i i,i i , 11 1, I 1 1 * 1 i .f I» '{ 1 ,1 »» « I ir ,,„ * { < ,!‘ t nlitll I 1 i«* «•«. ‘.n-M v «*«(.t ArADfMfA AUaIâC* >«n ' D€ STIINTE > ■ ■ ! POLITICE A ■ i"’ ■ ■■REPUBLICII' ■■;-.ll'.S;:-:h:f.. '' ^'f1 Tr^X''*■/.!! >' i^ SOCIALISTE românia ',.. ^;':iiî KK r,r;:•:■■ ş":• :i;;j;:;• ■ ■,^ Mi iiiii!!iilill!-;lijijjji.|||i! liiljiliiliiiii * '*'1' ; . , /rk^m^T'^%' y%': 1 ,., u <{•„* ■■ , ,, iWţ'/t, - ' "■ '■1 ■ 11 ‘' 1 ', « ; ,; '! Mii .1 1 F^ lt . i ,": ■ ;, m,' ; : LM- ™'* *■», . ■■MMM |j§b|jft§iiyft dfts' i,„.'!‘»Vl . 11 '■', ,l",,l. '""‘I, • li ,]!1 1 , ’î .," M ', .A i . , V!' '. 1 . ', ''f IM. ... ;.::■ ,/■.-.:■■■ p.î 111 iiii ii!|! !Îi: i ijv iii:Mia ii; .. şiiHi*'' ?,'; •,¥ ' F 1 I 1, M > !. " i ii I Î5& Eî:î s i| îs;5 Hui;: i«ir; UîlH:î !i” i‘i:; ii .. ! . j';;. ,,l|,,l ,", i» l,i iillliiil llsllllllll!!llll «■ni i;:!l iiiîiliiii "! iiPiiii liiiilislKii 'SfeS 1 LV' "''' v, r^l *%■ 'i ■■IMRNI iiiiiiiaiiiiaâliiiiii ,;r ;\,i\ iVi'iV',,1 lliiiiilil r* **+ i J £ • -t <1 < , "" 'V '.' " \m ** ** ***** ....... i„, .i«»i!i •.!,''.;, A, ;■![,,i- '■ ' ,,i,"i'.,',|,'1i,iv'»l tff .................... iiii|||iiwiiiiii|iiiiii'i iii n ....' 11 |l! j -).', |t] .{ 1 „ l||t|il,,Jî"l' rl‘ l!' ,j H,!| IJ ''l.n.l.'1 <1 .1 1 I I I C.TRaNSILVaNIA VOLUMUL XI ■ ■: SililIIII ACADEMIEI REPUBLICII |lllll|iiliisTE ■p:4'. Cumani a !!î.: :j P?!il!l!Sllllli' IDITURA y..3!> "'î.....'’• ACADEMIEI ■ '"■.v1"1., ■ ‘ r;MMaoil wwu dacoioniumtcMo iiiipiiap j!| lliilljjiiiippljlfe ................... ........................|l!PI!l||S|l i!p!!il|.. 11 ” "i! ■■■'■■■ îllIIIIlSlBSIllililill lisiilllillllilllll românia e < o o TRANSILVANIA VOL. XI www.dacoromanica.ro HISTORICA ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA SECŢIA DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE Documenta romaniae H ISTORICA COMITETUL DE REDACŢIE: Acad. ŞTEFAN PASCU, ŞTEFAN ŞTEFANESCU, membru corespondent al Academiei, CONSTANTIN CIHODARU, DAMASCHIN MIOC, IOAN CAPROŞU, AUREL RĂDUŢIU EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA www.dacoromanica.ro ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA INSTITUTUL DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE ChUJ-NAPOCA C.TRHNSILVHNia VOLUMUL XI (1356—1360) SUB REDACŢIA: Acad. ŞTEFAN PASCU EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA Bucureşti, 1981 www.dacoromanica.ro întocmit de: IOAN DANI KONRAD G. GUNDISCH AUREL RADUŢIU SABIN BELU VIORICA PERVAIN Au colaborat: FRANCISC PALL | MIHAIL P. DAN | SIGISMUND JAKO ALEXANDRU NEAMŢU | IOAN SABAU | [ THEODOR A. NAUM~|| [ ŞTEFAN BEZDECHI | IOSIF PATAKI SAMUIL GOLDENBERG www.dacoromanica.ro PREFAŢA O nouă perioadă, de cinci ani, din istoria Transilvaniei, intre 1356—1360, este cuprinsă în acest volum de documente. Doar unele aspecte ale adevăratei istorii, ale istoriei integrale, deoarece nici acum şi niciodată documentele — izvoarele în general — oricît de numeroase şi variate ar fi acestea nu cuprind întreaga complexitate a vieţii. Cu atit mai midt, cu cit din această vreme numai o parte din documente emise de diferitele cancelarii referitoare la Transilvania au ajuns la cunoştinţa cercetătorilor, multe dintre ele găsindu-şi sfîrşitul in trecerea timpului şi a vicisitudinilor de tot felul. Din cele păstrate şi cunoscute, cuprinse, deci, în acest volum, rezultă evoluţia relaţiilor feudale, întărirea feudalismului, a clasei dominante, laice şi ecleziastice, prin sporirea domeniilor şi a puterii politice. Realitate exprimată, in documentele noastre, prin numeroasele danii de moşii — dintre care amintim dania jumătăţii satului Banabic şi a satelor româneşti ce ţin de Banabic, dăruite nobililor de Grind (nr. 22*) —, hotărniciri de moşii, privilegii obţinute sau smulse puterii centrale de marea nobilime şi biserică; dijmele din oi, de pe moşiile româneşti şi de la iobagii români (possessiones Olacales et iobagiones Olacos) (nr. 163); scutirea de darea din sare de la ocna din Turda a capitlului din Alba Iulia (nr. 302); privilegii pentru vămile din Bihor pe seama capitlului din Oradea (nr. 6) etc. Puterea nobilimii mari se exteriorizează în numeroasele abuzuri, silnicii, rapturi, maltratări, însuşiri de bunuri sau drepturi ce nu le aparţin. Documentele cuprinse în volumul de faţă o dovedesc. Astfel la 1357 nobilii din Byri au luat din Damhida doi boi, doi cai -şi 16 florini; tot aceştia au răpit de la oamenii din Kallo 14 fl. şi o cingătoare în valoare de 20 fl., iar oamenii din Urziceni, puşi la cale de nobilii de acolo, au luat vreo 2 000 de porci românilor din Şinteu, au omorît un român şi an rănit alţi patru (nr. 197). Voievodul Transilvaniei, unul din cei mai mari feudali, stringea, în mod samavolnic, dijmele bisericeşti de pe moşiile sale. A fost nevoie de intervenţia regelui Ludovic de Anjou de mai multe ori în anii 1357—1359, cu porunci severe adresate voievodului Andrei, de a nu mai aduna dijmele bisericeşti de pe domeniile cetăţilor Ciceu, Unguraş, Lita, Cetatea de Baltă, Gogan-Varolea şi Deva şi din alte sate stăpinite de voievodul Andrei (84, 105, 106, 372). Acelaşi mare dregător şi tot atît de mare nobil, Andrei, voievodul Transilvaniei, judeca, în mod abuziv, pe iobagii şi supuşii bisericii şi le pretindea dreptul de găzduire (descensus), provocînd plîngerea episcopului de Alba lulia şi porunca re- V www.dacoromanica.ro gelui prin care se interzicea voievodului asemenea abuzuri (nr. 83). Litigiu intre voievodul Transilvaniei şi episcopia de Alba lidia a fost provocat şi de instăpinirea voievodului asupra cetăţii Piatra Sf. Mihai din apropiere de Alba Iulia; cercetarea instituită a dat ciştig de cauză episcopiei Transilvaniei, care şi-a instăpinit cetatea in litigiu (nr. 114, 158, 169, 177). Abuzurile şi samavolniciile marii nobilimi au provocat reacţia celor nedreptăţiţi, care se exprimă in plingeri, proteste şi, cînd acestea rămin fără rezultat, in acţiuni armate. Aşa cum s-a intimplat la sfirşitul anului 1357, şi la începutul celui următor, cînd „o ceată de răufăcători“, conduşi de Colhon (Kulhun), voievodul din Olpret, de cnezul Şerban, de Dumitru, Cristian şi Ioan, au luat 1 200 de oi din Simboleni, apoi din Cutca cinci boi şi un cal, iar cînd s-au dus oamenii să le restituie ce li s-a luat, cei de mai sus au omorit un cal, au rănit pe cnezul Prodan şi pe Ladislau (nr. 81). In mijlocul acestor prefaceri social-polUice, reuşesc să urce in rindul nobilimii mijlocii şi mari şi unii voievozi şi cnezi români, răsplătiţi cu danii bogate drept răsplată pentru credinţa şi slujbele credincioase făcute regilor angevini. Asemenea cazuri stnt consumate de documentele cuprinse in acest volum pentru anii 1359—1360. Intre cei ce beneficiază de „generozitatea“ regelui Ludovic este o familie de boieri munteni, in duşmănie cu domnul Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru, şi, ca urmare, colaboratori ai regelui ungar. Este vorba de Corapciu (Krapele), Stanislau Neagu (Negwe), Vlanic (Wlaniyk), Nicolae şi Ladislau, fiii lui Ladislau, fiul lui Tărna (Zama), refugiaţi din Muntenia, răsplătiţi cu un domeniu format din 14 sate: Recaş, Zenthleluk, Wasahaza, Nyugalmas, Katul, Gut-man, Hedemar, Chisătău, Şoimoş, Susani, Petrovosele, Labsia, Estephan-falva şi Tyukafalva, cu morile şi vama din Chisătău (nr. 400). De aceeaşi „milostenie“ se împărtăşesc şi unii voievozi maramureşeni, colaboratori ai regului Ludovic in timpul „descălecatuluiu in Moldova al voievodului Bogdan. între beneficiari sint Dragoş, fiul lui Gyula şi Lod, răsplătiţi pentru sprijinul acordat regelui cu prilejul „reaşezării ţ::rii Moldovei“, cînd au „întors la credinţăa faţă de rege „mulţi români răzvrătiţi şi rătăciţiu; răsplata sînt satele: Copăceni, Hărniceşti şi Sat-Şugatag din Maramureş. Pentru fapte identice este răsplătit voievodul Ştefan, fiul lui Iuga, cu moşia Cuhea, răpită voievodului Bogdan (nr. 486). Cnezii haţegani, la rindul lor, se agită, se cheamă in judecată pentru a obţine drept de proprietate asupra unor moşii şi a intra, astfel, in rindul nobilimii. Dintre numeroasele cazuri cunoscute din a doua jumătate a secolului ăl XlV-lea, în perioada cuprinsă in acest volum concludentă este judecata celor două familii cneziale Murgu şi Costea. Documentul este foarte important, in acelaşi timp, pentru cunoaşterea procedurii de judecată după vechiul obicei românesc, jus valachicum, cu cnezi, juraţi, oameni buni şi bătrini, reuniţi intr-o adunare obştească. Cu acest prilej Mieu (Myk), fiul lui Murgu (Murk), ridică o plingere împotriva lui Stoian şi Boian, fiii lui Muşna (Musana), Balota, Vai (Bai), Jurj şi Nan, nepoţii lui Costea, care i-au luat moşiile Răchitova şi Lunca, ce-i aparţin, potrivit dreptului cnezial. Cei învinuiţi, la rindul lor, afirmă că bunicul lui Costea s-a aşezat, in chip de nouă aşezare, pe moşia Răchitova, cu ajutorul lui Muşna şi şi-au împărţit pe din două Răchi- VI www.dacoromanica.ro tova şi Lunca. Asesorii juraţi sirvt cnezii Sărăcin cel Bătrin, Prodan cel Roşu, Roman, fiul lui Ciomoc, Mihail, fiul lui Guia (Gulya), Dan din Cinciş, Constantin din Sălaşu Mare, Nan, fiul lui Vai (Bay), Dumitru, fiul lui Bărbat, Basarab cel Lung, Duşa (Dosa) din Demsuş, Vlad din Vilcelele Rele; de asemenea preoţii români Petru, arhidiacon din Ostrov, Zampa din Clopotiva, Bale din Poieni, Bale din Demsuş, Dragomir din Tuştea; apoi oamenii buni şi bătrini Tatomir cel Roşu, Stoian zis Piticul, iobagii lui Nan, fiul lui Constantin, Voia (BdLya), jiul lui Buz din Clopotiva, Ladislau, fiul lui Zombur, Dragomir din Silvaş şi Mihul, iobagul lui Basarab cel Lung (nume neaoşe, de cnezi, preoţi şi oameni de rind) şi foarte mulţi alţi cnezi, bătrini şi români de rind. Adunarea obştească hotăreşte, potrivit „obiceiului“ districtului Haţeg, să stăptnească pe din două cele două familii satele in discuţie (nr. 482). In timp ce regalitatea ungară işi consolida, astfel, stăpinirea, se dovedea foarte dispusă să şi-o consolideze şi printr-o acţiune prozelită, de constringere a „schismaticilor" şi „ereticilor“ a îmbrăţişa catolicismul. In acest scop regele Ludovic de Anjou obţine, in anii 1356—1357, de la papa Inocenţiu al Vl-lea mai multe bule papale, unele de propovăduire a unei „cruciade" împotriva „ereticilor" din Transilvania, Bosnia şi Slavonia; altele de încurajare a luptei împotriva „necredincioşilor" şi schismaticilor“ din Serbia şi din regatul Ungariei pentru răspindirea credinţei catolice şi alungarea acelora din acest regat; altele apoi de rugăciune din partea credincioşilor catolici pentru biruinţa regelui ungar asupra aceloraşi „necredincioşi" şi „schismatici“ din Serbia şi părţile învecinate cu Ungaria; altele, în sfirşit, de cedare, pe trei ani, a dijmelor bisericeşti din Ungaria pentru a-şi putea regele ungar acoperi cheltuielile luptelor împotriva „schismaticilor" şi a altor duşmani ai bisericii, din Serbia şi de la hotarele Ungariei (nr. 9, 32, 33, 34, 172, 173). Regele angevin şi-a şi pus în aplicare intenţiile, fiind pomenită, de două ori in 1360, expediţia sa in Transilvania (ab exercito suo de partibus Transylvanis) (nr. 452, 460). In acelaşi scop, de întărire a catolicismului, acordă papa Inocenţiu al Vl-lea indulgenţe pentru cei ce vizitează bisericile ridicate de nobilul Nicolae Lackfi „in mijlocul populaţiei romăneştia, „printre neamuri nelegiuite", dintre care o parte a fost atrasă la credinţa catolică; scuteşte, acelaşi papă, bisericile respective de dijme drept sprijin pentru situaţia lor grea (nr. 226, 229). Pentru a încuraja popularea mai intensă a oraşelor şi tîrgurilor, dezvoltarea acestora, negoţul unora dintre ele, precum şi mineritul, oficialitatea acordă privilegii, scutiri de anumite obligaţii locuitorilor acestora, minerilor, din anumite localităţi. In acest scop, episcopul din Alba Iulia face apel la sătenii din jur a se aşeza in oraşul episcopal „pentru sporirea populaţiei", le acordă sesii neclădite pe care să-şi construiască cele necesare, in primul rind case, cei ce au asemenea locuri şi nu vreau să construiască pe ele să le vindă altora, doritori să se aşeze în Alba Iulia şi să-şi întemeieze gospodărie; preţul unei asemenea sesii era stabilit la 3 mărci de argint (nr. 480). Regele Ludovic de Anjou, la rîndul său, acordă braşovenilor, la 1358, un privilegiu in Ţara Românească pînă la Dunăre, deci în teritorii ce nu-i aparţineau şi, de aceea, privilegiul respectiv este pur formal, fără nici o urmare practică (nr. 287). Negustorii VII www.dacoromanica.ro sibieni, la rîndul lor, obţin două privilegii din partea puterii centrale; unul in 1359 cu privire la unele favoruri pentru trei care legate in fier, altul din anul următor, de scutire totală de vamă pentru carele ce duc daruri regelui şi reginei sau se întorc de la Buda dintr-o asemenea cărăuşie (nr. 432, 485). De protecţia puterii centrale se bucură şi „oaspeţiiu din Cluj care erau vămuiţi pe nedrept de proprietarii moşiei Jim-bor (nr. 512, 514). De aceeaşi protecţie se învrednicesc iobagii şi oaspeţii din Cluj-Mănăştur, puşi pe picior de egalitate cu oaspeţii din Cluj, cu motivarea că satul Cluj-Mănăştur „e mai vechi decit oraşul Cluju (nr. 49). Orăşenii şi oaspeţii din Vinţul de Jos obţin şi ei un privilegiu asemănător pentru a se putea dezvolta oraşul respectiv (nr. 360). Pentru aceleaşi considerente se reînnoieşte dreptul de tîrg săptămînal al satului Săsarm, din părţile Someşului, oamenii fiind îndemnaţi să frecventeze tirgul respectiv (nr. 454). Pentru încurajarea mineritului, beneficiază de privilegii minerii din Zlatna şi cei din Baia de Arieş (nr. 200, 434), iar văduva unui miner, de asemenea din Zlatna, fostă soţie a lui „Roman românul“, e protejată in pricina cu Bybarch, voievodul românilor din Hălmagiu (nr. 439). Unele aspecte culturale de asemenea pot fi intuite şi înţelese din documentele cuprinse în volumul de faţă. Unul, din 1356, cuprinde ştirea ca un Ladislau din Bogatha, arhidiacon în dieceza de Oradea, era student in drept canonic la Universitatea din Padova (nr. 51), iar altul, din anul următor o altă ştire, cu privire la primirea unui copil de iobag din Baga-mer ,,la învăţătură“ de un canonic din Oradea (nr. 190). în sfirşit documentele din acest volum ne mai oferă unele cunoştinţe preţioase referitoare la preţul moşiilor, la al zălogirii unor drumuri sau uliţe, la populaţie, la ciuma din 1360. O moşie, Scentmiclos, pustie şi lipsită de locuitori, din comitatul Cenad se vindea, la 1358, cu 200 mărci de Buda, o marcă fiind egală cu 4 fl. aur, deci cu 800 fl. aur (nr. 312, 314, 315), în timp ce o cingătoare era preţuită la 20 fl., iar două drumuri sau idiţe cu locuri de sesii în satul Deuş din părţile Clujului erau zălogite la 1359 pentru 72 fl., iar răscumpărarea lor, in anul următor, era stabilită la 20 mărci de argint de Cluj, marca fiind egală cu 54 groşi (nr. 356, 453). Cu prilejul schimbului din 1357 a moşiei Secăşeni din comitatul Caras se precizează că pe sesia cu care era schimbată trebuiau să se aşeze 50 gospodării, adică peste 200 locuitori, populaţia unui sat mediu in acea vreme (nr. 201). Populaţia vremii respective in toată Europa, inclusiv şi în aceste părţi europene, sporea într-un ritm lent din cauza mediei de vîrstă scăzute, a mortalităţii mari, îndeosebi a celei infantile, şi din cauza epidemiilor care-şi făceau apariţia periodic, dintre care cea din 1360 din Ungaria a cauzat moarte mare (magna mortalitia) nr. 452, 460). O cunoaştere mai bună a unor probleme ştiute şi pînă acum, o contribuţie nouă cu privire la unele probleme necunoscute oferă voi. XI, seria C din colecţia „Documenta Romaniae Historicau. VIII www.dacoromanica.ro PRESCURTĂRI — BIBLIOGRAFIE Arh. Acad Iugoslave din Zagreb --- Arhiva Academiei Iugoslave de Ştiinţe din Zagreb (R.S.F. Iugoslavia). Arh. arhiepiscopiei din Zagreb = Arhiva arhiepiscopiei din Zagreb (R.S.F. Iugoslavia). Arh. capitl. Alba Iulia = Arhiva capitlului din Alba Iulia (păstrată la Bibi. Batthyaneum). Arh. conventului din Cluj-Mănăştur = Arhiva conventului din Cluj-Mănăştur (păstrată la Bibi. Batthyaneum). Arh. fam. Erdddy din Hlohovec --- Arhiva familiei Erdody din Hlohovec (păs¬ trată la Arh. Stat. Brastilava, R. S. Ce¬ hoslovacă). Arh. Naţ. Magh. m Arhiva Naţională Maghiară --- Budapesta. (R. P. Ungară). Arh. oraş. Koprivnica = Arhiva oraşului Koprivnica (R. S. F. Iugo¬ slavia). Arh. oraş. Kriăevac = Arhiva oraşului Krizevac (R. S. F. Iugo¬ slavia). Arh. oraş. Niirnberg = Arhiva oraşului Niirnberg (R. F. Germa¬ nia). Arh. primaţială din Strigoniu = Arhiva primaţială din Strigoniu (R. P. Un¬ gară). Arh. Reg. Udine = Arhiva regiunii Udine (Italia). Arh. Stat. Austria (Viena) = Arhivele Statului Austria (Viena). Arh. Stat. Braşov = Arhivele Statului, Filiala Braşov. Arh. Stat. Cluj-Napoca = Arhivele Statului, Filiala Cluj-Napoca. Arh. Stat. Oradea = Arhivele Statului, Filiala Oradea. Arh. Stat. Praha = Arh'vele Statului din Praga (R. S. Ceho¬ slovacă). Arh. Stat. Sf. Gheorghe = Arhivele Statului, Filiala Sfintu Gheorghe. Arh. Stat. Sibiu = Arhivele Statului, Filiala Sibiu. Arh. Stat. Veneţia = Arhivele Sfatului, Veneţia (Italia). Arh. Vat. --- Arhiva secretă a Vaticanului --- Roma. Bibi. Acad. Magh. de Ştiinţe = Biblioteca Academiei Maghiare de Ştiinţe, Budapesta (R. P. Ungară). Bibi. Acad. R. S. România = Biblioteca Academiei Republicii Socia¬ liste România, Bucureşti, Cabinetul de manuscrise. Bibi. Batthyaneum >• Biblioteca documentară Batthyaneum din Alba-Iulia. Bibi. Fii. Cluj-Napoca a Acad. R.S.R. = Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Acade- demiei Republicii Socialiste România. Bibi. Marciana Veneţia = Biblioteca Marciana din Veneţia (Italia), Bibi, Univ. din Budapesta a Biblioteca Universităţii din Budapesta (R. P. Ungară). Inst. de ist. şi arh, Cluj-Napoca = Institutul de istorie şi arheologie Cluj- Napoca. Fototeca Institutului. IX www.dacoromanica.ro Archiv Archivatische Zeitschrift Arch. f. Kunde oesterr. Gesch. Bănffy, I Bărăny Batthyâny, Leges ecclesiasticae Beke, Erd. kăpt. Bekc, Km. konv. Berger, Reg. Bossănyi, II Bunyitay Cercetări istorice, X—XII Cod. Andeg. Codex. dipl. patrius Csâky Csănki, V DIR-C Documenta Valachorum Dragomir DRH-C DRH-D = „Archiv des Vereins fQr siebenburgische Landeskunde", seria nouă, voi. XXI, Sibiu, 1887. == „Archivatische Zeitschrift", XII, MOnchen, 1887. = „Archiv fur Kunde oesterreichischer Ge-schichtsquellen", voi. V, Viena, 1850. » Okleviltăr a Tomaj-nemzetsâgbeli lo-sonczi Bănffy csalăd tdrtinetihez, voi. I, ed. de Varju E„ Budapesta, 1908. = Bărăny A., Temes vărmegye emlâke, Becicherecul Mare, 1848. — Batthyâny I., Leges ecclesiasticae regni Hungariae ac provinciarum adiacentium, III, Cluj, 1827. = Beke A., Az erdâlyi kăptalan leviltăra Gyulafehervărt, Budapesta, 1889. Beke A., A kolozsmonostori konvent le-veltăra, Budapesta, 1898. = Berger A., Urkunden-Regesten aus dem alten Bistritzer Archive von 1203—1526, Bistriţa, 1895. = Bossânyi A., Regesta supplicationum, voi. II, Budapesta, 1918. — Bunyitay V., A vdradi puspdksâg tOrte-nete, voi. II, Oradea, 1883. = „Cercetări istorice. Buletinul Seminarului de istoria Românilor al Universităţii din Iaşi", Iaşi, voi. X—XII, 1936. = Codex dtplomaticus Andegavensis (An-joukori okmânytâr), voi. V—VI, ed. de Nagy I., Budapesta, 1887—1891, voi. VII, ed. de Tasnâdi Nagy Gy., Budapesta, 1920. = Codex diplomaticus patrius (Hazai ok-mânytăr), voi. I, ed. de Nagy I., Paur I., Râth K., Veghely D., Gy6r, 1865. = A kârOsszegi es adorjdni grâf Csâky csalăd tărtenete. Okleviltăr, a grâf Csâky csalăd tdrtenetâhez, voi. I, partea 1, Budapesta, 1919. — Csănki D„ Magyarorszăg tQrtenelmi fOld-rajza a Hunyadiak korâban, voi. V, Budapesta, 1913. = Documente privind istoria Romdniei. C. Transilvania, veac XI, XII, XIII, voi. I, II, veac XIV, voi. II, IV, Bucureşti, 1951— 1955. — Lukinich E., Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia usque ad annum 1400 p. Christum, Budapesta, 1941. » Dragomir S., Cei mai vechi protopopi români, în „Revista teologică", Sibiu, V, 1911. » Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania, voi. X (1351—1355), sub redacţia acad. Ştefan Pascu, Bucureşti, 1977. — Documenta Romaniae Historica. D. Relaţii între ţările române, voi. I (1222— 1456), volum întocmit de acad. Ştefan Pascu, Constantin Cihodaru, Konrad G. Giindisch, Damaschin Mioc, Viorica Per-vain, Bucureşti, 1977. X www.dacoromanica.ro Du Cange Fabritius, Urkb. Farlatti, Illyr. sacr. Fejer Gâbor, A megyei intezmeny Gănâczi Gelcich — Thalloczy, Dipl. Ragus. Hazai okl. Hunyadm. Hurmuzaki — Densuşianv Ivânyi Jako — Valentiny Kâllay Karăcsonyi Kărolyi Katona Kemâny, Dipl. Trans. Kemeny, Notitia Kercselich, Not. prael. Kukuljevid, Jura regni Laurian, Ist. rom. Lev. K6zl. Luduş Magyar Ttirt. Tăr Mălyusz Du Cange, Glossarium mediae et infimae latinitatis, voi. II, Paris, 1842. Fabritius K., Urknnde nbuch zur Ge-schichte des Kisder Kapitels vor der Re-formation. Sibiu, 1875. Farlatti D., Illyricum sacrum, voi. I—VIII, Veneţia, 1751—1819. Fejer G., Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac dvilis, voi. IV/3, IX/2, IX/3, IX/4, IX/6, IX/7, X/2, X/4, Buda, 1829—1841. Gâbor Gy., A megyei intezmeny alakulâsa es măkBdese Nagy Lajos alatt, Budapesta, 1908. Gân6czi A., Bpiscopi Varadiensis fide diplomatum coneinnati, voi. I, Viena, 1776. Gelcich J., Thalloczy L., Diplomatarium Ragxisanum, Budapesta, 1887. Nagy I., Deâk F„ Nagy Gy., Hazai okle-veltâr, Budapesta, 1879. A Hunyadmegyei târtineti is rigiszeti târsulat ivkOnyve, voi. XI, Deva, 1900. Hurmuzaki E., Densuşianu N., Documente privitoare la istoria românilor, voi, 1/2, Bucureşti, 1890. Ivânyi B., A râmai szent birodalmi szeki grâf Teleki csalăd gyâmrâi leviltăra (Ar-chivum GySmrâense gentis comitum Teleki de Szek), Seghedin, 1937. Jakâ Zs., Valentiny A., A toroczkâszent-gyârgyi Thoroczkay csalăd leviltăra, Cluj, 1944. A nagykălloi Kâllay csalăd leveltăra, voi. II, Budapesta, 1943. Karăcsonyi J., A hamis, hibăs keltii es keltezetlen oklevelek jegyzeke 1400-ig, Budapesta, 1902. Geresi K., A nagykărolyi grâf Kărolyi csalăd, voi. I, Budapesta, 1882. Katona St., Historica critica regum Hungariae, voi. III/10, X, Buda, 1790. Kemeny J., Diplomatarium Transilvani-cum; Diplomatarii Transilvanid appendix, 3, 4; Diplomatarii Transilvanid supple-mentum, I, II, Mss. la Bibi. Fii. C2uj-Na-poca a Acad. R.S.R., Arhiva istorică. Kemeny J., Notitia historico-diplomata archivi et literalium capituli Albensis Transilvaniae, voi. I—II, Sibiu, 1836. Kercselich B. A., Notitiae praeliminares, Zagreb, 1770. Kukuljevid J., Jura regni Croatiae, Dal-matiae et Slavoniae, Zagreb, 1861. Laurian A. T., Istoria românilor, eâ. I, Iaşi, 1853. „Leveltâri KSzlemânyek", voi. IX, Budapesta, 1931. Lucius I., Memorie istoriche de Tragurio ora detto Trau, voi. V/7, Veneţia, 1674. „Magyar TSrtenelmi Târ“, voi. IV, Pesta, 1857. Mâlyusz E., Zsigmondkoiri okleviltăr, voi. I, II/2, Budapesta, 1951, 1958. XI www.dacoromanica.ro Mihălyi Mon. Vat. Hung. Miiller, Deutsche Sprachdenkmăler Ortvay Ovâry, OM. mâs. Pesty, Krasso Petrichevich Raynald, Annales Reissenberger, Die Kerzer Abtei Revista istorică Schuller, Archiv Smiciklas Starine Szabâ, Erd. Muz. oM. Szăzadok Szeredai, Notitia Szeredai, Series Szekely okl. Sztăray Şincai, Hronica românilor Tăutu, Acta Innocentii papae VI TeleM Thalloczy — Horvâth Theiner, Afon. Hist. Hung. = Mihălyi I., Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV, Sighetul Marmaţiei, 1900. — Monumenta Vaticana historiam regni Hungariae illustrantia, seria I, voi. 1, Budapesta, 1887. « Miiller Fr., Deutsche Sprachdenkmăler aus Siebenburgen, Sibiu, 1864. = Ortvay T., Pesty Fr., Oklevelek Temes-vărmegye âs Temesvăr văros tOrtânetâhez, voi. I, Bratislava, 1896. ■» Ovâry L., A magyar Tud. Akadimia târ-tinelmi bizottsăgănak oklev&r-măsolatai, caietele 1—3, Budapesta, 1890—1901. = Pesty Fr., Krasso vărmegye târtinete (Ok-leveltăr), voi. III, Budapesta, 1883. =» P(etrichevich)-Horvâth E., A Petrichevich csalâd tibrtânetânek regesztâi, Pâcs, 1942. = Raynald O., Annales ecclesiastici ab anno quo desinit cârd. Caes. Baro-nius MCXCVIII usque ad annum MDXXXIV continuaţi, XIII, Colonia, 1691. = Reissenberger L., Die Kerzer Abtei, Sibiu, 1894. = „Revista istorică*, Iaşi, 1922, 1929. = Schuller J. K., Archiv jur die Kenntnis von Siebenburgens Vorzeit und Gegen-wart, voi. I, Sibiu, 1841. ca Smiâklas T., Codex diplomaticus regni Croatiae, Dalmatiae et Slavoniae, voi. XII, XIII, Zagreb, 1914, 1915. = „Starine jugoslavenske akademije", I, Zagreb, 1869. -• Szabo K., Az Erdelyi Muzeum eredeti okleveleinek kivonatai, Budapesta, 1889. = „Szăzadok*, Budapesta, 1868, 1893. — Szeredai A., Notitia veteris et novi capitali ecclesiae Albensis Transsilvaniae ex antiquis et recentioribus literarum monu-mentis erata, Alba Iulia, 1791. s Szeredai A., Series antiquorum et recen-tiorum episcoporum Transsilvaniae, Alba Iulia, 1790. ■■ Szabo K., Szădeczky L., Barabâs S., Szekely okleveltăr, voi. I—VIII, Cluj, Budapesta, 1872—1934. =« Nagy Gy„ A nagymihălyi es sztărai grof Sztăray csalâd okleveltăra, voi. I, Budapesta, 1887. ■» Şincai Gh., Opere, voi. I: Hronica Românilor, tom. I, Bucureşti, 1967. = Tăutu A., Fontes, series III, volumen X, ■> Acta Innocentii papae VI (1352—1362), e regestis vaticanis aliisque fontibus, Roma, 1961. =a Barabâs S., A râmai szent birodalmi grof szeki Teleici csalâd leviltâra, voi. I, Budapesta, 1895. a> Thallăczy L., Horvâth S., Alsâ Szlavdniai okmânytăr. Budapesta, 1912. = Theiner A., Vetera Monumenta Histotica Hungariam sacram illustrantia, voi. I, Roma, 1859. XII www.dacoromanica.ro Tkal&d, Mon. civ. Zagrab. T6rt. Târ. Transilvania Turul Ub. Vj Magyar Muzeum Vjesnik zem. arhiva Wenzel Xenopol Zichy Zimmermann, Texte Tkalfid J. B., Monumenta liberae et regine civitatis Zagrabiensis metropolis regni Croatiae, voi. I, Zagreb, 1889. „TSrtenelmi Târ*, Budapesta, 1888, 1895, 1896, 1907, 1909. „Transilvania*. „Foia Asociaţiunii transilvane pentru literatura romana şi cultura poporului român*, Braşov, voi. IV, 1871. „Turul. A magyar Heraldikai £s Genealogia! Târsasâg KOzlonye*, voi. 27, Budapesta, 1909. Urkundenbuch zur Geschichte der Deut-schen in Siebenbiirgen, ed. de Zimmermann Fr., Werner C., Muller G„ voi. II, III, Sibiu, 1897, 1902. „ttj Magyar Muzeum*, voi. IV, Pesta, 1854. „Vjesnik kr. hrvatsko-slovanskog-dalma-tinskog zemaliskog arkiva*, voi. VII, Zagreb, 1906. Wenzel G., Magyar diplomăcziai emlikek az Anjou-korbdl, voi. II, Budapesta, 1875. Xenopol A. D., Istoria românilor din Dacia Traiană, ed. a 3-a, voi. III, Bucureşti, <1929). Nagy Imre, Nagy Ivân, Veghely D„ Codex diplomaticus comitum Zichy, voi. II, III, Pesta, 1872, 1874. Zimmermann F., Texte zu den von dem Archivamt der Stadt Hermannstadt und der săchsischen Nation herausgegebenen „Photographien von Urkunden aus sie-benbiirgisch-săchsischen Archiven“, Sibiu, 1880. www.dacoromanica.ro REZUMATUL DOCUMENTELOR 1. 1356 ianuarie 6, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Mihail, fiul ui Gheorghe de Sanislău, a dăruit nepoatei sale Colis o parte de moşie. 2. 1356 ianuarie 8, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ana, soţia ui Ladislau de Nyirbâtor, a împărţit cu fratele ei Simion, fiul lui Mauriciu, moşiile aflătoare in comitatul Solnocul de Mijloc şi în alte părţi ale Transilvaniei. 3. 1356 ianuarie 13, (Agria). Capitlul din Agria adevereşte că magistrul Dio-n sie a despăgubit pe Nicolae, fiul lui Iacob de Lonya, pentru toate pretenţiile sale băneşti rămase de la Clara, mama sa. 4. 1356 ianuarie 14, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Ştefan, vi evoievodul Transilvaniei, despre hotărnicirea pămîntului Apaty şi punerea lui Briccius, abatele de Cluj-Mănăstur, în stăpînirea lui. 5. 1356 ianuarie 26, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte comi-elui şi j uzi lor nobililor din comitatul Zemplen să cerceteze învinuirea de furt adusa lui Ladislau şi Ştefan, de către fiii lui Petru de Vetiş. 6. 1356 februarie 27. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie şi întăreşte episcopului şi capitlului din Oradea un privilegiu privitor la dania vămilor din comitatul Bihor. 7. 1356 martie 24. Nicolae, vicecomitele, şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că protestul magistrului Ştefan, împotriva lui Briccius şi Lorand, are au bătut şi jefuit un iobag de pe moşia sa Radalh, este întemeiat. 8. 1356 martie 29. Toma, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Zemplen raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetările făcute în comitatul Satu Mare în pricina dintre Ladislau şi Ştefan, pe de o parte, şi fiii lui Petru de Vetiş, pe de altă parte. 9. 1356 martie 30, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea transcrie şi întăreşte o bula privitoare la propovaduir a cruciadei împotriva ereticilor din Transilvania, Bosnia şi Slavonia. 10. (După 1356 aprilie 6 — 1359 septembrie 27). Andrei, voievodul Transilvaniei, scrie capitlului din Alba Iulia să cerceteze pricina între Paul, prepozitul bisericii de Sibiu, şi nobilii de Cecalaca, cu privire la hotărnicirea moşiei Tîrna- oara. 11. 1356 aprilie 7, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că nobilii de Chiraleu au oprit pe toţi megieşii şi vecinii moşiei Bolchida şi, mai ales, pe Toma de B th de la ocuparea acestei moşii. 12. 1356 aprilie 7, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că nobilii de Chiraleu au protestat împotriva fiilor lui Albert şi ai lui Chybak, care au ocupat nişte m şii ale lor. 13. 1356 aprilie 18. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie a tul de înnobilare acordat de către Ladislau IV nobililor din neamul Gordas; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 14. 1356 aprilie 28. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie actul sau prin care confirma pe Grigore de Berberio în stăpînirea cetăţii Rogh; sînt menţionaţi dem- nitari din Transilvania. 15. 1356 mai 6, Alba Iulia. Solomon, arhidiaconul de Turda, adevereşte că Ioan zis Pancelus de Panticeu a dat Barbarei şi Elisabetei sfertul cuvenit lor ca fiice, şi douăzeci şi cinci de mărci. XV www.dacoromanica.ro 16. 1356 mai 6, Agria. Dominic, prepozitul bisericii Transilvaniei, amină judecarea unei pricini privitoare la dreptul de sfert cuvenit fiicelor. 17. 1356 mai 8, {Oradea). Menţiunea unui privilegiu al capitlului din Oradea care cuprinde ca transumpt o scrisoare a lui Andrei, regele Ungariei, din anul 1299, privind hotărnicirea moşiei Boz. 18. 1356 mai 8. Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Gyungiuk şi a altor oaspeţi, transcrie un privilegiu al regelui Bela al IV-lea, sint menţionaţi demnitari din Transilvania. 19. 1356 mai 12, {Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte că Andrei, voievodul Transilvaniei, şi Nicolae, fratele său, au îngăduit mamei lor să cumpere moşiile Zeleus şi Zenthmiklos. 20. 1356 mai 21. Ludovic I, regele Ungariei, încuviinţează la cererea lui Dio-nisie, arhidiacon de Kemluk şi canonic al bisericii din Zagreb, folosirea veniturilor unei părţi din moşia Petrouch; sint menţionaţi demnitari din Transilvania. 21. 1356 iunie 12. Ludovic I, regele Ungariei, la cererea unor nobili din Bro-cina, din neamul Gyurse, transcrie un privilegiu al regelui Bela IV; sint menţionaţi demnitari din Transilvania. 22.1356 iunie 13, {Alba lulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte împărţirea un î bucăţi de pămînt dintre moşiile Cepan şi Fatatelke. 23. 1356 iunie 19, {Oradea). Capitlul din Oradea transcrie sub formă de privilegiu un act al său din 8 noiembrie 1355. 24. 1356 iunie 20, Sintimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere con-ventului din Cluj-Mănăştur să trimită un om de mărturie la punerea soţiilor lui Kalach şi Valentin de Cămăraş în drepturile ce li se cuvin din moşiile Bărăi, Sînger şi altele. 25. 1356 iulie 10, Deva. Andrei, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea silniciilor făptuite de mai mulţi saşi pe moşiile Haşfalău, Şard şi Buneşti. 26. 1356 iulie 11, Sintimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să transcrie pentru Andrei de Suceag actul său privitor la moşia Macicaşu. 27. 1356 iulie 15, {Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru Andrei de Suceag actul său, privind moşia Măcicaşu. 28. 1356 iulie 22, {Cluj-Mănaştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte ca Andrei şi Nicolae de Girolt au zălogit partea lor din moşia Tonciu lui Ilie, fiul lui Gheorghe. 29. 1356 august 1, {Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, că au trecut în faţa adunării generale a vo.evodului Transilvaniei pricina soţiilor lui Kalach şi Valentin de Cămăraş cu privire la drepturile lor din moşiile Barăi, Sînger, Recea şi altele. 30. 1356 august 4. S lomon, arhidiaconul de Turda, adevereşte drepturile pe care 1 are Dominic de Dumbrava în moşia Ciunga. 31. 1356 {după augu t 4). Solomon, arhidiaconul de Turda, cere lui Andrei, voievodul Transilvaniei, sa-i facă dreptate lui Dominic de Dumbrava cu privire la drepturile pe care le are în moşia C ungă. 32. 1356 august 11, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea aprobă lui Ludovic I, regele Ungariei, să lupte împotriva necredincioşilor şi schismaticilor d n Ungaria. 33. 1356 august 18, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îndeamnă pe Ludovic I, regele Ungari i, să alunge pe eretici din Bosnia şi din alte părţi ale regatului. 34. 1356 august 18, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea invită pe credincioşi să se roage pentru biruinţa lui Ludovic I, regele Ungariei, asupra ne-cr d'n i şilor şi schismaticilor din Serbia şi din părţile înv cinate Ungariei. 35. 1356 august 19, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte n ben ficiu lui Ioan al lui Nicolae, leric din dieceza Transilvaniei. 36. 1356 septembrie 27, {Alba lulia). Capitlul din Alba Iulia adevere.te că Toma de Reghin a oprit pe fiii lui Pavel de Makra de la in trăinarea moşiei Ţagu. 37. 1356 {după septembrie 29). Mai mulţi clerici raportează lui Dominic, prepozitul bisericii Transilvaniei, d spre punerea unor nobili in stapînirea moşiei Brod. 38. 1356 octombrie 1. Ioan şi Nicolae, juzii provinciali de Mediaş, achită pe corniţele Simion de orice răspundere pentru uciderea lui Hese, ucigaşul lui Mihail. 39. 1356 octombrie 6, {Cluj-Manăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adeve- XVI www.dacoromanica.ro reşte că Ioan, fiul lui Gereu, a zălogit lui Ştefan de Mănăştur partea sa din moşia Bedeciu. 40. 1356 octombrie 9, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să trimită un om de mărturie la împărţirea moşiei Chi-rileu. 41. 1356 octombrie 19, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte întîmpinarea lui Toma de Reghin împotriva fiilor lui Pavel de Makra, care ţin pe moşia sa numită Ţagu, un nobil proscris. 42. 1356 noiembrie 4. Ludovic I, regele Ungariei, ridică oraşul Koprivnica la rangul de oraş liber regesc; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 43. 1356 noiembrie 4, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Ioan, fiul lui Ioan zis Chente, a dăruit lui Nicolae zis Wos dealul Borzua şi moşia Valea Luncii. 44. 1356 noiembrie 9. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Grigore, fiul lui Galeş de Jîleuna, pămîntul regesc Chava din Slovenia; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 45. 1356 noiembrie 10, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, adevereşte împăcarea dintre Ştefan şi Andrei, fiii lui Nicolae de Cîlnic, şi fraţii lor, pe de o parte şi corniţele Mihail de Sîngătin. 46. 1356 noiembrie 13, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, adevereşte că moşiile Şomcutul Mic, Copleanu şi Cîţcău sînt ale magistrului Simion de Boghiş. 47. 1356 noiembrie 14, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, hotărăşte ca Mannus de Căianu să jure că moşia Bewnye, pentru care se judecă cu conventul um Cluj-Mănăştur, este a lui prin moştenire. 48. 1356 noiembrie 15, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, hotărăşte împărţirea moşiei Beldiu în trei părţi. 49. 1356 noiembrie 19, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, întăreşte drepturile iobagilor şi oaspeţilor mănăstirii din Cluj-Mănăştur. 50. 1356 noiembrie 22, (Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia, la cererea magistrului Simion, fiul lui Ioan zis Derekws, transcrie un act al lui Andrei, voievodul Transilvaniei. 51. 1356 noiembrie 24, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îl confirmă pe Dumitru, episcopul Oradiei, în slujba şi veniturile unui arhidiaconat deţinut pînă atunci de Ladislau, student la Universitatea din Padova. 52. 1356 noiembrie 25, (Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Henning şi Nicolae, fiii lui Holman de Şeica Mare, au vîndut comitelui Cristian moşia Egurwarpathaka. 53. 1356 decembrie 2, Vişegrad. Nicolae de Zech, judele curţii regale, cere comitelui sau vicecomitelui din comitatul Bereg să cerceteze plîngerea lui Ioan de Kisvârda în legătură cu folosirea moşiei Petea. 54. 1356 decembrie 11, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Petru, fiul lui Syberk, în stăpînirea moşiei Lechinţa. 55. 1356 decembrie 11, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte un protest în legătură cu o excomunicare. 56. 1356 decembrie 13, (Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Ioan de Sîncrai a vîndut moşia Bonchăhaza lui Ladislau zis Bolgar. 57. 1356 decembrie 14, (Alba Iulia}. Solomon, arhidiaconul de Turda, adevereşte înţelegerea dintre nobilii de Geoagiu şi cei de Grind cu privire la sfertul cuvenit fiicei. 58. 1356 decembrie 17, (Lelez}. Conventul din Lelez raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea plîngerii lui Ioan de Kisvârda cu privire la moşia Petea. 59. 1356 decembrie 21, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, adevereşte că magistrul Oliver, comite de Satu Mare a dat în faţa sa şi a altor demnitari o moşie călugăriţelor din Vesprim. 60. 1357. Grigore, custodele bisericii de Oradea, menţionat ca membru al soliei ungare în tratativele de pace cu Veneţia. 61. 1357, (Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia raportează lui Andrei, voievodul Transilvaniei, despre chemarea în judecată a fiilor lui Ioan de Cisteiu pentru a patra parte din moşia Ciunga. 62. 1357, (Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia adevereşte vînzarea pămîntului Kauolta către Simion, fiul lui Chom. 2 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI XVII www.dacoromanica.ro 63. 1357 ianuarie 11, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Dumitru, episcopul de Oradea, dreptul de a-şi face testamentul. 64. 1357 ianuarie 12, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui Dumitru al lui Pavel un canonicat la Agria; este menţionat episcopul de Oradea. 65. 1357 ianuarie 12, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Dumitru, episcopul de Oradea, dezlegarea cerută. 66. 1357 ianuarie 12, Avignon. Dumitru, episcopul de Oradea, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea unele indulgenţe şi privilegii. 67. 1357 ianuarie 12, Avignon. Dumitru, episcopul de Oradea, cere papei Ino-cenţiu al Vl-lea îngăduinţa să numească patru notari. Papa încuviinţează pentru doi. 68. 1357 ianuarie 12, Avignon. Dumitru, episcopul de Oradea, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduinţa de a da dreptul la 24 de inşi să facă pelerinaj la Ierusalim. 69. 1357 ianuarie 12, Avignon. Dumitru, episcopul de Oradea, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea dreptul de a hărăzi beneficii bisericeşti. 70. 1357 ianuarie 12, Avignon. Dumitru, episcopul de Oradea, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Dumitru, fiul lui Pavel din Oradea, într-un canonicat al bisericii de Agria. 71. 1357 ianuarie 12, Avignon. Dumitru, episcopul de Oradea, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Pavel, fiul lui Matei, într-un canonicat al bisericii de Pecs. 72. 1357 ianuarie 12, Avignon. Filip de Tărcaia, prepozitul de Oradea, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea dreptul de a dezlega de păcate. 73. 1357 ianuarie 13, {Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Dominic vicevoievodul Transilvaniei, despre hotărnicirea moşiei Lechinţa. 74. 1357 ianuarie 16, {Alba lulia>. Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Iacob, fiul lui Myske, a dat lui Ioan, fiul lui Alexandru, moşia Borsiacabfalwa de lingă Tîrnava, primind în schimb, ca zălog, a parte din moşia Cîmpia Turzii. 75. 1357 ianuarie 16, Sîntimbru. Nicolae, strîngătorul de amenzi al voievodului Transilvaniei, adevereşte că Ioan, fiul lui Ştefan de Suceag a plătit o amendă de trei mărci. 76. 1357 ianuarie 17, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte că Ladislau şi tatăl său s-au obligat să nu-1 mai primească pe moşiile lor Fîntînele şi Palatca, pe slujitorul lor, Laurenţiu. 77. 1357 ianuarie 17, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiei Beunye şi la punerea conventului din Cluj-Mănăştur în stăpînirea ei. 78. 1357 ianuarie 17, {Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Ioan, fiul lui Ladislau de Moişa, a zălogit lui Andrei de Beclean a şasea parte din moşia Sînmărtinul de Cîmpie. 79. 1357 ianuarie 18. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte la cererea lui Ştefan, episcopul de Zagreb, şi a fraţilor săi un act al regelui Carol Robert; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 80. 1357 ianuarie 20, {Agria). Capitlul din Agria raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea plîngerii lui Ioan de Kisvârda cu privire la folosirea pe nedrept a moşiei Petea. 81- 1357 ianuarie 20, {Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că voievodul Kulhun şi cnezul Şerban au săvîrşit samavolnicii în satul Sîm-boleni şi pe moşia Cutca. 82. 1357 ianuarie 25, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte capitlului din Strigoniu unele privilegii vamale, amintind un act al regelui Carol Robert întărit cu pecetea pierdută în Ţara Românească. 83. 1357 ianuarie 26, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, opreşte pe Andrei, voievodul Transilvaniei, de a mai judeca pe iobagii şi oamenii supuşi bisericii Transilvaniei şi de a găzdui la ei. 84. 1357 ianuarie 26, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, ppreşte pe Andrei, voievodul Transilvaniei, de a strînge dijmele cuvenite capitlului din Alba Iulia din satele care ţin de Deva şi alte cetăţi. 85. 1357 ianuarie 27, {Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Mihai zis Kugh şi alţii au vîndut lui Nicolae, fiul banului Simion de Dîrlos, partea lor din moşia Abuş. XVIII www.dacoromanica.ro 86. 1357 ianuarie 29. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Mihail, corniţele cămărilor de sare din Transilvania şi al monetăriei din Lipova, moşia Zomuszeg. 87. 1357 februarie 7, '(Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ioan de Gerla, a dat surorii sale Ecaterina, sfertul cuvenit fiicei. 88. 1357 februarie 16, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte opreliştea nobililor de Panyola împotriva folosirii moşiilor lor de către iobagii lui Mihail, corniţele cămărilor de sare din Transilvania. 89. 1357 februarie 26, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, că n-a putut pune conventul din Cluj-Mă-năştur în stăpînirea satului Beunye din cauza împotrivirii unor nobili. 90. 1357 februarie 27, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea întăreşte pe Dominic ca episcop al Transilvaniei. 91. 1357 martie 3, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru corniţele Mihail de Sibiu un act al lui Andrei, voievodul Transilvaniei. 92. 1357 martie 4. Ludovic I, regele Ungariei, îngăduie la cererea cavalerilor ioaniţi din Ungaria, printre care vicepriorul Donat de Caraş, să se retragă moşiile ordinului de la vasalii care nu-şi respectă obligaţiile. 93. 1357 martie 5. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie un act al său pentru cavalerii ioaniţi. 94. 1357 martie 5, Sîntimbru. Dominic. vicevoievodul Transilvaniei, şi juzii nobililor din comitatul Alba adeveresc că fiii lui Nicolae de Daia au plătit o răscumpărare pentru ucidere. 95. 1357 martie 8, Vişegrad. Nicolae, judele curţii regale, amînă procesul dintre Ioan, fiul lui Ladislau de Kisvârda şi Pavel de Vetiş. 96. 1357 martie 13, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea unei pricini de moşii. 97. 1357 martie 14, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează palatinului Nicolae Konth despre cercetarea făcută cu privire la distrugerea unor acte. 98. 1357 martie 17, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte răscumpărarea unor moşii din mîinile lui Oliver, judele curţii reginei şi comite de Satu Mare şi Ugocea. 99. 1357 martie 19, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să ia parte la punerea lui Mihail, corniţele cămărilor de sare din Transilvania, în stăpînirea unor moşii. 100. 1357 martie 22, Vişegrad. Menţiunea unei scrisori de împuternicire a capitlului din Oradea dată lui Emeric, fiul lui Paul, în pricina cu privire la hotarele moşiei Radalph. 101. 1357 martie 23. Ludovic I, regele Ungaria, transcrie pentru nişte nobili din neamul Cenad, oşteni ai curţii regale, un act al lui Carol Robert 102. 1357 martie 28, Vişegrad. Ludovic i, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Nicolae, fiul lui Alexandru, în stăpînirea moşiilor Ticuş, Coveş şi altele. 103. 1357 aprilie 4, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre hotărnicirea moşiei Zomuszeg, dăruită lui Mihail, fiul lui Gheorghe, notar regal şi comite al cămărilor de sare din Transilvania. 104. 1357 aprilie 6fc (Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte că Iacol?, fiul lui Bodor, a zălogit moşia Scenthmiclos. 105. 1357 aprilie 8, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Andrei, voievodul Transilvaniei, să restituie dijmele cuvenite episcopului şi capitlului Transilvaniei. 106. 1357 aprilie, (10—14, Buda). Andrei, voievodul Transilvaniei, porunceşte slujbaşilor săi să restituie dijmele ce se cuvin bisericii Transilvaniei. 107. 1357 aprilie 14, Buda. Andrei, voievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiei Măhal şi la punerea lui Nicolae zis Wos în stăpînirea ei. 108. 1357 aprilie 16, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că fiii lui Nicolae au dăruit fiilor lui Mihail şi lui Petru, fiul lui Gheorghe, sesia Morău. 109. 1357 aprilie 17, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru nobilii de Geoagiu de Sus un act al lui Solomon, arhidiaconul de Turda. 110. 1357 aprilie 19, Vişegrad. Nicolae, judele curţii regale, hotărăşte ca Ladislau, fiul lui Ioan, să depună jurămînt în faţa capitlului din Oradea. XIX www.dacoromanica.ro 111. 1357 aprilie 20, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, condamnă pe Ştefan, fiul lui Ladislau, pentru neînfăţişarea în procesul cu privire la moşia Petea. 112. 357 aprilie 21, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Toma al lui Simion de Teiuş în prepozitura Sf. Toma din promontoriul Strigoniului. 113. 1357 aprilie 24, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduie lui Dominic, episcopul Transilvaniei, să se înapoieze în dieceza sa. 114. 1357 aprilie 24, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlu-lui din Oradea să-şi trimită omul său de mărturie la cercetarea dreptului de proprietate asupra cetăţii Piatra Sf. Mihai. 115. 1357 aprilie 27, Avignon. Ludovic I, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea un canonicat, o prebendă şi o prepozitură în biserica Transilvaniei pentru capelanul său Ioan zis de Strigoniu. 116. 1357 aprilie 27, {Avignon}. Papa Inocenţiu al Vl-lea îl numeşte pe Ioan zis Strigoniu, într-un canonicat, o prebendă şi o prepozitură în biserica Transilvaniei. 117. 1357 apţilie 27, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl^lea acordă lui Ioan zis Strigoniu, un canonicat, o prebendă şi o prepozitură în biserica Transilvaniei. 118. 1357 aprilie 27, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea scrie episcopilor de Oradea şi de Cenad în privinţa introducerii lui Ioan zis de Stregoniu într-un canonicat, o prebendă şi o prepozitură în biserica Transilvaniei. 119. 1357 aprilie 29, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Dominic, fiul lui Ioan, vicevoievodul Transilvaniei şi fratelui său moşia Crasna. 120. 1357 aprilie 30, {Avignon}. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Bene-dict al lui Ilie în „arhidiaconatul de Bloka*. 121. 1357 mai 3. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie un act al regelui Carol Robert privind donarea moşiilor Dob şi Amaţ magistrului Pethew, comite de Satu Mare. 122. 1357 mai 4, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere con-ventului din Cluj-MănăştUr să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Nicolae zis Wos în stăpînirea moşiei Aţintiş. 123. 1357 moi 4, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, amină încă odată pricina dintre Iacob diacul şi Ştefan, fiul lui Ladislau, pe de o parte şi Desi-deriu, fiul lui Toma, şi alţii, pe de alta. 124. 1357 mai 5, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere ca-pitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Iacob, fiul lui Toma de Rapolt, în stăpînirea moşiei Tămăşasa. 125. 1357 mai 6, Alba Iulia. Solomon, arhidiaconul de Turda, adevereşte împăcarea dintre Ioan de Panticeu, pe de o parte, şi Barbara şi Elisabeta, pe de alta, pentru sfertul cuvenit fiicelor. 126. 1357 mai 8, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte învoiala dintre Ladislau de Nyirbâtor, şi Gheorghe, fratele său, amintind şi de procesul cu Dumitru, episcopul de Oradea. 127. 1357 mai 8. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Mihail, corniţele eămărilnr de sare din Transilvania, veniturile unor vămi. 128. 1357 mai 9, {Pont-de-Sorgues}. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Simion al lui Simion de Teiuş în arhidiaconatul de Crasna. 129. 1357 mai 9, Pont-de Sorgues. Dominic, episcopfll Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Simion de Teiuş în arhidiaconatul de Crasna. 130. 1357 mai 9, Pont-de Sorgues. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Toma de Teiuş ca prepozit al bisericii din Promontoriul Strigoniului. 131. 1357 mai 9, Pont-de Sorgues. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Toma al lui Simion de Teiuş ca prepozit al bisericii din Promontoriul Strigoniului. 132. 1357 mai 10, Vişegrad. Ladislau, corniţele capelei regale, adevereşte împăcarea dintre membrii familiilor de Nyirbâtor şi de Phylpus, amintindu-se şi moşii din Transilvania. 133. 1357 mai 12, {Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, despre punerea lui Nicolae zis Wos în stăpînirea moşiei Aţintiş şi despre împotrivirea lui Petru, fiul lui Mykus. 134. 1357 mai 15, Vişegrad. Nicolae, judele curţii regale, amină procesul dintre Ioan de Kisvârda şi Pavel, fiul lui Petru de Vetiş. XX www.dacoromanica.ro 135. 1357 mai 17, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea scrie lui Ludovic I, regele Ungariei, că l-a primit pe prepozitul bisericii Transilvaniei, solul său. 136. 1357 mai 17, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Dominic, episcopul Transilvaniei, în stăpînirea tuturor bunurilor ce ţinuseră înainte de biserica Transilvaniei. 137. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Dominic, episcopul Transilvaniei, dreptul de a-şi face testamentul. 138. <1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon). Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea indulgenţe pentru credincioşii săi care vor vizita biserica Sf. Mihail din dieceza Transilvaniei. 139. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea face cunoscut tuturor credincioşilor că a acordat indulgenţe celor care vor vizita biserica Sf. Mihail din dieceza Transilvaniei. 140. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Andrei al lui Petru cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei. 141. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui Andrei al lui Petru un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei. 142. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Andrei al lui Petru într-un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei. 143. <1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon>. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Vicenţiu al lui Dumitru în arhidiaconatul de Dăbîca. 144. 1357 mai 18, (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Vincenţiu al lui Dumitru în arhidiaconatul de Dăbîca. 145. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Petru al lui Dionisie în arhidiaconatul de Ozd. 146. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte episcopului de Oradea să ia măsuri ca să i se acorde lui Petru al lui Dionisie arhidiaconatul de Ozd. 147. <1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon). Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei pentru Nicolae al lui Simion. 148. 1357 mai 18, (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Nicolae al lui Simion într-un canonicat şi o prebendă ale bisericii Transilvaniei. 149. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduinţa de a-şi face testamentul. 150. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea un canonicat în biserica de Zagreb pentru Ioan al lui Stanislau. . 151. 1357 mai 18, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Petru al lui Dionisie în arhidiaconatul de Ozd. 152. 1357 mai 23, . Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Andrei, voievodul Transilvaniei, despre hotărnicirea moşiei Măhal şi punerea lui Nicolae zis Wos în stăpînirea ei. 153. 1357 mai 25, Villeneuve-les-Avignon. Ludovic I, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Jodoc de Brno, preot la Bistriţa, ca prepozit al bisericii din Vasvâr. 154. 1357 mai 29, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Simion de Ghimbav a lăsat rudei sale, corniţele Iacob zic de Braşov, partea sa din moşia Ghimbav, în cazul că ar muri fără moştenitori. 155. 1357 iunie 2, Buda. Andrei, voievodul Transilvaniei, porunceşte lui Dominic, vicevoievodul său, să aducă înaintea adunării obşteşti a voievodului pricina pe care Toma Roşul o are cu un nobil pentru moşia Miceşti. 156. 1357 iunie 7, Sîjitimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte că Ioan, fiul lui Iwanka de Fîntînele, a oprit pe Ioan zis Acyl de la folosirea moşiei sale Hăşdate, iar pe Dominic de Nireş de la săparea unui iaz pe acea moşie. 157. 1357 iunie 19, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre punerea lui Dominic, episcopul Transilvaniei, în stăpînirea moşiilor Lopadea, Laz şi a altora. 158. 1357 iunie 20, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, XXI www.dacoromanica.ro regele Ungariei, despre cercetarea cu privire la dreptul de proprietate al capit-lului din Alba Iulia asupra cetăţii Piatra Sf. Mihai. 159. {1357} iunie 21, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere conveptului din Cluj-Mănăştur să amine evaluarea moşiei Miceşti pînă la adunarea obştească a voievodului. 160. {1357} iunie 26, {Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur înştiinţează pe Dominic, vicevoievodul Transilvani», că a amînat evaluarea moşi» Miceşti pînâ la cea dinţii adunare obştească a voievodului. 161. 1357 iulie 1, {Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte depunerea jură-mîntului de dezvinovăţire al lui Ladislau, fiul lui Ioan Lengyel, in pricina luării cu silnicie a unor cai. 162. 1357 iulie 2, {Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte împărţirea bunurilor de moştenire între nobilii de Nyirbâtor. 163. 1357 iulie 4. Ludovic I, regele Ungariei, scuteşte pe Toma şi pe alţi nobili de Lu6ene£ de partea cuvenită regelui din datul oilor de la românii de pe moşiile lor. 164. 1357 iulie 21. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte magistrilor Ioan şi Ştefan două documente privitoare la moşiile Zenthmilţjos şi altele. 165. 1357 iulie 25, {Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte că Mihail de Eghazaskereky, pe de o parte, şi Mihail şi Nicolae din Cherechiu, şi-au hotărnicit moşiilor lor, 166. 1357 iulie 29. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte negustorilor de la Praga şi NOrnberg un privilegiu acordat de regele Carol Robert. 167. 1357 iulie 29. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă negustorilor de la Praga şi Niirnberg unele libertăţi hărăzite de regele Carol Robert 168. 1357 iulie 30, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Andrei, voievodul Transilvaniei, să nu se atingă de dijmele cuvenite episcopului şi capit-lului din Alba Iulia. 169. 1357 iulie 30, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Andrei, voievodul Transilvaniei, să înapoieze capitlului din Alba Iulia cetatea Piatra Sf. Mihai. 170. 1357 august 1, Vişegrad. Andrei, voievodul Transilvaniei opreşte pe Dominic, vicevoievodul său, de a mai judeca pe iobagii capitlului din Alba Iulia. 171. 1357 august 7, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte episcopului de Oradea şi altora să se îngrijească de restituirea bunurilor înstrăinate .de fostul arhiepiscop de Calocea. 172. 1357 august 11, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea cedează pe trei ani lui Ludovic I, regele Ungariei, dijmele bisericeşti din Ungaria pentru susţinerea luptei împotriva schismaticilor şi a altor duşmani ai bisericii. 173. 1357 august 11, Villeneuve-lks-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte prelaţilor din Ungaria să siringă şi să achite lui Ludovic I, regele Ungariei, dijmele bisericeşti cuvenite papei pe timp de trei ani. 174. 1357 august 14, Avignon. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi ob- ţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduinţa ca ruda sa Petru să poată depune acasă examenul pentru numirea sa ca arhidiacon. s 175. 1357 august 16, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, acordă lui Toma, fiul lui Toma, scutire de vamă pentru proviziile ce i se aduc din Transilvania la moşia sa Lucenec. 176. 1357 august 17, {Oradea}. Capitlul din Oradea transcrie pentru capitlul din Alba Iulia un act al lui Andrei, voievodul Transilvaniei, cu privire la oprirea lui Dominic, vicevoievodul său, de a mai judeca pe iobagii capitlului bisericii Transilvaniei. 177. 1357 august 17, {Oradea}. Capitlul din Oradea transcrie pentru capitlul din Alba Iulia un act al lui Ludovic I, regele Ungariei, cu privire la cetatea Piatra Sf. Mihai. 178. 1357 august 20, {Sibiu}. Martin şi Conrad, comiţii de Sibiu, împreună cu jurii, orăşenii şi alţi locuitori din scaunul Sibiului adeveresc împăcarea dintre locuitorii din Cisnădie şi c» din Cisnădioara cu privire la nişte pământuri. 179. 1357 august 27, {Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia transcrie la cererea lui Dionisie de Reghin privilegiul său privitor la moşia Bahnea. 180. 1357 august 30, {Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Nicolae zis Wos a oprit pe Dumitru de Tyburchteleke şi pe iobagii acestuia de la folosirea finaţului şi a pădurii din moşia Bolugianusteleke. XXII www.dacoromanica.ro 181. 1357 septembrie 15, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că fiii lui Iaeob, au plătit nouă mărci lui Benedict, diacul de Iara, şi lui Mihail pentru sfertul cuvenit nobilei Sebe. 182. 1357 septembrie 19, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la noua împărţire a moşiei Giosmachkas între Mihail Darabus şi rudele sale. 183. 1357 septembrie 20, Vişegrad, Nicolae, judele curţii regale, cere capit-lului din Oradea să facă o cercetare în pricina fiilor lui Nicolae Cantor cu privire la pretinsa zălogire a moşiei Radolf. 184. 1357 octombrie 5, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează regelui Ludovic I cu privire la pretinsa zălogire a moşiei Radolf. 185. 1357 octombrie 6, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Ioan, fiul lui Gereu, a zălogit lui Ştefan, fiul lui Iaeob de Mănăştur, partea sa din moşia Bedeciu. 186. 1357 octombrie 9, Turteu. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capit-lului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiei Sărmăşag a lui Egidiu şi a fraţilor săi şi la punerea lor în stăpînirea acesteia. 187. 1357 octombrie 12, Cseke. Gheorghe, vicecomitele, şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare, adeveresc plingerea lui Ştefan de Nagysemyân împotriva lui Ioan de Nabrad, care a pus nişte români să folosească moşia sa Kissemyen. 188. 1357 octombrie 13, Vişegrad. Nicolae, judele curţii regale, amină procesul dintre Nicolae, fiul lui Ioan de Kisvârda şi Pavel de Vetiş. 189. 1357 octombrie 13, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, a oprit pe fiii lui Pavel de Makra de la înstrăinarea moşiilor Ţagu, Sîntu şi altele. ____ 190. 1357 octombrie 13, Oradea. Ladislau, canonic şi decan al bisericii de Oradea, cere lui Emeric, fiul lui Simion de Orus, să facă dreptate iobagului său Nicolae de Bagamer şi să-i trimită fiul la învăţătură. 191. 1357 octombrie 27, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Toma, oaspe din Filpişul Mare, a făcut întîmpinare împotriva lui Iaeob de Făgăraş, care nu şi-a răscumpărat la sorocul hotărît partea sa din moşia Fărăgău. 192. 1357 octombrie 30, (Alba Iulia). Notarul public Petru, fiul lui Martin, adevereşte că preoţii din decanatul Şeica s-au împăcat cu episcopul Transilvaniei şi cu arhidiaconul de Alba pentru dijme. 193. 1357 noiembrie 8, Oradea. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte corniţelor şi juzilor nobililor din Satu Mare să cerceteze plîngerea lui Ştefan de Nagysemyen cu privire la ocuparea moşiei Apati de către magistrul Mihail, corniţele cămărilor de sare din Lipova şi Transilvania. 194. 1357 noiembrie 8, Oradea. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte că Ladislau de Zakal şi Petru de Gurbediu şi-au împărţit frăţeşte moşiile lor Tod, Zakal, Gurbediu şi altele. 195. (1357) noiembrie 13, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre hotărnicirea moşiei Sărmăşag. 196. (1357 după noiembrie 13, Oradea). Capitlul din Oradea eliberează lui Blasiu, fiul lui Emeric, nobil de Mocirla, o copie după actul său din 13 noiembrie 1357. 197. 1357 noiembrie 15, Csenger. Gheorghe, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare, în adunarea generală a nobililor, judecă pricini de silnicie şi furt făcute de nobili, printre care şi violenţele săvîrşite faţă de nişte români. 198. 1357 noiembrie 16, Csenger. Gheorghe, vicecomitele şi juzii nobilelor din comitatul Satu Mare adeveresc plîngerea lui Ştefan, fiul lui Ştefan, împotriva coloniştilor din Szamosszeg. 199- 1357 noiembrie 21, Sîntimbru. Domini*, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la reevaluarea moşiilor Olnireş şi FeLnireş. 200. 1357 noiembrie 28 Zagreb. Ludovic I, regele Ungariei, acordă/ minerilor din Zlatna privilegiile de care se bucură şi celalalte mine din Ungaria. 201. 1357 decembrie 5, (Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte că fiii lui Zokul au cedat moşia Secăşeni lui Ioan Pecenegul, primind în schimb de la acesta o sesie de 50 de gospodării. 202. 1357 decembrie 7, Szamosangyalos. Gheorghe, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare, raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, rezultatul XXIII www.dacoromanica.ro cercetării cu privire la o plîngere a lui Ştefan de Nagysemjen despre folosirea pe nedrept a moşiei Apaty. 203. 1357 decembrie 8, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea privind samavolniciile făcute de Ioan de Kâllb împotriva iobagilor lui Ştefan de Nagysemyen. 204. 1357 decembrie 19, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre hotărnicirea moşiei Căpuş a lui Dominic, episcopul Transilvaniei. 205. 1357 decembrie 28, Vişegrad. Elisabeta, regina Ungariei, porunceşte lui Oliver, comite de Ugocea, să-i apere pe iobagii aparţinători cetăţii Nyalâb în drepturile lor obţinute de la regele Ludovic I, şi transcrise de capitlul de Oradea. 206. 1358 ianuarie 11, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capit-lului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Dominic, episcopul Transilvaniei, în stăpînirea moşiilor Lopadea şi a altora. 207. 1358 ianuarie 16, Stntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea şi împărţirea moşiei Sînnicoară. 208. 1358 ianuarie 20, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, amină judecarea pricinii dintre Nicolae de Kisvârda şi Pavel de Vetiş. 209. 1358 ianuarie 21, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Ioan de Moişa nu s-a înfăţişat spre a-şi răscumpăra o parte din moşia Sînmărtinul de Cîmpie de la magistrul Andrei de Beclean. 210. 1358 ianuarie 23, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că magistrul Zouard de Chiraleu a zălogit moşia Chykustou fiilor lui Beke de Olosig pentru 11 florini de aur. 211. 1358 ianuarie 31, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, adevereşte drepturile lui Simion de Boghiş asupra moşiilor sale din comitatul Solnocul Interior, cotropite de Ladislau, fostul voievod al Transilvaniei. 212. 1358 februarie 1, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capit-lului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea împrejurărilor în care Mihail de Zelemer a dobîndit moşia Zelemer. 213. 1358 februarie 2, (Turda). Andrei, voievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea şi evaluarea unei părţi din moşia Măcicaş. 214. 1358 februarie 2, Turda. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte înţelegerea dintre nobilii-de Sălcuţa şi Ilie de Tămaşa cu privire la o pătrime cuvenită unei fete, din moşia Tonciu. 215. 1358 februarie 2. Nicolae, paroh din Mintiu de Satu Mare, adevereşte că magistrul Ştefan, fiul lui Ştefan, l-a oprit pe Ioan zis Nylas şi pe alţii de la înstrăinarea moşiei Radalph, pe care i-a zălogit-o. 216. 1358 februarie 5, Turda. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte că Ioan, fiul lui Nicolae, şi fiul său, nobili de Dăbîca, au oprit pe vecinii şi megieşii lor să le folosească moşiile. 217. 1358 februarie 6, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, întăreşte înţelegerea dintre Dominic, episcopul Transilvaniei, şi nobilii din Transilvania cu privire la plata dijmelor cuvenite bisericii de pe moşiile nobililor. 218. 1358 februarie 11, (Avignon). Petru al lui Vilhelm cere papei Inocen-ţiu al Vl-lea să fie numit în parohia din Bistriţa. 219. 1358 februarie 11, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la împărţirea moşiei Răcăştia. 220. 1358 februarie 14, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Petru de Luncani în stăpînirea unei jumătăţi din moşia Vîlcele şi a unor părţi din nişte sate româneşti. 221. 1358 februarie 18, Zara. Ludovic I, regele Ungariei, face cunoscut tratatul de pace încheiat cu Veneţia; sînt menţionaţi şi demnitari din Transilvania. 222. (1358 februarie 20, Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea la cererea lui Nicolae Lackfi numeşte pe Petru al lui Ioan, ruda acestuia, într-un canonicat al bisericii de Cenad. 223. 1358 februarie 22, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ladislau de Lazuri, a împrumutat de la socrul său Ioan 120 de florini, dîndu-i zălog moşia sa Porumbeşti. XXIV www.dacoromanica.ro 224. 1358 februarie 23, Cetatea de Baltă. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului bisericii Transilvaniei să-şi trimită omul de mărturie la punerea nobililor de Cecălaca în stăpînirea moşiei Kyralreue. 225. 1358 februarie 24, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Ni-colae Lackfi, aprobă ca Petru, scutier din dieceza Transilvaniei, să ridice la rangul de parohie biserica clădită de el în satul acestuia numit Sărăuad. 226. {1358 februarie 24, Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Nicolae Lackfi, acordă Indulgenţe pentru cei ce vor vizita bisericile ridicate de el, în mijlocul populaţiei româneşti, în satele Zaad, Arvahigh şi Zentmiclos. 227. (1358 februarie 24, Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Nicolae Lackfi, acordă indulgenţe pentru mai multe biserici din diecezele de Cenad, de Oradea şi de Gy6r, ridicate de el. 228. {1358 februarie 24, Avignon). Nicolae Lackfi cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduinţa de a aşeza nişte parohii ridicate pe moşiile sale în mijlocul populaţiei româneşti sub atîrnarea episcopiei Transilvaniei sau a celei de Cenad. 229. {1358 februarie 24, Avignon). Nicolae Lackfi cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduinţa ca parohii bisericilor ridicatş pe moşiile sale in mijlocul populaţiei româneşti, să poată culege dijmele bisericeşti. 230. 1358 februarie 26, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, cere conven-tului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea plingerii lui Nicolae Wos pentru pustiirea moşiei Sîntejude. 231. 1358 februarie 26, {Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, despre împărţirea şi hotărnicirea moşiei Răcăştia. 232. {1358). februarie 27, {Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre punerea lui Dominic, episcopul Transilvaniei, în stăpînirea moşiilor Lopadea, Rachiş şi altora. 233. 1358 martie 2, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Ladislau, abatele conventului din Cluj-Mănăştur, în stăpînirea moşiei Beunye. 234. 1358 martie 6, Deda. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Bereg adeveresc o întîmpinare. Se menţionează Pavel, prepozit de Sibiu. 235. 1358 martie 6, Deva. Andrei, voievodul Transilvaniei, transcrie pentru Nicolae zis Wos un act al conventului din Cluj-Mănăştur privitor la moşia Măha. 236. 1358 martie 9, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să elibereze lui Ştefan, fiul lui Laurenţiu, copii după actele păstrate în arhiva conventului din Dealul Orăzii. 237. 1358 martie 10 {Avignon). Petru al lui Vilhelm preot la Turda, cere papej. Inocenţiu al Vl-lea să-l numească în parohia din Bistriţa. 238. 1358 martie 10, {Avignon). Nicolae Malech, preot din dieceza Zagreb, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea parohia din Bistriţa. 239. 1358 martie 10, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea încunoştiinţează pe abatele de Cluj-Mănăştur şi pe alţii despre numirea lui Nicolae Malech de Dambro în parohia din Bistriţa. 240. 1358 martie 13, Kâllo. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Szabolcs adeveresc că, fiind de faţă Ioan de Parhida şi omul de mărturie al capitlului din Oradea, s-a cercetat o plîngere a lui Ştefan de Kâllo. 241. 1358 martie 13, Kâllo. Juzii nobililor din comitatul Szabolcs adeveresc cercetarea plingerii lui Ştefan de Kâlld, în faţa lui Ioan de Parhida şi a omului de mărturie al capitlului din Oradea. 242. 1358 martie 13, Kâllo. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Szabolcs adeveresc cercetarea plingerii lui Ladislau de Kâllo, în faţa lui Ioan de Parhida şi a omului de mărturie a capitlului din Oradea. 243. 1358 martie 13, Kâllo. Juzii nobililor din comitatul Szabolcs adeveresc cercetarea plingerii lui Briccius zis Cantor, în faţa lui Ioan de Parhida şi a omului de mărturie al capitlului din Oradea. 244. 1358 ma¥tie 14, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, amină un proces în care s-a înfăţişat şi o scrisoare de împuternicire a capitlului din Oradea. 245. 1358 martie 18, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea plingerii lui Petru de Cehăluţ, cu privire la nişte silnicii. XXV www.dacoromanica.ro 246. 1358 martie 18, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, adjudecă o moşie din comitatul Vas; este menţionat episcopul de Cenad. 247. 1358 martie 18, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, dă cîştig de cauză lui Toma de Reghin în procesul său cu Ioan, corniţele secuilor, cu privire la samavolniciile săvîrşite faţă de iobagii săi. 248. 1358 martie 18, (.Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Nicolae, fiul lui Benus de Rodna, şi fiul său au zălogit moşia Măgheruş lui Dominic de Gîmbaş. 249. 1358 martie 23, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere ca-pitlului din Alba Iulia să întocmească în chip de privilegiu un act al conventului din Cluj-Mănăştur privitor la moşia Lechinţa. 250. 1358 martie 24, Avignon. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Nicolae al lui Simion în slujba de cantor al bisericii Transilvaniei. 251. 1358 martie 24, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Nicolae al lui Simion în slujba de cantor al bisericii Transilvaniei. 252. 1358 martie 24, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Nicolae al lui Simion în slujba de cantor al bisericii Transilvaniei. 253. 1358 martie 24, (Avignon). Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Nicolae al lui Gheorghe ca arhi-diacon de Solnoc. 254. 1358 martie 24, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Nicolae al lui Gheorghe în slujba de arhidiacon de Solnoc. 255. 1358 martie 24, (Avignop). Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduinţa de a dezlega patruzeci de preoţi din dieceza sa, care au fost sfinţiţi de prelaţi străini. 256. 1358 martie 24, Avignon. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduinţa ca împreună cu patruzeci de credincioşi să facă pelerinaj la Ierusalim. 257. 1358 martie 24, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie în formă de privilegiu o scrisoare a conventului din Cluj-Mănăştur privitoare la moşia Lechinţa. 258. 1358 martie 24, (Arad). Capitlul din Arad raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea drepturilor de stăpînire asupra moşiei Nempty. 259. 1358 martie 24, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre rezultatul unei cercetări cu privire la moşia Zelemer. 260. 1358 martie 24, Agria. Capitlul din Agria adevereşte trimiterea unui om de mărturie la restituirea moşiei Iwanfcahaza; printre oamenii regelui: Pavel, prepozit de Sibiu. 261. 1358 martie 27, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Andrei, voievodul Transilvaniei, despre chemarea în judecată a lui Mihail, fiul lui Dezideriu de Elephant. 262. 1358 aprilie 6, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, adevereşte că Sebastian de Cehăluţ s-a opus ca moşia sa Boian să fie dată lui Ioan de Santău şi altora. 263. 1358 aprilie 8, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur, raportează lui Andrei, voievodul Transilvaniei, despre evaluarea unei părţi din moşia Măci-caşu şi punerea lui Andrei, fiul lui Nicolae, în stăpînirea ei. 264. 1358 (după aprilie 8), Strigoniu. Capitlul din Strigoniu adevereşte în-tîmpinarea făcută împotriva ocupării unei moşii de către fiii lui Toma, fostul voievod al Transilvaniei. 265. 1358 aprilie 15, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea plîngerii lui Petru de Cehăluţ împotriva nobililor de Sărăuad. 266. 1358 mai 3, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la înfăţişarea unei scrisori regeşti într-o pricină a lui Mihail, fiul lui Desideriu de Elephant. 267. (1358) mai 3, (Alba Iulia). Capitlul bisericii Transilvaniei raportează lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, despre punerea conventului din Cluj-Mănăştur în stăpînirea moşiei Beunye. 268. 1358 (circa mai 3 sau septembrie 14, Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte zălogirea unei jumătăţi de moşie lui Briccius Cantor. XXVI www.dacoromanica.ro 269. 1358 mai 4, Sîntimbnt. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte că nepoţii banului Simion de Şmig au supus unui arbitraj pricina cu privire la împărţirea moşiilor lor. . 270. 1358 mai 8, . Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte întîmpinarea lui Gheorghe de Firminiş împotriva unei eventuale ocupări a părţii sale din moşia Firminiş. 271. 1358 mai 12. Ludovic I, regele Ungariei transcrie un act; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 272. 1358 mai 24, {Agria). Capitlul din Agria adevereşte o înţelegere; este menţionat Benedict, arhidiacon de Pîncota. 273. 1358 mai 26, {Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea întăreşte numirea lui Ioan al lui Ştefan în parohia din Turda. 274. 1358 mai 27. Ludovic I, regele Ungariei, aprobă statutele oraşului Du-broviiic; este menţionat Oliver, judele curţii reginei şi comite de Satu Mare şi Maramureş. 275. 1358 mai 27, {Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Mihail de Hărănglab şi Ana, fiica lui Dominic, şi-au împărţit prin bună înţelegere mai multe moşii şi bunuri. 276. 1358 mai 29, {Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Nicolae al lui Gheorghe ca arhidiacon de Solnoc. 277. 1380 mai 29, {Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea întăreşte numirea lui Nicolae al lui Gheorghe în slujba de arhidiacon de Solnoc. 278. 1358 mai 29, {Villeneuve-les-Avignon). Ioan al lui Ştefan cere de la papa Inocenţiu al Vl-lea întărirea numirii sale în parohia din Turda. 279. 1358 mai 30. Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, amină înfăţişarea actelor de către Ioan, fiul lui Petru zis de Gurghiu, cu privire la bucata din moşia Apaty pentru care se află în proces cu abatele de Cluj-Mănăştur. 280. 1358 iunie 4, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea hărăzeşte lui Alexie al lui Grigore un canonicat şi o prebendă în biserica de Agria, vacante prin numirea lui Dominic ca episcop al Transilvaniei. 281. 1358 iunie 4, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Alexie al lui Grigore într-un canonicat din dieceza de Agria, deţinut înainte de Dominic, episcopul Transilvaniei. 282. 1358 iunie 4, {Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea îl numeşte pe Alexie al lui Grigore într-un canonicat şi o prebendă din biserica de Agria, vacante prin numirea lui Dominic ca episcop al Transilvaniei. • 283. 1358 iunie 14, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, adevereşte împăcarea dintre Ioan Pecenegul şi fiii lui Zokul cu privire la moşia Se-căşeni. 284. 1358 iunie 16, {Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea şi transcrierea unui act al conventului din Dealul Orăzii privitor la moşia Coli. 285. 1358 iunie 19, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere ca-pitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea pricinii dintre mai mulţi nobili cu privire la moşia Orath. 286. 1358 iunie 24, {Lelez). Conventul din Lelez raportează lui Cyko, marele vistier al regelui, despre chemarea în judecată a lui Ladislau, orăşean din Satu Mare. — . . , 287. 1358 iunie 28, Buda Veche. Ludovic I, regele Ungariei, acordă braşovenilor liberă trecere pentru negoţul lor cu Ţara Românească. 288. 1358 iulie 1, {Agria). Capitlul din Agria adevereşte că Nicolae şi Ladislau de Sărăuad au fost chemaţi înaintea regelui pentru împotrivirea lor faţă de o punere în stăpînire a moşiei Dersyk. 289. 1358 iulie 7, {Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie în forma de privilegiu un act al regelui Carol Robert privitor la moşia Vînători. 290. 1358 iulie 12, Csenger. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc întîmpinarea lui Ioan Santău în pricina unui furt de boi făptuit de nobilii de Viszoly. 291. 1358 iulie 15, Turda. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, porunceşte ju-zilor ftobililor din comitatul Cluj să cerceteze hotarele moşiei Peturteleke dinspre Mera şi Sumurduc. 292. 1358 iulie 30, {Oradea). Capitlul din Oradea transcrie un act al conventului din Dealul Orăzii privitor la moşia Valea lui Mihai. XXVII www.dacoromanica.ro 293. 1358 (august 1), Slntimbru. Dominic, vicevoievod.nl Transilvaniei, amină procesul lui Iacob diacul şi Ştefan cu fiii • lui Nicolae zis Chol şi alţii cu ’pr-ivire la moşia Orath. 294. 1358 august 1, Căianu. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Cluj adeveresc că corniţele Chuey de Suceag a refuzat să depună mărturie in legătură cu cercetarea megieşiei moşiei Mera. 295. 1358 august 1, Căianu. Juzii nobililor din comitatul Cluj raportează lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, despre cercetarea hotarelor moşiei Petur-teleke. 296. 1358 august 3, Sîntimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cere ca-pitlului din Alba Iulia să transcrie pentru Nicolae zis Wos un act privitor la luarea unor vite de la un iobag român. 297. (.1358) august 3, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia la cererea lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, transcrie pentru Nicolae zis Wos un act. 298. 1358 august 4, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie actul lui Ioan, parohul din Mintiu de Satu Mare, privitor la dania unei jumătăţi din moşia Coşeiu. 299. 1358 august 6, (Villeneuve-les-Avignon). Ladislau, episcopul de Vesprim, cere papei Inocenţiu al Vl-lea numirea Iui Petru, canonic de Buda, intr-un canoni-cat al bisericii de Oradea. 300. 1358 august 6, (Villeneuve-les-Avignon). Ladislau, episcop de Vesprim, cere papei Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Grigore al lui Ioan, cleric din dieceza de Oradea, intr-un canonicat al bisericii de Strigoniu. 301. 1358 august 6, Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea însărcinează pe episcopul de Vesprim să-l introducă pe Grigore, cleric de Oradea, mtr-un canonicat al bisericii de Strigoniu. 302. 1358 august 7, (Oradea). Capitlul din Oradea transcrie pentru episcopul Transilvaniei şi capitlul din Alba Iulia privilegiul lui Carol Robert privitor la scutirea de dare din sarea de la ocna din Turda. 303. 1358 august 8, (Oradea). Capitlul din Oradea transcrie actul lui Petru, episcopul Transilvaniei, prin care capitlul din Alba Iulia îi dăruia dealul împădurit Fylesd. 304. 1358 august 9, (Agria). Capitlul din Agria adevereşte împărţirea unor moşii, printre care şi Gelyenus. 305. 1358 august 23. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un privilegiu; se menţionează demnitari din Transilvania. 306. 1358 august 25. Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea aprobă numirea lui Toma, fostul episcop de Cenad, ca arhiepiscop de Calocea. 307. 1358 august 29. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie privilegiile tîrgului Bihaâka; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 308. 1358 august 29, (Agria). Capitlul din Agria raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre hotărnicirea moşiei Heteny; printre oamenii regelui: Mihail de Sanislău. 309. 1358 septembrie 1, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte un schimb de moşii, printre care Petea. 310. 1358 septembrie 3. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un privilegiu privitor la prediul Drid; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 311. 1358 septembrie 6, Vişegrad. Andrei, voievodul Transilvaniei, adevereşte amendarea lui Nicolae de Sărăuad pentru neînfăţişarea lui la un proces. 312. 1358 septembrie 8, (Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte că Iacob, fiul lui Budur, a vlndut Margaretei, soţia lui Ladislau, fost comite al secuilor, moşia Scentmiclos. 313- 1358 septembrie 10, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, amină procesul dintre văduva lui Petru de Terbedâd şi magistrul Dionisie, fiul lui Ştefan de Lufienefi, fost ban de Severin. 314. 1358 septembrie 15, (Arad). Capitlul din Arad adevereşte că Iacob, fiul lui Budur, a vîndut moşia sa Zenmyclos soţiei lui Lachk, fost comite al secuilor, şi fiilor ei. 315. 1358 septembrie 15, (Arad). Capilul din Arad adevereşte că Iacob, fiul lui Budur, a vîndut moşia Zenmyclos lui Ioan şi Ştefan, fiii lui Petew de Santău. 316. 1358 septembrie 15, Kâllo. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Szabolcs adeveresc aducerea la judecată a unor oaspeţi din Satu Mare. 317. 1358 septembrie 18, (Alba Iulia). Solomon, arhidiacon de Turda, adjudecă XXVIII www.dacoromanica.ro Margaretei, văduva lui Nicolae, sfertul ce i se cuvenea din moşiile Deleni, Agriş şi Buchtelku. 318. 1358 septembrie 18, (Orodea). Capitlul din Oradea adevereşte prelungirea zălogirii moşiilor Zalnoc şi Chalanus. 319. 1358 septembrie 19, Vişegrad. Nicolae, judele curţii regale, cere capit-lului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiilor Baiu-ligeth, Kalynhaza şi a altora. 320. 1358 septembrie 23, Oradea. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte slujbaşilor din comitatul Satu Mare să-i trimită lui spre judecată pricina dintre Mihail de Sanislău şi Ioan de Ciumeşti. 321. 1358 octombrie 9, {Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Ioan, fiul lui Ladislau de Moişa, a vîndut un sfert din moşia sa Sinmartin unor nobili din Beclean. 322. {1358} octombrie 11, Csenger. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că pricina dintre Mihai de Sanislău şi Ioan de Vetiş va fi trimisă spre cercetare înaintea sa. 323. 1358 octombrie 13, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, amînă un proces la care au fost prezentate scrisori de împuternicire date de capitlul din Oradea. 324. 1358 octombrie 13, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, cere fiilor lui Nicolae, fostul voievod al Transilvaniei, să prezinte nişte documente necesare la un proces. 325. 1358 octombrie 14, Timişoara. Ludovic I, regele Ungariei, donează lui Benedict Himfy o moşie regală. 32G. 1358 octombrie 20, {Kălld}. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Szabolcs amină procesul dintre nobilii de Kâllo şi cei de Nyirbâtor, cei din urmă fiind reprezentaţi de Dominic de Chioar. 327. 1358 octombrie 31, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, cere capitlului din Oradea să ia parte la o chemare în judecată. 328. 1358 noiembrie 10, {lingă Verpelet}. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, adevereşte o întîmpinare împotriva cotropirii unei moşii de către Petru, fiul lui Nicolae, fost voievod al Transilvaniei. 329. 1358 noiembrie 13, {Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre chemarea unor nobili în judecată. 330. 1358 noiembrie 15, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, adevereşte că împuternicitul lui Petru de Cehâluţ a plătit împuternicitului lui Mihail de Cetariu, gloaba cuvenită judecătorului. 331. 1358 noiembrie 18. Ludovic I, regele Ungariei, acordă un privilegiu călugăriţelor din Buda Veche; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 332. 1358 noiembrie 25, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, amînă pricina dintre Filip, prepoziţii bisericii de Oradea şi nişte iobagi ai lui Do- minic de Kystarkan. 333. 1358 decembrie 2, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărtuiie la hotărnicirea unor moşii. 334. 1358 decembrie 7, Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale, adevereşte înţelegerea dintre nobilii de Erdeuteluk şi cei de Lucenec cu privire la sfertul cuvenit fiicei din moşiile lor aflate în Ungaria şi Transilvania. 335. 1358 decembrie 12, {Agria}. Nicolae, episcopul de Agria, amînă un proces la care ia parte şi Petru, fiul lui Nicolae, fostul voievod al Transilvaniei.* 336. 1358 decembrie 16. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie un privilegiu al oraşului Sibenilc; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 337. 1358 decembrie 16. Ludovic I, regele Ungariei transcrie un privilegiu al oraşului Sibenik; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 338. 1358 decembrie 19, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea trimite un paliu lui Toma, fostul episcop de Cenad, arhiepiscop ales de Calocea. 339. 1358 decembrie 19, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea trimite episco-pilor de Oradea şi de Sirmiu paliul cerut de Toma, arhiepiscop ales de Calocea. 340. 1358 decembrie 19, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea înştiinţează pe Toma, fostul episcop de Cenad, acum arhiepiscop ales de Calocea, că la cererea episcopilor de Oradea şi de Sirmiu l-a numit pe Conrad in prepozitura de Hant. 341. 1358 decembrie 20, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea însărcinează pe episcopul de Vesprim, să se îngrijească pentru Nicolae, fiul lui Rudolf, parohul Braşovului, de un canonicat în dieceza Transilvaniei. XIXX www.dacoromanica.ro 342. 1358 decembrie 30, (Avignon). Elisabeta, regina Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Grigore al lui Nicolae intr-un canonicat al bisericii de Oradea. 343. 1358 decembrie 30, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte lui Dominic, episcopul Transilvaniei, să se îngrijească de un canonicat in biserica de Oradea pentru Grigore al lui Nicolae. 344. (1358 decembrie 30, Avignon>. Papa Inocenţiu al Vl-lea. însărcinează pe episcopul Transilvaniei să se îngrijească pentru Grigore al lui Nicolae de un canonicat şi o prebendă in dieceza de Oradea. 445. (1358 decembrie 30, Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea însărcinează pe episcopul Transilvaniei să se îngrijească pentru Petru al lui Andrei de un canonicat. 346. (1359—1360). Ludovic I, regele Ungariei, acordă un privilegiu doamnei Clara, iiica lui Ioan, fiul lui Poussa de Zeer, pentru moşiile tatălui său; sint menţionaţi demnitari din Transilvania. 347. (1359—1363). Arnold de la Caucina, trimis papal în Ungaria şi Polonia, despre dijmele papale strinse in Transilvania. 348. (1359). Papa Inocenţiu al Vl-lea aprobă numirea lui Petru de Cenad într-un canonicat al bisericii de Alba Regală. 349. 1359. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte să se restituie văduvei lui Mihail zis Kende de Riu de Mori, satele Riu de Mori, Nucşoara şi Ohaba-Sibişel. 350. 1359, (Sibiu). Capitlul din Sibiu adevereşte că locuitorii din Săcădate sint nevinovaţi de pîra ridicată de mănăstirea din Cirţa in legătură cu un pămînt. 351. 1359, Sibiu. Cele Şapte Scaune săseşti adjudecă satului Săcădate pămintul revendicat de mănăstirea din Cirţa. 352. 1359 ianuarie 7, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că omul său de mărturie, canonicul Cosma, a luat parte Împreună cu Paul, prepozitul de Sibiu, şi Nicolae de Hedruhwara la hotărnicirea unor moşii. 353. 1359 ianuarie 16, Cojocna. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Cluj declară pe Ioan, fiul lui Pavel, nevinovat de acuzaţiile aduse lui de Ladislau de Andreashaza. 354. 1359 februarie 1, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, cere ca-pitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la chemarea in judecată a lui Petru de Sanislău. 355. 1359 februarie 1, (Mediaş). Provincialii Scaunului Mediaş adjudecă satului Veţel o parte dintr-o pădure, pentru care acest sat s-a judecat cu locuitorii din Basna. 356. 1359 februarie 3, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănâştur adevereşte că Iacob, fiul lui Mannus. este gata să răscumpere două drumuri din moşia Deuşu, zălogite lui Dumitru de Tyburchteleke. 357. 1359 martie 4, (Buda). Capitlul din Buda adevereşte că Nicolae şi Petru de Călăţele au primit de la Toma şi Ioan de Vasary a patra parte din toate moşiile familiei Vasary. 358. 1359 martie 13, Buda Veche. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte con-ventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la judecarea prin arbitraj a pricinii dintre Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, şi Dominic, episcopul Transilvaniei. 359. 1359 martie 19. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie două privilegii ale regelui Bela IV privind nişte moşii din Jugoslavia; sint menţionaţi demnitari din Transilvania. 360. 1359 martie 27. Ludovic I, regele Ungariei, Întăreşte orăşenilor şi oaspeţilor din Vinţul de Jos un privilegiu al regelui Carol Robert. 361. 1359 martie 28, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Mihail de Sanislău a făcut intimpinare Împotriva Înstrăinării de către fiii lui Tyba de Kyde a unei părţi din moşia Kyde. 362. 1359 martie 28, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Nicolae Konth, palatinul Ungariei, despre chemarea lui Petru, fiul lui Mihail, in judecată împotriva lui Ioan de Ciumeşti. 363. 1359 aprilie 7, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Andrei, voievodul Transilvaniei, să-şi trimită omul de mărturie la punerea locuitorilor din Micăsasa şi Valea Lungă in stăpinirea unor păminturi regeşti, cotropite de nobili. 364. 1359 aprilie 24, Vişegrad. Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, Întăreşte un act al lui Nicolae, fostul arhiepiscop de Strigoniu, pentru mănăstirea din Cirţa. XXX www.dacoromanica.ro 365. 1359 aprilie 25. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al regelui Andrei al II-lea, pentru mănăstirea din Cîrţa. 366. 1359 aprilie 25. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un privilegiu; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 367. 1359 aprilie 28, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, amină procesul dintre Petru de Sanislău şi nobilii de Ciumeşti. 368. 1359 aprilie 31. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un privilegiu al regelui Bela IV; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 369. (1359 după mai 1, Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că Dominic, vicevoievodul Transilvania, nu s-a înfăţişat la judecarea prin arbitraj a pricinii dintre el şi Dominic, episcopul Transilvaniei. 370. 1359 mai 2, (Alba lulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte întîmpinarea lui Toma de Reghin privitoare la moşiile Ţagu, Sînmihai şi Torzaltelku. 371. 1359 mai 8, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte ca Nicolae, fiul lui Nicolae de Resighea, să nu fie judecat în nici o pricină pînă la majoratul său. 372. 1359 mai 8, Alba lulia. Andrei, voievodul Transilvaniei, lasă episcopului şi capitlului Transilvaniei dijmele ce li se cuvin din satele ce ţin de cetăţile Ciceu, Unguraş, Lita, Cetatea de Baltă, Gogan-Varolea şi Deva. 373. 13(5)9 mai 15, Vişegrad. Andrei, voievodul Transilvaniei, adevereşte înţelegerea dintre Ladislau de Sărmăşag şi fraţii săi pe de o parte şi Ştefan de Sam-şod şi fraţii acestuia, pe de alta, cu privire la moşiile Sceertelek şi Masatelek. 374. 1359 mai 17, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte episcopului Transilvaniei şi arhidiaconului de Hunedoara să-l instaleze pe Ioan al lui Simion Intr-un canonicat în dieceza de Oradea. 375. 1359 mai 18, (Avignon). Benedict, solul regelui Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea pentru Blasiu al lui Andrei, cleric în dieceza Cenad, un beneficiu în aceeaşi dieceză. 376. 1359 mai 18, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui Blasiu al lui Andrei un beneficiu în dieceza Cenadului. 377. 1359 mai 18, (Avignon). Benedict, solul regelui Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Pavel de Debreţin, cleric din dieceza de Oradea, într-un canonicat din dieceza de Gyor. 378. 1359 mai 18, (Avignon). Benedict, solul regelui Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Iacob al lui Andrei într-un canonicat al bisericii Transilvaniei. 379. 1359 mai 18, (Avignon). Benedict, solul regelui Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea iertarea păcatelor pe seama lui Mihail al lui Andrei, canonic al bisericii Transilvaniei. 380. 1359 mai 18, (Avignon). Benedict, solul regelui Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Petru al lui Andrei într-un canonicat în aşteptarea unei prebende în biserica de Oradea. 381. 1359 mai 18, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui Petru al lui Andrei un canonicat în biserica de Oradea. 382. 1359 mai 18, (Avignon). Andrei, voievodul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Pavel al lui Nicolae într-un canonicat al bisericii Transilvaniei. 383. 1359 mai 18, (Avignon). Andrei, voievodul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea iertarea păcatelor pe seama scutierului său Ioan. 384. 1359 mai 18, Avignon. Andrei, voievodul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Ioan al lui Simion într-un canonicat al bisericii de Oradea. 385. 1359 mai 19, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Petru, fiul lui Mihail de Iara, a dat fiilor lui Albert moşia Toty şi două mori de pe moşia Secuşigiu în schimbul moşiei Legii. 386. 1359 mai 28, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte întîmpinarea făcută de soţia lui Toma de Aluniş, cu privire la moşiile Cătina, Ţagu şi Fel-dioara. 387. 1359 iunie 2, (Avignon). Ludovic I, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea ca să rezerve un canonicat, o prebendă şi slujba de custode în biserica de Oradea pentru Nicolae al lui Arnold. 388. 1359 iunie 2, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea rezervă un canonicat, o prebendă şi slujba de custode în biserica de Oradea pentru Nicolae al lui Arnold. XXXI www.dacoromanica.ro 389. 1359 iunie 2, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea rezervă arhidiaconatal de Szabolcs — ce va deveni vacant prin numirea lui Nicolae al lui Arnold într-un canonicat la Oradea — pentru Ioan zis al lui Alexandru. 390. 1359 iunie 21, Sibiu. Dominic, prepozit de Zips, adjudecă saşilor din Bazna o pădure ce aparţine de Cetatea de Baltă. 391. 1359 iunie 28, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează regelui Ludovic I, că a trimis un om de mărturie la ridicarea unor noi semne de hotar pe moşiile Micălaca, Cemperd, Milova şi Tisa Nouă. 392. 1359 iulie 4, Sintimbru. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte plîngerea lui Nicolae zis Wos şi a fraţilor săi împotriva oaspeţilor din Sic pentru cotropirea unor bucăţi de pămlnt ce ţin de satul Sîntejude. 393. 1359 iulie 22, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiei Păţal şi a altora şi la punerea lui Andrei, Benedict şi Pavel în stăpînirea lor. 394. 1359 iulie 27, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte secuilor din Sepsi să restituie unor nobili din Hăghig moşiile cotropite de ei. 395. 1359 august (5), Trogir. Trimişii lui Ludovic I, regele Ungariei, acordă privilegii comerciale oraşului Trogir; este menţionat Grigore, custodele de Oradea. 396. 1359 august 9, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, să cerceteze dacă sluga lui Ştefan, fostul castelan de Unguraş şi Ciceu, a ocupat cu forţa bucata de pămînt Tyburczthelke. 397. 1359 august 11, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, adevereşte că Nicolae zis Wos şi fraţii săi au oprit pe fiii şi nepoţii lui Albert să vîndă moşia Legii. 398. 1359 august 11, Turda. Andrei, voievodul Transilvaniei, adevereşte că Ilie de Juc a oprit pe fiii şi nepoţii lui Albert să vîndă moşia Legii. 399. 1359 august 15. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al capitlului din Alba Regală; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 400. 1359 august 29. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte fiilor românului Ladislau moşiile Recaş şi Chizătău pentru slujbele credincioase făcute. 401. 1359 august 30. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte ca pricinile oamenilor din Slavonia să fie aduse în faţa banului Slavoniei; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 402. 1359 septembrie 1, Sintimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că din cercetarea făcută reiese că moşia Tyburchthelke aparţine mănăstirii din Cluj-Mănăştur. 403. 1359 septembrie 1, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Ioan de Sînmiclăuş şi fiii săi au zălogit casa şi curtea lor lui Ioan şi altora. 404. 1359 septembrie 3, Cristiş. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte întîmpinarea lui Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, cu privire la moşia Bengh. 405. 1359 septembrie 6. Ludovic I, regele Ungariei, înnobilează pc Grigore şi pe fiii săi, foşti iobagi ai cetăţii Kemluk; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 406. 1359 septembrie 17, (Alba lulia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că secuii din Sepsi refuză să înapoieze nobililor din Hăghig moşiile ocupate. 407. 1359 septembrie 18. Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte că Margareta, văduva lui Nicolae, fiul lui Iwanka de Turda Nouă. a chemat la judecată pe nobilii de Deleni pentru părţi din moşiile Deleni, Agriş, Egeres şi Buchtelku. 408. (1359) septembrie 22, (Oradea). Capitlul din Oradea rapo-tează lui Ludovic I, regele Ungariei, că şi-a trimis omul de mărturie la hotărnicirea şi trecerea în stăpînire a unor moşii ale nobililor de Păţal. 409. 1359 septembrie 25. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al său dat călugăriţelor din Oradea; sînt menţionaţi şi demnitari din Transilvania. 410. 1359 septembrie 27. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte libertăţile oraşului Zagrepcanina; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 411. (1359 după octombrie 6 — 1360 decembrie 6). Petru, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte că Ladislau, abatele din Cluj-Mănăştur şi Nicolae de Tyburch-teleke vor prezenta pricinile dintre ei în faţa juzilor nobililor din comitatul Cluj. 412. 1359 octombrie 12, (Oradea). Capitlul din Oradea comunică lui Andrei, voievodul Transilvaniei, că a trimis un om de mărturie la punerea doamnei Elisa-beta In posesiunea unei părţi din moşia Pele. XXXII www.dacoromanica.ro 413. (1359) octombrie 22, Vişegrad. Andrei, voievodal Transilvaniei, adjudecă partea cuvenită ca pătrimea de fiică din moşia Pele doamnei Elisabeta, soţia lui Toma. 414. 1359 octombrie 23, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduie lui Gri-gore, episcop ales de Cenad, să fie sfinţit ca episcop. 415. 1359 octombrie 26, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea întăreşte numirea lui Nicolae zis Bakd în arhidiaconatul din Pincota. 416. 1359 noiembrie 12, Avignon. Cardinalul Vilhelm cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Toma de Darabous intr-un canonicat şi o prebendă ale bisericii de Cenad. 417. 1359 noiembrie 12, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Toma Darabous într-un canonicat al bisericii de Cenad. 418. 1359 noiembrie 12, (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte „judecătorilor* să se îngrijească de un canonicat şi o prebendă în biserica de Cenad pentru Toma Darabous. 419. 1359 noiembrie 12, (Avignon). Papa Inocenţiu VI numeşte pe preotul Toma Darabous într-un canonicat din biserica de Cenad. 420. 1359 noiembrie 19, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Andrei de Tunyog a zălogit partea sa din moşia Tunyog lui Ioan de Cehăluţ. 421. 1359 noiembrie 29, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, donează lui Paul de Wlechee o parte din moşia Geresd. 422. 1359 decembrie (4), Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea ocupării moşiei Proştea de către saşii din Cincu. 423. 1359 (decembrie 8), Alba Iulia. Dionisie, voievodul Transilvaniei, adevereşte înţelegerea dintre Nicolae zis Wos, Toma cel Roşu şi Dominic, oaspe din Cojocna, în pricina privitoare la furtul unor boi. 424. 1359 decembrie 10, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui loan, fiul lui Hector şi a lui Ioan de Recea în stăpînirea moşiilor Palvara şi Recea Mică. 425. 1359 decembrie 12, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să trimită un om de mărturie care să someze pe nobilii de Galda să se prezinte la judecata cu Margareta, văduva lui Ştefan de Galda. 426. 1359 decembrie 13, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la redobîndirea de către Ladislau de Blaj a unui pămînt cotropit de oaspeţii din Vorumloc. 427. 1359 decembrie 13, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să pună conventul din Cluj-Mănăştur în stăpînirea moşiei Apaty. 428. 1359 decembrie 13, Sintimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte că Ioan, fiul lui Dominic de Juc, a oprit pe oaspeţii din Bonţida şi pe alţii de la folosirea pădurii Frasinul. 429. 1359 decembrie 15, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să trimită un om de mărturie la repunerea lui Egidiu de Sîncel în stăpînirea moşiei Zoltan. 430. 1359 decembrie 15, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte voievodului Transilvaniei să cerceteze o plîngere împotriva ocupării unor părţi din moşiile Ţentea şi Coasta de către castelanul de Unguraş şi obştiile satelor Bonţida şi Zeeg. 431. 1359 decembrie 18, (Alba Iulia). Dionisie, voievodul Transilvaniei, porunceşte magistrului Petru, fiul lui Bethlen, castelan de Unguraş, şi lui Ladislau de Bonţida să restuie pămînturile lui Ioan zis Pagan. 432. 1359 decembrie 20, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte vameşilor săi din părţile Transilvaniei să permită trecerea spre Buda a trei care încărcate ale unor orăşeni din Sibiu. 433. 1359 decembrie 20, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea plîn-gerii lui Ştefan, fiul lui Iacob, împotriva lui Andrei, fiul lui Dionisie, castelan de Bologa, care a jefuit moşia Bicălatu. 434. 1359 decembrie 21. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al capitlului din Alba Iulia pentru minerii „germani* din Baia de Arieş. 435. 1359 decembrie 21. Ludovic I, .regele Ungariei, întăreşte un privilegiu acordat de regele Carol Robert oraşului Turda. 3 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI XXXIII * www.dacoromanica.ro 436. (.1359) decembrie 21, (Alba Iul ia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre punerea conventului din Cluj-Mănăştur. în stăpînirea moşiei Apaty. 437. (1359) decembrie 22, (Alba lulia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre punerea lui Ladislau şi Andrei în stăpînirea unui pămînt ocupat de oaspeţii din Vorumloc. 438. 1359 decembrie 29, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur. raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că şi-a trimis un om de mărturie la hotărnicirea moşiilor Pa loara şi Recea. 439. 1359 decembrie 30, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, cere capitlu-lui din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la chemarea în judecată a lui Bybarch, voievodul românilor din Hălmagiu. 440. 1360, Vişegrad. Ştefan, judele curţii regale, cere capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiei Muzsaj. 441. 1360. Corniţele de Cluj adevereşte că Mykola, fiul lui loan de Dezmir, s-a obligat să plătească 29 de mărci drept răscumpărare pentru uciderea lui Pavel. 442. 1360 ianuarie 1, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte., lui Dionisîe, voievodul Transilvaniei, să restituie lui Nicolae şi Ladislau moşia Britonia, despărţind-o de cetatea regală Haţeg. 443. 1360 ianuarie 1, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să cerceteze plîngerea lui Ladislau, abatele de Cluj-Mănăştur, cu privire la pagubele pe care i le-a făcut Mykola, fiul lui loan de Dezmir.. 444. 1360 ianuarie 3, Alba Iulia. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte că loan, fiul lui Dominic de Juc, a oprit pe oaspeţii din Bonţida de la folosirea pădurii Frasinul. 445. 1360 ianuarie 6, Turda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Dio-nisie, voievodul Transilvaniei, să-i apere pe fiii lui Petru de Curciu în stăpînicea moşiilor Curciu şi Şaroş. 446. 1360 ianuarie 6, Turda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Dio-nisie, voievodul Transilvaniei, s-o pună pe fiica lui Adrian de Galda în stăpînirea pătrimii cuvenite ei ca fiică. 447. 1360 ianuarie 10. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă în formă de privilegii două scrisori pentru Petru, fiul lui Mihail de Iara, vicevoievodul Transilvaniei, cu privire la dania moşiei Oarda de Jos. 448. 1360 ianuarie 11, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte o în-tîmpinare cu privire la drepturile asupra moşiei Daia. 449. 1360 ianuarie 13, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Iacob, fiul lui Mannus de Căianu, a zălogit două rînduri de sesii din moşia Deuşu lui Nicolae zis Was. 450. 1360 (după ianuarie 13), Cluj-Mănăştur. Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, rezultatul cercetării privind faptele • să-vîrşite de Andrei, fiul lui Dionisie, castelanul de Bologa. 451. 1360 ianuarie 15, Tîrgu Mureş. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să ia parte la punerea văduvei lui Ladislau, fiul lui La-dislau de Deag, în stăpînirea unor părţi din moşiile Deag, Sălcud, Cucerdea şi Cipău. '452. (1360) ianuarie 16, Senij. Notarul Bartolomeu Urssio raportează dogelui Veneţiei despre călătoria lui Ludovic I, regele Ungariei în Transilvania şi despre ciuma din părţile Ungariei. 453. 1360 ianuarie 16, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Iacob fiul, şi Bartolomeu, fratele lui Mannus de Căianu, au restituit lui Deme de Tyburchteleke suma de bani pentru care îi zălogiseră două uliţe din moşia lor Deuşu. 454. 1360 ianuarie 25, Tlrgu Mureş. Ludovic I, regele Ungariei, reînfiinţează tîrgul săptămînal de pe moşia Săsarm a lui Ştefan şi Farcaş, fiii lui Petru. 455. 1360 februarie 2, Sibiu. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte canven-tului din Cluj-Mănăştur să cerceteze dacă moşia Sînmihaiul de Cîmpie ţine de dreptul său de danie şi, în acest caz, să-i pună pe fiii lui Toma de Luieneă în, stăpînirea ei. 456. 1360 februarie 4, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte>• că Nicolae, fiul lui loan de Juc, a oprit pe oaspeţii din Bonţida de la folosirea pădurii Frasinul. 457. 1360 februarie 14, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Mannus şi Bartolomeu, nobili de Căianu, nu s-au înfăţişat la sorocul XXXIV www.dacoromanica.ro stabilit în faţa conventului pentru a răscumpăra de la Nicolae zis Wos moşia lor Deuşu. : 458. 1360 februarie 18, Archita. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere ca-pitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la chemarea în judecată a lui Ladislau cel Şchiop şi a fiului său, în pricina lor cu Teel, fiul lui Petru de Prejmer. 459. 1360 februarie (20—21), Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iulia să hotărnicească moşia mănăstirii din Cluj-Mănăştur numită Mariatelek. 460. (1360) februarie 27, Buda. Bartolomeo Urssio raportează dogelui Veneţiei despre întoarcerea din Transilvania a lui Ludovic I, regele Ungariei şi despre ciuma ce bîntuie în acel regat. 461. 1360 martie 11, (Zips). Capitlul din Zips adevereşte dania unor moşii, între beneficiari fiind şi Ioan, arhidiaconul de Tîrnava. • 462. 1360 martie 17, (Agria). Capitlul din Agria adevereşte că Dionisie, fiul lui Ştefan de Lucenetf, a făcut o întîmpinare cu privire la dania moşiei Sînmihaiu ■de Cîmpie. 463. 1360 martie 18, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte înţelegerea dintre Nicolae şi Petru, nobili de Grind, şi Nicolae Zopus de Urca. 464. 1360 martie 18, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur transcrie în formă de privilegiu actul său din 14 iulie 1347, pentru Dominic zis de Gîmbaş. 465. 1360 martie 20. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Dragoş, fiul lui Gyuia, ca nouă danie, satele Zalatina, Brebu, Deseşti ş.a., pentru slujbele făcute regelui, îndeosebi în Moldova. 466. 1360 martie 21. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte două privilegii mai vechi cu privire la scutirea dării pieilor de jderi; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 467. 1360 martie 26, Csenger. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte comitelui şi juzilor nobililor din comitatul Satu Mare să cerceteze pricina uciderii unor cai ai lui Ştefan, fiul lui Ştefan de Kâllo. 468. 1360 martie 26, Csenger. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte comitelui şi juzilor nobililor din comitatul Satu Mare să cerceteze pricina uciderii unor cai ai lui Ştefan, fiul lui Ştefan de Kâllo. 469. 1360 martie 28, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur transcrie pentru Dominic de Gîmbaş, un act al capitlului din Oradea. 470. 1360 martie 28, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur transcrie pentru Dominic de Gîmbaş, un act al lui Andrei, episcopul Transilvaniei. 471. 1360 mai 7, Csenger. Corniţele de Satu Mare raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre rezultatul cercetării faptelor săvîrşite împotriva lui Ştefan, fiul lui Ştefan. 472. 1360 mai 7, Csenger. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, rezultatul cercetării în pricina uciderii unor cai ai lui Ştefan de Kâllo. 473. 1360 mai 7, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte împărţeala moşiilor Dirlos, Şmig, Aluna, Giacăş şi Brăduţ între Nicolae, fiul lui Simion de Dîrlos, şi rudele sale. 474. 1360 mai 8, Vişegrad. Ştefan Bebek, judele curţii regale, cere capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiei Muzsaj. 475. (1360—1366) mai 10, Ivaniă. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-l despăgubească pe Nicolae, decanul de Braşov, pentru reţinerea veniturilor sale canoniceşti. 476. 1360 mai 14, Trnava. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Vanciuc jumătate din moşia Waralia. 477. 1360 mai 14, Trnava. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Stan, fiul lui Petru, moşia Bona de Sus. • 478. 1360 mai 17, Trnava. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să hotărnicească moşiile Aghireşu, Băgar şi Mănăştur ale lui Ladislau, abatele de Cluj-Mănăştur. 479. 1360 mai 20, Vişegrad. Ştefan Bebek, judele curţii regale, adjudecă moşia Gelyenus nobililor de Nogmyhal. . 480. 1360 mai 25, Alba Iulia. Dominic, episcopul Transilvaniei, dăruieşte lui Ladislau, iobagul său din Alba Iulia, un loc de curte. 481. 1360 mai 25, Vişegrad. Nicolae Kont, palatinul Ungariei, cere capitlului XXXV www.dacoromanica.ro din Oradea să cheme în judecată pe Petru, fiul lui Simion de Kâllp, în pricina lor cu Toma de Biri. 482. 1360 iţinie 1, Haţeg. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, adjudecă nepoţilor lui Costea şi fiilor lui Musna moşiile Răchitova şi Lunca. 483. 1360 iunie 4, Moftin. Vicecomitele şi juzii nobililor din Satu Mare adeveresc întîmpinarea lui Ştefan de Radal} împotriva slujbaşilor monetăriei din Satu Mare. 484. 1360 iunie 4, Moftin. Vicecomitele şi juzii nobililor din Satu Mare raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre rezultatul cercetării în pricina uciderii unor cai. 485. 1360 iunie 21, Lipcse. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte ca orăşenii din Sibiu să fie scutiţi de vamă cînd merg cu daruri la rege sau la regină şi cînd se întorc acasă. 486. 1360 iunie 24. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte lui Ştefan, voievod de Maramureş, şi fratelui său Ioan o scrisoare privilegială a capitlului din Agria cu privire la moşia Cuhea. _ 487. 1360 iunie 24. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte lui Stan, fiul lui Gurhes din Maramureş şi soţiei sale dania unei părţi din moşia Sărăsău. 488. 1360 iunie 26, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre hotărnicirea din nou a moşiei Apahida. 489. 1360 iulie 2, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Agria să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiilor lui Dragoş, fiul lui Gyula, şi ale rudelor sale. 490. 1360 (iulie 4, Alba lulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte împărţirea şi hotărnicirea moşiei Chudatelku. 491. 1360 iulie 5, lingă Santău. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, cere capitlului din Lelez să cerceteze dacă Toma de Bir a jurat în legătură cu uciderea fiului său. 492. 1360 iulie 6, lingă Santău. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, condamnă la gloabă pe juzii şi pe locuitorii din Sălacea, pentru neînfăţişarea la judecată. 493. 1360 iulie 6, (lingă Nădab). Nicolae Konth, palatinul Ungariei, adevereşte că satul Bozoragh şi moşia Firiteaz au fost ale lui Dumitru Lepes şi Nicolae’ Treutul. 494. 1360 iulie 8, Vişegrad. Ştefan Bebek, judele curţii regale, cere capitlului din Oradea să hotărnicească moşia Hudaaz; printre oamenii regelui: Mihail, fiul lui Gheorghe de Sanislău. 495. 1360 iulie 8, (Oradea). Capitlul din Oradea transcrie în formă de privilegiu un act al său. 496. 1360 iulie 28, (Villeneuve-les-Avignon). Cardinalul Vilhelm cere de la papa Inocenţiu al Vl-lea pentru capelanul său Conrad Sculteti, un canonicat şi o prebendă ce vor deveni libere prin alegerea lui Dominic Bebek ca episcop de Cenad. 497. 1360 iulie 28, (Villeneuve-lăs-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea rezervă pentru Conrad Sculteti un canonicat şi o prebendă ce vor deveni libere prin sfinţirea lui Dominic Bebek ca episcop de Cenad. 498. 1360 iulie 29, (Villeneuve-les-Avignon). Ludovic I, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea pentru Benedict al lui Gheorghe prepozi-tura ce va deveni vacantă prin numirea titularului ei ca episcop de Cenad. 499. 1360 iulie 29, (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea rezervă pentru Benedict al lui Gheorghe o prepozitură ce va deveni vacantă prin. sfinţirea lui Dominic ca episcop de Cenad. 500. 1360 iulie 29, (Villeneuve-les-Avignon). Ludovic I, regele Ungariei, cere şi ţbţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea pentru Petru de Monasterio un canonicat şi o prebendă ce vor deveni vacante prin sfinţirea lui Dominic ca episcop de Cenad. 501. 1360 iulie 29, (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea rezervă pentru Petru de Monasterio un canonicat şi o prebendă. 502. 1360 iulie 29, (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea cere episcopului de Vaţ să-l introducă pe Petru de Monasterio în canonicatul de Agria, deţinut înainte de Dominic, episcop de Cenad. 503. 1360 iulie 29, (Villeneuve-les-Avignon). Ludovic I, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea, pentru Nicolae de Levoca, un canonicat şi o prebendă ce vor deveni vacante prin sfinţirea lui Dominic ca episcop de Cenad. XXXVI www.dacoromanica.ro 504. 1360 iulie 29, (yilleneuve-les-Avignon}. Papa Inocenţiu al Vl-lea rezervă pentru Nicolae de Lovaca un canonicat şi o prebendă. 505. 1360 iulie 29, (yilleneuve-les-Avignon}. Papa Inocenţiu al Vl-lea cere episcopului de Vaţ să-l introducă pe Nicolae de LevoCa în canonicatul pe care l-a avut Dominic, episcopul ales de .Cenad. 506. 1360 august (7 sau 14}, (Alba Iulia}. Capitlul din Alba lulia adevereşte că Nicolae Malach de Uroiu a zălogit nobililor de Rapolt moşia sa Tămăşasa. 507. 1360 august 9, (lingă Gătaia). Nicolae Konth, palatinul Ungariei, amină procesul dintre Dominic, fiul lui Iwan şi Laurenţiu, fiul lui Heem, privitor la drepturile de stăpînire asupra moşiilor Zeuren, Ozyag, Bokrand şi Ezeriş. 508. 1360 august 13, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlu-lui din Oradea să cerceteze plîngerea lui Ladislau, fiul lui Ioan zis Lengel. 509. 1360 august 14, (Villeneuve-les-Avignon}. Pavel, episcopul de Freising, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea numirea lui Nicolae al lui Amold în unele demnităţi bisericeşti din Germania, fiind gata să renunţe printre altele la slujba de custode al bisericii din Oradea. 510. 1360 august 20, Vifegrad. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte un pă-mînt lui Petru, -fiul lui Ioan de Kathul, slujitorul lui Dionisie, voievodul Transilvaniei. 511. (1360} august 27, Oradea. Filip, prepozitul bisericii de Oradea, adevereşte înţelegerea dintre fiii lui Choka de Told şi fiii lui Doja de Debreţin. 512. 1360 septembrie 22, Sintimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea unei plîngeri cu privire la vama luată de la oaspeţii din Cluj. 513. 1360 septembrie 24, (Oradea}. Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre hotărnicirea moşiilor Hodas şi Jladalf. 514. (1360) septembrie 27, (Cluj-Mănăştur}. Conventul cun Cluj-Mănăştur raportează iui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, despre cercetarea cu privire la vama luată de oaspeţii din Cluj ce trec prin Jimbor. 515. 1360 octombrie 3, (Oradea}. Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea unor samavolnicii. 516. 1360 octombrie 5, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte că văduva lui Ştefan, fiul lui Ladislau de Szakoly, a donat nişte cai fiicei sale Elena şi ginerelui său Leukus. 517. 1360 octombrie 6, (Agria}. Capitlul din Agria adevereşte că Ladislau, fiul lui Toma, fiul lui Laurenţiu de Tileagd, a făcut întîmpinare împotriva împărţirii unor moşii. 518. 1360 octombrie 9, Turda. Dionisie, voievodul Transilvaniei, adevereşte că nobilii din Transilvania au ajuns la o înţelegere cu episcopul Transilvaniei cu privire la strîngerea dijmelor bisericeşti. 5M. 1360 octombrie 9, Turda. Dionisie, voievodul Transilvaniei, adevereşte că nobilii din Transilvania au reîntărit înţelegerea lor cu episcopul Transilvaniei referitoare la dijme. 520. 1360 octombrie 11, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte întîmpi-narea lui Toma, fiul lui Laurenţiu de Tileagd, cu privire la împărţirea unor moşii. 521. 1360 octombrie 12, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte că Ladislau, fiul hii Toma de Tileagd, a oprit pe tatăl său şi pe rudele sale de la împărţirea unor moşii. 522. 1360 octombrie 13, Turda. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere ca-pitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la repunerea lui Benedict, fiul lui Ioan de Hăghig, în stăpînirea bunurilor sale. 523. 1360 octombrie 13, Turda. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere capitlu-lui din Alba Iulia, să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Mihai şi Andrei de Hărănglab în stăpînirea unei jumătăţi din moşia Deaj. 524. 1360 octombrie 13, Turda. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să pună pe Ecaterina, fiica lui Emeric de Agriş şi pe Iacob, fiul lui Ioan Secuiul, în stăpînirea drepturilor lor din moşiile Deleni, Agriş şi Buch. 525. 1360 octombrie 13, Turda. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să o pună pe Margareta, fiica lui Paul Secuiul, în stăpînirea pătrimii cuvenite ei ca fiică din moşiile Deleni, Agriş şi Buch. 526. 1360 octombrie 14, (Oradea}. Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre împărţirea moşiilor nobililor de Tileagd. XXXVII www.dacoromanica.ro 527. 1360 octombrie 17, Turda. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, adevereşte câ fiii lui Ladislau de Anduriashaza s-au împuternicit reciproc şi totodată i-au împuternicit pe Iacob diacul şi pe Pavel cel Mare pentru reprezentarea • înaintea oricărui judecător din Transilvania. 528. 1360 octombrie 19, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că fiii lui Ioan de Ciunga au cedat lui Dominic, fiul lui Laurenţiu de Dum-brău, a patra parte din moşia Ciunga. 529. 1360 octombrie 20, Vişegrad. Ştefan Bubek, judele curţii regale, întăreşte împărţeala de moşii dintre nobilii de Tileagd. 530. 1360 noiembrie 2, Sîntimbru. Dionisie, voievodul Transilvaniei,, cere capitlului din Alba Iulia să le elibereze fiilor lui Ladislau de Nimigea o copie după acte păstrate în arhiva capitlului, referitoare la posesiunile lor. 531. 1360 noiembrie 4, (Alba Iulia.}. Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Nicolae, fiul' lui Iacob de Căţălu, a dat pătrimea cuvenită fiicei din moşia Căţălu nobilelor Elena şi Ecaterina. 532. 1360 noiembrie 11, (Cluj-Mănăştur>. Conventul din Cluj-Mănăştur. adevereşte o înţelegere privitoare la un pămînt aflător între Csonthaza şi Copand. 533. (1360) noiembrie 14 — (1368) noiembrie 18, Oarda. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, porunceşte lui Ştefan, slujitorul său din Sintimbru, să ia măsuri pentru despăgubirea lui Ştefan din Sibiu şi a tovarăşilor săi care au fost jefuiţi. 534. 1360 noiembrie 17. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie două scrisori privind moşia Starosan; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 535. 1360 noiembrie 18, Sîntimbru. Dionisie, voievodul Transilvaniei-, ■ cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la punerea capitlului din Alba Iulia în stăpînirea moşiei Zlagna. 536. 1360 noiembrie 25, Vişegrad. Nicolae Konth, palatinul Ungariei, amină procesul privitor la ocuparea moşiei Zewren, Azyuag şi Bokrand. 537. 1360 noiembrie 25. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, amină procesul privitor la a patra parte din moşia Ciunga. 538. 1360 noiembrie 26, Sîntimbru. Dionisie, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la împărţirea din nou a unui pămînt şi a unei jumătăţi din cetatea Balwanus. 539. 1360 noiembrie 28. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte pe nobilii de Lapuch în stăpînirea moşiei Karin; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 540. 1360 decembrie 12, Kăllo. Vicecomiţii şi juzii nobilior din comitatul Sza-bolcs adeveresc o plîngere împotriva lui Ştefan, fiul oaspetelui Ştefan din Dorolţ, care a ucis un iobag. 541. 1360 decembrie 14, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea sustragerii unor acte de la Nicolae, fiul banului Simion de Dirlos. 542. 1360 decembrie 18, Sîntimbru. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea uciderii lui Nicolae de Tiburchtelku de către Ştefan de Silvaş şi alţii, la îndemnul oamenilor din Chinteni. 543. 1360 decembrie 19, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că moşia Zlagna a fost dată în stăpînirea capitlului din Alba Iulia.. 544. 1360 decembrie 21, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, despre împărţirea unui pămînt şi a unei jumătăţi din cetatea Baluanus. 545. (1360) decembrie 23, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, despre rezultatul cercetării privitoare la uciderea lui Nicolae de Tyburchtelku. 546. 1360 decembrie 25. Ludovic I, regele Ungariei, scuteşte pe iobagii mănăstirii Toplica de unele dări; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 547. ,1360. decembrie 28. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă o sentinţă; sînt menţionaţi demnitari din Transilvania. 548. 1360 decembrie 30, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie la cererea lui Dominic, voievodul Transilvaniei, un act al său pentru Ladislau;' fiul lui Gylet. XXXVIII www.dacoromanica.ro RESUMES des documents 1. 6 janvier 1356, (Oradea). Le chapitre de Oradea certifie que Michel, fils de Georges de Sanislau, a fait don â sa niece Golys une pârtie d’une propriete. 2. 8 janvier 1356, (Oradea). Le chapitre de Oradea certifie que, Anne, la femme de Ladislas de Nyirbator a partage avec son frere Simeon, "le fils de Maurice leS proprietes se trouvant dans le comitat de Solnoc Moyen et dans d'autres parties de la Transylvanie. 3. -13 janvier 1356, (Agria). Le chapitre de Agria certifie que ie magister Dioriis-a dedommage Nicolas, le fils de Jacques de Lonya, pour'toutes ses pre-tentiorts pecuniaires restees de Claire, sa mere. 4. 14 janvier 1356, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia rapporte a Etien-ne, -vice-voivode de la Transylvanie, sur la delimitation de la propriei Apaty et la mise de Briccius, l’abbe de Cluj-Mănăştur, en la possession. 5: 26 janvier 1356, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne aux comes et aux juges des nobles du comitat Zemplen d’enqueter sur l’accusation de voi apportee â Ladislas et Etienne par Ies fils de Pierre de Vetiş. ■•6. 27 janvier 1356. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit et confirme a l’eveque et au, chapitre de Oradea un privilege concernant la donation' des douanes du comitat'de Bihor. 7. 24 marş 1356. Nicolas, vice-comes et Ies juges des nobles 'da comitat Satu Mare confirment que la protestation du magister Etienne contre Briccius et ’Lorand, qui o’rit battu et pille un serf, de la propriete de Radalf, est fondee. 8. 29 marş 1356. Thomas, vice-comes et Ies juges des ndbles du comitat Zempfe'nr rapportent â Louis Ier, roi de Hongrie, sur Ies recherches faites dans le comitat Satu Mare concernant la querelle entre Ladislas et Etienne, d’un cdte, et le’S fils de Pierre de Vetiş, de l’autre cdte. 9. 30 marş 1356, Avignon. Le pape Innocent VI transcrit et1 confirme une bule concernant la predication d’une croisade contre Ies heretiques de Transylvanie, Bosnie et Herzegovine. 10. (Apres 6 avril 1356 — 27 septembre 1359). Andre, voivod0 de Transylvanie, ecrit au chapitre de Alba Iulia d’enqueter sur la querelle d’entre Paul, le prepose de l’eglise de Sibiu et Ies nobles de Cecălaca, concernant la delimitation' de- la propriete Tîrnăvioara. 11. 7 avril 1356, Oradea. Le chapitre de Oradea certifie que leS nobles de Chiraleu ont arretc tous Ies voisins de la propriete Bolchida et surtout, Thomas de Both d’occuper cette propriete. "12. 7 avril 1356, (Oradea). Le chapitre de Oradea certifie :que Ies nobles de Chiraleu ont proteste contre Ies fils d’Albert et de Chybak, qui ont occupe quel-ques'de-leurs proprietes. 13. 18 avril 1356. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit l’acte d’ennoblissement accorde • par Ladislau I« aux nobles de la familie Gordas; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 14. ' 28 avril 1356. Louis I«, roi de Hongrie, transcrit son acte 'par lequel certifie Gregoire de Benberic, la maîtris de la cite Rogh; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 15. 6 mai 1356, Alba Iulia. Salomon, archidiacre de Turda, certifie que Jean de Fancellus a donne â Barbara et â Elisabeth ses filles, leur quart, et vingt cinq marques encore. XXXIX www.dacoromanica.ro 16. 6 mai 1356, Agria. Dominique, le prepose de l’eglise de la Transylvanie, remet un jugement concernant le quart dîi aux filles de Jean de Pancelus. 17. 8 mai 1356, (Oradea>. La mention d’un privilăge du chapitre de Oradea que comprend une lettre d’Andre, roi de Hongrie, de 1299, concernant la delimita tion de la proprie te Boz. 18. 8 mai 1356. Louis Ier, roi de Hongrie, â la demande de Gyungiuk et d’autres hospites, transcrit un privilege du roi Bela IV; des dignitaires de Transylvanie sont mentionnes. 19. 12 mai 1356, {Cenad>. Le chapitre de Cenad certifie que Andre, voivode de la Transylvanie et Nicolas, son frere ont permis â leur mere d’acheter Ies proprietes Zeleuş et Sinnicolau Mare. 20. 21 mai 1356. Louis Ier, roi . Le convent de Cluj-Mănăştur certifie qu’Andre et Nicolas de Girolt ont hypotheque leur pârtie de la propriete Tonciu au Elie, le fils de Georges. 29. 1 aout 1356, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur, rappoirte â Dominique, vice-voivode de Transylvanie qu’ on a presente devant l’assemblee generale du voivode de la Transylvanie le proces des femmes de Kalach et de Valentin de Cămăraş. 30. 4 aout 1356. Salomon, archidiacre de Turda, certifie Ies droits que Dominique de Dumbrava a dans la propriete Ciunga. 31. Apres 4 aout 1356. Salomon, archidiacre de Turda, demande a Andre, voivode de la Transylvanie, de faire justice â Dominique de Dumbrava concer-nănt Ies droits qu’ il a sur la propriete Ciunga. 32. 11 aoăt 1356, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI approuve â Louis Ier, roi de Hongrie, de lutter contre des incroyants et Ies schismatlques de l’Hongrie. 33. 18 aout 1356, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI conseille Louis Ier, roi de Hongrie, de chasser Ies heretiques de Bosnia et d’autres parts du royaume. 34. 18 aout 1356, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI invite Ies croyants de prier pour la victoire de Louis Ier, roi de Hongrie, sur Ies incroyants el Ies schismatiques de Serbie et des parties environantes de l’Hongrie. 35. 19 aout 1356, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI accorde un benefice â Jean de Nicolas, clerique de la diocese de la Transylvanie. 36. 27 septembre 1356, {Alba-Iulia}. Le chapitre de Alba Iulia confirme que Thomas de Reghin a ar re te Ies fils de Paul de Makra de l’allienation de la propriete Ţagu. 37. Apres 29 septembre 1356. Plusieurs cleriques rapportent â Dominique, le prepose de l’eglise de la Transylvanie, sur l’installation de quelques nobles' comme proprietaires du domaine Brad. XL www.dacoromanica.ro 38. 1 octobre 1356. Jean et Nicolas, Ies juges provinceaux de Mediaş acquitte le comes Simon de toute responsabilii pour l’homicide de Hese, le meurtier de Michel. 39. 6 octobre 1356, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Jean, le fils de Gereu, a hypotheque â Etienne de Mănăştur sa pârtie de la propriete Bedeciu. 40. 9 octobre 1356, Sintimbru. Dominique, vice-voivode de la Transylvanie, demande au chapitre de Alba-Iulia d’envoyer un temoin au partage de la propriei Chirileu. 41. 19 octobre 1356, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme l’objection de Thomas de Reghin contre Ies fils de Paul de Makcra, qui acceptent sur sa propriete Ţagu un noble proscrit. 42. 4 novembre 1356. Louis Ier, roi de Hongrie, eleve, la viile Kaprivnica au rang de viile libre royal; des dignitaires de Transylvanie sont mentionnte. 43. 4 novembre 1356 (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Jean, le fils de Jean dit Chente, a donne â Nicolas dit Wos, la colline Borzua et la propriete Valea Luncii. 44. 9 novembre 1356. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don â Grăgoire, le fils de Galeş de Hleuna, la terra royale de Chava de Slovenie; des dignitaires de Transylvanie sont mentionnes. 45. 10 novembre 1356, Turda. Andre, voivode de la Transylvanie, confirme la conciliation entre Etienne et Andre, Ies fils de Nicolas de Cîlnic et leurs frăres, d’une part et le comes Michel de Sîngătin. 46. 13 novembre 1356, Turda. Andre, voivode de la Transylvanie, confirme ques Ies propriătes Şomcutul Mare, Copleanu şi Cîţcău appartient au magister Simon de Boghiş. 47. 14 novembre 1356, Turda. Andre, voivode de la Transylvanie, decide que Manus de Căianu jure que la propriete Benuye, pour laquelle il se juge avec le convent de Cluj-Mănăştur lui appartient par heritage. 48. 19 novembre 1356, Turda. Andră, voivode de la Transylvanie, decide le portage de la propriete Beldiu. 49. 19 novembre 1356, Turda. Andre, voivode de la Transylvanie, confirme Ies droitS des serfs et des hospites du monastăre de Cluj-Napoca. 50. 22 novembre 1356, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba-Iulia, â la demande du magister Simon, le fils de Jean dit Derkws, transcrit un acte d’Andră, voivode de la Transylvanie. 51. 24 novembre 1356, Avignon. Le pape lnnocent VI confirme Demetrius, l’evăque de Oradea dans l’office et avec Ies rentes d’archidiacre, Office detenu jusqu’a ce moment lâ par Ladislas, etudiant â l’universită de Padova. 52. 25 novembre 1356, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba-Iulia confirme que Henning et Nicolas, Ies fils de Holman de Şeica Mare, ont vendu au comes Cristian, la propriete Egurwarpathaka. 53. 2 decembre 1356, Vişegrad. Nicolas de Zech, juge de la cour royale, demande au comes ou au vice-comes du comitat Bereg de faire des recherches sur la plainte de Jean de Kisvârda concernant l’usage de la propriete Petea. 54. 11 decembre 1356, Sîntimbru. Dominique, vice-voivode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Napoca d’envoyer son homme de confiance pour la nomination de Pierre, le fils de Syberk, comme proprietaire du domaine Le-chinţa. 55. 11 decembre 1356, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme une pro-testation sur une excommunication. 56. 13 decembre 1356, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba-Iulia confirme que Jean de Sîncrai a vendu la propriete de Bonchahaza, de Ladislas, dit Bolgar. 57. 14 decembre 1356, (Alba-Iulia). Salomon, l’archidiacre de Turda, confirme l’accord entre Ies nobles de Geoagiu et ceux de Grind concernant le quart du â la fille. 58. 17 decembre 1356, (Lelez). Le convent de Lelez rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur la plainte de Jean de Kisvarda concernant la propriete Petea. 59. 21 decembre 1356, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie, confirme que le magister Oliver, comes de Satu Mare, a fait don devant lui et devant d’autres dignitaires une propriătă aux religieuses de Vesprim. 60. 1357. Gregoire, intendant de l’ăglise de Oradea, est mentionne comm^ membre de la mission hongroise dans Ies tratatives de paix avec Venise. XLf www.dacoromanica.ro 61. 1357 . Le chapitre de Alba Iulia rapporte â Andre, voivode de la Transylvanie, sur l’assignation en justice des fils de Jean de Cisteiu pour la quatrieme pârtie de la propriete Ciunga. 62. 1357, {Alba-Iulia>. Le Chapitre de Alba-Iulia confirme la vfente de la terre de Kauolta â Simon, le fils de Chom. 63. 11 janvrier 1357, Avignon. Le pape Innocent Vi accorde â Demetrius, l’eveque de Oradea, le droit de faire son testament. 64. 12 janvier 1357, Avignon. Le pape Innocent VI fait don â Demetrius, le fils de Paul. un canonicat dans l’ăglise de Agria; l’eveque de Oradea est men-tionne. 65. 12 janvier 1357, Avignon. Le pape Innocent VI accorde â Demetrius, l’evcque de Oradea, la dispense demandee. 66. 12 janvier 1357, Avignon. Demetrius, l’eveque de Oradea, demânde et obticnt de pape Innocent VI quelques indulgences et privileges. 67. 12 janvier 1357, Avignon. Demetrius, l’eveque de Oradea, demande au pape Innocent VI la permission de nommer quatre notaires. Le pape en autorise deux. 68. 12 janvier 1357, Avignon. Demetrius, l’eveque de Oradea, demande et obtient d° pape Innocent VI la permission de donner le droit â 24 personnes de faire pclerinage â Jcrusalem. 69. 12 janvier 1357, Avignon. Demetrius, l’&veque de Oradea, demande et obtient de pape Innocent Vi le droit de dedier des benefices d’eglise. 70. 12 janvier 1357, Avignon. Demetrius, l’eveque de Oradea, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Demetrius le fils de Paul de Oradea, dans un canonicat de l’eglise de Agria. 71. 12 janvier 1357, Avignon. Demetrius, l’evâque de Oradea, demande et obtient 'de pape Innocent VI la nomination de Paul, le fils de Mathias, dans un canonicat de l’eglise de Pecs. 72. 12 janvier 1357, Avignon. Philippe de Tărcaia, le prepose de Oradea, demande et obtient de pape Innocent VI le droit de delier des peches. 73 13 janvier 1357, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rapporte â Dominiqu", vice-voîvode de la Transylvanie, sur la delimitation de la pro-pr'et-1 Lechinţa. 74. 15 janvier 1357 {Alba-Iulia>. Le capitre de Alba-Iulia confirme que .Tacqucs. le fils de Myske. a donne â Jean, le fils d’Alexandre, la propriete de Borziacabfalwa, d’â câte de Tîrnava, recevant en echange, comme gage, une pârtie de la propiicte de Cîmpia Turzii. 75. 16 janvier 1357, Sintimbru. Nicolas, l’amasseur d’amendes du voîevode de la Transylvanie, confirme que Jean, le fils d’Etienne de Suceag a pay€ une amendc de trois marques. 76. 17 janvier 1357, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, confirme que Ladislas et son pere se sont obliges de ne plus accueillir dans leurs proprietes de Fîntînele et Palatca. leur domestique, Laurent. • 77. 17 janvier 1357, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, demande au chapitre de Alba-Iulia d’envoyer son homme de confiance a la delimitation de la propriete Beunye et pour l’installation du convent de Cluj-Mănăştur dans Ia propriete?. 78. 17 janvier 1357, {Alba Iulia). Le Chapitre de Alba-Iulia confirme que Jean, le fils de Ladislas de Moişa, a hypothăque a Andre de Beclean la sixieme pârtie de la propriăte Sînmărtinul de Cîmpie. 79. 18 janvier 1357. Louis Ier, roi de Hongrie confirme, â la demande d’Etienne, l’eveque de Zagreb, un acte du roi Carol Robert; des dignitaires de Transylvanie sont mentionnes. 80. 20 janvier 1357, {Agria}. Le chapitre de Agria rapporte â Louis ier, roi de Hongrie, sur la recherche de la plainte de Jean de Kisvârda concernant l’usage illegalement de la proprietă Petea. 81. 20 janvier 1357, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que le voivode Kulkun et le cnez Şerban ont commis des arbitraires dans le village Sîmboleni et sur la propriete Cutca. ' 82. 25 janvier 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme au chapitre de Strigoniu quelques privileges douaniers, en rappelant un acte du roi ■Charles Robert confirme avec le cachet perdu en Valachie. 83. 26 • janvier 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, arrete Andră, le XLII www.dacoromanica.ro voivode de la Transylvanie, de juger Ies serfs et le peuple soumis â l’eglise de la Transylvanie et de descendre chez eux. 84. 26 janvier 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, arrete Andre, le voivode de la Transylvanie, de percevoire Ies dîmes qui convinnent au chapitre de Alba-Iulia des villages qui appartiennent â Ia cite de Deva et â d’autres cites encore. 85. 27 janvier 1357, (Alba-Iulia>. Le chapitre de Alba-Iulia, confirme que Michel dit encore Kugh et d’autres ont vendu a Nicolas, le fils de Simon de Dirlos, leur pârtie de la propriete Abuş. 86. 29 janvier 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don a Michel, le comes des celliers de sel de la Transylvanie et de la tresorerie de Lipova, la propriete Zomuszeg. 87. 7 fevrier 1357, (Oradea). Le Chapitre de Oradea confirme que Jean de Gherla, a donne â sa soeur Catherine, le quart qui convient â la fille. 88. 16 fevrier 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme l’interdiction des nobles de Panyola contre l’usage de leurs proprietes par Ies serfs de Michel, le comes des celliers de sel de la Transylvanie. 89. 26 fevrier 1357, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba-Iulia rapporte- â Domi-nique, vice-voîvode de la Transylvanie, qu’il n’a pas reussi a nommer le - convent de Cluj-Mănăştur proprietaire du village Beunye, â cause de l’opposition de quel-ques nobles. 90. 27 fevrier 1357, Avignon. Le pape Innocent VI confirme Dominique, eveque de Transylvanie. 91. 3 marş 1357, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba-Iulia transcrit pour le comes Michel de Sibiu un acte d’Andre, voivode de la Transylvanie. 92. 4 marş 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, permet â la demande des che-valiers hospitaliers de Saint-Jean de Hongrie, parmi lesquels le vice-prieur Donat de Caraş, â retirer Ies proprietes des vassaux qui ne respectent pas leurs obli-gations. 93. 5 marş 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit son acte pour Ies che-valiers hospitaliers de Saint-Jean. 94. 5 marş 1357, Sîntimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie et Ies juges des nobles du comitat Alba, confirment que Ies fils de Nicolas de Daia ont paye un ranconnement pour homicide. 95. 8 marş 1357, Vişegrad. Nicolas, juge de la cour royale, remet le procâs entre Jean, le fils de Ladisîas de Kisvârda et Paul de Vetiş. 96. 13 marş 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie sur la recherche d’une querelle de propriete. 97. 14 marş 1357. (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte au palatin, Nicolas Konth, sur la recherche faite concernant la destruction de quelques actes. 98. 17 marş 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme le rachat de quelques propriătes d’Oliver, juge de la cour de la reine et comes dc Satu Mare et Ugocea. 99. 19 marş 1357, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea, de prendre part â l’installation de Michel, le comes des celliers de sel de la Transylvanie dans la possession de quelques terres. 100. 22 marş 1357, Vişegrad. La mention d’une lettre — mandat du chapitre de Oradea donnee â Emeric, le fils de Paul, dans un proces concernant Ies limites de la propriete Radalph. 101. 25 marş 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit pour quelques nobles de la familie Cenad, un acte de Carol Robert. 102. 28 marş 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Alba-Iulia d’envoyer son homme de confiance pour l’installation de Nicolas. le fils d’Alexandre, dans la possession des terres de Ticuş, Coveş, et d’autres. 103. 4 avril 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur la delimitation de la propriete Zomuszeg, donnee â Michel, le fils de Georges, notaire royal et comes de celliers de sel de Transylvanie. 104. 6 avril 1357, (Cenad). Le chapitre de Cenad confirme que Jacques, le fils de Bodon, a hypotheque la propriete Scenthmiclos. 105. 8 avril 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de l’Hongrie, ordonne â And~6, voivode de la Transylvanie, de rendre Ies dîmes qui conviennent â l’ăvâque et au chapitre de la Transylvanie. 106. 10—14 avril 1357, (Buda). Andr6, voivode de la Transylvanie, ordonne XLIII www.dacoromanica.ro â Ies ionctionnaires de rendre Ies dîmes qui conviennent â l’eglise de Transyl-vanie. 107. 14 avril 1357, (Buda). Andre, voivode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance a la delimitation de la propriete Măhal et pour 1’installation de Nicolas dit Wos dans sa possession. 108. 16 aurii 1357, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Ies fils de Nicolas ont fait don aux fils de Michel et â Pierre, le fils de Georges, la sixieme pârtie de la propriete Morău. 109. 17 avril 1357, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba-Iulia transcrit pour Ies nobles de Geoagiu de Sus un acte de Salomon, l’archidiacre de Turda. 110. 19 aurii 1357, Vişegrad. Nicolas, juge de la cour royale, dăcide que Ladislas, le fils de Jean, prete serment devant le chapitre de Oradea. 111. 20 avril 1357, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie, condamne Etienrc, le fils do Ladislas, pour son absence dans le procâs concernant la propriete Petea. 112. 21 avril 1357, (Avignon>. Le pape Innocent VI accorde pour Thomas le fils de Simion de Teiuş l’office de prepose de l’eglise Saint Thomas du promon-toire de Strigoniu. 113. 24 avril 1357, Avignon. Le pape Innocent VI permet â Dominique, l’evcque de la Transylvanie, de rentrer dans son diocese. 114. 24 avril 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea d’envoyer son homme de confiance pour faire une enquete sur le droit de propriâte sur la cite Piatra Saint Michel. 115. 27 avril 1357, Auignon. Louis Ier, roi de Hongrie, demande et obtient de pape Innocent VI un canonicat une prebende et une prepositure dans l’eglise de la Transylvanie pour son chapelain Jean, dit de Strigoniu. 116. 27 avril 1357, (Avignon), Le pape Innocent VI accord pour Jean, dit de Strigoniu, un canonicat, une prebende et une prepostiture dans l’eglise de la Transylvanie. 117. 27 avril 1357, Avignon. Le pape Innocent VI accorde â Jean dit de Strigoniu des dignites dans l’eglise de la Transylvanie. 118. 27 avril 1357, Avignon. Le pape Innocent VI ecrit, aux ăveques de Oradea et de Cenad, son accord pour l’introduction de Jean, dit de Strigoniu, dans un canonicat, une prebende et une prepositure dans l’eglise de la Transylvanie. 119. 29 ■avril 1357, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don â Dominique le fils de Jean, vice-voîvode de la Transylvanie, et â son frăre, la propriete Crasna. 120. 30 avril 1357, (Avignon). Le pape Innocent VI accord â Benedict, le fils de Elie, l’archidiaconat de Bloka. 121. 3 mai 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit l’acte du roi Charles Robert concernant la donation des domaines Dob et Amaţ, au magister Pethew, comes de Satu Mare. 122. 4 mai 1357, Sintimbru. Dominique, vice—voivode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur, d’envoyer son homme de confiance pour l’installation de Nicolas dit Wos dans la possession du domaioe Aţintiş. 123. 4 mai 1357, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, ajourne, encore une fois, le proces d’entre Jacques, le diacre et Etienne, le fils de Ladislas, d’une part, et le fils de Thomas et d’autres, d’autre part. 124. 5 mai 1357, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance pour l’instal-lation de Jacques, le fils de Thomas de Rapolt, dans la possession du domaine Tămăşasa. 125. 6 mai 1357, Alba-Iulia. Salomon, l’archidiacre de Turda, confirme la conciliation entre Jean de Panticeu, d’une part et Barbara et Elisabeth, d’autre part, pour le quart du â la fille. 126. $ mai 1357, Vişegrad. Louis I«, roi de Hongrie, confirme l’accord entre Ladislas de Nyirbâtor et Georges, son frăre, rappelant aussi le procăs avec Demetrius, l’eveque de Oradea. 127. 8 mai 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don â Michel, le comes des celliers de sel de Transylvanie Ies rentes de quelques douanes. 128. 9 mai 1357, (Pont-de-Sorgu£s). Le pape Innocent VI nomme Simon de Teiuş archidiacre de Crasna. XLIV www.dacoromanica.ro 129. 9 mai 1357, {Pont-de-Sorgues). Dominque, l’evâque de ]a Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Simon de Teiuş archi-diacre, de Crasna. 130. 9 mai 1357, {Pont-de-Sorgues}. Dominique, l’eveque de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Thomas de Teiuş comme preposă de l’ăglise de Promontoire de Strigoniu. 131. 9 mai 1357, {Pont-de-Sorgues}. Le pape Innocent VI nomme Thomas, le fils de Simon de Teiuş, comme prepose de l’eglise de Promontoire de Strigoniu. 132. 10 mai 1357, Vişegrad. Ladislas, comes de la chapelle royale, confirme la conciliation entre Ies membres des familles de Nyirbâtor et de Phylpus, en se rappelant des propri£tes de Transylvanie, aussi. 133. 12 mai 1357, {Cluj-Mănăştur}. Le convent de Cluj-Mănăştur, rapporte â Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, sur le nomination de Nicolas dit Wos comme proprietaire du domaine Aţintiş et sur l’opposition de Pierre, le fils de Mykus. 134. 15 mai 1357, Vişegrad. Nicolas, juge de la cour royale, remet le proces entre Jean de Kisvârda et Paul, le fils de Pierre de Vetiş. 135. 17 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI ecrit â Louis Ier, roi de Hongrie, qu’il a accueille le prepose de l’eglise de la Transylvanie, son messager. 136. 17 mai 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea, d’envoyer son homme de confiance pour l’installation de Dominique, I’eveque de la Transylvanie dans la possession de tous Ies biens qui convenaient avant â l’eglise de la Transylvanie. 137. 18 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI accorde â Dominique, l’eveque de la Transylvanie le droit de faire son testament. 138. {18 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon}. Dominique, l’eveque de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI des indulgences pour Ies croyants qui visiteront l’eglise Saint Michel du diocese de la Transylvanie. 139. 18 mai 1357, Villeneuve-lăs-Avignon. Le pape Innocent Vi fait connaître a tous Ies croyants qu’ il a accorde des indulgences â ceux qui vont visiter l’eglise Saint Michel du diocăse de la Transylvanie. 140. 18 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon. Andre, le fils de Pierre, demande et obtient de pape Innocent VI un canonicat et une prebende dans l’eglise de la Transylvanie. 141. 18 mai 1357, Villeneuve-lăs-Avignon. Le pape Innocent VI fait don a Andre, le fils de Pierre, un canonicat et une prebende dans l’ăglise de la Transylvanie. 142. 18 mai 1357, Villeneuve-Us-Avignon. Le pape Innocent VI, nomme Andre, le fils de Pierre, dans un canonicat et une prebende dans l’eglise de la Transylvanie. 143. {18 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon}. Dominique, l’eveque de la Transylvanie demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Vincent le fils de Demetrius archidiacre de Dăbîca. 144. 18 mai 1357, {Villeneuve-l6s-Avignon}. Le pape Innocent VI nomme Vincent, le fils de Demetrius, d’archidiacre de Dăbîca. 145. 18 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon. Dominique l’eveque de la Transilvanie demande et obtient de la part du pape Innocent VI que Pierre le fils de Denis soit nomme archidiacre de Ozd. 146. 18 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI, ordonne â Tevâque de Oradea de prendre de meseures pour que Pierre, le fils de Denis, soit nomme archidiacre de Ozd. 147. {18 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon}, Dominique, l’eveque de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI un canonicat et une prebende dans l’eglise de la Transylvanie pour Nicolas, le fils de Simon. 148. 18 mai 1357, {Villeneuve-les-Avignon}. Le pape Innocent VI accorde a Nicolas, le fils de Simon, un canonicat et une prebende dans l’ăglise de la Transylvanie. 149. 18 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon. Dominique, l’eveque de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI la permission de faire son testament. 150. 18 mai 1357, Villeneuve-les-Avignon. Dominique, l’ăveque de la Transyl- XLV www.dacoromanica.ro vanie, demande et obtient de pape Innocent VI un canonicat dans l’eglise de Zagreb pour Jean, le fils de Stanislas. 151. 18 moi 1357, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI accorde â Pierre, le fils de Denis, l’archidiacone de Ozd. 152. 23 mai 1357, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rapporte a Andrâ, voivode de la Transylvanie, sur la delimitation de la propriete Măhal et sur l’installation de Nicolas dit Wos dans la possesion. 153. 25 moi 1357, Villeneuve-les-Avignon. Louis Ier, roi de Hongrie, demande et obtient de pape Innocent VI que Jodoc de Brno, pretre de Bistriţa, soit nomme prepose de l’eglise de Vasvâr. 154. 29 moi 1357, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Simon de Ghimbav a laisse â son parent, le comes Jasques, dit de Braşov, sa pârtie du domaine de Ghimbav, en cas de mort sans heritiers. 155. 2 Juin 1357, Buda. Andră, voivode de la Transylvanie, ordonne â Do-minique, son vice-voîvode, de presenter devant l’assemblee du voivode, la querelle de Thomas Roşul avec un autre noble, pour la propriete Miceşti. 156. 7 juin 1357, Sîntimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, confirme que Jean, le fils de Iwanka de Fîntînele arrete Jean, dit Acyl, d’en tirer profit de sa propriete Hăşdate, et Dominique de Nireş de faire creuser un etang sur la mâme propriăte. 157. 19 juin 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur l’installation de Dominique levâque de la Transylvanie dans. Ies domaines Lopadea, Laz et d’autres. 158. 20 juin 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur la recherche concernant le droit de propriete du chapitre de Alba Iulia sur la cită Piatra-Saint Michel. 159. 21 juin 1357, Sîntimbru. Dominique, vice-voivode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur de remettre l’evaluation de la proprietă Miceşti, jusqu’ â la premiăre assamblee du voivode avec Ies nobles. 160. 26 juin (1357), (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur, rapporte â Dominique, vice-voivode de la Transylvanie qu’il a remis l’evaluation de la propriete Miceşti jusqu’â la premiăre assamblee du voivode avec Ies nobles. 161. 1 juillet 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que Ladislas, le fils de Jean Lengyel, a prete serment dans le procăs concernant Ia prise vio-lemment de quelques chevaux. 162. 2 juillet 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme le partage des biens d’heritage entre Ies nobles de Nyirbâtor. 163. 4 juillet 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, exempte Thomas et d’autres nobles de LuăeneC des obligations qui convient au roi dues par Ies Roumains qui elevent des moutons, sur leurs possessions. 164. 21 juillet 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme aux magistrats Jean et Etienne, deux documents concernant des domains Sînicolaul Mare et d’autres. 165. 25 juillet 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que Michel de Eghazaskereky, d’une part, et Michel et Nicolae de Cherechiu d’autre part ont delimite leurs proprietes. 166. 29 juillet 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme aux marchands de Prague et Nuremberg un privilăge accordă par le roi Carol Robert. 167. 29 juillet 1357. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme aux marchands de Prague et Nuremberg Ies libertes accordes par le roi Carol Robert. 168. 30 juillet 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de l’Hongrie, ordonne a Andră, voivode de la Transylvanie, de ne pas enlever Ies dîmes dues â l’evâque et au chapitre de Alba-Iulia. 169. 30 juillet 1357, Vişegrad. Louis Ier, r0i de Hongrie, ordonne â Andră, voivode de la Transylvanie, de rendre au chapitre de Alba Iulia la cite Piatra Saint-Michel. 170. 1 aoăt 1357, Vişegrad. Andre, voivode de la Transylvanie, defend Do~ minique, son vice-voîvode, de juger Ies serfs du chapitre de Alba Iulia. 171. 7 ao&t 1357, Avignon. Le pape Innocent VI ordonne â l’evâque de Oradea et â d’autres de veiller sur la restitution des biens alienes par l’ancien archă-veque de Calocea. 172. 11 aoăt 1357, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI câde pour trois ans a Louis Ier, roi de Hongrie, Ies dîmes des eglises de l’Hongrie pour soute-nir la lutte contre Ies schismatiques et d’autres ennemis de l’eglise. XLVI www.dacoromanica.ro 173. 11 aout 1357, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI ordonne aux prelats d’Hongrie d’amasser et d’acquitter â Louis Ier, roi de l’Hongrie, Ies dimes des eglises dues au pape pendant trois ans. 174. 11 aout 1357, Avignon. Dominique, l’eveque de la Transylvanie, demande ■et obtient de pape Innocent VI la permission que son parent Pierre puisse passer chez lui l’examen pour la nomination comme archidiacre. 175. 16 aoăt 1357, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde a Thomas, le fils de Thomas, dispense de douane pour Ies ravitaillement qu’on apporte de Transylvanie â son domaine de LuCeneC. 176. 17 aout 1357, {Oradea). Le chapitre de Oradea transcrit pour le chapitre de Alba-Iulia un acte d’Andre, voivode de la Transylvanie, concernant l’arret de Dominique, son vice-voîvode, de juger Ies serfs du chapitre de l’eglise de la Transylvanie. 177. 17 aout 1357, {Oradea). Le chapitre de Oradea transcrit pour le chapitre de Alba-Iulia un acte de Louis Ier, roi de Hongrie, concernant la cite Saint-Michel. 178. 20 aout 1357, {Sibiu). Martin et Conrad, Ies comites de Sibiu, avec Ies juges, Ies citadins et d’autres habitants du sedes de Sibiu confirment la concilation •entre Ies habitants de Cisnădie et ceux de Cisnădioara concernant quelques terres. 179. 27 aout 1357, {Alba-Iulia). Le chapitre de Alba-Iulia transcrit, â la demande de Denis de Reghin son privilâge concernant la propriete Bahnea. 180. 30 aout 1357, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Nicolae dit Wos a arrete Demetrius de Tyburchteleke et ses serfs de faucher Ies foins et de couper Ies arbres dans la forât du domaine Bolugianusteleke. 181. 15 septembre 1357, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur con-firme que Ies fils de Jacques, ont paye neuf marks â Benoît, le diacre de Iara et A Michel pour le quart du â une fille nomee Sebe. 182. 19 septembre 1357, Stntimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transyl-■vanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance un nouveau partage du domaine Giosmachicas entre Michel Darabus et ses parents. 183. 20 septembre 1357, Vişegrad. Nicolas, juge de le cour royale, demande au chapitre de Oradea de faire une enquete dans la querelle des fils de Nicolas Cantor concernant le pretendu nantissement de la propriete Radolf. 184. 5 octobre 1357, {Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte au roi Louis Ier la situation concernant le pretendu nantissement de la propriete Radolf. 185. 6 octobre 1357, {Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Jean, le fils de Gereu, a hypotheque â Etienne le fils de Jacques de Mănăştur, sa part de la propriete Bedeciu. 186. 9 octobre 1357, Turteu. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea d’envoyer son homme de confiance â la dâlimitation de la propriete •Sărmăşag d’Egidius et de ses freres et pour l’installation comme proprietaires de ce domaine. 187. 12 octobre 1357, Cseke. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat S’atu Mare, confirment la plainte d’Etienne de Nagysemyen contre Jean de Nabrad, qui a mis quelques Roumains de tirer profit de sa propriete de Kissemyen. 188. 13 octobre 1357, Vişegrad. Nicolas, juge de la cour royale, remet le proces entre Nicolas, le fils de Jean de Kisvarda. et Paul de Vetiş. 189. 13 octobre 1357, {Alba-Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Thomas, le fils de Denis de Reghin, a arretâ Ies fils de Paul de Makra d’aliener Ies domaines Ţagu, Sîntu et d’autres. 190. 13 octobre 1357, Oradea. Ladislas, canonique et doyen de l’eglise de Oradea, demande â Emeric, le fils de Simon de Orus, de faire justice â son serf Nicolas de Bagamer et d’approuver d’envoyer son fils â l’ecole. 191. 27 octobre 1357, {Alba-Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Thomas, hospes de Filipişul Mare, a fait objection contre Jacques de Făgăraş, qui n’a pas rachete au terme fixe sa part de la propriete Fărăgău. 192. 30 octobre 1357, {Alba-Iulia). Le notaire publique Pierre, le fils de Martin, confirme que Ies pretres du decanat Şeica se sont concilies avec l’eveque de la Transylvanie et avec l’archidiacre de Alba pour dîmes. 193. 8 novembre. 1357, Oradea. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne aux comites «t aux juges des nobles de Satu Mare d’enqueter la plainte d’Etienne de Nagy-semyân concernant l’occupation de la proprietâ Apati par le magister Michel, le comes des celliers de sel de Lip ova et de Transylvanie. ■ 194. 8 novembre 1357, Oradea. Louis Ier, roi de l’Hongrie, confirme que La- XLVII www.dacoromanica.ro dislas de Zakal et Pierre de Gurbediu ont partage fraternellement leurs proprietes Tod, Zakal, Gurbediu et d’autres. 195. 13 novembre {1351, Oradea}. Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, de la delimitation de la propriete Sărmăşag. 196. <15 novembre 1357, Oradea). Le chapitre de Oradea donne â Blasiu, le fils d’Emeric, noble de Mocirla, une copie d’apres son acte du 13 novembre 1357. 197. 15 novembre 1357, Csenger. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat Satu Mare, dans l’assemblăe generale des nobles, jugent sur Ies querelles, Ies violences et Ies vols faites par Ies nobles, parmi lesquelles Ies violences envers quelques Roumains. 198. 16 novembre 1357, Csenger. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat Satu Mare confirment la plainte d’Etienne, le fils de Etienne, contre Ies hospites de Szamosszeg. 199. 21 novembre 1357, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transyl-vanie, demande au chapitre de Alba-Iulia d’envoyer son homme de confiance pour reevaluation des proprietes Olnireş et Felnlreş. 200. 28 novembre 1357, Zagreb. Louis Ier, roi de Hongne, accorde aux miniere de Zlatna Ies privilăges dont Ies autres mines de Hongrie rejouissent. 201. 5 decembre 1357, (Cenad). Le chapitre de Cenad confirme que Ies fils de Zokul ont cede la propriete Secăşeni â Jean Pecenegul en recevant en echange 50 fermes. 202. 7 decembre 1357, Szamasangyalos. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat Satu-Mare, rapportent â Louis Ier, roi de Hongrie, le resultat de l’en-quete concernant une plainte d’Etienne de Nagysemyăn sur le profit injuste de la propriete Apaty. 203. 8 decembre 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte Louis Ier, roi de Hongrie, sur l’enquâte concernant Ies arbitraires faites par Jean de Kâllo contre Ies serfs d’Etienne de Nagysemyen. 204. 19 decembre 1357, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur la delimitation de la propriete Căpuş, de Dominique, ăveque de la Transylvanie. 205. 28 decembre 1357, Vişegrad. Elisabeth, reine de Hongrie, ordonne â Oli-ver, comes de Ugocea, de defendre Ies serfs appartenant â la cite Nyalâb, dans leurs droits accorde par le roi, Louis Ier, et transcrits par le chapitre de Oradea. 206. 11 janvier 1357, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea d’envoyer son homme de confiance pour l’installation de Dominique l’eveque de la Transylvanie, dans la possession des domaines Lopadea et d’autre. 207. 16 janvier 1358, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance pour la delimitation et le partage de la propriete Sînnicoară. 208. 20 janvier 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, remet le jugement du procăs d’entre Nicolas de Kisvarda et Paul de Vetiş. 209. 21 janvier 1358, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Jean de Moisa ne s’est qus presente pour racheter une part de la proprtete Sînt-martinul de Cîmpie du magister Andre de Beclean. 210. 23 janvier 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que le magister Zouard de Chiraleu, a hypotheque la proprtete Chykuston aux fils de Beke de Olosig pour onze florins d’or. 211. 31 janvier 1358, Turda. Andre, voivode de la Transylvanie, confirme Ies droits de Simon de Boghiş sur ses proprietes du comitat Solnocul Interior, ocupees par Ladislas, l’ancien voivode de la Transylvanie. 212. 1 fevier 1358, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea d’envoyer son homme de confiance a l’enquete des circonstances dans lesquelles Michel de Zelemer a gagne la propriete Zelemer. 213. 2 fevrier 1358, (Turda). Andră, le voivode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance â la delimitation et â l’evaluation d’une pârtie de la propriete Măcicaş. 214. 2 fevrier 1358, Turda. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, confirme l’entente entre Ies nobles de Sălcuţa et Elie de Tămaşa concernant le quart dO. â une fille, de la propriete Tonciu. 215. 2 fivrier 1358. Nicolas, cură de Mintiul de Satu Mare, confirme que le XLVIII www.dacoromanica.ro magister Etienne, le fils d’Etienne, a arrâte Jean dit Nylas et d’autres de l’aliena-tion de la propriete Radalph, qu’il a hypothequee. 216. 5 fâvrier 1358, Turda. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, confirme que Jean, le fils de Nicolas, et son fils, nobles de Dăbîca, ont arrete Ies voisins de tirer profit de leurs proprietes. 217. 6 fevrier 1358, Turda. Andrâ, voivode de la Transylvanie, confirme l’en-tente entre Dominique, l’eveque de la Transylvanie, et Ies nobles de la Transylvanie concernant le payement des dîmes dues â l’eglise. 218. 11 fevrier 1358, (Avignon). Pierre, le fils de Guillaume demande au pape Innocent VI d’etre nommâ cure dans la paroisse de Bistriţa. 219. 11 fevrier 1358, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance â la dili-mitation de la propriete Răcăştia. 220. 14 fevrier 1358, Turda. Andre, voivode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance a installation de Pierre de Luncani dans la possession d’une moitie du domaine Vîlcele et d’autres parts de quelques villages roumains. 221. 18 fevrier 1358, Zaro. Louis Ier, roi de Hongrie, fait connaître la conclu-sion d’un trăite de paix avec Venise; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnâs. 222. (20 fevrier 1358, Avignon). Le pape Innocent VI, â la demande de Nicolas Lackfi, nomme Pierre le fils de Jean, le parent de celui-ci, dans un canonicat de l’eglise de Cenad. 223. 22 fevrier 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que Ladislas de Lazuri, a emprunter de son beau-p&re, Jean, 120 florins, en lui laissant gage sa propriete de Porumbeşti. 224. 23 fevrier 1358, Cetatea de Baltă. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, demande au chapitre de l’eglise de la Transylvanie d’envoyer son homme de confiance pour l’installation des nobles de Cecălaca dans le domaine Kyralreue. 225. 24 fevrier 1358, Avignon. Le pape Innocent VI, â la demande de Nicolas Lackfi, approuve que Pierre, ecuyer du diocâse de la Transylvanie, ăleve au rang de paroisse l’eglise bîtie par lui meme dans son village, Sărăuad. 226. (24 fâvrier 1358, Avignon). Le pape Innocent VI, â la demande de Nicolas Lackfi, accordes des indulgences pour ceux qui desirent visiter Ies eglises bâties par lui-meme, au milieu de la population roumaine, dans Ies villages Zaad, Arvahigh et Zentmiclos. 227. (24 fevrier 1358, Avignon). Le pape Innocent VI, â la demande de Nicolas Lackfi, accorde des indulgences pour plusieurs ăglises des dioceses de Cenad, de Oradea, et de Gyor, bâties par lui meme. 228. (24 fevrier 1358, Avignon). Nicolas Lackfi demande et obtient de pape Innocent VI la permission de placer quelques paroisses, elevees sur ses proprietes, au milieu de la population roumaine, dependant de l’eveche de la Transylvanie et de Cenad. 229. 24 fevrier 1358, Avignon. Nicolas Lackfi demande et obtient de pape Innocent VI la permission que Ies cures des eglises Elevees sur ses proprietes, au milieu de la population roumaine, puissent ramasser Ies dîmes des eglises. 230. 26 fâvrier 1358, Turda. Andră, voivode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance â l’enquâte de la râclamation de Nicolas Wos concernant la devastation de la propriâtâ Sîntejude. 231. 26 fâvrier 1358, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia rapporte â Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, sur le partage et la delimitation de la possession Răcăştia. 232. 27 fevrier (1358, Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, la nomination de Dominique, l’evâque de la Transylvanie comme proprietaire des domaines Lopadea, Rachiş et d’autres. 233. 2 marş 1358, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance pour l’installation de Ladislas, l’abbâ du convent de Cluj-Mănăştur dans la possession du domaine Beunye. 234. 6 marş 1358, Deda. Le comes et Ies juges des nobles du comitat Bereg confirment une objection; le prăposă de Sibiu est mentione. 235. 6 marş 1358, Deva. Andrâ, voivode de la Transylvanie, transcrit pour 4 — Documenta Romaniao Historica — Voi. XI XLIX www.dacoromanica.ro Nicolas dit Wos un acte du convent de Cluj-Mănăştur, concernant la propriete Măhal. 236. 9 marş 1358, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea de livrer â Etienne, le fils de Laurent, des copie d’apres Ies actes gardes dans l’archive du convent de Dealul Orăzii. 237. 10 marş 1358, (Avignon). Pierre, le fils de Guillaum, cure â Turda, demande au pape Innocent VI le nommer dans la paroisse de Bistriţa. 238. 10 marş 1358, (Avignon>. Nicolas Malech, cure dans le diocfcse de Zagreb, demande et obtient de pape Innocent VI la paroisse de Bistriţa. 239. 10 marş 1358, Avignon. Le pape Innocent VI informe l’abbe de Cluj-Mănăştur et d’autres sur la nomination de Nicolas Malech de Dambro dans la paroisse de Bistriţa. 240. 13 marş 1358, Kallo. Le vice-voîvode et Ies juges des nobles du comitat Szabolcs confirmment qu’en presence de Jean de Parhida et de l’homme de con-fiance du chapitre de Oradea, on a fait une enquete sur une plainte d’Etienne de Kâllâ. 241. 13 marş 1358, Kăllo. Les juges des nobles du comitat Szabolcs confirmment la recherche de la plainte d’Etienne de Kâllâ, devant Jean de Parhida et de l’homme de confiance du chapitre de Oradea. 242. 13 marş 1358, Kăllo. Le vice-comes et les juges des nobles du comitat Szabolcs confirment l’enquete de la plainte de Ladislas de Kăllo, devant Jean de Parhida et de l’homme de confiance du chapitre de Oradea. 243. 13 marş 1358, Kăllo. Les juges des nobles du comitat Szabolcs confirment l’enquâte de la plainte de Briceius, dit Cantor, devant Jean de Parhida et de l’homme de confiance du chapitre de Oradea. 244. 14 marş 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, remet un proces ou on presente aussi une letre-mandat du chapitre de Oradea. 245. 18 marş 1358, Vişegrad. Louis I®r, roi de l’Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea, d’envoyer son homme de confiance pour une enquete sur la plainte de Pierre de Cehăluţ, concernant quelques violences. 246. 18 marş 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, adjuge une propriete du comitat Vas; l’eveque de Cenad est mentione. 247. 18 marş 1358, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, donne gaine de cause â Thomas de Reghin dans son proces avec Jean, le comes des Sicules, concernant quelques violences envers ses serfs. 248. 18 marş 1358, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Nicolas, le fils de Benus de Rodna et son fils ont hypotheque la propriete Măgheruş â Dominique de Gîmbaş. 249. 23 marş 1358, Sintimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia de transcrire un acte du convent de Cluj-Mănăştur, concernant la propriete Lechinţa. 250. 24 marş 1358, Avignon. Dominique, l’eveque de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Nicolas, le fils de Simon, dans l’office de chantre de l’eglise de la Transylvanie. 251. 24 marş 1358, (Avignon). Le pape Innocent VI nomme Nicolas, le fils de Simon, dans l’office de chantre de l’eglise de la Transylvanie. 252. 24 marş 1358, (Avignon). Le pape Innocent VI nomme Nicolas, le fils de Simon dans l’office de chantre de l’eglise de la Transylvanie. 253. 24 marş 1358, (Avignon). Dominique, eveque de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Nicolas, le fils de Georges, comme archidiacre de Solnoc. 254. 24 marş 1358, (Avignon). Le pape Innocent VI nomme Nicolas, le fils de Georges archidiacre de Solnoc. 255. 24 marş 1358, (Avignon). Dominique, ăveque de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI la permision de delier quarante cures, de son diocese, qui ont ăte sacres par les prelats etrangers. 256. 24 marş 1358, Avignon. Dominique, l’eveque de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI la permission qu’avec quarante croyants fasse pelerinage â Jerusalem. 257. 24 marş 1358, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia transcrit sous la forme de privilăge une lettre de convent de Cluj-Mănăştur concernant la propriete Lechinţa. L www.dacoromanica.ro 258. 24 marş 1358, (Arad). Le chapitre de Arad rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur une enquâte, sur Ies droits de propriete concernant le domaine Nempty. 259. 24 marş 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur le răsultat d’une enquete concernant la propriete Zelemer. 261. 24 marş 1358, Agria. Le chapitre de Agria confirme l’envoi d’un homme de confiance â la restitution de la propriete Iwankakaza; parmi ies gens du roi, Paul, le prepositus de Sibiu. 260. 27 marş 1358, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rapporte â Andre, voivode de la Transylvanie sur l’assignation en justice de Michel, le fils de Denis de Elephant. 262. 6 avril 1358, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de l’Hongrie, confirme que Sebastien de Cehăluţ, s’est oppose que sa proprietd Boian soit donnee a Jean de Santău et â d’autres. 263. 8 avril 1358, . Le convent de Cluj-Mănăştur, rapporte â Andre, voivode de la Transylvanie, sur l’evaluation d’une pârtie de la propriete Măcicaşu et sur l’installation d’Andră, le fils de Nicolas, son proprietaire. 264. (apres le 8 avril) 1358, Strigoniu. Le chapitre de Strigoniu confirme l’objection faite contre l’ocupation d’une propriete par Ies fils de Thomas, l’ancien voivode de la Transylvanie. 265. 15 avril 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur l’enquete de la plainte de Pierre de Cehăluţ contre Ies nobles de Sărăuad. .266. 3 mai 1358, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au convent de Cluj-Mănăştur, d’envoyer son homme de confiance a la presentation d’une lettre royale dans une querelle de Michel, le fils de Denis de Elephant. 267. 3 mai 1358, (Alba Iulia). Le chapitre de l’eglise de la Transylvanie rapporte â Dominique, vice-voivode de la Transylvanie, sur l’installation du convent de Cluj-Mănăştur dans Ia possession du domaine Beunye. 268. (environ le 3 mai on 14 septembre 1358), (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme la mise en gage d’une moitie de la propriete de Briccius Cantor. 269. 4 mai 1358, Sîntimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, confirme que Ies neveux du ban Simon de Smig ont soumis â un arbitrage la querelle concernant le partage de leurs proprietes. 270. 8 mai 1358, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme l’objection de Georges de Firminiş contre une eventuelle ocupation de sa part de la propriete Firminiş. 271. 12 mai 1358. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit un acte; des dignitaires de Ia Transylvanie sont mentionnăs. 272. 24 mai 1358, (Agria). Le chapitre de Agria confirme une entente; Be-nedict, l’archidiacre de Pîncota est mentionne. 273. 27 mai 1358, (Villeneuve-les-Avignon). Le pape Innocent VI, confirme la nomination de Jean, le fils d’Etienne, dans la paroisse de Turda. 274. 26 mai 1358. Louis Ier, roi de Hongrie, aprouve Ies statuts de la viile Dubrovnic; Oliver, le juge de la cour de la reine et comes de Satu Mare et de Maramureş est mentionne. 275. 27 mai 1358, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Michel de Hărănglab et Anne, la fille de Dominique se sont partagees, par bonne entente, plusieurs proprietes et biens. 276. 29 mai 1358, (Villeneuve-les-Avignon). Le pape Innocent VI nomme Nicolas, le fils de Georges, comme archidiacre de Solnoc. 277. 29 mai 1358, (Villeneuve-les-Avignon). Le pape Innocent VI confirme la nomination de Nicolas, le fils de Georges, en l’office d’archidiacre de Solnoc. 278. 29 mai 1358, (Villeneuve-les-Avignon). Jean, le fils d’Etienne, demande au pape Innocent VI la confirmation de sa nomination dans la paroisse de Turda. 279. 30 mai 1358, Sîntimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie remet la presentation des actes par Jean, le fils de Pierre dit Gurghiu, concernant la pârtie de la propriete Apaty pour laquelle il se trouve en proces avec l’abbe de Cluj-Mănăştur. 280. 4 juin 1358, Villeneuve-lks-Avignon. Le pape Innocent VI accorde â Alexis, le fils de Grâgoire, un canonicat et une prebende dans l’eglise d’Agria, va-cants par la nomination de Dominique, comme evâque de la Transylvanie. 281. 4 juin 1358, Villeneuve-les-Avignon. Le pape Innocent VI nomme Alexis, LI www.dacoromanica.ro le fils de Gregoire, dans un canonicat du dioces de Agria, detenu jusqu’ â ce moment lâ par Dominique, l’eveque de la Transylvanie. 282. 4 juin 1358, (Villeneuve-les-Avignon). Le pape Innocent VI nomme Alexis, le fils de Gregoire, dans un canonicat et une prăbende de l’eglise de Agria, vacants par la nomination de Dominique comme eveque de la Transylvanie. 283. 14 juin 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, confirme la conciliation entre Jean Pecenegul et Ies fils de Zokul concernant la propriete Secăşeni. 284. 16 juin 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur l’enquete et la transcription d’un acte du convent de Dealul Orăzii concernant la propriete Coli. 285. 19 juin 1358, Sîntimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance d’enquâter la querelle entre plusieur nobles, concernant la propriete Orath. 286. 24 juin 1358, (Lelez>. Le convent de Lelez rapporte â Cyko, grand tre-sorier du roi, sur l’assignation en justice de Ladislas, citoyen de Satu Mare. 287. 28 juin 1358, Buda Veche. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde aux habi-tants de la viile de Braşov libre passage pour leur commerce avec la Valachie. 288. 1 juillet 1358, (Agria). Le chapitre de Agria confirme que Nicolas et Ladislas de Sărăuad ont ete appeles devant le roi pour leur opposition envers une nomination comme proprietaire du domaine Dersyk. 289. 7 juillet 1358, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia transcrit sous forme de privilege un acte du roi Carol Robert concernant le domaine Vînători. 290. 12 juillet 1358, Csenger. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat Satu Mare confirme l’objection de Jean de Santău dans la querelle concernant un voi de boeufs, commis par Ies nobles de Viszoly. 291. 15 juillet 1358, Turda. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, or-donne aux juges des nobles du comitat Cluj de faire une enqu&te sur Ies limites de la propriete Peturteleke, du cote de Mera et Sumurduc. 292. 20 juillet 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea transcrit un acte du convent de Dealul Orăzii concernant la propriete Valea lui Mihai. 293. (1 aout) 1358, Sîntimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, remet le proces de Jacques, le diacre et Etienne avec Ies fils de Nicolas dit Chol et d’autres concernant la propriete Orath. 294. 1 aoUt 1358, Căianu. Le comes et Ies juges des nobles du comitat Cluj confirment que le comes Chuey de Suceag a refuse de deposer temoignage concernant une enquete du voisinage du domaine Mera. 295. 1 aout 1358, Căianu. Les juges des nobles du comitat Cluj rapporte â Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, sur une enquete concernant les limite de la propriete Peturteleke. 296. 3 aoăt 1358, Sîntimbru. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia de transcrire pour Nicolas dit Wos un acte concernant l’enlevement de quelques betails d’un serf roumain. 297. 3 aout (1358, Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia, â la demande de Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, transcrit pour Nicolas dit Wos, un acte. 298. 4 aoiit 1358, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia transcrit l’acte de Jean, le cură de Mintiul de Satu Mare, concernant la donation d’une moitie de Ia propriete Coşeiu. 299. 6 aout 1358, (Villeneuve-les-Avignon). Ladislas, evâque de Vesprime, demande au pape Innocent VI la nomination de Pierre, canonique de Buda, dans un canonicat de l’eglise de Oradea. 300. 6 aout 1358, (Villeneuve-lis-Avignon). Ladislas, l’eveque de Vesprime, demande au pape, Innocent VI la nomination de Gregoire le fils de Jean, ecclă-siastique du diocese de Oradea, dans un canonicat de l’eglise de Strigoniu. 301. 6 aout 1358, (Villeneuve-les-Avignon). Le ' pape Innocent VI charge l’eveque de Vesprime d’introduire Grâgoire, ecclăsiastique de Oradea, dans un canonicat de l’eglise de Strigoniu. 302. 7 aout 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea transcrit pour l’eveque de la Transylvanie et pour le chapitre de Alba Iulia le privilăge de Carol Robert concernant l’exemption d’impftt du sel de la saline de Turda. 303. 8 aout 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea transcrit l’acte de Pierre, LII www.dacoromanica.ro 1’eVăque de la Transylvanie, par lequel le chapitre de Alba Iulia lui fait don la colline couverte de forets, Fylesd. 304. 9 aout 1358, Agria. Le chapitre de Agria, confirme le partage de quelques proprietes, parmi lesquelles Gelyenus aussi. 305. 23 aout 1358. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un privilege; des digni-taires de la Transylvanie sont mentionnes. 306. 25 aout 1358, Avignon. Le pape Innocent VI aprouve la nomination de Thomas l’ancien eveque de Cenad, comme archeveque de Calocea. 307. 29 aout 1358. Louis I6r, roi de Hongrie, transcrit un privilege de la villctte Bihâcka; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 308. 29 aout 1358, (Agria). Le chapitre de Agria rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, sur la delimitation de la propriete Heteny; parmi Ies gens du roi, Michel de Sanislău. 309. 1 septembre 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme un echange de proprietes, parmi lesquelles Petea. 310. 3 septembre 1358. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un privilege con-cerhant le village deşerte, Drid; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 311. 6 septembre 1358, Vişegrad. Andre, voivode de la Transylvanie, con-f ir ine l’amendament de Nicolas de Sărăuad parce qu’il ne s’est pas presente dans un proces. 312. 8 septembre 1358, (Cenad). Le chapitre de Cenad confirme que Jacques, le fils de Budur, a vendu â Marguerite, la femme de Ladislas, ancien comes des Sicules la propriete Scentmiclos. 313. 10 septembre 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, le juge de la cour royale, remet le proces entre la veuve de Pierre de Terbeded et le magister Denis, le fils d’Etienne de Luâenec, ancien ban de Severin. 314. 15 septembre 1358, (Arad). Le chapitre de Arad confirme que Jacques, le fils de Budur, a vendu sa propriete Zenmiclos â la femme de Lachk, ancien comes des Siculus et â ses fils. 315. 15 septembre 1358, (Arad). Le chapitre de Arad confirme que Jacques, le fils de Budur, a vendu la propriete Zenmiclos â Jean et â Etienne, Ies fils de Pierre de Santău. 316. 15 septembre 1358, Kăllo. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat Szabolcs confirme l’assignation en justice des hospites de Satu Mare. 317. 15 septembre 1358, (Alba Iulia). Salomon, l’archidiacre de Turda, adjuge â Marguerite, la veuve de Nicolas, le quart qui lui convient, des proprietes de De-leni, Agriş et Buchtelku. 318. 18 septembre 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme la pro-longation de la mise en gage des proprietes Zalnoc et Chalanus. 319. 19 septembre 1358, Vişegrad. Nicolas, juge de la cour royale, demmande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance â la delimitation des proprietes Banligeth, Kalynhaza et d’autres. 320. 23 septembre 1358, Oradea. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne a ses fonctionnaires du comitat Satu Mare de lui envoyer pour juger lui — rrveme le proces d’entre Michel de Sanislău et Jean de Ciumeşti. 321. 9 octobre 1358, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Jean, le fils de Ladislas de Moisa, a vendu un quart de sa propriete Sînmartin â quelques nobles de Beclean. 322. 11 octobre (1358), Csenger. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat Satu Mare rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, que le procăs entre Michel de Sanislău et Jean de Vetiş sera envoye pour etre jugee devant lui. 323. 13 octobre 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, remet un proces auquel ont ete presentees des letres de creance donnees par le chapitre de Alba Iulia. 324. 13 octobre 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, demande aux fils de Nicolas, l’ancien voivode de la Transylvanie, de presenter des docummentes neccssaires â un proces. 325. 14 octobre 1358, Timişoara. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don â Be-nedict Himfy une propriete royale. 326. 20 octobre 1358, (Kdllâ). Le comes et Ies juges des nobles du comitat Szabolcs remet le procăs entre Ies nobles de Kâll6 et ceux de Nyirbâtor, ceux — ci etant representes par Dominique de Chioar. LIII www.dacoromanica.ro 327. 31 octobre 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, demande au chapitre de Oradea de prendre part â une assignation en justice. 328. 10 novembre 1358, {preş de Verpelăt). Nicolas Konth, palatin de Hongrie, confirme un objection contre l’envahissement d’une propriete par Pierre, le fils de Nicolas, ancien voivode de la Transylvanie. 329. 13 novembre 1358, {Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, l’assignation en justice de quelques nobles. 330. 15 novembre 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, confirme que le plenipotentiaire de Pierre de Cehăluţ a paye, au plenipotentiaire de Michel de Cetariu, la taxe qui convenait au juge. 331. 18 novembre 1358. Louis Ier, roi de Hongrie, accorde un privilfege aux religieuses de Buda Veche; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 332. 25 novembre 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, remet le proces entre Philippe, le preposă de l’eglise de Oradea, et des serfs de Dominique de Kystarkan. 333. 2 decembre 1358, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea d’envoyer son homme de confiance â la delimitation de quelques proprietes. 334. 7 decembre 1358, Vişegrad. Nicolas de Zeech, juge de la cour royale, confirme l’entente entre Ies nobles de Endenteluk et ceux de Luâeneă concernant le quart qui convenait â la fille, des leurs proprietăs se trouvânt en Hongrie et en Transylvanie. 335. 12 decembre 1358, {Agria). Nicolas, l’ăvâque de Agria, remet un procâs auquel prend part aussi Pierre, le fils de Nicolas, l’ancien voivode de la Transylvanie. 336. 16 decembre 1358. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit un privilege de la viile Sibenik; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 337. 16 decembre 1358. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit un privilâge de la viile Sibenik; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 338. 19 decembre 1358, Avignon. Le pape Innocent VI envoie un pallium ă Thomas, l’ancien Cvăque de Cenad, maitenant l’archeveque de Calocea. 339. 19 decembre 1358, Avignon. Le pape Innocent VI envoie aux eveque de Oradea et de Sirmiu le pallium demande par Thomas, archeveque elu de Calocea. 340. 19 decembre 1358, Avignon. Le pape Innocent VI annonce Thomas l’an-cien eveque de Cenad, â present l’archeveque elu de Calocea, qu’â la demande des eveque de Oradea et de Sirmiu, on a nomme Conrad dans la prepositure de Hant. 341. 20 decembre 1358, Avignon. Le pape Innocent VI charge l’ev que de Vesprim de se pourvoir pour Nicolas, le fils de Rudolph, le cure de Braşov, d’un canonicat dans le diocăse de la Transylvanie. 342. 30 decembre 1358, {Avignon). Elisabeth, reine de Hongrie, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Gregoire, le fils de Nicolas dans un canonicat de l’âglise de Oradea. 343. 30 decembre 1358, Avignon. Le pape Innocent VI ordonne â Dominique, l’evâque de la Transylvanie, de nommer Gregoire, le fils de Nicolas, dans un canonicat, dans l’ăglise de Oradea. 344. {30 decembre 1358, Avignon). Le pape Innocent VI charge l’eveque de la Transylvanie de creer pour Gregoire, le fils de Nicolas, un canonicat et une prebende dans la diocese de Oradea. 345. (30 decembre 1358, Avignon). Le pape Innocent VI charge l’âveque de la Transylvanie de creer un canonicat pour Pierre, le fils d’Andre. 346. (1359—1360). Louis Ier, roi de Hongrie, accorde un pnvilăge â dame Clara, la fille de Jean, le fils de Poussa de Zeer, pour Ies propriâtâs de son pere; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 347. (1359—1363). Arnauld de Caucina, envoye du pape en Hongrie et Polonie; au sujet des dîmes du pape, levees en Transylvanie. 348. (1359). Le pape Innocent VI aprouve la nomination de Paul de Cenad dans un canonicat de l’eglise de Alba Regală. 349. 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne de restituer â la veuve de Michel dit Kende de Rîu de Mori, Ies villages Rîu de Mori, Nucşoara et Ohaba — Sibişel. 350. 1359, (Sibiu). Le chapitre de Sibiu confirme que Ies habitants de Săcă-date ne sont pas coupables de l’accusation faite par le monastâre de Cirţa concernant un domaine. LIV www.dacoromanica.ro 351. 1359, Sibiu. Les sept districts saxons adjugent au village Săcădate la terre revendiquee-par la monastere de Cîrţa. •352. 7 janvier 1359, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que son homme de confiance, le canonique Cosme, a prit part avec Paul, le preposâ de Sibiu, et Nicolas de Hedruhwara â la delimitation de quelques proprietes. 353. 26 janvier 1359, Cojocna. Le comes et les juges des nobles du comitat Cluj declarent Jean, le fils de Paul innocent des accusation invoques par Ladislas de Andreashaza. 354. 1 fevrier 1359, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie demande au chapitre de Oradea d’envoyer son homme de confiance â l’assignation en justice de Pierre de Sanislău. 355. 1 fevrier 1359, (Mediaş). Les provinciales du district de Mediaş adjugent au'- village Veţel une pârtie d’une foret, pour laquelle ce village s’est juge avec les habitants de Basna. 356. 3 fevrier 1359, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur, certifie que Jacques, le fils de Mannus, est prăt de racheter deux chemins de la propriete de Deuşu, hypoteques par Demetrius de Tyburchteleke. 357. 4 marş 1359, (Buda). Le chapitre de Buda certifie que Nicolas et Pierre de Călăţele ont reţu de Thomas et Jean de Vasary la quatrieme pârtie de toutes les proprietes de la familie Vasary. 358. 13 marş 1359, (Buda Veche). Louis I”, roi de Hongrie, ordonne au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance au jugement, par ar-bitrage, de la querelle entre Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie et Do-minique, l’eveque de la Transylvanie. 359. 19 marş 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, transcrit deux privileges du roi Bela IV concernant des proprietes se trouvant en Yugoslavie; des dignitaires de Transylvanie sont mentionnes. 360. 27 marş 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme aux habitants des villes et aux hospites de Vinţul de Jos un privilâge du roi Carol Robert. 361. 28 marş 1358, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que Michel de Sanislău a fait objection contre l’alienation par les fils de Tyba de Kyde d’une pârtie de la propriete, Kyde. 362. 28 marş 1359, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Nicolas Konth, palatin de Hongrie, sur l’assignation en justice de Pierre, le fils de Michel, contre Jean de Ciumeşti. 363. 7 aurii 1359, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â Andre, le voivode de la Transylvanie, d’envoyer son homme de confiance â la nomination des habitants de Micăsasa et Valea Lungă, proprietaires de quelques domaines royaux, envahis par les nobles. 364. 24 aurii 1359, Vişegrad. Nicolas, l’archeveque de Strigoniu, certifie un acte de Nicolas, l’ancien archeveque de Strigoniu, pour la monastere de Cîrţa. 365. 25 avril 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un acte du roi Andrei II, pour le monastere de Cîrţa. 366. 25 aurii 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un privilege; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 367. 28 avril 1359, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie, remet le proces entre Pierre de Sanislău et les nobles de Ciumeşti. 368. 31 avril 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un privilege du roi Bela IV; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 369. (1 mai 1359, Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, que Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, ne s’est pas presente au jugement, par arbitrage, dans le proces entre lui et Dominique, l’evâque de la Transylvanie. 370. 2 mai 1359, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme l’objection de Thomas de Reghin concernant les proprietes de Ţagu, Sînmihai et Torzaltelku. 371. 8 mai 1359, Vişegrad. Louis I**, roi de Hongrie, ordonne que Nicolas, le fils de Nicolas de Resighea, ne soit juge en aucune querelle jusqu’â sa majorite d’âge. 372. 8 mai 1359, Alba-Iulia. Andrâ, voîvode de la Transylvanie, accord, â l’evâque et au chapitre de la Transylvanie, les dîmes qui conviennent des villages appartenant aux cites Ciceu, Unguraş, Lita, Cetatea de Baltă, Gogan-Varolea et Deva. 373. 25 mai 1359, Vişegrad. Andre, voîvode de la Transylvanie, confirme LV www.dacoromanica.ro l’entente entre Ladislas de Sărmăşag et ses freres, d’une part, et Etienne de Sam-şod et ses freres, d’autre part, concernant Ies proprietes Sceentelek et Masatelek. 374. 17 mai 1359, Avignon. Le pape Innocent VI ordonne â l’eveque de la Transylvanie et â l’archidiacre de Hunedoara que Jean, le fils de Simon, soit installe dans un canonicat du diocese de Oradea. 375. 18 mai 1359, {Avignon). Benoît, le messager du roi de Hongrie, demande et obtient de pape Innocent VI pour Blasius le fils d’Andre, ecclesiastique du diecese de Cenad, un benefice dans le meme diocăse. 376. 18 mai 1359, (Avignon). Le pape Innocent VI fait don â Blasius le fils d’Andre un benefice dans le diocăse de Cenad. 377. 18 mai 1359, (Avignon). Benoît, le messager du roi de Hongrie, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Paul de Debreţin, ecclesiastique dans le diocese de Oradea, dans un canonicat du diocese de Gyor. 378. 18 mai 1359, (Avignon). Benoît, le messager du roi de Hongrie, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Jacques le fils d’Andre dans un canonicat de l’eglise de la Transylvanie. 379. 18 mai 1359, (Avignon). Benoît, le messager du roi de Hongrie, demande et obtient, de pape Innocent VI le pardon des peches sur le compte de Michel le fils d’Andre ecclesiastique de l’eglise de la Transylvanie. 380. 18 mai 1359, (Avignon). Benoît, messager du roi de Hongrie, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Pierre le fils d’Andre dans un canonicat â l’attente d’une prebende dans l’eglise de Oradea. 381. 18 mai 1359, (Avignon). Le pape Innocent VI, fait don â Pierre le fils d’Andre un canonicat dans l’eglise de Oradea. 382. 18 mai 1359, (Avignon). Andre, voivode de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Paul, le fils de Nicolas, dans un canonicat de l’eglise de Transylvanie. 383. 18 mai 1359, (Avignon). Andre, voivode de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI le pardon des peches sur le compte de son ecuyer Jean. 384.8 mai 1359, Avignon. Andre, voivode de la Transylvanie, demande et obtient de pape Innocent VI, la nomination de Jean, le fils de Simon, dans un canonicat de l’eglise de Oradea. 385. 19 mai 1359, (Alba-lulia). Le chapitre de Alba-Iulia confirme que Pierre, le fils de Michel de Jara, a donne aux fils d’Albert la propriete Toty et deux moulins de la propriete Secuşigiu en echange de la propriete Legii. 386. 28 mai 1359, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme l’objection faite par la femme de Thomas de Aluniş, concernant Ies proprietes Cătina, Ţagu et Feldioara. 387. 2 juin 1359, (Avignon). Louis I“, roi de Hongrie, demande et obtient de pape Innocent VI de r6server un canonicat, une prebende et l’office de custos, dans l’eglise de Oradea pour Nicolas, le fils d’Arnold. 388. 2 juin 1359, (Avignon). Le pape Innocent VI reserve â Nicolas, fils d’Arnold, un canonicat une prebende et l’office de custos dans l’ăglise de Oradea. 389. 2 juin 1359, (Avignon). Le pape Innocent VI răserve l’archidiaconat de Szabolcs qui va devenir vacante par la nomination de Nicolas fils d’Arnold dans un canonicat â Oradea, pour, Jean dit Alexandre. 390. 2 juin, 1359, Sibiu. Dominique le prepose de Zips adjuge aux Saxons de Barna une foret qui appartient de Cetatea de Baltă. 391. 28 juin 1359, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte au roi Louis Ier qu’il a envoye un homme de confiance â la levee de nouveaux signes de limite sur Ies proprietes Micălaca, Cemperd, Milova şi Tisa Nouă. 392. 4 juillet 1359, Sîntimbru. Dominique, voice-voîvode de la Transylvanie, confirme la plainte de Nicolas dit Wos et de ses freres contre Ies hospites de Sic pour l’envahissement de quelques morceau de terre qui appartenaient au village Sîntejude. 393. 22 juillet 1359, Vlşegrad. Louis I«, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea de’envoyer son homme de confiance â la dălimitation de la proprietă Păţal et d’autres et â la nomination d’AndrS, Benoît et Paul, leurs proprietaires. 394. 27 juillet 1359, Vijegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne aux Sicules de Sepsi de restituer ă quelques nobles de Hăghig Ies proprietăs envahies par eux-m&mes. LVI www.dacoromanica.ro 395. (15) aout 1359, Trogir. Les envoyes de Louis Ier, roi de Hongrie, accorde des privilăges commerciaux â la viile Trogir; Grigore, le custos de Oradea, este mentionne. 396. 9 aoăt 1359, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â Pierre, vice-voîvode de la Transylvanie, de chercher si le serviteur d’Etienne, l’ancien cha-telain d’Unguraş et Ciceu, a occupe, par force, le morceau de terre Tyburczthelke. 397. 11 aout 1359, Turda. Andre, voivode de la Transylvanie confirme que Nicolas dit Wos et ses frferes ont arrete les fils et les neveux d'Albert de vendre la propriete Legea. 398. 11 aout 1359, Turda. Andre, voivode de la Transylvanie, confirme que Elie de Juc, a arrete les fils et les neveux d’Albert de vendre la propriete Legea. 399. 15 aout 1359. Louis I<=r, roi de Hongrie, affermit un acte du chapitre de Alba Regală; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 400. 29 aout 1359. Louis I<=r, roi de Hongrie, fait don aux fils du Roumain Ladislas les proprietes Recaş Chizătau pour les Services rendus, entre autres l’expe-dition en Valachie en 1330. 401. 30 aoăt 1359. Louis Ire, roi de Hongrie, ordonne que les querelles des gens de Slovenie soient presentees devant le ban de la Slavonie; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 402. 1 septembre 1359, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de la Transylvanie, rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, que apres l’enquete faite resulte que la pro-.priite Tyburchthelke appartient au monastere de Cluj-Mănăştur. 403. 1 septembre 1359, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Jean de Sînmiclăuş et ses fils ont hypotheque leur maison et leur cour â Jean et â d’autres. 404. 3 septembre 1359, Cristiş. Dominique, vice-voîvode de la Transylvanie, confirme l’objection de Thomas, le fils de Denis de Reghin, concernant la propriete Bengh. 405. 6 septembre 1359. Louis I“, roi de Hongrie, ennoblit Gregoire et ses fils, anciens serfs de la cite Kemluk; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 406. 17 septembre 1359, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba Iulia rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, que les Sicules de Sepsi refusent de rendre aux nobles de Hăghig les proprietes occupees. 407. 18 septembre 1359. Dominique, vice-voîvode de la Transilvanie, confirme que Marguerite, la veuve de Nicolas, le fils de Iwanka de Turda Nouă, a assigne en justice les nobles de Deleni pour quelques parties des proprietes Deleni, Agriş, Egeres et Buchtelku. 408. 22 septembre (1359, Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, qu’il a envorye son homme de confiance â la delimitation et â la nomination comme propriStaire des quelques domaines des nobles de Păţal. 409. 25 septembre 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme son acte rendu aux religieuses de Oradea; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 410. 27 septembre 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme les libertes de la viile Zegrepcanina; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 411. apres 6 octobre (1359) — 6 decembre 1360. Pierre, vice-voîvode de la Transylvanie, confirme que Ladislas, l’abbe de Cluj-Mănăştur et Nicolas de Ty-burchteleke presenteront leurs proces devant les juges des nobles du comitat Cluj. 412. 12 octobre 1359, (Oradea). Le chapitre de Oradea communique a Andră, le voivode de la Transylvanie, qu’ il a envoye un homme de confiance pour l’in-stallation de la dame Elisabeth dans la possession d’une pârtie du domaine Pele. 413. 22 octobre (1359), Vişegrad. Andre, voîvode de la Transylvanie, adjuge la pârtie qui convient comme le quart du â la fiile du domaine Pele, â la dame Elisabeth, la femme de Thomas. 414. 23 octobre 1359, Avignon. Le pape Innocent VI, permet â Gregoire eveque elu de Cenad, pour qu’il soit sacre eveque. 415. 26 octobre 1359, (Avignon). Le pape Innocent VI confirme la nomination de Nicolas, dit Bako, dans un Office d’archidiacre de Pâncota. 416. 12 novembre 1359. Le cardinal Guillaume demande et obtient de pape Innocent VI la nomination de Thomas de Darabous dans un canonicat et une prcbende de l’eglise de Cenad. 417. 12 novembre 1359, (Avignon). Le pape Innocent VI nome Thomas Da-rabaus dans un canonicat de l’ăglise de Cenad. LVII www.dacoromanica.ro 418. 12 novembre 1359, (Avignon). Le pape Innocent VI ordonne aux juges de s’interesser d’obtenir un canonicat et une prebende dans l’eglise de Cenad, pour Thomas Darabous. 419. 12 novembre 1359, (Avignon). Le pape Innocent VI nomme le cure, Thomas Darabous, dans un canonicat de l’eglise de Cenad. 420. 19 novembre 1359, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme qu’Andre de Tunyog a hypotheque sa pârtie de la propriete Tunyog â Jean de Cehăluţ. 421. 29 novembre 1359, Alba lulia. Louis Ier roi de Hongrie, fait don â..Paul de Wechee une pârtie de la propriete Geresd. 422. (4) decembre 1359, Alba lulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Alba lulia d’envoyer son homme de confiance pour faire une enquete sur l’occupation de la proprietă Proştea par -Ies Saxons de Cincu. 423. (8 decembre) 1359, Alba lulia. Denis, voivode de la Transylvaniei, confirme l’entente entre Nicolas dit Wos, Thomas le Rouge et Dominique, hospes de Cojocna, dans la querelle concemant le voi de quelques boeufs. 424. 10 decembre 1359, Alba lulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au.con-vent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance a l’installation de Jean. fils d’Hector, et de Jean de Recea proprietaires des domaines Palvara et Recea Mică. 425. 12 decembre 1359, Alba-lulia. Louis Ier, roi de Hongrie,«ordonne au chapitre de Alba lulia, d’envoyer un homme de confiance pour sommer Ies- nobles de Galda de se presenter au jugement avec Marguerite, la veuve d’Etienne de Galda. 426. 13 decembre 1359, Alba lulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne,.au chapitre de Alba lulia d’envoyer un homme de confiance au recouvrement, par Ladislas de Blaj, d’une terre envahie par Ies hospites- de Vorumloc.. 427. 13 decembre 1359, Alba-lulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne” au chapitre de Alba lulia de nommer le convent de Cluj-Mănăştur proprietaire.,du domaine Apaty. 428. 13 decembre 1359, Sintimbru. Pierre, vice-voivode de la Transylyanie, confirme que Jean, le fils de Dominique de Juc, a ar re te Ies hospites de Bonţida et d’autres d’exploiter la foret Frasinul. 429. 15 decembre 1359, Alba-lulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Alba lulia d’envoyer son homme de confiance a l’installation d’Egidius de Sincel dans le domaine Zoltam. 430. 15 decembre 1359, Alba-lulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne .au voivode de la Transylvanie de faire une enquete sur la plaintc contre l’envahişs-ment de quelques parties des proprietes Ţentea et Coasta, par le chatelain ,de Unguraş et Ies communautes des villages Bonţida et Zeeg. 431. 18 decembre 1359, (Alba lulia). Denis, voivode d'' la Transylvanie, or-donne au magister Pierre, fils de Bethlen, chatelain d’Unguraş et â Ladislas de Bonţida de restituer Ies terres de Jean dit Pagan. 432. 20 decembre 1359, Alba lulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne .a .ses douaniers de Transylvanie de permettre le passage, vers Buda, de trois chars Gharges qui appartenaient ă des habitants de la viile de Sibiu. 433. 20 decembre 1359, Alba lulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au convent de Cluj-Mănăştur. d’envoyer un homme de confiance â Ia recherche de la plainte d’Etienne. le fils de Jacques, contre Andre, le fils de .Denis, chatelain de Bologa, quia pille Ia propriete Bicălatu. 434. 21 decembre 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un acte du chapitre de Alba lulia pour Ies mineurs „allemands“ de Baia de Arieş. 435. 21 decembre 1359. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme un pcivilege accorde par le roi Carol Robert ă la viile de Turda. 436. 21 decembre (1359, Alba lulia). Le chapitre de Alba lulia rappojrte. a Louis Ier, roi de Hongrie, sur l’installation du convent de Cluj-Mănăştur dans la possession de domaine Apaty. 437. 22 dâcembre (1359, Alba-lulia). Le chapitre de Alba lulia rapporte a Louis Ier, roi de Hongrie, la mise, de Ladislas et Andrâ, dans la possession .d’une terre envahie par Ies hospites de Vorumloc. 438. 29 decembre 1359, (Cluj-Mănăştur). Le convent de i Cluj-Mănăştur rapporte â Louis Ier, roi de Hongrie, qu’il â envoyer un homme de confiance â la delimitation des proprietes Palvara et Recea. 439. 30 decembre 1359, Alba lulia. Louis Ier, roi de Hongrie, demande au cha- LVTII www.dacoromanica.ro pitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance â l’assignation en justice de Bybarch, voivode des Roumains de Hălmagiu. 440. 1360, .Vişegrad. Etienne, juge de la cour royale, demande au chapitre de Oradea d’envoyer som homme de confiance â la delimitation de la propriete Mu-zsaj. 441. 1360. Le comes de Cluj confirme que Mykola, le fils de Jean de De-zimir, s’est oblige de payer 29 marks comme ranţonement pour l'homicide de Paul. 442. 1 janvier 1360, Alba Iulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â De-nis, voivode de la Transylvanie, de restituer â Nicolas et Ladislas la propriete Britonia, en la separant de la cite royale Haţeg. 443. 1 janvier 1360, Alba Iulia. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Alba Iulia de faire une enquete sur la plainte de Ladislas, l’abbe de Cluj-Mănăştur, concernant Ies dommages faites par Mykola, le fils de Jean de Dezmir. 444. 3 janvier 1360, Alba Iulia. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme, que Jean, le fils de Dominique de Juc, â arrete Ies hospites de Bonţida d’exploiter la foret Frasinul. 445. 6 janvier 1360, Turda. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â Denis, voivode de la Transylvanie, de defendre Ies fils de Pierre de Curciu dans la possession des proprietes Curciu et Şaroş. 446. 6 janvier 1360, Turda. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne â Denis, voivode de la Transylvanie, de mettre la fille de Adrian de Galda en ses droits du quart qui lui convient. — 447. 10 janvier 1360. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme en forme de pri-vilege, deux lettres pour Pierre, le fils de Michel de Iara, vice-voîvode de la Transylvanie, concernant la donation de la pripriete Oarda de Jos. 448. 11 janvier 1360, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme une objection concernant Ies droits sur la propriete Daia. 449. 13 janvier 1360, (Cluj-Mănăştur>. Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Jacques, le fils de Mannus de Căianu, a hypotheque deux fois des tenures de la propriete Deuşu â Nicolas dit Was. 450. . Le pape Innocent VI,- reserve pour Nicolas de Leucha un canonicat et une prebende. 505. 29 juillet 1360, (Villeneuve-les-Avignon). Le pape, Innocent VI, demande a l’evăque de Vat d’introduire Nicolas de Leucha dans le canonicat qu’on a jusqu’â present Dominique, eveque elu de Cenad. 506. (7 aout) aout 1360, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Nicolas Malach de Uroiu a hypotheque aux nobles de Rapolt sa propriete Tămăşasa. 507. 9 aout 1360, (a câte de Gătaia). Nicolas Konth, palatin de Hongrie, re-met â plus tard le proces entre Dominique, le fils de Heem, concernant Ies droits de propriete sur Ies domaines Zeuren, Ozyag, Bokrand et Ezeriş. 508. 13 aoăt 1360, Vişegrad. Louis I«, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea d’enqueter sur la plainte de Ladislas, le fils de Jean, dit Lengel. . 509. 14 aout 1360, (Villeneuve-les-Avignon). Paul, l’eveque de Freising, demande et obtient de pape Innocent VI la mise de Nicolas d’Arnold en possession de quelques dignites ecclesiastiques en Allemaigne etant preţ â renoncer entre autre a l’office de custos de l’eglise de Oradea. 510. 20 aoăt 1360, Vişegrad. Louis Ier, roi de Hongrie, fait don ype terre a Pierre, le fils de Jean de Kathul, le domestique de Denis, voivode de Ia Tran-sylvanie. 511. 27 aout 1360, Oradea. Filip, prepose de l’eglise de Oradea, confirme l’entente entre Ies fils de Choka de Told et Ies fils de Doja de'Debreţin. 512. 22 septembre 1360, Sintimbru. Pierre, vice-voîvode de la Transylvanie demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance pour enqueter une plainte concernant la douane prise aux hospites de Cluj. 513. 24 septembre 1360, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte a Louis I«, roi de Hongrie, sur la delimitation des proprietăs Hodas et Radalf. 514. 27 septembre (1360), Cluj-Mănăştur. Le convent de Cluj-Mănăştur rapporte a Peteu, vice-voîvode de la Transylvanie sur l’enquete concernant la douane prise aux hospites de Cluj qui passent par Jimbor. 515. 3 octobre 1360, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis I«, roi de Hongrie, sur l’enquâte sur quelques violences. 516. 5 octobre 1360, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que la-veuve d’Etienne, le fils de Ladislas de Szakoly, a fait don quelques chevaux â sa fille Helene et â son gendre Leukus. 517. 6 octobre 1360, (Agria). Le chapitre de Agria confirme que Ladislas, le fils de Thomas, le fils de Laurent de Tileagd, a fait objection contre le partage de quelques proprietes. 518. 9 octobre 1360, Turda. Denis, voivode de la Transylvanie, eonfirme que Ies nobles de la Transylvanie sr.nt arrives â une entente avec l’eveque de la.Transylvanie concernant la levăe des impâts dus a l’eglise. 519. 9 octobre 1360, Turda. Denis, voivode de la Transylvanie, confirme que Ies nobles de la Transylvanie ont affermit de nouveau leur entente avec l'eveque de la Transylvanie concernant Ies dîmes.__ 520. 11 octobre 1360, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme l’objection de Thomas, le fils de Laurent de Tileagd, concernant le partage de quelques proprietes. 521. 12 octobre 1360, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que Ladislas, le fils de Thomas de Tileagd, â arrete son pere et ses parents du partage de quelques proprietes. 522. 13 octobre 1360, Turda. Denis, voivode de la Transylvanie, deip'ânde au chapitre de Alba-Iulia, d’envoyer son homme de confiance â l’installation de Benoît, le fils de Jean de Hăghig, dans la possession d’une moitie du domaine Deaj. ' 523. 13 octobre 1360, Turda. Denis, voivode de la Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance pour l’installation de Michel et Andre de Hăranglab dans la possession d’une moitie du domaihie Deaj. 524. 13 octobre 1360, Turda. Denis, voivode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur de nommer Catherine, la fille d’Emeric de -Agriş et Jacques, le fils de Jean, le Sicule, dans la possession de leurs droits des* domaines Deleni, Agriş et Buch. LXII www.dacoromanica.ro 525. 13 octobre 1360, Turda. Denis, voivode de la Transylvanie, demande au convent-'de Cluj-Mănăştur d’intervenir pour que Marguerite, la fille de Paul le Sicule, soit mise en possession du quart, que lui revenait coirune fille. 526. 14 octobre 1360, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte a Louis Ier, roi de Hongrie, sur le partage des propriătăs des nobles de Tileagd. •527. 17 octobre 1360, Turda. Pierre, voivode de la Transylvanie, confirme que Ies fils de Ladislas de Anduriaszdhaza ont donnă des pleins pouvoirs l’un â l’autre et ont donnă des pouvoir en meme temps â Jacques, le diacre et â Paul le Grand pour la reprăsentation devant Ies juge de la Transylvanie. 528. 19 octobre 1360, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Ies fils de Jacques de Ciunga ont cedă â Dominique, le fils de Laurent de Dumbrău, la quatrieme pârtie de la propriăte Ciunga. 529. 20 octobre 1360, Vişegrad. Etienne Bubek, juge de la cour royale, confirme le partage de propriătes entre Ies nobles de Tileagd. 530. 2 novembre 1360, Sîntimbru. Denis, voivode de la Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia, de donner aux fils de Ladislaus de Nimigea une copie d’aprăs Ies actes gardes dans l’archive du chapitre, concernant leurs possessions. 531. 11 novembre 1360, (Cluj-Mănăştur). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Nicolas, le fils de Jacques de Căţălu, â donne le quart du â sa fille, de la propriete Căţălu, aux nobles Helene et Catherine. 532. 11 novembre 1360, (Alba-lulia). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme une entente concernant une propriete qui se trouve entre Csonthara et Copand. 533. 14 novembre (1360) — 18 novembre (1368), Oarda. Pierre, vice-voîvode de la Transylvanie, ordonne â Etienne, son fonctionnaire de Sîntimbru de prendre des mesures pour le dedommagement d’Etienne de sibiu et des autres qui ont ete pilles. 534. 17 novembre 1360. Louis Ier, roi Hongrie, transcrit deux lettres concernant la propriete Starosan; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 535. 18 novembre 1360, Sîntimbru. Denis, voivode de la Transylvanie demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance pour l’installation du chapitre de Alba Iulia dans la possession du domaine Zlagna. 536. 25 novembre 1360, Vişegrad. Nicolas Konth, palatin de Hongrie, remet le proces concernant l’occupation des proprietes Zoxuren, Azyhag, et Bokrand â plus tard. 537. 25 novembre 1360. Pierre, vice-voîvode de la Transylvanie, remet le proces concernant la quatrieme pârtie de la propriete Ciunga, â plus tard. 538. 26 novembre 1360, Sintimbru. Denis, voivode de la Transylvanie demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance au partage d’une terre et d’une moitie de la cite Balwanus. 539. 28 novembre 1360. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme Ies nobles de Lapuch dans la possession du domaine Karin; des dignitaires de la Transylvanie sont mentionnes. 540. 12 decembre 1360. Kâllo. Les vice-comites et Ies juges des nobles du comitat Szabolcs confirme une plainte contre Etienne, le fils du hospes Etienne de Dorolţ, qui a tue un serf. 541. 14 decembre 1360, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de la Transylvanie, demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme de confiance pour faire une enquete sur le soustraction de quelques actes de Nicolas, le fils du ban Siomon de Dîrlos. 542. 18 decembre 1360, Sîntimbru. Pierre, vice-voîvode de la Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance pour faire une enquete sur l’assassinat de Nicolae de Tiburchetelku par Etienne de Silvaş et d’autres â l’instigation des habitants, de Chinteni. 543. 19 decembre 1360, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur, confirme quee la propriete Zlagna a etă mise dans la possession du chapitre de Alba Iulia. 544. 21 decembre 1360, (Alba-lulia). Le chapitre de Alba Iulia rapporte â Denis, voivode de la Transylvanie, sur le partage d’une terre et d’une moitiă de la forteresse de Baluanus. 545. 23 decembre (1360, Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia rapporte â Pierre, vice-voîvode de la Transylvanie, sur les resultats de l’enquete concernant l’assassinat de Nicolas de Tyburchetelku. LXIII www.dacoromanica.ro 546. 25 decembre 1360. Louis Ier, roi de Hongrie, exempte Ies serfs du mo-nastere de Toplica de quelques dîmes; des dignitaires de la Transylvanie sont men-tionnes. 547. 28 decembre 1360. Louis Ier, roi de Hongrie, confirme une sentence; des dignitaires de la Transylvanie sont raentiones. 548. 30 decembre 1360, {Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia transcrit, â la demande de Dominique, voivode de la Transylvanie, un acte pour Ladlslas, le fils de Gylet. LXIV www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 1 1356 ianuarie 6 (in festo Epiphaniarum domini),» (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că nobilul Mihail, fiul lui Gheorghe de Sanislău (Zanyzlo) a dat lui Colys, fiica lui Ioan, fratele decedat al aceluiaşi Mihail, jumătate din partea sa de moşie din moşia Leta (Leta), aflată în comitatul Szabolcs (Zaboch), atît ca drept cuvenit fiicei, cit şi pentru zestrea şi darurile de nuntă cuvenite mamei sale, fiica lui Nieolae zis Zeuke de Domohida (Damanhyda). Arh. Naţ. Magh., Arh. fam. Perenyi, III, 11 şi Arh. fam. Kâllay, nr. 1123. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg, VI, p. 417—418. REGEŞTE. Kâllay, II, p. 33, nr. 1169. 2 1356 ianuarie 8, (Oradea). Capituli ecclesiae Varadiensis privilegialis, anno verbi Incarnaţi M.CCC.LVI. in octavis diei Strenarum emanata, declarabat quod nobilis domina, coniux magistri Ladislai, filii Bricii de Bator, filia videlicet magistri Mauricii, filii Nicolai, quondam Nicolai wuoyuodae de Medgyes, Anna vocata, cum eodem magistro Ladislao, consorte suo, ab una, parte vero ex altera Demetrius, filius Georgii et procurator nobilis viri magistri Simonis, filii eiusdem magistri Mauricii, pro eodem domino suo, cum sufficientibus litteris procuratoriis domini Ludouici regis, generali-ter ad alia multa et specialiter ad infrascripta, ordinatus et constitutus, coram dicto capitulo constituti, litteras patentes eiusdem domini Ludouici regis, Budae, festo beati Nicolai confessoris, anno domini M.CCC.LI ema-natas. (DRH — C., voi. X, nr. 83), anno 1355, Kalendas Ianuarii ab eodem confirmatas (ibidem, nr. 363), dicto capitulo praesentassent, continentes quod viris nobilibus magistris Ladislao, filio Ioannis, filii Bricii de Bator, cum sufficientibus capituli Varadiensis procuratoriis litteris, pro nobili domina, Anna vocata, consorte sua, filia magistri Mauricii de Medgyes, ab una, et magnifico viro Simone, filio eiusdem Mauricii, fratre dictae dominae uterino, parte ab altera, personaliter coram dicto domino Ludouico constitutis, propositum et relatum extitisset, per eosdem, quod in causa, quam eadem nobilis domina, Anna vocata, ratione quartae filialis et omnium suorum iurium in possessionibus avi-ticis ac paternis et per nobilem dominam, olim consortem magnifici viri, 5 Documenta R maiuae Historica — Voi. XI 1 www.dacoromanica.ro Nicolai, waiuodae Transsiluanae, avi et aviae eorundem, ipsis iure na-turalis genealogiae seu aviticitatis titulo iuridico devolutis contingentium, ex ipsius domini Ludouici beneplacito et consensu, ordinantibus et com-ponentibus prelatis et baronibus, in eisdem litteris nominatim conscriptis» ad tăiem pacis et concordiae devenissent unionem, perenniter duraturam» ut eadem nobilis domina Anna, omnia sua tenuta possessionaria, quam et alia iura, modo quo supra, ipsam contingentia, in possessionibus avi-ticis et paternis et ab avo devolutis, ipsi magistro Simoni, fratri suo» et suis heredibus, cum ob amorem intimae fraternae dilectionis, tum etiam ob conditionem infrascriptam, relaxasset et remisisset in perpe-tuum, omnem iuris proprietatem et dominii sui excipiendo de eisdem. Idemque magister Simon, in omnimoda satisfactione remissionis et resignationis iurium praemissorum, quoddam castrum suum, Somlyo vo-catum, prope fluvium Karazna existens, cum portionibus ad idem per-tinentibus et villis Somlyo, Perechen, Csehi et Gyortelek, ac Hidweg vocatis, cum tributo in eadem Hidweg exigi consueto, item possessionem Mikloslaka in partibus Transsiluanis, iuxta fluvium Morus, in Alba sitam comitatu, cum omnibus utilitatibus, molendini,1 sylvis, nemoribus, foe-netis et pertinentiis universis, sub eisdem metis et terminis, quibus per eundem habiter extitissent et possessae, memoratae nobili dominae, Annae» sorori suae carissimae, et, per eam, suis heredibus, heredumque successo-ribus, nihil iuris, nihilque dominii sibi in eisdem, et suis posteris, re-servando, dedisset, contulisset, iure perpetuo et irrevocabiliter possiden-das, tenendas et habendas, tali vinculo per partes assumpto quod, si ipsa domina vel sui heredes, utriusque sexus, solatio destituerentur liberorum, memoratum castrum et possessiones, superius nominatae, in ius et proprietatem eiusdem magistri Simonis et suorum successorum, non obstante aliquo litis intermedio, devolvantur. Si vero ipsum, simili modo, deficere contingeret, omnes possessiones et iura eandem dominam Annam modo praemisso contingentia et quae ob personam aviae suae in possessionibus Medgyes et Izdencz vocatis possent contingere, iure successionis in proprietatem et dominium dictae dominae Anna et suorum heredum sexus utriusque devolverentur. Praeterea, quia avus et pater dicti magistri Simonis aliquas parti-culares possessiones de possessionibus ad ipsam Somlyo pertinentibus abscissas, scilicet Ujjlak, Sudak, etc.2, Nicolao, germano eiusdem, item possessionem Szech, Ladislao et Petro, contulisset3 perpetuo iure pro fidelitatibus eorundem; ipsas Ujjlak et Zeech possessiones sub eisdem metis et terminis, quibus donatae extitissent et prout instrumenta eorundem super donatione demonstrarent, nil addendo, nil minuendo, ipsis nobilibus pari voto reliquissent. Assumsisset etiam idem magister Simon» et suos obligasset successores, dictam dominam Annam eiusdemque pos-teritatem ab omnibus impetitionibus in facto dictorum castri et possessio-num ipsis datarum et perpetuatarum, ordine iuris defendere et expedire; quod si facere non vellet, extunc possessiones possessionibus praedictis in qualitate et quantitate similes de suis possessionibus dare et statuere teneretur; et quod nec ipsa domina et nec eiusdem successores litis ma-teriam vel quaestionis, super praemissis negociis et possessionariis iuribus praedictis, contra ipsum magistrum Simonem vel suos successores susci-tando movere valeant ullo unquam temporis in processu; quod si facere 2 www.dacoromanica.ro attentarent, motae suscitataeque quaestionis poena convincantur. Certis4 etiam clausulis litteris in eisdem expressatis. Hanc, igitur, ordinationem et concordiae ac pacis informationem5, prout in dictis litteris regiis continetur, nihil addendo nec aliquid immU' tando, eadem domina, consors ipsius magistri Ladislai, filia videlicet quondam magistri Mauricii de Medgyes, Anna vocata, propria in persona coram dicto capitulo constituta, acceptam, ratam habuisset atque firmam, et oretenus eandem confitendo, confirmasset. De cuius dominae confessione, ratificacione et confirmatione prae-diclae reformationis pacis seu ordinationis idem Demetrius, procurator praefati magistri Simonis, vigore praedictarum procuratoriarum, conten-tus extitisset, consimili modo eandem ratificando et confirmando, vice et nomine domini sui saepius nominati. (Nicolae de Gara, palatinul Ungariei, scrie într-o sentinţă a sa din 1409): Privilegiul capitlului din Oradea, dat în anul întrupării cuvîntului o mie trei sute cincizeci şi şase, la octavele Anului nou, arată că, înfă-ţişîndu-se înaintea zisului capitlu nobila doamnă numită Ana, soţia magistrului Ladislau, fiul lui Bricciu de Bator, adică fiica magistrului Mauriciu, fiul lui Nicolae de Medieş, adică al răposatului voievod Ni-colae, împreună cu acel magistru Ladislau, soţul ei, pe de o parte, iar pe de altă parte Dumitru, fiul lui Gheorghe şi împuternicitul nobilului bărbat, magistrul Simion, fiul aceluiaşi magistru Mauriciu, în numele acelui domn al său, rînduit şi trimis cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare a domnului Ludovic regele, pentru alte multe (treburi) îndeobşte şi îndeosebi pentru cele de mai jos, au înfăţişat zisului capitlu o scrisoare deschisă a aceluiaşi domn Ludovic regele, dată la Buda, la sărbătoarea fericitului Nicolae mărturisitorul6, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu (DRH — C, voi. X, nr. 83), (întărită de acelaşj, în anul o mie trei sute cincizeci şi cinci, la calendele lui ianuarie7 (ibidem, nr. 363)), în care scrie că, înfăţişîndu-se înşişi înaintea zisului domn Ludovic, nobilii bărbaţi magiştrii Ladislau, fiul lui Ioan, fiul lui Bricciu de Bator, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare a capitlului din Oradea, pentru nobila doamnă numită Ana, soţia sa, fiica magistrului Mauriciu de Medieş, pe de o parte, iar pe de alta măritul bărbat Simion, fiul aceluiaşi Mauriciu, frate bun al zisei doamne, s-a spus şi s-a arătat de către aceştia că în pricina pe care acea nobilă doamnă numită Ana (o avea, cu privire la) a patra parte cuvenită fiicelor şi la toate drepturile ce îi privesc pe ei din moşiile strămoşeşti şi părinteşti, ce le vin lor după lege prin nobila doamnă, răposata soţie a măritului bărbat Nicolae, voievodul Transilvaniei, bunicul şi bunica sa, moşii trecute asupra lor prin dreptul coborîrii fireşti sau în temeiul dreptului consfinţit de lege al moştenirii de la strămoşi, ei au ajuns cu încuviinţarea şi învoirea acelui domn Ludovic, prin rînduiala şi mijlocirea prelaţilor şi baronilor arătaţi pe nume în acea scrisoare, la această învoială de pace şi înţelegere, care să dăinuiască în veci; că acea nobilă doamnă Ana, atît din dragostea adîncă a iubirii frăţeşti, cît şi în temeiul legămîntului de mai jos, a lăsat şi a hărăzit pe veci acelui magistru Simion, fratele său, şi moştenitorilor săi toate stăpînirile sale de moşie, 3 www.dacoromanica.ro cît şi celelalte drepturi ce o privesc pe ea, în chipul de mai sus, din moşiile strămoşeşti şi părinteşti şi cele trecute asupra ei de la bunici, lăsîndu-se de tot dreptul ei de proprietate şi de stăpînire asupra acestora. Iar acel magistru Simion, întru răsplătirea deplină a hărăzirii şi lăsării drepturilor de mai sus, a dat şi a dăruit sus-pomenitei nobile doamne Ana, sora lui preaiubită, şi, prin ea, moştenitorilor ei şi urmaşilor moştenitorilor ei, o cetate a lui numită Şimleu, aflătoare aproape de rîul Crasna, cu părţile (de moşii) ce ţin de ea şi cu satele numite Şimleu, Pericieu, Ceheiu, Giurteleku şi Hidig, cu vama ce se obişnuia a se lua în Hidig; de asemenea, moşia Micoşlaca din părţile Transilvaniei, aşezată lîngă rîul Mureş, în comitatul Alba, cu toate foloasele, morile, • pădurile, dumbrăvile, fînaţele şi toate cele ce ţin de ele, între aceleaşi semne şi hotare între care fuseseră ţinute şi stăpînite de el, fără a păstra pentru sine şi pentru urmaşii săi nici un drept şi nici o stăpînire asupră-le, spre a le stăpîni, ţine şi avea pe veci şi nestrămutat. Părţile luînd asupra lor următorul legămînt şi anume, dacă acea doamnă sau moştenitorii ei, fie bărbaţi, fie femei, ar fi lipsiţi de mîngîierea unor copii, atunci pomenita cetate şi moşiile numite mai sus vor trece în dreptul de stăpînire a acelui magistru Simion şi al urmaşilor săi, fără a se ţine seama de ivirea vreunei judecăţi. Iar dacă s-ar întîmpla ca el să moară în acelaşi, chip, atunci toate moşiile şi drepturile ce privesc pe acea doamnă Ana în felul de mai sus, şi cele ce ar putea s-o privească în numele bunicei sale cu privire la moşiile numite Medieş şi Izdencz vor trece prin drept de moştenire în proprietatea şi stăpînirea pomenitei doamne Ana şi a urmaşilor ei, fie bărbaţi, fie femei. Pe lîngă aceasta, deoarece bunicul şi tatăl zisului magistru Simion hărăziseră pe veci, pentru faptele lor de credinţă, j.ui Nicolae, fratele acestuia, nişte părţi de moşie despărţite din moşiile ce ţin de Şimleu, anume Uileac, Şudak etc., de asemenea, lui Ladislau şi lui Petru /noşia Siciu, ei au lăsat într-un cuget acestor nobili acele moşii Uileac şi Siciu între aceleaşi semne şi hotare între care au fost dăruite şi cum dovedesc actele lor asupra acestei danii, fără a adăuga sau micşora ceva. Magistrul Simion a mai luat asupră-şi, legînd şi pe urmaşii săi, ca pe zisa doamna Ana şi pe urmaşii ei s-o apere şi s-o ocrotească pe calea legii de toate pîrile în legătură cu zisa cetate şi cu moşiile dăruite şi da.te lor pe veci. Şi dacă n-ar voi să facă aceasta, atunci să fie dator a da şi statornici din moşiile sale nişte moşii de acelaşi fel şi mărime cu sus-zisele moşiu Şi nici acea doamnă şi nici urmaşii ei să nu poată porni şi ridica niciodată în curgerea vremii prilej de pîră sau plîngere împotriva acelui magistru Simion şi a urmaşilor săi, cu privire la treburile de mai sus şi la sus-zisele drepturi de proprietate; iar dacă ar încerca să facă aşa ceva, să cadă sub pedeapsa (ce se dă) pentru o plîngere pornită şi ridicată . Noi, aşadar, ascultînd din fireasca noastră milostivire regească cererile îndreptăţite şi potrivite dreptăţii ale sus-zişilor, domnul episcop şi magistrul Grigore custodele şi Petru arhidiaconul, înfăţişate maiestăţii noastre în numele lor şi al sus-arătatului capitlu de Oradea, trăgînd noi nădejde în chip neîndoios că, pentru cele ce cu evlavie le săvîrşim pe pămînt întru cinstirea preasfintei maici biserici şi mai ales pentru închinarea slăvitei fecioare, preasfînta noastră stăpînă sus-amintită şi ocro- 10 www.dacoromanica.ro titoare, precum şi a preafericitului rege Ladislau, domnul şi apărătorul nostru osebit, (cit) şi al ţării, vom fi răsplătiţi în patria cerească cu darul unei milostiviri mai mari în văzul tuturor sfinţilor, aflînd noi sus-zisa noastră scrisoare deschisă fără răsături, fără tăieturi şi nestricată în nici o parte a sa, ci cuprinzînd-o din cuvînt în cuvînt în cele de faţă, găsind-o bună în tot cuprinsul său, încuviinţînd-o şi consfinţînd-o cu învoirea binevoitoare a prealuminatei principese, doamna Elisabeta, vestita regină, mama noastră preaiubită, şi cu sfatul prelaţilor şi baronilor regatului nostru, cu buna ştiinţă a maiestăţii noastre regeşti, le-o întărim pe veci sus-zisului domn episcop şi capitlului pomenit, şi prin ocrotirea privilegiului nostru de faţă le dăruim lor sus-zisa vamă, ca s-o stăpînească, s-o aibă şi s-o culeagă cu drept deplin pe veci, potrivit cu vama daniei noastre dîntîi, fără încălcarea drepturilor altora. în amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru le-am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea dublei noastre peceţi autentice şi atîrnate. Dat de mina venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, episcopul bisericii de Zagreb, vicecancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase, în a patra zi înainte de calendele lunii martie, şi în al domniei noastre al cincisprezecelea an. Venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al acelui loc, şi Dominic, arhiepiscopul de Spalato, scaunul de Calocea fiind fără păstor, (şi) episcopii Nicolae de Agria, acelaşi Dumitru de Oradea, Andrei al Transilvaniei, Nicolae de Pecs, Ioan de Vesprim, Coloman de Gyor, Toma de Cenad, Mihail de Vaţ, fraţii Ştefan de Nitra, Toma de Sinmiu, scaunul Bosniei fiind fără păstor, şi Blasiu de Knin, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; măriţii bărbaţi Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc — nefiind nimeni în dregătoria de palatin — Nicolae de Zech, judele curţii noastre, Cykou marele nostru vistier, Nicolae, banul de Macva, Leukus, marele nostru stolnic şi marele nostru paharnic, Dionisie, marele nostru comis, Toma, marele nostru uşier, şi Simion, fiul lui Mauriciu, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dre-gătoriile noastre. Arh. Naţ. Magh. Dl. Transumpt în actul lui Matia Corvinul, regele Ungariei, din 1477. EDIŢII: Ub., II, p. 119—121. 1 2 3 1 Corect: easdem. 2 Urmează: ad, şters de aceeaşi mină. 3 Urmează: Varad, şte.s de aceeaşi mină. 7 1356 martie 24 (quinta feria proxima post dominicam Reminiscere). Nicolae zis Zarka, vicecomitele, şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare (Zathmariensis) adeveresc că, în urma cercetării făcute, protestul magistrului Ştefan, fiul lui Ştefan, împotriva lui Briccius şi Lorand zişi Cantor — care au bătut şi jefuit un iobag de pe moşia sa Radalh — este întemeiat. 11 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Arh. fam. Kâllay, nr. 1114. Orig. hirtie cu fragmentele a patru peceţi de închidere aplicate pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 443—444. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 34, nr. 1177. 8 1356 martie 29. Excellentissimo domino eorum Lodouico, dei gratia regi Hungarie, ma^ister Thomas, vicecomes de Zemlyn, et quatuor iudices nobilium de eodem fidelissima servicia ad ipsius beneplacita et precepta. R^cepimus literas serenitatis vestre, honore quo decuit, in hec verba: (Urmează scrisoarea lui Ludovic I, regele Ungariei din 26 ianuarie 1356, nr. 5). Nos, igitur, vestris preceptis obtemperantes, ut tenemur, misimus unurn cx nobis ad premissa mandata vestra inquirenda1, videlicet Peto2, filium Alberti de Leztemer; qui, demum exinde ad nos reversus, nobis retulit quod feria tercia proxima post dominicam Invocavit proxime nune preterita, accessisset ad comitatus3 Zathmariensem, in ipsa feria tercia et feria quarta nune proxime subsequenti, ab omnibus a quibus decuisset et licuisset, a nobilibus et ignobilibus, super premissis diligen-ter inq"irendo et vestigando, tăiem scire potuisset veritatem, quod La-dislaus, filius Jako, et Stephanus, filius Andree, in inquisitione premissa, quam annotati Paulus et Nicolaus, filii Petri, lite in(ter) eosdem pen-dente, contra ipsos facere procurassent, videlicet in bovum ablacione et aliorun dampnorum illacione, penitus et per omnia immunes essent et innocentes. Datum feria tertia proxima post domincam Oculi, anno supradicto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Domino regi, pro Ladislao, filio Ja-kow2, et Stephano, filio Andree, contra Paulum et Nicolaum, filios Petri de Vetes, s per causis intrascriptis, inquisitoria. Preaînalţatului lor stăpîn Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, magistrul Toma, vicecomitele de Zemplen, şi cei patru juzi ai nobililor din acel (comitat), cu prea credincioasă slujire la poruncile şi bunăvoinţa voastră. Am primit scrisoarea luminăţiei voastre cu cinstea ce i se cuvine, avind acest cuprins: {Urmează scrisoarea lui Ludovic I, regele Ungariei, din 26 ianuarie 1356, nr. 5). Noi, aşadar, dînd ascultare poruncilor voastre, aşa precum sîntem datori, am trimis pe unul dintre noi, adică pe Pete, fiul lui Albert de Leztemer, spre împlinirea sus-ziselor voastre porunci. Acesta, în cele din urmă, întoreîndu-se de acolo la noi, ne-a spus că în marţea de după duminica Invocavit4, acum de curînd trecută, s-a dus în comitatul Satu Mare şi în acea marţi şi în miercurea îndată următoare, urmărind cu luare aminte şi făcînd cercetare asupra celor de mai sus, de la toţi care se cuvenea şi se cădea, (şi) de la nobili şi de la nenobili, a putut să afle următorul adevăr, că Ladislau, fiul lui Jako, şi Ştefan, fiul lui Andrei, sînt pe de-a întregul şi întru totul curaţi şi nevinovaţi în ce priveşte sus-pomenita pîră, pe care s-au îngrijit sus-zişii Pavel şi Nicolae, fiii 12 www.dacoromanica.ro lui Petru, a-o aducă împotriva lor, in timp ce pricina dintre ei era spre judecare, adică (pîra) privind luarea unor boi şi pricinuirea altor pagube. Dat în. marţea de după duminica Oculi, în anul sus-zis. {Pe verso, de aceeaşi mină:) Domnului (nostru) regele, scrisoare de cercetare pentru Ladislau, fiul lui Jako, şi Ştefan, fiul lui Andrei, împotriva lui Pavel şi Nicolae, fiii lui Petru de Vetiş, cu privire la pricina scrisă înăuntru. Arh. Naţ. Magh. Dl. 85 310. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie, cu fragmentele unei peceţi rotunde, mai mari, şi a trei peceţi, mai mici, de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Sztăray, I, p. 248—249. 1 2 * 4 * * * * * 10 1 Astfel în orig.; probabil greşit în loc de exsequenda. 2 Astfel în orig. a Corect: comitatum. 4 15 martie 1356. 9 1356 martie 30 (III. Kalendas Aprilis), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea transcrie şi întăreşte bula papei Ioan al XXII-lea, adresată priorului ordinului dominicanilor din Ungaria, prin care acesta este însărcinat să predice cruciada împotriva ereticilor din Transilvania, Bosnia şi Slavonia (contra omnes Transiluanos, Bosnenses et Sclavonie, qui heretid fuerint): {urmează bula papei Ioan al XXII-lea din 1 februarie 1327 — DIR — C, veac. XIV, voi. II, p. 213—214). Transcrierea s-a făcut, „deoarece, după cum am aflat, pomenita scrisoare originală a fost din întîmplare pierdută*. Arh. Vat, Reg. Vat., an. IV, cod. chart. t. XII, f. 472. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Afon. Slav. Merid., I, p. 233—234; SmiSiklas, XII, p. 334— 335. 10 (După 1356 aprilie 6 — 1359 septembrie 27). Honorabilis viris et discretis, capitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis honorandis, Andreas, wayuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, amiciciam paratam et honoris incrementum continuum. Dicit nobis honorabilis et discretus vir, dominus Paulus, prepositus ecclesie Cybiniensis, concanonicus vester, quod metas quarundam posses-sionum suarum, Noghekemezew et Kysekemezew vocatarum, medianti-bus litteris domini noştri regis et testimonio vestro, vivente ad huc Ste-phano, condam wayuode Transsiluano, fratre et predecessore nostro ka-rissimo laudande memorie, reambulant per veteres metas et antiquas, et dum versus partem occidentalem, a parte viile Mikezeze vocate (..,)‘ metas prenominatarum possessionum suarum erigere voluisset, Johannes, filius Mychaelis, et Ladislaus, filius Dominici, nobiles de Chekelaka, tam-quam vicini et commetanei in ibi personaliter adherendo, asseruissent tali modo, quod inter predictas villas Kysekemezeu, prepositi, et Mykezaza 13 www.dacoromanica.ro quodam sessio Kyralreve vocata haberetur, que ipsis ab avo et protavo iure hereditario pertinuisset et deberet pertinere, commetaneitatemque predictam villa Kysekemezeu, prepositi, non cum terra possessione My-kezaza nominata, sed cum prenominata possessione ipsorum Kyralreve teneret et adiungeret. Nempe hiis peragratis (.. .)x homine regio et vestro testimonio (.. .)1 2 metas terreas antiquas inter premissas possessiones Kysekemezew et Kyralreve nominatas .. .3 (Pe verso, de aceeaşi mină:) Honorabilibus viris et discretis, ca-pitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis karissimis, inquisitoria. Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi, capitlului bisericii Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi mereu sporită cinstire. Ne spune nouă cinstitul şi chibzuitul bărbat, domnul Pavel, pre-pozitul bisericii de Sibiu, fratele vostru canonic, că hotarele unor moşii ale sale, numite Tîrnava şi Tîrnăvioara, sînt hotărnicite prin bătrânele şi vechile semne de hotar, în temeiul unei scrisori a domnului nostru regele şi a mărturiei voastre, atunci fiind încă în viaţă Ştefan, fostul voievod al Transilvaniei, fratele şi înaintaşul nostru preaiubit, de vrednică pomenire de laudă; şi că atunci cînd a vrut să pună semne de hotar în partea de apus a sus-numitelor sale moşii dinspre satul numit Mică-sasa, Ioan fiul lui Mihail, şi Ladislau, fiul lui Dominic, nobili de Cecă-laca, înfăţişîndu-se ei înşişi acolo ca vecini şi megieşi, au spus în acest chip că între sus-numitele sate Tîrnăvioara şi Micăsasa ale prepozitului se află o sesie numită Kyralreve, care din moşi strămoşi le-a aparţinut şi trebuie să le aparţină, în temeiul unui drept de moştenire, şi că satul Tîrnăvioara al prepozitului ţine şi este legat prin sus-amintita vecinătate nu cu pămîntul moşiei numită Micăsasa, ci cu sus-pomenita moşie a lor, Kyralreve. Aşadar, după citirea acestora... prin omul regesc şi omul vostru de mărturie ... vechile movile de hotar între moşiile de mai sus, numite Tîrnăvioara şi Kyralreve ... (Pe verso, de aceeaşi mină:) Cinstiţilor şi chibziţilor bărbaţi, capitlului bisericii Transilvaniei, prietenilor săi prea iubiţi, scrisoare de cercetare. Arh. Naţ. Magh. Dl. 31101. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtle, cu pete de umezeală şi ruptură. 1 Cuvînt ilizibil. 2 Rupt cca 2 cm. 3 Continuarea documentului lipseşte, fiind ruptă. Datat după anii de voievodat ai lui Andrei, cf. DIR, Introducere, I. 11 1356 aprilie 7 (feria quinta proxima ante dominicam Judica), • (Oradea). Capitlul din Oradea (Waradiensis) adevereşte că nobilii de Keraly au oprit pe toţi megieşii şi vecinii moşiei lor Bolchyda şi, mai ales, pe Toma de Boht de la ocuparea şi folosirea roadelor acestei moşii. 14 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh., Dl 38 169. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete ogivală de închidere, aplicată pe verso. 12 1356 aprilie 7, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradiensis, damus pro memoria quod ac-cedentes ad nostram presenciam Zouard, filius Chepani de Keralj, pro se personaliter et pro Georgio ac Johanne, filiis suis, Stephanus, filius Nicolai, similiter pro se et pro Martino, fratre suo, neenon Bartholomeus, filius Leukus de Ordo, simili modo pro se et pro Johanne ac altero Johanne, fratribus suis, item Johannes, filius Johannis de dicta Keraly, nobis protestaţi sunt in hune modum, quod Michael et Nicolaus, filii Alberti, Michael ac Johannes, filii Chiybak, possessionarias eorum por-ciones proprias et a Ders quondam de Bolchyda, sine liberis defuncto, cum quo in proxima linea generacionis et in una possessionaria divisione existere dignosseerentur, videlicet in possessionibus Zenthianus, Derspa-lathaia, Fanchuka et1 Tarnya, in comitatu Byhoriensi, ac Zeureg ad ean-dem pertinentibus habitas occupacione detinerent, ipsos excludentes ab eisdem. Ne igitur ex defectu litterarum protestacionalium sui iuris sustineat lesionem, ne eciam taciturnitas silencii eis preiudicium valeat generare, nostras2 super hoc litteras protestacionales sibi dări cum instancia postu-larunt, dicentes ut, dum opportunitas temporis furtuneque prosperitas eis arrideret, causam eorum prosequerentur et iura eorum in predictis possessionibus existencia reaquirere intenderent equitate suffragante, huic namque cause longenate3 principium posuissent, sed adversus regiam maiestatem super facto quarundam aliarum possessionum suarum iuridice procedentes, penuriam rerum et expense incurrissent. Datum feria quinta proxima ante dominica Judica, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo sexto. (Pe verso.) Pro nobilibus de Kerali et aliis interius nominatis contra filios Alberti et filios Cybak, super facta quarundam possessionum intraspecificatarum, protestacionales. Noi, capitlul bisericii de Oradea, dăm de ştire că înfăţişîndu-se înaintea noastră Zouard, fiul lui Chepan de Chiraleu, în numele său, cît şi în numele fiilor săi George şi Ioan, Ştefan, fiul lui Nicolae, de asemenea în numele său şi în numele fratelui său Martin, şi Bartolomeu, fiul lui Leukus de Arduzel, la fel în numele său şi în numele lui Ioan şi a celuilalt Ioan, fraţii săi, de asemenea Ioan, fiul lui Ioan, de zisa Chiraleu, au mărturisit că Mihail şi Nicolae, fiii lui Albert, (şi) Mihail şi Ioan, fiii lui Chiybak, alungîndu-i (pe pîrîşi), au pus stăpînire, prin cotropire, pe părţile de moşie, care erau proprietatea lor, precum şi pe cea a răposatului Ders de Bolchyda, mort fără copii, cu care se ştie că sînt în foarte apropiată spiţă de înrudire şi într-o singură împărţeală de moşie, şi anume în moşiile Sîntion, Paiaţa, Făncica şi Tarnya, în comitatul Bihor precum şi Zeureg, care ţin de aceeaşi moşie. Pentru ca nu cumva din lipsa unei scrisori de întîmpinare să sufere o ştirbire a dreptului lor şi ca nu cumva tăcerea lor să le poată pricinui 15 www.dacoromanica.ro ■vreo pagubă, au cerut cu stăruinţă, zicînd sâ li se dea cu privire la această pricină o scrisoare a noastră de întîmpinare, ca atunci cînd le va surîde timpul potrivit şi o soartă fericită să-şi urmărească pricina, şi în temeiul dreptului lor să aibă grijă să-şi ceară, cu sprijinul dreptăţii, drepturile pe care le au asupra sus-pomenitelor moşii, căci ei au început această pricină, iscată de multă vreme, dar mergînd la judecată împotriva maiestăţii regeşti cu privire la alte cîteva moşii, (au ajuns la lipsă şi cheltuieli. Dat vinerea trecută înainte de duminica Judica, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. ^ (Pe verso:) Scrisoare de întîmpinare pentru nobilii de Chiraleu şi pentru alţii, amintiţi în cuprinsul scrisorii, împotriva fiilor lui Albert şi .fiilor lui Cybak, cu privire la pricinile unor moşii pomenite în cuprinsul scrisorii. { Arh. Naţ. Magh. Dl. 38 168. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu urme de pecete ogivală de închidere, aplicată pe verso. 1 Urmează Tary, tăiat de aceeaşi mînă. 2 Urmează per, tăiat de aceeaşi mînă. 3 Lectură probabilă. 13 1356 aprilie 18 (quarto decimo Kălendas mensis Maii). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea mai multor nobili din neamul Gordas, transcrie actul de înobilare acordat strămoşilor lor de Ladislau al IV-lea, în anul 1279. Dumitru de Oradea (Waradiensi), Andrei de Transilvania (Transiluano), Toma de Cenad (Chanadiensi) — episcopi; Nicolae Kunch1, palatin şi jude al cumanilor, Andrei, voievod al Transilvaniei (Transiluano) şi comite de Solnoc (Zonuk). Arh. Acad. Iugoslave din Zagreb, Diplomata, anul 1279. Orig. perg., pecetea atîrnată de un şnur de mătase verde. EDIŢII: Fejer, IX/7, p. 140—142; Smmklas, XII, p. 341—342. 1 Astfel în text. 14 1356 aprilie 28 (quarto Kălendas mensis Maii Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Grigore, fiul lui Budislaus, fiul lui Ugrin de Berberio, transcrie actul său din 1345, prin care îl confirma pe el, pe tatăl său şi pe fratele său Gheorghe în stăpînirea cetăţii Rogh şi a moşiilor ce ţineau de ea. Dumitru de Oradea (Varadiensi), Andrei de Transilvania (Transylvano), Toma de Cenad (Chanadiensi) — episcopi; Andrei, voievod al Transilvaniei (Transylvanus) şi comite de Solnoc (Zonuk). Arh. Naţ. Magh. Colecţia Cornides, I, p. 3—4. Copie simplă de la sfîrşitul sec. al XVIII-lea. EDIŢII: Fejâr, IX/2, p. 479—481; Smiăiklas, XII, p. 343—345. 16 www.dacoromanica.ro 15 1356 mai 6, Alba Iulia. Nos, magister Salamon, archydiaconus de Torda, venerabilis in Christo patris domini Andree, dei et apostolice sedis gracia episcopi Transsiluani, vicarius in spiritualibus generalis, significamus tenore pre-sencium quibus expedit universis quod Johanne dicto Pancelus de Cheh, ab una, et Kalach de Zenthmartun pro nobilibus dominabus consortibus, sua et Walentini dicti de Kamaras, filiabus videlicet Johannis, filii Jo-hannis dicti Chenthe, Barbara et Elyzabeth vocatis, cum procuratoriis litteris conventus de Clusmonostra, parte ex altera, in octavis festi beati Georgii martyris coram nobis in iudicio comparentibus, confessum ex-titit per eosdem, ministerio vive vocis, pariter et relatum quod, licet in causa inter ipsas dominas et predictum Johannem dictum Pancelus, super -facto quarte filialis eorundem dominarum ac dotis et rebus paraffema-lium matris earundem dominarum, Barbara et Elyzabeth nuncupatarum, de predicta possessione Cheh ipsius Johannis, filii Johannis, que quidem possessio patris earum ad eundem Johannem dictum Pancelus iure suc-cessorio descendisset, debito iure nature et ex regni consuetudine pro-veniencium, coram nobis moţa et exorta, tandem, mediante ordinacione proborum et nobilium virorum, taliter inter se, ex nostra iudiciaria per-missione, concordassent et concordarunt coram nobis, quod idem Johan-nes, Pancelus dictus, ob dileccionem proximitatis cum possessionaria assignacione ex sua bona et spontanea voluntate volens satisfacere, rec-tam quartam partem diete possessionis sue Cheh, cum omnibus suis uti-litatibus et pertinenciis ad ipsam quartam possessionarie porcionis spec-tantibus, pro satisfaccione premisse quarte filialis eisdem dominabus consortibus Kalach et Walentini, per ipsasque ipsis Kalach et Walentino, măritiş earum, et eorum heredibus dedisset et assignasset ac dedit et assignavit coram nobis perpetuo possidendam et habendam. Insuper, pro satisfaccione dotis et rerum paraffernalium predic-tarum, idem Johannes, tempore statucionis premisse quarte puellaris, viginti quinque marcas regni1 assumpsit solvere dominabus prenotatis, obligans se prefatus Johannes et suos heredes memoratas dominas Bar-baram et Elyzabeth, cum suis heredibus, ab omnibus racione predicte quartalis possessionarie porcionis, processu temporis, inquietare volenti-bus expedire et in pacifico dominio conservare; prefatus eciam procurator legitimus dictarum dominarum se et ipsas dominas, Barbara et Elyzabeth vocatas, ac earum heredes, e converso, obligando prenotatum Johannem dictum Pancelus et ipsius successores, racione premisse quarte filialis ac dotis et rerum paraffernalium predictarum, similiter, ab omnibus utriusque sexus generacionis sue hominibus, quos aoquisitio ipsius quarte filialis ac dotis et rerum paraffernalium contingere deberet, expedire la-boribus eorum propriis et expensis, prout se ad premissa ambe partes spontanea sua voluntate obllgarunt coram nobis. Datum Albe, sexto die octavarum festi beati Georgii martyris predictarum anno dimini Mmo CCC1”0 Lmo sexto. Noi, magistrul Solomon, arhidiaconul de Turda, vicar general în cele duhovniceşti al venerabilului întru Hristos părinte, domnul Andrei, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcopul Transilvaniei, 6 — Documenta Romaniae Hist sica — Voi. XI. 17 www.dacoromanica.ro dăm de ştire că, venind în faţa noastră în judecată, la octavele sărbătorii fericitului Gheorghe mucenicul1 2, Ioan zis Pancelus de Pînticeu, pe de o parte, iar pe de altă parte Kalach de Zenthmartun pentru nobilele doamne, soţia sa (precum) şi a lui Valentin zis de Cămăraş, fiicele, numite Barbara şi Elisabeta, ale lui Ioan, fiul lui Ioan zis Chente, aceştia au mărturisit şi au spus prin viu grai că în pricina stîrnită şi ivită în faţa noastră între acele doamne şi sus-zisul Ioan zis Pancelus, cu privire la a patra parte (cuvenită) ca fiice acelor doamne, numite Barbara şi Elisabeta, şi la zestrea şi darurile de nuntă ale mamei lor, care le veneau lor, după dreptul firesc şi după obiceiul regatului, din sus-zisa moşie Pînticeu a acelui Ioan, fiul lui Ioan, — şi care moşie a tatălui lor trecuse asupra lui Ioan zis Pancelus în temeiul dreptului de moştenire — în cele din urmă s-au împăcat şi se împacă între ei, în faţa noastră, prin mijlocirea rînduielii unor bărbaţi cinstiţi şi nobili şi cu îngăduinţa noastră judecătorească, în chipul acesta, că acel Ioan zis Pancelus, voind din iubire pentru rudele de aproape să se plătească din a lui bună şi nesilită voie cu o dăruire de moşie, a dat şi a dăruit în faţa noastră acelor doamne, soţii ale lui Kalach şi Valentin, şi, prin ele, lui Kalach şi Valentin, soţii lor, şi moştenitorilor lor, drept plată a sus-zisei pătrimi cuvenită fiicelor, a patra parte din zisa lui moşie Pînticeu cu toate folosinţele şi cele ce ţin de acea pătrime a părţii de moşie, pentru a le stăpîni pe veci. Pe deasupra, pentru acoperirea zestrei şi a darurilor de nuntă ale sus-ziselor doamne, acel Ioan s-a legat ca, la timpul punerii (lor) în stăpînirea pomenitei pătrimi cuvenită fiicelor, să plătească sus-ziselor doamne douăzeci şi cinci de mărci de ale regatului, îndatorîndu-se numitul Ioan şi moştenitorii săi să apere pe pomenitele doamne Barbara şi Elisabeta, împreună cu moştenitorii lor, de toţi cei care, în trecerea timpului, ar voi să le turbure sus-zisa pătrime de moşie, şi să le păstreze în paşnică stăpînire; în schimb, sus-numitul împuternicit legiuit al amintitelor doamne s-a îndatorat pe sine şi pe doamnele numite Barbara Şi Elisabeta şi pe moştenitorii lor să apere cu ale lor osteneli şi cheltuieli pe sus-zisul Ioan zis Pancelus şi pe urmaşii săi de toţi oamenii din neamul său, fie bărbaţi, fie femei, pe care i-ar privi dobîndirea pătrimii cuvenită fiicei, a zestrei şi a darurilor de nuntă, după cum amindouă părţile s-au îndatorat la cele de mai sus de bunăvoie. Dat la Alba, în a şasea zi după pomenitele octave ale sărbătorii fericitului Gheorghe mucenicul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase3. Arh. Naţ. Magh. Dl. 27 427. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată de verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 453—454 şi 576—577 (cu data greşită: 6 mai 1357). 1 Urmează: coram, expunctat. 2 1 mai. * Documentul de faţă e cuprins şi in actul de sentinţă al lui Stibor, voievodul Transilvaniei, din 17 ianuarie 1399 (Arh. Naţ. Magh. Dl. 42 694), în care este socotit însă fals, deoarece a fost înfăţişat, potrivit sentinţei din 1377 a voievodului Ladislau, de către Ştefan, notarul conventului din Cluj-Mănăştur. Ţinînd seamă că acest notar a fost ars ca falsificator de peceţi şi de acte, toate documentele întocmite de el au fost considerate (prin sus-zisul act din 1399) ca false şi fără valoare 18 www.dacoromanica.ro (nota editorului). Totuşi, aceasta nu înseamnă că putem fi siguri că fiecare dm aceste documente în parte, deci şi actul de faţă, (cf. Karăcsonyi, p. 38, nr. 194) ar fi în adevăr false; în orice caz, însă, ele trebuie socotite îndoielnice. 16 1356 mai 6 (sexto die termini prenotati: in octavis Jesti sandi Georgii martyris), (Agria). Dominic, prepozitul bisericii Transilvaniei şi canonic al bisericii de Agria, vicar general al episcopului Nicolae de Agria, amină, cu învoirea părţilor, pentru ultima dată, judecarea unei pricini cu privire la dreptul de sfert cuvenit fiicelor, pricină pornită de Ştefan zis Polhus, fiul lui Matei cel Roşu de Erdutheluk, împotriva lui Toma, Ştefan şi Toma, fiii lui Dionisie, şi a lui Dionisie, fiul lui Ştefan, fiul aceluiaşi Dionisie de Reghin (Regen) şi de Losoncz (Luchonch). împuterniciţii lui Toma şi ai fraţilor săi s-au înfăţişat la octavele sărbătorii sfîntului mucenic Gheorghe1, cu scrisori de împuternicire şi din partea conventului din Cluj-Mănăştur (Clusmonostora). Prepozitul — în ciuda poruncii scrise a regelui Ludovic I — protestează împotriva amestecului jurisdicţiei laice, care putea aduce pagube unor biserici episcopale din regatul Ungariei, „deoarece cererile privitoare la a patra parte cuvenită fiicelor au fost, pînă acum, dezbătute, judecate şi li s-a pus capăt în chip cuvenit, şi trebuie întotdeauna să U se dea (această) încheiere nu la curtea regească, de către judecători mireni, ci, din vechime, de cînd se pomeneşte şi, mai cu seamă, după rînduiala dreptului scris, (aceste cereri se dezbat, se judecă şi se încheie) de către prelaţii sfintei maici, biserica, şi de vicarii lor generali în cele duhovniceşti". Arh. St. Bratislava, Arh. din Hlohovec a familiei Erdody, Iad. 28, fasc. 13, nr. 3. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Bănffy, I, 207—209. 1 1 mai. 17 1356 mai 8 (in quindenis festi beati Georgii martiris), (Oradea). (Intr-un proces privind hotărnicirea moşiei (Buzd), a capitlului din Alba Iulia, este înfăţişat:) „un privilegiu al cinstitului capi tiu din Oradea (Waradiensis)t întocmit şi dat în a cincisprezecea zi de la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase", ce cuprinde ca transumpt o scrisoare „a prealuminatului principe, domnul Andrei, vestitul rege de odinioară al Ungariei, dată în anul domnului o mie două sute nouăzeci şi nouă, în a patrusprezecea zi înainte de Kalendele lui noiembrie1 (in anno domini M-mo ducentisimo (nona-gesimo)2 nono, quarto decimo Kalendas Novembris)“, privind hotarele moşiei Boz*. 19 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 662. Fotocopie Ia Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1299. Menţiune în actul lui Petru de Oarda, vicevoievodul Transilvaniei, din 25 noiembrie 1364, transcris în actul capitlului din Oradea din 25 ianuarie 1365. 1 19 octombrie 1299. 2 S-a datat astfel, deoarece transumptul are elemente comune cu un document din anul 1299 (DIR—C, veac. XIII, voi. II, p. 455—456, nr. 499), care rezumă şi o poruncă a regelui Andrei al II-lea privind hotărnicirea tuturor moşiilor capitlului din Alba Iulia. 3 Aceleaşi hotare sînt înşirate în actul din 16 ianuarie 1338 (Ub., I, p. 530—532). 18 1356 mai 8 (octavo Idus metisis Maii). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Gyungiuk, vilicul de Kri-zezac, şi a altor oaspeţi de acolo, transcrie privilegiul regelui Bela al IV-lea, din 16 august 1253. Dumitru (de Oradea), Andrei de Transilvania (Transiluano), Toma de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Andrei, voievod al Transilvaniei (Transiluano) şi comite de Solnoc (Zonuk). Arh. oraş. Krizevaâ. Transumpt în actul regelui Ludovic, din 12 ianuarie 1380. EDIŢII: Smiăiklas, XII, p. 348—349. 19 1356 mai 12, (Cenad). Capitulum ecclesie Chanadiensis universis Christi fidelibus, presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Quoniam ea que bonorum hominum deliberacione legittima dispo-nuntur perpetuis debent fulcimentis communiri, preterquam sollercia sa-piencium consulit memorie commendare instrumentisque publicis confirmare, proinde ad universorum noticiam tam presencium, quam futuro-rum, harum serie volumus pervertire quod, cum nos ad instancias et peti-ciones virorum magnifieorum, Andree, woyuode Transsiluani, ac magistri Nicolai, fratris sui, magistrum Petrum, socium et concanonicum nostrum, dictum de Buda, transmisissemus, qui demum ad nos reversus nobis re-tulit eo modo quod Andreas voyuoda1, ac magister Nicolaus, filii magistri Ladislai, condam comitis Siculorum, vive vocis oraculo, fuissent confessi isto modo, quod, ex benivolencia et matura deliberacione nobili domine Margarete, noverce ipsorum, quasdam possessiones, videlicet Zeleus et Zenthmiklos vocatas, in comitatu Chanadyensi existentes, in vicinitate ipsorum emere permisissent; preterea, assumsissentque predicti Andreas voyuoda ac Nicolaus quod, si qui, tenporum in processu, dictam nobilem dominam Margaretam, novercam ipsorum, rac'one dictarum possessionum Zeuleus1 et Zenthmiklos vocatarum, ex fratribus, proximis (et) heredibus eorundem perturbare, inquietare volentes quoquomodo niterentur, extunc iidem Andreas voyuoda ac magister Nicolaus sepefati, in personis filiorum fratris ipsorum Stephani, condam woyuode felicis recordacionis, et alio-rum fratrum et proximorum ipsorum, respondere tenerentur; ad que pre-dicta se ipsos ultronea obligassent voluntate, testimonio presencium me- 20 www.dacoromanica.ro diante. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem, presentes litte-ras nostras privilegiales concessimus, sigilii noştri munimine roboratas. Datum per manus magistri Nicolai, lectoris ecclesie nostre, fena quinta proxima post festum beati Johannis ante portam Latinam, anno domini Mmo CCCm0 quinquagesimo sexto, presentibus discretis viris et honestis Michaele preposito cathedrali, Micaele cantore, Mathia custode, Stephano Themusiensi, Nicolao Morosiensi, Martino Crasoensi, archidia-conis, ceterumque fratribus nostris in ecclesia dei existentibus et regi famulantibus sempiterno. Capitlul bisericii de Cenad tuturor credincioşilor întru Hristos, care vor vedea cele de faţă, mîntuire întru mînuitorul tuturor. Pentru că cele rînduite prin judecată legiuită a oamenilor buni trebuie întărite prin sprijin veşnic (şi), în afară de aceasta, iscusinţa celor înţelepţi se preocupă să dea de ştire şi să întărească prin acte publice, de aceea, prin aceste rînduri vrem să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că întrucît noi, la stăruinţele şi cererile măriţilor bărbaţi, Andrei, voievodul Transilvaniei, şi a magistrului Nicolae, fratele său, am trimis pe magistrul Petru, soţul şi fratele nostru canonic, zis de Buda, acesta în cele din urmă întorcîndu-se la noi, ne-a arătat astfel, că voievodul Andrei şi magistrul Nicolae, fiii magistrului Ladislau, fostul comite al secuilor, au mărturisit prin viu grai în chipul acesta, că, din bunăvoinţa şi îndelungă chibzuire, au îngăduit nobilei doamne Margareta, mama lor vitregă, să cumpere în vecinătatea lor nişte moşii, numite adică Zeleus şi Zenthmiklos, aflătoare în comitatul Cenad; şi, pe lîngă aceasta, sus-zişii Andrei voievodul şi Nicolae s-au legat că, dacă cu trecerea vremii, vreunul dintre fraţii, rudele sau urmaşii lor ar încerca în orice chip şi ar vrea să tulbure şi să neliniştească pe zisa nobilă doamnă Margareta, mama lor vitregă, din pricina ziselor moşii numite Zeleus şi Zenthmiklos, atunci ades pomeniţii Andrei voievodul şi magistrul Nicolae să fie datori să răspundă pentru fiii fratelui lor Ştefan, fostul voievod de fericită aducere aminte, şi pentru ceilalţi fraţi şi rude ale lor; la cele sus-zise, ei înşişi s-au legat de bunăvoie, prin mărtur a (scrisorii) de fată. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a cărui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întrăită cu puterea peceţ'i noastre. Dat de mina magistrului Nicolae, lector al bisericii noastre, în joia de după sărbătoarea fericitului Ioan înaintea Porţii Latine, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase, de faţă fiind Mihail, prepozitul catedralei, Mahail cantorul, Matei custodele şi arhidiaconii Ştefan de Timiş, Nicolae de Mureş, şi Martin de Caraş, şi ceilalţi fraţi ai noştri, care slujesc în biser'ca lui Dumnezeu, regelui veşnic. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 643. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Transumpt in actul lui Ludovic I, reg le LTngariei din 21 iulie 1357, nr. 163. EDIŢII :Cod. Andeg. VI, p. 457—458. 1 1 Astfel în orig. 21 www.dacoromanica.ro 20 1356 mai 21 (duodecimo Kcdendas mensis lunii). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Dionisie, arhidiaconul de Kemluk şi canonic al bisericii de Zagreb, încuviinţează folosirea veniturilor unei părţi din moşia Petrouch, aparţinînd solicitantului, la ridicarea şi întreţinerea altarului fericitei Maria Magdalena din biserica de Zagreb. Dumitru de Oradea (Waradiensi), Toma de Cenad (Chanadiensi) — epis-copi, scaunul episcopal al Transilvaniei (Transilvania) fiind vacant; Andrei, voievod al Transilvaniei (Transilvano) şi comite de Solnoc (Zonuk). Arh. capitl. din Zagreb, fasc. 76, nr. 16. Orig. perg., pecetea lipseşte. EDIŢII: Tkalcic, Afon. civ. Zagrab, I, p. 211—213; Smiăiklas, XII, p. 353—355. 21 1356 iunie 12 (secundo Idus mensis lunii). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea unor nobili din Brocina (Bru-chyna), din neamul Gyurse, transcrie privilegiul regelui Bela al IV-lea din 24 martie 1256, privind pămînturile lor din comitatul Gora. Dumitru de Oradea (Waradiensis), Toma de Cenad (Chanadiensis) — episcopi, scaunul episcopal al Transilvaniei (Transiluana) fiind vacant; Andrei, voievod al Transilvaniei (Transiluano) şi comite de Solnoc (Zonuk). Arh. Naţ. Magh. Dl. 431. Transumpt în actul capitlului din Zagreb, din anul 1356. EDIŢII: Smiiiklas, XII, p. 358—360. 22 1356 iunie 13 (secundo die festi Penthecostes), (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte, în urma cererii vicevoievodului Ştefan, împărţirea unei bucăţi de pămînt dintre moşiile Cepan (Chepan) şi Fatatelke (Ffatha), în litigiu între nobilii de Vireag (Vilagusberek) şi nobilii de Fatatelke. Arh. Naţ. Magh. Dl. 73 765. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Rezumat în actul lui Ladislau, voievodul Transilvaniei, din 28 ianuarie 1380, Buda, cuprins ca transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 6 mai 1380. EDIŢII: Teleki, I, p. 193—195; Ub., II, p. 514—516. 23 1356 iunie 19 Cin jesto sande Trinitatis), (Oradea). Capitlul din Oradea (Waradiensis) transcrie sub formă de privilegiu pentru Mihail de Obad (Ohat) şi fraţii săi actul dat lor de acelaşi capitlu la 8 noiembrie 1335, cu privire la schimbul unor moşii (DIR—C veac. XIV, voi. III, p. 363. nr. 261, regest). Act întărit cu puterea „peceţii noastre autentice şi atîrnate". Filip prepozit, Benedict lector, Ladislau cantor şi Grigore custode. Arh. Naţ. Magh. Dl. 99 579. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1335. Orig. perg., pecetea atîrnatâ lipseşte. EDIŢII: Kărolyi, I, p. 234. 22 www.dacoromanica.ro 24 1356 iunie 20, Sîntimbru. Viris religiosis (et honestis)1, conventui (ecclesie)1 beate Mărie vir-ginis de Clusmunustra, amicis suis honorandis, Dominicus, vicewoyuoda Transsiluanus, parat(am amiciciam)1 omni cum honore. (Noveriti)s1 quod, cum, iuxta continenciam litterarum prorogato-riarum nobilis viri Stephani, condam vicewoyuode diete (partis Trans)-siluane1, antecessoris (noştri, Jojhannes1, filius Laurencii de Reche, contra nobiles dominas, consortes Kalach et Valentini de Ka(mar)as2, filias videlicet (Joh)annis2 dicti Chente, in octavis festi Penthecostes proxime preteritis perhemptorie responsurus, super facto videlicet satisfaccionis possessionariarum porcionum ipsarum in possessionibus Bare et Zengel, unacum ava eorundem dominarum datis, ipsis i(ure)3 divisionali tangen-cium, ac super facto quarte filialis domine matris ipsarum, ipsas in possessionibus Reche maiori et minori, item Paluara, Kerezur4, Nok, Ta-masteleke vocatis, iure naturali tangentis, neenon super facto quarum-(dam ter)rarum3, a patre earundem dominarum relictarum, prout in lit-teris iudicum nobilium cornitatis4a de Clus eidem Stephano, condam vicewoyuode, rescripcionalibus videmus contineri, coram nobis comparere debuisset, tandem ipsis octavis advenientibus, licet Michael, filius (.. ,)5, in persona eiusdem magistri Johannis, filii Laurencii, sufficientibus litte-ris procuratoriis, (corab nobis)1 astiterit, tamen ad ternam nostram re-quisicionem contra predictas dominas (.. ,)avit6, sed simpliciter ipsam cau-sam (proro)gari3 postulabat. Et quia in litteris memoraţi Stephani, condam v(icewoyuode Tran)s-siluani7, per partes exhibitarum7* reperiebatur ut idem magister Johannes, filius Laurencii, in acquisicionibus ipsarum (dominarum)1, superius de-claratis, se in nullo contrarie indicasset, ideo, unacum regni nobilibus in nostra sede iudiciaria nobiscum consedentibus, taliter decrevimus, iu-dicantes, quod Georgius, filius Jacobi de Jara, Gallus, filius Both, comes Mark de Zaua et Johannes dictus Bagar de Corpad, homines noştri speciali ter ad hoc deputaţi, in die festi beati Jacobi apostoli proxime nune venturi, unacum vestro testimonio, quem ad id per vos amicabiliter trans-mitti postulamus, ad facies dictarum possessionum Zengel et Bare acce-dendo, vicinis et commetaneis earundem legitime convocatis, et ipsis ac aliis probis et nobilibus viris per partes adducendis presentibus, possessio-nariam porcionem matris8 earundem nobilium dominarum, ipsas in por-cione possessionaria ipsius Johannis, filii Laurencii, in dictis duabus possessionibus Bare et Zengel habita, tangentem, metali distinccione ab in-vicem distingendo, idem9 homines noştri, presente vestro testimonio, statuat10 eisdem dominabus perpetuo possidendam, cum omni plenitudine sui iuris; deinde ad facies possessionum predictarum Reche maioris et minoris accedendo, de quarta filiali nobilis domine, matris earundem dominarum, ipsas in eisdem possessionibus Reche et ad easdem pertinen-tibus de iure tangenţi, modo premisso, satisfaccionem impendant, regni consuetudine requirente, si per quempiam non fuerit contradictum, con-tradictores vero, si qui comparuerint, iidem homines noştri, sub vestro testimonio, contra easdem nobiles dominas ad nostram citet11 presenciam, ad terminum competentem, racionem eorum contradiccionis reddituros. 23 www.dacoromanica.ro Et post hec tocius facti seriem, nobis in vestris litteris amicabiliter rescri-batis. Datum in Sancto Emerico, secundo die octavarum festi Penthe-costes predictarum, anno domini Mmo CCCmo Lmo sexto. Cuvioşilor şi cinstiţilor bărbaţi, conventului bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi vrednici de cinste, Domi-nic, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea. Aflaţi că, deoarece, potrivit cuprinsului scrisorii de amînare a nobilului bărbat Ştefan, fostul vicevoievod al zisei părţi a Transilvaniei, înaintaşul nostru, trebuia să se înfăţişeze înaintea noastră Ioan, fiul lui Laurenţiu de Recea, spre a răspunde fără amînare, la octavele trecute ale sărbătorii Rusaliilor12, ca potrivnic al nobilelor doamne, soţiile lui Ka-lach şi Valentin de Cămăraş, adică fiicele lui Ioan zis Chente, şi anume în pricina privitoare la predarea părţilor lor de moşie din moşiile Bărăi şi Sînger, date dimpreună cu bunica acelor doamne, şi cuvenită lor ca (parte a lor în urma) împărţelii, şi cu privire la pătrimea de fiica a doamnei mame a lor, cuvenită lor după dreptul firesc din moşiile numite Recea Mare şi Recea Mică, de asemenea Paluara, (Recea) Cristur,. Nok şi Tamasteleke, precum şi în legătură cu nişte pămînturi rămase de la tatăl acelor doamne, după cum vedem că se cuprinde în scrisoarea de răspuns a juzilor nobililor din comitatul Cluj către acel Ştefan, fostul vicevoievod, în cele din urmă sosind acele octave, deşi Mihail, fiul lui . . . s-a înfăţişat în faţa noastră, în numele acelui magistru Ioan, fiul lui Laurenţiu cu scrisoarea de împuternicire îndestulătoare, totuşi, la întrebarea noastră pusă de trei ori (n-a răspuns nimic) împotriva sus-ziselor doamne, ci doar a cerut să se amîne pricina. Şi deoarece în scrisoarea înfăţişată de părţi a pomenitului Ştefan, fostul vicevoievod al Transilvaniei, se vede că acel magistru Ioan, fiul lui Laurenţiu, a arătat că nu se împotriveşte cu nimic la cererile acestor doamne, lămurite mai sus, de aceea noi, judecind împreună cu nobilii ţării ce şedeau alături de noi în scaunul nostru de judecată, am hotărit ca Gheorghe, fiul lui Iacob de Iara, Gali, fiul lui Both, corniţele Marcu de Sava şi Ioan zis Bagar de Corpadea, oamenii noştri tiimsi anume pentru aceasta, mergând în ziua sărbătorii de acum viitoare a fericitului Iacob apostolul13, împreună cu omul vostru de mărturie pe care va ru^ăm să aveţi bunăvoinţă sa-1 trimiteţi pentru aceasta, la zisele moşii Sînger şi Bărăi, şi chemînd după lege pe vecinii şi megieşii acelora şi fiind ei de faţă, precum şi alţi bărbaţi cinstiţi şi nobili, care urmează să fie aduşi de către părţi, acei oameni ai noştri să despartă între ele, prin r'dicare de semne, partea de moşie a mamei acelor nobile doamne, care li se cuvine lor din partea de moşie stăpînită de numitul Ioan, fiul lui Laurenţiu, în zisele două moşii Bărăi şi Sînger, şi, în faţa omului vostru de mărturie, să o treacă în stăpînire acelor doamne, spre a o stăpîni pe veci, cu toată plinătatea dreptului lor. Apoi, mergînd la sus-zisele moşii Recea Mare şi (Recea) Mică să predea, după chipul de mai sus, precum cere obiceiul regatului, pătrimea cuvenită ca fiică nobilei doamne, mama acelor doamne, care le vine lor de drept din acele moşii Recea şi din cele ce ţin de ele, dacă nu se va ridica cineva împotrivă, iar pe împotrivitori, dacă se vor ivi vreunii, să-i 24 www.dacoromanica.ro cheme acei oameni ai noştri, sub mărturia voastră, (ca să stea) faţă cu acele nobile doamne, înaintea noastră la un soroc potrivit, spre a da seamă de temeiul împotrivirii lor. Şi după aceea să binevoiţi să ne daţi .seama prin scrisoarea voastră despre desfăşurarea întregii pricini. Dat la Sîntimbru, în a doua zi după octavele sus-zise ale sărbătorii Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. 'Arh. Naţ. Magh. Dl. 28 909. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Transumpt in actul conventului din Cluj-Mănăştur din 1 august 1356, nr. 29. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 491—493. 1 2 * * * * 7 * * 10 11 12 13 1 Rupt şi pată de umezeală cca 2 cm, întregit după sens. 2 Rupt cca 0,5 cm. întregit pe baza însemnării de pe verso. * Rupt cca 1 cm, întregit după sens. * Astfel în transumpt. «a Corect: comitatus. ’5 Rupt cca 1 cm. * Rupt şi pată de umezeală cca 3 cm. 7 Rupt şi pată de umezeală cca 3 cm; întregit după sens şi context 7» Corect: exhibitis. * Scris deasupra rlndului. * Corect: iidem. 10 Corect: statuant. 11 Corect: citent. 12 19 iunie. 13 1 august 25 1356 iulie 10, Deva. Discretis viris et honestis, eapitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis honorandis, Andreas, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, amicitiam paratam et honoris continuum incrementum. Dicit nobis comes Jacobus, filius Geubul, quod in festo sancte Tri-nitatis nune proxime elapso universi Saxones de Kyzd ac Erkud et de Radus, neenon in tribus villis abbatis de Keerch, videlicet de Kereztur, Mesche et de Zenthmiclosteleke, commorantes, ex preconcepta maliţia ad possessionem suam, Haasfalua vocatam, armatis manibus potentialiter veniendo, domos suas in eadem habitas concremassent, bona sua, que in eisdem reperissent, penitus abstulissent, dominam vero consortem suam cum tribus puellis, filiabus eiusdem Jacobi, verbis illicitis tetigissent oc-cidereque voluissent, dicta domina cum dictis filiabus suis ad ecclesiam suam, in dicta Haasfalu1 constructam, ante ipsos inivissent, confractis ianuis diete ecclesie, universas res suas, mobiles et immobiles, que ad dictam ecclesiam asportassent prorsus, abduxissent; adhuc in eo non contenţi, dicti Saxones ad aliam possessionem suam, Saard vocatam, veniendo, hostium2 ecclesie in eadem habite confregissent, etiam universas res suas et alya1 clenodia domus sue, centum3 marcas3 valentes3, per om-nia ayfferi4 fecissent. Item, feria tertia proxima post dictum festum sancte .Trinitatis ad villam Boda vocatam venientes, ecclesiam in eadem habitam destruxissent, hostium2 conservatorii eiusdem ecclesie refregis-sent, universa sua instrumenta et litterarum munimenta, que super pos-sessionibus suis fuissent confecta et emanata, aufferendo5 secumque ab-duxîssent. 25 www.dacoromanica.ro Amicitiam vestram presentibus requirimus reverenter, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente, Va-lentinus de Herpey vel Paulus, filius Andree de Tunughy, sive Nicolaus, filius Dominici de dicta Saard, aliis absentibus, homo noster, ab omnibus quibus decet et licet, palam et occulte, diligenter investigando, deum et eius iustitiam pre oculis eorum ferendo, sciant et inquirant de premissis omnimodam veritatem; et post hec, si dumque vobis exinde3 veritas con-stiterit premissorum, vestris in litteris nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Dewa, die dominico proximo ante festum beate Margarete virginis et martyris, anno domini Mmo CCCmo Lmo sexto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Amicis suis reverendis, capitulo eccle-sie Transsiluane, pro comite Jacobo, filio Gebul, inquisitoria. Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi din capitlul bisericii Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi tot mai multă cinste. Ne spune nouă corniţele Iacob, fiul lui Geubul, că, la sărbătoarea Sfintei treimi acum de curînd trecută6, toţi saşii din Saschiz şi Archita cit şi din Roadăş, precum şi cei aşezaţi în trei sate ale abaţiei de Cîrţa, adică din Criţ, Meşindorf şi Cloaşterf, venind cu gînd rău precugetat şi cu armele în mină în chip silnic asupra moşiei sale numite Haşfalău, au prefăcut în cenuşe casele sale aflate pe ea, au ridicat cu desăvîrşire bunurile sale pe care le-a găsit în ele, iar pe doamna soţia sa împreună cu trei copile, fiicele acestui Iacob, le-au jignit cu cuvinte neîngăduite şi au voit să le omoare, iar toate lucrurile mişcătoare şi nemişcătoare, pe care acea doamnă cu amintitele sale fiice le duseseră în biserica sa clădită în zisul Haşfalău mai înainte de a intra aceştia acolo, ei le-au cărat cu totul, spărgînd uşile zisei biserici, şi nefiind mulţumiţi nici cu atîta, zişii saşi, ducîndu-se la altă moşie a sa, numită Şard, au sfărîmat poarta bisericii aflate pe ea şi au pus să se ridice întru totul toate lucrurile sale şi alte odoare din casa sa, preţuind o sută de mărci. De asemenea, în marţea de după sărbătoarea Sfintei treimi7, mergînd ei la satul numit Bundorf, au dărîmat biserica ce se află în el, au spart poarta arhivei acestei biserici, ridicînd şi ducînd cu ei toate actele şi dovezile scrise, care fuseseră întocmite şi date cu privire la moşiile sale. Prin cele de faţă rugăm preacinstit prietenia voastră să trimiteţi omul vostru vrednic de crezare spre mărturie, în faţa căruia, omul nostru. Valentin de Herepea sau Pavel, fiul lui Andrei de Tunughy, ori Nicolae, fiul lui Dominic din zisul Şard, în lipsa celorlalţi, cercetînd cu luare aminte adevărul, pe faţă şi într-ascuns, de la toţi de la care se cuvine şi este îngăduit, şi avîndu-1 pe Dumnezeu şi dreptatea sa înaintea ochilor, să urmărească şi să caute tot adevărul asupra celor de mai sus; şi după acestea, dacă şi cînd vi se va fi vădit apoi adevărul asupra celor de mai sus, să aveţi bunătatea să ne răspundeţi prin scrisoarea voastră. Dat în Deva, în dumineca dinaintea sărbătorii fericitei fecioare mucenice Margareta, în anul domnului o mie trei sute cincizeci Şi şase. 26 www.dacoromanica.ro (Pe verso, de aceeaşi mină:) Cinstiţilor săi prieteni, capitlului bisericii Transilvaniei, pentru corniţele Iacob, fiul lui Geubul, scrisoare de cercetare. Arh. Naţ. Magh. Dl. 29 429. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 486—487; Ub., II, p. 121—122. 1 Astfel în orig. 2 Astfel în orig: corect: ostium. 3 Scris deasupra rîndului. 4 Corect: auferri. 5 Corect: auferrendo. ® 19 iunie. 1 21 iunie. 26 1356 iulie 11, Sîntimbru. Viris discretis et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis reverendis, Dominicus, vicewoyuoda Transsilaunus, paratam amiciciam sincero salutis cum affectu. Dicit nobis Andreas, filius Nicolai de Scuchak, quod possessio superior Machkas vocata, in qua ecclesia lapidea în honore beati Martini confessoris esset constructa seu fundata, mediantibus efficacissimis1 in-strumentis, tytulo empcionis sibi pertinuisset et nune de iure deberet pertinere; que quidem sua instrumenta nune, tempore proxime elapso, casualiter igne concremata extitisset2; quorum quidem instrumentorum suorum alia paria nune in sacristia seu conservatorio ecclesie vestre di-ligenter requirere et reinvenire, reinventaque tenores eorundem, more consucto, de verbo ad verbum transseribi faciendo, in forma privilegii vestri eidem Andree, filio Nicolai, dare et assignare dignemini et velitis. Datum in Sancto Emerico, in festo beati Benedicti confessoris, anno domini Mmo CCCmo Lmo* sexto. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din cinstitul capitlu al bisericii Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi dorinţa curată de mîntuire. Ne spune nouă Andrei, fiul lui Nicolae de Suceag că moşia numită Măcicaşu de Sus, pe care a fost zidită sau ridicată o biserică de piatră în cinstea fericitului Martin mărturisitorul, a fost a lui prin cumpărare, în temeiul unor acte rămase în putere, şi că acum de drept trebuie să fie a lui, dar că din nenorocire aceste acte ale sale au fost acum, nu de mult, mistuite de foc. (Deci), punînd voi să se caute cu grijă şi să se afle în sacristia sau arhiva bisericii voastre rîndul celălalt al acelor acte ale sale şi, odată găsite, punînd să fie trecut în scris cuprinsul lor, în chipul obişnuit, cuvînt cu cuvînt, să binevoiţi şi să hotărîţi a i se da şi înmîna acelui Andrei, fiul lui Nicolae, în chip de privilegiu al vostru. Dat la Sîntimbru, la sărbătoarea fericitului Benedict mărturisitorul4, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. 27 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl. 26 752. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1313. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 15 iulie 1356, nr. 27. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 144. 1 Corectat de o altă mină contemporană din cuvin tul: efficacibus. 2 Corect: extitissent. * Urmează: octavo, tăiat de aceeaşi mină. 4 De fapt, ziua sărbătorii sfintului Benedict era la 21 martie. Cum însă răspunsul capitlului din Alba Iulia la acest act dat din Sintimbru este în mod s gur din 15 iulie, apare puţin probabil ca între porunca vicevoievodului şi răspunsul capitlului să fi trecut aproape patru luni. E vorba deci, în realitate, de sărbătoarea translatio Benedicti abbatis, care era la 11 iulie (nota editorului textului latin). 27 1356 iulie 15, (Alba Iulia). Capitulum ecclesie Transsiluane omnibus Christi fidelibus, tam pre-centibus, quam futuris, presens scriptum inspecturis, salutem in vero sa-lutis amatore. Noverint universi nos litteras nobilis viri Dominici, vicewoyuode Transsiluani, recepisse in hec verba: (Urmează actul lui Dominic, vice-voievodul Transilvaniei, din 11 iulie 1356, nr. 26). Cuius quidem privilegii, in conservatorio ecclesie nostre diligenter per nos inquisiti et inventi, tenor talis est: (Urmează actul capitlului Transilvaniei din 27 aprilie 1313, Cod. Andeg., VII, p. 145). Nos enim, peticionibus ipsius Dominici, vicewuoyuode, inclinati, tenorem predicti privilegii, ut premissum est, in sacristia nostra repositi et reinventi, de verbo ad verbum transscribi fecimus et pendentis sigilii noştri munimine roborari. Datum in festo Divisionis apostolorum, anno domini Mmo CCCmo Lmo sexto; discretis viris Dominico preposito et electo nostro, Lorando custode et Nicolao archidiacono de Clus, decano ecclesie nostre predicte existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cit şi celor viitori, care vor vedea această scrisoare, mîntuire întru adevăratul iubitor al mîntuirii. Să afle toţi că noi am primit scrisoarea nobilului bărbat Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 11 iulie 1356, nr. 26). Iar cuprinsul privilegiului, căutat cu grijă de noi şi aflat în arhiva bisericii noastre, este acesta: (Urmează actul capitlului din Alba Iulia,' din 27 aprilie 1313). Iar noi, ascultînd cererile pomenitului Dominic vicevoievodul, am pus să fie trecut în scris, cuvînt cu cuvînt, cuprinsul sus-zisului privilegiu, pus în păstrare şi găsit, aşa cum s-a arătat mai sus, în arhiva noastră, şi să fie întărit cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat la sărbătoarea Răspîndirii apostolilor, în anul domnului-o mie trei sute cincizeci şi şase; chibzuiţii bărbaţi, Dominic fiind prepozit şi (episcop) ales al nostru, Lorand custode şi Nicolae, arhidiaconul de Co-jocna, decan al sus-zisei noastre biserici. 28 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl. 26 752. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1313. Transumpt în actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei din 2 februarie 1357, nr. 213. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 144—145. 28 1356 iulie 22, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmonostra, memorie eommendamus quod, accedentes personaliter ad nostram presentiam Andreas et Nicolaus, filii Johannis, filii Nicolai de Gerolth, ab una, parte vero ab altera Elyas, filius Georgii, confessum et propositum extitit per Andream et Nicolaum antedictos1, ministerio vive vocis, pariter et rela-tum quod, urgentibus plurimis necessitatibus ipsorum evitandis, totalem portionem ipsorum portionariam, in possessione videlicet Tonchaza ha-bitam, iure hereditariam, in comitatu de Clus existentem, a die datarum presentium usque decern annos pro duodecim marcis, quamlibet marcam cum octoaginta grossis computando, ut dicebant, plene datis, habitis et persolutis, eidem Elya2, filio Georgii, pignori obligassent et obligarunt coram nobis, tali conditione infraposito3, quod cum pecunia alterius non possint ab eodem Elya redimere, nisi cum propria pecunia; si vero, urgente necessitate ipsorum, aliis eandem portionem obligare vellent, non possint neque valeant preter Elyam; assumpmentes etiam ab omnibus impetitoribus seu inquietare volentibus in prenominata possessione por-tionaria memoratum Elyam propriis laboribus ipsorum et expensis in-dempniter usque preallegatum terminum pacifice et quiete conservare. Datum sexta feria proxima ante festum beati Jacobi apostoli, anno domini Mmo CCCmo Lmo sexto. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire că venind înşişi înaintea noastră Andrei şi Nicolae, fiii lui Ioan, fiul lui Nicolae de Ghirolt, pe de o parte, iar pe de alta Ilie, fiul lui Gheorghe, sus-zişii Andrei şi Nicolae au mărturisit şi au spus prin viu grai şi au arătat că, pentru a scăpa de mai multe nevoi care apăsau asupra lor, au zălogit, pe timp de zece ani de la darea acestei scrisori, acelui Ilie, fiul lui Grigore, toată partea lor de moşie ce o au ca legiuită moştenire în moşia Tonciu, aflătoare în comitatul Cluj, pentru douăsprezece mărci, fiecare marcă fiind socotită la treizeci de groşi, (mărci) date, primite şi vărsate pe deplin, după cum spuneau, şi o zălogesc înaintea noastră, cu această îngrădire arătată mai jos, că nu vor putea s-o răscumpere de la acel Ilie cu banii altuia, decît numai cu banii lor; iar dacă, siliţi de vreo nevoie a lor, ar voi să mai zălogească acea parte (şi) altora, să nu poată, nici să fie volnici s-o facă, decît lui Ilie, legîndu-se de asemenea să păstieze în pace şi linişte în sus-numita parte de moşie pe pomenitul Ilie, pe osteneala şi cheltuiala lor, fără nici o pagubă, pînă la sus-pomenitul soroc, împotriva tuturor pîrîşilor şi a celor care ar voi să-l turbure. Dat în vinerea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. 29 www.dacoromanica.ro Arh. capitl. Alba-Iulia, Iădiţa 1 nr. 139. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. perg., urme de pecete rotundă din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 139. 1 In loc de confessi sunt et proposuerunt Andreas et Nicolaus et retulerunt. 2 Corect: Elye. 3 Corect: intraposito. 29 1356 august 1, (Cluj-Mănăştur). (Nobili v)iro* et honesto, Dominico vicewoyuode Transsiluano, con-ventus monasterii beate virginis de Clu(smunustra oraci)ones (in domino. Nov)eritis2 nos litteras vestras recepisse honore quo decuit in hec verba: (Urmează actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 20 iunie 1356, nr. 24). Nos, igitur, iustis et legitimis peticionibus vestris obtemperantes, ut tenemur, unacum Johanne dicto Bagar de Corpad, homine vestro pre-dicto, per vos deputato, fratrem Nicolaum, sacerdotem de medio noştri, pro testimonio transmisimus ad premissa fideliter exequenda; (qui)3 tandem ad nos reversi et per nos diligenter requisiti, nobis consona voce retulerunt quod ipsi in die festi beati Jacobi apostoli proxime nune pre-teriti, videlicet termino per vos assignato, ad facies predictarum posses-sionum personaliter accessissent, alii vero homines vestri, quos nomi-natim imposuistis, ipso termino per vos deputato interesse non potuissent; et quia predicti homines vestri, alii eciam nobiles, adesse non potuissent, ideo, propter paucitatem personarum, ipsam causam divisionalem, ut su-perius premissum est, ad congregacionem generalem domini woyuode Transsiluani et comitis de Zonuk, proxime nune celebrandam, domini vestri, sine omni gravamine birsagii stătu priori permanente, commi-sissent, ut idem dominus woyuoda Transsiluanus et vos (finem debit)um4 partibus predictis dare velitis. Datum in octavis festi predicti, anno domini ut supra. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobili viro et honesto, Dominico, vicewoyuode Transsiluano, pro5 nobilibus dominabus, videlicet consorte Ka-lach et Valentini de Kamaras, contra magistrum Johannem, filium Lau-rencii de Reche, super facto divisionis Zengel et Bare ac aliis intraposi-tis, ad congregacionem generalem (domi)ni6 woyuode Transsiluani et comitis de Zonuk proxime nune celebrandam, prorogatoria. Nobilului şi cinstitutului bărbat, lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur rugăciuni întru domnul. Aflaţi că am primit scrisoarea voastră cu cinstea cuvenită, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 20 iunie 1356, nr. 24). Noi, aşadar, dînd ascultare dreptelor şi legiuitelor cereri ale voastre, după cum sîntem datori, am trimis din mijlocul nostru împreună cu Ioan zis Bagar de Corpadea, sus-zisul om al vostru, trimis de voi, pe 30 www.dacoromanica.ro fratele Nicolae preotul, ca om de mărturie la îndeplinirea întocmai a celor de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, şi fiind întrebaţi de noi cu stăruinţă, ne-au spus într-un glas că, în ziua sărbătorii acum trecute a fericitului apostol Iacob7, adică la sorocul pus de voi, s-au dus ei înşişi la sus-zisele moşii, însă ceilalţi oameni ai voştri, pe care i-aţi arătat pe nume, n-au putut fi de faţă la sorocul rînduit de voi. Şi deoarece sus-zişii oameni ai voştri, cit şi alţi nobili, n-au putut fi de faţă, de aceea, din pricina numărului prea mic al celor (care s-au înfăţişat), ei au trecut acea pricină de împărţeală, precum s-a spus mai sus, adunării obşteşti ce se va ţine acum în curînd de către domnul voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc stăpînul vostru, fără nici o împovărare cu amendă şi rămînînd (pricina) în starea de mai înainte, pentru ca acel domn voievod al Transilvaniei şi voi să binevoiţi a da hotărîrea cuvenită sus-ziselor părţi. Dat la octavele sus-zisei sărbători, în anul domnului ca mai sus. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobilului şi cinstitutului bărbat, lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, scrisoare de amînare pentru nobilele doamne, adică soţiile lui Kalach şi a lui Valentin de Cămăraş, la adunarea generală a domnului voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, (a pricinii) împotriva magistrului Ioan, fiul lui Laurenţiu de Recea, cu privire la împărţirea moşiilor Sînger şi Bărăi, şi la altele cuprinse înăuntru. Arh. Naţ. Magh. Dl. 28 909. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie, cu rupturi şi lacune şi cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 491—493. 1 2 3 * 5 6 1 Rupt cca. 1,5 cm; întregit după sens. 2 Ruptură şi pată de umezeală cca 5 cm; întregit după sens. 3 Lipseşte în orig.; întregit astfel după sens. * Pată de umezeală cca 2,5 cm, întregit după sens. 5 Urmează Kalach, tăiat. 6 Rupt cca 0,5 cm. 1 25 iulie. 30 1356 august 4. Solomon, arhidiaconul de Turda şi vicar al (episcopiei) Transilvaniei, adevereşte că Dominic, fiul lui Laurenţiu de Dumbrău (Dombro), a dovedit cu martori, împotriva lui Ştefan şi Petru, fiii lui Ioan de Cistei (Chestue), că Ciunga (Chungua) a fost moşia ereditară a bunicului său Dominic, fiul lui Miko; de aceea, sfertul fiicelor din acea moşie i se cuvine lui, prin drept firesc după mama sa Kunech, fiica numitului Dominic, iar după bunica sa Elisabeta, trebuia să-i revină darurile de nuntă şi zestrea, potrivit dreptului obişnuielnic al ţării. în 1907, documentul cadru era păstrat 'în Arh. Comit. Alba din Aiud, Arh. din Ciumbrud a fam, Kemâny, voi. IV, nr. 2; actele acestei arhive se află în prezent la Arh. Stat. Cluj, fără a păstra documentul în cauză. Rezumat în actul lui Petru de Oarda, vicevoievodul Transilvaniei, din 25 noiembrie 1360 (nr. 537), rezumat în actul lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, din 31 octombrie 1361, REGEŞTE: Tort. Tăr, 1907, p. 86—87. 31 www.dacoromanica.ro 31 1356 (după august 4). Solomon, arhidiacon de Turda şi vicar al (episcopiei) Transilvaniei, cere lui Andrei, voievodul Transilvaniei, să facă dreptate lui Dominic, fiul lui Laurenţiu de Dumbrău (Dombro), în procesul său cu Ştefan şi Petru diacul, fiii lui Ioan de Cistei (Chestue), excomunicaţi pentru îndărătnicia lor, după ce tribunalul bisericesc i-a adjudecat acelui Dominic darurile de nuntă şi zestrea bunicii sale, precum şi sfertul de fiică al mamei sale din moşia Ciunga (Chongua). In 1907 documentul cadru era păstrat în Arh. comit. Alba din Aiud. Arh. d*n Ciumbrud a fam. Kemeny, voi. IV, nr. 2. Rezumat în actul lui Petru de Oarda, vicevoievodul Transilvaniei, din jurul datei de 22 august 1361, transcris în actul convcntului din Cluj-Mănăştur din 15 septembrie 1361, transcris şi el în actul lui Dionisie voievodul Transilvaniei, din 31 octombrie 1361. REGEŞTE: Tort. Tăr, 1907, p. 87. 32 1356 august 11 (III. Idus Augusti), Villeneuve-Ies-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea, răspunzînd rugăminţii lui Ludovic I, regele Ungariei, îi dă încuviinţarea să lupte împotriva ereticilor şi schismaticilor din Serbia (Rassia) şi din alte ţinuturi supuse stăpînirii lui Uroş, punîndu-i însă în vedere să lupte şi pentru izgonirea necredincioşilor şi a schismaticilor dinăuntrul regatului Ungariei, şi pentru răspîndirea credinţei catolice. Totodată, îi cere să pornească împotriva unor rebeli ai papei, din Italia, şi îi încredinţează pe trei ani zeciuiala veniturilor bisericeşti din Ungaria. Arh. Vat. Rcg. Vat., 238, f. 150, şi 239, f. 185. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hiat. Hung., II, p. 24, nr. 39; Hurmuzaki—Densuşianu, 1/2. p. 39—41; Tăutu, Acta Innocentii papae VI, p. 160—163 (cu data greşită: 13 august). 33 1356 august 18 (XV. Kalendas Septembris), Yillencuve-Ies-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îndeamnă pe Ludovic I, regele Ungariei, la fel ca şi într-o scrisoare anterioară, (vezi nr. 32) să-i alunge pe ereticii din Bosnia şi din alte părţi ale regatului Ungariei. Arh. Vat. Reg. Vat., 238, f. 162 r. Fotocopie la Inst. de ist şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hiat. Hung., II, p. 27, nr. 43; Tăutu, Acta Innocentii papae VI, p. 169—170, nr. 89 (cu data greşită: 16 august). 34 1356 august 18 (XV. Kalendas Septembris), Villeneuve-lcs-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea cheamă pe toţi credincioşii să facă rugăciuni pentru fericirea personală şi biruinţa lui Ludovic I, regele Ungariei, asupra necredincioşilor şi schismaticilor din Serbia şi din părţile 32 www.dacoromanica.ro învecinate Ungariei şi supuse ei (Rassie ac regni parcium regno vicina-rum eidem fidei memorate); făgăduieşte indulgenţe credincioşilor care vor urma acest îndemn. Arh. Vat. Reg. Vat., 238, f. 162 r. şi v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. 'Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Hung., II, p. 27, nr. 44; Raynaldi, Annales, ad ann. 1356, nr. 28; Hurmuzaki—Densuşianu, 1/2, p. 41—42; Tăutu, Acta Inno-centii papae VI, p. 170—171, nr. 90. 35 1356 august 19 (XIV. Kalendas Septembris), Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui. Ioan al lui Nicolae, cleric din dieceza Transilvaniei (Transylvanensis), un beneficiu care ţine de dreptul de danie al episcopului Transilvaniei, beneficiu al cărui venit anual nu poate fi mai mare de 25 de mărci de argint, dacă are şi sarcina păstoririi sufletelor, sau de 18 mărci, dacă e fără această îndatorire. Totodată, însărcinează pe abatele de Cluj-Mănăştur, pe prepozitul (bisericii) de Agria şi pe decanul bisericii sf. Agricola din Avignon ca să-l aşeze în acest beneficiu. Arh. Vat. Reg. Aven (an. IV, t. XII, fol. 263 v). Orig. hîrtie. REGEŞTE: Ţ6rt. Târ, 1895, p, 84, nr. 240. 36 1356 septembrie 27, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsiluane, damus pro memoria quod Gallus, filius Petri de Indal) ad nostram veniendo presenciam in persona magistri Thome, filii Dyonisii de Regun, domini sui, per modum pro-testacionis nobis significare curavit quod ipse magister Thomas quandam possessionem suam, Chegh vocatam, Paulo dicto de Makra, famulo suo, pro ipsius serviciis, fideliter eidem magistro Thoma1 impensis, perpetuo ad utendum dedisset et contulisset; nune vero prelibato Paulo de medio sublato, Petrus, Nicolaus et Johannes, filii eiusdem Pauli, per maliciam ipsorum dictam possessionem amittere et alienare vellent ac conarentur. Cum tamen eandem possessionem pretextu premisse collacionis minime amittere vel alteri alienare preter quam annotato magistro Thome de Regun, consuetudine, possent et valerent, unde, facta huiusmodi pro-testacione, memoratos filios Pauli ab amissione, vendicione et quovis modo a se alienacione eiusdem possessionis, ceteros vero quoslibet ab optencione, empeione eiusdem et quomodocunque se intromissione in eandem prohibuit contradicendo et contradixit inhibendo coram nobis. Super quo, litteras nostras protestatorias simul et prohibitorias ipsi magistro Thome per nos dări postulavit, quas nos eidem concessimus, communi iusticia suadente. Datum in festo beatorum Cosme et Damiani martirum, anno domini Mmo CCCmo Lmo sexto. 7 Documenta Romaniae Historica — Voi. XI. 33 www.dacoromanica.ro (Pe verso, de aceeaşi mină:} Pro magistro Thoma, filio Dyonisii de Regun, contra filios Pauli dicti de Macra, protestatoria et prohibi-toria. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, dăm de ştire că venind înaintea noastră Gali, fiul lui Petru de îndoi, în numele magistrului Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, stăpînul său, s-a îngrijit a ne face cunoscut în chip de întîmpinare că acel magistru Toma dăduse şi hărăzise lui Pavel zis de Makra, slujitorul său, pentru slujbele sale aduse cu credinţă acelui magistru Toma, o moşie a sa numită Ţagu, pentru a o folosi pe veci. Acum însă, săvîrşindu-se din viaţă sus-zisul Pavel, Petru, Nicolae şi Ioan, fiii aceluiaşi Pavel, prin viclenia lor, voiesc şi încearcă să părăsească şi să înstrăineze zisa moşie. Deoarece nu pot şi n-au dreptul nicidecum să părăsească ori să înstrăineze acea moşie altuia deoît pomenitului magistru Toma de Reghin, drept aceea, făcînd această întîmpinare, i-a oprit pe pomeniţii fii ai lui Pavel, împotrivindu-li-se, şi li s-a împotrivit, oprindu-i în faţa noastră, de a părăsi, a vinde sau a înstrăina în orice fel zisa moşie, iar pe alţii de a o dobîndi, a o cumpăra şi a intra în orice chip în stăpînirea ei. Cu privire la aceasta, el ne-a cerut să dăm pomenitului magistru Toma scrisoarea noastră de întîmpinare şi totodată de oprelişte, pe care noi i-am (şi) dat-o, potrivit dreptului obştesc. Dat la sărbătoarea fericiţilor mucenici Cosma şi Damian, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Scrisoare de întîmpinare şi de oprelişte pentru magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, împotriva fiilor lui Pavel zis de Makra. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. ist., arh. fam. Bânffy, fasc. R. nr. 36. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete rotundă de închidere, din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Bânffy, I, p. 210—211. 1 Corect: Thome. 2 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 37 1356 (după 29 septembrie ((...)' post festum beat? Michaelis archangeli)). Vincenţiu de Kopus, vicearhidiaconul de Ung, şi preoţii Nicolae de Mukach1 2 şi Pavel de Rakus raportează lui Dominic, prepozitul bisericii Transilvaniei (Transiluane) şi vicar al episcopului de Agria, că au pus pe Gheorghe, fiul lui Blasiu de Mukach, şi pe fiul său în stăpînirea unei părţi din moşia Brod. Arh. Naţ. Magh. Dl. 77 169. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere ogivală, aplicată pc verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 32—34. 1 Data de zi nu a putut fi dezlegată, documentul avînd o ruptură de cca 4 cm. 2 în document şi forma Muchach. 34 www.dacoromanica.ro 38 1356 octombrie 1. Nos, comites et iudices, comes Johannes et comes Nicolaus de Villa Furkasii, ex tune iudices provinciales terre Medyesch, damus pro memoria universis iudicibus, ad quos presentes perveniunt, aut ipsorum vices gerentibus, nihilominus cum salute. Scire dignetur vestra universitas quod quidem homo, Hese nomine, de Almasio. quendam hominem, Michaelem nomine, fratrem Nicolai Witche et Petri Herbordi et Henningi1 de Busd, in Almasio, ubi etiam Michael manserat, dei et hominum timore postposito, crudeliter inter-fecit; ob quod homicidium comes Symon de ipso Almasio ipsum homi-cidam Hese usque in territorium Schars insequebatur, ad iudicium eum ducere cupiebat, ac iile, se iudicio defendens, tandem victus occisus et mortuus, ut homicida ad iudicium in Medyesch est, ut meruit, ductus ibique sententialiter decollatus; sentientes etiam ut omnia, qui ipse comes Symon in premisso homicida fecerat, iustitia mediante exstat plene peractum, ob quod ipsi tres fratres prefati occisi et comes Symon litteras sue iustificationis sibi de sede nostra dări postularunt; quorum oppor-tunis postulationibus annuentes, presentes fieri fecimus, nostro sub si-gillo provinciali consignatas, in credentiam sue iustitie pariter et tutelam. Datum sabbato post festum •sancti Michaelis archangeli, anno domini Mm0 CCCmo LVImo, petentes cum instantia, quatenus eosdem sui iustitia frui permittatis, si ad vos pervenerit vel fuerit coram vobis repli-catum, quod erga vos in simili vel maiori casu, si ad nos pervenerit, studebimus promereri. Noi, comiţii şi juzii, corniţele Ioan şi corniţele Nicolae din Villa Furkasii, acum juzii provinciali ai pămîntului Mediaş, dăm de ştire tuturor juzilor la care ajung rîndurile de faţă, sau locţiitorilor lor, urîndu-le totodată sănătate. Să binevoiască a afla obştea voastră că un om din Alma numit Hese, lăsînd la o parte frica de Dumnezeu şi de oameni, a ucis cu cruzime pe un om numit Mihail, fratele lui Nicolae Witche şi al lui Petru al lui Herbord şi al lui Henning de Buz, in (satul) Alma, unde chiar-locuise Mihail. Pentru acest omor corniţele Simion din acel Alma a urmărit pe ucigaşul Hese pînă în (cuprinsul) pămintului Saroş, (căci) voia să-l ducă la judecată, iar acolo, ferindu-se de judecată, în cele din urmă a fost învins şi ucis, şi mort a fost dus ca ucigaş la judecată la Mediaş, aşa după cum se învrednicise (de aceasta), şi acolo i s-a tăiat capul potrivit cu osînda judecăţii. Iar (noi), înţelegînd că toate cele ce le-a săvîrşit acest comite Simion faţă de ucigaşul de mai sus se învederează că s-au făcut pe de-a întregul după dreptate — pentru care cuvînt aceşti trei fraţi ai sus-zisului (bărbat) ucis şi corniţele Simion au cerut să i se dea acestuia din urmă, din partea scaunului nostru, scrisori pentru dezvinovăţirea sa — noi, încuviinţînd potrivitele lor cereri, am pus să se întocmească scrisoarea de faţă, însemnată cu pecetea noastră provincială, spre paza şi ehezăşuirea dreptăţii sale. Dat în sîmbăta de după sărbătoarea sfîntului arhangel Mihail, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase; şi vă rugăm cu stăruinţă 35 www.dacoromanica.ro ca să le îngăduiţi să se bucure de dreptatea lor, dacă cumva ar ajunge (pricina) la voi sau s-ar face plîngere în faţa voastră, căci (şi) noi ne vom sili să vă îndatorăm într-o pricină asemenea sau mai însemnată» dacă va ajunge la noi. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. ist., Colecţia J. Kemeny. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢIE Archiv f. Runde 6sterr. Gesch., V, p. 376—377; Ub., II, p. 122. REGEŞTE: Szabd, Eră. Muz. okl., nr. 100. 1 In orig. şi textul latin publicat, greşit: Henlgi. 39 1356 octombrie 6, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, memorie commendamus quod Johanne, filio Gereu, ab una, magistro Stephano, iilio Jacobi de Monustur, parte ab altera, coram nobis personaliter consti-tuti, confessum extitit per eundem Johannem, filium Gereu, minişterio vive vocis, quod, urgentibus plurimis necessitatibus suis evitandis, por-cionem suam porcionariam, in possessione videlicet Bedech habitam, in. comitatu Byhoriensi existentem, cum omnibus utilitatibus suis universis, a die datarum presencium usque octavas dierum Medii quadragesime proxime venturas, eidem magistro Stephano, filio Jacobi, pro quatuor marcis, marcam quamlibet quinquaginta grossis computando, pignori obligasset et obligavit coram nobis. Si vero terminum pertransiret in sol-vendo, duplum pretate1 precunie incursurus. Datum in octavis festi beati Michaelis archangeli, anno domini Mmo CCCmo Lmo sexto. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare de Cluj-Mănăştur, dăm de ştire că înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră Ioan, fiul lui Geţeu, pe de o parte, şi magistrul Ştefan, fiul lui Iacob de Mănăştur, pe de altă parte, acel Ioan, fiul lui Gereu a mărturisit prin viu grai că, pentru a face faţă la foarte multe nevoi grabnice de ale sale, a dat ca zălog şi a zălogit, în faţa noastră, acelui magistru Ştefan, fiul lui Iacob, pentru patru-mărci, socotind fiecare marcă cu cincizeci de groşi, partea sa-din. partea de moşie, şi anume (cea) pe care o avea în moşia Bedeciu, aflătoare în comitatul Bihor, cu toate folosinţele sale, începind cu ziua de azi pînă la octavele zilei de Miezul păresimilor care va veni. Dacă însă va trece sorocul de plată, urmează a plăti îndoitul banilor (împrumutaţi). Dat la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. Arh. Naţ. Magh. Dl. 28 071. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 503. 1 Corect: pretacte. 36 www.dacoromanica.ro 40 1356 octombrie 9, Sîntimbru. Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis karissimis, Dominicus, viceuoyuoda eiusdem partis Transsiluane, debite amiciţie et honoris incrementum. Vestre discretionis amiciţie presentium serie declaramus quod, cum Agustinus et Georgius, filii Johannis de Kerulew, St(ephanum), Mi-chaelem et Petrum, filios Nicolai de Syle, ac Gallum et Michaelem, filios Johannis de dicta Kerulew, ad nostram presentiam legitime citando traxissent in causam, in qua causa predicti Agustinus et Georgius por-tionem eorum possessionariam, ipsos in eadem possessione Kerulew, me-diantibus litteris vestris privilegialibus, ratione quarte filialis ave eorum de iure tangentem, predictos St(ephanum), Michaelem et Petrum, filios Nicolai, ac Gallum et Michaelem, filios Johannis, comportionarios suos, metali distinctione distingendo1 et separando, sibi extrădări postulassent; tandem memoratus St(ephanus), filius Nicolai de Syle, se personaliter et iamdictos Michaelem et Petrum ac Gallum et Michaelem, mediante le-gitimo procuratore, ad ipsam divisionem faciendam promptos esse allega-vit et paratos. Quare, vestre discretionis amicitiam presentibus postulamus reve-renter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente, Ladan vel Georgius magnus, altero absente, homo noster, die dominico proxime nune venturo ad faciem predicte possessionis Kerulew accedendo, vicinisque et commetaneis eiusdem et specialiter com-portionariis legitime convocatis (et) presentibus, predictam portionem possessionariam iamdictorum Agustini et Georgii, in loco opportuno metali distinctione2 ab aliorum portionibus distingendo1, iuxta series pre-dictarum litterarum vestrarum privilegialium, per eosdem, Agustinum et Georgium nobis ostensarum, cum omni plenitudine sui iuris, qua ad ipsos dinoscitur pertinere, prememoratis Agustino et Georgio, filiis Johannis, et eorum posteris relinquat perpetuo possidendam, non obstante contradictione prefatorum St(ephani), Michaelis et Petri, filiorum Nicolai de Syle, ac Galii et Michaelis, filiorum Johannis de Kerulew, si vero alii contradictores extiterint contra eosdem Agustinum et Georgium, ad nostram citet presentiam, ad terminum competentem, ratione3 eorum contradictionis reddituros. Et post hec, seriem ipsius divisionis cum cursi-bus metarum et, si necesse fuerit, nominibus citatorum et termino assig-nato nobis ad4 octavam4 diem4 in vestris litteris amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, quarto die octavarum festi beati Michaelis archangeli, anno domini Mmo CCCmo Lm0 sexto. (Pe verso:) Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis karissimis. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din vrednicul de cinstire capitlu al bisericii Transilvaniei, prietenilor săi preascumpi, Dominic, vicevoie-vodul aceleiaşi părţi a Transilvaniei, cu tot mai multă prietenie şi cinstire cuvenită. Prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut chibzuitei voastre prietenii că, întrucît Augustin şi Gheorghe, fiii lui Ioan de Chirileu, au tras în judecată, chemînd în chip legiuit înaintea noastră, pe Ştefan, Mihail 37 www.dacoromanica.ro şi Petru, fiii lui Nicolae de Şilea, pe Gali şi Mihail, fiii lui Ioan tot de Chirileu, la care judecată sus-zişii Augustin şi Gheorghe au cerut ca pomeniţii Ştefan, Mihail şi Petru, fiii lui Nicolae, şi Gali şi Mihail, fiii lui Ioan, părtaşii lor de devălmăşie, să le dea partea lor de moşie, ce li se cuvine lor de drept din acea moşie Chirileu, potrivit scrisorii voastre privilegiale, în temeiul pătrimii de fiică a bunicii lor, despărţind-o şi deosebind-o prin semne de hotare, în cele din urmă, pomenitul Ştefan, fiul lui Nicolae de Şilea, a declarat că el însuşi, iar sus-zişii Mihail şi Petru şi Gali şi Mihail, printr-un împuternicit legiuit, sînt gata şi pregătiţi să facă acea împărţeală. Drept. aceea, prin cele de faţă cerem cu cinste prieteniei şi chib-zuinţei voastre ca să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, înaintea căruia omul nostru, Ladan, sau în lipsa acestuia Gheorghe cel Mare, mergînd la sus-zisa moşie Chirileu, în ziua de duminică ce va veni acuma, şi chemînd în chip legiuit vecinii şi megieşii acelei moşii şi mai cu osebire părtaşii de devălmăşie şi fiind ei de faţă, să despartă prin semne de hotar (ridicate) la locul cuvenit sus-zisa parte de moşie a pomeniţilor Augustin şi Gheorghe de părţile altora, potrivit cuprinsului sus-zisei voastre scrisori privilegiale înfăţişate nouă de acei Augustin şi Gheorghe, lăsînd-o cu tot dreptul ei deplin, cu care se ştie că ţine de ei, des-pomeniţilor Augustin şi Gheorghe, fiii lui Ioan, şi urmaşilor lor, ca s-o stăpînească pe veci, fără a ţine seama de împotrivirea sus-zişilor Ştefan, Mihail şi Petru, fiii lui Nicolae de Şilea, precum şi a lui Gali şi Mihail, fiii lui Ioan de Chirileu. Iar dacă s-ar ivi alţi împotrivitori, să-i cheme înaintea noastră la sorocul potrivit, ca să dea faţă cu acei Augustin şi Gheorghe, spre a da socoteală de împotrivirea lor. Şi după acestea, să aveţi bunătatea să ne arătaţi în scrisoarea voastră, la a opta zi, desfăşurarea acestei împărţeli, mersul hotarelor şi, dacă va fi nevoie, numele celor chemaţi şi sorocul statornicit. Dat la Sîntimbru, în a patra zi după octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. (Pe verso:) Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din vrednicul de cinstire capitlu al bisericii Transilvaniei, prietenilor săi preascumpi. Arh. Stat. Cluj, Arh. ist., Colecţia generală, nr. 34. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de închidere aplicată pe verso. REGEŞTE: Szab6, Erd. Muz. okl., nr. 101. 1 2 3 1 Formă frecventă în latina medievală In loc de distinguendo. 2 Urmează dist. (prescurt. din distinguendo), şters de aceeaşi mînă. 3 Corect: rationem. * Scris deasupra rîndului. 41 1356 octombrie 19, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmu(nu)stra, da-mus pro memoria quod, accedens personaliter ad nostram presenciam, Michael Ruphus, vice et nomine nobilis viri, magistri Thome, filii Dyo-nisii de Regun, domini sui, dixit protestando, quod idem magister Tho-mas quendam nobilem, videlicet Thomam dictum Ceh de Lamperth, in 38 www.dacoromanica.ro congregacione magnifici viri Nicolai Konth, woyuode Transsiluani, tam-quam proscriptum iuris ordine comprobasset, et in ipsa congregacione universi nobiles et assessores commisissent quod nullus, videlicet proximi vel cognati, aliquem proscriptum in sua possessione tenere et servare debeat et teneatur, Nicolaus et Petrus, filii Pauli de Macra, in possessione ipsorum Cheg vocata, quam videlicet possessionem Cheg predicto Paulo1 idem magister Thomas, dominus suus, perpetuasset et1 2 dotasset3, in pre-iudicium ipsius magistri Thome, domini sui, (prefatum Thomam dictum Ceh de Lampert tenerent et servarent)4. Datum quarta feria proxima post festum beati Galii confessoris, anno domini Mmo CCCmo Lmo sexto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro magistro Thome, filio Dyonisii de Regun, contra Nicolaum et Petrum, filios Pauli de Macra, protestatoria. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, dâm de ştire că, venind însuşi înaintea noastră, Mihail cel Roşu, în locul şi în numele nobilului bărbat, magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, stăpînul său, ne-a spus în chip de întîmpinare că acel magistru Toma, în adunarea măritului bărbat, Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, a dovedit pe calea legii pe un nobil, anume Toma zis Ceh de Lumperd, că e scos în afara legii, şi în acea adunare toţi nobilii şi (juraţii) asesori au hotărît ca nimeni dintre rude sau neamuri să nu poată şi să nu aibă. dreptul să ţină şi să păstreze pe moşia sa, pe vreunul scos în afara legii, (dar) Nicolae şi Petru, fiii lui Pavel de Macra, spre paguba magistrului Toma, stăpînul său, îl ţin şi-l păstrează pe pomenitul Toma zis Ceh de Lumperd, pe moşia lor numită Ţagu, pe care moşie Ţagu magistrul Toma, stăpînul său, o dăduse şi o înveşnicise sus-zisului Pavel. .Dat în miercurea de după sărbătoarea fericitului Gali mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Scrisoare de întîmpinare pentru magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, împotriva lui Nicolae şi Petru, fiii lui Pavel de Macra. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. ist., Arh. fam. Bânffy, fasc. S. nr. 3. Orig. hîrtic, cu fragmente de pecete rotundă din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Bănffy, I, p. 211. 1 Urmează: perpet(uasset), tăiat de aceeaşi mină. 2 Urmează: sec. tăiat de aceeaşi mină. 3 Corect: donasset. 4 întregire probabilă a unei fraze rămase neterminată. 42 1356 noiembrie 4 (pridie Nonas Novembris). Ludovic I, regele Ungariei, ridică oraşul Koprivnica la rangul de oraş liber regesc. Dumitru de Oradea (Waradyensis), Toma de Cenad (Chanadiensi) — episcopi, scaunul episcopal al Transilvaniei (Transilua-nus) fiind vacant; Andrei, voievodul Transilvaniei (Transiluano) şi comite de Solnoc (Zonuk). 39 www.dacoromanica.ro Arh. oraş. Kaprivnifia. Orig. perg., pecetea atîrnată lipseşte. EDIŢII: Smidiklas, XII, p. 373—375. 43 1356 noiembrie 4, (Cluj-Mănăştur). Nos, convenlus monasterii beate virginis Mărie de Clusmonostra, memorie commendantes, tenore presentium significamus quibus expedit universis, quod Johanne, filio Johannis dicti Chente de genere Aba, ab una parte, item magistro Nicolao dicto Wos, coram nobis personaliter constitutis, per eundem Johannem, filium Johannis dicti Chente, con-fessum extitit nobis pariter et relatum quod ipse quandam montem suum, Borzua vocatum, et quandam possessionem suam, Huzyumezev nomina-tam, ipsum hereditario contingentes, in comitatu de interiori Zonuk existentes, cum omnibus utilitatibus et pertinentiis, ad ipsum montem ad ipsamque possessionem spectantibus, ipsi magistro Nicolao dicto Wos ac Ladislao, Stephano, Paulo et Johanni, filiis sororis sue uterine, ex eodem magistro Nicolao dicto Wos procreatis et procreandis, perpetuo et irre-vocabiliter tradidisset et contulit coram nobis, modo premisso, tenen-dam atque possidendam sive tenendum vel possidendum; ita tamen, quod idem magister Nicolaus dictus Vos et predicti filii sui eundem Johannem, filium Johannis dicti Chente, de reditibus et proventibus predicti montis Borzua et diete possessionis Huzyumezew nominatis usque vitam suam nutrire et conservare teneantur; presentes vero, quandocumque nobis reportate fuerint, nostro privilegio confirmabimus. Ad cuius rei ve-ritatem presentes nostras concessimus litteras patentes, sigilii noştri mu-nimine roboratas. Datum quarto die festi Omnium sanctorum, anno domini Millesimo treeentesimo quinquagesimo sexto. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că, înfăţişîndu-se înaintea noastră pe de o parte Ioan, fiul lui Ioan zis Chente din neamul Aba, şi, de asemenea, magistrul Ni-colae zis Wos, (pe de altă parte), acel Ioan, fiul lui Ioan zis Chente, ne-a mărturisit şi ne-a spus că el a dat pe veci şi nestrămutat acelui magistru Nicolae zis Wos, precum şi lui Ladislau, Ştefan, Pavel şi Ioan, fiii surorii sale după mamă, ce s-au născut sau care se vor naşte din acel magistru Nicolae zis Wos, un deal al său numit Borzua şi o moşie a sa numită Husmezău, aflătoare în comitatul Solnocul dinăuntru, ce-i vin lui prin moştenire, împreună cu toate folosinţele şi cele ce ţin de acel deal şi de acea moşie, ca s-o ţină şi s-o stăpînească sau să-l ţină şi să-l stă-pînească în chipul arătat mai sus; dar în aşa fel, ca acel magistru Nicolae zis Wos şi sus-zişii săi fii să fie datori să-l ţină şi să-l hrănească pînă la moarte pe acel Ioan, fiul lui Ioan zis Chente, din veniturile şi roadele mai sus pomenitului deal Borzua şi ale zisei moşii numite Husmezău. Iar scrisoarea de faţă, oricînd ne va fi înapoiată, o vom întări cu privilegiul nostru. Intru adevărul acestui lucru am dat scrisoarea noastră deschisă de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre. 40 www.dacoromanica.ro Dat în a patra zi după sărbătoarea Tuturor sfinţilor, in anul o mie trei sute cincizeci şi şase. In 1879 documentul se păstra în Arh. fam. Wass, aflată azi la Arh. Stat. Cluj-Napoca. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă din ceară aplicată pe verso. EDIŢII: Hazai o/cl., 261—262. 44 1356 noiembrie 9 (quinto ldus Novembris). Ludovic I, regele Ungariei, donează lui Grigore, fiul lui Galeş de . Hleuna, pămîntul regesc Chava, din Slovenia, împreună cu toate satele regeşti şi folosinţele, în schimbul cetăţii Bistrica şi a satelor aparţinătoare ei, aflate în comitatul Hleuna. Dumitru de Oradea (Waradiensi), Toma de Cenad (Chanadiensi) — episcopi, scaunul episcopal al Transilvaniei (Transiluana) fiind vacant; Andrei, voievodul Transilvaniei (Tran-silnanus) şi comite de Solnoc (Zonuk). Arh. Naţ. Magh. Dl. 35 863. Transumpt în actul capitlului din Zagreb, din 20 martie 1358. EDIŢII: Smiciklas, XII, p. 376—377. 45 1356 noiembrie 10, Turda. Nos, Andreas, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, memorie commendantes, tenore presentium significamus quibus expedit uni-versis, quod Stephanus et Andreas, filii Nicolai, filii Salomonis de Kel-nuk, comitem Mychaelem de Enyed super poriionem possessionariam quondam Nicolai, filii Hennyng de Peturfolua, in eadem Peturfolua ha-bitam, in comitatu Albensi existenţi, ac recte dimidietatis omnium vi-nearum eiusdem Nicolai necnon uno fundo curie, in civitate Sebus ha-bite, tertie partis etiam trium molendinorum in eadem Peturfolua ad presentiam Dominici, vicewoyuode noştri, in causam attraxerint, et diu-tius invicem altercando, ipsa etiam causa propter sui arduitatem ac prop-ter paucitatem nobilium, sicut in literis dicti Dominici vicewoyuode con-tinebatur, ad octavas fes ti beati Jacobi apostoli nune preteriti dilaţi ve protelata et ad nostram presentiam deducta exstitisset, ut ambe partes cum eorum1 instrumentis super possessionariis iuribus et aliis, ut pre-mittitur, in noştri presentiam adhererent, quibus visis iudicium et iusti-ciam equitati congruum facere debuissemus. Tandem, ipsis octavis occurrentibus, predicti Stephanus et Andreas, personaliter, pro predicto comite Mychaele, Symon, famulus suus, cum literis nostris procuratoriis, coram nobis personaliter constitutis, et licet ambe partes eorum1 instrumenta in noştri presentia exhibere prompţi erant et paraţi, sed ut ne per vehementiam ordinem iudiciariam servasse videamur, licet hec super abundanti, eandem causam, in stătu priori permanente, propter maiorem rei evidentiam ad diem congregationis nostre deliberationi nobilium partis Transsiluane distulissemus. Quo quidem die congregationis nostre occurrente, prelibati Stephanus et 41 www.dacoromanica.ro Andreas, filii Nicolai, filii Salomonis, propriis eorum in personis, Salo-mone vero, Mychaele et Nicolao, filiis dicti Nicolai, filii Salomonis, fra-tribus eorum uterinis, omne onus et gravamen ad infra denotanda nego-tia ad se assumendo, ab una, dicto autem Mychaele de Enyed propria sua in persona, parte ab altera, coram nobis personaliter constitutis, pro-positum exstitit per eosdem communiter et relatum, ministerio vive vo-cis, quod ipsi propter bonum pacis, unionem et proximitatis dilectionem per compositionem proborum virorum, pacem partium zelatorum, ut a modo et inceps omnis dissensiones2 et dissidii fomes de medio ipsorum radicius3 exstirpetur et ad pulchritudinem pacis mutuo se in invicem valeant amplexari, in tăiem plene pacis et concordie favorabilem unionem devenissent super premissis possessionariis iuribus, prius obtenta per nos licenţia, devenerunt coram nobis, quod prelibatam portionem posses-sionariam quondam Nicolai, filii Hennyng de Peturfolua, in eadem Pe-turfolua habitam, sub antiquis et veris metis, et rectam dimidietatem omnium vinearum eiusdem Nicolai, in eadem Peturfolua, intra metas eius-dem existentium, item tertiam partem trium molendinorum in eadem Peturfolua currentium, unum fundum curie predicti Nicolai de Peturfolua, in civitate Sebus habitum, eum4 omnibus suis utilitatibus et perti-nentiis universis, iuxta continentiam literarum Stephani, quondam vai-vode Transsiluani, fratris et predecessoris noştri laudande memorie, privi-legialium, predicto comiţi Mychaeli de Enyed et, per eum, suis heredi-bus heredumque suorum successoribus iure perpetuo commiserunt coram nobis possidere, universas etiam eorum literas inquisitionales, protesta-tionales, prohibitionales ac quovis modo contra dictum Mychaelem per ipsos ac per eundem Mychaelem, usque modo, contra eosdem emanatas, cassas, vanas cariturasque viribus et vigore commisissent et commiserunt coram nobis, ut ubicumque exhiberentur pro nihilo habeantur; tali vin-culo interserto, quod, si qua partium in premissa compositione et ordi-natione ac eorum heredes resilire non curarent ac aliquam litis materiam suscitare niterentur, in pena calumnie convincerentur eo facto, hoc non postposito, quod eundem comitem Mychaelem in prefatis possessionariis iuribus et successores eiusdem, dicti Stephanus et Andreas cum predictis fratribus eorum pacifice conservare tenerentur et ab omnibus in lite vel extra litem ipsum comitem Mychaelem, ratione iurium omnium premis-sorum, infestare volentibus, propriis eorum laboribus et expensis expe-■dire teneantur, prout dicti Stephanus et Andreas se ac fratres eorum pre-notatos ad hec sponte obligarunt coram nobis. In cuius rei memoriam perpetuamque stabilitatem, presentes literas eidem comiţi Mychaeli con-cessimus, pendentis sigilii noştri munimine roboratas. Datum Torde, tertio die octavarum festi Omnium sanctorum, anno ■domini Mmo CCCmo quinquagesimo sexto. Noi, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că Ştefan şi Andrei, fiii lui Nicolae, fiul lui Solomon de Cîlnic, au •chemat în judecată, înaintea vicevoievodului nostru Dominic, pe corniţele Mihail de Sîngătin, pentru o parte de moşie a răposatului Nicolae, fiul lui Henning de Petrifalău, aflătoare în acelaşi Petrifalău, (ce e) aşezat în comitatul Alba, şi pentru dreapta jumătate a tuturor viilor acestui 42 www.dacoromanica.ro Nicolae, precum şi un loc de curte aşezat în oraşul Sebeş, şi (pentru) a treia parte din trei mori (aflătoare) în acel Petrifalău; şi după o îndelungată dezbatere de o parte şi de alta, această pricină, în urma greutăţii Sale şi a numărului prea mic de nobili, a fost amînată la octavele sărbătorii fericitului apostol Iacob, de acum trecută5, după cum se arăta în scrisoarea zisului vicevoievod Dominic, şi a fost adusă înaintea noastră, pentru ca să vină amîndouă părţile în faţa noastră cu dovezile lor asupra drepturilor de stăpînire şi a celorlalte, după cum se arată mai sus, şi ca noi, văzîndu-le, să fim datori a face judecată şi dreptate potrivit cumpănii dreptăţii. în cele din urmă, sosind acele octave, s-au înfăţişat înaintea noastră sus-zişii Ştefan şi Andrei, ei înşişi, iar pentru sus-zisul comite Mihail, Simion, slujitorul său, cu scrisoarea noastră de împuternicire, şi deşi amîndouă părţile erau gata şi pregătite să înfăţişeze înaintea noastră dovezile lor, însă spre a nu se părea că noi din pripă (nu) am păzit rîn-duiala legii, pentru o mai deplină vădire a faptelor — deşi (dovezi) erau chiar mai multe decît trebuiau — am amînat această pricină, lăsînd-o în starea ei de mai înainte, pînă pe ziua adunării noastre, spre a fi supusă chizuirii nobililor din părţile Transilvaniei. Şi venind acea zi6 a adunării noastre, sus-pomeniţii Ştefan şi Andrei, fiii lui Nicolae, fiul lui Solomon, înfăţişîndu-se ei înşişi, pe de o (parte), şi luînd asuprâ lor cu privire la treburile ce se vor arăta mai jos toată răspunderea şi toată sarcină (şi) pentru Solomon, Mihail şi Nicolae, fiii zisului Nicolae, fiul lui Solomon, fraţii lor buni, iar pe altă parte, pomenitul Mihail de Sîn-gătin înfăţişîndu-se el însuşi înaintea noastră, ei ne-au spus şi arătat împreună, prin viu grai, că, de dragul păcii, al unirii şi al iubirii dintre rude, în urma mijlocirii unor bărbaţi chibzuiţi, doritori de pace între părţi, şi pentru ca de acum înainte să se smulgă din rădăcină orice prilej de gîlceavă şi neînţelegere din mijlocul lor, şi ca să se poată îmbrăţişa unii pe alţii şi ei între ei, întru frumuseţea păcii, au ajuns la această bună învoială de pace şi înţelegere deplină cu privire la drepturile de stăpînire de mai sus şi, primind mai întîi voie de la noi, ei ajung (şi) în faţa noastră la învoială, (astfel) că au lăsat în faţa noastră sus-zisului comite Mihail de Sîngătin, şi, prin el, moştenitorilor săi şi urmaşilor moştenitorilor săi, ca să le stăpînească pe veci, sus-pomenita parte de moşie a răposatului Nicolae, fiul lui Henning de Petrifalău, aflătoare în acelaşi Petrifalău, înăuntrul hotarelor sale vechi şi neîndoioase, şi dreapta jumătate a tuturor viilor acestui Nicolae din acel Petrifalău, ce se găsesc între hotarele sale, de asemenea, a treia parte de la trei mori ce umblă în acelaşi Petrifalău, un loc de curte al sus-zisului Nicolae de Petrifalău, aflător in oraşul Sebeş, împreună cu toate folosinţele sale şi cu toate cele ce ţin de el, potrivit cuprinsului scrisorii privilegiale a lui Ştefan, fostul voievod al Transilvaniei, fratele şi înaintaşul nostru de lăudată amintire, iar toate scrisorile de cercetare, de întîmpinare, de oprelişte şi de orice fel, întocmite de ei împotriva zisului Mihail, sau de acest Mihail împotriva lor, pînă în clipa de faţă, le-au hotărît a fi zadarnice, deşarte şi lipsite pe viitor de tărie şi de putere, şi le şi hotărăsc astfel în faţa noastră, încît oriunde s-ar înfăţişa ele, să fie socotite fără de preţ; punîndu-se şi acest legămînt că, dacă vreuna din părţi sau moştenitorii lor nu s-ar îngriji a se ţine de sus-zisa împăcare şi rînduială, şi ar încerca 43 www.dacoromanica.ro să stîmească vreun prilej de judecată, (atunci), prin chiar acest fapt, să fie osîndiţi la pedeapsa pîrei neîndreptăţite, fără a se trece cu vederea că pe acest comite Mihail şi pe moştenitorii acestuia, zişii Ştefan şi Andrei cu sus-zişii lor fraţi sînt datori să-l păstreze în pace în sus-zisele drepturi de stăpînire, şi sînt datori să-l apere pe acest comite Mihail cu ostenelile şi cheltuielile lor de toţi cei ce ar voi să-l supere, fie prin judecată sau în afară de judecată, din pricina tuturor drepturilor de mai sus, după cum s-au legat la aceasta de bună voie în faţa noastră zişii Ştefan şi Andrei, atît pe sine, cit şi pe fraţii lor sus-arătaţi. în amintirea şi veşnica statornicie a acestui lucru, am dat acestui comite Mihail scrisoarea de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat la Turda, în a treia zi după octavele sărbătorii Tuturor sfinţilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. Arh. Nat. Magh. Arh. fam. Zichy, 218, B. 63. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 3 martie 1357, nr. 90. EDIŢII: Zichy, III, p. 48—50; Vh., II, p. 123—124. 1 Corect: earum. 2 Corect: dissensionis. 3 Corect: radicitus. 4 Astfel în textul latin publicat; corect: cum. 1 august. 6 8 noiembrie. 46 1356 noiembrie 13, Turda. Nos, Andreas, vayuodae Transsiluanus et comes de Zonuk, signifi-camus, tenore presencium, quibus expedit universis quod in nostra con-gregacione generali universităţi nobilium et cuiusvis status seu condicio-nis hominibus partis Transsiluane, in octavis festi Omnium sanctorum, Thorde celebrata, nobilis vir, magister Simon, filius Johannis dicti De-rekaas de Bokws, de medio ceterorum consurgendo, proposuit eo modo, quod possessiones Sumkwth, Koplyan et Kachko vocate, in comitatu de Zonuk interiori existentes, cum ad easdem pertinentibus, suorum proge-nitorum fuissent et, per consequens, sue essent hereditarie ac ad ipsum iure hereditario deberent pertinere, sed olim magnificus vir, Ladislaus, woyuoda Transsiluanus, pro eo quia pretactus Johannes, pater suus, ad plurimas suas requisiciones famulus suus esse et ne infidelis sacre regye* 1 corone fore videatur et notam infidelitatis incurrat, munia serviciorum suorum noluisset, dictas suas possessiones ab ipso Johanne, patre suo, alienando, pro se occupasset et nune, ab ipso tempore usque hue, apud manus regyas1 haberentur; petens nos ut judices nobilium juratique as-sessores septem comitatuum ceterique cuiusvis condicionis homines, per nos requisiti qualem de premissis scirent, fatcerentur veritatem. Qui quidem judices nobilium, iurati et assessores alique2 cuiusvis status homines iamdicte partis Transsiluane, ad eorum fidem deo debitam fidelitatemque sacre corone regye1 conservandam, tacto vivifice cruciş ligno prestitam, pro dicenda veritate et iusticia observanda, premissa omnia et singula premissorum modo supradicto fuisse et esse unanimi et concordi testificacione afirmarunt3. 44 www.dacoromanica.ro Datum in Thorda, sexto die congregacionis nostre prenotate, anno domini Mmo CCCmo Lmo sexto. Noi, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dăm de ştire prin cuprinsul celor de faţă, tuturor cărora se cuvine, că în adunarea noastră obştească ţinută la Turda, la octavele sărbătorii Tuturor sfinţilor4, cu obştea nobililor şi a oamenilor de orice stare sau seamă din părţile Transilvaniei, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi nobilul bărbat, magistrul Simion, fiul lui Ioan zis Derekaas de Boghiş s-a plîns astfel, că moşiile numite Şomcutul Mic, Coplean şi Cîţcău, aflătoare în comitatul Solnocul dinăuntru, împreună cu cele ce ţin de ele, au fost ale strămoşilor săi, şi, prin urmare, sînt ale sale de moştenire şi trebuie să ţină de el prin drept de moştenire, dar odinioară măritul bărbat Ladislau, voievodul Transilvaniei, a înstrăinat acele moşii de la Ioan, tatăl său, şi le-a luat pentru sine, deoarece sus-zisul Ioan, tatăl său, la mai multe cereri ale lui de a fi slujitorul său, nu s-a învoit să intre în slujba lui, ca să nu se arate necredincios sfintei coroane regale şi să nu cadă în vina trădării; iar acum, de atunci şi pînă azi, {aceste moşii) se află în mîinile regelui; {şi) ne-a rugat să întrebăm pe juzii nobililor, pe juraţii asesori din cele şapte comitate, şi pe ceilalţi oameni de orice treaptă, ca să mărturisească adevărul ce-1 ştiu despre cele de mai sus. Iar aceşti juzi ai nobililor, juraţii asesori şi ceilalţi oameni de orice stare din zisele părţi ale Transilvaniei, jurînd pe credinţa datorată de ei lui Dumnezeu şi pe supunerea ce trebuie s-o păstreze sfintei coroane regale, cu mîna pe lemnul crucii dătătoare de viaţă, de a spune adevărul şi a păzi dreptatea, mărturisind într-un glas şi un cuget, au întărit că toate cele de mai sus şi fiecare {în parte) au fost şi sînt aŞa cum s-a spus. Dat la Turda, în a şasea zi a pomenitei noastre adunări, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 017. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. CIuj-Napoca/1356. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 22 noiembrie 1356, nr. 50. EDIŢII: Cod. Andeg., Vi, p. 517—518. 1 Astfel în orig. 2 Corect: aliique. 3 Corect: affirmarunt. * 8 noiembrie. 47 1356 noiembrie 14, Turda. Nos, Andreas, vaiuoda1 Transsiluanus et comes de Zonuk, damus pro memoria quod magister Petrus litteratus, notarius monasterii beate virginis de Clusmunustra, pro religiosis viris, domino Ladislao abbate, et conventu de eadem Clusmunustra, in nostra congregacione generali universităţi nobilium et cuiusvis status et condicionis hominibus partis Transsiluane, in octavis festivitatis Omnium sanctorum, Torde celebrata, de medio aliorum exsurgendo, proposuit eo modo, quod quedam possessio Bewna1 2 3, in comitatu de Clus adiacens, ad dictum monasterium perti- 45 www.dacoromanica.ro nuisset et nune deberet pertinere, quam nune Mannus3, filius Johannis de Kalyan, occupasset et detineret occupatam. Quo audito, pretactus Mannus, personaliter consurgens, respondit ex adverso, quod dicta possessio Bewna sua esset hereditaria et iure he-reditario pertineret, et tamquam ius hereditarium eandem possideret. In. cuius contrarium, ipse magister Petrus exhibuit duo paria litterarum ho-norabilis capituli ecclesie Transsiluane rescripcionales4, unam videlicet nobis, aliam vero Stephano, condam vicewayuode, loquentes, suam ac-cionem confirmantes, in quibus reperiebatur quod noster et ipsius Stephani vicewayuode homines, suo testimoniis ipsius capituli ydoneis, fideli in-quisicione prehabita, ipsam possessionem Bewna ad dictam ecclesiam per-tinuisse et nune pertinere scivissent; et licet plures litteras prohibiciona-les et protestacionales in facto premisso produxerit, tamen, quia per nos requisitus, si aliqua instrumenta et munimenta litteralia in facto pre-misse possessionis, quorum vigore predicta ecclesia eandem tenuisset et habuisset, (haberet)3a, respondit quod, quia abbates dicti monasterii, per homines potentes et emulos ac infideles sacre corone regie, captus5 et omnia bona ipsius monasterii ablata extitissent, ideo instrumenta, quibus mediantibus ipsa possessio a predicta ecclesia possessa extitisset, ablata fuissent et amissa. Nos, igitur, auditis parcium proposicionibus et eorum allegacio-nibus, ac visis litterarum continenciis, licet ipse magister Petrus prescrip-tam possessionem, ex tenore prescriptarum litterarum inquisicionalium, ad dictam ecclesiam pertinere demonstraverit6, tamen, quia ecclesia suas possessiones vigore firmorum et durabilium instrumentorum habere, iuxta regni consuetudinem consuevit7 et possidere, ipse vero Mannus3 eandem possessionem iure hereditario ad ipsum pertinere et pertinuisse allegabat, ideo unacum iudicibus nobilium septem comitatuum, iuratis et assessori-bus nostris, nobis deputatis, iudicantes, admisimus ut ipse Mannus3 cum quatuor vicinis et seu commetaneis, propinquioribus ipsius possessionis Bewna, in octavis festi Epyphanarium domini nune venturis, in Sancto Emerico, super eo, ut prescripta possessio Bewna sua fuerit hereditaria et nune ad ipsum iure pertineat hereditario, debeat et teneatur prestare iuramentum. Datum in Torda, septimo die congregacionis nostre prenotate. Anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo sexto. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro domino Ladislao, abbate de Clus-munustra, contra Mannum, filium Johannis, super iuramentăiem deposi-cionis8 in facto possessionis Bewna vocate, ad octavas festi Epyphaniarum domini, ad Sanctum Emericum, facienda, memorialis. (Pe verso, de o altă mină contemporană:) Item ecclesia optinuit causam suam, Mannus vero in iudicio facti potencie est convictus. Noi, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dăm de ştire că în adunarea noastră obştească, ţinută la Turda, la octavele sărbătorii Tuturor sfinţilor9, cu obştea nobililor şi a oamenilor de orice stare şi seamă din părţile Transilvaniei, ridieîndu-se din mijlocul celorlalţi magistrul Petru, diacul, notarul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, s-a plîns în numele cuvioşilor bărbaţi, al domnului Ladislau,. abatele, şi al conventului din acelaşi Cluj-Mănăştur, aşa precum urmează: 46 www.dacoromanica.ro că o moşie Bewna, aflătoare în comitatul Cluj, a ţinut de zisa mănăstire şi ar trebui şi acum să ţină de ea, (dar) acum, Mannus, fiul lui Ioan de Căianu, a pus stăpînire pe ea şi o ţine cotropită. Auzind aceasta, pomenitul Mannus, ridicîndu-se însuşi, a răspuns, dimpotrivă, că zisa moşie Bewna este a lui de moştenire şi că ţine de el prin drept de moştenire şi că o stăpîneşte ca pe un bun de moştenire, împotriva acestuia, acel magistru Petru a înfăţişat două rînduri de scrisori de răspuns ale cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei, şi anume una îndreptată către noi, iar cealaltă către Ştefan, fostul vicevoievod, care întăreau plîngerea sa (şi) din care se vedea că omul nostru şi acela al pomenitului vicevoievod Ştefan, făcînd o temeinică cercetare înaintea vrednicilor oameni de mărturie ai acelui capitlu, au aflat că numita moşie Bewna a ţinut de zisa biserică şi ţine şi acum; şi deşi a înfăţişat, cu privire la faptul de mai sus, mai multe scrisori de împotrivire şi oprelişte, totuşi, deoarece întrebat (fiind) de noi dacă are cu privire la sus-zisa moşie acte şi dovezi scrise în puterea cărora sus-zisa biserică a ţinut-o şi avut-o (în stăpînire), a răspuns că, întrucît abaţii sus-zisei mănăstiri au fost luaţi în prinsoare de nişte oameni samavolnici, duşmani şi răzvrătiţi împotriva sfintei coroane regeşti, şi toate bunurile pomenitei mănăstiri au fost furate, de aceea şi actele, în temeiul cărora pomenita moşie fusese stăpînită de sus-zisa biserică, au fost furate şi pierdute. Noi, aşadar, ascultînd spusele părţilor şi susţinerile lor, şi vă-zînd cuprinsul scrisorilor, deşi acel magistru Petru a arătat din cuprinsul sus-ziselor scrisori de cercetare că pomenita moşie ţine de zisa biserică, totuşi, deoarece, potrivit obiceiului regatului, biserica obişnuieşte să aibă şi să stăpînească moşiile ei în puterea unor acte temeinice şi trainice, iar acel Mannus susţinea că numita moşie ţine şi a ţinut de el prin drept de moştenire, de aceea, judecind împreună cu juzii nobililor din cele şapte comitate (şi) cu juraţii şi asesorii noştri, alăturaţi nouă am hotărît ca pomenitul Mannus să fie ţinut şi îndatorat a face jurămînt împreună cu patru vecini sau megieşi mai de aproape ai acelei moşii Bewna, la octavele viitoare ale sărbătorii Botezului domnului10, în Sîntimbru, cu privire Ia aceea că sus-scrisa moşie Bewna a fost a lui de moştenire şi acum ţine de el prin drept de moştenire. Dat la Turda, în a şaptea zi a adunării noastre mai sus-însemnate, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Scrisoare memorială pentru domnul Ladislau, abatele de Cluj-Mănăştur, împotriva lui Mannus, fiul lui Ioan, cu privire la jurămîntul ce trebuie făcut la octavele sărbătorii Botezului domnului, în Sîntimbru, în privinţa moşiei numite Bewna. (Pe verso, de o altă mină contemporană:) De asemenea, biserica a cîştigat pricina sa, iar Mannus a fost osîndit la globa silniciei. Arh. conv. Cluj-Mănăştur, 24. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1356. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă, aplicată pe verso. EDIŢII: Fejir, IX/2, p. 547—549, (după Colecţia lui Cornides, Tom. I, p. 30— 31), Hurmuzaki—Densuşianu, 1/2, p. 43—44. REGEŞTE: Beke, Km. Konv., nr. 24. 1 2 1 Astfel în orig. 2 îndreptate astfel în orig. din Bevna. 47 www.dacoromanica.ro 3 In Fejer şi Hurmuzaki-Densuşlanu, greşit: Martinus. 3a In orig. lipseşte; intercalat de Fejer, după sens. 4 Corect: rescripcionalium. 5 Corect: copţi. 6 îndreptate astfel în orig. din demonstrabat. 1 Scris deasupra rîndului. 8 Corect: depositionem. 9 8 noiembrie. 10 13 ianuarie (1357). 48 1356 noiembrie 15, Turda. Andreas, voiuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, tenore pre-sencium significamus quibus expedit universis, quod Ladislaus, filius La-dislai, et Blasius, filius Andree de Beld, iuxta continenciam litterarum prorogatoriarum nobilis viri Stephani, condam vicevoiuode Transsiluani, in eongregatione nostre generali universităţi nobilium et cuiusvis status ac condicionis hominibus partis Transsiluane, in octavis festivitatis Om-nium sanctorum Torde celebrata, de medio aliorum consurgendo, propo-suerunt eo modo, quod ipsi in predicta possessione Beld, racione iuris nature, heredes essent ac omni titulo iuris hereditarii eandem deberent possidere, sed Jacobus et Lucasius, filii Jako, cum sint filii sororum, ad eandem possessionem Beld intrassent et in maiori parte ipsam ocupassent, quo autem iure eandem ipsi occupaverunt racionem scire vellent ab eis-dem. Quo audito, prenominatus Jacobus, filius Jako, pro se personaliter, prenominato vero Lucasio, fratre suo, cum sufficientibus litteris procu-ratoriis, assurgendo, ex adverso, respondit quod ipse dictam porcionem, in ipsa possessione Beld habitam, ordine iuris apud. ipsorum manus haberent omni iuris tramite ac evidenţi documento possedissent seu tenuissent, super quibus instrumenta efficacissima haberent emanata. Et licet ambe partes ipsorum instrumenta super premissis iuribus ipsorum et porcionibus possessionariis contra sese exhibere voluerint et producere coram nobis, prius petita et optenta licencia, ut omnis disses-sio1 et materia questionis ac fomes invidie de medio ipsorum evelleretur ac falce pacis penitus et per omnia succideretur et in futurum fraternali dileccione mutua vicissitudine confoveri possent et gratulări ac pacis tranquilitate rotundari, mediantibus probis et componentibus viris in tăiem pacis et concordie devenissent unionem et devenerunt coram nobis, quod Ladislaus, filius Andree, condam voiuode de Gyog, vel Martinus,. filius Kemyn de Tate, vel Petrus, filius Adriani, aliis absentibus, homo noster, unacum homine honorabilis capituli ecclesie Transsiluane, quem per ipsum capitulum ad id amicabiliter transmitti postulamus, in octavis. festi Purificacionis virginis gloriose nune venturis, accedat ad faciem diete possessionis Beld, convocatisque vicinis et commetaneis suis uni-versis legitime pro eisdem ac partibus predictis presentibus, dictam possessionem in tres partes dividant quoequales2, ex quibus duas partes predictis Jacobo et Luce, filiis Jako, terciam vero par tem eiusdem cum dua-bus fundis curiarum pro iobagionibus aptis, de ipsis duabus partibus ipsius possessionis Beld deductis, statuant predictis Ladislao, filio Ladis-lai, Blasio, filio Andree, cuilibet ipsorum perpetuo iure et irrevocabiliter possidendas, tenendas, pariter et habendas in filios filiorum ipsorum et heredum per heredes, tali vinculo obligaminis mediante, quod, si qua 48 www.dacoromanica.ro parcium predictarum dictam composicionem in toto vel in parte per se vel per alium, palam vel oculte aut aliquo colore quesito, retractaret aut retractare niteretur, vicio calumnie puniretur ipso facto, prout per pre-dictos homines, suas pertes interponentes, et per nos ac per iudices no-bilium septem comitatum, iuratos et assessores nobis ad iudicandum de-putatos partibus assummentibus fuit ordinatum. Et tandem seriem ip-sius possessionaire statucionis, partes predicte in litteris iamdicti capituli ad octavas die3 Medii XLmo nobis teneantur reportare. Datum in Torda, octavo die congregacionis nostre pernotate. Anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo sexto. Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prin cuprinsul scrisorii de faţă aducem la cunoştinţa tuturor cărora se cuvine, că La-dislau, fiul lui Ladislau, şi Blasiu, fiul lui Andrei de Beldiu, potrivit cuprinsului unei scrisori de amînare a nobilului bărbat Ştefan, fost voievod al Transilvaniei, în adunarea noastră obştească, ţinută la Turda, în a opta zi după sărbătoarea Tuturor sfinţilor4, cu obştea nobililor şi cu oamenii de orice stare sau treaptă din părţile Transilvaniei, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi, au spus aşa, că ei sînt moştenitorii sus-pomenitei moşii Beldiu, în temeiul dreptului natural, şi în temeiul întregului drept de moştenire trebuie să stăpînească această moşie, însă Iacob şi Luca, fiii lui Jako, fiindcă sînt fii ai surorilor (lor), au venit la această moşie Beldiu şi au pus stăpînire pe ea în mare parte, însă ei vor să ştie în temeiul cărui drept aceştia au pus stăpînire pe această moşie. Acestea fiind auzite, sus-pomenitui Iacob, fiul lui Jako, pentru sine, şi pentru sus-po-menitul Luca, fratele său, cu scrisoarea de împuternicire îndestulătoare, ridicîndu-se la rîndul său, a răspuns că ei au în mîinile lor după rîn-duiala legii pomenita parte, aflătoare pe acea moşie Beldiu, şi că au stăpînit-o şi au ţinut-o după toată rînduiala legii şi în temeiaul unui act neîndoielnic, cu privire la care au date acte foarte puternice. Şi deşi ambele părţi au vrut să arate şi să aducă înaintea noastră, împotriva celeilalte (părţi) actele lor cu privire la drepturile lor de mai sus şi la părţile de moşie, îngăduinţa cerută mai întîi şi dorită fiind aceasta, ca orice neînţelegere şi cuprinsul plîngerii şi orice invidie să fie alungată din mijlocul lor şi să fie tăiată cu desăvîrşire şi cu totul de coasa păcii, iar în viitor să poată fi însufleţiţi şi să se poată bucura de o dragoste frăţească şi dintr-o parte şi din alta, să trăiască în înţelegere, în liniştea păcii prin mijlocirea unor bărbaţi cinstiţi şi împăciuitori au ajuns şi ajung în faţa noastră la acest legămînt al păcii şi al înţelegerii, ca Ladislau, fiul lui Andrei, fost voievod de Stremţ, şi Martin, fiul lui Kemyn de Totoiu, şi Petru, fiul lui Adrian, în lipsa celorlalţi, omul nostru, dimpreună cu omul cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei, pe care îl cerem prieteneşte să fie trimis la aceasta de către capitlu, la octavele sărbătorii Întîmpinării Domnului care se apropie5, să se ducă la faţa locului, pe zisa moşie Beldiu, şi după ce, în chip legiuit, vor fi chemaţi toţi vecinii şi megieşii lor, pentru aceştia, şi, fiind de faţă zisele părţi, să împartă pomenita moşie în trei părţi egale, din care două părţi să le dea în stăpînire sus-pomeniţilor Iacob şi Luca, fiii lui Jako, iar a treia parte a acestei moşii împreună cu două locuri de curte potrivite pentru iobagi, scoase chiar din aceste două părţi ale moşiei 8 — Documenta Romonlae Historica — Voi. XI 49 www.dacoromanica.ro Beldiu, să fie dată în stăpînire mai sus-zişilor Ladislau, fiul lui Ladislau, lui Blasiu, fiul lui Andrei, ca fiecare dintre ei să le stăpînească, să le ţină cu drept de veci, în chip nestrămutat, şi deopotrivă să le aibă fiii fiilor lor şi din moştenitori în moştenitori, cu acest legămînt şi îndatorire, că, dacă vreuna din părţile sus-zise nu se ţine sau încearcă să nu se ţină de pomenita învoială, întru totul sau în parte, prin sine sau prin altcineva, pe faţă sau pe ascuns sau din pricina unei plîngeri, prin însuşi acest fapt va fi pedepsit pentru vina unei pîri nedrepte, după cum s-a rînduit părţilor să-şi ia asupra lor de către oamenii mai sus-amintiţi, punîndu-se ca mijlocitori, şi de către noi şi de judecătorii nobililor celor şapte comitate, de juraţii şi asesorii alăturaţi nouă la judecată. Şi, în sfîrşit, părţile sus-zise să fie datoare să ne dea seama, în scrisoarea pomenitului capitlu, la octavele zilei de Miaza păresimilor, despre desfăşurarea acestei dări în stăpînire a acestei moşii. Dat la Turda, în a opta zi a sus-pomenitei noastre adunări. în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 687. Fotocopie la Inst. de ist. şi de arh. Cluj- Napoea/1356. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete rotundă, aplicată pe verso. 1 2 3 * 5 1 Corect: dissensio. 2 Astfel în text. 3 Corect: diei. * 8 noiembrie. 5 9 februarie (1357). 49 1356 noiembrie 19, Turda. Nos, Andreas, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, memorie commendamus quod religiosus vir, frater Ladizlaus, abbas ecclesie beate virginis de Clusmonustra accedens ad nostram presentiam, exhibuit no-bis quasdam literas serenissimi principis, domini Lodouici, dei gratia re-gis Hungarie, domini noştri, patentes super libertate universorum ioba-gionum seu hospitum ecclesie de dicta Clusmonustra, in quibuis vidimus contineri manifeste quod eadem villa de Clusmonustra quoad situationem et fundationem antiquior de civitate Cluswar fore dinossceretur1 et a tem-pore fundationis Cluswar usque modo sine intermissione libertatem uni-versi populi de Clusmonustra cum universis civibus seu hospitibus de dicta civitate Cluswar tenuissent et reservassent, et quod omnes causas emersas et emergentes infra metas et terminos memorate ecclesie beate virginis de Clusmonustra officialis sive iudex domini abbatis iudicasset, et quod iudex provincialis nichil de populis ecclesie beate virginis de Clusmonustra iudicare habuisset, cum ipsi populi diete (ecclesie)2 simi-lem libertatem cum hospitibus de Cluswar semper habuissent, petendo nos cum instantia ut ipsos iobagiones ecclesie prememorate in libertate civitatis Cluswar conservare dignaremur. Itaque nos, petitionibus dicti religioşi viri, fratris Ladislai, favo-rabiliter acquiescentes, universos suos iobagiones et hospites ac ad dictam ecclesiam beate virginis de Clusmonustra (pertinentes)2 in premissa libertate commisimus permanere, secundum continentiam literarum do- 50 www.dacoromanica.ro mini regis predictarum, vobisque, universis comitibus, castellanis, oftici alibus suis ac viceuoyuode suo, in partibus Transsiluanis nune consti-tutis in futurum per nos constituendis, ceterisque nobilibus et civitatum rectoribus, quibus presentes ostenduntur, presentibus mandamus nihilo-minus firmissimis damus in preceptis quatenus iobagiones domini ahba-tis de Clusmonustra in quibuslibet causis et causarum articulis contra quoslibet iudicare seu vestro astare iudicio compeUere contra libertatem, per dominum nostrum regem ipsis concessam, non presumatis, sed ad pre-sentiam iudicis abbatis peremptorie transmittatis terminandam. Datum Torde, in festo beate Elyzabeth, anno domini Mmo CCCm0 Lmo sexto. Noi, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dăm de ştire că, venind înaintea noastră, cuviosul bărbat, fratele Ladislau, abatele bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a prealuminatului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungarei, domnul nostru, cu privire la libertatea tuturor iobagilor sau oaspeţilor bisericii din zisul Cluj-Mănăştur, în care am văzut că se spune limpede că acel sat Cluj-Mănăştur, în ceea ce priveşte aşezarea şi întemeierea se ştie că e mai vechi decît oraşul Cluj, şi că de la vremea întemeierii Clujului pînă acuma, fără încetare, toţi oamenii din Cluj-Mănăştur au avut şi au păstrat (aceeaşi) libertate ca toţi locuitorii sau oaspeţii din zisul oraş Cluj, şi că slujbaşul sau judele domnului abate a judecat toate pricinile ivite sau ce se iveau înăuntrul hotarelor şi marginilor pomenitei biserici a fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, şi că judele provincial nu avusese nimic de judecat în privinţa oamenilor bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, deoarece aceşti oameni ai zisei biserici au avut întotdeauna aceleaşi privilegii ca şi oaspeţii din Cluj; rugîndu-ne stăruitor .să binevoim a păstra pe aceşti iobagi ai bisericii suspomenite în privilegiile oraşului Cluj. Aşadar, noi, încuviinţînd cu bunăvoinţă cererile zisului cuvios bărbat, fratele Ladislau, am poruncit ca toţi iobagii şi oaspeţii săi şi cei ce ţin de zisa biserică a fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur să rămînă mai departe în sus-zisa libertate, potrivit cuprinsului sus-zisei scrisori a domnului (nostru) regele; şi prin scrisoarea de faţă vă poruncim vouă, tuturor comiţilor, castelanilor, slujbaşilor săi şi vicevoievodului său, aflători acum în slujbă în părţile Transilvaniei şi celor ce vor fi puşi de noi în viitor, ca şi celorlalţi nobili şi conducători de oraşe, cărora li se arată scrisoarea de faţă, şi vă punem totodată cu tărie în vedere să nu cutezaţi a judeca iobagii domnului abate de Cluj-Mănăştur în orice fel de pricini sau capete de pricini împotriva oriş,icui, sau să-i siliţi să stea la judecată în faţa voastră împotriva libertăţii ce le-a fost dată de domnul nostru regele, ci (pricinile) să le treceţi fără amînare înaintea judelui abatelui spre a-şi primi încheierea. Dat la Turda, la sărbătoarea fericitei Elisabeta, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. Bibi. Batthyaneum, arh. conv. Cluj-Mănăştur. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă, aplicată pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 124—125. 51 www.dacoromanica.ro REGEŞTE: Tort. Tăr., 1894, p. 504; Beke, Km. konv., nr. 25. 1 Corect: dignosceretur. 2 Lipseşte în orig. 50 1356 noiembrie 22, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsiluane, significamus tenore presentium quibus expedit universis, quod nobilis vir, magister Simon, filius Jo-hannis dicti Derekws, ad nostram personaliter accedens presentiam, ex-hibuit nobis quasdam litteras patentes tenoris infrascripti, supplicans no-bis humiliter ut, ad maiorem cautelam et sui iuris conservacionem, de verbo ad verbum transcribi et sub transcripti forma sibi concedere dig-naremur. Quarum tenor talis est: {Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 13 noiembrie 1356, nr. 46). Nos enim iustis peticionibus eiusdem magistri Simonis înclinaţi, pre-dictas litteras de verbo ad verbum transcribi fecimus et sigillo nostro comm uniri. Datum in festo beate Cecilie virginis et martiris, anno domini Mmo CCCmo Lm0 sexto. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, prin cuprinsul scrisorii de faţă aducem la cunoştinţa tuturor cărora se cuvine, că nobilul bărbat, magistrul Simion, fiul lui Ioan zis Derkws, venind el însuşi în faţa noastră, ne-a arătat o scrisoare deschisă cu cuprinsul de mai jos, rugîndu-ne cu smerenie să binevoim, spre o mai mare chezăşie şi păstrare a dreptului său, a o transcrie din cuvînt în cuvînt şi a i-o da sub formă de tran-sumpt. Cuprinsul acestei scrisori este următorul: {Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 13 noiembrie 1356, nr. 46). Aşadar noi, înduplecaţi de îndreptăţitele cereri ale acestui magistru Simion, am pus să fie transcrisă din cuvînt în cuvînt sus-amintita scrisoare şi să fie întărită cu pecetea noastră. Dat la sărbătoarea sfintei mucenice fecioara Cecilia, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 017. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă, aplicată pe verso. 51 1356 noiembrie 24 (VIII. Kalendas Decembris, anno quarto), Avignon. Papa Inocenţiu al VI-lea îl confirmă pe (Dumitru), episcopul de Oradea, ca răsplată a meritelor sale, în slujba şi veniturile arhidiacona-tului de Borsod, din dieceza de Agria, deţinut pînă atunci de Ladislau, fiul lui Ioan de Baghata, student în dreptul canonic la Universitatea din Padova, numit pe nedrept în această slujbă de către Nicolae, episcopul de Agria. 52 www.dacoromanica.ro Arh. Vat. Reg. Aven., 134, fol. 149 v. — 150 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie. REGEŞTE: T&rt. Tăr., 1895, p. 89, nr. 263. 52 1356 noiembrie 25 (Alba Iulia). Capitulum ecclesie Transsiluane omnibus Christi fidelibus, tam pre-sentibus, quam futuris, presentem paginam inspecturis, salutem in om-nium salvatore. Ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod Hen-nyng et Nicolao, filiis Holmani de Selk, ab una, parte vero ex altera, comite Cristiano, filio Alardi de Sarselk, coram nobis personaliter con-stitutis, confessum exstitit per predictos Hennyngh1 et Nicolaum pariter et relatum, quod ipsi quandam possessionem ipsorum, Egurwarpathaka vocatam, inter possessionem Zepmezew et Kukullew existentem, per do-minum Karulum, quondam regem Hungarie felicissime recordationis, mediantibus suis literis privilegialibus, predicto Holmani, patri ipsorum, datam et collatam cum omnibus utilitatibus suis et pertinentiis quibus-libet, pro sublevandis quibusdam necessitatibus ipsorum, eosdem nune ad presens urgentibus, predicto comiţi Cristiano et, per eum, suis he-redibus, pro ducentis marcis fini argenti, ut dixerunt, plene persolutis, vendidissent et vendiderunt coram nobis perpetuo et irrevocabiliter pos-sidendam, tenendam et habendam, memoratas etiam literas privilegiales dicti domini Karoli, quarum vigoribus prelibatam possessionem Egurwarpathaka possedisse et tenuisse dignoscuntur, ad manus dicti comitis Cristiani tradidissent omnesque alias litteras, si quas, forte, super facto eius-dem possessionis Egurwarpathaka confectas, in fraudem dicti comitis Cristiani iidem Hennynh1 et Nicolaus reservarent vel reservassent, cassas, vanas ac viribus carituras ipsi Hennyngh1 et Nicolaus commise-runt coram nobis, obligantes se et eorum heredes quod, si qui predic-tum Cristianum vel posteritates eiusdem pretextu diete possessionis tem-poris in processu impeterent vel impedirent, tune2, ab eisdem3 impeti-toribus, propriis laboribus et expensis, ubique ipsum comitem Cristianum et eorum posteritates per omnia expedirent, ad quod se et eorum heredes predicti filii Holmani firmiter obligarunt. In cuius rei memo-riam perpetuamque firmitatem, presentes literas nostras privilegiales, pendentis et authentici sigilii noştri munimine roboratas, eidem comiţi Cristiano duximus concedendas. Datum in festo beate Katerine virginis et martyris, anno domini Millesimo CCCmo quinquagesimo sexto. Discretis viris, Dominico prepo-sito et electo, Lorando custode, Mychaele cantore, Nicolao, archydiacono de Clus, decano ecclesie nostre, existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credincioşilor întru Hristos, atît de faţă, cît şi viitori, care vor vedea scrisoarea aceasta, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, înfă-ţişîndu-se înşişi înaintea noastră, Henning şi Nicolae, fiii lui Holman de Şeica, pe de o parte, iar pe de altă parte, corniţele Cristian, fiul lui Alard 53 www.dacoromanica.ro de Şeica Mică, sus-zişii Henning şi Nicolae au mărturisit şi au arătat că, pentru a-şi uşura nişte nevoi ale lor, ce-i strîmtorează acum, în clipa de faţă, ei au vîndut sus-zisului comite Cristian şi, prin el, moştenitorilor săi, pe două sute de mărci de argint bun, plătite pe de-a întregul, după cum au spus ei, o moşie a lor, numită Egurwarpathaka, aflătoare între moşiile Şona şi Tîrnava, (şi care fusese) dată şi dăruită sus-zisului Holman, tatăl lor, de către domnul Carol, răposatul rege al Ungariei de preafericită pomenire, în temeiul scrisorii sale privilegiate, împreună cu toate folosinţele sale şi toate cele ce ţin de ea, şi o vînd în faţa noastră, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat. Iar pomenita scrisoare privilegială a zisului domn Carol, în puterea căreia se ştie că au stăpînit şi au ţinut sus-pomenita moşie Egurwarpathaka, au predat-o în mîinile zisului comite Cristian, şi toate celelalte scrisori, întocmite cu privire la acea moşie Egurwarpathaka, pe care, dacă, din întîmplare aceşti Henning şi Nicolae şi le-ar păstra sau le-ar fi păstrat, spre înşelarea zisului comite Cristian, aceşti Henning şi Nicolae au ho-tărît în faţa noastră ca ele să fie zadarnice, deşarte şi lipsite de tărie pe viitor, legîndu-se pe sine şi pe moştenitorii lor că, dacă în curgerea vremii cineva ar trage în judecată sau ar tulbura pe sus-zisul Cristian sau pe urmaşii săi sub cuvîntul acestei moşii, atunci ei îl vor apăra ori-cînd întru totul, cu ostenelile şi cheltuielile lor, pe acest comite Cristian şi pe urmaşii săi de acei pîrîşi, la care lucru sus-zişii fii ai lui Holman s^au îndatorat cu tărie şi pe sine şi pe moştenitorii lor. Spre amintirea Şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am pus să se dea acestui comite Cristian scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre autentice şi atîrnate. Dat la sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Caterina, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase, chibzuiţii bărbaţi Dominic fiind prepozit şi ales (ca episcop), Lorand custode, Mihail cantor, Nicolae, arhidiaconul de Cojocna (fiind) decan al bisericii noastre. Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 099. Fotocopie la Inst. de Ist. şl arh. Cluj-Napoca/1356. Orlg. perg. cu pecete ogivală, atîrnată de un şnur de culoare verde. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 518 (cu omisiuni); Ub., II, p. 125—126. 1 2 1 Astfel în orig. 2 Scris deasupra rînduluL * Urmează tune, şters de aceeaşi mînă. 53 1356 decembrie 2, Vişegrad. Nobilibus viris et honestis, comiţi vel vicecomiti et iudicibus no-bilium comitatus de Beregh, amicis suis, comes Nicolaus de Zech, iudex curie domini Lodouici, dei grada regis Hungarie, comitatusque de Tu-ruch tenens honorem, amieidam paratam debito cum honore. Didtur nobis in persona magistri Johannis, filii Ladislai de Warada, quod Nicolaus, Simon et Jacobus, filii Stephani dicti Thatar de Keter, per iobagiones predicte viile eorum Keter vocate, fructus, terras arabiles et utilitates cuiusdam possessionis eiusdem magistri Johannis, Pethe vocate, contra voluntatem ipsius magistri Johannis, uti et percipi fecisset1 54 www.dacoromanica.ro et nune faceret1 2 incessanter in suum preiudicium et iacturam. Super quo, amiciciam vestram petimus presentibus diligenter, quatenus unum vel duos ex vobis transmittatis, qui ab omnibus quibus decet et licet diligenter de premissis investigando sciant et inquirant omnimodam verita-tem; et post hec, prout vobis veritas constiterit premissorum, regie fide-liter reseribatis maiestati. Datum is Wissegrad, feria sexta proxima post festum beati Andree apostoli, anno domini Mmo CCCmo Lmo sexto. (Pe verso:) Viris nobilibus et honestis, comiţi vel vicecomiti et iu-dicibus nobilium comitatus de Beregh, amicis suis, pro magistro Johanne, filio Ladislai de Warada, inquisitoria. Nobililor şi cinstiţilor bărbaţi, comitelui sau vicecomitelui şi juzi-lor nobililor din comitatul Bereg, prietenilor săi, corniţele Nicolae de Zech, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, şi purtătorul dregătoriei de comite de Turuch, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ni se spune nouă, în numele magistrului Ioan, fiul lui Ladislau de Varada, că Nicolae, Simion şi Iacob, fiii lui Ştefan zis Thatar de Keter, au pus şi pun mereu şi acum, prin iobagii sus-zisului lor sat, numit Keter, să se culeagă şi să se folosească roadele, pămînturile de arătură şi folosinţele unei moşii a pomenitului magistru Ioan, numită Petea, împotriva voinţei acelui magistru Ioan şi în dauna şi paguba lui. Drept aceea, prin această (scrisoare) cerem cu stăruinţă prieteniei voastre să trimiteţi pe unul sau doi dintre voi, care întrebînd cu luare aminte de la toţi care se cuvine şi se cade, să ştie şi să afle întregul adevăr cu privire la cele de mai sus. Şi după aceasta, să daţi seama întocmai maiestăţii regeşti aşa cum veţi afla că este adevărul despre cele de mai sus. Dat la Vişegrad, în vinerea de după sărbătoarea fericitului apostol Andrei, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şase. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobililor şi cinstiţilor bărbaţi, comitelui sau vicecomitelui şi juzilor din comitatul de Bereg, prietenilor săi, scrisoare de cercetare pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Varada. Arh. Naţ. Magh. Dl. 77173. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie, cu pecetea de închidere aplicată pe verso. Transumpt în actul capitlului din Lelez, din 17 decembrie 1356, nr. 58. Un text aproape identic, ca transumpt in actul capitlului din Agria, din 20 ianuarie 1357, nr. 79. EDIŢII: Zichy, III, p. 38—39. 1 Corect: fecissent. 2 Corect: facerent. 54 1356 decembrie 11, Sîntimbru. Amicis suis, viris religiosis, conventui ecclesie beate virginis de Clusmunustra, Dominicus, viceuoyuoda Transsiluanus, amicitiam paratam debito cum honore. 55 www.dacoromanica.ro Noverit amiciţia vestre discrecionis quod magister Petrus litera-tus, filius Syberkh1, notarius ecclesie vestre predicte, sua item Mathye, filii Isaak, et Galii, filii Benedicti, suorum proximorum, in personis, ipsis eciam personaliter adherentibus, iuxta continenciam litterarum magnifici viri, domini Andree, woyuouode Transsiluani et comitis de Zonuk, domini noştri, prorogatoriarum formamque iudicii eiusdem exprimen-cium, in octavis festi beati Andree apostoli proxime nune preteritis, ad nostram accedendo presenciam, exhibuit nobis primo et principaliter lit— teras vestras rescripcionales in facto recaptivacionis possessionis ipsorum empticie, Lekence vocate, in comitatu de Doboka, prope fluvium Lekence a parte oriental(i)2 existentis, emanatas in anno (d)omini3 M° C°C°C°4 quinquagesimo primo, quondam magnifico viro, domino Thoma, tune wuoyuode Transsiluano loquentes. Inter cetera vidimus contineri quod ipsi dictam possessionem Lekence in presencia Nicolai, filii Mychaelis de Fata, hominis ipsius domini wuoyuode, sub vestri hominis testimonio, videlicet religioşi viri, fratris Johannis, recaptivassent, recaptivatamque, dum eandem, vicinis et commetaneis suis universis legitime convooatis et eisdem presentibus, prenominatis magistro Petro, Mathye et Gallo eo iure, quo ad ipsos dignosseitur pertinere, statuere voluissent perpetuo possidendam per oesdem, Jacobus, filius Nicolai, et Johannes, filius Lau-rencii, pro se et pro Nicolao, fratre suo, item Stephanus, Blasius et La-dislaus, filii Stephani, in statucione premissa ipsis contradictores exsti-tissent, quos ibidem, contra eosdem magistrum Petrum, Mathyam et Gal-lum, cum omnibus ipsorum instrumentis, quibus mediantibus eandem possessionem tenuissent et possedissent, ad octavas diei Medii XLe tune affuturas, ad presenciam eiusdem domini Thome woyuode citavissent. Exhibuit eciam in instanti duo paria litterarum prorogatoriarum Egidii, tune vicewuoyuode eiusdem domini Thome woyuode, in anno pre-misso emanatarum, in quibus reperiebatur quod de ipsis octavis diei Medii XLe ad octavas festi Penthecostes, dehinc ad octavas festi beati Jacobi apostoli post sese succedentes ipsa causa protelata exstitisset. Preterea, idem magister Petrus exhibuit quasdam alias litteras proroga-torias eiusdem Egidii vicewuoyuode, in quibus ipsam causam in facto possessionis Lekence prenotate pro eo, quia prelibati Stephanus, Blasius et Ladislaus, filii Stephani pueri essent et in tenera etate constituti fore dignosseebantur4, pro se ipsis in ipsorum causa comode5 respondere nequi-vissent et non potuissent, de ipsis octavis festi beati Jacobi apostoli usque revolucionem sex annorum integrorum successive computatorum proro-gatam fore prospeximus manifeste. Tandem, completa revolucione sex annorum dictorum integrorum, predicto domino nostro Andrea woyuoda, gratia divina cooperante ac de benivolencia serenissimi principis, domini Lodouici, dei gracia illustris regis Hungarie, sub culmine woyuodatus adepto, nobisque vices geren-tibus ac vice sue persone iudicantibus, pretactus magister Petrus, sua ac predictorum proximorum suorum in personis, produxit quasdam litteras nostras prorogatorias, in anno presenti emanatas, in quibus inter cetera prospeximus contineri quod prescripti Matyas, filius Isaak, Petrus, filius Siberk, et Gallus, filius Benedicti, actores, item Jacobus, filius Nicolai, et Nicolaus, filius Laurencii, Stephanus, Blasius et Ladislaus, filii Stephani de Lekence, ad causam attracti, iuxta continenciam prescriptarum litte- 56 www.dacoromanica.ro rarum prorogatoriarum ipsius Egidii vicewuoyuode, quarto die octava-rum festi beati Jacobi apostoli anno in presenti transacti in ipsorum causa predicta coram nobis comparere debuissent. Ipso itaque termino occurrente, idem magister Petrus, filius Sy-berk, pro se personaliter, pro annotatis vero suis proximis cum suffi-cientibus litteris procuratoriis, ab una, item Jacobus, filius Nicolai, Jo-hannes, filius Laurencii, Stephanus, Blasius et Ladislaus, filii Stephani memoraţi, excepto Nicolao, filio Laurencii, qui non venisset, nec aliquem pro se misisset responsalem, parte ab altera, coram nobis personaliter comparendo, licet idem magister Petrus, sua ac predictorum fratrum suorum in personis, duo privilegia honorabilis capituli ecclesie Transsil-uane, in facto premisse possessionis Lekence, iuxta dictum fluvium Le-kence site, confecta, exhibuerit et in quarum unius tenoribus conspexi-mus quod Nicolaus, filius Zegeu, pro se et pro Johanne fratre suo, quan-dam terram ipsorum hereditariam, Lekence vocatam, iuxta aquam Lekence a parte orientali secundum cursum ipsius aque adiacentem, ex permissione et bona voluntate Dominici, filii Nicolai, cognali et comme-tanei sui, Hermano, civi Bistriciensi, procuratori videlicet domus hospi-talis de eadem, et, per eum, suis heredibus heredumque suorum şuccesso-ribus, pro sedecim marcis argenti terrestris, ab eodem Hermano plene habitis et receptis, vendidisset perpetuo et irrevooabiliter per eosdem possidendam. In alterius vero privilegii tenoribus expressum exstitisset quod idem Hermanus, coram dicto capitulo comparendo, dictam terram suam, Lekence vocatam, ut premittitur, iuxta fluvium Lekence secundum cursum eiusdem aque a parte orientis adiacentem, a Nicolao filio Zegeu, empticiam, de bona voluntate eiusdem Nicolai, personaliter astantis, cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis, sub eisdem metis et terminis quibus eam emisset et possedisset, Mathye, filio Amadei, et fratribus suis, yidelicet Benedicto, Abree et Isaak, et, per eos, successoribus eorun-dem, pro triginta marcis, per ipsum Hermanum plene receptis, vendidisset perpetuo per eosdem et irrevocabiliter possidendam. Ipsis itaque privilegiis perlectis et intellectis, tamen parte adversa instrumenta litte— ralia, quibus mediantibus dictam possessionem Lekence tenuissent et possedissent et nune tenerent et possiderent, per nos et per ipsum ma-gistrum Petrum, actorem, requisita, exhibere, prout debebant et tene-bantur, non curante, sed terminum ulteriorem ad exhibendum eadem cum suo gravamine postulante, ipsam causam ad congregacionem generalem domini noştri wuoyuode, cum gravamine iudicii trium marcarum, per partem in causam attractam ante litis ingressum deponendarum, cum instrumentorum exhibicione partis eiusdem duxeramus prorogandam. Ceterum exhibuit idem magister Petrus, sua et eorundem proxi-morum suorum in personis, litteras prorogatorias eiusdem domini noştri wuoyuode, in sua congregacione generali anno in presenti Torde celebrata confectas, in quibus inter alia reperiebatur quod, licet parte predicte, excepto predicto Nicolao, qui similiter, ut prius, non venisset neque mi-sissetj ,coram eodem domino nostro wuoyuoda et in ipsa sua congregacione . generali conparuerint, tamen prenominati Jacobus, Johannes, Stephanus, Blasius et Ladislaus, ipsorum instrumenta premissa exhibere non curassent et noluissent, sed simplicibus verbis se ipsos tuendo terminum ulteriorem ad exhibendum ipsorum instrumenta postulassent. 57 www.dacoromanica.ro Itaque dominus noster wuoyuoda, licet in preiudicium partis adverse, ipsam causam cum gravamine sex marcarum iudicii, per partem in causam attractam ante litis ingressum deponendarum, ad octavas festi beati Andree apostoli proxime nune preteritas ad Sanctum Emericum duxisset prorogandam. Ipsis itaque octavis beati Andree apostoli oceur-rentibus, iuxta continenciam earundem litterarum prorogatoriarum eius-dem domini noştri woyuode ut prescriptum est, licet ipse magister Petrus, filius Syberk, Mathyas, filius Isaak, et Gallus, filius Benedicti, coram aobis in ipsorum causa predicta comparuerint, tamen prenominati Ja-cobus, filius Nicolai, Johannes, filius Laurencii, et Nicolaus, frater eius-dem, Stephanus, Blasius et Ladislaus, filii Stephani, non venerunt, nec aliquem vel aliquos pro se ipsis mittere curaverunt. Unde nos, unacum regni nobilibus nobis in sede iudiciaria conse-dentibus et indicantibus, visis prescriptarum literarum et instrumento-rum continenciis, prenominatam possessionem Lekence, iuxta fluvium Lekence sitam, cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis universis, eisdem magistro Petro, Mathya et Gallo, prout ipsorum ius, adiudicavi-mus et commisimus per eosdem perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam, prelibatis vero Jacobo, filio Nicolai, Jo-hanni et Nicolao, filiis Laurencii, Stephano, Blasio et Ladislao, filiis Stephani, in facto possessionis premisse perpetuum silencium imponendo, universa eciam ipsorum instrumenta, si qua in facto ipsius possessionis haberent emanata, quia nunquam in processu diete cause eadem exhibere curaverunt, causa reddidimus et inan(a et)8 viribus prorsus caritura, ymo et suis exhibitoribus commisimus fore nocitura. Cum igitur ad statuendam predictam possessionem, Lekence voca-tam, ipsis magistro Petro, Mathye et Gallo faciendam, vester et noster homines necessario debeant transmitti, vestram igitur amici(tiam)7 pre-sentibus requirimus reverenter, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Nicolaus, filius Hermani de Sancto Georgio, vel Johannes, filius Demetri1 de Galaz, aut Johannes, filius Welkun, sive Johannes, filius Iwanka de Ews, aliis absentibus, homo noster, accedat ad faciem ipsius possessionis Lekence, iuxta fluvium Lekence a parte orientis secundum cursum ipsius aquo adiacentis, viciriis et commetaneis eiusdem universis legitime convocatis, et, eisdem pre-sentibus, eandem reambulet per veteras suas metas et antiquas, novas metas iuxta veteras, ubi et in quibus locis necesse fuerit, erigendo, ream-bulatamque et ab aliorum possessionibus undique separatam et distinc-tam, contradiccione Jacobi, filii Nicolai, Johannis et Nicolai, filiorum Laurencii, Stephani, Blasii et Ladislai, filiorum Stephani, non obstante, statuat eandem, cum suis utilitatibus et pertinenciis quibuslibet, eisdem magistro Petro, filio Syberk, Mathye, filio Isaak, et Gallo, filio Benedicti, eo iure, quo ad ipsos dignosseitur pertinere, per eosdem perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam, si per quospiam alios non fuerit contradictum; contradictores vero si qui alii fuerint, contra eosdem magistrum Petrum, Mathyam et Gallum, ad nostram citet presenciam ad terminum competentem, racionem contra-diccionis ipsorum, cum in processu ipsius cause nullus contradictor appa-ruit, peremptorie reddituros. Et tandem seriem ipsius possessionarie sta-tucionis cum cursibus metarum et, si qui fuerint, nominibus citatorum, 58 www.dacoromanica.ro diem et Jocum ac terminum. assignatum, nobis in vestris litteris rescri-batis. Datum in Sancto Emerico, quinto die octavarum festi beati Andree apostoli prenotatarum, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo sexto. Prietenilor săi, cuvioşilor bărbaţi din conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Se afle prietenia (şi) chibzuinţă voastră că, venind înaintea noastră magistrul Petru diacul, fiul lui Syberk, notarul sus-zisei voastre biserici,- în numele său şi, de asemenea, al lui Matia, fiul lui Isac, şi al lui Gali, fiul lui Benedict, rudele sale, aceştia fiind ei înşişi de faţă, la octavele sărbătorii fericitului apostol Andrei acuma de curînd trecute8, potrivit cuprinsului scrisorii de amînare a măritului bărbat domnul Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, domnul nostru, ce arăta cuprinsul judecăţii sale, ne-a înfăţişat mai întîi şi îndeosebi scrisoarea voastră de răspuns, privind luarea din nou în stăpînire a moşiei lor de cumpărare numită Lechinţa, aflătoare în comitatul Dăbîca, lîngă rîul Lechinţa dinspre partea de răsărit, (scrisoare) dată în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu (şi) îndreptată către răposatul mărit bărbat Toma, pe atunci voievodul Transilvaniei. Printre altele, am văzut că se arată (în acea scrisoare) că ei au luat din nou în stăpînire zisa moşie Lechinţa, de faţă cu Nicolae, fiul lui Mihail de Fata, omul acelui domn voievod, sub mărturia omului vostru, adică a cuviosului bărbat, fratele Ioan, şi, după ce au luat-o din nou în stăpînire, cînd, în faţa tuturor vecinilor şi megieşilor adunaţi în chip legiuit şi care se aflau de faţă acolo, au voit s-o dea în stăpînirea sus-zişilor, a magistrului Petru, a lui Matia şi a lui Gali, ca să fie stăpînită pe veci de aceştia cu acel drept cu care se ştie că ţine de ei, li s-au ivit ca împotrivitori la sus-zisa punere în stăpînire Iacob, fiul lui Nicolae, şi Ioan, fiul lui Lau-renţiu, în numele său şi pentru fratele său Nicolae, de asemenea Ştefan, Blasiu şi Ladislau, fiii lui Ştefan. Pe aceştia i-au chemat chiar pe loc ca să se înfăţişeze la octavele zilei Mijlocului păresimilor pe atunci viitoare9, înaintea acelui domn Toma voievodul ca potrivnici ai acelui magistru Petru şi ai acelor Matia şi Gali, cu toate dovezile lor, în temeiul cărora ar fi ţinut şi stăpînit acea moşie. Au mai înfăţişat tot atunci două rînduri de scrisori de amînare ale lui Egidiu, pe atunci vicevoievod al acelui domn Toma voievodul, date în anul arătat mai sus, în care se vedea că această pricină a fost amî-nată, pe rînd, de la aceste octave ale Mijlocului păresimilor, la octavele sărbătorii Rusaliilor10, apoi de la acestea pînă la octavele sărbătorii fericitului apostol Iacob11. Afară de acestea, acelaşi magistru Petru a înfăţişat o altă scrisoare de amînare a aceluiaşi vicevoievod Egidiu, în care am văzut limpede că această pricină, privind sus-zisa moşie Lechinţa, a fost amînată de la acele octave ale sărbătorii fericitului apostol Iacob pînă ,1a împlinirea a şase ani întregi12 socotiţi de atunci încolo, pentru faptul că se ştie că sus-pomeniţii Ştefan, Blasiu şi Ladislau, fiii lui Ştefan, erau copii şi se aflau în vîrstă fragedă şi n-ar fi fost în stare şi n-ar fi putut uşor răspunde în numele lor în pricina lor. 59 www.dacoromanica.ro In sfîrşit, la împlinirea trecerii celor şase ani întregi, sus-zisul domn al nostru, Andrei voievodul, cu ajutorul lui Dumnezeu şi din bunăvoinţa prealuminatului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustru rege al Ungariei, ajungînd la înalta dregătorie a voievodatului, şi fiind noi vicevoievodul său şi judecind în numele său, pomenitul magistru Petru ne-a înfăţişat, în numele său şi al rudelor sale sus-zise, o scrisoare a noastră de amînare dată în anul de faţă, în care printre altele am văzut că se arată că sus-zişii Matia, fiul lui Isac, Petru, fiul lui Syberk, şi Gali, fiul lui Benedict, ca pîrîşi, de asemenea Iacob, fiul lui Nicolae, şi Nicolae, fiul lui Laurenţiu, Ştefan, Blasiu şi Ladislau, fiii lui Ştefan de Lechinţa, ca pîrîţi, trebuiau să. se înfăţişeze înaintea noastră în sus-zisa lor pricină în a patra zi după octavele trecute ale sărbătorii fericitului apostol Iacob din anul de faţă13, potrivit cuprinsului sus-arătatei scrisori de amînare a acelui vicevoievod Egidiu. Aşadar, venind acest soroc şi înfăţişîndu-se, pe de o parte, acest magistru Petru, fiul lui Syberk însuşi, pentru sine, iar pentru rudele sale arătate cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare, şi, pe de altă parte, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră Iacob, fiul lui Nicolae, Ioan, fiul lui Laurenţiu, Ştefan, Blasiu şi Ladislau, fiii pomenitului Ştefan — fără de Nicolae, fiul lui Laurenţiu, eare n-a venit şi nici n-a trimis pe altcineva ca să răspundă (la judecată) — deşi acest magistru Petru ne-a înfăţişat, în numele său şi al sus-zişilor săi fraţi, două privilegii ale cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei, întocmite în privinţa sus-arătatei moşii Lechinţa, aşezate lîngă zisul rău Lechinţa, şi din cuprinsul uneia din ele am văzut că Nicolae, fiul lui Zegeu, vînduse, în numele său şi al lui Ioan, fratele său, un pămînt al lor de moştenire numit Lechinţa, aşezat lîngă rîul Lechinţa dinspre partea de răsărit după cursul acestui rîu, cu voia şi buna învoire a lui Dominic, fiul lui Nicolae, ruda şi megieşul său, lui Herman, orăşean al Bistriţei, adică împuternicitul spitalului din acel (oraş), şi, prin el, moştenitorilor săi şi urmaşilor moştenitorilor săi, pentru şaisprezece mărci de argint din partea locului, luate şi primite pe de-a întregul de la acest Herman, spre a fi stăpînit de aceştia pe veci şi nestrămutat. Iar în cuprinsul celuilalt privilegiu se arăta că, înfăţişîndu-se acest Herman înaintea zisului capitlu, a vîndut zisul său pămînt, numit Lechinţa, ce e aşezat lîngă rîul Lechinţa dinspre partea de răsărit după cursul acestui rîu — pămînt cumpărat de la Nicolae, fiul lui Zegeu, după cum se arată mai sus, cu buna învoire a acestui Nicolae, (care a fost) de faţă însuşi — dimpreună cu toate folosinţele sale şi cu toate cele ce ţin de el, înăuntrul aceloraşi hotare şi margini în oare l-a cumpărat şi l-a stăpînit el, lui Matia, fiul lui Amadeu, şi fraţilor săi, adică lui Benedict, Avram şi Isac, şi, prin ei, moştenitorilor lor, pentru treizeci de mărci, primite pe de-a întregul de către acest Herman, ca să fie stăpînit de aceştia pe veci şi nestrămutat. Aşadar, (deşi) după citirea şi luarea la cunoştinţă a acestor privilegii, s-a pus în vedere părţii potrivnice, de către noi şi de către acest magistru Petru, pîrîşul, ca să înfăţişeze dovezile scrise, în temeiul cărora a ţinut şi a stăpînit zisa moşie Lechinţa, şi o ţine şi o stăpîneşte şi acuma; totuşi, (întrucît) partea potrivnică nu s-a îngrijit să le înfăţişeze precum trebuie şi era datoare, $1 a cerut un alt soroc, cu plata unei amenzi din partea sa, pentru ca să le înfăţişeze, am hotărît să se amîne această pricină la adunarea obştească 60 www.dacoromanica.ro a domnului nostru voievodul, cu plata unei amenzi de trei mărci ce trebuiau depuse de partea pirită înainte de începerea judecăţii, odată cu înfăţişarea dovezilor acestei părţi. Acest magistru Petru a mai înfăţişat, în numele său şi al acestor rude ale sale, o scrisoare de amînare a acestui domn al nostru, voievodul, dată în adunarea sa obştească, ţinută în anul de faţă, la Turda, în care se vedea printre altele că, deşi sus-zisele părţi s-au înfăţişat înaintea acestui domn al nostru, voievodul, şi la această adunare obştească a sa — în afară de sus-zisul Nicolae, care, ca şi mai înainte, n-a venit şi nici n-a trimis (pe nimeni în locul său) — totuşi pomeniţii Iacob, Ioan, Ştefan, Blasiu şi Ladislau nu s-au îngrijit şi n-au vrut să înfăţişeze dovezile lor arătate mai sus, ci, apărîndu-se doar prin cuvinte, au cerut un alt soroc pentru înfăţişarea dovezilor lor. Şi astfel, deşi domnul nostru voievodul a pus să se amîne această pricină, spre paguba părţii potrivnice, la octavele sărbătorii fericitului apostol Andrei, acum de curînd trecute14, la Sîntimbru, cu o amendă de şase mărci, ce trebuiau plătite de partea pîrîtă înainte de începerea judecăţii, la sosirea deci a acestor octave ale fericitului apostol Andrei, deşi, potrivit cuprinsului acestei scrisori de amînare a aceluiaşi domn al nostru voievodul, după cum s-a scris mai sus, acest magistru Petru, fiul lui Syberk, Matia, fiul lui Isac, şi Gali, fiul lui Benedict, s-au înfăţişat înaintea noastră în pricina lor, totuşi sus-numiţii Iacob, fiul lui Nicolae, Ioan, fiul lui Laurenţiu, şi Nicolae, fratele acestuia, (precum şi) Ştefan, Blasiu şi Ladislau, fiii lui Ştefan, n-au venit şi nici nu s-au îngrijit să trimită pe vreunul sau pe vreunii în locul lor. De aceea, noi, împreună cu nobilii regatului, care stăteau şi judecau cu noi în scaunul de judecată, văzînd cuprinsul scrisorilor şi dovezilor de mai sus, am trecut prin judecată sus-zisa moşie Lechinţa, aşezată lîngâ rîul Lechinţa, împreună cu toate folosinţele sale şi toate cele ce ţin de ea, asupra acestui magistru Petru (şi a lui) Matia şi Gali, ca un drept al lor, şi am dat-o ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat, iar pe pomeniţii Iacob, fiul lui Nicolae, Ioan şi Nicolae, fiii lui Laurenţiu, Ştefan, Blasiu şi Ladislau, fiii lui Ştefan, i-am silit la tăcere veşnică în privinţa moşiei de mai sus, şi am mai hotărît că toate dovezile lor, dacă ar deţine cumva şi ar avea vreunele întocmite în privinţa acesteia, deoarece nu s-au îngrijit niciodată să le înfăţişeze în desfăşurarea zisei pricini, să fie zadarnice, deşarte şi lipsite pe viitor de orice putere, şi am hotărît chiar ca ele să fie vătămătoare celor ce le-ar înfăţişa. Aşadar, deoarece pentru punerea acestui magistru Petru, a lui Matia şi a lui Gali în stăpînirea sus-zisei moşii numite Lechinţa, trebuie neapărat să fie trimişi omul vostru şi omul nostru, rugăm cu toată cinstea prietenia voastră, prin cele de faţă, ca să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Nicolae, fiul lui Herman de Sîngeorgiu, sau Ioan, fiul lui Dumitru de Galaţi, ori Ioan, fiul lui Welkun, sau Ioan, fiul lui Iwanka de Iuş, în lipsa celorlalţi, săi meargă- la această moşie Lechinţa, (ce e) aşezată lîngă rîul Lechinţa dinspre răsărit după cursul acestui rîu, şi, chemînd după lege pe toţi vecinii şi megieşii săi, şi fiind aceştia de faţă, s-o hotărnicească după hotarele sale vechi şi de demult, ridicînd semne noi pe lîngă cele vechi 61 www.dacoromanica.ro în locurile unde ar fi nevoie, şi, odată hotărnicită şi despărţită şi deosebită din toate părţile de moşiile altora, fără a ţine CCCmo quinquagesimo septimo. Nobilului şi cinstitului bărbat Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, rugăciuni întru domnul. Aflaţi că am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea măriei voastre, avînd acest cuprins: {Urmează actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 11 decembrie 1356, nr. 55). Aşadar, noi, dînd ascultare, după cum sîntem datori, dreptelor şi legiuitelor voastre cereri, am trimis spre mărturie pentru împlinirea întocmai a celor de mai sus, împreună cu Nicolae, fiul lui Herman de Sîngeorgiu, omul vostru, pe omul nostru Vrednic de crezare, anume pe fratele Laurenţiu, preot din mijlocul nostru. Aceştia, întoreîndu-se apoi de acolo la noi, ne-au spus într-un glas că a doua zi după sărbătoarea fericitului apostol Toma3, acum de cu-rînd trecută, s-au dus înşişi la sus-numita moşie Lechinţâ, şi chemîn-du-se de pretutindeni, după lege, vecinii şi megieşii acesteia, şi fiind ei de faţă, au hotărnicit-o şi, o dată hotărnicită şi despărţită din toate părţile şi deosebită de moşiile celorlalţi, au trecut-o, împreună cu toate folosinţele sale şi cu toate cele ce ţin de ea, înăuntrul aceloraşi hotare, margini şi semne, înăuntrul cărora au stăpînit-o şi ţinut-o Iacob, Ioan, Nicolae, Ştefan, Blasiu şi Ladislau, sus-zişilor magiştri Petru, fiul lui Syberk, Matei, fiul lui Isac, şi Gali, fiul lui Benedict, şi, prin ei, fiilor fiilor lor, moştenitor de moştenitor, spre a o stăpîni pe veci şi nestrămutat, a o ţine şi totodată a o avea, cu acel drept cu care se ştie că ţine de ei, neivindu-se nici un împotrivitor. Dat la octavele sărbătorii Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie treisute cincizeci şi şapte. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. oraş Bistriţa. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 24 martie 1358, nr. 257. EDIŢII: Ub., II, p. 131—132. REGEŞTE: Archivallsche Zeitschrift, XII (1887), p. 78; Berger,- Reg., nr. 32. 1 Astfel in transumpt. 2 Corect: apparente. 3 22 decembrie (1356). 71 www.dacoromanica.ro 74 1357 ianuarie 16, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsilvane, significamus tenore presen-tium quibus expedit universis, quod Jacobus, filius Myske, et Johannes, filius Alexandri de Sancto Rege1, ad nostram personaliter veniendo pre-sentiam, idem Jacobus, filius Myske, exhibuit nobis quasdam litteras nos-tras patentes, quarum tenor per omnia talis est: (Urmează actul capitlu-lui de Alba Iulia, din 21 ianuarie 1351, DRH—C, voi. X, nr. 7). Quarum litterarum exhibitionibus factis et perlectis continentiis ea-rundem per sepefatum Jacobum, filium Myske, propositum extitit et re-latum, quod ipse prefaţam possessionem Borziacabfalwa, iuxta fluvium Kykellew existentem, eidem Johanni, filio Alexandri, remisisset et resig-nasset ac remisit coram nobis. E con verso vero prelibatus Johannes, filius Alexandri, quandam portionem possessionariam suam, in possessione Ge-rus existentem, loco diete possessionis Borsiacabfalwa, eidem Jacobo, filio Myske, pro ipsis decern marcis argenti, sub penis, conditionibus et vinculis in predictis litteris nostris contentis, pignori obligavit. Datum quarto die octavarum festi Epiphaniarum domini, anno eius-dem Millesimo CCCmo Lmo septimo. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire tuturor cărora se cuvine că, venind înşişi înaintea noastră Iacob, fiul lui Myske, şi Ioan, fiul lui Alexandru de Ghiriş-Sîncrai, acel Iacob, fiul lui Myske, ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a noastră, al cărei cuprins este întru totul acesta: (Urmează actul capitlului din Alba Iulia, din 21 ianuarie 1351, DRH—C, voi. X, nr. 7). După ce ni s-a înfăţişat această scrisoare şi s-a citit cuprinsul ei, adespomenitul Iacob, fiul lui Myske, a arătat şi a spus că el i-a lăsat şi i-a părăsit şi în faţa noastră îi lasă lui Ioan, fiul lui Alexandru, sus-zisa moşie Borziacabfalwa, aflătoare lingă rîul Tîrnava. La rîndul său, sus-zisul Ioan, fiul lui Alexandru, a zălogit lui Iacob, fiul lui Myske, în locul zisei moşii Borsiacamfalwa, o parte a sa de moşie, aflătoare în moşia Ghiriş pentru acele zece mărci de argint, sub pedepsele, îndatoririle şi legămintele cuprinse în sus-zisa noastră scrisoare. Dat în a patra zi după octavele sărbătorii Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Bethlen de Iktâr, reg. VI, fasc. 41, nr. 1. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 19 iunie 1407. 1 Astfel întransumpt. 75 1357 ianuarie 16, Sîntimbru. Nos, Nicolaus, filius Petri, exactor iudiciorum magnifici viri domini Andree, wayuode Transsiluani, in partibus Transsiluanis, memorie commendamus quod Iohannes, filius Stephani de Zuchak, super iu-dicio trium marcarum pro eo, quod Gallum (de) Deyche informaverat1 coram predicto domino nostro convictus extiterat, et nos eundem Io- 72 www.dacoromanica.ro hannem ad octavas festi Epiphaniarum domini nune venturas citavera-mus, nobis super hoc satisfecit. Super quibus eundem Iohannem reddi-dimus, auctoritate premissa, expeditum penitus et per omnia absolutum, vigore presentium literarum nostrarum mediante. Datum in Sancto Emerico, quarto die octavarum predictarum festi Epyphaniarum domini, anno eiusdem M. CCC. L. septimo. Noi, Nicolae, fiul lui Petru, strîngătorul de gloabe în părţile Transilvaniei al măritului domn Andrei, voievodul Transilvaniei, dăm de ştire că Ioan, fiul lui Ştefan de Suceag, ne-a plătit gloaba de trei mărci, pentru faptul că îl învinovăţise pe Gali de Dicea (şi) rămăsese de judecată înaintea sus-pomenitului nostru stăpîn, iar noi îl chemasem la judecată pe acel Ioan de octavele apropiate ale sărbătorii Botezului domnului1 2. Drept aceea (noi) în temeiul puterii de mai sus, prin tăria scrisorii noastre de faţă, l-am descărcat şi l-am slobozit cu totul pe acel Ioan. Dat la Sîntimbru, în a patra zi după pomenitele octave ale sărbătorii Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ, Magh., Dl. 73 670. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hirtie, cu urme de pecete rotundă de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 101. 1 Corect: infamaverat. 2 13 ianuarie. /6 1357 ianuarie 17, Sîntimbru. Nos, Dominicus, vicewoyuoda Transsiluanus, memorie commenda-mus quod Ladislaus, filius Johannis Aprod dicti, pro se personaliter et pro eodem patre suo cum sufficientibus litteris procuratoriis, coram nobis personaliter comparendo, proposuit viva voce quod, si ipsi vel alter eo-rundem Laurencium, famulum ipsorum, et uxorem eiusdem, a facto quo-rum inter ipsos et Johannem, filium Ivanka de Eus, controversia et materia questionis moţa fuisset et exorta, quandocumque temporum in pro-cessu, a modo et deinceps ad eandem possessionem Eus vel ad possessio-nem Palachk reciperent et assummerent ac intromitterent, extunc in de* cern marcis contra ipsum Johannem, filium Iwanka, et in iudicio iudicis convicti haberentur ipso facto; ad quod se idem Ladislaus personaliter et eiusdem patrem suum, auctoritate procuratoria, obligavit coram nobis. Datum in Sancto Emerico, quinto die octavarum festi Epiphaniarum domini, anno eiusdem Mmo CCC™ Lmo septimo. Noi, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că, înfăţi-şîndu-se înşişi înaintea noastră, Ladislau, fiul lui Ioan zis Aprod, pentru sine însuşi şi pentru tatăl său, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare, a spus prin viu grai că, dacă ei sau unul din ei ar primi, ar lua la el şi aşeza oricînd de acum înainte, în curgerea vremii, pe moşia Iuş ori pe moşia Pălatca, pe Laurenţiu, slujitorul lor, şi pe soţia acestuia, cu 73 www.dacoromanica.ro privire la care s-a născut şi s-a iscat neînţelegerea şi pricina de ceartă între ei şi Ioan, fiul lui Ivanka de Iuş, atunci, prin chiar acel fapt, să fie osîndiţi cu zece mărci faţă de acel Ioan, fiul lui Ivanka, şi la gloaba (cuvenită) judecătorului; la care (lucru) acelaşi Ladislau s-a legat în faţa noastră pe el însuşi şi pe tatăl său, în temeiul împuternicirii. Dat la Sîntimbru, în a cincea zi după octavele sărbătorii Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 41 292/1. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere, aplicată pe verso. ROIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 531. 77 1357 ianuarie 17, Sîntimbru. Viris discretis et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, dilectis et amicis suis reverendis Dominicus, vieeuoyuoda Transsiluanus, amiciciam paratam cum honore. Noverit amicicia vestre discrecionis quod Ladislaus de Zomurduk, familiaris religioşi viri, domini Ladislai, abbatis ecclesie beate virginis de Clusmonustra, pro eodem domino suo et conventu suo, cum sufficientibus litteris procuratoriis eiusdem conventus. iuxta continenciam litterarum prorogatoriarum magnifici viri, domini Andree, woyuode Transsiluani et comitis de Zonuk, domini noştri, modum et formam iudiciarie delibera-cionis eiusdem exprimencium, in octavis festi Epyphaniarum domini proxime nune preteritis contra Manus, filium Johannis de Kalyan, qui non venit nec misit pro se aliquem responsalem, vel sue absencie excusato-rem, ad nostram accedendo presenciam exhibuit nobis easdem litteras prorogatorias in quibuis conspeximus contineri quod magister Petrus litteratus, notarius monasterii predicti, pro ipsis domino Ladislao, abbate, et suo conventu similiter cum sufficientibus litteris procuratoriis conventus eiusdem, in congregacione ipsius domini noştri woyuode generali, universităţi nobilium partis Transsiluane et cuiusvis status et condicionis hominibus, in octavis festivitatis Omnium Sanctorum nune preteritis Tor-de celebrata, de medio aliorum consurgendo, proposuisset eo modo, quod quedam possessio Beunye vocata, in comitatu de Kulus adiacens, ad dic-tum monasterium pertinuisset et deberet pertinere, quam idem Mannus, filius Johannis occupasset et detineret occupatam; in contrarium autem, ipse Mannus, personaliter exsurgendo, respondisset quod ipsa possessio Beunye sua esse1 hereditaria et iure hereditario ad ipsum deberet pertinere et tanquam ius hereditarium eandem ipse possedisset et posside-ret; e converso autem, ipse magister Petrus litteratus exhibuisset cor am eodem domino nostro duo paria litterarum vestrarum rescripcionalium, unam videlicet eidem domino nostro woyuode, aliam vero Stephano, quondam viceuoyuode loquentes, accionem ipsius domini abbatis et sui conventus confirmantes, in quibus repertum exstitisset quod ipsius domini noştri woyuode et Stephani viceuoyuode predicti homines, sub ydoneo testimonio hominis vestri, fideli inquisicione prehabita, ipsam possessionem Beunye ad dictum monasterium pertinuisse et pertinere scivisset, et licet plures litteras prohibitionales videlicet et protestaciona-les în facto possessionis premisse ipse magister Petrus litteratus coram 74 www.dacoromanica.ro ipso domino nostro woyuoda et regni proceribus produxerit, tamen, quia ipse magister Petrus litteratus, si aliqua instrumenta et munimenta lit-teralia in facto ipsius possessionis Beunye, quorum vigore dictum mo-nasterium eandem possessionem tenuisset et habuisset haberet, requisitus, respondisset quod, quia olym abbates ipsius monasterii per homines po-tentes et emulos ac infideles sacre corone regie captus2 et omnia bona ipsius monasterii abbata fuissent, iamdicta propterea instrumenta, in facto possessionis predicte confecta amissa fuissent et abblata. Auditisque parcium proposicionibus et allegacionibus, quia ecclesie, iuxta regni consuetudinem approbatam, litterali munimento possessiones tenere consueverunt et possedissent, ipse autem magister Petrus, procurator ipsius monasterii, legitimus nullo documento, aut racione evidenţi (... vigore)3 dictarum litterarum rescripcionalium ipsam possessionem Beunye, dicti monasterii fuisse extitisse comprobasset, pretactus (autem)4 Mannus, filius Johannis, eandem possessionem hereditario iure ad ip-sum pertinuisse et pertinere allegasset, ideo ipse dominus noster,: woyuoda, unacum predictis regni proceribus adiudicando decrevisset ut pretactus Mannus, unacum convocatis vinicis et commetaneis propinquioribus-que ipsius possessionis Beunye in predictis octavis festi Epyphaniarum domini, coram nobis, in Sancto Emerico, super eo, ut ipsa possessio Beunye sua fuerit et esset hereditaria prestare debuisset sacramentum; et quia in ipsis octavis festi Epyphaniarum domini idem Mannus, filius Johannis, ad ipsam iuramenti deposicionem ut premittitur, non venit ne-que misit, ipso vero Ladislao de Zumurduk in personis dictorum domini abbatis et sui conventus legitimo procuratore diebus legitimis exspectante-coram nobis, ideo unacum regni nobilibus nobiscum in sede iudiciaria sedentfbus et iudicantibus admissimus iudicando, quod dicta possessia Beunye, annotato monasterio de Kulusmonustra et abbati ac conventui eiusdem statui debeat per eosdem perpetuo possidere, tenere et habere. Unde, cum ad dictam statucionem vester et noster homines trans-mitti debeant de necessario, vestram igitur amiciciam presentibus requiri-mus d ligenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fide-dignum, quo presente Petrus, Feyes dictus, noster famulus specialiter ad hoc per nos transmissus, in octavis festi Purificacionis virginis gloriose nune venturis, accedat ad faciem prescripte possessionis Beunye, acce-dendo vicinis et commetaneis suis universis legitime convocatis et eisdem presentib s eandem per suas veteres metas et antiquas reambulando ac vicinariis possessionibus separando et distinguendo, novas metas iuxta veteres ubi necesse fuerit erigendo, contradiccione ipsius Mannus et Johannis, sui filii, non obstante, statuat eandem dicto monasterio et per ips im, abbati et conventui eiusdem, si per quospiam alios non fuerit con-tradictum, perpetuo possidendam, tenendam et habendam, contradictores alii, si qui fuerint, ipsos contra eosdem dominum Ladislaum abbatem et suum conventum ad nostram citet presenciam ad terminum competentem. Et posthec seriem ipsius possessionarie statucionis cum cursibus metarum et nominibus citatorum, si qui apparuerint, diem et locum assignatum cum totius facti serie ad octavas diei Cynerum nune venturas nobis ami-cabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, quinto die octavarum festi Epyphaniarum domini prenotatarum, anno eiusdem M™0 CCCmo Lmo septimo. 75 www.dacoromanica.ro (Pe verso, de aceeaşi mină:) Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsilvane, dominis et amicis suis reverendis. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi vrednici de cinste din capitlul bisericii Transilvaniei, prietenilor săi dragi şi cucernici, Dominic, vicevoie-vodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea. Să afle chibzuinţă prieteniei voastre că potrivit cuprinsului unei scrisori de amînare a măritului bărbat, domnul Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, domnul nostru, care cuprinde întocmirea şi xîndaiala hotărârii sale judecătoreşti, venind înaintea noastră, la octavele a am de curînd trecute ale sărbătorii Botezului domnului5, Ladislau de Sumurducu, slujitorul cuviosului bărbat, domnul Ladislau, abatele bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, pentru acest stăpîn al său şi pentru conventul aceluia cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare a aceluiaşi convent, ca potrivnic al lui Mannus, fiul lui Ioan de Căianu — care n-a venit, nici n-a trimis pe cineva să răspundă pentru el, ori să-l dezvinovăţească de neînfăţişarea sa — (sus-numitul Ladislau) ne-a înfăţişat acea scrisoare de amînare, în care am văzut că se arată că în adunarea obştească a domnului nostru, voievodul, ţinută la Turda, la octavele acum trecute ale sărbătorii Tuturor sfinţilor6, cu obştea nobililor din părţile Transilvaniei şi cu oamenii de orice stare sau seamă, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi magistrul Petru diacul, notarul sus-zisei mănăstiri, pentru domnul Ladislau abatele şi conventul său, de asemenea cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare a aceluiaşi convent, s-a plîns că moşia numită Beunye, aşezată în comitatul Cluj, a ţinut şi ar trebui să ţină de zisa mănăstire (dar) că acel Mannus, fiul lui Ioan, a cotropit-o şi o ţine cotropită. Dimpotrivă însă, ridicîndu-se acel Mannus însuşi, a răspuns că acea moşie Beunye este a sa de moştenire şi trebuie să ţină de el cu drept de moştenire şi (astfel) a stăpînit-o şi o stăpâneşte ca pe un bun de moştenire. In schimb, magistrul Petru diacul a arătat în faţa domnului nostru două scrisori ale voastre de răspuns — una îndreaptă către acel stăpîn al nostru, iar cealaltă către Ştefan, fostul vicevoievod — care întăreau plângerea domnului abate şi a conventului său, din care am aflat că oamenii acelui domn al nostru, voievodul şi ai sus-zisului Ştefan, vicevoievod ul, sub mărturia potrivită a omului vostru, după o cercetare cinstită au aflat că moşia Beunye a ţinut şi ţine de zisa mănăstire; şi cu toate că acel magistru Petru diacul a arătat în faţa acelui domn al nostru voievodul şi a fruntaşilor regatului mai multe scrisori, adică de oprelişte şi de întâmpinare, cu privire la sus-zisa moşie, totuşi, întrebat fiind magistrul Petru diacul dacă are niscaiva acte şi dovezi scrise în legătură cu moşia Beunye, în temeiul cărora zisa mănăstire a ţinut şi a avut acea moşie, a răspuns că, întrucît odinioară abaţii acelei mănăstiri au fost luaţi în prinsoare de nişte oameni samavolnici, duşmani şi necredincioşi ai sfintei coroane regeşti, şi toate bunurile acelei mănăstiri au fost. jefuite, de aceea zisele acte doveditoare întocmite cu privire la sus-zisa moşie au fost nimicite şi jefuite. După ascultarea spuselor şi răspunsurilor părţilor, întrucît potrivit obiceiului statornicit al regatului, bisericile au obişnuit să ţină şi au stăpânit moşiile în temeiul unui act scris, iar acel magistru Petru, împu- 76 www.dacoromanica.ro ternicitul legiuit al acelei mănăstiri, n-a dovedit cu nici un act sau dovadă vădită (ci doar) în puterea ziselor scrisori de răspuns, că acea moşie Beunye a fost a zisei mănăstiri (iar) sus-zisul Mannus fiul lui Ioan, a spus că acea moşie a ţinut şi ţine de el în temeiul moştenirii; de aceea, domnul nostru, voievodul, împreună cu sus-zişii fruntaşi ai regatului, au hotărît la judecată ca sus-zisul Manus, împreună cu vecinii, megieşii şi cei mai de aproape ai moşiei Beunye — ce (vor fi) chemaţi — să fie datori să facă jurămînt în faţa noastră, la Sîntimbru, la sus-zisele octave ale sărbătorii Botezului domnului, cu privire la faptul că moşia Beunye a fost şi este a sa de moştenire. Şi fiindcă la acele octave ale sărbătorii Botezului domnului acel Mannus, fiul lui Ioan, precum fe-a spus mai înainte, n-a venit nici n-a trimis (pe cineva) la acea rostire de jurămînt, în vreme ce acel Ladis-lau de Sumurducu, împuternicitul legiuit în locul zişilor, al domnului abate şi al conventului său, a aşteptat în faţa noastră zilele legiuite, drept aceea noi, împreună cu nobîliî regatului, care au stat şi au judecat Împreună cu noi în scaunul de judecată, am hotărît prin judecată că zisa moşie Beunye trebuie să fie trecută de către acei (oameni) în stă-pînirea pomenitei mănăstiri din Cluj-Mănăştur, abatelui şi conventului ei, spre a o stăpîni, a o ţine şi a o avea pe veci. Drept aceea, fiindcă la zisa punere în stăpînire trebuie neapărat să se trimită oamenii voştri şi ai noştri, prin cele de faţă, cerem cu stăruinţa prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia Petru zis Feyes, slujitorul nostru, trimis de noi anume pentru aceasta, să meargă, la octavele acum viitoare ale sărbătorii Întîmpinării domnului7, la sus-zisa moşie Beunye şi, sosind toţi vecinii şi megieşii ei chemaţi în chip legiuit şi fiind ei de faţă, s-o hotărnicească după vechile şi bătrînele ei hotare şi s-o despartă de moşiile vecine şi deosebind-o, ridicînd noi semne de hotar lingă cele vechi, unde va fi necesar, fără a ţine seamă de împotrivirea acelui Mannus şi a lui Ioan, fiul său, s-o dea în stăpînire zisei mănăstiri şi, prin ea, abatelui şi conventului ei, spre a o stăpîni a o ţine şi a o avea pe veci, dacă nu se vor împotrivi alţii; iar dacă ar fi alţi împotrivitori, să-i cheme înaintea noastră, la un soroc potrivit spre a sta faţă cu domnul Ladislau abatele şi conventul său. Şi după aceasta, la octavele viitoare ale începutului Păresimilor8 să aveţi bunăvoinţa să ne răspundeţi în scris despre desfăşurarea acestei puneri în stăpînire a moşiei împreună cu mersul hotarelor şi cu numele celor chemaţi, dacă vor apărea, ziua şi locul statornicit şi cu desfăşurarea întregii pricini. Dat la Sîntimbru, în a cincea zi după pomenitele octave ale sărbătorii Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, vrednicului de cinste capitlu al bisericii Transilvaniei, domnilor şi prietenilor său cucernici. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 149. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 26 februarie 1357, nr. 89. 77 www.dacoromanica.ro Menţiune în actul lui Bartolomeu, vicevoievodul Transilvaniei, din 26 septembrie 1392, la Arh. Naţ. Magh. Dl. 28 735. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 532—534. 1 Cuvînt repetat. 2 Corect: capti. 3 Fată de umezeală cca 2,5 cm, întregit, în parte, după sens. 4 Fată de umezeală cca 1,5 cm, întregit după sens. s 13 ianuarie- 8 8 noiembrie <1356>. 7 9 februarie <1357>. 8 1 martie <1357>. 78 1357 ianuarie 17, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsiluane, significamus tenore presen-cium quibus expedit universis, quod magistro Andrea, filio Jacobi, filii Apa de Bethlen ab una, parte vero ex altera Johanne, filio Ladislai de Moyus, coram nobis personaliter constitutis, per eundem Johannem, fi-lium Ladislai, propositum extitit pariter et relatum quod ipse, quadam necessitate sua compulsus, sextam partem trium parcium possessionis sue Zenmartun vocate, in comitatu Clus existentis, videlicet a parte occi-dentis adiacentem, eidem magistro Andree, a data presencium usque ad anni revolucionem pro octo marcis, marcam quamlibet cum octuaginta grossis computando, pignori obligasset et obligavit coram nobis; tali con-dicione mediante, quod quandocunque usque ad ipsam revolucionem an-nualem ipse Johannes, filius Ladislai, cum propria pecunia sua, sed non cum pecunia aliorum, eandem porcionem suam possessionariam redimere poterit, ipse magister Andreas eandem sibi resignare et remittere tene-bitur, si vero usque ad ipsam revolucionem annualem ipsam porcionem redimere non valebit, extunc transacta ipsa revolucione annuali, in duplo predictarum octo marcarum convinceretur eo facto, insuperque iudicii in birsagio trium marcarum remanebit, medio autem tempore, quousque redimere poterit universos fructus et utilitates sexte partis trium parcium possessionariarum idem magister Andreas percipiet atque collet. Datum quinto die octavarum festi Epiphaniarum domini, anno eius-dem Mmo CCCmo Lm0 septimo. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, facem cunoscut prin cele de faţă tuturor cărora se cuvine că, venind înaintea noastră magistrul Andrei, fiul lui Iacob, fiul lui Apa de Beclean, pe de o parte, iar pe de altă parte Ioan, fiul lui Ladislau de Moişa, acel Ioan, fiul lui Ladislau, a spus şi a mărturisit că, silit de o nevoie a sa, a zălogit şi în faţa noastră zălogeşte, de la darea celor de faţă pînă la împlinirea unui an, acelui magistru Andrei, pentru opt mărci — fiecare marcă fiind socotită la optzeci de groşi — a şasea parte, aşezată spre apus, din cele trei părţi ale moşiei sale numite Sînmărtin, aflătoare în comitatul Cluj. însă cu acea înţelegere ca oricînd, pînă la împlinirea unui an, dacă acel Ioan, fiul lui Ladislau, ar putea răscumpăra acea parte a sa de moşie cu banii săi înşişi, şi nu cu banii altora, acel magistru Andrei să fie dator să i-o înapoieze; dacă însă, pînă la împlinirea unui an, nu va 78 www.dacoromanica.ro putea să răscumpere acea parte, atunci după trecerea unui an, să fie osîndit, prin chiar acel fapt, (la plata) îndoită a sus-ziselor opt mărci şi pe deasupra şi la o amendă judecătorească de trei mărci; între timp, pînă ce va putea s-o răscumpere, acel magistru Andrei să strîngă şi să adune toate roadele şi foloasele de pe a şasea parte din cele trei părţi de moşie. Dat în a cincea zi după octavele sărbătorii Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ, Magh., Dl. 62 707/1. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1357. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete rotundă, din ceară de culoare închisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 530—531. 79 1357 ianuarie 18 (quindecimo Kalendas mensis Februarii). Ludovic, regele Ungariei, întăreşte la cererea lui Ştefan, episcopul de Zagreb (Zagrabiensis) şi a fraţilor săi, magistrii Ioan şi Benedict, fiii lui Laurenţiu, fiul lui Emeric din neamul Ossl, un act al lui Carol Ro-bert din 1337 privind o moşie a lor din comitatul Zala. In motivarea confirmării se arată între altele că: „noi, luînd seamă la slujbele mulţumitoare, ascultarea şi faptele de credinţă, cu care mai întîi zisul magistru Laurenţiu, fiul lui Emeric, tatăl lor, în vremea suspomenitului nostru tată, regele Carol, a strălucit de multe ori înaintea privirilor maiestăţii sale, şi care în acele slujbe, luptînd cu bărbăţie în Ţara Românească pentru coroana regească, împotriva lui Basarab, vievodul Românilor (in terra Transalpina, contra Bozorad, waivodam Olacorum), a fost ucis prin vărsarea sîngelui său, precum ştim din arătările şi spusele neîndoielnice împărtăşite nouă de credincioşii noştri baroni*. Dumitru de Oradea (Va-radiensi), Toma de Cenad (Csanadiensi) — episcopi, scaunul episcopal al Transilvaniei (Transsilnana) fiind vacant Andrei, voievodul Transilvaniei (Transsilvano) şi comite de Solnoc (Zonuk). Bibi. Univ. din Budapesta, Colecţia Kaprinai, IV, p. 1 şi urm. Transumpt în actul lui Ludovic, regele Ungariei, din 4 februarie 1364. EDIŢII: Fejer IX/2, p. 586—589; HurmuzaM-Densuşianu, 1/2, p. 49—50; Smi- ciklas, XII, p. 388—390 (cu data greşită: 18 februarie 1357). 80 1357 ianuarie 20, (Agria). Excellentissimo domino suo, Ludouico, dei gracia illustri regi Hun-garie, capitulum ecclesie Agriensis, oraciones in domino cum perpetua fidelitate. Litteras magnifici viri comitis Nicolai de Zeech, iudicis curie ves-fre. honore quo decuit, recepimus in hec verba: (Urmează un text aproape identic cu actul lui Nicolae de Zeech, judele curţii regale, din 2 decembrie 1356, nr. 54>. Nos igitur, legitimis et congruis postulacionibus eiusdem comitis Nicolai ac iusticie annuentes cum prefato Nicolao, filio Pethenye de 79 www.dacoromanica.ro Thereche, homine vestro, nostrum hominem, virum idoneum videlicet do-minum Johannem, sacerdotem de coro1 nostro, transmisimus pro testi-monio ad premissa exsequenda. Quiquidem homo vester tandem ad nos reversus, presente et audiente, dicto testimonio nostro, nobis retulit isto modo quod ipse unacum eodem testimonio nostro, ab omnibus a quibus licuisset et lecuisset specialiterque a vicinis et commetaneis dictfe pos-sessionis Keter super premissis diligenter inquirendo, tăiem scivissent ve-ritatem quod preallegatus Stephanus, filius Nicolai2 dicti Thatar de Keter fructus et utilitates memorate terre ipsius magistri Johannis, filiis Ladislay, Pethe vocate, per iobagiones suos de eadem Keter a pluribus temporibus retroactis hucusque uti fecisset et nune faceret incessanter contra libitum ipsius magistri Johannis, propria sua auctoritate, dixit eciam homo vester prenotatus quod, licet ipse dicta inquisicione peracta, mox post festum nativitatis domini ad premissa recitandum ad nos venire presto fuisset et paratus, tamen, quia idem homo noster tune nimia infirmitate prepeditus cum eo venire nequivisset, ideo mora reversionis ipsorum3 hucusque protracta extitisset; et prefatus homo noster, simili-ter personaliter coram nobis comparendo, premissa sic sicut idem homo vester nobis consequenter afirmavit. Datum in die festi beatorum Fabiani4 et Sebastiani martirum, anno domini M° CCC° quinquagesimo septimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Domino regi pro magistro Johanne, filio Ladislay de Warada, contra Nicolaum, filium Stephani, dicti Tatar5 de Keter, super percepcione usuum, fructuum et utilitatum percepcionis cuiusdam terre Pethe vocate per modum intrascriptum, inquisitoria. Preaînălţatului său domn Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrului rege al Ungariei, capitlul bisericii de Agria, rugăciuni întru domnul, cu credinţă veşnică. Am primit cu cinstea ce i s-a cuvenit scrisoarea măritului bărbat, corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii voastre, avînd acest cuprins: (Urmează un act aproape identic cu actul comitelui Nicolae de Zeech, judele curţii regale, din 2 decembrie 1356, nr. 54). Noi, aşadar, dînd ascultare legiuitelor şi cuvenitelor cereri ale acelui comite Nicolae şi ale dreptăţii, am trimis spre mărturie, pentru împlinirea celor de mai sus, împreună cu sus-zisul Nicolae, fiul lui Pethenye de Thereche, omul vostru, pe omul nostru, vrednicul bărbat, anume domnul Ioan, preot din strana noastră. Iar acest om al vostru întoreîndu-se apoi la noi, de faţă şi în auzul pomenitului nostru martor, ne-a povestit astfel: că el, împreună cu acel om de mărturie al nostru, făcînd cercetare sîrguincioasă asupra celor de mai sus la toţi la care se putea şi se cuvenea, şi îndeosebi la vecinii şi megieşii zisei moşii Keter, au aflat adevărul astfel că sus-zisul, fiul lui Ştefan zis Thatar de Keter, a pus adesea din timpurile mai îndepărtate şi pînă acum şi pune şi acum fără încetare, cu de la sine putere, ca roadele şi folosinţele pomenitului pă-mînt al acelui magistru Ioan, fiul lui Ladislau, numit Petea, să fie folosite de iobagii săi din acelaşi Keter, împotriva voinţei acelui magistru Ioan. Omul vostru sus-pomenit a mai spus că, deşi, după săvîrşirea pomenitei cercetări (el) fusese gata şi pregătit să vină la noi îndată după sărbătoarea Naşterii domnului pentru a da citire celor de mai sus, totuşi, «0 www.dacoromanica.ro deoarece acel om al nostru nu putuse să vină cu el, fiind împiedicat atunci de o boală grea, de aceea zăbava întoarcerii lor s-a prelungit pînă acum; iar sus-zisul nostru om, înfăţişîndu-se de asemenea el însuşi înaintea noastră, a întărit la fel cele de mai sus aşa cum (ni le-a spus) acel om al vostru. Dat în ziua sărbătorii fericiţilor mucenici Fabian şi Sebastian, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Domnului (nostru) regele, scrisoare de cercetare pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Varada, împotriva lui Nicolae, fiul lui Ştefan zis Tatar de Keter, cu privire la strîngerea în felul arătat înăuntrul (scrisorii), a folosinţelor, roadelor şi foloaselor unui pămînt numit Petea. Arh. Naţ, Magh., Dl. 77 181. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete rotundă aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 45—46. 1 Corect: chore. 2 Corect: Nicolaus, filius Stephani; cf. adresa şi doc. nr. 54. 3 Cuvînt repetat, primul rînd şters de aceeaşi mină. 1 Scris deasupra rîndului. 5 Astfel în orig. 81 1357 ianuarie 20, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmonostra, memorie commendamus, quod, accedentes ad nostram presentiam Stephanus, filius Ladislai, famulus nobilis viri, magistri Petri dicti Zekel, castellani de Baluanus, vice domini sui, petens nos precum cum instantia, ut homi-nem nostrum ad infrascripta dare dignaremur. Misimus enim fratrem Laurentium, sacerdotem qui demum ad nos reversus et per nos requisitus, nobis taliter retulit, quod ipse unacum eodem Stephano, filio Ladislao, feria tertia1 post octavas festi Epiphanie domini proxime nune preteritas, ad villam Bunchyda, item sequenti die, videlicet quarta feria ad villam1 2 Deeswar accessisset, universi nobiles co-mitatus de Doboka et Zolnuk, specialiter iudices nobilium comitatum pre-dictorum, uno ore talitar affirmassent, quod, feria sexta ante festum Na-vitatis Christi, Kulhun woyvoda viile Welpreth, Surban, kenezius.. ,3, Demetrius, Christianus et Iwan, Olachii, in cetum maleficorum et nume-rum positi, ad villam Zumbathtelke, manibus armatis et potentiariis.. ,3 auctoritate .. 3 venissent, miile ducentas oves iobagionum de.. ,3 et pro-pulissent. Item, feria scilicet sexta, proxima post octavas festi Nativitatis domini predicti.. .3 iterum ad possessionem domini regis, videlicet Kutke vocatam, ad predictum castrum Baluanus pertinentem, irruissent, quinque boves et unum equum potentialiter modo premisso .. .4 ad repetenda pre-missa ablata, duos Olachos in villa Welpreth.. .3 misisset, iidem Olachii prescripta invadendo .. .* unum equum interfecissent ac Ladislaum et Prodan kenezium (.. ,)ando5 in campo s(.. .)6 * * * 10 lata prospexisse nobis retulit. Datum feria sexta proxima post octavas Epiphanie predictas, anno domini Mmo CCCmo Lm0 septimo. 10 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI 81 www.dacoromanica.ro Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire că, înfăţişîndu-se înaintea noastră Ştefan, fiul lui Ladislau, slujitorul nobilului bărbat, magistrul Petru zis Secuiul, castelanul de Un-guraş, în locul stăpînului său, ne-a rugat cu stăruinţă a ne milostivi să dăm omul nostru pentru împlinirea celor scrise mai jos. Iar noi am trimis pe fratele Laurenţiu preotul, care, întors după aceea la noi şi cercetat de noi, ne-a mărturisit următoarele: că el dimpreună cu acel Ştefan, fiul lui Ladislau, s-a dus în ziua de marţi după octavele acum de curînd trecute ale sărbătorii Botezului domnului7 în satul Bonţida, iar în ziua următoare, adică miercuri s-a dus în satul Dej, şi că toţi nobilii din comitatele Dăbîca şi Solnoc şi mai ales juzii nobililor din comitatele de mai sus au mărturisit astfel într-un glas, că, în vinerea dinaintea sărbătorii Naşterii lui Hristos8, Colhon, voievodul satului Olpret, cnezul Şerban... şi românii Dumitru, Cristian şi Ioan, rîn-duiţi în ceata şi numărul răufăcătorilor, venind cu de la sine putere, cu silnicie şi cu mîinile înarmate ..., asupra satului Sîmboleni au ridicat şi au minat cu sine o mie două sute de oi de ale iobagilor din_______De ase- menea, că în cea dintîi vineri după octavele Naşterii domnului9 mai sus pomeniţii... s-au năpustit din nou asupra moşiei regelui numită Cutca, ce ţine de sus-zisa cetate Unguraş, şi au luat cu silnicie, întocmai ca mai sus, cinci boi şi un cal ... şi a trimis în satul Olpret ... doi români ca să ceară înapoi lucrurile ridicate, şi aceşti români apucînd lucrurile scrise mai sus... au omorît un cal, iar pe Ladislau şi pe cnezul Pro-dan... rănindu-i pe cîmp..., ne-a povestit nouă că a aflat (că acestea) au fost săvîrşite... Dat în vinerea de după octavele mai sus pomenite ale Botezului domnului, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh. Dl. 41 294. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso şi cu multe pete de umezeală. EDIŢII: Documenta Valachorum, 132—133. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 Cuvînt repetat. 2 Astfel în orig. 3 Pată de umezeală cca 2,5 cm. 4 Pată de umezeală cca 4,5 cm. 5 Pată de umezeală cca 8 cm. 6 Pată de umezeală cca 14 cm. 7 17 ianuarie <1357). 8 23 decembrie <1356). 9 6 ianuarie <1357). 82 1357 ianuarie 25, Vişegrad. Nos, Ludovicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commendamus, ... quod cum nos fidelibus nostris, capitulo ecclesie Strigoniensis, in facto tributi eorundem de Strigonio instrumenta eorum, item civibus Po-soniensibus, similiter fidelibus nostris, eodem modo ipsorum instrumenta, quibus mediantibus, a solutione ipsius tributi sint exemti, coram nobis feria quinta post octavas Epiphaniarum pro deliberatione, inter ipsos in 82 www.dacoromanica.ro facto iamdicti tributi habenda et sedanda dissentione, que occasione eius-dem sepe sepius exorta fuisse dignoscitur, partibus prenotatis contra sese commisissemus exhibenda; tandem, ipso termino adveniente, discretus vir, Nicolaus, arhidiaconus Hontensis, canonicus diete ecclesie Strigo-niensis, in persona eorundem capituli Strigoniensis ad nostram presen-tiam accedendo, exhibuit nobis quoddam privilegium olim domini Ladis-lai, regis Hungarie bone memorie, avi et predecessoris noştri carissimi, continens tenorem privilegiorum domini Emerici, Andree et Bele I-i, et Il-i, condam illustrium regum Hungarie piarum recordationum, proavo-rum et predecessorum nostrorum carissimorum, confectorum in facto tri-butorum eisdem donatorum, in quibus inter cetera tributum, quod de quibuslibet rebus, que per Strigonium, vel extra, prope, cis, citra, per terram vel per Danubium quoque deferuntur, iuxta qualitatem rerum de-latarum, exigitur, preposito et capitulo Strigoniensi perpetuo percipien-dum, donatum exstitisse vidimus contineri inter se et prepositum Sancti Thome de promontorio Strigoniensi ac dominas, abbatissam scilicet et sanctimoniales beati virginis de insula Strigoniensi secundum modera-tionem expressam in eisdem, percipiendum; ubi etiam dicti cives Poso-nienses privilegium domini Caroli regis, patris noştri carissimi, bone memorie, sub mediocri sigillo eiusdem, in partibus Transalpinis casu deper-dito, confectum, tenorem privilegii sui priori et antiquiori sigillo ipsius consignati, confimative continens, nobis presentarunt. Et licet in teno-ribus eorundem dicti cives de Posonio ex gratia pretacti domini Caroli regis, patris noştri, ipsis facta, a solutione tributorum exemti habeantur, tamen, quia tributum, per predictos reges Hungarie, nostros predecesso-res, eisdem preposito et capitulo Strigoniensi modo in eisdem expresso dividendum, ex elemosynaria provisione eorundem regum datum fuisse reperiebatur, provisionique eorundem, pro usu et commodo ministerio-rum dei et ecclesiam dotalitie facte, et iuri nequaquam obviare et pre-iudicare volentes, nec valentes, quum de prioribus prior speculatio ha-beatur; ideo, cum prelatis et baronibus nostris mature deliberandum cen-suimus dictum tributum, secundum provisionem eorundem dominorum regum, predecessorum nostrorum, dictis preposito et capitulo Strigoniensi datum, in suo vigorositatis robore, per eosdem conservandum et percipiendum pleno iure, tam a civibus Posoniensibus, quam ab aliis quibus-cumque, iuxta moderationem expressam in privilegiis supradictis, non obstante quod iidem cives Posonienses, vigore privilegii dicti patris noştri, ex gratia eiusdem, a solutione eiusdem tributi sunt exemti; quum priori donationi posterior preiudicare minime videatur. Presentes autem in formam privilegii noştri redigi faciemus, dum nobis fuerint raportate. Datum in Visegrad, in festo Conversionis sancti Pauli, anno M. CCCLVII. Noi, Ludovic din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, dăm de ştire ... că atunci cînd noi le-am poruncit credincioşilor noştri, capitlului bisericii de Strigoniu, să înfăţişeze actele lor cu privire la vama lor din Strigoniu, de asemenea şi orăşenilor din Pojon, tot credincioşii de-ai noştri să aducă înaintea noastră, în ziua a cincea, după octavele Bobotezei1, actele, în temeiul cărora ar fi scutiţi de plata acestei vămi, pentru judecată; existînd şi trebuind să fie potolită neînţelegerea dintre 83 www.dacoromanica.ro aceştia cu privire la amintita vamă, şi din pricina acestei vămi se ştie că neînţelegerea s-a iscat tot mereu, părţile mai sus pomenite fiind potrivnice; în sfîrşit sosind sorocul, chibzuitul bărbat, Nicolae, arhidiacon de Hont, canonicul pomenitei biserici de Strigoniu, venind înaintea noastră, în numele celor din capitlul de Strigoniu, ne-a arătat nouă un privilegiu al răposatului domn Ladislau, regele Ungariei, de bună pomenire, preaiubitul nostru strămoş şi înaintaş, cu cuprinsul privilegiilor domnilor Emeric, Andrei şi Bela I şi II răposaţii regi vestiţi ai Ungariei, de pioasă aducere aminte, strămoşii şi înaintaşii noştri preaiubiţi dăruitori ai privilegiilor întocmite pentru ei, (în folosul lor), în care între altele am văzut că se spune că a fost dăruită vama, care trebuie să fie luată pentru orice fel de lucruri, care sînt aduse prin Strigoniu, fie în afara oraşului, fie prin apropiere, dincoace şi dincolo, pe uscat sau pe Dunăre, potrivit cu felul mărfurilor aduse, vamă pe care prepozitul şi capitlul de Strigoniu o iau veşnic, pe care ei trebuie să-o împartă între ei şi prepozitul (bisericii) Sf. Toma de pe dealul Strigoniului şi doamnele, adică stareţa şi călugăriţele fericitei fecioare de pe insula Strigoniului, potrivit rînduielii arătate în aceste acte; dar atunci şi pomeniţii orăşeni din Pojon ne-au înfăţişat un privilegiu al domnului rege Carol, părintele nostru preaiubit, de bună pomenire, întocmit sub pecetea mijlocie, pierdută din întîmplare pe meleagurile Ţării Româneşti, cuprinzînd un privilegiu al său, însemnat şi întărit cu o pecete a lui de mai înainte, şi mai veche. Şi cu toate că în virtutea acestor privilegii, pomeniţii orăşeni din Pojon, prin milostivirea hărăzită lor de către pomenitul domn şi rege Carol, părintele nostru, sînt scutiţi de plata vămii, totuşi fiindcă s-a aflat că dreptul de vamă a fost dăruit de către amintiţii regi ai Ungariei, înaintaşii noştri, pentru a fi împărţit amintitului prepozit şi capitlului de Strigoniu, în chipul arătat în acte, dintr-o chibzuinţă milostivă a acestor regi şi pentru că nici nu dorim şi nici nu putem să împiedicăm şi să aducem vreo vătămare hotărîrii lor, dată pentru folosul şi înlesnirea slujitorilor lui Dumnezeu şi spre înzestrarea bisericii, atunci cînd se face cercetare asupra întîietăţii (privilegiului); de aceea am hotărît ca, dimpreună cu prelaţii şi baronii noştri, să chibzuim cu cuminţenie oa pomenita vamă, care potrivit grijii acestor domni regi, înaintaşii noştri, a fost dăruită amintitului prepozit şi capitlului de Strigoniu, să fie păstrată prin trăinicia puterii (acestui privilegiu) şi să fie ridicată de către aceştia, cu drept deplin, atît de la orăşenii din Pojon, cît şi de la oricare alţii, potrivit rînduielii arătate în privilegiile mai sus pomenite fără a se ţine seama că amintiţii orăşeni din Pojon, prin puterea pomenitului privilegiu al părintelui nostru, din milostivirea acestuia sînt scutiţi de plata acestei vămi; deoarece se pare că un privilegiu mai nou vatămă prea puţin o danie mai veche. Iar atunci cînd scrisoarea ne va fi înapoiată, vom pune ca cea de faţă să fie întocmită în formă de privilegiu al nostru. Dat la Yişegrad, la sărbătoarea întoarcerii Sf. Paul, în anul o mie trei sute cincizeci şi şapte. In 1790, actul, în copie, se afla în colecţia SchSnwizner. EDIŢII: Katona, III/10, p. 182—184. 1 1 19 ianuarie. 84 www.dacoromanica.ro 83 1357 ianuarie 26, Vişegrad. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fideli suo, magnifico viro Andree, woyuode Transsiluano et comiţi de Zonuk, salutem et gratiam. In personis fidelium nostrorum, capituli ecclesie Albensis Transsil-uane, dicitur nobis dolorose quod vos iobagiones et servientes ipsorum impossessionatos, contra eorum libertatem, iudicio vestro astare com-pelleretis et eosdem iudicandos fecissetis registrari, allegantes ipsos dicta gratia per nostram maiestatem privatos exstitisset. Unde, cum ipsi fi-deles noştri, capitulum Albensis ecclesie, more aliorum virorum eccle-siasticorum regni noştri, prefaţa gratia dicati et per nos nullo modo eadem privaţi fore dinoscantur, fidelităţi vestre, firmo regio sub edicto, damus in mandatis quatenus prefatos fideles nostros, capitulum ecclesie Transsiluane, huiusmodi gratia, ut universos iobagiones et famulos impossessionatos eorundem possint iudicare, gratulări permittatis, nec, contra formam prefate gratie, eorum iobagiones et impossessionatos famulos ipsorum iudicio vestro astare compellatis; preterea, nec etiam descensum ab eisdem et victualia extoreveatis et recipiatis, ut fecisse dicimini usque modo; aliud intui tu nostre gratie non facturi in pre-missis. Datum in Vyssegrad, secundo die festi Conversionis beati Pauli apostoli, anno domini Millesimo CCCmo Lmo septimo. Presentes tamen reddi iubemus presentandi1. Datum ut supra. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credinciosului său, măritului bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, sănătate şi milostivire. Ni se spune cu plîngere, în numele credincioşilor noştri din ca-pitlul bisericii de Alba Transilvaniei, că voi siliţi pe iobagii şi slujitorii lor fără pămînt să stea la judecată în faţa voastră, împotriva libertăţii lor, şi că aţi pus să fie înscrişi printre cei ce ţin de judecata voastră, sub cuvînt că ei ar fi fost lipsiţi de această milostivire de către maiestatea noastră. Deci, deoarece se ştie că aceşti credincioşi ai noştri din capitlul bisericii de Alba au fost înzestraţi cu sus-zisa milostivire după obiceiul celorlalte feţe bisericeşti ale regatului nostru, şi că n-au fost lipsiţi de către noi în nici un chip de aceasta, poruncim credinţei voastre, cu straşnică poruncă regească, să-i lăsaţi pe sus-zişii credincioşi ai noştri din capitlul bisericii Transilvaniei să se bucure de această milostivire ca să poată ei judeca pe toţi iobagii şi slugile lor fără pămînt, şi nici să nu siliţi, împotriva cuprinsului sus-zisei milostiviri, pe iobagii lor şi pe slujitorii lor fără pămînt să stea în faţa judecăţii voastre; şi afară de acestea, să nu luaţi şi să nu stoarceţi de la ei găzduire sau merinde, după cum sînteţi învinuiţi că aţi făcut pînă acum; şi astfel să nu faceţi în cele de mai sus, de dragul milostivirii noastre. Dat la Vişegrad, a doua zi după sărbătoarea întoarcerii la credinţă a fericitului apostol Pavel, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Iar cele de faţă poruncim să se înapoieze celui ce le-a înfăţişat. Dat ca mai sus. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 144. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. 85 www.dacoromanica.ro Orig. perg., cu urme de pecete rotundă, din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 132. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 144. 1 Corect: presentanti. 84 1357 ianuarie 26, Vişegrad. Lodouicus, dei gratia rex Hungaria, fidelibus suis, magnifico viro Andree, woyuode Transsiluano et comiţi de Zonuk, item castellanis suis de Dewa, Kukulleu, de Wywar et de Kwholm, salutem et gratiam. In personis fidelium nostrorum, capituli ecclesie Albensis Transsil-uane, dicitur nobis querulose quod vos decimas eisdem de villis ad dicta castra nostra Dewa, Kukulleu, Wywar et Kuholm vocata pertinentibus ac de aliis villis provenire debentes, vos et officiales vestri, pro vobis et pro se, recepissetis et recepissent. Unde, cum decime viris ecclesiasti-cis debeant provenire, miramur qua presumptione temeraria intromisitis vos in factum decimarum predictarum, in grande dispendium vestre sa-lutis. Quare, fidelităţi vestre, firmo regio sub edicto, damus in mandatis quatenus, vos et manus vestras ac officialium vestrorum de decimis d(icti)1 capituli extrahentes, eisdem percipiendas permittatis plene et integre ac sine diminutione aliquali, ablata eisdem (restitu)en(tes)2; aliud intui tu nostre gratie non facturi in premissis. Datum in Vissegrad, secundo die festi Conversionis beati Pauli apostoli, anno domini Millesimo CCCmo Lmo septimo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, măritului bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, de asemenea castelanilor săi din Deva, Cetatea de Baltă, Gogan Varolea şi Cohalm, sănătate şi milostivire. Ni se plîng credincioşii noştri din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei că voi şi slujbaşii voştri aţi luat şi au luat, pentru voi şi pentru ei, dijmele ce trebuie să le vină acelora din satele ce ţin de zisele noastre cetăţi Deva, Cetatea de Baltă, Gogan Varolea şi Cohalm, precum şi din alte sate. Deci, deoarece dijmele trebuie să le vină (acelor) feţe bisericeşti, ne minunăm prin ce îndrăzneală cutezătoare v-aţi amestecat voi în pricina sus-ziselor dijme, spre marea pagubă a mîntuirii voastre. De aceea, poruncim credinţei voastre cu straşnică poruncă regească, ca, dîndu-vă voi înapoi şi trăgîndu-vă îndărăt mîinile voastre şi ale slujbaşilor voştri de la dijmele zisului capitlu, să le lăsaţi lor să le culeagă cu totul şi pe deplin, fără de nici o ştirbire, înapoindu-le lor cele luate, şi altfel să nu faceţi în cele de mai sus, de dragul milostivirii noastre. Dat la Vişegrad, a doua zi după sărbătoarea întoarcerii la credinţă a fericitului apostol Pavel, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 145. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj^Napoca/1357. 86 www.dacoromanica.ro Orig. perg. cu Iragmente de pecete rotundă din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. Rezumat în actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 8 mai 1359, nr. 370. EDIŢII: Szeredai, Notitia, I, p. 46 (cu data greşită: 25 ianuarie 1357); Fejăr, IX/2, p. 572; HurmuzaM—Densuşianu, 1/2, p. 44 (cu data greşită: 25 ianuarie 1357); Ub., II, p. 132—133. REGEŞTE: Fabritius, Urkb., 21; Beke, Erd. kăpt., nr. 145. 1 Rupt cca 1 cm; întregit după sens. 2 Rupt cca 2 cm; întregit după sens. 85 1357 ianuarie 27, (Alba Iulia). Capitulum ecclesie Transsilvane, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus, quam futuris, presens seriptum inspecturis, salutem in om-nium salvatore. Ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod no-bilibus viris Michaele dicto Kugh, filio Nicolai similiter Kugh dicti, Jo-hanne, filio eiusdem, pro se ac Georgio et Nicolao, filiis eiusdem Mi-chaelis, item Gregorio et Johanne, filiis Poch, filii Gregorii, ab una, parte ab alia vero Stephano, filio Thome, in persona nobilis viri, magistri Nicolai, filii Symonis, bani de Darlaz, cum legitimis litteris procuratoriis, coram nobis personaliter constitutis, confessum extitit per eosdem Michaelem dictum Kugh et Johannem, filium eiusdem, Grego-rium et Johannem, filios Poch, pariter et relatum quod ipsi totalem portionem ipsorum possessionariam, in possessione Obusfolua, alio no-mine Beznik vocate, in comitatu de Kukulleu minori existenţi, habitam, quam portionem possessionariam prius, mediantibus litteris nostris pa-tentibus, magistro Nicolao, filio Symonis bani, pignori obligaverant, cum omnibus suis utilitatibus, videlicet terris arabilibus, silvis, pratis, fene-tis, nemoribus, aquis et aliis quibuslibet pertinentiis ad ipsam spectan-tibus, eidem magistro Nicolao, filio Symonis bani, et, per eum, suis he-redibus heredumque suorum successoribus pro triginta duabus marcis ar-genti, plene solutis et receptis ab eodem, vendidissent et tradidissent ac vendiderunt et tradiderunt coram nobis perpetuo et irrevocabiliter possi-dendam, tenendam pariter et habendam, totum ius et dominium proprie-tarium prefate portionis possessionarie in ipsum magistrum Nicolaum, filium Symonis bani, ac suos successores plene et integre, tanquam veros dominos legitimos possessores, transferendo, nil iuris sibi et suis posteritatibus in eadem reservando; assumpmentes et obligantes se ac suos posteros prenominati Mychael et Johannes, filius suus, ac Grego-rius et Johannes, filii Poch, ipsum magistrum Nicolaum cum suis successoribus pretextu memorate portionis possessionarie per ipsos vendita1 ab omnibus molestare et agravare2 volentibus, propriis ipsorum labori-bus et expensis, per omnia expedire ac in pacifica possessione conservare. Si autem prefatum magistrum Nicolaum et suos posteros in dominio pretacte portionis possessionarie conservare non possent, extunc in alia possessione eorum, Boltha nuncupata, equipollentem et equivalentem memorate portioni vendite dare et assignare tenebuntur, prout ad hoc se spontanea obligarunt voluntate coram nobis. In cuius rei memoriam 87 www.dacoromanica.ro perpetuumque firmitatem, presentes concessimus pendentis sigilii noştri munimine roboratas. Datum feria sexta proxima post festum Con verşi onis beati • Pauli apostoli, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo, discretis viris Dominico preposito et electo Lorando custode, Mychaele cantore ac Ni-colao, archidiacono de Clus, decano ecclesie nostre predicte, existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor lui Hristos, atit celor de acum cit şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri vrem să ajungă la cunoştinţa tuturor că, în-făţişîndu-se înşişi înaintea noastră, nobilii bărbaţi Mihail zis Kugh, fiul lui Nicolae, de asemenea zis Kugh, Ioan, fiul acestuia, în numele său şi al lui Gheorghe şi Nicolae, fiii aceluiaşi Mihail, precum şi Grigore şi Ioan, fiii lui Poch, fiul lui Grigore, pe de o parte, iar pe de alta Ştefan, fiul lui Toma, în numele nobilului bărbat magistrul Nicolae, fiul banului Simion de Dîrlos, cu scrisoare legiuită de împuternicire, ni s-a mărturisit şi totodată ni s-a arătat de către aceşti Mihail zis Kugh şi Ioan, fiul acestuia, precum şi Grigore şi Ioan, fiii lui Poch, că ei au vîndut şi au dat şi în faţa noastră ei vînd şi dau magistrului Nicolae, fiul banului Simion, şi, prin el, moştenitorilor săi şi urmaşilor moştenitorilor săi, pentru treizeci şi două de mărci de argint, plătite pe de-a întregul şi primite de el, întreaga lor parte de moşie ce o aveau în moşia numită Abuş, cu alt nume Beznik, aflătoare în comitatul Tîrnava Mică — parte de moşie pe care o zălogiseră mai înainte, prin mijlocirea scrisorii noastre deschise, magistrului Nicoale, fiul banului Simion, împreună cu toate folosinţele sale, adică pămînturi arătoare, păduri, livezi, fineţe, dumbrăvi, ape şi cu toate celelalte ce ţin de ea şi o privesc — ca s-o stăpînească pe veci şi nestrămutat şi s-o ţină şi s-o aibă, trecînd ei tot dreptul şi stăpînirea deplină a sus-zisei părţi de moşie asupra acestui magistru Nicolae, fiul banului Simion, şi a moştenitorilor săi cu totul şi pe deplin, ca stăpîni drepţi şi stăpînitori legiuiţi, nepăstrîndu-şi nici un drept asupra ei pentru sine şi urmaşii săi; prinzîndu-se şi le-gîndu-se sus-numiţii Mihail şi Ioan, fiul său, precum şi Grigore şi Ioan, fiii lui Poch, pe sine şi pe urmaşii lor, să apere întru toate, cu ale lor osteneli şi cheltuieli, pe sus-zisul magistru Nicolae, împreună cu urmaşii săi, de toţi cei ce ar vrea să-i supere şi să-i tulbure în legătură cu amintita parte de moşie vîndută de ei, şi să-i păstreze în paşnică stăpînire. Iar dacă nu vor putea să-l ţină pe magistrul Nicolae şi pe urmaşii săi în stăpînirea sus-zisei părţi de moşie, atunci vor fi datori să le dea şi să le treacă asupra lor, din altă moşie a lor, numite Boltha, o parte pe acelaşi preţ şi de aceiaşi însemnătate cu amintita parte vîndută, după cum s-au îndatorat la aceasta în faţa noastră din voinţa lor nesilită. Spre amintirea acestui lucru şi veşnica lui trăinicie, am dat scrisoarea de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat în vinerea de după sărbătoarea întoarcerii la credinţă a fericitului apostol Pavel, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Fiind chibzuiţii bărbaţi, Dominic prepozit şi (episcop) ales, Lorand custode, Mihail cantor, iar Nicolae, arhidiaconul de Cojocna, decanul sus-zisei noastre biserici. 88 www.dacoromanica.ro Arh. Stat. Cluj-Napoca, colecţia I. Kemeny, dosar 36. Orig. perg., cu pecete ogivală, din ceară de culoare deschisă, atîrnată de un şnur de mătase. EDIŢII: Ub., II, p. 133—134. REGEŞTE: Szabâ, Erd. Muz. okl., nr. 102 (cu data greşită: 28 ianuarie 1357). 1 Corect: vendite. 2 Corect: aggravare. 86 1357 ianuarie 29 (quarto Kalendas mensis Februarii). Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte, cu titlul de nouă donaţie, magistrului Mihail, fiul lui Gheorghe, orăşean din Buda (Budensem), corniţele cămărilor sării din părţile Transilvaniei şi al monetăriei de la Lipova (comitum camerarum nostrarum salium parcium Transsilvanarum et monetarum de Lyppa)t ca răsplată a slujbelor sale credincioase, moşia Zomuszegh din comitatul Satu Mare (Zothmariensi), ce ţinea de dreptul de danie al regelui. Dumitru de Oradea (Waradyensi), Toma de Cenad (Chanadiensi) — episcopi, scaunul episcopal al Transilvaniei (Transilvana) fiind vacant; Andrei voievodul Transilvaniei (Transiluano) şi comite de Solnoc (Zonuk). Arh. Naţ. Magh., Dl. 4 646. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. perg., cu fragmente de pecete atirnată. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 535—536. 87 1357 februarie 7 (tercia feria proxima post festum beate Agathe virginis et martiris), (Oradea). Capitlul din Oradea (Varadiensis) adevereşte că Ioan, fiul lui Ioan, fiul lui Dionisie de Gerla, a dat surorii sale Ecaterina, soţia lui Dumitru, fiul lui Nicolae zis Lepes de Warasereezy, sfertul cuvenit fiicei din cinci moşii, aflate în comitatul Băkes. Filip prepozit, Benedict lector, Ladislau cantoi şi Grigore custode. Arh. Naţ. Magh., Dl. 4 913. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 28 septembrie 1364, cuprins în actul capitlulul din Alba Iulia, din 24 aprilie 1395. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 539—540. 88 1357 februarie 16, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradyensis, damus pro memoria quod Jo-hannes, filius Petri de Panyla, pro se personaliter et pro Ladizlao ac Leukus, fratribus suis, ad nostram accedens presenciam universos popu-los de villa Zomuszegh, iobagiones videlicet magistri 'Michaelis, comitis camararum salium parcium Transsiluanarum, ab usu et ab indebita per-cepcione fructuum et utilitatum possessionum suarum, eiusdem scilicet Papyla et Bachna vocatarum, in comitatu Zathmaryensi existencium, ut- 89 www.dacoromanica.ro pote terrarum ar abili um, campestrium, silvaruxn, nemorum, praţorum, fenetorum, pisscinarum, aquarum piscacionis et quarumlibet aliarum, intra metas earundem possessionum consistencium, necnon a construc-cione or(ti)1 olerum et aliorum ac ab occupacione terrarum earundem possessionum, testimonio presencium coram nobis prohibuit protestando. Datum feria quinta proxima post festum beati Valentini martyris, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo. {Pe verso, de aceeaşi mină:} Pro Johanne, Ladizlao et Leukus, fi-liis Petri de Panyla, contra universos populos de villa Zomuszegh, super percepcione utilitatum possessionum Panyla et Bachne vocatarum, pro-testacionalis et prohibitoria. Noi, capitlul bisericii din Oradea, dăm de ştire că Ioan, fiul lui Petru de Panyola, înfăţişîndu-se în faţa noastră în numele său şi în numele fraţilor săi, Ladislau şi Leukus, prin mărturia celor de faţă a recunoscut înaintea noastră că i-a oprit pe toţi oamenii din satul Zomuszegh, adică pe iobagii magistrului Mihail, corniţele cămărilor de sare din părţile Transilvaniei, de la folosinţa şi de la necuvenita culegere a roadelor şi foloaselor moşiilor sale, adică a acelora numite Panyola şi Bachna, aflătoare în comitatul Satu Mare, deci cele ale pămînturilor de arătură, a cîmpurilor, pădurilor, dumbrăvilor, luncilor, fînaţelor, eleştee-lor, locurilor de pescuit şi ale oricăror altor lucruri de acest fel, aflătoare între hotarele acestor moşii, de asemenea de la Cultivarea legumelor şi altele de acest fel, precum şi de la cotropirea pămînturilor acestor moşii. Dat joi, a doua zi după sărbătoarea fericitului mucenic Valentin, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Pentru Ioan, Ladislau şi Leukus, fiii lui Petru de Panyola împotriva tuturor locuitorilor din satul Zomuszegh, cu privire la perceperea folosinţelor moşiilor Panyola şi Bachna. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51728. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete ogivală do închidere aplicată pe verso, şi cu pete de umezeală. REGEŞTE: Kăllay, II, 42, nr. 1206. 1 Rupt cca 0,25 cm, întregit după sens. 89 1357 februarie 26, (Alba Iulia). (Nobili viro et honesto)1 Dominico, vice(woyuode Transsilvano, amico)2 ipsorum honorando, capitulum ecclesie Transsiluane, amiciciam paratam cum honore. Litteras vestre nobilitatis recepimus in hec verba: {Urmează actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 17 ianuarie 1357, Sintimbru, nr. 77). Nos, igitur, iustis et legitimis peticionibus vestris annuentes, 'cum predicto Petro dicto Feyes, homine vestro, nostrum hominem videlicet3 dominum Paulum, rectorem ecclesie de Clusuar, socium et concanonicum nostrum, ad premissa peragenda pro testimonio fidedignum duximis transmittendum. Qui quidem homo vester et noster, tandem exinde ad 90 www.dacoromanica.ro nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod ipsi4 in predictis5 octavis festi Purificacionis virginis gloriose, nune proxime preteritis, ad faciem predicte possessionis Beunye, vicinis et commetaneis universis eiusdem legitime convocatis, accessissent et cum eandem per veteres metas suas et antiquas reambulando6, predicto monasterio et per ipsum dicto abbati et suq conventui statuere voluissent, Johannes, famulus Bartholomei, fratris eiusdem Mannus, in persona eiusdem domini sui, super medie-tate eiusdem possessionis Beunye, ac alter Johannes, famulus magistri Nicolai dicti Vos de Sancto Egidio, similiter in persona eiusdem domini sui, super6 totac possessione6 contradiccionis velamine eisdem obviassent, ipsique eodem die et loco memoratos Nicolaum dictum Vos ac Bartho-lomeum in vestram citassent presenciam racionem contradiccionis6 eorun-demc reddituros, octavas diei Cynerum nune venturas partibus pro ter-mino coram vobis comparendis assignando. ■ Da turn in dominica Invocavit, anno prenotato. {Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobili viro, magistro Dominico, vice-uoyuode Transsiluano, pro religioso viro domino fratre Ladislao abbate de Clusmunustra et suo conventu contra Nicolaum dictum Wos de Sancto Egidio, ac Bartholomeum fratrem Mannus, ad octavas diei Cynerum citatoria. {Pe verso, în partea stingă a actului, de o altă mină contemporană:} Per litterale mandatum domini Andree woyuode ad octavas festi beati Georgii martiris ve(nientis)6 prorogant. Nobilului şi cinstitului bărbat Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, prietenului lor vrednic de cinstire, capitlul bisericii Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea. Am primit scrisoarea nobilităţii voastre avînd acest cuprins: {Urmează actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 17 ianuarie 1357, Sîntimbru, nr. 77). Noi, aşadar, încuviinţînd dreptele şi legiuitele voastre cereri, am hotărît să trimitem, împreună cu mai sus pomenitul Petru zis Feyes, omul vostru, pe omul nostru, adică pe domnul Pavel, parohul bisericii din Cluj, prietenul şi fratele nostru canonic, ca om de mărturie, vrednic de crezare, la împlinirea celor de mai sus. Aceştia, adică omul vostru şi al nostru, întoreîndu-se după aceea la noi, ne-au spus într-un glas că la sus-zisele octave ale sărbătorii în-tîmpinării Domnului, acum de curînd trecută7, ei s-au dus la faţa locului pe mai sus pomenita moşie Beunye, fiind adunaţi în chip legiuit, toţi vecinii şi megieşii acestei moşii, hotărnicind-o în bătrînele şi vechile sale hotare, (şi) atunci cînd au vrut s-o dea în stăpînire mai sus pomenitei mănăstiri şi numitului abate, precum şi conventului său, Ioan, slujitorul lui Bartolomeu, fratele acestui Mannus, în numele stăpînului său, sub cuvînt de împotrivire, s-a ridicat împotrivă cu privire la jumătatea acestei moşii Beunye şi celălalt Ioan, slujitorul magistrului Nicolae zis Vos de Sîntejude, de asemenea în numele stăpînului său, s-a împotrivit cu privire la întreaga moşie, şi că în aceeaşi zi şi în acelaşi loc, ei i-au chemat înaintea noastră pe amintitul Nicolae zis Vos şi pe Bartolomeu, ca să arate pricina împotrivirii lor, hotărînd părţilor ca soroc de înfăţişare înaintea voastră octavele viitoare ale începutului Păresimilor8. Dat în duminica Invocavit, în anul mai sus însemnat. 91 www.dacoromanica.ro {Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobilului bărbat, magistrului t)'omi-nic, vicevoievodul Transilvaniei, pentru domnul călugăr fratele Ladislau, abate de Cluj-Mănăştur, şi pentru conventul său, scrisoare de chemare In judecată a lui Nicolae, zis Vos de Sîntejude şi a lui Bartolomeu, fratele lui Mannus. (Pe verso, în partea stîngă a actului de o altă mină contemporană:> Prin porunca în scris a domnului Andrei voievodul Transilvaniei, se amină la viitoarele octave ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe9. Bibi. Batthyaneum, arh. conv. Cluj-Mănăştur, com. Cluj, fasc. U, nr. 19.‘ Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hirtie, cu fragmente de pecete rotundă de închidere, aplicată pe .verso. Menţiune în actul lui Bartolomeu, vicevoievodul Transilvaniei din 26 • septembrie 1393. la Arh. Naţ. Magh., Dl. 28 735. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357 (Mălyusz, I, 343—344). REGEŞTE: Fejer, X/2, 175; TOrt. Tdr, 1896, 718; Beke, Km. Konv., nr. 27. * 2 1 Rupt cca 2,5 cm întregit după sens. 2 Rupt cca 3 cm întregit după sens. 2 Urmează silaba: Pa, tăiată de aceeaşi mină. 4 Urmează: die dominico proximo ante festum, tăiat de aceeaşi mina. 5 Scris deasupra rîndului. 6 Rupt cca 1 cm întregit după sens. 7 9 februarie. 8 1 martie. * 1 mai. 90 1357 februarie 27 (III. Kalendas Marcit, anno quinto), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea întăreşte pe Dominic ca episcop al Trah-silvaniei. In acelaşi sens, papa scrie capitlului, clerului şi locuitbrilor din oraşul Alba Iulia şi din dieceza Transilvaniei — făcîndu-le cunoscută numirea şi cerîndu-le să se supună noului episcop — precum şi arhiepiscopului de Calocea şi lui Ludovic, regele Ungariei, să-l sprijine pe acelaşi. Arh. Vat., Reg. Aven., 137, fol. 215 v şi 216 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: TOrt. Tdr, 1895, p. 261, nr. 274 (cu data greşită: 26 februarie ’1<)57). 91 1357 martie 3, (Alba Iulia). Capitulum ecclesie Transsiluane omnibus Christi fidelibus, tam presentibus, quam futuris, presens scriptum inspecturis, salutem in 6m-nium salvatore. Ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod magister Lorandus, custos, socius et concanonicus noster, in medio hoistri exsurgendo in persona comitis Mychaelis de Cybinio, exhibuit h'obis quasdam literas privilegiales magnifici viri domini Andree, vaivode Transsiluani, tenoris infrascripti, supplicans nobis in persona predicti comitis Mychaelis, ut easdem, propter maiorem rei evidentiam, irt for- 92 www.dacoromanica.ro mam literarum nostrarum privilegialium de verbo ad verbum transscribi facere et sub transscripti forma eidem comiţi Mychaeli dare et conce-dere dignaremur. Quarum tenor talis est: (Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 10 noiembrie 1356, nr. 45}. Nos, enim, iustis et legitimis petitionibus predicti magistri Lorandi custodis annuentes, easdem literas in formam literarum nostrarum privilegialium de verbo ad verbum transscribi fecimus sigilloque nostro authentico consignari. Datum feria sexta proxima ante dominicam Reminiscere, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo. Discretis viris Dominico pre-posito et electo, Lorando custode, Mychaele cantore, Nicolao, archidia-cono de Clus, decanoque ecclesie nostre predicte, existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum cît şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin rîndurile de faţă vrem să ajungă la cunoştinţa tuturor că ri-dicîndu-se în mijlocul nostru magistrul Lorand, custodele, soţul şi fratele nostru canonic, în numele comitelui Mihail de Sibiu, ne-a înfăţişat o scrisoare privilegială a măritului bărbat domnul Andrei, voievodul Transilvaniei, avînd cuprinsul arătat mai jos, rugîndu-ne în numele sus-zisului comite Mihail ca, spre o mai bună dovedire, să binevoim a pune să fie trecută întocmai, cuvînt de cuvînt, în cuprinsul scrisorii noastre privilegiale, şi s-o dăm şi s-o hărăzim în chip de transcriere acestui comite Mihail. Cuprinsul ei este acesta: (Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 10 noiembrie 1356, nr. 45). Iar noi, încuviinţînd dreptele şi legiuitele cereri ale sus-zisului magistru Lorand custodele, am pus să se treacă această scrisoare, cuvînt de cuvînt, în cuprinsul scrisorii noastre privilegiale, şi să se însemne cu pecetea noastră adevărată. Dat în vinerea dinaintea duminicii Reminiscere, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Fiind chibzuiţii bărbaţi, Dominic pre-pozit şi (episcop) ales, Lorand custode, Mihail cantor, Nicolae, arhi-diacon de Cojocna şi decan al sus-zisei noastre biserici. Arh. Naţ. Magh.. Dl. (arh. fam. Zichy, 218, B. 13). Orlg. perg., cu urme de pecete atîrnată. EDIŢII: Zichy, III, p. 47—50; Ub., II, p. 134—135. 92 1357 martie 4. Ludovicus, dei gratia, Hungarie, Dalmatie, Croaţie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Cumanie, Bulgarieque rex, princeps Salernitanus, et honoris Montis sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus, quam futuris, presentem paginam inspecturis, salutem in omnium salvatore. Regie sublimitatis honore1 primarumque1 executione1 decoratur, ut attentionis2 sue gratitudinis studio illic omnem reprimat3, aciem sue mentis, unde noverit4 celsitudinis munus recepisse, tantoque in sua gloria clarior permanet, quanto in divinis cultibus et religiosorum consi-derationibus solertior invenitur. 93 www.dacoromanica.ro Proinde, ad universorum notitiam, tam presentium, quam futuro-rum, harum serie volumus pervenire quod religiosus vir, frater Baudo-nus, prior cruciferorum ordinis Sancti Johannis Hierosolymitani per Un-gariam et Sclavioniam constitutus, ac fratres Donatus, viceprior, de Crasso et de Nova Cruce5, Guillermus dictus Altany de Chorgo, ac Al-bertinus de Sopronio et de Gora, preceptores eiusdem ordinis, presen-tiam nostre maiestatis accedentes, querimonialiter nobis detexerunt quamplurimos nobiles et alterius status homines, predia et possessiones titulo feudali ab ipsis conservantes, pacta servitia et solutiones, quas et que tenere et exhibere assumsissent, ratione earundem observare, non curarent, eisdem prediis et possessionibus uterentur iuxta libitum volun-tatis eorundem; supplicantes, ipsis provideri in hac parte de remedio oportuno. Nos itaque, instantissimis supplicationibus eorundem fratrum cruciferorum nobis porrectis inclinati advertentes, quod per tales versutias hominum perversorum possessiones dicti ordinis alienarentur ab eodem, cupientes igitur eisdem fratribus per oportuna subsidia succurrere in premissis, ut iure tenemur patronatus, ne predia et possessiones eisdem fratribus et ordini ex elemosynaria provisione priorum predecessorum nostrorum, olim regum Hungarie illustrium, vocatarum6 recordationum, data et donata, alienentur ab eisdem, provida deliberatione cum prelatis et baronibus nostris ita sanximus decernentes et constituimus ordinantes, gratiam ipsis specialem faciendo, ut omnia predia et possessiones eorum, qui ab eis titulo feudali conservarunt, a quibuscumque personis hominum ipsas detinentium, qui solutiones, pacta et servitia, quas et que, iuxta assumticiam obligationem eorundem literatoriam, exinde confec-tam, eisdem facere aut complere et exhibere non curarunt, ratione earundem, vel continuare non curarent, revocandi et ab eisdem iuxta libitum, dum et quando expedire eis videbitur, auferendi, et in proprios usus convertendi, sine strepitu cuiuslibet iudicii, perpetuo, ex nostra presenti annuentia, plenariam habeant facultatem, exceptis dumtaxat prediis seu possessionibus cuicumque per nos vel per dominum Carolum regem, patrem nostrum charissimum, (collatis), que non nisi iuris ordine mediante, a suis detentorihus requirere possint et rehabere. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes concessimus nostras literas privilegiales, pendentis et authentici sigilii noştri dupplicis muni-mine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, dei et apostolice sedis gratia, archiepiscopi Colocensis, aule nostre vicecan-cellarii, dilecti et fidelis noştri. Anno domini MCCCLVII, quarto Nonas mensis Martis, regni autem noştri anno sedecimo. Venerabilibus in Christo patribus, dominis Nicolao Strigoniensi locique eiusdem comite perpetuo, Ugolino Spalatensi, archiepiscopis; Nicolao Agriensi, loanne Vesprimiensi, Stephano electo, confirmato ecclesie Traguriensis, Colo-mano Iauriensi, Thoma Chanadiensi, Michaeli Vaciensi, Petro Bosnensi, fratribus Thoma Syrmiensi, Stephano Nitriensi, et Blasio Tininiensi, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter gubernantibus; magnificis viris, Nicolao Konth, palatino et iudice Cumarorum, Cyko, magistro ta-vernicorum nostrorum, Andrea, vayvoda Transilvano (et) comite de Zo-nuk, comite Nicolao, iudice curie nostre, Nicolao, bano de Machou, et 94 www.dacoromanica.ro Leustachio, banatum totius Sclavonie tenente, comite Simigiensi, Al-bensi et Tolnensi, Leukus dapiferorum et pincernarum, Dionysio aga-zonum, Thoma ianitorum nostrorum magistris, et Simone, comite Poso-niensi, ac aliis quampluribus comitatus regni noştri tenentibus et ho-nores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Muntele Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cît şi celor viitori, care vor vedea această scrisoare, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Podoaba înălţimii regeşti şi slobozeniei aşezămintelor dumnezeieşti se sporeşte, atunci cînd înălţimea regească îşi îndreaptă, cu rîvna recunoştinţei faptei sale, întreg ascuţişul minţii acolo, de unde ştie că a căpătat darul slujbei sale înalte, şi ea va dăinui cu atît mai mult în strălucirea slavei sale, cu cît e socotită mai sîrguitoare în cinstirea celor dumnezeieşti şi în preţuirea oamenilor cuvioşi. Drept aceea, prin aceste rînduri, vrem să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că venind înaintea maiestăţii noastre cucernicul bărbat, fratele Baldovin, priorul rînduit pentru Ungaria şi Slavonia ai Purtătorilor de cruce ai ordinului sf. Ioan de Ierusalim, şi fraţii Donat, vicepriorul de Caraş şi de Ujudvar, Guillerm zis Altany de Chorgo şi Albertin de Şopron şi de Gora, preceptori ai acelui ordin, ne-au arătat în chip de plîngere că foarte mulţi nobili şi oameni de altă stare, care ţin de la ei predii şi moşii în chip de feude, nu se îngrijesc să facă slujbele la care s-au învoit şi nici să dea plăţile pe care s-au legat să le împlinească pentru acele predii şi moşii, folo-sindu-se de ele după bunul lor plac; rugîndu-ne să ne îngrijim în această privinţă de îndreptarea cuvenită. Noi, aşadar, înduplecaţi de preastăruitoarele rugăminţi îndreptate spre noi de aceşti fraţi purtători de cruce şi băgînd de seamă că prin asemenea vicleşuguri, puse la cale de oameni răi, moşiile pomenitului ordin ar fi pierdute de acesta, dorind deci să venim în ajutorul aceloraşi fraţi prin măsuri potrivite în legătură cu cele de mai sus — după cum sîntem datori în temeiul dreptului de patronat — pentru ca să nu fie pierdute prediile şi moşiile date şi dăruite aceloraşi fraţi şi ordin prin daniile de milostenie ale înaintaşilor noştri de fericită pomenire, iluştrii regi de odinioară ai Ungariei, în urma unei chibzuite sfătuiri cu prelaţii şi baronii noştri, făcîndu-le osebita milostivire, am hotărît şi consfinţit, am rînduit şi statornicit astfel ca, din îngăduinţa noastră de faţă, să aibe deplină voie să ia îndărăt şi să retragă, pe veci, fără nici o judecată, după bunul lor plac şi oricînd li se va părea potrivit, toate prediile şi moşiile lor, de la cei care le aveau în chip de feud de la dînşii, adică orişice oameni ce ţin pe acestea şi care nu s-au îngrijit sau nu se vor îngriji ca să le facă plăţile sau să le împlinească învoielile şi să le aducă slujbele cuvenite pentru acestea, potrivit îndatoririi ce şi-o luaseră prin scrisori întocmite în aceeaşi privinţă, şi să le poată întoarce în folosul lor însuşi, în afară de prediile şi moşiile dăruite orişicui de noi sau de domnul Carol, regele, tatăl nostru preaiubit, care nu pot fi cerute înapoi şi redobîndite de la cei ce le ţin, decît pe calea legii. 95 www.dacoromanica.ro Spre amintirea Şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegiată de faţă întărită cu puterea peceţii noastre duble, atîrnate şi adevărate. Dat de mina venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic, arhiepiscop de Calocea, vicecancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte, în a patra zi înainte de nonele lunii martie, iar în al domniei noastre al şaisprezecelea an. Venerabilii întru Hristos părinţi domnii Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al acestui loc, Ugolin, arhiepiscopul de Spalato, Nicolae, episcopul de Agria, Ioan, episcopul de Vesprim, Ştefan, (episcopul) ales şi întărit al bisericii de Trau, Coloman de Gyor, Toma de Cenad, Mihail de Vaţ, Petru al Bosniei, fraţii Toma al Sirmiului, Ştefan de Nitra şi Blasiu de Knin, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu: iar măriţii bărbaţi, Nicolae Konth, palatinul şi jude al cumanilor, Cyko, marele nostru vistier, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Sol-noc, corniţele Nicolae, judele curţii noastre, Nicolae, banul de Macva şi Leustachie, purtătorul băniei întregii Slavonii şi comite de Somogy, de Alba şi de Tolna, Leukus marele nostru stolnic şi paharnic, Dionisie, marele nostru comis, Toma, marele nostru uşier şi Simion, comite de Pojon, precum şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Bibi. Acad. de Ştiinţe Magii. Secţia Manuscrise, colecţia Hevenesi, I, 360 şi urm. Transumpt în actul capitlului din Calocea, din 1506. EDIŢII: Fejer, IX/2, p. 582—584. * * 1 Corect: decor divinorumque rerum exemptio, pt. notele 1—4 vezi actul din Cod. Andeg., VII/1, p. 211. * Corect: actionis. 3 Corect: exprimat. 4 Corect: novit. 5 Corect: Nova Curia. 6 Corect: beatorum. 93 1357 martie 5 (tercio Nonas Marţii). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Baudunus Cornuţi, priorul ordinului Ioaniţilor din Ungaria şi Slavonia, transcrie scrisoarea sa deschisă din 19 octombrie 1355, privitoare la unele drepturi acordate ordinului pe teritoriul Slavoniei şi Croaţiei. Dumitru de Oradea (Waradiensi), Toma de Cenad (Chanadiensi) — episcopi, scaunul episcopal al Transilvaniei (Transiluama) fiind vacant; Andrei, voievodul Transilvaniei (Tran-siluano) şi comite de Solnoc (Zonuk). Arh. Naţ. Magh.. Dl. 4 553. Orig. perg. cu fragmente ale peceţii mari regale atîrnate de un şnur de mătase de culoare roşie şi verde; sub text, în dreapta, confirmarea obişnuită a regelui, din 27 decembrie 1364. EDIŢII: Fejir, 1X/2, p. 573—575; Smiâiklas, XII, p. 392—393. 96 www.dacoromanica.ro 94 1357 martie 5, Sîntimbru. Nos, Dominicus, vicewoyuode Transsiluanus, item Bakou de My-chalchfolua et Stephanus de Syle, iudices nobilium comitatus Albensis, damus pro memoria quod cum Hennyngh, Nicolaus, Sandur et Ladislaus, filii Nicolai de Dalya, iuxta continenciam priorum literarum nostrarum patencium, sub obligacione et condicionibus in eisdem insertis, racione morţiş seu interfeccionis Johannis, filii Bodou, fratris patruelis Blasii, filii Mychaelis, famuli magistri Ladislai, filii Blasii de Tyur, per anno-tatum Nicolaum de Dalya, patrem videlicet ipsorum Hennyngh, Nicolai, Sandur et Ladislai, ut dicitur, interfecti, tertiam dimidiam marcas et fertonem, marcarum quamlibet cum decern pensis computando in oc-tavis diei Cynerum proxime nune preteritis eidem Blasio, filio Mychaelis, sol vere debuissent coram nobis; ipso termino adveniente, prenomi-nati filii Nicolai ipsas tertiam dimidiam marcas cum fertone ipsi Blasio, personaliter recipienti, persolverunt coram nobis ut debebant; super quibus, eosdem filios Nicolai prenominatus Blasius reddidit expeditos seu quietatos. Datum in Sancto Emerico, quinque1 die octavarum Cynerum pre-notatarum, anno domini Mm0 CCCmo Lmo septimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Pro Hennyngh, Nicolao, Sandur et Ladislao, filiis Nicolai de Dalya, contra Blasium, filium Mychaelis, super solucione tercie dimidie marcarum cum fertone, expeditorie. Noi, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, de asemenea Bakou de Mihalţ şi Ştefan de Silea, juzii nobililor din comitatul Alba, dăm de ştire că, deoarece Hennyng, Nicolae, Alexandru şi Ladislau, fiii lui Ni-colae de Daia, potrivit cuprinsului unei scrisori deschise a noastre de mai înainte trebuiau, sub îndatorirea Şi îngrădirile cuprinse în ea, să plătească în faţa noastră, la octavele Păresimilor1 2 acum de curînd trecute, acestui Blasiu, fiul lui Mihail, două mărci şi jumătate şi un fertun, socotindu-se fiecare marcă la zece pense, din pricina omorîrii sau uciderii lui Ioan fiul lui Bodou, vărul lui Blasiu, fiul lui Mihail, slujitorul magistrului Ladislau, fiul lui Blasiu de Tiur, ucis, după cum ni se spune, de către Nicolae de Daia, adică tatăl acestor Henning, Nicolae, Alexandru ş|i Ladislau; sosind acel soroc, sus-amintiţii fii ai lui Nicolae au plătit în faţa noastră, precum erau datori, cele două mărci şi jumătate şi un fertun acelui Blasiu, care le-a primit el însuşi; pentru care, sus-amin-titul Blasiu i-a declarat descărcaţi şi dezlegaţi pe aceşti fii ai lui Nicolae. Dat la Sîntimbru, în ziua a cincea după octavele sus-pomenite ale Păresimilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mână:) Scrisoare de descărcare pentru Hennyng, Nicolae, Alexandru şi Ladislau, fiii lui Nicolae de Daia, faţă cu Blasiu, fiul lui Mihail, în privinţa plăţii a două mărci şi jumătate şi un fertun. Arh. Naţ. Magh., Dl. 62 708. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, pecete rotundă de închidere, din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso, cu legenda : S : DOMINICI : UICE UOIUOD. TRANS. EDIŢII: Fejir, IX/2, p. 644; Cod. Andeg., VI, p. 542; Ub., II, p. 135. 1 Astfel în orig. 2 1 martie. 11 — Documenta Romaniae Historica — Voi. Xl* 97 www.dacoromanica.ro 95 1357 martie 8, Vijegrad. Nos, comes Nicolaus de Zeech, iudex curie domini Lodouicy1 dei gracia regis Hungarie, comitatusque de Turuch tenens honorem damus pro memoria quod causam quam magister Johannes, filius Ladislai de Varada, pro quo Petrus, filius Jacobi, cum procuratoriis literis conventus ecclesie de Lelez astitit, contra Paulum, filium Petri de Wethes, perso-naliter comparentem, iuxta continenciam literarum dicti conventus de Lelez citatoriarum, in octavis diei Cinerum movere habebat coram no-bis, de parcium voluntate ad quindenas festi beati Georgii martiris proxime venturas duximus perhemptorie prorogandam. Datum in Wysegrad, octavo die termini prenotaty1. Anno domini Millesimo CCCmo Lmo septimo. {Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro magistro Johanne de Varada, contra Paulum, filium Petri de Vetes1 ad quidenas festi beati Georgii martiris, prorogatoria. Noi, corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, şi purtător al dregătoriei comitatului de Turuch, dăm de ştire că, din voinţa părţilor, am hotărît să amînăm pentru cea din urmă oară, la a cincisprezecea zi acum viitoare de la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe1 2 pricina pe care, potrivit cuprinsului scrisorii de chemare a zisului convent de Lelez, avea s-o pornească în faţa noastră, la octavele zilei (începutului) păresimilor3, magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Warada — pentru care s-a înfăţişat Petru, fiul lui Iacob, cu scrisoare de împuternicire a conventului bisericii din Lelez — împotriva lui Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, care a fost el însuşi de faţă. Dat la Vişegrad, a opta zi după sorocul sus-pomenit, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi nună:) Scrisoare de amînare pentru magistrul Ioan de Warada, împotriva lui Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, la a cincisprezecea zi după sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe. Arh. Naţ. Magh., Dl. 77 185. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, pecete inelară aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 51—52. 1 Astfel în orig. 2 8 mai. * 1 martie. 96 1357 martie 13 (secunda feria proxima post dominicam Oculi), (Oradea). Capitlul din Oradea (Varadiensis), raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că şi-a trimis omul de mărturie, anume notarul Emeric, preotul altarului sfintei Ecaterina din Oradea la cercetarea unei pricini dintre mai mulţi nobili privind împărţirea moşiilor lor. 98 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh., Dl. 51 730. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu pete de umezeală, urme de pecete de închidere aplicată pe verso şi cu urmele peceţii caput sigilii a lui Nicolae de Zeech, judele curţii regale. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 42, nr. 1 207. 97 1357 martie 14 (feria tercia proxima post dominicam Oculi), (Oradea). Capitlul din Oradea (Varadiensis) raportează palatinului Nicolae Konth, la scrisoarea acestuia din 20 ianuarie 1357, pe care o reproduce, că în urma cercetării făcute de omul regelui şi de Andrei, preot în biserica de Oradea, s-a dovedit că actele privind moşia Harang, din comitatul Szabolcs (Zabouch), a fiilor lui Ivan, fiul lui Egidiu de Kallo (Kcd-low, Kallov), au pierit într-un incendiu, în urmă cu cinci ani. Arh. Naţ. Magh., Dl. 4 645. Transumpt în actul lui Dominic, prepozitul de Lelez, datat aproximativ Intre anii 1378—1399. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 544—546. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 42, nr. 1 208. 98 1357 martie 17 (feria sexta proxima ante dominicam Letare), Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte declaraţia lui Oliver, judele curţii reginei şi comite de Satu Mare (Zathmariensis) şi de Ugocea, că fiii lui Dionisie zis Magyar de Paly au răscumpărat de la el moşiile din comitatul Satu Mare confiscate de la tatăl lor, pentru o silnicie săvîrşită faţă de Petru, fiul lui Mihail, fiul lui Egidiu de Paly, răscumpărînd totodată şi capul acelui Dionisie, tatăl lor. Arh. Naţ. Magh., Dl. 4 651. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, pecete inelară aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 547. 99 1357 martie 19 (in dominica Letare), Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea (Wa-radiensi) să trimită omul său de mărturie la punerea magistrului Mihail, fiul lui Gheorghe „notarul nostru osebit al peceţii inelare şi comite al cămărilor de sare din părţile Transilvaniei (Transiluanarum)u în stăpî-nirea moşiei Zomuszeg. Arh. Naţ. Magh. Dl. 77 187. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 4 aprilie 1357, nr. 103. EDIŢII: Zichy, III, p. 53—54. 99 www.dacoromanica.ro 100 1357 martie 22 (octavo die termini prenotati; die medii Quadragesime), Vişegrad. în pricina dintre Ioan şi Henric, fiii lui Petru, fiul lui Marcel de Machala pe de-o parte, şi Bricciu şi Lorand zişi Cantor, pe de altă parte, cu privire la hotarele moşiei Radalph, din comitatul Satu Mare (Zath-mariensi), Emeric, fiul lui Pavel, s-a înfăţişat în numele zişilor Cantor cu scrisoarea de împuternicire a capitlului din Oradea (Varadiensis). Arh. Naţ. Magh. Dl. (Arh. fam. Kâllay, nr. 1179). Orlg. hîrtie, cu pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 548—549. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 43, nr. 1 211. 101 1357 martie 23. Lodouicus dei gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Seruie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallernitanus et honoris ac Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus, quam futuris, presencium noticiam habituris, salutem in om-nium salvatore. Regia licet sublimitas pedisseca sedentis trono in excelso cunctis suis sequatibus digna debeat rependere premia meritorum illos tamen sue munificencie prosequi tenetur premio pociori qui se sue domini iugi laborum instancia famulancium offerunt et exponunt. Proinde ad univer-sorum noticiam harum serie volumus pervenire quod magistri Georgius et Nicolaus, filii Nicolai, filii Thome de genere Chanad, milites aule nos-tre dilecti et fideles, ad nostre serenitatis accedentes presenciam, exhi-buerunt nobis privilegium condam excellentis principis, domini Karoli, olim incliti regis Hungarie, patris noştri carissimi felicis memorie, priori et antiquiori suo sigillo consignatum super collacionem tributi in villa eorum Thelegd vocata in comitatu Bihoriensi exigi consueti predicto Nicolao, patri eorum, facta confectum, tenorem infrascripti, supllicantes nostre maiestati prece subiectiva, ut ipsum privilegium predicti patris noştri necnon et collacionem tributi expressam in eodem ratum habere et innovare ipsumque tributum nune de novo eisdem conferre ac pro ip-sis et eorum heredibus nostro dignaremur privilegio confirmare, cuius-quidem privilegii tenor talis est: (Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei din 29 iulie 1312, DIR—C, voi. I, 397—398, nr. 167). Nos igitur pensantes fidelia servicia eorundem magistrorum Georgii et Nicolai re vera preconio laudum non inmerito attollenda nobis im-pensa, que iidem multipliciter in cunctis nostris et regni noştri pro-cessibus et specialiter in partibus Italie et Dalmacie contra varios nostros et regni noştri emulos et rebelles frequenter et sine omni intermissione nobiscum semper proficiscentes continue lateri nostro adherentes, . di-versis fortune casibus se submittendes cum eorum sanguinis effusione nostre exhibuerunt maiestati propositis peticionibus eorundem exauditis, licet predictus pater noster universas litteras et privilegia sub predicto sigillo emanata revocaverit, tamen qua eorum familiari tas et fidelitatis 100 www.dacoromanica.ro sinceritas, quam erga nos gerunt animum nostrum intissime semper quie-tavit. Ideo nos non obstante revocacione ipsius patris noştri predictum privilegium eiusdem de verbo ad verbum presentibus insertum, quo ad omnes sui continencias acceptamus, ratificamus et approbamus ac col-lacionem predicti tributi et moderamina exactionis eiusdem expressa in eodem auctoritate regia innovamus pro eisdem eorumque successoribus et posteritatibus universis confirmamus. In cuius rei memoriam firmita-temque perpetuam presentes concessimus litteras nostras privilegiales dupplicis et autentici sigilii noştri munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris domini Nicolai, ar-chiepiscopi Colocensis, aule nostre cancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini Millesimo trecentesimo quinquagesimo septimo, decimo Ka-lendas Aprilis, regni autem noştri anno decimo sexto. Venerabilibus in Christo patribus et dominis Nicolao Strigoniensi locique eiusdem comite perpetuo, Wgulino Spalatensi, archiepiscopis; Nicolao Agriensi, Demetrio Waradiensi, Transsiluanensis sede vacante, Nicolao Quinqueecclesiensi, Thome Chanadiensi, Johanne Wesprimiensi, Colomano Jauriensi, Ste-phano Zagrabiensi, Michaele Waciensi, Petro Boznensi, fratribus Ste-phano Nitriensi, Thome Sirimiensi, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter gubernantibus; magnificis viris: Nicolae palatino et iudice Co-manorum, Cykow magistro tauarnicorum, Nicolao iudice curie nostre, Andrea, waywoda Transsiluanensi, Nicolao, bano de Machow, Lewstachio regni Sclawonie banatum tenentem, Lewkews dapiferorum et pincerna-rum, Dionisio agazonum, Thoma ianitorum nostrorum magistris, Symone, filio Mauricii, comite Posoniensi, aliisque quampluribus regni noştri co-mitatus tenentibus et honores. Ludovic din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al Muntelui Sanct Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cit şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă despre cele de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Deşi înălţimea regească, sluga celui care stă pe tron în cer, ar trebui să răsplătească cu răsplăţi meritate pe toţi supuşii săi, totuşi ar fi dator să-i răsplătească cu o răsplată mai bună a dărniciei sale pe acei care de bună voie i se înfăţişează şi i se arată ca o slugă a jugului muncilor domnului. Drept aceea prin scrisoarea de faţă vrem să ajungă la cunoştinţa tuturor că magiştrii Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae, fiul lui Toma, din neamul Cenad, oşteni aleşi şi credincioşi ai curţii noastre, venind în faţa luminăţiei noastre, ne-au înfăţişat un privilegiu al răposatului preaînălţatului principe domnul Carol, odinioară rege al Ungariei, părintele nostru prea iubit, de fericită amintire, întărit cu pecetea sa de mai înainte şi mai veche, cu privire la strîngerea birului din satul lor, numit Tileagd, aflător în comitatul Bihor, care se obişnuia să fie dat pomenitului Nicolae, tatăl lor, rugind cu smerită rugăciune maiestatea noastră să binevoim să consfinţim şi să înnoim din nou acest drept asupra birului şi să-l dăruim acestora şi să-l confirmăm printr-un privilegiu al nostru pentru ei şi pentru moştenitorii lor, iar cuprinsul acestui privilegiu este următorul: (Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei din 29 iulie 1312, DÎR—C, veac. XIV, voi. I, p. 202—203, nr. 167). 101 www.dacoromanica.ro Noi aşadar cumpănind slujbele de credinţă ale acestor magiştri Gheorghe şi Nicolae, pe oare ni le-au adus nouă şi găsind de cuviinţă că în adevăr trebuie să fie slăvite pe drept prin vestirea laudelor, slujbele pe care aceştia le-au adus maiestăţii noastre de nenumărate ori în toate treburile noastre şi ale ţării noastre şi cu osebire în părţile Italiei şi Dalmaţiei împotriva feluriţilor duşmani ai noştri şi ai ţării noastre şi deseori împotriva răzvrătiţilor, mereu şi întotdeauna plecînd cu noi, fiind mereu in preajma noastră, supunîndu-se cu vărsarea sîngelui lor feluritelor întîmplări ale soartei; după ce au fost spuse şi auzite cererile lor, deşi sus-amintitul tată al nostru a anulat toate scrisorile şi privilegiile date sub pecetea mai sus amintită, totuşi familiaritatea şi sinceritatea credinţei, pe care o au faţă de noi ne-a liniştit întotdeauna sufletul nostru. Drept care noi, fără a fi piedică revocarea tatălui nostru, primim, consfinţim şi încuviinţăm mai sus amintitul privilegiu al acestuia, trecut din cuvînt în cuvînt în scrisoarea de faţă, şi înnoim cu autoritate regească şi dăruirea mai sus amintitului bir şi condiţiile strîngerii acestui bir, arătate în acel privilegiu, pentru aceştia şi moştenitorii lor, şi-l întărim pentru toţi urmaşii. Spre pomenirea şi trăinicia veşnică a acestui lucru am dat scrisoa rea noastră de faţă privilegială, întărită cu puterea peceţii noastre duble şi autentice. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscop de Calocea, cancelar al curţii noastre, credinciosul nostru iubit, în anul domnului o mie trei sute cinci zeci şi şapte, în ziua a zecea înaintea calendelor lui aprilie, iar în al domniei noastre în anul şaisprezecelea. Venerabilii întru Hristos părinţi, domnii Nicolae, arhiepiscop de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc, Ugolinus de Spalato, Nicolae de Agria, Dumitru de Oradea, scaunul de Transilvania fiind vacant, Nicolae de Pecs, Toma de Cenad, Ioan de Vesprim, Coloman de Gyor, Ştefan de Zagreb, Mihail de Vaţ, fraţii episcopi ai bisericilor, Petru de Bosnia, Ştefan de Nitra, Toma de Sirmiu, păstorind întru fericire bisericile lui Dumnezeu; măriţii bărbaţi: Nicolae, palatinul şi judele cumanilor, Cykow, marele nostru vistier, Nicolae, judele curţii noastre, Andrei, voievodul Transilvaniei, Nicolae, banul de Macva, Eustaţiu, care ţine banatul Ţării Slavoniei, Leukus, marele nostru stolnic şi paharnic, Dionisie, marele nostru comis, Toma, marele nostru uşier, Simion, fiul lui Mauriciu, corniţele de Pojon, precum şi alţii foarte mulţi ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Arh. Stat Cluj-Napoca. Colecţia Generală nr. 12. Transumpt în actul lui Sigismund regele Ungariei, din 11 martie 1398 (păstrat în transumpt în actul lui Matia, regele Ungariei, din 29 iulie 1475, Buda). REGEŞTE: Szabo, Eră. Muz. o Ici., nr. 103 (cu data greşită: 1357 martie 16). 102 1357 martie 28, Vişegrad. Lodouicus, dei gratia rex Hungariae, fidelibus suis, capitulo ecclesie Albensis Transsiluane, salutem et graciam. Noveritis quod magister Nicolaus, filius Sandur, miles fidelis nos- 102 www.dacoromanica.ro ter, ad nostre maiestatis accedendo presenciam, suas fidelitates et servi-ciorum suorum laudedigna merita, nobis exhibitas et impensa, proponens et declarans ac in memoriam nostre reducens maiestatis, quasdam posses-siones et possessionarias portiones quondam Werus et Stephani, filiorum Stephani dicti de Olchona, hominum, sicut dicitur, sine herede deceden-cium, videlicet Corlatheluke, Kuesd, Byrges, Iwanfalua, Salatna, Magare, Fetundorph et Emrustuh vocatas, in partibus Transiluanis existentes, pre-tactos scilicet Werus et Stephanum, filios Stephani, sine herede dece-dentes, tangentes, manibus nostris regiis, ut prefertur, omni iuris titulo devolutas, sibi dări et conferri perpetuo postulavit. Verum quia de qualitate et quantitate dictarum possesionum et utrum modo premisso nostre de iure pertineant collacioni necne, nobis veritas non constat, ideo fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo pre-sente Akus de Hydegviz, vel Jacobus, filius Michaelis de Almas, aut Mi-chael, filius Hennyng de Segusvar, aliis absentibus, homo noster, pre-sentibus vicinis et commetaneis dictarum possessionum et ipsis legitime convocatis, ad faciem earundem accedendo ipsasque per veras et antiquas metas reambulando ac novas metas iuxta veteres in locis necessariis eri-gendo, si easdem modo premisso nostre collacioni invenerit pertinentes, statuat magistro Nicolao prenotato, titulo nostre collacionis, perpetuo pos-sidendas, si non fuerit contradictum, contradictoribus autem, si qui fue-rint, contra eundem in voyuode Transiluani1 presenciam ad terminum com-petentem legitime evocatis. Et post hec seriem ipsius statucionis cum cursibus metarum2, nomina citatorum et terminum assignatum eidem voyuode fideliter rescribatis. Datum in Wyssegrad, feria tertia proxima post dominicam Judica, anno domini M° CCC° Lmo septimo. (Pe verso de aceeaşi mină:) Fidelibus suis, capitulo ecclesie Alben-sis Transiluane, pro magistro Nicolao, filio Sandur, statutoria. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, mîntuire şi milostivire. Aflaţi că, venind înaintea maiestăţii noastre magistrul Nicolae, fiul lui Andexandru, credinciosul nostru oştean şi înfăţişîndu-ne şi arătîndu-ne faptele sale de credinţă şi meritele pilduitoare ale slujbelor sale, ce ni le-a adus şi ni le-a făcut nouă, şi aducîndu-le din nou în amintirea maiestăţii noastre, ne-a cerut să-i dăm şi să-i dăruim pe veci nişte moşii şi părţi de moşii ale răposaţilor Werus şi Ştefan, fiii lui Ştefan zis de Alţina, morţi fără moştenitori, după cum (ni) se spune, adică (moşiile) numite Găinari, Coveş, Bîrghiş, Ibişdorf, Zlagna, Măgărei, Fetundorph şi Emrustuh, aflătoare în părţile Transilvaniei, privindu-i adică pe sus-po-menîţii Werus şi Ştefan, fiii lui Ştefan, morţi fără de moştenitori, şi trecute cu tot dreptul în mîinile noastre regeşti, după cum se arată mai sus. însă fiindcă noi nu sîntem lămuriţi asupra felului şi întinderii ziselor moşii şi dacă ar ţine, în chipul de mai sus, de dreptul nostru de danie, sau nu, de aceea vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Akus de Călvasăr, sau Iacob, fiul lui Mihail de 103 www.dacoromanica.ro Alma, ori în lipsa acestora Mihail, fiul lui Henning de Sighişoara, fiind de faţă vecinii şi megieşii acelor moşii şi ei înşişi fiind chemaţi în chip legiuit, să se ducă la acele moşii şi hotărnicindu-le după vechile şi bătrî-nele lor hotare şi ridicînd semne noi de hotar pe lingă cele vechi în locurile trebuitoare, dacă va găsi că acestea ţin de dreptul nostru de danie, în chipul de mai sus, să pună pe sus-pomenitul magistru Nicolae în stăpînirea lor pe veci, în temeiul daniei noastre, dacă nu va fi vreo împotrivire; iar dacă vor fi unii care să se împotrivească, să-i chemaţi, după lege, la sorocul potrivit (ca să stea) faţă cu acesta înaintea voievodului Transilvaniei. Şi după acestea să daţi seama voievodului, întocmai, despre desfăşurarea acestei puneri în stăpînire cu mersul hotarelor, numele celor chemaţi şi sorocul statornicit. Dat la Vişegrad, în marţea de după duminica Judica, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso de aceeaşi mină:) Credincioşilor săi din capitlul bisericii Alba Transilvaniei pentru magistrul Nicolae, fiul lui Alexandru, scrisoare de punere în stăpînire. Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 664. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. perg., cu urme de pecete de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 551—552, Ub„ II, p. 135—136. 1 2 1 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 2 Urmează nobis vel, de prisos. 103 1357 aprilie 4 (feria tertia proxima post dominieam Ramispalmarum), (Oradea). Capitlul din Oradea (Waradyensis) raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că, potrivit poruncii cuprinse în scrisoarea din 19 martie 1357, pe care o reproduce (nr. 99) şi-a trimis omul de mărturie, anume pe magistrul Ladislau, cantorul bisericii de Oradea, la hotărnicirea moşiei Zomuszeg, dăruită magistrului Mihail, fiul lui Gheorghe, notarul osebit al peceţii inelare a regelui şi corniţele cămărilor de sare din Transilvania (Transilvxinarum). Filip prepozit, Benedict lector, Ladislau cantor, Grigore custode. Arh. Naţ. Magh., Dl. 77 187. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. perg., cu fragmente de pecete atirnată de un şnur de mătase. In partea din jos sînt literele A, B, C, D, tăiate la mijloc. EDIŢII: Zichy, III, p. 53—56. 104 1357 aprilie 6, (Cenad). Capitlum ecclesie Chanadiensis, omnibus Christi fidelibus, tam pre-sentibus, quam futuris presens scriptum inspecturis, salutem in Christo crucifyxo, Quomodo quia res, gesta cito labitur nisi ferente lucida series lit— terarum, ob hoc provida previsio virorum antiquorum salubriter assuevit ut quicquid agitur fermo testimonio litterarum roboretur. Proinde ad uni- 104 www.dacoromanica.ro versorum noticiam harum serie volumus pervenire quod accedentes ad nostram presenciam Jacobus, filius Bodor, nobilis de Apoor, ab una, parte vero ex altera vir discretus, dominus Nicolaus, capellanus magistri Ladis-lai de Kerekeghaz, quondam comitis Siculorum, in persona nobilis domine Margarethe, consortis ipsius magistri Ladislai, filie Pousa, cum sufficien-tibus literis procuratoriis honorabilis capituli ecclesie Orodyensis, idem Jacobus oraculo vive vocis est confessus quod quandam possessionem suam hereditariam, Scenthmiclos vocatam, in comitatu Chanadyensi adia-centem, iuxta aquam Morisii, in vicinitate possessionum Sceuleus et Obun vocatarum, diete nobili domine Margarete1, consorţi magistri Ladislai, filie videlicet Pousa, a festo beati Georgii martyris proxime venturo usque ad terciam revolucionem annualem, pro ducentis florenis aureis coram nobis plene receptis, pignori obligasset, ymo obligavit coram nobis; tali vinculo sive obligacione mediante, quod, si idem Jacobus dictam pecu-nie quantitatem in dicto termino eidem nobili domine Margarethe, videlicet ducentos florenos persolverit, extunc dicta possessio in manus et dominium ipsius Jacobi revolveretur, si vero terminum prefixum idem Jacobus in solvendo negligeret, extunc penam dupli erit incursurus eo facto ad que se idem Jacobus spontanea obligavit voluntate. Datum per manus magistri Nicolai, lectoris ecclesie nostre, feria quinta proxima ante festum Pasche domini, anno eiusdem Millesimo CCCmo Lm0 septimo. In cuius rei memoriam, presentes litteras nostras pendentis sigilii noştri munimine fecimus communiri presentibus autem venerabilibus viris, magistro Michaele preposito kathedrali, Michaele cantore, Mathia custode, Stephano Thymisyensi, Nicolao Ultramorysiensi, Martino de Crassow archidiaconis, Petro Transsiluano, Stephano, Grego-rio, Petro Quinqueecclesiensi2 et Ladislao de Zombor canonicis ceterique fratribus in ecclesia dei famulantibus iugiter regi sempiterno. Capitlul bisericii de Cenad, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă cit şi celor viitori care vor vedea scrisoarea de faţă, mîn-tuire întru Hristos răstignit. Deoarece lucrurile şi faptele se trec repede dacă nu (sînt) cuprinse în înşiruirea clară a scrisorilor, de aceea înţeleaptă chibzuinţă a bărbaţilor în vîrstă a obişnuit, cu folos, ca orice se întîmplă, să fie întărit prin mărturia neclintită a scrisorilor. Aşadar, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor prin aceste rînduri, că venind înaintea noastră Iacob, fiul lui Bodor, nobil de Apoor, pe de o parte, iar pe de alta chibzuitul bărbat, domnul Nicolae, capelanul magistrului Ladislau de Kerekeghaz, fost comite al secuilor, în numele nobilei doamne Margareta, soţia acelui magistre Ladislau, fiica lui Pousa, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare a cinstitului capitlu al bisericii din Arad, acel Iacob a mărturisit, pnn viu grai, că a dat ca zălog şi chiar a zălogit în faţa noastră zisei nobile doamne Margareta, soţia magistrului Ladislau, anume fiica lui Pousa, pentru două sute de florini de aur, primiţi pe deplin în faţa noastra, o moşie a sa de moştenire numită Scenthmiclos, aflătoare în corn tatul Cenad lîngă apa Mureşului, în vecinătatea moşiilor numite Sele ş şi Oban, de la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe acum viitoare3 pînă la împlinirea a trei ani, cu acest legămînt sau îndatorire, că aacă acel Iacob ar plăti acea sumă de bani acelei nobile doamne Mar- 105 www.dacoromanica.ro gareta Ia zisul soroc, adică (acei) două sute de florini, atunci zisa moşie să se întoarcă din nou în mîinile şi stăpînirea acelui Iacob, iar dacă acel Iacob nu s-ar îngriji să plătească Ia sorocul hotărît mai sus, atunci prin chiar acest fapt să sufere pedeapsa (plăţii) îndoite, la care (lucru) acel Iacob s-a legat de bună voie. Dat de mîna magistrului Nicolae, lectorul bisericii noastre, în joia dinaintea sărbătorii Paştelor domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. Spre amintirea cărui lucru am pus să fie întărită scrisoarea noastră de faţă cu puterea peceţii noastre atîmate, fiind de faţă venerabilii bărbaţi magistrul Mihail, prepozitul catedralei, Mihail cantorul, Matei custodele, arhidiaconii Ştefan de Timiş, Nicolae de dincolo de Mureş, Martin de Caraş, canonicii Petru de Transilvania, Ştefan, Gri-gore, Petru de Pecs şi Ladislau de Zombur, precum şi ceilalţi fraţi care slujesc necurmat în biserica lui Dumnezeu, regele veşnic. Arh. Nat. Magh. Dl. 4 659. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. perg., cu pecete atîrnată. EDIŢII: Cod Andeg., VI, p. 554. 1 Astfel în orig. * Corect: Quinqueecclesiensibus. * 24 aprilie. 105 1357 aprilie 8 (sabbato proximo ante festum Pasce domini), Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Andrei, voievodul Transilvaniei, să restituie dijmele cuvenite episcopului şi capitlului Transilvaniei. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 157. Fotocopie la Inst de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Rezumat în actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 8 mai 1359, nr. 372. EDIŢII: Szeredai, Series, 95; Fejir, IX, 3, p. 131; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 2, p. 58; Ub., II, p. 165—166. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 157. 106 1357 aprilie, (10—14, Buda). Andreas, woyuoda Transilvanus et comes de Zolnuk, sincere sibi dilectis vicecomitibus, castelanis1, officialibus et aliis qu(ibus)libet2 in nostris honoribus et tenutis ac possessionibus a nobis ubicumque honores quaslibet tenen(tibus per no)sque3 nune constitutis et in futurum con-stituendis, qui ecclesie Transsiluane seu capitulo loci eiu(sdem decimas da)re4 et solvere tenentur, ad quos presentes pervenirent dileccionem cum salute. Noveritis quod discreţi viri, magistri Ladislaus de Tytelgd5, Nicolaus de Zolnuk, archydiaconi canonicique diete ecclesie Transsiluane, in personis honorabilis ca(pituli)8 eiusdem ecclesie Transsiluane ad nos-tram veniendo presenciam, exhibuerunt nobis litteras domini noştri re-gis super facto restitucionis et persolucionis decimarum eorum, ipsis pro- 106 www.dacoromanica.ro venire debendarum, in quibusquidem litteris idem dominus noster rex firmo (man)dabat8 nobis s(ub edicto)6 ut predictas decimas dicto capi-tulo (perso)lveremus7 et8 ad nos pertinentes, scilicet (per)1 2 * vos, persolvi (faceremus. No)sque4, preceptis ipsius d(omini noştri regis)9 obedire cu-pientes, ut tenemur, ne(... sine)10 gravamine aliquo vel detrimento (... dicto .. ,)u decimas (.. ,)12 persolvi faceremus (.. .)13 vobis et euilibet ves-trorum (.. .)14 per presentes con(.. ,)15 prefati (.. ,)15 prout vobis (.. .)1& ecclesie Transsiluane ac capituli supradicti vos intromittere aud(eatis)5 potius (.. ,)s12 universas quoquomodo molestare et perturbare presump-metis17, imo potius nostra in persona protegere debeatis eosdem in au-xilio et vestro iuramine18 eisdem assistendo (... vic)es19 vestras gerenti-bus dantes eis in mandatis. Aliud, sicut nostram dileccionem optinere20 (velitis f)acere21 non audentes presentes (tamen)22 reddi volumus pre-sentanti. Datum in (Buda.. ,)23 proxima post festum Passce domini, an(no eiusdem)2 millesimo CCCmo Lmo septimo. Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, iubiţilor noştri, vicecomiţi, castelani, slujbaşi şi toţi ceilalţi care ţin de noi pretutindeni, în dregătoriile, ţinuturile şi pe moşiile noastre orice fel de slujbe, puşi de noi (în slujbă) acum sau care vor fi puşi în viitor, şi care sînt datori a da şi a plăti bisericii Transilvaniei sau capitlului acestui loc (dijma) şi la care va ajunge această scrisoare, dragoste şi sănătate de la noi. Aflaţi că chibzuiţii bărbaţi, magiştrii Ladislau de Tylegd şi Nico-lae de Solnoc, arhidiaconi şi canonici ai zisei biserici a Transilvaniei, venind înaintea noastră în numele vrednicului de cinste capitlu al pomenitei biserici a Transilvaniei, ne-au înfăţişat scrisoarea domnului nostru regele, cu privire la darea şi plata dijmelor lor, ce trebuia să li se dea lor, în care scrisoare pomenitul domn şi rege al nostru ne dă nouă aspră (poruncă) să plătim mai sus-zisele dijme pomenitului capitlu şi, întrucît ele ne privesc pe noi, să facem ca ele să fie plătite, anume, de voi. Noi, dorind a ne supune poruncilor domnului nostru regele, după cum sîntem datori, pentru ca să nu... (şi pentru ca noi) să facem sa se plătească ... (acele) dijme ... zisului (capitlu) ... fără nici o povară sau pagubă (pentru dînsul), vă (poruncim), vouă şi fiecăruia dintre voi,' prin scrisoarea de faţă ... să nu îndrăzniţi a vă amesteca (în drepturile) bisericii Transilvaniei şi ale mai sus-zisului capitlu... (şi nici) să cutezaţi a supăra şi a turbura ... ci mai curînd în numele (nostru) să fiţi datori ai ocroti pe dînşii... şi a le da lor ajutorul vostru..., dînd (aceeaşi) poruncă şi locţiitorilor voştri. Altfel să nu îndrăzniţi a face, dacă (voiţi) să dobîndiţi dragostea noastră. Iar scrisoarea de faţă, poruncim să se dea înapoi înfăţişătorului. Dat la Buda... după sărbătoarea Paştelui domnului, în anul aceluiaşi, o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ, Magh., Dl. 28 073. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napocâ/1357. Orig. perg., în stare foarte deteriorată, probabil cu pecete aplicată pe verso. 1 Corect: castellanis. 2 Rupt 0,5 cm, întregit după sens. * Rupt 1,5 cm, întregire probabilă. 107 www.dacoromanica.ro 4 Rupt 1,5 cm, întregit după sens. 5 Corect: Tylegd (Telegd). 8 Rupt 1 cm întregit după sens. 7 Rupt şi şters 1 cm, întregit după sens. 8 Urmează cuvîntul per, tăiat de aceeaşi mină. 8 Rupt 2,5 cm, întregit după sens. i® Rupt, pe alocuri şters, 8 cm. 11 Rupt cca 12 cm. 14 Rupt 1,5 cm. 15 Şters 2 cm. 14 Rupt 12 cm. 15 Rupt şi pe acoluri şters, 4,8 cm. 16 Rupt 1 cm. 17 Corect: presumpmatis. 18 Co,-ect: iuvamine. 19 Iîupt 4,5 cm, întregit parţial după sens. 20 Corect: obţinere. 21 Rupt, 3,5 cm, întregit după sens. 22 Şters, 1,5 cm, întregit după sens. 23 Rupt 3,5 cm, întregit în parte după sens. Cuvîntul proxima ne arată că trebuie sâ fie vorba de una din zilele săptămânii următoare Paştilor şi anume de luni pîna vineri (Seria secunda — Seria sexta), deci între 10—14 aprilie. 107 1357 aprilie 14, Buda. Religiosis viris et honestis, conventui ecclesie beate virginis de Clus-munustra, amicis suis reverendis, Andreas, woyvoda Transsiluanus et comes de Zonuk, amiciciam paratam debito cum honore. Dicit nobis ma-gister Nicolaus dictus Wos de Zenthegyid quod quedam possessio sua Mo-hal vocata, in comitatu de Doboka existens, apud manus alienas habita, reambulacione, recaptivacione, metarum ereccione et ab aliorum posses-sionibus separacione et distinccione, ac sibi statui faccione plurimum in-digeret. Super quo vestram amiciciam presentibus requirimus diligen-ter, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente magistri Petrus et Georgius, dicti Zekel, castellani noştri de Ba-luanus, vel Johannes, filius Demetrii de Galaz, aut Johannes, filius Lau-rencii de Reche, aliis absentibus, homo noster, ad faciem memorate pos-sessionis Mohal vocate, vicinis et commetaneis suis universis legitime inibi convocatis et presentibus, accedendo, reambulet eandem per veteras suas metas et antiquas, novas iuxta veteres, ubi necesse fuerit, erigendo, et recapiat reambulatamque et recaptivatam ac ab aliorum possessionibus et possessionariis iuribus separatam et distinctam statuat cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis predicto magistro Nicolao dicto Wos eo iure quo sibi dinosseitur1 pertinere perpetuo possidendam, tenendam et habendam sine tamen preiudicio iuris alieni, si per quempiam non fuerit contradictum; contradictores vero si qui apparuerint, citet eosdem contra predictum magistrum Nicolaum in nostram presenciam ad terminum competentem racionem contradiccionis eorum reddituros; et post hec ip-sius reambulacionis, recaptivacionis et statucionis seriem cum cursibus metarum et, si necesse fuerit, nominibus contradictorum et citatorum, die ac loco citacionis et termino assignato, nobis in vestris litteris ami-cabiliter rescribatis. Datum Bude, feria sexta proxima ante octavas festi Passce domini, anno eiusdem Mmo CCCmo Lm0 septimo. 108 www.dacoromanica.ro Cucernicilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventul bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi vrednici de cinstire, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ne spune nouă magistrul Nicolae zis Wos de Sîntejude că o moşie a sa numită Măhal, aflătoare în comitatul Dăbîca (şi) ajunsă în mîini străine, are mare nevoie de o nouă hotărnicire, dobîndire din nou, ridicare de hotare, despărţire şi deosebire de moşiile altora şi de dare în stăpînirea lui. Drept aceea, prin cele de faţă cerem cu stăruinţă prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia magiştrii Petru şi Gheorghe, numiţi Secuiul, castelanii noştri de Ungu-raş, sau Ioan, fiul lui Dumitru de Galaţi, sau, în lipsa acestora, Ioan, fiul lui Laurenţiu de Recea, omul nostru, mergînd la pomenita moşie numită Măhal şi chemînd acolo în chip legiuit şi fiind de faţă toţi vecinii şi megieşii ei, s-o hotărnicească din nou după vechile şi bătrînele ei semne de hotar, ridicînd (semne) noi alături de cele vechi, acolo unde va fi nevoie (şi) s-o redobîndească, după ce au hotărnicit-o, şi odată redobîndită precum şi despărţită şi deosebită de moşiile şi drepturile de stăpînire ale altora, s-o dea cu toate folosinţele şi cu cele ce ţin de ea sus-pomenitului Nicolae zis Wos, ca s-o aibă, s-o ţină şi s-o stăpînească pe veci cu acel drept cu care se ştie că ţine de el, totuşi fără vătămarea dreptului altuia, dacă nu va fi făcut nimeni vreo împotrivire. Iar dacă se vor ivi împotrivitori, să-i cheme (să stea) faţă cu sus-zisul magistru Nicolae înaintea noastră, la un soroc potrivit, pentru ca să dea seamă de temeiul împotrivirii lor; iar după aceasta să aveţi bunătatea a ne răspunde în scrisoarea voastră asupra desfăşurării acestei hotărniciri, redobîndiri şi puneri în stăpînire, dimpreună cu mersul hotarelor şi, dacă va fi nevoie, şi cu numele împotrivitorilor şi al celor chemaţi, dimpreună cu ziua şi locul chemării şi cu sorocul statornicit. Dat la Buda, în vinerea dinaintea octavelor sărbătorii Paştelui domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Nat, Magh., Dl. 28 736, şi 28 737. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur din 23 mai 1357, nr. 152 şi în actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 6 martie 1358, nr. 235. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 591—592; Teleki, I, p. 103—104. 1 1 Astfel în orig. 108 1357 aprilie 16, (Cluj-Mănăştur). (C)onventus monasterii beate virginis de Clusmonustra omnibus Christi fidelibus, tam presentibus, quam futuris, presens scriptum in-specturis, salutem in salutis largitore. Ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod nobilibus viris et honestis, videlicet Jo-hanne, Nicolao, Ladislao et Leukus, filiis Nicolai, filii Mykud bani de Doboka, item Ladislao, filio Johannis, Nicolao, Michaele, Ladislao, Eme-rico, Egidio, Jakobo, Deseu, filiis Ladislai, ac Nicolao, Stephano, Blasio et Michaele, filiis Leukus, ab una, Nicolae, Petro, Johanne et Stephano, 109 www.dacoromanica.ro filiis Michaelis, et Petro, filio Georgii, parte ex altera, coram nobis per-sonaliter constitutis, confessum extitit per eosdem, videlicet Johannem, Nicolaum, Ladislaum et Leukus, filios Nicolai, item Ladislaum, filium Jo-hannis, Nicolaum, Michaelem, Ladislaum, Emericum, Egidiurn, Jakobum et Deseu, ac Nicolaum, Stephanum, Blasium et Michaelem, ministerio vive vods pariter et relatam quod ipsi, ob merita servitia Nicolai, Petri, Jo-hannis et Stephani, filiorum Michaelis, ac Petri, filii Georgii, ipsis sem-per impensa ac effusione sanguinis ipsorum, et dira1 vulnera pacifice et commode in valido exercitu tollerantia2 sepe sepius occurentia, metum morţiş oblivioni datis percepissent3, et ut remuneratio ipsius rei causa impensetur, ideo terram ipsorum seu sessionem Morov vocatam, in co-mitatu de Doboka existentem, iure ipsorum hereditariam, cum omnibus utilitatibus et pertinentiis suis universis, videlicet silvis, nemoribus, pra-tis fenetalibus, terris arabilibus, cultis et incultis, et aquis, eisdem scili-cet Nicolao, Petro, Johanni et Stephano, filiis Michaelis, ac Petro, filio Georgii, dedissent, donassent, tradidissent atque contulissent, imo dede-runt, tradiderunt atque contulerunt coram nobis et, per eosdem in filios filiorum heredumque suorum successoribus, iure perpetuo et irrevocabi-liter tenendam, servandam pariter et habendam, nullum ius proprietatis ipsis et posteritatibus ipsorum reservando, sed omne dominium in eadem Nicolao, Petro, Johanni, Stephano et Petro memoratis relinquendo, as-sumpmentes autem in eadem pacifice et quiete indempniter conservare propriis laboribus ipsorum et expensis. Cuius quidem terre mete proce-dunt sic4: primo ab una arbore silex5 vocato® in medio cuiusdam insule, prope rywulum7 Moroupataka vocatum, a parte plage orientali videlicet a parte viile Thoteur, ab hinc procedendo ad unam arborem querkus7 vocatum8, ibi est una meta terrea; et deinde procedendo usque metam ipsius Thoteur, ad longum monticulum, Beerch vocatum, pro signo mete ipsum Berch, usque ad metam viile Eztyen, et deinde flectitur ad eun-dem rywulum Moroupataka et adiungit ipse rywlus9 ad metam posses-sionis Eztyen, reclinat se ad alium Berch, que10 Berch (exit)u a prima Berch e abhinc vădit ad rywlum, circa duo pyrus12 versus eandem insu-lam, unde exhiverat7; et ibi finiuntur mete. In cuius rei memoriam per-petuamque firmitatem, presentes nostras litteras privilegiales, pendentis sigilii noştri appensionis13 duximus consignandas. Datum in octavis festi Pasche domini, anno eiusdem M° CCC0 Lmo septimo. Conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum cit şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă mîntuire întru dăruitorul mîntuirii. Prin aceste rînduri, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, înfă-ţişîndu-se înaintea noastră, nobilii şi cinstiţii bărbaţi anume Ioan, Ni-colae, Ladislau şi Leukus, fiii lui Nicolae, fiul banului Mykud de Dăbîca, de asemenea Ladislau, fiul lui Ioan, Nicolae, Mihail, Ladislau, Emeric, Egidiu, Iacob, Desideriu, fiii lui Ladislau, precum şi Nicolae, Ştefan, Blasiu şi Mihail, fiii lui Leukus, pe de o parte, iar Nicolae, Petru, Ioan şi Ştefan, fiii lui Mihail şi Petru, fiul lui Gheorghe, pe de altă parte, acei Ioan, Nicolae, Ladislau şi Leukus, fiii lui Nicolae, de asemenea Ladislau* fiul lui Ioan, Nicolae, Mihail, Ladislau, Emeric, Egidiu, Lacob şi Desideriu, precum şi Nicolae, Ştefan, Blasiu şi Mihail au mărturisit prin viu grai 110 www.dacoromanica.ro şi au spus că pentru vrednicile slujbe ale lui Nicolae, Petru, Ioan şi Ştefan, fiii lui Mihail, precum şi ale lui Petru, fiul lui Gheorghe, ce le-au adus ei întotdeauna cu vărsarea sîngelui lor, întrucît au aflat de răbdarea şi vrednicia cu care înfruntă ei aceste răni ce se ivesc atît de des într-o oaste mare, dînd uitării teama de moarte, şi pentru ca să li se dea o răsplată pentru aceasta, drept aceea au dat, au dăruit, au lăsat şi au hărăzit, ba chiar în faţa noastră ei dau, lasă şi hărăzesc acelor Nicolae, Petru, Ioan şi Ştefan, fiii lui Mihail, precum şi lui Petru, fiul lui Gheorghe, pămîntul sau sesia lor numită Morău, aflătoare în comitatul Dăbîca — bunul lor legiuit de moştenire — împreună cu toate folosinţele şi toate cele ce ţin de ea, anume păduri, dumbrăvi, livezi, fineţe, pămînturi de arătură, lucrate şi nelucrate şi ape, ca să fie ţinută, păstrată şi stăpînită pe veci şi nestrămutat de ei şi de fiii fiilor şi urmaşii moştenitorilor lor, neoprindu-şi nici un drept de stăpînire pentru ei şi urmaşii lor, ci lăsînd toată stăpînirea ei pomeniţilor Nicolae, Petru, Ioan, Ştefan şi Petru; mai legîndu-se să-i păstreze în acea (sesie), în pace şi linişte, fără vreo pagubă, cu ale lor osteneli şi cheltuieli. Iar semnele de hotar ale acestui pămînt urmează astfel: mai întîi (hotarul porneşte) de la o salcie, în mijlocul unei insule, aproape de pîrîul numit Valea Mo-răului, dinspre partea de răsărit, adică dinspre partea satului Tioltur; de aici se îndreaptă către un stejar, unde este o movilă de hotar, şi de acolo înaintează pînă în hotarul acelui sat Tioltur, la un deluşor lung numit Creasta, care creastă este semn de hotar pînă la hotarul satului Stoiana şi apoi coteşte către acel pîrîu Valea Morăului şi ajunge acel pîrîu la hotarul moşiei Stoiana; (de acolo) coboară la o altă creastă, care creastă (începe) de la cea dinţii creastă şi de aici (hotarul) merge către pîrîu pînă aproape de doi peri în dreptul acelei insule de unde începuse şi acolo se sfîrşesc semnele de hotar. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am hotărît să întărim scrisoarea noastră privilegială de faţă prin punerea peceţii noastre atîrnate. Dat la octavele sărbătorii Paştelor domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Col. generală nr. 35. Orig. perg., cu ştersături şi pete de umezeală; fragmente de pecete rotundă din ceară de culoare inchisă, atîrnată cu şnur de mătase roşie. 1 2 3 4 5 * 7 * * 10 11 12 13 1 Lectură nesigură. 2 Corect: tolerantia. 3 et dira... percepissent, construcţia sintactică greşită. 4 Construcţia frazei care urmează e defectuoasă. 5 Corect: salîx. * Corect: vocata. 7 Astfel în orig. * Corect: vocatam. * Corect: ipsum rivulum. 10 De astădată feminin (cf. mai departe a prima Berch). 11 Lectură nesigură din cauza şnurului. 12 Corect: circa duas pyros. 13 Corect: appensione. 111 www.dacoromanica.ro 109 1357 aprilie 17, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsiluane, significamus tenore presen-cium quibus expedit universis, quod discretus vir Petrus, rector ecclesie de Tyuis, ad nostram personaliter veniendo presenciam in persona no-bilium de Gyogh superiori exhibuit nobis quasdam litteras patentes discreţi viri magistri Salomonis, archydiaconi de Torda ac per nos vicarii constituti, tenoris infra scripti, supplicans nobis humili precum cum instancia, ut easdem litteras propter maiorem rei evidenciam ac iurium suorum conservacionem de verbo ad verbo1 transcribi facere et sub trans-cripti forma eisdem nobilibus dare et concedere dignaremur. Quarum quidem litterarum tenor talis est: (Urmează actul lui Solomon, vicar şi arhidiacon de Turda, din 14 decembrie 1356, nr. 57). Nos enim iustis et legitimis peticionibus ipsius domini Petri rectoris annuentes predictas litteras de verbo ad verbum transcribi fecimus sigilloque nostro con-signari. Datum secundo die octavarum festi Passce domini, anno eiusdem Mmo CCCm0 quinquagesimo septimo. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire tuturor cărora se cuvine, că venind însuşi înaintea noastră chibzuitul bărbat Petru, parohul bisericii din Teiuş, în numele nobililor de Geoagiul de Sus, ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a chibzuitului bărbat, magistrul Solomon, arhidiaconul de Turda, pus de noi ca vicar, avînd cuprinsul scris mai jos, rugîndu-ne cu smerită stăruinţă ca pentru o dovadă mai deplină şi pentru păstrarea drepturilor lor, să binevoim a p me să fie transcrisă cuvînt cu cuvînt această scrisoare şi s-o dăm şi s-o hărăzim acelor nobili în chip de transcriere. Iar cuprinsul acestei scrisori este următorul: (Urmează actul lui Solomon, vicar şi arhidiacon de Turda, din 14 decembrie 1356, nr. 57). Iar noi, încuviinţînd dreptele şi legiuitele cereri ale acestui domn Petru parohul, am pus să se transcrie sus-zisa scrisoare cuvînt cu cuvînt, şi să se însemne cu pecetea noastră. Dat în a doua zi după octavele sărbătorii Paştilor domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ> Magh., Dl. 30 387. Fotocopie Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1356. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 136—137. 1 Corect: verbum. 110 1357 aprilie 19 (octavo die termini prenotati = in quindenis residencie exercitus regni contra Venetos moţi et ad quindenas Medii quadragesime proclamaţi), Vişegrad. Nicolae de Zech, judele curţii regale, hotărăşte ca Ladislau, fiul lui Ioan Lengyel, să jure înaintea capitlului de Oradea, la octavele sărbătorii Naşterii sfîntului Ioan Botezătorul1, că este nevinovat în ceea ce 112 www.dacoromanica.ro priveşte învinuirea adusă de magistrul Toma, fiul lui Nicolae de Wasary, că în urmă cu patru ani ar fi năvălit asupra moşiei acestuia Tarcea (Tarcha), luînd şase cai ai iobagilor lui, din care a înapoiat trei, iar trei i-a reţinut, fapt prin care i-a pricinuit o pagubă de şase mărci. Arh. Naţ. Magh., arh. fam. Kăllay, 1164. Orig. hîrtie, cu urme de pecete inelară de închidere, aplicată pe verso. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 44, nr. 1 214. 1 1 iulie 1357. 111 1357 aprilie 20, Vişegrad. Nos Nicolaus Konth, regni Hungarie palatinus et iudex Comanorum, damus pro memoria, quod Petrus, filius Jacobi, pro magistro Johanne, filio Ladislai de Warada, cum procuratoriis litteris conventus ecclesie de Lelez contra Stephanum, filium Ladislai dicti Adas de Piliske, de co-mitatu Zatmariensi, a quindenis residencie regalis exercitus contra ve-netos habiti (usque)1 ad quindenas diei Medii XLme proclamate, viginti duobus diebus continuis legitime stetit in termino coram nobis, qui iuxta continenciam priorum litterarum nostrarum prorogatoriarum super2 fac-to2 possessionis2 Pete2 vocate2 peremptorie responsurus, ad2 dictas2 quindenas2 non venit neque misit. Unde nos ipsum contra eundem magistrum Johannem de3 Varada commisimus in iudicio fore convictum si se racio-nabiliter non poterit excusare. Datum in Vişegrad, vigesimo tercio die termini prenotati, anno domini Mmo CCCmo Lmo septimo. (Pe verso de aceeaşi mină:} Pro magistro Johanne, filio Ladislai de Varada contra Stephanum, filium Ladislai dicti Adas de Pileske, iudi-cialis. Noi, Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei şi judele cumanilor, dăm de ştire că Petru, fiul lui Iacob, (împuternicit) al magistrului Ioan, fiul lui Ladislau de Varada, cu scrisoare de împuternicire a con-ventului bisericii de Lelez, a stat la soroc înaintea noastră, douăzeci şi două de zile în şir în chip legiuit, împotriva lui Ştefan, fiul lui Ladislau zis Adas de Pelişor, din comitatul Satu Mare, de la a cincisprezecea zi a lăsării la vatră a oastei regeşti ridicate împotriva păgînilor, vestită pentru a cincisprezecea zi după Mijlocul Păresimilor4. Iar acesta care, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de amînare de mai înainte, trebuia să răspundă pentru cea din urmă oară în pricina moşiei numite Petea, n-a venit la acea a cincisprezecea zi şi nici n-a trimis (pe nimeni); drept care noi l-am osîndit la plata gloabei faţă de magistrul Ioan de Varada, dacă nu se va putea desvinovăţi după cum se cuvine. Dat la Vişegrad, în a douăzeci şi treia zi a sorocului mai sus-po-menit, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso de aceeaşi mină:} Scrisoare de judecată pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Varada, împotriva lui Ştefan, fiul lui Ladislau zis Adas de Pelişor. 12 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI 113 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh., Dl. 77 191. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete inelară, de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 59—60. 1 Lipseşte în orig., întregit după sens. 2 Scris deasupra rîndului. * Cuvînt repetat. 4 29 martie. 112 1357 aprilie 21 (XI. Kalendas Maii), (Avignon). Papa Inocenţiu al VT-lea numeşte pe Toma al lui Simion (de Teiuş)1 în prepozitura sf. Ioan din Promontoriul Strigoniului (de Pro-montorio Strigoniensi). Arh. Vat., Reg. Suppl. 30, fol. 177 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 403, nr. 300. 1 Cf. documentul din 9 mai 1357 (nr. 129). 113 1357 aprilie 24, Avignon. Innocentius, episcopus etc., venerabili fratri Dominico, episcopo Transiluanensi, salutem etc. Pridem Transiluanensis ecclesia .solucio de-stituta pastoris1, nos ad personam tuam Claris virtutum titulis insignitam nostre mentis aciem dirigentes, te de fratrum nostrorum consilio eidem ecclesie in episcopum prefecimus et pastorem, per curam et administra-cionem ipsius tibi in spiritualibus et temporalibus plenaris committentes, prout in nostris inde confectis litteris plenius continetur. Cum autem post-modum per venerabilem fratrem nostrum Petrum, Ostiensem et Vel-letrensem episcopum, tibi fecerimus apud sedem apostolicam munus con-secracionis impendi, fraternitate tue per apostolica scripta mandamus, quatenus apostolice sedis beneplacitis te conformans, ad predictam eccle-siam cum nostre benediccionis gracia te personaliter conferens, sic te in administracione ipsius diligenter et solicite gerere studeas, ut utilis administratoris industrie non immerito gaudeat se commissam, ac fame laudabilis tue odor ex tuis probabilibus actibus latius diffundatur, et preter retribucionis eterne premium nostre benevolencie graciam et fa-vore exinde uberius consequaris. Datum Auinione, VIII. Kal. Maii, anno quinto. Inocenţiu episcopul etc., venerabilului frate Dominic, episcopul Transilvaniei, mîntuire etc. De cîtva timp biserica Transilvaniei fiind lipsită de mîngîierea unui păstor, noi, îndreptîndu-ne ochii minţii noastre asupra feţei tale, împodobită cu vrednicia unor strălucite virtuţi, te-am aşezat — după sfatul fraţilor noştri — ca episcop şi păstor al acelei biserici, încredinţîndu-ţi pe deplin grija şi cîrmuirea ei în cele duhovniceşti şi în cele lumeşti, după cum se cuprinde mai pe larg în scrisoarea 114 www.dacoromanica.ro noastră întocmită pentru aceasta. Şi, cum după aceea am pus prin venerabilul nostru frate, Petru, episcopul de Ostia şi Velletri, să ţi să hărăzească darul sfinţirii la scaunul apostolic, poruncim acum prin scrisoare apostolică frăţiei tale ca, supunîndu-te dorinţei scaunului apostolic şi ducîndu-te însuţi la sus-pomenita biserică cu harul binecuvîntării noastre, tu să te străduieşti a te purta în cîrmuirea ei cu atîta hărnicie şi grijă, incit ea să se bucure pe drept cuvînt că a fost încredinţată dibăciei unui cîrmuitor destoinic iar mireasma faimei tale vrednice de laudă să se răspîndească şi mai departe de pe urma faptelor tale pilduitoare şi prin aceasta tu să poţi dobîndi mai cu îmbelşugare în afară de darul răsplăţii veşnice, milostivirea şi sprijinul bunei noastre voinţi. Dat la Avignon, în a opta zi înainte de calendele lui mai, în anul al cincilea. Arh. Vat., Reg. Vat. 232, fol. 358 v, nr. 57. Fotocopie la Inst. de ist şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Hung., II, p. 28, nr. 52 (cu data greşită: IX Ka- lendas Maii = 23 aprilie 1357). REGEŞTE: Tort. Tăr., 1895, p. 261, nr. 276. 1 însemnarea din registru continuă astfel: etc. ut in proxima superiori usgue in finem. Datum Auinione VIII Kalendas Maii, anno quinto. Textul latin în continuare s-a publicat după actul emis la 23 aprilie 1357 pentru Frederic, episcop de Merseburg. (Arh. Vat, Reg. Vat, 232, fol. 358 r. — 358 v., nr. 56). 114 1357 aprilie 24, Vişegrad. Lodovicus, dei gracia rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo Wara-dyensi, salutem et graciam. Dicitur nobis in personis fidelium nostrorum, capituli Albensis ecclesie Transiluane, quod castrum Zenthmyhalkwe vo-catum ipsorum esset et omni iuris tramite ad ipsos pertineret, quod qui-dem castrum dominus Andreas, quondam episcopus eiusdem ecclesie Transiluane, pro se ipso indebite occupasset ipsoque decesso nune mag-nificus vir Andreas, woyuoda Transiluanus, detineret1 occupatum. Super quo fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente La-dizlaus, filius Blasii, vel Baka de Myhalhaza aut Leukus de Hedruhfaya, aliis absentibus, homo noster, ab omnibus quibus decet et licet diligen-ter investigando de premissis, sciat et inquirat omnimodam veritatem; et post hec, prout vobis veritas constiterit premissorum, nobis fideliter rescribatis. Datum in Wyssegrad, in festo beati Georgii martyris, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul din Oradea, sănătate şi milostivire. Ni se spune în numele credincioşilor noştri din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, că cetatea numită Piatra Sfîntului Mihai este a lor şi ţine de ei după toată calea dreptului, şi că această cetate o luase 115 www.dacoromanica.ro pentru sine fără drept domnul Andrei, răposatul episcop al acestei biserici a Transilvaniei, şi după moartea acestuia o ţine acum cotropită măritul bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei. Drept aceea vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Ladislau, fiul lui Blasiu, sau Baka de Mihalţ, sau, în lipsa acestora, Leukus de Idrifaia, cercetînd cu stăruinţă la toţi la care se cuvine şi se poate, să caute şi să afle adevărul întreg în privinţa celor de mai sus, şi după acestea să ne daţi seamă în scris, întocmai, după cum vă veţi fi încredinţat de adevărul celor de mai sus. Dat la Vişegrad, la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 140, 141, 142 şi lă- diţa 2, nr. 265. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 20 iunie 1357, nr. 158. EDIŢII: Szeredai, Notitia, 47; Fejer, IX/2, p. 603; Ub., II, p. 137. REGEŞTE: Szeredai, Notitia, 45; Beke, Erd. kăpt., nr. 140 şi 141. 1 In varianta folosită de Ub.: detinet. 115 1357 aprilie 27 (V. Kalendas Maii), Avignon. Ludovic, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea pentru capelanul său comesean fcommensalis) Ioan zis de Stri-goniu, cu alt nume: de Argensi1, canonicatul, prebenda şi prepozitura bisericii de Alba Transilvaniei (Albensis alias Transilvane) rămase libere prin sfinţirea lui Dominic ca episcop al Transilvaniei. Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fol. 95 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 302—303, nr. 83. 1 Johanni dicto de Strigonio alias de Argensi. E vorba poate de localitatea Montargis (forma latină: Montargium sau Argensis Argi mons etc.) din Franţa sau de Strassbourg (Argentina sau Argentoratum) cf. şi doc. nr. 117, unde acelaşi personaj e amintit ca Ioan de Strigoniu sau de Argentina. 116 1357 aprilie 27 (V. Kalendas Maii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea îl numeşte pe Ioan zis de Strigoniu (de Sancto Georgio)1 în canonicatul, prebenda şi prepozitura bisericii de Alba Transilvaniei (Albensis Stransiluanensis)1 2. Arh. Vat., Reg. Suppl. 30, fol. 177 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 403, nr. 301. 1 Greşeală a scribului cf. şi actul anterior, nr. 115. 2 Astfel în orig. 116 www.dacoromanica.ro 117 1357 aprilie 27 (V. Kalendas Maii), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Ioan zis de Strigoniu sau de Argentina (dicto de Strigonio alias de Argentina) o prebendă, o prepo-zitură şi un canonicat în biserica Transilvaniei, rămase vacante prin numirea lui Dominic în funcţia de episcop al Transilvaniei. Arh. Vat., Reg. Aven. 137, fol. 315 v. — 316 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Tor, 1895, p. 261—262, nr. 277. 118 1357 aprilie 27 (V. Kalendas Maii), Avignon. Papa Inocenţiu al VT-lea le scrie episcopilor de Oradea (Waradien-sis) şi de Cenad (Cenadiensis) precum şi decanului bisericii Sf. Agricola din Avignon în privinţa introducerii lui Ioan zis de Strigoniu într-un canonicat, o prebendă şi o prepozitură în biserica Transilvaniei. Arh. Vat., Reg. Aven. 137, fol. 316 r. Fotocopie la Inst. de Ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: T6rt. Târ., 1895, p. 261—262, nr. 277 (regestul cuprinde şi conţinutul documentului anterior nr. 117). 119 1357 aprilie 29 (in festo beati Petri martiris), Buda. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Dominic zis Pisică (Mach-ka), fiul lui Ioan, vicevoievodul Transilvaniei şi fratelui său după mamă Iwanka, moşia Crazna, din comitatul Trenchin, drept răsplată pentru slujbele sale credincioase aduse regelui şi ţării în mai multe ocazii şi mai cu seamă în lupta împotriva tătarilor şi rutenilor, la care au participat împreună cu Andrei, fiul lui Lach, pe atunci comite al secuilor, acum voievod al Transilvaniei. Arhiva primatială din Strigoniu (R. P. Ungară), Capsa 34, fasc. 3, nr. 22. Orig. perg., cu urme de pecete mare regală aplicată pe verso. EDIŢII: Turul, 1909, p. 131. 120 1357 aprilie 30 (11. Kalendas Maii), (Avignon). Papa Inocenţiu al VT-lea numeşte pe Benedict al lui Ilie (Helye) în „arhidiaconatul de Bloka"1 din biserica Transilvaniei. Arh. Vat., Reg. Suppl. 30, fol. 177 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 404, nr. 302. 1 Astfel în orig. Un arhidiaconat cu acest nume nu există în episcopia Transilvaniei. Este probabil o scriere greşită în loc de Doboka. Pe aceeaşi pagină scribul a făcut şi alte greşeli, v. numirea lui Ioan de Strigoniu din 27 aprilie 1357, nr. 116 şi a lui Vincenţiu a lui Dumitru din 18 mai 1357, nr. 144. 117 www.dacoromanica.ro 121 1357 mai 3. ....tandem prescripti filii Pethew (== Johannes et Stephanus) pro predictis exhibere assumptis instrumentis quasdam litteras privilegiales serenissimi et magnifici principis domini Lodouici, dei gracia incliti re-gis Hungarie domini noştri sub anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo, quinto Nonas Maii, regni autem sui anno sedecimo confectas, quoddam privilegium domini Karoli, genitoris sui karissimi, pridejn si-militer regis Hungarie felicis recordacionis, in anno domini Mmo CCCm0 decimo nono, septimo Idus Octobris, regni autem sui anno similiter de-cimo nono emanatum, tenorem aliarum litterarum suarum patencium in Temeswar, quinta feria proxima post festum Passce domini, anno eius-dem Millesimo CCCmo decimo septimo confectarum de verbo ad verbum transcribens et confirmans, nobis demonstrasset, declarantes inter cetera quod idem dominus Karolus rex, consideratis fidelitatibus fideliumque serviciorum meritis magistri Pethew, filii Stephani, comitis Zathmarien-sis, in eisdem litteris declaratis inter alias possessiones Beke, filii Thome, sui infidelis, possessiones seu villas eiusdem Beke, Doob et Amoch vo-catas in comitatu Zathmariensi existentes ab eodem Beke afferendo, eidem magistro Pethew, cum omnibus earum utilitatibus et pertinenciis de-disset et contulisset perpetuo possidendas .. ....în sfîrşit amintiţii fii ai lui Pethew (= Ioan şi Ştefan) pentru cele mai sus amintite, având cu sine actele, au arătat o scrisoare privi-legi’ală a prealuminatului şi măritului principe domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu vestitul rege al Ungariei, stăpînul nostru, dată în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte în a cincea zi a Nonelor (lunii) mai1, iar în al şaisprezecelea an al domniei sale; (şi) ne-au arătat un privilegiu al domnului Carol, tatăl lui Ludovic, care a fost înainte şi el rege al Ungariei, de fericită amintire, întocmit în anul domnului o mie trei sute nouăsprezece, în a şaptea zi a Idelor lui octombrie1 2 şi în al nouăsprezecelea an de domnie a sa, privilegiu care confirma şi transcria din cuvînt în cuvînt cuprinsul unei alte scrisori de a sa deschisă, dată la Timişoara în joia imediat următoare după Paştele domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute şaptesprezece3, arătînd între altele că acelaşi domn Carol regele, avînd în vedere credinţa şi meritele serviciilor credincioase ale magistrului Pethew, fiul lui Ştefan, comite de Satu Mare, amintite în aceeaşi scrisoare i-a dat între alte moşii ale lui Beke, fiul lui Toma, care i-a fost necredincios, moşiile şi satele aceluiaşi Beke, numite Doob şi Amaţ, aflătoare în comitatul Satu Mare, luîndu-le de la acelaşi Beke, i le-a dat şi i le-a hărăzit cu toate folosinţele şi cele ce ţin de ele aceluiaşi magistru, Peteu ca să le stăpânească pe veci. .. Arh. Naţ. Magh., Dl. 8 006. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1317. Rezumat în actul lui Ştefan Bubek, judele curţii regale, din 12 iunie 1367, Vişegrad, în transumpt în actul lui Ştefan, palatinul Ungariei, din 6 noiembrie 1388. 1 3 mai 1357. 2 9 octombrie 1319. * 9 aprilie 1317. 318 www.dacoromanica.ro 122 1357 mai 4, Sîntimbru. Viris religiosis et honestis, conventui ecclesie beate virginis de Clusmunustra, amicis suis reverendis, Dominicus, vicewoyvoda Transsil-vanus, amicitiam paratam debito cum honore. Dicitur nobis in persona magistri Nicolai dicti Wos, casteUani de Kuholum, quod quedam posses-sio sua, Acyntus vocata, in comitatu Albensi habita, recaptivatione et sibi statutione facienda plurimum indigeret. Super quo, vestram amicitiam presentibus petimus diligenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente magister Johannes, filius Petri, filii Mykud condam bani, vel magister Petrus, frater eiusdem, aut Geor-gius de Buda, seu Michael dictus Darabas, aliis absentibus, homo noster, accedat ad faciem prescripti1 possessionis Acyntus, convocatisque vicinis et commetaneis eiusdem universis et eisdem presentibus, eandem ream-bulet per veteres suas metas et antiquas ac, ab aliorum possessionibus distinctam, recapiat eandem nomine iuris ipsius magistri Nicolai, re-captivatamque statuat eidem magistro Nicolao eo iure quo ad ipsum dinoscitur pertinere, si non fuerit per quempiam contradictum; contra-dictores vero, si qui fuerint, citet (contra)2 eundem magistrum Nicolaum Wos dictum ad nostram presentiam, ad terminum competentem, ratio-nem contradictionis eorum reddituros. Et posthec seriem ipsius possessio-narie recaptivationis et statutionis et nomina citatorum, si necesse fuerit, locum et diem citationis, cum termino assignato, nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, quarto die octavarum festi beati Georgii martiris, anno domini M° CCCmo Lmo septimo. Cucernicilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventui bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi vrednici de cinstire, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ni se spune de către însuşi magistrul Nicolae zis Wos, castelanul de Cohalm, că o moşie a sa numită Aţintiş, aflătoare în comitatul Alba, are mare nevoie a fi redobîndită şi dată. în stăpînirea lui. Drept aceea prin cele de faţă rugăm cu stăruinţă prietenia voastră să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru magistrul Ioan, fiul lui Petru, fiul fostului ban Mykud, sau magistrul Petru, fratele său, ori Gheorghe de Buda Veche, sau, în lipsa acestora, Mihail zis Darabas, să meargă la sus-pomenita moşie Aţintiş şi chemînd pe toţi vecinii şi megieşii ei, şi de faţă cu aceştia, s-o hotărnicească după vechile şi bătrînele ei hotare şi, o dată despărţită de moşiile altora, s-o ia înapoi, în temeiul dreptului aceluiaşi magistru Nicolae; (astfel) luată înapoi, să pună pe magistrul Nicolae în stăpînire cu acel drept cu care se ştie că ţine de el, dacă nu va fi vreo împotrivire din partea cuiva. Iar pe împotrivitori, dacă vor fi vreunii, să-i cheme înaintea noastră (ca să stea) faţă cu magistrul Nicolae zis Wos la un soroc potrivit, spre a da seamă de împotrivirea lor. Şi după acestea să aveţi bunătatea a ne arăta în scris desfăşurarea acelei redobîndiri, dări în stăpînire a moşiei, precum şi numele celor chemaţi — dacă va fi nevoie — (precum şi) locul şi ziua chemării, dimpreună cu sorocul statornicit. 119 www.dacoromanica.ro Dat la Sîntimbru, în a patra zi după octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Wass, fasc. XXXVIII, nr. 26. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 12 mai 1357, nr. 133. 1 Corect: prescripte. 2 Lipseşte în orig. 123 1357 mai 4, Sîntimbru. Nos Dominicus, viceuoyuoda Transsiluanus, damus pro memoria, quod causam, quam Iacobus litteratus et Stephanus, filius Ladislai, contra Deseu et Emericum, filios Thome, Andream, Nicolaum et Stephanum, filios Nicolai dicti Chol, Nicolaum et Elyam, filios Georgii, idem Nicolaum et Iacobum, filios Pauli, ac Nicolaum, Ladislaum et Dyonisium, filios Demetrii, moverat1, iuris ordine observato, propter predictorum fi-liorum Pauli et filiorum Demetrii, etatis teneritate2, pro se respondere non valencium, mediantibus litteris condam magnifici viri domini Thome, olim voyuode Transsiluani et comitis de Zonuk, quia prenominati alii fratres et proximi eorundem absque ipsis pueris, propter cause ipsorum unionem, similiter respondere non posse referebantur, ab octavis festi beati Georgii martyris nune preteritis, ad septimam revolucionem earun-dem octavarum annualem stătu sub priori fuerat prorogata, nune com-pleto ipso termino, licet prenominati Iacobus, filius Pauli, Nicolaus, filius Demetrii, et Emericus, filius Thome, domino sic volente ab hac luce decesserint, tamen quia alii fratres supradicti superstites proximi eorum decessorum per se et pro se ipsis respondere posse dignisseuntur3, ideo eandem causam, quam ut prefertur ipsi Iacobus litteratus et Stephanus, in presentibus octavis festi beati Georgii martyris personaliter astantes contra annotatos Deseu, filium Thome, Andream, Nicolaum et Stephanum, filios Nicolai, Nicolaum et Elyam, filios Georgii, Nicolaum et Ladislaum, filios Pauli, Ladislaum et Dyonisium, filios Demetrii, ad quos eadem causa extitit devoluta, pro quibus et ex quibus iidem Andreas, filius Nicolai, et Nicolaus, filius Pauli, ac Deseu cum sufficientibus litteris procuratoriis comparuerunt, movere habebant coram nobis, de par-cium voluntate ad octavas festi beati4 Mychaelis archangeli nune ven-turas et stătu sub priori penitus et per omnia permanente sub forma pacis duximus prorogandam. Datum in Sancto Emerico, quarto die pre-dictarum octavarum festi beati Georgii martyris, anno domini Mmo CCCm0 Lm0 septimo. {Pe verso, de o mină contemporană.) Pro Iacobo literato et Ste-phano, filio Ladislai, contra magistros Andream, Nicolaum et Stephanum, filios Nicolai dicti Chol et aliis eorundem intra positos, ad octavas festi beati Mychaelis archangeli, prorogatoria. Noi Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că pricina pe care, păzind rînduiala legii, au pornit-o Iacob diacul şi Ştefan, fiul lui Ladislau, împotriva lui Desideriu şi Emeric, fiii lui Toma, Andrei, Nicolae şi Ştefan, fiii lui Nicolae zis Chol, Nicolae şi Iile, fiii lui 120 www.dacoromanica.ro Gheorghe, de asemenea Nicolae, Ladislau şi Iacob, fiii lui Pavel şi Ni-colae, Ladislau şi Dionisie, fiii lui Dumitru şi care — din cauza vârstei fragede a fiilor lui Pavel şi a fiilor lui Dumitru, care nu erau în stare să răspundă (le judecată) în numele lor, fusese amînată în starea de mai înainte, potrivit scrisorii răposatului mărit bărbat, domnul Toma, odinioară voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, întrucît şi ceilalţi fraţi şi rude ale lor, mai sus pomenite, mărturiseau la fel că nu pot răspunde (la judecată) fără acei copii, din pricina legăturii dintre ei — de la octavele acum trecute ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe5, pînă la trecerea a şapte ani de la acele octave; împlinindu-se acum acel soroc cu toate că sus-pomeniţii Iacob, fiul lui Pavel, Nicolae, fiul lui Dumitru şi Emeric, fiul lui Toma, au părăsit cu voia domnului această lume, totuşi deoarece se vede că ceilalţi fraţi mai sus pomeniţi — (adică) rudele (cele mai) de aproape rămase în viaţă — pot răspunde (la judecată) ei înşişi, pentru sine înşişi, de acea pricină pe care, aşa cum se spune mai sus, aveau s-o pornească Iacob diacul şi Ştefan, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră, la octavele de acum ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, împotriva pomeniţilor Desideriu, fiul lui Toma, Andrei, Nicolae şi Ştefan, fiii lui Nicolae, Nicolae şi Ilie, fiii lui Gheorghe, Nicolae şi Ladislau, fiii lui Pavel, Ladislau şi Dionisie, fiii lui Dumitru, asupra cărora a fost trecută acea pricină, pentru care şi dintre care (împricinaţii) s-au înfăţişat, cu scrisori de împuternicire îndestulătoare, Andrei, fiul lui Nicolae, Nicolae, fiul lui Pavel şi Desideriu, am găsit cu cale s-o amînăm în vederea unei împăcări, din dorinţa părţilor, la octavele acum viitoare ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail6, ră-mînînd întru totul în starea de mai înainte. Dat la Sîntimbru, în a patra zi după pomenitele octave ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de o mină contemporană:) Scrisoare de amînare pentru Iacob diacul şi Ştefan, fiul lui Ladislau, împotriva magiştrilor Andrei, Nicolae şi Ştefan, fiii lui Nicolae zis Chol, şi a altora pomeniţi înăuntrul actului, la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail. Arh. Naţ. Magh., Dl. 73 671. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă, de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 102—103. 1 2 3 4 * 6 1 Corect: moverant. 2 Corect: teneritatem. 3 Astfel în orig. 4 Urmează: Georgii martyris, şters de aceeaşi mînă. 3 1 mai. 6 6 octombrie. 124 1357 mai 5, Sîntimbru. Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, dominis et amicis suis reverendis, Dominicus, vicevayuoda Transsiluanus, amiciciam paratam debito cum honore. Dicit nobis magister Jacobus, fi-lius Thome de Rapolth, quod quedam possessio Thamaspataka vocata in 121 www.dacoromanica.ro comitatu de Hunyad habita, per magistrum Nicolaum dictum Malach et Gregorium, fratrem suum, sibi titulo inpignoracionis1 tradita apud ma-nus suas haberetur, ad2 quam legitime velut ad ius suum impignora-ticium vellet introire et eadem sibi statui deberet iuris ordine observato. Super quo vestre discrecionis amiciciam presentibus petimus reverenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum quo pre-sente magister Gyrk, filius Andree de Folth, vel Petew, filius Tiburcii de Bachy, aut Michael, filius Gyurk de Kemend, aliis absentibus, homo noster, accedat ad faciem diete possessionis Thamaspataka convocatisque vicinis et commetaneis eiusdem universis et eisdem presentibus intro-ducat ipsum magistrum Jacobum ad eandem statuatque ipsam eidem tanquam3 ius suum impignoraticium per eundem possidendum, si non fuerit per quempiam contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, citet contra eundem magistrum Jacobum ad nostram presenciam ad ter-minum competentem racionem4 contradiccionis ipsorum reddituros, et posthec seriem ipsius introduccionis et statucionis et, si necesse fuerit, nomina citatorum, diem et locum citacionis cum termino assignato n'obis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, quinto4 die4 octava-rum festi beati Georgii martyris, anno domini M° CCCmo Lmo septimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, dominis et amicis suis reverendis. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din capitlul bisericii Transilvaniei, domnilor şi prietenilor săi vrednici de cinstire, Dominic vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ne spune nouă magistrul Iacob, fiul lui Toma de Rapolt, că o moşie numită Tămăşasa, aflătoare în comitatul Hunedoara ce i-a fost dată ca zălog de către magistrul Nicolae zis Malach şi Grigore, fratele acestuia, s-ar afla în mîinile sale, şi că el ar vrea după lege să între pe acea moşie ca în dreptul său, în temeiul zălogului şi că ea trebuie să i se treacă în stăpînire păstrîndu-se rînduiala legii. De aceea prin cele de faţă rugăm cu toată cinstea prietenia şi chibzuinţă voastră, să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, magistrul Gyrk, fiul lui Andrei de Foit, sau Petew, fiul lui Tiburţiu de Băcia, ori, în lipsa acestora, Mihail, fiul lui Gyurk de Chimindia, să meargă la zisa moşie Tămăşasa şi, adu-nînd pe toţi vecinii şi megieşii acesteia şi fiind ei de faţă, să-l pună pe acest magistru Iacob în stăpînirea ei şi să o treacă asupra lui ca drept al său în temeiul zălogului, spre a fi stăpînită de el, dacă nu se va fi ridicat vreo împotrivire. Iar dacă vor fi unii să se împotrivească să-i cheme ca să stea faţă cu magistrul Iacob înaintea noastră la un soroc potrivit, spre a da seamă despre temeiul împotrivirii lor. Şi după acestea să aveţi bunătatea a ne scrie despre desfăşurarea acestei puneri şi treceri în stăpînire şi, dacă va fi nevoie, numele celor chemaţi, ziua şi locul chemării, împreună cu sorocul statornicit. Dat la Sîntimbru, în a cincea zi după octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din cinstitul capitlu al bisericii Transilvaniei, vrednicilor de cinstire domni şi prieteni ai săi. 122 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 430. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de închidere, din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 575; Ub., II, p. 138. 1 Corect: impignoracionis. 2 Urmează quod, şters de aceeaşi mină. 3 Corect: tamquam. * Cuvînt repetat, primul şters de aceeaşi mină. 125 1357 mai 6, (sexto die octavarum jesti beatii Georgii martyris), (Albe), Alba lulia. Solomon, arhidiaconul de Turda (Torda), vicar general întru cele duhovniceşti al lui Andrei, episcopul Transilvaniei, adevereşte împăcarea dintre Ioan zis Pancelus de Pînticeu (Cheh) pe de o parte şi Barbara şi Elisabeta pe de alta, pentru sfertul cuvenit fiicelor şi pentru alte drepturi. Arh. Naţ. Magh. col. Muz. Naţ. Transumpt în actul lui Ştibor, voievodul Transilvaniei, din 17 ianuarie 1399, in care se pomeneşte de o altă transcriere a acestui document în actul lui Ladislau, voievodul Transilvaniei, din 28 mai 1377, azi pierdut. Textul documentului este aproape identic cu a celui din 6 mai 1356, nr. 15. Probabil este vorba de acelaşi document, scribul celui de faţă copiind greşit data anului: septimo în loc de sexto. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 576—577. 126 1357 mai 8, Vişegrad. Nos, Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commedamus per presentes quod magistris Ladizlao, filio Johannis, filii Bricii de Bathur, comite de Zabouch, ab una, et Georgio, filio eiusdem magistri Johannis, parte ex altera, in noştri presencia personaliter constitutis, per eundem magistrum Ladizlaum propositum extitit et relatum, quod1, licet, iuxta deliberativam sentenciam prelatorum et baronum regni noştri, idem ma-gister Georgius, frater suus, in possessionibus suis acquisiticiis, nullam penitus habere debuisset porcionem, tamen ipse, volens ipsum magistrum Georgium, zelo fraternalis, favoris prosequi et amplecti, medietatem cuiusdam possessionis sue acquisiticie, Syuegd vocate, in comitatu Byho-riensi existentis, apud manus suas habitam, in qua ecclesia, in honore sancti Georgii martyris, foret constructa, cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis universis, usque metas inter ipsam possessionem Syuegd ecclesiasticam et aliam possessionem similiter Syuegd vocatam, nune erectas et existentes, dedisset, donasset, tradidisset et assignasset pre-fato magistro Georgio, fratri suo et per eum suis heredibus iure perpetuo possidendam et habendam. Et quia super alia medietate diete possessionis Syuegd unacum venerabili patre domino Demetrio, episcopo Wara-dyensi, in lite existeret, ideo eidem Georgio assumpsisset, ut, si dictam medietatem ipsius possessionis, pecuniaria solucione mediante ab eodem domino episcopo redimere potuerit, extunc dimidiam partem ipsius me- 123 www.dacoromanica.ro dietatis ipse propria sua cum pecunia, aliam vero partem ipsius medie-tatis, idem magister Georgius, similiter sua cum pecunia, redimere de-berent et tenerentur, per ipsum Georgium, eodem modo, perpetuo possi-dendam; medio autem tempore, donec causa inter ipsos et eundem do-minum episcopum super facto medietatis diete possessionis ventillata extiterit, eandem communi labore et expensa prosequerentur, hoc eciam adiecto quod si dicta causa ab ipso domino episcopo in aliam qualibet* personam, redundaretur, extunc prefatus magister Georgius precise ipsam causam exequi teneretur suis propriis laboribus et expensis. Retulit eciam idem magister Ladislaus, quod quasdam duas possessiones, unam similiter Syuegd et aliam Benkehaza vocatas, in dicto comitatu, intra metas prefate possessionis Syuegd ecclesiastice, nune apud manus quo-rundam nobilium occupative habitas, si easdem, iuxta continencias litte-rarum privilegialium capituli Waradyensis, ab eorum detentoribus rein-venire poterit et reobtinere, extunc easdem3 pro ipso et suis heredibus perpetuo reservasset, contradiccione ipsius magistri Georgii, fratris sui, non obstante; prout iidem magistri Ladislaus et Georgius premissa sponte assumpserunt coram nobis. Datum in Wyssegrad, in quindenis festi beati Georgii martyris, anno domini M° CCCmo quinquagesimo septimo. Noi Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, dăm de ştire prin cele de faţă că, înfăţişîndu-se înaintea noastră însuşi magistrul La-dislau, fiul lui Ioan, fiul lui Briccius de Bathur, comite de Szabolcs, pe de o parte, iar pe de altă parte însuşi Gheorghe, fiul aceluiaşi magistru Ioan, acel magistru Ladislau a arătat şi a dat de ştire că, deşi, potrivit chibzuitei hotărîri a prelaţilor şi baronilor ţării noastre, acel magistru Gheorghe, fratele său, n-ar fi trebuit să aibă deloc nici o parte din moşiile sale de dobîndire, totuşi el, voind să îndestuleze şi să îmbrăţişeze pe acel magistru Gheorghe cu dragostea bunăvoinţei frăţeşti, a dat, a dăruit, a lăsat şi a statornicit sus-zisului magistru Gheorghe, fratele său, şi prin el moştenitorilor săi, jumătate dintr-o moşie a sa de dobîndire numită Syuegd, aşezată în comitatul Bihor, aflată în mîinile sale, pe care e clădită o biserică în cinstea sfîntului mucenic Gheorghe, cu toate folosinţele şi toate cele ce ţin de ea, pînă la hotarele ridicate şi aflate acum între acea moşie bisericească Syuegd şi celalaltă moşie numită de asemenea Syuegd, spre a o stăpîni şi ţine pe veci. Şi fiindcă pentru cealaltă jumătate din zisa moşie Syuegd (el)4 este în judecată cu venerabilul părinte, domnul Dumitru, episcopul de Oradea, s-a legat faţă de acel Gheorghe, că dacă prin mijlocirea unei plăţi în bani el ar putea să răscumpere zisa jumătate a acelei moşii de la acel domn episcop, atunci jumătate parte din acea jumătate să fie ţinut şi dator s-o răscumpere, el, cu banii săi, iar cealaltă parte a acelei jumătăţi, magistrul Gheorghe, de asemenea cu banii săi pentru a fi stăpînită de acel Gheorghe tot pe veci. Intre timp însă, cîtă vreme se va mai purta între ei şi acel domn episcop judecata, cu privire la jumătatea acelei moşii, ei o vor urmări cu osteneala şi cheltuiala amîndurora, adăugîndu-se şi aceasta că dacă zisa pricină ar trece de la acel domn episcop asupra altei feţe, atunci tocmai sus-zisul magistru Gheorghe să fie dator să urmărească (înaintea judecăţii) acea pricină cu ale sale osteneli şi cheltuieli. 124 www.dacoromanica.ro Acel magistru Ladislau ne-a mai spus, că două moşii, una numită de asemenea Syuegd, iar cealaltă Benkhaza (aflătoare) în zisul comitat, între hotarele sus-zisei moşii bisericeşti Syuegd se află acum cotropite, în mîinile unor nobili, şi că, dacă, potrivit cuprinsului privilegiului ca-pitlului din Oradea, el ar putea să le ia înapoi şi să le redobîndească de la cei ce le ţin în stăpînire, atunci pe acelea le va păstra pe veci pentru el şi urmaşii săi, fără a ţine seama de împotrivirea acelui magistru Gheorghe, fratele său; pentru acestea s-au legat în faţa noastră, de bună voie, acei magiştri Ladislau şi Gheorghe. Dat la Vişegrad, în a cincisprezecea zi după sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 150. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. perg., cu urme de pecete mare, rotundă, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 581—582. 1 Cuvint repetat. 2 Corect: quamlibet. s Scris deasupra cuvîntului eandetn, şters de aceeaşi mină. 4 Ladislau. 127 1357 mai 8. Lodouicus, dei gratia Hungarie, Dalmatie, Croaţie, Rame, Seruie, Gallitie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallernitanus et honoris montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, pre-sentibus pariter et futuris, presens scriptum inspecturis, salutem in om-nium salvatore. Regie speculationis et sollicitudinis esse debet invigilare subditorum remediis, et eas prosequi ampliori munificentie donativo, ut tanto illi ex fidelibus fideliores et devotiones se exhibeant ex devotis, quanto potiori largitatis beneficio ex regalis provisionis dono eas con-tigerit gratulări; proinde, ad universorum notitiam, tam presentium, quam futurorum, harum serie volumus pervenire, quod nos, qui ex debita regiminis noştri officio cunctorum nobis fideliter obsequentium fi-delitatis et servitia pensare et ea pensata digne retributionis premio cum favore debemus, attendentes sincere devotionis et fidei puritatem magistri Mychaelis, filii Georgii, specialis notarii sigilii noştri annularis, comitis camararum nostrarum de Lyppa, salium parcium Transilvana-rum, dilecti et fidelis noştri, quam ad nos et ad sacrum nostrum dyadema constanter nosscitur1 habuisse, necnon satis grata et accepta servitia eius-dem laudedigna, que serialim presentibus inseri foret tediosum, pro quibus etiam suis meritoriis obseauiis a nobis multo plurimorum mune-rum donatione et elargitione non immerito esset attollendus, tamen, ut exnunc aliquatenus voto eiusdem beneplacito1 2 * 4 occurrere munere donativo favorabiliter videamur, et ut alii hoc viso ad fidelitatis opera sacro dyademati eminentiori virtute exercenda facilius, invitentur, quasdam portiones nostras tributarias ad comitatum Zothmariensem pertinentes, videlicet tertiam partem tributi, quod in possessione Kwchurd, et tertiam partem alterius tributi, quod in possessione Nomen vocata, nostro no-mine pro comite Zothmaryensi1 hactenus exigebatur, cum omnibus eorum 125 www.dacoromanica.ro pertinentibus, redditibus et obventionibus quibuscunque, a iurisdictione comitis Zothmariensis pro tempore constituti sequestrantes ad possessio-nem eiusdem magistri Mychaelis Zamuzsegh vocatam, in comitatu Zoth-maryensi1 existentem, vigore aliarum litterarum nostrarum privilegia-lium per nostram maiestatem eidem magistro Mychaeli pro suis meri-toriis serviciis perpetuo datam et collatam easdem applicando et annec-tendo dedimus, donavimus et contulimus prefato magistro Mychaeli tan-quam bene merito et, per eum, suis heredibus heredumque suorum suc-cessoribus et posteritatibus universis iure perhempnali1 et irrevocabiliter possidendas, tenendas pariter et habendas, sine preiudicio iuris alieni. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentes eidem concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis et autentici sigilii noştri duplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, archyepiscopi Colociensis, aule nostre cancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini Millesimo CCCmo quinquagesimo septimo, octavo Idus men-sis Maii, regni autem noştri anno sedecimo. Venerabilibus in Christo patribus et dominis Nicolao Strigoniensi, locique eiusdem comite perpetuo et Ugolino Spalatiensi archyepiscopis, Nicolao Agryensi, Dominico Waradyensi, Dominico electo confirmato ecclesie Transiluane, Thome Chanadyensi, Nicolao Quinqueecclesiensi, Stephano Zagrabyensi, Jo-hanne Wesprimiensi, Colomano Jauriensi, Mychaelis Wachyensi, Petro Bozniensi, fratribus Stephano Nitriensi et Thoma Sirimiensi1 episcopis, ecclesias dei feliciter gubernantibus; magnificis viris Nicolao Konth, palatino et iudice Comanorum, Andree, woyuoda Transsiluano et comite de Zonuk, comite Nicolao de Zeech, iudice curie nostre, Chyko, magistro thavarnicorum nostrorum, Leustachio, regni Sclauonie Banatum tenente, Nicolao, bano de Machow, Leukus, dapiferorum et pincernarum, Dyoni-sio, agazonum et Thome ianitorum nostrorum magistris, Simone, filio Mauricii, comite Posoniensi, aliisque quampluribus comitatus regni noştri tenentibus et honores. {Pe verso, de o altă mină contemporană:) Super tributo Kochard et Nomen. Ludovic, din mila lui Dumnezeu rege al Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Muntelui Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, celor de acum, ca şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Se cade a fi datoria veghierii şi grijii regeşti a se îngriji de binele supuşilor şi acestea să fie împlinite cu un dar mai mare al dărniciei ca cu atît mai mult credincioşii să se arate mai credincioşi, iar din supuşi să se arate cu atît mai supuşi, cu cît se cuvine ca aceştia să-i bucure printr-o binefacere mai bună a răsplăţii dăruite din chibzuinţă regească; drept aceea voim să ajungă, prin cuprinsul acestor rînduri, la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitor, că noi, care din datoria cîrmuirii noastre sîntem datori să cumpănim faptele de credinţă şi slujbele tuturor celor care ni s-au supus cu credinţă şi pe acestea după ce 126 www.dacoromanica.ro le-am găsit vrednice de sprijinul răsplăţii, ţinînd seama de curăţenia adevăratului devotament şi a credinţei magistrului Mihail, fiul lui Gheorghe, notarul nostru special al peceţii inelare, comite al cămărilor noastre de Lipova, al sării din părţile transilvane, credinciosul nostru iubit, pe care se ştie că a avut-o în chip statornic, faţă de noi şi de sacra noastră coroană, de asemenea fiind cunoscute slujbele destul de plăcute şi binevenite vrednice de laudă, ale acestuia, pe care ar fi greu să le trecem pe rînd în scrisoarea de faţă, pentru care slujbe ale sale, vrednice de răsplată, au fost hărăzite pe drept, de către noi, prin dăruire şi dărnicie cu mult mai multe daruri, totuşi pentru ca şi de acum încolo să părem binevoitori şi că-i venim în întîmpinare printr-un dar, la dorinţa şi plăcerea acestuia, pentru ca şi alţii văzînd acest lucru, să fie îndemnaţi mai uşor să facă fapte de credinţă pentru coroana sfîntă, cu o mai aleasă vrednicie, am dat, am dăruit şi am hărăzit pomenitului magistru Mihail, ca unuia care merită cu adevărat şi prin el moştenitorilor săi şi urmaşilor moştenitorilor săi şi tuturor locuitorilor, cu drept veşnic şi nestrămutat, ca să le stăpînească, să le ţină deopotrivă şi să le aibă, fără a vătăma dreptul altuia, unele părţi ale noastre de moşie, cu drept de vamă, care ţin de comitatul Satu Mare, adică a treia parte din vama de pe moşia Kwchurd şi a treia parte a altei vămi de pe moşia numită Nomen, care se lua pînă acum în numele nostru pentru corniţele de Satu Mare, cu toate cele ce ţin de ea, cîştiguri şi orice fel de venituri, luîn-du-le de sub jurisdicţia comitelui de Satu Mare, aflător în slujbă acum, adăugîndu-le şi legîndu-le la moşia acestui magistru Mihail, numită Za-mussegh, aflătoare în comitatul Satu Mare, dată şi dăruită pe veci de către maiestatea noastră acestui magistru Mihail pentru slujbele sale vrednice de răsplată, în temeiul altei scrisori a noastre privilegiale. Spre pomenirea şi trăinicia acestui lucru i-am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea pecetei noastre duble şi autentice, atîrnate. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, arhiepiscop de Calocea, cancelarul curţii noastre, credinciosul nostru iubit, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte în a opta zi a idelor lunii mai, iar în anul al şaisprezecelea al domniei noastre. Fiind de faţă venerabilii întru Hristos părinţi şi domni Nicolae arhiepiscop de Strigoniu şi comite pe veci al aceluiaşi loc, Ugolin arhiepiscop de Spalato; episcopii Nicolae de Agria, Dominic de Oradea, Do-minic ales şi confirmat al bisericii din Transilvania, Toma de Cenad, Nicolae de Pecs, Ştefan de Zagreb, Ioan de Vesprim, Coloman de Gyor, Mihail de Vaţ, Petru de Bosnia; fraţii episcopi Ştefan de Nitra şi Toma de Sirmiu, păstorind întru fericire bisericile lui Dumnezeu; măriţii bărbaţi Nicolae Konth, palatinul şi jude al cumanilor, Andrei, voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, corniţele Nicolae de Zech, jude al curţii noastre, Chyko, marele nostru vistier, Eustaţiu, care deţine banatul ţării Slavoniei, Nicolae, ban de Macva, Luca, mare stolnic, şi mare paharnic, Dionisie, mare comis şi Toma, mai marele uşierilor noştri, Si-mion, fiul lui Mauriciu, comite de Pojon şi mulţi alţii care ţin comitatele şi dregătoriile regatului nostru. (Pe verso, de o altă mină contemporană:) Cu privire la vama Kochard şi Nomen. 127 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh., Dl. 4 666. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. perg., cu pecete atîrnată de şnur din mătase roşie şi violet. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 580—581 (cu omisiuni). 1 Astfel în orig. 2 Urmează: aliqualiter, subpunctat. 128 1357 mai 9 (VII. Idus Maii), (Pont de Sorgues}. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Simion al lui Simion (de Teiuş)1 în arhidiaconatul de Crasna, din dieceza Transilvania. Arh. Vat., Reg. Suppl. 30, fol. 177 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 404, nr. 303. 1 Cf. documentul din 9 mai 1357, nr. 129. 129 1357 mai 9 (VII. Idus Maii), Pont de Sorgues. Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Dominic, episcopul Transilvaniei, acordă arhidiaconatul de Crasna (Crasna) lui Simion al lui Simion de Teiuş (Spinis), preot din dieceza Transilvaniei, fără a fi piedică faptul că acesta deţinea un canonicat şi o prebendă în biserica de Vaţ (Wachiensi). Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fol. 112 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 302, nr. 82 (cu data greşită: 25 aprilie 1357). 130 1357 mai 9 (VII. Idus Maii), Pont de Sorgues. Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Dominic, episcopul Transilvaniei, acordă lui Toma al lui Simion de Teiuş (Spinis), capelan al episcopului şi preot în dieceza Transilvaniei, prepozitura bisericii Sf. Toma din Promontoriul Strigoniului (promontorio Strigoniensi), rămasă vacantă prin numirea lui Dominic al lui Dominic în prepozitura de Zips (Scepusiensis), din dieceza de Strigoniu, fără a fi piedică faptul că acelaşi Toma deţinea un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei, precum şi un canonicat şi o prebendă în biserica de Oradea (Waradiensi) şi arhidiaconatul de Crasna (Crasna), pe care declară că e „gata să-l lase“. Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fol. 112 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 301—302, nr. 81 (cu data greşită: 25 aprilie 1357). 128 www.dacoromanica.ro 131 1357 mai 9 (VII. Idus Maxi), Font de Sorgues. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Toma al lui Simion de Teiuş (Spinis) în slujba de prepozit al bisericii sf. Toma din Promontoriul Stri-goniului (Promontorio Strigoniensi), din dieceza de Strigoniu, pe care a deţinut-o mai înainte Dominic, fiul lui Dominic, numit prepozit de Zips (Scepusiensi). Cu instalarea lui sînt însărcinaţi arhiepiscopul de Calocea, episcopul de Nitra şi decanul bisericii Sf. Agricola din dieceza de Avignon. Arh. Vat., Reg. Aven 137, fol. 354 v. şi 355 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: T6rt. Tăr., 1895, p. 262, nr. 281 şi p. 266, nr. 304. 132 1357 mai 10, Vişegrad. Nos, Ladislaus, prepositus ecclesie Chazmensis, comes capelle et secretarius cancellarius domini Lodovici, dei gratia regis Hungarie, memorie commendamus quod magister Ladislaus, filius magistri Johannis de Batur, comes de Zabolch et castellanus de Adrian, personaliter pro se, honus Stanizlai et Ladislai, filiorum suorum, ac nobilis domine, con-sortis sue, în hoc facto super se assumpmens, ab una, item Nicolaus, filius Petri de Phylpus, pariter pro se, honus Laurentii1 et Emerici ac Stephani litterati, fratrum suorum carnalium, in hoc facto super se assumpmens, et pro Stephano, filio Ladislai de Zekeres, idem Nicolaus, cum procuratoriis litteris capituli Waradiensis, parte ab altera, coram nobis comparentes, sunt confessi ut predicte partes super omnibus cau-sis, factis potentialibus, iniuriis, controversiis, dampnis et quibuslibet malorum generibus, hactenus inter partes quovismodo habitis, pro qui-bus per partes contra sese et per ipsos filios Petri ac Stephanum, filium Ladislai, inquisitionales littere contra Petrum seu alios iobagiones predicte domine de Somlyoal confici procurate fuissent, et super quibus idem magister Ladislaus, quinquagesimo se nobilibus, in predicto capi-tulo Waradiensi, in octavis Nativitatis beati Johannis baptiste proxime venturis, iuxta formam iudicii iudicis curie regie, prout in factis potentialibus, sacramentum prestare deberat, plene concordassent et coram nobis concordarunt, reddentes sese vicissim expeditas et liberatas super premissis, hactenus quovismodo, ut premittitur, factis et habitis inter partes; omnes ipsas litteras inquisitionales et quaslibet alias gravatorias, in factis potentialibus et quibuslibet malorum generibus pretactis contra sese usque nune per partes et per ipsum Nicolaum, seu quoslibet ex ipsis contra predictos Petrum seu alios quosvis iobagiones ipsius domine, exceptis instrumentis ipsorum in facto possessionario confectis, emanari procuratas, cassas et viribus carituras coram nobis committendo partes prenotate; specialiter autem super depositione predicti sacramenti, contra prefatum Nicolaum, modo premisso per ipsum magistrum Ladislaum in predictis terminis et loco prestandi, dictus Nicolaus eundem magistrum Ladislaum et etiam predictos Petrum ac alios expeditos et libera-tos ita, quod etiam prefatum capitulum, visis presentibus, suas litteras expeditorias super hiis dări facere teneretur magistro Ladislao supra- 13 — Documenta Romaniae HIstorica — Voi. XI 129 www.dacoromanica.ro dicto. Preterea, pro expensis dicti Nicolai, idem magister Ladislaus in predicto capitulo triginta sex florenos, in dictis octavis, plene, pure et libere solvere teneretur ac pecora et alias res, per ipsos iobagiones diete domine ab ipsis filiis Petri et Stephano, filio Ladislai, ac ad eos perti-nentibus de Zeech ablatas, quas prefatus Laurentius in predicto capitulo super altari, in predictis octavis, iurando diceret ipsis et ad ipsos spec-tantibus non fuisse restitutas, predictis filiis Petri et Stpehano, filio Ladislai, idem magi ster Ladislaus, filius Johannis, reddere in termino, per ipsum capitulum tune dando, seu restitui facere et de eisdem satisfacere teneretur. Ceterum, si quid iniurie vel dampna aut lesiones inter partes in futurum fierent illate, tune pars lesa vel iniuriam aut dampna ipsa patiens coram bonis viris ab adversa parte iustitiam et satisfactio-nem sibi petere et ei pars aliquid premissorum inferens, secundum ar-bitrium et ordinationem communium bonorum virorum, satisfacere tene-rentur2; si vero ipsa satisfactio non impenderetur, tune postmodum in-quisitiones vel citationes facere pars offensam patiens posset et deberet contra alteram partem eo facto. Si quae vero partium de premissis in aliquo resilire temporis in processu et quodcumque attemptaret, extune talis pars contra partem alteram, excepto facto solutionis pecunie et re-rum predictarum, in succubitu dueli faeti potentialis, idem vero magister Ladislaus, si dictam pecuniam non solveret vel ipsas res, que predicto modo per ipsum restitui deberent, non restitueret, tune pro eis in duplo earundem convinceretur ipso facto; prout idem magister Ladislaus, filius magistri Johannis, pro se et pro predictis filiis ac domina consorte ip-sius, si de premissis in alioquo resilirent, se et suas possessiones, idem vero Nicolaus pro se et ipsis fratribus suis, si de premissis similiter in aliquo resilirent, modo simili se et suas possessiones, ipsum vero Ste-phanum, filium Ladislai, vigore dictarum litterarum procuratoriarum, ad premissa obligarunt coram nobis. Datum in Wissegrad, feria quarta proxima post festum beati Johannis evangeliste ante portam Latinam, anno domini Mmo CCCm0 Lmo septimo. Noi, Ladislau, prepozitul bisericii din Chazma, comite al capelei şi secretar cancelar al domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, dăm de ştire că venind înaintea noastră pe de o parte magistrul Ladislau, fiul magistrului Ioan de Batur, comite de Szabolcs şi castelan de Adrian pentru sine însuşi — şi luînd asupra sa în această pricină şi răspunderea pentru Stanislau şi Ladislau, fiii săi, cît şi pentru nobila doamnă, soţia sa — iar pe de altă parte Nicolae, fiul lui Petru de Phylpus, de asemenea pentru sine — luînd asupra-şi, în această pricină, răspunderea pentru Laurenţiu, Emeric şi Ştefan diacul, fraţii săi de sînge — iar pentru Ştefan, fiul lui Ladislau de Zekeres, (înfăţişîn-du-se) acelaşi Nicolae cu scrisoarea de împuternicire a capitlului din Oradea, au mărturisit că sus-zisele părţi s-au împăcat pe deplin şi se împacă înaintea noastră cu privire la toate pricinile, silniciile, vătămările, neînţelegerile, daunele şi orice fel de rele săvîrşite pînă acum în orice chip între părţi, pentru care au pus părţile să se întocmească scrisori de cercetare, una împotriva alteia cît şi (la cele săvîrşite) de către fiii lui Petru şi Ştefan, fiul lui Ladislau, împotriva lui Petru sau a altor iobagi din ţinutul Şimleului ai sus-zisei doamne, şi cu privire la 130 www.dacoromanica.ro care acel magistru Ladislau trebuia, aşa cum (e obiceiul) în pricini de silnicie, să rostească jurămînt împreună cu patruzeci şi nouă de nobili la octavele Naşterii fericitului Ioan botezătorul acum viitoare3 la sus-zi-sul capitlu al Orăzii, potrivit judecăţii judelui curţii regeşti. (Şi) s-au descărcat şi slobozit părţile una pe alta de toate cele făptuite şi săvîr-şite între ele în orice fel pînă acum, aşa cum s-a spus mai sus. Iar toate aceste scrisori de cercetare şi orice alte scrisori de pedepsire pentru fapte de silnicii şi pentru orice fel de rele arătate mai sus şi ce au fost puse să fie întocmite pînă acum de către vreuna din părţi împotriva celeilalte şi de către acel Nicolae sau de oricare din ei împotriva sus-zişilor Petru sau a oricăror alţi iobagi ai acelei doamne, în afară (doar) de actele lor întocmite asupra stăpînirii moşiei, le socotesc în faţa noastră sus-zisele părţi ca zadarnice şi lipsite de putere pe viitor. Şi mai ales cu privire la rostirea sus-zisului jurămînt ce trebuia făcut de acel magistru Ladislau împotriva sus-amintitului Nicolae la sus-pomenitul soroc şi loc, în chipul de mai sus, sus-zisul Nicolae a descărcat şi slobozit în faţa noastră de (îndatoririle) de mai sus pe acel magistru Ladislau şi de asemenea pe sus-zişii Petru şi ceilalţi iobagi ai zisei doamne, drept care sus-zisul capitlu, văzînd cele de faţă, va fi dator să dea sus-pomenitului magistru Nicolae scrisoarea sa de descărcare cu privire la acestea. Pe lîngă aceasta, magistrul Ladislau va fi dator să plătească de bună voie de-a dreptul şi deplin înaintea pomenitului capitlu şi la zisele octave, treizeci şi şase de florini drept cheltuieli ale numitului Nicolae, iar vitele şi celelalte lucruri ridicate de acei iobagi ai zisei doamne de la fiii lui Petru cît şi de la Ştefan, fiul lui Ladislau precum şi de la cei din Siciu ce ţin de ei şi pe care sus-zisul Laurenţiu va declara prin jurămînt pe altar la sus-zisele octave, în sus-zisul capitlu, că nu le-au fost înapoiate, lor şi celor ce ţin de ei, va fi dator magistrul Ladislau, fiul lui Ioan, să le înapoieze sus-zişilor fii ai lui Petru precum şi lui Ştefan, fiul lui Ladislau, sau să facă a le fi înapoiate pînă la sorocul pus atunci de acel capitlu şi să-i despăgubească pentru ele. Pe lîngă aceasta, dacă în viitor se vor ivi între părţi oarecare jigniri sau pagube sau vătămări, atunci partea jignită sau care a suferit vătămare sau pagubă, să fie datoare să ceară dreptate şi despăgubire, de la partea potrivnică în faţa unor oameni buni iar partea care îi căşunează ceva din (neajunsurile) de mai sus să fie datoare a o despăgubi potrivit cu judecata şi rînduială acelor oameni buni (puşi) pentru amîn-două părţile. Şi dacă nu s-ar da acea despăgubire, atunci prin chiar acest fapt partea care a suferit jignirea să poată şi să aibă dreptul a face cercetare şi chemare în judecată împotriva celeilalte părţi. Dacă vreuna din părţi, în curgerea vremii (ar avea) să strice ceva din cele de mai sus şi oricînd ar încerca aceasta atunci acea parte să fie socotită vinovată faţă de partea cealaltă ca şi cum ar fi fost înfrîntă într-un duel judiciar într-o pricină de silnicie, lăsîndu-se în afară plata banilor şi (înapoierea) lucrurilor de mai sus. Iar acel magistru Ladislau, dacă nu va plăti acei bani sau nu va înapoia lucrurile care trebuia să le înapoieze în chipul de mai sus, atunci prin chiar acel fapt să fie pedepsit în locul acestor (plăţi) la (plata) îndoitului lor, — precum s-au 131 www.dacoromanica.ro legat în faţa noastră, la toate acestea, acel magistru Ladislau, fiul magistrului Ioan, pentru sine şi pentru sus-zişii săi fii precum şi pentru soţia sa, îndatorîndu-se pe sine şi moşiile lor. Dacă vor strica întru ceva cele de mai sus, (se leagă) şfi acel Nicolae, pentru sine şi pentru fraţii săi, (îndatorîndu-se) în acelaşi fel pe sine şi moşiile sale; dacă, de asemenea, ar strica întru ceva cele de mai sus, pe «sul Ştefan, fiul lui Ladislau, l-au îndatorat în faţa noastră în puterea zisei scrisori de împuternicire. Dat la Vişegrad, în miercurea de după sărbătoarea fericitului Ioan evangelistul înaintea Porţii Latine, în anul domnului o mie trei sule cincizeci şi şapte. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 146. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu pete de umezeală, fragmente de pecete din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 146. 1 Urmează cuvîntul Stephani, şters. 2 Corect: teneretur. 3 1 iulie. 133 1357 mai 12, (Cluj-Mănăştur) Nobili viro et honesto, Dominico, vicewoyuode Transsilvano, con-ventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, orationes in domino. Noveritis nos litteras vestre nobilitatis recepisse, honore quo decuit, in hec verba: (Urmează actul lui Dominic vicevoievodul Transilvaniei, din 4 mai 1357, Sîntimbru, nr. 123). Nos igitur, iustis et legitimis peti-tionibus vestris obtemperantes, Ut tenemur, unacum Michaele dicto Dara-bas, homine vestro predicto, nostrum misimus hominem sub1 testimonio, videlicet fratrem Johannem sacerdotem, de medio noştri, ad premissa fideliter exequenda. (Qui)1 2 tandem ad nos reversi, nobis concorditer re-tulerunt quod ipsi, tertia feria proxima post quindenas predicti festi beati Georgii martiris proxime nune preteriti, ad faciem prenotate pos-sessionis, Acyntus vocate, pariter aceesissent, vicinis et commetaneis eiusdem legitime convocatis et ipsis presentibus, eandem magistro Ni-colao dicto Wos eo iure quo ad ipsum dinoscitur pertinere, statuere vo-luissent et in ipsa statutione Petrus, filius Mykus, contradictor extitisset. Unde, eodem die, loco et termino, eundem Petrum, filium Mykus, contra memoratum magistrum Nicolaum dictum Wos ad vestre nobilitatis citas-sent presentiam, octavas vero festi Penthecostes proxime nune affutu-ras, partibus coram vobis comparendis pro termino assignassent. Datum quarto die ipsius citationis, anno domini ut supra. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Nobili viro et honesto Dominico vicewoyuode Transsilvano, pro magistro Nicolao dicto Wos, contra Petrum, filium Mykus, ad octavas festi Penthecostes proxime venturas, citatorie. (De altă mină contemporană:) Propter prioritatem termini3 4, ad octavas festi Nativitatis beati Johannis baptiste, est procurator actoris My-chael Darabus. Nobilului şi cinstitului bărbat Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, 132 www.dacoromanica.ro conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, rugăciuni întru domnul. Aflaţi că am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea nobleţei voastre, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 4 mai 1357, nr. 123}. Noi, aşadar, supunîndu-ne precum sîntem datori, dreptelor şi legiuitelor voastre cereri, am trimis spre mărturie, dimpreună cu Mihail zis Darabas, omul vostru sus-pomenit, pe omul nostru, anume pe fratele Ioan, preot din mijlocul nostru, spre a împlini întocmai cele ue mai sus. Întorcîndu-se apoi la noi (aceştia) ne-au apus într-un glas că, în marţea de după a cincisprezecea zi de la sus-zisa sărbătoare acum trecută a fericitului mucenic Gheorghe4, ei s-au dus împreună la pomenita moşie numită Aţintiş şti chemînd în chip legiuit pe vecinii şi megieşii acesteia, şi fiind aceştia de faţă, au voit să pună pe magistrul Nicolae zis Wos în stăpînirea ei, cu dreptul care se ştie că ţine de el şi că la acea punere în stăpînire s-a ivit ca împotrivitor Petru, fiul lui Mykus. Drept care, în aceeaşi zi, în acelaşi loc şi la acelaşi soroc, ei l-au chemat pe acel Petru, fiul lui Mykus, înaintea nobleţei voastre (ca să stea) faţă cu pomenitul magistru Nicolae zis Wos, statornicind părţilor ca soroc de înfăţişare înaintea voastră, octavele viitoare ale apropiatei sărbători a rusaliilor5. Dat în a patra zi de la acea chemare, în anul domnului de mai sus. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Nobilului şi cinstitului bărbat Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, scrisoare de chemare pentru magistrul Nicolae zis Wos, împotriva lui Petru, fiul lui Mykus, la octavele viitoare ale sărbătorii rusaliilor. (De altă mină contemporană:} Din pricina întîietăţii sorocului, potrivit cuprinsului actului de împăcare, (s-a amînat) pînă la octavele sărbătorii naşterii fericitului Ioan botezătorul6; împuternicitul pîrîşului este Mihail Darabus. Arh. Stat. Cluj-Naoca, arh. fam. Wass, fasc. XXXVIII, nr. 26. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de închidere, din ceară de culoare închisă, aplicată pe verso. 1 2 3 4 5 1 Astfel în orig. 2 Lipseşte în orig. 3 Urmează cuvintele iuxta formam pacls, şterse de aceeaşi mînă. 4 9 mai. 5 4 iunie. e 1 iulie. 134 1357 mai 15, Vişegrad. Nos, comes Nicolaus de Zech, iudex curie domini Lodouici, dei grada regis Hungarie, comitatus de Turuch tenens honorem, damus pro memoria, quod causam, quam magister Johannes, filius Ladislai de Varada, pro quo Mychael, filius Andree, cum procuratoriis litteris conventus de Lelez astitit contra Paulum, filium Petri de Vethes, personaliter com-parentem, iuxta continenciam priorum litterarum nostrarum, in quin-denis festi beati Georgii martiris movere habebat coram nobis, de par-cium voluntate ad octavas festi beati Mychaelis archangeli nune affu- 133 www.dacoromanica.ro turas, stătu sub priori duximus perhemptorie prorogandam, si partes medio tempore non poterunt concordare. Datum in Wyssegrad, octavo die termini prenotati, anno domini Mmo CCCmo Lm0 septimo. (Pe verso de aceeaşi mină:) Pro magistro Johanne de Varada contra Paulum, filium Petri de Vetes, ad octavas festi beati Mychaelis ar-changeli, prorogatoria. Noi, corniţele Nicolae de Zech, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, şi purtător al dregătoriei comitatului Turuch, dăm de ştire că din voinţa părţilor am hotărît să amînăm la octavele acum viitoare ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail1 în starea (ei) de mai înainte şi pentru cea din urmă oară, dacă părţile nu se vor putea înţelege între timp, pricina pe care avea s-o pornească în faţa noastră, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de mai înainte, în a cincisprezecea zi de la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe1 2, magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Varada — pentru care s-a înfăţişat Mihail, fiul lui Andrei, cu scrisoare de împuternicire a conventului din Lelez — împotriva lui Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, care s-a înfăţişat el însuşi. Dat la Vişegrad, în a opta zi a sorocului mai sus-arătat, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso de aceeaşi mină:) Scrisoare de amînare pentru magistrul Ioan de Varada, împotriva lui Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail. Arh. Naţ. Magh., Dl. 77 195. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete inelară de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 64—65. 1 6 octombrie. 2 8 mai. 135 1357 mai 17 (XVI. Kalendas lunii), Villeneuve-Ies-Avignon- Papa Inocenţiu al Vl-lea scrie lui Ludovic I, regele Ungariei, că l-a primit pe prepozitul bisericii Transilvaniei, solul regelui, care l-a informat despre evenimentele petrecute în episcopia de Knin (Tininien-sis) şi îi mulţumeşte pentru că a trimis oastea împotriva lui Francisc Ordelaffo, rugîndu-1 să-şi lase oastea în slujba papalităţii pînă cînd Or-delaffo va fi complet înfrînt. Arh. Vat., Reg. Vat. 239, fol. 69 v — 70 r. Fotocopie la Inst. d» ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Tăr., 1895, p. 262, nr. 282. 136 1357 mai 17, Vişegrad. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo Wara-dyensi salutem et gratiam. Dicit nobis venerabilis in Christo pater do-minus Dominicus, episcopus ecclesie Transiluane, quod, cum quondam 134 www.dacoromanica.ro venerabilis pater dominus Andreas episcopus, predecessor suus, ab hac luce decessisset possessionesques eiusdem ecclesie, tanquam1 pastore ca-reniis, ad nostras manus pro futuro pastore applicari fecissemus conser-vandas et protegendas, tandem magnificus vir Andreas, woyuoda Tran-siluanus, hominibus universis, qui in sua congregacione, in dicta terra Transiluana celebrata, sibi in factis possessionum ipsius ecclesie con-questi exstitissent, eisdem plurimas possessiones ex possessionibus eiusdem ecclesie, in quarum dominio predictus dominus Andreas episcopus, usque vitam suam pacifice perstitisset, eisdem statui fecisset, ymo eas-trum eiusdem ecclesie Zenthmyhalkwe vocatum idem Andreas woyuoda pro se ipso occupasset, in grande preiudicium ipsius ecclesie prenotate. Unde, cum nos universas possessiones et iura quelibet predicte ecclesie sub eodem stătu, in quo eedem predicto domino Andrea episcopo de-cesso, nobis et proteccioni nostre fuerant applicate, nune eidem domino Dominico episcopo plenarie restituti facere velimus, ideo fidelităţi ves-tre edicto regio precipientes mandamus quatenus vestrum mittatis homi-nem pro testimonio fidedignum, quo presente Petrus de Machedonia, aule nostre miles, vel Andreas, filius Nicolai, aut Jacobus de Brassov, aliis ab-sentibus, homo noster, universas possessiones et iura quelibet predicte ecclesie, in quarum dominio idem dominus Andreas episcopus usque vitam suam exstitit et que, ipso decesso, protectioni nostre existunt applicate, non obstante si qui forsitam medio tempore aliquas ex predictis possessionibus pro se ipsis occupare vel qualicumque modo rehabere pro-curassent, a quibus easdem auferre presencium serie committimus, statuat et applicet assignet manibus domini episcopi prenotati, simul cum castro antedicto, contradiccione quorumlibet non obstante. Et tandem sî qui quicquam2 iuris in eisdem possessionibus se habere separarent, ab eodem domino episcopo legitime requirant et exequantur iure exposseente1. Et posthec seriem premissorum, prout fuerit opportunum, nobis fideliter rescribatis. Datum in Wyssegrad in vigilia festi Ascensionis domini, anno eiusdem M° CCCmo quinquagesimo septimo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul din Oradea, mîntuire şi milostivire. Ne spune nouă venerabilul întru Hristos părinte Dominic, episcopul bisericii Transilvaniei, că atunci cînd a părăsit lumea aceasta, răposatul venerabil părinte, domnul Andrei episcopul, înaintaşul său, şi noi am poruncit ca moşiile acelei biserici să fie trecute în mîinile noastre, ca fiind ale unei biserici lipsite de păstor, spre a le păstra noi şi a le ţine în pază pentru episcopul viitor; în cele din urmă, măritul bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei, a pus să se dea multe moşii din moşiile acestei biserici — în a căror paşnică stăpînire rămăsese sus-zisul domn Andrei episcopul pe tot timpul vieţii sale — tuturor oamenilor care ridicaseră plîngere în privinţa moşiilor acestei biserici, în adunarea sa ţinută în zisa ţară a Transilvaniei, ba chiar, acel voievod Andrei a luat pentru sine cetatea acestei biserici numită Piatra Sfîntului Mihai, spre marea păgu-bire a acestei biserici sus-pomenite. Deci, deoarece noi vrem să se înapoieze pe deplin acestui domn Dominic episcopul, toate moşiile şi drepturile de orice fel ale sus-zisei biserici în aceeaşi stare în care ne-au fost trecute nouă şi în grija noas- 135 www.dacoromanica.ro tră la moartea sus-zisului domn Andrei episcopul, de aceea vă punem în vedere şi poruncim credinţei voastre cu poruncă regească să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Petru de Macedonia, cavaler al curţii noastre, sau Andrei, fiul lui Nicolae, ori în lipsa acelora Iacob de Braşov, să dea, să pună şi să statornicească în mîinile sus-pomenitului domn episcop împreună cu cetatea sus-pomenită, fără a ţine seama de împotrivirea cuiva, toate moşiile şi drepturile de orice fel ale sus-zisei biserici, în stăpînirea cărora rămăsese pe tot timpul vieţii sale acel domn Andrei episcopul, şi care la moartea acestuia au fost trecute în grija noastră, fără a ţine seama dacă cumva în acest timp vreunii s-ar îngriji să ocupe pentru ei vreunele din sus-zisele moşii sau să le ia din nou într-un chip oarecare, de la care vă poruncim prin rîndurile de faţă să le luaţi. Şi apoi, dacă vreunii ar nădăjdui că au vreun drept asupra acestor moşii, să le ceară în chip legiuit de la acest domn episcop şi să le urmărească pe calea legii. Şi după acestea să ne daţi seama în scris întocmai despre desfăşurarea celor de mai sus, precum va fi mai bine. Dat la Vişegrad, în ajunul sărbătorii înălţării domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 5, nr. 658, 659. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul capitlului din Oradea din 19 iunie 1357, nr. 157. EDIŢII: Vb., II, p. 138—139. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 658. 1 2 1 Astfel în orig. 2 Corect: quidquam. 137 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-Ies-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Dominic, episcopul Transilvaniei, dreptul de a-şi face testamentul. Arh. Vat., Rcg. Aven. 135, fol. 434 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: TSrt. Tdr., 1895, p. 262, nr. 283. 138 (1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-Ies-Avignon). (Dominic, episcopul Transilvaniei), cere de la papa Inocenţiu al VI-lea pentru credincioşii care vor vizita biserica Sf. Mihail din Transilvania, în Joia mare (in Cena domini) şi de la orice sărbătoare a sfîntului Mihail, indulgenţe de trei ani şi confirmarea celorlalte indulgenţe ale bisericii. Papa acordă indulgenţe pentru un an şi patruzeci de zile. Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fol. 147 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 305, nr. 89. 136 www.dacoromanica.ro 139 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea aduce la cunoştinţa tuturor credincioşilor că a acordat indulgenţe de un an şi patruzeci de zile pe seama celor ce vor vizita biserica Sf. Mihail arhanghelul din dieceza Transilvaniei. Arh. Vat., Reg. Aven. 135, fol. 439 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: TOrt Târ., 1895, p. 262, nr. 284. 140 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al VT-lea, la cererea lui Andrei, fiul lui Petru, preot în dieceza Transilvaniei, îi acordă acestuia un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei, rămase libere prin moartea lui Chama, prepozitul bisericii de Bach din dieceza de Calocea, fără a fi piedică faptul că „el ţine biserica parohială de la Teaca (Theba)1 din dieceza Transilvaniei şi un canonicat şi o prebendă în biserica din Alba Regală din dieceza de Vesprim“. Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fol. 132 v. Fotocopie la Inst. de ist. Cluj-Napoca/ 1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 307. nr. 93. 1 Astfel în orig., probabil formă coruptă din Theka, (Theke). 141 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui Andrei, (fiul) lui Petru, un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei, rămase libere în urma morţii prepozitului Chama. Papa porunceşte arhiepiscopului de Calocea, decanului bisericii Sf. Agricola din dieceza de Avignon şi sacristierului bisericii din Avignon, să-l instaleze pe Andrei în noua slujbă. Arh. Vat., Reg. Aven. 137, fol. 375 v şi 376 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: T6Vt. Tdr., 1895, p. 263, nr. 285. 142 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Andrei, fiul lui Petru, într-un canonicat şi o prebendă al bisericii Transilvaniei. Arh. Vat., Reg. Suppl. 30, fol. 177 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 404, nr. 304. 137 www.dacoromanica.ro 143 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), (Villeneuve-les-Avignon). (Dominic, episcopul Transilvaniei), cere şi obţine de la papa Ino-cenţiu al Vl-lea numirea capelanului său Vincenţiu, (fiul) lui Dumitru în arhidiaconatul de Dăbîca (Doboka), rămas liber prin trecerea arhidia-conului Mihail zis Tunsul (Tonsus) în ordinul călugărilor premonstratensi, fără a fi piedică faptul că el ţine un canonicat şi arhidiaconatul de Ugocea (Hugocha). Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fol. 146 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1357. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 304, nr. 87. 144 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al VT-lea numeşte pe Vincenţiu, (fiul) lui Dumitru1, în arhidiaconatul de Dăbîca (de Voka)2. Arh Vat., Reg. Suppl. 30, fol. 177 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGPSTE: Bossănyi, II, p. 404, nr. 305. 1 In orig. de Metri, greşit în Ioc de Demetrii. 2 Astfel în orig., greşit în loc de Doboka. Cf. şi documentul cu conţinut asemănător, din 18 mai 1357 nr. 143. 145 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-les-Avignon. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Ino-cenţiu al Vl-lea numirea preotului Petru1, (fiul) lui Dionisie, canonic în biserica Transilvaniei, în arhidiaconatul de Ozd, rămas liber prin moartea arhidiaconului Ioan Zeka, şi vacant de mult timp datorită trecerii dreptului de numire asupra scaunului apostolic. Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fol. 146 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Na- poca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 304, nr. 86. 1 Rudenie a episcopului solicitator (v. Bossănyi, II, p. 304). 146 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-les-Avignon. • Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte episcopului de Oradea să ia măsuri ca să i se dea lui Petru, (fiul) lui Dionisie, canonic al bisericii Transilvaniei, arhidiaconatul de Ozd din această dieceză, deţinut mai înainte de Ioan de Zeka. 136 www.dacoromanica.ro Arh. Vat., Reg. Aven. 137, fol. 517 v. — 518 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Clu j-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: T6rt. Târ., 1895, p. 263, nr. 287. 147 (1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-Ies-Avignon). (Dominic, episcopul Transilvaniei), cere şi obţine de la papa Ino-cenţiu al Vl-lea, pentru Nicolae1, (fiul) lui Simion — cu alt nume al lui Solomon de Alba Regală, cleric în dieceza de Vesprim — un canonicat şi o prebendă în biserica Transilvaniei, rămase libere prin moartea lui Mi-hail zis Italianul (Olaz) la curia romană1 2, fără a fi piedică faptul că acelaşi Nicolae ţinea un canonicat şi o prebendă în biserica de Alba Regală din dieceza din Vesprim. Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fbk 147 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 305, nr. 88. 1 Nepot de frate al solicitatorului (Bossănyi, II, p. 305, nr. 1). 2 Care se afla la Avignon. 148 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), (Villeneuve les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Nicolae, (fiul) lui Simion, într-un canonicat şi o prebendă a bisericii Transilvaniei. Arh. Vat., Reg. Suppl. 30, fol. 177 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 405, nr. 306. 149 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villencuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Dominic, episcopul Transilvaniei, îi îngăduie acestuia să-şi facă testamentul (licentiam testandi). Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fol. 147 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 306, nr. 90. 150 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Dominic, episcopul Transilvaniei, acordă lui Ioan, fiul lui Stanislau1 un canonicat în biserica de Zagreb. 139 www.dacoromanica.ro Arh. Vat, Reg. Suppl. 29, fol. 147 r. şi Reg. Suppl. 30, fol. 177 r. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. EDIŢII: Smiâi/clas, XII, p. 414, (cu data greşită: 28 mai 1357). REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 306, nr. 91. 1 In orig. Strariloy. Pentru lectura mai probabilă şi adoptată şi în prezenta ediţie cf. TGrt. Tăr., 1895, p. 263, nr. 286. 151 1357 mai 18 (XV. Kalendas lunii), Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Petru, fiul lui Dionisie, în arhidiaconatul de Ozd din biserica Transilvaniei. Arii. Vat., Reg. Suppl. 30, fol. 177 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 406, nr. 312 (cu data greşită: 25 mai 1357). 152 1357 mai 23, (Cluj-Mănăştur). Nobili et magnifico viro Andree, woyuode Transiluano1 et comiţi de Zonuk, conventus monasterii beate virginis de Clusmunustra orationes in domino pro vestra Vita pariter et salute. Noverit vestra magnificen-cia, litteras vestras recepisse, honore quo decuit, in hec verba: (Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 14 aprilie 1357, nr. 107). Nos igitur, iustis et legitimis peticionibus vestris obtemporantes2 ut tenemur, una cum eodem Johanne, filio Demetrii de Galaz homine ves-tro predicto, nostrum misimus hominem pro testimonio fidedignum, vide-licet fratrem Johannem, sacerdotem de medio noştri, ad premissa fideli-ter exsequenda, tandem exinde ad nos reversi et per nos diligenter re-quisiti nobis consona voce retulerunt quod ipsi simul et singillatim quinta feria proxima post quindenas festi beati Georgii martyris proxime pre-teriti, ad faciem memorate possessionis Mohal vocate, pariter accessissent, vicinis et commetaneis eiusdem (universis)3 undique convocassent et ipsis presentibus per suas veras metas et antiquas reambulassent, reambula-tamque et ab aliorum possessionibus et possessionariis iuribus distinc-sissent1 et separassent, cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis universis, idem homo vester, sub nostro testimonio, eidem magistro Nicolao dicto Wos statuisset perpetuo possidendam, tenendam pariter et haben-dam, sine preiudicio iuris alieni, item quatuor diebus continuis in facie eiusdem possessionis Mohal vocate commorando nullus, contradictor apa-ruisset1 et prohibicionis velamine non obviasset. Cuius quidem possessionis mete procedunt sic: item a meta possessionis Zenthiuan, videlicet Byhan vocate, circa ryvilum1 Scarustou est una meta terrea, cuius quidem medietas ryvili1 pertinet ad possessio-nem Mohal, alia vero viile Fyzes vocate abhinc ivissent versus plagam orientem1 ad alium ryvilum1, qui cădit ad eundem ryvilum1 Scaruastou, cuius vero medietas pertinet ad possessionem Wasarhel, alia Mohal, deinde ivissent ad plagam orientem1 circa eundem ryvilum1 versus pos- 140 www.dacoromanica.ro sessionem Deuecher scilicet Petri, condam viceuoyuode Transsiluani, et deinde progrediendo de eodem ryvilo1 versus meridiem ad unum lon-gum monticulum Berch vocatum et ibi reperissent duas metas antiquas, quarum una distingit possessioni Deuecher, alia vero Mohal, deinde supra ipsum Berch accessissent et ibi4 reperissent duas metas antiquas, abhinc procedendo super eundem Berch ibi reperissent post invicem currentes duas antiquas metas terreas5 et deinde ivissent ad planiciem ipsius Berch ad plagam meridiei1 et in planicie ipsius Berch quatuor metas antiquas reperissent, quarum una distingit possessionem Geuch, alia Nyres, tertia Deuecher quarta vero Mohal, abhinc ivissent ad plagam occidentem1 et in circuitu ipsius Berch invenissent duas metas antiquas et ulterius procedendo super eundem Berch similiter duas antiquas metas cognovissent, abinde vero ulterius procedendo unam metam terream antiquam reperissent et ipsa meta distingit et separat possessionibus, Zenthiuan, Mohal et Geuch et sic finiuntur mete ipsius possessionis Mohal. Datum tercia feria proxima post festum Ascensionis domini, anno eiusdem M° CCCmo Lm0 septimo. Nobilului şi măritului bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăş-tur, rugăciuni către domnul pentru viaţa şi pentru mîntuirea voastră. Să afle înălţimea voastră că am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea voastră, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 14 aprilie 1357, nr. 107). Drept aceea noi, dînd ascultare, după cum sîntem datori, cererilor voastre drepte şi legiuite, am trimis spre mărturie dimpreună cu acel Ioan, fiul lui Dumitru de Galaţi, omul vostru mai înainte pomenit, pe omul nostru vrednic de crezare, anume pe fratele Ioan, preot din mijlocul nostru, spre a îndeplini întocmai cele de mai sus. (Aceştia) întor-cîndu-se apoi la noi şi fiind întrebaţi de noi cu luare aminte, ne-au spus într-un glas, că ei în joia de după a cincisprezecea zi de la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe de curînd trecută6 s-au dus împreună şi fiecare la pomenita moşie numită Măhal (şi) au chemat de pretutindeni pe toţi vecinii şi megieşii ei şi de faţă cu aceştia au hotărnicit-o după adevăratele şi vechile ei hotare şi odată hotărnicită, despărţită şi deosebită de moşiile şi de drepturile de stăpînire ale altora, a dat-o acel om al vostru de faţă cu omul nostru de mărturie acelui magistru Nicolae zis Wos împreună cu toate folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea ca s-o stăpînească şi la fel s-o ţină şi s-o aibă în veci, fără vătămarea dreptului altuia; de asemenea zăbovind ei timp de patru zile în şir pe acea moşie numită Măhal, nu s-a înfăţişat nici un împotrivitor care să se pună în cale, sub cuvînt de oprelişte. Iar semnele de hotar ale acestei moşii purced astfel: de la hotarul moşiei Sîntioana chemată adică Byhan, pe lingă pîrîul Lacul Cerbilor, este o movilă de hotar; iar din acest pîrîu o jumătate ţine de moşia Măhal, iar cealaltă de satul numit Fizeş. De aici au mers spre răsărit la un alt pîrîu, care se varsă în acel pîrîu Lacul Cerbilor, din care o jumătate tine de moşia Oşorhel, cealaltă de Măhal; apoi s-au dus spre răsărit pe 141 www.dacoromanica.ro lingă acelaşi pîrîu spre moşia Diviciori, adică a lui Petru, fostul vice-voievod al Transilvaniei, şi de aci înaintînd de la acel pîrîu spre miazăzi la un deal lung numit Creasta şi acolo au aflat două semne vechi de hotar, din care unul ţine de moşia Diviciori, iar celălalt de Măhal; de aci au ajuns deasupra acelei Creste şi acolo au aflat două semne de hotar vechi; de acolo mergînd pe aceeaşi Creastă au aflat două movile de hotar vechi înşirate una lingă alta şi apoi s-au dus către netezişul acelei Creste spre miazăzi şi pe netezişul acelei Creste au aflat patru semne de hotar vechi, din care unul desparte moşia Ghiolţ, altul (moşia) Bonţ, al treilea (moşia) Diviciori, iar al patrulea (moşia) Măhal; de aici au mers spre apus, şi în jurul acelei Creste au aflat două semne de hotar vechi şi înaintînd mai departe, pe acea Creastă au recunoscut de asemenea două semne de hotar vechi, iar de acolo pornind mai departe, au aflat o veche movilă de hotar şi acest semn deosebeşte şi desparte moşiile Sîntioana, Măhal şi Ghiolţ, şi aşa se sfîrşesc semnele de hotar ale moşiei Măhal. Dat în marţea de după sărbătoarea înălţării domnului, în anul aceluiaşi, o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 28 736 şi 28 737. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1357. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso şi transumpt în actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 6 martie 1358, nr. 235. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 591—593; Telelei, I, p. 103—105. 1 2 * * 5 1 Astfel în orig. 2 Corect: obtemperantes. * Lipseşte în orig. * Urmează: re silabă repetată. 5 Urmează: reperissent, repetat inutil. * 11 mai. 153 1357 mai 25 (VIII. Kalendas lunii), Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Ludovic I, regele Ungariei, îl numeşte pe Jodoc de Bmo în prepozitura bisericii de Vasvâr, în dieceza de Gyor, „fără a fi piedică faptul că el ţine biserica parohială din Bistriţa (Bistricia), din dieceza Transilvaniei, de care este gata să se lase". Arh. Vat., Reg. Suppl., an. V, partea I, 27, fol. 132 r. (cotă veche). Orig. hîrtie. EDIŢII: Smiiiklas, XII, p. 412—413 (cu data greşită: 15 mai 1357). REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 308, nr. 95. 154 1357 mai 29, (Cluj-Mănăştur). Conventus monasterii beate Mărie virginis de Klusmonustra om-nibus Christi fidelibus, presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Ad universorum notitiam, tam presentium quam futurorum, harum serie volumus pervenire quod, accedentes personaliter ad nostram pre- 142 www.dacoromanica.ro sentiam Symon, filius Nicolai de Wildumbah, ats una, comes Jacobus dictus de Brasso, filius comitis Nicolai Magni de Rosno, parte ex alia, per eundem Symonem, filium Nicolai, confessum exstitit coram nobis minîsterio (vive)1 vocis sue pariter et relatum, quod, quia ipse ad pre-sens non plures heredes, sed solummodo duas filias puellas et coniugem haberet, et si hoc fieri sibi contingeret, ut de eadem coniuge sua, an de alia, si quam aliam habere contingat, filium habere non posset2, tune3 universe3 possessiones3 sue3 hereditarie3 in prenotata possessione Wyn-dunbah4 vocata, quas antecessores sui, ob merita servitiorum ipsorum fidelia, a regia benignitate invenissent, ut in palatiis, curiis, edificiis, item pratis fenetalibus molendinis super ryppam4 Wyndunbah, in eadem possessione Wyndunbah, intra metas ipsius possessionis, cum terris arabi-libus, cultis et incultis, sitas, habitas et existentes, cum omnibus utilita-tibus et pertinentiis universis, sub certis metis et signis, quibus ipse et sui progenitores possedissent et servassent, ratione proximitatis et con-sanguinitatis, exceptis aliis proximis et cognatis suis, prelibato comiţi Jacobo dicto de Brasso, si ipsum mori contingeret, et suis heredibus dedisset, donasset, immo tradidit, dedit et contulit coram nobis, item5 super ipsam ryppam4 ut in superficie ipsius ryppe Wydunbah4 a prima meta usque finem ipsius ryppe4, ubi finitur, molendina edificare, aut alios fructus alter perpicere non possit preter ipsum comitem Jacobum, sub tali forma et conditione mediante, quod predictis filiabus suis et sua6 coniuge6 iam dictus comes Jacobus et sui heredes secundum regni consuetudinem cum pecunia pro iam dictis heredibus7, satisfactionem adimplere teneatur, occasione procul moţa. Ceterum quod si, deo vo-lente, hoc fieri contingeret, ut ipse, videlicet Symon, filius Nicolai, de hac luce absque heredum solatione vitam suam finiret temporalem, quod absit, extunc prenominate possessiones hereditarie8, ipsum Symonem, filium Nicolai, iure hereditario tangentes, cum omnibus utilitatibus et pertinentiis universis, ut premittitur, secundum quod antecessores sui possedissent et servassent, prelibato comiţi Jacobo dicto de Basso4, filio Nicolai Magni de Rosno, et suis heredibus heredumque suorum successo-ribus in perpetuum et irrevocabiliter, cum pleno iure et dominio ser-vandam9 possidendam9 pariter et habendam9 dedisset, tradidisset, dedit, donavit ac contulit coram nobis. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes concessimus literas nostras privilegiales pendentis sigilii noştri appensionis munimine roboratas. Datum secundo die festi Penthecostes, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo. Conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin rîndurile acestea vrem să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că venind însuşi înaintea noastră Simion, fiul lui Nicolae de Ghimbav pe de o parte, şi corniţele Iacob zis de Braşov, fiul comitelui Nicolae cel Mare de Rîşnov, pe de alta, acest Simion, fiul lui Nicolae, ne-a spus şi ne-a arătat prin viu grai că, deoarece în clipa de faţă nu mai are alţi moştenitori, ci doar două fiice copile şi pe soţia (sa) şi dacă ar fi să se întîmple să nu poată avea un 143 www.dacoromanica.ro fiu de la această soţie a sa sau de la alta, de s-ar întîmpla cumva să aibă o altă (soţie), atunci toate bunurile sale de moştenire din sus-arâ-tata moşie numită Ghimbav, pe care le-au primit înaintaşii săi din milostivirea regească pentru vrednicia credincioasă a slujbelor lor şi care se află şi se găsesc între hotarele acestei moşii, ca: (de pildă) conace, curţi, clădiri, precum şi livezi, fineţe, mori pe ţărmul (apei) Ghimbav, în cuprinsul aceleiaşi moşii Ghimbav, împreună cu pămînturile de arătură, lucrate şi nelucrate şi cu toate folosinţele (lor) precum şi cu toate cele ce ţin de ele, în hotarele şi semnele neîndoioase în care le-au stă-pînit şi le-au păstrat el şi înaintaşii săi, le-a dat şi le-a dăruit, şi în faţa noastră le dă, le dăruieşte şi le hărăzeşte, în temeiul rudeniei şi al înrudirii de sînge, cu înlăturarea celorlalte rude şi rudenii ale sale pomenitului comite Iacob, zis de Braşov şi moştenitorilor acestuia, dacă s-ar întîmpla ca el să moară, astfel ca să nu poată nici un altul afară de acest comite Iacob să ridice mori pe acest ţărm, adică pe (tot) întinsul ţărmului (apei) Ghimbavului de la primul semn de hotar pînă la capătul acestui ţărm acolo unde se sfîrşeşte, sau să culeagă alte roade, punînd această adăugire şi învoială ca sus-zisul comite Iacob şi moştenitorii săi să fie datori, după obiceiul regatului, să dea sus-ziselor sale fiice şi soţiei sale o despăgubire în bani pentru sus-zisele bunuri de moştenire, în-lăturîndu-se orice scuză. i Şi apoi, dacă ar fi să se întîmple din voia lui dumnezeu, adică acest Simion, fiul lui Nicolae, să-şi mîntuie viaţa sa pămîntească de pe lumea aceasta fără mîngîierea — doamne fereşte — a unor moştenitori, atunci sus-zisele bunuri de moştenire privindu-1 pe acest Simion, fiul lui Nicolae, în temeiul dreptului de moştenire, împreună cu toate folosinţele lor şi cu toate cele ce ţin de ele, după cum se arată mai sus, le-a dat şi le-a trecut aşa cum le-au stăpînit şi le-au păstrat înaintaşii săi şi în faţa noastră le dă, le dăruieşte şi le hărăzeşte sus-pomenitului comite Iacob zis de Braşov, fiul lui Nicolae cel Mare de Rîşnov şi moştenitorilor săi şi urmaşilor moştenitorilor săi, spre a le păstra, a le stăpîni şi a le avea pe veci şi nestrămutat cu deplin drept de stăpînire. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă întărită prin puterea punerii peceţii noastre atîrnate. Dat a doua zi după sărbătoarea Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. ist., Col. gen. nr. 36. Orig. perg., pecete rotundă din ceară de culoare deschisă, atîrnată de şnur din mătase verde. EDIŢII: TOrt. Tăr, 1888, p. 594—595; Ub., II, p. 139—140. REGEŞTE: Szabd, Erd. Muz. okl„ nr. 563. 1 2 * * * * 7 8 1 Lipseşte în orig., întregit după sens. 2 Fragmentul: quod quia ... non posset, greşit din punct de vedere sintactic» * Corect: tune universas suas hereditarias. * Astfel în orig. s Corect: ita ut. 8 Corect: sue coniugi. 7 Corect: hereditatibus. 8 Corect: hereditarias. 8 Corect: servandas, possidendas, ... habendas. 144 www.dacoromanica.ro 155 1357 iunie 2, Buda. Andreas, woyvoda Transsilvanus et comes de Zonuk, sincere sibi dilectis Dominico, vicewoyvode suo, vel vices eiusdem gerenti, dileccio-nem cum salute. Dicitur nobis in persona magistri Thome Ruphy, castel-lani noştri de Chycow, quod quidam nobilis possessionem suam, Mykus vocatam, titulo empcionis sibi pertinentem, estimări facere niteretur, in suum preiudicium atque dampnum. Quare, vestre dileccioni precipimus per presentes quatenus dictam possessionem cuiquam estimare non per-mittatis, sed factum eiusdem ad congregationem nostram generalem, per nos celebrandam, in nostram presenciam prorogare debeatis et aliud non facturi. Datum Bude, feria sexta proxima ante festum Sancte Trinitatis, anno domini M° CCCmo Lmo septimo. Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, iubiţilor săi Dominic, vicevoievodul său, ori locţiitorilor acestuia, dragoste adevărată şi sănătate. Ne spune nouă magistrul Toma cel Roşu, castelanul nostru de Ciceu, că un oarecare nobil încearcă să facă a se preţui moşia sa1 numită Micuş, ce ţine de el în temeiul cumpărării, spre paguba Şi dauna sa. Drept aceea, prin cele de faţă, poruncim dragostei voastre să nu îngăduiţi nimănui a preţui acea moşie, ci să fiţi datori a aduce pricina aceasta înaintea noastră, la adunarea noastră obştească pe care o vom ţine; şi astfel să nu faceţi. Dat la Buda, în vinerea dinaintea sărbătorii Sfintei Treimi, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Wass, fasc. XXXVIII, nr. 27. Transumpt în actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 21 iunie 1357, nr. 159. 1 A magistrului Toma. 156 1357 iunie 7, Sîntimbru. Nos Dominicus, vîcewoyuoda Transsilvanus damus pro memoria, quod Johannes, filius Iwanka de Ews, ad nostram personaliter acce-dendo presenciam, nobis dixit protestando, quod Johannes Acyl dictus, metas possessionis sue Hasdad vocate, in comitatu de Doboka existentis, cum suis iobagionibus perarari et destrui fecisset et eandem uteretur et uti faceret fructus et utilitates eiusdem percipiendo. Dixit eciam quod Dominicus de Nyres, intra metas eiusdem possessionis sue Hasdad supra quandam suam piscinam, clausuram pro pisscina1 pro se facere2 procu-rasset in suum preiudicium non modicum et iacturam. Unde3 ipse fa-ciens protestacionem, prenominatos Johannem, Acyl dictum, et suos io-bagiones ac quoslibet alios, ab usu diete possessionis sue Hasdad fruc-tuum et utilitatum eiusdem percepcione, pretactum eciam Dominicum de Nyres de ipsius clausure preparacione prohiberet et per modo protesta-cionis prohibuit contradiciendo et contradixit prohibendo coram nobis. 14 — Documenta Românise Historics — Voi. XI. 145 www.dacoromanica.ro Datum in Sancto Emerico, quarto die octavarum festi Penthecostes, anno domini M° CCCmo L“° septimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro Johanne, filio Iwanka de Ews, contra Johannem Acyl dictum et suos iobagiones ac Dominicum de Nyres protestatoria et prohibitoria. (Mai jos de o altă mină contemporană:) solvit. Noi, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că Ioan, fiul lui Iwanka de Iuş, venind însuşi înaintea noastră, ne-a spus în chip de plîngere că Ioan zis Acyl a pus să se are cu plugul şi să se strice de către iobagii săi semnele de hotar ale moşiei sale numite Hăşdate, aflătoare în comitatul Dăbîca şi că se foloseşte de ea şi pune să se folosească roadele şi foloasele acesteia. Şi ne-a mai spus că Dominic de Nireş a pus să se facă pentru sine deasupra unui heleşteu de-al său un stăvilar pentru un heleşteu în cuprinsul hotarelor acelei moşii a sa Hăşdate spre nu puţina pagubă şi pierdere a sa. Drept aceea, făcînd el întîmpinare, i-a oprit în faţa noastră îm-potrivindu-se şi s-a împotrivit oprindu-i pe sus-numiţii Ioan zis Acyl şi pe iobagii săi, şi pe oricare alţii de la folosirea zisei sale moşii Hăşdate şi de la luarea bunurilor şi folosinţelor sale, iar pe pomenitul Dominic de Nireş, de la facerea acelui stăvilar. Dat la Sîntimbru în a patra zi după octavele sărbătorii Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Scrisoare de întîmpinare şi oprelişte pentru Ioan, fiul lui Iwanka de Iuş, împotriva lui Ioan zis Acyl şi a iobagilor săi şi a lui Dominic de Nireş. (Mai jos, de o altă mină contemporană:) A plătit. Arh. Naţ. Magh., Dl. 41314. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete rotundă, de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 595. 1 2 1 Astfel în orig. 2 Scris deasupra rîndului. * Urmează si şters de aceeaşi mină. 157 1357 iunie 19, (Oradea). Excellentissimo domino suo, domino Lodouico, dei gratia illustri regi Hungarie, capitulum ecclesie Waradyensis, oracionum suffragia cum perpetua fidelitate. Literas vestre serenitatis, maiori sigillo vestro con-signatas, honore quo decuit recepimus in hec verba: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 17 mai 1357, nr. 136). Nos igitur, man-datis vestre sublimitatis obedire cupientes, ut tenemur, unacum preno-minatis Petro de Macedonia, aule vestre maiestatis, et Andrea, filio Ni-colai, hominibus vestris, virum discretum magistrum Turul presbiterum, altaris sancti cruciş rectorem, de ecclesia nostra, transmisimus ad pre-missa fideliter exsequenda. Qui demum, ad nos reversi et per nos requi-siti, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, sabbato proximo post festum 146 www.dacoromanica.ro pretiosissimi Corporis Christi proxime preteritum, ad faciem possessio-nis Lapad vocate pariter accessissent et cum eandem, item Laz et Rakus, iusto iure ad predictum dominum episcopum pertinentes, preterea pos-sessiones Heyud, Acentus et Nandurlaka vocatas, titulo impignoraticio sepefatum dominum episcopum contingentes, quas idem dominus Andreas episcopus vita comite sine molestia diutius pacifice possedisset et in do-minio earundem perstitisset et que, defuncto eodem domino episcopo, proteccioni et tutele vestri culminis fuissent applicate, apud manus Petri, filii Mykus, occupative habitas invenissent easdemque iuxta modum et formam predictarum litterarum vestrarum manibus dicti domini episcopi applicare, assignare et statuere voluissent, idem Petrus, filius Mykus, in facie diete possessionis Lapad personaliter comparendo, statucioni et re-signacioni earundem possessionum contradiccionis obstaculo obviasset, prohibens eos, ad penam sui capitis et honera suorum bonorum, dictas possessiones statuere domino episcopo prenotato, virumque discretum dominum Vincencium, canonicum eiusdem ecclesie Transiluane et archy-diaconum de Vgacha, nomine iam dicti domini episcopi ipsas possessiones manibus eiusdem applicantem, sub pena prescripta expresse inhi-buisset ne idem supradictas possessiones occupet aut in eisdem descen-dat quoquomodo, sicque idem Petrus eundem dominum episcopum in predictas possessiones intromittere denegasset. Et, quia in predictis litte-ris vestre serenitatis expresse continetur ut universas possessiones et quelibet iura diete ecclesie Transiluane, in quorum dominio idem dominus Andreas, episcopus extitit, dum viveret, non obstante contradiccione quorumlibet, eidem domino Dominico episcopo statuere deberent et as-signare, ideo ipsi memoratas possessiones Lapad, Laz, Rakus, Heyud, Acentus et Nandurlaka vocatas, ab eodem Petro, filio Mykus, detentore earundem, vigore prescriptarum litterarum Vestre sublimitatis aufferen-tes1 sepefato domino episcopo et, nomine eiusdem, annotato domino Vin-cencio archydiacono, non obstante premissa contradiccione, statuissent et assignassent possidendas eo iure, quo ad ipsum dignoscuntur perti-nere. Datum feria secunda proxima ante festum Nativitatis beati Johannis baptiste, anno prenotato. (Pe verso, de altă mină contemporană:) Super possessionibus Lapad, Laz, Rakusd, Heyud, Acentus et Nandurlaka. Preaînălţatului său domn,, domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, capitlul bisericii de Oradea, prinos de rugăciuni cu necurmată credinţă. Am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea luminăţiei voastre, însemnată cu pecetea voastră cea mare, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 17 mai 1357, nr. 136). Drept aceea, voind să ascultăm, precum sîntem datori, de poruncile înălţimii voastre, am trimis, împreună cu oamenii voştri sus-amintiţi, Petru de Macedonia, cavaler al curţii maiestăţii voastre şi Andrei, fiul lui Ni-colae, pe chibzuitul bărbat, magistrul Turul, preot al bisericii noastre, slujitorul altarului sfintei cruci, pentru împlinirea întocmai a celor de mai sus. Aceştia întoreîndu-se apoi la noi şi fiind întrebaţi de noi, ne-au mărturisit într-un glas, că au mers împreună în sîmbăta de după săr- 147 www.dacoromanica.ro bătoarea preacinstitului trup al lui Hristos de curînd trecută1 2 la moşia numită Lopadea şi cînd au voit să o treacă s-o dea şi s-o statornicească în mîinile zisului domn episcop — potrivit întocmirii şi cuprinsului scrisorii voastre sus-zise — împreună cu moşiile Laz şi Rachiş, ce ţin cu temei îndreptăţit de sus-zisul domn episcop, şi pe lîngă acestea moşiile numite Heyud, Aţintiş şi Nandra, ce-1 privesc pe ades pomenitul domn episcop în temeiul zălogirii şi pe care acel domn Andrei episcopul le-a stăpînit îndelung în pace şi fără turburare pe cînd era în viaţă, şi în stă-pînirea cărora rămăsese şi care la moartea acestui domn episcop au fost trecute în grija şi occrotirea înălţimii voastre, şi pe care le-au găsit ţinute fără drept în mîinile lui Petru, fiul lui Mykus, acel Petru, fiul lui Mykus, înfăţişîndu-se el însuşi la zisa moşie Lopadea a pus piedica împotrivirii la trecerea în stăpînire şi lăsarea acestor moşii, oprindu-i pe ei, sub pedeapsa cu moartea şi sub îndatorarea tuturor bunurilor lor, de a pune pe sus-numitul domn episcop, în stăpînirea ziselor moşii, şi l-a oprit cu tot dinadinsul, sub pedeapsa sus-pomenită, pe chibzuitul bărbat, domnul Vincenţiu, canonicul acelei biserici a Transilvaniei şi arhidiacon de Ugocea, ce luă în primire aceste moşii în numele sus-zisului domn episcop, să nu ia cumva în stăpînire sau să între în vreun chip oarecare pe aceste moşii; şi astfel acel Petru s-a împotrivit ca acel domn episcop să între în sus-zisele moşii. Şi, deoarece în sus-zisele scrisori ale luminăţiei voastre se spune lămurit că ei trebuie să dea şi să treacă în stăpînirea acelui domn Do-minic, episcopul, fără a ţine seama de împotrivirea cuiva, toate moşiile şi drepturile de orice fel ale zisei biserici a Transilvaniei, în stăpînirea cărora se aflase acel domn episcop Andrei cît a trăit, de aceea ei, luînd pomenitele moşii numite Lopadea, Laz, Rachiş, Heyud, Aţintiş şi Nandra, în temeiul sus-zisei scrisori a înălţimii voastre, de la acel Petru, fiul lui Mykus, deţinătorul lor, le-au dat şi le-au trecut în stăpînirea adespo-menitului domn episcop şi, în numele acestuia, sus-pomenitului domn Vincenţiu arhidiaconul, ca să le stăpînească cu acel drept cu care se ştie că sînt ale sale, fără a ţine seama de împotrivirea de mai sus. Dat în lunea dinaintea sărbătorii Naşterii fericitului Ioan botezătorul, în anul mai sus arătat. (Pe verso, de altă mină contemporană:) Cu privire la moşiile Lopadea, Laz, Rachiş, Heyud, Aţintiş şi Nandra. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 5, nr. 658, 659. Orig. perg., cu fragmente de pecete ogivală din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 141—142. REGEŞTE: Beke, Erd. kâpt., nr. 659 (cu data greşită). 1 Astfel în orig. 2 10 iunie. 158 1357 iunie 20, (Oradea), Nos, capitulum ecclesie Waradyensis, tenore presencium signifi-camus quibus expedit universis quod nos litteras excellentissimi prin-cipis, domini Lodouici, dei gratia illustris regis Hungarie, recepimus 148 www.dacoromanica.ro sumpmo cum honore hune tenorem continentes: (Urmează actul lui Ludovic, regele Ungariei, din 24 aprilie 1357, nr. 114). Nos igitur, mandatis eiusdem domini noştri regis obedire cupientes, ut tenemur, unacum pre-nominato Leukus de Hedruhfaya, homine ipsius, discretum virum ma-gistrum Turul presbiterum, rectorem altaris sancte cruciş, transmisimus ad predicta mandata prefati domini noştri regis fideliter exsequenda. Qui demum, ad nos reversi et per nos requisiti, nobis concorditer re-tulerunt quod ipsi, in dictis partibus Transiluanis undique procedendo, ab omnibus nobilibus, Siculis et Saxonibus, aliisque cuiusvis status et condicionis hominibus eiusdem partis, in tribus congregacionibus universităţi nobilium, Siculorum et Saxonum, diete partis Transiluane, Torde, in Odwarhel1 et in Cybinio, diversis in terminis, pro quibusdam negociis eorundem arduis proclamative celebratis, facta diligenţi inqui-sicione, palam et occulte, communiter et sigillatim2 tăiem de premissis comperissent veritatem, quod predictum castrum Zenthmyhalkwe voca-tum intra metas possessionum eiusdem capituli ecclesie Transiluane si-tum foret, ex eoque semper et ab antiquo, cuius memoria non exstaret, ad eandem ecclesiam et per consequens ad capitulum eiusdem ecclesie pertinuisset et nune deberet pertinere; quod quidem castrum olim idem dominus Andreas episcopus eiusdemque pie recordacionis predecessores indebite occupassent ut detinuissent occupatum, eodemque domino Andrea episcopo, sicut deo placuit, migrante ab hac vita, idem dominus Andreas woyuoda, iura impetendo ecclesiastica, iam dictum castrum mânu occupativa usurpando, oppressa equitate, se in ipsum castrum intromittere veritus non fuisset, in detrimentum ipsius capituli ecclesie Transiluane non modicum et iacturam. Et hec omnia premissa memoraţi nobiles, Siculi et Saxones, aliarumque condicionum homines, a quibus investigatum fuisset, ad fidei eorum constanciam deo debitam fidelita-temque eorum, regie maiestati sueque sacre corone regie3 conservandam, uniformiter affirmassent. Datum feria tercia proxima ante festum Nativitatis beati Johannis baptiste, anno supradicto. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că noi am primit cu cea mai mare cinste scrisoarea preaînălţatului principe domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu măritul rege al Ungariei, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 24 aprilie 1357, nr. 114). Drept aceea noi, dorind să ascultăm, după cum sîntem datori, de poruncile domnului nostru, regele, am trimis, împreună cu sus-numitul Leukus de Idrifaia, omul său, pe chibzuitul bărbat magistrul Turul, preotul slujitor al altarului sfintei cruci, pentru împlinirea întocmai a sus-ziselor porunci ale sus-pomenitului domn al nostru, regele. Aceştia, întoreîndu-se apoi la noi şi fiind întrebaţi de noi, ne-au spus într-un glas, că mergînd ei pretutindeni în zisele părţi ale Transilvaniei, şi făcînd o cercetare stăruitoare şi pe faţă şi într-ascuns şi dimpreună şi în parte, la toţi nobilii, secuii şi saşii şi la alţi oameni de orice stare şi seamă din aceste părţi, la trei adunări ţinute cu obştea nobililor, a secuilor şi a saşilor din zisele părţi ale Transilvaniei, cu vestire obştească, la felurite soroace, la Turda, Odorhei şi Sibiu, pentru nişte tre- 149 www.dacoromanica.ro buri însemnate ale lor, ei au aflat adevărul acesta cu privire la cele de mai sus: anume că sus-zisa cetate numită Piatra Sfîntului Mihai e aşezată între hotarele moşiilor acestui capitlu al bisericii Transilvaniei, şi că de aceea dintotdeauna şi din vechime, de cînd s-a pierdut amintirea, a ţinut de această biserică, şi deci de capitlul acestei biserici trebuie să ţină şi acum; şi că această cetate au cotropit-o odinioară fără drept acel domn Andrei episcopul şi înaintaşii săi de bună pomenire, şi au ţinut-o cotropită; iar la sărvîrşirea din viaţa aceasta, după voia lui Dumnezeu, a acelui domn Andrei episcopul, domnul Andrei voievodul, lovind în drepturile bisericeşti s-a înstăpînit cu de la sine putere asupra sus-zisei cetăţi călcînd în picioare dreptatea şi nu s-a înfricoşat să intre în această cetate spre vătămarea şi paguba nu mică a acestui capitlu al bisericii Transilvaniei. Şi toate acestea de mai sus le-au mărturisit în acelaşi fel pomeniţii nobili, secuii şi saşii şi oamenii de altă stare la care s-a făcut întrebare, pe statornicia credinţei datorate lui Dumnezeu şi pe supunerea ce trebuie s-o păstreze ei maiestăţii regeşti şi sfintei sale coroane. Dat în marţea dinaintea sărbătorii Naşterii fericitului Ioan botezătorul, în anul sus-zis. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 140, 141, 142 şi lă-diţa 2, nr. 265, 266. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. perg., cu urme de pecete ogivală aplicată pe verso. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 17 mai 1434. EDIŢII: Szeredai, Notitia, 45 (fragm.); Ub., II, p. 142—143. REGEŞTE: Szeredai, Notitia, 47; Beke, Erd. kâpt., nr. 142, 265, 266; Transilvania, 1871, p. 216; Fejer, IX, 2, p. 604; Szekely okL, I, p. 64; Hurmuzaki— Densuşianu, I, 2, p. 45. 1 In varianta folosită în Ub.: Oduarhel. 2 Corect: singillatim. s Lipseşte în varianta folosită de Ub. 159 (1357) iunie 21, Sîntimbru. Amicis suis reverendis, religioso conventui ecclesie beate virginis de Clusmunustra, Dominicus, vicewoyuoda Transsilvanus, amicitiam pa-ratam debito cum honore. Noverit amiciţia vestre reverentie litteras magnifici viri, domini Andree, woyuode Transsilvani et comitis de Zo-nuk, domini noştri, nos recepisse reverenter in hec verba: (Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 2 iunie 1357, nr. 155). Unde, licet nos dictam possessionem Mykus nostra et regni procerum nobiscum iudicantibus1 diffinitiva sententia per probos homines, in vestri hominis testimonio1 2 presentia, estimări et ad octavas festi Nativitiatis sancti Jo-hannis baptiste nune venturas, seriem ipsius possessionarie estimationis nobis in vestris litteris reportari mandaverimus, tamen quia mandatis ipsius domini noştri woyuode et preceptis obedire tenemur seu obtem-perare, cum3 vulgariter dicetur maiora festa excedere dinoscantur minora, ideo vestram amicitiam presentibus requirimus diligenter quatenus dictam possessionariam estimationem ad ipsius domini noştri woyuode con-gregationem generalem prorogetis, absque utriusque partis gravamine 150 www.dacoromanica.ro et ‘honore aliquali. Datum in Sancto Emerico, feria quarta proxima ante pr'edictum festum Nativitatis beati Johannis baptiste, anno supradicto. Prietenilor săi vrednici de cinstire, cucernicului convent al bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Să afle prietenia cinstirii voastre că am primit cu cinste scrisoarea măritului bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, stăpînul nostru, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 2 iunie 13 57, nr. 155). Drept aceea noi, deşi poruncisem potrivit hotărîrii nestrămutate a noastră şi a fruntaşilor ţării care au judecat împreună cu noi ca zisa moş(ie Micuş să fie preţuită de nişte oameni cinstiţi de faţă cu omul vostru de mărturie şi ca pînă la octavele acum viitoare ale sărbătorii Naşterii sfîntului Ioan botezătorul4 să ni se dea seamă prin scrisoarea voastră, despre felul cum s-a desfăşurat acea preţuire a moşiei, totuşi, deoarece sîntem datori să ascultăm şi să ne supunem poruncilor şi însărcinărilor acelui stăpîn al nostru, voievodul, căci, după cum se spune în popor, sărbătorile mari, se ştie, că întrec pe cele mici; de aceea, prin cele de faţă, rugăm cu stăruinţă prietenia voastră să amînaţi zisa preţuire a moşiei pînă la adunarea obştească a domnului nostru, voievodul, fără vreo încărcare sau împovărare pentru nici una dintre părţi. Dat la Sîntimbru, în miercurea dinaintea sus-zisei sărbători a Naşterii fericitului Ioan botezătorul* în anul mai sus-zis. Arh. Stat. CIuj-Napoca, arh. fam. Wass, fasc. XXXVIII, nr. 27. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mânăştur din 26 iunie 1357, nr. 160. 1 2 3 4 1 Corect: iudicantium. 2 Astfel în orig. 3 De la cum ... dinoscantur, sintaxa defectuoasă. 4 1 iulie. 160 (1357) iunie 26, (Cluj-Mănăştur). Nobili et honesto viro Dominico, vicewoyvode Transsilvano, con-ventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, orationes in domino. Noveritis nos litteras vestre nobilitatis recepisse, honore quo decuit, in hec verba: (Urmează actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 21 iunie 1357, Sîntimbru, nr. 159). Nos, igitur, vestris petitionibus annuentes, ut tenemur, iuxta deli-berationem domini vestri et vestram, ipsam estimationem super facto possessionis Mykus vocate ad primam et futuram congregationem domini vestri Andree, woyuode Transsilvani et comitis de Zonuk, absque aliquo gravamine seu honere partis utriusque, duximus prorogandam. Datum secunda feria proxima post festum beati Johannis baptiste predictum, annis ab Incarnationis domini prenotatis. (Pe verso:) Nobili viro Dominico, vicewoyvode Transsilvano, pro nobili viro, magistro Thoma Rupho, castellano de Chychou, super facto 151 www.dacoromanica.ro estimationis possessionis Mykus vocate, ad primam et futuram congre-gationem domini woyvode Transsilvani et comitis de Zonuk celebran-dem, prorogatoria. Nobilului şi cinstitului bărbat Dominic, vicevoievodului Transilvaniei, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, rugăciuni întru domnul. Aflaţi că am primit, cu cinstea cuvenită, scrisoarea nobleţei voastre, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, din 21 iunie 1357, nr. 159). Drept aceea noi, plecîndu-ne precum sîntem datori, cererilor voastre, am găsit cu cale, potrivit hotărîrii domnului vostru şi a voastră, să amînăm acea preţuire privitoare la moşia numită Micuş, la cea dinţii adunare obştească viitoare a domnului vostru Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, fără vreo încărcare sau împovărare a vreuneia dintre părţi. Dat în lunea de după sărbătoarea sus-zisă a fericitului Ioan botezătorul, în anul de la întruparea domnului mai sus-pomenit. (Pe verso:) Nobilului bărbat Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, pentru nobilul bărbat, magistrul Toma cel Roşu castelanul de Ciceu, cu privire la preţuirea moşiei numite Micuş, scrisoare de amînare pentru cea dintîi adunare obştească viitoare ce se va ţine de către domnul voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Wass, fasc. XXXVIII, nr. 27. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de închidere din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. 161 1357 iulie 1 (Oradea). Nos capitulum ecclesie Waradiensis damus pro memoria, quod cum iuxta continenciam litterarum magnifici viri domini Nicolai de Zeech, iudicis curie regie et comitis de Turuch, diffinitivam sentenciam eiusdem denotancium Ladizlaus, filius Johannis dicti Lengel, tercio se nobilibus in octavis festi Nativitatis beati Johannis baptiste proxime preteriti, contra magistrum Thomam, filium Nicolai de Wasary, super eo quod ipse, feria quarta proxima post festum beati Michaelis archangeli, cuius nune quarta preterit revolucio annualis, ad possessionem eiusdem magistri Thome Tarcha vocatam veniendo, sex boves iobagionum eiusdem de eadem potencialiter non abstulerit et eidem sex marcarum dampna non intulerit et quod in totali accione et acquisicione eiusdem magistri Thome in eisdem litteris iudicis curie regie contente innocens sit1 peni-tus et immunis, coram nobis sacramentum prestare debuisset. Ipso ter-mino occurrente, annotatus Ladislaus, filius Johannis, presente et audiente Thome, filio Lorandi, legitimo procuratore eiusdem magistri Thome, qui pro ipso ad exigendum ipsum iuramentum, cum sufficientibus litteris procuratoriis honorabilis capituli ecclesie Strigoniensis, comparuit coram nobis suum deposuit iuramentum ut debebat. Super quo eundem me-moratus Thomas nomine procuratorio presencium testimonium reddidit 152 www.dacoromanica.ro pe Omnia expeditum. Datum in termino supradicto, anno domini M° CCC® quinquagesimo septimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro Ladislao, filio Johannis dicti Len-gel contra magistrum Thomam, filium Nicolai de Wasary, super iura-mentali deposicione, expeditoria. Noi, capitlul bisericii de Oradea, dăm de ştire că, potrivit cuprinsului scrisorii măritului bărbat, domnul Nicolae de Zeech, judele curţii regeşti şi comite de Turuch, scrisoare care arată hotărîrea lui nestrămutată, Ladislau, fiul lui Ioan, zis Lengel a trebuit să depună jurămînt, înaintea noastră împreună cu doi nobili la octavele sărbătorii Naşterii fericitului Ioan Botezătorul1 2, care a trecut nu de mult, împotriva magistrului Toma, fiul lui Nicolae de Wasary,, cu privire la faptul că el în miercurea după sărbătoarea fericitului arhanghel Mihail, acum patru ani3, venind la moşia numită Tarcha a acestui magistru Toma n-a luat cu forţa de pe această moşie şase boi ai iobagilor acestuia şi că nu i-a făcut pagube de şase mărci şi că în întreaga pîră şi dare în judecată a acestui magistru Toma, potrivit scrisorii judelui curţii regeşti, este cu totul nevinovat şi curat. La sosirea sorocului amintitul Ladislau, fiul lui Ioan, fiind de faţă şi fiind ascultat de Toma, fiul lui Lorand, împuternicitul legiuit al acestui magistru Toma, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare a cinstitului capitlu al bisericii de Strigoniu, a depus jurămînt, după cum trebuia. Dat la sorocul pomenit mai sus. {Pe verso, de aceeaşi mină:) Adeverinţă de depunere a jurămîn-tului pentru Ladislau, fiul lui Ioan, zis Lengel împotriva magistrului Toma, fiul lui Nicolae de Wasary. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51 750. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete ogivală, de închidere, aplicată pe verso. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 47, nr. 1 228. 1 Iniţial s-a scris: innocentes sint, corectat apoi astfel, de aceeaşi mină. 2 1 iulie. 3 1 octombrie 1354. 162 1357 iulie 2 (die dominico proximo post festum apostolorum Petri et Pauli beatorum), (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte împărţirea unor bunuri de moştenire din comitatele Szabolcs şi Szatmâr (R.P.U.) între Ladislau şi Gheorghe, fiii lui Ioan al lui Briccius de Ba tur. Canonicii: Filip prepo-zitul, Benedict lectorul, Ladislau cantorul, Grigore custodele. Arh. Naţ. Magh., Dl. 31100. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. perg., pecete atîrnată cu şnur de mătase roşie. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 597—599. 153 www.dacoromanica.ro 163 1357 iulie 4. (L)odouicus, dei gratia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallernitanyis et honoris montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus. tam presentibus, quam futuris, presentium notitiam habituris, salutem in omnium salvatore. Regie serenitatis glorie convenit et honori fidelia fi-delium obsequia ubertatis gratia fecundare, promptaque1, eorum animum promptiorem efficere retributionis cum favore. Proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervehire, quod nos, attendentes inviolabilem devotionis et fidei puritatem ma-gistrorum Thome, filii Dyonisii, Thome et Stephani, filiorum suoriim, item Dyonisii et Stephani, filiorum quondam Stephani, ac Ladislai, Dyo-nisii, Mychaelis et Nicolai, filiorum quondam Desew, filii dicti Dyonisii de Losonch, dilectorum et fidelium nostrorum, quam ad nos et ad sacram nostram diadema constanter habere dinoscuntur, considerantes quoque immensa et accepta servitia prefatorum magistrorum Thome, Stephani et Desew, filiorum Dyonisii, que iidem primum quondam excellentissimo principi, domino Karolo, inclito regi Hungarie felicis memorie, genitori nostro karissimo, et tandem nobis, iure successorio regalis diadematis et honoris fastigii culmine decorato, sumpmo cum fidelitatis fervore, lăudabili virtute, nativaque sollicitudine exhibuerunt, que etiam servitia per prefatos filios eorundem nobis exhibuisse cognovimus, exhibere sentimus in presenti et exhibituros pro firmo credimus in futurum, in aliqualem recompensationem ipsorum fidelitatum et servitiorum ut ce-teri hiis exemplati discant sub principe glorioso devotius famulari ac letentur in virtute boni presidentis, licet modicum et exile videatur, que ad presens eisdem facimus, horum respectu, que ipsis impendere inten-dimus temporis in successu, tamen ut votis eorundem aliqualiter annuere valeamus, ad humillimam et devotam supplicationem eorundem univer-sos proventus nostros quinquagesimales de possessionibus et Olachiis ipsorum, in partibus Transsiluanis constitutis et existentibus, in animali-bus et aliis quibuslibet rebus, nostre maiestati provenire debentes, eisdem magistris Thome, filio Dyonisii, Thome et Stephano, filiis suis, item Dyonisio et Stephano, filiis Stephani, filii dicti Dyonisii, necnon Ladis-lao, Dyonisio, Mychaeli et Nicolao, filiis prefati magistri Desew de dicta Losonch, de liberalitate regia et ex gra'.ia speciali perpetuo et irrevoca-biliter ipsis et eorum heredibus duximus relaxandos, mandantes et com-mittentes universis et singulis predictorum proventuum quinquagesima-lium collectoribus et exactoribus, nune constitutis et in futuram consti-tuendis, regio firmo sub edicto, ut eosdem magistrum Thomam et filios suos ac filios prenominatorum Stephani et Desew, filiorum Dyonisii, necnon possessiones Olacos et iobagiones eorum Olacales2 pretextu predictorum proventuum nostrorum quinquagesimalium molestare, aggravare et perturbare nullatenus audeant vel presumpmant, sed eosdem a solu-tione dictorum proventuum nostrorum liberos esse volumus et exemptos, presentis privilegii noştri patrocinio mediante. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentes eisdem concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis et autentici sigilii noştri duplicis munimine robo-ratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris domini Nicolai, dei 154 www.dacoromanica.ro et apostolica gratia archiepiscopi Colocensis, auleque noştri3 cancellarii dilecti et fidelis noştri, anno domini M° CCC° quinquagesimo septimo, quarto nonas mensis Juiii, regni autem noştri anno sexto decimo. Vene-rabilibus patribus dominis Nicolao Strigoniensi, locique eiusdem comitis perpetui et Vglino Spalatensi archiepiscopis; Nicolao Agriensis4, De-metrio Waradyensis, Dominico electo confirmato Transiluano, Nicolao Quinqueecclesiensis, Stephano Zagrabiensis, Johanne Wesprimiensis, Co-lomano Jauriensis, Thoma Chanadyensis, Michaele Wachyensis, Petro Boznensis, fratribus Thoma Sirimiensis, Stephano Nitriensis, et Blasio Thyniniensis ecclesiarum episcopis, ecclesias dei felieiter gubernantibus; mag'nificis baronibus Nicolao Konth, palatino et iudice Comanorum, Andrea woyuoda Transsiluano et comite de Zonuk, Chyko, magistro thavar-nicorum nostrorum, comite Nicolao de Zeech, iudice curie nostre, Nicolao, bano de Machow, Leustachio, totius Sclavonie banatum tenente, comite Simigiensi, Tholnensi et Albensi, Leukus, dapiferorum et pincernarum, Dionisio, agazonum et Thoma, ianitorum nostrorum magistris et Simone, filio Maurichii, comite Posoniensi, aliisque quampluribus comitatus regni noştri tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al Muntelui Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă cit şi celor viitori, care vor avea ştire despre cele de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Se cade cinstei şi slavei luminăţiei regeşti să răsplătească cu darul îmbelşugării credincioasele slujbe ale celor credincioşi şi prin bunăvoinţa răsplătirii să însufleţească cu şi mai multă rîvnă cugetele lor pline de rîvnă. Drept aceea, prin cuprinsul acestora, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, că noi luînd aminte la neclintita credinţă şi nedezminţita supunere a magiştrilor Toma, fiul lui Dionisie, a lui Toma şi Ştefan, fiii săi, de asemenea a lui Dionisie şi Ştefan, fiii răposatului magistru Ştefan, precum şi a lui Ladislau, Dionisie, Mihail şi Nicolae, fiii răposatului De-sideriu, fiul zisului Dionisie de Losonch, iubiţii şi credincioşii noştri, pe care se ştie că au avut-o neîncetat faţă de noi şi faţă de sfînta noastră coroană, luînd seamă totodată la nemăsuratele şi binevenitele slujbe ale sus-zişilor magiştri Toma, Ştefan şi Desideriu, fiii lui Dionisie, pe care ni le-au făcut şi adus cu cea mai arzătoare credinţă, cu o bărbăţie vrednică de laudă şi o rîvnă înnăscută; mai întîi răposatului şi preamă-ritului principe domnul Carol, strălucitul rege al Ungariei de fericită pomenire, părintele nostru preaiubit, şi apoi nouă, cînd, în temeiul dreptului de moştenire, am fost împodobit cu coroana regească şi înălţat la locul de slavă, slujbe ce ştiu că ne-au fost aduse nouă de către sus-zişii fii ai acelora, ce vedem că ni le aduc şi în clipa de faţă şi ce credem cu tărie că ni le vor aduce şi în viitor — ca o oarecare răsplată a slujbelor şi dovezilor lor de credinţă (şi) pentru ca şi alţii, luîndu-i drept pildă, să înveţe a sluji mai cu credinţă sub un principe vestit şi să se bucure de destoinicia unui cîrmuitor bun, deşi cele ce facem pentru ei acum, par neînsemnate şi mărunte faţă de cele ce avem de gînd să facem pentru dînşii cu timpul, totuşi ca să putem să le încuviinţăm oareşicum 155 www.dacoromanica.ro rugăminţile lor — la preasmerita şi plecata lor rugăminte am hotărît, din dărnicie regească şi printr-o osebită milostivire să-i scutim pe veci şi nestrămutat pe acei magiştri Toma, fiul lui Dionisie, pe fiii săi Toma şi Ştefan, de asemenea pe Dionisie şi Ştefan, fiii lui Ştefan, fiul pomenitului Dionisie, precum şi pe Ladislau, Dionisie, Mihail şi Nicolae, fiii sus-zisului magistru Desideriu tot de Losonch, şi pe moştenitorii lor de toate veniturile noastre din darea cincizecimii care trebuie să ne vină maiestăţii noastre din dobitoace şi din orice alte lucruri de pe moşiile (lor) şi de la românii lor, aşezaţi şi aflători în părţile Transilvaniei. Poruncim şi hotărîm prin straşnică poruncă regească tuturor şi fiecăruia dintre strîngătorii şi colectorii sus-ziselor noastre venituri din darea cincizecimii, aflaţi acum (în slujbă) sau care vor fi în viitor, ca să nu îndrăznească ori să cuteze nicidecum să supere, să împovăreze şi să tui’bure pe acel magistru Toma şi pe fiii săi, precum şi pe fiii sus-numiţilor Ştefan şi Desideriu, fiii lui Dionisie, sau moşiile lor româneşti şi iobagii (lor) români, sub cuvîntul sus-ziselor noastre venituri din darea cincizecimii, ci voim ca ei să fie slobozi şi scutiţi de plata pomenitelor noastre venituri, prin ocrotirea privilegiului nostru de faţă. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru le-am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre duble, atîrnate şi adevărate. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte domnul Nicolae, din mila lui Dumnezeu şi din cea apostolică arhiepiscop de Calocea şi cancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte, în a patra zi înainte de nonele lunii iulie, iar în anul domniei noastre al şaisprezecelea. Venerabilii părinţi, domnii Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al acestui loc, şi Ugolin, arhiepiscopul de Spalato; Nicolae, episcopul de Agria, Dumitru de Oradea, Dominic, întărit (ca episcop) ales al Transilvaniei, Nicolae de Pecs, Ştefan de Zagreb, Ioan de Vesprim, Coloman de Gyor, Toma de Cenad, Mihail de Vaţ, Petru al Bosniei, fraţii Toma al Sirmiu-lui, Ştefan de Nitra şi Blasiu de Knin, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; iar măriţii baroni: Nicolae Konth, palatinul şi judele cumanilor, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, Chyko, marele nostru vistier, corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii noastre, Nicolae, banul de Ma2va, Leustachie, purtătorul băniei întregii Slavonii (şi) comite de Somogy, Tolna şi Alba, Leukus, marele nostru stolnic şi paharnic, Dionisie, marele nostru comis şi Toma, marele nostru uşier şi Simion, fiul lui Mauriţiu, corniţele de Pojon, precum şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Arh. fam. Erdody din Hlohovec (R.S.C.), lădiţa 98, fasc. 2, nr. 6. Orig. perg., cu pecete atîmată cu şnur de mătase albastră. EDIŢII: Bănffy, I, p. 212—214. 1 2 * 4 1 Astfel în orig., corect: promptwmque. 2 Corect: possessiones Olacales et iobagiones eorum Olacos. * Astfel în textul latin publicat, corect: nostre. 4 In textul latin publicat, greşit: Agriensi etc. 156 www.dacoromanica.ro 164 1357 iulie 21. Lodovicus dei grada Hungarie, Dalmade, Croade, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallernitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, pre-sentibus pariter et futuris, presendum notidam habituris, salutem in sa-lutis largitore. Regiam decet excellendam suorum fidelium legittimas preces fa-vorabiliter exaudire ipsorumque fidelitatibus recensitis, iustis eorum pe-tidonibus fadlem prebere consensum, in hiis predpue, que suorum sub-ditorum comodis1 videntur utiliter convenire. Proinde ad universorum notidam harum serie volumus pervenire, quod magistri Johannes et Stephanus, filii condam magistri Pethew dicti Adaas, ad nostre sereni-tatis accedentes presenciam, exhibuerunt nobis quedam duo privilegia capitul! ecdesie Chanadyensis, unum super empcione cuiusdam possessionis Ozeleus vocate, iuxta fluvium Morus in comitatu Chanadyensi existentis confectum; aliud Vero super adhibicione consensus magnifici viri Andree, woyuode Transiluani2 et magistri Nicolai, patris3 sui, super facto quarum-dam duarum possessionum Zeuleus et Zenthmiclos vocatarum in eodem comitatu existencium, nobili domine, Margaretha vocate, nomine ipsorum matri4, videlicet eorundem magistrorum Johannis et Stephani facta eraa-natum tenorum infrascriptorum, supplicantes nostro culmini humiliter et devote, prece subiectiva, ut eadem privilegia ipsius capituli Chanadyensis acceptare, approbare et ratificare, nostroque pro eisdem et eorum posteris dignaremur privilegio confirmare. Quarum unius tenor ta-lis est: (Urmează actul capitlului bisericii din Cenad din 16 decembrie 1355; DRH—C, veac XIV, voi. X, nr. 362). Alterius vero tenor nosscitur esse talis: (Urmează actul capitlului bisericii din Cenad, din 12 mai 1356, nr. 19). Nos, iustis et iuri consonis supplicadonibus prefatorum magistrorum Johannis et Stephani, filiorum Pethew, fidelium nostrorum, nostre maiestati humiliter porrectis per eosdem, regia pietate înclinaţi, fidelita-tibusque et serviciis eorundem, quibus iidem, — in quibuslibet nostris et regni noştri negociis prosperis pariter et adversis, cum sumpme fideli-tatis fervore et strennua2 virtute nostre serenitati exhibitis et inpen-sis2, — studuerunt complacere, in noştri memoriam reductis, volentes eorum laudedignis meritis regio palisper occurrere cum favore, pretactas litteras dicti capituli Chanadyensis, ipsas omni suspicione carentes, pre-sentibus de verbo ad verbum insertas quo ad omnes sui continencias et clausulas acceptamus, ratificamus et prout dicta vendicio et empcio possessionaria in predictis litteris ipsius capituli expressa, rite et racio-nabiliter fieri potuit, de plenititudine regie potestatis pro eisdem magis-tris Johanne et Stephano ac eorum heredibus et posteritatibus universis, perpetue confirmamus presentis privilegii noştri patrocinio mediante, sal-vis iuribus alienis. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam pre-sentes eisdem concessimus litteras nostras privilegiales pendentis et autentici sigilii noştri dupplicis munimine roboratas. Datum per manus venerablis in Christo patris domini Nicolai, dei et apostolica gracia archyepiscopi Colocensis, auleque nostre cancellarii, 157 www.dacoromanica.ro dilecti et fidelis noştri. Anno domini M° CCC0 quinquagesimo septimo, duodecimo Kalendas mensis augusti, regni autem noştri anno sextode-cimo. Venerabilibus patribus dominis: Nicolao Strigoniensi, locique eius-dem comite perpetuo, et Vglino2, Spalatensi archyepiscopis; Nicolao Agriensi, Demetrio Waradyensi, Dominico, electo confirmato Transsi-luano, Nicolao Quinqueecclesiensi, Stephano Zagrabiensi, Johanne Wes-primiensi, Colomanno Jauriensi, Thoma Chanadyensi, Mychaele Wa-chyensi, Petro Boznensi, fratribus Thoma Sirimiensi2, Stephano Nitriensi et Blasio Theneniensi2 ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter guber-nantibus. Magnificis baronibus: Nicolao Konth, palatino et iudice Coma-norum, Andrea, woyuoda Transsiluano et comite de Zonuk, Chyko, magistre Thauarnicorum nostrorum, comite Nicolao de Zeech, iudice curie nostre, Nicolao, bano de Machow, Leustachio, tocius Sclauonie Banatum tenente comite Simigiensi, Tholnensi et Albensi, Leukus dapiferorum et pincernarum, Dyonisio agazonum, Thoma janitorum nostrorum ma-gistris et Symone, filio Maurici8 comite Posoniensi, aliisque quampluribus comitatus regni noştri tenentibus et honores. (Pe verso de o mină din anii 1500—1520:) Confirmacio super pos-sessionibus Ozewleus et Zenthmyklos in comitatu Chanadiensi domini Lodouicy regis. (Pe verso de o mină din veacul al XVll-lea:) Confirmationales emp-tionalium et consensus Wayuodualis super possessionibus Oszelws, Szolos et Szenth Miklos in comitatu Chanadiensi existentibus habitis per Lu-douicum regem Joanii et Stephano Pettheo in anno 1357 facte. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Muntele Sant’Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, celor de acum, ca şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Se cuvine ca înălţimea regească să asculte cu bunăvoinţă legiuitele rugăminţi ale credincioşilor săi şi, ţinînd seama de faptele lor de credinţă, să-şi dea încuviinţarea, fără greutate, mai ales pentru acele lucruri, care se văd a fi spre folosul supuşilor săi. Drept aceea voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că magiştrii Ioan şi Ştefan, fiii răposatului magistru Pethew, zis Adaas, venind în faţa luminăţiei noastre, ne-au arătat două privilegii ale capitlului bisericii de Cenad, unul întocmit cu privire la cumpărarea unei moşii, numită Ozeuleus, aflătoare lingă rîul Mureş, în comitatul Cenad, iar altul dat cu privire la primirea încuviinţării măritului bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei şi a magistrului Nicolae, fratele său, cu privire la două moşii, numite Zeuleus şi Zenthmiclos aflătoare în acelaşi comitat, făcute pe seama nobilei doamne numită Margareta, mamei lor, adică a acestor magiştri Ioan şi Ştefan, avînd cuprinsul mai jos scris, rugind înălţimea noastră cu smerenie şi credinţă şi cu plecate rugăciuni ca să primim, să încuviinţăm şi să consfinţim aceste privilegii ale acestui capitlu de Cenad şi să binevoim a le întări printr-un privilegiu al nostru pentru aceştia şi pentru urmaşii lor. Cuprinsul unuia dintre aceste privilegii este acesta: (Urmează actul capitlului bisericii din Cenad din 16 decembrie 1355, DRH—C, veac. XIV, voi. X, nr. 392). 158 www.dacoromanica.ro Iar cuprinsul celuilalt privilegiu se cunoaşte a fi acesta: {Urmează actul capitlului bisericii din Cenad, din 12 mai 1356, nr. 19). Noi, (aşadar) aducîndu-ne aminte de rugăminţile îndreptăţite şi potrivite cu legea, ale pomeniţilor magiştri Ioan şi Ştefan, fiii lui Pethew, credincioşii noştri, înfăţişate cu smerenie de către aceştia maiestăţii noastre, îmboldiţi de evlavie regească de faptele de credinţă şi slujbele acestora, făcute şi consacrate luminăţiei noastre, cu căldura credinţei celei mai mari şi cu neobosită vrednicie, prin care aceştia s-au străduit să ne fie îndatoraţi în orice treburi ale noastre şi ale regatului nostru, fericite ca şi potrivnice, voind să răsplătim, cît de repede, cu răsplata regească meritele vrednice de laudă ale acestora, primim, încuviinţăm şi întărim sus-zisele scrisori ale amintitului capitlu de Cenad, lipsite de orice bănuială, trecute în scrisoarea de faţă din cuvSnt în cuvînt, cu tot cuprinsul şi clauzele lor, şi din plinătatea puterii regeşti, prin mijlocirea privilegiului nostru de “faţă, fără a vătăma drepturile altora, întărim pe veci pentru aceşti magiştri Joan şi Ştefan şi pentru moştenitorii şi toţi urmaşii, aşa cum a putut fi făcută, după rînduială şi cu judecată, zisa vînzare şi cumpărare, lămurită în suspomenita scrisoare a acestui capitlu. Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea privile-gială de faţă, întărită cu puterea autenticii noastre peceţi duble atîrnate. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae din milostivirea lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic arhiepiscop de Calo-cea, credinciosul nostru iubit, cancelarul curţii noastre. în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte, în ziua a douăsprezecea 'a calen-delor lunii august, iar al domniei noastre în al şaisprezecelea. Fiind de faţă venerabilii părinţi şi domni arhiepiscopii Nicolae de Strigoniu, comite perpetuu în acelaşi loc, şi Ugolin de Spalato; episcopii Nicolae de Agria, Dumitru de Oradea, Dominic, ales şi confirmat al Transilvaniei, Nicolae de Pecs, Ştefan de Zagreb, Ioan de Vesprim, Coloman de Gyor, Toma de Cenad, Mihail de Vaţ, Petru al Bosniei, Toma de Sirmiu, fraţii episcopi ai bisericilor Ştefan de Nitra şi Blasiu de Knin, cîrmuind între fericire bisericile lui Dumnezeu; măriţii baroni: Nicolae Konth, palatin şi jude al cumanilor, Andrei, voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, Chyko, marele nostru vistier, corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii noastre, Nicolae, ban de Macva, Leustachie, ţinînd banatul în-tregei Slavonii, comite de Somogy, Tolna şi Alba, Leukus, marele nostru stolnic şi paharnic, Dionisie, marele nostru comis, Toma, marele nostru uşier şi Simion, fiul lui Mauriciu, comite de Pojon, şi alţii foarte mulţi, care ţin comitatele şi dregătoriile regatului nostru. (Pe verso de o mină din anii 1500—1520:) întărire a domnului rege Ludovic cu privire la moşiile Ozeleus şi Sînnicolaul Mare din comitatul Cenad. (Pe verso de o mină din veacul al XVII-lea:) Scrisoare de întărire a cumpărătorilor şi a încuviinţării voievodale cu privire la moşiile Ozeleus, Zeleus şi Sînnicolaul Mare, aflătoare în comitatul Cenad, date de către regele Ludovic lui Ioan şi Ştefan Peteu, întocmită în anul o mie trei sute cincizeci şi şapte. 159 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 643. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. perg., cu fragmente de pecete atîrnată de mătase de culoare închisă. Documentul este prevăzut cu clauza de confirmare a lui Ludovic I, din 18 iunie 1364. REGEŞTE: Fejer, IX, 2, p. 597—598. 1 Corect: commodis. 2 Astfel în orig. * Corect: fratris, cf. doc. nr. 19. 4 Corect: matris. 5 Corect: approbamus. 165 1357 iulie 25, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradiensis, tenore presenciqm significa-mus quibus expedit universis quod, accedentes ad nostram presenciam magister Mychael, filius Mychaelis de Eghazaskereky, ab una parte, ex altera vero Michael et Nicolaus, filii Pousa de alia Kereky, dixerunt et coram nobis viva voce sunt confessi, quod ipsi proprio iure posses-sionario propriis finibus contenţi in perpetuum gaudere mollientes, ne eorum successores terminos antiquos transgredientes habitis abutendo manus suas ad alia extendant, intuitu proximitatis propter bonum pacis ordinantibus multis probis et nobilibus viris specialiterque Stephano, Andrea et Dominico, filiis Beke de Olazy, Johanne, filio Serephel de Kenez, Jacobo, filio Mychaelis de Zenthkyral, et Lucassio, filio Stephani de Gyapol, predictas possessiones eorum, novis metis erectis et veteribus approbatis, reambulando ab invicem separando, limitassent; nam primo incipiendo ab oriente prope tres metas capitales distingentes inter eas-dem possessiones Kereky et Kereky ac Azonwasara vocatas, eisdem in-tactis unam metam terream de novo erexissent; inde, versus plagam oc-cidentalem procedentes, inter terras arabiles, metam terream confodis-sent; deinde, ad eandem partem in parva distancia penes quandam viam, que ducit de predicta Kereky eorundem filiorum Pousa in villam Azonwasara ab oriente, metam terream sublevassent; exhinc, transseundo1 eadem viam versus occidentem, descendentes, ad quoddam eer, iuxta ipsum ab oriente, metam terream erexissent; hinc, ut eedem partes asse-runt, idem cursus metarum cădit in ipsum eer, quod est inter ipsos assig-natum pro meta, et per idem eer, procedit paululum ad meridiem versus possessionem eorundem iiliorum Pousa predictam et reflectitur ad occidentem; et per predictum eer quod est situm inter ipsas possessiones dic-tarum parcium transsit1 iuxta quandam terram Teklaegetew vocatam, et currens modicum exiliit ab eodem eer versus occidentem, ubi, iuxta idem eer, meta terrea existit de novo sublevata; adhuc, ad eundem occidentem transeuntes, iuxta quandam metam antiquam, aliam de novo erexissent, inde ulterius ad ipsam partem, inter terras arabiles, metam novam con-fodissent, ad ultimum, ad duas metas antiquas, iuxta Nageer positas per-venissent, et easdem approbantes, super ipsis contenţi extitissent; hiis igitur metis, modo premisso, renovatis et erectis, eedem partes omnem terram, que inter easdem duas metas veteres proxime et ultimo2 dictas, ac metas finales earundem possessionum adiaceret et que nondum esset limitata, item silvam eorum in facie earundem possessionum habitam sibi 160 www.dacoromanica.ro invicem uti commisissent et possidere, eo modo quo a tempore patris ipsorum possesse fuissent et commiserunt coram nobis, adicientes ut cum eandem terram illimitatam per novarum metarum erecciones duxerint separandam, nos eisdem partibus coram nobis comparentibus presentibus-que litteris nostris productis et presentatis, super eisdem metis de novo erigendis, sicuti gestum fuerit, nostras litteras emanări faciendo, eisdem concedere deberemus, universas eciam litteras super facto earundem pos-sessionum Eghazaskereky et alia Kereky a tempore patris eorum usque-modo confectas, ipse partes pronunciarunt frivolas et inanes, ac penitus viribus carituras exhibitoribusque earundem prorsus nocituras. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem, presentes concessimus litteras nostras patentes apposicione sigilii noştri autentici communitas. Datum in festo beati Jacobi apostoli, anno domini Millesimo CCCm0 quinquagesimo septimo. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se înaintea noastră magistrul Mihail, fiul lui Mihail de Eghazaskereky pe de o parte, iar pe de alta Mihail şi Nicolae, fiii lui Pousa de celălalt Cherechiu, au spus şi au mărturisit prin viu grai în faţa noastră că (fiind) mulţumiţi cu hotarele lor, şi rîvnind să se bucure necurmat de dreptul lor de stăpî-nire pentru ca nu cumva urmaşii lor, încâlcind vechile hotare şi folosind mai mult decît este al lor, să-şi întindă mîinile asupra unor (bunuri) străine, ei pentru binele păcii, (şi) de dragul rudeniei, prin mijlocirea multor bărbaţi cinstiţi şi nobili, şi mai cu seamă a lui Ştefan, Andrei şi Dominic, fiii lui Beke de Olosig, Ioan, fiul lui Serephel de Cheniz, Iacob, fiul lui Mihail de Sîncraiu, şi Luca, fiul lui Ştefan de Deapoi, au hotărnicit din nou şi au despărţit unele de altele zisele lor moşii, ridicînd semne noi de hotar şi întărindu-le pe cele vechi. Şi anume, mai întîi începînd de la răsărit, lingă cele trei semne de hotar de frunte, care despart între ele acele moşii numite Kereky şi Cherechiu precum şi Tîrguşor, şi pe care le-au lăsat neatinse, au ridicat din nou o movilă de hotar; de aici, înaintînd spre apus, printre pămînturile de arătură, au săpat o movilă fie hotar; apoi tot în partea acea, la o mică depărtare, lingă un drum care duce de la sus-numita (moşie) Cherechiu a pomeniţilor fii ai lui Pousa spre satul Tîrguşor, au ridicat dinspre răsărit o movilă de hotar; de aci trecînd acel drum spre apus (şi) coborînd spre un oarecare pîrîu au ridicat lingă acesta dinspre răsărit o movilă de hotar. De aici, după cum spun aceste părţi, mersul semnelor de hotar dă în acel pîrîu, care este luat între dînşii ca hotar, şi prin acel pîrîu înaintează puţintel spre miazăzi, către moşia sus-pomenită a acestor fii ai lui Pousa şi co-teşte spre apus, şi, prin sus-pomenitul pîrîu, care e aşezat între aceste moşii ale ziselor părţi trece pe lîngă un pămînt numit Locul Cărămidăriei şi înaintînd puţin, iese din acel pîrîu spre apus, unde, lîngă acel pîrîu, se află o movilă de hotar nouă ridicată; mergînd apoi tot spre apus, lîngă un semn vechi de hotar, au ridicat alt semn nou; de aci, mai încolo, în aceeaşi parte, au săpat, între pămînturile de arătură, un semn nou de hotar. în cele din urmă au ajuns la două semne vechi puse lîngă Pîrîul Mare şi încuviinţîndu-le, s-au mulţumit cu ele. Aşadar, după ce aceste semne au fost înnoite şi ridicate în felul arătat mai sus, numitele 15 — Documenta Pomaniae Historica — Voi. XI 161 www.dacoromanica.ro părţi şi-au lăsat deopotrivă una alteia şi, în faţa noastră, îşi lasă tot pămîntul care este între cele două semne vechi, pomenite acum la urmă, şi semnele de hotar din capătul acelor moşii, şi care nu fusese încă hotărnicit; şi de asemenea şi pădurea lor aflătoare pe numitele moşii, ca să le folosească şi să le stăpînească în felul în care (acestea) au fost stă-pînite din vremea tatălui lor, adăugind, că atunci, cînd vor găsi cu cale să despartă, prin ridicare de semne noi, acea bucată de pămînt nehotărnicită, noi să fim datori a pune să li se dea părţilor, atunci cînd se vor înfăţişa înaintea noastră şi ne vor aduce şi arăta acest act al nostru, scrisoarea noastră privitoare la ridicarea de semne noi, după cum se va fi isprăvit aceasta; iar toate scrisorile privitoare la numitele moşii Egha-zaskereky şi celălalt Cherechiu, întocmite din vremea tatălui lor şi pînă acum, părţile le-au declarat fără însemnătate, zadarnice şi cu totul lipsite de putere pe viitor şi vătămătoare pentru cei ce le vor înfăţişa (la judecată). Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat această scrisoare a noastră deschisă, întărită prin punerea peceţii noastre adevărate. Dat la sărbătoarea fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Nat. Magh., Dl. 98 723. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul capitlului din Oradea din 5 octombrie 1400. EDIŢII: Kârolyi, I, p. 235—237. * 1 2 1 Astfel în orig. 2 Corect: ultime. 166 1357 iulie 29 (quarto Kalendas Augusti). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte negustorilor de la Praga şi Niirnberg privilegiul acordat lor la 5 mai 1336 de regele Carol Robert. Dominic, episcop de Oradea, Dominic, episcop al Transilvaniei, Toma, episcop de Cenad, Andrei, voievodul Transilvaniei. 1. Arh. Stat. Praga, Arh. oraş Praga. Orig. pcrg., cu pecoto atîrnată, cu şnur de mătase de culoare galbenă, albă şi verde. 2. Arh. oraş Nurnberg. Orig. perg., pecete atîrnată, cu şnur de mătase de culoare galbenă, albă şi verde. Acest exemplar poartă şi confirmarea de către regele Ludovic, din 1364. Actul a fost confirmat şi de regele thadislav al II-lea la 17 noiembrie 1481. EDIŢII: Wenzel, II, p. 482-^84. 167 1357 iulie 29 (quarto Kalendas Augusti). Ludovic I, regele Ungariei, confirmă negustorilor din Praga şi Niirn-berg privilegiile date de regele Carol Robert, în reglementarea negoţului din 6 ianuarie 1336. Dumitru, episcopul de Oradea, Dominic, episcopul de Alba Transilvaniei, Toma, episcopul de Cenad, Andrei, voievodul Transilvaniei. 162 www.dacoromanica.ro Arh. Stat. Praga, Arh. oraş Praga. Orig. perg., cu pecete atîrnată. EDIŢII: Wenzel, II, p. 484—486. 168 1357 iulie 30 (die dominico proximo post festum beati Jacobi), Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte lui Andrei, voievodul Transilvaniei, ca atît el cit şi cei de sub stăpînirea sa să lase şi să părăsească dijmele episcopului şi ale capitlului Transilvaniei şi să nu se amestece în strîngerea lor, iar pentru dijmele culese pînă atunci să dea despăgubiri. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 157. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Rezumat în actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 8 mai 1359, Alba Iulia, nr. 372. EDIŢII: Szeredai, Series, p. 97—98; Fejer, IX,3, p. 132—133; Hurmuzaki— Densuşianu, I. 2, p. 59; Ub., II, p. 165—166. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 157. 169 1357 iulie 30, Vişegrad. Lodovicus, dei gratia rex Hungarie, fideli suo, magnifico viro Andree, woyuode Transsiluano et comiţi de Zonuk, salutem et gratiam. Cum nos castrum Zenthmyhalkuue vocatum honorabilis capi tuli ecclesie Al-bensis Transsiluane, quod quidem castrum, mortuo domino Andrea, epis-copo eiusdem ecclesie, occupaveras, eidem capitulo restituerimus, fidelităţi tue regio edicto precipiendo mandamus quatenus, visis presentibus, predictum castrum cum omnibus ad se pertinentibus eidem capitulo re-stituere et resignare debeas, eo tamen modo, quod idem castrum episco-pus eiusdem ecclesie Transsiluane conservet, possessiones autem et villas ad ipsum pertinentes prefatum capitulum, cum omnibus suis iuribus et pertinentibus, possiderant1 et utantur. Aliud, sicut nostram gratiam of-fendere pertimesscis2, non facturus; presentes tamen reddi volumus pre-sentanti. Datum in Wyssegrad, dominico die proximo post festum beati Iacobi apostoli, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credinciosului său, măritului bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, sănătate şi milostivire. Deoarece noi am înapoiat cinstitului capitlu al bisericii de Alba Transilvaniei cetatea numită Piatra Sfîntul Mihail a acelui capitlu, cetate în care te-ai înstăpânit tu după moartea domnului Andrei, episcopul acelei biserici — îţi punem în vedere şi poruncim credinţei tale, prin poruncă regească ca, la vederea celor de faţă, să înapoiezi şi să laşi sus-pomenita cetate cu toate cele ce ţin de ea, acelui capitlu, în aşa fel totuşi, ca episcopul numitei biserici a Transilvaniei să păstreze acea cetate, iar moşiile şi satele ce ţin de ea, să le stăpînească şi să le folosească pome- 163 www.dacoromanica.ro nitul capitlu, cu toate drepturile şi cele ce ţin de ele. Altfel să nu faci, dacă te temi să jigneşti bunăvoinţa noastră; iar cele de faţă voim să fie înapoiate celui ce le înfăţişează. Dat la Vişegrad, în ziua de duminică după sărbătoarea fericitului Iacob apostolul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 147. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt in actul capitlului din Oradea, din 17 august 1357, nr. 177. EDIŢII: Szeredai, Notitia, 45. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 147. 1 Corect: possideant. 2 Astfel în orig. 170 1357 august 1, Vişegrad. Andreas, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, sincere sibi dilectis Dominico, vicewoyuode, comitibus, vicecomitibus, castellanis et aliis officialibus ac famulis suis in dictis partibus Transsiluanis consti-tutis et existentibus, dileccionem cum salute. Dicit nobis magister La-dislaus, canonicus ecclesie beati1 Michaelis archangeli Transsiluane et archydiaconus de Tylegd, in persona honorabilis capituli ecclesie preno-tate, quod vos iobagiones memoraţi honorabilis capituli, contra liberta-tem diete ecclesie et per consequens ipsius capituli privilegiatam, iudica-retis, vestro iudicatui astare compellentes, iniurias, dampna et perturba-ciones non modicas eisdem inferendo, per quod factum1 2, ut possessiones eiusdem ecclesie in nimias evenirent desolaciones. Quare vestre dileccioni firmis damus in preceptis, quatenus prescriptos iobagiones pretacti capituli iudicare vel vestro astare iudicio compellere, prout eciam aliis lit— teris nostris mediantibus, semel et secundo vobis dimissis, dedimus in mandatis, nullo modo audentes, de iniuriis, dampnis et perturbacionibus prelibatis iobagionibus ipsius capituli, ut dicitur, factis et illatis eisdem omnimodam satisfaccionem impendatis, ymo eosdem a modo et deinceps in ipsorum libertatibus et iuribus conservetis et aliud, sicut nostram indignacionem incurrere pertimesseitis, non facturi. Datum in Wyssegrad, in festo ad vincula beati Petri apostoli, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo. Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, multiubiţilor săi, lui Dominic vicevoievodul, comiţilor, vicecomiţilor, castelanilor şi celorlalţi slujbaşi şi slujitori ai săi, dragoste şi sănătate. Ne spune nouă magistrul Ladislau, canonic al bisericii fericitului arhanghel Mihail din Transilvania şi arhidiacon de Tylegd, în numele cinstitutului capitlu al bisericii sus-amintite, că voi faceţi judecată asupra iobagilor cinstitutului capitlu sus-pomenit, împotriva libertăţii şi privilegiilor zisei biserici şi, prin urmare, a acestui capitlu, silindu-i să stea la judecata voastră, făcîndu-le lor nu puţine vătămări, pagube şi turbu-rări, prin care fapt moşiile acestei biserici au ajuns la foarte mare pustiire. 164 www.dacoromanica.ro De aceea poruncim cu tărie prieteniei voastre, ca după cum v-am pus în vedere prin alte scrisori ale noastre, trimise odată şi a doua oară, să nu îndrăzniţi nicidecum să judecaţi pe sus-zişii iobagi ai sus-numitului capitlu, sau să-i siliţi să stea la judecată în faţa voastră, (ci> să le daţi toată despăgubirea pentru vătămările, pagubele şi turburările făcute şi pricinuite cum ni se spune, sus-amintiţilor iobagi ai acestui capitlu şi chiar să-i păstraţi de acum înainte în libertăţile şi drepturile lor; şi altfel să nu faceţi, dacă vă temeţi să cădeţi sub mînia noastră. Dat în Vişegrad, la sărbătoarea fericitului apostol Petru în lanţuri, fn anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa nr. 1, nr. 148. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 17 august 1357, nr. 176. EDIŢII: Szeredai, Notitia, p. 44—45; Fejer, IX/2, p. 641—642; Ub., II, p. 143. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 148. 1 2 1 Scris deasupra rîndului. 2 Corect: factum est. 171 1357 august 7 (VII. Idus Augusti), Avignon- Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte episcopului de Oradea, abatelui mănăstirii din Petrovaradin din dieceza de Calocea şi decanului bisericii Sf. Agricola din dieceza de Avignon să pună în aplicare hotărîrea papală de restituire a bunurilor bisericeşti înstrăinate de Ladislau, fostul arhiepiscop de Calocea. Arh. Vat., Reg. Vat. 232, p. 370 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Afon. Hist. Hung., II, p. 32. 172 1357 august 11 (III. Idus Augusti), Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea, ţinînd seama de strădaniile şi cheltuielile lui Ludovic, regele Ungariei, pentru alungarea tătarilor de la hotarele Ungariei, pentru luptele cu rutenii şi lituanii şi pentru înfrîngerea ereticilor şi schismaticilor din regatul Serbiei, şi în nădejdea asigurării ajutorului său pentru înfrîngerea duşmanilor bisericii din Italia, îi cedează dijmele veniturilor bisericeşti din Ungaria pe timp de trei ani. Arh. Vat., Reg. Vat. 239, fol. 185—187 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Afon. Hist. Hung. II, p. 33—34, nr. 61. 173 1357 august 11 (III. Idus Augusti), Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte arhiepiscopilor de Calocea şi Strigoniu şi sufraganilor lor, să strîngă şi să achite lui Ludovic, regele Ungariei, dijmele veniturilor bisericeşti cuvenite papei pe timp de trei 165 www.dacoromanica.ro ani, cedate de papă regelui, pentru strădaniile sale în luptele împotriva unor duşmani ai bisericii, precum şi împotriva tătarilor, lituanilor, rutenilor, sîrbilor ereticilor şi schismaticilor de la hotarele Ungariei. Plata trebuie făcută în moneta care circulă în ţară. Arh. Vat., Reg. Vat. 239, fol. 187 v — 189 r. Fotocopie la Inst. de ist. si arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hlrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Hung., II, p. 34—35, nr. 62. 174 1357 august 14 (XIX. Kalendas Septembris), Avignon. Dominic, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocen-ţiu al Vl-lea îngăduinţa ca ruda sa Petru al lui Dionisie să poată depune acasă examenul în legătură cu numirea sa în arhidiaconatul de Ozd. Arh. Vat., Reg. Suppl. 29, fol. 206 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 314—315, nr. 107. 175 1357 august 16, Buda. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis universis, palatino, baronibus, comitibus, castellanis, nobilibus, officialibusque eorun-dem et aliis cuiusvis status, conditionis et preeminentie hominibus, tri-buta tam in terris, quam super aquis a partibus Transiluanis usque pos-sessionem Lochunch habentibus, eorumque tributariis, quibus presentes ostenduntur, salutem et gratiam. Cum magistro Thome, filio Thome, fi-lii Dionisii, aule nostre militi de dicta Lochunch, victualia diversarum rerum in animalibus et aliis necessariis usque dictam possessionem suam pro sustentatione curie sue deferantur, ideo fidelităţi vestre firmo regio sub edicto damus in mandatis, quatenus a victualibus ipsius Thome, filii Thome, per loca tributorum vestrorum de dictis partibus Transilvanis usque predictam suam possessionem presentium testimonio deferendis, cuiuscunque generis vel speciei eadem victualia existant, nullum tribu-tum, nullamque tributariam exactionem seu solutionem petere, recipere et exigere, vel exigi facere presumpmatis, et sicut nos graviter offendere pertimescitis. Secus facere non ausuri in premissis. Datum Bude, secundo die festi Assumptionis beate virginis, anno domini M° CCC° L° septimo. (Sub pecete:) Relatio Petri de Machedonia. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, tuturor credincioşilor săi, palatinului, baronilor, comiţilor, castelanilor, nobililor şi slujbaşilor acestora şi celorlalţi oameni de orice stare, seamă şi treaptă, care ţin vămile atît pe uscat cît şi pe ape (începînd) din părţile Transilvaniei şi pînă la moşia Lucfenec, precum şi vameşilor lor, cărora li se va arăta scrisoarea de faţă, sănătate şi milostivire. 166 www.dacoromanica.ro Deoarece se cară pentru magistrul Toma, fiul lui Toma, fiul lui Dio-nisie, tot de Lucenec, oştean al curţii noastre, pînă la moşia lui, felurite mijloace de trai, în animale şi în altele de care are nevoie pentru întreţinerea curţii sale, drept aceea poruncim prin straşnică poruncă regească credinţei voastre ca să nu îndrăzniţi să cereţi, să luaţi, să pre-tindeţi sau să puneţi să se pretindă în locurile voastre de vamă (înce-pînd) din zisele părţi ale Transilvaniei şi pînă la sus-zisa sa moşie nici o vamă şi nici o dare sau plată de vamă din mijloacele de trai ale acelui Toma, fiul lui Toma, de orice fel sau chip ar fi acele mijloace de trai, care i se vor duce sub mărturia scrisorii de faţă. Altfel să nu îndrăzniţi să faceţi în cele arătate mai sus dacă nu vreţi să ne jigniţi greu. Dat la Buda, în a doua zi a sărbătorii Adormirii fericitei fecioare, în anul o mie trei sute cincizeci şi şapte. {Sub pecete:) Darea de seamă a lui Petru de Macedonia. Arh. fam. Erdody din Hlohovec (R.S.C.), lădiţa 28, fasc. 14, nr. 2. Orig. hîrtie, cu urmele peceţii mari, regale. EDIŢII: Bănffy, I, p. 214—215. 176 1357 august 17, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradiensis, tenore presencium significa-mus quibus expedit universis, quod, accedens ad nostram presenciam vir discretus, magister Ladizlaus, filius quondam Lorandi, woyuode, nostre et Transsiluane ecclesiarum canonicus ac archydiaconus de Tylegd, pro-duxit et exhibuit nobis quasdam litteras patentes magnifici viri domini Andree, woyuode Transsiluani, tenoris infrascripti; formidans easdem per recipientis lemerariam presumpcionem suffocari, reservari et auferri, iuraque ipsorum tractis moris ex hoc subverti, petivit nos cum instancia, ut easdem transscribi et nostris litteris patentibus inseri faceremus ad cautelam. Quarum tenor talis est: {Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 1 august 1357, nr. 170). Nos igitur, iustis peticionibus eiusdem magistri Ladizlai gratum pre-bentes assensum, easdem litteras de verbo ad verbum perlegentes, non abrasas, non cancellatas nec in aliqua sui parte viciatas, sed omni pror-sus suspicione carentes, transcribi et, nostris litteris patentibus totaliter insertas, apposicione sigilii noştri autentici fecimus communiri. Datum quinta feria proxima post festum Assumpcionis virginis glo-riose, anno prenotato. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, venind înaintea noastră chibzuitul bărbat, magistrul Ladislau, fiul răposatului voievod Lorand, canonic al bisericii noastre şi al celei a Transilvaniei (precum) şi arhidiacon de Tylegd, ne-a înfăţişat şi ne-a arătat o scrisoare deschisă a măritului bărbat, domnul Andrei, voievodul Transilvaniei, avînd cuprinsul scris mai jos; şi temîndu-se ca prin îndrăzneala cutezătoare a cuiva care ar lua-o, să nu fie supusă tăcerii, tăinuită şi furată şi trăgîndu-se zăbavă din aceasta să fie nimicite drepturile lor, ne-a rugat cu stăruinţă, ca, spre 167 www.dacoromanica.ro chezăşie să punem să fie transcrisă şi cuprinsă în scrisoarea noastră deschisă. Cuprinsul ei este acesta: (Urmează actul lui Andrei, voievodul Transilvaniei, din 1 august 1357, nr. 170). Noi, aşadar, dîndu-ne buna învoire la dreptele cereri ale acestui magistru Ladislau, şi citind din cuvînt în cuvînt acea scrisoare, fără răsă-turi, fără ştersături şi fără a fi stricată în vreo parte a ei, ci fiind lipsită cu desăvîrşire de orice bănuială, am pus să fie transcrisă, şi cuprinzînd-o în întregime în scrisoarea noastră deschisă, să fie întărită prin punerea peceţii noastre adevărate. Dat în joia de după sărbătoarea Adormirii slăvitei fecioare, în anul arătat mai sus. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 150. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu urme de pecete ogivală din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 144. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 150. 177 1357 august 17, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradyensis, tenore presencium significa-mus quibus expedit universis, quod magister Ladislaus, filius condam Lo-randi, woyuode, nostre et Transsiluane ecclesiarum canonicus ac archy-diaconus de Tylegd, sua1 et nomine honorabilis capituli ecclesie Albensis Transsiluane ad nostram accedens presenciam, produxit et exhibuit no-bis quasdam litteras patentes excellentissimi principis domini Lodouici, dei gratia incliti regis Hungarie, domini noştri, tenoris infrascripti, for-midans easdem per recipientis temerarium presumpcionem suffocari, re-servari et auferri iuraque diete ecclesie Transsiluane tractis moris ex hoc subverti, petivit nos cum instancia, ut easdem transseribi seu transserip-tum in nostris litteris patentibus inseri faceremus ad cautelam. Quarum tenor talis est: (Urmează actul lui Ludovic /, regele Ungariei, din 30 iulie 1357, nr. 169). Nos igitur, iustis peticionibus eiusdem magistri Ladizlai gratum prebentes assensum, easdem litteras de verbo ad verbum perle-gentes, non abrasas, non cancellatas, nec in aliqua sui parte viciatas, sed omni prorsus suspicione carentes transseribi et nostris litteris patentibus totaliter insertas apposicione sigilii noştri autentici fecimus communiri. Datum quinta feria proxima post festum Assumpcionis virginis glo-riose, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, venind înaintea noastră magistrul Ladislau, fiul răposatului voievod Lorand, canonic al bisericii noastre şi al celei a Transilvaniei şi arhidiacon de Tylegd, în numele său şi în al cinstitutului capitlu al bisericii de Alba Transilvaniei, ne-a arătat şi ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a preaînălţatului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu vestitul rege al Ungariei, domnul nostru, avînd cuprinsul scris mai jos şi temîndu-se ca prin îndrăzneala cutezătoare a cuiva care ar lua-o să nu fie supusă tăcerii, tăinuită 168 www.dacoromanica.ro şi furată şi trăgîndu-se zăbava din aceasta să nu fie nimicite drepturile zisei biserici a Transilvaniei, ne-a rugat cu stăruinţă ca spre chezăşie să punem să fie transcrisă sau cuprinsă şi trecută în scrisoarea noastră deschisă. Cuprinsul ei este acesta: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 30 iulie 1357, nr. 169). Noi, aşadar, dîndu-ne buna învoire la dreptele cereri ale acestui magistru Ladislau, citind din cuvînt în cuvînt acea scrisoare, fără răsă-turi, fără ştersături şi fără a fi stricată în vreo parte a ei, ci fiind lipsită cu desăvîrşire de orice bănuială, am pus să fie transcrisă şi cuprinzînd-o în întregime în scrisoarea noastră deschisă, să fie întărită prin punerea peceţii noastre adevărate. Dat în miercurea de după sărbătoarea Adormirii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 149. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. REGEŞTE: Beke, Erd. kâpt., p. 149 (cu data greşită: 16 august 1357). 1 Astfel în orig. 178 1357 august 20, (Sibiu). Nos Martinus, Conradus, comites de Cibinio, Stephanus de Schel-lenberg, comes Michael de Tolmach, comes de Burperg, Johannes Sche-beniczer, Gerlacus villicus, burgenses de Cibinio, Johannes Locz de Stol-czenberg ceterique provinciales de sede Cibiniensi, presentis tenore no-tum fieri volumus, tam presentibus, quam futuris quod omnis dissensio-nis modus, que inter plebes de Helta ex una parte et, ex altera parte, inter populos de monte Michaelis super quibusdam territoriis vertebatur, compositio amicabilis interveniens in hune modum, quod communitas de monte Michaelis dare debent unam marcam antiquorum banalium de Slofenberg plebi de Helta, singulis annis, iure perpetuali. Insuper, heredi-tates et curie octo, que in circumferentiis ipsius castri sunt situate, servire tenentur in Heltam ita, quod quelibet curia solvere tenetur unum loto-nem novorum denariorum. Iterum deductum est, quod quicumque possi-det pomerium in Hasulgasse, quod singulis annis solvere tenetur populis de Helta quatuor libras cere. Hinc est, quod etiam constare volumus et approbamus, quod nemus ibidem circumiacens in Heltam exspectare dig-noscitur, quod in usum ipsorum vertere possunt quandocumque ipsis vide-bitur expedire, et si plebes de Helta dictum nemus absecabunt, ex tune omnia pascua, in circumferentiis iacentia, in usum utrarumque villarum pertinere dignoscuntur et rubetum, quod a sinistris adiacet, uti et ga lidere debent ambe viile, ut quemadmodum usi fuerunt ab antiquo. Huius compositionis testes sunt comes Petrus de Helta et villicus Johannes Twrek, Petrus Judeus, Bolel, filius Michaelis, Hendrich, Nicolaus, Lank-man et Mathias, filius pellifex1. Ad cuius rei notitiam hanc epistolam conscribi fecimus et noştri sigilii provincialium robore insigniri. Datum anno domini Mmo CCCmo LVII° in die2 sancti Stephani regis. Hec omnia acta sunt cum consensu domini abbatis de Candelis, quod ad Heltam 169 www.dacoromanica.ro mons Michaelis dignoscitur pertinere, et quicumque hec statutu infrin-gerint3 in XL marcis argenti provincialibus permanebunt obligaţi, Noi, Martin (şi) Conrad, comiţi de Sibiu, Ştefan de Şelimbăr, corniţele Mihail de Tălmaci, comite de Vurpăr, Ioan Schebeniczer (şi) Ger-lac vilicul, orăşeni din Sibiu, Ioan Locz de Slimnic şi ceilalţi locuitori din scaunul Sibiului, prin cuprinsul celor de faţă vrem să facem cunoscut atît celor de acum cit şi celor viitori, că toată neînţelegerea care se purta între norodul din Cisnădie pe de o parte şi între oamenii din Cisnădioara pe de alta cu privire la nişte pămînturi (s-a liniştit) mijlocind j-se o învoială prietenească în felul acesta: anume că obştea din Cisnăd.oara trebuie să dea necurmat în fiecare an norodului din Cisnădie o marcă în (dinari) banali vechi de Schloffenberg. Pe deasupra moşiile şi cele opt curţi care sînt aşezate în jurul acestei cetăţi sînt supuse unei plăţi faţă de Cisnădie, aşa că fiecare curte este datoare să plătească un ioton în dinari noi. S-a adăugat iarăşi că oricine are o livadă în Uliţa Alunilor este dator să plătească în fiecare an locuitorilor din Cisnădie patru funţi de ceară. De aceea noi vrem să se ştie şi adeverim că dumbrava care se află acolo împrejur se ştie că ţine de Cisnădie, (şi) că ei o pot întrebuinţa în folosul lor, ori de cîte ori vor găsi că e nevoie, şi dacă norodul din Cisnădie ar tăia zisa dumbravă, atunci să se ştie că toate păşunile aflate în acest înconjur sînt spre folosul amînduror satelor şi amîndouă satele trebuiesc să se folosească şi să se bucure de tufărişul ce se află alături spre p mtea stingă, aşa cum s-au folosit din vechime. Martorii acestei împăcări sînt corniţele Petru de Cisnădie şi vilicul Ioan Twrek, Petru Iudeul, Bolel fiul lui Mihail, Hendrich, Nicolae, Lank-man şi Matei, fiul Cojocarului. Spre cunoaşterea acestui lucru am pus să se scrie această scrisoare şi să se însemne cu puterea peceţii noastre a locuitorilor. Dat în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte, în ziua sfîntului rege Ştefan. Ace. tea toate s-au făcut cu învoirea domnului abate de Cîrţa căci se ştie că Cisnădioara ţine de Cisnădie şi oricine ar călca aceste aşezăminte vor rămîne îndatoraţi cu patruzeci de mărci de argint faţă de locuitori. Arh. Stat. Sibiu, Arh. parohiei ev. din Cisnădie, cutia I, nr. 4. Transumpt în actul notarului Lucas Duerner din 1507. Traducere germană autentificată, din anul 1566, la Arh. St. Sibiu, Arh. parohiei ev. din Cisnădie, cutia I, nr. 4. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Documentul conţine unele particularităţi diplomatice, expresii şi termeni neobişnuiţi în documentele vremii, ceea ce-1 face suspect, mai ales deoarece nu se cunoaşte orig. EDIŢII: Latin Ub., II, p. 144—145; German: Miiller, Deutsche Sprachdenk-măIer, p. 22. 1 1 Corect: pellificis. * Lipseşte în transumpt. * Corect: infregerint. 170 www.dacoromanica.ro 179 1357 august 27, (Alba Iulia). (C)apitulum ecclesie Transsilvane, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus quam futuris, presens scriptum inspecturis, salutem in sa-lutis largitore. Ad universorum noticiam harum serie volumus perve-nire, quod magister Petrus, filius quondam Dionisii bani, socius et con-canonicus noster, nostram adeundo presenciam in persona magistri Thome, filii Dionisii de Regun, exhibuit nobis, quoddam privilegium nostrum, in suis pergameno et sigillo in quibusdam locis propter nimiam vetustatem vel malam conservacionem per ţineam corrosum, tenoris in-frascripti, suplicans1 nobis in persona eiusdem magistri Thome humili precum cum instancia, ut idem propter maiorem rei evidenciam ac iuri-um eiusdem conservacionem renovando, de verbo ad verbum in formam litterarum nostrarum privilegialium redigi et transscribi facere dignaremur. Cuius tenor talis est: (Urmează actul capitlului din Alba Iulia, din 1291, Bănffy, I, p. 27—28). Nos enim, iustis et legi timiş peti-cionibus ipsius magistri Petri annuentes, predictum privilegium renovando, de verbo ad verbum in formam litterarum nostrarum privilegialium redigi et transscribi fecimus sigilloque nostro consignari. Datum die dominico proximo post festum beati Stephani regis, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo; discretis viris Johanne preposito, Lorando custode, Michaele cantore, Ladislao, archydiacono de Hunyad ac decano ecclesie nostre predicte existentibus. (Pe veio^, de o mină din sec. XVI:) Privilegium Dyonisii, filii Dyo-nisii, super possessioi.? Bahna. Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de .acum cît şi celor viitor, care vor vedea scrisoarea de faţă mîntuire întru dăruitorul mîntuirii. Prin cuprinsul acestora voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, că, venind înaintea noastră magistrul Petru, fiul răposatului ban Dionisie, soţul şi fratele nostru canonic, în numele magistrului Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, ne-a arătat un privilegiu al nostru cu pergamentul şi pecetea sa pe alocuri roase de carii din pricina vechimii mari şi a păstrării rele, cu cuprinsul mai jos scris, rugîndu-ne în numele acelui magistru Toma cu smerită stăruinţă şi rugăminţi ca, pentru o mai mare vădire a lucrului şi pentru păzirea drepturilor acestuia să-l înnoim şi să binevoim a pune să fie întocmit şi trecut din cuvînt în cuvînt în chip de scrisoare a noastră privilegială. Cuprinsul acestuia este următorul: (Urmează actul capitlului din Alba Iulia din 1291, D.I.R., C, veac. XIII, voi. II, nr. 384). Iar noi, dînd ascultare rugăminţilor drepte şi legiuite ale acelui magistru Petru, înnoind sus-zisul privilegiu am pus să fie întocmit şi trecut din cuvînt în cuvînt în chip de scrisoare a noastră privilegială şi să fie întărit cu pecetea noastră. Dat duminica de după sărbătoarea fericitului rege Ştefan, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte, fiind chibzuiţii bărbaţi, Ioan prepozit, Lorand custode, Mihail cantor şi Ladislau, arhidiaconul de Hunedoara, decan al sus-zisei noastre biserici. 171 www.dacoromanica.ro (Pe verso, de o mină din sec. XV:) Privilegiul lui Dionisie, fiul lui Dionisie, cu privire la moşia Bahnea. Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Bânffy, fasc. I, nr. 2. Orig. perg., pecete ogivală, din ceară de culoare deschisă, atîmată cu şnur împletit din mătase roşie şi verde. EDIŢII: Bânffy, I, p. 215. 1 Corect: supplicans. 180 1357 august 30, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, damus pro memoria quod Johanne Magno, famulo1 videlicet magistri Nicolai Wos dicti, pro eodem magistro Nicolao, domino suo, dixit protestando quod magister Deme de Tyburchteleke cum suis iobagionibus de eadem Tyburchteleke fenum ipsius magistri Nicolai Vos dicti et fenetali2 in possessione Bolugianusteleke vocata, item silvam suam intra metas ipsius possessionis succidi, uti et percipi incessanter faceret, în preiudicium ipsius magistri Nicolai, domini sui. Unde eundem magistrum Demem et suos iobagiones a perceptione prenominate silve et fenetali3 ipsius domini sui prohiberet et inhiberet, imo in persona eiusdem magistri Nicolai Vos prohibuit contradicendo coram nobis. Datum quarta feria proxima ante festum beati Egidii abbatis et confessoris, anno domini Mmo CCCmo Lm0 septimo. (Pe verso:) Pro magistro Nicolao dicto Wos, contra Demem, super facto perceptione4 silve et fenetalia5 possessionis Bolugjanusteleke pro-hibitoria et pro testa toria. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur dăm de ştire că (înfăţişîndu-se) Ioan cel Mare, adică slujitorul magistrului Nicolae zis Wos, a făcut întîmpinare în numele acelui magistru Nicolae, stăpînul său, şi a spus că magistrul Dumitru de Tyburchteleke, împreună cu iobagii săi, tot din Tyburchteleke, pune într-una să se taie, să se folosească şi să se strîngă fînul acestui magistru Nicolae zis Wos de pe fînaţul din moşia numită Bolugianusteleke şi de asemenea şi {lemnele din) pădurea lui dintre hotarele acelei moşii, spre paguba acelui magistru Nicolae, stăpînul său. De aceea, împotriva acelui magistru Dumitru şi a iobagilor săi, el a ridicat împotrivire şi i-a oprit de la folosirea numitei păduri şi a fînaţului domnului său, ba chiar îi opreşte în faţa noastră împotri-vindu-li-se în numele aceluiaşi magistru Nicolae. Dat în miercurea dinaintea sărbătorii fericitului abate Egidiu mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso:) Scrisoare de oprelişte şi întîmpinare pentru magistrul Nicolae zis Wos, împotriva lui Dumitru, în privinţa folosirii pădurii şi iînaţului moşiei Bolugianusteleke. 172 www.dacoromanica.ro Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Wass, fasc. II, nr. 11. Orig. hîrtie, cu pecete rotundă de închidere din ceară de culoare închisă, aplicată pe verso. 1 Corect: Johannes Magnus, famulus. 2 Corect: in fenetali. 3 Corect: fenetalis. 4 Corect: perceptionis. 5 Corect: fenetalis. 181 1357 septembrie 15, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, signifi-camus tenore presencium quibus expedit universis memorie commen-dantes, quod nobilibus viris magistro Benedicto litterato de Jara, sua, Johanne, filio suo, Alexandro, fratre suo, Georgio, filio eiusdem Alexandri, in personis, item Michael, filius Johannis, similiter sua et Ladislao, fratre suo, in persona, ab una, Nicolao, filio Jacobi, filii Wrkun, similiter sua et Michaele, fratre suo, in personis, parte ex altera, coram no-bis personaliter constitutis, confessum extitit per eosdem, videlicet ma-gistrum Benedictum ac Michaelem uniformiter et relatum, quod ipsi quartam filialem nobilis domine Sebe nomine, filie videlicet Wrkun, in duabus possessionibus, scilicet Tordalaka et Thetreh vocatis, in comi-tatu de Torda existentibus, habere voluissent, sed ipsi per composicio-nem proborum virorum ac mutua inter se dileccionem, per modum pacis, taliter reformassent, quod, pro premissa quarte filialis, iure nature, eandem nobilem dominam, Sebe vocatam, in premissis possessionibus tangentem, idem Nicolaus et Michael, filii Jacobi, novem marcas, marcam quamlibet decern pensis computando, plene et integre ipsis persol-vissent; unde eosdem scilicet Nicolaum et Michaelem, filios Jacobi, filii Wrkun, pro pretacta quarta parte filialis memorate domine dedissent et commisissent expeditos et modis omnibus absolutos. Ymo dederunt et reddiderunt et commiserunt coram nobis, vigore presencium mediante, assumpmentes idem magister Benedictus et Michael, filios, fratres et proximos ipsorum, si qua questionis materie investigare ullo unquam tempore niterentur Nicolaum et Michaelem anotatos1 propriis laboribus ipsorum et expensis expedire. Datum in octavis festi Nativitatis gloriose, anno domini M° CCCmo Lmo septimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Expeditoria super solucione quarte filialis. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, facem cunoscut prin cele de faţă tuturor cărora se cuvine, dînd de ştire că, înfăţişîndu-se înaintea noastră înşişi nobilii bărbaţi, magistrul Be-nedict diacul de Iara, în numele său, şi al lui Ioan, fiul său, al lui Alexandru, fratele său şi al lui Gheorghe, fiul aceluiaşi Alexandru, apoi Mihail, fiul lui Ioan, de asemenea în numele său şi în al lui Ladislau, fratele său, pe de o parte, iar pe de alta Nicolae, fiul lui Iacob, fiul lui Wrkun, de asemenea în numele său şi în al lui Mihail, fratele său, adică acei magiştri Benedict şi Mihail au mărturisit şi au spus deopotrivă că 173 www.dacoromanica.ro au voit să dobindească a patra parte (cuvenită) ca fiică nobilei doamne numite Sebe, fiica lui Wrkun, din două moşii numite Tordalaka şi Tri-tul, aflătoare în comitatul Turda; dar, prin împăciuirea unor oameni cinstiţi şi din iubire unii faţă de alţii ei s-au învoit prin împăcare astfel: pentru sus-zisa a patra parte care se cuvine după dreptul firesc ca fiică, acelei nobile doamne numite Sebe din moşiile de mai sus, acei Nicolae şi Mihail, fiii lui Iacob le-au plătit pe deplin şi în întregime nouă mărci, fiecare marcă fiind socotită la zece pense. Drept pentru care au dat şi au împărtăşit descărcarea acelor Nicolae şi Mihail, fiii lui Iacob, fiul lui Wrkun, în privinţa sus-zisei pătrimi de fiică a amintitei doamne şi i-au dezlegat în orice chip. Ba au dat şi redat şi au hotărît în faţa noastră, prin puterea (scrisorii) de faţă, legîndu-se acel magistru Benedict şi Mihail (precum şi) fiii, fraţii şi rudele lor, că, dacă s-ar ivi vreodată o cercetare a acestei pricini, să-i apere pe sus-zişii Nicolae şi Mihail cu propriile lor osteneli şi cheltuieli. Dat la octavele sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mină:} Scrisoare de descărcare cu privire la plata pătrimii de fiică. Arh. Naţ. Magh., Dl. 30 120. Fotocopie la Inst. de ist. şl arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hlrtie, cu urme de pecete rotundă, din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 604. 1 Astfel în orlg. 182 1357 septembrie 19, Sîntimbru. Religiosis viris et honestis, conventui ecclesie beati Mărie virginis de Clusmonostra, amicis suis reverendis Dominicus, vicewoyuoda Trans-siluanus, amicicie debitum omni cum reverenda et honore. Dicit nobis Michael Darabus dictus, nobilis de Giosmachkas, quod, licet inter ipsum, ab una parte, et Michaelem, filium Nicolai, Nicolaum, filium Johannis dicti Kerek, ac Johannem, Lucasium et Stephanum, filios Martini, fratres suos patrules, necnon alios nepotes Petri, filii Gune, in possessionibus ipsorum ipsos tangentibus, mediantibus efficacibus instrumentis, divisio facta fuerit durabilis, tamen quia per quosdam commetaneos ipsorum, de pristino loco et sessionibus suis, ad alium locum, metalibus distinc-cionibus distinctum mutati et alienaţi extitissent, ideo predicta possessio et sessiones ipsorum moderne, iuxta tenores priorum instrumentorum suorum, nova divisione facienda plurimum indigerent. Quare vestram amiciciam presentibus postulamus reverenter, quatenus vestrum mitta-tis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Nicolaus, filius1 Joseph de Machkas, vel Michael, filius Ladislai de Gergurhaza, aut Ste-phanus, filius Petri de Zumurduk, sive Ladislaus, filius Johannis de Na-dasd, aliis absentibus, homo noster, ad faciem possessionis ipsorum moderne, Gyosmachkas2 vocate, accedendo, vicinisque et commetaneis ipsorum legitime convocatis et presentibus, predictam possessionem Gyosmachkas2 inter predictos nobiles de eadem, modo in prioribus instru- 174 www.dacoromanica.ro mentis ipsorum divisionalibus per ipsos vel ipsorum alterum inibi exhi-bendis expresso et contento dividant et separent, si per quempiam non fuerit contradictum, contradictores vero, si qui apparuerint, citet eosdem contra eundem Michaelem dictum Darabus, ad nostram presenciam ad terminum competentem racionem eorum contradiccionis redituros, et posthec seriem ipsius divisionis cum signis metalibus et nominibus con-tradictorum et citatorum, si qui fuerint, ad termino assignato nobis in vestris litteris amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, quinto die octavarum festi Nativitatis3 beate Mărie virginis gloriose, anno domini Millesimo CCCmo Lm0 septimo. {Pe verso, de aceeaşi mină:) Religiosis viris et honestis, conventui ecclesie beate virginis de Culusmonostra8, amicis suis reverendis. {Mai jos:) Pro Michaele dicto Darabus, divisionalis. Cuvioşilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventui bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia cuvenită, închinăciune şi cinste. Ne spune nouă Mihail zis Darabus, nobil de Giosmachkas, că deşi între el pe de o parte şi Mihail, fiul lui Nicolae, Nicolae, fiul lui Ioan zis Kerek şi Ioan, Luca şi Ştefan, fiii lui Martin, verii săi, precum şi alţi nepoţi ai lui Petru, fiul lui Gune, (pe de altă parte), s-a făcut o împărţeală statornică prin mijlocirea unor acte temeinice, în privinţa moşiilor lor care îi privesc pe ei; totuşi, deoarece au fost mutaţi de către nişte megieşi ai lor, din locul cel vechi şi de la sesiile lor pe alt loc, despărţit prin (alte) semne de hotar, de aceea sus-zisa moşie şi sesiile lor de acum au mare nevoie de o nouă împărţeală ce urmează a fi făcută potrivit cuprinsului actelor lor mai vechi. Drept aceea cerem cu plecăciune prieteniei voastre, prin cele de faţă să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, de faţă cu care omul nostru, Nicolae, fiul lui Iosif de Măcicaş, ori Mihail, fiul lui Ladislau de Gergurhaza, sau Ştefan, fiul lui Petru de Sumurduc, ori în lipsa acestora Ladislau, fiul lui Ioan de Nădăşel, să meargă la moşia lor de acum numită Giosmachkas şi chemînd în chip legiuit pe vecinii şi megieşii lor, şi fiind ei de faţă, să împartă şi să despartă sus-zisa moşie Giosmachkas între zişii nobili de Giosmachkas în chipul arătat şi în actele lor de împărţeală de mai înainte, ce trebuie înfăţişate acolo de ei sau de unul din ei, dacă nu se va împotrivi cineva. Iar pe împotrivitori, de se vor ivi vreunii, să-i cheme înaintea noastră la un soroc potrivit, ca să stea faţă cu acel Mihail zis Darabus pentru a da seamă de împotrivirea lor. Şi după aceasta să ne răspundeţi în chip prietenesc în scrisoarea voastră despre desfăşurarea acestei împărţeli cu semnele de hotar şi, dacă vor fi, cu numele împotrivitorilor şi a celor chemaţi şi sorocul hotărît. Dat la Sîntimbru, în a cincea zi după octavele sărbătorii Naşterii fericitei şi slăvitei fecioare Maria, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. {Pe verso, de aceeaşi mină:) Cuvioşilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventui bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi cucernici. {Mai jos:) Scrisoare de împărţeală pentru Mihail zis Darabus. 175 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh., Dl. 26 860. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere, din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 605—606. 1 Urmează Joh şters de aceeaşi mină. 2 Astfel în orig. * Urmează un cuvînt ilizibil, şters de aceeaşi mină. 183 1357 septembrie 20, Vişegrad. Nicolae Szechi, judele curţii regale, cere capitlului din Oradea să facă cercetare în pricina lui Briccius şi Lorand, fiii lui Nicolae Cantor, care s-au plîns că magistrul Ştefan de Kâllb a obţinut de la capitlu un act, potrivit căruia ei i-ar fi zălogit moşia Radolf, deşi n-au încuviinţat niciodată o asemenea zălogire şi nici nu s-au înfăţişat înaintea capitlului. Arh. Naţ. Magh., Dl. 39 473. Transumpt în actul capitlului de Oradea, din 5 octombrie 1357, nr. 184. REGEŞTE: Lev. K&zl., IX, <1931), p. 61, nr. 16. 184 1357 octombrie 5, (Oradea). Capitlul din Oradea, raportează regelui Ludovic al Ungariei, potrivit mandatului judelui curţii regale din 20 septembrie 1357 (nr. 183), că nu ştie nimic de obiectul plîngerii făcute de Briccius şi Lorand, fiii lui Nicolae Cantor, împotriva magistrului Ştefan de Kâllâ. Arh. Naţ. Magh., Dl. 39 473. Orig. hîrtie, cu pecete de închidere ogivală, aplicată pe verso. REGEŞTE: Lev. Kfizl., IX, <1931>, p. 61—62, nr. 17. 185 1357 octombrie 6, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, memorie commendamus, quod Johanne, filio Gereu, ab una, magistro Stephano, filio Jacobi de Monustur, parte ab altera, coram nobis personaliter con-stitutis, confessum extitit per eundem Johannem, filium Gereu, ministe-rio vive vocis, quod urgentibus plurimis necessitatibus suis evitandis porcionem suam possessionariam in possessione videlicet Bedech habi-tam, in comitatu Byhoriensi existentem, cum omnibus utilitatibus suis universis a die datarum presencium, usque octavas diei Medii XLme proxime venturas eidem magistro Stephano, filio Jacobi, pro quatuor marcis, marcam quamlibet quinquaginta grossis computando, pignori obligasset et obligavit coram nobis, si vero terminum pertransiret in solvendo, duplum pretacte pecunie incursurus. Datum in octavis festi beati Michaelis archangeli, anno domini M° CCCmo Lmo septimo. 176 www.dacoromanica.ro Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire, că venind înşişi înaintea noastră pe de o parte, Ioan, fiul lui Gereu, iar pe de alta magistrul Ştefan, fiul lui Iacob de Mănăştur, acel Ioan, fiul lui Gereu, a mărturisit prin viu grai că, pentru a înlătura mai multe nevoi grabnice ale sale, a zălogit şi zălogeşte înaintea noastră acelui magistru Ştefan, fiul lui Iacob, de la data celor de faţă şi pînă la octavele viitoare ale Mijlocului păresimilor1 partea sa de moşie din moşia Bedeciu, aflătoare în comitatul Bihor, cu toate folosinţele sale pentru patru mărci, marca fiind socotită la cincizeci de groşi. Iar dacă ar întîrzia cu plata peste soroc să sufere pedeapsa (plăţii) îndoite a sumei de mai sus. Dat la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 28 071. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă, de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 503 (cu data greşită: 6 octombrie 1356). 1 14 martie <1358>. 186 1357 octombrie 9, Turteu. Lodouicus, dei grada rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo eccle-sie Waradyensis, salutem et graciam. Dicit nobis Egidius, filius Johannis de Sarmasag, suo et Ladizlai ac Stephani, fratrum suorum carnalium nominibus et vice, quod eadem possessio ipsorum Sarmasag vocata, he-reditaria in comitatu de Zonuk existens, apud manus eorum habita re-ambulacione et metarum eiusdem ereccione nimium indigeret, consuetu-dine regni noştri requirente. Quare fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus per presentes, quatenus vestrum mittatis hominem pro testi-monio fidedignum, quo presente Stephanus, filius Pauli de Bartha-weulge, vel Blasius, filius Emrici1 de Ody, aut Stephanus, filius Sandur de Sandurhaza, sive Becheu, filius Johannis de dicta Ody, aliis absen-tibus, homo noster, ad faciem predicte possessionis Sarmasag vocate, vicinis et commetaneis suis universis legitime inibi convocatis et presen-tibus, accedendo reambulet ipsam per suas metas veras et antiquas, no-vas iuxta veteres, ubi necesse fuerit erigendo; reambulatam et ab aliorum possessionibus separatam et distinctam relinquat eandem dictis Egidio, Ladizlao et Stephano, filiis Johannis, eo iure quo ipsis pertinere dignos-scitur1 possidendam, si non fuerit contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, citet contra ipsos Egidium, Ladizlaum et Stephanum, filios Johannis, in nostram presenciam ad terminum competentem; et posthec seriem premisse possessionarie reambulacionis cum cursibus metarum vel nominibus contradictorum et citatorum ac termino assignato nobis fideliter rescribatis. Datum in villa Turteu, feria secunda proxima post octavas festi beati Michaelis archangeli, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo sep-timo. 16 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI 177 www.dacoromanica.ro Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul bisericii de Oradea, mîntuire şi milostivire. Ne spune nouă Egidiu, fiul lui Ioan de Şărmăşag, în numele şi în locul său şi al lui Ladislaii şi Ştefan, fraţii săi de sînge, că acea moşie a lor de moştenire numită Şărmăşag, aflătoare în comitatul Solnoc, ţinută în stăpînirea lor, are mare nevoie de o nouă hotărnicire şi ridicare de hotare, după cerinţa obiceiului regatului nostru. Drept aceea, prin cele de faţă vă punem în vedere -şi vă poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Ştefan, fiul lui Pavel de Barthaweulge, sau Blasiu, fiul lui Emeric de Dioşod, ori Ştefan, fiul lui Alexandru de Sandurhaza, sau în lipsa acestora Becheu, fiul lui Ioan tot de Dioşod, mergînd la sus-pome-nita moşie numită Şărmăşag, după ce va fi chemat în chip legiuit şi vor fi de faţă acolo toţi vecinii şi megieşii acesteia, s-o hotărnicească după adevăratele şi bătrînele ei hotare, ridicînd semne noi de hotar lingă cele vechi, acolo unde s-ar ivi nevoia, şi, odată hotărnicită, despărţită şi deosebită de moşiile altora, s-o lase zişilor Egidiu, Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ioan, ca s-o stăpînească cu acelaşi drept cu care se ştie că ţine de ei, dacă nu va fi vreo împotrivire. Iar dacă s-ar ivi împotrivitori, să-i cheme în faţa noastră la un soroc potrivit (ca să stea) faţă cu acei Egidiu, Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ioan. Şi după acestea să ne daţi seamă în scris, întocmai, despre desfăşurarea sus-zisei hotărniciri de moşie, cu mersul semnelor de hotar, cu numele împotrivitorilor şi a celor chemaţi, precum şi cu sorocul pus. Dat în satul Turteu, în lunea de după octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 77 209. Fotocopie la Ihst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 13 noiembrie 1357, nr. 195. EDIŢII: Zichy, III, p. 78—79. 1 Astfel în transumpt. 187 1357 octombrie 12, Cseke. Nos, magister Georgius, filius Gregorii de Rusal, vicecomes de Zothmar, et quatuor iudices nobilium de eodem, damus pro memoria, quod magister Stephanus, filius Stephani de Nogsemyen, ad nostram accedens presenciam, nobis protestare curavit in hune modum, quod Jo-hannes de Nabrad, multos Olakos cum porcis ad suam possessionem conduxisset et nune cum predictis porcis possessionem ipsorum1, Kis-semyen vocatam, uti faceret, in preiudicium ipsorum1 non modicum et iacturam. Datum in Cheke, feria quinta proxima post2 octavas beati Michaelis archangeli, anno domini Mmo CCCmo Lmo septimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro magistro Stephano, filio Stephani de Nogsemyen, contra Johannem de Nabrad, protestatoria. Noi, magistrul Gheorghe, fiul lui Grigore de Rusal, vicecomitele de Satu Mare şi cei patru juzi ai nobililor din acel (comitat) dăm de 178 www.dacoromanica.ro ştire că, venind înaintea noastră magistrul Ştefan, fiul lui Ştefan de Nogsemyen, s-a sîrguit să ne facă întîmpinare precum urmează: că Ioan de Nabrad a dus mulţi români cu porcii pe moşia sa numită Kissemyen şi acum îi pune să folosească, cu sus-zişii porci, moşia lor spre marea lor pagubă şi vătămare. Dat la Cseke, în joia de după octavele fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Scrisoare de întîmpinare pentru Ştefan, fiul lui Ştefan de Nogsemyen, împotriva lui Ioan de Nabrad. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51 763/1. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Na-poca/1357. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă şi fragmentele altor două peceţi inelare, aplicate pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 611. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 50, nr. 1 241. 1 Astfel în orig. 2 Urmează festum, şters de aceeaşi mînă. 188 1357 octombrie 13, Vişegrad. Nos, comes Nicolaus de Zeech, iudex curie domini Lodouici, dei gracia regis Hungarie, comitatusque de Turuch tenens honorem, damus pro memoria, quod causam quam magister Johannes, filius Ladislai de1 Varada et ipso viam universe carnis ingresso, Nicolaus, filius suus, in quem presens causa iuxta regni consuetudinem extitit redundata, per-sonaliter astans1 2, contra Paulum, filium Petri de Wethes, similiter per-sonaliter comparentem, iuxta continenciam priorum litterarum nostrarum in octavis festi beati Mychaelis archangeli movere habebat coram nobis, de parcium voluntate3 ad octavas festi Epiphaniarum domini proxime venturas sub forma fiende pacis duximus perhemptorie3 prorogandam eo modo ut si eedem partes3 usque premissas octavas concordare non pos-sent, extunc nulla parcium eandem causam ab eisdem octavis ulterius nec litteris regalibus nec reginalibus nec racione exercitus nec aliqua alia cautela adiuventa possit et valeat prorogare. Datum in Vissegrad, octavo die termini prenotati, anno domini M° CCC0 Lmo septimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro Nicolao, filio Johannis, filii Ladislai de Varada, contra Paulum, filium Petri de Wethes, ad octavas festi Epiphaniarum domini prorogatoria. Noi, corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei şi purtător al dregătoriei comitatului Turuch, dăm de ştire că din voinţa părţilor şi spre a se ajunge la o împăcare, am hotărît să amînăm pentru cea din urmă oară, la octavele acum viitoare ale sărbătorii Botezului domnului4, pricina pe care magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Varada şi, după păşirea acestuia pe calea a toată făptură, fiul său Nicolae, asupra căruia a fost trecută această pricină, potrivit obiceiului ţării, trebuia s-o pornească potrivit cuprinsului scrisorii noastre de mai înainte, la octavele sărbătorii fericitului 179 www.dacoromanica.ro arhanghel Mihail5; (la care), înfăţişîndu-se însuşi împotriva lui Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, de asemenea înfăţişat el însuşi înaintea noastră în aşa fel că, dacă acele părţi nu se vor putea înţelege pînă la octavele sus-pomenite, atunci nici una dintre părţi să nu poată şi să nu aibă putere să amine acea pricină peste aceste octave, nici prin scrisoare regească, nici prin scrisoare de a reginei, nici pentru faptul (chemării la) oaste, nici pentru vreun alt cuvînt ce s-ar putea aduce înainte. Dat la Vişegrad, în a opta zi după sorocul sus-amintit, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Scrisoare de amînare pentru Nicolae, fiul lui Ioan, fiul lui Ladislau de Varada, împotriva lui Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, la octavele sărbătorii Botezului domnului. Arh. Naţ._ Magh., Dl. 77 205. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu pecete rotundă de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 75. 1 Urmează Wad, şters de aceeaşi mină. 2 Corectat din: astantis. 3 Scris deasupra rîndului. 4 13 ianuarie <1358>. 5 6 octombrie. 189 1357 octombrie 13, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsiluane, damus pro memoria, quod magister Thomas, filius Dionisii de Regun, ad nostram personaliter ve-niendo presenciam, per modum protestationis nobis declaravit, quod ipse quasdam possessiones suas quibusdam famulis suis infra nominandis, videlicet Paulo dicto de Makra possessionem Cheg, Laurencio, filio Ponch, Zenthandryas et Popfolua vocatas, ac Johanni, fratri Blasii, Zenmihal-thelku et Geke nuncupatas, pro fidelibus serviciis eorundem perpetuo dedisset et contulisset; nuncque eisdem1 famulis1 morte1 preventis1, prout ipse percepisset, Petrus et Nicolaus, filii predicti Pauli, ac Jacobus et Nicolaus, filii memoraţi Laurentii, neenon Johannes, filius prelibati Jo-hannis, predictas possessiones per maleficia1 2 et excessus ipsorum for-tassis amitterent et a se alienarent. Unde, si eosdem modo premisso easdem possessiones amittere contingeret, extunc ipse easdem redimere presto esset et paratus et omnes illos1 qui easdem occupare3 vel se modo prefato in easdem intromittere niterentur, prohibet1 et1 prohibuit con-tradicendo ac contradixit inhibendo puplice4 5, et manifeste coram nobis. Super quo literas nostras protestatorias simul et prohibitorias per nos sibi1 dări postulavit, quas nos eidem concessimus, communi iusticia sua-dente. Datum feria sexta proxima ante festum beati Galii confessoris, anno domini Mmo CCCmo Lmo septimo. (Pe verso:) Pro magistro Thoma, filio Dyonisii de Regun, contra filios Pauli dicti de Makra et alios intra scriptos, protestatoria et prohi-bitoria. 18Q www.dacoromanica.ro Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, dăm de ştire că, venind însuşi înaintea noastră magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, ne-a spus în chip de întîmpinare, că a dat şi a hărăzit pe veci unor slujitori ai săi mai jos numiţi, nişte moşii ale sale, pentru slujbele lor credincioase, adică lui Pavel, zis de Makra, moşia Ţagu, lui Laurenţiu, fiul lui Ponch, (moşiile) numite Sîntu şi Popfalău, şi lui Ioan, fratele lui Blasiu, (moşiile) numite Sînmihaiu şi Geaca. Şi, după ce au fost răpuşi de moarte, (acei) slujitori, după cum a aflat el, Petru şi Nicolae, fiii sus-zisului Pavel, Iacob şi Nicolae, fiii pomenitului Laurenţiu, precum şi Ioan, fiul sus-zisului Ioan, s-ar putea să piardă şi să fie lipsiţi de sus-zisele moşii pentru fărădelegi şi nelegiuiri de ale lor. Drept aceeă, dacă s-ar în-tîmpla ca ei să piardă în chipul sus-arătat acele moşii, atunci el e gata şi pregătit să le răscumpere, şi pe toţi acei care ar îndrăzni să le cotropească sau să pătrundă în ele în chipul sus-zis îi opreşte şi i-a oprit îm-potrivindu-li-se şi înaintea noastră se împotriveşte, oprindu-i pe faţă şi în chip vădit. Drept aceea ne-a cerut să-i dăm scrisoarea noastră de întîmpinare, şi totodată de oprelişte, pe care noi i-am dat-o, potrivit dreptului obştesc. Dat în vinerea dinaintea sărbătorii fericitului Gal mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso:) Scrisoare de întîmpinare şi de oprelişte pentru magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, împotriva fiilor lui Pavel zis de Makra şi a altora arătaţi înăuntrul (scrisorii). Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Bânffy, fasc. S, nr. 4; fond. BCU, nr. 87. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Bânffy, I, p. 216. 1 2 3 4 1 Scris deasupra rîndului. 2 Corectat din: malefacta. 3 Urmează: nitere, şters de aceeaşi mînă. 4 Astfel în orig. 190 1357 octombrie 13 (feria sexta proxima ante festum beati Galii confessoris), Oradea. Magistrul Ladislau, canonic şi decan al bisericii de Oradea şi arhi-diacon de Zeghalum, îl roagă pe Emeric, fiul lui Simion de Orus, să facă dreptate iobagului său Nicolae din Bagamer în pricina acestuia cu iobagul lui Emeric, numit Pavel; de asemenea îl informează pe acelaşi, că este gata să primească la el pe fiul lui Emeric pentru învăţătură. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51 768. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu pecete ogivală de închidere, puţin deteriorată, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 612—613. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 50, nr. 1242. 181 www.dacoromanica.ro 191 1357 octombrie 27, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsiluane, significamus tenore presen-cium quibus expedit universis, quod Thomas, filius Michaelis, hospes de Nogfylpes, ad nostram personaliter veniendo presenciam per modum protestacionis nobis declaravit, quod cum Jacobus, filius Emerici de Fa-rago, medietatem porcionis sue possessionarie in eadem possessione Fa-rago habite, iuxta continenciam aliarum litterarum nostrarum obligato-riarum, per ipsum ibidem nobis exhibitarum, pro decern marcis antiquo-rum banalium, fertonem quatraginta1 banalibus computando, sub pena duppli in eisdem litteris nostris contenta et expressa secundo die festi beati Galii confessoris nune proxime preteriti, ab ipso redimere1 2 de-buisset, tandem ipso secundo die festi beati Galii confessoris occurrente, memoratus Jacobus dictam porcionem suam possessionariam pro pre-missa sumpma pecunie redimere non curasset; super quo litteras nostras protestatorias per nos sibi dări postulavit, quas nos eidem concessimus communi iusticia suadente. Datum in vigilia festi beatorum Simonis et Jude apostolorum, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire tuturor cărora se cuvine, că Toma, fiul lui Mihail, oaspe din Filpişul Mare, venind însuşi înaintea noastră, ne-a spus în chip de întîmpinare că, întrucît Iacob, fiul lui Emeric de Fărăgău, trebuia, potrivit cuprinsului altei scrisori a noastre de legămînt ce ne-a înfăţişat-o nouă pe loc, să răscumpere de la el (pînă în) a doua zi după sărbătoarea fericitului Gal mărturisitorul acum de curînd trecută3, jumătate din partea sa de moşie din acea moşie Fărăgău, pentru zece mărci de (dinari) banali vechi, socotind fertunul la patruzeci de banali, sub pedeapsa (plăţii) îndoite cuprinsă şi arătată în acea scrisoare a noastră; sosind în cele din urmă acea a doua zi a sărbătorii fericitului Gal mărturisitorul, pomenitul Iacob nu s-a îngrijit să răscumpere pomenita sa parte de moşie pentru sus-zisa sumă de bani; drept care a cerut să-i dăm scrisoarea noastră de întîmpinare, pe care noi i-am dat-o, potrivit dreptului obştesc. Dat în ajunul sărbătorii fericiţilor apostoli Simion şi Iuda, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 73 672. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete rotundă, aplicată pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 106. 1 Astfel în orig. 2 Urmează po, şters de aceeaşi mină. * 17 octombrie. 192 1357 octombrie 30, (Alba Iulia). In nomine domini amen, nativitatis eiusdem M° CCC° Lmo septimo, die penultima mensis Octobris, indictione decima, pontificatus sanctis-simi in Christo patris et domini, domini Innocencii, divina providentia 182 www.dacoromanica.ro pape sexti, anno quinto, in presentia reverendissimi in Christo patris et domini, domini Dominici, dei et apostolice sedis gratia, Transsiluanen-sis ecclesie episcopi, totiusque eapituli dominorum eiusdemque ecclesie canonicorum, hora quasi sexta, in domo sue habitationis, meique notarii publici infra notati et testium subscriptorum, ad hoc vocatorum et roga-torum, honorabiles viri presentialiter constituti, videlicet Georgius, de-canus de Zelk, Gebhardus de Wurmloch necnon Stephanus de villa Martini, ecclesiarum rectores, pro se et universis ecclesiarum rectoribus in dicto decanatu existentibus, unacum discretis viris Nicolao, comite de Egirbig, Nicolao, comite de Schelk, Acuş, comite de Bulia et Walthero, comite de Busdz, quos prefati ecclesiarum rectores, de verbo, ordinatione et procuratione aliorum et singulorum in dicto decanatu ecclesiarum rec-torum causa unionis secum adduxerunt, ut errorem in ipsius suggestione antiqui hostis fomentatum graviter et nutritum frivolam per appellatio-nem conculcare possent et sopiri1, quam contra deum et iustitiam et dominum episcopum Transsiluanum ac archidiaconum Albensem super mediis decimis episcopalibus et quartis archidiaconalibus, episcopo et archidiacono ab ipsis ecclesiarum rectoribus et sacerdotibus de iure de-bentibus et provenientibus, ad sedem apostolicam appellarunt, sed, ipsa appellatione multo tempore perseverando, ipsas mediaş decimas episco-pales ac quartas archidiaconales pro se ipsis tollendo (percepi)ssent2, tandem antedicti ecclesiarum rectores conscientia ducti, diligenţi tractatu et maturo consilio cum predictis (.. .)is3 viris discretis hincinde habito, non coacti nec seducti, fomentata deviarum abrupta et obliquitates so(.. ,)trictas4 deserentes, ad viam veritatis et ad gremium sancte matris ecclesie pio affectu redierunt, simpliciter (ab)5 appellationis processibus et interpositionibus declinantes cessando debite reverentie et obedientie ipsius domini episcopi (et archi-5)diaconi Albensis se humiliter subiece-runt et reddiderunt, ipsi episcopo devotissimis ac subiectissimis precibus supplica(ndo ut)5 super causa appellationis antedicte gratiam cum eis facere dignaretur, appellationem ipsorum sinistrarie quam vere esse c(ommotam)3 renunţi a ver unt omnino ac ipsam deşertam commiserunt et a modo se ad eam non ponentes, sed ad frugem obedientie vice me-lioris nancisci promiserunt, se quartanarios confitendo et recognoscendo, prout erant prius, de med(iis de)5cimis episcopo Transsiluano et quartis archidiaconalibus archidiacono Albensi et ipsorum successoribus satisfacere et respondere ac (omnem)5 obedientiam et reverentiam solicite exhibere, ut est iuris; propter quod idem dominus episcopus, paternali motus dilecti(one ipsis)5 dictis dominis volens impendere beneficia gra-tiarum, eos ad gremium sancte matris ecclesie recepit et gratiam fecit c(um eisdem)5 omnes decimas episcopales a tempore appellationis ab eisdem sacerdotibus in dicto decanatu perceptas propter ipsorum humi-litationem (et)6 reverentiam, quam sibi et sue exhibuerunt ecclesie, omnino et integraliter relaxavit. His omnibus et singulis itaque peractis, discretus vir magister Ni-colaus de Leucha, cantor et canonicus ecclesie Nitriensis, necnon cano-nicus ecclesie sancti Martini Scepsiensis (procura)tor5 substitutus archi-diaconatus Albensis per venerabilem virum et dominum magistrum Jo-hannem Pelros, archidiaconum Orodiensem, vic(arium)5 procuratorem generalem reverendissimi in Christo patris et domini, domini Guilhelmi, 183 www.dacoromanica.ro sancte Mărie in Cosmendin diaconi (cardi)nalis5 ac archidiaconi Alben-sis, quartas archidiaconales et alia iura archidiaconalia ipsi domino archi-diacono debentia ibidem (pro parte)5 predicti domini episcopi et domi-norum prenotate ecclesie canonicorum a predictis ecclesiarum rectoribus requisivit ac omni qua potuit di(ligentia)5 postulavit; cui magistro Ni-colao sepedicti plebani taliter responderunt, quod, quamprimum ipse magister Johannes Pelros (archidiaconus)7, in Auinione moram trahens, aut alter vicarius sive procurator dicti domini Guilhelmi cardinalis in regnum (Hungarie)7 intraret et eos ecclesiarum rectores per se vel per hominem suum ad hoc deputatum de satisfactione reddituum et pro-(ventuum ar)chidiaconalium7 annorum preteritorum, ipsi domino archi-diacono Albensi de iure debentium et pertinentium, haberet requisitos, ex tune (.. .)8 ipsi ecclesiarum rectores de omnibus quartis archidiacona-libus, iuribus et proventibus modo dictis satisfacere plene et in(tegre...) tendo9 assumpserunt, et, ut predicta omnia et singula inviolabiliter ser-varent et in nullo tempore procedente dicti (ecclesiarum rec)tores7 contra dominum episcopul Transsiluanum et arhidiaconum Albensem et ipso-rum successores se rebellizando opponere (.. .)4 contradicendo maligna-rent retroversiis9® per indebite apellationis interpositionem denuo susci-tandis tactis sacris dei evangeliis manibus ipsorum propriis, corporaliter prestiterunt iuramentum. Acta fuerunt hec anno, die, mense, indictione, pontificatu, hora quibus supra, presentibus honorabilibus viris ac discre-tis, domino Blasio, strennuo militi10, et domino Thoma, fratri11 suo de Secz, Agriensis dioceseos et Petro Wilhelmi de Bathus ac Nicolao de Dur-las, ecclesiarum rectoribus, dioceseos Transsiluanensis, et Philipo12 Agri-ensi, ac Stephano Albensi, Johannis Sclavi, presbyteris ac capelanis12 cho-ri ecclesie prenotate, et Johanni13, institore de Dirsouia, presbitero12 dioceseos Waldizlauiensis, et magistro Mychaele de Ferreo castro, dioceseos Jauriensis, notario domini episcopi memoraţi, et Christiano Amoldi, co-mitis de Fugindorf, neenon pluribus aliis fidedignis testibus, ad premissa vocatis specialiter et rogatis14 Et ego Petrus quondam Mathye de Thyfenou Pomeraniensis dioce-seus clericus, publicus auctoritate imperiali notarius, predicte appellatio-nis renunciationi, iuramenti positioni ac obedientie subiectioni et aliis omnibus et singulis predictis, dum per prefatos ecclesiarum rectores age-rentur, unacum supradictis testibus presens interfui et ea, de mandato et requisitione predicti domini episcopi in hanc publicam redegi (formam)15 multis preoccupatus negotiis et causis legitimis per alium scribi feci meque subscripsi meoque nomine et signo consueto instrumentum signavi rogatus, vocatus et monitus in testimonium premissorum. în numele domnului amin. în anul naşterii aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi şapte, în ajunul celei din urmă zi a lunii octombrie, în indic-ţiunea a zecea, în anul al cincilea al păstoririi prea sfîntului întru Hris-tos părinte şi domn, domnul Inocenţiu al şaselea papă prin rînduire dumnezeească, în faţa preacuviosului părinte şi domn, domnul Dominic, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcop al bisericii Transilvaniei şi a întregului capitlu al domnilor canonici al acestei biserici, cam pe la ora a şasea. în casa şi locuinţa sa (şi înaintea) mea, a notarului public sub-scris şi a martorilor mai jos pomeniţi, chemaţi şi rugaţi pentru 184 www.dacoromanica.ro aceasta, s-au înfăţişat înşişi cinstiţii bărbaţi, anume Gheorghe, decanul de Şeica, şi preoţii Gebhard al bisericii din Vorumloc, precum şi Ştefan al celei din Metişdorf, în numele lor şi al tuturor preoţilor bisericilor aflaţi în zisul decanat, împreună cu chibzuiţii bărbaţi Nicolae, comite de Agîrbiciu, Nicolae, comite de Şeica, Acuş, comite de Buia şi Valter, comite de Buzd, pe care sus-zişii preoţi ai bisericilor i-au adus cu ei din încuviinţarea, orînduirea şi împuternicirea celorlalţi şi a fiecăruia din preoţii bisericilor zisului decanat în vederea împăciuirii, pentru ca să poată să zdrobească şi să potolească rătăcirea primejdioasă stîrnită şi nutrită din îndemnul acelui duşman străvechi prin apelul neîntemeiat pe care l-au îndreptat la scaunul apostolic împotriva lui Dumnezeu şi a dreptăţii şi a domnului episcop al Transilvaniei şi a arhidiaconului de Alba, cu privire la jumătăţile de dijme episcopale şi la pătrimile arhidiaconale cuvenite de drept episcopului şi arhidiaconului de la aceşti preoţi şi parohi ai bisericilor, şi stăruind ei multă vreme în acest apel şi-au cules şi şi-au ridicat pe seama lor jumătăţile de dijme episcopale şi pătrimile arhidiaconale. In cele din urmă, sus-zişii preoţi ai bisericilor mustraţi în cugetul lor, şi după o sîrguitoare tocmeală împăciuitoare şi un sfat cumpănit ţinut în această privinţă cu sus-zişii... chibzuiţii bărbaţi, nesiliţi şi neamăgiţi (de nimeni), părăsind prăpastia înfocată a rătăcirilor şi căile strîmbătăţii... s-au întors cu dragoste la calea adevărului şi la sinul sfintei maici biserici, abătîndu-se fără înconjur şi trăgîndu-se înapoi de la urmărirea şi facerea apelului, s-au supus şi s-au întors la cuvenita supunere şi ascultare (datorată) acestui domn episcop, rugîndu-1 pe acest episcop cu cele mai plecate şi supuse rugăciuni ca să binevoiască să se îndure de ei în privinţa apelului sus-zis (şi) s-au lepădat întru totul de apelul lor pornit din nedreptate mai degrabă decît din adevăr şi l-au declarat părăsit de ei, fără a se mai ţine seama de el, ci au făgăduit să agonisească roadele ascultării printr-o schimbare în bine, mărturisind şi recunoscînd că ei sînt îndreptăţiţi doar la o pătrime din dijme, aşa după cum fuseseră şi mai înainte, şi că vor plăti şi preda episcopului Transilvaniei jumătăţile dijmelor, iar pătrimile arhidiaconale, arhidiaconului de Alba şi urmaşilor acestora, şi se vor sîrgui să le arate toată cinstirea şi toată supunerea după cum se cuvine. Iar în schimbul acestora, acel domn episcop, îndemnat de dragostea părintească, vrînd să le împartă zişilor domni binefacerea îndurării, i-a primit la sinul sfintei maici biserici şi şi-a făcut milostivire cu ei, căci ţinînd seama de smerirea lor şi de supunerea pe care i-au arătat-o lui şi bisericii sale, i-a iertat cu totul şi pe deplin de toate dijmele episcopale culese din timpul apelului de acei preoţi în zisul decanat. Aşadar, săvîrşindu-se acestea toate şi fiecare din ele, chibzuitul bărbat, magistrul Nicolae de Leucha, cantor şi canonic al bisericii de Nitra, precum şi canonic al bisericii sfîntului Martin din Zips, locţiitor de împuternicit în arhidiaconatul de Alba, a pretins de la sus-zişii preoţi ai bisericilor şi a cerut prin venerabilul bărbat şi domn, magistrul Ioan Pelros, arhidiacon de Arad, vicar şi împuternicit obştesc al preacinsti-tutului întru Hristos părinte şi domn, domnul Guilhelm, diacon cardinal al bisericii sfînta Maria în Cosmedin şi arhidiacon de Alba, cu toată rîvna de care a fost în stare, pătrimile arhidiaconale şi celelalte drepturi arhidiaconale datorate acestui domn arhidiacon din partea sus-zisului 185 www.dacoromanica.ro domn episcop şi a domnilor canonici ai bisericii sus-pomenite. Acestui magistru Nicolae i-au răspuns astfel ades-amintiţii parohi: că de îndată ce acel magistru Ioan Pelros care zăboveşte (acum) la Avignon, sau alt vicar sau împuternicit al zisului domn cardinal Guilhelm ar intra în ţara Ungariei şi le-ar pune în vedere acestor preoţi ai bisericilor, prin sine sau printr-un om al său însărcinat anume cu aceasta, să plătească veniturile şi foloasele arhidiaconale din anii trecuţi, datorate şi cuvenite de drept acestui domn arhidiacon de Alba, atunci... aceşti preoţi ai bisericilor s-au îndatorat a plăti în total şi deplin ... toate pătrimile arhidiaconale, drepturile şi veniturile pomenite acum şi au jurat, atingînd înşişi cu mîinile lor sfînta evanghelie a lui Dumnezeu, ca să ţină neclintit toate cele de mai sus şi fiecare din ele, şi să nu se pună împotrivă ... nici-cînd răsculîndu-se aceşti preoţi ai bisericilor împotriva domnului episcop al Transilvaniei şi a arhidiaconului de Alba şi a urmaşilor acestora, şi nici să plătească ridicînd împotrivire şi stîrnind din nou neînţelegeri din pricina vreunei cereri de apel necuvenit. Săvîrşitu-s-au acestea în anul, luna, ziua, indicţiunea, păstorirea şi ora de mai sus. Fiind de faţă cinstiţii şi chibzuiţii bărbaţi, domnul Bla-siu, vajnic cavaler şi domnul Toma din Secz din dieceza de Agria, fratele acestuia, şi Petru Wilhelm de Batoş şi Nicolae de Dîrlos, preoţi ai bisericilor din dieceza Trasilvaniei şi Filip de Agria, precum şi Ştefan de Alba (şi) Ioan Slavul, preoţi şi capelani din strana bisericii suspomenite, şi Ioan, împuternicitul de Dirschau preot al diecezei Wloclawsk şi magistrul Mihail de Vasvâr din dieceza de Gyor, notar al domnului episcop amintit şi Cristian al lui Arnold, comite de Micăsasa, precum şi mulţi alţi martori vrednici de crezare, chemaţi şi rugaţi anume pentru cele de mai sus. Şi eu Petru, al răposatului Matia de Tyfenou, cleric al diecezei de Pomerania, notar public din împuternicire împărătească, au fost de faţă împreună cu sus-zişii martori la sus-numita părăsire a apelului şi rostire a jurămîntului şi intrare sub ascultare, şi la toate şi fiecare din cele de mai sus, pe cînd se îndeplineau de către sus-zişii preoţi ai bisericilor şi le-am întocmit în această formă publică prin porunca şi la cererea domnului episcop (dar) fiind prins de multe treburi şi pricini îndreptăţite am pus să fie scrise de altul şi m-am inscălit mai jos şi fiind rugat, chemat şi îndemnat, am însemnat actul cu numele meu şi cu semnul meu obişnuit, spre mărturia celor de mai sus. Bibi. Batthyaneum, capitl. din Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 181. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia din 24 aprilie 1369. EDIŢII: Szeredai, Series, p. 92—94; Fejer, IX, 2, p. 606—608; Ub., II, p. 145— 148. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 181. 1 2 * 4 5 * 7 1 Corect: sopire. 2 Şters, întregit după sens. s Rupt 2,2 cm. 4 Rupt 1,5 cm. 5 Rupt cca 1,5 cm, întregit după sens. * Rupt cca 0,5 cm, întregit după sens. 7 Rupt cca 2 cm, întregit după sens. 186 www.dacoromanica.ro 8 Rupt 2 cm. 9 Rupt 2 cm, întregit în parte după sens. «a Corect: controverslis. 10 Corect: milite. 11 Corect: fratre. 12 Astfel în orig. 18 Corect: Johanne. • 14 Urmează următoarele cuvinte, referitoare la clauza de autentificare de mai jos a capitlului de Alba Iulia, din 24 aprilie 1369: Subscriptio autem, predicti publici notarii per omnia dino scit ur esse talis. 15 Lipseşte în orig. 193 1357 noiembrie 8, Oradea. Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, fidelibus suis comiţi vel vice-comiti et iudicibus nobilium comitatus Zothmarensis salutem et gradam. Dicitur nobis in persona Stephani, filii Stephani de Semyen1, quod ma-gister Michael, comes camerarum nostrarum de Lyppa et salium parcium Transsiluanarum, quandam possessionem suam Apathy vocatam, wltra fluvium Zomus existentem, per iobagiones suos de Zomuszeg, potencia-liter uti faceret incessanter. Super quo fidelităţi vestre firmiter preci-piendo mandamus, quatenus unum vel duos ex vobis transmittatis, qui ab omnibus quibus decet et licet diligenter de premissis investigando sciant et inquirant de premissis omnimodam veritatem, scitaque nichilominus premissorum veritate eosdem iobagiones ab ulteriori usu diete possessio-nis Apathy et utilitatum eiusdem violencia percepcione prohibeat, regni consuetudine requirente. Et post hec ipsius inquisicionis et prohibicionis seriem prout fuerit oportunum2 nobis fideliter rescribatis. Datum Wa-radini in octavis festi Omnium Sanctorum, anno domini Mmo CCCmo sep-timo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, comitelui şi vicecomitelui şi juzilor nobililor din comitatul Satu Mare mîntuire şi milostivire. Ne spune nouă însuşi Ştefan, fiul lui Ştefan de Semjăn, că magistrul Mihail, comite al cămărilor noastre din Lipova şi al locurilor cu sare din Transilvania, i-a pus mereu pe iobagii săi din Zomuszeg, să folosească cu forţa o moşie a sa, numită Apateu, aflătoare dincolo de rîul Someş. Drept aceea poruncim credinţei voastre, punîn-du-vă în vedere cu tărie, să trimiteţi pe unul sau doi dintre voi, care prin cercetarea stăruitoare, de la toţi cei de la care se cuvine şi se poate, să ştiricească şi să afle tot adevărul cu privire la cele de mai sus, şi totodată, după aflarea adevărului cu privire la cele de mai sus, să-i oprească pe aceşti iobagi de la o viitoare cotropire a pomenitei moşii Apateu şi de la culegerea prin violenţă a foloaselor acestei moşii, aşa după cum cere obiceiul ţării. Iar după aceea să ne faceţi cunoscut în scris, întocmai, mersul cercetării şi opreliştii, după cum va fi potrivit. Dat la Oradea, la octavele sărbătorii Tuturor sfinţilor în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51 778. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul vicecomitelui şi juzilor nobililor din comitatul Satu Mare, din 7 decembrie 1357 nr. 202. 187 www.dacoromanica.ro REGEŞTE: Kăllay. II, p. 54, nr. 1256. 1 Primul e scris peste y. 2 Corect: opportunum. 194 1357 noiembrie 8, Oradea. Nos Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presentium significamus quibus expedit universis, quod Ladislao, filio Abrae de Zakald, ab una, parte vero ex altera, Petro, filio Demetrii de Kurbed, personaliter coram nobis constitutis confessum extitit pier eos-dem ministerio vive vocis et relatum quod, licet ipsi ex quibusdam factis discordiis inter predecessores eorum habitis et exortis, in universis pos-sessionibus eorum divisi fore dinoscantur, tamen nune, zelo fraterne cari-tatis moţi, semeţ ipsos iterato in consanguineum mutu reassumpserunt et in fratrem ita, ut directa medietas universarum possessionum predicii Ladislai et specialiter medietas possesionum ipsius Tod, Zakal et Bata-niulese vocatarum, eidem Petro et econverso recta medietas possessionis ipsius Gurbed1 vocate et aliorum quarumlibet, que nune per manus po-tentiarias existunt occupate, eidem Ladislao in perpetuam hereditatem tanquam veris fratribus et ab uno awo1 prodeuntibus attinere et devolvi deberent perpetuo possidende; et si aliquis ipsorum, quod absit, absque hered decedere contingeret2, extunc universe possessiones et iura eiusdem sine herede decedentis alteri eorum superstiti deberent perpetue devolvi. Que omnia predicti Ladislaus et Petrus coram nobis assumpserunt. Datum in Waradino, feria quarta proxima post festum Omnium Sanctorum, anno domini millesimo trecentesimo Lmo septimo. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră, Ladislau, fiul lui Avram de Zakal, pe de o parte, iar pe de alta Petru, fiul lui Dumitru de Gurbediu, ne-au mărturisit şi ne-au spus prin viu grai că, deşi se ştia că erau despărţiţi în privinţa tuturor moşiilor lor, din pricina unor neînţelegeri avute şi ivite între înaintaşii lor, totuşi acum,, minaţi de îndemnul dragostei frăţeşti, ei s-au legat din nou unul faţă de altul ca rude de sînge şi fraţi, astfel ca dreapta jumătate din toate moşiile sus-zisului Ladislau şi mai ales jumătate din moşiile lui numite Tod, Zakal şi Bataniulese, să ţină şi să treacă asupra acelui Petru, şi pe de altă parte dreapta jumătate din moşia aceluia, numită Gurbediu şi din oricare altele care se află acum cotropite de mîini străine, să ţină şi să treacă asupra acelui Ladislau ca moştenire veşnică, ca unor fraţi adevăraţi şi coborîtori din acelaşi strămoş, ca să le stăpînească pe veci. Şi dacă din ei s-ar întîmpla — doamne fereşte — să moară fără de moştenitor, atunci toate moşiile şi drepturile celui mort fără moştenitor trebuiesc să treacă pe veci asupra acelui care supravieţuieşte dintre ei. La toate acestea s-au legat înaintea noastră sus-zişii Ladislau şi Petru. Dat la Oradea, în miercurea de după sărbătoarea Tuturor sfinţilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. 188 www.dacoromanica.ro Arh. Stat. Oradea, arh. fam. BSloni. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul lui Ludovic, regele Ungariei, din 13 mai 1375. 1 Astfel în orig. 2 In orig. contingeretur, cu terminaţia pasivă expunctată. 195 (1357) noiembrie 13, (Oradea). Excellentissimo domino suo, domino Lodouico, dei gracia illustri regi Hungarie, capitulum ecclesie Waradyensis oracionum suffragia cum perpetua fidelitate. Vestra nosse velit excellencia litteras vestre serenita-tis, honore quo decuit, recepisse in hec verba: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 9 octombrie 1357, nr. 186). Nos, igitur, mandatis vestre serenitatis obedire cupientes, ut tene-mur, unacum predicto Blasio, filio Emirici1, homine vestro, discretum virum Johannem, sacerdotem chori ecclesie nostre et rectorem altaris beati Emirici1 ducis et confessoris, transmisimus ad premissa mandata vestra fideliter exsequenda. Qui demum ad nos reversi et per nos re-quisiti nobis concorditer retulerunt, quod ipsi feria sexta proxima ante festum beati Martini confessoris proxime preteritum, ad faciem predicte possessionis Sarmasagh vocate pariter accessissent, quam, convocatis vi-cinis et commetaneis eiusdem legitime universis, exceptis solummodo no-bilibus de Zupur, qui licet vocati fuerint venire tamen contempsissent circumquaque reambulando, prout in aliis litteris nostris, pro eisdem fi-liis Johannis emanatis plenius continetur, tandem cursus metarum, per eosdem filios Johannis ostensarum, post multos circuitus descendit de quodam monte et intrat în ryvulum1 Masapataka dictum et in eodem currit versus meridiem per bonum spacium et iungit metas possessionis predicti Blasii, hominis vestri, Machala nuncupate, ibique prope eundem ryvulum a parte septemtrionali de communi et concordi consensu eo-rundem filiorum Johannis, nobilium de Sarmasag1 et ipsius Blasii de Machala duas metas terreas de novo erexissent inter easdem Machala et Sarmasag1 in perpetuum distingentes, inde itur per quandam vallem ad cacumen cuiusdam montis, ibique a parte eiusdem possessionis Machala quandam arborem ilicis eximiam pro meta reliquissent, terra circumfu-sam, a parte vero eiusdem possessionis Sarmasag1 iuxta ipsam arborem unam metam terream de novo erexissent; inde descendit parum de eodem monte et in latere eiusdem supra quendam ryvulum Eerek dictum duas metas terreas erexissent inter easdem possessiones Machala et Sarmasag1 distinguentes, unde egreditur et intrat in rivulum Eerek supra-dictum, ubi, ut dicitur, eadem possessio Sarmasag1 separatur ab eadem Machala et incipit tenere metas cum possessione Lomperth nuncupata. Datum in festo sancti Briccii confessoris, anno prenotato. Preaînălţatului său domn Ludovic, din mila lui Dumnezeu, măritul rege al Ungariei, capitlul bisericii de Oradea, prinosul rugăciunilor cu veşnica credinţă. Să binevoiască înălţimea voastră să afle că am primit cu cinstea ce s-a cuvenit scrisoarea luminăţiei voastre avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Ludovic 1, regele Ungariei, din 9 octombrie 1357, nr. 186). 189 www.dacoromanica.ro Noi, aşadar, dorind să dăm ascultare precum sîntem datori, poruncilor luminăţiei voastre, am trimis, dimpreună cu sus-pomenitul Blasiu, fiul lui Emeric, omul vostru, pe chibzuitul bărbat Ioan, preot din strana bisericii noastre şi slujitorul altarului fericitului duce Emeric mărturisitorul, spre a împlini întocmai poruncile voastre de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi şi întrebaţi de noi, ne-au spus într-un glas că ei au mers împreună în vinerea dinaintea sărbătorii acum trecute a fericitului Martin mărturisitorul1 2, la sus-zisa moşie numită Sărmăşag, pe care, după ce au chemat în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii acesteia, — afară doar de nobilii de Supur care, deşi au fost chemaţi, totuşi au nesocotit să vină — au hotărnicit-o din toate părţile, precum se cuprinde mai pe deplin în altă scrisoare a noastră dată pentru aceiaşi fii ai lui Ioan. Aşadar, mersul hotarelor arătate de acei fii ai lui Ioan coboară, după multe ocoluri, de pe un deal şi intră în pîrîul numit Valea Masa şi merge cu el înspre miazăzi o bună bucată şi dă de hotarele moşiei sus-zisului Blasiu, omul vostru, numită Mocirla şi acolo aproape de acest pîrîu în partea de miazănoapte au ridicat din nou cu învoirea şi deopotrivă înţelegere a acelor fii ai lui Ioan, nobili de Şărmăşag şi a acelui Blasiu de Mocirla, două movile de hotar ce deosebeau pe veci între ele acele (moşii) Mocirla şi Şărmăşag; de acolo (hotarul) merge printr-o vale spre culmea unui deal şi aci, dinspre acea moşie Mocirla, au lăsat ca semn de hotar un stejar mai înalt, înconjurîndu-1 cu pămînt, iar dinspre partea moşiei Şărmăşag au ridicat acum dintîi lingă acel copac o movilă de hotar; de acolo (hotarul) coboară puţin de pe acel deal şi pe coasta acestuia, deasupra unui pîrîu zis Pîrîul Mocirlos, au ridicat două movile de hotar ce despart acele moşii Mocirla şi Şărmăşag de unde porneşte hotarul şi ajunge la sus-zisul pîrîu Pîrîul Mocirlos, unde, precum se spune, acea moşie Şărmăşag se desparte de acea (moşie) Mocirla şi începe să aibă hotare cu moşia numită Lompirt. Dat la sărbătoarea sfîntului Bricciu mărturisitorul, în anul mai sus arătat. Arh. Naţ. Magh. Dl. 77 209. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1357. Transumpt în actul capitlului din Oradea, după 13 noiembrie 1357, nr. 196. EDIŢII: Zichy, III, p. 78—80. 1 Astfel în transumpt. 2 10 noiembrie. 195 (1357 după noiembrie 13, Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradyensis, tenore presencium significa-mus quibus expedit universis, quod Blasius, filius Emerici, nobilis de Machala, ad nostram personaiiter accedens presenciam petiit1 a nobis instanter copiam litterarum nostrarum per nos super reambulacione pos-sessionis Egidii, Ladislai et Stephani, filiorum Johannis, Sarmasagh vo-cate, domino regi directarum sibi dări, ex eo, quoniam idem Blasius, ut infra scribitur, de mandato regio reambulacioni diete possessionis Sar- 190 www.dacoromanica.ro masagh unacum nostro testimonio presens interfuit et eadem possessio sua Machala in commetaneitate ipsius possessionis Sarmasag1 2 inmediate2 nosscitur2 adiacere. Nos itaque, peticionem eiusdem Blassi iustam fore attendentes, ne idem ex defectu instrumenti sui iuris sustineat lesionem, a totis tenoribus earundem litterarum, domino regi directarum, ea solum-modo, que pro eodem Blasio existunt necessaria et utilia, aliis clausulis obmissis, extrahentes locaque, in quibus eedem possessiones Sarmasag2 et Machala commetanealiter coniunguntur, presencium serie designantes, has litteras patentes, apposicione sigilii noştri autentici communitas, ei-dem Blasio duximus concedendas in hec verba: (Urmează actul capitlului din Oradea din 13 noiembrie 1357, nr. 195). Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut că, înfăţişîndu-ne însuşi înaintea noastră Blasiu, fiul lui Emeric, nobil de Mocirla, ne-a cerut cu stăruinţă să-i dăm o copie după scrisoarea noastră trimisă regelui cu privire la hotărnicirea moşiei numite Şărmăşag a lui Egidiu, Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ioan, pentru faptul că acel Blasiu a fost de faţă şi a luat parte din porunca regească, precum se scrie mai jos, împreună cu omul nostru de mărturie, la hotărnicirea zisei moşii Şărmăşag, şi se ştie că moşia sa Mocirla se află în nemijlocita vecinătate cu acea moşie Şărmăşag. Noi, aşadar, luînd seamă că rugămintea acelui Blasiu este dreaptă, pentru ca el să nu îndure vreo vătămare din pricina lipsei actului doveditor al dreptului său, scoţînd din întregul cuprins al acelei scrisori trimise regelui, doar cele trebuincioase şi folositoare acelui Blasiu, lă-sînd la o parte celelalte capete şi însemnînd în cuprinsul (scrisorii) de faţă locurile, în care acele moşii Şărmăşag şi Mocirla se învecinează megieşindu-se, am găsit cu cale să-i dăm acelui Blasiu această scrisoare deschisă a noastră, întărită cu punerea peceţii noastre adevărate avînd acest cuprins: (Urmează actul capitlului din Oradea, din 13 noiembrie 1357, nr. 195). Arh. Naţ. Magh. Dl. 77 209. Fotocopie la Inst. de ist. şl arh. Cluj-Napoca/ 1357. Orig. perg., cu fragmente de pecete ogivală aplicată în document pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 78. 1 Corect petivit. 2 Astfel în orig. 197 1357 noiembrie 15, Csenger. Nos, magister Georgius, filius Gregorii de Rosal, vicecomes Zoth-mariensis, vice et nomine magnifici viri magistri Oliverii, iudicis curie domine regine, et iudices nobilium eiusdem comitatus, memorie com-mendamus quod, ex .. -1 precepto Lodovici.. -1 regis, feria secunda proxima post festum beati Martini confessoris, congregacionem generalem nostre universităţi nobilium în villa Cenger, pro compescendis furibus et latronibus ac aliis malefactoribus, coram magistro Johanne, filio Ivanka de Purbardhyda, et testimonio Andree, conventus de Lelez, celebrasse- 191 www.dacoromanica.ro mus, tandem Michael, homo de Domanhyda, de medio aliorum causan-cium consurgendo, contra Thomam de Byri et Ladislaum, filium suum, proposuit per hune modum, quod anno in presenti, videlicet quinta fe-ria proxima post festum Pasche Domini, in fine possessionis ipsorum Kallou potencialiter duos boves et duos equos suos ac sedecim florenos recepisset, petens nos, ut iudices nobilium iuratique assessores requisiti faterentur, qualem de premissis scirent veritatem; qui quidem iudices nobilium iuratique assessores, fide eorum mediante, ...1 pro dicenda veritate et iusticia communi, tacto vivifice cruciş ligno presstita2, omnia pre-missa per predictos Thomam et Ladislaum, filium suum, super eundem Michaelem de Domanhyda fecisse, unanimiter .. -1 affirmarunt; in quorum testimonium assercionis presentes concessimus, nostris sigillis consig-nando eidem Michaeli de Domanhyda litteras nostras duximus conce-dendas. Item magister Nicolaus, filius Dionisii de Estephand, de medio aliorum causaneium consurgendo contra eundem Thomam de Byri et Ladislaum, filium suum, proposuit per hune modum, quod idem Thomas cum Ladislao, filio suo, in villa Kallov potencialiter Henslinum, famulum suum, omni sine lege recaptivasset et ab eodem quadraginta florenos et unum cingulum balteum, viginti florenos valentem, recepisset, petens nos, ut iudices nobilium iuratique assessores requisiti faterentur, qualem de premissis scirent veritatem, qui quidem iudices nobilium iuratique assessores, fide eorum mediante .. -1 omnia premissa per predictos Thomam et Ladislaum, filium suum, super eundem Henslinum fecisse, unanimiter .. J affirmarunt; in quorum testimonium assercionis presentes concessimus, nostris sigillis consignando, eidem magistro Nicolao litteras nostras duximus concedendas; quorum nomina iuratorum videlicet: Thomas de Vosuari, Stephanus de Pyliske, Michael, filius Deseu de Syma, Petrus, filius Tyba, Johannes, filius Johannis de Garmath, Petrus Magnus de Chahal, Johannes, filius de Bencench, Ladislaus, filius Jacobi de No-men, Laurencius, filius Petri de Filpus, Johannes, filius Dionisii de Kel-che, Simon Magnus de Bagus, Georgius de Nogbatur. Item magister Petrus Magnus de Chahol, de medio aliorum causaneium consurgendo, contra comitem Mathius, officialem de Mohten, et universos populos de Chalanusuad, iobagiones Ladislai, filii Simonis, Ladislai, filii Marchardi et Stephani, filii Michaelis, proposuit per hune modum, quod anno in presenti, videlicet secunda feria proxima post festum Omnium Sancto-rum, ipse porcos Volacorum2 pertinentes ad Solumku, super fidem suam ad faciem possessionis sue causa nutriendi pepelli fecisset, ita tamen, ut idem Volachi, quando ipsos porcos ad domum pepelli intenderent, ex-tunc ipse eisdem libere, cum homine suo adiuvaret et faceret depelli, idem comes Mathius2 et universi populi de Chalanusuada armatis mani-bus potencialiter, more latrocinio, contra ipsos Volacos2 irruissent, quando illos porcos domum pepellissent, et ex eisdem porcis duo millia rece-pissent, et unum ex ipsis Volachis interfecissent, aliquos denudassent et quatuor in letalibus vulneribus relinquissent; idem magister Petrus com-misit ad iuratos, nos vero interim ipsos Ladislaum, filium Simonis, Ladislaum, filium Marhardi et Stephanum, filium, Michaelis, ad faciem monui-mus et interrogavimus, ut ex parte iobagionum ipsorum predictorum, super ipsa causa contra eundem magistrum Petrum quid responderent; qui quidem Ladislaus, filius Simonis, Ladislaus, filius Marhardi et Stephanus, 192 www.dacoromanica.ro filius Michaelis, responderunt tali modo ut ipsi nescirent, utrum ipsi iobagiones ipsorum predicti fecissent an non, et si ipsi fecissent, extunc sine consilio et dictu ipsorum fecissent; hoc nos similiter committimus ad iuratos, sicut ambe partes commiserunt ad iuratos petens nos, ut iu-dices nobilium iuratique assessores requisiti faterentur, qualem de pre-missis scirent veritatem. Qui quidem iudices nobilium iuratique assessores, fide eorum mediante .. .* omnia premissa per predictos comitem Ma-thius2 et universos populos de Chalanusuada super eundem Volacos2 et magistrum Petrum fecisse unanimiter et concordi testificacione affirma-runt, tamquam potencia et latrones super capitali sentencia et omnia bona ipsorum amisisse. In quorum testimonium assercionis presentes con-cessimus, nostris sigillis consignando, eidem magistro Petro litteras nos-tras duximus concedendas. Posthec magister Georgius, vicecomes noster, cum iudicibus nobilium consurgentes, eosdem Ladislaum, filium Simonis, Ladislaum, filium Marhardi et Stephanum, filium Michaelis, semel et se-cundario ac terciario et quam pluries monentes ac petentes, ut predictos iobagiones ipsorum de Chalanusuada, cum rebus et personis ad consistorium nostrum constituerent, et magistro Petro adverso coram ipsis impenderent satisfaccionem et ipsis Volachis super ipsa causa, qui quidem Ladislaus, filius Simonis, Ladislaus, filius Marhardi et Stephanus, filius Michaelis, e converso responderunt tali modo, quod ipsi universos populos de Chalanusuada iobagiones ipsorum nullomodo constituere possent et neque constituerent, quia ipsi.. .* pro predicto facto de lila villa recepissent et quic-quid fecerunt super caput ipsorum fecissent et ipsi in ipsa causa se ipsos non intromitterent, et ubicumque idem magister Georgius cum iudicibus nobilium sive in illa villa Chalanusuada caput ipsorum invenire possent capiantur, res et bona ipsorum recipiantur. Item Ladislaus, filius Elleus de Gathal, de medio aliorum causancium consurgendo, contra Ladislaum, filium Alexandri, Stephanum, filium suum et Georgium, filium Beke, famulum ipsorum proposuit per hune modum, quod anno in pre-senti videlicet tercia feria proxima ante festum beati Luce evangeliste in civitate Nempty, Dominicum Rufum, iobagionem domini sui, magistri Simonis, interficere voluissent et vulneratum reliquissent, et post hec idem Ladislaus legitime ad villam Solmus ivisset et ab eodem Ladislao, filio Alexandri, super ipsa causa eidem Dominico Rufo satisfaccionem facere rogasset, idem Ladislaus, filius Alexandri, cum Stephano, filio suo, ac Georgio predicto, armatis manibus contra ipsum Ladislaum irruis-sent, mortem suam voluissent, cum tribus sagittis sagittassent et de ipsa villa cum pudore extra pepelissent et super ipsa causa nullam impen-dissent satisfaccionem. Quo audito idem Ladislaus, filius Alexandri, Stephanus, filius suus, in aquisicione Ladislai, filii Elleus, se ipsos inno-centes et immunes esse dixerunt; nos vero, ambe partes interrogando, quid magis respondere vellent, ipse vero ambe partes commiserunt ad iuratos, petentes nos, ut iudices nobilium iuratique assessores requisiti faterentur, qualem de premissis scirent veritatem, qui quidem iudices nobilium, iuratique assessores fide eorum mediante.. .* omnia premissa per predictos Ladislaum, filium Alexandri, Stephanum, filium suum, ac Georgium, filium Beke, super eundem Ladislaum, filium Elleus et Dominicum Rufum fecisse, unanimiter et concordi testificacione affirma- 7 Doct Poman ac llistonc V 1 XI 193 www.dacoromanica.ro runt. In quorum testimonium assercionis presentes concessimus, nostns sigillis consignando, eidem magistro filio Elleus, litteras nostras duximus concedendas. Datum tercio die congregacionis nostre predicte, în loco prenotato, anno domini Mmo CCCmo Lmo septimo. Noi, magistrul Gheorghe, fiul lui Grigore de Roszâly, vicecomitele de Satu Mare — în locul şi în numele măritului bărbat, magistrul Oliver, judele curţii reginei — şi juzii nobililor din acel comitat, dăm de ştire că în lunea de după sărbătoarea fericitului Martin mărturisitorul3 (pe cînd) ţineam din porunca lui Ludovic, regele, adunarea noastra obştească cu obştea nobililor, pentru înfrînarea hoţilor, tîlharilor şi a altor răufăcători, în satul Csenger, în faţa magistrului Ioan, fiul lui Iwanka de Parhida şi cu mărturia lui Andrei (din partea) conventului din Lelez, ridicîndu-se atunci din mijlocul celorlalţi împricinaţi Mihail, om din Domohida, s-a plîns astfel împotriva lui Toma de Byri şi a lui Ladislau, fiul său: că în anul acesta, anume în joia de după sărbătoarea Paştelui domnului4 i-au luat cu sila doi boi şi doi cai şi şaisprezece florini, la marginea moşiei lor Kallo; ne-a cerut ca să întrebăm pe juzii nobililor şi pe asesorii juraţi şi (aceştia) să mărturisească adevărul cum îl ştiu ei cu privire la cele de mai sus. Iar juzii nobililor şi asesorii juraţi, jurînd pe credinţa lor, cu mîna pe lemnul crucii de viaţă dătătoare că vor spune adevărul şi (vor păzi) dreptul obştesc, au întărit cu toţii că toate cele de mai sus le-au făcut sus-zişii Toma şi Ladislau, fiul său, acelui Mihail de Domohida. întru mărturia celor spuse, am dat cele de faţă, întărin-du-le cu peceţile noastre şi am pus să-i dăm scrisoarea noastră lui Mihail din Domohida. De asemenea, magistrul Nicolae, fiul lui Dionisie de Estephand, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi pricinaşi, s-a plîns astfel împotriva aceluiaşi Toma de Byri şi a lui Ladislau, fiul său: că acel Toma cu Ladislau fiul său, a prins cu sila şi fără nici un drept, în satul Kallo, pe Henslin, slujitorul său, şi a luat de la el patruzeci de florini şi o cingătoare preţuind douăzeci de florini; şi ne-a cerut ca să întrebăm pe juzii nobililor şi pe judecătorii juraţi şi (aceştia) să mărturisească adevărul cum îl ştiu ei cu privire la cele de mai sus. Iar juzii nobililor şi asesorii juraţi au întărit cu toţii, pe credinţa lor, că toate cele de mai sus au fost făptuite de sus-zişii Toma şi Ladislau, fiul său, împotriva acelui Henslin. întru mărturia celor spuse am dat cele de faţă, întărindu-le cu peceţile noastre şi am pus să i se dea scrisoarea noastră acelui magistru Nicolae. Numele juraţilor acestora (sînt): Toma de Oşvarău, Ştefan de Pelişor, Mihail, fiul lui Desideriu de Syma, Petru, fiul lui Tyba, Ioan fiul lui Ioan de Garmath, Petru cel Mare de Cehăluţ, Ioan, fiul lui Ben-cench, Ladislau, fiul lui Iacob de Nomen, Laurenţiu, fiul lui Petru de Filpus, Ioan, fiul lui Dionisie de Kelche, Simion cel Mare de Bagus, Gheorghe de Nogbatur. De asemenea magistrul Petru cel Mare de Cehăluţ, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi pricinaşi, s-a plîns astfel împotriva comitelui Matei, slujbaşul din Moftin şi a tuturor oamenilor din Urziceni, iobagii lui Ladislau, fiul lui Simion, ai lui Ladislau, fiul lui Marhard, şi ai lui Ştefan, fiul lui Mihail, că în anul acesta, anume în lunea de după sărbă- 194 www.dacoromanica.ro toarea Tuturor sfinţilor5 (cînd) el a pus pe credinţa sa să se mine porcii îomânilor ţinînd de Şinteu, pe moşia sa, pentru a paşte acolo, în aşa fel ca atunci cînd acei români ar voi să mine porcii spre casă, el să-i ajute de bună voie împreună cu omul său şi să pună să-i mine de acolo — acel comite Matei şi toţi oamenii din Urziceni au năvălit cu silnicie înarmaţi şi în chip tâlhăresc asupra acelor români cînd îşi minau acei porci spre casă şi au luat două mii din acei porci şi au omorît pe unul din acei români, pe alţii i-au despoiat şi pe patru i-au lăsat greu răniţi; acel magistru Petru a încredinţat (pricina) juraţilor, dar noi între timp i-am chemat în faţa (noastră) şi i-am întrebat pe acei Ladislau, fiul lui Simion, Ladislau, fiul lui Marhard şi Ştefan, fiul lui Mihail ca să răspundă din partea sus-zişilor lor iobagi, împotriva acelui magistru Petru, în acea pricină. Iar acei Ladislau, fiul lui Simion, Ladislau, fiul lui Marhard şi Ştefan, fiul lui Mihail, au răspuns în acest fel: că ei nu ştiu dacă acei iobagi ai lor sus-pomeniţi au săvîrşit sau nu (aceste fapte) şi, dacă ei le-au săvîrşit, atunci le-au săvîrşit fără sfatul şi îndemnul lor. Această (pricină) noi o încredinţăm de asemenea juraţilor, precum au încredinţat-o juraţilor amîndouă părţile. Şi ne-au cerut nouă să întrebăm pe juzii nobililor şi pe asesorii juraţi, şi (aceştia) să mărturisească adevărul cum îl ştiu ei cu privire la cele de mai sus. Iar juzii nobililor şi asesorii juraţi au întărit cu toţii şi prin deopotrivă mărturie pe credinţa lor că toate cele de mai sus s-au făcut de sus-zisul comite Matei şi de toţi oamenii din Urziceni împotriva acelor români şi a acelui magistru Petru, ca o faptă de silnicie, şi-au pierdut ca nişte tîlhari (vrednici) de pedeapsa cu moartea toate bunurile lor. întru mărturia celor spuse am dat cele de faţă întărindu-le cu peceţile noastre şi am pus să i se dea scrisoarea noastră acelui magistru Petru. După acestea, cînd magistrul Gheorghe vicecomitele nostru, ridi-cîndu-se împreună cu juzii nobililor, a pus în vedere şi a cerut întîia oară, a doua oară, a treia oară şi de foarte multe ori acelor Ladislau, fiul lui Simion, Ladislau, fiul lui Marhard, şi Ştefan, fiul lui Mihail, să aducă în faţa adunării noastre pe sus-zişii iobagi ai lor din Urziceni cu lucrurile lor şi în fiinţa lor, pentru a despăgubi în faţa lor pe magistrul Petru, potrivnicul lor, şi pe acei români, în privinţa acelei pricini, Ladislau, fiul lui Simion, Ladislau, fiul lui Marhard şi Ştefan, fiul lui Mihail, au răspuns la rîndul lor astfel: că ei nu pot în nici un chip să-i înfăţişeze pe toţi oamenii din Urziceni, iobagii lor, şi nici nu-i vor înfăţişa deoarece aceştia, pentru sus-zisa faptă, au fugit din acel sat şi tot ce au făptuit au făcut-o de capul lor, iar ei nu se amestecă în acea pricină şi, oriunde acel magistru Gheorghe şi cu juzii nobililor i-ar putea afla, fie (chiar) în satul Urziceni, să-i ia în prinsoare pe ei (şi) să ridice lucrurile şi bunurile lor. Apoi, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi pricinaşi Ladislau, fiul lui Elleus de Gathal, s-a plîns în chipul acesta împotriva lui Ladislau, fiul lui Alexandru, a lui Ştefan, fiul aceluia şi a lui Gheorghe, fiul lui Beke, slujitorul lor: că în anul acesta, anume în marţea dinaintea sărbătorii fericitului evanghelist Luca®, în oraşul Mintiu au voit să-l ucidă şi l-au rănit pe Dominic cel Roşu, iobagul magistrului Simion, stăpînul său; şi după aceea acel Ladislau s-a dus pe calea legii în satul Solmus şi i-a cerut lui Ladislau, fiul lui Alexandru, să-l despăgubească pe Dominic cel Roşu în acea pricină, dar acel Ladislau, fiul lui Alexandru, împreună 195 www.dacoromanica.ro cu Ştefan, fiul său, şi cu sus-zisul Gheorghe au tăbărît înarmaţi asupra acelui Ladislau, voind să-l omoare (şi) l-au săgetat cu trei săgeţi şi l-au alungat, cu ruşine afară din sat, fără a da nimic despăgubire în acea pricină. Auzind aceasta, Ladislau, fiul lui Alexandru, (şi) Ştefan, fiul său, au spus că ei sînt nevinovaţi şi neatinşi de pîra lui Ladislau, fiul lui Elleus. Iar noi, întrebînd amîndouă părţile ce mai au să spună, amîndouă părţile şi-au încredinţat (pricina) juraţilor, cerîndu-ne nouă să întrebăm pe juzii nobililor şi pe asesorii juraţi (şi aceştia) să mărturisească adevărul cum îl ştiu ei cu privire la cele de mai sus. Iar acei juzi ai nobililor şi asesori juraţi, au întărit cu toţii într-un glas şi într-o mărturie, pe credinţa lor, că toate cele de mai sus au fost săvîrşite de sus-zişii Ladislau, fiul lui Alexandru, Ştefan, fiul său, şi Gheorghe, fiul lui Beke, împotriva acelui Ladislau, fiul lui Elleus şi a lui Dominic cel Roşu. întru mărturia celor spuse am dat cele de faţă, întărindu-le cu pe-ceţile noastre şi am pus să i se dea scrisoarea noastră acelui magistru, fiul lui Elleus. Dat în a treia zi a sus-zisei noastre adunări, în locul de mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh. Dl. SI 773. Orig. hîrtic, cu urme de cinci peceţi inelare aplicate pe verso. EDIŢII: Cod Andeg., VI, p. 620—623. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 135—136 nr. 99; Kăllay, II, p. 52—53, nr. 1251. 1 Lacună în textul latin publicat. 2 Astfel în textul latin publicat. 3 13 noiembrie. 4 13 aprilie. 5 6 noiembrie. 8 17 octombrie. 198 1357 noiembrie 16, Csenger. Nos magister Georgius, filius Gregorii de Rusal, vicecomes de Zoth-mar et quatuor iudices nobillium de eodem, memorie commedamus, quod in congregacione nostra generali quam habuimus ob regium preceptum feria secunda proxima post festum beati Martini confessoris coram ma-gistro Johanne, filio Iwanka de Pelbarthyda, homine regio et testimonio conventus de Lelez, universis nobilibus in villa Chenger celebrata, de medio aliorum magister Stephanus, filius Stephani, surgens, proposuit eo modo quod universy1 hospites de Zomuszeg, feria tereia proxima ante festum beati Michaelis archangeli, cuius nune tereia preterisset revo-lucio annualis, potencialiter ad possessionem ipsorum Ker vocatam ve-niendo, equos et boves ac peeora omnino recepissent et ad villam Zomuszeg perpelissent1 ex iobagionibus aliquem verberaverunt et aliquem wlneraverunt1 homines utriusque sexus inmiserabiliter1 denudando omni sine lege; super (quo)1 2 petens nos et3 iudicy1 et iurati per nos requisiti faterentur utrum fecissent vel ne. Et cum nos eosdem ad fidem coram Deo debitam fidelitatemque sacre corone et domino nostro regi tactoque vivificem4 5 cruciş ligno prestita communi iusticia observando pro dicenda 196 www.dacoromanica.ro veritate requisivissemus nobis eo modo afirmarunt5 quod universy1 hos-pites de Zomuszeg equos, oves et boves in predicta tercia feria a iobagio-nibus ipsius magistri Stephani potencialiter recepissent, ex ipsis verbe-rando et vlnerando1 ac homines utriusque sexus spoliando iterato ad vi-lam1 Zomuszeg pepelissent omni sine culpa. Datum loco et termino quarto die congregacionis nostre prenotate; anno domini Mmo CCCm L septimo. Noi, magistrul Gheorghe, fiul lui Grigore de Rozsâly, vicecomite de Satu Mare, şi patru juzi ai nobililor din acelaşi loc, dam de ştire că în adunarea noastră obştească, pe care, din poruncă regească, am ţinut-o cu toţi nobilii, în satul Csenger, luni după sărbătoarea sfîntului Martin mărturisitorul6, fiind de faţă magistrul Ioan, fiul lui Iwanka de Parhida, omul regelui precum şi omul de mărturie al conventului de Lelez, magistrul Ştefan, fiul lui Ştefan, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi a spus că toţi oaspeţii din Zomuszeg, marţi după sărbătoarea sfîntului Mihail, cu trei ani în urmă7, venind cu forţa pe moşia lor, numită Ker, au luat tot: cai şi boi şi oi şi le-au dus în satul Zomuszeg, pe unul dintre iobagi l-au bătut şi pe altul l-au rănit, despuind de tot, fără milă şi fără nici un drept, pe bărbaţi şi femei. Pentru care ne-a rugat ca judecătorii şi juraţii întrebaţi de noi să mărturisească dacă s-au săvîrşit aceste fapte sau nu. Şi atunci cînd noi i-am chemat pe aceştia pentru a jura, în temeiul dreptului comun, pe credinţa datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea ce trebuie s-o păstreze sfintei coroane şi domnului nostru rege, mărturisită cu mina pe lemnul crucii, dătătoare de viaţă, pentru spunerea adevărului, ne-au mărturisit că toţi oaspeţii din Zomuszeg, în marţea, mai sus pomenită, au luat cu forţa cai, boi şi oi şi de la iobagii acestui magistru Ştefan, pe unii dintre ei lovindu-i şi de mai multe ori jefuind bărbaţi şi femei, fără nici o vină, i-au dus cu forţa în satul Zomuszeg. Dat în locul şi în a patra zi a adunării noastre, mai sus pomenite; în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51 774. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu fragmentele unei peceţi rotunde, mai mari, şi urmele altor două peceţi inelare, aplicate pe verso. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 53, nr. 1 252. 1 2 * 4 * 6 7 1 Astfel în orig. 2 în orig. lipseşte; introdus de noi după sens. * Lectură nesigură. 4 Corect: vivifice. ° Corect: affirmarunt. 6 13 noiembrie. 7 5 octombrie 1354. 199 1357 noiembrie 21, Sîntimbru. Discretis viris1 et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, Dominicus, viceuoyuoda Transsiluanus, dominis et amicis suis karissi-mis, paratam amiciam debito cum honore. Dicit nobis Laurencius, filius Abyl de Deuecher superiori, quod idem Abyl, suus pater et Andreas, 197 www.dacoromanica.ro frater eiusdem Abyl, quasdam possessiones ipsorum, Olnires et Felnires vocatas, in comitatu de Doboka existentes, que titulo iuris hereditarii ad ipsum devolvi debuissent et deberent pertinere, vendidissent et de2 se alienassent in suum preiudicium et derogamen quas ipse recaptivare et ad easdem vellet introire, iuris ordine observato. Super quo vestre discrecionis amiciciam presentibus petimus reverenter, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimoninio fidedignum, quo presente Laurencius de Chazar, vel Dominicus de eadem, sive Gregorius, filius Symonis de Aronzenthmiklos, aliis absentibus, homo noster, ad facies dictarum pos-sessionum Olnires et Felnires vocatarum3 accedendo, vicinis et comme-taneis earundem universis legitime convocatis et presentibus, reambulet easdem, per veteres suas metas et antiquas, novas iuxta veteres, ubi ne-cesse fuerit erigendo, reambulatasque et ab aliorum possessionibus se-paratas et distinctas, recapiat easdem, nomine iuris Laurencii, filii Abyl supradicti, recaptivatasque statuat eidem Laurencio, filio Abyl, eo iure, quo ad ipsum dinosscitur2 pertinere, sine preiudicio iuris alieni, perpe-tuo per eundem possidendas, si per quempiam non fuerit contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, contra eundem Laurencium, ad nos-tram citet presenciam ad terminum competentem, racionem eorum con-tradiccionis reddituros; et posthec seriem ipsius possessionarie recapti-vacionis et statucionis cum cursibus metarum nominibusque citatorum, si qui fuerint, et termino assignato nobis amicabiliter rescribalis. Datum in Sancto Emeiico, quarto die octavarum festi beati Martini confessoris, anno domini Mmo CCCroo Lmo septimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Viris discretis et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, dominis et amicis suis reverendis. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, domnilor şi prietenilor săi prea scumpi, cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei, Dominic, vicevoie-vodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ne spune nouă Laurenţiu, fiul lui Abyl de Diviciorii Mari, că acel Abyl, tatăl său, şi Andrei, fratele acelui Abyl, au vîndut şi au înstrăinat de ei spre paguba şi vătămarea sa nişte moşii ale lor numite Olnires şi Felnires, aflătoare în comitatul Dăbîca, ce ar fi trebuit să-i vină lui şi ce trebuie să ţină de el, în temeiul dreptului de moştenire şi că el vrea să le redobîn-dească şi să le aducă la ale sale, păzindu-se rînduiala legii. Drept aceea, cerem prieteniei chibzuinţei voastre prin cele de faţă cu închinăciune să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Laurenţiu de Cesariu, sau Dominic tot de acolo ori, în lipsa acestora, Grigore, fiul lui Simion de Sînnicoară, mergînd la zisele moşii numite Olnires şi Felnires să cheme în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii lor şi, (aceştia) fiind de faţă, să le hotărnicească după bătrînele şi vechile hotare, ridicînd, unde va fi nevoie, (alte semne) noi lîngă cele vechi, şi, odată hotărnicite, despărţite şi deosebite de moşiile altora, să le reia în stăpînire în temeiul dreptului sus-zisului Laurenţiu, fiul lui Abyl, şi, luîndu-le înapoi, să le dea în stăpînire acelui Laurenţiu, fiul lui Abyl, spre a fi stăpînite de dînsul pe veci cu acel drept cu care se ştie că ţin de el, fără vătămarea dreptului altuia, dacă nu se va împotrivi cineva. Iar dacă vor fi împotrivitori, să-i cheme înaintea noastră la un soroc potrivit, ca să stea faţă cu acel Laurenţiu 198 www.dacoromanica.ro spre a da seamă de împotrivirea lor. Şi după acestea, cu bunătate să ne răspundeţi în scris despre desfăşurarea acelei reluări de moşii şi puneri în stăpînire, (arătînd) mersul hotarelor şi numele celor chemaţi, dacă vor fi, şi sorocul hotărît. Dat la Sîntimbru, în a patra zi după octavele fericitului Martin mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei, domnilor şi prietenilor săi cucernici. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 151. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă, de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 624. 1 Urmează discre(tis), şters de aceeaşi mînă. 2 Astfel în orig. 3 Scris deasupra rindului. 200 1357 noiembrie 28, Zagreb. Nos Lodouicus, dei grada rex Hungarie, memorie commendantes tenore presencium quibus expedit universis, significamus quod nos, ad humilem supplicacionem Corrardi plebani et Nicolai Vyner dicti, civis de Zalathna, nobis in suis necnon universorum civium et hospitum ac montanorum nostrorum de eadem Zalathna personis porrectam utilitati eiusdem montane nostre de Zalathna invigilare cupientes, ut populi in eadem residenciam facientes in pacis pulcritudine1 sedeant et tranquili-tate quiescant ac libertatibus gratulentur opportunis, eisdem ex regie libertatis1 2 largiflua benignitate duximus annuendum, ut ipsi et eorum posteri omni ea libertate pociantur, qua cetera montana in regno nostro existencia gaudent et fruuntur; idcirco universis et quibuslibet urba-raniis3 nostris iniungimus regio sub edicto, ut ipsi eosdem populos seu montanos nostros de Zalathna in predictis eorum libertatibus admittant permanere, nec ipsos ultra eorum premissas libertates in aliquo audeant molestare. Presentes autem privilegiari promittimus, dum nobis fuerint reportate. Datum Zagrabie, quarto die festi beate Katherine virginis et mar-tyris, anno domini M° CCCm° Lm0 septimo. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că noi, la rugămintea prea plecată a parohului Corrard şi a lui Nicolae zis Vyner, orăşean din Zlatna, ce ne-au înaintat-o în numele lor precum şi în al tuturor orăşenilor şi oaspeţilor şi băieşilor noştri din acea Zlatna, dorind să veghem la folosul acestei băi a noastre din Zlatna, astfel ca oamenii ce sălăşluiesc în ea să şadă întru binele păcii şi să-şi afle odihna întru neturburare, şi să se bucure de libertăţi bine venite, am găsit cu cale să le încuviinţăm lor din darnica bunătate a mărinimiei regeşti, ca ei şi urmaşii lor să aibă parte de toată acea libertate de care se bucură şi se folosesc celelalte băi aflate în ţara noastră. 199 www.dacoromanica.ro De aceea poruncim cu poruncă regească tuturor şi fiecăruia din •strîngătorii noştri de urbure ca să-i lase pe aceşti oameni sau băieşi ai noştri din Zlatna să rămînă în sus-zisele lor libertăţi şi să nu îndrăznească să-i turbure cu ceva peste libertăţile lor de mai sus. Iar cele de faţă, făgăduim să le scriem în chip de privilegiu, cînd ne vor fi aduse. Dat la Zagreb, în miercurea de după sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Ecaterina, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 152, 29 153 şi 30 665. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1357. Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 27 ianuarie 1365 care figurează ca transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 1 august (1375) (Dl. 30 665). Transumpt în actul regelui Ludovic I, din 27 ianuarie 1365 (Dl. 29 152) copie simplă scrisă pe hîrtie la sfîrşitul sec. XV. Transumpt în actul regelui Ludovic I, din 27 ianuarie 1365. transcris în actul capitlului din Alba Iulia la 1 august (1375) care la rîndul său a fost transcris de regele Sigismund între 4—28 februarie 1391 (Dl. 29 153); Copie simplă de hîrtie de la mijlocul sec. XV. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 625—626; Ub., II, p. 148. 1 Astfel în orig. 2 Corect: liberalitalis. 3 Corect: urburariis. 201 1357 decembrie 5, (Cenad). Nos, capitulum ecclesie Chanadyensis, damus pro memoria quod, aceedens ad nostram presenciam Farkas, Gregorius (et Nicolaus)1, filli Zokul1 2, ex una, parte ex altera -magister Johannes Bissenus, castellanus de Ersomlou, propositum extitit per eosdem oraculo vive vocis et rela-tum, quod ipsi in facto possessionis Zekaspotok vocate, in eomitatu de Crasso existentis, taliter inter se concordassent, quod ipsi Farkas, Gregorius et Nicolaus, filii Zokul2, dictam possessionem Zekaspataka3 ipsi magistro Johanni resignassent et de omni iure et dominio eiusdem se ipsos (rev)ocassemt4 et excepissent; ita tamen, quod unam sessionem terre, ubi quinquaginta mansiones in facie eiusdem terre, cum omnibus utili-tatibus scilicet terris arabilibus, silvis, fenetis et aliis utilitatibus uni-versis ad easdem quinquaginta mansiones sufficientibus, secundum esti-macionem proborum virorum tune per partes adducendorum, ubi idem magister Johannes assignabit, dare tenebitur perpetuo, quousque ipsis filiis Zokul2, a domino rege aliam terram seu vallem poterit impetrare perpetuam. Et postquam inveneriit, predicti filii Zokul2, ipsam terram pro quinquaginta mansionibus assignatam, ipsi magistro Johanni tene-buntur resignare. Datum feria tercia proxima festum beati Nicolai confessoris, anno domini Millesimo CCCmo quinquagesimo septimo. Noi, capitlul bisericii de Cenad, dăm de ştire că, înfăţişîndu-se înaintea noastră pe de o parte Fărcaş, Grigore şi Nicolae, fiii lui Zokul, iar pe de altă parte magistrul Ioan Pecenegul, castelan de Ersomlou, aceştia au spus şi au mărturisit prin viu grai că în pricina moşiei numite 200 www.dacoromanica.ro Secaş, aflătoare în comitatul Caraş, ei s-au înţeles între ei în felul următor: că aceşti Fărcaş, Grigore şi Nicolae, fiii lui Zokul, au lăsat numita moşie Secaş acelui magistru Ioan şi s-au lepădat şi tras înapoi de la orice drept şi stăpînire asupra ei, însă în aşa fel, că magistrul Ioan va fi dator să (le) dea pe veci, o sesie de pămînt, unde (să se poată ridica) cincizeci de gospodării pe acel pămînt, în acel loc unde li-1 va hotărî magistrul Ioan, împreună cu toate folosinţele şi anume pămînturi arătoare, păduri, fînaţe şi cu toate celelalte folosinţe îndestulătoare pentru cele cincizeci de gospodării, după preţuirea bărbaţilor cinstiţi ce vor trebui să fie aduşi atunci de către părţi, pînă atunci cînd el' va putea dobîndi de la rege, pentru numiţii fii ai lui Zokul, alt pămînt sau vale (ca bun) de veci. Şi, după ce îl va fi dobîndit el (pentru ei), sus-pomeniţii fii ai lui Zokul vor fi datori să-i lase magistrului Ioan pămîntul ce li l-a dat lor pentru cele cincizeci de gospodării. Dat în marţea dinaintea sărbătorii sfîntului Nicolae mărturisito rul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte. Arh. Nat. Magh., Dl. 41 345. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Nap ca) 1357. Transumpt în actul comitelui Nicolae de Szech, judele curţii regale, din 14 iunie 13o8, nr. 283. EDIŢII: Pesty, Krasso, III, p. 32; Hurmuzaki-Densuşianu, 12, p. 51. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 136, nr. 100. 1 2 3 1 Rupt cca 2 cm, întregit pe baza contextului. 2 Corectat din Zekul; la Pesty, 111, p. 22 urmează in primul caz: in sua t m prenominatorum Farkasii et Nicolai, fratrum suorum. personis vigore predicta-rum literarum procuraioriarum, trecute aici din greşeală din textul documentului cadru. 3 Astfel în transumpt. * Rupt cca 0 5 cm, întregit după se îs. J Magistrul Ioan. 202 1357 decembrie 7, Szamosangyalos. Excellentissimo domino eorum, Lodouico, dei gracia, illustri regi Hungarie, magister Georgius, filius Gregorii de Rusal, vicecomes de /othmar, et quatuor iudices nobilium de eodem obsequium cum p-i-petua fidelitate. Litleras vestre serenitatis, honore quo decuit, recepimus in hec verba: (Urmeaza actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 8 noiembrie 1357, nr. 193). Nos igitur preceptis vestre excellencie obedire cupientes ac tenemur, misimus duos ex nobis videlicet Abraam mag-num de Voya, unum ex quatuor iudicium et1 Andream de Vitka ad pre-missa mandata vestre fideliter exequenda; qui demum ad nos reversi nobis consona voce retulerune, de la sus-pomenitele octave la octavele sărbătorii Botezului domnului, de asemenea acum de curînd trecute11. In sfîrşit, sosind pomenitele octave ale sărbătorii Botezului domnului, întrucît sus-zişii: magistrul Ştefan zis Pogan şi Simion tot de sus-numita Aaron (şi) Blasiu şi Nicolae, fiii lui, muriseră, s-au înfăţişat înaintea noastră magistrul Ioan fiul pomenitului Ştefan zis Pogan pe de o parte, iar pe de alta Ioan de Aaron, Grigore, fiul lui Simion şi Aaron fiul pomenitului Ioan tot de Aaron, asupra cărora trecuse acuma pomenita pricină. Aceştia căpătînd mai întîi îngăduinţa noastră judecătorească, au mărturisit că prin împăciuirea mai multor bărbaţi cinstiţi şi nobili au ajuns şi în faţa noastră ei ajung la următoarea învoială deplină de pace şi înţelegere cu privire la moşia numită Sînnicoară, aflătoare în comitatul Dăbîca, moşie cu privire la care se iscase pînă atunci pricinia şi neînţelegerea dintre ei: anume sus-numiţii Ioan, Grigore şi Aaron, au lăsat şi au dat magistrului Ioan zis Pogan jumătatea dreaptă şi deopotrivă de mare din pomenita moşie numită Sînnicoară, din care jumătate o 208 www.dacoromanica.ro jumătate îi ajunsese şi îi venise pomenitului magistru Ştefan zis Pogan, adică tatălui magistrului Ioan zis tot Pogan, de la Ioan de Chi-ced, iar cealaltă jumătate de la Laurenţiu, fiul lui Abyl: şi la rîndul său magistrul Ioan zis Pogan, a lăsat şi a dat, şi în faţa noastră lasă şi dă celelalte părţi din pomenita moşie numită Sînnicoară sus-numiţilor Ioan de Aaron, Grigore, fiul lui Simion şi lui Aaron, fiul aceluiaşi Ioan, ca fiecare din părţile de mai sus să le stăpîneascâ, să le ţină şi sa le aibă pentru sine pe veci şi în chip nestrămutat, şi anume astfel ca sus-zisa moşie să trebuiască a fi împărţită şi deosebită în chipul arătat mai sus, prin facerea unei legiuite împărţeli înaintea omului nostru şi al vostru, la octavele Miezii păresimii12, în curînd viitoare. Deoarece pentru facerea acestei împărţeli cei doi oameni, al nostru şi al vostru, sînt de foarte mare trebuinţă, cerem cu plecăciune prin scrisoarea de faţă prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie pe omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Andrei, fiul lui Iacob de Beclean sau Ioan, fiul lui Dumitru de Galaţi, ori Iacob, fiul lui Iacob, tot de Beclean, sau, în lipsa acestora, Simion, fiul lui Martin de Sîntioana, mergînd la sus-zisele octave ale Miezii păresimii în curînd viitoare la pomenita moşie (şi) chemînd în chip legiuit pe vecinii şi megieşii ei, şi fiind aceştia de faţă s-o deosebească şi s-o împartă între sus-zişii nobili, potrivit cuprinsului înţelegerii mai sus arătate după cum va fi mai potrivit, dacă nu se va face împotrivire de către cineva dintre megieşii pomenitei moşii iar dacă s-ar ivi împotrivitori, pe aceştia să-i cheme înaintea noastră ca să stea faţă cu pomeniţii nobili la sorocul potrivit, spre a da seama de împotrivirea lor; şi după aceea, să vă milostiviţi a ne face cunoscut în scris în a opta zi a sus-ziselor octave ale zilei de Miaza păresimii13 desfăşurarea împărţelii moşiei, mersul hotarelor şi numele celor chemaţi, dacă au fost vreunii, precum şi sorocul ho-tărît. Dat la Sîntimbru, în a patra zi a octavelor sus-zise ale sărbătorii Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeqj. şi opt. (Pe verso de aceeaşi mină:) Cucernicilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi prea iubiţi, scrisoare de împărţeală pentru magistrul Ioan zis Pogan de Buza, împotriva nobililor de Sînnicoară, cu privire la aceeaşi moşie. Arh. Naţ. Magh., Dl. 36 409. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca 1358. Orig. hîrtie, cu mici lacune, cu urme de pecete rotunda de închidere apli cată în document pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 8—10. 1 1 In orig. rupt cca 2 cm, întregit pe baza contextului. 2 In orig. rupt cca 1 cm, întregit pe baza contextului. 3 Astfel în orig. 4 In orig. s-rls deasupra rîndului de ac iaşi mina. 5 In orig. omis de scrib; adaugat de noi după formula obişnuită. 0 Corect: cuilibet. 7 Corect: opportunum, după acest cuvint urmeaza: Et post hec, taiite şi ub-p a irtate. 8 6 octombrie (1341>. 9 6 octombrie (1357). 10 6 octombrie (1357). 18 — Docunrcrla Roaian uc Hi lorica — \ ol. X! 2or> www.dacoromanica.ro 11 13 ianuarie (1358). *2 14 martie <1358). 13 21 martie <1358). 208 1358 ianuarie 20, Vişegrad. Nos, comes Nicolaus de Zeech iudex curie domini Lodouici, dei grada regis Hungarie, comitatusque de Turuch tenens honorem, damus pro memoria quod causam quam Nicolaus, filius Johannis filii1 La-dislai de Varada pro quo Andreas, filius Stephani2 cum procuratoriis litteris1 conuentus de Lelez astitit contra Paulum, filium Petri de Ve-thes, pro quo Johannes, filius Petri cum procuratoriis litteris domini Nicolai Konth regni Hungarie palatini, comparuit, iuxta continenciam priorum litterarum nostrarum, in octavis fesiti Epiphaniarum domini mo-vere habebat coram nobis de parcium procuratorum voluntate ad octa-vas festi beati Georgii martiris proxime nune venturas, stătu sub priori, duximus perhemptorie3 prorogandam si partes medio tempore non po-terunt concordare. Datum in Vyssegrad, ootavo die termini prenotati, arrno domini M° CCC° L° octavo. (Pe verso de aceeaşi minai) Pro Nicolao, filio Johannis de Varda3 contra Paulum, filium Petri de Vethes, ad octavas festi beati Georgii martyris, prorogatoria. (Pe verso, pe marginea din dreapta actului, de o altă mină contemporană:) Pro aotore Petrus dictus Zeuke cum Lelez pro in causam (att-racto) P(aulus) ad octavas Nativitatis beate virginis due sol(verunt) (littere) m(agistro). Noi, corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, şi purtător al dregătoriei comitatului Turuch, dăm de ştire că pricina pe care, potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de mai înainte trebuia s-o pornească înaintea noastră, la octavele Botezului domnului4, Nicolae, fiul lui Ioan, fiul lui Ladislau de Warada — pentru care s-a înfăţişat Andrei, fiul lui Ştefan, cu scrisoarea de împuternicire a conventului din Lelez, împotriva lui Pavel, fiul lui Petru de Vetiş — pentru care s-a înfăţişat Ioan, fiul lui Petru, cu scrisoare de împuternicire a domnului Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei — am hatărît s-o amînăm cu învoirea împuterniciţilor părţilor, în starea sa de mai înainte, neapărat la octavele ce vor veni în curînd ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe5, dacă între timp părţile nu se vor putea înţelege. Dat la VişegradL, în a opta zi a sorocului mai sus însemnat, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Scrisoarea de amînare pentru Nicolae, fiul lui Ioan de Varda, împotriva lui Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe. (Pe verso, pe marginea din dreapta actului, de o altă mină contemporană:) Pentru pîrîş, Petru zis Zeuke, cu (scrisoarea conventului din) Lelez; pentru pîrît, P(avel)G, la octavele Naşterii fericitei fecioare7, (pentru) două exemplare (au plătit) m(agisitrului). 210 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh., Dl. 77 212. Fotocopie la inst. de Ist. şi arh. Cluj-Napora/1358. Orig. hirtie, cu fragmente de pecete rotundă de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 88—89. 1 în orig. scris deasupra rindului de aceeaşi mină. 2 în orig. scris deasupra cuvintului: Johannis, tăiat de aceeaşi mină. 3 Astfel în orig. 4 13 ianuarie. 5 1 mai. 6 Pîrîtul însuşi; căci nu se pomeneşte aici de nici o procură. 7 15 septembrie. 209 1358 ianuarie 21, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsiluane, damus pro memoria quod, cum iuxta continenciam aliarum literarum nostrarum patencium1 obli-gatoriarum, per Johannem filium Mărci, famulum magistri Andree, filii Jacobi, nobilis de Bethlem, coram nobis in persona eiusdem domini sui exhibitarum, Johanne, filius Ladislai de Moyus, sextam partem trium parcium possessionis sue Zenmartun vocate, in comitatu de Clus exis-tentis, videlicet a parte occidentali adiacentem, quinto die octavarum festi Epiphaniarum domini pro octo marcis, quamiibet marcam octua-ginta grossis computando, a predicto magistro Andrea, filio Jacobi, sub pena duppli eit birsagi2 seu iudicii trium marcarum redimere debuisset, tandem ipso quinto die octavarum festi Epiphaniarum domini occurrente, predictus Johannes, filius Ladislai, non venit neque misit, nec predic-tam porcionem suam possessionariam ab ipso magistro Andrea redimere curavit, per prefatum Johannem famului eiusdem magistri Andree qua-tuor3 diebus continuis1 coram nobis expectatus. Datum quinito4 die termini prenotati, anno domini Mm0 CCCm0 Lm0 octavo. (Pe verso de aceeaşi mină:) Pro magistro Andrea, filio Jacobi de Bethleem2 contra Johannem filium Ladislai de Moius2, super omissione6 solucionis octo marcarum, memorialis. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, dăm de ştire că, întrucît potrivit cuprinsului unei alte scrisori a noastre deschise de îndatorire, înfăţişată înaintea noastră în numele stăpînului său, de către Ioan, fiul lui Marcu, slujitorul magistrului Andrei, fiul lui Iacob, nobil de Beclean, Ioan, fiul lui Ladislau, de Moişa, trebuia să răscumpere în a cincea zi a octavelor sărbătorii Botezului domnului6 — de la sus-zisul magistru Andrei, fiul lui Iacob, pentru opt mărci, marca fiind socotită la optzeci de groşi, sub pedeapsa plăţii îndoite şi a încărcării sau amenzii judecătoreşti de trei mărci — a şasea parte din (cele) trei părţi ale moşiei sale numite Sînmartin, aflătoare în comitatul Cluj (şi) anume (cea) aşezată spre apus. Sosind în cele din urmă acea zi a cincea a octavelor sărbătorii Botezului domnului, sus-pomenitul Ioan, fiul lui Ladislau, n-a venit şi nici n-a trimis (pe cineva), nici nu s-a îngrijit să răscumpere sus-zisa bucată a sa de moşie de la pomenitul magistru Andrei, fiind aşteptat de sus-numitul Ioan, slujitorul magistrului Andrei, patru zile în şir, înaintea noastră. 211 www.dacoromanica.ro Dat în a cincea zi a sorocului mai sus-însemnat, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. (Pe verso de aceeaşi mină:} (Scrisoare) memorială pentru magistrul Andrei, fiul lui Iacob de Beclean, împotriva lui Ioan, fiul lui Ladislau de Moişa cu privire la neplata a opt mărci. Arh. Naţ. Magh. Dl. 62 710. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie, cu pecete rotundă de închidere din ceară de culoare închisă aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 15. 1 In orig. scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 2 Astfel în orig. 3 In orig. scris deasupra cuvîntului tercia, tăiat de aceeaşi mînă. 4 In orig. scris deasupra cuvîntului secundo, tăiat de aceeaşi mînă. * In orig. urmează: o, tăiat de aceeaşi mînă. 6 17 ianuarie. 210 1358 ianuarie 23, (Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradyensis, tenore presencium significa-mus quibus expedit universis quod accedentibus ad nostram presenciam magisitro Zouard, filio Chepani de Keralj, ab una parte, ex altera vero Stephano et Dominico, filiis Bekee de Olazy, pro se personaliter et pro Andrea fratre eorum, confessum extitit per eundem Zouard pariter et relatum quod ipse quandam possessionem Chjkusitou vocatam, in comi-tatu Byhoriensi et in contigua commetaneitate eiusdem possessionis Olazy existentem, ipsum et filios, fratres ac proximos suos contingentem, cum omnibus utilitatibus suis et pertinenciis eiusdem universis, a festo Puri-ficacionis virginis gloriose proxime venturo usque quartam revolucionem eiusdem festi annualem, id est per spacium temporis trium annorum in-tegrorum proxime et immediate subsequencium, eisdem Stephano, Andree et Dominico, filiis Beke1 de Olazy, pro undecim florenis aureis, plene receptis et habitis ab eisdem, impignorasset et impignoravit coram nobis possidendam, fructusque et utilitates ac quaslibet obvenciones eiusdem per ipsos percipiendas et in usus proprios convertendas. In cuius quidem possessionis dominio eosdem filios Beke infra tempus premisse impigno-racionis assumpsisset et coram nobis assumpsit contra quoslibet, et spe-cialiter contra filios, fratres et proximos suos indempniter conservare et ab omnibus impetitoribus expedire propriis suis laboribus et expensis; quod si facere non posset, extunc predictos undecim florenos cum eorum duplo, per florenum aut monetam pro tempore ad racionem florenorum currentem, absque porcione iudicis et ante litis ingressum eisdem filiis Bekee1 persolvere teneretur, si vero in prefixo termino prediotam possessionem Chjkustou ab eisdem filiis Beke redimere non curaret, penam dupli eorundem undecim florenorum incurreret eo facto. Ad quod se idem magister Zouard, filius Chepani, coram nobis spontanea obligarunt1 2 3 4 * 6 voluntate. Datum feria tercia proxima ante festum Conversionis beati Pauli apostoli, anno Domini Mmo CCCmo quinquagesimo octavo. 212 www.dacoromanica.ro (Pe verso, de aceiaşi mină:) Pro magistro Zouard, filio Chepani de Kyrali1, contra filios Beke de Olazy, super impignoracione sue posses-sionis Chykusthov1, a festo Purificaitionis virginis gloriose sub anno domini M° CCC0 quinquagesimo octavo occurrente usque quartam revo-lucionem annualem facta, memorialis. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul scrisorii de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se însuşi înaintea noastră, magistrul Zouard, fiul lui Chepan de Chiraleu, pe de o parte, iar pe de alta Ştefan şi Dominic, fiii lui Beke de Olosig, pentru ei înşişi, precum şi pentru Andrei, fratele lor, pomenitul Zouard a mărturisit şi totodată a spus că el a zălogit şi în faţa noastră zălogeşte moşia sa numită Chykuatou aflătoare în comitatul Bihor şi în nemijlocita megieşie a pomenitei moşii Olosig, care îl priveşte pe el, pe fiii, fraţii şi rudele sale, cu toate foloasele ei şi cu toate cele ce ţin de ea de la sărbătoarea viitoare a Întîmpinării domnului1 2 3 pînă în al patrulea an de la această sărbătoare, adică pe timp de trei ani deplini care urmează de îndată şi nemijlocit — acelor Ştefan, Andrei şi Dominic, fiii lui Beke de Olosig pentru unsprezece florini de aur primiţi şi luaţi în întregime de la dînşii, ca s-o stăpînească şi să-i culeagă roadele şi foloasele şi orice (alte) venituri întîmplătoare ale acelei moşii şi să le întoarcă spre folosul lor. El s-a legat şi se leagă în faţa noastră să păstreze în pace, în stăpînirea acestei moşii, pe pomeniţii fii ai lui Beke în (tot) timpul zălogirii de mai sus împotriva oricui şi mai ales împotriva fiilor, fraţilor şi rudelor sale de aproape, şi să-i scape de toţi pîrîşii, cu osteneala şi cheltuiala lui; iar dacă nu va putea s-o fapă, atunci să fie ţinut să plătească acelor fii ai lui Beke îndoitul acelor unsprezece florini sus-pomeniţi, în florini sau în monedă ce va umbla în vremea aceea după socoteala florinilor, afară de partea judecătorului şi înainte de începerea judecăţii. Iar dacă la sorocul de mai sus el nu s-ar îngriji să răscumpere sus-zisa moşie Chy-kustou de la acei fii ai lui Beke, să sufere prin chiar acest fapt pedeapsa plăţii îndoite a celor unsprezece florini, la care lupru pomenitul magistru Zouard, fiul lui Chepan, s-a legat înaintea noastră de buna lui voie. Dat în marţea dinaintea sărbătorii întoarcerii la credinţă a fericitului apostol Pavel, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. (Pe verso, de aceiaşi mină:) (Scrisoare) memorială pentru magistrul Zouard, fiul lui Chepan de Chiraleu, împotriva fiilor lui Beke de Olosig cu privire la zălogirea moşiei sale numite Chykustou, făcută cu începere de la sărbătoarea Întîmpinării domnului în anul o mie trei sute cincizeci şi opt, pînă în al patrulea an. Arh. Nat. Magh. Dl. 38 172. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1338. Orig. hîrtie, cu urme de pecete ogivală de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 20—21. 1 Astfel în orig. 2 Corect: obligavit. 3 2 februarie. 213 www.dacoromanica.ro 211 1358 ianuarie 31, Turda. Nos, Andreas, vojuoda Transsilvanus et comes de Zonuk, signifi-camus tenore presentium quibus expedit universis quod, in congrega-tione nostra generali, universităţi nobilium et cuiusvis status et condi-tionis hominibus partis Transsilvane secunda feria proxima post festum Conversionis beati Pauli apostoli Torde celebrata, nobilis vir, magister SLmon, filius Johannis dicti Dyrikas de Bogws, de medio ceterorum con-surgendo, proposuit eo modo, quod possessiones Sumkuith, Kopljan et Kachko vocate, in comitatu de Zonuk interiori existentes, cum ad easdem pertinentibus, suorum progenitorum fuissent et per consequens sue essent hereditarie ac ad ipsum iure hereditario deberent pertinere, sed olim magnificus vir Ladislaus, vojuoda Transsilvanus, pro eo quia pretactus Johannes, paiter suus, ad plurimus suas requisitiones, famulus suus esse et, ne infidelis sacre regie corone fore videatur, et notam infidelitatis incurrat, munia servitiorum suorum noluisset, dictas suas possessiones ab ipso Johanne, patre suo, alienando, pro se occupasset ©t nune, ab ipso tempore usque hoc, apud manus regias haberentur, petens nos ut iudicas nobilium iuratique assessores septem comiitatuum ceterique cuiusvis conditionis homines, per nos requisiti, qualem de premissis scirent, faterentur, veritatem. Qui quidem iudices nobilium i(urati)1 et assessores aliique cuiusvis status homines iamdicte partis Transsilvane, ad eorum fidem deo debitam fidelitatemque sacre regie corone conservandam, taoto vivifice cruciş ligno, prestitam, pro dicenda veritate et iustitia obser-vanda, premissa omnia et singula premissorum modo supradicto fuisse et esse unanimi et concordi testificatione affirmarunt. Daitum in Torda, tertio die congregationis nostre predicte, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo ootavo. Noi, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că în adw-narea noastră obştească ţinută la Turda în lunea de dupăi sărbătoarea întoarcerii (la credinţă) a fericitului apostol Pavel2 cu obştea nobililor şi a oamenilor de orice stare şi seamă din părţile Transilvaniei, ridi-cîndu-se din mijlocul celorlalţi nobilul bărbat magistrul Simion, fiul lui Ioan zis Dyrikas de Bogihiş, s-a plîns în acest chip: că moşiile numite Şomcutul Mic, Coplean şi Cîţcău, cu cele ce ţin de ele, aflătoare în corn. tatul Solnocul dinlăuntru, au fost ale strămoşilor săi, şi prin urmare erau (bunurile) sale de moştenire şi trebuiau să ţină de el după dreptul de moştenire, dar odinioară măritul bărbat Ladislau, voievodul Transilvaniei — din pricină că pomenitul Ioan, tatăl său, n-a voit, la mai multe cereri ale lui să fie slujitorul său, atît pentru ca să nu se arate necredincios sfintei coroane, cît şi ca să nu cadă în vina necredinţei, n-a vrut (să primească) însărcinarea slujbelor sale — luînd de la acel Ioan, tatăl său, sus-zisele sale moşii, s-a înstăpînit pe ele, şi (şi) acum, de atunci şi pînă azi, ele se află în stăpînirea regească. Şi ne-a cerut nouă ca juzii nobililor şi asesorii juraţi ai celor şapte comitate şi ceilalţi oameni, de orice stare, întrebaţi de noi să mărturisească adevărul ce-1 ştiu cu privire la cele de mai sus. Iar juzii nobililor, şi asesorii juraţi şi alţi oameni de orice stare din sus-zisele părţi ale Transilvaniei jurînd cu mina pe 214 www.dacoromanica.ro lemnul crucii dătătoare de viaţă pe credinţa lor datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea ce trebuie s-o păstreze sfintei coroane regeşti că vor spune adevărul şi vor păzi dreptatea, au mărturisit cu toţii deopotrivă că toate cele de mai sus şi fiecare din cele de mai sus au fost şi sînt aşa cum s-a arătat mai sus. Dat la Turda, în a treia zi a adunării noastre sus-zise, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. ist., arh. fam. Bânfly. Orig. hîrtie, cu două rupturi şi cu urme de pecete rotundă, din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. Cf. şi actul nr. 46 din 13 noiembrie 1356, al cărui text este asemănător cu acesta. 1 2 1 In orig. rupt cca 1 cm, întregit după sens. 2 29 ianuarie. 212 1358 februarie 1, Vişegrad. Ludovicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis capitulo ecclesie Waradiensis, salutem et gratiam. Dicitur nobis in persona Petri, filii Jo-hannis, filii Michaelis de Zelemer, quod diotus Michael, avus suus, eo tempore, quo dictam possessionem Zelemer vocitatam pretio comparasset a Stephano, patre Andree et avo eiusdem, in acquisitione et victu se-paratus et distinctus extitisset, ipsamque possessionem Zelemer vocatam, ex acquisicione sua comparasset. Super quo fidelităţi vestre firmiter pre-cipiendo mandamus, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Nicolaus, filius Pauli, vel Stephanus de Far-nas, aut alter Stephanus de Venter aliis absentibus, homo noster, ab omnibus quibus decet et licet, diligenter de premissis investigando, sciat et inquirat omnimodam veritatem. Et post hec prout vobis veritas pre-missorum constiterit, nobis fideliter rescribatis. Datum in Wissegrad, in vigilia festi Purificacionis beate virginis, anno domini Millesimo trecen-tesimo1 quinquagesimo oetavo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul bisericii de Oradea, mântuire şi milostivire. Ni se spune de către Petru, fiul lui Ioan, fiul lui Mihail de Zelemer că zisul Mihail, bunicul său, în vremea cînd a cumpărat cu bani zisa moşie numită Zelemer, era despărţit şi deosebit în ce priveşte dobândirile şi cheltuiala traiului de Ştefan, tatăl lui Andrei şi bunicul lui şi a cumpărat pomenita moşie numită Zelemer, din agonisita lui. Drept aceea, poruncim cu tărie credinţei voastre ca să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Nicolae fiul lui Pavel, sau Ştefan de Sfăraş, ori în lipsa acestora celălalt Ştefan de Vintere, cercetîndu-i pe toţi pe care se cuvine şi se poate, să descopere şi să afle tot adevărul. Şi după aceasta! să ne daţi seama în scris, întocmai, aşa precum veţi afla adevărul cu privire la cele de mai sus. Dat la Vişegrad, în ajunul sărbătorii întâmpinării domnului, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. 215 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl. 23 112, p. 44, 45, nr. 29. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 24 martie 1358, nr. 259. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 130. 1 In orig. evident greşit: quadringentesimo, corectat după editor şi de noi. 213 1358 februarie 2, (Turda). Religiosis vetris et honestis, conventui monasterii beate Mărie viv-ginis de Clusmonustra, amicis suis honorandis, Andreas, woyuoda Trans-siluanus et comes de Zonuk, debite amicicie et honoris continuum in-crementum. Noveritis, quod in congregatione nostra generali, feria secunda proxima post festum Conversionis beati Pauli apostoli, universis nobil bus eiusdem partis Transsiluane Torde celebrata, Andreas, filius Nicolai, filii Bese de Scuchak, iuxta continenciam liitterarum Dominici, viceuoyuode noştri, prorogatoriarum, contra Nicolaum, filium Joseph de Machkas, ad nostram accedendo presenciam, easdem literas prorogatorias, quinto die octavarum festi beati Georgii martyris, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo septimo emanatas, nobis presentavit, sua serie nos informantes, quod cum predictas, Andreas filius Nicolai, filii Bese de Scucbak, iuxta continenciam litterarum ipsius vicewoyuode noştri prorogatoriarum, sua instrumenta privilegialia in facto possessionarie por-cionis sue1 in possessione Machkas habdte in comitatu de Clus existenţi2 habite, confecta seu emanata, quibus mediantibus et quorum vigore eadem porcio possessionaria3 ad ipsum pertinere dinosceretur, contra4 Nicolaum, filium Joseph de Machkas, personaliter astantem, in octavis festi beati Georgii martyris proxime nune preteritis exhibere debuisset coram vice-woyuoda no tro antedicto, ipsis itaque octavis occurrentibus, idem Andree s. filius Nicolai, exhibuisset eidem vicewoyuoda3 nostro quoddam privilegium honorabilis capituli ecclesie Transsiluane, hune tenorem con-tinens {Urmează actul capitlului bisericii Transilvaniei, din 15 iulie 1356, nr. 2/). Cuius quidem privilegii tenoribus et continenciis visis et per dicti vicewuoyuode noştri notarium in layca lingua publice idem vicewuoy-uoda noster exponi faciendo, ipsam causam turn propter sui arduitatem, turn eciam assessorum peticionem, unacum regni proceribus cum eodem in sede iudiciaria litibus finem imponentibus, ad presentem nostram congregacionem duxisset prorogandam. In cuius contrarium prefatus Nicolaus, filius Joseph de Machkas personaliter exsurgendo, contra quoddam privilegium dicti honorabilis capituli ecclesie Transsiluane, sexta feria proxima ante dominicani Ju-dica6, in anno domini M° CCCmo decimo confectum et emanatum nobis demonstravit, in cuius tenore inter cetera habebatur: quod Math(e)o, fi-lio Gyuge de Herholm, pro se et Andrea fratre suo ab una parte, et Joseph filius7 Stephani de Machkas pro se ac Michaele et Dominico, fratri-bus suis ex altera, coram eodem capitulo constitutis, idem Matheus no-mine suo et nomine fratris sui Andrea8 prelibata9 confessus fuisset ora-culo vive vocis ipsum Gyuge, patrem suum, medietatem diete terre Machkas vocate, in qua parte ecclesia lapidea in honore sancti Martini 21(3 www.dacoromanica.ro esset fabricata et construota, in comitatu de Doboka existentis sicut dixisset, quam medietatem ipsius terre Machkas a Michaele, filio Lau-rencii de Kublus, quidam fluvius qui de retro monte castri vocati10 ve-niret, usque ad locum Vereser11 dictum separat et distingit sicut retulisset, cum omnibus utilitatibus suis ad ipsam medietatem ipsius terre Machkas a parte occidentis attinentibus, sub certis metis antiquis et signis, olim quinto anno post processum seu transitum scilicet nudorum, Stephano, pairi dicti Joseph, pro quinquaginta marcis vendisse12 et locasse perpe-tuo et irrevocabiliter in filios filiorum eiusdem Stephani possidendam, tenendam pacifice et habendam; quam quidem medietatem predictam ipsius terre Machkes, per ipsum Gyuge, patrern suum prenominatum, dicto Stephano venditam, ipse Stephanus et post eum filii sui prenomi-nati, sine aliqua inquietacione usque tune possedissent prout asseruisset, ipse Matheus nomine suo et nomine Andree fratris sui antedicti con-fessus fuisset dicto Joseph tune genero suo, racione de novo contracte proximitatis et affectu dileccionis eiusdem Joseph, et fratribus suis pre-libatis eandem medietatem ipsius terre Machkas cum omnibus suis utilitatibus dedisse ac tradidisse iure perpetuo possidendam, tenendam pacifice et habendam. Quarum litterarum privilegialium exhibicionibus factis et earum perlectis continenciis, idem Nicolaus, filius Joseph in gravamen sui ho-noris devenire non considerans, allegabat isto modo, quod predictam possessionem Machkas memoratus Joseph, pater suus et per consequens ipse, a multis temporibus, cuius memoria hominum hon extaret, omnino et totaliter actenus13 possedisset conservando, et nunquam ipse Andreas, filius Nicolai, pater suus, nec eciam prelibatus Nicolaus, filius Gregorii14 in domino diete possessionis Machkas extitissent; in cuius oppositionem idem Andreas, filius Nicolai reservabat, ut pretactus Nicolaus, pater suus et memoratus Nicolaus, filius Gregorii frater suus patruelis semper in dominio diete15 possessionarie15 porcionis15 eiusdem15 possessionis Machkas in comitatu de Clus existentis, ad scitum universorum vicinorum et commetaneorum suorum permanissent. Ande16 quia in tenore predictarum litterarum privilegialium per ipsum Nicolaum, filium Joseph exhibitarum tantummodo medietas diete possessionis Machkas in comitatu de Doboka existens videlicet a parte occidentis, predicto Joseph vendita et tradita fuisse reperiebatur, idem Nicolaus, filius Joseph, dictam possessionem Machkas omnino et totaliter ex proprio oris sui relacione fatebatur actenus13 fuisse17, ideo ex causis premissis, licet ipse Nicolaus, filius Joseph gravamine maiori aggravari debuisset, tamen ex superabundanti misericordia eandem Nicolaum, filium Joseph, unacum iudicibus nobilium septem comitatuum diete partis Transsiluane et iuratis nostris assessoribus, in estimacione premisse19 possessionarie19 porcionis19 diete possessionis Machkas in comitatu de Clus existentis convictum fore decernentes, vestram amiciciam presentibus petimus reverenţei', quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fide dignum, quo presente Chue vel Jacobus de Mera, sive Dominicus de Scuchak aliis absentibus, homo noster, ad faciem possessionis porcionarie condam Nicolai, filii Gregorii, in dicta Machkas in dicto comitatu de Clus litigiosam20 accedendo, vicinis et commetaneis uni-versis legitime inibi convocatis et presentibus reambulent eam, reaum- 217 www.dacoromanica.ro bulatamque et ab aliorum portionariis21 possessionariis in eadem Mach-kas habitis distinctam et separatam estiment regni consuetudine exigente: faeta autem estimacione, sciant et inquirant super eo, ut rum idem Ni-colaus, filius Gregorii, et per consequens, predioti Besse13, avus et Ni-colaus, pater predicti Andree in pacifica porcione possessionaria22 rese-dissent vel ne, veritatem; rescitaque veritate, statuant predicto Andree, filio Nicolai, eo iure, quo eidem23 dinoscitur pertinere, contradiccione predicti Nicolai, filii Joseph, non abstante24 perpetuo possidendam, si per alios non fuerit contradictum; contradictores vero si qui fuerint, contra eundem ad nostram citet25 presenciam, ad terminum competen-tem. Et post hec seriem ipsius estimacionis et statucionis ac inquisicio-nis, simul cum toto negocio inibi peractis26 necnon si necesse fuerit, no-minibus contradictorum et citatorum, vestris in litteris nobis amicabiliter rescribatis. Datum quinto die congregacionis nostre predicte, anno domini Mmo CCCmo Lmo octavo. Cucernicilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi vrednici de cinstire, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu tot mai multă prietenie şi cinste cuvenită. Aflaţi că, în adunarea noastră obştească, ţinută la Turda, cu toti nobilii din acele părţi ale Transilvaniei, în lunea de după sărbătoarea Întoarcerii (la credinţă) a fericitului apostol Pavel27, venind Andrei, fiul lui Nicolae, fiul lui Bese de Suceag, potrivit cuprinsului scrisorii de amî-nare a lui Dominic, vicevoievodului nostru, înaintea noastră în pricina cu Nicolae, fiul lui Iosif de Măcicaşu, ne-a înfăţişat acea scrisoare de amînare, dată în a cincea zi a octavelor sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte28, prin cuprinsul căreia ne făcea cunoscut că sus-zisul Andrei, fiul lui Nicolae, fiul lui Bese de Suceag, potrivit cuprinsului scrisorii de amînare a pomenitului nostru vicevoievod, trebuie să înfăţişeze la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe29, acum de curînd trecute înaintea numitului nostru vicevoievod, împotriva pomenitului Nicolae, fiul lui Iosif de Măcicaşu, care (trebuia) să fie el însuşi de faţă înaintea vicevoievodului nostru mai sus-zis, actele privilegiale întocmite sau date cu privire la partea sa de moşie, anume la jumătatea avută (în) moşia Măcicaşu, aflătoare în comitatul Cluj, (acte) prin mijlocirea şi în temeiul cărora se ştia că pomenita jumătate ţine de el. Sosind, aşadar, pomenitele octave, numitul Andrei, fiul lui Nicolae, a înfăţişat acelui vicevoievod al nostru un privilegiu al cinstitului ca-pitlu al bisericii Transilvaniei, avînd acest cuprins (Urmează actul ca~ pitlului bisericii Transilvaniei, din 15 iulie 1356 nr. 27). Văzînd cuprinsul şi glăsuirea acestui privilegiu, şi acel vicevoievod al nostru punînd ca să fie citit în limba poporului de către notarul zisului nostru vicevoievod, a hotărît dimpreună cu fruntaşii ţării, care împreună cu el pun capăt pricinilor în scaunul de judecată, ca să amîne la această adunare a noastră sus-pomenita pricină, atît din cauza greutăţii ei, cît şi la cererea asesorilor. Sus-numitul Nicolae, fiul lui Iosif de Măcicaşu, ridicîndu-se însuşi împotriva acestui (privilegiu) a înfăţişat un privilegiu al pomenitului cinstit capitlu al bisericii Transilvaniei, 218 www.dacoromanica.ro întocmit şi dat în vinerea dinaintea duminecii Judica, în anul domnului o mie trei sute zece30, în cuprinsul căruia se spunea între altele că, în-fătişîndu-se înaintea aceluiaşi capitlu Matei, fiul lui Gyuge de Marocaza, in numele său, şi Andrei, fratele său, pe de o parte, iar pe de alta Iosif, fiul lui Ştefan de Măcicaşu, în numele său precum şi Mihail şi Dominic fraţii săi, acest Matei a mărturisit prin viu grai, în numele său şi în al fratelui său Andrei mai sus pomenit, că odinioară, adică în al cincilea an după purcederea şi trecerea desculţilor31, pomenitul Gyuge, tatăl său, a vîndut şi a dat pentru cincizeci de mărci, pe veci şi nestrămutat lui Ştefan, tatăl zisului Iosif, întru fiii fiilor aceluiaşi Ştefan, jumătate din amintitul pămînt numit Măcicaşu, în partea în care se ridicase şi se clădise o biserică de piatră în cinstea sfîntului Martin, împreună cu toate folosinţele care ţineau de pomenita jumătate a numitului pămînt Măcicaşu, dinspre apus, între hotarele (sale) neîndoielnice şi semnele (sale) vechi, ca s-o stăpînească, s-o ţină în pace şi s-o aibă (pămînt) aflător în comitatul Dăbîca, după cum a spus, iar acea jumătate a acelui pămînt Măcicaşu este despărţită şi deosebită de (moşia lui) Mihail fiul lui Lau-renţiu de Cubleş printr-un pîrîu care curge din dosul dealului cetăţii numite32 pînă la locul zis Pîrîul Roşu, după cum a mărturisit (el). Această jumătate mai sjs-zisă din numitul pămînt Măcicaşu, vîndută de pomenitul Gyuge, sus-numitului său tată, pomenitului Ştefan, au stăpî-nit-o acel Ştefan şi, după el, fiii săi mai sus numiţi, fără nici o turbu-rare pînă acum, după cum a mărturisit el. Pomenitul Matei în numele său şi în numele lui Andrei fratele său sus-zis, a mărturisit că a dat şi a lăsat numita jumătate din amintitul pămînt Măcicaşu, împreună cu toate folosinţele lui, zisului Iosif, pe atunci ginerele său — în temeiul rudeniei de aproape de curînd încheiate şi din simţămîntul dragostei, pentru acel Iosif — precum şi fraţilor săi mai sus-zişi, ca s-o stăpînească, s-o ţină în pace şi s-o aibă pe veci. După înfăţişarea acestor scrisori privilegiale şi citirea cuprinsului lor, pomenitul Nicolae, fiul lui Iosif, neţinînd seama că este spre paguba cinstei sale, a mărturisit că amintitul Iosif, tatăl său şi prin urmare el însuşi a stăpînit de multă vreme s ts-zisa moşie Măcicaşu de pe cînd oamenii nici nu-şi mai aduceau aminte, păstrînd-o cu totul şi pe deplin pînă acum şi că niciodată pomenitul Andrei, fiul lui Nicolae, tatăl acestuia, nici chiar sus-zisul Nicolae, fiul lui Grigore, n-au fost în stăpî-nirea acelei moşii Măcicaşu. împotriva acestei (mărturisiri), pomenitul Andrei, fiul lui Nicolae, a susţinut că amintitul Nicolae, tatăl său, şi amintitul Nicolae, fiul lui Grigore, vărul său, au stăruit întotdeauna în stăpînirea zisei părţi de moşie din numita moşie Măcicaşu, aflătoare în comitatul Cluj, după cunoştinţa tuturor vecinilor şi a megieşilor lor. De aceea, fiindcă în cuprinsul sus-zisei scrisori privilegiale, înfăţişate de pomenitul Nicolae, fiul lui Iosif, era scris că numai jumătate din zisa moşie Măcicaşu, aflătoare în comitatul Dăbîca anume cea dinspre apus, fusese vîndută şi lăsată sus-zisului Iosif (iar) pomenitul Nicolae, fiul lui Iosif, mărturisea prin chiar gura sa că pînă acum zisa moşie Măcicaşu a fost (a lui) cu totul şi pe deplin, drept aceea, din aceste pricini de mai sus, deşi numitul Nicolae, fiul lui Iosif, ar fi trebuit să fie pedepsit cu o pedeapsă mai mare, totuşi dintr-o nemărginită îndurare, hotărind noi dimpreună cu juzii nobililor din cele 219 www.dacoromanica.ro şapte comitate din zisele părţi ale Transilvaniei şi cu juraţii noştri asesori ca să fie pedepsit pomenitul Nicolae, fiul lui Iosif, la preţuirea părţii de moşie pomenite a zisei Măcicaşu aflătoare în comitatul Cluj, erem cu plecăciune prin (scrisoarea) de faţă, prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Chue sau Iacob de Mera sau, în lipsa acestora, Dominic de Suceag, mergînd la partea de moşie a răposatului Nicolae, fiul lui Grigore, din pomenita (moşie) în pricină, Măcicaşu, din amintitul comitat Cluj, şi chemînd acolo în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii, şi fiind ei de faţa, s-o hotărnicească şi o dată hotărnicită, despărţită şi deosebită de părţile de moşie ale altora, cuprinse în aceeaşi (moşie) Măcicaşu, s-o preţuiască aşa cum cere obiceiul ţării; şi după ce se va face preţuirea, să caute şi să afle adevărul cu privire la faptul daca pomenitul Nicolae, fiul lui Grigore, şi prin urmare sus-zişii Bese, bunicul şi Nicolae, tatăl sus-zisului Andrei, au avut sau nu paşnica sta-pînire a părţii de moşie; şi aflînd adevărul să pună în stăpînirea (moşiei) pe sus-zisul Andrei, fiul lui Nicolae — fără a lua în seamă împotrivirea sus-zisului Nicolae, fiul lui Iosif — ca s-o stăpînească pe veci cu acel drept cu care se ştie că ţine de el, dacă nu se vor împotrivi alţii. Iar dacă vor fi unii care să se împotrivească, să-i cheme (ca să stea) faţă cu el înaintea noastră la un soroc potrivit. Şi după aceasta să aveţi bunătatea a ne da seama prin scrisoarea voastră despre pomenita preţuire şi punere în stăpînire şi cercetare, dimpreună cu tot ce s-a făcut acolo şi, dacă va fi nevoie, cu numele împotrivitorilor şi al celor chemaţi. Dat în a cincea zi a adunării noastre sus-amintite, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. Arh. Naţ. Magh. Dl. 26 752. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1310. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 8 aprilie 1358, nr. 263. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 143—148. 1 11 1 In transumpt urmează cuvintele videlicet medietatis tăiate de o altă mină contemporană, deasupra cărora aceeaşi mină a scris: in possesione Machkas, fiind insa de prisos, le-am omis. 2 Corectat de aceeaşi mînă din existentis. 3 In transumpt scris deasupra cuvîntului dimidietas, tăiat de aceeaşi mînă. 4 In transumpt urmează: eundem, tăiat de aceeaşi mînă. 5 Corect: vicewoyuode. 0 In transumpt urmează cuvîntul: octavo, tăiat de aceeaşi mînă. Corect: /ilio, după acest cuvînt urmează eiusdem, tăiat de aceeaşi mînă. 8 Corect: Andree. 9 Corect: prelibati. 10 Scribul a omis numele cetăţii. 11 In transumpt scris deasupra cuvîntului Veserer, tăiat de aceeaşi mînă. 12 Corect: vendidisse. 13 Astfel în transumpt. 14 In transumpt scris deasupra cuvîntului Gyuge, tăiat de aceeaşi mînă. 13 In transumpt scris pe o razură de o mînă contemporană, probabil în locul: medietatis predicte. 10 Corect: Unde. 11 Corect: possedisse. 18 In transumpt scris deasupra cuvîntului iudicibus, tăiat de aceeaşi mînă. 19 In transumpt scris deasupra cuvîntului medietatis, tăiat de aceeaşi mînă. 20 Corect: litigiose. 220 www.dacoromanica.ro a dorectat, de o alta mină contemporană, din cuvîntul pordonibus. 22 Deasupra acestui cuvînt de o mină contemporană scris: porcione; fiind de prisos- l-am omis. 23 în transumpt scris deasupra rindului de aceeaşi mină. 24 Corect: obstante. 25 Corect: citent. 28 Corect: peracto. 29 ianuarie 1358. 28 5 mai 1357. 29 1 mai 1357. 30 3-aprilie 1310. Confer: DIR—C, veac. XIV, voH, nr. 117. -31 în DIR—C, veac. XIV, voi. I, nq 119: „după năvala sau trecerea anume n celor goi“. Este vorba probabil de devastările şi peregrinările sărăcimii care au durat cîteva săptămîni în primăvara anului 1285 ca urmare a invaziei tătare în Transilvania în acel an. 32 Numele cetăţii lipseşte în orig. O cetate lîngă unul din numeroasele sate Măcicaş nu se cunoaşte a fi existat. 214 1358 februarie 2, Turda. Nos, Dominicus, viceuoyuoda Transsiluanus, significamus tenore presencium quibus expedit universis, quod cum Thomas et Albeţ'tus, filii Johannis de Fizkuth, magistrum Eliam, filiuirţ Georgii de Thamasfolwa • ad nostram presenciam legitime citando, super facto quarte filialis no-bilis domine matris eorum, filie videlicet Johannis, filii Nicolai de Ge-rolth, Clara vocate, Hpsos in possesionibus patrimonialibus et 1 speciali ter in possessione Tonchhaza de iure tangentis, traxissent in cau-sam, que causa diversis prorogacionum cautelis in quamplurimis ter-minis extitisset prorogata; tandem in, congregacione generali magnifici viri domini Andree voyuode JTranssiluani et comitis de Zonuk, domini noştri, secunda feria proxima post festum Conversionis beati Pauli apostoli, universităţi nobilium partis Trannsiluane Torde celebrata, predicto Johanne de Fizkuth, pro eisdem Thoma et Alberto, filiis suis; cum suffi-cientibus litteris procuratoriis ab una, et ipso magistro Elia, filio Georgii, parte ab altera, coram nobis personaliter constitutis, obtenta prius nostra iudiciaria licencia, in predicta causa in tăiem pacis et concordie omnimodam se devenisse unionem confessi extiterunt: quod quia anno-tata possessio Tonchhaza vocata aput1 ipsum magistrum Eliam, filium Georgii, impignoracionis tytulo1 haberetur, ob hoc ipsum magistrum F.lîam super facto diete quarte filialis tamdiu, donec memorata possessio Tonchhaza -vocata, per tfilios Johannis, filii. Nicolai antedicti, ab eodem redimeretur. reddissent2 expeditum et coram nobis reddiderunt absolu-tum, vigore presencium mediante; ita tamen, quod prenominati Thomas et Albertus, ipsam quartam filialem domine matris ipsorum a filiis pre-allegati Johannis, filii Nicolai de Gerolth liberam acquirendi habeat3 facultatem. Datum in predicta Thorda, quinto die congregacionis preno-tate, anno domini M™ CCCm0 quinquagesimo octavo. Noî, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că Toma şi Albert, fiii lui Ioan dd Fiscut, au tras îii judecată, chemînd în chip legiuit înaintea noastră pe magistrul Ilie, fiul lui Gheorghe de Tămaşa cu privire la a patra parte cuvenită ca fiică nobilei doamne numite Clara, mama lor, 221 www.dacoromanica.ro adică fiica lui Ioan, fiul lui Nicolae de Ghirolt ce-i privea de drept din moşiile (lor) părinteşti şi mai ales din moşia Tonciu. Această pricină fiind amînată prin felurite scrisori de amînare la mai multe so-roace, în cele din urmă, în adunarea obştească a măritului bărbat, domnul Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, domnul nostru, ţinută la Turda cu obştea nobililor din părţile Transilvaniei, în lunea de după sărbătoarea întoarcerii (la credinţă) a fericitului apostol Pavel4, înfăţişîndu-se înaintea noastră însuşi sus-amintitul Ioan de Fis-cut în numele pomeniţilor Toma şi Albert, fiii săi, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare, pe de o parte, iar pe de alta parte pomenitul magistru Ilie, fiul lui Gheorghe — după ce mai întîi au căpătat îngăduinţa noastră judecătorească — au mărturisit că au ajuns la următoarea învoială deplină de pace şi înţelegere în sus-zisa pricină, întrucît pomenita moşie numită Tonciu se afla zălogită magistrului Ilie, fiul lui Gheorghe, de aceea ei l-au dezlegat şi l-au iertat şi în faţa noastră îl dezleagă cu totul pe pomenitul magistru Ilie cu privire la acea pătrime de fiică pe tot răstimpul pînă cînd amintita moşie numită Tonciu va fi răscumpărată de la dînsul de fiii lui Ioan, fiul sus-pomenitului Nicolae, cu îndatorirea totuşi ca sus-numiţii Toma şi Albert să aibă sloboda putere de a dobîndi pomenita pătrime de fiică a doamnei, mama lor, de la fiii sus-numitului Ioan, fiul lui Nicolae de Ghirolt. Dat la sus-pomenita Turda, în a cincea zi a adunării mai sus amintite, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. Arh. Naţ. Magh. Dl. 29 154. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hirtie, cu fragmente de pecete rotundă, de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 32—33. 1 Astfel în orig. 2 Corect: reddidissent. 3 Corect: habeant. 4 29 ianuarie. 215 1358 februarie 2. Nos, Nicolaus, plebanus de Nymity, gerens vices domini Vincencii archydiaconii de Vgucha, venerabilis in Christo patris domini Dominici, dei et apostolice sedis gratia, episcopi Transsilvani vicarii ex ista parte Mezes, damus pro memoria, quod Niclaus1, filius Salamonis, famulus magistri Stephani, filii Stephani, pro eodem domino suo Stephano cum procuratoriis sufficientibus literis honorabilis conventus de Lelez ad nostiam veniendo presenciam, nobis significare curavit eo modo, quod Johannes dictus Njlas et Herricus frater eiusdem, possessionem Radalph, cum omnibus utilitatibus, ipsi Stephano, domino suo, pignori obligas-sent, unde ipsum Johannem dictum Nylas et Herricum, fratrem eiusdem a dacione, donacione quemvis1 2 alios3 4 a perpetuacione4 Laurencium vero filium Nicolai dicti Nog ac dominam Sebe a recepcione vel quo-vismodo alienacione prohiberet contradicendo et contradicit3 prohibendo. Datum in die Purificacionis beate Mărie virginis, anno domini Mrao CCCmo Lmo octavo. 222 www.dacoromanica.ro (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro Stephano, filio Stephani, contra Johannem dictum Nilas6 et alios interius nominatos, prohibitoria et pro-testatoria. Noi, Nicolae, parohul din Mintiu, ţinînd locul domnului Vincen-ţiu, arhidiaconul de Ugocea, vicar al venerabilului întru Hristos părinte, domnul Dominic, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcop ul Transilvaniei, pentru părţile de dincoace de Meseş, dăm de ştire că venind înaintea noastră Nicolae, fiul lui Solomon, slujitorul magistrului Ştefan, fiul lui Ştefan, în numele acelui stăpîn al său Ştefan, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare a cinstitului capitlu din Lelez, s-a îngrijit să ne aducă la cunoştinţă următoarele: că (întrucît) Ioan zis Nylas şi Henric, fratele aceluia şi-au zălogit moşia Radalph, cu toate folosinţele ei, pomenitului Ştefan, stăpînul său, de aceea el a oprit cu împotrivire şi s-a împotrivit oprindu-i pe pomenitul Ioan, zis Nylas şi pe Henric, fratele lui, de la darea şi dăruirea ei, iar pe oricare alţii de la înveşnicirea ei, iar pe Laurenţiu fiul lui Nicolae, zis Nog şi pe doamna Sebe de la primirea sau luarea ei în vreun fel oarecare. Dat în ziua Întîmpinării domnului, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. (Pe verso de aceeaşi mină:) (Scrisoare) de oprelişte şi întîmpinare pentru Ştefan, fiul lui Ştefan, împotriva lui Ioan zis Nilas şi a altora numiţi înăuntrul ei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 51 781. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie, cu urme de pecete ogivală de închidere, aplicata pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 33—34. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 55, nr. 1 259. 1 In orig. urmează cuv.: famulus, tăiat de aceeaşi mină. 2 Corect: quosvis. s In orig. scris deasupra rîndului, de aceeaşi mină. * în orig. urmează cuv.: et, tăiat de aceeaşi mînă. 5 Corect: contradiceret. 6 Astfel în orig. 216 1358 februarie 5, Turda. Nos, Dominicus, viceuoyuoda Transsilvanus, damus pro memorie quod Johannes, filius Nicolai, et Ladislaus, filius eiusdem, nobiles de Doboka, ad nostram accedentes presentiam, per modum protestationis et prohibitionis nobis significare curarunt quod universi commetanei et vicini contigui omnium possessionum ipsorum, ubique existentium, usus, fructus et utilitates contra ipsorum voluntatem ipsi et iobagiones ipsorum perciperent ac percipi et uti facerent incessanter. Facta huiusmodi protestatione, universos vicinos et commetaneos universarum possessionum ipsorum, ubilibet existentium, ab ulteriori1 indebite perceptione usum, fructuum et utilitatum, specialiter autem ve-nerabilem in Christo patrem dominum episcopum Transsiluanum, nobiles viros Johannem Pagan dictum, filios Beke1 2 * * 5 6, filii Ladislai, ac filios 223 www.dacoromanica.ro Dominici, filii eiusdem Ladislai de Jklod, e-falwa, şi Gheorghe fiul său, precum şi Ştefan, fiul lui Nicolae de Wytez. La proces, în numele pîrîşilor s-a înfăţişat Petru, fiul magistrului Gheorghe, cu scrisoarea de împuternicire a capitlului de Oradea (cf. actul din 13 iulie 1354, D.R.H., C, voi. X., nr. 262), iar în numele pîrîţilor, Ştefan de Chamafalva, cu scrisoare de împuternicire a -conventului din Lelez. Arh. Naţ. Magh. Dl. 38 173. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 90—91. 245 1358 martie 18, Vişegrad. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo Wara-diensi, salutem et gratiam. Dicitur nobis in persona Petri, filii Johannis de Chahul, quod, cum ipse, feria tercia proxima ante diem Medii Quadragesime nune prete-ritum, in possessionem suam, Kene vocatam, in conitatu de Zonuk exiş-tentem, pervenisset et circa quendam iobagionem suum de eadem noc-turnum habuisset, Nicolaus, filius Ladislai, et- Hugun, filius Johaimis, nobiles de Zaruad, domum ipsius iobagionis sui super ipsum incendi fe-cisset et concremari et licet ipse de ipso incendio evaserit, tamen plu-rima dampna per ineendium predictum fuisset perpessus. Super que fi- 252 www.dacoromanica.ro delicaţi vestre firmiter precipimus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente, Egidius de Sarma&ag vel De-metrius de Kouas aut Dominicus de Woya sive Stephanus de Mand, aliis absentibus, homo noster, ab omnibus quibus decet et licet sciat et inquirat de premissis omnimodam veritatem. Et post hec, prout exinde vobis veritas constiterit, nobis fideliter rescribaîtis. Datum in Wisegrad, in dominica Judica anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo octavo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul de Oradea, mîntuire şi milostivire. Ne spune nouă însuşi Petru, fiul lui Ioan de Cehăiuţ, că ajungînd ei în marţea de dinaintea zilei Mijlocului păresimilor de curînd trecută1, ia moşia sa numită Kene, aflătoare în comitatul Solnoc şi înnoptînd la un iobag al său de pe acea (moşie) nobilii de Sărăuad, Nicolae, fiul lui Ladislau şi Hugun, fiul lui Ioan, au pus să se dea foc şi să se ardă casa acelui iobag al său peste dînsul, şi deşi el a scăpat din acel foc, totuşi a tras foarte multe pagube de pe urma focului sus-numit. Drept aceea poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia, omul nostru, Egidiu de Şărmâşag sau Dumitru de Căuaş, ori Dominic de Woya, sau în lipsa acestora, Ştefan de Mand, să afle şi să cerceteze de la toţi de la care se cuvine şi se poate întreg adevărul cu privire la cele de mai sus. Şi după acestea să ne daţi seama în scris, întocmai, aşa cum veţi fi aflat adevărul. Dat la Vişegrad, în duminica Iudica, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. ist. colecţia Iosit Kemeny nr. 47. Transumpt în actul capitlului de Oradea din 15 aprilie 1358, nr. 265. REGEŞTE: Szabo, Erd. Muz. okl., nr. 107. 1 6 martie. 246 1358 martie 18 (duodecimo die di ei Medii Quadragesime), Vişegrad. Corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii regele şi comite de Turuch, în urma donaţiei regale, adjudecă lui Nicolae, arhiepiscop de Calocea o moşie din comitatul Vas. Toma, episcop de Cenad (Chanadiensi). Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 683. Oiig. perg., cu pecete atîrnată de şnur de mătase de culoare roz şi verde. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 63—99. 247 1358 martie 18, Sîntimhru. Nos Dominicus, viceuoyuoda Transsiluanus, slgnificamus tenore pre<-sencium quibus expedit universis, quod cum nobilis vir magister Jo-hannes, filius quondam domini Nicolai, regni Hungarie palatini, nune 253 www.dacoromanica.ro comes Siculorum, iuxta continenciam literarum magnifici viri domini Andree woyuode Transsiluani et comitis de ^onuk, domini noştri, in octavis diei Medii XLme proxime nune preteriftis, contra magistrum Tho-mam, filium Dionisii de Regun, in factq cause per eundem magistrum Thomam, in generali congregacione ipsius domini noştri woyuode contra ipsum moţe in eisdem literis domini noştri woyuode continente1, in eo videlicet, ut magister Symon vice ipsius magistri Johannis, castellanus de Gurgyn, ex voluntate et consensu ipsius magistri Johannis, domini sui, multas iniurias multaque dampna, et per suos. fures multa furti-cinia et nocumenta iobagionibus et pertinentibus suis inferret et infern faceret incessanter, in eo scilicet, quod unum ex iobagionibus suis in possessione Petele interfici fecisset aliumque ad lutum projici fecisset, eo non contentus, ad alodium2 suum transmittendo, curiam eiusdem alo-dii3 infringi faciendo, duodecim vaccas de eadem auferri fecisset, ceterum idem magister Symon ad possessionem suam Magyarregen vocatam desti-nando, octo pecora, videlicet boves et vaccas in eadem auferri fecisset, et cum iobagiones sui per vestigia ipsorum pecorum ire voluissent, fa-muli ipsius magistri Symonis unum ex eisdem letaliter wlnerassent4 tres ex predictis pecoribus restituissent, insuper quatuor boves cuiusdam iobagionis sui subtrahi fecisset: cum iudicio trium marcarum responsurus coram nobis comparere debuisset in Sancto Emerico. Ipso itaque termino adveniente, idem magister Johannes, filius quondam domini Nicolai palatini, sicut ad ipsam generalem congrega-cionem predicti domini noştri woyuode, sic et nune non venit, nec misit aliquem sue absencie excusatorem. Et quia consuetudo regni parcium Transsiluanorum5 id requirit, ut quelibet causa in generali congregacione moţa et deinde ad octavas prorogata de iure ulterius prorogări non pos-sit, sed fine debito debeat terminări, ideo unacum quibus6 regni nobili bus7 nobiscum in sede iudiciaria consedentibus et litibus finem impo-nentibus, ipsum magistrum Johannem, filium quondam domini Nicolai palatini et Symonem, castellanum eiusdem de Gurgyn pro eo, quia semel et secundario a facie iurie et iusticie se absentantes iuri părere non cu-rarunt, in premissis accionibus seu acquisicionibus ipsius magistri Thome, filii Dyonisii, contra eundem decrevimus remansisse, vigore presencium median te. In cuius rei testimonium ad peticionem Mychaelis rufi legitimi pK>-cUratoris ipsius magistri Thome, qui quatuor diebus continuis contra eosdem stetit in termino coram nobis, presentes concessimus literaş nos-tras patentes, sigillo nostro communitas. Datum in Sancto Emerico, quinto die termini prenotati, anno domini Mmo CCCmo Lmo octavo. Ndi‘ Dominic, vicevoîevodul Transilvaniei, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, deoarece nobilul bărbat, magistrul Ioan acum comite al secuilor, fiul răposatului domn Nicolae, palatinul regatului Ungariei, trebuia, potrivit cuprinsului scrisorii măr ritului bărbat, domnul Andrei, voievodul Transilvariei şi comite de Sol-noc„ domnul nostru, şă se înfăţişeze —« sub (pedeapsa) unei. amenzi de trei mărci — înaintea noastră la Sîntimbru, la octavele zilei Mijlocului Păresimilor. de curînd‘.trecute8, ca să răspundă ca. împricinat al magis-r 254 www.dacoromanica.ro trul'ili Toirîa, Hui lui Dionisie de Reghin, în ce priveşte pîra pornită împotriva lui de acel magistru Toma în adunarea obştească a pomenitului domn al nostru Voievodul,» cuprinsă în acea scrisoare a domnului nostru, Voievodul, adică pentru faptul că magistrul Simion, vieeoastelanul de Gurghiu, al pomenitului magistru Ioan, cu învoirea şi încuviinţarea pomenitului magistru Ioan, stăpînul săli, pricinuia şi punea să se pricinuiască neîncetat multe nedreptăţi şi multe pagube, şi — prin tîlharii săi — multe furtişaguri şi vătămări iobagilor (lui) şi celor de sub âtîr-nareă lui; şi anume că poruncise să fie ucis unul din iobagii săi de pe moşia Petelea, şi pe altul poruncise să-l arunce într-o mlaştină (şi), nemulţumit cu aceasta, trimiţînd (la el) la moşie (şi) poruncind să fie călcată curtea acelei moşii, a pus să se ridice de acolo douăsprezece vaci. Apoi acel magistru Simion trimiţînd la moşia lui numită Reghinul Unguresc, a pus să fie luate de acolo opt vite, adică boi şi vaci, şi cînd' iobagii lui au voit să se ia pe urmele acelor vite, slujitorii acelui magistru Simion au rănit greu pe unul din ei, au dat înapoi trei din sus-zisele vite; (dar) au mai pus să fie luaţi patru boi ai unui iobagi ăl său. Şi deşi la sosirea pomenitului soroc, acel magistru Ioan, fiul răposatului domn Nicolae palatinul, aşa' după cum (nu CCCmo Lmo octavo. (Pe verso de aceeaşi mină:) Pro Georgio, filio Michaelis, contra Michaelem, filium Andree, super facto portione6 sua6 porcionaria6 in possessione Fermenes, prohibitoria. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire că înfăţişîndu-se însuşi înaintea noastră Gheorghe, fiul lui Mi-hail de Firminiş, ne-a spus făcînd întîmpinare că Mihail, fiul lui Andrei tot de Firminiş, are o parte în sus-numita moşie Firminiş; şi temîn-du-se ca nu cumva partea sa să fie încălcată în vreun loc de către pomenitul Mihail, fiul lui Andrei, de aceea, făcînd întîmpinare, el opreşte şi împiedică, ba chiar l-a oprit cu împotrivire şi în faţa noastră pe pomenitul Mihail, fiul lui Andrei, de la încălcarea şi de la stă- 272 www.dacoromanica.ro pînirea pentru el pe viitor a părţii sale din sus-pomenita moşie numită Firminiş, aflătoare în comitatul Solnocul Dinafară5. Dat în a cincisprezecea zi după sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. {Pe verso, de aceeaşi mină:} (Scrisoare) de împotrivire pentru Gheorghe, fiul lui Mihail, împotriva lui Mihail, fiul lui Andrei, cu privire la partea sa din moşia Firminiş. Arh. Naţ. Magh. Dl. 65 387. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere rotundă din ceară de culoare închisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 196—197. 1 2 3 4 5 6 1 Corect: Georgius, filius Michaelis. 2 Corect: filium. 3 In orig. haberet, ulterior tăiată litera t. 4 Corect: porcionis. 5 Corect: mediocri; Firminişul aparţinea in evul mediu de comitatul Solnocul de Mijloc. 6 Corect: porcionis sue porcionarie. 271 1358 mai 12 (quarto Idus mensis Maii). Ludovic I, regele Ungariei, transcrie un act al său din 26 martie 1355, privitor la o moară a călugărilor eremiţi paulini din Diosgyor. Dumitru, de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Toma de Cenad (Chana-diensi), episcopi; Andrei, voievodul Transilvaniei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 719. Orig. perg. cu două peceţi atîrnate; prima este aproape întreagă atîmata de şnur de mătase de culoare roşie şi albastră; cea de a doua s-a păstrat numai fragmentar şi este atîmată cu şnur de mătase de culoare verde. Pe marginea din stînga a plicaturii se află scris: quinto Kalendas Novembris. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 210—213. 272 1358 mai 24 (feria quinta proxima ante octavas festi Pentecostes), (Agria). Capitlul bisericii de Agria adevereşte că Nicolae, fiul lui Lauren-ţiu de B6 (Bew) împreună cu fiii săi, şi Sebastian şi Dumitru, fiii lui Nicolae de Szânto (Zantow) din comitatul Csongrâd, s-au înţeles între ei în privinţa sfertului cuvenit fiicei dintr-o moşie. Benedict, arhidiacon de Pîncota (Pankata). Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 759. Orig. perg., cu pecete atirnală de şnur de mătase de culoare roşie şi albastră, partea inferioară a documentului fiind prevăzut cu chirograful ABC. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 227—230. 22 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI. 27? www.dacoromanica.ro 273 1358 mai 26 (VI. Kălendas lunii, anno sexto), (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al VT-lea întăreşte numirea lui Ioan al lui Ştefan în biserica parohială din Turda (Torda), din dieceza Transilvaniei, rămasă liberă prin moartea lui Ioan al lui Mike1. Arh. Vat. Reg. Suppl. 30, fol. 178 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 410, nr. 330. 1 Cf. şi actul nr. 278. 274 1358 mai 27 (sexto Kălendas mensis lunii). Ludovic I, regele Ungariei, aprobă statutele oraşului Dubrovnic. Oliver, judele curţii reginei şi comite de Satu Mare şi Maramureş (comes Zathmariensis et Maromorosiensis). Arh. Stat. Austria, Viena. EDIŢII: Starine I, p. 141—144; Gelchich-Thalloczy, Dipl. Ragus., p. 5—8; Smi-âiklas, XII, p. 480—484. 275 1358 mai 27 (Alba Iulia). (Nos, capitu^um1 ecclesie Albensis Transsiluane, significamus te-nore presencium quibus expedit universis, quod nobili viro Michaeli2, filio Pauli de Haranglab ab una parte, ab altera vero nobili domina Anna nomine, filia Dominici, filii Bezther (de eadem Haranglab, coram nobis personaliter constitutis, confessum extitit)3 per eosdem pariter et relatum oraculo vive vocis, quod ipsi propter bonum pacis et concordie unionem, ut eorumque successores perpetua pace gratulări valeant in possessionibus eorum infra declarandis tăiem inter se fecissent divisio-nem et (ordinassent perpetuo duraturam: quod posses)sionem3 Galfalwa vocatam sic divisissent, quod a parte possessionis Deesfalwa ultra quen-dam ryulum cessisset eidem domine Anne, a parte vero possessionis Theleg Michaeli antedicto; quandam autem particulam terre usque pisci-nam (... possessionem)4 vero Gertyanos iuxta fluvium Kykellew exis-tentem sic dividentes, quod a parte monticuli Keuuechesholm vocati usque viam que vădit ad eandam villam Salfolwa5 cessisset ipsi domine Anne, a parte vero feneti antedicto (Michaeli ... quod)dam4 fos-satum inter duas vias usque silvam Felseuthas vocatam communi usui relinquisset6, silvam vero proprius nomine sic divisam commisissent, prout Dominicus, filius Bezther et idem Michael, filius Pauli inter se divisam (habuissent; possessionem autem Haranglab vocatam sic)3 divisissent, quod incipiendo a parte ecclesie beate Elisabeth, vădit per plăteam Zazwtha vocatam directe a parte fluvii Kykellew usque finem cessisset memorate domine, alia parte eiusdem possessionis Haranglab a parte possesionis (... Micaheli, filo Pauli remanente .. .)4 dividentes, quod a parte possessionis Jeedyth prout rivulus Sedelpathaka scin- 274 www.dacoromanica.ro dit usque magnum montem sepefate domine cessisset, alia "parte eius-dem silve memorato Michaeli remanente; silvam Lygeth vocatam (quem-admodum inter Dominicum, filium Bezther et Michaelem fi)lium3 Pauli erat divisa, sic divisam commisissent; terras autem arabiles, prata, feneta et aquas communi usui deputassent. Datum in octavis festi Pen-thecostes, anno domini millesimo trecentesimo quinquagesimo octavo. Noi, capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire, tuturor cărora se cuvine că înfăţişîndu-se înaintea noastră nobilul bărbat Mihail, fiul lui Pavel de Hărănglab pe de o parte, iar pe de alta nobila doamnă numită Ana, fiica lui Dominic, fiul lui Bezther tot de Hărănglab au mărturisit deopotrivă şi ne-au spus prin viu grai că ei, pentru ca ei şi urmaşii lor să se poată bucura de o pace necurmată, au făcut şi au rînduit între ei, în ce priveşte moşiile lor mai jos arătate, această împărţeală care să ţină pe veci: moşia numită Ganfalău au împărţit-o astfel că partea dinspre moşia Deaş, dincolo de pîrîu, a căzut pomenitei doamne Ana, iar partea dinspre moşia Theleg, sus-zisului Mihail, însă o bucată de pămînt pînă la un he-leşteu (.. .) iar moşia Gertyanos, aflătoare lîngă rîul Tîrnava, au împărţit-o astfel, că partea dinspre muncelul numit Dealul Pietros pînă la drumul ce duce la acelaşi sat Ganfalău a căzut pomenitei doamne Ana, iar parte dispre fineţe, sus-zisului Mihail (...) iar un şanţ între două drumuri pînă la pădurea numită a drumului de sus l-au lăsat spre folosinţa amîndurora, iar pădurea cu acest nume au lăsat-o împărţită, aşa cum o avuseseră împărţită între ei Dominic, fiul lui Bezther şi pomenitul Mihail, fiul lui Pavel iar moşia numită Hărănglab şi-au împărţit-o (astfel.) partea care, începînd dinspre biserica fericitei Elisa-beta, merge pe uliţa Saşilor drept spre rîul Tîrnava pînă la capăt, i-a căzut amintitei doamne, cealaltă parte a pomenitei moşii Hărănglab dinspre moşia (.. .) rămînînd lui Mihail, fiul lui Pavel (...) au împărţit-o (astfel:) partea dinspre moşia Idiciu, aşa cum o desparte pîrîul Valea lui Seidel pînă la dealul care a căzut ades-pomenitei doamne, cealaltă parte din aceeaşi pădure rămînînd amintitului Mihail, pădurea numită Crîngul şi-au lăsat-o astfel împărţită cum fusese (între Dominic, fiul lui Bezther şi Mihail) fiul lui Pavel. Iar pămînturile de arătură, livezile, fînaţele şi apele le-au lăsat spre folosinţa amîndurora. Dat la octavele sărbătorii Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. Arh. Naţ. Magh. Dl. 36 385. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1350. Transumpt în porunca scrisă a lui Petru de SzentgySrgy şi de Bazin, judele curţii regale şi voievodul Transilvaniei, din 27 ianuarie 1505, Cluj, către capitlul Transilvaniei dată în procesul pentru o împărţire de moşie dintre Gas-par Bolyai pe de o parte şi între Alexe de Hărănglab şi văduva Iui loan Vancea de Ciula, de pe altă parte. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 238—239. 1 2 3 4 5 1 Rupt cca 2 cm, întregit pe baza contextului. 2 Corect: Michaele. 3 Rupt cca 15 cm, întregit pe baza contextului. 4 Rupt cca 15 cm, întregit în parte pe baza contextului. 5 Corect: Galfolwa. 8 Corect: reliqulssent. 275 www.dacoromanica.ro 276 1358 mai 29 (IV. Kalendas Junii, anno sexto), (Villeneuve-Ies-Avignon). Papa Inocenţiu al VT-lea numeşte pe Nicolae al lui Gheorghe în slujba de arhidiacon de Solnoc (Zolnuk) în biserica Transilvaniei, rămasă liberă prin moartea lui Toma zis Custode (dicti Custodis).1 Arh. Vat. Reg. Suppl. 30, fol. 178 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, II, p. 410, nr. 331. 1 Cf. actele nr. 253, 254 din martie 1358 şi actul nr. 277 din 29 mai 1358. 277 1358 mai 29 (IIII. Kalendas Junii, anno sexto), (Villeneuve-Ies-Avignon). Papa Inocenţiu al VT-lea întăreşte numirea lui Nicolae al lui Gheorghe în slujba de arhidiacon de Solnoc (Zolnuk) în biserica Transilvaniei, rămasă liberă de curînd prin moartea lui Toma zis Custode.1 Arh. Vat. Reg. Suppl. 29, fol. 173 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 336, nr. 151. 1 Cf. actele nr. 253, 254 din 24 martie 1358 şi actul nr. 276 din 29 mai 1358. 278 1358 mai 29 (Villeneuve-Ies-Avignon). Se cere întărirea primirii şi numirii lui Ioan al lui Ştefan în biserica parohială din Turda (Torda), din dieceza Transilvaniei, rămasă liberă prin moartea lui Ioan al lui Mike1. Arh. Vat. Reg. Suppl. 29, fol. 173 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II. p. 335, nr. 150. 1 Cf şi actul nr. 273. 279 1358 mai 30, Sîntimbru. Nos, Dominicus, vicevayvoda Transsilvanus, damus pro memoria quod, cum iuxta continentiam litterarum magnifici viri, domini Andree, wayvode Transsilvani et comitis de Zonuk, domini noştri, Joannes, fi-lius Petri dicti de Gurgeny, nobilis de Abafaya, super facto cuiusdam particule terre, in eisdem litteris domini noştri wayuode expresso, Apaty vocate, contra dominum Ladislaum, abbatem de Clus-Monostra, in cuius persona magister Petrus litteratus, notarius eonventus eiusdem loci, cum sufficientibus litteris procuratoriis astitit in octavis festi Pentecostes nune proxime preteritis, sua instrumenta, quibus mediantibus earundem1 ute-retur2, exhibere debuisset coram nobis, tandem, ipsis octavis occurenti-bus, (iuxta continentiam)3 litterarum earundem, Joannes, filius Petri, 276 www.dacoromanica.ro personaliter coram nobis astiterit, tamen predicta instrumenta ad pre-sens non posse exhibere asserebat, ulteriorem terminum pro exhibendis ipsis instrumentis per nos sibi dări postulando. Unde, nos unacum nobilibus in sede iudiciaria nobiscum consi-dentibus commisimus quod prenotatus Johannes, filius Petri, eadem, sua in persona, in octavis festi beati Michaelis archangeli proxime nune venturis contra eundem dominum Ladislaum abbatem, in iudicio trium marcarum ante litis ingressum deponendarum, iuxta continentiam earun-dem litterarum domini noştri vayvode, coram nobis exhibere teneatur. Datum in Sancto Emerico, quarto die termini prenotati, anno domini millesimo trecentesimo septuagesimo octavo. (Pe verso:) Pro domino Ladislao, abbate de Clus-Monostra, contra Johannem, filium Petri de Gurgeny dicti, super exhibitione instrumen-torum intra specificatorum, ad octavas festi beati Michaelis archangeli facienda, memoriales. Noi, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că deşi potrivit cuprinsului scrisorii măritului bărbat domnul Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, stăpînul nostru, Ioan fiul lui Petru zis de Gurghiu, nobil de Abafaia, cu privire la o bucată de moşie, numită Apaty desluşit arătat în pomenita scrisoare a domnului voievod al nostru, ar fi trebuit să înfăţişeze înaintea noastră, la octavele de curînd trecute ale Rusaliilor4 actele sale de care avea să se slujească împotriva domnului Ladislau, abatele de Cluj-Mănăştur — în numele căruia s-a înfăţişat la judecată magistrul Petru diacul, notarul conven-tului din acelaşi loc cu legiuita scrisoare de împuternicire; totuşi sosind acele octave, în temeiul acelei scrisori, s-a înfăţişat înaintea noastră, dar a spus că nu poate deocamdată să arate pomenitele acte şi a cerut să-i dăm un soroc mai tîrziu spre a ni le înfăţişa. Drept aceea noi, împreună cu nobilii ce se aflau cu noi la scaunul de judecată, am hotărît ca sus-zisul Ioan, fiul lui Petru el însuşi să fie dator să stea la judecată faţă cu pomenitul domn Ladislau abatele şi să înfăţişeze acele acte, la octavele viitoarei sărbători a fericitului arhanghel Mihail5, legîndu-se totodată să plătească înainte de începerea procesului o gloabă de trei mărci. Dat la Sîntimbru, a patra zi după sorocul de mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. (Pe verso:) Pentru domnul abate Ladislau de Cluj-Mănăştur împotriva lui Ioan, fiul lui Petru zis de Gurghiu, (scrisoare) memorială privitoare la înfăţişarea actelor arătate desluşit înăuntru la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail. Bibi. Fii. Cluj-Napoca, Acad. R.S.R., Colecţia de manuscrise, I. Kemeny Ap- pendix Diplomatarii Transsilvanici D. 3, p. 158. Copie simplă a lui I. Kemâny de pe la mijlocul sec. XIX, după orig. aflat atunci în arhiva conventului din Cluj-Mănăştur, care însă azi nu s-a mai găsit nici la Bibi. Batthyaneum, nici la Arh. Naţ. Magh. Dl. 1 2 3 4 5 1 Corect: eandem (sc. particulara terre) (utor + acuz. în lat. pre- şi post- clasică). 2 La Kemeny urmează nota: {sic). 3 Aceste două cuvinte în ms. lui Kemeny lipsesc. 4 26 mai 1356. 5 6 octombrie 1358. 277 www.dacoromanica.ro 280 1358 iunie 4 (II. Nonas Junii, anno sexto), (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al VT-lea, la cererea lui Nicolae, cardinal-diacon al bisericii sfintei Maria în Via lata din Roma, hărăzeşte lui Alexie al lui Grigore, cleric din dieceza de Pecs, un canonicat şi o prebendă în biserica de Agria, rămasă liberă prin numirea lui Dominic al lui Petru, fost canonic al zisei biserici de Agria, în fruntea bisericii Transilvaniei. Arh. Vat. Reg. Suppl. 29, fol. 164 v. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 336—337, nr. 153. 281 1358 iunie 4 (II. Nonas Junii, anno sexto), (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Alexie al lui Grigore. într-Un canonicat în dieceza de Agria, pe care mai înainte l-a deţinut Dominic, episcopul Transilvaniei. Despre această dăruire, înştiinţează pe episcopul si pe prepozitul capitlului de Oradea (Waradiensis) şi pe sacristianul bisericii din Avignon. Arh. Vat., Reg. Aven. 138, fol. 436 v — 437 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Clui-Naooca/1358. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort.Tăr., 1895, p. 269 nr. 326. 282 1358 iunie 4 (II. Nonas Junii, anno sexto), (Villeneuve-les-Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe Alexe al lui Grigore în cario-nicatul şi prebendă bisericii de Agria, rămase libere prin numirea şi sfinţirea lui (Dominic al lui Petru)1 ca episcop al Transilvaniei. Arh. Vat. Reg. Suppl. 30 fol. 178 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 411, nr. 333. 1 întregit după actul nr. 280. 283 1358 iunie 14, Vişegrad. Nos, comes Nicolaus de Zeech, iudex curie serenissimi principis domini Lodovici, dei gratia incliti regis Hungarie. comitatusque de Tu-ruch tenens honorem, memorie commendantes significamus tenore pre-sencium, quibus expedit universis, quod cum magister Johannes Bissenus, castellanus de Ersomlow, Gregorium, Farkasium et Nicolaum filios Zo- 278 www.dacoromanica.ro kul1 ob contradictoriam inhibicionem statucionis cuiusdam vallis Ze-k.eswelgh2 vocate3, legitime citacionis modum observando, contra se in r.egiam presenciam in causam attraxisseit, et ipsa causa, quibusdam pro-roigacionum cautelis et terminis intervenientibus, ad octavas festi beati Mychaelis archangeli proxime preteritas prorogative devenisset. Tandem, ipsis octavis advenientibus, Stephanus, filius Benedicti de Echer, pro ipso magistro Johanne Bisseno, cum procuratoriis litteris capituli eccle-sie Chanadyensis ad nostram veniendo presenciam, contra predietos Gre-gorium, Farkasium et Nicolaum, filios Zokul1 în figura noştri iudicii quasdam litteras dicti capituli ecclesie Chanadyensis formam possessio-narje reambulacionis exprimentes, asserens accionem et proposicionem eiusdem magistri Johannis in eisdem conţin eri, nobis presentarat, in quarum tenoribus manifeste reperiebatur quod cum idem magister Jo-hannes Bissenus regium adiens conspectum, suas fidelitate et fidelium serviciorum preclara merita eidem domino regi exhibitas et impensa pro-ponens et declarans, quasdem terras regales seu valles, unam scilicet Zekuswelgh vocatam, in qua quidem ryuulus4 Zekaspatak5 nominatus curreret iuxta fluvium Karassou existentem et habitam, quam antea quondam Farkasius et Gregorius, filii Zokul1, kenezii, tenuisse et con-servas.se dimosscebantur4 antea cuiusdam montane regalis Zekusbanya incipiendo usque metas seu iterminos possessionum seu terrarum castri eiusdem regie maiestatis, Crassou vocati, et aliam vallem, in qua ryuulus4 Kuespatak meari asseretur, a căpiţe eiusdem ryuuli4 incipiendo, quousque caderet in ryuulum4 Nyaragh nominatum in comitatu de Crassou existentes, asserens ipsas regis collacioni pertinentes fore6 ab eo-dem domino rege sibi, item Andree et Mathye, fratribus suis uterinis, dări et conferri perpetuo postulasset; verum quia de qualitate et quan-titate dictarum terrarum, atque vallium, utrum modo premisso sue regie collacioni pertinerent nec ne, veritas non constitisset, ideo idem do-minus noster rex fidelibus suis capitulo (ecclesie)7 Chanadyensis fir-miter precipiendo mandasset, quatenus ipsorum mitterent hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Nicolaus, filius Pauli de Kuthres, homo sue regie maiestatis, ad faciem dictarum terrarum atque vallium, in dicto comitatu existencium, vicinis et commetaneis earundem univer-sis legitime inibi convocatis et presentibus accedendo, si easdem modo premisso sue regie collacioni pertinentes fore inveniret, statueret ipsas predicto Johanni dicto Beseneu4 nove donacionis sue regie titulo perpetuo possidendas, si non fieret contradictum; contradiotoribus autem si qui fierent, contra eundem in suam regiam presenciam ad terminum competentem legitime evocatis, tandem ipsius statucionis seriem, si ne-cesse fierit, nomina contradictorum et evocatorum, cum termino assig-nato, regis fideliter rescriberet maiestati capitulum Chanadyensis pre-notatum. Tandem ipsum capitulum, mandatis et preceptis ipsius regie celsi-tudinis obedientes, ut itenerentur, cum predicto Nicolao, filio Pauli, ho-mine regie, unum ex ipsis, magistrum Martinum, archydiaconum de Ka-rasou4, socium et concanonicum ipsorum, pro testimonio fidedignum ad premissa exequenda transmisissent. Qui demum ad eos reversi, eidem concorditer retulissent, quod sabbato proximo post festum beati Jacobi apostoli proxime preteritum ad faciem cuiusdem vallis Zykaswelgh4 vo- 279 www.dacoromanica.ro cate, in qua esset ryuulus Zykaspatak4 nominatus, accesissent, ubi ple-nam inquisicionem facere nequivissent, quia mulţi nobiles et comme-tanei vocati, ut dixissent, propter diversos labores ipsorum venire nequivissent; qui autem venissent ab illis scivissent, quod terra regalis esset et ad regiam pertineret collacionem, et cum eandem ipsi magistro Johanni statuere voluissent, huic statucioni Gregorius et Farkasius, fi-lii Zokul4 pro se ipsis personaliter et pro Nicolao, fratre ipsorum, contra-dixissent; quos quidem Gregorium, Farkasium et Nicolaum contra eun-dem magistrum Johannem, idem homo regius, presente testimonio dicti capituli, ad octavas festi beati regis Stephani proxime preteritas ci-tavisset in presenciam regie maiestatis, asserens ipse Stephanus, legiti-mus procurator ipsius magistri Johannis, ut hoc scire vellet ab eisdem, qua racione fecissent prohibicionem prenotatam. Quo audito, Mychael, filius Benedicti pro eisdem Gregorio, Farka-sio et Nicolao, cum procuratoriis litteris capituli ecclesie Chanadyensis, exurgendo responderat ex adverso, quod serenissimus princeps dominus Karolus, quondam illustris rex Hungarie, bone memorie, in ipsis vallibus duas possessiones Zokus nominatas, cum suis pertinenciis intra metas earundem existentibus, predicto Zokul1, patri ipsorum Nicolai, Gregorii et Farkasii pro meritoriis serviciis ipsius Zokul4, mediantibus litteris suis regalibuas, dedisset et contulisset, et ex eo ipsi Farkasius, Nico-laus et Gregorius non in statutione aliarum aliquarum possessionum nisi in statucione predictarum duarum possessionum Zekas nominata-rum et suarum pertinenciarum, intra metas earundem existencium, fecissent prohibicionem prenotatam, sed ipsa instrumenta, quibus mediantibus diete possessiones Zykas4 nominate ipsi Zokul4, patri eorundem Farkasii, Gregorii et Nicolai, per predictum dominum Karolum regem collate fuissent, exhibere non valerent, pro eo, quia Bozorad, kenezyus de Nog Carassou et alter Bozorad de Kyskarassou, propria eorum auc-toritate et potencia cum eorum complicibus, feria secunda proxima post festum beati Mathei apostoli, noctis in silencio manibus armatis, precon-cepta malicia, ad domum ipsorum veniendo, ipsos interficere voluissent, et nisi fugo presidio evadere potuissent, utique interfecissent eosdem, domos autem ipsorum igne combussissent, in quo incendio dampna plus-quam quadraginta marcarum eisdem irrogassent literaliaque eorum instrumenta super possessionibus ipsorum Kethzykas nominatis confecta et emanata, in eaJem domo concremata extitissent, sed si iuri consonum fore videretur, tune ad requirendum tenorem earundem litterarum pri-vilegialium dicti doriiini Karoli regis terminum ulteriorem eis dare dig-naremur. Unde nos, hiis pereeptis, unacum baronibus et nobilibus regni no-biscum in iudicio sedentibus adiudicentes commiseramus eomodo, ut pre-nominati Farkasius, Gregorius et Nicolaus, filii Zokol4, tenorem predictarum litterarum privilegialium prenominati domini Karoli regis usque octavas diei Strennarum tune venturi requirere et reinvenire, ac in pre-dictis octavis diei Strennarum tenorem premissarum litterarum privilegialium ipsius domini Karoli regis, si invenire possent, coram nobis exhibere tenerentur, quo viso iudicium et iusticiam facere valeremus inter partes prout fieret oportunum8 280 www.dacoromanica.ro Tandem ipsis ootavis diei Strennarum advenientibus, Dominicus, filius Wyda pro ipso magistro Johanne Bysseno4, cum procuratoriis lit-teris predicti capituli Chanadyensis, ab una, et prenominatus Gregorius, filius Zokul1 pro se personaliter, et pro prenominatis Farcasio4 et Ni-colao, fratribus suis, cum procuratoriis litteris eiusdem capituli, parte ab altera, ad nostram veniendo presenciam, super facto premisse vallis Ze-kasv/elgh2 vocate, se ad pacis reformacionem per nos admitti postula-rent, cumque nos easdem partes ad ipsius pacis reformacionem benivolo admisissemus, tandem prenominatus Dominicus, filius Wyda, legitimus procurator dicti magistri Johannis Bisseni4, ex una et prenominatus Gregorius, filius Zokul1 in sua et prenominatorum Farkasii et Nicolai, fra-trum suorum, personis, vigore prediotarum litterarum procuratoriarum, parte ex altera ad nostram iudiciariam redeundo presenciam, quasdam litteras prenominati capituli Chanadyensis, hune tenorem continentes no-bis presentarunt: {Urmează actul capitlului din Cenad, din 5 decembrie 1357 nr. 200). Quarum litterarum exhibicionibus factis cum nos ipsum Domini-cum, filium Wyda, legitimum procuratorem dicti magistri Johannis Bys-seni4, et Gregorium, filium Zokul1 in sua et predictorum Farkasii et Nicolai, fratrum suorum personis, de eo, utrum ipsi videlicet magister Johannes Byssenus4 et Gregorius, Farkasius ac Nicolaus, filii Zokul1 pre-missam possessionariam composicionem et ordinacionem inter ipsos, iuxta seriem et continenciam litterarum prenominati capituli Chanadyensis premisso modo factam et stabilitam, inter se vellent observare vel ne, ternario numero, ut nostro incumbit officio, habuissemus requisi-tos; mox penominatus Dominicus, filius Wyda, ipsum magistrum Johannem Byssenum4, vigore premissarum litterarum procuratoriarum dicti capituli Chanadyensis, et prefatus Gregorius, filius Zokul4 se personaliter et pre-dictos Farkasium ac Nicolaum fratres suosn, in quorum personis legitimus existebat procurator, prenominatam possessionariam composicionem et ordinacionem, ut premittitur inter ipsos factam, iuxta seriem et continenciam litterarum prefati capituli ecclesie Chanadyensis, sine varia-cione aliquali perpetuo inter se observare et in nullo retractare velle affirmarant pluries coram nobis replicando. Unde, quia partes preno-tate se in dominium possessionariorum suorum iurium per nos legitime introduci postulabant, ideo unacum baronibus et nobilibus regni nobiscum in iudicio assedentibus, et eisdem partibus id benivole assumpmentibus, adiudicantes commiseramus quod Nicolaus, filius Johannis de Hord, vel Andreas, filius Nicolai de Zenthmarton, aut Petrus, filius Beke, sive La-dislaus, filius Nicolai de Nezde pro parte prefati magistri Johannis Bisseni4 actoris, item Nicolaus, filius Andree de Berkez, vel Mychael de Arusnuk, aut Johannes, filius Petri de Woya, pro parte predictorum fi-liorum Zokul4 aliis absentibus, homines regii, presentibus testimoniis prefati capituli Chanadyensis, que10 per ipsum capitulum ad. id amica-biliter transmitti postularamus, in octavis festi Passce domini tune ven-turis, ad faciem predictarum possessionum Zekaspatak5 vocatarum, vici-nis et commetaneis suis universis legitime convocatis et presentibus vel earum legitimis procuratoribus presentibus accederent et easdem pos-sessiones Zekaspatak5 vacatas ipsi magistro Johanni Bysseno4, secundum seriem el continenciam predictarum litterarum capituli Chanadyensis, eo 281 www.dacoromanica.ro iure quo sibi dinosscerentur4 pertinere, statuerent et committerent per-petuo possidendas, tenendas pariter et habendas; ita tamen quod unâm sessionem terre de eisdem, ubi quinquaginta mansiones fieri possent', in facie eiusdem terre, cum omnibus suis utilitatibus, scilicet tenis arabili-bus, silvis, fenetis et aliis quibuslibet universis, ad easdem quinquaginta mansiones sufficientibus, secundum estimacionem proborum virorum per partes illic adducendorum, in illa parte, ubi idem magister Johannes assig-naret, eisdem filiis Zokul4, signis metalibus consignando, perpetuo appli-care et statuere tenerentur, quousque idem magisler Johannes Byssenus4 pro ipsa terra aliam terram equivalentem ipsis filiis Zokul4 a domino nostro rege possit et valeret impetrare. Et post hec premissarum possessio-nariarum statucionum seriem, cum cursibus metarum et tocius peracti negocii processu ad octavas festi beati Georgii martiris similiter tune venturas, per partes nostro iudiciario examini volueramus reportari. Denique nobis in quindenis festi Penthecostes, unacum prelatis, ba-ronibus et nobilibus regni in nostra sede iudiciaria sedentibus, causa-lesque processus quorumlibet coram nobis litigancium in statera equi-tatis dimetientibus, magister Petrus litteratus pro ipso magistro Johanne Bysseno4, cum procuratoriis litteris regalibus, ad nostram accedendo pre-senciam, quasdam litteras predicti capituli Chanadyensis memoriales nobis presentavit, in quibus comperimus haberi manifeste, quod ipsum capitulum Chanadyensis, visis litteris nostris formam iudiciarie senten-tie nostre exprimentibus cum Nicolao, filio Johannis, homine regio, in ipsis litteris nostris assignato, unum misissent ex ipsis, scilicet magistium Stephanum, socium et concanonicum ipsorum, hominem eorum pro testi-monio fidedignum ad exequenda in eisdem litteris nostris contenta. Qui demum ad ipsum capitulum reversi, eidem concorditer retul-lissent quod ipsi in octavis festi Passce domini proxime preteritis, unacum Gregorio, procuratore magistri Johannis Bysseni, tune casteliani de Ersomlou4, ac Gregorio, Farkasio, et Nicolao, filiis Zokul4 ad facies possessionum Zekaspataka3 vocatarum in comitatu de Crassou4 existen-cium, accessissent et cum easdem iuxta veteres ipsarum metas et anti-quas reambulare voluissent, propter magnam nivem tune inibi existen-tem, reambulare nequivissent, sed ex voluntate parcium ambarum ad octavas festi Penthecostes tune proxime venturas, sine aliquo gravamme, prorogassent; Advenientibus ipsis octavis, iterato ad facies dictarum possessionum accessissent, et easdem iuxta veteres metas et antiques, vicinis et commetaneis earundem legitime convocatis et partibus presentibus, re-ambulassent, reambulatasque et ab aliorum possessionibus separatas et distinctas ipsi magistro Johanni Bysseno4, nullo contradictore existente, statuissent perpetuo possidendas, tenendas pariter et habendas; ita tamen quod unam sessionem terre de eisdem, ubi quinquaginta mansiones fieri possent, ipsis Gregorio, Farkasio et Nicolao, filiis Zokul1 comisis-sent eodem modo possidendas et habendas, quousque dictus magister Johannes, a domino nostro rege aliam terram equivalentem ipsis filiis Zokul4 posset et valeret impetrare. 282 www.dacoromanica.ro Quarum quidem possessionum et diete curie sessionalis, mete hoc ordine distingerentur. Prima enim meta, inciperet iuxta fluvium Ze-kas vocatum circa viam magnam a parte septentrionali; de inde asseen-dendo tenderet ad montem Ladamer Hege dictum versus dictam partem septemtrionalem et ibi in latere eiusdem montis esset una meta terrea, et asseendendo ad verticem eiusdem montis Ladamerhege4 dicti, intran-doque quandam viam, per quam eundo et perveniendo ad antiquam me-tam terream, posuissent unam novam; de inde autem procedendo per verticem predicti wlgariter4 Beerch4 dicti flectendo versus occidentem, iuxta eandem viam esset una meta terrea; ab inde procedendo in eadem esset una meta terrea, post hec autem eundo per parvum spacium per terras arabiles, esset una meta terrea, inter quas supradictas metas esset quidam locus palodinosus; postmodum flectendo ad partem dextram, versus partem iterum septemtrionalem perveniendo ad quandam metam piri esset una meta terrea; post hec autem directe transeundo versus partem septemtrionalem per quasdam terras arabiles, per Berch4 supra-dicti montis, esset una meta terrea nova; de inde modicum transeundo et perveniendo ad quendam lacum directe versus septentrionem, ubi finite essent mete filiorum Lodomerii, esset una meta terrea; postmo-dum transeundo per duas valles, descendendo versus partem occidenta-lem, esset una meta terrea, et sic procedendo, ad fluvium Zapanus dictum et eundem fluvium transeundo versus partem occidentalem directe ass< enderet ad verticem cuiusdam montis Berch dicti, et iret per eundem Berch ad quendam lacum magnum versus partem septemtrionalem, asseendendo ad montem Peterhege dictum; ab inde iret ad montem Plybrathmagyla vocatum et sic tenderet per quandam semitam versus partem orientalem, descendendo seu reflectendo ad fluvium Pud-(.. .)raspatakan nominatum, et sic perveniendo ad metas Zekasbanya vo-catas, et ibi flectendo ad partem orientalem, asseendendo ad laterem cuiusdam montis, ibi esset una meta terrea erecta et sic ad verticem montis eundo, versus partem orientalem perveniendo ad caput Zalath-nukpatakfew vocatum, ibi esset una meta terrea erecta; (inde)12 pro-(gre)diendo12 per verticem montis predicti, per quandam semitam tran-siret ad partem meridionalem perveniendo ad meatum Chremaspatakfeu dictum, et ibi modicum flectendo, tenderet ad magnam silvam ad quandam terras extirpatas, et ibi esset una meta terrea erecta; per eandem partem meridionalem tenderet quedam semita posita pro meta per terras extirpatas supradictas per vericem cuiusdam montis, usque ad meatum fluminis Supan dicti, qui flueret in fluvium Crassou; de inde flec-teret se per verticem cuiusdam montis ad partem occidentalem per quandam silvam, et perveniendo ad quasdam terras arboribus eradi-catas, similiter viam habendo pro meta, et ibi esset una meta terrea erecta, iuxta eandem semitam supra caput Kumapataka dictum, et sic procedendo per easdem terras eradicatas perveniendo ad finem predicti montis, ad capita Nyarazty et Kummapataka4 fluviorum, ibique esset una meta terrea erecta. Ab inde autem transeundo per quasdam silvas et perveniendo ad unum montem supra secundum fluvium Nyaraztya dictum, ibi esset una meta terrea; de inde autem per verticem eiusdem montis flectendo ad partem occidentalem et perveniendo ad alium montem esset una meta terrea erecta, et sic tendendo per verticem ipsius 283 www.dacoromanica.ro montis a parte Gegeuch et fluvii Crassou esset una meta terrea erecta; ab hinc progrediendo per verticem alterius in medio ipsius montis- a parte occidentali, esset una meta terrea erecta; de inde flectendo ad primam septemtrionalem, perveniret ad primum metam ubi incepisset et ibi terminaretur. Item mete ipsius loci sessionalis ipsis filiis Zokul4 pro quinquaginta mansionibus assignati, discurrerent per hune modum. Prima enim incipe-ret a parte occidentis circa quandam arborem in wlgo4 Haas vocalam, ubi esset una meta terrea erecta, de inde egrediendo procederet ad mon-tem Lodomerii vocatum, et ibi circa quandam arborem in wlgo4 Gyar-tyan vocatam esset una meta terrea erecta, ab hinc procedendo, circa quandam arborem quercus esset una meta terrea erecta; de inde procedendo ad partem septemtrionalem esset una meta terrea erecta; ab hinc egrediendo ad partem orientalem, perveniret ad quendam ryuu-lum4 Karachunpataka vocatum et in căpiţe eiusdem ryuuli essent posite due mete terree, quorum una separaret ipsis filiis Zokul4, alia vero ma-gistro Johanni predicto; de inde procedendo perveniret ad quasdam se-getes et in medio dictarum segetum essent posita duo signa metalia; ab hinc procedendo, perveniret ad quandam semitam, que semita caderet ad Karachunpathaka4, ubi esset erecte due mete terree; ab inde procederet ad quendam ryuulum4, qui ryuulus4 caderet ad Zekas, cuius quidem pars inferior pro filiis Zokul, superior vero pro magistro Jo-hanne separaret; de inde transeundo, curreret ad domum Farkasii et ibi super unam arborem piri esset factum quoddam signum metale; ab hinc procedendo perveniret ad unum montem Berch vocatum, de quo quidem Berech4 procederet ad domum Predad kenezii, et ibi iuxta metas magistri Johannis Biseeni4 esset una meta terrea erecta et ibi terminaretur; adiuxissent13 eciam quod silvas et terras silvestres communiter uti et percipere comisissent. Quarum litterarum exhibicionibus factis et perlectis continenciis earundem, prenominatus magister Petrus, eidem magistro Johanni Bis-seno4 super premissis medelam equitatis per nos postulavit împărţiri; verum quia per predictos regium et capituli Chanadyensis homines pre-dictas possessiones Zekaspataka, vicinis et commetaneis earundem legitime convocatis et partibus presentibus per premissas metas reambu-latas et ab aliorum possessionibus separatas et distinctas, ipsi magistro Johanni Bisseno4 nullo contradictore existente, perpetuo possidendas, et autentici sigilii noştri munimine roborari. Datum feria tercia proxima ante festum beati Laurencii marty-ris, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo octavo; discretLs viris Phi-lippo preposito, Benedicto lectore, Ladizlao cantore, Grego(rio custode, canonicis ecclesie nostre salubriter existentibus)6. Capitlul bisericii de Oradea tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mântuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă cit şi a celor viitori, că venind însuşi înaintea noastră, chibzuitul bărbat magistrul Ladislau, fiul răposatului voievod Lorand — canonic al bisericii noastre şi al celei a Transilvaniei şi arhidiacon de Tylegd, în numele său şi al venerabilului întru Hristos părinte, domnul Dominic, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcop al sus-zisei biserici a Transilvaniei, (precum şi în numele) cinstitului capitlu al acestei biserici, ne-a înfăţişat un privilegiu al răposatului prealuminat principe, domnul Carol, regele Ungariei de slăvită pomenire, întocmit cu privire la scutirea de orice fel de dare a sării de dijmă şi a ocnei episcopului şi a capitlului zisei biserici a Transilvaniei, cu următorul cuprins, rugîndu-ne stăruitor să punem să se transcrie sau să se ţieacă acest privilegiu şi să se cuprindă în scrisoarea noastră privile-gială, spre chezăşie. Cuprinsul său este întru totul următorul: (Urmează actul lui Carol Robert regele Ungariei, din 12 iunie 1326, DIR—C, veac. XIV, voi. II, nr. 387). Noi, aşadar, întîmpinînd cu binevoitoare încuviinţare dreptele şi chibzuitele cereri ale acestui magistru Ladislau arhidiaconul, citind acest 311 www.dacoromanica.ro privilegiu cuvînt cu cuvînt (şi) găsindu-1 fără răsăituri, fără tăieturi şi nestricat în vreo parte a sa, am pus să fie trecut fără nici o adăugire şi nici o ştirbire, şi cuprinzîndu-1 în scrisoarea de faţă am pus să fie întărit cu puterea peceţii noastre atîrnate şi autentice. Dat în marţea dinaintea sărbătorii fericitului mucenic Laurenţiu, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt, pe cînd fiinţau cu bine chibzuiţii bărbaţi Filip prepozitul, Benedict lectorul, Ladislau cantorul, Grigore custodele, canonici ai bisericii noastre. Bibi. Batthyaneum, arh. capitlului din Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 154. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1326. Orig. perg., pecetea atîmată a fost ruptă împreună cu o bucată de pergament. EDIŢII: Ub., II, 155 (cu unele greşeli). Regeşte: Beke, Eră. kăpt., nr. 154. 1 2 3 4 1 Loc lăsat gol pentru iniţială. 2 La Ub., II, p. 155, lipseşte. 3 In orig. rupt cca 1,5 cm, întregit pe baza contextului. 4 La Ub., II, p. 155 greşit: insertas, corectat după orig. 3 Rupt cca 5,5 cm, întregit după sens. 8 In orig. rupt cca 10 cm, întregit pe baza doc. nr. 303. 303 1358 august 8, (Oradea). (C)apitulum1 ecclesie Waradyensis universis Christi fidelibus pre-sens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Ad universorum noticiam, tam presencium quam futurorum, harum serie volumus pervenire quod vir discretus, magister Ladislaus, filius quondam Lorandi woyuode, nostre et Transiluane ecclesiarum canonicus et archydiaconus de Tylegd, suo et nomine honorabilis capituli eiusdem ecclesie Albensis Transsiluane ad nostram personaliter accedens presen-ciam, exhibuit nobis- quasdam litteras privilegiales venerabilis patris, quondam domini Petri, miseracione divina Transsiluani episcopi, pde re-cordacionis, tenoris infrascripti, petens nos cum instancia ut easdem transscribi et nostris litteris privilegialibus inseri faceremus ad cautelam. Quarum tenor pai' omnia talis est: (Urmează actul lui Petru, episcopul Transilvaniei, din 8 mai 1276, DIR—C, veac. XIII, voi. II, nr. 194). Nos, igitur, iustis peticionibus eiusdem gratum prebentes assensum, easdem litteras de verbo ad verbum perlegentes, non abrasas, non oan-cellatas, nec in aliqua sui parte 'viciatas comperiendo, nil addentes nilque minuentes, transscribi fecimus et presentibus insertas pendentis et autentici sigilii noştri munimine roborari. Datum feria quarta proxima ante festum beati Laurencii martiris, anno dominice Incarnadonis Mmo CCCmo quinquagesimo octavo: disdre-tis viris, dominis Philippo preposito, Benedieto lectore, Ladizlao cantore, Gregorio custode, canonici ecclesie nostre salubriter existentibus. (Pe verso de o altă mină contemporană:) Super castro Sancti My-chaelis. Capitlul bisericii de Oradea tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. 312 www.dacoromanica.ro Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă cit şi a celor viitori, că venind însuşi înaintea noastră chibzuitul bărbat, magistrul Ladislau, fiul răposatului Lorand, voievodul nostru, canonic al bisericii Transilvaniei şi arhidiacon de Tylegd, în numele său şi al vrednicului de cinstire capitlu al bisericii Transilvaniei, ne-a arătat un privilegiu al cinstitului părinte, răposatul domn Petru, din milostivirea dumnezeiască episcopul Transilvaniei de cucernică pomenire, cu cuprinsul de mai jos, rugîndu-ne stăruitor ca, spre chezăşie, să punem a fi trecut în scris şi cuprins în privilegiul nostru. Cuprinsul său întreg este întru totul următorul: (Urmează actul lui Petru, episcopul Transilvaniei, din 8 mai 1276, DIR—C, veac. XIII, voi. II, nr. 194}. Drept aceea, noi dîndu-he bucuros învoirea la dreptele cereri, citind euvînt cu cuvînt acea scrisoare (şi) aflînd-o fără răsături, fără tăieturi (şi) nestricată în vreo parte a ei, am pus să fie trecută în scris şi cuprinsă în cele de faţă, neadăugînd şi nelăsînd nimic în afară, şi să fie întărită cu puterea peceţii noastre atîmate şi autentice. Dat în miercurea dinaintea sărbătorii fericitului mucenic Lauren-ţiu, în anul întrupării domnului o mie trei sute cincizeci şi opt, pe cînd fiinţau cu bine chibzuiţii bărbaţi, domnii: Filip prepozitul, Benedict lectorul, Ladislau cantorul, Grigore custodele, canonici ai bisericii noastre. (Pe verso de o altă mină contemporană:) Despre cetatea (Piatra) Sfîntului Mihail. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1, nr. 155. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/l276. Orig. perg., pecetea atîmată a fost ruptă dimpreună cu o bucată din pergament. REGEŞTE: Beke, Eră. kâpt., nr. 155. 1 Loc lăsat gol pentru Iniţială. 304 1358 august 9, (Agria). Nos capitulum ecclesie Agriensis memorie commendamus, quod cum nos iuxta continenciam literarum magnifici viri comitis Nicolai de Zeech, iudicis curie domini noştri regis Lodouici, modum et formam iudiciarie deliberacionis eiusdem declarancium, que nos in quadam sui parte tan-gere dignoscebantur, discretos viros, videlicet Johannem sacerdotem, ma-gistrum altaris sancti Johannis ewangeliste1 de eadem ecclesia nostra, cum honorabili viro domino Paulo preposito Cybiniensis ecclesie et ca-pellano eiusdem domini regis nec non homine suo, specialiter de»curia sua ad infrascripta destinato, pro parte nobilis puelle filie Johannis, filii Ladislai de Noygmihal1, Eufrosina vocate, ut acriticis, item magistrum Benediotum archydiaconum de Pankata, socium et concanonicum nos-trum, cum Ladislao filio Natha de Naualjad similiter homine regio, pro parte eiusdem magistri Ladislai, filii Jakow, ad causam attracti, ad vi-dendum divisionem universarum possessionum et porcionum possessio-ngriarum predicti magistri Ladislai filii Jakow ubilibet existencium et qupcunque nomine vocitatarum, ac distinccionem porcionum possessiona-riarum eiusdem Johannis, fiii1 Ladislai, ex dictis possessionibus resul- 313 www.dacoromanica.ro tancium, nec non eciam ad Videndum restitucionem quarte filialis prescripte nobilis puelle Eufrosine ex dictis porcionibus possessionariis ipsum Johannem solum ‘proprie contingentibus. Que quidem quarte filialis (restitutio)8 iuxta adiudicacionem eius-dem comitis Nicolai iudicis parcium ordinarii, et literarum suarum exinde confectarum continenciam, ac eciam continenciam literarum grationa-lium preallegati domini noştri regis Lodouid, quas et nos nune fide vi-dimus oculata, eidem nobili puelle in spede in possessionaria extra-dadone fieri debuisset, nec non metarum ereecionem pordonum preal-legate nobili puelle statuendarum, ac aliorum negodorum drea premissa necessaria contingencium et in dictis literis pretaxati comitis Nicolai de Zeech omnino specificatorum, legitimis et congruis postulacionibus eius-dem comitis Nicolai ac iusticie annuentes, pro testimonio destinassemus. Tandem iidem duo regii homines et duo testiţnonia nostra ad nos re-versi, presentibus et audientibus memorata magistro Ladislao, filio'Ja-kow et Stephano, filio Ladislai de Mezewlak, ut dicitur, avunculo et tutore eiusdem nobilis puelle Eufrosine, nobis concorditer retulerunt isto modo: quod ipsi vigesimo secundo die festi sanctL Johannis Baptiste iam preteriti, et aliis diebus sequentibus et ad id- sufficientibus, accessissent ad fades possessionum eiusdem magistri Ladislai (filii)8 Jakow (.. .)3 Divisionem autem porcionis possessionarie eiusdem magistri Ladislai in ipsa possessione Gelyenus habite, et ipsius residuantis integre curie, ipsi pro eo, quia propter nimiam distanciam ^ocalem ad faciem diate pos-sessionis Gylienus1, propter presentis temporis laboriosi brevitatem tran-sire nequivissent, ac eciam de voluntate earundem parcium, ad octavas festi sancti Georgi1 martyris iam venturas, eedem partes distulissent, isto modo, quod si comes Paulus dictus Kocha, filius Petri de Zbugya, eandem divisionem prefatarum porcionis possessionarie et integre sessio-nis, infra dictas octavas vel in eisdem octavis ad optatum ipsorum per-ficere voluerit, extunc ipse partes vel parcium procuratores cum eodem Paulo divisore, in octavis festi Penthecostes subsequentibus ad nos re-dire, predictamque divisionem mediantibus aliis literis nostris stabili-tati tenoris, inter se corroborare deberent et tenerenturj sin autem, extunc eadem nobilis puella vel tutor et procurator suus, quando posset, rursus cum regio et nostro hominibus ad faciem earundem porcionis possessionarie et sessionis, pro ipsa divisione facienda transire deberet, contra-dietione quorumlibet non obstante. Datum in vigilia festi sancti Laurentii martyris, anno domini M° CCCmo quinquagesimo octavo. Noi, capitlul bisericii de Agria, dăm de ştire că noi, potrivit cuprinsului scrisorii măritului bărbat, corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii domnului nostru, regele Ludovic, arătând rînduiala şi forma acestei hotărâri judecătoreşti, care întrucîtva se ştie că ne priveşte şi pe noi, am trimis pe chibzuiţii bărbaţi, adică pe preotul Ioan, slujitorul altarului sfîntului evanghelist Ioan din aceeaşi biserică a noastră, împreună cu cinstitul bărbat, domnul Pavel, prepozitul bisericii de Sibiu şi capelan al aceluiaşi domn rege, şi omul său (de mărturie) trimis anume de 314 www.dacoromanica.ro ia curtea sa pentru împlinirea celor scrise mai jos, >— pentru nobila fata numită Eufrosina, fiica lui Ioan, fiul lui Ladislau de Nogymihal, pîrîşa, — de asemenea pe magistrul Benedict, arhidiaconul de Pîncota, soţul şi fratele nostru canonic, împreună cu Ladislau, fiul lui Nathan de Naualyad, de asemenea omul regelui, pentru acel magistru Ladislau, fiul lui Jakow, pîrîtul, — ca să fie de faţă la împărţeala tuturor moşiilor şi părţilor de .moşie ale sus-numitului magistru Ladislau, fiul lui Jakow, oriunde s-ar afla şi oricum s-ar numi ele şi la despărţirea părţilor de moşie ale aceluiaşi Ioan, fiul lui Ladislau, care ies din zisele moşii, precum şi la înapoierea pătrimii din sus-zisele părţi de moşii ce se cuvine fiicei sus-zisei nobile fete Eufrosina care privesc numai pe acel Ioan. Care înapoiere a pătrimii ce se cuvine fiicei, (intr-adevăr) potrivit hotărârii judecătoreşti a acestui comite Nicolae, judele rînduitor al părţilor, şi potrivit cuprinsului scrisorii sale întocmită cu privire la această (rînduială) şi chiar potrivit cuprinsului scrisorii de milostivire a sus-pomenitului domn al nostru, regele Ludovic — pe care noi (chiar) şi acum am văzut-o cu ochii — ar trebui să i se facă întocmai acestei nobile fete (în privinţa) înapoierii moşiilor precum şi ridicării hotarelor părţilor de moşii care trebuiau să fie date în stăpînire sus-pomenitei nobile fete şi a altor treburi care privesc în mod trebuincios de cele de mai sus şi arătate pe deplin în zisa scrisoare a sus-amintitului comite Nicolae de Zeech. Apoi aceşti doi oameni ai regelui şi cei doi oameni de mărturie ai noştri întorcîndu-se la noi, fiind de faţă şi ascultînd, amintitul magistru Ladislau, fiul lui Jakow, şi Ştefan, fiul lui Ladislau de Mezewlak, .— precum se spune — bunicul şi tutorele acestei nobile fete Eufrosina, ne-au spus într-un glas aşa: că ei înşişi in a douăzeci şi doua zi a sărbătorii sfîntului Ioan Botezătorul4, care a trecut şi în alte zile următoare cîte erau de trebuinţă la (îndeplinirea) acestui lucru, au mers la faţa locului pe moşiile acelui magistru Ladislau,' fiul lui Jakow... Au amînat însă împărţirea părţii de moşie a magistrului Ladislau, aflătoare în acea moşie Gelyenus şi a acelei curţi întregi rămase pînă la octavele acum viitoare ale sărbătorii sfîntului mucenic Gheorghe5, şi din voinţa părţilor, şi întrucît anevoie s-ar putea merge la zisa moşie Gelyenus. din cauza depărtării mari a locului (şi) din cauza scurtimii vremii de acum, astfel că, dacă corniţele Pavel zis Kocha, fiul lui Petru de Zbugya ar voi să împlinească după dorinţa lor acea împărţire a sus-pomenitei părţi de moşie şi a sesiei întregi pînă la acele octave sad la acele octave, atunci acele părţi sau împuterniciţii părţilor, împreună cu acel Pavel care face împărţirea, să trebuiască şi să fie datori să se întoarcă la noi la octavele de după sărbătoarea Rusaliilor6 şi să consfinţească între dînşii sus-zisa împărţire prin alte scrisori ale noastre de întărire; iar de nu, atunci acea nobilă fată sau tutorele şi împuternicitul ei să fie datori să meargă, cînd vor putea, împreună cu omul regelui şi al nostru, la acele părţi de moşie şi sesii, pentru a face acea împărţeală, fără a se ţine seama de împotrivirea nimănui. k Dat. în ajunul sărbătorii sfîntului mucenic Laurenţiu în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. 315 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl. 85 326. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. perg. cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Sztăray, I, p. 299—303. 1 Astfel în orig. 2 In orig. lipseşte,, introdus pe baza contextului. 3 In continuare ■se menţionează o serie de curţi dăruite Eufrosinei aflătoare în R. S. Cehoslovacă. 4 15 iulie 1358. 5 1 mai 1359. 6 16 iunie <1359>. 305 1358 august 23, (decimo Kalendas Septembris). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte privilegiul capitlului de Nona din 23 aprilie 1349, privitor la cumpărarea unor moşii în comitatul Lica. Dumitru de Oradea, Dominic de Transilvania, Toma de Cenad — epis-copi; Andrei voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc. Arh. Naţ. Magh. Dl. arh. Eszterhâzi din Zeljeznom. Repos. 42, fasc. F. ,nr. 42. Orig. perg., pecete atîrnată cu şnur de mătase de culoare roşie şi verde. EDIŢII: Vjesnik zem arhiva god, VII, 152—153; Smiciklas, XII, p. 504-^505. 306 1358 august 25 (VIII. Kalendas Septembris, anno sexto), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea aprobă numirea lui Toma, fostul episcop de Cenad (Cenadiensis) ca arhiepiscop de Calocea. Arh. Vat. Reg. Aven. 138 fol. 331 v — 332 v. Fotocopie la Inst de ist. şi arh. Clu j -N apoca/1358. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Tăr., 1895, p. 270, nr. 334. 307 1^358 august 29 (quarto Kalendas mensis Septembris). Ludovic Ij regele Ungariei transcrie privilegiile tîrgului Bihadka. Dumitru de Oradea, Dominic de Transilvania, Toma de Cenad — epis-copi; Andrei, voievodul Transilvaniei. Transumpt în actul regelui Sigismund din 18 octombrie 1405. EDIŢII: Thalloczy — Horvăth, nr. 41, p. 56—58; Smiciklas, XII, p. 665—671. 308 1358 august 29 (in quindenis festi Assumpcionis beate virginis), (Agria). Capitlul din Agria raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre hotărnicirea moşiei Heteny, a lui Bricciu şi Lorand, fiii lui Nicolae zis 316 www.dacoromanica.ro Cantor, Cu acest prilej, ca om al regelui este menţionat Mihail, fiul lui Gheorghe de Sanislău (Zanislo). Arh. Nat- Magh. Dl. 51 818. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie, cu pete de umezeală şi fragmente de pecete rotundă de închidere aplicată pe verso. Regeşte: Kăllay, II, 65, nr. 1 296. 309 1358 septembrie 1, {Oradea). (C)apitulum1 ecclesie Waradiensis universis Christi fidelibus pre-sens scriptum inspeoturis salutem in omnium salvatore. Ad universorum noticiam tam presencium quam futurorum, harum serie volumus pervenire quod Johannes, filius eiusdem ab una, parte ex altera vero Nicolaus, filius quondam magistri Johannis, filii Ladizlai de Warada, ad nostram personaliter accedentes presenciam dixerunt et coram nobis vive vocis oraculo sunt confessi quod, ipsi quarumdam possessionum et possessionariarum suarum porcionum infrascriptarum utilioris et uberioris contractu permutacionis unicuique ex ipsis ceden-tis, pro scriptu tăiem inter se permutacionem fecissent et fecerunt coram nobis perpetuo duraturam, videlicet quod iidem Johannes, filius Stephani et Ladizlaus, filius eiusdem, rectam dimidiam partem eiusdem possessionis Darouch, a plaga meridionali adiacentem per quendam al-veum quanitum ad loca sessionum in lomgitudmem distinietam, que olim predicto magistro Johanni, filio Ladizlai, patri ipsius Nicolai, pro quadraginta quatuor marcis, qualibet earum quinquaginta sex grossis computata, mediantibus litteris honorabilis capituli ecclesie Agrien-sis, ad tempus fuisset impignorata, et nune ad manus eiusdem Nicolai devoluta; ■ Item medietatem possessionis Pethe vocate in corni tatu Zathma-ryensi existentis et in commetaneitate possessionum Lazaar ac Kuteer vocatarum adiacentis predicto magistro Johanni filio Ladizlai et eius heredibus vigore literarum dicti capituli Agriensis olim perpetuatam et aliquamdiu iam possessam, easdem in quam medietates predictarum duarum possessionum cum omnibus urtiliitaitibus suis eh pertinenciis earumdem universis dedissent, tradidissent et contulissent, ac coram nobis dederunt, tradiderunt et contulerunt titulo permutacionis eidem Nicolao, filio Johannis, filii Ladizlai et per eum suis heredibus here-dumque suorum successoribus iure perpetuo et irrevocabiliter, possi-dendas, tenendas pariter et habendas, reliquis medietatibus earundem pro se reservatis, omne ius et totale dominium proprietarium earundem, quod actenus2 habuissent in eisdem, in ipsum, Nioolaum, et suos heredes perhempniter2 transferendo pro possessione Syd vocata in eodem comitatu de Bereg et in contigua commetaneitate predicte possessionis Darauch2 et Gelyenus vocatarum situata, neenon pro quarta parte medietatis predicte possessionis Darouch olim a reliquis partibus eiusdem Darouch metalifer distincta, que scilicet possessio Sjd et quarta pars medietatis eiusdem possessionis Darouch dudum a manibus eorum-dem Johannis, filii Stephani et Ladizlai, filii eiusdem alienate, eidem Nicolao, filio Johannis perpetuate extitissent, similiter cum omnibus 317 www.dacoromanica.ro utilitatibus et pertinenciis earundem universis simili modo titulo per-mutacionis iure perpetuo et irrevocabiliter possidendis, tenendis, pariter et habendis. In supplementum autem huiusmodi permutacionis seu con-cambii quia eedem medietates iam dictarum duarum possessionum Da-rouch et Pethe vocatarum carioris prerii existerent, idem Nicolaus, fi-lius Johannis, triginta sex marcas, quamlibet earum quinqua-ginta sex grossis computando, eidem Johanni, filio Steph-ani et Ladizlao, filio eiusdem, superajddidiset, quas et idem Jo-hannes, Ladizlaus, filius eiusdem, ab eodem plene habuisse sunt confessi; et insuper, idem Nicolaus, predictas quadraginta quatuor marcas, pro quibus medietas predicte possessionis Darouch fuerat im-pignorata, eisdem Johanni, filio Stephani et Ladizlao, filio suo rela-xas«et, et presencium testimonio relaxavit coram nobis. Assumpmserunt nichilominus et obligarunt se eedem partes ac suas heredes racione predictarum possessionum et possessionariarum porcionum modo premisso in permutacionem traditarum sese invicem mutua vicissitudine, ab omnibus inquietare volentibus expedire propriis eorum laboribus et expensis. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes con-cessimus litteras nostras privilegiales pendentis et autentici sigilii noştri munimine roboratas. Datum in festo beati Egidii abbatis, anno domini Mmo CCCmo quin-quagesimo octavo. Viris discretis dominis: Philippo preposito, Bene-dicto lectore, Ladizlao cantore, Gregorio custode, canonicis ecclesie nostre salubriter existentibus. (Pe verso de o mină de la începutul sec. XVI:) Concambium super dimidietatem Darocz et Syd ac Pethe. Capitlul bisericii de Oradea tuturor credincioşilor întru Hristos, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor atît a celor de faţă, cit şi a celor viitori, că venind înşişi înaintea noastră Ioan, fiul lui Ştefan de Darouch, din comitatul Bereg şi Ladislau, fiul aceluiaşi pe de o parte, iar pe de altă parte Nicolae, fiul răposatului magistru Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, au spus şi au mărturisit înaintea noastră prin viu grai, că învoindu-se asupra unui schimb ce cădea mai cu folos şi mai bine fiecăruia din ei, dînşii au făcut între ei, după cum este scris, şi fac înaintea noastră spre a dăinui pe veci acest schimb al unor moşii şi părţi de moşii ale lor însemnate mai jos: anume că acel Ioan, fiul lui Ştefan şi Ladislau, fiul său, au dat, au lăsat şi au trecut — şd în faţa noastră dau, lasă şi trec în schimb — acelui Nicolae, fiul lui Ioan, fiul lui Ladislau şi prin; el moştenitorilor săi, şi urmaşilor moştenitorilor săi, dreapta jumătate din acea moşie Darouch aflătoare spre miazăzi, despărţită în lungime către locui ile de sesii de o albie şi care fusese odinioară zălogită pe un timp (hotărît) în temeiul unei scrisori a cinstitului capitlu al bisericii de Agria sus-zisului magistru Ioan, fiul lui Ladislau, tatăl pomenitului Nicolae, pentru patruzeci şi patru de mărci — fiecare din ele socotită la cincizeci şi şase de groşi — şi (era) acum ajunsă în mîinile numitului Nicolae. 318 www.dacoromanica.ro De asemenea jumătate din moşia i 2mlmită Petea ce se află în comitatul Satu Mare şi e aşezată în hotar cu moşiile numite Lazuri şi Kuteer (şi care) fusese înveşnicită odinioară sus-zisului magistru Ioan, fiul lui Ladislau şi moştenitorilor lui în temeiul scrisorii zisului capitlu din 'Agria şi fusese stăpînită (de el) cîteva vreme. Aceste jumătăţi ale sus-ziselor două moşii — precum spun — împreună cu toate folosinţele lor şi cu toate cele ce ţin de ele le-au dat, le-au lăsat şi le-au trecut ca să le stăpînească, să le ţină şi să| le aibă pe veci şi nestrămutat, celelalte jumătăţi ale acelor (moşii) păstrîndu-şi-le pentru ei. Şi au trecut pe veci asupra aeelui Nicolae şi asupra moştenitorilor săi tot dreptul şi toată stăpînirea ca stăpîn, pe care le-au avut pînă acum asupra acelor (jumătăţi) în schimbul __ moşiei numite Syd aşezate în acelaşi comitat Bereg şi în hotar cu sus-aisa moşie numită Darouch (precum) şi (a moşiei) numite Gelyenus, cît şi pentru a patra parte din jumătatea sus-zisei moşii Darouch care odinioară fusese despărţită prin semne de hotar de celelalte părţi ale aceleiaşi (moşii) Darouch care adică moşie Syd şi acea a patra parte din jumătatea aceleiaşi moşii Darouch (ce fuseseră) înstrăinate mai de mult de la acei Ioan, fiul lui Ştefan şi Ladislau, fiul său, fuseseră înveşnicite numitului Nicolae Ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat, de asemenea cu toate folosinţele şi toate cele ce ţin de ele, în acelaşi chip, în temeiul schimbului. Iar ca adăugire la acest schimb sau preschimbare, întrucît acele jumătăţi ale ziselor două moşii numite Darouch şi Petea erau mai de preţ, acel Nicolae, fiul lui Ioan, a mai dat pe deasupra acelor Ioan, fiul lui Ştefan şi Ladislau, fiul său, treizeci şi şase de mărci, socotind fiecare din ele la cincizeci şi şase dei groşi, pe care au mărturisit şi Ioan (şi) Ladislau, fiul său, că le-au primit pe deplin de la acelaşi, pe lîngă aceasta, acel Nicolae a iertat şi prin mărturia (scrisorii) de faţă iartă înaintea noastră numiţilor Ioan, fiul lui Ştefan şi Ladislau, fitil său, sus-zisele patruzeci şi patru de mărci pentru care fusese zălogită jumătatea sus-zisei moşii Darouch. Totodată aceste părţi s-au legat şi s-au îndatorat pe sine şi pe urmaşii lor să se apere una pe alta deopotrivă cu ale lor osteneli şi cheltuieli de cei care ar voi să 'le turbure cu privire la sus-zisele moşii şi părţi de moşii date în schimb în chipul arătat mai sus. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîr-nate şi autentice. Dat la sărbătoarea fericitului abate Egidiu, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt, pe cînd fiinţau cu bine chibzuiţii bărbaţi, domnii Filip prepozitul, Beneldict lectorul, Ladislau cantonai, Grigore custodele, canonici ai bisericii noastre. Arh. Naţ. Magh. Dl. 77 234. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. perg., pecetea atîmată împreună cu partea de jos a documentului a fost ruptă. EDIŢII: Zichy III, p. 126—127. 1 Loc gol lăsat de scrib pentru desenarea iniţialei. 2 Astfel în orig. 319 www.dacoromanica.ro 310 1358 septembrie 3 (tercio Nonas mensis Septembris). Ludovic I, regele Ungariei întăreşte privilegiul regelui Bela III din 18 martie 1242 privitor la prediul Drid. Dumitru de Oradea, Dominic de Transilvania, Toma de Cenad — episcopi, Andrei' voievodul Transilvaniei. Arh. capitL din Trogir, nr. 73 şi nr. 74. Orig. perg., pecete atîmată de şnur de mătase de culoare verde şi roşie; copie simplă de la sfîrşitul veac. XV. EDIŢII: Farlatti, Illyr.sacr. IV, p. 385; Katona, X, p. 226—228; Fejâr, IX, 2, p. 683—684; Smiciklas, XII, p. 511—512. 311 1358 septembrie 6, Vişegrad. Nos Andreas woyuoda (Transsi)luanus1 et comes de Zolnuk, damus pro memoria quod Nicolaus dictus Ogh pro magistro Petro, filio Johannis magni (de)2 Chahul, cum procuratoriis litteris comitis Nicolai de Zeech, iudiciş curie regie, contra Nicolaum filium Ladislai de Zoruod, comitatus de Zolnuk, ab octavîs festi Assumpc(ionis)2 virginis gloriose, quindecim diebus continuis stetit in termino coram nobis, qui iuxta continenciam3 litterarum nostrarum prorogatoriarum non venit neque misit; unde eundem contra ipsum magistrum Petrum de Chahul decrevimus in iu-dicio consueto fore convinctum, si se racionabiliter non poterit excusare. Datum in Wyssegrad4, sedecimo die termini prenotati, anno domini Mmo CCCmo Lmo ootavo. (Pe verso de aceeaşi mină:) Pro magistro Petro, filio Johannis magni de Chahul, contra Nicolaum, filium Ladislai de Zoruod, iudi-cialis. Noi, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dăm de ştire că Nicolae zis Ogh, a stat la soroc înaintea noastră cincisprezece zile în şir, de la octavele sărbătorii Adormirii slăviitei fecioare5 pentru magistrul Petru, fiul lui Ioan cel Mare de Cehăluţ cu scrisoarea de împuternicire a comitelui Nicolae de Zeech, judele curţii regeşti — împotriva lui Nicolae, fiul lui Ladislau de Sărăud din comitatul Solnoc, care potrivit cuprinsului scrisorii noastre de amînare de mai înainte, n-a venit nici n-a trimis pe cineva. De aceea, am hotărît ca‘ el să fie osîndit faţă cu numitul magistru Petru de Cehăluţ la gloaba obişnuită, dacă nu se va putea desvinovăţi în chip întemeiat. Dat la Vişegrad, în a şaisprezecea zi după sorocul mai sus însemnat, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. (Pe verso de aceeaşi mină:) (Scrisoare) de amendă pentru magistrul Ioan cel Mare de Cehăluţ împotriva lui Nicolae fiul lui Ladislau de Sărăuad. Arh. Naţ. Magh. Dl. 41356. Fotocopie la Inst. de ist, şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete rotundă de închidere aplicată pe verso. 320 www.dacoromanica.ro EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 346. 1 In orig. rupt cca 1,5 cm întregit pe baza contextului. * în orig. rupt cca 1 cm, întregit pe baza contextului. 1 tn orig. urmează litera I tăiată de aceeaşi mînă. * In orig. urmează se, tăiat de aceeaşi mînă. 5 22 august. 312 1358 septembrie 8, (Cenad). Capitulum ecclesie Chanadiensis omnibus Christi fidelibus, tam presentibus quam futuris, presens scriptum inspeoturis, salutem in salu-tis largitore. Quam quia iniquorum fraudibus iusticia subcumbit, ob hoc provida previsio virorum antiquorum salubriter assuevit, ut1 quicquid agitur, firmo testimonio literarum roboretur. Proinde ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire, quod accedens ad nostram presenciam Jacobus, filius Budur, nobilis de Apoor, retulit et confessus est oraculo vive vocis, quod possessionem suam Scentmiclos vocatam, in comi/tatu Chainadiensi exisitentem, in qua est ecclesia in honore beati Nicolai confessoris constructa, cum omnibus utilitatibus eiusdem et sub eisdem metis quibus usque nune possedit, cum terris cultis et incultis, nobili domine Margarethe coniugi magistri Ladislai quondam comitis Siculorum, filie magistri Powsa, pro ducentis marcis denariorum ad racionem Budensem, videlicet pro qualibet marca quatuor florenos aureos (computando)2 ut dicebat, plene receptis et so-lutis, perpetuo et in filios filiorum vendidisset, dedisset et donasset, ven-didit, dedit et donavit irrevocabiliter coram nobis, excipiens se ab omni plenitudine iuris et dominio iamdicte possessionis; dixit eciam, quod ex parte filiorum suorum creatorum et creandorum, supradictam dominam vel suos successores expedire teneretur, quia filiis suis loco diete possessionis alias possessiones suas hereditarias assignasset. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes literas nostras privilegiales contulimus, pendentis sigilii noştri munimine robo-ratas ac alphabeto intercisas. Datum in festo Nativitatis virginis gloriose, anno domini Mmo CCCmo Lm0 octavo: presentibus venerabilibus viris et discretis, magistro Mi-chaele preposito ecclesie nostre kathedrali, Nicolao cantore, Mathia custode, Stephano Tymisiensi, Nicolao Ultramorysiensi, Martino de Karaso arhidiaconis, Petro, Stephano et Gregorio canonicis, ceterisque fratribus in ecclesia dei famulantibus iugiter regi sempiterno. Capitlul bisericii de Cenad tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum cit şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă mîntuire întru dăruitorul mîntuirii. Deoarece dreptatea piere din pricina înşelăciunilor celor nedrepţi, de aceea prevederea cea înţeleaptă a bărbaţilor din vechime a statornicit obiceiul chibzuit ca orice ce se săvîrşeşte să se întărească prin mărturia trainică a scrisorilor. 25 — Docuinoi 11 Romanuie Historica — Voi. Xr 321 www.dacoromanica.ro Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că venind înaintea noastră Iacob, fiul lui Bucur, nobil de Apor, ne-a spus şi ne-a mărturisit prin viu grai că a vîndut, a dat şi a dăruit pe veci nobilei doamne Margareta, soţia magistrului Ladislau, fostul comite al secuilor, fiica magistrului Powsa, pentru două sute de mărci în dinari după socoteala de Buda, anume socotindu-se fiecare marcă la patru florini de aur (mărci) plătite şi primite pe deplin, după cum se spune, moşia sa numită Scentmiclos, aflătoare în comitatul Cenad, în care este o biserică ridicată în cinstea fericitului Nicolae mărturisitorul, şi în faţa noastră o vinde, o dă şi o dăruieşte nestrămutat întru fiii săi cu toate folosinţele ei, cu pămînturile lucrate şi nelucrate şi în aceleaşi hotare în care a stăpînit-o pînă acum, lepădîndu-se pe deplin de orice drept şi stăpînire asupra zisei moşii. Şi a mai spus el că şi din partea fiilor săi, născuţi sau pe care-i va avea (de acum înainte) el a ţinut să apere pe sus-zisa doamnă sau pe urmaşii ei, deoarece a dat fiilor săi, în locul zisei moşii, alte moşii de moştenire de ale sale. în amintirea şi spre veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate şi tăiată (în două pe mijlocul literelor) alfabetului. Dat la sărbătoarea Naşterii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt, de faţă fiind venerabilii şi chibzuiţii bărbaţi, magistrul Mihail prepozitul bisericii noastre catedrale, Nicolae cantorul, Matia custodele, Ştefan arhidiaconul de Timiş, Nicolae arhidiaco-nul de dincolo de Mureş, Martin arhidiaconul de Caraş, Petru, Ştefan şi Grigore canonici şi ceilalţi fraţi care slujesc necurmat împăratului celui veşnic şi biserica lui Dumnezeu. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 789. Fotocopie la Inst de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. perg. cu pecete atîrnată de şnur de mătase de culoare violetă, fragmentară; documentul jos este prevăzut cu chirograful A3.C. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 352—353. 1 2 1 în orig. scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 2 In orig. lipseşte; intercalat de editor. 313 1358 septembrie 10 (octavo die termini prenotati: in quindenis festi beati regis Stephani). Vişegrad. Corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii regale şi comite de Tu-ruch amină procesul dintre văduva lui Petru, fiul lui Ivan de Terbeded şi magistrul Dionisie, fiul lui Ştefan de Lucenec, fost ban de Seve-rin (Zeurinio), în legătură cu zestrea şi cu sfertul cuvenit fiicei dintr-o moşie. Arh. Naţ. Magh. Dl. 39 107. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 360—361. 322 www.dacoromanica.ro 314 1358 septembrie 15, (Arad). Capitulum ecclesie Orodyensis omnibus Christi fidelibus presen-tibus et futuris, noticiam presencium habituris, salutem in domino sem-piternam. Ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire, quod nobilis vir magister Jacobus, filius Budur de Apor, coram nobis consti-tutus, oraculo vive vocis est confessus quandam possessionem suam he-reditariam Zenmyclos vocatam, vacuam et habitatoribus destitutam, in comitatu Chanadyensi existentem, in qua ecclesia in honore beati Ni-colai confessoris lapidea est constructa, cum utiliitatibus et pertinenciis suis universis quovismodo vocitatis, sub eisdem metis et terminis quibus ipsa per ipsum et suos predecessores habita extitisset et possessa, nobili domine Margarethe, consorţi magistri Lachk, quondam comitis Sy-culorum, filie videlicet magistri Pouse de Zeer, ac Johanni et Stephano, filiis suis, necnon per eos suis heredibus herdumve successoribus pro ducentis marcis, eadem domina1 in scrinio tempore nupciali secum ap-portatis, quamlibet marcam cum quatuor florenis computando datis et persolutis, vendidisse sine preiudicio iuris alieni, et locasse iure per-petuo et irrevocabiliter possidendam tenendam, pariter et habendam, nullum ius nullumque dominium sibi deinceps reservans in eadem; as-sumpmens eandem nobilem dominam eiusque filios et posteros ab omnibus, specialiter a filiis suis natis et nasscendis2 pretextu possessio-nis premisse ordine iudiciario inquietare volentibus, propriis sumptibus et laboribus defensare; quam3 si facere non posset vel non curaret, ex-tunc dictas ducentas marcas ex integro, vel pro eisdem aliam possessionem ipsas valentem ipsi nobili domine, filiis suis prefatis et eorum successoribus dare teneatur in instanti. Ad quod se sponte4 oblijgavit voluntate. Preterea filiis suis loco diete possessionis alias possessiones suas hereditarias assignasset. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes literas nostras privilegiales contulimus, pendentis sigilii noştri munimine robo-ratas ac alphabeto intercisas. Datum in octavis festi Nativitatis virginis gloriose, per manus magistri Jacobi, lectoris ecclesie nostre, presentibus discretis viris Petro cantore, Petro custode, magistris Johanne, Dominico, Paulo, Andrea ca-nonicis, et aliis fratribus in ecclesia dei iugiter famulantibus regi sem-piterno, anno domino Millesimo CCCmo Lmo octavo. Capitlul bisericii din Arad, tuturor credincioşilor întru Hristos de acum şi viitori, care vor lua conştinţă de cele de faţă, mîntuire întru domnul. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, că în-făţişîndu-se înaintea noastră nobilul bărbat magistrul Iacob, fiul lui Bu-dur de Apor, a mărturisit prin viu grai că a vîndut, fără vătămarea dreptului altuia, moşia sa de moştenire numită Zenmyclos, pustie şi lipsită de locuitori, aflătoare în comitatul Cenad, în care este o biserică de piatră, ridicată în cinstea fericitului Nicolae mărturisitorul, dimpreună cu toate folosinţele ei şi cele ce ţin de ea, oricum s-ar numi (ele), în aceleaşi hotare şi margini în care pomenita (moşie) a fost ţi- 323 www.dacoromanica.ro nută şi stăpînită de el şi de înaintaşii săi, nobilei doamne Margareta, soţia magistrului Lachk, fostul comite al secuilor, adică fiica magistrului Pousa de Zeer şi lui Ioan şi Ştefan, fiii săi, şi prin ei moştenitorilor lor şi urmaşilor moştenitorilor lor, pentru două sute de mărci aduse cu sine de pomenita doamnă în lada de zestre, cu prilejul nunţii sale (bani) daţi şi plătiţi (pe deplin) socotindu-se marca la patru florini; şi i-a dat pomenita (moşie) ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci nestrămutat, fără a-şi păstra în viitor vreun drept sau vreo stăpînire pentru el, în pomenita (moşie). Şi s-a legat să apere cu ale sale cheltuieli şi osteneli pe numita nobilă doamnă şi pe fiii şi pe urmaşii ei de toţi cei care ar voi să-i turbure prin judecată cu privire la moşia de mai sus (şi) mai ales de fiii săi născuţi sau care se vor naşte. Iar dacă nu va putea sau nu se va îngriji să facă aceasta atunci să fie ţinut să dea numaidecît pomenitei nobile doamne, fiilor ei sus-numiţi şi urmaşilor lor, cele două suite de mărci în întregime sau, în locul lor, o altă moşie de acelaşi preţ, lucru la care el s-a îndatorat de bună voie. In afară de acestea, a dat fiilor săi în locul zisei moşii alte moşii de moştenire de ale sale. în amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîr-nate şi tăiată (în două pe mijlocul literelor) alfabetului. Dat la octavele sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare, de mîna magistrului Iacob, lectorul bisericii noastre, fiind de faţă chibzuiţii bărbaţi Petru cantorul, Petru custodele, magiştrii Ioan, Dominic, Pavel (şi) Andrei, canonici şi alţi fraţi care slujesc necurmat împăratului celui veşnic în biserica lui Dumnezeu, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 791. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. perg. cu fragmente de pecete ogivală atîrnată de şnur de mătase de culoare verde; partea superioară a documentului este prevăzută cu chiro-grama A.B.C. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 361—363. 1 2 3 4 1 Corect: per eandem dominam. 2 Astfel în orig. 3 Corect: quod. 4 Corect: spontanea. 315 1358 septembrie 15, (Arad). Capitulum ecclesie Orodyensis omnibus Christi fidelibus, presen-tibus et futuris, noticiam presencium habituris, salutem in domino sem-piternam. Ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire, quod nobilis vir magister Jacobus, filius Budur de Apor, coram nobis consti-tutus, oraculo vive vocis est confessus quandam possessionem suam he-reditariam Zenmyclos vocatam, vacuam et habitatoribus destitutam, in comiitatu Chanadyensi existembem, in qua ecclesia in honore beati Ni-colai confessoris lapidea est constructa, cum utilitatibus et pertinenciis suis universis quovismodo vocitatis, sub eisdem metis et terminis qui- 324 www.dacoromanica.ro bus ipsa possessio per ipsum et suos predecessores habita extitisset et possessa, viris nobilibus magistris Johanni et Stephano, filiis Petew de Zantow, ac per eos suis heredibus heredumve successoribus, pro ducen-tis marcis, quamlibet marcam cum quatuor florenis computando, datis et persolutis, sub civitatibus Zadur et Teruis vocatis per eosdem filios Petew, pro eorum fidelissimis serviciis acquisitis et inventis, ex assensu pariter et consensu omnium filiorum, proximorum et commetaneorum suorum, vendidisse sine preiudicio iuris alieni et locasse iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam, nullum ius nullumque dominium sibi deinceps reservans in eadem; assumpmens .eosdem filios Petew et eorum posteros ab omnibus pretextu possessio-nis premisse ordine iudiciario inquietare volentibus, propriis sumptibus et laboribus defensare; quam1 si facere non posset vel non euraret, ex-tunc dictas ducentas marcas ex integ'ro, vel pro eisdem aliam posses-sionem ipsas valentem filiis Petew annotatis et eorum successoribus dare teneatur in instanti. Ad. quod se sponitanea obligavit voluntate. Pre-terea filiis suis loco diete possessionis alias duas possessiones suas here-ditarias assignasset. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes litteras nostras privilegiales contulimus, pendentis sigilii noştri munimine ro-boratas. Datum in octavis festi Nativitatis virginis gloriose, per manus magistri Jacobi, lectoris ecclesie nostre, presentibus discretis viris: Petro cantore, Petro custode, magistris Johanne, Dominico, Paulo, Andrea ca-nonicis, ac aliis fratribus in ecclesia dei iugiter famulantibus regi sem-piterno, anno domini Millesimo CCCmo Lmo octavo. Capitlul bisericii din Arad tuturor credincioşilor întru Hristos, de acum şi viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire veşnică întru domnul. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, că înfă-ţişîndu-se înaintea noastră nobilul bărbat, magistrul Iacob, fiul lui Budur de Apor a mărturisit prin viu grai că a vîndut cu învoirea şi cu încuviinţarea tuturor fiilor, rudelor şi megieşilor săi, fără vătămarea dreptului altuia, moşia sa de moştenire numită Zenmyclos, pustie şi lipsită de locuitori, aflătoare în comitatul Cenad, în care este o biserică de piatră ridicată în cinstea fericitului Nicolae mărturisitorul, împreună cu toate folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea oricum s-ar numi, în aceleaşi hotare şi margini în care pomenita moşie a fost ţinută şi stăpînită de el şi de înaintaşii săi, nobililor bărbaţi magiştrilor Ioan şi Ştefan, fiii lui Petew de Santău şi prin ei moştenitorilor lor şi urmaşilor moştenitorilor lor, pentru două sute de mărci, dobîndite şi căpătate de acei fii ai lui Petew pentru credincioasele lor slujbe sub oraşele numite Zara şi Treviso (bani) daţi şi plătiţi (pe deplin), soco-tindu-se marca la patru florini. Şi le-a dat (pomenita moşie) ca s-o stăpînească şi totodată s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat fără a-şi păstra în viitor vreun drept sau stăpînire pentru el în pomenita (moşie). Şi s-a legat să apere cu ale sale cheltuieli şi osteneli pe numiţii fii ai lui Petew şi pe urmaşii lor de toţi cei care ar voi să-i turbure prin judecată cu privire la moşia de mai sus. Iar dacă nu va pu- 325 www.dacoromanica.ro tea sau nu se va îngriji să facă aceasta, atunci să fie ţinut să dea numaidecît sus-numiţilor fii ai lui Petew şi urmaşilor lor acele două sute de mărci în întregime, sau, în locul lor o altă moşie de acelaşi preţ, lucru la care el s-a îndatorat de bună voie. In afară de aceasta, a dat fiilor săi în locul zisei moşii alte două moşii de moştenire de ale sale. In amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîr-nate. Dat la octavele sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare, de mîna magistrului Iacob, lectorul bisericii noastre, fiind de faţă chibzuiţii bărbaţi Petru cantorul, Petru custodele, magiştrii Ioan, Dominic, Pavel, Andrei, canonici şi alţi fraţi care slujesc necurmat împăratului celui veşnic în biserica lui Dumnezeu, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. Arh. Nat. Magh. Dl. 4 790. Fotocopie la Inst. de ist şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. perg., puţin rupt şi cu pete de umezeală; pecetea atîmată s-a pierdut. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 363—364. 1 Corect: quod. 316 1358 septembrie 15 (sabbato proximo post jestum Exaltacionis sande cruciş), Kâllo. Magistrul Bricciu zis Cantor vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Szabolcs adeveresc că magistrul Toma de Byri şi nişte oaspeţi din Nagykâllo au adus la o judecată împotriva lui Ştefan, fiul lui Pavel zis Zakalus, pe Nicolae, fiul lui Matia, pe Petru şi pe Gheorghe, oaspeţi din Satu Mare (hospites de Zathrmr), pentru care s-au constituit chezaşi. Arh. Naţ. Magh. Dl. 51 822. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie, puţin rupt, cu fragmentele a trei peceţi inelare aplicate pe verso. EDIŢII:- Cod. Andeg., VII, p. 365 REGEŞTE: Kăllay, II, p. 66—67, nr. 1301. 317 1358 septembrie 18, (Alba Iulia). (In literis)1 magistri Salomonis archidiaconi de Torda, venerabi-lisque in Christo patris domini Dominici, episcopi Transsiluani, vicarii in spiritualibus generals, quarto die octavarum festi, Nativitatis virginis gloriose, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo octavo (emanatis)1, vidimus contineri quod, cum iuxta continenciam aliarum literarum ipsius testimonialium, nobilis domina relicta Nicolai filii Iwanka, filia videlicet Pauli Siculi nune de Torda, contra Gallum et Egidium, filios Petri ac Johannem, filium Stephani, nobiles de îndoi, hoc quod ipsa filia sororis 326 www.dacoromanica.ro uterine quondam Nicolai dicti de îndoi sit et existerit1 2 et ex eo, ipsa de porcionibus possessionariis in possessionibus îndoi predicta, Egrus et •Buchtelku habitis, rectam medietatem quarte filialis domine matris sue Aglynth vocate habuerit, regnique consuetudine exposscente3 rehabere volueril, in octavis festi Nativitatis virginis gloriose sine crastinacione diei, testibus ydoneis3 coram ipso comprobare debuisset. Tandem ipsis octavis occurentibus, prefaţa domina Margaretha suos testes adducendo premissam suam intencionem et acquisicionem sufficienter, ut debuisset, comprobasset; Unde idem magister Salomon cum dominis et fratribus suis de capitulo, tune in sede sua iudiciaria cum eodem consedentibus, • sentencialiter, adiudi ando decrevisset prefaţam dominam Margaretam ipsam rectam medietatem ipsius quarte filialis in predictis possessionibus îndoi, Egrus et Bucktelku in comitatu de Torda existentibus habitis4 iuridice obtinuisse. In scrisoarea magistrului Solomon, arhidiaconul de Turda şi vicar general întru cele duhovineşti al venerabilului întru Hristos părinte, domnul Dominic episcopul Transilvaniei, dată în a patra zi după octavele sărbătorii Naşterii fericitei fecioare5 * în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt, am văzut că se arată că, potrivit cuprinsului unei alte scrisori de mărturie a Iui, nobila doamnă, văduva lui Nicolae, fiul lui Iwanka, anume fiica lui Pavel secuiul acum de Turda, trebuia să dovedească cu martori potriviţi înaintea lui, la octavele sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare8 neapărat stînd ca potrivnică a lui Gali şi Egidiu, fiii lui Petru şi Ioan, fiul lui Ştefan, nobili de îndoi, faptul că ea era şi este fiica surorii după mamă a răposatului Nicolae, zis de îndoi, şi că de aceea, ea avea o jumătate dreaptă din a patra parte (cuvenită) ca fiică mamei sale, doamna numită Aglynth, asupra părţilor de moşie din moşiile (anume) îndoi, mai sus amintita Agriş şi Bucktelku şi că ea vrea să dobîndească (acea jumătate) aşa cum cere obiceiul^ ţării. In cele din urmă, sosind pomenitele octave, sus-numita doamnă Margareta, adueîndu-şi martorii ei, şi-a dovedit îndeajuns, aşa cum trebuia, pricina şi pîra. De aceea, pomenitul magistru Solomon, cu domnii şi fraţii săi din capitlu, ce stăteau atunci împreună cu el în scaunul de judecată, a hotărît prin judecată, ca pomenitei doamne Margareta să i se dea potrivit legii, acea dreaptă jumătate din acea pătrime de fiică ce e cuprinsă în sus-zisele moşii îndoi, Agriş şi Buchtelku, aflătoare în comitatul Turda. Arh. Naţ. Magh. Dl. 28 579. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1358. Rezumat detailat în actul lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, din 13 octombrie 1360, nr. 524. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 371. 1 Lipseşte în orig. 2 Corect: extiterit. 3 Astfel în rezumat. 4 Corect: habite. 5 18 septembrie. 8 15 septembrie. 327 www.dacoromanica.ro 318 1358 septembrie 18, (Oradea). (In literis)1 capituli ecclesie Waradyensis, — feria tercia proxima post festum Exaltacionis sancte cruciş anno domini Mmo CCCm0 quinqua-gesimo octavo (emanatis)1 — inter alia sic habebatur quod, constituti coram dicto capitulo Waradyensi Johannes, filius Serefyl de Iph et Nico-laus, filius eiusdem necnon Nicolaus, filius Ruberti de eadem Iph pro se personaliter et pro Andrea, filio2 suo, assumpmendo omne onus et gra-vamen super se, quod posset ex parte eiusdem Andree successu tempo-rum provenire, item Leukus, Thurul presbiter, Gregorius et Stephanus, filii Gregorii, filii Laurentii de Zeplak presencialiter ab una parte, ex altera vero vir nobilis magister0 Ladislaus, filius Johannis, filii Bricci de Bator, dixissent et retulissent coram dicto capitulo Waradiensi viva voce4 quod, cum idem Johannes, filius Serefyl, Nicolaus, filius Roberti et filii eorundem ac filii Gregorii quasdam possessiones eorum, Zanuk videlicet et Chalanus vocatas, in comitatu de Zonuk existentes, olym sub anno domini Mm0 CCCmo Lmt> quinto, a feria tercia proxima ante festum preciosissimi Corporis Christi incipiens per spacium temporis sex annorum tune proxime et consequenter occurrencium, magistris Jakch, filio Thome de Kusal et Nicolao, filio Anyas de Dedach pro quingentis florenis iuxta continenciam aliarum litterarum predicti capituli Waradiensis pignori obligassent, caventes iidem ne ipsa pecunia non solită eedem possessiones periclitentur5 et ad extraneus transirent pos-sessores, casus fortuitiis6 previdendo, easdem possessiones Zanuk et Chalanus vocatas, in duabus partibus eosdem filios Gregorii, in tercia vero parte prenominatos Johannem, filium Serefyl, Nicolaum, filium Ruberti et filios eorundem contingentes, cum omnibus utilitatibus suis et perti-nenciis eorundem universis, sub eisdem veris metis, sub quibus possesse extitissent ab antiquo, et iuxta continenciam privilegi7 condam domini Stephani inclite recordacionis, regis Hungarie, super eisdem possessioni-bus confecti, cuius tenorem (per)1 idem capitulum inclusum sub sigillo iidem nobiles eidem Ladislao necessario sunt8 daturi, a die compleccionis predictorum sex annorum, quo eedem possessiones a iurisdiecione seu dominio eorundem magistrorum Jakch et Nicolai liberarentur, usque ter-ciam decimam revolucionem annualem, hoc est per spacium temporis duodecim annorum integrorum a tune immediate9 subsequencium, pro quingentis florenis, mediantibus quibus idem magister Ladislaus pre-dictas possessiones Zanuk et Chalanus dominio suo titulo impignoracio-nis subdendas completis eisdem sex annis a predictis magistris Jakch et habendas10 fructusque et utilitates ac quaslibet obvencionis11 percipien-quos idem magister Ladislaus extunc coram eodem capitulo eisdem filiis Gregorii precise in redempeionem cuiusdam possessionis eorum Tarcha vocate integraliter persolvisset, sepefato magistro Ladislao, filio Johannis, sub condicionibus infrascriptis sponte conducenti impignorassent coram ipso capitulo, per eosdem duodecim annos et non pauciores possidendas et habendas11 fructusque et utilitates ac quaslibet obvencionis12 percipien-das earundem et in usus proprios convertendas, introducendo eundem magistrum Ladislaum extunc vigore dictarum literarum prelibati capituli in pacificum dominium12 predictarum (possessionum)13, insuper sumptus seu expensas ratione medietatis possessionis Zeplak per eundem 328 www.dacoromanica.ro magistrum Ladislaum quovismodo faciendas, iidem filii Gregorii distinc-tim per se, in ea quantitate quam idem magister Ladislaus deposito solo se coram ipso capitulo Waradiensi iuramento14, eidem magistro Ladislao absque porcione iudicis, ante litis ingressum cum (promp)ta13 pecunia, prestito dicto sacramento, (in termino)15 per ipsum capitulum assignando, coram eodem capitulo solvere tenerentur. In scrisoarea capitlului bisericii de Oradea dată în marţea de după sărbătoarea înălţării sfintei cruci, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt se spunea între altele că s-au înfăţişat înaintea zisului capitlu din Oradea, Ioan, fiul lui Serefyl de Ip şi Nicolae, fiul aceluiaşi, precum şi Nicolae, fiul lui Robert tot de Ip, el însuşi în numele său, şi pentru Andrei, fiul său, luîndu-şi asupra sa toată răspunderea şi greutatea ce s-ar putea ivi în curgerea vremii din partea pomenitului Andrei, şi de asemenea Leukus, preotul Turul, Grigore şi Ştefan, fiii lui Grigore, fiul lui Laurenţiu de Suplac, înfăţişaţi ei înşişi pe de o parte, iar pe de alta nobilul bărbat magistrul Ladislau, fiul lui Ioan, fiul lui Bricciu de Bator, aceştia au spus şi au mărturisit prin viu grai înaintea zisului capitlu din Oradea că Ioan, fiul lui Serefyl, Nicolae, fiul lui Robert şi fiii lor (precum) şi fiii lui Grigore au zălogit mai de mult în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, începînd din marţea dinaintea sărbătorii preapreţuitului trup al lui Hristos16, pe timp de şase ani urmînd de atunci înainte magiştrilor Jakch, fiul lui Toma de Coşeiu şi lui Nicolae, fiul lui Anyas de Dedach nişte moşii ale lor, chemate adică Zalnoc şi Chalanus, aflătoare în comitatul Solnoc, pentru cinci sute de florini, potrivit cuprinsului unei alte scrisori a sus-zisului capitlu din Oradea; dar păzindu-se (ei) ca nu cumva, neplătin-du-se banii pomenţi, numitele moşii să fie primejduite şi să treacă la nişte stâpîni străini, spre a preîntîmpina (asemenea) întîmplări neaşteptate, pomeniţii nobili au fost nevoiţi să dea lui Ladislau, pomenitele moşii numite Zalnoc şi Chalanus ce ţin pentru două părţi, de fiii lui Grigore, iar pentru a treia parte de sus-numiţii Ioan, fiul lui Serefyl, Nicolae, fiul lui Robert şi de fiii lor — împreună cu toate folosinţele lor şi toate cele ce ţin de ele, în aceleaşi hotare adevărate în care au fost stăpînite din vechime şi potrivit cuprinsului privilegiului răposatului domn Ştefan, regele Ungariei, de strălucită pomenire, dat cu privire la acele moşii şi al cărui cuprins a fost inclus sub pecete de pomenitul capitlu, începînd în ziua împlinirii sus-ziselor şase ani, cînd numitele moşii se slobozeau de sub atîrnarea şi stăpînirea acelor magiştri Jakch şi Nicolae pînă la a treisprezecea împlinire a anului, adică pe timp de doisprezece ani împliniţi urmînd nemijlocit de atunci înainte, pentru cinci sute de florini, care pomenitul magistru Ladislau s-a legat, în temeiul acestei (scrisori), să răscumpere la împlinirea celor şase ani, de la sus-zişii magiştri Jakch şi Nicolae, sus-zisele moşii Zalnoc şi Chalanus, date în stăpînirea lui ca zălog, şi totodată pentru două sute de florini de aur, pe care pomenitul magistru Ladislau i-a plătit atunci pe deplin înaintea acelui capitlu numiţilor fii ai lui Grigore, anume pentru răscumpărarea unei moşii a lor numite Tarcea. Şi au zălogit înaintea capitlului (acele moşii) des-pomenitului magistru Ladislau, fiul lui Ioan, care a primit acest zălog de bună voia lui în îngrădirile scrise 329 www.dacoromanica.ro mai jos, ca să le stăpînească şi să la aibă pe timpul celor doisprezece ani şi nu mai puţin, şi să culeagă roadele şi folosinţele şi orice alte venituri ale lor, şi să le întoarcă spre folosul lor, punîndu-1 ei atunci pe aoel magistru Ladislau, în temeiul ziselor scrisori ale pomenitului ca-pitlu, în paşnica stăpînire a sus-ziselor (moşii). Pe deasupra, pomeniţii fii ai lui Grigore vor fi ţinuţi să plătească în chip osebit din partea lor, cu bani gata, înaintea numitului capitlu — la sorocul statornicit de acelaşi capitlu — numitului magistru Lâdislau, în afară de partea judecătorului (şi) înainte de începerea judecăţii, cheltuielile pe care le-ar face în orice chip acel magistru Ladislau pentru jumătatea de moşie (numită) Suplac, în cîtimea pe care (o va arăta) acelaşi magistru Ladislau, jurînd el singur în faţa numitului capitlu din Oradea (iar plata fărin-du-^e) după rostirea acestui jurămînt. Arh. N?ţ. Magh. Dl. 30 667. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1355. Rezumat amănunţit în actul lui Ladislau, palatinul Ungariei, din 6 iulie 1370, lingă Oradea. Ibidem. Dl. 28 075. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Rezumat în actul lui Ladislau, palatinul Ungariei, din 20 mai 1371. Vişegrad. Ibidem, Dl. 29 433/1. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Rezumat în actul lui Ladislau, palatinul Ungariei, din 18 iulie 1372, lingă Oradea. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 368—370, după textul din Dl. 30 667. 1 Lipseşte în rezumat. 2 In rezumat scris deasupra cuvîntului fratre, tăiat de aceeaşi mină. 3 Urmează: Johannes, tăiat de aceeaşi mînă. 4 Urmează: sunt confessi, tăiate de aceeaşi mînă. 5 Corect: periclitarentur. 6 Corect: fortuiios. I Astfel în rezumat'. 8 Corect: fuissent. 9 Iniţial: immedietatem, corectat ulterior. 10 Corect: tenendas. II Corect: obvencionibus. 12 Urmează: dominico, tăiat de aceeaşi mînă. 13 Completat pe baza contextului. 14 Urmează: mairo pre, tăiat de aceeaşi mînă. 15 Rupt cca 1 cm, întregit după sens. 18 2 iunie 1355. 319 1358 septembrie 19, Vişegrad. Honorabilibus viris et discretis capitulo ecclesie Albensis Transi-luane, comes Nicolaus de Zeech, iudex curie domini Lodouici, dei gratia regis Hungarie comitatusque de Turueh tenens honorem, amiciciam parafam sincero cum honore. Dicit nobis magister Alexander, filius Andree de Ilye, in sua et magistri Irinei, fratris sui in personis, quod ipsi in dominium possessio-num ipsorum Banligeth, Kalynhaza, Felsozamsor et Olsozamsor voca-tarum in comitatu Orodiensi existencium, ipsos hereditario iure contin-gencium, apud religiosum viruim dominum fratrem Nicolaum, albatem1 II 330 www.dacoromanica.ro de Bulch, occupative habitarum, legitime vellent introire, si contradiccio cuiuspiam ipsis non obviaret. Quare vestram amiciciam presentibus petimus diligenter, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente, ma-gister Benedictus vel Paulus, curie nostre notarii, altero absente, homo regius ad facies predictarum possessionum accedendo, vicinis et comme-taneis ipsarum specialiterque predioto domino abbate inibi legitime con-vocatis et presentibus, recapeat ipsas et reambulet per veras suas metas et antiquas, novas iuxta veteres in locis necessariis erigendo, recaptiva-tasque et reambulatas ac ab aliarum2 possessionariis iuribus separatas et distinctas statuat easdem predictis magistris Alexandro et Irineo eo iure quo ipsis dinoscuntur pertinere perpetuo possidendas si non fuerit contradictum, contradictores vero si qui fuerint, citet eosdem contra iam-dictos magistrum Alexandrum et Irineum in regiam presenciam ad ter-minum competentem, racionem contradiccionis eorum reddituros. Et post hec ipsarum possessionariarum recaptivacionum et statucionum seriem cum cursibus metarum ac nominibus contradictorum et citatorum'si qui fuerint, ac termino assignato, regie fideliter rescribatis maiestati. Datum in Wysegrad, feria quarta proxima post octavas festi Nati-vitatis virginis gloriose, anno domini Mmo CCCmo Lroo octavo. (Pe verso de aceeaşi mină:) Honorabilibus viris et discretis, capitulo ecclesie Albensis Transiluane, amicis3 suis1 reuerendis3, pro magistro Alexandro, filio Andree de Ilye, et Irineo fratre suo, recaptivatoria. Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi din, capitlul bisericii de Alba Transilvană, corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, şi purtător al dregătoriei comitatului Turuch, cu toată prietenia şi cinste adevărată. Ne spune nouă magistrul Alexandru, fiul lui Andrei de Ilia, în numele său şi al fratelui său, magistrul Irineu, că, dacă nu le-ar sta în cale împotrivirea cuiva, dînşii ar voi să între pe cale legiuită în stăpînirea moşiilor numite Banligeth, Kalynhaza Felso, Zamsor şi Olso Zamsor, aflătoare în comitatul Arad, care ţin de ei prin dreptul lor de moştenire şi care acum sînt ţinute cotropite de cuviosul bărbat domnul (şi) fratele Nicolae, abatele de Bulciu. Drept aceea, prin (scrisoarea) de faţă cerem cu stăruinţă prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul regelui magistrul Benedict, sau Pavel, notari ai curţii noastre, în lipsa celuilalt, ducîndu-se la numitele moşii şi che-mînd acolo în chip legiuit pe vecinii şi megieşii lor şi, mai cu osebire, pe pomenitul abate şi fiind aceştia de faţă să le reia în stăpînire şi să le hotărnicească după adevăratele şi vechile lor hotare, ridicînd în locurile de trebuinţă noi semne lingă cele vechi şi, odată reluate în stăpînire şi hotărnicite precum şi împărţite şi deosebite de drepturile de stăpînire ale altora, să le dea în stăpînire numiţilor magiştri Alexandru şi Irineu ca să le stăpînească pe veci cu acel drept cu care se ştie că ţin de dînşii, dacă nu se va împotrivi nimeni, iar dei se vor ivi unii împotrivitori, să-i cheme să stea faţă cu numiţii magiştri Alexandru şi Irineu înaintea regelui la sorocul potrivit, spre a da seamă de împotrivirea lor. Şi după aceasta să răspundeţi' în scris, întocmai, 331 www.dacoromanica.ro maiestăţii regeşti despre desfăşurarea reluării fin stăpînire şi dării în stăpînire a acelor moşii, împreună cu mersul hotarelor şi cu numele împotrivitorilor şi al celor chemaţi, de se vor afla vreunii. Dalb la Vişegrad, în miercurea de după octavele Naşterii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute cincizeci jji opt. (Pe verso de aceeaşi mină:} jCinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi din capitlul bisericii de tAlba Transilvană, vrednicilor de cinstire ai săi prieteni, scrisoare de reluare un stăpînire, pentru magistrul Alexandru» fiul lui Andrei de Ilia, şi pentru Irineu, fratele său. Arh. Naţ. Magh, Dl. 29 688. Fotocopie la Inst. de ist, şi arh. Cluj-Napoca^ 1358. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete inelară de închidere aplicată pe verso. EDIŢII": Pesty, Krasso, III, p. 42—43. 1 Corect: abbatem. 2 Corect: aliorum. ? Scris deasupra rândului de aceeaşi mină. 320 1358 septembrie 23, Oradea. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis comiţi vel vice-comiti et iudicibus nobilium, comitatus Zathmariensis salutem et gradam. Dicitur nobis in persona Michaelis, filii Georgii de Zanizlo, quod ipse Miţîhaelş in, causa, quam Johannes, fUius Pauli de Chumakaz, vestii in presencia movisset et anovere haberet contra ipsum, vos haberet iudicibus pro suspectiş^ Unde cum in presencia suspectorum iudicum non sit tutum1 liti-gare, fidelităţi ?ye'stre firmiter precipiendo mandamus, quatenus si idem Michael, vestro iudicio, nolueriit contentari; extunc ipsam causam, adiu-âicatam cum serie rei adiudicate, in curiam nostre mayestatis1 2 ad nos-tram et baronum deliberacionem transmittatis, partibus in curia nostra comparendi termînum assignando competentem; nos enim tandem par-tem que contenta fuerit, cum ţudicio ad vos remittemus. Datum in Vara-dino, tercio die festijreati Mathei apostol^ et evan-' geliste, anno domini Mmo CCCm0 L octavo. "Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, comitelui sau vicecomiţelui ŞL juzilor nobililor din comitatul Satu Mare, mîntuire şi milostivire^ a NL~,se spune nouă de însuşi Mihail* fiul lui Gheorghe de Sanislău că el, Mihail, v-ar avea pe voi judecători Jaănuiţi (de părtinire) în pricina pe care Ioan, fiul lui Pavel de Ciomocoz a pomit-o înaintea voastră şi avea s-o pornească împotriva luii. De aceea, fiindcă înaintea unor judecători băţiuiţi, nu se poate judeca c'neva fără primejdie, poruncim cu tărie credinţei voastre ca, dacă pomenitul Mihail n-ar voi să se mulţumească cu judecarea voastră, atunci să înaintaţi pomenita pricină judecată, dimpreună cu cuprinsul judecăţii la curtea măriei noastre, spre chibzuirea noastră şi a baronilor noştri, dînd părţilor un soroo potrivit de înfăţişare la curtea 332 www.dacoromanica.ro noastră. Iar noi apoi vă vom trimite vouă partea care va fi fost mulţumită cu judecata. Dat la Oradea, în a treia zi după sărbătoarea fericitului apostol şi evangelist Matei, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. Arh. Naţ. Magh. Dl. 51 826. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Transumpt în actul lui Gheorghe, fiul lui Gheorghe de Rusal vicecomite şi al celor patru juzi ai nobililor comitatului Satu Mare din 11 octombrie 1358 nr. 322. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 401. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 67—68, nr. 1304. 1 Urmează: iudicare, tăiat de aceeaşi mină. 2 Astfel în trunsumpt. 321 1358 octombrie 9, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsiluane significamus tenore presen-cium quibus expedit universis, quod Johanne fiii© Ladislai nobili1 de Moyus ab una, parte vero ex altera magistro Andrea filio Jacobi, filii Apa, nobili1 de Bethleem pro se et pro magistro Jacobo fratre suo uterino ac Gregorio et Apa, filiis quondam Johannis filii eiusdem Jacobi, filii Apa, coram nobis personaliter constitutis, per eundem Johan-nem, filium Ladislai nobilem de Moyus confessum exstitit ministerio vive vocis pariter et relatum, quod ipse rectam quartam partem cuius-dam possessionis sue Scenthmartun vocate in comitatu de Clus iuxta fluvium Lekenche existentis cum omnibus suis utilitatibus, videlicet terris arabilibus, pratis, silvis, acquis et aliis quibuslibet pertinenciis, quovis nominis vocabulo vocitatis, ad eandem quartam partem diete possessionis spectantibus, pro evitandis quibusdam necessitatibus suis ipsum nune ad presens urgentibus predictis magistris Andree et Jacobo, filiis Jacobi, Gregorio et Apa filiis quondam Johannis, filii eiusdem Jacobi nobilibus de Bethlem1 2, pro quadraginta marcis quamlibet marcam octuaginta grossis computando, de quibus viginti marcas idem magister Andreas et totidem scilieet similiter viginti marcas predicti magistri Jacobus, Gregorius et Apa, filii Johannis, plenarie persolvis-sent et dedissent, vendidisset3, et vendidit coram nobis perpetuo possi-dendam, tenendam pariter et habendam, assumens et obliigans se, ut si qui eosdem magistros Andream, Jacobum, Gregorium et Apa, vel ipso-rum heredes, racione quarte partis premisse possessionis Scenthmartun, tempore in processu, impeterent seu impedirent, ex tune ipse iam dic-tos nobiles de Bethlem et eorum heredes propriis suis laboribus et ex-pensis teneretur expedire. Presentes vero, dum nobis reportate fuerint, in fonnam litera-rum nostrarum privilegialium redigi faciemus. Datum quarto die octa-varum festi beati Mychaelis archangeli, anno domini Mm° CCCmo quin-quagesimo octavo. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră, pe de o parte, Ioan, fiul lui Ladislau, nobil de Moişa, iar 333 www.dacoromanica.ro pe de alta magistrul Andrei, fiul lui Iacob, fiul lui Apa, nobil de BecLean, pentru sine şi pentru Grigore şi Apa, fiii răposatului Ioan, fiul aceluiaşi Iacob, fiul lui Apa„ acest Ioan, fiul lui Ladislau, nobil de Moişa, a mărturisit şi a spus prin viu grai că pentru a face faţă unor nevoi ale sale ce-1 strîmtorează acum, în, clipa de| faţă, el a vîndut şi vinde în faţa noastră dreapta pătrime dintr-o moşie a sa numită Sînmartin, aflătoare în comitatul Cluj, lîngă rîul Lechinţa, împreună cu toate folosinţele sale, adică pămînturi de arătură, livezi, păduri, ape şi toate celelalte ce ţin de ea, cu orice nume s-ar chema, care privesc această pătrime a zisei moşii, sus-zişilor magiştri Andrei şi Iacob, fiii lui Iacob, lui Grigore şi Apa, fiii răposatului Ioan, fiul aceluiaşi Iacob, nobili de Beclean, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci, pentru patruzeci de mărci — socotind fiecare marcă la optzeci de groşi —-din care acest magistru Andrei a plătit şi a dat douăzeci de mărci, iar sus-zişii magiştri Iacob, Grigore şi Apa, fiii lui Ioan, au plătit şi au dat pe deplin tot atîta, adică de asemenea douăzeci de mărci — le-gîndu-se şi îndatorîndu-se că, dacă vreunii ar supăra sau ar turbura în curgerea vremii pe aceşti magistri Andrei, Iacob şi Apa, sau pe moştenitorii acestora din pricina pătrimei sus-zisei moşii Sînmartin, atunci să fie dator să-i apere cu ale sale osteneli şi cheltuieli pe zişii nobili de Beclean şi pe moştenitorii lor. Iar cele de faţă, cînd ne vor fi înapoiate, vom pune să fie întocmite în chip de scrisoare privilegială a noastră. Dat în ziua a patra după octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. Arh. Naţ. Magh. Dl. 62 711/1; Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj- Napoca/1358. Orig. perg. cu urme dc pecete rotundă de închidere de ceară de culoare deschisă. EDIŢII: Ub., II. 156. 1 2 3 1 Corect: nobile. 2 Astfel în orig. 3 La Ub., II, 150 greşit: vendidissent. 322 (1358) octombrie 11, Csenger. Excellentissimo domino eorum Lodouico, dei gratia illustri regi Hun-garie, magister Georgius, filius Gregorii de Rusal, vicecomes de Zoth-mar et quatuor iudices nobilium de eodem obsequium cum perpetua fidelitate. Literas vestre excellentie honore quo decuit recepimus in hec verba (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 23 septembrie 1358, nr. 320). Nos igitur, preceptis vestre excellencie obedire cupientes, ut tene-mur, causas inter partes, ad octavas festi Omnium sanctorum ad pre-senciam vestre mayestatis1 duximus prorogandas, stătu in eodem permanente. Datum in Chenger, feria quinta proxima post octavas beati Michae-lis archangeli, anno domini ut supra. 334 www.dacoromanica.ro . (Pe verso de aceeaşi mină:) Ad presenciam domini regis, pro Mi-chaele, filio Georgii de Zanizlo, contra Johannem, filium Pauli de Ve-thes1 2 ad octavas festi Omnium sanctorum, prorogatoria. Preaînălţatului lor stăpîn Ludovic, din mila lui Dumnezeu măritului rege al Ungariei, magistrul Gheorghe, fiul lui Grigore de Rusal, vicecomite de Satu Mare şi cei patru juzi ai nobililor din acel (loc), supunere şi credinţă veşnică. Am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea înălţimii voastre avînd următorul cuprins (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei din 23 septembrie 1358 nr. 320). Noi aşadar, dorind să ne supunem precum sîntem datori, poruncilor înălţimii voastre, am hotărît să amînăm în starea lor de mai înainte pricinile dintre părţi (înaintîndu-le) maiestăţii voastre la octavele sărbătorii Tuturor sfinţilor3. Dat la Chenger, în joia de după octavele fericitului arhanghel Mi-hail, în anul domnului de mai sus. (Pe verso de aceeaşi mină:) Scrisoare de amînare înaintea domnului (nostru) regele, la octavele sărbătorii Tuturor sfinţilor, pentru Mi-hail, fiul lui Gheorghe de Sanislău împotriva lui Ioan, fiul lui Pavel de Yetiş. Arh. Naţ. Magh. Dl. 51 826. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie, cu pecetea rotundă de închidere a vicecomitelui şi cu fragmentele unei alte peceţi inelare, aplicate pe verso. Descrierea peceţii vicecomitelui se află in Cod. Andeg. VII, p. 284. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 401—402. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 67—68, nr. 1304. 1 Astfel în orig. 5 In actul regelui Ludovic I: de Chumakaz. 3 8 noiembrie. 323 1358 octombrie 13 (octavo die termini prenotati: in octavis (festi) beati Michaelis archangeli), Vişegrad. Corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii regale şi comite de Tu-ruch, amînă procesul dintre soţia lui Toma de Bery şi fiii acestuia Ioan şi Ladislau pe de o parte, şi Petru şi Emeric, fiii lui Simion, precum şi Ladislau şi Leukus, fiii lui Ioan de Kâllo, pe de alta. în numele pîrîşilor s-a înfăţişat ca împuternicit Toma cu scrisoarea de Ia capitlul bisericii de Oradea (Waradiensis), iar pentru pîrîţi Grigore, fiul lui Petru, de asemenea cu scrisoarea de împuternicire a aceluiaşi capitlu. Arh. Naţ. Magh. Dl. (arh. fam Kăllay nr. 41). Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 427—428. REGEŞTE: Kăllay; II, p. 68, nr. 1 308. 335 www.dacoromanica.ro 324 1358 octombrie 13 (octavo die termini prenotati: in octavis festi beati Michaelis archangeli), Vişegrad. Corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii regale şi comite de Tu-ruch, cere lui Petru, Nicolae şi Ladislau, fiii fostului voievod al Transilvaniei Nicolae (filios Nicolai, quondam voivode) să prezinte documentele necesare în procesul de moştenire pentru părţile de moşii din moşiile Szentkereszt şi Harapko. Arh. Naţ. Magh. Dl. Orig. hîrtie, cu pete de umezeală şi fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso. Rezumatul actului s-a păstrat şi în actul din 9 iunie 1360 al lui Nicolae Konth, palatinul Ungariei1. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 425—426. 1 Cf. nota editorului la Cod. Andeg., VII, p. 426. 325 1358 octombrie 14 (die dominico proximo ante festum beati Galii confessoris), Timişoara (Themeswar). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea şi pentru meritele lui Be-nedict, fiul lui Pavel, fiul lui Heem, oştean şi castelan de Vişegrad, îi donează lui şi familiei sale moşia regească Cetvrtak din comitatul Kri-iovac. Arh. Naţ. Magh. Dl. Colecţia lui Veghely Dezso. Orig. perg. cu urme de pecete mică de ceară roşie aplicată sub text. EDIŢII: Codex dipl. patrius, I, p. 222—224; Smiciklas, XII, p. 515—516. 326 1358 octombrie 20 (sabbato proximo post festum beati Luce evangeliste), (Kâllo). Magistrul Briceiu zis Cantor şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Szabolcs, amină priaina dintre Ladislau, fiul lui Toma de Kâllo şi Nicolae, fiul lui Nicolae de Bator pentru care s-a înfăţişat slujitorul (famulus) acestuia Dominic zis de Chioar (Kuuar). Arh. Naţ. Magh. Dl. 51 832. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie, cu urme a patru peceţi inelare de închidere aplicate pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 431. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 69, nr. 1310. 327 1358 octombrie 31 (in vigilia festi Omnium sanctorum), Vişegrad. Corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii regale, cere capitlului din Oradea (Waradiensis) să-şi trimită omul său de mărturie, care împreună cu omul regelui să cheme în faţa acestuia pe Iacob, fiul lui Petru de 336 www.dacoromanica.ro Debreţin, şi pe David, fiul acestuia, în procesele lor cu Iacob şi Pavel, fiii lui Dousa, tot de Debreţin. Arh. Naţ. Magh. Dl., 4 802. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh., Cluj-Napoca/1358. Transumpt în actul capitlului din Oradea, din 13 noiembrie 1358, nr. 329. 328 1358 noiembrie 10 (sexto die congregacionis nostre predicte: Jeria secunda proxima post festum Omnium Sanctorum), (Ungă Verpelet). Nicolae Konth, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, dă de ştire că în adunarea obştească a nobililor din comitatul Hevesujvâr ţinută în ziua de 5 noiembrie 1358, Dionisie fiul lui Ilie, în numele lui Petru, fiul lui Kemyn, a protestat împotriva lui Petru, fiul lui Nicolae, fost voievod (al Transilvaniei), (Nicolai condam voivode), care a contropit o moşie. Arh. Naţ. Magh. Dl. 28 911. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Na-poca/1358. Orig. hîrtie, cu pete de umezeală şi fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 484. 329 1358 noiembrie 13 (in festo beati Bricii confessoris), (Oradea). Capitlul din Oradea, raportează lui Ludovic ţ, regele Ungariei, că la porunca lui Nicolae de Zeech, judelei curţii regale şi comite de Tu-ruch, a trimis la Debreţin (Debrechen) pe Dumitru, preot din strana bisericii sale şi canonic a bisericii mici a fericitei fecioare Marâa (din Oradea) (canonicumque minoris ecclesie beatissime Mărie virginis), care împreună cu omul de mărturie al regelui, în ziua de 10 noiembrie (sab-bato proxime preterito) şi au chemat în faţa regelui pe Iacob, fiul lui Petru şi pe David, fiul acestuia împotriva lui Iacob şi Pavel, fiii lui Dousa de Debreţin, pentru ziua de 7 decembrie (ad... octavas festi beati Andree apostoli). Arh. Naţ. Magh., Dl. 28 911. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig., hîrtie, cu pecetea cea mică ogivală de închidere a capitlului din Oradea, aplicată în document pe verso. Descrierea şi gravura peceţii a fost publicată la Bunyitay, II, p. 29. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 490—491. 330 1358 noiembrie 15, Vişegrad. Nos, comes Nicolaus de Zeech, iudex curie domini Lodovici, dei graitia regis Hungarie, comitatusque de Turuch tenens honorem, damus pro memoria, quod cum iuxta continentiam priorum liitteraru.m nosti'a-rum, modum et formam iudid noştri exprimentium, Petrus, filius Jo-hannis de Chahol tertiam partem iudiciorum trium marcarum in qui-bus contra Nicolaum, filium Stephani de Chatar, ordine iudiciario noştri 26 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI 337 www.dacoromanica.ro in presentia convictus exiâiterat et aggravatus, in octavis festi Omnium sanctorum eidem Nicolao, filio Stephani de dicta Chatar, ante litis in-gressum deponere debuisset1. Tandem ipsis octavis occurentibus, Demetrius filius Oliveri, pro eodem Petro, filio Johannis, cum procuratoriis literis nostris ad nostram veniendo presenitdam predictam tertiam par tem ipsarum trium marca-rum Paulo, filio Andree, pro eodem Nicolao, filio Stephani, cum procuratoriis literis conventus de Lelez comparenti et ipsam pecuniam re-cipienti, plene persolvit et integre. Super qua quidem tertia parte ipsarum trium marcarum eundem Petrum, filium Johannis, idem Paulus, filius (Andree)1 2 auctoritaite pro-curatoria supradicta reliquit et commisit expeditum pariterque abso-lutum, testimonio presentium mediante. Datum in Wyssegrad, octavo die termini prenotati, anno domini M° CCC010 Lm0 octavo. (Pe verso de aceeaşi mină:) Pro Petro, filio Johannis de Chahol, contra Nicolaum, filium Stephani de Chathar, super tertia parte iudi-ciorum trium marcarum expeditori a. Noi, corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu rege al Ungariei, ţinînd slujba comitatului Tu-ruch, dăm de ştire că, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de mai înainte — care arată rînduiala şi forma judecăţii noastre — Petru, fiul lui Ioan de Cehăluţ, a trebuit să plătească lui Nicolae, fiul lui Ştefan din Cetariu, înainte de începerea judecăţii, la octavele sărbătorii Tuturor sfinţilor3, a treia parte din amenzile judecătoreşti, de trei mărci, la care a fost condamnat şi osîndit în faţa noastră, după rînduiala judecătorească, faţă de acel Nicolae, fiul lui Ştefan de zisul Cetariu. în sfîrşit sosind acele octave, Dumitru, fiul lui Oliver, venind în faţa noastră cu scrisoarea noastră de împuternicire pentru acel Petru, fiul lui Ioan, a plătit pe deplin şi în întregime sus-zisa a treia parte din acele trei mărci lui Pavel, fiul lui Andrei, care s-a înfăţişat cu scrisoarea de împuternicire a conventului de Lelez, pentru acel Nicolae, fiul lui Ştefan şi a primit acei bani. (Iar) cu privire la această a treia parte din acele trei mărci, prin împuternicirea sus-zisă, Pavel, fiul lui Andrei, l-a descărcat, şi l-a dezlegat pe acel Petru, fiul lui Ioan, în temeiul mărturiei scrisorii de faţă. Dat la Vişegrad, în a opta zi a sorocului sus-pomenit, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi opt. (Pe verso de aceeaşi mină:) (Scrisoare) de descărcare cu privire la a treia parte din amenzile judecătoreşti de trei mărci pentru Petru, fiul lui Ioan de Cehăluţ. Arh. Naţ. Magh. Dl. Orig. hîrtie cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 491—492. 1 în orig. urmează cuvintele: coram nobis, tăiate de aceeaşi mînă. 2 In orig. lipseşte, intercalat pe baza contextului. * 8 decembrie 1358. 338 www.dacoromanica.ro 331 1358 noiembrie 18 (quartodecimo Kalendas mensis Decembris). Ludovic I, regele Ungariei, acordă un privilegiu călugăriţelor din Buda Veche, în care le asigură dreptul de jurisdicţie asupra iobagilor lor şi le scuteşte de plata vămii cuvenită marelui comis regal. Dumitru de Oradea (Waradiensi); Dominic al Transilvaniei, episcopi; Toma, episcop de Cenad (Chanadiensi) şi arhiepiscop ales şi confirmat de Calocea; Andrei, voievodul Transilvaniei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 806. Transumpt în actul lui Sigismund, regele Ungariei din 24 februarie 1391. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 493—495. 332 1358 noiembrie 25 (die termini prenotati: in octavis festi beati Martini confessoris), Viştegrad. Corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii regale, amină pricina dintre Filip, prepozitul bisericii de Oradea şi Ladislau, fiiiul lui Matia de Kystarkan de pe o parte şi Ioan. zis Molnus şi Luca zis Nemeş, iobagii lui Dominic, fiul lui Toma de Kystarkan, pe de altă parte. împuternicitul prepozitului: Ioan cel Roşu (Rufus). Arh. Naţ. Magh. Dl. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere aplicate pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 516. REGEŞTE: ICâllay, II, p. 69, nr. 1 311. 333 1358 decembrie 2 (tercio die festi beati Andree apostoli), Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei porunceşte capitlului din Oradea să trimită omul său de mărturie care împreună cu Pavel, prepozitul de Sibiu (Zybirdensis), să ia parte la hotărnicirea moşiilor Ardo şi Rokase, în litigiu între locuitorii din Zeuleus de pe o parte şi nobilii de Ordow pe de alită parte. Arh. Naţ. Magh., Dl. 38 175. şi Dl. 38 584. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Transumpt în actul capitlului din Oradea din 7 ianuarie 1359, nr. 352, care la rîndul lui figurează tot ca transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei din 27 decembrie 1365, transcris de către Maria, regina Ungariei, la 24 martie 1390. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 534—535. 334 1358 decembrie 7 (vigesimo die octavarum festi beati Martini confessoris), Vişegrad. Nicolae de Zeech, judele curţii regale adevereşte înţelegerea dintre Ştefan zis Polhos, fiul lui Matia de Erdeuteluk şi fraţii săi pe de o parte şi magiştrii Toma şi Ştefan, fiii lui Toma fiul lui Dionisie şi Dio- 339 www.dacoromanica.ro nisie, fiul fostului ban. Ştefan de Lucenec (Lochonch) pe de altă parte, cu privire la sfertul cuvenit fiicei, la zestrea şi darurile de nuntă ale mamei şi ale bunicii celor dinţii din moşiile lor aflătoare atît în Ungaria cit şi în Transilvania (in partibus Transsiluanis). Arh. Stat. Cluj-Napoca, arh. fam. Bânffy, fasc. S nr. 6. Orig. perg., cu fragmentele peceţii mari a lui Nicolae de Zeech. EDIŢII: Bănffy, I, p. 220—221. 335 1358 decembrie 12 (sexto die termini prenotati: in octavis festi sandi Andree apostoli), Agria. Nicolae episcopul de Agria amină judecarea pricinii dintre nobilii de Syroka şi de Frychk precum şi Petru, fiul lui Nicolae, fostul voievod al Transilvaniei (condam woyvode Transilvani), pe de o parte şi Iacob de Lazan de pe altă parte, cu privire la pretenţiile acestuia asupra unor moşii. Arh. Naţ. Magh. Dl. 41 379. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie, cu pecete ogivală din ceară de culoare închisă aplicată pe verso. Legenda: „S:/N/ICOLAI: DEI: GRATIA: EPISCOPI. AGRIENSlS“. EDIŢII: Cod. Andeg., VII, p. 323—324. 336 1358 decembrie 16 (XVII Kalendas lanuarii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte la cererea reprezentanţilor oraşului Sibenik, un prilivlegiu al regelui Carol Robert din 8 octombrie 1322. Dumitru de Oradea, Dominic de Transilvania, Toma de Cenad, episcopi; Andrei voievodul Transilvaniei. Arh. Naţ. Magh. DI. Colecţia lui Nicolae Jankovich. Orig. perg., pecete atîrnată dublă în stare bună, atîrnată cu şnur de mătase de culoare roşie. EDIŢII: Smiciklas, XII, p. 535—537. 337 1358 decembrie 16 (XVII. Kalendas lanuarii). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea reprezentanţilor oraşului Sibenik transcrie şi întăreşte un privilegiu din 14 decembrie 1357. Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Toma de Cenad, episcopi; Andrei voievodul Transilvaniei. Arh. Naţ. Magh. Dl. Colecţia lui Nicolae Jankovich. Orig. perg., urme de pecete atîrnată de şnur de mătase de culoare roşie. Actul s-a păstrat şi într-un transumpt al capitlului de Nona din 2 decembrie 1360. EDIŢII: Fej&r, IX/2, p. 685—688, cu multe greşeli; KukuljeviC, Jura regni, I, p. 130—132; SmiHklas, XII, p. 533—534. 340 www.dacoromanica.ro 338 1358 decembrie 19, Avignon. Innocentius episcopus etc. Venerabili fratri Thome episcopo olim Cenadiensi in archiepiscopum Colocensem electo, salutem etc. Cum palleum, insigne videlicet plenitudinis pontificalis officii, fuis-set a nobis per dilectum filium Conradum archidiaconum Niitriensem in ecclesia Strigoniensi, nuncium tuum, cum ea qua decuit instantia postulatum, nos tuis supplicationibus annuentes, ipsum de corpore beaiti Petri sumptum per venerabiles fratres nostros Waradiensem et Sir-miensem episcopos assignandum tibi per dilectum filium Nicolaum pre-positum ecclesie Hantensis, Wesprimiensis diocesis, duximus destinan-dum, ut iideni episcopi vel eorum alter tibi illud assignenit iuxta formam, quam sub bulla nostra mittimus interclusam, et a te nostro et ecclesie Romane nomine sub forma, quarn sub eadem bulla dirigimus, fidelitatis debite solitum redpiant iuramentum: tu auitem illo intra ecclesiam tuam illis diebus utaris, qui expressi in ipsius Colocensis ecclesie privilegiis continentur. Ut igitur signum non discrepet a siginato, sed quod geris exterius, intus serves in mente, fratemitatem tuam monemus et ortamur1 attente, tibi per apostolica scripta mandantes, quatenus humilitatem et iusticiam, dante domino, qui dat premia et munera elargitur, observare 6tudeas, que suum servanit et promovenit servatorem, et dictam Colocensem ecclesiam sponsam tuam cures solicite, auctore domino, spiriitualiter et tem-poraliter augmentare. Datum Avinione XIIII Kalendas Ianuarii, anno sexto. Inocenţiu, episcopul etc., venerabilului frate Toma, fostul episcop de Cenad, ales arhiepiscop de Calocea, mântuire etc. Deoarece ni s-a cerut prin iubitul fiu Conrad, arhidiaconul de Nitra, din biserica de Strigoniu, trimisul tău, cu stăruinţa cuvenită paliul, adică semnul plinătăţii slujbei arhiepiscopale, noi, încuviinţînd cererea ta, am hotărît, luîndu-1 de pe trupul fericitului Petru să ţi-1 trimitem prin iubitul fiu Nicolae, prepozirbul bisericii din Hont din dieceza de Vesprim, ca să-ţi fie dat de către fraţii noştri, episoopii de Oradea şi de Sirmiu, pentru ca aceşti episcopi sau unul din ei să ţi-1 încredinţeze după formula pe care o trimitem cuprinsă în această bulă, şi să primească de la tine, în numele nostru şi al bisericii romane, după formula pe care ţi-o trimitem prin aceeaşi bulă, obişnuitul jurămînt al credinţei datorate; iar tu să te slujeşti de acel paliu în biserica ta în acele zile care sînt anume arătate în privilegiile bisericii de Calocea. Aşadar, pentru ca, semnul să nu se depărteze de ceea ce e însemnat cu el, ci aceea ce porţi pe dinafara, să păstrezi şi înăuntru cugetului, sfătuim şi îndemnăm cu stăruinţă frăţia ta, poruncindu-ţi prin scrisoarea apostolică, să te străduieşti — cu ajutorul domnului, care dă răsplată şi hărăzeşte darurile — a păzi smerenia şi dreptatea, căci ele păzesc şi înalţă pe cel ce le păzeşte şi să te îngrijeşti din suflet, cu ajutorul domnului, a spori în cele ale duhului şi în cele ale veacului biserica de Calocea, mireasa ta. 341 www.dacoromanica.ro Dat la Avignon, în a paisprezecea zi înainte de calendele lui ia- nuarie, în anul al şaselea. Arh. Vat., Reg. Vat. 233 fol. 477 r. şi Reg. Aven. 139, fol. 699 v. Fotocopii Ia Inst. de ist. şi arh. CIuj-Napoca/l358. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Hung., II, p. 36, nr. 65. REGEŞTE: Tort. Tăr., 1895, p. 266, nr. 307. (Cu data greşită: 1357 decembrie 19). 1 Corect: hortamur. 339 1358 decembrie 19 (XIV Kalendas lanuarii, anno sexto), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea trimite episcopilor de Oradea şi Sirauu prin Nicolae, prepozitul de Hant, paliul cerut de Toma, arhiepiscopul ales de Calocea, spre a fi predat de ei sau de unul din ei arhiepiscopului. Arh. Vat., Reg. Vat. 233, fol. 477 r. — 477 v. şi Reg. Aven. 139, fol. 700 r. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hirtie. REGEŞTE: Tort. Tor., 1895, p. 266, nr. 305. (Cu data greşită: 1357 decembrie 19). 340 1358 decembrie 19 (XIV Kalendas lanuarii, anno sexto), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea înştiinţează pe Toma, fostul episcop' de Cenad, acum arhiepiscop ales de Calocea, că la cererea episcopilor de Oradea şi Sirmiu, a numit pe Conrad, arhidiacon de Nitra, în slujba de prepozit de Hant. Totodată încunoştinţează pe numiţii episcopi despre numirea de mai sus. Arh. Vat., Reg. Aven. 139, fol. 699 v — 700 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/l358. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Tor., 1895, p. 266, nr. 306. (Cu data greştiă: 1357 decembrie 19). 341 1358 decembrie 20 (XIV Kalendas lanuarii, anno sexto), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea însărcinează pe episcopul de Vesprim să se îngrijească de un canonicat în biserica Transilvaniei pentru Nicolae, fiul lui Rudolf, parohul Braşovului (Brassov), din dieceza de Strigoniu. Arh. Vat., Reg. Vat. 233, fol. 189 r. şi Reg. Aven. 139, fol. 238 v. — 239 r. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Tăr., 1895, p. 267, nr. 310. (Cu data greşită: 1357 decembrie 20). 342 www.dacoromanica.ro 342 1358 decembrie 30, {Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea (Elisabetei, regina Ungariei)1 numeşte pe Grigore al lui Nicolae, cleric din dieceza Transilvaniei, în-tr-un canonicat în biserica de Oradea (Varagiensis).1 2 Arh. Vat. Reg. Suppl. 32, fol. 2 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1358. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 349, nr. 182. 1 întregit după Bossănyi, II, p. 345, nr. 173. 2 Astfel în orig. 343 1358 decembrie 30 (III. Kalendas Ianuarii, anno septimo), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte Iui Dominic episcopul Transilvaniei să se îngrijească de un. canonicat în biserica de Oradea (Va~ radiensis) pentru Grigore, fiul lui Nicolae, cleric din dieceza Transilvaniei, pentru care a intervenit şi regina Elisabeta. Arh. Vat., Reg. Aven. 140. fol. 332 r şi v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-N apoca/1358. Orig. hîrtie. REG EST: Tort. Târ., 1895, p. 271—272, nr. 342. 344 {1358 decembrie 30, Avignon)1. Papa Inocenţiu al Vl-lea însărcinează pe {Dominic)2, episcopul Transilvaniei (Transylvanensi), să se îngrijească pentru Grigore al lui Nicolae de un canonicat şi o prebendă în dieceza de Oradea (Varadiensis), atunci cînd ele vor fi devenit vacante. Arh. Vat. Reg. Vat. 234. Index de praebendis vacantibus, nr. 113. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Târ., 1895, p. 273, nr. 353 (cu datarea: 1358—1359). 1 Pentru datare cf. actul nr. 343. 2 Cf. actul nr. 343. 345 {1358 decembrie 30, Avignon)1. Papa Inocenţiu al Vl-lea însărcinează pe (Dominic, episcopul Transilvaniei)2, să se îngrijească pentru Petru al lui Andrei de un canonicat în aşteptarea prebendei în biserica de Oradea (Varadiensis)3. Arh. Vat. Reg. Vat. 234. Index de praebendis vacantibus, nr. 40. Orig. hîrtie. 343 www.dacoromanica.ro REGEST: Tort. Tdr., 1895, p. 273, nr. 354 (cu datarea: 1358—1359). 1 Pentru datare cf. actul nr. 343. 2 întregit după actul nr. 343. 3 Cf. şi actele nr. 381, 382, 383. 346 (1359—1360, anii o decima octavo). Ludovic I, regele Ungariei, hărăzeşte, în chip de privilegiu, doamnei Clara, fiica lui Ioan fiul lui Poussa de Zeer, pentru meritele acestuia şi pentru că nu are urmaşi în linie bărbătească, moşiile tatălui său. (Dominic), episcopul Transilvaniei şi Grigore, episcopul de Cenad. Bibi. Batthyaneum, arh. capitl. din Alba Iulia, lădiţa 8, nr. 1 034. Orig. perg. Lipseşte o treime din document. REGEŞTE: Beke, Erd. kăpt., nr. 1 034. 347 (1359—1363). Item de restis et annatis beneficiorum Ungarie, videlicet civitatis et diocesis Strigoniensis, Colocensis, Transilvanensis, Vesprimiensis, Agnen-sis, Waradiensis, Seremiensis et Jauriensis: M. Vc XIX. floreni et medius minus VIII. denariis de Ungaria, qui valent I grossum Boemicalem et modicum plus, forte I. denarium. Item computat deberi idem collector in regno Ungarie de restis beneficiorum, ibidem per sedem apostolicam collatorum, de quibus îam est firmatum, quia non sunt taxata, civitatum et diocesium infrascrip-tarum, Strigoniensis, Transilvanensis, Vesprimiensis, Agriensis, Seremiensis, ut in libris apparet, VIIIC XXXIX florenos et medium. Item pro archidiaconatu de Corontal1 que omnia beneficia possunt ascendere circa IIm florenos. De asemenea din rămăşiţele şi anatele2 din beneficiile Ungariei, anume din oraşul şi dieceza de Strigoniu, şi din diecezele Calocea, Transilvania, Vesprim, Agria, Oradea, Sirmiu şi Gyor o mie cinci sute nouăsprezece florini şi jumătate, mai puţin opt dinari de Ungaria, care fac cit un gros de Boemia şi ceva mai mult poate un dinar. De asemenea pomenitul strîngător socoteşte că se cuvin din regatul Ungariei din rămăşiţele de beneficii hărăzite acolo de scaunul apostolic şi pentru care s-a dat întărirea întrucît nu au fost preţuite adică cele din oraşele şi diocezele mai jos scrise: Strigoniu, Transilvania, Vesprim, Agria, Sirmiu, suma de opt sute treizeci şi nouă florini şi jumătate uşa cum se află în registre. De asemenea pentru arhidiaconatul de Torontal3 aceste beneficii se pot ridica toate cam la două mii de florini. Arh. Vat., Codex sec. XIV. Rationes colleet. N. 181. fol. 147 şi 150. Orig. hîrtie. 344 www.dacoromanica.ro EDIŢII: Mon. Vat. Hung. I. 1, p. 452—453. 1 Corect: Torontal. 2 Taxele ce se plăteau papei din beneficiile bisericeşti rezervate pe seama lui, în sensul că numirea în aceste beneficii le făcea papa, iar nu episcopul. 3 Făcea parte din dieceza de Cenad. 348 (1359). Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte arhiepiscopului de Calocea să-l pună pe Petru al lui Pavel de Cenad şi portocalie. EDIŢII: Smiăiklas, XII, p. 568—569 369 (1359 după mai 1, Cluj-Mănăştur). Excellentissimo principi, domini Lodouico, dei gracia illustri regi Hungarie, domino eorum naturali, conventus monasterii (beate)1 Mărie virginis de Clusmonustra, oratores vestri, oracionum suffragia devotarum cum perpetua fidelitate. Litteras vestre excellencie honore quo decuit recepimus in hec verba: (Urmează actul lui Ludovic J, regele Ungariei, din 13 martie 1359, nr. 358). Unde nos, mandatis vestre maiestatis obedire cupientes, ut tenemur, magistrum Petrum, notarium nostrum, ad premissa mandata vestra fideliter exequenda duximus transmittendum. Qui quidem nobilis 370 www.dacoromanica.ro vlr, magister Petrus, filius Michaelis, quondam viceuoyuoda, homo vester, et idem magister Petrus, homo noster, exinde ad nos reversi, nobis concor-diter retulerunt quod, in octavis festi beati Georgii martiris nune pre-teritis, legitimi et sufficientes procuratores venerabilis in Christo patris, domini Dominici, dei et apostolica gracia episcopi Transsiluani, ac discreţi viri do(mini prepositi)2 eiusdem ecclesie personaliter unacum suis arbitra-toribus in villa ipsius magistri Petri viceuoyuode, Warada vooata, ad hac (destinata1 ad arbitrium faciendum comparuissent, (prout... Dom) inicus3 vero, viceuoquoda Transsiluanus, non venisset, nec aliquem legitimum procuratorem misisset ad arbitrium predictum faciendum. Et, dum iaon sero esset, quidam famulus ipsius (magistri Dominici)4 sine liibteris pro-cunatoriis comparendo, simplici verbo dixisset quod expectarent quia dominus suus cum suis arbitratoribus illuc veniret. Prefati autem procuratores domini episcopi et sui cap(ituli.. ,)5 ultra quam deberent ex-pectassent eosdem prediatus vero magister Dominicus, ut supra, non venisset nec misisset aliquem legitimum procuratorem ad arbitrium predictum (faciendum ... procuratores predicti)6 domini episcopi contra prefatum magistrum Dominicum si personaliter fuisset, tales acciones et inquisiciones proposuissent et declarassent quod sepefatus Dominicus viceuoyuoda (.. )7 vocatam et pertinentes ad eandem per Petew, famu-lum suum, ultra centum marcas in promptis denariis, preter animalia, recipi fecisset ac (... Ac)yntus8 et Nandrolaka desolari et depopulaşi. Item, acciones et proposiciones dominorum de capitulo tales extitissent : in primis duas possessiones ip(sius capituli... per Pet)ew9, famulum suum, nullo homine regis vel iudicum nobilium secum adducto, fecisset spoliari, ducenta animalia et sedecim equos (... miile ducen)tas10 oves bonas et electas, modo quo supra fecisset auferri. Item, Georgium Ola-chum, iobagionem eorum de Rewfolua, in pos(sessione.. .)u pecora sua et sexaginta oves fecisset auferri. Item quendam iobagionem ipsorum, Negh nomine, qui ad liberandum filium (suum.. .)12 oves, unum equum decern marcas argenti valentem, duos equos equatiales et duos bo-ves bonos auferri ab eodem per (.. .)13 Matheum, Hannus nigrum, Jo-hannem, filium Stephani, Michaelem pellificem, Stephanum camifi-cem, Georgium magnum, Stephanum I (... hospit)es14 ipsorum de Enyedino in via libera transeuntes contra libertatem ecclesie intra me-tas possessionis (.. .)15 in captivitatem adducendo, omnibus bonis circa ipsos repertis, videlicet duos cur(rus.. .)16 nitu iruterfectorum pro octo marcis restituisset (.. .)17 misisset4, ymo nisi ipsum magistrum Dominicum super18 dictorum (.. ,)19 morte durissima interfici et decollari fecisset (.. .)20 ducentarum marcarum argenti fecisset dominis de (capitulo .. .)21 episcopus et capitulum volentes servare (.. ,)22 Georgii martiris anno prenotato (.. .)23. Preaînălţatului principe, domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu vestitul rege al Ungariei, adevăratului lor stăpîn, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria, trimişii voştri, prinosul cucernicilor sale rugăciuni cu veşnică credinţă. Am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea înălţimii voastre, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 13 martie 1359, nr. 358). Drept aceea, noi, dorind să dăm ascultare poruncilor 371 www.dacoromanica.ro maiestăţii voastre, după cum sîntem datori, am hotărîl să-l trimitem pe magistrul Petru, notarul nostru, spre a împlini întocmai poruncile voastre de mai sus. Iar aceştia, adică nobilul bărbat, magistrul Petru, fiul lui Mihail, fostul vicevoievod, omul vostru, şi magistrul Petru, omul nostru, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus într-un glas că, la octavele trecute ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe24, împuterniciţii legiuiţi şi destul ca număr ai vererabilului întru Hristos părinte, domnul Dominic, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcopul Transilvaniei, şi a chibzuitului bărbat, domnului prepozit al aceleaşi biserici, s-au înfăţişat ei înşişi împreună cu împăciuitorii (aduşi) de ei în satul, numit Oarda, al acestui magistru Petru, vicevoievodul, sat ales pentru a se face acolo judecata de împăciuire, după cum... Dominic, însă, vicevoievodul Transilvaniei, n-a venit, nici n-a trimis vreunl împuternicit legiuit ca să facă sus-zisa judecată de împăciuire. Şi numai seara tîrziu, înfăţişîndu-se, fără scrisoare de împuternicire, un slujitor al acestui magistru Dominic a spus prin viu grai să aştepte, căci stăpî-nul său va veni acolo cu împăciuitorii săi. Iar sus-zişii împuterniciţi ai domnului episcop şi ai capitlului său ... i-au aşteptat mai mult decît ar fi trebuit, dar sus-zisul magistru Dominic, ca mai sus, n-a venit şi nici n-a trimis vreun împuternicit legiuit spre a face sus-zisa judecată de împăciuire ... şi domnului episcop s-au plîns împotriva sus-zisului magistru Dominic, ca şi cum ar fi fost de faţă, cu privire la faptele lui samavolnice, şi au arătat că des-pomenitul vicevoievod Dominic, prin slujitorul său Petru, a pus să fie luată moşia numită (...) şi cele ce ţin de ea, în valoare de peste o sută de mărci, în bani gata, în afară de animale ... şi să pustiiască şi să jefuiască moşiile Aţintiş şi Nandra. De asemenea, au fost ridicate învinuirile şi plîngerile domnilor din ca-pitlu, că, în primul rînd a pus prin slujitorul său Petru, fără să aducă un om al regelui sau al juzilor nobililor, să fie jefuite două moşii ale acestui capitlu, şi să fie luate, la fel ca mai sus, două sute de vite şi şaisprezece cai ... o mie două sute de oi alese şi de rasă. De asemenea, a pus să fie ridicat Gheorghe Românu, iobagul lor din Revfalva pe moşia ... cu vitele sale şi cu şaizeci de oi. La fel, unui iobag al lor, Neagu pe nume, care pentru eliberarea fiului (său) ... a pus să i se ia oi, un cal în preţ de zece mărci argint, doi cai de herghelie şi doi boi buni .... Pe Matei, Ioan cel negru, Ioan, fiul lui Ştefan, Mihail blănarul, Ştefan măcelarul, Gheorghe cel mare, Ştefan ... (oaspeţii) lor din Aiud, care mergeau pe drumul slobod, împotriva libertăţii bisericii, între hotarele moşiei i-a prins ... (şi luîndu-le) toate lucrurile găsite la ei, anume două care .... (Deoarece fragmentele textului latin nu permit în continuare o traducere corectă, menţionăm doar uciderea prin decapitare săvîrşită de aceeaşi învinuiţi). Bibi. Batthyaneum. Arh. Capitl. Alba-Iulia, lădiţa 1 nr. 159. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. hirtie, în stare foarte deteriorată, cu fragmente de pecete din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. REGEŞTE: Szeredai, Series, 99; Fejer, IX/3, p. 84; Beke, Erd. kăpt-, nr. 159, Ub., II, p. 164. 1 1 Pată de umezeală de 1 cm; întregit pe baza contextului. 372 www.dacoromanica.ro 2 Pată de umezeală de 4 cm; întregit pe baza actului nr. 358. 3 Pată de umezeală de 6 cm; întregit parţial pe baza contextului. 4 Pată de umezeală de 5 cm; întregit parţial pe baza contextului. 5 Pată de umezeală de 7 cm; întregit parţial pe baza contextului. 6 Pată de umezeală de 7 cm; întregit parţial, pe baza contextului. 7 Pată de umezeală de 8 cm. 8 Pată de umezeală de 9 cm; întregit parţial pe baza contextului. 9 Pată de umezeală de 9,5 cm; întregit parţial, pe baza contextului. i° Pată de umezeală de 10 cm; întregit parţial pe baza contextului. 11 Pată de umezeală de 11 cm. 12 Pată de umezeală de 11,5 cm; Întregit parţial pe baza contextului. 13 Pată de umezeală de 12 cm. 14 Pată de umezeală de 15 cm; întregit parţial pe baza contextului, is Pată de umezeală de 16 cm. 16 Pată de umezeală de 18 cm. 17 Pată de umezeală de 20 cm; întregit parţial pe baza contextului. 18 Urmează un cuvînt indescifrabil scris deasupra rîndului. 19 Pată de umezeală de 22 cm. 20 Pată de umezeală de 25 cm. 21 Pată de umezeală de 25 cm, întregit parţial pe baza contextului. 22 Pată de umezeală de 26 cm. 23 Pată de umezeală de 27 cm. 24 1 mai. 370 1359 mai 2, (Alba Iulia). Nos capitulum ecclesie Transsilvane, significamus tenore presen-cium quibus expedit universis, quod magister Thomas, filius Dionisii de Regun, ad nostram personaliter veniendo presenciam, per modum pro-testationis nobis significare curavit, quod ipse quasdam possessiones suas Nogcegh, Zenthywantelku et Torzaltelku vocatas, in corni tatu de Clus existentes, Nicolao, filio Pauli dicti de Makra, pro faotis seu nocumentis et iniuriis magistri Thome, filii sui, ex consensu et voluntate sua, eidem Nicolao faotis, iuxta continentiam aliarum litterarum nostrarum privi-legialium sponte et bone voluntate dedisset et tradidisset, que quidem possessiones, ipsum iure emptitio et non iure hereditorio tangere dinos-cerentur, ex eoque potestatem habuisset easdem alienandi; unde, ne traetu temporis magister Stephanus, filius suus, prediotum magistrum Thomam, similiter filium suum, ratione earundem possessionum, modo quo supra eidem Nicolao per ipsum datarum molestare seu inpetere valeat, presentes litteras nostras protestatorias in testimonium premis-sorum per nos dări postulavit, quas nos, ipso magistro Thoma petente, duximus concedendas, communi iustitia suadente. Datum secundo die octavarum festi beati Georgii martiris, anno domini Mmo CCCmo quinqua-gesimo nono. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că venind însuşi înaintea noastră magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, s-a îngrijit să ne arate în chip de întîmpinare, că potrivit cuprinsului unei alte scrisori a noastre privilegiale el a dat şi a trecut nesilit şi de bună voie lui Nicolae, fiul lui Pavel zis de Makra, pentru faptele dăunătoare sau pagubele şi vătămările pricinuite cu încuviinţarea şi învoirea sa acelui Nicolae de către magistrul Tomaj, fiul său, — nişte moşii ale sale, numite Ţagu, Sînmihai, şi Torzaltelku, aflătoare în comitatul Cluj, moşii ce se ştie 373 www.dacoromanica.ro că ţin de el în temeiul dreptului de cumpărare şi nu al celui) de moştenire, şi ca atare el a avut putinţa de a le înstrăina. Drept aceea, pentru ca în curgerea vremii magistrul Ştefan, fiul său să nu poată turbura şi supăra pe sus-zisul magistru Toma, de asemenea fiul său, cu privire la acele moşii date de el acelui Nicolae în felul arătat mai sus, a cerut ca noi să-i dăm întru mărturia celor de mai sus scrisoarea noastră de întîmpinare, ce am pus să i se dea la cerere acestui magistru Toma, din îndemnul dreptăţii obşteşti. Dat în a doua zi a octavelor sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. Bânffy, fasc. 5 nr. 7. Orig. hîrtie, pecete de ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢII: Bănffy, I, p. 224. 371 1359 mai 8, Vişegrad. Nos Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendamus per presentes quod nos, tum ex approbatissima regni noştri consuetu-dinaria lege requirente, tum eciam ex gracia speciali Nicolao, filio Nico-lai, filii Alexandri de Regeze, orphano in tenera etate constituto huius-modi graciam duximus faciendam ut donec idem legitimam et adultam pervenerit in etatem, nullus iudicum et insticiariorum regni ipsum in aliquibus causis exceptis dumitaxat causis tempore patris sui iniciatis vel novis possessionariis occupacionibus aut iniuriis quibuspiam presencium sub confidencia inferendis audeat iudicare. Vobis igitur palatino et iudici curie nostre vicesque vestras gerentibus, item comitibus parochialibus et iudicibus nobilium quorumUbet comitatuum ac generaliter cunctis regni noştri iudicibus et iusticiariis firmo edicto regio precipientes man-damus quatenus nullus ex vobis prefafcum Nicolaum, ut premissimus, in tenera etate constitutum donec idem legitimam et adultam pervenerit ad etatem in nullis causis, exceptis solum modo causis premissis, iudicare vel suo astare iudicatui compellere audeat aliquatenus vel presumpmait. Aliud contra formam premisse gracie nostre non facturi. Datum in Vyse-grad, in quindenis festi beati Georgii martiris, anno domini Mmo CCCmo Lmo nono. Noi Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, dăm de ştire prin cele de faţă că noi atît din prea încuviinţata datină a regatului nostru, după cum cere legea, cît şi din osebită bunăvoinţă am hotărît să-i facem o astfel de milostivire lui Nicolae, fiul lui Nicolae, fiul lui Alexandru de Resighea, orfan, aflător în vîrsta tînără, ca, pînă ce numitul va ajunge la vîrsta legiuită şi adultă nici unul dintre judecătorii şi dintre împărţitorii de dreptate ai regatului nostru să nu îndrăznească să-l judece în unele pricini, afară numai de pricinile începute în vremea tatălui său, pentru noi cotropiri de moşii şi pentru orice fel de vătămări ce i se vor aduce sub chezăşia celor de faţă. Aşadar că poruncim, şi vă punem în vedere prin nestrămutată poruncă regească vouă, palatinului şi judelui curţii noastre şi locţiitorilor voştri, de asemenea comiţilor comitatelor şi juzilor nobililor oricăror comitate şi îndeobşte tuturor judecătorilor şi împărţitorilor de dreptate, ca nimeni dintre voi. să nu îndrăz- 374 www.dacoromanica.ro nească ori să cuiteze cumva să-l silească pe sus-zisul Nicolae aflător — cum ani, spus mai înainte în vîrstă tînără — să judece sau să stea la judecata noastră pînă ce numitul va ajunge la vîrsta legiuită şi adultă, în nici o pricină afară de pricinile menţionate mai înainte şi să nu faceţi altfel ce ar putea fi împotriva cuprinsului milostivirii noastre. Dat în Vişegrad, la cvindenele sărbătorii sfîntului Gheorghe martirul, în anul domnului o mie treisute cincizeci şi nouă. Arh. Naţ. Magh. Dl. 52031. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1359. Orig. perg. cu urme de pecete rotundă aplicată pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 74 nr. 1328 şi p. 118 nr. 1529. 372 1359 mai 8, Alba Iulia. Nos, Andreas, voiwoda Transsiluanus et comes de Zonuk, signifil-camus tenore presentium quibus expedit universis, quod, cum iuxta con-tinentiam litterarum excellentissimi principis, domini Lodouci, dei gratia illustris regis Hungarie, domini noştri, in quindenis festi beati Georgii martiris inter venerabilem in Christo patrem, dominum Dominicum, eadem et apostolica gratia episcopum Transsiluanum, et capitulum eius-dem, et inter nos arbitrium per octo probos viros, quorum quatuor idem dominus episcopus et capitulum suum, alios vero quatuor nos in villam magistri Petri, filii Michaelis, quondam viceuoyuode, Warada vocatam, adducere tenebamur, presente eodem magistro Petro, homine regio, per eundem dominum regem ad hoc deputato, sub testimonio conventus ecclesie beate virginis de Clusmunustra, super omnibus iniuriis, dampnis et specialiter ablatione et perceptione decimarum et aliarum quarumlibet discordiarum generibus qualiter et quomodocumque actenus inter pre-dictos dominum episcopum et capitulum suum ac inter nosi subortis et excitatis, fieri debuisset, tandem ipsis quindenis advenientibus, ad locum predictum, tam per venerabilem in Christo patrem, dominum Dominicum, et capitulum suum suis arbitratoribus et per nos similiter nostris arbitratoribus adductis, ipsisque et memorato magistro Petro, quondam vicewoyuoda, ac magistro Petro, notario, homine conventus eiusdem, pre-sentibus, inter cetera idem dominus episcopus et suum capitulum exhi-buerunt nobis litteras regias quamplures, quarum data unius sabbato, proximo ante festum Pasce domini, alterius die dominice proximo post festum beati Jacobi apostoli, tertie vero secundo die Conversionis beati Pauli apostoli, consequenter in Wysegrad, in anno Domini Mmo CCCm0 quinquagesimo septimo emanatas, in quibus predictus dominus noster rex primo, secundo et tertio nobis firmis dabat in mandatis, ut decimas pre-tacti domini episcopi et sui capituli in partibus Transsiluanis, uhique in villis sub honore voyuodatus et tenuti noştri exiistententibus, habitas remitteremus et reassignaremus ac per ad nos pertinentes remitti et reassignari faceremus, et nunquam nos manus nostras et ad nos per-tinentium intromitteremus vel intremitti faceremus de eisdem, de per-ceptis autem nos et etiam, pertinentes ad nos satisfaceremus. Ideo nos, mandatis et litteris ipsius domini noştri regis obedientes, ne etiam regiis edictis domini noştri contraire videamur, universas decimas memoraţi 375 www.dacoromanica.ro episcopi et sui capituli cum omnibus suis iuribus, in villis ad castra Chy-cho, Baluanus, Leta, Kukullew, Wywar et Dewa necnon in aliis villis quibuslibet sub honore noştri voywodatus existentibus, habitas, quas quidem voywode, predecessores noştri, occupando perceperunt eit nos demum percepimus et percipi fecimus, prout alii voywode, predecessores noştri, persolvere pro ipsis decimis fuissent consueti, coram prefatis homine regio et testimonio dioti conventus, iuxta preceptum domini noştri regis, pro eo etiam, ut omnis litis materia et dissidii fomes de medio noştri radicitus exstirpetur et nos falce pacis mutuo invicem va-leamus amplexari, remisimus et reassignavimus, ymo remittiimus et reassignamus vigore presentium mediante, exceptis tamen decimis viile Bun, quas, quia in ipsis litteris regiis mentio de factis decimarum eiusdem viile Bun non fiebat, sine scitu et consensu pretacti domini noştri regis remittere non valemus, assummentes, ut a modo et deinceps nullo modo sub aliquo colore quesito supranotatas decimas occupando percipiemus, nec per ad nos pertinentes percipi faciemus, manus nostras et ad nos pertinentium omnino eximendo de eisdem, nisi a supradictis domino episcopo et suo capitulo vel procuratoribus suis ad hoc deputatis nos et ad nos pertinentes emere et comparare possimus iuxta valorem decimarum earundem. Quamobrem universis castellanis, officialibus et pertinentibus ad nos quibuslibet, presentibus et futuris, firmiter preci-pimus et mandamus quatenus nullo modo amplius predictas decimas, domino episcopo et suo capitulo provenientes et provenire debendas, occupare occupatasque percipere presumpmatis quoquomodo, omnino manus vestras eximentes ab eisdem; nichilominus de decimis per vos per-ceptis prenotatis domino episcopo et suo capitulo satisfaciatis et, sicut gravissimam indignationem regiam et nostram incurrere formidatis, aliud facere non audentes in premissis, ut aliqua improperia ex parte domini noştri regis nobis non interveniant in hac parte. Datum Albe, in quindenis festi beati Georgii martiris prediotis, anno Domini Mmo CCCmo quiquagesimo nono. Noi, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că deoarece, potrivit cuprinsului scrisorii preaînălţatului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, domnul nostru, trebuie să se facă în a cincisprezecea zi a sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe1 o împăciuire între venerabilul întru Hristos părinte domnul Dominic din mila acestuia şi a scaunului apostolic episcopul Transilvaniei şi capitlul său şi între noi, prin împăciuirea a opt bărbaţi cinstiţi — dintre care pe patru erau daitori să-i aducă acest domn episcop şi capitlul său, iar pe ceilalţi patru eram datori să-i aducem noi, la satul numit Oarda, al magistrului Petru, fiul lui Mihail, fostul vice-voievod de faţă cu acest magistru Petru, omul regelui, trimis pentru aceasta de acel domn al nostru regele, şi sub mărturia conventului bisericii fericitei fecioare de Cluj-Mănăştur, împăciuirea cu privire la toate vătămările şi pagubele şi îndeosebi la ridicarea şi strîngerea dijmelor şi a tuturor celorlalte neînţelegeri — în orice fel şi în orice chip s-au născut şi s-au stîmit ele pînă acuma — între sus-zişii domnul episcop şi capitlul său pe de o parte şi noi pe de alta; sosind în sfîr- 376 www.dacoromanica.ro şit această a cincisprezecea zi, după ce au fost aduşi la locul sus-zis de către venerabilul întru Hristos părinte, domnul Dominic şi capitlul său, împăciuitorii lor şi de asemenea de către noi împăciuitorii noştri, şi fiind ei de faţă, cît şi pomenitul magistru Petru, fostul vicevoievod şi magistrul Petru, notarul şi omul acelui convent, acest domn episcop şi capitlul său ne-au înfăţişat între altele mai multe scrisori regeşti dintre care una este din sîmbăta de dinaintea Paştelor domnului2, cea de a doua din duminica de după sărbătoarea fericitului apostol Iacob3, iar a treia din a doua zi după sărbătoarea întoarcerii la credinţă a fericitului apostol Pavel4 date la Vişegrad, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi şapte, prin care sus-zisul domn al nostru regele ne poruncea cu tărie întîia, a doua şi a treia oară să lăsăm şi să înnapoiem dijmele sus-zisului domn episcop şi ale capitlului său ce le au în părţile Transilvaniei, pretutindeni în satele aflătoare sub atîrnarea slujbei noastre voievodale şi să punem să fie lăsate şi înapoiate de către cei ce ţin de noi şi să nu ne atingem de ele niciodată nici noi, nici cei ce ţin de noi, sau să punem pe alţii să se atingă de ele, iar pentru dijmele culese de noi să dăm despăgubire noi şi cei ce ţin de noi. De aceea, ascultînd de poruncile şi scrisorile acestui domn al nostru, regele, ca să nu se pară că ne împotrivim chiar poruncilor regeşti ale domnului nostru regele, şi pentru ca să se smulgă din rădăcină din mijlocul nostru orice pricină de neînţelegere şi orice prilej de vrajbă şi să ne putem îmbrăţişa unii pe alţii în pace, noi, potrivit poruncii domnului nostru regele, am lăsat şi am înapoiat înaintea sus-zisului om al regelui şi a omului de mărturie al zisului convent, toate dijmele pomenitului domn episcop şi ale capitlului său împreună cu toate drepturile lor ce le au în satele ţinînd de cetăţile Ciceu, Unguraş, Lita, Cetatea de Baltă, Gogan-Varolea şi Deva precum şi în oricare alte sate aflătoare sub ascultarea voievodatului nostru, dijme pe care unii voievozi înaintaşi ai noştri le-au strîns prin cotropire şi în urmă le-am strîns noi şi ara pus să fie strînse, aşa cum au obişnuit să facă ceilalţi voievozi înaintaşi ai noştri în privinţa acestor dijme, şi chiar le lăsăm şi le înapoiem în temeiul puterii celor de faţă, în afară totuşi de dijmele satului Boiul pe care — întrucît în aceste scrisori regeşti nu se făcea pomenire de aceste dijme ale acestui sat Boiul — nu putem să le lăsăm fără ştirea şi încuviinţarea sus-pomenitului nostru domn regele; legîndu-ne ca de acum înainte în nici un chip şi sub nici un cuvînt să nu strîngem prin cotropire sus-arătaitele dijme, şi nici să nu punem a fi strînse de cei ce atîrnă de noi, luîndu-ne cu totul de pe ele mîinile noastre şi ale celor ce atîrnă de noi, afară doar dară noi şi cei ce atîrnă de noi le vom putea lua cu plată şi cumpăra, potrivit preţului acestor dijme de la sus-zişii domnul episcop şi capitlul său sau de la împuterniciţii lor, trimişi pentru aceasta. De aceea vă punem în vedere şi poruncim cu tărie tuturor castelanilor şi slujbaşilor noştri şi tuturor celor ce atîrnă de noi şi de faţă şi viitori, să nu îndrăzniţi în nici un chip să mai cotropiţi şi o dată cotropite să strîngeţi sus-zisele dijme ce vin şi trebuie să vină domnului episcop şi capitlului său, luîndu-vă cu desăvîrşire şi cu totul mîinile voastre de pe ele, şi totodată să despăgubiţi pe sus-arătaţii domnul episcop şi capitlul său de dijmele strînse de voi. Şi dacă vă te- 377 www.dacoromanica.ro meţi să cădeţi sub cea mai cumplită mînie a regelui şi a noastră^ să nu îndrăzniţi a face altfel cu privire la cele de mai sus, ca să nu ne vină vreo mustrare în privinţa aceasta din partea domnului nostru regele. Dat la Alba, în sus-zisa a cincisprezecea zi, a sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. Bibi. Batthyaneum. Arh. capitl. din Alba Iulia, lădiţa I, nr. 145 şi 157. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. perg., urme de pecete de ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Szeredai, Series, p. 97; Fejer, IX/3, p. 131; Hurmuzdki-Densuşianu 1/2, Ub., II, p. 164—166. REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt., nr. 145 şi 157. 1 2 1 8 mai. 2 8 aprilie 1357. * 30 iulie 1357. * 26 ianuarie 1357. 373 13(5)9 mai 15, Vişegrad. Nos, Andreas woyuoda Transsiluanus et comes de Zolnok memorie commendamus tenore presencium significantes quibus expedit uni-versis quod. Ladislaus, filius Johannis filii Martini de Sarmasag, pro se personaliter, pro Egidio autem et Stephano fratribus suis uterinis cum procuratoriis litteris capi tuli ecclesie Varadiensis in octavis festi beati Georgii martiris, iuxta conţinenciam priorum litterarum nostrarum pro-rogatoriarum adversus Stephanum, filium Johannis de Samson, quasdam litteras eiusdem capituli Varadiensis formam possessionarie reambula-cionis et contradictorie inhibicionis ac citacionis in se habentes, domino nostro regi rescripcionales, tenorem et formam litterarum regalium ei-dem capitulo directarum de verbo ad verbum in se continentes nobis deononstrantes inter cetera, quod, Egidius, filius Johannis de Sarmasag, suo et Ladislao ac Stephano, fratrum suorum carnalium nominibus et vice, eiusdem domini noştri regis adeundo presenciam sue dixisset maiestăţi quod eadem possessio ipsorum Sarmasag vocata hereditaria in comitatu de Zolnok existens, apud manus eorum habita, reambulacione et metarum earundem ereccione nimium indigeret, consuetudine regni requirente. Quare idem dominus noster rex eidem capitulo dixisset in man-datis, ut eorum mitterent hominem pro testimonio fidedignum, quo pre-sente Stephanus, filius Pauli de Batawolge vel Blasius, filius Emerici de Ody aut Stephanus, filius Sândor de Sandorhaza, sive Bechen, filius Johannis de dicta Ody, aliis absentibus homo suus regius ad faciem predicte possessionis Sarmasag vocata vicinis et commetaneis suis uni-versis legitime convocatis et presentibus accedendo reambularent ean-dem per suas veras meitas et awtiquas, novas iuxta veteres ubi necesse fieret erigendo, reambulatamque et ab aliorum possessionibus separa-tam et distinctam relinquendo eandem, dictis Egidio, Ladislaoi et Ste- 378 www.dacoromanica.ro phano, filiis Johannis, eo iure quo ipsis pertinere dignoscitur possiden-dam, si non fieret contradictum, conitradictores vero si qui fierenit ci-taret contra ipsos Egidium, Ladislaum et Stephanum, filios Johannis, in presenciam sue regie maiestatis ad terminum competentem, et posthec seriem premisse possessionarie reambulacionis cum cursibus metarum vel nominibus contradictorum et citatorum ac termino assignato idem capitulum regie fideliter rescriberet maiestati. Ipsum denique capitulum Varadiense, mandatis regiis obediens, unacum predicto Blaso, filio Emerici de Ody, homine regio, discretum virum Johannem, sacerdotem chori ecclesie ipsorum et rectorem altaris beati Emerici ducis et confessoris, transmississenit ad premissa mandata regie maiestatis fideliter exequenda, qui demum ad eos reversi et per ipsos requisiti eidem capitulo retulissent quod ipsi feria sexta proxima ante festum beati Martini confessoris proxime tune preteritum, ad fa-ciem predicte possessionis Sarmasag vocate pariter accessissent quam, convocatis vicinis commetaneis earundem legitime universis, exceptis solummodo nobilibus de Zupur, qui licet vocati fuerunt venire tamen con-tempsissent modo introscripto reambulassent, et primo incipiendo a parte possessionis Mayad vocate per decursum eiusdem fluvii Karazna dicti ad magnum spacium usque locum Iharhag vocatum transivissenit, ubi Nicolaus, filius Alberti de dicta Mayad, personaliter comparendo dixis-set quod idem fluvius Karazna inter easdem possessiones Sarmasag et Mayad metaliter distinguerent et distinxissent ab antiquo, et quando idem fluvius ulterius inter predictas possessiones Sarmasag et Zupur pro meta haberetur. Hinc, ut idem1 homines, regii2 et testimonia3 dicti capi-tuli Agriensis4 asseruissent, ipse cursus metarum per dictos nobiles de Sarmasag demonstratarum curreret per eundem fluvium ad bonum spacium terre et exiret ab eodem ad partem orientalem, ubi idem1 nobiles de Sarmasag tria fossata nomine mete ostendissent, eisdem referenti-bus inter easdem Sarmasag et Zupur distinguencia, deinde vergeretur ad orientem et perveniret ad rivulum Korond vocatum, qui distingueret ab invicem eandem possessionem Sarmasag et possessionem regalem Bogdand vocatam in districtu de Erdeod existentem, in quo quidem ri-vulo Korond ascendendo sursum per bonum spacium et pervenerunt ad locum in quo quidam alter rivulus Masapataka dictus intrat in eundem rivulum Korond ibique dicta possessio Sarmasag seiungendo a predicta possessione regie maiestatis et uniretur metis possessionis Sceer vocate, ubi prope iuncturam eorundem fluviorum sub quadam arbore ilicis una meta terrea existeret de novo sublevata, inde iret sursum in eodem rivulo Masapataka versus meridiem et exiens ab eodem rivulo ascendendo ad quendam montem, qui esset inter possessiones de Sarmasag et Sceer supradictas, in cuius cacumine idem nobiles Sarmasag unam metam ter-ream demonstrassent, hic transiret per quoddam berez, et idem1 nobiles de Sarmasag in parva distancia duas metas terreas demonstrassent. Ex hinc iterum duas metas ostendissent, dicentes easdem metas a predicta meta de novo erecta usque ultimas duas metas proxime dictas inter easdem possessiones Sceer et Sarmasag separări et distingui. In eisdem igitur duabus metis ultimis Johannes dictus Nehez, famulus Philippi, filii Jacobi de dicta Sceer, vice et nomine eiusdem Philippi personaliter comparendo, eosdem a novarum metarum ereccione et statucione 379 www.dacoromanica.ro terre incipiendo ab eodem rivulo Masapataka usque locum Mehkert dic-tum eisdem nobilibus de Sarmasag facienda manifeste inhibuisset, as-serens eandem terram a predicto rivulo usque iamdictum Mehkerth eiusdem Philippi esse hereditario iure ad eundem pertinere, in. eodem eciam loco Johannes de Ody pro Stephano, filio Johannis de Sampson comparendo, ipsi statucioni et metarum ereccioni diete terre, in ea parte qua eundem Stephanum, filium Johannis, vigore suorum instrumentorum tangere dignoscerentur contradiccionis obstaculo obviasset, quapropter ipse5 eosdem Philippum, filium Jacobi et Stephanum, filium Johannis die et loco predictis contra prescriptos Egidium, Ladislaum et Stephanum, filios Johannis de Sarmasag citassent in presenciam regie maiestatis ra-cionem contradiccionis eorum reddituros ad octavas diei Strennarum tune proxime venturas eisdem pro termino assignando. Hoc faoto idem cursus metarum ascenderet ad alium montem in cuius cacumine iidem filii Johannis de Sarmasag unam metam terream demonstrassent, hinc in par-va distancia in quoddam berez aliam metam ostendissent, descendens tutcin idem cursus metarum de eodem monte intraret in rivulum Masapataka supradictum, et in eodem curreret versus meridiem per bonum spacium et tandem iungeret metas possessionis predicti Blasii tune ho-minis regii, Machalya6 nuncupate ibique prope eundem rivulum a parte septentrionali de communi et concordi consensu eorundem filiorum Johannis nobilium de Sarmasag et ipsius Blasii de Machala duas metas terreas de novo erexissent inter easdem Machala et Sarmasag in per-petuum distinguentes, inde venitur per quandam vallem ad cacumen cuiusdam montis, ibique a parte eiusdem possessionis Machala quandam arborem ilicis eximiam pro meta relinquissent terra circumfusa, a parte vero eiusdem possessionis Sarmasag iuxta ipsam arborem unam metam terream de novo erexissent, inde descendendo parvum de eodem monte, et in latere eiusdem supra quendam rivulum Erek dictum duas metas terreas erexissent inter easdem possessiones Machala et Sarmasag distinguendo. Unde egrederetur et intraret in eundem rivulum Ereek, ubi (.. ,)7 de Lomperth personaliter coimparens dixisset quod cursus • eiusdem rivuli Ereek per totum spacium usque quo idem rivulus in flu-vium Karazna fluvens intraret pro meta haberetur distinguendo inter possessiones Lomperth eit Sarmasag supradictas. Facta itaque huiusmodi îeambulacione et metarum ereecione ipsi, scilicet homo regius et testi-monium dicti capituli, totam terram premissis metis distinctam et ad eandem Sarmasag adiacentem, excepta prediota particula terre cuius statucioni premisso modo contradictum extitisset cum omnibus utilita-tibus suis statuissent et relinquissent annotatis Egidio, Ladislao et Stephano, filiis Johannis eo iure, quo ad ipsos dignosdtur pertinere possi-dendam sine preiudicio iuris alieni, nemine preter eosdem Philippum filium Jacobi et Stephano, filio8 Johannis, tune contradictores apparendo. Quibus auditis Johannes, filius Stephani de Ody pro annotato Stephano, filio Johannis de Sampson cum procuratoriis litteris sepedicti capituli Varadiensis exsurgendo in contrarium exhibuit nobis quoddam privile-gium eiusdem capituli ecclesie Varadiensis in anno domini millesimo ducentesimo nonagesimo nono, in vigilia festi ad vincula sancti Petri transumptive emanatum alphabetoque intercisum in quo tenore9 littera-rum composicionalium Gregorii tune curialis comitis et quatuor iudi- 380 www.dacoromanica.ro cum iuratorum de Zolnok de verbo ad verbum, ut prefertur, transumpti-ve habebatur, declarans inter cetera, quod in eausa que inter comitem Desew, filium Petri, ab una parte, ab altera vero comitem Moch et filios Martini de Sarmasag super destruccionibus ac incendio ecclesie beati Petri apostoli in villa eiusdem Desew site, et super morte filii sui, ac super morte duorum serviencium suorum, necnon et super om-nibus iniuriis que et quas Mortunus filius Mortunus, frater ipsorum, eidem comiţi Desew intulisset coram eisdem comite Gregorio et qua-tuor iudicibus ac iuratis ordine iudiciario taliter extitisset ordinatum inter ipsos quod quia ipse comes Desew predictum Mortunus vivente ipso ordine iudiciario in omnibus his coram ipsis convicisset et ad quod eciam ipse comes Desew eisdem comiţi et quatuor iudicibus ac iuratis litteras regales exhibuisset, quod sibi de ipso Mortunus satisfac-cionem debitam super omnibus hiis impenderet et eciam post mortem predicii Mortunus eosdem comitem Mogh6 et filios Martini prefatus Desew, pro facto eiusdem Mortunus similiter coram eisdem GregoricV cu-riali comite et quatuor iudicibus et iuratis iuris ordine assignasset et porcionem possessionis eiusdem Mortunus totaliter amitti comprehen-disset, sepedicti Mogh6 et filii Martini, pro hiis omnibus iniuriis per ip-sum Mortunus eidem Desew illatis proprias possessiones ipsorum que in ius et divisionem eorundem dudum devenissent, scildcet Zeertelek et dimidietatem Masatelek vocatarum, pro eo quia ipse due possessiones vicinitate eidem comiţi Desew attinerentur, porcio eiusdem Mortunus ipsis Mogh et filiis Martini ac possessionibus ipsorum magis attinerent, coram eisdem comite Gregorio et quatuor iudicibus et iuratis contulis-sent pleno iure comiţi Desew supradicto. Quarum quidem litterarum privilegialium necnon rescripcionalium ipsius capituli Varadiensis revisis continenciis et partibus summatim ex-positis, cum nos, iuxta continenciam earundem litterarum privilegialium mus, eedem partes ad pacis reformacionem per nos se itransmitti postu-larent. Tandem nobis iamdictas partes ad ipsius concordie unionem fa-ciendam benigne permittentibus, mox tam prefatus Ladislaus, filius Jo-hannis de Sarmasag et dictus Johannes, filius Stephanis de Ody procurator dicti Stephani, filii Johannis de Sampson, in nostram regressi presenciam, obtenta prius, ut prefertur, concordandi nostra iudiciaria li-cencia per composicionem proborum et nobilium virorum utriusque par-tis pacem zelatorum se taliter concordasse retulerunt et concordarunt coram nobis quod prenominatus Ladislaus, filius Johannis de Sarmasag in sua, Egidii ac Stephani, fratrum suorum predictorum personis, vi-gore iamdictarum litterarum procuratoriarum predictas possessiones Sceertelek et mediatatem possessionis Masatelek eidem Stephano, filio Johannis, de Sampson, et fratribus suis supradictis sub eisdem metis et metarum distinccionibus, sub qudibus ipse5 ac predecessores ipsorum ac sub condicione in dicto privilegio contento possiderunt et habuerunt remisit et resignavit, nullum ius nullamque dominii proprietatem abin-ceps6 pro se ipsis et suis posteritatibus reservando de eisdem, imo ab omnibus impetitoribus vel molestare volentibus specialiter ex parte Phi-lippi, eciam10 quo nune in lite nune existunt, expedire et liberate as-sumpsit, propriis eorum laboribus et expensis, ac in dictis possessioni- 381 www.dacoromanica.ro bus Sceertelek et medietatem Masatelek contra quospiam pacifice conservare similiterque successores eorundem, petentes itaque nos cum in-stancia ut huiuscemodi pacis et concordie unionem super iam dicta causa, inter eos moţa et habita, ratificare, approbare et nostra iudiciaria aucto-ritate confirmare dignaremur. Nos igitur, qui ex debito noştri wayuodatus officio unicuique iuri-dice iusticiam facere ac iustis et iuri consonis peticionibus annuere te-neremur, premissam concordialem et pacificam concordiam inter partes premissas, modo quo supra faotam et habitam, ratificamus, approbamus et authoritate nostra iudiciaria in perpetuam vaiere confirmamus. In cuius pacifice concordie unionem inter partes modo premisso factam et latam presentes nostras litteras privilegiales partibus premissis concessimus pendentis sigilii noştri munimine roboratas. Daitum in Vyssegrad, quintodecimo die ootavarum festi beati Geor-gii martiris predictarum. Anno domini millesimo tricentesimo quadrage-simo11 nono. Noi Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de amînare de mai înainte, la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheoghe12, venind în faţa noastră Ladislau, fiul lui Ioan, fiul lui Martin de Sărmăşag, în numele său însuşi, iar pentru Egidiu, şi Ştefan, fraţii săi buni, cu scrisoarea de împuternicire a capitlului bisericii de Oradea, ne-a înfăţişat, împotriva lui Ştefan, fiul lui Ioan de Samşod, scrisoarea de răspuns către domnul nostru regele a acelui capitlu al Orăzii, cuprinzînd o hotărnicire de moşie, o împotrivire şi o chemare în judecată, precum şi scrisoarea lui trimisă aceluiaşi capitlu cuprinsă din. cuvînt în cuvînt şi arătînd între altele, că Egidiu, fiul lui Ioan de Şărmăşag în numele său şi în locul şi în, numele lui Ladislau şi Ştefan, fraţii săi de sînge, venind înaintea acelui domn al nostru regele, a declarat maiestăţii sale, că acea moşie a lor de moştenire, numită Şănmăşag, aflătoare în comitatul Solnoc şi care este în stăpînirea lor, are mare nevoie de hotărnicire şi de ridicarea semnelor ei de hotar, aşai cum cere obiceiul ţării. Drept aceea pomenitul domn al nostru regele a dat poruncă acelui capitlu să-şi trimită omul lui vrednic de crezare spre mărturie în faţa căruia, omul său regesc Ştefan, fiul lui Pavel de Batawolge sau Blasiu, fiul lui Emeric de Dioşod, ori Ştefan, fiul lui Alexandru de Sandorhaza, sau în lipsa acestora, Bechen, fiul Iui Ioan din sus-pome-nitul Dioşod, venind la sus-zisa moşie numită Şărmăşag şi chemînd în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii ei şi fiind aceştia de faţă, s-o hotărnicească după adevăratele şi vechile ei semne de hotar, ridicînd lingă semnele vechi, semne noi acolo unde ar fi nevoie, şi hotărnicind-o şi despărţind-o şi deosebind-o de moşiile altora, s-o lase numiţilor Egidiu, Ladislau şi Ştefan fiii lui Ioan, ca s-o stăpînească cu acelaşi drept cu care se ştie că ţine de ei, dacă nu s-ar împotrivi nimeni, iar dacă ar fi unii împotrivitori să-i cheme înaintea maiestăţii sale regelui la sorocul potrivit spre a sta faţă cu acei Egidiu, Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ioan şi după acestea, acel capitlu să arate întocmai în 382 www.dacoromanica.ro scris maiestăţii sale regelui desfăşurarea pomenitei hotărniciri de moşie, cu mersul hotarelor, numele împotrivitorilor şi al celor chemaţi la judecată şi sorocul statornicit13. Deci cei din capitlul Orăzii, dînd ascultare poruncilor regeşti au trimis împreună cu sus-zisul Blasiu, fiul lui Emeric de Dioşod, omul regelui, pe chibzuitul bărbat Ioan, preot de strană al bisericii lor şi slujitor al altarului fericitului Emeric ducele şi mărturisitorul, spre împlinirea întocmai a sus-ziselor porunci ale maiestăţii sale regelui. Aceştia întorcîndu-se apoi la ei şi fiind întrebaţi de dînşii au spus acelui capitlu, că în vinerea dinaintea sărbătorii atunci de curînd trecută a fericitului Martin mărturisitorul14, au mers împreună la sus-zisa moşie numită Şărmăşag şi chemînd acolo în chip legiuit pe itoţi vecinii şi megieşii ei, şi aceştia venind cu toţii afară doar de nobilii de Supur, care, deşi fuseseră chemaţi, au nesocotit să vină, au hotărnicit acea moşie în chipul mai jos scris: Şi anume mai întîi începînd din partea moşiei numite Moiad au mers de-a lungul acelui rîu zis Crasna o bună bucată de loc pînă la locul numit Urcuşul Paltinilor unde înfăţişîndu-se însuşi Nicolae, fiul lui Albert din numitul Moilad, a( spusă că, acel rîu Crasna esite şi a fost din vechime semn despărţitor de hotar între acele moşii Şărmăşag şi Moiad şi că şd mai departe acel rîu era socotit ca hotar între sus-zisele moşii Şărmăşag şi Supur. De aci, aşa cum au spus acel. om al regelui şi omul de mărturie al numitului capitlu din Oradea mersul hotarelor arătate de numiţii nobili de Şărmăşag, ţine o bună bucată de loc de-a lungul acelui rîu şi îl părăseşte în partea de răsărit, unde acei nobili de Şărmăşag au arătat drept hotar trei şanţuri, care, după spusa lor, despart pomenitele moşii Şărmăşag şi Supur. Apoi hotarul co-teşte spre răsărit şi ajunge la rîuleţul numit Corandul, care desparte între ele acea moşie Şărmăşag şi moşia regească numită Bogdand, aflătoare în ţinutul Ardud. Apoi urcînd în sus o bună bucată de loc pe acel rîuleţ Corandul, au ajuns la locul în care un aiH rîuleţ numit Pinul Masa se varsă în acel rîuleţ Corandul şi acolo numita moşie Şărmăşag, desparţindu-se de sus-zisa moşie a maiestăţii regeşti se uneşte cu hotarele moşiei numite Ser, acola unde, aproape de unirea acelor rîuri, sub un stejar, se află o movilă de hotar ridicată din nou. De acolo merge în sus pe acelaşi rîuleţ Pinul Masa, către miazăzi şi părăsind acel rîuleţ se urcă pe un deal, ce se află între sus-zisele moşii Şărmăşag şi Ser şi în vîrful căruia acei nobili de Şărmăşag au arătat o movilă de hotar. De aici trece pe o creastă şi acei nobilii de Şărmă-şag au arătat la o mică depărtate două movile de hotar. De aici au arătat iarăşi două semne de hotar, spunînd că aceste semne de hotar despart şi deosebesc acele moşii Ser şi Şărmăşag, de la sus-zisul semn de hotar ridicat din nou şi pînă la cele două semne de hotar din urmă arătate îndată mai sus. Iar în dreptul acestor două semne de hotar din urmă, înfăţişîndu-se însuşi Ioan zis cel Greu, slujitorul lui Filip, fiul lui Iacob din numitul sat Ser, în locul şi în numele acelui Filip i-a oprit în chip făţiş pe cei ce făceau hotărnicirea de la ridicarea de noi semne de hotar şi de la punerea acelor nobili de Şărmăşag în stăpî-nirea pămîntului ce începe de la acel rîuleţ Pîrîul Masa pînă la locul numit Prisaca spunînd că acest pămînt, de la sus-zisul rîuleţ pînă la 383 www.dacoromanica.ro pomenitul lor loc Prisaca este al acelui Filip şi ţine de el prin drept de moştenire. în acelaşi loc înfăţişîndu-se Ioan de Dioşod pentru Ştefan, fiul lui Ioan de Şatnşod s-a împotrivit lai pomenita punere în stă-pînire şi ridicare a semnelor de hotar ale numitului pămînt în ce priveşte acea parte care se ştie că ţine de acel Ştefan, fiul lui Ioan, în temeiul actelor sale. De aceea la ziua şi locul de mai sus ei au chemat pe acei Filip, fiul lui Iacob, şi Ştefan, fiul lui Ioan, înaintea maiestăţii sale regelui spre a sta faţă cu sus-scrişii Egidiu, Ladislau şi Ştefan, fiii lui Ioan de Şărmăşag, şi a da socoteală de împotrivirea lor sta-tornicidu-le ca soroc octavele anului nou, ce urmau să vină în cu-rînd.15 După ce au făcut aceasta, pomenitul mers al hotarelor urcă pe un alt deal în vîrful căruia aceiaşi fii ai lui Ioan de Şărmăşag au arătat o movilă de hotar; de aici la o mică depărtare au arătat un alt semn de hotar pe o creastă. Apoi mersul hotarelor coborînd de pe acel deal intră în sus-zisul rîuleţ Pîrîul Masa şi merge pe el spre miazăzi o bună bucată de loc, apoi' ajunge la semnele de hotar ale moşiei numită Mocirla, a sus-zisului Blasiu, pe atunci om al regelui. Şi acolo, aproape de acel rîuleţ, dinspre partea de miazănoapte, cu dimpreună încuviinţare şi învoire a acelor fii ai lui Ioan, nobili de Şărmăşag şi a pomenitului Blasiu de Mocirla, au ridicat două movile noi de hotar între acele moşii Mocirla şi Şărmăşag, ca să le despartă pe veci. De acolo hotarul merge pe o vale spre vîrful unui deal şi acolo dinspre partea aceleiaşi moşii Mocirla au lăsat drept semn de hotar un stejar înalt, ridicînd în jurul lui pămînt; iar dinspre partea aceleiaşi moşii Şărmăşag, lîngă pomenitul arbore, au ridicat o movilă de hotar. De acolo coborînd puţin de pe acelaşi deal au ridicat pe coasta lui din sus de un rîuleţ numit Pîrîiaşe, două movile de hotar, care să despartă acele moşii Mocirlai şi Şărmăşag. Ieşind de acolo hotarul intră în acel rîuleţ Pîrîiaşe, unde (.. .) de Lompirt înfăţişîndu-se însuşi a declarat că întreg cursul acelui rîuleţ pe toată întinderea sa pînă unde acel rîuleţ se varsă în rîul Crasna este socotit drept semn de hotar despărţind sus-zisele moşii Lompirt şi Şărmăşag. Şi făcîndu-se astfel această hotărnicire şi ridicare de semne de hotar, ei, adică omul regelui şi omul de mărturie al numitului capitlu, întrucît nu s-a ivit atunci nici un împotrivitor afară de acei Filip, fiul lui Iacob, şi Ştefan, fiul lui Ioan — au dat în stăpînire şi au lăsat pomeniţilor Egidiu, Ladislau şi ţinînd de acea moşie Şărmăşag, împreună cu toate folosinţele sale, şi ţinînd de acea moşie Şărmăşag, împreună cu toate folosinţele sale, afară de sus-zisa bucată de pămînt, la a cărei punere în stăpînire s-a făcut împotrivire în chipul arătat mai sus, ca să-l stăpînească cu acel drept cu care se ştie că ţin de ei, fără a ştirbi dreptul altuia. Auzind acestea Ioan, fiul lui Ştefan de Dioşod, ridicîndu-se ca parte potrivnică în numele pomenitului Ştefan, fiul lui Ioan de Şam-şod, cu scrisoare de împuternicire a despomenitului capitlu din Oradea, ne-a înfăţişat un privilegiu al acelui capitlu al bisericii de Oradea dat în transumpt din anul domnului o mie două sute nouăzeci şi nouă din ajunul sărbătorii sfînitului Petru în lanţuri115, şi tăiat în două pe mijlocul literelor alfabetului, în care privilegiu se află trecut în scris din cuvînt în cuvînt, aşa după cum s-a spus mai înainte şirul actului de împăciuire dat de Grigore pe atunci comite curial şi de cei patru 384 www.dacoromanica.ro juzi juraţi din Solnoc, arătînd între altele, că în pricina dintre corniţele Desideriu, fiul lui Petru, pe de o parte şi corniţele Mogh şi fiii lui Martin de Şărmăşag, pe de alta, cu privire la nimicirea şi arderea bisericii fericitului apostol Petru, aşezată în satul acelui Desideriu, şi cu privire la uciderea fiului său şi la uciderea a doi slujitori ai săi, cit şi cu privire la toate vătămările pe care le-a adus acelui comite De-zideriu, Mortunus, fiul lui Mortunus, fratele acelora, s-a hotărît între ei următoarele, pe cale de judecată, în faţa aceluiaşi comite Grigore şi a celor patru juzi şi juraţi: că deoarece acel comite l-a dovedit pe calea judecăţii pe sus-zisul Mortunus, încă pe cînd trăia, ca fiind vinovat de toate cele de mai sus şi cu privire la aceasta pomenitul comite De-zideriu chiar înfăţişase acelui comite şi celor patru juzi şi juraţi o scrisoare regească poruncind ca acel Mortunus să-i dea cuvenita despăgubire cu privire la toate cele de mai sus şi deoarece şi după moartea sus-zisului Mortunus, pomenitul Desideriu l-a chemat de asemenea în judecată pe acel comite Mogh şi pe fiii lui Martin, pentru faptele acelui Mortunus, în faţa aceluiaşi comite curial Grigore, şi a celor patru juzi şi juraţi şi a dobîndit ca să fie luată în întregime bucata de moşie a acelui Mortunus, de aceea des-pomeniţii Mogh şi fiii lui Martin, pentru toate aceste vătămări aduse de pomenitul Mortunus amintitului Desideriu, i-au dăruit cu drept deplin acestui comite Desideriu, înaintea acelui comite Grigore şi a celor patru juzi şi juraţi, moşiile lor, care căzuseră mai înainte în dreptul şi partea lor, şi anume moşia numită Zeertelek, şi jumătate din moşia numită Masatelek, întrucît pomenitele două moşii se aflau în vecinătatea aceluiaşi comite Desideriu, pe cînd partea acelui Mortunus era mai aproape de acei Mogh şi fiii lui Martin şi de moşiile lor. Iar noi, după ce am văzut cuprinsul scrisorii privilegiale şi al celei de răspuns a pomenitului capitlu din Oradea, cu acele părţi înfăţişate pe scurt, cînd, potrivit cuprinsului aceleiaşi scrisori privilegiale şi al celeilalte, au voit să facem, între acele părţi judecată şi dreptate, pomenitele părţi ne-au cerut să-i trimitem la împăcare. în cele din urmă îngăduindu-le noi cu bunăvoinţa numitelor părţi să cadă la împăcare, întorcîndu-se iarăşi în faţa noastră, des pomenitul Ladislau, fiul lui Ioan de Şărmăşag şi numitul Ioam, fiul lui Ştefan de Dioşod, împuternicitul numitului Ştefan, fiul lui Ioan de Şamşod, după ce — aşa cum s-a arătat mai sus — dobîndiseră mai înainte îngăduinţa noastră judecătorească de a se împăca, au mărturisit că s-au înţeles prin mijlocirea unor bărbaţi nobili şi cinstiţi, care năzuiau la împăcarea celor două părţi, şi înaintea noastră se înţeleg în felul următor: sus numitul Ladislau, fiul lui Ioan de Şărmăşag, în numele său şi al sus-zişilor săi fraţi Egidiu şi Ştefan, în temeiul pomenitei scrisori de împuternicire, a lăsat şi a dat aceluiaşi Ştefan, fiul lui Ioan de Şamşod şi sus-numi-ţilor săi fraţi, sus-zisa moşie Zeertelek şi jumătate din moşia Masatelek în aceleaşi hotare şi semne de hotar, în care şi cu care le-au avut şi stăpînit ei şi strămoşii lor, precum şi sub îndatorirea cuprinsă în numitul privilegiu, fără să-şi păstreze pe viitor pentru ei înşişi sau pentru urmaşii lor vreun drept de stăpînire sau proprietate asupra acestora. Ba chiar s-a îndatorat să-i scape şi să-i apere cu osteneala şi cheltuielile lor de toţi acei care ar voi să-i supere sau să-i turbure, şi 29 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI. 385 www.dacoromanica.ro mai ales din partea lui Filip, cu care se află ei chiar acum în judecată şi să-i ţină în paice, pe ei ca şi pe urmaşii lor, împotriva orişicui, în numitele moşii Zeertelek şi jumătate din Masatelek. Şi deci ne-au cerut cu stăruinţă să binevoim a încuviinţa, a primi şi a întări prin puterea noastră judecătorească împăcarea şi înţelegerea cu privire la sus-zisa pricină pornită şi purtată între ei. Noi, aşadar, care din datoria slujbei noastre de voievod, trebuie să facem dreptate fiecăruia după lege şi să încuviinţăm cererile drepte şi potrivite dreptului, primim şi încuviinţăm înţelegerea prietenească şi paşnică dintre sus-zisele părţi, făcută şi încheiată în chipul arătat mai sus şi o întărim cu puterea noastră judecătorească spre p. dăinui în veci. întru această paşnică înţelegere şi împăcare, făcută şi întocmită între părţi în chipul mai sus-arătat, am dat ziselor părţi scrisoarea noastră privilegială de faţă întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat la Vişegrad, în a cincisprezecea zi după octavele sus-zise ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. Arh. Naţ. Gagh. Dl. Arh. fam. Zichy, 1, 15. Copie simplă, cu multe greşeli, pe hîrtie, din a doua jumătate a sec. XVI, cu data greşită 1349. EDIŢII: Zichy, II, p. 367—373 (cu data greşită 1349). 1 11 1 Corect: iidem. 2 Corect: regis. 8 Corect: testimonium. * Corect: Varadiensis. 5 Corect: ipsi. 6 Astfel în copie. 7 Rupt cca 1,5 cm. 8 Corect: Stephanum, filium. 9 Corect: tenor. :o Corect: cum. 11 Corect: quinquagesimo. 12 1 mai <1359). 18 Este cuprinsul actului nr. 186 din 9 octombrie 1357. 14 10 noiembrie 1357. Cf. actul nr. 195. 15 8 ianuarie (1358). 18 „In vigilia festi ad vincula sancti Petri", (31 iulie 1299). 374 1359 mai 17 (XVI Kalendas Junii), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea porunceşte episcopului Transilvaniei şi arhidiaconului de Hunedoara (Huniad) precum şi sacristianului bisericii de Avignon să-l instaleze pe Ioan, fiul lui Simion, într-un canonicat în dieceza de Oradea. Arh. Vat., Reg., Aven. 141, fol. 320 r. şi 320 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Tăr., 1895, p. 274, nr. 361. 386 www.dacoromanica.ro 375 1359 mai 18 (XV. Kalendas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Benedict, solul regelui Ungariei la curia papală, acordă lui Blasiu al lui Andrei, cleric, în dieceză de Cenad (Cenadiensi), un beneficiu în aceiaşi dieceză. Arh. Vat. Reg. Suppl. 32, fol. 61 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 354, nr. 192. 376 1359 mai 18 (XV. Kalendas Junii), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui Blasiu al lui Andrei, cleric din Cenad, un beneficiu în dieceza Cenadului cu un venit anual de optsprezece mărci de argint. Porunceşte totodată arhiepiscopului din Calo-cea, episcopului de Oradea (Varadiensi) şi sacristianului bisericii de Avignon să-l instaleze. Arh. Vat. Reg. Aven., 141. fol., 390 v. şi 391 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Tăr., 1895, p. 276, nr. 373. 377 1359 mai 18 (XV. Kalendas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Benedict, solul regelui Ungariei la curia papală, numeşte pe Pavel al lui Nicolae de Debreţin, cleric din dieceza de Oradea, într-un canonicat în biserica de Vasvâr din dieceza de Gyor. Arh. Vat. Reg. Suppl. 32, fol. 61 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arii. Cluj-Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 356, nr. 199. 378 1359 mai 18 (XV. Kalendas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Benedict, solul regelui Ungariei la cuina papală, numeşte pe Iacob al lui Andrei de Alba-Regală, cleric în dieceza de Vesprim, într-un canonicat în biserica fericitului arhanghel Mihail din Transilvania. Arh. Vat. Reg. Suppl. 32, fol. 61 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 359, nr. 210. 379 1359 mai 18 (XV. Kalendas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Benedict, solul regelui Ungariei la curia papală, acordă iertarea tuturor păcatelor lui Mihail al lui Andrei, canonic al bisericii Transilvaniei. 387 www.dacoromanica.ro Arh. Vat. Reg. Suppl., 32, fol. 61 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 359—360, nr. 211. 380 1359 mai 18 (XV. Kalendas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Benedict, solul regelui Ungariei la curia papală, numeşte pe Petru a lui Andrei, cleric din dieceza de Agria, într-un canonicat în aşteptarea unei prebende în biserica de Oradea. Arh. Vat. Reg. Suppl. 32, fol. 61 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 361, nr. 216. 381 1359 mai 18 (XV. Kalendas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui Petru al lui Andrei un canonicat în biserica de Oradea. El porunceşte totodată arhiepiscopului de Calocea, episcopului de Nitra şi sacristanului bisericii de Avignon. să-l instaleze. Arh. Vat. Reg. Aven. 140 fol. 291 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Tar., 1895, p. 274, nr. 362. 382 1359 mai 18 (XV. Kalendas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc (Sonuk), acordă nepotului acestuia Pavel al lui Nicolae, cleric din dieceza de Agria, un canonicat în aşteptarea unei prebende în biserica Transilvaniei. Arh. Vat. Reg. Suppl. 32, fol. 70 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi. II, p. 364, nr. 226. 383 1359 mal 18 (XV. Kalendas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea lui Andrei, voievodul Transilvaniei acordă iertarea păcatelor pe seajma scutierului (domicello) său, Ioan, fiul lui Kemin şi a soţiei acestuia. Arh. Vat. Reg. Suppl., 32, fol. 70 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. 388 www.dacoromanica.ro Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossanyi, II, p. 364. nr. 227. 384 1359 mai 18 (XV. Kalendas Junii), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea, la cererea voievodului Transilvaniei, numeşte pe Ioan, fiul lui Sknion, preot din dieceza Transilvaniei, intr-un canonicat al bisericii de Oradea, fără să fie piedică faptul că' el ţine biserica parohială din Bonţida (Bonchyda) din dieceza Transilvaniei. Arh. Vat. Reg. SuppI. 32, fol. 70 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca 1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi. II, p. 365. nr. 228. 385 1359 mai 19, (Alba Iulia). Capitulum ecclesie Transsilvane omnibus Christi fidelibus, presens scriptum inspecturis, salutem in salutis largitore. Cum mundi labilis conditio sit caduca et geste rei memoria, propter brevem vitam hominum caligine oblivionis obfuscata, nequeat in evum perdurare, provida sollicitudo adnivenit ut que in tempore geruntur, ne simul labantur cum eodem tempore, litterarum testimonio solidentur. Proinde ad universorum notitiam, tam presentium quam futurorum, harum serie volumus perveiiire quod, magistris Michaele, filio Alberti, nobili de Mendzenth, de comitatu Byhoriensi, ac Nicolao, filio quondam magistri Nicolai, filii predicti Albert, socio et concanonico nostro, ab una, parte vero ex altera nobili viro, magistro Petro, filio Mychaelis de Jara, olim vicebano, coram nobis personaliter constitutis, per eosdem magistros Michaelem, filium Alberti, et Nicolaum, filium Nicolai, socium et conca-nonicum nostrum, confessum extitit ministerio vive vocis pariter et re-latum quod ipsi, ex consensu et voluntate filiorum predicti magistri Nicolai, filii Alberti, possessionem ipsorum, Legen vocatam, in comitatu de Clus existentem, per excellentissimum principem, dominum Karolum, quondam serenissimum, regem Hungarie laudande memorie, ipsis magistris Mychaeli et Nicolao, filiis Alberti, pro fidelissimis servitiis eorundem datam et collatam, cum omnibus suis utilitatibus, videlicet terris arabilibus. silvis, aquis, pratis et aliis quibuslibet utilitatibus, quovis nominis vo-cabulo vocitatis, inter veteres et antiquas metas eiusdem possessionis habitis et existentibus, ac litteralibus instrumentis, quibus et quorum vi-gore ipsi eandenî usquemodo tenuissent et possedissent, predicto magistro Petro, filio Mychaelis de Jara, et, per eum, suis heredibus heredumque suorum successoribus, in concambium et permutationem cuiusdam possessionis Toty vocate, in predicto comitatu Bj horiensi, ac duorum molen-dinorum in possessione Zekulzegh nuncupata, in fluvio Morisii, existen-tium, quam quidem possessionem idem magister Petrus, filius Mychaelis, a Johanne, filio Ladislai, nobili de Sancto Andrea, de eodem comitatu Byhoriensi, unumque predictorum molendinorum a Nicolao, filio Tho-me, et Ladislao, fratre eiusdem Nicolai, qui quidem Ladislaus tune noştri 389 www.dacoromanica.ro in presentia personaliter astabat, secundum vero a Nicolao villico, ioba-gione eorundem Nicolai et Ladislai, filiorum Thome, pro miile florenis minus quinquaginta florenis, per ipsum propriis suis fidelissimis servitiis, sine iuvamine cuiuslibet sui fratris et proximi acquisitis, pleneque, ut iidem magistri Mychael et Nicolaus dixerunt, datis et persolutis, emis-set comparando, dedissent et tradidissent, imo, nullo tune contradicente, dederunt coram nobis perpetuo possidendam, tenendam, pariter et ha-bendam; assumpmentes se obligando memoratum magistrum Petrum, fi-lium Mychaelis, et suos heredes seu posteros ab omnibus filiis et filia— bus predictorum magistrorum Mychaelis et Nicolai, filiorum Alberti, ac heredibus seu posteritatibus eorundem et proximis ipsorum, cum quibus ipsi in una divisionali linea generationis fore dinoscerentur, neenon1 quibus vel cui dictam possessionem Legen ipse magister Mychael vel magister Nicolaus, frater eiusdem, sub aliqua conditione aliis impigno-rasset et obligasset, traotu temporis quoquomodo, ratione eiusdem pos-sessionis, impetere volentibus, propriis eorum laboribus et expensis ex-pedire et in pacifice possessione eiusdem conservare, ab aliis vero idem magister Petrus et sui posteritates se, mediantibus predictis litteralibus instrumentis, per predictos magistros Mychaelem et Nicolaum sibi datis et assignatis, expediendo, eandem possessionem tenerent2 atque posside-rent2. Econverso vero, sepefatus magister Petrus, filius Mychaelis, preno-minatam possessionem Toty ac molendina in predicta possessione Zekul-zegh, in fluvio Morisii habita et existentia, per ipsum modo quo supra pro miile florenis minus quinquaginta florenis a prenominatis homini-bus empta et comparata, similiter cum omnibus suis utilitatibus ac litteralibus instrumentis, quibus ipse predictam possessionem et molendina emisset, predictis magistro Mychaeli, filio Alberti, ac filiis magistri Nicolai, filii eiusdem Alberti, ac heredibus eorundem in concambium et permutationem annotate possessionis Legen dedisset et dedit coram nobis, perpetuo possidendam, tenendam et habendam; tali tamen conditione mediante, quod predioti magister Mychael, filius Alberti, et filii magistri Nicolai, filii eiusdem Alberti, ac poteritates eorundem ab omnibus pre-textu predicte possessionis Totj ac duorum molendinorum predictorum, processu temporum ipsos impetere volentibus, mediantibus predictis litteralibus instrumentis super facto emptionis diete possessionis et molendinorum conservare deberent et tenerentur. In cuis rei testimonium, presentes litteras nostras privilegiales, pen-dentis et autentici sigilii noştri munimine roboratas, eisdem partibus petentibus duximus concedendas. Datum die dominico proximo ante festum beati Urbani pape, anno domini Millesimo CCCmo quinquagesimo nono; discretis viris, Johanne preposito, Nicolao cantore, Lorando custode, Ladislao archidiacono de Tylegd ac decano ecclesie nostre predicte existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru dăruitorul mîntuirii. Deoarece soarta acestei lumi trecătoare e şubredă şi pomenirea faptelor — întunecată de bezna uitării, din pricina scurtimii vieţii oamenilor — nu poate dăinui în veci, grija prevăzătoare a aflat de bine ca, 390 www.dacoromanica.ro pentru ca cele ce se întîmplă în vremelnicie să nu se piardă odată cu vremea, să fie întărite prin mărturia scrisorii. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de acum cit şi a celor viitori, că venind înşişi în faţa noastră magiştrii Mihail, fiul lui Albert, nobil de Mendzemth, din comitatul Bihor, şi Nicolae, fiul răposatului magistru Nicolae, fiul sus-zisului Albert, soţul şi fratele nostru canonic, pe de o parte, iar pe de alta nobilul bărbat magistrul Petru, fiul lui Mihail de Iara, odinioară vice-ban, aceşti magistri Mihail, fiul lui Albert şi Nicolae, fiul lui Nicolae, soţul şi fratele nostru canonic, au mărturisit prin viu grai au spus că ei, cu încuviinţarea şi învoirea fiilor sus-zisului magistru Petru, fiul lui Mihail de lara şi prin el moştenitorilor săi şi urmaşilor moştenitorilor săi, moşia lor numită Legii, aflătoare în comitatul Cluj — ce fusese dată şi dăruită acelor magiştri Mihail şi Nicolae, fiii lui Albert, pentru preacredincioa-sele lor slujbe, de către preaînălţatul principe domnul Carol răposatul preastrălucit rege de lăudată pomenire al Ungariei — împreună cu toate folosinţele sale, anume pămînturi de arătură, păduri, ape, livezi, şi orice alte folosinţe de tot felul, cu orice nume ar fi chemate, cuprinse şi aflate între vechile şi bătrînele hotare ale acelei moşii, şi cu actele scrise, prin care şi în puterea cărora ei au ţinut-o şi stăpînit-o în schimbul şi în locul unei moşii numite Toty din sus-zisul comitat Bihor şi a două mori din moşia numită Secusigiu, aflătoare pe rîul Mureş, moşie (Toty) pe care acel magistru Petru, fiul lui Mihail o cumpărase de la Ioan, fiul lui Ladislau, nobil din Sîntandrei din acelaşi comitat Bihor; iar una din sus-zisele mori (o cumpărase) de la Nicolae, fiul lui Toma şi de la Ladislau, fratele aceluiaşi Nicolae — care Ladislau se afla atunci el însuşi înaintea noastră — iar a doua moară de la Nicolae judele, iobagul acelor Nicolae şi Ladislau, fiii lui Toma, pentru o mie de florini, mai puţin cincizeci de florini bani dobîndiţi de el prin ale sale slujbe credincioase, fără ajutorul nici unui frate ori rudă a sa, daţi şi plătiţi în întregime, după cum ne-au spus acei magiştri Mihail şi Nicolae; şi ne-împotrivindu-se atunci nimeni ei dau şi în faţa noastră acea moşie Legii ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci; luîndu-şi asupra lor şi legîndu-se să apere şi să păstreze în paşnică stăpînire a acelei moşii pe pomenitul magistru Petru, fiul lui Mihail şi pe moştenitorii sau urmaşii săi cu ale lor osteneli şi cheltuieli faţă de toţi fiii şi fiicele sus-zişilor magiştri Mihail şi Nicolae, fiii lui Albert şi de moştenitorii sau urmaşii acelora şi de rudele lor, cu care se ştie că vin la împărţeală laolaltă în această spiţă de înrudire, precum şi faţă de alţii cărora sau căruia magistrul Mihail sau magistrul Nicolae, fratele lui, le-ar fi zălogit ori îndatorat, sub orice învoială, zisa moşie Legii, şi care ar voi să-i supere cumva, în trecerea vremii, din pricina acelei moşii; iar acel magistru Petru şi urmaşii săi să ţină şi să stăpînească acea moşie apărîndu-se de alţii prin mijlocirea sus-ziselor acte date şi încredinţate lui de sus-zişii magistru Mihail şi Nicolae. Iar la rîndul lui des pomenitul magistru Petru, fiul lui Mihail, în schimbul şi în locul sus-zisei moşii Legii, a dat şi dă în faţa noastră sus-zisului magistru Mihail, fiul lui Albert, şi fiilor magistrului Nicolae, fiul aceluiaşi Albert şi moştenitorilor acestora, sus-numita moşie Toty şi morile din sus-zisa moşie Secusigiu, avute şi aflătoare pe rîul Mureş, 391 www.dacoromanica.ro ce au fost dobîndite şi cumpărate de el în chipul de mai sus de la sus-numiţii oameni pentru o mie de florini mai puţin cincizeci de florini, de asemenea cu toate folosinţele lor şi împreună cu actele cu care cumpărase sus-zisa moşie şi morile, ca să le stăpînească, să le ţină/ şi să le aibă pe veci; însă cu această învoială ca sus-zisul magistru Mihail, fiul lui Albert şi fiii magistrului Nicolae, fiul aceluiaşi Albert şi urmaşii acestora să fie datori şi ţinuţi a se apăra şi păstra în temeiul sus-ziselor acte întocmite şi alcătuite cu privire la cumpărarea zisei moşii şi a morilor, ce le-au fost date şi încredinţate lor de zisul magistru Petru — în paşnica stăpînire a acelei moşii şi acelor mori împotriva tuturor celor ce ar voi să-l turbure în legătură cu sus-zisa moşie Toty şi cu cele două mori mai sus-zise. Spre mărturia acestui lucru, la cererea părţilor, am pus să li se dea scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate şi adevărate. Dat în duminica dinaintea sărbătorii fericitului papă Urban, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă, chibzuiţii bărbaţi: Ioan fiind prepozit, Nicolae cantor, Lorand custode, Ladislau arhidiacon de Tylegd şi decan al bisericii noastre. Arh. Stat. Cluj-Napoca. Arh. Thoroczky, fasc. II, nr. 4. Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 25 august 1366. REGEŞTE: Jalco-Valentiny, nr. 8. 1 Se subînţelege ab aliis (reluat mai jos) vel alio. 2 Corect din punct de vedere sintactic: tenere atque possidere. 386 1359 mai 28, (Alba lulia). Nos, capitulum ecclesie Transsilvane, damus pro memoria, quod magister Nicolaus, archidiaconus de Zonuk, socius et concanonicus noster, nostram personaliter adeundo presenciam, in persona nobilis domine, con-sortis magistri Thome, filiii Dionisii de Monyorow per modum protesta-tionis nobis significare curavit, quod predictus magister Thomas, maritus et dominus eiusdem domine1, quasdam possessiones, Katana, Cheegh et Felduar vocatas, ipsam ratione quarte filialis tangentes, ad manus alienas dare- ac donare niteretur; qua protestatione facta, predictum magistrum Thomam1 2 3 a donatione et alienacione dictarum possessione4 ac alios quos-libet a recepcione, occupacione eiusdem5 et quovismodo se intromissione in easdem prohibuit contradicendo et contradixit inhibendo, puplice6 et manifeste coram nobis. Super quo litteras nostras protestatorias simul et prohibitorias per nos dări postulavit, quas nos eidem concessimus, com-muni iusticia suadente. Datum feria tertia proxima ante festum Asscensionis domini, anno eiusdem Mrao CCCmo Lmo nono. (Pe verso:) Pro nobili domina consorte magistri Thome, filii Dionisii de Monyorou6, contra magistrum Thomam, maritum et dominum suum, et alios quoslibet, super factis intraspecificatis, protestatoria et prohi-bitoria. 392 www.dacoromanica.ro Noi, capitlul bisericii Transilvaniei dăm de ştire că venind însuşi înaintea noastră magistrul Nicolae, arhidiaconul de Solnoc, soţul şi fratele nostru canonic, s-a îngrijit să ne facă cunoscut în chip de întîm-pinare în numele nobilei doamne, soţia magistrului Toma, fiul lui Dionisie de Măierău, că sus-zisul magistru Toma, bărbatul şi stăpînul acelei doamne caută să dea şi să dăruiască în mîini străine nişte moşii numite Cătina, Ţagu şi Feldioara, ce ţin de ea în temeiul pătrimei de fiică, şi făcînd această întîmpinare a oprit împotrivindu-se şi s-a împotrivit oprind, în chip obştesc şi pe faţă, înaintea noastră, pe sus-zisul magistru Toma de la dăruirea şi înstrăinarea ziselor moşii şi pe oricare alţii de la primirea şi luarea în stăpînire a acestora precum şi de la orice fel de amestec în aceste moşii. Drept aceea ne-a cerut să-i dăm scrisoarea noastră de întîmpinare şi de oprelişte pe care i-am dat-o din îndemnul dreptăţii obşteşti. Dat în marţea dinaintea sărbătorii Înălţării domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi nouă. (Pe verso:) Scrisoarea de întîmpinare şi oprelişte pentru nobila doamnă soţia magistrului Toma, fiul lui Dionisie de Măierău, împotriva magistrului Toma, soţul şi stăpînul ei, şi a oricăror altora, cu privire la faptele arătate în cuprinsul scrisorii. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. Bânffy, fasc. J, nr. 6. Orig. hîrtie, pecete din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Bânffy, I, 226. 1 2 3 4 5 1 Scris deasupra rîndului, în loc de suus, tăiat de aceeaşi mînă. 2 Scris deasupra rîndului, în loc de alienare, tăiat de aceeaşi mîna. 3 în orig. urmează: maritum suum, şters de aceeaşi mînă. 4 Scris deasupra rîndului: corect possessionum. 5 Scris deasupra rîndului, de aceeaşi mînă. G Astfel în orig. 387 1359 iunie 2, (IIII. Nonas Junii), (Avignon). Ludovic I, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea, pentru capelanul său Nicolae a lui Amold, arhidiaconj de Sza-bolcs, un canonicat şi o prebendă precum şi o slujbă de custode în biserica de Oradea, care urmează să fie eliberată prin sfiinţirea lui Grigore ca episcop ales de Cenad, fără a se ţine seama că el mai deţine canoni-cate şi prebende şi în bisericile de Poznan şi de Agria. Arh. Vat. Reg. Suppl. 32, fol. 66 r. Fotocopie la. Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1359. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 367—368, nr. 233. 388 1359 iunie 2 (IIII. Nonas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea rezervă un canonicat şi o prebendă precum şi o slujbă de custode în biserica de Oradea pe seama lui Nicolae al lui Arnold, cînd acestea vor deveni libere prin sfinţirea lui Grigore ca episcop ales de Cenad. 393 www.dacoromanica.ro Arh. Vat. Reg. Suppl. 30 fol. 179 r .Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 412, nr. 337. 389 1359 iunie 2 {IIII. Nonas Junii), (Avignon). Papa Inocenţiu al Vl-lea rezervă arhidiaconatul de Szabolcs ce va deveni vacant prin numirea lui Nicolae al lui Amold într-un cano-nicat 'a Oradea pe seama lui Ioan zis al lui Alexandru. Arh. Vat. Reg. Suppl., 30. fol. 179 r. Fotocopie la Inst. de ist şi arh. Cluj-Napoca/1359. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossânyi, II, p. 412, nr. 338. 390 1359 iunie 21, Sibiu. Nos, Dominicus, prepositus Scepusiensis, capellanus serenissimi principis et domini, domini Ludovici, regis Hungarie spiritualis1, et Pe-trus, filius Stephani de Darw, comes (.. .)2 regahum et miles aule regi-nalis {.. .)3 memorie commendamus significantes presentium inspectori-bus4 universis, quod dum in civitate Megyes fuissent5 et communi quinquagesimo nono. Preaînălţatului principe domnului Ludovic din mila lui Dumnezeu, ilustrul rege al Ungariei, capitlul bisericii din Oradea prinosul rugăciunilor cu veşnică credinţă. Să afle înălţimea luminăţiei voastre că atunci cînd noi am primit scrisoarea voastră dată şi hărăzită cinstitului bărbat domnului Petru, prepozitul de Arad şi capitlului acelui loc pentru a face timp de un an îndeobşte, începînd din joia cea mai apropiată de după octavele sărbătorii Paştelui domnului de curînd trecută6, toate chemările, cercetările, opririle moşiilor proprii aflătoare în mîinile lor, hotărnicirile şi ridicarea semnelor de hotar, precum şi toate cele ce după datina regatului nostru s-au obişnuit a se face în astfel de împrejurări, am trimis împreună cu Toma de Chenaneghazy omul vostru, amintit în acea scrisoare a voastră, pe chibzuitul bărbat Ioan preotul corului bisericii noastre, rectorul altarului Sfintei Treimi, spre a săvîrşi întocmai unele din cele de mai sus. Şi înapoindu-se apoi, omul vostru şi al nostru, de acolo, şi întrebaţi de noi, ne-au spus într-un glas că în lunea cea mai apropiată de după octavele sărbătorii Sfintei Treimi, acum de curînd trecută7, împreună cu domnul Petru prepozitul şi cu magiştrii Iacob lector şi Ioan canonic, soţii noştri, din sus-zisul ca-pitlu de Arad sosind la satele şi moşiile numite Micălaca, Cemperd, Milova şi Ibed, toate aflătoare în comitatul Arad şi acolo ascultînd pe juzi şi pe alţi oaspeţi aii lor, l-au oprit pe magistrul Ladislau, fost comite al secuilor şi pe măritul bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei şi pe Ni-colae şi Pavel, fiii numitului magistru Ladislau şi pe oricare alţii, pe toţi i-a oprit, de la cotropirea nedreaptă şi deţinerea silnică ca şi de la culegerea roadelor şi folosinţelor sus-ziselor moşii ori de la construirea de noi clădiri şi magistrul Matei protonotarul sus-zisului capitlu, înfăţi-şîndu-se înaintea noastră în numele domnilor de mai sus, în temeiul împuternicirii s-a împotrivit şi el, şi a oprit în faţa noastră, pe magistrul Ladislau şi pe fiii săi şi pe oricare alţii (de a face cele de mai sus). 398 www.dacoromanica.ro Dat în ajunul sărbătorii fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 673. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. din Cluj-Napoca/1343. Transumpt în actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 6 februarie 1377. 1 Pată făcută de urma peceţii, cca 4 cm, lectură probabilă. 2 Lectură probabilă. 3 Pată făcută de urma peceţii cca 3 cm, lectură probabilă. * Corect: asstando. 5 Scris deasupra rîndului. 8 2 mai. 7 24 iunie. 392 1359 iulie 4, Sîntimbru. Nos Dominicus, viceuoyuode Transsilvanus, damus pro memoria quod Johannes, filius Blasii, famulus magistri Nicolai dicti Wos, cum legitimis nostris litteris procuratoriis coram nobis personaliter constitu-tus, in specie et persona dicti domini sui et aliorum fratrum suorum, videlicet Johannis dicti Achyl, Laurentii, Petri, dicti Weres, Thome et Deseu, curavit nobis taliter significare per modum protestationis quod hospites seu populi de Zeek, supra possessiones ipsorum nobilium venien-do, videlicet ad pertinentes viile Sancti Egydii, et ibi metas quamplures rehambulando1, quasdam particulas terras2 ad eandem villam Sancti Egidii3 occupare voluissent, et ipsi nobiles prenotati dictos hospites ini-bidem legitime prohibuissent; predicti vero hospites dictos nobiles ad presentiam domini regis, ad octavas scilicet Nativitatis beati Johannis Baptiste citassemt. Et quia in partibus Transsilvanis ullo4 unquam tem-pore lex et consuetudo ab antiquo consistat, ut aliquis nobilium ad presentiam domini regis citaretur, nisi ad presentiam domini woyuode partis Transsilvane, unde predictus Johannes in persona predictorum nobilium in octavis prenotatis, cum legitimis litteris procuratoriis com-paruit, prefati vero hospites de Zeek non venerunt, nec miserunt aliquem responsalem. Datum in Sancto Emerico, quarto die termini prenotati, anno domini Mmo CCC0 Lm0 nono. (Pe verso:) Pro magistro Nicolao dicto Vos1 et aliis fratribus suis intusscriptis1, contra hospites de Zeek, protestationales. Noi, Dominic, vicevoievodul Transilvaniei dăm de ştire că înfă-ţişîndu-se înaintea noastră, Ioan fiul lui Blasiu, slujitorul magistrului Nicolae zis Wos cu legiuita noastră scrisoare de împuternicire, în locul şi în numele zisului stăpîn al său, şi al celorlalţi fraţi ai săi, anume Ioan zis Achyl, Laurenţiu, Petru zis cel Roşu, Toma şi Desideriu, s-a îngrijit a ne face cunoscut, în chip de întîmpinare următoarele: că oaspeţii sau oamenii din Sic, venind pe moşiile acelor nobili, anume pe cele ce ţin de satul Sîntejude, şi făcînd acolo, hotărnicirea mai multor semne de hotar au voit să cuprindă nişte bucăţi de pămînt ce ţin de acest sat Sîntejude, iar acei nobili scrişi mai sus i-au oprit chiar acolo după lege pe zişii oaspeţi, iar sus-zişii oaspeţi au chemat pe zişii nobili înain- 399 www.dacoromanica.ro tea regelui, şi anume la octavele Naşterii fericitului Ioan botezătorul3. Şi fiindcă în părţile Transilvaniei n-a fost niciodată legea sau obiceiul din bătrîni, ca vreun nobil să fie chemat în faţa regelui, decît înaintea domnului voievod al părţii Transilvaniei, de aceea sus-zisul Ioan, s-a înfăţişat în numele sus-zişilor nobili la octavele pomenite, cu scrisoare legiuită de împuternicire, dar sus-zişii oaspeţi din Sic n-au venit, nici n-au trimis un împuternicit (ca să răspundă în locul lor). Dat la Sîntimbru, în a patra zi după sorocul de mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. (Pe verso:) Pentru magistrul Nicolae zis Vos şi ceilalţi fraţi ai săi scrişi înăuntru, scrisoare de întîmpinare împotriva oaspeţilor din Sic. Arh. Stat. Cluj-Napoca. Arh. fam. Wass, fasc. II, nr. 13. Orig. hîrtie cu urme de pecete rotundă de închidere, din ceară de culoare închisă, aplicată pe verso. 1 2 3 4 5 1 Astfel în text. 2 Corect: terro. 3 Se subînţelege pertinentes. 4 Corect: nullo. 5 1 iulie. 393 1359 iulie 22, Vişegrad. Ludovicus, dei gracia rex Hungarie etc., fidelibus suis capiitulo ecc-lesie Waradiensis, salutem et graciam. Dicit nobis magister Benedictus, filius Andree de Pachal, iudicis curie nostre notarius, sua et eiusdem Andree, patris sui, ac Pauli, filii Stephani, fratris sui patruelis in personis quod possessiones ipsorum Pachal predicta, Bayon, Machalatheleke et Kystheluk vocate apud manus ipsorum habite reambulacionibus et metarum ereccionibus plurimum in-digerent. Super quo fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus, qua-tenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Ladislaus vel Andreas, filii Emerici de Nyuegh, aut Thomas vel Mathias, filii Johannis de Zanthou, seu Johannes vel Stephanus, filii Pauli de Panaz an Johannes vel Nicolaus, filii Ananye de Dedach, aliis absenti-bus, homo noster, ad facies predictarum possessionum accedendo, vicinis et commetaneis earum legitime convocatis et presentibus reambulet ipsas per veras suas metas et antiquas, novas metas secus veteres in locis necessariis erigendo, reambulatasque et ab aliorum possessionibus metal! separacione distinctas relinquat et committat eisdem predictis Andree et Benedicto, filio suo, ac Paulo, filio Stephani, eo iure quo ipsis dinos-cuntur pertinere perpetuo possidendas si non fuerit contradictum. Con-tradictores şi qui fuerint, citeti eosdem contra ipsos in nostram presen-ciam ad terminum competentem racionem contradiccionis eorum reddi-turos; et post hec ipsarum possessionariarium reambulacionum metarum-que ereccionum et statucionum seriem cum cursibus metarum ac contradic-torum et citatorum nominibus terminoque assignato nobis fideliter res-cribatis. 400 www.dacoromanica.ro Datum in Wyssegrad, in festo sancte Mărie Magdalene, anno domini millesimo trecentesimo quinquagesimo nono. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei etc. credincioşilor săi din capitlul bisericii de Oradea, sănătate şi milostivire. Ne spune nouă magistrul Benedict, fiul lui Andrei de Păţal notarul judelui curţii noastre, în numele său, al tatălui său Andrei, şi al lui Pavel, fiul lui Ştefan, vărul său, că moşiile lor şi anume: pomenita Păţal şi cele numite Boianu, Machalatheleke şi Kystheluk, ce se află în mîinile lor, au mare nevoie de hotărniciri şi de ridicări de semne de hotar. Drept aceea vă punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Ladislau ori Andrei, fiii lui Emeric de Nived, sau Toma ori Matei, ffiii lui Ioan de Sîntău, ori Ioan sau Ştefan, fiii lui Pavel de Panaz, sau Ioan ori, în lipsa acestora Nicolae, fiii lui Anania de Dedach, să se ducă la sus-zisele moşii şi după ce vor fi chemat în chip legiuit pe vecinii şi megieşii acelor moşii, fiind aceştia de faţă, să le hotărnicească după adevăratele şi vechile lor hotare, ri-dicînd în locurile de trebuinţă semne noi de hotar lingă cele vechi, şi odată hotărnicite şi despărţite prin semne de hotar de moşiile altora, să le lase şi să le încredinţeze sus-zişilor Andrei şi lut Benedict, fiul său, şi lui Pavel, fiul lui Ştefan, ca să le stăpînească pe veci cu acel drept cu care se ştie că ţin de dînşii, dacă nu s-ar împotrivi nimeni. Iar dacă vor fi unii împotrivitori, să-i cheme spre a sta faţă cu ei înaintea noastră la un soroc potrivit ca să dea seamă de împotrivirea lor, iar după aceasta să ne daţi seama în scris întocmai, despre desfăşurarea hotărnicirii acelor moşii, a ridicării semnelor de hotar şi a punerii în stăpînire, împreună cu mersul hotarelor şi cu numele împotrivitorilor şi al celor chemaţi, precum şi cu sorocul hotărît. Dat în Vişegrad, la sărbătoarea sfintei Maria Magdalena, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. Arh. Naţ. Magh., Dl. 99 333. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1359. Transumpt în actul capitlului de Oradea din 22 septembrie 1359 nr. 406. EDIŢII: Kărolyi, I, p. 240. 394 1359 iulie 27, Vişegrad. Lodovicus, dei gratia rex Hungariae, fidelibus suis universis Sicu-lis de Sebusy, salutem et gratiam. Dicitur nobis in personis Jacobi, Petenye et Donch, filiorum My-kou necnen Demetri et Blasii, filiorum Nicolai ac Ladislai, filii Dominici, et Johannis, filii Stephani, nobilium de Hyduegh, gravi cum querela quod vos et specialiter Blassius et Franciscus, item Johannes et Ja-cobus, filii Petri, possessiones ipsoroum Hydwegh1 predictam ac Som-bor, Arpataka et Grebench vocatas propria vestra potentia et aucto-ritate fecissetis desolari et comburi ac liberos eorum inhumaniter denudări ipsasque pro vobis occupantes detineretis in ipsorum preiudicium non modicum atque damnun, et quod plus est literas nostras super huius- 30 ~■ Documenta Romanlae Historica — Voi. XI. 401 www.dacoromanica.ro modi vestra illicita perpetrationem vobis directas vilipendentes non cu-rassetis acceptare. Unde cum nos unum quemque in suis iuribus ille-sum velimus conservare, fidelităţi vestre firmo edicto regio precipiendo mandamus, quatenus statim habita notitia presentium predictas posses-siones per vos premisso modo occupatas, desolatas et combustas ipsis nobilibus pacifice remittere et resignare debeatis occasione qualibet pro-cul moţa. Vos vero predicti Blasius et Franciscus necnon Johaimes et Jacobus, in octavis festi beati Mychaelis archangeli proxime venturis, contra prefatos nobiles de Hydwegh in nostre maiestatis presentia com-pareatis rationem omnium premissorum reddituri, secus facere non au-dentes in premissis. Datum in Wyssegrad, sabato proximo post festum beati Jacobi apostoli, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo nono. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, tuturor secuilor din Sepşi, sănătate şi milostivire. Ni se spune în numele lui Iacob, Petenye şi Donch, fiii lui Myko, precum şi al lui Dumitru şi Blasiu, fiii lui Nicolae, ca şi în al lui La-dislau, fiul lui Dominic şi Ioan, fiul lui Ştefan, nobili de Heghig, cu grea plîngere, că voi, şi îndeosebi Blasiu şi Francisc, de asemenea Ioan şi Iacob, fiii lui Petru, aţi pus, cu de la voi putere şi volnicie, să fie jefuite şi arse moşiile acestora, numite Heghig mai sus-pomenită, precum şi Sombor, Arpătac şi Gerebench, şi să fie despuiaţi şi lăsaţi goi fără omenie copiii acestora, şi că înstăpînindu-vă în ele pentru voi, le ţineţi în mîinile voastre, spre paguba şi vătămarea lor nu neînsemnată şi — ceea ce este mai mult — nu aţi găsit cu cale să primiţi scrisoarea noastră ce v-am trimis-o în privinţa) acestei fapte neîngăduite a voastre, ci aţi dispreţuit-o. Drept aceea, deoarece noi voim să păstrăm pe fiecare nevătămat în dreptul său, vă punem în vedere şi poruncim cu straşnică poruncă regească credinţei voastre ca, de îndată ce veţi avea cunoştinţă de scrisoarea de faţă, să fiţi datori a părăsi şi a înapoia în pace acestor nobili sus-zisele moşii cotropite, jefuite şi arse de voi în chipul arătat mai sus, îndepărtînd orice cuvînt de împotrivire. Iar voi, sus-zişii Blasiu şi Francisc precum şi voi, Ioan şi Iacob, să vă înfăţişaţi Ia octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail1 2, ce vor veni în curînd, înaintea maiestăţii noastre, ca să staţi faţă cu sus-amintiţii nobili de Heghig, spre a da seama de toate cele de mai sus. Altfel să nu îndrăzniţi a face în privinţa celor de mai sus. Dat la Vişegrad, în sîmbăta de după sărbătoarea fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Col. Torok Bertalan. fransumpt în actul capitlului din Alba Iulia din 17 septembrie 1359, nr. 408. EDIŢII: Ub., II, p. 168; Szekely okl., VIII, p. 22. 1 Astfel în transumpt. 2 6 octombrie. 402 www.dacoromanica.ro 395 1359 august (5) ((Quinto)x die mensis augusti), Trogir. Ştefan, episcopul de Nitra, şi Ioan de Brendestech, profesor de drept civil, trimişi ai lui Ludovic I, regele Ungariei, în numele acestuia, acordă oraşului Tragur privilegii privitoare la dreptul de comerţ cu sare, cereale şi cu altele. Se menţionează o hotărîre din anul precedent privind darea oraşului către cămara regească, la întocmirea căreia a luat parte şi Grigore, custodele capitlului din Oradea. EDIŢII: Mem. ist. de Luduş de Tragurio, p. 273—275; Smidklas, XII, p. 589—592. 1 Precizarea zilei figurează numai în regestul editorului. 396 1359 august 9, Vişegrad. Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, fideli suo Petro, vicewoyuode Transsiluano, salutem et gradam. Didt nobis religiosus vir et frater La-dislaus abbas de Clusmonostra, quod Deme famulus Stephani, dicti Pa-gan, quondam castellani de Baluanos et Cziczw, quandam particulam1 terre1 monasterii noştri de Clusmonustra Tyburchthelke vocatam in co-mitatu de Clus existentem, inter metas possessionum ipsius monasterii videlicet Kayanthow et Mariathelke ac Bewne voca(ta)rum habitam po-tencialiter et minus iuste occupasset et se in eadem terra commorandi collocasset et adhuc occuparet2 occupatamque2 detineret2 in preiudicium iam dicti monasterii et gravamen. Super quo firmis et districte regio edicto precipiendo mandamus per presentes, quatenus ab omnibus nobi-libus et ignobilibus, conprovincialibus et specialiter a vicinis et comme-taneis prediotarum possessionum, deum ferendo preoculis, diligenter in-vestigando scias3 et videas4 utrum ipsa particula terre Tyburczthelke vo-cata, inter metas predictarum possessionum habeatur et ad ipsum mo-nasterium Clusmonustra pertineat et si ipse Deme prefaţam particulam terre premisso modo potencialiter occupaverit vel ne, omnimodam scias et inquiras veritatem et post hec seriem, secundum quod exinde certa veritas constiterit premissorum nostre maiestati fideliter rescribas. Da-tum in Wyssegrat, feria sexta proxima ante festum Assumpcionis beate virginis, anno domini Mmo CCCmo Lmo nono. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credinciosului său Petru, vicevoievodul Transilvaniei mîntuire şi milostivire. Ne spune călugărul şi fratele Ladislau, abatele de Cluj-Mănăştur, că Deme, sluga lui Ştefan zis Pogan, fost castelan de Unguraş şi de Ciceu, a cotropit cu sila şi pe nedrept o bucată de pămînt a mănăstirii noastre din Cluj-Mănăştur, numită Tyburczthelke existentă în comitatul Cluj aflătoare între hotarele moşiilor acelei mănăstiri adică între cele numite Chinteni, Mariathelke şi Bewne şi s-a aşezat în acel pămînt ca să locuiască şi pînă acum o ocupă şi o ţine ocupată spre paguba şi povara sus-zisei mănăstiri. Cu privire la aceasta punîndu-vă în vedere vă poruncim, prin cele de faţă cu tărie şi straşnică poruncă regească, ca avînd pe Dumnezeu 403 www.dacoromanica.ro înaintea ochilor, cercetînd cu băgare de seamă de la toţi nobilii şi nenobilii din acelaşi ţinut îndeosebi de la vecinii şi megieşii sus-ziselor moşii să aflaţi şi să vedeţi dacă acea bucată de pămînt numită Tyburcz-thelke se află între hotarele sus-ziselor moşii şi dacă ţin de numita mănăstire Cluj-Mănăştur şi dacă numitul Deme a cotropit cu sila, în modul de mai sus, sus-zisa bucată de pămînt sau nu, să afle şi să cerceteze în tot chipul adevărul şi după aceasta să scrieţi întocmai maiestăţii noastre, cînd veţi afla adevărul adevărait cu privire la cele de mai sus. Dat în Vişegrad, vinerea cea mai apropiată înaintea sărbătorii Adormirii Maicii domnului, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. Arh. Naţ. Magh. Dl. 28 074. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1350. Transumpt în actul lui Petru vicevoievodul Transilvaniei din 1 septembrie 1359 nr. 402. 1 Scris deasupra rîndului. 2 Scris deasupra rîndului. 3 Iniţial scribul a scris scias, pe care l-a corectat în sciatis pe urmă a revenit la prima formă. * Iniţial scribul a scris videas, pe care a corectat în videatis, iar pe urmă a revenit la prima formă. 397 1359 august 11, Turda. Nos, Andreas, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, memorie commendamus quod magistri Nicolaus Wos, Johannes Acyl dicti et Tho-mas Rufus, ad nostram personaliter accedentes presentiam, sua et uni-versorum fratrum ipsorum in personis, per modus protestationis signifi-care curaverunt quod magister Mychael, filius Alberti, et filii Nicolai, filii Alberti, quendam1 possessionem ipsorum, Legen vocatam, vendere et alienare conarentur, cum tamen eadem possesio Legen, causa propin-quioris vicinitatis et commetaneitatis, magis ipsis, quam alteri congrueret; unde, huiusmodi protestatione facta, sua et dictorum fratrum ipsorum in personis, eosdem magistrum Mychaelem et filios Nicolae, filii Alberti predictos a venditione et alienatione, ac alios quoslibet, specialiterque Petrum banum ab eonptione prohibuit et inhibuit1 2 3 contradicendo coram nobis. Datum Torde, dominico die proximo ante festum Assumptionis beate Mărie virginis, anno domini M° CCCmo Lm0 nono. Noi, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc dăm de ştire că venind înşişi înaintea noastră magiştrii Nicolae zis Wos, Ioan zis Acyl şi Toma cel Roşu, în numele lor şi al tuturor fraţilor s-au îngrijit a ne face cunoscut în chip de întîmpinare că magistrul Mihail fiul lui Albert şi fiii lui Nicolae fiul lui Albert încearcă să vîndă şi să înstrăineze o moşie a lor numită Legii. Întrucît însă acea moşie Legii, pe temeiul mai apropiatei vecinătăţi şi megieşii li se cade mai curînd lor decît altuia, de aceea, făcînd ei această întîmpinare în numele lor şi al zişilor fraţi ai lor au oprit şi împiedicat pe sus-zisul magistru Mihail şi pe fiii lui Nicolae, fiul lui Albert de la vînzarea şi înstrăinarea (zisei moşii) şi pe oricare alţii, îndeosebi pe banul Petru, de la cumpărarea (ei) ridicînd împotrivire în faţa noastră. 404 www.dacoromanica.ro Dat la Turda, în duminica dinaintea sărbătorii Adormirii maicii domnului, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. Arh. Stat. Cluj-Napoca. Arh. Wass, fasc, XIII, nr. 5. Orig. hîrtie cu pecete din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. * Corect: quandam. 2 Corect: prohibuerunt et inhibuerunt. 398 1359 august 11, Turda. Nos, Andreas, woyuoda Transsilvanus et comes de Zonuk, memorie commendamus quod magister Elyas de Suuk, ad nostram personaliter accedendo presentiam, sua, Nichaelis et Dauid, filiorum Bamabe, in personis, per modum protestacionis significare curavit quod magister Mychael, filius Alberti, et filii Nicolai, filii eiusdem Alberti, quendam1 possessionem ipsorum, Legen vocatam, vendere et alienare conarentur, cum tamen eadem possessio Legen, causa propinquioris vicinitatis et commetaneitatis, magis ipsis quam alteri pertinere deberet; unde, huius-modi protestacione facta sua et dictorum fratrum suorum in personis, eosdem magistrum Mychaelem et filios Nicolai, filii Alberti, a vendicione et alienacione, ac alios quoslibet, specialiterque Petrum banum, ab emp-cione prohibuit et inhibuit contradicendo coram nobis. Datum Torde, dominico die proximo ante festum Assumpcionis beate Mărie virginis, anno domini M° CCCmo Lmo nono. (Pe verso:) Legen. Noi, Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc dăm de ştire că venind înaintea noastră magistrul Ilie de Juc, în numele său şi al lui Mihail şi David fiul lui Bamaba s-a îngrijit a ne face cunoscut în chip de întîmpinare că magistrul Mihail, fiul lui) Albert, şi fiii lui Nicolae, fiul aceluiaşi Albert încearcă să vîndă şi să înstrăineze o moşie a lor numită Legii. întrucît însă acea moşie Legii, pe temeiul mai apropiatei vecinătăţi şi megieşii ar trebui să ţină mai curînd de ei decît de altcineva, de aceea făcînd el această întîmpinare în numele său şi al zişilor săi fraţi a oprit şi împiedicat pe magistrul Mihail şi pe fiii lui Nicolae fiul lui Albert de la vînzare şi înstrăinare şi pe oricare alţii îndeosebi pe banul Petru, de la cumpărare, ridicînd împotrivire în faţa noastră. Dat la Turda, în duminica dinaintea sărbătorii Adormirii maicii domnului o mie trei sute cincizeci şi nouă. (Pe verso:) Legii. Arh. Stat. Cluj-Napoca. Arh. Kemeny din Moreşti. Orig. hîrtie, cu pecete rotundă din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. * Corect: quandam. 405 www.dacoromanica.ro 399 1359 august 15 (Decimo octavo Kalendas mensis Septembris). Ludovic I, regele Ungariei întăreşte actul capitlului de Alba Regală din 1272 în care se află transcris privilegiul regelui Andrei al II-lea din anul 1217, privind diferite scrisori de hotărnicire ale moşiilor capitlului bisericii din Zagreb. Toma de Cenad1, Dumitru de Oradea, Dominic al Transilvaniei — episcopi; Grigore episcop ales confirmat de Cenad1 (Cha~ nadiensis), Andrei voievodul Transilvaniei. Arh. Acad. Jugoslave, Zagreb, Diplomata anul 1217. Orig. perg., pecetea atîmată împreună cu şnurul lipsesc. EDIŢII: Smiâiklas, XVI, p. 603—605. 1 Lectură greşită în loc de Kalocha (Colocensi). 400 1359 august 29. Lodovicus, dei grada Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Comanie Bulgarieque rex, princeps Sallemitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, presen-tibus et futuris, presencium noticiam habituris, salutem in omnium salvatore. Cum benemeritis favor debitus impendiitur et sinus dileccionis pendi-tur, fideiiterque obsequentibus digne merces redditur, deus plaoari credi-tur et subditi ed fidelitatis opera exercenda fervencius incitantur in vir-tuteque boni presidentis latentur, dum eos attollit honoribus, ditat pos-sessionibus et dotat regalis munificende donativis. Proinde, ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod nos, attendentes fidelium servidorum merita Karapeh, Stanizlai, Negwe, Wlanijk, Nicolai et Ladislai, filiorum Ladislai, filii Zama, Ola-chorum nostrorum fidelium, qui eo tempore, quo Alexander Bazarade, woyuoda Transalpinus, nos pro domino naturali recognoscere renuebat, pro fidelitate nobis et sacre corone observanda, sic constanter nostre maiestăţi adheserint, ut ipsos non rerum dampna, non vastus possessionum, nec morţiş iniurie, nec aliorum periculorum terrores potuerunt ab huius-modi fidelitatis constancia revocare, imo, relictis omnibus possessionibus eorum et bonis in dicta terra Transalpina habitis, nostre maiestati semeţ ipsos obtulerunt, fideliter servituros. Quo facto, semper vestigia nostre maiestatis immitantes, in continuis nostris expedicionibus et specialiter ante Jadram, in partibus (...) sianis1 se ipsos furtune casibus exponendo, continuos labores et sollicitudinum curas, et adversancium amfractus vi-riliter supportantes, cum eorum sanguinis effusione, se studuerunt red-dere nobis gradosos, racione quarum, licet iidem meritis suorum servi-ciorum exigentibus, multa plura a nobis mereantur, tamen in particu-larem retribucionem serviciorum eorundem quandam possessionem, Rykas vocatam, iuxta fluvium Kystemes nominatum existentem, cum villis Zenthleluk, Wasahaza, Nyugulmad, Katul, Gutman et Hedemer, necnon molendinis et tributo adeandem possessiones Rykas pertinentibus, item, possessionem Kyzigtew, cum villis Solymus, Sasanfolua, Horuathpetur- 406 www.dacoromanica.ro falua, Lalsia, Estephanfolua et Tyukfalu nominatas2, similiter cum mo-lendinis et tributo ad dictam possessionem Kyzigtew spectantibus, quequi-dem possessiones et viile quondam Nicolai, Philipi et Johannis, infidelium patris noştri et nostrorum prefuerint, e, Andrei voievodul Transilvaniei. EDIŢII: Gănoczi, I, p. 202. Katona, III/10, p. 252—254. Bunyitay, II, p. 420. 410 1359 septembrie 27 (quinto Kalendas mensis Octobris). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un privilegiu din 27 iunie 1345 (Smiciklas, XI, p. 209, nr. 159) care cuprinde actul regelui Carol Robert privind libertăţile oraşului Zagrepcanina. Dumitru episcop de Oradea, Dominic al Transilvaniei, Grigore episcop ales şi confirmat de Cenad; Andrei voievodul Transilvaniei. Arh. Acad. Jugoslave, Zagreb. Orig. perg., două peceţi atîmate, lipsă. EDIŢII: TkalCic, Mon. civ. Zagrab, I. p. 215—216; Smidiklas, XII, p. 624—625. 411 (1359 după octombrie 6 — 1360 decembrie 6) Nos Petrus, viceuoyuoda Transilvanus, memorie commendamus, quod religioso viro domino Ladislao, ajbbate de Kolosmonustra ab una, Nicolao vero filio Deme de Tyburchteleke parte ab altera coram nobis persona- 419 www.dacoromanica.ro liter constitutis, confessum extitit concorditer per eosdem pariter et re-latum quod, licet in facto dampnorum iniuriarumque illacionibus alter-caliter mutua vicissitudine et iobagionibus eorumdemque usque modo qualitercumque illatorum et perpetratorum, in generali congregacione magnifici viri domini Dionisii woyuode Transsilvani et comitis de Zonuk, domini noştri, in octavis festi beati Mychaelis archangeli proxime nune preteritis universităţi nobilium partis Transsiluane per eundem celebrata contra se se litis materiam susseitare voluissent, reformantibus .. -1 et ordinantibus pluribus probis viris preces suas interponentibus arbitrio proborum virorum feria sexta proxima post festum Omnium sanctorum proxime venturum in villa Popfolua presentibus iudicibus nobilium co-mitatus de Kulus per parites convincere adducere debentis fienda se submisissent et submiserunt coram nobis tali obligaminis vinculo per partes in se assumpto quod quidquid predicti probi viri per partes adducere die et loco supradictis presentibus ipsis iudicibus nobilium comi-tatus de Kulus inter partes auditis partium proposicionibus2. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei dăm de ştire, că venind înşişi în faţa noastră, cuviosul bărbat domnul Ladislau, abatele de Cluj-Mănăştur pe de o parte, iar pe de alta Nicolae, fiul lui Deme de Tyburch-teleke, ne-au mărturisit într-un glas şi ne-au spus, că deşi în pricina pagubelor şi insultelor ce şi-au adus şi dintr-o parte şi din alta prin schimburi violente de cuvinte şi a acelor aduse şi săvîrşite oricum pînă acum de iobagii lor, în adunarea obştească a măritului bărbat domnul Dionisie voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, domnul nostru, ţinută de el la octavele acum de curînd trecute ale sărbătorii fericitului Mihail arhanghelul3 cu obştea nobililor din părţile Transilvaniei ei au voit să pornească pricină de judecată, cînd mai mulţi bărbaţi cinstiţi s-au pus ca împăciuitori şi rînduitori între ei şi au adăugat rugăminţile lor ei s-au supus hotăririi de împăciuire a celor bărbaţi cinstiţi ce trebuiau aduşi de către părţi spre a hotărî cine e vinovat, în vinerea cea mai apro-piatră după sărbătoarea Tuturor sfinţilor în curînd viitoare1 2 * 4 în satul Popeşti de faţă cu juzii nobililor din comitatul Cluj şi se supun şi acum în faţa noastră. Dar cu acest legămînt şi îndatorire ce şi l-au luat părţile, că orice ar hotărî între părţi după ce vor asculta propunerile părţilor... sus-zişii bărbaţi cinstiţi care vor trebui aduşi de părţi în ziua şi locul mai sus-zise de faţă fiind înşişi juzii nobililor comitatului Cluj, Arh. Nat. Magh., Dl. 29 036. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca 1354. Orig. hîrtie din cauza umezelii, ultima treime a documentului este stearsă. Fragmente de pecete aplicată pe verso. 1 Fată de umezeală. 2 Ultima parte a documentului nu se poate citi din cauza unor mari pete de umezeală. După cîteva adaosuri de pe verso reiese că şi în sec. XVII scrisul din această parte a documentului era ilizibil. * 6 octombrie. 4 6 decembrie. 420 www.dacoromanica.ro 412 1359 octombrie 12, (Oradea). Magnifico viro1 Andree, woyuode Transiluano et comiţi de Zolnuk, amico eorum reverendo, capitulum ecclesie Waradiensis, amiciciam para-tam cum reverencia pleniori. Noverit vestra megnificencia quod nos, receptis litteris vestris nobis directis ad extradandam medietatem quarte partis de sexta parte pos-sessionis Pele vocate2 eidem domine Elizabeth pro quarta filiali prove-nientem et per vos sibi adiudicatam, unacum hominibus vestris, in eis-dem litteris vestris pro utrisque partibus deputatis, videlicet Lucasio, filio Petri de Kezu, pro parte predicte domine Elizabeth, discretum virum Andream, sacerdotem chori ecclesie nostre et rectorem capelle sancti Andree apostoli, pro parte vero Zochyk, filii Johannis, Stephani et Ladislai, filiorum Mark, ac Jacobi et Stephani, filiorum Andumuk, in causam attractorum, unacum Stephano de Tiuis, virum ydoneum3, Jo-hannem, sacerdotem chori ecclesie nostre et rectorem altaris sancti Petri apostoli, transmisissemus. Tandem, iidem homines vestri et noştri, ad nos exinde reversi et per nos requisiti, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, in predictis octavis festi beati Michaelis archangeli, ad faciem pres-cripte possessionis Pele, vicinis et commetaneis eiusdem legitime, con-vocatis et presentibus, pariter accessissent, ibique medietatem quarte partis ex predicta sexta parte possessionarie porcionis iamdicti Sebastiani in. dicta Pele habite, predicte domine Elizabeth provenientem, sub metis et limitacionibus metarum modo et ordine infraspecificandarum4, simulcum iure patronatus ecclesie lapidee in honore, beate virginis in dicta posses-sione Pele constructe, ad quidditatem et quantitatem dimidietatis ipsius quarte partis possessionarie sufficienter congruenţi, eidem domine Elizabeth et, per eam, predicto anarito eius ac eorum heredibus, heredum-que suorum successoribus dedissent, assignassent et statuissent. Quem-quidem dimidietas ipsius possessionarie quarte partis, cum regali men-sura mensurata, quadragintaquinque iugera terrarum in se contineret» metas autem eiusdem a quodam ryuulo2, Cherpatak vocato, a parte occidentali incipiens, versus eandem partem secus quendam ryuulum2 Zyl-patak nuncupatum procedendo usque ad metas possessionis Zaruad vocate, sequestrantes distinixissent. Datum sabbato proximo ante festum beati Galii confessoris, anno domini Mmo CCCmo Lmo nono. Măritului bărbat Andrei, voievodul Transilvaniei şi comite de Sol-noc, prietenului lor vrednic de cinstire, capitlul bisericii de Oradea, cu toată prietenia şi deplina plecăciune. Să ştie măria voastră că noi, după ce am primit scrisoarea voastră, trimisă nouă, prin care (se cere) să dăm jumătatea pătrimii din a şasea parte a moşiei numită Pele acelei domane Elisabe-tem noştri anno decimo nono. Venerabilibus in Christo patribus et do-minis eodem Nicolao Strigoniensis, Toma Colocensis, Vgulino Spalaten-sis, Nicolao Iadrensis, archiepiscopis. Nicolao Agriensis, Demetrio Vara-diensis, Nicolao2 Chanadiensis, Ladislao Vesprimiensis, Michaele Vacien-sis, Petro Bosnensis, Stephano Zagrabiensis, fratribus Stephano Nitrien-sis, Toma Syrmiensis, Ioanne Tininiensis, Bartholomeo Traguriensis, Demetrio Nonensis, Stephano Pharensis, Valentino Makariensis, Marco3 Si-binicensis, Michaele Schardonensis, Portiva Seniensis et Radoslao Cor-bauiensis, ecclesiarum episcopis ecclesias dei feliciter gubernantibus. Magnificis viris Nicolao Konth palatino, Dyonisio, vajvoda Transiluano, Leustachio Sclavonie, Nicolao de Zech, totius Dalmatie et Croaţie, Nicolao de Machou banis; Emerico, magistro agazonum nostrorum et ma-gistro Simone, comite Posoniensis, allisque quamplurimis comitatus regni noştri tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Muntele Sant’Angelo, tuturor credincioşiilor întru Hristos, celor de acum ca şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. înălţimea regească obişnuieşte să ridice pe o treaptă mai înaltă pe supuşii săi, pentru ca. prin aceasta, coroana şi tronul regesc să se înalţe şi numărul credincioşilor să sporească. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, înălţimea noastră aducîndu-şi aminte de feluritele fapte de credinţă şi de prea strălucita vrednicie a credincioaselor slujbe ale lui Dragoş, fiul lui Gyula, credinciosul nostru român din Maramureş, slujbe 483 www.dacoromanica.ro pe care ştim că le-a făcut şi le-a adus maiestăţii noastre, potrivit cu cerinţele stării şi putinţei lui, în cele mai multe treburi şi războaie ale noastre, încredinţate şi date în seama lui, şi mai cu osebire în reaşezarea ţării noastre, a Moldovei, potrivit iscusitei sale vrednicii, cînd a întors cu veghetoare grijă şi cu neobosită strădanie pe calea statornicei credinţe ce trebuie păstrată către coroana regească, pe mulţi români răzvrătiţi (şi) rătăciţi din calea credinţei datorate, voind noi pentru sus-pomenitele lui vrednice slujbe sâ-1 răsplătim cu un dar regesc, pentru ca (şi) ceilalţi’ văzînd aceasta, să fie îndemnaţi mai cu uşurinţă la împlinirea faptelor datorate credinţei şi să înveţe să slujească cu (şi) mai multă rîvnă sub un principe slăvit, am dat, am dăruit şi am hărăzit sus-zisului Dra-goş şi, prin el, lui Gyula şi Lad, fiii săi, şi oricăror moştenitori şi urmaşi ai lor în temeiul unei danii nouă a noastră, ca un fel de răsplată cuvenită slujbelor (sale), nişte sate româneşti ale noastre numite Zalatina, Brebu, Kopancsfalva, Deseşti, Hărniceşti şi Sat-Şugatag, aflătoare în Maramureş, cu toate roadele lor, cu veniturile noastre din cincizecimea din oi, cu dările, îndatoririle şi cu toate celelalte folosinţe, ca să le stă-pînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat, ba chiar le dăm şi le hărăzim prin ocrotirea privilegiului nostru de faţă, fără vătămarea drepturilor altora. Şi (mai) poruncim şi hotărîm cu regească putere, ca zisul Dragoş şi fiii săi şi moştenitorii lor să se bucure şi să se folosească pe vecie, dimpreună cu numitele sate ale lor, de întreaga acea însuşire de nobil, de care se ştie că se folosesc şi ceilalţi nobili adevăraţi dîntîi şi fireşti ai ţării noastre, care luptă sub steagul regesc, cu îndatorirea, totuşi, ca acel Dragoş şi fiii săi şi toţi moştenitorii lor să fie ţinuţi a ne păstra de-a pururi nouă şi urmaşilor noştri cu nestrămutată supunere închinarea unei curate credinţe. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre duble, atîrnate şi adevărate. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, din mila lui Dumnezeu şi cea apostolică, arhiepiscop de Strigoniu şi comite perpetuu al acelui loc, cancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute şaizeci, în a treisprezecea zi înainte de calendele lui aprilie, iar în al domniei noastre al nouăsprezecelea an. Venerabilii întru Hristos părinţi şi domni: acelaşi Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, Toma arhiepiscopul de Calocea, Ugolino de Spalato, Nicolae de Zara; episcopii Nicolae de Agria, Dumitru de Oradea, Grigore de Cenad, Ladislau de Vesprim, Mihail de Vaţ, Petru al Bosniei, Ştefan de Zagreb, fraţii Ştefan de Nitra, Toma al Sirmiului, Ioan de Knin, Bartolomeu de Trau, Dumitru de Nona, Ştefan de Faro, Valentin de Makarska, Matei de Sebenico, Mihail de Scardona, Portiva de Segno şi Radoslav de Krbava, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; iar măriţii bărbaţi Nicolae Konth, palatinul, Dionisie, voievodul Transilvaniei, Leustachie, banul Slavoniei, Nicolae de Zech, banul întregii Dalmaţii şi Croaţii, Nicolae, banul de Macva, Emeric, marele nostru comis şi magistrul Simion, comite de Pojon, precum şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. In 1834 actul se afla în colecţia lui Bârdosy, colaborator al lui G. Fejer. Azi locul de păstrare necunoscut. 484 www.dacoromanica.ro EDIŢII: Fejâr, IX/3, p. 159—161; (cu data greşită: 1359) Hurmuzaki—Densuşia-nu, 1/2, p. 61—62; Laurian, Ist. rom., p. 257; Mihalyi, p. 37—39. REGEŞTE: Xenopol, III, p. 38, nota 53, (cu data greşită: 1359). 1 Corect: eo mere. 2 Corect: Gregorio. 3 Corect: Matheo. 466 1360 martie 21 (XII. Kalendas Aprilis). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte privilegiul din 15 decembrie 1322 al lui Carol Robert, regele Ungariei, în care era cuprins privilegiul din 29 iunie 1291 al lui Andrei III, regele Ungariei, cu privire la scutirea dării pieilor de jderi de pe moşilie Greben şi Harschina din Slovenia. în lista demnitarilor: Dumitru de Oradea, Dominic de Transilvania, Grigore de Cenad, episcopi. Arh. Naţ. Magh., Dl. 34 008. Transumpt în actul capitlului din Zagreb din 13 decembrie 1372. EDIŢII: Smiciklas, XIII, p. 15—16. 467 1360 martie 26 (feria quinta proxima post dominicani Judica), Csenger. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte comitelui sau vicecomitelui precum şi juzilor nobililor din comitatul Satu Mare (Zothmariensis) să trimită pe unul sau doi oameni de încredere care să cerceteze pricina uciderii unor cai ai lui Ştefan, fiul lui Ştefan de Kâllo, de către Briociu şi Lorand zişi Cantor de Derzs. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51 880. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napo -a/ 1360. Transumpt în actul lui Ioan de Mecenţiu, vicecomite de Satu Mare, din 7 mai 1360, Csenger, nr. 472. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 80—81, nr. 1 360. 468 1360 martie 26 (feria quinta proxima post dominicam Judica), Csenger. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte comitelui sau vicecomitelui şi juzilor nobililor din comitatul Satu Mare (Zothmariensis) să cerceteze pricina uciderii unor cai ai lui Ştefan, fiul lui Ştefan de Kâllo, de către Mihail şi Nicolae, zişi Cantor de Derzs, săvîrşite lîngă moşia Târkâny. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51891. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1360. Transumpt în actul lui Petru, fiul lui Ioan de Mecenţiu, vicecomite de Satu Mare, din 4 iunie 1360, Moftin, nr. 484. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 83, nr. 1 371. 485 www.dacoromanica.ro 469 1360 martie 28, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, si^rtifi-camus tenore presentium quibus expedit universis memorie commendan-tes quod, coram nobis personaliter constitutus, Andreas, famulus nobilis viri magistri Dominici dicti de Gumbas, vice et nomine ipsius domini sui exhibui't nobis quoddam privilegium honorabilis capituli ecclesie Waradiensis tenoris infra scripti, petens nos precum cum instantia, ut eundem1 propter rei evidenţi am et viarum discrimina sub nostro sigillo transcribi dignaremur. Cuius quidem privilegii tenor talis est: (Urmează actul capitlului din Oradea, din 29 iulie 1343, Ub., II, p. 7—8). Nos enim iustis et legitimis petitionibus ipsius Andree înclinaţi ipsum privilegium non abrasum, non cancellatum, sed omni integritate pollentem1 2 de verbo ad verbum transcribi fecimus. Datum sabbato proximo ante dominicam Ramispalmarum, anno domini M° CCC° sexagesimo. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, prin îuprinsul celor _de faţă dăm de ştire tuturor căror se cuvine că, înfăţi-şîndu-se însuşi înaintea noastră Andrei, slujitorul nobilului bărbat, magistrul Dominic, zis de Gîmbaş în locul şi în numele stăpînului său, ne-a înfăţişat un privilegiu al cinstitutului capitlu al bisericii de Oradea, avînd cuprinsul însemnat mai jos, cerîndu-ne cu rugăminte stăruitoare să bi-nevoim a pune să fie transcris, sub pecetea noastră, pentru o mai deplină dovadă şi (şi) din pricina primejdiilor drumurilor. Iar cuprinsul acelui privilegiu este acesta: (Urmează actul capitlulm din Oradea, din 29 iulie 1343, DIR—C, veac. XIV, voi. IV, nr. 172). Iar noi ascultînd dreptele şi legiuitele cereri ale acestui Andrei, am pus să fie transcris din cuvînt în cuvînt acest privilegiu fără răsă-turi, fără tăieturi, ci valabil în toate privinţele lui. Dat în sîmbăta dinaintea duminicii Floriilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 73 681. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1343. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă de închidere, aplicată în document pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 114; Ub., II, p. 176. 1 Corect: idem. 2 Corect: pollens. 470 1360 martie 28, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, tenore presentium significamus quibus expedit universis memorie commendan-tes quod, accedens personaliter ad nostram presentiam Andreas, famulus nobilis viri magistri Dominici dicti de Gumbas, vice et nomine ipsius domini exhibuit nobis quasdam literas patentes venerabilis in Christo patris domini Andree, dei et apostolice sedis gratia olim episcopi ecclesie 486 www.dacoromanica.ro Transsilvane, tenoris infra scripti, petens nos, ut ipsas propter viarum (discrimina)1 transcribi facere dignaremur. Cuius quidem litere tenor talis est: {Urmează actul lui Andrei, episcopul Transilvaniei, din 11 iulie 1347, Alba Iulia, Ub., II, p. 42—43). Nos igitur, iustis et legitimis petitionibus ipsius Andree înclinaţi, predictam literam transcribi et sub nostro atentiquo1 2 sigillo commumri fecimus. Datum sabbato proximo ante dominicam Ramispalmarum, anno domini M° CCCm0 sexagesimo. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, venind însuşi înaintea noastră Andrei, slujitorul nobilului bărbat, magistrul Dominic zis de Gîmbaş, în locul şi în numele stăpînului său, ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a vrednicului de cinstire întru Hristos părinte, domnul Andrei, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic fost episcop al bisericii Transilvaniei, (avînd) cuprinsul însemnat mai jos, rugîndu-ne să binevoim a pune să fie transcris din pricina primejdiilor drumurilor. Iar cuprinsul acelei scrisori este acesta: {Urmează actul lui Andrei episcopul Transilvaniei, din 11 iulie 1347, DIR—C, veac. XIV, voi. IV, nr. 549). Noi, aşadar, ascultînd dreptele şi legiuitele cereri ale acestui Andrei, am pus să se transcrie sus-zisa scrisoare şi să fie întărită cu pecetea noastră adevărată. Dat în sîmbăta dinaintea duminicii Floriilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 73 682. Fotocopie la Inst. de ist şi arh. Cluj-Napoca/ 1347. Orig. perg., cu fragmente de pecete rotundă de închidere din ceară de culoare deschisă, aplicată în document pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 114—115; Ub., II, p. 176. 1 Lipseşte în orig. 2 Corect: authentico. 471 1360 mai 7, Csenger. Nos igitur preceptis vestre serenitatis obedire cupientes ut tenemur duos ex nobis videlicet Jacobum dictum Zele de Chaz(ari)x ac Abraam Magnum de Vaya, unum ex quator iudicibus nobilium, transmisimus, ad premissa mandata vestra exequenda. Qui(demum)1 ad nos reversi nobis consona voce retulerunt quod ipsi pariter accessissent ad premissa inqui-renda ibique de omnibus hominibus a (vicinis)1 et commetaneis ipsorum, a quibuis decet eit licet, palam et occulte diligenter inquisivissent cum veritate quod annotati Briccius, Lorandus, Mychael et Nicolaus, omnia premissa super eundem magistrum Stephanum, filium Stephani, manifeste fecissent et irrogassent. Datum Cenger, feria quinta proxima ante festum beati Stanizlji martyris, anno domini M° CCCmo LXmo. 487 www.dacoromanica.ro Noi, aşadar, dorind să dăm ascultare, precum sîntem datori, poruncilor luminăţiei voastre, am trimis pe doi dintre noi, anume pe Iacob zis Zele de Chezari şi pe Avram cel Mare de Voya, unul dintre cei patru juzi ai nobililor, spre a înfăptui sus-amintita voastră poruncă. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus într-un glas că ei au ajuns împreună pentru a cerceta cele de mai sus şi că au cercetat acolo cu stăruinţă şi cu adevărat pe faţă şi pe ascuns, de la toţi oamenii, de la vecinii şi megieşii lor, de la care se cuvine şi se poate, (aflînd) că sus-în-semnaţii Bricciu, Lorand, Mihail şi Nicolae au înfăptuit şi au făcut pe faţă toate cele de mai sus cu privire la acel magistru Ştefan, fiul lui Ştefan. Dat în Csenger, în joia imediat înainte de sărbătoarea fericitului mucenic Stanislau, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51881. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1360. Concept orig., hîrtie, cu pete de umezeală. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 81, nr. 1 361. 1 Pată de umezeală cca 0,5 cm, întregit pe baza contextului. 472 1360 mai 7 (feria quinta proxima ante jestum beati Stanizlai martiris), Csenger. Petru, fiul lui Ioan de Mecenţiu (Mendzent), vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare (Zothmariensis) raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, potrivit poruncii acestuia din 26 martie 1360 4 ut nostro de iure incumbit officio legitime requisitum ha-buissemus tandem ipse Myk, filius Murk, nulla litteralia monumenta, nullumve evidens documentum exhibere, nec contra attestationes predictorum iuratorum et seniorum in aliquo obviare posse, asseruit. Ve-rum quia predicta possessio Nyres vocata, in toto possessio vero Rekethya, in duabus partibus predictis Stoyan et Bolyen, eorumque fratribus, in tertia vero parte dicta possessio Reketya predictis nepotibus Kbzta, simulcum fratribus eorundem, modo quo supra legitime perti- 507 www.dacoromanica.ro nete, ex attestatione predictorum iuratorum et seniorum comprobate sunt, ipseque Myk, filius Murk, in nullis verborum suorum obstaculis obviare valebat, ideo ex causis predictis ipsum Myk indebitam et inius-tam acquisitionem fecisse convincentes, dictas possessiones Rekethya et Nyres, videlicet ipsam Rekethyam in tertia parte, predictis Balata, Bay, Surs et Nan, nepotibus Kozta, cum fratribus, predictam vero possessio-nem Nyres simulcum duabus partibus ipsius possessionis Reketya, predictis Stoyan et Bolyen, filiis Musana, ac eorum posteritatibus univer-sis iure keneziali, prout ipsorum ius (.. .)4 auctoritate nostra iudiciaria relinquimus et commisimus tenere, possidere et habere, sine preiudicio iuris alieni, ipsos in corporali possessione earundem duarum villarum relinquentes. Datum (in villa Hatz)ak5, sexto die ipsius congregationis nostre prenotate, anno domini Mmo CCCmo sexagesimo. Noi, Petru, vicevoievod al Transilvaniei şi castelan de Haţeg, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, în-trucît noi, din porunca domnului nostru regele, dată în scris măritului bărbat, domnului Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, stăpînul nostru, am pus în locul domnului nostru voievodul să se vestească pe miercurea de după sărbătoarea acum trecută a Rusaliilor6 adunarea obştească cu obştea cnezilor şi cu oamenii de orice altă stare şi seamă din districtul Haţeg, pentru reaşezarea drepturilor lor, şi am poruncit să ni se trimită nouă din sînul obştii lor ca asesori juraţi următorii bărbaţi potriviţi şi vrednici de crezare, adică dintre cnezi doisprezece, dintre preoţi şase şi dintre românii de rînd de asemenea şase. în sfîrşit, la sosirea acelui soroc al adunării noastre, ţinînd noi judecată în acel sat Haţeg, împreună cu acei asesori juraţi ai noştri şi cu alţi oameni de orice stare şi seamă din acel district al Haţegului şi cumpănind noi pe calea cea dreaptă a dreptăţii toate pricinile de orice fel ale împricinaţilor, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi împricinaţi Myk, fiul lui Murk, s-a plîns în chipul acesta: că Stoian şi Boian, fiii lui Musana, Balotă, Bay, Jurj şi Nan, nepoţii lui Costeâ, împreună ‘cu fraţii şi rudele lor, s-au înstăpînit şi ţin cotropite, spre paguba şi nesocotirea dreptului său, moşiile numite Răchitova şi Lunca, aflătoare în acel distract Haţeg, ce îl privesc de drept pe dînsul, în temeiul dreptului izvorînd din cnezat, şi el, (vrea să afle acum) de la dînşii, aşa cum cere legea temeiul acestei fapte. La auzul acestora, ridicîndu-se sxis-numiţii Stoian şi Boian, fiii lui Musana, Balotă, Bay, Jurj şi Nan, nepoţii lui Costea şi ceilalţi fraţi şi rude ale lor, au spus dimpotrivă că acel Costea, bunicul sus-zişilor Balotă, Bay, Jurj şi Nan precum şi tatăl lor, aşezîndu-se în chip de nouă aşezare pe sus-numita moşie Răchitova, cu ajutorul acelui Musana, tatăl sus-zişilor Stoian şi Boian ... (lăsîndu-i lui) Musana ... două părţi din moşia Răchitova... (întrucît) fără sprijinul şi ajutorul acestuia, n-ar fi putut aşeza şi păstra acea moşie, l-au chemat le ei şi l-au primit de bună voie pe acea moşie, iar moşia Lunca de asemenea au desţelenit-o şi întemeiat-o acel Musana, părintele sus-numiţilor Stoian şi Boian, împreună cu fraţii săi, după ce s-a ţinut şi s-a făcut mai întîi (între ei) o împărţeală pe veci a tuturor moşiilor lor, şi s-au aşezat pe ea şi astfel au ţinut şi au stăpînit ei acele moşii.. .= şi 508 www.dacoromanica.ro întru nimic nu au atîrnat ele de acel Myk... (şi acest lucru) îl ştiu limpede toţi cnezii juraţi şi ceilalţi oameni de orice stare şi seamă din acest district al Haţegului. Ne-au rugat (apoi) ca acei asesori juraţi şi ceilalţi bătrâni, întrebaţi de noi în chip legiuit, să spună adevărul în felul în care... îl ştiu. Iar aceşti asesori juraţi anume: cnezii Sărăcin cel Bătrîn, Prodan cel Roşu, Roman, fiul lui Ciomac, Mihail, fiul lui Gulya, Dan din Cinciş, Constantin din Sălaşu, Nan, fiul lui Bay, Dumitru, fiul lui Bărbat, Basarab cel Lung, Doja din Densuş, Vlad din Vîlcelele Rele, de asemenea preoţii români, Petru, arhidiaconul bisericii din Ostrov, Zampa, preotul bisericii din Clopotiva, Bale al bisericii din Poeni, Dalk al bisericii din Densuş şi Dragomir al bisericii din Tuştea, de asemenea Ta-tomir cel Roşu, Stoian zis Piticul, iobagii lui Nan, fiul lui Constantin, Baya, fiul lui Buz din Clopotiva, Ladislau, fiul lui Zombur, Dragomir din Silvaşu şi Mihul, iobagul lui Basarab cel Lung şi foarte mulţi alţi cnezi, bătrîni şi români de rînd, care se aflau de faţă la acea adunare a noastră, întrebaţi de noi în chip legiuit şi după obiceiul acelui district al Haţegului, au întărit răspunsul sus-zişilor Stoian şi Boian, fiii lui Musana, cît şi al lui Balotă, Bay, Jurj şi Nan, nepoţii acelui Costea şi ale celorlalţi fraţi ai lor, atingînd lemnul crucii de viaţă dătătoare şi jurînd pe credinţa lor datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea ce trebuie s-o păstreze sfintei coroane regeşti, că vor spune adevărul şi vor păzi dreptatea şi dînd mărturie cu toţi dimpotrivă, au adeverit că sus-zisele moşii Răchitova şi Lunca atîrnă şi sînt ale acelor fii ai lui Musana şi ale nepoţilor lui Costea şi ale fraţilor lor, în chipul arătat mai sus, şi că au fost aşezate de înaintaşii lor în chipul de mai sus. Şi după ce au fost rostite şi auzite mărturiile şi spusele acestor juraţi şi ale celorlalţi bătrîni, cînd noi, aşa cum se cade după legea slujbei noastre l-am întrebat atunci, în chip legiuit, pe acel Myk, fiul lui Murk, dacă dînsul (ar putea) să înfăţişeze vreo dovadă scrisă întru întărirea spuselor sale sau ... să ridice vreo împotrivire la mărturiile acelor juraţi în cele din urmă acel Myk, fiul lui Murk, a spus că nu poate înfăţişa nici o dovadă scrisă şi nici un act vădit şi nici nu poate ridica vreo împotrivire la mărturiile sus-zişilor juraţi şi bătrîni. Şi, deoarece din mărturia sus-zişilor juraţi şi bătrîni s-a dovedit că sus-zisa moşie numită Lunca, în întregime, iar moşia Răchitova, în ce priveşte două părţi, ţine în chip legiuit, după cum s-a arătat mai sus, de sus-zişii Stoian şi Boian şi de fraţii lor, iar în ce priveşte a treia parte a zisei moşii Răchitova (de) sus-pomeniţii nepoţi ai lui Costea, împreună cu fraţii lor, şi că acel Myk, fiul lui Murk, n-a fost în stare să ridice nici o împotrivire la nici una din piedicile aduse împotriva spuselor sale, drept aceea, pentru sus-pomenitele pricini, dovedindu-1 noi pe acel Myk că a făcut o pîră necuvenită şi nedreaptă, am lăsat şi am încredinţat din puterea noastră judecătorească pomenitele moşii Răchitova şi Lunca, adică a treia parte din acea (moşie) Răchitova, sus-pomeniţilor Balotă, Bay, Jurj şi Nan, nepoţii lui Costea, iar sus-zisa moşie Lunca împreună cu două părţi din acea moşie Răchitova, sus-pomeniţilor Stoian şi Boian, fiii lui Musana, precum şi tuturor urmaşilor lor, după dreptul cnezial ca fiind dreptul lor..., ca să le ţină. să le stăpânească şi să le aibă fără a ştirbi dreptul altuia, lăsîndu-i pe ei în stăpînirea de fapt a‘celor două sate. 509 www.dacoromanica.ro Dat la Haţeg, în a şasea zi a sus-însemnatei noastre adunări, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 41 429. Orig. perg., cu pecete de umezeală, pecetea aplicată pe verso, s-a pierdut. EDIŢII: latin. Hunyadm., 1882, p. 63—65 (cu data greşită: 2 iunie), trad,: Dto-gomir, p. 531—534. REGEŞTE: bocumenta Valachorum, p. 146—149, nr. 112 (cu data greşită: 2 iunie). 1 Corect: cuiusv'is. * Lipseşte în text; întregit după sens. s Lacună întregită după sens. 4 Lacună în text. 5 Lacună în text, întregită pe baza contextului. f 27 mai. 483 1360 iunie 4 (feria quinta proxima, videlicet in festo Corporis Christi), Moftin fMofiten). Magistrul Petru, fiul lui Ioan de Mecenţiu (Mendzenth), vicecomi-tele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare (Zothmariensis) adeveresc că magistrul Ştefan, fiul lui Ştefan de Radalf, a protestat împotriva slujbaşilor monetăriei din Satu Mare care n-au voit să primească răvaşul de dare pentru satul său Radalf. Arh. Naţ. Magh., Dl. 51 890. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1360. EDIŢII: Oj Magyar Miizeum, IV, 2 (1854), p. 450—452; Gâbor, A megyci in~ tezmeny, nr. IX, p. 213. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 83, nr. 1 370. 484 1360 iunie 4 (feria quinta proxima, videlicet rn festo Corporis Christi), Moftin (Mohten). Magistrul Petru, fiul lui Ioan de Mecenţiu (Mendzenth), viceeomi-tele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare (Zothmariensis), raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, potrivit poruncii sale din 20 martie 1360, Vişegrad (nr. 468), rezultatul cercetării în pricina omorîrii unor eai. Arh. Naţ. Magh.. Dl. 51 891. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1360. Orig. hîrtie, in stare deteriorată, cu urmele a trei peceţi inelare de închidere, aplicate pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 83, nr. 1 371. 485 1360 iunie 21, Lipcse. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, universis pre-latis, baronibus, comitibus, castellanis, nobilibus et aliis cuiusvis digni-tatis, status et preheminentie hominibus, tributa ubilibet in regno nos-tro in aquis scilicet et in terris habentibus et tenentibus eorundemque 510 www.dacoromanica.ro officialibus et tributariis quibus presentes ostenduntur, salutem et gratiam. Cum fideles noştri cives Cybinyenses in deductione rerum nostra-rum regalium et pro oblatione munerum ad nostram reginalemque maie-states fraquentem recursum debeant habere, mandamus fidelităţi ves-tre firmissime per presentes quatenus de predictis civibus nostris Cybi-nyensibus et quibuslibet ipsorum, tam post oblationem munerum re-rumque nostrarum presentationem seu assignationem, nobis et ad ca-meram nostram regiam factam aut fiendam, domum redeuntibus, quam de domo ipsorum ad nos vel dominam reginam cum cuiusmodi mune-ribus suis rebusque nostris sub presentium testimonio venientibus, nul-lum tributum, nullamque solutionem tributariam recipere aut petere pre-sumpmatis, sed ipsos semper cum eorum comitiva tam in eundo quam in redeundo ubique, simul cum rebus et muneribus pro nobis deferendis, transire libere et absque quovis impediment» Ewrmenes împreună cu un loc de sesie aflător lingă pî-rîul (numit) Pîrîul Bulboacă a căzut prin tragere la sorţi în dreptul şi stăpînirea acelor sus-pomeniţi Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae, iar ca bun avînd acelaşi preţ acesteia, moşia numită Lwk, tot astfel, împreună cu un loc de sesie numit Brusturi a căzut sus-zişilor magiştri Ioan şi Toma, fiii lui Laurenţiu, iar drept parte a treia avînd acelaşi preţ cu ele, (moşiile) Dobricioneşti şi Kwesdrew, au căzut prin tragere la sorţi domnului arhiepiscop de Calocea şi fratelui său Clement. De asemenea un loc de curte aflător în sus-pomenita moşie Ineu, cu două mori de piatră aşezate spre partea ae miază-noapte, cu toate folosinţele, a căzut prin tragere la sorţi magiştrilor Ioan şi Toma, fiii lui Laurenţiu; iar ca bunuri avînd acelaşi preţ cu acel loc (de curte) şi cu aeele mori, un loc din oraşul Oradea, aşezat în uliţa sfîntului Iacob, de asemenea cu două mori, aflătoare pe acea moşie Ineu dinspre partea de miazăzi, la fel cu toate folosinţele lor, au căzut prin tragere la sorţi lui Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae; iar ca bun avînd acelaşi preţ cu acestea, un pămînt din moşia Pispeky, cu două mori, cu toate folosinţele lor au venit prin tragere la sorţi sus-zisului domn arhiepiscop şi fratelui său Clement. Şi cu dimpreună lor înţelegere şi învoire s-a adăugat ca de acum înainte să nu poată nicidecum aşeza mai multe mori pe acel rîu Criş, iar rîul Criş l-au lăsat în folosinţa (l°r) dimpreună. De asemenea în părţile Transilvaniei lingă Mureş, părţile de moşie din moşiile Benic, Cetea, Filepkwwe, cu toate cele ce ţin de ele şi cu folosinţele moşiilor au căzut prin tragere la sorţi lui Ioan şi Toma, fiii lui Laurenţiu, iar ca bunuri avînd acelaşi preţ le-au căzut şi le-au venit prin tragere la sorţi magiştrilor Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae, moşia Stanislowhaza împreună cu cele ce ţin de ea, precum şi moşiile Zenth Demether şi Moharew; iar ca bunuri avînd acelaşi preţ cu acestea, moşia Teş care cu alt nume se cheamă Hwdus, împreună cu cele ce ţin de ea şi Almazegh şi Weresegyhaz aflătoare în comitatul Arad, au venit prin tragere la sorţi domnului arhiepiscop şi fratelui său Clement. De acolo au trecut în comitatul Cenad şi aici au făcut împărţire în aşa fel, că părţile de moşie din moşiile Makofalwa, Thembes, Zylwa-zegh şi Zombor, cu pădurea ce ţine de ea, precum şi cu jumătatea pădurii moşiei Ladan, moşia Monostoros Kanysa şi jumătatea moşiei numite Weresegyhaz au venit prin tragere la sorţi domnului arhiepiscop şi fratelui său Clement, iar, ca bunuri avînd acelaşî preţ cu acestea, moşiile Nagy Tarnuk, Kys Tarnuk, Kemechye, Palatha cu pădurea ei şi Bodoganzonfalwa au căzut lui Ioan şi Toma, fiii lui Laurenţiu, iar vama obişnuită a se cere pe sus-zisa moşie Thamuk au lăsat-o în folosinţa (lor) dimpreună. De asemenea ca bunuri avînd acelaşî preţ cu. sus-zisele moşii, moşia numită Zenth Lewrencz cu pădurea ei şi cu moşiile Wyfalw, Warasfalw, Kisfalw precum şi sus-zisa moşie Ladan în întregime, cu jumătate din pădurea ei şi (moşiile) Pordeanu, Rabe şi Vruzlanus, au căzut prin tragere la sorţi pomeniţilor Gheorghe şi Nicolae, cu toate folosinţele de moşie. De asemenea, printr-o altă împărţire, prin tragere la sorţi, moşia Akach împreună cu moşia Zent Miklos şi heleşteul ce ţine de ea şi moşia Bochijard, le-au venit ma- 560 www.dacoromanica.ro giştrilor Ioan şi Toma, iar moşiile Rasan şi Zent Miklos, cu heleşteele, au venit prin tragere la sorţi sus-arătaţilor domnului arhiepiscop • şi lui Clement, fiii lui Pancraţiu drept partea a doua din împărţeală. De asemenea moşia Choka, cu heleşteele precum şi cu locul zis Sula şi moşia Zanad, de asemenea cu heleşteele şi Zethen şi Zijmard, cu Suztulahaza şi cu cele ce ţin de ele au venit prin tragere la sorţi fiilor lui Nicolae, adică lui Gheorghe şi Nicolae, drept partea a treia din împărţeală. De asemenea printr-o altă împărţeală (moşiile) Such şi Humukrew, cu folosinţele lor, au căzut prin tragere la sorţi fiilor lui Laurenţiu, Ioan şi Toma, iar fiilor lui Nicolae de Tileagd le-au căzut moşiile Ciavoş şi Keer. De asemenea fiilor lui Pancraţiu, le-au căzut (moşiile) Temerken şi Kyngerth, cu heleşteele şi cu moşia Vrs şi cu pămînturile de folosinţă, precum şi cu toate folosinţele, iar moşia numită Hodegyhaz au împărţit-o în trei părţi deopotrivă de mari, şi fiecărei părţi i-au căzut douăsprezece locuri de curte, iar rîul Mureş, precum şi pămînturile de folosinţă, livezile şi fînaţele şi pămînturile de arătură lucrate şi nelucrate le-au lăsat în folosinţa (lor) dimpreună. Amîndouă părţile s-au învoit şi s-au mulţumit cu aceste împărţiri ale sus-pomenitelor moşii făcute de bună voie. Iar dacă cu trecerea vremii s-ar întîmpla ca vreo moşie să fie luată de la vreunul din ei, pe cale judecătorească şi nu pentru vinovăţia vreunei fărădelegi sau pentru alt fapt, atunci sus-zisele părţi să fie datoare să-i dea o moşie deopotrivă ca întindere, folosinţă şi preţ cu celelalte două părţi (ale lor). Dat în miercurea dinaintea sărbătorii fericitului Gali mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 322. Transumpt în actul lui Ştefan Bubek, judele curţii regale, din 20 octombrie 1360, Vişegrad, nr. 529. EDIŢII: Ortvay, I, p. 93—98. 1 * * * * * 7 8 1 Corect: ipsi. * Corect: reambulare. * Corect: dividere. * Astfel în transumpt. s Corect: usque. 8 De prisos. 7 Corect: trifariam. 8 Corect: cessisset. * 27 august. 527 1360 octombrie 17, Turda. Nos, Petrus, vicevoyvoda Transsilvanus, memorie commendamus quod accedentes ad nostram presentiam Stephanus, Michael et Petrus, filii Ladislai de Anduriashaza, universas causas ipsorum et earundem articulos tam per ipsos contra alios, quam per alios quoscunque contra ipsos motas et movendas in quibuslibet terminis et coram quocunque iudice tam ecclesiastico, quam seculari diete partis Transsilvane a data presentium per anni circulum alter alteri ipsorum; item magistro Ia-cobo literato, de Mera, proximo ipsorum et Paulo magno, famulo co- 40 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI 561 www.dacoromanica.ro mitis Benedicti magni, qui presentes ex ipsis exhibebit, commiserunt procurandas et exequendas ratum et firmum se promittentes habituros, quicquid per alterum ipsorum aut eorundem procuratorem communiter vel divisim actum fuerit vel ordinatum in causis ipsorum prenotatis. Datum Torde, sabbato proximo post quindenas festi beati Michaelis archangeli, anno domini M° CCC™0 LX. Noi, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că, venind înaintea noastră Ştefan, Mihail şi Petru, fiii lui Ladislau de Andurias-haza, ei şi-au dat unul altuia împuternicire pentru purtarea şi urmărirea tuturor pricinilor lor şi punctelor acestor (pricini), atît pricinile ce sînt pornite de ei şi cele ce vor fi pornite de ei în viitor împotriva altora, cît şi cele pornite şi care vor fi pornite de alţii împotriva lor, la orice soroace şi în faţa oricărui jude, fie bisericesc, fie mirean, din zisa parte a Transilvaniei, în răstimp de un an de la data scrisorii de faţă; de asemenea (au dat împuternicire) magistrului Iacob Diacul, de Mera, ruda lor, şi lui Pavel cel Mare, slujitorul comitelui Benedict cel Mare, (anume) aceluia dintre ei care va înfăţişa cele de faţă, făgăduind dînşii că vor socoti ca încuviinţat şi întărit orice se va fi făcut şi rînduit în pricinile lor mai sus arătate, de către unul din ei sau de către Împuternicitul lor (fie) dimpreună (fie) în parte. Dat la Turda, în sîmbăta de după a cincisprezecea zi de la sărbătoarea fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 73 683. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de Închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 115. 528 1360 octombrie 19, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Ştefan şi Petru diacul, fiii lui Ioan de Ciunga (Chungua), cedează pe veci a patra parte din moşia Ciunga, din comitatul Alba, lui Dominic, fiul lui Laurenţiu de Dumbrău (Dombro), ca daruri de nuntă şi zestre a bunicii lor Elisabeta, soţia lui Dominic, fiul lui Mike şi ca pătrime cuvenită fiicei, adică mamei lor, Kwnech. REGEŞTE1: TOrt.^Tăr., 1907, p. 88. 1 După un rezumat mai larg cuprins in actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei , din 25 noiembrie 1360, (nr. 537). 529 1360 octombrie 20, Vişegrad. Nos, comes Stephanus Bwbek, iudex curie serenissimi et magnifici principis domini Lodovici, dei gracia incliti regis Hungarie, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis, quod Andrea» de Chawas pro venerabili in Christo patre domino Thoma, 562 www.dacoromanica.ro archiepiscopo ecclesie Colocensis, ac magistro Clemente, filio Pangracy, fratre eiusdem domini archiepiscopi, cum procuratoriis literis honora-bilis capituli ecclesie Waradiensis in octavis festi beati Georgii martiris proxime preteriti iuxta continencias literarum eiusdem domini noştri regis prorogatoriarum et capituli Chanadiensis ecclesie citatoriarum in nostram iudiciariam accedens presenciam, contra magistros Georgium et Nicolaum, filios Nicolai, Johannem et Thomam, filios Laurencii de The-legd, proposuerat eomodo quod licet predictus dbminus Thomas archi-episcopus ac magister Clemens in quibusdam possessionibus ipsorum unacum eisdem magistris Georgio et Nicolao ac Thoma et Johanne, fratribus ipsorum patruelibus, perpetuam habuerint divisionem. tamen in possessionibus infrascriptis ipsos communiter contingentibus nondum inter eos equalis fuisset facta divisio perpetua aliqualis, et ex eo easdem possessiones videlicet Wyfalw, Zenth Demether, Benenyk in partibus Transiluanis, Chaklya, Jeneo, Battyan, Wylak, Olahthelek, Kwes, Wrue-nyes, Look, Dobrachenhaza, in civitate Waradiensi unum fundum curie, ac duo molendina lapidea in fluvio Wiozuswize existencia, Kemeche, Nog Tamuk, Kystarnuk, prope eandem Nog Tarnuk, Zent Leurencz, Bwlchwhaza, Wassarwsfalwa, Kysfalw, Makofalwa, Thembes, Zent Mik-los, Zylwazegh, Palota, Ladan, Zombor, Pardan, Wruzlanos, Munustu-rus Kanysa, Zanad, Wruzthelek, Themerken, Choka, Rasan, Zent Mik-los, Keer, Swth, Hodeghaz, Humukrew, Akach, Kys Zent Miklos, Zent Margitazzony, Maholrew, Weresegyhaz, Abnazegh, Kys Zechien, Sy-mand, Suztulahaza, Chawas, item in partibus Transiluanis, iuxta Mo-risium, iţi possessione Philepkewe, et quinque possessiones ad easdem pertinentes in eisdem partibus Transiluanis, iuxta Morisium, Stanislo-haza et sex possessiones ad easdem pertinentes, Teyes et quinque possessiones ad easdem pertinentes, item in territorio civitatis Budensis, quatuor vineas et in eadem civitate Budensi tres fundos item unum co-lonum Moior dictum in Kelenfeld habitum, necnon possessionem Kozar, nominatam equaliter et perpetualiter dividi facere vellent iure regni requirente. Quibus perceptis predictus magister Georgius, filius Nicolai, pro se personaliter et pro ipso magistro Nicolao, fratre suo, ac annotatus magister Ioannes, filius Laurencii, pro se similiter personaliter, pro pre-dicto vero magistro Thoma, fratre suo, Lampertus, filius Ioannis, cum procuratoriis literis dicti capituli Chanadiensis exurgendo, responderunt ex adverso quod ipsi in prescriptis omnibus possessionibus eoque eedem indivise forent, inter ipsos premissam perpetuam divisionem et equalem gratanti animo fieri vellent et habere, unde quia partes predicte in prenotatis possessionibus ipsorum divisionem modo pretacto inter se fieri velle retulerant. Ideo nos cum regni baronibus et nobilibus nobiscum tune in iudi-cio assidentibus iudicando commiseramus, quod homo regius pro partibus infra declarandis presentibus testimoniis dicti capituli ecclesie Waradiensis in octavis festi Sancti regis Stephani, tune venturis, et aliis diebus ad id sufficientibus, ad facies prescriptarum possessionum ex-ceptis predictis vineis et fundis in dicta civitate Bwdensi existentibus, vicinis et commetaneis earundem universis legitime convocatis et partibus vel earum legitimis procuratoribus presentibus accedendo et easdem 563 www.dacoromanica.ro per veras suas metas et antiquas si essent, vel si deessent iuxta direetos cursus et limites metales reambulando, visis et circumspectis earundem qualitatibus, quantitatibus, fructuositatibus, utilitatibus et valoribus, deum et eius iusticiam ferendo pre oculis favore et amore ipsarum par-cium non allectus, easdern in tres divideret partes rectas et coequâles, quarum rectam unam partem predictis domino Thome archiepiscopo et magistro Clemenţi, fratri suo, ac aliam partem earundem prefatis ma-gistris Georgio et Nicolao, filiis Nicolai, necnon terciam partem ipsarum pretitulatis magistris Thome et Johanni, filiis Laurencii, positis signis metalibus ab invicem sequestrando statueret et committeret perpetuo possidendas tenendas et habendas, contradictionibus ipsarum parcium sibi invicem obviare non valentibus committendo. Tamen quod, si qua parcium predictarum aliquam vel aliquas ex predictis possessionibus vendidisset vel impignorasset aut qualitercunque negligenter ac prop-ter sua facta, et excessus non in forma iuris, nec per vim potenciariam de se alienasset, tune huiusmodi possessionem vel possessiones .talis pars in suam porcionem assumere, et iidem regius ac prefati capituli Wara-diensis testimonia predictis aliis partibus equivalentem et utilitate, qua-litate et quantitate predictis possessionibus alienatis equipollentem dare et assignare teneretur. Et quia ad huiusmodi possessionariam divisionem faciendam homo regius et sepefati capituli Waradiensis testimonia pro partibus neees-sarii fuerant destinandi, ideo pretacto Waradiensi capitulo scribendo eorum amiciciam literatorie pecieramus diligenter, quatinus eorum mit-terent homines utrisque pro testimoniis fidedignos, quibus presentibus Johannes, filius Mikocha, horno regius, de curia regia pro utrisque partibus ad hoc specialiter destinatus, in predictis octavis festi Sancti regis Stephani, ad facies omnium prescriptarum possessionum vicinis et com-metaneis earundem universis legitime inibi convocatis et partibus vel earum legitimis procuratoribus presentibus accedendo, visis et consi-deratis legitimis procuratoribus universis, qualitatibus, quantitatibus, fructuositatibus, utilitatibus et valore in tres divideret partes rectas et coequâles, quarum unam partem predictis domino Thome, archiepiscopo et magistro Clemenţi, filio Pangracii, fratri suo, et aliam partem magistris Georgio et Nicolao, filiis Nicolai, necnon terciam partem predictis magistris Joanni et Thome, filiis Laurencii de Thelegd, positis signis metalibus, a se invicem separando, statueret et committeret perpetuo et irrevocabiliter possidere, tenere pariter et habere. Et post hec ipsius possessionarie divisionis, seriem cum cursibus metarum ac tocius inibi peragendi negocii processu, ut fieret opportunum, ad octavas festi beati Michaelis archangeli, tune affuturi, regie fideliter rescribere maiestati capitulum Waradiensi pronotatum. Quia autem factum dictarum qua-tuor vinearum et trium fundorum curie in civitate Bwdensi, ut dicitur, existencium partes predicte ad iudicium diete civitatis Bwdensis per nos transmitti postularunt quod et iuxta libertatem diete civitatis fieri incumbebat, ideo commiseramus quod ipse partes divisionem in predictis vineis et fundis curie sibi ipsis coram iudice curie diete civitatis exequi tenerentur, iusticia exigente. Quibus quidem octavis festi beati Michaelis archangeli occurren-tibus, Elias, filius Petri, pro eisdem domino Thoma archiepiscopo cum 564 www.dacoromanica.ro procuratoriis literis capituli ecclesie Transiluane, pro ipso vero magistro Clemente, filio Pangracii, similiter idem Elias cum procuratoriis literis dicti capituli Waradiensis ab una, item Petrus, filius Joannis, pro pre-fatis magistris Georgio, et Nicolao, filiis Nicolai de Thelegd, ex altera, item prelibatus magister Joannes, filius Laurencii de Thelegd, personali ter pro ipso autem magistro Thoma, fratre suo, Johannes, filius Moyus, similiter cum procuratoriis literis sepefati capituli Waradiensis ecclesie, a tercia partibus coram nobis constitutis, tres literas pretacti capituli Waradiensis ecclesie super ipsis possessionariis divisionibus sub uno sensu, ac sub una forma verborum confectas regie rescriptas celsitudini, nobis presentavit hune tenorem continentes: (Urmează actul capitlului din Oradea, din 14 octombrie 1360, nr. 526). Quarum quidem trium literârum prelibati capituli Waradiensis ecclesie super annotatis divisionibus possessionariis confectarum revisis continentes2 ac procuratores prescriptorum domini Thome, archiepiscopi Colocensis, magistri Clementis, fratris eiusdem, neenon magistrorum Georgii et Nicolai, filiorum Nicolai, item prelibato magistro Johanni, filio Laurencii, neenon procuratoris magistri Thome, filii eiusdem Laurencii, legitimo seriatim et suo, modo perlectis et expositis, cum nos eosdem super eo utrum iidem dominus archiepiscopus, magister Cle-mens, frater suus, ac magistri Georgius et Nicolaus, filii Nicolai, neenon Johannes et Thomas, filii Laurencii, super premissis possessionariis eorum divisionibus, mediantibus prescriptis literis capituli Waradiensis ecclesie, divisionalibus ut prefertur inter se factis contentarentur et se-cundum formam earundem divisionalium literârum in presentibus pre-scriptarum, easdem divisiones possessionarias, perpetuo velint observare vel ne iuridice ut nostro incumbit officio habuissemus requisitos, mox pre-allegati procuratores legitimum3 predictorum dominum Thome arehiepis-copi, magistrorum Clementis, fratris sui, filiorum Pangracii, Georgii et Nicolai, filiorum Nicolai, ac Thome, filii Laurencii, iamdictos ipsorum dominos, prescriptus vero Joannes, filius Laurencii, se super prelibatis possessionariis ipsorum divisionibus omnino eatenus prout tenor continet literârum capituli Waradiensis prescriptarum contentarum ac prememorata possessionaria eorum iura, omnino iuxta iamdicte divisionis modum absque variacione aliquali perennaliter velle observare affirmarunt, pe-tentes nos, ut prelibatas divisiones eorum possessionarias, iuxta pretacte nostre iudiciarie commissionis modum inter ipsos factas acceptare, ratificare, ad perpetuamque ipsarum possessionariarum divisionum stabili-tatem nostro dignaremur privilegio confirmare. Nos igitur iustis et iuris consonis procuratoribus4 eorundem domini Thome archiepiscopi, magistrorum Clementis, fratris sui, filiorum Pangracii, «Georgii et Nicolai, filiorum Nicolai, ac Thorme, filii Laurencii, legittimorum neenon eiusdem magistri Joannis, filii dicti Laurencii, pe-ticionibus benigne annuentes, sepefatas possessionarias eorum divisiones, vigore prescriptarum literârum dicti capituli Waradiensis ecclesie inter eos factas et habitas, tenore earundem trium literârum divisionalium absque diminucione et augmento aliquali, de verbo ad verbum transcribi faciendo presentibus, ut prefertur insertis ad perennalem pre-tactarum divisionum possessionariarum stabilitatem acceptando, ratifi-camus nostrarum privilegialium literârum patrocinio authoritate nostra 565 www.dacoromanica.ro iudiciaria perpetuo confirmamus, cuilibet earundem parcium sua iura possessionaria in ipsis divisionibus singillatim ac per se et nominatim sibi ut est prenotatum cessa, deventa et devoluta, heredum suorum per heredes personaliter tenere, habere et possidere committendo, salvis iuri-bus alienis. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, presentes eisdem filiis Laurencii concessimus literas nostras privilegiales, penden-tis sigilii noştri authentici munimine roboratas. Datum in Wissegrad, quinto decimo die octavarum festi beati Michaelis archangeli predictarum, anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo. Noi, corniţele Ştefan Bubek, judele curţii prealuminatului şi măritului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu strălucitul rege al Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, venind înaintea judecăţii noastre la octavele sărbătorii trecute a fericitului mucenic Gheorghe5 — potrivit cuprinsului scrisorii de amînare a domnului nostru regele şi a scrisorii de chemare la judecată a capitlului bisericii de Cenad — Andrei de Ciavoş, în numele venerabilului întru Hristos părinte domnul Toma, arhiepiscopul bisericii de Calocea, precum şi a magistrului Clement, fiul lui Pancraţiu, fratele aceluiaşi domn arhiepiscop, cu scrisoarea de împuternicire a cinstitutului capitlu al bisericii de Oradea, s-a plîns împotriva magiştrilor Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae, şi împotriva lui Ioan şi Toma, fiii lui Lâurenţiu de Tileagd, în chipul acesta: că deşi sus-zisul domn Toma, arhiepiscopul şi magistrul Clement au făcut împreună cu acei magiştri Gheorghe şi Nicolae, precum şi cu Toma şi Ioan, verii lor după tată, o împărţeală pe veci în unele moşii ale lor, totuşi în moşiile însemnate mai jos şi care ţin de ei laolaltă nu s-a făcut încă între ei o împărţire dreaptă şi pe veci, şi de aceea ei vor să se împartă deopotrivă şi pe veci, după cum cere legea regatului şi aceste moşii, adică Wyfalw, Zenth Demeter, Benic din părţile Transilvaniei, Cetea, Ineu, Botean, Uileacu, Olahtelek, Cuieşd, Wruenyes, Look, Dobricioneşti, un loc de curte în oraşul Oradea precum şi două mori de piatră aflătoare pe rîul Răchitiş, Kemeche, Nog Tarnuk, Kystamuk, aproape de acel Nog Tarnuk, Zent Leurencz, Bwlchhaza, Wassarwsfalwa, Kysfalw, Makofalva, Thembes, Zent Miklos, Zylwazegh, Palota, Ladan, Zombor, Pordeanu, Wruzlanos, Munusturus Kanysa, Zanad, Wrutzhelek, Themerken, Choka, Rasan, Zent Miklos, Keer, Swth, Hodeghaz, Humu-krew, Akach, Kys Zent Miklos, Zent Margitazzony, Maholrew, Weres-egyhaz, Abnazegh, Seceani, Symand, Suztulahaza, Ciavoş de asemenea în. părţile Transilvaniei, lîngă Mureş pe moşia Philepkewe şi cinci moşii ce ţin de ele tot în părţile Transilvaniei lîngă Mureş, Stanişlohaza, şi şase moşii ce ţin de ele, Teş şi cinci moşii ce ţin de ele, de asemenea pe pămîntul oraşului Buda patru vii şS trei pămînturi în acelaşi oraş Buda, de asemenea un iobag zis Maior aflător în Kelenfeld, precum şi moşia numită Kozar. La auzul acestora, ridicîndu-se însuşi sus-pomenitul magistru Gheorghe, fiul lui Nicolae, în numele său şi al magistrului Nicolae, fratele său, precum şi sus-zisul magistru Ioan, fiul lui Laurenţiu, de asemenea el însuşi în numele său, iar în numele sus-zisului magistru 566 www.dacoromanica.ro Toma, fratele său, ridicîndu-se Lambert, fiul lui Ioan, cu scrisoare de împuternicire a pomenitului capitlu de Genad, au răspuns dimpotrivă că dînşii vor cu dragă inimă să aibă şi să se facă între dînşii pomenita împărţire pe veci şi deopotrivă a tuturor sus-pomenitelor moşii, în-trucît acestea nu sînt împărţite. Drept aceea, deoarece sus-zisele părţi au spus că vor să se facă, după cum s-a arătat, împărţirea sus-ziselor lor moşii şi noi împreună cu baronii şi nobilii regatului, care stăteau atunci cu noi la judecată, am hotărît prin judecată ca omul regelui, ducîndu-se pentru părţile ce se vor arăta mai jos, de faţă cu oamenii de mărturie ai zisului capitlu al bisericii de Oradea, la octavele pe atunci viitoare ale sărbătorii sfîn-tului rege Ştefan8 şi în alte zile îndestulătoare pentru aceasta, la sus-însemnatele moşii — afară de sus-pomenitele vii şi pămînturi aflătoare în zisul oraş Buda — după ce vor fi chemat în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii lor şi de faţă cu părţile sau cu împuterniciţii lor legiuiţi, hotărnicindu-le în adevăratele şi vechile lor semne de hotar, dacă sînt cumva în fiinţă, sau dacă lipsesc, (atunci) potrivit cu mersul drept al hotarelor şi marginilor de hotar, după ce vor fi văzut şi cercetat felul, întinderea, roadele, folosinţele şi preţul lor, avîndu-1 pe Dumnezeu şi dreptatea sa în fiaţa ochilor şi fără a fi îndemnaţi de prietenia şi părtinirea acelor părţi, să le împartă în trei părţi drepte şi deopotrivă de mari, dintre care — punînd semne de hotar şi despăr-ţindu-le una de alta — să dea în stăpînire şi să încredinţeze o parte dreaptă sus-pomeniţilor domnului Toma arhiepiscopul şi magistrului Clement, fratele său, iar a doua parte din ele, magiştrilor Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae, iar a treia parte din ele, sus-numiţilor magiştri Toma şi Ioan, fiii lui Laurenţiu, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci neavînd nici o tărie împotrivirile ce şi le-ar face părţile una alteia. Le va pune însă în vedere că, dacă vreuna dintre sus-zisele părţi a vîndut sau a zălogit sau în vreun fel oarecare, din ne-purtare de grijă ori din pricina faptelor şi greşelilor ei a înstrăinat de la sine, nu pe calea legii, dar nici pe cale de silnicie, una sau unele din sus-zisele moşii, atunci o atare parte Va fi datoare să ia asupră-şi în partea sa de moşie, sau moşii, iar omul regelui şi oamenii de mărturie ai sus-pomenitului capitlu din Oradea vor fi datori săi dea şi să încredinţeze celorlalte sus-pomenite părţi, o (parte) avînd acelaşi preţ şi de acelaşi folos, fel şi întindere cu sus-zisele moşii înstrăinate. Şi, deoarece pentru a face o asemenea împărţire de moşie era nevoie să se trimită omul regelui şi oamenii de mărturie ai sus-pomenitului capitlu din Oradea pentru părţile (ce stau la împărţeală), drept aceea scriind sus-zisului capitlu din Oradea, am cerut stăruitor prin scrisoare prieteniei lor să trimită spre mărturie, şi pentru unii şi pentru alţii, oamenii lor vrednici de crezare, în faţa cărora Ioan, fiul lui Mikocha, omul regelui trimis în chip osebit de la curtea regească cu această însărcinare pentru amîndouă părţile — mergînd în sus-zisele octave ale sărbătorii sfîntului rege Ştefan6 la toate moşiile sus-scrise, şi chemînd acolo în chip legiuit vecinii şi toţi megieşii lor, şi de faţă cu părţile sau cu împuterniciţii lor legiuiţi, văzînd şi cercetînd la toate felul, întinderea, roadele, folosinţele şi preţul acelor moşii, să le împartă în trei părţi drepte şi deopotrivă de mari, dintre care, punînd 567 www.dacoromanica.ro semne de hotar şi despărţindu-le una de alta, să dea în stăpînire şi să încredinţeze o parte sus-pomeniţilor domnului Toma arhiepiscopul şi magistrului Clement, fiul lui Pancraţiu, fratele său, şi a doua parte ma-giştrilor Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae, iar cea de-a trei parte sus-zişilor magiştri Ioan şi Toma, fiii lui Laurenţiu de Tileagd, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat. Iar după aceasta sus-zisul capitlu din Oradea să arate întocmai maiestăţii regeşti, după cum va fi potrivit, la octavele sărbătorii pe atunci viitoare a fericitului arhanghel Mihail7, desfăşurarea acestei împărţiri de moşie, mersul semnelor de hotar precum şi desfăşurarea tuturor treburilor ce urmau a fi făcute acolo. Deoarece insă sus-zisele părţi au cerut ca noi să trecem pricina pomenitelor patru vii şi a celor trei pămînturi de curte aflătoare, precum se spune, în oraşul Buda, judecăţii pomenitului oraş, drept aceea am hotărît ca acele părţi să fie datoare să-şi facă împărţirea sus-pomenitelor vii şi pămînturi de curte în faţa judelui curţii pomenitului oraş, după cum cere dreptatea. La sosirea acelor octave ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, înfăţişîndu-se înaintea noastră Ilie, fiul lui Petru, pentru acel domn arhiepiscop Toma, cu scrisoarea de împuternicire a capitlului bisericii Transilvaniei, iar în numele acelui magistru Clement, fiul lui Pancraţiu, tot acest Ilie cu scrisoare de împuternicire a zisului capitlu din Oradea, pe de o parte, de asemenea Petru, fiul lui Ioan, în numele sus-zişilor magiştri Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae de Tileagd, pe de altă parte, de asemenea sus-pomenitului magistrul Ioan, fiul lui Laurenţiu de Tileagd, pentru sine însuşi, iar în numele fratelui său magistrul Toma, Ioan fiul lui Moyus, de asemenea cu scrisoare de împuternicire a des pomenitului capitlu din Oradea, pe de-a treia parte, rte-au înfăţişat trei scrisori ale sus-arătatului capitlu al bisericii de Oradea, avînd acelaşi înţeles şi fiind întocmite în aceleaşi cuvinte, cu privire la acele împărţiri de moşie, ca răspuns trimis înălţimii regeşti, avînd acest cuprins: (Urmează actul capitlului din- Oradea, din 14 octombrie 1360, nr. 526). După cercetarea cuprinsului celor trei scrisori ale sus-pomenitului capitlu de Oradea, întocmite cu privire la sus-pomepitele împărţiri de moşie şi înfăţişate şi citite după lege pe rînd $ după cuviinţă, atunci cînd i-am întrebat noi, judecătoreşte, precum se cade slujbei noastre, pe împuterniciţii sus-zişilor domn Toma, arhiepiscopul de Calocea şi al fratelui acestuia magistrul Clement, precum şi al magiştrilor Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae, de asemenea pe sus-zisul magistru Ioan, fiul lui Laurenţiu, precum şi de împuternicitul magistrului Toma, fiul aceluiaşi Laurenţiu, dacă acel domn arhiepiscop, magistrul Clement fratele său şi magiştrii Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae, precum şi Ioan şi Toma, fiii lui Laurenţiu, sînt mulţumiţi de sus-zisele împărţiri ale moşiilor lor, făcute între dînşiî prin mijlocirea pomenitelor scrisori de împărţire a capitlului bisericii de Oradea, precum s-a arătat mai sus, şi dacă vor sau nu să păzească pe veci acele împărţiri de moşii, potrivit şirului acelei scrisori de împărţire cuprins în cele de faţă, pe dată sus-numiţii împuterniciţi legiuiţi, al sus-zisului domn Tomai arhiepiscopul, al magistrului Clement, fratele său, fiii lui Pancraţiu, al lui Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae, precum şi al lui Toma, fiul lui 568 www.dacoromanica.ro Laurenţiu, au declarat că sus-zişii domni care i-au împuternicit pe ei — iar sus-scrisul Ioan, fiul lui Laurenţiu, — că vor să păzească întru totul pe veci, fără vreo schimbare, potrivit şirului pomenitei împărţiri, sus-zisele împărţiri ale moşiilor lor şi sus-pomenitele lor drepturi de stăpînire, într-atît cit se cuprinde în rîn-durile sus-însemnatei scrisori a capitlului din Oradea, rugîndu-ne să binevoim a primi şi consfinţi sus-zisele lor împărţiri de moşii făcute între dînşii după cuprinsul sus-pomenitei noastre însărcinări judecătoreşti şi să le întărim prin privilegiul nostru spre veşnica trăinicie a acelor împărţiri de moşie. Noi, aşadar, încuviinţînd cu bunăvoinţă cererile împuterniciţilor legiuiţi ai acelui domn arhiepiscop Toma şi al fratelui său, magistrul Clement, fiii lui Pancraţiu, ai magiştrilor Gheorghe şi Nicolae, fiii lui Nicolae şi ai lui Toma, fiul lui Laurenţiu, precum şi cererea magistrului Ioan, fiul zisului Laurenţiu, punînd să fie transcris cuvînt cu cuvînt, fără vreo micşorare şi fără vreo adăugire, cuprinsul celor trei scrisori de împărţire şi trecînd, cum s-a spus, (aceste scrisori) în cele de faţă întru veşnica trăinicie a sus-ziselor împărţiri de moşii, primim şi consfinţim ades-pomenitele lor împărţiri de moşii, făcute şi înfăptuite între dînşii în temeiul sus-însemnatei scrisori a pomenitului capitlu al bisericii de Oradea şi din puterea noastră judecătorească le întărim pe veci prin ocrotirea scrisorii noastre privilegiale, hotărînd ca fiecare din acele părţi să ţină, să aibă şi să stăpînească însăşi întru moştenitorii moştenitorilor săi, drepturile ei de stăpînire venite, trecute şi ajunse fiecăruia în parte şi fiecăruia pe nume, la acele împărţiri, precum s-a însemnat mai sus, fără ştirbirea dreptului altuia. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, am dat acelor iii ai lui Laurenţiu scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate şi autentice. Dat la Vişegrad, în a cincisprezecea zi după octavele sus-zise ale fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh. Dl. 322. Transumpt în actul lui Ştefan Bâthory, principele Transilvaniei, din 15 mai 1572. EDIŢII: Ortvay, I, p. 90—93, 98—99. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 153, nr. 116. 1 2 * * 5 1 Corect: presentaverunt. 2 Corect: conlinentiis. * Corect: legitimi * Corect: procuratorum. 5 1 mai. 8 27 august. n 6 octombrie. 530 1360 noiembrie 2, Sîntimbru. Honorabilibus et discretis viris, capitulo Albensis ecclesie Trans-siluane, amicis suis honorandis, Dionysius, voyuoda Transsiluanus et comes -de Zonuk, amiciciam paratam cum honore. 569 www.dacoromanica.ro Dicit nobis Nicolaus, filius Ladislai, filii Gyleti de Nemigye -in sua, item predicti Ladislai patris, necnon Ladislai, Michaelis et Gyleti, fratrum suorum personis, quod quamplurima ipsorum instrumenta lite-ralia super factis possessionariis ac aliis iuribus1 ipsorum et specialiter super linea generationis divisionali confecta et emanata causaliter ab ip-sis essent alienata, quorum alia paria in vestra sacristia seu conserva-torio ecclesie vestre more solito reposita haberentur, que nune pro tuicione suorum iurium ipsis ad exhibendum forent necessaria. Quare vestram amiciciam requirimus diligenter per presentes, quatenus paria predictorum instrumentorum in vestra sacristia seu conservatorio ecclesie vestre diligenter requiri et reinveniri facientes, tenorem eorundem sub vestro sigillo ipsis concedatis ad cautelam, caventes tamen, ne fraus et dolus interveniat aliqualis in hac parte. Datum in Sancto Emerico, secundo die festi Omnium Sanctorum, anno domini M° CCCmo LXmo. Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi cinstea. Ne spune nouă Nicolae, fiul lui Ladislau, fiul lui Gylet de Nimi-gea, în numele lui cît şi în acela, al tatălui său Ladislau, precum şi în numele lui Ladislau, Mihail şi Gylet, fraţii săi, că foarte multe acte ale lor întocmite şi date cu privire la pricini de moşii şi la alte drepturi ale lor şi mai ales la spiţa de devălmăşie a neamului au fost din nenorocire înstrăinate de la dînşii dar că alt rînd al acelor (scrisori) se află, după obicei, puse la păstrare în sacristia sau arhiva bisericii voastre şi că le-ar fi acum trebuitoare ca să le înfăţişeze întru apărarea drepturilor lor. Drept aceea, prin cele de faţă cerem stăruitor prieteniei voastre să puneţi să se caute cu grijă în sacristia sau în arhiva voastră şi să se găsească (celălalt) rînd al ziselor acte şi să le daţi spre chezăşie cuprinsul lor sub pecetea voastră, păzindu-vă însă ca să nu se facă în această privinţă vreo înşelăciune sau vicleşug. Dat la Sîntimbru, în a doua zi după sărbătoarea Tuturor sfinţilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 73 685. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1304. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia din 30 decembrie 1360 nr. 548. EDIŢII: Teleki, I, p. 117—118. 1 Cuvînt repetat, expunctat. 531 1360 decembrie 30, (Alba Iulia). •Nos, capitulum epclesie Transsiluane, significamus tenore presen-tium quibus expedit universis quod Nicolao, filio Iacobi de Kechel, ab una, parte vero ex altera Myke de Zylah pro domina Elena, consorte sua, filia videlicet condam Laurentii, filii Pech, predicta Kechel, ac Ste-phano, filio et domina Katherina, filia domine Elizabeth, filie similiter predicti Laurentii, coram nobis personaliter constitutis, per eundem .Ni- 570 www.dacoromanica.ro colaum, filium Iacobi, confessum extitit ministerio vive vocis pariter et relatum quod ipse quartam filialem predictas dominas Elenam et Eli-zabeth, filias Laurentii, et per consequens heredes earundem in dicta possessione Kechel condam patris earum, nune apud manus suas habita, iure nature et regni consuetudine tangentem, eisdem domine Elena- ac Stephano, filio, et Katherine, filie annotate domine Elizabeth, quando-cumque voluerint, quia eedem domine hominibus impossessionatis ma-trimonialiter copulate fore dignosseerentur1, ideo cum possessione, sine strepitu alicuius iudicii, extrădare ac dotem et res parafranales1 2 domine matris earundem dominarum, similiter ipsas in dicta possessione tan-gentes, iuxta regni consuetudinem cum pecunia persolvere assumpsisset, ymo assumpsit se obligando coram nobis vigore presentium mediante. Om-nes litteras suas protestationales et inquistionales, qualitercumque qs-quemodo contra predietum Myke ac Petrum, filius eiusdem, neenon dominas predictas, confectas et emanatas, cassas, frivolas et inanes ac ex-hibtoribus earum nocituras commitendo. Datum feria quarta proxima post festum Omnium Sanctorum, anno domini M° CCC° sexagesimo. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, facem cunoscut prin cuprinsul celor de faţă tuturor cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră Nicolae, fiul lui Iacob de Căţăluşa, pe de o parte, iar pe de altă parte Myke de Zălau, în numele doamnei Elena, soţia sa, anume fiica răposatului Laurenţiu, fiul lui Pech, tot din sus-zisul Căţăluşa şi a lui Ştefan, fiul, şi a doamnei Ecaterina, fiica doamnei Elisabeta, de asemenea fiica sus-zisului Laurenţiu, acelaşi Nicolae, fiul lui Iacob, a mărturisit prin viu grai şi de asemenea a spus că a patra parte cuvenită fiicei, prin dreptul firii şi obiceiul regatului aparţine sus-ziselor doamne Elena şi Elisabeta, fiicele lui Laurenţiu şi prin urmare moştenitorilor lor, în zisa moşie Căţăluşa, odinioară a tatălui lor şi acum aflată în stăpînirea sa şi s-a legat şi se leagă, îndatorîndu-se în faţa noastră prin puterea celor de faţă, s-o dea acelei doamne Elena şi lui Ştefan fiul, şi Ecaterinei, fiica înainte pomenitei doamne Elisabeta, ori-cînd ar dori-o — întrucît se ştie că acele doamne s-au legat prin căsătorie de oameni fără moşie — împreună cu stăpînirea şi fără gîlceava vreunei judecăţi şi să plătească în bani, potrivit cu obiceiul ţării, zestrea şi darurile de nuntă ale doamnei mama acelor doamne, poruncind ca toate scrisorile sale de împotrivire şi de cercetare întocmite pînă acum, în orice chip, împotriva sus-zisului Myke şi Petru, fiul acestuia, precum şi a sus-ziselor doamne să fie netrebnice, stricate şi lipsite de putere şi dăunătoare celor care le-ar înfăţişa. Dat în prima zi de miercuri după sărbătoarea Tuturor sfinţilor, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 30 389. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1360. Orig. perg., cu urme de pecete ogivală de închidere aplicată pe verso. 1 Astfel în orig. 2 Corect: parafernales. 571 www.dacoromanica.ro 532 1360 noiembrie 11, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmonostra, significamus tenore presentium quibus expedit universis quod Johanne, filio Bartholomei et Andrea, filio Symonis de Chonthaza, ab una- parte, ex altera vero Jacobo et Michaele, filiis Michaelis de Kopan, coram no-bis personaliter constitutis, pariter est relatum ministerio vive- vocis, quomodo ipsi in facto cuiusdam particule terre litigiose inter predictas possessiones Chonthaza et Kopan vocatas litis materiam suscitare contra se se voluissent, tandem, ut omnis huius dissensionis materia e medio ipsorum penitus exstirparetur radicitus et evelleretur, per compositionem proborum virorum nobilium taliter disposuissent et ordinassent, • dispo-suerunt et ordinarunt coram nobis, quod octavo die diei medie quadra-gesime nune venturo, et aliis diebus continuis et sufficientibus • absque crastinatione, vicinis et coanmetaneis eiusdem terre litigiose convocaitis, homine modo tune ad id partibus1 pro testimonio deputato, una cum eisdem partibus ad faciem diete terre litigiose accedendo et si prefati Johannes et Andreas ubicumque in facie diete terre iuxta, regni con-suetudinem ab antiquo approbatam, videlicet nudis pedibus et resolutis cinculis, ac terra super capitibup suis posita iuraverint super eo, quod predicta terra litigiosa eorum esset et ad suos predecessores titulo iuris hereditarii ab antiquo pertinuisset, et nune deberet pertinere, et ad dictam possessionem ipsorum Chonthaza spectaret, nec ullo unquam tem-pore prelibata terra ad dictos Jacobum et Michaelem, ac ad suos predecessores aliquo titulo pertinuisset, extunc prescriptus homo noster dictam terram litigiosam cum earum utilitatibus quibuslibet, et pertinen-tiis per novarum metarum erectiones dictis Johanni et Andree ut eorum iura statuere, et ad eandem ipsorum possessionem teneantur, contradic-tione dictorum Jacobi et Michaelis, filiorum Michaelis, non obstante. Si vero iidem Johannes et Andreas iurare non possent, vel non iurarent, tune prefatus homo noster ipsam terram litigiosam simili modo cum eorum utilitatibus quibuslibet et pertinentiis, predictis Jacobo et Michaeli, filiis Michaelis, ut eorum iura, similiter contradictione prefatorum Johan-nis et Andree non obstante, tali vinculo mediante, quod si qua partium premissam dispositionem et ordinationem in toto vel in parte non accepta-ret .. ? extunc pars, hec faciens contra partem .. .2 in quinquaginta mar-cis sine portione iudicis ante litis ingressum deponendis convincatur eo facto. Ad que premissa et premissorum singula annotate partes se ipsas coram nobis facienda, spontanea sua oblatione .. ,2. Datum in festo beati Martini confessoris anno domini M®. CCC® LXmo. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria de Cluj-Mănăştur, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire tuturor cărora se cuvine că Ioan, fiul lui Bartolomeu şi Andrei, fiul lui Simion de Chonthaza, pe de o parte, iar pe de altă parte Iacob şi Mihail, fiii lui Mihail de Co-pand, înfăţişlndu-se ei înşişi Înaintea noastră, ne-au mărturisit prin viu grai că ei vor să pornească Intre ei o pricină de judecată cu privire la o bucată de pămînt în pricina (aflată) între sus-pomenitele moşii numite Chonthaza şi Copand. In sfîrşit, ca să stîrpească cu desăvîrşire şi 572 www.dacoromanica.ro să smulgă din rădăcină din mijlocul lor pricina acestei neînţelegeri, prin mijlocirea unor cinstiţi bărbaţi nobili ar fi hotărît şi ar fi rînduit înaintea noastră ca în ziua a opta a Miezii păresimilor, care vor veni în curînd3, şi în celelalte zile următoare, cîte vor trebui, fără amînare, fiind adunaţi vecinii şi megieşii acestui pămînt în pricină, omul de mărturie, trimis părţilor atunci anume pentru aceasta, să meargă împreună cu aceste părţi la faţa locului pe zisul pămînt în pricină şi dacă sus-zişii Ioan şi Andrei, oriunde pe suprafaţa zisului pămînt, potrivit obiceiului ţării de demult încuviinţat, adică cu picioarele goale şi cu cingătoarea desfăcută şi punîndu-şi ţărînă pe cap vor jura cu privire la faptul că sus-pomenitul pămînt în pricină este al lor şi că a aparţinut încă de mult înaintaşilor lor, în temeiul dreptului de moştenire, şi că şi acum trebuie să le aparţine şi că ţine de zisa moşie a lor Chonthaza şi că niciodată pomenitul pămînt n-a ţinut printr-un temei oarecare de zişii Iacob şi Mihail şl de înaintaşii lor, atunci sus-numitul om al nostru să dea în stăpînire pomenitul pămînt în pricină cu orice fel de folosinţe şi cele ce ţin de ele, cu ridicarea noilor hotare, zişilor Ioan şi Andrei, potrivit drepturilor lor, şi să ţină de această moşie a lor, fără să se ţină seama de împotrivirea zişilor Iacob şi Mihail, fiii lui Mihail. Dacă însă aceştia, adică Ioan şi Andrei n-ar putea să jure şi n-au jurat, atunci sus-zisul om al nostru la fel să dea acest pămînt în pricină, cu orice fel de folosinţă $ cele ce ţin de ei, sus-zişilor Iacob şi Mihail, fiii lui Mihail, potrivit drepturilor lor, la fel fără a ţine seama de împotrivirea celor sus-zişi, adică a lui Ioan şi Andrei, cu îndatorirea că dacă vreuna din părţi n-ar primi întru totul sau în parte hotărîrea şi rînduirea... atunci partea, care face acest lucru împotriva părţii... să fie osîndită prin acest fapt a plăti, înainte de începerea judecăţii, cincizeci de mărci, în afară de partea cuvenită judecătorului. La îndeplinirea celor de meii sus şi la îndeplinirea fiecărui lucru dintre cele de mai sus, sus-însemnatele părţi se vor înfăţişa ele însăşi de bună voie ... Dat la sărbătoarea fericitului Martin mărturisitorul în anul domnului una mie trei sute şaizeci. Bibi. Batthyaneum, Arh. convent. din Cluj-Mănăştur nr. 33. Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Kurz, Magazin, II, p. 469—470. REGEŞTE: Beke, Km. konv., nr. 33. 1 2 1 Astfel în text. 2 Lacună în text. » 10 martie 1361. 533 (1360) noiembrie 14 — (1368) noiembrie 18, Oarda. Petrus, vicevaivoda Transsiluanus. Mandamus vobis firmiter per presentes, quatenus visis presentibus iuxta continentiam literarum regalium Stephano, civi de Cybinio, ac aliis consociis suis ex parte iobagionum magistri Konye, Johannis, filii Ladislai de Moyus, Ladislai, filii Simonis de Tusun et Johannis, filii Mychaelis de Gergfolua, ac aliorum quorumlibet, qui in ipsa spolia- 573 www.dacoromanica.ro tione interfuerunt, indilate satisfactionem impendere debeatis et aii ud nullatenus facere presumatis (mercejs1 ipsorum, quas apud quemcumque in specie reperire poteritis, eisdem restituentes. Datum in Waradia, sabbato proximo post festum beati Martini con-fessoris. (Pe verso:) Stephano, filio Ladislai, officiali nostro de Sanoto Eme- rico. Petru, vicevoievodul Transilvaniei. Vă poruncim cu tărie prin cele de faţă că, la vederea acestei (scrisori), să fiţi datori, potrivit cuprinsului scrisorii regeşti, a da fără întîr-ziere despăgubire lui Ştefan, orăşean din Sibiu şi celorlalţi soţi ai săi, din partea iobagilor magistrului Konya, (anume din partea) lui Ioan, fiul lui Ladislau de Moişa, a lui Ladislau, fiul lui Simion de Tuşin şi a lui Ioan, fiul lui Mihail de Giurfalău şi a oricăror altora care au luat parte la jefuirea (făcută). Şi altfel să nu îndrăzniţi a face, înapoindu-le chiar mărfurile lor, la oricine le veţi putea regăsi. Dat la Oarda, în sîmbăta de după sărbătoarea fericitului Martin mărturisitorul. (Pe verso:) Lui Ştefan, fiul lui Ladislau, slujbaşul nostru din Sîn-timbru. Arh. Naţ. Magh., Arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş fără nr. (cota veche). Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de închidere, aplicată pe verso. EDIŢII: Teleki, I, p. 99—100 (cu data greşită de cca 11 noiembrie 1355); Ub., II, p. 183—184 (cu motivarea datării de mai sus). 1 Pată de umezeală cca 1,8 cm, întregire probabilă pe baza contextului. 534 1360 noiembrie 17 (quinto decimo Kalendas mensis Decembris). Ludovic I, regele Ungariei, transcrie pentru mănăstirea Sf. Dumitru din Zadra un privilegiu al lui Ladislau V, regele Ungariei, din 1285, privitor la moşia Starosan şi un act al lui Nicolae de Szecs, ban al Croaţiei şi Dalmaţiei, din 22 mai 1359. Dumitru de Oradea (Varadiensi), Dominic de Transilvania (Tran-siluano), Dominic de Cenad (Chanadiensis1), episcopi, Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh. mănăstirii Sf. Maria din Zadra. Transumpt în actul capitlului din Zadra din 8 iunie 1396. EDIŢII: Smi&klas, XIII, p. 62—64. 1 In text greşit Sagrabiensis; vezi Smidifclas, XIII, p. 64, nota 1. 535 1360 noiembrie ÎS, Sintimbru. Keligiosis viris, conventui monasterii beate Mărie virginis de Clus, amicis suis honorandis, Dyonisius, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, amiciciam paratam cum honore. 574 www.dacoromanica.ro Cum possessio Zalathna vocata, iuxta continenciam aliarum lite-rarum nostrarum1 modum iudiciarie nostre deliberacionis exprimen-cium, honorabili capituli ecclesie Albensis Transiluane per nostrum ho-minem sub vestri hominis testimomo statui debeat, vestram amiciciam presentibus petimus diligenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente homo noster, in eisdem aliis litte-ris nostris expressus, de curia nostra ad boc specialiter transmissus, pre-dictam possessionem Zalathna vocatam, iuxta tenorem et continenciam predictarum aliarum literarum nostrarum, statuat capitulo memorato, et tandem seriem premissorum prout expediens fuerit, iuxta1 predictarum1 aliarum1 literarum1 nostrarum1 continentiam1 nobis amicabiliter rescri-batis. Datum in Sancto Emerico, in octavis festi beati Martini confes-soris, anno domini M° CCC0 sexagesimo. (Pe verso:) Religiosis viris, conventui monasterii beate Mărie vir-ginis de Clus, pro honorabili capitulo ecclesie Albensis Transsiluane, sta-tutoria. Cucernicilor bărbaţi din conventui mănăstirii fericitei fecioare Măria din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi vrednici de cinste, Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi cinstea. Deoarece moşia numită Zlagna, potrivit cuprinsului unei alte scrisori a noastre, care arată rînduiala hotărîrii noastre judecătoreşti, trebuie să fie dată în stăpînirea cinstitului caipiitlu al bisericii de Alba Transilvaniei de către omul nostru sub mărturia omului vostru, rugăm stăruitor prietenia voastră prin scrisoarea de faţă să trimiteţi ca om de mărturie pe omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, arătat in cealaltă scrisoare a noastră şi trimis de la curtea noastră -anume pentru aceasta, să dea în stăpînire pomenitului capitlu sus-zisa moşie numită Zlagna, potrivit cuprinsului celeilalte sus-zise scrisori a noastră, apoi să aveţi bunătatea a ne face cunoscut în scris, după cum va fi de trebuinţă, desfăşurarea celor de mai sus, potrivit cuprinsului celeilalte scrisori sus-zise. Dat în Sîntimbru, la octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. (Pe verso:) Cucernicilor bărbaţi, conventului mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, pentru cinstitul capitlu al bisericii, de Alba Transilvaniei, scrisoare de punere în stăpînire. Bibi. Batthyaneum, Arh. conv. Cluj-Mănăştur, nr. 34. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1360. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete rotundă de închidere din ceară de culoare deschisă aplicată în document pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 184. REGEŞTE: Beke, Km. konv., nr. 34. 1 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mînă. 575 www.dacoromanica.ro 536 1360 noiembrie 25, Vişegrad. Nos Nicolaus Konth, regni Hungarie palatinus et iudex Comano-rum, damus pro memoria quod causam quam Dominicus, filius Iwan, filii Bath, pro quo Johannes de Deed cum nostris litteris procuratoriis astitit contra Laurencium, filium Heym, pro quo Petrus magnus, famu-lus suus, cum procuratoriis litteris capituli ecclesie Wesprimiensis com-paruit iuxta continenciam priorum litterarum nostrarum prorogatoria-rum in octavis festi beati Martini confessoris super facto possessionum Zewren, Azyuag et Bokrand vocatarum, ac dimidietatis possessionis Egres vocate habebant coram nobis, quia causa Nicolai, filii Georgii, Petri, Georgii et Blasii, filiorum Blasii, filii Georgii, fratrum dicti magistri Laurencii, divisionalium in eodem facto possessionario in1 presen-ciam1 nostram1 citatorum1 racione prioritatis termini, ad octavas festi beati Georgii martiris nune venturis, mediantibus aliis litteris nostris dilatoriis existit prorogata, dicteque due cause et cum1 eisdem1 simul et semel propter unionem eiusdem decidi videbatur. Ideo ad eadem2 octavas festi beati Georgii martiris stătu in eodem duximus prorogandum. Datum in Wissegrad, octavo die termini prenotati, anno domini Mmo CCCmo sexagesimo. (Pe verso de aceeaşi mină:} Pro Dominico, filio Iwan, filii* Baath1, contra magistrum Laurencium, filium Heym, ad octavas festi beati Georgii martiris, prorogatoria. (Pe verso, pe marginea din stînga actului, de o altă nună contemporană:) Pro meto littere regie; actor solvit XII, solvunt ambo (... )3 Noi, Nicolae Konth, palatinul regatului Ungariei şi judele cumanilor, dăm de ştire că pricina pe care au avut-o înaintea noastră Domi-nic, fiul lui Iwan, fiul lui Bath, în numele căruia s-a înfăţişat Ioan de Deta, cu scrisoarea noastră de împuternicire, împotriva lui Laurenţiu, fiul lui Heym, în numele căruia s-a înfăţişat Petru cel Mare, slujitorul acestuia, cu (scrisoarea) de împuternicire a capitlului bisericii din Ves-prim, potrivit cuprinsului scrisorii noastre anterioare de amînare, în a opta zi de la sărbătoarea fericitului Martin mărturisitorul4, cu privire la moşiile numite Zewren, Azyuag şi Bokrand, precum şi jumătatea din moşia numită Ezeriş, a fost amînată, întrucît şi pricina lui Nicolae, fiul lui Gheorghe, a lui Petru, Gheorghe şi Blasiu, fiii lui Blasiu, fiul lui Gheorghe, fraţii zisului magistru Laurenţiu, chemaţi pentru împărţire înaintea noastră în aceeaşi pricină privitoare la moşie a fost amînată printr-o altă scrisoare a noastră de amînare, pentru a opta zi de la sărbătoarea viitoare a fericitului mucenic Gheorghe5, în temeiul întîie-tăţii sorocului şi pomenitele două pricini, cu dînşii împreună, se vor încheia împreună şi deodată pentru acea legătură. Drept care am hotă-rît s-o amînăm, în aceeaşi stare, la acea a opta zi de la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe. Dat în Vişegrad, în a opta zi a sus-însemnatului soroc, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. (Pe verso de aceeaşi nună:) Scrisoarea de amînare pentru Domi-nic, fiul lui Iwan, fiul lui Baath, împotriva magistrului Laurenţiu, (fiul 576 www.dacoromanica.ro lui Heym, pentru a opta zi de la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe. (Pe verso pe marginea din stingă a actului, de o altă mină contemporană:) Pentru pîrît, scrisoare regească; pîrîşul plăteşte XII, plătesc amîndouă (părţile ...). Arh. Naţ. Magh., Dl. 51909. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1360. Orig. hirtie, cu fragmente de pecete rotundă de închidere aplicată în document pe verso. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 88, nr. 1 389. 1 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 2 Corect: easdem. 3 Corect: ambe; urmează un cuvînt ilizibil. 4 18 noiembrie. 5 1 mai (1361). 537 1360 noiembrie 25. Petru, vicevoievodul Transilvaniei, amină procesul dintre Dominic, fiul lui Laurenţiu de Dumbrău (Dombro), pe de o parte, şi Ştefan Cris-pus şi fratele său Petru diacul, fiii lui Ioan de Ciunga (Chungua), pe de altă parte, cu privire la a patra parte din moşia Ciunga, pentru ca sus-zisul Petru să poată răspunde în această pricină la scaunul de judecată al vicevoievodului. REGEŞTE: Tort. Tăr., 1907, p. 881. 1 Regestul s-a făcut pe baza rezumatului mai larg al actului, cuprins în această formă în actul lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, din 31 octombrie 1361, Deva, păstrat în 1807 în arhiva familiei Kemeny din Ciumbrud, depusă m arhiva comitatului Alba. Actele acestei arhive, aflată actualmente la Arh. Stat. din Cluj-Napoca, nu mai păstrează alături şi documentul în cauză. 538 1360 noiembrie 26, Sîntimbru. Honorabilibus viris et discretis capitulo ecclesie (Albensis)1 Trans-siluane, amicis suis honorandis, Dyonisius, woyuoda Transsiluanus et co-mes de Zonuk, amicitiam2 paratam2 cum2 honore2. Noveritis quod cum secundum continenciam priorum litterarum nostrarum, modum et formam iudiciarie nostre deliberacionis exprimen-cium, Ladislaus, filius Sandur de Sard, vel Blasius aut Andreas, filii Pauli de Felek, seu Nicolaus, frater eorundem, sive Ladislaus, filius Do-minici de Hydweg, vel Mathe de Felkend, aliis absentibus, homo noster, vestro2 testimonio2 presente2, feria sexta proxima post (festum)3 Om-nium sanctorum tune proxime ventura, ad faciem terre inter rivulos Pysulnuk et Kazun vocatos habite et medietatis castri Balwanus vocati, vicinis et commetaneis eorundem legitime convocatis et partibus vel earum legitimis procuratoribus presentibus accedendo2, easdem cum suis utilitatibus et utilitatum integritatibus im quinque rectas et equales partes 41 — Doeumen'a Romaniac Hisforica — Voi. XI 577 www.dacoromanica.ro dividere, quarum tres partes filiis Sandur, Nicolao, filio Johannis, et Ste-phano, filio Apour, et aliis, quibus de iure congrueret pro porcionibus Olee, Balaş et Johannis, filiorum Apour, duasque partes earundem quin-que parcium Ladislao, filio Stephani de Pysulnuk, racione porcionum Palus et Amenus statuere et committere perpetuo possidendas, contra-diccione eiusdem Stephani, filii Apour, non obstante si per alios non fie-ret contradictum; contradictores vero si qui alii apparerent, ipsos contra eundem Ladislaum ad nune2 instantes2 octavas festi beati Martini con-fessoris in nostram presenciam racionem contradictionis eorum redditu-ros citare debuissent2. Et post hec totius facti seriem ad easdem octavas nobis amicabiliter rescribere debuissetis. Ipsis denique octavis festi beati Martini confessoris occurentibus, Benedictus dictus Orrus de Hydweg, pro Ladislao, filio Stephani de Pysulnuk, cum procuratoriis litteris vestris ad nostram veniendo presenciam quasdam litteras vestras protestatorias tercio die festi beate Ely-zabet proxime preteriti confectas nobis presentavit, in quibus vidimus contineri, inter cetera2, quod Benedictus, dictus Orrus, de Hydweg, in persona Ladislai, filii Stephani de Pysulnuk, cum procuratoriis litteris vestris, vestrum personaliter adeundo presenciam, per modum protesta-cionis vobis significare curasset quod cum predictus Ladislaus. filius Stephani, iuxta continenciam litterarum nostrarum formam nostre sen-tenciarie deliberacionis exprimentium accepto Matheo, filio Felkun, ho-mine nostro in dictis nostris li(tteri)s4 nominatim inserto, sub testimonio hominis vestri feria sexta proxima post festum Omnium sanctorum ad faciem terre inter fluvios Pysulnuk et Kazun vocatos habite ac medie-tatis castri Balwanus legitime accedendo, easdem in quinque partes iuxta continenciam litterarum nostrarum dividere voluissent, Stephanus, filius Apour, et Stephanus, filius Johannis de Zarazpatak, ipsos a predicta divisione prohibuissent ipseque homo noster sub testimonio hominis vestri eosdem Stephanum, filium Apour, et Stephanus, filium Johan’-.. • ibidem eodem die et loco contra prefatum Ladislaum, filium Stepaani, ad octavas festi beati Martini confessoris nune venturas in nostram citassent presenciam racionem contradictionis eorum reddituros; demum-que predictus Mathe, homo noster, ob favorem predictorum Stephani, filii Apour, et Stephani, filii Johannis, ut dixisset in vestram presenciam ad premissa vobis refferenda cum homine vestro venire noluisset, licet predictus Ladislaus eundem Matheum in equo et expensis suis hue adducere et condecenter remunerare presto fuisset et paratus. Et hec omnia premissa homo vester, videlicet, Ladislaus, chori ecclesie vestre clericus, per vos ad hec destinatus modo quo supra facta fuisse vobis affirmasset; sed qua de causa predictus homo noster ad refferendum premissa ad vos venire noluerit, se dixisset ignorare. Quarum litterarum exhibicionibus factis, predictus Benedictus, dictus Orrus, eidem Ladislao, filio Stephani, medelam iusticie super premissis per nos precabatur elargiri. Verum licet predicta possessionaria divisio, ut su-perius est expressum, contradiccione ipsius Stephani, filii Apour, non obstante ut2 est2 pretactum2 fieri debuerat et tamen contradiccio ipsius Stephani premisse divisioni obviasse agnoscebatur2. Ipse eciam Mathe qui in dicta divisione homo noster fuerat eo2 quod2, ad premissorum relacionem faciendam una cum vestro testimonio in vestram presenciam 578 www.dacoromanica.ro venire non curaret, premissa effectum sortiri non posse videbantur, ex eoque premissa possessionaria divisio modo et forma omnino in pre-tactis litteris nostris expressa per nostrum hominem sub vestri hominis testimonio modo inferius declarando iterato fieri, ipseque Mathe pro homine nostro in dictis litteris nostris insertus propter causas in pre-tactis litteris vestris protestatoriis expressas evocări debere racio equita-tis inducebat. Ideo vestram amiciciam presentibus petimus diligenter, quaienus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente La-dislaus, filius Mykou de Hydweg, vel Johannes de Arapatak, seu Bene-dictus, filius Stephani de Zarazpatak, aut Ladislaus, filius Sandur de Sard, vel Blasius, aut Andreas, filii Pauli de Felek, seu Nicolaus, frater eorundem, sive Ladislaus, filius Dominici de predicta Hydwegh, aliis absentibus, homo noster, feria tercia post octavas festi beati Andree apostoli proxime venturi, ad faciem predicte terre inter sepedictos ri-vulos Pysulnuk et Kazun habite et medietatis castri predicti, vicinis et commetaneis suis universis legitime convocatis et partibus vel earum legitimis procuratoribus presentibus accedendo2, easdem cum suis uti-litatibus et utilitatum integritatibus in quinque partes dividat rectas et equales, quarum tres partes eisdem filiis Sandur, Nicolao, filio Jo-hannis, et Stephano, filio Johannis, et Stephano, filio Apour, et aliis, quibus de iure congruit, pro porcionibus predictorum Olee, Balaş et Johannis, filiorum Apour, duasque partes earundem quinque parcium eidem Ladislao, filio Stephani, racione porcionum dictorum Amenus et Palus statuat et committat perpetuo possidendas, contradiccione eiusdem Stephani, filii Apour, non obstante, si per alios non fuerit contradic-tum; contradictores vero si qui alii apparuerint, citet ipsos contra ipsum Ladislaum ad octavas festi Epiphaniarum domini proxime2 venturas2, in nostram presenciam racionem contradiccionis eorum reddituros; pre-missis itaque suomodo peractis predictum Mathe pro homine nostro in eisdem litteris nostris insertum pro eo, cur ipse ad relacionem premis-sorum vestram in presenciam venire recusavit, similiter contra eundem Ladislaum ad easdem octavas festi Epiphaniarum domini in nostram evocet presenciam racionem super sua non veniencia redditurum. Et post hec totius facti seriem ad easdem octavas nobis amicabiliter rescri-batis. Datum in Sancto Emerico, n(ono)4 die octavarum festi beati Martini confessoris predictarum, anno domini M° CCC° LX°. {Pe verso:) Honorabilibus viris et discretis, capitulo ecclesie Al-bensis Transsiluane, amicis suis honorandis, pro Ladislao, filio Stephani de Pysulnuk, contra Stephanum, filium Apour, super possessionaria di-visione et statucione per nostrum et vestrum homines modo intra spe-ci(ficato)4 feria tertia proxima post octavas festi beati Andree apostoli fienda, quarum series ad octavas festi Epiphaniarum domini per vos nobis sunt rescribande. Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, Dionisie voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, cu toată prietenia şi cinstea. 579 www.dacoromanica.ro Să ştiţi că, întrucît potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de mai înainte, redînd şirul şi glăsuirea hotărîrii noastre judecătoreşti, trebuia ca în vinerea de după sărbătoarea pe atunci viitoare a Tuturor sfinţilor5 omul nostru Ladislau, fiul lui Alexandru de Şard, sau Blasiu, ori Andrei, fiul lui Pavel de Feleag, sau Nicolae, fratele lor, ori Ladislau, fiul lui Dominic de Heghig, ori în lipsa acestora Matei de Chendul de Sus, să se ducă împreună cu omul vostru de mărturie la pămîntul aşezat între rîurile numite Turia şi Casinul şi la faţa unei judecăţi din cetatea numită Balwanus şi chemînd după lege pe vecinii şi megieşii acelora, de faţă cu părţile ori cu împuterniciţii lor legiuiţi, să le împartă împreună cu folosinţele lor şi cu toate foloasele lor în cinci părţi drepte şi deopotrivă, dintre care trei părţi trebuiau să le statornicească şi să le încredinţeze, spre a le stăpîni în veci, fiilor lui Alexandru, lui Nicolae, fiul lui Ioan, lui Ştefan, fiul lui Apour şi altora, cărora li se cuvin de drept, ca părţi ale lui Ole, Blasiu şi Ioan, fiii lui Apour, iar două părţi din acele cinci părţi, lui Ladislau, fiul lui Ştefan de. Petri-ceni, drept părţi ale lui Palus şi Amenus, fără a se ţine seama de împotrivirea acelui Ştefan, fiul lui Apour, dacă nu s-ar fi ivit alţi împotrivi tori. Iar dacă s-ar fi ivit alţi împotrivitori, trebuiau să-i. cheme înaintea noastră la octavele de acum ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul6 ca să stea faţă cu acel Ladislau, spre a da seamă de împotrivirea lor; şi după acestea la aceleaşi octave trebuie să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris despre desfăşurarea întregii pricini, în sfîrşit, la sosirea acelor octave ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul, venind înaintea noastră Benedict, zis Orrus de Heghig, în numele lui Ladislau, fiul lui Ştefan de Petriceni, cu scrisoarea voastră de împuternicire, ne-a înfăţişat o scrisoare a voastră de întîmpinare, întocmită în a treia zi după sărbătoarea acum de curînd trecută a fericitei Elisabeta7, în care am văzut că se arată între altele că venind însuşi înaintea voastră Benedict zis Orrus de Heghig, cu scrisoarea voastră de împuternicire, în numele lui Ladislau, fiul lui Ştefan de Petriceni, s-a îngrijit a vă face cunoscut în chip de întîmpinare, că atunci cînd sus-zisul Ladislau, fiul lui Ştefan, potrivit cuprinsului scrisorii noastre, ce redă şirul hotărîrii noastre judecătoreşti, luîndu-1 pe Matei, fiul lui Felkun, omul nostru, trecut pe nume în zisa noastră scrisoare, şi cu mărturia omului vostru, s-a dus după lege, în vinerea de după sărbătoare Tuturor sfinţilor8 la pămîntul cuprins între rîurile numite Turia şi Casinul şi la faţa unei jumătăţi a cetăţii Balwanus şi au voit să le împartă în cinci părţi, potrivit cuprinsului scrisorii noastre, Ştefan, fiul lui Apour şi Ştefan, fiul lui Ioan de Valea Seacă, i-au oprit de la sus-zisa împărţire; iar acel om al nostru cu mărturia omului vostru, atunci chiar în aceeaşi zi şi acelaşi loc, i-au chemat pe Ştefan, fiul lui Apour, şi pe Ştefan, fiul lui Ioan, înaintea noastră, la octavele pe atunci viitoare ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul6 ca să stea faţă cu sus-zisul Ladislau, fiul lui Ştefan spre a da seamă de împotrivirea lor. Şi după aceea, întrucît, sus-zisul Matei, omul nostru, n-a voit de batirul sus-zişilor Ştefan, fiul lui Apour, şi Ştefan, fiul lui Ioan, precum ar fi declarat să vină împreună cu omul vostru, înaintea voastră, spre a vă da seamă despre cele de mai sus, deşi sus-zisul Ladislau era 580 www.dacoromanica.ro gata şi pregătit să aducă acolo pe acel Matei cu calul său şi pe cheltuiala lui şi să-l răsplătească după cuviinţă. Şi, întrucît, toate cele de mai sus vi le-a declarat că s-ar fi în-tîmplat în chipul arătat mai sus omul vostru, anume Ladislau, preot din strana bisericii voastre, trimis de voi pentru aceasta; dar a spus că nu ştie din ce pricină sus-zisul om al nostru n-a voit să vină la voi spre a da seamă despre cele de mai sus. Şi, întrucît, după înfăţişarea acestei scrisori, sus-zisul Benedict, zis Orrus, ne-a rugat să-i împărtăşim acelui Ladislau, fiul lui Ştefan, leacul dreptăţii în privinţa celor de mai sus. Şi, întrucît, deşi sus-zisa împărţire de moşii, după cum s-a arătat mai sus, trebuia să se facă, precum s-a spus mai înainte, fără a se ţine seama de împotrivirea lui Ştefan, fiul lui Apour, totuşi s-a dovedit că împotrivirea acelui Ştefan a împiedicat sus-zisa împărţeală, iar prin faptul că acel Matei, care fusese omul nostru la zisa împărţeală, nu s-a îngrijit să vină înaintea voastră împreună cu omul vostru de mărturie, - spre a face darea de seamă despre cele de mai sus, ni s-a părut că cele de mai sus nu puteau dobîndi vreo tărie şi de aceea cugetul dreptăţii îndemna ca sus-zisa împărţire de moşie să se facă din nou, în chipul şi felul arătate întru totul în pomenita noastră scrisoare, de către omul nostru, cu mărturia omului vostru, ce se va arăta mai jos, iar acel Matei, trecut în zisa noastră scrisoare ca omul nostru, va trebui să fie chemat înaintea noastră pentru pricinile arătate în pomenita voastră scrisoare de întîmpinare. Drept aceea, prin cele de faţă rugăm cu stăruinţă prietenia voastră să trimiteţi spre mărturie pe omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Ladislau, fiul lui Mykou de Heghig, sau Ioan de Arpătac, ori Benedict, fiul lui Ştefan de Valea Seacă, sau Ladislau, fiuL lui Alexandru de Şard, ori Blasiu sau Andrei, fiii lui Pavel de Feleag, ori Nicolae fratele lor, sau în lipsa acestora Ladislau, fiul lui Dominic din sus-zisul Heghig, mergînd în marţea de după octavele în curînd viitoare ale sărbătorii fericitului apostol Andrei9 la sus-zisul pămînt aflat între des pomenitele nuri Turia şi Gasinul şi la faţa jumătăţii zisei cetăţi şi, chemînd după lege pe toţi vecinii şi megieşii acelora, şi de faţă cu părţile sau cu împuterniciţii lor legiuiţi, să le împartă, împreună cu folosinţele şi cu toate foloasele lor, în cinci părţi drepte şi deopotrivă, din care trei părţi să le statornicească şi să le încredinţeze spre a le stăpîni pe veci, acelor fii ai lui Alexandru, lui Nicolae, fiul lui Ioan, lui Ştefan, fiul lui Apour, şi altora cărora li se cuvin de drept, ca părţi ale sus-zişilor Ole, Blasiu şi Ioan, fiii lui Apour, iar două părţi din acele cinci părţi, lui Ladislau, fiul lui Ştefan, drept părţi ale zişilor Amenus şi Palus, fără a se ţine seamă de împotrivirea lui Ştefan, fiul lui Apour, dacă nu s-ar împotrivi şi alţii. Iar dacă s-ar ivi alţi împotri-vitori să-i cheme înaintea noastră la octavele în curînd viitoare ale sărbătorii Botezului domnului10 ca să stea faţă cu acel Ladislau, spre a da seamă de împotrivirea lor. Şi după ce vor fi făcut acestea după cuviinţă, să cheme înaintea noastră, la aceleaşi octave ale sărbătorii Botezului domnului, pe sus-zisul Matei, cel trecut în scrisoarea noastră ca om al nostru ca să stea faţă cu acelaşi Ladislau — pentru faptul că s-a împotrivit să vină 581 www.dacoromanica.ro înaintea voastră pentru darea de seamă a celor de mai sus — spre a da socoteală de nevenirea sa. Şi după acestea, la aceleaşi octave, să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris despre desfăşurarea întregii pricini. Dat la Sîntimbru, în a no'ia zi după octavele sus-zise ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. {Pe verso:) Cinstiţilor şi chibzuiţilor bărbaţi din capitlul bisericii de Alba Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinstire, pentru La-dislau, fiul lui Ştefan de Petriceni, împotriva lui Ştefan, fiul lui Apour, cu privire la împărţirea de moşii şi punerea în stăpînire ce trebuie făcute de către omul nostru şi al vostru, în chipul arătat înlăuntrul scrisorii în marţea de după octavele sărbătorii fericitului apostol Andrei9 şi despre a căror desfăşurare trebuie să ne răspundeţi în scris la octavele sărbătorii Botezului domnului10. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba lulia, lădiţa 1, ar. 164. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1360. Orig. hîrtie, cu pată de umezeală; cu urme de pecete de închidere, aplicată în document pe verso. EDIŢII: Szekely okl., VIII, p. 25—29 (cu data greşită: 25 noiembrie). REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt., nr. 164. 1 2 * 4 5 6 7 8 * 10 1 Rupt cca 1,5 cm întregit pe baza contextului. 2 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. * Rupt cca 1 cm, întregit după sens. 4 Rupt cca 0,5 cm, întregit după sens. 5 6 noiembrie. 6 18 noiembrie. 7 21 noiembrie. 8 6 noiembrie. 8 8 decembrie 1360. 10 13 ianuarie 1361. 539 1360 noiembrie 28 (quarto Kalendas mensis Decerribris). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte pe nobilii de Lapuch în stă-pînirea moşiei Karin. Dumitru de Oradea (Varadiensi), Dominic al Transilvaniei (Transilvana), Dominic de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Dionisie voievod al Transilvaniei. Arh. Naţ. Magh., Dl. 5 010. Transumpt în actul capitlului de Nin, din 28 iulie 1367. EDIŢII: Smiciklas, XIII, p. 69—71. 540 1360 decembrie 12, Kâllo. Nos, magistri Lorandus et Andreaas, vicecomites et iudices nobi-lium comitatus de Zabolch, damus (pro memoria)1 quod magister Leukus, diclus Lengel de Semien, in nostram personaliter accedens presenciam, 582 www.dacoromanica.ro significavit nobis eo modo quod Dionisius, hospes de villa Darolch, in dicta Semien, Johannem, filium Petri litterati, iobagionem suum, tercio die1 2 festi beati Nicolai nune preterito, de domo Pauli dicti Sarga, ioba-gionis magistri Stephani, filii Stephani, egrediendo ictu sagitaU3 inter-misset, petens nos ut nostrum pro testimonio hominem destinaremus ad premissa. Nos vero Ladizlaum, filium Petri de Panala, Mychaelem, filium Thome de Perked, transmisimus, qui demum ad nos reversi re-tulerunt eo modo quod a quibus decuisset et licuisset omnia premissa et singula premissorum veraciter, palam et occulte ut premittitur in-venissent. Datum in Kallou, sabbato proximo ante festum beate Lucie vir-ginis, anno domini M° CCC° LX°. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Pro magistro Leukus de Semien, contra Paulum dictum Sarga, iobagionis magistri Stephani, filii Stephani de eadem, et contra Dionisium, hospitem de Darolch, super in-terfeccione Johannis, filii Petri dicti Dyac, protestatoria. Noi, magistrul Lorand şi Andrei, vicecomiţi, şi juzii nobililor din comitatul Szabolcs, dăm de ştire că venind însuşi în faţa noastră magistrul Leukus zis Lengel de Semyen, ne-a făcut cunoscut în acest chip că Dionisie, oaspe din satul Dorolţ, în zisa Semyen l-a ucis cu o lovitură de săgeată pe Ioan, fiul lui Petru diacul, iobagul său, în a treia zi de la sărbătoarea acum trecută a fericitului Nicolae4, pe cînd ieşea din casa lui Pavel zis Sarga, iobagul magistrului Ştefan, fiul lui Ştefan, şi ne-a rugat ca noi să trimitem pentru cele de mai sus pe omul nostru spre mărturie. Iar noi i-am trimis pe Ladislau, fiul lui Petru de Panala şi pe Mihail, fiul lui Toma de Perked care, întoreîndu-se apoi la noi ne-au spus în acest chip, că au aflat cu adevărat, pe faţă şi pe ascuns, toate de mai sus şi fiecare în parte, de la cine se cuvenea şi se putea, aşa cum s-a arătat mai sus. Dat în Kâllo, în cea dîntîi sîmbătă înainte de sărbătoarea fericitei fecioare Lucia, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Scrisoare de întîmpinare pentru magistrul Leukus de Semien, împotriva lui Pavel zis Sarga, iobagul magistrului Ştefan, fiul lui Ştefan, tot de acolo şi împotriva lui Dionisie, oaspe de Dorolţ, cu privire la uciderea lui Ioan, fiul lui Petru zis Diacul. Arh. Naţ. Magh., DL 51 910. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1360. Orig. hîrtie, cu fragmentele a două peceţi inelare de închidere aplicate în document pe verso. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 88—89, nr. 1 390. 1 în orig. lipseşte. 2 Scris deasupra riadului de aceeaşi mină. * Corect: sagittali. 4 8 decembrie. 541 1360 decembrie 14, Sîntimbru. Religiosis viris, conventui monasterii beate Mărie virginis de Clus-monostra, amicis suis, Petrus, vicewoyvoda Transsilvanus, amicitiam paratam debito cum honore. 583 www.dacoromanica.ro Dicit nobis magister Nicolaus, filius condam Symonis bani de Dor-laz, quod Stephanus, filius Thome, nobilis de Obusfalua, eo tempore quo famulus et in omnibus causis- suis legitimus suus procurator extitisset, per ipsum constitutus, quoddam litterale unum instrumentum, quo me-diante portio possessionaria Ladislai, filii eiusdem Thome, in possessione Obusfalua habita, apud suas manus haberetur simul cum aliis suis lit— teris et litteralibus instrumentis, sibi plurimum necessariis, a nobilibus1 domina consorte sua, ipso ignorante, fraudulenter et nequitiose exter-quendo et ad se recipiendo, fecisset quod voluisset, ab ipsis penitus ocultando. Super quo vestram amicitiam presentibus petimus reverenter qua-tenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo pre-sente, Antonyus de1 2 Balasteleke, vel Symon, filius Laurentii de eadem, sive Michael, frater eiusdem, aliis absentibus, homo noster, ab omnibus, quibuS decet, sciat et inquirat omnimodam3 de premissis veritatem. Et post hec, prout exinde vobis veritas constiterit premissorum, nobis amicabiliter reşcribatis. Datum in Sancto Emerico, in quindenis festi beati Andree apostoli, anno domini Mmo CCCmo LXm0. Cucernicilor bărbaţi din conventul mănăstirii fericitei fecioare Măria din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi, Petru vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ne spune nouă magistrul Nicolae, fiul răposatului ban Simion de Dîrlos, că pe vremea cînd Ştefan, fiul lui Toma, nobil de Abuşfalău era slujitorul său, şi împuternicitul său legiuit, pus chiar de el în toate pricinile sale, storcind prin înşelăciuni şi vicleşug şi fără ştiinţa lui de la nobila doamnă, soţia lui, un act al său, în temeiul căruia partea de moşie a lui Ladisîau, fiul aceluiaşi Toma, ce o avea în moşia Abuşfalău, se afla în stăpînirea sa, dimpreună cu alte scrisori şi acte ale sale ce-i erau de mare trebuinţă şi luîndu-le la sine, a făcut ce a voit cu ele, ascunzîndu-le cu totul de ei. Drept aceea, prin cele de faţă rugăm cu plecăciune prietenia voastră să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare în faţa căruia omul nostru, Antonie de Blăjel, sau Simion, fiul lui Lauren-ţiu, de asemenea de Blăjel, ori în lipsa acestora Mihail, fratele acestuia, să cerceteze şi să afle de la toţi de la care se cuvine, întregul adevăr cu privire la cele de mai sus. Şi după acestea, să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris aşa cum veţi fi aflat că este adevărul cu privire la cele de mai sus. Dat în Sîntimbru, în a cincisprezecea zi după sărbătoarea fericitului apostol Andrei, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Colecţia Iosif Kemeny, dosar 41. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur din 14 ianuarie 1.101. EDIŢII: Ub„ II, p. 185. REGEŞTE: Szabo, Erd. Muz. okL, nr. 114. 1 Corect: nobili. 2 Urmează*. Balasfaluateleke, tăiat de aceeaşi mină. a Urmează: veritatem, tăiat de aceeaşi mină. 584 www.dacoromanica.ro 542 1360 decembrie 18, Sîntimbru. Discretis viris et honestis, honorabili. capitulo ecclesie Transsil-vane, dominis et amicis suis honorandis, Petrus, vicevoyvoda Transsil-vanus, amiciciam paratam debito cum honore. Dicitur nobis in personis nobilis domine relicte magistri Deme, nobilis de Tyburchtelku et Katherine, filie eiusdem, quod in festo beati Nicolai confessoris proxime preterito, universitas populorum viile Kayan-thow, Nicolaum, filium eiusdem magistri Deme, fratrem ipsius nobilis puelle uterinum, ex precogitata nequicia per Stephanum de Zyluas dic-tum et Stephanum, filium Petri magni, consocios ipsorum, morte mise-rabili interimi fecissent nullis culpis suis exigentibus et omnino sine causa. Super quo vestre discretionis amiciciam presentibus petimus reve-renter, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Michael dictus Darabus de Machkas, vel Michael, filius Ladislai de Geregerhaza, aut Nicolaus de Nadas, sive Nicolaus, filius Iohannis de Zwmurduk, aliis absentibus, homo noster, ab omnibus, a quibus decet et licet, sciat et inquirat omnimodam de premissis veri-tatem, et post hec prout exinde vobis veri tas constiterit premissorum nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, feria sexta proxima ante festum beati Thome apostoli, anno domini Mmo CCCmo sexagesimo. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din vrednicul de cinstire capitlu al bisericii Transilvaniei, domnilor şi prietenilor săi vrednici de cinstire, Petru, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ni se spune nouă în numele nobilei doamne, văduva magistrului Deme, nobil de Tyburchtelku, şi al Ecaterinei, fiica ei, că la sărbătoarea de curînd trecută a fericitului Nicolae mărturisitorul1, obştea oamenilor din satul Chinteni a pus cu precugetată răutate să fie ucis cu moarte jalnică Nicolae, fiul acelui magistru Deme şi fratele bun al acestei nobile fete, fără de nici o vină a sa şi fără de nici o pricină de către Ştefan zis de Silivaş şi Ştefan, fiul lui Petru cel Mare, părtaşii lor de rele. Drept aceea, prin cele de faţă rugăm cu plecăciune chibzuita voastră prietenie ca să trimiteţi spre mărturie pe omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Mihail zis Darabus de Măcicaşu, sau Mihail, fiul lui Ladislau de Geregerhaza, ori Nicolae de Nădăşel, sau în lipsa acestora Nicolae, fiul lui Ioan de Sumurducu, să cerceteze şi să afle, de la toţi de la care se cade şi se poate, întreg adevărul cu privire la cele de mai sus. Şi, după acestea, să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris aşa cum veţi fi aflat că este adevărul cu privire la cele de mai sus. Dat la Sîntimbru, în vinerea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Tom a, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Arh. Naţ. Magh., Dl. 73 684. Fotocopie la Inst. de Ist. şi arh. Cluj-Napoca/1360. Transumpt In actul capitlului din Alba Iulia din 23 decembrie 1360, nr. 545. EDIŢII: Teleki, I, p. 116. 1 6 decembrie. 585 www.dacoromanica.ro 543 1360 decembrie 19, (Cluj-Mănăştur). Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmonostra, memorie commendantes significamus tenore presentium quibus expedit uni-versis, quod cum nos, iuxta continentiam literarum magnifici viri domini Dyonisii, woyuode Transsiluani et comitis de Zonuk, formam iudi-ciarie sue deliberationis in se continentium, iustis et iuri consonis peti-tionibus eiusdem domini woyuode, in dictis suis literis nobis amicabiliter porrectis, anuenntes una cum magistro Benedicto, protonotario et ho-mine suo, in eisdem suis literis inserto, ad infra scripta de curia sua specialiter transmisso pro honore capituli ecclesie Transsiluane nostrum hominem, virum ydoneum, videlicet fratrem Johannem, unum ex nobis, ad statutionem possessionis Zalathna vocate, in medio Saxonum existen-tis, duxissemus transmittendum. Tandem iidem homines ipsius domini woyuode et noster exinde ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, die dominico nune proxime preterito, ad faciem prenotate possessionis Zalathna vocate, in medio Saxonum habite, vicinis et com-metaneis eiusdem universis legitime convocatis accedendo, eandem cum omnibus suis utilitatibus et pertinentiis universis, iuxta continentiam predictarum literarum ipsius domini woyuode, formam sue sententiarie deliberationis exprimentium, statuissent prenotato capitulo ecclesie Transsiluane eo iure, quo ad ipsos et ad ecclesiam eorum memoratam dignoscitur pertinere, perpetuo possidendam, nullo penitus contradictore apparente. Datum sabbato proximo post festum beate Lucie virginis et mar-tyris, anno domini M° CCCmo sexagesimo. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, deoarece noi, potrivit cuprinsului scrisorii măritului bărbat, domnul Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, re-dînd şirul hotărîrii sale judecătoreşti, am încuviinţat dreptele şi îndrep-tăţitele cereri ale acestui domn voievod (ce ne-au fost) înaintate nouă prieteneşte în zisa lui scrisoare, am hotărît ca, împreună cu magistrul Benedict, protonotarul şi omul său, arătat pe nume în acea scrisoare a sa Şi trimis anume de la curtea sa pentru cinstitutul capitlu al bisericii Transilvaniei, pentru aducerea la împlinire a celor scrise mai jos, să trimitem dintre noi pe omul nostru, anume pe vrednicul bărbat fratele Ioan, pentru darea în stăpînire a moşiei numite Zlagna, aflătoare în mijlocul saşilor; în cele din urmă, întoreîndu-se de acolo la noi aceşti oameni, acela al domnului voievod şi acela al nostru, ne-au spus într-un glas că, dueîndu-se în dumineca acum de curînd trecută1 la sus-zisa moşie numită Zlagna ce se află în mijlocul saşilor, şi, chemînd după lege pe toţi vecinii şi megieşii ei, au trecut-o dimpreună cu toate folosinţele ei şi cu toate cele ce ţin de ea, potrivit cuprinsului sus-zisei scrisori a acestui domn voievod, în care se arată şirul hotărîrii sale judecătoreşti, în stăpînirea sus-pomenitului capitlu al bisericii Transilvaniei, ca s-o stăpînească pe veci, cu acelaşi drept cu care se ştie că ţine de ei şi de pomenita lor biserică, fără să se ivească nici un împotrivitor. 586 www.dacoromanica.ro Dat în sîmbâta de după sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Lucia, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. Bibi. Batthyaneum, Arh. eapitl. Alba Iulia, lădiţa 5, nr. 660. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1360. Orlg. perg., fragmente de pecete rotundă din ceară de culoare deschisă, aplicată în document pe verso. EDIŢII: Ub„ p. 185—186. REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt., nr. 660. 1 13 decembrie. 544 1360 decembrie 21, (Alba Iulia). Magnifico viro, domino Dyonifeyo, woyuode Transsilu(iano)1 et comiţi de Zonuk, amico ipsorum honorando, capitulum ecclesie (Albensis Transsyluane para) tam2 amiciciam sincero cum honore. Noveritis quod eum nos iuxta continenciam litterarum vestrarum modum et for(mam)1 iudiciarie vestre deliberacionis quodam modo ex-primencium, quas (căpiţe sigilii noştri)2 consignando vobis remisimus, iustis et iure consonis peticionibus vestris in eisdem litteris nobis (a)mi-cabiliter1 porreotis annuentes, una cum Johanne de Arua(patak homine vestro)2 in predictis litteris vestris inserto pro Ladislao, filio Stephani de Peselnuk, nostrum hominem, videlicet Michaelem, chori ecclesie nostre clericum, pro testimonio fidedignum ad di(visionem terre)2 inter rivulos Pesulnuk et Kazun vocatos habite et medietatis castri Baluanus vocati, feria tercia proxima post octavas festi beati Andree apostoli nu(nc proxime preteriti)2 fieri debendam duxissemus transmittendum. Tandem iidem homines, vester et noster, exinde ad nos reversi nobis concorditer retulerunt, quod (ipsi predict)a2 feria tercia proxima post octavas festi"1 beati Andree apostoli nune preteriti4 ad faciem predicte terre inter pre-fatos rivulos Pesulnuk et Kazan existentis, (vicinis et com)mentaneis2 suis universis legitime convocatis, eandem per veteres et antiquas metas, per quas olyms progenitores parcium in predictis litteris (vestris nomi-natim)2 inserti divisissent, in quinque partes rectas et equales divisis-sent et sequestrasent; quarum tres partes rectas et equales cum omni-bus suis utilitatibus (et utilitatum inte)gritatibus2, in facie predicte terre tribus diebus continuis moram faciendo, Nicolao, filio Johannis, Ste-phano, filio Apor, et filiis Sandur ac aliis quibus de (.. .)6 porcionibus Olee, Balaş et Johannis, filiorum Apor, drasque partes earundem quinque parcium similiter cum omnibus suis utilitatibus et utilita(tum in-tegritatibus)2 pretacto Ladislao, filio Stephani de Peselnuk, racione por-cionis Amenus et Palus statuissent et commisissent perpetuo possidendas nullo contrad(ictore inibi)2 apparente. Mete autem inter predictas tres partes et duas partes7 distingentes7 prout dicti homines vester et (noster)1 nobis recitarunt, hoc ordine procedunt: prima m(eta incipit a)2 parte domus Stephani, filii Johannis, in vertice cuiusdam magni montis, ubi et unum longum fosatum, infra versus meridiem se extendens, ubiT (.. .)6 eandem plagam descendit ad quendam rivulum tempore pluioso5-currentem et in eodem (.. .)8 per bonum spacium currendo exit ipsum 587 www.dacoromanica.ro rivulum versus (.. .)8 unam viam transsit aa unum lapidem Kwoltar vo-catum, ubi unam metam terream erex(issent)1 deinde ad partem occi-dentis currendo vădit ad ri(vulum)..,® dehinc in ipso rivulo asscen-dendo currit ad villam Peselnuk vocatam7 et ibi diete mete terminan-tur; quequidem mete a parte septemtrionali pre(dictis duabus par)tibus2 seu porcionibus prefato Ladislao, filio Stephani, cessis, a plaga vero meridionali aliis tribus (partibus)1 predictis separant et distingunt. Datum in die (festi beati)10 Thome apostoli, anno domini M° CCC™0 sexagesimo. (Pe verso, de aceeaşi mină:) Domino Dyonisio, woyuode Trans-syluano, pro Ladislao, filio Stephani de Peselnuk, super divisione et sta-tucione cuiusdam terre intraspecificate, relatoria. Măritului bărbat, domnului Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prietenul lor vrednic de cinstire, oapitlul bisericii din Alba Transilvaniei cu toată prietenia şi cinstirea adevărată. Să ştiţi că, întrucît potrivit cuprinsului scrisorii voastre ce înfăţişa oarecum şirul şi cuprinsul hotărîrii voastre judecătoreşti şi pe care v-am înapoiat-o însemnînd-o cu pecetea noastră, noi am încuviinţat dreptele şi îndreptăţitele voastre cereri ce ni le-aţi înaintat nouă în chip prietenesc în acea scrisoare a voastră şi am hotărît să trimitem spre mărturie, împreună cu Ioan de Arpătac, omul vostru trecut în sus-zisa voastră scrisoare, pentru Ladislau, fiul lui Ştefan de Petriceni, pe omul nostru vrednic de crezare, adică pe Mihail, preot în strana bisericii noastre, pentru împărţirea pămîntului aflător între pîrîurile numite Turia şi Casinul şi a unei jumătăţi din cetatea numită Baluanus, ce trebuia-să se facă în marţea de după octavele sărbătorii acum de curînd trecute a fericitului apostol Andrei11; în cele din urmă întoreîndu-se de acolo la noi acei oameni, al vostru şi al nostru, ne-au spus într-un glas că . dînşii au mers în marţea de după octavele sărbătorii acum trecută a fericitului apostol Andrei, la sus-pomenitul pămînt aflător între sus-zi-sele pîrîuri Turia şi Casinul şi, după ce au chemat în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii săi, l-au împărţit şi l-au deosebit potrivit vechilor şi bătrînelor lor hotare, după care îl împărţiseră odinioară strămoşii părţilor arătaţi pe nume în sus-zisa voastră scrisoare, în cinci părţi drepte şi deopotrivă. Dintre acestea, zăbovind ei trei zile în şir pe sus-zisul pămînt, au dat în stăpînire şi au încredinţat lui Nicolae, fiul lui Ioan, lui Ştefan, fiul lui Apor şi fiilor lui Alexandru şi altora din (...) ca părţi ale lui Olea, Blasiu şi Ioan, fiii lui Apor, şi două părţi din cele cinci părţi de asemenea împreună cu toate folosinţele şi plinătatea foloaselor lor, sus-zisului Ladislau, fiul lui Ştefan de Petriceni, ca parte a lui Ame-nus şi Palus, ca să le stăpînească pe veci, neînfăţişîndu-se acolo nici un împotrivitor. Iar semnele de hotar, despărţind între ele sus-zisele trei părţi de celelalte două părţi, merg, după cum ne-au spus sus-pome-niţii, omul vostru şi al nostru, în şirul următor: Cel dintîi semn de hotar începe dinspre partea casei lui Ştefan, fiul lui Ioan, pe vîrful unui deal mare, unde se află un şanţ lung ce se întinde în jos spre miazăzi, unde ... hotarul coboară în aceeaşi parte la un pîrîu ce curge pe vreme ploioasă şi acolo (...) mergînd o bună bucată, iese din acel pîrîu spre (...) şi trece peste un drum la o stîncă 588 www.dacoromanica.ro numită Altarul de Piatră unde au ridicat o movilă de hotar; înaintînd de acolo spre partea de apus hotarul merge la un pîrîu (...) de acolo, urcînd pe acel pîrîu, merge la satul numit Petriceni, şi aici se sfîrşesc zisele semne de hotar. Şi aceste semne de hotar despart şi deosebesc dinspre miazănoapte sus-zisele două părţi sau bucăţi căzute sus-pomeni-tului Ladislau, fiul lui Ştefan, iar dinspre miazăzi celelalte trei părţi sus-pomenite. Dat în ziua sărbătorii fericitului apostol Toma, în anul domnului o mie trei sute şaizeci. (Pe verso de aceeaşi mină:) Dare de seamă către domnul Dionisie, voievodul Transilvaniei, pentru Ladislau, fiul lui Ştefan de Petriceni, cu privire la împărţirea şi trecerea în stăpînire a unui pămînt arătat în scrisoare. Arh. Naţ. Magh., Dl. 29 157. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. CIuj-Napoca/ 1360. Orig. hîrtie, în stare deteriorată, cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Szekely okl., III, p. 13—15, (cu dată greşită: 31 decembrie 1360). 1 Pată de umezeală cca 0,5 cm, întregit după sens. 2 Rupt, cca 1,5 cm, întregit pe baza contextului. * în orig. greşit post festum. 4 Astfel in orig. corect: preteritum. 5 Astfel în orig. 6 Rupt. 7 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 8 Pată de umezeală. 8 Rupt, întregit parţial după sens. 10 Lipseşte în orig. 11 8 decembrie. 545 (1360) decembrie 23, (Alba Iulia). Nobi(li viro et)1 honesto magistre Petro, vicevoyvode Transsilvano, amico ipsorum capitulum ecclesie Transsilvanie, amiciciam paratam omni cum honore. Litteras vestre nobilitatis recepimus in hec verba: (Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 18 decembrie 1360, Sintimbru, nr. 542). Nos enim iustis et legitimis peticionibus vestris annuentes cum predicto Nicolao de Nadas, homine vestro, nostrum hominem videlicet Johannem, cori noştri clericum, pro testknonio fidedignum, ad premissa peragenda duximus transmittendum, qui demum ad nos reversi nobis concorditer retulerunt, quod ipsi ab omnibus, quibus decuisset et licuis-set, tăiem de premissis scivissent veritatem, quod in festo beati Nicolai confessoris proxime preterito, universitas populorum viile Kayanthow, predictum Nicolaum, filium Deme, fratrem ipsius nobilis puelle, ex pre-cogitata nequitia per Stephanum de Zyluas dictum et Stephanum, filium Petri magni, consocios ipsorum, predictos1 2 * 4 5 6 7 8 * 10 11 morte miserabili interimi fe-cissent nullis cui pis suis exigentibus et omni sine causa. 589 www.dacoromanica.ro Datum feria quarta proxima ante festum Nativitatis Domini, anno eiusdem prenotato. {Pe verso:} Vicevoyvode Transsilvano, pro nobili domina, relicta magistri Deme de Tyburchtelku, ac filia eiusdem, contra universos popu-los de Kayanthow, super factis intra specificatis, inquisitoria. Nobilului şi cinstitului bărbat, magistrului Petru, vicevoievodul Transilvaniei, prietenului lor, capitlul bisericii Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea. Am primit scrisoarea nobleţei voastre avînd următorul cuprins: {Urmează actul lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 18 decembrie 1360, Sintimbru, nr. 542}. Iar noi dînd urmare dreptei şi legiuitei voastre cereri, am hotărît ca împreună cu sus-zisul Nicolae de Nădăşel, omul vostru, să trimitem pe omul nostru, anume Ioan, cleric din strana noastră, spre mărturie la împlinirea celor de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus într-un glas că au aflat de la toţi de la care se cuvenea şi se putea adevărul acesta: că la sărbătoarea de curînd trecută a fericitului Nicolae mărturisitorul3, obştea oamenilor din satul Chinteni au pus cu precuge-tată răutate să fie ucis cu moarte jalnică de sus-zişii Ştefan zis de Si-livaş şi Ştefan, fiul lui Petru cel Mare, părtaşii lor de rele, sus-zisul Nicolae, fiul lui Deme, fratele numitei nobile fete, fără de nici o vină a sa şi chiar fără nici o pricină. Dat în miercurea dinaintea sărbătorii Naşterii domnului, în anul mai sus arătat al aceluiaşi. {Pe verso:} Vicevoievodului Transilvaniei, scrisoare de cercetare, pentru nobila doamnă, văduva magistrului Deme de Tyburchtelku, şi pentru fiica ei, împotriva obştii oamenilor din Chinteni, cu privire la faptele arătate înăuntrul scrisorii. Arh. Naţ, Magh., Dl. 73 684. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1360. Orig. hîrtie, In stare deteriorată, cu partea superioară a actului ruptă şi cu pete de umezeală; fragmente de pecete rotundă de închidere aplicată in document pe verso. EDIŢII: Telelei, I, p. 116—117. 1 2 3 1 Rupt cca 2 cm, întregit, pe baza contextului. 2 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mînă. 3 6 decembrie. 546 1360 decembrie 25 (octavo Kalendas Ianuarii). Ludovic I, regele Ungariei, scuteşte pe iobagii mănăstirii Toplica de darea pieilor de jderi, şi de dijma porcilor. Dumitru de Oradea (Wa-radiensi), Dominic al Transilvaniei (Transiluanensi), Dominic de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Dionisie, voievodul Transilvaniei. Arh. arhiepiscop, din Zagreb, I, B. XI. 15. Orig. întărit cu pecetea regală nouă, la 29 mai 1365. EDIŢII: Smiâiklas, XIII, pp. 83—85. 590 www.dacoromanica.ro 547 1360 decembrie 28 (quinto Kalendas lanuarii/. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă ca definitivă sentinţa în procesul dintre Ioan şi Lacka, fiii lui Touordie şi Tuerco, fiul lui George Brubig ca pîrîşi, şi Ioan, fiul lui Nelepuch, comite de Orbaz şi de Zana, ca pîrît, întărindu-1 pe acesta din urmă în drepturile de proprietate asupra moşiilor din districtul Cetine. Dumitru de Oradea (Waradiensi), Dominic al Transilvaniei (Trans-■silua.no), Dominic de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Dionisie, voievod al Transilvaniei. Arh. Naţ. Magh., Dl. 33 313. Orig. perg., întărit cu pecetea atîmată de şnur de mătase roşie; reîntărit In 27 ianuarie 1364, cu pecetea regală nouă, atîmată de şnur de culoare verde şi galbenă. EDIŢII: Smiâiklas, XIII, pp. 86—89. 548 1260 decembrie 30, (Alba Iulia). (C)apitulum ecclesie Transsiluane, omnibus Christi fidelibus, pre-sens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Ad universorum notitiam tam presentium quam futurorum harum serie volumus perve-nire, quod nos literas magnifici viri domini Dionysii, voyuode Trans-siluani et comitis de Zonuk, nobis directas recepimus in hec verba: (Urmează actul lui Dionisie, voievodul Transsilvaniei, din 2 noiembrie 1360, nr. 530). Nos enim iustis et iuri consonis peticionibus predicti domini Dionysii voyuode annuentes predicta instrumenta ipsius Ladislai, filii Gy-leti, ac filiorum suorum prenominatorum, in sacristia et conservatori» nostro secreto, ubi fuerunt deposita et diligenter conservata, requirendo, quoddam instrumentum tenoris infra scripti reinvenimus, reinventum-que de verbo ad verbum perlegendo transcribi fecimus, transcriptumque eiusdem pendentis et autentici sigilii noştri munimine roborando iuxta peticionem predicti domini voyuode eisdem Ladislao et filiis- suis duximus concedendas1. Cuius quidem instrumenti per nos in conservatorio nostro in registro reinventi tenor per omnia talis est: (Urmează actul capitlu-lui din Alba Iulia, din 23 august 1329, Teleki, I, p. 41—42). Factaque huiusmodi transscriptione et concessione predicti instru-menti memorato Ladislao, filio Gylethi, et filiis suis originale eiusdem reposuimus in nostro conservatorio prenotato. Datum feria quarta proxima post festum Nativitatis Domini, anno eiusdem M° CCCm0 LXm0, discretis viris Johanne preposito, Andrea cantore, Lorando custode, Nicolao, archidiacono de Zonuk et decano ecclesie nostre predicte, existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că am primit scrisoarea măritului bărbat, a domnului Dionisie, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, 591 www.dacoromanica.ro trimisă nouă cu acest cuprins: {[Urmează actul lui Dionisie, voievodul Transilvaniei, din 2 noiembrie 1360 nr. 530). Iar noi, dînd urmare dreptei şi legiuitei cereri a sus-zisului domn Dionisie, voievodul Transilvaniei, căutînd cu grijă pomenitele aote ale numitului Ladislau, fiul lui Gylet, şi ale fiilor săi mai sus-numiţi, în sacristia sau arhiva noastră de taină unde au fost puse şi păstrate cu grije, am găsit un act avînd cuprinsul de mai jos şi, după ce l-am găsit, citindu-1 cuvînt cu cuvînt, am pus să fie transcris şi, întărind această transcriere cu pecetea noastră atîrnată şi autentică, am pus, potrivit cererii sus-zisului domn voievod, să fie dată pomenitului Ladislau şi fiilor săi. Iar cuprinsul actului găsit de noi în registrul din arhiva noastră, este întru totul acesta: (Urmează actul capitlului din Alba lulia, din 23 august 1329, D1R—C, veac. XIV, vkui' ji R.S.C 230. 261. 266. Elen, i. l. Eleu. 4. Eleupataka, ripă. 438. Elisabeta, bunica lui Domimc. f. 1. Laurenţiu de Dumbrău. 30: f. 1. Ioan. x. .. Ioan zis Chente. 15: — f. 1. Laurenţiu. î. 1. Pech de Căţăluşa. 531 : — mama comitelui Nicolae. 57: — regina Ungariei. 6. 205. 259. 342. 343. 360; - soţia lui Dominic. f. 1. Mike. 528: — soţia lui Toma. 412. 413: v. şi Sebe. Elleus, de Gathal. 197: v. Uorch f. 1. —. Emech. v. Grigore, f. 1. —. Emeric, de Agriş. 524: — de Dioşod. 186. 373: — de Fărăgău. 191: — de Niuved. 236. 393: — de Urus. 242 : — din neamul Ossl, 79: — f. 1. Leukus. nobil. 108: — f. 1. Pavel. împuternicit. 100: — f. 1. Simion de Orus. 190. 323: — f. 1. Toma. 123: — fratele lui Nicolae. f. 1. Petru de Phylpus. 132: — fratele lui Pavel. 441: — notar, preot la Oradea. 96: — mare comis. 447. 465. 486. 487: — rege al Ungariei. 82: v. Andrei f. 1.: v. Blaslu f. 1. — : v. Ioan şi Petru f. 1. — : v. Nicolae, f. 1. —. Emrustuk, a. d. lg. Agnita, jud. Sibiu. 102. Erdenteluk, loc. în R.P.U.. 334. Erdutheiuk, oc. în R.S.C.. 16. Erek v. Plrfiaş Eriu (Eer). rîu. 284. Eriu-Sînerai (f. Sîncraiu. Zenthkyral). s. jud. Satu Mare. 165. Erkud. v. Archita. Erne, omul regelui. 439. Ersomlou, cetate lg. Vărădia. jud. Caraş-Severin. 201. 283. Estephand, loc. în R.P.U.. 197. Estephanfolua, a. d. lg. jud. Timiş. 400. Esztergom (Strigonium). or. în R.P.U. : arhiepiscop şi comite perpetuu de —. 6. 64. 92. 101. 127. 163. 164. 173. 338. 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487: -canonicul şi prebendă în biserica de. 82. 116. 118. 503. 505; capitolul bisericii de -. 82. 161. 264: - dieceză. 82. 130. 131. 300. 301, 341. 347: insula — lui. 82 .115 : —. oraş. 347 : — Promotoriul—lui (Promonlorium Strigoniensi). prepozit la —. 111. 130. 131: vama din —. 82. Eufroslna, f. 1. Ioan. f. 1. Ladislau de Nagy-mihal. 304. Eus. v. Fintinele. Eustafiu, ban al Slavoniei. 101. 127. 164. Evrke. v. Urca. Ewr, loc. în R.P.U.. 268. Ewrmenes (Ewruenespalaka Wruenespataka). a. d. lg. Uileacu de Criş. jud. Bihor. 526. Ezerlş (Egres). s. jud. Caraş-Severin. 507. 536. Eztyen. v. Stoiana. P Fabian, de Fygud. împuternicit. 288. v-i- (Fahya. Ffahvd). a. d. lg. Găltiu. jud. Alba. 57. 425. Falkamar. v. Iakob, >. Farcaş, f. 1. Petru. f. 1. Farcaş. 454 : v. Petru, f. 1. — : — Grigore. f. 1. Zakul. cnez. 283. Farkstan. v. Vândut-, f. 1. —. Faro, episcop de —. 360. 365. 400. 447. 465. 486, 487. Fata (Fatalelke. Ffatha). a. d. lg. Dumitra. jud. Bistriţa-Nusăud. 22. 54. Fatatelke. v. Fata. Fărăgău (Farago). s. jud. Mureş. 191. Farcaş, f. 1. Zokul. 201. 283. Făget (Bulterdo). pădure. 437. Făgetul lui Pa2nan (Pa;nanbyky). pădure. 207. Făgetul Mare (Nagbylt). pădure. 473. 607 www.dacoromanica.ro G Păncica. v. Fîşea. Fec-hyen, de Kelechen. 357. Peiurd. v. Feiurdenl. Feinrdenl (f. Feiurd. Feyrd). 3. jud. Cluj. 267. Feidioara (Felduar). s. jud. Cluj. 386. Felrag (Felch). s. jud. Mureş. 538: v. Pavei de —. Felek. v. Feieng. Pelkend. v. Chendul de Sus. Felkun. v. Matei f. 1. —. Felnireş, a. d. lg. Mălial şi Ghiolţ. jud. Cluj. 199. Felseurouna. v. Rouă de Sus. Felso Zamsor, a. d. jud. Arad. 319. Feneş, v. Floreşti. Perihaz, v. Albeşti. Fertespataka, ripă. 438. Fetundorph, a. d. lg. Agnita, jud. Sibiu. 102. Feyes, Petru zis —. om de mărturie. 71. 89. 407, 525. Ffahyd, v. Fahld. Ffatha, v. Fata. Filighihaz v. Roşiori. Fiiipkwtve, a. d. lg. riul Mureş. jud. Arad. 526. Filip, cantor la Oradea. 302. 309: de Agria. preot. 192: — de Agriş. 407. 525: — de Tărcaia, prepozit de Oradea. 23. 72. 87, 103. 162. 284. 287. 305. 306. 312. 332, 335. 352, 495. 511: — f. 1. Iacob de Ser, 373; — f. 1. Ioan, 223; — necredincios al regelui. 400: v. Ioan, f. 1. — ; v. Nieolae, f. 1. —. Filplşul Mare (Nogfylpes). s. jud. Mureş. 191. Filpus, loc. în R.P.U.. 197. Firiteaz, s. jud. Arad. 493. Flrmlniş (Fermtnes). s. jud. Sălaj. 270. Fiscut. v. Săleuţa. Fizeş. v. Fizeşu Gherii. Fizeşu Gherii (f. Fizeş. Fyzes). s. jud. Cluj. 152. Flntina Spălătoare (Omsoukwth). 408. Flntînele (f. laş. Fus. Ev/s). s. jud. Bistriţa-Năsăud, 54. 76. 156. Flşca (f. Făncica. Fanchuha). s. jud. Bihor. 12. Flespataba, ripă. 438. Floreşti (f. Feneş. Fenes). cetate, jud. Cluj. 207. Floreşti (f. Vireag. Vilaguskerek). s. jud. Bistriţa-Nusăud. 22. Foit (Folth). s. jud. Hunedoara. 124. Fouy, loc. în R.P.U.. 55. Frauelse, f. 1. Petru nobil de Heghig. 394. 406. Frasinul (Kerus. Keurus). pădure lg. Bonţida. jud. Cluj. 144. 428. Freising, or. în R.F.G.. episcop de —. 509. Prycbk, loc. în R.S.C.. 335. Furke9ebdorf (Spurbas). a. d. lg. Moşna. jud. Sibiu. 355. Fygud, loc. in R.P.U.. 288. Fylkyn. de Petriceni. v. Matei f. 1. —. Gabriel. v. Toma f. 1. —. Gachal. v. Nieolae f. 1. —. Galaţi, v. Galaţii Bistriţei. Gaia|il Bistriţei (f. Galaţi. Galaz). s. jud. Bistriţa-Năsăud. 54. 107. 152. 207. 211. Galda. v. Gaida de Jos. Galda de Jos (i. Galda. Gaald. Gaalth. Gald. Kaald). s. jud. Alba. 425. 446. Galeş, din Hleuna. 44. Galiţia, în titulara regilor Ungariei. 6. 101. 127. 163. 164. 360. 365. 400. 447, 465. 486. 487. Gali, de Dicea. 75: — f. 1. Benedict. 54. 73: — f. 1. Both. 24: - f. 1. Ioan de Chirileu. 40: — f. 1. Kemes. 219: — f. 1. Petru de îndoi. 36: — f. 1. Petru. f. 1. Egidiu. 407, 525: — f. 1. Petru, nobil de Deleni. 317. 407: — nobil de Ră-căştia. 231. Gaitiu (Galdthw. Galdlu). s. jud. Alba. 285. 446. Gai-Zegen, Nieolae zis —. oaspe din Sălacea. 408. Ganfalău. v. Căneşti. Gara, loc. în R.P.U.. 2. 365. 400. Gargotv, loc. în R.S.C.. 461. Garmath, loc. în R.P.U.. 197. Gath, a. d. în R.P.U.. 361. Gatbal, loc. în R.P.U.197. Găinari, v. Poieniţa. Găneştl ({. Ganfalău. Galfalwa). s. jud. Mureş, 275. Gătaia (Gatal). s. jud. Timiş. 507. Geaca (Geke). s. jud. Cluj. 189. Gebhard, preot al bisericii din Vorumloc. 192. Gedeuch, v. Andrei f. 1. —. Gegeuch, top. 283. Geiyanus, Gelyenus, Gyilenus, Kelyenus, a. d. lg. Vetiş. jud. Satu Mare. 304. 479. Gelyenus, loc. U.R.S.S.. 309. Geoagiu de Sus (Gyogh Supcrions). s. jud. Alba. 57. 109. George, f. 1. Zouard. f. 1. Chepan de Ciraleu. 12: — Grubig, 547. Gerebencb, (Grebench). a. d lg. Sfîntu Gheorghe. jud. Covasna. .594. 406. Gerebsberche, (Gerepsberche. G rebseberch). creastă. 438. Geregerhaza, (Gergurhaza). a. d. lg. Cliintcni jud. Cluj. 182. 542. Geresd, loc. în R.F.S.I.. 421. Geretora, a. d. lg. Sfîntu Gheorghe, juJ. ■ Covasna. 394. Gereu, fratele bun al lui Ştefan, f. 1. Iacob. 433: v. Ioan, f. 1. —. Gergurhaza. v. Geregerhaza. Gerla, loc. în R.P.U.. 87. Geriae, vilic din Sibiu. 178. Gertyanos, a. d. lg. Deaj. jud. Mureş. 275. 608 www.dacoromanica.ro Geszterăd, loc. în R.P.U.. 515. Geubul. v. Iacob, {. 1. —. Gheorghe, de Buda. omul vicevoievodului. 122. 512. 514: - de Galda. 425: -de Nogbatur. preot. 197: de Sănislău. 1. 318. 320. 322. 361. 494 : - de Sfăraş. 285. 433; - de Şilea. 429; - de Tă-maşu. 214: — cel Mare. omul vocevoie-vodulul. 40. 369: — cleric şi canonic al capitlului din Arad. 258: — decanul de Şeica. 192; — {. 1. Alexandru, fratele lui Benedict. 181: — f. 1. Belce. slujitor. 197: — f. 1. Blasiu de Mukach. 37: — f. 1. Blasiu. f. 1. Gheorghe. 507. 536: — f. 1. Corard de Gargow. 461 : f. 1. Desi-deriu de Cuzăplac. 285: — f. 1. Iacob de Iara. 24. 294. 353. 407. 525: - f. 1. Ioan. 266: — f. 1. Ioan de Chirileu. 40; — f. 1. Ioan. f. 1. Briccius de Batur. 162: — f. 1. Mihail de Firminiş. 270: — f. 1. Mihail zis Kugh. 85: — f. 1. Nicolae de Tileagd. 517. 526. 529: - f. 1. Puch. 367: — f. 1. Nicolae. f. 1. Toma. 101 : — f. magistrului Ioan. 126: — f. 1. Zouard. 244 : — magistru, f. 1. Grigore de Rusal 187. 197. 198. 202. 244. 290. 325: -magistru om de mărturie al capitlului din Agria. 288: — oaspe de Satu Mare. 316; — paroch de Cricău. 56; v. Benedict, f. 1. — : v. Dumitru f. 1. — : v. Iile, f. 1. — : v. Mihail, f. 1. — : v. Blasiu, f. 1. —; v. Nicolae, f. 1. — : v. Nicolae şi Iile, f. 1. — : v. Petru, f. 1. — : — zis Boeher: — zis Zeelcel. v. Zeuhel. Glieorghenl (f. Giurfalău. Gergfalua. Gyurghfa-lua). s. jud. Cluj. 344. 533. Ghiinbav (Widumbak. Wydtmbach. Wildum-bah). s. jud. Braşov. 154: —, apă. 154. GhiolŞ (Geueh). s. înglobat iu s. Ţagu. jud. Cluj. 152. Ghiriş. v. Cimpia Turzii. Ghirolt (Gerolth). s. jud. Cluj. 28. 214. (iiaeăş (Gyakus). s. jud. Sibiu. 473. Glluu (Gyalo). s. jud. Cluj. 207. Giosmaehkas (Gyosmachkas). partea de apus a sat. Măcicaşu. jud. Cluj, 182. 263. Giula (Gulahaza). s. jud. Cluj. 263. Ginla, v. Dragoş, f. 1. —. Giulatelec v. Coasta. Giurfalău. v. Gheorgheoi. Glurleleeu Şlmleului (Gyortclek). s. jud. Sălaj. 2. Gimbaş (Ganbas, Gumbas.Gvmbas). azi cartier al or. Aiud jud. Alba. 248. 464. 469. 470. Glimboaca (Hunnerbach). pîrîu. 351 -Gngan Varolea (Wyivar). cetate, jud. Mureş. 84, 372. 445. Gora, comit, azi în R.S.F.I.. 21 : — loc. în R.S.F.I.. 92. Gora. ▼. Gara. Gordas, neam de nobili. 13. Grăniceri (f. Ciavoş. Chawas). s. jud. Timiş. 526. 529. 43 — Documenta Romaniae Hislortca — Voi. XI Greben, loc. în R.S.P.I.. 466. Greu (Nehei). Ioan zis cel —. slujitor 373. Grigore, canonic al capitlului din Cenad. 312: — canonic de Pecs. 104; casa lui — din Ineu. 526: custodele capitlului din Oradea. 6, 23. 60. 87. 103. 162. 221. 225. 284. 287. 302. 305. 306. 309. 312. 352. 395: — de Baktlia. slujitorul magistrului Ştefan de Kăll6. 240; — de Bilghez. omul regelui. 424: de Rusal. 187. 197. 198. 202. 290. 293. 325: — episcop de Cenad. 346. 387 — 389. 399— 401. 405. 409. 410. 414, 435, 447. 465. 466: — f. 1. Benedict. 405: — f. 1. Budis-laus. 14: - f. 1. Emech. 420: - f. 1. Galeş de Hleuna. 44: — f. 1. Grigore. 318: — f. 1. Ioan. cleric în dieceza de Oradea. 300. 301 : — f. 1. Ioan. 321 ; — f. 1. Laurenţiu de Săplac. 292, 318: — — f. 1. Nicolae. cleric in dieceza Transilvaniei. 342 — 344: — f. 1. Petru. 323: — f. 1. Poch, 85: — f. 1. Sitnion de Aaron. 207: — f. 1. Sitnion de Sinnicoară. 199: — f. 1. Toma. oaspe de Sălacea. 408: — f. 1. Zokul. 201. 283: — f. comite curial. 373: — fratele lui Nicolae zis Malacii. 124. 506; — împuternicit al magistrului Ioan Pecenegul, 283: v. Alexie f. 1. — : v. Gheorghe, f. 1. — : v. Grigore f. 1. — : v. Ioan, f. 1. — : v. Ladlslau f. 1. —: ▼. Nicolae, f. 1. —; v. Poch, f. 1. —. Grind. v. Lnncaui. Gugh, f. 1. Ilie. 260. GnilUeim, arhidiacon de Alba. cardinal. 192. Guillerm, zis Altanv. v. Altany. Guiy. v. Mihail, f. î. -. Gula de Glula, 263. Gulya. v. Mihail f. 1. —. Gumbas. v. Gimbas. Gune. v. Petru f. 1. —. Gurbediu (Kurbed). s. jud. Bihor. 194. Gurhes. v. Stan f. 1. —. Gurghiu (Gurgeny. Gurgin. Gurgyn). s. jud. Mureş. 4 . 247 . 279. Gutiuau, a. d. lg. Recaş. jud. Timiş. 400. Gyapol, Gyopol, a. d. lg. Roşiori, jud. Bihor, (numele se păstrează în denumirea pustei Deapoi). 165. Gyiet. de Nimigea. v. Ladlslau, f. 1. —. Gyog. v. Stremţ. Gyor (Iauriensi). or. şi comitat în R.P.U.. 510: dieceza de -. 153. 192. 218. 222. 227. 231. 237. 240. 347. 377: episcop de -. 6. 92. 101. 117. 163. 164. 360. 365. 400. 447. 486. 487. Gyuge de Maro caza, 213. Gyula. v. Dragoş, f. 1. — : ▼. Ioan, f. 1. —. Gyungluk, vilic de KriievaC. 18. Gyurk, de Chimindia. 124: — magistru, f. 1. Andrei de Polt. 124. Gyurke, omul regelui. 439. 609 www.dacoromanica.ro Gyurse, neam de nobili. 21. Gyurtnnuspataka, rîpă. 438. Gywrk, nobil de Hărău. 490. H Hajdnnauas (Nadras). or. în R.P.U.. 236. Hanko, fratele lui Tych. din Alba Iulia. 480. Hant, loc. în R.P.U.. prepozitul bisericii de -. 338. 340. Harang, loc. în R.P.U.. 97. HarapkO, loc. în R.S.C.. 324. Haraztb, loc. în R.S.C.. 461. Harsehina, loc. in R.S.F.I.. 466. Haşfalău. v. Vînătorl. Haţeg, (Hachchak. Hatzah). or. în jud. Hunedoara; castelan de —. 482: cetate regală —. 442.: districtul —. 349. 482. H&ghig, (f. Heghig. Hyduegh. Hydweg. Hyd-utegh). s. jud. Covasna. 394. 406. 522. 538. Hălmaglu, (Holmad). s. jud. Arad. 439. Hurănglab (Haranglab). s. jud. Mureş. 275. 523. Hărău (Harow. Hary), s. jud. Hunedoara. 490. 506. Hărniceşti (Hernicshaza). s. jud. Maramureş. 465. Hăşdate (Hasdad). loc. comp. or. Gherla. 156. Hector (Ictor). v. Ioan f. 1. —. Hedemer, a. d. lg. Recaş. jud. Timiş. 400. Hedruhtvura, loc. în R.P.U.. 352. Heem. v. Benedict, f. 1. — : v. Laurenţiu, f.l. — : v. Paul, f. 1. —. Heghig. v. Hugbig. Hegun. v. Hugun. Helmuch, loc. în R.P.U.. 413. Hendrich, martor. 178. Henninch, f. 1. Nicolae de Daia. 94. Henning, comite din Dupuşdorf. 355: — de Buz. 38 : — de Daia. 448: — de Haş-falău. 289: — de Petrifălau. 45: — de Sighişoara. 102: — f.l. Henning de Haşfalău. 289: — f. 1. Helinan de Şeica Mare. 52 : Henrie, f. 1. Nicolae. 62: — f. 1. Petru. f. 1. Marcel de Mechaia. 100: — fratele lui Ioan zis Nylas. 215. Henslin, slujitor. 197. HenUman, comite din Viszdorff. 355. Herboril, de Blaj. 426. 437: v. Ladlslau, f. 1. -. Herepea (Herepe. Herepey). s. jud. Mureş. 25. 429. Hennann, din Bistriţa. 54: — de Sîngior-giu. 54. 73. Hermen, loc. în R.P.U.. 227. Heraye. v. Petro, f. 1. —. Herpey v. Herepea. Hese, din Alma. 38. Hete. v. Andrei, f. 1. —. Hetăny, loc. în R.P.U.. 308. Hend, a. d. lg. Aţintiş. jud. Mureş. 157. 206. 232. Hev&ujvâr, comitat. 328. Heym, Benedict zis —. 510: v. Laurenţiu, f. 1. -. Heys, f. 1. Heys. orâşan. din Vinţu de Jos. 360. Heyud. v. Heud. Hidig. v. Măerişte. Hleuna, loc. în R.S.F.I.. comitat. 44. Hoezo, loc. neid.. probabil Heria. s. jud. Alba. 56. Hodas, loc. în R.P.U.. 513. Hodegbaz, Hodegybez, a. d. în R.S.F.I.. 526. 529. Holman, de Şeica Mare. 52. Homorog, (Homruk). s. jud. Bihor. 515. Hont, arhidiaconat. 82: prepozitul bisericii din —. 338. 339. Hord, loc. neident. 283. Hosusău. ▼. Valea Lungă. Hotbbaz, loc. în R.P.U.. 236. Hndaaz, loc. în R.P.U.. 494. Hnedin, (Hunyad). districtul. 450. Hugun (Hegun). f. 1. Ioan. nobil de Săr&uad. 245. 265. Humukrew, loc. în R.S.F.I.. 526. 529. Hunedoara, (Hunyad). arhidiaconul de —. 56. 179. 257. 374. 519: comitatul —. 62. 124. 219. 223: Husmezău. v. Valea Luncii. Hususău. v. Valea Lungă. Hwdus. v. Teş. I Iacob, comite, 355; — f. 1. Geubul, 25; — de Beclean. 207 : — de Braşov, omul regelui. 136; — de Căţăluşa. 531: — Diacul, v. Diacul: — de Dragu. comite. 512. 514; -. de Grind. 57. 220: — de Iara. 24. 407. 525: — de Lazan. 335: — de Lompa, 3: — de Mera, 213. 294 ; — de Mănăştur. 39. 185. 285. 450: — de Nomen. 197: — de Ser. 373: — f. 1. Andrei de Alba Regală. 378: — f. 1. Andurnuk. 412: — f. 1. Apa de Beclean, 78. 321. 448: — f. 1. Budur de Apor. 104. 312. 314. 315: — f. 1. Doja de Debreţin. 327. 511 : — f. 1. Emeric de Fără-gău. 191 : — f. 1. Falkamar. de Hărău. 490: — f. 1. Iacob de Beclean. 207: — f. 1. Ioan. 321 : — f. 1. Ioan Secuiul. 524 : — f. 1. Jakd. 48; — f. 1. Ladislau de Almaş. 285: — f. 1. Laurenţiu. f. 1. Pouch. 189: — f. 1. Leukus. nobil. 108: — f. 1. Mannus de Căianu. 356. 449. 453: — f. 1. Mihail de Alma. omul regelui. 102: — f. 1. Mihail de Boş. 219; f. 1. Mihail 610 www.dacoromanica.ro de Copand. 532 : — f. 1. Mihail de Rediu. 220: — f. 1. Miliail de Sincrai. 165. 219. 223: — f. 1. Mihail de Şmig. 473: f. 1. Myko. nobil de Hăghig, 394. 406: — f. 1. Myske. 74: — f. 1. Nicolae. 54. 73. 403: f. 1. Nicolae cel Mare de Braşov. 154; - f. 1. Pavel. 123: - f. 1. Petru. 329. 394: — f. 1. Petru de Debreţin. 327: — f. 1. Petru. f. 1. Mogh. 292: — f. 1. Ştefan zis Thatar. 53: — f. 1. Toma de Rapolt. 124. 506: — f. 1. Wrkun. 191; — magistru, lector al capitlului din Arad. 314. 315. 391 : — magistru, f. 1. Doja. 408: — magistru, f. 1. Mihail, 269: — nobil de Pele. 413: v. Andrei, f. 1. — : v. Boch, f. 1. — v. Dominie, f. 1. — v. Gheorghe, f. 1. — : v. Nleolae, f. 1. — : v. Petru, f. 1. — : Ştefan, f. 1.; v. Zele, f. 1. —. Ialomiţa (Iloncha). riu. 287. Iară, (Jara). s. jud. Cluj. 24. 181. 385. 407. 447. 525. Ibişdorf. v. Ighişu Nou şi Ighişu Vechi. Iclod (Ihlod). s. jud. Cluj. 216. Ictor. v. loan, f. 1. —. Idieiu (Jeedyth). s. jud. Mureş. 275. Idrlfala (Hedruhfaya). s. jud. Mureş. 114. 158. Ierusalim, ordinul ioaniţilor din —. 92; pelerinaj la —. 68. 256. Ighişu Nou (f. Ibişdorf. Isytelke. Isyptelki. Villa Isopis). s. jud. Sibiu. 355. 437. Ighişu Vechi (f. Ibişdorf. Ighişu Român. Iwanfalua). s. jud. Sibiu. 102. Iliu (Ilye). s. jud. Hunedoara. 319. Ilie, arhiepiscop de Raguza. 360. 365. 400. 447. 486. 487. Ilie, f. 1. Gheorghe. 28. 123 : — f. 1. Gheorghe de •Sfăraş. 285 : f. 1. Gugh. canonic de Agria. 260: — f. 1. Nicolae. 444 ; — f. 1. Petru. 293. 529; — magistru, de Juc. 397: — magistru, f. 1. Gheorghe de Tămaşa. 214: — vărul lui loan. f. 1. Dominie. de Juc. 428: v. Beuedict, f. 1. — : v. Dlonisie, f. 1. —. îndoi. v. Deleni. Iueu (Yettew). s. jud. Bihor. 526. 529. Ineul eel Mie (Kys Jeneo). uliţă la Ineu. 526. Iiiocenţlu VI, papă. 9. 32 — 35. 51. 63—72. 90. 112. 113. 115-118. 120. 128. 129. 131. 135. 137-151.171-174. 192. 204-206. 208. 222. 226. 229 - 233. 240 — 242. 253-259. 276. 279. 280. 283 -285. 302-304. 309. 339 - 345. 348. 374 -384. 387-389. 414-419. 496—499. 500—505. 509. Inueu (Inakleleke). jud. Cluj. 207. loan XXII, papă. 9. loan, abatele de Cirţa. 350, 351, 364. 365 : — al lui Mike. f. paroh de Turda. 273. 278: — arhidiacon de Timava. 519: — canonic al capitlului din Arad. 391: — călugăr. om de mărturie al conventului din Cluj-Mănăştur. 54. 152. — comite de Răchişdorf. jude provincial de Mediaş. 38. 355: — cel Mare. de Cehăluţ 180, 311. 420: — cel Negru. v. Negru; — cel Roşu. v. Roşu; comite, de Buzd. 355; — comite de Moşna. 355: — de Acyl. 156: — de Arpătăc. 544: de Batur. 132; — de Bogata. 51 : — de Brendestech. 395: - de Căianu. 47. 77. 233: — de Cehăluţ, 245, 262, 265. 330. 400. 408, 513: — de Chicea, 207; — de Chiraleu, 12: — de Chirilen. 40: v. Augustln f. 1. — : v. Gali, f. 1. — : v. Gheorghe f. 1. — v. Mihail, f.l. - ;de Cistei. 30. 31. 61; — de Ciunga. 528. 537: — de Deta, 507. 536: de Dczmir. 441. 443: — Diacul, v. Diacul; de Dioşod. 186, 373: — de Dirschan. 192: — de Flscut. 214: — de Garmath. 197: — de Gord. 283: — de Jimbor. 512. 514. 515; — de Kathl, 510: - de Kallo. 203. 323. 495: — de Korhy. 288: de Knin, 487: — Lengyel, v. Lengyel; — Locz. v. Lor*; — de Mecenţiu. 483. 484: - de Nabrad. 187; — de Nădăşel. 182: — Pecenegul, v. Pecenegnl; — Pelros. v. Pe/ros; — de Roşia. 351: — de Sărăuad. 413: — de Sărmăşag. 186: — Schebeniczer. v. Sehe-beniezer; — Secuiul. 524: — de Sintău, 393: — Slavul, preot şi capelan al bisericii Transilvaniei. 192: — de Sumur-duc. 295. 512. 542: — de Şamşud. 373; — de Tonciu. 423: — de Tnrla. 458; — de Tuys. 513: — Twrch. v. Twrek; de Varada. magistru. 58: — de Valea Seacă. 538: — Zeka. v. Zeka; — de Zuna. 413: — episcop de Knin. 360, 365. 400. 447. 465. 486; — episcop de Vesprim. 6. 92. 101. 127. 163, 164: — epitropul bisericii de Şura Mare. 351 : — f. 1. Alexandru de Sincrai. 74: — f. 1. Alexandru de Rohod. 203: — f. 1. Ana-nia de Dedach, 393; — f. 1. Apor. 538, 544: — f. 1. Barnaba. 413: — f. 1. Barto-lomeu. 532: — f. 1. Bedeu. de Petur-teleke. 295: - f. 1. Beke. 266; - f. 1. Benchech. 197: — f. 1. Benedict, diacul de Iara. 181 ; — f. 1. Benther, 425. — f. 1. Blasui. 455: — f. 1. Blasiu, slujitorul lui Nicolae zis Was, 392: — f. 1. Bodon. 94: — f. 1. Briccins de Batur. 162. 318: — f. 1. Chiybak. 12; — f. 1. Dionisie de Kelche, 197: — f. 1. Dionisie de Hâghig. 522: f. 1. Dominie de Juc. 294. 295. 353. 428. 444. 456; — f. 1. Dumitru de Galaţi. 54. 107, 152. 207, 211: — f. 1. Emeric. 490: — f. 1. Filip. omul regelui. 455 : — f. 1. Gereu. 39. 185: — f. 1. Gheorghe de Galda, 425 : — f. 1. Gheorghe de Şilea. 429: — f. 1. Gheorghe. f. 1. Corard de Gargow, 461: — f. 1. Grigore. 357: — f. 1. Gula de Giula. nobil de Măcicaş. 263: f. 1. Gyula. omul voievodului. 230: — f. 1, Hector. 424, 438: — f. 1. Iacob. f. 1. Apa, 611 www.dacoromanica.ro nobil de Beclean. 321 : — f. 1. Ioan de Chiraleu. 12; f. 1. Ioan de Garmath, 197: - f. 1. Ioan. f. 1. Blasiu. 455: -f. 1. Ioan. I. 1. Dionisie de Gherla. 87 : — f. 1. Ioan de Tiuys. 513: — f. 1. Ioan. fratele Ini Blasiu. 189: fiii lui —. nobili de Sărmăşag. 195 : — f. 1. Ioan zis Chente. 15. 43: — f. 1. Ivanka. 403: — f. 1. I-wanka de Iuş. 54. 76. 156: — f. 1. Iwanka de Parhida. 240—243; - f. 1. Iwanka. omul regelui. 235: — f. 1. Kemin. 383: — f. 1. Ladislau de Juc. 444: — f. 1. Ladislau de Nagymihal. 304: — f. 1. Ladislau de Moişa. 78. 209. 321. 533; — f. 1. Ladislau de Sîntandrei. 385: — f. 1. Ladislau de Warada. 134. 208. 309 : — f. 1. Laurenţiu. 54. 73. 438: — f. 1. Laurenţiu de Recea, omul voievodului. 107. 428. 438: — f. 1. Laurenţiu de Tileagd. 517. 529: — f. 1. Luca. castelan de Feneş. 207: — f. 1. Ludovic de Şaroş. 289: - f. 1. Marcel. 479: — f. 1. Marcu. slujitorul magistrului Andrei. 209. 448; — f. 1. Martin. 182: — f. 1. Martin de Măcicaş. 263: — f. 1. Martin de Sărmăşag. 373: — f. 1. Mihail. 108: — f. 1. Mihail de Gheorgheni. 443: — f. 1. Mihail de Giurialău. 533; — f. 1. Mihail de Şmig. 473: — f. 1. Mihail de Zelmer. 212: — f. 1. Mihail. jude al nobililor din comit. Cluj. 441 : — f. 1. Mihail. nobil de Cecălaca. 10. 224 : — f. 1. Mikocha. omul regelui. 526. 529: — f. 1. Moyus. împuternicitul lui Toma de Tileagd. 529: — f. 1. Netepuch. comite de Orbaz şi de Zana. 547 : — f. 1. Nico-lae. 425 ; — f. 1. Nicolae. cleric din dieceza Transilvaniei. 35; — f. 1. Nicolae de Dăbîca. 108. 216: — f. 1. Nicolae de Ghirolt, 28. 214; — f. 1. Nicolae de Sînni-coară. 403 : — f. 1. Nicolae de Sumurducu. 295: — f. 1. Nicolae de Vasary. 357: — f. 1. Nicolae zis Kugh. 85; — f. 1. Oliver de Sărăuad. 413. :— f. 1. Pavel de Ciomocoz. 320. 362. 367 : — f. 1. Pamaz. omul regelui. 393: — f. 1. Pavel de Văr-şand. omul regelui. 258: — f. 1. Pavel de Vetiş. 322; — f. 1. Pavel de Hărău. 490 : — f. 1. Pavel. oaspe din Andreashaza. 353: — f. 1. Pavel zis de Makra. 36: — f. 1. Peteu de Santău. 121. 262. 290. 314. 315: - f. 1. Petru. 208. 394. 427: -f. 1. Petru de Abafaia. 4. 279. 404 : f. 1. Petru de Cecălaca. 224: — f. 1. Petru de Domba. omul palatinului. 354; — f. 1. Petru de Panyola, 88; — f. 1. Petru de Wyda. omul regelui. 283: — f. 1. Petru de Zygh. 264: — f. 1. Petru, deţinător al unui canonicat in dieceza de Cenad. 416. 417: — f. 1. Petru Diacul, iobag al lui Leukus zis Lengel. 540; — f. 1. Petru, f. 1. Marcel de Machala. 100: — f. 1. Poch. 85: — f. 1. Poussa de Zeer. 346: — f. sorei lui Nicolae zis Wos. 43: — f. 1. Sereph de Cheniz, 165: — f. 1. Serefyl de Ip. 318: — f. 1. Simion de Aaron. 207: — f. 1. Simion. numit in canonicat. 374: — f. 1. Simion. preot in dieceza Transilvaniei. 384: -r f. 1. Stanislau. canonic in dieceza Zagreb. 150: — f. 1. Ştefan de Arp&tac. 458: — f. 1. Ştefan de Darouch. 309: —f. 1. Ştefan de Suceag. 75: — f. 1. Ştefan, locuitor din Aiud. 369: — f. 1. Ştefan, nobil de îndoi. 317. 407. 525; — f. 1. Ştefan, nobil de Hăghig. 394. 406; — f. 1. Ştefan, preot. 273. 278: — f. 1. Ştefan. zis Pagan. 430: — f. 1. Toma de Bery. 323 : — f. 1. Toma de Lazuri. 223 ; — f. 1. Toma. oaspe din Sălacea. 408: — f. 1. Tonordie. 547: — f. 1. Tyba de Kyde. 361 : — f. 1. Welkun. omul vice-voievodului. 54: — f. 1. Zaharie. nobil. 490: — f. 1. Zouard. f. 1. Chepan de Chi-raleu. 12: — fratele după mamă al magistrului Sebastian. 262; — fratele lui Bartolomeu. f. 1. Leukus de Arduzel 12 : — fratele lui Blasiu. 189: — fratele lui Mihail. f. 1. Gheorghe de Sănislău. nobil. 1 ; — fratele lui Nicolae. f. 1. Ioan de Juc. 456; — fratele lui Nicolae, f. 1. Zegen. 54: — jude de Aţei. 355. 390; — jude de Bazna. 390: — magistru, canonic al capitlului din Arad. 314. 315: — magistru, comite al secuilor. 247 : — magistru, f. 1. Briccius de Bathur. 126; — magistru, f. 1. Iwanka de Par-hida. 197. 198. 243. 245; — magistru, f. 1. Ladislau de Varada. 53. 80. 95. 111. 188. 312: — magistru, f. 1. Laurenţiu. 526: — magistru, f. 1. Laurenţiu de Recea. 24. 29: — magistru f. 1. Laurenţiu de Tileagd. 520. 521: — magistru, f. 1. Laurenţiu. f. 1. Emeric din neamul Ossl. 79: — magistru, f. 1. Mihail. 269; — magistru, f. 1. Nicolae. zis Aprod. 461 ; — magistru, f. 1. Petru. f. 1. Mykud. 122: — magistru, f. 1. Petru, omul vice-voievodului. 122 ; — magistru, f. 1. Pethew zis Adaas. 168: — magistru, f. 1. Ştefan zis Pogan. 217. 431 : — magistru, pre-pozit al bisericii Transilvaniei. 519: — mare vistier. 486. 487; — necredincios al regelui. 400: — nobil de Andreashaza. 353: — nobil de Straja. 433: — nobil, f. 1. Alexandru de Sîncrai. 56: — Nylas. v. JVyllas; — omul regelui. 450: — parohul bisericii din Feiurd. 267: — preot al bisericii din Mintiu. 298: — preot al capitlului din Oradea. 195. 268. 373. 391. 412: — preot de Aghireş. 450; — preot în dieceza Transilvaniei. 490: — preot în stTana bisericii de Agria. .80: — preot la Oradea. 265: — preot, omul' capitlului din Alba Iulia. 437; — preot, omul capitlului din Oradea. 373: — preot. 612 www.dacoromanica.ro omul conventului din Cluj-Mănăştur, 133, 543; — preot, slujitor al altarului bisericii din Agria, 304; — prepozit al ca-pitlului din Alba lulia, 179, 257, 260, 289, 292, 358, 385, 548; - român răzvrătit, 81 ; — slujitorul lui Bartolomeu, fratele lui Mannus, 89; — subnotarnl capitlului din Alba lulia, 231 ; — vărul lui Gheorghe şi Nicolae, f. 1. Nicolae de Tileagd, 529; v. Aron şi Toma, f. 1. — ; v. Benedict, f. 1. — ; v. Egldiu, Ladislau şi Ştefan, f. 1. — ; v. Grigore, f. 1. — ; v. Hugun, f. 1. — ; v. Ladislau, f. 1. — ; v. Lnmbert, f. 1. — ; v. Mibail, f. 1. — ; v. Mihaîl şi Gheorghe, f. 1. — ; v. Mycola, f. 1. — ; v. Nieolae, f. 1, — ; v. Petru, f. 1. — ; v. Ştefan, f. 1. — ; v. Zoehvk, f. 1. — ; vicevoievodul Transilvaniei, 119; — zis Achyl, v. Achyl, — zis al lui Alexandru, 389; — zis Aprod, v. Aprod; — zis Bogar de Corpadea, 24 ; — zis Buthus, v. Buthus; zis Chente, v. Chente; — zis cel Greu, 373î — zis Derekaas, v. Berekaas, (Derekwa): zis Kerek, v. Kerek; — zis Kurmus, v. Kurmus; — zis Lenghel v. Lenghek zis Loc, v. Loc; — zis Molnus, v. Mol-nus; — zis Nylas, v. Nylas; — zis Pogan, v. Pogan; — zis Pancelus, v. Paneelus; — zis de Strigoniu, canonic, 115—118 • — zis Tatar, v. Tatar. lodoe, preot al bisericii din Bistriţa, 218, 237 ; — prepozit al bisericii Transilvaniei, 238; — de Bmo, prepozit de Vasvâr, 239. lodoco, v. lodoe. lolenlb, nobilă de Pele, 413. losif, de Măcicaş, 182, 512; — f. 1. Ştefan de Măcicaş, 213. Ip (Iph), s. jud. Sălaj, 318. Irineu, magistru, fratele magistrului Alexandru 319. leac, fratele lui Matia, f. 1. Amadeu, 54, 73. Istenus, Nicolae, zis —, locuitor din Botean, 526. Italia, biserica din —, 172; campanie în — 101 ; rebeli ai papei din —, 32. Italianul (Olasz, Olaz), Mihail zis —, cantor al bisericii Transilvaniei, 147, 251, 252. Iudeul (ludeus), Petru —, martor, 178. luga, v. Ştefan f. 1. —. luş, v. Fîntinele. Ivan, de Cehăluţ, v. Petru f. 1. — ; — Cuza, v. Cuza; — de Kallo, 288; — de Roşia, comite, 351; — de Terbedăd, 313; — f. 1. Both, 536; - f. 1. Egidiu de Kalld, 97; — f. 1. Myk, 223; — v. Nicolae, f. 1. — ; — v. Stan, f. 1. — ; Ivanie (Jonich), loc. in R.S.C., 475. Ivauka de luş, 54, 76, 156. Iwan, f. 1. Bac, 507; — f. 1. Benedict, procurator, 55; — v. Dominie, f. 1. — ; Iwanka, de Parhida, 197, 198, 240 — 246; — f. 1. David, 260; — fratele după mamă al lui Dominie zis Pisică, 119; v. loan, f. 1. — ; v. Nieolae, f. 1. —. Iwankahaza, a. d. în R.S.F.I., 260. Izdencz, a. d. in jud. Satu Mare, 2. J Jakch, cavaler al curţii reginei, 206, 232; magistru, f. 1. Toma de Coşeiu, 298, 318. Jako, v. lacob, f. 1. — ; v. Ladislau, f. 1. — ; v. Lucn, f. 1. — ; Jakou, f. 1. Andrei, 479; — f. 1. Jakou, 479; — v. Ladislau, f. 1. — ; Jakouhaza, loc. în R.P.U., 517. Jakov, v. Ladislau, f. 1. —. Jakou’, de Jakouhaza, 517. Janusy, loc. în R.P.U., 268. Jazow, loc. în R.S.C., ; conventul bisericii din —, 479. Jeledinţi, (Lasody), s. jud. Huneadoara, 219. Jimbor, v. Zimbor. Jodoc, de Brno, preot la Bistriţa, 153; v. şi lodoe. Juc, v. Jueu de Jos, Jucu de Mijloc, Jucu de Sus. Jucu de Jos, Jucu de Mijloc, Jucu de Sus (f. Juc, Snk, Swk, SuuK), s. jud. Cluj, 397, 428, 444, 456. Jula, de Bulei, 62. Jupan (Zapanus), pîrîu, 283. Jurj, nepotul lui Costea, 482. K Kalach, de Cămăraş, 24, 29; — de Zentli-martun, 15. Kalanda, a. d. în R.P.U., 3. Kall6, v. Nagykâllă. Kalnik (Kemluk), loc. în K.S.F.I.; cetate regală 405; arhidiaconat, 20. Kalocsa (Calocea, Cvlocenis, Cholocenis). or. în R.P.U.; arhiepiscop de —, 6, 90, 92, 101, 127, 131, 141, 163, 164, 171, 173, 228, 239, 246, 306, 331, 338-340, 348, 360, 365, 376, 381, 400, 447, 465, 486, 487, 517, 520, 526, 529; dieceza de -, 140, 171, 338, 347, 416, 419. Kalyam, v. Căianu. Kalyuhaza, a. d. jud. Arad, 319. Kapus v. Căpuşu. Karapch (Karapch), f. 1. Ladislau, român, 400. Karlu, loc. în R.S.F.L, 539. Kathl, loc. în R.P.U., 510. Katul, a. d. lg. Recaş, jud. Timiş, 400. Katy, a. d. în R.P.U., 354. Kanoltu, loc. neidentificabilă, comitatul Hunedoara, 62. 613 www.dacoromanica.ro Keer, a. d. lg. Folia. jud. Timiş. 526. Kelche, loc. în R.P.U.. 197. Kclechen, loc. in R.P.U.. 357. Kelenleld, loc. compon. a or. Budapesta, în R.P.U.. 529. Kemechye, a. d. lg. Beba Veche. jud. Timiş. 526. Kernes. v. Gali, f. 1. —. Kemin, v. Ioan, f. 1. — : v. Petru, f. 1. —. Keniluk, v. Kalnlk. Kcmyn, de Totoiu. 48. Keude, de Rîu de Mori. Mihail zis —. 349: Nicolae, zis —. 349. Kene, a. d. lg. Tăşnad. jud. Satu Mare. 245. Ker, loc. în R.P. U.. 198, Kcraly, loc. în R.P.U.. 11. Kerck, Ioan zis —. 182: Nicolae zis —. nobil de Măcicaş. 263. Kcrekeyhuz, a. d. lg. Felnac. jud. Arad. 104, 227. Kereky (Eghazaskereky). a. d. lg. Cherechiu. jud. Bihor. 165. Keter, a. d. lg. Petea. jud. Satu Mare. 53. 58. 80. Kewleser (Kideser). a. d. în jud. Bihor. arhidiacon de —. 6. 526. Kissemyen, loc. în R.P.U.. 187. Kisvarda (Varada. Warada). loc. în R.P.U.. 53. 58, 95. 111. 134. 188. 208. 209. Knin (Tininiensis). or. în R.S.F.I.. episcop de -. 6. 92. 135. 163. 164. 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487. Koeba, Pavel zis —. f. 1. Petru dc Zbugya, comite. 304. Komad, v. Itoraod. Konth, Nicolae. palatin şi jude al cumanilor, 13, 59. 92, 97. 101. 111. 127. 163. 164, 208. 262. 328. 354. 360. 362. 365. 367 400. 447, 465. 481. 486. 487. 491-493, 507. 536: — voievod şl f. voievod al Trans. şi comite de Solnoc. 2. 6. 41. 447. Konya, de Lesan. om de mărturie. 425 ; — magistru, comite de Pojon. 486. 487. 533; — magistru, f. 1. Toma. f. voievod al Trans.. 264: v. Ştefan, f. 1. —. Kopaesfalva, a. d. lg. Ocna Şugatag. jud. Maramureş. 465. Koplyan. v. Nicolae, f. 1. —. Koprivui£a, or. în R.S.F.I.. 42. Kopus, loc. în U.R.S.S.. 37. Kortuy, loc. în R.P.U.. 288. Kozar, a. d. neidentificabilă, probabil în R.P.U.. 529. Krbava, (Corbavia). or. în R.S.F.I.. episcop de 360. 365. 400. 447. 461. 465. 486, 487. Krizevac, loc. în R.S.F.I.. 18: — comitat. 325. Kugb, Mihail zis —. 85: Nicolae. zis —. 85. Kulcser. v. Kewleser. Kulhun, voievodul din Welpreth. 81. Kunch. v. Konth. Kunech, fiica 1. Dominic. f. 1. Miko. 30. Knpch, a. d. în R.P.U.. 236. Knrmend, a. d. lg. Sărăuad. jud. Satu Mare. 408. Knrmns, Ioan zis —. de Dezmir. 443. Kosfurbach, loc. în R.S.C.. 461. Kuteev, a. d. lg. Petea. jud. Satu Mare. 309. Kutfev, a. d. lg. Diosig. jud. Bihor. 236. Kuthres, loc. în R.S.F.I.. 283. Kuzepmal, deal lg. Hărău. jud. Hunedoara. 490. Kwchurd, (Kochard). loc. în R.P.U.. 526. Kwesdreir, a. d. lg. Birtin. jud. Bihor. 526. Kwnecta, mama lui Ştefan şi Petru Diacnl. f. 1. Ioan de Ciunga. 528. Kyde, a. d. lg. Sănislău. jud. Satu Mare. 361. Kyngerth, a. d. în R.S.F.I.. 526. Kyralreve (Kyralreue). a. d. lg. Micisa-sa. jud. Sibiu. 10. 224. Kysfaln, a. d. în R.P.U.. 526. 529. Kystarkan, loc. în R.P.U.. 332. Kys Tarnuk, a. d. în R.P.U.. 526. 529. Kysthelek, (Kystelegd). a. d. lg. Viişoara. jud. Bihor. 393. 408. Kys Zent Mlklos, a. d. în R.S.F.I.. 529. L Lackfl (Loch. Lakh. Lath. Lachk). familie nobiliară: — f. 1. Tonordia. 547; — magistru, f. comite al secuilor. 314; Nicolae —. cavaler. 222. 225 — 229. 247: v. Ştefan, f. 1. —. Lacul Cerbilor (Scaruastou). pîrîu. 152. Lad, f. 1. Dragoş. 465. Ladan, a.d. în R.P.U.. 526. Ladan, om de mărturie. 40. Ladlslau, abate al mănăstirii Cluj-Mănăştur. 47. 49. 77. 89. 233. 267. 279. 348. 396. 411. 427. 436, 443. 478. 524: — arhidiacon de Hunedoara, decan al bisericii Trans., 179. 257 : — arhidiacon de Szeg-lialom. canonic şi om de mărturie al capitlului din Oradea. 440. 474; — arhidiacon de Tylegd. decan al bisericii Trans.. 106. 385. 406. 519: - cantor la Oradea. 23. 87. 162. 284. 302. 303. 309. 352, 495: — cel Mare. v. Mare $ — cel Şchiop, v. Şchiop; — de Agriş, nobil. 524: — de Almaş. 285: — de Anduriashaza. 527: — de Bulei, ma- gistru. 62; — de Bonţida. slujitor. 431: — de Deag. 451: — de Doby. 236; — de Gergurhaza. 182. 542: — de Geszte-red. 508. 515 : — de Iclod. 216: — de Juc. 444; — de KalUS. 242. 491: — de Kerekeghaza. magistru, f. comite al 614 www.dacoromanica.ro secuilor, 104; — de Mera, nobil, 285; — de Mezevlak, 304; — de Moişa, 78, 209, 321, 533; - de Nădăşel, — 285; de Nogmihal, 304; — de Pele, nobil, 413; — de Pethlend, om de mărturie, 220; — de Săr&uad, 288, 311 ; — de Sintandrei, 385; — de Sumurducu, slujitor, 77; om de mărturie, 233, 427, 436, 478, 488; — de Szakoly, 516; — de Varada, 53, 80, 111, 134, 188, 208, 309; - de Wray, om de mărturie, 354; — de Ze-keres, 132; — de Zombur, canonic al capitlului de Cenad, 104; — de Zygan, om de mărturie, 286; — de (...), om de mărturie, 459 ; — episcop de Krbava, 486, 487; — episcop de Vesprim, 299, 300, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487; — f. 1. Alexandru, 197 ; — f. 1. Alexandru de Şard, 538 ; — f. 1. Andrei, f. voievod de Stremţ, 48; — f. 1. Andrei, f. vice-voievod, 57, 426; — f. 1. Avram de Zakal, 194; — f. 1. Batyz de Helmuch, 413; — f. 1. Beke, 266; — f. 1. Benther, 425; — f. 1. Blasiu, om de mărturie, 114, 426, 437; — f. 1. Bricciu de Bator, 2; f. 1. David, 260 ; — f. 1. Desideriu de Losoncz, 163; — f. 1. Dominic, nobil de Cecălaca, 10; — f. 1. Dominic, nobil de Hăghig, 394, 406, 522, 538; - f. 1. Dumitru, 123; — f. 1. Dumitru, nobil de Vălcău, 293; — f. 1. Dumitru, orăşean din Satu Mare, 286; — f. 1. Egidiu, om de mărturie, 433, 459; — f. 1. Elleus de Gathal, 197 ; — f. 1. Emeric de Niuved, om de mărturie, 393; — f. 1. Grigore de Bilghez, om de mărturie, 424; — f. 1. Gylet de Nimigea, 530, 548; — f. 1. Hegun de Sărăuad, 288 ; - f. 1. Herbord, 425 ; -f. 1. Iacob de Nomen, jurat, 197; — f. 1. Ioan 108, 196, 223 ; — f. 1. Ioan de K4116, 288, 323, 495; - f. 1. Ioan de Nădăşel, om de mărturie, 182; — f. 1. Ioan de Sărmăşag, 186, 373 ; — f. 1. Ioan Lengyel, 110, 161, 508, 515; - f. 1. Ioan, nobil de Andreashaza, 353 ; — f. 1. Ioan de Baghata, student la Padova, f. arhi-diacon de Borsod, 51 ; — f. 1. Ioan, voievodul Trans. 211 ; — f. 1. Ioan zis Aprod, 76; - f. 1. Jako, 5, 8; - f. 1. Dadislau, 48, 108, 132; — f. 1. Dadislau de Deag, 451 ; f. 1. Laurenţiu, 442; — f. 1. Lau-renţiu, iobag, din Alba Iulia, 480; — f. 1. Deukus, nobil, 108; — f. 1. Duca, om de mărturie, 58; — f. 1. Marhard, 197; — f. 1. Mark, 412; — f. 1. Matia de Kystarkan, 332; — f. 1. Mykou de Hăghig, 522, 538; - f. 1. Nathan de Naualyad, om de mărturie, 304; — f. 1. Nicolae de Daia, 94 ; — f. 1. Nicolae de Nezde, om de mărturie, 283; — f. 1. Nicolae, f. 1. Mykud ban, de Dăbîca, 108, 216, 523; — f. 1. Nicolae, f. voievod al Trans. 324; — fiul sorei lui Nicolae zis Wos, 43; — f. 1. Pavel, 123, 293, 367; — f. 1. Pavel de Ciomocoz, 354; — f. 1. Petew, 425 ; — f. 1. Petru de Ka-landa, împuternicit, 3; — f. 1. Petru, om de mărturie, 451 ; — f. 1. Petru de Panyola, 540; — f. 1. Simion, 197 ; — f. 1. Simion de Tuşin, 533; — f. 1. Ştefan de Chezdi, om de mărturie 485; — f. 1. Ştefan de Darauch, 309 ; — f. 1. Ştefan de Deapoi, om de mărturie, 236; — f. 1. Ştefan de Dechinţa, 54, 73; — f. 1. Ştefan de I etri-ceni, om de mărturie, 538, 544; — f. 1. Ştefan, f. 1. Solomon, 57 ; — f. 1. Ştefan de Wythka, 479; — f. 1. Toma, 385 ; — f. 1. Toma de Biry, 197, 323, 491 ; — f. I. Toma de] Kallo, 326; - f. 1. Toma de Abuşfalău, 541 ; — f. 1. Dau-renţiu de Tileagd, 517, 521 ; — f. 1. Zarna, 400; — f. 1. Zombur, 482; — f. arhiepiscop de Calocea, 171 ; — f. rege al Ungariei, 6, 13, 82, 463, 534 ; — f. voievod al Trans., 46; — fratele lui Ioan, f. 1. Petru de Panyola, 88; — fratele lui Mihail, f. 1. Ioan, 181 ; — fratele lui Nicolae de Nimigea, 530; — magistru, arhidiacon de Kwleser, 526; — magistru, canonic şi decan al bisericii de Oradea, 103, 176, 177, 190, 292. 305, 306; — magistru, canonic al bisericii Transilvaniei, arhidiacon de Tylegd, 170; — magistru, f. 1. Blasiu de Tiur, 94 ; — magistru, f. 1. Ioan, f. 1. Bricciu de Bathur, comite de Szabolcs, 126, 132, 162, 321 ; — magistru, f. 1. Jakou, nobil de Nogmy-hal, 479 ; — magistru, f. comite al secuilor, 19, 312, 391 ; — magistru, fratele lui Nicolae, 264; — preot la Alba Iulia, 538; — preotul bisericii din Ffahyd, 57 ; — preot al capitlului din Oradea şi om de mărturie, 259 ; — prepozit al bisericii din Cazma, comite al capelei şi secretar — cancelar al regelui, 132; — român al cetăţii Unguraş, 81 ; — român credincios regelui, 400; — tatăl unor veri ai lui Ioan, f. 1. Dominic de Juc, 428; — zis Adas, v. A (las ; zis Bolgar, v. Bolgar; — zis Bolug, v. Bolug; — v. Nicolae, Mihail, Ladislau, Emerit, Egidiu, Iacob, Dezideriu, f. 1. — ; v. Ştefan, f. 1. —. Dalsia, a. d. în jud. Timiş, 400. Lambert, f. 1. Ioan, împuternicit, 529. Lankman, martor, 178. Lapuch, loc. în R.S.F.I., 539. Laurenţiu, călugăr, om de mărturie, 73, 78, 81 ; — de Blăjel, 422, 541 ; — de Bo, 272; — de Cesariu, om de mărturie, 199; — de Cubleş, 213; — de Dumbrău, 30, 31, 528, 537; — de Gath, 361; — de Katy, om de mărturie, 354; — de Nadăşu, om de mărturie, 478; — de Nădăşelu, om de mărturie, 4, 233; — de Popeşti, 233, 267, 443, 459; - de Recea, 24, 29, 107, 424, 438; - de Săplac, 615 www.dacoromanica.ro 292, 318: - de Tileagd. 517. 521. 529: — f. 1. Abyl de Diviciori. 199. 207: — f. 1. Andrei. 479; — f. 1. Blasiu. 536: — f. 1. Dorugh. 284 ; — f. 1. Henning de Daia, 448 : — f. 1. Heym, 536; — f. 1. Marton de Nempty. 258; — f. 1. Ptch de Căţeluşa, 531 : — f. 1. Petru de Filpus. jurat. 197: - f. 1. Pouch. 189; - fratele Iul Nicolae. f. 1. Petru de Phylpus. 132: — fratele lui Petru. f. 1. Ioan de Katlil, 510; — fratele magistrului Nicolae zis Wos. 392: — magistru, f. 1. Emeric. din neamul Ossl. 79: — magistru, f. 1. Heem. 507: — slujitorul lui Ladislau, f. 1. Ioan zis Aprod. 76: — zis Nog. v. Nog; v. Dominlc, f. 1. — : v. Ioan, f. 1. — : — v. Ioan şi Toma, f. 1. — : v. Ladislau, f. 1. — : v. Mihail, f. 1. — : v. Nicolae, f. 1. — ; v. Toma, f. 1. —. Laaz (Laz), probabil Cacova (azi Poiana Aiudului), s. jnd. Alba. 157. 206. 232. Lazan, loc. in R.S.C.. 335. Lazuri (Lazar. Lazaar). s. jud. Satu Mare. 223. 309. Lechlnta (Lekence. Lekench•■). s. jud. Bistri-ţa-Năsăud. 54. 73. 249. 257: - rîu. 54, 249. 321. Legii (Legen). s. jud. Cluj. 385. 397. 398. Lelrz, or. în R.S.C.. :— convent, 58 95. 111, 134. 197. 198. 208. 215. 244, 286, 330. 413. 479. 491. Lendenow, loc. in R.S.C.. 461. Lengyel,Ioan zis —. 110. 161. 508. 515, 516. : Ladislau zis —. 110 ; Leukus zis —. 540. Lepeş, Dumitru, nobil. 493. Lesun, a. d. neidcntificabilă, probabil la jud. Alba.425. Lpta, loc. iu R.P.U.. 1. Leukus, de Arduzel. 12; — de Idrifaia. om de mărturie. 114. 158. :— i. 1. Grigore. 318; - f. 1. Ioan de KâU«5. 323. f. 1. Ioan zis Lengel. 516: — f. 1. Nicolae. f. banului Mykud de Dăblca. 108: — fratele lui Ioan. f. 1. Petru de Panyola. 88: — mare stolnic şi paharnic. 6. 92. 101. 163. 164. 360. 365. 400; - zis Lengel, v. Lengyel: v. Mihail, Ladislau, E-merie, Egidiu, laeob, Desiderlu, f. 1. —. Leustaehle, ban de Slovenia, comite. 92. 163. 360. 365. 400. 447. 465, 486. 487. Levofca, (Leucha). or. în R.S.C.. 192. 503. 504. 505. Leztemer, loc. în R.S.C.. 8. Liea, comitat, azi în R.S.F.I.. 305. Limaux, loc. în Franţa. 502. Lipese (Lipche). loc. în R.S.C.. 485. Lipova (Lyppa). cămară de sare. 127. 193; monetăria din —. 86. LUa (Lela), s. şi f. cetate în jud. Cluj. 372. Loc, Ioan zis —. comite de Slimnic. 178. 351. Loeol Cărămidăriei (Teglaegettw). top. în jud. Bihor. 165. Loeul Iul Marlo, (Marlotheleke). toponimic. 408. Lodnmer, muntele lui —. 283. Ledomerla, în titulara regilor Ungariei. 6. 92. 101. 127. 163. 164. 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487. Lomplrt (Lomperlh). s. jud. Sălaj. 195. 373. Lonya, loc. In R.P.U.. 3. Look, a. d. lg. Uileacu de Criş. jud. Bihor. 529. Lopadea (Lapad. Lapaad). s. jud. Alba. 157. 206. 232. Lorand, custode al bisericii Transilvaniei. 27. 52. 56. 85. 91. 179. 257. 289. 385. 548: — f. 1. Nicolae Cantor. 183. 184. 311 : — f. voievod al Transilvaniei. 176. 177. 302. 303: — Cantor, v. Cantor; — vicecomite de Szabolcs. 540: v. Toma, f. 1. — ; — f. 1. Andrei, f. vicevoievod. 57. Luca, f. 1. Jako. 48: — f. 1. Martin, 182; — f. 1. Petru de Chisău. 412. 413: — f. 1. Ştefan de Gyopol. 165: — mare stolnic. 127; — zis Nemeş. v. Nemeş; v. Ladislau, f. 1. — ; v. Ioan, f. 1. —. Luceneă (Lasoncz. Lnchonch. Luchon-.h). loc. în R.S.C.. 16. 163. 175. 312. 334. 455. 462. Ludovic I., regele Ungariei. 2. 5, 6. 8, 13. 14. 16. 18. 20. 21. 32-34. 42. 41. 49. 53. 54, 58. 79. 80. 82. 83. 84. 86. 90. 92. 93. 95. 96. 98. 99. 101. 102. 103. 105. 114. 115. 119. 121. 126. 127. 132. 134 — 136. 153. 157. 158. 163. 164. 167. 168. 169. 172. 173. 175. 177. 184. 186, 188. 193. 194. 195. 197. 200. 202. 203. 207. 209. 210. 212. 225. 236. 239. 248. 261. 262. 268. 269. 274. 277. 286. 287. 289. 290. 307. 308. 310. 311. 313. 322. 323. 325. 328. 332. 333. 334. 336, 339. 340. 346. 349. 352. 358. 359. 360. 363. 365. 366. 368. 369. 371. 372. 389. 390. 391. 393. 394. 395. 3%. 399. 400. 401. 402. 405. 406, 408. 409. 410. 421. 422. 424. 425. 426. 427. 429. 430. 432. 433. 434. 435. 436. 437. 438. 439. 442-451. 454-456. 459. 462. 465 -468. 472, 476- 479. 434 -489. 498. 500. 503. 508. 513. 515. 526. 529. 534. 539. 546. 547: - de Sa-roş. 289. Lunca. v. Lunea Cernii. Lunea Cernii (f. Lunca. Nyres). s. jud. Hunedoara. 482. Luneanl (f. Grind. Oerend). s. jud. Cluj. 57. 220. 463. Lung (Longus). Basarab cel —. cnez. asesor — jurat. 482. Luprechzaza v. Beregovo. Lvrk, a. d. lg. Uileacu de Criş. 52 i. Lyska, loc. în R.S.C.. 486. 487. M Macedonia, (Machedonia). s. jud. Timiş» 136. 157. 175. Maehala, loc. în U.R.S.S.. 100. 616 www.dacoromanica.ro Machalatheleke, a. d. Ig. Viişoara, jud. Bihor, 393. Matva, ban de 6, 92, 101, 127, 163, 164, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487. Magdalena, f. 1. Stan, 487. Magyor, Dionisie zis —, de Paly, 98. Maholrew, loc. în R.S.F.I., 529. Maier, (Maior), iobag din Kelenfeld, 529. Makarska, episcop de —, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487. llako (Makofalwa), or. în R.P.U., 274, 526, 529. Makra, v. Mocrea. Malach, Nicolae zis —, magistru, nobil de Uroiu, 124. Mand, loc. în R.P.U., 245. Mannns, f. 1. Io an de Căianu, 47, 77, 89, 233, 356, 449, 453, 457. Maramureş, (Maramarusio), comitat, 274, 465; — district, 486; — rîu, 489; românii din —, 487; voievodul de —, 486. Marcel v. Ioan şi Pavel, f. 1. —. Mareu, de Sava, comite, 24 ; v. Ioan, f. 1. —. Mare (Magnus), Avram cel —, de Voya, 271 ; Benedict cel —, comite 527 ; Gheor-ghe cel —, locuitor din Aiud, 359; La-dislau cel —, 290; Mihail cel —, slujbaş, 207; Pavel cel —, slujitor, 527; Petru cel —, de Cehăluţ, 197; Petru cel —, slujitor şi împuternicit, 536, 542, 545; Simion cel —, de Boghiş, 197, 361. Margareta, f. 1. Adrian de Galda, 425, 446; — f. 1. Pavel Secuiul, 317, 407, 525; — mama vitregă a lui Andrei, voiev. Trans., 19; — soţia magistrului Ladis-lau, 104, 312, 314; — mama 1. Ioan şi Ştefan, f. 1. Pethew zis Adaas, 164. Harghita (Margitha), or. jnd. Bihor, 227. Marhard, v. Ladislau, f. 1. —. Mariatelek, a. d. lg. Chinteni, jud. Cluj, 295, 396, 402, 459. Mark, v. Ştefan, f. 1. —. Marlotheleke, v. Locul lui Marlo. Marocaza, v. Coasta, Martin, arhidiacon de Caraş, 19, 104, 283, 312; — comite de Sibiu, 178; — de Sărmăşag, 373; — de Nempty, 258; — de Sîntioana, 207; — f. 1. Kemyn de Totoiu, 48; — fratele 1. Ştefan, f. 1. Nicolae, 12; v. Ioan, Lnca şi Ştefan, f. 1. -. Martontelke, v. Motlş. Masatelek, a. d. jnd. Sălaj, 373. Matei, cel Roşu, v. Roşu; — comite, slujbaş din Moftin, 197, — custode la Cenad, 19, 104; — de Chendul de Sus, 538; — episcop de Sebenico, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487; — fiul Cojocarului, 178; — f. 1. Felkun de Petriceni, om de mărturie, 458, 538; — f. 1. Gyuge de Marocaza, 231; — f. 1. Ioan de Slntău, om de mărturie, 393; — locuitor din Aiud, 369; — magistru, protonotar al capitlului din Arad, 391; v. Bede, f. 1. — ; v. Ioan, f. 1. — ; v. Pavel, f. 1. — ; Matiu, custode al capitlulni Cenad, 312; — de Erdeuteluk, 334; — de Kystarkan, 332; — de Thytenon, 192; — f. 1. Ama-deu, 54; - f. 1. Choka de Told, 511; — f. 1. Isac, 54, 73; — fratele 1. Ioan Pecenegul, 283; v. Nicolae, f. 1. —. Mauriciu, f. 1. Nicolae de Medieş, 2 ; v. Sini ion, f. 1. —. Mayk, f. 1. Zalow, om de mărturie, 489. Măeelarnl (Carnifex), Ştefan, locuitor din Aiud, 369. Măcicaşn (Machkas, Gyos Machkas), s. jud. Cluj, 26, 182, 213, 263, 512, 542. Măgărei, v. Pelişor. Măgheruş, v. Şleu-Mfigheruş. Măhal (Mohal), s. jud. Cluj, 107, 152, 235. Măierău, v. Aluni?. M&lerişte (Hidig, Hidweg), s. jud. Sălaj, 2. Mănustirenl (f. Mănăştur, Monustur), s. jud. Cluj, 39, 185, 285, 450. Mănăştur, v. Mănăstireni. Mecenţiu, v. Ady Endre. Mediaş (Medyesch, Megyes, Meggyes), or. jud. Sibiu, 38, 355, 390; jude provincial de —, 38, 355, 390; —, scaun, 355, 390. Medieş a Aurit (f. Medieş, Medgyes), s. jud. Satu Mare, 2. Melssen, or. în R.D.G., 509. Mendzentb, a. d. lg. Sîntion, jud. Bihor, 385, 413. Mera (Mera), s. jud. Cluj, 213, 285, 291, 294, 295, 527. Meseş (Mezes), vicarul părţilor de dincolo de 215, 298, 438. Meseşeni, v. Meseşenil de Sas. Meseşenli de Jos (f. Căţăluşa, Kechel), s. jud. Sălaj, 438. Meseşenii de Sus (f. Căţălul, Felkechel), s. jud. Sălaj, 438. Meşendorf (f. Meşindorf, Mesche), s. jud, Braşov, 25. Metiş (f. Metişdorf, Villa Martini), s. jud. Sibiu, 192. Metişdorf, v. Metiş. Mezewlak, loc. în R.P.U., 304. Mie (Parvus), Pavel cel —, de Ferihaz, om de mărturie, 406, 423. Mlcălaea (Mykelaha), azi cartier al or. Arad, 391. Micăsasa (Mykezaza, Mihezaza, Fugindorf), s. jud. Sibiu, 10, 192, 224, 363. Miceşti (f. Micuş, Mykus), s. jud. Cluj, 155, 159, 160. 617 www.dacoromanica.ro Micoşlaca (Mikloslaka), s. jud. Alba, 2. Mlenş, v. Miceştl. Mihaifalău, v. Valea Iul Mihal. Mlbail, 24, 290; — blănarul, v. Blănarul; — cantor la Alba Iulia, 52, 85, 91, 179, 257; — cantor la Cenad, 19; — cel Mare v. Mare; — cel Roşu, v. Roşu; — de Alma, 102; — de Arusnuk, om de mărturie, 283; — de Boş, 219; de Copand, 532; — de Eghazaskereky, 165; — de Fata, 54; — de Firminjş, 270; — de Gheorgheni, 443; — de Giurfalău, 533; — de Iara, 385, 447 ;- de Otaat, 23; — de Perky, 266; — de Rediu, 220; — de Sanislău, 354, 367, 492; - de Sibiu, comite, 91; — de Sîncrai, 165, 219; — de Şmig, f. 1. Simion de Dîrlos, 269, 473; — de Tălmaci, comite de Vur-păr, 178; — de Vasvâr, magistru, notar în dieceza Gy6r, 192; — de Visul, 290; — de Wray, om de mărturie, 354; — de Zelemer, 212; — de Zomuszeg, magistru, 202; — episcop de Scardona, 360, 365, 400, 447, 465, 487; - episcop de Vaţ, 6, 92, 101, 127, 163, 164, 263, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487 ; - f. 1. Albert, 12, 385, 397, 398; — f. 1. Andrei, canonic al bisericii Transilvaniei, 379; — f. 1. Andrei de Firminiş, 270; — f. 1. Andrei, împuternicit, 134; — f. 1. Barnaba, 397; — f. 1. Chiybak, 12 ; — f. 1. Desideriu de Losoncz, 163; — f. 1. Dezideriu de Elefant, cavaler al curţii regale, 230, 261, 266; — f. 1. Dezideriu de Syma, jurat, 197; — f. 1. Egidiu, 294; — f. 1. Egidiu de Paly, 98; — f. 1. Egidiu de Sumurduc, 285; — f. 1. Egidiu, om de mărturie, 459; — f. 1. Gheorghe, notar, corniţele cămării sării din părţile Transilvaniei şi al mone-tăriei din Lipova, 86, 88, 99, 103, 127, 193; — f. 1. Gheorghe de Sanislău, 1, 308, 320, 322, 361, 494; - f. 1. Gulya, cnez, asesor-jurat, 482; — f. 1. Gyurk de Chimindia, 124; — f. 1. Henning de Sighişoara, om de mărturie, 102; — f. 1. Iacob, f. 1. Wrkun, 181 ; - f. 1. Ioan, 181, 266; - f. 1. Ioan de Chi-rileu, 40; — f. 1. Ioan de Sărăuad, 413; — f. 1. Ladislau, 108; — f. 1. Ladislau de Anduriashaza, 527; — f. 1. Ladislau de Gergurhaza, om de mărturie, 182, 542; - f. 1. Ladislau de KaU6, 491; — f. 1. Ladislau de Nimigea, 530; — f. 1. Laurenţiu de Cubleş, 223; — f. 1. Lau-renţiu, iobag, 441; — f. 1. Leukus, 108; — f. 1. Mihail de Copand, 532; — f. 1. Nicolae, 182; — f. 1. Nicolae de Şilea, 40; — f. 1. Nicolae de Măcicaş, 263; — f. 1. Pavel de Hărănglab, 275, 523; — f. 1. Pousa de Cherechiu, 165 ; — f. 1. Simion, f. 1. Laurenţiu de Blăjel, 541; f. 1. Ştefan de Galtiu, om de mărturie, 285; — f. 1. Toma de Perked, 540; — fratele 1. Iosif de Măcicaş, 213; — fratele 1. Nicolae Witche, 38; — iobagul 1. Basarab, cel Lung, 482; — magistru, f. 1. Andrei, nobil de Nogmyhal, 479; — magistru, f. 1. Mihail de Eghazaskereky, 165; — magistru, f. 1. Petru, 369, 372; — magistru, f. canonic-cantor, 61; — magistru, jude al nobililor din comit. Cluj, 423; — magistru, prepozit la Cenad, 19, 104, 312; — om din Domohida, 197; — preot la Galda, 425; — preot, om de mărturie, 544; — Sal, v. Sal; — vărul Margaretei, f. 1. Adrian de Galda, 425; — v. Andrei şi Petra, f. 1. —; v. Blastu, f. 1. —; v. Bolel, f. 1. — ; v. Bolgar, Ladislau, f. 1. — ; v. Ioan, f. 1. — ; v. Nicolae, Petra, Ioan şi Ştefan, f. 1. —; v. Petru, f. 1. — ; v. Ştefan, f. 1. — ; v. Toma, f. 1. —; zis Cantor, v. Cantor; — zis Darabus, v. Darabus; — zis Italianul, v. Italianul; — zis Kende, v. Kende; — zis Kugh, v. Kugh; — zis Tunsul, v. Tunsul. Mihalţ (Myhaichfolua, Myhalhaza), s. jud. Alba, 94, 114, 426, 437. Hihăieşti (f. Sînmihai, Scenmihallelehw), s. jud. Cluj, 285. Mike, v. Ioan, f. 1. —. Miko, v. Domiuic, f. 1. —. Mokocza, v. Ioan, f. 1. —. Milova (Milava), s. jud. Arad, 391. Mintiu (Nyrnpty, Nymty), azi cartier al or. Satu Mare, 197, 215, 298. Miroslav, fratele 1. Dragoş, f. 1. Giula, 489. Mocirla, v. Valea Pomilor. Mocrea (Makra), s. jud. Arad (identificare probabilă), 36, 41, 189, 370. Moftin (Mohten), s. jud. Satu Mare, 197, 483, 484. Mogh, comite, 373. Moharew, loc. în R.S.F.I., 526. Moiad (Mayad), s. jud. Sălaj, 373. Moişa (Moyus), s. jud. Mureş, 78, 209, 321, 533. Molnus, Ioan zis —, iobag, 332. Monakur, a. d. lg. Păţal, jud. Bihor, 408. Monasterlo, loc. în Italia, 500, 501, 502. Monostoros Kanysa, loc. în R.S.F.I., 526, 529. Montargis (Argensi), or, în Franţa (identificare probabilă), 115, 117. Mor&u (Morov), s. jud. Cluj, 108. Mortunus, f. 1. Mortunus, 373. Moşna (Muschna), s. jud. Sibiu, 355. Motlş (f. Motişdorf, Martontelke), s. jud. Sibiu, 426. Motişdorf, v. Motiş. Moyk, v. Toma, f. 1. —. Moyus, v. Ioan, f. 1. —. Mucaievo (Mukach, Muchach), loc. în URSS, 37. Muntele Sant’Angelo, domn al —, în tit. 618 www.dacoromanica.ro reg. Ung. 6. 92. 101. 127. 163. 164. 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487. Mura Mare şl Mura Alică (f. Sidrieş. Zedreyes). s. jud. Mureş. 404 : — ţinut. 404. Mureş (Morus. Marisium. Marwsium). rîu. 2. 4. 56. 104. 164. 385. 526. 529: - ar-hidiaconul de dincolo de — (Ultramory-siensi). 104. 312. Murk. v. Myk, f. 1. —. Musana. v. Boian şi Stoian, {.1. —. Muzsay, loc. in URSS. 440. 474. Mybalcb, nobil de Hărău. 490. Myk, f. 1. Ioan. 223: - f. 1. Murk. 482: — iobag. 433: v. Ioan, f. 1. —. Myke, de Zalău. 531. Myko, de Hăghig. 522. 538: v. lacob, Pe-tenye, şi Doncb, f. 1. —. Mykola, f. 1. Ioan. nobil de Dezmir. 441. 443. Mykud, ban de Dăbîca. 108. Mykus. v. Petru, f. 1. —. Mylay, loc. în R.S.C.. 461. Myske. v. lacob, f. 1. — : v. Ioan, f. 1. —. EV N Nabrad, loc. în R.P.U.. 187. Nadăşu (Nadasd). s. jud. Cluj. 478. Nagykallâ (f.. KâU6. Kollou. Kallov. Kallow). loc. în R.P.U.. 97. 197. 241-243. 288. 316. 326. 467. 468. 472. 481. 491. 494. 540. Nagygemyăn (Nogsemyen), loc. în R.P.U., 187. 203. Nagy Tarnuk, loc. în R.P.U.. 526. 529. Nan, f. 1. Bay. asesor-jurat. 482: — f. 1. Constantin, iobagii lui —, 482: — nepotul 1. Costea. 482. Nandra (Nandurlaka). s. jud. Mureş. 157, 206. 232. Nandras, a. d. lg. Diosig. jud. Bihor. 236. Natban, de Naualyad. 304. Naualyad, loc. în R.S.C.. 304. Nădub, s. jud. Bihor. 493. Nădăşelu (Nadas, Nadasd). s. jud. Cluj. 4. 182. 233. 285. 542. 545. Nădăştla, s. jud. Hunedoara; Dealul — ei, 232: Valea - ei. 232. Nemeş, Luca zis —. iobag. 332. Nempty, loc. în R.P.U.. 253. Nemşa (Nympz). s. jud. Sibiu. 353. Nczde, a. d. lg. Valea Secaşului, jud. Timiş. 283. Nicolae, abate de Bulciu. 319: — arhidiacon de Cojocna. decan al capitlului Alba Iulia. 27. 52. 56. 91 : — arhidiacon de Hont. 82; — arhidiacon de dincolo de Mureş. — arhidiacon de Mureş, 19. 104, 312: — arhidiacon de Solnoc. magistru, decan al bisericii Transilvaniei, f. 1. Gheor-ghe. 56. 105. 253. 255, 277. 386. 519. 548: — arhiepiscop de Calocea. vicecancelar al cnrţii regale. 92. 101. 246. apoi cancelar. 127. 163, 164: — arhiepiscop şi comite perpetuu de Strigoniu. 6. 92. 101. 127, 163. 164. apoi şi cancelar al curţii regale. 360. 364. 365. 400. 447. 465. 486. 487 : — f. arhiepiscop de Strigoniu. 364: — arhiepiscop de Zara. 360. 365. 400. 447, 465. 486. 487: — Cantor, v. Cantor; — cantor al bisericii Trans. 289. 385: — cantor al capitlului de Cenad. 312: — capelanul magistrului Ladislau de Kerekeghaz. 104: cei doi comiţi — din Copşa Mare. 353: — cel Mare. v. Mare; — comite, bunicul lui Nicolae şi Petru. 57: — comite de Agîr-biciu. 192; — comite de Săcădate. 351: — comite de Şeica. 192: — comite de Valchid. 353: — comite, f. 1. Benus de Rodna. 248; — decanul capitlului din Sibiu. 350: — decanul de Braşov. 475; — de Bator. 326: — de Budila. om de mărturie. 458: — de Dala. 94 : — de Debreţin. 377. 382: — de Deleni. 407: — de Derzs. 494. v. şi Cantor de — : — de Gara. ban de Maăva. 6. 92. 101. 127. 163. 164. 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487: — de Ghirolţ. 28. 214 : — de Hedruhwara. om de mărturie. 352: — de Janusy. 268: — de LevoCa. canonic al bisericii de Nitra. 192. 503 — 505: — de Medieş. 2: — de Mukach. preot. 37 : — de Nădăşelu. om de mărturie. 233. 542. 545: — de Nezde. 283: — de Pazab. 240: — de Sînmartm. 283; — de Sîn-mihai. 443: — de Sînnicoară. 403: — de Suceag. 26: — de Syra. vicecastelan de Cetatea de Baltă. 224 ; — de Szântd. 272: — de Şilea. 40; — de Tileagd. 517. 526. 527; - de Wasary. 110. 161. 357 : - de Wytez. 244 : - de Zala. 526; — de Szăcs (Zech). judele curţii regale, 6. 53. 58. 80. 85. 92. 95. 101 110. 134, 161. 163. 164. 188. 208. 244. 246. 283. 288, 304. 311. 313. 319. 323. 324. 327. 329. 330. 332. 334. 479. 487: - ban al Dalmaţiei şi Croaţiei. 360. 400, 447. 486: — din Bagamer. iobag. 190 ; — episcop de Agria. 6. 16. 51. 92. 101. 127. 163. 164. 335, 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487; — episcop de Păcs. 6. 101, 127. 163. 164. 360. 365. 400. 447: — episcop de Zagreb, vicecancelar. 6: — fiul banului Mykud de Dăbîca. 108; — f. 1. Albert. 397. 398 : - f. 1. Albert de Mendzenth. 385 : — f. 1. Albert din Moiad. 373: — f. 1. Alexandru de Şard, om de mărturie. 522: — f. 1. Anania (Anyas). de Dedach 318. 393: — f. 1-Andrei. 506: — f. 1. Andrei de Percosova, om de măturie. 283: — f. 1. Arnold. capelan al regelui, custode la Oradea, 387—389: — f. 1. Arnold. arhidiacon 619 www.dacoromanica.ro de Szabolcs. canonic în dieceza de Meissen. 509; — f. 1. Bartolomeu de Doba. 407 : — f. 1. Beden. 291: — f. 1. Benther. 425: — f. 1. Bese de Suceag. 213. 263: — f. 1. Buden. 285: — f. 1. Choka de Told. 511: - f. 1. Deme. 545: — f. 1. Deme de Tyburchteleke. 411: — f. 1. Desideriu. f. 1. Dionisie de Losonch. 163: — f. 1. Dionisie de Estephand. magistru. 197: — f. 1. Dominic. 266: — f. 1. Dominic de Şard, 25; — f. 1. Dumitru. 123: — f. 1. Emeric de Agriş. 524 : — f. 1. Fechyen de Kelechen. 357 : — f. 1. Filip de Agriş, om de mărturie. 407. 524. 525: - f. 1. Gachal. 480: -f. 1. Gheorghe. 123. 293. 507. 536: -{. 1. Gheorghe. arhidiacon de Solnoc. v. Nicolae. arhid. de Solnoc: — f. 1. Grigore de Măcicaş, 213. 263: — f. 1. Hegun de Sărăuad. 288: — f. 1. Henning de Petrifal&u. 45: — f. 1. Herman de Sîngeorgiu. om de mărturie. 54. 73: — i. 1. Holman de Şeica. 52; — f. 1. Iacob. om de mărturie. 244: — f. 1. Iacob de Căţălnşa. 351 : - f. 1. Iacob. f. 1. Wrkun. 181: — f. 1. Ioan. 538. 544 : — f. 1. Ioan de Britonia. 442: — f. 1. Ioan de Hord. om de mărturie. 283: — f. 1. Ioan de Jimbor. 514: — f. 1. Ioan de Sumurducu. 295. 542: — {. 1. Ioan. f. 1. Ladislau, de Varada. 188. 208. 308. 309: — f. 1. Ioan. f. 1. Dominic de Juc. 456: — {. 1. Ioan. f. 1. Nicolae de Ghirolţ. 28: — f. 1. Ioan zis Kerek. 182; — f. 1. Iosif de Măcicaş. om de mărturie, 182. 213. 512: — f. 1. Iwanka, 317: — f. 1. Iwanka de Turda Nouă. 407. 525 : — f. 1. Jakow de Jakouhaza. 517: — f. 1. Koplyan. 479 : - f. 1. Ladislau. 108. 245 : - {. 1. Ladislau de Juc. 444 : — f. 1. Ladislau de Sărăuad. 245, 265, 288, 311; - f. 1. Ladislau. f. 1. Gylet de Nimigea. 530: — f. 1. Ladislau. f. 1. Zarna. român, 400: — f. 1. Ladislau, f. comite al secuilor. 19, 391; — f. 1. Ladislau. român. 400: — f. 1. Laurenţiu, 54; — f. 1. Laurenţiu de Bo. 272; — f. 1. Laurenţiu de Popfalău. om de mărturie. 233. 267. 443, 459; — f. 1. Laurenţiu. f. 1. Pouch. 189: — f. 1. Laurenţiu. nobil de Nogmyhal. 479: — f. 1. Leukus. 108: — f. 1. Matia. oaspete din Satu Mare. 316: — f. 1. Mihail. 108; — f. 1. Mihail de Fata. om de mărturie. 54 : — f. 1. Mihail zis Kugh. 85: — f. 1. Nicolae. nobil. 57. 425. 448, 463: — £. 1. Nicolae de Bator. 326: — f. 1. Nicolae de Daia. 94 : — f. 1. Nicolae de Hedruhwara. om de mărturie, 352: — f. 1. Nicolae. de Tileagd. 526. 529: — f. 1. Nicolae. f. 1. Albert de Mendzenth. 385: — f. 1. Nicolae. f. 1. Alexandru, de Resighea. 370: — f. 1. Nicolae. f. 1. Benus de Rodna. 248: — f. 1. Nicolae. {. 1. Toma din neamul Cenad. oştean al curţii regale. 101; — f. 1. Nicolae. f. banului Mykud de Dăbîca. 108; — f. 1. Nicolae. f. voievod al Trans.. 324: - {. 1. Nicolae. fratele după mamă al lui Henning. de Daia. 448; — f. 1. Nicolae. magistru, canonic de Alba Iulia. 385; — f. 1. Nicolae. nobil de Grind. 57. 463: - f. 1. Nicolae zis Chol. 123. 293. 294: - f. 1. Pavel. 36. 123. 212, 293: — f. 1. Pavel de Feleag. om de mărturie. 522. 538; — f. 1. Pavel de Jeledinţi. om de mărturie. 219; — f. 1. Pavel de Kuthres. om de mărturie. 283: — f. 1. Pavel de Macra. 36. 41. 189. 370: — f. 1. Pavel de Pethlend. om de mărturie, 220; — f. 1. Pavel f. jude al Braşovului, 522: — f. 1. Pavel. magistru, notar. 293, 490: — f. 1. Pavel. om de mărturie. 231 : — f. 1. Petew. 425; — f. 1. Pethenye de Thereche. om de mărturie. 80. 479: — f. 1. Petru. 108: — f. 1. Petru de Phylpus. 132: — f. 1. Petru, strîngător de gloabe in Trans.. 75: — f. 1. Petru zis de Vetiş. 5. 8: — f. 1. Pousa de Cherechiu. 165: — f. 1. Robert de Ip. 318 ; — f. 1. Rudolf. parohul Braşovului. 341: — f. 1. Seraphyl de Ip. 318; — f. 1. Simion (Solomon). cleric în dieceza Vesprim. 147. 148. — cantor al bis. Trans., 250—252; — f. 1. Simion de Aaron. 207: — f. 1. Simion. f. ban. de Dîrlos. 85. 422. 473. 541 : — f. 1. Solomon de Clinic. 45; — f. 1. Solomon. slujitor. 215: — f. 1. Ştefan, 479: — f. 1. Ştefan de Cetariu. 330: — f. 1. Ştefan de Laczk. f. voievod al Trans. 221 ; — f. 1. Ştefan zis Thatar de Keter. 53. 58. 80; — f. 1. Toma. 385 : — f. 1. Toma din neamul Cenad. 101 ; — f. 1. Toma. judele nobililor din comit. Cluj. 294, 295. 353: — f. 1. Toma. om de mărturie. 455; — f. 1. Ugrin, comite, judele curţii regale, 360. 365. 400. 479 : — f. 1. Zegen, 54: — f. 1. Zokul. 201, 283: — f. palatin al Ungariei. 247 : — f. voievod al Trans.. 230, 324. 328, 335: — fratele 1. Ioan, f. 1. Laurenţiu. 54. 73: — fratele după tată a lui Nicolae. f. 1. Ioan de Juc. 456: fratele 1. Petru. f. 1. Ioan de Kathl. 510: — fratele magistrului Ladislau. 264; — jude al curţii regale, v. Nieolae de Zeech: — jude la Secusigiu, iobag. 385 ; — Konth. v. Konth: — Lachk. v. Laehk; — Lankman. v. Lanktnan; — magistru, f. 1. Alexandru, oştean al regelui. 102; — magistru, fratele voievodului Andrei al Trans. 19. 164: — magistru, lector al bisericii de Cenad. 19. 104 — Malech, v. Maleeh]; — martor. 178: — necredincios al regilor Carol Robert şi Ludovic. 400: — nobil de Grind. 57: — paroh de Mediaş. 390 ; — paroh din Mintiu 620 www.dacoromanica.ro de Satu Mare. 215: — preot şi om de mărturie al capitlului din Alba Iulia. 406, 436: — preot, om de mărturie al conventului din Cluj-Mănăştur. 29. 263; — prepozitul bisericii din Hont. 338. 339: — Secuiul, v. Secului; — slujitor. 513: — Treutul. v. Trentnl; — voievod al Trans.. v. Konth., N.; — Witche. v. Witche; v. Andrei, t. 1. — ; v. Doml-nle, f. 1. — : v. Dumitru, f. 1. — : v. Gheor-ghe şi Nleolae, f. 1. — ; v. Grlgore, t. 1. — : v. Henrie, t. 1. — : v. Iaeob, (. 1. — : v. Ilie, f. 1. — ; v. Ioan, f. 1. — ; v. La dl ala u, f. 1. - ; v. Mlhall, f. 1. —: v. Nog, Laurenţlu, f. 1. — : v. Nleolae, Ioan şi Ştefan, f. 1. — : v. Pavel, f. 1. — : v. Ştefan, f. 1. — : — zis Aprod, v. Aprod; — zis Bako. v. Babo; — zis Borw. v. Borw; — zis Cantor, v. Cantor; — zis Cheli. v. Cheli; — zis Chol. v. Chol; — zis Borgach. v. Forgach; — zis Gal-Zegen. v. Gal-Zegen: — zis de îndoi. v. îndoi; — zis Istenus. v. Iste-nns; — zis Kende. v. Kende; — zis Kerek. v. Kereb; — zis Kugh. v. Kngh; — zis Malach. v. Malaeh; — zis Ogh. v. Ogh: — zis Şelarul, v. Şelarul: — zis Vos. Wos. v. Vos; — zis Vyner. v. Vyner; — zis Zeuke v. Zeuke; — zis Zopus. v. Zopns. Nimigea (Nemigye). s. jud. Bistriţa-Năsăud. 530. Nlraşten (Nyaraztya). rîu. 283. Nireş (Nyres). loc. comp. a or. Dej. jud. Clnj. 156. Nireş. v. Lnnea Cernii. Nltra, or. in R.S.C.: — arhidiacon de. 338. 340. 496: — canonic de. 505: — cantor de. 192 504: — dieceza de. 503: — episcop de. 6. 92. 101. 127. 131. 164. 360. 363. 365. 381. 395. 400. 447. 465. 486. 487. Ninved (Nyueg. Nyuegh). s. jud. Bihor. 236. 393. Nog, Laurenţiu zis —. f. 1. Nicolae. 215. Nogbatur, loc. in R.P.U.. 197. Nogeer, a. d. lg. Diosig. jud. Bihor. 236. Nogmyhal, loc. in R.S.C.. 304. 479. Nogsemyen. v. Nagysemyăn. Nob, a. d. în jnd. Cluj. 24. Nomen, loc. în R.P.U.. 127. 197. Nona, or. în R.S.P.I.: — episcop de. 308. 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487. Nova Curia. v. Ujndvar. Nucşoara (Nuksora). s. jud. Hunedoara. 349. NQrnberg, or. în R.F.G.. negustorii din —. 166. 167. Nyalâb, cetate, azi în URSS. 205. Nyeb, a. d. lg. Diosig. jud. Bihor. 236. Nyilas, Ioan. 494. Nylas, Ioan. zis —. 215. Nyugalmad. a. d. lg. Recaş. jud. Timiş. 400. O Oacheşul (Bomou). Dumitru zis —. oaspe din Sălacea. 408. Oarda. v. Oarda de Jos şi de Sos. Oarda de Jos şi de Sus (Varada. W ar oda, Waradia). s. jud. Alba. 358. 369, 372. 447. 533. Oaş (Owas). moşii din —, jud. Satu Mare, 489. Obad (Ohai). s. jud. Timişoara. 23. Oblrşla, Bogdan (Bogdanfeu). vale. 408; — Bolanu (Bayunfeu). vale. 408; — Văii Almaş (Almaspathakfe). vale, 408; — ViU Chremas (Chremaspalakfeu). vale, 283: — Viii Zaiathnnb (Capul Zalalh-nukpatakfew). izvor. 283. Obun, a. d. lg. Pecica. jud. Arad. 104. Odorheiu Seeulese (Odwarhel). or. jud. Harghita. 158. Ogh, Nicolae zis —. 311. Ohaba-Slbişel (Kissebes). s. jud. Hunedoara, 349. Olahteieb, a. d. lg. Uileacu de Criş. jud. Bihor. 526. 529. Olee, f. 1. Apour. 538. 544. Oliver, comite al comit. Ugocea. Satu Mare, şi Maramureş, judele curţii reginei. 59, 98. 197. 205. 274: — de Sărăuad. 413; — mare vistiernic. 447: v. Dumitru, f. 1. -. OIntreş, a. d. lg. Măhal şi Ghiolţ. jud. Cluj, 199. Olosig (Olazy). s. jud. Bihor. 165. 210. Olso Zamsor, a. d. in jud. Arad. 319. Olt (Alt), rîu. 351. Oprişanl (f. Cristiş. Kerezthes). s. azi cartier al or. Turda. jud. Cluj. 404. Oradea (Waradiensis). or. în jud. Bihor, 193. 194. 203. 241-243. 320. 526. 529; biserica de —. 69. 130 190. 221. 227, 231. 300. 304. 329. 345. 347. 380, 381. 384. 387. 440. 511: canonic, canonicat în biserica de —. 299. 342. 344. 388. 440. 509: capitlul din —. 1. 2. 11. 12. 17. 23. 55. 87. 88, 96. 97. 99. 100. 103. 110. 114. 126. 132. 136. 157. 158. 161, 162. 165. 176. 177. 183. 184. 186. 195, 196. 203. 205-207. 210. 212. 223. 232, 236. 240. 242-245. 259. 265. 268. 284, 292. 302. 303. 309. 318. 323. 327. 329. 333. 352. 354. 361. 362. 367. 373. 391. 393. 395. 408. 412. 413. 420. 440. 469. 474. 479. 481. 488, 494, 495. 508. 513. 516. 521. 526. 529: călugăriţele mănăstirii Sf. Ana din —. 409: custodele bisericii de —. 60: dinari de —. 511 : episcop de -. 5, 14. 18. 20. 21. 44. 51. 55. 63-71. 79. 86. 93. 118. 126. 127. 146. 163. 164. 166. 167, 171. 271. 281. 305. 307. 310. 331. 336-340. 360. 365. 366, 368. 376. 399-401. 405. 409. 410. 447, 621 www.dacoromanica.ro 465. 466. 486. 487. 534. 539. 546. 547; prepozitul capitlului de —. 72. 281. 332. Oraath, Oratb, a. d. lg. Nădăşelu. jud. Cluj. 285. 293. Orăştie (Warasio). socoteala de —. 506. Orbaz, loc. în R.S.F.I.. comite de —. 547. Ordelaifo, Francisc. senior de Forli. oaste trimisă împotriva lui. 135. Ordo. v. Arduzei. Ordow, loc. în U.R.S.S.. nobilii de —. 333. Orod v. Arad. Oraş, loc. în R.P.U.. 190. Orrus, Benedict zis —. de HSghig. 538. Osoi (f. Osoiu. Wzuay). s. jud. Cluj. 261. Ostia, or. in Italia: episcop de —. 113. Ostrov (Oztro). ,s. jud. Hunedoara.] arhidia-con de —, 482. Oşorhel. v. Tîrguşor. Oşvarău (Vosuari). s. înglobat în Botiz. jud. Satu Mare. 197. Otto, abatele de Cluj-Mănăştur. 459. Ozd, s. jud. Mureş. 269; arhidiaconatul de -. 145. 146. 151. 174. Ozeleus a. d. lg. Fecica. jud. Arad. 104. Ozyag, a. d. lg. Forotic. jud. Caraş-Severin. 507. P Paad, a. d. lg. Vinţu de Jos. jud. Alba. 360. Pa do va, or. în Italia, solie la —. 60- student la -. 51. 498. Pagan, Ioan zis —. nobil. 216. 431 ; Ştefan zis -. 430. 431. Palachk. v. Pălatca. Palatca. v. Pălatca. Palatba (Palota). s. în R.P.U.. 526. 529. Palota (Derspalathaia). s. jud. Bihor. 12. Paluara, a. d. aproape de Zalău. jud. Sălaj. 24. 424. 438. Paluarapataka, rîpă. 431. Palus, pămîntul lui —. 538. 544. Paly, loc. în R.P.U.. 98. Panad. v. Pftnnde. Panaz, a. d. lg. Tărian. jud. Bihor. 393. Pancelug, Ioan zis —. de Panticeu. 15. 125. Pancraţiu. v. Clement, f. 1. —. Panticeu (f. Pînticeu. Cheh). s. jud. Cluj. 15. 125. Panyoia (Panola. Panyla). loc. în R.P.U.. 540. Parhida (Pelbardhyda. Pelba.rtb.yda. Purbard-hyda). 197. 198. 240- 243. Pavel; — cel Mare. 527; — cel Mic. 406. 423; — de Bank. 243: — de Baranya. 413; — de Barthaveulge. 186. 373; de Cenad. 348: — de Ciomocoz. 320. 354. 362: — de Ciumeşti. 367; — de Feleag. 522. 538; — de Hărănglab. 275. 523: - de Jeledinţi. 219; - de Kuthres. 283; — de Lyzka. mare stolnic. 486.' 487: - de Makra. 36. 41. 189, 370- — de Oradea. 70: — de Panaz. 393; — de Peren. 55: — de Pethlend. 220: — de Rakus. 37 ; — de Resighea. 354 ; — de Tărian. 408 : — de Vărşand, 258 : — de Vetiş. 322 ; — de Vray. 354. 362 ; — episcop de Freising. 509 : — f. 1. Andrei. 330: — f. 1. Andrei de Tunughy. 25: — f. 1. Dousa de Debreţin. 327. 511; — f. 1. Heem. 325: — f. 1. Ladislau. f. comite al secuilor. 391 : — f. 1. Marcel. 479: — f. 1. Matei, 71; — f. 1. Nicolae de Debreţin. 377 : — f. 1. Nicolae. cleric din dieceza de Agria. 382 ; — f. 1. Petru zis de Vetiş. 5. 8. 95. 134. 188. 212: -f. 1. Petru de Wlchee. 421; — f. sorei lui Nicolae zis Wos. 43: — f. 1. Ştefan. 393: — fratele lui Emeric. 441: — iobag al lui Emeric. f. 1. Simion. 190; — magistru, canonic al capitlului din Arad. 314. 315: — magistru, f. 1. Doja. 408 : — om de mărturie şi notar al curţii regale. 319: — paroh de Cluj. 4. 89; — prepozitul bisericii din Sibiu 10. 234. 260. 304. 333. 352. 422: - vărul lui Benedict. f. 1. Andrei. 393: v. Aehel; — v. ADdrei, f. 1. — : v. Dionlsie, f. 1. — : v. Dumitru, f. 1. — : v. Emeric, f. 1. — : v. loaD, f. 1. — ; v. Kocha; — v. Ladislau, f. 1. — ; v. Mihail, f. 1. —: v. Nicolae, f. 1. — ; v. Sarga; v. Secuiul; v. Ştefan, f. 1. —; v. Zakal. Pazab, loc. în R.P.U.. 240. Pădurea Mare (Nogherdo). lg. Hoczo. 56 Pădurea Oaspelul (Vendighordoy). lg. Hoczo. 56. Pălatca (f. Palatca. Palachk). s. jud. Cluj. 76. Pănade (Panad). s. jud. Alba. 451. Părui Iui Ioan, t. 1. Pavel (Palfyayanuskurtu-ele). top.. 231. Păţal. v. Yiişoara. Pecenegul (Bissenus) : Ioan —. magistru castelan de Ersomlew. 201. 283. Pecii, de Căţăluşa. 531. Păcs (Quinqueecclesicnsis). or. în R.P.U.. 104: biserica de — 496: canonicat al bisericii de —. 71 : dieceza de —. 283. 416. 419: episcop de —. 6. 101. 127. 163. 164. 360. 365. 400. 447 : scaun episco- pal vacant de —. 486. 487. Pele (Pele). cătun, contopit cu s. Becheni. jud. Satu Mare. 412. 413. Pelişor (Pileske. Piliske. Pyliske). s. jud. Satu Mare. 111. 197. Pelişor, (f. Măgărei. Magare). s. jud. Sibiu. 102. Pelros, Ioan. magistru arhidiacon de Arad. 192. Percosova (Berkez). s. jud. Timiş, 283. Perch, loc. în R.P.U.. 236. Pereny (Peren), loc. în R.P.U.. 55. 622 www.dacoromanica.ro Perleel (Perechen), s. jud. Sălaj, 2. Perked, loc. în R.P.U., 540. Perky, loc. în R.P.U., 266. Pete, i. 1. Albert de Eeztemer, 8. Fetea, (Pete. Pethe), s. jud. Satu Mare, 53, 58. 80, 111, 309. Petelea (Petele), s. jud. Mureş, 247. Petenye, f. 1. Myko, nobil de Heghig, 394, 406; — nobil de Hărău, 490; v. Nicolae, f. 1. -. Fetea (Petew, Pethew), de Galda, 425; — de Santău, 262, 290, 315; — f. 1. Ştefan, comite de Satu Mare, 121; — f. 1. Ti-burţiu de Băcia, 124, 369; v. Nicolae şi Lndlslan, f. 1. —; — zis Adaas, v. Adaas. Petbenye de Thereche, 80. Pethlend, a. d. lg. Tureni, jud. Cluj, 220. Petnehaza (Thereche), loc. în R.P.U., 80. Petreşti (Peturfolua), loc. compon, a or. Sebeş, jud. Alba, 45. Petreu (Petry), s. jud. Bihor, 236. Petrieenl (Peselnik, Peselnuk, Pysulnuk), s. jud. Covasna, 458, 538, 544. Petro vad (Petrouch), loc. în R.S.F.I., 20. Petrovnradin, loc. în R.S.F.I., 171. Petrovaselo (Huruathpeturfalua), s. jud. Timiş, 400. Petra, arhidiacon de Kewlwser, 6; — arhi-diacon de Ostrov, 482; — al lui Ioan, scutier din dieceza Transilvaniei, 225; — al lui Ioan, custodele bisericii din Arad, 222; — al lui Wilhelm de Batoş, preot în dieceza Transilvaniei, 192; — ban, 397, 398; — canonic al capitlului din Cenad, 312, 314, 315; — cantor şi canonic al bisericii din Buda. 299; — cel Mare, 197, 536; v. şi Ştefan f. 1. — ; — cel Roşu, v. Roşu; — comite de Biertan, 355, 390; — comite de Cis-nădie, 178; — comite, f. 1. Ştefan de Darw, 390; — custode al capitlului din Arad, 314, 315; — de Abafaia, 404; — de Chisău, 412, 413; - de Chizd, 429 ; — de Curciu, 523; — de Debreţin, 327; — de Domba, 354; — de Filpus, 132, 197; — de Hăr&u, 490, 506; — de îndoi, 36 ; — de Kalanda, 3; — de Macedonia, cavaler al curţii regale, 136, 157, 175; — de Monasterio, 500, 501, 502; — de Panyola, 88, 540; — de Pă-nade, 451; — de P6cs, canonic al capitlului din Cenad, 104; — de Prejmer, v. Tool f. 1. ; — de Sărăuad, 413; — de Sumurducu, 182; — de Vetiş, 134, 188, 212; — de Welchee, 421 ; — de Wyda, 283; — de Zbugya, 304; — de Zygh, 264; Diacul, v. Diaeal; — episcop al Bosniei, 92, 163, 164, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487; — episcop de Ostia şi VeUetri, 113; — f. 1. Adrian, 48;-f. 1. Adrian de Galda, 446; — f. 1. Andrei, cleric din dieceza de Agria, 380, 381 ; — f. 1. Andrei, preot, 345; — f. 1. Beke, om de mărturie, 283; — f. 1. Blasiu, de Agriş, 507, 524; — f. 1. Dionisie, canonic al bisericii Transilvaniei, 145, 146, 179; — f. 1. Dionisie, numit în canoni-catul de Ozd, 151, 174; — f. 1. Dumitra de Gurbediu, 194; — f. 1. Egidiu, 407, 525 ; — f. 1. Emeric, 490; — f. 1. Fechyen de Kelechen, 357; — f. 1. Farcaş, 454; — f. 1. Gheorghe, 108, 244; — f. 1. Gune, 182; — f. 1. Gym, om de mărturie, 266 ; — f. 1. Herbord, 38; — f. 1. Hernyei oaspe din Sălacea, 408; — f. 1. Iacob, 95; — f. 1. Iacob de Grind, 57, 463 ; — f. 1. Iacob, împuternicit al magistrului Ioan, 111; — f. 1. Ioan, 259 ; — f. 1. Ioan de Cehăluţ, 245, 265, 311, 330, 408, 513; — f. 1. Ioan de Cistei, 30, 61 ; — f. L Ioan de Kathl, 510; — f. 1. Ioan de Me-cenţiu, 472, 483; — f. 1. Ioan de Turia, 458; — f. 1. Ioan, f. 1. Mihail de Zelemer, 211; — f. 1. Ioan, împuternicit al fiilor lui Nicolae de Tileagd, 529; — f. 1. Ioan de Terbedgd, 313; — f. 1. Kemyn. 328; — f. 1. Ladislau de Anduriashaza, 527; — f. 1. Marcel de Machala, 100; — f. 1. Matia de Thyfenou, 192; — f. 1. Mihail, 108, 362, 479; - f. 1. Mihail de Iara, 447; — f. 1. Mihail de Sanislău, 354, 367, 492; — f. 1. Mihail de Şmig, 473; — f. 1. Mihail de Visul, 290; — f. 1. Mihail, f. 1. Egidiu de Palv, 98; — f. 1. Myke de Zalău, 531; — f. banului Mykud, 122; — f. 1. Mikus, 133, 157, 210, 236; - f. 1. Nicolae de Şilea, 40; f. 1. Nicolae, fost voievod al Transilvaniei, 327, 328, 335; - f. 1. Pavel de Cenad, 348; — f. 1. Pavel de Macra, 36, 41, 189; — f. 1. Pavel de Resighea, 354; — f. 1. Petru, comite de Aţei, 355; — f. 1. Petru de Curciu, 445, 523; — f. 1. Simion de K4116, 323, 481 ; — f. 1. Ştefan, comite de Aţei, 355; — f. 1. Thyuan, oaspe din Sălacea, 408; — f. 1. Tyba de Kyde, 197, 361 ; - f. 1. Vil-helm, preot din dieceza Transilvaniei, 218, 237; — f. episcop al Transilvaniei, 303; — fratele magistrului Sebastian, 262; — fratele magiştrilor Iacob, Ioan şi Simion, 269; — judecător regesc, 355; — magistru, zis de Buda, canonic de Cenad, 19; — magistru, f. banului Dionisie, canonic al bisericii Transilvaniei, 179; — magistru, f. 1. Betlilen, şi castelan de Unguraş, 431 ; — magistru, f. 1. Iacob de Grind, 220; — magistru, f. 1. Ioan cel Mare de Cehăluţ, 311; magistru, f. 1. Mihail de Iara, f. vicevoievod al Transilvaniei, 152, 207, 211, 358, 369, 372, 385; — magistru, 385; magistru, f. 1. Syberk, notar al conventului de Cluj-Mănăştur, 257, 369, 372; — magistru, fratele lui Ioan f. 1. Petru, 623 www.dacoromanica.ro om de mărturie, 122; — nobil de Agriş, 524; — oaspete din Satu Mare, 316; — parohul bisericii din Teiuş, 57, 109; — prepozit al conventului din Lelez, 58, 286; — prepozit de Arad, 391; — vicevoievodul Transilvaniei, 396, 402, 411, 428, 445, 482, 490, 512, 514, 527, 533, 537, 541, 542, 545; v. Andrei, f. 1. — ; v. Dezlderiu, f. 1. — ; v. Dlonlsle, f. 1. — ; v. Somlnic, f. 1. — ; v. Gali şi Egidiu f. 1. — ; v. Gbeorghe, f. 1. — ; v. Grlgore, f. 1. — ; v. Iacob şi Ladislau, f. 1. — ; v. Iile, f. 1. — ; v. Ioan, f. 1. — ; v. Nlcolae, f. 1. — ; v. Stan, f. 1. — ; v. Ştetan, f. 1. — ; v. Toma, {.1. — zis Adaas, v. Adaas, Petru zis — ; — Bochor, v. Boebor, Petru zis — ; zis cel Roşu, v. Roşu; — zis de Curciu, 445 — zis Feyes, v. Feyes; — zis de Gurghiu, 4, 279; — Iudeul, v. Iudeul; zis Secuiul, v. Seeulul; — Synka, 55; — zis de Vetiş, 5; zis Weres, v. Weres; zis Zeuke, v. Zeuke; — zis Zudar, v. Zudar; Peturteleke, s. contopit cu Sumurducu, jud. Cluj, 291, 295; Petyh, oaspe din SSlacea, 408. Pbilepketve, a. d. lg. Sălciua, jud. Hunedoara , 529. Phylpus, loc. în R.P.U., 132. Piatra Stintnlui Mibai (Sanclus Mychael, Zenthmyhalkwe, Zenthmyhalkuue) cetate lg. Tăuţi, jud. Alba, 114, 136, 158, 169, 303. Plspeky, a. d. în comit. Bihor (R.P.U.), 526. Piticul (Pityk), Stoian zis, iobag al lui Han, 482. Pîncota (Pankota) or. jud. Arad 272, 304, 41C. Pînticeu, v. Panticen. Pîrîiaş (Erek, Ereek), top., 195, 373. Fîrînl Cerului (Cherpatak), rîu, 412. Fîrîul Cumanului (Kumapataka), pîriu, 283. Pîrîul Mare (Nageer), pîriu, jud. Bihor. 165. Pîrîul Masa (Masapataka), rîuleţ, 373. Pirlul Pietros (Kuespatak), pîriu, 283. Pîrîul Roşu, (Vereser), pîriu, 213. Pîrîul Secaşului (Zekaspatak, Zekuspo-iak, Zykaspatak), pîriu, 283. Pîrîul Ulmului (Zylpatak), rîu, 412. Plopiş (Nyaragh), pîriu, 283. Poch, v. Gbeorghe, f. 1. —. Poeni (Possana), s. jud. Hunedoara, 482. Pogan, de Buza, Ştefan zis —, f. castelan de Unguraş şi Ciceu, 207, 396. Poiana Aiudului (f. Cacova, probabil Lan), s. jud. Alba, 157, 206, 232. Poieni, v. Bologa. Poieniţă (f. Găinari, Corlatheluke), s. jud. Sibiu, 102. Pojon, v. Bratislava. Polbos, Polfaus, Ştefan zis —, f. 1. Matia de Frduthelek, 16, 334; Polonia, 347, 459. Pomerania (Potiteranicttsis), dieceza, 192. Ponch, v. Laurenţiu, f. 1. —. Pont de Sorgues, or. în Franţa, acte date la —, 128—131. Popeşti (f. Popf alîu, Popfalita, Popfalita), s. jud. Cluj, 189, 233, 267, 411, 443, 459. Popfalău, v. Popeşti. Popy, a. d. în R.S.F.I., 227. Pordeanu (Pordan), s. jud. Timiş, 526, 529. Portlva, episcop de Seguo, 360, 365, 400 447, 465, 486, 487. Porumbeştl (Kukenusd, Kukunesd), s. jud. Satu Mare, 223. Poussa, de Cherechiu, 165; — de Zeer, 314, 346; v. Margareta, f. 1. —. Poznan, or. în R.P.P., 387. Pozsony, v. Bratislava. Pradal, cnez, 283. Praga, 166, 167. Prahova, (Prahov), rîu, 287. Prasmar, v. Prejmer. Prejmer (Prasmar), s. jud. Braşov, 458. Prisaca (Mehkerth), top. 373. Prodan, cnez, 81; — cel Roşu, v. Ro«u. Proştea, v. Stejăriş. Proştea Mare, v. Tîrnava. Proştea Mică, v. Tîrnăvioara. Puţul Macbala (Machalakwt'i), pîriu, 4C? R Rachlş (f. Răchişel, Rakus), s. jud. Alba-157, 206, 232. Rabe, loc. în R.S.F.I., 526. Radalph (Radalh, Radolf), a. d. în R.P.U. 7, 100, 183, 215, 483, 513. Radoslav, episcop de Krbava, 360, 365 400, 447, 465. Radalh, v. Radalph. Raguza, or. în R.S.F.I., arhiepiscop de — 360, 365, 400, 447, 486, 487. Rakus, loc. în U.R.S.S., 37. Rama, în titulatura regilor Ungariei, 6, 92, 101, 127, 163, 164 , 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487. Rapolt, v. Rapoltu Mare. Rapoltn Mare (f. Rapolt, Rapolth), s. jud. Hunedoara, 124, 506. Rasan, a. d. în R.S.F.I., 526, 529. Rajnar, f. 1. Rajnar, jude din Vinţul de Jos, 360. Rărăştia (Rakustdh), loc. compon. a or. Hunedoara, 219, 231. Răchişdorf, v. Richlş. Răchişel, v. Rachlş. Răcfaltiş (Wiozuswize), rîu, 529. Răchltova (Reketya, Rekethya), s. jud. Hunedoara, 482. 624 www.dacoromanica.ro Becaş (Rckas). s. jud. Timiş. 400. Heeea (f. Recea Mare. Reche Maior), s. jud. Sălaj. 24. 29. 107. 424. 438. Recea-Cristur (f. Cristur. Kereztur). s. jud. Cluj. 24. Recea Mare. v. Berea. Recea Mică (Reche Miner. Kysreche). s. jud. Sălaj. 24. 424. 438. Rediu (Piudh). s. jud. Cluj. 207. 220. Reghin (Regun. Regen). or. jud. Mureş. 4. 16. 36. 41. 179. 189. 247. 370. 404. 462. Reghinul Unguresc (Magyarregcn). loc. compon. a or. Reghin, jud. Mureş. 247. Reman Românul, băieş din Zlatna. 439. Resiyhea (Rezige). s. jud. Satu Mare. 354. 371. Rewfolua, a. neidentificabilă, lg. Aiud. jud. Cluj. 369. Richan, comite de Răchişdorf. 355, 390. Richiş (f. Răchişdorf. villa Richvini. villa Ejthkmyn), s. jud. Sibiu. 355. 390. Rişnov (Rosno). or.-jud. Braşov. 154. Rîu de Mori (Malcmuyz, Molctnviz). s. jud. Hunedoara. 349. Roadăş (Radus), s. jud. Braşov. 25. Robert, de Ip, 318. Rodna (Radna). s. jud. Bistriţa-Năsăud. 248. Rogh, cetate in R.S.F.I.. 14. Robod. loc. în R.P.U.. 203. Roknse, loc. în U.R.S.S., 333. Roma, or., biserici din —. 252, 280. 416. 496. Romad (Komad). a. d. lg. Ilva, jud. Maramureş. 236. Roman, f. 1. Ciomac. cnez. asesor-jurat. 482: — neam nobiliar. 490. Românul (Olachtis), Gheorghe. iobag. 369. Bona. s. jud. Maramureş. 489. Bona de Sus, (Felsewrouna). s. jud. Maramureş. 477. Rozsaly (Rosal. Rusal). loc. in R.P.U., 187. 197. 290. 293. 325. Roşia (f. Roşia Săsească. Ruffo Monte), s. jud. Sibiu. 351. Roşia Săsească, v. Roşia. Roşiori (f. Doroghaza. Fileghihaz). s. jud. Bihor. 236. Roşu (Rufus. Weres) : Dominic cel —, iobag. 197; Ioan cel —. împuternicit. 332; Mihail cel —. 247; Petru zis cel —. fratele magistrului Nicolae zis Wos. 392; Petru cel —. vicecomite de Cluj, 423: Prodan cel —. cnez asesor-jurat, 482: Tatomir cel —. iobag. 482; Toma cel —. magistru. 397. 398. 423. Roymar, comite de Nemşa. 355. Rudolf, v. Nicolae,. f. 1. —. Rupea (f. Cohalm. Keuhalm. Kuhalm. Ku-holum). or. şi cetate în jud. Braşov. 84, 122. 230. 235. 293. Rusal. v. Rozsăly. 44 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI S Sal, neam nobiliar: Mihail —. 490. Salerno, în titulatura regilor Ungariei. 6. 92. 101. 127. 163. 164. 360. 365. 400, 447. 465. 486. 487. Sandorhaza (Sandurhaza). a. d. lg. Hodod. jud. Satu Mare. 186. 373. Sanislău (Sanislow. Zanizlou. Zanyzlo. Zia-nizo. Ztanyzlou). s. jud. Satu Mare. 1. 308. 320. 322. 354. 361. 362, 367. 492. 494. Saneto Saliatore, probabil capela Sf. Cruci, din Sibiu. 234. 260. Sanlău (Zantho. Zanto. Zaniow. Zanthou). s. jud. Satu Mare, 262. 290. 315. 491. 492. Sanlău Mare şi Mie (f. Sin tău, Zanthou). s. jud. Bihor. 393. Sarfev, a. d. lg. Diosig. jud. Bihor. 236 Sarga, Pavel zis —. iobag. 540. Sarmizegetuza (Britonya). s. jud. Hunedoara, 442. Saschiz (Kyzd), s. jud. Mureş. 25. Sat-Şugatag (Sugatagfalva). s. jud. Maramureş. 465. Satu Mare (Zathinar, Zothmar). comitat. 7. 8. 86. 88. 100. 111, 127. 193. 197. 312, 323. 467. 468. 472. 479. 483. 484 ; comite de —. 59. 98. 121. 127. 274: juzi. ai nobililor din comit. —. 7: — oaspe din or. — 286. 316: orăşean din —. 286: vicecomitele de—, 7. 187. 197. 198. 202. 277. 293. 325. Saul, a. d. neidentificabilă lg. Mediaş, jud. Sibiu. 437. Sava (Zaua), s. jud. Cluj. 24. Săcâdale (Czeckat. Zakadat. Zeckat). s. jud. Sibiu. 350. 351. Sălacea (Zalach), s. jud. Bihor. 408. 492. Sălaşu (Zalias), s. jud. Hunedoara. 482. Sălcud (Sarkuch). s. jud. Mureş. 451. Săleuta (f. Fiscut, Fizkuth). s. jud. Bistriţa-Năsăud. 214. Sănduleşti (f. Sind. Zend). loc. compon. a or. Turda. jud. Cluj. 524. 525. Săplac. v. Suplucu de Barcău. Sărăcia, cel Bătrîn. v. Bătrin. Sărăuad (Scarwad. Zaruad). s. jud. Satu Mare. 225. 288. 412, 413. Sărăsău (Zarvassov). s. jud. Maramureş. 487. Sărmăşag. v. Şărmăşng. Săsar (Zezarma). s. jud. Bistriţa-Năsăud. 454. Scardona, or. în R.S.F.I.. episcop de —, 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487. Scentbmlclos (Scentmiclos. Zenmyclos. Zenth-miclos. Zenthmiclos, Zenthmiklos). a. d. lg. Pecica. jud. Arad. 19. 104. 164. 312. 314. 315. Sceulcus (Zeuleus). a. d. lg. Pecica. jud. Arad. 19. 104. 623 www.dacoromanica.ro Sehcbenlczer, Ioan. orăşean din Sibin. 178. Schlotfenberg (Slofenerg). loc. in R.P.G.. dinari banali vechi de —. 178. Sculteti, Conrad. jurisprudent şi arhidiacon de Nitra. 496. 497. Sebastian, f. 1. Ioan de Cehăluţ. 262. 408 : — f. 1. Nicolae de Szântd. 272 : — strămoşul Elisabetei 413. Sebe (Elisabeta). nobilă. {. 1. Wrkun. 181. 215: v. Haterre, f. 1. —. Sebenico. v. Sibenik. Sebenk. v. Dominic, {.1. —. Sebeş (Sebus). or. jud. Alba. 45. Sccaş (Zekas). riu. 283. Secaş. v. Secăşeni. Sccăşeni (f. Secaş. Zekaspathaka. Zekespotok. duae possessiones Zekas. Kethzykas). s. jud. Caraş-Severin. 201. 283. Seceani (Kys Zechien. Zechen). s. jud. Timiş. 227. 526. 529. Secniul (Sicultts. Zekel). Gheorghe zis —, magistru, castelan de Unguraş. 107: Ioan —. 524: Nicolae —. 446: Pavel zis —. din Turda Nouă. 317. 407. 525: Petru zis —. magistru, castelan de Unguraş. 81. 107. Sccusigiu (Zekulzegh). s. jud. Arad. 385. Secz, loc. in R.P.U.. 192. Segno, or. in R.S.F.I.. episcop de —. 360. 365 . 400. 447 . 465 . 486. 487. Semyen, loc. in R.P.U.. Î93. 202. 234. 540. Sepsi (Sebusy). scaun secuiesc. 394. 406. Ser (Sceer). s. jud. Satu Mare. 373. Seraphyl, de Ip. 318. Serbia, 2n titulatura regilor Ungariei. 6. 92. 101. 127. 163. 163. 172. 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487: — schismaticii din -.32. 34. 172. Serephel, de Cheniz. 165. Scverin (Zewrinio. Zeurinio). ban de —. 3. 286. 313. 366. 368. Sfăraş (Fornas. Fornus). s. jud. Sălaj. 285. 433. Sfirnaş (Farnas), s. jud. Bihor. 211. 259. Sibenik (Sebenico). or. in R.S.P.I..: episcop de 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487: — reprezentanţii oraşului. 336. 337. Sibiu (Cybinium. Zybinium. Cibinium. Ze-binium). or.. 91. 355. 422. 432. 455: adunare obştească a saşilor la —. 158. 390; bătrinii saşilor din scaunul —. —. 390: canonic de —. 10. 422: comiţi de —, 178: congregaţie generală ţinută la —. 390: decanul capitlului —. 350— 352. 355. 364. 390: locuitorii scaunului —. 178: orăşenii din —. 178. 432. 485. 533; prepozit de —. 10. 234. 260. 304. 333. 390. 422: provincialii scaunului —. 355. 390: — scaun. 178. 390. Sic (Zeek). s. jud. Cluj. 392. 430: identificat probabil cu Zeka, (v. şi Zeka). 145. 146. 626 Sici (f. Siciu. Szech. Zeech). s. jud. Sălaj. 2. 132. Siciu. v. Sici. Sidrieş. v. Mura Mare. Sighişoara (Segusvar). or. jud. Mureş. 102. Silivaş (Zyluas). loc. compon. a or. Gherla, jud. Cluj. 542. 545. Sllvaşu (Zyluas). s. jud. Hunedoara, 482. Slmion, ban de Dîrlos. 422. 473. 541 : — cel Mare. v. Mare; — comite de Alma. 38: — de Aaron. 207: — de Chonthaza. 532: - de Kalld. 431: - de Orus. 190; — de Sancto Salvatore, om de mărturie. 234. 260; — de Sînnicoară. 199: — de Şmig. ban. 269: — de Teiuş. 112. 128-131: - de Tuşin. 533: - f. 1. Chom. 62: — f. 1. Laurenţiu de Blăjel. 422: — f. 1. Martin de Slntioana. om de mărturie. 207 : — f. 1. Mauridu. comite de Pojon. 2. 6. 92. 101. 127. 163. 164. 360. 365. 400. 447. 465. 487: -f. 1. Mihail de Şmig. 473 : — f. 1. Nicolae de Ghimbav. 154: — f. 1. Simion de Teiuş. preot in dieceza Trans.. arhi- diacon de Crasna. canonic şi prebendar de Vaţ. 128. 129 : — f. 1. Ştefan, zis Tha-tar de Keter. 53 : — magistru, f. 1. Ioan zis Derekaas de Boghiş. 46. 50. 197. 211 : — magistru, vicecastelan de Gur-ghiu. 247 : — magistru, f. 1. Mihail. 269 : — magistru, comite de Pojon. v. S., f. 1. Mauriciu; — slujitor al comitelui Mihail de Singătin. 45: v. Ioan, f. 1. — : v. Ladislau, f. 1. — : v. Nicolae, f. 1. — : v. Petra şi Emeric. f. 1.: v. Simion, f. 1. -. Şiret (Zereth). riu. 287. Sirmiu. v. Srjem. Slmboleni (Zumbathtelke). s. jud. Cluj. 81. Sincrai (Sancto Rege), loc. compon. a or. Aiud. jud. Alba. 56. 74. Sincrai (Scenkyral). s. jud. Hunedoara. 219. Sincrai. v. Erlu-Sîncral. Slnd. v. SănduIeştL Singătin (Enyed). s. jnd. Sibiu. 45. Singeorgiu. v. Singeorzu Nou. Singeorzu Nou (f. Singeorgiu, Sancto Geor-gio). s. jud. Bistriţa-Năsăud. 54. Singer (Zengel). s. jud. Mureş. 24, 29. Sinmărtin. v. Sinmărtinul Maghiar şi Sir-bese. Sinmărtin (Zenmartun. Scenthmatius), s. jud. Cluj. 209. 321. Sinmărtin de Cimpie (f. Sinmărtin. Scenth-martun. Zentmartun). s. jud. Mureş. 78. 321. Sinmărtinul Sirbesc şi S. Maghiar (Zenth-marthon). s. in jud. Timiş. 283. Sinmihai. v. Mihăeşti. Slnmihai. v. Sinmihaiu Almaşului. Sinmihai. v. Sinmihaiu de Cimpie. Sinmihaiu Almaşului (f. Sinmihai. Zenmy-halteluke). s. jud. Sălaj. 443. www.dacoromanica.ro Sinmibaiu de Clmpie (f. Sînmihai, Zentni-halthelku, Zenthywanthelku), s. jud. Bis-triţa-Năsăud, 189, 370, 455, 462. Sînnicoară (Aaronscenmiclosa, Aronzenthmik-los, Zenthmiklos), s. jud. Cluj, 199, 207, 403, 443. Sinpaul (Zenthpal), s. jud. Cluj, 295. Sin tandrei (Sanctus Andreas), s. jud. Bihor, 385. Sîntău, v. Sântău Mare şi Mic. Sîntău, v. Santău. Sîntejude (Sancto Egidio, Zenthegyid, Scen-tegud), s. jud. Cluj, 89, 107, 230, 392. Sintimbru (Sanctus Emericus), s. jud. Alba, 24, 26, 40, 47, 54, 75, 76, 77, 94, 123, 124, 156, 159, 182, 199, 207, 220, 234, 247, 249, 267, 269, 279, 285, 293, 296, 392, 402, 428, 530, 533, 535, 538, 541, 542. Sîntioana, (Scenthyuan, Zenthiuan), s. jud. Cluj, 152, 207. Sintion (Zenthianus), s. jud. Bihor, 12. Sîntu, v. Şleu Slintu. Slavonia (Sclavonia), ban de —, 44, 101, 163, 360, 365, 400, 401, 486, 487; moşii din —, 466; priorul ioaniţilor din —, 92, 93. Slimnie (Stolczenberg), s. jud. Sibiu, 178, 351. Slovenia, v. Slavonia. Solmns, a. d. lg. Botiz, jud. Satu Mare, 197. Solnok (Zolnuh, Zonuk), or. în R.P.U.,; arhidiacon de —, 56, 106, 253, 257, 276, 277, 289, 386, 519, 548; — comitat, 81, 186, 245, 262, 265, 318, 373, 413, 431; comite de 10, 13, 14, 18, 20, 21, 25, 29, 42, 45-49, 54, 77, 79, 83, 86, 92, 93, 106, 107, 123, 127, 152, 155, 159, 160, 163, 164, 169, 212, 214, 215, 218, 221, 225, 231, 261, 263, 279, 305, 311, 348, 372, 373, 382, 397, 398, 411 — 413, 423, 431, 458, 482, 512, 518, 519, 522-525, 530, 535, 538, 543, 544, 548. Solnocul de Mijloc (din greşeală: Zolnuk exterior), comitat, 270. Solnocul Dinlăuntru (Zonuk interior), co* mitat, 43, 46, 211. Solomon, arhidiacon de Turda, vicar al episcopiei Trans. 15, 30, 31, 57, 109, 125, 317, 407, 525; — comite din Băgaciu, 355; - de Alba Regală, 147; — de Fahyd, om de mărturie, 425; v. Nicolae, f. 1. — ; v. Ştefan, f. 1. —. Solumkcu (Solumku), cetate lg. Şinteu, jud. Bihor, 197. Solymuş, a. d. lg. Ianova, jud. Timiş, 400. Sombor, a. d. lg. Sf. Gheorghe, jud. Covasna, 394, 406. Somagy (Simigiutn), or. In R.P.U.; comite de —, 92, 163, 164. Şopron, or. în R.P.U., perceptor al ioaniţilor din —, 92. Spalato, v. Spllt. Spllt (Spalato), or. R.S.P.I. arhiepiscop de -, 6, 92, 101, 127, 163, 164 , 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487. Spurbas, v. Furkcschdorf. Srjem, (Sirmiu, Sirmium), or. în R.S.P.I., episcop de -, 6, 101, 127, 163, 164, 339-341, 347, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487. Stan, de Rona, om de mărturie, 489; — f. 1. Gurhes, român din Maramureş, 487 ; — f. 1. Ivan, cnez de Sărăsău, 487 ; — f. 1. Petru, român, 477. Stanislau, f. 1. Crăciun, om de mărturie, 489; — f. 1. Ladislau, f. 1. Ioan, 132; f. 1. Ladislau, român, 400; v. Ioan, f. 1. -. Stanlslohaza, a. d. lg. Căprioara, jud. Arad, 526, 529. Stejarul Iul Pclbart (Plybratmagyla), deal, 283. Stejăriş, (f. Proştea, Prodnik, Prepostfalva), s. jud. Sibiu, 422. Stînca Pupurişulul (Nadekw), toponimic, 207. Stoian, f. 1. Musana, 482; — zis Piticul, v. Piticul. Stoiana (Eztyen), s. jud. Cluj, 108. Strnja (f. Găstrade, Goztrag), s. jud. Cluj, 433. Strassbourg (Argensi, Argentina), or. în Franţa (identificare probabilă), 115. Stremţ (Gyog), s. jud. Alba, 48. Strigoniu, v. I'sztcrgom. Suceagu (Suchak, Scuchak, Zuchak), s. jud. Cluj, 26, 75, 213, 233, 294. Such, a. d. în R.S.F.I., 526. Sudak, loc. compon. a s. Uileacul Şimleului, jud. Sălaj, 2. Sugopatak, ripă, 438. Sula, a. d. in R.S.F.I., 526. Sumurducu (Zomurduk, Zumurduk), s. jud. Cluj, 77, 182, 234, 285, 291, 295, 427, 436, 478, 488, 512, 542. Sumusag (Sumusagh, Sumusagpataka), tiu, lg. Hărău, jud. Hunedoara, 490. Suplac, v. Suplacu de Barcău. Su plăcu de Barcău (f. Săplac, Suplac, Zep-lak), s. jud. Bihor, 292, 318. Supur (Zupur), 8. jud. Satu Mare, 195, 373. SusanI (Sasanfolua), s. jud. Timiş, 400. Sustulabaza, a. d. In R.S.F.I., 526, 529. Svl, v. Andrei şi Turul, f. 1. —. Swth, a. d. in R.S.F.I., 529. Syberk (Siberk, Syberkh), v. Petru Diacul, f. 1. -. Syd, a. d. lg. Darouch, în U.R.S.S., 309. Syma, loc. în R.P.U., 197. Symand (Zijmard), a. d. lg. Maşloc, jud. Timiş, 526, 529. Synkn, f. 1. Dumitru, 479. Syra, loc. în R.P.U., 224. 827 www.dacoromanica.ro Syroka, loc. la R.S.C.. 335. Syuegd, a. d. lg. Sălard, jud. Bihor, 126. Szaboles (Zabolch, Zabouch), or. ia R.P.U.; arhidiacon de —, 387, 389, 509; — comitat, 1, 97, 162, 240—243, 259, 316, 326, 479, 540; comite de —, 126, 132; vicecomite de —, 242, 243, 508. Szakoly (Zakul), loc. ia R.P.U., 516. Szamosangyalos (Angelus), loc. In R.P.U., 202. Szântâ (Zantow), loc. in R.P.U., 272. Szatmăr, comitat, azi in R.P.U., 162. Szecs (Zech), loc în R.S.C., Nicolae de —, judele curţii regale, 53, 58, 95, 110, 188, 533. Szdcs, v. SicL Szăcs, t. Orşova P&dure. Szegholom (Zeghalum), loc. in R.P.U., arhidiacon de -r, 190, 440, 474. Szekesfehervâr (Alba Regală), or. în R.P.U., 147, 255, 378; biserica din -, 140, 147, 192, 255; capitlul din —, 399; — canonic de -, 252, 348. Szentkereszt, loc. in R.S.C., 324. Szenth Miklos, v. Zenthmlklos. ş Şamşud (Samson), s. jud. Sălaj, 373. Şard, v. Şoard. Şaroş (Sarus, Schars), s. jud. Mureş, 445. Şaroşu pe Itrnavă (f. Şaroş, Sarus), loc. compon, a or. Dumbrăveni, jud. Sibiu, 38. 289. Şaroş, v. Şaroşu pe Tîrnavă. Şărmăşag (Sarmasag), s. jud. Sălaj, 186, 195, 196, 248, 373. Şeica, v. Şeiea Mare. Şelca Mare (Schelk, Selk, Selky, Zelk), s. jud. Sibiu, 52, 192, 363. Şeica Mică (Sachelk, Sar selk), s. jud. Sibiu, 52. 363. Şelarnl (Nyerges), Nicolae zis —, oaspe din Sălacea, 408. Şelimbăr (Schellenberg), s. jud. Sibiu, 178, 350. Şerban, cnez, 81. Şieu-Măgheruş (f. Măgheruş, Monyorows, Zenthandryas), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 189, 248. Şllea (Syle), s. jud. Alba, 40. 94. 425, 429. Şlmleu (Somlyoad), ţinut, 132. Şlmleul Sllvanlel (Sornlyo), cetate, sat, jud. Sălaj, 2. Şchiop, Ladislau cel —, 458. Şlrla (Vilagusfortt), s. jud. Arad; castelan de 221. Şmlg (Sumugyn, Sumugyun), s. jud. Sibiu, 269, 473. Şoard (f. Şard, Saard), s. jud. Mureş, 25, 522, 538. 628 Şomcuta, v. Şomcnta Mare. Şomenta Mare (Somkulh), s. jud. Maramureş, 215. Şomeutu Mic (Somkuth, Somkwth), loc. comp. a municip. Dej, jud. Cluj, 46, 211. Ştefan, arhidiacon de Timiş, 19, 104, 312; — ban. de LufieneC, 286, 313, 334, 462; — ban de Severin, 3; — Bubek, v. Bu-bek; — canonic al capitlului din Cenad 283, 312; — canonic din Pdcs, 104; — comite de Aţei, 355; — comite de Curciu, 355; — comite, castelan de Şiria, 221 ; — de Alba (Regală,), preot, 192; — de Arpătac, v. Ioan, f. 1. ; — de Aţei, vicecomite, 390; — de Buda, om de mărturie, 230, 261; — de Buld, 62; — de Cetariu, 330; — de Chama-falva, 244; — de Chonthaza, 532; — de Chezdi, v. La dislau, f. 1. — ; — de Darouch, 309; — de Darw, 390; — de Gyopol, 165, 236; — de Dorolţ, 286 ; — de Fard, 487; — de Galtiu, 285; — de îndoi, 407, 525; - de Kall6, 183. 184, 243, 244, 467, 468. 472, 494; -de Laczk, f. voievod al Transilvaniei, 221; — de Lechinţa, 53; — de Mand, om de mărturie, 245; — de Mădcaş, 213; — de Nogsemyen, 187, 203; — de Pelişor, 197; — de Petriceni, 538,544; — de Radalf, 483, 484; — de Semjen, 193, 202. 234; - de Sfîmaş, 212, 252; — de Suceag, 75; — de Şelimbăr, 178; — de Şilea, 94, 425, 429; — de Tiuis, 412, 413; — de Valea Seacă, 538; — de Vintere, 212; — de Wythka, 479; — diacul, v. Diacul; — episcop de Faro, 360, 365, 400, 447, 465, 486; — episcop de Nitra, 6, 92, 101, 127, 163, 164, 360, 363, 365, 395, 400, 447, 465, 486, 487; — episcop de Trau, 92; — episcop de Zagreb, 79. 101, 127, 163, 164, 360, 365. 400, 447, 465, 486, 487 ; — f. 1. Alexandru de Sandorhaza, 186, 373; — f. 1. Andrd, 5, 8, 57 ; — f. 1. Andumuk, 412; — f. 1. Apour, 538, 544; — f. 1. Beke de Olosig, 165, 210; — f. 1. Dionisie de Reghin, 16 ; — f.l. Elena, soţia lui Myke de Zalău, 531; — f. 1. Grigore, 318; — f. 1. Iacob de Mănăştur, 433, 450; — f. 1. Ioan, 196, 544; — f. 1. Ioan de Cistei, 30, 31, 61; — f. 1. Ioan de Ciunga, 528; — f. 1. Ioan de Samşod, 373; — f. 1. Ioan de Şărmăşag, 186, 373; — f. 1. Iuga, 486; — f. 1. Ivan de Valea SeaCă, 538; — f. 1. Kanya, 451; — f. 1. Lachk. 266; - f. 1. Ladislau, 122, 293, 294; — f. 1. Ladislau de Anduriashaza, 527; — f. 1. Ladislau de Juc, 444; — {. 1. Ladislau de Mezevlak, 304; — f. 1. Ladislau de Nădăşel, 285; — f. 1. Ladislau zis Adas de Pelişor, 111; — f. 1. Ladislau, slujbaş din Sîntimbru, 533; — f. 1. La- www.dacoromanica.ro dislau de Szakoly. 516: — f. 1. Ladislau de Zekeres. 132: — f. 1. Ladislau. slujitor al castelanului de Vaguiaş. 81: — f. 1. Ladislau. f. 1. Alexandru. 197: — f. 1. Laurenţiu de Doby. 236; — f. 1. Leu-kus. 108: - f. 1. Mark. 412. 413; -f. 1. Martin. 182: — f. 1. Mihail. 108. 197: — f. 1. Nicolae. 12: — f. 1. Nicolae de Galda. 425; — {. 1. Nicolae de Şilea. 40: — f. 1. Nicolae de Wytez. 244: — f. 1. Nicolae. f. 1. Solomon de Clinic. 45; — f. 1. Nicolae zis Aprod de Toth-solmus. 461 : — f. 1. Nicolae zis Chol. 123. 293: — f. 1. Nicolae Secuiul. 446 : — f. 1. Pavel. 268: f. 1. Pavel de Baranya. 413; — f. 1. Pavel de Barthaveulge. 186. 373: — f. 1. Pavel de Panaz. 393: f. 1. Pavel de Tărian. 408 : — f. 1. Pavel zis de Zakalus, 316: — f. 1. Petew de Santău. 121. 314. 315: - f. 1. Petru. 295: - f. 1. Petru cel Mare. 542. 545: — f. 1. Petru de Pănade. 451; — f. 1. Petru de Sumurduc. 182: — f. 1. Petru, f. 1. Farcaş. 454 : f. 1. Solomon. 57; — f. sorei lui Nicolae zis Wos. 43: — f. 1. Ştefan. 163, 471 : — f. 1. Ştefan de Kalld. 467. 468. 494: - f. 1. Ştefan de Lechinţa. 54 : — f. 1. Ştefan de Semjăn. 234: - f. 1. Ştefan de Wythka. 479: — f. 1. Ştefan de Alţina. 109: — f. 1. Toma de Zenthmarton. 242: — f. 1. Toma. f. 1. Dionisie de Luăened. 455 : — f. 1. Toma. f. 1. Dionisie de Reghin. 462: — f. 1. Toma. împuternicitul lui Nicolae. f. banului Simion. 85: — f. magistrului Toma. 163 : — f. 1. Toma. nobil de Abuş-falău. 541 : — f. 1. Toma. oaspe din Sălacea. 408: — f. vicevoievod al Transilvaniei. 10. 19. 24. 45. 47. 48. 77. 230: — fratele lui Balad şi Konya. 269: — fratele lui Dragoş. f. 1. Giula. 489: fratele lui Nicolae. f. 1. Ioan de Juc. 456: — magistru. 318. 370: — magistru, f. 1. Benedict de Echer. 283: — magistru, f. 1. Iacob de Mănăştur. 185: — magistru, f. 1. Ladislau. 291; — magistru, f. 1. Laurenţiu. f. 1. Dorugh. 284: — magistru, f. 1. Pethew zis Adaas. 164: — magistru, f. 1. Ştefan. 7. 198. 205. 540: — magistru, f. 1. Ştefan de Nog-semyen. 187. 193. 202: — magistru, f. 1. Ştefan de Radalf. 483: — magistru, f. 1. Toma. 334: — magistru, v. Dionisie, f. 1.: — măcelarul, v. Măcelarul: — nobil de Pele. 413: — orăşean din Sibiu. 533: — preot al bisericii din Metişdorf. 192; — vărul lui Benedict. f. 1. Andrei. 393: — vicevoievodul Transilvaniei. 4. 22: v. Andrei, f. 1. — : — Crispus. v. Crispus; v. Dionisie, f. 1. — : v. Ioan, f. 1. — : v. Ladislau, f. 1. — ; v. Pavel, f. 1. — : v. Pethew, f. 1. — v. Ştefan, f. 1. — ; — zis Albul de Răcăştia. v. Al- bul de Rfteăştia, — zis Bubeck. v. Rubekj — zis de Alţina. 102: — zis Pogan. v. Pogan; — zis Polhos. v. Polii os; — zis de Silivaş. 542. 545: — zis Tătar. v. Tatar; — zis Vaghuch. v. Vaghuch. Şura Mare (Magno horreo). s. jud. Sibiu 351. Şura Mică (Parvo horreo). s. jud. Sibiu 350. T Tainastelke, a. d. lg. Recea-Cristur. jud. Cluj. 24. Tamasy, a. d. în R.P.U.. 236. Tarcea (Tarcha). s. jud. Bihor. 110. Tarcha, a. d. lg. Salonta. jud. Bihor. 161. 318. Tarnya, loc. neidentificabilă în f. comit. Bihor. 12. Tatar, fratele lui Dragoş. f. 1. Giula. 489: Ioan zis —. 241: Ştefan zis —. 58: Ştefan zis —. de Keter. 53. 58. 80. Tatomir. cel Roşu. v. Roşu. Tărkăny, loc. în R.P.U.. 468. Tălmaciu (Tolmach). or. jud. Sibiu. 178. Tămaşa (Tamasfalwa). s. jud. Sălaj. 214. Tămăşasa (Thamaspathaka). s. jud. Hunedoara. 124. 506. Tărcola (Tarkan). s. jud. Bihor. 72. Tărian (Tharyan). s. jud. Bihor. 408. Teaca (Theba). s. jud. Bistriţa-Nâsăud, 140. Teel, f. 1. Petru de Prejmer. 458. Teiul (Haas), top.. 283. Teiuş (Villa Spinarum. Tyuis, Spinis). or. jud. Alba. 57. 109. 112. 128-131. Tekus, fiii lui —. 479. Telukwynez, a. d. lg. Vinţul de Jos. jud. Alba. 360. Temerken, a. d. in R.S.F.I.. 526. 529. Terbeded, loc. în R.S.C.. 313. Teş (Teyes Hwdus). s. jud. Timiş. 526. 529. Tharnuk, a. d. în R.P.U.. 526. Theleg, a. d. lg. Deaj. jud. Mureş. 275. Thentbes, a. d. in R.P.U.. 526. 529. Thereche. v. Petnehăza. Thyfenou, loc. în R.P.P.. 192. Thyuan. v. Petru, f. 1. —. Tiburchtelku (Tyburteleke. Tyburchihelke. Tyburcztelke). a. d. lg. Chinteni. jud. Cluj. 180. 348. 356. 396. 402. 411. 453. 542. 545. Tiburţiu, de Băcia, 124. Tileagd (Thelegi. Telukd). s. jud. Bihor. 101. 517. 520. 521. 526. 529. Tilegd. v. Tylegd. Timiş (Thymis). arhidiacon de —. 104. 312: — (Themes). riu. 522; — ul Mic (Kystemes). riu. 400. 629 www.dacoromanica.ro Timişoara (Tcmeswar, Themeswar), or., 121, 325. Tloltlor (Thoteur), s. jnd. Cluj, 108. Tlszadob (Doob), loc. în R.P.U., 121. Tiuis, (Twys) a. d. lg. Tăşnad, jud. Satu Mare, 412, 413. Tlnr (Thur), loc. compon. a or. Blaj, jud. Alba, 94. Tîrgu Mureş (Zekuluasarhel, Forum St-culorum), or. jud. Mureş, 451, 454. Tirguşor (f. Oşorhel, Wasarhcl), s. jud. Cluj, 152. Tirguşor (Azonwasara), s. jud. Bihor, 165. Ţinta va ({. Proştea Marea, Noghekemczcw), s. jud. Sibiu, 10, 390. Ttrnava (Kykellew), arhidiacon de —,461, 519; — comitat, 224, 269; — rîu, 74, 275; — Mare (Noghkykullcu), rîu, 224; — Mică (Kukulleu minor), rîu, 52, 85. Tlraăvcnl (f. Sînmărtin, Sancto Martino), or. jud. Mureş, 445. Tîrnftvioara (f. Proştea Mică, Kysekemczev), s. jud. Sibiu, 10, 224. Tod, loc. în R.P.U., 194. Told, loc. în R.P.U., 511. Tolna, comitat, azi în R.P.U., 92, 163, 164. Toma, arhiepiscop de Kalocsa, 447, 465, 486, 487, 517, 520, 526, 529; — f. 1. Pancraţiu, f. episcop de Cenad şi arhiepiscop ales de Kalocsa, 306,331, 338 — 340. 360, 365, 399, 400 ; - cel Roşu, v. Roşu; — de Agrişu, slujitor, 423; — de Byri, 197, 316, 323, 481, 491 ; -de Boht, 11; — de Chenaneghazi, om de mărturie, 391 ; — de Chendu Mic, 269; — de Coşeiu, 318; — de Kall6, 326; — de Kystarkan, 332 ; — de Lazuri, 223; — de Oşvarău, jurat, 197; — de Perked, 540; — de Rapolt, 124; — de Zenthmarton, 242; — din neamul Cenad, 101 ; — din Sărăuad, om de mărturie, 413; — din Secz, 192; — episcop de Cenad, 6, 13, 14, 18, 20, 21, 42, 44, 59, 79, 86, 92, 93, 101, 127, 163, 164, 166, 167, 246, 271, 305, 307, 310, 336, 337; v. şi Tomu, arhiep. de Kalocsa; — e-piscop de Sirmiu, 6, 101, 127, 163, 164, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487; -f. 1. Chepan de Mecenţiu. 413; — f. 1. Dionisie de Reghin, 4, 16, 36, 41, 163, 175, 179, 189, 247, 337, 370, 404, 462; — f. 1. Dionisie de Losoncz, 175, 455; — f. 1. Gabriel, 490; — f. 1. Ioan, 403; — f. 1. Ioan de Fiscut, 214 ; — f. 1. Ioan de Sîntău, om de mărturie, 393; — f. 1. Laurenţiu de Tileagd, magistru, 517, 520, 521, 526, 529; - f. 1. Lorand, împuternicit, 161 ; — f. 1. Mihail, oaspe din Filpişul Mare, 191; — f. 1. Moyk, 413; — f. 1. Petru de Sărăuad, 413; — f. 1. Simion de Teiuş, numit prepozit la Promontoriul Strigoniului, 112, 130, 630 131 ; — f. 1. Toma, f. 1. Dionisie de Lu-ăenec, 163, 175, 334, 455; — f. voievod al Trans, 54, 123, 230, 264 ; - fratele lui Petru, f. 1. Ioan de Kathl, 510; — fratele magistrului Nicolae zis Wos, 392; — împuternicit. 323; — magistru, f. 1. Dionisie de Măierău, 386; — magistru, f. 1. Nicolae de Wasary, 110, 161. 357; — magistru, comite de Zemplen, 8;' — mare uşier. 6, 92. 101, 127, 163, 164 ; — nobil de Abuşfalău, 541 ; — preot la Cluj, 4; — preot, om de mărturie al capitlului din Oradea, 203. 284, 362; — zis Custode, v. Custode; zis Ceh, v. Ceh; v. Bckp, f. 1. — ; v. Dezlderlu şi Emerlc, f. 1. — ; v. Iacob, f. 1. — ; v. Ioan şi Grl-gore, f. 1. — ; v. Ioan, şi Lack, f. 1. — ; v. Ladlslau, f. 1. — ; v. Nicolae, f. 1. — ; v. Ştefan, f. 1. — ; — Darabous. v. Da-rabous. Tonclu (Tonchaza), s. jud. Mureş, 28, 423. Tonclu (Tonchaza), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 214. Toplica, mănăstire, azi in R.S.F.I.. 546. Tordalaka, a. d. lg. Cîmpia Turzii, jud. Cluj, 181. Torontal, arhidiaconat, 347. Torpa, loc. în R.P.U., 234. Torzaltelku, a. d., probabil lg. Apahida, jud. Cluj, 370. Tothsolmus, loc. în R.S.C., 461. Totolu (Tate), s. jud. Alba, 48. Toty, a. d. lg. Tărian, jud. Bihor, 385. ' Tragur, v. Trogir. Transilvania, passim; biserica —, v. Alba Iulia, dieceză; — capitlu, v. Alba Iulia, capitlu ; — episcop, v. Alba Iuliu, episcop ; prepozit de, v. Alba Iulia; voievod al —, v. voievod; vicevoievod al, v. vlcevolevod. Trau, v. Trogir. TrenSln, comitat, azi in R.S.C., 119, 479. Treutul, Nicolae, nobil, 493. Treviso (Teruis, Treuis), or. în Italia, 315. Tritenil de Jos şl de Sus (f. Tritul, Thetreh), s. jud. Cluj, 181. Tritul, v. Tritonii do Jos şl de Sus. Trnava (Tirnavia), or. în R.S.C., 476, 477, 478. Trogir (Tragur, Trau), or. în R.S.F.I., episcop de —, 360, 365, 395, 400, 447, 465, 486, 487. Tucrco, f. 1. George Grubig, 547. Tulugd, a. d. lg. Săcuieni, jud. Bihor, 236. Tunsul (Tonsus), Mihail zis —, arhidiacon de Dăbîca, 143. Tunughy, loc. în R.P.U., 25. Tunyog, loc. în R.P.U., 420. Turda (Torda, Thorda), or. jud. Cluj, 45—49, 211, 216, 217, 220, 230, 237, 261, 291, 317, 397, 398, 445, 446, 525, 527; adunare obştească a nobililor la —, adunare generală (congregaţie) a ţării la —,46—48, www.dacoromanica.ro 54, 56, 77, 158, 212, 214, 215, 218, 225, 231, 518, 519, 523—525; arhidiacon de -, 15, 30, 31, 57, 109, 125, 317, 407, 525; biserica parohială din —, 237, 273, 278, 279, ;- comitat, 181, 317, 524, 525. Tnrda Nonă (Nova Tor da), cartier al or. Turda, jud. Cluj, 407, 525. Turia (Pysulnuk), rîu, 538, 544. Turia (Torya), s. jud. Covasna, 458. Turiec (Turuch, Thuruch), comitat,, azi în R.S.C., 53, 95, 134, 188, 208, 283, 319, 330; comite de —, 161, 244, 246, 283, 313, 323, 324. Turteu, a. d. în R.P.U., 186. Turuch, v. Turicc. Torul, f. 1. Svl, 292; — magistru, preot al capitlului de Oradea, om de mărturie, 157, 158, 203, 233; — magistru, f. 1. Grigore, f. 1. Laurenţiu de Săplac, 292, 318. Tuşinu (Tusun), s. jud. Mureş, 533. Tuştea (Tusta), s. jud. Hunedoara, 482. Tuys, a. d. lg. Babţa, jud. Satu Mare, 513. Tarrek, Io an, vil ic de Cisnădie, 178. Tyba, neam nobiliar, 490; — de Kyde, 361, v. Petro, f. 1. —. Tyburchteleke, v. Tiburchtelku. Tych, fratele lui Hanko, 480. Tylegd (Telegd, Tilegd, Tytelgd), arhidia-conat în Secuime, 106, 170, 176, 177, 302, 303, 385, 406, 519. Tyukfalu, a. d. în jud. Timiş, 400. T Ţaga (Cheegh), s. jud. Cluj, 386. Ţagu (Chegh), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 36, 41, 189, 370. Ţara nomânească (Partibus Transalpinis, Terra Transalpina), 79, 92, 400, 447. Ţentea (Chykacute), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 430. U Ubul, f. 1. Ladislau de Kall6, 491. Ugoeea (Ugocsa, Hugocha), arhidiaconat, 143; arhidiacon de —, 157, 219; — comitat, 98, 205, 224. Ugolin, arhiepiscop de Spalato, 92, 101, 127, 163, 164, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487. Ugrin, de Berherio, 14 ; v. Nicolae, f. 1. —. Uileaeu de Crlş (f. Uileacu, Wylah), s. jud. Bihor, 526, 529. Uileaeu Şimleulul (Ujjlak), s. jud. Sălaj, 2. Uloara de Jos (f. Ciunga, Chungua, Chongua), s. înglobat or. Ocna Mureş, jud. Alba, 30, 31, 61, 528, 537. Ujudvar (Nova Curia, Nova Cruce), a. d. jud. Timiş, (identificare nesigură), 92. Uliţa Alunilor (Hasulgasse), livadă şi uliţă la Cisnădie, 178. Uliţa Casei (Hazouta), top., 231. Uliţa Saşilor (Zazwtha), top., 275. Uliţa Sf. Iacob, la Oradea, 526. Ung, arhidiaconat, azi în U.R.S.S., 37. Ungaria, beneficiile papale din —, 347; ciumă în părţile —, 452, 460; dijmele bisericeşti din —, 172; dinari de 347; eretici şi schimatici din —, 172, 173; ioaniţii din —, 92; moşii din —, 334; ordinul dominicanilor din —, 9; palatinul - ei, 59, 111, 208, 247, 328, 491 — 493, 507; — regat, 32— 34, 68, 169, 347, 354, 455, 456; rege al -, 5, 8, 13, 17—21, 33, 34, 42, 44, 49, 52 -54,58, 60, 79 -84, 86, 90, 93, 96, 102, 103, 105, 114, 115, 119, 121, 126, 127, 134—136, 444, 445, 447, 450, 459, 463, 466, 468, 472, 477, 479, 485, 488, 498, 500, 513, 526, 529, 534, 539, 546; v. şi Ludovte I., rege; regină a —, 342, 343; tătari în —, 479; trimis papal în —, 347, 416. Unguraş (Baluanus), cet. în jud. Cluj, 81, 107, 372, 396, 430, 431, Urca (Evrke), s. jud. Cluj, 463. Urcuşnl Paltinilor (Tharhag), top., 373, Uroiu (Arjan), s. component a or. Simeria, jud. Hunedoara, 506. Uroş, ţinuturi stăpînite de —, 32. Urssio, Bartolomeu, notar, 452, 460. Urus, loc. R.P.U., 242. Urzicenl (Chalanusuad), s. jud. Satu Mare, 197. V Vâc (Vaţ), or. în R.P.U., 6, 127; — cano-nicat, 129; — episcop de —, 92, 101, 163, 164, 264, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487, 502, 505. Vaghuch, Ştefan zis —, om de mărturie, 429. Vaida-Cămăraş (Kamaras), s. jud. Cluj, 15, 24, 29. Valchid (Valdhuiln), s. jud. Sibiu, 355. Vale (Ay), 408. Valea Bufniţelor (Boglasay, Boglusay), top., 408. Valea Căpuşului (Kapvspataka), rîu, 207. Valea Hususeului (Hozioazoupaihak, Huzioa-zoupathak, Hwzioazoupathaka), pîrîu, 408. Valea Lebedei (Haliaswolgh), top. lg. Apa-hida, jud. Cluj, 488. Valea Iul Crăelnn (Karachunpalaha), pîrîu, 283. Valea lui Mihai (f. Mihaifalău, Nogmyhal), s. jud. Bihor, 292. Vnlea Iul Seldel (Sedelpathaha), pîrîu, 275. 631 www.dacoromanica.ro Valea Luncii (f. Husmezău, Huzyumezew), 8. jud. Cluj, 43. Valea Lungi (f. Hususău, Huzyusou), s. jud. Sibiu, 363. Valea Machala (Machalapathak), pîrîu, 408. Valea Mor&ulni (Moroupataka), pîrîu, 108. Valea Mare (poate Zoad), s. jud. Arad, 226. Valea Masa (Masapataha), pîrîu, 195, 373. Valea Nădăştll (Nadastdpataha), pîrîu, 231. Valea numiţi Vale (Ay), top, 408. Valea Pomilor (f. Mocirla, Machala, Macha-lya), s. jud. Sălaj, 195, 196, 373. Valea Seaci (Zarazpatak), s. jud. Covosna, 538. Valea Secaşului (Zekaswelgh, Zehuswclgh), rîu, 283. Valea Viilor (f. Vorumloc, Baromlaha, Wurtn-loch), s. jud. Sibiu, 192, 426, 437. Valea Vreascurilor (Faizowelgh), top. 408. Valentin, de Cămăraş, 24, 29 ; — de Herepea, om de mărturie, 25, 429; — episcop de Makarska, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487; - zis de Cămăraş, 15. Valter, comite de Buzd, 192; — comite de Ibişdorf, 355. Vanciuc, f. 1. Farkstan, 476. Varada, v. Kisvărda. Varolea, v. Gogan-Varolcu. Vas, comitat, 244. Vasary, (Wasary), a. d. lg. Salonta, jud. Bihor, 110, 161, 357. Vasvir, (Ferreumcastrum), loc. în R.P.U., 192; biserica de —, 377; prepozit de —, 242; prepozitură de —, 153, 218, 240. Vaţ, v. Văc. Vălcău, v. Văleni. Văleni (f. Vălcău, Wolkow), s. jud. Cluj, 293. Vărsând (Wossyan), s. jud. Arad, 258. Vechea (f. Buda Veche, Buda), s. jud. Cluj, 122, 230, 261, 512, 514. Veghetorul înalt (Hochvarte), top. 355. Velletri, or. în Italia, episcop de —, 113. Velţ (Velcz), s. jud. Sibiu, 355, 390. Veneţia, or. în Italia, dogele — ei, 452, 460 ; tratat de pace cu —, 60, 221. Verpelăt, loc. în R.P.U., 328. Vesprim, v. Veszprdm. Veszprem (Vesprim), or. în R.P.U., 6, 59; — capitlu, 536; dieceza de —, 140, 147, 341, 347, 378; călugăriţele din —, 59; episcop de —, 92, 101, 163, 164 , 205, 299, 300, 301, 311, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487. Vetiş (Vetes, Vethes), s. jud. Satu Mare, 5, 8, 95, 134, 188, 208, 322. Viişoara (f. Păţal, Pachal), s. jud. Bihor, 393, 408. Villa Furkasli (Furkeschdorf), a. d. lg. Moşna, jud. Sibiu, 38. Villeneuve-lăs-Avignon, or. în Franţa, 32 — 35, 135, 137-153, 172, 173, 273, 276-282, 299, 301, 496-505, 509. 632 Vilhelm, cardinal-diacon al bisericii Sf. Mana în Cosmedin (Roma), 416, 496, 500; v. Petru, f. 1. —. Villerm, magistru, canonic al capitlului din Oradea, 408. Vincenţlu, arhidiacon de Ugocea şi vicar al episcopului Transilvaniei, 157, 215: — capelan, f. 1. Dumitru, numit arhi-diacon de Dăbîca, 143, 144 ; — de Kapus, vicearliidiacon de Ung, 37; — om de mărturie al couventului din Cluj-Mănăş-tur, 438. Vintere (Venter), s. jud. Bihor, 212. Vinţul dc Jos (Olwyncz, Wynch), s. jud. Alba, 360. Visul, v. Vizsoly. Viszdorf, v. VVelsdorl. Vise grad (Vi ssegrad, Wyssegrad), loc. în R.P.U., 5, 53, 82-84, 95, 98, 100, 102, 105, 110, 111, 114, 126, 132, 134, 136, 168-170, 183, 188, 205, 206, 208, 213, 236, 244-246, 261, 266, 283, 311, 312, 319, 323, 324, 327, 330, 332, 334, 352, 354, 363, 364 , 367, 371-373, 393, 394, 396, 413, 459, 479, 481, 484, 489, 494, 508, 510, 515, 529, 536; catelan de -, 328,; ciumă la —, 460. Viszoly (Visul), loc. în R.P.U., 290. Vitka, loc. în R.P.U., 202. Vîlccle, (f. Banabic, Banabyky), s. jud. Cluj, 20. Vîlcele (f. Vîlcelele Rele, Gonazfolu), s. jud. Hunedoara, 482. Vîlcelele Rele, v. Vîlcele. Vînători (f. Haşfalău, Haasfalua, Haasfalu), s. jud. Mureş, 25, 289. Vlad, cnez din Vîlcelele Rele, asesor-jurat, 482. Voivozi (f. Cheniz, Kenez), s. jud. Bihor, 165. Vorslnata (Vorsinanla, Vorsuanta, Wosua-nita), uliţă la Ineu, 526. Vorumloc, v. Valea Viilor. Vos, Nicolae zis —, magistru, vicecastelan de Cokalm, 230, 235; v. şi Wos. Voya, loc. în R.P.U., 202, 471. Vray, loc. în R.P.U., 362. Vruzlanus (Wruzlanus), loc. în R.S.F.I., 526, 529. Vurpăr (Burperg), s. jud. Sibiu, 178. Vyner, Nicolae zis —, orăşean din Zlatua, 200. W Waralia, a. d. lg. Bocicoiul Mare şi Crăciu-neşti, jud. Maramureş, 476. Warasereezy, a. d. lg. Vînători şi Apateu, jud. Arad, 87. Warasfalw, a. d. în R.P.U., 526. Wary, loc. în U.R.S.S., 234. www.dacoromanica.ro Wasahaza, a. d. lg. Recaş. jud. Timiş. 400. Wassarwsfalna, a. d. în R.P.U.. 529. Wecby. v. Blasiu, f. 1. Wesssdorf a. d. lg. Mediaş, jud. Sibiu. 355. Welpreth, a. d. (sau probabil Olpret. azi liobîlna). jud. Cluj. 81. Weresegyhaz, a. d. lg. Ziinandcuz. jud. Arad. 526. 529. Weresegyhaz, a. d. lg. Xgriş. jud. Timiş. 526. Werns, f. 1. Ştefan zis de Alţina. 102. Witehe, Nicolae. 38. Wlunyk, f. 1. Dadislau. credincios al regelui. 400. Wlehee, loc. în R.S.F.I.. 421. WIoelansk (Woldizlauiensis). dieceză. în R.P.P.. 192. Wos; Nicolae zis —. 107. 122. 133. 152. 264. 299. 300. 392. 398, 423: Nicolae zis —. cel Tînăr. 356. v. şi Vos. Woya, loc. In R.P.U.. 245. Wray, loc. în R.P.U.. 354. Wrkuu, 181. Wre, a. d. în R.S.F.I.. 526. Wraenyes, a. d. lg. Uileacu de Criş. jud. Bihor. 529. Wrnzthelek a. d. în R.S.F.I.. 529. Wyd, a. d. în R.P.U.. 236. Wyda, v. Domlnlc, f. 1. —. Wyda, a. d. lg. Vărădia. jud. Caraş-Severin. 283 Wylalw, a. d. în R.P.U.. 526. 529. Wytez, loc. în R.S.C.. 244. Wythka, loc. în R.P.U.. 479. Z Zuad, a. d. lg. Valea Mare. jud. Arad, 226. Zaboch, v. Szabolcs. Zadra, mănăstirea Sf. Dumitru din —. 534. Zagreb, or. in R.S.F.I: biserica din —. 20. 150. 242: capitlul din —. 399: dieceza de —. 241 : episcop de —, 6. 79. 101. 127. 163. 164. 200. 360. 365. 400. 447. 465. 486. 487. Zagrebăanina, loc. îu R.S.F.I.. 410. Zaharla, neam de nobili. 490. Zakal (Zakald). loc. în R.P.U., 194: Pavel zis —. 316. Zala, comitat in R.P.U.. 79. 526. Zalău (Zylah). or. jud. Sălaj. 434. 531. Zalathna. v. Zlagna. Zalatlna, a. d. lg. Ocila Şugatag. jud. Maramureş. 465. Zalnoc (Zanue). s. jud. Sălaj. 318. Zalow. v. Muyk, f. 1. —. Zamartalek, a. d. lg. Dumbrava, jud. Cluj. 207. Zambor (Zombor). s. în R.P.IT.. 104. 526, 529. Zampa, preot din Clopotiva. 482. Zamuszegh, loc. în R.P.U.. 127. Zana, loc. în R.S.F.I.. comite de —. 547. Zanchud, a. d. probabil in jud. Covasna. 429. Zanucapataka, rîpă. 438. Zara (Zadur). loc. în R.S.F.I.. 221. 315. 400: arhiepiscopul de —. 360. 365. 465. 486. 487. Zarka, Nicolae zis —. vicecomite de Satu Mare. 7. Zarand, comitat. 493. Zarna. v. Ladislau, f. 1. —. Zarauad. v. Sărăuad. Zaua. v. Sava. Zauad, loc. în R.S.F.I., 526. 529. Zbugya, loc. în R.S.C.. 304. Zeeell, loc. în R.S.C.. 134. 161. 163. 188. 212. 247. 286. 291. 307. 314. 316. 322. 326. 327. 330. 332. 333. 335. 337. 360. 365. 400. 465: Nicolae de -. 447. 479, 486. 487. Zeer, loc. în R.P.U.. 314.346. Zeertelek, a. d. jud. Sălaj. 373. Zegen. v. Nicolae f. 1. —. Zeka, Ioan. arhidiacon de Ozd. 145, 146. Zeka, loc. neidentif.. eventual Sic. jud. Cluj. 145. 146. Zekel. v. Secolul. Zekeres, loc. în R.P.U.. 1 32. Zele, Iacob. zis —. 471. Zelemer, a. d. în R.P.U.. 212. Zemplen (Zemlyrn. Zemlyn), cetate şi comitat în R.S.C.. 5. 8. Zenthleluk, a. d. lg. Recaş. jud. Timiş. 400. Zenthmarton, loc. în R.P.U.. 242. Zenthmartun, a. d. jud. Cluj. 15. Zentmiclos, v. Scenthmiclos. Zent Leurencz, a. d. în R.P.U.. 526. 529. Zent Margltazzony, a. d. în R.S.F.I.. 529. Zent Mlklos, loc. în R.P.U.. 529. Zent Miklos, loc. în R.S.F.I.. 529. Zenth Demeter, a. d. în R.P.U.. 526. 529. Zeţhen, loc. în R.S.F.I.. 526. Zenthpeter, drum. 438. Zeulce, Petru zis —. 208. Zeukekn, deal lg. Hărău. 490. Zeuleus. v. Sceuleus. Zeuleus, loc. în U.R.S.S.. 333. Zeuke, de Domohida. Nicolae zis —. 1. Zeureg, loc. neid. în f. comit. Bihor, 12. Zeurcu, a. d. probabil lg. riul Bir za va. jud. Caraş-Severin. 507. 536. Zijuard, loc. în R.S.F.I.. 526. Zlmbnr, (f. Jimbor. Sombur. Suinbur). s. jud. Sălaj. 512. 514. Zips (Scepusiensis). ţinut în R.S.C.. 390; biserica Sf. Martin din —. 192. 461. 633 www.dacoromanica.ro 497 — 499; capitlul din —, 479; prepo-zitura din —, 130, 131, 496. Zlagna (Salalna, Zalathna), s. jnd. Sibiu, 102, 535, 543. Zlatna (Zalatha), or. jud. Alba, 200, 439. Zocbyk, f. 1. Ioan, 412; — nobil de Fele, 413. Zokul, v. Grigore, Farca.ş, şi Nicolae, f. 1. —. Zoltan (Zoltan), s. jud. Covasna, 429. Zoltan, v. Mihai Viteazul. Zombur, v. Ladislau f. 1. —. Zomuszeg, loc. in R.P.U., 86, 88, 89, 103, 193, 198, 202. Zopus, Nicolae zis — de Urca, 463. Zorenl (f. Umnperd, Lompevth), s. jud. Bis-triţa-Năsăud, 41. Zouard, f. 1. Chepaa de Chiraleu, 12, 210, 244. Zudor, Petru (zis), castelan de Diosgyâr, 288, 363, 476, 510. Znna (Zunya), a. d. ]g. Chereuşa, jud. Satu Mare, 413. Zygan, loc. în R.P.U., 286. Zygethlew, loc. în R.P.U., 59. Zygh, loc. în R.P.U., 264. Zyluuzegh, loc. în R.P.U., 526, 529. www.dacoromanica.ro INDICE DE MATERII A abate (dbbas), 4^ 46. 49. 77. 89, 171, 178. 233. 239, zW, 279, 295. 319, 348, 350, 351, 364 , 365. 396. 411. 427. 436, 443, 488, 524, acte (instrumenta), 2, 13, 14, 23, 25, 26, 47, 48. 77. 79. 82, 121, 132, 152, 157, 158, 159, 176, 177, 179, 182, 183, 192, 195, 196, 235, 236, 269, 271, 279, 283, 284. 291, 292, 295, 297, 302, 324, 350, 351, 362. 373, 385, 408, 409, 424, 427, 430, 431. 434, 435, 437: — adevărat şi autentic, 23: — act de danie, 2: — lipsit de putere, 132: — privilegiate, v, scrisori privilegiate; — publice (pu-plica), 19; — scris (litterale instrumentam), 25. 292. adunare (congregatio), 46, 54, 136: — obştească (congregaţia generalis), 45, 47, 48, 54, 56, 77, 155, 158, 159, 160, 197, 198, 211, 213, 214, 217, 224, 230, 240, 243. 247. 293, 328, 348, 390, 411, 422, 423. 482, 492, 493, 507, 512, 518, 523, 525. ajutor (subsidium), 172, albie v, vale altar, 4, 132. 157, 158, 232, 259, 265, 304, 362, 373. 412, ambasador (ambaxiator, nuncius, legatus), 60, 135, 375, 377, 378, 379, 380. amendă judecătorească v, gloabă, aliate (annati), — taxe papale, 347. animale (animaţia), 175, ape (aqua), 56, 108, 275, 321, 385, apel, (appellatio), 192. aprod; — al curţii reginei (iuvenis ante reginalis), 266, arendaş; — al dijmelor (locator decimarum), 217, arglut (argentum), 35, 52, 56, 62, 74, 85. arhldiaeon (archydiaconus) / arhidiaconat, 6, .15, 19, 20. 27. 30. 51, 52, 56. 57. 85, 91. 109, 128, 129, 143. 144, 145. 146, 151. 157, 170, 174. 176, 179, 190, 192, 215. 253, 254, 257, 272, 276, 277, 283, 289 292, 302, 303, 304, 312, 317, 338, 340, '347, 385, 386, 389, 406, 407, 415, 440, 461, 474. 482, 496, 509. 515. 519. 525, 526. arhiepiscop (archiepiscopus), 6, 64, 90, 127, 131, 141, 163, 164. 171. 173, 228, 239, 246, 306, 331, 338, 339, 340, 360, 364, 365, 369, 376, 381, 400, 447, 487, 517, 520, 526, 529, arhiva (conservatorium), 25, 26, 27, 236, 284. arme, 25, asesor; — jurat v, juraţi. aşezămint (status), 178, autoritate (auctoritas), v. putere. B ban (banus), 3. 85. 92. 107, 108, 163, 164, 179, 217, 269. 286, 313, 334, 356, 360, 365, 366, 368, 397, 398. 400. 401. 421, 422, 447, 452, 462, 465, 473, 479. 486, 487, 541, bani (pecuniae), 28, 39, 57, 104, 126, 132, 441, baroni (barones), 79, 82, 92, 126, 163, 164, 175, 283, 320. 423, 432, 447, 452, 486, 529. băieşi v. minieri. bărbaţi (viri), — chibzuiţi (discreţi), 4. 6, 25. 26, 40. 45, 52, 56 57. 91, 104, 109, 192 195 304 548 ; — chibzuiţi şi cinstiţi (discreţi el honesti), 10, 77, 124. 192, 199, 219, 224, 233. 249, 286, 296: — cinstiţi (probi), 15, 24, 48, 123, 165, 182, 192» 201, 207 , 372, 373, 411, 423, 542: — cuvioşi (religioşi), 24, 47. 49, 54, 207, 220, 230; — împăciuitori (pacem componentes) 48; — nobili, 4, 24, 27, 29, 41, 50, 53. 89, 108. 181 216. 275, 291, 294; v, şi nobili — vrednici de crezare (viri fidedigni). 350, bătrinl (seniores) 355. beneficii (beneficia) 35. 69, 347. 375, 376, binefacere, (beneficium), 127. bir, v, dare. biserică (ecclesia), 6, 10, 16, 20, 25, 26, 32, 37. 40, 47. 48. 52, 54. 57. 64, 66. 69, 70, 80. 82, 85. 88. 95, 104, 107, 111, 138, 139, 140, 141, 142, 145, 146, 147, 148, 635 www.dacoromanica.ro 150, 151, 153, 157, 158, 161, 165, 169, 171, 172, 175, 177, 179, 182, 186, 189, 190, 191, 192, 195, 196, 199, 201, 204, 206, 209, 210, 213, 217, 218, 222, 225, 226, 227, 228, 229, 238, 239, 252, 253, 254, 257, 259, 260, 267, 273, 275, 276, 277, 278, 280, 281, 282, 285, 288, 289, 292, 296, 297, 298, 299, 300, 301, 302, 303, 304, 309, 312, 314, 318, 319, 321, 341, 345, 351, 354, 357, 358, 361, 362, 369, 373, 377, 378, 380, 381, 382, 384, 385, 386, 393, 308, 412, 413, 418, 419, 426, 437, 456, 459, 461, 493, 496, 497, 499, 500, 501, 504, 513, 538 blănar (pellifex), 36? t boi (boves), 5, 8, 81, 161, 197, 198, 240, 247. 290, 423, 433. bulă, 9. 338. bunuri (boita, res), 25; — bisericeşti, 171; — moştenite, 108, 154, 162, 211. C eai (equi), 81, 110, 197, 198, 369, 433, 472, 538; — hergelie de, 369. cancelar, (cancellarius), 101, 127, 163, 164, 360, 365, 400, 447, 465, 486, 487. eanonle, eanonieat, 4, 6, 10, 16, 19, 20, 56, 64, 70, 82, 91, 115, 117, 118, 140, 141, 142, 143, 145, 146, 147, 148, 150, 157, 162, 170, 176, 177, 179, 190, 192, 222, 225, 251, 252, 253, 258, 260, 280, 281, 282, 284, 292, 299, 300, 302, 303, 309, 312, 314, 315, 329, 341, 342, 343, 344, 345, 352, 374, 377, 378, 379, 380, 381, 382, 384 , 386, 387, 388, 389, 391, 408, 416, 417, 418, 419, 440, 476, 496, 497, 498, 500, 501, 502, 503, 504, 505, 509, 513, 515, 519. eantor (cantor), 19, 23, 52, 85, 91, [103, 162, 179, 192, 250, 251, 252, 257, 284, 289, 299, 302, 303, 309, 312, 314, 315, 352, 385, 548. capelan (capellanus), 6, 104, 115, 143, 192, 304, 390, 406, 450, 475, 496. capelă (captlla), 4, 286, 412, 507. capitlu (capituium), 1, 2, 3, 6,' 10, 11, 12, 17, 19, 22, 23, 25, 26, 27, 36, 40, 48, 52, 55, 56, 61, 62, 74, 77, 78, 80, 82, 84, 85, 88, 90, 91, 96 . 97, 99, 102, 103, 104, 109, 124, 132, 157, 158, 161, 162, 164, 165, 168, 169, 170, 176, 177, 179, 183, 184, 186, 189, 191, 192, 195, 196, 199, 201, 203, 204, 205, 206, 209, 210, 212, 213, 215, 217, 219, 223, 224, 231, 232, 233, 236, 240, 241, 242, 243, 244, 245, 248, 249, 257, 258, 259, 260, 264, 265, 267, 268, 272, 275, 281, 283, 284, 285, 288, 289, 292, 294, 296, 297, 298, 302, 303, 304, 305, 308, 309, 312, 314, 315, 318, 319, 321, 323, 327, 329, 333, 350, 636 351, 352, 354, 357, 358, 361, 362, 363, 367, 369, 370, 372, 373, 385, 386, 391, 393, 395, 399, 406, 407, 408, 412, 413, 420, 422, 425, 427, 429, 434, 436, 437, 439, 443, 448, 456, 458, 461, 462, 463, 469, 473, 474, 475, 479, 481, 486, 468, 489, 490, 491, 494, 495, 506, 508, 512, 513, 515, 517, 518, 520, 521, 522, 523, 526, 529, 530, 531, 535, 536, 538, 542, 543, 544, 545, 548. dinal (cardvnalis), 280, 416, 496, 500. casă (domus), 192, 413, 522. castelan (castellanus), 49, 81, 84, 106, 107, 155, 160, 170, 175, 201, 204, 205, 283, 296, 325, 363, 372, 396, 430, 431, 432, 433, 450, 486. cavaleri (milites), 101, 102, 136, 157, 192, 206, 225, 226, 228, 229, 232, 266, 390; călugăr (fratcr), 143, 271, 312, 360,. 396, 406, 459. călugăriţă (soror sanctimoniahs), 59, 82, 331, 409. cămară (camera) ; ~ de sate (salis) 88, 103, 127, 193; — regală (regalis), 395, 485. ceară (cera), 178. ceată (celum), 81. cercetare (inquisitio, investigatio), 5, 8, 25, 47, 58, 77, 80, 97, 114, 158, 181, 183, 193, 203, 204 , 213, 230, 263, 265, 283, 284, 391, 430, 479. cerere (petitio), 6, 29, 38, 50, 71, 73, 79, 109, 133, 160, 261, 289, 297, 423, 514. eetate (castrum), 2, 114, 158, 169, 178, 205, 206, 213, 283, 303, 372, 405, 430, 544. cheltuială (expensa), 55, 57, 85, 108, 126, 132. eliemure in judecată (atalw coitvocaiio), 204 , 213, 214 , 224 , 283, 288, 354 , 391, 425, 479, 507. chezăşie (cautcla, fide tussto), 176, 207, 236, 292, 302, 303, 316, 413. cincizecime v. dare cingătoare (cingulum) ; 197. ciumă (pestis), 452. cîştig (lucram), 127. elaie (capctta), 217. clădiri (edificia), 154. derie (clericus), 35, 90, 147, 253, 258, 265, 280, 300, 301, 342, 343, 376, 378, 380, 450. cnezi (kenezii), 81, 283, 482, 487. eojurători (conturatores), 285. colonişti, v. orăşeni şi oaspeţi, comerţ, v. negoţ. comis mare (magister agasonum), 127, 163, 164, 331, 360, 365, 400, 447, 465, 486. comitat (comitatus), 2, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 19, 21, 28, 39, 43, 44, 47, 53, 54, 62, 71. 81, 88, 111, 123, 124, 127, 134, 156, 162, 163, 164. 181, 185, 186, 187, 188, 193, 199, 201. 205, 208, 209, 210 211 913, www.dacoromanica.ro 219, 223, 224, 233, 240, 241, 242, 243, 245, 246, 248, 249, 258, 259, 262, 263, 265, 269, 270, 272, 283, 284, 285, 288, 291, 292, 295, 305, 309, 312, 314, 315, 316, 318, 319, 320, 321, 325, 326, 328, 330, 353, 360, 365, 370, 371, 373, 385, 391, 396, 400, 402, 403, 411, 413, 427, 428, 430, 438, 441, 444, 455, 459, 461, 467, 468, 472, 479, 483, 493, 510, 526, 528, 540; — cele şapte comitate ale Transilvaniei, 46, 47, 48, 524. comite (comes), 5, 6, 13, 14, 18, 19, 21, 24, 25, 27, 29, 38, 42, 45, 46, 47, 48, 49, 52, 53, 54, 57, 77, 79, 80, 86, 91, 93, 98, 101, 121, 127, 152, 154, 159, 160, 161, 164, 169, 170, 175, 178, 188, 192, 193, 197, 205, 211, 213, 214, 217, 218, 220, 221, 224, 230, 244, 246, 247, 248, 261, 263, 274, 279, 283, 286, 289, 294, 304, 305, 311, 312, 313, 319, 320, 323, 324, 327, 329, 330, 332, 348, 351, 353, 355, 360, 365. 372, 373, 382, 391, 397, 398, 400, 411, 413, 423, 431, 432, 441, 447, 467, 468, 479, 486, 487, 514, 518, 519, 522, 523, 524, 525, 527, 529, 538, 543, 548; al capelei regeşti (comes capelle), 132 ; — al cămărilor regeşti (comes regalium camerarum), 193; — al cămărilor de sare (comes camerarum salium), 86, 88, 99, 103, 193, — perpetuu (perpetuus), 6, 163, 164, 360, 364, 400; v. şi Braşov, Cin], Gyor, l’ojon, saşi, Satu Mare, secol, Solnoe, Şopron, Strlgoniu, comite de —. conace, (palaiia), 154, eonvent (conventus), 16, 24, 28, 29, 39, 41, 43, 47, 54, 73, 77, 81, 95, 107, 108, 123, 133, 152, 154, 159, 160, 180, 181, 182, 185, 197, 198, 207, 208, 213, 220, 233, 235, 236, 244, 249, 257, 261, 263, 266, 267, 270, 284, 286, 292, 294, 297, 330, 350, 351, 356, 358, 369, 372, 403, 413, 424, 433, 438, 449, 450, 453, 455, 457, 464, 469, 470, 479, 512, 524, 525, 528, 532, 535, 541, 543; — v. şi Cirfa, Cluj-Mănăş-tur, Dealul Orăzii, Lelez, conventul din —. eopărtaş (comporcionarius), 219, 285. copie (copia), 196. eopil (puer), 12, 225. cor, v. strană. coroana regală (sacra corona), 46, 47, 79, 127, 158, 163, 198, 211, 224, 400. cotropire (occupatio), cotropitori (occupa-tores), 88, 114, 126, 158, 189, 193, 217, 371. creastă (berch), 108, 204, 373, 408. credinţă (fides), 32, 226. crace (crux), 46. cruciadă (causa cruciş), 9. cumani; — jude al, 13, 27, 92, 101, 127, 164, 262, 328, 367, 400. cumpărare (emptio), 26, 155, 164, 305. curte (curia), 56, 154, 175, 178, 247, 304, 403, 535, curie; — papală, 375, 378, 380; — regală (curia regia, aula), 16, 157, 161, 163, 175, 183, 184, 188, 206, 244, 246, 266, 288, 304, 311, 313, 320, 323, 327, 329, 332, 334, 360, 365, 400, 494, 513; — reginei (curia reginae), 197, 206, 233, 266, 390 ; — romană (curta romana), 147, 252. custode (custos), 6, 23, 52, 56, 60, 87, 91, 103, 162, 179, 222, 229, 257, 284, 289, 302, 303, 309, 312, 314, 315, 352, 385, 387, 389, 395, 509, 548. D danie, dăruire (donatio, collatio, largtlio), 2, 86, 92, 101, 103, 108, 127, 215, 246, 283, 288, 298, 360, 365, 400, 477, 516; — de moşie, 15, 447, 487; — de vamă, 6; — nouă, 510; — regească, 52. 86, 479. dar de nuntă (dos, res paraphernales), 1, 15, 30, 31, 61, 313, 334, 528. dure. (tributum), 101, 248, 395; — cinci-zecimii (quinquagesima), 163; — de vamă, v. vamă, — de mărfuri, 514; — pieilor de jderi (collecta marturinarum), 546; — sării de dijmă (decima salium), 302. dare de seamă (rclatio), 5, 175, 283, 402, 408, 413, 438. dare in stăpînire, 479, 543. deal 4, 152, 195, 213, 295, 373, 408. 437, 489, 544. decan (decanus), 27, 35, 52, 118, 131. 141, 171, 179, 190, 192, 239, 257, 289. 350, 351, 364, 385, 406, 548. demnitate 222. denari, 217, 312; — banali vechi, 178, 191 ; de Ungaria, 347; — noi, 178. descărcare (expeditio), 132. despăgubire (satisfactio), 3, 132, 154, 168, 170, 197, 475, 333. devălmaş (indivisus), 40. diac (litteratus), 181, 192, 285, 291, 294. dieceză (diocesis), 35, 51, 55, 90. 128, 129. 139, 140, 146, 147, 153, 192, 208, 222, 225, 227, 228, 237, 238, 239, 255. 273, 278, 280, 281, 300, 338, 341, 342. 343, 344, 347, 375, 376, 378, 380, 382. 384, 416, 419, 500, 509. dijmă (decima), 84, 105, 106. 225, 247, 372, 518; - bisericeşti, 32, 172. 173, 239; — de o pătrime, 217 ; — din sare, 302; - episcopale, 168, 192, 217, 230, 372; — papale, 347; — porcilor, 546. district (districtus, provincia), 349, 450, 486. dobîndă (sors), 248. doctor in dreptul eanonie (decrelorum doctor), 6, 60, 221. documente, v. act. 637 www.dacoromanica.ro F doge, 452. donaţie, v. danie. dovadă scrisă (munimenta literalia), v. acte. dregători, dregătorie (honor), 53. 54, 92, 106, 127, 134. 163, 164, 208. 222. 319. 360, 365. 400. 487. drept (ius), 26. 40. 48. 50, 54, 73, 82, 93, 108, 109, 114, 123, 124, 133, 136, 289, 373; — al ţării, 30; — asupra birului, 101 ', — bisericesc, 51, 158, 177, 192, 221; — consfinţit de lege, 2 ; — de cumpărare (ius empticium), 370; — de danie (collationis), 35, 86, 102, 283, 400, 455, 510; — de folosinţă (usus), 204; — de moştenire (ius hereditarium), 2 10, 15, 46, 47, 48, 77, 163, 211, 224, 262, 370, 462, 479, 532; — de patronat (ius pair o-r.atus), 92, 412; — de stăpînire şi de proprietate (dominium jurisdicticmis seu proprietatis, titulum proprietatis), 2, 45, 56, 85, 127, 152, 154, 165, 199, 201, 283, 288, 373, 413, 437, 459, 529; - cuvenit fiicei, 1, 531 ; — firesc (ius naturae), 2, 15, 24, 30, 48, 57, 181 ; - încălcare de —, 6; la moşie, 12; — mamei 407; — obştesc (communis iustitia), 36, 191, 197, 262; — scris, 16, dreptate (iudicium), 31, 38, 45, 80; — obştească (communis iustitia), 216, 296, 444, 456. drum (via, strofa), 4, 165, 204, 275, 283, 356, 408. 437, 438, 453, _ __ dumbravă (nemus), 85, 88, 108, 178, Auee'(dux), 195~360, 373, “ E eleşteu, v, heieşteu. episcop, 6, 13, 15, 16, 18, 20, 21, 27, 31, 35, 42, 44, 51, 64, 66, 67, 79, 118, 130, 135, 137, 138, 143, 145, 146, 147, 149, 150, 157, 158, 163, 166, 167, 168, 171, 174, 192, 204, 206, 215, 216, 217, 225, 228, 229, 232, 246, 250, 252, 253, 256, 271, 281, 282, 299, 300, 301, 302, 303, 317, 335, 338, 339, 340, 343, 344, 345, 346, 358. 359, 360, 363. 366, 368, 369, 372. 374. 376, 381, 387. 389. 395, 409. 414. 424, 435, 438, 465. 487. 497, 502, 503, 505, 509, 534, 539; - v. şi Alba Inlla, Bosnia, Cenad, Eger, Gyor, Knln, Nitra, Oradea, Pfcs, Sirmiu, Vaţ, Vesz-prăm, Zagreb, episcop de —. epltrop, (vitricus), 351. eretici, 9, 32, 33, 172, 173, — v. şi schismatici. examen, 174, excomunicare, 31, 55, familiar, v. slujitor. fărădelegi (maleficia), 189, fertun de argint (ferto argenti), 94, 191. feude; cu titlul de ~ (titulo feudali), 92, fin (fenum), 180, finnţ (fenetum, fenilium, pratum), 2, 56, 85, 88, 108, 154, 180, 201, 275, 283, 522, 526. florini, 104, 132, 197, 210, 223, 248, 312, 314, 315, 318, 347, 356, 385, 403, 420, 433. folosinţe (utilitates, redditus, usus), 2, 53, 54, 56, 73, 78, 80, 85, 88, 107, 108, 121, 152, 156, 185, 193, 201, 204, 206, 210, 213, 215, 216, 220, 223, 224, 232, 233, 248, 267, 283, 292, 309, 312, 314, 315, 318, 321, 373, 385, 400, 403, 413, 428, 449, 510, 526. fraţi; — adevăraţi (veri fratres), 194; — buni (fratres uterini), 292, 373; — fraţi de sînge (fratres carnales), 186, 373; — de devălmăşie, 507. frnntnşi (proceres), 159, 213, 447. funţl de ceară (librae cerae), 178. furt (ablatio, furticinium), 47, 247. G gloabă (gravamen, iudicium, btrsagium), 29, 54, 76, 78, 111, 209, 230. 247. 269. 279. 283, 311, 330, 360, 441, 449, 452; gospodării (mansiones), 201, 283. grădină (ortus), 295, groşi (grossi), 28, 39, 78, 185, 209, 309, 321, 347, 453. II heieşteu (piscina), 156, 275, 522, 526, herghelie (equacia), 230, 369, hotare (metae), 45, 49, 54, 73, 154, 158, 165, 172, 173, 180, 186, 195, 199, 204,206, 207, 228, 231, 283, 304, 312, 314, 315, 318. 319. 351. 373, 385, 393, 404, 408, 412. 413. 430. 431. 437. 438, 489; - de moşie, 73, 88, 89, 100, 532; movilă de — (meta terrea), 4; semne de —, 2. 10. 40. 77. 102, 108. 152, 154. 156, 165. 182. 186. 204, 213. 231, 283. 285. 291. 295. 309. 319, 373. 391. 393. 408, 413. 426. 430. 437, 438. 459. 463. 477. 488 — 490, 529, 544; — adevărate şi vechi (verae et antiquae) 152, 165, 186, 199, 224, 283, 288, 322, 373, 393, 400, 413, 544, 638 www.dacoromanica.ro hotărîre (adiudicatio, dcliberatio, dispositio), 4, 159, 160, 171 ; — judecătorească, 57, 77, 304, 543, 544; v. şi judecată, hotărnicire (reambulatio), 4, 73, 77, 102, 103, 107, 123, 186, 196, 204, 213, 283, 308, 352, 373, 391, 392, 393, 413, 438, 440, 459, 474, 486, 526. hoţi (fures, latrones), 197, 236, 247. Indulgenţă (indulgentia), 34, 66, 138, 139, 226, 227. Insulă, 108. interdict bisericese (interdictum), 364. Iobagi (iobagiones), 48, 49, 53, 58, 80, 81, 83, 88, 110, 132, 156, 161, 170, 180, 190, 193, 197, 198, 202, 203, 205, 216, 241, 245, 247, 248, 331, 348, 353, 358, 363, 369, 411, 433, 441, 443, 482, 492, 526, 529, 533, 540, 546; - ai cetăţii, 405; — ai regelui, 423; — înarmaţi, 433; — bătuţi, 7; — români, 163. lagăr (iugerutn), 406, 412. Izvor (fons, fonticulum), 4, 408, 437. î Împăciuitor (arbiter), 390, 411. împărţire (divisio), de moşii, 40, 48, 96, 182, 207, 219, 231, 269, 275, 517, 520, 521, 529, 544. împotrivire (contradictio), Impotrivitori (con-tradictores), 4, 102, 107, 123, 126, 133, 136, 152, 157, 180, 182, 186, 199, 206, 207, 213, 219, 220, 224, 231, 232, 233, 263, 267, 270, 283, 288, 304, 319, 373, 393, 408, 413, 424, 426, 429, 436, 437, 438. Împuternicire (procuratio), împuternicit (procurator), 2, 3, 4, 16, 40, 54, 55, 77, 111, 161, 192, 217, 218, 247, 249, 283, 304, 367, 369, 372, 392. Înnobilare, 405. Înrudire, spiţă de — (Unea generationis), 12.'5 Intimplnare (protestatio, obiectio), 36, 41, 156, 180, 187, 189, 191, 216, 262, 264, 270, 290, 356, 361, 370, 386, 397, 398, 404, 428, 444. învăţătură, 109. învinuiri 110. j Învoială, Împăcare, Înţelegere, Învoire 2, 45, 154, 178, 181, 188, 192, 207, 214, 248, 269, 283, 285, 334, 348, 355, 373, 390, 423. 1 1 Jeluire (albatio, spoliatio), 77, 533. Jude (villicus, iudex), 27, 38, 49, 92, 101, 178, 287, 304, 351, 355, 360, 373, 385, 390, 391, 408, 513, 522, 527 ; - al cumanilor (Comanorum), 13, 24, 111, 127, 163, 164, 262, 328, 354, 362, 367, 4CK)! 491, 492, 507, 536; — al curţii regale (curtat regalis), 58, 80, 98, 101, 110, 127, 132, 161, 163, 164, 183, 184, 188, 218, 244, 246, 283, 288, 304, 311, 313, 319, 323, 324, 327, 329, 330, 332, 334, 351, 360, 365, 371, 393, 400, 440, 474, 479, 486, 526, 529; — jude al curţii reginei (curiae regiane), 27, 197, 274; — al nobililor (nobilium), 7, 8, 24, 46, 48, 53, 187, 193, 197, 198, 202, 211, 213, 224, 230, 240, 241, 242, 243, 269, 290, 291, 294, 295, 316, 320, 322, 326, 353, 369, 371, 411, 441, 467, 468, 471, 472, 479, 483, 484, 540. judecată 2, 12, 15, 16, 19, 24, 38, 40, 45, 49, 52, 54, 61, 75, 77, 82, 83, 126, 132, 161, 165, 170, 206, 210, 214, 220, 223, 224, 232, 269, 279, 283, 286 , 293, 314, 316, 317, 318, 320, 330, 350, 351, 353, 358, 367, 369, 373, 390, 412, 413, 423, 439, 441, 449, 532. Judecător, (iudex), 16, 76, 197, 198, 210, 318, 320, 371, 413, 418, 532; — regesc, 355. Juraţi (iurati), 46, 48, 198, 287, 408, 524; asesori ~ (iurati assessores), 197, 211, 213, 224, 230, 482. Jurămînt (iuramentum, sacramentum), 74, 110, 132, 161, 192, 197, 198, 211, 224, 285, 319, 338, 532. Jurisdicţie (iurisdtclio), 16, 127. L lac (lacus), 283. Iadă de zestre, (scriniitm), 314. laic (laicus), 265, 450. lanuri (segetes), 283. lector (lector), 19, 23, 87, 103, 162, 284, 302, 303, 309, 314, 315, 352. legămînt 2, 74, 104. lege (ius, lex), 6, 24, 41, 45, 48, 102, 122, 124, 136, 164, 197, 206, 235, 255, 367, 371, 392, 404, 413, 479. legume, (oleres), 88. libertăţi (libertates), 49, 83, 170, 200, 205, 360, 410. litigiu, v. pricină, lituanieni, 172, 173. livezi (prata), 56, 85, 108, 154, 178, 204, 275, 321, 385, 526. Ioc (locus, fundus), 193, 204, 206, 283; — de curte (locus, fundus, curiae), 45, 48, 522, 526 ; — de moară (locus molen-dini), 56; — de pescuit (pişcătură), 56, 88; — de vamă (locus tributi), 175; — de vie (locus vineae), 56. 639 www.dacoromanica.ro locţiitor (vices-regens); al voievodului Transilvaniei (vices-gerens woyvodae Transsilvani), 106, 155; — împuternicit al arhidiaco-nului, 192; — al banului 401; — al castelanului (vices-gerens castellani), 431, locuitori (hdbitatores, regnieolae), 49, 56, 178, 224. 231, 408, Intun, 178. lucruri (res), 132; — de preţ, 441, lupte, 172. 173, M magistru (magister), 2, 6, 7, 8, 15, 19, 24, 36, 41, 43. 46. 50, 53, 54, 57. 62. 73, 77, 88. 91, 132, 152. 155, 160, 170, 176, 177, 179, 180, 181, 183, 184, 185. 187, 188, 189, 190, 192, 193, 197, 198, 201, 202, 207, 209. 210, 211, 214, 215, 220, 230, 231. 232, 235, 240, 241, 242, 244, 247, 248. 249, 257, 260, 261, 262, 264, 269, 279, 283, 284, 285, 286, 288. 290, 291, 292, 294, 296, 297, 298, 302. 303, 304, 309, 311, 312, 313, 314, 315. 316, 317, 318. 319, 321. 322, 326, 353. 356, 358. 369. 391, 392, 393, 397, 398, 400, 407, 408, 423, 447, 448, 455, 457, 461, 4’62, 464, 465, 469. 471. 473, 479. 483, 484, 486, 488, 490, 507, 513, 515, 519, 520, 525, 527, 533, 540, 541, 543, 545, mandat, v. poruncă. marcă (marca), 15, 25, 28, 35, 39, 52, 56, 57, 62, 74, 75, 76. 78. 85. 94, 110, 161, 209, 213, 230, 247, 269, 279. 283, 286, 309, 312, 314, 315, 330, 355. 441, 453. 532; — de argint (argenti), 54, 178, 369, 376; — în denari banali vechi de Scholffenberg, 178, 191, 420: — socotită la 10 pense, 57, 94, 181,’ — socotită la 50 de groşi, 185: — socotită la 54 de groşi, 453: — socotită la 80 de groşi, 321 ; — socotită la 4 florini, 420, margine (terminus), 4, 529. martori (testes), 30, 80. 178, 192, 221. 317, 350, 351. 353, măcelar (carni/ex), 369. mănăstire (claustrum, monasterium), 25, 39, 41. 81, 133, 152, 160. 171. 180, 181, 185, 213, 236, 249, 284 , 292, 350, 356, 364, 396. 402, 409, 449, 450, 453, 525, 534, 535, 546. mărturie (lestimonium), 4, 77,88, 104, 152, 197, 213, 224, 233, 263, 350, 351. 393, 413; mărturisire (confessio), 2, 15, 19, 28, 39, 46. 108, 185, 201, 213, 295. 309, 311, 314. 315, 318, 321, 385, 423. măsură regală (regalis mensura), 230, 412, megieşi, v, vecini. megleşic (commetaneitas), 210, 294, 398, mine (moulanae), 200, 283, 489, mineri, (urburarii, montani), 200, 434, 439, mitropolit (metropolitanus), v, arhiepiscop, mlaştină (lutum), 247, moară (molendinum), 2, 45, 154, 271, 385, 400, 522, 526, 529. monetă (maneta), 173, 210. monetărie, 483, moşie (possessio), 2, 4 , 5, 7, 10, 25, 27, 40, 43, 52, 53, 56. 73. 76, 88, 92. 100, 106. 107, 121. 124. 126, 136, 152, 154, 157. 159, 161, 163, 165, 169, 170. 175. 178, 183, 187. 189, 191. 193, 199, 201, 202, 204, 205, 206, 209, 211, 213. 217, 219, 220, 233. 224, 225, 228, 231, 233, 236, 240, 245, 249, 257, 258, 260, 261. 263, 267, 270, 272, 275, 279, 283, 285, 288, 289, 291, 294, 295, 298, 304, 305, 308, 309, 312, 314. 317, 319, 324. 328, 334, 335, 346, 349, 352, 356, 358, 362, 364, 365, 366, 368, 369. 373. 385, 386, 390, 394, 396, 400, 402, 404, 407, 408, 412, 413. 420, 422, 424, 427, 429. 430, 436, 438. 440, 443, 453, 455, 459. 461, 463, 466, 468, 477, 479, 487, 488. 517. 520, 523, 524, 526, 528, 537, 539. 541, 543; --- cotropită (occupata) . io. 12. 47. 77. 264, 371. 424 r dăruită (donata), 2, 425: — — de cumpărătură (emptitia), 19, 36, 385; — de dobîndire (aquisi-ticia), 126: — de moştenire (hereditaria), 20. 30, 186, 214, 312, 314, 315, 373 ; — ho- tărnicire de —, 4, 17,73, 308: — împărţire de - (divisio), 12, 24, 29, 48. 73. 77. 96, 107, 123, 304: - îndatorată. 132; -înstrăinare de — (alienatio), 36, 46, 529: înveşnicire de —, (perpet naţio), 41, 215; reluare în stăpînire de — (oc-cupatio, recuperatio), 4, 37, 40, 43, 54, 199, 213, 220, 224, 232, 283, 309. 413. 424, 426, 427, 429, 479; parte de — (portio), 1. 2. 12. 20, 24, 28, 37, 39, 40. 45. 48, 57, 74. 78, 85, 89. 102, 126, 127, 185, 195. 262, 304, 309, 361, 412, 442, 461, 520, 524, 537, 541; punere în stă-pinirea ei (introductio), 523, — preţuire de ~ (existimacio), 263, 314, 315; — pustiită (depopulata), 262, 315: răscumpărare de ~ (redemptio), 28, 78, 98, 126, 356; - regală, 81. 325, 373: -schimb de —, 23, 309: semne de —, v, hotare: vînzare, de ~ (vendicio) 15, 36: — zălogită (impignorata) 183, moştenire (kereditas), 2, 10, 28, 43, 46, 47. 48. 54. 77, 194, 319, 446, 487, 517. 520, 521. moştenitori (keredes), 15, 45, 48, 52, 54, 56. 57. 73. 85. 101. 102, 108, 123, 127. 154, 194, 309, 315, 321, 412, 413, 461, 477. 640 www.dacoromanica.ro movile de hotar, de pămînt (mete terreae), 152, 165, 195, 231, 283, 295, 373, 408, 437, 544, v. şi hotare, munccl, — semn de hotar (monticulum), 275, 295. muutc (mons), 283. N năvălire, 110. neam (naţio), 226; 490. necredincioşi (infideles), 34, 121. negoţ (negotiatio), 167, 395. negustori (mercatores), 166, 167. neînţelegeri (controversia, discordia), 194. nenobill (ignobiles), 259, 265, 396, 402, 450. nobilă, 2, 132, 317, 386. nobili (nobiles), 1, , 13, 81, 92, 96, 109, 132, 175, 195, 198, 207, 209, 211, 213, 216, 217, 224, 230, 231, 245, 247, 256, 263, 265, 279, 283, 289, 291, 293, 294, 295, 316, 321, 333, 335, 348, 363, 369, 371, 373, 385, 392, 394, 396, 402, 406, 411, 413, 423, 425, 432, 441, 447, 450, 463, 477, 479, 486, 529, 539. norod (plebs) 1, 178 notar (notarius), 47, 54, 67, 103, 127, 192, 213, 257, 279, 319, 372, 393, 452, 490. O oameni (honrines, populi), 178, 197, 248, 428, 437 ; — buni, 132; — cinstiţi (ho-mi nes probi), 159, 181, 283, 348; — de mărturie, v. mărturie ; — de orice stare sau treaptă (cuiusvis status et conditio-nis). 46, 58, 77, 158, 175, 259, 265, 482; — răi, 92 ; — de rînd (homines commtmes), 217; v. şi om. oastea regală (regalis exercitus), 108, 111, 153, 188, 432, 447, 452, 477. obicei, datină (consuetudo, tnos), 15, 24, 36, 47, 77, 83, 239, 531; - al ţării (regni), 47, 77, 83, 154, 186, 188, 193, 213, 219, 233, 239, 247, 263, 317, 373, 404, 413, 424, 524, 531, 532. obşte (universitas, communitas), 4, 29, 38, 178, 287, 350, 351, 430, 542, 545; -a nobililor (nobilium), 46, 158, 197, 214, 230, 231, 411, 492, 507, 518, 519, 523, 524; — a oamenilor de orice stare sau treaptă (cuiusvis status et condi-tionis hominum), 47, 211, 217; — a saşilor (universitas Saxonum), 158, 390; a — secuilor (universitas Siculorum), 158. ol, 81, 198. om; — al regelui (homo noster regius), 10, 58, 97, 440, 443, 474, 479, 508, 520, 529; 45 — Documenta Romaniae Historica — Voi. XI — al vicevoievodului, 4, 24; — de mărturie, vrednic de crezare (homo pro testi-monio fidedignus), 10, 24, 25, 29, 40, 54, 73, 77, 80, 89, 96, 99, 102, 103, 107, 114, 123, 124, 133, 136, 152, 159, 182, 186, 196, 198, 199, 212, 213, 219, 224, 231, 233, 240, 241, 242, 243, 258, 304, 308, 319, 327, 329, 333, 352, 354, 358, 369, 373, 393, 407, 413, 424, 425, 426, 427, 429, 431, 433, 439, 440, 443, 451, 455, 459, 467, 474, 479, 489, 491, 508, 512, 513, 515, 520, 523, 524, 529, 532, 535, 538, 540, 541, 542, 544. omor (homicidium), 25, 38, 79, 94, 231, 373, 542. oprelişte (inhibitio, prohibitio), 4, 152, 193, 204, 216, 231, 232, 262, 283, 285, 428, 444. oraş (civitas), 45, 49, 54, 90, 197, 274, 315, 336, 337, 390, 395, 410, 432, 435, 441, 453; — liber, regesc (libera, regalis), 42. orăşeni şl oaspeţi (cives et hospites), 49, 82, 178, 191, 198, 200, 224, 286, 287, 316, 353, 360, 369, 391, 392, 408, 423, 426, 428, 432, 444, 485, 512, 514. ordin călugăresc, 143, 415; — al domini- canilor, 9; — al ioaniţUor, 92, 93; —. osîndire v. pedeapsă, oştean v. cavaler. P pace (pax), 2, 45, 48, 60. pagubă (dampnum, gravamen, nocumentum, praeiudicium), 106, 110, 132, 136, 161, 283, 348. paharnic, mare (magister pincernarum), 6, 92, 101, 127, 163, 164, 360, 365, 400, 486, 487. palatinul regatului Ungariei (regni Hunga-riae palatinus), 2, 6, 13, 27, 97, 101, 163, 164, 175, 208, 247, 262, 328, 354, 360, 362, 365, 367, 371, 400, 447, 465, 486, 487, 491, 492, 493, 507, 536. pallu, 238, 239. papa (pa-pa), 9, 32, 33, 34, 35, 51, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 90, 115, 116, 118, 120, 128, 129, 130, 131, 135, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 153, 171, 172, 173, 174, 192, 218, 222, 225, 226, 227, 228, 229, 237, 238, 239, 250, 251, 252, 253, 254, 255, 256, 273, 276, 277, 280, 281, 282, 299, 300, 301, 306, 340, 341, 342, 343, 344, 345, 374, 375, 376, 377, 378, 379, 380, 381, 382, 383, 384, 385, 387, 388, 389, 414, 415, 416, 417, 418, 419, 498; trimis al ~, 347. paroh v. preot. parte — de moşie, v. moşie; 641 www.dacoromanica.ro parte în proces (pars adversar ins), 168, 188, 293, 320, 322, 407, 412, 413; -într-o înţelegere, 201, 273. partea, cuvenită judecătorului (iuăicis por-tio), 441, 532. pădure (silva), 2, 56, 85, 88, 108, 165, 180, 201, 275, 283, 321, 385, 390, 408, 428, 437, 456, 473, 490, 526. păgin], 111. pămhit (terra). 4, 22, 24, 62, 80, 83, 108, 178, 201, 204, 206, 220, 226, 233, 267, 283, 293, 312, 351, 373, 408, 426, 437, 538; — de arătură (ar abili s), 53, 56, 58, 85, 88, 108, 154, 165, 201, 275, 283, 321, 385, 437, 522, 525; — de moştenire (hereditaria), 285; — regesc (terra rega-lis), 44, 283, 363, 430, 510. păr (pyrus), 108. părtaşi, 283. pănuri (lodices); răpire de ~, 433. pătrimea arhidlaeonală, (quarta archidia-conalis) 192; — . pătrimea cuvenită fiicei (quarta filialis, ~ puellaris) 2, 15, 16, 24, 30, 31, 40, 57, 61, 87, 125, 181, 214, 272, 285, 304, 313, 317, 321, 334, 357, 386, 407, 412, 413, 446, 511, 524, 525, 528; — ~ episcopului (episcopalis), 229. pecete (sigillum), 6, 19, 23, 27, 38, 43, 45, 50, 52, 82, 85, 91, 92, 99, 101, 103, 104, 108, 109, 127, 154, 157, 163, 164, 165, 176, 177, 178, 179, 197, 235, 236, 247, 257, 283, 284, 289, 292, 296, 297, 302, 303, 309, 312, 314, 315, 318, 350, 351, 355, 360, 364, 371, 373, 385, 391, 398, 400, 413, 447, 463, 469, 529, 544, 548. pedeapsă (convinctio, gravamen), 492: — cu moartea (sententia capitalis), 157, 197, 355, 442; — plătii îndoite (pena dupli, birsagium duplum), 185, 191, 209, 210, 356, 403. pelerinaj, 68, 265. pense (pensa), 57, 94, 181 v. şi marcă, pergament (pergamentum), 179, 289. pîră (adio, causa), 2, 5, 8, 28, 161, 247, 283, 317, 350, 351, 353, 358, 423; -nedreaptă (calumnia), 45, 48. plrlş (actor), 210, 241, 244, 286, 304, 323, 407, 413. plrlu (rivulum), 152, 165, 195, 275, 283, 295, 408, 437. plată (solutio), 15, 39, 56, 57, 75, 78, 82, 85, 92, 94, 104, 106, 111, 126, 132, 175, 181, 185, 441, 475; — îndoită, 441. plîngere (adio, conquestio, querela, queri-monium), 2, 38, 47, 48, 77, 136, 156, 184, 240, 241, 242, 243, 283, 353, 358, 390, 394, 413, 423. plop, (arbor populea), 4. poruncă (mandatam, commissio, praeceptum), 8, 103, 105, 157, 158, 159, 184, 192, 202, 203, 259, 373, 408, 413, 437; - judecătorească, 283, 525; — a regelui, 16, 83, 84, 106, 136, 163, 169, 175, 196, 198, 200, 284, 369, 371, 394, 396, 475, 488, 512. porci, 187, 197. postav (pannus), 57. prebendă, 115, 117, 118, 140, 141, 142, 147, 148, 222, 252, 253, 280, 282, 344, 345, 382, 387, 389, 416, 418, 496, 497, 498, 500, 501, 503, 504, 509. prediu, v. sesie. prelaţi, 16, 82, 92, 126, 206, 255, 283, 447, 486. preot (plebanus, sacerdos), 4, 29, 70, 80, 97, 129, 140, 145, 152, 157, 158, 192, 195, 200, 203, 215, 218, 225, 229, 237, 238, 239, 255, 284, 298, 304, 318, 329, 341, 350, 362, 373, 390, 412, 413, 417, 419, 425, 437, 450, 482, 502, 513, 538. prepozit (prepositus), prepozitură, 10, 16, 19, 23, 27, 35, 37, 52, 72, 82, 85, 87, 91, 103, 115, 117, 118, 131, 135, 140, 141, 153, 162, 179, 218, 237, 238, 239, 257, 260, 281, 284, 286, 289, 302, 303, 304, 309, 312, 332, 333, 338, 339, 340, 352, 358, 363, 385, 390, 391, 422, 496, 498, 499, 511, 519, 548. preţ, 85, 526. preţuire (estimatio), 155, 159, 160, 201, 213, 263. pricină (causa, factum, lis, processus), 2, 5, 10, 12, 15, 16, 22, 24, 29, 38, 45, 49, 54, 55, 56, 57, 76, 77, 84, 92, 95, 100, 122, 126, 132, 134, 155, 183, 188, 197, 201, 207, 208, 213, 214, 224, 247, 269, 283, 293, 317, 320, 321, 322, 326, 332, 335, 356, 359, 371, 373, 390, 401, 408, 411, 413, 532; v. şi proces, principe (princeps), titlu al regilor Ungariei, 6, 49, 54, 101, 121, 163, 164, 283, 284, 302, 360, 365, 372, 385, 390, 391, 400, 402, 406, 408, 423, 436, 437. prior (prior), 9, 92, 93. privilegiu v. scrisoare privilegiata, proces (causa, lis), 17, 31, 61, 233, 234, 279, 313, 323, 324, 327, 329, v. şi pricină, procurator v. împuternicit, procură, v. împuternicire, profesor, ~ de drept civil, 395. protest, v. Intlmpinare. protonotar, 293, 391, 543. provinciali (provinciales), 350, 351, 355, 390. pustiire (devastatio), 170. putere (audoritas), 291, 373, 413. puţ (putcus), 4. 408, 449, 453. R răsplată (recompensatio, retributio), 108, 119, 127, 163, 164. răufăcători (malefactores), 81, 197, 236. răzvrătiţi (rebelii), 32, 101. 642 www.dacoromanica.ro reetor al altarului 195. 203, 204. 259, 362. 373, 391, 412. 51.3. regat (regitum), 54, 77, 127. 164, 172. 209, 247. 262. 317. 354, 167. 500: v. şi tară. rege (rex) : - al Ung: riei. : ). 0, 8, 10 .' 13. 14. 16. 19 . 21. 32. 33. 42. 44. 49, 53 . 59. 60. 79. 80 . 82. 84. 86. 90. 93. 95. 96 . 98. 99. 101, 103, 105, 114. 115. 119. 121, 126. 127. 134. 136, 15,3. 157. 153, 163. 164, 166. 169, 172. 173, 175. 177. 184, 186, 188. 193, 197, 200, 203, 204, 206. 208, 212 217. 221, 236, 242, 245, 258, 259, 262.' 265, 266! 271. 274. 283, 284. 286. 287. 288, 289, 302. 304, 305. 307. 308, 310, 318. 319, 320, 322, 325. 327, 329, 331. 33.3, 336. 337, 346. 349, 352, 355, 358, 360, 363. 365, 366, 368. 369, 371. 373, 375. 377, 380, 385, 389, 396, 399, 402. 405, 406. 408. 410, 413. 421, 422, 424. 425, 427. 429. 430. 4.32, 439, 443, 452. 455, 459. 462. 466. 468. 472. 475. 539. regină ’regia a). 27. 205 . 236. 259 266, 274. 342, 343, 360, 390. 486. registre (libri). 347. rîntluială 2. 199. 233, 283. 412. riu (flumen). 2, 193, 204, 275, 283. 284. 373. 412. 489. 526. roade (usufrudus). 156. 216, 248. 318. 444, 526. romăni (Olachi. Olaki). 163, 187, 197, 227, 439. nulă de singe (coiisanguineus). 194. 222, rude (proximi, cognati). 15. 19, 122, 181. ruteni, 172, 173. S sacristan (sacristanus). 64. 141. 281. 374. 376, 381, sacristie (sacristia). 26. 236. 530, 548. salcie (salix). 108. samavolnicie, v. silnicie. sare (sal). 127. 395. 438: ocne de ~ (fo-dina salium). 302: v. şi cămară, saşi, 25. 158. 390. 422, 543. sate (viile). 4. 10. 25. 49. 84. 121. 152. 165. 169. 178. 186. 197, 198. 204. 220. 225. 269. 295. 348. 351. 372. 373. 391. 392. 404, 407. 483. 514. 542. 544 : — regeşti. 44, 430. săgef! (sagitte), 197. scaun (sedes). — al Ciucului. 422; — al Mediaşului, 390:-------al Sibiului — 178. 390;—apostolic. 55. 92. 113. 145. 164. 192. 204, 215. 217, 232. 302. 347. 364. 372. 414: — cele şapte scaune săseşti. •351 : — episcopal, 20. 42. 44. 79. 86. 206. 359. 360. 365. 366. 368. 486. 487: — de judecată, 33, 54 77 '>pţ 047 279, 283, 317. 402, 407. 413. 537. schismatici, 32, 34. 172, 173, scrisori (litterac. pag'nae. scripta) 2 4 17 27. 29. 33. 33. 43. 45. 48. 73. 75.' so'. 85. 89, 103, 104, 109, 113. 127. 133. 134, 152. 154, 159, 100, 161. 164. 105. 170 176. 179, 181, 188. 195, 197. 204. 207. 210, 213, 220, 224. 225, 229. 230. 231. 233, 247. 257. 261, 203. 267, 269. 279. 284, 285, 28S. 289. 291, 292, 295. 297, 302, 204, .309, 312, 317, 319! 323 330. 350, 351, 357. 358, 360. 362. 370. 390. 392, 404. 412. 413. 428, 433. 442. 447. 450 : — date la poruncă generală pentru facere de chemări, cercetări, oprelişti, hotărniciri de moşii (per au ni circulam generaliter date). 204 : — de aminare (prorogatoriae). 24, 29. 48, 54. 77. 111. 122, 134, 160, 188, 207. 208, 213.214. 230. 283, 293, 311, 322. 373. 413. 479, 507. 529: — de cercetare (inquisitoriae). 8. 45. 5.3. 80. 132. 202, 265. 293. 422. 450. 479. 545 ; — de chemare la judecată (citatoriac. evocatoriac). 95. 261. 286, 367. 425, 439. 529: — de dare in stăpî-nire (statutoriae). 459; — de descărcare (expeditoriae). 132, 181, 330: — de globirc (indici ales). 311, 492: — de judecată (arbitratoriae. indici ales). 111. 230. 233. 367, 479; — de hot&ruicire (ambitlatoriae). 295, 399. 459: — de împărţeală (divisionales). 182. 207. 529; — de împuternicire (procuratoriae). 2, 16. 24. 45. 48. 64. 76. 77. 85. 95. 100, 104. 122. 132. 134. 161, 208. 214, 215. 244. 248. 269. 279, 283, 286. 293, 311, 330. 358. 367. 369, 373. 413. 506, 507, 529. 536. 538: — de îndatorire (obliga- toriae). 191. 453, 457: — de întărire (confirmatoriae). 164, 231, 235. 304 : — de întlmpinare (protestaloriae), 12. 36, 41. 45. 47. 156. 180. 187, 189. 191. 215, 216. 230. 290. 370. 386, 392. 456. 462, 540; — de mărturie (testimoniales), 317: — de oprelişte (prohibitoriae), 36. 45. 47. 77. 156. 180, 189. 202. 204, 215, 216. 270. 293. 361. 456. 462: — de punere iu stăpiuire (introductoriae). 102. 220, 263. 429. 455: — de răspuns (remissio-nales). 24. 47. 249. 413: — de reluare în stăpînire (recaptivatoriae). 319; — deschise (patentes). 2. 6. 43. 49. 50, 74. 85. 93. 94. 109. 121, 165. 176. 177, 196, 208. 235, 247, 249, 257. 289. 292, 296. 297. 298, 360. 413. 447, 470, 473, 479. 519. 524. 525: — închise (clausae), 296, 297. 479; — memoriale (tnemori-ales), 209. 210, 279, 283. 423: — originală. 9; — papale, 113. 338; — privilegiată (privilegiales). privilegiu (pri-vilcgium). 2. 6. 17, 19, 21, 23. 26. 27 40. 43. 45, 49, 52, 54. 82. 91, 92, 10l’f 643 www.dacoromanica.ro 108, 121, 126, 127, 154, 163, 164, 166, 167, 179, 200, 205, 213, 249, 257, 263, 283, 284, 289, 292, 295, 302, 303, 305, 307, 309, 310, 312, 314 , 315, 318, 321, 331, 336, 338, 346, 359, 360, 364, 366, 368, 373, 385, 395, 399, 410, 413, 435, 447, 463, 466, 469, 477, 479, 487, 523, 529, 534 ; — regale (regales), 2, 10, 49, 106, 157, 158, 164, 175, 188, 195, 202, 218, 232, 259, 265, 266, 283, 284, 304, 322, 350, 351, 360, 363, 365, 372, 373, 391, 394, 400, 402, 406, 408, 430, 431, 436, 437, 479, 533; - a reginei (reginae), 188; — supusa tăcerii, tăi- nuită şi furată, 177; — tăiată în două pe mijlocul literelor alfabetului, 373. aeroale (stropite), 433. scutier (dcmicello), 225, 383. seutlTe (exemptio), 302. secretar cancelar (secretaritis cancellarius) 132 secui, 158, 247, 312, 314, 391, 394, 406; comite al — 19, 104, 119. semne de liotar v. hotare, sesie (sessio), 56, 92, 108, 182, 201, 283, 304, 309, 356, 449, 526, sfat (consilium), 6, 192. sffituiare provincialilor (consilium provincia-lium), 351. sfertul episcopului, v. pătrime, sfetnic, 60. silnicie, (potentia, factum potenţiale), 77, 98, 132, 197, 203. sîrbi, 173. slugă, (pedisseca) 101. slujbaşi (officiales), 48, 84, 170, 175, 197, 372, 413, 423, 431, 432, 486. slujbă (famulatus, hon or, officium, servi-tium), 36, 46, 51, 64, 79, 86, 92, 101, 102, 106, 108, 119, 127, 154, 163, 164, 189, 283, 315, 372, 387, 389, 400, 419. slujitor (familiaris, famulus, minister, ser-viens, servitor), 3, 36, 45, 46, 83, 170, 180, 189, 197, 209, 211, 215, 230, 240, 247, 298, 304 , 326, 369, 373 , 392, 421 ; — al altarului, v. rector al altarului, socoteală (rationes, computus, sortes), — de Buda, a mărcii în dinari, 312 ; — de Orăştie, 506. sol, v. ambasador, stareţă (abbatissa), 82. statute, ale oraşului Dubrovnie, 274. stăpin (dominus, possessor), 41, 75, 81, 121, 209, 309, 547; v. şi domn. stăplnire (dominium, possessio), 2, 15, 24, 40, 41, 45, 47, 48, 52, 54, 56, 73, 77, 85, 102, 104, 107, 108, 121, 123, 124, 127, 136, 211, 233, 288, 312, 314, 319, 373, 393, 407, 412, 413; v. luare în — ; v. şi drept de —. stejar, (arbor ilicina), 195, 204, 373, 408. steînle (magister dapiferorum), 6, 92, 101, 107, 163, 164, 360, 365, 400, 486, 487. strana bisericii (chorus ecclesiae), 195, 259, 284, 373, 391, 412, 413, 436, 437, 513, 538. strîngători — al dării (collector, exactor), 163, 347; de urbură (urburarius), 200. student, 51. snbnotar, 231, 288. sufragan (suffraganus), 173. supuşi (subditi), 127. T tătari, 119, 172, 173, 479. testament (testamentum), 63, 66, 137, 149. tîlhari, v. boţi. tîrg (forum), 307, 454. transcriere, transumpt (transcriptum, tran-sumptum), 50, 298, 366, 373. tratat ~ de pace, 221. treizecime (tricesima), 432. tribuna] bisericesc, 31. tufiş (rubetum), 178. tutore, 304. U ucidere v. omor. uliţă (vicus), 356, 526. universitate, 51. urbură (urbură), 200. urmaşi (heredes, posteritates, successores), 2, 19, 56, 57, 62, 126, 412, 461; v. şi moştenitori. uşier mare (magister ianitorum), 6, 92, 101, 127, 163, 164. V vaci (vaccae), 247. vad (portus), 4. vale (alveum, vallis), 195, 201, 283, 309, 373, 408, 437. vamă (trilutum), 2, 6, 82, 127, 175, 331, 400, 432, 486, 512, 514, 526. vameşi (tributarii), 175, 432, 486. văduvă (reliefa), 439, 441, 448, 451, 515, 525, 542. vătămare (gravamen, iniuria, lesio), 170, 196, 247, 373. vecini şi megieşi (vicini et commetanei), 10, 11, 24, 40, 47, 48, 64, 58, 62, 73, 77, 80, 89, 102, 107, 123, 124, 133, 152, 182, 186, 195, 199, 204, 207, 213, 216, 219, 220, 224, 231, 233, 263, 267, 283, 285, 288, 291, 295, 315, 319, 373, 393, 396, 402, 408, 412, 413, 424, 426, 427, 428, 644 www.dacoromanica.ro 429, 436, 438, 444, 451, 455, 459, 471, 525, 526, 532, 538, 543. vina Deeredinţei, (nota infidelitatis), 211. venituri (obvenciones, proventus), 35, 127, 163, 192, 210, 318, 475. vestire (proclamatio); — obştească, 158; — in sunetul clopotelor şi prin stingerea luminărilor, 364. viear (vicarius), 30, 31, 37, 192, 215, 298; — general, 15, 16, 317; — papal, 416. vicearhidiacoD, 37. vieeban, 385. vicecancelar, al curţii regale (viCecancella-rius), 92. vieeeastelan 224, 230, 235, 247. vieeeomite, 5, 7, 8, 53, 106, 124, 170, 187, 193, 197, 198, 202, 207, 240, 242, 243, 290, 316, 320, 322, 390, 423, 467, 468, 472, 479, 483, 484, 508, 540, 542. vieeprior, 92. vieevoievod al Transilvaniei, 4, 22, 24, 26, 27, 29, 40, 45, 47, 49, 54, 57, 73, 76, , 77, 89, 93. 94 , 122 :, 124, 152. 156, 159, 160, 170, 182. 199, 207, 213, 214, 216, 219, 224, 231, 233, 247, 249, 257, 267, 269, 279. 285, 291, 293, 294, 295, 337, 358, 369, 392, 396, 402, 404, 405, 407, 411, 428, 442, 447, 490, 512, 514, 525, 527, 533, 537, i 541, 542, 545. vie (vinea), 45, 88, 231. vilie, 18. vistier mareial regelui (magister tavernicorum), 6, 101, 163, 164, 286, 360, 365, 479, 486, 487. vite (pecora), 132. vinzarc (propinatio, veniitio), 52, 54, 56, 85, 164, 361. voievod (vaivoda, voivode, voayvode), 2, 6, 42, 442, 546; — al românilor, 79, 439; — al Transilvaniei, 6, 10, 13, 14, 18—21, 25, 29, 31, 41, 42, 44, 45, 49, 54, 55, 61, 75, 77, 79, 83, 84, 86, 91, 93, 101, 102, 105-107, 119, 122, 127, 136, 152, 155, 158, 159, 160, 163, 164, 166, 167, 168, 169, 170, 176, 177, 206, 207, 211, 213, 214, 217, 220, 224, 230, 239, 247, 261, 263, 264, 271, 279, 293, 294, 302, 303, 305, 307, 310, 311, 324, 328, 330, 335, 336, 348, 359, 360, 363, 365, 366, 368, 372, 373, 382, 383, 384, 391, 392, 398, 399, 400, 401, 409, 410, 411, 412, 413, 423, 426, 428, 430, 431, 435, 442, 447, 458, 475, 482, 486, 487, 510, 512, 518, 519, 523-525, 529, 530 - 535, 538, 543, 544, 548; — al Ţării Româneşti, 400. Z zaloyire (impignoraiio, pignori obligare, pig-nus), 28, 39, 78, 104, 124, 157, 183, 185, 206, 210, 214, 223, 318, 361, 385, 403, 420; v. şi moşii zâiogite. zeciuială bisericească v. dijme, zestre (dos), v. dar de nuntii, zi de mers legiuit (dieta legalis), 225. 645 www.dacoromanica.ro Doc. nr. 12 www.dacoromanica.ro a> 4». oo '■f 1' ** *Wy ^ - ■. | ^ j . ---- ~~" ™ - {?-.$ •-ji'iY—..c'-.''-'"'^ 5—c> y«îwiv« -' 'V"^-.'1 ţyo vei 5 -r JU£'Â. " '' •'■ ^ ^ '""• ţi T'^Vîtk: dL /j .-î-Tp hSyT^p . ţ~hţ^r‘ Y ."—s> ^.-A'iiCsiJp.m pr».~* ...... ţ»«w£ '^V -c T wc- c£eie. CX..T.'- VvU«/v»A Cp^P» ţk$«^:£ v (v/U.... 4C. ■«««<»»»> :»«L. ^.SiUS.c ţ^fv.ţ **«»«* ,3T2t> <£..0 £pa -\~c- ţ>v.vfi--W" ’ £pir..icSv~«' Y>c y-'-. Y ' ''T -*r_o t.'c.ri £âTO.«£â: •»'*•». f/ ' $ ' • ■ ----- t j — Vyn^^vtur ţ.'Sf'VTV^^ VAZ- r^^-.-K^. $v' ,‘ j's.t^c P* O-^Svâococ' cCv/N svk‘Hl U" -V-WAraS CCZt ^^W‘, Wfie*/ ^ Y^- * 51. -!!*^ «©â*4k*c.' 'K î * - .0^,3^ w'v«yţw*j ”“** 't^irir.^ .7i) •«'£* n<*>'jT-C . fţHn^-O'-rr >> ;■ * kLv-f? Sj'ît'sr ->£.' ••.^4b^*^s" F'v***>' $yUh>fe‘ T. ... ._ /' . , . . iQv’-'rt^e.. /x&Q ■f’ [^ ftr" r v •'V**^ »* * . -' \f%yer^ '$$$$§& r'tfdfctâ; âi&t- --■'' JU4**»’i6 *'{V«».^»' w«r»?^6tC§Î£| ^0ni&{<\~Ur*«r*fc ^ ’ “* "*’ ’ d/ A«^n« ’r^Qi n rts'0%^2 r*f •6?^ - -Qwx^ţ (~ ‘yj______<• ■___ - .*«4* -&«Q> ^«y<& ,-^Q&i «a**;>si^ W»~fc ' J! ... 2 - .■•■.' - i • aşr < ■ • • ir • r, a 4 n _ y ^ ^ :' -M £ - * ^«v ■ ' ~_k* PI. XII = Doc. nr. 431 www.dacoromanica.ro c7\ vn www.dacoromanica.ro Oi Cn Oi IA***'; f!<5> Aoi>6 :'ŞO$ţj^**'^| v»*' t tTC><^wAH-'*57 ţP ^iKittujâievţ {^''.' '•* ^ u^V ^1J?.- »/ijdf. \.ţw«vk£ni ■ z &r/*i*k-*'*£X 4^ĂyZf fX^t, ^iAsaP „yr^/ v«t&~ < .w ^ - ' *'• «§ vv«bi *cx*»vVM .' jp^J *vC mirrd^? r ' p4l>MU>^i^.Wînvfu& ' l cvU%.'\} ^ 'Vcvvw**.- (AfT.^inZ* ' ' ^1 Ap -*<($ I ^ a-^v n -^S ^ f 7 > n , KoVr Lv^At^9i!rjlp 'V' V^«JfB%\\ l Jv-> f|fT.^^,l,''* /’'<^], _ " ..............................."' ‘Vk^; «UOXt vf^i. , Vp* ^4 X>A^vv^ îorvv&vrv k’<

fl2- ‘«rV# •T Q JV*^ . ' y>>»4 fv> ti '~»j^ k âl-U^ &;■ r -jt ^ v^r" 7*4^- 4,^ t.r^U«w* c**X K**'* ,,w*3* 7?‘«»A'*0 - I.vfc<4 ' Cf ^ 'tyj-'-'fi ■"7 -6^3 *;,vJ UTvo. v «r • -‘ PI. XV = Doc. nr. 506 www.dacoromanica.ro 43tfV3&fV* *&$*U*\’ ^ nu?^ î* ^ ^ r^. -Tr-^jr" ' >. - 'fc . 7 ■ :i~* ' ~ • • .;• jgrsf c*« ^ %> *y |£4£ ’ f«r.^ JT& > *»** A*»C».£ ««••«* v**fc/&'*<*&'-îy***- w^r,*>C$v^> 4>M . •*»«><*«< <|A.i, WîJL,. >dL^.A~r «fC _«L ,r»A Vv. ' *k _ « v ^;'«l>MÎ' •♦»* •3^‘i >&j^ '. »î i. - v PI. XVII = Doc. nr. 524 www.dacoromanica.ro CUPRINS Prefaţă ....................................... V Prescurtări—Bibliografie...................... IX Rezumatul documentelor........................ XV Resummes des documents..................... XXXIX Documente...................................... 1 Documente greşit datate în ediţiile vechi 593 Indici....................................... 597 Indice onomastic şi toponimic .... 598 Indice de materii............................ 635 Facsimile.................................... 647 www.dacoromanica.ro Redactor: LI VIU MÂRGHITAN Tehnoredactor: SONI A BARZEANU Bun de tipar: 30. V. 1981. Formatul 16/70x100 Coli tipar: 45,5. C.Z. pentru biblioteci mari: 9(4987) „1351:1355(00—12). C.Z. pentru biblioteci mici 9(4987) 76 „93“. Tiparul executat sub comanda 663/1980 la întreprinderea Poligrafică Cluj Municipiul Cluj-Napoca B-dul Lenin Nr. 146 Republica Socialistă România www.dacoromanica.ro , i1'! , . M'll' ‘l ' i,' ,, , li!,1, A i, , IM .Ijrf'l'!'!, 1 11 j'1!, v , i,1.1 1 ,1 ■', ....,, , i , ,,„r. ■ ."M".'. ',',1 11 -1 i1» ■<.„ ■Iii IMliM I i'" #î llilli1 liliîi M iii !|vi '■ “v ■.■ i1 , ;i1 '■ n!, li" ,n ‘,«1.11 j'ii 'irţ ,ht ;7.gS""Ifi?'!' ^!ift U1! »|'ii ,1""w i, .....i' i ,; • •,i111 't; .i I.:|,: , ii «.'Sj..i '|i.i'i"„ v,' r i v,4:'j!«V1 “iiI!i'iii, i, .1 * ţ jMMuiMiVMM, : 1 !il!,',!Mii ■■ ! M I 1 l| !l I J il I ; ' ' ................ li ,.....■ ............,..„..,.11 . « iniTi,'' , Ilflllilli! i.... S!i I-I'îsi!- iiitai ■HMBHHHPHMW H^H^snsmpnmsMnaai i,11" ! ,»■ ;yM f"!'"',.. * 1 !■« ■11 " lil® lliiWSlIilijliiliiiiiiiliilliIlijiiiîiiTiiiiiqi piipljiiliijjlli jllplillliljlii ii iSiiiiliiiiliiiiiiiii! Sil!; SiiliiiiiS^............................................................iiHiiiîii»^^ 1^^^^.......................................................................... ^ f î -î v-asfei ..., ■ ■ ■ j i|: ^ iV-î^",T,f-rî.îf1'r. fifcK V!!T h i ni:: Mi, .- r -.,,l j \ 1.. 1 ’ :... r \ ■■ , Xi! j llSli|j|!lll|llSlI :îi!'li!!l!!!i!ii!i!!!l!!!!!ll|!|i!lil!l!l!: a i, !.»!'.Li.!ji.iii!!.i.! liillillliiii; !" “îli|],li,,] ;'i„ ...........*..MHvJMmnpiiPiVii âBMBHMMMMIIIWHMiin jllliiiliSIlilliiMieiliPllllliiiliiilIiîiiliitiililiiiljllllipiiyiiiililIliilliililiinllPlilililiiliiy Mllliiiilillil iiljjlipiliiilSiSiiipppisi®® i , | , l> 1 ; ' 1 I 1 1 , 1 1 1 n 1 nulii i'i1 „ • |, 'i",'11 'ii 1 / 1!', .1 ’ 1 1 , ■ '<>' „ '* 'ii, I!. 111' 1 "'i I *' !" 111] j'= I, „! 'i,,, 1U|ii,i,i|i, i!l1,,il'',i -y ■;; Vj<»y■ ..d.v."V. ||||" 11 ii' "M/M1 ■. | ■ / 1».Mi ":' '■i! ■111''v.,, i' Im ' i'V» liiiiii 11”1 i,i"... ir"" „;;1 IiUh VillMi,! ’i'!,, ifiiiiijijigŞip !!jii|l!iil!i|!||l!lll!ii!!l illlllii!; lillllliiliiiililiiiiiiiliiiiliiiiliiillijiiilliiiiiiiiiillliiililiiill ilililillilllllllislllllilllilllllllilllllllllllllllllllllllll!! !11|!|IIII1!III1IÎ1I1I« I1II111111!IIi;IIIIIl|II | Illi . ; ■ 1 ' ,, „ !' - ■ I ’,'„M www.dacoromanicaio -I