat o a treia, nouă. De aici, cotind spre 142 www.dacoromanica.ro miazăzi, ajunge la un deal numit „Creastă44, în vîrful căruia au găsit o veche movilă de hotar, lîngă care au ridicat o altă, nouă. Alergînd mai departe pe aceeaşi creastă, ajunge la un cîmp în care sînt două vechi movile de hotar, lîngă care au aşezat o a treia, nouă. De aici, mergînd o bună bucată înspre aceaşi parte, ajunge la un mărăciniş numit Cer în vorbirea obişnuită, în marginea căruia se află două vechi movile de hotar, lîngă care au ridicat o a treia, nouă. Mergînd mai departe, ajunge la un fînaţ, în care se află trei vechi movile de hotar, dintre care una face hotarul spre (moşia) fiilor lui Posa, a doua spre (moşia) Voya, iar a treia spre pămîntul cetăţii numite Iladia. De aici, mergînd mai departe, începe să ţină megieşia cu pămîntul numitei cetăţi Iladia, unde cnezii romînilor ce ţin de acea cetate au susţinut că, deoarece semnele de hotar ale numitului pămînt se întind în afară mai departe decît (le-a arătat) sus-zisul magistru Petru, atît în numele său cît şi în acela al magistrului Benedict şi al fraţilor lui sus-pomeniţii, de aceea (ei) nu s-au putut înţelege chiar acolo, la ridicarea semnelor de hotar. Totuşi, din pricina îndoielii cu privire la gospodăriile sau locuinţele lor, (aceia) n-au voit să-i cheme (la judecată), ci au lăsat (această pricină) la chibzuinţă maiestăţii voastre. Ieşind din acel cîmp, (hotarul) ajunge la o pădure numită „Netăiată44, unde pomeniţii cnezi şi magistrul Petru nu s-au putut înţelege asupra aşezării semnelor de hotar, şi tot astfel, fără a face chemare (în judecată), au amînat-o în acelaşi chip înaintea voastră, (lăsînd-o) chibzuinţei voastre. Şi mergînd ei o bună bucată în acea pădure, au ajuns la megieşia fiilor lui Posa, şi (acolo hotarul) ajunge la şase movile vechi de hotar, înşirate una după alta, şi făcînd hotarul înspre zişii fii ai lui Posa; lîngă fiecare din ele au ridicat cîte o movilă nouă. Mergînd mai departe în acea pădure, la capătul ei se află două vechi movile de hotar, lîngă care au ridicat o a treia, nouă. De aici, tre-cînd spre apus, (hotarul) ajunge la un fînaţ, în care se află două movile de hotar, lîngă care au ridicat o a treia, nouă. De aici purcezînd mai departe, ajunge la vărsarea unui pîrîu numit „al lui Teodor44, şi aici acel pîrîu se varsă în rîul Caras, şi aşa se sfîrşesc semnele de hotar ale moşiei sus-pomenite. Apoi, în cele din urmă, în vinerea de după numita duminică Oculi16, s-au dus la pomenita jumătate a acelei moşii numite Bach Tiu-isse, aflătoarea de asemenea în zisul comitat Caraş, înspre partea de apus a unei văi împădurite, şi, după ce au chemat în chip legiuit pe vecinii şi megieşii acelei moşii şi fiind aceştia de faţă, au despărţit-o şi deosebit-o, după vechile şi adevăratele ei hotare, de cele ce ţin de moşia Eirsomlio şi de (moşia) lui Ştefan, fiul lui Beda, ridicînd noi semne de hotar pe lîngă cele vechi, şi, odată hotărnicită şi deosebită de moşiile altora, au dat-o în stăpînire, acel om al înălţimii voastre, faţă de omul nostru de mărturie, împreună cu toate folosinţele ei şi cu toate cele ce ţin de ea, în temeiul pomenitei danii, sus-zisului magistru Benedict şi fraţilor săi mai sus pomeniţi ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci, nefiind nici un împotrivitor. Iar sus-zisul om al nostru a întărit în faţa noastră toate cele de mai sus şi pe fiecare din ele, în acelaşi fel ca şi acel om al înălţimii voastre. Dat în miercurea de după dumineca Indica, în sus-zisul an al domnului. (Pe verso:) Domnului (nostru) regele, pentru magistrul Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heem, scrisoare de hotărnicire, cu privire la moşia 143 www.dacoromanica.ro Kuespatak şi la alte moşii arătate în acest act, iar împotriva venerabilului întru Hristos părinte, domnul Toma de Calocea, scrisoare de chemare (în judecată) la octavele sărbătorii Paştilor domnului17. Arh«Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1404. Orig. perg. cu urme de pecete aplicată pe verso şi cu urmele tăieturii pentru şnurul unei peceţi atîmate. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 50—56; Hurmuzakl-Densuşianu, 1/2, p. 76—80. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 105, nr. 1 461. I II I Astfel în text. } Astfel în orig.; corect: preterltam. 3 Astfel în text.; corect: adhuc. 4 Astfel în text; corectr gue. 5 Astfel în text; corect: separ ar ent. 6 Astfel în text; corect: reambulatamque. 7 Astfel în text; corect: pereosdem. 3 Probabil greşit, în loc de: descenderet. 9 Astfel în orig.; corect: concordare. 10 Astfel în orig.; corect: ob. II Astfel în orig.; corect: vestre. 12 4 martie. 13 9 aprilie. 14 6 martie. 15 8 martie. 18 10 martie. 17 9 aprilie. 164 1363 martie 22 (feria quarta proxima post dominicam Indica) {Cenad). (Corniţele Iacob de Zips, judele curţii regale, într-un act al său din 20 mai 1378, face cunoscut că în pricina dintre Gheorghe şi Bene-dict, fiii lui Ioan de Woya, pe de o parte, şi Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heem, pe de alta, cei dintîi i-au înfăţişat o scrisoare a capitlului din Cenad în care se spunea că:). Benedictus, filius Johannis, coram vobis comparendo, in sua et Georgii, uterini, ac Jacobi, filii Michaelis, patruelis, fratrum suorum personis, protestacionaliter dixisset quod magister Johannes Bissenus predictam possessionem ipsorum, Woya vocatam, pro se occupasset et ipsos de eadem indebite exclusisset. Benedict, fiul lui Ioan, înfăţişîndu-se înaintea voastră, în numele său şi al fratelui său după mamă, Gheorghe, şi al vărului său, Iacob, fiul lui Mihail, a spus în chip de întîmpinare că magistrul Ioan (zis) Pecenegul pusese stăpînire pentru sine pe sus-zisa moşie a lor numită Woya şi-i alungase pe ei de acolo, pe nedrept. Arh.Naţ.Magh., Dl. Arh. fam. Kisfaludy. Rezumat în actul comitelui Iacob de Zips, Judele curţii regale, din 20 mai 1378, Vişegrad (Pesty, Krassâ, III, p. 136—151). EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 143. 144 www.dacoromanica.ro 165 1363 aprilie 9, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus ecclesie beate Mărie virginis de Clusmonustra, memorie commendamus quod Johannes et Ladislaus, filii Thome ruphi, nobiles de Scent Juan, per nunccium1 eorum ad nos transmissum, nos instantissime postularunt ut nostrum mittere dignaremus hominem, coram quo iidem Johannes et Ladislaus, filii Thome, dotes et res parefomales2 domine Elene, filie condam Stephani dicti Bogar de Indal, videlicet consorţi3 ymo2 relicte predicti Thome, patris ipsorum, iam defuncţi, per-solvere deberent. Nos vero, huiusmodi iustis et licitis peticionibus dictorum Johannis et Ladislai, filiorum Thome, inclinati, ad videndam et intuendam pre-dictam solucionem vel satisffaccionem2 dotum et rerum parefornalium2 domine Elene antedicte, hominem nostrum, religiosum virum Symonem, sacerdotem, de medio noştri transmisimus. Qui, demum ad nos reversus per nosque de premissis diligenter requisitus, nobis retulit eo modo, quod predicti Johannes et Ladislaus, filii Thome, pro dotibus et rebus parefornalibus2 et pro aliis rebus et bonis, per eundem Thomam rufum2, eidem domine in testamentis delegatis, coram ipso et aliis probis et nobilibus viris eidem domine Elene unam mastrucam ermellinam de bono panno contextam et cum multa lamina diligenter ornatam, unum bonum pcpulum, unum balteum, septem equas equaciales cum totydem2 pole-dris suis et quatraginta2 oves cum suis agnellis dedissent et persolvissent. Quasquidem res predictas et singula bona premissa, eadem domina Elena, coram eodem homine nostro, acceptando, racione dotum et rerum suarum parefornalium2, de possessionibus et facultatibus predicti Thome ruphi eidem domine Elene, iuxta consuetudinem regni, persolvendarum, eos-dem Johannem et Ladislaum, filios Thome Ruphi2, nobiles de Scent Juan, reddidisset expeditos et omnibus modis satisfactos. Et nos, iuxta assercionem et relacionem predicti hominis noştri, fratris Symonis, sacerdotis, per nos specialiter ad hoc deputaţi, eosdem Johannem et Ladislaum, filios Thome rufi2, nobiles de Scenth2 Juan, racione predic-tarum dotum et rerum parefornalium2 domine Elene, relicte Thome rufi2 antedicti, ac aliarum rerum seu bonorum, per eundem Thomam rufum2 eidem domine Elene, modo premisso, in testamentis delegatarum et as-signatarum, de iure persolvendarum, reddidimus expeditos et omnibus modis satisfactos. Ad cuius satisfaccionis virtutem, presentes nostras concessimus litteras patentes, sigilii noştri munimine roboratas et mu-ni tas. Datum in octavis festi Passche domini, anno eiusdem millesimo trecentessimo sexagesimo tercio. Noi, conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire că Ioan şi Ladislau, fiii lui Toma cel Roşu, nobli de Sînt-ioana, ne-au cerut foarte stăruitor, prin trimisul lor la noi, să bine-voim să le trimitem omul nostru, înaintea căruia aceiaşi Ioan şi Ladislau, fiii lui Toma, trebuie să plătească pentru zestrea şi darurile de nuntă ale doamnei Elena, fiica răposatului Ştefan zis Bogar de îndoi, adică soţia ba chiar văduva sus-zisului Toma, tatăl lor, mort de curînd. Iar noi, înduplecaţi de dreptele şi îngăduitele cereri ale zişilor Ioan •şi Ladislau, fiii lui Toma, am trimis din mijlocul nostru pe omul nostru, cucernicul bărbat Simion, preotul, spre a fi de faţă şi a băga de seamă la sus-zisa plată sau împlinire a zestrei şi a darurilor de nuntă ale sus- 145 www.dacoromanica.ro zisei doamne Elena. Acesta, întorcîndu-se apoi la noi şi fiind întrebat stăruitor de noi, ne-a spus astfel, că sus-zişii Ioan şi Ladislau, fiii lui Toma, au dat şi au plătit doamnei Elena, înaintea lui şi a altor bărbaţi cinstiţi şi nobili, o blană de hermelină, făcută pe stofă bună şi împodobită iscusit cu fir, o năframă bună, un brîu, şapte iepe de herghelie cu tot atîţia mînji ai lor, şi patruzeci de oi cu mieii lor, pentru zestrea şi darurile de nuntă şi pentru alte lucruri şi bunuri lăsate prin testament aceleiaşi doamne de Toma cel Roşu. Doamna Elena, primind înaintea omului nostru, sus-zisele lucruri şi fiecare din bunurile de mai sus, i-a socotit pe Ioan şi Ladislau, fiii lui Toma cel Roşu, nobili de Sîntioana, descărcaţi şi cu totul plătiţi cu privire la zestrea şi darurile sale de nuntă, ce trebuiau plătite, potrivit obiceiului ţării, aceleiaşi doamne Elena din moşiile şi bunurile sus-zisului Toma cel Roşu. Iar noi, potrivit spuselor şi dării de seamă a sus-zisului om al nostru, fratele Simion, preotul, trimis de noi anume la aceasta, i-am socotit pe aceiaşi Ioan şi Ladislau, fiiii lui Toma cel Roşu, nobili de Sîntioana, descărcaţi şi cu totul plătiţi cu privire la sus-zisele, zestrea şi darurile de nuntă ale doamnei Eiena, văduva lui Toma cel Roşu mai înainte zis, şi a celorlalte lucruri şi bunuri lăsate şi statornicite, prin testament, de Toma cel Roşu doamnei Elena, în chipul de mai sus, ce trebuiau plătite de drept. Spre întărirea acestei plăţi, am dat scrisoarea noastră deschisă de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre. Dat la octavele sărbătorii Paştilor domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Stat. Sî. Gheorghe, col. Nagy Eugen. Fotocopie la Inst. de Ist. şi Arh. Cluj-Napoca/1363. Orig. hîrtie, cu pecete de închidere aplicată pe verso. 1 Corect: nuncius. 2 Astfel în orig. * Corect: consortis. 166 1363 aprilie 12, Cojocna. Nobili viro et honesto, Petro, viceuoyuode Transsiluano, domino eorum plurimum reverendo, Johannes, filius Dominici de Suuk, et Georgius de Buda, iudices nobilium comitatus de Kolus, fideli ac sincera commendacione. Vestras recepimus literas, honore quo decuit, in hec verba: (Urmeazăactul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 22 martie 1363, nr. 162). Nos enim, peticionibus vestre nobilitatis obtemperantes, ut tenemur, ad resciendam de premissis veritatem, unum ex nobis, scillcet dictum Georgium de Buda, socium nostrum, iudicem nobilium, trans-misimus; qui, demum, exinde ad nos reversus, nobis retulit quod ipse a nobilibus viris et dominabus utriusque sexus, ao ab aliis communibus hominibus, divitibus et pauperibus, specialiter vero a vicinis et comme-taneis ipsius Ladislai dicti Zekul, de premissis, omnibus et singulis pre-missorum, tăiem scivisset veritatem quod idem Ladislaus dictus Zekul, offidalis de Almas, predictas silvas et terras arabiles ad possessiones dicti domini abbatis et sui conventus, Bogarteluk, Egeres et Jegenye vocatas, pertinentes occupasset, occupatasque ad possessionem regiam* * 146 www.dacoromanica.ro Almas vocatam, applicasset, iobagiones eciam dicti domini abbatis et suf conventus, in dictis possessionibus ipsorum commorantes, in agriş vel silvis repertos, denudări et spoliari faciendo, boves eciam et equos eo-rundem, in eorum curribus et aratris inventos, de predictis silvis ligna domum deferentes, vel in agriş, ad predictas possessiones ipsorum per-tinentes1, seminantes, similiter aufferri faciendo, missis eciam famulis suis prenotatis, boves, capras et scrophas prenumeratos iobagionum domini abbatis et sui conventus, numero premisso, minus iuste aufferri faciendo, et, per huiusmodi illicita et potenciaria sepius commisşa ipsius Ladislai dicti Zekul et familiarium suorum, sexaginta mansiones iobagionum dicti abbatis de predictis tribus possessionibus suis recessissent, residui vero iobagiones sui nullatenus mânere presummerent2. Datum in Kolus, feria quarta proxima post octavas festi Pasce domini, anno eiusdem millesimo trecentesimo sexagesimo tercio. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobili viro et honesto, Petro, vice-uoyuode Transsiluano, domino eorum plurimum reverendo. Pro domino Ottone, abbate de Kolusmonustra, et suo conventui de eadem, contra Ladislaum dictum Zekul, officialem de Almas, super facto occupacionis silvarum et terrarum arabilium, ac ablacione bovum, caprarum et porcorum, ac aliarum iniuriarum interius expressarum, in-quisicionales. Nobilului şi cinstitului bărbat, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, stăpînului lor preavrednic de cinstire Ioan, fiul lui Dominic de Juc, şi Gheorghe de Buda-Veche, juzii nobililor din comitatul Cluj, cu credincioasă şi curată cinstire. Am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea voastră cu acest cuprins: (Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 22 martie 1363 nr. 162). Iar noi, dînd ascultare cererii nobleţei voastre, precum sîntem datori, am trimis pentru aflarea adevărului cu privire la cele de mai sus pe unul dintre noi, anume pe sus-zisul Gheorghe de Buda-Veche, soţul nostru, jude al nobililor; care, întorcîndu-se apoi de acolo la noi, ne-a spus că a aflat de la nobili, atît bărbaţi cit şi femei, cit şi de la alţi oameni de rînd, bogaţi şi săraci, şi mai ales de la vecinii şi megieşii zisului Ladislau numit Secuiul, următorul adevăr cu privire la toate cele de mai sus şi la fiecare din ele în parte, (şi anume) că acel Ladislau zis Secuiul, slujbaşul de Almas, a pus stăpînire pe sus-zisele păduri şi pămînturi de arătură ce ţin de moşiile numite Băgara, Aghi-rcş şi Leghia ale zisului domn albate şi ale convenitului său, şi după ce a pus stăpînire pe ele, le-a alipit la moşia regească numită Almaş, şi că a mai pus să fie jefuiţi şi despuiaţi iobagii domnului abate şi ai con-ventului său, care sălăşluiesc pe zisele moşii, cînd au fost găsiţi la cîmp şi în păduri, şi, de asemenea, să li se ia boii şi caii lor aflaţi la carele şi plugurile lor, pe cînd aduceau din pădure lemne acasă sau făceau semănături pe ogoarele ce ţin de pomenitele lor moşii, şi că, trimiţînd pe slugile sale mai sus însemnate, a pus să se ridice pe nedrept boii, caprele şi scroafele înşirate mai sus ale iobagilor domnului abate şi ai conventului său, în numărul arătat mai sus, şi, prin săvîrşirea deasă a acestor fapte silnice neîngăduite ale numitului Ladislau şi ale slujitorilor săi, şaizeci de gospodării de iobagi ai pomenitului abate au plecat de pe cele trei moşii ale sale, iar ceilalţi iobagi nu cutează nicidecum să mai rămînă locului. 147 www.dacoromanica.ro Dat la Cojocna, în miercurea de după octavele sărbătorii Paştilor domnului, în anul aoeluiaşi o mie trei sute şaizeci şi trei. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievodul Transilvaniei, stăpînului lor preavrednic de cinste. Scrisoare de cercetare pentru domnul Otto, abatele, de Cluj—Mă-năştur, şi pentru conventul său din acelaşi loc, împotriva lui Ladislau zis Secuiul, slujbaşul de Almaş, cu privire la cotropirea pădurilor şi a pămînturilor de arătură, la luarea boilor, caprelor şi a porcilor, şi la alte vătămări, arătate înăuntrul (scrisorii). Arh.Naţ.Magh., Dl. 28 914. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. ClUj-Napoca/1363. Orig. perg., cu Urmele a două peceţi aplicate pe verso. Copie în Kemăny, Dipl. Trans. EDIŢII: Transilvania, 1871, p. 254, Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, 81—82. 1 Corect: pertinentibus• 2 Astfel în orig. 167 1363 aprilie 14, (Cluj — Mănăştur). Nos, conventus ecclesie beate Mărie virginis de Kolusmonustra, memorie commendamus tenore presentium significamus quibus expedit universis, quod discretus vir Stephanus, plebanus de Monoros, vicear-chidiaconusque provincie eiusdem, Ladizlaus1, filius Velkun, nobilis de Kayla, et Andreas, filius Petri, hospes de Sumkerek, in nostram perso-naliter adeuntes presentiam, nobis retulerunt eo modo, quod Domini-cus dictus Gumbasy, nobilis de Sumkerec1, in suis extremis, bene com-pos tamen sue mentis existens, coram ipsis et coram aliis plurimus pro-bis et nobilibus viris extuno illic astantibus et presentibus, de suis rebus mobilibus et immobilibus a deo sibi collatis, specialiter vero pos-sessionibus et hereditatibus ipsum Dominicum contingentibus, tăiem fecisset testamentum, quod primo et principaliter predictam possesio-nem Sumkerek vocatam, impignorationis titulo vel causa emptionis aut quovismodo sibi pertinentem, legasset Ladislao, filio Geleth, et fratri-bus suis uterinis, perpetuo possidendam, eo quod ipsa possessio Sumkerek a predictis filiis Gelet1, pro quarta filiali domine consorţi ipsius Dominici de Gumbas, iuxta consuetudinem regni, esset donata, assig-nata et extradata, et si1 2 idem Dominicus ipsam possessionem pro pecu-nia sua comparasset, eandem pecuniam ipsis filiis Geleth coram ipsis relaxasset et indulsisset, dictamque possessionem Sumkerek vocatam predictis filii Geleth pacifice reliquisset. Item, nepotibus suis, scilicet Petro de Herepe et Stephano de Tate legasset XX florenos, quos idem Dominicus ante obitum suum ipsis nepotibus persolvisset et restituisset. Item, duo panceria non meliora, ne viliora, sed mediocriter valentia, et unum currum cum quatuor equis suis ad presentem exercitum regalem proficiscendum similiter legasset Petro et Stephano, nepotibus suis an-tedictis. Item, predicto Stephano vicearchidiacono, pro anima domine Anne, sororis sue uterine, confessori eiusdem domine, legasset duodecim florenos et unum equum, quem eadem domina Anna, similiter in suis extremis, eidem Stephano vicearchidiacono, confessori suo, legaverat, idem Dominicus reddi et restitui iussit Stephano vicearchidiacono an- 148 www.dacoromanica.ro tedicto. Item, idem Dominicus commisisset et legasset quod predictus La-dislaus, filius Geleth, universas res suas ab omnibus debitoribus suis, specialiter vero a domino episcopo Transsiluano, acquirat et extorqueat sive exigat, et de ipsis rebus suis a predictis debitoribus suis rehabitis animam ipsius Dominici continue et incessanter providere debeat. Item, idem Dominicus, predictum Ladislaum, filium Gelet1, instantissime pos-tulasset ut, de suis rebus et facultatibus, omnibus servientibus et fami-liaribus suis unicuique ipsorum, iuxta suum servitium et meritum, mercedem persolvat, alias vero residuas res et facultates ipsius Dominici, idem Ladislaus, filius Gelet1, pro anima eiusdem Dominici, paupe-ribus et egenis erogare teneatur. Item, unam bonam vineam suam in territorio predicte possessionis Sumkerek existentem et decimam par-tem molendini sui in eadem Sumkerek habiti modo premisso coram ipsis legasset ecclesie beate Mărie virginis in eadem Sumkerek edificate et constructe, perpetuo possidendas, tenendas pariter et habendas. Ad cuius testamenti veritatem, presentes noastras concessimus li~ teras patentes sigilii noştri munimine roboratas et munitas; presentes vero quandocunque nobis reportate fuerint, nostro privilegio confirma-bimus. Datum feria sexta proxima post octavas festi Passce domini, anno eiusdem M CCC LX tertio. Noi, conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj—Mănăş-tur, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, venind înşişi înaintea noastră chibzuitul bărbat Ştefan, parohul din Şieu—Măgheruş, vicearhidiaconul acelui ţinut, La-dislau, fiul lui Velkun, nobil de Căila, şi Andrei, fiul lui Petru, oaspe din Şintereag, ne-au spus că Dominic zis de Gîmbaş, nobil de Şintereag, aflîndu-se pe patul de moarte, (dar) cu mintea întreagă, a făcut în faţa lor şi a multor alţi bărbaţi cinstiţi şi nobili, care stăteau atunci lîngă el şi erau de faţă, următorul lăsămînt al lucrurilor sale mişcătoare şi nemişcătoare, hărăzite lui de către Dumnezeu, şi mai ales al moşiilor si al bunurilor de moştenire ce ţin de acest Dominic. Mai întîi şi îndeosebi, zisa moşie numită Şintereag, care era a lui fie prin zălogire, fie prin cumpărare, fie în orice alt chip, a lăsat-o moştenire lui Ladislau, fiul lui Geleth, şi fraţilor săi buni, ca s-o stăpîneas-că în veci, pentru faptul că acea moşie Şintereag fusese dăruită, hărăzită şi trecută de către sus-zişii fii ai lui Geleth, după obiceiul ţării, soţiei lui Dominic de Gîmbaş, drept pătrime (cuvenită) e.\ ca fiică, şi deşi acel Dominic a cumpărat acea moşie pe banii săi, această sumă de bani le-a lăsat-o şi iertat-o acelor fii ai lui Geleth, în faţa lor3, iar numita moşie Şintereag a lăsat-o în chip paşnic sus-zişilor fii ai lui Geleth. De asemenea, a lăsat ca moştenire nepoţilor săi, anume lui Petru de Here-pea şi lui Ştefan de Totoiu, douăzeoi de florini, pe care acel Dominic i-a plătit şi i-a dat acelor nepoţi înainte de a muri. De asemenea, sus-zişilor săi nepoţi, Petru şi Ştefan, le-a mai lăsat ca moştenire două platoşe, nici prea bune, nici prea rele, ci de un preţ mijlociu, cît şi un car ou patru cai de ai săi, ,cu oare trebuia să meargă în expediţia de acum a regelui. De asemenea, pentru sufletul doamnei Ana, sora sa bună, a lăsat sus-pomenitului vicearhidiacon Ştefan, duhovnicului acelei doamne, doisprezece florini, iar un cal — pe care acea doamnă Ana, de asemenea, pe patul ei de moarte, îl lăsase ca moştenire acelui vicearhidiacon Ştefan, duhovnicul ei — acel Dominic a poruncit să i se dea şi să i se 1 4 “ Documenta Romaniac Historica 149 www.dacoromanica.ro predea sus-zisului vicearhidiacon Ştefan. De asemenea, acelaşi Dominic a poruncit şi a lăsat cu limbă de moarte ca sus-zisul Ladislau, fiul lui Geleth, să dobîndească şi să scoată sau să ceară toate bunurile sale de la toţi datornicii săi, şi îndeosebi de la domnul episcop al Transilvaniei, şi din aceste bunuri ale sale, dobîndite din nou de la sus-zişii săi datornici, va trebui să se îngrijească necurmat şi fără încetare de sufletul pomenitului Dominic. De asemenea, acelaşi Dominic a cerut cu cea mai mare stăruinţă sus-zisului Ladislau, fiul lui Geleth, ca din bunurile şi averea sa să plătească tuturor slujitorilor şi oamenilor săi de casă, fiecăruia după slujba şi vrednicia sa, simbria (cuvenită), iar ce va rămîne din bunurile şi averea acelui Dominic, acel Ladislau, fiul lui Geleth, va fi dator să dea celor săraci şi nevoiaşi, pentru sufletul pomenitului Dominic. De asemenea, a lăsat ca moştenire, tot în faţa lor3, bisericii fericitei fecioare Maria, ridicată şi clădită tot pe moşia Şintereag, o vie bună a sa, aflătoare în cuprinsul pomenitei moşii Şintereag, şi a zecea parte din moara sa aflătoare pe aceeaşi moşie Şintereag, ca să le stă-pînească, să le ţină şi să le aibă pe veci. Pentru adeverirea acestui lăsămînt, am dat această scrisoare deschisă a noastră, întărită şi chezăşuită cu puterea peceţii noastre, iar cînd această scrisoare ne va fi înapoiată, o vom întări prin privilegiul nostru. Dat în vinerea de după octavele Paştilor domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş nr. 8055. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII:' Teleki, I, p. 122—124. 1 2 3 1 Astfel în text. 2 Astfel în text; corect: etsi. 3 Adică a celor prezenţi la întocmirea testamentului; modul de dobindire a moşiei Şintereag de către Dominic de Gîmbaş nu rezultă clar din document. 168 1363 aprilie 21 (feria sexta proxima post quindenas festi Pasce domini), Trnava. Ludovic I, regele Ungariei, amînă toate procesele lui Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Hem, comite de Pojon, şi ale fratelui său Petru, din cauza plecării acestora la război. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. din Kormend a fam. Batthyânyi, Mise. Heim, nr. 184. Orig.hîrtie, cu pecete inelară. REGEŞTE: Tort.Tăr, 1898, p. 357, nr. 1 (cu data greşită: 13 aprilie 13C/3). 169 1363 mai 2, Vişegrad. Amicis suis reverendis, capitulo ecclesie Chanadiensis, comes Ste-phanus Bebek, iudex curie domini Lodouici, dei gracia, regis Hungarie, amiciciam paratam cum honore. 150 www.dacoromanica.ro Dicit nobis magister Ladislaus, filius Teuteus, quod, licet regius et vester homines, quandam possessionem Wadaz vocatam in comitatu de Sarand existentem, in quindenis festi Passce domini proxime preteritis, iuxta nostram iudiciariam commissionem et literarum nostrarum continen-ciam, vicinis et commetaneis eiusdem presentibus, in fade eiusdem qua-tuor diebus commorando, perpetuo possidendam sibi statuerint, tamen quinto die ipsius statudonis, post recessum dictorum regii et vestri ho-minum de possessione anotata, Johannels et Albertus, filii Johannis, filii Stephani de Samulkezy, Eliam et Nicolaum, famulos suos, quos in eadem possessione Wadaz offidales constituendo reliquisset, de eadem expulis-sent et exdusissent, quod vobis constaret evidenter; super quo, vestram amiciciam presentibus petimus reverenter quatenus qualiter veritas vobis constat premissorum, domino nostro regi fideliter rescribatis. Datum in Vysegrad, secundo die festi beatorum Philipi et Jacobi apostolorum, anno domini M°CCC°LX° terdo. Prietenilor săi vrednici de cinstire (din) capitlul bisericii din Ce-nad, corniţele Ştefan Bebek, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, cu toată prietenia şi cinstea. Ne spune nouă magistrul Ladislau, fiul lui Teuteu, că, deşi în a cincisprezecea zi a sărbătorii Paştilor domnului de curînd trecute1, potrivit poruncii noastre judecătoreşti şi cuprinsului scrisorii noastre, omul regelui şi al vostru, stînd patru zile la faţa locului, l-au pus în stăpî-nirea unei moşii numite Vădas, aflătoare în comitatul Zarand, fiind de faţă vecinii şi megieşii acesteia, ca s-o stăpînească pe veci, totuşi în a cincea zi a acelei puneri în stăpînire, după plecarea de la pomenita moşie a zişilor oameni, (adică) al regelui şi al vostru, Ioan şi Albert, fiii lui Ioan, fiul lui Ştefan de Şomoşcheş, au alungat şi au dat afară de pe aceea (moşie) pe Ilie şi pe Nicolae, slujitorii lui, pe care îi rînduise el ca slujbaşi (şi) îi lăsase în aceea moşie Vădas, ceea ce vă este cunoscut în chip vădit. Drept aceea, prin cele de faţă, rugăm cu toată cinstea prietenia voastră să răspundeţi în scris întocmai domnului nostru regele, (arătîndu-i) asupra celor de mai sus adevărul, aşa cum îl cunoaşteţi voi. Dat la Vişegrad, a doua zi după sărbătoarea fericiţilor apostoli Fi-lip şi Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh„ Dl., arh. fam. Zichy, 211. B. 430. Transumpt din actul capitlului din Cenad, din 9 mai 1363, nr. 172. EDIŢII: Zichy, III, p. 214—215. 1 16 aprilie. 170 1363 mai 2, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradiensis, significamus tenore presen-tium quibus expedit universis quod Johannes, filius Johannis de Tyuis, in noştri personaliter constitutus presentia, vive vocis oraculo coram nobis est confessus quod rectam tertiam partem portionis sue possessio-narie1, Baruchseneye vocate, habitatoribus destitute, in comitatu Zath-maryensi existentis, a data presentium infra spatia temporis decern annorum integrorum proxime et immediate subsequentium, pro viginti 151 www.dacoromanica.ro florenis plene receptis et habitis, Stephano, filio Nicolai de Ouar, im-pignorasset et impignoravit coram nobis, eomodo quod, si in prefixo termino vel in antea predictis viginti florenis vel denariis florenis va-lentibus redimere posset, extunc prefatus Stephanus, rehabita sua pe-cunia capitali, eandem reddere teneretur et resignare, difficultate ali-quali non obstante; tali obligamine mediante quod, si in prefixo termino redimere recusaret vel negligeret, extunc eadem possessionaria portio, iuxta estimationem proborum virorum, pro predictis viginti florenis annotato Stephano, filio Nicolai, apropriaretur; ita videlicet quod, si maioris valoris et carioris pretii existeret, extunc prefatus Stephanus, quantum competit, superaddere teneretur. Datum secundo die octavarum festi beati Georgii martiris, anno domini Mmo CCCm0 LXmo tertio. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă aducem la cunoştinţa tuturor cărora se cuvine că, venind însuşi înaintea noastră, Ioan, fiul lui Ioan de Tyuis, a mărturisit prin viu grai în faţa noastră că a zălogit şi în faţa noastră zălogeşte lui Ştefan, fiul lui Ni-colae de Oar, pe răstimp de zece ani întregi, ce vor urma de acum şi îndată de la darea acestei scrisori, o dreaptă treime din partea sa (din moşia) numită Baruchseneye, lipsită de locuitori, aflătoare în comitatul Satu Mare, pentru douăzeci de florini, primiţi şi luaţi în întregime, în aşa fel că, dacă la sorocul hotărît sau mai înainte, o va putea răscumpăra cu cei douăzeci de florini sus-pomeniţi, sau cu dinari de valoarea (acestor) florini, atunci sus-numitul Ştefan, oăpătîndu-şi înapoi banii de capete, să fie silit să-i dea înapoi şi să-i lase acea (moşie), fără nici o altă piedică; cu acea îndatorire că, dacă la sorocul hotărît nu ar voi sau nu s-ar îngriji s-o răscumpere, atunci, acea parte de moşie să fie dată, după preţuirea unor bărbaţi cinstiţi, în stăpînirea numitului Ştefan, fiul lui Nicolae, pentru sus-pomeniţii douăzeci de florini, adică în aşa fel că, dacă ar fi de o valoare şi un preţ mai mare, atunci sus-po-menitul Ştefan să fie ţinut să mai adauge cît s-ar cuveni. Dat a doua zi după octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheor-ghe, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Stat.Clu]-Napoca, arh. ist., colecţia Kemâny J. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 1 Urmează in possessione, expunctat. 171 1363 mai 5, Arad. Ludouious, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis Ambrich et Abrache, filiis Thome de Felgerla, salutem et gratiam. Dicit nobis Georgius, filius Ioannis, frater Sike, civis de Pankota, quod quedam montana auri lavatorii, in rivulo Kuszund existens, que prius condam Karoli fuisset, ipsius esset et omni iure ad eum partineret, quam primitus idem Syke, frater suus, absque omni molestia et pertur-batione possedisset, sed nune eundem ipsa montana privare volens; super quo, fidelităţi vestre firmis damus in preceptis, quatenus dictam montanam eidem Georgio omni eo iure, quo ad ipsum pertinere dino- 152 www.dacoromanica.ro scitur, possidere admittatis, salvis iuribus nostris, que exinde dinosci-mus habere, more consueto. Aliud pro nostra gratia non facturi. Datum in Orod, feria sexta proxima ante dies Rogationis, anno domini M.CCC.LXIII. Ludovio, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, credincioşilor săi Ambrich şi Avram, fiii lui Toma din Gerla de Sus, sănătate şi milostivire. Ne spune Gheorghe, fiul lui Ioan (şi) frate al lui Sike, orăşean din Pîncota, că un loo unde se spală aurul, aflător pe pîrîul Chisăud, care înainte a fost al răposatului Carol, este al său şi ţine de el cu toate drepturile cu care l-a stăpînit înainte acel Syke, fratele său, fără nici o tulburare şi supărare, dar acum vor să ia de la el acel loc. Drept aceea, poruncim cu tărie credinţei voastre să îngăduiţi pomenitului Gheorghe să stăpînească acel loc cu toate drepturile cu oare se ştie că ţine de el, fără vătămarea drepturilor noastre, ce ştim că le avem acolo, potrivit obiceiului. Altfel să nu faceţi, pentru (a avea) milostivirea noastră. Dat în Arad, în vinerea dinaintea zilelor de Rugăciune1, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Bibl.Univ. Budapesta, colecţia Kaprinai, tom. IV, B.p.26. Orig. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 352—353. 1 1 Numele celor trei zile de post, luni, marţi, miercuri, ce se ţineau la catolici înainte de sărbătoarea înălţării domnului. 172 1363 mai 9, (Cenad). Excellentissimo domino eorum Lodouico, dei gracia, regi Hun-garie, capitulum ecclesie Chanadiensis, oraciones in domino debitas ao devotas. Noveritis literas magnifici viri, comitis Stephani Bebek, iudicis curie, vestre, decenţi cum honore recepisse in hec verba: (Urmează actul lui Ştefan Bebek, judele curţii regale, din 2 mai 1363 nr. 169). Nos igi-tur, amicabilibus peticionibus ipsius comitis Stephani Bebek, iudicis curie vestre serenitatis, annuentes, ut tenemur, tăiem premissorum sci-vimus veritatem, quod post recessum magistri Ladislai, filii Teteus, de dicta possessione Vodaz, quidam famuli ipsius magistri Ladislai, eundem investigando, dixissent, quod Johannes et Albertus, filii Johannis, filii Stephani de Samulkezy, Eliam et Nicolaum, famulos eiusdem magistri Ladislai, expullissent et exclusissent. Datum tercia feria proxima post festum Invencionis sancte cruciş, anno supradicto. (Pe verso:) Domino regi, pro magistro Ladislao, filio Teteus, contra Johannem et Albertum, filios Johannis, filii Stephani, relacionis rescripcio. Preaînălţatului lor stăpîn Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, capitlul bisericii de Cenad, rugăciuni cucernice şi cuvenite întru domnul. 153 www.dacoromanica.ro Să ştiţi că am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea măritului bărbat, corniţele Ştefan Bebek, judele curţii voastre, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Ştefan Bebek, judele curţii regale, din 2 mai 1363 nr. 169). Noi, aşadar, încuviinţînd, precum sîntem datori, cererile prieteneşti ale acelui comite Ştefan Bebek, judele curţii luminăţiei voastre, am aflat adevărul acesta cu privire la cele de mai sus, (anume) că, după plecarea magistrului Ladislau, fiul lui Teuteu, de la zisa moşie Vădas, nişte slujitori ai acelui magistru Ladislau, venind pe urmele lui, au spus că Ioan şi Albert, fiii lui Ioan, fiul lui Ştefan de Şomoşcheş, au alungat şi au dat afară pe Ilie şi Nicolae, slujitorii aceluiaşi magistru Ladislau. Dat în marţea de după sărbătoarea Aflării sfintei cruci, în anul sus-zis. (Pe verso:) Domnului (nostru) regele, dare de seamă făcută în scris pentru magistrul Ladislau, fiul lui Teuteu, împotriva lui Ioan şi Albert, fiii lui Ioan, fiul lui Ştefan. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Zichy, 211. B. 430. Orig., cu urme de pecete rotundă de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 214—215. 173 1363 mai 18, Vişegrad. Lodovicus, dei gracia rex Hungarie, fideli suo, magistro Ladislao, filio Pouse de Zeer, salutem et graciam. Dicit nobis Mykch, filius Finta de Zakalar, in sua ac Blasii, car-nalis fratris sui, necnon Mychaelis, Lucasii et Nicolai, filiorum dicti Blasii, personis, quod magister Ladislaus, filius Zubunya, comes de Keve, et Gregorio ac Mychaele, vicecastellani eiusdem de Ilyed, ioba-giones eorum de Kuuesd, propria eorum cum potencia, ad villam Illyeed1 moraturos deducti fecissent ac magnam particulam terre et prata diete possessionis Kuuesd et unum fenile iamdicte possessionis-Zakalar, quibus temporibus Johannis, filii Heuch, Thome de Kartal et dicti magistri Pouse, patris vestri, ac vestri aliorumque quamplurimo-rum condam castellanorum dicti castri pacifice usi fuissent et in eorum dominio sine contradiccione extitissent, occupassent et perarari ac defal-cari fecissent et nune facerent violenter. Unde, cum nos de hiis per vestram fidelitatem certius velimus edoceri, fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus de premissis2 unacum Mychaele, fra-tre Wluengi, homine noştri speciali, iuxta vestram fidem deo debitam et fidelitatem nobis et saoro nostro dyademati observandam, de premissis investigando, sciatis et inquiratis omnimodam veritatem. Post hec, prout exinde vobis veritas constiterit vel constat, nobis fideliter in. vestris et capituli Chanadiensis litteris rescribatis. Datum in Vişegrad, in octavis festi Ascensionis domini, anno eiusdem M°CCC0LX° tercio. (Pe verso:) Fideli suo, magistro Ladislao, filio Pouse de Zeer. (Pe verso, sub pecete:) Commissio domine regine. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, credinciosuluL său, magistrului Ladislau, fiul lui Pousa de Zeer, sănătate şi milostivire.. 154 www.dacoromanica.ro Ne spune nouă Mykch, fiul lui Finta de Zakalar, în numele său şi al lui Blasiu, fratele său bun, precum şi în numele lui Mihail, Luca şi Nicolae, fiii pomenitului Blasiu, că magistrul Ladislau, fiul lui Zu-bunya, comite de Keve, şi Grigore şi Mihail, vicecastelanii lui de lîadia, au pus, cu de la ei putere, de i-au dus pe iobagii lor din Kuesd să locuiască în satul lladia, şi au pus stăpînire pe o mare bucată de pămînt şi nişte livezi ale moşiei Kuesd, şi au pus să se tragă brazdă şi să se despartă (acea bucată), precum şi pe un fînaţ al pomenitei moşii Zakalar — pe care ei le folosiseră în chip paşnic şi care, fără împotrivirea (nimănui), fuseseră în stăpînirea lor pe vremea lui Ioan, fiul lui Heuch, al lui Toma de Kartal şi a zisului magistru Pousa, tatăl vostru, precum şi în vremea voastră şi a multor altor castelani de odinioară ai pomenitei cetăţi — lucru pe care-1 fac şi acum în chip samavolnic. Drept aceea, deoarece noi voim să fim lămuriţi cît mai desluşit de credinţa voastră în privinţa acestor lucruri, punem în vedere şi porunca cu tărie credinţei voastre ca, dimpreună cu Mihail, fratele lui Wlueng, omul nostru (împuternicit) anume, făcînd cercetări cu privire la cele de mai sus, să căutaţi să aflaţi tot adevărul, potrivit credinţei voastre datorate lui Dumnezeu şi supunerii pe care trebuie s-o păziţi către noi şi către sfînta noastră coroană. (Şi) după aceea, să ne răspundeţi în scris întocmai, prin scrisoarea voastră şi aceea a capitlului din Cenad, aşa cum veţi fi aflat şi ştiţi adevărul cu privire la cele de mai sus. Dat la Vişegrad, la octavele sărbătorii Înălţării domnului, în anul o mie trei sute şaizeci şi trei. (Pe verso:) Credinciosului său, magistrului Ladislau, fiul lui Pousa de Zeer. (Pe verso, sub pecete:) Porunca doamnei (noastre) regina. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Festetics din Keszthely. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere, inelară, din ceară de culoare roşie. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 56—57. 1 2 1 Astfel în text. 2 De prisos. 174 1363 mai 30 (tercio die octavarum festi Pentecostes), (Alba Regală). Capitlul bisericii de Alba Regală adevereşte că Ladislau diacul, fiul lui Petru, a vîndut magistrului Ioan, arhidiaconul de Tîmava (Ky-kelleu, Kykellev), vicar de Strigoniu, o curte în oraşul Vişegrad, pentru suma de trei sute de florini de aur. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. Cam. Magh. Orig. Copie din sec. XVIII, în col. Hevenesi, tom. LXV, sub SS., p. 290 şi urm., la Bibi. Univ. Budapesta. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 367—368. 155 www.dacoromanica.ro 175 1363 iunie 26 (quarto (die) termini premisse inquisicioni: sexta feria in vigilia Nativitatis beati Johannis Baptiste), (Buda). Capitlul din Buda raportează lui Ludovio I, regele Ungariei, că. şi-a trimis omul de mărturie la cercetarea samavolniciilor săvîrşite de Pavel, abatele mănăstirii sfîntului Ger ard din Cenad (Czanadino), împreună cu iobagii săi de pe moşia Nemeg, asupra moşiei Toxun a călugăriţelor din Insula Iepurilor, de lîngă Buda. Arh.Naţ.Magh., DL 5 216. Orig. hlrtie, cu urme de pecete de Închidere. REGEŞTE: K. Juhăsz, Die Stifte, p. 224 (cu data greşită: 27 iunie 1363). 176 1363 iunie 29, Haram. Nos, magister Laurencius, filius Dominici, castellanus de Har am et vicecomes de Krassow, indicesque nobilium de eodem comitatu, da-mus pro memoria quod Johannes, filius Petri de Chatar, ad nostram accedendo presendam, in sua, per modum inhibicionis significavit in hune modum quod iobagiones Petri, filii Chulnuc, uterorum1 hospites de Chatar (.. .)2. Igitur, a nobis hominem nostrum postulavit ad prohibendum. Nos. vero, iustis peticionis3 eius annuentes, Nicolaum, filium Bartholomei de Farkasfalva, ad premissa prohibenda fideliter transmisimus; qui demum homo noster ad nos reversus, nobis dixit quod ad faciem diete posses-sionis accessisset, quod in dicta facie possessionis accessisset4 Chatar, et iobagiones Petri, filii Chulnuk5, ab usu et utilitate possessionis eiusdem Johannis, filii Petri, prohibuisset et inhibuisset. In cuius prohibicionis, eidem Johanni nostras literas concessimus, iusticia requirente. Datum in Haram, feria quinta proxima post festum beati Ladislai regis, anno domini M°CCCmoLXmo tercio. {Pe verso:) Pro Johanne, filio Petri de Chatar, contra iobagiones Petri, filii Chulnuk5 de eadem Chatar vocata, ab usu et utilitate ioba-gionum eiusdem Petri, prohibicionales. Noi, magistrul Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Haram şl vicecomite de Caraş, precum şi juzii nobililor din acelaşi comitat, dăm de ştire că, venind însuşi înaintea noastră Ioan, fiul lui Petru de Chatar, ne-a adus la cunoştinţă în chip de oprelişte, în felul acesta: că iobagii lui Petru, fiul lui Chulnuk, oaspeţii din Chatar ai amîndurora,. (folosesc şi culeg fără drept folosinţele moşiei lui Ioan)®. Aşadar, a cerut de la noi omul nostru (pentru facerea) opreliştei. Iar noi, încuviinţînd dreapta lui cerere, am trimis pe Nicolae, fiul lui Bartholomeu de Farkasfalva, ca să facă întocmai opreliştea de mai sus. Şi acest om al nostru, întoreîndu-se apoi la noi, ne-a spus că s-a dus la numita moşie Chatar şi că a oprit şi a împiedicat pe iobagii lui Petru, fiul lui Chulnuk, de la folosirea şi folosinţele moşiei lui Ioan, fiul lui Petru. Spre (mărturia) acestei oprelişti, i-am dat acelui Ioan scrisoarea noastră, după cum cere dreptatea. Dat la Haram, în joia de după sărbătoarea fericitului rege Ladis— Iau, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. 156 www.dacoromanica.ro (Pe verso:) Scrisoare de oprelişte pentru Ioan, fiul lui Petru de Chatar, împotriva iobagilor lui Petru, fiul lui Chulnuk tot de numitul Chatar, (oprindu-i) pe iobagii acelui Petru de la folosirea şi folosinţele •(acelei moşii). Arh.NaţJ\îagh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1391. Orig. hîrtie, cu fragmentele a trei peceţi de închidere. EDIŢII: Pesty, Krassd, III, p. 57. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 107, nr. 1465. 1 Poate un plural incorect de la uter, utra, utrum, referindu-se la moşia Chatar, care este şi a declarantului şi a pîrîtului. 2 Probabil lacună, nesemnalată în text 3 Astfel în text; corect: peticionibus. 4 Cuvînt repetat. 5 Astfel în text 8 întregit pe baza contextului. 177 1363 iulie 8, Plyna. Nos, Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presencium, significamus quibus expedit universis quod nos, de-votis supplicacionibus fidelium nostrorum, nobilium virorum, magistro-rum (• • -)1 Pauli et Stephani, filiorum Nicolai, Simonis et Leukus, filio-rum Ladislai dicti Wos et Johannis, filii Thome, fratrum suorum pa-truelium nominibus porrectis, intuitu fidelium et meritoriorum obse-quiorum eorundem favorabiliter inclinati, forum liberum in quadam possessione ipsorum Chege vocata, in comitatu de Doboka habita, sin-gulis feriis (quartis annuimus cele) brandum2, sine tamen preiudicio fo-rorum vicinorum. Vos, igitur, universos mercatores et quoslibet forenses homines, as-securamus per presentes quatenus deinceps ad predictum forum liberum, modo premisso, in dicta possessione Chege, in singulis ebdomadis, singulis feriis quartis, ex presenti nostra annuencia et commissione, per (.. .sec)ure3 veniatis et negooiaciones vestras in empcionibus et vendicio-nibus libere exerceatis foro in eodem. Quibus peractis et expeditis, quo-cunque malueritis vel necesse vobis fuerit procedatis pacifice et quiete, salvis vestris personis atque rebus, sub nostra regia proteccione et tutela speciali. Et hec volumus (.. .)l presentes autem, dum nobis reportate fuerint, faciemus sub maiori sigillo nostro privilegialiter emanari. Datum in Plyna, in obsidione castri Zokol, terre Boznensi, sabbato proximo post octavas festi beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini M° CCC0 LXmo tercio. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că noi, ascultînd cu bunăvoinţă smeritele rugăminţi ale credincioşilor noştri, nobilii bărbaţi, magiştrii... Pavel şi Ştefan, fiii lui Nicolae, făcute în numele verilor lor Simion şi Leukus, fiii lui Ladislau zis Wos, şi al lui Ioan, fiul lui Toma, şi ţinînd seama de slujbele lor credincioase şi vrednice, le-am îngăduit să ţină tîrg liber în fiecare miercuri pe o moşie a lor numită Ţaga, ce o au în comitatul Dăbîca, fără a aduce totuşi vătămare tîrgurilor vecine. 157 www.dacoromanica.ro Aşadar, pe voi, pe toţi negustorii şi pe toţi tîrgoveţii, vă încredinţăm prin această (scrisoare) să veniţi fără teamă, de acum înainte, la sus-zisul tîrg liber ce se va ţine... în chipul arătat mai sus pe zisa moşie Ţaga, în fiecare săptămînă, în fiecare miercuri, potrivit îngăduinţii şi poruncii noastre de faţă, şi să vă faceţi slobod negoţurile voastre, cum-părînd şi vînzînd în acel tîrg. Iar după ce veţi face şi săvîrşi acestea, să mergeţi în pace şi linişte oriunde veţi voi sau veţi avea nevoie, fără vătămarea voastră şi a bunurilor voastre, sub osebita noastră ocrotire şi apărare regească. Şi acestea voim să se vestească obşteşte în tot regatul, iar cînd scrisoarea de faţă ne va fi înapoiată, vom pune să fie dată în chip de privilegiu, sub pecetea noastră cea mare. Dat în Plyna, la împresurarea cetăţii Zokol din ţara Bosniei, în sîmbăta de după octavele sărbătorii fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. In 1879, actul se afla în arh. Wass (astăzi la Arh. Stat. Cluj-Napoca, fără a păstra documentul). Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 30 octombrie 1364. EDIŢII: Hazai okl, p. 270. 1 2 3 1 Lacună în text. 2 Lacună in text; întregit pe baza contextului. 3 Lacună în text; întregit parţial după sens şi context. 178 1363 iulie 8, Plyna. Relacio Johannis, prepositi Transiluani. Nos, Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis quod nos, sicut pro fidelium serviciorum nobilium virorum, magistrorum Petri Ruphi et Deseu, filiorum Johannis de Katl, militum nostre maiestatis, per ipsos hactenus, cura vigili et sollerti diligencia, locis debitis et temporibus opportunis nostre maiestati continue exhibitorum et in futurum iugiter exhibendorum meritis laudabilibus, ac ad ipsorum devotam et humilem supplicacionem, sic non minus pro exstirpacione et eradicacione furum, latronum et aliorum malefactorum, ac fidelium et bonorum stătu com-modi et quietis, ipsis magistris Petro et Deseu, item Paulo et Stephano, filiis Nicolai, Symoni et Leukus, filiis Ladizlai dicti Wos, ac Johanii, filio Thome, fratribus ipsorum patruelibus, de regie potestatis plenitudine et gracia speciali duximus annuendum, immo dedimus et commi-simus ut ipsi in territorio possessionis eorum Chege nuncupate, in comi-tatu de Doboka site, et in terra propria ad ipsam pertinenţi, ubicunque maluerint, patibulum et aliorum tormentorum genera facere et erigere, iidemque ac ipsorum heredes et posteri perpetuo conservare, et uni-versos fures, latrones, homicidas ac alios malefactores, quos intra veros limites sive terminos metales memorate possessionis Chege necnon aliarum omnium possessionum ipsorum, in comitatibus videlicet de Doboka predicto et de Kolos ac de Torda habitarum, apprehendere et capere, quandocunque et quotienscunque poterunt, in tribunali eorum, in iamdicta possessione Chege vocata faciendo et constituendo iudicare, condempnare et penis debitis, iuxta criminum seu excessuum modum et 158 www.dacoromanica.ro qualitatem, punire et tormentare temporibus perpetuis possint atque valeant; immo plenam habeant facultatem, moderamine iuris mediante, semota quavis iurisdiccione comitum vel vicecomitum et iudicum nobi-lium predictorum comitatuum exercenda in premissis; presentes autem, dum nobis reportate fuerint, faciemus privilegialiter sub maiori nostro sigillo emanari. Datum in Plyna, in obsidione castri Zakol terre Boznyensis, sabbato proximo post octavas festi beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini millesimo CCC0 LXm0 tercio. (Sub pecete:) Relacio Johannis, prepositi Transiluani. Dare de seamă a lui Ioan, prepozitul Transilvaniei. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că noi, atît pentru vrednicia pilduitoare a credincioaselor slujbe ale nobililor bărbaţi, magiştrii Petru cel Roşu şi Dezideriu, fiii lui Ioan de Katl, cavaleri ai maiestăţii noastre, pe care le-au îndeplinit necontenit faţă de maiestatea noastră, la locurile şi timpurile cuvenite, cu grijă veghetoare şi hărnicie destoinică, şi pe care le vor îndeplini neîncetat <şi) în viitor, cît şi la rugămintea lor smerită şi supusă, şi, nu mai puţin, pentru stîrpirea şi nimicirea hoţilor, tîlharilor şi a altor răufăcători, şi pentru bunăstarea şi liniştea celor credincioşi şi buni, din plinătatea puterii regeşti şi din osebită milostivire, am hotă-rît să încuviinţăm, ba chiar am dat şi îngăduit acelor magiştrii Petru şi Dezideriu, de asemenea lui Pavel şi Ştefan, fiii lui Nicolae, lui Simion şi Leukus, fiii lui Ladislau zis Wos, precum şi lui Ioan, fiul lui Toma, verii lor, ca ei în cuprinsul moşiei lor numite Taga, aşezată în comitatul Dăbîca, şi pe pămîntul lor ce ţine de acea (moşie), oriunde le-ar plăcea mai mult, să facă şi să ridice spînzurători şi alte feluri de unelte de schingiuire şi să le păstreze pe veci ei şi moştenitorii şi urmaşii lor, şi pe toţi hoţii, tîlharii, ucigaşii şi alţi răufăcători oricînd şi ori de cîte ori îi vor putea prinde şi lua în prinsoare în cuprinsul adevăratelor margini sau hotare ale pomenitei moşii Ţaga, precum şi în ale tuturor celorlalte moşii ale lor, anume aflătoare în comitatele Dăbîca, sus-pome-nită, Cluj şi Turda, să poată şi să fie volnici totdeauna în curgerea vremii să-i judece, să-i osîndească şi pedepsească şi să-i căznească cu pedeapsa cuvenită, potrivit mărimii şi felului crimelor şi samavolniciilor, în scaunul lor de judecată, pe care-1 vor face şi-l vor statornici pe pomenita lor moşie numită Ţaga; ba ohiar să aibă putere deplină potrivit rînduielii legii, fără să ţină seama în cele de mai sus de vreo judecată ce ţine de puterea comiţilor, vicecomiţilor şi juzilor nobililor din sus-pomenitele comitate; iar cînd ne vor fi înapoiate cele de faţă, vom pune să fie întocmite în chip de privilegiu, sub pecetea noastră cea mare. Dat la Plyna, la împresurarea cetăţii Zokol din ţinutul Bosniei, în sîmbăta de după octavele sărbătorii fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. (Sub pecete:) Darea de seamă a lui Ioan, prepozitul Transilvaniei. Arh.Stat.Cluj-Napoca, arh. fam., Wass. Fotocopie la Inst. de Ist. şi arh. Cluj-Napoca/1363. Orig.perg., cu urme de pecete inelară, aplicată sub text. Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 30 octombrie 1364. EDIŢII: Hazai okl., p. 268—269. 159 www.dacoromanica.ro 179 1363 iulie 19, Verovitica. Nos, Lodouicus, dei gratia, rex Hungarie, memorie commendantes tenore presentium significamus quibus expedit universis quod nos, con-sideratis et in memoriam revocatis fidelium obsequiorum meritis lau-dabilibus fidelis noştri Ladislai, filii Nicolai, filii Gereu de Mehes, que idem in nostris et regnd noştri negotiis et procelssibus divensis, utputa prosperis et adversis, constanţi virtute, devota sollicitudine et iugi la-borum assistentia nostre maiestati sacroque nostro regio diademati ex-hibuit hactenus et iugiter in futurum, ut credimus, exhibebit, eius etiam vo(tiva) humili supplicatione nobis porrecta in exauditionis gratiam ad-missa, nobilem dominam, Katherina nuncupatam, consortem ipsius Ladislai, filiam scilicet quondam Ders de Hydegwyz, in possessione eius-dem Ders, patris sui, Bolya vocata, in comitatu Albensi Transsiluano habita, necnon in omnibus aliis possessionibus et possessionariis iuribus olim ipsius Ders, ubilibet existentibus, prefecimus, creavimus et consti-tuimus, verum et legitimum in heredem et successorem de plenitudine regie potestatis et gratia speciali, volentes ut ipsa nobilis domina Katherina in predictis possessionibus paternis et iuribus possessionariis olim dictum Ders, patrem suum, iusto titulo tangentibus, ad instar filii succedat, simulcum omnibus earum utilitatibus et pertinentiis, per eam et eius heredes ac posteritates universas, ex presenti gratia et constitu-tione et dono nostre maiestatis, iure perpetuo et irrevocabiliter possiden-dis, tenendis et habendis, lege regni noştri consuetudinaria huic iuri et gratie repugnare non valenţe. Presentes autem, dum nobis reportate fuerint, faciemus sub maiori sigillo nostro privilegialiter emanari. Datum in Wereuche, feria quarta proxima post festum Divisionis apostolorum, anno domini millesimo CCCmoLXmo tertio. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că luînd noi în seamă şi amintindu-ne vrednicia pilduitoare a credincioaselor slujbe ale credinciosului nostru Ladislau, fiul lui Nicolae, fiul lui Grigore de Miheş, pe care acela le-a adus pînă acum maiestăţii noastre şi sfintei noastre coroane regeşti în felurite treburi şi împrejurări ale noastre şi ale ţării noastre, şi norocoase şi potrivnice, cu virtute statornică, cu credincioasă purtare de grijă şi cu necurmata dăruire a ostenelilor (sale), şi pe care, după cum credem, ni le va aduce necurmat şi în viitor, şi primind întru milostivirea împlinirii dorinţa lui ce ne-a înfăţişat-o ou smerită rugăminte, am pus, am numit şi am orîn-duit, din deplinătatea puterii regeşti şi dintr-o osebită milostivire, pe nobila doamnă numită Caterina, soţia acestui Ladislau, adică fiica răposatului Ders de Călvasăr, ca dreaptă şi legiuită moştenitoare şi urmaşă la moşia acestui Ders, tatăl său, numită Buia, aflătoare în comitatul Alba din Transilvania, precum şi la toate celelalte moşii şi drepturi de moşii ale acestui răposat Ders, oriunde s-ar afla, voind ca această nobilă doamnă Caterina să urmeze întocmai ca un fiu la sus-zisele moşii părinteşti şi drepturi de moşii ce ţineau de drept de zisul său tată,, răposatul Ders, spre a fi stăpînite, ţinute şi avute pe veci şi nestrămutat de ea şi de toţi moştenitorii şi urmaşii săi, dimpreună cu toate folosinţele lor şi cele ce ţin de ele, prin milostivirea de faţă şi prin orînduirea şi darul maiestăţii noastre, fără ca legea obişnuielnică a ţării noastre să se poată împotrivi acestui drept şi acestei miluiri. 160 www.dacoromanica.ro Iar cînd cele de faţă ne vor fi înapoiate, vom pune să se întocmească în chip de privilegiu sub pecetea noastră cea mare. Dat în Verovitica, în miercurea de după sărbătoarea Răspîndirii apostolilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh., DL, arh. din Tîrgu Mureş a fam. Teleki, nr. 7049. Transumpt în actul Iul Ludovic, regele Ungariei, din 2 decembrie 1367. EDIŢII: Teleki, I, p. 124—125; Ub-, II, p. 199—200. 180 1363 august 7, Kene. Magistrul Ladislau, fiul lui Ioan, vicecomitele, şi juzii nobililor din comitatul Solnoc adeveresc că oamenii lor: Ioan, fiul lui Emeric, şi Ladislau, fiul lui Bogath, au întărit că Pavel zis Evreul, din Săuca, (Zeudumutur), slujitorul lui Petru, fiul lui Chyre, s-a îndatorat să dea satisfacţie lui Ioan, fiul lui Peteu de Santău, pentru porcii ce i-au fost ucişi, dar n-a plătit cei patru florini datoraţi. Arh.Naţ.Magh., DL, arh. fam. Kâllay, nr. 1 405. Orig. hîrtie, cu fragmentele a trei peceţi de închidere. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 108, nr. 1 468. 181 1363 august 31, Avignon. (Sub titlul:) Rotulus permutacionum. Item, cum Thomas Symonis, Transiluane, et Symon Symonis, Wa-chiensis ecclesiarum canonicatus et prebendas, quas tune temporis opti-nebant, per procuratores amborum, causa permutacionis, in manibus domini prioris prefati, de mandato predicto, apud sedem apostolicam recipientis, resignaverunt, dignetur sanctitas vestra Thome de Wachiensi et Symoni predictis de Transiluane ecclesiarum canonicatibus et pre-bendis providere. Non obstante quod Thomas preposituram in beati Thome martiris de Promontorio Strigoniensi, et Symon archidiaconatum de Crasna in Transiluanensi ecclesiis obtinet, cum clausis oportunis. Fiat ut petitur. B. Sine leccione alia. Fiat B. Datum Avinione, II. Kalendas Septembris, anno primo. (Sub titlul) Cartea schimburilor (de beneficii). De asemenea, deoarece Toma al lui Simion, şi Simion al lui Si-mion, prin împuterniciţii amîndurora, au lăsat, în vederea schimbului, în mîinile sus-numitului domn prior1, ca primitor la scaunul apostolic, potrivit pomenitei porunci2, (cel dintîi), un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei, şi (celălalt), un canonicat şi o prebendă în biserica de Vaţ, pe care le ţineau pe atunci, să binevoiţi sfinţia voastră să numiţi pe sus-zisul Toma la un canonicat şi o prebendă în biserica de Vaţ, şi pe sus-numitul Simion la un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei, fără a fi piedică (faptul) că Toma ţine prepozitura (bisericii) fericitului mucenic Toma din Dealul Strigoniului, şi Simion (are) arhidiaconatul de Crasna din biserica Transilvaniei, cu clauzele potrivite. 161 www.dacoromanica.ro Se încuviinţează, precum se cere. B. Fără alte citire. Se încuviinţează. B. Dat în Avignon, în ziua a doua înainlte de calendele lui septembrie, în anul întîi. Arh.Vat.,Reg.Suppl. 40, fol. 179, v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1363. Orig. hîrtie. EDIŢII: Bossănyi, II, p. 429—430. nr. 380. 1 Petru de Bauhaco, prior de Togeto (= Touget); cf. Bossănyi, II, p. 429, nota 2, 2 Al papei Urban al V-lea; cf. ibidem, nota 3. 182 1363 după septembrie 11, (Moftin). Nos, magister Simon, filius Mauritii, comes Zothmariensis, Mara-moru (siensis, de)1 Hugacha et de Karazna, ac iudices nobilium eiusdem comitatus Zathmar (damus pro memoria)1, quod in congregatione nostra generali, universităţi nobilium dicti comitatus Zothmariensis, feria secunda proxima post festum Nativitatis beate virginis, in villa Mahten, ob regium preceptum, celebrata, Paulus, filius Petri de Vethes, pro se et in persona Johannis, filii sui, ac Laurentius frater eiusdem Pauli, ab una, item Stephanus, filius Andree de Gelyenes, parte ab altera, coram nobis constituti, propositum extitit per eosdem viva voce et relatum, quod in quibuslibet causis inter eos habitis, per ordinationes proborum virorum nobilium taliter reformaţi extitissent, quod feria quin-ta proxima post festum beati Martini confessoris, in sede nostra iudicia-ria, singule partes tres probos viros adducere tenebuntur, et ibi exhibi-tis quibuslibet literarum suarum instrumentis, in quibuscunque factis aliqua partium prefatarum, tam ex serie literarum quam extra literas inculparet seu culpabilem diceret, quicquid de his predicti sex probi viri ordine iuris decreverint, ambe partes acceptare teneantur; si vero aliqua partium prefatarum non acceptaret, extunc talis pars non accep-tans in decern marcis contra (alteram part) em1, absque portione iudicis, convinceretur eo facto; prout partes ad hoc se sponte obligarunt coram nobis. Datum (.. .)2 congregationis nostre, anno domini M. CCC. sexage-simo tertio. (Pe verso:) Pro Stephano, filio Andree de Gelyenes, contra Paulum, filium Petri, Johannem filium et Laurentium fratrem suos, in causis inter eos habitis, ad fiendum iudicium inter ipsos, ad feriam quintam proximam post festum beati Martini confessoris, obligatoria. Noi, magistrul Simion, fiul lui Mauriţiu, comite de Satu Mare, de Maramureş, de Ugocea şi de Crasna şi juzii nobililor din acelaşi comitat Satu Mare, dăm de ştire că în adunarea noastră obştească, ţinută din porunca regelui, în lunea de după sărbătoarea Naşterii fericitei fecioare3, în satul Moftin, cu obştea nobililor din zisul comitat Satu Mare, înfăţişîndu-se înaintea noastră Pa vel, fiul lui Petru de Vetiş, în numele său şi în numele lui Ioan, fiul său, precum şi Laurenţiu, fratele acelui Pavel, pe de o (parte), şi de asemenea Ştefan, fiul lui Andrei de Gelyenes, pe de altă parte, aceştia ne-au arătat şi ne-au spus prin viu grai, 162 www.dacoromanica.ro că prin rînduiala unor bărbaţi nobili cinstiţi s-au împăcat în orice pricini avute între ei, în chipul acesta: că fiecare parte va fi datoare să aducă în joia de după sărbătoarea fericitului Martin mărturisitorul4 trei bărbaţi cinstiţi la scaunul nostru de judecată şi acolo, înfăţişînd orice acte scrise ale lor, cu privire la orice pricini în care una din părţile mai sus pomenite ar învinovăţi sau ar arăta ca vinovată (pe cealaltă parte), atît potrivit cuprinsului actelor cît şi în afara actelor, orice vor hotărî cu privire la acestea sus-zişii şase bărbaţi cinstiţi, după rînduiala legii, vor fi datoare să primească amîndouă părţile, iar dacă una din părţile mai sus-pomenite n-ar primi, atunci această parte care n-ar primi să fie pedepsită prin chiar acest fapt la zece mărci faţă de (cealaltă parte), afară de partea judecătorului, aşa precum s-au îndatorat părţile la aceasta în faţa noastră de buna lor voie. Dat. .. a adunării noastre, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh., DL, arh. fam. Sztâray, Sexus mase., nr. 105. Orig. hîrtie, în stare deteriorată şi cu pete de umezeală, cu urme a trei peceţi, şi două peceţi mici, inelare, aplicate în document pe verso. EDIŢII: Sztâray, I, p. 327—328. 1 2 3 4 1 Pată de umezeală, întregit după sens. 2 Pată de umezeală. 3 11 septembrie. 4 16 noiembrie. 183 1363 septembrie 12, Sîntimbru. Petrus, vicevoyvoda Transsilvanus, nobilibus viris, iudicibus nobi-lium comitatus de Kulus, amicis suis, salutem cum honore. Vestram petimus amicitiam nichilominusque auctoritate voyvodali firmiter precipimus per presentes quatenus, visis presentibus, persona-liter ad possessionen Kayantou accedendo, Petrum magnum, Stephanum parvum, Paulum magnum et Petrum, fratrem eiusdem, Kosa, Grego-rium, filium Gerges, Dominicum et Johannem, filios Bene, Ladislaum dictum Bourz, Benedictum, Petrum et Nicolaum, filios Johannis, Johannem dictum Hamar, Emericum Dach dictum, Andream et Bartholomeum, filios Nicolai, Ladislaum dictum Feyes, et1 iobagiones domini abbatis de Kulus, hospites de eadem Kayantou, contra nobiles dominas, relictam comitis Deme, nune vero consortem Johannis rufi de Tyburch et con-sortem Petri, filii Ladislai de eadem, eidem domino abbati in congrega-tione generali magnifici viri, domini Dionysii voyvode et comitis de Zonuk, domini noştri, nune proxime fienda, coram eodem et regni nobilibus statuere committendo, et posthec seriem omnium premissarum nobis in vestris literis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, feria tertia proxima post festum Nativi-tatis virginis gloriose, anno domini M. CCC. LX. tertio. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, nobililor bărbaţi, juzilor nobililor din comitatul Cluj, prietenilor săi, sănătate şi cinste. Cerem prieteniei voastre şi totodată din împuternicirea voievodului poruncim cu tărie prin cele de faţă ca, după ce veţi vedea această 163 www.dacoromanica.ro (scrisoare), ducîndu-vă înşivă la moşia Chintău, să puneţi în vedere domnului abate (din Cluj-Mănăştur) ca, la adunarea obştească a măritului bărbat, domnul Dionisie voievodul şi corniţele de Solnoc, stăpînul nostru, (adunare) ce se va ţine în curînd, să înfăţişeze înaintea acestuia şi a nobililor ţării pe Petru cel Mare, pe Ştefan cel Mic, pe Pavel cel Mare şi pe Petru, fratele lui, pe Kosa, Grigore, fiul lui Gheorgheş, pe Dominic şi Ioan, fiii lui Bene, pe Ladislau zis Bourz, pe Benedict, Petru şi Nico-lae, fiii lui Ioan, pe Ioan zis Hamar, pe Emeric zis Dach, pe Andrei şi Bartolomeu, fiii lui Nicolae, pe Ladislau zis Feyes, iobagii domnului abate din Cluj-(Mănăştur), oaspeţi din acelaşi (sat) Chintău, spre a sta faţă cu nobilele doamne, văduva comitelui Deme, iar acum soţia lui Ioan cel Roşu, de Tyburch, şi cu soţia lui Petru, fiul lui Ladislau, tot de Tyburch. Şi după acestea să aveţi bunătatea să ne răspundeţi în scris prin scrisoarea voastră despre felul cum s-au făcut toate cele de mai sus. Dat la Sîntimbru, în marţea de după sărbătoarea Naşterii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh, Dl, arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş, nr. 7 762. Transumpt în actul juzilor nobililor din comitatul Cluj, din 23 septembrie 1363, nr. 192. EDIŢII: Teleki, I, p. 127. 1 De prisos. Cf. doc. cadru. 184 1363 septembrie 12, Sîntimbru. Petrus, vicevoyvoda Transsilvanus, nobilibus viris iudicibus nobi-lium comitatus de Kulus, amicis suis, salutem cum honore. Vestram petimus amicitiam nichilominusque auctoritate voyvodali firmiter precipimus per presentes quatenus, visis presentibus, Stepha-num, filium Nicolai dicti Wos, de Sancto Egidio et Johannem, filium Nicolai de Sancto Nicolao, contra Johannem rufum et Petrum, filium Ladislai de Tyburch, in nostram citetis presentiam, octavas festi beati Michaelis archangeli nune venturas, eisdem pro termino comparendi assignando. Datum in Sancto Emerico, feria tertia proxima post festum Nativi-tatis virginis gloriose, anno domini M. CCC. LX. tertio. (Pe verso:) Nobilibus viris, iudicibus nobilium comitatus de Kulus, amicis suis. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, nobililor bărbaţi, juzilor nobililor din comitatul Cluj, prietenilor săi, sănătate şi cinste. Cerem prieteniei voastre şi totodată din împuternicirea voievodului vă porunciră cu tărie prin cele de faţă ca, după ce veţi vedea această (scrisoare), să chemaţi înaintea noastră pe Ştefan, fiul lui Nicolae zis Wos de Sîntejude, şi pe Ioan, fiul lui Nicolae de Sînnicoară, (spre a sta) faţă de Ioan cel Roşu şi Petru, fiul lui Ladislau de Tyburch, hotărîndu-le ca soroc de înfăţişare octavele viitoare ale sărbătorii fericitului arhanghel Mibail1. Dat la Sîntimbru, în marţea de după sărbătoarea Naşterii slăvitei feoioare, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. 164 www.dacoromanica.ro (Pe verso:) Nobililor bărbaţi, juzilor nobililor din comitatul Cluj, prietenilor săi. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş. Orig. hîrtie, cu urmele unei peceţi de închidere. EDIŢII: Teleki, I, p. 125. 1 6 octombrie. 185 1363 septembrie 15, Moftin. Magistrul Simion, fiul lui Mauriciu, corniţele şi cei patru juzi ai comitatului Satu Mare adeveresc că în adunarea obştească a comitatului, ţinută la porunca regelui, nobilii Leucus de Nagysemjen şi Mi-hail, fiul lui Ladislau, au oprit pe vecinii moşiei lor Fiilop şi cu deosebire pe locuitorii din Tarcea (Tarcea), Văşad (Wassad) şi Valea lui Mihai (Nogmyhal) de la folosirea acelei moşii. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 379. Orig. hîrtie, cu fragmente a trei peceţi de închidere, aplicate pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 108, nr. 1 469. 186 1363 septembrie 15, Moftin. Magistrul Simion, fiul lui Mauriciu, corniţele, şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că în adunarea obştească a comitatului, ţinută la porunca regelui în prezenţa magistrului Nicolae, fratele lui Jakch, omul regelui şi a trimisului capitlului din Oradea, nobilul Leukus de Nagysemjen a protestat împotriva samavolniciilor săvîrşite de slujbaşul Synka de Dobus asupra moşiei sale Laskod. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 397. Orig. hîrtie, cu urme a trei peceţi de închidere, aplicate pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 108, nr. 1471. 187 1363 septembrie 15, Moftin. Magistrul Simion, fiul lui Mauriciu, corniţele, şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că în adunarea obştească a comitatului, ţinută la porunca regelui, nobilii Leucus de Nagysemjen şi Mihail, fiul lui Ladislau, au oprit pe vecinii moşiei lor Kyssemyen şi cu osebire pe locuitorii diin Olchua şi Zomusseg de la folosirea acestei moşii. Arh.Naţ.Magh., Dl-, arh. fam. Kâllay, nr. 1382. Orig. hîrtie, cu fragmente a trei peceţi de închidere, aplicate pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 108, nr. 1470. 15 — Documenta Romaniae Historica 165 www.dacoromanica.ro 188 1363 septembrie 15, Moftin. Magistrul Simion, fiul lui Mauriciu, corniţele, şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că în adunarea obştească a comitatului, ţinută la porunca regelui, nobilii Ladislau şi Ioan, fiii lui Petru de Panyola au oprit pe locuitorii din Olcsva şi Somusseg de la folosirea acestei moşii. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 395. Orig. hîrtie, cu urmele a trei peceţi de închidere, aplicate pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 108—109, nr. 1 472. 189 1363 septembrie 21. Litteras (.. -)1 viri magnifici comitis Stephani Bwbek, alias simililer iudicis curie regie, predecessoris noştri bone memorie2 duodecimo die quindenarum residentie exercitus regalis contra Boznenses moţi et ad octavas festi beati regis Stephani, anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo tertio preteriti proclamate, confectas, capituloque Chana-diensi directas (.. -)1 declarasset, inter cetera, quod Karapcz Olachus, filius Ladislai, filii Zorna, pro se personaliter et pro Ztanislao, Negul, Layk, Nicolao et Ladislao, fratribus suis uterinis, cum procuratoriis lit-teris capituli ecclesie Orodiensis, iuxta continentiam litterarum regalium prorogatoriarum, in dictis quindenis residentie exercitus regalis, in figura iudicii ipsius comitis Stephani comparentibus, quasdam litteras dicti capituli Chanadiensis, domino suo regi rescriptionales, formam pos-s°ssionarie reambulationis, contradictorie inhibitionis et citationis, teno-remque litterarum regalium eidem capitulo directarum, de verbo ad ver-bum in se continentem, asserens actionem suam et fratrum suorum pre-dictorum, litteris contineri in eisdem, contra magistrum Blasium, filium Pousa de Zer, eidem comiţi Stephano presentasset, inter cetera declaran-tem quod cum predicti Karapcz, Ztanizlaus, Negul, Layk, Nicolaus et Ladislaus, Olachi, acceptis magistris Nicolao, archidiacono Hontensi, ca-pellano regio commensali, et Nicolao dicto Zudar, aule regie iuvene, ho-minibus regiis, ac discreto magistro Mathia, custode diete ecclesie Chanadiensis, ad regium litteratorium mandatum transmissis, sabbato proximo post octavas festi beatorum Petri et Pauli apostolorum, in anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo primo preteriti, ad faciem possessionis Rekas et ad eandem pertinentium, per regiam clementiam de manibus suis regiis eisdem collate, quam idem dominus rex per veros et antiquos cursus m(etarum quibus)3 ante premissam suam collationem habitam extitisset et possessa4, a quorumlibet aliorum possessionaribus iuribus segregări segregatamque ab aliorum iuribus, simulcum possessione Solmos vocata, ad eandem Rekas pertinenţi, legitime et iuridice ipsis scilicet Olachis suis statui facere voluisset, vicinis et commetaneis earun-dem universis inibi legitime convocatis et presentibus, accessissent et dum easdem reambulari per dictos reg(ios et annotati capituli)3 Chanadiensis homines, ab aliorum iuribus segregări et distingui novasque metas iuxta veteres in facie dictarum possessionum Rekas et Solmos erigi facere voluissent, huic metarum erectioni annotatus magister Bla-sius contradixisset, quiquidem magister Blasius, per dictos regios et prelibati capituli Chanadiensis homines, eodem die et loco, contra pre- 166 www.dacoromanica.ro fatos Ztanislaum, Karapch et fratres eorum in regiam pr(esentiam in quin)denas5 predicti diei ipsius reambulationis citatus extitisset. Quibusquidem litteris exhibitis, idem K(ara)pch5 rationem premisse contradictionis assignari postulasset per magistrum (Bla)sium5 prenota-tum. Quibus auditis et perceptis, Johannes dictus Suluk, pro eodem magistro Blasio, cum procuratoriis litteris pretaxati capituli Chanadien-sis, in presentia eiusdem comitis Stephani exurgenS, respondisset eo modo, quod ipse magister Blasius, prenotate metarum erectioni pro eo contradixisset, quia prenotati Olachi per premissam reambulationem et metarum erectionem magnam particulam terre de possessione sua, sci-licet magistri Blasii, Ewzyn vocata, ad predictas possessiones Rekas et Solmos pertinentes que ad easdem applicare voluissent. Quibus perceptis, quia prefatus quondam dominus Lodouicus rex prescriptas possessiones per ’ipsum dictis Olachis collatas, per veros et antiquos cursus et metas, quibus ante premissam suam collationem legitime per ipsum et suos predecessores reges habite, extitissent et pos-sesse, a quorumlibet aliorum iuribus segregări, ab aliorumque iuribus segregatas, legitime eisdem Olachis statuifacere voluisset, dictique Krapch et Ztanizlaus ac fratres eorum, homines advene, consuetudinarias leges et lites huius regni fere omnino ignorassent, obhoc idem comes Stephanus cum prelatis, baronibus et nobilibus regni deliberando, in premissis in breviori termino eisdem Olachis finem debitum imponere intendisset, igitur amicitiam pretitulati capituli Chanadiensis dictis litteris suis me-diantibus petivisset reverenter, quatenus ipsorum mitterent hominem pro testimonio fidedignum, coram quo discreţi viri, dominus Petrus, Orodiensis et Nicolaus, Chanadiensis ecclesiarum prepositi, homines regii, in octavis festi beati Georgii martiris tune proxime venturis, et aliis diebus subsequentibus, ad idque sufficientibus, ad facies predic-tarum possessionum Rekas et Solmos et ad easdem pertinentes, vicinorum et commetaneorum suorum legitimis convocationibus factis et partibus vel eorum legitimis procuratoribus presentibus accedendo, ab eisdem vicinis et commetaneis, ceterisque nobilibus conprovincialibus et, ab aliis aquibus decens et opportunum fieret, ad fidem eorum deo debitam fidelitatemque domino regi et sacre corone regie conservantibus, deo pre oculis habito, odio, favore et timore cuiuslibet partis procul abiectis de eo, sub quibus metis, metarumque cursibus et limitationibus prelibate possessiones Rekas et Solmos ac earum pertinentie a parte diete possessionis Ewzyn ipsius magistri Blasii prius tempore condam domini Karoli, regis Hungarie, tandemque tempore conservationis predicti domini Lodouici regis usque collationem earundem annotatam habite extitissent et per eosdem possesse conscientiose investigarent omnimodam veritatem, investigataque horum mera veritate, prescriptas possessiones Rekas et Solmos et earum pertinentes per eosdem cursus metales et limitationes, per quos per predictos dominos Karolum et Lodouicum reges conservatas fore scirent, a parte prefate possessionis ipsius magistri Blasii reambulando,, novarumque metarum erectionibus factis, ab eadem possessione separando, eisdem Ztanizlao et Karapch et fratribus eorum, sub eisdem metis de novo erectis, iuxta premissam regiam collationem, relinquerent et committerent possidendas, contradictione ipsius magistri Blasii et aliorum quorumlibet non obstante; et posthec ipsius possessionarie reambulationis seriem, cum cursibus metarum, ad octa- 167 www.dacoromanica.ro vas festi Penthecostes tune venturas domino regi fideliter rescriberet capitulum Chanadiensis prenotatum. Scrisoarea ... măritului bărbat, a comitelui Ştefan Bubek, altădată de asemenea jude al curţii regeşti, predecesorul nostru de bună amintire, întocmită în ziua a douăsprezecea după a cincisprezecea zi de la lăsarea la vatră a oştirii regeşti6 pornită împotriva bosniecilor şi vestită pentru octavele sărbătorii trecute a fericitului rege Ştefan7, din anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei şi trimisă capi ţiului din Cenad... spunea între altele că, potrivit cuprinsului unei scrisori regeşti de amînare, Ca-rapciu românul, fiul lui Ladislau, fiul lui Zoma, înfăţişîndu-se el însuşi pentru sine, iar pentru Stanislau, Neagul, Vlaicu, Nicolae şi Ladislau, fraţii săi buni, cu scrisoare de împuternicire a capitlului bisericii de Arad, în a cincisprezecea zi după lăsarea la vatră a oştirii regeşti8, înaintea judecăţii acelui comite Ştefan, o scrisoare de răspuns a zisului capitlu din Cenad către domnul nostru, regele, cuprinzînd în ea, din cuvînt în cuvînt, şirul unei hotărniciri de moşie, al unei oprelişti şi împotriviri şi al unei chemări (în judecată), precum şi cuprinsul scrisorii regeşti trimise acelui capitlu, spunînd că în acea scrisoare este cuprinsă şi pîra sa şi a fraţilor săi sus-pomeniţi împotriva magistrului Blasiu, fiul lui Pousa de Zer. In această (scrisoare) se arăta, între altele, că, atunci cînd sus-zişii români Carapciu, Stanislau, Neagul, Vlaicu, Nicolae şi Ladislau, — luînd cu ei pe oamenii regelui, pe magiştrii Ni-coluae, arhidiaconul de Hont, capelan de casă al regelui, şi pe Nicolae zis Zudar, aprod al curţii regeşti, precum şi pe chibzuitul bărbat Matia, custodele pomenitei biserici de Cenad, trimişi la porunca scrisă a regelui — s-au dus în sîmbăta de după octavele sărbătorii trecute a fericiţilor apostoli Petru şi Pavel9 în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi unu la moşia Recaş şi la cele ce ţin de ea, hărăzită lor din milostivirea regească de înseşi mîinile sale regeşti, (moşie) pe câre acel domn (al nostru) regele voise să pună s-o despartă de drepturile de moşie ale oricăror altora, după adevăratele şi vechile semne de hotar în cuprinsul căror (domnul nostru regele) o avusese şi o stăpînise înainte de sus-zisa sa danie, şi, odată despărţită de drepturile altora, să fie dată în stăpînire în chip legiuit şi drept pomeniţilor săi români, împreună cu moşia numită Solmos ce ţine de acea (moşie) Recaş; şi după ce au fost chemaţi acolo în chip legiuit toţi vecinii şi megieşii pomenitelor (moşii) şi, fiind aceştia de faţă, cînd au voit să pună pe sus-zişii oameni ai regelui şi al pomenitului capitlu din Cenad să le deosebească şi să le despartă de drepturile altora şi să ridice noi semne de hotar lîngă cele vechi pe zisele moşii Recaş şi Solmos, sus-zisul magistru Blasiu s-a împotrivit acestei ridicări de semne de hotar; iar acest magistru Blasiu a fost chemat de zişii oameni ai regelui şi ai pomenitului capitlu din Cenad, în aceeaşi zi şi în acelaşi loc, înaintea regelui pe a cincisprezecea zi după sus-zisa zi a pomenitei hotărniciri10, ca să stea faţă cu sus-numiţii Stanislau, Carapciu şi fraţii lor. După înfăţişarea acestei scrisori11, acel Carapciu a cerut ca sus-nu-mitul magistru Blasiu să dea seamă de sus-zisa sa împotrivire. Auzind şi ascultînd acestea, Ioan zis Suluk, în numele pomenitului magistru Blasiu, cu scrisoare de împuternicire a sus-pomenitului capitlu din 168 www.dacoromanica.ro Cenad, ridicîndu-se înaintea aceluiaşi comite Ştefan, a răspuns în acest chip: că acel magistru Blasiu, de aceea s-a împotrivit sus-numitei ridicări a semnelor de hotar, deoarece prin hotărnicirea de mai sus şi prin ridicarea semnelor de hotar, sus-numiţii români voiau să alipească la sus-zisele moşii Recaş şi Solmos şi la cele ce ţin de (ele) o bucată mare de pămînt din moşia sa, adică a magistrului Blasiu, numită Izvin. Auzind acestea, deoarece sus-numitul răposat domn Ludovic regele hotărîse ca sus-zisele moşii, dăruite de el pomeniţilor români, să se despartă de drepturile oricăror altora după adevăratele şi vechile hotare şi semne de hotar, în care (încă) înainte de dania de mal sus le avusese şi stăpînise în chip legiuit el şi regii înaintaşi ai săi şi, odată despărţite de drepturile altora să fie date în stăpînire acelor români în chip legiuit, şi, (deoarece) pomeniţii Carapciu şi Stanislau şi fraţii lor, ca oameni veniţi de aiurea, nu cunoşteau aproape de loc legile obişnuielnice şi judecăţile acestui regat, de aceea acel comite Ştefan, chibzuind cu privire la cele de mai sus împreună cu prelaţii, baronii şi nobilii regatului, dorind să pună capăt într-un răstimp cît mai scurt (pricinii) acelor români, a rugat, aşadar, cu cinste, prin mijlocirea zisei sale scrisori, pe prietenii (săi) din sus-numitul capitlu din Cenad să-şi trimită spre mărturie omul lor vrednic de crezare, în faţa căruia oamenii regelui, chibzuiţii bărbaţi domnul Petru, prepozitul bisericii de Arad şi Nicolae, prepozitul bisericii de Cenad, ducîndu-se la octavele sărbătorii pe atunci viitoare a fericitului mucenic Gheorghe12, şi în alte zile următoare şi îndestulătoare pentru aceasta, la sus-zisele moşii Recaş şi Solmos şi la cele ce ţin de ele, (şi), chemînd în chip legiuit pe vecinii şi megieşii acestora şi de faţă fiind părţile sau împuterniciţii lor legiuiţi, pe credinţa lor faţă de Dumnezeu şi pe supunerea ce sînt datori a o păstra faţă de domnul (nostru) regele şi faţă de sfînta coroană regească, avîndu-1 pe Dumnezeu înaintea ochilor, lepădînd de la ei ura, părtinirea şi teama faţă de oricare dintre părţi, să cerceteze cu grijă de la acei vecini şi megieşi şi de la ceilalţi nobili din acel ţinut şi de alţii de la care s-ar cuveni şi ar fi potrivit, tot adevărul despre aceasta: între ce semne de hotar şi mers al hotarelor şi margini au fost ţinute şi stăpînite sus-numitele moşii Recaş şi Solmos şi cele ce ţin de ele, dinspre partea zisei moşii Izvin a numitului magistru Blasiu, mai întîi în vremea răposatului domn Carol, regele Ungariei, şi apoi în vremea cît le-a ţinut sus-zisul domn (al nostru) regele Ludovic, pînă la pomenita dăruire a acelor moşii. Şi după cercetarea curatului adevăr despre cele (de mai sus), hotărnicind sus-pomenitele moşii Recaş şi Solmos şi cele ce ţin de ele, după acelaşi mers al hotarelor şi în aceleaşi margini, înăuntrul cărora vor fi aflat ei că au fost ţinute de sus-zişii domni, regii Carol şi Ludovic, dinspre partea sus-zisei moşii a acelui magistru Blasiu şi, despărţindu-le de acea moşie prin ridicări de noi semne de hotar, să le lase şi să le încredinţeze, potrivit pomenitei danii regeşti, acelor Stanislau şi Carapciu şi fraţilor lor ca să le stăpînească ei înăuntrul aceloraşi semne noi de hotar ridicate (de ei), fără a se ţine seama de împotrivirea acelui magistru Blasiu sau a oricăror altora. Şi după acestea, sus-zisul capitlu din Cenad să răspundă în scris întocmai domnului (nostru) regele, la octavele sărbătorii pe atunci vii- 169 www.dacoromanica.ro toare a Rusaliilor13 despre felul cum s-a făcut acea hotărnicire de moşii şi despre mersul hotarelor. Arh.Naţ.Magh., Dl. 9 117. Rezumat în actul lui Nicolae de Zeech, judele curţii regale, din 20 iunie 1371 (Documenta Valachorum, p. 235—236). EDIŢII: Documenta Valachorum, p. 166—169. 1 Lacună în text. 2 Lacună în text, întregit pe baza documentului următor, nr. 190. 9 Rupt cca 4,5 cm, întregit pe baza documentului următor, nr. 190. * Astfel în text. Corect: possessionariis. 5 Rupt în orig., întregit pe baza contextului. 6 21 septembrie. 7 27 august 1363. 8 10 septembrie 1363. 9 10 iulie 1361. 10 25 iulie 1361. 11 E vorba de scrisoarea de răspuns a capitlului din Cenad, amintită mai sus. 12 1 mai 1364. 18 19 mai 1364. 190 1363 septembrie 21. .. que quidem due litere ipsius comiţi Stephani declarabant inter cetera quod Karapch Olachus, filius Ladislai, filii Zorna, pro se perso-naliter et pro Stanizlou, Negul, Layk, Nicolao, Ladislao, fratribus suis uterinis, cum procuratoriis literis capituli Orodiensis predicti, iuxta con-tinenciam literarum regalium prorogatoriarum, in dictis quindenis resi-dencie exercitus regalis (contra Boznenses moţi et ad octavas festi beati regis Stephani tune preteriti proclamate... anno domini M0CCCmoLXmo tercio)1 in figura iudicii ipsius comitis Stephani comparendo, quasdam literas dicti capituli Chanadiensis, domino nostro regi rescripcionales, formam possessionarie reambulacionis contradictorumque2 inhibicionis et citacionis, ac tenorem literarum regalium, eidem capitulo directarum, de verbo ad verbum in se continentes, asserens accionem suam et fratrum suorum predictorum literis contineri in eisdem contra Ladislaum, filium Galii de Vmur, ac Jacobum et Ladislaum, filios Bekus de Endred, eidem corni ii Stephano presentasse, inter cetera declarantes quod, cum predicti Karapch et fratres sui, acceptis magistris Nicolao, archydiacono Huntensi, capellano regio commensali et Nicolao dicto Zudor, aule regie iuvene, hominibus regiis, ac domino Mathya, custode diete ecclesie Chanadiensis, per idem capitulum ad regium literatorium mandatum in testimonium transmisso, feria quarta proxima post octavas festi beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini MmoCCCnioLXmo primo preteriti, inter cetera, ad facies possessionum Solumus et Ikus vocatarum ac ad easdem pertinencium, per regiam clemenciam de manibus suis regiis eis colla-tarum, quas scilicet idem dominus noster rex, per veros et antiquos cursus metarum, quibus ante premissam suam collacionem habite exti-tissent et possesse, a quorumlibet aliorum iuribus possessionariis segregări, segregatasque ab aliorum iuribus legitime et iuridice ipsis Ola-chiis suis statui facere voluissent, vicinis et commetaneis earundem uni-versis inibi legitime convocatis et presentibus, accessissent, et, easdem 170 www.dacoromanica.ro reambulando, per dictos regios et annotati capituli Chanadiensis homi-nes, ab aliorum iuribus segregări et distingui novasque metas iuxta veteres in facie diete possessionis Ikus erigi facere voluissent, huic me-tarum erreccioni inter alios Jacobus et Ladislaus, filii Bekus de Endred, ac Mychael, officialis de Turd, in persona Ladislai, filii Galii, domini sui, contradixissent, quiquidem filii Bekus et Ladislaus, filius Galii, ad quin-denas diete ferie convocate, per prefatos regios et ipsius capituli homi-nes, eisdem die et loco, contra prefatos Olachos in regiam presenciam citati extitissent. Quibusquidem literis exhibitis, idem Karapch, racione premisse contradiccionis assignari postulasset, per filios Bekus et Ladislaum, fi-lium Galii, prenotatos. Quibus percep tis, primo prefati Jacobus et Ladislaus, filii Bekus, personaliter in ipsius comitis Stephani exurgentes presenciam, respondisse3 ut3 eo modo, quod ipsi premisse metarum erreccioni pro eo contradixissent, quia ipsi Olachy per premissas reambu-lacionem et metarum ereccionem magnas particulas terre de possessione ipsorum, scilicet filiorum Bekus, Endred vocata, ad predictam possessio-nem Ikus ac eius pertinencias applicare voluissent, postmodum, autem annotatus Ladislaus, filius Galii, similiter personaliter adherendo, res-pondisset eo modo, quod prefatus officialis suus ipso domi non existente, metarum erreccioni diete possessionis Ikus sua in persona contradixisset, sed si ipse tempore premisse reambulacionis inibi affuisset, tune ab erec-cione verarum metarum ipsius possessionis Ikus, dictos regium et annotati capituli homines non prohibuisset, nec tune erreccioni verarum metarum eiusdem possessionis Ikus contradiccionem facere voluisset ali-qualem. Quibus perceptis, quia predictus dominus noster rex possessionem prescriptam per ipsum dictis Olachys collatam, per veros et antiquas cursus metarum, quibus ante premissam suam collacionem, per ipsum et suos predecessores reges legitime habita extitisset et possessa, a quo-rumlibet aliorum iuribus segregări, ab aliorumque iuribus segregatam, legitime eisdem Olachys statui facere voluisse ex prescriptis reperiebatur, dicti vero Karapch et Stanislaus ac fratres eorum homines advene con-suetudinarias leges et lites huius regni fere omnino ignorare dignosce-bantur, ob hocque ipse comes Stephanus, cum prelatis, baronibus et nobilibus regni deliberando in premissis, in breviori termino eisdem Olachys finem debitum imponere intendens, amiciciam annotati capituli Chanadisnsis literatorie petivisse reverenter, quatenus ipsorum mitterent hominem pro testimonio fidedignum, coram quo discreţi viri, dominus Petrus Orodiensis et Nicolaus, eiusdem ecclesie Chanadiensis prepositi, homines domini noştri regis, in octavis festi beati Georgii martyris tune venturi et aliis diebus subsequentibus, ad idque sufficientibus, ad faciem prescripte possessionis Ikus vocate ad pertinenciarum eiusdem, vicino-rum et commetaneorum suorum legitimis convocacionibus factis et presentibus, vel eorum legitimis procuratoribus presentibus, accedendo, ab eisdem vicinis et commetaneis ceterisque nobilibus conprovincialibus, • ac ab aliis quibus decens et opportunum fieret, ad fidem eorum deo debitam fidelitatemque domino nostro regi et fide4 sacre corone regie conservandam, deo pre oculis habito, odio, favore et timore cuiuslibet partis procul abiectis, de eo, sub quibus metis metarumque cursibus et limitacionibus prelibata possessio Ikus ac pertinentes ad eandem, prius tempore condam domini Karoli, illustris regis Hungarie laudende recor- 171 www.dacoromanica.ro dacionis, tandem que tempore conservacionis predicti domini noştri regis usque collacionem earundem annotata habita extitisset et per eosdem possessa conscienciose investigarent omnimodam veritatem investigataque horum veritate prelibatam possessionem Ikus per easdem cursus metales et limitaciones, per quos per predictos, condam dominum Karolum regem et dominum nostrum regem conservatam fore scirent reambulando, no-varumque metarum ereccionibus factis, ab aliorum possessionariis iuri-bus separando, eisdem Stanizlao et Karapch ac fratribus eorum sub eis-dem metis de novo erectis, iuxta premissam regiam collacionem reli-quent et committent possidendam, contradiccione prefatorum filiorum Bekus et Ladislai, filii Galii, ac aliorum quorumlibet non obstante. Et postheo ipsius possessionarie reambulacionis seriem cum cursibus metarum, ad octavas festi Penthecostes tune venturi, domino nostro regi fideliter rescribet capitulum ecclesie Chanadiensis prenotatum. (Nicolae de Zeech, judele curţii regale, în actul său din 20 iunie 1371, arată că:) ... Cele două scrisori ale comitelui Ştefan arătau între altele că, potrivit cuprinsului unei scrisori regeşti de amînare, Carapciu românul, fiul lui Ladislau, fiul lui Zorna, înfăţişîndu-se însuşi în numele său, iar pentru Stanislau, Neagul, Vlaicu, Nicolae (şi) Ladislau, fraţii săi buni, cu scrisoare de împuternicire a sus-zisului capitlu din Arad, la a cins-prezecea zi după lăsarea la vatră a oştirii regeşti5, pornite împotriva bosniacilor şi vestită la octavele trecutei sărbători a fericitului rege Ştefan, din anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei6 înaintea judecăţii acelui comite Ştefan, a înfăţişat pomenitului comite Ştefan o scrisoare de răspuns a zisului capitlu din Cenad către domnul nostru regele, cu-prinzînd din cuvînt în cuvînt, şirul unei hotărniciri de moşie, al unei oprelişti şi împotriviri şi al unei chemări (în judecată), precum şi cuprinsul scrisorii regeşti trimise acelui capitlu, spunînd că în acea scrisoare este cuprinsă şi pîra sa şi a fraţilor săi sus-pomeniţi împotriva lui Ladislau, fiul lui Gal de Omor, precum şi împotriva lui Iacob şi Ladislau, fiii lui Bekus de Endred. în această (scrisoare) se arată, între altele, că atunci cînd sus-zişii Carapciu şi fraţii săi — luînd (cu ei) pe oamenii regelui, (anume) pe magistrii Nicolae, arhidiaconul de Hont, capelan de casă al regelui, şi Nicolae zis Zudor, aprod al curţii regeşti, precum şi pe domnul Matia, custodele pomenitei biserici de Cenad, trimis spre mărturie de acelaşi capitlu la porunca scrisă a regelui — s-au dus în miercurea de după octavele sărbătorii trecute a fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi unu7, între altele, la moşiile numite Solumus şi Ikus şi la cele ce ţin de ele — hărăzite lor din milostivirea regească de însăşi mîinile sale regeşti, pe care acel domn al nostru regele voise să pună să fie despărţite de drepturile de moşie ale oricăror altora după adevăratul şi vechiul mers al hotarelor, în cuprinsul cărora domnul nostru regele le-a avut şi le-a stăpînit înainte de sus-pomenita sa danie, şi odată despărţite de drepturile altora să fie date în stăpînire, în chip legiuit şi drept, acelor români ai săi — şi după ce au fost chemaţi acolo în chip legiuit toţi vecinii şi megieşii pomenitelor (moşii) şi fiind aceştia de faţă, cînd au voit să pună pe (sus-)zişii oameni ai regelui şi ai pomenitului capitlu din Cenad ca, ho-tărnicindu-le, să le despartă şi să le deosebească de drepturile altora şi să ridice noi semne de hotar lîngă cele vechi pe moşia Ikus, Iacob şi 172 www.dacoromanica.ro Ladislau, fiii lui Bekus de Endred şi Mihail, slujbaşul din Turda, în numele domnului său Ladislau, fiul lui Gal, s-au împotrivit printre alţii acestei ridicări de semne de hotar; iar aceşti fii ai lui Bekus şi Ladislau, fiul lui Gal, au fost chemaţi de sus-zişii oameni ai regelui şi ai capitlului, în aceeaşi zi şi în acelaşi loc înaintea regelui pe a cinsprezecea zi a pomenitei zile (de miercuri)8 (ca să stea) faţă cir sus-pomeniţii români. După înfăţişarea acestei scrisori9, acel Carapciu a cerut ca sus-numiţii fii ai lui Bekus şi Ladislau, fiul lui Gal, să dea seama despre temeiul sus-pomenitei împotriviri. Auzind acestea, ridicîndu-se, înşişi înaintea comitelui Ştefan, mai întîi sus-pomeniţii Iacob şi Ladislau, fiii lui Bekus, au răspuns în acest chip: că ei s-au împotrivit sus-zisei ridicări de semne de hotar, deoarece prin hotărnicirea de mai sus şi prin ridicarea semnelor de hotar, acei români voiau să alipească mari bucăţi de pămînt din moşia lor, adică din cea a fiilor lui Bekus numită Endred, la sus-zisa moşie Ikus şi la cele ce ţin de ea. Iar după aceea Ladislau, fiul lui Gal, care era de asemenea însuşi de faţă, a răspuns astfel: că în lipsa lui de acasă, sus-pomenitul său slujbaş s-a împotrivit în numele lui ridicării semnelor de hotar ale pomenitei moşii Ikus, dar dacă ar fi fost el acolo în timpul sus-pomenitei hotărniciri, atunci n-ar fi oprit pe zişii oameni, al regelui şi al sius-numitului capitlu, de la ridicarea adevăratelor semne de hotar ale acelei moşii Ikus şi nici atunci n-a voit să facă vreo împotrivire la ridicarea adevăratelor semne de hotar ale moşiei Ikus. Auzind acestea, deoarece se vedea din cele scrise mai sus că sus-numitul nostru rege voise ca sus-zisa moşie dăruită de el pomeniţilor români să fie despărţită de drepturile oricăror altora, după adevăratul şi vechiul mers al hotarelor, în cuprinsul cărora fusese ţinută şi stăpînită în chip legiuit de el şi de regii, înaintaşii săi, înainte de dania de mai sus, şi odată despărţită de drepturile altora, să fie dată în stăpînirea acelor români în chip legiuit, şi (deoarece) se ştia că pomeniţii Carapciu şi Stanislau şi fraţii lor, ca oameni veniţi din altă parte, nu cunosc aproape deloc legile obişnuielnice şi judecăţile acestui regat, — de aceea acel comite Ştefan, chibzuind împreună cu prelaţii, baronii şi nobilii regatului cu privire la cele de mai sus şi dorind să pună capăt într-un răstimp cît mai scurt (pricinii) acelor români, a rugat cu cinste, prin mijlocirea zisei sale scrisori pe prietenii (săi din) sus-numitul capitlu din Cenad să trimită spre mărturie omul lor vrednio de crezare, în faţa căruia, oamenii domnului nostru regele, chibzuiţii bărbaţi, domnul Petru prepozitul de Arad, şi Nicolae, prepozitul bisericii de Cenad, dueîndu-se la octavele sărbătorii pe atunci viitoare a fericitului mucenic Gheorghe10 şi în celelalte zile următoare, îndestulătoare pentru aceasta, la sus-po-menita moşie numită Ikus şi la cele ce ţin de ea (şi) chemînd în chip legiuit pe vecinii şi megieşii acesteia şi de faţă cu ei, sau de faţă cu împuterniciţii lor legiuiţi, pe credinţa lor datorată lui Dumnezeu şi pe Supunerea ce sînt datori a o păstra faţă de domnul nostru regele şi faţă de sfînta coroană regească, avîndu-1 pe Dumnezeu înaintea ochilor, (şi) lepădînd de la ei ura, părtinirea şi teama faţă de oricare dintre părţi, să cerceteze cu grijă de la acei vecini şi megieşi şi de la ceilalţi nobili din acel ţinut şi de la alţii de la care s-ar cuveni şi ar fi potrivit, tot adevărul despre aceasta: între ce semne de hotar şi mers al hotarelor şi margini a fost ţinută şi stăpînită de ei sus-pomenita moşie Ikus şi cele ce ţine de ea, mai întîi în vremea răposatului domn Carol, ilustrul 173 www.dacoromanica.ro rege al Ungariei, de slăvită pomenire, şi apoi în vremea cît a ţinut-o sus-zisul domn al nostru rege (Ludovic), pînă la dăruirea acelei (moşii) şi a celor ce ţin de ea. Şi după cercetarea adevărului despre cele (de mai sus), hotărnicind sus-zisa moşie Ikus după mersul şi marginile hotarelor (sale), înăuntrul cărora vor fi aflat că a fost ţinută de sus-zişii (regi, adică de) răposatul domn Carol regele şi de domnul nostru regele, şi după ridicarea de noi semne die hotar, despărţind-o de drepturile de moşie ale altora, s-o lase şi s-o dea, potrivit pomenitei danii regeşti, acelor Stanislau şi Carapciu şi fraţilor lor, ca s-o stăpînească ei înăuntrul aceloraşi semne noi de hotar ridicate (de ei) fără a se ţine seama de împotrivirea sus-pomeniţilor fii ai lui, Bekus precum şi a lui Ladislau, fiul lui Gal, sau a oricăror altora. Şi, după acestea, sus-zisul capitlu al bisericii de Cenad să răspundă în scris întocmai domnului nostru regele, la octavele pe atunci viitoare ale sărbătorii Rusaliilor11 despre desfăşurarea hotărnicirii moşiei şi despre mersul hotarelor. Arh.Naţ.Magh., Dl., Arh. Camerei din Buda, pachet 1510, nr. 20. Rezumat în actul lui Nicolae de Zeech, judele curţii regale, din 20 iunie 3(371. EDIŢII: Pesty, Krassd, III, p. 105—108. 1 Completarea s-a făcut pe baza unui pasaj aflat mai sus în acelaşi act al comitelui Nicolae de Zeech (cf. Pesty, Krassâ, III, p. 105. 2 Corect: contradictorieque. 3 Corect: respondissent. 4 Corect: fidem. 5 10 septembrie 1363. 6 27 august 1363. i 7 iulie 1361. 8 21 iulie 1361. 9 Este vorba de scrisoarea de răspuns a capii1 ului din Cenad, aminttită mai sus. 10 1 mai 1364. 11 19 mai 1364. 191 1363 septembrie 22, Sîntimbru. Nos, Petrus, vicevoyvoda Transsilvanus, Stephanus de Syle et La-dislaus, filius Martini de Thatey, iudices nobilium comitatus Albensis, damus pro memoria quod, iuxta nostram adiudicationem, Georgius, filius Dominici et Michael, filius Nicolai de Mendzenth, contra Johannem, fi-lium Barthalius de Craccho, super eo quod ipsi ipsum Johannem, ad predictam possessionem Mendzenth in libera via venire volentem, ex pre-concepta maliţia octo vulneribus gravibus non sauciaverint, nec pilum et gladium suos ab eodem abstulerint, secundo die octavarum festi beati Michaelis archangeli nune venturi, duodecimo se personis prestare tene-buntur sacramentum. Datum in Sancto Emerico, in quindenis festi Nativitatis virginis gloriose, anno domini M. CCC. LX. tertio. (Pe verso:) Pro Johanne, filio Bartalius de Crako1, contra Georgium, filium Dominici, et Michaelem, filium Nicolai, hospites de Mendzenth, duodecimo se personis ad secundum diem octavarum festi beati Michaelis archangeli, iuramentalis. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, Ştefan de Şilea şi Ladislau, fiul lui Martin de Totoiu, juzii nobililor din comitatul Alba, dăm de 174 www.dacoromanica.ro ştire că, potrivit hotărîrii noastre judecătoreşti, Gheorghe, fiul lui Do-minic şi Mihail, fiul lui Nicolae, din Mesentea vor fi datori să facă jură-mînt împreună cu alţi doisprezece inşi a doua zi după octavele viitoare ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail1 2 împotriva lui Ioan, fiul lui Barthal de Cricău, cu privire la faptul că ei n-au rănit cu opt răni grele, cu precugetată răutate, pe zisul Ioan, pe cînd acesta voia să meargă pe ion drum slobod la pomenita moşie Mesentea, şi că nici nu i-au luat cuşma şi sabia. Dat la Sîntîmbru, în a cincisprezecea zi după sărbătoarea Naşterii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. (Pe verso:) Scrisoare de jurămînt pentru Ioan, fiul lui Bartal de Cricău, împotriva lui Gheorghe, fiul lui Dominic, şi Mihail, fiul lui Nicolae, oaspeţi din Mesentea, (pe care) ei împreună cu alţi doisprezece înşi (au să-l facă) a doua zi după octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş, nr. 7 205. Orlg. hîrtie, cu urmele unei peceţi de închidere. EDIŢII: Teleki, I. p. 126. 1 Astfel în text. 2 7 octombrie. 192 1363 septembrie 23, Cojocna. Nobili viro et honesto Petro, vicevoyvode Transsilvano, domino et amico ipsorum honorando, Georgius de Buda et Johannes, filius Domi-nici, iudices nobilium comitatus de Kulus, salutem cum reverentia et honore. Noverit vestra nobilitas, nos literas vestras reverenter recepisse in hec verba: (Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 12 septembrie 1363, nr. 183). Nos, enim, vestris preceptis ac iustitie obtem-perantes, ut tenemur, feria sexta proxima ante festum beati Michaelis archangeli nune preteritum, ad predictam possessionem Kayantou per-sonaliter accedendo, eidem domino abbati de Kulus prefatos iobagiones suos, quemadmodum in literis vestris continetur, contra nobiles domi-nas, consortes Johannis rufi et Petri, (filii)1 Ladislai de Tyburch, in congregatione generali domini viri Dionysii voyvode, proxime celebranda, coram eodem et regni nobilibus statuere, commisimus. Datum in villa Kulus, secundo die termini predicti, anno prenotato. (Pe verso:) Nobili viro et honesto, Petro, vicevoyvode Transsilvano, domino et amico ipsorum honorando. Nobilului şi cinstitului bărbat, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, domnului şi prietenului lor vrednic de cinstire, Gheorghe de Buda (Veche) şi Ioan, fiul lui Dominic, juzii nobililor din comitatul Cluj, sănătate cu plecăciune şi cinste. Să afle nobleţea voastră că am primit cu cinstea (cuvenită) scrisoarea voastră cu acest cuprins: (Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 12 septembrie 1363, nr. 183). Noi, aşadar, supunîn-du-ne, precum sîntem datori, poruncii voastre şi dreptăţii, dueîndu-ne înşine în vinerea dinaintea sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, acum 175 www.dacoromanica.ro trecută2, la sus-zisa moşie Chintău, am pus în vedere acelui domn abate din Cluj-(Mănăştur) ca la adunarea obştească a domnului Dionisie voievodul, care se va ţine în curînd, să înfăţişeze înaintea acestuia şi a nobililor ţării pe sus-numiţii iobagi ai săi — cum se arată în scrisoarea voastră — (spre a sta) faţă cu nobilele doamne, soţia lui Ioan cel Roşu şi (soţia) lui Petru, fiul lui Ladislau de Tyburch. Dat în satul Cojocna, în a doua zi a sorocului sus-zis, în anul însemnat mai sus. (Pe verso:) Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievodul Transilvaniei, domnului şi prietenului lor vrednic de cinstire. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş, nr. 7 762. Orig. hîrtie, cu urme a două peceţi de închidere. EDIŢII: Teleki, I, p. 126—127. 1 Lipseşte în orig. 8 2 septembrie. 193 1363 octombrie 13, Vişegrad. Amicis suis honorandis, capitulo ecclesie Orodiensis, Nicolaus Kont, regni Hungarie palatinus et judex Comanorum, amiciciam paratam de-bito cum honore. Amiciciam vestram presentibus petimus diligenter, quatenus ves-trum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Johan-nes, filius Petri de Chatar, vel Petrus, filius Kazmer, aut Stephanus, fi-lius Nicolai de (...) aren1, aliis absentibus, homo noster, citet Lauren-cium, filium Hem, filii Rach, contra Dominicum, filium Iwan de Gyuluez, nostram in presenciam, ad terminum competenitem, et partibus diem et locum ipsius citacionis et nomina citatorum cum termino assignato nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Vysegrad, in quindenis festi beati Mychaelis archangeli, anno domini M°CCCm0LXn>o tercio. Prietenilor săi vrednici de cinstire (din) capitlul bisericii de Arad, Nicolae Kont, palatinul Ungariei şi jude al cumanilor, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Prin cele de faţă cerem stăruitor prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Ioan, fiul lui Petru de Chatar, sau Petru, fiul lui Gazimir, sau Ştefan, fiul lui Nicolae de... aren, în lipsa celorlalţi, să cheme înaintea noastră, la sorocul potrivit, pe Laurenţiu, fiul lui Heym, fiul lui Rach, (ca să stea) faţă cu Dominic, fiul lui Ioan de Giulvăz, şi să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris despre ziua şi locul acestei chemări şi numele celor chemaţi, dimpreună cu sorocul statornicit părţilor. Dat la Vişegrad, în a cinsprezecea zi după sărbătoarea fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 393. Transumpt în actul capitlului din Arad, din 6 decembrie 13Q3, nr. 207. EDIŢII: Pesty, Krasso% III, p. 58. REGEŞTE: Juhâsz, Aradi regestăk, nr. 85 (cu data greşită: octombrie 15). 1 Lacună in text. 176 www.dacoromanica.ro 194 1363 octombrie 20, Slntimbru. (Nos)1 Petrus, vicevoyvoda Transsilvanus, Stephanus de Syle et Ladislaus, filius Martini de Thatey, iudices nobilium (comita)tus1 Al-bensis, damus pro memoria quod, iuxta nostre iudiciarie deliberationis commissionem, Franciscus Siculus de (Vdu)orhel1, contra Jacobum, pileatorem de Tyuis, in eo, quod ipse una cum aliis Siculis, sociis suis, in (dict)a1 Vduorhel ad domum eiusdem non irruerit et quandam filiam suam pregnantem in tantum non tormentaverit, ut ipsa cum prole sua mortua fuerit, ac duo homicidia et duo facta potentiaria sibi non intu-Jerit, necnon ab eodem et duabus filiabus suis res, centum florenos va-lentes, non abstulerit, in octavis festi Omnium Sanctorum nune proxime affuturis Torde, in presentia hominis noştri, duodecimo se personis, iu-ramentali depositione se tenebitur expurgare. Datum in Sancto1 2 feria sexta proxima post festum beati Luce evangeliste, anno domini M.CCC.LX. tertio. (Pe verso:) Pro Francisco de Vduorhel contra Jacobum, pileatorem de Tyuis, super iuramentali depositione, duodecimo se personis, in octavis festi Omnium Sanctorum Torde fienda, memorialis. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, Ştefan de Şilea şi Ladis-lau, fiul lui Martin de Totoiu, juzii nobililor din comitatul Alba, dăm de ştire că, potrivit hotărîrii (luate) în urma chibzuirii noastre judecătoreşti, Francisc secuiul din Odorhei, jurînd împreună cu alţi doisprezece inşi la Turda, înaintea omului nostru, la octavele în curînd viitoare ale sărbătorii Tuturor Sfinţilor3, va trebui să se dezvinovăţească, faţă cu Iacob, pălărierul din Teiuş, de faptul că el, împreună cu alţi tovarăşi ai săi secui din pomenitul Odorhei, n-au tăbărît în casa aceluia şi n-au chinuit într-atîta pe fiica lui însărcinată, îneît aceasta a murit împreună cu pruncul ei, şi că (deci) nu au făptuit împotriva lui două omoruri şi două fapte de silnicie, şi că nu i-au răpit lui şi celor două fiice ale sale lucruri în preţ de o sută de florini. Dat la Sîntimbru, în vinerea de după sărbătoarea fericitului evanghelist Luca, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. (Pe verso:) Scrisoare memorială pentru Francisc de Odorhei faţă cu Iacob, pălărierul din Teiuş, privitor la jurămîntul ce va trebui să-l facă împreună cu alţi doisprezece inşi, la octavele sărbătorii Tuturor Sfinţilor, la Turda. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş. Orig. hirte, cu urmele a trei peceţi din ceară aplicată pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 128. 1 Orig. deteriorat. întregit pe baza contextului. 2 Lipseşte: Emerico. 3 8 noiembrie. 195 1363 octombrie 23 (feria secunda proxima post festum undecim millium virginum), (Gyor). Capitlul bisericii de Gyor (Jauriensis) transcrise pentru magistrul Mihail, cantor şi canonic al acelei biserici, scrisoarea privilegială din 23 177 www.dacoromanica.ro iulie 1350 a lui Ştefan, fostul voievod al Transilvaniei (Transsiluania) şi comite de Solnoc {Zonuk} privitoare la împărţirea bunurilor nobililor de Iii a. Arh.Naţ.Magh., Dl., Colecţia Muz. Naţ. Orig. perg., cu pecete atîrnată de şnur de mătase. EDIŢII: Documenta Valachorum, p. 169—170. 196 1363 octombrie 28, Caşovia. Ludovic, I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să cerceteze o plîngere. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 389. Orig. hîrtie, cu o pecete de închidere, din ceară roşie, deteriorată, aplicată pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 110—111, nr. 1481. 197 1363 noiembrie 7, Kâllo. Magistrul Nicolae Bebek, corniţele şi juzii nobililor din comitatul Szabolcs, adevereso că în adunarea obştească a comitatului ţinută la porunca regelui, pentru Stîrpirea hoţilor şi a răufăcătorilor, juzii nobililor şi juraţii au declarat răufăcători, trecîndu-i „în registru" (în legistro denigratos assignantes) între alţii pe: Blasiu de Berea (Bere) şi Ştefan zis cel Mare, locuitor în Ciomocoz (Chumukos), căruia i se spune şi Yneu, pe Mihail şi Petru, fiii Cizmarului (sutor)} Toma din Făncica (Fan-csica). Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 383. Orig. hîrtie, cu fragmente a patru peceţi aplicate pe verse REGEŞTE: Kâllay, II, p. 111, nr. 1 482. 198 1363 noiembrie 15, Turda. Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, amicis1 suis2 honorandis, Dyonisius, woyvoda Transsiluanus et comes de Zonuk, paratam amiciciam cum honore. Noveritis quod in congregacione nostra generali universis nobili-bus, Siculis, Saxonibus et aliis cuiusvis status et condicionis hominibus par tis Transsiluane, feria quarta proxima ante fes turn beati Martini con-fessoris Torde celebrate, Dominicus, filius Johannis dicti Zennyes, de medio aliorum consurgendo, nobis significare curavit quod universi populi et Saxones de Erked fructus et utilitates cuiusdam possessionis sue, Ramacha vocate, in comitatu de Kykulleu existentis, per nos et per venerabilem in Christo patrem, dominum Dominicum, episcopum Trans-siluanum, veţut iudices et reformatores per regiam excellentiam in me- 178 www.dacoromanica.ro diurn nobilium, Saxonum et Siculorum pridem delegatos, predicto Jo-hanni, patri suo, visa et cognita sua iusticia restitutam (et r)estatutam3, contra suam voluntatem et legitimam prohibicionem factam, perciperent et uterentur in preiudicium ipsius non modicum et iacturam. Super quo, amiciciam vesfcre discrecionis presentibus petimus dili-genter quatenus vestrum mittaitis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Nicolaus, filius Sandur, aut Ladislaus, frater eiusdem, de Sard, vel Petrus, filius Elye de Buguz, aliis absentibus, homo noster, ad faciem prenominate possessionis, Ramacha vocate, accedendo vicinisque et commetaneis eiusdem et specialiter prenominatis universis Saxonibus de dicta Erked legitime inibi convocatis, prohibeat eosdem Saxones de Erked ab ulteriori usufructuum et utilitatum quarumlibet possessionis Ramacha supradicte perceptione2, verbo nostro regni consuetudine re-quirente et, posthec, seriem ipsius prohibicionis4 in vestris literis nobis amicabiliter rescribatis. Datum in loco prenotato, octavo die congregacionis nostre supradicte, anno domini M™° CCC"10 LX™0 tercio. ţPe verso, de aceeaşi mină:) Viris discretis et honestis, capitulo Albensis ecclesie Transsiluane, amicis suis honorandis, pro Dominico, filio Johannis dicti Zenyes, prohibitoria. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din vrednicul de cinste capitlu al bisericii Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi cinstea. Veţi şti că în adunarea noastră obştească, ţinută cu toţi nobilii, secuii, saşii şi ceilalţi oameni de orice stare şi treaptă din părţile Transilvaniei, la Turda, în miercurea dinaintea sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul3, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi Dominic, fiul lui Ioan zis Zenyes6, s-a îngrijit să ne aducă la cunoştinţă că toţi oamenii şi saşii din Archita strîng şi folosesc — împotriva voinţei sale şi a opreliştei legiuite făcute (de el) şi spre dauna şi marea sa pagubă — roadele şi folosinţele unei moşii a sa numite Ramacha, aflătoare în comitatul Tîr-nava, (moşie) înapoiată şi dată din nou în stăpînire sus-zisului Ioan, tatăl său — după ce i s-a văzut şi recunoscut dreptatea sa — de către noi şi venerabilul întru Hristos părinte, domnul Dominic, episcopul Transilvaniei ce fusesem puşi mai de mult de către înălţimea regească ca judecători şi împăciuitori în mijlocul nobililor, saşilor şi secuilor. De aceea, prin cele de faţă, cerem stăruitor prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Nicolae, fiul lui Alexandru, sau Ladislau de Şoard, frâtele acestuia, ori Petru, fiul lui Ilie de Mugeni, în lipsa celorlalţi, mergînd la sus-numita moşie ce se cheamă Ramacha, şi, fiind chemaţi acolo în chip legiuit vecinii şi megieşii acestuia şi îndeosebi toţi susnumiţii saşi din zisa Archita, să-i oprească pe aceşti saşi din Archita de la strîngerea pe mai departe a oricăror roade şi folosinţe ale sus-zisei moşii Ramacha în temeiul poruncii noastre şi după cum cere obiceiul ţării. Şi după acestea să aveţi bunătatea să ne răspundeţi în scris, prin scrisoarea voastră, despre facerea acestei oprelişti. Dat în locul sus arătat, în a opta zi a adunării noastre sus-zise, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. 179 www.dacoromanica.ro {Pe verso, de aceeaşi mină:) Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, (scrisoare de) oprelişte pentru Dominic, fiul lui Ioan zis Zenyes. Arh.Naţ.Magh., Dl. 29 695. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/l363. Orig. hirtie, cu urme de pecete rotundă de închidere, aplicată în document pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 200—201. 1 Urmează: ipsorum, tăiat de aceeaşi nună. 2 Scris deasupra rîndului. a Rupt cca 1 cm, întregit după sens. 4 Urmează: nobis, tăiat de aceeaşi mînă. s 8 noiembrie. 8 = Murdarul. 199 1363 noiembrie 15, (Turda). Discretis viris et honestis, capitulo ecclesie Albensis Transsiluane, amicis suis reverendis, Dyonisius, woyuoda Transsilluanus et comes de Zolnuk, amiciciam paratam cum honore. Noveritis quod in congregacione nostra generali universis nobili-bus, Syculis, Saxonibus et aliis cuiusvis status condicionibus et prehemi-nencie1 hominibus in partibus Transsiluanis existentibus, feria quarta proxima ante festum beati Martini confessoris, Torde celebrata, magis-ter Alexander, filius Andree de Illya, ab una, et Nicolaus, filius Andree de Baranchka, sua et Stephani, fratris sui, in persona, cuius honus et gravamen si quidem in presenti causa fieri contingeret super se assump-mendo, parte ex altera, ad nostram accedentes presenciam, per reforma-cionem et ordinacionem proborum et nobilium virorum pacis comodum2 inter ipsos seminancium, obtenta prius nostra iudiciaria concordandi li-cencia super facto quarumdam metarum inter predictam possessionem Illya, eiusdem magistri Alexandri, et possessionem Baranchka vocatam, prenotatorum Nicolai et Stephani, filiorum Andree, litigiose habita-rum, taliter concordasse affirmarunt et concordarunt coram nobis quod prememoratus magister Alexander, filius Andree, unacum magistro Erne, fratre suo, si idem de sua infirmitate, in qua nune ipsum in lecto egritudinis decumbere dicebant, medio tempore divina permittente gra-cia convalesscere et resanari poterit, si vero resanari non posset, unacum magistro Gyurk de Folth, altero fratre suo, in octavis festi beati Andree proxime venturis, presentibus hominibus nostris et vestris tes-timonis3, in una prescriptarum litigiosarum metarum comparendo, re-sulutis cingulis, pedibus discalciatis et terram ad capita ipsorum levando, et generaliter dicendo, prout moris est, secundum regni consuetudinem iurare super terra, super eo quod ipse mete per ipsum, — habita prius earundem metarum litigiosarum legitima reambulacione, ostense et demonstrate4, vere mete eiusdem possessionis sue Illyai vocate, inter eas-dem possessiones Illya1, Baranchka separantes existant, iurare presump-meret, tune per easdem metas per ipsum, scilicet magister Alexander, demostrata5, ipsas possessiones novis metis in locis necessaris6 erectis ab invicem separare et distingere tenerentur. Quare vestram amiciciam presentibus petimus diligenter quatenus vestros mittatis homines, presentesque7 partibus, pro testimoniis fide- 180 www.dacoromanica.ro dignos, quibus presentibus Mathyas de Harow, vel Mychael de Aran, autem8 Johannes, filius Sumurakus, sive Nicolaus, filius Thome de Ra-polth, pro parte eorundem Nicolai et Stephani, filiorum Andree de Ba-ranchka, item Petev9, filius Tyburcii, vel Stephanus, filius Baas, autem8 Johannes, filius Blasii de Bodughazunfolua, pro parte eiusdem magistri Alexandri, aliis absentibus, homines noştri, in eisdem octavis festi beati Andree apostoli ad faciem predictarum litigiosarum metarum accedendo, ipsum iuramentum per ipsum magistrum Alexandrum, modo premisso, deponendum, videant intueantur, tandemque, si ipse magister Alexan-der iuramentum super predictum debito modo peregerit, tune unicuique parcium sua iura, per erecciones novarum metarum, ubi necesse fuerit, relinquant et committant perpetuo possidenda. Et posthec omnium pre-missorum seriem ad octavas festi Epihaniarum1 domini nune proxime affuturas, in vestris litteris nobis amicabiliter rescribatis. Datum in loco predicto, octavo die congregacionis nostre prenotate, anno domini Mmo CCCm° LXmo tercio. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Amicis suis honorandis, capitulo ecclesie Albensis Transsiluane, pro magistro Alexandro, filio Andree de Illya1, contra Nicolaum et Stephanum, filios Andree de Barachka1 super quodam iuramento, per ipsum magistrum Alexandrum in facie quarundam litigiosarum metarum, in octavis festi beati Andree apostoli, modo intraspecificato, deponendo, cuius series ad octavas festi Epipha-niarum domini, per vos nobis est rescribenda. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, cucernicilor săi prieteni, Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi cinstea. Aflaţi că în adunarea noastră obştească, ţinută la Turda în miercurea dinaintea sărbătorii fericitului Martin Mărturisitorul10, cu obştea nobililor, secuilor, saşilor şi a altor oameni de orice stare, condiţie şi treaptă, aflători în părţile Transilvaniei, venind în faţa noastră, pe de o parte magistrul Alexandru, fiul lui Andrei de Ilia, şi pe de altă parte Nicolae, fiul lui Andrei de Brănişca, în numele său şi al fratelui său Ştefan — a cărui sarcină şi răspundere le ia asupra lui, dacă într-adevăr s-ar cuveni să o facă în pricina de faţă — au mărturisit că s-au înţeles — avînd mai întîi îngăduinţa noastră judecătorească de a se înţelege prin împădurea şi rînduiala unor bărbaţi cinstiţi şi nobili care s-au străduit pentru înlesnirea păcii între aceştia — cu privire la nişte hotare, aflătoare în pricină, dintre mai sus-zisa moşie Ilia, a acelui magistru Alexandru, şi moşia numită Brănişca, a pomeniţilor Nicolae şi Ştefan, fiii lui Andrei, (şi) se înţeleg în faţa noastră ca mai sus-amin-titul magistru Alexandru, fiul lui Andrei, înfăţişîndu-se la octavele care vor veni ale sărbătorii sfîntului Andrei11, împreună cu magistrul Erne, fratele său, dacă acesta ar putea între timp căpăta puteri şi şi-ar reveni — cu îngăduinţa milostivirii divine — din slăbiciunea sa din cauza căreia zace în patul bolii, iar dacă nu şi-ar putea reveni, să se înfăţişeze împreună cu magistrul Gyurk de Foit, celălalt frate al său, la unul dintre sus scrisele hotare aflate în pricină, fiind de faţă oamenii noştri şi ai voştri, ca oameni de mărturie, (şi), desfăcîndu-şi cingătorile, des-călţîndu-şi picioarele şi punîndu-şi pămînt pe creştetele lor şi zicînd după cum îndeobşte este obiceiul şi să jure, după cum este datina ţărîi, pe pămînt, cu privire la aceea că aceste hotare înfăţişate şi arătate de ei, întîi avînd loc hotărnicirea legiuită a acestor hotare în pricină — sînt 16 — Documenta Românise Hlstorlca 181 www.dacoromanica.ro adevăratele hotare ale moşiei sale numite Ilia, şi sînt despărţitoare între acele moşii Ilia şi Brănişca, să cuteze atunci ca acesta să jure pe acele hotare, adică magistrul Alexandru, să ţină a despărţi şi deosebi acele moşii una de alta, ridicînd.în locurile de trebuinţă noile hotare. De aceea cerem cu stăruinţă prieteniei voastre prin (scrisoarea) de faţă să trimiteţi pe oamenii voştri, — şi fiind de faţă părţile — ca oameni de mărturie vrednici de crezare, în faţa cărora oamenii noştri Matia de Hărău, sau Mihail de Uroiu sau Ioan, fiul lui Sumurakus, sau Nicolae, fiul lui Toma de Rapolt, din partea acelor Nicolae şi Ştefan, fiii lui Andrei de Brănişca, de asemenea Petew, fiul lui Tiburţiu, sau Ştefan, fiul lui Baas, sau Ioan, fiul lui Blasiu de Sîntămăria, din partea acelui magistru Alexandru, sau în lipsa acestora oamenii noştri, venind la aceleaşi octave ale sărbătorii fericitului apostol Andrei11, la faţa locului pe hotarele în pricină mai sus-zise, să fie de faţă şi să vadă acest jurămînt pus de acel magistru Alexandru în pomenitul chip, şi apoi dacă acel magistru Alexandru va face jurămîntul mai sus zis în chipul datorat, atunci fiecărei părţi să-i lase şi să-i hotărască drepturile sale spre a le stăpîni veşnic, prin ridicarea noilor semne de hotar acolo unde ar fi de trebuinţă. Iar după aceea, în scrisoarea voastră să ne scrieţi în chip prietenesc, la octavele care vor veni în curilnd ale Botezului Domnului12 cuprinsul tuturor celor de mai sus. Dat în locul sus-zis, în a opta zi a adunării noastre mai sus însemnate în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. (Pe verso, de aceeaşi mină): Prietenilor săi, vrednicului de cinste capitlu al bisericii de Alba Transilvaniei, pentru magistrul Alexandru, fiul lui Andrei de Ilia, împotriva lui Nicolae şi Ştefan, fiii lui Andrei de Brănişca, cu privire la un jurămînt ce trebuie pus la octavele fericitului apostol Andrei11, de către acest magistru Alexandru la faţa locului, pe nişte hotare în pricină, în chipul însemnat în cuprinsul (scrisorii), a cărui desfăşurare trebuie să fie făcută cunoscut în scris de către voi, la octavele sărbătorii Botezului domnului12. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 681. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1363. Orig.hirtie, cu urme de pecete de închidere aplicată în document pe verso. 1 2 * 4 5 * 7 8 9 10 11 12 1 Astfel în orig. 2 Corect: commodum- * Corect: testimoniis. 4 Corect: demonstrate. 5 Corect: demonstrata. 9 Corect: necessariis. 7 Corectr presentibusque. 8 Corect: aut. 9 Lectură nesigură; eventual: Petw. 10 8 noiembrie. 11 7 decembrie. 12 13 ianuarie (1364). 200 1363 noiembrie 18, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că magistrul Avram, canonic al acelei biserici, a făcut întîmpinare în numele său, al fratelui său Leu-kus precum şi în al lui Benedict, fiul lui Both de Zeps, oprind pe doi 182 www.dacoromanica.ro nepoţi ai lui Doja din Debreţin, cu care posedau moşii în devălmăşie, de a da lui Ştefan, fiul lui Bochov de Salhyda, partea care i se cuvine lui după bunica sa. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 392. Orig. hîrtie, cu fragmentele peceţii de Închidere. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 111—112, nr. 1 484. 201 1363 noiembrie 24, Turda. (Honorabilibus)1 viris et discretis, capitulo Albensis ecclesie Trans-siluane, amicis suis (honorandis)1, Dyonisius, (voyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk)2, amiciciam debitam sincer o cum honore. Noverit vestre discrecionis amicicia quod, in congregacione nostra generali universitate nobilium et alterius (cuiusvis status et condicio-nis)3 hominum, feria quarta proxima ante festum beati Martini confes-soris, Torde celebrata, vir religiosus, dominus Otto, abbas de Kulus-monustra, personaliter, iuxta continenciam (litter)arum4 vestrarum cita-toriarum, pariter et reambulatoriarum, ad nostram accedendo presen-ciam, contra Andream et Johannem, filios Nicolai de Zamusfolua, eas-dem litteras vestras (. .. asse)rendo5, accionem suam in eisdem contineri, nobis presentavit; in quarum tenoribus, inter cetera comperimus haberi manifeste quod cum idem dominus Otto, abbas, accepto Ladislao de Zom(ur)duk4, homine regio, et magistro Mychaele, socio et concanonico vestro, per vos ad litteratorium regium mandatum in testimonium trans-misso, feria sexta proxima post festum beati Mychaelis archangeli proxime preteritum, ad faciem possessionis sue, Apathyda vocate accedendo, eandem a parte viile Zenthmiklos vocate, per veras6 metas eius-dem reambulare et in locis necessariis novas metas iuxta veteres erigi facere voluisset, Andreas, filius Nicolai, germani Gyereu, nobilis de Zamusfolua, nomine suo et nomine Johannis, fratris sui uterini, huic erec-cioni metarum contradictor extitisset; quosquidem Johannem et Andream eodem die in facie eiusdem possessionis contra ipsum dominum Ottonem, abbatem de Clusmonustra7, ad primam congregacionem nostram citassent homines, regius et vester, prenotati. Quarum litterarum exhibicionibus factis et perlectis continenciis earundem, predictus dominus Otto, abbas, premisse contradiccionis ra-cionem scire volebat a Johanne et Andrea prenotatis; quibus auditis et peroeptis, prefati Johannes et Andreas, filii Nicolai, personaliter exsur-gendo, responderunt eo modo, quod tempore premisse possessionarie re-ambulacionis pro eo fecissent prohibicionem prenotatam, quia ipse dominus abbas per premissam suam reambulacionem magnam particulam terre de dicta possessione ipsorum, Zenthmiklos vocata, occupare et ad ipsam possessionem suam Apathyda vocatam applicare voluisset. Unde, si ipse dominus abbas ipsam possessionem suam Apathyda vocatam per suas veras metas et antiquas reambularet et de dicta possessione ipsorum nichil occuparet, tune non facerent prohibicionem aliqualem; ve-•rum, quia ad iteratam reambulacionem metarum prescripte possessionis Apathyda vocata modo et ordine infrascripto faciendam homines6 nos-ter6 et6 vester6 transmitti debere videbantur, ideo vestram amiciciam presentibus petimus diligenter, quatenus vestrum mittaltis hominem pro lestimonio fidedignum, quo presente Ladislaus, filius Egidii, vel Johan- 183 www.dacoromanica.ro nes, filius Nicolai, filius Bedeu, nobiles de Zomurduk, aut Jacobus Litte-ratus de Mera, aliis absentibus, homo noster, ad faciem prenotate possessionis Apathyda vocate, vicinis et commetaneis eiusdem legitime inibi convocatis et partibus vel earum legitimis procuratoribus presentibus accedendo, primo metas eiusdem possessionis Apathyda8 vocate, iuxta ostensionem ipsius domini abbatis vel sui legitimi procuratoris, a parte predicte possessionis Zenthmiklos vocate, reambulet, demumque metas prelibate possessionis Zenthmiklos vocate a parte eiusdem possessionis Apathyda vocate separantes et distingentes iuxta ostensionem et de-monstracionem Johannis et Andree simili modo reambulet et, si partes in huiusmodi reambulacionibus .et ostensionibus pren(otat)arum4 meta-rum possessionum suarum concordes fuerint, tune unicuique partium sua iura per erecciones novarum metarum, ubi necesse fuerit committat pacifice possidendam; si vero in aliquibus particulis terrarum discordes fuerint, tune ipsam particulam terre, que inter ipsas partes contenciosa remanerit, regali mensura, si mensurari poterit mensurando, vel si men-surari non poterit, visu considerando, deum ferendo pre oculis, absque scrupulo cuiuslibet falsitatis estimet, regni consuetudine requirente. Et posthec ipsius possessionarie reambulacionis et metarum ereccionis ao estimacionis seriem, cum totali suo prooessu, ad octavas festi Epipha-niarum domini nune affuturas, nobis amicabiliter® rescripatis. Datum in loco predicto, decimo die congregacionis nostre prenotate, anno domini Mra0 CCCmo LXm° tercio. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Honorabilibus viris et discretis, capi-tulo ecclesie Albensis Transsiluane, amicis suis, pro (religioso)9 viro domino fratre Ottone, abbate de Clusmonustra, contra Johannem et An-dream, filios Nicolai de Zenthmiklas7, super possessionaria reambula-cione, statucione et estimacione intraspecificata, per nostrum et vestrum homines fienda, cuius series ad octavas festi Epiphaniarum domini per vos nobis est rescribenda. Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, capitlului bisericii din Alba Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Dionisie, voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia cuvenită şi cu adevărată cinste. Să afle prietenia chibzuinţei voastre că în adunarea noastră obştească cu obştea nobililor şi a oamenilor de orice altă stare sau treaptă, ţinută la Turda în miercurea dinaintea sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul10, cuviosul bărbat, domnul Otto, abatele din Cluj-Mănăştur, venind însuşi înaintea noastră, potrivit scrisorii voastre de chemare în judecată precum şi de hotărnicire, împotriva lui Andrei şi Ioan, fiii lui Nicolae de Someşfalău,... ne-a arătat acele scrisori ale voastre care conţin. pîra sa împotriva acestora; din cuprinsul acestora am aflat între altele pe faţă că — pe cînd acel domn Otto, abatele, venind în sîmbăta de după sărbătoarea fericitului arhanghel Mihail de curînd trecută11, împreună cu Ladislau de Sumurduc, omul regelui şi cu magistrul Mihail, tovarăşul şi fratele vostru canonic, trimis de voi spre mărturie potrivit poruncii regeşti dată în scris, pe moşia sa numită Apa-hida, a vrut să o hotărnicească dinspre satul numit Sînmiclăuş după adevăratele ei hotare şi să aşeze în locurile potrivite (semne) noi de hotar lîngă cele vechi, Andrei, fiul lui Nicolae, fratele bun al lui Ge-reu, nobil de Someşfalău, în numele său şi al lui Ioan, fratele său după 184 www.dacoromanica.ro mamă, s-a pus împotrivitor al acestei ridicări de hotare. Pe aceştia, (adică) pe Ioain şi Andrei, sus-numiţii oameni, al regelui şi al vostru, i-au chemat, în aceeaşi zi la faţa locului pe acea moşie, la prima noastră adunare, împotriva acelui domn Otto, abatele din Cluj-Mănăştur. După înfăţişarea acelei scrisori şi citirea conţinutului ei, mai sus-zisul domn Otto, abatele, a vrut să ştie de la mai sus-numiţii Ioan şi Andrei temeiul opreliştei de mai sus. Auzind şi Inţelegînd acestea, numiţii Ioan şi Andrei, fiii lui Nicolae, ridicîndu-se ei înşişi, au răspuns astfel că, în timpul hotărnicirii moşiei de mai sus, de aceea au făcut mai sus-însemnata oprelişte, deoarece acel domn abate prin sus-numita sa hotărnicire a vrut să ocupe o mare bucată de pămînt din zisa lor moşie numită Sînmiclăuş şi să o alipească la moşia sa numită Apahida. Deci, dacă acel domn abate ar hotărnici acea moşie a sa numită Apahida după hotarele sale adevărate şi vechi şi nu ar ocupa nimic din zisa lor moşie, atunci ei n-ar face vreo oprelişte; aşadar, pentru că omul nostru şi omul vostru trimişi (acolo) trebuie să fie de faţă la ridicarea din nou a semnelor de hotar ale sus-zisei moşii numită Apahida, în chipul şi potrivit rînduielii mai jos-scrise, de aceea cerem cu stăruinţă prieteniei voastre prin (scrisoarea) de faţă ca să trimiteţi pe omul vostru ca om de mărturie vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Ladislau, fiul lui Egidiu, ori Ioan, fiul lui Nicolae, fiul lui Bedeu, nobili din Su-murduc, sau în lipsa acestora, Iacob, diacul din Mera, ducîndu-se la faţa locului pe moşia mai sus-însemnată, numită Apahida şi chemînd acolo după lege pe vecinii şi megieşii acesteia şi fiind, de faţă părţile sau împuterniciţii legiuiţi ai acestora, întîi să hotărnicească semnele de hotar ale acelei moşii numită Apahida, după înfăţişarea acelui domn abate sau a împuternicitului său legiuit din partea sus-zisei moşii numită Sînmiclăuş şi apoi să hotărnicească în acelaşi fel hotarele sus-zisei moşii numită Sînmiclăuş dinspre partea acestei moşii numită Apahida, despăr-ţindu-le şi deosebindu-le după înfăţişarea şi dovedirea lui Ioan şi a lui Andrei. Şi dacă părţile vor fi în bună înţelegere în privinţa hotărnicirilor şi a înfăţişărilor sus-însemnatelor hotare ale moşiilor lor, atunci fiecărei părţi să i se hotărască drepturile sale prin ridicările noilor semne de hotar, unde va fi nevoie, spre a le stăpîni în chip paşnic. Dacă însă (cu privire la) vreo parte de moşie vor fi neînţelegeri, atunci acea parte de moşie rămasă în pricină între acele părţi, să fie măsurată cu măsura regească, dacă se poate măsura, iar dacă nu s-ar putea măsura, atunci socotind-o din ochi, avîndu-1 pe Dumnezeu înaintea ochilor, după cum cere obiceiul ţării. Iar după aceea să aveţi bunătatea a ne face cunoscut în scris desfăşurarea hotărnicirii acestei moşii şi a ridicării hotarelor şi a preţuirii, cu întreaga sa rînduială, la octavele viitoare ale sărbătorii Botezului domnului12. Dat în locul mai sus-zis, în a zecea zi a adunării noastre mai sus-însemnate, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. (Pe verso, de aceeaşi mină) Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, ca-pitlului bisericii din Alba Transilvaniei, prietenilor săi, pentru cuviosul bărbat domnul frate Otto, abatele din Cluj-Mănăştur, împotriva lui Ioan şi Andrei, fiii lui Nicolae din Sînmiclăuş, cu privire la hotărnicirea, aşezarea şi preţuirea moşiei numite în cuprinsul (scrisorii), care să fie făcută de omul nostru şi al vostru, a cărei desfăşurare trebuie să ne fie 185 www.dacoromanica.ro făcută cunoscută în scris pînâ la octavele sărbătorii Botezului domnului. Arh.Naţ.Magh,-, Dl. 28 739/1—2. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Na-poca/1363. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de Închidere din ceară de culoare albă, aplicată în document pe verso. Transumpt din 16 mai 1783 al oonventului din Cluj-Mănăştur (Dl. 28 739/2). 1 Rupt şi pată de umezeală cca 4 cm, întregit pe baza contextului şi a transumptului din 1783. 2 Pată de umezeală cca 10 cm, întregit pe baza contextului şi a transumptului din 1783. 3 Pată de umezeală cca 6 cm, întregit pe baza contextului şi a transumptului din 1783. 4 Rupt cca 0,5 cm, întregit pe baza contextului şi a transumptului din 1783. 5 Rupt şi pată de umezeală cca 1 cm, întregit parţial pe baza contextului şi a transumptului din 1783. 6 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mînă. 7 Astfel în orig. 8 Urmează iuxta, şters de aceeaşi mînă. 9 Pată de umezeală cca 3 m, întregit pe baza contextului şi a transumptului din 1783. 10 8 noiembrie. 11 6 octombrie. 12 13 ianuarie 1364. 202 1363 noiembrie 25, Turda. Nos, Petrus, vicevoyvoda Transsilvanus, damus pro memoria quod causam, quam Johannes rufus de Tyburchtelke personaliter astans contra Stephanum, filium Nicolai dicti Wos, et Johannem, filium Nicolai de Sancto Nicolao, similiter personaliter adherentes, iuxta continentiam aliarum literarum nostrarum prorogatoriarum, in octavis festi beati Martini confessoris nune proxime preteritis movere habebat coram no-bis, de voluntate partium ad octavas festi Epiphaniarum domini nune affuturas duximus prorogandam. Datum Torde, octavo die termini predicti, anno domini M.CCC.LX. tertio. (Pe verso:) Pro Johanne rufo contra Stephanum, filium Nicolai dicti Wos, et Johannem, filium Nicolai de Sancto Nicolao, ad octavas festi Epiphaniarum domini, prorogatoria. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că pricina pe care, potrivit cuprinsului unei alte scrisori a noastre de amînare trebuia s-o pornească în faţa noastră la octavele de curînd trecute ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul1, Ioan cel Roşu de Tyburchtelke, care era înfăţişat însuşi la judecată, împotriva lui Ştefan, fiul lui Ni-colae zis Wos, şi a lui Ioan, fiul lui Nicolae de Sînmiclăuş, de asemenea ei înşişi de faţă, am hotărît cu încuviinţarea părţilor s-o amînăm pe octavele viitoare ale Botezului domnului2. Dat la Turda în a opta zi a sorocului sus-pomenit, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. 186 www.dacoromanica.ro (Pe verso:) Scrisoare de amînare la octavele Botezului domnului pentru Ioan cel Roşu, împotriva lui Ştefan, fiul lui Nicolae zis Wos, şi a lui Ioan, fiul lui Nicolae de Sînmiclăuş. Arh.Naţ.Magh„ Dl., arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş, nr. 7 127. Orig. hîrtie, cu urmele peceţii de închidere. EDIŢII: Teleki, I, p. 129. 1 18 noiembrie. 2 15 ianuarie 1364. 203 1363 noiembrie 25, Turda. Nos, Petrus, vicevoyvoda Transsilvanus, damus pro memoria, quod causam, quam Johannes1 domine, consortes Johannis rufi de Tyburch, et Petri, filii Ladislai de Nadas, pro quibus Stephanus, filius Ladislai, cum literis procuratoriis conventus de Kulus astitit, contra Stephanum, filium Nicolai dicti Wos, personaliter astantem, iuxta continentiam prio-rum literarum nostrarum, in octavis festi beati Martini confessoris nuno proximo preteritis movere habebant coram nobis, de voluntate partium ad octavas festi Epiphaniarum domini nune venturas duximus proro-gandam. Datum Torde, octavo die termini prenotati, anno domini M.CCC.LX. tertio. (Pe verso:) Pro nobilibus dominabus consortibus Johannis rufi, et Petri, filii Ladislai, ad octavas Epiphaniarum domini contra Stephanum, filium Nicolai, prorogp.toria. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că pricina pe care, potrivit unei scrisori a noastre de mai înainte, aveau s-o pornească înaintea noastră la octavele de curînd trecute ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul1 2 nobilele doamne, soţia lui Ioan cel Roşu de Tyburch şi cea a lui Petru, fiul lui Ladislau de Nădăşel — pentru care s-a înfăţişat la judecată Ştefan, fiul lui Ladislau, cu scrisoare de împuternicire din partea conventului din Cluj(-Mănăştur) — împotriva lui Ştefan, fiul lui Nicolae zis Wos, care era el însuşi de faţă, am hotărît, cu învoirea părţilor, s-o amînăm pe octavele viitoare ale Botezului domnului3. Dat la Turda, în a opta zi a sorocului sus-pomenit, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi trei. (Pe verso:) Scrisoare de amînare la octavele Botezului domnului, pentru nobilele doamne, soţia lui Ioan cel Roşu şi cea a lui Petru, fiul lui Ladislau, împotriva lui Ştefan, fiul lui Nicolae. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş. Orig. hîrtie, cu urmele unei peceţi de închidere. EDIŢII: Teleki, I, 129—130. 1 Astfel în orig; corect: nobiles. Eroarea se datoreşte scribului care a repetat aici începutul documentului precedent, emis în aceeaşi zi, şi în acelaşi loc eisdem filiis Apa et filiis eiusdem1 2 annotatis, nec ipse magister Michael, filius Ladislai, ipsius3 4 in aliquo teneret quartationes, divisiona-tia* instrumenta ipsorum litteralia in octavis festi Epiphaniarum domini proxime preteritis coram nobis exhibere debuissent; tandem ipso ter-mino adveniente, licet partes predicte coram nobis comparuerint, tamen prenotati magistri Jacobus, filius Jacobi, Joannes, filius Gyegus, et Gregorius, filius Joannis, predici# eorum instrumenta ad presens non posse exhibere allegantes, ulteriorem terminum pro exhibendis ipsis instrumentis, per nos ipsis assignari postularunt. Unde nos commisimus iudicantes, ut prenotati magistri Jacobus, filius Jacobi, Joannes, filius Gyegus, et Gregorius, filius Joannis, preallegate eorum instrumenta, cum iudicio trium maroarum* in octavis festi beati Georgii martiris proxime affuturis coram nobis exhibere teneantur. Datum in Sancto Emerico, octavo die termini prenotati, anno domini 1364. 204 www.dacoromanica.ro Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că deoarece, potrivit cuprinsului scrisorii măritului bărbat, domnul Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, stăpînul nostru, care arăta actul hotărîrii sale judecătoreşti, magiştrii Iacob, fiul lui Iacob, Ioan, fiul lui Gegus şi Grigore, fiul lui Ioan, fiii lui Apa, nobili de Beclean, trebuiau să-şi înfăţişeze înaintea noastră la octavele de curînd trecute ale sărbătorii Bobotezii5, împotriva magistrului Mihail, fiul lui Ladislau, fiul lui Gyeletius de Nimigia, actele lor de împărţeală, cu privire la faptul că fiii lui Dionisie şi fiii lui Beche nu datoresc nici unele pătrimi acelor fii ai lui Apa şi pomeniţilor fii ai acestora şi că nici el, magistrul Mihail, fiul lui Ladislau, nu le datorează nici unele pătrimi, în cele din urmă, sosind acel soroc, deşi sus-zisele părţi s-au înfăţişat înaintea noastră, totuşi sius-zişii magiştri Iacob, fiul lui Iacob, Ioan, fiul lui Gegus şi Grigore, fiul lui Ioan, spunînd că deocamdată nu pot înfăţişa sus-zisele lor acte, au cerut să le hotărîm un soroc viitor pentru a înfăţişa acele acte. Drept aceea, am hotărît prin judecată, că sus-zişii magiştri Iacob, fiul lui Iacob, Ioan, fiul lui Gegus, şi Grigore, fiul lui Ioan, sînt datori să înfăţişeze pomenitele lor acte înaintea noastră la octavele în curînd viitoare ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe6, cu o amendă de trei mărci. Dat la Sîntimbru, în a opta zi a sorocului de mai sus, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. 63 176. Orig. hîrte, cu urme de pecete aplicată pe verso.. Bibi. Fii. CluJ-Napoca a Acad. R.S.R. Colecţia de mss. Copie la Kemăny, Dipl. Trans., II, p. 71—72 (lucrare care a stat la baza actualei ediţii). Bibi. Univ., din Budapesta, Manuscrise, colecţia Daniel Cornides, tom. II, p. 77 (copie din sec. XVIII). REGEŞTE: Fejer, IX/3, p. 460. 1 Corect: filiorum. 2 Corect: eorundem. 3 Corect: ipsis- 4 Corect: divisionalis. s 13 ianuarie. 8 1 mai. 224 1364 ianuarie 20, Sîntimbru. Nos, Petrus, viceuoyuoda Transsiluanus, damus pro memoria quod, cum nos in octavis festi (Epiphaniarum domini)1, proxime preteritis, pro tribunali sedissemus et causas quorumlibet litigancium equa habente1 2 liberassemus2 inter alios causantes dominus Otto, abbas ecclesie beate Mărie virginis d(e Clusmunust)ra3, ad nostram accedendo presenciam, contra Johannem, filium (Petri, dicto)4 de Gurgen, quasdam litteras ho-norabilis capituli ecclesie Transsiluane magnifico viro domino Dionisio, woyuo(de Transsilu)ano4 et comiţi de Zonuk, domino nostro, rescripcio-nales (.. .)5 in presenti sabbato proximo ante festum Nativitatis domini, nune proxime preteritum confectas, formam possessionarie reambulacio-nis et (protestato)rie6 inhibicionis et statucionis in se declarantes, asse- 205 www.dacoromanica.ro rendo accionem et acquisicionem suam in eisdem explicări, nobis pre-sentare curavit. In quarum tenoribus inter cetera comperimus haberi manifeste quod, cum idem dominus Otto abbas, accepto Ladislao, filio Egidii de Zomurduk, homine eiusdem domini noştri, et magistro Blasio, vicesuc-centore, per ipsum capitulum ad litteratoriam amicabilem peticionem eiusdem domini noştri in testimonium transmisso, sabbato proximo ante festum beati Thome apostoli proxime preteritum ad faciem possessionis Apaty vocate, iuris ordine optentam7 accedere, eandemque iuxta conti-nenciam litterarum iamdicti domini Dionisii woyuode, contradiccione Johanni, filii Petri predicti, non obstante, sibi et sue ecclesie per eosdem domini noştri et predicti capituli homines8 statui8 facere voluisset, extunc predictus Johannes, filius Petri, circa metas ipsius possessionis eisdem obviando, ipsum dominum abbatem ab ingressu et occupacione eosdem-que domini noştri et capituli homines a statucione prescripte possessionis prohibuisset et inhibuisset. Cuius contradiccionis racionem ipse dominus . abbas scire volebat a Johanne, filio Petri, prenotato, iuris ordine re-quirente. Quo percepto, Ladislaus, filius Bamabe de Zenthpal, pro eodem Johanne, filio Petri, cum litteris nostris procuratoriis consurgendo, res-pondit eo modo quod ipse Johannes, filius Petri, predictum dominum abbatem ab introitu9, prefatosque homines, ipsius domini noştri et predicti capituli, statucione facienda iamdicte possessionis, Apaty vocate, non prohibuissent, nec nune prohiberet, sed a statucione possessionis sue, Abafaya vocate, ad10 quam10 ipse dominus abbas nomine possessionis Apaty vocate introire voluisset, prohibuisset et prohiberet, quam ipse, mediantibus efficacissimis instrumentis possedisset et nune possederet, que non ad presens, sed in termino ulteriore, per nos sue assignando, ipsum Johannem exhibere posse referebat. In cuius contrarium idem dominus abbas exhibuit quasdam litteras inquisitorias predicti capituli in festo beati Thome apostoli proxime elapso emanatas, in quibus lucide habebatur quod ipsi, receptis litteris ipsius domini noştri Dionisii woyuode, una cum Ladislao, filio Egidii de Zomurduk, homine suo, eorum hominem, videlicet magistrum Blasium, vicesuccentorem chori ecclesie eorundem, pro testimonio duxissent trans-mittendum; qui demum exinde ad ipsos reversi, eisdem concorditer re-tulissent ut ipsi a nobilibus et ignobilibus, pauperibus et divitibus, sco-laribus2, et clericis ac ab aliis quibus(libet)11 hominibus in vicinitate possessionis Apaty existentibus, exceptis12 solummodo filiis condam magistri Thome, filii Dyonisii7 de Regun, quas Johannes, filius Petri dicti de Gurgen, sibi non benevolos sed adversarios suos esse referret, a quibus decuisset et licuisset, veraciter rescivissent et investigassent quod idem Johannes, filius Petri, Ladislaum, famulum et officialem domini Ladislai abbatis, antecessoris sui, de possessione antedicta Apaty vocata, quam idem Ladislaus abbas, iuris ordine reoptinuilsset7 poitencialiter eiecisset et expulsisset; facta expulsione, eandem possessionem Apaty ad p(osses-sio)nem13 suam Abafaya nuncupatam applicando detineret (occupando) u u(s)14 fructus et utilitates eiusdem percipiendo. Cumque nos, perceptis premissis, ipsum dominum abbatem in eo, utrum super ipsa possessione Apaty vocata instrumenta15 haberet, mediantibus quibus ipsa possessio di te ecclesie sue et, per consequens, sibi pertinere dinosseeret iuridice 206 www.dacoromanica.ro requisitum habuissemur, idem dominus abbas retulit eo modo quod, dum ipsa ecclesia beate virginis per condam Johannem dictum Berzethe ao alios emulos eiusdem potencialiter occupata et detenta fuisset, uni-versa instrumenta litteralia in facto possessionum et aliorum iurium ipsius ecclesie confecta, alientata et deperdita fuere extitisset et hoc ydem15 exhibicione quarundam litterarum protestacionalium quodam modo conprobabat et eciam plures litteras protestatorias et inquisitorias in robur diete sue cause habere allegabat dominus abbas prenotatus. Unde, auditis et intellectis omnibus premissis, unacum regni no-bilibus nobiscum pro tribunali consedentibus admisimus iudicantes isto modo quod ambe partes predicte universa eorum instrumenta et litterarum munimenta si qua habere in octavo diei Medii quadragessime nune affuturis coram nobis exhibere teneantur, quibus visis iudicium et iusti-ciam facere valeamus inter partes prenotatas. Datum in Sancto Emerico, octavo die termini prenotati, anno domini M—m0 CCC-mo LX-mo quarto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro domino abbate ecclesie beate virginis de Clusmonustra, contra Johannem, filium Petri, dicti de Gurgen, ad octavas Medii quadragesime, super exhibendis instrumentis, proro-gatoria. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că, pe cînd noi am stat în scaunul de judecată la octavele sărbătorii Botezului domnului de curînd trecute16 şi am chibzuit în chip nepărtinitor pricinile celor ce se judecau, domnul Otto, abatele bisericii fericitei fecioare Măria din Cluj-Mănăştur, venind, între alţi înpricinaţi, înaintea noastră, a avut grijă să ne înfăţişeze, împotriva lui Ioan, fiul lui Petru zis de Gurghiu, o oarecare scrisoare de răspuns a capitlului bisericii Transilvaniei către măritul bărbat Dionisie, voievodul Transilvaniei şi corniţele de Solnoc, domnul nostru,... din sîmbăta dinaintea sărbătorii Naşterii domnului acum de curînd trecută17, care cuprinde în ea rînduiala hotărnicirii de moşie, întîmpinării, opreliştei şi punerii în stăpînire, spunînd că pîra şi darea sa în judecată sînt lămurite în aceasta. In cuprinsul acesteia, între altele, se arată vădit că, pe cînd acelaşi domn Otto, abatele, fiind de faţă Ladislau, fiul lui Egidiu de Sumurduc, omul aceluiaşi domn al nostru, şi magistrul Blasiu, viceajutor de cantor, trimis, la cererea prietenească dată în scris a aceluiaşi domn al nostru, ca om de mărturie, a voit să vină în sîmbăta dinaintea sărbătorii fericitului apostol Toma de curînd trecută18, la faţa locului, pe moşia numită Apaty, dobîndită după rînduiala legii, şi să o treacă în stăpînirea sa şi a bisericii sale, potrivit cuprinsului scrisorii deja-zisului domn al nostru, voievodul Dionisie, fără a ţine seama de împotrivirea sus-zisului Ioan, fiul lui Petru, prin mijlocirea aceloraşi oameni, al domnului nostru şi al mai sus-zisului capitlu, atunci sus-zisul Ioan, fiul lui Petru, întîm-pinîndu-i pe aceştia lîngă hotarele acestei moşii, i-a oprit şi a făcut oprelişte împotriva acelui domn abate de la intrarea şi înstăpânirea şi (împotriva) aceloraşi oameni ai domnului nostru şi ai capitlului, de la punerea în stăpînire a sus-zisei moşii. Acest domn abate a voit să afle de la sus-zisul Ioan, fiul lui Petru, temeiul acestei împotriviri, aşa cum cere rînduiala legii. 207 www.dacoromanica.ro Auzind aceasta, Ladislau, fiul lui Barnaba de Sînpaul, ridicîndu-se cu scrisoarea noastră de împuternicire, a răspuns pentru acel Ioan, fiul lui Petru, în acest fel: că acel Ioan, fiul lui Petru, nu i-a oprit şi nici acum nu-i opreşte pe sus-zisul domn abate de la intrarea şi, pe sus-numiţii oameni, al acestui domn al nostru şi ai sus-zisului capitlu, de la punerea în stăpînire a deja zisei moşii numite Apaty, dar i-a oprit şi îi opreşte de la punerea în stăpînirea moşiei sale numite Abafaia, în care acest domn abate a voit să intre în locul moşiei numite Apaty, pe care acesta o stăpînea şi o stăpîneşte şi acum prin mijlocirea actelor foarte temeinice, (acte) pe care nu le poate înfăţişa acum, doar pe care acel Ioan (le poate înfăţişa) la un soroc următor. împotriva acestuia, acelaşi domn abate a înfăţişat o oarecare scrisoare de cercetare a sus-zisului capitlu, dată în sărbătoarea fericitului apostol Toma de curînd trecută19, în care se arată limpede că aceia, luînd cunoştinţă de scrisoarea acelui domn al nostru, voievodul Dioni-sie, au hotărît să-l trimită, împreună cu Ladislau, fiul lui Egidiu de Sumuruduc, omul său, pe omul lor, şi anume pe magistrul Blasiu, vi-ceajutor de cantor în corul bisericii lor, ca om de mărturie; aceştia în-torcîndu-se apoi la ei, le-au spus într-un glas că ei într-adevăr i-au cercetat pe nobilii şi nenobilii, săracii şi bogaţii, dascălii şi preoţii şi pe alţi oameni de orice fel, de la care se cuvine şi se cade, aflători în vecinătatea moşiei Apaty — lăsîndu-i la o parte doar pe fiii răposatului magistru Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, despre care Ioan, fiul lui Petru zis de Gurghiu, spunea că nu-i sînt binevoitori ci potrivnici — şi au aflat că acel Ioan, fiul lui Petru, l-a dat afară şi l-a alungat cu sila pe Ladislau, slujitorul şi slujbaşul domnului abate Ladislau, predecesorul său20, din sus-zisa moşie numită Apaty, pe care acel abate Ladislau o redobîndise prin rînduiala legii; săvîrşind alungarea şi alipind acea moşie Apaty moşiei sale numite Abafaia, o ţinea în stăpînire, culegîndu-i roadele şi foloasele. Şi, deoarece noi, aflînd cele de mai sus, am vrut să-l cercetăm în chip judecătoresc pe acel domn abate în această privinţă, dacă are acte cu privire la acea moşie numită Apaty, prin mijlocirea cărora se ştie că acea moşie ţine de zisa moşie şi, prin urmare, de el, acel domn abate ne-a spus în acest fel: că, în timp ce acea biserică a fericitei fecioare a fost ocupată şi stăpînită cu sila de către răposatul Ioan zis Berzethe şi (de către) alţi slujitori ai acestuia, toate actele scrise întocmite în pricini privitoare la moşii şi la alte drepturi ale acestei biserici au fost înstrăinate şi pierdute, şi acest (lucru) l-a dovedit acel (domn abate) într-un anume fel prin arătarea unei scrisori de întîmpinare, iar spre mărturia zisei sale pricini sus-zisul domn abate a spus că are chiar mai multe scrisori de întîmpinare şi de cercetare. De aceea, ascultînd şi înţelegînd toate cele de mai sus, împreună cu nobilii ţării aşezaţi cu noi în scaunul de judecată, am hotărît, judecind în acest fel, ca ambele părţi mai sus-zise să fie datoare să arate în faţa noastră, în a opta zi a Miezii Păresimilor care acum vor veni21, toate actele şi dovezile lor scrise, dacă le au cumva, prin vederea cărora am putea face judecată şi dreptate între părţile mai sus numite. Dat la Sîntimbru, în a opta zi a sorocului mai sus amintit, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso, de aceeaşi mină:} (Scrisoare) de amînare pentru domnul abate al bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, împotriva lui Ioan, 208 www.dacoromanica.ro fiul lui Petru, zis de Gurghiu, la octavele Miezii Păresimilor, în legătură cu actele ce vor trebui înfăţişate. Arh.Naţ.Magh.f Dl. 28 741. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Orig. hîrtie, cu rupturi şi pete de umezeală, cu fragmente de pecete rotundă de închidere, aplicată în document pe verso. 1 Rupt cca 3 cm, întregit pe baza contextului. 2 Lectură nesigură. 3 Rupt cca 2 cm; întregit pe baza contextului. 4 Rupt cca 1,5 cm, întregit pe baza contextului. 5 Pată de umezeală cca 1 cm. 9 Rupt şi pată de umezeală cca 1 cm, întregit după sens. 7 Astfel în orig. * Deasupra acestor cuvinte scris un cuvînt ilizibil. 9 Urmează un cuvînt ilizibil, tăiat de aceeaşi mînă. 10 Scrise deasupra unor cuvinte ilizibile, tăiate de aceeaşi mînă. 11 Rupt cca 0,5 cm, întregit pe baza contextului. 12 Cuvînt repetat. 13 Pată de umezeală cca 1,5 cm, întregit după sens. 14 Rupt şi pată de umezeală cca 3,5 cm, întregit pe baza contextului. 15 Scris deasupra rîndului. 16 13 ianuarie. 17 22 decembrie 1363. 18 16 decembrie 1363. 19 21 decembrie 1363. 29 al lui Otto. 21 6 martie. 225 1364 ianuarie 21 (in festo beate Agnetis virginis et martiris), Pojon. Ludovic I, regele Ungariei, donează lui Simion, fiul lui Mauriciu şi moştenitorilor lui, moşiile Mărtineşti (Zenthmarton), Solmus şi Bo-tiza (Batizhaza), cu alt nume (alia nomine) Feierdfona din comitatul Satu-Mare, care fuseseră ale lui Ladislau, fiul lui Alexandru, mort fără moştenitori de parte bărbătească (absque heredibus masculinis defuncto). Arh.Naţ.Magh., Dl. 31 053. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Rezumat în actul lui Ludovic I, regele Ungariei din 2 februarie 1364, nr. 232. EDIŢII: Fejer, X/4, p. 865 (cu greşeli, după un transumpt din 1646). 226 1364 ianuarie 22, Vişegrad. Nos, comes Stephanus Bwbek, iudex curie domini Ludouici, dei gratia regis Hungarie, damus pro memoria quod Joannes de Ody, pro nobili domina, consorte Ladislai, filii Joannis, filii Brictii de Bathor, cum procuratoriis litterds capitalii ecclesie Varadiensis in octavis festi Epi-phanie domini proxime preteritis, iuxta continemtam litterairum nostrarum procuratoriarum, in figura noştri iudicii comparendo, contra Stephanum et Emericum, filios Petri, ac Stephanum, Thomam et Ladislaum, filios Ladislai, nobiles de Zych, necnon Jacobum, filium Nicolai, germanum Swdak de Wylak, proposuerat eo modo, quomodo prefati nobiles in cau-sam attracti de possessionibus ipsius nobilis domine, ad castrum Somlyo vocatum pertinentibus, magnam particulam terre ad possesionem1 ipso- 209* www.dacoromanica.ro rum Zych et Wylak vocatas occupassent et indebite uterentur, cuis ra-tionem scire vellet ab eisdem, iustitia mediante. Quo percepto, annotati Jacobus, filius Nicolai, et Stephanus, filius Petri, pro se personaliter et aliis predictis, cum procuratoriis litteris eiusdem capituli Varadiensis, in nostram exurgendo presentiam, respon-derat2 ex adverso quod ipsi de possessionibus diete nobilis domine nul-lam terre particulam occupassent nec uterentur, sed dictas eorum posse-ssiones iuxta veros cursus metarum earundem usi extitissent et uterentur. Unde eadem domina per regium et alicuius capituli vel conventus cre-dibiles homines, inihi legitime venientes, tales particulas terre vel tăiem nomine sui iuris recaptivare et sibi statui facere posset, in cuius statuti-one in nullo sibi ipsi contradicerent, tăiem vero vel tâles particulas terre* recaptivare et sibi statui facere (non)3 posset, in cuius statutione eidem contradictionis velamine obviarent. Super quo amicitiam capituli Varadiensis, eidem littere4 scribendo, petieramus diligenter quiatenus ipsorum miitterent ho mine m pro testimo-nio fidedignium, quo presente homo regius infradeclarandus, in octavis festi Pasche domini proxime tune venturis, ad faciem dictarum possessio-num partium prescriptarum, vicinorum et commetaneorum suorum le-gitimis convocationibus habitis et partibus vel earum legitimis procura-toribus accedendo, particulam seu particulas terre, quam vel quas eadem domina consors magistri Ladislai vel eius procurator legitimus inibi nomine sui iuris recaptivare et sibi statui facere valeret, recaptivaret ean-dem et reambularet ac statueret memorate domine consorţi Ladislai eo iure, quo sibi dinosceretur pertinere, perpetuo possidendas, si per ipsos in causam attractos non fieret contradictum; contradictores autem ibi, si qui fierent, eosdem ad octavas festi beati Georgii martiris tune ven-turas tune citaret in presentiam regie maiestatis; si vero ipsi in causam attracti contradicerent, ipsos citări non incumberet, eo quod tune in lite essent cum eisdem absque citatione aliquali octavis in eisdem ipsos coram nobis comparere oporteret, rationem contradictionis eorundem reddituros; hiisque peractis, particulam seu particulas terre inter partes litigiose5 remanentem6 regali mensura mensurando, vel, si mensurari non posset, visu considerando, unacum aliis probis vicinis estimaret et con-digno suo pretio et valore, regni lege requirente. Et posthec huiusmodi ipsius possessionarie recaptivationis, reambulationis et estimationis ao statutionis seriem cum nominibus contradictorum et citatorum, si qui fierent, ad dictas octavas festi beati Georgii martiris nune1 venturum1 domino nostro regi fideliter rescriberet capitulum Varadiense prenotatum. Ipsum igitur capitulum, nostris amicabilibus petitionibus annuendo, iuxta premissarum litterarum nostrarum continentiam, unacum Stephano Rwfo de Baksa, homine regio, Michaelem, presbiterum chori ecclesie eorum, pro testimonio fidelignum ad premissa exsequenda duxisset des-tinandum. Qui demum ad ipsum capitulum reversi, eidem concordanter retulissent quod ipsi, in predictis octavis festi Pasche domini et aliis diebus immediate subsequentibus, ad facies dictarum possessionum partium prefatarum, vicinorum et commetaneorum suorum legitimis convocationibus habitis, Joanne de Ody, legitimo procuratore prefate nobilis domine, consortis Ladislai, cum procuratoriis litteris dicti capituli Varadiensis, et Stephano et Thoma, filiis Ladislai de Zych, personaliter adherentibus, accessissent, primo ad prefaţam possessionem Zych, ubi, super quodam b^rez prefatus Joannes, procurator diete nobilis domine, 210 www.dacoromanica.ro quinque metas demonstrasset; abhinc, versus partem meridionalem eundo, similiter super eundem bercz unam metam indicasset; abhinc, versus partem occidentalem gradiendo, super prefatum bercz unum locum ad instar mete habitum demonstrasset; deinde, ad eundem locum pergi-rando, demonstracioni supersedisset. Tandem quarto die ad eandem pos-sessionem Zych accedendo, ibique memoraţi Thomas et Stephanus, filii Ladislai, personaliter pro se, Laurentius vero, filius Petri, in persona magistri Stephani, fratris sui, quasdam terras usuales habitationibus8 destitutas, Bachywn vocatas, demonstrasset, allegando easdem terras ad predictam possessionem Zych pertinere et ex vigore instrumentorum ipsorum usi extitisse; dehinc autem ad partem septentrionalem gradiendo, ad unum locum Beithor dictum veniendo, prefatus Thomas allegas-set in hune modum, ut prefaţa domina ulterius, in sua commetaneitate non exstiteret, sed Nicolaus, filius Alberti, commetaneus eiusdem fore dinosceretur; deinde, per eundem bercz reflectendo, ad unam terram Zenthgyergtheleke vocatam perrexisset, ubi ecclesia rupta quedam situata exstitisset, quam quidem terram ,ad predictam possessionem Zvch pertinere asseruisset; abhinc, ad unum rivulum gradiendo, et ad unum alveum vergendo, unam metam comperisset, quam Stephanus et Thomas prenotati a possessione Barla vocata separantem fore allgassent; hinc versus partem orientalem eundo, unam metam demonstrassent similiter ab eadem possessione Barla separantem fore adiecissent; deinde oblique reflectendo ad unam silvam fagi perrexissent, et ibi duas metas compe-rissent, quas similiter ad eadem possessione Barla separantes fore adiecissent; deinde ad unum alveum Chyakopataka vocatum accedendo, ip-sum alveum pro signo metali similiter asseruissent a predicta possessione Barla separante, hinc ad unum rivulum pergendo, unum locum Zechkapu vocatum demonstrassent et ipsum locum a possessionibus Somlyo et Perench vocatis separare indicassent et ibi dicebantur terminasse, ubi ipsas particulas terre modo premisso d(emon)stratas9 et litigiosas ad decern aratra visu considerando sufficientes fore estimassent. Quarum litterarum exhibitionibus factis, perlectis continentiis ea-rundem, prefato Joanne, procuratore predicte nobilis domine, super huiusmodi10 ex parte dictorum nobilium de Zych iudicium et iustitiam impartiri postulante, prefatus procurator dictorum nobilium de Zych allegavit eo modo, quod annotata terra litigiosa ad decern aratra estimata esset terra usualis annotate possessionis predictorum nobilium, Zych appellate, ipsique super possessionis11 Zych instrumenta haberent efficacia, que termino ulteriori, per nos eis dando, exhibere presto essent et paraţi. Unde nos, unacum nobilibus regni, nobiscum in iudicio assidentibus, commisimus iudicantes eo modo, quod prenominati nobiles de Z>ch uni-versa eorum litteralia instrumenta, si que super facto diete possessionis eorum haberent confecta, in octavis festi Michaelis archangeli nune ver-turum12, contra annotatam nobilem dominam, simul etiam instrumenta sua producere debentem, exhibere teneantur coram nobis, quibus visis iudicium et iustitiam facere valeamus inter partes huiusmodi. Datum în Wissegrad, decimo die termini prenotati, anno domini M™ CCCmo LXmo tercio. Noi, corniţele Ştefan Bubek, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, dăm de ştire că la octavele de cu-rînd trecute ale sărbătorii Bobotezei13, venind înaintea judecăţii noastre 211 www.dacoromanica.ro — potrivit scrisorii noastre de împuternicire — Ioan de Dioşod, în numele nobilei doamne, soţia lui Ladislau, fiul lui Ioan, fiul lui Bricciu de Bâthor, cu scrisoarea de împuternicire a capitlului bisericii de Oradea, împotriva lui Ştefan şi Emeric, fiii lui Petru, precum şi a lui Ştefan, Toma şi Ladislau, fiii lui Ladislau, nobili de Siciu, cît şi a lui Iacob, fiul lui Nicolae, fratele lui Sudak de Uileacu, s-a plîns că sus-zişii nobili împricinaţi au pus stăpînire şi au (alipit) la moşiile lor numite Siciu şi Uileacu o mare bucată de pămînt din moşiile acelei nobile doamne ce ţin de cetatea numită Şimleu şi că se folosesc (de ea) pe nedrept şi că el ar voi să afle de la ei prin judecată temeiul acelei (înstăpîniri). Auzind acestea, pomeniţii Iacob, fiul lui Nicolae şi Ştefan, fiul lui Petru, ridicîndu-se în faţa noastră ei înşişi în numele lor, iar pentru ceilalţi mai sus pomeniţi, cu scrisori de împuternicire din partea acelui capitlu din Oradea, au răspuns dimpotrivă, că ei nu s-au făcut stăpîni şi nu se folosesc de nici o bucată de pămînt din moşiile numitei nobile doamne, ci s-au folosit şi se folosesc de pomenitele lor moşii potrivit adevăratului mers al hotarelor acelora. Deci acea nobilă doamnă poate redobîndi ca bun al său şi poate pune să i se treacă în stăpînire de către omul regelui şi omul de crezare al vreunui capitlu sau convent, veniţi în chip legiuit la faţa locului, atare sau atari bucăţi de pămînt la darea în stăpînire a cărora nu i-ar ridica ei nici o împotrivire, dar ea nu poate redobîndi şi nu poate pune să i se treacă în stăpînire atare sau atari bucăţi de pămînt, la a cărora trecere în stăpînire ar ridica ei stavila împotrivirii. Drept aceea, scriind noi capitlului din Oradea i-am cerut prieteneşte să trimită spre mărturie pe omul lor vrednic de crezare, în faţa căruia omul regelui, ce se va arăta anume mai jos, ducîndu-se la octavele sărbătorii Paştelui domnului pe atunci viitoare14 la zisele moşii ale sus-scriselor părţi şi făcînd în chip legiuit chemarea vecinilor şi me-gieşilor lor şi fiind (părţile) de faţă sau împuterniciţii lor legiuiţi, să redobîndească, să hotărnicească şi să dea în stăpînire pomenitei doamne, soţia lui Ladislau, bucata sau bucăţile de pămînt pe care acea doamnă, soţia magistrului Ladislau, sau împuterniciţii ei legiuiţi, ar putea să le redobîndească acolo ca bun al ei şi să i se dea ei In stăpînire, ca să le stăpînească pe veci cu acel drept cu care se ştie că ţin de ea, dacă nu s-ar ridica împotrivire din partea acelor împricinaţi; iar dacă vor fi acolo vreunii împotrivitori, să-i cheme înaintea maiestăţii regale la octavele sărbătorii pe atunci viitoare a fericitului mucenic Gheorghe15. Dacă însă împricinaţii s-ar împotrivi, nu e nevoie ca ei să fie chemaţi la judecată16 deoarece acum ei se află cu ei în judecată, şi trebuie să se înfăţişeze înaintea noastră la acele octave fără nici o chemare, ca să dea seamă de împotrivirea lor. Şi după ce se vor fi săvîrşit acestea, măsurînd cu măsura regească bucata sau bucăţile de pămînt rămase în pricină între părţi, sau dacă nu s-ar putea măsura, socotindu-le din ochi, să le preţuiască împreună cu ceilalţi cinstiţi vecini la preţul lor cuvenit, şi la valoarea lor, după cum cere legea ţării. Şi după acestea, pomenitul capitlu din Oradea să răspundă în scris întocmai domnului nostru regelui, la zisele octave ale sărbătorii atunci viitoare a fericitului mucenio Gheorghe despre desfăşurarea acestei redobîndiri, hotărniciri, aprecieri şi puneri în stăpînire de moşie împreună cu numele împotrivitorilor şi ale acelor chemaţi (în judecată), dacă vor fi vreunii. 212 www.dacoromanica.ro Aşadar acest capitlu, încuviinţînd prieteneasca noastră cerere, potrivit cuprinsului pomenitei noastre scrisori, a hotărît să trimită spre mărturie împreună cu omul regelui, Ştefan cel Roşu de Bocşa, pe (omul lor) vrednic de crezare, (anume) Mihail, preotul din strana bisericii lor, pentru împlinirea celor de mai sus. Aceştia, înapoindu-se apoi la acel capitlu, i-au spus deopotrivă, că, la pomenitele octave ale sărbătorii Paştelui domnului şi în celelalte zile îndată următoare s-au dus la zisele moşii ale sus-numitelor părţi şi, făcînd legiuita chemare a vecinilor şi megieşilor lor, fiind de faţă înşişi Ioan de Dioşod, împuternicitul legiuit al sus-zisei nobile doamne, soţia lui Ladislau, cu scrisoare de împuternicire a zisului capitlu din Oradea, şi Ştefan şi Toma, fiii lui Ladislau de Siciu, (merg&id) mai întîi la sus-zisa moşie Siciu, unde sus-numitul Ioan, împuternicitul zisei nobile doamne, a arătat pe o creastă cinci semne de hotar. De acolo, mergînd spre partea de miazăzi, a arătat tot pe aceeaşi creastă un semn de hotar; de acolo mergînd spre partea de apus a arătat pe pomenita creastă un loc socotit ca semn de hotar. De acolo întorcîndu-se la acelaşi loc a încetat cu arătarea (hotarelor). Apoi în a patra zi, ducîndu-se la aceeaşi moşie Siciu, acolo pomeniţii Toma şi Ştefan, fiii lui Ladislau, ei înşişi în numele lor, şi Laurenţiu, fiul lui Petru, în numele magistrului Ştefan, fratele său, au arătat nişte pă-mînturi de folosinţă fără de locuitori numite Bachyun, spunînd că acele pămînturi ţin de sus-zisa moşie Siciu şi că ei s-au folosit de ele în temeiul actelor lor. Iar de acolo, mergînd spre partea de miazănoapte (şi) ajungînd la un loc, zis Beithor, sus-numitul Toma a spus aşa: că sus-zisa doamnă s-ar mai fi megiaşa sa, ci se ştie că Nicolae, fiul lui Albert, este megieşul lui. De acolo cotind pe acea creastă a mers la un pămînt numit Zenthgyergtheleke, unde fusese o biserică dărîmată; iar acest pămînt a spus că ţine de sus-zisa moşie Siciu. Pe acolo, mergînd la un pîrîu şi cotind spre o gîrlă, au găsit un semn de hotar, despre care sus-zişii Ştefan şi Toma au spus că desparte (acea moşie) de moşia numită Borla. Acolo, mergînd spre partea de răsărit, au arătat un semn de hotar şi au adăugat de asemenea că desparte (acea moşie) de moşia Borla. De acolo, cotind-o pieziş, au mers la o pădure de fag şi acolo au văzut două semne de hotar, despre care de asemenea au spus că despart (acea moşie) de moşia Borla. De acolo, mergînd la o gîrlă numită Valea Chyako, au spus că acea gîrlă (este) semnul de hotar ce desparte (acea moşie) de sus-zisa moşie Borla. Acolo, mergînd la un pîrîu, au arătat Un loc numit Poarta lui Zete şi au spus că acest loc desparte (acea moşie) de moşiile numite Şimleu şi Periceiu şi acolo au spus ei că au sfîrşit (cu arătarea hotarelor). Şi socotind ei din ochi, au preţuit că acele bucăţi de pămînt în pricină, arătate în chipul sus-zis, au o întindere de zece pluguri. După ce s-a înfăţişat această scrisoare şi s-a citit cuprinsul ei, sus-zisul Ioan, împuternicitul sus-numitei nobile doamne, cerînd să i se facă dreptate din partea numiţilor nobili de Siciu cu privire la pomenitul (pămînt în litigiu), sus-numitul împuternicit al zişilor nobili de Siciu a spus că pomenitul pămînt în pricină, preţuit la zece pluguri, este pămînt de folosinţă al sus-zisei moşii numite Siciu a pomeniţilor nobili şi că aceştia au acte temeinice cu privire la moşia Siciu, pe care sînt gata şi pregătiţi să le înfăţişeze (la) un soroc viitor ce li se va hotărî de noi. 18 — Documenta Romaniae Historica 213 www.dacoromanica.ro Drept aceea noi, împreună cu nobilii regatului care şedeau cu noi la judecată, am hotărît la judecată că sus-numiţii nobili de Siciu trebuie să înfăţişeze înaintea noastră la octavele sărbătorii acum viitoare a fericitului arhanghel Mihail17 toate actele lor scrise, dacă au vreunele întocmite cu privire la zisa lor moşie, împotriva pomenitei nobile doamne, care de asemenea va trebui să-şi aducă actele sale. Pentru ca, văzînd noi aceste (acte), să putem face judecată şi dreptate între părţi. Dat Ja Vişegrad, în a zecea zi a sorocului de mai sus, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh„ Dl. 31103. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Copie de la mijlocul sec. al XVI-lea. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Bânffy, Fasc. K. K. nr. 1, dosar 357. Copie, cu multe greşeli, din 1785. 1 11 1 Corect r possessiones. 2 Corect: responderunt. 3 Lipseşte în copie, întregit după sens. 4 Corect: litteratorie. 5 Corect: litigîosas. 8 Corect: remanentes. 7 Corect: tune venturas. 8 Corect: habitatoribus. 8 Rupt cca 1 cm, întregit după sens. 10 In copie s-a omis probabil: terre litigiose. 11 Corect: possessione. 12 Corect: venturas. 13 13 ianuarie 1364. 14 9 aprilie 1363. 15 1 mai 1363. 18 Adică nu se vor mai face formalităţile citării. 17 6 octombrie 1364. 227 1364 ianuarie 25 (in festo conversionis sandi Pauli apostoli), Pojon. r Ludovic I, regele Ungariei, transcrie şi întăreşte — la cererea lui Ioan, arhidiacon de Tîmava (Kykwllew), vicar general al arhiepiscopului de Strigoniu şi capelan osebit al regelui — actul capitlului din Zips din 11 martie 1360 (D.R.H. — C—XI, nr. 457). întărirea se face ţinîn-du-se seama de „slujbele îndatoritoare cu care a fost însărcinat şi pe care le-a împlinit (acel Ioan) în cancelaria noastră cea mare (şi) în diferite alte treburi ale noastre (ale regelui) şi ale regatului nostru" (... complacendis sincerissimis quibus sub cancellaria nostra maiori in cundibus aliis nostris et regni noştri negodis sibi commissis et confisis). Arh.Naţ.Magh., Dl. 5 179. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1360. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Szâzadok, 1893, p. 14—15, nota 3. 228 1364 ianuarie 27 (sexto Kalendas Februarii). Ludovic I, regele Ungariei, donează nişte moşii din actualul teritoriu al R.S.F. Iugoslavia. în lista demnitarilor: Dumitru, episcopul de 214 www.dacoromanica.ro Oradea; Dominic, episcopul Transilvaniei; Dominic, episcopul de Cenad; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh.Stat. Zagreb. Docum. medii aevi a. 1364. Orig. perg., cu urmele unei peceţi de atîmare. EDIŢII: Smicîklas, XIII, p. 331—335. 229 1364 ianuarie 29, Gilău. Nos, Dominicus, dei et apostolice sedis gratia episcopus Transsil-uanus, memorie commendantes tenore presentium significamus quibus expedit universis quod magister Thomas, filius Gregorii, castellanus nos-ter de Lapide Sancti Mychaelis, ad nostre paternitatis accedendo pre-sentiam, exhibuit nobis quasdam litteras patentes quondam venerabilis patris, domini Andree, episcopi Transsiluani, predecessoris noştri felicis memorie, cum sigillo eiusdem pendenti super confirmatione libertatis populorum seu iobagionum nostrorum de Sard confectas, tenoris infra-scripti, supplicans idem nobis, in persona dictorum iobagionum nostrorum, humili precum cum instantia, ut dictas litteras transscribi et lit-teris nostris mediantibus confirmare dignaremur pro eisdem ad caute-lam. Quarumquidem litterarum tenor talis est: {Urmează actul lui Andrei, episcopul Transilvaniei, din 11 mai 1325, Ub., I, p. 394—394, cuprinzând actul lui Petru, episcopul Transilvaniei, din 6 aprilie 1295, Ub.» I, p. 197—198>. Nos itaque, petitionibus eiusdem magistri Thome, in personis dictorum iobagionum nostrorum de Sard nobis humiliter porrectis, favore paternati inclinati, predictas litteras de verbo ad verbum super libertate antedicta presentibus insertas, quia vires earum veritati suffra-gantur et nichilominus considerantes, volumus ipsam possessionem nos-tram magis populosam efficere et numerositate iobagionum augeri, eas-dem ratas habentes confirmamus, patrocinio presentium mediante. In cuius rei testimonium presentes, propter maioris sigilii noştri oarenitiam anulari sigillo nostru duxmus eonsignandas, que duim1 nobis reportate fuerint, cum maiori sigillo nostro assumpmimus consignare. Datum in Gyalou, feria secunda proxima ante festum Purifica-tionis virginis gloriose, anno domini M™0 CCCm0 sexagesimo quarto. Noi, Dominic, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolio episcopul Transilvaniei, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că magistrul Toma, fiul lui Grigore, castelanul nostru din cetatea Piatra Sf. Mihai, venind în faţa sfinţiei noastre, ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă, cu cuprinsul de mai jos, a răposatului venerabil părinte şi domn Andrei, episcopul Transilvaniei, înaintaşul nostru de fericită pomenire, cu pecetea lui atîrnată, întocmită cu privire la întărirea libertăţilor oamenilor sau iobagilor noştri din Şard, rugîndu-ne cu smerite şi stăruitoare rugăminţi în numele zişilor iobagi ai noştri, să binevoim, să punem să fie trecută în scris numita scrisoare şi să fie întărită pentru ei spre chezăşie, prin scrilsoanea noastră. Iar cuprinsul acelei scrisori este acesta: {Urmează actul lui Andrei, episcopul Transilvaniei, din 11 mai 1325, DIR—C— veac XIV, voi. II, p. 146—147), cuprinzînd actul lui Petru, episcopul 215 www.dacoromanica.ro Transilvaniei, din 6 aprilie 1295, DIR—C—veac. XIII, voi. II, p. 413— 414). Noi, aşadar, ascultînd cu părintească dragoste cererile acelui magistru Toma, înaintate nouă cu smerenie în numele zişilor noştri iobagi din Şard, şi consfinţind sus-zisa scrisoare privitoare la pomenitele libertăţi, trecută din cuvînt în cuvînt în scrisoarea de faţă, pentru că puterea ei se întemeiază pe adevăr şi mai ţinînd totodată seama (de faptul) că voim să facem ca acea moşie (să fie) mai împoporată şi să sporească prin mulţimea iobagilor, o confirmăm cu ocrotirea acestei scrisori. Spre mărturia acestui lucru, am hotărît să pecetluim scrisoarea de faţă, în lipsa peceţii noastre celei mari, cu pecetea noastră inelară, în-datorîndu-ne să-i punem pecetea noastră cea mare atunci cînd această scrisoare ne va fi înapoiată. Dat la Gilău, în lunea dinaintea sărbătorii Întîmpinării domnului, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Bibi. Batthyaneum Alba Iulia, arh. conv. Cluj-Mănăştur, nr. 36. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/i 295. Orig.perg., cu urme de pecete din ceară roşie, aplicată în document pe verso. EDIŢII; Transilvania, 1871, p. 266; Ub., II, p. 206. REGEŞTE; Beke, Km. konv., p. 720, nr. 36. (cu data greşită; 28 ianuarie 1364). 1 Scris deasupra rîndului. 230 1364 ianuarie 30 (feria tertia proxima ante festum Purificationis beate virginis Mărie) (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că fiii lui Lokos de Ivankahaza predau surorilor lor moşia Bank din comitatul Bihor pentru sfertul cuvenit lor ca fiice. Arh.oraş. Debreţin, Diplome, nr. 29. Copie autentificată. REGEŞTE: Herpay, Debrecen văros levâl., p. 25, nr. 30. 231 1364 ianuarie 31. (L)odouicus, dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Seruie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallernitanus, et honoris montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, pre-sentibus pariter et futuris presencium noticiam habituris, salutem in omnium salvatore; sicut ad regiam pertinet excellenciam unicuique pro-meritis condigna dare beneficia premiorum, sic per ipsum prius rite donata muniminis beneficio debet solidare, ut per revocacionis1 titulum ea inconcussa permaneant, quo suis temporibus excelsi principes statuerunt. Proinde ad universorum noticiam tam presencium quam futurorum harum serie volumus pervenire quod magisţer Benedictus, filius Pauli, filii Heym, comes noster Posoniensis, sua in persona ad nostre celsitu- 216 www.dacoromanica.ro dinis veniens presenciam, exhibuit nobis quasdiam bbteras nostras patentes, maiori sigilii2 nostro in Vzura casualiter deperdito consignatas, super donacione quarundam possessionum Sekaspathaka, Voya et Kwesdpa-thaka vocatarum, ac medietatis cuiusdam possessionis Bachituusse3 nun-cupate, in comitatu de Crasso existencium, a magistro videlicet Johanne Bisseno pro tribus milibus et quadringentis florenis per nos emptarum sicque per nostram maiestatem pro meritoriis serviciis eiusdem, magistri Benedicti sibi et filio suo perpetuo facta, confectas, tenoris infrascripti, supplicans nostre regie excellencie humiliter et devote, ut easdem literas nostras et collacionem possessionum predictarum in eisdem expressam acceptare, approbare, ratificare, et pro eodem, suoque filio, novi sigilii noştri appensione dignaremur confirmare. Quarum tenor talis est: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 18 noiembrie 1361, nr. 66). Nos itaque supplicacionem eiusdem magistri Benedicti in premissis nobis porrectam tamquam iustam et iuri consonam fore attendentes, serviciis eciam et fidelitatibus suis in reminiscenciam nostre reductis celsitudinis, pretactas literas nostras omni prorsus suspicione carentes, presentibus de verbo ad verbum insertas simulcum collacione dictarum possessionum in tenore earundem expressis, de beneplacita voluntate et consensu serenissime principisse, domine Elizabet, regine Hungarie, ge-netricis nostre karissime, acceptamus, approbamus, ratificamus et de plenitudine nostre ragalis4 potestatis perpetuo valituras confirmamus presentis privilegii patracino5 mediante, salvis iuribus alienis. In cuius confirmacionis nostre testimonium firmitatemque perpetuam presentes concessimus literas nostras privilegiales pendentis et autentici sigilii noştri novi dupplicis muninime roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, archiepiscopi Strigoniensis locique eiusdem comitis perpetui, dilecti et fidelis noştri, anno domini Mmo CCC0 sexagesimo quarto, sexto Nonas Fe-bruarii, regni au tem noştri vicesimo tercio; venerabilibus in Christo pa-tribus et dominis, eodem Nicolao Strigoniensi, Thoma Colocensi, Wglino Spalatensi, Nicolao Jadrensi, et Elya Ragusiensi, archiepiscopis, Deme-trio Waradiensi, Dominico Transilwano, Colomano Jauriensi, Ladislao Wesprimiensi, Stephano Zagrabiensi, regnique Sclauonie vicario generali, Dominico Chanadiensi, Mychaele Agriensi, Vilhelmo Quinqueecclesiensi, Johanne Wachyensi, Petro Boznensi, fratribus Stephano Nitriensi, Thoma Syrimiensei, Johanne Tyniniensi, Demetrio Nonensi, Nicolao Tragu-riensi, Stephano Farensi, Vallentino Macariensi, Matheo Sibinichensi, Mychaele Scardonensi, Portiua Sceniensi, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei fideliter gubernantibus; magnificis viris Nicolao Konth palatino, Dyonisio woyuada, comite Stephano Bebek, iudice curie nostre, Johanne, magistro thavarnicorum nostrorum, Nicolao de Zeech, Dalmacie et Croaţie, Nicolao de Machou, ,banis, Petro Zudar, pincemarum, Paulo dapife-rorum, Emerico agazonum, Johanne ianitorum magistris, ac eodem magistro Benedicto, comite Posoniensi aliisque quampluribus comitatus regni noştri tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului (şi) al Muntelui Sant’Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de această scrisoare, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. 217 www.dacoromanica.ro După cum se cade înălţimii regeşti să-i dea fiecăruia, după vrednicia lui, binefacerea unei răsplăţi potrivite, tot aşa ea e datoare să consfinţească cu darul întăririi cele dăruite mai înainte de ea însăşi în chip legiuit, pentru ca, în temeiul reînnoirii, ele să rămînă nestrămutate aşa cum au hotărît în zilele lor înalţii principi. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de acum, cît şi a celor viitori, că magistrul Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heym, corniţele nostru de Pojon, venind el însuşi înaintea înălţimi noastre, ne-a arătat o scrisoare deschisă a noastră însemnată cu pecetea noastră cea mare — pierdută din întîmplare în Ozora — avînd cuprinsul de mai jos şi întocmită cu privire la dania unor moşii numite Secaş, Voya şi Kwesdpathaka şi a unei jumătăţi din moşia numită Bachituusse aflătoare în comitatul Caraş, adică (a moşiilor) cumpărate de noi cu trei mii şi patru sute florini de la magistrul Ioan (zis) Pecenegul, şi apoi dăruite pe veci pentru vrednicele sale slujbe, de maiestatea noastră, magistrului Benedict şi fiului său, rugînd cu smerenie şi supunere înălţimea noastră regească să binevoim a primi, a încuviinţa şi a consfinţi acea scrisoare a noastră şi dania pomenitelor moşii arătată în ea şi a o întări, pentru dînsul şi fiul său, prin atîrnarea peceţii noastre celei noi. Iar cuprinsul acelei scrisori este acesta: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 18 noiembrie 1361 nr. 66). Noi, aşadar, avînd în vedere că cererea acestui magistru Benedict înaintată nouă cu privire la cele de mai sus este dreaptă şi potrivită dreptăţii şi înălţimea noastră, aducîndu-ne din nou aminte de slujbele şi faptele sale de credinţă, cu binevoitoarea încuviinţare şi învoirea prealuminatei principese Elisabeta, regina Ungariei, preascumpa noastră mamă, primim, încuviinţăm (şi) consfinţim suspomenita noastră scrisoare,, lipsită cu totul de orice bănuială şi trecută din cuvînt în cuvînt în cea de faţă, dimpreună cu dania ziselor moşii arătate în cuprinsul ei, şi, din plinătatea puterii noastre regeşti o întărim cu ocrotirea privilegiului de faţă spre a avea tărie de veci fără a vătăma drepturile altora. Spre mărturia şi veşnica trăinicie a întăririi nostre am dat această scrisoare privilegială a noastră întărită cu puterea peceţii noastre noi» duble, atîrnate şi autentice. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte domnul Nicolae arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, în a şasea zi înainte de nonele lui februarie, iar în al domniei noastre aL douăzeci şi treilea an; venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, numitul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, Toma de Calocea, Ugolino de Spalato, Nicolae de Zara şi Ilie de Raguza; (precum şi) episcopii: Dumitru al bisericii de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Coloman de Gyor» Ladislau de Vesprim, Ştefan de Zagreb,, şi vicar general al ţării Slavoniei, Dominic de Cenad, Mihail de Agria, Vilhelm de Păcs, Ioan de Vaţ, Petru al Bosniei, fraţii: Ştefan de Nitra, Toma al Sirmiului, Ioan de Knin, Dumitru de Nona, Nicolae de Tragur, Ştefan de Faro, Valentin de Makarska, Matei de Sebenico, Mihail de Scardona, Portiva de Segno păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; (iar) măriţii bărbaţi: Nicolae Konth palatinul, Dionisie voievodul, corniţele Ştefan Bubek, judele curţii noastre, Ioan marele nostru vistier, Nicolae de Zeech, banul Dalmaţiei şi Croaţiei, Nicolae, banul de Macva, Petru Zudar marele paharnic, Pavel marele stolnic, Şmeric marele comis, Ioan marele uşier şi sus-numitul. 218 www.dacoromanica.ro magistru Benedict corniţele de Pojon şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kisfaludy. Orig. hîrtie, cu pecete atîrnată căzută. Orig. hîrtie, cu urme de pecete atîrnată de şnur de mătasă verde şi roşie. Transumpt într-un act din 1364. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 59—61. 1 Corect: renovationes. 2 Corect: sigillo. 3 In varianta a doua: Bastiuisse. * Astfel în orig., corect: regalls. 4 Astfel în orig., corect: patrocinio. 232 1364 februarie 2. (Nicolae de Gara, palatinul Ungariei, în actul său din 13 martie 1409, menţionează mai multe scrisori, printre care:) Decima autem earum et ultima prefati domini Lodouici regis privi-legialis, anno domini M1"0 CCC™0 sexagesimo quarto, quarto Nonas Fe-bruarii, regni autem sui anno vigesimo tertio, emanata, habens in se trans-criptive et confirmative de verbo ad verbum seriem aliarum litterarum suarum patentium, Posonii, in festo beate Agnetis virginis et 'martiris, anno domini Mmo CCCmo sexagesimo quarto emanatarum, possessiones Zenthmarton, Solmus et Batizhaza, alio nomine Feierdfona vocatas, in comitatu Zathmariensi, que condam Ladislai, filii Alexandri, hominis absque heredibus masculinis defuncţi, extitissent, per ipsum dominum Lodouicum regem predicto magistro Simoni, filio Mauricii, et suis heredibus perpetuo datas extitisse enodabat. Iar a zecea dintre ele <şi cea din urmă, anume (scrisoarea) privile-gială a pomenitului domn Ludovic regele, dată în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, în a patra zi înainte de nonele lui februarie1, iar în anul domniei sale al douăzeci şi treilea cuprinzînd în sine trecerea în scris şi întărirea din cuvînt în cuvînt a cuprinsului altei scrisori deschise a lui, dată la Pojon, la sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Agneta1 2, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, arăta că moşiile numite Sînmartin, Solmus şi Botiza, sau cu alt nume Fejerdfona, din comitatul Satu-Mare, care fuseseră ale răposatului Ladislau, fiul lui Alexandru' om care a murit fără moştenitori de parte bărbătească, au fost date pe veci de către acel domn Ludovic regele, sus-zisului magistru Simion, fiul lui Mauriciu, şi moştenitorilor lui. Arh.Naţ.Magh., Dl. 31 053. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Rezumat în actul lui Nicolae Gara, palatinul Ungariei, din 3l martie 1409, EDIŢII: Fejir, X/4, p. 865 (cu greşeli, după un transumpt din 1746). 1 2 februarie. 2 21 ianuarie. 219 www.dacoromanica.ro 233 1364 februarie 3 (tertio Nonas Februarie). Ludovic I, regele Ungariei întăreşte cu noua sa pecete1 actul său din 13 iulie 1347 (DIR.—C, veac XIV, voi. IV, p. 377) care cuprinde în transumpt actul regelui Carol Robert din 11 august 1340 (DIR.—C, veac XIV, voi. III, p. 544), privitor la dăruirea de către rege a bunurilor lui Nicolae de Tălmaciu, voievodului Toma. Această nouă pecetluire se face „pentru magistrul Konya, fiul răposatului voievod Toma, numit mai sus şi pentru moştenitorii şi urmaşii lui“. Arh.Naţ.Magh., Dl. însemnare jos, dreapta, sub textul documentului din 1347. Pecetea atîrnatâ s-a pierdut. REGEŞTE: Fejir, XI, p. 471; Ub., II, p. 206—207. 1 Editorii nu menţionează pierderea peceţii regelui la Ozora, cu amintirea şi a pierderii peceţii lui Carol Robert în Ţara Românească. 234 1364 februarie 6, Vişegrad. Nos, Dyonisius, vaivoda Transsiluanus et comes de Zolnuk, memorie commendantes tenore presentium significamus quibus expedit univer-sis quod Johanne, filio Petri dicti Chech, comite, vulgo greb dicto, de Gyznoyow, actore, personaliter ab una, item nobili viro magistro Konya, quondam comite Posoniensi, filio videlicet quondam viri magnifici, domini, Thome, olim vaivode Transsiluani, in causa attracto, pro se personaliter et pro venerabili in Christo patre, domino Michaele, episcopo A-griensi, fratre suo, sine literis procuratoriis, cuius tamen onus et grava-men, si in infrascripta compositione persistere nollet, super se assumen-do, parte ex altera, iuxta continentiam priorum literarum prorogatoria-rum, in octavis festi Epiphaniarum domini in noştri iudicii figura con-stitutis, obtenta prius nostra iudiciaria paciscendi licenţia super facto quarundam possessionum Sytwe et Bolkaoh vocatarum in comitatu de Kykillew, in partibus Transsiluanis, habitarum, apud manus eiusdem magistri Konye existentium, quas scilicet ipse Johannes, filius Petri, ab eisdem domino episcopo et magistro Konya nomine possessionum quondam Nicolai, filii Corrardi de Tolmach, emptionis titulo ipsum Ni-colaum contingentium, cum nobili domina sorore sua, matre videlicet eiusdem Johannis, eidem Petro dicto Chedh, patri suo, matrimoniali fe-dere tradita et copulata per eundem Nicolaum donatarum, ordine iudicia-rio in noştri iudicii examine requiberat, nostra ac viri magnifici, comi-tis Stephani Bebek, iudicis curie regie, aliorumque proborum et nobilium virorum, pacem partium zelantium amicabili compositione interveniente, ad tăiem pacis et concordie unionem se devenisse affirmarunt et eon-cordarunt noştri in presentia isto modo, quod prememoratus magister Konya in sua et eiusdem domini Michaelis episcopi, fratris sui, personis, quasdam alias duas possessiones suas Mortunfolwa et Seez vocatas, in eodem comitatu de Kykillew adiacentes, nomine possessionum predicti Nicolai, filii Corrardi de Tolmach, hominis heredum solatio destituti, pre-dicto quondam domino Thome vaivode, patri suo, ,et, per consequens, ipsis per excel! entissimum principem, olim dominum Karolum, illustrem 220 www.dacoromanica.ro regem Hungarie, felicis recordationis, pro fidelissimis et meritoriis ser-vitiis suis datas, donatas et collatas, supradicto Johanni, filio Petri, de-disset et contulisset, ac dedit et contulit coram nobis possidendas, fruen-das, tenendas pariter et habendas, cum suis utilitatibus et utilitatum integritatibus universis, ista conditione mediante, quod dum iamdicti do-minus episcopus et magister Konya alias possessiones quondam supradicti Nicolai, filii Corrardi, modo premisso eidem domino Thome vaivode et, per consequens, ipsis per assumptum dominum Karolum regem donatas et collatas, a manibus alienis videlicet detentoribus earundem divina fa-vente clementia reobtinere et suo iuri convertere possunt, tune ipsis pos-sessionibus Sytwe et Bolkach apud manus ipsorum perpetuo remanenti-bus, alias possessiones de eisdem possessionibus eiusdem Nicolai, filii Corrardi, per ipsos reinventis et reobtentis, eisdem possessionibus Sytwe et Bolkach, equales in valore et utilitate ac fructuositate consimiles, preli-bati dominus episcopus et magister Konya, presente homine nostro ad hoc deputando, dare et assignare tenerentur Johanni, filio Petri, prenotato, ipseque Johannes, filius Petri, pretnissis suo modo peractis, ipsas possessiones Mortunfolwa et Seez vocatas, per ipsum magistrum Konya in pre-senti compositione, ut premittitur, sibi datas, eisdem teneretur resignare, medio autem tempore in pacifico dominio earundem possessionum Mortunfolwa et Seez vocatarum, prescripti dominus episcopus et magister Konya eundem Johannem ab omnibus pretextu earundem possessionum impetere et inquietare volentibus suis propriis laboribus et ex-pensis expediendo tenerentur conservare, predictus vero Johannes, filius Petri, omnia instrumenta sua, super facto predictarum possessionum Sytwe et Bolkach vocatarum, confecta, si qui ipsos dominum episcopum et magistrum Konya ratione earundem possessionum medio tempore im-peterent, adversus eosdem pro ipsis domino episcopo et magistro Konya in expeditione earundem possessionum exhibere tenerentur, ubi neces-se fieret atque opportunum, completa autem premissa possessionaria datione et solutione ac assignatione ipse Johannes universa sua instrumenta, super iamdictis possessionibus Sytwe et Bolkach confecta, ad manus dictorum domini episcopi et magistri Konye teneretur assignare, si qua vero tacite reservaret, vana, cassa, frivola et inania exhibitori-busque nocitura remaneret ipso facto. Nec hoc pretermisso, quod, facta reobtentione predictarum aliarum possessionum quondam ipsius Nicolai, filii Corrardi, a detentoribus earundem peraigratis, premissis omnibus de aliis iuribus maternalibus ipsius Johannis, filii Petri, que de eisdem possessionibus per ipsum dominum episcopum et magistrum Konyam, ut pretetigimus, reobtentis, mediantibus suorum instrumentorum vigoribus, sibi prevenire debere posset declarare, sepenominati dominus episcopus et magister Konya eidem Johanni condignam satisfactionem exhibere et impendere tenerentur, preterea idem Johannes, filius Petri, ad requisi-tionem et reobtentionem predictarum aliarum possessionum ipsius Nicolai, filii Corrardi, se ab aliis proximis et fratribus suis detentoribus, videlicet earundem removendo et retrahendo, toto nisu totoque conamine, cum omni favore et auxilio eisdem domino episcopo et magistro Konye, prout assumpsit assistere, teneretur semper et ubique, tali obligatione mediante, quod si qua partium premissam compositivam or-dinationem in parte vel in toto observare non curaret, tune contra par-tem alteram per omnia suo modo inviolabiliter observantem omnia iura sua in dictis possessionibus quovis modo tangentia perderet et ammitte- 221 www.dacoromanica.ro ret atque a se alienaret eo facto, prout omnia premissa et singula pre-missorum partes predicte voluerunt et assumpserunt ac se modo pre-misso sponte obligarunt coram nobis, presentium patrocinio mediante. In quorum omnium premissorum testimonium, presentes literas nostras privilegiales, pendentis et authentici sigilii noştri munimine roboratas, eisdem partibus duximus concedendas. Datum in Wyssegrad, vigesimo quinto die octavarum festi Epipha-niarum domini predictarum, anno domini Mmo CCCmo sexagesimo quarto. Noi, Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, potrivit cuprinsului scrisorii de amînare de mai înainte, înfă-ţişîndu-se înaintea judecăţii noastre, la octavele sărbătorii Bobotezei1» Ioan, fiul lui Petru zis Chech, comite (sau, cum se spune) în vorbirea obişnuită,, greav, de Cisnădie, el însuşi, ca pîrîş, de pe o parte, iar pe de altă parte, nobilul bărbat, magistrul Konya, fost comite de Pojon» fiul măritului bărbat, al răposatului domn Toma, fostul voievod al Transilvaniei, ca pîrît, în numele său şi al venerabilului întru Hristos părinte, domnul Mihail, episcopul de Agria, fratele său — fără scrisoare de împuternicire2, dar luînd asupra-şi tot greul şi sarcina acestuia3 dacă nu ar voi4 să stăruiască în învoiala mai jos scrisă —, după ce au do-bîndit mai întîi învoirea noastră judecătorească de a se împăca cu privire la nişte moşii, numite Jidveiu şi Bălcaciu, aşezate în comitatul Tîrnava din părţile Transilvaniei şi aflate în stăpînirea de fapt a acestui magistru Konya, pe care adică (moşii) zisul Ioan, fiul lui Petru, le cerea pe cale judecătorească înaintea judecăţii noastre de la zisul domn episcop şi de la magistrul Konya, drept moşii ale răposatului Nicolae, fiul lui Corrard de Tălmaciu ţinînd prin cumpărătură de numitul Nicolae şi dăruite de acest Nicolae pomenitului Petru zis Chech, tatăl său5, împreună cu sora lui6 adică mama acelui Ioan, dată lui şi unită cu el7 prin legătura căsătoriei, ne-au spus că au ajuns la împăcare şi înţelegere între ei prin prieteneasca învoială mijlocită de noi şi de măritul bărbat, corniţele Ştefan Bebek, judele curţii regeşti şi de alţi bărbaţi nobili şi cinstiţi, care urmăresc cu rîvnă pacea dintre părţi şi, în faţa noastră, cad la învoială în chipul următor: anume că sus-pomenitul magistru Konya, în numele său şi al numitului său frate, domnul Mihail episcopul, a dat şi a dăruit sus-numitului Ioan, fiul lui Petru, alte două moşii ale lor, numite Metişdorf şi Ghijasa, aflătoare tot în comitatul Tîrnava, date, dăruite şi hărăzite pentru preacredincioasele şi vrednicele sale slujbe, răposatului domn Toma voievodul, tatăl lor8, şi, prin urmare, lor înşile9, de către preaînălţatul principe, răposatul domn Carol, ilustrul rege de fericită pomenire al Ungariei, ca fiind moşiile pomenitului Nicolae, fiul lui Corrard de Tălmaciu, om lipsit de mîngîierea unor moştenitori, şi, în faţa noastră, el le dă şi le hărăzeşte ca să le stăpînească, să le folosească, să le ţină şi să le aibă, cu toate folosinţele lor şi cu deplinătatea acestor folosinţe, însă cu legămîntul ca, atunci cînd pomeniţii domn episcop şi magistrul Konya vor putea, cu ajutorul îndurării dumnezeeşti, să ddbîndească din nou şi să facă a intra în dreptul lor, din mîinile străine, adică ale celor ce le ţin în stăpînire, alte moşii ale răposatului sus-numit Nicolae, fiul lui Corrard, dăruite şi hărăzite în felul arătat mai sus de către amintitul rege Carol numitului domn voievod Toma, şi, prin urmare, lor înşile9, atunci, (întrucît) numitele moşii Jidveiu şi Bălcaciu vor rămîne pe veci în mîinile lor, sus-zisul 222 www.dacoromanica.ro domn episcop şi magistrul Konya să fie îndatoraţi a da şi încredinţa sus-însemnatului Ioan, fiul lui Petru, de faţă cu omul nostru, trimis anume pentru aceasta, alte moşii din moşiile zisului Nicolae, fiul lui Corrard, redobîndite şi recăpătate de dînşii10, (dar) de acelaşi preţ şi folosinţă şi asemenea ca rodnicie cu pomenitele moşii Jidveiu şi Bălcaciu. La rîndul său, Ioan, fiul lui Petru — după aducerea la îndeplinire cum se cuvine a celor de mai sus — să fie dator a le9 înapoia moşiile numite Metişdorf şi Ghijasa date lui de către magistrul Konya, prin învoiala de faţă, după cum se arată mai sus. Iar pînă atunci pomenitul domn episcop şi magistrul Konya să fie datori a ţine şi a apăra, cu osteneala şi cheltuielile lor pe numitul Ioan în paşnică stăpînire a acelor moşii Metişdorf şi Ghijasa împotriva tuturor acelora care ar voi să-l supere şi să-l tulbure cu privire la pomenitele moşii; iar sus-zisul Ioan, fiul lui Petru să fie dator ca, atunci cînd ar fi nevoie şi ar fi potrivit, să înfăţişeze pentru domnul episcop şi magistrul Konya, întru apărarea (stăpînirii) acelor moşii, toate actele sale întocmite cu privire la zisele moşii, numite Jidveiu şi Bălcaciu, împotriva acelora care i-ar turbura în răstimp pe domnul episcop şi pe magistrul Konya cu privire la numitele moşii; iar după ce i se vor fi dat, încredinţat şi trecut în stăpînire amintitele moşii, numitul Ioan, să fie dator a da în mîinile domnului episcop şi ale magistrului Konya toate actele sale întocmite cu privire la zisele moşii Jidveiu şi Bălcaciu, iar cele pe care şi le-ar păstra în taină să fie socotite, prin însuşi acest fapt, zădărnicite, desfiinţate, nefolositoare şi deşarte şi vătămătoare pentru cei ce le-ar înfăţişa (la judecată). Nu s-a trecut cu vederea nici aceea că, odată redobîndite celelalte pomenite moşii ale răposatului Nicolae, fiul lui Corrard, din mîinile celor ce le ţin în stăpînire, (dacă) cercetîndu-se toate cele de mai sus, acel Ioan, fiul lui Petru, ar putea face dovadă, în temeiul actelor sale, cu privire şi la alte drepturi ce ar trebui să-i vină lui după mama sa din acele moşii redobîndite, cum am arătat mai sus, de acest domn episcop şi magistru Konya; (atunci) despomeniţii domnul episcop şi magistrul Konya să fie ţinuţi a-i da şi face numitului Ioan despăgubirea cuvenită. în afară de aceasta, zisul Ioan, fiul lui Pelru, să fie ţinut ca trăgîndu-se înapoi şi depărtîndu-se cu toată silinţa şi toate puterile de lingă celelalte rude şi fraţi ai săi, adică de cei ce ţin în stăpînire numitele moşii, să stea întru ajutor totdeauna şi pretutindeni cu tot sprijinul şi ajutorul său, — după cum s-a legat — domnului episcop şi magistrului Konya, la cererea înapoi şi redobîndirea celorlalte pomenite moşii ale lui Nicolae, fiul lui Corrard; cu legămîntul că, dacă una din părţi nu s-ar îngriji să păzească, în parte sau în întregime, învoiala de împăcare de mai sus, atunci prin chiar acest fapt să piardă şi să fie lipsită şi să i se ia toate drepturile sale ce o privesc într-un fel sau altul în zisele moşii, în folosul părţii celeilalte, care o păzeşte neclintit şi întru toate după cum se cuvine, aşa precum sus-zisele părţi au voit şi s-au îndatorat la toate cele de mai sus şi la fiecare din ele în parte, şi cu ocrotirea scrisorii de faţă s-au legat de bună voie în faţa noastră în chipul arătat mai sus. Spre mărturia tuturor celor de mai sus, am hotărît să dăm părţilor această scrisoare privilegială a noastră, întărită cu puterea peceţii noastre atîrn te şi autentice. 223 www.dacoromanica.ro Dat la Vişegrad, în a douăzeci şi cincea zi după pomenitele octave ale sărbătorii Bobotezei, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 3 iulie 1399. EDIŢII: Ub., II, p. 207—209. REGEŞTE: Fejâr, XI, p. 474. 1 13 ianuarie. 2 Se referă la Konya. * A episcopului Mihail. 4 Episcopul. s Al reclamantului. 8 A lui Nicolae. 7 Adică cu Petru zis Chech. 8 Al lui Konya şi al episcopului. 9 Fiilor lui Toma. 10 Fiii lui Toma. 235 1364 februarie 6. Nobili viro et honesto Petro, vicevoyvode Transilvano, domino eo-rum perhonorando et metuendo, Michael dictus Henke et Johannes, fi-lius Dominici de Suuk, iudices nobilium de Kolus, debitum obsequium cum perpetua fidelitate. Noverit vestra nobilitas quod literas vestre no-bilitatis reverenter recepimus, inter cetera continentes quod nos per-sonaliter iremus ad Zuchak ibique Andream dictum Besse et Michae-lem, filium Dominici, nobiles de eadem Zuchak, contra Stephanum, filium Ladislai, officialem vestrum, ad octaves diei Medii Quadragesime nune venturas ad vestram citaremus presentiam, dando eisdem pro ter-mino coram vobis comparendis. Datum feria tertia proxima post dominiicam Esto mihi, anno domini M.CCC.LX. quarto. (Pe verso:) Nobili viro et honesto, Petro, vicevoyvode Transsilvano, domino eorum perhonorando et metuendo (... )L pro Stephano, filio Ladislai, officiale vestro, contra Andream dictum Besse et Michaelem, filium Dominici, de Zuchak, ad octavas Medii Quadragesime, citatoria. Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievodul Transilvaniei, temutului lor stăpîn vrednic de cinste, Mihail zis Henke şi Ioan, fiul lui Dominic de Jucu, juzii nobililor din (comitatul) Cluj, supunerea cuvenită cu veşnică credinţă. Să afle nobleţea voastră că am primit cu cinste scrisoarea nobleţei voastre care, între altele, poruncea să ne ducem noi înşine la Suceag şi acolo să chemăm înaintea voastră pe Andrei zis Besse şi pe Mihail, fiul lui Dominic, nobili tot de Suceag, spre a sta faţă cu Ştefan, fiul lui Ladislau, slujbaşul vostru, la octavele acum viitoare ale Mijlocului Păresimilor2, dîndu-le (acest) soroc la care să se înfăţişeze înaintea voastră. Dat în marţea de după duminica Esto mihi, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. 224 www.dacoromanica.ro (Pe verso:) Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievod al Transilvaniei, temutului lor stăpîn vrednic de cinste... scrisoare de chemare (la judecată) la octavele Mijlocului Păresimilor pentru Ştefan, fiul lui Ladislau, slujbaşul vostru, împotriva lui Andrei zis Besse şi a lui Mihail, fiul lui Dominic de Suceag. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş. Orig. hîrtie. EDIŢII r Teleki, I, p. 131. 1 Lacună în text. 2 6 martie. 236 1363 februare 11, Janicli. Lodovicus, dei grada rex (Hunga)rie1, fidelibus suis Volachys, Gywle, filio Dragus, in Maramorisio residenti, item Stephano, Myroslawo presbitero, et Dragomer, filiis eiusdem Gywle, salutem (et gratiam)1 Noveritis quod nos villas Zlatyna, Hodpathaky, Kopachfalwa, Dezefalwa, Hernyachfalva et Sugatagh vocatas in Maramorisio existentes, anno (millesimo CCCmo LXmo, cum ut)ilitatibus2 et pertinenciis universis, spe-cialiter loco estivali, Dragus, fratri vestro uterino, filio scilicet memoraţi Gywle, et eius filiis ac heredibus, pro fidelitatibus et fidelibus serviciis, distinctim a vobis et separatim duximus nuper conferendas, quare fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus memoratum Dragus, in facto hui (.. .)3 non audeatis verbo vel facto molestare, nec intromittatis vos de dictis villis modo aliquali, sed admittatis eum et suos filios, ac heredes, dictis villis (...) etibus3, iuxta premissam nostram do-nacionem utl frui pacifice et gaudere. Et aliud pro nostra grada facere non ausuri in premissis. Datum in Janich, in dominica Invocavit (anno dom)ini1 millesimo CCCm0 LXmo quarto. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi români, lui Dragoş, fiul lui Giula, locuitor în Maramureş, de asemenea lui Ştefan, lui Miroslav preotul şi lui Dragomir, fiii aceluiaşi Giula, sănătate şi milostivire. Aflaţi că nu de mult, în anul o mie trei sute şaizeci, noi am hotărît să hărăzim la o parte şi deosebit de voi, lui Dragoş, fratele vostru bun, adică fiul pomenitului Giula, şi fiilor şi moştenitorilor lui pentru faptele lu de credinţă şi pentru credincioasele sale slujbe, satele numite Hotin-ca, Breb, Kopachfalwa, Desăşti, Hărniceşti şi Şugatag, aflătoare în Maramureş cu folosinţele şi toate cele ce ţin de ele, mai ales cu locul de vărat. Drept aceea vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să nu cutezaţi a supăra cu vorba sau cu fapta pe pomenitul Dragoş cu privire la aceasta, nici să vă amestecaţi în zisele sate în vreun chip oarecare, ci să-l îngăduiţi pe el şi pe fiii lui şi pe moştenitorii lui în zisele sate potrivit cu dania noastră de mai sus, ca să le aibă în stă-pînire, să se folosească, şi să se bucure de ele în chip paşnic. Iar altfel, să nu cutezaţi a face cu privire Ia cele de mai sus de dragul milostivirii noastre. 225 www.dacoromanica.ro Dat la Janich, în duminica Invocavit în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh. conv. Lelez. Transumpt în actul conventului din Lelez, din 26 martie 1431 (Mihălyl, p. 288). EDIŢII: Mihâlyi, p. 53 (cu data greşită: 10 februarie şi cu regestul greşit întocmit). REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 171, nr. 131 (cu data greşită: 10 februarie). 1 2 3 1 Lacună în text, întregit pe baza contextului. 2 Lacună în text, întregire probabilă pe baza actului din 20 martie 1360, D.R.H. — C — voi. XI, nr. 465. 3 Lacună în text. 237 1364 februarie 25, Zagreb. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte magistrului Andrei, castelanul cetăţii Şiria (Wilaguswar) şi fraţilor săi Ioan, Iacob, Nicolae şi Mihail, la cererea castelanului, drept răsplată pentru slujbele lor credincioase, moşia Peturmonostora din comitatul Bodrug a lui Andrei, fiul lui Simion, mort fără moştenitori, şi celelalte moşii ale acestuia împreună cu toate ce ţin de ele. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kolcsey. Orig. perg., cu urme de pecete regală aplicată pe verso. REGEŞTE: Lev. K3zl., 1946, p. 57, nr. 6. 238 1364 februarie 25 (sexto Kalendas Marţii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al capitlului din Zagreb din 6 iunie 1328. In lista demnitarilor: Dumitru, episcop de Oradea (Varadiensi), Dominic, episcop al Transilvaniei, Dominic, episcop de Ce-nad (Chanadiensi), Dionisie, voievod al Transilvaniei. Bibi. Univ. din Budapesta. Col. Hevenessi, I, p. 30—32. Copie din sec. XVIII, după un transumpt în actul regelui Sigismund din 1405. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 404—405, Smiăiklas, XIII, p. 336—338. 239 1364 februarie 26, Zagreb. Nos, Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis quod nos, qui ex animi noştri liberalitate cunctorum nobis fidelium obsequencium merita animo metiri debemus pietatis et hiis, quos opera sue virtutis regali remuneracione dignos efficiunt, grata solemus impendere premia meri-torum, recordatiş fidelitatibus et fidelium serviciorum preclaris meritis 226 www.dacoromanica.ro Mychaelis, vicemagistri agasonum nostrorum, filii Blasii de Reche, que idem cum sumpme fidelitatis ardore solicitudinis1 cura et iugi laborum ao laudabilium operum adieccione continua ipsum exhibuisse cognovi-mus et experimentaliter exhibere sentimus de presenti, licet idem pro pnemissis suis gratuitis seirviciis a nobis multo plura antidotum premia mereretur, ut tamen eius voto ad presens palisper respondere videamur, quandam possessionem nostram regalem Kereztwr vocatam, in partibus Transsiluanis, in comitatu de Doboka, existentem, quam Ladislaus, filius Mychaelis, filii Henchmani, tamquam ius nostrum regale tacita veritate et subtaciturnitatis silencio indebite conservavit, iuxta prelatorum et baronum nostrorum deliberacionem eoque sua instrumenta litteralia, que in ipsorum presencia fuerunt exhibita, dictam possessionem non ipsius Ladislai sed nostram regiam fore declarabant ab eodem Ladislao aufe-rendo, cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis universis sub omni-busque hiisdem metis et limitibus quibus ipsa per ipsum Ladislaum habita extitit et possessa, nove donacionis nostre titulo dedimus, dona-vimus et contulimus prefato magistro Mychaeli et per eum Laurencio, Anthonio et Ladislao, fratribus suis uterinis, filiis dicti Blasii, ipsorum-que heredibus et posteritatibus utriusque sexus perpetuo et irrevocabili-ter possidendam, tenendam et habendam, salvo iure alieno. Datum Zagriabie, feria secunda proxima post dominicani Oculi, anno domini Millesimo CCC-m0 LX-mo quarto. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că noi, care datorăm din dărnicia sufletului să dobîndim evlavia din sufletul tuturor supuşilor noştri credincioşi şi obişnuim să-i răsplătim cu milostivire pe cei, pe care vrednicia faptelor lor îi arată demni de răsplata regală, prin recompense, aducîndu-ne aminte faptele de credinţă şi strălucitele merite ale credincioaselor slujbe ale lui Mihail, vi-cecomis al nostru, fiul lui Blasiu de Recea, de care ştim că el însuşi le-a îndeplinit cu cea mai mare căldură a credinţei şi osteneală şi cu sporirea continuă a lucrurilor vrednice de laudă şi ştim că le îndeplineşte prin cercare şi acum, deşi el ar fi vrednic de mai multe răsplăţi din partea noastră pentru serviciile aduse de bună voie, totuşi ca să se vadă că răspundem acum întrucîtva glasului său, îi dăm, îi dăruim şi îi hărăzim sub nume de danie nouă sus-zisului magistru Mihail, şi, prin el, lui Laurenţiu, Anton şi Ladislau, fraţilor săi după masă, fiilor zisului Blasiu, precum şi moştenitorilor şi urmaşilor lor de parte bărbătească şi femeiască, spre a o ţine şi a o avea pe veci şi nestrămutat, fără a vătăma dreptul altuia, o moşie a noastră regală numită Şieu-Cristur, în părţile Transilvaniei, aflătoare în comitatul de Dăbîca, — pe care Ladislau, fiul lui Mihail, fiul lui Henchman a ţinut-o pe nedrept, ca un drept al nostru regesc prin adevărul tacit şi prin tăcerea nedatorată li-niştei, (şi pe care) zisă moşie, după judecata prelaţilor şi baronilor noştri şi înfăţişarea actelor scrise ale acesteia, arătate înaintea lor, s-a hotărît că nu-i a acelui Ladislau ci (o moşie) a noastră regească — (şi) luînd-o de la acel Ladislau, să rămînă cu toate folosinţele sale şi toate cele ce ţin de ea şi sub toate acele hotare şi margini, sub care de însuşi Ladislau a fost deţinută şi posedată. 227 www.dacoromanica.ro Dat la Zagreb, în lunea de după duminica Oculi, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 682. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 29 ianuarie 1367. 1 Corect: sollicitudinis. 240 1364 februarie 26, Zagreb. Lodouicus, dei grada rex Hungarie, fidelibus suis conventui de Colus, salutem et graciam. Noveritis quod nos, qui ex animi noştri liberalitate cunctorum nobis fidelium obsequencium merita animo metiri debemus pietatis et hiis, quos opera sue virtutis regali remuneracione dignos efficiunt, grata solemus impendere premia meritorum, recordatis fidelitatibus et fidelium serviciorum preclaris meritis Mychaelis, vicemagistri agasonum nostro-rum, filii Blasii de Reche, que idem cum sumpme fidelitatis ardore so-licitudinis1 cura et iugi laborum ac laudabilium operum adieccione continua ipsum exhibuisse cognovimus et experimentaliter exhibere senti-mus de presenti, licet idem pro premissis suis gratuitis serviciis a nobis multo plura antidotum premia mereretur ut tamen eius voto ad presens palisper respondere videamur quandam possessionem nostram regalem Kereztwr vocatam in partibus Transsiluanis in comită tu de Doboka exis-etntem quam Ladislaus, filius Mychaelis, filii Henchmani, tamquam ius nostrum regale tacita veritate et subtaciturnitatis silencio indebite con-servavit, iuxta prelatorum et baronum nostrorum deliberacionem eoque sua instrumenta litteralia, que in ipsorum presencia fuerunt exhibita, dictam possessionem non ipsius Ladislai sed nostram fore declarabent ab eodem Ladislao aufferendo cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis universis sub omnibusque hiisdem metis et limitibus quibus ipsa per ipsum Ladislaum habita extitit et possessa, nove donacionis nostre titulo dedimus, donavimus et contulimus prefato magistro Mychaeli et per eum Laurencio et Anthonio et Ladislao, fratribus suis uterinis, filiis dicti Blasii, ipsorumque heredibus et posteritatibus utriusque sexus perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam et habendam salvo iure alieno. Super quo fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quate-nus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente magister Petrus, viceuoyuoda Transsiluanus, vel Nicolaus, filius Kaplyan de Lona, aut Thomas, filius Nicolai de Kecheth, seu Leukus, filius Nicolai de Doboka, an Petrus sive Mychael, filius Ladislai de Nadasd, necnon Ladislaus, filius Ladislai de Jara, aliis absentibus, homo noster, ad fa-ciem diete possessionis, vicinis et commetaneis eiusdem universis legitime inibi convocatis et presentibus, accedendo, reambulet ipsam per veras suas metas et antiquas, novas iuxta veteres in locis necessariis erigendo reambulatamque et ab aliorum possessionibus separatam et distinctam statuat ipsam prefato magistro Michaeli, Laurencio, Anthonio etLadizlao, fratribus suis predictis, sub premisso nove donacionis nostre titulo, perpetuo possidendam si non feurit contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, citet eosdem contra ipsos in nostram presenciam ad terminum competentem, et post hec ipsius reambulacionis et statucionis seriem 228 www.dacoromanica.ro cum cursibus metarum, vel, si necesse fuerit, cum nominibus contradic-torum et citatorum ac termino assignato nobis fideliter rescribatis. Datum Zagrabie, feria secunda proxima post dominicam Oculi, iînno domini Millesimo OCCmo LXmo quarto. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din conventul din Cluj (-Mănăştur), mîntuire şi milostivire. Aflaţi că noi, care din dărnicia sufletului nostru datorăm să do-bîndim evlavia sufletului tuturor supuşilor noştri credincioşi şi obişnuim să-i răsplătim cu milostivire pe cei pe care vrednicia faptelor lor îi arată demni de răsplata regală prin recompense, aducîndu-ne aminte faptele de credinţă şi strălucitele merite ale credincioaselor slujbe ale lui Mi-hail, vicecomis al nostru, fiul lui Blasiu din Recea, de care ştim că el însuşi le-a îndeplinit cu cea mai mare căldură a credinţei şi osteneală şi cu sporirea continuă a lucrurilor vrednice de laudă şi ştim că le îndeplineşte prin cercare şi acum, deşi el ar fi vrednic de mai multe răsplăţi din partea noastră pentru serviciile aduse de bună voie, totuşi ca să se vadă că răspundem acum întrucîtva glasului său, îi dăm, îi dă-ruim şi îi hărăzim, sub nume de danie nouă, sus-zisului magistru Mi-hail şi, prin el, lui Laurenţiu, Anton şi Ladislau, fraţii săi după mamă, fiii zisului Blasiu, precum şi moştenitorilor şi urmaşilor lor de parte bărbătească şi femeiască, spre a o ţine şi a o avea pe veci şi nestrămutat, fără a vătăma dreptul altuia, o moşie a noastră regală numită Şieu-Cristur, aflătoare în părţile Transilvaniei, în comitatul de Dăbîca — pe care Ladislau, fiul lui Mihail, fiul lui Henchman a păstrat-o, pe nedrept, ca un drept al nostru regal prin adevărul tacit şi prin tăcerea nedatorată liniştei, (şi care), potrivit judecăţii prelaţilor şi baronilor noştri şi înfăţişării actelor scrise ale acesteia, care au fost arătate în faţa lor, care au arătat că numita moşie nu-i a acelui Ladislau ci o moşie a noastră regească — luînd-o de la acel Ladislau, să rămînă cu toate folosinţele sale şi toate cele ce ţin de ea şi sub toate acele hotare şi margini, sub care a fost ţinută şi stăpînită de acel Ladislau. Drept care vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi pe omul vostru vrednic de crezare, ca om de mărturie, în faţa căruia omul nostru, magistrul Petru, vicevoievodul Transilvaniei sau Nicolae, fiul lui Kaplyan din Luna, sau Toma, fiul lui Nicolae din Aluniş, sau Leukus, fiul lui Nicolae din Dăbîca, ori Petru sau Mihai, fiul lui Ladislau din Nadăş, sau, în lipsa acestora, Ladislau fiul lui Ladislau din Iara, ducîndu-se la zisa moşie şi fiind de faţă toţi vecinii şi megieşii acesteia, chemaţi în acel loo în chip legiuit, s-o hotărnicească din nou după adevăratele şi vechile hotare, ridicînd noi (semne) lîngă cele vechi în locurile de trebuinţă şi, hotărnicită din nou şi despărţită şi deosebită de moşiile celorlalţi, să o dea din nou magistrului Mihail, lui Laurenţiu, lui Anton şi lui Ladislau, fraţii săi sus-numiţi, sub numele de danie nouă a noastră, spre a o stăpîni veşnic, dacă nu vor fi împotrivi tori. Iar dacă vor fi împotrivitori, să-i cheme împotriva acestora în faţa noastră la sorocul cuvenit, iar după aceea să ne faceţi cunoscut în scris întocmai cuprinsul acelei hotărniciri şi dări în stăpînire, împreună cu mersul hotarelor şi cu numele împotrivitorilor şi sorocul statornicit. 19 — Documenta Romaniae Historica 229 www.dacoromanica.ro Dat la Zagreb în lunea de după duminica Oculi, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 682. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur din 11 aprilie 1364, nr. 250. 1 Corect: sollicitudinis. 241 1364 februarie 26 (quinto Kalendas Marţii). Ludovio I, regele Ungariei, întăreşte magistrului Nicolae zis Toth un act din 1 august 1345. în lista demnitarilor: Dumitru, episcopul de Oradea (Waradiensi), Dominic, episcopul Transilvaniei, Dominic, episcopul de Cenad (Chanadiensi), Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 33 593. Orig. perg., cu fragmente de pecete dublă, atîrnată de şnur de mătasă roşie şi verde. EDIŢII: SmiSiklas, XIII, p. 338—339 (cu data greşită: februarie 25). 242 1364 februarie 27 (feria tercia proxima post dominicani O uli), Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea plîngerii lui Simion, Ladislau şi Emeric, fiii lui Toma de Ezen, împotriva lui Ioan, fiul lui Baganya, în legătură cu furtul unor porci ai iobagilor reclamanţilor. Arh.NaţMagh., Dl., arh. fam. Zichy, 214. C, 59. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 1364 (înainte de mai 12), nr. 264. EDIŢII: Zichy, III, p. 233. 243 1364 februarie 29 (II. Kalendas Mardi), Avignon. Papa Urban al V-lea cere lui Ludovic I, regele Ungariei, să-i ajute pe strîngătorii de dijme papale trimişi în Ungaria să poată încasa dijmele pe care prelaţii şi alte persoane bisericeşti refuză să le plătească şi să-i îndemne pe aceştia din urmă să-şi achite dijmele. Arh.Vat.Reg.Vat. 246. fol. 109 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj- Napoca/1364. Orig. hîrtie. EDIŢII: Thelner, Mon. Hist. Hung., II, p. 60, nr. 109. 230 www.dacoromanica.ro 244 1364 martie 5 (tercio Nonas Mardi). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte unui nobil croat un privilegiu din 6 aprilie 1357. în lista demnitarilor: Dumitru, episcop de Oradea fWaradiensi), Dominic, episcop al Transilvaniei, Dominic, episcop de Ce-nad (Chanadiensi) şi Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh.Stat.Zagreb, doc. medii aevi a. 1357. Transumpt în actul banului Nicolae Zrinyi,.din 1541. EDIŢII: Smiciklas, XIII, p. 342—343. 245 1364 martie 6 (pridie Nonas mensis Marţii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte unor nobili croaţi un privilegiu din 25 martie 1352. în lista demnitarilor: Dumitru, episcop de Ora-d a, Dominic, episcop al Transilvaniei, Dominic, episcop de Cenad, Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh. Comit. Turopolje. Transumpt în actul ducelui Carol Dracko, din 28 aprilie 1371. EDIŢII: Laszowski, Spon. Turopolja, I, p. 77—78, Smiâiklas, XIII, p. 348—350. 246 1364 martie 9, Vişegjrad. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo ecclesie Albensis Transiluane, salutem et gratiam. Noveritis1 quod1 Johannes, filius Ilba, Siculus de Aranyas, fide-lis noster, ad nostram et domine regine, genitricis nostre karissime, ac-cedens presenciam, exhibuit nobis quasdam, duas litteras, unam vide-licet privilegialem conventus monasterii beate virginis de Clusmunustu-ra, aliam vero magnifici viri Dionysii, voyuode Transiluane2 et comitis de Zolnuk, nobis rescripcionalem, in quarum unius, videlicet dicti conventus de Clus privilegialis, tenore, inter cetera comperimus quod My-chael, filius Jacobi de Noglok, sano corpore sanaque mente, dum ad par-tes Hungarie pro quibusdam suis necessitatibus ire voluisset, in pre-senc'a commetaneorum diote possessionis Noglok et eciam secundario in sua infirmitate, licet eger corpore, compos tamen sue mentis, testamen-taliter coram probis viris nobilibus et dominabus de porcione sua pos-sessionaria, Noglok vocata, taliter disposuisset et legasset, prout Georgius sacerdos, rector ecclesie de Noglok predicta, in presencia plurimorum nobil'um virorum et dominarum, ponendo manum suam super aram beate virginis in predicta ecclesia constructam, fratri Johanni, sacerdoţi de conventu dicti monasterii de Clus, homini eiusdem conventus ad hoc misso, confessus extitisset quod septem partes in predicta possessione sua porcionaria, Noglok vocata, prelibato Johanni, filio Ilba, nobili domine Margareta vocate, filie Andree, germani Kyliani, ac eciam filiis ipsius Johannis et heredibus, item octavam partem, in eadem possessione Noglok vocata, nobilibus dominabus (.. .)3, filie Petri, filii Andree, germani Kyliani, ac Elizabeth, filie Andree, similiter germani Kyliani, racione proximimitatis4 et consanguinitatis dedisset, legasset et contu- 231 www.dacoromanica.ro lisset cuilibet ipsorum, cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis uni-versis, salvis iuribus aliorum in eadem remanentibus, cum omni plenitudine iurium et dominio in filios filiorum ipsorum in perpetuum et irrevo-cabiliter tenendas, servandas et possidendas. In alterius vero littere dicti Dionysii voyvode, rescripcionalis serie habetur, quod cum dictus Dionysius, voyvoda Transiluanus et comes de Zolnok, in congregacione sua generali, universis nobilibus, Siculis et Saxonibus, ao aliis cuiusvis status, condicionis et preheminencie hominibus partis Transiluane, Torde celebrata, ex nostro iussu litteiratorio iudices nobilium, iuratosque asses-sores et universos nobiles partis Transiluane, ipsi congregacioni sue ad-herentes, iuxta mandatum nostrum requisivisset, ipsi iudices nobilium, iuratique assessores et universi nobiles septem comitatuum diete partis Transiluane, ad fidem et fidelitatem eorum, deo et sacre corone nostre regie debitam, pro dicenda veritate et iusticia conservanda, tacto vivi-fice cruciş ligno1 prestitam taliter1 affirmassent quod prenominata pos-sessio, Noglok vocata, condam Kyliani, fratris Andree, patris predicta-rum dominarum empticia fuisset et ad memoriam ipsorum ac scitum medietatem eiusdem1 possessionis Noglok ecclesie vestre et aliam me-dietatem ipsius predicto Andree, fratri suo, legasset et commisisset. Qui-busquidem litteris exhibitis, idem Johannes, filius Ilba, dicit nobis et eidem domine regine, genitrici nostre karissime, conquerendo, quod Pe-trus, vicevoyuoda5 Transiluanus, ipsum, item dominas prelibatas et filios suos infestaret, ratione possessionariarum porcionum in Noglok ha-bitarum predictarum, modo premisso ipsis donatarum et occupasset ac easdem occupare niteretur minus iuste. Unde, cum quilibet nobilium regni noştri secundum legem ab antiquo approbatam, possessiones suas empeionis titulo ad eos devolutas cuicunque voluerint, tam in vita, quam in morte liberam conferendi, dandi et legandi habeant facultaten, fidelităţi vestre firmiter precipendo mandamus, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Jacobus de Bald, vel Stephanus, dictus Fudur de Chezteu, aut Petrus litteratus, frater eiusdem, aliis absentibus, homo noster, ad facies prefatarum possessionaria-rum porcionum in dicta possessione Noglok habitarum, universis vicinis et commetaneis earundem legitime convocatis et presentibus accedendo, statuat easdem predicto Johanni, filio Ilba, ac dominabus predictis1 et filiis eiusdem, premisso titulo legacionis perpetuo possidendas, si per quospiam non fuerit contradictum; contradictoribus vero, si qui fuerint, contra eosdem Johannem6, dominas7 et8 filios8 suos9 in nostram pres'n-ciam, ad terminum competentem legitime evocatis. Et posthec facti scriem, ut fuerit expediens, nobis fideliter resoribatis. Datum Vyssegrad, sabbato proximo ante dominicani Judica, anno domini Mmo CCCmo LXmo quarto. (Pe verso, sub pecete:) Specialis commissio domine (regine)10. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Fidelibus suis, capitulo ecclesie Al-bensis Transiluane, pro Johanne, filio Ilba, Siculo de Aranyas, et domina consorte ac filiis eiusdem, statutoria. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, sănătate şi milostivire. Aflaţi că Ioan, fiul lui Ilba, secui din Arieş, credinciosul nostru, venind înaintea noastră şi a doamnei regine, mama noastră prea iubită, ne-a înfăţişat două scrisori, anume una privilegială a conventului mănăstirii fericitei fecioare din Cluj—Mănăştur, iar alta a măritului bărbat 232 www.dacoromanica.ro Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, trimisă ca răspuns nouă; din cuprinsul uneia din ele, anume al (scrisorii) privilegiale a zisului convent din Cluj-Mănăştur am văzut între altele că atunci cînd Mihail, fiul lui Iacob de Noşlac, fiind sănătos la trup şi cu mintea întreagă, a voit să meargă în părţile Ungariei pentru unele nevoi ale sale, el a rînduit şi a lăsat prin testament bucata sa de moşie Noşlac înaintea megieşilor zisei moşii Noşlac, iar a doua oară — pe cînd era neputincios, bolnav doar la trup, dar în puterea minţii — înaintea unor bărbaţi şi doamne, cinstiţi şi nobili, în chipul acesta precum a mărturisit, înaintea mai multor nobili bărbaţi şi doamne, preotul Gheorghe, parohul bisericii din sus-zisul (sat) Noşlac, cu mîna pe altarul fericitei fecioare, ridicat în sus-zisa biserică, fratelui Ioan, preot din conventul zisei mănăstiri din Cluj—Mănăştur, trimis de acel convent pentru aceasta (şi anume că:) că acel Mihail în temeiul înrudirii şi al rudeniei de sînge a dat, a lăsat şi a hărăzit şapte părţi din sus-zisa bucată a sa de moşie numită Noşlac, pomenitului Ioan, fiul lui Ilba, nobilei doamne numită Margareta, fiica lui Andrei, (fratele) bun al lui Kilian, precum şi fiilor pomenitului Ioan şi moştenitorilor (lui), de asemenea a opta parte din aceeaşi moşie numită Noşlac nobilelor doamne, fiica lui Petru, fiul lui Andrei, fratele bun al lui Kilian, şi Elisabeta, fiica lui Andrei, de asemenea frate bun al lui Kilian, fiecăruia dintre ei, împreună cu toate folosinţele lor şi cu toate cele ce ţin de ele, rămînînd neatinse drepturile altora în acea (moşie) cu toată deplinătatea drepturilor şi cu toată stă-pînirea, ca să le ţină, să le păstreze şi să le stăpînească întru fiii fiilor lor, pe veci şi nestrămutat. Iar în cuprinsul celeilalte scrisori de răspuns a zisului Dionisie, voievodul se spune că zisul Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, în adunarea sa obştească ţinută din porunca noastră scrisă la Turda, cu toţi nobilii, secuii şi saşii şi alţi oameni de orice stare, condiţie şi treaptă din părţile Transilvaniei, a cercetat, potrivit poruncii noastre, pe juzii nobililor, pe asesorii juraţi şi pe toţi nobilii din părţile Transilvaniei, care luau parte la numita adunare, şi că acei juzi ai nobililor şi asesorii juraţi şi toţi nobilii din cele şapte comitate ale zisei părţi a Transilvaniei, jurînd cu mîna pe lemnul crucii de viaţă dătătoare, pe credinţa lor datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea datorată sfintei noastre coroane regeşti, că vor spune adevărul şi vor păzi dreptatea, au spus aşa: că sus-zisa moşie, numită Noşlac, a răposatului Kilian, fratele lui Andrei, tatăl sus-ziselor doamne, era de cumpărătură şi, după cît îşi amintesc şi ştiu ei, el lăsase şi dase jumătate din acea moşie Noşlac bisericii voastre şi cealaltă jumătate a ei, sus-zjsului Andrei, fratele său. După înfăţişarea acestor scrisori, acel Ioan fiul lui Ilba ne-a spus şi ni s-a plîns nouă şi pomenitei doamne regina, mama noastră prea iubită, că Petru, vicevoievodul Transilvaniei, i-a atacat pe el şi pe doamnele pomenite şi pe fiii lor din pricina bucăţilor de moşie mai sus-zise, avute în Noşlac, dăruite lor în chipul de mai sus, şi a pus stăpînire pe ele şi se străduieşte în chip nedrept să le păstreze în stăpînire. Deci, deoarece toţi nobilii regatului nostru au voie, după legea statornicită din vechime, de a hărăzi, a da şi a lăsa oricui ar voi, atît în timpul vieţii cît şi la moarte, moşiile trecute asupra lor prin cumpărare, vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Iacob de Balda, sau Ştefan zis Fudur de Cisteiu, ori Petru diacul, fra- 233 www.dacoromanica.ro tele lui, în lipsa celorlalţi, mergînd la sus-zisele bucăţi de moşie avute în zisa moşie Noşlac, chemînd în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii lor şi, fiind aceştia de faţă, să le treacă în stăpînire sus-zisului Ioan, fiul lui Ilba şi doamnelor mai sus-zise şi fiilor lui ca să le stăpînească pe veci în temeiul testamentului de mai sus, dacă nu se va împotrivi nimeni; iar dacă vor fi unii împotrivitori, să-i chemaţi înaintea noastră în chip legiuit la sorocul potrivit ca să dea faţă cu acel Ioan, cu acele doamne şi cu fiii săi. Şi după acestea să ne răspundeţi în scris întocmai despre tot ce s-a făcut, după cum se cuvine. Dat la Vişegrad, în sîmbătă dinaintea duminicii Indica, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso, sub pecete:) Porunca osebită a doamnei regine. (Pe verso, de aceeaşi mînă:) Credincioşilor săi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, (scrisoare) de punere în stăpînire pentru Ioan, fiul lui Ilba, secui din Arieş şi pen'tru doamna soţia şi fiii lui. ArhJVaţ.Magh., Dl. 30392. Fotocopie la Insfc de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Orig. hîrtie, cu urme de pecete inelară, de închidere, din ceară, de culoare roşie, aplicată în document pe verso. EDIŢII: Szekely okl., VIII, p. 29—32. 1 2 3 4 5 * 7 8 9 10 1 Scris deasupra rîndului. 2 Corect: Transiluani. 3 In orig. s-a omis numele. 4 Corect: proximitatis. 5 vice scris deasupra rîndului. 8 Urmează: et, şters de aceeaşi mînă. 7 Corectat de aceeaşi mînă din: dominam. 8 Scris deasupra lui: corasortem, şters de aceeaşi mînă. 9 Corectat de aceeaşi mină din: suam. 10 Acoperit de urmele peceţii, întregit după sens. 247 1364 martie 28. Ludovicus, dei gratia Hungarie, Dalmatie, Croaţie, Rame, Servie, Gallitie, Lodomerie, Cumanie, Bulgarieque rex, princeps Sallemitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, pre-sentibus pariter et futuris, presentium notitiam habituris, salutem in omnium salvatore. Regie serenitatis glorie convenit et honori, fidelia fidelium ob-sequia ubertatis gratia fecundare, promptumque suorum animum promp-tiorem efficere retributionis cum favore. Proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod nobilis vir magister S./mon, filius Mauritii, quondam comitis Po-soniensis, aule nostre miles, dilectus nobis et fidelis, nostre celsitudinis adiens conspectum, exhibuit nobis quasdam literas nostras patentes maiori et priori sigillo nostro in terra Uzure casualiter deperdito consigna-tas, super satisfactione quarte filialis et aliorum iurium nobili domine, Anne vocatte, filie eiuisdem magistri Mauritii, sorori sue, per ipsum faota, confectas, tenoris infrascripti, suplicans nostro culmini regio, prece hu-mili et devota, ut easdem rememoratis suis fidelitatibus et servitiis assi-duis, acceptare, approbare, ratificare, et pro eodem suisque filiis et he-redibus appensione novi sigilii noştri privilegialiter confirmare digna- 234 www.dacoromanica.ro remur. Quarum tenor talis est: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 6 decembrie 1351, DRH—C—voi. X, nr. 83). Nos itaque humillimis supplicationibus ipsius magistri Symonis, nostro regio culmini porrectis favorabilitate regia exauditis et ad-missis (.. -)1. Datum per manils venerabilis in Christo patris domini Nicolai, arhiepiscopi Strigoniensis, locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancellarii dilecti et fidelis noştri, a(nno) d(omini) (Millesimo trecen-tisimo sexagesimo quarto)2, quinto Kalendas mensis Aprilis, regni autem noştri (vigesimo tertio)3. Ludovic din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului şi al Muntelui Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, celor de faţă şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Se cuvine slavei şi cinstei luminăţiei regeşti să sporească spre folosul ei credincioasele dovezi de supunere ale credincioşilor şi sufletul lor gata (de jertfă) să-l facă şi mai pregătit (pentru aceasta) prin milostivirea răsplătirii. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că nobilul bărbat magistrul Simion, fiul lui Mauriciu, fost comite de Pojon, oştean cavaler al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, venind înaintea înălţimii noastre, ne-a înfăţişat o scrisoare a noastră deschisă, întărită cu pecetea noastră mai mare şi mai veche, pierdută din întîmplane în ţinutul Ozorei, întocmită cu privire la plata celei de a patra părţi (cuvenită) fiicei şi a altor drepturi făcută de el surorii sale, nobilei doamne Ana, fiica acelui magistru Mauriţiu, (scrisoare) avînd cuprinsul mai jos scris, rugînd înălţimea noastră regească cu rugăminte smerită şi supusă ca, amintindu-ne de faptele lui de credinţă şi de slujbele lui necurmate, să binevoim să primim, să încuviinţăm (şi) să consfinţim acea scrisoare şi s-o întărim în chip de privilegiu pentru el şi pentru fiii şi moştenitorii săi, prin punerea noii noastre peceţi; cuprinsul cărei scrisori este acesta: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 6 decembrie 1351, D.R.H.—C—voi. X, nr. 83). Noi, aşadar, ascultînd şi încuviinţînd cu bunăvoinţă regească preasupusele cereri ale acelui magistru Simion, făcute înălţimii noastre regeşti (.. -)1. Dat de mîna venerabilului întru Hristos-părinte, domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, cancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, în a cincea zi înainte de calendele lunii aprilie, iar în al douăzeci şi treilea an al domniei noastre. Bibl.Acad.R.SJt. Filiala Cluj-Napoca, Colecţia lui Iosif Kemâny, Dipl. Trans. suppl. II, p. 17—18; Copie autografă a lui I. Kemeny, înainte de 1848. Originalul în 1871 a existat în Arhiva Comerei Maghiare din Bratislava, a cărei copie autentificată înainte de 1848, era păstrată în Arhiva Fiscală a Transilvaniei; Fasc. II, Libri 2, comitatus Krazna, Litt. A. 1 2 * 1 In continuare în orig. a urmat formula diplomatică stereotipă, pe care însă Kemăny nu o reproduce. 2 La Kemeny: A.D.1364. 2 La Kemeny: 23. In continuare în orig. a urmat lista demnitarilor, pe care KemGny nu o reproduce, semnalind doar că era identică cu cea din Katona, X, p. 340, cu lipsa numelui episcopilor de Srjem şi Knin. 235 www.dacoromanica.ro 248 1364 martie 28, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Albensis Transsiluane, memorie commen-damus per presentes, quod Thomas rufus, hospes de civitate Albensi, ad nostram accedendo presenciam, exhibuit nobis quasdam litteras pa-tentes reverendi in Christo patris et domini, domini Dominici, dei et apostolice sedis gracia episcopi Transsiluani, domni et prelaţi noştri, anulari ipsius sigillo consignatas, tenoris infrascripti, petens nos, humili precum cum instancia, ut ipsas nostris litteris patentibus de verbo ad verbum transscribi et transumi1 faceremus pro eodem ad cautelam. Quarum tenor talis est: (Urmează actul lui Dominic, episcopul Transilvaniei, din 1 decembrie 1363, nr. 205). Nos itaque, ipsius Thome rufi humilimis1 2 peticionibus înclinaţi, predictas litteras patentes dicti domini noştri episcopi presentibus de verbo ad verbum transscribi et transumi1 fecimus pro eodem ad cautelam. Datum feria quinta proxima ante octavas festi Passce domini, anno eiusdem M°CCC°LX° quarto. Noi, capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, dăm de ştire prin (scrisoarea) de faţă că Toma cel Roşu, oaspe din oraşul Alba, venind înaintea noastră, ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a vrednicului de cinste întru Hristos părinte şi domn, domnul Dominic, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcopul Transilvaniei, domnul şi prelatul nostru, scrisoare însemnată cu pecetea sa de inel, avînd (cuprinsul) de mai jos, cerîndu-ne cu smerite şi stăruitoare rugăminţi ca să punem să fie trecută în scris din cuvînt în cuvînt, pentru el şi trecută în scrisoarea noastră deschisă spre chezăşia lui. Cuprinsul ei este acesta: (Urmează actul lui Dominic, episcopul Transilvaniei, din 1 decembrie 1363, nr. 205). Noi, aşadar, încuviinţînd prea smerita cerere a numitului Toma, am pus să fie trecută în scris din cuvînt în cuvînt pentru el şi să fie trecută în scrisoarea de faţă spre chezăşia lui, sus-zisa scrisoare deschisă a zisului domn episcop al nostru. Dat în joia dinaintea octavelor sărbătorii Paştilor domnului, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh.,D1.29159. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. ClUj-Napoca/1363. Orig.perg.,cu Urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Ub„ II, p. 209. 1 Corect: transsumi. 2 Corect: humillimis. 249 1364 aprilie 9 (quinto Idus Aprilis). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al său din 1347 dat mănăstirii din Zips. Este amintită pecetea regelui Carol Robert, „pierdută din întîmplare în Ţara Românească**. Bibi. Univ. din Budapesta. Colecţia Hevenesi, tom. XL, p. 428. Copie de la începutul sec. al XVIII-lea. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 411—413; Fejer, IX/7, p. 220—221; Hwrmuzaki-Den-suşîanu, 1/2 p .87. 236 www.dacoromanica.ro 250 1364 aprilie 11, (Cluj — Mănăştur). Excellentissimo principi et domino, domino Lodouico, dei gracia illustri regi Hungarie, domino eorum naturali, conventus ecclesie beate Mărie virginis de Colusmonustra, oraciones in domino debitas et de-votas. Noverit vestra excellencia, litteras vestras, honore quo decuit, per nos recepisse in hec verba: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 26 februarie 1364, nr. 240). Nos enim preceptis vestre excellencie obedire cupientes, ut tenemur, unacum eodem Thoma, filio Nicolai de Kecheth, homine vestro, nostrum hominem, videlicet fratrem Kylianum de nostro conventu ad premissa mandata vestra fideliter exequenda du-ximus transmittendum. Qui, demum exinde ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt, per nos requisiti, quod ipsi, feria quarta proxima post octavas festi Passce domini proxime preteritas, ad faciem predicte possessionis Ke-reztwr vocate, vicinis et commetaneis eiusdem legitime convocatis et ipsis presentibus, accedendo, reambulassent eandem per veras suas me-tas et antiquas, reambulatamque et ab aliorum possessionibus novarum metarum modo inferius declarato in locis necessariis ereccionibus sepa-ratam et distinctam, prefatus homo vester, sub testimonio dicti homi-nis noştri, statuisset prefatis magistro Michaeli, Laurencio, Anthonio et Ladislao, filiis Blasii de Reche, sub premisso nove donacionis titulo vestre excellencie, perpetuo possidendam, nemine contradictore existente. Cuiusquidem possessionis Kereztwr metarum, per predictos homi-nes vestrum et nostrum reambulatarum ac in locis necessariis erecta-rum, cursus, prout iidem homines vester et noster nobis retulerunt, hoc ordine proceduntur: prima namque meta incipitur in fine possessionis Nicolai et Ladislai, filiorum Andree, filii Jacobi, Berethe vocate, circa quandam rivulum ubi iuxta unam metam antiquam novam metam erexissent; in quo fluvio infra ad fluvium Sayow vocatum descendendo, ac de ipso fluvio exeundo, circa antiquam metam similiter novăm metam erexissent, quarum una separaret predicte possessioni Kereztwr, secunda vero viile Zenthandurias vocate; deinde, inter quasdam terras arabiles versus partem orientalem egrediendo, circa quandam metam antiquam similiter novam metam; ab hinc per modicum spacium transseundo1 circa quendam ryvulum unam metam novam erexissent, posthec ipso rivulo transito in fine cuiusdam terre arabilis unam metam novam erexissent; de hinc ad quendam parvum monticulum perveniendo circa duas metas antiquas unam novam erexissent; deinde ad quendam mon-tem vinearum ascendendo circa unam metam antiquam novam erexissent, quarum una separaret diete possessioni Kereztwr, secunda vero viile Zenthandrias1 vocate; ab hinc, per virgultum rufum infra flec-tendo, transito căpiţe seu ordine rivuli Sospotakfew vocati, unam metam novam penes antiquam erexissent; cuiusquidem rivuli Sospotak per meatum infra ad metas possessionis Kendtelek vocate declinando de ipsoque fluvio exeundo per modicum spacium versus partem meridio-nalem currendo, pervenit ad quandam arborem ilicis wlgariter1 Tulgfa vocatam, ubi circa unam antiquam metam duas novas erexissent, quarum una separaret possessiuni Kereztwr predicte, secunda vero Kendtelek nuncupate; ad hue, versus eandem partem meridionalem per 237 www.dacoromanica.ro quendam longum Berch inter virgultum Zeleuberch vocatum currendo, circa unam metam antiquam nova meta erecta descendit infra inter virgultum et transitis quibusdam arboribus Akacyafa vocatis, sunt quatuor mete antique quarum duas renovassent, quarum scilicet quatuor meta-rum due, videlicet una antiqua et alia renovata, possessioni Kereztwr predicte et alie due viile Kendtelek vocate separarent; ab hinc per ter-ras arabiles currendo pervenit ad fluvium Sayow ubi, sub una arbore salicis circa unam antiquam metam novam erexissent et ibi cădit ad dictum fluvium Sayow vocatum, qui scilicet fluvius separat inter pos-sessio es Kereztwr predictam et Sarwar vocatam, usque quendam ryvu-lun a parte occidentali meantem circa quem penes antiquam metam novam erexissent; de quo rivulo vădit supra ad unum montem Berch vocatum versus partem occidentalem ubi circa antiquam metam novam eri endo super eundem montem parvum circuendo pervenit ad unam metam antiquam; abhinc, de ipso monte descendente, similiter ad unam metam antiquam iuxta quas novas metas erexissent et, ab hinc infra descendendo, pervenit ad predictum ryvulum Beretopotaka vocatum ad unam metam terream circa ipsum fluvium a primo erectam, ubi mete predicte possessionis Kereztwr vocate terminantur. Item cursus metarum alterius possessionis ad eandem possessio-nem Kereztwr pertinentis Fellak vocate talis est: prima enim meta in-cipitur in quodam monticulo Hegor vocato ad fluvium Beretopotaka vocatum ad unam metam terream circa ipsum fluvium a primo erectum, ubi mete predicte possesionis Kereztwr vocate in asscensu1 cuiusdam montis iuxta quatuor metas antiquas est una meta ex novo erecta; ad huc ad eundem montem altius ascendendo in cacumine ipsius montis penes unam metam antiquam una meta erecta; abhinc infra ad partem meridio-nalem ad quendam vallem inter virgultum declinando, pervenit ad caput ipsius rivuli Berethopotaka pro meta commissum; demum per cursum ipsius infra flectendo spacium non per magnum transito, ipso rivulo cădit ad unam magnam viam circa quam est quidam fluvius Fellakpotaka vocatus, quo rivulo transito, tendit supra quendam montem virgultosum et in latere ipsius montis asscendente1 perveniet ad duas metas antiquas iuxta quas unam novam erexissent; in quoquidem monte per quan-dam semitam virgultosam versus partem meridionalem transseundo1 per-venet2 ad alias duas metas antiquas, iuxta quas unam metam novam erexissent; ad huc per eundem montem directe remocius transseundo1 pervenit ad metas antiquas, iuxta quas est nova meta erecta; inde infra declinando-pervenit ad ryvulum Melyespotaka vocatum et in cursu ipsius ryvuli ad partem occidentalem egrediendo, cădit ad alium ryvulum, ad villam Nogfalu vocatum3 permeantem, de quo fluvio exeundo pervenit ad duas lapides pro metis signatos de quorum medio tendit supra ad montem Chychol vocatum ad quendam alveolum Mochar vocatum de quo monte versus pertem dexteram remanet viile Fellak annotate; item de ipso Chychol infra ad quendam vallem declinando, cădit ad quendam ryvulum quo ryvulo post modum transito asscendit1 supra ad terram Zakaduztfeuld vocatam, de quo loco tendit supra ad montem Nergesheg vocatum et in vertice ipsius sub quadam arbore ilicis sunt due mete antique; inde descendit infra, ad locum, deinde per terras arabiles vădit ad monticulum Elesberch vocatum de quo monticulo tendit infra ad du s ryvulos Beiretepotaka et Fellakpotaka nuncupaltos, ubi mete predicte viile Fellak terminantur. 238 www.dacoromanica.ro Datum feria quinta proxima post quindenas festi Passce domini, anno prenotato. Preaînălţatului principe şi stăpîn, domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, stăpînul lor firesc, conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj Mănăştur, cuvenitele şi cucernicele rugăciuni întru domnul. înălţimea voastră să afle că noi am luat la cunoştinţă, cu cinstea cu care se cuvine, scrisoarea voastră, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Ludovic 1, regele Ungariei, din 26 februarie 1364, nr. 240). Iar noi, doritori fiind a da ascultare poruncilor înălţimii voastre, după cum sîn-tem datori, am hotărît a trimite împreună cu acest Toma, fiul lui Nico-lae din Aluniş, pe omul nostru, adică pe fratele Kylian din conventul nostru, spre a împlini cu credinţă sus-zisele voastre porunci. Care, întorcîndu-se de acolo la noi, ne-au spus într-un glas, rugaţi fiind de noi, că aceştia, în miercurea după octavele sărbătorii Paş-telui domnului de curînd trecute4, venind la faţa locului pe sus-zisa moşie numită Şieu-Cristur, chemînd după lege pe vecinii şi megieşii acesteia şi fiind aceştia de faţă, au hotărînicit-o după adevăratele şi vechile sale (semne de) hotar, şi, odată hotărnicită, despărţită şi deosebită de moşiile altora în felul arătat mai jos, în locurile potrivite ridicării noilor hotare, mai sus-zisul om al vostru i-a pus, sub mărturia zisului om al nostru, pe pomeniţii Mihail magistrul, Laurenţiu, Antoniu şi La-dislau, fiii lui Blasiu de Recea, sub numele de nouă danie a înălţimii voastre, în veşnică stăpînire fără a se afla vreun potrivnic. Mersurile hotarelor acestei moşii Şieu-Cristur, hotărnicite fiind de omul vostru şi al nostru, şi ridicate fiind (semnele de hotar) în locurile de trebuinţă, după cum acelaşi om al vostru şi al nostru ne-au spus, urmează după această rînduială: încît să înceapă primul hotar la capătul moşiei numită Bretea, a lui Nicolae şi Ladislau, fiii lui Andrei, fiul lui Iacob, aproape de un pîrîu, unde au ridicat un (semn de) hotar nou lingă unul vechi; coborînd pe acest rîu mai jos la rîul numit Şieu, şi (apoi),' ieşind din acest rîu, deasupra au ridicat (semn de) hotar nou aproape de imul vechi, dintre care un (semn de) hotar să-l despartă de mai sus-zisa moşie Şieu-Cristur, iar al doilea de satul numit Sfîntu; apoi, ajungînd între pămînturile de arătură spre partea răsăriteană, deaseme-nea au ridicat un hotar nou aproape de unul vechi; de aici, trecînd puţin timp aproape de un rîu, au ridicat un (semn de) hotar nou iar după aceea, trecînd prin acelaşi rîu, în capătul acelui pămînt de arătură au ridicat un (semn) nou de hotar; din acest (loc) ajungînd pînă la un deal mic, au ridicat un hotar nou în apropierea a două semne de hotar vechi; apoi, urcînd la un deal cu vii au ridicat (semne de) hotar nou, aproape de un (semn de) hotar vechi dintre care unul să-l despartă de zisa moşie Şieu-Cristur, iar al doilea de satul numit Sfîntu; din acest (loc), cotind în jos prin lăstărişul cel roşu (şi) trecînd izvorul sau cursul pîrîu-lui numit Sospotakfew5 au ridicat un hotar nou lîngă unul vechi; întorcîndu-se prin albia pîrîului Valea Sărată mai jos de hotarele moşiei numite Chintelnic şi ieşind puţin din acest rîu (hotarul) se îndreaptă spre partea de miazăzi, ajunge la un stejar numit în limba poporului Tulgfa, unde lîngă un hotar vechi au ridicat două noi, dintre care unul desparte moşia sus-zisă Şieu-Cristur, iar al doilea (moşia) numită Chintelnic; de la acest (loc), mergînd spre partea de miazăzi peste o creastă 239 www.dacoromanica.ro lungă prin lăstărişul numit Zeleuberch6 lingă noul (semn) de hotar ridicat lingă unul vechi, coborînd mai jos prin lăstăriş şi trecînd pe (lingă) nişte copaci numiţi Akacyafa7, sînt patru semne de hotar vechi, dintre care două au fost înnoite, dintre care patru (semne de) hotar, două, adică unul vechi şi celălalt înnoit, despart moşia sus-zisă Şieu-Cristur iar alte două satul numit Chintelnic; de la acest (loc), mergînd prin pămînturile de arătură, ajunge la rîul Şieu, unde, sub o salcie au ridicat un hotar nou lingă unul vechi şi aici coboară în zisul rîu numit Şieu — care rîu desparte pomenitele moşii, sus-zisa Şieu-Cristur şi cea numită Şirioa-ra — pînă la un pîrîu care se varsă în partea apuseană, lingă care au ridicat un hotar nou aproape de cel vechi, din acest pîrîu se îndreaptă peste un deal numit Berch8 către partea apuseană, unde, ridicîndu-se un (semn de) hotar nou lîngă unul vechi, ajunge, înconjurînd acest deal mic, la un (semn de) hotar vechi; din acest (loc), coborînd de pe acest deal de asemenea la un hotar vechi, lîngă care au ridicat hotare noi şi, de aici coborînd, ajunge la mai sus-zisul pîrîu numit Valea Bretii, la o movilă de hotar ridicată la început lîngă acelaşi rîu, unde se sfîrşesc hotarele mai sus-zisei moşii numită Şieu-Cristur. Deasemenea mersul hotarelor altei moşii aparţinătoare de acea moşie, Şieu-Cristur, numite Feleac, este acesta: încît primul semn de hotar să înceapă într-un deal numit Hegor, de la rîul numit Valea Bretii, de la o movilă de hotar, ridicată la început lîngă acelaşi rîu, (acolo) unde în sus-zisele hotare ale moşiei numite Şieu-Cristur, în suişul unui munte, lîngă patru vechi (semne de) hotar, este un semn de hotar care a fost ridicat din nou; de la acesta urcînd mai sus în vîrful acestui deal, a fost ridicat un semn nou de hotar lîngă unul vechi; de aici, cotind prin lăstăriş la partea de miazăzi la o oarecare vale, ajunge la izvorul acelui pîrîu Valea Bretii stabilit ca hotar; după aceea, întorcîndu-se în jos prin cursul acestui (pîrîu) fără să treacă prea mult timp ajunge cu acel pîrîu la un drum mare lîngă care se află rîul numit Valea Feleacului, (şi), trecînd rîul, se îndreaptă peste un oarecare deal acoperit cu tufe şi, urcînd în coasta acestui deal, ajunge la două semne vechi de hotar lîngă care au ridicat unul nou; trecînd acel deal pe o oarecare potecă (mărginită) de tufe, către partea de miazăzi ajunge la alte două hotare vechi, lîngă care au ridicat un semn nou de hotar; din acest (loc), trecînd mai departe în linie dreaptă peste acest deal, ajunge la vechile semne de hotar, lîngă care a fost ridicat unul nou; apoi, întorcîndu-se în jos, ajunge la pîrîul numit Melyespotaka9 şi, înaintînd în mersul acestui pîrîu spre partea apuseană, ajunge la un alt pîrîu, care curge pe lîngă satul numit Nuşfalău, din care rîu ieşind, ajunge la două pietre însemnate ca (semne de) hotar din al căror mijloc se îndreaptă deasupra spre dealul numit Chychol la o albie numită Mochar10, de la care deal înaintează către partea dreaptă a satului sus-însemnat Feleac; deasemenea de la acest (deal) Chychol ajunge, îndreptîndu-se în jos de această vale, la un rîu, şi urcă, după ce trece în sfîrşit rîul, în sus la pămîntul numit Zakaduzt-feuld11, din care loc se îndreaptă peste dealul numit Nergesheg12 şi, în vîrful acestuia, sub un stejar, sînt două (semne de) hotar vechi; apoi coboară la locul din care apoi înaintează prin pămînturile de arătură pînă la dealul numit Elesberch13, din care deal se (îndreaptă) mai jos la două pîrîuri numite Valea Bretii şi Valea Feleacului, unde se sfîrşesc hotarele mai sus-zisului sat Feleac. 240 www.dacoromanica.ro Dat în miercurea după cvindenele sărbătorii Paştilor domnului, în anul mai sus-însemnat. Arh.Naţ.Magh.,Dl.30 682. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 29 ianuarie 1367. 1 Astfel în orig. 2 Corect: pervenit. 3 Corect: vocatam. 4 3 aprilie. s Izvorul Văii Sărate. * Dealul Viilor. 7 Salcîm. 8 Deal. 9 Pîrîul Adine. 10 Mlaştina. 11 Cîmpul Crăpăturii. 12 Şeaua. 13 Dealul Ascuţit. 251 1364 aprilie 16 (sedecimo Kalendas May). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte magistrului Ioan, fiul lui We-zeus, dania unor moşii. In lista demnitarilor: Dumitru, episcop de Oradea, Dominic, episcop al Transilvaniei, Dominic, episcop de Cenad şi Dionisie, voievod al Transilvaniei. Arh.Naţ.Magh.,Dl., arh. fam. Zichy, 211. B. 440. Orig.hîrtie, pecetea căzută. EDIŢII: Zichy, III, p 225—230. 252 1364 aprilie 19 (tredecimo Kalendas Maii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete un act dat comiţilor Ştefan şi Ioan, fiii comitelui Bartolomeu. Este amintită pecetea regelui Carol Robert, „pierdută din întîmplare în Ţara Românească11. Orig. în 1834 se afla în arh. comiţilor de Veglia. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 413—414. 253 1364 aprilie 26, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Varadiensis, significamus tenore presencium quibus expedit universis, quod magister Petrus, filius Bene, socius et concanonicus noster, cantorque ecclesie Budensis, in noştri personaliter constitutus presencia, vive vocis oraculo coram nobis est confesus quod unam vineam prope capellam heremitarum beate virginis, in vicinitate vinee altaris sancti Stephani sitam, ac unum maccellum in vicinitate, al-terius maccelli predicti Bene, patris sui, situm, hereditarie successionis titulo ipsum precise contingentes, divino ductus amore, ob spem future 241 www.dacoromanica.ro felicitatis, prout olym per prefatum Bene magnum, patrem suum, donata extitisset, ita et nune domine Clare, moniali ordinis sancte Clare, sorori sue, et per consequens ecclesie sancte Anne dedisset, contulisset et erogasset, ac dedit et contulit coram nobis, iure perpetuo et irrevo-cabiliter possidendam, tenendam, pariter et habendam. Dabim feria sexta proxima post festum beati Georgii martiris, anno domini MmoCCCmoLXmo quarto. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că magistrul Petru, fiul lui Bene, soţul şi fratele nostru canonic şi cantor al bisericii de Buda, venind însuşi în faţa noastră, a mărturisit înaintea noastră prin viu grai că, îndemnat de iubirea de Dumnezeu (şi) în speranţa fericirii viitoare, a hărăzit şi a dat şi dă şi hărăzeşte şi acum în faţa noastră — aşa precum dăduse odinioară Bene cel Mare, tatăl său — doamnei Clara, călugăriţă din ordinul sfintei Clara, sora lui, şi, prin urmare, bisericii sfintei Ana, o vie aproape de capela eremiţilor fericitei Fecioare, aşezată în vecinătatea viei altarului sfîntului Ştefan şi o măcelărie aşezată în vecinătatea unei alte măcelării a sus-zisului Bene, tatăl lui, ce ţin neîndoielnic de el prin moştenire, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat. Dat în vinerea de după sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. 5 298. Fotocopie la Inst. de Ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Kereszturi, I, p. 187—188; Fejir, IX/3, p. 456—457. 254 1364 mai 1 (in festo apostolorum Philippi et Jacobi). Ludovic I, regele Ungariei, conferă un privilegiu oaspeţilor din Starâ L’ubovna. In lista demnitarilor: Dumitru, episcop de Oradea, Do-minic, episcop al Transilvaniei, Dominic, episcop de Cenad şi Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh. raională din Poprad. Arh. oraş. Starâ L’uboviia. Orig.perg. EDIŢII: Fejer, IX/1, p. 50—54 (cu data greşită: 1342). 255 .1364 mai 1, Sîntimbru. Nos, Petrus, viceuoyuoda Transsilvanus, damus pro memoria quod cum, secundum continentiam litterarum conventus ecclesie beate Mărie virginis de Kulusmonustra obligatoriarum, magistri Johannes et Ladis-laus, filii Nicolai, nobiles de Doboka, pro quibusdam debitis ipsorum, Petro claudo et Bnancha, hospit^bus de Forrou, ac Nicolao parvo, hospiti de Medvys, in ootavis Purificationis beate Mărie virginis nune proxime preteritis, quattuordecim florenos coram ipso conventu dare et solvere debuissent, duplum incursuris, si dictam negligerant facere solutionem; tandem, ipsis ocfclavis occurentibus, iidem magistri Ladislaus et Johannes, 242 www.dacoromanica.ro filii Nicolai, predictos quattuordecim florenos solvere non curarunt pre-dictis Petro claudo et Brancha de Forrou ac Nicolao, legitimis diebus coram ipso conventu expectantibus, sicut nos in litteris predicti conven-tus p rspeximus contineri; unde nos memoratos nobiles in iudiciis con-su tis commisimus fore convictos. Datum in Sancto Emerico, in octavis festi beati Georgii martiris, anno domini MmoCCCmoLXmo quarto. (Pe verso:) Pro Petro claudo et Brancha, hospitibus de Forrou ao Nicolo parvo, hospite de Medvys, contra Johannem et Ladislaum, filios Nicolai de Doboka, super solutione quattuordecim florenorum in octavis Purificationis Mărie virginis facienda, obmissionalis. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că, deoarece, poirivit cuprinsului scrisorii de îndatorire (dată de) conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj—Mănăştur, magistrii Ioan şi Ladislau, fiii lui Nicolae, nobili de Dăbîca, trebuiau să plătească şi să dea pentru nişte datorii ale lor, în faţa acelui convent, la octavele Întîmpinării Domnului acum de curînd trecute1, paisprezece florini lui Petru cel Şchiop şi lui Brancha, oaspeţi din Fărău, şi lui Nicolae cel Mic, oaspete din Medveş, avînd să cadă sub (pedeapsa) plăţii îndoite dacă nu s-ar îngriji să facă pomenita plată; în cele din urmă, sosind acele octave, acei magistri Ladislau şi Ioan, fiii lui Nicolae, nu s-au îngrijit să plătească sus-zişii paisprezece florini sus-numiţilor Petru cel Şchiop şi lui Brancha din Fărău şi lui Nicolae, care au aşteptat în faţa acelui convent zilele legiuite, aşa cum am văzut că se arată în scrisoarea sus-zisu-lui c nvent. Drept aceea noi am hotărît ca pomeniţii nobili să fie osîn-di.i la gloaba obişnuită. Dat la Sîntimbru, la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheor-ghe, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso:) Scrisoare de neîmplinire (a obligaţiei de a achita o datorie) pentru Petru cel Şchiop şi Brancha, oaspeţi din Fărău, şi Nicolae cel Mic, oaspete din Medveş, împotriva lui Ioan şi Ladislau, fiii lui Nicolae de Dăbîca, cu privire la plata a patrusprezece florini ce trebuia făcută la octavele Întîmpinării domnului. Arh.Stat. Cluj-Napoca, Arh. ist. Colecţia generală. Orig. hîrtie, cu pecete aplicată pe verso. REGEŞTE: Szabo, Erd.Muz.okl., p. 28, nr. 120. 1 9 februarie. 256 1364 mai 4, Şemlac. Nos, magister Laurencius, filius Dominici, castellanus de Haram et vicecomes comitatus de Crassow, iudices nobilium de eodem, damus pro memoria quod Dionisius, filius Nicolai de Maius (.. -)1 in sua et pro magistro Petro, filio magistri Heym, in persona, ad nostram accedens presenciam, modo protestatorio significare curarat in hune modum, quod Petrus, filius Michaelis, filii Hag, dum iudex de Kuuest fuisset in persona magistri Ladislai, filii Zobonia, idem magister Petrus ad suam pos-sessionem potencialiter venisset, Superior Raunam nominatam, et unum 243 www.dacoromanica.ro equum in sua propria potencia2 recepisset et ipsam possessionem dictam in suo facto predasset; secundario, super iobagiones eiusdem magistri Petri tres3 marcas3 Scekas3 recepisset in sua propria potencia. Igitur ad huius rei veritatem a nobis sibi dări nostrum hominem postulavit. Nos vero Benedictum, filium Petri de Zagatag, fideliter ad premissa duximus transmittendum; qui dictus homo noster ad nos reversus, nobis dixit de premissis quod tăiem scitus veritatem pallam3 et oculte (a hominibus)4, cuiusvis status pro veritate rescivisset sic fuisse et fecisse per predic-tum Petrum, filium Michaelis, et possessionem Suran5 penitus anihilasset et domos eiusdem viile destruxisset. Datum in Mezew Somliov, sabbato proximo post diem Ascensionis domini, anno domini M°CCC°LX quarto. (Pe verso:) Pro magistro Petro, filio Heem3, contra magistrum Petrum, filium Michaelis, filii Hag, super reoepoione unius equi et tres marcas, inquisicionales. Noi, magistrul Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Haram şi vicecomite al comitatului Caraş (precum) şi juzii nobililor din acelaşi (comitat) facem cunoscut că, venind însuşi înaintea noastră Dionisie, fiul lui Nicolae de Maius,... în numele său şi al magistrului Petru, fiul magistrului Heym, s-a îngrijit să ne aducă la cunoştinţă în chip de în-tîmpinare că Petru, fiul lui Mihail, fiul lui Hag, pe cînd era în locul magistrului Ladislau, fiul lui Zobonia, ca jude de Kuuest, a venit cu silnicie la moşia sa numită Rauna de Sus, şi a luat, cu de la sine putere* * un cal şi i-a prădat şi zisa moşie prin fapta sa; în al doilea rînd, a luat, cu de la sine putere de la iobagii (din) Scekas ai acelui magistru Petru, trei mărci. Drept aceea, (Dionisie) ne-a cerut să-i dăm omul nostru (spre a cerceta) adevărul cu privire la acest lucru. Iar noi am hotărît să trimitem pe Benedict, fiul lui Petru de Zagatag spre (a duce la îndeplinire) întocmai cele de mai sus. Iar (sus)-zisul om al nostru, întorcîndu-se la noi, ne-a spus cu privire la cele de mai sus, că după ce a cercetat adevărul, pe faţă şi pe ascuns (de la oamenii) de orice stare, a aflat că într-adevăr aşa a fost şi că (acestea au fost făptuite) de sus-zisul Petru, fiul lui Mihail şi că a nimicit cu totul moşia Suran şi a dărîmat casele acelui sat. Dat la Şemlac, în sîmbătă de după înălţarea domnului, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso:) Scrisoare de cercetare pentru magistrul Petru, fiul lui Heym, împotriva magistrului Petru, fiul lui Mihail, fiul lui Hag, cu privire la luarea unui cal şi a trei mărci. Arh.Naţ.Magh.,Dl., arh. tam. Kâllay, nr. 1 408. Orlg.hîrtie, cu urmele de trei peceţi aplicate pe verso. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 62—63. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 114—115, nr. 1496. 1 Lacună In text. 2 Cuvînt repetat * Astfel în orig. * Lipseşte In text. s Localitate neidentificabilă. Rau(na). Poate lectură greşită în loc de Su(perior\ 244 www.dacoromanica.ro 257 1364 mai 5 (tertio Nonas Maii). Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte un act al său din 1344, dat unor locuitori din comitatul Zips. In lista demnitarilor: Dumitru, episcopul de Oradea, Dominic, episcopul Transilvaniei, şi Dominic, episcopul de Cenad, Dionisie, voievodul Transilvaniei. Orig. in 18>34 se afla în colecţia lui Carol Fejărvâri, tom. III, nr. XII, al. 89. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 417—419. 258 1364 mai 5 ftercio Nonas Maiy1). Ludovic I, regele Ungariei, schimbă o cetate şi nişte pămînturi cu un nobil croat. în lista demnitarilor: Dumitru, episcop de Oradea, Dominic, episcop al Transilvaniei, Dominic, episcop de Cenad, Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Batthyâny din Kormend. Orig.perg., cu pecete dublă regală, atîrnată de un şnur de mătase roşie. Transumpt în actul capitlului din Zagreb, din 4 august 1364. EDIŢII: Smiciklas, XIII, p. 364—366. 1 Astfel în orig. 259 1364 mai 7, Fundătura. Nos, magister Nicolaus, filius Pethew, comes de Doboka, Johannes, filius Inok, et Demetrius, iudices nobilium de eodem, memorie commen-damus quod Michael, filius Ladizlai de Kerkurhazy, iuxta modum et formam noştri iudicii, in noştri figura iudiciaria, feria tertia proxima post festum beati Johannis ante Portam Latinam, Johannem, Buthus dictum, de Solumku, iobagionesque eiusdem de Wyfolui, necnon iobagiones Be-nedicti, Wrdung dicti, eos iuris ordine inhibuit, imo coram nobis prohi-buere1 curavit videlicet de suis pratis iuxta fluvium Solumus ridenti-bus2 et existentibus et de aliis pratis suis aliubi habitis, rectis et pos-sessis ab hereditario, terris pariterque arabilibus; ceterum alios comme-taneos pro combitu3 noctium ac pro nocturno cum pecoribus et equatiis eorundem in eisdem antedictis pratis sive possessionibus suis terrisque arabilibus quoquomodo pene et per omnia, iuxta consuetudinem regni Ungarie, Michael, filius Ladizlai, prelibatus, antedictos nobiles inhibuit et prohibere valde curavit. Datum in Jenew, in termino prehabito, anno eiusdem M.OCC.LX. quarto. (Pe verso:) Plro Michaele de Kerkurhazy, contra Johannem, Buthus dictum, at Benedictum, Vrdung dictum, de suis pratis prohibitorie. Noi, magistrul Nicolae, fiul lui Pethew, comite de Dăbîca, Ioan, fiul lui Inok, şi Dumitru, juzii nobililor din acel (comitat), dăm de ştire 20 — Documenta Romaniae Historica 245 www.dacoromanica.ro că în marţea de după sărbătoarea fericitului Ioan înaintea porţii latine4, potrivit întocmirii şi rînduielii judecăţii noastre, Mihail, fiul lui Ladislau de Kerkuirhazy, a oprit pe oalea legii, la scaunul nostru de judecată şi înaintea noastră s-a îngrijit să oprească pe Ioan zis Buthus de Şinteiu şi pe iobagii lui din Uifalău, precum şi pe iobagii lui Benedict zis Ur-dung de la (folosirea) livezilor sale aşezate şi aflătoare lîngă rîul Şoi-muş, şi a celorlalte livezi ale sale drepte şi stăpînite prin moştenire, oriunde s-ar afla ele, precum şi (de la folosirea) pămînturilor de arătură. Pe lîngă aceasta sus-zisul Mihail, fiul lui Ladislau, a oprit cu totul, cu desăvîrşire şi în orice chip, după obiceiul regatului Ungariei, pe sus-zişii nobili şi s-a îngrijit să oprească hotărît şi pe alţi megieşii de la masul peste noapte şi de la înnoptarea cu oile şi hergheliile lor în sus-zisele livezi sau moşii ori pămînturi de arătură. . Dat la Ineu, la sorocul sus-pomenit, în anul aceluiaşi (soroc) o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso:) Scrisoare de oprelişte cu privire la livezile sale pentru Mihail de Kerkurhazy împotriva lui Ioan zis Buthus şi a lui Benedict zis Urdung. ArhJJaţJVtaghM Dl., arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş. Orig. hîrtie, cu trei peceţi din ceară, aplidate pe verso, dintre care cel din mijloc cu legenda: : +S. IOHAN(NIS . FILII.) INOC. Descrierea peceţilor la Teleki, I, p. 132. EDIŢII: Teleki, I, p. 131—132. 1 2 3 4 1 Corect: prohibere. 2 Corect: iacentibus. 3 Corect; cubitu. 4 7 mai 1364. 260 1364 mai S, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, amînă pentru 6 octombrie 1364 pronunţarea sentinţei în procesul pornit de Petru, fiul lui Mihail de Sanislău (Zanislov), împotriva magistrilor Ladislau şi Gheorghe, fiii lui Ioan, fiul lui Bricciu de Bâtor precum şi împotriva lui Petru, fiul lui Leukus de Bâtor. Arh.Naţ.Magh.,Dl„ arh. fam. Kâllay, nr. 1468. Orig.hîrtie, cu urmele unei peceţi de închidere. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 116, nr. 1 502. 261 1364 mai 8, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi jude al cumanilor, la cererea împuterniciţilor părţilor, amînă sorocul dezbaterii procesului dintre Se-bastian, fiul hji Ioan de Cehăluţ şi nobilii de Nagysemjen de la octavele 246 www.dacoromanica.ro sărbătorii sfîntului Gheorghe (1 mai) la octavele sărbătorii sfîntului arhanghel Mihail (6 octombrie). Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 430. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere, aplicată pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, nr. 1501. 262 1364 mai 8, Sîntimbru. Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis honorandis, Petrus, viceuoyuoda Transsiluanus, devote ami-cicie et honoris incrementum continuum. Vestre discrecionis amicicie presencium seriem declaramus quod, cum in congregacione generali magnifici viri, domini Dionisii, vouode1 Transsiluani et comitis de Zonuk, domini noştri, universităţi nobilium et alterius cuiusvis status et condicionis2 predicte partis Transsiluane feria quarta proxima ante festum beati Martini confessoris anno proximo pre-terito elapso per eundem Torde celebrata, vir religiosus, dominus Otto, abbas de Clusmunustra, personaliter iuxta continenciam litterarum ves-trarum citatoriarum et reambulatoriarum3 ad presenciam eiusdem acce-dendo, contra Johannem, filium Nicolai de Zamusfolua, exhibuisset eas-dem litteras vestras citatorias, asserendo accionem suam in eisdem con-tineri eidem presentasse, in quarum tenoribus inter cetera comperisse tăiem manifeste, quod cum idem dominus Otto abbas, accepto Ladislao de Zomurduk, homine regio, et magistro Michaele, socio et concanonico vestro, per vos ad litteratorium regium mandatum in testimonio trans-misso feria sexta proxima post festum beati Michaelis archangelis tune proxime preteritum, ad faciem possessionis sue, Apathyda vocate, acce-dendo, eandem a parte viile Zenthmiklos vocate per metas eiusdem re-ambulare et in locis necessaris4 novas metas iuxta veteres erigi facere voluisse, Andreas, filius Nicolai, germani Gereu, nobilis de eadem Zamusfolua, in persona eiusdem Johannis, fratris sui, huic ereccione3 me-tarum contradictor extitisse; quemquidem Johannem eodem die et loco contra ipsum dominum Ottonem abbatem ad primam prefaţam congre-gacionem citasset. Quarum litterarum exhibicionis factis et perlectis continenciis ea-rundem, predictus dominus Otto abbas, premisse contradiccionis racione, scire voluisset a Johanne prenotato; qui(bus)5 auditis et perceptis, prefa-tus Johannes personaliter exurgendo respondisset eo modo, quod ipse premisse possessionarie reambulacionis pro eo fecisset prohibicionem prenotatam, qua ipse dominus abbas per premissam suam reambulacio-nem magnam particulam terre de dicta possessione Zenmiklos1 occupare et ad ipsam possessionem suam Apathyda vocatam applicare voluisset, unde si ipse dominus abbas eandem possessionem suam Apathyda vocatam per suas° veras metas et antiquas reambularet et de dicta possessione sua nil occuparet, tune non faceret prohibicionem aliqualem. Ve-rum quia, ad iteratam reambulacionem metarum suprascripte possessionis Apathyda vocate, homines eiusdem domini noştri et vester transmitti debuisset. Ideo, petendo vos amicabiliter quatenus vestrum mitteretis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Ladislaus, filius Egidii de Zomurduk, vel Johannes, filius Nicolai, filii Bedeu de eadem, 247 www.dacoromanica.ro aut Jacobus litteratus de Mera, aliis absentibus, homo eiusderrr, ad fa-ciem7 prenotate possessionis Apathyda vocate accedendo, vicinis et com-metaneis eiusdem legitime inibi convocatis et partibus vel eorum legit-timis procuratoribus presentibus, primo metas eiusdem possessionis Apathyda vocate iuxta ostensionem ipsius domini abbatis vel eiusdem legittimi procuratori a pante pnedicte possessionis Zenthmiklos reambu-laret, demumque metas prelibate possessionis Zenthmiklos vocate a parte eiusdem possessionis Apathyda separantes et distinquentes, iuxta ostensionem et demonstracionem ipsius Johannis, filii Nicolai, simili modo reambularet. Et, si partes in huiusmodi reambulacionibus et osten-sionibus prelibatarum metarum possessionum concordes fierent, tune unicuique parcium sua iura8 per erecciones novarum metarum, ubi ne-cesse fieret, commiteret, pacifice possidendam. Si vero in aliquibus parti-culis terrarum discordes fuissent, tune ipsam particulam terre, que inter ipsas partes contenciosa remansisset, regali mensura, si mensurari posset mensurando, vel, si mensurari non potuisset, visu considerando, deum ferendo pre oculis, absque scrupulo cuiuslibet falsitatis, extimas-set9, regni consuetugine10 requirente. Et posthec ipsius possessionarie reambulacionis et metarum ereccionis ac extimacionis11 seriem, cum totali suo processu, ad octavas festi12 Epiphaniarum domini, tune affu-turas, eidem domino nostro amicabiliter rescriberetis. Ipsis itaque octavis festi Epiphaniarum domini occurentibus, pre-fatus dominus abbas de Clusmunustra exhibuerat nobis litteras vestras prefato domino nostro rescripcionales, in quibus inter cetera compe-riebamus habere manifeste quod vos13, receptis ipsis litteris domini noştri, ad reambulacionem metarum possessionis ipsius Ottoni, abbatis de Colusmonostra1, Apathyda vocate, unacum Ladislao, filio Egidi1, no-bilis de Zomurduk, homine prefati domini noştri voyuode, vestrum ho-minem, videlicet magistrum Blasium, vicesuccentorem chori ecclesie vestre, pro testimonio transmississetis. Qui demum ad vos reversi, vobis, retulissent quod ipsi, sabbato proximo ante festum beati Thome apostoli tune proxime preteritum, ad faciem prefate possessionis Apathyda vocate accessissent, ibique presentibus vicinis et commetaneis eiusdem, idem dominus abbas quasdam metas et alia loca metarum diete possessionis sue Apathyda vocate a parte possessionis Scenthmiclous1 vocate sepa-randias et distinguendas, demonstrasset, e converso autem ipse Johannes, ■filius Nicolai de Zomusfolua, quandam unam metam terream, quam vero potuisset considerare14, commensuret vel ad quam partem ipsa meta ■demonstraret, similiter ostendisset quadam particula terre pro uno ara-tro sufficiens contentiose remanente. Obhoc, partes predictas metas eri-gere nequivissent, ipsaque causa in eodem stătu ad octavas medi1 XLme in nostram presenciam et abhinc, propter bonum pacis, scilicet a|b eisdem octavis diei Medi1 XLme de voluntate parcium ad octavas festi beati Georgii martiris nune proxime preteritis dilative extiterut prorogata: nempe ipsis octavis festi beati Georgii martiris occurentibus, pro eodem domino abbate, Ladislaus de Zomurduk, cum litteris procuratoriis ipsius conventus, tamquam actore, ab una, et Johanne predicto, in causam attracto, parte ex altera, coram nobis constitutis. Cum nos eundem pro-curatorem ipsius domini abbatis legittime requisitum habuissemus utrum dictus dominus abbas, mediante sua iuramentali deposicione vel duclli certamine hoc complacere velle vel ne, idem Ladislaus, procurator iam-dicti domini abbatis, in persona domini sui, hoc ut eadem particula terre 248 www.dacoromanica.ro littigiosa1, diete ecclesie pertineat, non litteratorio testimonio nec aliquo evidenţi documento, sed simplicium verborum probacione complacere vellet, asserebat. Ideo nos, unacum regni nobilibus nobiscum pro tribu-nali consedriamus iudicantes, commisimus ut ipse Johannes, filius Nico-lai, tercio se nobilibus, uno propinquiori vicino, sabbato proximo post festum Nativitatis beati Johannis baptiste nune affuturo, presentibus hominibus nostris et vestris testimoniis, in una prescriptarum litigiosa-rum metarum stando resolutis cingulis et discalciatis pedibus et terram super capita eorum levando et personaliter dicendo, prout moris et iu-ris est, super terram iurare, quod dicta particula terre litigiose nuncquam ipsius ecclesie beate virginis de Colosmonostra1, sed sua iure hereditaria sit et existat ac ad15 eandem possessionem suam Scenthmiclous1 pertineat de iure et de facto, iuramentum prestare teneatur. Unde, cum ad ipsum iuramentum audiendum et videndum, homines noştri et vestri de necessario transmitti deberent, igitur vestram amiciciam petimus dili— genter, quatenus vestros mittatis homines pro testimoniis fidedignos, ■quibus presentibus Nicolaus litteratus, filius Pauli de Walko, vel Geor-gius de Buda aut Mychael, filius Egidii de Zomurduk, pro parte ipsius domini abbatis Ottonis, item Johannes, filius Dominici de Suk, vel Johannes dictus Bogar de Korpad aut Ladislaus, filius Salomonis de Patha, pro parte eiusdem Johannis in causam attracti, aliis absentibus, homines noştri, ad faciem prefate terre litigiose accedendo et presentibus, iura-mentalem deposicionem videant et audiant. Et posthec ipsius iuramen-talis deposicionis seriem, prout fuerit opportunum, ad octavas eiusdem16 festi16, vestris in litteris nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, octavo die predictarum octavarum festi "beati Georgii martiris, anno domini Mmo CCCmo LXmo quarto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis honorandis, pro religioso viro, domino Ottone, abbate, super facto iuramentalis deposicionis, presentibus hominibus nostris et vestris testimoniis, sabbato proximo post festum Nativitatis beati Johannis baptiste fiendis, ad octavas eiusdem această moşie, învecinată dinspre partea răsăriteană pînă la capăt, i s-a cuvenit pomenitului Pavel, şi cealaltă uliţă, învecinată dinspre partea apuseană deasemenea pînă la capăt, cu locurile sale de sesie i s-a cuv nit mai sus-zisului Laurenţiu. Au rînduit folosului comun al fiecărei părţi arătate şi pămînturile de folosinţă ale mai sus-ziselor moşii prin împărţirea pomenită, deasemenea au împărţit în două părţi şi herghelia lor, a cărei jumătate dreaptă i s-a cuvenit lui Pavel, iar jumătatea ramasă mai sus-zisului Laurenţiu. Şi aceste părţi au adăugat, că dacă în scurgerea vremii s-ar întîmpla datorită voinţei dumnezeieşti ca pomenitul Pavel să moară fără urmaşi, iar acest Laurenţiu să rămînă în via ă, atunci zisele moşii şi părţile de moşie ale acestuia trebuie sa treacă pomenitului Laurenţiu şi urmaşilor săi şi să le stăpînească pe veci, dacă însă pomenitul Laurenţiu ar pleca din lume nemîngîiat de urmaşi, atunci sus-numitele sale moşii să fie trecute în stăpînirea amintitului Pavel şi urmaşilor săi. La care părţile de bună voie se obligă în faţa noastră. Dat în a cincisprezecea zi a sărbătorii Rusaliilor, în anul domnului o mie t i sute şaizeci şi patru. Arh.Stat, Sf. Gheorghe, col. Barabâs H/l nr. 14. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 15 mai 1383. 1 Astfel în transumpt. 2 Corect: haberet. 3 Lectură probabilă, cuvîntul fiind acoperit de fîşia de perg. a peceţii de pe verso. 4 Corect din pervenisset. 5 Corect: existente. 6 Corectat din haberent. 264 1364 (înainte de mai 12) (feria (.. .)* ante festum Penthecostes), (Oradea). Capitlul din Oradea îi raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că şi-a trimis ca om de mărturie la cercetarea plîngerii lui Simion, La-dislau şi Emeric, fiii lui Toma de Ezen, împotriva lui Ioan, fiul lui Baganya, pe preotul „Iacob din strana bisericii noastre, slujitorul altarului sfinţilor mucenici Cosma şi Damian“. (Jacobum, presbiterum, rec-torem altaris sanctorum Cosme et Damiani martyrum, de choro ecclesie nostre)- Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Zichy, 214, C. 59. Orig., cu urme de pecete ovală, de închidere. EDIŢII: Zichy, III, p. 233—234. 1 1 Lacună în text. 25? www.dacoromanica.ro 265 1364 mai 12, Vişegrad. Amicis suis reverendis, conventui ecclesie de Kalus1, Dyonisius, voyvoda Transsilvanus (et comes de Zolnuk, amicitiam)2 paratam sincer» com honore. Noveritis quod Blasius, filius Emerici de Od, personaliter in octavis festi beati Georgii martiris, iuxta contitentiam pr(iorum nostrarum litte-rarum)2 prorogatoriarum, ad nostram accedendo presentiam, quasdam lit— teras capituli ecclesie Waradiensis, formam possessionarie reembulationis et citationis in se declarantes (asserens acti)onem3 et propositionem suam contra Egidium, filium Cosme, et Johannem, filium Nicolai de Doiba, lit— teris contineri in eisdem, nobis demonstravit, in (quarum tenore)4 inter cetera vidimus contineri, quod cum predictus Blasius, filius5 Emerici, accepto Johanne dicto Kokas, homine regio, et Nicolao presbitero, per ipsum capitulum in testimonium transmisso, feria secunda proxima ante festum beati Thome apostoli in anno domini M0COC°LX° tertio preterito, ad faciem possessionum Od et Machala vocatarum, vicinis et commentaneis earundem legitime inibi convocatis et presentibus, accesisset et easdem per veras suas metas et antiquas reambulare novasque secus veteres in locis necesariis erigere voluisset, huic metarum erectioni et renovationi iidem Egidius et Johannes contradictionis velamine eisdem regio et dicti capituli Waradiensis ho mini bus obviassent; cuius contradictionis rationem predictus Blasius, iilius Emerici, ab eisdem Egidio et Johanne scire volebat coram nobis. Quibus auditis et perceptis, prefatus Egidius pro se personaliter, pro dicto vero Johanne, filio Nicolai, cum procuratoriis litteris nostris, exurgendo, respondit eo modo, quod ipse et dictus Johannes, filius Nicolai, pro ca fecissent prohibitionem prenotatam, quia prefatus Blasius, filius, Emerici, per huismodi reambulationes et erectiones metarum predicta-ruim possessionum suarum, Od et Machala vocatarum, magnam parti culam terre portionis eorum possessionarie, ipsos in eadem Doba5 de iure contingentis applicare voluisset. Quibus perceptis, quia absque iterata rearrubulatione possessionum et possessionariarum portionum ipsarum partium finem debitum inter easdem partes congruo modo facere non poteramus in premissis, igitur vestram amicitiam presentibus requirimus diligenter quatenus vestros mittatis homines pro utriusque partibus pro testimoniis fidedignos, quibus presetibus Johannes, filius Emerici de Veruelgh, ve' Beke de Fermenusaut Stepahnus de Sarmasagh, pro parte predicti Blasii actoris, item Nieolaus, filius Stephani de Mene, vel Ladislaus, filius Georgii de eadem aut Johannes, filius Petri de Doba, sive Stephanus, filius Andree de Kereztur, pro parte predictorum in causam attractorum, aliis absentibus, homines noştri, in octavis f°sti Nativi ta tis virginils gloriose nune proxime venturis et aliis diebus ad id sufficientibus, ad facies predictarum possessionum Od et8 Doba5 vocatarum, vicinis et oommetaneis earundem legitime inibi convocatis et ipsis partibus vel legitimis earum procuratoribus presentilbus, accedant ac primo prefatus Blasius, filius Emerici1, metas predicte7 possessionis8 sue9 Od10 vocate11, ex parte predicte possessionis Doba separantes, demumque predicti Egidius et Johannes, filius Nicolai, simili modo metas portionum possessionariarum suarum ipsos in eadem possessione Doba de iure con-tingentium, reambulando ostendant et, si partes in huiusmodi ostensioni-bus ipsarum metarum concordes fuerint, extunc cuique parti sua iura 256 www.dacoromanica.ro possessionaria committant et reliquant eo iure. quo ipsis dinoscitur perti-nere perpetuo possidenda, metis ab invicem sequestrando; si vero ipse partes in aliqua particula terre dilscordfes extiterint, extunc huiusmodi particulam terre litigiosam, signis pro metis positis, visa eius qualitate, quantitate, utilitate et valore, regali mensura mensurando, vel, şi men-surari nequilret, visu considerando, deum ferendo pre oculis, estiment12 regni consuetudine requirente, videantque et diligenter conspiciant cuius partis ibidem ostense mete veriores, certiores et apparentiores existunt. Et posthec ipsius possessionarie reambulationis, statutionis et estimationis seriem cum cursibus metarum ac totius facti processu ad octavas festi beati Michaelis archangeli similiter nune proxime venturas nobis amica-biliter rescribatis. Datum in Vissegrad, duodecimo die octavarum festi beati Georgii martiris predictarum, anno domini M°CCC°LX° quarto. In quo etiam ter-mino, quia ipsi Egidius et Johannes tam reambulationi quam erectioni premissarum metarum prohibitionem fecisse ex ten(ore litterarum pre-dicti)13 capituli ecclesie Waradiensis comperiebamus14, (eo ex parte)15 eorundem, eidem Blasio iustitiam faciemus prout dictaverit ordo iuris. Datum (die et loco ut su)pra16. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Amicis suis honorandis ecclesie de Kolus, pro Egidio, fillio Cosme, et Johanne, filio Nicolai de Doba, contra Blasium, filium Emerici de Od, super possessionaria reamibulatione, sta-tutione et estimatione in octavis festi Nativitatis virginis gloriose modo intraspecificato fiienda, quarum series ad octavas festi beati Mychaelis archangeli per vos nobis est rescribenda. Prietenilor săi vrednici de cinstire din conventul bisericii din Cluj-(Mănăştuir), Dionisie, voievodul Transilvaniei) şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi cinstea adevărată. Aflaţi că Blasiu, fiul lui Emeric de Dioşod, înfăţişîndu-se el însuşi înaintea noastră la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe17, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de amînare (de mai înainte), ne-a arătat o scrisoare a capitlului bisericii de Oradea, cuprinzînd în ea o hotărnicire de moşie şi o chemare (la judecată, spunînd) că, în acea scrisoare se cuprinde pîra şi plîngerea sa împotriva lui Egidiu, fiul lui Cosma şi (împotriva) lui Ioan, fiul lui' Nicolae de Doba. In (cuprinsul acestei scrisori) am văzut arătîndu-se între altele că, (atunci) cînd numitul Blasiu, fiul lui Emeric, luînd (cu sine) pe Ioan zis Kokas18, omul regelui şi pe Nicolae preotul, trimis spre mărturie din partea capitlului, s-a dus în lunea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Toma19, în anul domnului, trecut, o mie trei sute şaizeci şi trei, la moşiile numite Dioşod şi Mocirla, şi, chemînd acolo în chip legiuit pe vecinii şi megieşii acelor (moşii) şi fiind (aceia) de faţă, cînd a voit să le hotărninească după adevăratele şi vechile lor semne de hotar, şi să ridice în locurile trebuitoare noi (semne) lîngă cele vechi, acei Egidiu şi Ioan s-au ridicat împotriva acelor oameni, ai regelui şi ai numitului capitlu din Oradea, la această ridicare şi reînnoire a semnelor de hotar; (iar) sus-zisul Blasiu, fiul lui Emeric, voia (acum) să afle înaintea noastră de la acei Edigiu şi Ioan, temeiul acelei împotriviri. Auzind şi aflînd acestea, sus-zisul Edigiu, ridieîndu-se însuşi pentru el, iar pentru zisul Ioan fiul lui Nicolae, cu scrisoare de împuternicire din partea noastră, a răspuns astfel: că el şi numitul Ioan, fiul lui Nico- 257 www.dacoromanica.ro lae, de aceea au făcut împotrivirea mai sus amintită, deoarece sus-zisul Blasiu, fiul lui Emeric, prin aceste hotărniciri şi ridicări de semne de hotar ale sus-ziselor sale moşlii numite Dioşod şi Mocirla, a voit să alipească (la moşiile sale) o mare bucată de pămînt din partea lor de moşie din (moşia) Doba, ce ţine de drept de ei. Aflînd acestea, fiindcă fără o nouă hotărnicire a moşiilor şi a părţilor de moşie ale acelor părţi nu puteam să punem capăt pricinii dintre părţi aşa cum se cuvine, de aceea prin cele de faţă rugăm stăruitor prietenia voastră, să trimiteţi spre mărturie pentru amîndouă părţile pe oamenii voştrii vrednici de crezare, împreună cu care Ioan, fiul lui Emeric de Verveghiu, sau Beke de Firminiş, ori, în lipsa acestora, Ştefan de Sărmăşag, omul nostru, din partea sus-zisului Blasiu, pîrîşul, de asemenea Nicolae, fiul lui Ştefan de Mineu, sau Ladislau, fiul lui Gheorghe tot de acolo, ori Ioan, fiul lui Petru de Doba, sau, în lipsa acestora, Ştefan, fiul lui Andrei de Cristur, omul nostru din partea mai sus-zişilor pîrîţi, să meargă la octavele în curind viitoare ale sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare20 şi în alte zile înde tulătoare pentru aceasta, la sus-zisele moşii numite Dioşod şi Doba (şi), chemînd acolo în chip legiuit pe vecinii şi megieşii acelor (moşii) şi, fiind de faţă însăşi părţile sau împuterniciţii lor legiuiţi, mai întîi sus-zisul Blasiu, fiul lui Emeric, mergînd pe hotar să arate semnele de hotar ce despart sus-zisa sa moşie numită Dioşod, dinspre sus-zisa moşie Doba, şi apoi sus-zişii Egidiu şi Ioan, fiul lui Nicolae, să arate în acelaşi chip semnele ce hotărnicesc părţ’le lor de moşie ce ţin de drept de ed în acea moşie Doba şi, dacă părţile se vor înţelege la arătarea acestor semne de hotar, atunci să încredinţeze şi să lase fiecărei părţi drepturile sale de moşie, ca să le stăpînească pe veci cu acel drept cu care se ştie că se ţin de ea, despărţindu-le unele de altele prin semne de hotar; dacă însă părţile nu se vor putea înţelege cu privire la vreo bucată de pămînt, atunci, punînd semne de hotar, (şi) ţinînd seama de felul, întinderea, folosul şi preţul ei, măsurîndu-o cu măsura regească, sau dacă nu ar putea-o măsura, socotind-o din ochi, s-o preţuiască, după cum cere obiceiul ţării, avîndu-1 pe Dumnezeu înaintea ochilor, şi să se uite cu grijă şi să vadă care din semnele de hotar arătate acolo sînt mai adevărate, mai neîndoielnice şi mai vădite. Iar după acestea să aveţi bunătatea a ne răspunde, la octavele de ase enea acum în curînd viitoare ale sărbătorii fericitului arhangel Mi-hail ’, despre desfăşurarea acelei hotărniciri de moşie, a punerii în stă-pînire şi a preţuirii, dimpreună cu mersul semnelor de hotar şi cu tot ce s-a făcut. Dat la Vişegrad, în a douăsprezecea zi a sus-ziselor octave ale săr-oătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute şaiz ci şi patru. La care soroc însă, deoarece din cuprinsul (scrisorii) sus-zisului eapitlu al biserici din Oradea am aflat că acei Egidiu şi Ioan s-au împotrivit atît hotărnicirii, cît şi ridicării sus-pomenitelor semne de hotar, de aceea vom face acelui Blasiu dreptate (faţă de aceia) aşa precum va porunci rînduiala legii. Dat în ziua şi locul de mai sus. (Pe verso, de aceiaşi mină:} Prietenilor săi vrednici de cinstire de la biserica din Cluj-(Mănăştur), pentru Egidiu, fiul lui Cosma şi Ioan, fiul lui Nicolae de Doba, faţă de Blasiu, fiul lui Emeric de Dioşod, cu privire la hotărnicire de moşie, punerea în stăpînire şi preţuirea (ei), 258 www.dacoromanica.ro care se vor face la octavele sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare în chipul arătat înăuntrul (scrisorii şi) despre a căror desfăşurare ne veţi răspunde la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail. Bibi. Batthyaneum Alba Iulia, arh. conv. Cluj-Mănăştur. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Org. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de închidere, aplicată pe verso. REGEŞTE: Beke, Km. konv., p. 27, nr. 37. 1 Astfel în orig. 2 Rupt 4 cm, întregit după sens. 3 Rupt 3 cm, întregit după sens. I Rupt 1,5 cm, întregit după sens. ' Scris deasupra rîndului de aceeaşi mînă. 0 Urmează: Machala, şters de aceeaşi mînă. 7 Corectat de aceeaşi mînă din: predictarum. 8 Corectat de aceeaşi mînă din: possessionum. 9 Corectat de aceeaşi mînă din: siiarum. 10 Urmează: et Machala, şters de aceeaşi mînă; deasupra lor: Doba, şters de asemenea de aceeaşi mînă. II Corectat de aceeaşi mînă din: vicatarum. 12 Urmează: iuxta, şters de aceeaşi mînă. 13 Pată de umezeală 2 cm, întregit după context. 14 Corect: comperiebantur. 15 Pată de umezeală şi rupt 1,5 cm, întregit după sens. 16 Pată de umezeală 3 cm, întregit după sens. 17 1 mai. 18 = Cocoş. 19 18 decembrie 1363. 20 15 septembrie 1364. 21 6 octombrie 1364. 266 1364 mai 12, (quarto Idus Maii> Ludovic I, regele Ungariei, întrăreşte cu noua sa pecete un act din 17 iunie 1352 pentru văduva magistrului Pavel cel Mare. Se aminteşte o pecete a lui Carol Robert „pierdută din întîmplare în Ţara Românească". (in partibus Transalpinis casualiter deperdito). EDIŢII: Codex dipl. patrius, II, p. 90—97; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 23—24. 267 1364 mai 13. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete actul regelui Carol Robert din 1323 dat episcopiei de Nitra. Este amintită pecetea regelui Carol Robert „pierdută din întîmplare în Ţara Românească". Transumpt în actul lui Nicolae de Gara, palatinul Ungariei, din 1424. EDIŢII: Fejer, X/4, p. 397—398. (fără menţionarea locului de păstrare a documentului). 259 www.dacoromanica.ro 268 1364 mai 13 (tercio Idus Maii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete (apposicione novi et ultimi sui sigilii) actul regelui Cairol Robert din 12 iunie 1329 (DIR —C—, veac XIV, voi. II, p. 290, nr. 545) prin care îi dă pe veci magistrului Mauriciu de Medieş, fiul lui Nicolae, voievodul Transilvaniei, vama (tributa) de pe moşiile Medieş şi Someştelec. In document se menţionează şi că vama tîrgului (tributum fori) Cărăşeu (Crasso) din comitatul Satu Mare a fost dăruită pe veci tot lui Mauriciu şi fratelui său Ştefan. Arh. Naţ. Magh., Dl. 31 053. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca 1245. Rezumat în actul lui Nicolae Gara, palatinul Ungariei, din 13 martie 1409. Bibi. Univ. din Budapesta. Colecţia Gabriel Nagy. Rezumat în actul lui Nicolae Gara din 13 martie 1409, transcris în actul capitlului din Alba Iulia din 1646. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Teleki din Luna de Sus. Rezumat în actul lui N. Gara din 13 martie 1409, transcris în actul capitlului de Alba Iulia, din 1746. EDIŢII: Fejer, X/4, p. 859 (cu data greşită: 1365). 269 1364 mai 14, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradiensis, significamus tenore presen-tium quifcus expedit universis quod Johannes, filius Dominici de Kusal, ab una, parte vero ex altera magister Jakch, filius Thome de ©adem, in personaliter constituti presentia, idem Johannes, filius Dominici, vive vocis oraculo coram nobis est confessus quod, cum idem magister Jakch de Kusal possessionem Porteluk vocatam, in comitatu de Zathmar exis-tentem, tempore solempnitatis nuptiarum domine matris sue, cum eadem domina sua genitrice traditam, propriis suis sumptibus et laboribus, ex-pendendo videlicet res suas ad valorem centum marcarum se extendentes, ab alienis manibus violentis et potentiariis, mediante iuris forma reopti-nuerit et alias favorabilium opitulaminum seu aminiculorum exhibitioni-bus eidem studuisset complacere, eadem causa inductus, rectam medieta-tem eiusdem possessionis Porteluk vocate, prout olim mediantibus in-strumentis, que idem magister Jakch casualiter mmc perdidisse assererat, dedisset, ita exnunc cum omnibus suis utilitatibus possessionariis et per-tinentiis, que nune sunt vel esse possunt in futurum, eidem magistro Jakch de Kusal dedisset, donasset et contulisset ac dedit et contulit coram nobis tam sibi, quam per eum sui heredibus heredumque suorum succesoribus, iure perpetua et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et hajbendam, omne ius et totale dominium proprietarium, quod in eadem actenus habuisset in prefatum magistrum Jakch et suos here-des, veluti veros dominos et legitimos possessores perhempnaliter transfe-rendo et transtulit coram nobis. Datum feria teria proxima post festum Penthecostes, anno domini MmoCCCmoLXmo quarto. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturoţ cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se înşişi în faţa noastră Ioan, fiul lui Dominic de Coşeiu, pe de o (parte), iar pe de altă parte 260 www.dacoromanica.ro magistrul Jakch, fiul lui Toma tot de (Coşeiu), acel Ioan, fiul, lui Domi-nic a mărturisit în faţa noastră prin viu grai, că deoarece acel magistru Jakch de Coşeiu -redobîndise pe calea judecării din mîini străine silnice şi prădalnice, cu osteneala şi cheltuiala sa, anume cheltuind bunuri de ale sale ce se ridică la o sută de mărci, moşia numită Portelec, aflătoare în comitatul Sa tu Mare, care la vremea săvîrşirii nunţii mamei sale fusese dată împreună cu acea doamnă mama sa (drept zestre) şi deoarece acel (magistru Jakch) s-a străduit să-i fie pe plac, dîndu-i prielnic ajutor şi sprijin şi în alte împrejurări, (de aceea) din acest îndemn el1, aşa precum odinioară îi dăduse (aceluia) dreapta jumătate a acelei moşii numite Portelec, potrivit unor acte pe care acel magistru Jakch spunea că le-a pierdut din întîmplare, tot astfel şi acum i-a dat-o, i-a dăruit-o şi i-a hărăzit-o, şi în faţa noastră i-o dă şi i-o hărăzeşte acelui magistru Jakch de Coşeiu, atît lui, cît şi, prin el, moştenitorilor lui şi urmaşilor moştenitorilor lui, cu toate folosinţele ei de moşie şi cu toate cele ce ţin (de ea), cîte sînt acum sau cîte pot fi în viitor, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat, trecînd pe veci asupra sus-zisu-iui magistru Jakch şi a moştenitorilor săi şi în faţa noastră a trecut (asupra lor) ca asupra unor stăpîni adevăraţi şi stăpînitori legiuiţi, tot dreptul şi toată stăpînirea şi proprietatea, pe care le-a avut pînă acum în acea (jumătate de moşie). Dat în marţea de după sărbătoarea Rusaliilor, în anul domnului a mie trei sute şaizeci şi patru. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Wesselenyi din Jibou. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 Ioan, fiul lui Dominic, declarantul. 270 1364 mai 18 (quintodecimo Kalendas Junii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte pentru un nobil croat un act al regelui Carol Robert, din 9 decembrie 1330. în lista demnitarilor: Dumitru, episcopul de Oradea, Andrei, episcopul Transilvaniei, Grigore, episcopul de Cenad; Ştefan, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc. Arh. Naţ. Magh., Dl., arh. fam. Blagay. Orig. hîrtie. EDIŢII: Thalldczy—Barabăs, p. 150—151; Smîciklas, XIII, p. 371—372. 271 1364 mai 19 (in îesto sande Trinitatis), Buda. Ludovic I, regele Ungariei, hotăreşte că Elisabeta, fiica lui Ştefan, fiul lui Laurenţiu de Dob (Duby), soţia lui Mihail de Monak, să moştenească cu drept de fiu toate drepturile de moşie ale tatălui său Ştefan şi ale fratelui ei Dorug, morţi fără moştenitori. Arh. Naţ. Magh., Dl. 6 174. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Nbpoca/1 250 Rezumat în actul capitlului din Agria, din 13 aprilie 1396. EDIŢII: Fejer, X/2, p. 780 (după un rezumat în actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 5 iunie 1400). 31 — Documenta Roznanlae Historica 261 www.dacoromanica.ro 272 1364 mai 25, Kăllâ. Magistrul Buken, fiul lui Ladislau, vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Szabolcs, adeveresc înţelegerea dintre Ladislau, fiul lui Petru zis de Gechy, şi magiştrii Avram, canonic de Oradea, şi fratele său Leukus, fiii lui Ioan Lengyel de Semjân. Arh. Naţ. Magh., DL, arh. fam. Kăllay, nr. 1441. Orig. hlrtie, cu urme & trei peceţi aplicate pe verso. REGEŞTE: Kăllay, n, p. 117, nr. 1 507. 273 1364 mai 26, Vişegrad. Nos Dyonisius, woyuoda Transsilvanus et comes de Zonuk, damus pro memoria quod in congregatlone nostra generali universis nobilibus, Syculis, Saxonibus ac aliis cuiusvis status, conditionis et preheminentie1 hominiibus, in partibus Transsilvanis existentibus, feria quarta proxima ante festum beati Marcî2 confessoris proxime preterita, Torde celebrata, magistri Dyonisius, filius Stephani quondam bani, et Ladislaus, filius Deseu de Lusunch, de medio aliorum causidicorum exsurgendo, contra. magistros Stephanum et Thomam. filios Thome, filii Dyonisii de Regun, proposuerant eo modo, quod ipsi de castro Mentew vocato et possessioni-bus Warallya, item Vyfalu in căpiţe Kuesd, Zenthmihaltelke, Wrazmezew iuxta fluvium Zomus, Burligeth et Danpataka vocatis, ac de tributo in La pus exigi consueto, apud manus magistrorum Thomae et Stephani ha-bitis, divisionem ipsis congruentem ab eisdem fratribus ipsorum patraeli-bus habere vellent, iustitia mediante. Quibus auditis et perceptis, Jacobus de Kucheth, pro ipso magistro Stephano, ac Nicolaus dictus L\'d. pro eodem magistro Thoma, ambo cum proraratoriis literis conventus de Lelez, exsurgendo, responderant eo modo, quod si ipsi magistri Dyonisius et Ladislaus legitime venirent, tale castram et tales possessiones nomine iuris ipsorum recapere possent, de quo castro et ex quibus possessionibus divisionem eisdem dare prompţi essent et paraţi. Perceptis itaque premissis, iidem magistri Dyonisius et Ladislaus allegarant eo modo, quod predictum castram Mentew nuncupatum et possessiones predictas ipsos capere non oporteret, quia apud manus fratram suoram patraelium existerent, sed ipsi magistri Stephanus et Thomas et, per consequens, procuratores eorum prenotati, in facto ipsius divisionis plenarie deberent respondere. Unde, quia universi nobiles diete partis Transsilvane, ipsi congre-gationi nostre adherentes, unanimiter hoc idem affirmarant, quod predictum castram et possessiones supradictas, de quo et ex quibus divisionem ipsi magistri Dyonisius et Ladislaus acquirerent, ipsos recapere oporteret, ipsique magistri Dyonisius et Ladislaus delijberationem ipsius cause ad curiam regiam per nos transmitti postularant, ideo, licet inter partes iudicium equitatis super premissis facere valueramus atque volueramus, tamen, ut iudicio nostro per quempiam temporis in processu non possit derogări, discussionem eiusdem cause ad octavas festi Epiphaniaram domini tune proxime venturas in curiam regiam duxeramus prorogan- 262 www.dacoromanica.ro dam, eo modo, ut super obiectionibus partium una cum baronibus regni deliberaremus, quid fieri deberet, ordine iuris observato. Demum, ipsis octavis festi Epiphaniarum domini occurrentibus, no-bisque unacum baronibus regni in curia regia iudiciario pro tribunali scdentibus, eodem magistro Dyonisio, filio quondam Stephani bani, pro se personaliter, pro ipso autem Ladislao, filio Deseu, Paulo filio Petri, cum procuratoriis literis nostris, ab una, item prescripto magistro Thoma, filio Thome, pro se similiter personaliter et pro ipso magistro Stephano Batow, famulo suo, cum procuratoriis literis conventus de Lelez, parte ex altera, coram nobis comparentibus et super premissis medelam iustitie ipsis dări postulantibus, quia nobis et baronibus regni absque recaptiva-tione predicti castri et possessionum supranominatarum in facto ipsius possessionarie divisionis, ipsi magistri Stephanus et Thomas, filii Thome, adversus eosdem magistros Dyonisium et Ladislaum, fnatres ipsorum patrueles, perhemptorie respondere debere videbantur, idcirco perceptis premissis partes predicte premissam causam, per modum fiende pacis, per nos ad ulteriorem terminum prorogări postularant, unde nos finalem determinationem eiusdem cause, similimodo in curia regia fiendam, ad octavas festi Pentecostes tune proxime venturi, ipsis partibus volentibus et petentibus, duxeramus perhemptorie prorogandam. Denique, ipsis octavis advenientibus, predictus magister Dyonisius pro se personaliter, pro eodem autem magistro Ladislao, filio Deseu, Stephanus, dictus Chupur, cum procuratoriis literis conventus de Leles1 coram nobis conparendo, idem magister Dyonisius sibi et predictus Stephanus, dictus Chupur, eidem magistro Ladislao, ex parte predictorum magistrorum Thome et Stephani, filiorum Thome de Regun, super premissis medelam iustitie per nos precabatur elargiri; quibus perceptis, Ladislaus de Galsa et Batow, pro eisdem magistris Thoma et Stephano, ambo cum procuratoriis literis regalibus, exsurgentes, responderunt eo modo, quod iidem magistri Thomas et Stephanus, super dicto castro et possessionibus supranominatis literas divisionales quondam inter eosdem dominum Stephanum banum ac magistrum Deseu, patres predictorum magistrorum Dyonisii et Ladislai, ac eundem quondam magistrum Tho-mam, patrem iamdictorum magistrorum Thome et Stephani, factas et emanatas, ac etiam super facto dicti tributi similiter instrumenta habe-rent, quas non ad presens, sed in termino ulteriori per nos ipsis dando exhibere prompţi essent et paraţi. Unde nos perceptis premissis adiudicantes, commisimus eo modo, quod predicti magistri Thomas et Stephanus preallegata eorum instrumenta divisionalia ac etiam alia instrumenta eorum, super facto ipsius tributi emanata, contra prefatos magistros Dyonisium et Ladislaum, in octavis festi beati Martini confessoris nune venturi, exhibere teneantur coram nobis, quibus visis iudicium et iustitiam facere valeamus inter-partes in premissis dictante iuris equitate. Datum in Vysegrad, octavo die octavarum festi Pentecostes predic-tarum, anno domini M°CCC°LXmo quarto. (Pe verso:) Pro magistro Thoma et Stephano, filiis Thome de Regun, contra magistros Dyonisium, filium Stephani quondam bani, et Ladislaum, filium Deseu de Lusunch, super exhibendis instrumentis, ad octavas festi beati Martini confessoris, prorogatorie. 263 www.dacoromanica.ro Noi, Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc dăm de ştire că, în adunarea noastră obştească ţinută la Turda, în miercurea dinaintea sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul3 de curînd trecută, cu toţi nobilii, secuii, saşii şi alţi oameni de orice stare, seamă sau treaptă, aflători în părţile Transilvaniei, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi împricinaţi magiştrii Dionisie, fiul lui Ştefan, fostul ban şi Ladislau, fiul lui Desideriu de Losonch, s-au plîns împotriva magiştrilor Ştefan şi Toma, fiii lui Toma, firii lui Dionisie de Reghin, în acest chip: că ei ar voi pe calea legii să-şi împartă după cuviinţă cu numiţii lor veri cetatea numită Mentew şi moşiile numite Warallya, de asemenea Vyfalu la capătul rîu-lui Pietrişul, Sînmihai, Rusu lîngă rîul Someş, Borcut şi Văleni şi vama obişnuită a se cere în Lăpuş, bunuri ce se află în stăpînirea pomeniţilor magiştri Toma şi Ştefan. Auzind şi aflînd acestea, ridicîndu-se Iacob de Chiced pentru acel magistru Ştefan, şi Nicolae zis Lyd, pentru acel magistru Toma, amîndoi, cu scrisori de împuternicire ale conventului din Lelez, au răspuns în acest chip: că dacă acei magiştri Dionisie şi Ladislau ar veni în chiţ? legiuit, ar putea redobîndi acea cetate şi acele moşii ca bun al lor, căci ei sînt gata şi pregătiţi să împartă cu aceştia acea cetate şi acele moşii. Şi astfel, auzind cele de mai sus, numiţii magistrul Dionisie şi Ladislau au declarat că nu s-ar cuveni ca ei să ia sus-zisa cetate numită Mentew şi moşiile sus-zise, întrucît se află în mîna verilor lor, dar numiţii magiştri Ştefan şi Toma şi, prin urmare, împuterniciţii lor mai sus-numiţi sînt datori să răspundă pe de-antregul cu privire la pomenita împărţeală. Drept aceea, deoarece toţi nobilii zisei părţi a Transilvaniei, care luau parte la pomenita noastră adunare, au mărturisit cu toţii acelaşi lucru şi anume că se cuvenea ca aceia să redobîndească sus-zisa cetate şi moşiile sus-zise pentru a căror împărţeală se străduiau sus-numiţii magiştri Dionisie şi Ladislau şi deoarece acei magiştri Dionisie şi Ladislau au cerut ca dezbaterea pomenitei pricini să fie trimisă de noi la curtea regească, de aceea, deşi am fi putut şi am fi voit să facem judecată dreaptă între părţi cu privire la cele de mai sus, totuşi, pentru ca judecata noastră să nu poată fi încălcată de cineva în curgerea vremii, am hotărît să amînăm dezbaterea pomenitei pricini la curtea regească la octavele pe atunci viitoare ale sărbătorii Botezului domnului4, în aşa fel oa să chibzuim dimpreună cu baronii regatului ce trebuie făcut cu privire la spusele părţilor, păzindu-se calea legii. Apoi, la sosirea pomenitelor octave ale sărbătoririi Botezului domnului, pe cînd ţineam noi, dimpreună cu baronii regatului, scaun de judecată la curtea regească, înfăţişîndu-se înaintea noastră numitul magistru Dionisie, fiul răposatului Ştefan, fiul lui Desideriu, Pavel, fiul lui Petru, cu scrisoarea noastră de împuternicire pe de o parte, şi sus-scrisul magistru Toma, fiul lui Toma pentru sine, de asemenea el însuşi, iar pentru numitul magistru Ştefan, Batow, slujitorul său, cu scrisoare de împuternicire a conventului din Lelez de pe altă parte, şi cerînd să li se facă dreptate cu privire la cele de mai sus, deoarece nouă şi baronilor regatului ni s-a părut că acei magiştri Ştefan şi Toma, fiul lui Toma, trebuie să răspundă neapărat faţă de magiştrii Dionisie şi Ladislau, verii lor, cu privire la pomenita împărţire de moşii, fără luarea înapoi a sus-zisei cetăţi şi a moşiilor sus-zise, de aceea auzind cele de mai sus, părţile sus-zise au cerut să se amîne de către noi pricina de mai sus la un soroc 264 www.dacoromanica.ro mai depărtat ca să se facă împăcare; din această pricină noi, cu învoirea şi la cererea părţilor, am hotărît să amînăm această pricină neapărat pe octavele atunci în curînd viitoare ale sărbătorii Rusaliilor, pentru hotărîrea din urmă ce urmează să aibă loc în acelaşi chip la curtea regească. în cele din urmă, sosind pomenitele octave, înfăţişîndu-se înaintea noastră sus-zisul magistru Dionisie, el însuşi pentru sine iar pentru acel magistru Ladislau, fiul lui Desideriu, Ştefan zis Chupur5 cu scrisoare de împuternicire a conventului din Lelez, acel magistru Dionisie ne-a cerut pentru el, iar sus-zisul Ştefan zis Chupur ne-a cerut pentru acel magistru Ladislau, să le facem dreptate din partea sus-zişilor magiştri Toma şi Ştefan, fiii lui Toma de Reghin, cu privire la cele de mai sus. Auzind acestea, ridicîndu-se Ladislau de Galşa şi Batow, pentru numiţii magiştri Toma şi Ştefan, amîndoi cu scrisori regeşti de împuternicire, au răspuns în acest chip: că pentru zisa cetate şi moşiile mai sus-amintite, acei magiştri Toma şi Ştefan aveau scrisoare de împărţeală întocmită şi dată odinioară între pomeniţii domni Ştefan banul şi magistrul Desid riu, părinţii sus-zişilor magiştri Dionisie şi Ladislau, şi pomenitul răposat magistru Toma, tatăl sus-zişilor magiştri Toma şi Ştefan, şi că şi cu privire la zisa vamă au de asemenea acte pe care sînt gata şi pregătiţi să le arate nu acum, ci la un soroc mai îndepărtat, ce le va fi dat lor de noi. Drept aceea noi, după ascultarea celor de mai sus, am hotărît prin judecată în acest chip: că sus-zişii magiştri Toma şi Ştefan sînt datori să înfăţişeze înaintea noastră la octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul care va veni în curînd6, faţă cu sus-zişii magiştri Dionisie şi Ladislau, actele lor de împărţeală mai sus-pomenite, precum şi alte acte ale lor întocmite cu privire la pomenita vamă pentru ca văzîndu-le să putem face judecată şi dreptate între părţi cu privire la cele de mai sus, după cum cere cumpăna dreptăţii. Dat la Vişegrad, în a opta zi după octavele sărbătorii rusaliilor mai sus-zise, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. {Pe verso:) Scrisoare de amînare pe octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul, pentru magistrul Toma şi Ştefan, fiii lui Toma de Reghin, împotriva magiştrilor Dionisie, fiul lui Ştefan, fostul ban, şi Ladislau, fiul lui Desideriu de Lusunch, cu privire la înfăţişarea unor acte. Arh. Naţ. Magh., Dl., arh. Muz. Naţ. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere, aplicată în document pe verso. EDIŢII: Bănffy, I, p. 247—249. 1 2 3 4 1 Astfel în orig. 2 Astfel în orig. corect: Martini (cf. doc. din 21 febr. 1366, Bănjfy, I, p. 260). 3 8 noiembrie 1363. 4 13 ianuarie 1364. s Ulcică. • 18 noiembrie 1364. 265 www.dacoromanica.ro 274 1364 mai 27, Vişegrad. Lodouicus, dei gragia rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo Albensis ecclesie Transiluane, sahitem et gratiam. Dicit nobis1 Ladislaus, filius Nicolai, filiii Gyure de Mehes, in sua et domine coniugis sue personis, quod ipsi in dominium cuiusdam posses-sionis Bolya vocate et aliarum possessionum ad eandem spectancium, in comitatu Albensi Transiluano existencium, per ipsos iuxta continenciam litterarum iudicis curie nostre modum et formam sue iudiciarie commis-sionis exprimencium, reobtentarum legitime vellent introire, secundum scriem et continenciam litterarum iudicis curie nostre predicta-rum. Super quo fidelităţi vestre firmiter precipimus, quatenus ves-trum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente ma-gister Petrus, vicewoyuoda Transiluanus, homo noster, ad facies prefata-rum possessionum, universis vicinis et commetaneis eiusdem2 legitime convocatis et presentibus, accedendo, introducat ipsos Ladislaum et dominam coniugem suam in dominium earundem, statuatque ipsas Ladislao et domine consorţi sue, iuxta premissarum litterarum iudicis curie nostre continenciam, eo iure, quo eisdem dinoscuntur pertinere, modum et se-riem dictarum litterarum iudicis curie per omnia observando. Et posthec seriem ipsius possessionarie introduccionis et statucionis more solito nobis fideliter rescribatis. Datum in Wissegrad, quinto die festi Corporis Christi, anno eiusdem Mn,°CCCmoLXmo quarto. (Pe verso, de aceeaşi mină): Fidelibus suis, capitulo ecclesie Albensis Transiluane, pro Ladislao, filio Nicolai de Mehes, et domina coniuge sua, statutorie. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, sănătate şi milostivire. Ne spune Ladislau, fiul lui Nicolae, fiul lui Gyure de Miheş, în numele său şi al doamnei soţiei sale, că dînşii ar voi să intre, în chip legiuit, în stăpînirea unei moşii, numite Buia şi a altor moşii care ţin de ea, aflătoare în comitatul Albei din Transilvania, redobîndite de ei, potrivit cuprinsului scrisorii judelui curţii noastre, ce arată desluşit întocmirea şi rînduiala hotărîrii sale judecătoreşti, şi (aceasta o vor) în temeiul rînduielilor şi cuprinsului scrisorii mai sus-amintite a judelui curţii noastre. Drept aceea poruncim cu tărie credinţei voastre ca să trimiteţi, spre mărturie, omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, magistrul Petru, vicevoievodul Transilvaniei, mergînd la sus-zisele moşii, şi chemînd în chip legiuit pe toţi vecinii Şi megieşii lor şi fiind aceştia de faţă, să pună pe numiţii Ladislau şi pe doamna, soţia sa, în stăpînirea acelor (moşii) şi să le dea acelor Ladislau şi doamnei, soţiei sale, potrivit cuprinsului numitei scrisori a judelui curţii noastre, cu dreptul cu care se ştie că ţin de dînşii, păzind întru totul întocmirea şi cuprinsul zisei scrisori a judelui curţii. Iar după acestea să ne daţi seama întocmai în scris, după cum se obişnuieşte, despre desfăşurarea acestei puneri şi aşezări în stăpînire. Dat la Vişegrad, în a cincea zi după sărbătoarea Corpus Christi, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi patru. 266 www.dacoromanica.ro (Pe verso, de aceeaşi mină:) Credincioşilor săi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, (scrisoarea de) punere în stăpînire pentru Ladis-lau, fiul lui Nicolae de Miheş, şi pentru doamna, soţia sa. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 160. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1364. Orig. hlrtie, cu urmele a două peceţi, una' din ceară roşie, alta de Închidere din ceară albă, aplicate In document pe verso. Copie (fragment) la Kemăny, Dipl. Trans., Appendix, 3, p. 32 (cu data greşită: 16 iunie 1365). EDIŢII: 17b., II, p. 209—210. * 2 • Urmează: in personis, şters de aceeaşi mină. 2 Corect: earundem. 275 1364 mai 30. Ad perpetuam rei memoriam. Nos, Lodouicus, rex prefatus, universis declaramus, quod, ubi in regno nostro Bozne innumerabilis multitudo hereticorum et paterenorum1 pullulasset in errorem fidei ortodoxe, ad extirpandumque1 de ipso regno nostro eosdem ex una parte nos personaliter instaurat» valido exercitu proficisscebamur1, ex alia vero parte venerabilem in Christo patrem dominum Nicolaum, archyepiscopum Strigoniensem, nostrum cancella-rium, penes quem utramque par sigilii noştri autentici habebatur, et viram magnificum dominum Nicolaum, palatinum, cum ceteris, prelatis, baronibus et regni proceribus in Wzuram destinaramus, quidam familiaros ipsius domini archyepiscopi pro custodia deputaţi utramque par dlcti sigilii noştri preconcepta maliţia subtraxerunt. Nos itaque, precaventes, ne ex huiusmodi sigilii noştri deperditione regnicolis nostris in eorum iuribus successive periculum possit imminere, sigillum novum in duobus paribus fecimus pro nobis scuipi, quod ad omnia privilegia nostra et quondam domini Karoli regis, patris noştri, sub priori sigillo eiuşjfiem tempore sue coronationis sculpto et demum per eundem eo, quod sub ipso plurime infidelitates perpetrate extiterunt1 reperte, permactato ac sub alio sigillo ipsius in partibus Transalpinis casualiter deperdito confecta iuxta dicta tria sigilla decrevimus fore apponendum. Ad quecumque vero privilegia paterna dictis duobus prio-ribus suis sigillis consignata, que per eundem patrem nostrum per sigilla eius posteriora vel per nos cum sigillo, modo premisso deperdito, confirmata non haberentur, et ad ipsa privilegia ipsum novum sigillum nostrum non appenderetur, vel quecumque patentes litere nostre et paterne non confirmarentur, ea privilegia et litere sicut per eundem patrem nostrum fuerunt revocata et anichilata sic et nos ispas seu ipsa com-misimus viribus cari tura nullamque roboris obtentura firmitatem. Inter que presens privilegium nostrum omni suspicione destitutum et omnia in eo superius contenta et expressa pro predicto Nicolao, decano de Brasow, et suis successoribus ac ecclesiis in dicto decanatu constitutis et existentilbus, dicti sigilii noştri novi duplicis et authentici appensione, innovamus et perpetuo confirmamus. Datum per manus eiusdem domini Nicolai archiepiscopi, cancellarii noştri, tertio Kalendas Junii1, anno domini MmoCCCmoLXmo quarto, regni autem noştri anno vigesimo tercio. 267 www.dacoromanica.ro Spre necurmată amintire. Noi, Ludovic sus-zisul rege, facem cunoscut tuturor că, pe cînd în ţara noastră Bosnia mişuna o nenumărată mulţime ie eretici şi patareni rntru rătăcirea dreptei credinţe şi cînd noi, după pregătirea unei puternice oştiri, am pornit înşine dintr-o parte, ca să-i stârpim din regatul nostru, iar din altă parte am trimis la Ozona pe venerabilul întru Hris-tos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, cancelarul nostru la care se aflau cele două rînduri ale peceţii noastre autentice, precum şi pe măritul bărbat, domnul Nicolae, palatinul, împreună cu ceilalţi prelaţi, baroni şi fruntaşi ai regatului nostru, nişte slujitori ai domnului arhiepiscop, trimişi pentru pază, cu o răutate dinainte pusă Ia cale, au furat cele două exemplare ale peceţii noastre. Noi, aşadar, luînd seama, ca nu cumva, prin această pierdere a peceţii noastre să poată fi primejduiţi în viitor în drepturile lor locuitorii regatului nostrti, am pus să ni se sape în două exemplare o pecete nouă şi am hotărît ca, pe toate privilegiile noastre şi ale răposatului rege Carol, tatăl nostru, întocmite sub pecetea sa cea dintîi, săpată în timpul încoronării sale şi apoi nimicită de el, fiindcă s-au descoperit foarte multe înşelăciuni săvîrşite cu această (pecete) precum şi sub cealaltă pecete a lui, pierdută dintr-o întîmplare îh Ţara Romnească, să se pună această pecete (nouă) lîngă celelalte trei peceţi pomenite (mai sus). Iar orice privilegii ale părintelui (nostru), însemnate cu cele două peceţi de mai înainte ale lui care n-au fost întărite de tatăl nostru cu peceţile lui de mai tîrziu, sau de către noi cu pecetea noastră pierdută în chipul mai sus-arătat şi la care (privilegii) nu s-ar fi atîrnat pecetea noastră cea nouă, precum şi orice scrisori deschise ale tatălui (nostru) sau ale noastre, ce nu ar fi fost întărite (cu această pecete, toate) aceste privilegii şi scrisori, aşa precum au fost întoarse şi zădărnicite de părintele nostru, tot aşa şi noi am hotărît ca ele să fie lipsite de putere şi să n-^aibă nici o tărie. între aceste (scrisori) înnoim şi întărim pe veci, — prin atîrnarea zisei noastre peceţi noi, duble şi autentice, pentru pomenitul Nicolae, decan de Braşov, şi pentru urmaşii lui, ca şi pentru bisericile rînduite şi aflătoare în zisul decanat, acest privilegiu al nostru, lip-s‘t de orice bănuială, precum şi toate cele cuprinse şi arătate în el mai sus. Dat de mîna aceluiaşi domn Nicolae arhiepiscopul, cancelarul nostru, m a treia zi înainte de calendele lui iunie, în anul domnului o mie trei cute şaizeci şi patru, iar în al domniei noastre al douăzeci şi treilea an. Arh. Stat Braşov, arh. Bisericii Negre, I. E., Documente, nr. 8. Fotocopie ia Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1361. Clauză de autentificare în stingă jos, sub actul aceluiaşi rege, din 28 decembrie 1361, nr. 72. Pecetea aplicată în ceară albă, atîrnată de şnur din mătase roz-verde, descrisă împreună cu legenda, în Ub., II, p. 210—211. Transumpt în actul Iul Dumitru, arhiepiscop de Strigoniu, din 21 decembrie 1384 (.Ub., II, p. 596—598), păstrat la Arh. Stat. Braşov, arh. Bisericiii Negre, I, E, Documente, nr. 11. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1361. Copie în ms. „Acta In causa decimalis Barcensl", voi. III, p. III—IV, la" Arh. Stat. Braşov, arh. Bisericii Negre, I, A. 8. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1361. EDIŢII: l/b., II, p. 210—211. 1 1 Astfel în orig. 268 www.dacoromanica.ro 276 1364 mai 30 (tertio Kalendas Junii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete1 actul său din 28 august 1362, nr. 123 privitor la Nicolae, decanul de Braşov, şi la Rudolf, fiul lui Nicolae de Cristian. Această nouă pecetluire se face „pentru numitul domn decan, pentru fratele său Rudolf şi pentru moştenitorii şi urmaşii lui“ (pro eodem domino decano et Rudolf o, fratemus, suisque heredibus et successoribus)1. Arh. Stat Braşov, arh. comunei Cristian, nr. 9. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1362. însemnare în dreapta Jos al doc. din 28 august 1362, nr. 123. Pecetea întăririi, căzută a fost atîrnată de şnur de mătase verde; REGEŞTE: Ub., II, p. 211—212, nr. 808. 1 1 Editorii nu menţionează pierderea peceţii regelui ca motiv al întăririi actului. 277 1364 mai 30 (tertio Kalendas Junii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un privilegiu al său din 1361. în lista demnitarilor: Dumitru, episcop de Oradea, Dionisie, episcop al Transilvaniei, Dionisie, episcop de Cenad şi Dionisie, voievod al Transilvaniei. Bibi. Univ. din Budapesta, colecţia Hevenesi. Tom. XIII, p. 275. Copie din sec. XVIII. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 399—401. 278 1364 mai 30, Vişegrad. Dionisius, voyuoda Transsilvanus et comes de Zonuk, nobili viro et honesto Petro, viceuoyuode suo, salutem cum dilectione. Noveritis quod nobis in octavis festi Penthecostes unacum viris magnificis, domino Nicolao Kont, regni Hungarie palatino et iudice Co-manorum, ac comite Stephano Bubek, iudice curie regie, allisque quam-pluribus nobilibus pro tribunali iudiciarium sedentibus et uniuscuiusque causantis lites et iurgia equo moderamine discutientibus, vir religiosus, dominus frater Otto, abbas de Clusmonustra, ab una, item Johannes, filius Petri dicti de Gurgyn, nobilis de Abafaya, parte ex altera, ad nostram accedentes presentiam, quasdam litteras vestras partibus, ad requisitionem prelatorum et baronum regni super causis in eisdem seriose declaratis in curia regia faciendam, per vos datas, nostro iudiciario examini presenta-runt; quarum tenoribus seriose revisis et ipsis baronibus suomodo expo-sitis, unacum eisdem baronibus ceterisque nobilibus, ad continentias lit— terarum vestrarum per partes, ut premittitur, nobis presentatarum tali-ter, matura deliberatione prehabita, decrevimus respondendum: quod sententia vestra definitiva, ratione predicte possessionis Apatv super ipsum Johannem, filium Petri, lata, vigorem ad presens non haberet, eo quod ad exhibitionem suorum instrumentorum ad suam legitimam peti-tionem terminum legittime dare non curassetis. Unde, ad universorum 26» www.dacoromanica.ro instrumentorum exhibitionem predicti Jobannis, tilii Petri, terminum congruentem debeatis assignare. In quo quidem termino predictus Jo-hannes, filius1 Petri, instrumenta sua universa, si que in facto prenota-tarum possessionum Abafaya vocatarum haberet confecta, coram nobis teneatur exhibere et, si talia instrumenta, que ipsam possessionem Apaty tangerent, predictus Johannes posset exhibere, tune iuxta seriem ipsorum instrumentorum, in facto ipsius possessionis Apaty inter iudicium equi-tatis faciatis. Si vero nulla instrumenta ipsam possessionem Apaty tan-gentia seu significanti a producere valerat, tune homines vestros, pre-sentibus testimoniis, capi tuli Albensis Transsilvane, ad faciem predicte possessionis litigiose transmittatis, qui sciant et investigent a vicinis et commetaneis predicte possessionis litigiose ac comprovincialibus nobilibus, ad fidem eorum deo debitam fideli ta temque domino nostro regi et sue sacra corone regie conservandam, meram et omnimodam veritatem de eo, utrum ipsa possessio, Abafaya vocata, istis duobus nominibus videlicet Abafaya et Apaty, vocitoratur ipseque dominus abbas eandem possessionem AbafaVa sub hoc nomine Apaty recaptivando, sibi statui facere voluisset, vel ibi due possessiones, videlicet Abafaya per se et Apatv similiter per se, existerent et adiacerent et ipse dominus abbas non ipsam possessionem Abafa-ta, sed ipsam possessionem Apaty, que iuxta ipsam possessionem Abafaya adiaeerat, nomine sui iuris sibi ot eccle-si” sue predicte sub hoc nomine Apaty statui facere voluisset. Si autem duas possessiones, videlicet AbafaVa per se et Apaty similiter per se vo. ari sciverunt et adinvenerint, tune ipsam possessionem Apaty, i(uxta dem)onsitrationem2 ipsius domini abbatis undique reanrvbulando et ab aliorum possessionariis iuribus separando, visa sui qualitate, quantitate, fructuosita(te)2, utilitate et valore in condigno suo pretio et valore esti-ment, regni consuetudine requirente3. Sicque iuxta seriem estimationis eiusdem in facto earundem possessionum utrisque partijbus iudicium et iustitiam exhibeatis moderamine, iuris mediante. Datum in Vissegrad, duodecimo die octavarum festi Penthecostes predictarum, anno domini M°CCC°LX° quarto. (Pe verso, la mijloc:) Nobili viro et honesto Petro, viceuoyuoda suo, pro religioso viro, domino fratre Otthone, abbate de Clusmonustra, contra Johannem, filium Petri, nobilem de Abafaya. Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vioevoievodul său, sănătate şi dragoste. Aflaţi că în timp ce noi şedeam în scaunul nostru de judecată, la octavele sărbătorii Rusaliilor4, împreună cu măriţii bărbaţi: domnul Nico-lae Kont, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, şi cu corniţele Ştefan Bubek, judele curţii regeşti, şi cu mai mulţi alţi nobili, şi chib-zuiam cu dreaptă cumpănă pricinile şi certurile fiecărui priciruaş, venind înaintea noastră cuviosul bărbat, domnul (şi) fratele Ottho, abatele de Cluj-Mănăştur pe de o parte, iar de cealaltă parte Ioan, fiul lui Petru zis de Gurghiu, noibil de Abafaia, au înfăţişat cercetării noastre judecătoreşti o scrisoare dată de voi părţilor în vederea unei cercetări ce urma să se facă la curtea regească, de către prelaţii şi baronii ţării, cu privire la nişte pricini arătate pe larg în acea (scrisoare). Cercetînd în amănunt cuprinsul acelei (scrisori) şi înfăţişîndu-1 cum se cuvine, acelor baroni, sfătuindu-ne îndelung cu acei baroni şi cu ceilalţi nobili, am hotărît să răspundem astfel la cele cuprinse în scrisoarea voastră înfăţişată nouă de către părţi, cum s-a spus mai sus (şi anume) că sentinţa definitivă 270 www.dacoromanica.ro dată de voi împotriva zisului Ioan, fiul lui Petru, cu privire la pomenita moşie Apaty, deocamdată nu are putere, prin faptul că nu v-aţi îngrijit la legiuita lui cerere, să-i daţi legiuit un soroc pentru înfăţişarea actelor sale. De aceea să faceţi bine să hotărîţi un soroc potrivit pentru înfăţişarea tuturor actelor sus-zisului Ioan, fiul lui Petru, la care soroc numitul Ioan, fiul lui Petru, să se îndatoreze a arăta în faţa voastră toate actele sale, dacă are astfel de acte întocmite cu privire la sus-pomenitele moşii numite Abafaia şi Apaty, dacă pomenitul Ioan ar putea să arate astfel de acte privitoare la acea moşie, Apaty, atunci să faceţi părţilor o dreaptă judecată cu privire la acea moşie Apaty, potrivit cuprinsului acelor acte. Dacă, însă, el nu ar putea să înainteze nici un act cu privire sau în legătură cu acea moşie Apaty, atunci să trimiteţi oamenii voştri, de faţă cu oamenii de mărturie ai capitlului din Alba Transilvaniei, la moşia în pricină, şi aceştia să caute să afle de la vecinii şi megieşii acelei moşii în pricină, cît şi de la nobilii din acel ţinut, pe credinţa lor datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea ce trebuie s-o păstreze domnului nostru regele şi sfintei sale coroane regeşti — curatul şi deplinul adevăr cu privire la faptul dacă acea moşie numită Abafaia poartă aceste două nume, adică Abafaia şi Apaty, şi dacă domnul abate a voit să i se treacă în stăpînire acea moşie Abafaia, dobîndind-o din nou, sub numele de Apaty, sau dacă acolo sînt şi se află două moşii de sine stătătoare, adică una Abafaia şi cealaltă Apaty, şi dacă acel domn abate a voit să i se treacă în stăpînire lui şi sus-zisei sale biserici, drept jbun al său, sub numele de Apaty, nu acea moşie Abafaia, ci moşia Apaty, care e aşezată lîngă numita moşie Abafaia. Dacă însă vor şti şi vor afla că cele două moşii se numesc una Abafaia şi cealaltă Apaty, atunci, hotărnicind moşia Apaty, din toate părţile, după arătarea acelui domn abate, şi despărţind-o de drepturile de moşie ale altora, s-o preţuiţi după cuvenitul ei preţ şi valoare, ţinînd seama de felul, întinderea, rodnicia, folosinţa şi preţul ei, aşa cum cere obiceiul ţării. Şi astfel, potrivit cu felul acelei preţuiri, să faceţi prin rînduiala legii amînduror părţilor judecată şi dreptate cu privire la cele două moşii. Dat la Vişegrad, în a douăzecea zi a pomenitelor octave ale Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso, la mijloc:) Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevo-ievodul său, pentru cuviosul bărbat, domnul şi fratele Ottho, abatele de Cluj-Mănăştur, împotriva lui Ioan, fiul lui Petru, nobil de Abafaia. Bibi. Batthyaneum Alba Iulia, arh. conv. Cluj-Mănăştur, nr. 38. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere, aplicată in document pe verso. Copie din 19 noiembrie 1839. REGEŞTE: Beke, Km. konv., p. 27, nr. 38. 1 2 3 4 1 Cuvînt repetat. 2 Rupt 1,5 cm, întregit după sens. 3 Urmează: faciatis, şters de aceeaşi mînă. 4 19 mai. 279 1364 iunie 2, Vişegrad. Ludovic x, regele Ungariei, întăreşte pe seama lui Nicolae, fiul lui Alexandru de Resighea (Rezege), actul său din 8 mai 1359, (DRH—C— 271 www.dacoromanica.ro XI, nr. 371) deoarece pecetea cea mare cu care fusese întărit s-a pierdut la Ozora. Textul confirmării, scris spre deosebire de uzul general practicat în acel timp de cancelaria regală, în continuarea actului din 8 mai 1359, DRH,—C—XI, nr. 371. Arh. Naţ. Magh., Dl. 52 031. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă aplicată pe verso. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 118, nr. 1 509. 280 1364 iunie 6 (in quindenis festi Corporis Christi, anno in pre- senti), (Clu j-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur, la cererea lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, raportează acestuia că bucata de pămînt numită Gyrukuth se afla şi se află între hotarele moşiei Bîrlea (Olnuk) şi a fost întotdeauna de moştenire a lui Bamaba, fiul lui Ioan, nobil de Bîrlea. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Bethlen de Iktâr. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca,/1342. Rezumat în actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 13 octombrie 1364, nr. 342. 281 1364 iunie 10, Vişegrad. Nos, Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis, quod nos, cu-pientes commodis et utili ta ti)bus civitatis et provincie nostre Brassouiensis ac fidelium nostrorum civium, hospitum, hominum seu incolarum uni-versorum de eisdem ex officio noştri regalis regiminis preheminenti, pie invigilare, ut iidem, regiis beneficiis muniti sicut numero sic eciam fidelitate continua cresscendo1 augeantur ac exinde honor et fructus regie maiestati, que fidelium subditorum in multitudine et status eorum uber-tate gloriatur, uberes proveniant temporibus opportunis, supplicationi-busque eorundem civium, hospitum et totius communitatis hominum ac incolarum civitatis et provincie predictarum, nobis eorum nominibus et personis per Jacobum, iudicem et nuncium ipsorum specialem, humiliter porrectis, regia favorabilitate înclinaţi, pensatis etiam eorundem inviola-bilis fidei et fidelitatis constanciis ac serviciorum fidelium meritis, nobis nostreque sacre corone regie continue exhibitis, in quibus iidem sine intermissione hactenus efficaciter perseverasse dinoscuntur, et, ut ex-periencia docet, efficacius perseverare student eorum iuxta posse, de regie potestatis et gratie plenitudine eisdem dedimus, donavimus, annui-mus et commisimus nundinas seu fori annui congregaciones liberas annis singulis, in festo Omnium Sanctorum, in iamdicta civitate nostra Bras-souiensi perpetuo celebrandes, habendas pariter et tenandas sub modis, libertatibus, gratiis, indultis, consuetudinibus et iurisdiccionibus hiis1 et si-nilibus, quibus in civitate nostra Budensi nundine sive congregaciones annuales solent celebrări ac celebrantur atque conservantur. Vos igitur universos et singulos mercatores, cum rebus mercimonia-hbus procedentes, et alios quoslibet forenses homines regia auctoritate 272 www.dacoromanica.ro assecuramus per presentes quatenus deinceps ad predictas nundinas seu fori annui2 congregaciones, ex presenti dono, annuentia et commissione nostre maiestatis, annis singulis, in dicto Omnium Sanctorum festo et diebus debitis, ante et post ipsum festum, modis quibus supra perhemp-niter1 celebrandas, cum omnibus rebus et bonis vestris, mercimonialibus scilicet et aliis, cuiuscumque generis existent secure veniatis et negocia-ciones vestras in empcionibus1 et vendicionibus libere exerceatis nundinis in eisdem. Quibus peractis, ad propria vel ad alia loca vobis opportuna procedatis, salvis personis vestris atque rebus, sub nostra regia protec-cione et tutela speciali. Et hec volumus in foris et locis publicis palam ubique promulgări serie presencium mediante, quas, dum nobis reportate fuerint, sub nostro maiori sigillo faciemus privilegialiter emanari. Datum in Wyssegrad, feria secunda proxima ante festum beati Bar-nabe apostoli, anno domini millesimo CCC10 sexagesimo quarto. (Sub pecete): Relatio domini Johannis, prepositi ecclesie Albensis Ti ansiluane, specialis capellani domini regis. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul (scrisorii) de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, dorind, din înalta îndatorire a cîrmuirii noastre regeşti să veghem cu bunătate la înlesnirile şi foloasele oraşului şi ţinutului nostru, al Braşovului, precum şi la acele ale tuturor credincioşilor noştri orăşeni, oaspeţi, oameni sau locuitori din acele (locuri), pentru ca numiţii, înzestraţi cu binefacerile regeşti, să sporească orescînd atît prin număr, cît şi prin neîncetata lor credinţă, şi pentru ca la timpul potrivit să răsară dc aci cinste şi roade bogate pentru maiestatea regească ce se mîndreşte cu mulţimea supuşilor ei credincioşi şi cu belşugul stării lor şi (totodată), încuviinţînd cu bunăvoinţă regească cererea acelor orăşeni, oaspeţi şi a întregii obşti a oamenilor şi locuitorilor oraşului şi ţinutului mai sus-amintite, cu smerenie înaintată nouă, în numele şi în locul lor, de către Iacob, judele şi trimisul lor anume, şi, cumpănind şi statornicia neclintitei lor credinţe şi a supunerii lor, ca şi vrednicia credincioaselor slujbe pe care necurmat ni le-au făcut nouă şi sfintei coroane regeşti, în care se ştie că au stăruit pînă acum fără încetare şi cu folos, şi în care, după cum ne învaţă cercarea, se silise să stăruie, după putinţa lor, cu şi mai mare folos, din plinătatea puterii şi milostivirii regeşti, le-am dat, le-am dăruit, le-am încuviinţat şi le-am hărăzit pe veci (dreptul) de a face, de a avea şi de a ţine în fiecare an iarmaroace sau tîrguri anuale sloţbode la sărbătoarea Tuturor sfinţilor3, în pomenitul nostru oraş Braşov după chipul, libertăţile, milostivirile, îngăduinţele, obiceiurile şi drepturile acelea sau asemănătoare (acelora) cu care obişnuiesc să se ţină şi se ţin şi se păzesc iarmaroacele sau tîrgurile anuale din oraşul nostru Buda. Vouă, aşadar, tuturor negustorilor şi fiecăruia în parte, care mergeţi cu mărfurile voastre, precum şi vouă tuturor celorlalţi tîrgoveţ’, vă chezăşuim prin scrisoarea de faţă cu puterea noastră regească să veniţi de aci înainte fără teamă, cu toate lucrurile şi bunurile voastre, ac'ică cu cele de vînzare şi cu orice alte lucrări de orice fel ar fi la sus-zisele iarmaroace sau tîrguri anuale, care potrivit hărăzirii, încuviinţării şi poruncii de faţă a maiestăţii noastre se vor ţine deapururi, în felul arătat mai sus, în fiecare an la zisa sărbătoare a Tuturor sfinţilor şi în zilele cuvenite înainte şi după această sărbătoare, şi să vă faceţi slobod, în acele iarmaroace, negustoriile voastre, prin vînzări şi cumpărări. Iar după săvîrşirea lor, să plecaţi la locurile voastre sau în alte locuri (ce sînt) cu 273 www.dacoromanica.ro folos pentru voi, fără vătămarea voastră şi a bunurilor voastre, sub regeasca noastră oblăduire şi osebită ocrotire. Şi voim ca acestea să se vestească pe faţă peste tot, în tîrguri şi locuri obşteşti, prin rîndurile (scrisorii) de faţă care, atunci cînd ne va fi adusă înapoi, vom pune să fie dată în chip de privilegiu (însemnat) cu pecetea noastră cea mare. Dat la Vişegrad, în lunea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Bamaba, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Sub pecete:) Dare de seamă a domnului Ioan, prepozitul bisericii de Alba Transilvaniei, capelanul osejbit al domnului (nostru) regele. Arh. Stat. Braşov, Privilegii nr. 3, 4. Fotocopii la Inst. de ist. şi brh. Cluj- Napoca/1364. Orig. perg. cu urme de pecete inelară aplicată sub text. Transumpt în actul lui Ludovic L, regele Ungariei, din 28 octombrie 1364, nr. 349. Copie la Kemeny, Dipl. Trans., appendix, 3, p. 27 (cu data greşită: cca 11 iunie). EDIŢII: Sieb. Provinzialblătter, I, p. 200; Feier, IX/3, p. 431—432; Sieb. Quartalschrift, VII, p. 305 (fragmentar); Hurmuzaki — Densuşianu, 1/2, p. 91, Ub., II, p. 212—213. REGEŞTE: Magyar Tort. Târ., IV, p. 145; Transilvania, 1871, p. 266. 1 Astfel în orig. 2 Scris pe răsătură. 3 1 noiembrie. 282 1364 iunie 14 (quarto die festi beati Bamabe apostoli), Vişegrad. Vilhelm, episcopul de Pecs, comite al capelei şi secretar-cancelar al lui Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte că magistrul Simion, fiul lui Mauriciu de Medieş (Megyes) a cedat lui' Nicolae şi Dominic, fiii lui Ioan de Varada, moşia Ewzud din comitatul Szabolcs, pe care i-o dăruise regele. Arh. Naţ. Magh., Dl., arh. fam. Zichy 1. b. 358. Orig. hîrtie, cu urmele unei peceţi rotunde aplicate pe verso. EDIŢII: Zichy, UI, p. 239—240. 283 1364 iunie 14, Vişegrad. Nos, Dyonisius, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, memorie commendamus per presentes quod vir religiosus, dominus frater Ottho, abbas de Kolusmunstra, ad nostram acoedendo presenci(am cxhObuit1 nobis quasdam litteras patentes quondam viri magnifici, domini Stephani, woyuode Transsiluani et comitis de Zonuk, patris noştri karis-simi, affirmatorias, tenori(s infra scripti,)1 2 petens nos cum instancia ut tenorem earundem de verbo ad verbum litteris nostris patentibus inseri faceremus pro eodem, ad cautelam. Quarum tenor (talis ieşit)3: (Urmează actul lui Ştefan, voievodul Transilvaniei, din 13 mai 1348, Ub., II, p. 56). Nos itaque, iustis iurique consonis peticionibus predicti domini, fratris Otthonis abbatis, acquiessccndo, predictas litteras quondam ipsius domini 274 www.dacoromanica.ro Stephani woyuode, patris noştri, de verbo ad verbum presentibus litterfs nostris patentibus inseri fecimus et tnansscribi pro eodem domino abbate et pro sua ecclesia, uberiorem rei ad cautelam. Datum in Vysegrad, feria sexta proxima post festum beati Bamabe apostoli, anno domini MmoCCCmo sexagesimo quarto. Noi, Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dăm de ştire prin scrisoarea de faţă că, venind înaintea noastră cuviosul bărbat, domnul Otto, fratele, abatele de Cluj-Mănăştur, ne-a arătat o scrisoare deschisă de adeverire a măritului bărbat, răposatul domn Ştefan, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, preascumpul nostru părinte, în cuprinsul de mai jos, cerîndu-ne cu stăruinţă ca să punem să fie trecut din cuvînt în cuvînt în scrisoarea noastră deschisă cuprinsul acelei scrisori spre chezăşia lui. Cuprinsul ei este acesta: (Urmează actul lui Ştefan, voievodul Transilvaniei, din 13 mai 1348, D.Î.D.—C— veac XIV voi. IV, p. 433). Noi, aşadar, încuviinţînd dreapta cerere şi potrivită cu legea a sus-pomenitului domn fratele Otto abatele, am pus să fie trecută şi cuprinsă din cuvînt în cuvînt în scrisoarea noastră deschisă de faţă sus-zisa scrisoarea a răposatului domn Ştefan voievodul, tatăl nostru, pentru numitul domn abate şi pentru biserica lui, spre mai marea lor chezăşie. Dat la Vişegrad, în vinerea de după sărbătoarea fericitului apostol Barnaba, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Bibi. Batthyaneum, arh. conv. Cluj-Mănăştur, nr. 39. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1348. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă, din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. Copie la Kemăny, Dipl. Irans. appendix, 3, p. 26 (cu data greşită: cca 11 iunie). EDIŢII: Ub., II, p. 213. REGEŞTE: Beke, Km. konv., p. 28 nr. 39; Fejâr, IX/3, p. 459. 1 2 3 1 Rupt cca 1 cm, întregit după sens. 2 Rupt oca 1,5 cm, întregit după sens. 3 Rupt cca 2,5 cm, întregit după sens. 284 (1364) iunie 15, (Cluj-Mănăştur). Cursus metales possessionis Apathyda a parte possessionis Zenthmyklos. Primo enim incipit in quodam monte inter possessiones Apathyda et Zenthmyklos a parte meridionali existente et ibi tres antiquas metas reperissent, quarum una diete possessioni Kara, secunda vero viile Zenthmyklos et tercia possessionem Apathyda separat et distingit. înde des-cendit infra ad partem septemtrionalem, ubi inter quosdem parvos mon-ticulos circa duas antiquas metas, unam novam metam terream a parte possessionis Zenthmyklos diete possessioni Apathyda separande; abhinc transit magnam viam ad Clusakna transeuntem, pervenit ad unum par-vum monticulum Bikashalm vocatum in latere cuius circa foveam, unam 275 www.dacoromanica.ro metam terream; ulterius procedendo, inter viam qua itur ad Apathyda et inter fluvium Zomos, unam metam terream erexissent, et de ipsa meta tendit ultra fluvium Zomus ad quendam montem Kweseor vocatum et sic mete possessionis Apathyda a parte possessionis Zenthmyklos finaliter terminantur. Datum in festo beati Augustini episcopi et confessoris. Mersul hotarelor moşiei Apahida dinspre moşia Sînmiclăuş. Căci, mai întîi, (hotarul) între moşiile Apahida şi Sînmiclăuş începe la un deal aflat în partea de miazăzi şî acolo ei au găsit trei vechi semne de hotar, dintre care unul al zisei moşii Cara iar al doilea al satului Sînmiclăuş şi al treilea separă şi deosebeşte moşia Apahida. De aici. (hotarul) coboară mai jos, înspre miazănoapte, unde, între nişte deluşoare, Ungă două vechi semne de hotar (au ridicat) un nou semn de hotar din pămînt, dinspre moşia Sînmiclăuş, care o deosebesc de zisa moşie Apahida. De aici, (hotarul) trece un drum mare care trece de la Cojocna, şi ajunge la un deluşor numit Bikashalm, în coasta căruia, lîngă o groapă, (au ridicat) un semn de hotar din pămînt, mergînd mai departe au ridicat un semn de hotar din pămînt între drumul care se duce spre Apahida şi între Someş, şi de la acest semn de hotar, (hotarul) se îndreaptă dincolo de rîul Someş, la un deal numit Kweseor şi, astfel, se sfîrşesc semnele de hotar ale moşiei Apahida dinspre moşia Sînmiclăuş. Dat în sărbătoarea fericitului episcop şi mărturisitor Augustin. Bibi. Batthyanum, arh. conv. Cluj-Mănăştur nr. 312 (com. Kolos. B. nr. 48). Fotocopie Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Copie de la sflrşitul sec. XV în registrele conventului din Cluj-Mănăştur. REGEŞTE: Beke, Km, konv., p. 87, nr. 312. 285 1364 iunie 18 (quartodedmo Kalendas Julii). Ludovic I, regele Ungariei, confirmă cu noua sa pecete actul său din 21 iulie 1357 (DRH—G—XI, nr. 163). Se aminteşte pecetea regelui Carol Robert „pierdută din întîmplare în Ţara Româneascăw. (In partibus Translaipinis1 casualiter deperdito). Arh.Naţ.Magh., Dl. 4 643. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. CluJ-Napoca/1355. Textul clauzei de confirmare în stingă, jos, pe plicatura actului din 21 iulie 1357. 1 Astfel în orig. 286 1364 iunie 20 (duodecimo Kalendas Julii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al regelui Carol Robert din 24 noiembrie 1339 privitor la schimbul de moşii dintre Ioan, fiul lui Marcu şi Petru, fiul lui Nicolae şi fraţii lor, pe de o parte, şi magistrii Simion, fiul lui Mauriciu (de Medieş) şi Ştefan, fiul lui Ştefan, pe de altă parte, prin care cei dintîi au dat celor din urmă moşiile lor 276 www.dacoromanica.ro Ghiurbed (Gurbed) Miklostelke şi Hagymas, primind de la aceştia moşiile Decea (Deche) şi Cara (Kara) din părţile Transilvaniei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 31053. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Rezumat în actul lui Nicolae de Gara, palatinul Ungariei, din 13 martie 1409. EDIŢII: Fejer, X/4, p. 860 (după un transumpt din 1646). 287 1364 iunie 20 (duodecimo Kalendas Julii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte conventului din Lelez un act al său din 1342. în lista demnitarilor: Dumitru episcop de Oradea, Dominic, episcop al Transilvaniei, Dominic, episcop de Cenad, Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh. conv. Lelez. Orig. EDIŢII: Katona, III/10, p. 338—340. 288 1364 iunie 22, Vişegrad. Nos Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendamus per presentes quod nos, multimodis ad noticiam nostram deductis devas-tacionibus, desolacionibus, dilapidacionibus1 et ruinis ecclesie beati Martini confessoris Orodyensis, ex incumjaenti nobis eiusdem ecclesie patro-natus officio, ex animo condolen(te .. .)2 unacum domina regina, genitrice nostra karissima, ac prelatis et baronibus regni noştri deliberacione pre-habita, (uni)versas2 et singulas vendiciones, donaciones, impignoraciones seu obligaciones aut earum gravamina, infeudaciones, permutaciones et alias quaslibet distracciones et alienaciones possessionaria pisscinarum1, tributorum, reddituum, provencium et iurium aliorum quorumcumque predicte ecclesie per quacumque prepositos seu rectores et aministrato-res1 eiusdem, necnon capitulum quovis tempore quibusvis personis, in preiudicium et iacturam sepefate ecclesie, absque evidenţi consensu nos-tro regio, patroni scilicet ipsius ecclesie factas hactenus et commissas, auctoritate regia duximus cassandas et irritum revocandas et presenciu-n virtute revocamus, evacuamus et anichilamus deoemimusque omnia pre-missa et eorum singula simulcum litteris et munimentis quibuslibet exinde quovis modo confectis nullius omnino et deinceps fore firmitatis vel momenti. Datum in Wissegrad, sabbato proximo ante festum Nativitatis beati Johannis baptiste, anno domini Millesimo trecentesimo sexagesimo quarto. (Pe verso, de o altă mină contemporană:) Commissio regine propria. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, dăm de ştire prin (scrisoarea) de faţă că noi, aducîndu-ni-se la cunoştinţă diferitele distrugeri, pustiiri, furturi şi ruinări ale bisericii fericitului Martin mărturisitorul din Arad, din încuviinţarea noastră, din inima îndurerată, împreună cu doamna regină, mama noastră preaiubită şi cu prelaţii şi baronii ţării noastre, după o mai dinainte hotărîre, din autoritatea regească, hotărim desfiinţarea şi socotim fără putere toate şi fiecare dintre daniile, 22 — Documenta România' Histcrîca 277 www.dacoromanica.ro vînzările, zălogirile, îndatoririle sau globirile acestor (domni), arendările, schimbările şi oricare alte vînzări cu amănuntul şi înstrăinări de stăpînire a heleşteelor, birurilor, veniturilor, foloaselor şi a celorlalte drepturi ale mai sus-zisei biserici făcute şi date de către oricare (dintre) prepoziţii sau parohii şi administratorii ei, precum şi de către capitlu în orice timp şi oricăror persoane spre pagubă şi jaful acestei des pomenite biserici, fără neîndoielnica încuviinţare regească adică a patronului acelei biserici, şi prin (scrisoare) de faţă le revocăm, le zădărnicim, le nimicim şi le hotărîm toate cele de mai sus şi pe fiecare dintre ele, împreună cu scrisorile şi actele de orice fel, întocmite în orice chip (cu privire la) aceasta. Dat la Vişegrad, în sîmbăta dinaintea sărbătorii Naşterii fericitului Ioan Botezătorul, în anul domnului, o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso, de o altă mină contemporană:) Porunca îhsăşi a reginei. Arh.NUţ.Magh., Dl. 29 697. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 Astfel în orig. 5 Pată de umezeală 1,5 cm; întregit după sens. 289 1334 iunie 27, Haram, Nos, magister1 Laurencius, filius Dominici, filii Zouard, castellanus de Haram et vicecomes comitatus de Crassow, iudicesque nobilium de eodem, memorie commendamus quod Michael, filius Petri de Chure, ab una, parte vero ex altera Jacobus, filius Johannis, gener Andree, filii Nigas, coram nobis personaliter constituti, per eundem Michaelem pro-positum extitit ministerio vivevocis pariter et relatum, quod in quibusdam necessitatibus ipsum ad presens urgentibus quadam2 possessionariam por-cionem suam Teryen vocatam in comitatu de Crassow existentem, quam-quidem possessionariam et3 porcionem suam prelibato Jacobo inpignora-vit, ymo inpignoravit coram nobis decern marciis computi istius terre plene persolutis et habitis eo modo, usque donec eidem Jacobo dictas decern marcas pretaxatas Michael reddetur, Jacobus liberam habeat utendi et frucus4 eiusdem percipiendi facultatem, tali eciam obligacione medi-ante quod, si aliquis prelibatum Jacobum super dictam possessionem Termen4 molestare niteretur, extunc idem Michael cum rebus et personi4 expedire teneatur. Sic eciam, quia preter duas mansiones super dicta possessione non erant quicunque in processu temporum5, liberare6 possit, extunc illos homines, quos idem Jaccobus duxisset ad suam porcionem, habeant7 ducendi tuli eciam obligacione quod a data presencium usque quindecimum diem iuxta vigorem8 et formam comitis parochiali et iudi- cum nobilium, ad capitulum ecclesie Tytuliensis accedere teneantur et literas dicti capituli dare teneantur, tali obligacione interserta quod, si prenotatus Michael in premissis non1 staret, extunc salva parte iudiciis incurreret penam dupli, idem Michael spontanea coram nobis obligavit voluntate. Datum in Haram, in festo beati Ladislai regii9, anno domini M CCC°LXmo quarto. 278 www.dacoromanica.ro Noi, magistrul Laurenţiu, fiul lui Dominic, fiul lui Zouard, castelanul de Haram şi vicecomite al comitatului Caras (precum şi) juzii nobililor din acelaşi loc dăm de ştire că înfăţişîndu-se înaintea noastră Mihail, fiul lui Petru de Chure, de pe o parte, iar pe de altă (parte) Iacob, fiul lui Ioan, ginerele lui Andrei, fiul lui Nigas, acest Mihail, ne-a declarat şi ne-a adus la cunoştinţă prin viu grai că, strîmtorat în clipa de faţă de nişte nevoi de .neînlăturat, a zălogit şi în faţa noastră zălogeşte o bucată a sa de moşie, numită Teryen, aflătoare în comitatul Caraş, sus-numitului Iacob, pentru zece mărci după socoteala din partea locului, (bani) plătiţi şi primiţi pe deplin; astfel ca, pînă va înapoia Mihail (sus)-zisele zece mărci pomenitului Iacob acesta să aibă slobodă voie de a se folosi (de acea bucată de moşie) şi de a-i culege roadele; mai îndatorîndu-se încă (Mihail) ca, dacă cineva ar încerca să tulbure pe numitul Iaco|b cu privire la zisa moşie Teryen, atunci acest Mihail să fie dator să-l apere cu bunurile şi puterile (sale). Şi încă, deoarece pe numita moşie nu se aflau în afară de două gospodării, nici unii care să poată lucra (acea moşie) în curgere vremii, atunci pe acei oameni pe care îi va fi adus acest Iacob, să aibă el (voie) să-i ducă pe bucata sa (de moşie), cu îndatorirea ca pînă în cinsprezece zile de la data (scrisorii) de faţă, potrivit cu porunca şi rînduiala comitelui comitatului şi a juzilor nobililor, să fie ei ţinuţi să vină la capitlul bisericii de Titel şi să (pună să) se dea o scrisoare a zisului capi tiu cu adăugirea îndatoririi acesteia: că, dacă sus-însemnatul Mihail nu s-ar ţine de cele de mai sus, atunci să cadă sub pedeapsa plăţii îndoite, rămînînd întreagă parte judelui, lucru la care zisul Mihail s-a legat cu buna lui voie în faţa noastră. Dat la Haram, la sărbătoarea fericitului rege Ladislau, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl„ arh. fam. Kâllay, nr. 1409. Orlg. hîrtie, cu urmele a trei peceţi aplicate pe verso. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 63—64. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 118—119, nr. 1 512. 1 2 3 4 5 * * 8 9 1 Cuvînt repetat. 2 Corect: quandam. 3 Astfel în orig., inutil. 4 Astfel în orig. 5 în orig. greşit: ipsorum. • Corect: libere. 1 Corect: habeat. 8 în orig. greşit: migrare. 9 Corect: regi's. 290 1364 iunie 29, Şemlac. Nos, magister Laurencius, filius Dominici, castellanus de Haram et vicecomes comitatus de Crassow, iudicesque nobilium de eodem, damus pro memoria quod Laurencius, filius Heym, in sua ad nostram accedens presenciam, per modum protestacionis significare curavit in hune modum quod Georgius et Vybar, famuli Johannis dicti Dorman, vicecastellani de Crasowfew, sabato1 proximo nune preterito ante festum beati Bamabe apostoli, treS iobagiones suos, videlicet Raduzlow, Nexe et Salamonem 279 www.dacoromanica.ro dictos, de communi fonro, videlioet de Mezew Somliow, versus domum ipsorum pergere voluissent, intra metas eiusdem possessionis Ozioag voca-tam1 2 pervenissent, prenotati Georgius et Vybar more latrocini contra ipsos irruissent et spoliassent, (bona eorum ab eisdem recepissent et Raduzlow sclavum crudeli neci tradidissent, Nexam et Salamonem letali— bus vulneribus vulnerando reliquissent; ad huius rei videre certitudinis a nobis sibi dări nostrum hominem postulavit. Nos vero Johannem, fili-um Gregorii, et Ladislaum, filium Jacobi de Chernewch, ex nobis ad premissa exequenda duximus transittendum; qui demum ad nos revers! dixit3 nobis quod hec premissa ab omnibus hominibus cuiusvis status pro veritate sic scivissent per predictos Vybar et Georgium fecisse. Datum in Mezew Somliow, in festo beatorum Petri et Pauli apos-tolorum, anno domini M°CCCm0LXm0 quarto. (Pe verso:) Pro Laurencio, filio Heym, contra Georgium et Vybar, super latrocinium et interfeccione Raduzlow et contra Johannem dictum Dorman inquisscionales. Noi, magistrul Laurenciu. fiul lui Dominic, castelan de Haram şi vicecomite ale comitatului Caraş şi juzii nobililor din acelaşi loc, dăm de ştire că, înfăţişîndu-se înaintea noastră Laurenţiu, fiul lui Heym, în numele său, a avut grijă să ne aducă la cunoştinţă în chip de întîm-pinare cele următoare: că Gheorghe şi Vybar, slujitorii lui Ioan zis Dorman, vicecastelan de Crassowfew, în sîmbăta dinaintea sărbătorii fericitului apostol Barnaba4, s-au năpustit ca nişte tîlhari asupra a trei dintre iobagii lui, anume Raduzlow, Nexe şi Solomon, cînd aceştia, voind să meargă de la tîrgul obştesc anume Şemlac spre casele lor, ajunseseră în hotarele moşiei numite Ozioag, şi i-au jefuit (şi) le-au luat toate lucrurile ce le aveau la ei, şi pe Raduzlow sclavul l-au răpus -cu moarte cruntă, iar pe Nexe şi pe Solomon, rănindu-i grav i-au lăsat acolo pe loc. El ne-a cerut să-i dăm omul nostru care să se încredinţeze de adevărul acestui lucru. Iar noi am hotărît să trimitem dintre noi, pentru aducerea la îndeplinire a celor de mai sus, pe Ioan, fiul lui Grigore şi pe Ladislau, fiul lui Iacob de Chernewch. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus că aşa au aflat ei de la toţi oamenii de orice stare, că în adevăr cele de mai sus au fost săvîrşite de către sus-numiţii Vybar şi Gheorghe. Dat la Şemlac, la sărbătoarea fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mi& trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso:) Scrisoarea de cercetare pentru Laurenţiu, fiul lui Heym, împotriva lui Gheorghe şi Vybar, privitor la tîlhărie şi la uciderea lui Raduzlow şi împotriva lui Ioan zis Dorman. Arh.Naţ.Magh., colecţia Pesty Pr. Orig. Mrtie, cu urmele a cinci peceţi. EDIŢII: Pesty, Krasso, III, p. 64—65; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 88. REGEŞTE: Documenta Valachorum, nr. 132. 1 Astfel în text. 2 Corect: vocate. 3 Corect: dixerunt. * 8 Iunie. 280 www.dacoromanica.ro 291 1364 iulie 1, Avignon. Papa Urban al V-lea îndeamnă pe Ludovic I, regele Ungariei, şi pe alţii, printre care Dionisie, voievodul Transilvaniei, să dea tot ajutorul împuterniciţilor lui Vilhelm, cardinal diacon al bisericii Sf. Maria din Cosmedin, trimişi în Ungaria pentru a recupera şi administra unele beneficii ale acestuia. Arh.Vat.Reg.Vat. an. II. Secr. fol. 244. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mori. Hist. Hung., II, p. 61—62. 292 1364 iulie 1, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsilvane significamus tenore presen-cium quibus expedit universis, quod Johannes, filius Ilba Siculus, ad nos-tram accedens presenciam exhibuit nobis quasdam literas tenoris infra-scripti, supplicans nobis, ut ipsas propter maiorem cautelam et iuris conservacionem de verbo ad verbum transscribi et sub transscripta forma sibi concedere dignaremur. Quarum tenor talis est: (Urmează actul lui Andrei al III-lea, regele Ungariei, din 1293, Szekely 6kl, VIII, p. 5—6). Nos enim petitionibus eiusdem Johannis, filii Ilba annuentes ipsas literas omni integritate pollentes, de verbo ad verbum, transcribi fecimus ct sigillo nostro communiri. Datum in octavis festi Nativitatis beati Johannis Baptisthe, anno domini M°CCCmoLX° quarto. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, facem cunoscut prin cuprinsul scrisorii de faţă tuturor cărora se cuvine că venind înaintea noastră Ioan, fiul lui Ilba Secuiul, ne-a înfăţişat o scrisoare avînd cuprinsul de mai jos, rugîndu-ne, ca spre mai mare chezăşie şi păstrare a dreptului său să binevoim să i-o scriem din cuvînt în cuvînt, şi să i-o dăm în chip de copie. Cuprinsul ei este acesta: (Urmează actul lui Andrei al III-lea, regele Ungariei, din 1293, DIR—C, veac XIII, voi. II nr. 438). Iar noi, încuviinţînd cererile numitului Ioan, fiul lui Ilba, am pus să fie transcrisă din cuvînt în cuvînt pomenita scrisoare, ce se află 3n toată întregimea (sa), şi să fie întărită cu pecetea noastră. Dat la octavele sărbătorii naşterii fericitului Ioan Botezătorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 358. Orig. hîrtie. EDIŢII: Szekely okl., IV, p. 6—7. 293 1364 iulie 7, Vişegrad. Nos, Lodovicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presetium significamus quibus expedit universis, quod magister Jakch, aule nostre miles, in sua et Nicolai fratris sui, personis ad nostrc serenitatis accedendo presentiam, exhibuit nobis quasdam litteras rcscrip-tionales, Johannis prepositi et conventus monasterii sancti Stephani pro- 281 www.dacoromanica.ro thomartiris de promontorio Waradiensi, super statutione cuiusdam posse-ssionis Worsolch, alio nomine Benseteluke vocate, in comitatu de Krazna existentis, confectas et emanatas, tenoris infrascripti, petens nos humili cum instantia, ut tenorem earundem de verbo ad verbum presentibus inseri et transumpmi ac nostro sigillo patenter consignari faceremus, ube-riorem ad cautelam. Quarum tenor talis est: (Urmează actul conventului din Dealul Orăzii, din 9 martie 1351, DRH—C—X, nr. 17}. Nos siquidem, petitionibus eiusdem magistri Jakch, in sua et dicti Nicolai, fratris sui, personis nobis humiliter porrectis regio înclinaţi cum favore, predictas litteras ipsius Johannis prepositi et conventus monas-terii Stephani prothomartiris de promontorio Waradiensi rescriptionales, super premissa statutione diete possessionis Worsolch, alio nomine Benseteluke vocate, confectas de verbo ad verbum presentibus inseri et trans-sumpmi faciendo, eatenus, quatenus rite et legitime facte existunt et emanate, novi et autentici sigilii noştri impositione patenter consignari fecimus, uberiorem ad cautelam, sine tamen preiudicio iuris alieni. Daitum in Wyssegrad, die domimico proximo post octava® festi beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini Millesimo GCCmo se-xagesimo quarto. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Super possessione Worsolch. (Pe verso, de o mină din sec. al XVI-lea:} Statutio et reambulatio metarum cum transsumptione regis Ludovici. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, dăm de ştire şi facem cunoscut prin cuprinsul celor de faţă, tuturor cărora se cuvine că, venind înaintea luminăţiei noastre magistrul Jakch, cavaler al curţii noastre, în numele său şi al lui Nicolae, fratele său, ne-a înfăţişat o dare de seamă a lui Ioan prepozitul şi a conventului mănăstirii sfîntului Ştefan protomartirul din Dealul Orăzii întocmită şi dată cu privire la punerea în stăpînirea unei moşii numite Vîrşolţ sau cu alt nume Benseteluke, aflătoare în comitatul Crasna, avînd cuprinsul de mai jos, rugîn-du-ne cu smerită stăruinţă să punem, spre mai mare chezăşie, să fie trecută şi să fie cuprinsă, în cele de faţă, din cuvînt în cuvînt şi să fie însemnată în chip de scrisoare deschisă, cu noua noastră pecete. Cuprinsul acelei scrisori este aceasta: (Urmează actul conventului din Dealul Orăzii, din 9 Martie 1351, DRH—C—X, nr. 17). Iar noi, înduplecaţi de cererea acelui magistru Jakch, înaintată nouă cu smerenie, în numele său şi al zisului Nicolae, fratele lui, din bunăvoinţa noastră regească punînd să fie trecută şi să fie cuprinsă în cele de faţă din cuvînt în cuvînt sus-zisa dare de seamă a acelui Ioan prepozitul şi a conventului mănăstirii fericitului Ştefan protomartirul din Dealul Orăzii, întocmită cu privire la punerea în stăpînire a zisei moşii numite Vîrşolţ sau cu alt nume Benseteluke într-atît întrucît a fost întocmită şi dată după rîlnduială şl lege — am pus să fie însemnată în chip de scrisoare deschisă prin punerea peceţii noastre autentice noi, spre mai mare chezăşie, dar fără a vătăma dreptul altuia. Dat la Vişegrad, în duminica de după octavele sărbătorii fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o m’e trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Cu privire la moşia Vîrşolţ. (Pe verso, de o mină din sec. al XVI-lea:) Darea în stăpînire şi hotărnicirea (semnelor) de hotar în copia regelui Ludovic. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Eszterhâzy-Mikd. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. 282 www.dacoromanica.ro 294 1364 iulie 14, Vişegrad. Lodovicus, dei gratia Hungarie, Dalmaţie, Croaţie, Rame, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallernitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Ohristi fidelibus, presentibus pa-riter et futuris presentium notitiam habituris, salutem in omnium salvatore. Cum a nobis petitur quod iustum et honestum est decet ma-iestatem regiam facilem prebere consensum in hiis presertim, que suorum videntur commodis subditorum utiliter convenire. Proinde ad universo-rum notitiam harum serie volumus pervenire quod magister Jakch, aule nostre miles, maiestatis nostre humiliter adeundo presentiam, exhibuit nobis quasdam litteras nostras patentes, super concessione fori liberi in quandam possessionem suam, item Georgii, Stephani, Ladyzlai et Andree, filiorum suorum, Kusal vocatam, in comitatu de Zonuk existentem, sin-gulis feriis quartis celebrandi, per nostram maiestatem eidem facta, con-fectas, priori et autentico nostro sigillo, in terra Wzure furtive sublato, consignatas, petens nos et nostro culmini precum instantia subiectiva supplicans, ut easdem litteras nostras patentes simulcum predicta fori concessione, expressa in eisdem acceptare, ratificare, approbare ac pro eadem et suis filiis posteritatibusque eorundem nostro dignaremur pri-vilegio confirmare. Quarum tenor talis est (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 27 iulie 1353, Buda, DRH—C—X, nr. 209). Nos igitur, iustis et iuri consonis supplicationibus ipsius magistri Jakch, nostre humiliter porrectis maiestati per eundem, favorabili pietate înclinaţi, predictas litteras nostras patentes, omni prorsus suspicione et vicio carentes simul cum predicta fori lijberi concessione, expressa in eisdem, acceptamus, ratificamus, approbamus ac pro eodem et suis filiis predictis ipsorumque heredibus, regia auctoritate perpetue valituras con-firmamus presentis privilegii noştri patrocinio mediante. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, presentes concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis et auttentici novi sigilii noştri dupplicis mu-nimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris domini Nicolai, ar-chiepiscopi Strigoniensis locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini Millesimo CCCmo LXmo quarto, pridie Idus Julii, regni autem noştri anno vigesimo tertio, venera-bilibus in Christo patribus et dominis eodem Nicolao Strigoniensi, Thoma Colocensi, Wgulino Spalatensi, Nicolao Jadrensi et Elya Ragusyensi, archyepiscopis, Demetrio Waradiensi, Wylhelmo Quinqueeccelsiensi, comite capelle et secretario cancellarie nostre, Dominico Transsiluano, Co-lomanno Jauriensi, Stephano Zagrabiensi, vicarioque regni Sclavonie generali, Ladyzlao Wesprimyensi, Dominico Chanadyensi, Mychaele Agrien-si, Johanne Wacyiensi, Petro Boznensi, fratre Stephano Nitriensi, Syr-miensi sede vacante, Johanne Tinniniensi, Demetrio Nonensi, Nicol io Traguriensi, Stephano Farensi, Valentino Macarensi, Matheo Sybinicensi, Mychaele Scardonensi et Portina Senyensi ecclesiarum episcopis ecclesias dei feliciter gubernantibus, magnificis viris Nicolao Konth palatino, Dyo-nisyo wayuoda Transsilvano, comite Stephano Bubek iudice curie nostre, Johanne magistro tavamicorum nostrorum, Nicolao de Zeech, Dalmaţie et Croaţie, Nicolao de Machou banis, Petro Zudar pincernarum, Paulo dapiferorum, Emerico agazonum et Johanne ianitorum nostrorum magis- 283 www.dacoromanica.ro tris et magistro Benedicto comite Posonyensi, aliisque quam pluribus co-mitatus regni noştri tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Sa-lerno şi domn al ţinutului şi al Muntelui Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, de faţă şi viitori, care vor lua cunoştinţă de această scrisoare, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Cînd se cere de la noi ceea ce este drept şi cinstit se cuvine ca maiestatea regală să-şi dea cu uşurinţă încuviinţarea în deosebi la acele lucrări care se arată a fi spre folosul şi binele supuşilor. Drept aceea, prin aceste rînduri, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, că venind smerit în faţa maiestăţii noastre magistrul Jakch, cavaler al curţii noastre, ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a noastră întocmită cu privire la hărăzirea de către maiestatea noastră a dreptului de a ţine în fiecare miercuri tîrg slobod pe o moşie a sa şi a fiilor săi Gheorghe, Ştefan, Ladislau şi Andrei, numită Coşeiu, aflătoare în comitatul Solnoc, scrisoare întărită cu pecetea noastră autentică, de mai înainte, ce a fost furată în Ţara Ozorei, cerînd înălţimii noastre şi rugîndu-ne cu supuse şi stăruitoare rugăminţi să jbinevoim a primi, a consfinţi şi a încuviinţa acea scrisoare deschisă a noastră împreună cu pomenita hărăzire a tîr-gului slobod arătată în acea scrisoare şi s-o întărim prin privilegiul nostru pentru el şi fiii săi ca şi pentru urmaşii lor. Iar cuprinsul acestei scrisori este acesta: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 27 iulie 1353, Buda, DRH—C—X, nr. 209). Noi, aşadar, încuviinţînd cu binevoitoare dragoste dreptele şi legiuitele cereri ale acestui magistru Jakch făcute de el cu smerenie maiestăţii noastre, primim, consfinţim şi încuviinţăm sus-zisa noastră scrisoare deschisă lipsită cu totul de orice bănuială şi nestricată, împreună cu pomenita hărăzire a dreptului de a ţine tfrg slobod arătată în acea scrisoare şi din puterea regească o întărim pentru el şi fiii săi sus-zişi şî pentru moştenitorii lor cu ocrotirea privilegiului nostru de faţă ca să dăinuiască pe veci. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegiată de faţă întărită cu puterea noii noastre peceţi autentice atîrnate şi duble. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte domnul Nicolae,. arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al acelui loc, cancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, în ajunul idelor lui iulie, iar în al domniei noastre al douăzeci şi treilea an. Venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, acelaşi Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, Toma arhiepiscopul de Calo-cea, Ugolin de Spalato, Nicola de Zara şi Ilie de Raguza; precum şi episcopii Nicolae al bisericii de Oradea, Vilhelm de Pecs, comite al capelei şî secretar al cancelariei noastre, Dominic al Transilvaniei, Coloman de Gyor, Ştefan de Zagreb şi vicar general al ţării Slavoniei, Ladislau de Vesprim, Dominic de Cenad, Mihail de Agria, loan de Vaţ, Petru al Bosniei, fratele Ştefan de Nitra, scaunul Sirmiului fiind vacant, loan de Knin, Dumitru de Nona, Nicolae de Trau, Ştefan de Faro, Valentin de Makorska, Matei de Sibenik, Mihail de Scardona şi Portina de Segno, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; măriţii bărbaţi, Nicolae Konth palatinul, Dionisie, voevodul Transilvaniei, corniţele Ştefan Bubek judele curţi noastre, loan marele nostru vistier, Nicolae de Zeech banul 284 www.dacoromanica.ro Dalmaţiei şi Croaţiei, Nicolae banul de Macva, Petru Zudar marele nostru paharnic, Pavel, marele nostru stolnic, Emeric, marele nostru comis şi Ioan, marele nostru uşier şi magistrul Benedict, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Arh. Stat Cluj-Napoca, arh. fam. Wessel6nyl/l364. Orig. perg., cu pecete atîrnată. 295 1364 iulie 15, Someşeni. Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsilvane, amicis suis honorandis, Dionisius, voyuoda Transsilvanus et comes de Zonuk, amiciţie debitum cum honore. Noverit vestre discretionis amiciţia (quod, in congregatione nostra generali, universitari1 nobilium et alterius cuiusvis status et conditionis hominum predicte partis Transsilvane feria quarta proxima ante festum beati Martini confessoris, anno proxime preterito, per nos Torde celebrata, vir religiosus dominus Otto, abbas ecclesie beate virginis de Kolus, personaliter iuxta continentiam litterarum (citatoriarum)2 pariter et reambulatoriarum contra Johannem et Andream, filios Nicolai de Zomus-folua, easdem litteras vestras citatorias, asserendo actionem suam in eis-dem contineri, nobis presentaverat, in quarum tenoribus inter cetera comperiebamus haberi manifeste quod, cum idem dominus Otto abbas, accepto Ladislao de Zomor(duk homine)2 regio, et magistro Michaele, socio et concanonico vestro, per vos ad litteratorium regium mandatum in testimonium transmisso, feria sexta proxima post festum beati Michaelis archangeli tune preteritum ad faciem possessionis sue Apathyda vocate accedendo, eandem a3 parte3 viile Scenthmiclous vocate per veras metas eiusdem reambulare et in locis neccessariis novas metas iuxta veteres erigi facere voluisset, Andreas, filius Nicolai, germani Gerew, nobilis de4 Zomusfolua, in persona sua3 et3 eiusdem Johannis, fratris sui, huic erec-tioni metarum contradictor extitisset, quem quidem Johannem et3 Andream3 eodem die et loco et in facie eiusdem possessionis, contra prefa-tum dominum, abbatem de Kolusmonostra, ad futuram congregationem nostram generalem citassent homines regius et vester prenotati. Quarum litterarum exhibitionibus factis et perlectis continentus earundem, predictus dominus Otto abbas premisse contradictionis ratio-nem scire volebat a Johanne et3 Andrea3 prenotatis. Quo percepto, pre-fatus Johannes, filius Nicolai, personaliter exsurgendo, responderat eo modo, quod premisse possessionarie reambulationis pro eo fecisset pro-hibitionem prenotatam, quia ipso dominus abbas per premissam suam reambulationem magnam particulam terre de dicta possessione sua Scenthmiclous vocata occupare et ad ipsa-n possessionem suam, Apathyda vocatam, applicare voluisset; unde, si ipse dominus abbas eandem possessionem suam, Apathyda vocatam, per suas veras metas et antiquas reambularet et de dicta possessione sua nil occuparet, tune non faceret prohibitionem aliqualem. Verum quia ad iteratam reambulationem metarum prescripte possessionis, Apathyda vocate, homines noster et vester transmitti debuerant, ideo petendo vos amioabiliter, quatenus vostrum ini1..eretis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Ladislaus, fii as Egidii de Zomurduk, vel Johannes, filius Nicolai, filii Beden de 285 www.dacoromanica.ro eadem, aut Jacobus, litteratus de Me(ra)2, aliis aDsentibus, homo noster, ad faciem predicte possessionis, Apathyda vocate, vicinis et commetaneis eiusdem legitime inibi convocatis et partibus vel earum legitimis pro-curatoribus presentibus, accedendo, primo metas eiusdem possessionis Apathyda vocate iuxta ostensionem ipsius domini abbatis vel sui legitimi procuratoris, a parte iamdicte possessionis Scenthmiclous reambularent, demumque metas prelibate possessionis Scenthmiclous a parte eiusdem possessionis Apathyda vocate separantes et distingentes, iuxta ostensionem et demonstrationem prelibati Johannis, filii Nicolai, simili modo reambularent. Et si partes in huiusmodi reambulationibus et ostensioni-bus prelibatarum metarum possessionum suarum concordes fierent, tune uniquique partium sua iura per erectiones novarum metarum, ubi ne-cesse fieret, committeret, pacifice possidenda. Si vero in aliquibus arti-culis5 terrarum discordes fierent, tune ipsam particulam terre, que inter ipsas partes contenciose remaneret, regali mensura, si mensurari posset, mensurando vel, si mensurari non posset, visu considerando, deum fe-rendo pre oculis, aibsque scrupulo cuiuslibet falsitatis, estimarent, regni consuetudine requirente. Et post hec ipsius (possessionarie)2 reambula-tionis et metarum erectionis ac estimationis seriem, cum totali suo pro-cessu, ad octavas festi Epiphaniarum domini tune affuturas nobis amica-biliter rescriberetis. Tandem ipsis octavis festi Epiphaniarum domini occurentibus, pre-fatus dominus abbas, ad presentiam Petri, viceuoyuode noştri, accedendo, exhibuerat litteras vestras rescriptionales, in quibus ipse inter cetera comperiebat haberi hoc modo, quod vos, receptis ipsis litteris nostris, ad reambulationem metarum possessionis eiusdem domini Ottonis abbatis, Apathyda vocate, unacum Ladislao, filio Egidii, nobili de Zomorduk, ho-mine (nostro)2, vestrum hominem, videlicet magistrum Blasium, vice-suocentorem chori ecclesie vestre, (pro testimonio Gransmijssissetis1. Qui demum ad vos reversi, vobis retulissent quod ipsi, sabbato proximo ante festum beati Thome apostoli tune proxime preteritum, ad faciem predicte possessionis, Apathyda vocate, ac(cessissent ibique presentibus)1 vicinis et commetaneis eiusdem, idem dominus abbas (quasdam metas et alia)1 loca metarum dicta possessionis sue, Apathyda vocate, a parte possessionis Scenthmiclous separandas et distingendas demonstrasset. E converso autem ipse Johannes, filius Nicolai de Zom(usfolua, quandam unam me-tam)1 terream quam (... )6 demonstraret similiter ostendisset, quadam particula terre pro uno aratro sufficienti contenciose remanente. Obhoc partes predicte metas erigere nequivissent, ipsaque (causa in eodern stătu ad veritatem comprobandam)7 in presentiam Petri, viceuoyuode noştri et (ad reformationem)8 pacis, de voluntate partium ad octavas festi beati Georgii martiris tune affuturas, iuxta continentiam litterarum proroga-toriarum ipsius Petri viceuoyuode, dilative extiterat prorogata; (nem)pe2 ipsis octavis festi beati Georgii martiris advenient’bus, pro eodem domino abbate Ladislao de Zomorduk, cum litteris procuratoriis ipsius conventus, tamquam actore, ab una, item Johanne predicto in causam atracto, parte ex altera constitutis coram Petro, viceuoyuoda nostro prenotato, (... c)umque9 idem Petrus, viceuoyuoda noster, eundem procuratorem eiusdem domini abbatis legitime requisitum habuisset, utrum dictus dominus abbas hoc, quod dicta particula terre litigiosa diete ecclesie pertineret, mediante sua iuramentali depositione vel duelli certamine, prout moris et (consuetudinis)2 est, comprobare vellet vel ne, idem Ladislaus procurator 286 www.dacoromanica.ro iamdicti domini abbatis, in persona domini sui, non humano testimonio nec alio evidenţi documento ipsum dominum suum probaturum asserue-rat. Unde ipse Petrus, viceuoyuoda noster, unacum regni nobilibus, cum ipso pro (tribunali)2 consedentibus, decreverat iudicando, ut ipse Johan-nes, filius Nicolai, tertio se nobilibus, uno propinquiori vicino, sabbato proximo post festum Nativitatis beati Johannis baptiste tune affuturo, presentibus hominibus eiusdem Petri, viceuoyuode noştri, et vestris testi-, fiul lui Bekus şi a fraţilor săi şi a oricăror altora. Iar hotarele prin care sus-pomenita moşie Icuş cu cele ce ţin de ea se desparte şi se deosebeşte de bucăţile de moşie vecine, după cum ne-au spus şi ne-au dat seama în scris omul înălţimii voastre şi omul nostru, se înşiră în felul următor: cel dîntîi semn de hotar începe la obîrşia în două rîuri, numite Obîrşia Tupla'- şi Obîrşia Bosar, unde sînt două movile de hotar nou ridicate; iar aceste două semne de hotar despart sus-zisa moşie Icuşul de Sus de moşia regească numită Nădrag şi de moşia lui Ladislau, fiul lui Gali; de acolo, luînd-o pe creastă, spre miazănoapte şi coborînd o bună bucată, hotarul ajunge la o cărare, unde de amîndouă părţile sînt de asemenea două movile de hotar nou ridicate, şi trecînd dincolo de ele, tot pe creastă, în aceeaşi parte, sînt două movile de hotar, ce despart pe Carapciu şi pe fraţii săi mai sus-pomeniţi de Ladislau, fiul lui Gali; de acolo trecînd-o mai sus în aceeaşi parte, pe aceeaşi creastă o bună bucată, acolo sînt de asemenea aşezate două movile de hotar; coborînd de la acea creastă în aceeaşi parte între obîrşiile a două rîuri, numite Izvorul Lupului şi Obîrşia Bosarul Mic, se află de asemenea ridicate două movile de hotar, şi pe acea vale, mergînd de asemenea spre miazănoapte, o bună bucată, între cele două rîuri pomenite mai sus, Izvorul Lupului şi Obîrşia Bosarul Mic, sînt aşezate două movile de hotar; de la aceste, îndreptîndu-se în aceeaşi parte între două rîuri Obîrşia Cuscrişorului şi Valea Lupului sînt aşezate două movile de hotar, şi de acolo luînd-o în aceeaşi parte prin aceeaşi vale hotarul ajunge la o creastă, la care creastă se împreună cele două rîuri, cu apă din belşug, anume Obîrşia Icuş şi Valea Cuscrişorului, unde sînt aşezate două movile de hotar; de la acestea mergînd o bună bucată în aceeaşi parte, între două văi sau rîuri, numite Valea Cuscrişorului şi Obîrşia lui Vece, sînt ridicate două movile de hotar; de acolo coborînd pe aceeaşi creastă, în aceeaşi parte, o bună bucată, hotarul ajunge la izvoarele a două pîrîuri, numite Obîrşia lui Vece cel Mic şi Obîrşia Cuscrişorului Mic, între care sînt ridicate două movile de hotar; de acolo mergînd pe aceeaşi creastă, o bună bucată, în aceeaşi parte, hotarul ajunge la un loc numit în vorbirea obişnuită, cum îi zic românii, Cărămida, unde sînt ’idicate două movile de hotar; apoi, mergînd mai departe, în aceeaşi parte, mai sus de izvorul unui rîu, anume Valea lui Muchna, între acesta şi Valea lui Vece, sînt aşezate două movile de hotar, care despart pe Carapciu şi fraţii săi de Ladislau, fiul lui Gali, mai sus-amintit; de acolo mergînd pe aceeaşi creastă în aceeaşi parte, hotarul ajunge la două semne de hotar neîntrerupte, între două pîraie, şi anume Obîrşia lui Vece şi Mîtnic, îndreptîndu-se acolo, pe aceeaşi creastă, spre partea de apus, hotarul ajunge la două semne de hotar neîntrerupte; înaintînd mai departe pe aceeaşi creastă, hotarul ajunge la alte două semne de hotar neîntrerupte; apoi mergînd înainte în aceeaşi parte, acolo se află, lîngă o cărare, două semne de hotar neîntrerupte; de asemenea, mergînd în aceeaşi parte, la izvorul pîrîului se află ridicate două movile de hotar; de 300 www.dacoromanica.ro acolo mergînd în aceeaşi parte, ei au ridicat două movile de hotar; de acolo înaintînd pe aceaşi creastă, pe o bună bucată, au înălţat două movile de hotar; de acolo înaintînd pe aceeaşi creastă, tot spre apus, acolo sînt două movile de hotar aşezate una după alta; de acolo îndreptîndu-se pe aceeaşi creastă, au ridicat două movile de hotar; după aceea mergînd în aceeaşi parte, pe vîrful aceleiaşi creste, sînt două semne de hotar nou ridicate, de acolo îndreptîndu-se în aceeaşi parte, pe vîrful aceleiaşi creste sînt aşezate două semne de hotar neîntrerupte; înaintînd mai departe pe o bună bucată pe aceeaşi creastă, acolo sînt ridicate trei movile de hotar, de colţ, dintre care una dinspre miazăzi face hotarul dinspre Ladislau, fiul lui Gali, cealaltă dinspre apus face hotarul dinspre Blasiu de Zeech, iar a treia dinspre miazănoapte face hotarul dinspre Carapciu şi fraţii săi, întorcîndu-se de acolo şi co-borind, între partea de miazănoapte şi cea de apus, spre o vale cam la o bătaie de săgeată sau ceva mai mult, la un semn de hotar neîntrerupt cotind în aceeaşi parte o bună bucată, lîngă Pîrîul cu fagi, lingă malul acestuia, au aşezat un semn de hotar neîntrerupt; înaintînd de acolo spre apus, acolo este un semn de hotar neîntrerupt nou ridicat; întorcîndu-se pe urmă în aceeaşi parte, pe lîngă o cărare, se află o movilă de hotar nou ridicată, înaintînd mai departe o mică bucată, în aceeaşi parte spre apus, acolo este o movilă de hotar nou ridicată, de asemenea trecînd înainte în aceeaşi parte, acolo e aşezat un semn de hotar neîntrerupt; înaintînd de acolo spre partea de apus, lîngă un drum au ridicat o movilă de hotar; mergînd mai departe o bucată mică în aceeaşi parte, acolo este aşezată o movilă de hotar, apoi hotarul ajunge la un semn de hotar neîntrerupt; înaintînd mai departe în aceeaşi parte, se află un semn de hotar neîntrerupt, nou, aşezat lîngă un drum pe care se merge de la Bakcholk la Endreud, unde au aşezat o nouă movilă de hotar; apoi mergînd mai departe, cînd au voit să ridice semnele de hotar, Iacob, fiul lui Bekus, a declarat că, dacă opreliştea sa poate să-i folosească întru ceva atunci el îi opreşte de la sus-amintitele Obîrşia Vecei şi Obîrşia lui Endreud, deoarece de la pomenitul loc Obîrşia Vecei pînă la locul numit Valea lui Bachol şi mai deplarte totul este al său şi al fraţilor săi, aşa cum se arată mai jos, şi că ei au fost şi sînt în stăpînirea lui, iar tot ce vor face omul înălţimii voastre şi omul nostru cu privire la aceasta, sus-zişii Iacob şi fraţii săi lasă la cugetul lor. Dar, deoarece amîndouă părţile, adică Carapciu şi fraţii săi precum şi Iacob, de asemenea cu fraţii săi, au venit cu o mare mulţime de oameni şi deşi acel Carapciu şi fraţii săi au fost acolo cu acea mulţime potrivit dreptului şi în chip legiuit şi nu pentru a lovi în partea potrivnică, cum totuşi omul înălţimii voastre şi omul nostru şi-au dat limpede seama că Iacob şi fraţii săi se străduiesc şi au de gînd să facă vrajbă şi zavistie, ceea ce a şi arătat cu vorba Iacob, spunînd că dacă ei ar porni să ridice o sută de semne de hotar sau şi mai multe, el nu le va da voie să le ridice nicidecum şi pentru ca să nu se poată isca neînţelegeri între acele părţi, ei nu au mai îndrăznit să treacă la ridicarea mai departe a semnelor de hotar. Şi, deşi Blasiu de Chura şi Ioan Bench au încredinţat şi au voit să încredinţeze pe omul luminăţiei voastre şi pe omul nostru stînd chezăşie cu moşiile şi cu capul lor, ca să se ducă şi să meargă fără nici o frică să ridice mai departe acele semne de hotar, 301 www.dacoromanica.ro totuşi, socotind ei între ei că cei doi oameni nu vor putea şi nu vor fi în stare să-i apere împotriva acelei mulţimi, şi temîndu-se pentru viaţa lor, omul înălţimii voastre şi omul nostru nici n-au îndrăznit să se ducă mai departe. Cu toate acestea ei au putut să afle cu toată grija vechile semne de hotar ale acelui pămînt, şi anume, că hotarul mergînd de la cel din urmă semn de hotar: Valea lui Bacholcha, pe acea vale, şi coborînd, cade în valea lui Endreud şi merge de-a lungul său la un drum obştesc pe care se trece şi se merge spre părţile transilvănene, după mersul acelui drum vechi, iar acest drum trece în mersul său peste cele două moşii ale fiilor lui Bekus, numite Kysendreud şi Feleste, şi merge mai departe şi ajunge la hotarele moşiei lui Ştefan cel Şchiop şi pămîntul acesta ce se întinde de la sus-pomenita Valea lui Bacholcha, pînă la pomenitele semne de hotar ale lui Ştefan cel Şchiop l-au lăsat şi l-au trecut sus-pomeniţi oameni ai înălţimii voastre de faţă cu omul nostru de mărturie, în stăpînirea lui Carapciu şi a fraţilor săi mai sus însemnaţi. Ei ne-au mai spus că au aflat că pămîntul cuprins între sus-zisele semne de hotar, adică de la Valea lui Bacholcha pînă la semnele de hotar ale lui Ştefan cel Şchiop a fost în folosinţa slujbaşilor luminăţiei voastre aflători în slujlbă şi că acei slujbaşi şi Bekus, precum şi fiii săi s-au folosit împreună de pămînturile de arătură, de păduri şi de dumbrăvi precum şi de livezi, că sus-zişii voştri slujbaşi au luat şi au strîns de asemenea şi birul porcilor şi alte folosinţe şi roade ale acelei păduri. Şi au mai spus că au aflat că sus-zisul Bekus a mărturisit, pe cînd mai avea suflarea vieţii, că acel pămînt, cuprins între pomenitele hotare, ar fi al său .şi ar ţine de el. După săvîrşirea acestora, cînd au voit să meargă la hotarele sus-pomenitului Ştefan cel Şchiop, acest Ştefan, la întrebarea lor dacă le îngăduie să hotîrnicească semnele de hotar dintre moşiile sale şi moşia Icuş de Sus şi să ridice noi semne de hotar, a răspuns că, deoarece înstrăinarea moşiilor oricăror oameni este lucru potrivnic şi jalnic, el n-ar fi de loc bucuros să-şi înstrăineze moşiile sale şi, dacă ei s-ar pune să ridice semne de hotar, el nu vrea să se învoiască la aceasta şi nici nu vrea să le-o îngăduie nici într-un fel. Şi fiindcă şi acel Ştefan venise acolo în tovărăşia acelor fii ai lui Bekus, de aceea, pentru ca să nu se işte, de asemenea, ceartă între părţi şi să fie primejduită viaţa lor nu s-au încumetat să meargă mai departe să ridice zisele semne de hotar. După auzirea acestora, aşa cum au putut ei să afle adevărul despre semnele de hotar ce despart şi deosebesc moşia de aceea a sus-zisului Ştefan, printr-o cercetare făcută cu grijă, hotarul începe de la locul unde se sfîrşesc semnele de hotar ale pomeniţilor fii ai lui Bekus şi mergînd o bună bucată de-a lungul pomenitului drum obştesc spre răsărit, mai jos de pomenitul sat Icuş de Jos hotarul cade în rîul Timiş şi urcînd pe rîu în sus, ajunge la locul unde valea (numită) Icuş se varsă în rîul Timiş; ieşind acolo din rîul Timiş, hotarul cade în pomenita Vale Icuş, pe care mergînd în sus, ajunge la zisa Vale Ragusna şi de-a lungul acestei văi Ragusna merge pînă la hotarele satului Zaad şi acolo se sfîrşesc hotarele sus-numitei moşii. Iar acelst pământ înconjurat de sus-numitele semne de hotar l-au dat în stăpînire şi l-au lăsat lui Carapciu şi fraţilor săi adesea numiţi. 302 www.dacoromanica.ro Dat în ajunsul sărbătorii fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. Orig. perg., cu pecete atîrnată de şnur de mătase de culoare violetă. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 108—113. 1 Corect: ab hinc. 2 Corect: loco. 3 1 mai. 4 1 iulie. 5 8 iulie. 299 (1364 iulie 24, Cenad). (Nicolae de Zeech, judele curţii regale, adevereşte, la 20 iunie 1371, că:) Quarumquidem possessionarie reambulationis quemadmodum littere ipsius capituli Chanadiensis in vigilia festi beati Jacobi apostoli, anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo quarto1 emanate ac pnefato quondam domino Lodouico regi super premissis relatorie rescripte pre-fatisque, litteris annotati condam comiitis Nicolai die Zeech verbotenuş inserte denotabant pro quibusdam negotiis partium occupativis ad octa-vas festi Nativitatis siancti Johannis Baptiste2 tune subsequenti per pre-fatum comitem Stephanum Bwfceck iudicem curie regie fuerat prorogata, dehinc per dicti domini Lodouici regis mandatum ad quindenas ehisdem festi Nativitatis beati Johannis baptiste3 dicta possessionaria reambulatio extitisset protelata, ut tandem totius facti seriem ad octa-v.as festi Nativitatis virginis gloiriose4 time affuturi fideliter rescribet regie maiestati capitulum Chanadiense prenotatum'. Ipsis itaque quindenis festi' Nativitatis sancti Johannis baptiste occurentibus petitionibus ipsius comitis Stephani Bwbek iudicis curie et iustitie idem capitulum annuendo unacum predictis dominis Petro ct Nicolao prepositis unum ex ipsis discretum virum Mathiam ecclesie eius-dem custodem pro testimonio transmisisset ad premissa fideliter exe-quenda. Qui demum ad ipsum capitulum reversi eidem consona voce retulissent per ipsum capitulum requisiti, quod ipsi in predictis quindenis festi Nativitatis sancti Johannis baptiste tune preteriti et aliis diebus subsequentibus ad idque sufficientibus accessissent ad faciem prescripte possessionis Rekas4 et ad eandem pertinentes vicinis et commetaneis eiusdem legitime convoca'tis eisdem ac pairtibus presentibus ab eisdem vicinis et commetaneis suis, ceterisque nobili(bus conprovincialibus ac ab aliis, quiibus decuisset et opportuinum fu&set, ad earum fidem Deo debitam et fidelitatem regie maiestati et sacre corone ohservandam Deo pre oculis habito, odio, favore et timore cuiuslibet partis procul abiectis super premissis diligenter investigando et aquirendo predicti homines regie serenitatis presente testimonio dicti capituli tăiem scivissent veritatem, quod prelibata possessio Rekais et ad eandem pertinentes sub metis, metalibusque cursibus et limitationibus infrascriptis primo tempore con- 303 www.dacoromanica.ro dam dominii Karoli regis tandemque tempore conservationis dicti domini Lodouici regis usque collationem eiusdem per officiales regalis celsitu-dinis pro tempore corustitutos habita extitisset et possessa et sic scita premissorum mera veritate iidem homines regie excellentie presente tes-timonio dicti capituli dictam possessionem Rekas et ad eandem perti-nentes a vicinariis possessionibus separassent et distinxissent, prout iidem regii et dicti capituli homines eidem capitulo retulissent et in scriptis reportassent. Hotărnicia acestei moşii — aşa cum arată darea de seamă despre cele de mai sus a pomenitului capitlu de Cenad, dată în ajunul sărbătorii fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru trimisă ca răspuns mai sus-pomenitului şi răposatului domn Ludovic regele, şi cuprinsă din cuvînt în cuvînt în pomenita scrisoare a răposatului comite Nicolae de Zeech mai sus-însemnat — a fost amînată de către pomenitul comite Ştefan Bebek, judele curţii regale, din pricina unor treburi, care împiedecau atunci părţile, la octavele sărbătorii atunci viitoare a naşterii sfîntului Ioan botezătorul, apoi zisa hotărnicire de moşie a fost amînată, din porunca amintitului domn Ludovic regele, la a cincisprezecea zi după numita sărbătoare a naşterii fericitului Ioan botezătorul, pentru ca în cele din urmă, sus-pomenitul capitlu din Cenad să răspundă, întocmai, în scris maiestăţii regeşti, la octavele sărbătorii, pe atunci viitoare, a Naşterii slăvitei fecioare, despre tot ce s-a făcut. Şi astfel, sosind cea de a cinscisprezecea zi de după sărbătoarea naşterii sfîntului Ioan botezătorul, numitul capitlu, încuviinţînd cererile acelui comite Ştefan Bebek, judele curţii (precum) şi ale dreptăţii, a trimis spre mărturie dimpreună cu sus-zişii domni, Petru şi Nicolae,. pre-poziţi, pe unul dintre ei (anume) pe chibzuitul bărbat Matia, custodele aceleiaşi biserici, spre a îndeplini întocmai cele de mai sus. Aceştia, în-torcîndu-se apoi la acest capitlu şi întrebaţi fiind de el i-au spus, în-tr-un glas, că în sus-zisa a cincisprezecea zi după sărbătoarea atunci trecută a naşterii sfîntului Ioan botezătorul şi în celelalte zile următoare, îndestulătoare pentru aceasta, S-au dus la sus-scrisa moşie Recaş şi la cele ce ţin' de ea (şi) chemînd în chip legiuit pe vecinii şi pe' megieşii acestei (moşii) şi fiind de faţă aceştia şi părţile, după ce au cercetat şi au* întrebat, cu stăruinţă, asupra celor de mai sus, pe acei vecini şi megieşi ai ei, ca şi pe ceilalţi nobili din acel ţinut şi pe alţii ce se cuvenea şi să cădea să fie întrebaţi, pe credinţa lor, datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea pe care trebuie s-o păstreze miestăţii regeşti şi sfintei coroane, avîndu-1 pe Dumnezeu înaintea ochilor şi lepădînd departe de ei ura, părtinirea şi teama faţă de orioare dintre părţi, sus-zişii oameni ai luminăţiei regeşti, fiind de faţă omul de mărturie al zisului capitlu, au aflat adevărul acesta: anume că pomenita moşie Recaş, dimpreună cu cele ce ţin de ea, a fost ţinută şi stăpînită, de slujbaşi înălţimii regeşti, aflători în slujbă, în hotarele, semnele de hotar şi marginile mai jos scrise, mai întîi pe vremea răposatului domn Carol, regele, şi apoi pe vremea cît a avut-o zisul domn Ludovic, regele, pînă la dăruirea ei. Şi aflînd astfel curatul adevăr despre cele de mai sus, acei oameni ai înălţimii regeşti de faţă fiind omul de mărturie al zisului capitlu, au despărţit şi deosebit zisa moşie Recaş şi cele ce ţin de ea de moşiile .304 www.dacoromanica.ro vecine, aşa cum au mărturisit capitlului şi i-au dat seama în scris sus-numiţii oameni, al regelui şi al zisului capitlu. Arh.Naţ.Magh., Dl. 9 117. Transumpt sumar In actul lui Nicolae de Zeech din 20 iunie 1371. EDIŢII: Documenta Valachorum, p. 173—174. 1 24 iulie 1364. * 1 iulie 1363. * 8 iulie 1363. 4 15 septembrie 1363 (Intervalul pare mult prea lung Intre hotfimlcire şi darea de seamă ce trebuia să-i urmeze). Se poate să fie aci o confuzie b scribului între Naşterea (8 sept.) şi Adormirea (15 august) fecioarei. 300 1364 iulie 25, (Şemlac). Nos, Nicolaus Konth, regni Hungarie palatinus et iudex Coma-norum, damus pro memoria quod, in congregacione nostra generali universităţi nobilium et alterius status et condicionis hominum, feria secunda proxima ante festum bea ti Jacobi apostoli prope civitatem Mezewsomlyou celebrata, Nicolaus, Johannes et Andreas, filii Johannis, filii Georgy de Zlawotynch, de medio ceterorum consurgendo, per mo-dum protestacionis et prohibicionis nobis declararunt quod Stephanus dictus Sulyuk, Johannes, Thomas et Demetrius, filii Mathey, kenezy de Komyan, qundam terre particulam, quam quidam rivulus, Wrwystapa-,taka nominatus, possessioni ipsorum, Zlawotynch vocate, separare di-noscitur, uterentur et uti facerent per ad ipsos pertinentes incessanter usus, fructus et utilitates quaslibet perclpiendo et percipi faciendo, unde huiusmodi protestacione facta, eosdem Stephanum, Johannem, Tho-mam et Demetrium, ab ulteriori usu et utilitatum quarumlibet premisse terre particule percepcione et percipi faccione, prohibuerunt, contradi-ccndo et contradixerunt inhibendo coram nobis testimonio presencium •mediante. Datum quarto die congregacionis nostre memorate in loco anno-tato, anno domini M®° CCCmo LXmo quarto. (Pe verso:) Pro Nicolao, Johanne et Andrea, filii Johannis de Zla-vatynch1, contra Stephanum, Johannem, Thomam et Demetrium, kene-zios1 de Komyan, protestatorie et prohibîtorie. Noi, Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, dăm de ştire că, în adunarea noastră obştească ţinută lîngă oraşul Şemlac, în lunea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Iacob2, cu obştea nobililor şi a oamenilor de orice altă stare şi seamă, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi Nicolae, Ioan şi Andrei, fiii lui Ioan, fiul lui Gheorghe de Zlawotynch ne-au declarat în chip de întîmpinare şi oprelişte că Ştefan, zis Sulyuk, Ioan, Toma şi Dumitru, fiii lui Matei, cnez de Ko-mvan, se folosesc necontenit şi pun pe alţii ce ţin de dînşii să se folosească de o bucată de moşie a lor, pe care un rîuleţ numit Wrwystapa-taka se ştie că o desparte de moşia lor numită Zlawotynch, culegîndu-i toate roadele şi folosinţele şi punînd şi pe alţii şă i le culeagă. De aceea, făcînd această întîmpinare, pîrîşii au oprit împotrivindu-se şi s-au împotrivit oprindu-i înaintea noastră, prin mijlocirea scrisorii de faţă, pe 305 www.dacoromanica.ro numiţii Ştefan, Ioan, Toma şi Dumitru de a se folosi mai departe de acea bucată de moşie şi de a culege sau a pune pe alţii să culeagă orice folosinţe ale sus-zisei bucăţi de moşie. Dat în a patra zi a pomenitei noastre adunări, în locul mai sus-în-semnat, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso:) (Scrisoare) de întîmpinare şi de oprelişte pentru Nico-lae, Ioan şi Andrei, fiii lui Ioan de Zlawotynch, împotriva lui Ştefan, Ioan, Toma şi Dumitru, cnezi de Komyan. Arh.Naţ. Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 463. Orig. hîrtie, cu urme de pecete pe verso. EDIŢII: Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 88; Pesty; Krassâ, III, p. 65—66. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 119—120, nr. 1 516. 1 Astfel In text. 2 22 iulie 1364. 301 1364 iulie 26, (Şemlac). Nos, Nicolaus Kont, regni Hungarie palatinus et iudex Comanorum, damus pro memoria quod in congregacione nostra generali, universităţi nobilium comitatus de Krassou, feria secunda proxima ante festum beati Jacobi apostoli, prope civitatem Mezeusomlou, celebrata, Petheu, filius Bartholomei de Farkasfalva, de medio aliorum exsorgendo1, proposuit tali modo, quod nobilis domina, Clara vocata, filia Nicolai, filii Symonis, consors Farkasii, filii Bartholomei, fratris sui, post obitum dicti fratris sui, ipso domi non existente, omnia bona, videlicet quatuor equos bonos, sex boves, quatuor vaocas, sexaginta oves et quadraginta seroffas necnon clenodia damus, unum scrinium ac lectistemia domine matris sue, que de patre et matre et dicto fratre suis remansissent, ad possessionem Ni-colai, filii Nicolai de Teyed, asportasset. Ibique Johanni, filio Balase, filii Nicolai, lege romana se in consortem coniunxisset, insuper triginta tres marcas dicti fratris sui, quas idem frater suus pro expeditione cuius-dam cause servasset, similiter asportasset, in quo facto sexaginta mar-carum daimpna sibi intulisset. Quo percepto, Tompa, filius Andree de Bayton, in persona eiusdem domine Clare, cum nostris literis procuratoriis exsurgendo, respondit ex adverso quod ipsa domina Clarra1 2 in totali premissa actione et acqui-sitione ipsius Petheu innocens esset penitus et immunis. Unde, quia pre-fatus Petheu, filius Bartholomei, actionem suam annotatam nullo evidenţi documento declarabat nec in futurum declarare assumpmebat, per nos legitime requisitus, pro eo nos comisimus3 quod prefaţa nobilis domina, Clara vocata, in octavis festi beati Mychaelis anchangeli nune proxime affuturis, in ecclesia beate virginis in villa Gay constructa, pre-sente teatimonio capituli eeclesie Tytulenisds, per ipsam dominam inibi adducendo, quod per ipsum capitulum presentium serie ad id amicabili-ter transmitti postulamus, sola sua in persona, super eo quod ipsa in totali premissa actione et aquisitione2 ipsius Petheu innocens et immunis existat sacramentum prestare, et tandem ipsius iuramenti seriem in octavis festi beati Martini confessoris, in literis dicti capituli eeclesie Tytu-lensis, partes nobis reportare teneantur. 306 www.dacoromanica.ro Datum quinto die congregationis nostre predicte, in loco memorato, anno domini Mmo CCCmo LXmo quarto. (Pe verso:) Pro Petheu filio (etc.). Noi Nicolae Kont, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, dăm do ştire că, în adunarea noastră obştească ţinută lingă oraşul Şemlac în lunea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Iacob4, cu obştea nobililor comitatului Caraş, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi, Petheu fiul lui Bartolomeu de Farkasfalva, s-a plîns astfel că nobila doamnă numită Clara, fiica lui Nicolae, fiul lui Simion, soţia lui Farkas, fiul lui Bartolomeu, fratele său, după moartea fratelui său mai sus-pomenit, pe cînd el nu se afla acasă, a cărat toate bunurile, — adică patru cai buni, şase boi, patru vaci, şaizeci de oi şi patruzeci de scroafe, precum şi mai multe lucruri de preţ de ale casei, o ladă, precum şi aşternuturile de pat ale doamnei, mama lui, care rămăseseră de la tatăl şi mama sa şi de la zisul lui frate, — la moşia lui Nicolae, fiul lui Nicolae de Teyed şi că acolo s-a căsătorit după legea romană cu Ioan, fiul lui Balasa, fiul lui Nicolae de Teyed. Pe lingă aceasta ea a mai luat de asemenea treizeci şi trei de mărci ale pomenitului său frate, bani pe care acesta îi păstrase pentru ducerea la bun sfîrşit a unei pricini prin care faptă i-a pricinuit pîrîşului pagube de şaizeci de mărci. Auzind aceasta, ridicîndu-se Toma, fiul lui Andrei de Bayton, în numele pomenitei doamne Clara, cu scrisoare de împuternicire din partea noastră, a răspuns dimpotrivă că acea doamnă Clara e cu totul nevinovată şi neatinsă de toată pîra şi învinuirea de mai sus adusă de zisul Pelheu. Drept aceea, deoarece sus-zisul Petheu, fiul lui Bartolomeu, cînd i s-a cerut în chip legiuit de către noi, nu a întărit prin nici o dovadă scrisă vădită pîra sa mai sus-arătată şi nu s-a legat s-o dovedească nici în viitor, de aceea noi am poruncit ca sus-pomenita nobilă doamnă Clara, la octavele în curînd viitoare ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail3 să jure singură ea însăşi în numele ei în biserica fericitei fecioare clădită în satul Gay, în faţa omului de mărturie al ca pi ţiului (bisericii din Ti tel — care trebuie să fie adus acolo de către numita doamnă şi pe care pi in scrisoarea de faţă, cerem pomenitului capitlu să aibă bunătatea a-1 trimite pentru aceasta — că e cu totul nevinovată şi neatinsă de toată pîra şi învinuirea de mai sus adusă de numitul Petheu. Iar pe urmă părţile să fie datoare să ne aducă cuprinsul acelui jurămînt la octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul6, într-o scrisoare a zisului capitlu al bisericii de Titel. Dat în a cincea zi a adunării noastre sus-zise, în locul pomenit, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso:) Pentru Petheu fiul etc. Arh.Naţ.Magh. Dl., arh. fam. Kâliay, nr. 1 411. Orig. hîrtie, rupt şi cu pete de umezeală, cu urme de pecete de închidere. EDIŢII: Pesty, Krasso, III, p. 66—67. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 120, nr. 1517. 1 2 3 * 5 1 Corect: exsurgendo. 2 Astfel in text. 3 Corect: commisimus. * 22 iulie. 5 6 octombrie. 0 18 noiembrie. 307 www.dacoromanica.ro 302 1364 iulie 27, (Şemlac). Nos, Nicolaus Kont, regni Hungarie palatinus et iudex Comanorum, damus pro memoria, quod in congregacione nostra generali universităţi nobilium comitatus de Crassow, feria secunda proxima ante festum beati Jacobi apostoli, prope civitatem Mezevsomlyo celebrata, magister Petrus, filius Pauli de Remete, de medio aliorum causancium exsurgendo, pro-posuit tali modo, quod ipse Gregorio de Chemech unum crinale pro decern marcis fini argenti comparatum et unum baltheum pro tribus marcis obligasset, et dum ipse quandocunque tempore predictos crinale et baltheum pro ipsis tribus marcis redimere voluisset nunquam sibi restituere curasset unde nune a Johanne filio suo eosdem rehabere vellet instan-cia requirente. Quo audito predictus Johannes, filius Gregory, pariter exsurgendo respondit exadverso, quod ipse crinale et baltheum apud ipsum in pignore in specie haberetur quod non ad presens sed in termino ulteriori per nos silbi legitime asignando eidem magistro Petro pro ipsa pe-cunia qua circa ipsum haberentur coram nobis restituere promptus esset et paratus nisi de predkta sua pecunia pro quia ipsum crinale ©t baltheum apud ipsum pro pignore haberetur sibi satisfaccio fieret per magistrum Petrum prenotatum. Unde nos antedictis parcium proposicionibus ipsisque partibus vo-Ientibus adjudicantes commisimus quod .prefatus Johannes, filius Gregory, in congregacione nostra generali universităţi nobilium comitatus Orodiensis proxima per nos celebranda ipsum crinale et baltheum in specie coram nobis presentare et exhibere teneatur, quibus presentatis iudicium et instanciam facere valeamus inter partes prout fuerit opor-tunum. Datum sexto die congregacionis nostre predicte in loco memorato anno domini Mma CCCm0 LXm° quarto. (Pe verso:) Pro magistro Petro, filio Pauli de Remete, contra Jo-hannem, filium Gregorii, ad congregacionem nostram generalem universităţi nobilium comitatus Orodiensis proxime per nos oelebrandam, prorogatorie. (Mai jos:) Reus non venit. Noi, Nicolae Kont, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, facem cunoscut că în adunarea noastră obştească ţinută lingă oraşul Şemlac, în lunea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Iacob1, cu obştea nobililor comitatului Caraş, ridieîndu-se din mijlocul celorlalţi împricinaţi magistrul Petru, fiul lui Pavel de Remetea s-a plîns în felul acesta, că el i-a zălogit pentru trei mărci, lui Grigore de Chemech o cunună scumpă cumpărată cu zece mărci de argint bun şi o cingătoare, şi ori de cîte ori a vrut să răscumpere acea cunună şi acea cingătoare pentru cele trei mărci, acela n-a avut grijă niciodată să i le dea înapoi De aceea el vrea acum să şi le capete înapoi de la Ioan, fiul aceluia, după cerinţa dreptăţii. Auzind aceasta ridieîndu-se sus-zisul Ioan, fiul lui Grigore a răspuns la rîndul său, că acea cunună şi acea cingătoare se află în fiinţă zălogite la dînsul şi că nu acum, ci mai tîrziu, la un soroc ce i se va hotărî de noi în chip legiuit el e gata şi pregătit să le dea înapoi, în faţa noastră acelui magistru Petru pentru acea sumă de bani pentru care ele se află zălogite la dînsul, dar numai dacă i se dă de către sus-numitul magistru Petru despăgubirea cuvenită pentru acei bani pentru care se află zălogite la el acea cunună şi acea cingătoare. 308 www.dacoromanica.ro Drept aceea noi, după ce am ascultat spusele părţilor şi cu învoirea acelor părţi am hotărît prin judecată ca sus-zisul Ioan, fiul lui Grigore, să fie dator a aduce şi înfăţişa înaintea noastră la adunarea noastră obştească ce o vom ţine în curînd cu obştea nobililor din comitatul Arad, acea cunună şi acea cingătoare în fiinţă pentru ca, după înfăţişarea lor, să putem face între părţi judecată şi dreptate după cum va fi potrivit. Dat în a şasea zi a adunării noastre sus-zise, în locul pomenit, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso:) (Scrisoare) de amînare pentru magistrul Petru, fiul lui Pavel de Remetea, împotriva lui Ioan, fiul lui Grigore, la adunarea noastră obştească ce o vom ţine în curînd cu obştea nobililor din comitatul Arad. (Mai Jos:) Pîrîtul n-a venit. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 452. Orig. hirtie, cu urme de pecete de închidere. EDIŢII: Pesty, Krasso, III, p. 67—68. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 120, nr. 1 518. 1 22 iulie. 303 1364 iulie 28, (Şemlac). Nos, Nicolaus Konth, regni Hungarie palatinus et iudex Comano-rum, damus pro memoria quod in congregacione nostra generali uniuer-sitati nobilium et alterius cuiusuis status et condicionis hominum, feria secunda proxima ante festum beati Jacobi apostoli, prope civitatem Me-zewsomlyow celebrata, Andreas dictus Torma, filius Johannis de Zla-votvnch, de medio universorum exsurgendo proposuit talimodo, quod Demetrius filius Mathyus kenesius de Komvan feria sexta proxima post festum beati Jacobi apostoli, cuius nune quasrta proxime pneteriisset revo-lucio annualis, ad possessionem suam predictam Zlavotynch potencialiter cum suis complicibus ex preconcepta malicia veniendo, ipsum Andream interficere voluisset, ubi unum equum eiusdem Andree quadraginta flo-renos valentem, ictu sagitte interfecisset. Qui quidem Demetrius ad ip-sam congregacionem nostram non venit neque misit, per ipsum Andream legitimis diebus ipsius congregacionis nostre expectatus unde ipsum De-metrium, in judicio decrevimus fore conuictum si se racionabiliter non poterit excusare. Datum septimo die congregacionis nostre memorate, in loco anno-tato, anno domini Mmo CCCmo LXmo quarto. (Pe verso:) Pro Andrea dicto Torma, filio Johannis de Zlavotynch, contra Demetrium, filium Mathyus, kenesium de Komyan, judicialis. Noi, Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, dăm de ştire că, în adunarea noastră obştească ţinută lîngă oraşul Şemlac în lunea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Iacob1 cu obştea nobililor şi a oamenilor de orice altă stare sau seamă, ridieîndu-se din mijlocul tuturor Andrei zis Torma, fiul lui Ioan de Zlavotynch, s-a plîns: astfel: că Dumitru, fiul lui Matei, cnez de Komvan, venind in chip silnic în vinerea de după sărbătoarea fericitului apostol Iacob2, de la care 24 — Documenta Romaniae Historica 300 www.dacoromanica.ro se împlinesc acum în curînd patru ani, împreună cu tovarăşii lui de rele la sus-zisa sa moşie Zlavottmch, cu răutate precugetată, au voit să-l omoare pe zisul Andrei, şi că tot atunci i-a ucis acelui Andrei, cu o lo* vitură de săgeată, şi un cal, care preţuia patruzeci de florini. Iar acel Dumitru nici n-a venit la acea adunare a noastră şi nici n-a trimis pe cineva, fiind aşteptat de către numitul Andrei în zilele legiuite ale adunării noastre. Drept aceea am hotărît prin judecată că acest Dumitru să fie globit, dacă nu se va putea desvinovăţi în chip întemeiat. Dat în a şaptea zi a pomenitei noastre adunări, în locul mai sus-în-semnat, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso:) (Scrisoare) de globire pentru Andrei zis Torma, fiul lui Ioan de Zlavotynch, împotriva lui Dumitru, fiul lui Matei, cnez de Komyan. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 462. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere. EDIŢII: Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 89; Pesty, Krasso, III, p. 68—69. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 120—121, nr. 1 520. * 2 ‘ 22 iulie 1364. 2 31 iulie 1360. 304 1364 iulie 30, aproape de Şemlac. Nos, Nicolaus Kont, regni Hungarie palatinus et iudex Comanorum, damus pro memoria quod cum, in congregatione nostra generali univer-sitatis nobilium comitatus de Crassou, feria secunda proxima ante festum beati Jacobi apostoli, prope civitatem Mezeusomlyo celebrata, ad petitî-onem magistri Petri, filii Pauli, filii Heym, ad inquisicionem infrascriptam faciendam, de presenti nostra congregatione unacum Mychaele de Bechey, homine domini regis ac Ladislao sacerdote capituli ecclesie Albensis ho-minibus Thoman, hominem nostrum, duxissemus destinandum. Qui de-mum ad nos reversi nobis consona voce retulerunt quod ipsi septimo die congregationis nostre predicte ad faciem possessionis Kuesd vocate pari-ter accessissent, ubi quoddam .moliendinuim in territorio eiusdem possessionis Kuesd in fluvio Narad habitum per Ladislaum, officialem domini Thome, arhiepiscopi Colocensis de Halnxas, ac iobagiones eiusdem viile Halmas destructum et dessecatum, officialem etiam eiusdem viile Kuesd per ictus duarum sagitarum graviter vulneratum, villicum seu kenezium eiusdem viile per ictus unius sagite samiliter graviter vulneratum, per eosdem omnia premissa potentialiter illatum vel perpetratum fide vidis-sent occulata ab omnibus, quibus debuisset et licuisset diligenter et fide-liter super premissis indagando veritatem. Datum nono die congregationis nostre predicte in loco memorato. (Pe verso:) Pro magistro Petro, filio Pauli, filii Heym, contra Ladislaum, officialem domini Thome, arhiepiscopi ecclesie Colocensis, de Halmas ac iobagiones de eadem, inquisitoria. Noi, Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, dăm de ştire că, în adunarea noastră obştească, a obştei nobililor din comitatul Caras, ţinută aproape de oraşul Şemlac în lunea dinaintea 310 www.dacoromanica.ro sărbătorii fericitului apostol Iacob* la cererea magistrului Petru, fiul lui Pavel, fiul lui Heym, am hotărît să trimitem din adunarea aceasta de faţă, dimpreună cu Mihai de Vechey, omul domnului (nostru) regele, şi cu preotul Ladislau, omul capi ţiului bisericii de Alba, pe omul nostru Toma, ca să facă cercetarea scrisă mai jos. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus intr-un glas că, în a şaptea zi a adunării noastre sus-zise1 2, s-au dus împreună la moşia numită Kuesd, unde, căutînd cu grijă şi cu stăruinţă să afle adevărul asupra celor de mai sus de la toţi de la care se cuvenise şi se căzuse, au văzut cu ochii lor moara ce se află pe pămîntul numitei moşii Kuesd, pe rîul Narad, ce a fost năruită şi dărî-mată de Ladislau, slujbaşul din Halmas al domnului Toma, arhiepiscopul de Calocea, şi de iobagii aceluiaşi sat Halmas, şi chiar pe slujbaşul pomenitului sat Kuesd, rănit greu de loviturile a două săgeţi, precum şi pe judele sau cnezul aceluiaşi sat, de asemenea greu rănit de lovitura unei săgeţi şi că toate cele de mai sus au fost făcute şi săvîrşite cu silnicie de acei oameni. £)at în a noua zi a adunării noastre sus-zise, în locul amintit, în anul Domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. {Pe verso:) (Scrisoare) de cercetare pentru magistrul Petru, fiul lui Pavel, fiul lui Heym, împotriva lui Ladislau, slujbaşul din Halmas al domnului Toma, arhiepiscopul bisericii de Calocea, şi a iobagilor din acel sat. Arh.Naţ.Magh., Dl., colecţia Muz. 'Naţ. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Documenta Valachorum, p. 175—176. 1 22 iulie. 2 28 iulie. 305 1364 iulie 30, Cluj. Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsilvane, amicis suis honorandis, Dionysius, voivoda Transsilvanus et comes de Zonuk, amicitiam paratam debito cum honore. Cum magister Ladislaus, filius Gyelethii de Nimigie, filii et genera-tiones eiusdem, in dominium quarundam possessionum Berethe, Zeker-berethe et Egrus vocatarum, in comitatu de Zonuk interiori existentium, iuris ordine requirente introire velit, quare vestram petimus amicitiam diligenter per presentes, quatenus vestrum mittatis hominem pro tesli-monio fidedignum, quo presente Petrus de Moch, homo noster specialiter ad hoc, de curia nosltra transmissus ad facies prediotarum possessionum accedendo, vicinis et commetaneis earundem undique legitime convocatis et presentibus easdem sub antiquis metis et terminis, iuxta continentiam aliarum literarum nostrarum patentium relinquat possidendas, tenendas et habendas, ccntradictione nobilium de Bethlem et Almakerek non ob-stante. Si qui vero alii contradictores exstiterint, citet eosdem in nostram presentiam ad terminum competentem rationem contradictionis ipsorum reddituros; Et post hec seriem omnium premissorum, prout fuerit oppor-tunum, nobis, in vestris literis, ad octavas festi Assumptionis virginis gloriose nobis vel vicevoivode nostro amicabiliter rescribatis. 311 www.dacoromanica.ro Datum in civitate Clusuar, ferit tertia proxima post festum beati Jacobi apostoli anno domini M. CCC. IX. quarto. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din vrednicul de cinste capitlu al bisericii Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Deoarece magistrul Ladislau, fiul lui Gyelethius de Nimigea, fiii şi neamurile lui vor să intre — după cum cere rînduiala legii — în stăpî-nirea unor moşii numite Bretea, Zekerberethe şi Agrişu, aflătoare în comitatul Solnocul dinăuntru, drept aceea prin cele de faţă cerem stăruitor prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Petru de Mociu, trimis anume de la curtea noastră pentru aceasta, ducîndu-se la sus-zisele moşii, şi chemînd de pretutindeni în chip legiuit pe vecinii şi megieşii acelor moşii şi fiind aceştia de faţă, să le lase — potrivit cuprinsului unei alte scrisori deschise a noastre — spre a fi stăpînite, ţinute şi avute în vechile lor hotare şi margini, fără a se ţine seama de împotrivirea nobililor de Beclean şi Mălăncrav, iar dacă se vor afla vreunii împotrivitori, să-i cheme în faţa noastră la sorocul potrivit spre a da seamă de împotrivirea lor. Iar după acestea să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris nouă sau vicevoievodu-lui nostru, după cum va fi potrivit, la octavele sărbătorii Adormirii maicii domnului1, despre felul cum au urmat toate cele de mai sus. Dat în oraşul Cluj, în marţea de după sărbătoarea fericitului apstol lacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Teleki din Urgu Mureş, nr. 7 084. Orig., hirtie, cu urme de pecete pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 137. 1 22 august 1364. 306 1364 august 1, (Cluj-Mănăştur). Conventus ecclesie beate Mărie virginis de Clusmonostra, omnibus Christi fidelibus presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Cum ea, que in tempore legitime determinantur varietate tempo-rum in irrilum nequeant revocări, stabilitate litterarum consueverunt roborari, proinde ad universorum noticiam, tam presencium quam futu-rorum, harum serie volumus pervenire quod Stephano et Georgio, nobi-libus de Budatelke ab una, parte vero ex altera Stepheno, filio Nicolai dicti Wos, nobili de Sanoto Egidio, pro se personaliter, pro Paulo vero, fratre suo uterino, cum legitimis litteris nostris procuratoriis, coram mobis personaliter constitutis, confessum extitit per partes iam dictas ministerio vive vocis et relatum quod idem Georgius de Budatelke, tam racione vicinitatis et commetaneitatis possessionum Dyos et Bulugianus-telke vocatarum, in comitatu de Clus existentium, quam etiam propter lineam generationis et consanquineitatis condam Mychaelis et Mannus, 'nobilium de Kalian, predictos Stephanum et Paulum, filios Nicolai dicti Wos, nobiles de Santo Egydio, racione occupacionis et detencionis pre- 312 www.dacoromanica.ro fatorum possessionum Dyos et Bolugianustelke vocatarum, ad presentiam nobilis viri Petri viceuoyode in causam attraxisset, ipsaque cause, prop-ter diversas cautelas, coram eodem viceuoyuoda d£ termino ad terminum, iuris odine, diutius extitisset prorogata. Et demum idem Georgius de Buda dictam possessionem, Gyos vocatam, viginti et novem marcis, ter-ram vero Bolugianustelke vocatam, vacuam et habitatorius destitutam, pro tribus marcis regni, cum homine dicti viceuoyuode sub testimonio hominis noştri ad hoc deputaţi, iuxta regni consuetudinem facisset estimări, estimatasque a predictis Stephano et Paulo, fillis Niculai dicti Wos, iuris ordine auferre et pro se ipso redimere voluisset. Tandem partea predicte, coram nobis personaliter comparendo, racione redempcio-nis prefatarum possessionum Dyos et Bolugianustelke vocatarum median-tibus probis viris partes suam favorabiles interponentibus, tali modo concordanint et pacificarunt, ut iidem Stephanus et Georgius, nobiles de Buda rectas dimidietates diotarum possessionum Dyos et Balugianus-telke nuncupatarum, ipsis Stephano et Paulo, filiis Nicolai dicti Wos, relinquissent et resignassent et coram nobis relinquerunt et resignanmt, cum omnibus utilitatibus et pertinentiis universis ad dictas medietates pertinentibus, iure perpetuo et irrevocabiliter tenendas, possidendas et pacifice habendas, salvo iure alieno, aliis residuis medietatibus earundem ipsis Stephano et Georgio modo premisso remanentibus. E converso iidem Stephanus et Paulus, filii Nicolai, predictas triginta duas marcas, scilicet redemptiones dictarum duarum possessionum, eisdem Stephano et Ge-ergio coram nobis relaxarunt et relinguerunt, ita temdn quod iidem Stephanus et Paulus, filii Nicolai dicti Wos, iuxta seriem suorum instru-mentorum ac litterarum privilegialium ipsorum, super facto oocupacio-nis et observacionis dictarum possessionum Dyos et Bolugianustelke vocatarum emanatarum, predictos Stephanum et Georgium de Buda contra quoslibet, racione dictarum medietatum possessionariarum, in ius evocare nitentes expedire tenerentur; iidem vero Stephanus et Georgius de Buda eosdem Stephanum et Paulum, filios Nicolai, contra vicinos et commetaneos ipsorum tanquam semeţ ip*sos in dominio sepedictarum medietatum possessionariarum protegere et defendere aussumpmentes. In cuius rei veritatem perpetuamque firmitatem ad peticionem par-cium prefatarum presentes nostras concessimus litteras privilegiales pen-dentis sigili noştri munimine roboratas et munitas. Datum in octavis festi bea ti Jacobi apostoli, anno domini M-mo CCC~~mo LX-mo quarto. Conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntu-ire întru mîntuitorul tuturor. Pentru ca cele hotărîte în chip legiuit în vremelnicie să nu poată fi nimicite de nestatornicia vremurilor, s-a luat obiceiul ca (ele) să fie întărite prin trăinicia scrisorilor. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor atît celor de faţă cît şi a celor viitori, că înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră Ştefan şi Gheorghe, nobili de Buda-telec pe de o (parte) iar p>e de altă parte Ştefan, fiul lui Nicolae zis Wos, •nobil de Sîntejude, el însuşi, în numele său, iar în al fratelui său după mamă Pavel, cu scrisoarea noastră legiuită de împuternicire, s-a mărturisit şi spus prin viu grai de părţile sus-pomenite că acel Gheorghe de Budatelec atît în temeiul vecinătăţii şi al megieşiei cu moşiile numite Deuşu şi Balugianustelke aflătoare în comitatul Cluj, cît şi pentru legă- 313 www.dacoromanica.ro tură de neam şi înrudirea de sînge cu răposaţii Mihail şi Man, nobili de Căianu, a dat în judecată în faţa nobilului bărbat, Petru, vicevoievodul, pe sus-zişii Ştefan şi Pavel, fiii lui Nicolae zis Wos, nobili de Sîntejude, pentru cotropirea şi ţinerea în stăpînire a sus-ziselor moşii numite Deuşu şi Balugianustelke, şi că această pricină a fost amînată pe calea legii vreme îndelungată de la un soroc la altul în faţa aceluiaşi vicevoievod, din pricina feluritelor măsuri de amînare; Şi că în cele din urmă acelaşi Gheorghe de Budatelke, împreună cu omul zisului vicevoievod şi cu mărturia omului nostru trimis pentru aceasta a pus, potrivit obiceiului, ţării ca acea moşie numită Deuşu să fie preţuită la douăzeci şi nouă mărci, iar pămîntul numit Balugianustelke, deşert şi lipsit de locuitori, la trei mărci, de ale ţării, şi astfel preţuite a voit să le ia pe calea legii de la sus-zişii Ştefan şi Pavel, fiii lui Nicolae zis Wos şi să le răscumpere pentru el. în urmă, înfăţişîndu-se sus-zisele părţi însăşi înaintea noastră, mulţumită mijlocirii unor bărbaţi cinstiţi care au stat ca împăciuitori, s-au înţeles şi s-au împăcat în acest fel cu privire la răscumpărarea sus-ziselor moşii numite Deuşu şi Balugianustelke (şi anume) că acei Ştefan şi Gheorghe, nobili de Budatelek au lăsat şi în faţa noastră lasă aceloraşi Ştefan şi Pavel, fiii lui Nicolae zis Wos, dreptele jumătăţi ale ziselor moşii numite Deuşu şi Balugianustelke, cu toate folosinţele lor şi toate cele ce ţin de zisele jumătăţi, ca să (le) ţină, să (le) stăpînească şi să (le) aibă în pace pe veci şi nestrămutat, fără a vătăma dreptul altuia, celelalte jumătăţi ale lor rămînînd în felul arătat mai sus aceloraşi Ştefan, şi Gheorghe. Ea rîndul lor acei Ştefan şi Pavel, fiii lui Nicolae, au iertat şi au lăsat în faţa noastră aceloraşi Ştefan şi Gheorghe sus-zisele treizeci şi două de mărci adică răscumpărarea pomenitelor două moşii; dar în aşa fel ca acei Ştefan şi Pavel, fiii lui Nicolae zis Wos să fie datori,, să-i apere pe sus-zişii Ştefan şi Gheorghe de Budatelec de toţi cei ce-ar încerca să-i cheme în judecată pentru zisele jumătăţi de moşii, potrivit cuprinsului actelor lor şi al scrisorilor lor privilegiale date cu privire la cotropirea şi păstrarea ziselor moşii numite Deuşu şi Balugianusteleke, iar acei 'Ştefan şi Gheorghe de Budatelec îndatorîndu-se să apere şi să ocrotească pe acei Ştefan şi Pavel, fiii lui Nicolae, ca pe ei înşişi, împotriva vecinilor şi megieşilor lor, în stăpînirea despomenitelor jumătăţi de moşii. Intru adeverirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, la cererea sus-ziselor părţi am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită şi chezăşuită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat la octavele sărbătoririi fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Wass. Orig. perg., pecetea ruptă, atîrnată cu şnur de mătase verde. EDIŢII: Hazai okI., p. 271—272. 307 1364 august 6, Oarda de Jos. Religiosis viris et honestis, conventui ecclesie beate Mărie virginis de Kulus, amicis suis honorandis, Petrus, vicevoyuoda Transsiluanus, amiciciam paira/bam debito cum honore. Dicitur nobis in persanis honorabilium virorum dominorum de ca-pitulo ecclesie Transsiluane quod quedam possessiones ipsorum Cher- 314 www.dacoromanica.ro gud, Buzd et Kerethnek vocate in comitatu Albense existentes, apud manus ipsorum habite reambulacionem et novarum metarum ereccionem plurianum indigerent. Super quo vestraim petimus amiciciam diligenter, per presentes quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum quo presente Petrus vel Ladislaus, filii Johannis de Peturfolua, aut Step-hanus, filius Martini de Thatey, aliis albsentibus, homo noster, ad facies jredictamun possessionum accedendo, vicinis et tcammetaneis earundem inibi undique convocatis et presentibus, reambulet easdem, per suas ve-ras metas et antiquas, ac in locis necessariis novas metas iuxta veteres erigendo, reambulatasque et ab aliorum possesionariariis iuribus sepa-ratas et distinctas relinquat perpetuo possidendas, si per quampiam non fuerit contradictum, contradictores vero, si qui fuerint, citet eosdem in nostram presenciam ad terminuim conpetentem racionem contradiccio-nis ipsorum reddituros. Et post hec seriem omnium premissorum, prout fuerit oportunum1, nobis in vestris litteris amicabiliter rescribatis. Datum in Waradia, feria tercia proxima ante festum beati Lauren-cii martiris, anno domini M~m0 COC-m0 LX-mo quarto. Cucernicilor şi cinstiţilor bărbaţi, conventului bisericii fericitei fecioare din Cluj (-Mănăştur), prietenilor săi vrednici de cinste, Petru, vi-oevoievodul Transilvaniei cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ni se spune nouă, în numele cinstiţilor bărbaţi, domnii din capitlul bisericii Transilvaniei că nişte moşii ale lor numite Gergău, Buzd şi Kerethnek din comitatul Alba, aflate în stăpînirea lor ar trebui să fie hotărnicite şi să se ridice noi semne de hotar. Drept aceia cerem, cu stăruinţă, prieteniei voastre, prin scrisoarea de faţă, să trimiteţi ca om de mărturie pe omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Petru sau Ladislau, fiii lui Ioan de Petreşti, sau în lipsa acestora Ştefan, fiul lui Martin de Totoiu, ducîndu-se la faţa locului, la pomenitele moşii, fiind chemaţi şi fiind de faţă acolo şi vecinii şi megieşii acestora, de pretutindeni, să le hotărnicească cu semnele lor adevărate şi vechi, şi în locurile trelbuitoare să ridice semne noi, lingă cele vechi; şi astfel hotărnicite şi despărţite de moşiile altora, după dreptul lor de stăpînire să le lase pe veci acestora dacă nu va fi împotrivire din partea cuiva. Iar, dacă vor fi împotrivitori să-i cheme să stea înaintea noastră, la sorocul cuvenit, arătînd temeiul împotrivirii lor. Iar după aceea, să aveţi bunătatea să ne daţi seama în scris, în scrisoarea voastră, despre toate cele de mai sus, după cum se cuvine. Dat la Oarda de Jos, în marţea dinaintea sărbătoririi fericitului mucenic Laurenţiu, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 684. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 1 septembrie 1364, nr. 319. 1 Corect: opportunum. 308 1364 august 7, Vişegrad. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo ecclesie Albensis Transsiluane, salutem et gratiam. 315 www.dacoromanica.ro Dicit nobis discretus vir, dominus Paulus, prepositus Sibiniensis, quod quedam possessio diete prepositure sue, Prostdorf vocata, in sede Senk, apud manus Hamnus, filii Henningi de Senk, et alterius Hannus de Rosundal ac aliorum nobilium occupative habita legittima recaptiva-tione pro eodem fienda plurimum indigeret. Super quo fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quate-nus vestrum mittatis hominem pro testimonio fide dignum, quo presente, Nicolaus, filius Symonis de Dorlo, vel Anthonius de- Balastelchu aut Ja-cobus, filius Mychaelis de Sumig, sive Johannes de Almas an Nicolaus de Selk, aliis absentibus, homo noster, ad faciem diete possessionis, Vici-nis et commetaneis eiusdem universis legittime inibi convocatis et pre-sentibus, accedendo, recapiat ipsam nomine iuris prefati domini Pauli prepositi, recaptivatamque et ab aliorum possessionibus separatam et distinctam statuat ipsam eidem domino preposito eo iure quo ad ipsum dinosseitur pertinere, perpetuo possidendam, si non fuerit contradictum; contradictores vero si qui fuerint, citet ipsos contra eundem in presemeiam domini palatini, ad terminum competentem, racionem contradiccionis eorum reddituros. Et post hec ipsius recaptivacionis seriem cum nomini-bus contradictorum et citatorum ac termino assignato eidem domino palatino fideliter rescribatis. Datum in Vyssegrad, feria quarta proxima post octaves festi beati1 Jacobi1 apostoli1, anno domini M° CCO° LXmo quarto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Fidelibus suis capitulo ecclesie Alben-sis Transiluane, pro honorando viro Paulo, preposito Sebeniensi, recapti-vatorie. (Pe marginea de jos, de o altă mină contemporană:) Item Andreas, filius Jacobi, villicus et iurati eiusdem viile prepositi sunt citati ad octa-vas festi beati Mychaelis archangeli2. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, sănătate şi milostivire, Ne spune chibzuitul bărbat, domnul Pavel, prepozitul de Sibiu că o moşie a zisei sale prepozituri, numită Prostea, în scaunul Cincu, aflătoare, prin cotropire, în mîinile lui Hannus, fiul lui Hcnning, şi a altui Hannus de Ruja, precum şi a altor nobili, are nevoie de o legiuită luare din nou în stăpînire, ce trebuie să se facă în folosul numitului (prepozit). Drept aceea vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Nicolae, fiul lui Simion de Dîrlos sau Anton de Blăjel ori Iacob, fiul lui Mihail de Şmig sau Ioan de Almaş, în lipsa celorlalţi, Nicolae de Şeica, dueîndu-se la zisa moşie, (şi) chemînd acolo în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii ei şi fiind aceştia de faţă, s-o ia din nou înapoi în temeiul dreptului pomenitului domn Pavel prepozitul, şi, odată luată înapoi şi despărţită şi deosebită de moşiile altora, s-o dea în stăpînire numitului domn prepozit, cu acelaşi drept cu care se ştie că ţine de el, ca s-o stăpînească pe veci, dacă nu va fi nici o împotrivire; iar dacă vor fi unii împotrivitori, să-i cheme înaintea domnului palatin, la sorocul potrivit, spre a sta faţă cu acel (prepozit) pentru a da socoteală de împotrivirea lor. Şi după acestea să răspundeţi în scris întocmai numitului domn palatin despre felul în care a urmat acea luare înapoi (a moşiei), dimpreună cu numele împotrivitorilor şi al celor chemaţi; pro cum şi cu sorocul hotărft. 316 www.dacoromanica.ro Dat la Vişegrad, în miercurea de după octavele sărbătorii fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Credincioşilor săi din capitlul bisericii de Al/ba Transilvaniei, scrisoare de dobîndire din nou (a unei moşii) pentru vrednicul de cinste bărbat, domnul Pavel, prepozit de Sibiu. (Pe marginea de jos, de o altă mină contemporană:) De asemenea Andrei, fiul lui Iacob, judele şi juraţii numitului sat Prostea, sînt chemaţi la octavele sărbătoririi fericitului arhanghel Mihail. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. din Alba-Iulia, lădiţa 5, nr. 661. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de maiestate, aplicată în document pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 214. REGEŞTE: Beke, Eră. kăpt., nr. 661. 1 2 1 Cuvinte scrise de aceeaşi mînă, deasupra cuvintelor: Nativitatis beati Jo-hannis Baptiste (3 iulie) tăiate. 2 6 octombrie. 309 1364 august 7. Nos, magister Laurencius, filius Dominici, castellanus de Haram et vicecomes comitatus de Crassow, ac iudices nobilium de eodem, memorie commendamus quod Johannes, filius Nicolai de Chorto, ab una, parte vero ex altera Stephanus, filius Dominici de Gyuluez, coram nobis personaliter consitituti, per eundem Johannem propositum extitit et rela-tum, ipse eundem Stephanum, filiurn Dominici, super quandam causam que inter ipsos ex parte Fabiani famuli videlicet eiusdem Stephani orta et ventilata extitisset, reliquisset et commisisset expeditum pariter et quietum testimonio presencium lrterarum immo reliquit coram nobis, tali obligamine interposito quod si dictam causam super eundem Stephanum exsequi conairetur vel nitteretur extunc in facto calumpnie con-vinceretur eo facto Johannes prenotatus. Datum feria quarta proxima post festum beati Dominici confesso-ris, anno domini M—mo CCC-0 LX-mo quarto. Noi, magistrul Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Haram şi vicecomite al comitatului Caras, precum şi juzii nobililor din acelaşi (comitat), facem cunoscut că înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră, Ioan, fiul lui Nicolae de Ciortea, pe de o parte, iar pe de altă parte, Ştefan, fiul lui Dominic de Giulvăz, numitul Ioan ne-a spus şi ne-a făcut cunoscut că prin mărturi scrisorii de faţă el l-a descărcat şi l-a socotit plătit pe Ştefan, fiul lui Dominic, în judecata care se iscase şi se dezbătuse între dînşii din partea lui Fabian slujitorul numitului Ştefan, ba îl descarcă (şi) în faţa noastră, cu îndatorirea că, dacă ar mai încerca sau s-ar strădui să urmărească (mai departe) pomenita pricină împotriva zisului Ştefan, atunci, prin chiar acest fapt, sus-însemnatul Ioan să fie socotit ca vinovat de pîră nedreaptă. Dat în miercurea de după sărbătoarea fericitului Dominic mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 673. Orig. hlrtie, cu fragmente a trei peoeţi aplicate pe verso. EDIŢII: Pesty., Krassâ, III, p. 69. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 121, nr. 1 521 (cu data greşită: 8 august). 317 www.dacoromanica.ro 310 1364 august 9. Dominic, episcopul de Cenad (Cenadiensi) a plătit Sfîntului Scaun, prin Iacob, lectorul (bisericii de Cenad, trei sute şaizeci şi patru de florini de-ai cămării (floreni camere) drept parte a sa din obişnuita taxă de confirmare. Arh. Vat. Liber Rationum Camerbe Apostolioae. Tom. 428, p. 55. Orig., hîrtie. REGEŞTE: Batthyâny, Series episc. Chanad., p. 59. 311 1364 august 12, (secundo die Idus Augusti). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete actul său din 24 aprilie 1353 (DRH—C— voi. X, nr. 187) privitor la dreptul oraşului Bistriţa de a ţine tîrg anual, menţionînd furtul peceţii sale la Ozora şi pierderea din întîmplare (casualiter deperdito) a peceţii regelui Carol Robert în Ţara Românească (in partibus Transalpinis). Arh. Stat. Cluj-Napoca. Arh. oraş. Bistriţa, Lit. N, Nr. 1. Orig. perg., cu pecete mare regească deteriorată, atirnată cu şnur de mătase de culoare roşie şi verde, textul fiind scris jos, pe partea din stingă pergamentului. REGEŞTE: Berger, Reg. p. 13, nr. 37; Ub., II, p. 214—215, cu data greşită 14 august 1364. Textul de întărire este identic ou cel al actului din 30 mai 1364, nr. 275 deosebindu-se numai sfîrşitul „.. .pro diclis fidelibus civibus nostris eorunque posteris ac successoribus ...“, „ ... pe seama credincioşilor noştri orăşeni precum şi urmaşilor şi moştenitorilor lor ...“ 312 1364 august 20. Nos, magister Nicolaus, filius Pethew, comes de Doboka, Johannes, filius Inok, et Demetrius de Louna, iudices nobilium de eodem, damus memorie commendantes, quod cum Michael, filius Ladislai de Ker-gurhazy, in figura noştri iundiciaria personaliter astando feria tertia proxima ante Assumptionem virginis gloriose preterita ei nos commit-lendo imo commisimus, ut in octavis termini res iobagionum suorum, scilicet Anthonii et Demetrii, qui ordea Michaelis, filii Demetrii de Bo-bochy furassent, nobis statuere iure deberet, videlicet duos boves, quatuor vaccas, tres boves anni preteriti, duos porcos; ipso itaque termino oc-currente idem Michael, filius Ladislai pnetactas res nobis .personaliter statuit prout debuit, preterea res alias et ceteras predictorum iobagionum suorum omnino et per omnia eidem Michaeli, filio Ladislai commisimus, quodcunque posset habere, libere haberet et legitime, etiam nos iudices una nobiscum iudicantibus et assedentibus Michaelem sepe fatum per presentium vigorem in omnibus premissis et singulis premissorum red-didimus expeditum modis ommnibus absolutum in termino prenotato, anno eiusdem M CCC LX quarto. Noi, magistrul Nicolae, fiul lui Peteu, comite de Dăbîca, Ioan, fiul lui Inok, şi Dumitru de Luna, juzii nobililor din acelaşi comitat, dăm 318 www.dacoromanica.ro de ştire şi facem cunoscut că, întrucît Mihail, fiul lui Ladislau de Kergurhazy s-a înfăţişat înaintea judecăţii noastre, în marţea dinaintea sărbătorii trecute a Adormirii maicii domnului1, şi i-am făcut cunoscut, ba chiar i-am pus în vedere că la octavele sorocului2 e dator, după lege, să predea în mîna noastră bunurile iobagilor săi, anume ale lui Anton şi Dumitru, care au furat orzul lui Mihail, fiul lui Dumitru de Băbuţiu, şi anume doi boi, patru vaci, trei boi de anul trecut, doi porci, la sosirea acelui soroc, acel Mihail, fiul lui Ladislau ne-a adus el însuşi lucrurile pomenite, precum şi era dator; afară de aceasta noi i-am îngăduit numitului Mihail, fiul lui Ladislau, să ia în chip slaibod şi legiuit şi celelelte lucruri ale pomeniţilor săi iobagi cu totul şi întru totul, adică tot ce ar putea el lua de la ei. Iar noi juzii, împreună cu cei ce au judecat şi au stat alături de noi la judecată, prin puterea celor de faţă l-am descărcat şi I-am socotit întru totul dezlegat pe ades-niuimiltul Mihail de toate cele de mai sus şi de fiecare în parte din cele de mai sus. (Dat) la sorocul mai sus însemnat, în anul aceluiaşi (domn) o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. Orig. hîrtie, cu urmele a trei peceţi de ceară aplicate pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 135—136. 1 13 august. - 20 august. 313 1364 august 20. Nos, magister Nicolaus, filius Pethew, comes de Doboka, Johannes, filius Inok, et Demetrius, de Louna, iudices nobilium de eodem, memorie commendantes1 quod cum Michael, filius Ladislai de Kergurhazy, per-sonaliter, coram nobis astando spontanea sua voluntate assumpsit, ut in octavis predicti termini duo ordea saccorum coram nobis Michaeli, filio Demetrii de Bobuchy statueret, que ordea saccorum circa iobagiones suos reperisset, videlicet apud Anthonium et Demetrium, filium Petri; ipso termin o occurrente idem Michael prehabita ordea eidem Michaeli, filio Demetrii statuit in figura noştri iudiciaria et contra Michaelem, filium Ladislai idem Michael, filius Demetri, nichil respondit, quia pro suis iobagionibus propositum habere noluit neque curavit. Igitur nos et Michael, filius Demetrii de Bobochy sepefatum Michaelem, filium Ladislai de Kergurhazy vigore presentium in omnibus premissis et singulis premissorum reddidimus expeditum modis omnibus absolutum. Datum in termino prenotato, anno eiusdem M. CCC. sexagesimo quarto. Noi, magistrul Nicolae, fiul lui Pelteu, comite de Dăbîca, Ioan, fiul lui Inok, şi Dumitru de Luna, juzii nobililor din acelaşi (comitat), dăm de ştire că, deoarece Mihail, fiul lui Ladislau de Kergurhazy, stînd însuşi înaintea noastră, s-a legat de bună voie să dea în faţa noastră lui Mihail, fiul lui Dumitru de Băbuţiu, la octavele sorocului mai înainte pomenit2, doi saci de orz, pe care i-a găsit la iobagii săi, anume la Anton 319 www.dacoromanica.ro şi la Dumitru, fiul lui Petru, cum la sosirea acelui soroc, numitul Mihail a dat în faţa judecăţii noastre acelui Mihail, fiul lui Dumitru, orzul pomenit, iar acel Mihail, fiul lui Dumitru n-a mai ridicat nici o pricină împotriva zisului Mihail, fiul lui Ladislau, fihtrucît (acesta) n-a voit şi n-a găsit cu cale să aibă vreun amestec în cele făcute de iobagii săi, aşadar, noi şi Mihail, fiul lui Dumitru de Băbuţiu, prin puterea celor de faţă l-am descărcat şi l-am socotit întru totul deslegat pe despomenitul Mihail, fiul lui Ladislau de Kergurhazy, cu privire la toate cele de mai sus şi la fiecare în parte din cele de mai sus. Dat la sorocul mai sus arătat, în anul aceluiaşi (domn) o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Mag., Dl. Orig. hîrtie, cu urmele de trei peceţi de ceară aplicată pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 136. 1 Corect: commendamus. 2 20 august. Sorocul la care se face aluzie este 13 august (= feria tertia proxima ante Assumptionem virginis gloriose) pe c&re-l indică în doc. anterior (nr. 312) 314 1364 august 22, (undecimo Kalendas Septembris). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte unei mănăstiri din Zagreb un act al său din 25 mai 1356. Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Dominic de Cenad, episcopi; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh. capitl. Zagreb, an 1369. Orig. hîrtie. EDIŢII: Smiciklas, XIII, p. 393—394. 315 1364 august 22, (Bedrefalua). Nos, magister Laurencius, filius Dominicii1, castellanus de Haram et vicecomcs comitatus de Crassow, iudioesque nobilium de eodem, daanus pro memoria quod, iuxta priorum litterarum nostrarum obligatoriarum, quod in festo Assumpcionis gloriose virginis Mărie, magister Petrus, filius Heym, tres homines, Jacobus et Johannes, filii Johannis Ordas, simi-liter tres ad possessiones Bodugazunfalua adducere tenerentur et quic-quidem illi sex probi viri, super recepcione duorum equorum trium marcarum cum altera dimidia fertone arbitrarentur seu iudicarent et acceptare tenerentur et si alica1 2 parcium non acoeptaret vel in premissis non staret, extunc in sex marcis convinceretur eo facto. Tandem, ter-mino ipso adveniente, idem magister Petrus, filius Heym, cum evidenţi proborum nobilium virorum comparuit Jacobus vero cum Johanne, fratre suo, illos tres arbitratores aducere1 non curantes, nec idem Johannes venire curavit, tamen illos duos equos sine sellis et frenis reddiderunt, specialiter tres marcas reddiderunt, cum altera dimidia fertone reddere recusantes. 320 www.dacoromanica.ro Datum (in Bedrefalua, feria quinta proxima post festum Assump-rionis virginis gloriose Mărie, anno domini M° CCC~mo LX—mo quarto)3. Igitur in predicta obligacione sex marcarum Jacobum et Johannem com-missimus convictos. Datum termino et loco prenotato, anno domini M“° CCC-mo LX~mo quarto. (Pe verso:) Pro magistro Petro, filio Heim1, contra Jacobum et Johannem, dictos Ordas, ad arbitrium ambe parcium in festo Assum-pcionis virginis gloriose debuisset4 et prenotatii1 Jacobus et Johannes5 suos arbitros ipsorum igitur in ipsa obligacione commisimus qonvictos. Noi, magistrul Laurenţiu, fiul lui Dominic, castelan de Haram şi vicecomite al comitatului Caraş, precum şi juzii nobililor din acelaşi (comitat), facem cunoscut că, potrivit scrisorii noastre de îndatorire de mai înainte, la sărbătoarea Adormirii slăvitei fecioare Maria6 magistrul Petru, fiul lui Heym (pe de o parte), şi, de asemenea, Iacob şi Ioan, fiii lui Ioan Ordas7, erau datori să aducă fiecare cîte trei oameni la moşia Bodugazunfalua, şi orice vor rîndui sau hotărî acei şase băriaaţi cinstiţi cu privire la poprirea a doi cai în preţ de trei mărci şi un fertun şi jumătate, părţile să fie datoare a lua (drept bun); dar dacă vreuna din părţi n-ar primi hotărîrea sau nu ar stărui în cele de mai sus, atunci prin chiar acest fapt să fie osîndită la plata a şase mărci. In sfîrşit, sosind acel soroc, numitul magistru Petru, fiul lui Heym, s-a înfăţişat cu mărturia neîndoielnică a unor bărbaţi nobili şi cinstiţi, dar Iacob şi fratele său Ioan nu s-au îngrijit să aducă pe cei trei împăciuitori şi nici Ioan nu s-a îngrijit să vină; totuşi ei au dat înapoi cei doi cai, fără şei şi fără frîie, şi au întors osebit şi cele trei mărci, dar n-au voit să dea şi acel fertun şi jumătate. Dat (la Bedrefalua, în joia de după sărbătoarea Adormirii maicii domnului, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru). Drept aceea, din pricina sus-zisei îndatoriri, am osîndit pe Iacob şi Ioan la plata a şase mărci. Dat la sorocul şi în locul sus-scris, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso:) Pentru magistrul Petru, fiul lui Heym, împotriva lui Iacob şi Ioan zişi Ordas; amîndouă părţile au fost datoare (să se înfăţişeze) Ia judecată la sărbătoarea Adormirii slăvitei fecioare şi noi am ho-tărît ca sus-scrişii Iacob şi Ioan să fie siliţi (să-şi aducă) împăciuitorii lor pentru această îndatorire. Arh.NaţJMagh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1406. Orig. hîrtie, cu urmele a trei peceţi de închidere, aplicate pe verso. EDIŢII: Pesty, Krassă, III, p. 69—70. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 121, nr. 1522. 1 2 3 4 5 1 Astfel în text. 2 Corect: alia. 3 Şters de aceeaşi nună. Indicaţia termino et loco prenotato, se referă probabil, la acest pasaj şters; v. şi nota de pe verso. 4 Corect: debuissent. 5 Corect: predictos Jacobum et Johannem. 9 15 august. 1 = Bălţatul. 3£1 www.dacoromanica.ro 316 1364 august 28 (quinto Calendas Septembris), Avignon. Papa Urban al V-lea face cunoscut arhiepiscopului de Strigoniu şi episcopilor sufragani1 noile rînduieli privitoare la administrarea şi îngrijirea caselor de găzduire, a leprozeriilor, caselor de pietate şi spitalelor (super reformatione, regimine ac cura xenodochiorum, leprosariorum et elemosynariorum et hospitalium), care au fost ridicate de precedesorul său, Clement al V-lea. Măsurile sînt motivate de neglijenţa şi nepăsarea ce şi-au făcut loc în administrarea acestor aşezăminte, contrare rînduie-lilor prevăzute la întemeierea lor. Misiunea apostolică cere papei să împiedice pericolele care pîndesc sufletele nepăsătoare şi să vină în ajutor leproşilor şi săracilor păgubiţi de hrana şi de daniile destinate caselor de pietate, leprozeriilor şi spitalelor, a căror existenţă nu se datorează ordinelor militare şi religioase, ci ele au fost întemeiate de papi sau de legaţii Sfîntului Scaun. Prin dispoziţia sa, papa interzice stricarea, nimicirea sau desfiinţarea acestor aşezăminte, ba chiar recomandă ca şi în dieceze să se înfiinţeze tot mai multe asemenea locuri sfinte, date în administrarea unor bărbaţi cinstiţi, potriviţi şi de bună credinţă (ipsorum locorum gubernationem viris providis, idonenis et honestis, boni testimonii). Cei doritori să fie capabili să cîrmuiască cu bună credinţă aşeză-mintele, bunurile, veniturile şi cîştigurile lor în folosul oamenilor demni de milă, precum au fost rînduite, potrivit obiceiului şi să nu nesocotească ceea ce s-a hotărît şi, să le păzească de cei care ar îndrăzni să le atingă (qui sciant, velint et valeant eadem loca, eorumque bona et iura utiliter regere, ipsorumque redditus et proventus in usum miserabilium persona-rum, prout ad hoc deputata fore noscuntur, fideliter dispensare secundum formam diete consuetudinis, committere non postponant). Se porunceşte cu străşnicie ca în răstimp de o lună de la primirea scrisorii de faţă, arhiepiscopul de Strigoniu şi episcopii sufragani să facă cunoscută în chip solemn porunca papală privitoare la aşezămintele menţionate silindu-se cu cucernică grijă ca să fie respectată noua rînduială (mandamus, quatenus vos ... in vestris cathedralibus ac aliis vestrarum civitatum et diocesis ecclesiarum locis, de quibus videretis expedire, infra unius mensis spatium a receptione presentium computando, huiusmodi ... nostram constitutionem ac mandatum solemniter publicare). în cazul în care vor afla că nu se ţine seama de ea, să-i înfrîneze pe cei care se împotrivesc, prin pedeapsă bisericească, fără a ţine seama de vreun drept de apel (contradictores quoslibet et rebelles per censuram ecclesiasticam, appellatione postposita, compescendo, non obstante), putînd fi puşi sub interdict, suspendaţi sau excomunicaţi prin scrisoare deschisă. Papa solicită arhiepiscopului efectuarea unui transumpt al scrisorii, întărit cu propria pecete, spre a fi trimis episcopilor sufragani (volu-mus, quod per te frater archiepiscope dictarum litterarum transumptum manuscriptum, publico, tuoque communitum sigillo, vobis predictis su-fraganeis transmittatur). Transumpt în actul lui Mihail, episcop de Agria, din 14 mai 1367, Agria. EDIŢII: Wagner, Analect., pars. III, p. 165 sqq; Fejer, IX/3 p. 456—458. 1 Intre aceştia şi episcopul de Oradea şi de Alba Iulia. 322 www.dacoromanica.ro 317 1364 august 29, (Oradea). Capitulum ecclesie Waradyensis omnibus Christi fidelibus presen-tibus pariiter et futuris presentium notitiam habituris salutem in omnium salvatore. Ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod accedens ad nostram presentiam vir discretus, dominus Andreas, cantor et canonicus ecclesie Albensis Transilvane, vice et nomine ac persona venerabils in Christo patris et domini domini Dominici, dei et apostolice sedis gratia episcopi ecclesie prenotate, aportavit et exhiţbuit nobis quas-dam litteras nostras privilegiaies super donatione possessionaria, modo infrascripto facta, confectas, supplicans nobis humili cum instantia, ut meorem earundem propter viarum discrimina et tutiorem sui iuris con-servationem presentibus nostris litteris privilegialibus de verbo ad ver-bum transcribi et inseri facere dignaremur. Quarum tenor per omnia talis est: (Urmează actul capitlului din Oradea din 5 mai 1349, D1R—C— veac. XIV, voi. IV, nr. 692). Nos itaque iustis et congruis petitionibus eiusdem gratum prebentes assensum, easdem litteras nostras privilegia-les de verbo ad verbum perlegentes non abrasas, non cancellatas, nec abolitas, sed omni prorsus vitio et suspitione carentes comperientes, te-norem earundem de verbum1 ad verbum albsque diminucione et aug-mento presentibus nostris litteris privilegialibus transcribi, inseri et tran-sumpmi fecimus uberiorem ad cautelam. Datum in festo Decollationis beati Johannis Baptiste anno domini Mmo CCCmo LXm0 quarto; viris discretis Philippo preposito, Benedicto lectore, Stephano cantore custodia vacante ceterisque canonicis, dominis ac magistris salubriter existentibus. Capitlul bisericii de Oradea tuturor credincişilor întru Hristos, de faţă şi viitori, care vor lua cunoştinţă de această scrisoare, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că venind înaintea noastră, chibzuitul bărbat, domnul Andrei, cantor şi canonic al bisericii de Alba Transilvaniei, în locul şi în numele, precum şi ca împuternicit al venerabilului întru Hristos părinte şi domn, domnul Domi-nic, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic, episcopul bisericii mai sus pomenite, ne-a adus şi ne-a înfăţişat o scrisoare a noastră pri-vilegială întocmită cu privire la o danie de moşie, făcută în chipul mai jos scris, rugîndu-ne cu smerită stăruinţă ca, din pricina primejdiilor drumurilor şi pentru o mai trainică păstrare a dreptului său, să binevoim a pune să fie scris din cuvînt în cuvînt şi să fie trecut cuprinsul acelei scrisori, în scrisoarea noastră privilegială de faţă. Cuprinsul acelei scrisori este în întregime acesta: (Urmează actul capitlului din Oradea din 5 mai 1349; DIR—C—veac XIV, voi. IV, nr. 692). Noi, aşadar, dîndu-ne buna încuviinţare la dreptele şi cuvenitele cereri ale aceluia, citind din cuvînt în cuvînt acea scrisoare privilegială şi găsind-o fără răsături, fără tăieturi, fără ştersături, şi lipsită cu totul de orice cusur şi bănuială, am pus ca spre mai mare chezăşie să fie transcris, trecut şi copiat cuprinsul ei din cuvînt în ouvînt, fără vreo micşorare şi adăugire, în această scrisoare privilegială a noastră. 323 www.dacoromanica.ro Dat la Sărbătoarea Tăierii capului sfîntului Ioan botezătorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, pe cînd fiinţau cu bine chibzuiţii bărbaţi, domnii şi magiştrii Filip prepozitul, Benedict lectorul, Ştefan cantorul, şi ceilalţi canonici, (slujba de) custode fiind vacantă. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 123, 170. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/i349. Orig. perg., pecetea atirnată s-a pierdut. EDIŢII: Szeredai, Notitia, p. 52—53; Szeredai, Series, p. 87—88. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., 123, 170. 1 1 Corect: verbo. 318 136.4 septembrie 1. Ad perpetuam rei memoriam, nos Ludovicus rex prefatus universis doclaramus quod ubi in regno nostro Bosnie innumerabilis mulţitudo hercticorum et patarenorum pululasset in errorem fidei orthodoxe, ad ex-tirpandumque de ipso regno nostro eosdem, ex una parte nos personali-ter instaurato valido exercitu proficiscebamur, ex alia vero parte vene-rab’lem in Christo patrem dominum Nicolaum arhiepiscopum Strigonien-se-n nostrum cancellarium penes quem utrumque par sigilii noştri authentici habebatur et viram magnificum Nicolaum palatinum cum ceteris prelatis, baronibus et regni noştri proceribus in Uşuram desti-naramus, quidam familiares ipsius domini arhiepiscopi pro custodia deputaţi, utrumque par dicti sigilii noştri preconcepta malicia sub-traharunt. Nos itaque precaventes ne ex hujusmodi sigilii noştri deperditione regnicolis nostris in eoram juribus successive periculum possit imminere, sigillum novum in duobus paribus fecimus pro nobis scuipi quod ad omnia privilegia nostra et condam domini Caroli regis patris noştri sub priori sigillo ejusdem tempore sue coronationis sculpto, et demum per eundem eo, quod sub ipso plurime infidelitates perpetrate extiterunt, reperte permactato, ac sub alio sigillo ipsius in partibus Transalpinis casualiter deperdito confecta iuxta dicta tria sigilla decrevimus fore appo-nendum, ad quecumque vero privilegia paterna dictis duobus prioribus suis sigillis consignata, que per eundem patrem nostrum per sigilla ejusdem posteriora, vel per nos cum sigillo nostro premisso deperdito confirmata non haberentur, et ad ipsa privilegia ipsum novum sigillum nostrum non appenderetur vel quecumque patentes litere non confirmarentur; ea privilegia et litere sicut per eundem patrem nostrum fuerant revocata, et annullata, sic et nos ipsas, seu ipsa commisimus viribus caritura, nullamque roboris obtentura firmitatem, inter que presens privilegium noştri ammi pransus suspicione destitutum, et omnia in eo superius contenta, et expressa pro eodem Dragus suisque heredibus et successeribus universis dicti sigilii novi duplicis et authentici impresione innovamus et perpetuo confirmamus. 324 www.dacoromanica.ro Datum per manus ejusdem domini arhiepiscopi cancellarii noştri, anno domini M° CCC"10 LX0, calendas mensis Septembris, regni autem noştri vigesimo tertio. Spre veşnica aducere aminte a acestui lucru, noi, Ludovic, regele mai sus pomenit, facem cunoscut tuturor, că pe cînd în ţara noastră Bosnia mişuna întru rătăcirea de la dreapta credinţă o nenumărată mulţime de eretici şi patareni (şi cînd) spre a-i stîrpi din pomenita noastră ţară, pregătindu-ne o puternică oştire, am pornit de pe o parte, noi înşine, iar pe de altă parte am trimis la Ozora pe venerabilul întru Hristos părinte domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, cancelarul nostru, la care se afla perechea peceţii noastre adevărate, şi pe măritul bărbat Nicolae, palatinul cu ceilalţi prelaţi, baroni şi fruntaşi ai ţării noastre, nişte oameni de aproape ai acelui domn arhiepiscop, trimişi pentru pază, dintr-o răutate de mai înainte pusă la cale, au furat perechea pomenitei noastre peceţi. Noi, aşadar, luînd aminte ca nu cumva din pricina pierderii acestei peceţi a noastre să poată lovi în viitor vreo primejdie, pe locuitorii ţării noastre în drepturile lor, am pus să ni se făurească o nouă pecete, în dublu exemplar, pe care am hotărît s-o punem alături de mai jos numitele trei peceţi, pe toate privilegiile noastre şi pe acele ale răposatului domn Carol regele, tatăl nostru, întocmite sub cea dintîi pecete a lui, făurită în vremea încoronării sale şi apoi nimicită de el, deoarece s-a aflat că au fost săvîrşite cu ea foarte multe fapte necinstite, precum şi sub altă pecete a lui, pierdută din întîmplare în Ţara Românească şi orice privilegii părinteşti, pecetluite cu numitele două peceţi ale lui de mai înainte, care nu ar fi fost întărite de acelaşi tată al nostru cu peceţile lui de mai tîrziu sau de noi, cu pecetea noastră pierdută, mai sus pomenită şi la care privilegii nu s-ar fi atîmat această nouă pecete a noastră, precum şi toate scrisorile deschise care ar fi (şi ele) întărite, (toate) aceste privilegii sau scrisori, aşa cum au fost zădărnicite şi nimicite de acel părinte al nostru, tot aşa şi noi am hotărît să fie lipsite de tărie şi să nu capete nici putere şi trăinicie. între acestea, privilegiul nostru de faţă, lipsit întru totul de orice bănuială, precum şi toate cele cuprinse şi arătate în el, mai sus, pentru pomenitul Dragoş şi pentru moştenitorii şi toţi urmaşii săi, le înnoim prin punerea zisei (noastre) peceţi, duble, şi adevărate şi le întărim pe veci. Dat de mîna aceluiaşi domn arhiepiscop, cancelarul nostru, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, la calendele lunii septembrie, iar al domniei noastre al douăzeci şi treilea (an). Arh.Stat. Sighet, arh. comitatului III, 1785/45. Transumpt într-un act emis de conventul din Lelez în anul 1753, la cererea lui Ioan Rednic, din Giuleşti, şi care a fost cuprins şi în alt act cu ocazia* unui proces al vicecomitelui Ştefan Rednic, în anul 1784. EDIŢII: Mihălyl, I, p. 39—40. 25 ~ Documenta Romaniae Historica 325 www.dacoromanica.ro 319 1364 septembrie 1, (Cluj-Mănăştur). Nobili viro, magistro Petro, vicevoyuode Transsiluano, amico ipso-rum honorando, conventus ecclesie beate Mărie virginis de Clusmonustra amicicie debitum cum honore. Noveritis nos litteras vestras recepisse in hec verba: (Urmează actul lui Petru de Oarda, vicevoievodul Transilvaniei, din 6 august 1364 nr. 307). Nos enim peticionijous vestris annuentes, una cum Petro, filio Jo-hannis, homine vestro, nostrum hominem, videlicet fratrem Johannem sacerdotem, ad premissa exequenda duximus transsmittendum, qui de-mum ad nos reversi nobis concorditer retulerunt, quod1 ipsi primo ad faciem possessiones Cherkeud, feria secunda post fes(tum bea)ti2> Bar-tholomei apostoli accessissent et cum metas eiusdem possessiones a parte possessionis Munera reambulare et metas iuxta veteres erigere voluissent, hospites de eadem Munera, potencialiter3 armatis3 manibus3 irendo4 con-tradicciones extitissent, quas eodem die et in facie eiusdem possessionis. Demum in die festi Augustini confessoris ad faciem alterius possessionis Buzd veniendo, et dum a parte possessionis Enyd et Huzuyteluk metas eius possessionis Buzd reambulare et metas novas iuxta veteres erigere voluissent, hospites de Enyd ereccioni metarum, Alardus autem de Huzywteluk3 reambulacioni et6 ereccioni metarum contradixissent quos eodem dLe eft facie eiusdem possessionis contra dominos de capitulo ecclesie Transsiluane ad vestram citassent presenciam, ad octavas festi Nativitatis beate Mărie virginis proxime nune venturas. Datum in festo beati Egidii abbatis, anno prenotato. (Pe verso, de o altă mină contemporană:) Nobili viro, magistro Petro, viceuoyuode Transsiluano, pro hononabili capitulo eeclesie Transsil-unne contra hospites de Munera et alios intrapositas, ad octavas festi Nativitatis virginis gloriose, citatorie. Nobilului bărbat, magistrului Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prietenului său vrednic de cinstire, conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, cu toată prietenia şi cinstea. Aflaţi că noi am primit scrisoarea voastră avînd acest cuprins (Urmează actul lui Petru de Oarda, vicevoievodul Transilvaniei, din 6 august 1364, nr. 307). Noi, aşadar, încuviinţînd cererile voastre, am trimis împreună cu Petru, fiul lui Ioan, omul vostru, pe omul nostru de credinţă, adică pe fratele Ioan, preotul, pentru a săvîrşi cele de mai sus. Aceştia, întoreîn-du-se după aceea la noi, ne-au spus într-un glas, că s-au dus în lunea de după sărbătoarea fericitului apostol Bartolomeu, mai întîi la moşia numită Cergău, şi în timp ce voiau să hotărnicească această moşie şi să ridice noi semne de hotar, lîngă cele vechi, dinspre partea moşiei numite 326 www.dacoromanica.ro Mănărade, oaspeţii din acest sat Mănărade — pe care i-am chemat, în aceeaşi zi, la faţa locului, la aceeaşi moşie — s-au împotrivit cu forţă armată. Apoi, în ziua fericitului Augustin mărturisitorul, mergînd la cealaltă moşie numite Boz, în timp ce urmăreau semnele de hotar ale acestei moşii, (numite) Boz,- dinspre partea moşiilor Sîngătin şi Doştat, şi au voit să ridice noile semne de hotar lîngă cele vechi, oaspeţii din Sîngătin s-au împotrivit ridicării semnelor de hotar şi de asemenea şi Alard de Doştat s-a împotrivit hotărnicirii şi ridicării semnelor de hotar. Pe toţi aceştia i-am chemat în faţa voastră în aceeaşi zi la faţa locului la aceeaşi moşie împotriva domnilor din capitlul bisericii Transilvaniei, la octavele care vor veni ale sărbătorii Naşterii fericitei fecioare Maria. Dat la sărbătoarea fericitului abate Egidiu, în anul mai sus însemnat. (Pe vers o, de o altă mină contemporană:) Nobilului bărbat, magistrului Petru, vicevoievodul Transilvaniei, (scrisoare) de chemare în judecată la octavele sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare, pentru cinstitul capitlu al bisericii Transilvaniei împotriva oaspeţilor din (satul) Mănărade şi a altora menţionaţi în cuprinsul (scrisorii). Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 684. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Orig. hlrtle, puţin deteriorată, cu urme de pecete de închidere aplicată în document, pe verso. 1 2 3 * 5 6 1 De la acest cuvlnt textul este scris de o altă mină contemporană. 2 Rupt cca 1,25 cm; întregit pe baza contextului. 3 In orig. aceste cuvinte slnt scrise deasupra rîndului, de altă mînă contemporană. * Corect: irruendo; cuvint scris deasupra rindului de altă mînă contemporană. 5 Astfel în orig. 6 Urmează: m, tăiat de aceeaşi mînă 320 1364 septembrie 3 (Nonas Septembrie), Avignon. Papa Urban al V-lea cere, între alţii lui (Dominic) episcopul Transilvaniei, (Dominic) episcopul de Cenad, (Dumitru) episcopul de Oradea şi lui Dionisie voievodul Transilvaniei, să intervină pe lîngă Ludovic I, regele Urgariei, pentru încheierea păcii între arhiepiscopul de Salzburg şi ducele Austriei, pe de o parte, şi Ştefan, ducele Bavariei, pe de alta. Arh.Vat. Reg. Vat. an. II. Secr. fol. 329. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon.Hist.Hung., II, p. 63—64. 327 www.dacoromanica.ro 321 1364 septembrie 5, Gellyenes. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, adevereşte că Andrei, fiul lui Gheorghe de Vada, s-a obligat a plăti, la 14 noiembrie, înaintea juzilor comitatului Bihor, datoria sa de 22 florini lui Petru, fiul lui Mihail de Sanislău (Zanyzlou). Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1464. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 122, nr. 1 525. 322 1364 septembrie 5, lingă Gylienus. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, adevereşte plîngerea făcută în adunarea obştească a comitatelor Satu Mare şi Ugo-cea de magistrul Leukus, fiul lui Ioan Lengyel şi Mihail, fiul lui Ladis-lau de Kissemjen, că vecinii le folosesc pe nedrept moşiile şi anume Toma, fratele arhiepiscopului de Strigoniu şi iobagii lui din Văşad (Vo-sad), Tarcea (Tliarcha) şi Apathy folosesc moşiile Zomuszeg şi Ker, iar Iacob zis Cenkes (Cynkes) şi iobagul Său din Mihaifalău folosesc moşia Phylep. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1421. Orig. hîrtie, cu urme de pecete pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 122, nr. 1 526. 323 1364 septembrie 6. Ad perpetuam rei memoriam, nos Lodouicus, rex prefatus, univer-sis declaramus quod ubi in regno nostro Bozne innumerabilis multitudo hereticorum et pacaternorum1 pululasset in errorem fidei orthodoxe, ad extirpandumque de ipso regno nostro eosdem, ex una parte nos persona-liter instaurato valido exercitu proficiscebamur, ex alia vero parte vene-rabilem in Christo patrem dominum Nicolaum arhiepiscopum nostrum cancellarium, penes quem utrumque par sigilii noştri autentici habebatur, et virum magnificum dominum Nicolaum palatinum, cum ceteris prefa-tis2 baronibus et regni proceribus in Wzuram destinaramus, quidam fa-miliarium ipsius domini arhiepiscopi, pro custodia deputaţi utrumque par dicti sigilii noştri preconcepta malicia subtraxerunt. Nos itaque precaven-tes ne ex huiusmodi sigilii noştri deperdicione regnicolis nostris in eorum iuribus succesive periculum possit imminere sigillum novum in duobus paribus fecimus pro nobis scuipi, quod ad omnia privilegia nostra et con-dam, domini Karoli regis, patris noştri, sub priori sigillo eiusdem tem-pore sue coronacionis sculpto et demum per eundem, eoque sub ipso plurime infidelitates perpetrate extiterunt reperte permutato3 ac sub alio sigillo ipsius in partibus Transalpinis casualiter deperdito confecta, iuxta 328 www.dacoromanica.ro dicta tria sisigilla decrevhnus fore apponendum, ad quorumcunque vetro privilegia prima4 dictis duobus prioribus suis sigillis consignata, que per eundem patrem nostrum per sigilla eiusdem posteriora vel per nos cum sigillo nostro premisso deperdito, confirmata non haberentur et ad ipsa privilegia ipsum novum sigillum nostrum non appenderetur, vel que-cunque patentes litere nostre vel paterne non confirmarentur, ea privilegia et litere, sicut per eundem patrem nostrum fuerunt revocata et annulata, sic et nos ipsas seu ipsa conmisimus viribus caritura interque presens privilegium nostrum omni suspicione destitutum et omnia in eo superius contenta et expressa pro predictis civibus et hospitibus nostris de Kaluswar5 eorumque heredibus dicti sigilii noştri novi dupplicis et autentici appensione innovamus et perpetuo confirmamus. Datum per manus eiusdem domini Nicolai arhiepiscopi cancelarii noştri, anno domini M° CCC° LXmo quinto6 VIII0 Idus Septembris. Regni autem noştri anno vigesimo tercio. Spre veşnica aducere aminte a (acestui) lucru noi, Ludovic, regele mai sus pomenit facem cunoscut tuturor că, pe cînd în ţara noastră Bosnia se aflau în rătăcire, de la dreapta credinţă o nenumerată mulţime de eretici şi de patareni şi cînd, spre a-i stîrpi din pomenita noastră ţară, pregătîndu-ne o puternică oştire, am pornit, pe de o parte, noi înşine, iar pe de altă parte am trimis la Ozora pe venerabilul întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, cancelarul nostru, la care se afla perechea peceţii noastre adevărate, şi pe măritul bărbat, domnul Nicolae, palatinul, dimpreună cu ceilalţi prelaţi, baroni şi fruntaşi ai ţării, unii dintre oamenii de aproape ai acelui domn arhiepiscop, trimişi pentru pază, dintr-o răutate de mai înainte pusă la cale, au furat perechea pomenitei noastre peceţi. Noi, aşadar, luînd aminte ca nu cumva din pricina pierderii acestei peceţi a noastre să poată lovi în viitor vreo primejdie pe locuitorii ţării noastre în drepturile lor, am pus să ni se făurească o nouă pecete, în număr de două, pe care am hotărît să se pună alături de mai jos numitele trei peceţi, pe toate privilegiile noastre şi pe acelea ale răposatului domn Carol regele, tatăl nostru, întocmite sub cea dîntîi pecete a sa făurită în vremea încoronării sale şi apoi prăpădită de el, deoarece s-a aflat că au fost săvîrşite cu ea foarte multe fapte necinstite, precum şi sub o altă pecete a sa, pierdută într-o întîmplare, în Ţara Românească. Şi orice privilegii părinteşti pecetluite cu pomenitele două peceţi ale lui, de mai înainte, care nu ar fi fost întărite de acelaşi tată al nostru cu peceţile lui de mai tîrziu sau de noi cu pecetea noastră pierdută, mai sus pomenită şi la care privilegii nu s-ar fi atîrnat această nouă pecete a noastră, precum şi toate scrisorile deschise ale noastre sau ale tatălui nostru care nu ar fi fost întărite toate aceste privilegii şi scrisori, aşa cum au fost zădărnicite şi nimicite de acel părinte al nostru, tot aşa şi noi am hotărît ca acele scrisori sau acele privilegii să fie lipsite de tărie. Intre acestea privilegiul nostru de faţă, lipsit de orice bănuială, precum şi toate cele cuprinse şi arătate în el mai sus, le înnoim prin atîrnarea pomenitei noastre peceţi noi, duble şi adevărate şi le întărim pe veci pentru sus-zişii orăşeni şi oaspeţi ai noştri din Cluj şi pentru moştenitorii lor. 329 www.dacoromanica.ro Dat de mîna aceluiaşi domn Nicolae, arhiepiscopul, cancelarul nostru, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, în a opta zi înainte de idele lui septembrie, iar al domniei noastre al douăzeci şi treilea an- Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. oraş. Cluj. Orig. perg. Textul scris de o mină contemporană, în partea din stingă jos şi pe plicatura actului lui Ludovic I, regele Ungariei, din 30 martie 1353, DRH—C—voi. X. p. 196—199. EDIŢII: Jakab, Kol. okl, I, p. 35—36. REGEŞTE: Ub., II, p. 228—299 (cu data greşită 6 septembrie 1365). 1 2 3 4 5 6 1 Corect: patarenorum. 2 Corect: prelatis. 3 Corect: permactato. 4 Corect: paterna. 5 Astfel în text. 6 Corect: quarto, Ludovic începe să domnească de la 21 iulie 1342. 324 1364 septembrie 6, Gellyenes. Juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că Nicolae, fiul lui Benedict de Rohud şi Ladislau, fiul lui Nicolae, s-au obligat să plătească, la 18 noiem(brie, lui Mihail, fiul lui Ladislau de Semjăn, şapte florini; în caz contrar, vor fi pedepsiţi cu o amendă de trei mărci. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1488. Orig., hîrtie, cu urmele a trei peceţi de închidere. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 122, nr. 1 527. 325 1364 septembrie 8, lingă Gylanus. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, în adunarea obştească a comitatelor Satu Mare şi Ugocea amînă un proces dintre nişte nobili din Ungaria. Arh.Naţ.Magh., DL, arh. fam. Kâllay, nr. 1 444. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 123, nr. 1 529. 326 1364 septembrie 11, Gellyenes. Nicolae Konth,. palatinul Ungariei şi judele cumanilor, la cererea unor nobili, iartă lui Ladislau, fiul lui Petru de Panyola, a treia parte din amenda de 60 de florini cu. care a fost pedepsit în adunarea obştească a comitatelor Satu Mare şi Ugocea, în procesul cu Nicolae, fiul lui Nicolae de Domăneşti (Domahida), cu privire la zălogirea moşiei sale Panyola. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1448. Orig. hîrtie, cu urme de pecete, pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 123—124, nr. 1 531. 330 www.dacoromanica.ro 327 1364 septembrie 13, Karâsz. Juzii comitatului Szabolcs adeveresc că în adunarea obştească ţinută în comitatele Szabolcs şi Bereg nişte împricinaţi s-au învoit să se supună judecăţii ce se va ţine înaintea capitlului din Oradea la 18 no-’embrie 1364. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1423. Orig. hirtie, cu urmele a trei peceţi. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 124, nr. 1 532. 328 1364 septembrie 14, (Sibiu). Quia ordo rerum gestarum valde de facili ob imbecillitatem hu-mane nature labitur a memoria et recedit nisi serie literarum perenne-tur, hinc est quod nos Martinus, decanus Cybiniensis necnon plebanus in Magno Horreo ceterique confratres capituli eiusdem, significamus te-nore presentium quibus expedit universis quod dominus Hermanus, ple-banus in Heltha, dominum Petrum, plebanum de Schellmberk, pro qui-busdam decimis infra erectas metas populorum de Heltha provenientibus, videlicet inter aquam Schebs vocatam et stratam publicam que de eadem villa ducit ad civitatem et alium locum qui Steynrech appellatur coram nobis ordine iudiciario convenit. Et diversis rationibus ex utraque parte hinc inde ventilatis, tandem dictus dominus Hermannus1 prefatas deci-mas esse suas et ecclesie sue in Helta1 probabilibus rationibus ac literis patentibus non rasis, nec vitiatis, sigillis pendentibus roboratis per manus discretoruim virorum scilicet domini Nicolai, plebani de villa Epponis et domini Christani, plebani de Magno Horreo necnon aliorum con-t'ratrum capituli Czybiniensis1 tempore decanatus eorundem existentium pro simili causa traditis evidentissime approbavit. Idcirco nos legentes et intelligentes pretactas literas ac sententias secundum formam iuris per omnia esse latas, easdem approbamus et confirmamus adiudicantes et conferentes sepe nominatas decimas supra dicto domino Hermanno pro nune plebano in Helta1 suisque successoribus ibidem iure perpetuo quiete possidendas ante dicto domino Petro plebano de Schellmberk eiusque succesoribus perpetuum silentium imponentes de eisdem. His itaque ordinatis et diffinitis tandem pretactus dominus Hermannus, uti pius et discretus, proxima feria secunda post Nativitatem beate virginis fraternitate iuxta consuetudinem nostram in Affrica celebrata studiosis preci'bus omnium confratrum inibi existentium benigne condespendens sepe dicto domino Petro plebano de Schellmberk dimidie-tatem decimarum supra dictarum nullo iure sed sola gratia pro tempore sue vite tantum pie concessit possidendam, conditione tali interi-ecta, si dictus dominus Petnus ac sui consanguinei et amici voluntatem et beneplacitum ipsius domini Hermanni in omnibus plenariter observa-rent, si vero ipse vel ipsi divisim aut coniunctim seu quicumque ipsorum ex parte secus fecerit vel fecerint et dicto domino Hermanno contraierint verbo vel facto modo qualicumque, ex tune supra notatus dominus Hermannus pluries nominatas decimas ad libitum suum sibi assumere vale-bit et in suum ac ecclesie sue usum convertere integraliter et in toto quali-bet contradictione remota, postquam vero unus eorum viam carnis 331 www.dacoromanica.ro universe ingressus fuerit, diete decime plenarie et indivisim ad ecclesiam parochialem in Helta1 perpetue pertinebunt occasione qualibet seu auxilio iuris canonici vel civilis penitus non obstante. Ut igitur hec omnia firma permaneant et inconvulsa prenotato domino Hermanno ac suis succesoribus presentes literas nostris sigillis pendentibus roboratas duximus concedendas. Datum anno domini M.CCC°.LXIII°, in festa Exaltationis sonete cruciş. Deoarece şirul celor făptuite foarte lesne iese din minte din pricina bicisniciei firii omeneşti, şi se pierde dacă nu e veşnicit printr-o mărturie scrisă, de aceea noi, Martin, decanul de Sibiu şi parohul de Şura Mare precum şi ceilalţi fraţi din aceleaşi capitlu, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că domnul Her-mann, parohul de Cisnădie a chemat în judecată înaintea noastră pe domnul Petru, parohul de Şelimbăr, pentru nişte dijme ce(-i) vin din cuprinsul hotarelor ridicate ale oamenilor din Cisnădie, şi anume dintre apa numită Şevis şi drumul obştesc care duce din acel sat în oraş şi alt loc ce se numeşte Steynrech. Şi,, după ce s-au dezbătut şi dintr-o parte şi din cealaltă felurite temeiuri, în cele din urmă zisul domn Hermann a dovedit în chipul cel mai vădit — pe temeiuri neîndoielnice şi printr-o scrisoare deschisă, fără răsături şi fără nici o stricăciune, întărită cu pe-ceţi atîrnate (şi) dată, într-o pricină asemănătoare de mîna chibzuiţilor bărbaţi, şi anume: a domnului Nicolae, parohul de Turnişor, şi a domnului Cristian, parohul de Şura Mare, precum şi a altor fraţi ai capitlu-lui din Sibiu, aflător (acolo) în timpul decanatului lor — că sus-zisele dijme sînt ale sale şi ale bisericii sale din Cisnădie. De aceea noi, citind şi înţelegînd că pomenita scrisoare şi hotărîre au fost date întru toate potrivit rînduielii legii, le încuviinţăm şi le întărim, dînd prin judecată şi lăsînd ades-numitele dijme sus-zisului domn Hermann, parohul de acum în Cisnădie, şi urmaşilor săi tot de acolo, ca să le stăpînească în pace, pe veci, silindu-1 pe sus-zisul Petru, parohul de Şelimbăr, şi pe urmaşii săi, la tăcere veşnică cu privire la acele (dijme). Acestea, aşadar, odată rînduite şi hotărîte, în cele din urmă pomenitul domn Hermann ca om milos şi chibzuit ce este, în lunea2 de după Naşterea fericitei fecioare, sărbătorind frăţia după obiceiul nostru, la Avrig, lăsîndu-se înduplecat de rugăminţile stăruitoare ale tuturor fraţilor ce se aflau acolo, a dat ades-numitului domn Petru, parohul de Şelimbăr jumătate din dijmele mai sus numite, nu din vreun drept, ci numai din milostivirea sa, ca să le stăpînească, dar numai în timpul vieţii lui şi cu legămîntul ca, zisul domn Petru şi rudele sale de sînge şi prietenii săi să păzească pe deplin şi întru toate voinţa şi hotărîrea acestui domn Hermann; dacă însă, dînsul sau dînşii, fie deosebit, fie laolaltă, sau oricare altul din partea lor va face sau vor face altfel, şi se vor împotrivi în orice fel zisului domn Hermann, fie cu vorba, fie cu fapta, atunci sus-arătatul domn Hermann va putea să-şi ia înapoi, după bunul său plac, des-pomenitele dijme şi să le întoarcă întru totul şi Sn întregime în folosul său şi al bisericii sale, înlăturînd orice împotrivire; iar după ce unul dintre ei va păşi pe calea a toată făptura (atunci) zisele dijme vor ţine de-a pururi în întregime şi neîmpărţite de biserica parohială din Cisnădie, neţinîndu-se nicidecum seama de nici un cuvînt (de neîmplinire) şi nici de vreun ajutor al dreptului bisericesc sau mirean. Aşadar, pentru ca toate acestea să rămînă trainice şi neclintite, am ho- 332 www.dacoromanica.ro tărît să dăm numitului domn Hermann şi urmaşilor sai această scrisoare, întărită cu peceţile noastre atîmate. Dat în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, la sărbătoarea înălţării sfintei cruci. Orig. perg., cu două peceţi atîrnate de pergament cu panglică. In 1897 era în arhiva parohiei luterane din Cisnădie. Tot acolo s-a păstrat tr&nsumptul lui Cristofor Bâthory, voievodul Transilvaniei, din 1578. EDIŢII: Archiv., 1/3, p. 115; Ub., II, p. 215—216. 1 Astfel în textul publicat. 2 9 septembrie. 329 1364 septembrie 14, (Cenad). Nos, capitulum eoclesie Chanadiensis, tenore presencium significa-mus universis quorum interest memorie commendantes, quod Dionisio, filio Nicolai de Vruzapati, pro magistro Petro, filio Pauli, filii Hyem de Remetee, cum sufficientibus litteris procuratoriis magnifici viri, domini Nicolai Kuntht, regni Hungarie palatini et judicis Comanorum, ab una, et Nicolao Ordas dicto, de Oslow Halimba, parte ab altera, coram nobis personaliter constitutis, per eundem Dionisium, filium Nicolai, nomine procuratorio propositum extitit et relatum quod quia idem Nicolaus, Ordas dictus, quoddam privilegium super facto cuiusdam possessionis Chernewch vocate, in comitatu de Karassow existentis, confectum, eidem magistro Petro in specie dedisset et assignasset, ob hoc ipse magister Petrus eidem assumpsisset se firmiter ad hoc obligando, quod si ipse dictam possessionem Chernewch, vigore ipsius privilegii, a domino rege pro se obţinere poterit et valebit, extumc sexagessimo die cum in pleno dominio ipsius possessionis foret et extiterit, centum florenos eidem Nicolao, vel si ipsum medio tempore domino sic volente de medio de-cedere contingeret suis posteris dare et solvere coram nobis teneretur, duplum incursurus si secus facere quoquomodo attemptaret in premissis. Insuper autem idem Petrus, filius Pauli, unum molendinum cum una rota in fluvio Borza habitum, a data presencium per septem annos in-tegros ad utendum dedisset et commisset1 ita videlicet quod infra pre-dictum tempus predictum molendinum ab eodem NLcolao vel suis posteris rehabere seu affere non possit et non valeret modo aliquali; si vero aliquis diotuim molendinum ab eodem Nicolao affere2 conaretur tune ipse Petrus prius decern marcas deponere deberet et sic ipsum molen-dioum auffere2 possit a Nicolao et suis posteris prenotatis, completis autem ipsius septem annis, ipse Nicolaus, Ordas dictus, dictum molendinum eidem Petro deberet et teneretur resignare, absque contradiccione aliquali. Ad quod idem Nicolaus se personaliter, pretactus vero Dionisius eundem Petrum, filium Pauli, auctoritate procuratoria obligarunt coram nobis. Datum in festo Exaltacionis sancte cruciş, anno domini M°COC°LX0 quarto. Noi, capitlul bisericii de Cenad, prin cuprinsul celor de faţă aducem la cunoştinţa tuturor acelora pe care-i priveşte că, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră Dionisie, fiul lui Nicolae de Vruzapati, în numele 333 www.dacoromanica.ro magistrului Petru, fiul lui Pavel, fiul lui Heym de Remetea, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare din partea măritului bărbat, domnul Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, pe de o parte, iar pe de altă parte Nicolae zis Ordas3 de Olsow Halimba, numitul Dionisie, fiul lui Nicolae, ne-a declarat şi ne-a arătat, în temeiul împuternicirii sale că, întrucît numitul Nicolae zis Ordas i-a dat şi i-a încredinţat în original magistrului Petru un privilegiu întocmit cu privire la o moşie, numită Chemewch, aflătoare în comitatul Caras, drept aceea magistrul Petru s-a îndatorat şi s-a legat cu tărie faţă de dînsul că, dacă el va putea şi va fi în stare să dobîndească de la rege, în temeiul zisului privilegiu, pomenita moşie Chemewch atunci, în a şaizecea zi după ce va ajunge în deplină stăpînire a acelei moşii, va fi ţinut a da şi a plăti înaintea noastră pomenitului Nicolae sau — de a se va întîmpla ca acesta să moară cu voia lui Dumnezeu, în acest răstimp — urmaşilor lui, o sută de florini, urmînd să cadă sub pedeapsa plăţii îndoite, dacă ar încerca în orice chip a face altfel cu privire la cele de mai sus, şi, pe deasupra, numitul Petru, fiul lui Pavel, a dat şi a încredinţat spre folosinţă lui Nicolae o moară cu o roată, pe care o are pe rîul Bîrzava, pe timp de şapte ani întregi, de la data celor de faţă, în aşa fel ca în răstimpul pomenit Petru să nu poată şi să n-aibă voie nicidecum a redobîndi sau a lua înapoi moara aceea de la numitul Nicolae sau de la urmaşii lui. Iar dacă cineva ar încerca să ia pomenita moară de la Nicolae, atunci zisul Petru să fie dator a plăti mai întîi zece mărci şi (numai) aşa s-o poată lua de la sus-numitul Nicolae, sau de la urmaşii lui. Dar, după împlinirea celor şapte ani, numitul Nicolar, zis Ordas, să fie dator şi să fie obligat a da îndărăt lui Petru aceea moară, fără vreo împotrivire sau plîngere. La care lucru acel Nicolae s-a legat, el însuşi, înaintea noastră, iar sus-zisul Dionisie l-a îndatorat la aceasta pe pomenitul Petru, fiul lui Pavel, în temeiul împuternicirii sale. Dat la sărbătoarea înălţării sfintei cruci, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1407 şl 1 071. Orig. hîrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Pesty, Krasso, III, p. 61—62, (cu data greşită: mai 3). REGEŞTE: Kâllay, II, p. 124, nr. 1534. 1 2 1 Corect: commlsisset. 2 Corect: auferre. * - Bălţatul. 330 1364 septembrie 15, Kosice. Nos, Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis quod discretus vir Andreas, plebanus de Koluswar, capellanus noster specialis, vice et nomine fidelium civium et hospitum nostrorum de eadem Koluswar ad nostre maiestatis presenciam accedentes exhibuerunt nobis litteras pa-tentes condam glorioşi principis domini Karoli, incliti regis Hungarie, bone memorie, patris noştri karissimi, sub tercio et ultimo sigillo suo super libertatibus eorum confectas tenoris infra scripti, petens nostram excellenciam prece subiectiva, ut easdem acceptare et pro eisdem con- 334 www.dacoromanica.ro firmare dignaremur. Quarum tenor t'alis est. (Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 10 iulie 1331, Ub, I, p. 443—444). No-s itaque iustis peticionibus eorundem fidelium civium et hospi-tum nostrorum de Kuwluswar1 per prenotatum Andre&m, plebanum ipso-rum, nobis porrectis benigniter inclinati, predictas litteras paternas, de verbo ad verbum, presentibus insertas acceptamus et eatenus quatenus eadem super libertatibus eorum premissis in tenoribus eorundem expli-catis rite et legitime existunt emanate cum eisdem libertatibus per pre-fatum patrem. nostrum ipsis concessis, eisdem in perpetuum confirmamus patrocinio presentium mediante, salvo iure alieno. Datum Cassouie, in ootavis festi Nativitatis beate virginis, anno domini M~0 CCC~mo LX-™0 quarto. (Pe verso, de o mină de la începutul secolului al XV-lea:) Quod non vallent accedere congregacionem aliqualem. Noi, Ludovic din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că înfăţişîndu-se înaintea maiestăţii noastre chibzuitul bărbat Andrei, parohul de Cluj, capelanul nostru osebit în locul şi în numele credincioşilor noştri orăşeni şi oaspeţi din numitul Cluj, ne-a arătat o scrisoare deschisă a răposatului slăvit principe (şi) domn Carol, vestituL rege al Ungariei, de bună pomenire, părintele nostru prea iubit, (pur-tînd) pecetea sa a treia şi cea din urmă (şi) întocmită cu privire la libertăţile lor, în cuprinsul de mai jos, cerînd cu supusă rugăminte înălţimii noastre ca să binevoim a o primi şi a o întări pentru ei. Iar cuprinsul acelei scrisori este acesta: (Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 10 iulie 1331, D.I.R. -C.-veac XIV, voi. III. nr. 30). Noi, aşadar, încuviinţînd cu bunăvoinţă dreapta cerere a numiţilor credincioşi orăşeni şi oaspeţi ai noştri din Cluj înaintată nouă de către mai sus-arătatul Andrei, parohul lor, primim amintita scrisoare a părintelui nostru cuprinsă din cuvînd în cuvînt în scrisoarea de faţă, şi întru-cît aceea scrisoare privitoare la libertăţile lor de mai sus, arătate în cuprinsul ei, a fost dată după rînduială şi în chip legiuit, o întărim pe veci prin ocrotirea scrisorii de faţă cu acele lilbertăţi date lor de pomenitul nostru părinte, fără a vătăma dreptul altora. Dat la Caşovia, la octavele sărbătorii Naşterii fericitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso, de o mină de la începutul secolului al XV-lea). (Scrisoare) că nu sînt datori să se ducă la vreo adunare obştească. Arh.Stat.Cluj-Napoca, arh. oraş. Cluj-Napoca, fasc. J. nr. 6; Fasc. J, nr. 3; Fasc. J. nr. 8; Fasc. J. nr. 9; Faisc. J. nr. 11. Orig. perg., cu urme de pecete de maiestate aplicată pe verso. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur din 26 septembrie 1382. Transumpt în actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 29 aprilie 1391, Gilău, care se află tot ca transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 31 octombrie 1402, care la' rîndul său a fost transcris de către capitlul din Oradea In 3 noiembrie 1402. Transumpt în actul lui Sigismund, regele Ungariei, din 14 noiembrie 1402* Viena. EDIŢII: Ub., II, p. 216—217. 1 Astfel în orig. 333 www.dacoromanica.ro 331 1364 septembrie 15, (Alba Iulia). Magnifico viro et honesto domino Dionysio, voyvode Transsilvano et comiţi de Zonuk, amico ipsorum honorando, capitulum eoclesie Trans-silvane amicitiam paratam debito cum honore. Noveritis, nos literas vestras recepisse in hec verba: (Urmează actul lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, din 30 iulie 1364, nr. 305). Nos enim petitionibus vestris annuentes, una cum Petro de Moch, homine vestro, nostrum hominem, videlicet Gregorium plebanum, recto-rem ecclesie de Penis, ad premissa exsequenda duximus transmittendum, qui demum, ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, secundo die festi beati Laurentii martyris, ad facies possessionum Berethe, Zekerberethe et Egrus vocatarum, in comitatu de Zonuk interiori existen-tium accessissent ac vicinis et commetaneis earundem legitime undique convocatis et ipsis present^bus easdem possessiones Berethe, Zekerberethe et Egrus cum omnibus utilitatibus earundem per veteres metas et antiquas, quibus possesse fuerant, eisdem magistro Ladislao, filio Gye-lethii, filiis et generationibus suis, secundum seriem aliarum literarum vestrarum statuissent perpetuo possidendas, tenendas et habendas nullo contradictore apparente. Datum in octavis festi Nativitatis virginis gloriose, anno prenotato. Măritului bărbat şi cinstitului domn Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prietenului lor vrednic de cinste, capitlul bisericii Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Aflaţi că am primit scrisoarea voastră cu acest cuprins: (Urmează actul lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, din 30 iulie 1364, nr. 305). Iar noi, încuviinţînd cererile voastre, am hotărît să trimitem, dimpreună cu Petru de Mociu, omul vostru, pe omul nostru anume Grigore parohul, preotul bisericii din Pianu, pentru împlinirea celor de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus într-un glas că, a doua zi după sărbătoarea fericitului mucenic Laurenţiu1, s-au dus la moşiile numite Bretea, Zeleberethe şi Agrişu, aflătoare în comitatul Solnocul dinăuntru şi chemînd în chip legiuit, de pretutindeni, pe vecinii şi megieşii acelor moşii şi fiind aceştia de faţă au dat în stăpînire. acele moşii, Bretea, Zekerberethe şi Agrişu, cu toate folosinţele lor, în vechile şi bătrînele hotare în care ele fuseseră stăpînite, numiţilor, magistrului Ladislau şi fiilor şi neamurilor lui, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă, pe veci, potrivit cuprinsului unei alte scrisori a voastre, fără să se ivească niciun împotrivitor. Dat în octavele sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare, în anul mai sus arătat. Arh.Naţ.Magh., Dl. 7 084. Orig. hlrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Telelei, I, p. 137—138. 1 11 august 1364. 332 1364 septembrie 27, Beregovo. Elizabeth, dei gracia regina Hungarie, fidelibus suis magnificis viris palatino regni noştri ac iudici curie regie, item comitibus nostris paro-chyalibus1 comitatus de Beregh nune et pro tempore constitutis, eorumque vices gerentibus salutem et gradam. 336 www.dacoromanica.ro Datur intelligi nostre maiestati, quod Zouard, Stephanus et Jo-hannes, filii Nicolai ac proximi eorumdem, Nicolaum, Valentinum, Sa-rachynum et Luchasium, filios Karachon Wolachos, in facto quarumdam possessionum nostrarum, quas ipsi nomine nostro et ex nostra collacione tenent et possident, vestram in presenciam in causam attraxissent, et attrahere conarentur, volentes easdem possessiones minus iuste aufferre ab eisdem. Cum igitur eedem possessiones Rakolch sed et Mistiche vocate nostre fuerint reginales et de manibus nostris, ipsis Valachis1 ra-cione serwiciorum1 suorum tanquam ius nost rum easdem tradiderimus possidendas per eosdem. Quapropter fidelitate vestre firmiter precibiendo mandamus quatenus predictos filios Karachon Valachos1, ac fratres et proximos eorundem, racione dictarum possessionum, nullatenus iuiicare vel vestre iudicatui astare conpellere debeatis. Si qui vero in ipsis pos-sessionibus aliquid ius se habere credunt, id a nostra maiestate prose-quantur, et nos eisdem respondebimus quid fieri poterit in factis possessionum earundem, unde aliud in premissis facere non audentes. Datum in Lumperthzaza in festo beatorum Cosme et Damiani mar-tyrum, anno domini M°CCC°LX° quarto. (Sub pecete:) Commissio propria regine. Elisabeta, din mila lui Dumnezeu regina Ungariei, credincioşilor săi, măriţilor bărbaţi, palatinului regatului nostru şi judelui curţii regale, de asemenea comiţilor noştri din comitatul Bereg, aflători în slujbă acum şl în viitor şi locţiitorilor lor, sănătate şi milostivire. Ni se dă de ştire maiestăţii noastre că Zouard, Ştefan şi Ioan, fiii lui Nicolae şi rudele lor au dat şi au căutat să dea în judecată înaintea voastră pe românii Nicolae, Valentin, Saracin şi Luca, fiii lui Crăciun, pentru nişte moşii ale noastre, pe care le ţin şi le stăpînesc aceştia în numele nostru şi din dania noastră, voind ei să smulgă pomenitele moşii în chip nedrept de la aceştia. Şi deoarece pomenitele moşii, numite Rakolch şi Mistiche au fost ale noastre, regale, şi noi le-am dat din mîinile noastre ca un drept al nostru pomeniţilor români ca să le stăpînească în temeiul slujbelor lor, de aceea vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să nu judecaţi nicidecum pe sus-zişii români, pe fiii lui Crăciun, şi pe fraţii şi rudele lor pentru zisele moşii şi nici să-i siliţi a se înfăţişa înaintea judecăţii voastre. Iar dacă vreunii cred că au vreun drept în pomenitele moşii, să-l ceară de la maiestatea noastră şi noi le vom răspunde ce se va putea face cu privire la moşiile acelea, aşadar, altfel să nu cutezaţi a face cu privire la cele de mai sus. Dait la Beregovo, la sărbătoarea fericiţilor mucenici Cosma şi Da-mian, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Sub pecete:} Porunca proprie a reginei. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Gorz6. Orig. perg., cu pecetea mică a reginei. In 1900 copia era în posesia lui Gheorghe Petrovay. EDIŢII: Mihălyi, I, p. 54. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 176—177, nr. 138. 1 Astfel în orig. 337 www.dacoromanica.ro 333 1364 septembrie 28. Lodouicus, dei grada, Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Ser-vie, Gallicie, Lodomerie, Cumanie, Bulgarieque rex, princeps Sallemi-tanus et honoris montis sancti Angeli dominus, omnibus Christi fideli-bus, tam presentibus quam futuris presencrum noticiam habituris salu-tem in omnium saluatore. Regie serenitatis in mensitas1 solet suorum fidelium subditorum pre-oes legittimas exaudire et eorum fidalitetibus recensis2 iustis peticionibus ipsorum facilem prebere consensum regiumque et favorem. Proinde ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod Demetrius, filius Nicolai, dicti Lepes, de Waraseezy1 in sua et domine Katherine, consortis sue, personis ad nostre serenitatis accedendo presenciam, exhibuit nobis quasdam litteras privilegiales honorabilis ca-pituli ecclesie Waradiensis, super satisfaccione quarte puellaris diete domine per Johannem, filium Johannis de Gerla, fratrem suum uterinum, cum possessionibus subscriptis sibi inpensa3 confectas tenoris infra-saripti, supplioans nostro regio cuknini humiliter et devote preoe subiectiva ut easdem gratas habentes et acceptas premisse possessionarie sa-tisfaccioni pro dicta quarta filiali diete domine inpense4 nostrum regiuni consensum prebere dignaremur et assensum. Quarumquidem litterarum tenor is est: {Urmează actul capitlului din Oradea, din 7 februarie 1357, DRH — O — voi. XI nr. 87). Nos itaque, fidelitatibus et serviciis prefati Demetrii dicti Lepes quibus idem in plerisque nostris et regni noştri negodis et expedicio-niibus, pro noştri regi regiminis et honoris incremento suam personam simul et res exponendo toto se (.. .)5 laudabiliter studuit complacere nostre maiestati in reminiscenciam nostre serenitatis reductis quam quam regni noştri approbata consuetudine requirente nullus nobilium et posses-sionatorum hominum quairtam puellarean cum possessionibus absque regio consensu suis filiabus dare valeat et assignare, sed solum modo pecu-niaria saltisfaccio inpendatur8 pro eadem tamen de regie libertatis7 pietate et gracia speciali pretactas litteras dicti capituli Waradiensis ratas habentes et acceptas premisse possessionarie satisfaecioni pro quarta diete nobilis domine per dictum Iohannem fratrem suum uterinum sibi facte et inpense4 nostrum regium benivolum prebemus et assensum. In-superque si quicumque iuris in dicta quarta filiali diete domine nos contingeret vel posset eidem domine et per eam prefato Demetrio eo-rumque heredibus et posteritatibus universis nove donacionis nostre tvtulo damus, conferimus et autoritate regia confirmanus presentis privilegii noştri patrocionio mediante, salvo iure alieno. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentns con-cessimus litteras nostras privilegiales pendentis et autentici sigilii noştri dupplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, archyepiscopi Strigoniensis lodque eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini millesimo OCC~mo sexa-gesimo quarto, kalendas octobris, regni autem noştri anno decimo nono, venerabilibus in Christo patribus et domini, eodem Nicolao Strigoniensi, Thome Calocensi, Wglino Spalacensi, Nicolao Iadriensi, archyepiscopis, Ragusiensi sede vacante; Nicolao Agriensi, Demetrio Waradiensi. Dorri-nico Transsilvanensi, Stephano Zagrabiensi, Colomano Jauriensi, Ladislao 338 www.dacoromanica.ro Wesprimensi, Mychaeli Wachiensi, Petro Boznensi, Dominico, electo ccnfinmato Canadiensi, fraitribus Stephano Nitriemsi, Thoma. Sirmiensi, Johanne Tininiensi, Demetrio Nonensi, Bartholomeo Traguriensi, Valentino Makarensi, Stephano Farensi, Matheo Sibinicensi, Michaeli Scardo-n<_nsi, Portiua Seniensi, et Radozlavo Corbauiensi,, eoclesiarum episcopis, occlesias dei feliciter gubernantibus, Quinqueeclesiensi sede vacante; magii ifi is viris Nicolao Konth .palatino, Dyonsio, voyuode Transsiluano, Johanne, magistro tavernicorum nostrorum, Stephano Bebek, iudice cur'e nostre, Nicolao de Zeech, totius Dalmacie et Croacie, Leusthachvo, regni Sclavonie, Nicolao de Machow, banis, Petro Zudar pincemarum, Paulo dapipherorum, Emerico agazonum, Johanne ianitorum nostrorum magistris, ac magistro Konya, comite Posoniensi, aliisque quampliuribus regni noştri comitatus tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Sclerno şi domn al ţinutului Muntele Sant’Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Măreţia luminăţiei regeşti obişnuieşte să asculte rugăminţile legiuite ale supuşilor lor credincioşi şi să-şi dea fără greutate încuviinţarea şi sprijinul regesc cererilor îndreptăţite ale acestor credincioşi. De aceea, prin aceste rînduri, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că venind înaintea luminăţiei noastre Dumitru, fiul lui Nicolae zis Lepeş de Waraseezy, în numele său şi al doamnei Ecaterina, soţia sa, ne-a arătat scrisoarea privilegială a venerabilului capitlu al bisericii Orăzii, cu privire la plata celei de a patra părţi cuvenite ca fiică, zisei doamne de către Ioan, fiul lui Ioan de Gerla, fratele ei după mamă împreună cu moşiile scrise mai jos şi cu cheltuiala pentru întocmirea (acelei scrisori) al cărei cuprins este scris mai jos, cerînd măririi noastre regeşti, cu smerenie şi cu plecată şi supusă rugăminte, să binevoim a ne da învoirea noastră regească, încuviinţînd şi fiind de acord asupra sus-zisei plăţi, precum şi cu punerea în stăpînire pentru zisa pătrime cuvenită ca fiică, zisei doamne. Cuprinsul acelei scrisori este acesta: (Urmează actul capitlului din Oradea, din 7 jebruarie 1357, DRH — C — voi. XI rar. 87). Noi, aşadar, pentru faptele de credinţă şi pentru slujbele pomenitului Dumitru, zis Lepeş, care, în mod lăudabil s-a silit să mulţumească pe maiestatea noastră în mai toate treburile şi expediţiile noastre şi ale ţării noastre, şi expunîndu-şi averea (. . .) împreună cu omul său, pentru sporirea autorităţii regeşti, şi a cinstei regatului nostru şi fiind conduşi de amintirea luminilor noastre care sprijinindu-se pe obiceiul încuviinţat al ţării noastre ca nici unul dintre nobili sau dintre cei care au moşii să voiască să dea şi să treacă în stăpînirea fiicelor lor a patra parte cuvenită ca fiică, împreună cu moşiile, fără încuviinţarea regească, dar (să poată) să dăruiască totuşi, din dărnicia regelui, pentru aceasta, numai răscumpărarea bănească. Consfiinţind şi primind cu evlavie şi osebită milostivire pomenita scrisoare privilegială a zisului capitlu al Orăzii ne dăm binevoitor încuviinţarea regească cu privire la răscumpărarea moşiei d° mai sus drept pătrime a zisei nobile doamne, făcute şi plătite ei de către Ioan, fratele ei după mamă. Pe lingă acestea noi dăm acestei doamne şi prin ea pomenitului Dumitru şi tuturor moştenitorilor şi urmaşilor acestora, cu numele de nouă danie a noastră, şi hărăzim şi întărim 339 www.dacoromanica.ro în temeiul puterii noastre regeşti, prin mijlocirea privilegiului nostru de faţă, dacă nu s-ar prejudicia vreun drept în privinţa zisei pătrimi cuvenite ca fiică, zisei doamne, şi fără a se vătăma, în vreun fel, dreptul altuia. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre duble, autentice şi atîrnate. Dat de mina venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al acestui loc, cancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, la calendele lui octombrie iar în al domniei noastre al nouăsprezecelea an, venerabilii într-un Hristos, părinţi şi domni, fiind Nicolae de Strigoniu, Toma de Calocea, Ugolin de Spalato, Nicolae de Iadra, arhiepiscopi; scaunul (arhiepiscopiei) de Ragusa fiind vacant; Nicolae de Agria, Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Ştefan de Zagreb, Coloman de Gyor, Ladislau de Vesprim, Mihail de Vaţ, Petru de Bosnia, Dominic, (episcop) ales şi confirmat de Cenad, fraţii Ştefan de Nitria, Toma de Sirmiu, Ioan de Knin, Dumitru de Nona, Bartolomeu de Trau, Valentin de Makarska, Ştefan de Faro, Matei de Sibenik, Mihail de Scardona, Portiva de Segmo şi Radoslav de Krbava, episcopi, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu, scaunul (episcopiei) de Pecs fiind vacant; iar măriţii (bărbaţi, Nicolae Konth palatinul,' Dionisie, voievodul Transilvaniei, Ioan, marele nostru vistier, Ştefan Bebek, judele curţii noastre, Nicolae de Zeech, ban al întregii Dalmaţii şi Croaţii, Leustatie, ban al Slavoniei, Nicolae, ban de Macva, Petru Zudar, mare paharnic, Pavel, mare stolnic, Emeric, mare comis, Ioan, mai marele uşierilor şi magistrul Konva, corniţele de Pojon, precum şi mulţi alţii, ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Arh.Naţ.Magh., Dl. 4 913. Fotocopie la Inst. de ist. şl arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul capitlului Transilvaniei, din 24 aprilie 1395. 1 2 * 4 5 * 7 1 Astfel în transumpt. 2 Corect: recensitis. s Corect: impensa. 4 Corect: impense. 5 Cuvînt ilizibil. 8 Corect: impendatur. 7 Corect: liberalitatis. 334 1364 septembrie 29, Arad. Capitulum ecclesie Orodiensis, omnibus Christi fidelibus presentibus et futuris noticiam presencium habituris, salutem in salutis largitore. Ne ea, que in tempore fiunt, temporum, varietate eciam labantur, solers discrecio sapientum adinvenit, ut litterarum patrocinio confirmen-tur, proinde ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod magistri Johannes et Petrus, filii Bethlen, ac Mychael, filius Ste-phani, filii eiusdem Bethlen, ab una, Nicolaus vero filius Dominici filii Machunka et Martinus filius Leukus, parte ab altera, coram nobis consti-tuti proposuerunt nobis voce unanimi et relatu, quod ipsi propter pacem bonum ac concordie unionem et carissime fraternitatis affectum in qul- 340 www.dacoromanica.ro busdam poesessionibus ipsorum infrasariptis inter se fecissent divisio-nem perpetuo duraturam, quod idem Nicolaus et Martinus dimidietates quarumdam possessionum Ewsy et Sepreus vocatarum in comitatu de Zarand existencium a predictis filiis Bethlen et Myhaele filio Stephani juridice reolbtentas cum utilitatibus et pertinenciis earum universis quo-vismodo vocitatis eisdem filiis Bethlen et Mychaeli filio Stephani reli-quissent in filios filiorum suorum et heredes perpetuo et irrevocabiliter possidendas. E converso dicti filii Bethlen et Mychael, filius Stephani quasdam duas villas, in quibus pontes existtoerent, quarum una Andouch-falwa, et altera Dragoufalwa nuncuparetur a parte superiori inter villas Ikthar et Eniszteu vocatas secus fluvium Themes adiacentes ac eciam tres villas in căpiţe Rekaspathak existentes, quarum una Pousafalwa, secunda Rnatyzloffalwa ac tercia Riedeifalwa vocarentur, similiter cum utilitatibus et pertinenciis earum universis, quovis vocabulo vocitatis dictus Nicolaus et Martinus divisissent1 in filios filiorum suorum et heredum per heredes perhempniter, et irrevocalbiliter possidendas tenendas et haben-das, ita videlicet quod obvenciones prefatorum duorum pontium ab ad-venis prefati Nicolaus et Martinus participarent ex integro, silvas autem, nemora et aquas tam dictarum possessionum quam aliarum possessionum erga ipsum Themes et2 cnanus eorundem filiorum Bethlen, Mychaelis filii Stephani habitarum et communem usum reliquissent, presertim predicti filii Bethlen et Mychael filius Stephani iobagiones predictorum Nicolai et Martini in nullis causarum suarum articulis judicare vel quoquomodo arestare non auderent sed ipsemet3 eosdem iudicandi habeamut facuitatem. Item pretitulati Nicolaus et Martinus inter suos iobagiones ius patronatus eciam de dicta Ikthar habeant sicut et filii Bethlen prenotati, hoc non pretermisso, quod si qua parcium absque heredum solacio decederet, extunc premisse porciones possessionarie partis taliter decedentis non ad manus alienas, sed in ius et perpetuitatem partis superstitis et suorum heredum provenire debeant et teneantur eo facto. In cuius rei testimonium presentes concessimus litteras privilegiales appeosione sigilii noştri communitas alphabetoque intercisas. Datum in festo beati Mychaelis archangeli anno domini millesimo COC° LX° quarto, per manus magistri Pauli lectoris, presentibus discretis viris Petro cantore, Jacobo custode, Paulo de Gor, Johanne de Hobry et aliis canonicis in ecclesia dei iugiter famulantibus regi sempiterno. Capitlul bisericii de Arad, tuturor credincioşilor întru Hristos atît celor de faţă cit şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de această scrisoare, mîntuire întru dăruitorul mîntuirii. Pentru ca lucrurile ce se petrec în timp să nu se irosească din pricina schimbării timpurilor, iscusita chibzuinţă a înţelepţilor a găsit de cuviinţă să le întărească prin ocrotirea scrisului. Drept aceea prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că înfăţişîndu-se înaintea noastră magistrii Ioan şi Petru, fiii lui Bethlen, şi Mihail, fiul lui Ştefan, fiul aceluiaşi Bethlen, pe de o parte, iar Nicolae, fiul lui Dominic, fiul lui Machunka, şi Martin, fiul lui Lewkes, pe de altă parte, ne-au spus şi ne-au arătat într-un singur glas, că pentru binele păcii, unirea întru înţelegere şi simţirea iubirii frăţeşti, au făcut între ei, pe moşiile lor mai jos arătate, o împărţeală care să ţină în veci, şi anume că numiţii Nicolae şi Martin au lăsat pomeniţilor fii ai lui Bethlen şi lui Mihail, fiul lui Ştefan, jumătăţile unor moşii ale lor, numite Ewsy şi Şepreuş, aflătoare în comitatul Zarand dobîndite înapoi, pe calea legii, de la pomeniţii fii 20 — Documenta Romaniao Hiatoricn 341 www.dacoromanica.ro ai lui Bethlen şi de la Mihail, fiul lui Ştefan, cu toate folosinţele lor şi cu tot ce ţine de ele, cu orice nume s-ar chema, ca să le stăpînească pe veci şi nestrămutat întru fiii fiilor şi moştenitorii moştenitorilor lor. în schimb, zişii fii ai lui Bethlen şi Mihail, fiul lui Ştefan au lăsat pomeniţilor Nicolae şi Martin două sate, în care se află poduri, dintre care un sat se numeşte Andouchfalwa, iar celălalt sat Dragoufalwa, aşezate înspre partea de sus a rîului Timiş, între satele numite Ictar şi Eniszteu, şi încă trei sate aflătoare la obîrşia rîului Rekâspathak dintre care unul se numeşte Pousafalwa al doilea Bratyzloffalwa şi al treilea Redeifalwa, de asemenea cu toate folosinţele lor şi cu tot ce ţine de ele, ori cu ce nume s-ar chema, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat întru fiii fiilor lor şi moştenitorii moştenitorilor lor, cu legămîntul ca zişii Nicolat şi Martin să împartă între ei în întregime veniturile de la cele două poduri luate de la străini. Iar pădurile, dumbrăvile şi apele atît de pe pomenitele moşii, cit şi de pe alte moşii de pe Timiş aflătoare în manile numiţilor fii ai lui Bethlen şi ale lui Mihail, fiul lui Ştefan, l-au lăsat spre deopotrivă folosinţă a tuturor, avîndu-se în vedere mai ales ca pomeniţii fii ai lui Bethlen şi Mihail, fiul lui Ştefan, să nu cuteze a judeca pe iobagii sus-zişilor Nicolae şi Martin în nici o pricină a lor şi nici să nu îndrăznească cumva să-i pună la popreală, ci ei înşişi să aibe dreptul de a-i judeca. De asemenea suspomeniţii Nicolae şi Martin între iobagii lor să aiibă drept de patronat şi asupra sus-zisului Ictar, deopotrivă ca şi fiii mai sus arătaţi ai lui Bethlen, neuitînd a se pomeni aici şi aceea că, dacă una din părţi ar muri fără mîngîierea unor moştenitori, atunci pomenitele părţi de moşie ale părţii ce a murit vor trebui astfel chiar prin acest fapt să treacă cu drept de veci asupra părţii supravieţuitoare şi asupra moştenitorilor ei: Spre mărturia acestui lucru am dat această scrisoare privilegială întărită prin atîrnarea peceţii noastre şi tăiată în două pe mijlocul literelor alfabetului. Dat la sărbătoarea fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru, de mîna magistrului Pavel, lectorul, de faţă cu chibzuiţii bărbaţi Petru, cantorul, Iacob, custodele, Pavel de Gor, Ioan de Hobry şi ceilalţi soţi canonici, care slujesc necontenit regelui celui veşnic în biserica domnului. Arh.NaţMagh., Dl. Transumpt în actul capitlului din Arad, din 22 noiembrie 1420. EDIŢII: Ortvay, p. 560—561. 1 2 3 1 Corect: dimisissent. 2 Corect: ad. 3 Corect: ipsimet. 335 1364 septembrie 20, (secundo die festi bea ti Michaelis archangeli), Beregovo. Elisabeta, regina Ungariei, acordă românilor (communitas Wola-corum) din comitatul Bereg dreptul de a-şi alege voievod, aşa precum se bucură de acest drept „şi ceilalţi români care sălăşuiesc în Maramureş şi în alte părţi ale ţării noastre a Ungariei" (eciam alii Wolacy in Maramo-rosyo et aliis partibus regni noştri residentes Hungarie). Regina îngăduie românilor să aibă libera putere de a-şi alege şi de a-şi pune în fruntea lor voievodul pe care ar voi să-l aibă (... woyvodam quern communitas Wolacorum habere voluerit, liberam■ eligendi et prejiciendi habeat facul- 342 www.dacoromanica.ro tatem...) care „va trebui să judece toate pricinile iscate între ei şi să le pună capăt cum se cuvine, iar toate veniturile noastre şi toate drepturile ce ni se cuvin nouă şi zisului nostru comite din partea sus-zişilor români, acel voievod va fi dator să ni le împlinească întocmai** (... omnes causas inter ipsos exortas iudicare debet et fine debito terminare, omnes eciam proventus nostros et universa iura ex parte dictorum Wolacorum nobis et dicto comiţi nostro proveniencia idem woyoda fideliter nobis tenebitur aministrare ...). Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Gorzo. Orig. perg., cu pecete de închidere aplicată pe verso. In 1900 o copie era în păstrarea lui Gheorghe Petrovay, iar alta în posesia lui Tivadar Lehoczky. EDIŢII: Mihalyi, p. 55; T6rt. Tar., 1890, p. 164—165. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 177, nr. 139. 336 1364 octombrie 5 (tercio Nonas mensis Octobris). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete privilegiile sale din 20 aprilie 1343, (Fejer, IXjl, p. 27—28), din 8 mai 1345 (Fejer, IX/1, p. 281—282) şi din 21 noiembrie 1345 (Fejer, IX/1, p. 280—281) acordate orăşenilor şi oaspeţilor din Podolinec. Dumitru de Oradea, Dumitru1 al Transilvaniei, Dominic de Cenad, episcopi; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh. raională Poprad din Starâ L’ubovna. Arh. oraş. Podolinec. Orig. perg., cu pecete atîrnată. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 420—422. 1 Corect: Dominic. 337 1364 octombrie 5 (tertio Nonas Octobris). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete actul său din 10 august 1361, Zvolen {Fejer IX/3, p. 241—243), dat orăşenilor şi oaspeţilor oraşului Kosice. Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Dominic de Cenad, episcopi; Dionisie, voievodul (wayvoda) Transilvaniei. Arh. raională Ko«ice. Tabularium metropolitanae in superiori Hungariae civitatis Cassoviensis. Tomus I., Archivum secretum, 1. Thesaurus, Cassovia, Privilegia... Transumpt în actul lui Ferdinand I, regele Ungariei, din 1552. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 402—404. 33S 1364 octombrie 6, Oarda. Religiosis viris et honestis, conventui ecclesie beate Mărie virginis de Kulus, amicis suis, Petrus viceuoyuoda Transsiluanus, amiciciam para-tam debito cum honore. Dicitur nobis in persona honorabilis capituli eoclesie Tnanssiluane, quod quediam possessio ipsorum Zalathna vocata, apud manus ipsorum habita, reambulatione et novarum metarum erec-cione plurimum indigeret. 343 www.dacoromanica.ro Super quo vestram petimus amiciciam presentibus diligenter, qua-tenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Petrus, filius Stephani de villa Eclini, et1 Andreas, filius Petri de Kewrus, altero absente, homo noster, ad faciem predicte possessionis Zalathna accedendo, vicinis et commetaneis eiusdem legitime convocatis et presentibus, reambulet eandem per suas meibas venas et antiquas et, ubi ne-cesse fuerit, novas metas iuxta veteres erigendo, reambulatamque et ab aliorum possessionariis iurijbus separatam et distinctam relinquat ipsam capitulo prenotato eo iure, quo ad ipsum dinosscitur1 2 pertinere, perpetuo possidendam, si per quempiam non fuerit contradictum, contradictores vero si qui fuerint, citet eosdem in nostram presentiam ad terminum com-petentem, recionem contradiccionis eorum reddituros. Et post hec seriem omnium premissorum, prout fuerit oportunum3, nobis in vestris literis amicabiliter rescribatis. Datum in Waradia, in octavis festi beati Mychaelis archangeli, anno Mmo CCCmo LXmo quarto. Cuvioşilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-(Mănăştur), prietenilor săi. Petru vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ni se spune de către vrednicul de cinstire capitlu al bisericii Transilvaniei, că o moşie a sa, numită Zlagna, aflătoare în mîinile sale, are mare nevoie de hotărnicire şi de ridicarea unor noi semne de hotar. Drept aceea, prin scrisoarea de faţă rugăm stăruitor prietenia voastră să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Petru, fiul lui Ştefan din Aţei, sau Andrei, fiul lui Petru de Curciu, în lipsa celuilalt, ducîndu-se la sus-zisa moşie Zlagna şi chemînd în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii ei şi fiind aceştia de faţă, s-o hotărnicească după adevăratele şi vechile ei semne de hotar, ridicînd unde va fi nevoie, semne noi de hotar lingă cele vechi, iar odată hotărnicită şi despărţită şi deosebită de drepturile de moşie ale altora, s-o lase amintitului capitlu, ca s-o stăpînească pe veci, cu dreptul cu care se ştie că ţine de dînsul, dacă nu s-ar împotrivi nimeni; iar dacă ar fi unii îm-potrivitori, să-i cheme în faţa noastră la sorocul potrivit, spre a da socoteală de temeiul împotrivirii lor. Şi după acestea, să aveţi bunătatea să ne răspundeţi în scrisoarea voastră aşa cum va fi mai potrivit, despre felul cum s-au făcut toate cele de mai sus. Dat la Oarda, la octavele sărbătorii fericituliui arhanghel Mihail, în anul o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh. Stat. Alba Iulia. Biblioteca Batthyaneum, arh. capltl. din Alba Iulia. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 16 octombrie 1364, nr. 343. EDIŢII: Ub., II, p. 217 . REGEŞTE: Beke, Erd. kâpt., nr. 662. 1 Corect: aut. 2 Astfel în transumpt. * Corect: opportunum. 344 www.dacoromanica.ro 339 1364 octombrie 6, (Alba-Iulia). (N)os1, capitulum ecclesie Transsiluane significamus tenore presen-cium quibus expedit universis, quod Mychael, filius Buken, ad nostram accedendo presenciam exhibuit nobis quasdam litteras tenoris infrascripti, supplicans nobis humiliter, ut ipsas propter maiorem cautelam et iuris conservacionem de verbo ad verbum transscribi et sub transscripti forma sibi concedere dignaremur, quarum tenor talis est: (Urmează actul regelui Ludovic I, regele Ungariei din 26 ianuarie 1354, DRH—C—voi. X, nr. 246). Nos enim peticionibus ipsius Mychaelis, filii Buken, annuentes ipsas litteras de verbo ad verbum transscribi fecimus et sigillo nostro com-muniri. Datum in octavis festi beati Mychaelis archamgeli, anno domini Mmo CCC0 LX0 quarto. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, prin cuprinsul scrisorii de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că Mihail, fiul lui Buken, venind înaintea noastră, ne-a arătat o scrisoare al cărei cuprins este mai jos scris, rugîndu-ne cu smerenie ca pentru o mai mare chezăşie şi păstrare a dreptului să fie transcrisă cuvînt cu cuvînt şi să binevoim a i-o da în formă de transcript, al cărui cuprins este acesta: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 26 ianuarie 1354; DRH—C—voi. X, nr. 246). Iar noi, încuviinţînd cererile acestui Mihail, fiul lui Buken, am pus ca această scrisoare să fie transcrisă din cuvînt în cuvînt şi să fie întărită cu pecetea noastră. Dat la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. 29 681. Fotocopie la Inst. de ist. şl arh. din Cluj-Napoca/ 1347. Orig. perg., pecetea atlrnată s-a pierdut. 1 Loc gol pentru iniţială. 340 1364 octombrie 7, Csenger. Magistrul Gheorghe de Peder, strîngătorul gloabelor judecătoreşti ale palatinului Nicolae Konth, adevereşte că Ladislau, fiul lui Petru de Panyola a plătit lui Nicolae, fiul lui Nicolae de Domăneşti (Domahida) amenda la care a fost osîndit de adunarea c(hştească a comitatelor Satu Mare şi Ugocea. Arh.Naţ.Magh., Dl.,&rh. fam. Kâllay, nr. 1 450, Orig. perg. cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. REGEŞTE» Kâllay, II, p. 125—126, nr. 1539. 341 1364 octombrie 10, Diosgyor. Nos, Ludouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendantes, significamus tenore presencium universis quod nos consideratis et in me-moriam revoca tis multipli ciorum serviciorum laudedignis meri tis fideli- 345 www.dacoromanica.ro um aule nostre militum, dilectorum nobilium virorum magistrorum Georgii et Nicolai, filiorum Nicolai de Telegd, nobis et sacre nostre corone regie, in diversis nostris et regni noştri negociis prosperis et adversis per ipsos strenua virtute constanţi fidelitate et diligenţi solicitudine cura pervigili exhibitorum et inpensorum, totum ius quod nobis in possessione Galos-petri vocata in comitatu Zathmariensi sita, ex defectu suorum possessorum conpetere, et nostre regie collacioni legittime pertinere videretur, spe-cialiter autem possessionariam porcionem condam Johannis dicti Cwn, hominis, ut dicitur, absque heredum solacio viam carnis universe ingressi et ob hoc iuxta legem regni noştri consuetudinariam manibus nostris regiis devolutam in eadem possessione Galospetri habitam, totalem cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis sub earum veris et antiquis metis eisdem magistris Georgio et Nicolao per eosque ipsorum heredibus et pos-teris omni eo iure quo ad nostram partinent collacionem, nove nostre donacionis titulo dedimus, donavimus et contulimus, immo damus et con-ferimus perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam et habendam, salvis tamen iuribus alienis. Presentes autem dum nobis fuerint reportate, faciemus sub maiore sigillo emanari. Datum in Gyosgewr, feria quinta proxima post festum bea ti Dyo-nisii martiris, anno domini Millesimo CCC?"0 LXmo quarto. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul acestei (scrisori); dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor că noi, ţinînd seamă şi adueîndu-ne din nou aminte de destoinicia vrednică de laudă a nenumăratelor slujbe ale credincioşilor (şi) iubiţilor cavaleri ai curţii noastre, nobilii bărbaţi magiştrii Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae de Tileagd ce ni l-au arătat şi făcut nouă şi sfintei noastre coroane regeşti în feluritele treburi şi norocoase şi nenorocoase ale noastre şi ale ţării noastre cu vajnică bărbăţie, nestrămutată credinţă, stăruitoare rîvnă şi grijă veşnic trează, am dat, am dăruit şi am hărăzit, ba chiar dăm şi hărăzim în chip de danie nouă a noastră, acelor magiştri Gheorghe şi Nicolae, şi prin ei moştenitorilor şi urmaşilor lor, tot dreptul ce se ştie că ni se cuvine nouă asupra moşiei numite Galoşpetreu, aşezată în comitatul Satu-Mare, care ţine în chip legiu’t de (dreptul) nostru regesc de danie din faptul că e fără stăpîn şi mai ales bucata de moşie aflătoare în aceeaşi moşie Galoşpetreu a răposatului Ioan zis Cumanul, mort, după cum (ni) se spune, fără mîngîierea unor moştenitori, şi ajunsă din această pricină în mîinile noastre regeşti, potrivit legii obişnuielnice a ţării noastre (şi le dăm) în întregime cu toate folosinţele lor şi cele ce ţin de ele, în hotarele lor adevărate şi bătrîne, cu tot dreptul cu care ţin de dania noastră, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat, fără a vătăma totuşi drepturile altora. Iar cînd ne vor fi înapoiate cele de faţă, vom pune să fie date sub pecetea noastră cea mare. Dat în Diosgyor, în joia de după sărbătoarea fericitului mucenic Dionisie, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., Dl. 78 660. Transumpt în actul Iul Sigismund, regele Ungariei, din 11 martie 1398, transcris în actul aceluiaşi rege, din 2 ianuarie 1406. EDIŢII: Zichy, III, p. 631—632. 346 www.dacoromanica.ro 342 1364 octombrie 13, Sîntimbru. Religiosis viris et honestis, conventui ecclesie beate Mărie virginis de Kulus, amicis suis, Petrus viceuoyuoda Transsiluanus, amiciciam para-tam debito cum honore. Vestre amicicie presencium serie declaramus quod in octavis festi beati Mihaelis archangeli nune proxime preteritis, Barrabas, filius Johan-nis, nobilis de Olnuk, iuxta continenciam aliarum literarum nostrarum prorogatoriarum, eundem terminum ipsa pţ-orogacione denotancium, ad n os trăim accedendo presenciam, quasdam litteras vestras, formam posses-sionarie reoaptivacionis1 et statucionis ac oointradiiccionis seriem in se declarantes, quarto die festi beati Barnabe apostoli, anno in presenti emanatas nostro iudiciario examini presentavit, asserendo accionem et proposicionem suam in eisdem explicări; in quarum tenoribus comperi-mus haberi manifeste quod idem Barrabas, accepto Nicolao, filio Andree de Teuk, homine nostro et fratre Nicolao, ad litteratoriam amicabilem peticionem nostram per vos in testimonio2 transmisso, sabbato proximo ante festum beati Barnabe apostoli proxime preteritum ad faciem cuius-dam particule terre, Gyrukuth vocate, intra metas diete possessionis Olnuk adiacentis, accedendo, vicinis et commetaneis eiusdem universis inibi legittime convocatis et presentibus, accedendo circa quandam arbo-rem illicys3 duas antiquas metas invenissent, quarum unam idem Barrabas suam esse asseruisset. Ab hinc ad partem septentrionalem descen-dendo unam metam cursualem reperissent. De inde ad quandam puteum, Gyrukuth vocatum pervenissent, circa quem Barrabas predictus, a parte superiori ipsius putei, unam metam cursualem hajbuisse et per vicinis furtive et nequiciose amissam fuisse asseruisset; et dum eandem terram, C/rukuth vocatam, per predictas metas separatam, sibi statui facere ac in locys3 necessariis novas metas iuxta veteres erigere voluisset, Mychael, filius Nicolai, et Stephanus, filius eiusdem, Myke, Ladislaus et Mychael, filii eiusdem Myke ac Nicolaus et Andreas, filii Petri dicti Zelus, nobiles de Thotheur, huic statucioni et novarum metarum ereccioni contradictores extitissent, quos eodem die et loco, contra prefatum Barrabam, ad octa-vas festi Nativitatis beati Johannis Baptiste tune venturas in nostram citassenl presenciam. Cuius contradiccionis racionem scire volebat a nobi-libus prenotatis. Quo percepto iidem M'>ke, Ladislaus et Mychael, filii eiusdem Myke, Andreas, filius Petri dicti Zelus, ac Mychael, filius Nicolai, pro se personaliter ac Nicolao, filio Petri, et Stephano, filio suo, cum legittimis procuratoriis honorabilis capituli ecclesie Zagrabiensis, de medio aliorum consurgentes, responderunt ex adverso quod ipsa particula verre, Gyrukuth vocata, non ipsius Barrabe esset, sed ipsis tytulo3 iuris herditarii pertineret ac intra metas et limites possessionis ipsorum Thouteur adiaceret, in cuius dominio a temporibus sanctorum regum Hungarorum pacifice et absque contradiccione perseverassent. Quibus omnibus perceptis, idem Barrabas exhibuit nobis quasdam tres litteras, unam condam Petri viceuoyuode, patentem in anno domini M-° CCC-mo quadragesimo secundo, et duas vestras, unam obligatoriam, sulb anno domini M-0 CCC-11,0 XL—mo quarto, feria quinta proxima post festum Pasce domini, et aliam inquisicionalem in quindenis festi Corporis Christi anno in presenti emanatas; in quarum tenoribus, videlicet ipsius Petri viceuoyuode littere patentis, edocebamur hoc modo, quod magistri Johan-nes, Ladislaus, Nicolaus et Leukes, filii Nicolai, filii Mykud bani, ab una 347 www.dacoromanica.ro parte item comes Johannes, nobilis de Olnuk, parte ex altera coram eodem Petro viceuoyuoda, in octavis festi Nativitatis sancti Johannis Baptiste, in villa Zamus, pensorualiter conetituti, iidem Johannes, Ladislaus, Nico-laus et Leukes, filiii ipsius Nicolai, oraculo vive vocis confessi extitissent quod, licet ipsi eundem comitem Johannem de Olnuk super facto cuius-dam particule terre, Gyrukuth vocate, vicine terre seu possessionis eius-dem comitis Johannis, Olnuk nominate, ad presenciam ipsius Petri vice-uoyuode in causam, attraxissent et ipsa causa inter partes diucius fuisset ventilata4, tamen ipsi quoddam caput vallis Gyrukuth vocate, intra anti-quas metas sepedicte possessionis Olnuk existentem, eidem comiţi Johanni de Olnuk remisissent, pacifice possidendum et habendum, coram Petro viceuoyuoda prenotato. In litteris autem vestris obligatoriis reperiebatur tali modo, quod constitutus coram vobis Johannes, filius Nicolai de Kecheth, propria in persona et in personis fratrum suorum, videlicet Pauli, Blasii, Thome et Andree, filiis5 Nicolai ab una parte, ab altera vero parte Stephanus, filius Johannis de Olnuk, unacum filiis suis Stephano, Barraba et Ladislao, si-militer propriis in personis, per eosdem propositum extitisset et relatum quod ipsi, racione necessitatum ipsorum prehabitarum, sextam partem possessionarie8 eorum hereditarie Olnuk nominate, medietatem cuiusdam particule terre, Gyrukuth vocate, predictis Johanni, Paulo, Blasio, Thome et Andree pro quattuor marcis fini argenti et medio fertone, fertonem cum decern et octo grossis computando, ab octavis festi Penthecostes tune presentibus usque ad tercium annum pignori obligassent coram nobis. In continencia siquidem tercie littere vestre inquisicionalis adinve-niejbatur quod vos, peticionibus nostris amicalibus annuendo, unacum Nicolao, filio Andree, homine nostro, vestrum hominem religiosum virum, fratrem Nicolaum, pro testimonio duxissetis transmittendum, qui demum ad vos irevensi per vosque diligenter requisiti, vobis concorditer retulis-sent quod ipsi a nobilibus et ignobilibus ac aliis cuiusvis (status)7 nomini-bus circumquaque existentibus, specialiter vero a vicinis et commetaneis, videlicet a magistris Nicolao et Leukes, nobilibus de Doboka, Mychaele, filio Elye de Jnokhaza et Mychaele de Lona ac aliis quampluris8 probis viris, a quibus decuisset et licuisset, tăiem de premissis scivissent veri-taitem quod predicta particula itenre, Gyrukuth vooate, intira metas possessionis Olnuk vocate extitisset et existeret, ipsaque ter,ra Gyrukuth vocata semper ipsius Barrabe, filii Johannis fuisset hereditaria et de iure eidem attinere deberet. Quarum litterarum exhibicionibus factis et continenciis earundem perlectis, cum nos eosdem nobiles de Thotheur temis vicibus, prout nostro incumjbit officio, in eo requisitum9 habuissemus, utrum in facto predicte terre Gyrukuth instrumenta efficacia, vel aliquas litteras protestatorias seu prohibicionales t(empore)10 obligacionis in litteris vestris modo premisso ipsis nobilibus de Kecheth facta11, aut reoptencionis12 coram Petro viceuoyuoda antedicto haberent vel ne, que ad presens vel in termino per nos ipsis assignando exhibere possent coram nobis, iidem nobiles nec aliqua instrumenta mec ipsas litteras protestaciomales et prohibicionales ad presens, nec in futurum se exhibere posse affirmarunt, ne'-eciam alique evidenţi documenta, sed solum simplicium verborum prola-cione comprobare assumebant, neque quicunque contra continencias pre-exhibitarum litterarum obviare valebant. Ideo nos unacum regni nobilibus nojbiscum pro tribunali conseden-tibus, eandem particularo terre, iuxta tenores prefatarum litterarum ipsius 348 www.dacoromanica.ro Petri viceuoyuode, caput ipsius vallis Gyurukuth3 vocate, sub eisdem metis et signis perpetuo adiudicavimus possidendam, ac eosdem nobiles de Thoteur racione contradiccionis ipsorum in estimacione ipsius particule terre, videlicet in duabus partibus nobis velut iudicii13, et în tercia parte eidem Barrabe actori decrevimus fore convictos. Unde, cum ad ipsam possessionariam statucionem faciendam homo noster sub vestri hominis testimonio de necessario transmitti debeant14, igitur vestram requirimus amiciciam diligenter per presentes, quatenus vestram mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Ladislaus, filius Beke de Jklod, vel Michael de Lona aut Johannes dictus Bogar seu Johannes de Baduk, aliis absentibus, homo noster, ad faciem predicte particule terre acce-dendo, vicinis et commetaneis suis universis legittime convocatis et pre-sentibus, reambulet eandem sub certis metis et signis, videlicet caput ipsius vallis Gyrukuth vocati15, ac in locis necessariis novas metas eri-gendo, reambulatam et ab aliorum possessionariis iuribus separatam, visa sua qualitate et quantitate, estiment16 regni consuetudine requirente, et facta estimacione, statuat easdem eidem Barrabe, filio Johannis de Olnuk, perpetuo possidendam, contradiccione predictoram nobilium de Thoteur non obstante; salvis tamen iuribus alienis. Si qui vero alii contradiccionis velamine obviarent, citent17 eosdem in nostram presenciam, ad terminum competentem, racionem premisse contradiccionis ipsorum reddituros. Et post hec seriem omnium premissorum, cum totali suo processu, prout fuerit oportunum18, ad octavas beati Martini confessoris nune venturas nobis in vestris litteris amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, octavo die predictarum octavaram festi beati Mychaelis archangeli, anno domini M° CCCmor LXmo quarto. Cuvioşilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi, Petru vicevoievodul Transilvaniei cu toată prietenia şi cinstea cuvenită, Prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut prieteniei voastre că la octavele sărbătoririi fericitului arhanghel Mihail19 acum de curînd trecute venind înaintea noastră Barnaba, fiul lui Ioan, nobil de Bîrlea, potrivit cuprinsului unei alte scrisori a noastre de amânare, care arăta acest soroc prin însuşi acest act de amînare, a înfăţişat cercetării noastre judecătoreşti o scrisoare a voastră dată în a patra zi a sărbătorii fericitului apostol Barnaba20 în anul de faţă, cuprinzînd desfăşurarea unei redobîn-diri de moşie precum şi a unei puneri în stăpînire cît şi a unei împotriviri, declarînd că pîra şi plîngerea sa este arătată în acea scrisoare. Iar în cuprinsul acelei scrisori am văzut arătîndu-se limpede că acel Barnaba, luînd pe omul nostru Nicolae, fiul lui Andrei de Tiocu şi pe fratele Nicolae, trimis de voi spre mărturie, la prieteneasca noastră cerere scrisă, dueîndu-se în sîmbăta dinaintea sărbătoririi fericitului apostol Barnaba21 de curînd trecută la o bucată de pămînt numită Gyrukuth, aşezată între hotarele zisei moşii Bîrlea, şi chemînd în chip legiuit acolo pe vecinii şi megieşii ei şi fiind aceştia de faţă, au găsit lîngă un stejar două semne de hotar vechi, dintre care a mărturisit acel Barnaba că unul este al său. De acolo coborînd spre partea de miazănoapte au găsit un semn de hotar neîntrerupt. De aci au ajuns la un puţ numit Gyrukuth, lîngă care, sus-zisul Barnaba a declarat că a avut un semn de hotar neîntrerupt mai sus de acel puţ şi că i-a fost luat pe furiş şi pe nedrept de vecini. Şi cînd au voit să-i dea în stăpînire acel pămînt numit Gyiukuth, despărţit prin sus-zisele semne de hotar, şi să ridice în locu- 349 www.dacoromanica.ro rile de trebuinţă noi semne de hotar, lingă cele vechi, Mihail, fiul lui Nicolae şi Ştefan, fiul lui Myke, Ladislau şi Mihail, fiii aceluiaşi Myke precum şi Nicolae şi Andrei, fiii lui Petru zis Zelus, nobil de Tioltiur s-au ridicat împotriva acestei puneri în stăpînire şi a ridicării de noi semne de hotar, pe care împotrivitori i-au chemat, în aceeaşi zi şi în acelaşi loc, înaintea noastră, la octavele pe atunci viitoare ale sărbătorii Naşterii fericitului Ioan botezătorul22, ca să stea faţă cu pomenitul Barnaba, care voia să ştie de la sus-zişii nobili temeiul acelei împotriviri. Auzind aceasta acei Myke, Ladislau şi Mihail, fiii aceluiaşi Myke, Andrei, fiul lui Petru zis Zelus şi Mihail, fiul lui Nicolae, ei înşişi pentru ei, iar pentru Nicolae, fiul lui Petru şi Ştefan, fiul său, cu scrisoare de împuternicire a cinstitului capi tiu al bisericii de Zagreb, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi, au răspuns dimpotrivă, că acea jucată de pămînt numită Gyurukuth nu este a acestui Barnaba, ci ţine de ei prin dreptul de moştenire şi că este aşezată între hotarele şi marginile moşiei lor Tioltiur, în stă-pînirea căreia ei au stăruit în chip paşnic şi fără nicio împotrivire încă din vremea sfinţilor regi ai Ungariei. Auzind aceasta, acel Barnaba ne-a înfăţişat trei scrisori, una deschisă a răposatului Petru vicevoievodul dută în anul domnului o mie trei sute patruzeci şi doi, şi două ale voastre, una de îndatorire dată în anul domnului o mie trei sute patruzeci şi patru, în joia de după sărbătoarea Paştelui domnului23 şi alta de cercetare dată în a cincisprezecea zi a sărbătorii Corpus Christi24 din anul de faţă. Din cuprinsul căreia, adică al scrisorii deschise a vicevoievodului Petru, am aflat că magiştrii Ioan, Ladislau, Nicolae şi Leukus, fiii lui Nicolae, fiul lui Mykud banul, pe de o parte, de asemenea corniţele Ioan nobil de Bîrlea pe de altă parte înfăţişîndu-se înşişi în Someşfalău, la octavele sărbătorii Naşterii sfîntului Ioan Botezătorul25, înaintea acelui Petru vicevoievodul, acei Ioan, Ladislau, Nicolae şi Leukus, fiii acelui Nicolae, au mărturisit prin viu grai, că deşi ei au dat în judecată înaintea acelui Petru vicevoievodul pe acel comite Ioan de Bîrlea pentru acea bucată de pămînt numită Gyurukuth, vecină cu pămîntul sau moşia numită Bîrlea a acelui comite Ioan, şi acea pricină s-a dezbătut mai mult timp, totuşi ei au lăsat, în faţa pomenitului vicevoievod Petru, acelui comite Ioan de Bîrlea un capăt al văii numite Gyurukuth aflător între vechile semne de hotar ale desnumitei moşii Bîrlea, ca să-l stăpî-nească şi să-l aibă în pace. Iar în scrisoarea voastră de îndatorire se afla în chipul acesta: că înfăţişîndu-se înaintea voastră Ioan, fiul lui Nicolae de Chiced în numele lui însuşi şi în numele fraţilor săi, adică Pavel, Blasiu, Toma şi Andrei, fiii lui Nicolae, pe de o parte, iar pe de altă parte Ştefan, fiul lui Ioan de Bîrlea împreună cu fiii săi Ştefan, Barnaba şi Ladislau de asemenea în numele lor însăşi, ei au spus şi au arătat că din pricina nevoilor lor avute mai înainte au zălogit înaintea noastră sus-zişilor Ioan, Pavel, Blasiu, Toma şi Andrei, de la octavele de atunci ale sărbătorii Rusaliilor26 pe timp de trei ani a şasea parte a moşiei lor de moştenire, numită Bîrlea, adică jumătatea unei bucăţi de pămînt numite Gyurukuth pe patru mărci de argint bun şi o jumătate de fertun, socotind fertunul la optsprezece groşi. Iar din cuprinsul celei de a treia scrisori a voastre, adică al scrisorii de cercetare se vedea că voi, încuviinţînd cererea noastră prietenească, aţi hotărît să trimiteţi spre mărturie împreună cu omul nostru Nicolae, fiul 350 www.dacoromanica.ro lui Andrei, pe omul vostru cuviosul bărbat fratele Nicolae, care înapoin-du-se apoi la voi şi întrebaţi de voi cu luare aminte, v-au spus deopotrivă, că au aflat următorul adevăr despre cele de mai sus de la nobili şi nenolbili şi de la alţi oameni de orice stare aflători de jur împrejur, şi mai cu osebire de la vecini şi megieşi, adică de la magistrii Nicolae şi Leukus, nobili de Dăbîca, Miihail, fiul lui Ilie de Inokhaza şi Mihail de Luna şi de alţi mulţi bărbaţi cinstiţi de la care se cuvenea şi se cădea, şi anume că sus-zisa bucată de pămînt numită Gyrukuth se afla şi se află între hotarele moşiei numite Bîrlea şi că acel pămînt numit Gyrukuth a fost întotdeauna de moştenire al acelui Bamaba, fiul lui Ioan şi că de drept trebuie să ţină de el. După înfăţişarea acestor scrisori şi citirea cuprinsului lor cînd noi, aşa precum cade în datoria slujbei noastre, am întrebat de trei ori pe acei nobili de Tioltiur, dacă au sau nu cu privire la sus-zisul pămînt Gyrukuth acte temeinice sau vreo scrisoare de întîVnpinare sau de oprelişte din timpul zălogirii făcute prin scrisoarea voastră acelor nobili de Chiced, în chipul mai sus-airătat, sau din timpul iredobîndiirii ce a avuit loc în faţa suszisului vicevoievod Petru, care scrisori ar putea să le înfăţişeze înaintea noastră acum sau la un soroc ce li se va hotărî de către noi, acei nobili au spus că nu pot să înfăţişeze nici acum şi nici în viitor niciun act şi nicio scrisoare de întîmpinare sau de oprelişte şi nici nu s-au legat să facă dovada prin vreun alt act temeinic ci numai prin rostirea unor vorbe goale şi n-au fost în stare să ridice nimic împotriva cuprinsurilor scrisorilor înfăţişate mai înainte. Drept aceea, noi împreună cu nobilii ţării care şedeau cu noi la judecată, am hotărît, potrivit cuprinsului sus-pomenitei scrisori a acelui Petru vicevoievodul, ca acea bucată de pămînt sau capăt al acelei văi numită Gyrukuth, s-o stăpînească pe veci Barnaba între aceleaşi hotare şi semne de hotar, iar acei nobili de Tioltiur am hotărît să fie osîndiţi, pentru împotrivirea lor, cu preţul acelei bucăţi de pămînt, şi anume cu două părţi nouă ca judecător şi cu o a treia parte acelui Bamaba ca pîrîş. Şi deoarece pentru a se face acea punere în stăpînire de moşie este nevoie şi trebuie să fie trimis omul nostru cu mărturia omului vostru, de aceea cerem stăruitor prieteniei voastre prin cele de faţă, să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Ladislau, fiul lui Beke de Iclod, sau Mihail de Luna ori Ioan zis Bogar sau Ioan de Badoc, în lipsa celorlalţi, ducîndu-se la sus-zisa bucată de pămînt şi chemînd în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii ei şi fiind ei de faţă, s-o hotărnicească — adică obîrşia acelei văi numite Gyrukuth — între neîndoielnicele ei hotare şi semne de hotar şi ridicînd în locurile de trebuinţă noi semne de hotar, după ce o vor hotărnici şi despărţi de drepturile de moşie ale altora, ţinînd seama de felul şi întinderea ei, s-o preţuiască aşa cum cere obiceiul ţării şi odată preţuită s-o treacă în stăpînirea acelui Barnaba, fiul lui Ioan de Bîrlea, ca s-o stăpînească pe veci, fără a se ţine seama de împotrivirea sus-zişilor nobili de Tioltiur, dar fără a vătăma totuşi drepurile celorlalţi. Iar dacă alţii s-ar ridica împotrivă, să-i cheme înaintea noastră la un soroc potrivit spie a da seamă de pomenita lor împotrivire. Şi după acestea să aveţi bunătatea să ne răspundeţi prin scrisoarea voastră pînă la octavele acum viitoare ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul27 despre felul cum 351 www.dacoromanica.ro s-au făcut toate cele de mai sus, cu întreaga lor desfăşurare, aşa cum va fi mai potrivit. Dat la Sîntimbru, în a opta zi a sus-ziselor octave ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh. Stat. Cluj-N&poca, arh. fam. Bethlen de Iktâr. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1 342. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur din 28 noiembrie 1364, nr. 354. 1 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 2 Corect: testimonium. 3 Astfel în transumpt. 4 Corect: ventillata. 5 Corect: filiorum. 6 Corect: possessionis. 7 Cuvint omis în transumpt; intercalat de noi după sens. 8 Corect: quampluribus. 9 Corect: requisitos. 10 Rupt cca 0,5 cm, întregit de noi după sens. 11 Corect: facte. 12 Corect: reobtencionis. 13 Corect: iudici. 14 Corect: debeat. 15 Corect: vocate. 16 Corect: estimet. 17 Corect: citet. 18 Corect: opportunum. 19 6 octombrie. 20 14 iunie. 21 8 iunie. 22 1 iulie. 23 8 aprilie 1344, (Cluj-Mănăştur). 24 6 iunie 1364, Cf. doc. nr. 280. 25 1 iulie 1342. 28 30 mai 1344. 27 28 noiembrie 1364. 343 1364 octombrie 16, {Cluj-Mănăştur). Nobili viro magistro Petro, viceuoyuode Traiussiluamo, amico ipso-rum honorando, conventus1 ecclesie1 beate1 Mărie1 virginis1 de1 Clusmo-nostra1, amiciciam paratam debitum2 cum honore. Noveritis nos recepisse3 in hec verba. (Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 6 octombrie 1364 nr. 338). Nos enim, peticionibus vestris annuentes, unacum Andrea, filio Petri de Kewrus, homine vestro, nostrum hominem, videlicet4 religiosum virum, fratrem Johannem sacerdotem, ad premissa exequenda duximus transmittendum. Qui demum ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, in quindenis festi beati Mychaelis archangeli, ad faciem possessionis Zalathna5 accessissent ac, vicinis et commetaneis circumquaque undique convocatis, et specialiter hospitibus de Magaria presentibus. et consencientibus, eandem possessionem Zalathna5 a parte predicte possessionis Magaria, iuxta veras et antiquas metas, secundum continenciam literarum privilegialium ipsius capituli ecclesie Transsiluane, reambu-lassent, novas metas iuxta veteres, ubi necesse erat, erigendo, factaque reambulacione et ereccionibus metarum et nullo contradictore aparente6, statuissent dominis de capitulo ecclesie Transsiluane, perpetuo possiden- 352 www.dacoromanica.ro dam. Cursus autem metarum a parte possessionis Magaria hoc ordine distinguntur: Primo enim incipit in cacumine curusdam montis, circa tres metas antiquas alias tres novas, quarum una viile Rvhuen, alia Magaria et tertia viile Zalathna separat et distingit, abhinc descendendo in eoîdem berch, sex novas metas successive usque7 ad finem eiusdem montis, inter silvas; deinde vădit ad unum parvum berch, ubi novam metam terream, ulterius precedendo in fine terre arabilis, novam metam, abhinc veniendo circa metam antiquam (iuxta)8 viam, novam metam; ulterius transseundo9 iuxta quoddam nemus, metam temeam et in fine eiusdem nemoris novam metam; (de hinc tr)anseundo'° per unum berch parvum et declinando ad partem meridionalem novam metam terream, et eundo versus eandem partem (iuxta metam a)ntiquamu, novam metam terream; idem modicum asscendendo9 ad berch, iuxta viam magnam, novam metam, ulterius (des-cendit ad)12 quoddam nemus, circa antiquam metam, novam metam, deinde, transiendo in vallem, inter duas vias, novam (metam, deinde transeun)do13 versus meridiem, in berch, novam metam; abhinc modicum eundo iuxta viam, novam metam ( ... eun)do14, in una via, novam metam, ulterius asscendendo9 ad berch, iuxta viam, novam metam; abhinc ( ... )15 iuxta duas metas antiquas, novam metam erexissent. Et ibi incipiunt tenere metas cum nobilibus (de dicta Magaria et sic reambulacio et erec-cio novarum)16 metarum finaliter terminantur. Datum feria quarta proxima post quindenas predictas, anno pre-notato. (Pe verso, de aceeaşi mină): Nobili viro et honesto magistro Petro, vicevaivode Transsiluano, pro honorahili oapitulo ecolesie Transsiluane, super possessione Zalathna, ream bula tăria. Nobilului bărbat, magistrului Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prietenului lor vrednic de cinstire, conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur cu toată prietenia şi cinstirea cuvenită. Aflaţi că am primit scrisoarea voastră cu acest cuprins: (Urmează aciul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 6 octombrie 1364, nr. 338). Noi, aşadar, încuviinţînd cererea voastră, am hotărît să trimitem dimpreună cu omul vostru Andrei, fiul lui Petru de Curciu, pe omul nostru, anume pe cuviosul bărbat fratele Ioan, preotul, pentru îndeplinirea celor de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus în-trun glas că în a cincisprezecea zi după sărbătoarea fericitului arhanghel Mihail17 s-au dus la moşia Zlagna şi chemftid de pretutindeni pe vecinii şi megieşii dimprejur, şi mai ales fiind de faţă şi învoindu-se oaspeţii din Măgărei, ei au hotărnicit, după adevăratele şi vechile ei semne de hotar, numita moşie Zlagna dinspre sus-zisa moşie Măgărei, potrivit cuprinsului scrisorii privilegiale a acelui capitlu al bisericii Transilvaniei, ridicînd semne noi lingă cele vechi, acolo unde era nevoie; şi, odată făcută hotărnicirea şi ridicarea semnelor de hotar, neivindu-se nici un împo-trivitor, au dat-o în stăpînire domnilor din capitlul bisericii Transilvaniei ca s-o stăpînească pe veci. Iar mersul hotarelor dinspre moşia Măgărei se deosebeşte astfel: mai întîi hotarul începe din vîrful unui deal unde lingă trei semne vechi ei au ridicat alte trei semne noi, dintre care unul desparte şi deosebeşte moşia dinspre satul Rîchişdorf celălalt dinspre Măgărei, iar al treilea dinspre satul Zlagna. De aci cojborînd, hotarul merge pe aceeaşi creastă, unde ei au ridicat şase semne noi, în şir, pînă la capătul acelui deal între păduri; de acolo merge la o creastă mică, unde 353 www.dacoromanica.ro au ridicat o movilă nouă de hotar; mergînd mai departe, la capătul unui pămînt de arătură au ridicat un semn nou; de aci ajungînd la un semn vechi, lingă drum, au ridicat un semn nou. Trecînd mai departe, lingă o dumbravă au ridicat o movilă de hotar, iar la capătul acelei dumbrăvi, un semn nou. De acolo trecînd de-a lungul unei creste mici şi cotind spre miazăzi au ridicat o movilă nouă de hotar, şi mergînd în aceeaşi parte lîngă un semn vechi, au ridicat o movilă nouă de hotar. Apoi, suind puţin spre creastă, lîngă drumul mare au ridicat un semn nou; mai departe coborînd la o dumbravă, lîngă un semn vechi, au ridicat un semn nou. De acolo, trecînd în vale, între două drumuri, au ridicat un semn nou; de acolo, mergînd spre miazăzi pe creastă au ridicat un semn nou. De aci mai mergînd puţin pe lîngă un drum au ridicat un semn nou; ( ...) mergînd pe un drum, au ridicat un semn nou. Suind mai departe pe creastă, lîngă un drum au ridicat un semn nou. De aci (...) lîngă două semne vechi au ridicat un semn nou. Şi acolo încep să ţină hotar cu nobilii din zisa (moşie) Măgărei. Şi astfel se termină hotărnicirea şi ridicarea noilor semne de hotar. Dat în miercurea de după sus-pomenita a cincisprezecea zi, în anul mai sus arătat. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobilului bărbat şi cinstitului magistru Petru, vicevoievodul Transilvaniei, scrisoare de hotărnicire cu privire la moşia Zlagna, pentru vrednicul de cinstire capitlu al bisericii Transilvaniei. Arh.Stat.Alba Iulia. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. din Alba Iulia. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1364. Copie contemporană pe hirtie, cu urme de pecete de închidere pe verso. EDIŢII: Vb., II, p. 218—219. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 663. 1 2 * * 5 6 7 8 * 10 11 12 * 14 15 * 17 1 Cuvinte scrise deasupra cuvintelor: capitulam ecclesie Transsiluane; tăiate de aceiaşi mînă. 2 Corect: debito. 5 In text lipsesc cuvintele: litteras vestras. * Urmează cuvin tul: comite; tăiat de aceeaşi mină. 5 Silaba: la scrisă deasupra rîndului. 6 Corect: apparente. 7 Urmează: sil; tăiat de aceiaşi mînă. 8 Rupt circa 1 cm; întregit de noi după sens. * Astfel în copie. 10 Rupt cca 2 cm; întregit după sens. 11 Rupt cca 3 cm; întregit după sens. 12 Rupt cca 4 cm; întregit după sens. 15 Rupt cca 5 cm; întregit după sens. 14 Rupt cca 5,50 cm; întregit parţial, după sens. 15 Rupt cca 5,50 cm. 18 Rupt cca 5,50 cm; întregit pe baza contextului. 17 13 octombrie. 344 1364 octombrie 18, Vişegrad. Lodouicus, dei grada rex Hungarie, fidelibus suis, iudici, iuratis civibus et universis hospitibus civitatis Budensis, salutem et gratiam. Cum nos, ad supplicacionem fidelium rivium nostrorum de Brassow, ad eandem civitatem nostram nundinas seu forum annuum ad instar libertatis nun- 354 www.dacoromanica.ro dinarum Bude celebrandarum duxerimus concedendum seu concedendas, fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus universa iura et libertates fori annui vobis daţi, prout in nostro privilegio exinde con-fecto exprimuntur, Hermanno et Jacobo, civibus de dicta Brassow, osten-soribus presencium, in transscripto sub vestro sigillo concedatis et emanări facere debeatis,' absque difficultate aliquali, secus facere non au-dentes. Datum in Wyssegrad, in festo beati Luce evangeliste, anno domini M° CCCmo sexagesimo quarto. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, credincioşilor săi, judelui, juraţilor, orăşenilor şi tuturor oaspeţilor din oraşul Buda, sănătate şi milostivire. Deoarece noi am hotărît, la cererea credincioşilor noştri orăşeni din Braşov, să le hărăzim dreptul de a ţine în zisul nostru oraş (Braşov) iarmaroace sau tîrg anual cu aceleaşi libertăţi pe care le au şi iarmaroacele ce se ţin la Buda, vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca să daţi lui Hermann şi lui Iacob, orăşeni din zisul Braşov, înfăţişătorii scrisorii de faţă, şi să fiţi datori a pune să (li) se dea fără nici o greutate în copie, cu pecetea voastră, toate drepturile şi libertăţile tîrgului anual îngăduit vouă, aşa cum sînt arătate în privilegiul nostru, întocmit în această privinţă. Şi altfel să nu îndrăzniţi a face. Dat în Vişegrad, la sărbătoarea fericitului evanghelist Luca, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh. Stat. Braşov, Privilegii, nr. 5. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1278. Transumpt în actul judelui Ştefan Lorandi şi al sfatului oraşului Buda, din 20 decembrie 1364, nr. 367. EDIŢII: Sieb. Provinzialblătter, I. p. 206; Fejăr, IX/3; p. 429; Hurmuzaki- Densuşianu, 1/2, p. 90, Ub„ II, p. 219. REGEŞTE: Magyar Tbrt. Tdr, IV, p. 146. 345 1364 octombrie 19, Kăllo. Magistrul Nicolae Bebek, vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Szabolcs, adeveresc că, potrivit poruncii lor scrise, Emeric şi Petru, fiii lui Simion de Kâll6, au plătit patru florini orăşanului Petru, diacul (litteratus) din Tăşnad (Thasnad). Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1460. Orig. hîrtie, cu urmele a trei peceţi. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 126, nr. 1 541. 346 1364 octombrie 25. Ludouicus, dei gracia Hungarie, Dalmatie, Croaţie, Rame, Seruie, Gallitie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Salemitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus presen- 355 www.dacoromanica.ro tibus pariter et futuris presentium notitiam habituris, salutem in omnium salvatore. Quoniam sancte religionis iudicium sanctam iussit ecclesiam opibus condonare, et donata inviolabiliter observare; proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod serenissima domina Elisa-beth, regina Hungarie, genitrix nostra charissima, in personis religiosa-rum dominarum sanctimonialium claustri sancte Anne de Waradino exhi-buit nobis quasdam litteras nostras patentes maiori sigillo in Vzura fur-tim sublato consignatas, in facto cuiusdam Zeben vocate emanatas, te-noris infrascripti, petens nostram excellentiam, materno cum affectu ut easdem acceptare, approbare, ratificare et novi sigilii noştri appensione pro eisdem religiosis dominabus privilegialiter dignaremur confirmare, quarum tenor talis est: noiembrie36. Din cuprinsul acestora se află între altele astfel că cel (capitlu al bisericii de Oradea, la porunca) al aceluiaşi domn Andrei, regele, au hotărît ca, împreună cu Ricolae de Gîm-baş şi cu Petru de Fărău, oamenii aceluiaşi rege, ,să trimită ca om de mărturie pe Martin, custodele bisericii lor; aceştia, apoi, întorşi la acel capitlu au spus că (...) după ce a chemat pe vecinii şi megieşii, (acelei moşii), aceeaşi oameni ai regelui şi cel al capitlului au hotămicit-o (moşia) prin semnele de hotar scrise mai jos, nefiind nici un împotrivitor. Anume, mai întîi, semnele de hotar ale moşiei Boz începeau deasupra unei creste numite Enyed, la trei semne de hotar din pămînt, dintre care unul dinspre miazănoapte este al moşiei Boz, altul dinspre răsărit, este al satului Sîngătin, al treilea, dinspre miazăzi, al satului Monon-dorph, de aici (hotarul) mergea pe aceea creastă spre apus, în megieşia zisului sat Monondorph, care este al comitelui Hennyng de Apold, şi prin aceeaşi creastă ajunge la trei semne de hotar vechi, dintre care unul este (un) copac de stejar. De aici (ajunge) la (alte) două semne de hotar. Apoi, (hotarul) urcă pe aceeaşi creastă la două semne de hotar vechi, de aici, la (alte) două semne de hotar. Apoi, între miazăzi şi apus (urcă) prin aceeaşi creastă la două semne vechi de hotar. De aici înaintează 370 www.dacoromanica.ro deasupra obîrşiei văii numite Valea Monondorph, la trei semne de hotar vechi, dintre care unul este al bisericii, altul al sus-zisului Hennvng şi al treilea al fiilor lui Cheel, care au fost ei înşişi de faţă. De acolo (hotarul) mergea la trei semne de hotar vechi, dintre care unul este (un) copac de stejar. De aici la (alte) două semne de hotar. Apoi urcă pe aceeaşi creastă la două semne de hotar vechi. De aici înaintează deasupra obîrşiei văii numite Valea Monundorph la trei semne de hotar vechi dintre care unul este al bisericii şi altul al sus-zisului (comite) Hennvng iar al treilea al fiilor lui Cheel. După ce a fost arătată aceea scrisoare şi fiind citită, (.. .) nobilii, la cercetarea noastră legiuită, au spus că ei nu vor să se împotrivească întru nimic cuprinsului sus-arătatei scrisori privilegiale, ci dimpotrivă vor să fie mulţumiţi întru totul. Prin urmare, deoarece pentru săvîrşirea unei hotărniciri trebuie să fie trimişi în chip legiuit omul nostru sub mărturia omului vostru vrednic de crezare, aşadar, prin cuprinsul (scrisorii) de faţă cerem cu stăruinţă prieteniei voastre ca să trimiteţi omul vostru vrednic de crezare ca om de mărturie, în faţa căruia, Nicolae diacul, slujitorul şi notarul nostru, trimis de noi în chip osebit pentru aceasta, dueîndu-se, după ce au chemat acolo în chip legiuit vecinii şi megieşii aceleiaşi (moşii) şi fiind (aceştia) de faţă, să o hotărnicească potrivit cuprinsului suspome-nitei scrisori privilegiale, prin semnele sale de hotar adevărate şi vechi, ridicînd semne noi lîngă cele vechi, în locurile de trebuinţă, nesocotind cu desăvîrşire împotrivirea sus-zişilor nobili de Sîngătin. Şi după ce a fost hotărnicită şi în chipul de mai sus a fost despărţită şi deosebită prin semnele despărţitoare de hotar, prin sus-zisele semne de hotar, de drepturile de stăpînire ale altora, să o lase aceluiaşi capitlu, spre a o stăpîni pe veci cu acel drept cu care se ştie că ţine de el. Iar după acestea, să aveţi bunătatea să ne faceţi cunoscut în scris în scrisoarea voastră, după cum va fi de cuviinţă, desfăşurarea tuturor celor de mai sus. Dat în Sîntimbru, în a opta zi a sorocului mai sus-însemnat, în anului domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Arh.Naţ.Magh., DI. 30 662. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/129!)— 1356. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 25 ianuarie 1365, nr. 380. I II I Rupt cca 12 cm; întregit pe baza contextului. * Rupt cca 12 cm; întregit pe baza actului lui Emeric, voievodul Transilvaniei, din (10 noiembrie 1369, Turda), Dl. 30 686. 3 Pată de umezeală, cca 1,5 cm, lectură probabilă. 4 Rupt cca 12 cm. 5 Rupt cca 12 cm; întregit în parte pe baza contextului. 6 Rupt cca 11 cm; întregit după sens. 7 Rupt cca 10 cm; întregit pe baza contextului. 8 Corect: responderunt. 8 Rupt cca 8 cm; întregit după sens şi pe baza contextului. 10 Rupt cca 7 cm; întregit pe baza contextului. II Corect: ipsorum. 12 Rupt cca 7 cm; pentru întregire vezi nota nr. 2. 13 Corect: archidiaconi. 14 1356 mai 8 (Oradea). Cf. DRH—C—vol. XI, nr. 17. 15 Rupt cca 7 cm; întregit după sens. • 18 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 371 www.dacoromanica.ro 17 In transumpt lipseşte, pentru întregire cf. Teleki I, nota de la pag. 15 şi Dl. 31060. 18 Rupt cca 7 cm. 19 Astfel în transumpt. 20 Rupt cca 7 cm; întregit pe baza textului publicat în Ub. I, 531—532 şi Teleki, I, p. 18—20. 21 Rupt şi şters cca 4 cm; întregit pe baza textului publicat în Ub. I, 531. 22 Rupt şi şters cca 10 cm; întregit pe baza textului publicat în Ub. I, p. 531. 23 Rupt cca 5 cm, întregit după sens şi pe baza contextului. 24 Rupt şi şters cca 2 cm; întregit după sens. 23 In transumpt lipseşte, intercalat pe baza contextului. 26 Corect: perveniretur. 27 Corect: predicti. 28 Rupt cca 4 cm; întregit în parte după sens. 29 Rupt şi şters cca 3,5 cm; întregit după sens. 30 Rupt cca 0,5 cm; întregit pe baza contextului. 31 Corect: opportunum. 32 1364 august 24. 33 1364 septembrie 15. 34 1364 octombrie 18. 35 1356 mai 8, (Oradea)) cf. nota nr. 14. 38 octombrie 19, 1299. 358 1364 noiembrie 25, Sîntimbra. Nos, Petrus, viceuoyuoda Transsiluanus, memorie commendamus per presentes quod, cum nos honorabili conventui ecclesie beate Mărie virginis de Kulus, litteris nostris mediantibus, scripsissemus petendo amicabiliter, ut eorum mitterent hominem pro testimonio fidedignum, qno presente Ladislaus, filius Beke de Jklod, vel Michael de Lona, aut Johannes dictus Bugar de Kurpad, seu Johannes de Baduk, aliis absen-tibus, homo noster, ad faciem cuiusdam particule terre, Gyrukutb. vo-cate, vicinis et commetaneis eiusdem undique legittime convocatis et presentibus, aocedendo, ab aliorum possessionariis iuribus, metalibus dis-tinctionibus separatam et distinctam, statueret Bamabe, filio Johannis de Olnuk perpetuo possidendam, contradiccione nobilium de Thotheur non obstante; et ipsius possessionarie statucionis seriem, prout fieret oportunum1, ipse conventus ad octavas festi beati Martini confessoris tune venturas nobis amioabiliter rescriberet; tandem idem conventus nobis rescripsit in hec verba: {Urmează actul conventului de Cluj-Mă-năştur, din 8 noiembrie 1364, nr. 354). Unde nos, qui ex eiusdem noştri woyuodatus officii det>ito, unum-quemque iuxta sui iuris et iusticie quallitatem2 confovere debemus et eius iura, per legittima et regni consuetudinaria documenta sibi apro-priari debentia litterarum nostrarum patrocinio, ne iniquitas temporis in processu preiudicet equitati, et iustitia, per quam reges regnant et principes dominanfcur, pedibus sceleratorum conculoafca ingemisca't, in memoriam fulciri tenemur posterorum, predicte particule terre, Gyu-rukuth3 vooate, sub eisdem metis et signis, statucionem, nullo contra-dictore existente, eidem Barnabe, filio Johannis de Olnok iuxta formam premisse nostre iudiciarie commissionis factam, sicut tenor predictarum litterarum ipsius conventus et legittimus processus4 earundem nos infor- 372 www.dacoromanica.ro mabat, acceptamus, ratificamus et, de plenitudine nostre iudiciane po-testatis, predictam particulam terre, Gyrukuth vocatam, cum suis utili-tatîbus et utilitatum integritatibus, eidem Bamaţae commisimus et relin-quimus possidendam, sine preiudicio iuris alieni. Datum in Sancto Emerico, octavo die predictarum octavarum festi beati Martini confessoris, anno domini M° COCmo LX™0 quarto. (Pe verso, de o mină din sec. al XV-lea:) Metalis Gyrkwth. (Tot acolo, de o mină din sec. al XVI-lea:) Introductoria sive sta-tutoria pro nobili Barnaba, filio condam Joannis de Olnoky ad faciem particule terre Gywrkwth vocate. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire prin cele de faţă, că după ce noi am scris cinstitului convent al bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-(Mănăştur) printr-o scrisoare a noastră cerîn-du-le prieteneşte ca să trimită spre mărturie omul lor vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Ladislau, fiul lui Beke de Iclod sau Mihail de Luna ori Ioan zis Bugar de Corpadea sau loan de Badoc, în lipsa celorlalţi, ducîndu-se la o bucată de pămînt numită Gyrukuth şi chemînd în chip legiuit pe vecinii şi megieşii ei de pretutindeni şi fiind aceştia de faţă, despărţind-o şi deosebind-o de drepturile de moşie ale altora prin semne de hotar, s-o dea în stăpînire lui Barnaba, fiul lui Ioan de Bîrlea ca s-o stăpînească pe veci, fără a se ţine seama de împotrivirea nobililor de Tioltiur, şi apoi acel convent să aibă bunătatea a ne răspunde în scris, aşa cum ar fi mai potrivit, pînă la octavele viitoare ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul despre felul cum s-a făcut acea punere în stăpînire de moşie; în cele din urmă acel convent ne-a răspuns în scris astfel: (Urmează actul conventului din Cluj-Mă-năştur, din 8 noiembrie 1364, nr. 354). Drept aceea noi, care din datoria slujbei noastre voievodele trebuie să ocrotim pe fiecare potrivit cu felul dreptului şi dreptăţii sale şi care sîntem datori să întărim în amintirea urmaşilor, prin ocrotirea scrisorii noastre, drepturile lui ce trebuie să-i vină în stăpînire prin acte doveditoare cerute de lege şi de obiceiul ţării, pentru ca în curgerea vremii strîmbătatea să nu vatăme dreapta cumpănă, şi dreptatea prin care regii domnesc şi principii stăpînesc, să nu geamă călcată în picioare de cei nelegiuiţi, primim şi consfinţim punerea în stăpînire a sus-zisei bucăţi de pămînt Gyrukuth, între acele hotare şi semne de hotar în care s-a făcut pentru acel Barnaba, fiul lui Ioan de Bîrlea, potrivit cuprinsului pomenitei noastre porunci judecătoreşti, fără să fie nici un îm-potrivitor, aşa cum ne-a înştiinţat cuprinsul sus-zisei scrisori a acelui conven't şi legiuita desfăşurare a celor de mai sus, şi din plinătatea puterii noastre judecătoreşti, încredinţăm şi lăsăm acelui Barnaba sus-zisa bucată de pămînt numită Gyrukuth, cu folosinţele şi cu întregimea folosinţelor sale, ca s-o stăpînească, fără a vătăma dreptul altuia. Dat la Sîntimbru, în a opta zi a pomenitelor octave ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso, de o mină din sec. ăbXV-lea:) Hotărnicirea pămîntului Gyrukuth. 28 —■ Documenta Romaniae Hislorica 373 www.dacoromanica.ro (Tot acolo, de o mină din sec. al XVI-lea:) Scrisoare de punere sau dare în stăpînire, pentru nobilul Barnaba, fiul răposatului Ioan de Bîr-lea, pe bucata de pămînt numită Gyrukuth. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Bethlen de Iktâr. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1342. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 Corect: opportunum. 2 Corect: qualitatem. 3 Astfel in orig. 4 Cuvînt repetat. 359 1364 noiembrie 25, Sintimbru. Discretis viris et honestis honor^bili capitulo ecclesie Transsyluane dominis et amicis suis honorandis Petrus, viceuayuoda Transsyluanus, amiciciam paratam debito cum honore. Vestre discrecionis amicicie presencium serie declaramus quod in octavis diei Medii LX-me proxime preteritis, iuxta continenciam lite-rarum nostrarum citatoriarum, Kadoch, filius Apor in sua et Ladislai, filii Stephani, filii Apor de Vsdula, fratris sui personis, cum sufficienti procuratoria contra Laduslaum, filium Stephani, filii Palus de Pysulnuk, formam possessionarie recaptivacionis et statucionis ac contradiccionis seriem in se declarantes, in octavis diei Cynerum, anno in presenti ema-natarum, ad nostram accedendo presenciam exhibuerat nobis easdem literas vestras, asserendo accionem et acquisicionem eiusdem in eisdem explicări, in quarum tenoribus inter cetera habebatur hoc rrodo quod cum iidem Kadoch et Ladislaus, filius Stephani, filii Apor, accepto Paulo de Sard, homine nostro et Andrea, sacerdote de Monyoros, per vos ad litteratoriam amicabilem peticionem nostram in testimonio transmisso, quarta feria proxima ante Camis privii ad faciem possessionis Pysulnuk vocate, in terra Kyzdi Sycu'.orum habite, vicinis et conmetaneis eiusdem legitime convocatis et presentibus accedendo, rectam medietatem eiusdem iuris ordine recaptivando, per eosdem nostrum et vestrum homines ipsis statui facere voluissent, extunc idem Ladislaus, filius Stephani, filii Palus, huic possessionarie statucioni contradiccionis velamine ob-viasset, quemquidem Ladislaum, filium Stephani, filii Palus, eodem die et loco contra annotatos Kadoch et* Ladislaum, filium Stephani, filii Apor, ad predictas octavas diei Medii XL-me tune affuturas in nostram citassent presenciam, racionem sue contradiccionis redditurum. Cuius contradiccionis racionem idem Kadoch, sua, et ipsius Ladislai fratris sui in personis scire voie,bat a Ladislao, prenotato. Quo percepto Mychael, filius Petri de Burd pro eodem Ladislao, filio Stephani, filii Palus, cum suf-ficientibus literis vestris procuratoriis consurgendo responderat eomodo quod ipse Ladislaus, filius Stephani, filii Palus in facto prescripte possessionis Pysulnuk instrumenta haberet efficacia, que in termino per nos assignando exhibere promptus esset. Unde quia idem Kadoch pro se et Ladislao predicto, fratre suo, auctoritate procuratoria dictam medietatem ipsius possesionis Pysulnuk iure hereditario ipsis pertinere debere ac1 in1 dominio1 eiusdem1 persewrasse1, et de dicta medietate eiusdem posse^sioni^ Pysulnuk per eundem Ladislaum potencialiter se exclusos 374 www.dacoromanica.ro fuisse asserebat, predictusque procurator iamdicti Ladislai, filii Stephani, filii Palus instrumenta eiusdem ad nostram legittimam requisicionem non in predictis octavis diei Medii XL-e, sed in termino ulteriori per nos svbi assignando ipsum Ladislaum exhibere posse allegarat. Ideo nos una-cum regni nobilibus nobiscum in iudicio consedentibus decreveramus iudicantes isto modo, quod preassumptus Ladislaus, filius Stephani, filii Palus, in octavis festi beati Georgii martiris tune proxime venturis, uni-versa sua instrumenta si qua in facto predicte possessionis Pysulnuk vocate haberet, coram nobis exhibere teneretur, quibus visis iudicium et iusticiam facere valeremus lege regni observata. Ipsis itaque octavis festi beati Georgii martiris occurrentibus, predictis partibus coram nobis personaliter comparentibus, prefatus Ladislaus, filius Stephani, filii Palus eosdem2 Kadach3 et Ladislaum, filium Stephani, filii Apor, de de ipsa medietate prescripte possessionis Pysulnuk4 se expulisse non ne-gabat et eciam pro se occupasse modo pretacto affirmabat; de qua in termino ulteriori per nos tanto racionem efficacem cum aliis instru-mentis et litterarum suarum munimentis exhibere assumejbat, ad qua-rum exhibicionem nos eidem octavas festi Nativitatis beati Johannis Baptiste tune proxime venturas cum gravamine regni consueto assigna-veramus. Tandem ipsis octavis festi beati Johannis Baptiste advenien-tibus, ipsam causam pro exhibendis ipsis instrumentis in specialem pre-senciam magnifici viri domini Dionisii, woyuode Transsiluani et comitis de Zonuk, domini noştri, ad feriam secundam, videlicet festum Divisio-nis apostolorum tune venturum duxeramus prorogandam; nempe ab eodem festo Divisionis apostolorum ad peticionem parcium ad octavas festi beati Martini confessoris, tune proxime venturas, finaliter deter-minandam extiterat prorogata. Demum eisdem octavis festi beati Martini confessoris advenientibus prefato Ladislao, filio Stephani, filii Palus ad exhibenda dicta instrumenta vel racionem efficacem non veniente nec mittente, idem vero Ladislaus, filius Stephani, filii Apor de Vsdula, cui medio tempore predicto Kadach3, domino volente ab hac luce decesso, universa possessionaria iura, racione fraternitatis successerunt, ad nostram accedendo presenciam quasdas nostras privilegiales tempore ho-noris wayuodatus condam Stephani woyuode felicis recordacionis, in festo beato Thome apostoli sub anno domini M0CCCmo5XLmo nono ema-natas nostro iudiciario conspectui presenta(vit)6 in quarum tenoribus inter cetera comperimus haberi manifeste quod licet Stephanus, filius Apor, rectam quintam partem possessionum Zarrazpalhak et Pysulnuk vocatarum, ordine iudiciario coram nobis exequendo a Stephano, Ni-colao, Demetrio et Petro, filiis Johannis, filii Apor, Ladislao, filio Stephani, filii Palus, Gregorio, Nicolao et Jacobo, filiis Sandur, item a Jacobo et Petro, filiis Stephani, filii Egidii, optinuisset3 et eadem quinta pars possessionum predictarum, mediante homine nostro ad hoc specia-liter destinato et testimonio hominis vestri eidem Stephano, filio Apor, moderamine iuris observato stătută extitisset. Tandem idem Stephanus, filius Apor velut actor ab una, item Nico-laus, Demetrius et Petrus, filii ipsius Johannis, filii Apor, pro se personaliter, pro predicto autem Stephano, fratre isporum, idem Demetrius cum procuratoriis literis vestris comparuisset, et Ladislaus, filius Stephani, filii Palus, similiter personaliter, pro Gregorio autem, Nicolao et Jacobo, filiis ipsius Sandur, Bozoch, serviens ipsorum, similiter cum procuratoriis literis vestris astitisset et pro Jacobo ac Petro, filiis Step- 375 www.dacoromanica.ro hani, filii Egidii, fratribus ipsorum, ut dixissent, in etate tenera consti-tutis, parte ab altera, coram nobis consti-tutis7 personaliter comparantes, propter bonum pacis et concordie unionem et ut omnis rancor invidie de medio ipsorum excluderetur, tăiem inter se divisionem perpetuam in predictis possessionibus unanimi eorum voluntate fecisse et ordinasse oraculo vivevocis retulissent et fecissent coram nobis: quod de quadam ara in honore beate Elizabeth inter predictas possessiones Zarrazpathak et Pysulnuk vocatas antiquitus lapidibus constructa incipiendo super viam, que versus septemptrionem ad magnam silvam procederet et ad magnum montem Kuzberch vocatum, et ab eadem ara versus plagam orientis ad fluvium Kazun vocatum distingendo eundem fluvium et pre-dictum montem Kuzberch nominatum pro meta eorum ordinantes, pre-dicta possessio Pysulnuk cum uno loco molendini condam Palus super fluvio Kazun existenţi et sexta parte castri Baluanus vocati cessisset in porcionem Stephani et Kadach3, filiorum Apor ac Ladislai, filii Stepha-ni, filii Palus prenotatorum. Quarum literarum exhibicioniibus factis et perlectis continenciis earundem, idem Ladislaus, filius Stephani, filii Apor, medelam iusticie precabatur elargiri. Verum quia idem Ladislaus, filius Stephani, filii Palus eosdem Kadach3 et Ladislaum, filium Stephani, filii Apor, de ipsa medietate possessionis Pysulnuk. oreteneus exclusisse ac instrumenta litteralia3 eidem de termino ad terminum per nos iuxta suum assumptum exhibere debere dilatatum fuisse, nec eciam ad octavas beati Martini confessoris predictas ad exhibendum dicta instrumenta et racionem efficacem venire vel mittere curavit, verum eciam quia in tenoribus predictarum literarum privilegialium ipsa possessio Pysulnuk cum aliis ad ipsam pertinentibus in divisionem eorundem Stephani et Kadach3, filiorum Apor et ipsius Ladislai, filii Stephani, filii Palus8 cessisse «dinveniebatur, et cum nos9 unicuique in suo iuro deesse nolentes sed prodesse cupientes, iusticia suadente; ideo nos unacum regni nobilibus nobiscum iudiciario pro tribunali consedentibus predic-tam medietatem ipsius possessionis Pysulnuk, cum omnibus ad se pertinentibus, prout in eisdem literis privilegialibus continetur, eidem La-dislao, filio Stephani, filii Palus10, perpetuo adiudicavimus possidendam, prefatum vero Ladislaum, filium Stephani, filii Palus, contra eundem Ladislaum, filium Stephani, filii Apor, in facto potencie decrcvimus remansisse. Unde cum ad dictam statucionem faciendam homo noster sub ves-tri hominis testimonio de necessario transmitti debeat, igitur vestram petimus amiciciam diligenter per presentes, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Martinus de Cheged, homo noster specialiter ad hoc'-1 per12 nos12 transmissus ad faciem pre-dicte possessionis Pysulnuk, vicinis et commetaneis undique inibi eon-vocatis et presentibus accedendo, dictam medietatem eiusdem possesio-nis Pysulnuk, cum omnibus ad eandem spectantibus, eidem Ladislao, filio Stephani, filii Apor, statuat perpetuo possidendam, contradiccione ipsius Ladislai, filii Stephanii, filii Palus, ac filiorum eiusdem non13 ob-stante. Si vero alii contradictores existerent, contra prefatum12 Ladis-. laum12, filium Stephani12, filii12 Apor12, citet eosdem in nostram presen-ciam ad terminum competentem, racionem contradiccionis ipsorum red-dituros. Et pcvsthec seriem omnium premissorum prout fuerit oportunum3, 376 www.dacoromanica.ro nobis is vestris literis14 ad octavas festi Epiphanyarum3 domini nune venturas, vestri grada amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, octavo die termini prenotati, anno domini Mmo CCC”0 LX0 quarto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Di&cretis viris et honestis honorabili capitulo eedesie Transsyluane, dominis et amicis suis honorandis, pro Ladislao, filio Stephani, filii Apor, statutoria. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din cinstitul capitlu al bisericii Transilvaniei, domnilor şi prietenilor săi vrednici de cinstire, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Prin rîndurile acestei (scrisori) dăm de ştire chibzuitei voastre prietenii, că la octavele de curînd trecute ale Mijlocului păresimilor15 potrivit cuprinsului scrisorii noastre de chemare la judecată, dată în acest an, la octavele începutului păresimilor,16 cuprinzînd în sine un act de redobîndire de moşie şi de punere în stăpînire, precum şi facerea unei împotriviri, venind înaintea noastră Kadoch, fiul lui Apor, în numele său, şi al lui Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor de Oşdula, ruda sa, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare ca potrivnic al lui Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus de Petriceni, ne-a înfăţişat pomenita voastră scrisoare, spunînd că plSngerea şi pricina lui sînt arătate în acea (scrisoare). Iar în cuprinsul acestei (scrisori), între altele, scria aşa: că atunci cînd acei Kadoch şi Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor, luînd cu ei pe Pavel de Şoard, omul nostru şi pe Andrei, preotul din Măgheruş, trimis de voi ca om de mărturie, la prieteneasca noastră cerere scrisă, s-au dus în miercurea dinaintea zilei de lăsata secului de came17 la moşia numită Petriceni, aflătoare în ţinutul Chezdi al secuilor (şi) chemînd în chip legiuit pe vecinii şi megieşii ei, au voit să facă să li se dea lor în stăpînire dreapta jumătate a pomenitei moşii de către sus-numiţii oameni, al nostru şi al vostru, redobândind pe calea legii; atunci acel Ladftlau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, s-a ridicat împotriva punerii lor în stăpînirea acestei moşii. Iar ei au chemat în aceeaşi zi şi acelaş loc înaintea noastră, pe Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, ca să stea faţă cu numiţii Kadoch şi Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor, la sus-zisele octave pe atunci în curînd viitoare ale zilei Mijlocului păresimilor15 ca să dea seama de împotrivirea lui, al cărei temei voia să-l afle acel Kadoch, în numele său şi al lui Ladislau, ruda sa, de la sus numitul Ladislau. Auzind aceasta, Mibail, fiul lui Petru de Bord, ridieîndu-se pentru numitul Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, cu scrisoarea voastră de împuternicire îndestulătoare, a răspuns aşa: că acel Ladislau, fiul lui Ştefan), fiul lui Palus, are acte cu putere de dovedire cu privire în moşia sus-numită, Petriceni, pe care e gata să le înfăţişeze la sorocul ce va fi hotărît de noi. De aceea întrucît numitul Kadoch declară în numele său şi în al lui Ladislau, ruda sa susnumită, în temeiul împuternicirii acestuia, că zisa jumătate a pomenitei moşii Petriceni trebuie să ţină- de ei, după dreptul de moştenire, şi că ei au şi stăruit (mai multă vreme) în stăpînirea ei, şi că au fost alungaţi cu silă, de pe zisa jumătate a acelei moşii Petriceni, de către acel Ladislau, iar sus-zisul împuternicit al pomenitului Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, a susţinut că, pomenitul Ladislau nu poate să înfăţişeze actele lui, potrivit 377 www.dacoromanica.ro legiuitei noastre cereri, la sus-zisele octave ale Mijlocului păresimilor15, ci la un soroc următor ce-i va fi hotărît de către noi, de aceea, noi, dimpreună cu nobilii ţării ce stăteau cu noi la judecată, am hotărît prin judecată aşa, ca numitul Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui 'Palus, să fie dator să înfăţişeze înaintea noastră la octavele pe atunci curînd viitoare ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe18 toate actele sale, pe care le are, cu privire la sus-zisa moşie numită Petriceni pentru ca după vederea lor să putem face judecată şi dreptate, păzind legea ţării. Sosind, aşadar, pomenitele octave ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe18, (şi) înfăţişîndu-se sus-zisele părţi înşile înaintea noastră, pomenitul Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, n-a tăgăduit că el i-a izgonit pe numiţii Kadoch şi Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor, de pe pomenita jumătate a sus-zisei moşii Petriceni şi chiar a recunoscut că a pus stăpînire pe ea în chipul de mai sus pentru sine, (dar) s-a legat ca la un soroc viitor ce-i va fi dat de noi, să ne arate temeiul său îndreptăţit pentru aceasta, împreună cu alte acte şi dovezi scrise ale sale. Pentru înfăţişarea lor noi i-am hotărît octavele pe atunci viitoare ale Naşterii fericitului Ioan botezătorul19 cu (plata) gloabei obişnuite a ţării. în cele din urmă, sosind pomenitele octave ale Naşterii fericitului Ioan botezătorul19, am hotărît să amînăm pomenita pricină pentru înfăţişarea acelor acte, chiar anume înaintea măritului bărbat, a domnului Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, stăpînul nostru, pe luni, adică la sărbătoarea atunci viitoare a Răspîndirii apostolilor20, iar la cererea părţilor (pricina) a fost amînată de la numita sărbătoare a Răspîndirii apostolilor pe octavele pe atunci în curînd viitoare ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul21, pentru a-şi primi încheierea. în sfîrşit, sosind numitele octave ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul21, cum pomenitul Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, n-a venit şi nici n-a trimis (pe altcineva) ca să arate zisele acte sau temeiul (lui) îndreptăţit, iar pomenitul Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor de Oşdula căruia, prin plecarea din lumea această cu vrerea domnului a sus-zisului Kadoch, i-au rămas în temeiul rudeniei toate drepturile de moşie (ale aceluia), venind înaintea noastră, a înfăţişat judecăţii noastre o scrisoare a noastră privilegiată, dată în vremea dregăto-riei de voevod a răposatului Ştefan voevodul de fericită pomenire, la sărbătoarea fericitului apostol Toma, în anul domnului, o mie trei sute patruzeci şi nouă22, în al cărei cuprins am văzut, intre altele, arătîndu-se în chip lămurit că, deşi Ştefan, fiul lui Apor, urmărindu-şi dreptul pe calea legii înaintea noastră, a dobîndit dreapta cincime din moşiile numite Valea Seacă şi Petriceni de la Ştefan, Nicolae, Dumitru şi Petru, fiii lui Ioan, fiul lui Apor, de la Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, de la Grigore, Nicolae şi Iacob, fiii lui Alexandru, de asemenea de la Iacob şi Petru, fiii lui Ştefan, fiul lui Egidiu, şi (deşi) păzindu-se rîndu-iala legii, aceea cincime din moşiile mai sus amintite, a fost dată în stă-pînirea numitului Ştefan fiul lui Apor, .prin mijlocirea omului nostru, trimis anume pentru aceasta, şi cu mărturia omului vostru. în cele din urmă s-a înfăţişat pe de o parte acest Ştefan, fiul lui Apor, ca pîrîş; de asemenea pe de altă parte Nicolae, Dumitru şi Petru, fiii numitului Ioan, fiul lui Apor, ei înşişi în numele lor, iar în numele sus-zisului Ştefan, fratele lor, sus-numitul Dumitru, cu scrisoarea voastră de împuternicire, apoi Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, deasemenea, însuşi pentru sine, iar pentru Grigore, Nicolae şi Iacob, fiii acelui Alexandru, 378 www.dacoromanica.ro a venit Bozoch, slujitorul lor, tot cu scrisoarea voastră de împuternicire, iar pentru Iacob şi Petru, fiii lui Ştefan, fiul lui Egidiu, fraţii lor care erau, cum spuneau ei, în vîrstă fragedă, înfăţişîndu-se ei înşişi înaintea noastră, ne^au spus prin viu grai că, pentru binele păcii şi legăitura bunei înţelegeri dintre dînşii, precum şi pentru ca toată ura şi vrăjmăşia să fie alungate din mijlocul lor, ei au făcut şi rînduit între ei, cu împreuna lor învoire, următoarea împărţire veşnică a sus-ziselor moşii, şi o fac (şi) înaintea noastră (astfel:) că începînd de la un altar zidit din vechime, din piatră, în cinstea fericitei Elisabeta, între sus-zisele moşii numite Valea Seacă şi Petriceni pe din sus de un drum ce se îndreaptă spre miazănoapte la o pădure mare şi la un deal mare, numit Creasta Mijlocie de la acelaşi altar spre răsărit, la rîul numit Caşinul, despăr-ţînd acest rîu şi rînduind sus-zisul deal numit Creasta Mijlocie drept hotarul lor, sus-zisa moşie Petriceni dimpreună cu un loc de moară al răposatului Palus, aflător pe rîul Caşinul, precum şi a şasea parte din cetatea numită Baluanus, au căzut în partea susnumiţilor Ştefan şi Ka-doch, fiii lui Apor, precum şi a lui Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus. După înfăţişarea şi citirea cuprinsului acestei scrisori, numitul Ladislau, fiul lui Ştefan, (fiul lui Apor, s-a rugat să i se facă .dreptate. Şi deoarece acel Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, izgonise fără vreun act scris pe acei Kadoch şi Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor, de pe pomenita jumătate a moşiei Petriceni, iar îndatorirea de a înfăţişa, — potrivit legămîntului său — actele sorise îi fusese amînată de noi, din soroc în soroc, şi el nu s-a îngrijit să vină sau să trimită (pe cineva) nici chiar la octavele fericitului Martin mărturisitorul21, spre a înfăţişa zisele acte şi temeiul său îndreptăţit, (şi) deoarece, din cuprinsul sus-zisei scrisori privilegiale, s-a aflat că pomenita moşie Petriceni dimpreună cu (toate) celelalte ce ţin de ea, a căzut la împărţeală (în partea) aceloraşi Ştefan şi Kadoch, fiii lui Apor şi a lui Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus şi deoarece noi nu voim ca cineva să fie lipsit de dreptul său, ci dorim să se folosească de el aşa cum sfătuieşte dreptatea, de aceea noi, dimpreună cu nobilii ţării ce stăteau cu noi la scaunul de judecată, am dat prin judecată sus-zisa jumătate din numita moşie Petriceni cu toate cele ce ţin de ea, aşa cum scrie în aceea scrisoare privilegială, acelui Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor, ca s-o stăpînească pe veci şi am hotărît că susnumitul Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus să rămînă de judecată ca vinovat de silnicie faţă de acel Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor. De aceea, întrucît la facerea zisei puneri în stăpînire trebuie să fie trimis neapărat omul nostru, cu mărturia omului vostru, cerem cu stăruinţă prieteniei voastre, prin această (scrisoare), ca să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Martin de Ciugud, trimis de noi, anume pentru această dueîndu-se la sus-zisa moşie Petriceni şi chemînd acolo pe toţi vecinii şi megieşii acestei (moşii) şi fiind (ei) de faţă, să dea în stăpînire zisa jumătate din numita moşie Petriceni, cu toate cele ce ţin de ea, susnumitului Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul luii Apor, ca să o stăpînească pe veci, fără a ţine seamă de împotrivirea pomenitului Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Palus, şi a fiilor lui. Iar dacă ar fi alţi împotrivitori să-i cheme înaintea noastră spre a sta faţă cu pomenitul Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor, la sorocul potrivit, ca să dea socoteală de împotrivirea lor. Şi după 379 www.dacoromanica.ro aceasta să aveţi bunătatea a ne răspunde prin scrisoarea voastră, la octavele viitoare ale sărbătorii Botezului domnului23, despre toate cum au urmat cele de mai sus, aşa cum va fi (mai) potrivit. Dat la Sîntimbru, în a opta zi a sorocului mai sus însemnat, Un anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din cinstitul capitlu al bisericii Transilvaniei, domnilor şi prietenilor săi vrednici de cinstire, scrisoare de punere în stăpînire pentru Ladislau, fiul lui Ştefan, fiul lui Apor. Arh.Naţ-Magh., Dl. 29147. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Clui-NapocB/ 1349. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de închidere din ceară albă, aplicată pe verso. EDIŢII: Szekely okl., III, p. 15—20, cu data greşită: 21 martie 1364. REGEŞTE: Ub., II, p. 221. 1 11 1 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 2 Urmează: Stephani, tăiat de aceeaşi mină. 3 Astfel în orig. 4 Urmează: se expedisse affirmabat, tăiate de aceeaşi mină. s Urmează: LX, tăiat de aceeaşi mină. 8 Rupt oca 0,5 cm; întregit după sens. 7 Cuvint tăiat de aceeaşi mină, apoi subpunct&t. 8 Urmează: adinveni; tăiat de aceeaşi mină. 9 Urmează: unacum; tăiat de aceeaşi mină. 10 Corect: Apor. 11 Urmează: de curia nostra, tăiat de aceeaşi mină. 12 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 13 Urmează: observ.; tăiat de aceeaşi mină. 14 Urmează: amicabiliter rescr, tăiat de aceeaşi mină. 15 6 martie. 18 14 februarie. 17 31 ianuarie, 18 1 mai. 19 1 iulie. 20 15 iulie. 21 18 noiembrie. 22 21 decembrie. 23 13 ianuarie. 360 1364 noiembrie "9, (t^rcio Kalendas Decembris). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea magistrului Iacob, protono-tarul palatinului Nicolae Konth, întăreşte cu pecetea sa nouă actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 1336, dat răposatului Nicolae, fiul lui Simion, castelan, de Spis. Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei şi Dominic de Cenad, episcopi; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Orig. perg. In 1834 se afla în colecţia lui Al. Bârdossy, arhivarul comitatului Spiă. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 423—425. 361 1364 noiembrie 29, (tercio Kalendas Decembris) Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Ştefan, fiul lui Ştefan de Chemoudda, a fraţilor şi a verilor acestuia întăreşte actul său din 380 www.dacoromanica.ro 13 mai 1350 (D.I.R.—C—veac XIV, voi. IV, nr. 788), cu privire la împărţirea moşiilor Lazuri (Lazar), Băbeşti (Babun), Popy, Mykusy, Pazab, Ewsy şi altele. Dumitru de Oradea (Waradiensi), Dominic al Transilvaniei (Transiluano), Dominic de Cenad (Chanadiensi) episcopi; Dionisie, voievodul Transilvaniei (woyuoda Transiluano). Arh.Naţ.Magh., DL, arh. fam. Zichy, 214, B. 43. Orig. perg. Pecetea atîrnată s-a pierdut. EDIŢII: Zichy, IU, p. 273—274. 362 1364 decembrie 1, (Alba Iulia). Excellentissimo principi domino Lodouico, dei gracia illustri regi Hungarie, capitulum ecclesie Transiluane oracionum suffragia devota-rum cum perpetua fidelitate. Noverit vestra sublimitas, quod nos receptis litteris magnifici viri comitis Stephani, iudicis curie vestre, quarum tenores propter prolixi-tatem materie tegiosum1 omnino erant rescribere, unacum Blasio, filio Desew, homine eiusdem iudicis curie vestre, Anthonium sacerdotem de choro nostro ad exequenda que in eisdem litteris videbantur contineri, duximus transmittendum. Qui demum ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, in festo beate Caterine virginis et martiris primo ad facies possessionis AÎmas et aliarum villarum iuxta gurgitem Kysal-maspatak vocatum a parte orientis existencium accessissent, et cum eâsdem magistris Alaxii et Irneo statuere voluissent, frater Laurencius nomine procuratoris in persona propria et tocius conventus ecclesie beate virginis de Bulch huic statucioni demum sexta feria proxima post predictum festum beate Katerine1 ad facies possessionum Rapolth et Wnizzy veniendo, statucioni earundem nobilis vir Jacobus, filius Thome de Rapolth et eodem die ad faciem possessionis Babulna transseundo, si-militer statucioni eiusdem Andreas, filius Bulchu nomine procuratoris in persona domini sui Bachoch, filii Thome de Thurek et filiorum Johannis, filii eiusdem Thome contradictores extitissent, et eciam in medio noştri comparendo facie ad faciem contradixerunt, sed contradiccione ipsorum non obstante, secundum modum et tenorem predictarum litterarum iudicis curie vestre memoratas possessiones magistris Alaxii et Irneo statuis-sent, iure quo ad ipsos dinosscuntur pertinere. Datum die dominico proximo post festum beati Andree apostoli, anno domini Mmo COC“0 LXmo quarto. eritus1 se subro-gare; nosque, prout a deo nobis iura nostra defendendi facultas attribui-tur et potestas, circa reoptencionem ipsius terre n(ostre)1, qui ex anti-qua consuetudine sanctorum regum piorum nostrorum predecessorum, et consuetudine regni Hungarici approbata ad (te)stificandas‘ metas et con-finia regni noştri a faucibus quorumlibet rebellium rebellando ipsi regno nostro reapplicare et reannectere astricti et obligaţi totis nisibus inhyamus et toto posse anhelamus, fidelităţi universitatis vestre firmo regio sub edicto precipiendo mandamus quatenus, habita noficia pre-sencium, universi vestrum universaliter et singuli singulariter vos equis, armis et aliis exercitus necessariis adeo promptuarie disponere et mu-nire curetis, ut in festo beati Mathye apostoli proxime nune venturo, in Themeswar nos iungi valeatis, sine mora (...)* ad conterendam pro-terviam dicti hostis et rebellis noştri prelibati, fidelia et gratuita ser-vicia nobis et sacro nostro diademati viriliter inpensuri. Qui si feceritis vestram fidelitatem, benivolencia regia prosequen-tes recommendatam habqbimus atque gratam; si vero aliqui ex vobis fictis occasionibus et pretensis subterfugiis se ab huiusmodi nostris pro-cessibus abstrahere et absentare voluerint, extunc vobis comiţi et iudi-cibus nobilium dicti comitatus de Vng, sub pena privacionis honorum et amissio (... )x vestrorum, committimus et mandamus, ut omnes illos dicti comitatus nobiles ac alterius status homines exercituantes a dicto nostro exercitu secus (...) tim1 nobis fideliter et absque quorumlibet favore rescribere debeatis, quibus qualis pena pro tanta eorum contuma-cia sit infligenda, nostro, solo arbitri o ( ... >* duximus relinquendum, de qua demum nostre minime poterit inputare maiestati. Et hec volumus in dicto comitatu ubique palam proclamări. Datum in Wissegrad, in vigilia festi Epiphanyarum domini, anno eiusdem M° CCC0 LX0 quinto. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei principe de Salerno şi domn al ţinutului şi al Muntelui Sânt’ Angelo tuturor credincioşilor săi prelaţi, abaţi, prepoziţi, priori şi celorlalte feţe bisericeşti; de asemenea baronilor, comiţilor, castelanilor, nobililor şi oamenilor cu moşii precum şi celorlalţi oameni de seamă sau treaptă, datori din vechime să slujească în oaste, aşezaţi în comitatul Ung, cărora li se vor arăta cele de faţă, sănătate şi milostivire. Intrucît răposatul Alexandru, voievodul Ţării Româneşti ca unul ce şi-a uitat de binefacerile primite de la noi şi ca un nerecunoscător, încă de pe cînd se bucura de viaţa aceasta pămîntească (...) nu s-a înfricoşat să calce cu îndrăzneală cutezătoare credinţa sa cu care s-a legat faţă de noi cît şi scrisorile întocmite între noi şi el cu privire la anumite înţelegeri, dări şi (...) cuvenite nouă în temeiul stăpînirii noastre fireşti şi fiindcă apoi, murind el, fiul lui Vladislav urmînd relele deprinderi părinteşti nerecunoscîndu-ne cîtuşi de puţin de stăpîn al său 387 www.dacoromanica.ro firesc (...), fără a ne întreba şi a ne cere învoirea, îhsuşindu-şi pomenita noastră Ţară Românească, ce ni se cuvine nouă după dreptul şi rînduiala naşterii, numirea sa mincinoasă de domn, întru înfruntarea domnului său de la care trebuie să capete el semnele puterii sale, a cutezat să treacă în locul <... > tatălui său în scaunul sus-pomenitei noastre Ţări Româneşti cu învoirea trădătoare şi tainica înţelegere a românilor şi a locuitorilor acelei ţări, şi deoarece noi, care după vechiul obicei al sfinţilor regi răposaţi, înaintaşii noştri, şi după datina statornicită a regatului Ungariei (...) sîntem siliţi şi datori să redobîndim hotarele şi ţinuturile de margine ale acestui regat al nostru din ghiarele oricăror răzvrătitori, ce s-ar răzvrăti şi să le alipim din nou la acest regat al nostru pe cît ne este dată de Dumnezeu putinţa şi puterea de a ne apăra drepturile noastre, rîvnim cu toată silinţa şi ne străduim din toate puterile să redobîndim această ţară a noastră (...), drept aceea vă punem în vedere şi poruncim credincioasei voastre ojoşti, prin straşnică poruncă regală că, luînd cunoştinţă de cele de faţă, voi toţi cu toţii dimpreună şi fiecare din voi în parte să vă îngrijiţi să vă fciarmaţi şi pregătiţi cu cai, cu arme şi cu celelalte ce sînt de trebuinţă la război cu atîta grabă încît la sărbătoarea fericitului apostol Matia2, ce va veni în curînd, să ne puteţi ajunge la Timişoara, fără de zăbavă (...) spre a ne face cu bărbăţie credincioase şi mulţumitoare slujbe nouă şi sfintei noastre coroane ea să zdrobim cutezanţa zisului duşman şi răzvrătit al nostru sus-pomenit. Iar dacă veţi face aşa, miluind noi credinţa voastră cu bunăvoinţă regească, o vom avea în nume de bine şi de mulţumire; dacă încă unii dintre voi ar voi să se tragă înapoi sau să lipsească de la aceste purce-deri ale noastre, sub cuvinte născocite şi pricini prefăcute, atunci vă poruncim şi vă dăm în sarcină vouă comitelui şi juzilor nobililor din zisul comitat Ung, sub pedeapsa luării dregătoriilor voastre şi a pierderii (...) voastre, să fiţi datori să ne daţi seama în scris întocmai şi fără părtinirea nimănui, de toţi acei nobili şi oameni de altă stare datori să meargă la oaste, care s-ar da înapoi de la zisa noastră expediţie (...), iar ce fel de pedeapsă trebuie să li se dea acestora pentru nesupunerea lor atît de mare, am hotărît s-o lăsăm pe seama numai a socotinţii noastre, tocmai pentru ca apoi să nu i se poată găsi vreo vină din aceasta maiestăţii noastre. Şi acestea voim să se vestească în auzul tuturor, pretutindeni în sus-zisul comitat. Dat la Vişegrad, în ajunul sărbătorii Botezului domnului, în anul aceluiaşi, o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh. naţională Koăice; Filiala Jasovsky Podzâmok. Arh. conv. Lelez. Orig. hîrtie. Arh.Naţ.Magh., colecţia lui N. Jankovich, A, p. 286. Copie simplă. EDIŢII: Wagner, Dissertatio de Cumania, nr. 3; Şincai, Hronica, I, p. 501— 502; în traducere; Magyar T6rt. Tar., II, p. 186—187; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 92—93; DRH.—D. voi. I, nr. 42. REGEŞTE: Fejer, IX/3, p. 470. * * 1 Lacună In text. * 24 februarie. 388 www.dacoromanica.ro 374 1365 ianuarie 6 (octavo Idus Januarii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu noua sa pecete privilegiul său din 22 februarie 1354 (DRH—C—voi. X, p. 258—259, nr. 252), dat fui Ioan, fiul lui Alexandru, fiul lui Celen, comite de Csongrâd, prin care a întărit actul său de danie din 6 iulie 1348 (DIR—C—, veac XIV, voi. IV, p. 447, nr. 635). în text se aminteşte şi de pierderea sigiliului în Ţara Românească ac sub alio sigillo ipsius {domini Karoli) in partibus Transălpinis casualiter deperdito. Arh.Naţ.Magh., Dl. 99 577. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. CluJ-Napoca/1348 Orig. perg., în stare deteriorată, cu lacune şi pete de umezeală. Pecetea veche s-a pierdut, cea nouă este aliniată de şnur de mătase de culoare verde. EDIŢII: Kărolyi, I, p. 219—220. 375 1365 ianuarie 8, Vişegrad. Lodouicus, dei grada rex Hungarie, fidelibus suis capitulo Agrien-sis, salutem et gratiam. Dicitur nobis in persona nobilis domine relicte Stephani de Dojb quod Durugh, filius suais olym1 quasdas possassiones suas Dob et Kool vocatas, sibi propter maternam amorem, quem erga ipsam gessisset, iuxta continenciam litterarum vestrarum perpetuo condonasset de quo vobis plena constaret certitudo, que quidem littere vestre ab ipsa nune casualiter deperdite extitissent, aliaque paria earundem in vestra sacristia seu conservatorio ecclesie vestre, more solito, reposita haberentur, quibus ipsa ad presens valde indigeretur. Super quo, vestre fidelităţi firmiter precipimus et districte, quate-nus predicta alia paria ipsarum litterarum in vestra sacristia diligenter requiri et reinveniire faiciatis, requisiitarumque et reinvenitarum tenorem, si ipsam dominam modo prenotate tangere dinoscuntur, eidem in trans-scripto concedatis ad cautelam. Si vero pretacta alia paria dictarum litterarum, modo premisso reinvenire nequierifcis, ex tune, .prout vobis de eis-dem constat certitudo, nobis fideliter rescribatis, caventes tamen ne fraus, (vel)2, dolus eveniat in hac parte. Datum in Vişegrad, tercio die festi Epiphaniarum, anno domini Millesimo CCCmo LXm0 quinto. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, capitlului din Agria, mîntuire şi milostivire. Ni se spune nouă în numele nobilei doamne, văduva lui Ştefan de Dob, că Durugh, fiul său, pentru dragostea de mamă, pe care o arătase faţă de ea, i-a dăruit odată pentru totdeauna nişte moşii de ale sale numite Dob şi Coliu, potrivit unei scrisori a voastre, din care e vădită pentru voi deplina siguranţă, — scrisoarea voastră însă acum din întîm-plare a fost pierdută de către aceasta şi cealaltă copie a acestei scrisori se află depusă, după obicei, în sacristia voastră sau în arhiva bisericii voastre, scrisoare de care această doamnă acum are mare nevoie. Drept aceea, poruncim cu tărie şi cu străşnicie credinţei voastre să puneţi să fie căutată cu stăruinţă şi găsită sus-amintita copie a acestei scrisori în sacristia voastră şl dacă se va afla că priveşte această doamnă 29 — Documenta Românise Historica 389 www.dacoromanica.ro în felul mai sus amintit, să-i o daţi spre chezăşie în transcriere. Dacă însă nu veţi putea găsi o copie a -pomenitei scrisori, în chipul de mai sus, atunci să răspundeţi în scris întocmai aşa cum vi se pare mai sigur cu privire Ia această scrisoare, băgînd de seamă totuşi să nu se facă vreo înşelăciune sau vicleşug în această privinţă. Dat la Vişegrad, în ziua a treia a' Botezului domnului, In anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh.NaţJVtagh., Dl. 5 378. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1365 Transumpt în actul capitlului din Agria din 2 martie 1365, nr. 390. 1 2 1 Astfel în transumpt. 2 In transumpt lipseşte, intercalat de noi după sens. 376 1365 ianuarie 11, Vişegrad. Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, fidelibus suis, iudici, iuratis et universis civibus Budensibus, salutem et graciam. Dicunt nobis cives et hospites noştri de Scybinio quod, licet nos graciose annuerimus ut iidem et cuncti partis Transiluane cives cum rebus et mercibus eorum in Wyennam vel quocumque volunt transeundi liberam habeant facultatem, nec vos eosdem ad deponendum et reponen-dum in medio vestri ipsas res et meroes possitis coartare, tamen vos, dicta gracia nostra eis facta parvi pensa, eosdem nuper et res ac bona eorum inhibuissetis nec de mandato nostro eos abire permittere curas-setis, ausu temerario mandatis nostris resistentes. Unde, cum nos dictos cives de Scybinio et alios de predictis partibus Transiluanis gracia et libertate ipsis data velimus conservări, fidelităţi vostre firmiter precipimus et districte quatenus ipsos cives et hospites nostros de Scybinio et alios de partibus Transiluanis nune et semper in Wyennam vel quocumque voluerint, iuxta seriem et formam gracia nostre, libere abire sine dampno permittatis, aliud, sicut noştri mandati transgressores effici pertimescitis, facere non ausuri in premissis. Datum in Wyssegrad, sabbato proximo post festum Epiphaniarum domini, anno eiusdem millesimo CGCm° sexagesimo quinto. (Pe verso, însemnare de cancelarie:) Relatio Johannis tavarnicorum. (Sub pecete:) Relatio Johannis tavarnicorum. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, judelui, juraţilor şi tuturor orăşenilor din Duda, sănătate şi milostivire. Ne spun orăşenii şi oaspeţii noştri din Sibiu că, deşi noi am încuviinţat cu milostivire ca ei şi»toţi orăşenii din părţile Transilvaniei să aibă slobodă voie să treacă cu lucrurile şi mărfurile lor spre Viena sau oriunde vor voi şi ca voi să nu-i puteţi sili a lăsa şi scoate în vînzare acele lucruri şi mărfuri în mijlocul vostru, totuşi voi, nesocotind acea milostivire făcută lor i-aţi poprit de curînd şi pe ei şi lucrurile şi bunurile lor, şi nu v-aţi îngrijit să-i lăsaţi a merge mai departe potrivit cu porunca noastră, împotrivindu-vă cu o cutezătoare îndrăzneală poruncilor noa*s-tre. Drept aceea, deoarece noi voim ca zişii orăşeni din Sibiu şi alţii din pomenitele părţi ale Transilvaniei să fie păstraţi în milostivirea şi libertatea ce le-a fost dată, poruncim cu tărie şi străşnicie credinţei voastre ca să lăsaţi — potrivit cuprinsului şi rînduielii milostivirii noastre 390 www.dacoromanica.ro — pe numiţii orăşeni şi oaspeţi ai noştri din Sibiu şi pe ceilalţi din părţile Transilvaniei, să meargă slobod şi fără pagubă, acum şi totdeauna la Viena sau oriunde ar voi. Şi să nu îndrăzniţi a face altfel cu privire la cele de mai sus, dacă vă temeţi să ajungeţi călcători ai poruncii noastre. Dat la Vişegrad, în sîmbăta de după sărbătoarea Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Pe verso, însemnare de cancelarie:) Dare de seamă a lui Ioan, (marele) vistier. (Sub pecete:) Dare de seamă a lui Ioan, (marele) vistier. Arh. Stat. Sibiu; arh. oraş. U.I. nr. 17. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1365. Orig. perg., cu fragmente de pecete ogivală, de culoare roşie, aplicată pe verso. EDIŢII: Arch. f. Kunde oesterr. Gesch., V, p. 377; Ub., II, p. 223. REGEŞTE: Magyar Tort. Târ, IV, p. 146. 377 1365 ianuarie 13 (in octavis Epiphaniarum domini), (Agria). Capitlul din Agria adevereşte că Benedict, arhidiacon de Pîncota (Pankata, Pankota) împreună cu magistrul Nicolae, fiul lui Dumitru de Debrew, trimis special al regelui Ludovic I, în urma poruncii regeşti, în ziua de 15 iulie şi cele următoare din anul 1364 după o împărţeală prealabilă a pus pe nobilele doamne Barbara şi Anych, fiicele răposatului magistru Nicolae, fiul lui Bricciu de Bator, în săptămîna pătrimii cuvenite fiicei din toate moşiile şi părţile de moşii, atît de moştenire cît şi dobîn-dite precum şi din caii de herghelie ale tatălui lor aflate în comitatele Szabolcs, Satu Mare (Zathmariensi) şi Bihor1, urmînd ca unele să le fie date ulterior2. La desfăşurarea acţiunii au fost de faţă: Ioan, fiul lui Iacob de Moniorod, slujitorul (famulus) şi împuternicitul (procurator) nobilelor doamne, Petru, fiul lui Leukus, fiul lui Bricciu de Bator, precum şi La-dislau şi Gheorghe, fiii lui Ioan, fiul aceluiaşi Bricciu. In continuare redăm textual partea ce priveşte teritoriul Transilvaniei: „Deasemenea au dat în stăpînirea sus-ziselor doamne a patra parte din partea de moşie a zisului magistru Nicolae, răposat, avută în moşia Chiniz, aflată în sus-zisul comitat Bihor, adică o vatră şi jumătate în care locuise răposatul Nicolae, fiul lui Bene, aşezate lîngă vatra lui Ioan, fiul lui Serephil (Item quartam partem porcionis possessionarie condam dicti magistri Nicolai, in possessione Kenez vocata, in predicto comitatu Byho-riensi adiacenţi habite, unam videlicet sessionem cum medio, in quo condam Nicolaus, filius Bene inhabitasset, iuxta sessionem Jdkannis, filii Serephil adiacentes). în timpul punerii în stăpînire, împuternicitul nobilelor doamne a susţinut că deoarece unele moşii3 „odinioară au fost trecute asupra strămoşului lor cu nume de cumpărătură, iar moşia numită Chiniz în temeiul dreptului de căsătorie, acele doamne trebuie şi va trebui să aibă a treia parte din ele. împotriva acesteia pomeniţii magiştri Ladislau, Gheorghe şi Petru au răspuns că ei au scrisori cu deplină putere asupra ziselor moşii în care se află îndeosebi că din acele moşii cîte părţi şi prin ce drept 391 www.dacoromanica.ro au fost trecute asupra lor pe care ei, — deoarece atunci, pentru o oarecare poprire a lor făcută în faţa capitlului jbisericii din Oradea nu puteau să le arate, (dar) pentru lămurirea drepturilor lor sînt gata să le înfăţişeze, la un soroc următor. (... titulo empcionis, possessio vero Kenez nun-cupata matrimoniali iure olum ad progenitores eorundem devolute exti-tissent, de quibus eedem domine terciam partem habere deberent et de-buissent. In quorum contrarium memoraţi Ladislaus, Georgius et Petrus, magistH, respondissent, ut ipsi super dictis possessionibus literas haberent efficaces, in quibus specifice haberetur; que ex eisdem possessionibus, quo iure ad ipsos devente extitissent, — quas in termino ulteriori, eoquod propter quandam arestacionem4 eorundem coram capitulo ecclesie Wara-diensis factam, pro tune easdem exhibere nequirent, — pro iurium suo-rum declaracione fienda, exhibere presto essent et paraţi". Arh.Naţ.Magh., Dl. 5 379 1 şi 5 379/2. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1365. Două exemplare originale scrise de aceeaşi mină pe pergament, cu urme de pecete rotundă aplicată în document, pe verso. 1 2 3 4 1 Enchnch, Wasuary, Walay, Teremi, Eched, Fabianhaza, Kokat, Chiniz, Lu-gas, Odon, Leta, Nyreghaz, Pouch, Wenchellew, Saruar. Rakomaz. 2 Beudmonostora, Inazakala, Dusnok. 3 Pouch, Leta, Lugas, Teremi, Fabianhaza, Saruar, Eched, Walay, Kokat, Ina-zakala, Dusnok, Venchellew şi Nireghaz. 4 Corect: arrestacionem. 37S 1365 ianuarie 17 (sedecimo Kalendas Februarii). Ludovic I, regele Ungariei, confirmă punerea lui Nicolae, prepozit de Hont, în stăpînirea unei moşii. Dumitru de Oradea (Varadiensis), Do-minic al Transilvaniei, Dominic de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Dioni-sie, voievodul Transilvaniei (wayuoda Transsylua.no). Arh.Naţ.Magh., Dl. Orig. perg. EDIŢII: Katona, X, p. 351—352; Fejer, IX/3, p. 468—469. 379 1365 ianuarie 20, Vişegrad. Nos, Nicolaus Konth, regni Hungarie palatinus et iudex Comano-rum, damus pro memoria quod causam, quam Dominicus, filius Iuan de Gyuluez pro quo Stephanus, filius Dominici, cum procuratoriis literis nostris comparuit contra Nicolaum, filium Georgii, Petrum, Georgium et Blasium, filios Blasii, iuxta continenciam priorum literarum nostrarum prorogatoriarum super factis in prioribus literis nostris contentis et ex-pressis, in octavis festi Epiphaniarum domini movere habebat coram no-bis ad regium literatorium mandatum pro ipsis in causam attractis nobis allatum, ad quindenas residencie presentis exercitus regalis, stătu sub priori duximus perhemptorie prorogandam. Datum in Vyssegrad, octauo die termini prenotati, anno domini Mil-lesimo CCCmo LXmo quinto. 392 www.dacoromanica.ro (Pe verso:) Pro Dominico, filio Iuan de Gyuluez, contra Nicolaum, filium Georgii, Petrum, Georgium et Blasium, filios Blasii, ad quindenas residencie presentis exercitus regalis, prorogatorie. (Pe marginea din stingă documentului:) Pro actore Johannes, filius Nicolai cum (procuratoriis litteris capituli) Chanadiensi(s) pro i(n cau-sam attracto) Nicolaus; p(rorogatur) ad octavas (Omnium) S(anctorum) de parcium due, assertione. Noi, Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor dăm de ştire că pricina pe care, potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre, o amînare de mai înainte trebuia s-o pornească înaintea noastră la octavele sărbătorii Botezului domnului1 Dominic, fiul lui Ioan de Giul-văz, — pentru care s-a înfăţişat Ştefan, fiul lui Dominic, cu scrisoarea noastră de împuternicire, — împotriva lui Nicolae, fiul lui Gheorghe şi împotriva lui Petru, Gheorghe şi Blasiu, fiii lui Blasiu, în legătură cu faptele cuprinse şi arătate în scrisoarea noastră de mai înainte, am ho-tărît la porunca scrisă a regelui ce ne-a sosit pentru pîrîţi, s-o amînăm neapărat, în starea ei de mai înainte, pe a cincisprezecea zi după lăsarea la vatră a oştrii de acum a regelui1 2. Dat la Vişegrad, în a opta zi după sorocul de mai sus, îta anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Pe verso:) Scrisoare de amînare pentru Dominic, fiul lui Ioan de Giulvăz împotriva lui Nicolae, fiul lui Gheorghe, Petru, Gheorghe şi Blasiu, fiii lui Blasiu, pe a cincisprezecea zi după lăsarea la vatră a oştirii de acum a regelui. (Pe marginea din stingă a documentului:) Pentru pîrîş Ioan, fiul lui Nicolae, cu scrisoare de împuternicire a capitlului din Cenad, pentru pîrît, Nicolae, ca împuternicit. S-a amînat la octavele Tuturor sfinţilor3, cu învoirea amînduror părţilor. Arh.Naţ.Mâgh., Dl., arh. fam. Kăllay nr. 1 473. Orig. hîrtle, cu pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Pesty. Krassâ, III, p. 70—71. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 128, nr. 1554. 1 13 ianuarie. 2 20 octombrie, lăsarea la vatră fiind la 6 octombrie 1365. 3 8 noiembrie. 380 1365 ianuarie 25, (Cluj-Mănăştur). Nobili viro et honesto Petro, viceuoyuode Transsilvano, amico eo-rum plurimum re(verendo, conventus monasterii beate. Mărie virginis de Clusmunustra)1 amicicie et honoris incrementum continuum. Naveri t vestra nobilitas litteras vestras nos recepisse reverenter in hec verba: (Urmează actul lui Petru, vicevoivodul Transilvaniei, din 25 noiembrie 1364, Sîntimbru nr. 357). Nos enim peticionibus vestre nobilitatis annuentes, ut tenemur, una-cum predicto magistro Nicolao, notario vestro, nostrum hominem videli-cet fratrem Johannem sacerdotem, pro testimonio fidedignum ad pre-missa exequenda duximus transmittendum. Qui demum ad nos reversi et 393 www.dacoromanica.ro per nos requisiti nobis viva voce retulerunt quod ipsi, feria secunda proxima ante festum beati Thome apostoli, nune proxime preteritum, ad faciem predicte possessionis Buzd vocate pariter accessissent ac universos vicinos et commetaneos eiusdem inibi legitime convocassent presentibus-que discretis viris: Johanne preposito, Ladislao, arhidiacono de Doboka et magistro Georgio, canonicis ecclesie Transsiluane in persona eiusdem capi tuli, item Mathia, Johanne de Kereztienzygethe ac Thoma dicto Omis pro Johanne, filio Michaeli cum sufficientibus litteris procuratoriis nobi-libus de Enyed predicta, dictam possessionem Buzd nominatam per suas veras metas et antiquas iuxta continenciam iamdictarum litterarum privi] egialium reambulassent ac de voluntate ambarum parcium, in locis necessariis novas metas iuxta veteres erexissent et reambulatam et ab aliorum possessionariis iuribus in talibus distinccionibus separando, eidem capitulo relinquissent perpetuo possidendam nullius contradiccione ob-viante. Mete autem predicte possessionis Buzd taliter procedentur: primo enim in uno monticulo Enyedberche vocato tres metas antiquas reperis-sent circa quas a septemtrione2 capitulo unam metam terream et aliam a plaga orientali pro nobilibus de Enyed de novo subfodissent. Deinde incli-nando in eodem Berch versus partem occidentalem duas metas cursuales; ab hinc procedendo, unam metam cursualem in circuitu cuiusdam arbo-ris et per eundem Berch paululum procedendo, similiter imam metam cursualem; de hinc in eodem Berch eundo, circa viam, similiter unam metam cursualem, de novo erexissent. Deinde ascendendo3 per eundem (B)erch1, ubi unam metam Lyvkashathar vocatam et aliam antiquam metam reperissent circa quas terciam metam a parte predicte possessionis Buzd vocate sublimassent. Deinde inclinando per eundem Berch unam metam cursualem in circuito cuiusdam arboris de qua (desce)n-dendo4 per eundem Berch, aliam metam cursualem construxissent. Ab hinc tendendo devenissent ad caput ipsius vallis Monundorph, ubi tres metas anti(qua)s5 reperissent, quas cum una meta terrea renovassent. Et sic mete predicte (possessioni)s4 Buzd a parte pretaxate possessionis Enyed vocate terminantur. Datum in festo Conversionis sancti Pauli, anno domini M° CCC™0 LXra0 quinto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) (Nobili viro et hon)esto6 Petro vice-uoyuode Transsilvano (amico)7 ipsorum (reverend)o6. (Pro honorabili capitulo ecclesie)6 Transsiluane super facto reambulacionis (et metarum ereccionis posses)sionis6 Buzd vocate. Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prietenului lor vrednic de multă cinstire, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, spor neîncetat al prieteniei şi cinstei cuvenite. Să afle nobilimea voastră că noi am primit cu plecăciune scrisoarea voastră cu acest cuprins: (Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 25 noiembrie 1364, Sîntimbru, nr. 357). Noi, aşadar, dînd ascultare cererilor nobilimii voastre, precum sîn-tem datori, am hotărft, ca împreună cu sus-pomenitul magistru Nicolae, notarul vostru, să trimitem pentru îndeplinirea celor de mai sus, un om de-al nostru, vrednic de crezare, adică pe fratele Ioan preotul. Aceştia întoreîndu-se apoi şi fiind întrqbaţi de noi, ne-au spus prin viu grai că ei, luni înaipte de sărbătoarea fericitului apostol Toma8, de curînd tre- 394 www.dacoromanica.ro cută, au mere împreună la faţa locului, pe sus-zisa moşie numită Boz şi i-au chemat acolo, în chip legiuit, pe toţi vecinii şi megieşii acestei moşii şi fiind de faţă chibzuiţii bărbaţi: Ioan prepozitul, Ladislau, arhi-diaeonul de Dăbîca şi magistrul Gheorghe, canonici ai bisericii Transilvaniei, în numele acestui capitlu, de asemenea Matia, Ioan de Cristian şi Toma zis Orrus9, în numele lui Ioan, fiul lui Mihail, cu îndestulătoare scrisori de împuternicire, potrivit cuprinsului sus-pomenitei scrisori privilegiate, au hotărnicit nobililor de sus-pomenita Sîngătin, amintita moşie, numită Boz, cu adevăratele şi vechile sate hotare, şi cu învoirea amîn-duror părţi, în locurile unde era nevoie, au ridicat semne noi potrivit celor vechi şi odată hotărnicită, separînd de drepturile de stăpînire ale altora, prin aceste semne despărţitoare au lăsat-o acestui capitlu spre a o stăpîni pe veci, nefiimd ni,ci o împotrivire din partea nimănui. Iar hotarele sus-amintitei moşii Boz merg astfel: mai întîi, pe o movilă numită Creasta Sîngătinului, au găsit trei semne vechi, lingă care au ridicat din nou dinspre miazănoapte o movilă de hotar pentru capitlu şi alta dinspre partea de răsărit pentru nobilii din Sîngătin. Îndreptîndu-se de la această creastă spre apus, (au ridicat) două semne de hotar de legătură. Pornind de aici au săpat un semn de hotar de legătură în jurul unui copac şi înaintînd foarte puţin prin această creastă, au săpat de asemenea un semn de hotar de legătură. Mergînd de aici tot pe creasta aceea, pe lingă drum, la fel au ridicat din nou un semn de hotar de legătură. Apoi urcînd prin această creastă, au găsit acolo un semn numit Hotarul găurit şi un alt semn vechi, pe lingă care au ridicat un al treilea semn dinspre sus-zisa moşie numită Boz. Apoi coborînd pe aceeaşi creastă (au ridicat) un semn de legătură în jurul unui copac, de la care coborînd pe aceeaşi creastă, au ridicat un alt semn de hotar de legătură. Pornind de aici au ajuns la capătul acelei văi (numite) Monundorph, unde au găsit trei semne vechi, pe care le-au înnoit cu o movilă de hotar. Şi aşa se sfîrşesc hotarele sus-pomenitei moşii Boz dinspre partea amintitei moşii numită Sîngătin. Dat la sărbătoarea întoarcerii (la credinţă) a sfîntului Pavel, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Nobilului şi cinstitului bărbat Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prietenului vrednic de cinstire al acestora. Pentru cinstitul capitlu al bisericii Transilvaniei cu privire la hotărnicirea şi ridicarea hotarelor moşiei numite Boz. ArhJJaţJVIagh., Dl. 30 662. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1299—1356. Orig. hîrtie, rupt în două, cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 Rupt cea 12 cm, întregit după sens şi pe baza mandatului lui Petru vice-voievod al Transilvaniei din 25 noiembrie 1364, Sîntimbru, nr. 357. 2 Astfel în orig. 3 Corect: asseendendo. 4 Rupt cca 1 cm; întregit pe batea contextului. 5 Rupt cca 0,5 cm; întregit pe baza contextului. 6 Rupt cca 3 cm; întregit pe baza contextului. 7 Pată de umezeală cca 1 cm; întregit pe baza contextului. 8 16 decembrie 1364. 9 = Cîrnul. 395 www.dacoromanica.ro 381 1365 ianuarie 27. liodouicus, dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarie etc. rex, princeps Sallemitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus presen-tibus et futuris presencium noticiam habituris, salutem in salutis largi-tore. Solet a principe confirmări quod licet postulatur quia sicut iuris est occupata indebite ad statum pristinum revocare, sic est equitati con-sonum obtenta legitime regio patrocinio roborare. Proinde ad universo-rum noticiam harum serie volumus pervenire quod Nicolaus, filius Ken-det, iudex civitatis nostre de Zalathna, sua necnon universorum civium et hospitum nostrorum de eodem in personis ad nostre serenitatis accedens presenciam exhybuit1 nobis quasdam litteras nostras paten-tes, priori et maiori sigillo nostro in terra Vzure furtim sublato consignatas, super libertate diete civitatis nostre per nos concessa, confectas tenoris subsequentis, supplicans nostro culmini regio pre-ce subiectiva ut easdem litteras nostras liJbertaţesque eorum in eisdem expressas acceptare, approbare, ratificare et novi sigilii noştri appensione pro eisdem dignaremur confirmare; quarum tenor talis est: {Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 28 noiembrie, 1357, D.R.H.—C.— voi. XI, nr. 200). Nos igitur propositis supplicationibus ipsius Nicolai, filii Kendet, tanquam iustis et modestis regio înclinaţi cum favore, pretactas litteras nostras omni prorsus vicio et suspicione carentes, presentibus de verbo ad verbum insertas quo ad omnis sui continencias et clausulas accepta-mus, approbamus, ratificamus et pro eisdem fidelibus civi,bus et hospiti-bus nostris de dicta Zalathna eorumque posteris mera regia auctoritate perpetuo valituras confirmamus presentis privilegi1 noştri patrocinio median te. In cuius confirmacionis nostre testimonium firmitatemque perpetuam presentes concessimus litteras nostras privilegiales pendentes2 et autentici sigilii noştri novi dupplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris domini Nicolai, archyepiscopi Strigoniensis locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre canoellarii dilecti et fidelis noştri, sexto Kalendas mensis Februari1 anno domini M° COCmo LXmo quinto, regni autem noştri anno XX™0 quarto. Venerabilibus in Christo patribus et dominis eodem Nicolao Strigoniensi, Thoma Collochiensi1, Wglino1 Spalatensi, Nicolai Jadriensi et Elya Ragu-siensi archyepiscopis; Demetrio Waradiensi, Dominico Transsiluano, Co-lomano Jauriensi, Ladislao Wesprimiensi, Stephano Zagrabiensi regnique Sclauonie vicario generali, Dominico Chanadiensi, Mychaele Agriensi, Wilhelmo Quinqueecclesiensi, Johanne Wachiensi, Petro Boznensi, fratre Stephano Nitriensi, Demetrio electo confirmato Syrimiemsi, altero Demetrio Nonensi, Nicolao Traguriensi, Stephano Pharensi, Vallentino1 Maca-rensi, Matheo Sybinichensi1, Mychaele Scardonensi et Portiua1 Sceniensi1 ecclesiarum episoopis, ecclesias dei filiciter3 gubemantibus, Tynniniensi et Corbauiensi sedibus vacantibus. Magnificis viris Nicolao Kont, palatino, Dyonisio woyuoda Transsiluano, comite Stephano Bubeek, iudice curie nostre, Johanne magistro thauamicorum nostrorum, Nicolao Zeech Dalmachye1 et Croachye1, Nicolao de Machou, banis, Petro Zudar pin-cernarum, Paulo dapiferorum, Emrico1 agazonum; Johanne janitorum 396 www.dacoromanica.ro nostrorum magistris ac magistro Benedicto, comite Posoniensi aliisque quampluri,bus comitatus regmi noştri tenentibus et honores. {Pe verso, de o altă rrână din. veacul al XV-lea:) Rex Lodouicus libertas populorum de Zlathnabajiya ad instar aliorum montanistarum huius regni fruenda emanata, 1357. Ludovic, din mila lui D.umnezeu, regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumamiei, Bulgariei, etc., pirin-cipe de Salemo şi domn al ţinutului Muntelui Sânt' Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă despre cele de faţă, mîntuire întru dăruitorul mîntuirii. Se obişnuieşte a se întări de către principe ceea ce este îngăduit să se ceară, fiindcă după cum este drept ca cele luate în stăpînire pe nedrept să fie aduse iar în starea de dinainte, tot aşa este potrivit cu dreptatea ca cele dobîndite în chip legiuit să fie întărite prin ocrotirea regească. Drept, aceea, prin cuprinsul acestei scrisori voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, înfăţişîndu-se înaintea luminăţiei noastre Nicolae, fiul lui Kendet, judecătorul oraşului nostru Zlatna, ne-a înfăţişat în numele său şi în numele tuturor orăşenilor şi oaspeţilor din acelaşi loc, o scrisoare a noastră deschisă, întărită cu pecetea noastră cea mare şi cea de mai înainte, care ne-a fost luată pe ascuns în ţinutul Ozora, cu privire la libertatea amintitului nostru oraş, hărăzită de noi (scrisoare) întocmită cu următorul cuprins, rugind înălţimea noastră regească, prin supuse rugăciuni, să o primim, să o încuviinţăm şi să o consfinţim aceea scrisoare a noastră şi libertăţilor lor arătate în ea şi să binevoim a o întări pentru aceştia prin pecetea noastră atârnată cea nouă. Iar cuprinsul acestei scrisori este următorul: {Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 28 noiembrie 1357, D.R.H.—C.—voi. XI, nr. 200).. Noi, aşadar, înduplecaţi de rugăminţile înfăţişate mai sus ale acestui Nicolae, fiul lui Kendet, ca fiind îndreptăţite şi cuvincioase, o primim, o încuviinţăm şi o consfinţim cu bunăvoinţă regească amintita scrisoare a noastră, lipsită cu totul de orice bănuială de stricăciune, trecută din cuvînt în cuvînt în scrisoarea de faţă, cu tot cuprinsul şi clauzele acestei scrisori, pentru aceşti cetăţeni credincioşi şi oaspeţi ai noştri din zisa Zlatna şi urmaşilor acestora, în temeiul întregei autorităţi regale, spre a avea putere în veci, o, întărim prin mijlocirea privilegiului nostru de faţă. Spre mărturia şi veşnica trăinicie a acestei confirmări a noastre am dat scrisoarea (noastră) privilegială de faţă, întărită cu puterea noii şi autenticei noastre peceţi duble, atîrnate. Dat de mîna venerabilului părinte întru Hristos domnul Nicolae, arhiepiscop de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, cancelar iubit al curţii noastre şi credincios al nostru, în ziua a şasea a calendelor lunii februarie, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci, iar al domniei noastre în anul al douăzeci şi patrulea. Venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, acelaşi Nicolae de Strigoniu, Toma de Calocea, Ugolin de Spalato, Nicolae de Jadra şi Ilie de Ragusa, arhiepiscopi, Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Colomam de Gyor, Ladislau de Ves-prim, Ştefan de Zagreb, vicar general al regatului Slavoniei, Dominic de Cenad, Mihail de Agria, Vilhelm de Pecs, Ioan de Vaţ, Petru de Bosnia, fratele Ştefan de Nitra, Dumitru ales şi confirmat de Sirmiu, alt Dumitru 397 www.dacoromanica.ro de Nona, Nicolae de Trau, Ştefan de Faro, Valentin de Makarska, Matei de Sibenik, Mihail de Scardona şi Portiva de Segno, episcopi ai bisericilor, păstorind întru fericire bisericile lui Dumnezeu, soaunele din Knin şi Krbva fiind fără păstor; măriţii bărbaţi Nilcolae Kont, palatinul, Dioni-sie, voievod al Transilvaniei, corniţele Ştefan Bebek, judele curţii noastre, Ioan, vistierul nostru, Nicolae de Zeech, ban al Dalmaţiei şi Croaţiei, Nicolae (ban) de Macva, Petru Zudar, marele paharnic, Pavel marele stolnic, Emeric marele comis, Ioan marele uşier şi magistrul Benedict, comite de Pojon şi mulţi alţii, ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. (Pe verso, de o altă mină din veacul al XV-lea:) Libertatea oamenilor din Zlatna dată (de) regele Ludovic la fel cu a altor mineri ai acestui regat, spre a se bucura, 1357. Arh.Naţ.Magh.t Dl. 30 665; Dl. 29 153; Dl. 29 152. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia din 1 august 1375. Copie simplă din veacul al XV-lea. Transumpt în actul lui Sigismund, regele Ungariei din 14—28 februarie 1391. REGEŞTE: Ub., II, p. 223—224. 1 Astfel în transumpt. 2 Corect: pendentis. J Corect: feliciter. 382 1365 februarie 2. Lodouicus, dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Seruie, Gallieie, Lodomerie, Comanie Bulgarieque rex, princeps Sallemitanus et honoris montis Sancti Angeli dominus, omnibus Ohristi fidelibus, presen-tibus et futuris, presencium noticiam habituris, salutem in eo, qui regi-bus dat salutem et feliciter gubemare. Regum requirit celsitudo, et sublimium convenit dignitati fidelia suorum fidelium obsequia ubertatis gracia fecundare1 ut ceteri eo exemplari, ex fidelibus fideliores efficiantur seque reddant devociores ex de-votis. Proinde ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod nos, intuitum nostre consideracionis in strenuum virum Balk, fili-um Zaaz, woyuodam nostrum Maromorosiensem, dilectum nobis et fide-lem, convertentes immensissimaque sua servicia in memoriam nostre cel-situdinis reducentes, quibus idem a toto eo tempore, quo ipse, tanta caritate fervenţi, nostre adhesit maiestati, ut de terra nostra Molduana, suis caris parentibus et quamplurimis cognatis, neenon bonis eiusdem uni-versis in eadem terra nostra postergum relictis et postpositis, in reg-num nostrum Hungarie advenit1 2 sub sinu nostre dileccionis in serviciis que pro augmentacione noştri honoris et potencie utilia fore, ex innata sua industria conspexerat, exhibendis, se nostre offerens placibilem maiestati. Nos vero, hiis et aliis serviciorum suorum proclarissimis meritis, que eundem modo quo supra, cum sumpme diligencie studio ubique, et specialiter in dicta terra nostra Molduana, non sine proprii sui cruoris effusione ac letalium wlnerum3 supportacione, fratrumque, proximorum et quamplurimorum famulorum suorum morte crudeli, sollicite et habi-liter exhibuisse cognovimus et exhibere cognoscimus in presenti, ac 398 www.dacoromanica.ro vixnibiturum pro firmo credimus in futurum, memoriter recensitis, equi-dem itaque dignum fore estimantes ut digno digna et magnis magna im-pendantur, premia, sudoresque4 labores merces copiosa reficiat et restau-ret, in signum nostre specialis dileocionis et affeccionis indicium, quan-dam possessionem, Kuhnya vocatam, in terra nostra Maromorusiensi ha-bitam, cum aliis villis, Jood, Bathkow5, Kethuyssou, Moyze5, Borş et Keeth-zeleste vocatis, in eadem terra Marmorosiensi5 existentibus, ad eandem-que possessionem Kuhnya spectantibus, cum omnibus suis utilitatibus, videlicet aquis, silvis et alpibus ac quibuslibet earundum pertinenciis, quovis nomine vocitatis, a Bokdan woyuoda et suis filiis, nostris videlicet infidelibus notoriis, ob ipsorum detestandam infidelitatis notam, eo quod idem Bokdan et filii sui, fulminante6 dyabulo5, humani generis inimico, qui, cor eorum tela7 sue nequicie et fraudis venenosus8 graviter saucians, adhoc eis persuasit, ut, a veritatis via et debite fidelitatis constancia plu-ries deviantes, de dicta regno nostro Hungarie in pretactam terram nos-tram Molduanam clandestine recedentes, eandem in nostre maiestatis con-tumeliam moliuntur8 conservare, ad manus nostras regyas5 devolutas sub hiisdem suis veris metis et antiquis, quibus eedem actenus5 habite exti-terunt et possesse, de |beneplacita voluntate et consensu serenissime prin-cipisse domine Elizabeth, regine Hungarie, genitricis nostre karissime5, de consilioque prelatorum et baronum regni noştri prematuro, ipsis Bak-dan5 et filiis suis, tamquam malemeritis, ut ne perversitas aliis similia presumpmentibus transseat10 in exemplum, pretitulatis possessionibus privatis et omnino spoliatis, ac universis litteralibus instrumentis, pro eis-dem Bakdan5 et filiis suis super prenotatis possessionibus emanatis, cas-satis, anichilatis8 et in irritum revocatis, dedimus, donavimus et contuli-mus pretacto Balk woiuode et per eum, Drag, Dragmer et Stephano, fra-tribus eiusdem uterinis, ipsorumque heredibus et successoribus universis, iure perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas pariter et habendas, salvis iuribus alienis. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, presentes con-cessimus litteras nostras privilegiales, pendentis sigilii noştri, novi, dup-plicis et autentici munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, ar-chiepiscopi Strigoniensis locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancellarii, dilecti et fidelis noştri, quarto Nonas mensis Februarii, anno domini Millesimo COCmo Sexagesimo quinto, regni autem noştri anno XXmo quarto; venerabilibus in Christo patribus et dominis: eodem Nico-lao Strigoniensi, Thoma Colocensi, Vglino Spalatensi, Nicolao Jadrensi et Elya Ragusiensi archiepiscopis, Demetrio Waradiensi, Dominico Transsil-uano, Colomano Jauriensi, Ladizlao Wesprimiensi, Stephano Zagrafoiensi i'Ggnique Sclauonie vicario generali, Dominico Chanadiensi, Michaele Agriensi, Wilhelmo Quinqueecclesiensi, Johanne Wachiensi, Petro Boz-nensi, fratre Stephano Nitriensi, Demetrio electo confirmata Syrmiensi, altero Demetric Nonensi, Nicolao Traguriensi, Stephano Pharensi, Valentino Macariensi, Matheo Sibinicensi, Michaele Scardonensi et Portiua Sceniensi eoclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter gubemantibus, Tini-niensi et Corbauensi sedibus vacantibus; magnificis viris Nicolao Konth, palatino, Dyonisio, woyuoda Transsiluano, comite Stephano Bubek, iudice curie nostre, Johanne magistro thauamicorum nostrorum, Nicolao de Zeech, Dalmacie et Croacie, Nicolao de Machow banis, Petro Zudar, pln-cemarum, Paulo dapiferorurp, Emerico agazonum, Johanne ianitorum nos- 399 www.dacoromanica.ro trorum magistris, ac magistro Benedicto, comite Posoniensi, aliisque quampluribus comitatus regni noştri tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Saler-no şi domn al ţinutului şi al Muntelui Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos de faţă şi viitori, care vor lua cunoştinţă de această (scrisoare), mîntuire întru acela care dă regilor mîntuire şi le hărăzeşte să cîrmuiască cu bine. Este o cerinţă a înălţimii regeşti şi o datorie a celor aflaţi în loc de cinste ca prin îmbelşugată dărnicie să răsplătească credincioasele slujbe ale credincioşilor lor pentru ca şi ceilalţi luînd pildă de la ei, din credincioşi să ajungă mai credincioşi şi din supuşi mai supuşi. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că întorcîndu-ne căutarea privirii noastre spre viteazul bărbat Bale, fiul lui Sas, voievodul nostru maramureşean, iubitul şi credinciosul nostru, şi rechemînd în amintirea înălţimii noastre nemăsuratele lui slujbe, prin care acesta s-a făcut plăcut maiestăţii noastre cu o dragoste atît de fierbinte îneît părăsindu-şi şi lăsîndu-şi în urmă părinţii săi scumpi şi foarte multe rude ca şi toată averea lui a venit din ţara noastră moldoveanească în regatul nostru al Ungariei, în sînul iubirii noastre, adueîndu-ne slujbele ce a văzut el cu înnăscuta sa iscusinţă că sînt spre folosul sporirii cinstei şi puterii noastre. Iar noi adueîndu-ne aminte de aceste şi de alte preastrălucite vrednicii ale slujbelor sale, pe care am ştiut că acesta le-a împlinit cu grijă şi iscusinţă în chipul de mai sus cu rîvna celor mai mari stăruinţe oriunde şi mai cu osebire în zisa noastră ţară moldovenească nu fără vărsarea sîngelui său însuşi şi îndurarea de răni cumplite şi cu moartea crudă a fraţilor şi rudelor sale şi a multor slujitori de ai lui, şi pe care (slujbe) ştim că le împlineşte şi acum şi credem cu tărie că le va împlini şi în viitor, şi socotind din parte-ne că se cuvine să se dea răsplăţi vrednice celui vrednic, şi răsplăţi mari celor mari, şi ca o răsplată însemnată să întremeze şi să învioreze trud-nicile osteneli, ca un semn al iubirii noastre osebite şi ca o dovadă de dragoste, cu buna învoire şi încuviinţare a prealuminatei principese doamna Elisabeta, regina Ungariei, mama noastră preaiubită şi după îndelungată sfătudre cu prelaţii şi baronii regatului nostru am dat, am dăruit şi am hărăzit pomenitului voievod Bale şi prin el lui Drag, Drago-mir şi Ştefan, fraţii lui buni şi tuturor moştenitorilor lor şi urmaşilor lor, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat în aceleaşi adevărate şi vechi hotare în care au fost ţinute şi stăpînite pînă acum, fără vătămarea drepturilor altora, moşia numită.Cuhea ce se află în ţara noastră a Maramureşului cu alte sate numite Ieud, Booicoel, cele două Vişee, Moiseiu, Borşa şi cele două Selişte, aflătoare în pomenita ţară a Maramureşului, ce ţin de aceeaşi moşie Cuhea, cu toate folosinţele lor anume ape, păduri şi munţi şi orice ar ţine de ele, oricum s-ar numi, trecute în mîinile noastre regeşti de la voievodul Bogdan şi fiii săi, necredincioşi învederaţi ai noştri, pentru blestemata lor vină de necredinţă, din aceea că acel Bogdan şi fiii săi, fulgeraţi de diavolul, duşmanul neamului omenesc — care rănindu-le greu inima cu săgeţile (sale) înveninate de viclenie şi înşelăciune, i-a îndemnat de mai multe ori ca să se abată de 400 www.dacoromanica.ro la calea adevărului şi de la statornicia credinţei datorate, — plecînd pe ascuns din zisul nostru regat al Ungariei în sus-pomenita noastră ţară moldovenească, uneltesc să o păstreze spre paguba maiestăţii noastre; {drept care noi) pentru ca nebunia lor să nu fie cumva pildă altora care ar cuteza fapte asemănătoare, am lipsit şi despuiat cu totul, ca pe nişte nevrednici pe acel Bogdan şi fiii săi sus-zişi de sus-numitele moşii, nimicind, stricînd şi socotind deşarte toate actele scrise şi întocmite pentru acel Bogdan şi fiii săi cu privire la sus-numitele moşii. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegiată de faţă întărită cu puterea peceţii noastre noi atîmate, duble şi autentice. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, cancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în ziua a patra înainte de nonele lunii februarie, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci, iar în al domniei noastre al douăzeci şi patrulea an; venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, acelaşi Nicolae arhiepiscopul de Strigoniu, Toma de Calocea, Ugolino de Spalato, Nicolae de Zara şi Ilie de Raguza; {precum şi) episcopii: Dumitru al bisericii de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Coloman de Gyor, Ladislau de Vesprim, Ştefan de Zagreb şi vicar general al ţării Slavoniei, Dominic de Cenad, Mihail de Agria, Vilhelm de Pecs, Ioan de Vaţ, Petru al Bosniei, fratele Ştefan de Nitra, Dumitru {episcop) ales {şi) confirmat al Sirmiului, celălalt Dumitru de Nona, Nicolae de Trogir, Ştefan de Faro, Valentin de Makarska, Matei de Sibenie, Mihail de Scardona şi Portiva de Segno, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu, scaunele de Knin şi Krbava fiind vacante; măriţii bărbaţi: Nicolae Konth palatinul, Dionisie, voievodul Transilvaniei, corniţele Ştefan Bebek, judele curţii noastre, Ioan marele nostru vistier, Nicolae de Zeech, banul Dalmaţiei şi Croaţiei, Nicolae banul de Madva, Petru Zu-dar, marele nostru paharnic, Pavel marele nostru stolnic, Emeric, marele nostru comis, Ioan, marele nostru uşier şi magistrul Benedict, corniţele de Pojon şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Bibi. Acad. R.S.R. Secţia de Manuscrise. P. 317. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj-Napoca 1365. Transumpt în actul Măriei, regina Ungariei din 22 iunie 1384. Arh.Naţ.Magh., Colecţia M. Jankovich, Tom. I, p. 90. Copie simplă. EDIŢII: Wagner, Dissertatio de Cumania, nr. 4; Kogălniceanu, Archiva, I, 9 (în traducere); Mihalyi, p. 56—58; D.R.H.—D—voi. I, nr. 43. REGEŞTE: Şincai, Hronica, I, p. 505—506; Fejer, IX/3, p. 469—470; Transilvan nia, 1871, p. 267; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 94; Xenopol, III, p. 38; Documenta Valachorum, p. 178—181. 1 * 3 4 * * * 8 9 1 Corect: secundare. 8 Corect: adveniat. 3 Astfel în transumpt. 4 Corect: sudorososque. s Astfel în transumpt. B Corect: fulminaţi. 1 Co/ect: telis. 8 Corect: venenosis. 9 Corect: moliantur. 19 Corect: transeat. 401 www.dacoromanica.ro 383 1365 februarie 5, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, cere capitlu-lui din Oradea să cheme la judecată pe Andrei, fiul lui Gheorghe de Petreşti (Pethry) şi pe Ştefan, fiul lui Ioan de Bă tor, ca să stea faţă cu Petru, fiul lui Ioan de Sanislău (Stanizloy), pe Martin de Portiţa (Porte-lek) şi pe fiii lui: Iacob, Mihail şi Pavel ca să stea faţă cu Andrei şi Ştefan, fiii lui Beke de Olosig, precum şi pe Mihail, fiul lui Petru, jude de Ip (Ipy), ca să stea faţă cu Nicolae, fiul lui Robert. Intre oamenii palatinului amintiţi în document: Ladislau, fiul lui Ioan de Ianoşda (Janusd), Nicolae, fiul lui Myke de Horay. Arh.Naţ.Magh., Dl. arh. lam. Kâllay, nr. 1469. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de Închidere aplicată pe verso. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 129, nr. 1 556. 384 1365 februarie 15 (Sabbato proximo post festum Sancti Valentini martiris), Vişegrad, Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi Nicolae Konth, palatinul Ungariei scriu lui Beneintendi de Ravignanis, cancelarul republicii Veneţia, în care, printre altele este amintită şi prezenţa lui Ludovic I, regele Ungariei, la Oradea prin cuvintele: „dar întorcîndu-se acel domn al nostru din Oradea, unde se află acum... (sed rediente ipso domino nostro de Varadino, ubi nune existit.. Arh. Stat. Veneţia. Protocolul „Copia de Cammemoriali", voi. VII, partea I, p. 203. Copie. EDIŢII: Wenzel, II, p. 667—668 (cu data greşită: (16 februarie) 1364). 385 1365 februarie 26 (quarto Kalendas mensis Mărcii). Ludovic I, regele Ungariei, face cunoscut că nu va îngădui nici el şi nici urmaşii săi ca urmaşii în linie feminină să aibă drept de moştenire asupra bunurilor lui Ştefan, episcop de Zagreb şi ale fratelui său Ioan. Dumitru de Oradea (Waradiensi), Dominic al Transilvaniei (Trans-syluano), Dominic de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Dionisie, voievodul (woyuoda) Transilvaniei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 33 465. Orig. perg. Pecetea atîrnată de şnur din mătase de culoare galbenă şi albastru închis, s-a pierdut. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 504—507; Smiciklas, XIII, p. 423—425. 386 1365 februarie 26, Sîntimbru. (Relig)iosis1 viris et honestis, conventui ecclesie beate Mărie vir-ginis de Klus, amicis suis, Petrus, vicevoyuoda (Transilvan)us1, amiciam paratam. Dicit nobis magister Ladizlaus, filius Johannis de Doboka, sua et ipsius magistri Johannis, fiii2 (... )ates3 ac Michaelis, fiii2 Ladizlai, fra~ 402 www.dacoromanica.ro ţris suorum, in personis, quod ex voluntate et mandato magistrorum Ste-phani et Georgii Bebek (.. .)lus4, viceofficialis ipsorum de Zenmichal ’lj’elke, cum Petro de Kege, Negvov, Maxin et Roman, voy(uodis)5 Olacho-rum, item Johanne, filio Nicolai, filii Pauli, Elya kenezio, Petro et Gula, filiis eiusdem, aliis(que 01)achis6 et Vngaris, in toto fere septingentis hominibus, in festo Nativitatis virginis gloriose nune preterito ad faciem cuiusdam possessionis ipsorum, titulo impignoracionis pertinentem, Zem-petei vocatam, veniendc, iobagiones universos cum eorum rebus potenciali-ter ad possessionem eorundem filiorum Bebek deduxissent domumque eorundem inibi existente™ igne concremando et fere ipsa possessio deso-lata haberetur, in qua devastacione quingentorum florenorum dampna perpessy2 extitissent. Eo non contenţi, sabbato nune proxime preterito ad possessionem ipsorum, Hydalmas vocatam, potencialiter venientes, domos eorum pro-prias confringendo, de scrinibus litteraria instrumenta' super possessioni-bus ipsorum confecta recipiendo ac universa bona mobilia et immobilia ac eciam res iobagionum eorundem in tot duoentos et quinquaginta boves, ducentas vaccas, septingentas porcas, miile et quingentas oves, triginta tres equos, quinginta7 et sexaginta ex animalibus abstulissent ac mulie-res et virgines denudando ac res soriniales et in domibus repertas aspor-tassent penitus et in toto, quarum valores et estimacio ipsis non constaret, ac eciam tres domos seu curias igne concremassent ac Nicolaum et An-dreaim, famulos ipsorum, iin aaptivitatis vinculo abduxissent, nec non, si iidem magister Johannes et Michael, filius Ladislai, fuge presidio evadere non potuissent, in mortem eorum ancchelassent8 et quosdam ex familia-ribus ipsorum gravibus vulneribus sauciatos reliquissent. Super quo vestram petimus amiciciam diligenter per presentes, qua-tenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Stephanus vel Ladislaus, filii Ladislai de Nadas, aut Johannes rufus de Tiburch, sive Johannes dictus Tot de Chamafaya seu Anthonius, filius Pauli de Kechet, an Johannes et Lucasius, filii Martini de Machkas ac Ladislaus, filius Beke de Iklod, aliis absentibus, homo noster, ab omnibus, specialiter a nobilibus et ignobilibus. et aliis utriusque sexus hominibus in comitatibus Doboka, Klus et Zolnuk interiori existentibus, a quibus decet et licet, palam et oculte9 sciat et inquirat de premissis omnimodam veritatem, et post hec, prout exinde vobis veritas (constite)rit10 premis-sorum, nobis in vestris11 litteris amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, in die Cinerum, (anno domini)12 M° CCCmo LXmo quinto. {Pe verso, de aceeaşi mînăi) Religiosis viris et honestis, conventui ecclesie beate Mărie virginis de Clus2, amicis suis, pro nobilibus de Doboka, inquisitoria. Cuvioşilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventui bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj—Mănăştur, prietenilor săi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia. Ne spune magistrul Ladislau, fiul lui Ioan de Dăbîca, în numele său şi al magistrului Ioan fiul lui (...) precum şi al lui Mihail, fiul lui Ladislau, fratele lor, că din voinţa şi porunca magistrilor Ştefan şi Gheor-ghe Bebek, (...) locţiitorul slujbaşului lor din Sînmihaiu, împreună cu Petru de Kege, Neagu, Maxim şi Roman, voievozii românilor, de asemenea cu Ioan, fiul lui Nicolae, fiul lui Pavel, cu cnezul Ilie, cu Petru, şi Gula, fiii lui şi cu alţi români şi unguri, de toţi aproape şapte sute de 403 www.dacoromanica.ro oameni ducîndu-se la sărbătoarea acum trecută a Naşterii slăvitei fecioare'3 la o moşie a lor, care ţine de ei în temeiul zălogirii (şi) se numeşte Sînpetru, au mutat cu sila pe toţi iobagii cu lucrurile lor, pe moşia acelor fii ai lui Bebek, mistuind prin foc casa lor aflătoare acolo, această moşie rămînînd (acum) aproape pustie; prin această jefuire, ei au fost păgubiţi cu cinci sute de florini. Nemulţumiţi cu atîta, în sîmlbătă de curînd trecută14 venind cu silnicie pe moşia lor, numită Hida (şi) spărgînd chiar casele lor şi luînd din lăzi actele întocmite cu privire la moşiile lor, au furat toate bunurile mişcătoare şi nemişcătoare, pînă chiar şi lucrurile iobagilor lor, cu totul două sute cincizeci de boi, două sute de vaci, şapte sute de porci, o mie cinci sute de oi, treizeci şi trei de cai, cinci sute şaizeci de păsări. Iar pe femei şi pe fete le-au despuiat, lucrurile din lăzi şi cele aflate în case le-au luat cu ei cu totul şi cu desăvîrşire de preţul şi preţuirea cărora ei încă nu-şi pot da seama. Şi au (mai) mistuit prin foc trei case cu curţi, şi au dus în prinsoare pe Nicolae şi Andrei, slujitorii lor, şi pe acel magistru Ioan şi Mihail, fiul lui Ladislau, de n-ar fi putut ei scăpa cu fuga i-ar fi omorît; şi pe unii dintre slujitorii lor i-au lăsat răniţi cu răni grele. Drept aceea, prin (scrisoarea) de faţă cerem cu stăruinţă prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru, înaintea căruia omul nostru, Ştefan sau Ladislau, fiii lui Ladislau de Nădăşelu sau Ioan Roşul de Tiburch, ori Ioan zis Tot de Ciumăfaia, sau Anton, fiul lui Pavel de Chiced, ori Ioan şi Luca, fiii lui Martin de Măcicaşu sau, în lipsa celorlalţi, Ladislau, fiul lui Beke de Iclod să cerceteze pe faţă şi în ascuns şi să afle tot adevărul despre cele de maî sus de la toţi şi mai cu osefbire de la nobili şi nenobili şi de la alţi 'oameni, bărbaţi sau femei, aflători în comitatele Dăbîca, Cluj şi Solnocul dinăuntru, de la care se cuvine şi se cade. Iar după acestea să aveţi bunătatea să ne răspundeţi prin scrisoarea voastră, aşa cum veţi fi aflat adevărul asupra celor de mai sus. Dat la Sîntimbru, în ziua începutului Păresimilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Pe verso, de aceeaşi mîndî) Cuvioşilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventul bisericii ferici-bei fecioare Maria diin Clfuj-Mănăştur, prietenilor săi, scrisoare de cercetare pentru nobilii de Dăbîca. Arh.Naţ.Magh., Dl. 27 275. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj-Napoca/ 1365. Orig. hîrtie, în stare deteriorată, cu rupturi şi pete de umezeală pe marginea din stînga documentului; urme de pecete, aplicată pe verso. EDIŢII: Documenta Valachorum, p. 181—183. 1 11 1 Rupt cca 2 cm; întregit după sens şi pe baza contextului. 2 Astfel în orig. 3 Rupt cca 2,5 cm. 4 Rupt cca. 3 cm. 5 Rupt cca 1,5 cm; întregit după sens. 0 Rupt şi pată de umezeală cca 3 cm; întregit pe baza contextului. 7 Corect: qulngenti. 8 Corect: annichilassent. 9 Corect: occuite. 10 Rupt cca 1 cm; întregit după sens. 11 Urmează litteras, tăiat de aceeaşi mînă. 12 Rupt şi pată de umezeală cca 3 cm; întregit după sens. 13 8 septembrie 1364. 14 22 febrj&rie 1365. 404 www.dacoromanica.ro 387 1365 februarie 27 (tertio Kalendas Marţii). Ludovic I, regele Ungariei, confirmă călugăriţelor din Insula Iepurilor actu'l său din 1 aprilie 1351. (Fejer, IX, p. 73—74). Dumitru de Oradea (Waradiensi), Dominic al Transilvaniei (Transiluaniensi), Do-minic de Cenad (Chanadiensi), episoopi; Dionisie voievodul (wayuoda) Transilvaniei (Transyluano). Bibi. Univ. din Budapesta. Colecţia Kaprinai, tom. . H, sub II, p. 265. Copie simplă de la mijlocul veacului al XViIII-lea. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 493—495. 388 1365 februarie 28, Cojocna. Nos, Michael dictus Henke et Johannes, filius Dominici de Suuk, iudices nobilium de Kolus, damus pro memoria, quod Ladislaus, filius Gerev et Ladislaus, filius Alard, ab exactoribus birsagiorum iniusta1 lege1 et cum hominilbus comitum ac iudicum nobilium veris birsagiis exigentibus propria ipsorum potentia et ausu temerario minus duobus sexaginta pecora ab eisdem abstulissent. Unde prefatus Ladislaus, filius Gerew2 et Ladislaus, filius Alard, obligantes se coram tali modo quod si, feria sexta proxima post diem Cinerum predicta minus duobus sexaginta pecora coram nobis statuere seu restituere plene seu totaliter non posset3, extunc cum duplo4 persolvere tenerentur; ipso termino adveniente iidem Ladislaus, filius Gerew et Ladislaus, filius Alard, neque venerunt neque predicta pecora statuerunt, (sic)5 se ipsos et convinctos oommiserunt. Datum in Kolus, feria sexta proxima post diem Cinerum anno domini M. (COC)5 LX. quinto. (Pe verso:) Plro exactoribus birsagiorum contra Ladislaum, filium Gerew, et Ladislaum, filium Alard, ratione non statutionis minus duo-rum sexaginta pecorum, memorialis. Noi, Mihail zis Henke şi Ioan, fiul lui Dominic de Juc, juzii nobililor din comitatul Cluj, dăm de ştire că Ladislau, fiul lui Gerev şi La-dislau, fiul lui Alard, au luat cu de la sine putere şi printr-o cutezătoare îndrăzneală de la Strîngătorii gloabelor' judecătoreşti, care cereau după lege şi împreună cu oamenii comiţilor şi ai juzilor nobililor plata gloabelor adevărate, şaizeci de vite mai puţin două. Drept aceea, sus-zisul Ladislau, fiul lui Gerev şi Ladislau, fiul lui Alard s-au legat în faţa noastră că, dacă pînă în vinerea de după începutul păresimilor6 nu vor putea să înfăţişeze înaintea noastră sau să înapoieze pe deplin şi în întregime cele şaizeci de vite mai puţin două, atunci să fie ţinuţi a plăti îndoit. Dar la sosirea numitului soroc acei Ladislau, fiul lui Gerev şi Ladislau, fiul lui Alard, nici n-au venit, nici n-au adus sus-zisele vite şi astfel s-au dovedit pe sine ca vinovaţi.. Dat la Cojocna, în vinerea de după începutul păresimilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Pe verso:) (Scrisoarea) memorială pentru. strîngătorii de gloabe judecătoreşti împotriva lui Ladislau, fiul lui Gerev şi a lui Ladislau, — Documenta Romaniac Iî'storica 405 www.dacoromanica.ro fiul lui Alard, pentru că n-au la judecată cele şaizeci de vite, mai două. Arh.Naţ.Magh., DL, arh. fam. Teleki din Urgu Mureş, nr. 7 123. Orig. hîrtie. EDIŢII: Telelei, I, p. 138—139. 1 Astfel în text; probabil în loc de iuxta legem. a Astfel în text. 8 Corect: possent. * Corect: duppZo. 5 Lipseşte în orig. B 28 februarie 1365. 389 1365 martie 2 (secundo die mensis Marţii), Oradea. Ludovic I, regele Ungariei, scrie lui Laurenţiu Celsi, dogele Veneţiei, cu privire la pregătirile înţelegerii între ei: „după ce am isprăvit cu noroc din îngăduinţa domnului treburile noastre aici ... precum nădăjduim, ne străduim să călătorim în persoană la Jadra... (. ..conce-dente domino negotiis nostris hic, ut speramus, feliciter expeditis, in-tendimus personaliter Iadram proficisci((...). Arh. Stat. Veneţia. Protocolul „Copia de Commemoriali", voi. VII. Copie contemporană. EDIŢII: Wenzel, II, p. 632. 390 1365 martie 2, (Agria). Excellentissimo domino suo Lodouici, dei gratia illustri regi Hun-garie, capitulum ecclesie Agriensis, oraciones in domino cum perpetua fidelitate. Litteras vestre serenitatis honore quo decuit, recepimus in hec verba: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 8 ianuarie 1365, Vişegrad, nr. 375). Nos igitur mandatis vestre serenitatis humiliter obedire cupien-tes ut tenemur, perlectis dictis litteris vestris, in sacristia prescripte ecclesie capitullanter1 congregati de reminiscencia donacionis earun-dem possessionum, diligenţi inter nos tractatu prehabito, taliter fuimus recordati et a quibusdam ex nobis, qui tempore donacionis predicte in dicto capitulo presidentes exaremus conscienciose susscitati1 quod in die festi Concepcionis beate virginis, cuius iam quinta preterit revolucio annualis, Johannes dictus Durugh, filius .prescripti Stephani, filii Lau-renci de Doby, coram nobis comparendo, vive vocis oraculo proposue-rat istomodo quod, quia olym1 prescriptus Stephanus, pater suus, tempore iuventutis et nupte2 sue, universas possessiones quas nune3 se ha-bere asserebat de rebus sorinalibus ac equaciis prefate -nobilis domine, tune consortis sue, tempore nupeiarum se cum Alberto Albeus, per formam iuris requirendo reoptinuisset4, dictusque Stephanus, pater, et Petrus frater sui, divina sic disponente clemencia tune defuncţi, possessio- 406 www.dacoromanica.ro nes suas Dub et Dob vocatas in comitatu Zabouch, iuxta fluvium Tycie adiacentes hereditariam videlicet et empticiam, ac possessionem eorum Kol vocatam, similiter empticiam, in comitatu Byhoriensem, iuxta fluvium Eer existentem, cum suis utilitatibus quibuslibet et pertinenciis in recompenssam1 premissorum, eidem nobili domine in forma testamen-taria per ipsum date et perpetuate debere commisisset. Ob hoc ipse Johannes Durugh, turn pro eo et turn ex eo, quia prefaţa domina, mater sua, ipsum ab iniancia sue temporibus preteritis, aliis pueris suis edu-rando, fovisset et diligenter pertractasset, easdem possessiones Dub et Dob ac Kool1 cum quibuslibet utilitatibus suis, specialiterque ecclesia-rum patronatibus in eisdem fundatis4 et tributo in dicta Dub exigi con-sueto, necnon aquis et aquarum decursibus ac quibuslibet pisscinis1 et piscaturis, iuxta testamentariam commissionem5 eorundem, patris et fra-tris suorum, decrevisset, donavisset et contulisset, ymrno1 pro nune co-ram nobis contulit eidem domine, matri sue perhempnaliter1 possiden-das, committendo eidem in vita et in morte eciamque vellet easdem donândi et vendendi plenariam facultatem; Preterea quia universe equacie quas dictus pater suus in facie eiusdem possessionis Dub usque ad vitam suam conservasset ab equis equacialibus prescripte domine modo prehabito secum ablatis procreate fuissent et multiplicate, nolens ingratitudinis vicio obviare, sed pocius cupiens filiali cum favore eidem domine matri sue complacere, memo-ratas equacias, maiores videlicet et minores, prescripte domine matri sue, prout supra, et absolute, resignasset et eciam coram nobis resigna-vit, super quibus littere nostre patentes confecte erant, pro domina pre-notata. Datum in dominica Invocavit, anno domini Millesimo CCCmoLXmo quinto. Prea înălţatului său domn Ludovic, din mila lui Dumnezeu vestitul rege al Ungariei, capitlul bisericii din Agria, rugăciuni întru domnul cu credinţă veşnică. Am primit, cu cinstea cuvenită, scrisoarea luminăţiei voastre, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 8 ianuarie 1365, Vişegrad, nr. 375). Noi, aşadar, dorind să ne supunem cu smerenie poruncilor luminăţiei voastre, precum sîntern datori, după ce am citit amintita voastră scrisoare, adunaţi fiind în numele capitlului, în sacristia amintitei biserici şi sfătuindu-ne între noi, cu luare aminte, în legătură cu pomenita danie a acelor moşii, ne-am adus aminte şi am aflat de la unii dintre noi, care şi la data amintitei danii se aflau în amintitul capitlu, că în ziua sărbătorii Zămislirii fericitei fecioare6, acum cinci ani, Ioan, zis Durugh, fiul sus-sorisului Ştefan, fiul lui Laurenţiu de Doby, înfăţişîn-du-se înaintea noastră, a spus astfel, prin viu grai, că deoarece sus-sori-sul răposat Ştefan, tatăl său, în vremea /tinereţii şi a căsătoriei sale, toate bunurile pe care spusese că le avea atunci din zestrea precum şi hergheliile sus-zisei nobile doamne, pe atunci soţia sa, cînd aceasta s-a căsătorit cu Albert Albeus şi cerîndu-le înapoi, în chip legiuit, le-a re-dobîndit şi că zisul Ştefan, tatăl, a încredinţat acelei nobile doamne, prin testament, să aibă pe veci şi moşiile fratelui său Petru, din bunătatea dumnezească mort atunci, (moşii) numite Dub şi Dob din comitatul S7..1-bolcs do lingă rîul Tisa, din care una moştenită şi alta cumpărată (pre- 407 www.dacoromanica.ro cum) şi moşia de cumpărătură, numită Coli, din comitatul Bihor, aflătoare lingă rîul Eriu, cu toate folosinţele şi cele ce ţin de ele, în schimbul celor amintite mai sus. Din această pricină acel Ioan Durugh, fiind că amintita doamnă, mama sa, din vremea copilăriei lui, crescîndu-1 împreună cu ceilalţi copii ai ei, l-a iubit şi l-a îngrijit, (el) acele moşii Dub, Dob şi Coli, cu toate folosinţele lor şi cu osebire cu patronatul bisericilor aflate în (acele) moşii şi împreună cu vama obişnuită ce se lua pe moşia Dub, precum şi cu apele, cursurile de apă, împreună cu heleşteele şi locurile de pescuit, (avute) potrivit testamentului tatălui şi fraţilor săi, i le-a dat, i le-a hărăzit şi i le-a dăruit, ba chiar i le-a donat acelei doamne, mamei sale, în faţa noastră, oa să le stăpînească pe veci, încredinţîndu-i deplină putere de a le dărui şi vinde şi în viaţa şi la moartea sa. Pe lîngă aceasta, pentru că toate hergheliile, pe care amintitul tată al său le-a păstrat pe moşia Dub, toată viaţa sa, precum şi cele care s-au sporit din caii hergheliilor amintitei doamne şi pe care el i-a luat cu el, nedorind să se arate nerecunoscător, ci mai de grabă dorind din bunăvoinţă de fiu să-i fie pe plac amintitei doamne, mama sa, amintitele herghelii şi mai mari şi mai mici, i le lasă şi i le dăruieşte, în faţa noastră, amintitei doamne, mamei sale, aşa ca mai sus şi întru .totul, în legătură cu care s-a făcut scrisoarea noastră deschisă pentru amintita doamnă. Dat în duminica Invocavit, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. ArhJ'îaţ.Magh., DI. 5 378. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1365. Transumpt in actul capitlului din Agria, din 6 septembrie 1371. 1 * * 4 5 6 1 Astfel in transumpt. * Corect: nupcie. J în transumpt scribul iniţial a scris pro nune, apoi a tăiat pro. 4 Corect: fundatarum. 5 în transumpt scribul Iniţial a scris commississet, apoi a tăiat isset, scriind deasupra lui: ionem. 6 8 decembrie 1360. 391 1365 martie 7, (Arad). Nas, capitulum ecclesie Orodyensis1, damus pro memoria quod Konya de Murun, in personis Andree et Stephani dictis Cheipe de Gertyanus, dominorum suorum, coram nobis astando, nobilem dominam Ossanna vocatam, filiam, ac Philippum et Mychaelem, filios Jacob.i dicti Saar, a vendicione, impignoracione et quovismodo alienacione porcionum sua-rum possessionariarum in possessionibus Pysky et Nadasd vocatis in comitatu Temesyensi existentibus habitarum, Johannem vero dictum Bonch et quoslibet alyos1 ab empeione et occupacione earundem prohi-buit protestando et contradicendo. In cuius prohibicionis testimonium presentes concessimus iusticia suadente. Datum feria sexta proxima post dominicani Invocavit, anno domini Millesimo CCC°LX° quinto. (Pe verso:) Pro Andrea et Stephano dictis Chepe de Gyrtianus1 contra Johannem Bonch et alios, prohibitorie. 408 www.dacoromanica.ro Noi, capitlul bisericii de Arad, dăm de ştire că înfăţişîndu -se înaintea noastră Konya de Murani, în numele lui Andrei şi Ştefan zişi Chepe de Gherteniş, stăpînii săi, a făcut întîmpinare şi împotrivire, oprind pe nobila doamnă numită Ossanna, fiica, şi pe Filip şi Mihail, fiii lui Iacob zis Saar, de la vînzarea, zălogirea şi înstrăinarea în orice fel a părţilor lor de moşie ce le au în moşiile numite Pişchia şi Nadăş, aflătoare în comitatul Timiş, iar pe Ioan zis Bonch şi pe oricari alţii de la cumpărarea şi luarea lor în stăpînire. întru mărturia acestei oprelişti am dat scrisoarea de faţă, aşa cum sfătuieşte dreptatea. Dat în vinerea de după dumineca Invocavit, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Pe verso:) (Scrisoare) de oprelişte pentru Andrei şi Ştefan zişi Chepe de Gherteniş, împotriva lui Ioan Bonch şi a altora. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1472. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de Închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Ortvay, I, p. 103. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 129, nr. 1558; Juhâsz, Aradi regestăk, p. 13, nr. 7. 1 1 Astfel In orig. 392 1365 martie 15, Buda. Nos, Lodouicus, dei grada rex Hungarie, significamus tenore pre-sencium quibus expedit uniuersis quod nos, pro fidelibus et laudabili-bus serviciis Johannis, filii Iwanka de Perbarthyda, per ipsum nostro cul-mini" debita diligencia iuxta sue possibilitatis exigenciam exhibitis et inpensis, filiabus eiusdem nune procreatis et in futurum legitime ex eo propagandis, de regie pietatis largifluua clemencia, in quantum possu-mus et prout de iure ad id faciendum permittimur, huiusmodi gradam djximus faciendam ut si ipsum Johannem, patrem earum, divina vo-lente clemencia ab hac vita sine herede masculina decedere contingat, tune eedem filie eius in universis possessionibus et possessionariis por-cionibus ipsius, ubilibet in regno nostro habitis et quovis nominis vo-cabulo vocitatis, tanquam veri, legitimi et naturales filii ipsius Johannis succedant et succedere possint atque valeant, eedemque possessiones paterne ac iura et bona quelibet eiusdem, eodem patre ipsarum modo premisso sine herede masculina decesso, ipsis nobilibus dominabus earum-que heredibus et suocessoribus universis in perpetuam asseribantur he-reditatem, salvo iure alieno, consuetudinaria lege regni noştri, que huic grade no9tre repugnare videretur, non obstante. Datum Bude, sabbato proximo ante dominicam Oculi, anno domini M°CCC°LX®'> quinto. (Pe verso, sub pecete:) Relacio magistri Nicolai, filii Dominici. 'Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că pentru slujbele credincioase şi vrednice de laudă ale lui Ioan, fiul lui Iwanka de Parhida, ce le-a făcut şi adus înălţimii noastre, cu sîrguinţa cuvenită după măsura putinţei sale, am hotărît din darnica milostivire a bună- 409 www.dacoromanica.ro voinţei regeşti, pe cit putem şi după cum ni se îngăduie de drept să facem fiicelor sale născute din el şi celor ce în chip legiuit se vor trage din el, această milostivire: că dacă acel Ioan, tatăl lor, s-ar întâmpla cu voia îndurării dumnezeeşti să plece din lumea aceasta fără moştenitor de parte bărbătească, atunci aoele fiice ale lui să-l moştenească şi să poată şi să fie volnice să vină la moştenire, întocmai ca fiii adevăraţi, legiuiţi şi fireşti ai acelui Ioan, la toate moşiile şi părţile de moşie ale lui, aflătoare oriunde în ţara noastră şi numite oricum; şi acele moşii părinteşti şi orice fel de drepturi şi de bunuri ale lui, — murind acel tată al lor cum s-a spus mai sus fără moştenitor de parte bărbătească, — să treacă asupra acelor nobile doamne şi a moştenitorilor şi a tuturor urmaşilor lor ca moştenire de veci, fără vătămarea dreptului altuia, fără a se ţine seama de legea obişnuielnică a ţării noastre, care s-ar arăta că s-ar împotrivi acestei milostiviri a noastre. Dat la Buda, în sîmbătă dinaintea duminicii Oculi, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Pe verso, sub pecete:) Darea de seamă a magistrului Nicolae, fiul lui Dominic. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Zichy, 219, 671 b. Orig. perg., cu urmele peceţii mari regale aplicate pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 278—279. 393 1365 martie 25, (Lelez)1. Petru, prepozitul şi conventul din Lelez, raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că, la dispoziţia lui Ştefan Bebek, judele curţii regale, Toma, fiul lui Nicolae de Cherechiu (Kereky), omul regelui, împreună cu Andrei, omul de mărturie al conventului, a introdus pe magiştrli Ioan şi Iacob, fiii lui Dionisie de Kulche, în stăpînirea moşiei numită Baktha, fără a ţine seama de împotrivirea lui Ştefan, fiul lui Andrei, a lui Petru, fiul lui Nicolaie şi a lud Petru, fiul lui Emeric. Arh.NaţJVfagh., Dl., arh. fam. K51csey. Transumpt in actul Iul Ştefan Bebek, judele curţii regale din 25 mai 1365, Vlşegrad, nr. 404. REGEŞTE: Lev. Kâzl., 1946, p. 58, nr. 7. 1 1 Pentru stabilirea precisă a anului din datarea actului, vezi nota nr. 9 a autorului regestelor. 394 1365 aprilie 1 (Kalendas Aprilis). Ludovic I, regele Ungariei, donfirmă arhiepiscopiei de Strigoniu privilegiul regelui Ladislau al IV-lea, din 1283. Dumitru de Oradea (Wa-radiensi), Dominic al Transilvaniei (Transyluano), Dominic de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Dionisie, voievodul (wayuoda) Transilvaniei. Arhiva primaţială din Strigoniu. Orig. perg. Bibi. Univ. din Budapesta. Col. Hevenesi, tom. LXIV. in folio sub. S. p. 18. Copie de la sfîrşitul sec. al XVII-lea — începutul sec. al XVIII-lea. EDIŢII: 'Fejer, IX/3, p. -465—468. 410 www.dacoromanica.ro 305 1365 aprilie 2, Timişoara, Honorabilibus viris et discretis capitulo ecclesie Albensis Transsil-uane, amicis suis honorandis, Dionisius woyuoda Transsiluanus et co-mes de Zonuk, amiciciam paratam debito cum honore. Noveritis quod cum Nicolaus, filius Nicolai de Pakachateluk in personis Myohaelis, filii Petri germani Raph ac Andree et Jacobi, filio-rum eiusdem Petri, nobilium de predicta Pagachateluk1 de comitatu Tordensi, excellentissimo principi domino Lodouico, dei gracia illustri regi Hungarie, (domino)2 nostro, querimoniam porrexisset super causis inferius declarandis ipsaque regalis excellencia auditis et perceptis que-rimoniis eiusdem,, ipsam causam deliberaicioni nostre transmisisset. Tandem cum nos unacum vids magnificis comite Stephano Bubek, iudice curie regie et magistro Benedicto, comite Posoniensi, aliisque quam-pluribus regni nobilibus ad determinacionem ipsius cause consedissemus, demum ipse Nicolaus, filius Nicolai, in personis nobilium predictorum proponendo declaravit isto modo quod quondam Stephanus, filius Valentini acJVtychael clericus, filius Gregarii, consobrini predictorum My-chaelis eiT Pouch, quartam filialem nobilis domine Agnetis, matris eorundem in parcionibus possessionariis ab eadem possessione Pakachateluk, ab eisdem Mychaele et Pouch et aliis fratribus eorundem, necnon de possessionibus Zolchwa et Pothsaga vocatis a Nioolao et altero Nico-lao, filiis Gothfredi, detentoribus earundem iuridice acquirendo opti-nuissent3 et usque vitam ipsorum possedissent, nunquam ipsis Stephano et Mychaele clerico, volente domino sine herede ab hoc seculo migratis, per Petrum viceuoyuodam nostrum ipse parciones possessionarias pro ipsis quartis puellaribus optente4, nomine possessionum hominum sine herede decedencium et sub nomine regio occupate haberentur et possi-derentur, cum5 tamen racione proximitatis eedem porciones possessio-narie per ipsos Stephanum et Mychaelem clericum quondam optente4 et possesse eo quod ipsi sine herede decessissent in ipsos Mychaelem, filium Petri, Andreâm et Jacoţbum, filios Pouch de iure devolvi debe-rent atque redundari. Quarum quidem possessionariarum parcionum racione premisse quarte filialis quondam per prememoratos Stephanum, filium Valentini et Mychaelem clericum requisicionem et optencionem6, palam et expresse exhibicionibus quamplurium instrumentorum ibidem comprobavit, postulans per nos medelam iusticie super premissis ipsis exhiberi. Verum quia predictarum possessionariarum porcionum pro ipsa quarta filiali per ipsos Stephanum et Mychaelem clericum quondam facta requisicio et optencio7 ex tenoribus supradictarum instru-mentomm manifeste apparebat et ipsique Stephanus et Mychael clericus sine herede ab hoc luce decessisse referebantur et ex eo eadem porcio possessionaria in ipsa possessione Pakachateluk per ipsos, ut premittitur, optenta8 et possessa viceiterata in ipsos Mychaelem, filium Petri, ac Andream et Jacobum, filios Pouch, a quibus videlicet optenta fuerat redundari et devolvi debere. Ipse eciam porciones possessionarie de ipsis possessionibus Pothsaga et Zolchwa vocatas ab eisdem filiis Gothfredi requisita et optenta, racione proximitatis ipsos Mychaelem, filium Petri, (Andreaim et Jacobum, filios Pouch)9 attingere et eisdecn pertimere debere iuxta nostram predictorumque baronum et nobilium regni delibe-racionem agoscebantur. Idcirco vestram requirimus amiciciam reveren-ter per presentes quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio 411 www.dacoromanica.ro fidedignum, quo presente Ladislaus, filius Mychaelis vel Benedictus litteratus de Iara aut Nicolaus, filius Thome sive Mychael germanus Rouid10 de Bwd seu Kyiianus, filius Pauli de Delle sin Sandur vel Nicolaus, filii7 Nicolai, filii Sandur de Scenthelukfolua, aliis absentibus, homo noster, ad facies predictarum ipossessionum Pakachateluk, Poch-saga1 et Zolchwa .vocatarum accedendo, vicinis et commetaneis earun-dem legittime convocatis et presentibus pretactas possessionarias por-ciones olym1 per eosdem Stephanum, filium Valentini et Mychaelem clericum, racione premisse quarte filialis de eisdem optentas11, statuat eisdem Mychaeli, filio Petri, Andree et Jaoobo, filiis Pouch, eo iure quo eis dinoscuntur pertinere perpetuo possidendas si per quempiam non fuerit contradictum; contradictores vero si qui fuerint citet eosdem contra predictos Mychaelem, filium Petri, Andream et Jacobum, filios Pouch in nostram presenciam ad terminum competentem racionem oontra-diccionis eorundem reddituros. Et post hec ipsius possessionarie- statu-cionis seriem cum totali suo processu nobis amicabiliter resoribatis. Datum in Temeswar, feria quarta proxima post dominicani Judica, anno domini M—mo CCC-mo LX-1110 quinto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Honorabilibus viris et discretis, capi-tulo ecclesie Albensis Transsiluane, amicis suis honorandis, pro Mychaele, filio Petri, Andrea et Jacobo, filiis Pouch de Pakachateluk, statutoria. Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, capitlului bisericii din Alba Transilvaniei, prietenilor lor vrednici de cinste, Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Aflaţi că, deoarece Nicolae, fiul lui. Nicolae din Pogăceaua, a dat o plîngere cu privire la pricinile ce vor fi arătate meii jos, în numele lui Mihail, fiul lui Petru, fratele lui Raph, şi a lui Andrei, şi Iacob, fiii lui Pouch, fiul aceluiaşi Petru, nobili din sus-zisa Pogăoeaua din comitatul Turda, preaînălţatului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu, ilustrul rege al Ungariei, domnul nostru, şi acea înălţime regală ascultînd şi înţelegînd plîngerile acestuia, a încredinţat acea pficină judecăţii noastre. în sfîrşit, pe cînd noi împreună cu măriţii bărbaţi, corniţele Ştefan Bebek, judele curţii regale şi magistrul Benedict, comite de Pojon, şi cu mulţi alţi nobili ai ţării, ne-am aşezat laolaltă, pentru judecarea acelei pricini, chiar atunci acel Nicolae, fiul lui Nicolae, a spus şi a arătat în numele sus-zişilor nobili în acest fel, că răposaţii Ştefan, fiul lui Valentin, şi Mihail preotul, fiul lui Grigore, verii sus-zişilor Mihail şi Pouch, au dobîndit pe calea legii a patra parte cuvenită fiicei, a nobilei doamne Agneta — mama acestora, în părţile de moşie din aceeaşi moşie Pogăceaua, de la. aceiaşi Mihail şi Pouch şi de la .alţi fraţi ai acestora, precum şi din moşiile numite Sălciua şi Poşaga, de la Nicolae şi de la alt Nicolae, fiii lui Gothfred, care le ţineau în stăpînire pe acestea pînă la sfîrşitul vieţii lor. Acei Ştefan şi Mihail preotul, din voinţa domnului plednd din această lume, fără moştenitor, ob-ţinînd prin mijlocirea lui Petru, vicevoievodul nostru, acele părţi de moşie, nu pentru acele patru părţi cuvenite fiicei, ci primindu-le în stăpînire în numele moşiilor oamenilor care au murit fără moştenitor şi în numele regelui le-au ţinut şi le-au stăpînit. Totuşi, deoarece în temeiul înrudirii aceleaşi părţi de moşie au fost dobîndite şi stăpînite odinioară de către aceî Ştefan şi Mihail preotul în acest fel că aceştia murind fără 412 www.dacoromanica.ro moştenitor, .trebuia să treacă şi să se dea în stăpînire ou drept deplin aceior Mihail, fiul lui Petru, Andrei şi Iacob, fiii lui Pouch. Intr-adevăr, cu privire la pătrimea de mai sus cuvenită fiicei din aceste părţi de moşie (acel Nicolae) a dovedit pe faţă şi în chip lămurit prin înfăţişarea mai multor acte tulburarea şi dobîndirea (făcută) odinioară de sus-pomeniţii Ştefan, fiul lui Valentin, şi Mihail preotul, ru-gîndu-ne ca în legătură cu cele de mai sus să le fie arătat de către noi leacul dreptăţii. In adevăr, deoarece căutarea şi dobîndirea sus-ziselor părţi de moşie făcută de către acei Ştefan şi Mihail preotul pentru aceea a patra parte cuvenită fiicei, apărea în chip vădit din cuprinsul sus-zi-selor scrisori şi ele au arătat că acel Ştefan şi Mihail preotul s-au stins din viaţă fără moştenitor, şi de aceea, acea parte de moşie după cum s^a spus mai sus, dobîndită şi stăpînită de către ei în acea moşie Pogăceaua, trebuia din nou să fie dată şi trecută în stăpînirea acelor Mihail, fiul lui Petru, şi lui Andrei şi Iacob, fiii lui Pouch, adică de la oare fusese dobîndită. Chiar şi acele părţi de moşie din acele moşii numite Poşaga şi Sălciua, cerute şi dolbîndite de la acei fii ai lui Gothfred, în temeiul înrudirii, trebuie să ţină de acei Mihail, fiul lui Petru, (precum şi de Andrei şi Jacob, fiii lui Pouch) şi să aparţină acestora, (aceasta) se recunoştea potrivit judecăţii noastre şi a sus-zişilor baroni şi nobili ai ţării. De aceea, prin scrisoarea de faţă cerem cu plecăciune prieteniei voastre, ca să trimiteţi omul vostru vrednic de crezare, ca om de mărturie, în prezenţa căruia, Ladislau, fiul lui Mihail, sau Benedict, diacul de Iara, sau Nicolae, fiul lui Toma, sau Mihail fratele Scurtului de Beiu, sau Kylian, fiul lui Pavel de Dileu, sau Sandur sau Nicolae, fiii lui Nicolae, fiul lui Sandur, de Scenthelukfolva, ceilalţi lipsind, omul nostru ducîndu-se la faţa sus-ziselor moşii numite Pogăceaua, Poşaga şi Sălciua, fiind chemaţi şi fiind de faţă în chip legiuit vecinii şi me-gieii acestora, să dea în stăpînire sus amintitele părţi de moşie odinioară dobîndite de acei Ştefan, fiul lui Valentin, şi Mihail preotul, în temeiul sus-zisei a patra părţi cuvenită fiicei, acelor Mihail, fiul lui Petru, Andrei şi Iacob, fiii lui Pouch, cu acel (Jrept cu care se ştie că ţin de ei, să le ţină şi să le stăpînească în veci, dacă nu se face împotrivire din partea cuiva, iar dacă vor fi împotrivitori să-i cheme pe aceştia împotriva sus-zişilor Mihail, fiul lui Petru, Andrei şi Iacob fii lui Pouch, în faţa noastră, la sorocul cuvenit, ca să dea socoteală despre împotrivirea lor. .Şi după aceea să ne faceţi cunoscut în scris în chip prietenesc cuprinsul acelei dări în stăpînire cu întreaga desfăşurare a sa. Dat la Timişoara, în miercurea de după duminica Indica, în anul domnului una mie trei sute şaizeci şi cinci. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, ca-pitlului bisericii din Alba Transilvaniei, prietenilor lor vrednici de cinstire (scrisoare) de dare în stăpînire pentru Mihail, fiul lui Petru, Andrei şi Iacob, fiii lui Pouch din Pogăceaua. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 121. Fotocopie la lnst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1365. Orig. hîrtie, cu mici rupturi şi pete de umezeală, şi urme de pecete aplicată pe verso. 1 2 1 Astfel în orig. 2 Rupt cca 1 cm; întregit după sens. s Corect: obttnuisset. 413 www.dacoromanica.ro 4 Corect: obtente. 5 Lectură nesigură. 6 Corect: obtendonem. I Corect: obtencio. 8 Corect: obtenta. 9 In orig. lipsesc, intercalate pe baza contextului. 10 Lectură nesigură. II Corect: obtentas. 396 1365 aprilie 15, Buda. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fideli suo, magnifico viro Dio-nisio, wayuode Transiluano, vel magistro Petro, viceuoyuode eiusdem, salutem et gracianA. Dicitur nobis in personis dominarum Clare, Sebe et Katherine, filiarum Johannis,. filii Martini de Zenthyuan quod, mortuo eodem Jo-hanne, patre earum, ipsas de iure eiusdem possessionario, in eadem Zenthyuan habito, nulla ipsis de quarte earum puellari, prout regni con-suetudo id requirit, satisfaccione exhibita, exclusissetis et eiecissetis. Unde, cum nos neminem •regnicolarum nostrorum indebite suo iure privare velimus, fidelităţi vestre tfirmiter precipiendo mandamus, qua-tenus, rebus sic se habentibus, prefatas dominas in dominium diete por-cionis possessionarie reinducentes, easdem tamdiu in eadem conservare debeatis (quousque)1 de premissis iuribus ipsarum per hos, quos decebit, ipsis ad plenum extiterit satisfactum, nostre maiestatis in persone. Aliud pro nostra gratia non facturi. Datum Bude, tercio die festi Pasce, anno domini millessimo CCCmo LXmo quinto. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Commissio regine propria. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credinciosului său măritului bărbat Dionisie voievodul Transilvaniei sau magistrului Petru, vicevoievodul aceluia* sănătate şi milostivire. Ni se spune de către doamnele Clara, Sebe şi Ecaterina, fiicele lui Ioan, fiul lui Martin de Sîntioana, că murind acel Ioan, tatăl lor, voi le-aţi îndepărtat de la partea de moşie ce o avea acel (tată al lor) în acea (moşie) Sîntioana, nedîndu-le nici o despăgubire cu privire la a patra parte (cuvenită) lor ca fiice, cum cere obiceiul ţării. Drept aoeea, deoarece noi voim ca nimeni din locuitorii ţării noastre să nu fie lipsit pe nedrept de dreptul său, vă punem în vedere şî poruncim cu tărie credinţei voastre ca, dacă lucrurile stau astfel, să puneţi din nou în numele maiestăţii noastre pe sus-zisele doamne în stă-pînirea pomenitei bucăţi de moşie, şi să le păstraţi acolo (pînă cînd) li se va da deplină despăgubire cu privire la pomenitele lor drepturi de către aceia care vor fi datori să fâcă aceasta. Şi altfel, pentru milostivirea noastră, să nu faceţi. Dat kuBuda, în a treia zi a sărbătorii Paştelui, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. • (Pe verso ,de aceeaşi mină:) Porunca însăşi a reginei. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Bânffy, fasc. 67, nr. 1. Orig. hîrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. * Rupt cca 1 cm, întregit după sens. 414 www.dacoromanica.ro 397 1365 aprilie 20, Jebel. Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, fidelibus suis capitulo ecclesie Albensis1 Transiluane, salutem et graciam. Cum nos nobilem puellam Katerinam, filiam condam magistri Ste-phani, filii Andree de GJrog, olim viceuoyuode Transsyluani, magistro Blasio, filio Nicolai dicti Aprod de Solmus desponsatam, in universis possessionibus et possessionariis porcionibus paternis in predicta Gyog et in Tyuis habitis et ad easdem pertinentibus ubilibet in regno nostro existentibus verum heredem prefecerimus filium masculinum successo-rem et obhoc velimus ut littere nostre si que aput2 Ladislaum, filium quondam2 Andree, viceuoyuode Transsiluani, et Johannem, filium Andree, filii eiusdem Andree, quondam viceuoyuode, et eorum fratres ha-berentur in contrarium premissorum emanate nobis reportentur, fidelitate vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fide dignum, quo presente Thomas, filius Sy-monis vel Ladislaus, filius Petri woyuode, altero absente, homo noster ad prenominatos Ladislaum et Johannem ac fratres ipsorum accedat et eis dicat verbo nostro ut ipsi litteras (omne)s3, tam nostras, quam alias quaslibet in contrarium premissorum quandocumque et quomodocumque emanatas, in specie, (ad)3 proximas octavas festi Pentheoostes, nobis, ubicumque pro1 tune1 fuerimus, apportare et ad (ma)nus3 nostras assig-nare debeant et teneantur nostre regie gratie sub obtentu. Et post hec, seriem (premissorum)4 sicut necesse fuerit, nobis fideliter rescribatis. Datum in Zephel, in octavis festi Passce domini, anno (eiusdem)4 MmoCCCmoLXmoquinto. Ludovic, din mila lui' Dumnezeu, regele Ungariei, credincioşilor săi, capitlului bisericii din Alba Transilvaniei, mmtuire şi milostivire. Deoarece noi pe nobila copilă Ecaterina, fiica răposatului magistru Ştefan, fiul lui Andrei de Geoagiu de Sus, odinioară vicevoievod al Transilvaniei, logodită cu magistrul Blasiu, fiul lui Nicolae. zis Aprod de Solmus, am făcut-o moştenitor adevărat ca şi pe un urmaş de parte bărbătească, în toate moşiile şi bucăţile de moşie părinteşti, pe care le are în sus-zisul Geoagiu de Sus şi în Teiuş şi cu cele ce ţin de aceste (moşii) oriunde s-ar afla în regatul nostru, şi de aceea am vrea ca scrisorile noastre, dacă unele se află la Ladislau, fiul răposatului Andrei, vicevoievodul Transilvaniei, şi la Ioan, fiul lui Andrei, fiul aceluiaşi Andrei, odinioară vicevoievod, şi la fraţii lor, date împotriva celor de mai sus, să ne fie aduse înapoi. (Drept aceea), punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca să trimiteţi omul vostru ca om de mărturie, înaintea căruia omul nostru, vrednic de crezare, Toma, fiul lui Simion, sau în lipsa celuilalt, Ladislau, fiul voievodului Petru, să meargă la sus-numiţii Ladislau şi Ioan şi la fraţii acestora şi să le spună cu cuvîntul nostru că ei trebuie şi sînt datori, dacă vor să dobîndească milostivirea noastră regească, oriunde am fi pe atunci, la apropiatele octave ale sărbătorii Rusaliilor5, să ne aducă şi să ni le dea în mîinile noastre toate scrisorile în original, atît ale noastre, cît şi oricare altele, date împotriva celor de mai sus oricînd şi de orice fel ar fi. Şi după acestea să ne răspundeţi în scris întocmai, după cum va fi nevoie, cum au decurs cele de mai sus. 415 www.dacoromanica.ro Dat la Jebel, la octavele sărbătorii Paştilor domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29162. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1365. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia din 29 aprilie 1365, nr. 399. 1 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 2 Astfel in transumpt. 3 Pată de umezeală cca 0,5 cm; Întregit după sens. 4 Pată de umezeală cca 2 cm; întregit pe baza contextului. 5 8 iunie 1365. 398 1365 aprilie 26, Salankemen. Ludouicus, dei grada rex Hungarie, fidelibus suis magistro Sara-cheno, comiţi camerarum salium partis Transiluanie ac tricesimatori regni sui, vel fratribus eiusdem, salutem et gradam. Refertur nostre maiestati quod officiales seu famuli vestri in tri-cesimis constituti, specialiter autem Symon, vicetricesimator vester in Jaurino existens, quadam abusione et novitate inventa, de quibuslibet rebus minutis comestibilibus tricesimas extorquerent. Unde cum nos huiusmodi novitatem fieri nolumus, fidelităţi vestre firmissime precipiendo mandamus quatenus statim visis presentibus hoc intercipiatis cum effectu, ut dicti vestri famuli et vieetricesimatores, specialiter ipse Symon, de dictis rebus minutis comestilibus, ut pută panibus, caseis, ovis, pullis ac ceteris similibus nullam recipiant trice-simam et ab exactione tricesime a talibus rebus facienda penitus desis-tant, nec sinatis ipsos aliqualem facere novitatem aut abusionem, que cupiditatis notam videtur importare. Et aliud pro nostra gratia in his non faciatis. Datum in Zalankemen sabbatho proximo post festum beati Geor-gii martyris, anno domini M. CCC. LXV. (Sub pecete:) Relatio magistri FVancisci, phisici regis. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi magistrului Sarachen corniţele cămării de sare din părţile Transilvaniei şi strîngătorul tricesimei din regatul său, sau fraţilor lui, sănătate şi milostivire. Se aduce la cunoştinţa maiestăţii noastre că slujbaşii sau slujitorii voştri însărcinaţi cu strîngerea tricesimei, mai cu osebire însă Si-mion ce fiinţează ca locţiitor al vostru la strîngerea tricesimei în Gyor, scornind nişte măsuri noi şi neîntemeiate, storc darea tricesimei de pe tot felul de lucruri mărunte de mîncare. Drept aceea, deoarece noi nu voim să se facă acest lucru neobişnuit, vă punem în vedere şi poruncim cu oea mai mare tărie credinţei voastre ca îndată ce veţi vedea scrisoarea de faţă să luaţi măsuri ca zişii voştri slujbaşi şi locţiitori în strîngerea tricesimei şi mai cu osebire numitul Simion, să nu mai ia tricesima asupra ziselor lucruri mărunte de mîncare, ca de pildă pîine, brînză, ouă, pui şi altele asemenea lor şi să înceteze cu totul de a mai strînge tricesima de pe asemenea lucruri, şi să nu îngăduiţi ca ei să scornească măsuri noi şi neîntemeiate, care s-ar părea că aduc a lăcomie. Şi altfel, pentru milostivirea noastră, să nu faceţi cu privire la acestea. 416 www.dacoromanica.ro Dat la Salankemen, în sîmbăta de după sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Sub pecete:) Darea de seamă a magistrului Francisc, medicul regelui. Orig. perg., cu pecete inelară aplicată sub text, în 1833 era în posesiunea istoricului Gh. Gyurikovits. Actualul loc de păstrare nu se cunoaşte, probabil a ajuns la Bibi. Univ. din Budapesta, împreună cu colecţia lui G. Gyurikovits. EDIŢII: Fejir, IX/6, p. 133—134. 399 1365 aprilie 29, (Alba Iulia). Excellentissimo principi, domino Lodouico, dei gracia illustri regi Hungarie, domino ipsorum, capitulum ecclesie Transsiluane, oraciones in domino debitas ac devotas. Litteras vestre celsitudinis, omni cum honore, noveritis nos rece-pisse in hec verba (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 20 aprilie 1365, Jebel, nr. 397). Nos igitur preceptis vestre celsitudinis obedire cupientes ut tene-mur, unacum prenotato magistro Ladislao, filio Petri viceuoyuode, ho-mine vestro, discretum verum magistrum Nicolaum, arhydiaconum de Zonuk, socium et concanonicum nostrum, ad premissa exequenda pro testimonio duximus destinandum. Qui demum ad nos reversi, nobis con-corditer retulerunt quod ipsi, die dominico proximo post festum beati Georgii martyris, nune preterita1, ad prenominatos Ladislaum et Johan-nem ac fratres ipsorum in villam Gyog vocatam accessissent et eis di-xissent verbo vestre maiestatis ut ipsi litteras omnes, tam vestras, quam alias quaslibet in contrarium premissorum quandocumque et quomodo-cumque emanatas in specie ad proximas octavas festi Penthecostes vestre maiestati, ubicumque fueritis apportare et ad manus vestras assig-nare debeant et teneantur. Qui quidem Ladislaus et Johannes ac fratres ipsorum respondissent quod ipsi, iuxta vestre maiestatis perceptum (omnes eorum litter)as2, ut superius est expressum, in predictis octavis festi Penthecostes, ubicumque fueritis, vobis apportarent ac ad manus vestre maiestatis assignarent. Datum feria tercia proxima post festum beati Georgii martyris prenotatum, anno supradicto. Preaînălţatului principe, domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu prealuminatul rege al Ungariei, stăpînului lor, capitlul bisericii din Transilvania, cuvenite şi cucernice rugăciuni întru domnul. Aflaţi că noi am primit cu toată cinstea scrisoarea înălţimii voastre cu următorul cuprins: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 20 aprilie 1365, Jebel, nr. 397). Noi, aşadar, ca să dăm ascultare poruncilor înălţimii voastre, după cum sîntem datori, am hotărît ca împreună cu sus-amintitul magistru Ladislau, fiul vicevoievodului Petru, omul vostru, să trimitem spre mărturie la împlinirea celor de mai sus pe chibzuitul bărbat, pe magistrul Nicolae, arhidiacon de Solnoc, tovarăşul şi fratele nostru canonic. Aceştia, întoreîndu-se apoi la noi, ne-au spus Intr-un glas că ei, în duminica trecută după sărbătoarea sfîntului mucenic Gheorghe3, au mers la sus- 417 www.dacoromanica.ro numiţii Ladislau şi Ioan şi la fraţii acestora, în satul numit Geoagiu de Sus, şi le-au spus prin cuvîntul maiestăţii voastre că aceştia, la apropiatele octave ale sărbătorii Rusaliilor4, trebuie şi sînt datori să aducă maiestăţii voastre şi să dea în mîinile voastre oriunde veţi fi, toate scrisorile în original, atît ale voastre, cît şi oricare altele date împotriva celor cuprinse mai sus oricînd şi de orice fel ar fi. Intr-adevăr aceştia, adică Ladislau şi Ioan şi fraţii lor au răspuns că ei, potrivit poruncii maiestăţii voastre, toate scrisorile lor, aşa cum s-a arătat mai sus, vi le vor aduce şi le vor da în mîinile maiestăţii voastre, oriunde veţi fi, la amintitele octave ale sărbătorii Rusaliilor4. Dat în marţea de după sărbătoarea sus-amintită a fericitului mucenic Gheorghe, în anul mai sus zis. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29162. Fotocopie la Inst. de ist. şi Arh. Cluj-Napoca/1365. Orig. hirtie, cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. 1 Corect: preterito. - In orig. rupt şi pată de umezeală cca 4 cm; întregit pe baza contextului. 3 27 aprilie 1365. 1 8 iunie 1365. 400 1365 mai 7 (feria quarta post festum Invencionis sande Cruds), (Deva). Saul, corniţele şi juzii nobililor comitatului Hunedoara (de Hu-nyad), adeveresc că ei în ziua de 30 aprilie (feria quarta proxima ante festum Philippi et Jacobi apostoli) împreună cu Petru, fiul lui Tiburţiu, Ioan, fiul lui Sumrak, Ivanca (Iwanca), Iacob, fiul lui Simion, Ioan, fiul lui Laurenţiu, Petru de Streisîngeorgiu (Sando Georgio), Ioan, fiul lui Toma şi Ştefan de Cristur (Kyreztur), nobili ai ţinutului (provincie), stînd în scaun de judecată, nobila doamnă, văduva lui Mihail de Bîrcea Mică (villa Aprod) ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi, fădnd întîmpi-nare a spus că, în ziua cînd l-au omorît pe soţul său, Pavel, fiul lui Mihail, năpustindu-se cu sila în casa sa şi spărgîndu-i o lădiţă cu scrisori, a luat cu sine din aceasta privilegiul cu privire la moşia Bîrcea Mare (Aprodhaza), împreună cu alte lucruri de ale sale. Arh. Naţ. Magh., Dl. 28 047. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1257. Rezumat in actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din (1365) mai 7 — (1369) mal 1, nr. 401. 401 (După 1365 mai 7 — înainte 1369 mai l)1. Nos Petrus, viceuoyuoda Transsiluanus, memorie commendamus quod in octavis festi beati Georgii martiris nune proxime preteritis, iuxta continenciam priorum litterarum nostrarum prorogatoriarum, Valen-tinus Rufus, cum sufficientibus litteris nostris procuratoriis în persona La-dislai, filii (.. .)1 2, ac Petru(s)3 similiter cum sufficienti4 procuratoriis pro Paulo, filio suo, ad nostram accedentes presenciam, contra Bartho-lomeum, filium Michaelis de Aprodpalfolua proposuerunt eomodo quod Paulus, Stephanus et Thomas, fiii5 Michaelis, item6 mater6 ipsorumB, 418 www.dacoromanica.ro iuxta continenciam aliarum litterarum nostrarum prorogatoriarum, se-riem noştri iudicii exprimencium, ad nostram8 presenciam in causam attraxissent, in dicta possessione Aprodpalfolua, tanquam5 homines ad-venş perseverando, ipsis diversa(s)7 iniurias et dampna inferrent inces-santer, utrum ex conductu ipsius Bartholomei nobilis de eadem, fratris ipsorum, in dicta possessione residenciam facerent, vel ne, acquirerent iure requirente. Quo percepto, prefatus Bartholomeus personaliter exurgendo5 respondit ex adverso quod iidem Paulus, Stephanus et Thomas non ex sua permissione et voluntate perseverarent, sed propria eorum auc-toritate astarent is possesione prenotata; quibus auditis prefatus Paulus, filius Michaelys5 coram nobis astando8, in sua, ac Stephani et Tho-me, fratrum suorum personis retulit eomodo quod ipsi in dominium possessionis Aprodpalfolua predicte, racione generacionis indivisonalis, per predictum Mychaelem, patrem eiusdem Bartholomei, introducti ex-titiasent et dicta possessio ipsis eodem modo quo ipso Bartholomeo, iure attineret et mox quoddam privilegium honorabilis capituli eoclesie Transsiluane, sub anno domini Mmo CCmo quinquagesimo septimo con-fectum9 exhibere nobis curavit, in10 cuius tenore inter cetera hebebatur istomodo quod Henricus, filius Nicolai, coram eodem capitulo constitu-tus (in)11 presencia, retulisset: quandam terram suam, nomine Kauoltu certis (aqu)is12 circumdatum, ex permissione commetaneorum suorum: magistri Ladislai, Jule, Stephani et Alberti de Bulch, Symoni, filio Chom, pro quinque marcis argenti vendidisset, tam dicti Symoni, quam (suis)12 filiis, aut filiis filiorum perpetuo possidendam. In cuius contra-num prefatus Bartholomeus obicit13 (in)7 hune modum quod dum prefatus Mychael, pater suus, quodam nocturno tempore, ptope dicto possessione ipsorum, per maiefactores interemptus fuisset, iidem Paulus, Stephanus et Thomas eadem nocte ad domum eo(rum)14 potencialiter veniendo scrinum suum confrangendo universas res scriniales15 ac litte-ras seu litteralia munimenta super possessionibus confecta, inter quas ipsum privilegium abstulissent et asportassent, ad quorum omnium tes-timonio quasdam litteras patentes comitis et iudicum nobilium comi-tatus de Hunyad, feria quarta proxima post festurn Invencionis sancte cruciş, anno domini MmoCCCmoLXmo quinto emanates, nostre iudiciario examini prosentavit; In quarum tenoribus inter cetera comperiebatur eomodo quod cum magister Saul, comes prediotus de Hunyad ac iudi-ces nobilium eiusdem comitatus unacum Peteu, filio Tyburci5, Johanne, filio Sumrak, Jwanka, Jacobo, filio Symonis, Johanne, filio Laurencii, Petro de Sancto Georgio, Johanne, filio Thome et Stephano de KJrez-tur, nobilibus diete provincie, feria quarta proxima ante festurn Phil-(ippi)18 et Jacobi apostolorum, pro tribunali sedissent, causarumque prooessus universorum causidicorum discutere cepissent, nobilis domina, relicta Mychaelis de villa Aprod, ad eorundem presenciam (aocedendo, de medio aliorum exsurgendo per modum)17 protestacionis curasset sig-nificare, quod die et ter(mi)no7 quo consortem suum interemissent, Paulus, filius Mychaelis18 super domum suam (irruen)do16, c(istam suam potencialiter confrangendo supradictum privilegium)19 in possessione Ap-rodhaza, cum aliis rebus suis ab ipsa cista abstulisset. Quo viso et percepto Paulus, de medio ali(orum exsurgendo respondisset ex adverso quod ipse super dom)um19 suam non ivisset, (et)7 castam20 suum non fregisset, sed ipsa instrumenta erga dominam matrem (suam)7 habe- 419 www.dacoromanica.ro rentur (et ipse solum ex commissi)one21 matri sue conserv(aret)7 (ipsum privilegiuin)22. Ipsi vero comes et iudices nobilium (.. .)23, predicti, eun-dem Blasium, filium Th(ome... mitte)rent24 coram eosdem. Qui quidem Blasdem16 Paulum super gravaminibus (predicti Bratholomei, filii Michaelis de Aprodpalfolua contra Paulum et Thoman, filiis Michaelis et matrem ipsorum)27 se et dicto (.. .)28 in (domi)nium16 diete possession(is .. ,)29 de presens vel (in futurum .. .)28 de conservacione (.. .)29 bet ...(.. .)28 nobiscum iudi-ciario (pro tribunali sedentibus ... porjeione29 p(ossessionaria .. ,)28. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că la octavele sărbătorii sfîntului mucenic Gheorghe30, de curînd trecute, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de amînare de mai înainte,' venind în faţa noastră Valentin Roşu, cu scrisoarea noastră de împuternicire îndestulătoare în numele lui Ladislau, fiul lui (...) şi Petru, de asemenea cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare pentru Pavel, fiul său, s-au plîns astfel împotriva lui Bartolomeu, fiul lui Mihail din Bîrcea Mică că Pavel, Ştefan şi Toma, fiii lui Mihail, de asemenea şi mama lor, — potrivit cuprinsului unei alte scrisori a noastre de amînare, care arată desfăşurarea judecăţii noastre, — continuind să rămînă pe zisa moşie Bîrcea Mică ca şi nişte oameni venetici, le-au pricinuit neîncetat felurite vătămări şi pagube — trăgîndu-1 în judecată în faţa noastră pentru a afla, potrivit legii, că oare din îndemnul sau nu al acelui Bartolomeu, nobil din acelaş loc, ruda lor, s-au statornicit pe pomenita moşie. Auzind acest lucru, susnumitul Bartolomeu, ridieîndu-se el însuşi, ne-a răspuns la rîndul său că aceştia, adică Pavel, Ştefan şi Toma nu au rămas cu îngăduinţa şi voinţa sa, ci s-au aşezat pe sus-pomenita moşie în temeiul puterii lor. Auzind acestea Pavel, fiul lui Mihail, înfăţişîndu-se înaintea noas-truă în numele său şi în numele fraţilor săi Ştefan şi Toma ne-au spus că ei au fost puşi în stăpînirea sus-numitei moşii Bîrcea Mică în temeiul înrudirii lor de devălmaşi de către sus-zisul Mihail, tatăl acelui Bartolomeu şi îndată a avut grijă să ne arate un privilegiu al cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei, întocmit în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte, în cuprinsul căruia între altele se arată că Hen-ric, fiul lui Nicolae, înfăţişîndu-se în faţa aceluiaşi capitlu, a spus că a vîndut cu cinci mărci de argint cu îngăduinţa megieşilor săi, a magistrului Ladislau, Jula, Ştefan, şi Albert de Bulei, lui Simion, fiul lui Chom, pomenitului Simion cît şi fiilor săi sau fiilor fiilor săi ca să-l aibă pe veci un pămînt al său, pe nume Kauoltu, înconjurat de nişte ape. La aceste (cuvinte) sus-pomenitul Bartolomeu a răspuns în schimb că în timp ce sus-numitul Mihail, tatăl său, într-o noapte a fost omo-rît de către răufăcători în apropierea moşiei acestora, şi tot aceştia, adică Pavel, Ştefan şi Toma în aceeaşi noapte, intrînd cu sila în casa lor şi spărgîndu-i lada sa, au luat şi au dus cu ei toate lucrurile (sale) din iadă (precum) şi scrisorile sau devezile (lui) scrise, întocmite cu privire la moşiile (lor), între care şi acest privilegiu, pentru mărturia căruia ne-a înfăţişat spre cercetarea noastră judecătorească o scrisoare deschisă a comitelui şi juzilor nobililor din comitatul Hunedoara, dată în miercuriea după sărbătoarea Descoperirii sfintei cruci, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci31. Din cuprinsul acestei scrisori între altele s-a aflat că pe cînd magistrul Saul, sus-numitul comite de Hunedoara şi juzii nobililor din acelaşi comitat, împreună cu Petru, 420 www.dacoromanica.ro îiul lui Tiburţiu, Ioan, fiul lui Sumrak, Ivanca, Iacob fiul lui Simion, Ioan, fiul lui Laurenţiu, Petru de Streisîngeorgiu, Ioan, fiul lui Toma şi Ştefan de Cristur, nobili din ţinutul pomenit, în miercurea înainte de sărbătoarea apostolilor Filip şi Iacob32 au stat în. scaunul de judecată şi au început să dezbată desfăşurarea pricinilor tuturor împricinaţilor, nobila doamnă, văduva lui Mihail, din Bîrcea Mică, venind în faţa acestora, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi, a avut grijă să facă cunoscut în chip de întîmpinare că în ziua şi la sorocul, în care l-au omorît pe soţul său, Pavel, fiul lui Mihail, năpustindu-se cu sila în casa sa şi spărgîndu-i o lădiţă cu scrisori, la Bîrcea Mare, a luat şi a dus cu el din această lădiţă sus-pomenitul privilegiu, împreună cu alte lucruri de ale sale. După ce a văzut şi a auzit acest lucru, Pavel s-a ridicat din mijlocul celorlalţi şi a răspuns la rîndul său că el nu s-a năpustit asupra casei sale şi nu a spart lada, dimpotrivă, că acele scrisori se aflau asupra mamei lui şi că el păstrează privilegiul fiindu-i încredinţat de către mama sa (...). Iar corniţele şi juzii nobililor sus-numiţi au trimis în faţa acefbra pe acel Blasiu, fiul lui Toma... Iar acel Blasiu. .. totuşi nimic .. . Drept aceea, pe acelaşi Pavel în privinţa plîngerii sus-zisului Bartolomeu, fiul lui Mihail de Bîrcea Mică (făcute) împotriva lui Pavel, Toma, fiii lui Mihail şi împotriva mamei lor,... pe sine şi pe zişii.. . în stăpînirea zisei moşii... de acum sau în viitor... cu privire la păstrarea... împreună cu noi fiind aşezaţi la scaunul de judecată... părţile de moşie. Arh.Naţ.Magh., Dl. 38047, Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1257 Orig. hîrtie, cu lacune şi pete mari de umezeală şi cu urme de pecete inelară aplicată in document pe verso. 1 11 1 Dezlegarea datei este probabilă. Petru de Oarda a funcţionat ca vicevoie* vod pentru a doua oară intre 1359 decembrie 13 şi sfirşitul sau începutul lui 1369. Cf. Fr. Pali, Cronologia documentelor privind Transilvania (sec. XI—XVI, in DIR — Introducere, voi. I. p. 116. 2 Pată de umezeală cca 1 cm. 8 Rupt cca 0,3 cm, întregire probabilă. 4 Corect: sufficientibus. 5 Astfel în orig. 6 Lectură probabilă. 7 Rupt oca 0,30 cm; întregit după sens. 8 Corect: asstando. 9 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mînă. 10 Urmează două litere indescifrabile, tăiate de aceeaşi mînă. 11 In orig. lipseşte. Intercalat de noi, după sens. 12 Pată de umezeală cca 1 cm; întregit după sens. 18 Corect: obiicit. 14 Scris deasupra ilndului de aceeaşi mînă; rupt cca 0,3 cm.; întregit după sens. 15 Urmează ab., tăiat de aceeaşi mînă. 18 Pată de umezeală cca 1 cm; Întregit ,pe baza consensului. 17 Pată de umezeală cca 6 cm; întregire probabilă pe baza contextului. 18 Deasupra acestui cuvînt este scris un cuvînt indescifrabil, de aceeaşi mînă. 18 Pată de umezeală de cca 10 cm; întregire probabilă pe baza contextului 20 Corect: dstam. 21 Pată de umezeală cca 13 cm 21 Pată de umezeală cca 13 cm. 22 în orig. pat de umezeală şi un cuvînt indesclfrabiL 28 Pată de umezeală cca 18 cm. 24 Pată de umezeală cca 2 cm; întregit, în parte, pe baza contextului. 31 — Documenta Romaniae Historica 421 www.dacoromanica.ro 25 Pată de umezeală cca 20 cm. 28 Pată de umezeală oca 5 cm. 21 Pată de umezeală cca 2i cm; Întregire probabilă pe baza contextului. 28 Pată de umezeală cca 6 cm. 29 Pată de umezeală cca 23 cm. 30 1 mal 1365. 31 7 mai 1365. 32 30 aprilie 1365. 402 1365 mai 11 (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradiensis, tenore presencium significa-mus quibus expedit universis. quod Blasius, filius Emerici de Od ab una, parte vero ex altera Bechew, filius Johannis, filii Demetri1 de eadem, in noştri personaliter constituti presencia, vive vocis oraculo concorditer coram nobis sunt confessi quod, licet controversionis materia et iurgiorum super facto cuiusdam particule terre litigiose, inter possessiones Od et Harkyan vocatas habite, in presencia magnifici viri, domini Dionisii, voyuode Transsiluani et comitis de Zonuk, extiterit suborta diuciusque ventilata, nichilominus, supremo rerum opifice annu-ente, cuius providencia corda mortalium turbata flamine sui spiritus sedat et ad pacis tranquilitatem2 reducit et quietat reformatisque induc-C’onibus proborum virorum, parcium pacem zelancium, intervenienti-bus, in perpetue pacis et concordie omnimodam devenissent unionem et concordarunt coram nobis; ipsam denique particulara terre litigiosam metali limitacione et distinccione sequestrasse inter se asseruerunt hoc modo quod, primo et principaliter in uno colliculo, Berch dicto, a parte orientali, in facie eiusdem particule terre, duas metas, quarum una possessioni Harkyan vocate, alio vero diete possessioni Od separarent erexissent; abhinc versus partem occidentalem paulisper eundo, in uno alveo, Zaraspatakfew dicto, unam metam terream erexissent; deinde versus eandem plagam pergendo, ad unam terram sabulosam devemen-do, unam particulam terre, Zekerek dictam, pro meta finali et signo metali deputassent, ubi eedem mete terminarentur. Datum die dominica proxima post festum Apparicionis beati Mi-chaelis archangeli, anno domini Mmo CCCmo LXmo quinto. Noi, capitlul bisericii de Oradea prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venind înşişi înaintea noastră Blasiu, fiul lui Emeric de Dioşod, pe de o (parte), iar pe de altă parte Bechew, fiul lui Ioan, fiul lui Dumitru, tot de Dioşod, au mărturisit deopotrivă în faţa noastră prin viu grai, că deşi (între ei) s-a iscat prilej de neînţelegere şi ceartă cu privire la o bucată de pămînt în pricină aflătoare între moşiile numite Dioşod şi Hereclean şi s-a dezbătut mai multă vreme înaintea măritului bărbat domnul Dionisie voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, totuşi prin îndurarea preaînaltului făcător al (tuturor) lucrărilor, a cărui înţelepciune potoleşte inimile turburate ale muritorilor şi le aduce iar la liniştea păcii şi le dă odihnă cu suflarea duhului său, precum şi prin împăciuitoarea mijlocire a unor bărbaţi cinstiţi, care se străduiau (să aşeze) pacea între părţi, au ajuns la legătura unei necurmate păci şi bune înţelegeri şi în faţa noastră s-au înţeles, şi în sfîrşit au mărturisit că au despărţit acea bucată de pămînt în pricină prin semne de hotar despărţitoare, în acest chip; mai 422 www.dacoromanica.ro întîi şi la început au ridicat pe un deluşor zis Creasta din partea de răsărit de pe acea bucată de pămînt două senine de hotar, dintre carâ unul e hotar pentru moşia numită Hereclean, iar celălalt pentru zisa moşie Dioşod. De acolo mergînd puţin spre partea de apus au ridicat o movilă de hotar la o gîrlă numită Obîrşia văii seci. De acolo mergînd în aceeaşi parte (şi) ajngînd la un pămînt nisipos au socotit o bucată de pămînt numită Zekerek drept hotarul din urmă şi drept semn de hotar. Şi acolo se sfîrşesc hotarele. Dat în duminica de după sărbătoarea Arătării fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh.Stat. CIuj-Napoca, colecţia lui I. Kemăny. Orig.perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 Astfel în orig. 2 Corect: tranquillitaten. 403 1365 mai 20 (tredecimo Kalendas Junii). Ludovic I, regele Ungariei, acordă călugăriţelor din Buda Veche dreptul de a încasa vamă. Dumitru de Oradea (Varadiensi), Dominic al Transilvaniei (Transiluano), Dominic de Cenad (Chanadiensi), epis-copi; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Bibi. Univ. din Budapesta, colecţia Hevenesl, tom. V. p. 412. Transumpt în actul lui Matia, regele Ungariei, din 1479. EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 498—500. 404 1365 mai 25, Vişegrad1. Ştefan Bebek, judele curţii regale, adevereşte că la 10 septembrie 1364, magistrul Ioan, fiul lui Dionisie de Kulche, a înfăţişat darea de seamă a capitlului de Oradea, privitoare la o împotrivire la punerea în stăpînirea moşiei numită Baktha. Este amintit Abraam, canonic, omul de mărturie al capitlului din Oradea. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Kolcsey. Orig, perg., pecetea atîrnată s-a pierdut. REGEŞTE: Lev. KSzl., 1946, p. 58—59, nr. 8. 1 Pentru stabilirea precisă a anului din datarea actului vezi nota nr. 9 din regestele publicate. 405 1365 mai 30, lingă Vidin. Nos, Lodouicus, dei grada rex Hungarie, memorie commendan-tes tenore presencium significamus quibus expedit universis, quod nos, in memoriam nostram revocatis fidelitatibus et multiplicium fidelium 423 www.dacoromanica.ro obsequiorum laudabilibus meritis nobilium virorum magistrorum Jo-hannls, filii Johannis et Georgii, filii Zouardi, aule nostre iuvenis de Ordou, fidelium nobis dilectorum, que iidem in cunctis nostris et regni noştri negociis et processibus prosperis et adversis cura pervigili, virtute constanţi et indefesse sollicitudinis zelo laborando se fortuitis casi-bus exponendo, personisque et rebus suis, pro noştri regii honoris aug-mento non parcendo, nobis nostreque sacre corone regie hactenus exhi-buerunt, in presenti exhibent et exhibituri sunt iugiter in futurum, red-dentes se erga nostrum regium culmen pre suis participibus gratos et acceptos, racione quorum licet ipsi ampliori dono sint a nobis confo-xrendi et attollendi, ut tamen eorum voto ad presens aliquatenus respon-dere videamur, eisdem magistris Johanni et Georgio a nobis humiliter postulantibus et per eos fratribus ipsius Georgii carnalibus ac eorum heredibus et posteriis1 talis libertatis et gracie specialis prerogativam de plenitudine potestatis nostre duximus faciendam perhempniter2 du-raturam, ut ipsi universos fures, latrones et alios malefactores, quos in possessionibus ipsorum in comitatibus Wgacha et Bihoriensi situatis et existentibus, ac intra terminos et fines ipsarum possessionum appre-hendere potuerint, in eisdem possessionibus iudicandi, condempnandi2, suspendendi, ac aliis penis et suppliciis iuridiciis3 et debitis plectendi iuxta eorum de merita ac patibulum et aliorum tormentorum genera in dictis possessionibus suis et earum pertinenciis erigendi et conservandi plenam et liberam perpetuo habeant potestatem. Pretarea dictos ma-gistros Johannem et Georgium ac ipsius Georgii fratres carnales, eorum-que heredes et posteros omnibus suis possessionariis iuribus a iudicatu et quavis iurisdiccione corni turn parochialium et iudicum nobilium pre-dictorum comitatuum Wgacha et Bihoriensis presencium et futurorum exemimus et liberavimus ac exemtos4 perpetuis temporibus fore com-mittimus et pronunciamus, nostro solum et palatini regni noştri ac iu-dicis curie nostre in eadem nostra curia faciendo iudicio ipsos reser-vantes, volentesque ut iidem deinceps nullo unquam tempore iudicatui dictorum comitum et iudicum nobilium astare tenerentur. Ceterum committimus, ut iobagiones seu populos et famulos im-possessionatos predictorum magistrorum Johannis et Georgii ac fratrum suorum necnon, heredum eorundem non possint per aliquos homines cuiuscumque dignitatis vel status sint, in causis aliquibus, exceptis dum-taxat furtis publicis, latrociniis et causis criminalibus, iudicari, arestări5 et impediri in tenutis et possessionibus tam ecclesiarum et nobi-lium, quam aliorum possessionatorum hominum quorumpiam, ac in ci-vitatibus et liberis villis seu eciam alias in regno nostro. Si qui autem aliquid accionis vel quescionis8 contra ipsos iobagiones et famulos im-possessionatos habent vel habuerint, hoc coram eisdem dominis ipsorum vel suis officialibus possesionibus eorundem exequantur, ordine iuris observato, prout eciam id ipsum exigit regni noştri consuetudo. Qui si in reddenda iusticia cuipiam recusantes fuerint, tune non iobagiones et famuli impossessionati, sed dicti domini eorundem, in regiam vel ordinarii iudicis ipsorum presenciam per querulantes legitime evocen-tur, racionem abnegate iusticie reddituri, ubi ex parte eorundem debite iusticie et emende cuilibet querulanti exhibebitur complementum. Presentes autem dum nobis reportate fuerint, sub maiori nostro sigillo faciemus privilegialiter emanari. 424 www.dacoromanica.ro Datum ante civitatem nostram Bodiniensem in Bulgaria, feria sexta proxima ante festum Penthecostes, anno domini millesimo CCC° LXmo quinto. (Sub pecete:) Relacio magistri Andree, filii Dionisii, comitis de Zar and. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că noi amintindu-ne de faptele de credinţă şi de destoinicia vrednică de laudă a nenumăratelor slujbe credincioase ale nobililor bărbaţi, magistri Ioan, fiul lui Ioan şi Gheorghe de Ordou, fiul lui Zouard, aprod al curţii noastre, iubiţii noştri credincioşi, pe care ni le-au arătat nouă şi sfintei noastre coroane regeşti în toate treburile noastre şi ale ţării noastre şi în împrejurările norocoase şi în cele potrivnice, străduindu-se cu grijă neadormită, cu vrednicie statornică şi cu rîvna unei neobosite stăruinţe, înfruntînd primejdii neaşteptate şi necruţîndu-şi viaţa şi bunurile lor pentru sporirea cinstei noastre regeşti, şi pe care slujbe ni le arată şi acum şi ni le vor arăta necurmat şi în viitor, făcîndu-se plăcuţi şi vrednici de preţuire înaintea înălţimii noastre regeşti mai presus de ceilalţi tovarăşi ai lor; şi deşi pentru aceste slujbe ei sînt vrednici să fie răsplătiţi şi înălţaţi de noi cu un dar mai mare, totuşi ca să arătăm că răspundem acum întru Cîtva dorinţei lor, am hotărît din deplinătatea puterii noastre să facem numiţilor magistri Ioan şi Gheor-ghe, care ne roagă cu smerenie, şi prin ei fraţilor buni ai acestui Gheorghe, şi moştenitorilor şi urmaşilor lor, hărăzirea acestei libertăţi şi milostiviri osebite, care să ţină pe veci şi anume ca pe toţi hoţii, tîlha-rii şi alţi răufăcători, pe care ar putea să-i prindă pe moşiile lor aflătoare şi aşezate în comitatele Ugocea şi Bihor şi înlăuntrul marginilor şi hotarelor pomenitelor moşii, să aibă ei pe veci deplina şi sloboda putere să-i judece, să-i osîndească şi să-i spînzure pe acele moşii şi să-i supună la alte pedepse şi cazne legiuite şi cuvenite, potrivit cu vina lc.r, şi să ridice şi să aibă în zisele lor moşii şi în cele ce ţin de ele spînzurători şi alte feluri de unelte de cazne. Afară de acestea au scutit şi liberat pe zişii magiştri Ioan şi Gheorghe si pe fraţii lui buni şi pe moştenitorii şi urmaşii lor, dimpreună cu toate moşiile lor de judecata şi de orice drept de judecată al comiţilor comitatelor şi al ju-zilor nobililor din sus-zisele comitate Ugocea şi Bihor, de acum şi din viitor, şi hotărîm şi rînduim să fie scutiţi pe veci, păstrîndu-i pe ei doar pentru judecata noastră şi a palatinului regatului nostru şi a judelui curţii noastre, care să se facă la acea curte a noastră şi voim ca de aci înainte ei să nu fie datori niciodată să se înfăţişeze judecăţii ziselor comitate şi a juzilor nobililor. Apoi mai hotărîm ca iobagii sau oamenii şi slujitorii fără de moşie ai sus-zişilor magiştri Ioan şi Gheorghe şi ai fraţilor lor ca şi ai moştenitorilor lor să nu poată fi judecaţi, întemniţaţi ori popriţi pe pă-mînturile şi moşiile atît ale bisericilor şi ale nobililor cît şi ale oricăror altor oameni cu moşii şi nici în oraşele şi tîrgurile libere sau altundeva în ţara noastră de niciun om de orice treaptă sau stare ar fi în vreo pricină oarecare, afară doar de furturi învederate, tâlhării şi pricini de omor. Şi acei care au sau vor avea vreo pîră sau plângere, împotriva acelor iobagi şi slujitori fără de moşie, să le urmărească păzind calea legii înaintea acelor stăpîni ai lor sau a slujbaşilor lor, aflători pe moşiile lor. Iar dacă aceştia ar tăgădui să-i facă dreptate cuiva, 425 www.dacoromanica.ro atunci nu iobagii şi slujitorii fără de moşie, ci zişii lor stăpîni să fie chemaţi în chip legiuit de către pîrîşi, înaintea regelui sau a judelui lor obişnuit, ca să dea socoteală de tăgada dreptăţii şi fiecărui pîrîş i se va face dreptate deplină. Iar cînd cele de faţă ne vor fi înapoiate, vom pune să fie întocmite în chip de privilegiu sub pecetea noastră cea mare. Dat înaintea oraşului nostru Vidin, în Bulgaria, în vinerea dinaintea sărbătorii Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Sub pecete:) Darea de seamă al magistrului Andrei, fiul lui Dio-nisie, comite de Zarand. Arh.Naţ.Magh., D1.38 180. Orlg.perg., cu urme de pecete aplicată sub text. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 490—492; Hurmuzaki-Dcnsuşîanu, 1/2, p. 94—95; Gâbor, A megi/el intâzmeny, p. 216—218. REGEŞTE: Szirmay, Not. com. Ugochensis, p. 72; Fejer, IX/2, p. 492— 493; Hurmuzaki-Densuşlanu, 1/2, p. 38, toate cu data greşită: 10 iunie 1356; cf. Kanâcsonyi, Hamis, p. 80, nr. 246. 1 Corect: posteris. * Astfel în orig. * Corect: iuridicis. * Corect: exemptos. 5 Corect: arrestari. 8 Corect: questionis. 406 1365 iunie 1, Vidin. Nos, Ludouicus dei gratia rex Hungarie (e. c. t.)1 memorie com-mendamus presencium tenore significantes quibus expedit univer-sis quod nos, sicut1 2 ad peticionem domine regine genitris nostre karis-sime literatoriam, sic etiam orphaneitati nobilium puellarum, filiarum quondam Petri, filii3 Petri de Zenthyvan4 hominis, ut dicunt, masculine prolis solacio orbati, Margaretha et Elena vocatarum, regia benignitate compacientes ac pro fidelibus serviciis Johannis, filii Nicolai de eadem Zenthyvan, comitatus de Thorda, cui eadem puella Margaretha nupsit matrimoniali federe, nobis per ipsum iuxta sui3 status exigenciam, cura laboriosa hactenus exhibitis, que et nune exibuit* impendit et exibitu-rus5 est in futurum, easdem nobiles puellas Margaretham et Elenam in omnibus porcionibus, et iuribus possessionariis condam dicti Petri, patris ipsarum, in eadem possessione Zenthyvan et alias ubilibet habi-tis et existentibus, de regie potestatis plenitudine, et gratia nostra speciali prefecimus, vel6 instituimus, et creavimus veros heredes et legit-timos4 successores, totale dominium eorundem7 in ipsas pu-elJas transferentes, dantesque et committentes, eisdem nobili- bus. puellis Margarethe et Elene ad instar heredum mascu-linorum dicta iura possessionaria earum paterna, ac per eas suis here-dibus, heredumque suorum successoribus et posteris ex presenti dono et gratia nostre maiestatis perpetuis temporibus irrevocabiliter possi-denda, tenenda et habenda, lege regni noştri consvetudinaria4 que huic iuri et gratie nostre repugnare videtur non obstante; ita tamen, quod si alie litere nostre speciales prius non sunt in formam huiusmodi gratie nostre emanate. 426 www.dacoromanica.ro Presentes autem dum nobis reportate fuerint, sub minori sigillo nostro emanari faciemus. Datum Bodonii in Bulgaria, in festo8 Penthecostes, anno domini M° CCCmo LXmo quinto. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei etc. prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că noi, atît la cererea scrisă a doamnei regine, mama noastră prea hibită, cît şi îndurîndu-ne din milostivire regească faţă de lipsirea de părinţi a nobilelor copile numite Margareta şi Elena, fiicele răposatului Petru, fiul Iui Petru de Sîntioana, om, care după cum ni se spune, a murit lipsit de mîngăierea unui urmaş de parte bărbătească, ca şi pentru credincioasele slujbe ale lui Ioan, fiul lui Nicolae tot de Sîntioana, din comitatul Turda, cu care pomenita copilă Margareta s-a legat prin legătura căsătoriei, slujbe aduse nouă de el pînă acum cu grijă sîrguin-cioasă potrivit cerinţei stării lui, şi pe care ni le aduce şi în prezent şi ni le va arăta şi în viitor, din plinătatea puterii noastre regeşti şi din osebita noastră milostivire le-am aşezat şi le-am rînduit precum şi le-am socotit pe acele nobile copile, Margareta şi Elena, ca moştenitori adevăraţi şi urmaşi legiuiţi pe toate părţile şi drepturile de moşie ale sus-zisului răposat Petru, tatăl lor, avute şi aflate în acea moşie Sîntioana şi oriunde în altă parte, trecînd toată stăpînirea acelor moşii asupra acestor copile, şi dînd şi încredinţînd zisele drepturi părinteşti asupra acestor moşii, întocmai ca unor moştenitori de parte bărbătească, acelor nobile copile Margareta şi Elena, şi prin ele moştenitorilor şi urmaşilor moştenitorilor lor precum şi coborîtorilor lor, ca prin această danie a noastră şi din milostivirea maiestăţii noastre să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat, fără a se ţine seama de legea obişnuielnică a ţării noastre care se arată că s-ar împotrivi acestui drept şi acestei milostiviri a noastre. Dat în aşa fel, că dacă vreo altă scrisoare de a noastră osebită nu a fost dată mai înainte ca act al acestei milostiviri a noastre, atunci cînd cele de faţă ne vor fi aduse înapoi, vom pune să fie date sub pecetea noastră cea mică. Dat la Vidin, în Bulgaria, la sărbătoarea Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh.Naţ.Magh., Dl. 28 505. Fotocopie la Inst de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1365. Copie simplă a conventului din Cluj-Mănăştur de la sfîrşitul sec. al XV-lea, scrisă pe hîrtie ruptă la îndoituri. Copie în KemSny, Dipl. Trans., appendix, 3, p. 35, (cu data: cca 1 iunie 1365). EDIŢII: Transilvania, 1871, p. 267; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 96, (cu Unele greşeli). 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 în copie lipseşte; intercalat de editor, după sens. 2 In copie urmează appetiten; tăiat de aceeaşi mînă. 3 In copie scrise deasupra rîndului, de aceeaşi mînă. 4 Astfel în copie. 5 Corect: exhibuit, exhibiturus. 6 Lectură nesigură. 7 Corect: earundem. 8 Corect: suarum. 9 In copie urmează: pend, deasupra căruia scribul a făcut două linii paralele;' semnalînd eliminarea din text. 427 www.dacoromanica.ro 407 1365 iunie 1, Vidin. Nos, Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendamus tenore presencium significantes quibus expedit universis quod nos, (qui)1 ex innata nobis regali clemencia cunctorum fidelium nostrorum subditorum fidelitates et servicia animo metiri solemus pietatis recor-datis et in memoriam plene reductis multiplicibus serviciis et gratuitis meritis, quibus fidelis noster, dilectus miles, magister Michael, filius Cybak de Paiaţa, olim in expugnacione regni Sicilie et per consequens in cunctis nostris regnique noştri negociis prosperis et adversis, demum autem in acquisicione seu obtencione civitatis et districtus Bidiniensis, cura pervigili, virtute constanţi et solicitudine2 indefessa laborando, proprie eciam necnon proximorum et famulorum suorum personis simul et rebus non parcendo, nobis et sancte corone nostre laudabiliter compla-cuit et se in conspectu nostro gratum exhibuit devota familiaritate sem-per et acceptum, racione quorum licet multo plura mereretur, in par-ticularem tamen huiusmodi fidelitatum et serviciorum suorum recompensam, eidem magistro Mychaeli et per eum suis filiis ac heredibus universis huiusmodi libertatis et gratie prerogativam duximus de plenitudine nostre potestatis faciendam, ut ipsi omnes fures, latrones et quos-libet malefactores, quos in possessionibus suis Ztar et Maria vocatis, in comitatu Bihoriensi penes fluvium Berekyo situatis et aput3 manus suas existentibus, ipsarumque possessionum terris, metis seu terminis apprehendere poterunt, capiendi et in sedibus ipsarum possessionum iudiciariis iudicandi, suspendendi et penis debitis plectendo ac patibu-lum et aliorum tormentorum genera in prenominatis possessionibus suis conservandi plenam, liberam et securam perpetuo habeant facultatem et potestatem, ex presenti graciosa annuencia nostre maiestatis, harum sub secreto nostro sigillo testimonio litterarum, quas pro predicto magistro Michaele et eius filiis ac heredibus si#) maiori nostro sigillo pri-viliagiter faciemus emanari, dum fuerint nobis reportate. Datum in Bulgaria, ante prenominatam nostram civitatem Bidi-niensem, in festo Pentecosthes, anno domini Millesimo CCCm0 LXm0 quinto. (Sub pecete, de aceeaşi mină:) Relacio magistri Georgii Zudor. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că noi (care) din înnăscuta noastră milostivire regească obişnuim să cîntărim cu duhul bunătăţii faptele de credinţă şi slujbele tuturor credincioşilor noştri supuşi, amintindu-ne şi chemînd pe deplin în minte nenumăratele slujbe şi neprecupeţitele fapte de vrednicie, prin care credinciosul (şi) iubitul nostru oştean magistrul Mihail, fiul lui Cybak de Palota străduindu-se odinioară cu veghetoare silinţă, cu statornică bărbăţie şi neobosită grijă la cucerirea regatului Siciliei şi apoi în toate treburile şi norocoase şi potrivnice ale noastre şi ale regatului nostru, iar în urmă la cucerirea sau dobîndirea oraşului şi ţinutului Vidin, ne-cruţîndu-şi viaţa sa precum şi pe a rudelor şi slujitorilor săi şi nici bunurile sale, ne-a Intrat în voie nouă şi sfintei noastre coroane în chip vrednic de laudă şi prin supusa sa slujbă s-a arătat întotdeauna îndatoritor şi vrednic de preţuire înaintea noastră, pentru care fapte, deşi ar fi vrednic de mult mai multe răsplăţi, totuşi măcar ca o răs- 428 www.dacoromanica.ro plată în parte a acestor fapte de credinţă şi slujbe ale sale, am hotă-rit din plinătatea puterii noastre să-i facem acelui magistru Mihail şi prin el fiilor şi tuturor moştenitorilor săi această hărăzire de privilegiu şi de milostivire, ca să aibă pe veci deplină, slobodă şi nestingherită voie şi putere din milostiva îngăduire de faţă a maiestăţii noastre — să ia în prinsoare pe toţi hoţii, tîlharii şi orice fel de răufăcători, pe care i-ar putea prinde pe moşiile lui numite Ztar şi Maria aşezate în comitatul Bihor lingă rîul Beretău şi aflătoare în mîinile sale, precum şi pe pămînturile, în hotarele şi marginile acestor moşii, şi să-i judece la scaunele de judecată ale acestor moşii, să-i spînzure şi să-i pedepsească cu caznele cuvenite, şi să ţină pe sus-pomenitele sale moşii spîn-zurători şi alte feluri de unelte de caznă în temeiul mărturiei acestei scrisori întocmită sub pecetea noastră cea de taină care scrisoare vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu cu pecetea noastră cea mare pentru sus-zisul magistru Mihail şi pentru fiii şi moştenitorii lui atunci cînd ne va fi adusă înapoi. Dat în Bulgaria, înaintea sus-numitului nostru oraş Vidin, la sărbătoarea Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Sub pecete, de aceeaşi mină:) Darea de seamă a magistrului Gheorghe Zudor. Arh.Stat.Oradea, arh. fam. Boloni. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1365. Qrig. perg., cu urme de pecete aplicată sub text. 1 2 3 1 în orig. lipseşte; intercalat după sens. 2 Corect: sollicitudine. 3 Astfel în orig. 408 1365 iunie 2 (die crastino festi Penthecostes), lîngă Vidin. Ludovic I, regele Ungariei, face cunoscut că Ladislau, fiul lui Ni-colae din Livada Nouă (de Wylăk) şi-a cîştigat merite dîndu-i ajutor la cucerirea oraşului Vidin şi la redobândirea Bulgariei. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Vay, fasc. 55. Orig. hîrtie, cu pecete atîrnată de şnur de mătase de culoare violet. REGEŞTE: Tort. Tăr., 1898, p. 357, nr. 2. 409 1365 iunie 2 (IV-o Nonas Junii, anno tercio), Avignon. Papa Urban al V-lea îndeamnă pe mai mulţi prelaţi şi dregători ai Ungariei, printre care pe Dominic, episcopul de Cenad (Cenadiensis) . şi pe Dionisie, voievodul Transilvaniei (vayuode Transiluano), să intervină pe lîngă Ludovic I, regele Ungariei, pentru ca acesta să acorde mina nepoatei sale, Elisabeta, lui Filip de Franţa, ducele Burgundiei. Arh.Vat.,Reig.Vat., 247, fol. 109 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj-Napoca/1365. EDIŢII: Theiner, II, p. 71, nr. 134. 429 www.dacoromanica.ro 410 1365 iunie 20 (feria sexta proxima ante festum Nativitatis beati Johannis Baptiste), Buda. Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Mihail, diacul (literatus), fiul lui Nicolae, slujitorul său în visteria sa (familiaris moster de domo tauamicali), luînd în seamă serviciile lui credincioase aduse regelui şi reginei încă de la vîrsta copilăriei sale (ab evo sue puericie) în slujba visteriei, îi donează lui, fraţilor şi verilor săi, printre aceştia din urmă şi lui Petru, prepozitul capitlului de Oradea (Waradiensis) moşiile Myra din comitatul Heves, precum Zouath, Keserweghaz şi Kabaeghaz din comitatul Szabolcs care, după ce Tristianus, fost arhidiacon, a trecut în ordinul sfîntului Pavel eremitul, au ajuns în stăpînirea regelui. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 122. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1365. Transumpt In actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 28 aprilie 1368. 411 1365 iunie 23 (in vigilia festi Nativitatis Johannis Baptiste), aproape de Severin (prope Zewrinum), în Bulgaria. Ludovic I, regele Ungariei, acordă un privilegiu unor nobili din Ungaria, ca răsplată pentru meritele lor în expediţia de la Vidin. Arh.Stat.Szombathely, arh. capitL de Vasvâr-Szombathely. Transumpt In actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 29 iulie 1367. EDIŢII: Tort Tăr., 1898, p. 358 nr. 3. 412 1365 iunie 29, (lingă Vidin). Dyonisius, woyuoda Transiluanus et comes de Zolnok, dilecto sibi Petro, vicewoyuode suo dicti woyuodatus, dileccionis plenitudinem cum salute. Noveritis quod no,bis in regno Bulgarie, prope civitatem Bodi-nyensem, in presenti regio exercitu existentibus, magister Johannes, filius Gegus de Almakerek nostram in presenciam veniendo exhibuit nobis quasdam literas patentes domini noştri regis ibidem in predicto exercitu proxime transactis, in quindenis festi Sancte Trinitatis ema-natas, per quarum tenores inter1 cetera1 idem dominus noster, rex exau-ditis querimoniis predicti magistri Johannis, quandam terram2 Lapus vocatam, eiusdem magistri Johannis cum sil vis, vineis, arboribusque et terris arabilibus et quibusvis utilitatibus, ut dicitur, per Saxones predicti domini regis de villis Walthyd et Kapus indebite occupatam3 eidem magistro Johanni1 scita prius omnimoda veritate, perpetuo statui facere precipiebat. Quibus quidem literis regalibus sic exhibitis predictis prescripti Saxones duarum villarum hic4 existentes4 et4 per nos in presenciam nostram legittime1 vocati comparentes se super facto prescripte terre Lapus efficacia instrumenta ac munimenta habere retulerunt ex adver-so. Quibus sic perceptis commisimus eo modo, quod predicte utreque partes instrumenta earum super5 facto diete terre Lapus, si que ha-bent confecta, contra sese in octavis festi beati Jacobi apostoli nune 430 www.dacoromanica.ro venturi coram vobis in villa Zentemeryh6 exhibere teneantur, vosque predictis partibus presentibus exhibitis eciam instrumentis earum si que habent super dicta terra Lapus confecta iuxta earundem1 tenores et predictarum literarum regalium similiter per1 dictum1 magistrum1 Johannem1 tune coram vobis reexhibendarum, scita eciam1 et perscru-tata veritate proposicionum ipsarum parcium prenotata7 omnino manda-tis domini noştri regis nobis1 impositis1 obtemperantes, ipsam terram Lapus, si predictis Saxonibus convenire ipsam agnoveritis, ex tune iuxta predictum regium mandatum a iure regali ipsam8 non separaretis, sin autem eandem terram Lapus ipsius magistri Johannis fore verosimiliter cognoveritis, tune ipsum magistrum Johannem in eandem terre parti-culam Laapus8 vocatam legitime1 statuentes pacifice conservetis. Datum octavo die quindenarum predictarum, in loco prenotato, anno domini Mmo CCC™0 LXmo quinto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Dilecto sibi Petro, vicewoyuode suo Transiluano, pro magistro Johanne, filio Gegus de Almakerek, precep-toria, in octavis festi beati Jacobi coram vobis exhibenda. (Sub pecete, de aceeaşi mină:) Relatio Petri, vicewoyvode. Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, iubitului său Petru, vicevoievodul sus-zisului său voievodat, cu toată dragostea şi sănătatea. Veţi şti că, aflîndu-ne noi în ţara Bulgariei aproape de oraşul Vi-din, în oastea de acum a regelui, venind înaintea noastră magistrul Ioan fiul lui Gegus de Mălăncrav ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a domnului (nostru) regele, dată acolo, la oastea pomenită, în a cincisprezecea zi de curînd trecută după sărbătoarea sfintei Treimi®, prin al cărui cuprins domnul nostru regele, după ascultarea plîngerii sus-nu-mitului magistru Ioan, poruncise între altele ca un pămînt numit Lă-puş, al amintitului magistru Ioan, cuprins — după cum se spune, — cu puterea şi pe nedrept de către saşii sus-zisului domn (al nostru) regele din satele Valchid şi Copşa, dimpreună cu pădurile, viile, livezile, pă-mînturile de arături şi toate folosinţele (lui), să i se dea în stăpînire pe veci zisului Ioan, după ce se va fi cercetat mai întîi întreg adevărul. După ce a fost astfel înfăţişată sus-pomenita scrisoare regească, sus-scrişii saşi din cele două sate, aflîndu-se aci şi fiind chemaţi de noi înaintea noastră în chip legiuit, s-au înfăţişat şi au răspuns dimpotrivă că, în ceea ce priveşte zisul pămînt Lăpuş, ei au acte şi dovezi temeinice. După aflarea acestora în chipul acesta, am poruncit ca cele două părţi pomenite să fie datoare a înfăţişa una împotriva alteia în faţa voastră la octavele apropiate ale sărbătorii fericitului apostol Ia-cob10, în satul Sîntimbru, actele lor cu privire la zisul pămînt Lăpuş dacă au astfel de acte întocmite, iar voi — fiind de faţă pomenitele părţi, şi după înfăţişarea actelor — dacă au astfel de acte întocmite cu privire la zisul Lăpuş — potrivit cuprinsului lor şi aceluia al pomenitei scrisori regeşti, care de asemenea, va trebui înfăţişată atunci din nou în faţa voastră de către zisul magistru Ioan, şi după ce veţi fi cercetat şi aflat adevărul spuselor acestor părţi mai sus-arătate, supunîndu-vă întru totul poruncilor date nouă de domnul nostru regele, dacă vă veţi încredinţa că zisul pămînt Lăpuş se cuvine pomeniţilor saşi, atunci potrivit sus-zisei porunci regeşti, să nu-1 despărţiţi de averea regească; dacă însă veţi afla că acel pămînt Lăpuş este într-adevăr al zisului magistru 431 www.dacoromanica.ro loan, atunci punîndu-1 pe magistru Ioan, în chip legiuit, în stăpînirea acelei bucăţi de pămînt numite Lăpuş, să-l ţineţi în chip paşnic în stăpînirea ei. Dat în a opta zi după sus-zisa a cincisprezecea zi, în locul sus-arătat, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Iubitului său Petru, vicevoievodului său din Transilvania, pentru magistrul Ioan, fiul lui Gegus de Mălăn-crav, poruncă ce trebuie să vi se înfăţişeze la octavele sărbătorii fericitului Iacob. (Sub pecete, de aceeaşi mină:) Dare de seamă a lui Petru, vicevoie-vodul. Arh-Naţ.Magh., Dl. 5403. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj-Napoca/ 1365. Orig. hîrtie, cu urmele peceţii rotunde de închidere de ceară albă, aplicate pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 224—225. 1 Cuvinte scrise deasupra Tlndului de aceeaşi mină. 2 Urmează cuvintele: ut dicitur ipsius, tăiate de aceeaşi mînă. 3 Urmează cuvântul: niteretur, tăiat de aceeaşi mînă. * Cuvinte scrise deasupra rîndului. 5 Urmează cuvîntul de, tăiat de aceeaşi mînă. 6 Astfel în orig. 7 Corect: prenotatarum. 8 Scris pe marginea actului, de aceeaşi mînă. 9 22 iunie 1365. 10 1 august 1365. 413 1365 (circa 29 iunie)1, (lingă Vidin). Dyonisius, vaiuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, dilecto sibi Petro, vicevaiwode suo dicti wayuodatus, dileccionis plenitudinem cum salute. Regie serenitatis propulsavit aures gravis querela quod, quamvis magister Benedictus regio ex mandato ad restituendos limites, metas-que neo erigendas possessionis Lazarfalwa in comitatu Albensi parcium Transsiluanarum alias a Byssenis impopulate, multum tamen desolate. expeditus graviterque commonitus fuerit, vos tamen nescitur quo res-pectu ducti, in contemptum mandati dicti domini regis inque manifestam diete possessionis damnum1 2 3 * 5 6 7 8 9 10 et nocumentum, eundem magistrum Benedictum ad presens usque detineretis in Sancto Emerico rebus minime urgentibus occupatum. Monemus itaque vos ut eundem magistrum Benedictum sepositis omnibus subterfugiis, aliisque rebus et respectibus vestris, illico ad Lazarfalwa dimittere expedire velitis et debeatis sub gravi indignacione regie serenitatis domini noştri. Secus igitur nullatenus facturi. Datum in regno Bulgarie, prope civitatem Bodiniensem, in pre-senti exercitu domini regis habito, anno domini Millesimo trecente-simo sexagesimo quinto. 432 www.dacoromanica.ro Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, iubitului său Petru, vicevoievodul său din zisul voievodat, cu toată dragostea şi sănătatea. A ajuns la auzul luminăţiei regeşti o grea plîngere, că deşi magistrul Benedict a fost trimis din porunca regelui şi însărcinat cu toată . străşnicia ca să aşeze din nou hotarele şi să ridice din nou semnele de hotar ale moşiei Lazarfalău din comitatul Alba din părţile Transilvaniei, locuită altă dată de pecenegi, dar acum de mult lăsată în părăsire, voi totuşi minaţi nu se ştie de ce glnd, în dispreţul poruncii zisului domn al nostru regele şi întru paguba şi vătămarea vădită a zisei moşii, îl ţineţi pînă acum la Sîntimbru pe numitul magistru Benedict în-sărcinîndu-1 cu treburi foarte puţin grabnice. Aşadar vă punem în vedere sub greaua mînie a luminăţiei sale domnul nostru ca, lăsînd deoparte orice căi de ocolire şi celelalte treburi şi socoteli ale voastre, să binevoiţi şi să fiţi datori să-l sloboziţi pe acest magistru Benedict ca să meargă de îndată la Lazarfalău. Şi altfel să nu faceţi. Dat în ţara Bulgariei, aproape de oraşul Vidin, în expediţia de acum a domnului nostru regele, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh.Naţ.Magh., Dl. (din arhiva fostei Camere din Buda). Copie în Kemăny, Dipl. Trans., voi. 1, p. 78 (Redactarea textului justifică bănuieli cu privire la autenticitatea sa). EDIŢII: Lâzar Miklos, A grof Lăzâr csalâd, p, 10; Szekely okl., I, p. 68— 69; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 99. 1 Pentru datare cf. actul din 29 iunie 1365, nr. 412. 2 Astfel în copie. 414 1365 iunie 30 (feria secunda proxima post jestum beatorum Petri et Pauli apostolorum), Lugoj. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte pe iazigii de la Vidin lui Nicolae Konth, palatin al Ungariei şi jude al cumanilor, cu familiile, averile şi slugile lor, ca răsplată pentru meritele ctştigate în expediţia din Bulgaria. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Batthyăny din Kormend. Orlg. perg., cu urme de pecete inelară aplicată sub text. EDIŢII: Gyârfâs, Jâszkunok tdrt., III, p. 500—502; Tort. Tdr., 1898, p. 359— 360. 415 1365 august 5, (Alba Iulia). (C)apitulum1 ecclesie Transsiluane omnibus Christi fidelibus tam presentibus quam futuris, presens scriptum inspecturis, salutem in om-nium salvatore. (Ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire)1 2 quod magister Jacobus, filius Jacobi de Bethlem, ad nostram accedens presen- 433 www.dacoromanica.ro tiam exhibuit nobis quasdam literas privilegiales quondam illustrissimi principis domini Karuli, regis Hungarie, sub antiquo sigillo confectas teno-ris infra scripti, supplicans nobis humiliter ut tenores ipsarum de verbo ad verbum transscribi et in formam privilegialem redigi facere dignare-mur. Quarum tenor talis est. (Urmează ac tul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 7 octombrie, 1314, Ub., I, n. 337, cu actul aceluiaşi rege din 24 februarie 1311; Ub. I, nr. 325). Nos enim petitionibus ipsius magistri Iacobi de Bethlem annuen-tes, predictas literas' de verbo ad verbum transscribi fecimus et penden-tis sigilii noştri munimine roborari. Datum feria tertia proxima post octavas festi beati Jacobi apostoli, anno domini millesimo CCC°LXmo quinto. Discretis viris Johanne pre-posito, Andrea cantore, Petre custode et Nicolao archidiacono de Zo-nuk, decano, canonicis ecclesie nostre existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor pentru Hris-tos, atît celor de faţă cit şi celor viitori, care vor vedea această scrisoare, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, că venind înaintea noastră magistrul Iacob, fiul lui Iacob de Beclean, ne-a înfăţişat o scrisoare privilegială a răposatului principe domnul Carol, prea ilustrul rege al Ungariei, întocmită cu vechea (lui) pecete, în cuprinsul de mai jos, rugîndu-ne cu smerenie să binevoim a pune să fie trecut din cuvînt în cuvînt cuprinsul acelei (scrisori) şi să fie întocmit în chip de privilegiu. Cuprinsul ei este acesta: (Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 7 octombrie 1314, DIR — C — veac XIV, voi. I, nr. 209, p. 227—228, cu actul aceluiaşi rege, din 24 februarie 1311, DIR—C—veac, XIV, voi. I, nr. 139, p. 185). Iar noi, încuviinţînd cererea zisului magistru Iacob, fiul lui Iacob de Beclean, am pus să fie transcris din cuvînt în cuvînt pomenita scrisoare şi să fie întărit cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat în marţea de după octavele sărbătorii fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci, pe cînd fiinţau chibzuiţii bărbaţi Ioan prepozitul, Andrei cantorul, Petru custodele şi Nicolae, arhidiaconul de Solnoc, decanul, canonici ai bisericii noastre. Arh.Naţ.Magh., DL, arh. fam. Bethlen. Qrig. perg., cu pecete ogivală din ceară albă atlmată de şnur de mătase culoare verde. EDIŢII: Ub., II, p. 225. 1 2 1 Loc gol lăsat de scrib pentru litera C. 2 Rupt cca 12 cm; întregit pe baza contextului. 416 1365 august 5, (Alba Iulia). (C)apitulum1 ecclesie Transsiluane, omnibus Christi fidelilbus tam presentibus quam futuris presens scriptum inspecturis, salutem in omni-um salvatore. Ad universorum notitiam harum serie volumus pervertire, quod Jacobus, filius Jacobi de Bethlem, ad nostram accedens presentiam exhibuit nobis quasdam literas nostras privilegiales tenoris infra scripti, 434 www.dacoromanica.ro supplicans nobis humiliter, ut tenores ipsarum de verbo ad verbum transscribi et in formam privilegialem redigi facere dignaremur. Qua-rum tenor talis est. (Urmează actul capitlului din Alba Iulia, din 26 mai 1362 nr 103, cu actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 24 septembrie 1349, Ub II, nr. 644, p. 63. cuprinzînd actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 15 ianuarie 1341; Ub., I, nr. 449, p. 510}. Nos enim petitionibus ipsius comitis Jacobi annuentes predictas literas nostras de verbo ad verbum transscribi fecimus et pendentis sigilii noştri munimine roborari. Datum feria tertia proxima post octavas festi beati Jacobi apostoli, anno domini M° CCX2"10 LXma quinto. Discretis viris Johanne pre-posito, Andrea cantore, Petro custode et Nicolao archidiacono de Zo-nuk, canonicis ecclesie nostre existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor întru Hris-tos, atît celor de faţă cit şi viitori, care vor vedea această scrisoare, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, că venind înaintea noastră Iacob, fiul lui Iacob de Beclean, ne-a înfăţişat o scrisoare privilegială a noastră cu cuprinsul de mai jos, rugîndu-ne cu smerenie să binevoim a pune să fie trecut din cuvînt în cuvînt cuprinsul acelei scrisori şi să fie întocmit în chip de privilegiu. Cuprinsul său este acesta: (Urmează actul capitlului din Alba Iulia, din 26 mai 1362, nr. 103, cu actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 24 septembrie 1349, DIR.—C—veac. XIV, voi. IV, nr. 738, p. 506—507, cuprinzînd actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 15 ianuarie 1341; DIR.—C— veac. XIV, voi. IV, nr. 2, p. 1—2). ~\ Iar noi, încuviinţînd cererea numitului comite Iacob, am pus să fie trecută din cuvînt în cuvînt pomenita noastră scrisoare şi să fie întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat în marţea de după octavele sărbătorii fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci, pe cînd fiinţau chibzuiţii bărbaţi Ioan prepozitul, Andrei cantorul, Petru custodele şi Nicolae arhidiaconul de Solnoc, canonici ai bisericii noastre. Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Bethlen. Orig. perg., cu pecete ovală din ceară albă atîrnată de şnur de mătase de culoare verde. EDIŢII: Ub., II, p. 226. 1 Loc gol lăsat de scrib pentru litera C. 417 136{5) august 7 (feria quinta proxima post festum ad Vincula sancti Petri apostoli, anno domini Millesimo CCCm0, LX-mo (quinto}1, Slovenska L'upca Lypche). Ludovic I, regele Ungariei scrie Iui Dionisie, voievodul Transilvaniei (voyuode Transsiluano) sau în lipsa acestuia, vicevoievodului, că Petru diacul (litteratus)2 fiul lui Silberch din părţile Transilvaniei (de partibus Transsiluanis) înfăţişîndu-se în faţa sa şi a reginei, mama sa, i-a spus în chip de plîngere (querulose detexit) în numele lui şi în 435 www.dacoromanica.ro numele rudelor precum şi a verilor săi (proximorum et patruelium frat-rum suorurn) că el şi rudele sale Matia, fiul lui Isac şi Gali, fiul lui Benedict, au redobîndit (recaptivassent) pe calea legii o moşie a lor, de cumpărătură numită Lechinţa, aşezată lingă rlul Lechinţa din comitatul Dăbîca (quandam possessionem Lekenche vocatam iuxta fluvium Le-kenche in comitatu de Doboka adiacentem) din mîinile cotropitorilor (detentoribus potenciariis) adică, Iacob, fiul lui Nicolae, Ioan, fiul lui Laurenţiu şi Nicolae, fratele său precum şi Ştefan, Blasiu şi Ladislau, fiii lui Ştefan, şi despre această redobîndire şi recîştigare (recaptiva-cione et reoptencione iuridica) au scrisori temeinice (efficacia litteralia instrumenta), pe care el însuşi le-a arătat regelui. La declaraţia lui Petru diacul, fiul lui Silberch, sus-zişii Iacob, fiul lui Nicolae şi ceilalţi părtaşi ai lui au arătat că ei sînt moştenitorii legiuiţi (legittimos successores) ai moşiei în pricină, iar zisul Petru diacul şi rudele sale au redobîndit-o şi au stăpînit-o cu silă şi pe nedepret cu ajutorul unor scrisori false (potencialiter et illegitime falsarum lit-terarum conservarent et reoptinuissent) şi, spre paguba lor, au dat-o lui Ioan şi Nicolae, (statuissent), fii lui Petew, castelanul cetăţii Unguraş, (Baluanus) excluzîndu-i pe ei. Drept care, regele porunceşte voivodului sau vicevoievodului acestuia ca să îngăduie pe Petru diacul şi pe rudele sale în stăpînirea paşnică a moşiei Lechinţa şi în a celor ce ţin de ea şi să-i apere faţă de supărările nedrepte din partea amintiţilor Iacob şi a părtaşilor săi, fără a ţine seamă de cuprinsul scrisorilor înfăţişate de Iacob şi fratele său (continenciam predictarum falsorum litterarum... optentarum non ob-stante). Totuşi dacă Iacob şi rudele sale au, sau nădăjduesc să aibă vre-un drept asupra zisei moşii, atunci să-i îndrume pe aceştia pe calea legii. (Pe verso, de aceeaşi mină) Poruncă osebită a doamnei regine (...). Arh.Naţ.Magh., Dl. 28 082. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj-Napoca/ 1365. Orig. perg., In stare foarte deteriorată, aproape ilizibilă, cu pete de umezeală, rupturi şi cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 2 1 Lectură probabilă. Regele Ludovic I, la 1 iulie era la Timişoara, venea din expediţia din Bulgaria. La 16 iulie şi la 6 sept. emite acte din Vişegrad. Cf. Sebestyen Gyula, A magyar kirălyok tartozkodâsi helyei, p. 45. In acest răstimp putea să fi stat mai multe zile la Lypche, loc preferat de odihnă şi vînătoare. 2 Este identic cu magistrul Petru diacul, fiul lui Syberk, notarul conventului din- Cluj-Mănăştur, Cf. actele nr. 47 (1356 noiembrie 14, Turda); nr. 54 (1356 decembrie 11, Sîntimbru); nr. 73 (1357 ianuarie 13 Cluj-Mănăştur); nr. 77 (1357 ia- nuarie 17, Sîntimbru); nr. 249 (1358 martie 23, Sîntimbru); nr. 257 (1358 februarie 24, (Alba lulia); nr. 279 (1358 mai 30, Sîntimbru); nr. 369 (1359 după mai 1, (Cluj-Mănăştur); nr. 372 (1359 mai 8, Alba lulia) din DRH — Seria C — voi. XI. 418 1365 august 8, Sîntimbru. Vestra nosse velit excellentia quod cum nos in octavis festi beati Jacobi apostoli, nune proxime preteritis, unacum regni vestri nobilibus partis Transsiluane iudiciario pro tribunali sedissemus et causas quo-rumlibet litigantium discutere cepissemus, inter alios causidicos ma-gister JohanneS, filius Gegus de Almakerek ad nostram accedendo pre- 436 www.dacoromanica.ro sentiam, exhibuit nobis literas magnifici viri domini Dionisii, vaivode Transsiluani, domini noştri, octavo die quindenarum festi Sancte Trini-tatis, anno in presenti emanatas, in quibus inter oetera comperimus haberi manifeste qtiod ipso in regno Bulgarie, prope civitatem Buduny-ensem, in exercitu vestro existente, ipse magister Johannes, filius Ge-gus de Almakerek, ad presentiam eiusdem accedendo exhibuisset eidem quasdam literas patentes vestre serenitatis in predicto exercitu vestro, in quindenis festi Sancte Trinitatis tune proxime transactis emanatas, per quarum tenores inter cetera vestra serenitas auditis querimoniis ipsius magistri Johannis, quandam terram Lapus vocatam eiusdem magistri Johannis cum silvis, vineis arboribusque et terris arabilibus et quibusvis utilitatibus, ut dicitur, per Saxones de villis Waldhyd et Kapus indebite occupatam, eidem magistro Johanni, scita prius omni-moda veritate, perpetuo statui facere precepissetis. Quibus quidem lite-ris vestre excellentie sic exhibitis prescripti Saxones duarum villarum ibi existentes et per ipsum dominum nostrum vaivodam in suam presentiam legitime vocati comparentes se super facto prescripte terre Lapus efficacia instrumenta et munimenta habere retulissent ex adverso. Quibus sic perceptis commisisset eo modo, quod predicte utreque par-tes instrumenta ipsorum super facto diete terre Lapus sie que habent confecta contra sese in octavis festi beati Jacobi apostoli tune venturi in noştri presentia in Sancto Emrico1 exhibere tenerentur. Quibus visis iuxta vestrum mandatum per9crutata et rescita omnimoda veritate iusti-ti am impendere deberemus inter partes prenotatas. Quarum literarum exhibitionibus factis et continentiis earundem perlectis iam dicti Saxones e converso literas vestre maiestatis exhiberi curaverunt, in quibus inter cetera comperiebatur isto modo, quod cum vos causam, que inter Johannem, filius Gegus ex una, et Saxones de sede Medies parte ab alia, super quandam terra Lapus vocata in octavis festi beati Jacobi apostoli coram nobis litigiose verteretur, in curia vestra velletis iudicari et determinări precipiendo nobis firmiter, quatenus eandem causam indicare non deberemus sed ipsam in eodem stătu ad curiam suam2 transmitteremus iudicandam et fine debito terminandam octavasque festi beati Andree apostoli nune venturas partibus predic-tis coram vobis comparendi pro termino assignaremus. Nos igitur man-datis vestre excellentie obtemperantes ut tenemur, eandem causam fina-liter terminandam in presentiam vestre maiestatis ad octavas festi beati Andree apostoli nune affuturas in eodem stătu duximus prorogandam, committentes partibus predictis, ut universa ipsorum instrumenta et li-teralia munimenta, si que in facto iam diete particule terre Lapus vo-cate habent, in eodem termino coram vestra maiestate exhibere tene-antur. Quibus visis vestra maiestas iudicium et iustitiam facere valeat inter partes prenotatas. Datum in Sancto Emrico1, octavo die octavarum predictarum festi beati Jacobi apostoli, anno domini M° OCCmo LXmo quinto. Petrus, vicevaivoda Transsiluanus. ' (Pe verso:) Domino regi, pro magistro Johanne, filio Gegus de Almakerek, contra Saxones de Waldhyd et Kapus, ad octavas festi beati Andree apostoli, in curiam regiam, prorogatorie. Să binevoiască să afle înălţimea voastră că, la octavele sărbătorii fericitului Iacob3, acum de curînd trecută, în timp ce noi, şezînd în scaunul nostru de judecată, dimpreună cu nobilii regatului vostru din 32 — Documenta Romaniae Historica 437 www.dacoromanica.ro părţile Transilvaniei, începusem a dezbate pricinile oricăror împricinaţi, venind printre alţi împricinaţi înaintea noastră magistrul Ioan, fiul lui Gegus de Mălăncrav, ne-a arătat o scrisoare a măritului bărbat, domnul Dionisie, voievodul Transilvaniei, stăpînul nostru, dată la opt zile după a cincisprezecea zi de la sărbătoarea Sfintei Treimi4 din anul acesta, în care scrisoare am aflat, între altele, spunîndu-se desluşit că, pe cînd se găsea el5 în ţara Bulgariei lingă oraşul Vidin la oastea voastră, venind înaintea lui acest magistru Ioan, fiul lui Gegus de Mălăncrav, i-a arătat o scrisoare deschisă a luminăţiei voastre, dată la pomenita voastră oaste în a cincisprezecea zi după sărbătoarea sfintei Treimi atunci de curînd trecută6, scrisoare prin al cărei cuprins luminăţia voastră — după ascultarea plângerii numitului magistru Ioan, — poruncise între altele, ca pămîntul numit Lăpuş, al zisului magistru Ioan, cuprins, după cum se spune, cu puterea şi pe nedrept, de către saşii din satele Valchid şi Copşa, dimpreună cu pădurile, văile, livezile, pămîn-turile de arătură şi toate folosinţele lui, să i se dea în stăpînire pe veci numitului magistru Ioan după ce va fi cercetat întreg adevărul. După ce a fost astfel înfăţişată această scrisoare a înălţimii voastre, sus-zişii saşi din cele două sate, aflîndu-se acolo şi fiind chemaţi în chip legiuit înaintea sa, de către stăpînul nostru voievodul s-au înfăţişat şi au răspuns dimpotrivă, că, în ceea ce priveşte zisul pămînt Lăpuş ei au acte şi dovezi temeinice. După aflarea acestora în chipul acesta, a poruncit5 ca cele două părţi pomenite să fie datoare a înfăţişa, una împotriva alteia în faţa noastră la octavele pe atunci viitoare ale sărbătoririi fericitului apostol Iacob3, la Sîntimbru, actele lor cu privire la zisul pămînt, numit Lăpuş — dacă au cumva asemenea aote întocmite — iar după ce le vom vedea, să fim datori, potrivit poruncii voastre, după aflarea şi cercetarea întregului adevăr, a face dreptate între sus-zisele părţi. După înfăţişarea acelor scrisori şi citirea cuprinsului lor, pomeniţii saşi la rîndul lor s-au îngrijit să arate scrisoarea maiestăţii voastre, din care, între altele, se vedea că, deoarece voi voiaţi ca pricina ce s-ar dezbate în faţa noastră la octavele sărbătorii fericitului apostol Iacob, între Ioan, fiul lui Gegus, pe de o parte şi saşii din scaunul Mediaş pe de alta, cu privire la o bucată de pămînt numită Lăpuş, să se judece şi să se hotărască la curtea voastră, poruncindu-ne nouă cu tărie să nu judecăm acea pricină, ci s-o trimitem în aceeaşi stare la curtea voastră ca să fie judecată şi să i se dea încheierea cuvenită, şi să ho-tărîm părţilor octavele sărbătorii viitoare a fericitului apostol Andrei7 ca soroc de înfăţişare înaintea voastră; noi, aşadar, dînd ascultare, precum sîntem datori, poruncii înălţimii voastre, am hotărît să amînăm acea pricină în aceeaşi stare, la octavele viitoare ale sărbătorii fericitului apostol Andrei ca să i se dea încheierea din urmă înaintea maiestăţii voastre, punând totodată în vederea pomenitelor părţi că sînt datoare să înfăţişeze înaintea maiestăţii voastre, la acel soroc, toate actele şi dovezile lor scrise privitoare la zisa bucată de pămînt numită Lăpuş, dacă au astfel de acte pentru ca, după cercetarea lor, maiestatea voastră să poată face judecată şi dreptate între părţile sus-amintite. Dat la Sîntimbru, în a opta zi a sus-ziselor octave ale sărbătorii fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Petru, vicevoievodul Transilvaniei. 438 www.dacoromanica.ro {Pe verso:) Domnului nostru regele, (scrisoare) de amînare la curtea regească, la octavele sărbătorii fericitului apostol Andrei pentru magistrul Ioan, fiul lui Gegus de Mălăncrav, împotriva saşilor din Valchid şi Copşa. Arh.Naţ.Magh., DL, arh. fam. Bethlen. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere din ceară de culoare albă aplicată pe verso. EDIŢII: Fejâr, X, 3, p. 293, (fragmentar); Ub., II, p. 226—227. 1 Astfel în orig. 2 Corect: vestram. 3 1 august 1365. * 29 iunie 1365. 5 voievodul. « 22 iunie 1365. 7 7 decembrie 1365. 419 1365 august 19, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradiensis, tenore presencium signifi-camus quibus expedit universis quod constitutus in noştri presencia Nicolaus, filius Keled de Diozeg, vive vocis oraculo coram nobis est confessus quod totalem porcionem suam possessionariam in possessione Achad vocata, in comitatu Bihoriensi situata habitam, quam a Symone et Stephano Zudor dictis redemisset, a data presencium quamdiu redi-mere posset, pro quatraginta1 florenis cum medio plene receptis et ha-bitis Michaeli et Johanni, filiis Petri de Bothyan inpignorasset et inpig-noravit coram nobis, ita videlicet quod, quamdocumque pro eadem pe-cunie quantitate redimere posset, extunc2 iidem filii Petri, rehabita ip-sorum pecunia capitali, eandem reddere tenerentur et resignare, diffi-cultate qualibet non obstante; medio au tem tempore, scilicet infra tem-pus redempcionis, usus, fructus et quaslibet utilitates eiusdem utendi, percipiendi et in usus proprios convertendi haberent facultatem, proprietate nichilominus1 eiusdem pro se reservata, assumpmens nichilomi-nus1 idem Nicolaus eosdem Michaelem et Johannem, filios Petri infra predictum tempus redempcionis in totali dominio porcionis eiusdem possessionarie contra quoslibet inpetitores1 pacifice et quiete conservare. Et si conservare nequiret, aliam porcionem possessionariam quali-tate, quantitate, utilitate et valore consimilem et equipollentem modo quo supra mpignoracionis titulo assignare teneretur. Datum die dominica proxima post festum Assumpcionis virginis gloriose, anno domini M mo CCC mo LX mo quinto. Noi, capitlul bisericii din Oradea, aducem la cunoştinţă tuturor, cărora se cuvine, că înfăţişîndu-se în faţa noastră, Nicolae, fiul lui Keled din Diosig, a mărturisit în faţa noastră prin viu grai, că întreaga sa parte de moşie, avută în moşia numită Achad aflătoare în comitatul Bihor, pe care o răscumpărase de la Simion şi Ştefan zişi Zudor, de la data celor de faţă pînă cînd se va putea răscumpăra, a zălogit-o şi o zălogeşte şi în faţa noastră lui Mihail şi Ioan, fiii lui Petru, din Botean, pentru patruzeci de florini, şi jumătate, astfel ca, oricînd să poată s-o răscumpere pentru aceeaşi sumă de bani, şi atunci aceeaşi 439 www.dacoromanica.ro fii a lui Petru, luîndu-şi înapoi banii lor, să fie datori să o dea înapoi şi să o lase, neţînînd seama de vreo greutate; însă în scurgerea vremii, adică în răstimpul răscumpărării, (aceştia) să aibă dreptul de a folosi, de a culege şi de a-şi însuşi în folosul lor roadele şi orice foloase ale acesteia, dreptul de proprietate însă păstrîndu-şi pentru sine. De asemenea acelaşi Nicolae se leagă ca, în răstimpul sus-zisei răscumpărări, să-i păstreze în pace şi linişte, împotriva oricăror pîrîşi, pe aceiaşi Mihail şi Ioan, fiii lui Petru, în întreaga stăpînire a acelei părţi de moşie. Iar dacă nu va putea să-i păstreze, să fie dator să le treacă în stăpînire cu numele de zălogire, o altă parte de moşie asemănătoare şi deopotrivă ca fel, întindere, folosinţă şi valoare, ca cea de mai sus. Dat în ziua de duminică cea mai apropiată după sărbătoarea Adormirii slăvitei maici a domnului, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh.Naţ.Magh., Dl. 5 411. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca, 1365. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete ovală aplicată în document pe verso 1 Astfel In orig. 2 Urmează cuvintul idem, subpunctat de aceeaşi mină. 420 1365 august 19. Cum oblivio sit mater calumnie, noverca pacis et litium suscita-trix necesse est ut que iure conceduntur attentius scriptis roborentur. Nos proinde, comes Andreas de Mulbach regie maiestatis, comes Janus de Cybinio iudices, comes Laurentius de Ruffo Monte, comes Andreas de Burkperk, Albertus de Magno Horreo totaque universitas seniorum eiusdem sedis et aliarum septem sedium spectantium ad ean-dem, damus pro memoria tenore presentium quibus expedit universis quod dum pariter essemus constituti in generali et vigoroso colloquio, ad nostram pervenerunt presentiam discreţi viri seniores de Schad-schelken cum literis universorum provincialium duarum sedium videlicet de Medies et Schelken, in quibus vidimus contineri quod et prefati seniores concorditer proposuerunt, (... -)1 quoddam molendinum de novo constructum et locatum haberent et fecissent in ipsorum pro-priis metis et cadibus1 2 sive territoriis pro communi utilitate et u«u di- vitum et pauperum suorum de Schadschelken ante dicta, (______)3 et as- seruerunt hoc fieri absque impedimento antiqui et prius fundaţi mo-lendini a comitibus de villa Fugonis et eorum complicibus. Nos vero super premissis et quodlibet premissorum maiori certitudine et experientia veritatem cupientes experiri proprios nostros nun-cios fideles ac honestos ad prefaţa molendina et eorum loca transmisi-mus ad oonspiciendum. Qui demum ad nos reversi narrarunt nobis quod pluries nominati populi de Schadschelken per ipsorum novum molendinum antiquum molendinum in aqua et suis meatibus non impediunt nec in posterum intendunt impedire, ideoque suadente iustitia decre-vimus universis populis in Schadschelken sepe notatum ipsorum molendinum de novo constructum absque omni gravamine seu molestia divisum ab antique molendino hereditarie ac perenniter tamquam4 ius-tis4 et4 iustificatis4 possessoribus4 volumus permanere quolibet impedi- 440 www.dacoromanica.ro mento procul moto, comitibus vero de villa Fugonis et eorum conso-ciis perpetuum silentium imponentes. In cuius rei sic geste testimonium sigillum nostrum presentibus duximus impendendum. Datum et actum feria tertia ante festum sancti apostoli Bartholo-mei, anno domini M° CCC0 CX° quinto.5 Deoarece uitarea e maica pîrii, maştera păcii şi aţîţătoarea pricinilor, e nevoie ca cele ce se hărăzesc pe dreptate, să fie întărite cu mai multă luare aminte prin dovezi scrise. Drept aceea, noi, corniţele Andrei din Sebeş, jude al maiestăţii regeşti, corniţele Ianus (jude) din Sibiu, corniţele Laurenţiu din Roşia, corniţele Andrei din Vurpăr, Albert din Şura Mare şi toată obştea bătrî-nilor acelui scaun şi a celorlalte şapte scaune ce ţin de el, prin scrisoarea de faţă aducem la cunoştinţa tuturor cărora se cuvine, că pe cînd eram cu toţii strînşi în consfătuire obştească şi înzestrată cu putere legiuită, au venit înaintea noastră chibzuiţii bărbaţi bătrîni din Şeica Mică cu o scrisoare a tuturor locuitorilor din cele două scaune, 'anume Mediaş şi Şeica, în care scrisoare am văzut că se spune ceea ce ne-au spus într-un glas şi sus-zişii bătrîni (.. -)1 că ei au clădit din nou, au aşezat şi au făcut în hotarele şi în locurile sau ţinutul lor, o moară pentru folosul obştesc şi folosinţa bogaţilor şi săracilor lor din pomenitul sat Şeica Mică (.. .)1 2 3 4 şi au susţinut că aceasta se face fără nici o stînjenire a morii celei vechi întemeiate mai înainte de comiţii din Micăsasa şi de părtaşii lor. Iar noi, dorind să aflăm mai neîndoios şi mai sigur adevărul asupra celor de mai sus şi al fiecăruia din cele arătate mai sus, am trimis acolo trimişii noştri credincioşi şi cinstiţi ca să vadă zisele mori şi locurile lor. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus că ades-numiţii oameni din Şeica Mică nu stînjenesc cu moara lor cea nouă moara cea veche în ceea ce priveşte apa şi vadurile ei, şi nici nu au de gînd s-o stînjenească nici în viitor. Şi de aceea am hotărît şi voim — aşa cum sfătuieşte dreptatea — ca ades-pomenita lor moară, clădită din nou şi despărţită de cea veche fără nici o asuprire sau supărare să le rămînă ca moştenire pe veci tuturor oamenilor din Şeica Mică, întocmai ca unor stăpînitori drepţi şi îndreptăţiţi, îndepărtîn-du-se orice piedică şi silind totodată pe comiţii din Micăsasa şi pe părtaşii lor la o veşnică tăcere. Spre mărturia acestui lucru astfel săvîrşit, am hotărît să atîrnăm de scrisoarea de faţă pecetea noastră. Dat şi făcut în marţea dinaintea sărbătorii sfîntului apostol Bar-tolomeu, in anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh. Stat. Sibiu, colecţia Rosenfeld, I. Copie simplă după originalul actului de întărire din 1373, păstrat în trecut la arhiva parohiei din Şeica Mică. Arh. Stat. Sibiu. Colecţia Reschner; piesă copiată de Stephan Ludwig Roth tot după actul de întărire din 1373. EDIŢII: Ub., II, p. 228. 1 în copie loc gol cu şase puncte. 2 Corect: gadibus. 3 în copie loc gol cu patru puncte. 4 Aceste cuvinte lipsesc din copie, se găsesc doar în exemplarul din colecţia Reschner. 8 Astfel în text. în loc de: MCCCLX quinto. 441 www.dacoromanica.ro 421 1365 august 27 (sexto Kalendas mensis Septembris). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte lui Emeric, fiul lui Petru zis Castellan, canonic de Buda, privilegiul capitlului din Zagreb din 1 mai 1365 şi privilegiul capitlului din Pozega din 7 iulie 1365, despre cumpărarea unor moşii. Dumitru de Oradea (Waradiensi), Dominic al Transilvaniei (Transiluano), Dominic de Cenad (Chanadiensi) episcopi; Dioni-sie, voievodul (woyuoda) Transilvaniei. Arh. Acad. JugoSlave, Zagreb. Diplomata a. 1365. Orig. perg., cu pecete atimată cu şnur de mătase de culoare verde şi roşie. EDIŢII: SmiSiklas, XIII, p. 461—462. 422 1365 septembrie 14 — 1375 septembrie 14 (in festo Exaltacionis sancte cruciş), {... -)1 (Oradea). Capitlul din Oradea, la cererea magistrului Ladislau (al) voievodului1 2 3 (Vaivodap, arhidiacon de Dăbîca (Doboka) confirmă actul aceluiaşi capitlu din 17 mai 1336. (DIR — C — veac XIV, voi. II, nr. 224), privitor la hotărnicirea moşiei Cergăul Mare. Ar.hNaţ.Magh., Dl. Orig. perg., pecetea împreună ou o bucată din act s-a rupt şi s-a pierdut. REGESTRE: Ub. II, p. 229,- nr. 832. 1 în orig. rupt circa 16,4 cm. 2 Pentru datare cf. Ub., II, p. 229; nota de la regest. 3 Corect: vaivode. E vorba de Ladislau, fiul răposatului voievod Lorand al Transilvaniei; Conf. Ub., II, p. 338, nr. 982. 423 1365 septembrie 15 (in octavis Nativitatis virginis gloriose, anno domini Mm0 CCCmo LXm° quinto). Magistrul Ladislau, arhidiacon de Ugocea şi vicarul general al lui Dominic, episcopul Transilvaniei, adevereşte că Anton, fiul lui Pethe, venind în faţa (lui a chemat în judecată pe Ioan, fiul lui Ioan de Tu-reni (Twr) din pricina nerestituirii pătrimii cuvenite fiicei aflate în părţile de moşii din moşiile Tureni şi Ceanul Mic (Chan) din comitatul Turda (Torda), pe care Benedict, fiul lui Felician, nobil din Ceanul Mic — prin mărturia scrisorilor capitlului din Alba Iulia, le-a dat lui Nico-lae şi Ioan, fiilor lui Pethe născuţi de la sora aceluiaşi, numită Caterina (Katha) şi lui Gheorghe şi Benedict, fiul lui Felician născuţi de la cealaltă soră a lui, numită Ana, moşii, care îl privesc atît în temeiul înrudirii cît şi în temeiul pătrimii cuvenite fiicei. „In alterius autem, scilicet predicti magistri Ladislai vicarii litte-re continencyam lucide adinveniebatur quod ipse Anthonius, filius Pethe, eundem Johannem, filium Johannis de Twr, corarn ipso vicario littere continencyam lucide adinveniebatur quod ipse Anthonius de Tior, caram ipso vicario in iudicio conveniendo proposuisset contra ip-sum in hune modum quod Benedictus, filius Feliciani, nobilis de Chan, 442 www.dacoromanica.ro quartam partern porcionis sue, in possessionibus Twr et Chan, in comi-tatu de Torda existentibus, ipsum spedaliter contingentis, tum causa proximitatis, tum racione quarte filialis, Nicolao et Johanni, jiliis dicti Pethe ex sorore sua Katha nominata, et Georgio ac Benedicto, Jiliis dicti Feliciani ex altera sorore sua, Anna vocata, procreatis, mediantibus litteris vestris dedisset et tradidisset, quam quartam partern quia idem Johannes de Twr predictas possessiones Turr et Chan possideret, in iu-dicio sibi reddi repetuisset...“ „Iar în cuprinsul celeilalte scrisori, adică a sus-numitului magistru Ladislau, vicarul, se vedea limpede că acest Anton, fiul lui Pethe, che-mînd în judecată înaintea acelui vicar pe acel aş Ioan de Tureni, 'a spus împotriva acestuia că Benedict, fiul lui Felician, nobil de Cean, că a patra parte din partea sa de pe moşiile Tureni şi Cean, care se află în comitatul Turda, ce i se cuvine cu deosebire, pe de o parte în temeiul înrudirii, pe de altă parte în temeiul pătrimii cuvenite fiicei, în temeiul scrisorii voastre (a capitlului din Alba Iulia), a dat-o şi a trecut-o în stăpînirea lui Nicolae şi Ioan, fiii zisului Pethe, născuţi de sora sa numită Eoaterina, şi lui Gheorghe şi Benedict, fiii zisului Felician, născuţi de cealaltă soră a sa, Ana, pe care a patra parte, deoarece acest Ioan de Tureni are în stăpînire sus-amintitele moşii Tureni şi Cean, a cerut prin judecată să-i fie dată înapoi**. Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 105. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1336. Rezumat în actul lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, din 11 mai 1366, (Turda). 424 1365 septembrie 15 (in octavis festi Nativitatis virginis gloriose), Strigoniu. Ioan, arhidiacon de Tîrnava (Kykelleu), vicarul arhiepiscopiei de Strigoniu, adevereşte că Toma, prepozitul bisericii Sf. Toma din Dealul Strigoniului a renunţat în favoarea capitlului din Strigoniu la nişte dijme. Arh. primaţială Strigoniu. Orig. hîrtie, cu pecetea emitentului în stare foarte hună ce reprezintă o figură în ornat de episcop şi legenda numelui. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 516—517. 425 1365 septembrie 17, Buda. Nos, Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendamus tenore presencium significantes universis quod, nos considerantes, quo-modo fideles noştri dilecti iudices, seniores, iurati et universi cives ac hospites noştri sedium de Medyes et de Selk offerunt se nobis et sanc-te nostre corone in omnibus nobis et regno nostro gratis ac beneplaci-tis fideliter servituros, pensatis eciam ipsorum preteritis serviciis, eis-dem nobis per consocios eorum comites scilicet Petrum, filium Stepha-ni et Petrum, filium Petri de Kurus, in nostra civitate Ecczel diete se-dis Medyes residentes, humiliter supplicantibus de benignitate nostra 443 www.dacoromanica.ro regia et gratia speciali duximus annuendum, ut episcopus ecclesie Transil-uane vel eius vicarius, presens scilicet et futurus, omnes sacerdotes, quos predicti noştri fideles de sedibus memoratis communiter et de communi pari eorum voluntate eligentes sibi ad simplioes seu quar-tales parochiales ecclesias, quas in prenominatis sedibus in antea legitime vacare contingeret, nobis irrequisitis presentarent confirmandos, securam et liberam habeat ex nostra presenti annuencia confirmandi ad easdem simplices seu quartales ecclesias nobis irrequisitis semper fa-cultatem harum sub secreto nostro sigillo testimonio litterarum. Datum Bude, feria quarta proxima post festum Exaltationis sanc-te cruciş, anno domini M° CCCmo LX"10 quinto. (Sub pecete, de aceeaşi mină:) Relacio domini Nicolai, decani de Brassou, Simoni facta. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că ţinînd seama de chipul în care credincioşii noştri, iubiţii juzi, bătrîni, juraţi şi toţi orăşenii şi oaspeţii noştri din scaunele Mediaş şi Şeica se arată gata să ne slujească cu credinţă nouă şi sfintei noastre coroane în toate cele aducătoare de mulţumire şi de priinţă nouă şi ţării noastre, cumpănind încă şi slujbele lor trecute, la smeritele lor rugăminţi (înfăţişate) nouă de unii dintre ei, anume de comiţii Petru, fiul lui Ştefan, şi Petru, fiul lui Petru de Curciu, care locuiesc în oraşul nostru Aţei din pomenitul scaun Mediaş, am hotărît din regeasca noastră bunătate şi din osebita noastră milostivire, să le îngăduim ca episcopul bisericii Transilvaniei sau vicarul lui, adică cel de acum, ca şi cel ce va fi în viitor, să aibă totdeauna din încuviinţarea noastră de faţă prin mărturia acestei scrisori care poartă pecetea noastră cea de taină neîndoielnicul şi slobodul drept de a întări — fără a mai cere învoirea noastră — la bisericile cu dijme obişnuite sau cu pătrimi de dijme, pe toţi preoţii pe care sus-zişii noştri credincioşi din pomenitele scaune, alegîndu-şi-i împreună, într-un cuget şi cu dimpreună lor învoire, i-ar înfăţişa fără a ne mai cere nouă voie, spre întărire la bisericile parohiale cu dijme obişnuite sau cu pătrimi de dijme, ce s-ar în-tîmpla să fie în viitor vacante în chip legiuit în sus-numitele scaune. Dat la Buda, în miercurea de după sărbătoarea Înălţării sfintei cruci, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. (Sub pecete, de aceeaşi mină:) Dare de seamă a domnului Nico-lae, decanul de Braşov, făcută lui Simion. Arh. Stat. Mediaş, arh. parohiei luterane din Mediaş, nr. 5. Fotocopie la Inst. de istorie şi arh. Cluj-Napoca/1365. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată sub text. EDIŢII: Archiv, II, p. 219; Theil—Werner, Urkundenbuch, p. 12; Ub.„ II, p. 229—230. 426 1365 septembrie 22. (L^douicus1, dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Se-ruie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Saller-nitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fide- 444 www.dacoromanica.ro libus tam presentibus quam futuris presencium noticiam habituris sa-lutem in omnium salvatore. Regia circumspeccio tantam penes subditos debet adhibere dili-genciam ut quis quanto fidelius famulatur, tanto largius regali retri-bucione perfruatur, potissime apud forenses in regnum suum confluen-tes suam gradam solet exiberare2 ut hii relicto sue perfidie scrupulo, ad agnicionem filii dei vivi, tanquam quibusdam muneribus invitaţi al-lectivis recurrant, et sub unius eiusdemque fidei orthodoxe karactere3, suppremo omnium famulentur creatori. Proinde ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod Karapch Olachus, filius Ladislai, filii Zama Olachy, aule nostre familiaris fidelis, nostre serenitatis adiens conspectum, propositis suis et fratrum suorum infra annotandorum serviciis, ac in memoriam nostre celsitudinis reductis, quandam possessionem nostram Ikws.vocatam cum villis et pertinenciis eiusdem universis, a nobis sibi, item Stanizlao, Negwe, Wayuk, Nicolao et Ladislao, filiis dicti Ladislai, filii Zama, fratribus suis uterinis, perpetuo dări et conferi4 postulavit. Nos siquidem fidelitatibus et fidelium obsequiorum meritis ipsius Karapch et fratrum suorum predictorum, quibus ipsi in plerisque nostris et regni noştri negociis et expedidonibus, iuxta possibilitatis et condi-cionis eorum exigenciam, eatenus quatenus potuerunt, nostre studuerunt complacere maiestati, volentes eosdem pro premissorum serviciorum eorundem consideracione regio prosequi donativo, ut ceteri eo exemplari ad dei cultum et debite fidelitatis, opera exercenda fervencius inar-descant, discantque sub principe glorioso devocius famulari, premissa eorum supplicaoione regia benignitate exaudita et admissa, pretactam possessionem nostram Ikws nuncupatam, cum villis Padushauasa, Mar-gina, Ikuspataka, Wechepataka, Endredpataka vocatis, cum terris, mo-lendinis, alpibus, montibus, silvis ceterisque earum fructuositatibus et utilitatum integritatibus ac pertinenciis, ab antiquo ad easdem iure spectantibus, sub earum veris metis et antiquis, omni eo titulo quo rite et racionabiliter ipse possessiones nostre incumbunt collacioni, dedi-mus, donavimus et contulimus prefatis Stanizlao, Karapch et aliis eorum fratribus eorumque heredibus et heredum ipsorum successoribus iure perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas et habendas. Assumpmentes nostro et successorum nostrorum nominibus, ipsos et eorum successores, in pacifico dominio prefatarum possessionum et villarum contra quoslibet pacifice conservare et a cunctis pretextu possessionum prefatarum inquietare volentibus, expedire et defensare. Si qui autem quicunque iuris in eisdem se habere sperant, hii a nostra prosequantur maiestate, quibus nos, nostrique successores respondebi-mus prout iuri et iusticie consonum fore videbitur et oportunum5. Vo-lumus tamen et presenti sanccimus decreto ut iidem filii Ladislai Olachy, noştri familiares, sepefati eorumve posteri meram, sinceram et im-mutabilem fidelitatem et debite fidelitatis omagium3, prius deo cunc-torum plasmatori, in cuius mânu cor regis sacro testante eloquio fore et a quo omnis plenitudo grade dependere novimus, et demum nobis, nostrisque successoribus et sacre corone nostre regie invariabili federe a modo in perpetuum tenebuntur observare, ubi presentem nostram do-nacionem successu temporis optabunt ipsis suf frag ari. 445 www.dacoromanica.ro In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentes con-cessimus litteras nostras privilegiales pendentis et auttentici3 sigilii noştri novi dupplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris domini Nicolai, archiepiscopi Strigoniensis, locique eiusdem comitis perpetui, aule nostre cancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini M° CCC° LXmo quinto, decimo kalendas Ootobris, regni autem noştri anno XXIIII0. Venerabilibus in Christo patribus et dominis, eodem Nicolao Strigoni-ensi, Thoma Colocensi, Wgulino Spalatensi, Nicolao Jadrensi et Elya Ra-gusiensi archiepiscopis; Demetrio Waradiensi, Dom ini co Transyluano, Colomanno Jauriensi, Ladislao Wesprimiensi, Stephano Zagrabiensi, regnique Sclauonie vicario generali, Villermo Quinqueecclesiensi, Mi-chaele Agriensi, Johanne Vacyensi, Dominico Chanadiensi, Demetrio Syrimiensi, Petro Boznensi, fratre Stephano Nitriensi, Demetrio No-nensi, Nicolao Traguriensi, Valentino Macarensi, Stephano Farensi, Mat-heo Sibinicensi, Mychaele Scardonensi et Portiua Senniensi ecclesia-rum episcopis, ecclesias dei feliciter gubemantibus, Tinniniensi et Cor-bauiensi sedibus vacantibus. Magnificis viris: Nicolao Kont palatino, Dionisio woyuoda Transiluano, comite Stephano, iudice curie nostre, Johanne, magistre tauarnicorum nostrorum, Nicolao de Zeech, Dalma-cie et Croacie, Nicolao de Gara, de Machou banis; Petro pincemarum, Paulo dapiferorum, Johanne ianitorum et Emerico agazonum nostrorum magistris, ac magistro Ladislao comite Posoniensi, aliisque quampluri-bus comitatus regni noştri tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului şi al Muntelui Sant’Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum cit şi viitori, care vor lua cunoştinţă despre cele de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Luarea aminte regească trebuie să aibă o purtare de grijă atît de mare faţă de supuşi, îneît cu cit cineva slujeşte mai cu credinţă, cu atît mai larg să se bucure de răsplata regească; mai ales obişnuieşte ea a fi plină de milostivire faţă de cei veniţi aiurea, care roiesc de pretutindeni în ţara sa, pentru ca aceştia, lăsînd de o parte orice gînd de necredinţă, să alerge spre mărturisirea fiului lui Dumnezeu celui viu, ca şi cum ar fi îmbiaţi de nişte daruri ademenitoare şi sub semnul dreptei credinţe, una şi aceeaşi, să slujească preaînaltului făcător a toate. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că venind în faţa luminăţiei noastre Carapciu românul, fiul lui Ladislau, fiul românului Zarna, slujitor credincios al curţii noastre şi arătînd şi readucînd în amintirea înălţimii noastre slujbele sale şi ale fraţilor săi pomeniţi mai jos, a cerut de la noi să-i dăm şi să-i hărăzim pe veci, lui şi lui Stanislau, Neagu, Voicu, Nicolae şi Ladislau, fiii zisului Ladislau, fiul lui Zarna, fraţii săi buni, o moşie a noastră numită Ikws cu satele şi cu toate cele ce ţin de ea. Noi, ţinînd seama de faptele de credinţă şi vrednicia credincioaselor slujbe ale acestui Carapciu şi ale sus-zişilor săi fraţi, prin care s-au străduit, după putinţa şi cerinţa stării lor, atîta cît au putut, să se facă plăcuţi maiestăţii noastre, în multe treburi şi expediţii ale noastre şi ale ţării noastre, voind ca, pentru slujbele lor de mai sus, să-i răsplătim cu un dar regesc, pentru ca şi alţii luînd pildă de la 446 www.dacoromanica.ro aceasta să se înflăcăreze cu mai multă ardoare la săvîrşirea de fapte destoinice spre slava lui Dumnezeu şi a credinţei datorate şi să înveţe să slujească mai cu rîvnă sub un principe mărit, ascultînd noi şi în-cuviinţînd cu bunăvoinţă regească sus-zisa lor rugăminte, am dat, am dăruit şi am hărăzit sus-zişilor Stanislau, Carapciu şi celorlalţi fraţi al lor şi moştenitorilor lor şi urmaşilor moştenitorilor lor sus-zisa noastră moşie numită Ikws, cu satele numite Padushauasa, Margina, Ikuspataka, Wechepataka, Endredpataka, cu pămînturile, morile, munţii, dealurile, pădurile şi cu celelalte ale lor aducătoare de foloase şi cu toate folosinţele şi cele ce ţin de ele, ce atîrnă de drept de ele încă din vechime, în adevăratele şi vechile lor hotare, cu tot acel temei cu care acele moşii ţin, după rînduială şi dreptate, de dreptul nostru de danie, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat, Şi ne-am legat în numele nostru şi al urmaşilor noştri să-i păstrăm în pace pe ei şi pe urmaşii lor în paşnică stăpînire a sus-ziselor moşii şi sate împotriva oricărora şi să-i păzim şi apărăm de toţi cei care ar voi să-i tulbure în legătură cu sus-zisele moşii. Iar dacă unii ar trage nădejde să aibă vreun drept asupra acelor moşii, să-l ceară de la maiestatea noastră, şi noi şi urmaşii noştri le vom răspunde precum vom găsi că este potrivit, întocmai cu dreptul şi dreptatea. Voim totuşi şi hotărîm prin porunca de faţă că acei fii ai românului Ladislau, des-pomeniţii noştri slujitori şi urmaşii lor, dacă vor dori ca în curgerea vremii această danie a noastră să le fie încuviinţată şi mai departe, vor fi datori să păstreze de acum în veci cu neclintită legătură, credinţă deplină, curată şi nestrămutată şi închinarea cuvenitei credinţe; mai întîi lui Dumnezeu, a toate făcătorul, în a cărui mînă este inima regelui, precum mărturiseşte cuvîntul cel sfînt, şi de la care ştim că atîrnă toată deplinătatea milostivirii, şi apoi nouă şi urmaşilor noştri şi sfin-• ţei noastre coroane regale. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat privilegiul nostru de faţă, întărit cu puterea peceţii noastre, duble, atîrnate, noi şi autentice. Dat de mina venerabilului întru Hristos părinte domnul Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, cancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci, în a zecea zi înainte de calendele lui octombrie, iar în al domniei noastre al douăzeci şi patrulea an; venerabilii întru Hristos părinţi şi domni acelaşi Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, To-ma arhiepiscopul de Calocea, Ugolin de Spalato, Nicolae de Zara şi Ilie de Raguza; precum şi episcopii: Dumitru al bisericii de Oradea, Do-minic al Transilvaniei, Colomon de Gyor, Ladislau de Vesprim, Ştefan de Zagreb şi vicar general al ţării Slavoniei, Villerm de Pecs, Mihail de Agria, Ioan de Vaţ, Dominic de Cenad, Dumitru al Sirmiului, Petru al Bosniei, fratele Ştefan de Nitra, Dumitru de Nona, Nicolae de Trau Valentin de Makarska, Ştefan de Faro, Matei de Sebenico, Mihail de Scardona şi Portina de Segno păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu, scaunele de Knin şi Krbava fiind vacante; măriţii bărbaţi: Nicolae Kont palatinul, Dionisie voievodul Transilvaniei, corniţele Ştefan judele curţii noastre, Ioan marele nostru vistier, Nicolae de Zeech banul Dalmaţiei şi Croaţiei, Nicolae de Gara banul de Macva, Petru marele nostru paharnic, Pavel marele nostru stolnic, Ioan marele nostru 447 www.dacoromanica.ro uşier şi Emeric marele nostru comis şi magistral Ladislau corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Arh.Naţ.Magh., Dl. 5 413. Orig.perg., cu pecetea atîrnată de şnur de mătase de culoare verde şi roşie. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 71—73; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 98— 100. REGEŞTE: Documenta Valachorum, nr, 143, p. 183—184. 1 Loc gol lăsat de scrib pentru litera L. 2 Corect: exuberare. * Astfel în orig. * Corect: conferii. 4 Corect: opportunum. 427 1365 septembrie 22 (decimo Kalendas Octobris). Ludovic I, regele Ungariei, pe baza privilegiilor vechi reglementează plata vămilor cu care sînt obligaţi locuitorii din Strigoniu faţă de capitlul de acolo. Dumitru de Oradea (Varadiensi), Dominic al Transilvaniei (Transsylvaniensi), Dominic de Cenad (Chanadiensi) episcopi; Dio-nisie, voievodul (vayuoda) Transilvaniei (Transyluano). Arh. capitl. Strigoniu. Orig. perg. Bibi. Univ. din Budapesta, colecţia Hevenesi, tom. XVII, p. 164 şi urm. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 470—488; Hurmuzaki-Densuşianu, I/|2, p. 100—109. 428 1365 septembrie 26 (sexto Kalendas Octobris). Ludovic I, regele Ungariei, amintind de pierderea peceţii sale în Ozora şi de pecetea regelui Carol Robert „pierdută printr-o întîmplare în Ţara Românească (in partibus Transalpinis easualiter deperdito) întăreşte cu noua sa pecete autentică privilegiul său din 24 iunie 1360. (DRH — C — voi. XI, nr. 486) prin care confirmă scrisoarea de hotărnicire a moşiei Cuhea din 14 mai 1353, (DHR — C voi. X: nr. 193) pentru Ştefan, fiul lui Iuga (Ige) şi pentru fratele său Ioan precum şi pentru toţi moştenitorii lor. Bibi. Acad. R.S.R. Cabinetul de manuscrise. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. perg., cu două peceţi atîrnate. Biblioteca Academiei R. S. R. Filiala Cluj-Napoca, Secţia de manuscrise. Colecţia Mihiâlyi. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur din 1 august 1667. EDIŢII: Mihâlyi, p. 47—48. 429 1365 septembrie 26 (sexto Kalendas Octobris). Ludovic I, regele Ungariei, amintind de pierderea peceţii sale la Ozora şi de pecetea regelui Carol Robert „pierdută printr-o întîmplare în Ţara Românească (in partibus Transalpinis easualiter deperdito) în- 448 www.dacoromanica.ro tăreşte cu noua sa pecete autentică privilegiul dat de el în 1361 (.................), cuprinzînd un act din 14 mai 1360, (DRH.—C— voi. XI, nr. 477) pentru (.. -)1 al lui Ştefan fratele lor şi pentru toţi moştenitorii acestora privitor la moşia (Rona de Sus)1 2 „dar în aşa fel că aceşti români ai noştri şi (toţi moştenitorii lor.. .)3 să fie datori să păzească pe veci cu neclintită legătură credinţa nestrămutată (Ita tamen quod iidem Olachi noştri eorumque (heredibus universis meram, sinceram)3 et immutabilem fi-dem et (debita)3 fidelitatis omagium (...) in perpetuum teneantur observare . . .)3“. Actul original pe la 1900 se afla In păstrarea istoricului Ioan Mihâlyi, locul de păstrare, în prezent, nu se cunoaşte. Orig. perg., foarte deteriorat, cele două peceţi atîrnate de şnur de mătase de culoare albastră, respectiv de şnur de mătase de culoare neagră amestecat cu fire de aur, s-au pierdut, EDIŢII: Mihâlyi, p. 44—45. 1 In orig. rupt. 2 In orig, lipseşte; întregit pe baza actului din 14 mai 1360, nr. 477. 3 In orig. rupt; întregit pe baza actului din 22 septembrie 1365, nr. 426. 430 1365 septembrie 30, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradiensis, tenore presencium signifi-camus quibus expedit universis quod Paulus, filius Petri, nobilis de Bank, pro se personaliter ac in persona Petri, fratris sui, cum procura-toriis litteris conventus de Lelez, in noştri personaliter constitutus pre-sentia, vive vocis oraculo corum nobis est confessus quod possessionem ipsorum Leukusteleke vocatam, in comitatu Zathmariensi iuxta fluvium Samus nominatum existentem, cum omnibus suis utilitatibus et qui-buslibet pertinenciis, nune et pro temipore in facie eiusdem habitis et habendis, magistro Sebastiano, filio Johannis magni de Chahol, a secundo die festi beati Mathye1 apostoli proxime affuturo, usque vigesi-mam annualem revolucionem similiter affuturam, pro sexaginta flore-nis aureis plene receptis et habitis impignorassent et impignoravit co-ram nobis, ita videlicet quod, adveniente predicta vigesima annuali revolucione, ipsi eandem possessionem ipsorum Leukusteleke vocatam, omni possessionaria estimacione exclusa, pro eadem pecunie quantitate, scilicet in dictis sexaginta florenis aureis aut denariis, pro quolibet flo-reno triginta duos grossos computando, redimere tenerentur a Sebastiano prenotato. Si autem in prefixo termino eandem redimere non pos-sent, tune quisque ipsis facultas redimendi se optulerit2, redimendi ha-berent facultatem, sed non in antea; prefatus vero magister Sebastia-nus, rehabita sua pecunia capitali, eandem, omni lite et accione relegata, eisdem reddere teneretur et resignare, difficultate qualibet procul moţa; medio autem tempore usus, fructus et quoslibet utilitates eiusdem ulendi, percipiendi et in usus proprios convertendi baberet facultatem; assumpmendo nichilominus eundem magistrum Sebastianum ac suos posteros usque tempus redempeionis in totali dominio ipsius posses-sionis contra quoslibet tmpetiitores conservare propriis la^boribus et expensis. 449 www.dacoromanica.ro Datum feria tercia proxima ante festum beati Francisci confes- soris, anno domini Mmo CCC"10 LXmo quinto. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venind însuşi înaintea noastră Pavel, fiul lui Petru nobil de Bank, el însuşi în numele său, iar în numele lui Petru, fratele său, cu scrisoare de împuternicire a conventu-lui din Lelez, a mărturisit prin viu grai înaintea noastră că au zălo-git, şi el zălogeşte înaintea noastră magistrului Sebastian, fiul lui Ioan cel Mare de Cehăluţ, pe viitorii douăzeci de ani, începînd din a doua zi a sărbătorii în curînd viitoare a fericitului apostol Matei1 * 3, moşia lor numită Leukusteleke, aflătoare în comitatul Satu Mare lîngă rîul Someş, împreună cu toate folosinţele sale şi toate cele ce ţin de ea, ce sînt acum sau care vor fi în viitor pe acea (moşie), pentru şaizeci de florini de aur pe care i-au primit şi i-au luat pe deplin. Dar, în aşa fel că împlinindu-se cei douăzeci de ani ei vor fi datori să răscumpere de la sus-zisul Sebastian acea moşie a lor numită Leukusteleke, — în-lăturîndu-se orice preţuire a moşiei — cu aceeaşi sumă de bani, adică cu pomeniţii şaizeci de florini de aur sau dinari, socotindu-se fiecare florin cu trezeci şi doi de groşi. Dacă însă la sorocul pus mai sus ei nu ar putea să răscumpere, atunci — oricînd li s-ar înfăţişa putinţa să răscumpere zălogul, să aibă şi putinţa a-1 răscumpăra, dar nu mai înainte4, iar sus-zisul magistru Sebastian după ce-şi va fi primit banii săi dintru început, va fi dator să le-o înapoieze şi să le-o dea îndărăt, lă-sînd de o parte orice pîră şi pricină şi fără a le face nici o greutate. Pînă atunci însă, el va avea dreptul să folosească, să culeagă şi să întoarcă în folosul său toate foloasele, roadele şi folosinţele acelei moşii. Totodată s-au legat ca pînă la timpul răscumpărării să-l păstreze cu osteneala şi cheltuielile lor pe acel magistru Sebastian cît şi pe urmaşii lui în deplina stăpînire a acelei moşii împotriva oricăror pîrîşi. Dat în marţea dinaintea sărbătorii fericitului Francisc mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh. Stat Cluj-Napoca, colecţia Iosif Kemăny. Orig. perg., cu urme de pecete aplioată pe verso. REGEŞTE: Szabâ, Eră. Muz. okl., p. 28, nr. 121, cu data greşită: 28 ianuarie 1365. 1 Astfel în orig. 8 Corect: obtulerit. 3 25 februarie 1366. 4 Zălogul putea să fie răscumpărat numai după trecerea celor 20 dc ani. 431 1365 octombrie 1 (feria quarta proxima post festum beati Mychae- lis archangeli), (Agria). Capitlul din Agria adevereşte că s-au înfăţişat în faţa sa nobila doamnă Elena, soţia lui Gheorghe, fiul lui Ioan de Weych, fiica lui Ladislau, fiul lui Mihail zis Fodor, nobil de Szovât, împreună cu fiii ei, Barnaba care era adolescent şi Ilie, încă copil, pe de o parte, iar pe de alta Nicolae, fiul lui Andrei de Barsa cu scrisori de împuternicire ale capitlului din Oradea (Waradiensis), pentru Mihail diacul. 450 www.dacoromanica.ro Zisa doamnă a declarat că după ce a primit zestrea şi darurile de nuntă ale mamei sale şi pătrimea cuvenită ei, a renunţat la drepturile de stăpînire pe care le-ar fi avut asupra moşiilor Szovât, Kesereueg-haz şi Rabaeghaz care mai înainte au fost în stăpînirea unchiului său Tristan fost arhidiacon. După ce acesta s-a călugărit, moşiile au ajuns in stăpînirea regelui Ludovic I, care le-a donat lui Mihail diacul, slujitor la vi steri a regească. Printre canonicii capitlului figurează Benedict, arhidiacon de Pîn-cota (Pangata). Arh.Naţ.Magh., Dl. 30 122. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Ciuj-Napoca/1365. Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 28 aprilie 1368. 432 1365 octombrie 27, Vişegrad. Nos, Nicolaus Konth, regni Hungarie palatinus et iudex Coma-norum, damus pro memoria quod exhibicionem instrumentalem quam magister Petrus, filius Pauli, filii Heym in causam attractus, contra Be-nedictum, filium Johannis, filii Petri de Vaya actorem, pro quo Johan-nes, filius Nicolai, cum literis procuratoriis capituli eoclesie Chanadi-ensis comparuit, iuxta continenciam priorum literarum nostrarum pro-rogatoriarum in quindenis residencie regalis exercitus versus Bulgariam moţi et ad octavas festi beati Mychaelis archangeli proclamate super facto diete possessionis Vaya et ad ipsam pertinencium cum iudicio trium marcarum facere tenebatur coram nobis, de regio literatorio man-dato pro ipso magistro Petro nobis allato, ad octavas festi Epiphanie domini nune venturas in eo stătu, in quo nune existit, duximus proro-gandam. Datum in Wyssegrad, octauo die termini prenotati, anno domini Millesimo CCC0 LXmo quinto. (Pe verso:) Pro magistro Petro, filio Pauli, filii Heym, contra Be-nedictum, filium Johannis, filii Petri de Waya1, super exhibendis instru-mentis cum iudicio trium marcarum, ad octavas festi Epiphanie domini, prorogatorie. Noi, Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei şi judele cumanilor, dăm de ştire că înfăţişarea de acte pe care, potrivit unei scrisori a noastre de amînare de mai înainte, magistru] Petru, fiul lui Pavel, fiul lui Heym, ca pîrît, trebuia s-o facă înaintea noastră în a cincisprezecea zi după lăsarea la vatră a oştirii regeşti2 pornită spre Bulgaria, lăsare la vatră ce fusese vestită pentru octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail3 împotriva lui Benedict, fiul lui Ioan, fiul lui Petru de Vaya, pîrîşul, — pentru care s-a înfăţişat Ioan, fiul lui Nicolae, cu scrisoare de împuternicire a capitlului bisericii de Cenad, — cu privire la zisa moşie Vaya şi cele ce ţin de ea, cu o globire de trei mărci, am hotărît, din porunca scrisă a regelui, trimisă nouă pentru acel magistru Petru, s-o amînîm pe octavele acum viitoare ale sărbătorii Botezului domnului4, în aceeaşi stare în care este acum. Dat la Vişegrad, în a opta zi după sorocul de mai sus, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci.. 451 www.dacoromanica.ro (Pe verso:) (Scrisoare) de amînare pe octavele sărbătorii Botezului domnului pentru magistrul Petru, fiul lui Pavel, fiul lui Heym, împotriva lui Benedict, fiul lui Ioan, fiul lui Petru de Vaya, cu privire la înfăţişarea unor acte, cu o gloabă de trei mărci. Arh.Stat.Magh., Dl., arh. fam. Kâllay nr. 1 475. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Pesty, Krassd, III, p. 73—74 (cu data greşită: 13 octombrie 1365). REGEŞTE: Kâllay, II, nr. 1 565. 1 Astfel în orig. 2 20 octombrie. 3 6 octombrie. 4 13 ianuarie 1336. 433 1365 octombrie 27, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi jude al cumanilor, cere ca-pitlului din Agria să trimită un om de mărturie, care împreună cu omul său să fie de faţă la împărţirea unor moşii ale lui Ponch, fiul lui Benedict de Rakamaz. în aot este amintit magistrul Ştefan, canonic de Oradea, fiul magistrului Ioan, fiul lui Bricciu de Bător. Arh.NaţJdagh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 466. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete dt închidere aplicată pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 131, nr. 1 566. 434 1365 octombrie 27, Vişegrad. Nos, comes Stephanus Bubeek, judex curie domini Lodouici, dei grada regis Hungarie, damus pro memoria quod discussionem cuius-dam inquisicionis quam inter magistrum Benedictum, filium Pauli, filii Heem, pro quo Andreas de Ayka cum procuratoriis literis capituli eccle-sie Vesprimiensis astitit, actorem ab una, et inter Irnusd, filium Ogmand de Vossyan ac Ladislaum, filium suum, parte ab altera, iuxta continen-ciam priorum literarum nostrarum prorogatoriarum, in quindenis re-sidencie exercitus regalis contra Bulgaros moţi et ad octavas festi beati Mychaelis archangeli proxime preteritas proclamate, in factis in quibus-dam literis nostris adiudicatoriis existentes1, facere tenebamur, de regio litenatorio mandaito pro ipso Ladislao, fillio Irnusd nobis allaito, eoque ipso cum Dyonisio voyuoda Transiluano in regnum suum regni Bulgarie pro tuicione eiusdem et civitatis sue Bodon, asseruisset se profec-turum, dictusque Irnusd, pater suus, propter unionem cause eorum, absque ipsius presencia <.. .>1 2 3 4 respondere non valieret, ad octavas festi Nativitatis beati Johannis Baptiste nune venturas duximus prorogandas. Datum in Vyssegrad, octavo die termini prenotati, anno domini Millesimo CCC°LX° quinto. magistro Benedicto, filio Pauli, filii Heem, contra Irnusd, filium Ogmand de Vossyan et Ladislaum, filium suum, ad octavas festi Nativitatis beati Johannis Baptiste, prorogatorie. 452 www.dacoromanica.ro Noi, corniţele, Ştefan Bebek, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, dăm de ştire că dezbaterea cercetării pe care, potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de amînare de mai înainte, eram datori s-o facem în a cincisprezecea zi de la lăsarea la vatră a oştirii regeşti3 pornite împotriva bulgarilor şi care fusese vestită pentru octavele de curînd trecute ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail4 <în pricina> dintre magistrul Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heern — pentru care s-a înfăţişat Andrei de Ayka, cu scrisoare de împuternicire a capitlului bisericii de Vesprim — ca pîrîş, pe de o parte, şi Imusd, fiul lui Ogmand de Vărşand şi Ladislau, fiul său, pe de altă parte, cu privire la pricinile aflătoare într-o scrisoare a noastră de hotărîre judecătorească, am hotărît din porunca scrisă a regelui trimisă nouă pentru acest Ladislau, fiul lui Irnusd, s-o amînăm pe octavele viitoare ale sărbătorii Naşterii fericitului Ioan Botezătorul5, întrucît acest (Ladislau) spunea că el urmează să plece împreună cu Dionisie, voievodul Transilvaniei în ţara sa6 a Bulgariei, pentru apărarea ei şi a oraşului său6 Vidin, iar zisul Irnusd tatăl lui, în lipsa lui <.......>2 nu ar putea răspunde (la judecată), din cauza strînsei legături a pricinii lor. Dat la Vişegrad, în a opta zi a sorocului mai sus însemnat, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. de amînare la octavele sărbătorii Naşterii fericitului Ioan botezătorul, pentru magistrul Benedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heem, împotriva lui Irnusd, fiul lui Ogmand de Vărşand şi a lui Ladislau, fiul său. Arh. Naţ. Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1476. Orig. hirtie, cu pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Ortvay, I, p. 103—104 (cu data greşită: 1 iulie 1365). REGEŞTE: Kâllay, II, p. 130—131, nr. 1565. 1 2 3 4 5 1 Corect: existentibus. 2 Loc gol In text. 3 20 octombrie 1365. 4 6 octombrie 1365. 5 1 iulie 1366. G Ale regelui Ludovic I. 435 1365 octombrie 29, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi jude al cumanilor, adevereşte înţelegerea încheiată între Petru, fiul lui Mihail, fiul lui Gheorghe de Sanislău (Zanislow), pe de o parte şi între magiştrii Ladislau şi Gheorghe, fiii lui Ioan, fiul lui Bricciu de Bâtor şi Petru, fiul lui Leukus de Bâtor, pe de altă parte, potrivit căreia aceştia din urmă vor trebui să depună, fiecare din ei în ziua de 13 aprilie 1366, jurătnînt împreună cu alţi 24 de nobili, că n-au bătut şi n-au pus la cale maltratarea • lui Mihail, tatăl lui Petru, în urma căreia acela ar fi murit. Petru, fiul lui Mihail, la rîndul său dă asigurări, că pînă la depunerea jurămîntului va opri, pe cheltuiala lui, pe surorile sale, să supere pe cei acuzaţi. Cu prilejul acestui proces, Petru, fiul lui Mihail a spus că la 8 ianuarie 1364 a înfăţişat palatinului actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 1361, care cuprindea cercetările făcute în pricina de mai sus, 33 — Documenta Romaniae Historica 453 www.dacoromanica.ro anume că regele a trimis pe Nicolae arhidiaconul de Hont, capelanul său, care, cu prilejul adunării obşteşti a comitatului Szabolcs a raportat, că unii nobili, din auzite, cunoşteau învinuirea adusă împotriva nobililor de Bâtor, dar că Mihail, preotul din Sanislău, duhovnicul celui mort a mărturisit, că acela înainte de a muri n-a pomenit nimic despre maltratarea sa de nobilii de Bâtor. Pe de altă parte, Alexandru, nobil de Petreşti (Petri), judele nobililor din comitatul Szabolcs, Ioan şi Mihail nobili de Jâno6i, Ioan de Szemnyes şi Benedict, fiul lui Dominic, omul de încredere (slujitor) al nobililor de Bâtor au jurat că la data cînd se spune că s-a săvîrşit fapta au fost împreună cu nobilii de Bâtor, dar n-a avut loc nici o bătaie. La aceasta Petru, fiul lui Mihail, a declarat, că nobilii de Satu Mare şi Szabolcs ştiu că pe tatăl său l-au bătut nobilii de Bâtor între KâUo şi Semjen, atunci cînd se îndrepta către Sanislău. împotriva acestei învinuiri s-au ridicat, în numele celor învinuiţi, Ioan, fiul lui Ioan, Ioan Kântor şi Avram cel Mare (magnus) şi au declarat că nobilii învinuiţi sînt nevinovaţi şi au arătat un act al conventului din Lelez şi altul al comitatelor Szabolcs şi Satu Mare, potrivit cuprinsului .cărora, în temeiul cercetării făcute, nobilii de Bâtor erau declaraţi nevinovaţi, şi doar duhovnicul celui mort ar fi declarat că pe patul de moarte acela i-a învinovăţit de asasini ai lui, dar la ungerea de pe urmă (maslu) i-a declarat nevinovaţi. Atunci palatinul a rugat capitlul din Agria, să facă ascultare de martori. Această ascultare a fost făcută de Nicolae, fiul lui Mi'ke de Huray, Egidiu cel Mare, fiul lui Nicolae de Ramocsahâza, ca oameni ai palatinului, şi de magistrul Andrei diacul (literatus), vicenotar al capitlului şi de preotul Nicolae, din fruntea altarului Tuturor Sfinţilor, ca oameni ai capitlului. Potrivit dării de seamă a celor de mai sus, nimeni n-a voit să depună mărturie în pricina de mai sus, în afară de patru nobili, care au voit să dovedească nevinovăţia nobililor de Bâtor, dar jurămînt n-au depus nici aceştia. Procesul, după amînare, s-a încheiat cu înţelegerea de mai sus. Arh. Naţ. Magh., Dl., arh. fam. Kâllay, nr. 1 467. Orig. hlrtie, cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso. REGEŞTE: Kâllrnj, II, p. 132, nr. 1 567. 436 1365 noiembrie 4, Vişegrad. <.. .>* tune proxime venturi in regiam presentiam citavissent. Ad quasquidem quindenas festi beati Georgii martiris prefati Ladislaus, Joannes, Leukus ef Nicolaus, filii Nicolai, filii Mykwd bani, nobiles de iamdicta Doboka, contra eosdem magistrum Jakch et filios suos in regiam presentiam, predictis magistro Jakch et Georgio, filio eius pro se personaliter et pro eisdem scilicet Ladislao, deinde et Dionisio, aliis filiis iamdicti magistri Jakch, viginti duobus diebus continuis legittime expectantibus, non venissent nec misissent, se in iudiciis agravari per-mittendo, prout series litterarum iudicialium pretacti domini regis in Wisegrad, vigesimo tertio die predictarum quindenarum feŞti beati Georgii martiris, in eodem anno emanatarum premissa seriose decan-tabant. 454 www.dacoromanica.ro In continentia autem aliarum litterarum prememorati capituli ecclesie Varadiensis, similimodo statutionalium, feria secunda proxima post festum Nativitatis virginis gloriose, in eodem anno domini mille-simo trecentesimo sexagesimo primo emanatarum, inter cetera isto modo habebatur: Quod cum predictus magister Jakch accepto Joanne, filio Stephani de Od, homine regio, et magistro Bartholomeo, canonico diete ecclesie Varadiensis, eiusdem capituli testimonio, feria quinta proxima post idem festum Nativitatis virginis gloriose et aliis diebus immediate subsequentibus ad facies dicti monasterii et pertinentiarum eiusdem, vicinis et commetaneis suis universis legitime convocatis et presentibus accedendo, se in dominium earundem introduci et easdem eo iure, quo sibi dinoscerentur pertinere, sibi statui facere voluisset, huic statutioni possessionarie et introduetioni Joannes, Ladislaus, Nico-laus et Leukus, filii Nicolai, neenon Ladislaus, filius eiusdem Joannis, filii Nicolai de Doboka, ibidem comparendo, et se super facto annotati monasterii instrumenta efficacia habere asserendo, qui2, in termino eis deputando, exhibere presto essent et paraţi, contradictionis velamine obviassent; quos quidem in prefixo die, in facie eiusdem monasterii, contra ipsum magistrum Jakch, in regiam presentiam, premisse contradictionis eorum rationem reddituros iidem regius et ipsius capituli ho-mines ad actavas festi beati Michaelis archangeli tune proxime venturi citavissent, postulans prefatus Georgius, in persona eiusdem magistri Jakch patris sui, premisse contradictionis rationem assignari per nobiles de Doboka prenotatos. Quibus perceptis Pe'trus de Kege pro prefatis filiis Nicolai, filii Mikud bani, et Ladislao, filio Joannis, cum procuratoriis litteris con-ventus ecclesie de Clusmunustra exsurgendo, responderat ex adverso quod predictum monasterium cum suis attinentiis prefatis filiis Nicolai, filii Mykud bani, et Ladislao, filio Joannis, efficacissimorum instru-mentorum vigoribus pertineret, que in termino ulteriori, per nos ipsis dando, exhibere promti3 essent et paraţi. Unde nos commiseramus iudi-cantes eo modo, ut iidem filii Nicolai et Ladislaus, filius Joannis, uni-versa litteralia eorum munimenta, si que in facto dicti monasterii et suarum pertinentiarum haberent confecta, contra prefatum magistrum Jakch, similiter instrumenta sua in facto eiusdem monasterii si que haberet, producere debentem in octavis festi Epiphanie domini tune venturi, coram nobis exhibere tenerentur, quibus visis, iudicium et ius-titiam facere valeremus inter partes in premissis, dictante iuris equitate. Tandem ipsis octavis festi Epiphanie domini occurentibus, pro pre-dicto domini magistro Jakch, Stephano litterato, cum procuratoriis litteris regalibus, coram nobis adherendo et premissa instrumenta per eo»-dem Joannem, Ladislaum, Leukus et Nicolaum, filios Nicolai ac Ladis-laum, filium eiusdem Joannis, exhiberi postulante, quia Nicolaus de Zwmurduk, pro ipsis Joanne et Leukus ac Ladislao, filio eiusdem Joannis, cum procuratoriis ‘litteris conventus de Clusmunustra coram nobis comparendo, prediotis Ladislao et Nicolao non venientibus nec mittenti-bus, sed se mediantibus aliis litteris nostris iudiciali onere agravari per-mittentibus, preallegata instrumenta absque principalitate4 eorundem, propter unionem cause ipsorum tune ad presens exhibere non posse re-tulerat, ideo ad octavas festi beaiti Georgii martiris tune proxime venturi, ipsam instrumentalem exhibitionem duxeramus peremptorie proro-gandam eo modo, ut ipse magister Jakch eosdem Ladislaum et Nico- 455 www.dacoromanica.ro laum ad easdem octavas, legitima citatione vel evocatione mediante, aut aliter quomodocunque posset, in nostram presentiam adducere teneren-tur; quibus adductis iudicium equitatis super premissis facere valeremus inter partes, prout dictaverit ordo iuris. Denique ipsis octavis festi beati Georgii martiris occurentibus, pre-dicto magistro Jakch coram nobis astante ac exhibitione litterarum preallegati capituli Varadiensis citatoriarum eosdem Nicolaum,' filium Nicolai, Joannem, Nicolaum, Michaelem, Egidium, Deseo, Ladislaum et Emericum, filios Ladislai, filii Nicolai de Doboka, in quos presens causa, mortuo eodem Ladislao, patre ipsorum, iuxta regni consuetudinem fuisset redundata, ad easdem octavas festi beati Georgii martiris, contra ipsum citatos fore declarante, sicque per eosdem Joannem, Leukus et Nicolaum, filios Nicolai, ac Ladislaum, filium eiusdem Ioannis, necnon Ioannem, Nicolaum, Michaelem, Egidium, Deseo, Ladislaum et Emericum, filios Ladislai, iuxta continentiam priorum, litterarum nostrarum prorogatoriarum et earundem litterarum dicti capituli Varadiensis citatoriarum premissa instrumenta earum exhiberi postulante, quia Bartha pro prescriptis Joanne et Leukus, filiis Nicolai, et Ladislao, filio eiusdem Joannis, cum procuratoriis litteris supradicti conventus de CUusmunusbra ooram nobis adherendo predictisque Nicolao, filio Nicolai, Joanne, Nicolao, Michaele, Egidio, Deseo, Ladislao et Emerico, filiis Ladislai, in nostram presentiam venire vel mittere non curantibus, sed se in iudiciis onerari permittentibus, eadem instrumenta, absque principalitate4 eorundem, propber unionem cause ipsorum, tune ad presens commode non posse exhibere asseruerat, pro eo ad octavas festi beati Jacobi apostoli tune proxime venturi pre-tactam instrumentalem exhibitionem duxeramus peremptorie prorogan-dam eo modo, quod ipse magister Jakch eosdem Nicolaum, filium Nicolai, et filios Ladislai ad easdem octavas legittima citatione vel evocatione mediante aut aliter quomodocunque posset, per viam iusticie ad nostram presentiam adducere teneretur; quibus adductis, facere valeremus in premissis, quod requireret ordo iuris. Denique ipsis octavis festi beati Jacobi advenientibus prefatisque Nicolao, filio Nicolai de Doboka, Nicolao, Joanne, Emerico, Egidio, Deseo, Ladislao et Stephano, filiis Ladislai de eadem Doboka iuxta continentiam litterarum pretitulati capituli Varadiensis citatoriarum, contra eundem magistrum Jakch de Kusal legittime citati5 ad premissam instrumentalem exhibitionem venire vel mittere non curantibus, sed se in iudiciis, iuxta continentiam aliarum litterarum nostrarum, agravari permittentibus, prefato magistro Jakch coram nobis astante et premissa instrumenta per predictos nobiles de Doboka exhiberi postulante, quia Stephanus, filius Chye de Mon, pro eisdem Joanne et Leukus, filiis Nicolai, ac Ladislao, filio eiusdem Joannis, necnon Michaele, filio Ladislai, filii dicti Nicolai de Doboka, cum procuratoriis litteris conventus de Clusmunustra coram nobis comparendo, prealegataque instrumenta per eosdem Joannem et Leukus, Ladislaum ac Michaelem tune ad presens exhibere non posse retulerat, sed exhibitionem eorundem in ulfe-riorem terminum absque efficaci ratione per nos prorogări facere nite-batur, ideo coiraniseramus eo modo, quod pretacti Joannes, Leukus, La-dislaus ac Michael supradicta instrumenta ipsorum in octavis festi beati Micahelis archangeli proxime tune venturi, cum iudicio trium marca-rum ante litis ingressum deponendo, exhibere tenerentur coram nobis. Et quia prefati Nicolaus, filius Nicolai, Joannes, Emericus, Deseo et La- 456 www.dacoromanica.ro dislaus, et Stephanus, filii Ladislai, ad premissam instrumentalem exhi-bitionem faciendam contra eundem magistrum Jakch evocări debere videbatur, ideo, predicto capitulo ecclesie Varadiensium® litteratorie scri-bendo eorum amicitiam petieramus diligenter, quatenus ipsorum mitte-rent hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Paulus, filius Sandur, homo noster, evocaret prenotatos Nicolaum, filium Nicolai, Ni-colaum, Joannem, Emericum, Egidium, Deseo, Ladislaum et Stephanum, filios Ladislai de Doboka ad octavas festi beati Michaelis archangeli proxime tune venturi, premissa instrumenta ipsorum in facto dicti monaste-rii sancte Margarethe virginis exhibituros in premissaque causa finale iudicium assumpturos contra magistrum Jakch prenotatum insinuando ibidem, ut, si venirent et premissa instrumenta ipsorum exhibere cura-rent in eodemque causa iudicium finale assumere vellent, benequidem, alioquin contra eosdem iudiciariam procederemus per censuram. Et post hec ipsius evocationis seriem, cum totali suo processu, ad easdem octavas festi beati Michaelis archangeli, nobis amicabiliter rescriberet ca-pitulum Varadiense prenotatum. Denique ipsis octavis festi beati Michaelis archangeli advenienti-bus, prefatuS magister Jakch personaliter in noştri iudicii figura compa-rendo eosdemque Nicolaum, filium Nicolai, Nicolaum, Joannem, Emericum, Egidium, Deseo, Ladislaum et Stephanum, filios Ladislai de Doboka, per predictum Paulum, filium Sandur, hominem nostrum, presente Petro presbitero, rectore altaris sancte Anne, matris virginis gloriose, testimonio iamdicti capi tuli Varadiensis, sabbatho proximo, ut pută in festo beati Mathei apostoli et evangeliste tune proxime preterito, premissa instrumenta ipsorum exhibituros in eademque causa finale iudicium assumpturos, iuxta nostram iudiciariam commissionem, demonstratione litterarum predicti capituli Varadiensis, super ipsa evocatione nobis re-scriptionalium contra ipsum evocatos fuisse declarando, preallegata instrumenta per eosdem nobiles de Doboka modo premisso super facto predicti monasterii exhiberi assumpta exhiberi postularat iustitia me-diante. Tandem predictis Nicolao, filio Nicolai, Nicolao, Joanne, Emerico, Egidio, Deseo, Ladislao et Stephano, filiis Ladislai, ad easdem octavas festi Michaelis archangeli venire vel mittere non curantibus, sed se mediem tibus aliis litteris nostris iudicialibus iudiciorum oneribus innodari permittentibus, quia sepedictus Joemnes, filius Nicolai, pro se personali-ter, pro predictis vero Leukus, Ladislao, Michaele cum procuratoriis litteris supradicti conventus de Clusmunustra in noştri presenfia astan-do, nec prelibata instrumenta eorum, tune ad presens exhibere, nec pre-dicta trium marcarum iudicia persolvere posse indicarat, sed exhibitio-nem eorundem instrumentoruim ac solutionem iudiciorum predietorum, absque alicuius evidentis rationis assignatione, in ulteriorem terminum per nos prorogări facere intendebat, igitur decreveramus iudicantes eo modo quod ipsi Joannes et Leukus, filii Nicolai, Ladislaus et Michael supradicta instrumenta ipsorum in octavis festi beati Georgii martiris tune proxime venturi, cum iudicio trium marcarum emte litis ingressum deponendo, exhibere ac premissa iudicia trium marcarum cum duplo7 nobis et partibus adversis persolvere tenerentur. Quia au tem premissam evocationem consulare8 trine forenses sequi debuerant proclamationes deviosque ad iuri rebellantes ad tramitem iuStitie invitare iudicibus maximum indicium pietatis fore reputatur, idcirco amicitiam pretacti ca- 457 www.dacoromanica.ro pituli Varadiensis literatorie petieramus reverentur, quatenus eorum mitterent hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Paulus, filius Sandur, homo noster prenotatus, supradictos Nicolaum, filium Nicolai, Nicolaum, Joannem, Emericum, Egidium, Deseo, Ladislaum et Stephanum, filios Ladis/lai de Doboka, in tribus foris comprovincialibus, super facto dicti monasterii diete Margarethe virginis et martiris instrumenta ipsorum, ut premittitur, exhibituros ac super premissorum iudi-ciorum oneribus, quorum mole se modo pretacto innodari permiserant, nobis, veluti iudici, in duabus partibus et in tertia parte partibus adver-sis satisfacturos in eademque causa finale iudiciam assumpturos, in nostram presentiam, contra magistrum Jakch prenotatum ad easdem oc-tavas festi beati Georgii martyris publice faceret proclamări; promul-gando ibidem, ut si venirent et premissa instrumenta super facto dicti monasterii exhibere curarent, in eademque causa finale iudicium assum-mere vellent, et premissa iudicia modo premisso deponerent, bene qui-dem, alioquin, non obstante ipsorum absentia, ipsam causam debito fine terminaremus, lege regni requirente. Et post hec ipsius trine forensis proclamationis seriem cum totali suo processu, ad easdem octavas festi beati Georgii martiris nobis amicabiliter rescriberet capitulum Vara-diense annotatum. Ipsis itaque octavis festi beati Georgii martiris advenientibus, pre-fatis Joanne et Leukus, filiis Nicolai, et Ladislao, filio eiusdem Joannis, ac Michele, filio Ladislai, non venientibus nec mittentibus, Joannes, filius Pauli, et Nicolaus, filius Dominici, pro annotato magistro Jakch, cum procuratoriis litteris regalibus, ad nostram accedentes presentiam, litteras pretitulati capituli Varadiensis super ipsis forensibus proclama-tionibus nobis rescriptionales adversus eosdem Nicolaum, filium Nicolai, et filios Ladislai, superius nominatim insertos, nostro iudiciario exa-mini presentaverat9. In quibus per Paulum, filium Sandrini10, hominem nostrum prenotatum, presente Nicolao presbitero, rectore altari sancti Dominci martiris11, de choro ecclesie dicti capituli Varadiensis, testimonio eiusdem, eosdem Nicolaum, filium Nicolai, et filios Ladislai in tribus foris comprovincialibus super facto predicti monasterii diete Margarethe virginis et martiris instrumenta ipsorum exhi(bituros, ac super premissis iudiciorum oneribus, quorum mole se agravari permiserant satisfacturos, in eademque causa finale iudicium assumpturos, in nostram presentiam contra ipsum magistrum Jakch, iuxta premissam nostram iudiciarium commissionem publice proclamări fecisse compereramus evidentur ad12 octavas12 festi12 beati12 Georgii12 martiris12 prenota-tas12. Qui quidem Nicolaus, filius Nicolai, et filii Ladislai, superius nominati, modo prenotato proclamaţi, in nostram presentiam venire vel mittere non curarant, per eosdem procuratores prenotati magistri Jakch, ab eisdem octavis festi beati Georgii martiris viginti quatuor diebus con-tinuis coram nobis legi Urme expectati. Quibus omnibus sic habitis, prenotati Joannes, filius Pauli, et Nicolaus, filius Dominici, legittimi procuratores predicti magistri Jakch, pretitulatum monasterium abbatiale in honorem sancte Margarethe virginis et martiris, in monte Mezes, in comitatu de Zonuk constructum et edificatum, cum omnibus suis utilitatibus, salvo iure patronatus, ac qui-busvis pertinentiis eiusdem universis, per prescriptum dominum nostrum Lodovicum regem, exhibitione litterarum eiusdem domini noştri regLs patentium, in Wysegrad10, in festo Purificationis beate virginis, anno 458 www.dacoromanica.ro domini millesimo trecentesimo sexagesimo primo, sub maiori suo sigillc emanatarum, magistro Jakoh et filiis suis supradictis, modo superius declarato datum et coUatum fuisse declararent manifeste; postulantes eidem magistro Jakch super premissis omnibus ex parte eorundem no-bilium de Doboka, observata regni lege, per nos iusticie complementum impertiri. Verum quia tempore primărie statutionis prelibati monasterii et suarum pertinenţiarum, eisdern magistro Jakch et filiis suis faciende, ce-teris non contradicentibus, sepenominati Ladislaus, Joannes, Leukus et Nicolaus, filii Nicolai, filii Mykud bani de Doboka, contradictionis ve-lamine obviarant, ad reddendamque sue contradictionis rationem, ad re-giam presentiam, ut superius declaratur, venire vel mittere non cura-rant, demumque secundarie statutioni ipsius monasterii et suarum perti-nentiarum iidem filii Nicolai et Ladislaus, filius eiusdem Joannis, si-mili modo contradictionem facere procurarant; tempore etiam proposi-tionis primo13 prememoratus Petrus de Kege, habens legittimi procura-toris authoritatem, in personis eorundem filiorum Nicolai, filii Mykud bani, et Ladislai, filii Joannis, demum etiam in ipso litigionario processu, sepefatus Ioannes, filius Nicolai, pro se presonaliter et pro eisdern Leukus, fratre, et Ladislao, filio suis, ac Michaele, filio Ladislai, cum predictis litteris procuratoriis coram nobis adherendo, in facto predicti monasterii et suorum pertinentiarum instrumenta vigorosa habere alle-garat. Tandemque in prefixis terminis legittimis, ipsis Joanni et Leukus, filiis Nicolai, et Ladislao, filio eiusdem, ac Michaele14, filio per nos iudiciarie commissis, ipsa instrumenta eorum in processu ipsius litis nun-quam exhibere curarant, sed quibusdam dissimulativis cautelis et colo-ribus adinventis, de termino in terminum prorogarant, prefati vero Nicolaus, filius Nicolai, necnon Nicolaus, Joannes, Emericus, Egidius, Deseo, Ladislaus et Stephanus, filii Ladislai de predicta Doboka, modo superius expresso citati, evocaţi ac in tribus foris comprovincialibus ad ipsam instrumentalem exhibitionem faciendam proclamaţi, ad nostram presentiam venire vel mittere non curarant, imo ius alienum usurpando, temerari a presumptione conservare intendebant, actoresque seu requisi-tores in dominium huiusmodi possessionum pro quibus litigantur, tali-bus in processibus regni consuetudo ab antiquo approbata, non obstante ampliori contradictione partium adversarum, sua instrumenta in tribus terminis, ipsis legitime assignatis et deputatis producere non cu-rantium, intromitti sanctiebat. Ex eo quod predictus magister Jakch in dominium predicti monasterii et suarum pertinentiarum, non obstante ampliori contradictione predictorum nobilium de Doboka, ut superius est enarratum, instrumenta ipsorum exhibere non curantium et aliorum quorumlibet, eo quod in longinqua ventilatione ipsius cause, nullius alterius contradictio coram nobis obviarat per viam iusticie statui seu intromitti debere vide-batur. Idcirco baronum et nobilium regni, nobiscum adherentium, moderato inducti consilio, prenotatos nobiles de Doboka, pretextu premisse indebite prohibitionis eorundem, ut pretactum est, statutioni prescripti monasterii beate Margarethe virginis, eidem magistro Jakch fiende, facte, in estimatione predicti monasterii et suarum pertinentiarum, ra-tioneque non persolutionis preallegatorum iudiciorum in ipsos accumu- 459 www.dacoromanica.ro latorum et agregatorum, in dupplo eorundem convictos fore committen-tes decreveramus, iudicando quod homo noster infra declarandus, sub testimonio sepedicti capituli Varadiensis, idem per ipsum ad id amicabili-ter litteratorie transmiţi postularamus, feria tertia proxima ante festum preciosissimi Corporis Christi tune proxime venturum, ad fa-ciem predicti monasterii et suarum pertinentiarum, vicinorum et com-metaneorum eorundem universorum legittimis convocationibus factis accedendo, statuerent ipsum, cum suis utilitatibus et pertinentiis uni-versis iamdicto magistro Jakch, iuxta formam premisse regalis colla-tionis, perpetuo possidendum, salvo iure alieno, contradictione preme-moratorum nobilium de Doboka ac aliorum quorumlibet, ratione pre-missorum, non obstante. Si qui autem aliquid iuris se habere sperarent in eodem, facta ipsa statutione, dum vellent, prosequerentur ab eodem, ordine iuris observato. Et post hec, ipsius statutionis seriem, cum totali suo processu, ad octavas festi beati Michelis archangeli tune venturi, no-bis amicabiliter rescriberet capitulum Varadiense prenotatum. Denique ipsis octavis festi beati Michaelis archangeli advenienti-bus, sepedictus magister Jakch personaliter ad nostram accedendo pre-sentiam, quasdam litteras predicti capituli Varadiensis, privilegialiter confectas, nostro iudiciario examini presentavit, in quibus inter ceter^ habebatur, quod ipsum capitulum, litteris nostris honore quo decuit re-ceptis, una cum Blasio, litterato de Molumsar, notario curie nostre, ho-mine nostro, ad premissa specialiter transmisso, virum discretum, ma-gistrum Abraham, socium et concanonicum eorum pro testimonio fide-dignum, ad premissa exequenda duxisset destinandum. Qui demum, ad ipsum capitulum reversi et per ipsum requisiti, eidem concorditer re-tulissent quod ipsi, in predicta feria tertia proxima ante festum preciosissimi Corporis Christi nune preteritum et aliis diebus immediate subsequentibus, ad hoc aptis, ad faciem eiusdem monasterii abbatialis, in honorem beate Margarethe virginis, in monte Meszes10 vocato, in co-mitatu de Zonuk constructi, quod Meszes Apath nuncuparentur, ac suarum pertinentiarum, vicinis ac commetaneis eiusdem universis legitime inibi convocatis et presentibus accessissent ipsumque monasterium, cum suis utilitatibus et pertinentiis universis, perdicto magistro Jakch de Kwsal, iuxta formam premisse regalis collationis, iure perpetuo sta-tuissent possidendum, salvo iure alieno, nullo penitus contradictore appa-rente. Quarum litterarum exhibitionitous factis, quia ex serie earundem sepe nominatum monasterium, cum suis pertinentiis, per prescriptos nuntios*5 et ipsius capituli homines iuxta nostram iudiciariam commissio-nem eidem magistro Jakch statutum fore cognovimus, ideo eo iure quo, ex premissa regali collatione, idem monasterium cum suis pertinentiis ipsi magistro Jakch et per eum, filiis suis prenotatis pertinere dinosci-mus, unacum baronibus et nobilibus regni nobiscum adherentibus reli-quimus et commisimus eisdem, iudiciaria authoritate perpetuo possidendum, tenendum pariter et habendum, salvo iure alieno, predictis nobilibus de Doboka perpetue tacitumitatis silentium imponendo ab eodem. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, presentes litteras nostras privilegiales, pendentis et autentici sigilii noştri munimine ro-boratas, eisdem magistro Jakch et filiis suis duximus concedendas. 460 www.dacoromanica.ro Datum in Wysegrad, tricesimo die octavarum festi beati Michaelis archangeli predietarum, anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo quinto. .. .i-au chemat înaintea regelui la a cincisprezecea zi a sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe pe atunci în curînd viitoare16 şi la acea a cincisprezecea zi a sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, sus-zişîi Ladislau, Ioan, Leukus şi Nicolae, fiii lui Nicolae, fiul lui Mykud banul, nobili de sus-pomenita Dăbîca nici nu au venit înaintea regelui ca să stea de faţă cu acei magiştri Jakch şi fiii săi, şi nici n-au trimis , suş-zişii magiştri Jakch şi Gheorghe, ei înşişi pentru ei şi ’ în numele lui Ladislau şi apoi Dio-nisie, ceilalţi fii ai sus-zisului magistru Jakch, i-au aşteptat, după lege, douăzeci şi două de zile în şir, şi astfel au dat prilej să fie globiţi aşa cum glăsuia pe rînd asupra tuturor celor de mai sus cuprinsul scrisorii de globire a pomenitului domn regele dată la Vişegrad în a douăzeci şi treia zi de la sus-zisa a cincisprezecea zi a sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe17 din acelaşi an. Iar în cuprinsul celeilalte scrisori tot de punere în stăpînire a pomenitului capitlu al bisericii de Oradea, dată în lunea de după sărbătoarea Naşterii slăvitei fecioare18 în acelaşi an al domnului o mie trei sute şaizeci şi unu, se spunea între altele, astfel: că, atunci cînd sus-zisul magistru Jakch, luînd cu sine pe Ioan, fiul lui Ştefan de Dioşod, omul regelui, şi pe magistrul Bartolomeu, canonic al zisei biserici de Oradea şi om de mărturie al acelui capitlu, s-a dus în joia de după acea sărbătoare a Naşterii slăvitei fecioare19 şi în celelalte zile îndată următoare la zisa mănăstire20 şi în cele ce ţin de ea şi, fiind aceştia de faţă cînd a voit să fie pus în stăpînirea lor21 şi să i se treacă acelea în stăpînire cu acel drept cu care se ştie că ţin de el, înfăţişîndu-se acolo Ioan, Ladislau, Nicolae şi Leukus, fiii lui Nicolae, precum şi Ladislau, fiul acestui Ioan, fiul lui Nicolae de Dăbîca şi spunînd că au acte temeinice cu privire la pomenita mănăstire, şi că sînt gata şi pregătiţi să le înfăţişeze la sorocul ce li se va hotărî, s-au ridicat împotriva acelei puneri în stăpînire. Pe aceştia în sus-pomenita zi de la locul acelei mănăstiri i-au chemat acel om al regelui şi omul capitlului înaintea regelui, pe octavele sărbăţorii fericitului arhanghel Mihail pe atunci în curînd viitoare22, spre a sta faţă cu acel magistru Jakch şi a da seama de împotrivirea lor, cerînd sus-numitul Gheorghe în numele aoelui magistru Jakch, tatăl său, ca sus-zişii nobili de Dăbîca să dea socoteală de pomenita lor împotrivire. După auzirea acestora ridicîndu-se Petru de Chegea, în numele sus-zişilor fii ai lui Nicolae, fiul lui Mykud banul şi al lui Ladislau, fiul lui Ioan cu scrisoare de împuternicire a conventului bisericii din Cluj-Mănăştur, a răspuns dimpotrivă că sus-zisa mănăstire cu cele ce ţin de ea ar fi a sus-numiţilor fii ai lui Nicolae, fiul lui Mykud banul şi a lui Ladislau, fiul lui Ioan, în puterea unor prea temeinice acte, pe care ei sînt gata şi pregătiţi să le înfăţişeze la un soroc viitor ce li se va da de către noi. Drept aceea noi, am hotărît prin judecată aşa: că, acei fii ai lui Nicolae şi Ladislau, fiul lui Ioan sînt datori să înfăţişeze înaintea noastră, la octavele sărbătorii pe atunci viitoare .a Botezului domnului23 toate dovezile lor scrise — dacă au vreunele întocmite, cu privire la zisa mănăstire şi la cele ce ţin de ea — împotriva sus-numitului magistru Jakch, care de asemenea va trebui să înfăţişeze actele sale cu privire la 461 www.dacoromanica.ro acea mănăstire, dacă are vreunele, pentru ca văzînd acestea să putem face judecată şi dreptate, între părţi cu privire la cele de mai sus, după cum va porunci cumpăna dreptăţii. In sfîrşit sosind acele octave ale sărbătorii Botezului domnului <şi> înfăţişîndu-se înaintea noastră pentru sus-zisul domn magistru Jakch, Ştefan diacul cu scrisoare de împuternicire a regelui şi cerînd ca acei Ioan, Ladislau, Leukus şi Nicolae, fiii lui Nicolae şi Ladislau, fiul acestui Ioan să înfăţişeze sus-zisele lor acte, deoarece <însă> Nicolae de Sumurducu a venit în faţa noastră în numele acelui Ioan, al lui Leukus şi al lui Ladislau, fiul acestui Ioan cu scrisoare de împuternicire a con-ventului din Cluj-Mănăştur — sus-zişii Ladislau şi Nicolae nevenind şi netrimiţînd şi dînd prilej să fie pedepsiţi, printr-o altă scrisoare a noastră, cu gloabă judecătorească, — şi a spus că întrucît pricina îi priveşte pe toţi laolaltă nu poate să înfăţişeze deocamdată pomenitele acte fără ca şi aceştia24 să fie de faţă, de aceea am hotărît să amînăm neapărat acea înfăţişare de acte pe octavele de atunci viitoare ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe25, în aşa fel ca acel magistru Jakch, să fie dator să-i aducă înaintea noastră pe acei Ladislau şi Nicolae, la acele octave prin legiuita chemare sau punere în vedere sau în orice alt chip ar putea pentru ca după aducerea acestora să putem face judecată dreaptă între părţi cu privire la cele de mai sus, după cum va porunci rînduiala legii. In sfîrşit la sosirea acelor octave ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, înfăţişîndu-se înaintea noastră sus-zisul magistru Jakch şi dovedind prin arătarea unei scrisori de chemare <în judecată > a pomenitului capitlu din Oradea că acei Nicolae, fiul lui Nicolae, Ioan, Nicolae, Mihail, Egidiu, Desideriu, Ladislau şi Emeric, fiii lui Ladislau, fiul lui Nicolae de Dăbîca, asupra cărora, trecuse după moartea acelui Ladislau, tatăl lor, pricina de faţă, potrivit obiceiului ţării, fuseseră chemaţi spre a sta faţă cu el la acele octave ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, a cerut aşadar ca acei Ioan, Leukus şi Nicolae, fiii lui Nicolae, precum şi Ladislau, fiul aceluiaşi Ioan, cît şi Ioan, Nicolae, Mihail, Egidiu, Desideriu, Ladislau şi Emeric, fiii lui Ladislau, să înfăţişeze pomenitele lor acte, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de amînare de mai înainte şi al acelei scrisori de chemare <în judecată> a zisului capitlu din Oradea. Deoarece însă Bartha, care a venit înaintea noastră în numele sus-scrişilor Ioan şi Leukus, fiii lui Nicolae, şi în numele lui Ladislau, fiul aceluiaşi Ioan cu scrisoare de împuternicire a sus-zisului convent din Cluj-Mănăştur — în timp ce sus-zişii Nicolae, fiul lui Nicolae, Ioan, Nicolae, Mihail, Egidiu, Desideriu, Ladislau şi Emeric, fiii lui Ladislau nu s-au îngrijit să vină în faţa noastră şi nici să trimită lor, ci au dat prilej să fie pedepsiţi de gloabă — a declarat20 că, întrucît pricina îi priveşte pe toţi laolaltă, nu poate să înfăţişeze deocamdată cum se cuvine acele acte, fără ca <şi> aceştia27, să fie de faţă, de aceea am hotărît să amînăm pomenita înfăţişare de acte neapărat la octavele sărbătorii pe atunci în curînd viitoare a fericitului apostol Ia-cob28, în aşa fel ca acel magistru Jackch, să fie dator a-i aduce înaintea noastră prin legiuita chemare sau punere în vedere sau în orice alt chip ar putea pe calea legii pe acei Nicolae, fiul lui Nicolae şi pe fiii lui Ladislau, la acele octave, pentru ca după aducerea lor să putem face cu privire la cele de mai sus ceea ce va porunci rînduiala legii. 462 www.dacoromanica.ro în sfîrşit, sosind acele octave ale sărbătorii fericitului Iacob şi pomeniţii Nicolae, fiul lui Nicolae de Dăbîca, Nicolae, Ioan, Emeric, Egidiu, Desideriu, Ladislau, fiii lui Ladislau de sus-zisa Dăbîca* chemaţi în chip legiuit împotriva acelui magistru Jakch de Co-şeiu potrivit cuprinsului scrisorii de chemare <în judecată > a sus-scri-sului capitlu din Oradea, neîngrijindu-se să vină sau să trimită la sus-zisa înfăţişare de acte, ci dînd prilej să fie globiţi, potrivit cuprinsului unei alte scrisori a noastre, iar sus-zisul magistru Jakch stînd la judecată în faţa noastră şi cerînd ca sus-zişii nobili de Dăbîca să înfăţişeze pomenitele acte, deoarece însă Ştefan, fiul lui Chye de Naimon, venind în faţa noastră în numele acelor Ioan şi Leukus, fiii lui Nicolae precum şi în al lui Ladislau, fiul aceluiaşi Ioan cît şi în acel al lui Mihail, fiul lui Ladislau, fiul zisului Nicolae de Dăbîca, cu scrisoare de împuternicire a conventului din Cluj-Mănăştur, a declarat că deocamdată acei Ioan şi Leukus, Ladislau şi Mihail nu pot înfăţişa pomenitele acte, şi căuta să facă să se amîne de noi înfăţişarea k»r la un soroc viittor, fără nici un temei îndreptăţit, de aceea noi am hotărît aşa: că acei Ioan, Leukus, Ladislau şi Mihail vor fi datori să înfăţişeze înaintea noastră sus-zisele lor acte la octavele sărbătorii pe atunci în curînd viitoare a fericitului arhanghel Mihail29 cu o gloabă de trei mărci ce se vor plăti înainte de începerea judecăţii. Şi deoarece am găsit că sus-zişii Nicolae, fiul lui Nicolae, Ioan, Emeric, Desideriu şi Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ladislau, trebuiesc chemaţi spre a face sus-zisa înfăţişare de acte împotriva acelui magistru Jakch, de aceea trimiţînd scrisoare sus-zisului capitlu al bisericii de Oradea am cerut cu stăruinţă prieteniei lor30 ca să trimită spre mărturie omul lor vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Pavel, fiul lui Alexandru să cheme pe sus-zişii Nicolae, fiul lui Nicolae, pe Nicolae, Ioan, Emeric, Egidiu, Desideriu, Ladislau şi Ştefan* fiii lui Ladislau de Dăbîca la octavele sărbătorii pe atunci în curînd viitoare a fericitului arhanghel Mihail ca să-şi înfăţişeze pomenitele lor acte cu privire la zisa mănăstire a sfintei fecioare Margareta şi să primească hotărîrea din urmă, în sus-zisa pricină, faţă cu pomenitul magistru Jakch, făcîndu-le cunoscut că dacă vor veni acolo şi se vor îngriji să înfăţişeze pomenitele lor acte şi vor voi să primească hotărîrea din urmă în această pricină, va fi bine, altminteri vom purcede împotriva lor la pedepse judecătoreşti. Şi după acestea sus-zisul capitlu din Oradea să aibă bunătatea să ne răspundă în scris la acele octave ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail despre cuprinsul acelei chemări <în judecată > împreună cu întreaga ei desfăşurare. în sfîrşit, sosind acele octave ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, sus-zisul magistru Jakch venind însuşi în faţa judecăţii noastre şi dovedind, prin înfăţişarea scrisorii de răspuns trimisă nouă de sus-zisul capitlu din Oradea cu privire la acea chemare <în* judecată>, că acei Nicolae, fiul lui Nicolae, Nicolae, Ioan, Emeric, Egidiu, Desideriu, Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ladislau de Dăbîca au fost chemaţi ca potrivnici ai lui de către sus-zisul Petru, slujitorul altarului sfintei Ana, maici slăvitei fecioare, omul de mărturie al sus-zisului capitlu din Oradea în ziua de sîmbătă, adică la sărbătoarea fericitului apostol şi evanghelist Matei atunci de curînd trecută31, ca să-şi înfăţişeze pomenitele lor acte şi să primească în această pricină hotărîrea din urmă, potrivit hotăririi noastre judecătoreşti, 32 a cerut după dreptate ca acei nobili de Dă- 463 www.dacoromanica.ro bîca să înfăţişeze actele pe care s-au legat, în chipul mai sus-arătat, să le infăţişeze cu privire la sus-zisa mănăstire. In cele din urmă, cum sus-zişii Nicolae, fiul lui Nicolae, Nicolae, Ioan, Emeric, Egidiu, Desideriu, Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ladislau nu s-au îngrijit să vină sau să trimită pe la acele odtave ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, ci, au dat prilej să fie globiţi prin-tr-o altă scrisoare a noastră de globire, şi deoarece des-pomenitul Ioan, fiul lui Nicolae, înfăţişîndu-se înaintea noastră el însuşi în numele său, iar în numele sus-zişilor Leukus şi Ladislau, Mihail cu scrisoare de împuternicire a sus-zisului convent din Cluj-Mănăştur, a arătat33 că deocamdată nu pot nici să înfăţişeze sus-pomenitele lor acte şi nici să plătească sus-zisa gloabă de trei mărci, ci urmăreau, să facă să se amine de către noi la un soroc viitor atît înfăţişarea actelor cit şi plata pomenitei gloabe fără a aduce nici un temei îndreptăţit, de aceea noi la judecată am hotărît aşa: acei Ioan şi Leukus, fiii lui Nicolae şi Ladislau şi Mihail vqţ fi datori să înfăţişeze sus-zisele lor acte la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe pe atunci în curînd viitoare34 cu o globire de trei mărci ce vor trebui depuse înaintea de începerea judecăţii, şi să plătească îndoit, sus-zisa amendă de trei mărci nouă şi părţii celeilalte. Deoarece însă pomenita chemare <în judecată> trebuia să fie urmată de trei strigări în tîrguri şi deoarece se socoteşte că e cea mai mare dovadă de îndurare pentru judecători să cheme pe calea dreptăţii pe cei rătăciţi precum şi pe cei care nu se supun legii, de aceea am cerut cu toată cinstea prin scrisoare prieteniei sus-zisului capitlu din Oradea, să trimită spre mărturie pe omul lor vrednic de crezare, în faţa căruia Pavel, fiul lui Alexandru, pomenitul om al nostru, să pună să fie strigaţi obşteşte la trei tîrguri din acelaşi ţinut sus-zişii Nicolae, fiul lui Nicolae, Nicolae, Ioan, Emeric, Egidiu, Desideriu, Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ladislau de Dăbîca, ca să-şi înfăţişeze înaintea noastră, împotriva sus-zisului magistru Jakch, la acele octave ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, cum s-a spus mai sus actele lor cu privire' la zisa mănăstire a pomenitei fecioare şi mucenice Margareta, iar cu privire la sus-zisa gloabă, cu care am dat prilej să fie împovăraţi, cum s-a arătat mai sus, să ne plătească nouă ca judecător, două părţi, şi o a treia parte, părţii potrivnice, şi să primească în această pricină hotărîrea din urmă, vestindu-i acolo că dacă vor veni şi se vor îngriji să înfăţişeze pomenitele acte cu privire la zisa mănăstire şi vor voi să primească în acea pricină hotărîrea din urmă şi vor plăti pomenita gloabă, în chipul arătat mai sus, va fi bine, altminteri, neţinîndu-se seamă de lipsa lor vom da acestei pricini încheierea cuvenită, după cum cere legea ţării. Şi după acestea sus-zisul capitlu din Oradea să aibă bunătatea a ne răspunde în scris la acele octave ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe despre cuprinsul întreitei strigări prin tîrguri împreună cu întreaga ei desfăşurare. Şi astfel sosind acele octave ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, şi sus-numiţii Ioan şi Leukus, fiii lui Nicolae, şi Ladislau, fiul aceluiaşi Ioan şi Mihail, fiul lui Ladislau neînfăţişîndu-se şi netrimiţînd au venit înaintea noastră Ioan, fiul lui Pavel' şi Nicolae, fiul lui Dominic în numele sus-zisului magistru Jakch cu scrisoare de împuternicire a regelui, şi au înfăţişat cercetării noastre judecătoreşti împotriva acelor Nicolae, fiul lui Nicolae şi a fiilor lui Ladislau trecuţi cu numele mai sus, scrisoarea de răspuns < trimisă > 464 www.dacoromanica.ro nouă de sus-zisul capitlu din Oradea eu privire Ia acele strigări din tîr-guri; în care am văzut limpede că la sus-însemnatele octave ale «sărbătorii- fericitului mucenic Gheorghe, Pavel, fiul lui Alexandru, omul nostru pomenit, de faţă cu Nicolae, slujitorul altarului sfîntului Dominic mărturisitorul, preot în strana bisericii .zisului capitlu din Oradea, omul de mărturie al acestui a pus să fie strigaţi obşteşte în trei tîrguri din acelaşi ţinut, potrivit pomenitei noastre hotărîri judecătoreşti, acei Nicolae, fiul lui Nicolae şi fiii lui Ladislau ca să-şi înfăţişeze înaintea noastră împotriva acelui magistru Jakch actele lor cu privire la sus-zisa mănăstire a pomenitei fecioare şi mucenice Margareta şi să plătească sus-zisa gloabă cu care au dat prilej să fie împovăraţi şi să primească în această pricină hotărîrea din urmă. Dar acei Nicolae, fiul 'lui Nicolae şi fiii, lui Ladislau numiţi mai sus, strigaţi în chipul mai sus-arătat, nu s-au îngrijit să vină înaintea noastră şi nici să trimită , deşi au fost aşteptaţi în faţa noastră, potrivit legii, de către acei împuterniciţi ai sus-zisului magistru Jaikch, timp de douăzeci şi patru de zile neîntrerupte începînd de la acele octave ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe. După ce s-au împlinit astfel toate aceste^, sus-numiţii Ioan, fiul lui Pavel, şi Nicolae, fiul lui Dominic, împuterniciţii legiuiţi ai sus-zisului magistru Jakch, înfăţişînd o scrisoare deschisă a domnului nostru regele dată sub pecetea sa cea mare în Vişegrad la sărbătoarea Întîmpinării demnului35, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi unu, au arătat limpede că sus-zisa mănăstire abaţială zidită şi înălţată în cinstea sfintei fecioare şi mucenice Margareta pe dealul Meseş în. comitatul Solnpc» dimpreună cu toate folosinţele sale, afară de dreptul de patronat, şi cu toate cele ce ţin de ea a fost dată şi hărăzită, cum s-a arătat mai sus, de către sus-scrisul nostru domn regele Ludovic magistrului’ Jakch şi sus-zişilor săi fii, cerînd ei36 ca, să-i facem noi deplină dreptate acelui magistru Jakch, din partea acelor nobili de Dăbîca în cele de mai sus, păzindu-se legea ţării. Şi deoarece în vremea cînd trebuia să se facă cea dintîi trecere în stăpînire a pomenitei mănăstiri şi a celor ce ţin de ea acelui magistru Jakch şi fiilor săi neîmpotrivindu-se alţii, des-numiţii Ladislau, Ioan, Leukus şi Nicolae, fiii lui Nicolae, fiul lui Mykud banul de Dăbîca s-au ridicat împotrivă şi, după cum s-a arătat mai sus, nu s-au îngrijit să vină sau să trimită înaintea regelui spre a da seama de împotrivirea lor. Apoi, deoarece la a doua trecere în stăpînire ă acelei mănăstiri şi a celor ce ţin de ea, acei fii ai lui Nicolae şi Ladislau, fiul acelui Ioan s-au îngrijit la fel să ridice împotrivire. Iar la timpul plîngerii dintîi sus-pomenitul Petru de Chegea, avînd putere de împuternicit legiuit, în numele acelor fii ai lui Nicolae, fiul lui Mykud banul şi în numele lui Ladislau, fiul lui Ioan, şi apoi în însuşi mersul judecăţii des-pomenitul Ioan, fiul lui Nicolae venind în faţa noastră el însuşi pentru sine iar pentru acei Leukus, fratele său, şi Ladislau, fiul său, ca şi pentru Mihail, fiul lui Ladislau cu sus-zisele scrisori de împuternicire a susţinut37 că au acte temeinice cu privire la sus-zisa mănăstire şi cele ce ţin de ea. Şi în sfîrşit deoarece la legiuitele soroace sorise mai sus statornicite de noi prin judecată acelor şi Leukus, fiii lui Nicolae şi lui Ladislau, fiul aceluiaşi Ioan şi lui Mihail fiul nu 465 www.dacoromanica.ro s-au îngrijit de loc în tot mersul acestei judecăţi să-şi înfăţişeze acele acte ale lor, ci prin fel de fel de măsuri de amînare şi de cuvinte meşteşugite au amînat din soroc în soroc acea înfăţişare de acte. Apoi, deoarece sus-zişii Nicolae, fiul lui Nicolae, precum şi Nico-lae, Ioan, Emeric, Egidiu, Desideriu, Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ladislau de Dăbîca cea sus-pomenită, chemaţi în chipul mai sus-arătat şi vestiţi anume şi strigaţi în trei tîrguri din acelaşi ţinut să facă acea înfăţişare de acte, nu s-au îngrijit nici să vină nici să trimită înaintea noastră, ba chiar, cotropind dreptul altuia, urmăreau să-l ţină în stăpînire cu cutezătoare îndrăzneală. Şi, deoarece obiceiul ţării statornicit din vechime poruncea în astfel de judecăţi ca, neţinîndu-se seama de nici o altă împotrivire a părţii potrivnice, care nu s-au îngrijit să-şi înfăţişeze actele sale la trei soroace ce i-au fost date şi hotărîte potrivit legii, pîrîşii sau reclamanţii să fie puşi în stăpînirea acelor moşii care se judecă.. Şi, deoarece se vedea limpede că sus-zisui magistru Jakch trebuie să fie pus sau aşezat pe calea legii în stăpînirea sus-ziSei mănăstiri şi a celor ce ţin de ea, fără a se mai ţine seama de vreo împotrivire a sus-zişilor nobili de Dăbîca, care, cum s-a spus mai sus, nu s-au îngrijit,să-şi înfăţişeze actele lor şi Cneţinînd seama> nici de împotrivirea altora; şi deoarece în îndelungata dezbatere a acestei pricini nu s-a mai ridicat înaintea noastră împotrivire din partea nimănui altuia. De aceea noi, îndemnaţi de sfatul chibzuit al baronilor şi nobililor regatului care stăteau alături de noi ani hotărît ca sus-' zişii nobili de Dăbîca să fie osîndiţi preţul acelei mănăstiri şi al celor ce ţin de ea din pricina împotrivirii lor neîntemeiate, aşa cum s-a arătat mai sus la trecerea în stăpînire a sus-scrisei mănăstiri a fericitei fecioare Margareta ce trebuia făcută asupra acelui magistru Jakch, iar pentru neplata pomenitelor gloabe ce s-au strîns şi s-au grămădit asupra lor, să fie osîndiţi cu îndoitul lor. Şi am poruncit ca omul nostru, ce se va arăta mai jos, dimpreună cu omul de mărturie al despomenitului capitlu din Oradea — pe care am cerut în scris să aibă bunătatea să-l trimită pentru aceasta — ducîndu-se în marţea dinaintea sărbătorii preacinstitului Trup al lui Hristos, pe atunci în curînd viitoare38, la sus-zisa mănăstire şi la cele ce ţin de ea, şi făcînd legiuitele chemări ale tuturor vecinilor şi megieşilor ei, s-o dea în stăpînire sus-zisului magistru Jakch cu toate folosinţele sale, şi cele ce ţin de ea, potrivit cuprinsului sus-zisei danii regale, ca s-o stăpînească pe veci; fără vătămarea dreptului altuia, neţinîndu-se seama de împotrivirea pomeniţilor nobili de Dăibîca şi a oricăror altora, în privinţa celor de mai sus. Iar dacă vreunii ar trage nădejdea să aibă vreun drept la acea , să şi-l ceară de la el39 după fa’cerea punerii în stăpînire oricînd vor voi, păzind rînduiala legii. Şi după acestea sus-zisul capitlu din Oradea să aibă bunătatea să ne răspundă, în scris la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mi'hail pe atunci viitoare40, despre felul cum s-a făcut punerea în stăpînire cu întreaga sa desfăşurare. în sfîrşit, sosind acele octave ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, deş-pomenitul magistru Jakch venind însuşi înaintea noastră, a înfăţişat cercetării noastre judecătoreşti o scrisoare a sus-zisului capitlu din Oradea întocmită în chip de privilegiu, în care, între altele, se spunea că acel capitlu, după ce a primit cu cinstea cuvenită scrisoarea noas-• tră, a hotărît să trimită spre mărturie, dimpreună cu omul nostru Blasiu 466 www.dacoromanica.ro de Molumsar diacul, notar al curţii noastre, trimis anume pentru cele de mai sus, pe chibzuitul bărbat magistrul Avram, soţul şi fratele lor canonic, ca să împlinească cele de mai sus. Aceştia înapoindu-se după aceea la acel capitlu şi întrebaţi de el, i-au arătat deopotrivă că în sus-zisa marţi dinaintea sărbătorii prea-cinstitului Trup al lui Hristos, acum trecută, şi în celelalte zile îndată următoare potrivite pentru aceasta s-au dus la acea mănăstire abaţială zidită în cinstea fericitei fecioare Margareta pe dealul numit Meseş în comitatul Solnoc, care se cheamă Mezeş-Apath, şi la cele ce ţin de ea, chemînd acolo în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii ei, şi fiind aceştia de faţă, au dat în. stăpînire acea mănăstire şi toate folosinţele sale şi cele ce ţin de ea sus-zisului magistru Jakch de Coşeiu potrivit cuprinsului pomenitei danii regeşti, ca s-o stăpînească pe veci, fără a atinge dreptul altuia şi neivin-du-se chiar nici un împotrivitor. După înfăţişarea acestei scrisori, deoarece din cuprinsul ei am aflat că des-pomenita mănăstire împreună cu cele ce ţin de ea a fost dată în stăpînirea acelui magistru Jakch de către sus-scrişii om al nostru şi al eapitlului, potrivit hotărîrii noastre judecătoreşti, de aceea noi dimpreună cu baronii şi nobilii regatului care stăteau alături de noi <'la judecată> am lăsat şi am încredinţat prin puterea judecătorească acelui magistru Jakch şi prin el pomeniţilor săi fii acea mănăstire şi cele ce ţin de ea, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci, cu acel drept cu care se ştie că ţine de ei din pomenita danie regească, fără a vătăma dreptul altuia; iar pe sus-zişii nobili de Dăbîca i-am silit la veşnică tăcere cu privire la această . Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am hotărit să dăm acestui magistru Jakch şi fiilor săi scrisoarea noastră privilegială de faţă întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate şi autentice. Dat la Vişegrad, în a treizecea zi a sus-ziselor octave ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh. Stat. Cluj-Napoca, colecţia Iosif Kemeny. Copie simplă de la începutul veacului al XVII-lea. REGEŞTE: Szabo, Erd. Muz. okl., p. 28—29, nr. 124 cu data greşită 28 octombrie 1365. 1 începutul actului lipseşte, documentul fiind rupt. Din această cauză emitentul actului este dat cu probabilitate. Din context rezultă că el nu poate fi Ludovic I, regele Ungariei, cum afirmă Szabo în Erd.Muz.okl,, p. 28. nr. 124, ci trebuie să fei Ştefan Bubek, judele curţii regale. 2 Corect: que. 3 Corect: prompţi. 4 Corect: presentialitate. 5 în copie, scris ulterior deasupra rîndului; corect: citatis. 6 Corect: Varadiensls. 7 Corect: dupplo. 8 Corect: consulere. 9 Corect: presentaverant. ,1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 * 15 16 17 Astfel în copie. 11 Astfel în copie, greşală evidentă în loc de: confessoris. 12 în copie scrise deasupra rîndului de o altă mină. 13 Corect: prime. 11 Corect: Michaeli. 15 Corect: nostrum. 16 8 mai 1361. 17 30 mai 1361. 467 www.dacoromanica.ro 18 13 septembrie 1361. 19 9 septembrie 1361. 20 E vorba de mănăstirea Meseş, azi dispărută. Amintirea ei o păstrează Dealul Mănăstirii din munţii Meseş, in judeţul Sălaj. 21 Adică a mănăstirii şi a celor ce ţin de ea. 22 6 octombrie 1361. 28 13 ianuarie 1364. 24 Adică Ladislau şi Nicolae, care nu s-au înfăţişat. 25 1 mai 1364. 28 E vorba de împuternicitul Bartha. 27 Adică Nicolae, fiul lui Nicolae, şi fiii lui Ladislau, care nu se înfăţişează. 28 1 august 1364. 28 6 octombrie 1364. 30 Adică celor din capitlul Orăzii. 81 21 septembrie 1364. 82 Magistrul Jakch. 88 Ioan, fiul lui Nicolae. 84 1 mai 1365. 85 2 februarie 1361. 88 Ioan, fiul lui Pavel şi Nicolae, fiul lui Dominic. 87 Petru de Chegea şi apoi Ioan, fiul lui Nicolae. 88 10 iunie 1365. 89 De la magistrul JaRch. 40 6 octombrie 1365. 437 1365 noiembrie 4 (sedecima die quindenarum residentie regalis exer-citus contra Bulgaros moţi et ad octavas festi beati Michaelis archangeli proclamate). Ştefan Bebek, judele curţii regale, face cunoscut că în procesul dintre Nicolae, fiul lui Keled de Diosig şi soţia lui Mihail de Monak, cu privire la drepturile de moşie ale lui Dorogh, fiul lui Ştefan, fiul lui Laurenţiu de Dob, fratele sus-numitei a dat acesteia moşiile şi părţile de moşie ale răposatului Dorogh, în temeiul scrisorii lui Ludovic I, regele Ungariei, din 19 mai 1364, nr. 271. Bibi. Szăchenyi din Budapesta, colecţia Gabriel Nagy, tom. 17. p. 219. Rezumat în actul lui Sigismund, regele Ungariei din 17 februarie 1400, Vişe- grad, (cf. Mălyusz, II, nr. 82). REGEŞTE: Fejer, X/2, p. 779—800. 438 1365 noiembrie 6, Zvolen. Nos, Lodovicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commendantes presentium tenore significamus universis, quod nos fidelibus nostris, universis nobilibus de partibus Transiluanis et eorum heredibus, huius-modi libertatis et gratie perpetuo durature prerogativam dedimus et annuimus, ut ipsi nobiles eorumque heredes et posteri ac quipiam ip-sorum suos populos et iobagiones ac famulos impossessionatos, in om-nibus causis et causarum articulis, • exceptis duntaxat furtis, publicis latrociniis et causis criminalibus, ad instar ceterorum nobilium regni noştri iudicandi plenam habeant facultatem. Volumus igitur et vobis. universis prelatis, baronibus, comitibus, castellanis, nobilibus, officiali-bus et aliis cuiusvis dignitatis et status hominibus possessionatis, itcm civitatibus et liberis villis ipsarumque rectoribus, iudicibus et villicis, 468 www.dacoromanica.ro fidelibus nostris, quibus presentes ostendentur, firmissimo regio suo edic-to mandamus, quatenus deinceps populos, iobagiones et famulos im-possessionatos predictorum nobilium de partibus Transiluanis in nullis causis et causarum articulis motis et movendis, exceptis solum, ut pre-fertur, furtis, publicis latrociniis et causis criminalibus, indicare vel vestro astare iudicatui compellere presumatis nec ipsos aut eorum alte-rum in personis seu rebus suis alibi, in tenutis et possessionibus vestris ac vestri in medio arestare1 et impedire sive impediri et areStari2 facere quomodolibet3 audiatis,4 sed, si qui aliquid actionis vel questionis contra ipsos populos, iobagiones et famulos impossessionatos habent vel habue-rint, hoc in presentia iam dictorum nobilium vel suorum officialium assequantur, ordine iuris observato ac libertate ipsorum nobilium pre-missa requirente. Qui si in reddenda iustitia cuipiam in eorum presentia et in suis possessionibus recusantes vel tepidi extiterint, tune non dicti populi, iobagiones et famuli earum impossessionati, sed iidem nobiles in nostram vel ordinarii iudicis ipsorum presentiam legitime cvocentur, abnegate iustitie rationem efficacem redituri, ubi ex parte eorum dominorum plene iustitie et satisfactionis impendetur comple-mentum cuilibet querulanti. Datum Zolii, feria quinta proxima post festum Omnium sancto-rum, anno domini Mmo CCCmo sexagesimo quinto5. Presentes autem, dum nobis reportate fuerint, sub maiori sigillo nostro emanări faciemus. Datum ut supra. Noi, Ludovic din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor că noi am dat şi am încuviinţat tuturor credincioşilor noştri nobili din părţile Transilvaniei şi moştenitorilor lor privilegiul acestei libertăţi şi milostiviri care să dăinuiască de-a pururea; (anume) ca aceşti nobili şi moştenitorii şi urmaşii lor precum şi oricare dintre dînşii să aibă deplină putere la fel ca ceilalţi nobili ai ţării noastre, de a judeca pe oamenii, iobagii şi slujitorii lor fără moşie în toate pricinile şi capetele de pricini, afară doar de hoţii, tîlhării la drumul mare şi crime. Voim aşadar şi prin straşnică poruncă regească vă poruncim vouă tuturor prelaţilor, baronilor, comiţilor, castelanilor, nobililor, slujbaşilor şi celorlalţi oameni cu moşie de orioe stere sau treaptă şi de asemenea oraşelor şi satelor slobode şi dregătorilor, judecătorilor şi juzilor lor, credincioşii noştri, cărora li se va înfăţişa această (scrisoare), ca de aci înainte să nu vă încumetaţi a judeca sau a sili să stea în faţa judecăţii voastre pe oamenii, iobagii şi slujitorii fără de moşie ai sus-zişilor nobili din părţile Transilvaniei, îr^ nici o pricină sau capete de pricini pornite sau care se vor pomi de acum încolo, afară numai cum se spune mai sus, de hoţii, tîlhării la drumul mare şi crime, şi nici să nu cutezaţi în vreun chip a-i popri şi împiedica ori a pune să fie popriţi ori împiedicaţi ei sau vreunul dintr-înşii în fiinţa ori lucrurile lor oriunde în ţinuturile sau moşiile voastre ori în mijlocul vostru, ci, dacă vreunii au sau vor avea vreo pricină sau plîngere împotriva acelor oameni, iobagi şi slujitori fără de moşie s-o urmărească în faţa zişilor nobili sau a slujbaşilor lor păzind rînduiala legii şi după cerinţa pomenitului privilegiu al acestor nobili. Iar dacă aceştia vor tăgădui sau nu se vor grăbi să facă cuiva dreptate în faţa lor şi pe moşiile lor, atunci nu sus-zişii oameni, iobagi sau slujitori fără de moşie ai lor, ci sus amintiţii nobili să fie chemaţi în chip legiuit înaintea noastră sau a judelui lor obişnuit, ca să 34 — Documenta Romaniae Historica 469 www.dacoromanica.ro dea socoteală temeinică pentru faptul de a fi tăgăduit (cuiva) dreptatea şi acolo i se va da oricărui pîrîş dreptate şi îndestulare deplină din partea acelor stăpîni (ai lor). Dat la Zvolen, în joia de după sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Iar atunci cînd cele de faţă ne vor fi înapoiate, vom pune să fie date sub pecetea noastră cea mare. Dat ca mai sus. Arh. Nat. Magh. Dl. Transumpt în actul capi ţiului din Alba Iulia din 1 martie 1366. EDIŢII; Fejer. IX/3, p. 503—504; Transilvania, 1871, p. 267; (cu data greşită: după 1 noiembrie 1365), HurmuzaM^Densuşianu, 1/2, p. 109—110; Katona, X. p. 360; Ub., II, p. 230—231; 1 2 * 4 5 1 Corect; arrestare. 2 Corect: arrestari. a Urmează: habeatis, subpunctat. 4 Corect: audeatis. 5 Urmează: nos enim petitionibus, subpunctat. 439 1365 noiembrie 6 (secundo die festi saneti Emerici ducis), Buda. Ludovic 1, regele Ungariei, cere capitlului din Vasvâr să trimită un om de mărturie care împreună cu omul său să cerceteze dacă Ştefan, fiul lui Ioan de Zenth Ivan se află acum acasă sau este plecat în Bulgaria, împreună cu Dionisie (cum Dionisio wayuoda), voievodul Transilvaniei, precum afirmă tatăl lui care pe acest motiv a cerut amî-narea procesului de la 6 octombrie (in octavis festi beati Michaelis ar-changeli), la 1 iulie (1366) (ad octavas festi Nativitatis beati Johanrus Baptiste, nune venturas), pe care îl avea înaintea curţii regale împotriva lui Şefan, fiul lui Martin tot de Zenth Ivan. Arh. Stat. Szombathely, arh. Szelestey de Szentivânfa. Orig. hîrtie. EDIŢII: Codex dipl. patrius, II, p. 129; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 110. 440 1365 noiembrie 25, Sîntimbru. Nos Petrus, vicevoyvoda Transsilvanus, memorie commendamus quod in octavis festi beati Martini confessoris nune proxime preteritis, Johannes, filius Iohannis de Fyzkuth ad nostram accedendo presentiam, per modum protestationis nobis significare curavit, quod cum ipse una cum magistro Ladislao dicto Cheh coram vicario venerabilis in Christo patris domini Dominici, dei et apostolica gratia episcopi Transsilvani, ratione dotis et rerum parafemalium condam domine consortis, sororis videlicet eiusdem magistri Ladislai litem habuisset in octavis festi beati Georgii martyris nune proxime preteritis, et uni verse cause in toto regno domini noştri regis emerse, ratione exercitus eiusdem ad quin-denas residentie ipsius exercitus ad mandatum regium exstitissent prorogate, et medio tempore, cum ipse in Budunio in eodem exercitu regali exstitisset, in sua absentia eidem magistro Ladislao dicto Cheh contra 470 www.dacoromanica.ro ipsum literas convictoriales seu iudiciales ipse dominus vicarius dare curavisset in suum preîudicium et derogamen, super quo literas nostras protestatorias per nos sibi dări postulavit, quas nos concessimus iustitia communi suadente. Datum in Sancto Emerico, octavo die termini prenotati anno domini M. CCC. LX. quinto. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că la octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul acum de curînd trecute1, Ioan, fiul lui Ioan de Fiscut, venind înaintea noastră, s-a îngrijit să ne aducă la cunoştinţă în chip de întâmpinare, că deoarece la octavele de curînd trecute cile sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe1 2, el a avut — în faţa vicarului venerabilului întru Hristos părinte, domnului Do-minic, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcopul Transilvaniei, o judecată cu magistrul Ladislau zis Cheh, pentru zestrea şi darurile de nuntă ale răposatei sale soţii, anume sora pomenitului magistru Ladislau, şi deoarece toate pricinile ivite în toată ţara domnului nostru regele au fost amînate prin poruncă regească, din pricina expediţiei lui, pe a cincisprezecea zi după lăsarea la vatră a oastei3 numitului rege, iar în răstimp, pe cînd el4 se afla la Vidin în pomenita expediţie regească, în lipsa lui, zisul domn vicar a avut grijă să dea magistrului Ladislau zis Cheh o scrisoare de osîndire sau globire împotriva sa, spre paguba şi pierderea sa5, drept aceea a cerut să-i dăm scrisoarea noastră de intîmpinare, pe care noi i-am dat-o potrivit dreptăţii obşteşti. Dat la Sîntimbru, în a opta zi a sorocului mai sus însemnat, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh., Dl., arh. fam. Teleki din Tg. Mureş, nr. 7 151. Orig. hîrtie, cu pecetea de închidere a lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei. EDIŢII: Teleki, I, p. 139 (cu data greşită: 27 octombrie 1365). 1 18 noiembrie 1365. 2 1 mai 1365. 3 20 octombrie 1365 (lăsarea la vatră fiind în 1365 la 6 octombrie). 4 Pîrîşul. 5 A pîrîşului. 441 1365 noiembrie 29 (tercio Kalendas Decembris). Ludovic I, regele Ungariei, amintind de pierderea peceţii la Ozora şi de pecetea regelui Carol Robert „pierdută printr-o întîmplare nenorocită în Ţara Romînească“ (in partibus Transalpinis casualiter deper-dito) întăreşte cu noua sa pecete autentică privilegiul său din 21 decembrie 1355 (D R H — C — voi. X, nr. 363) cuprinzînd actul său din 6 decembrie 1351 (D.R.H. — C — voi. X, nr. 83) privitor la moşia Şim-leul Silvaniei, pentru doamna 1, soţia magistrului Ladislau de Bâtor, fiica răposatului magistru Simion2 de Medieş (Meggyes) şi pentru moştenitorii şi urmaşii ei. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Teleki de Luna de Sus. Orig. perg., (textul este scris pe plicatură), pecetea atîrnată de şnur de mătase roşie şi galbenă s-a pierdut. 1 în orig. lipseşte; întregit pe baza actului din 6 decembrie 1351. 2 Corect: Mauriciu, ci. actul de la nota nr. 1. 471 www.dacoromanica.ro 442 1365 noiembrie 29 (tertio Kalendas Decenibris). Ludovic I, regele Ungariei, acordă privilegii negustorilor din Wro-clav (Breslau) asemănătoare celor date negustorilor din Praga şi Niim-berg. Dumitru de Oradea (Varadiensi), Dominic al Transilvaniei (Tran-syluano), Dominic de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh.Stat. Wroclaw. Orig. perg., cu pecete atîrnată. EDIŢII: Fejer, IX/3 p. 495—498. 443 1365 decembrie 4, Vişegrad. Nos, Dionisius, woyuoda Transsiluvanus et comes de Zonuk, da-mus pro memoria quod nos medietatem iudicii habite pacis trium mar-carum, qua1 nos Bechew de Od racione pacificacionis sue unacum Blasio, filio Emerici de eadem Od, in facto cuiusdam particule terre in dicta possessione Od habite facte, nos velut iudicem suum ordinarium placare tenebatur, ad instantem peticionem magistri Ladislai, filii Johannis, filii Briccii de Batur, eidem duximus relaxandum, reddentes eundem Bechew super ipsa medietate trium marcarum expeditum et per omnia absolutum, testimonio presencium mediante. Datum in Vysegrad, in festo beate Barbare virginis, anno domini M° CCC° LX-"10 quinto. Noi, Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dăm de ştire că noi, la cererea stăruitoare a magistrului Ladislau, fiul lui Ioan, fiul lui Bricciu de Batur, am hotărît ca să fie iertată jumătatea celor trei mărci ale gloabei păcii avute <şi> făcute de noi lui Bechew de Dio-şod cu privire la împăcarea sa cu Blasiu, fiul lui Emeric, din aceeaşi Dioşod, în legătură cu o bucată de pămînt aflată în zisa moşie Dioşod, era dator să ne împace pe noi ca pe judecătorul lui legiuit, socotind pe acelaşi Bechew descărcat şi întrutotul dezlegat cu privire la această jumătate a celor trei mărci, prin mijlocirea mărturiei de faţă. Dat la Vişegrad, la sărbătoarea fericitei fecioare Barbara, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Arhiv.Stat.Zalău, fond Parohia reformată Dioşod, dos. nr. II/l. Fotocopie la Bibl.Acad.R.S.R. Filiala Cluj-Napoca, Ft. 516/1. Orig.perg., cu urmele peceţii de închidere aplicate pe verso. 1 Corect: quam. 444 <1365> decembrie 6(octavo Idus Decembris, anno domini M.CCC.LV, regni autem noştri anno XXIV). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte cu pecetea sa nouă dublă şi autentică privilegiul său din 1349 prin care a acordat dreptul de paloş familiei Berthdthy. Dumitru de Oradea (Waradiensis), Dominic al Tran- 472 www.dacoromanica.ro silvaniei (Transiluano), Dominic de Cenad (Chanadiensis) episcopi; Dio-nisie, voievodul Transilvaniei (wayuoda Transyluano). Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Berthothy. Transumpt in actul capitlului de Spiă din anul 1596. Bibi. Szechenyi din Budapesta. Oct. Lat. 61; 151 f; manuscrisul lui K. Fe-jervâri: Notltia Comitatus Sărosiensis, voi. III, 1776, nr. 117, cu data greşită: 1355. EDIŢII: Fejer, IX/2, p. 390—392 (după copia lui Fejervâri). 445 1365 decembrie 10, . Nos, conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmonostra, damus pro memoria quod Michael, filius Andree de Zenthivan, perso-naliter adeundo ad nostram presentiam, per modum protestationis et prohibitionis nobis significari curavit quod serenissimus princeps domi-nus Ludovicus, dei gratia rex Hungarie, nobilibus puellabus, filiabus Johannis, filii Martini de eadem, videlicet Barbare, Sebe et Catherine, portionem possessionariam patris ipsarum in eadem Zenthivan, iure hereditario possidendam sua benignitate eiusdem1 puellabus contulisset, in grande preiudicium suum et derogamen sui iuris. Qua quidem protestatione facta et prohibitione, eundem dominum nostrum regem et alios quoslibet barones regni ab huiusmodi collatione, donatione, item easdem nobiles puellas ab occupatione, detentione et ipsis perpetuatione prohiberet et inhiberet, et prohibuit contradicendo coram nobis. Datum quarta feria proxima post festum beati Nicolai episcopi et confessoris, anno domini M°CCC°LX° quinto. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăş-tur, dăm de ştire că venind însuşi în faţa noastră Mihail, fiul lui Andrei de Sîntioana, s-a îngrijit să ne aducă la cunoştinţă în chip de întîmpi-nare şi oprelişte că prealuminatul principe domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, din bunătatea sa, a hărăzit nobilelor fete, fiicele lui Ioan, fiul lui Martin tot de (Sîntioana), anume Barbara, Sebe şi Ecaterina, bucata de moşie a tatălui lor din acea (moşie) Sîntioana, ca s-o stăpînească cu drept de moştenire, spre marea sa pagubă şi cu încălcarea dreptului său. Făcînd această întîmpinare şi oprelişte, a oprit şi împotrivindu-se opreşte şi în faţa noastră pe domnul nostru regele şi pe oricare alţi baroni ai regatului de la o atare hărăzire şi dăruire, iar pe acele nobile fete, de la luarea şi ţinerea în stăpînire, precum şi de la lăsarea lor pe veci. Dat în miercurea de după sărbătoarea fericitului Nicolae episcopul şi mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi cinci. Copie în Kemeny, Dipl. Trans. Appeiviix. 3. p. 31 (după o copie a lui Andrei Huszti). 1 Corect: eisdem. 473 www.dacoromanica.ro 446 1365 decembrie li (tertio Idus mensis Decembris). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte episcopului de Zagreb şi fra telui sau o danie. Dumitru de Oradea (Waradiensi), Dominic al Transilvaniei (Transiluano), Dominic de Cenad (Chanadiensi) episcopi; Dionisie, voievodul (woyuoda) Transilvaniei. Arh.Naţ.Magh., Dl. 5 233. Orig.perg., pecetea atîrnată de şnUr de mătase de culoare violetă şi albă s-a pierdut. EDIŢII: SmiHklas, XIII, p. 485—487. 447 1365 decembrie 27 (sexto Kalendas mensis Januarii). Ludovic I, regele Ungariei, transcrie privilegiul capitlului de Oradea (Waradiensis) din 7 ianuarie 1359 (D.R.H. —C— voi. XI, nr. 352) — cuprinzînd actul său din 2 decembrie 1358, Vişegrad (D.R.H. — C — voi. XI, nr. 333) cu privire la hotărnicirea moşiilor Ardo şi Rokase în litigiu dintre orăşenii din Zeuleus pe de o parte şi nobilii de Ordow pe de altă parte. Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei (Transsil-uano), Dominic de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Dionisie, voievodul Transilvaniei (woyuoda). Arh.Naţ.Magh., Dl., arh. fam. Perenyi. Orig. perg. Arh.Naţ.Magh., Dl. 38 175, 38 584 şi 70 878. Fotocopii la Insfc de ist. şi arh. Cluj-Napoca 1358. Transumpt in actul reginei Maria din 24 mai 1390, Diosgyor (Mălyusz I, nr. 1 511). REGEŞTE: Cod.Andeg., VII, p. 537. ADDENDA 448 1364 mai 11, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradyensis, significamus tenore presen-tium quibus expedit universis quod Paulo, filio Petri de Vettys, ab una, parte vero ex altera, Laurentio, filio Petri, fratre suo1 de eadem; ad nostram personaliter accedentibus presentiam vive vocis oraculo coram nobis sunt confessi quod ipsi voto una(nimi et eorum vo)luntate2 ma-turaque deliberatione prehabita tăiem in possessionibus ipsorum infra denotandis inter se fecissent divisionem perpetuo et inviolabiliter dura-turam quod primo prefaţam possessionem ipsorum Vettys vocatam in duas partem divisissent hoc modo quod unus vicus simplicis ordinis, a fundo curie patris ipsorum inclusive ad partem occidentalem protensus a plaga fluvi3 Zomus situs usque finem unacum medietate iuris patronatus cessisset in ius et proprietatem dicti Laurentii, unam autem plagam ver-sus fluvium Zomus tendentem pro communi transsitu3 reliquendo, altero vico autem duplicis ordinis in eadem sito, a fundo eiusdem Pauli inci-piens, inclusive, versus partem meridionalem protenso, similiter usque 474 www.dacoromanica.ro finem cum secundo vico simplicis ordinis, prefato Paulo remanente; in fine autem ipsius vicii3, a parte possessionis Chege, ex utraque parte, idem Laurentius, a parte autem possessionis Keleyenus vocate, in loco sessionali edificis3 destituto, prenotatus Paulus, iobagiones locandi habe-rent facultatem. Molendinum nempe Ipsorum in fluvio Zomus habitum divisissent hoc modo quod meditetatem fructuum ipsius molendini pre-fatus Laurentius, relicam3 vero medietatem prelibatus Paulus perciperent et possiderent. Item aliam possessionem ipsorum Almas vocatam, in facie terrarum usualium eiusdam possessionis Vetys3 habitam, in duas partes divisissent, cuius recta mediatas, a parte septemtrionali adiacens usque finem ano-tato3 Paulo provenisset, reliqua medietate eiusdem, a parte meridionali existente, predicto Laurentio remanente. Item possessionem ipsorum Vyfolu vocatam, similiter in facie terrarum usualium eiusdem possessionis Vetis3 habitam, modo quo supra in duas divisissent partes rectas et quoequales3, cuius recta medietas, scilicet unus vicus simplicis ordinis a parte meridionali adiacens usque finem cum sessionibus, similiter in ius et proprietatem predicti Pauli provenisset, altero vico simplicis ordinis a parte septemtrionali habito, unacum .locis sessionalibus, habitatorijaus destitutis, memorato Laurentio remanente. Possessionem denique ipsorum Chamakuz vocatam, populosam, divisissent hoc modo quod recta medietas eiusdem a parte prati adiacens usque finem, prefato Paulo devenisset, alia medietate, a parte campestrali adiacente, unacum fundo curie sue, ipsi Laurentio remanente; in locis autem sessionalibus utraque partium in sua portione possessionaria iobagiones locandi haberet facultatem. Possessionem ipsorum Batar vocatam, in comitatu de Hugacha si-tuatam, divisissent hoc modo quod unus vicus simplicis ordinis in eadem possessione situs, a parte fluvi3 Batar exsitens, a domo eiusdem Paulo4 indusive, ipsi Paulo provenisset et alter vicus, a parte occidentali adiacens in eadem situs usque finem, prefato Laurentio cessisset et devenisset; ius autem patronatus ecclesie ipsorum in eadem fondata3 communi usui deputassent; tributum autem ipsorum in prefaţa possessione Batar exsigi3 consuetum, divisissent hoc modo quod recta dimidietas eiusdem tributi prefato Paulo, reliqua vero medietas, ipsi Laurentio provenisset; molendinum enim ipsorum in predicto fluvio Batar habitum, similiter in duas partes divisissent, cuius una pars ipsi Paulo, reliqua vero medietas pre-libato Laurentio cessisset et devenisset. Item possessionem ipsorum Posanetereme vocatam, divisissent hoc modo quod unus vicus, in eadem possessione situs, a parte orientali adiacens usque finem, prefato Paulo, et alter vicus, a parte occidentali adiacens, similiter usque finem, cum suis locis sessionalibus, antedicto Laurentio provenisset; terras autem usuales predictarum possessionum, in prefaţa divisione cuique partium provenientium, communi usui deputassent. Equatias autem ipsorum, similiter in duas divisissent partes, quarum recta medietas prefato Paulo, reliqua vero medietas, antedicto Laurentio, provenisset. Adiecerunt etiam eedem partes quod, si processu temporum prefa-tum Paulum, divino nutu sine herede premori contingeret, ipso Laurentio 475 www.dacoromanica.ro superstite remanente, extunc diete possessiones et portiones possessio-narie eiusdem, prelibato Laurentio et suis successoribus devolvi deberent et succesi perpetuo possidende; si vero prelibatus Laurentius absque he-redum solatio decederet, ut premittitur, extunc predicte possessiones sue memorato Paulo et posteris eiusdem devolverentur; ad quo partes spon-tanea se obligarunt voluntate coram nobis. Datum in vigilia festi Penthecostes, anno domini Mmo CCCmo LXmo quarto. Noi, capitlul bisericii din Oradea, facem cunoscut prin cuprinsul (scrisorii) de faţă, tuturor cărora se cuvine că venind înşişi înaintea noastră Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, pe de o parte, şi Laurenţiu, fiul lui Petru, fratele său tot de acolo, pe de altă parte, ne-au spus prin viu grai înaintea noastră că ei, într-un glas şi cu buna lor voie şi după o cuminte chibzuire făcută mai înainte, în moşiile lor mai jos însemnate au făcut între ei o astfel de împărţeală, care va dăinui pe veci şi în chip nestrămutat (astfel) că mai întîi au împărţit în două părţi pomenita lor moşie numită Vetiş în aşa fel că o uliţă cu un singur rînd (de case), întinzîn-du-se înspre apus, din locul curţii tatălui lor, cuprinzînd-o (şi pe aceasta), aşezată de la rîul Someş pînă la capăt, împreună cu dreptul de patronat a trecut în dreptul de proprietate a zisului Laurenţiu, iar o parte ce se întinde înspre rîul Someş, rămînînd pentru trecere comună, şi cealaltă uliţă cu două rînduri (de case), aşezată în aceeaşi (moşie), începînd de la curtea acelui Pavel, cuprinzînd-o (şi pe aceasta), întinzîndu-se spre miazăzi, de asemenea pînă la capăt, i-a rămas pomenitului Pavel împreună cu o a doua uliţă cu un singur rînd (de case); iar în capătul acelei uliţi, înspre moşia Chege, şi de o parte şi de alta, acel Laurenţiu să aibă putinţa de a aşeza iobagi, iar dinspre moşia numită Gilian, într-un loc de sesie lipsit de clădiri, sus-zisul Pavel să aibă putinţa de a aşeza iobagi. Iar moara lor avută pe rîul Someş au împărţit-o în acest chip că o jumătate a cîştigului morii să o strîngă şi să o stăpînească pomenitul Laurenţiu, iar jumătatea rămasă (a cîştigului) să o strîngă şi să o stăpînească pomenitul Pavel. La fel, au împărţit în două părţi o altă moşie a lor numită Almas, avută pe pămînturile de folosinţă ale aceleiaşi moşii Vetiş, o dreaptă jumătate a acesteia, aşezată înspre miazănoapte pînă în capăt a ajuns (în stăpînirea) sus-însemnatului Pavel, jumătatea rămasă a aceleia, aflătoare înspre miazăzi, rămînîndu-i sus-zisului Laurenţiu. De asemenea, în chipul de mai sus, au împărţit în două părţi drepte şi la fel de mari moşia lor numită Vyfolu, avută tot pe pămînturile de folosinţă ale aceleiaşi moşii Vetiş, o dreaptă jumătate a acesteia, adică o uliţă cu un singur rînd (de case), aşezată înspre miazăzi pînă la capăt, cu sesiile, a ajuns la fel în dreptul de proprietate al sus-zisului Pavel, cealaltă uliţă cu un singur rînd (de case), avută înspre miazănoapte, împreună cu locurile de sesie, lipsite de locuitori, rămînînd pomenitului Laurenţiu. Apoi au împărţit moşia lor numită Ciumeşti, împoporată, în acest chip că, o dreaptă jumătate a ei, aşezată înspre luncă, pînă la capăt a ajuns (în stăpînirea) pomenitului Pavel, cealaltă jumătate, aşezată spre (partea) de cîmpie, împreună cu locul curţii sale, rămînîndu-i lui L^u- 470 www.dacoromanica.ro renţiu, iar în locurile de sesie, fiecare din cele două părţi are putinţa să aşeze în partea sa de moşie, iobagi. In acelaşi chip au împărţit moşia lor numită Batar, aşezată în comitatul de Ugocea că lui Pavel i-a ajuns (în stăpînire) o uliţă cu un singur rînd (de case), aşezată în aceeaşi moşie, aflătoare dinspre rîul Batar, pînă la casa acelui Pavel, cuprinzînd-o (şi pe aceasta) şi pomenitului Laurenţiu i-a căzut şi ia ajuns (în stăpînire) o altă uliţă, aşezată în aceeaşi (moşie) spre apus pînă la capăt; iar dreptul de patronat al bisericii clădită în aceeaşi (moşie) a lor l-au rînduit îndeobştei folosinţe; iar darea obişnuită să fie strînsă în pomenita lor moşie Batar au împărţit-o în acest chip că o dreaptă jumătate a acestei dări i-a ajuns pomenitului Pavel iar jumătatea rămas, lui Laurenţiu; şi au împărţit de asemenea în două părţi moara lor avută pe sus-zisul rîu Batar, o parte a acesteia a căzut şi a ajuns (în stăpînirea) lui Pavel, iar jumătatea rămasă pomenitului Laurenţiu. La fel au împărţit moşia lor numită Tiream în acest chip că o uliţă aflată în acea moşie, aşezată spre răsărit pînă la capăt a ajuns (în stăpînirea) pomenitului Pavel, şi mai înainte-zisului Laurenţiu, cealaltă uliţă, aşezată înspre apus, de asemenea pînă în capăt împreună cu locurile de sesie; iar pămînturile de folosinţă ale sus-ziselor moşii, ajunse la pomenita împărţeală (în stăpînirea) fiecărei părţi le-au rînduit îndeobştei folosinţe. Iar hergheliile lor le-au împărţit de asemenea în două părţi, o dreaptă jumătate a lor a ajuns (în stăpînirea) pomenitului Pavel, iar mai sus-zisului Laurenţiu, jumătatea rămasă. Şi cele două părţi au adăugat că, dacă în scurgerea vremii s-ar întîmpla ca din voinţa dumnezeiască pomenitul Pavel să moară fără moştenitor, Laurenţiu rămînînd supravieţuitor, atunci zisele moşii şi părţi de moşie ale aceluia trebuie să fie trecute (în stăpînirea) şi să fie moştenite ■de pomenitul Laurenţiu şi de urmaşii săi spre a le stăpîni pe veci; iar dacă s-ar întîmpla ca pomenitul Laurenţiu să moară fără mîngîierea unor moştenitori, atunci sus-zisele sale moşii să fie trecute (în stăpînirea) pomenitului Pavel şi a urmaşilor săi; la acestea părţile sau legat de bună voie înaintea noastră. Dat în ajunul sărbătorii Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci şi patru. Documentul făcea parte în 1917 din colecţia lui Madarassy Jeno. Un document cu text asemănător se afla în colecţia liceului reformat evanghelic din Sighet (cf. Szâzadok, 1889, VIII, p. 95). Orig. perg. EDIŢII: Emlekkdnyv Fejerpătaky Lăszlo, Budapesta, 1917, p. 287—289. * * 1 Lipseşte în text, întregit după sens. 2 Lacună, întregit după sens. * Astfel în orig. * Corect: Pauli. 449 1365 februarie 2. Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Pavel de Sănyd (Seneu), transcrie actele regelui Carol Robert din 29 martie 1323 şi 20 august 477 www.dacoromanica.ro 1326, „două scrisori deschise ale strălucitului şi măritului principe, răposatul domn Carol, vestitul rege al Ungariei, preascumpul nostru părinte, de pioasă amintire, însemnată cu pecetea sa mijlocie, pierdută din întîm-plare în Ţara (lui) Basarab (... quasdam duas litteras patentes excel-lentis et magnifici principis olym domini KardLi incliti regis Hungarie, genitoris noştri karissimi, pie memorie, mediocri suo sigillo in terra Bo-zorab deperdito consignatas ....) Arh. Naţ. Magh., Dl. 10 4765. Orig. EDIŢII: Magyar Nyelv., 27. (1931) p. 206—209. REGEŞTE: Fejir, IX/7, 56—57; Szikely o fel., I, p. 52—53; DIR — C —, veac. XIV, voi. IV, p. 282, nr. 401. (In cele trei ediţii cu data greşită şi incompletă: 1346); T6rt. Szemle, VII, 1964, p. 564, nr. 3—7. DOCUMENTE FALSE NECUPRINSE IN VOLUM Ludovic I, regele Ungariei confirmă un prilegiu din 1264. Se menţionează, printre alţii, demnitari din Transilvania. EDIŢII: Fejer, IX/3, p. 415-M17; cf. Karăcsonyi, p. 40 nr. 200. 478 www.dacoromanica.ro DOCUMENTE GREŞIT DATATE IN EDIŢIILE VECHI* 1263 ianuarie 16 (Fejer, VII/3, p. 46 şi IX/3, p. 364—366; Teutsch u. Firnhaber, I, p. 75; Hurmuzaki-Densuşianu, I/l, p. 304), cu data corectă: 1363 ianuarie 17, (Oradea); cf. doc. nr. 145. 1341 ianuarie 22 (Revista istorică, 1929, p. 148—149; DIR — C veac XIV, voi. IV. p. 4), cu data corectă: 1361 ianuarie 22; cf. Documenta Valachorum, p. 154—155; doc. nr. 8. 1342 mai 1 (Fejer, IX/1, p. 50—54), cu data corectă: 1364 mai 1; cf. Karăcsonyi, p. 74, nr. 204. 1346 (Fejer, IX/7, p. 56—57; Szekely okl., I. p. 52—53; DIR — C — veac. XIV, voi. IV, nr. 401), cu data corectă 1365 februarie 2; cf. Magyar Nyelv, 1931, p. 206—209; Tort. Szemle, 1964, p. 564, nr. XXXVII; doc. nr. 449. 1355 decembrie 6 (Fejer, IX/2, p. 390—392), cu data corectă: (1365) decembrie 6; cf. Karăcsonyi, p. 80, nr. 234; doc. nr. 443. 1356 iunie 10 (Szirmay, Notitia comitatus Ugocha, p. 72; Fejer, IX/2, p. 492—493; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 38), cu data corectă: 1365 mai 30, lingă Vidin; cf. Fejer, IX/3, p. 490—492; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 94—95; Karăcsonyi, p. 80, nr. 246; Gâbor, A megyei in-tezmeny, p. 216—218; doc. nr. 405. (1360 mai 10—1366 mai 10), Ivanic (Ub., II. p. 178—179 şi DRH — C, XI, p. 491—492) şi cca 1460 (Beke, Erd. kăpt., nr. 310), cu data mai precisă: (1362) mai 22, Ivanic,• cf. doc. nr. 102. 1361 ianuarie 20 (Bossanyi, II. p. 417, nr. 357), cu data corectă: 1361 ianuarie 30; cf. doc. nr. 12. 1361 ianuarie 29 (Kemeny, Dipl. Trans., appendix 3, p. 3), cu data corectă: 1361 decembrie 28; cf. doc. nr. 72. 1361 februarie 7 (Kemăny, Dipl. Trans., suppl., II, p. 4), cu data corectă: 1362 februarie 7; cf. doc. nr. 84. 1361 iunie 26 (SmiHklas, XIII, p. 151), cu data corectă: 1361 iunie 20; cf. doc. nr. 44. 1361 august 7, (Arad), (Juhâsz, Aradi regestăk, p. 12, nr. 81), cu data corectă: 1361 august 8, (Arad); cf. Ortvay, I, p. 100—101; doc. nr. 52. 1361 decembrie 6 (Szabd, Erd. Muz., p. 27, nr. 116), cu data corectă: 1361 octombrie 4, cf. doc. nr. 60. * Lista cuprinde între paranteze rotunde ( ) ediţia (ediţiile) în Care documentul a fost publicat cu data greşită, cu indicarea In continuare, a datei corecte, mai precise sau probabile şi prin cf. a sursei după care s-a făcut îndreptarea; numărul documentului (doc. nr.) se referă la numărul de ordine al documentelor din volumul de faţă. 479 www.dacoromanica.ro 1362 mai 19, Haram (Kăllay, II. p. 101, nr. 1439), eu data corectă: 1362 noiembrie 17, Haram; cf. doc. nr. 135. 1362 cca mai 26, Haram, (Kăllay, II. p. 101, nr. 1442), cu data corectă: 1362 iunie 2, Haram; cf. doc. nr. 105. 1362 cca mai 26, Haram (Kăllay, II. p. 101, nr. 1441), cu data corectă: 1362 iunie 2, Haram; cf. doc. nr. 106. 1362 iulie 15, Documenta Valachorum. p. 162—163), cu data corectă: 1362 mai 15; cf. doc. nr. 100. 1363 după ianuarie 6 (Kemeny, Dipl. Trans., appendix, 3, p. 16), cu data corectă: 1363 ianuarie 17, (Oradea); cf. "doc. nr. 145. 1363 februarie 5 (Kemeny, Dipl. Trans., Appendix; 3, p. 20), cu data corectă: 1363 decembrie 2, Sîntimbru; cf. Ub., II, p. 201—202. 1363 cca martie 5 (Kemâny, Dipl. Trans., appendix, 3, p. 17), cu data corectă: 1363 martie 3, Haţeg; cf. doc. nr. 158. 1363 martie 25 (Kemâny, Dipl. Trans., appendix, 3. p. 17), cu data corectă: 1363 decembrie 8, (Alba Iulia); cf. doc. nr. 209. 1363 aprilie 13 (Tort. Tăr., 1899, p. 357, nr. 1), cu data corectă: 1363 aprilie 21, Trnava; cf. doc. nr. 168. 1363 iunie 27 (Juhâsz, Die Stijte, p. 224), cu data corectă: 1363 iunie 26, (Buda); cf. doc. nr. 175. 1363 octombrie 15 (Juhâsz, Aradi regestăk, nr. 85), cu data corectă: 1363 octombrie 13, Vişegrad; cf. doc. nr. 193. 1363 decembrie 8 (Kemeny, Dipl. Trans., II, p. 53—54), cu data corectă: 1363 decembrie 9, Sîntimbru; cf. Ub., II, p. 203—204. 1363 decembrie 9 (Pesty, Krassd, III, p. 58; Juhâsz, Aradi regestăk, nr. 86), cu data corectă: 1363 decembrie 6, (Arad); cf. doc. nr. 207. 1364 ianuarie 8, (Pesty, Krassd,. HI, p. 59; Juhâsz, Aradi regestăk, nr. 87), cu data corectă: 1364 ianuarie 15, Vişegrad; cf. doc. nr. 222. 1364 ianuarie 28 (Beke, Km. konv., p. 720, nr. 36), cu data corectă: 1364 ianuarie 29, Gilău; cf. Ub., II, p. 206; doc. nr. 229. 1364 februarie 10 (Mihălyi, p. 53; Documenta Valachorum, p. 171, nr. 131), cu data corectă: 1364 februarie 11, Jamic; cf. doc. nr. 236. 1364 (februarie 16) (Wenzel, II, p. 667—668), cu data. corectă: 1365 februarie 15, Vişegrad; cf. doc. nr. 384. 1364 februarie 25 (Smiciklas, XHI, p. 338—339), cu data corectă: 1364 februarie 26; cf. doc. nr. 241. 1364 martie 21, (Szekely okl., III. p. 15—20), cu data corectă: 1364 noiembrie 25, Sîntimbru; cf. Ub., II, p. 221; doc. nr. 359. 1364 cca iunie 11 (Kemâny, Dipl. Trans., appendix, 3, p. 27), cu data corectă: 1364 iunie 10, Vişegrad; cf. Ub., II, p. 212—213; doc. nr. 281. 1364 cca iunie ll(Kemâny, Dipl. Trans., appendix, 3, p. 26), cu data corectă: 1364 iunie 14, Vişegrad; cf. Ub., II, p. 213; doc. nr. 283. 1364 august 14 (Ub., II, p. 214—215), cu data corectă: 1364 august 12; cf. doc. nr. 311. 1365 (Lâzâr, p. 10; Szăkely old., I. p. 68—69; Hurmuzaki-Densu-şianu, 1/2, p. 98), cu data mai precisă: 1365 cca iunie 29 (lîngă Vidin); cf. doc. nr. 412 şi 413. 1365 ianuarie 28 (Szabd, Erd. Măz. okl., p. 28, nr. 121). cu data corectă: 1365 septembrie 30, (Oradea); cf. doc. orig. la Arh. Stat. Cluj-Napoca, colecţia lui Iosif Kemâny; cf. doc. nr. 429. 480 www.dacoromanica.ro 1365 mai 13 (Fejer, X/4, p. 859), cu data corectă: 1364 mai 13; cf. doc. nr. 268. 1365 cca iunie 1 (Kemăny, Dipl. Trans., appendix, 3, p. 35; Transilvania, 1871, p. 267; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 96), cu data corectă: 1365 iunie 1, Vidin; cf. copia simplă de la mijlocul veacului al XV-lea din Arh. Naţ. Magh., Dl. 28505; doc. nr. 406. 1365 iunie 16 (Kemeny, Dipl. Trans., appendix, 3, p. 32), cu data corectă: 1364 mai 27, Vişegrad; cf. doc. nr. 274 şi Ub., II, p. 209—210. 1365 iulie 1 (Ortvay, I, p. 103—104), cu data corectă: 1365 octombrie 27, Vişegrad; cf. Kăllay, II, p. 130—131, nr. 1564; doc. nr. 433. 1365 septembrie 6 (Ub., II, p. 228—229), cu data corectă: 1364 septembrie 6; cf. doc. nr. 323. 1365 octombrie 13 (Pesty, Krassâ, III, p. 73—74), cu data corectă: 1365 octombrie 27, Vişegrad; cf. Kăllay, II, p. 131, nr. 1565; doc. nr. 431. 1365 octombrie 27 (Teleki, I, p. 139), cu data corectă: 1365 noiembrie 25, Sîntimbru; cf. doc. nr. 439. 1365 octombrie 28 (Szabd, Erd. Muz. okl., p. 28—29, nr. 124), cu data corectă: 1365 noiembrie 4» Vişegrad; cf. doc. orig. la Arh. Stat. Cluj-Napoca, Colecţia lui Iosif Kemeny; doc. nr. 435. 1365 după noiembrie 1 (Katona, X, p. 360; Transilvania, 1871, p. 267), cu data corectă: 1365 noiembrie 6, Zvolen; cf. Fejer, IX/3, p. 503— 504; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 109—110; doc. nr. 437. 1366 decembrie 8 (Makkai, Kiadatlan okl., p. 6—7), cu data corectă: 1362 decembrie 8, Sîntimbru; cf. doc. nr. 138. 1366 decembrie 13 (Makkai, Kiadatlan okl., p. 7—8), cu data corectă: 1362 decembrie 13, Cristiş; cf. doc. nr. 139. 482 www.dacoromanica.ro INDICI PRESCURTĂRI, SEMNE SIMBOLICE, LĂMURIRI a.d. f. f.l. fr. 1. jud. lg. loc. loc. comp. mag. or. R.D.G. R.F.G. R.P.P. R.P.U. R.S.C. R.S.F.I. s. top. Trans. U.R.S.S. v. ( ) aşezare dispărută fost (se referă la foşti demnitari sau la localităţi care şi-au schimbat denumirea românească) fiul lui fratele lui judeţ lingă localitate (se referă la localităţi din străinătate care, cu excepţia oraşelor mari, n-au fost identificate cu denumirile lor actuale) localitate, azi componentă a alteia magistru oraş rîu Republica Democrată Germană Republica Federală Germania Republica Populară Polonă Republica Populară Ungară Republica Socialistă Cehoslovacă Republica Socialistă Federativă Iugoslavia sat (se referă la sate şi comune din România, identificate după Împărţirea administrativ-teritorială actuală a ţării reflectată în: I. Iordan, P. GIştescu, D. I. Oancea, Indicatorul localităţilor din România, Bucureşti, 1974; pentru identificarea localităţilor din Transilvania au mai fost folosite lucrările: D. Csânki, Magyar-orszâg târteneti foldrajza a hunyadiak korăban, voi. I, II şi V. Budapesta, 1890, 1894, 1913; C. Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, voi. I—II. Bucureşti (1967, 1968) şi E. Wagner, Historisch-statistisches Ortsnamenbuch, von Sieben-biirgen, Wien—K61n, 1977. toponim Transilvania Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice vezi (trimiterile prin v. fac legătură între cei doi indici' textul din paranteza rotundă cuprinde variantele latine din document, indicate prin litere cursive şi, dacă este cazul, la forma veche românească a toponimicelor precedate de f. Trimiterile sînt făcute la numărul documentului cuprins în volum. 483 www.dacoromanica.ro INDICE ONOMASTIC ŞI TOPONIMIC A Abafaia, v. Apalina. Abuş (Obusfalua), s. jud. Mureş, 55. Acsăd (Achad), loc. în R.P.U., 419. Acyl, Ioan zis ~, mag., f.l. Ioan, f.l. Emech, 126. Adas, de Santău, Pethew zis ~, 218, 219. Adony (Adon, Odon), loc. în R.P.U., 130, 377. Aghlreşu (Egeres), s jud. Cluj, 162. 166. Agneta, mama lui Mihail şi Pouch, 395. Agria, v. Eger. Agriş (Egres), s. jud. Cluj, 54. Agriş (Eger), s. jud. Satu Mare, 116. Agrlşu de Jos (Inferior Egres, Egrus), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 154, 305, 331. Alard, de Doştat, 319; ~ f.l. Vlalentin de Doştat, 355; ~ prior al bisericii din Vin-ţul de Jos, 30; ~ v. Ladlslau, f.l. ~. Alba, comitat, 30, 140, 179, 191, 194, 206, 274, 307, 413; juzii nobililor din ~, 191. Alba Iulla (Alba, Alba Gyle, Alba Transilvanie), or. jud. Alba, 125; biserica de ~ (biserica Transilvaniei), 30, 143, 181, 201, 205, 221, 248, 292, 295, 296, 304, 308, 314, 317, 331; canonic de ~, 102, 317; cantor al bisericii de ~, 317; capi- tlul bisericii din ~, 10, 27, 30, 31, 58, 102, 103, 117, 120, 121, 133, 134, 140, 143, 144, 157, 158, 198, 199, 201, 206, 209, 211, 212, 215, 216, 221, 224, 246, 248, 262, 274, 278, 281, 296, 304, 305, 308, 314, 317, 319, 338, 339, 355, 357, 362, 366, 395, 397, 399, 401, 415, 416, 423; episcop de ~, 37, 76, 101, 113, 114, 118, 119, 123, 125, 132, 143, 148, 156, 160, 161, 167, 205, 228, 231, 241, 244, 245, 251, 254, 257, 258, 270, 277, 287, 294, 314, 317, 320, 330, 336, 337, 346, 349, 350, 360, 361, 372, 378, 381, 382, 385, 387, 394, 403, 421, 423, 425 - 427, 442, 444, 446, 447; mănăstire din , 143; oaspe din ~, 248; orăşean din ~ 143; prepozit de 178, 281; vicarul episcopal de ~, 423, 425. Alba Regală, v. Szâkesfehărvâr. Albert de Bulei, 401; ~ de Mendzent, 141; ~ din Şura Mare, 420; ~ f.l. Henric din Cluj, 139; i» f.l. Ioan, f.l. Ştefan de So-moşcheş, 169, 172; ~ mag., lectorul bi- sericii din Buda, 67; ~ Albeus, v. Al-beus; v. Nlcolae, f.l. ~. Albeus, Albert, 390. Alblş (Albeus, Elbeus), s. jud. Bihor, 109, 130. Albul, Ioan ~, din Floreşti, 139; Stan zis ~, 37. Alexandru, de Petri, judele nobililor din comit. Szabolcs, 435; ~ de .Resighea, 279; ~ de Saschiz, 65; ~ f.l. Andrei de Ilia, 199; ~ f.l. Celen, 374; ~ f.l. Lacovoy, român, 371; ~ f.l. Nicolae, f.l. Sandur, de Scenthelukfolua, om de mărturie, 395, v. Grigore, f.l. ~ ; v. Nlcolae, f.l. ~ ; ~ voievodul Ţării Româneşti, 373. Alexlu (Alaxius), mag., 362. Alina (f. Alma Intre Vii, Almas), s jud. Sibiu, 308. Alma Intre Vii, v. Alma. Almas, a. d. lg. Vetiş, jud. Satu Mare 448. Almaş, v. Almaşu Mare. Almaşu (Almas), s. jud. Sălaj, 162, 166. Almaşu Mare (f. Almaş, Almas), s. jud. Bihor, 263; ~, s. jud. Hunedoara, 362. Almaşu Mic (Almas), s. jud. Hunedoara, 104. Altalkerek, a. d. lg. Voiteg, jud. Timiş, 41. Alţi na (Olchwa), s. jud. Sibiu, ~ scaun, 65. Alunlş (Monoros), top. lg. Gligoreşti, jud. Cluj, 131. Alunlşu (f. Chiced, Keched, Kechcth), s. jud. Cluj, 152, 240, 250, 386. Alunlşu (f. Măierău, Monyorow), s. jud. Mureş, 62. Amaţl (Amoch), s. jud. Satu Mare, 219. Ambrlch, f.l. Toma de Gerla de Sus, 171. Ambrozie, de Ibrâny, 363. Ana, f.l. Mauriciu, nobilă, 247; ~ f.l. Simion de Medieş, soţia lui Ladislau de Batur, 441; ~ soţia lui Dominic de Glmbaş, 167; ~ sora lui Ioan de Tureni, 423; ~ sora lui Ladlslau de Wasary, 27. Andreashaza (Anderyashaza, Anduryaskaza), a.d. lg. Rădaia, jud. Cluj, 45, 54, 56, 59, 81, 90. Andouchfalwa, a.d. lg. Ictar, jud. Timiş, 334. Andrei, al UI-lea, regele Uhgariei, 357; ~ cantor de Alba Iulia 103, 133, 212, 317, 415, 416; ~ de Ayka, împuternicit, 434; ~ de Barsa, 431; ~ de Bayton, 301; ~ de Brănişca, 199; ~ de Cristur, 265; ~ de Gelyenes, 182; ~ de Geoagiu de 484 www.dacoromanica.ro Sus, 397; ~ de Ilia, 199; de Imbregh, 153; ~ de Kerestus, 151, 163; ~ de neam slav, 189; ~ de Sebeş, comite, jude regal, 420; ~ de Sîntioana, 465 ; ~ de Şinte-Teag, 40; ~ de Tiocu, 342; ~ din Vurpăr, comite, 420; ~ diacul, v. Dlaeul; ~ episcopul Transilvaniei, 229, 270; ~ f.l. Andrei de Geoagiu de Sus, 397; ~ f.l. Beke, 31; ~ f.l. Beke de Olosig, 383; ~ f.l. Bulchu, împuternicit, 362; ~ f.l. Dioni-sie, comite de Zarand, 405; ~ f.l. Dioni-sie, mag., castelan de Şiria, 100, 237; ~ f.l. Gheorghe de Petreşti, 383; ~ f.l. Gheorghe de Vada, 321; ~ f.l. Herbord de Blaj, 22; ~ f.l. Iacob de Bretea, 250; ~ f.l. Iacob, jude la Proştea, 308; ~ f.l. Ioan de Zlatowynch, 300; ~ f.l. Jakch, magistru, 13, 299, ~ f.l. Ladislau, magistru, 296; ~ f.l. Mihail de Mendzent, 141; ~ f.l. Nicolae de Nempti om de mărturie, 141; ~ f.l. Nicolae de Someş-falău, 201, 262, 295; ~ f.l. Nicolae, jude al nobililor din comit. Cluj, 14; ~ f.l. Nicolae, oaspe din Chintău, 183; ~ f.l. Nigas, 289; ~ f.l. Petru de Curciu, 343; ~ f.l. Petru, oaspe din Şintereag, 167; ~ f.l. Petru ,zis Zelus, nobil, 342; ~ f.l. Pouch de Pogăceaua, 395; ~ f.l. Simion, 237; ~ f.l. Ştefan de Pethlend, 154; ~ f.l. Ştefan de Wythka, 35, 127-129; ~ f.1. Zaloch, slujitor, 77 ; ~ fr. 1. Ioan zis •Pecenegul, 16, 17; ~ fr. 1. Kilian, 246; ~ Kantor,* v. Kantor; ~ mag., canonic, 52 ; ~ morar din Cluj, 138, 139 ; ~ om de mărturie, 393; ~ paroh de Cluj, capelau, 330; ~ preot din Măgheruş, 359 ; ~ slujbaş, 211; — slujitor, 209, 215, 386; ~ v. Nleolae, f.l.; v. Ştefan, f.l. ~ ; ~ zis Besse, v. Besse; ~ zis Chepe de Gher-tiniş, v. Chepe; ~ zis Torma, v. Torma. Anton, de Blăjel, 368; ~ de Vinţul de Jos, 30; ~ din Cluj, 139; ~ fierar din Zer-dabel, 94 ; ~ f.l. Nicolae din Cluj, 139; ~ f.l. Pavel de Chiced, 386; ~ f.l. Pethe, 423; ~ fr. 1. Blasiu de Recea, 239, 240; • ~ iobag, 312; — preot, om de mărturie, 362. Anych, nobilă, f.l. Nicolae de Bator, 377. Apa, de Beclean, 223; ~ fr. 1. Ladislau, f.l. Gyelet, 296. Apahida, (Apaihyda), s. jud. Cluj, 201, 262, 264, 295. Apallna (f. Abafaia, Abafaya), loc. comp. a or. Reghin, jud. Mureş, 224, 278. Apateu (Apathy), s. jud. Satu Mare, 322. Apaty, a.d. Ig. Reghin, jud. Mureş, 224, 278. Apoldul de Jos (Apold Inferior), s. jud. Sibiu, 140, 357, Apor, de Oşdula, 359; ~ f.l. Emeric de Ier-nea, om de mărturie, 216. Aprod, Nicolae zis ~, de Şoimuş, 397. Araei (Aruapatok), s. jud. Braşov, 58. Arad (Orod), or. jud. Arad, 171; biserică distrusă la ~ 288 ; capitlul bisericii din ~ 47, 52, 85, 189, 190, 193, 207, 222, 334, 391; ~ comitat, -302; prepozitul de '*** 189, 190, 298. Arehita (Erked), s. jud. Mureş, 8, 198. Ardo (Ordo, Ordon, Ordow), 28, 405, 445, 447. Arleş (Aranyas), scaun secuiesc, 246. Arieş (Aranias), r., 131. Arnold, ~ de Apoldul de Jos, 140, ~ de Pochy, 44; v. Nleolae, f.l. ~. Aţei (oilla Eclivi), s. jud. Sibiu, 338, 425. Augustin, v. Ipolit, f.l. ~. Austria, ~ ducat, 320; sare din 112. Avilg (Affrica), s. jud. Sibiu, 328. Avlgnon, or. în Franţa, act dat la 6, 11, 21, 146-150, 181, 243, 316, 409; decan al bisericii din ~, 82. Avram, cel Mare, v. Mare; ~ de Zakal, 98; ~ f.l. Toma de Gerla de Sus, 171; ~ mag., canonic de Oradea, 200, 272, 404, 436; ~ notar al lui Benedict, comite de Satu Mare şi Maramureş, 100. Ayka, loc. în R.P.U., 434. B Baas, v. Ştefan, f.l. ~. Babuspatak, r., 49. Bachtuisse (Bach Tiuisse, Bachitwu.se Bach-tuysse, Bachythuisse), a.d, şi r. jud. Ca-raş-Severin, 66— 68, 163, 231. Bachka, v. Pavel, f.l. ~. Bachoch, v. Bakoeh. Bachyun, top., 226. Badoc, v. Budeştl. Bagamer, loc. în R.P.U., 71. Baganya, v. Ioan, f.l. Bagos, loc. în R.P.U., 364. Bala de Arieş (Ovounberg), or. jud. Alba, 366. Bala Mare (Ryvulus Dominarăm), or. jud. Maramureş, 2. Baia Secaşului, v. Dogneeea, Bala Sprie (Medius Mons), or. jud. Maramureş, 2. Bnila (Bayla), -a.d. lg. Ciortea, jud. Caraş-Severin, 105, 108. Bakeholk, a.d. lg. Fîrdea, jud. Caraş-Severin, 298. Bakoeh, f.l. Toma de Turek, 117, 121, 362. Baktha, loc. în R.P.U., 393, 404. Baluşa, f.l. Nicolae de Teyed, 301. Bale, f.l. Sas, voiev. Maramureşului, 382; ~ fr. voiev. Ioan de Beiuş, 145. Balda (Bold), s. jud. Mureş, 246. B-iluanus, cetate, în jud. Covasna, 359. Balngianustelke, a.d. jud. Cluj, 306. Banabic, v. Vîleele. Banazlyuk, top. 77. Bank. a.d. în R.P.U., 430. Bnnpotoe (Banpotaka), s. jud. Hunedoara, 117. Barunyu, Ioan zis de om de mărturie, 157, 158. 35 — Documenta Romaniae Historlca 485 www.dacoromanica.ro Baranya, comitat, azi In R.P.TJ.. 211. Barbara, {.1. Ioan, i.l. Martin de Slntioana, 445; ~ {.1. Nicolae. i.l. Briccin de Bâtor, 377. Barcha, v. Pa vel, f.l. ~. Baraaba, de Hăx&u, 117; ~ de Sinpanl, 224 ; ~ episcop de Trau, 1, 37, 72; ~ i.l. Ioan, nobil de Bîrlea, 280, 342, 354, 358;~f.l.Mihail zis Fodor de Szovat, 431. Barsa, loc. in R.P.TJ., 431. Bartba, împuternicit, 436; ~ de Cricău, 191 ; v. Petru, f.l. ~. Bartholomeu, comite, 252; ~ comite, f.l. Bar-tholomeu, f.l. Stark, jude de Cluj, 96; ~ comite, f.l. Stark, 96; ~ de Farkas-falva, 176, 301; ~ episcop de Trogir, 113, 333, ~ f.l. Dominic de Hăşdate, 152;~ f.l. Mihail de Bîrcea Mică, ,401; ~ f.l. Nicolae, oaspe din Chintău, 183; ~ mag., canonic de Oradea, 436; v. Farkas, f.l. ~ ; v. Kieolae, f.l. ~. Baruehseneje, a.d. în R.P.TJ.. 170. Basarab, de Sîncel, 8. Batar, or. în R.P.TJ, 448. Batăr (Batur), s. jud. Bihcr, 42. Bathou, f.l. Laurenţiu, 10. Bator v. Kjrbător. Baton, Ştefan, mag. slujitor, 273. Ba varia, ducat, 320. Băbeşti, (Babun), s. jud. Satu Mare, 361. Băl «ţiu (Bdbvchy), s. jud. Cluj, 312, 313. Bârfeşti (f. Badoc, Badok), s. jud. Cluj, 354, 358. Bîenra (Bogarteluh), s. jud. Cluj, 162, 166. Bfilfi, f.l. Locovoy, român, 37.|Ei Bălcociu (Boîkach), s. jud. Alba, 234. Hîrbesul (Barbalus), Gheorghe, din Horeşti, 139. I (tek, v. Bubek. Buhe, fiii lui ~, 223; v. Ştefan, f.l. ~. Bediev (Bechcw), de Dirşod, 99, 403; ~ f.l. Ioan, f.l. Dumitru de Dioşod, 402. Fccicherccut Mare, loc. în R.S.F.J., 297. I f clean (Bclf.len), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 46, 49, 2 , 296, 305, 415, 416. I cda, v. Ştcftn, f.l. ~. lierfeu, de Sumurducu, 201, 262, 295. Bedrefalua, a.d., jud. Caraş-Severin, 316. Legan, loc. în R.P.TJ., 210. Bcilhor, top. 226. Beiuş, (Bulenus), or. jud. Bihor, voievodul din ~, 145. Bebe do Fărău, 211 ; ~ de Firminiş, om de mărturie, 265; ~ ce Iclod, 358, 386; ~ de Olosig, CE3; ~ de Vireag, 46; t. 1< an, f.l. ~ ; v. Ladislau, f.l. ~ ; v. Ştefan, f.l. ~. Bekus, de Endred, l£0;v. Iteob, f.l. Bellantis, loc. în Italia, 155. Bellcr, din Oradea, 89. Bench, Ioan zis ~. 289. Bene, cel Mare, v. Mare; v. rominie, f.l. ~ ; v. Ioan, f.l. ~ ; v. Kieolae, f.l. ~ ; v. Tetru, f.l. ~. Benedict, arhidiacon de Pîncota, 15, 377, 431; ~ canonic de Oradea, 71; ~ custode, 89; ~ de Rakamaz, 433; ~ de Ro-bud, 324; — diacul, v. Diaculf.l. Both de Zeps, 200; ~ f.l. Dominic, slujitor. 435; — f.l. Felician, nobil de Ceanu Mic, 423; — f.l. Heem, mag., comite de Maramureş şi Ogocea, 2, 34; — f.l. Ioan, f.l. Petru de Woya, 16, 17, 24, 25. 29. 164, 432; ~ f .1. Ioan, oaspe din Chintău, 183; ~ f.l. Nicolae, f.l. Albert de Mendzent, 141; ~ f.l. Pavel, f.l. Heem, ban, 68, ~ mag., comite de Pojon, 16, 24, 25, 28, 66. 67. 88, 151, 163, 164, 168, 231, 294, 346, 349, 381, 382, 395, 434; ~ f.l. Petru de Zagatag, 256; ~ lector la Oradea, 91, 110, 317; ~ mag. 151, 413; ~ mag., comite de Satu Mare şi Maramureş, 100; ~ paroh al bisericii din Charnauada, 210; v. Gali, f.l. ~ ; v. Ştefan, f.l. ~ ; ~ zis Borza, v. Borza; ~ zis 'Wrdung.v. Wrdung Beneintendi, de Ravignanis, cancelarul republicii Veneţia, 384. Benseteluke (Bensteleke, Worsolch), a.d. jud. Sălaj. 293. Bercii, top., 250, 402. Berchiş, v. Borzeşti. Bereu (Zarazberuh), s. jud. Satu Mare, 74, 75. Tei ea (Bere), locuitor din Ciomocoz, 197. llereg, ccmitat, azi în U.R.S.S., 327, 332, 335; vicearhidiacon de ~, 210. Beregovo (Lttprechzazu), or. în U.R.S.S., 210, 332, 335. Bcretău (f. Bcrcău, h(rdyo), r., 407. Bcrnadea (bairtad), ;. jud. Mureş, 296. Berthotbv, fam. de nobili, 444. Bcrzethe, Ioan zis 223, 224. Beseneu, v. Ptcenegul. Besse, Ardiei zis ~, de Suceag, 235. Betlilen, ca.stt m de Deva, 296; v. Ioan, f.l. ~ • v. Petru, f.l. ~ ; v. Ştefan, f.l. ~. Beud'u, (Betd), s jud. Cluj, 46, 49. Bcudmonttorn, a.d. în R.P.TJ., 377. Urzcm entlelcke, loc. în R.P.TJ., 219. Bicneiu, 145. Bihor (Bihor, B}hor, Byhar), comitat, £8, 230, 321, 350, 377, 390, 405, 407, 419 Bika&balm, top., 284. Bilglicz (Visgerd), s. jud. Sălaj, 125. Bistriţa, (Beziricia, Bislricia, Byztricia), or. jud. Tistriţa-Năsăud, 19, 23, 62, 103, 311. Bîrtca Mare (Aprodhaza), s. jud. Hunedoara, 400, 401. Bîrcea 1 lcă (Aprodpalfolva, Villa Aprod), s. jud. Hunedoara, 400, 401. Bîrlea (Chiuli), s. jud. Cluj, 280, 342, 354 358. Blrzava (Borza), r., 329. Blaj (Balasfolua), or. jud. Alba, 22. Blasiu, de Recea, 5, 125, 239; ~ de Chura, 298; ~ de Molumsar, diac şi notar al lui Emeric Bubek, 436; ~ de Sîntămăria, 199; ~ de Vîrşolţ, 99, 110; ~ de Zeech, 298; ~ din Şchiopi, 347 ~ ; f.l. Blasiu, 379; ~ f.l. Cîndea de Zlatna, 145; ~ f.l. 486 www.dacoromanica.ro Desew, om de mărturie, 362; ~ f.l. Emeric de Dioşod, 265, 402, 443; ~ {.1. Pinta de Zakalar, 173; ~ f.l. Ioan, f.l. Dominic de Hăşdate, 152; ~ f.l. Kelemen cel Mare diu Oradea, 89; ~ f.l. Laurettţiu de Gat, om de mărturie, 130; ~ f.l. Nicolae zis Aprod de Şoimuş, mag., 397; ~ f.l. Pa-vel, 222; ~ f.l. Petru. f.l. Blasin din Şchiopi, nobil, 347; <*» f.l. Pousa (Posa), de Zeer, om al regelui, 151, 189; ~ f.l. Ştefan, pilit, 417; ~ f.l. Toma, 401; ~ locuitor din Ciomocoz, 197; ~ mag., locţiitor de ajutor de cantor la Cluj-Mănăş-tur, 262, 295; v. Blasin, f.l. ~ ; v. Ioan, f.l. ~ ; v. Petru, f.l. ~ ; ~ zis Gudich, v. Gudich. Blăjol (Balasteleke), s. jud. Sibiu, 7, 308. Bobal, Mihail zis ~, de Voiteg, om de mărturie, 151. Bobilna, (Babolna), s. jud. Hunedoara, 117, 362. Boch, de Frata, 54; ~ fr. voiev. Ioan din Beiuş, 145. Buetiov, de Salhyda, 200. Boeieoel (Bathkow), s. jud. Maramureş, 3S2. Bocşa (Baksa), s. jud. Sălaj, 226. Bo lrog (Bodrug). comitat, azi în R.P.U., 237. Bodugazunlalva, a.d. jud. Caraş-Severin, 315. ilogar (Bugar), Iacob zis ~, 222; Ioan zis , de Corpadea, om de mărturie, 262, 295, 358; Ştefan zis de îndoi, 165. Bogath, v. LadislaU, f.l. ~, Bogdan, voievod al Maramureşului, 382. Bogdan-Vodă (f. Cuhea, Kuhnye), s. jud. Maramureş, 332, 423. Boian, (f. Beiu, Bdad), s. jud. Cluj. 395. ioan (Boyaz). loc. comp. a s. Cizer, jud. Sălaj, 125. B urând, a.d. jud. Caraş-Severin. 207. Bolkan, loc. în R.P.U., 83. Bo ich, Ioan zis ~, 391. Boadychya, episcop de ~, 30. lanţ (Nyres), s. jud. Cluj, 123. B tn.ida (Bonchida)^ s. jud. Cluj, 62. Borc iţ (Burligelh), s. jud. Maramureş, 273. Bo J (Bard), s. jud. Mureş, 359. Borti (Barla), s. jud. Salaj, 223. B îrsiyacabfolua, a.d. lg. Sîncel, jud. Alba, 8. Borş i (Borş), or. jud. Mara nureş, 332. Borşod, loc. în R.P.U., arhidiacon de ~, 15. Borza, Benedict zis ~, de Zedech, 133; Petru zis ~, de Zedech, 133. Borzeşti (f. Berchiş, Berk's), s. jud. Cluj, 154. Bosnia (Bosnia, Bosnia), ţinut îu R.S.F.I., 177, 178; episcop de ~, 1, 37. 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 331, 332. 426; eretici şi patareni din ~, 275, 343. Botean (Bothyan), s. jud. Bihor, 419. Both, de Gusu, 140; ~ de Zeps, 200. Botiz (Batizhasa, Feierdfona), s. jud. Satu Mare, 225, 232. Bonrz, Uadislau zis ~, oaspe din Chintău, 183. Boz (Bosd, Buzd), s. jnd. Alba, 355. 380. Bozoch, slujitor, 359. Braneha, oaspe din Fărău, 255. Braşov, (Brasso, Brassou, Brassow), or. jud. Braşov, 58, 281, 344, 348, 349, 367; ~ comitat, 58; decan de 9, 102, 123, 275, 276, 425. Bratislava (f. Pojon, Posonium), or. In R.S.C., 72, 112, 227, 232, 346, 349, 395; comite de ~, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 234, 247, 294, 333, 346, 381, 382, 395, 426. Bratyzloffaliva, a.d. lg. Recaş, jud. Timiş, 334. Brănişca (Baranchka), s. jud. Hunedoara, 199. Breb (Hodpathaky), s. jud. Maramureş, 236. Breslau v. Wroolaw. Bretea (Berethe, Zekerberethe), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 250, 296, 305, 331. Brlceiu, de Bâthor, 42, 109, 226, 260, 377, 433, 443; ~ f.l. Nicolae de Ders, 32; ~ f.l. Nicolae de Janusy, 36. Bubek (Bebeh), Gheorghe, mag., 386; ~ Nicolae, mag., 345 ; ~ Nicolae, mag., comite de Szabolcs, 197, 204; ~ Ştefan, comite, judele curţii regale, 10, 32, 35 — 37, 72, 83, 84, 113, 123, 125, 127-129. 169, 172, 189, 190, 208, 218, 219, 226, 231, 234, 278, 294, 293, 299, 333, 346, 349, 362, 331, 332, 336, 393, 395, 404, 426, 434, 436, 437; v. Gheorghe; v. Nicolae; v. Ştefan. Buch, a.d. lg. Nădăşel, jud. Cluj, 90, 347. Bnd, f.l. I R.P.U., 204. Chyhnk, de Palota, 141. Chychol, deal, 250. Lhve, de Naimon, 436. Ch\ lle, Nicolae zis ~, slujitor, 162. Chyre, w Petru, f.l. ~. Cliyser, loc. în U.R.S.S., 141. Cleeu (Chycho, Cycow), s. şi cetate în jud, Bi'triţa-Năsăud, castelan de ~, 220, 296. (,'incu (Senk), scaun săsesc, 221, 308. Ciomocoz, v. Ciumeştl. Ciortea (Chorto, Churta), s. jud. Caraş-Severin, 135, 309. Cisnădie (Cyznoyow, Heltha), or. jud. Sibiu, 234, 328. Cisteiu, v. Clstelu Român. Clsteiu Român (f. Cisteiu, Chesfue), s. jud. Alba, 40, 45. Cisteiu de Mureş (Chesteu), s. jud. Alba, 246. Ciubanca (Chubanka), s. jud. Cluj, 83. Ciuci, v. Stina de Mureş. www.dacoromanica.ro Ciugud (Cheged), s. jud. Alba, 359. Clum&faia (Chamafaya), s. jud. Cluj, 386. Ciumeşti (f. Ciomocoz, Chumukos), s. jud. Satu Mare, 197, 263, 448. Ciunga, v. Vioara de Jos. Clmpia Plopilor (Nyarasmezew), top. 61. Cindea, de Zlatna, 145 Cîrţa, s. jud. Sibiu, mănăstirea din ~, 6. Clara, f.l. Bene cel Mare, călugăriţă, 253; ~ f.l. Gheorghe de Nogmihal, 141; ~ f.l. •Ioan, f.l. Martin de Sîntioana, 396; ~ f.l. Nicolae, f.l. Simion, soţia lui Farkas, f.l. Bartolomeu, 301; ~ soţia lui Matei, 210 ; ~ soţia lui Ştefan, f.l. Beke, 31. Clement al V-lea papă, 316. Clement, f.l. Pancraţiu, de Tileagd, 26; — f.l. Toma de Temeskuzy, 93. Clu], (Clus, Klus, Kluswar, Kolos, Kolus, Kulus), arhidiacon de ~, 143; ~ comitat, 62, 126, 162, 166, 178, 183, 184, 192, 235, 306, 386, 388; comite de ~, 139 ; juzii nobililor din comitatul ~, 192, 235. Cluj-Mănăştur (Clusmonstra, Clusmonostra, Clusmunustra, Klus, Kolos, Kolus, Kulus, Kulusmonustra, Monostra, Monostur), cartier al Clujului, abate de ~, 30, 53, 138, 162, 166, 183, 201, 224, 262, 278, 282, 283, 295; conventul mănăstirii ~, 4, 5, 7, 23, 40, 45, 46, 49, 50, 53, 54, 56, 60, 63, 70, 80, 83, 90, 97, 111, 125, 126 131, 152, 154, 159, 165, 167, 240, 246, 250, 255, 265, 280, 295, 306, 307, 319, 338, 342, 343, 347, 354, 355, 357, 358, 380, 386, 436, 445; moşia ~, 139. CluJ-Napoca (f. Cluj, Clusuar, Kluswar), municipiu, 14, 53, 80, 305; greutatea de ~, 97; morar din 138; orăşeni şi oaspeţi din ~, 96, 139, 233; parohie din ~, 330. Cojocna (Clusakna, Kolos, Kolus, Kulus), S. jud. Cluj, 14, 166, 192, 284. Coli, v. Coliu. Coliu (f. Coli, Kool), s. jud. Bihor, 375, 390. Coloman, episcop de GyOr, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 381, 426. Comiţig, v. Comşeştl. Comşeştl (f. Comiţig, Kompnyathzegh), s. jud. Cluj, 154. Conrad, comite, 65; ~ de Tălmaciu, 234. Căpăcenl (Koppan), s. jud. Cluj, 154. Copşa Mare (Kapus), s. jud. Sibiu, 206, 209, 211, 215, 216, 221, 412, 418. Corbavia, v. Krbava, Cornăţel (Hortobag), s. jud. Sibiu, scaun, nobili, comiţi, preoţi, oameni de rînd din ~, 221. Cornenl (f. Şintereguţ, Zylkerek), s. jud. Cluj, 152. Corpadea (Korpad, Kurpad), s. jud. Cluj, 262, 295, 358. Cosma, v. Egidiu, f.l. ~. Coşelu, (Gusal, Kusal), s. jud. Sălaj, 13, 60, 69, 80, 110, 269, 294, 351, 436. Crasna (Carazna, Crasna, Crazna, Karazna), arhidiaconat, 181 ; ~ comitat, 5, 69, 182, 192; ~ r„ 69, 110. Crassowfew, cetate în jud. Caraş-Severla 290. Crăciun, v. S&râcin, Nicolae, Valentin, Lina, f.l. ~. Creasta Mijlocie (Kuzberch), top, 359; ~ Singătinnlui (Enyedberche), top., 380. Cric&u (Craccho), s. jud. Alba, 191. Cristian (Kereztienfalu), s. jud. Braşov, 123, 276. Cristian (Kerezttenzygethe, Kereztyenzygethe), s. jud. Sibiu, 140, 144, 357, 358, 380. Cristian, de Cristian, 140, 144; ~ din Cluj, 139; ~ f.l. Cristian de Cristian, 140, 144. Cristiş (Kerestus), loc. comp. a or. Turda, jud. Cluj, 139. Cristur (Kyreztur), s. jud. Hunedoara, 400, 401. Cristur v. Cristur-Crişeni, Cristur-Crişeni, (f. Cristur, Kereztur), s. jud. Sălaj, 265. Cristur-Şieu (f. Şieu-Cristur, Kereztwr), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 239, 240, 250. Croaţia, in titulatura regilor Ungariei, 37, 72, 113, 123, 231, 247, 294, 333, 346, 349, 373, 381, 382, 426; ban de ~ 1, 37, 72, 113, 123, 294, 346, 349. Cscnger, loc. în R.P.U., 95, 340. Csobolo, a.d. jud. Cluj, 134. Csongrâd, loc. în R.P.U., comite de ~, 374. Csuka, Nicolae zis ~, 372. Cudar, Petru, 86; ~ Ştefan, 86. Cuhea, v. Bogdan-Vodă, Cumania, rege al ~, în titulatura regilor Ungariei, 37, 72, 113, 123, 231, 247, 294, 333, 346, 349, 373, 381, 382, 426. Cumanul (Cum), Ioan zis —,341; Petru zis ~, din Oradea, 89. Curciu (Kewrus), s. jud. Braşov, 338, 343. Curciu (Kurus), s. jud. Sibiu, 425. Curtuiuş, v. Curtuiuşeni. Curtuiuşenl (f. Curtuiuş, Kurthuelus), s. jud. Bihor, 86. Cuvin (Keve, Kubin), loc. în R.S.F.I., comite de ~, 78, 173; vicecastelan de 78; vicecomite de ~, 297. Cybak, de Palota, 407. D Dabsa, loc. în R.S.F.I., 44. Dacb, Emeric zis ~, oaspe din Chintău, 183. Dala (Danyan), s. jud. Mureş, 55. Dalmaţia, în titulatura regilor Ungariei, 37, 41, 72, 113, 123, 231, 247, 294, 333, 346, 349, 373, 381, 382, 426; ban de~, 1, 37, 72, 113, 123, 346, 349. Daniel de Roşia de Secaş, comite, 30. Dăbîca (Doboka), s. jud. Cluj, 60, 134, 240, 255, 380, 386, 436; ~ arhidiaconat, 357, 422; ~ comitat, 62, 97, 126, 133, 134, 138, 139, 177, 178, 239, 240, 259, 312, 313, 386, 417, 436. 48.1 www.dacoromanica.ro Dealul Bobului (Bobmal), sesie in Gligoreşti, jud. Cluj, 131. Dealul Negru (Feketeheg), top., 163. Dealul Or&zll (Promontorium Waradiense), convent, 89; prepozit de ~, 293. Dealul Strigonlului, v. Esztergom. Dealul Romflnulni (Olahholum), top. in hotarul s. Gligoreşti, jud. Cluj, 131. Debreczen, or. in R.P.U., 33, 43, 200. Debreu (Debrew), loc. ia R.P.U., 377. Decea (Deche), s. jud. Alba, 286. Dej (Deeswar), or. jud. Cluj, 62. Delenl (f. îndoi, Hindal, Jndalj), s. jud. Cluj, 165, 347. Deme, comite, 183 Ders, loc. in R.P.U., 32. Ders, de Calvasăr, 179. Deseştl (Dezefalwa), s. jud. Maramureş, 236. Deseu (Desew), rudă cu Mihail de Uroiuk 22 ; v. Blaslu, f .1. ~, Desideriu, de Losonc, 273 ; ~ f.l. Ioan de Katl, cavaler, 178; ~ f.l. Ioan, f.l. Emech, 126; ~ f.l. Ladislau, f.l. Nicolae de Dăbica, 436; v. Dominic, Ioan, Ladislau, Mihail, Petru, f.l. <*< ; ~ zis de Elephant, v. Ele-pbant. Detric, de Prejmer, 58. Deuşn (Dyos), s. jud. Cluj, 4, 306. Deva (Deva, Dewa), or. jud. Hunedoara, 63, 400; castelan de ~, 296; district al cetăţii ~, 104, 157. Dezna (Desne), s. jud. Arad, 155. Diacul (Litteratus), Andrei, mag., vicenotar al capitlului de Agria, 435; Benedict ~, de Iara, om de mărturie, 395; Grigore ~, de Cherneuch, 136, 137; Iacob ~, de Mera, om de mărturie, 45, 50, 54, 90, 201, 262, 295; Ladislau ~, f.l. Petru, 174; ~ Mihail, slujitor la visteria regală, 410, 431; Nicolae ~, f.l. Pavel de Valcăul Unguresc, om de mărturie, 262; ~ Nicolae ~, slujitor şi notar al vicevoievodului Transilvaniei, 357; Petru ~, de Ciunga, 18, 50, 54; Petru ~, f J. Silberch, notar al con-ventului din Cluj-Mănăştur, 417; Petru ~, fr. 1. Ştefan zis Pudur de Cisteiu, 246; Petru ~, oaspe diu Tăşnad, 345, 352; Ştefan ~, împuternicit, 436. D'leu (Delle), s. jud. Mureş, 395. Dlonisle, de Kulche, 393, 394; ~ de Reghin, 84, 224, 273; fiii lui ~, 223; ~ f .1. Andrei de Imbregh, 153; ~ f.l. Jakch de Coşeiu, mag., 13, 436; ~ f.l. Nicolae, om de mărturie, 151; ~ f.l. Nicolae, de Maius, 256; ~ f.l. Nicolae de V ruzpatak, 329; ~ f.l. Ştefan, f. ban de Severin, 44, 73, 111, 273; ~ slujitor din Alinaşu, 162; ~ voievodul Transilvaniei, 1, 3, 8, 37—39, 51, 57, 53, 62-65, 71-73, 76, 87, 92, 101, 102, 104, 113, 113, 119, 123, 132, 146, 156-158, 160, 161, 183, 192, 198, 199, 201, 214, 223, 224, 223, 231, 234, 233, 241, 244—246, 251, 254, 257, 258, 262, 265, 273, 277, 278, 233, 287, 291, 294, 296, 305, 314, 320, 331, 333, 336, 490 337, 346, 349, 359-361, 372, 378, 381 , 382, 385, 387, 394--396, 402, 403, 409- 412, 413, 417, 418, 421, 426, 427, 434, 439, 442-447; v. Andrei, f.l. ~. Dios, loc. în R.P.U., 214. Diosgyor, loc în R.P.U., 341. Dlosig (Diozeg), s. jud. Bihor, 419, 437. Dioşod (Od, Ody, Ood), s. jud. Sălaj, 80, 99, 226, 265, 402, 436, 443. Dirlos (Dorlaz), s. jud. Sibiu, 7, 308. Dob, v. Doba. Doba (f. Dob, Doba, Doob, Duby), s. jud. Satu Mare, 219, 265, 271, 375, 390, 437; ~ cetate, 113. Dobus, loc. in R.P.U., 186. Dognecea (f. Baia Secaşului, Zekasbania), s. jud. Caraş-Severin, 163. Doja, de Debreţin, 200; v. Iacob, f.l. ~. Domăneşti (f. Domohida, Damanhyda), s. jud. Satu Mare, 326, 340. Dombo, (Dombou), loc. în R.P.U., 10. Dombrău, v. Dumbrava. Dominic, canonic de Oradea, 219; ~ de Coşeiu, 269; ~ de Fevtelek, 105, 106; ~ de Giulvăz, 108, 309; ~ de Hăşdate, 152; ~ de Jucu, 166, 235, 262, 295; ~ de Mesentea, 191 ; ~ de Suceagu, 235; ~ episcop de Cenad, 1, 3, 20, 21, 37 -39, 41, 48, 51, 57, 64, 71-73, 76, 87, 92, 101, 113, 118, 123, 124, 132, 149, 156, 160, 161, 228, 231, 238, 241, 244, 245, 251, 254, 257, 258, 277, 287, 294, 310, 314, 320, 333, 336, 337, 346, 349, 350, 360, 361, 372, 378, 381, 385, 387, 394, 403, 409, 421, 426, 427, 442, 444, 446, 447; ~ episcopul Transilvaniei, 1, 3, 30, 37-39, 51, 57, 64, 71-73, 76, 87, 92, 101, 113, 118, 119, 123, 125, 132, 143, 148, 156, 160, 161, 198, 205, 228, 229, 231, 238, 241, 244, 245, 248, 251, 254, 257, 258, 277, 287, 294, 314, 317, 320, 333, 336, 337, 346, 349, 350, 360, 361, 372, 378, 381, 382, 385, 387, 388, 392, 394, 403, 421, 423, 426, 427, 439, 442, 444, 446, 447; ~ f.l. Bene, oaspe din Chintău, 183; ~ f.l. Dezideriu, 47, 52, 85; ~ f.l. Ioan de Giulvăz, 193, 222, 379; ~ f.l. Ioan de Warada, 107, 210, 282; ~ f.l. Ioan, f.L Ştefan de Suceag, 14; ~ f.l. Ioan zis Zeunyes, 198; ~ f.l. Laurenţiu, de Dumbrava, 18, 45, 50, 54, 56, 63; ~ f.l. Machunka, 334; ~ f.l. Pergelyn, 152; ~ f.l. Petru de Dombou, 10; ~ f.l. Ştefan de Chiced, 152; ~ f J. Zouard, 289; v. Ioan, Laurenţin, Ştefan, f.l. ~ ; ~ zis de Gtmbaş, v. Gimbaş; ~ zis Rauaz, v. Ranaz. Donch, de Macedonia, om de mărturie, 151. Dorman, Ioan zis ~, vicecastelan, de Cras-sowfew, 290. Dorog, (Dorugh, Dorug), f.l. Ştefan, f.l. Laurenţiu de Dob, 271, 375, 390, 437. Dorolţ (Darouch), s. jud. Satu Mare, 210. Doştat (Huzyuleluk), s. jud. Alba, 319, 355. www.dacoromanica.ro Dozsa, v. Doja. Drag, f.l. Sas, 382. Dragomir, f.l. Glula, român din Maramureş, 236; ~ f.l. Locovoy, român, 37; ~ f.l. Sas, 382. Dragoş, comite român din Bedeuhaza, 318; ~ f.l. Giula, român din Maramureş, 236; ~ Românul, v. Românul. Dragoufalwa, a.d.lg.Ictar, jud. Timiş, 334. Dragii (Drag), s. jud. Sălaj, 97. Dubrovnik (Raguza), or. în R.S.F.I., 294; arhiepiscop de ~ 231, 333, 346, 349, 381, 382, 426; scaun arhiepiscopal de ~ vacant, 1, 37, 72, 113, 123. Durug, v. Dorog. Dumbrava (f. Dombrău, Dombro, Dombros), s. jud. Alba, 45, 50, 54, 56, 63. Dumbrava (f. Oşorhei, Wasarhel), s. jud. Bihor, vama de la ~, 159. Dumbrăveni (f. Ibaşfalău, Wbrusfolua), or. jud. Sibiu, 7. Dumitru, de B$buţiu, 312, 313 ; ~ de Debrew, 377; ~ de Dioşod, 402; ~ de Luna, judele nobililor din comit. Dăbîca, 49, 260, 312; ~ episcop de Nona, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 381, 382, 426; ~ episcop de Oradea, 1, 3, 37-39, 51, 57, 64, 71-73, 76, 87, 92, 101, 113, 118, 119, 132, 150, 156, 160, 161, 228, 231, 238, 241, 244, 245, 251, 254, 257, 258, 270, 277, 287, 294, 314, 320, 333, 336, 337, 346, 349, 350, 360, 361, 372, 378, 381, 382, 385, 387, 394, 403, 421, 426, 427, 442, 444, 446, 447; ~ episcop de Srjem, 346, 381, 382, 426; ~ f.l. Bamaba de Hărău, 117; ~ f.l. Ioan, f.l. Apor, 359; ~ f.l. Ioan de Giulvăz, 207; ~ f.l. Ivancea, f.l. Egidiu, 86; ~ f.l. Matei cnez de Komyan, 300, 303; ~ f.l. Nicolae de Bonaparte, 117; ~ f.l. Nicolae zis Lepes, 333; ~ f.l. Oliver, 36; ~ f.l. Petru, iobag, 312; v. Ioan, Ladislau, f.l. ~. Durug, v. Dorog. Dusnok, loc. în R.P.U., 377. E Ecatcrina, sora lui Ioan de Tureni, 423; ~ soţia lui Dumitru, f.l. Nicolae zis Lepes, 333; ~ soţia lui Petru, f.l. Mihail, de Sanislău, 31; v. şi Caterina. Eched, loc. în R.P.U., 377. Eger (Agria), or. în R.P.U.; ~ capitlu, 70, 109, 130, 210, 345, 377, 390, 431, 433, 435; episcop de ~, 1, 15, 37, 70, 72, 113, 123, 294, 333, 346, 349, 381, 382, 426; ~ sacristia bisericii de ~, 375. Egidiu, cel Mare, v. Mare; ~ de Sărămăşag, om de mărturie, 99, 110; ~ de Sumur-ducu, 262, 295; ~ f.l. Basarab de Sîncel, 8; ~ f.l. Cosma, de Doba, 265; ~ f.l. Iede, f.l. Samson, 141 ; ~ f.l. Ladislau, f.l. Nicolae de Dăbîca, 436; ~ f.l. Ştefan zis Bogas, de îndoi, 165; v. Ivanea, Ladislau, Ştefan, f.l. ~. Elek, f.l. Ioan de Unimăt, 61. Elena, f.l. Petru, f.l. Petru de Sîntioana, 406; ~ soţia lui Gheorghe, f.l. Ioan de Weych, f.l. Ladislau, f.l. Mihail zis Fodor de Szovât, 431. Elepbont, loc. în R.P.U., Desideriu, zis de ~, 83, 84. Elesberch, top., 250. Elisabeta, f.l. Andrei, fr.l. Kilian, 246; <~ f.l. Ştefan, f.l. Laurenţiu de Dob, 271; ~ mama lui Joob, nobilă, 97; ~ regina Ungariei, 9, 28, 208, 231, 332, 335, 346, 369, 382, 409; ~ soţia lui Petru, f.l. Mihail de Sanislău, 31. Emech, v. Ioan, f.l. ~. Emeric, canonic, 67; ~ canonic de Buda, f.l. Petru zis Castellan, 421; ~ de Buch, nobil, 90; ~ de Dioşod, 265, 402, 443; ~ de Verveghiu, 265; ~ f.l. Ladislau, f.l. Nicolae de Dăbîca, 436; ~ f.l. Nicolae, 214; ~ f.l. Petru de Siciu, 226; ~ f.l. Simion de Kalld, 345, 363; ~ f.l. Toma de Ezen, 242, 264; ~ mare comis, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 381, 382, 426; v. Ioan, Petru, f.l. ~ ; ~ zis Dach, v. Dacb. Encbencb, loc. în R.P.U., 109, 377. Endred, a. d. jud. Timiş, 190. Endredpataka, a.d. jud. Caraş-Severin, 426. Endred, a.d. lg. Fîrdea, jud. Caraş-Severin, 298. Eniszteu, a.d. lg. Ictar, jud. Timiş, 334. Enric, de Iernea, 216. Eriu, (Eer), r. în jud. Sălaj şi Bihor, 390. Erne, f.l. Andrei de Eia, 199. Ernea (Ernye), loc. comp. a or. Dumbrăveni, jud. Sibiu, 216. Ersomlio, a.d. jud. Caraş-Severin, 163. Esztergom (Strigoniu, Strigonium), or. In R.P.U., 394, 424, 427; arhiepiscop şi comite perpetuu de ~, 1, 9, 37, 66, 72, 82, 113, 123, 227, 231, 247, 294, 316, 322, 333, 334, 346, 348, 349, 381, 382, 384, 426; ~ dieceză, 6; Dealul ~ lui (Promontorium Slrigoniense), 181, 424; vicar de 174. Evreul (Sydou), Pavel zis ~, din Săuca, 180. Ewsy, loc. în R.S.F.I., 44. Ewsy, a.d.lg. Zerind, jud. Bihor, 44, 361. Enzud, loc. în R.P.U., 282. Ezerlş, (Egeres), s. jud. Caraş-Severin, 207. F Fablan, f.l. Ladislau de Bolkan, 86; ~ f.l. Marcu, slujitor, 204; ~ slujitor, 309. Fabianhaza, loc. în R.P.U., 377. Farkad, loc. în R.S.F.I., 137. Farkas, f.l. Bartolomeu, 301. 491 www.dacoromanica.ro Farkasfalva, a.d.lg. Potoc, jud. Caraş-Se-verin, 176, 301. Faro, y. Hvar. Pândea (Fancsica), s. jud. Bihor, 197. P'ărău (Foro, Forro, Forrou), s. jud. Alba, 211, 255, 357. Fchăr, comitat, azi in R.P.U., 214. Feierdfona, v. Botlza. Feleac (f. Feleacu Săsesc, Fellak), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 250. Felcste, a.d.lg. Botineşţi, jud. Caraş-Severin, 298. Telician, v. Beneilict, f.l. ~. Fevtclek, loc. în R.S.F.I., 105, 106, 108. Fcyes, Ladislau zis ~, oaspe din Chintău, 183. Filip, de Agriş, 54; ~ de Franţa, 409; ~ f.l. Iacob zis Saar, 391 ; ~ prepozit de Oradea, 110, 317; v. Nlcolae, f.l. ~. Fin ta, de Zakalar, 173. Firinlniş (Fermenus), s. jud Sălaj, 265. Fiscut v. Sălcuţa. Floreştl (f. Vireag, Vtlagos Berk, Wyragusberk), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 46, 296. Flore şti (Fenes), s. jud. Cluj, 138, 139. Fodor (Fudur), Mihail zis ~, de Szovat, 431; Ştefan ~, f.l. Ioan de Cisteiu, 45, 246. Foit (Folth), s. jud. Hunedoara, 199. Forathlan, pădure, 163. Franclse, medicul regelui, 398; ~ secul din Odorhei, 194. Fudur, v. Fodor. Franţa, regat, 409. Frata (Fratha), s. jud. Cluj, 45, 54, 56. Frederic, prior la Oradea, 89. Fttiap, loc. în R.P.U., 185. Fundătura (f. Ineu, Jenew), s. jud. Cluj, 259. G Gaihol, loc. în R.P.U., 95, 114-116, 122. Galu Mic (Gay), s. jud. Timiş, 301. Gailţla, rege al ~ ei, în titulatura regilor Ungariei, 37, 72, 113, 123, 231, 247,294, 333, 346, 349, 373, 381, 382, 426. Gali (Gal), de Omor, 190; ~ diacul de Omor, 136, 137; ~ f.l. Benedict, pîrîş, 417; ~ f.l. Boch de Frata, 45, 54, 56; ~ f.l. Pascha de lira, 77; v. Ladislau, f.l. ~. Galoş pe treu (Galospetri), s. jud. Satu Mare, 341. Galşa (Galsa), s. jud. Arad, 273. Gara, loc. în R.P.U., 44, 232, 349. Gat, loc. în R.P.U., 130. Gaucelmus, episcop de Nitne', legat papal în Ungaria, 124. Gcbelin, v. Gheorghc, f.l. ~. Geph (Geych), loc. în R.P.U., 219, 272. Gede, f.l. Samson, 141. Gegus, de Beclean şi Măliucrav, 206, 211, 216, 296, 412, 418. Geleth, v. Ladislau, f.l. ~. Gelyenes (Gellyenes), a.d.lg. Vetiş, jud. Satu Mare, 182, 322, 328 4,8. Geoaglu de Sus (Gyog), s. jud. Alba, 397, 399. Gereu (Gerew), de Miheş, 179; ~ de Someş-falău, 159 ; ~ fr.l. Nicolae de Someşfalău, 262; v. Ladislau, f.l. ~. Gerges, v. Grlgore, f.l. ~. Gerla, loc. în R.P.U., 333. Gerla de Sus (Felgerla), a.d. jud. Arad, 171. Geych v. Gech. Geyleth, v. Ladislau, f.l. ~. Gheorghe, Bărbosul, v. Bărbosul; ~ de Buda Veche, judele nobiliar din comit. Cluj, 166, 262, 295; ~ de Gyanth, 214; ~ de Mineu, 265; ~ de Nogmihal, 141; ~ de Peder, mag. strîngător de gloabe judecătoreşti, 340, 352, 353; ~ de Petreşti, 383; ~ de Pişcari, 115; ~ de Tileagd, 371 ; ~ de Vada, 321; ~ de Zlawotynch, 300; ~ f.l. Bebek, mag., 83, 84; ~ f.l. Blasiu, 379; ~ f.l. Dominic de Mesentea, 191 ; ~ f.l. Feliclan, 423; ~ f.l. Gebelin' pielar din Bistriţa, 19, 23; ~ f.l. Jakch, 13; ~ f.l. Jakch, mag., comite de Cluj, 14, 294; ~ f.l. Ioan de Weych, nobil, 431 ; ~ f.l. Ioan de Woya, 16, 24, 25, 164; ~ f.l. Ioan, f.l. Bricciu de Bator, mag., 260, 377, 435; ~ f.l. Ioan, fr.l. Silke, orăşean din Pîncota, 171 ; ~ f.l. Mihail, 16; ~ f.l. Nicolae de Tileagd, 26, 341 ; ~ f.l. Sixt, 155; ~ f.l. Zoward, 34; ~ mag., 154; ~ mag., canonic, de Alba Iulia, 380; ~ mag., f.l. Zouard de Ordou, aprod al curţii regale, 405; ~ nobil de Budatelek, 306; ~ preot la Noşlac, 246; ~ slujitor, 290; v. Ioan, Mihail, Nicolae, f.l. ~. Ghertlniş (Gertyanus), s. jud. Caraş-Severin, 391. Ghijasa (Seez), s. jud. Sibiu, 234. Ghiurbed, v. Romăneşti. GUău (Gyalou), s. jud. Cluj, 229. Giula, v. Dragomtr, Dragoş, Myroslav, Ştefan f.l. ~. Glulvăz (Geuluez, Gyuluez), s. jud. Timiş, 108, 193, 207, 222, 309, 379. Gimbaş (Gumbas), loc. comp. a. or. Aiud, jud. Alba, 40, 357; Dominic, zis de ~, nobil de Şintereag, 167. Gllgoreşti (f. Sînmărtinul Sărat, Regun, Scenthmarton), s. jud. Cluj, 131. Glodenl (Sarpatak), s. jud. Mureş, 62. Good, din Floreşti, 139. Gor, a.d. în R.P.U., 334. Gothfred, v. Nicolae, f.l. ~. Greoi (Bardtis), Ioan zis cel ~, 89. Grlgore de Bilghez, 125; ~ de Chemech, 302; ~ de Pogăceaua, 395; ~ de Socaciu, 61 ; ~ de Suplac, 359; diacul, v. Diacul; ~ episcop de Cenad, 270; ~ f.l. Alexandru, 359; ~ f.l. Gerges, oaspe din Chintău, 183; ~ f.l. Iacob, 97; ~ f.l. Uie, 386; ~ f.l. Ioan de Beclean, 46, 49, 223, 296; ~ f.l. Nicolae de Someşfalău, 295; ~ f.l. Ştefan de Veresmort, 45; ~ mag., croitor din Alba Iulia, 205; ~ paroch 492 www.dacoromanica.ro din Began, 210; ~ preot din Pianu, 331; ~ slujitor, 162; ~ vicecastelan, de Iladia, 173. Grind, v. Luncani. Gudich, Blasiu zis ~, 89. Gurghiu (Gurgen, Gurgyn), s. jud. Mureş, 224, 278, 296. Gurk, Petru, 139. Gusu (Bothludasa), s. jud. Sibiu, 140. Guth, loc. în R.P.U., 86. Gyanth, loc. în R.P.U., 214. Gyeleth, de Nimigea, 223, 296, 305; v. La-dislau, f.l. ~. Gylieiius, v. Gclycnas. Gyor (Iaurinum), or. în R.P.U., episcop de ~, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 381, 382, 398, 426. Gyare, de Miheş, 274. Gyurk, de Foit, 199. Gyarukuth, a.d.lg. Ghirolt, jud. Cluj, 280, 342, 354, 358. H Hag, v. Mihall, f.l. ~. llagymas, a.d.lg. Româneşti, jud. Satu Mare, 286. Ilalmas, a.d. jud. Caraş-Severin, 304. Hamar, Ioan zis ~, oaspe din Chintău, 183. Hann, zis Pomar, v. Poomar. * Hannus, de Ruja, 308 ; ~ f.l. Henning, 308. Haramt cetate şi a.d. în R.S.F.I., 135, 176, 256, 286, 290, 309, 315 ; castelan de ~, 94, 105, 106, 108, 176, 256, 289, 290. Haţeg (Haczak, Hutzuk), or. jud. Hunedoara, 157, 158; ~ district, 157. Hăghig (Hydeiygh), s. jud. Covasna, 58. Hărăclani, v. Herecleani. UărAnglab (Haranglab), s. jud. Mureş, 55. Hărău (Harow, Horou), s. jud. Hunedoara, 117, 199, 211. Hărniceşti (Hernyachfalua), s. jud. Maramureş, 236. Hăşdute (Hasdad), loc. comp. a or. Gherla, jud. Cluj, 152. Hector, de Recea, 125; v. Ioan, f.l. ~. Hedric, v. Ioan, f.l. ~. Hedruh (Heydreh, Cheydreh), a.d. între Ardud şi Medieşul Aurit, jud. Satu Mare, 370. neem (Hem, Heym), v. Benedict, Ladislau, Nicolae, Pavel, Petru, f.l. ~. Hegor, top., 250. Heling, fiii lui ~, 65. Heltuin, v. Mihall, f.l. Hench, jude din Floreşti, 138; v. Ioan, f.l. ~. Henchman, din Floreşti, 139; v. Mihall, f.l. ~. Heng (Eng), a.d. jud. Caraş-Severin, 94. Ilcnke, Miliail zis ~, jude al nobililor din comit. Cluj, 235, 388. Henlinus, fierar din Cluj, 96. Henning (Hennyng), de Apold, comite, 357 , ~ f.l. Cîndea de Zlatna, 145 ; v. Hannus, f.l. Henric, f.l. Nicolae, 401; v. Albcrt, f.l. ~. Henyl, Ioan zis ~, de Bistriţa, 103. Herbord, de Blaj, 22; ~ f.l. Andrei, f.l. Herbord, de Blaj, 22. Herecleani (f. Hărăclani, Harkyan), s. jud. Sălaj, 402. Hcrepen (Herepe), s. jud. Mureş, 8, 167. Herghelia (f. Meneş, Menyus), s. jud. Mureş, 62. Herina (Harenna), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 205. Herman (Hermann), cel Mic, v. Mic; ~ croitor din Cluj, 139; ~ orăşean din Braşov, 344, 349, 367; ~ paroch din Cisnădie, 328. Heves, comitat, azi in R.P.U., 410. Heym, de Remetea, 329; ~ f.l. Rach de Ozyag, 192, 222; v. Laurenţiu, Pavel, Petru, f.l. ~ ; v. şi Heem. Hida (Hydalmas), s. jud. Sălaj, 386. Himffy, familie nobiliară, v. Hecm şi Heym, Benedict, Ladislau, Laurenţiu, Pavel, Petru, f.l. Hcem. Hobry, loc. neîndentificată, 334. Hodăsz, loc. în R.P.U., 32. Hont, f. comitat, azi în R.S.C.; arhidiacon de ~, 189, 190; ~ arhidiaconat, 435; ~ prepozitură, 378. Horay (Huray), a. d. Ig. Săcuieni, jud. Bihor, 383, 435. Horosnok, a.d. probabil lg. Vărădia, jud. Timiş, 25. Hosszupâlyi (Huzyupaly), loc. în R.P.U., 99. Hotarul găurit (Lyvkashathar), top., 380. Hoteni (Zlatyna), s. jud. Maramureş, 236. Hunedoara (Hunyad), or. jud. Hunedoara, arhidiacon de ~, 212; castelan de ~, 296; ~ comitat, 157, 158, 400, 401. Hvar, (Faro, Pharen), loc. în R.S.F.I., episcop de ~, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 381, 382, 426. I Incob, berar din Cluj, 139; ~ canonic, 67 ; ~ cel mare, v. Mare; ~ custode, 334; de Beclean, 415, 416; ~ de Bretea, 250; ~ de Căţăluşa, 125; ~ de Ceanu, 14; ~ de Chemeuch, 290; ~ de Chiced, împuternicit, 273; ~ de Chimindia, 117, 121 ; ~ de Grind, 131 ; ~ de Moniorod, 377; ~ de Noşlac, 246; ~ de Şintereguţ, 152; ~ de Zips, comite, jude al curţii regale, 16, 24, 25, 136, 137, 164; ~ diacul, v. Diacul; ~ f.l. Alexandru, 359; ~ f.l. Bekus, 298 ; ~ f.l. Bekus de Endred, 190; ~ f-1. Dionisie de Kulche, mag., 394; ~ f-1. Doja, 200; ~ f.l. Grigore de Socaciu, mag., 61 ; ~ f.l. Iacob de Be- 493 www.dacoromanica.ro clean, comite, mag., 415, 416; ~ f.l. Iacob, mag., 296; ~ f.l. Ioan, ginerele lui Andrei, f.l. Nigas, 239; ~ f.l. Ioan zis Orda3, 315; ~ f.l. Laurenţiu, pîrît, 417; ~ f.l. Laurenţiu de Popeşti, 111; ~ f.l. Martin de Portiţa, 383; ~ f.l. Martin, slugă, 116; ~ f.l. Mihail, 164; • ~ f.l. Mihail de Sîncrai, om de mărturie, 157, 158; ~ f.l. Mihail de Şmig. 308; ~ f.l. Mihail de Woya, 16, 17, 24, 25, 29; ~ f.l. Nicolae, fr.l. Sudak de Uileacu, 226; ~ f.l Nicolae cel Mare de Dragu, mag., 97; ~ f.l. Nicolae, pîrît, 417; ~ f.l. Pouch, f.l. Petru de Pogăceaua, 395; ~ f.l. Simion, nobil din comit. Hunedoara, 400, 401; ~ f.l. Ştefan, f.l. Egidiu, 359; ~ f.l. Toma de Rapoltu Mare, mag., 117, 121, 362; ~ fr.l. Andrei, castelan, 237; ~ jude al Braşovului, 281; ~ lector la Cenad, 310; ~ mag., protonotarul palatinului Nicolae Konth, 360; ~ orăşean din Braşov, 344, 367; ~ pălărier din Teiuş, 194; ~ preot, slujitor de altar la Oradea, 264; v. Ghe-oryhe, lakob, f.l. ~ ; ~ zis Bogar, v. Dogar; zis Ceukes, v. ’ Ceukes; ~ zis Popwy, v. Popwy; ~ zis Saar, v. Saar; ~ zis Secuiul, v. Socului j ~ zis Urken, v. Urken. Iadra, v. Zara. Iakch, v. Nicolae, f.l. ~. Iano.şdn (Janusdj, s. jud. Bihor, 383. Ianus, comite, jude de Sibiu, 420. Iara (Jara), s. jud. Cluj, 77, 240, 355, 395. Ibaşfalău, v. Dnmbrăveni. Ibrâny, loc. în R.P.U., 363. Iolod (Ihlod), s. jud. Cluj, 358, 386. Ictar (Ihthar), s. jud. Timiş, 334. Ieud (Jood), s. jud. Maramureş, 382. Ikus (Ikws), a d.lg. Fîrdea, jud. Caraş-Severin, 190, 298, 426. Ikuspataka, a.d. jud. Caraş-Severin, 426. Iladia, v. Ilidia. Ilba, secui de Arieş, 246, 292. Ileana, sora 1. Petru, f.l. Mihail de Sanislâu, 31. lila, (lllya), s. jud. Hunedoara, 195, 199. Ilidia (i. Iladia, lliad, Iliead, Ilyed, lleed), s. şi cetate jud. Caraş-Severin, 163, 173. Iile, arhiepiscop de Raguza, 231, 294, 346, 349, 381, 382, 426; ~ cnez, 386; ~ de Gachal, 95, 114-116, 122; ~ de Mugeni, 198; ~ f.l. Elena, f.l. Ladislau, f.l. Mihail zis Fodor, de Szovat, 431; ~ slujitor, 169, 172. Imbregh, loc. în R.P.U., 153. Inazakala, loc. în R.P.U., 377. îndoi, v. Deleni. Ineu, v. Fundătura. Inoeontiu, al Vl-lea, papă, 6, 11, 12, 21, 48, 82, 92. Inok. v. Ioan, f.l. ~. Insula Iepurilor, v. Margitsziget. Ioan, Albul, v. Albul; ~ arhidiacon de Ti-leagd, canonic de Alba Iulia, 143; ~ arhidiacon de Timiş, mag., 41; ~ arhidiacon de Tîrnava, canonic de Alba Iulia, 65, 174, 227. 424; ~ Bench, v. Bench; ~ blănar din Cluj, 139; ~ cau-tor, 89; ~ călugăr la Cluj-Mănăştui, 7, 30, 50, 246, 343, 355, 357; ~ cel Mare, v. Mare; ~ cel Roşu, v. Roşn; ~ cel Şchiop, v. Şchiop; ~ cojocar, 94; ~ comite de Cluj, 139; ~ comite de Timişoara, f.l. Desideriu, 85; ~ de Almaş, 308; ~ de Badoc, om de mărturie, 354, 358; ~ de Balda. om de mărturie, 246; ~ de Bâtor, 383; ~ de Beclean, 46, 49; ~ de Birlea, nobil, 280, 342. 354, 358; ~ de Borşod, arhidiacon, 15; ~ de Cehăluţ, 93, 261 ; ~ de Cisteiu, 45 : ~ de Cristian. 375, 380; ~ de Dăbîca, 386; ~ de Deuşu. călugăr, 4; ~ de Dioşod, împuternicit, 226; ~ de Fiscut, 440; ~ de Geoagiu de Sus, 399; ~ de Gerla, 333; ~ de Giulvăz, 192, 207, 379; ~ de Hobry, 334; ~ de Iauoşda, 383; ~ de Katl, 178; ~ de Kyswarda, 107, 210, 282; ~ de Micula, 363, 364; ~ de Nabrad, 363; ~ de Petişdorf, 8; ~ de Petreşti, 307; ~ de Petrifalău, 357; ~ de Saar, 207, 222; ~ de Sanislău, 383; ~ de Sătmărel, mag., 116; — de Sîngătin, 140; ~ de Szennyes, 435; ~ de Tureni, om de mărturie, 154, 423; ~ de Tyvis, 170; ~ de Uioara de Sus. 4(h; ~ de Unimăt, 61; ~ de Valea Seacă, 58; ~ de Wasary, 27; ~ de Weych, nobil, 431; ~ de Woya, 16, 17, 24, 25, 29, 164, 432; ~ de Zeuth Ivan, 439; ~ de Zimbor, 97; ~ de Zlatinch, 151; ~ de Zlauotynch, 303; ~ de Zuna, 213; ~ episcop de Knin, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 333; ~ episcop de Vaţ, 231, 294, 346, 349, 381, 382, 426; ~ f.l. A-lexandru, f.l. Celeu. comite de Csongrâd, 374 ; ~ f.l. Andrei, f.l. Andrei de Geoagiu de Sus, 397; ~ f.l. Apa de Beclean, 223; ~ f.l. Apor, 359; ~ f.l. Arnold de Pochy, 44; ~ f.l. Baganya, 242, 264; ~ f.l. Balasa, 301; ~ f.l. Berthal de Cricău, 191; ~ f.l. Bartolomeu, comite, 252; ~ f.l. Beke, om de mărtnrie, 211, 215; ~ f.l. Bene, oaspe din Chintău, 183; ~ f.l. Bethlen, 334; f.l. Blasiu de Sîntămăria, 199; ~ f.l. Blasiu de Vîr-şolţ, 69, 99, 110; ~ f.l. Both de Gusu, 140; ~ f.l. Bricciu de Bâtor, 42, 226, 260, 377, 433, 435, 443; ~ f.l. Chybak de Palota, 141; ~ f.l. Cîndea de Zlatna, 145; ~ f.l. Cristian de Cristian, 140. 144; ~ f.l. Desideriu, comite şi castelan de Timişoara, 47, 52; ~ f.l. Dionisic de Kulche, mag., 393, 404; ~ f.l. Do-minic de Coşeiu, 269; ~ f.l. Dominic de Hăşdate, 152; f.l. Dominic de Jucu, jude al nobililor din comit. Cluj, 166, 192,- 235, 262, 388; ~ f.l. Dumitru de 494 www.dacoromanica.ro Dioşod, 402; ~ f.l. Dumitru, jude al nobililor din comit. Dăbîca, 139; ~ f.l. Dumitru, nobil de Kăll6, 363; ~ f.l. Emech, 126; ~ f.l. Emeric, 180; ~ f.l. Emeric de Verve ghiu, om de mărturie, 265; ~ f.l. Emeric, nobil de Buch, 90 ; ~ f.l. Gali, f.l. Pascha, de Iara, 77 ; ~ f.l. Gegus de Beclean şi Mălîncrav, mag., 206, 209, 211, 215, 216, 221, 223, 296, 412, 418; ~ f.l. Gheorghe de Nog-mihal, 141 ; ~ f.l. Gheorghe de Pişcari, 115; ~ f.l. Gheorghe de Zlawotynch, 300; ~ f.l. Gheorghe, mag., 116; ~ f.l. Grigore diacul de Chemech, 136, 137, 302; ~ f.l. Grigore, om de mărturie, 290; ~ f.l. Hector, 5; ~ f.l. Hector de Recea, 125; ~ f.l. Hench, 173; ~ f.l. Iacob, de Beclean, mag., 223; ~ f.l. Iacob de Moniorod, slujitor şi împuternicit, 377; ~ f.l. Ilba secuiul, 246, 292; ~ f.l. Inok de Chidea, jude al nobililor din comit. Dăbîca, 139, 259, 312, 313; ~ f.l. Ioan de Beclean, 46, 49; ~ f.l. Ioan de Fiscut, 440; ~ f.l. Ioan de Gerla, 333; ~ f.l. Ioan de Tyvis, 170; ~ f.l. Ioan de Luna, nobil, 213; ~ f.l. Ioan, f.l. Gheorghe de Zlawotynch, 300 ; ~ f.l. Ioan, f.l. Mikud, ban, 436; ~ f.l. Ioan, f.l. Ştefan de Suceag, 14; ~ f.l. Ioan, f.l. Ştefan de Somoşcheş, 169, 172; ~ f.l. Ioan, împuternicit, 435; ~ f.l. Ioan, mag., 405; ~ f.l. Ioan zis Kuthe de Cisteiu, 40; ~ f.l. Ioan zis Ordas, 315; ~ f.l. Iuga, 428; ~ f.l. Iwanka de Par-hida, 392; ~ f.l. Ladislau, 74; ~ f.l. Ladislau de Almaş, 104 ; ~ f.l. Ladislau, f.l. Muşat, 157; ~ f.l. Ladislau, f.l. Ni-colae de Dăbîca, 436; ~ f.l. Laurenţiu, de Recea, 99, 110, 125; ~ f.l. Lau- renţiu, nobil, din comit. Hunedoara, 400, 401; ~ f.l. Laurenţiu, pîrît, 417; ~ f.l. Locovoy, român, 37; ~ f.l. Marcu, 286; ~ f.l. Martin de Măci-caşu, 386; ~ f.l. Martin de Sîntioana, 396, 445; ~ f.l. Matei, 210; ~ f.l. Matei, cnez de Komyan, 300; ~ f.l. Mihail, 380; ~ f.l. Mihail de Copăceni, om de mărturie, 154; ~ f.l. Mihail, f.l. Gyele-tius, 296; ~ f.l. Mihail, jude al nobililor din comit. Cluj, 14; ~ f.l. Mihail, nobil din Sîngătin, 357; ~ f.l. Nicolae, 432; ~ f.l. Nicolae de Ciortea, 309; ~ f.l. Nicolae de Dăbîca, mag., 60, 133, 134, 255, 342; ~ f.l. Nicolae de Doba, 265; ~ f.l. Nicolae de Puthnuk, 371 ; ~ f. 1. Nicolae de Sînnicoară, 184, 202; ~ f.l. Nicolae de Sîntioana, 406; ~ f.l. Nicolae de Someşfalău, 159, 201, 262, 295; ~ f.l. Nicolae, f.l. Bedeu, de Su-murducu, om de mărturie, 201, 262, 295; ~ f.l. Nicolae, f.l. Farkas, f. iobag din Alba Iulia, 205; ~ f.l. Nicolae, f.l. Pavel, 386; ~ f.l. Nicolae împuternicit, 379; ~ f.l. Nicolae românul, 208; ~ f.l. Pavel de Vetiş, 182; ~ f.l. Pavel, împuternicit, 436; ~ f.l. Petheu, 135, 417, 423; ~ f.l. Peteu, castelan de Lita şi Ungur aş, 296; ~ f.l. Peteu de Baila, om de mărturie, 105; ~ f.l. Peteu de Santău, mag., cavaler, 41, 115, 116, 180, 213; ~ f.l. Petru, comite, 89, 188; ~ f.l. Petru de Botean, nobil, 419; ~ f.l. Petru de Chatar, 176, 193; ~ f.l. Petru de Boda, om de mărturie, 263; ~ f.l. Petru de Mindszent, om de mărturie, 109, 130; ~ f.l. Petru de Woya, 432; ~ f.l. Petru zis Chech, comite de Cisnădie, 134; ~ f.l. Petru zis de Gurghiu, nobil, de Aba-faia, 224, 278; . f.l. Serephil, iobag, 377; ~ f.l. Sumurak, nobil din comit. Hunedoara, 199, 400, 401; ~ f.l. Ştefan de Araci, 58; ~ f.l. Ştefan de Dioşod, om de mărturie, 80, 436; ~ f.l. Ştefan de Suceag, 14; ~ f.l. Ştefan de Şomoş-cheş, 169, 172; ~ f.l. Toma cel Roşu de Sîntioana, 165; ~ f.l. Toma de Turek, 117, 121, 362; f.l. ~ Toma de Ţaga, 177, 178; ~ f.l. Toma, nobil, din comit. Hunedoara, 400, 401; ~ f.l. Vivian de Vinţu de Jos, comite, 30; ~ f.l. Wemer, 8 ; ~ f.l. Wereus, mag., 251; ~ f.l. Zouard, 34; ~ fr.l. Andrei, 237; ~ fr. 1. Martin, 61; ~ fr.l. Nicolae, f.l. Bartholomeu, iobag al cetăţii Doba, 113; ~ fr. 1. Ştefan, episcopul de Zagreb, 385; ~ Kantor, v. Kan-tor; ~ Lengyel, v. Lengyel; ~ mag., 386; ~ mare uşier, 1, 37, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 381, 382, 426; ~ mare vistier, 20, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 376, 381, 382, 426; ~ nobil din Ianosi, 435; ~ preot, 49, 56, 319; ~ preot, om de mărturie, 125; ~ preot, călugăr, 380; ~ preot din Mark, vice-. arhidiacon de Bereg, 210; ~ preot din Vinţu de Jos, 30; ~ prepozit, canonic de Alba Iulia, 65, 103, 133, 178, 212, 281, 357, 380, 386, 415, 416; ~ prepozit de Buda, vicecomite al capelei regale, 41; ~ prepozit de Dealul Orăzii, 293; ~ Roşul, v. Roşul; ~ ruda 1. Mihail de Bercu, 75; v. Benedict, Chelite, Grigore, Koncb, Kuthe, Ladislau, Leukus, Nicolae, Nylas, Petru, Ştefan, Toma, Turner, f.l. ~ ; ~ vicevoievodul Transilvaniei, 46, 49; ~ voievod din Beiuş, 145; ~ zis Acyl, v. Acyl; ~ zis de Baranya, v. Baranya; ~ zis Berzethe, v. Berzethe; ~ zis Bogar, v. Bogar; zis Bonch, v. Bonch ; ~ zis Buthus, v. Buthus; ~ zis cel Greoi, v. Greoi; ~ zis Cumanul, v. Cumanul; ~ zis Dorman, v. Dorman; ~ zis Durugh v. Durngh; ~ zis Hamar, v. Hamar; ~ zis Henyl, v. Henyl; ~ zis Kokas, v. Kokas; ~ zis Kuthe, v. Kuthe; ~ zis Lepes, v. Lepes 5 ~ zis Nerges, v. Nergeg; ~ zis Ordas, v. Ordas; ~ zis Pecenegul, v. Pecenegul; ~ zis Suluk, v. Suluk; ~ zis Tot, v. Tot; zis Zaz, v. Za*; ~ zis Zennyes, v. Zennyes. lona, f-1. Dominic, de Juc, 295. 495 www.dacoromanica.ro loob, f.l. Grigore, f.l. Ioob din neamul Zyl, 97. lp (Ipy). s. jud. Sălaj, 383. Ipolit, f.l. Augustin, 89. Irineu, mag., 362. Irnnsd, f.l. Ogmand, de Vărşand, pîrît, 434. Isac, v. Matia, f.l. ~. Inga, v. Ioan, Ştefan, f.l. ~. Iugoslavia, moşii din ~, 228. Inia, de Bulei, 401. Ivan, v. Ladislau, f.l. ~. lvanca, f.l. Egidiu, 86; ~ nobil din comit. Hunedoara, 400, 401. lvaniă, loc. In R.S.F.I., 102. lvankahaza, loc. in R.P.U., 230. Iwanka, de Parhida, 392. Izvln (Ewzyn), s. jud. Timiş, 189. Izvorul Lupului (Farkasfew), r., 298. Izvorul Plopişulul (Niarastyafeu), r„ 163. J Jadra, v. Zara. Jnkeh, de Coşeiu, mag., 13, 60, 69, 80, 110, 269, 351, 436; ~ mag., cevaler al curţii regeşti, 293, 294. Janich, loc. în R.S.F.I., 236. Janusy, (Janosi), loc. în R.P.U., 36, 435. Jarmy, loc. în R.P.U., 114. Jebel (Zephel), s. jud. Timiş, 397. Jldveiu (Sytwe), s. jud. Alba, 234. Jueu (Suuk, Suk), s. jud. Cluj, 166, 235, 262, 295, 383. Jupanul (Sapantts), r., 163; ~ top., locul numit „între două rîuleţe zise’’ ~ (Ket-sapanuskuzy), 163. K Kabaeghaz, loc. în R.P.U., 410, 431. Kadoch, f.l. Apor, 359. Kallo v. Nagykallo. Kalocsa (Calocea, Colocensis), or. în R.P.U., arhiepiscop şi comite perpetuu de ~, 1, 6, 37, 48, 72, 113, 123, 163, 294, 304, 333, 346, 349, 381, 382, 426; biserica din ~, 66. Kanoltu, a.d. lg. Bîrcea Mare şi Bîrcea Mică, jud. Hunedoara, 401. Kantor, Andrei, mag., strîngător de dijme al episcopului Transilvaniei, 114; ~ Ioan, împuternicit, 435. Kaplyau, de Luna, 240. Kartal, loc. în R.P.U., 173. Karul, a.d. în R.P.U., 31. Katl, a.d. în R.P.U., 178. Kazmer, v. Petru, f.l. ~. Kejje, a.d. jud. Cluj, 386. Kege, a.d.lg. Cărei, jud. Satu Mare, 213. Kehenus, moşie în jud. Satu Mare, 263. Kelrd, de Diosig, 437. Kelemen, cel Mare, v. Mare. Kemnek, loc. în R.P.U., 104. Kendet, v. Nieolae, f.l. Kene, a.d lg. Săuca, jud. Satu Mare, 180, 313. Kerestul, locuitor din Floreşti, 139. Keretbnek, loc. neidentificabilă, 307. Kereztes (Kerestes, Kerestus), a.d. lg. Şem-lacu Mare, jud. Timiş, 151, 163. Kerezthwr, loc. în R.P.U., 153. Kereztus, a.d. lg. Ţaga şi Sîntejude, jnd. Cluj, 126. Kerknrhazy (Kergurhazy), a.d. jud. Cluj, 259, 312, 313. Kesenveghaz, loc. în R.P.U., 410, 431. ve, v. Cuvin. Keweshamlok, top., 77. Kilian (Kylian), f.l. Pavel de Dileu, 395; ~ călugăr la Cluj-Mănăştur, 250; v. Aurei, Pavel, f.l. ~. Kiaseuijcn, (Kyssemyen), loc. în R.P.U., 187, 322. Klsvărda, (Varada, Warada, Kyswarda), loc. în R.P.U., 107, 210. Knin (Tininium, Tyninium), or. în R.S.F.I., episcop de ~, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 381, 382, 426. Kokas (Cocoş), Ioan zis ~, om de mărturie, 265. Kokat, loc. în R.P.U., 377. Komyan, a.d. lg. Şemlacu Mare, jud. Timiş, 300, 303. Konch, Ioan zis ~, 35. Konok, de Zolka, Ştefan zis ~, slujbaş, 93. Konth, Nieolae, palatin şi jude al cumanilor, 1, 37, 72, 98, 109, 113, 123, 137, 193, 207, 222, 231, 260, 275, 278, 294,297, 300- 304, 321, 322, 325, 326, 329, 333, 340, 346, 348, 349, 352, 353, 360, 363, 379, 381-384, 414, 426, 432, 433, 435; ~ f.l. Laurenţiu, voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, 62, 268, 294; ~ f. voievod al Transilvaniei, 72, 371. Konya (Conya), de Murani, împuternicit, 391; ~ f.l. Toma, voievod, mag., comite de Pojon, 1, 37, 72, 113, 123, 233, 234, 333. Kopachfalva, a.d. lg. Şugatag, jud. Maramureş, 236. Korchmn, loc. în U.R.S.S., 141. Kosa, oaspe din Chintău, 183. KoSice (Caşovia, Cassouia), or. în R.S.C., 196, 330, 337. Kostremp, Petru zis ~, din Cluj, 139. Krbava, (Corbavia, Corbauia), or. în R.S.F.I., episcop de ~, 1, 72, 113, 123, 333, 346, 349, 381, 382, 426. Kruppa, cetate în R.F.S.I., 73. Rubin, v. Cubin. Kuesd (Kuuesd, Kuuest), a.d, jud. Caraş-Severin, 173, 256, 304. Kucsdpataka (Kwespotaka, Kwesdpathaha) a.d. lg. Iladia şi Nera, jud. Caraş-Severin, 66, 67, 163, 231. Kuespotak (Kuespothak), a.d. lg. Rapoltu Mare şi Bobîlna, jud. Hunedoara, 117, 121. 496 www.dacoromanica.ro Kagb, Mlhail zis 55. Kulebe, loc. în R.P.U.. 393. 404. Kntbe, de Clsteiu. Ioan zis 40. Kutrez, loc. în R.F.S.I.. 105. 106. Kweseor, deal. top.. 284. Kwfl, sare numită 112. Kwn, v. Cumanul. Kylian. v. Kilian. Kyssemyen. v. Kissemjen. Kyswarda, v. Kiswarda. Kyzdi. v. Cbezdi. L l.arlii'lau, abate de Cluj-Mănăştur. 53, 224 : ~ al IV-lea. rege al Ungariei. 367. 394: ~ arhidiacon de Dăbîca. fiul voievodului, mag.. 357. 380, 422; ~ arhidiacon de Ugocea. voievod, vicarul episcopului Transilvaniei. mag.. 423 : ~ .canonic. 67 : ~ cel Mare. v. Mare ; ~ cel Negru. v. Negru; ~ cnezul 155: ~ de Albiş. 109, 130: ~ de Andreashaza. 45. 54. 56, 59, 81. 90: ~ de Bolkan. 86: ~ de Bulei. mag.. 401; ~ de Celen. 369: ~ de Galşa. împuternicit. 273; ~ de Geoagiu de Sus. 399 : ~ de Iara, 240: ~ de Kâllo. 352. 353: ~ de Kerkurliazy. 259. 312. 313; ~ de Kissemjen. 322, 324. 364 : ~ de Micula, 74. 75; ~ de Nadăş. 240: ~ de Nădăşelu. 125, 203. 386: ~ de Puthnuk. 371 : ~ de Sărmăşag. 99: ~ de Siciu. 226; ~ deSu-•murducu. om al regelui. 201. 262. 295 : ~ de Şag. om de mărturie. 106: ~ de Tyburch. 183, 184. 192: ~ diacul, v. Dineul; ~ episcop de Vesprim. 1. 37. 72. 113, 123, 294. 333. 346, 349. 381. 382. 426; ~ f.l. Alard. 388: ~ f.l. Alexandru, 225, 232: ~ f.l. Alexandru de Şoard. 198: ~ f.l. Andrei de Geoagiu. de Sus. 397 : ~ f.l. Andrei ?le Imbregh. 153 : ~ f.l. Andrei de ^ythka. 129: ~ f.l. Andrei. f.l. Iacob de Bretea. 250: ~ f.l. Avram de Zakal. 98: ~ f.l. Barnaba de Sînpaul. 224: ~ f.l. Beke. 154: ~ f.l. Beke de Iclod. om de mărturie. 358. 386: ~ f.l. Bekus de Endred. 190: ~ f.l. Bogath, 180: ~ f.l. Cîndea de Zlatna. 145 : — f.l. Dezideriu. împuternicit. 273: ~ f.l. Desi-deriu, de Losoncz. mag.. 273: ~ f.l. Dumitru, om de mărturie. 80: ~ f.l. Egidin, 201: ~ f.l. Egidiu de Sumurducu. 224, 262. 295: ~ f.l. Gali. 298: ~ f.l. Gali de Omor. 136. 137. 190: ~ f.l. Geleth. mag.. 40. 167. 212. 223. 331 : ~ f.l. Gye-letius de Niinigea. mag.. 296. 305 ; ~ f.l. Gerev. 388: ~ f.l. Glieorghe de Minen. om de mărturie, 265; ~ f.l. Iacob de ■Cherneuch, om de mărturie, 290; ~ f.l. Uie de Gachal. vicecoinite de Satu Mare. mag.. 95. 114-116, 122: ~ f.l. Ioan. 66, 68. 210: ~ f.l. Ioan de Dăbîca, 386: ~ f.l. Ioan de Ianoşda. 383: ~ f.l. Ioan de Petreşti. 307 : ~ f.l. Ioan de Wasary. 27; ~ f.l. Ioan, f.l. Bricciu de Bathor. mag., 42. 226. 260. 377. 435. 441. 443: ~ f.l. Ioan. f.l. Dominic de Hăşdate. 152: — f.l. Ioan. f.l. Nicolae de Dăbîca. 436; ~ f.l Ioan. f.l. Werner. comite de Archita. 8 : ~ f.l. Ioan. mag., vicecomite. de Sol-noc. 180. 213; ~ f.l. Irnusd. f.l. Ogmand de Vărşand. pîrîş. 434 : ~ f.l. Ivan. nobil de Kallo. 363: ~ f.l. Ivanka. f.l. Egidiu, 86; ~ f.l. Jakch de Coşeiu. mag.. 13. 294. 436: ~ f.l. Ladislau. 189. 190; ~ f.l. Ladislau de Bolkan. 86: ~ f.l. Ladis-lau de Iara. om de mărturie. 240: ~ f.l. Ladislau de Nădăşelu. 386: ~ .f.l. Ladislau de Kissemyăn, 364 : ~ f.l. Ladislau de Siciu. 226: ~ f.l. Ladislau. f.l. Nicolae de Dăbîca. 436; ~ f.l. Ladislau. f.l. Zarna. românul. 426: ~ f.l. Ladislau. mag., 296; ~ f.l. Martin de Tototiu. 191. 194 : ~ f.l. Mihail. f.l. Henchmann, 239. 240 ; ~ f.l. Mihail. om de mărturie. 395 ; ~ f.l. Mihail zis Podor de Szovâth. 431 : ~ f.l. Muşat de Almaş. român, comite. 104: ~ f.l Muşat de Zlaşti. 157. 158: ~ f.l. Myke de Căpîlna, 55: ~ f.l. Myke. nobil de Tiol-tiur. 342: ~ f.l. Nicolae. 324; ~ f.l. Nicolae. f.l. Mikud ban. de Dăbîca, mag.. 60 255. 342. 436: ~ f.l. Nicolae de Livada Nouă. 408: ~ f.l. Nicolae. f.l. Gereu de Miheş. 179. 274: ~ f.l. Petliew. 135: ~ f.l. Peteu, castelan de Lita şi Unguraş. 296: ~ f.l. Petev de Baila. om de mărturie, 108: ~ f.l. Petru de Gech, 272: — f.l. Petru de Panyola, 326. 340: ~ f.l. Petru, nobil. 188: ~ f.l. Petrii vice-voievodul. mag.. 399: ~ f.l. Petru voievodul. 397: ~ f.l. Posa de Zeer. mag.. 151. 173; ~ f.l. Simion de Cărei. mag.. 35. 127 — 129: ~ f.l. Solomon de Pata om de mărturie. 262, 295 : ~ f.l. Ştefan, pîrît. 417; ~ f.l. .Ştefan de Cliiced. 152; ~ f.l. Ştefan de Petriceni. 58: ~ f.l. Ştefan de Wythka. 128: ~ f.l. Ştefan, f.l. Apor de Oşdula. 359; ~ f.l. Ştefan, f.l. Palus de Petriceni. 359; ~ f.l. Teuteu mag., 169. 172: ~ f.l. Toma cel Roşu de Sîntioana. 165: ~ f.l. Toma de Coini-ţig. om de mărturie. 154 : ~ f.l. Toma de Ezen. 242. 264; ~ f.l. Toma de Temcs-knzv, 93: ~ f.l. Velkun. de Caila. 167; ~ f.l. Zarna. românul. 189. 426: ~ f.l. Zubunya (Zobonia). mag. comite de Keve şi de Caraş. 78, 173, 256: ~ fr. 1. Blasiu de Recea. 239. 240: ~ preot, om al capit-lului de Alba Inlia, 304: ~ slujbaş din Halinas. 304: ~ vărul lui Benedict. f.l. Ileem. 163: v. Ioan, Mibail, f.l. — : zis Bourz. v. Bourz, ~ zis Chech. v. Cbeeh; ~ zis Feyes, v. Feyes; ~ zis Wos. v. VVos; ~ zis Zeknl, v. Zekul. Lado, de Palasth. 27. Lapucb, loc. în R.S.F.I., 365. Lapus, a.d. lg- Copşa Mare. jud. Sibiu. 206. 209. 211. 215. 216, 221. 497 www.dacoromanica.ro lasou, f.l. Ladislau de Almaş, 104. laskod, loc. în R.P.U., 186. JJ Laţcu, f.l. Ladislau, f.l. Muşat, 157. Laurcnţiu, Celsi, v. Celsi; ~ de Blăjel, 7; ~ de Dob, 271, 390, 437 ; ~ de Dumbrava, 45, 50, 54, 56, 63; ~ de Gat, 130 ; ~ de Popeşti, 111 ; ~ de Recea, 99, 110, 125 ; ~ de Roşia, comite, 429; ~ de Tileagd, 26; ~ f.l. Ambrozie de Ibrany, 363; ~ f.l. Dominic, f.l. Zouard, castelan de Haram, vicecomite de Caraş, mag, 94, 105, 106, 108, 135, 176, 256, 289, 290, 309, 315; ~ f.l. Heym, 207, 290: ~ f.l. Heym, f.l. Rach, de Ozyag, 193, 222; ~ f.l. Ioan, f.l. £mech, 126 ; ~ f.l. Petru de Vetiş, 263, 448 ; ~ frate, călugăr, împuternicit al con-ventului din Bulei, 362; ~ fr. 1. Blasiu de Recea, 239, 240; ~ fr. 1. Pavel de Vetiş, 182; ~ Sebul, v. Sebul; v. Batou, Domlnlc, Ioan, f.l. ~. Lazuri (Lazar), s. jud. fatu Mare, 361. Lăpuş (Lapus), a.d. jud. Sibiu, 412, 418. Lăstărişul roşu (virgultus rufus), top. 250. Lăzăreştl (Lazarfalva), s. jud. Harghita, 413. Lecbinţa (Lekenche), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 62, 417; ~ r., 417. Legbla (Jegenye), s. jud. Cluj, 162, 166. Lelez, loc. în R.S.C., convent, 35, 93, 128, 129, 141, 273, 287, 363, 364, 393, 430, 435. Lengy'el, Ioan ~, de Semjen, 272, 322. Lepes, Ioan zis ~, castelan de Gurghiu, 296; Kicolae zis ~ de Warasereezy, 333. Leta, loc. în R.P.U., 377. Leukus, de Agriş, 116; ~ de Bator, 260; ~ de Kagysemjen, 185—187 ; ~ f.l. Bricciu de Bator, 377, 435 ; ~ f.l. Gerev de So-meşfalău, 159 ; f.l. Grigore de Suplac, 42 ; ~ f.l. Ioan, f.l. Petru, 89; ~ f.l. Ioan Lengyel de Semjen, mag., 272, 322 ; ~ f.l. Ladislau Wos, 177, 178; ~ f.l. Kicolae de Dăbîca, mag., 60, 240, 342, 436 ; ~ fr. canonicului Avram, 200 ; v. Martin, f.l. ~. Leukusteltke, a.d. lg. Oar, jud. Satu Mare, 430. Lcustacbie, ban al Slavoniei, 1, 37, 72, 333. Lipova (Lippa), or. jud. Arad, 155; cămări de sare din ~, 125. LJsko (Lyzka), loc. in R.S.C., 72, 346, 349. Llta (Leta), s. jud. Cluj, castelan de ~, 296. Livada Mică (Wylak), s. jud. Maramureş, 408. Locovoy, fr. 1. Bud, 37. I odomeria, rege al ~, în titulatura regilor Ungariei, 37, 72, 113, 123, 231, 247, 294, 333, 346, 349, 373, 381, 382, 426. Lorand, custode la Alba Iulia, 103, 133, 212 ; ~ f.l. Nicolae de Janusy, 36. lorandi, Ştefan, judele cetăţii noi de pe dealul Budei, 367. Lfikos, de Ivankakaza, 230. lura, de Korchua, om de mărturie, 141 ; ~ f.l. Blasiu de Zakalar, 173; ~ f.l. Crăciun, român, 208; ~ f.l. Martin de Măcicaşu, 386; ~ f.l. Kicolae de Kyarag, om de mărturie, 151 ; ~ f.l. Simion din Şchiopi, 347. Ludovic I, regele Ungariei, 3, 5, 9, 10, 13, 19, 23, 33-35, 37-39, 41, 43, 47, 48, 51—53, 57, 64-67, €9-73, 76, 78, 60, 85, 87, 88, 92, 95, 98, 104, 110, 112, 113, 115, 118— 120, 123, 125, 127-130, 132, 141, 142, 146—151, 153, 156, 160, 161, 163, 168, 169, 171 — 173, 175, 177-179, 189, 190, 196, 214, 217, 225, 226-228, 231—233, 236-243, 245- 247, 249- 252, 254, 257, 258, 264, 266-268, 270, 271, 274-277, 259, 281, 282, 285, - 288, 291, 193, 294, 298, 299, 308, 311, 314, 318, 320, 323, 330, 333, 336, 337, 341, 344, 346, 348- 351, 356, 360- 362, 365 -370, 372- 378, 381 382, 384, 385, 387, 389, 390, 393 - 399. 403, 405-411, 414, 417, 421, 425, 427-429, 431, 434, 438, 439, 441, 442, 444-447, 449. Lugas, loc. în R.P.U., 377. Lugoj (Lugas), or. jud. Timiş, 414. Luna de Jos (f. Luna, Lontta), s. jud. Cluj, 46, 49, 240, 312, 313, 358. Lunca (Vyfalu), s. jud. Mureş, 273. Luncani (f. Grind, Gerend), s. jud. Cluj, 77, 131, 154. Lyd, Kicolae zis ~, împuternicit, 273. Lypcbe, or. în R.S.C., 417. Lyzka, v. Lisko. M Machunka, v. Dominic, f.l. ~. Mai-va, loc. în R.S.F.I., ban de ~, 1, 37, 44, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 381, 382, 426. Magyar, Pavel zis ~, mag., 369. Maius, a.d. jud. Timiş, 256. Makarska, episcop de ~, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 333, 346, 349, 381, 382, 426. Malacb, Kicolae de Uroiu,* zis ~, 22. Malkateleke, v. Posdroga. Mannus, nobil de Căianu, 306. Maramureş (Maramureş, Maramorus, Marma-ras, Marmoros), comite de 2, 28, 66, 100, 182 ; locuitor din ~, 236 ; mănăstire în ~, 142 ; români din ~, 236, 332, 335 ; ~ ţară, 37; voievod al ~, 382. Marcbartb, de Herepea, 8. Marcu, canonic, 67; v. Fabian, Jonn, f.l. ~. Mare (Magnus), Avram cel ~, împuternicit, 435; Bene cel ~, 253; Egidiu cel ~, f.l. Kicolae de Ramochahaza, om de mărturie, 435; Iacob cel ~, de f.l. Dominic, f.l. Pergelyn, nobil de Chlced, 152; Ioan cel ~, de Cehăluţ, 430; Kelemen cel ~ 89; Ladislau cel ~, slujbaş în Bonţida, mag., 62 ; Kicolae cel ~, de Dragu, 97 : Pavel cel ~, mag., 266; Pavel cel ~, oaspe din Chintău, 183; Petru cel~, f.l. Ioan de Cehăluţ, 93; Petru cel ~, oaspe din Chintău, 183; Ştefan cel , 4PR www.dacoromanica.ro de Boian, 125; Ştefan zis cel ~, dinJCio-mocoz, 197. Margareta, f.l. Ladislau de Celeu, soţia lui Pavel zis Magyar, 369; ~ f.l. Pavel de Borzeşti, 154; ~ f.l. Petra, f.l. Petra de Slntioana, 406; ~ mama lui Toma, f.l. Ioan de Micula, 363, 364; ~ nobilă, f.l. Andrei, fr. 1. Kilian, 246; ~ sora 1. Ni-colae, f.l. Petra din Şchiopi, 347; ~ soţia 1. Andrei, f.l. Beke, 31. ^ Murglna, a.d. jud. Caraş-Severin, 426. Margltszlget (Insula Iepurilor, Insula Lepo-rum), insulă la Budapesta, 175, 387. Maria, loc. în R.P.U., 407. Mark, loc. in U.R.S.S., rectorul bisericii din ~, 210. Markteleke, loc. în R.S.P.I., 137. M îrtin, custode la Oradea, 357; ~ de Ciugud, om. de mărturie, 359; ~ de Măcicaşu, 336; ~ de Portiţa, 383; ~ de Slntioana, 398, 445; ~ de Totoiu, 191, 194; de Zentli Ivan, 439; ~ decan de Sibiu şi paroh de Şura Mare, 323; ~ decorator din Cluj, 139; ~ f.l. Ioan zis Henyl de Bistriţa, comite, 103; ~ f.l. Ladislau de Albiş, om de mărturie, 109, 130; ~ f.l. Lewkes, 334; ~ v. Iacob, Ioan, f.l. ~. Matei, cnez de Komyan, 300, 303; ~ episcop de Sebenico, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 333, 343, 349, 331, 332, 423; v. Ioan, f.l. Maila, custode la Cenad, 189, 190, 299; ~ de Cristian, nobil de Sîngătin, 380; ~ de Hărău, 199; ~ f.l. Arnold de Apoldu de Jos, om de mărturie, 140; ~ f.l. Isac, 417 ; ~ fr. 1. Ioan zis Pecenegul, 16, 17. M iuriclu, de Medieş, f.l. Nicolae, voievodul Transilvaniei, mag., 233, 232, 233; ~ f. comite de Pojon, 247 ; v. Sitnion, f.l. ~ . Mitim, f. voievod al românilor, 333. Mrelcaşu (Machhos), s. jud. Cluj, 333. Mâgărei, v. Pelişor. Mughoruş (Monioros), s. jud. Covasnn, 359. Măhni (Mohal), s. jud. Cluj, 126. Mâierău, v. Alunlşu. Mâlăncrav, v. Milincrav. Milincrav (f. Mâlăncrav, Almakerek), s. jud. Sibiu, 203, 213, 221, 296, 305, 412, 413. Mlnlrads (Munera), s. jud. Alba 319. Mănăştur, v. Cluj-Mânăştur. Mărtineşti (f. Sinmărtin, Zenthmarton), s. jud. Satu Mare, 225, 232. Media j (Meiies, Mtiy’s), or. juJ. Sibiu, scaun săsesc, 413, 420, 425. Medie j, v. Medioju Aurit. Medio şu Aurit (f. Medieş, Meggyes, Mtgys), s. jud. Satu Mare, 263, 233, 441. Medveş (Msdoys), s. jud. Alba, 255. Melyespstaka, r,. 250. Mendient, a.d. lg. Palota, jud. Bihor, 141. Mendrenth (Minissent), a.d. lg. Sîniob, jud Bihor, 109, 130. Meneş, v. Herghelia. Mentew, cetate disp. lg. Aluulşu, jnd. Mureş, 273. Mera (Mera), s. jud. Cluj, 45, 50, 54, 90, 201, 262, 295. Mesentea (Mendzenth), s. jud. Alba, 191. Meseş (Mezecs, Mezes), ţinut, 60; ~ abaţie (Meszes Apath), 13, 436, Munţil-ulul, 13, 351, 436. Meseşenll de Jos (f. Câţălnşa, Kelher), s. jud. Sălaj, 125. Metiş (f. Metişdorf, Mortunfolwa), s. jud. Sibiu, 234. Metişdorf, v. Metiş. Mie (Parvus), Herman cel din Ploreşti, 139; Nicolae cel oaspe din Medveş, 255; Ştefan cel ~, oaspe din Chintău, 183. Mieăsasa (Villa Fugonis), s. jud. Sibiu, 420. Mleeştil de Cimple (f. Chiced, Kucheth), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 273. Mleula (Mikula, Mykola), s. jud. Satu Mare, 74, 75, 363, 364. Mlhal Viteazul (Zoltan), s. jud. Mureş, 8. Mlhall, canonic, 67, 295; ~ de Bercu, f.l. Dezideriu, 74, 75; ~ de Bîrcea Mică, 400, 401; ~ de Copăceni, 154; ~ de IJng, 94; ~ de Horosnok, 25; ~ de Ianosi, 435; ~ de Luna, om de mărturie, 358; ~ de Monak, 271, 437; ~ de Nou Săsesc, 211, 215; ~ de Salonta, 70; ~ de Sanis-lău, 130, 260, 321; ~ de Sîncrai, 157; ~ de Şilea, om de mărturie, 8, 206, 209; ~ de Şmig, 308; ~ de Totoiu, 307; ~ de Uroiu, 199; ~ de Vechey, om de mărturie, 304; ~ de Woya, 16, 17, 24, 25, 29 ; — diacul, v. Diacul; ~ episcop de Agria, 210, 231, 234, 294, 346, 349, 381, 382, 426; ~ episcop de Scardona, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 331, 382, 426; ~ episcop de Vaţ, 1, 37, 72, 113, 123, 333; ~ f.l. Albertde Mendzent, 141 ; ~ f.l. Andrei de Slntioana, 445 ; ~ f.l. Blasiu de Recea, vicecomis, 5, 125, 239, 240; ~ f.l. Blasiu de Zakalar, 173; ~ f.l. Buken, 339; ~ f.l. Chybak, de Palota, mag., 141, 407 ; ~ f.l. Dezideriu zis Elephant, 83, 84 ; ~ f.l. Dominic, 135; ~ f.l. Dominic de Suceagu, 235; ~ f.l. Dumitru de Băbuţiu, 312, 313; ~ f.l. Egidiu de Sumnrducu, om de mărturie, 262, 295; ~ f.l. Oyeletius, 296; ~ f.l. Hag, 256; ~ f.l. Heltuin din Cluj, 139; ~ f.l. Henchman, 239; ~ f.l. Iacob de Chimin-dia, 117, 121; ~ f.l. Iacob de Noşlac, 246; ~ f.l. Iacob zis Saar, 391 ; ~ f.l. Iacob zis Urken de Tritenii de Jos, 154; ~ f.l. Ioan, f.l. Werner, comite de Archita, 8; ~ f.l. Ioan zis Kuthe de Cisteiu, 40; ~ f.l. Ladislau, 185, 187, 296, |386; ~ f.l. Ladislau de Kallâ, mag., 352, 353; ~ f.l. Ladlslau de Kerkurhazy, 259, 312, 313; ~ f.l. Ladislau de Nadăş, om de mărturie, 240f.l. Ladislau de Puthnuk, 371; ~ f.l. Ladislau de Semyen, 322, 324 ; ~ ~ f.l. Ladislau, f.l. Gyeleth de Nimigea, 499 www.dacoromanica.ro 40, 223; ~ i.i. Ladislau, f.l. Nicolae de Dăbîca, 436; ~ f.l. Martin de Portiţa, 383 ; ~ f.l. Mihail, f.l. Albert de Mendzent, 141; ~ f.l. Myke, nobil de Tioltiur, 342; ~ f.l. Nicolae de Mesentea, 191; f.l. Nicolae, f.l. Albert de Mendzent, 141; ~ f.l. Nicolae, diac, slujitor în visteria regală, 410; ~ f.l. Nicolae, nobil de Tioltiur, 342 ~ f.l. Pavel de Hărănglab, 55 ; ~ f.l. Petru de Bord, 359; ~ f.l. Petru de Botean, 419; ~ f.l. Petru de Chure, 289; ~ f.l. Petru de Pogăceaua, 395; ~ f.l. Petru, f.l. Blasiu din Şchiopi, 347; ~ f.l. Petru, jude de Nuşfalău, 383; ~ f.l. Petru zis Fyche, locuitor din Alba Iulia, 205; ~ f.l. Ştefan de Uroiu, 22; ~ f.l. Ştefan, f.l. Bethlen, 334; ~ f.l. Tona din Făn-cica, 197 ; ~ fr. castelanului Andrei, 237; ~ fr. 1. Nicolae, f.l. Ioan, 97; ~ fr. 1. Scurtul de Beiu, om de mărturie, 395; ~ fr. 1. Wlueng, om de mărturie, 173; ~ mag., canonic de Alba, 201; ~ mag., canonic de Cluj-Mănăştur, 262; ~ mag, cantor şi canonic al capitlului din GyOr, 195; ~ nobil de Căianu, 306; ~ omul lui Laurenţiu, castelanul de Har am, 135; ~ preot în biserica de Oradea, 226; preot în Sanislău, 435 ; ~ preot, f.l. Grigore de Pogăceaua, 395; ~ ruda lui Ioan, f.l. Gegus, 209 ; ~ slujbaş din Turda, 190 ; ~ vicecastelan de Iladia, 173; v. lacob, Ioan, Ladislau, Petru, f.l.; zis Bobel, v. Bobal; ~ zis Buldik, v. Buldik; ~ zis, Fodor de Szovât, v. Fodor; ~ zis Henke v. Henke; ~ zis Kugh de Păucişoara, v. Kugh; ~ zis Secuiul, v. Secului. Mihăieni (Myhalfalwa), s. jud. Satu Mare, 322. Mlhăleştl (f. Sînmihaiu, Zenmichcd Telke, Zenthmihaltelke), s. jud. Cluj, 273, 386. Miheş, v. Miheşu de Cimpie. Miheşu de Cimpie (f. Miheş, Meheş), s. jud. Mureş, 179, 274. Mlke, de Huray, 435. Miklostelke, a.d. lg. Româneşti, jud. Satu Mare, 286. Mindszent, v. Mendzenth. Mineu (Mene), s. jud. Sălaj, 265. Mîntnic (Muthn-uk), pîrîu, 298. Mochar, albie, 250. Mocirla, v. Valea Pomilor. Mociu (Moch), s. jud. Cluj, 305, 331. Modur, or. R.S.C., 13. MotHn (Mohten), s. jud. Satu Mare, 182, 185—188. Moisei (Moyze), s. jud. Maramureş, 382. Moldova (terra Molduana), 382. Molumsar, a.d. în R.P.U., 436. Moniga, loc. probabil în R.P.U., 13. Moniorod (Monyorod), loc. în R.P.U., 377. Monok (Monak). loc. în R.P.U., 271, 437. Monundorph, a.d. lg. Boz, jud. Alba, 357 ; ~ vale, 380. Mugonl (Buguz), s. jud. Harghita, 198. Muntele Sant'Angelo, dom al ~, în titulatura regilor Ungariei, 37, 72, 113, 123, 231, 247, 294, 333, 346, 349, 373, 381, 382, 426. Murani (Murun), s. jud. Timiş, 391. Mureş (Mans, Merus, Moris), r., 30, 121, 131. Mureşul Mort (Holthmorus), lac, 121. Muşat, de Almaş, 104; ~ de Zlaşti, 157, 158; ~ f.l. Ladislau de Almaş, 104 ; ~ f.l. Ladislau, f.l. Muşat de Zlaşti, 157. Mykcb, f.l. Finta de Zakalar, 173. Myke, de Căpîlna, 55 ; ~ de Horay, 383, 435 ; ~ f.l. Myke nobil de Tioltiur, 342; v. Ladislau, Mibuil, Myke, Ştefan, f.l. ~. Myko, a.d. lg. Dragu, jud. Sălaj, 97. Mykow, de Hăghig, 58. Mykud, f. ban de Severin, 342, 436. Mykusy, a.d. lg. Lazuri, jud. Satu Mare, 361. Myre, loc. în R.P.U., 410. Myroslav, f.l. Giula, preot, 236. In Nâbrâd, loc. în R.P.U., 363, 364. NadAş (Nadasd), s. jud. Caraş-Severin, 391. Nadăşu, (f. Nadăş, Nadasd), s. jud. Cluj, 240. Nadiş (Nadasd), s. jud. Sălaj, 125. Nagykăllo (f. Kall6, Gallo, Kallo), 36, 197, 272, 345, 352. 353, 363, 435. Nagysemjen (f. Semjen), loc. în R.P.U., 185— 187, 261, 272, 324, 364, 435. Nalmon (Mort), s. jud. Sălaj, 436. Narad, r., jud. Caraş-Severin, 304. Nădăşelu (Nadas), s. jud. Cluj, 203, 386. Nădrag (Nodrag), s. jud. Timiş, 298. Neagu, voievod al românilor, 386; ~ f.l. Ladislau, 189, 190; ~ f.l. Ladislau, Ll. Zarna, român, 426. Negru (Niger), Ladislau, cel ~, 96. Nemeg, loc. în R.P.U., 175. Nempti, loc. în U.R.S.S., 141. Nerges, Ioan zis ~, din Cluj, 139. Nergesheg, top., 250. Neruguelgh, vale, 89. Netăiata (Foratlan), pădure, top., 163. Nexe, iobag, 290. Nicolae, arhidiacon de Hont, capelan al regelui, 189, 190, 435 ; ~ arhidiacon de Ozd, decan de Alba Iulia, mag., 133, 357; ~ arhidiacon de Solnoc, canonic de Albi Iulia, 143, 357, 399, 415, 416; ~ arhiepiscop şi comite perpetuu de Strigoniu, cancelar regal, 1, 9, 37, 72, 113, 123, 231, 247, 275, 294, 323, 333, 346, 348, 349, 381, 382, 426; ~ arhiepiscop de Zara, 1,37, 72. 113, 123, 231, 346, 349, 381, 382, 426; ~ ban de Maăva, v. Nicolae de Gara; ~ blănar din Cluj, 139; canonic, 67; ~ canonic de Alba Iulia, 67, 82; ~ canonic la mănăstirea din Alba Iulia, 143; ~ ce. Mare, v. Mare; ~ cel 500 www.dacoromanica.ro Mic, v. Mic; ~ corniţele secuilor, 147; ~ de Agrişu, 154 ; ~ de Aluniş, 240; ~ de Banpotoc, 117; ~ de Bator, 130; ~ de Cherechiu, om de mărturie, 130, 393 ; ~ de Ciortea, 135, 309; ~ de Cristian, 123, 276; de Dăbîca, 60, 133, 134, 240, 255, 342, 436; ~ de Ders, 32; ~ de Doba, 265 ; ~ de Domăneşti, 326, 340 ; ~ de Fev-telek, 108; ~ de Gara, ban de Maăva, 1, 37, 44, 72, 113, 123, 231, 294, 333, 346, 349, 381, 382, 426; ~ de Gîmbaş, om de mărturie al regelui Andrei al III-lea, 357; ~ de Grind, 77, 131; ~ de Janusy, 36; ~ de Kutrez, 105, 106; ~ de Livada Nouă, 408; ~ de Maius, 256; ~ de Me-sentea, 191; ~ de Nempti, 141; ~ de Nyarag, 151; ~ de Oar, 170 ; ~ de Pogă-ceaua, 395 ; ~ de Puthnuk, 371; ~ de Ruja, 120; ~ de Sărăuad, 32; ~ de Sîn-nicoară, 184, 202; ~ de Sîntioana, 406; ~ de Someşfalău, 159, 201, 262, 295 ; ~ de Sumurducu, împuternicit, 436; ~ de Szech, banul Dalmaţiei şi Croaţiei, 1, 37, 72, 113, 123, 231, 294, 299, 333, 346, 349, 381, 382, 426; ~ de Şeica, 308; ~ de Tălmaciu, 233 ; ~ de Teyed, 301; ~ de Tileagd, 26, 341 ; ~ de Turăcani, 372; ~ de Vruzapati, 329; ~ de Zeech. v. de Szech; ~ decan de Braşov, canonic de Alba Iulia, capelan regal, 9, 72, 102, 123, 275, 276, 425; ~ diac, v. Diacul; ~ episcop de Agria, 1, 37, 72, 333; ~ episcop de Trogir, 123, 231 294, 346, 349, 381, 382, 426; ~ fierar din Cluj, 96; ~ f.l. Albert, 226; f.l. Albert, de Mend-zent, 141; ~ f.l. Alexandru, 198, 359; ~ f.l. Alexandru de Resighea, 279; ~ f.l. Alexandru de Saschiz, 65 ; ~ f.l. Andrei de Barsa, împuternicit, 431; ~ f.l. Andrei deBrănişca, 199; ~ f.l. Andrei de Kereztes om de mărturie, 151, 163; ~ f.l. Andrei, de Tiocu, om de mărturie, 342; ~ f.l. Andrei, f.l. Iacob de Bretea, 250; ~ f.l. Andrei, mag., 296; ~ f.l. Anton, oaspe din Vinţu de Jos, 30 ; ~ f.l. Arnold, 65 ; ~ f.l. Bartolomeu de Farkasfalva, 176; ~ f.l. Bartolomeu, iobag al cetăţii Doba, înnobilat, 113; ~ f.l. Bebek, mag., 84; ~ f.l. Bedeu de Sumurducu, 201, 262, 295; ~ f.l. Bene, iobag, 377 ; ~ f.l. Benedict de Rohud, 324; ~ f.l. Blasiu de Zakalar, 173 ; ~ f.l. Briciu de Bâtor, 109, 377 ; ~ f.l. Chakmaz, 94 ; ~ f.l. Cîndea din Zlatna, 145 ; ~ f.l. Conrad de Tălmaciu, 234 ; ~ f.l. Crăciun, român, 208; ~ f.l. Dominic, f.l. Machnuka, 334; ~ f.l. Dominic, îm-.puternicit, 436; ~ f.l. Dominic, mag., 392; ~ f.l. Dumitru de Debrew, mag., 377 ; ~ f.l. Farkas din Alba Iulia, 205; ~ f.l. Filip, 254 ; ~ f.l. Filip de Agriş, 54; ~ f.l. Gereu de Miheş, 179; ~ f.l. Gheorghe, 379; ~ f.l. Gotfred, nobil, 395 ; ~ f.l. Gotbfred, nobil, 395; ~ f.l. Gyure de Milieş, 274 ; ~ f.l. Hedric, vicecomite de Keve, 297; ~ f.l. Heem, 163; ~ f.l. 36 — Documenta Romaniae Historica Iacob de Căţăluşa, 125 ; ~ f.l. Iacob zis Urken de Tritenii de Jos, 154; ~ f.l. Ioan, 35; ~ f.l. Ioan de Kyswarda, 107, 210, 282; ~ f.l. Ioan de Sîngătin, om de mărturie, 140, 144 ; ~ f.l. Ioan de Zimbor, 97 ; ~f.l. Ioan de Zlatinch, om de mărturie, 151; ~ f.l. Ioan, f.l. Apor de Oşdula, 359 ; ~ f.l. Ioan, f.l. Dominic de Hăşdate, 152; ~ f.l. Ioan, f.l. Gheorghe de Zlawotynch, 300; ~ f.l. Ioan, f.l. Werner, comite de Archita, 8 ; ~ f.l. Ioan, împuternicit, 127 — 129 ; ~ f.l. Ioan, oaspe din Chintău, 183; ~ f.l. Ioan zis Kuthe de Cisteiu, 40; ~ f.l. Ivan de Sar, pîrît, 207, 222; ~ f.l. Job., 107; ~ f.l. Kaplyan de Luna, om de mărturie, 240; ~ f.l. Keled de Diosig, 419, 437 ; ~ f.l. Kendet, jude al oraşului Zlatna, 381 ; ~ f.l. Ladislau, 189, 190, 296; ~ f.l. Ladislau, f.l. Nicolae de Dăbîca, 436; ~ f.l. Ladislau, f.l. Zama, român, 426; ~ f.l. Lado de Palasth, 27; ~ f.l. Laurenţiu, 417; — f.l. Mike de Huray, om de mărturie, 383, 435; ~ f.l. Mykud f. ban, 342, 346; v. şi Alcolae de Dăbîca; ~ f.l. Nicolae de Domăneşti, 326, 340; ~ f.l. Nicolae de Grind, 77, 131 ; ~ f.l. Nicolae de Fevtelek, 108; ~ f.l. Nicolae de Kutrez, 105, 106; ~ f.l. Nicolae de Pogăceaua, 395 ; ~ f.l. Nicolae de Teyed, 301 ; ~ f.l. Nicolae de Tileagd, 26, 341; ~ f.l. Nicolae, f.l. Albert de Medzent, 141; ~ f.l. Nicolae, f.l. Bricciu de Bator, 109, 130; ~ f.l. Nicolae, f.l. Mykid, f. ban, mag., 342, 436; ~ f.l. Nicolae, f.l. Sandur de Scenthelukfolua, om de mărturie, 395; ~ f.l. Pavel, 386; ~ f.l. Pavel- de Peth-lend, om de mărturie, 154; ~ f.l. Pavel de Valcău, mag., notar, 59, 81, 285; ~ f.l. Pavel, f.l. Heym, 66; ~ f.l. Petew, 312, 313, 417; ~ f.l. Pethe, 423; ~ f.l. Pethew, mag., comite de Dăbîca, 260, 312, 313, ~ f.l. Petru de Luncani, 154; ~ f.l. Petru, f.l. Blasiu, din Şchipoi, 347; f.l. Petru, vicecomite, de Keve, 297; ~ f.l. Petru zis Zelus, nobil de Tioltiur, 342; ~ f.l. Reynald, mag., custode şi canonic de Agria, vicar episcopal, 210: ~ f.l. Robert de Ip, 383; ~ f.l. Simion, 301 ; ~ f.l. Simion, castelan de Spiss, 360; ~ f.l. Simion de Dîrlos, 7, 308; ~ f.l. Simion de Şchiopi, 347; ~ f.l. Simion, mag., 7; ~ f.l. Simion zis Solomon, 11, 12; ~ f.l. Solomon, 36; ~ f.l. Ştefan de Chiced, 152; ~ f.l. Ştefan de Mineu, om de mărturie, 265; ~ f.l. Toma de Rapolt, 199; ~ f.l. Toma de Vîrşolţ, 69, 99, 110; f.l. Toma de Oradea, 89; ~ f.l. Toma, f. iobag din Alba Iulia, 205 ; ~ f.l. Toma, om de mărturie, 395 ; ~ f.l. Dgrin, comite, f. jude al curţii regale, 35, 127; ~ fr.l. Andrei, 237; ~ fr.l. Jakch de Coşeiu, mag., om de mărturie, 110, 186, 283; ~ fr.l. Petru, 68; ~ frate călugăr, om de mărturie al conventului Cluj-Mănăştur, 342, 354; ~ împuternicit, 501 www.dacoromanica.ro 379 : ~ Kont. v. Konth; ~ mag., notar, de mărturie al vicevoievodului, 380; ~ mag., slujitor al altarului Sf. Mihail. din Cluj. 209. 221 : ~ om de mărturie al capitlului din Agria. 130; ~ Orbul, v. Orbul; ~ palatin, v. Kouth; ~ paroh de Turnişor. 328: ~ Pitaru v. Pitarul j ~ preot la Vurpăr. 30: ~ preot la Oradea, om de mărturirle. 265. 436: ~ preot, om de mărturie al capitlului din Agria. 435 ; ~ prepozit. 299 : ~ prepozit la Cenad. 189. 190. 298; 3\' *<• *■ # A 4'^ 1 4fc 1''■.<*«., \j.vjV' ----- ' *w -+*'£*"*•■''?' i;h^S/'^.JXA • ^ ■'? c^ ;• * «£> ...* /k^Mbt ,* *w> - . -5* „-. ,..^"£r‘-"9 * * î I i PI, III = Doc, nr, 36 www.dacoromanica.ro Ol fcO 03 - V r *f *c t " VvisşfM tlxpvti t«* \fcii * , I 1 ( ~ l . 4"r'"f J /{-., l» 7 'VIU * *■• ' ~*t UI , » -Vb - 1 *-.-11. ■>J , • ■ r • r* s- iv,\r' ■*" \ ” , f ™ v 'ţ*T“r ’ »jvi»«..,». <« dM» i -ft. «.' i^; p ■ .->£-•./~v: '* ss: :CC^ .■ P&ikştsa&aiz&ificiii*- V- Jf "x».»*^.™,,,..^, ;: *?*»&v X*#i ţgp^jiwş-. ^X«-»v x^Şv, . *" * ' . - ,-’ ■'*-': '*-.% * v^”' ^ ■■ 7 ■* ■ . ■ . . :' < ■•;■ " V, '■By '. '«'j.î'* ^''V1.,',1 ^ ‘ , ■ ' UNj“v " WfofeTţft nkt^uiA &» P A. www.dacoromanica.ro llfl!j , . . r. p “^*$9. ..JftWB*-".1 m^i»i»iMMiM ^ ■’î'i..*a3^ ■■■ .9. J -.- ti ipflâgp^^ ijS^^:"s,,:'-si'a;^J^ '""'1:<î. £ .„««.rt»** -■'■ f ;<:rvJ - -1 *' •^,-'^^:gfcj5^^&5Ţfeşş^(!j»^i^^^|^j|^^KasKS^!%i..... • ^ \ v »• . ■ ■~*s' o3^*-''“'V' \ '- ■.■:'* .^'; ;>*/ _ s$*»-£w fti *(J, ţ^/1^ •> /-#■ , ' v - * " * 8^r>«’ ?* f4(<» £ *h 91 : •'•• .irtTt" r;™3i , .. ^,-, 5-f. • * -f-«»1-* 4"**- - «*-r4 rfi^&eSfLA A-JW *“ ■ ^-rn ^7? "*4^ ^jr** ^ r-* - Uy,...* «,, 3Uu,\H*~ 7 *- * • ,v ->**a j)y «-"**''* j" C ;"'4.:, 4:'Ik }^M^::^.%■■: -47-- _ 4 .-4^4. 4f',-f Vv :- ■ -.^|;^!:^:>&:;r.' ;‘W44 '^:>:■ '-®-;v ■ ■ CJ1 tşS <£> PI. V = Doc. nr. 77 www.dacoromanica.ro ai w o irŞjA&- «G(|1! ’-jSî ■ - 1 «•-' ii ,-1i- X tv.,fs* pjrtrm* «>w®> ■«•"t v* ’^-rv ^ ■■ - r " ’ .p n ■ - iv#w? 6 «^r W- ^».» .v-«waw»r ' *■ - ““' ' .•vWfataG''£ anin tft'i-'-A - - h.ifc.rftr-j>iep*a^g^j» ■ Srr. .....^-^X..-i -,Ţ: ;t„ - yc,' ' ii'.-cî .■■• *».'**■ r*î® . ţZ.7b* S'rt&n^'t t£«s*w»l ,*C .* Y^0$" PI. VI = Doc. nr. 96 www.dacoromanica.ro îTţ-a*» vi »■**■. * jW '•»* ■S*J|>*»i • <» • rtp- -t ,-•> «»>?ţi ’ ' ,J^*' ' - Cv___^ PI. VII = Doc. nr. 126 www.dacoromanica.ro Ol co to WV*ţS^ £■ i .*■■;•: ţ --uf.' " • ■r.... t. ■. .-*- jyy, e ■ .. -“■*?" ■» O "'V+T ■\ :îte* * y.v a^/i «vw^h4 r'1'' < ■ > ( ■ *r»£ >vî*4u fi *'‘ st»^ '"V^s/wi. - ţÂsii'-llAi /ii» .1*6 MiTrjfjt'**' *#** /U&W tmvvMl ravftf /.«S 4h*M!l rii*\ V -N A 1«*\ ‘ - W; ,4,.^; ^ r, w ■•" _ ; ^ « i .„,..V) —**<*«3 *&• v«fW Vf“* cp» v. -;• O.:-.' '->•-■■• ■ v•: ^Ay^V.^'V;: .;. y ^v'*7 v'- v»jT: .. r? . ' Qţrh"i^\ V1 ’t. - r-.~ ** PI. I X = Doc. nr. 209 www.dacoromanica.ro CJ1 to www.dacoromanica.ro 535 PI. XI = Doc. nr. 288 www.dacoromanica.ro '.■V-: Ol co o feu3K ţ|#p^ii „ ,T toyiL-^ c J %4^TLC Zfr**^ **\jp£' jf 'k ^.—Jf,'. j|}L - ‘** ff' ■ *..&§£■ ■ ~r* *£?\*f ■v* M v P ««7 -;^" *1 , ţtj.» a,* i.^ ^«puă» V _jfW ,„J*?$.y *v u*ff* ’r -f*$n & ■** f.j *-,..« •%&-* . kMJfr . *\ * & *J *Vr_*^,«î*Wta!K r-y ^ ry 4":____■ CL . "•rV*i-;”ţ*Cy ! ^ ZLit- 1 &“■&£&, v*v Ofip' <*4® £*"? C^i „/.. f%i. ^. :i^ *<*^t**j*« '--*-*4 *lf.>Wwu^ /&> ‘Uv* 4^r*'Uv--* 4-*.cyî^ v-ti O ^'-W, ~£" $«■***%.••$.. £0?+*$' ^-rî^^r *&r J^^.»**^** *'21? ■ 'tffrc;* f\ & fa efl** **** «?jh ■ :,-'*■• ■.. ■"■ ?-. .. *■,' ■ ^*>- Jfc - 1^- ■''^. jjl iî -V*. ^ -O' JT,’-“^H' ^XiS’’ ':>r'; -:lE»l^^.i ■;' . - '^■-^{’AÂ^.,.,,..; j-..*~,".;. .Ş;*‘4 yjji j> " .J,, . a ,3^4 -*■« ^•>‘ “'• --^î ■;:...v;:#^ H. XII = Doc. nr. 359 www.dacoromanica.ro % " >*; PI. XIII = Doc. nr. 362 •i* (i—wxi .J rtfl ^ : Ol co 00 M’ i A , »T 1 , ■/ ii ■;•■. ■% , .... y. * r'îr;*’1-- « •" ^ tv- •* •< Tiv-..; y-Ns**^ .-¥>.. ..i ^.U 4,i| 4y. -V-.? Krt*n^ ->* • > ' f*. \ '4 pi XXV = JDoc. Ott. 399 CUPRINS Prefaţă ................................................... V Notă asupra volumului......................................IX Prescurtări—Bibliografie...................................XI Rezumatul documentelor.....................................XVII Resumes des documents..........................................XXXIX Documente..................................................I Addenda....................................................474 Documente false............................................478 Documente greşit datate....................................479 Indici.....................................................483 Indice onomastic şi toponimic..............................484 Indice de materii..........................................512 Facsimile..................................................525 539 www.dacoromanica.ro \p. SSililiiPliiiiii m ;î«*’• Ve «5 î ‘Uî Vî‘:Uu\i V: v/. ;I U - î U î; g«iv. v\î^îVţî iur.îi v- tVil« iiSli* aiiiliiillMIiilli!|^ :-î! iuţii î î j.V:' :î j --: ^ :• t LvA\i? :-v u S“«; ;i VulVu^ V^^VrA^lU »îi^ Vv^.V ^ 1-** ilV;U^ i i"î ^1 ^ ^* :ii ^ ^ s U i v I' :iî:} i! * fiii t*B 1H «Ti? IM li 1H V^V:*** Vf .... ' ‘" ^HSgwSSrtSBîiift *Si ii&Hiir#*!» WttmM MiBfilPPl Sili® Si® sBâ:'ns#.HH«iâgtn\5aţ\« «ailffiSlliil ial&*Kllliii!)iB HSiSRIlBllIlll iSSaMViRptiB?!?:^ liiliSitl ■ \®i! pl» ffl sgiiiil &Wi! aigimisiniiassi; ilii Iffiii mmmi BBPIpSniSPlWIBl® lliaSBllliBBI iiil Sh^îiv; BiSlflte81Mi^^Wî8d=Hi!iMy§liîiifi1n!K iiilSplUU L":'1 V.nlî i‘.iI1 li HV,? Ut V;-î iulvAi i:*i jî V HiU lltt :=: PllSIS J:; 1 l:i U-.’-^v.-U ^’.*ţ l v Vrii1 n ’ Id * * V: n: 1: r~;|; iî‘:1‘’*• llMMiffiiilKfiliBŞH s*wiS fttHSlii®» |||t..... iiBtttfiP lilnl-rîJ E*îîi:i£::i &»£iklîi\pU wm 11 mm Hiiyii IIMBIHB •i!: •! sil lift! iPBiSaKai'IB®» liiBftiBiiilftlIi stisSiilSlsiiii SS®1 iflliiiaiiSffi^iii ^amvmmmrnam Bilte mm illBS ilill ifiliapill»! ţiu ii I î tlll VîViWi ?*Vţi SiiiiSlM feîjpl PMPi r.V.UV;Vsv iMtts Wîn?iil;VinK*ipiy.l JJ Mn'lîrri ■Illiili iillIilx’Br: IU aii III IU Uj BS9 lllf llllllli ®IMll®lil||| " ; l iî :V:r’Ar-*iîî î*:; t: c‘t: ‘’.:‘;^îUlUl\îî 1*^îiViv wmmmgmm Eli!» Pil! i l! iii igWPli®® IllHMii 1111111 ®i; li ţ lţ Uî;^î i ri »î m ?. vi'îll '-UI 1 i wpUW-a3iiSBi lllll [jiiifî;;: 1® www.dacoromanica.ro