ACADEMIA DE ŞTUNTE SOCIAlE si POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Docume ROMIAiiA ■ ■ * eb i ■ 8 E52f I %Jr Im ■ %JPr*Şk C.TRaNSILVftNlA V0L8MUL X editura ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA www.dacoromanica.ro ROMAN pi O O TRANSILVANIA VOL. X www.dacoromanica.ro voiaoisiHm ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE Şl POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA SECŢIA DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE Documenta romaniae H ISTORICA COMITETUL DE REDACŢIE: MIHAI BERZA, CONSTANTIN CIHODARU, DAMASCHIN MIOC, FRANCISC PALL, ŞTEFAN PASCU şi ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA www.dacoromanica.ro ACADEMIA de ŞTIINŢE SOCIALE Şl POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA INSTITUTUL DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE CLUJ-NAPOCA C. TRANSILVANIA VOLUMUL X (1351 - 1355) SUB REDACŢIA: Acad. ŞTEFAN PASCU Bucureşti 1977 Editura academiei republicii socialiste românia www.dacoromanica.ro întocmit de: SABIN BELU VIORICA PERVAIN IO AN DANI KONRAD G. GtJîJDISCH AUREL RĂDUŢIU Au colaborat: FRANCISC PALL | MIHAIL DAN ţ SIGISMUND JAKO alexandru NEAMŢU TEODOR NAUM | ŞTEFAN BEZDECHI | IOSIF PATAKI SAMUIL GOLDBNBERG www.dacoromanica.ro PREFAŢA Un nou volum, cuprinzînd 363 de documente dintre anii 1351 —1355 privitoare la istoria Transilvaniei este pus la înăemîna cercetătorilor in, formă îmbunătăţită faţă de cele precedente, în sensul că se publică acum şi originalele, în limba latină, însoţite de traduceri în limba română. De asemenea, pentru uşurarea cercetării, volumul de faţă şi cele ce vor urma sînt completate de un indice de termeni, instituţii, onomastic şi toponimic. Cinci ani din istoria Transilvaniei sînt cuprinşi în acest volum — o perioadă de transformări şi prefaceri însemnate în viaţa social-politică şi social-economică a voievodatului transilvan. Este perioada în care feudalismul oficial, regal şi nobiliar, înregistrează o recrudescenţă apreciabilă în timpul ultimului angevin, Ludovic I, care, în mod deliberat, urmăreşte crearea unei baze sociale mai sigure, formată din noua nobilime ridicată din rîndu-rile nobilimii mici, a cnezilor şi voievozilor români, a păturilor dominante dintre saşi şi secui. Diplome de danii de moşii, de înnobilări sînt acordate noii nobilimi. Ca revers al procesului este aservirea ţărănimii din obşti, care îşi mai putuse păstra in parte libertatea social-juridică în zonele mărginaşe, şi accentuarea aservirii, prin sporirea obligaţiilor feudale ale ţărănimii aservite in perioadele precedente. înnoirea, la 1351, dubă un veac şi trei decenii, cu unele modificări in favoarea noii nobilimi, a Bulei de aur din 1222, este dovada cea mai concludentă (doc. nr. 86 din 11 decembrie 1351). Volumul de faţă cuprinde numeroase documente de moştenire de bunuri materiale, mişcătoare şi mai ales nemişcătoare, îndeosebi moşii, părţi de moşii, lăsate de nobili urmaşilor în linie bărbătească cu deosebire, dar şi fetelor uneori, sub forma pătrimii cuvenite fiicelor. întăririle de danii, care în realitate de multe ori sînt danii noi de moşii, sate, cetăţi, vămi, urmăresc acelaşi scop: consolidarea situaţiei noii nobilimi. Prefacerile in sinul nobilimii se reflectă şi în zălogirile de moşii şi părţi de moşii, precum şi în schimburile şi vînzările de moşii sau părţi de moşii, în numeroasele neînţelegeri dintre membrii clasei dominante, laici şi ecleziastici, cu privire la bunurile mişcătoare şi nemişcătoare, in numeroasele cotropiri de moşii sau părţi de moşii din partea aceloraşi feudali, laici şi eleziastici. Nevoia de bani, pentru satisfacerea pretenţiilor de lux şi comoditate din partea unora, pentru a ieşi din situaţii critice financiare din partea altora, se reflectă în aceste tranzacţii, dovezi ale sensibilelor prefaceri din sinul clasei dominante. Asemenea situaţii explică şi abuzurile nobilimii de a-şi însuşi dijmde bisericeşti, cuvenite decanatului din Braşov şi altora (doc. nr. 326 înainte de 9 iulie 1355, nr. 327 din 9 iulie 1355 ş.a.), cotropirea domeniilor orăşeneşti (doc. nr. 166 din V www.dacoromanica.ro 29 ianuarie 1353), jefuirea la drumul mare a caravanelor negustoreşti (doc. nr. 208, din 22 iulie 1353). Lăcomia de bani şi de sporire a veniturilor îndeamnă nobilimea şi chiar pe unii dregători la cotropiri de bunuri iobăgeşti: oi, cai, boi, porci etc., la silnicii, maltratări, ucideri de iobagi (doc. nr. 27 din 25 aprilie 1351, nr. 57 din 4 august 1351, nr. 134 din 5 iulie 1352, nr. 260 din 31 mai 1354 etc). şi chiar ucideri de nobili (doc. nr. 180 din 27 martie 1353, nr. 339 din 3 septembrie 1355), baterea de monede false (doc. nr. 143 din 24 august 1352, nr. 339 din 3 septembrie 1355). N-a lipsit nici reacţia celor oprimaţi faţă de asemenea abuzuri şi lăcomii. Formele luptei antifeudale în această perioadă se concretizează mai ales în răzvrătiri ţărăneşti şi pustiirea unor moşii şi bunuri nobiliare. Sînt numeroase documente ce fac pomenirea mişcărilor ţărăneşti din Transilvania celei dinţii jumătăţi a deceniului al şaselea al secolului al XlV-lea (doc. nr. 74 din 8 noiembrie 1351, nr. 141 din 22 august 1352, nr. 197 din 3 iunie 1353, nr. 201 din 20 iunie 1353 etc.). Două răzvrătiri mai cu seamă, din 1352 şi 1353, îmbracă forme superioare, prin amploarea lor şi prin faptele ţăranilor răzvrătiţi. La 1352 schismaticii, adică românii aparţinători cetăţii Piatra Craivii (Kechkes), săvîrşeau multe stricăciuni în viile unor nobili de pe dealul Tibru, în părţile Albei (doc. nr. 141 din 22 august 1352), iar la 1353, la îndemnul castelanului de la Ciceu, românii de pe domeniul cetăţii, în frunte cu cnezii lor, săvîrşeau distrugeri pe moşiile Cuzdrioara şi Băifa, din părţile Dejului, luînd 50 de vite mari şi 200 de porci şi oi (doc. nr. 226 din 6 noiembrie 1353 şi 230 din 29 noiembrie 1353). Iniţiativa a fost foarte probabil a castelanului de Ciceu din răzbunare împotriva unor nobili din apropiere, aşa cum se întîmplă deseori în lumea feudală. Şi tot în lumea feudală se întîmplă rivalităţi, contradicţii între feudalii de toate categoriile şi orăşeni. Feudalii, fără deosebire, încercau să beneficieze cît mai mult de taxele impuse negustorilor şi orăşenilor şi chiar prin silnicii, proprii eticii feudale. Vămile nelegale, pretinse de nobili la trecerea convoaielor negustoreşti şi ale meşteşugarilor, constituiau unul din mijloacele foarte frecvent practicate de nobili şi de biserică. Pentru a scăpa de asemenea neajunsuri orăşenii fac apel la regalitate, solicitînd înnoirea privilegiilor vechi cu privilegii noi. De înnoirea privilegiilor beneficiază în această perioadă sibienii, care obţin dreptul de liberă circulaţie în întreg regatul ungar (nr. 87 din 16 decembrie 1351) şi braşovenii (nr. 181 şi 182 din 28 martie şi 30 martie 1353), iar bistriţenii obţin dreptul de tîrg anual (nr, 187 din 24 aprilie 1353). Negustorii beneficiari de asemenea privilegii aprovizionează Transilvania cu postav din Ţările de Jos (nr. 82 din 23 noiembrie 1351), zălogesc moşii nobiliare (nr. 142 din 22 august 1352). Pentru a se apăra împotriva ingerinţelor de tot felul ale feudalilor laici, biserica se străduieşte să obţină acte privilegiate, noi şi mai vechi, reînnoite. Statutele capitlului din Sibiu din 1351 cuprind drepturile şi îndatoririle capitlului în pricini de judecată, obligaţiile în bani faţă de capitlu, a celor ce rămîn de judecată, dreptul de a vinde sau concesiona dijmele bisericeşti cu aprobarea decanului, dreptul de apel la judecata capitlului împotriva decanului, obligaţia de dijme a parohilor faţă de prepozit, plata pentru cimitir din partea ucigaşului (nr. 71 din 24 octombrie 1351). Biserica mai obţine dreptul de a lua dijma bisericească în bani şi nu în natură (nr. 146 din 20 septembrie 1352). VI www.dacoromanica.ro Biserica şi regalitatea colaborează în eforturile lor prozelite. Angevinii veniţi de la Neapole, sprijiniţi de papalitate în toate împrejurările, reprezentau interesele acesteia, mai ales în strădaniile de a converti, prin toate mijloacele, populaţia ortodoxă la catolicism. Problema se punea cu deosebire la populaţia românească din Transilvania, Ţara Românească şi Moldova. în vederea ralizării acestei politici, regele Ludovic de Anjou solicită papei Clement al V 1-lea dreptul de a construi biserici şi de a scuti de dijme schismaticii, filistenii, cumanii, tătarii, păgînii şi alţi necredincioşi din regatul Ungariei şi din vecinătatea acestuia, cu scopul de a-i converti la catolicism. Papa nu întîrzie să-i acorde asemenea împuternicire şi să îndemne episcopiile interesate să colaboreze la realizarea acestor proiecte (nr. 45 şi 46 din 11 iulie 1351). Regele Ungariei îşi pune în aplicare planurile fără întîrziere. împotriva populaţiei româneşti ,,schismatice” din Moldova şi Ţara Românească regele Ludovic de Anjou întreprinde în 1352 acţiuni armate (nr. 136 din 15 iulie 1352). Scopuri prozelite, pe lingă cele expansioniste, urmărea de asemenea expediţia din acelaşi an împotriva tătarilor din Moldova. în acest scop papa îi concesionează o parte din dijmele bisericeşti (nr. 109 din 8 aprilie 1352, nr. 137 din 15 iulie 1352 şi nr. 138 din 15 iulie 1352). Era vremea cînd urmările altei expediţii, încheiată cu insucces total, a lui Car ol Robert, din 1330 în Ţara Românească, mai erau pomenite, după mai mult de două decenii, prin răsplătirea slujbelor credincioase ale unor nobili (nr. 21 din 30 martie 1351 şi 26 din 24 aprilie 1351). în această perioadă ofensiva feudală împotriva obştilor ţărăneşti este tot mai brutală. Regalitatea angevină, în aplicarea politicii sale de ridicare a unei noi nobilimi, cu ajutorul căreia să poată îngenunchea sau cel puţin slăbi vechea nobilime, a încercat să sprijine ridicarea unor cnezi şi vicevoie-vozi români. A acelora între cezii şi voievozii români dispuşi la colaborare cu regalitatea, cărora continuă să li se dăruiască cnezatele, pînă atunci libere, şi, odată cu acestea, titluri de nobleţe. Cnezii Ioan şi Bogdan sînt dăruiţi cu cnezatul Văii Mîtnic din Caraş (nr. 152 din 8 noiembrie 1352). Pentru slujbe credincioase este dăruită voievozilor români maramureşeni Ştefan şi Ioan, fiii lui Iuga, ,.moşia de seamă şi de frunte” Cuhea să o ţină după datina românilor. Cu acest prilej partea din moşia Cuhea dăruită fraţilor Ştefan şi Ioan, este despărţită ,,de pămînturile sau moşiile voievodului Bogdan, unchiul lor” (nr. 193 din 14 mai 1353). Dragoş românul, alt voievod mara-mureşan, fiul lui Ghiula, fiul lui Dragoş, este dăruit, la 1355 cu moşiile Giuleşti şi Nyres, moşii care mai înainte au fost,,adevăratul sălaş şi locul neî ndoielnic de aşezare a lui Dragoş” (nr. 344 din 12 octombrie 1355 şi nr. 353 din din 29 noiembrie 1355). Este vremea cînd voievodul Bogdan şi partizanii săi sînt tot mai mult strîmtoraţi de armatele regale pe de o parte, iar pe de alta slăbiţi de trecerea de partea regelui a altor cnezi şi voievozi maramureşeni, motive care-l silesc să se retragă mereu spre munţi şi în cele din urmă să treacă în Moldova. Volumul de faţă este rodul unei activităţi începute cu mulţi ani în urmă de un colectiv mai numeros. Colaboratorii pomeniţi pe verso foii de titlu au realizat următoarele operaţiuni: Al. Neamţu — transcriere; S. Jakâ şi I. Pataki — colecţionare şi identificarea toponimelor; T. Naum, regretaţii S. Bezdechi şi M. Dan, şi S. Goldenberg — traducere; Fr. Pali — revizuirea traducerilor. în faza iniţială au mai colaborat la unele operaţiuni şi Vladimir Hanga şi Camil Mureşan. VII www.dacoromanica.ro Volumul de faţă, aşa cum se înfăţişează acum, a fost întocmit de actualii membri ai colectivului de documente medievale: Şt. Pascu, S. Belu, I. Dani, A. Rădufiu, V. Pervian şi K. Gundisch, care l-au revizuit sub toate aspectele şi in toate operaţiunile, de la traducere pînă la definitivare. Acest colectiv a completat în chip substanţial fondul de documente vechi cu altele inedite, cercetate în arhivele din ţară şi străinătate şi prelucrate în toate fazele pînă la forma definitivă. De asemenea, colectivul actual a verificat, amendat şi îmbunătăţit textele publicate în colecţii mai vechi, pe baza microfilmelor şi fotocopiilor originalelor aflate în fototeca Institutului de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca. Documentele din volum au fost editate după normele de transcrierea adoptate pentru întreaga colecţie. în detaliu normele de editare a Seriei C. — Transilvania vor fi precizate în Praf aţa la voi. I, în pregătire. VIII www.dacoromanica.ro PRESCURTĂRI - BIBLIOGRAFIE Archio Archivalische Zeitschrift Arch. f. Kunde oesterr. Gesch. Arh. arhiepiscop. Zagreb Arh. Bis. Evang. din R.S.R. Sibiu Arh. Bis. Evang. din Mediaş Arh. Bis. Evang. din Sighişoara Arh. Bis. Negre din Braşov Arh. capitl. Alba Iulia Arh. conventului din Cluj-Mănăştur Arh. fam. Efdddy din Hlohovec Arh. Naţ. Magh. Arh. oraş. Zagreb Arh. Stat. Alba Iulia Arh. Stat. Braşov Arh. Stat. Cluj-Napoca Arh. Stat. Oradea Arh. Stat. Sibiu Arh. Vat. Bdnffy, I Batthyâni, Leges ecclesiasticae B.C.U. Beke, Eră. kdpt. Beke, Km. konv. Berger, Reg. Bibi. Acad. R.S.R., Secţia de manuscrise Bibi. Batthyaneum Bibi. Muz. Naţ. Budapesta Bibi. Univ. din Budapesta Bossdnyi, 1/2; II Bunyitay Archiv des Vereins fOr siebenbUrgische Landeskunde, seria nouă, voi. IX, XVII, XXI, Braşov, Sibiu, 1862-1887. Archivalische Zeitschrift, XII, Mflnchen, 1887. Archiv filr Kunde oesterreichischer Geschichtsquellen, voi. V, Viena, 1850. Arhiva arhiepiscopiei din Zagreb (R.S.E. Jugoslavia). Arhiva Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din Republica Socialistă România, Sibiu. Arhiva Parohiei Bisericii Evanghelice din Mediaş. Arhiva Parohiei Bisericii Evanghelice din Sighişoara. Arhiva Bisericii Negre din Braşov. Arhiva Capitlului din Alba Iulia (păstrată la Bibi. Batthyaneum). Arhiva Conventului din Cluj—Mănăştur (păstrată la Bibi. Batthyaneum). Arhiva familiei Erdody din Hlohovec (R.S. Cehoslovacă). Arhiva Naţională Maghiară — Budapesta. Arhiva oraşului Zagreb (R.S.P. Yugoslavia). Arhivele Statului, Filiala din Alba Iulia. Arhivele Statului, Filiala din Braşov. Arhivele Statului, Filiala din Cluj-Napoca. Arhivele Statului, Filiala din Oradea. Arhivele Statului, Filiala din Sibiu. Arhiva secretă a Vaticanului-Roma. Okleviltdr a Tomaj-nemzetstgbeli losonczi Bdnffy csa-Idd tSrttnetihez, voi. I, Budapesta, 1908. Batthyâni I, Leges ecclesiasticae regni Hungaiiae ac provinciarum adiacentium, III, Cluj, 1827. Biblioteca Centrală Universitară din Cluj. Secţia de mannscrise. Beke A., As erdilyi kdptalan leviltdra Gyulafehirvdrt, Budapesta, 1889. Beke A., A kolozsmonostori Konvent leviltdra, Budapesta, 1898. A. Berger, XJrhunden — Regesten aus dem alten Bistritzer Archive von 1203 bis 1526, Bistriţa, 1895. Biblioteca Academiei Republicii^Socialiste România, Secţia de manuscrise. Biblioteca docnmentară Batthyanenm, Alba Iulia. Biblioteca Muzeului Naţional din Budapesta. Biblioteca Universităţii din Budapesta. Bossânyi A., Regesta supplicationum, voi. 1/2; II, Bndapesta, 1916, 1918. Bunyitay V., A vdradi pOspdksSg tOrtinete, voi. II, Oradea, 1883. IX www.dacoromanica.ro Cod. Ândeg. Codex dipl. patrtus Csâky Czoernig, Ethnographie Die Grundverfassungen DIR - C Documenta Valachorum Farlatti, Illyr. sacr. V Fej&r . Gdnoczi, I Hazai okl. Helmolt Hunyadm. Hurmuzaki-Densuşianu, I 2 Jakab, I KdUay, II Kdllay F. Kardcsonyi Kdrolyi, I. Katona Kem£ny, Notitia I, Kercselich, Hist. eccl. Zagreb Kereszturi, I Kolozsvdry — Ovdry, I. K6sa, De publica admmistr. Laszowskl, Sport. Turopolja, I Lev. KSzl. IX Mediascher Programm, 1870 = Codex diplomaticus Hungaricus Andegavensis. Anjou-kori okmdnytdr de Nagy Imre, voi. V—VI. Budapesta, 1887-^1891. — Codex diplomaticus patrius voi. I, II, III, IV, Gy6r, 1866-1867. A kdrdsszegi is adorjdni grof Csdky csaldd tdrtenete, I. kotet. Oklevdltdr, Budapesta, 1919. — Ethnographie der oesterreichischen Monarchie, voi. II, Viena 1857. —- Die Grundverfassungen der Sachsen in Siebenbitrgen, Offenbach, 1792, ed. a II-a Sibiu, 1839. Documente privind istoria României. C. Transilvania, veac XIII, voi. II; veac XIV, voi. I, II, III, IV; Edit. Acad., Bucureşti 1952—1955. -- E. Ifukinich, Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia usque ad annum 1400 p. Chris-tum, Budapesta, 1941. = Farlatti D., Illyricum Sacrum, voi. I —VIII, Veneţia, 1751 — 1819. = Fejdr G., Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, VII/3, VIII/1, VIII/4, IX/1, IX/2, IX/3, IX/4, IX/6, XI, Buda. 1830—1846. — Gdnoczi A., Episcopi Varadinenses fide dipiomatum concinnati, voi. I, Viena, 1776. = Nagy I., Dedk F., Nagy Gy., Hazai okleviltdr, Budapesta, 1879. = Helmolt H.F., Weltgeschichte, voi. V.Leipzig şi Weimar, 1905. = A Hunyadmegyei tdrtineti is rigiszeti tdrsulat ivkdnyve, voi. XI, Deva, 1900. = E. Hunnuzaki—N. Densuşianu, Documente privitoare la istoria românilor, voi. 1/2, Bucureşti, 1890. — Jakab E., Okleviltdr Kolozsvdr tdrtinete elsd kdtetihez Buda, 1870. = A nagykdllâi Kdllay-csaldd leviltdra, voi. II, Budapesta, 1943. = Kdllay F. Histâriai irtekezis a nemeş szikely nemzet eredetirSl, Aiud, 1829. = I. Kardcsonyi, A hamis, hibds kiltâ is keltezetlen ok-levelek jegyzise 1400-ig Budapesta, 1902. = Gdresi K., A nagy kdrolyi grâf Kdrolyi csaldd, voi. I, Budapesta, 1882. = Katona Şt., Historia critica regum Hungariae, voi. III. 10, X, Buda, 1790. — Kemdny I, Notitia historico-diplomatica archivi et literalium capituli Albensis Transilvaniae, I —II, Sibiu, 1836. = Kercselich B., Historiarum cathedralis ecclesiae Zag-rabiensis partis primae, tomus I, Zagreb, 1760. — Compendiaria descriptio fundationis ac vicissitudinum episcopatus et capituli M.Varadiensis, I, Oradea, 1806 = Kolozsvdry S — Ovdry K, Corpus Iuris Hungarici (1000—1526), voi. I, Budapesta, 1899. = K6sa S., De publica partium Transsilvanarum adminis-tratione civili atque militari apud waiwodas, Viena, 1816. = Daszowski E., Povjesni sponenici plemenite optine Turopolja nekoi „Zagrebaiko polje" zvane, Zagreb, voi. I, 1904. = Leviltdri Kdzleminyek, voi. IX, Budapesta, 1931. = Programm des evangel. Gymnasiums A.B. Mediasch und der damit verbundenen Lehranstalten fttr das X www.dacoromanica.ro Mihdlyi Mon. Vat. Hung. 1/1 Mosâczi Z. MUhlbacher Programm, 1874 Ortvay, I Pesty, Krassâ, III Petrichevich, 1/2 Raynaldi, Annales Revista istorică Schlozer, Krit. Sammlungen Schuller, Archiv, I Schuller, XJmrisse Seiwert, G., Akten und Daten Sieb. Provinzialblătter Sieb. Quartalschrift Şincal, Hronica Românilor Şincai, Rerum spedantium, II Smiitklas, XII Szabâ, Erd. Muz. ohl. Szizadoh, 1887, 1893 Szentpitery Szeredai, Notitia Szeredai, Series Szikely okl. Szirmay, Not. comit. Ugochiensis Schuljahr 1869/70, Sibiu, 1870 Conţine: V. Theil, Die Erbgrafen der zwei StfLhle. — Mihdlyi I, Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV, Sighetul Marmaţiei, 1900. Monumenta Vaticana historiam regni Hungariae illus-trantia, seria I, voi. 1, Budapesta, 1887. Mosâczi Z., Decreta, constitutiones et articuli regum inclyti regni Ungariae, Timavia, 1584; ed. a Il-a Viena, 1628. = Programm des evangelischen Untergymnasiums und der damit verbundenen Lehranstalten in Muhlbach am Schlusse des Schuljahres 1867/68, Sibiu, 1874 ; conţine : F. Baumann, Geschichte der terra Siculorum, terrae Sebus des Andreanischen Freibriefs oder des adligen Gutes Giesshilbel bei MUhlbach. = Ortvay T şi Pesty Fr., Oklevelek Temesvdrmegye (s Temesvdr vdros tdrtinetihez, voi. I, Bratislava, 1896. Pesty Fr., Krassâ vdrmegye tort (nete (Oklev(ltdr), voi. III, Budapesta, 1883. P/etrichevlch/ — Horvdth E., A Petrichevich csaldd tortenetinek regesztdi, Pdcs, 1942. — Raynaldi O., Annales ecclesiastici ab a. 1198, Roma, 1652, Lucae 1747-1756. Revista istorică, Iaşi, 1932. Schlozer, G. A., Kritische Sammlungen zur Geschichte der Deutschen in SiebenbUrgen, voi. I—III, Gbttingen, 1795-1797. — Archiv fUr die Kenntniss von SiebenbUrgens Vorzeit und Gegenwart, voi. I, Sibiu, 1841. = Schuller J. X., Umrisse und kritische Studien zur Geschichte von SiebenbUrgen, I—III. Sibiu, 1840, 1851 şi 1872. Akten und Daten Ober die gesetzliche Stellung und den Wirkungskreis der săchsischen Nations-Universităt. Im Auftrage der lobi. săchs. Nations-Universităt zusammengetragen durch Gustav Seiwert, Sibiu, 1870. = SiebenbUrgische Provinzialblătter I—V, Sibiu, 1805 — 1824. SiebenbUrgische Quartalschrift, I—VIII, Sibiu, 1790 — 1801. Şincai Gh., Opere I, Hronica Românilor, tom. I, Editura pentru literatură, Bucureşti 1967. Şincai Gh., Rerum spectantium ad universam gentem Daco-Romanum seu Valachi cum summaria collectio ex diversis authoribus fada, t. II. Ms. la Filiala din Cluj-Napoca a Bibi. Acad. R.S.R., Secţia de manuscrise, Fond. Blaj, ms. rom. nr. 462. SmiCiklas T., Codex diplomaticus regni Croatiae, Dai-matiae et Slavoniae, voi. XII, Zagreb, 1914. Szabd X., Az erdilyi Muzeum eredeti okleveleineh kivonatai, Budapesta, 1889. = Szdzadok, Budapesta, 1887, 1893 = Szentpdtery I., Okleviltani naptdr Budapesta, 1912. = Szeredei A., Notitia veteris et novi capituli ecclesiae Albensis Transsilvaniae ex antiquis et recentioribus literarum monumentis erata, Alba Iulia, 1791. = Szeredai A., Series antiquorum et recentiorum episco-porum Transsilvaniae, Alba Iulia, 1790. = Szabd X., Szddeczky E-, Barabds S., Szikely oklevd-tdr, voi. I-Vni, Cluj, Budapesta, 1872-1934. = Szirmay A., Notitia politica, historica topographica ijnclytil comitaius Ugochiensis. Edita et indicibus XI www.dacoromanica.ro Szirmay, Szathmdr vm. Sztdray, I Tăutu, Acta Clementis pap ac VI Tăutu, Acta Innoccvtii pap ac VI Tehki, I Teutsch, Zchntrecht Thallâczy — Barabds Thallâczy — Horvdth Theiner, Mon. Hist. Hung. Tkalfiâ, Mon. civ. Zagrab. I Tkalîid, Mon. episc. Zagrab. II Tdri. Lapok, 1875 Ţâri. Tdr 1895 Ub.. II Vjesnih zem. arkiva god., VII Wenzel, II Wenzel, Codex Zichy II, in provisa, industria Martini Georgii Kovdchich, Pesta, 1805. Szirmay A., Szathmdr vdrmegye fekvise tdrtfneti ts polgdri ismerete, voi. I, Buda, 1809. Nagy Gy., A nagymihdlyi is sztdrai grâf Sztdray csaldd okleviltdra, voi. I, Budapesta, 1887. Fontes, Series III, Volumen IX; Acta Clementis papae VI (1342—1352), e regestis vaticanis aliisque fonti-btts, Roma, 1960. Fontes, Series III, Volumen X; Acta Innocentii papae, VI (1352—1362), e regestis vaticanis aliisque fontibus, Roma 1961. Baraţiâs S., A râmai szent birodalmi grâf sziki Teleki csaldd ohleviltdra, voi. I, Budapesta, 1895. Teutsch G. D., Dos Zehntrecht der evangelischen Landeskirche A.B. in SiebenbUrgen, Sighişoara, 1858. Thallâczy L. — Barabâs S., Codex diplomaticus comi-tum de Blagay (Monumenta Hungariae historica, t. XXVIII), Budapesta, 1897. Thallâczy L — Horvâth S., Alsâ Szlavâniai okmdny-tdr. Budapesta, 1912. Theiner, A., Velera Monumenta Historica Hungariam sacram illustrantia, voi. I—II, Roma, 1859—1860. Tkalâiâ J. B., Monumenta liberae et regiae civitatis Zagrabiensis metropolis regni Croatiae, voi. I, Zagreb, 1889. Tkalîid, Monumenta historica episcopatus Zagrabiensis. I-II, Zagreb, 1873-1874. „TSrtâneti Lapok”, Szerkesztette X. Papp Hiklâs, voi. I, Cluj, 1875. „Târtânelmi Târ", Budapesta, 1895. Zimmermann F., Werner C., Muller G., Vrkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in SiebenbUrgen, voi. II, Sibiu, 1897. Vjesnik kr. hrvatsko-slavonskog dalmatinskog zemalis-kog arkiva, voi. VII Zagreb, 1906. Wenzel G., Magyar diplomdcziai emlikek as Anjou-korbâl, voi. II, Budapesta, 1875. Wenzel G., Codex diplomaticus Arpadianus conti-nuatus, voi. VIII, Pesta, 1870. Codex diplomaticus comitum Zichy, voi. II, III, Pesta, 1872, 1874. XII www.dacoromanica.ro REZUMATUL DOCUMENTELOR 1. (1351—1352). Amold de la Caucina, trimis papal in Ungaria, despre sumele strinse in dieceza Cenadului ain venitul pe un an al benericiUor vacante. 2. — 1351 ianuarie 4, (Alba lulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie privilegiul regelui Carol Robert, din 20 ianuarie 1318, pentru locuitorii din Mediaş, Şeica Mare şi Şeica Mici. 3. — 1351 tanuaire 13, (Dealul Urăm). Conventul din Dealul Orăzii adevereşte Învoiala dintre Ladislau de Bege şi Mihail de Petlend cu privire la o moşie. 4. — 1351 ianuarie 13, Agria. Petru şi Gotnard, canonici ai bisericii de Agria, adeveresc învoiala dintre magistrul Toma, liul lui Dionisie de LuCenec şi de Reghin, pe de o parte şi sora sa Clara pe de alta. 5. — 1351 ianuarie 18, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte vicecomitelui şi juzilor nobililor din comitatul Satu Mare să cerceteze pricina privitoare la o silnicie s&virşită de Mihail Cantor şi slugile sale împotriva lui Briccius Cantor din Janusy. ti. — (1351) ianuarie 19, (Agria). Capitlul din Agria transcrie pentru Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, scrisoarea lui Petru, arhioiacon de Heves, şi a magistrului Petru, canonici ai bisericii din Agria, din 13 ianuarie 1361. 7. — 1351 ianuarie 21, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Ioan, fiul lui Alexandru, nobil de Sinetaiu, a zălogit lui lacob, fiul Iul Mihail, a treia parte din moşia Borsiacabfalwa de lingă nul Tiraava. 8. — 1351 ianuarie 27, Moftin. Ladislau vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare raportează regelui Ludovic I că au făcut o cercetare in pricina dintre Mihail Cantor şi Briccius Cantor din Janusy. 9. — 1351 ianuarie 28, Buda. Micolae, palatinul Ungariei, cere capitlului din Oradea să trimită un om de mărturie pentru a chema in judecată pe fiul magistrului Ion, fiul Iul Toma de Lazuri. 10. — 1351 februarie 3, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte conventulul din Dealul Prăzii să-şi trimită omul de mărturie la punerea magistrului Jakch şi a fraţilor săi in stăpinirea moşiei Virşolţ din comitatul Crasna. 11. — 1351 februarie 3, (Turda). Toma, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Mihail, canonic al capitlului din Alba Iulia, şi a lui Petru diacul, în stăpinirea moşiei Ciunga din comitatul Alba. 12. — 1351 februarie 5, Turda. Toma, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiei Copşa, din comitatul Alba şi la punerea fiilor lui Blasiu şi a lui Andrei în stăpinirea ei. 13. — 1351 februarie 9, Turda. Toma, voievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea comitelui Petru de Biertan în stăpinirea moşiilor Repafalua şi Petiş. 14. — 1351 februarie 14, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia raportează Iul Toma, voievodul Transilvaniei, punerea magistrului Mihail, canonic al capitlului din Alba Iulia, şi a Iul Petru diacul în stăpinirea moşiei Ciunga din comitatul Alba. 15. — 1351 februarie 27. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte să se transcrie un act prin care s-au donat două moşii lui Dominic, ban de Maăva, şi fratelui său. în lista demnitarilor, episcop! şi dregători din Transilvania. 16. — 1351 februarie 27, (Dealul Orăzii). Conventul din Dealul Orăzil adevereşte că Ladislau de Cărei face parte rudelor sale Merhardt şi Ştefan în moşia Dedemez din comitatul Satu Mare. XIII www.dacoromanica.ro 17. — 1351 martie 9, (Dealul Orăzii). Conventul din Dealul Or&zii raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre punerea magistrului Jakch şi a fraţilor săi în stăpînirea moşiei Vîrşolţ. 18 — 1351 martie 28. Ştefan, ducele Transilvaniei, la cererea lui Ştefan, banul Slavoniei, Croaţiei şi Dalmaţiei, transcrie un act privitor la donaţia unor cetăţi. 19. — 1351 martie 28, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Nicolae, palatinul Ungariei, despre chemarea în judecată a fiilor magistrului Ioan, fiul lui Toma de Lazuri. 20. — 1351 martie 29. Ludovic I, regele Ungariei, donează lui Nowak, oştean al curţii sale, nişte moşii din Croaţia. în lista demnitarilor episcopi şi dregători din Transilvania. 21. — 1351 martie 30, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că nobilii Ladislau şi Mihail au protestat împotriva magistrului Lach, corniţele secuilor, care le-a cotropit o parte din moşia Petrisat, în timpul expediţiei regelui Carol Robert în Ţara Românească <1330>. 22. — 1351 aprilie 3, Buda. Toma, judele ţării, împreună cu palatinul, cu fostul ban al Slavoniei şi Croaţiei şi cu Nicolae, fiul lui Peteuch, odinioară voievod al Transilvaniei, dă o sentinţă într-un proces privind mai multe moşii. 23. — 1351 aprilie 11, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte să fie transcrisă o scrisoare privilegiată a lui Nicolae de Szăcs, ban de Severin. 2-2. — 1351 aprilie 14, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Elisabeta şi Clara, fiicele lui Mihail de Pethlend, şi Margareta, fiica lui Pavel de Borzeşti, au dat părţile lor de moşie în grija comitelui Gheorghe, fiul lui Iacob de Iara. 25. — 1351 aprilie 14, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Elisabeta, soţia lui Mihail de Petlilend, şi fiicele lui Bonch, fratele lui Mihail, au zălogit părţile lor de moşie lui Gheorghe, fiul lui Iacob de Iara. 26. — 1351 aprilie 24, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, dăniieşte magistrului Kolus mai multe moşii pentru slujbele credincioase aduse regelui Carol Robert în expediţia împotriva lui Basarab, voievodul Ţării Româneşti. 27. — 1351 aprilie 25. Moftin. Vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc uciderea de către Ioan de Garan a unui iobag al lui Ştefan de Nagyse-myăn. 28. — 1351 aprilie 31, Avignon. Papa Clement al Vl-lea îngăduie lui Toma, episcop ales de Cenad, să poată fi sfinţit de orice episcop catolic. 29. — 1351 mai 4, (Alba Iulia). Solomon, arhidiacon de Turda şi vicar general al episcopului Transilvaniei, amină judecarea unui proces de moştenire. 30. — 1351 mai 6, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ioan, fiul lui Nicolae Cantor, a răscumpărat partea sa din mai multe moşii aflate în comitatul Satu Mare. 31. — (1351 mai 7 — 1352 mai 6). Arnold de la Caucina, trimis papal în Ungaria, aminteşte pe Benedict, arliidiaconul de Pîncota, printre membrii capitlului de Agria. 32. — 1351 mai 8, Buda. Toma, judele curţii regale, amină pricina dintre Ştefan de Nagysemyăn şi Ştefan de O ar. 33. — 1351 mai 8, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că la cererea nobilului Gal, fiul lui Ioan de Boteni, a transcris actul său din 1 iulie 1349 privitor la o parte din moşia Frata. 34. — (1351 între 9 mai şi 3 iunie). Magistrul Dezideriu, vicecomitele din Solnocul din Afară şi cei patru juzi ai nobililor au trecut în stăpînirea magistrului Dezideriu moşia Cîmpeniţa. 35. — 1351 mai 12, Buda. Toma, judele curţii regale, face cunoscut că Toma diacul a renunţat la moşia Zeben din comitatul Bihor în favoarea mănăstirii Sfînta Ana din Oradea. 36. — 1351 mai 12. Toma, judele ţării, adevereşte că Ioan şi Alexandru de Chelen şi Grigore Secuiul şi Mihail, fratele acestuia, s-au înţeles pentru o moşie. Este menţionat Nicolae, fiul lui Peteuch, fost voievod al Transilvaniei, precum şi faptul că unele acte nu au putut fi prezentate fiindcă au rămas în Transilvania. 37. — 1351 mai 15, Buda. Toma, judele curţii regale, adjudecă magistrului Marouch şi soţiei sale moşiile Tarcea şi Apateu din comitatul Bihor. 38. — 1351 mai 30, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Dezideriu, vicecomite de Solnocul din Afară, a cedat lui Andrei, episcopului Transilvaniei, moşia Cîmpeniţa în schimbul unei răscumpărări de 10 mărci. 39. — 1351 iunie 2, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, însărcinează pe capelanul Său Ştefan să cerceteze o plîngere a călugăriţelor mănăstirii Sfînta Ana din Oradea împotriva preotului Iacob, care le-a cotropit o vie şi o moară. 40. — 1351 iunie 3, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur transcrie o scrisoare a lui Dezideriu, vicecomitele de Solnocul din Afară, cu privire la moşia Cîmpeniţa. XIV www.dacoromanica.ro 41. — 1351 iunie 4, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte la cererea călugăriţelor din mănăstirea Sfânta Ana din Oradea actul lui Andrei, episcopul de Oradea, din 1 mai 1342. 42. — 1351 iunie 9, (Oradea). Capitlul din Oradea face cunoscut că şi-a trimis omul de mărturie la înmînarea unei scrisori regale vicecomitelui şi jurilor nobililor din comitatul Satu Mare. 43. — 1351 iunie 23, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte înţelegerea făcută între Ioan de Foche şi alţii pe de o parte şi Luchasius de Omaria şi alţii pe de altă parte, în legătură cu nişte neînţelegeri mai vechi. 44. — 1351 iulie 3, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, opreşte pe palatinul Ungariei să mai ţină adunările generale ale comitatului Satu Mare pe moşia Gelyenus. 45. — 1351 iulie 11, (Avignon). Ludovic I, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Clement al Vl-lea îngăduinţa de a ridica biserici şi de a scuti de dijme pe schismatici, păgîni şi alţii din Ungaria sau din vecinătatea ei, care vor trece la catolicism. 46. — 1351 iulie 11, Avignon. Papa Clement al Vl-lea încuviinţează lui Ludovic I, regele Ungariei, cererea de a ridica biserici pentru schismatici, păgîni şi alţii din Ungaria sau din vecinătatea ei, care vor trece la catolicism. 47. — 1351 iulie 11, (Avignon). Elisabeta, regina Ungariei, cere şi obţine de la papa Clement al Vl-lea numirea într-o slujbă de prepozit a lui Dumitru de Mariad, canonic de Oradea. 48. — 1351 iulie 11, Avignon. Pavel, ambasadorul regelui Ludovic I, cere pe seama lui Nicolae de Lipova un canonicat în dieceza de Agria. 40. — 1351 iulie 21, lingă Sdrospatak. Nicolae, palatinul Ungariei, hotărăşte ca pe viitor să nu se mai ţină adunările generale ale comitatului Satu Mare pe moşia Gelyenus. 50. — (1351) iulie 23, (Dealul Orăzii). Conventul din Dealul Orăzii transcrie un act din 13 ianuarie 1351 privind hotarele ce despart pământul numit Cheustelek de moşia Petlend. 51. — 1351 iulie 26, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Andrei, Ioan şi Nicolae de Noghfa au vîndut bisericii Transilvaniei partea ce li se cuvenea lor din moşia Ciumăfaia. 52. — 1351 august 2, Timişoara. Vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Timiş adeveresc că oaspeţii din Mera au arat nişte semne de hotar ale moşiei Ozlar. 53. — 1351 august 3, (Cenad). Capitlul din Cenad raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că a pus pe fiii lui Hench în stăpînirea moşiei lor Beninys. 54. — 1351 august 4, (lingă Gelyenus). Nicolae, palatinul Ungariei, adevereşte că Andrei de Lachk, corniţele de Satu Mare, a pus trei vămi noi pentru trecerea peste Someş. 55. — 1351 august 4, (lingă Gelyenus). Nicolae, palatinul Ungariei, adevereşte că Nicolae, fiul lui Andrei de Olchva, l-a oprit pe Ştefan, fiul lui Pavel, diacul din Evr, de a zălogi moşia Apathy. 5b. — 1351 august 4, (lingă Gelyenus). Nicolae, palatinul Ungariei, adevereşte că Petru de Panyola şi fiii săi au fost opriţi de la zălogirea moşiei lor, iar fiii lui Nicoale de Domohida de la primirea ei în zălog. 57. — 1351 august 4, (lingă Gelyenus). Nicolae, palatinul Ungariei, adevereşte în adunarea generală a nobililor din comitatele Satu Mare şi Ugocea că Ioan de Garany a bătut pe un iobag al lui Ştefan de Semyân. 58. — 1351 august 6, (lingă Gelyemus), Nicolae, palatinul Ungariei, amină procesul dintre Ioan de Kisvârda pe de o parte şi Toma de Oşvarău şi alţii pe de altă parte, pentru moşiile Keresztur şi Porumbeşti. 59. — 1351 august 6, (lingă Gelyemus). Nicolae, palatinul Ungariei, adevereşte că moşiile Dobolţ şi altele ţin de moşiile Ordo şi Rakaz. 60. — 1351 septembrie 3, (Dealul Orizii). Conventul din Dealul Orăzii adevereşte că Ioan, fiul lui Ladislau, a zălogit părţi din moşiile Gurbediu şi altele lui Dumitru, episcopul de Oradea. 61. — 1351 septembrie 13, Satu Mare. Andrei, episcopul Transilvaniei, Îngăduie fiilor lui Ladislau de Zekeres să ţină un preot. 62. — 1351 septembrie 22, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Gheorghe de Iara a vîndut magistrului Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, o parte dintr-un pământ numit Bank din comitatul Turda. 63. — 1351 septembrie 29, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte că prepozitul de Alba Regală a dăruit lui Ladislau de Nădăşelu şi soţiei sale o parte din moşia Popeşti din Comitatul Cluj. 64. — 1351 septembrie 29, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Mihail, fiul lui Dumitru de Kerestus, a zălogit jumătate din moşia Kerestus din comitatul Dăbica lui Nicolae zis Vas şi lui Ioan zis AcyL XV www.dacoromanica.ro 65. — 1351 octombrie 9, Sîntimbru. Egidiu, vicevoievodul Transilvaniei, cere capltlului din Alba lulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea magistrului Nicolae, fiul banului Simion, in stăpZnirea moşiei Copşa Mică. 66. — 1351 octombrie 13, Buda. Toma, judele curţii regale, amină procesul dintre Pillp, prepozitul bisericii de Oradea, şi loan de Kisvărda. 67. — (înainte de 1351 octombrie 18 sau înainte de 1352 iunie 27). Obştea locuitorilor din scaunul Sibiu roagă pe Ludovic 1, regele Ungariei, şi pe regina mamă Elisabeta să păstreze parohilor din decanatul Braşovului dreptul de a folosi in intregime dijmele ce li se cuvin. 66. — 1351 (octombrie 18), Buda. Ştefan, ducele Transilvaniei, opreşte ca oaspeţii din Dej să fie chemaţi m judecată pentru pricinile altora. 66. — 1351 octombrie 18, Buda. Ştefan, ducele Transilvaniei, porunceşte lui Nicolae, fiul lui Briccius, comite de Braşov, şi altora să nu mai stringă dijmele cuvenite preoţilor din decanatul Braşovului. 70. — 1351 octombrie 19, Cojocna. Corniţele de Cluj condamnă pe nobilul Dominic de Gimbaş să plătească o amendă nobilului Ştefan de Nădăşel pentru că s-a impotrivit ca acesta să cumpere nişte dijme strinse de la iobagi. 71. — 1351 octombrie 24, Sibiu. Statutele capltlului din Sibiu redactate de notarul loan de Limuda. '72. — 1351 octombrie 25, Dej. Mănăstirea din Dej adevereşte că a vindut o moară lui l'olkus, locuitor din Dej. 73. — 1351 octombrie 27, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte conventului din Dealul Orăzii să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea unor părţi din moşia Petea dm comitatul Satu Mare. 74. — 1351 noiembrie 8, (Arad). Vicecomitele şi juzii nobililor comitatului Arad fac cunoscut rezultatul cercetării cu privire la pagubele săvirşite de iobagii din Gurk, Cublus şi Maşloc pe moşule l'hold şi Berbenche. 7o. — 1351 noiembrie 12, Oradea. Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea Înţelegerii cu privire la hotarele unor moşii. 76. — 1351 noiembrie 12, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea unei silnicii. 77. — 1351 noiembrie 15, (Dealul Orăzii). Conventul din Dealul Orăzii raportează lui Ludovic 1, regele Ungariei, despre hotărnicirea unor părţi din moşia Petea din comitatul bătu Mare. 76. — 1351 noiembrie 18, (Alba lulia). Capitlul din Alba lulia adevereşte că Nicolae zis Voss a oprit pe nobilii Manus şi Bartolomeu de Caianu să instrâineze moşiile Popteleac, Cernuc şi Bolugyanustelke. 76. — (1351) noiembrie 20, Vişegrad. Toma, fostul voievod al Transilvaniei, porunceşte lui Nicolae de Cherechiu, slujbaşul său dm Gurk, să nu ingăduie iobagilor săi să folosească moşule Thold şi Berbence. 80. — 1351 noiembrie 21, Sîntimbru. Egidiu, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventului din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la un arbitraj privind pămintul Mykote-leke. 81. — 1351 noiembrie 21, Sîntimbru. Egidiu, vicevoievodul Transilvaniei, dă de ştire despre învoiala făcută inaintea sa Intre Ivanca de Iuş pe de o parte şi Gal, fiul lui Both, pe de alta, cu privire la o bucată de pămint numită Mykoteleke. 82. — 1351 noiembrie 23, Buda. Ladislau, prepozitul de Cazma adevereşte angajamentul fiilor lui loan Lengyel de a plăti o cantitate de postav de Touraai lui Jachk de Coşeiu. 82. — 1351 decembrie 6, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte că Ana, fiica magistrului Mauriciu de Medieş, se obligă să cedeze fratelui ei Simion moşiile ce i se cuvin din partea bunicului şi bunicii sale. în schimb, Simion ii dă printre altele cetatea Şimleul SilvanieL 84. — 1351 decembrie 8, Buda. Toma, judele curţii regale, adjudecă moşia Touthsolyu-mus lui loan diacul şi fraţilor acestuia, amintindu-se şi şederea regelui Ludovic In Transilvania . 65. — 1351 decembrie 9. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte magistrului Petru zis Paharus o cetate. în lista demnitarilor episcopi şi dregători din Transilvania. 86. — 1351 decembrie 11. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie şi intăreşte nobilimii privilegiile date de regele Andrei al 11-lea prin bula de aur din 1222, adăugind şi unele privilegii noi. 87. — 1351 decembrie 16, Buda. Ludovic 1, regele Ungariei, porunceşte prelaţilor, nobililor, vameşilor, slujbaşilor şi oamenilor de orice stare să nu supere pe orăşenii din Sibiu care îşi duc mărfurile in întregul regat. XVI www.dacoromanica.ro 88. — 7352. Ludovic 1, regele Ungariei, dăruieşte moşia Urmau din comitatul Timiş lui Pavel, Mihail şi Petru, fiii lui Petru zis Pogan. 89. — 1352. într-un proces din anul 1418 dintre Clemente de Foit şi loan de Ilia este vorba despre o împărţire de moşii făcută în anul 1352. 90. — 1352 ianuarie. 8, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte înţelegerea dintre Ana, soţia magistrului Ladislau de Nyirbator, şi fratele ei, magistnil Simion, corniţele de Pojon şi Gy6r, cu privire la moşiile lor. 91. — 1352 ianuarie 9, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Ştefan, fiul lui loan de Moruţ, a zălogit lui Nicolae zis Arrus moşia Hăşc.ate, din comitatul Dăbica. 92. — 1352 ianuarie 13, (Alba Iulia}. Capitlul din Alba Iulia întăreşte pentru corniţele Fucco din Sebeş, actul sfatului din Sebeş din 24 iunie 1345. 93. — 7352 ianuarie 20, (Avignon}. Papa Clement al Vl-lea încuviinţează pe seama capelanului loan al lui Andrei o prepozitură în biserica Sf. Gheorghe din Szentgyorgy. 94. — 1352 ianuarie 20, Avignon. Papa Clement al Vl-lea rezervă pe seama lui loan al lui Andrei prepozitură bisericii Sf. Gheorghe din Szentgvorgymezo. 95. — 1352 ianuarie 20, Avignon. Papa Clement al Vl-lea acordă lui Ladislau al Ini Toma o demnitate în dieceza de Strigoniu. 98. — 1352 ianuarie 23, Săuca. Vicecomitele de Solnocul din Afară adevereşte întîmpi-narea Ini Ştefan, fiul lui Nicolae, împotriva lui Pavel, fiul lui Avram. 97. — 1352 ianuarie 24, Buda. Nicolae, palatinul Ungariei, dă cîştig de cauză Im Pouch de Rakamaz într-un proces, amintindu-se scrisori, moşii şi demnitari din Transilvania. 98. — 1352 februarie 10. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă un act de danie al Ini Carol Robert. Printre demnitari şi voievodul şi episcopii din Transilvania. 99. — 1352 februarie 10. Ludovic I, regele Ungariei, confirmă nn act. Printre demnitari şi voievodul şi episcopii din Transilvania. 100. 1352 februarie 13, Avignon. Papa Clement al Vl-lea roagă pe Ludovic I, regele Ungariei, să elibereze pe Rogeriu de Sanseverino. 101. 1352 februarie 19, Buda. Ştefan, duce de Zips, transcrise şi întăreşte Ini Nicolae, fost voievod al Transilvaniei, un privilegiu regal. 102. 1352 februarie 26. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie privilegiul regelui Andrei al Il-lea din 1218. Printre demnitari şi voievodul şi episcopii din Transilvania. 103. 1352 februarie 29, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte o înţelegere pentru schimbul unor moşii din comitatul Bihor. 104. — 1352 martie 9, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte că Nicolae, fiul lui Dionisie de Macha, şi fraţii săi an dat urmaşilor lui Nicolae de Domohida drept răscumpărare pentru uciderea acestuia nişte moşii. 105. — 1352 martie 22, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur raportează Ini Egidiu, vicevoievodul Transilvaniei, despre hotărnicirea pămintuhu Mykoteleke. 106. — 1352 (după martie 22, (Sîntimbru}. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, transcrie scrisoarea vicevoievodului Transilvaniei, Egidiu, din 21 noiembrie 1351 şi scrisoarea conventnlni din Cluj-Mănăştur din 22 martie 1352. 107. (1352} martie 23. Se dăruieşte lui Ladislau de Cacho prepozitură de Băcs. 108. — 1352 martie 31, Buda. Nicolae, palatinul Ungariei, întăreşte schimbul unor părţi de moşii. 109. — 1352 aprilie 8, Nyaldb. Nicolae, corniţele de Solnoc, porunceşte lui Petru, castelan de Sâsvâr, să fie gata să plece cn voievodul Transilvaniei împotriva tătarilor. 110. — 1352 aprilie 77, Buda. Ludovic, I, regele Ungariei, porunceşte capitlnlui de Oradea să pună pe loan, fiul lui Petru, in stăpînirea moşiei Raph. 111. — 1352 aprilie 12, (Oradea}. Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, rezultatul cercetărilor făcute cu privire la plîngerea nobililor de Kalld. 112. — 1352 aprilie 20. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte actul lui Toma, judele curţii regale, din 8 decembrie 1351, amintindu-se şi demnitari din Transilvania. 113. — 1352 aprilie 24, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului diu Oradea să elibereze lui Andrei, episcopul Transilvaniei, copii după actele privitoare la moşiile şi drepturile episcopiei Transilvaniei. 114. — 1352 aprilie 28. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte lui Avram fiul lui Dionisie donă acte privilegiale din 1347 şi 1349, cn privire la hotarele moşiilor Gherla, Mortunteluke, Sfîntul Dnh şi Ineu. 115. — 1352 mai 1, Buda. Toma judele curţii regale amină procesul dintre Filip, prepo-zitul bisericii de Oradea, şi loan de Kisv ârada. 116. — 1352 mai 1, (Oradea}. Capitlul din Oradea raportează lui Nicolae IConth, voievodul Transilvaniei, despre punerea lui loan de Cehăluţ în stăpînirea moşiei Raph. 2 — Documenta Romaniae Historica — Transilvania — Voi. X XVII www.dacoromanica.ro il^. — 1352 mai 1, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte împărţirea moşiilor Bercu şi Syma din comitatul Satu Mare. 118. — 1352 mai 8, (Oradea). Capitlul din Oradea eliberează lui Andrei, episcopul Transilvaniei, un transumpt după actul aceluiaşi capitlu din 29 iulie 1343. 119. — 1352 mai 8, Oradea. Capitlul din Oradea eliberează lui Andrei, episcopul Transilvaniei, un transumpt după actul aceluiaşi capitlu din 1 iunie 1344. 120. — 1352 mai 8, Oradea. Capitlul din Oradea eliberează lui Andrei, episcopul Tranil-vaniei, un transumpt după actul aceluiaşi capitlu din 1 mai 1345. 121. — 1352 mai 8, Oradea. Capitlul din Oradea eliberează lui Andrei, episcopul Transilvaniei, un transumpt după actul aceluiaşi capitlu din 26 martie 1346. 122. — 1352 mai 8, Oradea. Capitlul din Oradea eliberează lui Andrei, episcopul Transilvaniei, un transumpt după actul aceluiaşi capitlu din 14 aprilie 1348. 123. — 1352 mai 8, (Buda). Capitlul din Buda adevereşte că magistrul Ladislau, fiul lui Ioan, a primit de la magistrul Simion toate scrisorile şi documentele privind cetatea Şimleu. 124. — 1352 mai 10, Buda. Nicolae, palatinul Ungariei, amină Înfăţişarea unor acte, deoarece unul din împricinaţi trebuia să meargă cu regina Ungariei la Lipova şi Oradea. 123. — 1352 mai 25, Villeneuve-lis-Avignon. Ludovic I, regele Ungariei, cere şi primeşte de la papa Clement al Vl-lea o slujbă de canonic, prebenda şi lectoratul bisericii de Agria pentru Ioan, lector de Arad. 126. — 1352 mai 30, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ştefan, fiul lui Mihail, a împrumutat de la unchii săi 200 de mărci pentru a răscumpăra trei moşii ce i-au fost luate pe nedrept. 127. — 1352 mai 30, (Lelez). Conventul din Lelez adevereşte că magistrul Ioan, fiul lui Ladislau, a depus jurămînt de dezvinovăţire în pricina luării samavolnice a doi boi. 128. — 1352 iunie 6, (Avignon). Papa Clement al Vl-lea încredinţează lui Ioan de Scherffenbergh, capelanul regelui Ungariei, un canonicat, o prebendă, precum şi arhidiaconatul de Arad. 129. — 1352 iunie 14, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că a trimis un preot la căpătîiul lui Mihail, nobil de Kerestus, aflat pe patul de moarte. 13(1. — 1352 iunie 27, Ptlis. Elisabeta, regina Ungariei, porunceşte lui Nicolae, voievodul Transilvaniei, să apere pe parohii din decanatul Braşovului împotriva celor ce-şi însuşesc un sfert din dijmele cuvenite acestora. 131. — 1352 iunie 27, (Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte că Mihail, fiul lui Ştefan, şi Bartolomeu, fiul său, au zălogit moşia Ozewlsos. 132. — 1352 iunie 29. (PoSega). Capitlul din Poăega adevereşte că Blasiu, nobil de Vrbas, a zălogit lui Nicolae de Tarko o parte din moşia sa Prisavje pentru 70 de mărci. 133. — 1352 iulie 2, (Avignon). Papa Clement al Vl-lea încredinţează o slujbă de canonic lui Petru, fiul lui Berthold. 134. — 1352 iulie 5, Moftin. Ladislau, vicecomite de Satu Mare, raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre samavolniciile nobililor din familia Cantor de Ders, care au bătut nişte iobagi. 135. — 1352 iulie 11, (Agria). Capitlul din Agria raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre unele samavolnicii adeverite în adunarea obştească a nobililor din comitatul Satu Mare. 136. — 1352 iulie 15, Avignon. Papa Clement al Vl-lea laudă hotărirea lui Ludovic I, Ungariei, de a lupta împotriva schismaticilor ce se află în vecinătatea regatului Ungariei. 137. — 1352 iulie 15, Avignon. Papa Clement al Vl-lea acordă lui Ludovic I, regele Ungariei, dreptul de a lua dijma din veniturile bisericii din regatul Ungariei şi ţinuturile supuse ei, pentru susţinerea luptei împotriva tătarilor şi altor necredincioşi. 138. — 1352 iulie 15, Avignon. Papa Clement al Vl-lea porunceşte episcopilor din Zagreb, de Oradea şi de Cenad să adune de la clericii din diecezele lor dijma încuviinţată de el lui Ludovic I, regele Ungariei, pentru apărarea regatului împotriva tătarilor şi altor necredincioşi. 139. — 1352 august 1, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că urmaşii lui Nicolae de Domohida au fost puşi în stăpînirea mai multor moşii, ca răscumpărare pentru o crimă de omucidere. 140. — 1352 august 13, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Ioan şi Ladislau, fiii lui Nicolae, au zălogit o moşie lui Andrei, episcopul Transilvaniei. 141. — 1352 august 22, Sîntimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la oprirea românilor ce ţin de cetatea Keechkes de la pustiirea viilor de pe dealul Tibra. XVIII www.dacoromanica.ro 142. — 1332 august 22, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte c& Mannus şi Bartolomeu, nobili de Căianu, au zălogit moşia lor Undoteleke orăşenilor din Cluj. 14:1. — 1352 august 24, (Alba Regali). Nicolae, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, absolvă pe magistrul Dominic, fiul lui Zoard. de vina de a fi bătut bani falşi. 144. — 1352 septembrie 1, Oradea. Capitlul din Oradea adevereşte că Paul şi Petru, nobili de Bank, au dat a treia parte dintr-o moşie a lor in schimbul unei herghelii şi a zestrei mamei lui Gheorghe şi Elena, fraţii lor după mamă. 145. — 1352 septembrie 16, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte conventului din Dealul Orăzii să trimită un om de mărturie la cercetarea împrejurărilor în care oamenii lui Nicolae de Sărăuad au luat cu sila bucate de pe moşia Kene. 141». — 1352 septembrie 20, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, hotărăşte ca plata dijmelor cuvenite episcopului Transilvaniei şi capitlului din Alba Iulia să nu se mai dea în natură ci în bani. 147. — 1352 septembrie 26. Ludovic I, regele Ungariei, recunoaşte că mai multe moşii stăpînite de Petru zis Paharus aparţin cetăţii Suplovac. 148. — 1352 octombrie 6, (Dealul Orăzii'). Conventul din Dealul Orăzii raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, rezultatul cercetării cu privire la plîngerea lui Ioan cel Mare de Cehăluţ. 149. — 1352 octombrie 10, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie la cererea magistrului Nicolae zis Wass actul conventului din Cluj-Mănăştur din 14 iunie 1352. 150. — 1352 octombrie 15, Buda. Nicolae, palatinul Ungariei, amină pricina dintre Ioan de Kisvârda şi Ştefan, fiul lui Ladislau, cu privire la moşia Petea. 151. — 1352 noiembrie 6, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte schimbul unor părţi de moşii între Corrard, fiul lui Nicolae, şi fiul său Ladislau pe de o parte, şi Ştefan, fiul lui Laurenţiu, pe de alta. 152. — 1352 noiembrie 8, Iladia. Pousa de Zer, corniţele de Caraş, dăruieşte lui Iuga şi Bogdan, fiii lui Ştefan de Mîtnic, cnezatul Văii Mîtnic. 153. — 1352 noiembrie 18, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte revizuirea Împărţirii unor moşii făcută în anul 1329 între Martin şi Simion, fiii lui Petru de Ciumeşti, pe de o parte şi alţii pe de altă parte. 154. — 1352 noiembrie 21, Sîntimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, amină procesul cu privire la moşia numită Miceşti. 155. — 1352 noiembrie 23, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Nicolae, voievodul Transilvaniei, şi lui Leukus, comite al secuilor, mai multe moşii. 156. — 1352 decembrie 15, Sîntimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să trimită omul său de mărturie la hotărnicirea moşiilor Coasta şi Tăuşeni. 157. — 1352 decembrie 21, (Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Ioan şi Ladislau, fiii lui Nicolae zis Wass, au zălogit lui Toma, fiul lui Ioan, jumătate din moşia Sîntioana pentru 100 fl. pe timp de un an. 158. — 1352 decembrie 28. Ludovic I, regele Ungariei, donează lui Novak, fiul lui Petru, precum şi fraţilor săi după mamă, trei moşii regale. 159. — 1352 decembrie 29 (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia raportează lui Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, că a trimis un om de mărturie la hotărnicirea moşiei Tăuşeni şi l-au pus pe Ball, fiul lui Ioan, în stăpînirea ei. 160. — 1352 decembrie 30, Sîntimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să Întocmească o scrisoare sub formă de privilegiu cu privire la punerea lui Gali, fiul lui Ioan, în stăpînirea moşiei Tăuşeni. 161. — 1352 decembrie 30, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie la cererea lui Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, scrisoarea din 29 decembrie 1352 cu privire la punerea magistrului Gali, fiul lui Ioan, în stăpînirea moşiei Tăuşeni. 162. — (1353). Ludovici, regele Ungariei, dăruieşte Elisabetei, soţia lui Andrei, comite de Satu Mare şi de Maramureş, moşiile fratelui ei Mihail. 163. — 1353, ianuarie 20, Buda. Toma, judele curţii regale, amină un proces Intre Petru, fiul lui Leukus de Nyirbâtor, şi alţii. 164. — 1353 ianuarie 25, (Turda). Nicolae, voievodul Transilvaniei, adevereşte că Mihail, fiul lui Isac, a însărcinat pe magistrul Nicolae şi pe Simion zis Derekus cu redobîndi* rea moşiilor sale cotropite. 165. — 1353 ianuarie 25, Turda. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, hotărăşte ca Ştefan, fiul lui Ladislau, să jure împreună cu alţii că nu e vinovat de omucidere. 166. — 1353 ianuarie 29, Turda. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, hotărăşte ca pămîntul Beke, luat în stăpînire de nobilii de Nima, să fie restituit locuitorilor din Ocna Dejului. XIX www.dacoromanica.ro 167. — 1353 ianuarie 30, Buda. Ludovic I, regeie Ungariei, porunceşte ca nimeni dintre rudele lui Ladislau, fiul lui loan, fiul lui Bricciu de Batur, să nu poată dobîndi de la dînsul vreo bucată din moşiile sale. 168. — 1353 ianuarie 31, Buda. Nicolae, palatinul Ungariei, porunceşte capitlului din Gy8r să trimită un om de mărturie la evaluarea moşiilor lui Petru de Bozin. 169. — 1353 februarie 1, (Alba lulia}. Capitlul din Alba lulia transcrie la cererea lui Belcen, fiul lui Petru, nobil de Lopadea, actul regelui Ludovic din 16 octombrie 1347. 179. — 1353 februarie 2, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte înţelegerea făcută între Manus, nobil de Căian, Bartolomeu, fratele său, şi Nicolae zis Wass privind o zălogire. 171. — 1353 februarie 2, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte înţelegerea dintre Manus, nobil de Căian, Bartolomeu, fratele său, şi Nicolae zis Wos privitor la zălogirea şi răsumpărarea unei părţi din moşia Deuş. 172. — 1353 februarie 14, (Cluj-Mănăştur}. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că ManuS şi Bartolomeu de Căian au zălogit Iui Nicolae zis Wos moşia Ileuş. 173. — 1353 februarie 17, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie actul capitlului din Oradea din 28 octombrie 1349. 174. — 1353 februarie 20, Sîntimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba, lulia să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiei Fiscut- şi la punerea lui loan de Fiscut în stăpînirea pămîntului cotropit de saşii din Sîngeorgiul Nou. 175. — 1353 martie 12, (Alba lulia}. Capitlul din Alba lulia raportează lui Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, că a făcut hotărînicirea şi l-a pus pe loan de Fiscut în stăpînirea moşiei Fiscut. 176. — 1353 martie 13, Sîntimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba lulia să adeverească dreptul de stăpînire al lui loan de Fiscut asupra întregii moşii Fiscut. 177. — 1353 martie 13, (Alba lulia,}. Capitlul din Alba lulia adevereşte că Nicolae zis Wass opreşte pe Mannus şi Bartolomeu de Căian de la vînzarea, zălogirea şi înstrăinarea moşiilor Popteleac şi Cemuc. 178. — 1353 martie 14, (Alba lulia}. Capitlul din Alba lulia transcrie şi adevereşte două documente cu privire la moşia Fiscut. 179. — 1353 martie 25, Buda. Nicolae, palatinul Ungariei, adjudecă jumătatea moşiei Hene, amintindu-se acte ale capitlului de Oradea şi ale conventului din Dealul Orăzii. 180. — 1353 martie 27, Buda. Nicolae, voievodul Transilvaniei, adevereşte că Dumitru, iobagul magistrului Ladislau şi Nicolae de Sărăuad nu s-au înfăţişat la judecată împotriva magistrului loan de Cehăluţ. 181. — 1353 martie 28. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte orăşenilor saşi din Braşov şi din ţinutul Braşovului vechile lor privilegii. 182. — 1353 martie 30. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte orăşenilor din Cluj privilegiile lor mai vechi. 183. — 1353 martie 31, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, adevereşte că Dionisie, fiul lui Ştefan, a înapoiat lui loan, fiul lui Petru, moşiile Iara şi Apalina. 184. — 1353 aprilie 3, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba lulia hotărnicirea şi darea moşiei Kerestus în stăpînirea lui loan zis Acyl. 185. — 1353 aprilie 7, (Alba lulia}. Capitlul de Alba lulia transcrie în formă de privilegiu scrisoarea lui Petru, vicevoievodul Transilvaniei, din 1 mai 1345. 186. — 1353 aprilie 20, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea numeşte pe loan, fiul lui Hentic, într-o prepozitură din dieceza de Gyor. 187. — 1353 aprilie 24. Ludovic I, regele Ungariei, acordă oraşului Bistriţa dreptul de a ţine tîrg anual. 188. — 1353 mai 1, (Oradea}. Capitlul de Oradea adevereşte că Bartolomeu, fiul lui Leukus, a făcut întîmpinare împotriva lui Marouth, fiul lui Petru, în legătură cu ridicarea nedreaptă a unor semne de hotar între moşiile Weed, Olosig şi Vylak şi de asemenea între Făncica şi Maria-Magdalena. 189. — 1353 mai 4, (Oradea}. Capitlul din Oradea adevereşte împărţirea şi hotărnicirea unei păduri. 190. — 1353 mai 8, Buda. Toma, judele ţării, amînă procesul dintre Ştefan, Ladislau şi loan, fiii lui Toma, cu Ştefan, fiul lui Ştefan, şi alţii. 191. — 1353 mai 10, Villeneuve-lls-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dă de ştire că a dăruit lui loan, fiul lui Henric, un canonicat şi o prepozitură în biserica din Gy6r. 192. — 1353 mai 10, Nicolae, palatinul Ungariei, amînă cercetarea pricinii dintre Pavel# fiul lui Petru, şi loan de Kisvarda cu privire la moşiile Kerestur şi Porumbeşti. XX www.dacoromanica.ro 193. — 1353 mai 14. (Agria). Capltlul din Agria face cunoscut că şi-a trimis omul de mărturie la hotărnicirea moşiei Cuhea. 194. — 1353 mai 15. (Oradea'). Capitlul din Oradea adevereşte că Ladislau. fiul lui Ioan a zălogit lui Nicolae. fiul lui Briccius. o parte din moşia sa Sârvrâmonostra pentru 30 de mărci. 195. — 1353 mai 30. (4lba Julia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Nicolae zis Wos a făcut întîmpinare împotriva vînzării de către Mannus şi Bartolomeu de Căianu a moşiilor Popteleac. Cemuc şi Bolukyanusteluke 196. — 1353 iunie 2. (C-eanad). Capitlul din Cenad adevereşte că Ladislau de Zakald a dat jumătate din mai multe moşii ale sale lui Petru de Gnrbediu în schimbul jumătăţii din mai multe moşii ale acestuia. 197. — 1353 iunie 3. (Oradea). Capitlul din Oradea raportează Elisabetei. regina Ungariei, că .Ştefan, preot de Oradea, a predat lui Marouchuk scrisoarea reginei şi că acesta a răspuns că iobagii din Vâri săvîrşiseră într-adevăr toate acele fapte de care-i învinuise Ştefan, fiul hli Ştefan. 198. — 1353 iunie 11. Buda. Ludovic I. regele Ungariei, opreşte pe Nicolge. fiul lui Aba cel Mare, de a mai cere înapoi moşiile confiscate bunicului său şi date altora. 199. — 1353 iunie 12. Villeneuve-lis-Avignon. Papa Inocenţin al Vl-lea dăruieşte lui Ladislau. parohul de Cristian, o demnitate în dieceza de Praga. 200. — 1353 iunie 26. (Buda). Ludovic I. regele Ungariei, acordă un privilegiu lui Nicolae. voievodul Transilvaniei şi lui Leukus. marele stolnic prin care îi întăreşte în stă-pînirea unor moşii. 201. — 1353 iunie 20. Moflin. Vicecomitele şi justii nobililor de Satu Mare adeveresc că magistrul Ştefan de Kăll6 şi-a răscumpărat o herghelie poprită de iobagii lui Briccius şi Lorand. 202. — 1353 iunie 20. Moltin. Vicecomitele şi iuzii nobililor de Satu Mare îl descarcă de o învinuire pe Ştefan de Kăll6. 203. — 1353 iunie 27. Villeneuve-lis-Avignon. Se cere papei Inocenţiu al Vl-lea să numească pe Ioan Pelvos în arhidiaconatul de Arad. 204. — 1353 iunie 27. Villeneuve-le;-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îl numeşte pe Ioan Pelvos în arhidiaconatul de Arad. 205. — 1353 iulie 13. Buda. Ludovic I. regele Ungariei, porunceşte capithilui din Alba Iulia să-şi trimită omul de mărturie la punerea lui Baldovin al lui Comutus în stă-pînirea moşiei Retişu. ’ 206. — 1353 iulie 15. Sirttimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cere conventu-lui Cluj-Mănăştiu să trimită un om de mărturie la hotărnicirea unor părţi din moşiile Nuşeni şi Cireşoaia. 207. — 1353 iulie 15. Oradea. Capitlul din Oradea adevereşte că Ioan. fiul lui Twanka. s-a împăcat cu Ladislau. fiul lui Emeric. 208. — 1353 iulie 22. Oradea. Capitlul din Oradea adevereşte că Nicolae şi Ştefan, fiii lui Alexandrii de Resighea. s-au dezvinovăţit prin jurămînt de învinuirea furtului unor bunuri printre care şi postav de Flandra. 209. — 1353 iulie 27. Buda. Ludovic I. regele Ungariei îngăduie să se ţină tîrg săptămînal pe moşia Coşeiu. 210. — 1353 august 31. Villeneuve-lis-Arignon. Papa Inocenţiu al VI-lea indică măsurile de strîngere a dijmelor bisericeşti cedate regelui pe timp de patru ani. 211. — 1353 septembrie 1. Cir/a. Conventul din Cîrţa adevereşte apelul făcut de Conrad. parohul din Cloaşterf. la episcopul Transilvaniei împotriva parohilor de Apold şi de Daia şi a preotului Ioan. care vor să-1 scoată din parohia sa. 212. — 1353 septembrie 2. Alba Reni a. Capitlul din Alba Regală adevereşte schimbul unor moşii între Nicolae. voievodul Transilvaniei şi Leukus. corniţele' secuilor, pe de o parte şi fiii lui Emeric pe de altă parte. 213. — 1353 septembrie 15. (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte înţelegerea între Nicolae. fiul lui Ioan. şi alţii pe de o parte, şi între preotul Gheorghe şi Mihail. fiii lui Anton, pe de altă parte. în legătură cu a patra parte din moşiile Nadăş şi Bodoteleky. 214. — 1353 septembrie 25. Cluj. Corniţele şi juzii nobililor din comitatul Cluj adeveresc că Pavel. fiul lui Gyula. a oprit pe Ladislau. fiul lui Toma. de a zălog! sau de a vinde partea sa din. moşia Şardu. 215. — 1353 octombrie 3. Moftin. Vicecomitele şi jiv/ii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc trimiterea unor oameni la cercetarea plîngerii lui Ştefan de Nagysemjen. 216. — 1353 octombrie 3. Moftin. Magistrul Iacob. vicecomitele şi cei patru ju/i ai nobililor de Satu Mare adeveresc că Ladislau şi Ioan. fiii Ini Toma. au oprit pe vecinii şi megieşii satelor lor de la folosirea lor nedreaptă. XXI www.dacoromanica.ro 217. — 1353 octombrie 6, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea cere lui Ludovic I, regele Ungariei, să sprijine pe Wllbelm, cardinal diacon al bisericii Sf. Mana în Cosmedin, ca să poată intra în stăpânirea arliidiaconatului de Alba Iulia. 218. — 1353 octombrie 8, Moftin. Vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor de Satu Mare adeveresc că nobilii de Nagysemjăn au oprit pe -\ecinii lor de la folosirea moşiei lor Phyluph. 2lîi. — 1353 (octombrie 8, Moftin}. Vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor de Satu Mare adeveresc că Ştefan de Kagvsemjăn a oprit pe vecinii săi de la folosirea moşiilor sale Philup şi Radalph. 220. — 1353 octombrie 10, Csenger. Vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor de Satu Mare înaintează regelui procesul dintre Ioan de Ciumeşti şi Mihail de Stanislău. 221. — 1353 octombrie 13, Buda. Nicolae, palatinul Ungariei, amină procesul dintre Ioan de Kisvârda şi Ştefan, fiul lui Ladislau, cu privire la moşia Petea. 222. — 1353 octombrie 14, Avignon. Adeverinţă despre plata taxelor de confirmare ale episcopului Toma de Cenad faţă de vistieria papală. 223. — 1353 octombrie 15, Buda. Nicolae, palatinul Ungariei, amină procesul dintre Pavel, fiul lui Petru, şi Ioan, fiul Iui Ladislau, cu privire la moşiile Kerestur şi fonimbeşti. 224. — 1353 octombrie 31, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduie ca Nicolae din ordinul eremiţilor Sf. Augustin, din dieceza de Oradea, să ajute pe episcopul de Nitra la acţiunea de creştinare a păgânilor şi schismaticilor din regatul Ungariei. 225. — 1353 noiembrie 1 — 1353 decembrie 7, . Conventul din Cluj-Mănăştur raportează lui Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, despre hotărnicirea unor pământuri ce ţin de moşiile Nuşeni şi Cireşoaia. 232. — 1353 decembrie 9, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduie lui Petru, canonic de Agria şi de Arad, să schimbe arhidiaconatul de Semplin cu arhidiaconatul de Pîncota. 233. — 1353 decembrie 13, Alba Iulia. Capitlul din Alba Iulia adevereşte că nobilii de Călan au vindut orăşenilor din Cluj moşia Undoteleke. 234. — 1353 decembrie 17. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte comitelui de Satu Mare să cerceteze samavolniciile făcute de către Andrei de Kâlld. 235. — 1353 decembrie 18. Corniţele de Bratislava, Gyfir şi Bakony dă de ştire că a reglementat obligaţiile şi drepturile oaspeţilor din Hainburg care au vii în podgoriile din Devin. 236. — 1353 decembrie 24, Avignon. Se cere Papei Inocenţiu al Vl-lea un canonicat in biserica de Vaţ pe seama lui Simion de Teiuş. 237. — 1353 decembrie 24, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Simion de Teiuş un canonicat în biserica de Vaţ. 238. — 1353 decembrie 24, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea scrie episcopului de Zagreb în vederea instalării lui Simion de Teiuş în canonicatul bisericii de Vaţ. 239. — 1353 decembrie 24, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Petru al lui Henric dezlegarea cerută de el. 240. — 1353 decembrie 24, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă Margaretei, văduva lui Hedenric, dezlegarea cerută de ea. 241. — 1353 decembrie 24, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Toma al lui Simion de Teiuş un canonicat în biserica de Oradea. XXII www.dacoromanica.ro 842. — 1353 decembrie 24, At>ignon. Papa Inocenţin al Vl-lea cere arhiepiscopului de Strigoniu să-l instaleze pe Toma al lui Simion de Teiuş în canonicatul bisericii de Oradea. 243. — 1354 ianuarie 7, (Clui-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că magistrul Ioan zis Acvl a plătit douăzeci de mărci nobililor Ştefan, fiul lui Martin, şi ■Dumitru, fiul lui Mihail, pentru pătrimea cuvenită fiicelor din moşia Kerestes. 244. — 1354 ianuarie 22, (Avignon>. Capitlul din Agria raportează regelui Ludovic I că şi-a trimis omul de mărturie la împărţirea mai multor moşii intre nobilii de Nvirbatdr. 245. — 1354 ianuarie 25, Buda. Capitlul din Buda adevereşte că Nicolae zis Wass şi fraţii săi îl opresc pe Petre zis Verres de la înstrăinarea moşiilor în care erau devălmaşi cu acesta. 246. — 1354 ianuarie 26. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte sub formă de privilegiu o scrisoare deschisă a sa din 16 octombrie 1347, prin care dona lui Nicolae de Lopadea moşia Dîmbău. 247. — 1354 ianuarie 27. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie scrisoarea privilegială a capitlului din Buda din 31 octombrie 1353 cu privire la testarea unor moşii. 246. — 1354 ianuarie 29, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte, nobililor din comitatul Satu Mare să cerceteze plîngerea lui Iacob de Săcăşcl împotriva lui Toan, fiul lui Martin. 243. — 1354 februarie 1, (Arad). Capitlul din Arad adevereşte că Nicolae, fiul lui Pousa de Zer, i-a plătit douăzeci de florini drept arendă pentru un heleşteu. 250. — 1354 februarie 2, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte mai multe moşii lui Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, si lui Leukus, mare stolnic. 251. — 1354 februarie 13. Juzii nobililor de Satu Mare raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea făcută la plîngerea lui Iacob de Săcăşeni împotriva lui Ioan, fiul lui Martin. 252. — 1354 februarie 22. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte un act al său sub formă de privilegiu din 6 iulie 1348, amintindu-.se şi demnitari din Transilvania. 253. — 1354 martie 5, Buda. Toma, judele ţării, emite o hotărîre privind dreptul de stăpinire asupra moşiei Fels5-Lindva. amintindu-se şi demnitari din Transilvania. 254. — 1354 martie 29, Oradea. Pilip, prepozitul de Oradea, judecă pricina dintre Martin, fiul lui Petru, şi alţii pe de o parte şi fiii lui Grigore de Suplac pe de alta cu privire la pătrimea cuvenită Anei, mama lui Martin, din moşiile părinţilor. 255. — 1354 aprilie 20, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Tulia adevereşte împărţirea moşiei Bukenzea între Martin, fiul lui Keme, şi Andrei Mocbkus şi fiii lui Ioan. 256. — 1354 mai 6, ([Oradea>. Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre hotărnicirea moşiei Mirăslău şi despre oprirea oaspeţilor din Lopadea de a se folosi de ea. 257. — 1354 mai 12, Villeneuve-lis-Avignon. Papa Inocenţiu al VI lea încuviinţează pentru Ioan al Ini Nicolae un canonicat în biserica de Păcs. 258. — 1354 mai 13. Vaţ. Capitlul din Vaţ adevereşte că Mihail, episcopul de Vaţ, şi magistrul Konya au dăruit bisericii Transilvaniei moşia lor Lopadea. 259. — 1354 mai 15, (Clui-M ănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Ioan, fiul lui Dominic, a plătit 12 mărci lui Clement, fiul lui Nicolae, ca răscumpărare pentru pătrimea cuvenită Elisabetei, fiica Elenei de Mera, din mai multe moşii. 260. — 1354 mai 31, (Alba Tulia>. Capitlul din Alba Iulia adevereşte protestul lui Nicolae zis Wass împotriva lui Benedict Ţesătorul din Turda, slujbaş al cămăraşului regesc de sare din Sic, care a luat nişte vite de la un iobag român. 261. — 1354 iunie 1, SUitimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlului din Alba Iulia să-i trimită un om de mărturie la punerea lui Ioan, fiul lui Vivian, in stă-pînirea moşiei Oarda. 262. — 1354 iunie 13, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte depunerea unui jurămînt privitor la hotărnicirea moşiei Lipou. 263. — 1354 august 10, (Kw). Capitlul bisericii din Kw transcrie un act al conven-tului din Cluj-Mănăştur din 21 decembrie 1352. 264. — 1354 august 27, Stntimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, întăreşte locuitorilor din Apoldul de Sus un pămînt ce fusese cotropit pe nedrept de Ioan zis Tompa. 265. — 1354 august 28, (Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru locuitorii din Apoldul de Sus actul vicevoievodului Transilvaniei Ştefan, din 27 august 1354. 266. — 1354 septembrie 8, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte Înţelegerea dintre fiii lui Beke de Olosig, fiii lui Pousa de Cherechiu şi fiii lui Cliaak de Dara cu privire la împărţirea moşiilor Olosig şi altele. XXIII www.dacoromanica.ro 267. — 1354 septembrie 18, (’Cluj-Mănăştur>. Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte înţelegerea dintre Benedict, canonic de Alba Iulia, şi Nicolae, fiul Ini Iacob, cu privire la o parte din moşia Meseşenii de Jos. 26B. — 1354 septembrie 19. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie actul regelui Carol Robert din 20 decembrie 1339, amintindu-se şi demnitari din Transilvania. 269. — 1351 septembrie 29. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie actul regelui Carol Rohert din 9 octombrie 1342, aruintindu-se şi demnitari din Transilvania. 270. — 1354 octombrie 6, Oradea. Capitlul din Oradea adevereşte întîmpiuarea Ini Toma, fiul lui Dionisie, împotriva fiilor magistrului Dezideriu. 271. — 1354 octombrie 6, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că magistrul "fonia, fini lui Dionisie, a oprit pe fiii săi de a putea înstrăina moşiile lor. 272. — 1354 octombrie 14, Avignon. Papa Inocenţiu aL_yi-lea încredinţează lui Ioan, canonic de Oradea, un canonicat în biserica de Strigoniu. 273. — 1351 octombrie 16, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte înţelegerea dintre Jakch, fiul lui Toma, şi fiii săi, Iacob şi Ioan, fiii lui Dominic, şi fiii lui Iacob, cn privire la împărţirea moşiei Coşeiu. 27{. — 1354 octombrie 17, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Iacob de Săcăşeni a oprit pe rudele sale de la stăpînirea moşiilor Cig şi CJieghea. 273. —. 1354 octombrie 21. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte actul regelui Carpi Robert din 19 mai 1335, amintindu-se şi demnitari din Transilvania. 276. — 1354 octombrie 25, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea cere lui Ludovic I, regele Ungariei, să apere pe preoţii din decanatul Braşovului împotriva celor cărei 1şi însuşesc pe nedrept dijmele cuvenite lor. 277. — 1354 noiembrie 10, Avignon. Papâr Inocenţiu al Vl-lea dispune propovăduirea cruciadei în Polonia, Ungaria şi Boemia împotriva tătarilor, lituanienilor şi altor necredincioşi. 278. — 1351 noiembrie 18, Mikcş. Juzii nobililor din comitatul Bihor adeveresc că Petru, fiul lui Cliura. nn s-a înfăţişat la termen pentru a depune un jurămînt. 270. —* 1354 decembrie 17, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte dania, unor moşii cu titlul de zestre, daruri de nuntă |i pătrime cuvenită fiicelor. 280. ‘— 1354 decembrie 24, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îngăduie lui Andrei, episcopul Transilvaniei, şi altor 7 persoane să-şi poată alege nn duhovnic. 281. — <1354 decembrie 29 — 1355 ianuarie 13. Alba Iulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că Ştefan şi Ladislau de Cubleşu au vîndnt moşia Cubleşul Someşan lui Andrei, episcopul Transilvaniei. 282. — 1355 ianuarie 3, (Clui-blănâşiur)i Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte, că Petru Hercliek a zălogit lui Andrei, episcopul Transilvaniei, moşia sa din Vîlcele, pentru 20 mărci. 283. 1355 ianuarie 13, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte depunerea unui jurămînt cu privire la hotarele moşiei Gozstuszer. 284. ■— 1355 februarie 2. yLndovic I, regele Ungariei, transcrie privilegiul Ini Ştefan, ducele Slavoniei, din 27 noiembrie 1353, amintindu-se şi demnitari din Transilvania. 285. — 1355 februarie 8, Buda. Ludovic I, regele- Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea plîngerii lui Ioan de KisVârda. 280. — 1355, februarie 8, Buda. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Oradea să trimită pe omul său de mărturie la cercetarea pricinii privind folosirea pe nedrept a moşiei Dorouch. 287. — 1355 februarie 12, Buda. Nicolae, palatinul Ungariei, amină procesul între Pavel, fiul lui Petru, şi Ioan, fiul lui Ladislau, privind moşiile Kereztur şi Porumbeşti. 288. — 1355 februarie 18. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte privilegiul lui Carol Robert din 14 octombrie 1326 privind donaţia moşiei Suchna episcopiei de Oradea. 280. j— 1355 februarie 18, Buda. Nicolae Drugheth, judele curţii regale, adjudecă Elisabetei, soţia lui Andrei de Satu Mare, toate moşiile fratelui ei Mihail. 290. t- 1355 februarie 22, Buda. Ladislau, corniţele capelei regale, adevereşte împăcarea dintre membrii neamului Od cu privire la împărţirea moşiilor Dioşod şi Mocirla. 291. — 1355 martie 7, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează comitelui Nicolae Drugeth despre hotărnicirea moşiei Geustusera. 292. — 1355 martie 9, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, despre cercetarea plîngerii lui Ioan de Kisvărda cu privire la folosirea nedreaptă a moşiei Petea de către Ştefan de Pelişor. 293. — 1355 martie 9, (Oradea). Capitlul din Oradea raportează Ini Ludovic I, regele Ungariei, că a trimis pe omul său de mărturie la cercetarea plîngerii lui Ioan, fiul lui Ladislau, cu privire la folosirea nedreaptă a părţii de moşie Darouch. XXIV www.dacoromanica.ro 294. — 1355 martie 20. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte bisericii de Oradea documentul regelui Carol Robert din 6 octombrie 1323 cu privire la vămile din comitatul Bihor. 295. — 1355 martie 23, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dă de ştire că a fost înştiinţat despre războiul pe care Ludovic I, regele Ungariei, îl va pomi împotriva turcilor. 29G. — 1355 aprilie 7, Buda. Nicolae Drugeth, judele curţii regale, cere capitlului din Agria să-şi trimită omul de mărturie la cercetarea plîngerii lui loan de Kisvârda împo- triva lui Ştefan de Pelişor, care foloseşte pe nedrept moşia sa Petea. 297. — 1355 aprilie 7, . Capitlnl bisericii din GySr adevereşte că loan, fiul lui Endere, a zălogit lui Nicolae, voievodul Transilvaniei, moşia Tâmak pentru 8 mărci. 299. — 1355 aprilie 12, . Capitlul din Agria transcrie, între altele, două acte ale capitlului din Oradea din 25 noiembrie 1307 şi 5 mai 1308. 299. — 1355 aprilie 30, . Capitlul din Agria raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că şi-a trimis omul de mărturie la cercetarea plîngerii lui loan, fiul lui Ladislau. 300. — 1355 mai 1, Vişegrad. Nicolae Drugeth, judele ţării, dă o hotărâre în procesul dintre Nicolae, episcop de F£cs, şi Dionisie, fiul lui Ştefan. 301. — 1355 mai 1, Strigoniu. Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, întăreşte actul lui Chanadin, arhiepiscopul de Strigoniu, din 14 noiembrie 1343 pentru mănăstirea din Cîrţa. 302. — 1355 mai 3, iOradea'y. Capitlul din Oradea adevereşte hotărnicirea pământurilor Deda şi Curtuiuşeni. 303. — 1355 mai 4. Nicolae, vicarul lui Toma, episcopul Cenadului, amină procesul dintre Ecaterina, fiica iui Iacob, şi Nicolae, fiul lui Iacoh, pentru sfertul cuvenit ca fiică. 301. — 1355 mai S, Vişegrad. Nicolae Drugeth, judele ţării, amină procesul lui Ştefan, fiul lui Ştefan, împotriva lui Ştefan, fiul lui Nicolae. 305. — 1355 mai 8, Vişegrad. Nicolae Drugeth, judele ţării, amină procesul lui Toma, fiul lui Nicolae, împotriva lui Ladislau, fini Ini loan Lengyel. • 306. — 1355 mai 10, Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea scrie lui Ludovic I, regele Ungariei, că i-a primit ambasadorii. 307. — 1355 mai 23, Turda. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, îi pune pe Dumitrii, loan, Nicolae, Simion şi Pavel, fii lui Simiou de Sînger, sub jurisdicţia voievodală. 308. — 1355 mai 23, Turda. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, cere conveutu-lui din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiilor lui Nicolae. fiul lui Beneş şi la punerea acestuia în stăpânirea lor. 309. — 1355 mai 23, Turda. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, cere conventu-lui din Cluj-Mănăştur să-şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea moşiilor Mirăslău şi Decea. 310. — 1355 mai 24. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, judecă procesul dintre loan, fiul lui Vivian şi Fetru, fiul lui Mihail, privind drepturile lor asupra moşiei Oarda. 311. — 1355 mai 25, Turda. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, adevereşte că loan, fiul lui Lanrenţiu şi Mihail, fiul lui Blasiu, au restituit lui loan, fiul lui Fetru, moşia Fînticeu şi două pămînturi în schimbul a 50 de mărci. . 312. — 1355 mai 26, Turda. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, porunceşte juzilor nobililor din comit Cluj, să hotărnicească şi să restituie lui Briccius, abatele de Cluj- Mănăştur, părţile cuvenite din moşiile Mănăştur, Băgara şi Aghireş. 313. — 1355 mai 27, . Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte înţelegerea dintre Barbara, Clara şi Elisabeta, fiicele Ini Toma, şi Gal, fiul lui Ioan, cu privire la împărţirea unor moşii. 346. — 1355 noiembrie 3, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ana, soţia lui Ladislau, şi a împărţit bunurile şi moşiile din comitatul Crasna şi Alba între fiii şi fiicele sale. 347. 1355 noiembrie 7, (Alba Tulia). Capitlul din Alba Iulia adevereşte că văduva lui Ioan de Ocna Sibiului şi fiicele sale au vindut lui Andrei de Cilnic şi fraţilor săi, sfertul lor din moşia Regulkyr. 341I. — 1355 noiembrie S. Corniţele şi jurii nobililor de Caraş adeveresc că Nicolae de Ciortea şi fiii săi au dat Caterinei, sora lui Nicolae, şi fiilor ei o treime din moşia Giulvăz, drept pătrime cuvenită fiicei. 349. — 1355 noiembrie 15, Vişegrad. Nicolae Sr^csi, judele curţii regale, amină procesul lui Toma, fiul lui Nicolae, cu Ladislau, fiul lui Ioan Lengvel. 359. — 1355 noiembrie 15, Batorho. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, transcrie sub formă de privilegiu, scrisoarea sa deschisă din 24 mai 1355 in legătură cu drepturile de stăpinire asupra moşiei Oarda de Jos. 351. — 1355 noiembrie 22, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, face cunoscută înţelegerea dintre Margareta, văduva lui Nicolae, Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, şi magistrul Leukus in privinţa zestrei mamei lor. 352. — 1355 noiembrie 23, Galanbuch. Vicecomitele şi juzii nobililor de Caraş adeveresc că Ştefan de Giulvăz s-a împăcat cu Nicolae diacul. 353. — 1355 noiembrie 29, <.4gria). Capitlul din Agria adevereşte hotărnicirea moşiilor Giuleşti şi Nyres din Maramureş şi punerea lui Dragoş şi a Iraţilor săi in stăpinirea lor. 354. — 1355 noiembrie 29, /Cluj-Mănăştur). Conventul din Cluj-Mănăştur adevereşte că Mannus de Căian a zălogit două drumuri de pe moşia Deuş lui Dumitru de Tyborthteleke şi lui Nicolae zis Wos. 355. — 1355 noiembrie 30. Ludovic I, regele Ungariei, porunceşte ca nobilii care au moşii in Transilvania, dar care nu locuiesc acolo, să participe negreşit la adunările obşteşti ale nobilimii din Transilvania. 35G. — 1355 noiembrie 30, Vişegrad. Ladislau, secretar cancelar al regelui, adevereşte că Petru, judele, a făcut un testament. 357. — 1355 decembrie 2, Vişegrad. Nicolae de Sz£cs, judele ţării, hotărăşte cu privire la împărţirea unor moşii, amintindu-se şi demnitari din Transilvania. 356. — 1355 decembrie 2, (Aibă Iulia). Capitlul din Alba Iulia transcrie pentru Mihail de Cilnic un privilegiul lui Ladislau al IV-lea din 1272. 359. — 1355 decembrie 6, (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ioan, fiul lui Martin, şi fiii săi au donat lui Andrei, episcopul Transilvaniei, jumătate din moşia Chegea. 3G0. — 1355 decembrie 8, Avignon. Papa Inocenţiu al VT-lea porunceşte arhiepiscopilor şi episcopilor din Ungaria şi Transilvania să-i trimită un ajutor militar pentru recucerirea scaunului pontifical. 3G1. — 1355 decembrie 10, Sîntimbru. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cere capitlu-lui din Alba Iulia să şi trimită omul de mărturie la hotărnicirea pămintului Apari şl la punerea abatelui Briccius in stăpinirea lui. 3G2. — 1355 decembrie 16, (Cenad). Capitlul din Cenad adevereşte că Luda, fiica lui Albert de Suha, şi fiii săi au vindut moşia Ozelew pentru 100 mărd. 3G3. — 1355 de> embric 21. Ludovic I, regele Ungariei, transcrie şi confirmă pentru Ana, fiica Iui Mauridu de Medieş, actul său din 6 decembrie 1351. XXVII www.dacoromanica.ro r£sum£s des documents 1. (1351 — 1352y. Amold de Caucina, envoy6 du pape en Hongrie, au sujet des sommes recouvr^es dans le diocese de Cenad sur le revenii d’une ann£e provenant des Wnefices vacants. 2. 4 janvier 1351, (Alba luliay. Le chapitre de Alba lulia transcrit le privilkge accord£ par le roi Charles Robert le 20 janvier 1318 aux habitants de Mediaş, Şeica Mare et Şeica Mică. 3. 13 janvier 1351, (Dealul Orăzii>. Le convent de Dealul Orăzii confirme l’arrangement intervenu entre Ladislas de Bege et Michel de Petlend relativement k une terre. 4. 13 janvier 1351, Agria. Pierre et Gothard,' chanoines de l’eglise de Agria, confirment l’arrangement intervenu entre le magister Thomas, fils de Denis de Luceueâ et de Reghin, d’une part, et sa soeur Claire, de l’autre. 5. 18 janvier 1351, Buda. Louis l1^, roi de Hongrie, ordonne au vice-comes et aux juges des nobles du comitat de Satu Mare d’examiner le litige concemant un acte de violence corn-mis par Michel Cantor et ses serviteurs contre Briccius Cantor de Janusy. 6. 19 janvier (135iy, (Agria"}. Le chapitre de Agria transcrit pour Thomas, fils de Denis de Reghin, la lettre de Pierre, archidiacre de Kwes, et du magister Pierre, chanoines de l’£glise de Agria, du 13 janvier 1351. 7. 21 janvier 1351, (Alba luliay. Le chapitre de Alba lulia confirme que Jean, fils d’Alexandre, noble de Sîncraiu, a donn£ en nantissement k Jacques, fils de Michel, la troisikme pârtie de la terre de Borsiacabfalwa situ£e preş de la riviere de Tîmava. 8. 27 janvier 1351, hloftin. Le vice-comes Ladislas et Ies quatre juges des nobles du comitat de Satu Mare rapportent au roi Louis Ier qu’ils ont examina le litige opposant Michel Cantor k Briccius Cantor de Janusy 9. 28 janvier 1351, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, demande au chapitre de Oradea d’envoyer un homme digne de confiance afin qu’on traduise en justice Ies fils du magister Jean, fils de Thomas de Lazuri. 10. 3 fivrier 1351, Buda. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne au convent de Dealul Orăzii d’envoyer son homme de confiance pour assister k l’installation du magister Jakcli et de ses frkres dans la possession de la terre de Vîrşolţ, dans le comitat de Crasna. 11,3 fivrier 1351 (Turday. Thomas, voivode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba lulia d’envoyer son homme digne de confiance pour assister k l’installation de Michel, chanoiue du chapitre de Alba lulia, et de Pierre le notaire dans la possession de la terre de Ciunga du comitat de Alba. 12. 5 fivrier 1351, Turda. Thomas, voivode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba lulia d’envoyer son homme de confiance pour la d^limitation du domaine de Copşa, dans le comitat de Alba, et l’installation des fils de Blasiu et d'Andr£ dans la possession de celui-ci. 13. 9 fivrier 1351, Turda. Thomas, voivode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba lulia d’envoyer son homme de confiance pour assister k l’installatiou du comes Pierre de Biertan dans la passession des terres de Repafalua et de Petiş. 14. 14 fivrier 1351, (Alba luliay. Le chapitre de Alba lulia rapporte k Thomas, voivode de Transylvanie, que le magister Michel, chanoiue du chapitre de Alba lulia, et Pierre le notaire sont entr£s en possession de la terre de Ciunga du comitat de Alba. 13. 27 fivrier 1351. Louis Ier, roi de Hongrie, ordonne que soit transcrit un acte par lequel on a fait don de deux terres k Dominique bar de MaCva. et k son frkre. Dans la liste des dignitaires, £vâques et hauts dignitaires de Trai sylvanie. 16. 27 fivrier 1351, (Dealul Orăziiy. Le conve ît de Dealul Orăzii confirme que Ladislas de Cărei lkgue k ses parents Merhardt et Etienne uni pârtie de la terre de Dedemez du comitat de Satu Mare. XXVIII www.dacoromanica.ro 17. 9 marş 1351, . Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Michel, fils de Dămătrius de Kerestus, a donnâ en nantissement la moitiă de la terre de K.eres-tus du comitat de Dăbîca â Nicolas surnommă Vas et ă Jean surnommă Acyl. 65. 9 octobre 1351, Sîntimbru. Egidius, vice-voivode de Transylvanie, demande au cha-pitre de Alba Iulia d'envoyer son homme de confiance pour l’installation du magister Nicolas, fils du ban Simon, dans la possession de la terre de Copşa Mică. 66. 13 octobre 1351, Buda. Thomas, juge royal, ajourne le procăs entre Philippe, le prăposă de l’ăglise de Oradea, et Jean de Kisvărda. 67. . 85. 9 dicembre 1351. Louis ler, roi de Hongrie, fait don au magister Pierre surnommă Paharus d’une cită. Dans la liste des dignitaires ăvăques et hauts dignitaires de Transylvanie. XXXI www.dacoromanica.ro 86. 11 dScembre 1351. Louis ler, roi de Hongrie, transcrit et confirme ă la noblesse Ies privilâges accordăs par le roi Andre II par la bulle d’or de 1222, auxquels il en ajoute de nouveaux. 87. 16 dScembre 1351, Buda. Louis ler, roi de Hongrie, ordonne aux prălats, aux nobles, aux douaniers, aux fonctionnaires et aux hommes de toute condition de ne pas impor-tuner Ies citadins de Sibiu qui font circuler leurs marchandises â travers le royaume entier. 88. 1352. Louis ler, roi de Hongrie, fait don de la terre de Urman du comitat de Timiş k Paul, Michel et Pierre, fils de Pierre sumomme Pogan. 88. 1352. Dans un procăs survenu en 1418 entre Clement de Foit et Jean de Ilia il s’agit d’un partage de terres effectuă en 1352. 90. 8 janvier 1352, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme l’accord condu entre Anne, fipouse du magister Ladislas de Nyirbator et son frăre, le magister Siinon, comes de Pojou et Gyor, au sujet de leurs terres. 91. 9 janvier 1352, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme qu’Etienne, fils de Jean de Moruţ, a donne en nantissement ă Nicolas sumommă Arrus la terre de Hăş-date du comitat de Dăbîca. 92. 13 janvier 1352, (Alba lulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme pour le comes Fucco de Sebeş, l’acte du conseil de Sebeş en date du 24 juin 1345. 93. 20 janvier 1352, (Avignon). Le pape Clement VI donne son accord pour que le ehapelain Jean, fils d’Andră, soit nommă prepose dans l’eglise de St. Georges de Szentgyorgy. 91. 20 janvier 1352, Avignon. Le pape Clement VI răserve pour Jean, fils d’Andre, le poşte de prăposă de l’eglise de St. Georges de Szentgyorgymezfi. 95. 20 janvier 1352, Avignon. Le pape Clement VI accorde ă Ladislas, fils de Thomas, uue dignită dans le diocăse de Strigoniu. 96. 23 janvier 1352, Săuca. Le vice-comes de Solnocul din Afară confirme la plainte d’Etienne, fils de Nicolas, contre Paul, fils d’Abraliam. 97. 24 janvier 1352, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, donne gain de cause â Poucli de Rakamaz dans un procăs, mention ătant faite de lettres, terres et dignitaires de Transyl-vanie. 98. 10 fSvrier 1352. Louis ler, roi de Hongrie, confirme un acte de donation de Charles Robert. Parnu Ies dignitaires, egalement le voivode et Ies ăvăques de Transylvanie. 99. 10 fevrier 1352. Louis let, roi de Hongrie, confirme un acte. Parmi Ies dignitaires ăgalement le voivode et Ies ăvâques de Transylvanie. 100. 13 fevrier 1352, Avignon. Le pape Clăment VI prie Louis let, roi de Hongrie, de dălivrer Rogerius de Sanseverino. 101. 19 fevrier 1352, Buda. Etienne, duc de Zips, transcrit et confirme ă Nicolas, ancien voivode de Transylvanie, un privilege royal. 102. 26 fevrier 1352. Louis ler, roi de Hongrie, transcrit le privilăge du roi Andre II, de 1218. Parmi Ies dignitaires egalement le voivode et Ies ăv&ques de Transylvanie. 103. 29 ftvrier 1352, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme un accord pour l’ăchauge de certaines terres du comitat de Bihor. 10Î. 9 marş 1352, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que Nicolas, fils de Denis de Macha, et ses frăres ont donne certaines terres aux descendants de Nicolas de Domohida eu taut que rachat pour l’assassinat de ce dernier. 105. 22 marş 1352, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rapporte ă Egidius, vice-voîvode de Transylvanie, au sujet de la dălimitation de la terre de Mykotelke. 106. (Apris 22 marş) 1352, (Sîntimbru). Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, transcrit la lettre du vice-voîvode de Transylvanie, Egidius, du 21 novembre 1351 et la lettre du convent de Cluj-Mănăştur du 22 marş 1352. 107. 23 marş (1352). On offre â Ladislas de Cacho le poşte de prăposă de Băcs. 108. 31 marş 1352, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, confirme l’echange de certaines parties de terres. 109. 8 avril 1352, Nyalăb. Nicolas, comes de Solnoc, ordonne â Pierre, châtelain de Sâsvar, de se prăparer ă partir avec le voivode de Transylvanie dans une expădition contre Ies Tatares. 110. 11 avril 1352, Buda. Louis 1**, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea de faire entrer Jean, fils de Pierre, en possession de la terre de Raph. 111. 12 avril 1352, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis let, roi de Hongrie, le răsultat de l'enquâte entreprise au sujet de la plainte des nobles de Kallâ. 112. 20 avril 1352. Louis let, roi de Hongrie, confirme l’acte de Thomas, juge royal, en date du 8 dăcembre 1351, mention y ătant faite egalement de dignitaires de Transylvanie. XXXII www.dacoromanica.ro 113. 24 avril 13&2. Suda. Louis l6*, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea de remettre 4 Andr6, 6vâque de Transylvanie, des copies d’apr4s Ies actes concemant Ies terres et Ies droits de l’6v&ch6 de Transylvanie. 114. 28 avril 1352. Louis ler, roi de Hongrie, confirme 4 Abraham, fils de Denis, deux actes privilfigiaux de 1347 et 1349, concemant Ies limites des terres de Gherla, Mortunteluke, Sfintul Duh et Ineu. 115. 1a mai 1352, Buda. Thomas, juge, royal, ajourne le proces intervenu entre Fhilippe, pr£pos6 de l'6glise de Oradea, et Jean de Kisvârda. 11G. 1a mai 1352, (Oradea). De chapitre de Oradea rapporte & Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, au sujet de l'introduction de Jean de Cehăluţ dans la possession de la terre de Raph. 117. 1cl mai 1352, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme le partage des terrei> de Bercu et Syma du comitat de tiatu Mare. 118. 8 mai 1352, (Oradea). Le chapitre de Oradea remet & Andr6, 4vfique de Transylvanie, une copie de l'acte du 29 juillet 1343 du mâme chapitre. 118. 8 mai 1352, Oradea. Le chapitre de Oradea remet 4 Andrâ, 6v6que de Transylvanie, une copie de l'acte du 1“ juin 1344 du mâme chapitre. 120. 8 mai 1352, Oradea. Le chapitre de Oradea remet & Andr£, âvâque de Transylvanie, une copie de l'acte du ler juin 1345 âmanant du m6me chapitre. 121. 8 mai 1352, Oradea. Le chapitre de Oradea remet 4 Andr£, 4vfique de Transyl-vanie, une copie de l'acte du 26 marş 1346 âmanant du mâme chapitre. 122. 8 mai 1352, Oradea. Le chapitre de Oradea remet & Andrâ, âveque de Transyl-\ anie, une copie de l’acte du 14 avril 1348 Imanant du m&me chapitre. 123. 8 mai 1352, (Buda). Le chapitre de Buda confirme que le magister Ladislas, fils de Jean, a reşu de la part du magister Simon tous Ies documents et lettres concernam la citâ de Şimleu. 124. 10 mai 1352, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, ajourne la presentation de cer-tains actes, vu que l'une des parties en litige devait se rendre avec la reine de Hongrie & Lipovs et Oradea. 125. 25 mai 1352, Villeneuve-lls-Avignon. Louis ler, roi de Hongrie, demande et reţoit de la part du pape Cldment VI un poşte de chanoine pr£bend€ et le lectorat de l’4glise de Agria pour Jean, lecteur de Arad. 126. 30 mai 1352, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme qu’Etienne, fils de Michel, a empruntâ & ses oncles 200 marks afin de racheter trois terres dont il avait 6te d6poss6d6 injustement. 127. 30 mai 1352, (Lelez). Le convent de Lelez confirme que le magister Jean, fils de Ladislas, a prâtâ serment de disculpation dans le litige de la prise abusive de deux boeufs. 128. 6 juin 1352, (Avignon). Le pape Clăment VI confie 4 Jean de ijckerffenbergh, chapelain du roi de Hongrie, un canonicat, une pr6bende ainsi que l'archidiaconat d'Arad. 129. 14 juin 1352, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme qu'il a 4t6 envoyâ un pr&tre au chevet de Michel, noble de Kerestur, se trouvant 4 l'article de la mort. 130. 27 juin 1352, Pilis. Elisabeth, reine de Hongrie, ordonne 4 Nicolas, voivode de Transylvanie, de dâfendre Ies cures du decanat de Braşov contre ceux qui s'approprient un quart des dîmes revenant 4 ceux-14. 131. 27 juin 1352, (Cenad). Le chapitre de Cenad confirme que Michel, fils d'Etienne, et Barthălemy, le fils de celui-ci, ont donnâ en nantissement la terre de Ozewlsos. 132. 29 juin 1352, (PoSega). Le chapitre de Poăega confirme que Blasius, noble de Vrbas, a donnâ en nantissement 4 Nicolas de TarkO une pârtie de sa terre de Frisavje pour 70 marks. 133. 2 juillet 1352, (Avignon). Le pape Cl&nent VI confie 4 Fierre, fils de Berthold, un poşte de chanoine. 134. 5 juillet 1352, Moftin. Ladislas, vice-comes de Satu Mare, rapporte 4 Louis ler, roi de Hongrie, au sujet des abus commis par Ies nobles de la familie K. an tor de Ders, qui ont frappâ des serfs. 135. 11 juillet 1352, (Agria). Le chapitre de Agria rapporte 4 Louis ler, roi de Hongrie, au sujet de certains abus confirmes dans l'assemblâe publique des nobles du comitat de Satu Mare. 136. 15 juillet 1352, Avignon. Le pape Clement VI loue la dâcision de Louis ler, roi de Hongrie, de lutter contre Ies schismatiques qui se trouvent dans le voisinage du royaume de Hongrie. 3 — Document# Românise Hlstorlc# — Transilvani# — Voi X XXXIII www.dacoromanica.ro 137. 15 juillet 1352, Avignon. Le pape Clement VI accorde k Louis ler, roi de Hongrte, le droit de prălever la dîme sur Ies revenus de l’ăglise du royaume de Hongrie et des răgions dăpendant d’elle, pour soutenir la lutte contre Ies Tatares et autres paîens. 138. 15 jmllet 1352, Avignon. Le pape Clement VI ordonne auz ăvâques de Zagreb, de Oradea et de Cenad de percevoir de chez Ies ecclăsiastiques de leurs diocăses la dîme accordăe par lui k Louis ler, roi de Hongrie, pour la dăfense du royaume contre Ies Tatares et autres paîens. 139. 7er aoilt 1352, (Oradea). La chapitre de Oradea confirme que Ies descendants de Nicolas de Domohida sont entrăs en possession de plusieurs terres en tant que rachat pour un crime d’homicide. 140. 13 aoăt 1352, (Cluj-Minăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Jean et Ladislas, fils de Nicolas, ont donnă en nantissement une terre â Andră, ăvâque de Transyl-vanie. 141. 22 aoăt 1352, Sîntiinbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, demande au cha-pitre de Alba Iulia d’envoyer son homme de confiance pour empâcher Ies Roumains qui dependent de la cită de Keechkes de ravager Ies vignobles situăs sur la colline de Tibru. 142. 22 aoăt 1352, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Man-nus et Barthălemy, nobles de Căianu, ont donnă en nantissement leur terre de Undoteleke, aure citadins de Cluj. 143. 24 aoilt, (Alba Regală). Nicolas, palatin de Hongrie, et juge des Coumans, absout le magister Dominique, fils de Zoard, de l’accusation d’avoir frappă de la fausse monnaie. 144. 7“ septembre, Oradea. Le chapitre d’Oradea confirme que Paul et Pierre, nobles de Bank, ont donnă la troisiăme pârtie d’une terre qui leur appartenait en ăchange d’un haras et de la dot de la măre de Georges et Hălăne, leurs frăres maternels. 143. 16 septembre 1352, Buda. Louis lec, roi de Hongrie, ordonne au convent de Dealul Orăzii d’envoyer un homme de confiance pour enquâter Ies circonstances dans lesquelles Ies hommes de Nicolas se Sărăuad ont pris de force des cerăales de sur la terre de Kene. 146. 20 septembre 1352, Bttda. Louis ler, roi de Hongrie, dăcide que Ies dîmes dues â l’ăvâque de Transylvanie et au chapitre de Alba Iulia ne soient plus prălevăes en nature mais en argent. 147. 26 septembre 1352. Louis ler, roi de Hongrie, reconnaît que plusieurs terres se trouvant en la possession de Pierre surnommă Paharus appartiennent â la cită de Suplovac. 148. 6 octobre 1352, (Dealul Orăzii). Le convent de Dealul Orăzii rapporte k Louis ler, roi de Hongrie, le răsultat de l’enquăte concemant la plainte de Jean le Grand de Cehăluţ. 149. 10 octobre 1352, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia transcrit k la demande du magister Nicolas surnommă Wos l’acte du convent de Cluj-Mănăştur en date du 14 juin 1352. 150. 15 octobre 1352, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, ajourne le procăs entre Jean de Kisvârda et Etienne, fils de Ladislas, concernant la terre de Petea. 151. 6 novembre 1352, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme l’echange de certaines parties de terres entre Corrard, fils de Nicolas, et son fils Ladislas, d’une part, et Etienne, fils de Laurent, d’autre part. 152. 8 novembre 1352, Iladia. Pousa de Zer, comes de Caraş, fait don â Iuga et Bogdan, fils d’Etienne de Mitnic, du cnezat de Valea Mituic. 153. 18 novembre 1352, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme la ră Vision du par-tage de certaines terres effectuă en 1329 entre Martin et Simon, Ies fils de Pierre de Ciumeşti, d’un cotă, et d’autres de l’autre. 151. 27 novembre 1352, Sîntimbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, ajourne le procăs concernant la terre dănommăe Miceşti. 155. 23 novembre 1352, Buda. Louis 1“ roi de Hongrie, fait don â Nicolas, voivode de Transylvanie, et â Leukus, comes des Sicules, de plusieurs terres. 156. 15 dicembre 1352, Sîntimbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme digne de confiance pour la dălimitation des terres de Coasta et de Tăuşeni. 157. 27 dicembre 1352, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Jean et Ladislas, Ies fils de Nicolas surnommă Wos, ont donnă en nantissement â Thomas, fils de Jean, la moitiă de la terre de Sintioana contre 100 fl. pour une annăe. 158. 28 dicembre 1352. Louis ler, roi de Hongrie, fait don â Novak, fils de Pierre, ainsi qu’â ses frăres maternels, de trois terres royales. 159. 2P dicembre 1352, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba Iulia rapporte â Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, qu’il a envoyă un homme digne de confiance pour la dălimitation de la terre de Tăuşeni et a fait entrer Gali, fils de Jean, en sa possession. XXXIV www.dacoromanica.ro led. 30 dicembre 1352, Sintimbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia de rădiger une lettre sous la forme d’un privilăge concernant la prise de possession de la terre de Tăuşeni par Gali, fils de Jean. 161. 30 decembre 1352, (Alba-Iulia). Le chapitre de Alba Iulia transcrit â la demande d'Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, la lettre du 29 decembre 1352 concernant la prise de possession de la terre de Tăuşeni par le magister Gali, fils de Jean. 162. (1353'). Louis ler, roi de Hongrie, fait don k Elisabeth, ăpouse d’Andră, comes de Satu Mare et de Maramureş, des terres de son frăre Michel. 163. 20 janvier 1353, Bttda. Thomas, juge royal, ajourne un procăs entre Petru, fils de Leukus de Nyirbâtor, et d’autres. 164. 25 janvier 1353, (Turda'). Nicolas, voivode de Transylvanie, confirme que Michel, fils d'Isac, a chargă le magister Nicolas et Simon surnommă Derekus de regagner ses terres enva-hies. 163. 25 janvier 1353, Turda. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, decide qu’Etienne, fils de Ladislas, prete serment avec d’autres qu’il n’est pas coupable d'homicide. 166. 29 janvier 1353, Turda. Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, decide que la terre de Beke, prise en possession par Ies nobles de Nima, soit restituie aux habitants de Ocna Dejului. 167. 30 janvier 1353, Buda. Louis lec, roi de Hongrie, ordonne qu’aucun des parents de Ladislas, fils de Jean, fils de Bricciu de Batur, ne puisse acquărir de la part de celui-ci, le moindre lopin de ses terres. 168. 31 janvier 1353, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, ordonne au chapitre de GyOr d’envoyer un homme digne de confiance pour l’ăvaluation des terres de Pierre de Bozin. 169. 1 fivrier 1353, (Alba Iulia"). Le chapitre de Alba Iulia transcrit ăla demande de Beken, fils de Pierre, noble de Lopadea, l’acte du roi Louis en date du 16 octobre 1347. 170. 2 fivrier 1353, (Cluj-Mănaştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme l'accord intervenu entre Manus, noble de Căian, Barthălemy. son frăre, et Nicolas surnommă Wos, au sujet d’une mise en gage. 171. 2 fivrier 1353, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme l'accord entre Manus, noble de Căian, Barthălemy, son frăre, et Nicolas surnommă Wos concernant la mise en gage et le rachat d’une pârtie de la terre de Deuşu. 172. 14 fivrier 1353, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Manus et Barthelemy de Căian ont donnă en nantissement â Nicolas surnommă Wos la terre de Deuş. 173. 77 fivrier 1353, Buda. Louis ler, roi de Hongrie, transcrit l’acte du chapitre de Oradea en date du 28 octobre 1349. 174. 20 fivrier 1353, Sintimbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme digne de confiance pour la dălimitation de la terre de Fiscut et l'installation de Jean de Fiscut dans la possession de la terre envahie par Ies Saxons de Sîngeorgiul Nou. 175. 12 marş 1353, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia rapporte ă Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, qu’il a procădă â la dălimitation de la terre de Fiscut et que Jean de Fiscut en a pris possession. 176. 13 marş 1353, Sintimbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia de confirmer le droit de possession de Jean de Fiscut sur la terre de Fiscut tout entiăre. 177. 13 marş 1353, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Nicolas surnommă Wos empfiche Mannus et Bartliăleiny de Căian de veudre, de mettre en gage et d’aliă-ner Ies terres de Popteleac et Cernuc. 178. 14 marş 1353, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia transcrit et confirme deux documenta relatifs k la terre de Fiscut. 179. 25 marş 1353, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, adjuge la moitiă de la terre de Hene, mention ătant faite d’actes du chapitre de Oradea et du convent de Dealul Orăzii. 180. 27 marş 1353, Buda. Nicolas, voîvode de Transylvanie, confirme que Dămătrius, le serf du magister Ladislas, et Nicolas de Sărăuad n’ont pas compăru en instance contre le magister Jean de Cehăluţ. 181. 28 marş 1353. Louis leI, roi de Hongrie, confirme aux citadins saxons de Braşov et de la răgion de Braşov leurs anciens privilăges. 182. 30 marş 1353. Louis lcr, roi de Hongrie, confirme aux citadins de Cluj leurs privilăges plus anciens. 183. 31 marş 1353, Buda. Louis ler, roi de Hongrie, confirme que Denis, fils d’Etienne, a restituă ă Jean, fils de Pierre, Ies terres de Iara et Apalina. XXXV www.dacoromanica.ro 184. 3 avril 1353, Buda. Louis 1®*, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Alba Iulla de dălimiter la terre de Kerestur et de mettre Jean, surnommă Acyl, en possesslon de cette terre. 185. 7 avril 1353, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia transcrit sous la forme de privilăge la lettre en date du 1** mai 1345 de Pietre, vice-voivode de l'ransylvanie. 186. 20 avril 1353, Avignon. Le pape Innocent VI nomme Jean, fila d'Henri, prăposă dans le diocăse de GyOr. 187. 24 avril 1353. Louis 1“, roi de Hongrie, accorde A la viile de Bistriţa le droit de tenir une foire annuelle. 188. ler mat 1353, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que Barthălemy, fils de Leukus, a adressă une plainte contre Marouth, fils de Pietre, en liaison avec la dălimitation injuste des terres de Weed, Olosig et Vylak, de mâme que Făncica et Maria-Magdalena. 189. 4 mai 1353, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme le partage et la dălimitation d’une forăt. 190. 8 mai 1353, Buda. Thomas, juge du pays, ajoume le proces entre Etienne, Ladislas et Jean, Ies fils de Thomas, et Etienne, fils d’Etienne, et d’autres. 191. 10 mai 1353, Villeneuve-lis-Avignon. Le pape Innocent VI fait savoir qu'il a fait don & Jean, fils d'Henri, d’un canonicat et d'une dignită dans l’ăglise de GyOr. 192. 10 mai 1353, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, ajourne l’enquâte du litige entre Paul, fils de Pierre, et Jean de Kisvârda au sujet des terres de Kerestur et Porumbeşti. 193. 14 mai 1353, (Agria). Le chapitre de Agria fait savoir qu’il a envoyă son homme digne de confiance pour la dălimitation de la terre de Cuhea. 194. 15 mai 1353, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que Ladislas, fils de Jean, a donnă en nantissement & Nicolas, fils de Briccius, une pârtie de sa terre de Sârvamonostru pour 30 marks. 195. 30 mai 1353, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme que Nicolas surnommă Wos a adressă une plainte contre la vente par Mannus et Barthălemy de Căianu des terres de Popteleac, Cernuc et Bolukyanusteluke. 196. 2 juin 1353, (Cenad). Le chapitre de Cenad confirme que Ladislas de Zakald a dorină la moitiă de plusieurs terres lui appartenant A Pierre de Gurbediu en ăchange de la moitiă de plusieurs des terres de celui-d. 197. 3 juin 1353, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte & Elisabeth, reine de Hongrie, qu’Etienne, prâtre de Oradea, a remis A Marouchuk la lettre de la reine et que celui-d a răpondu que Ies serfs de Vâri avaient vraiment commis tous Ies actes dont Etienne, fils d’Etienne, Ies avait accusăs. 198. 11 juin 1353, Buda. Louis 1^, roi de Hongrie, empâche Nicolae, fils de Aba le Grond, de demander que lui soient restituăes Ies terres confisquăes â son grand-păre et donnăes A d’autres. 199. 12 juin 1353, Villeneuve-lis-Avignon. Le pape Innocent VI fait don & Ladislas, cur4 de Christian, d’une dignită dans le diocăse de Prague. 200. 16 juin 1353, (Buda). Louis 1“, roi de Hongrie, accorde un privilăge ă Nicolas, voivode de Transylvanie et ă Leukus, grand sănăchal, par lequel leur est confirmăe la posse-ssion de certaines terres. 201. 20juin 1353, Mo/tin. Le vice-comes et Ies juges des nobles de Satu Mare confirment que le magister Etienne de Kâllo a rachetă un haras qui lui avait ătă săquestră par Ies serfs de Briccius et Lorand. 202. 20 juin 1353. Moftin. Le vice-comes et Ies juges des nobles de Satu Mare dis-culpent Etienne de Kălld. 203. 27 juin 1353. Villeneuve-lis-Avignon. On demande au pape Innocent VI de nommer Jean Pelvos dans l’archidiaconat de Arad. 204. 27 juin 1353, Vtlleneiwe-lis-Avignon. Le pape Innocent VI nomme Jean Pelvos dans l’archidiaconat de Arad. 205. 13 juillet 1353, Buda. Louis let, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme digne de confiance pour l’introduction de Baudouin fils, de Comutus, dans la possession de la terre de Retişu. 206. 15 juillet 1353, Siniimbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, demande au con-vent de Cluj-Mănăştur d’envoyer un homme digne de confiance pour la dălimitation de certaines parties des terres de Nuşeni et Cireşoaia. 207. 15 juillet 1353. Oradea. Le chapitre de Oradea confirme que Jean, fils d’Iwanka, s’est răconciliă avec Ladislas, fils d’Emeric. 208. 22 juillet 1353, Oradea. Le chapitre de Oradea confirme que Nicolas et Etienne, Ies fils d’Alezandre de Resighea, se sont disculpăs par serment de l’accusation du voi de certains biens, parmi lesquels ăgalement du drap de Flandre. XXXVI www.dacoromanica.ro 209. 27 juillet 1353, Buda. Louis ltf, roi de Hongrle, autorise que s'lnstalle une foire hebdomadaire sur la terre de Coşeiu. 210. 31 aotlt 1353. VMeneuve-lis-Avignon. Le pape Innocent VI indique Ies mesures pour la perception des dîmes de l'Eglise cădăes au roi pour une plriode de quatre ans. 211. 1er septembre 1353, Cîrţa. Le convent de Cîrţa confirme l'appel adressă par Conrad, le cură de Cloaşterf, â l’ăvfique de Transylvanie contre Ies curăs de Apold et de Daia et le prfitre Jean, qui veulent le chasser de sa paroisse. 212. 2 septembre 1353, Alba Regia. Le chapitre de Alba Royale confirme l’ăchange de certaines terres entre Nicolae, voivode de Transylvanie, et Leukus, comes de Ricnles, d’une part, et Ies fils d’Emeric, de l'autre. 213. 15 septembre 1353, (Alba Iulia>. Le chapitre de Alba Iulia confirme l'accord entre Nicolas, fils de Jean, et d'autres, d'un câtă, et le prfitre Ceorges et Michel, Ies fils â'Antoine, de l'autre, en liaison avec la quatriăme pârtie des terres de Nădaş et Bodoteleky. 214. 25 septembre 1353, Cluj. Le Comes et Ies juges des nobles du comitat de Cluj confirment que Paul, fils de Gyula, a empăchă Ladislas, fils de Thomas, de donner en nantisse-ment ou de vendre sa part de la terre de Şardu. 215. 3 octobre 1353, Moftin. Le vice-comes et Ies juges des nobles du comitat de Satu Mare confirment que des hommes ont ătă envoyăs pour examiner la plainte d’Etienne de Nagysemjăn. 216. 3 octobre 1353, Moftin. Le magister Jacquesle vice-comes et Ies quatre juges des nobles de Satu Mare confirment que Ladislas et Jean, Ies fils de Thomas, ont empfichă Ies voisins de leurs villages d’utiliser injustement ces terres. 217. 6 octobre 1353, Avignon. 1^ pape Innocent VI demande â Louis l^, roi de Hon-grie, d’accorder son appui k Guillaume, cardinal diacre de l'Eglise de Sainte-Marie de Cosme-din, pour qu’il puisse entrer en possession de l'archidiaconat de Alba Iulia. 218. 8 octobre 1353, Moftin. Le vice-comes etles quatre juges des nobles de Satu Mare confirment que Ies nobles de Nagysemljen ont empteM leurs voisins d'utiliser leur terre de Phyluph. 219. 8 octobre 1353, (Moftin). Le vice-comes et Ies quatre juges des nobles de Satu Mare confirment qu’ Etienne de Nagysemjăn a empfichăs ses voisins d’utiliser ses terres de Philup et Radalph. 220. 10 octobre 1353, Csenger. Le vice-comes et Ies quatre juges des nobles de Satu Mare prăsentent au roi le proces entre Jean de Ciumeşti et Michel de Stanislău. 221. 13 octobre 1353, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, ajoume le proces entre Jean de Kisvârda et Etienne, fils de Ladislas, au sujet de la terre de Petea. 222. 14 octobre 1353, Avignon. Attestation au sujet du paiement des taxes de confirmation de l’ăvfique Thomas de Cenad envers la trăsorerie du pape. 223. 15 octobre 1353, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, ajoume le proces entre Pavel, fils de Paul, et Jean, fils de Ladislas, conceraant Ies terres de Kerestur et Porumbeşti. 224. 31 octobre 1353, Avignon. Le pape Innocent VI autorise que Nicolas de l’ordre des ermites de Saint-Augustin du diocăse de Oradea aide l’ăvăque de Nitra dans l’action entre-prise de convertir au christianisme Ies palens et Ies schismatiques du royaume de Hongrie. 225. 4 novembre 1353, (Vesprim). Le chapitre de l’Eglise de Vesprim confirme l’accord intervenu entre Jean et Benoit de Heym et d’autres, d’une part, et Nicolas, fils de Georges, ainsi que leurs parents, de l'autre, conceraant le partage de certaines terres. 226. 6 novembre 1353, Sintimbru. Etienne, vice-voivode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer son homme digne de confiance pour que soit examiuăe la plainte conceraant Ies abus commis par Jacques, châtelain de Ciceu, et par Ies Roumains et Ies cnezes de cette cită sur Ies terres de Cuzdioara et Băiţa. 227. 18 novembre 1353. Louis 1“, roi de Hongrie, transcrit un acte de donation k la priăre de Nicolas, voivode de Transylvanie, et de Leukus, grand sănăchal. 228. 18 novembre 1353. Louis ler, roi de Hongrie, transcrit k la priăre de Nicolas, voivode de Transylvanie, et de Leukus, grand sănăchal, l'acte du chapitre de Nitra du 24 janvier 1353 et l’acte du 17 mai 1353. 229. 27 novembre 1353, (Picsvărad). Le chapitre de l’Eglise de Păcsvârad rapporte ă Louis ler, roi de Hongrie, qu'il a remis Ies nonnes de l’He des Lapins en possession de certaines terres. 230. 29 novembre 1353, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia rapporte k Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, au sujet de l’enqufite faite en liaison avec la dăvastation des terres de Cuzdioara et Băiţa. 231. 7 dicembre 1353. (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rapporte ă Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, au sujet de la dălimitation de certaines terres qui dependent des terres de Nuşeni et Cireşoaia. XXXVII www.dacoromanica.ro 232. 9 dicembre 1353, Avignon. Le pape Innocent VI autorise Pierre, chanoine de Agila et de Arad, A ăchanger l'archidiaconat de Semplin avec l'archidiaconat de Pîncota. 233. 13 dicembre 1353, Alba Iulia. Le chapitre de Alba Iulia confirme qne Ies nobles de Căian ont vendu la terre de Undoteleke aux citadins de Cluj. 234. 17 dicembre 1353. Louis ler, roi de Hongrie, ordonne au comes de Satu Mare d'examiner Ies abus commis par Andră de Kâll6. 235. 18 dicembre 1353. Le comes de Bratilslava, Gyor et Bakony fait savoir qu'il a răglementă Ies obligations et Ies droits des hotes de Hainbourg qui posskdent des vigues dans Ies vignobles de Devin. 23G. 24 dicembre 1353, Avignon. On demande au pape Innocent VI un canonicat dans l’ăglise de Vaţ pour Simon de Teiuş. 237. 24 dicembre 1353, Avignon. Le pape Innocent VI accorde k Simon de Teiuş un canonicat dans d'ăglise de Vaţ. 238. 24 dicembre 1353, Avignon. Le pape Innocent VI ăcrit k l'ăveque de Zagreb en vue de l’installation de Simon de Teiuş dans le canonicat de l’ăglise de Vaţ. 239. 24 dicembre 1353, Avignon. Le pape Innocent VI accorde k Pierre, fils d’Henri, le dăliement qu’il avait sollicită. 240. 24 dicembre, Avignon. Le pape Innocent VI accorde k Marguerite, veuve de Heden-ric, le dăliement qn’elle avait sollicită. 241. 24 dicembre 1353, Avignon. Le pape Innocent VI accorde k Thomas, fils de Simon de Teiuş, un canonicat dans l’ăglise de Oradea. 242. 24 dicembre 1353. Avig ion. Le pape Innocent VI demande k l’arclievăque de Stri goniu d’installer Thomas, fils de Simon de Teiuş, dans le canonicat de l’ăglise de Oradea. 243. 7 janvier 1354, (Cluj-Mânăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que le magister Jean surnommă Acyl a payă vingt marks aux nobles Etienne, fils de Martin, et Dămătrius. fils de Michel, pour le quart de la terre de Kerestes qui revenait k ses filles. 244. 22 janvier 1354, (Avignon'). Le chapitre de Agria rapporte au roi Louis 1“ qu’il a envoyă son homme digne de confiance pour le partage de plusieurs terres entre Ies nobles de Nyirbâtor. 245. 25 janvier 1354, Bttda. Le chapitre de Buda confirme que Nicolas sumommă Wos et ses frkres empkchent Pierre surnommă Veres d’aliăner des terres qu’ils possădaient en commun avec celui ci. 24G. 26 janvier 1354. Louis ler, roi de Hongrie, confirme sous la forme de privilkge une lettre ouverte de sa part en date du 16 octobre 1347, par laquelle il faisait don k Nicolas de Lopadea de la terre de Dimbău. 247. 27 janvier 1354. Louis ler, roi de Hongrie, transcrit la lettre de privilkge du chapitre de Buda en date du 31 octobre 1353 concernant le legs de certaines terres. 248. 29 janvier 1354, Buda. Louis ler, roi de Hongrie, ordonne aux nobles du comitat de Satu Mare d'examiner la plainte de Jacques de Săcăşel contre Jean, fils de Martin. 249. 7“ fivrier 1354, (Arad). Le chapitre de Arad confirme que Nicolas, fils de Pousa de Zer, lui a payă vingt florins comme arrărages pour un ătang. 250. 2 fivrier 1354, Buda. Louis ler, roi de Hongrie, fait don plusieurs terres k Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, et k Leukus, grand sănăchal. 251. 13 fivrier 1354. Les juges des nobles de Satu Mare rapportent k Louis Ier, roi de Hongrie, au sujet de l'examen de la plainte de Jacques de Săcăşeni contre Jean, fils de Martin. 252. 22 fivrier 1354. Louis ler, roi de Hongrie, confirme un acte de sa part sous la forme de privilkge en date du 6 juillet 1348, mention y ătant faite aussi de dignitaires de Transylvanie. 253. 5 marş 1354, Buda. Toma, juge du pays, ămet une dăcision concernant le droit de possession sur la terre de Felsâ-Lindva, mention v ătant faite aussi de dignitaires de Transylvanie. 254. 29 marş 1354, Oradea. Philippe. dignitaire de Oradea, juge le litige survenu entre Martin, fils de Pierre, et d’autres, d'un cotă, et les fils de Grăgoire de Suplac, de l'autre, concernant la quatriăme pârtie revenant k Anne, măre de Martin, des terres des parents. 255. 20 avril 1354, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme le partage de la terre de Bukenzea entre Martin, fils de Keme, et Andră Mochkus et les fils de Jean. 256. 6 mai 1354, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte k Louis 1“, roi de Hongrie, au sujet de la dălimitation de la terre de Mirăslău et de l'interdiction pour les hdtes de Lopadea de se servir de cette terre. 257. 12 mai 1354, Villeneuve-lis-Avignon. Le pape Innocent VI autorise qu’un canonicat dans l'ăglise de Păcs soit accordă k Jean, fils de Nicolas. XXXVIII www.dacoromanica.ro 258. 13 mai 1354, Vaţ. Le chapitre de Vaţ confirme que Michel, ăvăque de Vaţ, et le magister Konya ont fait don ă l’Eglise de Transylvanie de lenr terre de Lopadea. 259. 15 mai 1354, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Jean, fils de Dominique, a payă 12 marks â Clement, fils de Nicolas, en tant que rachat pour le quart de plusieurs terres, revenant â Elisabetli, fille d’Hălăne de Sfera. 260. 31 mai 1354, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme la protestation de Nicolas sumommă Woos contre Benoit le Tissenr de Turda, fonctionnaire de l’intendant royal des salines de Sic, qui a dăpossădă un serf roumain d’une pârtie de son bătăii. 261. 7er juiti 1354, Sîntimbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba Iulia d’envoyer un homme digne de confiance ponr l’installation de Jean, fils de Vivian, dans la possession de la terre de Oarda. 262. 13 juin 1354, (Oradea'). Le chapitre de Oradea confirme qu’il a ătă prătă ser-ment quant & la dălimitation de la terre de Lipou. 263. 10 aoilt 1354, (Kw). Le chapitre de l’ăglise de Kw transcrit un acte du convent de Cluj-Mănăştur en date du 21 dăcembre 1352. 264. 27 aoilt 1354, Sîntimbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, confirme auz habitants de Apoldul de Sus une terre sur laquelle Jean, sumommă Tompa, avait injuste-ment empiătă. 265. 28 aoilt 1354, (Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia transcrit pour Ies habitants de Apoldul de Sus l’acte dn vice-voîvode de Transylvanie, Etienne, en date dn 27 ao&t 1354. 266. 8 septembre 1354, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme l’accord intervenu entre Ies fils de Beke de Olosig, Ies fils de Pousa de Cherechiu et Ies fils de Chaak de Dara au sujet du partage des terres de Olosig et antres. 267. 18 septembre 1354, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme l'accord intervenu entre Benoit, chanoine de Alba Iulia et Nicolas, fils de Jacques, au sujet d'une pârtie de la terre de Meseşenii de Jos. 268. 19 septembre 1354. Louis ler, roi de Hongrie, transcrit l’acte du roi Charles- Robert du 20 dăcembre 1339, mention ătant faite ăgalement de dignitaires de Transylvanie. 269. 29 septembre 1354. Louis ler, roi de Hongrie, transcrit l’acte du roi Charles- Robert du 9 octobre 1342, mention ătant faite ăgalement de dignitaires de Transylvanie. 270. 6 octobre 1354. Oradea. Le chapitre de Oradea confirme la plainte de Thomas, fils de Denis, contre Ies fils du magister Dăsiră. 271. 6 octobre 1354, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que le magister Thomas, fils de Denis, a empăchă ses fils de pouvoir aliener leurs terres. 272. 14 octobre 1354. Avignon. Le pape Innocent VI confie ă Jean, chanoine de Oradea, un canonicat dans l’ăglise de Strigoniu. 273. 16 octobre 1354, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme l’accord intervenu entre Jakch, fils de Thomas, et ses fils, Jacques et Jean, Ies fils de Dominique et Ies fils de Jacques, au sujet du partage de la terre de Coşeiu. 274. 17 octobre 1354, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme que Jacques de Săcăşeni a empăchă ses parents de prendre possession des terres de Cig et Cheghea. 275. 21 octobre 1354. Louis ler, roi de Hongrie, confirme l’acte du roi Charles-Robert du 19 mai 1335, mention ătant faite ăgalement de dignitaires de Transylvanie. 276. 25 octobre 1354, Avignon. Le pape Innocent VI demande â Louis ler, roi de Hongrie, de dăfendre Ies prătres du decanat de Braşov contre ceux qui s’approprient injustement Ies dîmes qui leur reviennent. 277. 10 novembre 1354. Avignon. Le pape Innocent VI dispose la propagation de la croisade en Pologne, Hongrie et Bohăme contre Ies Tatares, Ies Lituaniens et autres paîens. 278. 18 novembre 1354, Mihes. Les juges des nobles du comitat de Bihor confirment que Pierre, fils de Chura, n’a pas compăru en justice au terme fixă pour prăter serment. 279. 17 decembre 1354, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme la donation de certaines terres ă titre de dot, dons de noces et le quart du aux filles. 280. 24 decembre 1354, Avignon. Le pape Innocent VI autorise Andră, ăvăque de Transylvanie, et 7 autres personnes de faire le choix d’un confesseur. 281. (29 dicembre 1354 — 13 janvier 1355, Alba Iulia). Le chapitre de Alba Iulia confirme qu’Etienne et Ladislas de Cubleşn ont vendu la terre de Cubleşul Someşan ă Andră, ăvăque de Transylvanie. 282. 3 janvier 1355, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Pierre Herchek a donnă en nantissement ă Andră, ă\ăqne de Trar vi varie, sa terre de Vîlcele, pour 20 marks, XXXIX www.dacoromanica.ro 283. 13 janvier 1355, (Oradea). Le chapitre de Oradea coniirme qu’il a 6t6 prâtâ serment quant aux limites de la terre de GOzstuszâr. 284. 2 fivrier 1355. Louis ler, rol de Hongrie, transcrlt le privilâge d’Etienne, duc de Slavonie, du 27 novembre 1353, mention 6tant faite aussi de dignitaires de Transilvanie. 285. 8 fivrier 1355, Buda. Louis ler, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea d’envover son homme digne de confiance pour que soit examinâe la plainte de Jean de Kisvârda. 286. 8 fivrier 1355, Buda. Louis ler, roi de Hongrie, ordonne au chapitre de Oradea d’envoyer son homme digne de confiance pour que soit examln6 le litige concemant 1’utilL ţation injuste de la terre de Dorouch. 287. 12 fivrier 1355, Buda. Nicolas, palatin de Hongrie, ajoume le procâs entre Paul, fils de Pierre, et Jean, fils de Ladislas, au sujet des terres de Kereztur et Porum-beşti. 288. 18 fivrier 1355. Louis 1“, roi de Hongrie, confirme le privilâge de Charles-Robert du 14 octobre 1326 concemant la donation de la terre de Suchna k l’âvâchâ de Oradea. 283. 18 făvrier 1355, Buda. Nicolas Drugheth, juge royal, adjuge â Elisabeth, 6pou.se d’Andrâ de Satu Mare, toutes Ies terres de son frâre Michel. 200. 22 fivrier 1355. Buda. Ladislas, comes de la chapelle royale, confirme la râcon-eiliation des membres de la familie Od en ce qui concerne le partage des terres de Dloşod et Mocirla. 201. 7 marş 1355, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte au comes Nicolas Drugeth au sujet de la d61imitation de la terre de Geustusera. 292- 9 marş 1355, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis 1“, roi de Hongrie, au sujet de l’examen de la plainte de Jean de Kisvârda concemant l’utilisation abusive de la terre de Petea par Etienne de Pelişor. 293. 9 marş 1355, (Oradea). Le chapitre de Oradea rapporte â Louis 1®, roi de Hongrie, qu’il a envoyâ son homme digne de confiance pour l’examen de la plainte de Jean, fils de Ladislas, concemant l’utilisation injuste de la pârtie de terre de Darouch. 294. 20 marş 1355. Louis 1“, roi de Hongrie, confirme â 1’6gli.se de Oradea le document du roi Charles-Robert en date du 6 octobre 1323, en ce qui concerne Ies douanes du comitat de Bihor. 295. 23 marş 1355, Avignon. Le pape Innocent VI fait savolr qu’il a 6t6 inform6 au sujet de la guerre que Louis ler, roi de Hongrie, entreprendra contre Ies Turcs. 296. 7 avril 1355, Buda. Nicolae Drugeth, juge royal, demande au chapitre de Agria d’envoyer son homme digne de confiance pour que soit examin6e la plainte de Jean de Kisvârda contre Etienne de Pelişor, qui utilise abusivement sa terre de Petea. 297. 7 avril 1355, (GyOr). Le chapitre de l’6glise de Gyftr confirme que Jean, fils de Endere, a donn6 en nantissement â Nicolas, voivode de Transylvanie, la terre de Tâmak contre 8 marks. 208. 12 avril 1355, (Agria). Le chapitre de Agria transcrit, entre autres, deux actes du chapitre de Oradea en date des 25 novembre 1307 et 5 mai 1308. 299. 30 avril 1355, (Agria). Le chapitre de Agria rapporte â Louis l*1, roi de Hongrie, qu’il a envoy6 son homme digne de confiance pour que soit examin6e la plainte de Jean. fils de Ladislas. 300. 7er mai 1355, Vişegrad. Nicolas Drugeth, juge du pays, 6met une d6cision dans le procâs entre Nicolas, 6v6que de P6cs, et Denis, fils d’Etienne. 301. 1** mai 1355, Strigoniu. Nicolas, archevâque de Strigoniu, confirme l’acte de Chanadin, archevâque de Strigoniu, en date du 14 novembre 1343, pour le monastâre de Cîrţa. 302. 3 mai 1355, (Oradea). Le chapitre de Oradea confirme la d61imitation des terres de Deda et Curtuiuşeni. 303. 4 mai 7 355. >i Nicolas, vicaire de Toma, 6v6que de Cenad, ajoume le procâs entre Catherine, fille de Jacques, et Nicolas, fils de Jacques, pour le quart des biens qui revient & Catherine en tant que fille. 30!. 8 mai 1355, Vişegrad. Nicolas Drugeth, juge du pays, ajoume le procâs d’Etienne, fils d’Etienne, contre Etienne, fils de Nicolas. 305. 8 mai 1355, Vişegrad. Nicolas Drugeth, juge du pays, ajoume le procâs de Thomas, fils de Nicolas, contre Ladislas, fils de Jean Lengyel. 306. 10 mai 1355, Avignon. Le pape Innocent VI 6crit â Louis ler, roi de Hongrie, qu’il a reţu ses ambassadeurs. XL www.dacoromanica.ro 307. 23 mai 1355, Turda. Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, place Ies nommăs Dămătrius, Jean, Nlcolas, Simon et Paul, Ies fils de Simon de Slnger, sous la juridiction voîvodale. 308. 25 mai 1355, Turda. Nicolas Konth, voivode de Transylvanle, demande au convent de Cluj-Mănăştur d’envover son homme dlgne de confiance pour la dâimitatlon des terres de Nicolas, fils de Beneş, et rintroduction de celui-ci dans la possession de ces terres. 309. 23 mai 1355, Turda. Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, demande an convent de Cluj-Mănăştur d’envoyer son homme digne de confiance pour la dălimitation des terres de Mlrăslău et Decea. 310. 24 mai 1355. Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, jnge le proc&s entre Jean, fils de Vivian, et Pierre, fils de Michel, concemant leurs droit sur la terre de Oarda. 311. 24 mai 1355, Turda. Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, confirme que Jean, fils de Laurent, et Michel, fils de Blasius, ont restitui ă Jean, fils de PierTe, le domaine de Panticeu et deux terres, contre 50 marks. 312. 26 mai 1355, Turda. Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, ordonne aux juges des nobles du comitat de Cluj, de dălimiter et de restituer & Bricdus, abbă de Cluj-Mănăştur, Ies parts qui lui reviennent des terres de MănSştur, Băgara et Aghireş. 313. 27 mai 1355, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rapporte â Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, qu’il a envoyâ son homme digne de confiance pour la dălimitation des terres de Nicolas, fils de Beneş, et pour que celui-ci en prenne possession. 314. 1er juin 1355, Cojocna. Les juges des nobles du comitat de Cluj rapportent ă Nicolas Konth qu’Andră, ăvăque de Transylvanie, s’est opposă ă l’introduction de l’abbă Brlccius dans la possession des parts qui lui reviennent des terres de Mănăştur, Băgara et Aghireş. 315. 11 juin 1355, Bahnea. Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, contraint Jacques, châtelain de Ciceu, de d&lommager Thomas, fils de Denis, pour le non respect d’une caution. 31C. 11 juin 1355, Oradea. Le chapitre de Oradea transe rit ă la demande d’Andră, ăvfique de Transylvanie, un acte en date du 1** mai 1342 concemant la terre de Uioara. 317. 13 juin 1355, Avignon. Le pape Innocent VI confirme Jean, fils de Nicolas, dans l'archidiaconat de Tiraava. 318. 14 juin 1355, Avignon. Le pape Innocent VI confirme Jean, fils de NicolaJ, dans l’archidiaconat de Tîmava. 319. 17 juin 1355, (Oradea). Le chapitre de Oradea transcrii pour Abraham, f Js de Denis de Gerla, l’acte de ce măme chapitre en date du 3 marş 1350. 320. 23 juin 1355, (Cluj-Mănăştur). Le convent de Cluj-Mănăştur rapporte ă Nicolas Konth, voivode de Transylvanie, que Jean, fils de Marc, s’est opposă â la dălimitation d’une terre entre Mirăslău et Decea. 321. 30 juin 1355, (Agria). Le chapitre de Agria confirme l’accord intervenu entre Claire, veuve de Jacques, et Denis, ancien ban de Severin. 322. 4 juillet 1355. Louis 1a, roi de Hongrie, confirme â l’ăglise de Zagreb les actes du 25 novembre 1328 et de 1328, mention ătant faite du sceau du roi Charles-Robert, ăgară en Valachie. 323. 5 juillet 1355, (Oradea). I. Le chapitre de Agria confirme la d£limitation des terres de Giuleşti et Nyres du Maramureş et la mise en possession de Dragoş et de ses frăres en possession de ces terres. 354. 29 novembre 1355, (Cluj-Mănăştur}. Le convent de Cluj-Mănăştur confirme que Mannus de Căian a donnă en nantissement deux routes de sur la terre de Deuş au D£m£trins de Tybortliteleke et â Nicolas sumommi Wos. 355. 30 novembre 1355. Louis ler, roi de Hongrie, ordonne aux nobles qul possădent des terres en Transylvanie mais qni n’y demeurent pas, de participer sans faute aux assem-bl£es publiques de la noblesse de Transylvanie. 356. 30 novembre 1355, Vişegrad. Ladislas, secrătaire chancelier du roi, confirme que Pierre, le juge, a £tabli un testament. 357. 2 dScembre 1355, Vişegrad. Nicolas de Szăcs, juge du pays, £met une dăcision au sujet du partage de certaines terres, mention ătant faite aussi de dignitaires de Transylvanie. 358. 2 dScembre 1355, (Alba Iulia}. Le chapitre d’Alba Iulia transcrit pour Michel de Cîlnic le privil^ge de Ladislas IV de 1272. 359. 6 dScembre 1355, (Oradea}. Le chapitre de Oradea confirme que Jean, fils de Martin, et ses fils ont fait don & Andr£, £vâque de Transylvanie, de la moitiă de la terre de Chegea. 360. 8 dScembre 1355, Avignon. Le pape Innocent VI ordonne aux archevâques et aux ăvâques de Hongrie et de Transylvanie de lui envoyer aide militaire pour la reconquâte du siăge pontifical. 361. 10 dScembre 1355, Sîntimbru. Etienne, vice-voîvode de Transylvanie, demande au chapitre de Alba Inlia d’envoyer son homme digne de confiance pour la dâimitation de la terre d’Apati et pour que l’abbâ Briccius en prenne possession. 362. 16 dScembre 1355, (Cenad}. Le chapitre de Cenad confirme que Lucia, fiile d'Albert de Suha, et ses fils ont vendu la terre d’Ozelew contre 100 marks. 363. 21 dScembre 1355. Louis ler, roi de Hongrie, transcrit et confirme pour Anne, fille de Maurice de Medieş, son acte en date du 6 decembre 1351. XLIII www.dacoromanica.ro DOCUMENTE 1 <1351—1352)1 în socotelile lui Arnold de la Caucina, trimis papal în Ungaria, se menţionează că Albert al lui Ulric a plătit 40 de florini pentru lectoratul bisericii Cenadului, rămas vacant după moartea lui Petru al lui Dominic, precum şi plata a 49 de florini făcută de Ioan al lui Henric, arhidiaconul de Arad, din biserica Cenadului, pentru dobîndirea unei prepozituri în Ungaria. Arh. Vat., Tabularii Vaticani Cod. saec. XIV. Rationes collect. nr. 181, fol. 124 v. Rationes Arnoldi de la Caucina. Copie autentică contemporană. EDIŢII: Mon. Vat. Hung., 1/1, p. 450 (cu data: 1350-1354). 1 Datarea se bazează pe faptul că Albert al lui Ulric este amintit ca lector la Cenad in 1351 (Bossdnyi, 1/2, p. 210, nota 1), iar Ioan al lui Henric cu arhidiacon de Arad la 6 iunie 1352 (v. doc. nr. 128). 2 1351 ianuarie 4, * sigillo nostro pendenti communiri. Datum tercia feria proxima post festum Circumcisionis domini, anno eiusdem M°CCCmoLm0 primo. Dominico preposito, Michaele cantore, Uorando custode, Petro archydiacono de Kyzd decano ecclesie nostre existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credincioşilor întru Hristos, atît de acum cît şi viitori care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. I www.dacoromanica.ro tnn aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, venind în faţa noastră corniţele Arnold, fiul lui Andrei de Băgaciu, ne-a înfăţişat un privilegiu al prealuminatului principe, răposatul domn Carol, regele Ungariei de bună pomenire, rugîndu-ne prea plecat ca, întrucît ei nu îndrăznesc să poarte cu sine acest privilegiu în original din pricina primejdiilor drumurilor şi a altor întîmplări neaşteptate, să binevoim a pune să se scrie din nou din cuvînt în cuvînt şi să li-1 dăm în chip de transcriere. Iar cuprinsul acestui privilegiu este următorul: < Urmează actul lui Carol Robert, regele Ungariei, din 20 ianuarie 1318, DIR—C, veac XIV, voi. I, nr. 293'). Iar noi, încuviinţînd cererile acestui comite Arnold, am pus să se transcrie din cuvînt în cuvînt acest privilegiu rămas în putere în întregimea sa şi să fie întărit cu pecetea noastră atirnată. Dat în marţea de după sărbătoarea Tăierii împrejur a domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi unu, Dominic fiind prepozit, Mihail cantor, Borand custode şi Petru, arhidiaconul de Chezdi, decan al bisericii noastre. Arh. paroh, evang. Mediaş, nr. 4. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1318. Orig. perg., pecete ogivală din ceară albă, atirnată cu şnur de mătase roşie. EDIŢII: Mediascher Programm, 1870, p. 20; Ub., II, p. 78 (fragmentar). 1 Corect: transscribi. 1 în orig. lipseşte. 3 1<3>51 ianuarie 13 de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că înfăţişîndu-se înaintea noastră loan, fiul lui Alexandru, nobil de Sîncraiu, pe de o parte, iar pe de alta Iacob, fiul lui Mihail, acel loan, fiul lui Alexandru, a mărturisit şi a spus că, din pricina unor nevoi ale sale, a zălogit şi zălogeşte în faţa noastră acelui Iacob, fiul lui Mihail, pentru zece mărci de argint, o bucată a sa îndoite şi dacă nu ar putea s-o răscumpere sau să şi-o ia îndărăt la octavele viitoare ale fericitului arhanghel Mihail* de asemenea să sufere . Iar la pomenitele acei fii ai numitului magistru Ioan, fiul lui Toma, nu s-au îngrijit să vină sau să trimită pe cineva pentru ei, dînd prilej să fie legaţi cu o pedeapsă judecătorească şi mai mare. Şi, întrucît obiceiul ţârii cere ca o chemare la judecată să trebuiască a fi urmată de trei vestiri făcute la tîrguri, şi întrucît pentru împărţi-torii de dreptate ai ţării faptul de a pune să fie chemaţi prin vestire spre calea dreptăţii cei rătăciţi şi nesupuşi legii, se socoteşte a fi cea mai mare dovadă de îndurare, de aceea prin cele de faţă cerem cu stăruinţă prieteniei voastre să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, înaintea căruia omul nostru Ladislau, fiul lui Iacob de Anarch, sau Pethevv, fiul lui Nicolae de Petri, ori Ioan, fiul lui Mihail de Ellew, sau, în lipsa celorlalţi, Ştefan de Petri, să pună să fie chemaţi în chip legiuit înaintea noastră prin vestiri la trei tîrguri din ţinut sus-zişii fii ai acelui magistru Ioan, fiul lui Toma , vestind acolo în numele nostru că dacă vor veni şi ne vor mulţumi pe noi şi partea potrivnică de toate legăturile îndatoririlor cuprinse pe larg în pomenita noastră scrisoare de chemare . 4 1 mai. 10 1351 februarie 3, Buda. Bodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, conventui mona-sterii Sancti Stephani prothomartiris de Promontorio Waradiensi, salutem et gratiam. Dicitur nobis in persona magistri Jakch, aule nostre militis, Nicolai et Johannis, fratrum suorum, quod quedam possessio, Worsolch et alio nomine Benseteluke vocata, in comitatu de Krazna existens, per nos ipsis collata, recaptivatione et reambulatione plurimum indigeret. Super quo fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio lidedignum, quo presente Mychael, lilius Stephani, vel Johannes, frater suus, aut Nicolaus, filius Alberti, sive Thomas, frater eiusdem, seu Napako de Bozyas, aliis absentibus, homo noster, ad faciem predicte possessionis, presentibus vicinis et commetaneis legitime convocatis, accedendo, recapiat et reambulet ipsam per veras suas metas et antiquas, novas iuxta veteres in locis necessanis erigendo, recaptivatamque et reambulatam statuat eandem predictis Jakch, Johanni et Nicolao, fratribus suis, iure premisso, si non fuerit contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, citet eosdem contra ipsos ad nostram presentiam, ad terminum competentem; et post hec seriem totius facti, cum cursibus metarum vel nominibus contradictorum, nobis fideliter rescribatis. Datum Bude, in festo beati Blasii martiris, anno Domini M° CCC0 B“° primo. Budovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din conventui mănăstirii sfîntului Ştefan protomartirul din Dealul Oră?ii, mîntuire şi milostivire. Ni se spune în numele magistrului Jakch, cavaler al curţii noastre, <şi> al fraţilor săi Nicolae şi Ioan că moşia numită Virşolţ şi fără a vătăma drepturile altora, dacă nu se va face împotrivire din partea altora, iar dacă vor fi alţi împotri-vitori, pe aceştia să-i cheme faţă cu pomeniţii Mihail magistrul şi Petru diacul înaintea noastră, la sorocul cuvenit, şi după aceea să aveţi bunătatea a ne face cunoscut în scris cum s-a desfăşurat acea punere în stăpînire, dimpreună cu numele celor chemaţi, dacă vor fi vreunii, şi cu sorocul hotărît. Dat în a şasea zi a adunării noastre pomenite mai sus şi în locul arătat mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. (Pe verso de aceeaşi mină :> Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, capitlului bisericii din Alba Transilvaniei, prietenilor săi vrednici de cinste, scrisoare de punere în stăpînire pentru magistrul Mihail şi Petru diacul, fiul lui Ioan. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 5 nr. 647. Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 093. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. hîrtie, pecetea de închidere s-a pierdut. Transumpt în actul capitlului de Alba Iulia din 14 februarie 1351, nr. 14. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 428 — 429 (cu omisiunea unor formule), după transum- ptul din 14 februarie 1351 din-Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 093. REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt., nr. 646, 647. * * 1 Astfel în orig. * Corect: propalata. * Urmează: cause, tăiat de aceeaşi mină. 4 Corect: exprimitur. * Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. * 29 ianuarie. ' 1322-1342. » 1344-1350. * a lui Mihail. 12 1351 februarie 5, Turda. Viris discretis et honestis, amicis suis, honorabili capitulo Albensis ecclesie Transsiluane, Thomas, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, debite amicicie et honoris continuum incrementum. Dicuut nobis Dadislaus et Johannes, filii Blasii, et Andreas, filius Herbordi de Balasfolwa, quod 11 www.dacoromanica.ro quedam possessio Kapus, alio nomine Gaktelke vocata, in comitatu Albensi existens, apud manus Byprehthy de Weresmorth et Nicolai, filii Andree de Dalya, occupative habita, ipsorum esset hereditaria1 et omni iure ad ipsos pertineret, que recaptivacione et reambulacione ac ab aliorum pos-sessionibus metali distinccione plurimum indigeret; super quo amiciciam discrecionis vestre presentibus petimus diligenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Petrus, filius Johannis de Peturfolwa, vel Mychael, filius Blasii de Zanchaal, altero absente, homo noster, ad faciem predicte possessionis accedendo, vicinis et commetaneis eiusdem legitime convocatis et presentibus, reambulet eam per suas veras metas et antiquas, novas iuxta veteres, ubi necesse fuerit, erigendo ream-bulatamque et ab aliorum possessionibus metali distinccione separatam statuat eandem ipsis Ladislao et Johanni, filiis Blasii, et Andree, filio Herbordi, iure quo1 ad1 ipsos1 dinoscitur1 pertinere1, perpetuo1 possidendam1, si per quempiam non fuerit contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, citet eosdem contra predictos Ladislaum, Johannem et Andream, ad nostram presenciam, ad terminum competentem; et post hec, seriem ipsius statucionis cum cursibus metarum vel nominibus contradictorum et cita-torum, si qui fuerint, et terminum assignatum nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Thorda, sabbato proximo post festum Purificacionis vir-ginis gloriose, anno domini Mmo 000“° quinquagesimo primo. Viris discretis et honestis2, amids suis honorandis, capitulo Albensis ecclesie Transsiluane, pro Badislao et Johan-ne, filiis Blasii, ac Andrea, filio Nicolai3, statutoria. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, prietenilor săi vrednici de cinste, capitlului bisericii din Alba Transilvaniei, Toma, voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, spor neîntrerupt de cuvenită prietenie şi cinste. Ne spun Ladislau şi Ioan, fiii lui Blasiu, şi Andrei, fiul lui Herbord de Blaj, că o moşie numită Copşa, cu alt nume Gaktelke, aflătoare în comitatul Alba, care se găseşte prin cotropire în mîinile lui Lyprehth de Roşia şi în ale lui Nicolae, fiul lui Andrei de Daia, este a lor de moştenire şi ţine de dînşii cu tot dreptul şi că are foarte mare nevoie de o luare din nou în stăpînire şi hotărnicire. Drept aceea, prin (scrisoarea) de faţă cerem stăruitor prieteniei chibzuinţei voastre să trimiteţi pe omul vostru vrednic de crezare ca om de mărturie, în faţa căruia omul nostru, Petru, fiul lui Ioan de Petrisat, sau Mihail, fiul lui Blasiu de Sîncel, în lipsa celuilalt, ducîndu-se la faţa locului pe pomenita moşie şi chemînd în chip legiuit pe vecinii şi megieşii ei şi, aceştia fiind de faţă, s-o hotărnicească după adevăratele şi vechile ei hotare, ridicînd noi semne de hotar lîngă cele vechi unde va fi nevoie şi, odată hotărnicită şi despărţită prin semne deosebitoare de hotar de moşiile altora, s-o dea în stăpînire lui Ladislau şi Ioan, fiii lui Blasiu, şi lui Andrei, fiul lui Herbord, spre a o stăpîni pe veci, cu dreptul cu care se ştie că ţine de dînşii, dacă nu se va face împotrivire de către cineva, iar de vor fi împotrivitori, pe aceştia să-i cheme înaintea noastră la sorocul potrivit faţă de pomeniţii Ladislau, Ioan şi Andrei şi după acestea să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris cum s-a desfăşurat această dare în stăpînire odată cu mersul hotarelor şi cu numele împotrivitorilor şi ale celor chemaţi, dacă vor fi unii, precum şi (care este) sorocul hotărît. 12 www.dacoromanica.ro Dat la Turda, în sîmbăta de după sărbătoarea Întîmpinării domnului, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. (Pe verso de aceeaşi mină :> Chibzuinţilor şi cinstiţilor bărbaţi, prietenilor săi vrednici de cinste, capitlului bisericii din Alba Transilvaniei, punere în stăpînire pentru Ladislau şi Ioan, fiii lui Blasiu, şi Andrei, fiul lui Nicolae. Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 386. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. hîrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 426—427 (cu omisiunea unor formule stereotipe şl a Însemnării de pe verso). 1 Scris deasupra rindului. 1 Urmează silaba cap, tăiată. * Astfel în orig. 13 1351 februarie 9, Turda. Viris discretis et honestis, capitulo ecdesie beati Mychaelis archangeli de Alba Transsiluana, amicis suis, Thomas, voyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, debitam reverenciam cum honore. Dicunt1 nobis comes Petrus de Berethalm quod possessiones Repafolua et Petherfolua vocate, inter Saxones existentes, sua* * essent empticie8 et ipsum titulo iuris empticie8 attingerent; quas ordine iuris vellet recaptivare; super quo vestram ami-ciciam presentibus petimus diligenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, coram quo Nicolaus, filius Georgii de Hideguiz, vel Nicolaus, filius Symonis bani, aut Bord, aliis absentibus, homo noster, accedendo ad facies earundem possessionum Peterfolua et Repafolua voca-tarum et convocatis vicinis et commetaneis earundem et presentibus ream-bulet easdem per vetas suas metas et antiquas, novas metas ubi necesse fuerit erigendo, reambulatasque facta recaptivacione statuat eidem comiţi Petro de Beretholm perpetuo possidendas, si non fuerit contradictum; contradictores vero si qui fuerint, illos citet contra eundem comitem Petrum in nostram presenciam ad octavas Medii quadragesime nune venturas; et post hec seriem recaptivacionis et statucionis, prout fuerit oportunum*, vel, si contradictum fuerit, tune® diem et locum ipsius citacionis, nomina citatorum et terminum assignatum ac seriem tocius facti nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Thorda, in octavis festi Purificacionis virginis gloriose, anno domini M° CCC 0 quinquagesimo primo. (Pe verso de aceeaşi mină:'} Viris discretis et honestis, amicis suisreve-rendis, capitulo ecclesie Albensis, partis Transsiluane. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, capitlului bisericii fericitului arhanghel Mihail din Alba Transilvaniei, prietenilor săi, Toma, voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, cuvenita plecăciune şi cinste. Ne spune corniţele Petiru de Biertan că moşiile numite Repafolua şi Petrisdorf, aflătoare între saşi, sînt ale sale de cumpărătură şi ţin de el în temeiul dreptului de cumpărare şi că el ar dori să le ia din nou în stăpînire după rînduiala legii. 13 www.dacoromanica.ro Drept aceea, prin scrisoarea de faţă cerem cu stăruinţă prieteniei voastre să trimiteţi pe omul vostru vrednic de crezare, ca om de mărturie, în faţa căruia omul nostru, Nicolae, fiul lui Gheorghe de Călvasăr, sau Nicolae, fiul lui Simion banul, ori în lipsa acestora Bord, ducîndu-se la faţa locului pe acele moşii numite Petrisdorf şi Repafolua şi chemînd pe vecinii şi megieşii lor şi ei fiind de faţă, să le hotărnicească după adevăratele şi vechile lor hotare, ridicînd semne noi de hotar unde va fi nevoie şi, odată hotărnicite, făcîndu-se dobîndirea lor din nou, să le dea în stăpînirea comitelui Petru de Biertan spre a le stăpîni pe veci, dacă nu se va face împotrivire de către cineva; iar dacă vor fi împotrivitori, pe aceştia să-i cheme faţă cu acel comite Petru înaintea noastră, la octavele acum viitoare ale Miezii Păresii®, şi după acestea să aveţi bunătatea a ne face cunoscut în scris desfăşurarea dobîndirii din nou şi a dării în stăpînire . Nos itaque iustis peticionibus amicicie vestre legittime acquiesscentes1, unacum predicto Laurencio, filio Petri, homine vestro, ad hoc specialiter transmisso, unum ex nobis, videlicet discretum virum magistrum Petrum, archydiaconum de Kyzdy, decanum ecclesie nostre, ad premissa exsequenda duximus transmittendum. Qui demum ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, feria secunda proxima post festum Purificacionis virginis gloriose prenotatum, ad faciem preno-minate possessionis Chongwa accessissent, convocatisque omnibus vicinis et commetaneis eiusdem ipsisque presentibus et in nullo contradicentibus, ymo consencientibus, duas partes ipsius possessionis Chongwa magistro Mychaeli, cantori ecclesie nostre, terciam vero partem Petro litterato, eo 14 www.dacoromanica.ro iure que ad ipsos dinoscuntur pertinere, perpetuo possidendas statuissent, salvis tamen iuribus alienis remanentibus. Datum in festo beati Walentini martyris, anno prenotato. (Pe verso de aceeaşi mînă:)> Magnifico viro Thome, woyuode Transsil-uano et comiţi de Zonuk, amico ipsorum honorando, pro magistro Mychaele, cantore ecclesie nostre, et Petro litterato, filio Johannis, super facto statu-cionis possessionis Chongwa, rescripcionalis. Măritului bărbat, domnului Toma, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prietenului lui vrednic de cinste, capitlul bisericii Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Aflaţi că am primit scrisoarea prieteniei voastre avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Toma, voievodul Transilvaniei, din 3 februarie 1351, Turda, nr. 77). Noi, aşadar, încuviinţînd în chip legiuit dreptele cereri ale prieteniei voastre, am hotărît ca împreună cu sus-zisul Laurenţiu, fiul lui Petru, omul vostru, trimis anume pentru aceasta, să trimitem pe unul dintre noi, şi anume pe chibzuitul bărbat, magistrul Petru, arhidiaconul de Kyzdy2, decanul bisericii noastre, ca să aducă la îndeplinire cele de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus într-un glas că, în lunea de după sărbătoarea mai sus-amintită a Întîmpinării Domnului3, s-au dus la faţa locului pe pomenita moşie Ciunga şi după ce i-au chemat pe toţi vecinii şi megieşii ei şi fiind aceştia de faţă şi neîmpotrivindu-se întru nimic, ba dimpotrivă dîndu-şi învoirea, au dat în stăpînire, cu dreptul cu care se ştie că ţin de dînşii, două părţi din moşia Ciunga magistrului Miliail, cantorul bisericii noastre, iar a treia parte lui Petru diacul, ca să le stăpînească pe veci, drepturile altora rămînînd totuşi neştirbite. Dat la sărbătoarea fericitului mucenic Valentin, în anul arătat mai sus. (Pe verso de aceeaşi mină:> Măritului bărbat Toma, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, prietenului lor vrednic de cinste, pentru magistrul Mihail, cantorul bisericii noastre, şi pentru Petru diacul, fiul lui Ioan, scrisoare de răspuns cu privire la darea în stăpînire a moşiei Ciunga. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 5 nr. 648. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. perg., pecetea atîrnată a fost ruptă împreună cu o bucată de pergament. Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 093. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 428—430 (cu omisiunea unor formule stereotipe şi a însemnării de pe verso). REGEŞTE: Beke, Erd. hâpt., nr. 648. * * 1 Astfel în orig. * Arhidiaconatul de Eezdi cuprindea o parte din Secuime. * 7 februarie. 15 1351 februarie 27 (tercio Kalendas Marţii). Ludovic I-ul, regele Ungariei, porunceşte să se transcrie actul său din 11 ianuarie 1345, prin care s-a donat moşia Sarkan din comitatul Şopron şi moşia Heulgeuss din comitatul Vas lui Dominic, ban de MaCva, şi fratelui 15 www.dacoromanica.ro său Nicolae pentru merite deosebite în campania împotriva regelui Serbiei. Dumitru episcop de Oradea, Andrei episcop de Transilvania, Toma episcop ales de Cenad; Nicolae ban de Severin. Arh. Naţ. Magh., Arh. fam. Ostffy şi Ostffy-Asszunyfalu. Orig. hîrtie, pe verso urmele peceţii mari regale. EDIŢII: Codex dipl. pairius, p. 87—90; SmiSiklas, XII, p. 5—7. 16 1351 februarie 27, . Nos, Johannes, prepositus et conventus monasterii sancti Stephani protomartiris de Promontorio Waradiensi significamus, tenore presen-cium, quibus expedit universis quod magister Ladislaus, filius Simonis de Karul, ab una parte, ex altera vero Merharth, filius Andree, et Stephanus, filius Michaelis de eadem Karul, coram nobis personaliter constituti, per eundem Ladislaum, filium Simonis, confessum extitit et relatum, ministerio vive vocis, quod ipse quandam possessionem Dedemez vocatam, alio nomine Aporhaza dictam, in comitatu de Zathmar existentem, cum predictis Merharth et Stephano, racione consanguineitatis, sibi impignoratam partici-paret et in dominium eosdem intromitteret possessionis prenotate ac parti-cipavit et intromisit coram nobis eo iure quo ad ipsum pertineret. Datum in dominica Esto mihi, anno domini Mmo CCCmo quinquage-simo primo. Noi, Ioan, prepozitul şi conventul mănăstirii sfîntului Ştefan, întîiul mucenic din Dealul Orăzii, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire tuturor cărora se cuvine că, venind înşişi înaintea noastră, pe de o parte magistrul Ladislau, fiul lui Simion de Oarei, iar pe de alta Merharth, fiul lui Andrei, şi Ştefan, fiul lui Mihail, tot de Oarei, acel Ladislau, fiul lui Simion, a mărturisit şi a arătat prin viu graiu că, în temeiul înrudirii, el face parte sus-zişi-lor Merharth şi Ştefan într-o moşie numită Dedemez, zisă cu alt nume Aporhaza, aflătoare în comitatul Satu Mare, zisă; în numele lui Ioan şi Ştefan, fiii lui Iktor, şi în numele lui Blasiu şi Ioan, fiii lui Baurenţiu de Recea, s-au înfăţişat de asemenea împuterniciţii lor legiuiţi; în faţa cărora acel om al vostru cu mărturia sus-pomenitului om al nostru, a dat în stăpînire acelui magistru Jakch şi fraţilor săi Ioan şi Nicolae — fără de hotărnicire şi arătare a hotarelor — zisa moşie Vîrşolţ, cu alt nume Benseteluke, ca s-o stăpînească pe veci şi în chip nestrămutat, cu dreptul de mai sus, fără să se fi ivit nici un împotrivitor; ba acei vecini şi megieşi ai ei şi-au dat învoirea şi încuviinţarea la această punere în stăpî- 17 www.dacoromanica.ro nire. Şi sus-zisul Blasiu, fiul lui T*oma, înfăţişîndu-se el însuşi înaintea noastră şi-a dat învoirea şi încuviinţarea în chipul mai sus-pomenit. Dat în miercurea de după dumineca Invocavit, în anul sus-arătat. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Eszterhâszy-Mik6. Transumpt în actul lui Ludovic, regele Ungariei, din 7 iulie 1364, Vişegrad. 1 Scris deasupra riadului. * 6 martie. 18 1351 martie 28 . Magnifico viro, domino Nicolao, regni Hungarie palatino et iudici Comanorum, capitulum ecclesie Waradiensis, amiciciam paratam cum honore. Uittcras vestre magnificencie recepimus in hec verba: Nos igitur peticioni vestre magnificencie gratum prebentes assensum, unacum predicto Uadislao, filio Jacobi de Anarch, homine vestro, virum discretum Andream, sacerdotem chori ecclesie nostre, transmisimus ad premissa fideliter exsequenda; qui demum ad nos reversi et per nos requisiti, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, primo quarta feria proxima post dominicani Reminisscere proxime preteritamad comitatum Zothmaryen-sem, et ad villam Batur, die videlicet fori, ubi concursus multorum hominum forum faciencium extitisset, accedendo, per preconem in eodem foro, deinde, sabbato proximo post eandem dominicani Reminisscere, ad comitatum de Bereg et ad villam Euprechzaza, dum in eadem villa forum celebraretur, venientes, simili modo per preconem alta voce, tandem ad comitatum de Zabouch, et ad villam Kallo, sabbato proximo ante dominicani Uetare proxime preteritam, die videlicet fori, pariter pergendo pari modo alta voce et publice prenotatos Thomam, Michaelem et Uadislaum, filios Johannis, filii Thome de Bazar, contra prefatum magistrum Johannem, filium Uadis-lai de Warada, ad prefatas octavas festi beati Georgii martiris proxime venturas, ad presenciam vestre magnificencie, fecissent proclamări, dicendo verbo vestro ut si venirent et de omnibus obligaminibus et earundem vinculis in aliis litteris vestris contentis ac de universis iudiciis vobis et parti adverse debitis in eisdem aliis litteris vestris insertis satisfecerint 18 www.dacoromanica.ro benequidem, alioquin, non obstante eorum absencia, vestra tnagnificencia finem imponerent deomnibus prout dictaverit ordo iuris. ht sic facta solem-pni proclamacione in tribus foris prenotatis abinde disscessissent. Datum secunda feria proxima post dominicani hetare, anno pre-notato. (Pe verso:) Domino palatino. Pro magistro Johanne, filio hadislai de Warada, contra filios Johannis, filii Thome de hazar, proclamatoria. Măritului bărbat, domnului Nicolae, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, capitlul bisericii de Oradea, cu toată prietenia şi cinstea. Am primit scrisoarea măririi voastre, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Nicolae, palatinul Ungariei, din 28 ianuarie 1351, nr. 9). Noi, aşadar, dîndu-ne buna încuviinţare la cererea măririi voastre, am trimis împreună cu sus-zisul hadislau, fiul lui Iacob de Anarch, omul vostru, pe chibzuitul bărbat Andrei, preot în strana bisericii noastre, spre împlinirea întocmai a celor de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi şi întrebaţi de noi, ne-au răspuns într-un glas că mergînd mai întîiîn comitatul SatuMare şi în satul Batur, în miercurea de după duminica Reminisscere de curînd trecută1, adică în ziua de tîrg, cînd era mare adunare de oameni ce ţineau tîrg, au pus să fie strigaţi în acel tîrg, prin crainic, pomeniţii Toma, Mihail şi hadislau, fiii lui Ioan, fiul lui Toma de hazuri, apoi, în sîmbăta de după acea duminică Reminisscere1 2 *, venind în comitatul Bereg, şi în satul huprechzaza, cînd se ţinea tîrg în acel sat, au pus să fie strigaţi aceia, de asemenea prin crainic, cu glas tare; în cele din urmă, mergînd în comitatul Szabolcs şi în satul Kâllo, în sîmbăta de curînd trecută dinaintea duminicii Letare*, adică în ziua de tîrg, au pus să fie strigaţi aceia, în acelaşi chip, cu glas tare, în auzul tuturor, ca să vină înaintea măririi voastre, la sus-zisele octave în curînd viitoare ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe4, faţă cu pomenitul magistru Ioan, fiul lui hadislau de Warada, spunînd în numele vostru că dacă vor veni şi vor da seama de toate îndatoririle şi de legă-mintele acestor <îndatoriri>, cuprinse într-altă scrisoare a voastră, şi de toate gloabele datorate vouă şi părţii potrivnice, trecute tot în acea scrisoare a voastră, va fi bine, altminteri, fără a ţine seama de lipsa lor, mărirea voastră va pune capăt la toate, aşa cum va cere rînduiala legii. Şi astfel după facerea strigării solemne la cele trei tîrguri mai sus pomenite au plecat de acolo. Dat în lunea de după duminica Letare, în anul mai sus arătat. (Pe verso:) Domnului palatin, scrisoare de vestire pentru magistrul Ioan, fiul lui hadislau de Warada, împotriva fiilor lui Ioan, fiul lui Toma de hazuri. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy, 1 b 212. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete în formă de scut aplicata pe verso. EDIŢII: Zichy, II, p. 448-450 1 16 martie. *19 martie. * 26 martie. 4 1 mai. ii www.dacoromanica.ro 20 1351 martie 29 (quarto Kalenâas Âpritis). Ludovic I, regele Ungariei, donează lui Nowak, oştean al curţii sale, nişte moşii în Croaţia, pentru meritele aduse de acesta în campania din Sicilia. Dumitru de Oradea, Andrei de Transilvania, episcopi; Toma, episcop ales de Cenad; Nicolae ban de Severin. Arh. Naţ. Magh. Dl. Arh. fam. Esterliâzy din Zeljezno Repos. 42, fasc. P nr. 10. Orig. perg., pecetea lipseşte. Actul este prevăzut cu clausa lui Ludovic 1, din 1363. EDIŢII: Vjesnik zem. arhiva god. VII, p. 149—150; Smiiiklas, XII, p. 15—16. 21 1351 martie 30, . Cu privire la aceasta, ca să nu li se impute în viitor ca o nepăsare, ei au cerut să
  • se dea o scrisoare de întîmpinare, pe care noi le-am dat-o aşa cum cere dreptul obişnuit. 20 www.dacoromanica.ro Dat la octavele Miezii-făresii în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. (Pe verso de aceeaşi mină>. Pentru fiii lui Ioan, fiul lui Petru de Petrisat, împotriva magistrului Dacii, scrisoare de întîmpinare cu privire la o bucată de pămînt. Arh. Kaţ. Magk. Dl. 29 686. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Ctuj-îsapoca/1351. Orig. perg. cu urme de pecete de Închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Attdeg., V, p. 439 (cu omisiunea unor formule stereotipe şi a însemnării de pe verso). 22 1351 aprilie 3 (duodecimo die diei Medii Quadragesime) Buda. Toma, judele ţării, Nicolae palatinul, Paul de Ugal, fost ban al Slavoniei şi Croaţiei, şi Nicolae, fiul lui Peteuch, odinioară voievod al Transilvaniei, dau o sentinţă în procesul dintre Dominic, fiul lui Donch, Nicolae şi Gheorghe, fiii lui Ivan de Malah, precum şi Cozma, fiul lui Herbord de Haripan, purtat pentru mai multe moşii. Arh. Kaţ. Magh. Orig. perg., cu pecete atîrnată cu şnur de mătase verde şi roşie. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 439-453. 23 1351 aprilie, 11 (feria secunda proxima post dominicam Ramispalmarum), Buda. Dudovic I, regele Ungariei, la cererea lui Nicolae, episcop de Zagreb, transcrie scrisoarea privilegială a lui Nicolae de Szecs, fost ban al Slavoniei şi Croaţiei şi acum ban de Severin (nune vero bani de Zeuryino), emisă la 16 august 1346, privind dijmele episcopiei şi capitlului din Zagreb. Arh. capitl. din Zagreb. Act. capitl., Pasc. 2 şi copie contemporană tot acolo. 14b. stat. capitl. Zagrab, part. a IV-a, cap. I. EDIŢII: Tkal£i6, Mon. episc. Zagrab. II, p. 101 — 102; Tkal£i6, Mon. civ. Zagrab. I, p. 198-199; Smiiiklas, XII, p. 17-18. 24 1351 aprilie 14, . Nos, conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmanustra, tenore presencium significamus quibus expedit universis memorie commendantes quod cum fiiie Michaelis, germani Bonch de Pethlend, videlicet Clara et ÎJlyzabet vocate, ac Margaretha, filia Pauli de Berkes, parvula puella ac minoribus etatibus constituta, coram nobis astando personaliter, propter carenciam defensorem et protectorem1 possessiones ipsarum porcionarias in villis Berkes et Scenthmihalremetey vocatis habitas, ipsas hereditario iure contingentes, comiţi Georgio, filio Jacobi de Jara, exceptis aliis porcionibus earundem in predictis villis existentibus, eidem Georgio mediantibus litteris nostris pignory2 obligatis, predicto comiţi Georgio filio Jacobi, in parte ex altera coram nobis astanti ad conservandas, prote-gendas, gubernandas, populandas et congregandas prp tempore assignasse g — Boomul* RojubUs Hhtories — TnosUrub — Voi. X 21 www.dacoromanica.ro kffirmârunt et coram nobis assignarunt; ita tamen nobila doamnă numită Elisabeta, soţia lui Mihail de Pedlend, şi cele trei fiice ale lui Mihail, fratele bun al lui Bonch, numite adică Clara, Elena şi Margareta, iar pe de altă parte Gheorghe, fiul lui Iacob, nobil de Iara, acea nobilă doamnă Elisabeta şi cele trei fiice mai sus-pomenite ale lui Mihail, adică Clara, Elena şi Margareta, ne-au spus şi ne-au arătat următoarele: că, din pricina unei grabnice şi de neînlăturate nevoi a lor au zălogit şi în faţa noastră zălogesc sus-zisului Gheorghe, fiul lui Iacob, cu cincizeci de mărci de argint, plătite 4 tertiam possessionem quandam8 Petri, filii Corrardi, Kerestur vocatam, in comitatu Albensi existentem, similiter heredum solatio orbati, cum omni-bus earum utilitatibus et pertinentiis universis sub<.. .>4 metis et terminis, quibus per possessores earum habite extiterunt et possesse, omni eo iure, quo ad nostram collationem pertinere dignoscuntur, de beneplacita volun-tate serenissime principisse, domine Elisabeth, inclyte regine Hungarie, genitricis, ac domini Stephani, cis fratris nostrorum charissimorum, prelato-rumque et baronum regni noştri consilio prematuro eidem magistro Kolus, exclusis omnibus fratribus suis, et per eum suis heredibus, successoribus et posteritatibus universis perpetuo et irrevocabiliter dedimus donavimus et contulimus possidendas, tenendas, prout et habendas, salvis iuribus alie-nis, presentes autem in formam noştri privilegii redigi faciemus, dum nobis fuerint reportate. Datum Bude, in festo beati Georgii martyris, anno domini Mill. CCC quinquagesimo primo. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, luînd noi aminte că maiestatea regală mai ales atunci se încununează pe pămînt de slavă şi de cinste cînd unind îndurarea cu bunătatea priveşte cu ochi binevoitori la vrednicia fiecăruia şi răsplăteşte la rîndul său pe credincioşii săi pentru purtarea lor credincioasă şi pentru multele lor osteneli, aşadar ţinînd seama că magistrul Kolus, aprodul credincios al curţii noastre, stră- 29 www.dacoromanica.ro luceşte printre ceilalţi credincioşi ai noştri prin credinţa sa nemărginită şi, măcar că pomenitul magistru Kolus a adus multe şi felurite slujbe: mai întîi preaînălţatului şi măritului principe, domnul Carol, odinioară vestitul rege al Ungariei, tatăl nostru preaiubit, şi prin urmare nouă şi ţării, cu toată rîvnă credinţei, pentru înălţarea cinstei sus-zisului cu mult şi foarte mult mai mari ca acestea, totuşi drept răsplată osebită a slujbelor sale, noi cu încuviinţarea de bunăvoie a prealuminatei principese, doamna Elisabeta, strălucita regină a Ungariei, precum şi a domnului Ştefan, fratele nostru, preaiubiţii noştri, şi după sfatul chibzuit al prelaţilor şi baronilor ţării noastre i-am dat, i-am dăruit şi i-am hărăzit pe veci şi nestrămutat acelui magistru Kolus, şi prin el tuturor moştenitorilor, urmaşilor şi coborîtorilor săi — cu înlăturarea tuturor fraţilor săi — o moşie numită Holumba, aflătoare în comitatul Vesprim, a unui om mort fără de urmaş; de asemenea o altă moşie numită Gyerhegye aflată în comitatul Pesta a răposatului ... a treia moşie numită Kerestur, aflătoare în comitatul Alba a răposatului Petru, fiul lui Corrard, de asemenea lipsit de mîngăierea moştenitorilor, împreună cu toate folosinţele lor şi toate cele ce ţin de ele în ... între hotarele şi marginile, între care le-au avut şi le-au ţinut stăpînii lor, cu tot dreptul cu care se ştie 26 www.dacoromanica.ro că ţin de dreptul nostru de danie, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă, fără ştirbirea dreptului altuia. Iar scrisoarea de faţă cînd ne va fi înapoiată vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu al nostru. Dat în Buda, la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. Arh. fam. Milkovics (azi in parte pierdută}. Org. perg. EDIŢII: Fejir, VII/3 p. 123—125; Jakab, I, p. 48—49 (cu data greşită: 23 aprilie); Hurmuzaki—Densufianu, I, 2, p. 14 — 15. 1 Corect: pietati. 1 Corect: exhibuerat. * Corect: quondam. 4 Lipseşte in text. lat. publ. 27 1351 aprilie 25, Moftin. Magistrul Ladislau, fiul lui Avram, vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că în adunarea obştească a comitatului juzii şi juraţii nobililor au întărit plîngerea magistrului Ştefan, fiul lui Ştefan de Nagysemjen, că Ioan de Garan plecînd de la moşia sa numită Petin (Bazan) a ucis un iobag al acelui Ştefan pe moşia Kissemien a acestuia şi că a voit să-l omoare şi pe el în oraşul Satu Mare, urmărindu-1 pînă în satul Amaţi (Amac). Sînt amintiţi magistrul Ioan, fiul lui Bunch, omul regelui şi trimisul conventului din Dealul Orăzii, care au participat la adunarea obştească. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 011. Orig. perg., cu urme şl fragmente a trei peceţi aplicate pe verso. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 4, nr. 1 056. 28 1351 aprilie 30 (II Kalendas Maii), Avignon. Papa Clement al Vl-lea îngăduie lui Toma, episcop ales de Cenad, să poată fi sfinţit de orice episcop catolic. Arh. Vat., Reg. Vat., voi. 201, fol. 161 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Hung., I, p. 796, cu data greşită: februarie 25. 29 1351 mai 4 (qiiarto iie octavarum predidarum; in odavis festi beati Georgii martiris), (Alba Iulia}. Magistrul Solomon, arhidiaconul de Turda şi vicar general al lui Andrei, episcopul Transilvaniei, dă de ştire că a amînat pină la 8 noiembrie (in odavis festi Omnium Sandorunt), pricina dintre Ioan, fiul lui Teodor, şi Beukus, 27 www.dacoromanica.ro fiul lui Jako de Mada, pentru a patra parte cuvenită fiicei, a mamei lui Ioan, din moşiile Mada şi Chakaal. Arh. Nat. Magh. Dl., Arh. fam., Zichy, 364. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete ovală aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, II, p. 453-454. 30 1351 mai 6 (sexto die odavarum festi beati Georgii (martiris)), < Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ioan, fiul lui Nicolae Cantor, a răscumpărat pentru 9 mărci partea ce i se cuvine din moşiile Ders, Jwanusy şi Hodaz1 din comitatul Satu Mare, care au fost zălogite de Petru şi Toma, fraţii săi, lui Hank * * din Cracovia, potrivit actului emis de Nicolae, episcop de Zagreb, comite al capelei regale şi secretar cancelar, şi care au fost răscumpărate de Briccius, un alt frate al său. Arh. Naţ. Magh. Dl. 39 466. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. perg., cu pete de umezeală şl lacune, cu o ruptură mare In mijlocul documentului ; pecetea atirnată împreună cu partea de jos a actului lipseşte. REGEŞTE: Lev. KOzl., IX (1931), p. 58, nr. 9. * în regestul publicat, greşit: Hodas. ' Rupt cca. 2 cm; întregit de autorul regestului. 31 <1351 mai 7 — 1352 mai 6)1 (Anno X Clementis pape). Arnold de la Caucina, trimis papal în Ungaria, aminteşte pe Benedict al lui Clement, arhidiaconul de Pîncota (Pankatha), printre membrii capi-tlului din Agria de la care a strîns venitul pe un an, cuvenit vistieriei papale, din beneficiile ce au fost vacante. Arh. Vat„ Tabularii Vaticani Cod. saec. XIV. Rationes collect., nr. 181, fol. 123 r. EDIŢII: Mon. Vai. Hung., 1/1, p. 449 (cu data: 1350-1354). 1 Durata anului al X-lea pontifical al papei Clement al Vl-lea. 32 1351 mai 8, Buda. Toma, judele curţii regale şi comite de Turoc, la porunca regelui amină pricina pornită de Ştefan, fiul lui Ştefan de Nagysemjdn, împotriva lui Ştefan, fiul lui Nicolae de Oar, pentru moşia Rechege de la octavele sărbătorii sfîn-tului Gheorghe1, la octavele sărbătorii sfîntului Mihail*. Arh. Naţ. Magh., Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 999 şi 1 000. Orig. hîrtie, în 2 exemplare, amîndouă cu fragmente de pecete de închidere. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 5, nr. 1059 a şi b. 1 1 mai. * 6 octombrie. 28 www.dacoromanica.ro 33 1351 mai 8, din porunca domnului duce Ştefan şi a domnului Toma, voievodul Transilvaniei şi comite de zisul Solnoc — după cum am văzut că se cuprinde în scrisorile acestor domni, sîntem ţinuţi a pune să se plătească gloabele vicecomitelui de Solnoc şi potrivnice, întrucît nici sus-zisul Moise, nici rudele sau megieşii săi nu s-au îngrijit să răscumpere numita moşie Filea, — dăm moşia Filea în stăpînirea magistrului Desideriu, vicecomitele nostru, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă în afară de partea < cuvenită > potrivnicilor sus-pomeniţi. Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 094. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Transumpt In actul conventalui din Cluj-Mănfiştur, din 3 iunie 1351, nr. 40. EDIŢII: Cod. Andeg, V., p. 446-447. 1 în document lipsesc elementele cronologice ale scrisorii; datarea s-a făcut după unele indicaţii cuprinse in el şi după datarea documentului cadru din 3 iunie 1351, nr. 40. ' Astfel in orig. * 9 mai. 35 1351 mai 12, Buda. Nos, Thomas, iudex curie ... significamus . .. quod cum Thomas literatus, filius Johannis de Zantho . .. sanctimoniales claustri sancte Anne de Waradino, legitime citacionis modum observando, contra se in regie maiestatis presenciam in causam attraxisset, et ipsa causa diversis pro-rogacionum cautelis et terminis intervenientibus, inter partes coram nobis diversimode ventilando, ad octavas festi beati Michaelis archangeli anno proxime elapso preteriti prorogata, et deinde accione eiusdem Thome literaţi contra easdem ... dominas in factis potencie et possessionis Zeben vocate in comitatu Byhoriensi existentis, per ipsum Thomam literatum relata, de parcium voluntate ad nune instantes octavas festi beati Georgii martiris dilatata exstitisset; ipsis tandem octavis festi beati Georgii martiris occurrentibus, predicto Thoma literato personaliter ab una, et Johanne dicto de Eusy pro eisdem ... dominabus ... parte ex altera, coram nobis constitutis, per predictum Thomam literatum, petita prius 30 www.dacoromanica.ro et obtenta a nobis reformandi licencia, propositum exstitit ... ut ipse premisse potenciarie accioni sue ex nostra iudiciaria licencia renuncians, predictaxn possessionem Zeben nominataxn, quaxn ab eisdexn religiosis domi-nabus radone vidnitatis et eciam aliis de causis requirere voluisset, salubri inductus consideradone, pretate ecclesie beate Anne de Waradino et per consequens eisdem ... sanctimonialibus ... cum omnibus suis ... utili-tatibus ... nulla iurisdiccione seu proprietatis dominio a modo in poste-rum sibi et suis successoribus in eadem reservatis, eo iure quo eis pertinere dinosceretur ... resignasset imo reliquit ... coram nobis, perpetuo possi-dere ... universas literas ... super facto diete possessionis Zeben ... vanas ... committendo. Datum Bude, duodedmo die octavarum festi beati Georgii martiris predictarum, anno domini Millesimo trecentesimo quinquagesimo primo. Noi Toma, judele curţii ... facem cunoscut ... că întrudt Toma diacul, fiul lui Ioan de Santău ... păzind chipul legiuit de chemare, a chemat în judecată călugăriţele mănăstirii sfintei Ana din Oradea noastre şi reginei, preascumpa noastră mamă, o plîngere privitoare la faptul că Iacob, fostul preot paroh al acelei mănăstiri, lăsînd la o parte frica de Dumnezeu, a cotropit pe nedrept şi ţine cotropită spre paguba lor o vie aflătoare în pămîntul Piscopia şi o moară, aflătoare în oraşul Oradea, în uliţa Veneţia, pe rîul Criş, lăsate în ceasul morţii numitelor călugăriţe de către răposatul Simion, orăşean din acest loc, şi de către doamna, văduva fierarului Emeric cel Creţ, pentru mîn-tuirea sufletelor lor, rugîndu-se . Nos, conventus ecclesie beate virginis de Kolosmonostora memorie commendantes tenore presencium signfîicamus quibus expedit universis quod magister Deseu, vicecomes de Zonuk exteriori, ad nostram accedendo 34 www.dacoromanica.ro presenciam, exhibuit nobis quasdam literas patentes vicecomitis de Zonuk exteriori et iudicum nobilium dicti comitatus de Zonuk, petens nos cum instancia, ut easdem, ob maioris rei experienciam, de verbo ad verbum nostris literis patentibus transcribi faceremus. Quarum tenor talis est: < Urmează actul lui Dezideriu, vicecomite, şi al juzilor nobililor comitatului Solnocul din Afară din 9 mai — 3 iunie 1351, nr. 34>. Nosque peticio-nibus eiusdem înclinaţi predictas literas, nostris literis patentibus sigilloque pendenti inseri fecimus et eatenus quatenus vires earundem veritati suffra-gantur, presentes eidem duximua conferendum, noştri sigilii pendentis consignantes. Datum feria sexta proxima ante festum Pentecostes, anno domini M0CCC°I/m0 primo. (Pe verso :} Privilegium super possessionem Filee, magistro Desew, vicecomiti. Noi, conventul bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, dam de ştire şi facem cunoscut prin cuprinsul celor de faţă tuturor cărora se cuvine că magistrul Dezideriu, vicecomitele Solnocului din Afară, venind în faţa noastră ne-a arătat nişte scrisori deschise ale vicecomitelui de Solnocul din Afară şi ale juzilor nobililor din numitul comitat de Solnoc, cerîndu-ne cu stăruinţă ca, spre mai mare siguranţă, să punem să fie transcrise, din cuvînt în cuvînt, în scrisoarea noastră deschisă. Cuprinsul lui este acesta: cu pecetea atîmată şi întrucît puterea ei stă în sprijinul adevărului, de aceea am hotărît să-i dăm scrisoarea de faţă, însemnată cu pecetea noastră atîrnată. Dat în vinerea dinaintea sărbătorii Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 094. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. perg., pecetea atîrnată s-a pierdut. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 466—467 (cu data greşită: 1351 mai 9). 41 1351 iunie 4, Buda. Ludovicus, dei gratia Hungarie, Dalmatie, Croaţie, Rame, Servie, Galitie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Saleraitanus et honoris montis Sancti Angeli dominus ... . Nos itaque humillimis supplicationibus predicti Ioannis in personis dicta-rum sororum seu monialium Sancte Clare, de predicto claustro beati Anne de Varadino, nostre maiestati porrectis, favorabiliter înclinaţi, ipsas litteras prelibati quondam domini Andree, episcopi Varadiensis, cum pendenti sigillo suo communitas, que super facto fundationis et dotationis predicti claustri rite et legitime existunt emanate, eisdem dominabus sanctimonialibus presentium patrocinio duximus confirmandas, excepto 85 www.dacoromanica.ro isto articulo, quod, licet pretactus quondam dominus AndreaS episcopUS divinaJeisdem^sororibus seu monialibus^Sancte Clare celebranda, iuxta tenorem predictarum litterarum suarum, presentibus insertarum, sacerdoţi seculari annuerat et ordinaverat; sed tamen nos volentes cum ipsis sorori-bus et sanctimonialibus salubrius agere, unacum domina regina, genitrice nostra carissima, consilio prematuro et consentiente venerabilis in Christo patre domino Demetrio, episcopo predicte ecclesie Varadiensis, successore quondam domini Andree episcopis, sepius annotati, ordinantes, decrevimus ut, quia pretate sorores et sanctimoniales Sancte Clare de ordine existunt fratrum minorum, ideo eedem quemcumque vel quoscumque fratres minores ipsis pro divinis officiis celebrandis eligere voluerint, liberam in perpetuum habeant eligendi facultatem. Datum Bude, sabbato proximo post octavas festi Ascensionis domini, anno eiusdem M. CCC Bl. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Bodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerao şi domn al ţinutului Muntele Sant’Angelo ... înaintea regelui. Dat în joia de după sărbătoarea sus-zisă a Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. (Pe verso de aceeaşi mina:'). Pentru magistrul Gheorghe, fiul lui Ioan, fiul lui Bricciu, împotriva lui Ştefan, fiul lui Ladislau de Zekeres, scrisoare de amînare la octavele în curînd viitoare ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail. Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 016. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca /1351. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete ogivală de închidere, din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg, V, p. 500 — 501 (cu omisiunea unor formule diplomatice). 1 Astfel în orig. * Urmează un cuvînt tăiat de aceeaşi nună. * 2 iunie. ‘ 13 octombrie. 43 1351 iunie 23 (in octavis festi preciosissimi Corporis Christi), . Capitlul din Oradea adevereşte înţelegerea făcută între Ioan, fiul lui Dionisie de Poche, şi alţii, pe de o parte, şi Luchasius, fiul lui Lucha-sius de Omaria şi alţii, pe de altă parte, în legătură cu neînţelegerile mai vechi dintre ei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 655. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. perg., cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 502—503 (cu data greşită: 1351 iunie 25). 44 1351 iulie 3, Buda. Nos, Lodovicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commendamus quod Johannes, filius Ladislai, filii Jakou de Noghmyhal, aule nostre miles, ad nostre maiestatis accedens presenciam, nobis declarare curavit quod quedam possessio sua, Gelyenus vocata, in comitatu Zothmariensi existens, per continuas regni noştri palatini congregacionum celebraciones, in dicto comitatu per palatinum pro tempore constitutum more et consue-tudine sui palatinatus factas, depopulata haberetur, et fere ad extreme desolacionis inopiam deventa extitisset; supplicans nostro culmini prece subiectiva, ut de huiusmodi possessionis sue desolacione, sibi de regia beni-gnitate remedio providere dignaremur oportuno. Nos siquidem, qui ex suscepti regiminis noştri officio uniuscuiusque iustas et iuri consonas 38 www.dacoromanica.ro postulaciones de regie liberalitatis munificencia moderare debemus et tene* mur, peticionibus eiusdem Johannis, filii Ladislai, legitimis, regio acquies-centes cum favore, eidem ex regie pietatis clemencia annuimus concedentes, ut deinceps nequaquam aliquis palatinorum regni noştri, nune et pro tempore constitutorum, in possessione ipsius Johannis, filii Ladislai, Gelye-nus antedicta, congregacionem pro universitate nobilium et aliorum com-munium hominum dicti comitatus Zothmariensis celebrare possit atque valeat. Vobis, igitur palatino nune et pro tempore constituto, eiusque vices gerentibus firmiter precipientes mandamus quatenus a modo in dicta possessione Gelienus congregacionem pro universis nobilibus et aliis communibus hominibus dicti comitatus Zothmariensis nunquam, contra premisse gratie nostre, formam celebrare vel celebrări facere presumpmatis; aliud facere non audentes. Datum Bude, die dominico proximo post festum beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini Millesimo CCC-mo quinquagesimo primo. verso de aceeaşi mină :> Relatio magistri Theteus. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, dăm de ştire că venind înaintea maiestăţii noastre Ioan, fiul lui Ladislau, fiul lui Jakou de Noghmyhal, cavaler al curţii noastre, s-a îngrijit să ne spună că o moşie a sa numită Gelyenus, aflătoare în comitatul Satu Mare, s-ar afla pustiită şi ar fi ajuns aproape în cea mai cumplită sărăcie din pricina neîncetatelor ţineri de adunări ale palatinului ţării noastre, chemate de palatinul în slujbă în zisul comitat după datina şi obiceiul slujbei sale de palatin, şi a rugat înălţimea noastră cu plecată rugăminte să binevoim a ne îngriji din bunăvoinţa regească de o îndreptare potrivită pentru această pustiire a moşiei sale. Drept aceea, noi, care din slujba cîrmuirii pe care am luat-o asupra noastră trebuie şi sîntem datori să împlinim cu mărinimia dărniciei regeşti cererile drepte şi legiuite ale fiecăruia, primind cu bunăvoinţă regească cererile îndreptăţite ale acelui Ioan, fiul lui Ladislau, încuviinţăm şi îi îngăduim din îndurarea milostivirii regeşti, ca de acum înainte nimeni dintre palatinii ţării noastre care sînt şi care vor fi în slujbă să nu poată şi să nu aibă voie a ţine vreo adunare a obştii nobililor şi a altor oameni de rînd din zisul comitat Satu Mare pe sus-zisa moşie Gelyenus, a acelui Ioan, fiul lui Ladislau. Iar vouă, palatinului aflat acum sau pe viitor în slujbă, şi locţiitorilor lui, vă poruncim cu tărie ca de acum niciodată să nu îndrăzniţi — împotriva poruncii de mai sus a milostivirii noastre — să ţineţi sau să puneţi să se ţină vreo adunare pentru obştea nobililor şi pentru ceilalţi oameni de rînd, din zisul comitat Satu Mare, pe pomenita moşie Gelyenus. Altfel să nu îndrăzniţi a face. Dat la Buda, în duminica de după sărbătoarea fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. <[Pe verso de aceeaşi mină:} Darea de seamă a magistrului Theteus. Arh. Naţ. Magh. Dl. 85 291. Fotocopie la In st, de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351, Orig. perg., cu urmele peccţii regale de ceară roşie aplicată pe verso, EDIŢII: Sztâray, I, p. 224, nr. l23. 59 www.dacoromanica.ro 4S 1351 Iulie 11, Supplicat vestre sanctitate devotus filius vester Ludovicus, rex Ungarie, quatenus, cum in regno et prope regnum suum Ungarie scismatici1, Philistei, Cumani, Tartari, pagani et infideles mulţi existant, quos ipse ad sacrum baptisma et fidem catholicam suscipiendam inducere et pro ipsis ecclesias parochiales construere, fundare et dotare intendit; dicto regi construi faciendi, fundandi et dotandi ecclesias huiusmodi subiciendique predictos omnes et singulos, postquam ad fidem ipsam catholicam con-versi fuerint, Colocensi vel alteri vicine ecclesie, prout sibi videbitur expe-dire, auctoritate apostolica dignemini licenciam impartiri; quodque iidem sic conversi locorum ordinariis aut archidiaconis sive ecclesiarum rectori-bus vel plebanis aut quibuscunque aliis, ad decimarum quaruncunque solucionem minime teneantur; constitucionibus apostolicis aut consuetu-dinibus, privilegiis vel indulgentiis dicti regni contrariis non obstantibus quibuscunque, cum infideles prefati metu solucionis decimarum ipsarum se hucusque retraxerint a suscepcione fidei supradicte. Super sustentacione congrua rectorum huiusmodi ecclesiarum construendarum et aliis ipsis rectoribus incumbentibus dicti regis conscienciam onerantes, cum non obstanciis et clausulis oportunis. Possit auctoritate apostolica per archiepiscopum Strigoniensem et episcopos Varadiensem et Zagrabiensem vel duos ex eis, disponi, etiam de quota decime, usque ad tricesimam, sicut viderint expedire. Super quo etc. Fiat. R. Datum Avinione, V. Idus Julii, anno decimo. Ludovic, regele Ungariei, credinciosul fiu al sfinţiei noastre cere ca, întrucît în regatul şi în preajma regatului său al Ungariei, se află mulţi schismatici, filisteni, cumani, tătari, păgîni şi necredincioşi, pe care are de gînd să-i facă a primi sfîntul botez şi credinţa catolică şi să ridice, să întemeieze şi să înzestreze pentru ei biserici parohiale, să binevoiţi, prin puterea apostolică, să daţi îngăduinţă numitului rege să ridice, să facă, să întemeieze şi să înzestreze aceste biserici şi să-i supună pe toţi şi pe fiecare din cei de mai sus, după ce vor fi fost aduşi la pomenita credinţă catolică, bisericii de Calocea sau altei biserici vecine, aşa cum va crede că e bine şi ca cei astfel aduşi apostolică să ridice şi să înzestreze asemenea biserici şi să rînduiască sub grija şi cîrmuirea cărui arhiepiscop sau episcop sau căror arhiepiscopi şi episcopi din sus-zisul regat vor trebui să fie acele persoane, pe care s-ar întîmpla să le aducă la sus-zisa credinţă şi să a îngădui pomenitelor feţe să nu fie datoare nicidecum a plăti dijme episcopilor deplină şi slobodă putere de a da pomenitului rege, în temeiul autorităţii apostolice, voia de a putea întemeia asemenea biserici, înzestrîndu-le mai întîi în chip îndestulător precum şi de a hotărî în temeiul autorităţii suszise despre şi cu privire la bisericile parohiale ce vor fi întemeiate şi înzestrate în chip îndestulător de numitul rege, după cum se arată mai sus, cât şi de a cu privire la supunerea acestor şi a persoanelor care s-ar întîmpla să fie aduse la credinţa sus-pomenită, unui arhiepiscop sau episcop sau unor arhiepiscopi sau episcopi din sus-zisul regat, de asemenea cu privire la câtimea de dijmă ce va trebui plătită de atare feţe, numai să nu treacă totuşi acea câtime de o treizecime, aşa după cum şi precum va găsi cu cale chibzuinţă voastră că e bine, lucru pe care îl lăsăm în sarcina cugetului vostru; neţinînd voi seama de nici un fel de rînduieli apostolice sau de obiceiuri ale acelui regat şi nici de privilegiile sau indulgenţele apostolice hărăzite oricăror persoane sau locuri, prin orice întocmire de cuvinte . Elisabeta, regina Ungariei, cere şi obţine de la papa Clement al Vl-lea numirea într-o slujbă de prepozit a lui Dumitru de Mariad, canonic de Oradea. Arh. Vat., Reg. Suppl. 23, fol. 65 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, 1/2, p. 218, nr. 451. 48 1351 iulie 11 (V Idus Julii). Avignon. Pavel, ambasadorul regelui Ludovic I, cere pe seama lui Nicolae de Lipova (Lippow) un canonicat în dioceza de Agria. Arh. Vat. Reg. Suppl. voi. 23, fol. 66 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. hîrtie. EDIŢII: Bossdnyi, 1/2, p. 220, nr. 456. 49 1351 iulie 21, lingă Sârospatak. Nos Nicolaus, regni Hungarie palatinus et iudex Comanorum, memorie commendamus quod in congregacione nostra generali, universitari nobilium de Zemlyn et de Vngh comitatuum, feria secunda proxima ante festum beati Jacobi apostoli, prope civitatem Patak celebrata, magister Ladislaus, filius Jakou de Nogmihal, de medio ceterorum nobilium personaliter exsur-gendo, litteras patentes excellentissimi et magnifici principis domini Lodo-vici, dei gratia regis Hungarie illustris, domini noştri, annulari sigillo suo consignatas, Bude, die dominico proximo post festum beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno in presenti emanatas, nobis presentavit, in quibus idem dominus noster rex nobis firmiter precipiebat, ut quia possessio Gelya-nus vocata ipsius magistri Ladislai, filii Jakou, in comitatu Zathmariensi existens, per continuas congregacionum celebraciones per nos factas depopulata haberetur, et fere ad extreme desolacionis inopiam deventa extitis-set, pro eo prefatus dominus noster rex ad humilimam supplicacionem eiusdem magistri Ladizlai, filii Jakou, eidem magistro Ladizlao de libera-litate regia hanc gratiam duxisset faciendam, ut deinceps nec nos, nec alii palatini regni sui per ipsum in futurum constituti, in possessione ipsius magistri Ladizlai Gelyanus1 antedicta, congregacionem pro universitate nobilium, et aliorum communium hominum dicti comitatus Zathmariensi celebrare valeremus atque presumpmeremus. Quibus litteris prelibati domini noştri regis patentibus exhibitis et earum tenoribus revisis, licet prefatus dominus noster rex in prefaţa possessione Gelyanus ipsius magistri Ladizlai, filii Jakou, universis nobilibus dicti comitatus Zathmariensis, mediantibus suis litteris patentibus congregacionem facere seu celebrare non commiserit, tamen quia dicta congre-gacio nostra universis nobilibus dicti comitatus Zathmariensis ad dictam possesionem Gelyanus proclamata existebat, et iam celebracionem diete nostre congregacionis propter termini propinquitatem alias transferre non poteramus, pro eo dictam congregacionem nostram universis nobilibus dicti comitatus Zathmariensi ex beneplacita permissione ipsius magistri Ladiz- 43 www.dacoromanica.ro lai, filii Jakou, ibidem in dicta possessione Gelyanus celebrabimus, aliis vero temporibus et temporum curriculis, dictam possessionem Gelyanus ipsius magistri Ladizlai, a celebracione diete nostre congregacionis iuxta preceptum et mandatum prefati domini noştri regis, quietam fore et illesam reddimus et committimus testimonio presencium mediante. Datum quarto die congregacionis nostre predicte, in loco memorato, anno domini M“°CCC-° quinquagesimo primo. Noi Nicolae, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, dăm de ştire că în adunarea noastră obştească cu obştea nobililor din comitatele Zemlyn şi Vngh, ţinută în lunea dinaintea sărbătorii fericitului apostol Iacob®, aproape de oraşul Patak, s-a ridicat însuşi din mijlocul celorlalţi nobili magistrul Ladislau, fiul lui Jakou de Nogmihal, şi ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a preaînălţatului şi măritului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, stăpînul nostru, însemnată cu pecetea sa inelară şi dată la Buda în duminica de după sărbătoarea fericiţilor apostoli Petru şi Pavel din anul acesta®, prin care domnul nostru, regele, ne poruncea cu tărie ca întrucît moşia acelui magistru Ladislau, fiul lui Jakou, numită Gelyenus, aflătoare în comitatul Satu Mare s-ar afla pustiită şi ar fi ajuns în cea mai cumplită sărăcie din pricina neîncetatelor ţineri de adunări iulie 23 (sabbato proximo ante festum sandi Jacobi apostoli), (Dealul Orăzii). Ioan, prepozitul, şi conventul din Dealul Orăzii, la cererea lui Mihail, fiul lui Petru de Petlend, transcrie în formă privilegială scrisoarea sa deschisă din 13 ianuarie 1351 (nr. 3) ce cuprinde învoiala dintre el şi Ladis-lau, fiul lui Damian de Beges, cu privire la hotarele ce despart pămîntul numit Cheustelek de moşia Petlend. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 169. Orig. perg., pecetea atîrnată de şnur de mătase verde s-a pierdut. EDIŢII: Wenzel, Codex, p. 374—375 (cu data greşită 1271, data exactă a fost stabilită după actul din 13 ianuarie 1351 (Dealul Orăzii), transumpt in acest act: cf. Cod. Andeg, V, p. 425, nota editorului). 51 1351 iulie 26, (Gu j-Mănăştur >. Conventus monasterii beate virginis de Culus, omnibus Christi fideli-bus, presentibus pariter et futuris, presencium notitiam habituris salutem in omnium salvatore. Ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod ma-gister Andreas, clericus, Johannes et Nicolaus, filii Johannis, filii Nicolai de Noghfa, coram nobis constituti, proposuerunt vive voce quod, quia ipsi utroque parentum orbati essent solacio et ab omni fratrum proxi-morum et cognatorum amminiculo1 destituti, et non esset auxiliator aut qui pio fraternalis3 amore vel opere caritativo ipsis compati posset, ob hoc ipsi volentes celestia terrenis transsitoria1 perempniter et perpetuo duratura, caducis commutare in celestibus, ob spem future felicitatis et pro remuneracione celestis bravii, pro ipsorum et omnium parentum suorum animarum salute, cupientes ecclesiam beatissimi Mychaelis ar-changeli Transsiluanam et episcopatum eiusdem ipsorum constituere in heredem, quandam porcionem ipsorum possessionariam, in possessione Chamafaya, in comitatu de (Doboka existe)3nte habitam, videlicet quartam partem totalis ipsius possessionis Chamafaya quocumque tytulo proprietatis ipsos in eadem contingentem (simul cum omnibus)4 utilitatibus et pertinenciis universis, videlicet silvis, pratis, nemoribus, aquis et terris, cultis et incultis, specialiter autem cum quarta (parte molendinorum in e)adem5 constructis et habitis, ac sub eisdem metis et terminis quibus prefatus ipsorum pater et, per consequens ipsi actenus1 eandem (tenuis-sent pacifice)8 et habuissent, receptis eciam a venerabili in Christo patre, domino Andrea, dei et apostolice sedis gracia episcopo Transsiluano, tri-ginta quatuor ma Chamafaya, fassionales. Conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj tuturor credincioşilor întru Hristos, celor de acum ca şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că înfăţi-şîndu-se înaintea noastră magistrul Andrei preotul, Ioan şi Nicolae, fiii lui Ioan, fiul lui Nicolae de Noghfa, ne-au spus prin viu grai că deoarece ei sînt lipsiţi de mîngîierea amînduror părinţilor şi fără nici un ajutor din partea fraţilor, rudelor şi neamurilor şi nu este care să-i ajute sau care să-i poată compătimi cu milostivă dragoste frăţească sau printr-o faptă omenească; de aceea ei, voind să schimbe cele pămînteşti cu cele cereşti, cele trecătoare cu cele nepieritoare şi veşnice, cele supuse pieirii cu cele cereşti, întru nădejdea fericirii viitoare şi pentru dobîndirea răsplăţii cereşti şi pentru mîntuirea sufletelor lor şi ale tuturor strămoşilor lor, dorind să rînduiască drept moştenitoare a lor biserica preafericitului arhanghel Mihail din Transilvania şi episcopia acesteia, au dat, au dăruit, au predat şi au vîndut, şi în faţa noastră dau, dăruiesc, predau şi vînd zisei biserici a Transilvaniei şi prin ea episcopiei acesteia o parte a lor de moşie pe care o au în moşia Ciumăfaia, în comitatul , şi anume a patra parte din întreaga moşie Ciumăfaia, ce li se cuvine lor în acea , în temeiul oricărui drept de stăpînire, folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea, şi anume cu pădurile, livezile, dumbrăvile, apele şi pămînturile lucrate şi nelucrate, mai ales însă cu şi între aceleaşi semne de hotar şi margini, între care pomenitul lor tată şi prin urmare şi ei , după greutatea de Buda, şi plătite în întregime şi pe de-a-întregul de el, precum au spus ei, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi totodată s-o aibă cu drept de veci şi în chip nestrămutat, ne mai păstrîndu-şi pentru ei nici un drept sau nici o pro- 46 www.dacoromanica.ro prietate sau stăpînire de drept în acea Ioan şi Nicolae că îndată ce li se va cere aceasta de către pomenita biserică sau de episcopia acesteia ei, potrivit cuprinsului scrisorii de faţă, vor fi datori a pune să se dea şi să se întocmească o scrisoare privilegiată a cinstitului capitlu al bisericii de Oradea şi a cucernicului convent din Dealul Orăzii, pentru zisa biserică a Transilvaniei, aşa precum s-au legat ei şi s-au îndatorat înşişi la acestea de bună voie înaintea noastră. Spre mărturia şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîmate. Dat în ziua sărbătorii preafericitei Ana, mama Măriei, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. (Pe verso de aceeaşi mină şi de o altă mină contemporană:> Scrisoare de mărturie cu privire la a patra parte din moşia Ciumăfaia. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa S nr. 649. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. perg., pecetea atîmată împreună cu o fîşie de pergament lipseşte. REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt., nr. 649. * * 1 Astfel în orig. * Corect: paternali. 3 Rupt 2 cm întregit pe baza contextului. 3 Rupt 3,5 cm, întregit pe baza contextului. 3 Rupt 4,5 cm, întregit după sens. * Rupt 3,5 cm, întregit după sens. 7 Rupt 1,5 cm, întregit după sens. * Rupt 0,5 cm, întregit după sens. * Corect: festi 52 1351 august 2, Timişoara. Nos, magister Paulus, filius Dominici de Solth1, vicecomes Tymissien-sis et iudices nobilium de eodem, damus pro memoria quod magister Moyius, filius Daurencii de Ozlar, personaliter ad nostram accedens pre-senciam conquestus est tali modo, ut hospites de Mera medietatem unius mete possessionis sue Ozlar antedicte, ubi due mete terree extitissent, et ubi tres mete eiusdem possessionis sue erecte forent quarum duas ex eisdem arassent in preiudicium eiusdem, a nobis nostrum postulans hominem ad predictas metas aratas, cernendas a nobis sibi dări. Nos enim Jacobum, filium Petri dicti Wadun de Peturlaka, hominem nostrum ad premissa exsequenda duximus transmittendum, tandem idem homo noster ad nos reversus dixit quod, ubi due mete fuissent, dimidietatem unius, et ubi 47 www.dacoromanica.ro tres mete existissent duas ex eisdem aratas vidisset et ab omnibus homini-bus a quibus decens fore videbatur, tăiem veritatem rescivisset, ut pretacti hospites de Mera dictas metas arassent. Datum in Themeswar, tercia feria proxima post octavas festi beati Jacobi apostoli, anno domini Millesimo CCC™0 quinquagesimo primo. Pro magistre Moyius, filio Laurencii, contra hospites de Mera, inquisitoria. Noi, magistrul Pavel, fiul lui Dominic de Foit, vicecomite de Timiş, şi juzii nobililor din acel loc, dăm de ştire că venind însuşi înaintea noastră magistrul Moise, fiul lui Laurenţiu de Ozlar, s-a plîns după cum urmează : că oaspeţii din Mera au arat spre paguba lui jumătatea unui semn de hotar al sus-zisei sale moşii Ozlar, acolo unde fuseseră două movile de hotar şi acolo unde fuseseră ridicate trei semne de hotar ale aceleiaşi moşii a sa . Capitlul din Cenad raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, că potrivit poruncii lui, dată din Buda la 18 iulie, a pus pe Ioan, Egidiu şi Marcu, fiii lui Hench, în stăpînirea moşiei lor Beninys din districtul Kuesd, prin Ioan cel Roşu, omul regelui, şi prin Ştefan, trimisul capitlului. Alte nume de persoane şi de localităţi pomenite în document: Petru diacul (litteratus), Iacob fiul lui Mihail, cnezul Ilie, Valea Bocşa (Boksapa-taka), Secaş (Scekus), Gîrlişte (Gralista), Valea Copac(?) (Kapasy), Me-dikpataka, Vzomok, Drumul pietros (Kuesdut), Bănia (Banya), rîul Syragy, nul Belenus. Arh. Naţ. Magh., Arh. fam. Kâllay, nr. 986. Orig. perg., cu urme de pecete de Închidere aplicată pe verso. REGEŞTE: Kdllay, H, p. 8, nr. 1071. 48 www.dacoromanica.ro 54 1351 august 4, că, din vremurile de cînd poate dăinui amintirea oamenilor, totdeauna a fost trecere slobodă pe la Zamoszegh şi Csenger, precum şi între oraşele numite Satu Mare şi Mintiu; şi că aceasta numai pe vremea magistrului Andrei, fiul lui Uachk, corniţele secuilor şi corniţele de acum al comitatului Satu Mare, a fost desfiinţată, astfel că toţi negustorii sau alţi oameni care 49 www.dacoromanica.ro merg şi vor să treacă dincolo, cînd sosesc la Zamoszegh (şi) voiesc sa-şi facă trecerea (sînt opriţi de) magistrul Ladislau, fiul lui Avram, vice-comitele magistrului Andrei din zisul comitat Satu Mare, care, cerîndu-le vamă acolo, nu-i lasă să treacă pe la Zamoszegh, ci-i sileşte să meargă pe la suspomenitul Chenger şi acolo, punînd să li se stoarcă acelora a doua vamă, îi mînă la Satu Mare şi acolo punînd să li se ia a treia vamă, le îngăduie să treacă rîul numit Someş. El ne-a cerut nouă ca juzii nobililor şi asesorii juraţi ai acelui comitat Satu Mare, întrebaţi de noi, să mărturisească adevărul după cum îl ştiu cu privire la cele de mai sus. Aceşti juzi ai nobililor şi asesorii juraţi din zisul comitat Satu Mare, jurînd cu mîna pe lemnul crucii dătătoare de viaţă, pe credinţa lor datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea faţă de domnul nostru regele şi faţă de sfînta sa coroană regească că vor spune adevărul, şi vor păzi dreptatea, au întărit cu mărturia lor a tuturora şi într-un cuget că totdeauna, din vremea de cînd poate dăinui amintirea oamenilor, plătindu-se vama, era trecere slobodă în sus-zisele trei locuri, adică în Zamoszegh, Csenger şi între cele două oraşe numite Satu Mare şi Mintiu, şi că numai din vremea zisului magistru Andrei acea trecere a fost desfiinţată din pricina sus-zise-lor întreite plăţi ale vămilor sus-pomenite şi a fost schimbată în chipul arătat mai sus. întru mărturia declaraţiei lor am pus să se dea scrisoarea de faţă întărind-o cu pecetea noastră şi a pomeniţilor juzi ai nobililor din zisul comitat Satu Mare, după cum cere dreptatea obştească. Dat în a patra zi a pomenitei adunări, în sus-zisul loc, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Col. Iosif Kem£ny, nr. 39. Orig. perg., cu urmele peceţilor inelare ale celor patru juzi ai nobililor şi cu urmele peceţii rotunde a vicecomitetului aplicate pe verso. EDIŢII: Fejer, IX/2, p. 118—119 (cu unele greşeli). REGEŞTE: Szab6, Erd. Muz. ohl., nr. 90. 1 în loc de obişnuitul de. * Lipseşte in personis. * Corect: humana. 4 Corect: memoria. ‘ Construcţia sintactică de după significare, greşită: completiva care a început cu quod se amestecă cu construcţia de acuz. cu inf. * 1 august. 55 1351 august 4, terdixit1 * 3 coram nobis. In cuius protestacionis et prohibicionis testimonium presentes nos-tras literas a nobis sibi dări postulavit, quas nos concessimus eidem iusticia2 requirente. Datum quarto die congregacionis predicte, in loco annotato, anno domini Mm0 CCCmo quinquagesimo primo. Noi, Nicolae, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, dăm de ştire că în adunarea noastră obştească, ţinută la octavele sărbătorii sfîntului apostol Iacob4, aproape de satul Gelyenus, cu obştea nobililor din comitatele Satu Mare şi Ugocea, ridicîndu-se însuşi arătînd că zişii fii ai lui Ioan sînt în devălmăşie pe acea moşie Porumbeşti, şi că numitul magistru Toma, fiul lui Pavel, este o rudă copărtaşe a fiilor zisului magistru Ioan, fiul lui Toma de Lazuri, au spus că ei nu îngăduie ca vreun venetic să intre pe moşiile Kereztur şi Porumbeşti, ci sînt gata şi pregătiţi să le răscumpere. în sfîrşit deoarece sus-zisul magistru Petru nu s-a îngrijit să se mai întoarcă în suspomenita a treia zi a adunării noastre, magistrul Pavel, fratele lui după mamă, venind însuşi înaintea noastră şi înfăţişîndu-ne două rînduri de scrisori privilegiale ale foştilor regi ai Ungariei, domnii Carol şi Andrei, date cu privire la moşia numită Halmeu, a răspuns în 54 www.dacoromanica.ro felul acesta: ca deocamdată nu poate să înfăţişeze pomenitele scrisori de zălogire, dar e gata şi pregătit să le înfăţişeze la un soroc viitor pe care i-1 vom hotărî. Iar pomenitul magistru Toma, fiul lui Pavel, înfăţişînd scrisoarea noastră privilegială deschisă şi pe aceea a capitlului din Oradea a spus tot acolo că acea moşie Halmeu a trecut asupra lui şi ne-a cerut să-i dăm <înapoi> acele scrisori privilegiale. în cele din urmă noi, păstrînd la noi acele două scrisori privilegiale, am hotărît să amînăm numita pricină la octavele viitoare ale sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul1, la Buda, în aşa fel ca suspomenitul Pavel, fiul lui Petru, să fie dator să înfăţişize înaintea noastră atît zisele scrisori de zălogire, cît şi alte acte doveditoare pe care le are la dînsul cu privire la acele moşii Kereztur şi Porumbeşti; iar noi vom înfăţişa acolo cele două scrisori privilegiale şi, în cele din urmă, în faţa sus-numiţilor, adică atît a magistrului Ioan, fiul lui Ladislau de Warda, a lui Ladislau, fiul lui Ioan de Lazuri, şi a lui Pavel, fiul lui Petru zis Zonga, cît şi a numiţilor fii ai lui Ioan de Chornawoda şi a lui Toma, fiul lui Pavel de Oşvarău, sau în faţa împuterniciţilor lor legiuiţi, vom hotărî, împreună cu baronii şi nobilii ţării, ce trebuie făcut după dreptate cu privire la cele de mai sus. Dat în a şasea zi a sus-zisei adunări, în locul arătat, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. verso:} Scrisoare de amînare pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Warda, împotriva magiştrilor: Toma, fiul lui Pavel de Oşvarău, a celuilalt Toma, fiul lui Ioan de Chornawoda, şi a fraţilor lui, împotriva lui Pavel, fiul lui Petru zis Zonga, pentru înfăţişarea actelor, la Buda, la octavele sărbătorii sfîntului Martin mărturisitorul1 * * 4. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy, 1 b. 200. Orig. hirtie, cu urme de pecete pe plicatură. EDIŢII: Zichy, II, p. 460-462. 1 1 august. 1 30 mal. * 1 iunie. 4 18 noiembrie. 59 1351 august 6, ne-au cerut ca juzii nobililor şi juraţii asesori ai sus-ziselor comitate Satu Mare şi Ugocea, la cererea noastră, să mărturisească adevărul aşa cum îl ştiu cu privire la cele de mai sus. Iar juzii nobililor şi juraţii asesori a comitatelor Satu Mare şi Ugocea, jurînd pe credinţa lor datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea datorată domnului nostru regele şi sfintei sale coroane regeşti, cu mîna pe lemnul crucii dătătoare de viaţă, că vor spune adevărul şi vor păzi dreptatea obştească, cu toţii laolaltă şi într-un glas au dat mărturie că ei ştiu că sus-zisele moşii numite Chunga, Sard, Rakoch, Mistichow, Dobolţ şi Kethkapulnamezew ţin de sus-zisele sale moşii numite Ordow şi Rakaz şi că sînt ale lui ca de dobîndire ; iar sus-numita moşie Nyry niciodată de faţă, întărită cu pecetea noastră precum şi a vicecomiţilor şi a j uzilor nobililor. Dat în a şasea zi a sus-zisei noastre adunări, în locul pomenit, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. 56 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl. 38 161. Orîg. perg., cu urme a două peceţi mari şi a două peceţi mici de Închidere aplicate pe verso. Transumpt Î2l actul lui Dadislau de Pdldcz, judele ţării, din 7 august 1458, Buda (ibidem, Dl. 38 162). EDIŢII: Documenta Valachorum, p. 120—123, nr. 86. 1 1 august. 60 1351 septembrie 3, {Dealul Orăzii). Nos Johannes prepositus et conventus monasterii sancti Stephani protomartiris de promontorio Waradiensi {...) significamus <.. .> quod accedentes ad nostram presenciam Johannes filius Ladislai filii Ektor de Bayon ab una, parte ex altera <...) magister Cosmas canonicus ecclesie Waradiensis pro {...) Demetrio <•. .> episcopo Waradiensi prelato suo {.. .) idem Johannes filius Ladislai {.. .> confessus est, quod ipse urgente quadam necessitate, possessionarias porciones in possessionibus infrascrip-tis, quas olim idem Ladislaus, pater suus, Johanni, filio Michaelis de Zelemer impignoraverat, et quas ipse a Petro, filio eiusdem Johannis rede-misset, videlicet in La dan, Bayon et Gwrbey habitas, eidem domino episcopo pro decern marcis grossorum, marcam quamlibet quinquaginta grossis computando, plene receptis et habitis ab eodem {...) impignoravit coram nobis, ita videlicet, quod quandocumque ipse easdem redimere voluerit {...) idem {dominus episcopus pro) sua pecunia capitali cum promtis denariis seu grossis easdem possessionarias porciones sibi restituere tenebi-tur absque difficultate aliquali. Datum sabbato proximo post festum Egidii abbatis, anno domini Mmo CCCm0 quinquagesimo primo. Noi, Ioan, prepozitul şi conventul mănăstirii sfîntului Ştefan întîiul mucenic din Dealul Orăzii, facem cunoscut că înfăţişîndu-se înaintea noastră Ioan, fiul lui Ladislau, fiul lui Ektor de Bayon, pe de o parte, iar pe de altă parte magistrul Cosma, canonicul bisericii de Oradea, pentru Dumitru episcopul de Oradea, prelatul său, acel Ioan, fiul lui Ladislau, a mărturisit că dânsul, silit de nevoie, a zălogit în faţa noastră acelui domn episcop pentru zece mărci în groşi socotind marca la cincizeci de groşi, luaţi şi primiţi în întregime de la numitul {episcop), nişte părţi de moşie, din moşiile mai jos arătate şi anume din Ladan, Bayon şi Gurbediu — pe care odinioară acel Ladislau, tatăl său, le zălogise lui Ioan, fiul lui Mihail de Zelemer şi pe care el le răscumpărase de la Petru, fiul acelui Ioan, şi anume în aşa fel ca, oricînd ar voi el să le răscumpere cu bani gata {fie) dinari {fie) groşi în schimbul sumei împrumutate, pomenitul {domn episcop) să fie dator să-i întoarcă acele bucăţi de moşie fără nici o greutate. Dat în sîmbăta de după sărbătoarea abatelui Egidiu, în anul domnului o mie trei sute^cincizeci şi unu. Aih. Naţ. Magh., Dl. 11 294. Transumpt in actul regelui Sigismund din 15 iunie 1423. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 514—515 (cu omisiunea unor formule). 57 www.dacoromanica.ro 61 1351 septembrie 13 (feria tercia proxima ante festum Exalta- cionis sancte cruciş), Satu Mare. Andrei, episcopul Transilvaniei, îngăduie fiilor lui Ladislau de Zekeres să ţină un preot care să facă slujbe bisericeşti în capela lor din acel sat. Actul este întărit, „în lipsa peceţii noastre autentice” cu „pecetea noastră de inel”. Arh. Naţ. Magh. Dl. Arh. fam. Zichy 1.18. Orig. hlrtie, cu urme de pecete de Închidere inelară de ceară roşie aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy II, p. 463. 62 1351 septembrie 22, . Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmonostra, memorie commendamus tenore presentium significantes quibus expedit universis quod, accedentes ad nostram presentiam Michael, filius Demetrii, nobilis de Kerestws, ab una, parte vero ex altera Nicolaus dictus Wos et Johannes dictus Acyl coram nobis personaliter constituti1, per predictum Michaelem propositum extitit et relatum quod possessionis cuiusdam portionarie, ipsum hereditarie contingentem2 Kerestus vocate, iuxta fluvium Zomus in comitatu de Doboka existenţi, cum ratione paupertatis et necessitatis uni-verse, ipsum aliunde contra ipsum orientis, et generaliter super omnibus et singulis negotiis et casibus successivis, quibus ipsa possessio impedire posset, unacum ipso Michaeli8, viriliter et fideliter loco et tempore opportuno, curam gerentes et subpedestrantes4 prosequi licite et decenter deberent sua, cum fatiga, prout idem Michael ad hoc obligavit se in presentia nostra dimidiam partem ipsius possessionis Kerestus, ipsum hereditarie contingentem, bono pentru toate şi fiecare din pricinile şi încurcăturile viitoare cu care ar putea fi ea împovărată sînt datori să stea alături de el, după cum trebuie şi se cuvine, îngrijindu-se şi sîrguindu-se cu bărbăţie şi credinţă alături de acest Mihail cu a lor osteneală, la locul şi timpul potrivit, aşa precum s-a îndatorat acest Mihail în faţa noastră — pentru toate şi fiecare din cele arătate mai sus, trecînd el acea jumătate de moşie Kerestus, ce ţine de el ca bun , împreună cu toate folosinţele sale şi toate cele ce ţin de ea, le-a zălogit-o pentru douăzeci de mărci de argint bun, după greutatea de Buda, pe un răstimp de douăzeci de ani, şi chiar o zălogeşte în faţa noastră pentru . De asemenea s-a mai adăugat că dacă s-ar întîmpla ca acest Mihail să meargă pe calea a toată făptura, murind fără moştenitor, atunci va lăsa jumătatea acelei moşii numite Kerestws în mîinile celor pomeniţi mai sus adică ale lui Nicolae şi Ioan, ca s-o stăpînească pe Veci, întru fiii fiilor lor, iar cealaltă parte, să aibă ei putinţa s-o răscumpere şi banii pentru care o vor răscumpăra să fie datori să-i dea pentru mîntuirea acelui Mihail, feţelor bisericeşti şi săracilor lui Cristos. 61 www.dacoromanica.ro în afară de aceasta, dacă sus-zişii Nicolae şi Ioan s-ar îngriji să clădească locuri de moară şi odată clădite să le ţină mai departe, acel Mihail le-a dat şi în faţa noastră le dă jumătatea sus-ziselor mori, sus-pomeniţilor Nicolae şi Ioan, ca să le stăpînească şi de asemenea să le ţină şi să le aibă în veci şi nestrămutat, întru fiii fiilor şi urmaşii moştenitorilor lor; totuşi în aşa chip că dacă morile ar fi gata şi rînduite şi ei le-ar trece în mîinile sus-zisului Mihail, atunci să fie el dator să-şi păstreze partea sa cu ale sale cheltuieli şi osteneli. Dat în sărbătoarea fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arhiva fam. Wass., fasc. XXXVIII, nr. 22. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete atîrnată de ceară de culoare deschisă, aplicat pe verso. 1 Astfel In orig. * Corect: contingentis. * Corect: Michaele. * Astfel in orig. Probabil suppeditantes. * Rupt cca 1 cm întregit după sens. * Corect: annos. 7 Corect: vocale. 1 Corect: redemerint. 65 1351 octombrie 9, Sîntimbru. Discretis viris et honestis, honorabili capitulo ecclesie Transsiluane, dominis et amicis suis honorandis, Egidius, vicewoyuoda Transsilvanus, amiciciam paratam debito cum honore. Cum in1 presentibus1 octavis1 festi1 sancti1 Mychaelis1 archangeli1 proxime1 nune1 preteriti1 magister Nicolaus, filius Symonis Bany, possessionem Gyaktelke vocatam, que per tradicio-nem quorundam fratrum suorum, videlicet Petrum1 2 *, Johanuem2 et Symo-nem2, filios2 Mychaelis fratris eorundem magistri Nicolai, absque1 permissione1 sua1 empeionis titulo ad manus Stephani et Georgii, filiis Ladislai, ac Ladis-lai, filii Emerici, mediantibus litteris vestris privilegialibus fuisset devoluta, ab eisdem Stephano, Georgio et Ladislao nomine sui iuris hereditarii reac-quisiverit et iuris ordine cor am nobis reoptinuerit, et ad statuendum8 eandem ipsi magistro Nicolao vestrum testimonium plurimum existat necessarium, igitur discrecionis vestre amiciciam presentibus petimus dili-genter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fide dignum, quo presente Nicolaus dictus Fudur vel Johannes Wamus, altero absente, famulus et homo noster, ad hoc specialiter de curia nostra transmissus, ad faciem prenominate possessionis Gyaktelke accedendo, convocatisque omni-bus vicinis suis et commetaneis ipsisque presentibus cum omnibus utilita-tibus suis et pertinenciis universis ad eandem spectantibus et pertinere consuetis, contradiccione eorundem Stephani, Georgii et Ladizlai non obs-tante, statuat eandem ipsi magistro Nicolao, iure quo ad ipsum dinosseitur4 * pertinere possidendam, salvo iure alieno, si per aliquem alium non fuerit contradictum; si qui vero alii contradictores apparuerint, citet eosdem contra ipsum magistrum Nicolaum ad nostram presenciam, ad terminum com-petentem; et post hec, seriem ipsius statucionis ac nomina citatorum, si necesse fuerit, et terminum assignatum nobis amicabiliter rescribatis. 62 www.dacoromanica.ro Datum in Sancto Emerico, quarto1 die1 termini supradicti, anno domini M° CCC0 B“° primo. Discretis viris et honestis, honorabili capi-tulo ecclesie Transsiluane, dominis et amids suis honorandis, pro magistro Nicolao, filio Symonis Bany, statutoria. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, vrednicului de cinste capitlu al bisericii Transilvaniei, domnilor şi prietenilor săi vrednici de cinste, Egidiu, vicevoievod al Transilvaniei, cu toată prietenia şi cuvenita cinste. Deoarece la octavele de acum ale sărbătorii de curînd trecute a sfîn-tului arhanghel Mihail1 * * 4 5 *, magistrul Nicolae, fiul banului Simon, a căpătat din nou în temeiul dreptului său de moştenire şi a dobîndit iară pe calea legii, în faţa noastră, de la Ştefan, Gheorghe şi Dadislau, moşia numită Copşa Mică, care ajunsese, în temeiul scrisorii voastre privilegiale, în mîinile de către fraţii săi, şi anume Petru, Ioan şi Simon, fiii lui Mihail, fratele acestui magistru Nicolae, fără învoirea sa8, şi, deoarece pentru darea ei în stăpînirea magistrului Nicolae, omul vostru de mărturie, este de foarte mare trebuinţă, de aceea cerem stăruitor prieteniei chibzuinţei voastre să trimiteţi pe omul vostru vrednic de crezare ca om de mărturie în faţa căruia Nicolae zis Fudur sau, în lipsa acestuia, Ioan Wamus, slujitorul şi omul nostru, trimis anume de la curtea noastră pentru acest lucru, ducîndu-se la faţa locului pe moşia mai sus numită Copşa Mică şi chemînd pe toţi vecinii şi megieşii ei şi de faţă cu dînşii să dea în stăpînire acea < moşie) magistrului Nicolae dimpreună cu toate folosinţele ei şi cu toate cele ce ţin de ea şi o privesc şi de obicei atîrnă de ea, ca s-o stăpînească cu dreptul cu care se ştie că ţine de el fără a se ţine seamă de împotrivirea numiţilor Ştefan, Gheorghe şi Dadislau şi fără a vătăma dreptul altora, dacă nu se va face împotrivire de către altcineva, iar dacă se vor ivi alţi împotrivitori, pe aceştia să-i cheme înaintea noastră la sorocul potrivit faţă cu magistrul Nicolae; iar după acestea, să aveţi bunătatea a ne face cunoscut în scris desfăşurarea dării în stăpînire, precum şi numele celor chemaţi, dacă va fi nevoie, şi sorocul hotărît. Dat la Sîntimbru, în a patra zi după sorocul mai sus arătat, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. amurx fide nostra mediante et ad consdencias recipimus nostrarum animarum quod omnes plebanie de sede Brassa a p. (Mai jos, de o mină din secolul al XV-lea :> Donatio regis Ludovici de decimis. Preaînălţatului lor domn Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Unga-rid, şi preaslăvitd lor doamne, regind Elisabeta, prealuminata sa maică, 64 www.dacoromanica.ro toţi locuitorii scaunului Sibiului şi ceilalţi ce ţin de acest slujba neclintită pînă cînd trăiesc, cu toată supunerea la poruncile regeşti şi cu toată statornicia unei veşnice credinţe. Mărturisim pe credinţa noastră înălţimilor voastre regeşti şi luăm pe conştiinţa sufletelor noastre că toate parohiile din scaunul Braşovului3 au avut, de la începutul întemeierii acestui scaun, acelaşi drept şi aceeaşi libertate ca şi parohiile noastre sibiene, după cum se cuprinde chiar în scrisoarea oamenilor acelui scaun al Braşovului şi că zisele parohii din acel parohii, care slujesc lui Dumnezeu ziua şi noaptea pentru acestea, trebuie să se folosească de ele. Dar unii au luat cu de la sine putere de ciţiva ani încoace, din fiecare parohie a patra parte din dijme, împotriva lui Dumnezeu şi împotriva pomenitului drept şi libertăţi ale acestor parohii, spre paguba sufletelor lor. Şi deoarece luminăţiile voastre regeşti ar trebui pentru mîn-tuirea sufletelor voastre, mai cunnd să le mai dea sfintelor biserici decît să le ia şi să le păstreze în dreptul şi libertatea lor, de aceea rugăm pe înălţimile voastre regeşti şi vă cerem din toate puterile şi cu toată stăruinţă să binevoiţi, în numele lui Dumnezeu şi pentru mîntuirea sufletelor voastre şi de dragul dreptăţii, să păstraţi sus-zisele parohii din acel Relatio Conth, filii Symonis. Ştefan, din mila lui Dumnezeu ducele Transilvaniei, tuturor credincioşilor săi, atît nobili, cit şi nenobili, aşezaţi în regatul nostru, la cunoştinţa cărora va ajunge scrisoarea — îndeosebi lui Nicolae, fiul lui Briccius, comite de Braşov, precum şi vicecomitelui său şi tuturor urmaşilor săi ce vor fi 66 www.dacoromanica.ro orînduiţi în veci — facem cunoscut că venind înaintea înălţimii noastre cinstiţii bărbaţi şi domni: domnul Nicolae, decanul şi parohul de Braşov şi domnul Cristan, parohul de Ghimbav, plîngîndu-ni-se şi jeluindu-ni-se în numele tuturor parohilor bisericilor din zisul decanat de Braşov, ne-au arătat lipsurile şi nevoile susziselor biserici şi anume că zisele biserici sînt asuprite cu mare împovărare de sus-zisul Nicolae, fiul lui Briccius, şi de înaintaşii săi, şi că sînt lipsite de libertatea lor, în aşa chip că ei uzurpă pentru dînşii pe nedrept a patra parte din dijmă şi au <şi> au uzurpat-o pe nedrept pînă acum, în dauna bisericilor lor, ce totuşi nu se cuvenea să se facă după lege; şi despre aceasta noi am fost înştiinţaţi pe deplin prin scrisorile credincioşilor noştri, adică ale braşovenilor, precum şi ale sibienilor şi ale celor ce ţin de ei. Noi, aşadar, înduplecaţi de milă, gîndindu-ne că zilele omului sînt scurte şi Darea de seamă a lui Couth, fiul lui Simion. Arh. Bis. Negre, Braşov, I.E. Documente, nr. 4. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. perg., cu urme de pecete inelară din ceară roşie aplicată pe verso. EDIŢII: Katona, X, p. 15; K6sa, De publica adminislr., p. 8; Fejir, IX/2, p. 85; Teutsch, Zehntrechl, 120; Szikely Okl., I, p. 60; Ub., II, p. 80—81; Fragmente: Sieb. Quartalschrifl, IV, p. 140; Schlozer, Krit. Sammlungen, p. 31. REGEŞTE: KAllay F., p. 206. * * 1 Formă folosită uneori de saşi în loc de: Chrislianus. * Corect: perlinenlium. 6f www.dacoromanica.ro 70 1351 octombrie 19, Cojocna. Nos, magister Iohannes de Gunbasi dictus, comes de Kolus, Iohannes dictus Bugar et Iohannes, filius Stephani, iudices nobilium de eodem damus pro memoria quod cum secundum formam noştri iudicii, Stephanus, filius Ladislai, nobilis vir de Nadas, feria quarta proxima post festum beati Luce evangeliste met tertius nobilibus se incluso prestare sacramentum debuisset contra Dominicum de Gumbas, nobilem de Kouroug, super eo videlicet, quod venerabilis in Christo pater dominus Andreas, episcopus Transsilva-nus, decimas de iobagionibus Clementis, filii Nicolai, et Iacobi literaţi pro-venientes de eadem Kouroug sibi vendidisset et_idem Dominicus de Gunbas super ipsa decima ipsum interdixisset et prohibuisset, et cum hoc sibi tres marcas argenti dampua intulisset, ipso termino adveniente Stephanus fiUus Ladislai, super premissis cum suis testibus iuravit prout debuit contra Dominicum ante dictum et ipsas tres marcas acquisivit. Unde nos decrevi-înus quod Dominicus de Gumbasi ipsas tres marcas argenti secundum consuetudinem regni in tribus terminis infra scriptis Stephano, filio Ladis-lai, dare teneatur et exsolvere, primam videlicet solutionem videlicet unam marcam argenti solvet in quindenis datarum presentium, secundam solutionem, hoc est similiter unam marcam argenti solvet in octavis eiusdem solutionis, similiter unam marcam in tertia solutione solvet similiter in octavis secunde solutionis a data presentium proxime nune affuturis, tali vinculo imposito, quod si primam solutionem non solverit, iudicium incurret, si vero secundam, amittet solutiones prius persolutas, neenon tertiam et ultimam solutionem negligeret, penam duph incurret. Datum in Kolus, in termino prenotato, anno domini M.CCC. quinqua-gesimo primo. (Pe verso de aceeaşi mină:> Pro Stephano, filio Ladislai, nobile de Nadas, contra Dominicum de Gunbas, super solutione trium marcarum ad quindenas, de novo ad octavam et iterum ad octavas. Noi, magistrul Ioan zis Gîmbaş, comite de Cojocna Ioan, zis Bugar şi Ioan, fiul lui Ştefan, juzii nobililor de acolo, facem cunoscut că, întrucît potrivit hotărîrii judecăţii noastre, Ştefan, fiul lui Ladislau, nobil de Nadăş, împreună cu alţi doi nobili trebuie să facă jurămînt în miercurea de după sărbătoarea fericitului evanghelist Luca1, împotriva lui Dominic de Gîmbaş, nobil de Coruşu, cu privire la faptul că venerabilul întru Hristos părinte domnul Andrei, episcopul Transilvaniei, i-ar fi vîndut lui dijmele scoase din acelaşi Coruşu, de la iobagii lui Clement, fiul lui Nicolae, şi ai diacului Iacob, şi că acel Dominic de Gîmbaş ar fi ridicat oprelişte şi împotrivire pentru acele dijme şi prin aceasta i-ar fi pricinuit pagube de trei mărci de argint; sosind acel soroc, Ştefan, fiul lui Ladislau, a jurat, aşa cum era dator, dimpreună cu martorii săi, asupra celor de mai sus, împotriva pomenitului Dominic şi a cîştigat cele trei mărci. Drept aceea noi am hotărît că, după obiceiul ţării, Dominic de Gîmbaş este dator să dea şi să plătească lui Ştefan, fiul lui Ladislau, cele trei mărci de argint, la cele trei soroace arătate mai jos, şi anume: plata dintîi şi anume o marcă de argint o va face în a cincisprezecea zi de la darea (scrisorii} de faţă, a două plată, de asemenea o marcă de argint, o va face la octavele plăţii celei (dintîi), iar la a treia plată va plăti tot o marcă, de «8 www.dacoromanica.ro asemenea, in octavele plăţii a doua, care Vot veni foarte curînd după dareă. (scrisorii) de faţă, (totodată) s-a pus această îndatorire că, dacă nu va face plata dinţii, (atunci) va cădea sub pedeapsa unei gloabe, iar dacă (nu va face) a doua (plată) va pierde banii ce a plătit mai înainte şi (dacă) va nesocoti a treia şi cea din urmă plată va fi spus la pedeapsa (plăţii) îndoite. Dat în Cojocna, la sorocul de mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. (Pe verso de aceeaşi mină:} Pentru Ştefan, fiul lui Dadislau, nobil de Nadăş, împotriva lui Dominic de Gîmbaş, cu privire la plata a trei mărci la a cincisprezecea zi, din nou la octave şi iarăşi la octave. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Teleki din Tg. Mureş, nr. 7 051. Orig. hîrtie, cu 3 peceţi deteriorate aplicate pe verso. EDIŢII; Teleki, I, p. 94-95. *19 octombrie. 71 1351 octombrie 24, Sibiu. In nomine domini amen. Anno incamacionis eiusdem Millesimo CCC9 quinquagesimo primo, indictione quarta, pontificatus sanctissimi in Christo patris ac domini, domini Clementis pape sexti, anno decimo, XXIIII® die mensis Octobris, hora nona vel quasi nona, in Cybinio, in ecclesia parrochiali1, que est in laudem virginis gloriose Mărie, matris Christi, constructa, in gradu ante summum altare, in choro situm, dedicatum in honore virginis intacte suprascripte quod existit, in presentia mei, notarii, et testium subscriptorum, ibique quodam modo convenientibus honorabilibus viris et discretis, quatuor scilicet dominis et plebanis ecclesiarum capituli Cybiniensis in sede residentibus Cybiniensi, cum plena voce omnium domi-norum et plebanorum iam diete sedis ut veris et legitimis arbitris, parte ex una, quatuor vero dominis et plebanis sedis Schenk etiam capituli Cybiniensis, diocesis Strigoniensis, nomine et vice omnium dominorum et plebanorum sedis iam diete tamquam arbitris canonice creatis, parte ex altera, quasdam constitutiones pro honore et utilitate capituli Cybiniensis iugi-ter observabiles et semper irrevocabiles ordinaverunt et constituerunt. Quarum constitutionum prima est ista: si aliquis ad presentiam decani cytatus fuerit et convictus in causa succubuerit et satisfacere non curaverit, tune idem convictus sive reus debet admoneri ut infra octiduum actori satisfacere non obtardet. Cui monitioni si reus non pareret, ipsam cum effectu prosequendo, illico cum tota sua familia domestica vel inquilina suspendatur ecclesie ab ingressu, et, si animo indurato non satisfaciendo actori in poena suspensionis per octo dierum sequentium spatium reus aut convictus, ut prescriptum est, obdormiret, quod absit, protinus vinculo excommu-nicationis innodetur; si vero obstinanti et cervice preoposo2 in dicta excom-municatione reus actori non satisfaciendo per triduum peroraret, continuo ecclesiasticum debet poni interdictum et cessari a divinis, attamen secluso. Si sacerdos ac sanguinis lederetur effusionem, tune absque omni intervallo cessandum est a divinis et statim ecclesiasticum poni interdictum. 9 — Do turnanta Romanţa* Hlutorlc* — Tranillvanla — Voi. X 09 www.dacoromanica.ro {secunda autem conditionum est ista: si aliquis citare voluerit partem adversam, quod decanus pro sigillo non plus nisi tres novos banales monete consuete exposcat vel requirat, quos III banales reus, si in causa succubuerit, actori solvere teneatur. Sed si aliquis dominorum de capitulo plebanorum Cybiniensi eguerit sigilii decani, gratis decanus et sine pecunia largiatur eidetn pro partis adverse citatione. Tertia conditio est ista: si aliquem liti cedentem contingat facere iuramentum ad evadendum partem agentem, domino decano non plus nisi viginti banales solvere teneatur; si autem duo iurarent, tune pro quoli-bet iuramento decanus recipiat XX banales, et sic erunt de duobus iura-mentis banales XI,. Sed si ultra tres aut quatuor vel quinque vel sex vel plures, quodcumque3 essent, unius cause gratia iurare contingeret et oppor-teret4, decanus nil nisi fertonem antiquorum banalium sive fertonem argen-ti extorquat5 et exposcat. Quarta conditio est ista: si post obitum alicuius plebani capituli sepe dicti in ecclesiam vacantem alter per decanum, ut consuetudo terre docet et privilegia testantur, fuerit investiendus, de prandio quod investi-tus facere tenetur nichil dirivetur® decano partialiter, sed iuxta valorem ecclesie collate recepta pecunia pro usu capituli iam reservetur communi dicti Cybiniensis, prout consulunt7 domini de capitulo seniores et discretio-res. Est vero conditio quinta, quod nullus vendat sue ecclesie decimas futuras et non deservitas, sed deservitas si placet, vendat quilibet dominorum de capitulo supra scripto, cum scitu tamen decani Cybiniensis, cuius decani iam nominati literas habeat emptor testimoniales et recognitas8, quas si non haberet literas, emptio frustratoria sit et nulla. Et si humanitus quod in vendente evenerit, scilicet in exsolutione debiti carnis universe, cum iuxta dictum Pauli civitatem manentem non haberemus in hac mundo, emens nichil in huiusmodi possit solutione ab successore quippiam repetere, nec repetendi habere facultatem; hoc tamen addito, quod pro satisfactione talis litere testimonialis et sigilii appressione in venditione decimarum, ut premissum est, decanus sine omni reclamatione dimidium fertonem argenti vel antiquorum banalium sit percepturos et repetituros. Conditio autem sexta est ista: si aliquis citatus per decanum indebite aggravaretur vel citanti iuris non fieret complementum, ex tune pars quecumque se per decanum pro tune sentiret aggravatam, ad capitulum seu dominos appellet Cybienses contra iudicis gravamen indebitum excipi-endo, ut ibi, visis munimentis partis utriusque, domini de capitulo id quod decreverint parti utrique iudicent ad plenariam in quam partes stent contente iurisdictionem. Quod etiam decanus nullibi iudicet, etiam si aliquis in sede Schenk vel in sede Eoeskirchen in tempore succedenti eligeretur, nisi in ecclesia Cybiniensi, ubi singulis tertiis feriis, ante altare beate virginis, ad minus cum duobus assessoribus, qui sint duo domini de capitulo Cybiniensi, iudicare et cum sollempnitate iudicium celebrare non obmittat, nec aliquam ferat sententiam contra aliquem nisi de assesssorum consensu; et, si quam ferret sententiam decanus aliquis sine certo scitu assessorum plenoque consensu, hec sententia frustratoria, frivola, irreputabilis sit quoque nulla. Septima quoque conditio hec, quod, quandocumque vel quotiescumque alique fiunt convocationes ad capitulum sepedictum generale, quod9 non 70 www.dacoromanica.ro nisi duo domini de sede Schenk, quoscumque alii domini eiusdem sedis decreverint mittendos, venire et capitulo interesse sint astricti, nisi sit grandis causa vel in electione decani. Octava conditio sive constitutio est, quod in collectione census prepo-siti quilibet debeat dare finum argentum, iuxta sue ecclesie valorem, in qua noscitur residere, collectori autem nichil ex toto dare pro aliquo munere vel laboris recompensa teneatur aliquis plebanorum, sed ipse collector a census quatuor domorum sue ecclesie solvendo sit pro suo labore quietus et solutus pro sui laboris mercedeque totali. Nona et ultima est hec, quod pro satisfactione cimiterii in aliquo homicidio, a parentibus et relictis occisi nicliil repetere habeat decanus nec plebanus, cuius occisus exstitit plebizanus, sed ab homicida et suis predicta satisfactio, scilicet pro cimiterio, est repetenda suaque bona mobilia vel inmobilia proinde arestanda et occupanda, quousque decano et plebano satisfactum fuisse dinoscatur. Cum ergo ea que fiunt in tempore simul ut labitur tempus elabescant, nos, arbitri predicti in contextu, octo scilicet nu-mero, presentem pagascriptionem per Johannem, notarium publicum infras-criptum, publicări fecimus et in formam publicam mandavimus redigi per eundem et pro maiori cautela sigillo nostro Cybiniensi communiri. Actum et datum anno, indictione, pontificatu, mense, die, hora, loco quibus supra; presentibus dominis domino scilicet Nicolao, plebano in Paruo horreo et decano Cybiniensi, domino Johanne dominoque Arnoldo, plebanis in Alcznonia et villa Epponis, diocesis Strigoniensis, testibus ad prescripta vocatis. Et ego, Johannes Johannis de Eimuda10, publi-cus auctoritate imperiali notarius, his omnibus, prout supra leguntur, presens interfui et rogatus scripsi et in hanc publicam formam redegi nomineque meo et signo sweto signavi in testimonium omnium premis-sorum sub sigillo capituli Cybiniensis, presentibus testibus supra nominatis. în numele domnului, amin. în anul întrupării sale o mie trei sute cincizeci şi unu, indicţiunea a patra, în anul al zecelea al păstoriei preasfîntului întru Hristos părinte şi domn, papa Clement al şaselea. în ziua a douăzeci şi patra a lunii octombrie, la ceasul al nouălea sau pe la al nouălea11, în Sibiu, în biserica parohială, care este clădită în cinstea slăvitei fecioare Maria, maica lui Hristos, pe treptele dinaintea altarului celui mare, aşezat în cor şi care este închinat în cinstea fecioarei neprihănite pomenite mai sus, în faţa mea — a notarului — şi a martorilor mai jos scrişi, şi fiind acolo întruniţi într-un mod oarecare pe de o parte cinstiţii şi chibzuiţii bărbaţi şi anume patru domni şi parohi ai bisericilor capitlului din Sibiu, cu reşedinţa în scaunul Sibiului, avînd împuternicirea deplină a tuturor domnilor şi parohilor sus-zisului scaun ca arbitrii adevăraţi şi legiuiţi, iar pe de altă parte pentru domni şi parohi ai scaunului Cincu, de asemenea ai capitlului din Sibiu, din dieceza de Strigoniu, ca arbitri aleşi după canoane în numele şi în locul tuturor domnilor şi parohilor scaunului sus-zis, au hotărît şi au întocmit nişte rînduieli de păzit în chip necurmat şi de-a pururi nestrămutat spre cinstea şi folosul capitlului din Sibiu. 71 www.dacoromanica.ro î>intre care rînduieli întîia este aceasta i Dacă cineva va fi chemat la judecată înaintea decanului şi fiind dovedit va pierde judecata şi nu se va îngriji să dea despăgubirea , atunci acestui <împricinat> dovedit vinovat sau pîrîtului trebuie să i se pună în vedere să nu zăbovească a despăgubi pe pirîş pînă în opt zile. Dacă vinovatul nu s-ar supune acestei porunci aducînd-o la îndeplinire, atunci el să fie pe loc oprit a intra în biserică dimpreună cu toţi ai casei sale sau cu cei ce mai locuiesc în ea, şi dacă, cu suflet împietrit, cel vinovat sau pedepsit, cum s-a scris mai sus, ar sta în adormire — doamne fereşte — în pedeapsa suspendării, fără a despăgubi pe pîrîş, în cele opt zile următoare, să fie legat fără zăbavă cu legătura afuriseniei, iar dacă vinovatul ar stărui cu îndărătnicie şi cerbicie în zisa afurisenie, fără a despăgubi pe pîrîş timp de trei zile, trebuie să fie pus neîntîrziat sub interdict bisericesc şi să fie îndepărtat şi oprit de la cele dumnezeeşti, reţinîndu-se <însă> în seamă prevăzută pentru pîngărire12. Dacă un preot ar fi învinuit de vărsare de sînge, atunci trebuie să fie fără nici o întîrziere oprit de la cele dumnezeeşti şi să fie pus îndată sub intefdict bisericesc. Iar a doua rînduială este aceasta : Dacă cineva ar vrea să cheme la judecată partea potrivnică, decanul să nu ceară sau să pretindă pentru pecete mai mult de trei să fie dator a plăti domnului decan nu mai mult de douăzeci de banali, şi astfel vor fi de la două jurăminte patruzeci de banali. Dar dacă peste trei sau patru sau cinci sau şase sau mai mulţi, orişicîţi ar fi, s-ar întîmpla şi ar trebui să jure pentru o singură pricină, atunci decanul să stoarcă şi să ceară numai ţm fertun în < dinari) vechi, sau un fertun de argint. A patra rînduială este aceasta : Dacă, după moartea vreunui paroh al des pomenitului capitlu, va trebui ca în vacant al bisericii să fie înscăunat alt de către decan, după cum arată obiceiul pămîntului şi stau mărturie privilegiile, din prînzul pe care e dator să-l dea cel înscăunat, să nu i se vină decanului nici o parte, ci banii primiţi potrivit valorii bisericii hărăzite să se rezerve pentru folosul comun al sus-zisului capitlu din Sibiu, după cum vor socoti domnii mai bătrîni şi mai chibzuiţi din capitlu. Iar rînduiala a cincea este: Ca nimeni să nu vîndă dijmele viitoare şi nepredate ale bisericii sale, dar pe cele predate să le vîndă, dacă va voi, oricare dintre domnii din capitlul mai sus scris, însă cu ştirea decanului de Sibiu; cumpărătorul să aibă din partea acestui decan acum pomenit scrisori de mărturie 72 www.dacoromanica.ro sau recunoaştere; dacă n-ar avea aceste scrisori, < atunci) vînzarea să fie , ci pentru munca sa şi drept plată deplină a trudei sale stringătorul să fie îndestulat şi plătit cu darea de la patru case care trebuie plătită bisericii sale. Iar a noua şi cea din urmă este aceasta: Ca pentru plata cimitirului, atunci cînd e vorba de un omor, nici decanul, nici parohul al cărui enoriaş fusese cel ucis să nu aibă a pretinde nimic de la părinţii şi rămaşi de la cel ucis, ci sus-zisa plată, adică pentru cimitir, trebuie cerută de la ucigaş şi de la ai săi, iar bunurile sale mişcătoare şi nemişcătoare trebuie să fie poprite şi luate în stăpînire pînă cînd se va şti că s-a făcut plata decanului şi parohului. Aşadar, deoarece cele ce se săvîrşesc în timp pier odată cu curgerea timpului, noi, sus-zişii arbitri din cuprinsul Şi eu Ioan al lui Ioan de Limuda, notar public prin împuternicire împărătească, am fost de faţă la toate acestea, aşa cum se citesc ele mai sus, şi, fiind rugat, le-am scris şi întocmit în acest act obştesc şi le-am însemnat cu numele meu şi cu semnul meu obişnuit, spre mărturie a tuturor celor de mai sus, sub pecetea capitlului din Sibiu, de faţă fiind martorii sus-numiţi. Arh. Stat. Sibiu, Arh. capitl. din Sibiu, XIV-A-17/9. Fotocopie la Inst.de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. perg., pecete ogivală, din ceară de culoare deschisă, atîrnată cu şnur de mătase roşie. EDIŢII: Schuller, Archiv, I, p. 291; Vb., II, p. 81—83. 1 Corect: parochiali. 1 Corect: preopposito. * Corect; guotcumque. I Corect: oporteret. * Corect: extorqueat. * Corect: derivetur. T Corect: consulent. * Corect: recognitiales. * Cuvînt repetat. 10 Lectură nesigură. După Ub.: Lerinda. II După orele canonice ceasul al nouălea corespundea aproximativ orei prinzului. 11 attamen secluso (traducere nesigură). Attamen este cuvîntul iniţial al unei clauze, care n-a mai fost reprodusă în întregime fiind considerată cunoscută în jurisdicţia bisericească a epocii. ls aliquem liti cedentem: se vede în context că nu e vorba aici de o împăcare sau litis-cessio, ci de jurămîntul purgatoriu care termină o pricină. 72 1351 octombrie 25, Dej. Nos, frater Barrabas, prior de Deeswentus1 de eodem, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis, quod licet molendinum nostrum in fluvio Zomus existens propter difficultatem laugia3 sive claustra reparare nequissemus, ob hoc, quoddam molendinum nostrum in quo due rote currebant quod nobis Johannes magnus pie memorie ob remedium sue a4 super rivulo Zalka legasset et commississet, eundem molendinum cum omni plenitudine sui iuris ex voluntate religioşi viri domini provincialis regni Hungarie vendidim5, locavimus, distraximus pro reparacione predicti molendini noştri super fluvio Nogzomus existentis pro quadam sumpma pecunie numero decern marcarum plene nobis persolu- 74 www.dacoromanica.ro tarum Folkus cu pecetea noastră. Dat în Dej, la octavele evanghelistului Duca, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. Arh. Naţ. Magh. Dl. 98 567. Fotocopie Ia Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. perg. deteriorat, cu lacune şi pete de umezeală, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Kdrolyi, I, p. 203—204. 1 Rupt cca 2 cm, întregit pe baza contextului. 1 Rupt cca 2 cm, întregit pe baza contextului şi după sens. * Rupt cca 1 cm întregit pe baza contextului. 4 Rupt cca 1 cm întregit pe baza contextului. 4 Rupt cca 0,50 cm întregit pe baza contextului. 4 Rupt cca 0,25 cm, întregit pe baza contextului. 73 1351 octombrie 27, Buda. 1351 octombrie 27, Buda. Dodouicus, dei gracia rex Hungarie, fidelibus suis conventui sandi Stephani prothomartiris de promontorio Waradiensi, salutem et graciam. 75 www.dacoromanica.ro Dicitur nobis in persona Johannis, filii Ladislai de Warada, quod quedam possessionarie porcionis1 ipsius in possessione Pethe vocata habite in comi-tatu Zathmariensi existentes apud manus suas habite reambulacione indi-gerent. Quare fidelităţi vestre firmiter precipimus per presentes, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Nicolaus, filius Petenye de Teretye, aut Ladislaus, filius Lukasii de Gyulahaza, sive Iwan, filius Cosme de Jako, seu Johannes, filius Thome, an Lukachyus de Tusar, aliis absentibus, homo noster, ad facies predictarum possessio-narium porcionum accedendo, vicinis et commetaneis earundem legitime convocatis et presentibus reambulet ipsas per suas metas et antiquas. novas iuxta veteres ubi necesse fuerit erigendo, reambulatasque et ab alio-rum possessionibus separatas et distinctas, relinqueret ipsas eidem Johanne2, filio Ladislai, iure quo ad ipsum pertinere dignoscuntur possidendas, si non fuerit contradictum. Contradictores vero, si qui fuerint, citet ipsos contra predictum Johannem ad nostram presenciam ad terminum competentem. Et post hec seriem ipsius reambulacionis vel nomina citatorum, si necesse fuerit, cum termino assignato, nobis fideliter rescribatis. Datum Bude, in vigilia Symonis et Jude apostolorum, anuo domini M° CCCm0 quinquagesimo primo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din conventul sfîntului Ştefan, întîiul mucenic din Dealul Orăzii, mîntuire şi milostivire. Ni se spune în numele lui Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, că nişte părţi ale sale de moşie, ce le are în moşia numită Petea, aflătoare în comitatul Satu Mare şi care se află în mîinile sale, au nevoie de hotărnicire. De aceea, prin cele de faţă, poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi spre mărturie pe omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Nicolae, fiul lui Petenye de Teretye, sau Ladislau fiul lui Luca de Gyulahaza, ori Ioan fiul lui Cosma de Jako, sau în lipsa acestora, Ioan, fiul lui Toma, ori Luca de Tusar, dudndu-se la sus-zisele părţi de moşie şi chemînd după lege pe vecinii şi megieşii acelora şi fiind aceştia de faţă, să le hotărnicească după vechile lor hotare, ridicînd noi apostolilor Simion şi Iuda, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. Arh. Naţ. Magh. PI., Arh. fam. Zichy 1. b. 206. Transumpt in actul conventului din Pealul Orăzii, din 15 noiembrie 1351, nr. 77. EPIŢII: Zichy, II, p. 470-471. * * * Corect: porciones. * Corect: Johanni. 76 www.dacoromanica.ro 74 1351 noiembrie 8, , Nos, magister Mychael, vicecomes comitatus Orodiensis et quatuoi iudices nobilium de eodem, damus pro memoria, quod Mark, filius Dominici, filii Pouka, ad nostram personaliter accedendo presenciam, per modum protestadonis nobis significare curavit, quod populi de Gurk iobagiones Thome, condam woyuode Transsiluani, item populi de Cublus iobagiones magistri Ladislai condam comitis Siculorum, et populi de Machalaka iobagiones domini regis, possessiones suas Thold et Berbenche vocatas potenciali-ter uterent, arbores fructiferas exsecassent, sessiones earundem totali-ter arari fecissent, in ipsius preiudicium non modicum et gravamen: petens nos, quod mitteremus unum ex nobis, qui accederet ad faciem dictarum possessionum, et de premissis sciret et videret veritatem. Unde qtiia peticio ipsius nobis condecens fore videbatur, magistrum Deseu de Chura cum eodem transmisimus ad premissa exequenda; qui demum ad nos reversus nobis dixit quod omnia premissa vera esse per eosdem populos supradictos invenisset. Datum feria tertia proxima post festum Omnium 'Sanctorum, anno domini M°CCC° quinquagesimo primo. (Pe verso:} Pro Mark, filio Dominici, contra populos de Gurk, de Cublus et de Machalaka, inquisitorie. Noi, magistrul Mihail, vicecomitele comitatului Arad, şi cei patru juzi ai nobililor din acel ^comitat), dăm de ştire că, venind însuşi înaintea noastră Marcu, fiul lui Dominic, fiul lui Pouka, s-a îngrijit să ne facă cunoscut în chip de întîmpinare că locuitorii din Gurk — iobagii lui Toma, fostul voievod al Transilvaniei — de asemenea locuitorii din Cublus — iobagii magistrului Ladislau, fostul comite al secuilor — şi locuitorii din Maşloc — iobagii regelui, folosesc cu silnicie moşiile sale numite Thold şi Berbenche ; că au tăiat pomii roditori şi au pus să fie arate în întregime sesiile acelor , spre marea sa vătămare şi pagubă, rugîndu-ne să trimitem pe unul dintre noi, care să meargă la zisele moşii, ca să vadă şi să afle adevărul cu privire la cele de mai sus. Drept aceea, întrucît cererea lui ni se părea potrivită, am trimis cu el pe magistrul Desideriu de Chura ca să cerceteze cele de mai sus. Acesta întorcîndu-se după aceea la noi ne-a spus că a găsit că toate cele de mai sus sînt cu adevărat de acei oameni sus-zişi. Dat în marţea de după sărbătoarea Tuturor sfinţilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. (Pe verso:} Scrisoare de cercetare pentru Marcu, fiul lui Dominic, împotriva oamenilor din Gurk, Cublus şi Maşloc. Arh. Naţ. Magh. Bl. 85 294. Fotocopie la Inst. de ist. şl arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. hîrtie, cu urme a două peceţi aplicate pe verso. EDIŢII: Sztdray, I, p. 228. 75 1351 noiembrie 12 (in crastino festi beati Martini eonfessoris>, „Sigiliul pentru pricini (ad causas) a capitlului mic al bisericii de Oradea”. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy l.b., 207. Orig. hîrtie, cu pecete aplicată pe verso. EDIŢII; Zichy, II, p. 467 -468. 76 1351 noiembrie 12 (in crastino festi beati Martini confessoris'}, < Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte primirea scrisorii lui Ludovic I, regele Ungariei, din 16 octombrie 1351, pe care o reproduce. Ca urmare a trimis pe Andrei, preot în strana bisericii de Oradea, ca om de mărturie la cercetarea luării în prinsoare a unui slujitor al magistrului Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, de către Hemeh, slujbaşul lui Solomon. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy, 1. b. 208. Orig. hlrtie cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, II, p. 468-469. 77 1351 noiembrie 15, . Nos igitur, mandatis vestre excellende obedire cupientes ut tenemur, unacum predicto Nicolao, filio Pethene, homine vestre sublimitatis, Petrum, filium Myke, familiarem domus (nostre)1 ad premissa mandata vestra fideliter exsequenda. Tandem iidem homines noster et vester ad nos exinde reversi et per nos requisiti, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, feria terda proxima ante festum beati tini1 confessoris, nune preteritum, ad fades predictarum possessionariarum porcionum in eadem possessione Pethe voca-ta habitarum pariter accessissent, universis vicinis et commetaneis earun-dem legitime convocatis et presentibus reambulassent per suas veras metas et antiquas, novas iuxta veteres, ubi necesse fuisset, erigissent, reambula-tasque et ab aliorum possessionibus distinctas et separatas, predicto magistri* Johanni, filio Ladislai, reliquissent eo jure quo ad ipsum debuisset perti-nere possidendas, nullo contradictore inihi apparente seu existente, ubi tamen tribus diebus continuis stetissent. Datum in quindenis festi Omnium sanctorum, anno supradicto. Prealuminatului prindpe, stăpînului lor, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu preamăritul rege al Ungariei, Ioan prepozitul şi conventul 78 www.dacoromanica.ro mănăstirii sfîntului Ştefan, întîiul mucenic din Dealul Orăzii, cuvenitele şi cucernicele rugăciuni întru domnul. Am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea înălţimii voastre, avînd acest cuprins: . Drept aceea noi, dorind să ne supunem, precum sîntem datori, poruncilor inălţimii voastre, am trimis, împreună cu sus-zisul Nicolae, fiul lui Pethene, omul luminăţiei voastre, pe Petru, fiul lui Myke, slujitorul casei noastre, pentru împlinirea întocmai a poruncilor voastre de mai sus. în urmă întor-cîndu-se de acolo la noi acel om al nostru şi om al vostru şi întrebaţi de noi ne-au spus într-un glas că în marţea dinaintea sărbătorii acum trecute a fericitului Martin mărturisitorul3 s-au dus împreună la sus-zisele părţi de moşie, aflătoare în acea moşie numită Petea, şi chemînd după lege şi fiind de faţă toţi vecinii şi megieşii acelora le-am hotărnicit după adevăratele şi vechile lor hotare, şi au ridicat unde a fost nevoie semne noi lîngă cele vechi, şi odată hotărnicite, despărţite şi deosebite de moşiile altora le-au lăsat sus-zisului magistru Ioan, fiul lui Ladislau, ca să le stăpînească cu acel drept cu care trebuia să ţină de el, neivindu-se şi nefiind acolo niciun îm-potrivitor cu toate că au stat acolo trei zile în şir. Dat în a cincsprezecea zidupă sărbătoarea Tuturor sfinţilor, în anul mai sus-zis. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy 1. b., 206. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, II, p. 470-471. 1 Lacună in textul latin publicat; Întregit după sens. Cf. documentul din 9 martie 1351, nr. 17. * Corect: magistro. * 8 noiembrie. 78 1351 noiembrie 18, * * Nos, capitulum ecclesie Transsilvane, damus pro memoria quod magis-ter Nicolaus dictus Woos, ad nostram accedens presentiam, per modum protestationis nobis significare curavit quod nobiles viri Manus et Bartholo-meus de Kalyan quasdam possessiones eorum Popteluke, Churnuk et Bolugyanustelke sibi pignori obligassent; quas possessiones, sine scitu et consensu suo ac satisfactione sibi nondum habita, magistro Stephano dicto Pogan vendidissent, in preiudicium1 ipsius et gravamen. Unde, faciendo protestationem, prohibuit ipsos Mannus2 et Bartholomeum a venditione, pignoris obligatione et quolibet colore alienationis predictorum possessio-num, eundem vero magistrum Stephanum dictum Pogan3 et alios quoslibet ab emptione et occupatione earundem testimonio presentium coram nobis. Super quo litteras nostras protestatorias, ne sibi pro negligentia imputetur, petit emanari, quas nos concessimus, communi iustitia suadente. Datum in octavis festi beati Martini confessoris, anno domini M°CCCmoLmo primo. 79 www.dacoromanica.ro pe care noi i-am dat-o aşa cum cere dreptul comun. Dat la octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. Scrisoare de întîmpinare pentru magistrul Nicolae zis Woss, împotriva lui Mannus şi Bartolomeu. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Wass, fasc. II. nr. 7. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 Urmează ipsorum, tăiat de aceeaşi mină. * Astfel in orig. Considerat indeclinabil. Mai sus forma: Manus. * Urmează ab em, tăiat de aceeaşi mină. 4 Urmează dic, tăiat de aceeaşi mină. 79 <1351 y noiembrie 20, Vişcgrad. Nos, Thomas, condam vayuoda Transsiluanus, vobis Nicolao de Kereky, officiali nostro de Gurk, precipiendo mandamus, quatenus ad possessiones Mark, filii Dominici, Thold et Berbence nominatas, iuxta eandem posses-sionem nostram habitas, manus iobagionum nostrorum extendere, nec usui habere permittatis, nisi idem Mark ex propria sua voluntate eisdem permiserit percipiendum; insuper super easdem possesiones prenominato magistro Mark iobagiones permittatis colloquare2, aliud pro nostra dileccio-ne non facturi. Datum in Vyssegrad, dominica proxima post festum beate Elizabeth. Noi, Toma, fost voievod al Transilvaniei, vă poruncim şi vă punem în vedere vouă, Nicolae de Cherechiu, slujbaşul nostru din Gurk, să nu îngăduiţi ca să se întindă mîinile iobagilor noştri, ori să aibă ei vreo folosinţă pe moşiile lui Marcu, fiul lui Dominic, numite Thold şi Berbence, aflătoare lîngă acea moşie a noastră, decît doar dacă acel Marcu le va îngădui să le folosească de bună voia lui. Pe lîngă aceasta, să îngăduiţi sus-numitului magistru Marcu să aşeze iobagi pe acele moşii. Altfel, de dragul nostru să nu faceţi. Dat la Vişegrad, în duminica de după sărbătoarea fericitei Elisabeta. Arh. Naţ. Magh. Dl. 85 295. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. hirtle, cu urme de pecete inelară aplicată pe verso. EDIŢII: Sztdray, I, p. 229, nr. 128. * 1 Pentru precizarea anului vezi doc. nr. 74. * Astfel in orig. 80 www.dacoromanica.ro 80 1351 noiembrie 21, Stntimbni. Religiosis viris et honestis, conventui ecclesie beate virginis de Clus-munustra, amicis suis, Egydius, uiceuoyuoda Transsiluanus, amiciciam paratam cum honore. Cum Iwanka de Vs et magister Gallus, filius Both, racione cuiusdam particule terre litigiose, Mykoteleky, alio nomiue Mark-hazaeleufelde nominate, in presentibus octavis festi sancti Martini confesso-ris proxime nune preteriti, ex permissione nostra iudiciaria se arbitrio probo-rum virorum per eosdem adducendorum in die Medi1 Quadragesime proxime nune venturo, in faciem eiusdem particule terre fieri debendo, prout in aliis litteris nostris obligatoriis plenius continetur, submiserunt coram nobis, et ad huius rei veritatem videndam et resciendam testimonium ves-trum plurimum existat necessarium, igitur amiciciam vestram presentibus petimus diligenter quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio iidedignum, coram quo Johannes dictus Bugar vel Johannes de Suuk aut Stephanus de Bungarth sive Radislaus dictus Cheh, aliis absentibus, homo noster, in predicto4 Medi1 Quadragesime ad faciem prenominate particule terre litigiose accedendo, in ipso arbitrio mediantibus aliis litteris nostris obligatoriis, que inibi ostenduntur3, fieri debendo interesse debeat, et facto ipso arbitrio, secundum quod dictum arbitrium inter partes predictas habitum dispositum exstiterit, seriem tocius4 nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, quarto die termini supradicti, anno domini Mmo CCCm0 hmo primo. Cucernicilor şi cinstiţilor bărbaţi, conventului bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi, Egidiu, vicevoievodul Transilvaniei, cu toate prietenia şi cinstea. Întrucît la octavele de acum ale sărbătorii sfîntului Martin mărturisitorul, de curînd trecută6, cu îngăduinţa noastră judecătorească, Iwanka de Iuş şi magistrul Gal, fiul lui Both, s-au supus înaintea noastră cu privire la o bucată de pămînt, în pricina numită Mykoteleky sau cu alt nume Markhazaeleufelde, judecăţii împăciuitoare a unor bărbaţi cinstiţi ce vor fi aduşi de ei, şi a Miezii-păresii la faţa locului pe sus-zisa bucată de pămînt în pricină, să fie dator a fi de faţă la acea judecată împăciuitoare ce trebuie să se facă potrivit unei alte scrisori a noastre de îndatorire, ce se va arăta acolo. Şi după facerea acestei judecăţi de împăciuire potrivit cu ceea ce se va hotărî de zisa judecată ţinută între sus-zisele părţi, să aveţi bunătatea a ne da seama despre desfăşurarea întregii . Dat la Sîntimbru, în a patra zi după sorocul sus-zis, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. 81 www.dacoromanica.ro Ârh. Naţ. Magh. Dl. 28 730. Fotocopie la Inst. de istorie şi arh. Cluj-îîapoca/l3$l. Transumpt in actul capitlului din Cluj-Mănăştur, din 22 martie 1352, nr. 105. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 561 — 562 (cu omisiunea unor formule diplomatice). 1 Astfel In text. * Lipseşte cuvîntul die. * Corect: ostendentur. * Lipseşte cuvîntul facti. ■ 18 noiembrie. * 14 martie 1352. 81 1351 noiembrie 21, Sîntimbru. Nos, Egidius, viceuoyuoda Transsiluanus, memorie commendamus quod Iwanka de Evs, ab una, et magistro Gallo, filio Both, parte ab altera, in octavis (festi)1 sancti Martini confessoris proxime nune preteriti coram nobis constitutis, per eundem Iwanka et magistrum Gallum confessum exstitit viva voce et relatum quod ipsi, pari voluntate, in causam2 quam super facto cuiusdam particule terre littigiose3, per eundem Iwanka Mykotele-ke, per ipsum vero magistrum Gallum Markhazaeleufelde nominate, iuxta continenciam priorum litterarum nostrarum prorogathoriarum3 in predic-tis octavis ordine iudiciario movere dignosseerentur3 coram nobis, arbitrio proborum virorum in die Medii Quadragesime proxime nune preterito4 ad faciem prenominate particule terre per partes adducendorum se sub-misissent et submiserunt coram nobis isto modo: quod quitquid3 iidem arbi-tratores una cum homine nostro et testimonio conventus de Clusmunustra ad hoc deputatis similiter per partes ad eundem terminum illuc adducendis, visis quibuslibet eorum instrumentis et parcium proposicionibus diligenter exauditis, super ipsa particula terre litigiose inter ipsas partes inibi ar-bitrarent, hoc ambe partes acceptare et demum seriem totius® (facti)1 in octavis eiusdem diei Medi3 Quadragesime similiter nune venturis in litteris predicti conventus nobis reportare tenerentur, tali vinculo mediante quod, si quis parcium ipsum arbitrium non acceptaret, extunc talis pars contra partem alteram ipsum arbitrium acceptantem in centum marcis argenti remaneret et convinceretur eo facto, ex quibus quidem centum marcis argenti dymidietas3 parti ipsum arbitrium acceptanti et alia pars et® dimidietas iudidi® deduci deberet; de iudido eciam pads nos ambe partes equaliter complacare tenerentur. Ad quod se iidem Iwanka et ma-gister Gallus sponte obligarunt coram nobis. Datum in Sancto Emerico, quarto die termini supradicti, anno domini M°CCCmo L“° primo. Noi, Egidiu, vicevoievodul Transilvanid, dăm de ştire că, la octavele (sărbătorii) acum de curînd trecute a sfîntului Martin mărturisitorul7, înfăţişîndu-se înaintea noastră pe de o parte Ivanka de Iuş, iar pe de alta Gal, fiul lui Both, ni s-a mărturisit şi ni s-a spus prin viu grai de către acel Iwanka şi de către magistrul Gal că în pricina pe care, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de amînare de mai înainte, se ştie că (trebuie) s-o pornească după rînduiala judecătorească înaintea noastră la sus-zisele octave cu privire la o bucată de pămînt în pricină, numită de Iwanka Mykoteleke, iar de magistrul Gal Markhazaeleufelde, ei s-au supus într-un cuget judecăţii B2 www.dacoromanica.ro de împăciuire a unor bărbaţi cinstiţi ce vor fi aduşi de a Miezii păresii8 la faţa locului, pe pomenita bucată de pămînt, şi se supun şi înaintea noastră în chipul acesta, că tot ceea ce arbitrii aceia vor hotărî acolo cu privire la bucata de pămînt în pricină între părţi, dimpreună cu omul nostru şi cu omul de mărturie al con-ventului din Cluj-Mănăştur, trimişi la aceasta, şi cum vor fi aduşi acolo de asemenea de către părţi la acelaşi soroc, după ce vor fi văzute toate actele lor şi vor fi ascultate cu băgare de seamă spusele părţilor, aceea să fie datoare amîndouă părţile să primească şi apoi să ne dea seamă despre desfăşurarea întregii la octavele aceleiaşi zile a Miezii-păresii*, acum de asemenea viitoare, în scrisoarea pomenitului convent, cu această îndatorire ca dacă una din părţi n-ar primi judecata de împăciuire, atunci acea parte să rămînă de judecată şi să fie osîndită prin acest fapt la . > 21 martie <1352>. 82 1851 noiembrie 23, Buda. Dadislau, prepozitul de Cazma, comite al capelei regale şi cancelar, adevereşte că Grigore, fiul lui Petru, a declarat în numele lui Dadislau şi Leukus, fiii lui Ioan Dengyel, că împuterniciţii săi vor plăti la octavele sărbătorii sf. Nicolae1 în Kâllo, înaintea unuia dintre juzii nobililor comitatului Szabolcs, lui Jackch, fiul lui Toma de Coşeiu (Kusol), opt coţi de postav greu de Tournai. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Killay nr. 987. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 10-11, nr. 1081. 1 13 decembrie. 8$ www.dacoromanica.ro 83 1351 decembrie 6, Buda. Nos, Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis quod, viris nobili-bus, magistris Ladyslao, filio Johannis, filii Briccii de Batur, cum sufficienti-bus capituli Waradiensis procuratoriis litteris, pro nobili domina Anna vocata, consorte sua, filia videlicet magistri Mauricii de Medyes, ab una, et magnifico viro Symone, filio eiusdem Mauricii, fratre diete nobilis domine uterino, Posoniense, Jauriense et Bokoniense comite, dilecto nobis et fideli, parte ab altera, coram nobis personaliter constitutis, propositum et rela-tum nobis ministerio vive vocis exstitit per eosdem quod, in causa quam eadem nobilis domina Anna racione quarte filialis et omnium suorum iurium in possessionibus aviticis paternis ac per nobilem dominam, olym consor-tem magnifici viri Nicolai, woyuode Transsiluani, avum et avam eorundem, ipsis iure naturali geneloye1 seu cuiusvis2 titulo iuridico devolutis contin-gencium, in presencia magnifici viri, domini Thome, iudicis curie nostre et comitis de Turuch, movere intendisset, et aliquamdiu inter ipsos ventilata perdurasset, tandem tamen, ut a modo et deinceps omnis discolositas litis et materia quescionis de medio eorundem radidtus evelleretur, pulcre-que pacis, concordie inviolabilis perseveret inter ipsos integritas pariterque plenitudo, ex nostre regie maiestatis beneplacito et consensu, ordinantibus et componentibus venerabilibus in Christo patribus et dominis, Nicolao Strigoniensi, Dyonisio Colocensi archiepiscopis, Nicolao Agriensi3 et Deme-trio Waradiensi4 eadem grecia ecclesiarum prelatis, magnilicis viris Nicolao, filio Gylety, palatino et iudice Comanorum, Stephano, bano tocius Sclauo-nie, Nicolao Konth, wayuoda Transsiluano et comite de Zonuk, comite Thoma, iudice curie nostre predicto, ac8 Olyuerio, magistre tauarnicorum nostrorum, ad tăiem pacis et concordie devenissent unionem perempniter duraturam, quod eadem nobilis domina Anna, omnia sua tam possessiona-ria quam et alia iura modo quo supra ipsam contingencia, in possessionibus aviticis paternis et ab ava devolutis, eisdem, ipsi magistre Symoni fratri suo et suis heredibus, turn ob amorem intime fraterne dileccionis, turn eciam ob condicionem infrascriptam relaxasset et remisisset et coram nobis in peipetuum idem procurator resignavit, omnem iuris proprie-tatem et dominii sui excipiendo de eisdem, idemque magister Symon, filius Mauricii, in omnimodam satisfaccionem resignacionis et remissionis iurium premissorum, quoddam castrum suum, Somlyo vocatum, prope iluvium Karazna existens, cum possessionibus ad idem pertinentibus et villis Somlyo, Perechun, Chehy, Gyurgteluke, Hydueg vocatis, cum tributo in eadem Hydueg exigi consueto, item possessionem Myklouslaka in parti-bus Transsiluanis iuxta fluvium Morus in Albensi sitam comitatu, cum omnibus utilitatibus, molendinis, silvis, nemoribus, fenetis et pertinenciis universis, sub eisdem metis et terminis, quibus per eundem habite exsti-terunt et possesse, memorate nobili domine Anne, sorori sue karissime, et per eam suis heredibus heredumve successoribus, nil iuris nilque dominii sibi in eisdem et suis posteris reservando, dedisset, contulisset et coram nobis dedit, contulit iure perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas et babendas, tali vinculo per partes assumpto, quod, si ipsa domina Anna vel sui heredes utriusque sexus solacio destituerentur liberorum, extunc 84 www.dacoromanica.ro rHemoratum castrum et possessiones Superius nominate in ius et proprie** tatem eiusdem magistri^Symonis, vel suorum successoribus, non obstante aliquo litis intermedio, revolverentur cum omnibus suis utilitatibus possi-dende. Si vero* ipsum magistrum Symonem vel ipsius heredes absque sobolis procreacione sexus communis modo simili destitui contingeret, quod absit, omnes possessiones et iura eandem dominam Annam modo premisso con-tingencia et que ob personam domine ave sue in possessionibus Medyes et Ezdench vocatis possent contingere iure successionis in proprietatem et dominium diete nobilis domine Anne suorumve heredum sexus utriusque devolverentur; preterea, quia avus et pater magistri Symonis aliquas particulares possessiones, de possessionibus ad ipsum Somlyo pertinentibus abcisas, scilicet Vylak, Sudak et Nicolao germano eiusdem, item possessio-nem Zech, Badislao et Petro contulisset perpetuo iure, pro fidelitatibus eorundem, ipsas Vylak et Zech possessiones sub eisdem metis et terminis quibus donate exstitissent et prout instrumenta eorumdem confecta super donacione demonstrant, nil addendo, nil minuendo, ipsis nobilibus pari voto reliquissent possidendas; assumpsit eciam idem magister Symon et suos obligavit successores, dictam nobilem dominam Annam et eiusdem posteritates ab omnibus impetitoribus in facto dictorum castri et posses-sionum ipsis datarum et perpetuatarum, ordine iuris defendere et expedire, locis et temporibus oportunis8, laboribus propriis et expensis; quod si facere non valeret, extunc possessiones predictis possessionibus in quali-tate, quantitate, usum et utilitatum facultate similes, de suis possessionibus idem magister Symon et sui successores diete domine Anne vel suis successoribus absque aliqua materia quescionis dare et statuere teneantur. Si que autem parcium litteras vel instrumenta super facto premisso in con-trarium composicionis memorate ante vel extunc7 emanatas8, cuiusvis tituli et vigoris, reservaret et successive ad lucem deducere attemptaret, casse haberentur et viribus cariture, exceptis dumtaxat duabus litteris nostris, una videlicet in eo, ut prefaţa domina personaliter in octavis diei Strennarum proxime venturis in capitulo Waradiensi predicto comparendo, seriem et formam litterarum composicionalium nostrarum inter partes confectarum oretenus confirmando confitendo debeat roborare, alia in eo, ut prefatus magister Symon copiam litterarum super dictis possessionibus confectarum in transseripto litterarum capituli ecclesie Budensis usque ad octavas festi beati Georgii martiris affuturas eidem domine, sorori sue, dare et assignare teneretur, emanatis; quas duas litteras nostras predictas salvas per omnia voluerunt permanere, et a modo nec ipsa domina, nec eiusdem successores litis materiam vel quescionis super premissis negociis et possessionariis iuribus predictis contra ipsum magistrum Symonem vel suos successores suscitando movere valeant ullo unquam temporis in pro-* cessu; quod si facere attemptarent, moţe sopiteque quescionis pena convin-cantur, ad que eandem nobilem dominam, dictus magister Badislaus aucto-ritate procuratoria ipseque magister Symon personaliter et ad singula premissorum ultronea obligarunt voluntate. Datum Bude, in festo beati Nicolai confessoris, anno domini M°CCO° quinquagesimo primo. Privilegium domini Lodouid regia, de Somalo. 9 — Documanta Romanlao Hlitorlca ■*• Traoailvania ■“ Voi. X 65 www.dacoromanica.ro Noi, I/udovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că infăţişîndu-se înşişi înaintea noastră pe de o parte nobilii bărbaţi magistrul Ladislau, fiul lui Ioan, fiul lui Bricciu de Batur, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare din partea capitlului din Oradea, în numele nobilei doamne numite Ana, soţia sa, adică fiica magistrului Mauriciu de Medieş, iar pe de altă parte, măritul bărbat Simion, fiul aceluiaşi Mauriciu, fratele bun al zisei nobile doamne, comite de Pojon, de Gyâr şi de Bakony, iubitul şi credinciosul nostru, aceştia ne-au spus şi ne-au arătat prin viu grai că în pricina pe care numita nobilă doamnă Ana şi-a pus în gînd s-o pornească înaintea măritului bărbat, domnul Toma, judele curţii noastre şi comite de Turuch, cu privire la a patra parte cuvenită fiicei şi la toate drepturile sale ce i se cuveneau în moşiile strămoşeşti <şi> părinteşti trecute lor de către nobila doamnă, fosta soţie a măritului bărbat Nicolae, voievodul Transilvaniei — bunicul şi bunica lor — după legea adevăratei spiţe a neamului sau în temeiul oricărui drept izvorît din lege şi care s-a dezbătut între dînşii cîteva vreme, în cele din urmă totuşi, pentru ca de aci înainte şi pe viitor să fie smulsă din rădăcină din mijlocul lor orice pricină de judecată şi prilej de plîngere şi pentru ca între ei să dăinuiască frumuseţea păcii şi a unei neştirbite bune înţelegeri în întregimea şi deplinătatea lor, din încuviinţarea şi învoirea maiestăţii noastre regeşti cu rînduiala şi împăciuirea venerabililor întru Hristos părinţi şi domni, arhiepiscopii Nicolae de Strigoniu şi Dionisie de Calocea, a lui Nicolae şi Dumitru, din aceeaşi milă, episcopi ai bisericilor de Agria şi Oradea, precum şi a măriţilor bărbaţi Nicolae, fiul lui Gylet, palatinul şi judele cumanilor, Ştefan, banul întregii Slavonii, Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, corniţele Toma, judele curţii noastre mai sus-pomenit şi Oliveriu, marele nostru vistier, au ajuns la următoriul legămînt de pace şi înţelegere care să dăinuiască în veac, şi anume: acea nobilă doamnă Ana, atît pentru adînca ei iubire şi dragoste frăţească, cît şi pentru condiţia mai jos arătată a lăsat şi a trecut <în stăpînirea) acelui magistru Simion, fratele ei şi moştenitorilor lui, toate drepturile ei, atît cele de moşie cît şi celelalte drepturi ce se cuvin în felul arătat mai sus, pe veci, retrăgîndu-şi din acele < moşii) orice drept de proprietate sau stăpînire a sa, iar magistrul Simion, fiul lui Mauriciu, ca o deplină îndestulare în schimbul lăsării şi trecerii <în stăpînirea sa) a drepturilor de mai sus, a dat şi a hărăzit şi în faţa noastră dă şi hărăzeşte pomenitei nobile doamne Ana, sora lui prea scumpă, şi prin dînsa, moştenitorilor ei şi urmaşilor moştenitorilor ei ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi în chip nestrămutat, o cetate a sa, numită Şimleu, aflătoare lîngă rîul Crasna, dimpreună cu moşiile ce ţin de ea şi cu satele numite Şimleu, Periceiu, Ceheiu, Giurtelec, Hidig, cu vama ce se obişnuieşte să se ia în numitul Hidig, de asemenea şi moşia Micoşlaca din părţile Transilvaniei, aşezată lîngă rîul Mureş, în comitatul Alba, cu toate folosinţele, morile, pădurile, crîngurile, fînaţele şi cu toate cele ce ţin de ea, în aceleaşi hotare şi margini în care el le-a avut şi le-a stăpînit, nepăstrînd pentru sine şi pentru urmaşii lui nici un drept de stăpînire asupra lor. 86 www.dacoromanica.ro Părţile şî-au luat asupra lor această îndatorire ca, dacă doanlna Ana sau moştenitorii ei, atît bărbaţi, cît şi femei, ar fi lipsiţi de mîngîierea unor copii, atunci, fără a se ţine seama de ivirea vreunei judecăţi, pomenita cetate şi moşiile mai sus numite să se întoarcă în dreptul şi stăpînirea magistrului Simion sau a urmaşilor săi, spre a fi stăpînite împreună cu toate folosinţele lor. Dacă, însă — doamne fereşte — s-ar întîmpla ca magistrul Simion sau moştenitorii lui să nu facă de asemenea copii, fie băieţi, fie fete în temeiul dreptului de moştenire din partea doamnei bunicii sale în moşiile numite Medieş şi Bzdench să treacă în proprietatea şi stăpînirea pomenitei nobile doamne Ana şi a moştenitorilor ei de parte bărbătească şi femeiască. Afară de aceasta, fiindcă bunicul şi tatăl magistrului Simion au dăruit cu drept de veci nişte bucăţi de pămînt, despărţite din moşiile ce ţin de Şimleu, şi anume Uileac lui Sudak şi fratelui acestuia Nicolae, şi de asemenea moşia Siciu, lui Dadislau şi Petru, pentru faptele lor de credinţă — au lăsat într-un cuget în stăpînirea acelor nobili moşiile Uileac şi Siciu, în aceleaşi hotare şi margini în care au fost dăruite şi după cum arată actele lor întocmite cu privire la moşie, neadăugînd şi nici ştirbind ceva. Magistrul Simion şi-a mai luat asupra sa şi a legat pe urmaşii lui să apere şi să ocrotească după rînduiala legii, la locul şi timpul potrivit, cu ale lor cheltuieli şi osteneli, pe zisa nobilă doamnă Ana şi pe urmaşii ei, de toţi tulburătorii cu privire la pomenita cetate şi la moşiile ce le-au fost dăruite şi înveşnicite; dacă n-ar putea face acest lucru, atunci numitul magistru Simion şi urmaşii lui să fie datori a da şi a trece în stăpînire din moşiile lor zisei doamne Ana, sau urmaşilor ei, fără nici un prilej de judecată, nişte moşii asemănătoare sus-pomenitelor moşii în ce priveşte felul, întinderea ca şi belşugul foloaselor şi folosinţelor. Dacă însă vreuna din părţi ar păstra scrisori sau acte potrivnice împăcării amintite, date cu privire la faptul de mai sus, mai înainte sau de atunci <încoace acte) de orice fel sau consfinţind prin viu grai cuprinsul şi forma scrisorii noastre de împăciuire făcută între părţi, alta cu arătarea că pomenitul magistru Simion e dator ca pînă la octavele viitoare ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe10 să dea şi să încredinţeze acelei doamne, sora sa, copia scrisorii întocmite cu privire la zisele moşii în transcriptul scrisorii capitlului bisericii de Buda. au hotărît ca aceste două scrisori ale noastre amintite să rămînă întru totul în fiinţă, şi ca, de aci încolo, nici doamna, nici urmaşii ei să nu poată porni niciodată în curgerea vremii vreo pricină, născocind prilej de proces sau de judecată cu privire la treburile de mai sus şi la pomenitele drepturi de moşie împotriva magistrului Simion sau a urmaşilor lui; dacă ei ar cerca să facă acest lucru, să fie osîndiţi la pedeapsa zisul magistru Dadislau, în temeiul împuternicirii , a legat pe nobila doamnă, iar magistrul Simion el însuşi s-a legat ; Ortvay, I, p. 80—83. REGEŞTE: Szirmay, Szatmdr vm., p. 74; 312; Fejir, IX/2, p. 757; Fejir IX/4, p. 660-662. Corect: genealogie. Corect: quovis. Corect: Agriensis. Corect: Waradiensis. Urmează: magistro, subpunctat. Corect: opportunis. Urmează tacita, tăiat de aceeaşi mină. Urmează veritate, tăiat de aceeaşi mină. 8 ianuarie {1352). 0 1 mai {1352). 84 1351 decembrie 8 (secundo die octavarum festi beati Andree apostoli), Buda Corniţele Toma, judele curţii regale şi comite de Turoc, adjudecă moşia Touthsolyumus din comitatul Sâros lui Ioan diacul, fiul lui Nicolae zis Aprod, şi fraţilor săi Iacob, Ştefan, Ladislau şi Blasiu, osîndind la moarte pe Mihail, fiul lui Gali zis Abayducz, care a prezentat nişte acte false privind această moşie, înfăţişîndu-le lui Ludovic I, regele Ungariei, în timpul şederii acestuia în Transilvania <în anul 1349>. Se aminteşte Ioan, fiul lui Toma de Arad (Arady), omul regelui. Arh. Naţ. Magh. Dl., Colecţia Jankovich. EDIŢII: Fejir, IX/3, p. 648—661. 85 1351 decembrie 9 (quinto Idus mensis decembris). Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte magistrului Petru zis Paharos, oştean al curţii sale, o cetate în comitatul Krizeva. Dumitru de Oradea, Andrei de Transilvania, Toma de Cenad, episcopi; Nicolae, fiul lui Lauren-ţiu, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc şi Nicolae, ban de Severin. Arh. Naţ. Magh. Dl. 34 102. Transnmpt în actul comitelui Erank de Szăcsăny, judele curţii regale, din 28 iulie 1402. EDIŢII: Fejir, IX/2, p. 58—62, după orig. din col. Kaprinay, T. I, sub B, p. 253, N.R.A. iasc. 646, nr. 13; Smiiihlas, XII, p. 50—53. 88 www.dacoromanica.ro 86 1351 decembrie 11. Lodovicus, dei gratia Hungarie, Dalmade, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Cumanie, Bulgarique rex, princeps Salernitanus, et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus presen-tibus pariter et futuris, presentium notitiam habituris salutem in eo, qui regibus dat feliciter regnare et victoriose triumphare. Tronus et potentia regalis dignitatis tune dinosseitur1 roborari, cum subditorum quieti ac tranquilitati provida circumspectione providetur, ipsisque digno remunerationis brevio in libertatibus largiendis, imo etiam per alios reges pia consideratione institutis, confovendis, nec non confir-mandis liberaliter respondetur. Nam observantia fidei sui trahens originem debitus rationis native legibus stabilis perseverat, cum benivolentia prin-cipis in suos ostensa regnicolas sic semper coalesscit1 in subditos, ut nisi vite suffocetur igniculus in corpore, vigor fidei non lentescit. Ea propter ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire, quod baronum, nec non procerum et nobilium regni noştri cetus, et univer-sitatis idemptitas nostrum regium conspectum adeundo, fidelitatibus suis et fidelium servitiorum preclaris meritis in cunctis nostris et regni noştri negotiis prosperis et adversis, cum sumpme fidelitatis studio et votiva diligentia nostre maiestati exliibitis et impensis, declaratis et nostram in memoriam revocatis, exbibuerunt nobis quasdam litteras privilegiales illustrissimi principis domini Andree, tertii Bele regis filii, olim incliti regis Hungarie, avi et predecessoris noştri, pie recordationis, aurea bulla sua roboratas libertates ipsorum per sanctissimum Stephanum Hungarice gentis regem et apostolum, ut predicte littere declarabant, ipsis institutas, innovantes, confirmantes tenoris subsequentis, supplicantes unanimiter et conformiter nostre humiliter maiestati, ut ipsas acceptantes, ratificantes et approbantes, presentibus de verbo ad verbum transumpni fadendo, simul cum omnibus libertatibus eorum in eisdem expressis, excepto solum-modo uno articulo in subsequentibus dedarando, confirmare et easdem libertates in dictis litteris expressis, ex regie benignitatis dementia, auctori-tate regia innovando, ipsos in eisdem perhempnaliter fruituros et gavisuros, litteris nostris privilegialibus mediantibus stabilire dignaremur, quarum tenor talis est: . Nos igitur petitioni dictorum baronum, procerum et nobilium regni noştri aures exaudibiles regio cum favore indinantes, consideratis et in memoriam revocatis fidelibus obsequiis et sincerissimis complacentiis eorundem, quibus in cunctis nostris et regni noştri negotiis prosperis pariter et adversis, specialiter vero in sumpmenda vindicta innoxii sanguinis olim domini Andree, Jerusalem et Sicilie regis, fratris noştri karissimi, beate recordationis, cuius dire necis acerbitas fere totius orbis fines seu plagas propulsavit, ad dictum regnum Sicilie nobiscum profidscendo, inopinatis, fortune casibus et variis personarum periculis, sumpma fidelitate fulti intrepide se submittendo, nostre maiestati studuerunt complacere, et se reddere utique gratiosos etacceptos; volentes voto ipsorum gratiose occurrere, et eorum benepladtum adimplere, ut ipsos ad similia fidelitatis opera exer-cenda devota mente incitemus, predictas litteras ipsius domini Andree regis, avi et predecessoris noştri karissimi, aurea bulla sua roboratas, omni 89 www.dacoromanica.ro penitus suspitione carentes de verbo ad verbum presentibus insertas, acceptantes, ratificantes et approbantes, simul cum omnibus libertatibus in eisdem expressis, excepto solummodo uno articulo, modo prenotato de eodem privilegio excluso, eo videlicet, quod nobiles homines sine herede decedentes possint et queant ecclesiis vel aliis, quibus volunt, in vita et in morte dare vel legare possessiones eorum, vendere vel alienare; imo ad ista facienda nullam penitus habebant facultatem, sed in fratres, proxi-mos et generationes ipsorum possessiones eorundem de iure et legitime, pure et simpliciter absque contradictione aliquali devolvantur, ut tenor continet privilegii bullati domini Andree regis supradicti; confirmantes et easdem libertates de beneplacita voluntate serenissime principisse domine Elyzabeth, eadem gratia regine Hungarie, genitricis nostre karissime, ac de consilio eorundem baronum nostrorum, ex regie benignitatis clementia innovando, ipsos in eisdem perhempnaliter commisimus fruituros et gavi-suros. Insuper pro tranquiliori stătu et pacifico commodo eorundem regni-colarum nostrorum, dc voluntate eiusdem genitricis nostre, et consilio eorundem baronum nostrorum, ipsis ex solită liberalitate huiusmodi libertates infrascriptas superaddendo duximus concedendas. Quod si prelaţi vel aliqui viri ecclesiastici contra nobiles regni noştri in aliqua causa in presentia alicuius iudicis regni noştri processerint et litem habuerint, tune pro causa, pro qua agitur, Ute pendente, interdictum in eos ponere, vel contra ipsos sententiam excommunicationis non possint promulgare, sicut hactenus usi sunt, et consueti absque scitu et notitia regie maiestatis; et si iidem viri ecclesiastici seu prelaţi tramite iuris observate in alicuius regii iudicis presentia de iure convicti fuerint, tune in eiusdem gravaminis penam, quo eorum adversarios intendebant honerare, seu aggravare, incidant eo facto. Nec pro funere hominum per aliquem vel per aliquos interemptorum archydiaconi, mala consuetudine, sicut usi sunt, unam marcam exhigere valeant atque possint. Minuti etiam conventus ab emanatione litterarum suarum super perpetuatione possessionum conficiendarum cessent, et eorum sigilla omni careant firmitate. Eucrum vero camere, prout tempore inditi principis domini Karoli, olim regis Hungarie, genitoris noştri karrissimi, pie memorie, de quolibet integro fundo curie tres grossi solvebantur, sic et nune cum tribus grossis in nostra camera cudendis, quorum grossorum unus sex denarios camere nostre in valore et quantitate sex latorum Wyennensium valeat, et ipsorum grossorum quatuordecim unum fertonem faciant, persolvantur, super-fluos autem denarios, videlicet dicarum redemptionem et victualia recipere non valeant; villicos et servientes in propriis eorum possessionibus commo-rantes, ac servos, ipsius lucii camere dicatores dicare, et super ipsos lucrum camere exhigere non possint; et generaliter dicendo, nichil plus, quam tres grossos redpere valeant et extorquere. Preterea ab omnibus iobagionibus nostris, aratoribus et vineas haben-tibus, in quibuslibet villis liberis ac etiam vdwamicalibus villis quocunque nomine vodtatis, ac reginalibus constitutis, exceptis dvitatibus muratis, nonam partem omnium frugum suarum et vinorum ipsorum, exhigi fademus, 90 www.dacoromanica.ro et domina regina exigi faciet, ac predicti barones et nobiles similiter ab omnibus aratoribus, iobagionibus et vineas habentibus, in quibuslibet possessionibus ipsorum existentibus nonam partem omnium frugum suarum et vinorum suorum eorum usibus exhigant et redpiant, prelaţi quoque et viri ecclesiastici iobagiones habentes primo dedmas, et post hec similiter nonam partem omnium frugum suarum et vinorum suorum exhigant; et si qui in exactione predicta secus fecerint, nos in talium rebellium, et presentem nostram statutionem alternantium possessionibus pro usu nostro ipsam nonam partem ipsarum frugum et vini exhigi faciemus sine diminu-tione et relaxatione aliquali, ut per hoc honor noster augeatur, et ipsi regni-cole noştri nobis fidelius possint famulari; de possessionibus enim a nobis et nostris successoribus inveniendis, iuxta earum quantitatem videlicet de possessione proventus decern marcarum facienti1 vicecancellarius noster unam marcam, et scriptor unum fertonem, et de maioribus possessionibus similiter proventus viginti marcarum fadentibus duas marcas, et scriptor similiter unum fertonem recipere possint et habere, et sic consequenter iuxta excresscentiam1 possessionum de novo inveniendarum. Tributa etiam iniusta super terris siccis et fluviis ab infra descenden-tibus et supra euntibus non exhigantur, nisi in pontibus et navigiis ab ultra transeuntibus, persolvantur; cum in eisdem nobiles et ignobiles regui noştri multo et nimium percepimus aggravari. Ceterum siquis nobilis ordine iudidario in facto potenciali succumbitus duelli, in pena calumpnie astationis2, falşi testimonii, et exhibitionis falsa-rum litterarum, ac sententie capitalis pro quocumque facto in presentia palatini, et iudids curie nostre, aut alterius cuiuscumque iudids presentia convictus fuerit, iudex illius cause tăiem convictum recaptivet, et tribus diebus causa reformationis pacis inter partes fiende et ordinande detineat, et si concordare nequirent, tune in manus sui adversarii ad infligendam sibi penam iuxta regni consuetudinem et de iure debitam assignet; et si tali convicto pars adversa mortem, vd aliam penam consuetudinis regni de iure debendam infligerit vd fecerit, tune a iudice et parte adversa sine receptione alicuius pecunie vel gravaminis possessionis sue erit expeditus, filiique, fratres, proximi, sorores et uxores pro excessu talis pereuntis hominis non debeat agravari3, sed in possessionibus, domibus et bonis ipsorum quieti et pacifid permaneant. Si autem cum parte adversa homo premisso modo convictus posset concordare, iudex non ultra, nisi quinquaginta marcas, dando sibi terminum debitum ad easdem persolvendas, redpere possit; et si dato sibi termino solvere non curaret, de possessione sua, expirato ipso termino, recepto homine regio, et testimonio alicuius capituli, vel credlbilis conventus, por-tionem vd portiones ipsas quinquaginta marcas valentem vel valentes possit occupare tamdiu possidendam vel possidendas, donec per hos, quorum redemptioni eadem vd eedem magis convenire dignoscuntur, pro ipsis quinquaginta marcis redimantur. Ad eorundem etiam nobilium petitionem annuimus, ut universi veri nobiles intra terminos regni4 noştri constituti, tam in tenutis ducalibus, sub indusione terminorum ipsius regni noştri existentes, sub una et eadem libertate gratulentur. 91 www.dacoromanica.ro Lucrum etiam camere nostre nobiles inter fluvios Drawa et Zaua, ac de Posega, nec non de Walko cum aliis veris nobilibus regni noştri unanimiter solvere teneantur, nec ratione collecte marturinarum Banzulus-maya vocatarum, a modo et in posterum molestentur, sed ab omni exac-tione aliarum quarumlibet collectarum, hactenus persolvi consuetarum exempti penitus tamquam ceteri regni noştri nobiles aliarum partium inmunes1 habeantur. Si vero alique minere auri, vel argenti, cupri, ferri, vel alie fodine in possessionibus nobilium invenirentur, absque competenţi concambio non auferantur, sed pro talibus possessionibus mineras auri in se germi-nandis, si regie placuerit voluntati, equales possessiones conferat nobilibus prenotatis, alioquin si ipsas possessiones minerosas regia maiestas pro concambio habere nollet, ex tune ius regale seu urburas iuri regio perti-nentes percipi suo nomine faciet, easdem possessiones ipsis nobilibus cum ceteris quibuslibet suis utilitatibus, proventibus et iuribus relinquendo, prout etiam idem dominus Karolus rex, genitor noster karissimus, ipsis regnicolis annuerat litterarum suarum per vigorem. Si autem alicui possessiouem vel possessiones contulerimus, iile posses-sionem vel possessiones eidem collatas, pro se recapiat, et non nomine nostro, sed nomine ipsorum proprio cum contradictoribus in statutione diete possessionis aparentibus5 trahat litem; ita quod nomen nostrum ipsi litigionarie questioni non inmisceant1 nec procuratorias litteras ad execu-tionem talium causarum a nobis recipere possint seu impetrare. Nobiles etiam ad loca tributorum ire non compellantur, sed per portus, quos voluerint, libero transitu, absque aliquali impedimento, potiantur. Nec etiam iobagiones aliquorum regnicolarum nostrorum ad regiam vel reginalem celsitudinem pertinentes, vel ad ecclesiarum prelatos, aut poten-tes regni noştri attinentes, absque voluntaria permissione dominorum eorundem iobagionum potenter abducantur. Denique istam consuetudinem, quod dum nobiles regni noştri ad conducendum uxores eorum accedunt, et more solito cum eorum uxoribus ad propria redeuntes in pontibus et tributis una marca exhigitur, duximus cassandam et anichilandam. Nichilominus etiam in civitatibus et liberis villis regalibus et regina-libus, prelatorum et baronum, ac aliorum nobilium tenutis et possessionibus iobagiones regnicolarum nostrorum pro pristinis factis non possint impediri, prohiberi seu arestări, in rebus et personis, sed si iidem wulnera, lesiones, mortem, incendia et alia consimilia enormia perpetrarent manifeste, ex tune ex parte] eorundem iudicium et iustitia impendatur, et quilibet quere-lantes in propriorum dominorum suorum presentia iudicium et iustitiam prosequantur congruentem. Porro pro excessibus patris filius nec in persona, nec in possessionibus, nec in rebus condempnetur. Episcopi quoque, capitula, abbates, conventus, prepositi et cetere possessionate ecclesiastice persone, cum tribus litteris inquisitoriis, nisi regia maiestas destinatis probis viris, quos maluerit, experiatur et informetur, inter nobiles et ecclesias super possessionibus aquirendis, possessionem nec requirere, nec reţinere possint, nisi cum litteris privilegialibus regiis vel regionalibus aut iudicum vices gerentium regie maiestatis; homines autem capitulorum seu conventuum, qui ex mandato regio pro testimonio ducuntur, non possint esse alii, nisi hi, qui dignitates 92 www.dacoromanica.ro habent in eadem ecclesia; et si ipsius capituli vel conventus testimonium in equo suo proprio ductus fuerit, tune per diem duos grossos, si vero in equo ipsius nobilis ducetur, tune per diem unum grossum, ipsi idem nobilis dare teneatur. Homo autem regius, qui ducitur ad citandum vel ad inquisi-tionem faciendam, non possit esse abunde, nisi de eodem comitatu vel districtu, in quo est iile, qui citatur, vel contra quem fit inquisitio. Et capitulorum testimonium de propinquioribus capitulis adducatur ad citandum, aut ad inquirendum, et inquisitiones non possint fieri per alium modum, nisi mediantibus litteris regalibus vel palatini, aut iudicis curie regie, et congregentur nobiles illius comitatus, vel districtus in unum, et ab eis inquiratur manifeste. Causantes enim in quacumque maxima et ardua causa concordare voluerint, iudex prohibere non possit, et de iudicio pacis ab ipsis non plus, quam tres marcas exhigere valeat quoquomodo. Universe etiam cause in facto possessionum moţe et movende in tertio termino absque dilatione et prorogatione abquali terminentur. Et ut presentis nostre confirmationis, innovationis, constitutionis et libertatum largitionis ac concessionis series robur obtineat perpetue firmitatis, nec ullo unquam tempore per nos et nostros successores in aliqua sui parte quomodolibet valeant in irritum revocări, presentes concessimus litteras nostras privilegiales pendentis et autentici sigilii noştri duplicis muuimine roboratas. Datum per manus venerabibs in Christo patris domini Nicolai, eadem gratia et apostolice sedis episcopi Zagrabiensis, aule nostre vicecancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini Millesimo CC00 quinquagesimo primo, tertio Idus Decembris, regni autem noştri anno decimo. Venerabilibus in Christo patribus et dominis Nicolao Strigoniensi, lodque eiusdem comite perpetuo, et Dominico Spalatensi archyepiscopis, fratre Dyonisio archy-electo Colocensi, Nicolao Agriensi, Demetrio Waradiensi, Andrea Transil-vano, Colomano Jauriensi, Nicola1 Quinqueecclesiensi, Mychaele Wachyensi, Johanne Wesprimiensi, Thoma Chanadiensi, fratribus Thoma Syrimiensi, Peregrino Boznensi, Stephano Nitriensi, Blasio Tyniensi episcopis, ®. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Muntele Sant'Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, celor de acum şi viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire întru acela care dă regilor să domnească în fericire şi să izbîndească biruitor. Se ştie că atunci se întăreşte tronul şi puterea înălţimii regeşti cînd aceasta se îngrijeşte cu chibzuită luare aminte de pacea şi liniştea supuşi- 93 www.dacoromanica.ro lor şi îi întîmpînă mărinimos cu vrednicul dar al răsplăţii, dăruindu-le libertăţi, ba chiar ocrotind şi întărind cele rînduite de alţi regi, dintr-un gînd milostiv. Căci statornicia în credinţa care-şi trage obîrşia, după cum se cuvine, din legile înnăscute ale'cugetului dăinuieşte neclintită (atunci) cînd bunăvoinţa principelui arătată faţă de locuitorii ţării sale, sporeşte mereu faţă de supuşi, într-atîta încît tăria credinţei nu se domoleşte decît dacă scînteia vieţii e înăbuşită în trup. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că venind înaintea (maiestăţii) noastre regeşti comunitatea sau obştea baronilor şi a fruntaşilor şi nobililor ţării noastre (şi) arătîndu-ne şi amin-tindu-ne de faptele lor de credinţă şi de strălucita vrednicie a credincioaselor lor slujbe făcute şi aduse maiestăţii noastre cu rîvna celei mai mari credinţe şi cu supusă sîrguinţă în toate treburile noastre şi ale ţării noastre — şi prielnice şi potrivnice — ne-au înfăţişat o scrisoare privilegială a preamăritului principe, domnul Andrei, fiul regelui Bela al treilea, vestitul rege de odinioară al Ungariei, strămoşul şi înaintaşul nostru de bună pomenire, întărită cu bula sa de aur, şi care înnoia (şi) întărea libertăţile lor hărăzite acestora de preasfîntul Ştefan, regele şi apostolul neamului maghiar, aşa cum a arătat sus-zisa scrisoare, avînd cuprinsul de mai jos. Şi au rugat cu smerenie, într-un glas şi într-un gînd pe maiestatea noastră, ca primind-o noi, încuviinţînd-o şi dîndu-ne învoirea la pomenita (scrisoare), să binevoim a o întări, punînd să fie cuprinsă din cuvînt în cuvînt în scrisoarea de faţă, dimpreună cu toate libertăţile lor arătate în acea (scrisoare), afară de un singur lucru, ce se va arăta în cele de mai jos, şi învoind noi din milostivirea bunătăţii regeşti, prin puterea (noastră) regească, libertăţile arătate în zisa scrisoare, să binevoim a-i întări pe ei în acele (libertăţi) prin mijlocirea scrisorii noastre privilegiale, ca să se folosească şi să se bucure de ele pe veci. Iar cuprinsul acelei (scrisori) este următorul: (Urmează bula de aur a regelui Andrei al 11-lea, din 1222, DIR—C, veac. XI, XII, XIII, voi. I, nr. 137}. Noi, aşadar, aplecînd cu bunăvoinţă regească urechea (noastră) binevoitoare la cererea numiţilor baroni, fruntaşi şi nobili ai regatului nostru, ţinînd seama şi amintindu-ne de slujbele lor credincioase şi de neprihănita lor sîrguinţă, cu care s-au străduit să fie pe placul maiestăţii noastre şi să se învrednicească neîncetat a fi preţuiţi şi iubiţi (de noi) în toate treburile noastre şi ale ţării noastre, atît prielnice cît şi potrivnice dar mai cu osebire atunci cînd au pornit împreună cu noi în regatul Siciliei spre a răzbuna sîngele nevinovat al fostului rege al Ierusalimului şi Siciliei, al domnului Andrei, preascumpul nostru frate de fericită pomenire, a cărui crudă şi sălbatică ucidere a cutremurat hotarele şi marginile aproape ale întregului pămînt, şi minaţi de cea mai mare credinţă au înfruntat vitejeşte întîmplările neaşteptate ale soartei şi fel de fel de primejdii de moarte — voind noi să întîmpinăm cu bunăvoinţă dorinţa lor şi să le împlinim voia, ca să-i îndemnăm să săvîrşească cu suflet credincios şi (alte) asemenea fapte de credinţă, primind noi şi încuviinţînd şi dînd învoirea noastră la sus-zisa scrisoare a pomenitului domn Andrei regele, preaiubitul nostru strămoş şi înaintaş — (scrisoare) întărită cu bula sa de aur, lipsită întru totul de orice bănuială, cuprinsă din cuvînt în cuvînt în scrisoarea de faţă — dimpreună cu toate libertăţile arătate în acea scrisoare, afară numai de un singur lucru, scos afară din acel privilegiu în chipul mai sus arătat, 94 www.dacoromanica.ro şi anume acela că oamenii nobili care mor fără moştenitor, să poată şi să fie volnici în timpul vieţii sau la moarte să dea sau să lase prin testament moşiile lor bisericilor sau altora cui ar voi, să le vîndă ori să le înstrăineze, ba dimpotrivă să nu mai aibă deloc putinţa de a face aceasta, ci moşiile lor să treacă în chip drept şi legiuit, de-a dreptul, şi fără nici o împotrivire, asupra fraţilor, rudelor de aproape şi neamurilor lor, după cum arată cuprinsul privilegiului cu bula al domnului Andrei, regele sus-zis, întărind aceste libertăţi şi după bună voia prealuminatei principese, doamna Elisabeta, din aceeaşi milă regina Ungariei, mama noastră preascumpă, şi învoindu-le din milostivirea bunătăţii regeşti, după sfatul acelor baroni ai noştri, am hotărît ca ei să se folosească şi să se bucure de ele pe veci. Pe lîngă acestea, pentru o mai liniştită stare şi pentru folosul paşnic al acelor locuitori ai ţării noastre din voinţa aceleiaşi < doamne) mama noastră şi după sfatul aceloraşi baroni ai noştri, am hotărît din obişnuita dărnicie să le hărăzim pe deasupra şi aceste libertăţi scrise mai jos. Dacă unii prelaţi sau alte feţe bisericeşti ar purcede împotriva nobililor regatului nostru în vreo pricină oarecare înaintea unui judecător al regatului nostru şi ar avea judecată, atunci, cînd pricina e în curs de judecată, să nu-i poată pune pe aceştia sub interdict pentru pricina pentru care se judecă sau să dea împotriva lor o hotărîre de afurisenie, aşa după cum au făcut şi au obişnuit pînă acum, fără încuviinţarea şi ştirea maiestăţii regeşti; şi dacă păzindu-şi calea dreptăţii aceleaşi feţe bisericeşti sau prelaţi ar fi dovediţi pe bună dreptate înaintea vreunui judecător regesc, atunci prin chiar acest fapt să cadă sub pedeapsa aceleiaşi gloabe, cu care urmăreau ei să împovăreze sau să apese pe potrivnicii lor. Iar pentru înmormîntarea unor oameni ucişi de unul sau de unii, să nu fie volnici arhidiaconii şi să nu poată cere o marcă aşa cum au făcut plugari şi avînd vii — aflători în orice sate libere şi chiar în satele udvomicale, cu orice nume s-ar numi ele şi în cele ale reginei, lăsînd de o parte oraşele împrejmuite cu ziduri, a noua parte din toate roadele şi vinurile lor; şi sus-zişii baroni şi nobili la fel să ceară şi să ia pentru folosul lor de la toţi plugarii, iobagii şi cei cu vii, aflători pe oricare din moşiile lor, a noua parte din toate roadele 95 www.dacoromanica.ro şi vinurile lor; iar prelaţii şi feţele bisericeşti care au iobagi să ceară mai întîi dijmele şi după acestea tot astfel a noua parte din toate roadele şi vinurile lor; şi dacă în strîngerea mai sus-zisă unii ar face altfel, noi vom pune ca de pe moşiile unor astfel de răzvrătiţi şi schimbători ai aşezămîn-tului nostru de faţă să se ceară în folosul nostru acea a noua parte din pomenitele roade şi din vin, fără nici o micşorare sau uşurare, ca prin aceasta cinstea noastră să sporească şi sus-pomeniţii locuitori ai ţării noastre să ne poată sluji cu şi mai mare credinţă; iar din moşiile ce vor fi dobîndite atunci dintîi de la noi sau de la urmaşii noştri să poată vicecancelarul nostru să primească şi să ia, potrivit cu mărimea lor, anume din moşiile care aduc un venit de zece mărci, o marcă, iar diacul un fertun, şi din moşiile mai mari care aduc venituri de douăzeci de mărci (vicecancelarul), două mărci şi diacul tot un fertun şi aşa mai departe potrivit cu mărimea moşiilor ce vor fi dobîndite atunci dintîi. Tar de pe pămînturile seci şi de pe rîuri să nu ia nimeni vămi nedrepte atît de la acei care coboară în jos cît şi de la cei care urcă (pe rîuri) decît de la cei care trec dintr-o parte în alta pe poduri sau cu luntrile, deoarece am aflat că nobilii şi nenobilii ţării noastre sînt mult şi peste măsură de împovăraţi în această privinţă. Apoi dacă vreun nobil va fi fost osîndit pentru un fapt de silnicie, pentru pierderea duelului (judiciar), ca vinovat de silnicie (sau dacă) va fi fost osîndit la pedeapsă pentru pîră neîntemeiată, pentru aducere de mărturie mincinoasă şi înfăţişare de scrisori mincinoase, precum şi la pedeapsa cu moartea pentru orice fel de vină, în faţa palatinului şi a judelui curţii noastre sau a oricărui alt judecător, (atunci) judele acelei pricini să-l ia pe un atare osîndit şi să-l ţină trei zile pentru a face şi a rîndui o împăcare între părţi; şi dacă nu vor putea să se înţeleagă, atunci să-l dea pe mîinile potrivnicului său ca să-i dea pedeapsa cuvenită de drept şi după obiceiul ţării; şi dacă partea potrivnică va da sau va pune să i se dea unui astfel de osîndit (pedeapsa) cu moartea sau cu altă osîndă ce s-ar cuveni de drept (după) obiceiul ţării, atunci el va fi (socotit) descărcat (de vină) de către judecător şi de partea potrivnică fără luarea vreunei sume de bani sau a unei gloabe asupra moşiei lui, iar fiii, fraţii, rudele de aproape, surorile şi soţiile nu trebuie să fie împovăraţi pentru nelegiuirea unui om ce piere în chipul acesta, ci să rămînă în linişte şi pace în moşiile, casele şi bunurile lor. Dacă însă omul osîndit în chipul de mai sus ar putea să se împace cu partea potrivnică, judele să nu poată primi mai mult de cincizeci de mărci, dîndu-i cuvenitul soroc pentru a le plăti şi dacă nu s-ar îngriji să plătească la sorocul ce i-a fost dat, după trecerea sorocului, (judele) luînd cu el omul regelui şi omul de mărturie al vreunui capitlu sau al unui con-vent de adeverire să poată pune stăpînire pe o parte sau (mai multe) părţi de moşie, care să preţuiască cincizeci de mărci, şi s-o stăpînească sau să le stăpînească pînă cînd vor fi răscumpărate pentru acele cincizeci de mărci de către cei cărora se ştie că li se cuvine mai hotărît (dreptul) de a o sau a le răscumpăra. La cererea acelor nobili ai noştri mai încuviinţăm ca toţi adevăraţii nobili aflători între hotarele regatului nostru, ca şi cei ce se află în ducatele cuprinse între hotarele pomenitului nostru regat să se bucure de una şi aceeaşi libertate. 96 www.dacoromanica.ro Iar venitul cămării noastre să fie ţinuţi să-l plătească cu toţii, nobilii dintre rîurile Drava şi Sava precum şi din Poăega cît şi din Vukovo deopotrivă cu ceilalţi nobili adevăraţi ai regatului nostru, şi să nu fie supăraţi de acum înainte pentru darea pieilor de jder numite Banzulus-maya, ci scutiţi de orice plată a oricăror altor dări, ce se obişnuiau să se plătească pînă acum, şi să fie socotiţi slobozi întru totul ca şi ceilalţi nobili ai ţării noastre din alte ţări. Iar dacă pe moşiile nobililor s-ar descoperi unele mine de aur, sau de argint, de aramă, de_fier sau alte băi, să nu le fie luate fără un schimb potrivit; şi pentru astfel de moşii cuprinzînd în ele mine de aur, dacă va fi pe placul voinţei regeşti, < atunci) să le dea nobililor sus-zişi moşii asemănătoare ; altminteri, dacă maiestatea regească nu va voi să ia prin schimb pomenitele moşii cu mine, atunci să pună să se strîngă, în numele său, dreptul regesc, adică urbura după dreptul regesc, lăsînd acele moşii pomeniţilor nobili cu toate celelalte folosinţe, venituri şi drepturi ale lor, aşa după cum a îngăduit domnul Carol, tatăl nostru preaiubit, acelor locuitori ai regatului, în temeiul scrisorii sale. Iar dacă vom fi hărăzit cuiva vreo moşie sau regească sau de regină sau atîrnă de prelaţii bisericilor sau fruntaşii regatului nostru să nu fie duşi cu sila, fără încuviinţarea de bună voie a stăpînilor acelor iobagi. Apoi am hotărît să desfiinţăm şi să zădărnicim şi acel obicei de a se lua o marcă la poduri şi vămi de la nobilii regatului nostru cînd merg să se însoare şi cînd după obiceiul îndătinat se întorc la casele nici în bunurile lui. Şi episcopii, capitlurile, abaţii, conventurile, prepoziţii şi celelalte feţe bisericeşti cu moşii să nu poată cere ca a lor sau ţine mai departe o moşie <în temeiul a) trei scrisori de cercetare decît numai dacă maiestatea sa regească, trimiţînd nişte bărbaţi cinstiţi, pe care îi va voi mai cu osebire, ar cerceta şi ar pune să se culeagă ştiri printre nobili şi biserici, cu privire la moşiile ce urmează să fie dobîndite; altcumva numai cu scrisoarea privilegială a regelui sau a n www.dacoromanica.ro reginei sau a celor ce ţin locul judecătorilor maiestăţii regeşti, iar oamenii capitlurilor sau^conventurilor care sînt aduşi spre mărturie din porunca regească, să nu poată fi alţii decît acei care au demnităţi în aceeaşi biserică; şi dacă omul de mărturie al acelui capitlu sau convent se va duce pe calul său însuşi, atunci acei nobili pomeniţi să fie datori să dea doi groşi pe zi, iar dacă şi al celor ce ţin de acesta, s-a silit să ne spună cu smerenie că atunci cînd merg aceşti orăşeni şi oaspeţi ai noştri cu mărfurile lor în deosebitele părţi ale ţării noastre, ei sînt supăraţi pe nedrept de către unii şi lucrurile şi bunurile lor sînt poprite fără nici un drept şi îndeosebi la locurile de vamă, deşi ei plătesc pe deplin şi pe de-a-ntregul vama cuvenită şi obişnuită, din care pricină aceşti orăşeni şi oaspeţi ai noştri sînt tulburaţi şi îndură pagube însemnate. De aceea, cum noi nu voim ca sus-zişii noştri orăşeni şi oaspeţi să fie tulburaţi şi asupriţi în chip necuvenit şi pe nedrept de oricine ar fi, voim să punem în vedere şi vă poruncim cu aspră poruncă regească vouă, tuturor prelaţilor, baronilor, comiţilor, castelanilor, nobililor, slujbaşilor şi celorlalţi oameni de orice stare şi treaptă avînd vămi şi vameşilor lor, cărora li se va arăta scrisoarea de faţă, să-i lăsaţi pe sus-zişii noştri orăşeni şi oaspeţi din Sibiu şi pe cei care ţin de acesta să meargă fără nici o supărare sau tulburare oarecare — după ce-şi vor fi plătit vămile lor cuvenite şi obişnuite — în oricare părţi ale regatului nostru vor merge şi vor trece, cu mărfurile lor şi pe orice căi — adică fie prin munţii Mese-şului, fie prin Oradea sau şi prin Deva, fără vreo vătămare a lor sau a bunurilor lor şi nici să îndrăzniţi a popri în chip necuvenit şi pe nedrept lucrurile şi bunurile lor, şi nici să-i lăsaţi pe alţii . Iar dacă vreunii din voi vor avea sau au vreo pîră sau vreo plîngere împotriva lor, s-o urmărească pe calea dreptăţii în faţa judelui şi a juraţilor acduiaşi oraş, în mijlocul lor, (fin partea lor aceştia vor face dreptate tuturor celor ce se vor plînge împotriva lor. Altfel să nu cutezaţi a face, dacă vreţi să păstraţi milostivirea noastră. Dat la Buda, în a patra zi după sărbătoarea fericitei fecioare Lucia, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi unu. (jSub pecete ;> Porunca osebită a reginei şi chibzuiala baronilor. Poruncă osebită a reginei şi chibzuiala baronilor. Arh. Stat. Sibiu, col. doc. med., U.I., 9. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1351. Orig. perg., cu fragmente de pecete mare regală aplicată pe verso. EDIŢII: Fejtr, IX/2, p. 66; Ub., II, p. 84. 1 Corect: arrestarentur. ■ Corect; arestare. 100 www.dacoromanica.ro 88 1352 (Anno MCCCLII). Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte moşia Urman, din comitatul Timiş, lui Pavel, Mihail şi Petru, fiii lui Petru zis Pogan. Arh. conv. din Lelez, păstrată la Iasov. Orig. perg. REGEŞTE: Fejir, IX/6, p. 57; Hurmuzaki — Densupanu, 1/2, p. 30. 89 1352. în procesul din anul 1418 dintre Clemente de Foit (Folth), ca pîrîş, şi Ioan, fiul lui Dionisie de Ilia (Ilya), ca pîrit, purtat pentru moşiile Foit, Ilia, Nădăştia (Nadasd inferiori et superiori) şi satele aparţinătoare lor: Gedenfalwa, Tătărăşti (Tatarfalva), Boiu (Boaan, Boanfalva), Gothatea (Kuthathya), Spini (Spyn), Bobîlna (Bdbolna), Tewrek, Almaşul Mare (Nagalmas), Veresneegfalwa, Strei-Săcel sau Ohaba Streiului (Kysfalwa), Glod, toate din comitatul Hunedoara, este pomenită o împărţire a acestor moşii din anul 1352 (primariam divisionem inter proavos dictarum parcium in prelibato anno verbi grade Millesimo trecentesimo quinquagesimo secundo, cor am Stephano vayuoda1 celebratam). Arh. Stat. Sibiu. Acte depuse de nobilii maghiari la arhiva oraşului Sibiu, nr. 4. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1352. Menţiune în actul lui Ladislau Lăpes, vicevoievodul Transilvaniei, din 2 februarie 1413, Sîntimbru, care se află ca transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 11 iunie 1418. 1 In anul 1352 voievodul Transilvaniei era Nicolae Kont, iar Ştefan (Ravasz) era vicevoievod (DIR, Introducere, voi. I, p. 501); este posibil ca scribul să fi omis particula vice. 90 1352 ianuarie 8, <0radea>. apitulum ecclesie Waradyensis universis Christi fidelibus presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Ad universorum noti-ciam, tam presencium quam futurorum, harum serie volumus pervenire quod, anno verbi incarnaţi M™0 CCC“° quinquagesimo secundo, in octavis diei Strennarum, constituta in noştri presenda nobilis domina, coniunx magistri Ladizlai, filii Johannis, filii Bricci de Batur, filia videlicet magistri Mauricii, filii quondam Nicolai woyuode de Medyes, propria sua in persona, Anna vocata, cum eodem magistro Ladizlao, consorte suo, ab una parte, ex altera vero Demetrius, filius Georgii, serviens et procurator nobilis viri, magistri Symonis, filii eiusdem magistri Mauricii, comitis Posonyensis et Jauryensis, pro eodem domino suo coram nobis comparens, cum suffi-cientibus litteris procuratoriis excellentissimi principis, domini Lodovici, dei gratia incliti regis Hungarie, generaliter ad alia multa et Spedaliter ad infrascripta ordinatus et constitutus, prout in eisdem litteris procuratoriis continebatur, exhibuerunt et produxerunt coram nobis quasdam 10 — Documenta Romaniae HUtortca — TraaaUvaaia — Vel. X 101 www.dacoromanica.ro litteras patentes eiusdem serenissimi prindpis, domini Lodovici, predicta gratia regis Hungarie, composicionem et concordiam per prelatos et regni barones in curia regia factam continentes, super universis iuribus eiusdem nobilis domine, in possessionibus, tam hereditariis quam aquisiticiis1 et quovis iusto titulo ad eosdem magistrum Symonem et ipsam dominam, sororem suam, devolutis; quarum tenor per omnia talis est: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 6 decembrie 1351, nr. 83y. Hanc igitur ordinacionem ac concordie et pacis reformacionem, prout in predictis litteris regiis continetur, nil diminuendo vel addendo, nec aliquid immu-tando, eadem domina, consors ipsius magistri Ladizlai, filia videlicet quon-dam magistri Mauricii de Medyes, Anna vocata, in predictis octavis diei Strennarum, prout predictus magister Ladizlaus, maritus et procurator eiusdem, ipsam ad id faciendum mediantibus litteris regiis obligavit, propria in persona coram nobis constituta, acceptans, ratam habuit atque lirmam et per omnia oretenus eandem confitendo confirmavit atque roboravit; de cuius domine confessione, ratificadone et confirmacione predicte refor-macionis pads seu ordinadonis idem Demetrius, procurator prefati magistri Symonis, vigj>re predicti procuratorii contentus extitit, consimili modo eandem ratificando atque confirmando vice et nomine domini sui, sepius nominati. In cuius rd memoriam firmitatemque perpetuam, presentes concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis sigilii noştri munimine roboratas et alphabeto intercisas. Datum die et anno supradictis; viris discretis Philippo preposito, Benedicto lectore, Ladizlao cantore, Gregorio custode, canonicis ac magis-tris ecdesie nostre, salubriter existentibus. (Pe verso, de o mină din secolul al XV-lea:> Privilegium seu tran-sumptum capituli Waradiensis, de Somolyo. Capitlul bisericii din Oradea tuturor credindoşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a cdor viitori, că în anul întrupării cuvîntului o mie trd sute cincized şi doi, la octavele zilei Anului nou2, venind însăşi înaintea noastră nobila doamnă numită Ana, soţia magistrului Ladislau, fiul lui Ioan, fiul lui Bricdu de Batur, adică fiica magistrului Mauriciu, fiul răposatului Nicolae de Medieş, voievodul, împreună cu aed magistru Ladislau, soţul ei, pe de o parte, iar pe de altă parte înfăţişîndu-se înaintea noastră Dumitru, fiul lui Gheorghe, slujitorul şi împuternidtul nobilului bărbat magistrul Simon, fiul acelui magistru Mauriciu, comitde de Pojon şi de Gyor, în numele domnului său, cu scrisori de împuternicire îndestulătoare din partea prea-înălţatului prindpe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu strălucitul rege al Ungariei, şi îndeosebi pentru ede însemnate mai jos — precum se cuprindea în acea scrisoare de împuternicire — au înfăţişat şi au adus înaintea noastră o scrisoare deschisă a prealuminatului principe, domnul Ludovic, din sus-pomenita milostivire regele Ungariei, cuprinzînd împăcarea şi înţelegerea făcută la curtea regească de către prelaţii şi baronii regatului, cu privire la toate drepturile aceld nobile doamne în moşiile atît moştenite cît şi dobîndite, şi în ede ce li s-au venit sub orice . Aşadar acea doamnă numită Ana, soţia magistrului Ladislau, adică fiica răposatului magistru Mauriciu de Medieş, înfăţişîndu-se însăşi înaintea noastră la sus-zisele octave ale Anului nou, — aşa precum a îndatorat-o prin mijlocirea scrisorii regeşti, sus-zisul magistru Ladislau, soţul şi împuternicitul ei, ca să facă aceasta — primind acea rînduială şi statornicie de înţelegere şi pace, aşa cum se cuprinde în sus-zisa scrisoare a regelui, fără nici o ştirbire sau adăogire şi fără vreo schimbare, a consfinţit-o şi a întărit-o şi adeverind-o întru totul prin viu grai a confirmat-o şi i-a dat putere. Iar acel Dumitru, împuternicitul sus-zisului magistru Simon, în temeiul sus-zisei împuterniciri, s-a arătat mulţumit de mărturisirea, de încuviinţarea şi întărirea din partea acelei doamne a sus-zisei statorniciri sau rîn-duieli de pace, el însuşi încuviinţînd-o şi întărind-o în chip asemănător, în locul şi în numele des pomenitului său stăpîn. în amintirea şi spre veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîmate şi tăiată <în două pe mijlocul literelor) alfabetului. Dat în ziua şi anul sus-zis, pe cînd vieţuiau întru mîntuire chibzuiţii bărbaţi: Filip prepozitul, Benedict lectorul, Ladislau cantorul, Grigore custodele, canonici şi magiştri ai bisericii noastre. Privilegiu sau transumpt al capitlului din Oradea cu privire la Şimleu. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Teleki din Luna de jos. Orlg. perg, In fruntea textului chirografie A.B.C.D., cu pecete rotundă de ceară de culoare deschjsă, stimată cu şnur de mătase verde. Transumpturi în actul lui Emeric Bebek, judele curţii regale, din 9 aprilie 1390, Buda. la Arh. Naţ. Magh. Dl. 29 992; Dl. 31 053. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1257. EDIŢII: Fejir, IX. 4, p. 659 — 663 ; după un rezumat dezvoltat din actul lui Nicolae de Gara, palatinul Ungariei, din 13 martie 1409, cu data greşită: 8 ianuarie 1356. * 1 1 Astfel în orig. 1 8 ianuarie. 91 1352 ianuarie 9, . Nos conventus monasterii ecclesie beate Mărie virginis de Clusmonostra <.. .) significamus <...) quod accedentes ad nostram presenciam personaliter Stephanus, filius Johannis de Moruch, ab una, parte vero ex altera Nicolaus dictus Arrus pro se et frate suo Johanne, filio Salamonis, per eundem Stephanum propositum extitit<.. .)quod urgentibus suis plurimis necessi-tatibus, rectam dimidietatem partem in possessione Hasdad vocata, in comitatu de Doboka existentem, iure hereditariam, cum oninibus <•..) pertinenciis, scilicet cum media parte molendini super fluvium Zomus situm et media parte piscine, Nicolao et Johanni antedictis, a die datarum pre-sencium infra revolucionem decern annorum, pro decern marcis argenti, quamlibet marcam octuaginta grossis computando, pignori obligasset <...) tali tamen condicione mediante, quod si idem Stephanus rectam dimidietatem possessionis Hasdad a Nicolao et Johanne supradictis pro tanta 103 www.dacoromanica.ro ^uantitate pecunie redimere potent et valebit, iidem Nicolaus et JobanneS debent et tenentur sine Omni occasione resignare, obligamine tali imposito, quod si in prefixo termino idem Stephanus, filius Johannis, rectam dimidie-tatem possessionis redimere nollet vel non curaret, cum duplo solvere teneretur <...) Datum secunda feria proxima post festum Epiphanie domini, anno eiusdem M° CCC™0 L“° secundo. Noi conventul mănăstirii bisericii fericitei fecioare Maria din Quj-Mănăştur ... facem cunoscut ... că înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră, Ştefan, fiul lui Ioan de Moruţ, pe de o parte, iar pe de altă parte Nicolae zis Arrus, în numele său şi al fratelui său Ioan, fiul lui Solomon, acel Ştefan a mărturisit ... că fiind strîmtorat de multe nevoi ale sale a zălogit ... sus-zişilor Nicolae şi Ioan, cu începere de la ziua cînd a fost dată de faţă, pînă la împlinirea a zece ani, pentru zece mărci de argint — socotind fiecare marcă la optzeci de groşi — dreapta jumătate din moşia numită Hăşdate, aflătoare în comitatul Dăbîca acei Nicolae şi Ioan vor trebui şi vor fi datori s-o înapoieze, fără nici-o dare în lături, punîndu-se şi legămîntul că, dacă la sorocul hotărît acel Ştefan, fiul lui Ioan, n-ar voi sau nu s-ar îngriji să răscumpere dreapta jumătate a moşiei, va fi dator să plătească îndoitul . Iar noi, plecîndu-ne la dreptele cereri ale acestui Fucco, am pus să se scrie această scrisoare din cuvînt în cuvînt şi să se întărească cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat la octavele sărbătorii Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi doi, pe cînd fiinţau chibzuiţii bărbaţi Emeric prepozitul, Mihail cantorul, Eorand custodele <şi> Benedict decanul, cano-nid ai bisericii noastre. Arh. Stat. Alba Iulia., Arh. oraşului Sebeş. Transumpt in actul capitlului din Alba Iulia, din 26 aprilie 1585. EDIŢII: Ub., II, p. 85. 1 Corect: Dominico, vezi actul din 4 ianuarie 1351, nr. 2. ’ Comitis Fucconis Pistoris (in doc. din 24 iunie 1345 e calificat de discretus vir = chibzuitul bărbat; aci comes nu are sensul unui titlu nobiliar, d al unei funcţiuni administrative. 93 1352 ianuarie 20 (XIII Kalendas Februarii), . Ioan, episcopul de Vesprim, cere papei Clement al Vl-lea, şi acesta încuviinţează, rezervarea pe seama capelanului său, Ioan al lui Andrei, a prepoziturii bisericii sfîntului Gheorghe din Szentgyorgymezo, cu toate că acesta este şi canonic cu prebendă în biserica de Oradea. Arh. Vat., Reg. Suppl. 21/2, fol. 52 r. şi 23, fol. 229 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, 1/2, p. 230, nr. 479. 94 1352 ianuarie 20 (XIII Kalendas Februarii), Avignon. Papa Clement al Vl-lea rezervă pe seama lui Ioan al lui Andrei pre-pozitura bisericii sfîntului Gheorghe din Szentgyorgymezo fără a se ţine seama de faptul că el mai are un lectorat în biserica de Vesprim şi un canonicat, cu prebendă, în biserica de Oradea. Arh. Vat., Reg. Vat. 206, fol. 277 v. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, 1/2, 156—157, nota nr. 1. 105 www.dacoromanica.ro 95 1352 ianuarie 20 (XIII Kalendas Februarii), Avignon. Papa Clement al VI, la cererea lui Ioan, episcop de Vesprim, acordă lui Ladislau al lui Toma, capelan al regelui ^udovic I>, prepozitura bisericii de Agria, fără a se ţine seama că, printre altele, el ocupă o slujbă de arhidiacon şi de canonic în biserica de Cenad, în aşteptarea prebendei. Arh. Vat., Reg. Suppl. 21/2, fol. 20 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, 1/2, p. 229-230, nr. 478. 96 1352 ianuarie 23, Săuca. Nos, magister Andreas, filius Endere, vicecomes de Zonuk exterioris, et quatuor iudices nobilium de eodem, damus pro memoria quod Stephanus, filius Nicolai, clerici de Peley, ad nostram accedendo presenciam oraculo vive vocis protestando dixit quod Paulus, filius Abram, sabbato proximo post festum Epiphanie domini, cuius revoludo preteriit annualis, in noctis sub silencio de domo sua et de cista sua unum manutergium valentem medium florenum substraxisset; et hoc anno presenti idem Paulus unacum fratre uxoris sue Petro, filio Thyba, in nocte addrescentem* 1 sancti Anthoni domum suam perfodendo cystam suam furasset, de qua cysta librum missale beate virginis de ecclesia Pelee valentem decern marcas recepisset, unum linteum de Syndone recepisset, unum annulum aureum et quadraginta grossos suos substraxisset. Datum in Zeudemeter, feria secunda proxima post festum beati Vin-cencii martyris, anno domini M° CCC0 quinquagesimo secundo. verso:) <...) Stephani, filii Nicolaii de Peley, contra Paulum, filium Abraham, super substraccione missale interius habito. Noi, magistrul Andrei, fiul lui Andrei, vicecomitele de Solnocul din Afară, şi cei patru juzi ai nobililor din acelaşi , dăm de ştire că înfăţişîndu-se înaintea noastră Ştefan, fiul lui Nicolae, clericul din Pele, a făcut întîmpinare prin viu grai, declarînd că în sîmbăta de după Botezul domnului din anul trecut2, în tăcerea nopţii, Pavel, fiul lui Avram, i-a furat din casa sa şi din lada sa un ştergar în preţ de o jumătate de florin, iar în anul acesta acelaşi Pavel, dimpreună cu fratele soţiei sale, (anume) Petru, fiul lui Tyba, spărgîndu-i casa în noaptea sfîntului Anton3, a jefuit lada sa, din care ladă a ridicat un liturghier al bisericii sfintei fecioare din Pele, preţuind zece mărci, un aer, un inel de aur şi i-a furat <şi> patruzeci de groşi. Dat în Săuca, în lunea de după sărbătoarea fericitului mucenic Vin-cenţiu* în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. < întâmpinarea) lui Ştefan, fiul lui Nicolae de Pele, împotriva lui Pavel, fiul lui Avram, cu privire la furtul unui liturghier păstrat înăuntrul . Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy, 219, 671 c. Orig. hirtie, cu urme a patru peceţi inelare de Închidere aplicate pe verso. EDIŢII: Zichy, II, p. 479-480. 1 Astfel In orig.. 1 8 ianuarie <1351). » 17 ianuarie <1352). 106 www.dacoromanica.ro 97 [1352 ianuarie 24 (duodecitno die termini prenotati: octavas festi Epiphaniarum domini), Buda. Nicolae, palatinul Ungariei şi jude al cumanilor, dă cîştig de cauză lui Pouch, fiul lui Benedict de Rakamaz, în procesul împotriva rudelor sale din mai multe sate din comitatul Szabolcs şi din alte comitate, el avînd dreptul să-şi pretindă moşiile cotropite de aceştia. Se descriu fazele procesului, în care s-a prezentat şi scrisoarea capitlului din Oradea, din 25 iulie 1342, cuprinzînd o altă scrisoare a aceluiaşi capitlu, din 21 iunie 1291 (DIR — C, veac XIII, voi. II, nr. 411), şi o altă scrisoare a aceluiaşi capitlu din 25 martie 1347. Se amintesc moşiile Sanislău (Stanyzlo), Cărei (Karul, Karol), Gliilvaci (Gyluas), precum şi corniţele secuilor Nicolae, fiul lui Bricciu, şi magistrul Grigore notarul, omul de mărturie al conventului din Dealul Orăzii. Arh. Naţ. Magh. Dl. SI 608. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1291. Org. perg., cu urme de pecete de Închidere aplicată pe verso. REGEŞTE: Kdllay, n, 11-13, nr. 1 805. 98 1352 februarie 10 (quarto Idus Februarii). Ludovic I, regele Ungariei, confirmă, la cererea lui Nicolae, episcop de Zagreb, un act de danie a lui Carol Robert din 11 iunie 1333. Dumitru de Oradea, Andrei de Transilvania, Toma de Cenad, episcopi; Nicolae, fiul lui Laurenţiu, voievodul Transilvaniei, Nicolae, ban de Severin. Arh. capit. din Zagreb, fasc. I nr. 39 şi Liber stat. capit. Zagreb, part. IV, cap. IV. Copie contemporană pe hîrtie. EDIŢII: Kerchelich, Hist. eccl Zagrab., p. 130; Farlati, Illyr. sacr., V, p. 433 — 434; Katona, X, p. 54—56; Fejir, IX/2, p. 152—153; TkalCid, Mon. episc. Zagrab., II, p. 115; idem Mon. civ. Zagrab., I, p. 201—203; Smiiiklas, XII, p. 73—75. 99 1352 februarie 10 (quarto Idus Februarii). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Nicolae, episcop de Zagreb şi vicecancelar al curţii regale, confirmă actul său din 14 decembrie 1342. Dumitru de Oradea, Andrei de Transilvania, Toma de Cenad, episcopi; Nicolae, fiul lui Laurenţiu, voievodul Transilvaniei, Nicolae, ban de Severin. Arh. capitl. din Zagreb, Lib. stat. capit. Zagreb, part. IV, cap. VI. Copie contemporană pe hîrtie. EDIŢII: Farlatti, Illyr. sacr., V, p. 433; Fejir, IX/2, p. 433; TkalCid, Mon. episc. Zagrab., II, p. 122; idem, Mon. civ. Zagrab., I, p. 203—204; Smiiiklas, XII, p. 75-76. 107 www.dacoromanica.ro 100 1352 februarie 13 (Idibus Februarii), Avignon. Papa Clement al Vl-lea roagă pe Ludovic I. regele Ungariei, şi pe alţi demnitari ai ţării, între care şi Nicolae, voievodul Transilvaniei, să elibereze pe Rogeriu de Sanseverino, comite de Tricarico. Arh. Vat., Reg. Vat. voi. 145, fol. 155 v. Fotocopie la Inst. de Ist. şl arh. Cluj-Na-poca/1352. Orig. hîrtie. EDIŢII: Thelner, Mon. Hist. Hung., I, p. 811. 101 1352 februarie 19 (in dotninica Esto mihi), Buda. Ştefan, ducele de Zips şi de Sarus, transcrie şi întăreşte lui Nicolae, fiul lui Petheuch din neamul Aba, fost voievod al Transilvaniei, privilegiul acordat lui de regele Ludovic I, la 15 iunie 1344 (DIR, C-veac XIV,vol. IV, nr. 245) cu privire la moşiile Iobag şi Pyspyky şi porunceşte tuturor castelanilor, comiţilor şi slujbaşilor săi să respecte scutirile hărăzite. Arh. Naţ. Magh. Dl. Transumpt In actul capitlulul de Buda din 13 martie 1352. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 548—550, cu emisiunea unor formule diplomatice. 102 1352 februarie 26 (quarto Kalendas Marţii). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Nicolae, fiul lui Doim, fiul lui Radoslav, comite de Blagai, transcrie privilegiul regelui Andrei al II-lea, din anul 1218, privitor la acordarea titlului de comite liber lui Baboneg şi Ştefan, comiţi de Wodicha. Andrei de Transilvania, Dumitru de Oradea, Toma de Cenad, episcopi; Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, Nicolae, ban de Severin. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Blagai. Orig. perg., cu pecete atimată. Sub text: confirmarea regelui Ludovic din 27 decembrie 1363. EDIŢII: Thallâcty-Barabds, p. 128-132; SmiSiklas, XII, p. 77-79. 103 1352 februarie 29, < Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte o înţelegere pentru schimbul unor moşii din comitatul Bihor, între Ladislau, Andrei şi Dumitru, fiii lui Ioan, fiul lui Egidiu de Kâllo, şi Jakch, Leukus, Nicolae şi fiii săi Ioan şi Andrei, 108 www.dacoromanica.ro precum şi Ştefan şi fiul lui Ştefan. Filip prepozit, Benedict lector, Eadislau cantor, Grigore custode. Arh. Naţ. Magh. Bl. 4 257. Fotocopie la Inst. de Ist. şl arh. CluJ-Napoca/1352. Transrunpt In actul capltlnlnl din Oradea din 8 Iulie 1360. EBIŢII: Cod. Andeg., V.. p. 352-353. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 13, nr. 1 086. 104 1352 martie 9, (sexta feria proxima ante dominicam Ocult), Capitlul de Oradea adevereşte că. Nicolae, Mihail, Ştefan şi Andrei, fiii lui Dionisie de Maeha, au dat urmaşilor lui Nicolae de Domoliida (Daman-hyda) pe care l-au ucis, drept răscumpărare, moşiile Okorito (Vkurytho), Htetykudya şi iumătate din moşia Maeha din comitatul Satu Marc. Filip prepozit, Benedict lector, Ladislau cantor, Grigore custode. Arh. Nat. Magh., Dl., Arh. fam. Kende, t. IU, nr. 57. Fotocopie la Bibi. Acad, R.S.R. Filiala Cluj-Napoca.Fototeca. Orig. perg., pecetea atîmată s-a pierdut. 105 1352 martie 22, . Magnifico viro et honesto Egidio, viceuoyuode Transsiluano, con-ventus ecclasie beate virginis de Clusmunustra, orationes in domino. I/itteras amicicie vestre honore quo decuit recepimus in hec verba: (Urmează scrisoarea lui Epidiu, vicevoievodul Transilvaniei, din 1351 noiembrie 21, Sintimbru, nr. 80y. Nos igitur, amicicie vestre obtemperantes, ut tenemur, unacum Johanne dicto Bugar, homine vestro, nostrum misimus hominem fratrem Petrum, custodem ecclesie nostre, ad premissa exsequenda vice nostra; qui demum ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod, vicinis et commetaneis universis convocatis, presencialiter accedendo, et partes, scilicet Iwanka et magister Gallus. in ipsis octavis diey1 Medii Quadragesime, probos viros et honestos ad faciem prenominate particule terre litigiose Mykoteleke, alio nomine Markhazaeleufelde nominate, arbitratores ipsorum adduxissent, et ipsi probi viry1, scilicet arbitratores, inter partes super ipsa particula terre littigiose1 taliter reformassent et unitatem perpetue pacis reformassent, quod circa unum rivulum Hyntus, a parte septemtrionali, super unum monticulum duas antiquas metas et veteres reperyssent1 et, secundum cursum ipsarum duarum metarum antiquarum, alyas1 duas novas erexissent; item iuxta unum stratum, que tendit versus Palathka, duas novas metas erexissent; item inter terras arrabiles1, versus septem-trionem®, duas novas metas erexissent; item super unum monticulum wl-gariter1 dicendo Pod, unam metam novam; ceterum circa unam magnam viam, que tendit versus villam Buza a parte septemtrionale, que separat inter terram Mykoteleke, Markhaza alio nomine, Eurholm et Zawa, erexissent duas metas et îbi finiuntur. Datum secundo die termini prenotati, anno domini M° CCC”10 I,mo secundo. Judicem autem partes tenebuntur complacare. 109 www.dacoromanica.ro Măritului şi cinstitului bărbat Egidiu, vicevoievodul Transilvaniei, conventul bisericii fericitei fecioare in Cluj-Mănăştur rugăciuni întru domnul. Am primit scrisoarea prieteniei voastre cu cinstea cuvenită, avînd acest cuprins: . Noi, aşadar, dînd ascultare prieteniei voastre, am trimis împreună cu omul vostru, Ioan zis Bugar, pe omul nostru, fratele Petru, custodele bisericii noastre, pentru a îndeplini în locul nostru cele de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se după aceea la noi, ne-au spus într-un glas că ducîndu-se în persoană şi chemînd pe toţi vecinii şi megieşii, şi părţile, adică Iwanka şi magistrul Gal, au adus la octavele zilei Miezii-păresimii3 pe bărbaţii de treabă şi cinstiţi ai lor, pe arbitri, la sus-zisa bucată de pămînt în pricină, numită Mykoteleke sau cu alt nume Markhazaeleufelde, acei bărbaţi cinstiţi — adică arbitrii — au făcut următoarea împăcare între părţi cu privire la acea bucată de pămînt în pricină şi au rînduit legă-mîntul unei păci veşnice : ei, anume, au găsit lîngă un pîrîu Hyntus dinspre miazănoapte, pe un muncel, două semne de hotar vechi şi bătrine şi potrivit mersului celor două semne de hotar vechi şi bătrine au ridicat altele două noi; de asemenea, lîngă un drum ce merge spre Palatca au ridicat două semne noi de hotar; de asemenea au ridicat două semne noi de hotar spre miazănoapte, între nişte pămînturi de arătură; de asemenea un semn nou de hotar pe un muncel numit în limba poporului Podina; apoi au ridicat două semne de hotar lîngă un drum mare, care duce la satul Buza, spre miazănoapte şi care face despărţirea între moşia Mykoteleke, sau cu alt nume Marochaza, <şi> Eurholm şi Sava, şi aici se sfîrşesc . Nos, Stephanus, viceuoyuoda Transsiluanus, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis, quod accedentes ad nostram presenciam Jacobus, filius Moka, famulus Iwanka de Vs, in specie et persona eiusdem domini sui, cum legitimis litteris procuratoriis, ab una, et alter Jacobus, famulus magistri Galii, filii Both, similiter in specie et persona eiusdem domini sui, cum legitimis litteris procuratoriis conventus ecclesie beate virginis de Clusmunustura parte ab altera, et exibuerunt1 nobis litteras honesti viri Egidii, quondam viceuoyuode Trans- 110 www.dacoromanica.ro siluani, patentes et litteras predicti conventus ecclesie beate virginis gloriose de Clusmunustura clausas; quarum quidem litterarum ipsius Egydi1 2 *, quon-dam vicewayuode8, tenor talis extitit: < Urmează actul lui Egidiu, vice-voievodul Transilvaniei, din 21 noiembrie 1351, nr. 81}. Tenor vero litterarum ipsius conventus ecclesie de Clusmunustura, talis est: pe de altă parte alt Iacob, slujitorul magistrului Gal, fiul lui Both, de asemenea în locul şi în numele stăpînului său, cu legiuită scrisoare de împuternicire a conventului bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, ei ne-au arătat o scrisoare deschisă a cinstitului bărbat Egidiu, fostul vice-voievod al Transilvaniei şi o scrisoare închisă a sus-zisului convent al bisericii fericitei şi slăvitei fecioare din Cluj-Mănăştur. Cuprinsul scrisorii lui Egidiu, fostul vicevoievod, este acesta: < Urmează actul lui Egidiu, vicevoievodul Transilvaniei din 21 noiembrie 1351, nr. 81}. Cuprinsul scrisorii conventului bisericii din Cluj-Mănăştur este acesta: dobîndire au spus prin viu grai că, pentru ca să fie smulsă din rădăcină din mijlocul lor săminţa oricărei certe, uri şi invidii, şi ei să se poată bucura de sprijinul cel veşnic al păcii, pentru frumuseţea acestei păci şi pentru legămîntul bunei înţelegeri , s-au învoit şi se învoiesc <şi> în faţa noastră, prin împăciuirea şi rînduiala mai multor bărbaţi cinstiţi şi nobili, iubitori de pace, în felul de mai jos, cu privire la toate pricinile şi la oricare puncte ale pricinilor, la gloabe <şi> la pîră nedreaptă de care fusese dovedit ca vinovat şi globit după rînduiala judecătorească acel Ioan, fiul lui Ladislau, înaintea măritului bărbat corniţele Toma, judele curţii regeşti, împotriva magistrului Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ, precum şi cu privire la alte vătămări iscate şi dezbătute între ei, şi de o parte şi de alta, pînă în ziua cînd s-a dat scrisoarea de faţă, cît şi cu privire la părţile de moşie ale lui Ladislau, fiul lui Ştefan, cuprinse în moşiile numite Syma şi Bercu, aflătoare în comitatul Satu Mare, pe care suspomenitul comite Toma, judele curţii regeşti, le dobîndise din vremea voievodatului său din părţile Transilvaniei, de la preaînălţatul şi măritul principe <şi> domn, regele Carol, răposatul ilustru rege al Ungariei de preamărită amintire, pentru slujbele sale credincioase, înşirate şi arătate lămurit în scrisoarea sus-zisului domn şi rege Carol, ca bun al zisului Uadislau, fiul răposatului Ştefan de Syma, care 114 www.dacoromanica.ro fiindcă bătuse bani regeşti falşi fusese ars în foc de către comiţii cămărîlof aceluiaşi domn şi rege Carol, ca plăsmuitor de bani falşi şi pe (care) apoi, părţi de moşie ale sus-pomenitului Ladislau, fiul lui Ştefan, cuprinse în moşiile numite Bercu şi Syma, cu trecerea vremii, cînd zisul domn şi rege Carol s-a dus din această lume şi la cîrma domniei sale a fost ridicat şi încoronat prea înălţatul principe şi domn Ludovic, fiul său, fiindu-i binevoitoare domnului nostru dumnezeiasca îndurare, acel Toma, fostul voievod, iar acum jude al curţii domnului rege, printr-o scrisoare deschisă a sus-zisului domn, regele Ludovic, (scrisoarea) înfăţişată înaintea noastră de către magistrul Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ, le-a dăruit sus-numitului magistru Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ, tot pentru slujbele sale credincioase, conţinute pe larg în acea scrisoare deschisă a pomenitului domn, regele Ludovic, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă pe veci şi în chip nestrămutat; (ei s-au învoit aşadar aşa :) sus-zisul magistru Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ, a dat şi a lăsat cu drept deplin acelor Mihail, fiul lui Desideriu, şi Ioan, fiul lui Ladislau, sus-zisa parte de moşie a pomenitului Ladislau, fiul lui Ştefan, cuprinsă în zisa moşie numită Syma, cu toate folosinţele sale şi cu cele ce ţin de ea, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi în chip nestrămutat; de asemenea i-a socotit şi i-a lăsat să plece descărcaţi din partea sa şi în faţa noastră îi socoteşte şi-i lasă să plece descărcaţi pe acei Mihail, fiul lui Desideriu, şi pe Ioan, fiul lui Ladislau, cu privire la toate pricinile şi la orice capete de pricini, la amenzile, la (orice) pîră nedreaptă pentru care acel Ioan, fiul lui Ladislau, fusese globit, precum se arată mai sus, înaintea zisului comite Toma, judele curţii regeşti faţă cu el4 precum şi (cu privire la) alte vătămări; iar toate scrisorile sale date şi întocmite în orice fel cu privire la pomenitele amenzi, la pîra nedreaptă şi la capetele altor pricini împotriva acelor Mihail, fiul lui Desideriu şi Ioan, fitil lui Ladislau, pînă acum sau pînă în ziua în care s-a dat scrisoarea de faţă, le-a declarat şi le declară şi în faţa noastră deşarte, desfiinţate şi lipsite de putere în viitor, precum şi vătămătoare pentru cei care le-ar înfăţişa. Iar de partea cealaltă, ca o răsplată pentru iertarea tuturor amenzilor de mai sus şi pentru lăsarea pe veci a zisei părţi de moşie a acelui Ladislau, fiul lui Ştefan, cuprinsă în (moşia) Syma care mai întîi fusese luată de sus-zisul domn (şi) rege Carol de la pomenitul Ladislau, fiul lui Ştefan — mistuit prin cazna focului pentru nelegiuirile sale vrednice (de osîndă) — şi trecută în veşnica stăpînire a domnului Toma, fostul voievod, fiindcă aşa cereau strălucitele sale fapte de credinţă şi apoi, în anii ce au urmat, dată şi dăruită pe veci de către domnul Toma, fostul voievod, magistrului Ioan de Cehăluţ, de asemenea pentru slujbele sale credincioase, în temeiul unei scrisori deschise a pomenitului domn (şi) rege Ludovic, sus-zişii Mihail, fiul lui Desideriu, şi Ioan, fiul lui Ladislau, nobili de Bercu, au dat, au dăruit şi au hărăzit magistrului Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ, şi prin el moştenitorilor săi şi urmaşilor din viitor ai moştenitorilor săi jumătate din întreaga jumătate a zisei lor moşii de moştenire, numită Bercu, aflătoare în partea dinspre apus, dimpreună cu bucata de moşie a acelui magistru Ioan, cuprinsă în acea moşie numită Bercu, în acelaşi loc şi rînd (dar) dinspre miazănoapte, cu toate foloasele ei în întregimea lor adică cu (acela) al dreptului de patronat al capelei fericitei fecioare zidite pe aceeaşi moşie, cu pădurile, dumbrăvile, pămînturile de arătură, 115 www.dacoromanica.ro pîrloagele şî pământurile necultivate, cu apele şi cursurile de apă, luncile, lînaţele, precum şi cu oricare alte foloase şi pertinenţe ale ei ca s-o stăpânească s-o ţie şi s-o aibă pe veci şi in chip nestrămutat, ba i-o dau, i-o dăruiesc, şi i-o hărăzesc <şi) înaintea noastră, nepăstrîndu-şi nici un drept de proprietate şi de stăpânire pentru ei şi pentru moştenitorii şi urmaşii lor in zisa jumătate a întregii jumătăţi din sus-zisa moşie numită Bercu, ce este în partea de miazănoapte, ci trecîndcu desăvîrşire şi întru totul tot dreptul de proprietate şi stâpînire asupra magistrului Ioan şi a moştenitorilor şi urmaşilor lui. Totodată, acel Mihail, fiul lui Desideriu, şi Ioan, fiul lui Ladislau, şi-au luat asupra lor şi s-au îndatorat cu tărie să-l apere cu cheltuielile şi ostenelile lor pe acel magistru Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ, precum şi pe moştenitorii şi urmaşii săi de rudele lor de aproape şi de rudele de sînge din neamurile lor, cu privire la zisa jumătate a întregii jumătăţi din sus-zisa moşie numită Bercu, aşezată spre partea de miazănoapte, acum dată şi hărăzită de veci magistrului Ioan, prin cuprinsul împăcăciunii de faţă şi îndeosebi cu privire la pătrimile cuvenite fiicei cele ce ţin de ea şi să nu se poată descărca niciodată prin vreo plată în bani, fără numai prin predarea părţii de moşie; la care lucru s-au îndatorat de bunăvoie ei însăşi în faţa noastră sus-zişii Mihail, fiul lui Desideriu, şi Ioan, fiul lui Badislau, nobili de Bercu, cerîndu-ne sus-zisele părţi cu smerenie şi credinţă să binevoim a întări, a primi învoiala de mai sus a lor, înfăţişată şi mărturisită nouă într-un glas şi într-un cuget, a o ratifica şi încuviinţa şi a o întări cu ocrotirea scrisorii noastre privilegiale spre veşnica chezăşie a lucrului. Noi, aşadar, înduplecaţi de potrivitele şi legiuitele lor cereri, primim, consfinţim <şi> încuviinţăm sus-zisa lor mărturisire de înţelegere şi împăcare, făcută şi încheiată în faţa noastră, cu privire la pomenitele părţi de moşie şi la alte pricini, precum se arată mai sus şi, în temeiul autorităţii noastre de palatin, o întărim cu ocrotirea scrisorii noastre privilegiale de faţă, ca să se bucure de o veşnică trăinicie. Spre amintirea şi spre veşnica trăinicie a acestui lucru am dat amîn-duror părţilor scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre autentice <şi> atîrnate. Dat la Buda, în sîmbăta dinaintea duminicii Floriilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. m www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 270 şi 4 271. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1352. Transumpt In actul capitlului din Oradea din 1 mai 1352. Textul acestui act s-a păstrat ca transumpt In actul lui Petru de Peren, corniţele secuilor şi comite de Maramureş, din 14 iunie 1406, păstrat sub cota sus-arătată. EDIŢII: Cod,. Andeg, V, p. 580-583. 1 Corect: aggravatus. * Astfel in orig. * în loc de perpetualis resignacionis. 4 Adică cu Ioan, fiul lui Petru. 109 1352 aprilie 8, Nyalab. Nicolaus de Zyrma, comes de Zownuk, capitaneus. Noveritis qui1 illustris rex et dominus noster mandat gentes levare contra canes Tartaros penes dominum wayuodam, ergo ad decimum quintum diem cum nobis a, quia caput perdetis. Nec secus facturi. Datum in Nyalâb, prima die in Pascha domini, anno eiusdem M“ CCC”" DIImo . Să ştiţi că ilustrul rege şi domn al nostru a poruncit să se adune oaste împotriva clinilor de tătari. Deci, peste cincisprezece zile, să fiţi împreună cu noi lîngă domnul voievod. Altfel să nu faceţi, căci veţi pierde capul. De la Nyalâb, în ziua dintîi a Paştilor domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi doi. verso :> Poruncă de seamă chibzuitului şi cinstitutului bărbat domnul Petru, castelanul de Sâsvâr, iubitul nostru. Arh. Naţ. Magh., Arh. fam. Szirmay sau Ujhelyi; la 1810 actul se afla ia arhiva familiei Szirmay. Orig. hlrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Szirmay, Not. comit. Ugochiensis, 11; Fejir, IX/2, 206; Hurnuahi-Densit-şianu, 1/2, 22. 1 Corect: quod. * îu textul publicat lipseşte. 110 1352 aprilie 11, Buda. I/odovicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo Wara-dyensis ecclesie, salutem et gratiam. Dicitur nobis in persona Johannis, filii Petri de Chahol, quod ipse in dominium possessionis sue, Raph vocate, in comitatu de Zonuk existentis, ordine iudiciario de novo recipiente1, legitime vellet introire. Quare fidelităţi vestre firmiter precipiendo manda-mus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente, Dadizlaus, filius Guth de Od, vel Johannes, filius eiusdem, aut Dominicus magnus de Boxa, seu Symon de eadem, aliis absentibus, homo noster, presentibus vicinis et commetaneis diete possessionis, legitime convocatis, ad faciem eiusdem accedendo, per veras suas metas et anti- — Documenta Romaniae Historlca — Transilvania — Voi. X 117 www.dacoromanica.ro quas, novas iuxta veteres, ubi necesse fuerit, erigi et reambulari faciendo, ipsum Johannem in dominium predicte possessionis introducat et statuat ipsam eidem Jobanni perpetuo possidendam iure quo ad ipsum dignoscitur pertinere, si non fuerit contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, citet ipsos contra eundem ad presenciam Nicolai Konth woyuode, ad ter-minum competentem. Et post bec, seriem totius facti eidem Nicolao -woyuode fideliter rescribatis. Datum Bude, quarta feria proxima post festum Passce1, anno domini Mmo CCC*"0 quinquagesimo secundo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi din capitlul bisericii din Oradea, sănătate şi milostivire. Ni se spune în numele lui Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ, că el vrea, potrivit legii, să intre în stăpînirea moşiei sale numite Rapb, aflătoare în comitatul Solnoc, pe care a primit-o din nou prin rînduiala judecătorească. De aceea, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi pe omul vostru vrednic de crezare, ca om de mărturie, în faţa căruia omul nostru Ladislau, fiul lui Gutb de Dioşod, sau Ioan, fiul aceluiaşi, ori Dominic cel Mare de Bocşa, sau în lipsa acestora, Simion tot de Bocşa, ducîndu-se la acea , fiind de faţă vecinii şi megieşii numitei moşii, chemaţi în chip legiuit <şi> punînd să se hotărnicească după adevăratele şi vechile ei semne de hotar, şi să se ridice unde va fi nevoie semne noi lîngâ cele vechi, să-l pună pe acel Ioan în stăpînirea numitei moşii, iar pe aceasta s-o dea acelui Ioan, spre a o stăpîni pe veci, cu dreptul cu care se ştie că ţine de el, dacă nu va fi împotrivire. Iar dacă vor fi împotrivitori să-i cheme întocmai acelui voievod Nicolae cum s-a desfăşurat întreaga pricină. Dat la Buda, în miercurea de după sărbătoarea Paştilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. Alh. Stat Cluj-Napoca, Arh. fam. Gyulai-Kutin. Transumpt in actul capitlului de Oradea din 1 mai 1352, nr. 116. 1 Astfel în orig. 111 1352 aprilie 12, . Capitlul din Oradea raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, la porunca acestuia din 21 martie 1352 că, în urma cercetărilor făcute de trimisul regelui şi de omul de mărturie al capitlului, Pavel, preot de strană, şi slujitor al altarului sfîntului Ioan apostolul şi evanghelistul, s-a constatat că Toma de Biri a luat vamă în mod silnic de la iobagii lui Ladislau, fiul lui Ioan Lenghel de Nagysemyăn, cu prilejul tîrgului ţinut în satul Kallo, iar cînd Ladislau a voit să-l oprească, l-a înjurat şi a vrut să-l omoare. Alh. Naţ. Magh., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 013. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe verso şi cu un fragment de caput sigilii. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 14 nr. 1 089. 118 www.dacoromanica.ro 112 1352 aprilie 20 odovicus, dei gratia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Seruie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Salernitanus et honoris Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, tam pre-sentibus quam futuris, presentium notitiam habituris, salutem in omnium salvatore. Ordo suadet equitatis et ad apicem pertinet excellentie regalis, ut ea que rite precesserunt illibata conserventur, et que a suis fidelibus iuste petentur ad exauditionis gratiam admittantur. Proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod, accedendo in nostre maies-tatis presentiam Abraam, filius Dyonisii de Gerla, fidelis noster, exhibuit nobis quasdam duas litteras priviegiales, unam videlicet honorabilis capituli ecclesie Waradyensis, et aliam magnifici viri Nicolai, regni noştri palatini et iudicis Comanorum, super distinctione metarum inter possessiones eiusdem Abraam, Gerla et Mortunteluke vocatas, ac possessionem Sancti Spiritus, necnon possessionem Jeneu vocatam, ad castrum Dezne vocatum spectan-tem, erectarum confectas, tenorum infrascriptorum, supplicans nostre celsitudini exinde humiliter et devote, ut easdem acceptare et approbare nostroque pro eodem dignaremur privilegio confirmaret. Quarum unius, videlicet ipsius capituli Waradyensis, tenor talis est: . Item alterius littere privilegialis, sdlicet predicti domini palatini, tenor dinoscitur esse talis: . Nos itaque, iustis et legitimis petitionibus prefati Abraam, filii Dyonisii, nostre maiestati porrectis, favorabiliter inclinati, predictas duas literas privilegiales predictorum capituli Waradyensis et domini Nicolai palatini, distinctiones metarum predictarum possessionum in se modo quo supra explicantes, de verbo ad verbum quoad omnes sui continentias presentibus inseri fadentes, acceptamus, approbamus et regia auctoritate ratificamus, de benepladtaque serenissime prindpisse domine Blizabet, inclite regine Hungarie, genitrids nostre karissime, voluntate ac consilio prelatorum et baronum nostrorum prematuro, simulcum distinctionibus et innovationi-bus metarum preallegatarum possessionum, prout eedem distinctiones metarum earundem possessionum, in tenoribus iamdictarum litterarum existentes, rite et legitime haberi dinoscuntur, Abrahe, filio Dyonisii, quoad suas possessiones, et suis heredibus ac successoribus universis, salvis iuribus alienis, de plenitudine regie potestatis presentis scripti patrodnio confir-mamus. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentes con-cessimus litteras nostras privilegiales, pendentis et autentid sigilii noştri duplids munimine roboratas. ,, Datum per manus venerabilis in Christo patris domini Nicolai, eadem et apostolice sedis gratiâ episcopi Zagrabyensis, aule nostre vi-cecancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini M^CCC1"0 D“° secun- 126 www.dacoromanica.ro do, quarto Kalendas mensis maii, regni autem noştri anno undecimo. Venerabilibus in Christo patribus et dominis Nicolao Strygoniensi, locique eiusdem comite perpetuo, et Dominico Spalatensi archyepiscopis, fratre Dyonisio archielecto Colocensi, Nicolao Agryensi, Demetryo Varadyensi, Andrea Transyluano, Colomano Jauriensi, Nicolao Quinqueecclesiensi, Mychaele Wachyensi, Johanne Wesprymiensi, Thoma Chanadyensi, fra-tribus Thoma Syrimyensi, Peregrino Boznensi, Blasyo Tininyensi et Stepha-no Nitriensi episcopis, ecclesias dei feliciter gubernantibus; magnificis baronibus Nicolao palatino et iudice Comanorum, Nicolao woyuoda Transyluano, Oliveryo magistro tavamicorum nostrorum et iudice curie reginalis, Thoma iudice curie nostre, Stephano totius Sclavonie et Croaţie, Dominico de Machou et Nicolao de Zeurino banis, Paulo magistro tavamicorum regi-nalium, Bartolomeo pincernarum, Beukus dapiferorum, Dyonisio agazo-num et Teuteus ianitorum nostrorum ac Johanne dapiferorum reginalium magistris, Symone comite Posoniensi et aliis quampluribus regni ncstri comitatus tenentibus et honores. de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Rînduiala dreptăţii cere acest lucru şi este în sarcina înălţimii maiestăţii regeşti ca cele ce s-au săvîrşit mai de mult după lege să fie păstrate neştirbite, şi cele ce se cer pe drept de către credincioşi să fie primite spre milostivă împlinire. Voim deci să ajungă prin aceste rînduri la cunoştinţa tuturor că venind înaintea noastră Avram, fiul lui Dionisie de Gherla, credinciosul nostru, ne-a înfăţişat două scrisori privilegiale avînd cuprinsul mai jos arătat <şi> anume una a cinstitutului capitlu al bisericii din Oradea şi alta a măritului bărbat Nicolae, palatinul regatului nostru şi jude al cumanilor, ce au fost întocmite cu privire la semnele de hotar deosebitoare, ridicate între moşiile pomenitului Avram, numite Gherla şi Mortunteluke, şi moşia Sfîntul Duh, precum şi moşia numită Ineu, ce ţine de cetatea numită Dezna, rugind deci prea plecat şi smerit înălţimea noastră ca să ne milostivim a le primi şi încuviinţa şi a le întări pentru el cu privilegiul nostru. Iar cuprinsul uneia din ele, anume al aceleia a pomenitului capitlu din Oradea este acesta: < Urmează actul capitlului din Oradea, din 27 mai 1347 — DIR — C, veac XIV, voi. IV. p. 362—364"). De asemenea, cuprinsul celeilalte scrisori privilegiale, anume aceea a sus-zisului domn palatin, se ştie că este acesta: mai sus, punînd să fie trecute în scrisoarea de faţă, din cuvînt în cuvînt, în întreg cuprinsul lor, dimpreună cu semnele deosebitoare şi cu înnoirile hotarelor moşiilor mai sus-pomenite, întrucât se ştie că acele semne deosebitoare de hotar ale acelor moşii, cuprinse în sus-zisele scrisori, sînt socotite drepte şi legiuite, şi din plinătatea puterii regeşti <şi> prin ocrotirea scrisorii de faţă întărim . Nos qui1 mandatis eiusdem domini noştri regis obedire cupientes, ut tenemur, unacum predicto Johanne, filio Guth, homine ipsius domini noştri regis, virum discretum Thomam, sacerdotem chori ecclesie nostre et rectorem al-tarisbeati Gregorii pape, transmisimus ad predicta mandata iamdicti domini noştri regis fideliter exsequenda. Qui demum ad nos reversi et per nos requi-si2 nobis concorditer retulerunt, quod ipsi sabbato proximo post festum beati Georgii martiris proxime preteritum ad faciem predicti possessionis Raph vocate pariter accessissent et universis vicinis et commetaneis eiusdem legitime convocatis eandem possessionem Raph per suas veras metas et antiquas reambulassent, reamblatam® et nemine penitus contradictore existente statuissent 5, novas autem metas iuxta veteres imo non erexissent, quia Petrus filius Michaelis officialis nobilis v6 de villa -cobi8 beatorum, anno prenotato. Magnifico viro, domino Nicolao Kont, woyude1 Transsilvano, pro nobili viro magistri Johanne de Chahul, statutoria. Măritului bărbat, domnului Nicolae Konth, voievodului Transilvaniei, prietenului lor, capitlul bisericii de Oradea, cu toată prietenia şi cu cinstea cuvenită. Să ştie mărirea voastră că noi am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea preaînălţatului nostru principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu preailustrul rege al Ungariei, stăpînul nostru, întărită cu pecetea sa cea mare, avînd acest cuprins: < Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 11 aprilie 1352, nr. 110). Noi, dorind să ascultăm, precum sîntem datori, poruncile domnului nostru regele, am trimis pentru ducerea la îndeplinire întocmai a pomenitelor porunci ale sus-zisului domn al nostru regele, împreună cu sus-pomenitul Ioan, fiul lui Guth, omul domului nostru regele, pe chibzuitul bărbat Toma, preot în strana bisericii noastre şi slujitor al altarului fericitului papă Grigore. Aceştia, întoreîndu-se apoi la noi, şi fiind întrebaţi de noi, ne-au spus într-un glas că în sîmbăta de după sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe de curînd trecută9 au mers împreună la sus-pomenita moşie numită Raph, şi chemînd în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii acelei < moşii) au hotărni- 123 www.dacoromanica.ro cit moşia Raph potrivit adevăratelor şi vechilor ei semne de hotar, şi după ce au hotărnicit-o, neivindu-se chiar nimeni ca împotrivitor, au statomicit-o acelui magistru Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ, punîndu-1 pe el în deplina stăpînire a pomenitei moşii ca s-o stăpînească pe ved cu acel drept cu care se ştia că ţine de el, însă semne noi de hotar lingă cele vechi n-au mai ridicat, deoarece Petru, fiul lui Mihail, slujbaşul nobilului din satul Marghita a spus că nu îndrăzneşte să îngăduie ridicarea de noi semne de hotar dinspre moşia Marghita fără ştirea stăpînului său; totuşi nu s-a împotrivit întru nimic la trecerea în stăpînire a moşiei Raph, ci şi-a dat învoirea şi încuviinţarea deplină, la fd cu ceilalţi megieşi ai acelei .’ Dat la sărbătoarea fericiţilor apostoli Filip şi Iacob, în anul mai sus-pomenit. Măritului bărbat, domnului Nicolae ELonth, voievodul Transilvaniei, scrisoare de punere în stăpînire pentru nobilul bărbat magistrul Ioan de Cehăluţ. Arh. Stat Cluj-Napoca, Arh. fam. Gyulay-Ktiun. Orig. perg., foarte deteriorat, cu pete şi lacune şi cu urme de pecete aplicată pe verso. 1 Astfel in orig. 1 Corect: requisiti. 1 Corect: reambulatamque. 4 Rupt 2 cm, întregit după sens. • Rupt 3 cm, întregit în parte după sens. 1 Rupt 1 cm., întregit în parte după sens. T Rupt şl pată de umezeală 3 cm, întregit în parte după sens. • Rupt 3 cm întregit pe baza contextului. • 28 aprilie. 117 1352 mai 1, Medietas possessionis Zaraz Berek a parte septemptrionali habita per magistrum Johannem, filium Petri de Chahol, lege est adepta. > 125 www.dacoromanica.ro Capitlul bisericii de Oradea tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin rîndu-rile acestea voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă cît şi a celor viitori, că venind înaintea noastră nobilul bărbat, magistrul Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ, pe de o parte, iar pe de alta Mihail, fiul lui De-sideriu, şi Ioan, fiul lui Badislau, vărul lui, nobili de Syma, au arătat şi au înfăţişat înaintea noastră o scrisoare privilegială a măritului bărbat, domnul Nicolae, palatinul ţării Ungariei şi jude al cumanilor, care conţinea cuprinsul împăcării şi înţelegerii făcute între ei, cerîndu-ne cu stăruinţă să punem să se transcrie acea (scrisoare) şi să se treacă în scrisoarea noastră privilegială şi anume pentru aceasta, ca împăcarea şi rinduiala aceasta făcută între dînşii să fie mai tare întărită şi să fie nestrămutată şi rinduiala făcută pe veci cu moşiile, cuprinsă în acea scrisoare, să poată dăinui. Cuprinsul acelei (scrisori) este în întregime acesta: (Urmează actul lui Nicolae, palatinul Ungariei, din 31 martie 1352 nr. 108}. Noi, aşadar, dîndu-ne binevoitoarea învoire la dreptele cereri ale acelor părţi, citind acea scrisoare din cuvînt în cuvînt (şi) găsind-o lipsită de orice bănuială, am pus să fie transcrisă şi încuviinţăm cu mărturia scrisorii de faţă acea împăcare; şi deoarece în acea scrisoare a domnului palatin nu era cuprinsă despărţirea prin semne de hotar a sus-ziselor părţi de moşie, de aceea părţile, într-un singur cuget, de faţă cu omul acelui domn palatin şi anume cu magistrul Chaak, fiul lui Mihail de Dara, şi cu omul nostru, şi anume cu chibzuitul bărbat Toma, preot în strana bisericii noastre şi slujitor al altarului fericitului papă Grigore, după chemarea, în temeiul scrisorii acelui domn palatin, a tuturor vecinilor şi megieşilor lor şi fiind de faţă şi Uadislau.fiul lui Mihail de Micula, vărul acelui Mihail, fiul lui Desideriu, şi dîndu-şi şi el încuviinţarea, şi-au despărţit acele , iar din ele jumătate o va stăpîni sus-zisul Mihad, iar a patra parte Ioan, fiul lui Ladislau, şi cealaltă pătrime, pomenitul magistru Ioan, fiul lui Petru. oameni, al domnului palatin şi acela al nostru, au mai adăugat că, atunci dnd acele părţi de moşie arătate în scrisoarea amintitului domn palatin au fost date în stăpînire sus-ziselor părţi, în temeiul scrisorii domnului palatin, Toma, fiul lui Pavel, fiul lui Ropheyn, se afla însuşi acolo, şi nu li s-a împotrivit întru nimic, ci şi-a dat încuviinţarea deplină dării în stăpînire a sus-zisei părţi de moşie aflătoare în acea Syma. în amintirea şi spre veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră pri-vilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre. Dat la sărbătoarea fericiţilor apostoli Filip şi Iacob, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi, pe dnd vieţuiau întru mîntuire chibzuiţii bărbaţi: Filip prepozitul, Benedict lectorul, Badislau cantorul şi Grigore custodde, canonid şi magiştri ai bisericii noastre. Jumătate din moşia Bercu, aflătoare în partea de miazănoapte, a fost dobîndită după lege de magistrul Ioan, fiul lui Petru de Cehăluţ. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 270 şi 4 271. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1352. Orig. perg., cu pecete atîmată cu şnur de mătase de culoare verde-roz. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 580-585. Textul s-a păstrat şi iu formă de transumpt in actul lui Petru de Peren, corniţele secuilor şi comite de Maramureş, emis la 14 iunie 1406, Dl. 4 271. 1 1 Corect: solidius. ' Astfel în orig. 118 1352 mai 8, < Oradea). . Nos igitur, mandatis eiusdem domini noştri regis obedire cupientes, ut tene-mur, predicta instrumenta supradicti domini episcopi Transiluani in sacristia et in conservatorio nostro secreto, ubi fuerunt deposita et diligenter conservata, reinvenimus reinventaque de verbo ad verbum perlegimus et perlecta transcribi fecimus transscriptumque eorundem, pendentis sigilii noştri munimine roborando, iuxta mandatum regium transmisimus domino episcopo memorato; quorum instrumentorum unius paris tenor per omnia talis est: avînd cuprinsul acesta: < Urmează actul lui Ludovic regele Ungariei, din 24 aprilie 1352, nr. 113>. Noi aşadar, dorind să dăm ascultare poruncilor domnului nostru rege, aşa cum sîntem datori, am găsit mai sus zisele acte ale pomenitului domn episcop al Transilvaniei în sacristia sau arhiva secretă în care fuseseră depuse şi păstrate cu grijă, şi, după ce le-am găsit le-am citit din cuvînt în cuvînt şi, odată citite, am pus ca ele să fie transcrise şi, întărind transcrierea lor cu puterea peceţii noastre atîrnate, am trimis-o, potrivit poruncii regeşti, domnului episcop mai sus însemnat; cuprinsul unui exemplar a acestor acte este în întregime acesta: - CCC“° quinquagesimo secundo. Viris discretis Philippo preposito, Benedicto lectore, Ladislao cantore, predicto Gregorio custode, canonicis et magistris ecclesie nostre salubriter existentibus. (Pe verso de aceeaşi mină :) Privilegium super possessionariam porcio-nem Gald per comitem Adrianum, ecclesie beati Mychaelis archangeli Transiluane, legata. (De altă mină din secolul al XV-le a): Episcopo. apitlul bisericii de Oradea,^ tuturor celor ce cred în Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă cît şi viitori, că am primit cu cea mai mare cinste scrisoarea prea strălucitului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, trimisă nouă, cu aceste cuvinte: (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 24 aprilie 1352, nr. 113'). Noi, aşadar, dorind să ne supunem poruncilor pomenitului domn al nostru regele, precum sîntem datori, am găsit sus-zise-le scrisori ale mai sus-pomenitului domn episcop al Transilvaniei în sacristia şi în arhiva noastră secretă unde fuseseră depuse şi păstrate cu grijă, şi găsindu-le le-am citit din cuvînt în cuvînt şi citindu-le am pus să fie transcrise, şi transcrierea lor întărind-o cu puterea peceţii noastre atîrnate, potrivit poruncii regale, am trimis-o sus-numitului domn episcop. Cuprinsul unei copii a acestor scrisori este întru totul astfel: ( Urmează actul capitlului din Oradea din 1 mai 1345, DIR—C, veac XIV, voi IV, p. 237—239, nr. 307'). Şi făcînd astfel transcrierea şi predarea acelor acte pomenitului domn episcop, originalele (acelor acte) le-am pus din nou în amintita noastră arhivă. Dat în a cincisprezecea zi a sărbătorii fericitului martir Gheorghe, în anul domnului o mie treisute cincizeci şi doi, pe cînd fiinţau cu bine distinşii bărbaţi Filip prepozit, Benedict lector, Ladislau cantor <şi> sus-zisul Gri-gore custode, canonici şi magiştri ai bisericii noastre. (Pe verso de aceeaşi mină'): Privilegiul asupra părţii de moşie Galda, testată de corniţele Adrian bisericii fericitului Mihail arhanghelul din Transilvania. (De altă mină din secolul al XV-lea"): Episcopului. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 5, nr. 653. Fotocopie la l Inst.ţ de ist. şl arh. Cluj-Napoca/1345. Orlg. perg., pecetea atîrnată lipseşte. REGEŞTE: Beke, Eră. kdpt., 653. 130 www.dacoromanica.ro 121 1352 mai 8, (Oradea). . Nos igitur, mandatis eiusdem domini noştri regis obedire cupientes, ut tenemur, predicta instrumenta supradicti domini episcopi Transiluani in sacristia vel conservatorio nostro secreto, ubi fuerant deposita et diligen-ter conservata, reinvenimus reinventaque de verbo ad verbum perlegimus et perlecta transcribi1 fecimus transcriptumque eorundem, pendentis sigilii noştri munimine roborando, iuxta mandatum regium transmisimus domino episcopo prenotato; quorum instrumentorum unius paris tenor per omnia talis est: . Factaque huiuscemodi transscriptione et transmissione eorundem instrumentorum domino episcopo prelibato, originalia ipsorum instrumentorum reposuimus in nostro conservatorio memorato. Datum in quindenis festi beati Georgii martiris, anno domini M“° CCC"" quinquagesimo secundo ; discretis viris Philippo preposito, Benedicto lectore, Ladiszlao cantore, prefato Gregorio custode, canonicis ac magistris ecclesie nostre, salubriter existentibus. . Noi, aşadar, dorind a ne supune poruncilor acelui domn şi rege al nostru, după cum sîntem ţinuţi, am găsit acele acte ale sus-zisului domn episcop al Transilvaniei în sacristia sau arhiva noastră secretă, unde fuseseră depuse şi păstrate cu grijă, şi, găsindu-le, le-am citit din cuvînt în cuvînt şi, după ce le-am citit, am pus ca ele să fie transcrise şi, întărind transcriptul lor cu puterea peceţii noastre atîrnate, le-am trimis, potrivit poruncii regeşti, demnului episcop mai sus însemnat. Cuprinsul unui exemplar din aceste acte este în întregime acesta : < Urmează actul capitlului din Oradea, din 26 martie 1346, DIR—C, veac XIV, voi. IV, nr. 412). După ce s-a făcut această transcriere şi trimiterea a acelui act domnului episcop mai sus-amintit, originalul acelui act l-au pus din nou în pomenita noastră arhivă. Dat la cvindenele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie (trei sute dncized şi doi, pe dnd chibzuiţii bărbaţi, Filip, pre-pozit, Benedict, lector, Ladislau, cantor, pomenitul Grigore, custode, canonici şi magiştri ai bisericii noastre, vieţuiau întru mîntuire. 131 www.dacoromanica.ro apitulum ecclesie Waradiensis, universis Christi fidelibus presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Ad universorum no-ticiam, tam presencium quam futurorum, harum serie volumus pervenjre quod litteras serenissimi principis, domini Lodouici, dei gratia illustris regis Hungarie, nobis directas sumpmo cum honore recepimus in hec verba : avînd acest cuprins: găsite le-am citit din cuvînt în cuvînt şi după ce le-am citit am pus să fie transcrise şi, întărind transcrierea lor cu puterea peceţii noastre atîrnate, am trimis-o potrivit poruncii regeşti domnului episcop mai sus arătat. Dintre aceste acte cuprinsul unui exemplar este întru totul acesta: pe deasupra însuşi acest fapt să fie osîndit faţă de numita sa soră la o sută de mărci, ce vor trebui plătite înainte de începerea procesului. Dar venind numitele octave, acel magistru Simon în persoană şi magistrul Ladislau, fiul lui Ioan de Bator, pentru sus-zisa doamnă, soţia sa, cu scrisori îndestulătoare de împuternicire ale cinstitutului capitlu al bisericii din Oradea s-au înfăţişat înaintea numitului capitlu de Buda şi sus-zisul magistru Simon a dat înaintea capitlului mai sus-zis, în mina numitului magistru Ladislau, toate scrisorile şi documentele întocmite şi date cu privire la moşia, cetatea şi la moşiile date şi dăruite desamintitei doamne, sora sa, ca acestea să fie copiate şi transcrise în transumptul scrisorii aceluiaşi capitlu, şi numitul magistru Ladislau, în temeiul împuternicirii de mai sus, l-a descărcat pe magistrul Simon şi pe urmaşii lui cu privire la acestea. Arh. Naţ. Magh. Dl. 29 992. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1257. Rezumat detaliat iu actul lui Emeric Bubek, judele curţii regale, din 9 aprilie 1390, Buda. 1 Urmează: edocere tăiat de aceeaşi mină. * Urmează: emanantarum, tăiat de aceeaşi mină. * Scris deasupra jindului de aceeaşi mină. * Corect: easdem. * Urmează: nostrarum, tăiat de aceeaşi mină. * Scris deasupra rindului de aceeaşi mină. 124 1352 mai 10, Buda. Nos, Nicolaus, regni Hungarie palatinus et iudex Comanorum, damus pro memoria quod instrumentalem exhibicionem quam magister Johannes, filius Alexandri, contra Mychaelem, filium Fabiani, actorem, personaîiter astantem, iuxta continenciam priorum literarum nostrarum in octavis festi beati Georgii martiris in facto possessionil nl<... >2 vocate, facere tenebatur coram nobis, ob reginale preceptum literatorie nobis iniunc-tum eo quod idem nes3, filius Alexandri, de reginali man-dato cum eadem domina nostra regina in Lyppam et in Varadinum esset 4 hoc ipse in causis suis comparere et respondere non poterat, ad octavas festi beati Mychaelis archangeli prox-uras* stătu in eodem duximus prorogandam. Datum Bude, decimo die termini prenotati, anno domini Millesimo CCC™0 quînquagesimo secundo. 134 www.dacoromanica.ro (Pe verso de aceeaşi mina:'} Pro magistro Johanne, filio Alexandri, contra Mychaelem, filiuxn Fabiani, ad octavas festi beati Mychaelis archan-geli, prorogatoria. Noi, Nicolae, palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, dăm de ştire că înfăţişarea actelor pe care magistrul Ioan, fiul lui Alexandru, era dator, potrivit unei scrisori a noastre de mai înainte, s-o facă înaintea noastră la octavele sărbătorii fericitului muncenic Gheorghe6, cu privire la moşia numită... în pricina cu Mihail, fiul lui Fabian, pîrîşul, înfăţişat însuşi la judecată, am hotărît să fie amînată în aceeaşi stare la octavele în curînd viitoare ale sărbătorii fericitului arhanghel Mihail®, în urma poruncii date nouă în scris de doamna noastră regina, întrucît numitul magistru Ioan, din porunca reginei, avea să meargă cu pomenita noastră regină la Lipova şi la Oradea şi de aceea nu putea să se înfăţişeze şi să răspundă în pricinile sale. Dat la Buda, în a zecea zi a sorocului de mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. (Pe verso de aceeaşi mină :> Scrisoare de amînare la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, dată pentru magistrul Ioan, fiul lui Alexandru, împotriva lui Mihail, fiul lui Fabian. Ath. Naţ. Magh. Dl. 98 575. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1352. Orig. hîrtie, cu rupturi, cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Kărolyi, I, p. 207. * * 1 Rupt cca 1,5 cm. * Pată de umezeală cca 1 cm. * Rupt cca 2,5 cm, întregit pe baza contextului. * Rupt cca 3 cm., întregit pe baza contextului. * 1 mai. * 6 octombrie. 125 1352 mai 25 (VIII Kalendas Junii), Villcncuvc-les-Avignon. Ludovic I, regele Ungariei, cere papei Clement al Vl-lea, care încuviinţează, să acorde o slujbă de canonic, prebenda şi lectoratul bisericii de Agria lui Ioan, lector de Arad, fără să fie o piedică faptul că el mai deţine slujba de canonic şi prebende în bisericile de Zagreb şi Arad, precum şi în biserica sfintei Marii din Alba Regală şi un lectorat în biserica din Arad. Arh. Vat., Reg. Suppl. voi. 22, fol. 11 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, 1/2, 238, nr. 495. 126 1352 mai 30, . Nos, capitulum ecclesie Waradyensis, tenore presencium significamus quibus expedit universis quod, accedens ad nostram presenciam, Stephanus, filius Michaelis, filii Tyba, dixit et coram nobis est confessus quod, cum sibi 135 www.dacoromanica.ro ad recuperandum possessiones suas, ab ipso alienatas, pecunia non modice quantitatis existat necessaria, ipse a magistris Petro et Thoma, filiis Tyba, fratribus suis patruelibus, coram nobis personaliter astantibus, ducentas marcas, marcam quamlibet quatuor florenis numerando, mutuo recepisset, quam sibi iidem plene persolvissent; pro qua quidem quantitate pecunie tres possessiones suas, videlicet Hudus, Beech et Tyztaberek vocatas, in comitatu Zathmaryensi existentes, que nune apud manus existerent alie-nas, eisdem fratribus suis patruelibus obligasset et obligavit coram nobis, ita videlicet, quod, si propiciacione divina laboribus suis et expensis easdem rehabere potuerit, in dominium earundem non introiret, nec easdem pro se reciperet, quousque eisdem fratribus suis patruelibus non persolveret plene predictam pecunie quantitatem; soluta autem eadem pecunia, prefati magistri Petrus et Thomas sibi easdem reddere tenebuntur, recepta sua pecunia capitali; hoc etiam expresso quod, si quas utilitates seu fructus aut obvenciones earundem prefati creditores medio tempore perceperint, iu sortem pecunie capitalis computare tenebuntur, nec aliquod lucrum aut emolimentum1 ab eodem reciperent racione impignoracionis possessionum predictarum; nullum autem terminum redempeionis earundem ipsi pre-fixerunt, sed quandocumque redimi potuerint per eundem Stephanum, redimantur absque difficultate aliquali. Et ad hoc etiam faciendum iidem magistri Petrus et Thomas, filii Tyba, se astrinxerunt testimonio presencium coram nobis. Datum quarta feria proxima post festum Penthecostes, anno domini Mmo CCCm0 quinquagesimo secundo. Noi, capitlul bisericii din Oradea, prin cuprinsul scrisorii de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că Ştefan, fiul lui Mihail, fiul lui Tyba, a spus şi a mărturisit înaintea noastră că, deoarece el are nevoie de o mare sumă de bani spre a redobîndi moşiile luate . Conventul din Lelez adevereşte că magistrul Ioan, fiul lui Dadislau de Warada, a depus jurămînt de dezvinovăţire împreună cu cinci cojurători ai lui în pricina luării samavolnice a doi boi, după cum a fost învinuit de către Filip, prepozitul bisericii de Oradea, şi de Andrei de Kistârkâny. Dar pîrîşii nu s-au înfăţişat. Arh. Naţ. Magh. Dl. Arh. fam. Zichy, l.b., 216 şi 218, in două exemplare. Orig. perg., cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, II, p. 484-485. 128 1352 iunie 6, . Vilhelm, cardinal-diacon al bisericii sfînta Maria în Cosmedin, cere şi papa Clement al VT-lea aprobă să se acorde lui Ioan de Scherffembergh, capelanul regelui Ungariei, un canonicat, o prebendă, precum şi arhidia-conatul de Arad, din biserica de Cenad, care sînt libere prin moartea lui Ioan Ragdan de Dombro. Arh. Vat., Reg. Suppl. voi. 22., fol. 46 v. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, 1/2, 238 — 239, nr. 496; Theiner, Mon. Hist. Hung, I, p. 814, nr. 1247; cu data greşită: 8 iulie 1352. 129 1352 iunie 14, . Nos, conventus ecclesie beate Mărie virginis de Clusmunustra, memorie commendantes tenore presentium significamus quibus expedit universis quod, accedentes personaliter ad nostram presentiam, magistri scilicet Johannes dictus Acyl et Nicolaus dictus Wos iunior, petentes nos ut homi-nem nostrum ad infrascripta dare dignaremur1. Misimus enim fratrem Petrum, custodem ecclesie nostre; qui demum, ad nos reversus, nobis tali-ter retulit quod, tertia feria proxima ante festum beati Anthonii confesso-ris, in villam Sancti Egidii accessisset, et Michael, nobilis de Kereztus, in lecto egritudinis laborans, sed compos mentis sue, taliter dixisset quod, secundum tenorem litterarum nostrarum obligatoriarum, ecclesie nostre animam suam, in dei timore, ipsis Johanni et Nicolao, vivente et post mor-tem, commisisset. Quare sequenti die, deo volente, mortuus idem Michael 137 www.dacoromanica.ro extitisset; Johannes et Nicolaus antedicti solempniter in officiis divinis et aliis exequiis pro anima eiusdem Michaelis, ipso fratre Petro annotato presente, fuisse celebrassent1. Datum quinta feria proxima post festum prenotatum, anno domini M“° CCC”10 secundo. Noi, conventul bisericii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, venind înşişi înaintea noastră, magiştrii Ioan zis Acyl şi Nicolae zis Wos cel Tînăr, ne-au rugat să binevoim a le da omul nostru pentru cele de mai jos. Deci noi l-am trimis pe fratele Petru, custodele bisericii noastre. Acesta, întorcîndu-se apoi la noi, ne-a spus următoarele că în marţea dinaintea sărbătorii fericitului Anton mărturisitorul2 s-a dus în satul Sîntejude şi că Mihail, nobil de Kereztus, zăcînd pe patul de suferinţă, dar sănătos la minte, i-a spus aşa: că, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de îndatorire, el şi-a încredinţat, în frica lui Dumnezeu, sufletul său, în viaţă şi după moarte, bisericii noastre <şi> acelor Ioan şi Nicolae. Deci în ziua următoare, cu voia lui Dumnezeu, a răposat acel Mihail, sus-zişii Ioan şi Nicolae, de faţă fiind şi sus-numitul frate Petru, au făcut în chipul cuvenit slujbele bisericeşti şi celelalte slujbe de înmormîntare pentru sufletul acelui Mihail. Dat în joia de după sus-pomenita sărbătoare, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Wass, fasc. XXXVIII nr. 23. Transumpt in actul capitlului de Alba Iulia din 10 octombrie 1352 nr. 149. * * 1 Astfel în text, sintaxă greşită. *12 iunie. 130 1352 iunie 27, Pilis. Elizabet, dei gratia regina Hungarie, fideli suo, magnifico viro Nicolao Eaurencii, vaivode Transsiluano et comiţi de Zonuk, salutem et gratiam. Ex querimoniis plebanorum de Brasso ad nostram notitiam pervenit quod pertinentes ad vos et specialiter Zemere, vicecomes vester, et ad ipsum per-tinentes conentur tollere quartam partem de decimis pertinentibus ad ipsos nullo iure ipsos contingente, super quo etiam dominus Stephanus, dux illo tempore partium illarum, concessit eis literas suas relaxatorias, quas nos vidimus fide manifesta. Quare fidelitatem vestram requirimus et vobis precipiendo mandamus, quatenus nisi sit a regibus et ab antiqua consuetudine statutum ipsas decimas prefatis plebanis in toto et integraliter percipere permittatis. Non enim convenit ut manus laicalis se intromittat de re spirituali. Istud idem etiam committatis subditis vestris sub firmo precepto observandum. Datum in Pylys, in festo beati regis Ladizlai, anno domini Mm<> CCCmo quinquagesimo secundo. Presentes autem volumus reddi presentanti post lecturam. Datum ut supra. Commissio regine. 138 www.dacoromanica.ro Blisabeta, din mila lui Dumnezeu regina Ungariei, credinciosului său, măritului bărbat Nicolae al lui Uaurenţiu, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, sănătate şi milostivire. Din plîngerile parohilor din Braşovului a ajuns la cunoştinţa noastră că cei de sub puterea voastră şi îndeosebi vicecomitele vostru, Zemere, şi cei de sub el, încearcă să ridice a patra parte din dijmele ce sînt ale acestor şi asupra căreia ei nu au nici un drept, <şi> cu privire la care chiar domnul Ştefan, pe vremea aceea ducele acelor părţi Porunca reginei. Arh. Bis. Negre Braşov. Acta în cansa decimalis Barcensi. Voi. Tertium. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Copie simplă din secolul al XVIII-lea. Originalul în 1897 se afla In Biblioteca Liceului evanghelic din Braşov, iar fotocopia la Arh. Stat. Sibiu. EDIŢII: Fejir, IX/2, 164; Teutsch, Zehntrecht, 122; Ub„ II, 86-87. FRAGMENTAR: Die Grundverfassungen, 1792, 46; Sieb. Quartalschrift, IV, 140; Schlâzer, Krit. Sammlungen, 32. 131 1352 iunie 27, (Cenad). Nos, capitulum ecclesie Chanadiensis significamus <... >x quod accedens ad nostram presenciam Michael, filius Stephani nobilis de Ozewlevs, una cum filio suo Bartholomeo, ab una, parte vero ab altera Petew, filius Zewee, nobilis de Felzeleus, confessum exstitit per eundem Michaelem <.. -)1 quod ipsum quadam urgente necessitate, quandam possessionem suam Ozelews vocatam in comitatu Chanadiensi existentem, per manus magistri Uadislai, quondam comitis Siculorum, pro nune potencialiter detentam, que de per-tinenciis possessionum Achton et Seryen vocatarum extracta pro quarta filiali cesserat nobili domine Ducie, uxori eiusdem Michaelis, pro quadragin-ta florenis eidem Petew et filio suo Jacobo, ac post ipsos universis heredibus eorundem, titulo impignoracionis, cum omnibus fructibus <.. .)xdedisset et assignasset <. . ,)x habendam, tali condicione interveniente quod <.. . .)x prefatus Michael vel filius eiusdem . -)1 liberam habeant redimendi fa-cultatem. Si vero sepedictus Petew predictam possessionem Ozevleus vocatam de manibus alienis potencialibus et specialiter de manibus magistri Ladislai antedicti quocumque modo liberare posset, eo facto idem Michael sepedictus in proprietatem, ius seu dominium prefate possessionis libere valeat introire, ac de utilitatibus sepedicte possessionis de quadraginta 139 www.dacoromanica.ro florenis supradictis ipsi Petew antedicto tenebitur impendere plenariam satisfacionem; hoc eciam abdicere voluerunt, quod si prefatus Michael vel filius suus predictus sepedictum possessionexn Ozevlevs vocatam vendere <.. -)1 vellent nulii alteri quam ipsi Petew prefato vel suis posteritatibus <.. -)1 vendere valeant vel possint <.. ,>1. Datum in festo beati Ladislai regis et confessoris, anno domini M“° CCC“° quinquagesimo secundo. Noi, capitlul bisericii din Cenad, facem cunoscut ... că înfăţişîndu-se înaintea noastră Mihail, fiul lui Ştefan, nobil de Ozewlevs, împreună cu fiul său Bartolomeu, pe de o parte, iar pe de altă parte Petew, fiul lui Zewee, nobil de Felzeleus, acel Mihail... a mărturisit că fiind strîmtorat de nevoie a dat şi a trecut ... în chip de zălog pentru patruzeci de florini, acelui Petew şi fiului său Iacob, iar prin dînşii tuturor moştenitorilor lor, o moşie a lor numită Ozewlevs, aflătoare în comitatul Cenad, ţinută pînă acum cu silnicie de către magistrul Ladislau, fost comite al secuilor — care < moşie), desprinsă de ţinînd de moşiile numite Achton şi Seryen, îi venise drept a patra parte < cuvenită) ca fiică, nobilei doamne Lucia, soţia acelui Mihail — ca s-o stăpînească , punîndu-se această învoire ca ... sus-zisul Mihail sau fiul lui... să aibă putinţă slobodă a o răscumpăra. Iar dacă despomenitul Petew ar putea în orice fel să scape sus-zisa moşie numită Ozewlevs din mîinile silnice ale străinilor, şi îndeosebi din mîinile sus-zisului magistru Ladislau, prin chiar acest fapt despomenitul Mihail să poată intra slobod în dreptul, proprietatea sau stăpînirea pomenitei moşii şi să fie dator ca din folosinţele despomenitei moşii să-l plătească în întregime pe sus-zisul Petew de pomeniţii patruzeci de florini. Ei au mai voit să se adauge şi aceasta: că, dacă pomenitul Mihail sau fiul său sus-zis ar dori ... să vîndă despomenita moşie numită Ozewlevs, să nu fie în stare nici să nu o poată vinde altuia decît acelui sus-zis Petew sau urmaşilor .. . săi .. . Dat la sărbătoarea fericitului rege Ladislau mărturisitorul în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. Arh. Naţ. Magh. Bl. 4289. Orig. hîrtie, cu urme de pecete aplicată pe vero. EBIŢII: Cod. Andeg., V, p. 593—594, cu omisiunea unor formule diplomatice. 1 Lacună In textul latin publicat. 132 1352 iunie 29 (Jeria sexta, in predicto festo beatorum Petri et Pauli apostolorum'), . Capitlul din Pozega adevereşte ca Blasiu, nobil de Vrbas, a zălogit magistrului Nicolae, fiul lui Rikalph de Tarko, partea sa de moşie din Pri-savje, pentru suma de şaptezeci mărci în denari de Verona. Actul a fost redactat de magistrul Petru de Arad (per manus discreţi viri magistri Petri Orodyensis), lector al aceluiaşi capitlu. EBIŢII: Thalldczy — Horvâth, nr. 31, p. 40-41; Smitiklas, XII, p. 104-105. 140 www.dacoromanica.ro 133 1352 iulie 2 (VI. nonas Juliij, . Ludovic I, regele Ungariei, cere şi papa Clement al Vl-lea încuviinţează să se acorde o slujbă de canonic, în aşteptarea unei prebende şi a unei demnităţi în biserica Transilvaniei, lui Petru al lui Bertold de Brunna, cancelar al ducelui Ştefan, fratele regelui, fără să se ţină seama că sus-numitul mai are şi alte slujbe în bisericile de Zagreb şi Strigoniu. Arh. Vat., Reg. Suppl. voi. 22, fol. 48 v. Orig. hîrtie. EDIŢII: Smiliklas, XII, p. 108. REGEŞTE: Bossănyi, 1/2, p. 244, nr. 512. 134 1352 iulie 5, Moftin. Magistrul Ladislau, fiul lui Avram, vicecomitele de Satu Mare, raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, potrivit poruncii acestuia din 16 iunie 1352, că, în urma cercetărilor făcute în adunarea obştească a comitatului, s-a constatat că Bricciu, Lorand, Mthail şi Nicolae, fiii lui Cantor de Ders, au bătut nişte iobagi ai lui Ştefan de Radalph. Arh. Naţ. Magii., Arh. fam Kâllay, nr. 1 025. Orig. hîrtie cu un fragment de pecete de închidere aplicată pe verso şi urmele unui caput sigilii. REGEŞTE: Kdllay, II, 15, nr. 1 095. 135 1352 iulie 11, . Capitlul din Agria raportează lui Ludovic I, regele Ungariei, potrivit poruncii acestuia din 16 iunie 1352, că, în urma cercetărilor făcute în adunarea obştească a comitatului Satu Mare, s-a constatat că Mihail şi Nicolae Cantor de Janusy au bătut nişte iobagi ai lui Ştefan de Radalf. Arh. Naţ. Magii., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 024. Orig. hîrtie, cu un fragment de pecete de închidere aplicată pe verso şi urme de caput sigilii. REGEŞTE: Kdllay, II, 15-16, nr. 1 096. 136 1352 iulie 15, (Idibus Julii), Avignon. Papa Clement al Vl-lea laudă hotărîrea lui Ludovic I, regele Ungariei, de a lupta contra schismaticilor şi altor necredincioşi (ad propellendam schismaticos et infideles alios) ce se află în vecinătatea regatului Ungariei; de asemenea, el îi recunoaşte dreptul de stăpînixe asupra provinciilor, oraşelor, cetăţilor, satelor şi întăritunlor (provincias, civitates, castra, villas, for-talitia) pe care le va smulge prin forţa armelor de la ei. Arh. Vat., Reg. Vat. voi. 146, fol. 18 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1352. Orig. hîrtie. EDIŢII: Raynaldi, Annales (sub anul 1352); Fejir, IX/2, 169—170; Hurmuzakt — Densuşianu, 1/2, 24; Tăutu, Acta Clementispapae VI, 325. 141 www.dacoromanica.ro 137 1352 iulie 15» Avignon. Clemens episcopus etc. carissimo in Christo filio Ludovico, regi Ungarie illustri, salutem etc. Apostolice sedis circumspecta benignitas catholicorum principum vota tune grata liberalitate prosequitur, cum erga redemptoris obsequia defensionem fidelium ac infidelium et scismaticorum1 impugnacio-nem salubri ducta proposito diriguntur. Sane nuper per dilectum filium Pau-lum, electum Gurcensem, nuntium tuum, ad hoc a te specialiter destinatum, proposito in consistorio coram nobis, quod perfidi Tartari et infideles alii regno tuo et terris tibi subiectis confines et contigui regnum et terras ipsas, neenon habitatores et incolas eorundem invaserunt et invadere moliuntur, pro quorum repulsione magna expensarum profluvia tibi ad hoc necessaria subiisti, et dubitas subire verisimiliter in futurum, pro parte tua per eundem Paulum electum nobis extitit humiliter supplicatum, ut decimam omnium proventuum ecclesiasticorum regni et terrarum predictorum ad certum tempus tibi concedere de benignitate apostolica dignaremur. Nos itaque, sperantes quod tu, provida attentione considerans, quod diete sedis benignitas eciam cum ecclesiarum et personarum ecclesiasticarum oneribus in huius-modi necessitatibus tuis se exhibet liberalem, predictas ecclesias et perso-nas studebis pro posse defendere et ab oppressionibus, iniuriis ac aliis noxiis novitatibus illesas et immunes eciam preservare, impugnacionesque, con-tumelias et offensas Tartarorum et scismaticorum1 ac infidelium predictorum propulsando, eisdem validius et fortius resistere ex adverso, quodque in beneplacitis eiusdem sedis te exhibuisti hactenus et exhibebis imposterum liberalem, premissis et aliis certis causis, que ad hoc nostrum animum induxerunt, digna consideratione pensatis, ac deliberatione super hiis cum fratribus nostris prehabita diligenţi, tuis in hac parte supplicacionibus inclinati, decimam predictam omnium ecclesiasticorum proventuum et reddituum per quadnennium, a festo Omnium sanctorum proxime futuro inehoandum, in regno et terris predictis ab omnibus et singulis archiepisco-pis et episcopis ceterisque personis ecclesiasticis, secularibus et regularibus, exemptis et non exemptis, in regno et terris predictis beneficia obtinentibus, cuiuscumque preeminentie, condicionis, status, religionis vel ordinis exis-tant, quibus eorum alicui nulla privilegia vel indulgentias sub quacunque verborum forma vel expressione concessa volumus suffragari, preterquam a venerabilibus fratribus nostris sancte Romane ecclesie cardinalibus obtinentibus vel imposterum obtenturis beneficia ecclesiastica quecumque, etiam si dignitates vel personatus aut officia existant, in regno et terris predictis, qui nobiscum assidue indefessis laboribus onera universalis ecclesie sortiuntur, neenon a dilectis filiis magistro, prioribus, preceptoribus et fratribus hospitalis sancti Iohannis Ierosolimitani regni et terrarum predictorum, qui contra hostes fidei christiane exponunt iugitur se et sua, quos quidem cardinales, magistrum, priores, preceptores et fratres a presta-tione huiusmodi decime exemptos esse volumus et immunes iuxta modum, morem et consuetudinem in exactione huiusmodi decime hactenus obser-vatos, de dictorum fratrum consilio auctoritate apostolica concedimus exigendam, volentes exactionem et receptionem huiusmodi decime ab omnibus archiepisciopis, episcopis ac personis aliis ecclesiasticis, secularibus et regularibus, exemptis et non exemptis, existentibus in regno et terris supradictis, preterquam ab eisdem cardinalibus, magistro, prioribus, precep- 142 www.dacoromanica.ro toribus et fratribus, fieri absque iniuria et oppressione quacunque. Quam quidem decimam sic exactam et receptam tibi vel alteri de tuo certo mandato, sublato quolibet difficultatis obstaculo, volumus assignari. Huiusmodi autem solutio fiet quolibet anno dicti quadriennii in terminis infrascriptis. Siquidem solucionis medietatis decime huiusmodi primi anni primum ter-minum fore statuimus festum Purificationis proxime venturum; secundum vero terminum solucionis medietatis alterius festum Assumptionis beate Mărie virginis, post dictum festum Purificationis proxime secuturum; in aliis annis sequentibus in solucione predicta similibus terminis observandis. Bt ne de moneta, in qua fiet solucio diete decime ac fieri debebit, valeat hesitari, vitenturque gravamina, que propter hoc viri ecclesiastici hactenus sunt perpessi, nostre intentionis existit, quod ipsa decima ad monetam currentem communiter in regno et terris eisdem levetur, et etiam exigatur iuxta constitutionem super hoc editam in concilio Viennensi, ita quod pre-textu alicuius cambii debitores et solutores diete decime non graventur. Huiusmodi autem decime solucionem de dicta moneta currenti archiepiscopi, episcopi, prelaţi et persone predicte in eorum singulis civitatibus et dio-cesibus et non alibi iuxta modum superius enarratum facere teneantur, et absque alio onere illorum, a quibus ipsa decima exigetur, fiat solucio antedicta, nisi forte propter defectum solucionis ipsorum expensas fieri oporteret, quo casu eos ad restitutionem astringi volumus et teneri; quod-que iuxta constitutionem concilii memoraţi calices, libros et alia ornamenta ecclesiastica divinis officiis deputata ex causa pignoris, vel distractionis cuiuspiam per collectores super hoc deputandos capere seu recipere, vel occupare nullatenus presumant. Volumus etiam, quod infra dictum qua-driennium tu eiusdem decime concessione contentus, a predictis ecclesiis et personis ecclesiasticis aliud subsidium per te vel alium seu alios non exi-gas neque petas; sed si prefate ecclesie et persone ad aliqua antiqua servitia tibi forsitan teneantur, non intendimus regie celsitudini super illis in aliquo derogare. Nulii ergo etc. nostre concessiones et voluntatis infringere etc. Datum Avinione Idibus Iulii. Anno Undecimo. Clement, episcopul etc., preaiubitului întru Hristos fiu Budovic, ilustrul rege al Ungariei, mîntuire etc. Chibzuita bunătate a scaunului apostolic împlineşte cu o darnică mărinimie dorinţele principilor catolici atunci cînd, purcezînd dintr-un gînd mîn-tuitor, ele sînt îndreptate spre slujirea izbăvitorului, apărarea credincioşilor şi lupta împotriva necredincioşilor şi schismaticilor. într-adevăr, acum de curînd, arătîndu-se în consistoriu, în faţa noastră, de către iubitul fiu Pavel, ales de Gurk, solul tău, trimis anume de tine pentru acestea, că tătarii fără de credinţă şi alţi necredincioşi învecinaţi şi vecini ai regatului tău şi ai ţinuturilor supuse ţie au încălcat şi uneltesc să încalce regatul tău şi ţinuturile acelea precum şi pe locuitorii şi oamenii din ele; şi că pentru respingerea acestora trebuia să înfrunţi noian de cheltuieli de care ai avut nevoie în acest scop şi că te temi că, de bună seamă, vei avea să le înfrunţi şi în viitor. (Drept aceea) ni s-a adus de către acel (episcop) ales Pavel, smerita rugăminte din partea ta, ca să binevoim, din apostolica noastră milostivire, a-ţi lăsa ţie, pentru un anumit timp dijma tuturor veniturilor bisericeşti ale regatului şi ale sus-numitelor ţinuturi. 143 www.dacoromanica.ro Noi, aşadar în nădejdea că tu — văzînd cu înţeleaptă luare aminte, cît de darnică se arată bunătatea zisului scaun cu împovărarea bisericilor şi ale feţelor bisericeşti în aceste nevoi ale tale — te vei strădui după putinţă, să aperi pomenitele biserici şi feţe şi să le păstrezi neştirbite şi neatinse de asupriri, de nedreptăţi şi de alte răsturnări vătămătoare, respingînd încălcările, lovirile şi jignirile tătarilor, schismaticilor şi necredincioşilor sus-zişi şi că te vei împotrivi lor şi-i vei înfrunta mai tare şi mai cu putere, şi nădăjduind că precum te-ai arătat pînă acum te vei arăta şi în viitor mărinimos faţă de dorinţele numitului scaun; şi cîntărind cu vrednică luare aminte cele de mai sus şi alte pricini anumite care au îndemnat sufletul nostru la aceasta şi după o sfătuire cumpănită cu fraţii noştri cu privire la acestea, înduplecaţi de rugămintea ta în această privinţă, după sfatul zişilor fraţi şi din puterea apostolică, îţi îngăduim să strîngi acea dijmă din toate veniturile şi foloasele bisericeşti, pe timp de patru ani, începînd de la sărbătoarea viitoare a tuturor sfinţilor2, în regatul şi ţinuturile pomenite, de la toţi şi de la fiecare — arhiepiscopi şi episcopi şi alte feţe bisericeşti: fie de mir, fie călugăreşti, scutite sau nescutite, care ţin beneficii în regatul şi în ţinuturile sus-amintite, de orice treaptă, seamă, stare, tagmă călugărească sau ordin ar fi ele — cărora tuturor şi fiecăruia în parte nu vrem să le întărim prin glasul nostru vreun privilegiu sau vreo indulgenţă, prin orice întocmire sau potrivire de cuvinte le-ar fi fost ele date, în afară doar de venerabilii noştri fraţi, cardinalii sfintei biserici romane, care au sau vor avea în viitor orice fel de beneficiu bisericesc, chiar dacă ar fi demnităţi, prerogative sau slujbe în regatul şi ţinuturile pomenite; căci în chip necurmat, prin muncă neobosită, ei împart cu noi sarcinile bisericii universale; de asemenea <în afară) de iubiţii fii — magistrul, priorii, preceptorii şi fraţii Spitalului sfîntului Ioan din Ierusalim din regatul şi ţinuturile sus-numite, — care îşi primejduiesc atît viaţa lor, cît şi ale lor, împotriva duşmanilor credinţei creştine; iar aceşti cardinali, magistru, priori, preceptori şi fraţi voim să fie scutiţi şi liberi de plata acestei dijme, după felul, obiceiul şi datina păzite pînă acum la strîngerea aceleiaşi dijme. Şi voim ca luarea şi strîngerea acestei dijme de la toţi arhiepiscopii, episcopii şi celelalte feţe bisericeşti, de mir sau călugăreşti, scutite sau nescutite, aflători în regatul şi în ţinuturile pomenite — cu lăsarea de o parte a cardinalilor, magistrului, priorilor, preceptorilor şi fraţilor numiţi — să se facă fără niciun fel de vătămare sau asuprire. Această dijmă, astfel luată şi strînsă voim să fie încredinţată ţie, sau altuia, din însărcinarea ta anume, î nlăturîndu-se orice piedici sau greutăţi. Iar plata se va face în fiecare an din acest răstimp de patru ani, la soroacele mai jos însemnate. Astfel hotărîm, ca sorocul dintîi, pentru plata jumătăţii din această dijmă pe anul dintîi să fie sărbătoarea viitoare a Întîmpinării domnului8; al doilea soroc, pentru plata celeilalte jumătăţi, sărbătoarea Adormirii maicii domnului, care urmează după pomenita sărbătoare a Întîmpinării domnului4, în ceilalţi ani ce vor urma se vor păzi aceleaşi soroace pentru plata amintită. Şi ca să nu fie nici o şovăială cu privire la banii în care se va face şi va trebui să se facă plata pomenitei dijme şi spre a se putea înlătura poverile pe care pînă acum le-au îndurat, din această pricină, oamenii bisericii, poruncim ca numita dijmă să fie strînsă în banii ce umblă îndeobşte în regatul şi în ţinuturile sus-numite, şi chiar ca ea să se ceară potrivit rînduielii date în această privinţă 144 www.dacoromanica.ro la conciliul de Vienne®, în aşa fel ca datornicii şi platnicii acestei dijme să nu fie împovăraţi sub cuvîntul vreunui schimb oarecare. Arhiepiscopii, prelaţii şi feţele sus-pomenite să fie datoare a face plata ziselor dijme în pomeniţii bani ce umblă numai în reşedinţele şi diecezele lor, şi nu în alt loc, în felul arătat mai sus, iar plata amintită să se facă fără nici o altă împovărare a acelora de la care se cere acea dijmă, afară numai dacă din pricina neplăţii dijmei ar trebui să se facă cheltuieli, în care împrejurare voim ca neplatnicii să fie siliţi şi ţinuţi a întoarce cheltuielile. hărăzirii şi al poruncii noastre (etc.) Dat la Avignon, la idele lui iulie, în anul al unsprezecelea. Arh. Vat., Reg. Vat. voi. 146. fol. (Ex. reg. orig. An. X. com. lib. II, fol. 282). Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Ung., I, p. 815—816; Hurmuzaki —Densusianu, I, p. 25-26. * * 1 Astfel în text. * 1 noiembrie. * 2 februarie <1353). * 15 august <1353>. 1 Din anii 1311 — 1312. 138 1352 iulie 15 (Idibus Julii), Avignon. Papa Clement al Vl-lea porunceşte episcopilor de Zagreb, de Oradea şi de Cenad să adune de la clericii din diecezele lor dijma încuviinţată de el lui Uudovic I, regele Ungariei, pentru apărarea regatului Ungariei împotriva tătarilor, a schismaticilor şi a necredincioşilor de la hotarele regatului Ungariei şi din ţinuturile supuse acestuia. Arh. Vat., Reg. Vat. voi. 146 (Ex. Reg. Orig. An. X. com. lib. II, fol. 282). Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Hung., I, p. 816 — 817; Hurmuzaki — Densuşianu, 1/2, p. 27-28; Smiâiklas, XII, p. 110-111. 139 1352 august 1 (in octavis festi beati Jacobi apostoli), . Capitlul din Oradea adevereşte că, drept răscumpărare pentru crima de omucidere, s-au dat, de faţă cu omul regelui şi al capitlului, moşiile Okdrito (Vkurytov) şi Btetykudya şi jumătate din moşia Maacha urmaşilor 145 www.dacoromanica.ro lui Nicolae de Domohida (Damanhyda). Filip prepozit, Benedict lector, Ladislau cantor, Grigore custode. Arh. Naţ. Magh., Fondul fam. Kende, tom. III, nr. 28. Fotocopie la Arh. Stat. Cluj-Napoca. Orig. perg., cu rupturi şi cu multe pete de umezeală, pecetea atîrnată s-a pierdut. 140 1352 august 13, . Nos, conventus ecclesie beate virginis de Culusmunustura, tenore presentium significamus quibus expedit universis quod, magistro Mychaele, arcbydiacono de Doboka, pro venerabili in Cbristo patre domino Andrea, dei et apostolice sedis gratia episcopo Transiluano, domino suo, habente speciale mandatum ad infrascripta, ab una, item magistris Johanne et Badislao, filiis Nicolai de Doboka, parte ex altera coram nobis personaliter constitutis, per eosdem Johannem et Ladislaum magistros propositum exstitit concorditer et relatum quod ipsi, ob quandam ipsorum necessitatem evitandam, quandam possessionem ipsorum, Morou vocatam in dicto comi-tatu de Doboka existentem, nune habitoribus1 destitutam, pro viginti septem marcis argenti Budensis ponderis eidem domino episcopo, plene receptis ab eodem et babitis, a proxime affuturis octavis festi Assumptio-nis virginis gloriose usque ad revolutionem earundem octavarum annualem, cum omnibus suis utilitatibus et pertinentiis universis pignori obligassent et obligarunt coram nobis tali modo, quod, si in predicta revolutione ipsa-rum octavarum annuali dictam ipsorum possessionem pro iam dicta pecu-nie quantitate viginti septem marcarum argenti redimere non possent vel non curarent, extunc duplum ipsius pecunie incurrerent ipso facto; elapsa autem ipsarum octavarum revolutione annuali, quandocumque tem-porem in processu prenominatam ipsorum possessionem, Morou vocatam, uterque ipsorum vel alter eorundem redimere possent seu redimendi haberent facultatem extunc pro predicta pecunia principali viginti septem marcarum et sua dupla ab eodem domino episcopo redimere possent et valerent, ipse vero dominus episcopus, rehabita sua pecunia principali et dupla, prescriptam possessionem Morou eisdem restituere teneretur et resignare absque difficultate et dissimulatione aliquali, prout iidem magis-ter Mychael arcbydiaconus, Johannes et Dadislaus magistri hoc assump-serunt et confessi extiterunt coram nobis. Datum feria secunda proxima ante predictum festum Assumptionis virginis gloriose, anno domini M° CCC™0 quinquagesimo secundo. Impignoratio super Marow. Noi, conventul bisericii fericitei fecioare din Cluj Mănăştur prin cuprinsul scrisorii de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că înfă-ţişîndu-se însuşi înaintea noastră magistrul Mibail, arhidiaconul de Dăbîca, pentru venerabilul întru Hristos părinte, domnul Andrei, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcopul Transilvaniei, domnul său, avînd însărcinare anume pentru cele mai jos scrise, pe de o parte şi de asemenea magiştrii Ioan şi Ladislau, fiii lui Nicolae de Dăbîca, pe de altă parte, aceşti magiştri Ioan şi Badislau au spus şi au arătat 146 www.dacoromanica.ro intr-un glas că ei, pentru a face faţă unei nevoi a lor, au zălogit şi zălo-gesc şi în faţa noastră acestui domn episcop o moşie a lor numită Morău, aflătoare în zisul comitat Dăbîca, lipsită acum de locuitori, împreună cu toate folosinţele ei şi cu toate cele ce ţin de ea, pentru douăzeci şi şapte de mărci de argint în greutatea de Buda, luate şi primite pe deplin de la acel domn , cu începere de la octavele în curînd viitoare ale sărbătorii Adormirii slăvitei fecioare2 pînă la împlinirea unui an de la aceste octave8, în aşa fel ca dacă la împlinirea unui an de la acele octave ei n-ar putea sau nu s-ar îngriji să răscumpere pomenita lor moşie cu zisa sumă de bani de douăzeci şi şapte de mărci de argint, atunci, prin chiar acest fapt, să cadă sub plăţii îndoite a acestor bani, iar dacă după trecerea unui an de la acele octave, oridnd, în curgerea vremii, fie amîndoi, fie unul din ei ar putea sau ar avea putinţa să răscumpere sus-zisa lor moşie, numită Morău, ei să poată şi să fie volnici a o răscumpăra de la acest domn episcop cu capetele banilor (cele douăzeci şi şapte de mărci) şi cu îndoitul lor. Iar domnul episcop, după ce-şi va dobîndi din nou capetele şi îndoitul lor, să fie dator să le restituie şi să le înapoieze sus-zisa moşie Morău fără nici o greutate sau zăbavă, după cum şi-au luat asupra lor aceasta şi au mărturisit în faţa noastră pomeniţii, magistrul Mihail arhidiaconul şi magiştrii Ioan şi Ladislau. Dat în lunea dinaintea sus-zisei sărbători a Adormirii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. Morău. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 5. nr. 654. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1352. Orig. perg., cu urme de pecete din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢII: Vb„ II, 87—88. REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt., nr. 654. 1 Corect: habitatoribus. * 22 august 1352. * 22 august 1353. 141 1352 august 22, Slntimbru. Viris discretis et honestis, dominis et amicis suis reverendis, honora-bili capitulo ecclesie Transsiluane, Stephanus, viceuoyuoda Transsiluanus, amiciciam paratam et se totum cum honore. Conqueruntur nobis nobiles viri, magistri videlicet Nycolaus, filius Nycolai, Stephanus, Lucasius, Andreas et Ladislaus de Gyogh superiori, item Herbordus, Adrianus, nobiles de Gald, ac ceteri universi populi de villa Spinarum, de Mendschenth et de Gald in districtu montis Tybur vocati, qui vineas in eodem monte habere dignoscuntur, quod per gentes scismaticas, videlicet per olacos ad castram Keechkes pertinentes, in maxima confusione et in necessitate magna essent perpessi, quia noctu dieque vineas ipsorum regere et deffensare per eosdem non possent, et in preiudicum et gravamen eorundem nobihum et aliorum predictorum pauperum, tamquam lupi rapaces dictas vineas indebite uterentur, ymo custodes et pastores earum vinearum cum potencia expulissent, et sic 147 www.dacoromanica.ro devastarent. Unde cum nos ex audito audivimus, ut eciam vestra domi-nacio dampnum in hoc non modicum haberetis, quia decime earum vinea-rum ad vos de iure pertinerent, super quo petimus vestre discrecionis ami-ciciam presentibus diligenter quatenus vestrum mittatis hominem vice vestra pro testimonio fide1 dignum1, quo presente Petrus, fiiius Adriani, nobilis de Gald, homo noster, sciat et inquirat de premissis omnimodam veritatem, et dictum montem Tybur vocatum per metas antiquas 2 de usu omnium utilitatum ipsius montis, possessionis ipşius magistri Nycolay, dictos ola Adrian, nobili de Galda, precum şi toţi ceilalţi oameni din satul Teiuş, din Mesentea şi din Galda, din districtul dealului numit Tibru, care, precum se ştie, au vii pe aed deal, că suferă în foarte mare tulburare şi în mare nevoie din partea schismaticilor, adică a românilor ce ţin de cetatea Keechkes, deoarece din pricina lor nu pot să-şi gospodărească şi să-şi apere zi şi noapte viile lor, şi că < aceia) ca nişte lupi hrăpăreţi se folosesc pe nedrept de pomenitde vii, în dauna şi paguba aedor nobili şi a celorlalţi sărad mai sus-pomeniţi, ba, chiar au gonit cu puterea pe vierii şi paznicii aedor vii şi că, astfel, ei le pustiesc. Deci noi, aflînd din auzite , întrucît şi domnia voastră aveţi de asemenea o pagubă însemnată în această privinţă, deoarece dijmele acelor vii ţin de drept de voi, cerem stăruitor cu privire la aceasta prieteniei şi chibziuinţei voastre prin scrisoarea de faţă să trimiteţi în locul vostru pe omul vostru vrednic de crezare, ca om de mărturie, în faţa căruia omul nostru, Petru, fiul lui Adrian, nobil de Galda, să cerceteze şi să afle tot adevărul cu privire la ede de mai sus şi Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, domnilor şi prietenilor săi vrednici de cinste, cinstitului capitlu al bisericii Transilvaniei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 29 148. Fotocopie la Iast. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1351. Orig. hîrtie, urmele peceţii de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 603-604. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 123, nr. 87. 1 Scris deasupra rîndului. 1 Fată de umezeală cca 2 cm, întregit după sens. * Fată de umezeală cca 1 cm, întregit după sens. 4 Astfel în text. * Corect: contigerit. 142 1352 august 22, . Nos, conventus ecclesie beate Maria virginis de Clusmonostra, memorie commendantes tenore presentium significamus quibus expedit universis quod Mannus, nobilis de Kalyan, pro se et Bartholomeo, fratre suo uterino, cum sufficientibus literis procuratoriis ab una, parte vero ex altera comes Bartholomeus, iudex de Cluswar, item Walterus, Dauid, Johannes dictus Zekel et magister Remarus, notarius et civis de eadem, tam pro se ipsis quam pro universis civibus civitatis eiusdem Clusuar coram nobis personaliter constitutis, per eundem Mannum propositum exstitit minis-terio vive vecis et relatum quod ipsi, ob quandam ipsorum necessitatem evitandam, quandam possessionem ipsorum, Vndoteleke, alio nomine Tar-chahaza vocatam, in comitatu de Clus, iuxta fluvium Wyszomos existen-tem, pro quadraginta et quinque marcis argenti, qualibet marca octoaginta grossis computando, plene coram nobis habitis, receptis et persolutis, a die datarum presentium usque revolutionem viginti annorum annis subse-quantibus, cum omnibus suis utilitatibus et pretinentiis universis pignori obligasset1 et obligavit1 2 coram nobis tali modo quod, si in revolutione viginti annorum dictam ipsorum possessionem Vndoteleke, alio nomine Tarchahaza, pro iamdicta pecunie quantitate quadraginta et quinque marcarum argenti coram nobis redimere non possent vel non curarent, extunc duplum ipsius pecunie incurrent eo facto. Si vero idem Mannus aut Bartholomeus, uterque ipsorum pecuniam iamnominatam quocumque tempore infra terminum prefixum reddere possent et valerent, universi cives de Cluswar tenentur et debent recipere et habere ipsam pecuniam, sed possessionem superius nominatam possint et valeant uti, perfrui et sine aliquo strepitu percipere et conservare, donec complebitur numerus viginti annorum. Ceterum quod si ipsis civibus videbitur ipsam possessionem multitudine populorum decorare, Mannus et Bartholomeus tenentur dare silvam in possessionibus ipsorum ubicumque possunt et valent attingere ipsi populi. Item retulit etiam quod possessionem Vndoteleke alio nomine Tarcahaza vocatam infra viginti annis3 4 non possint neque valeant alii vel aliis impignorare. Non pretermittendum est quod quicumque vel quocumque temporum in processu ipsos cives de Cluswar ratione predicte possessio- 13 — Documenta Românise Hfstorica — Transilvania — Voi. X 149 www.dacoromanica.ro nis videlicet Vndoteleke, alio nomine Tarcahaza, in litem aut in ius quivis colore attrahere niteretur et vellet, idem Mannus et Barholomeus, nobiles de Kalyan, tenentur expedire propriis laboribus ipsorum et expensis, nec-non contra omnes impetitiones indempniter mânu conservare. Item, si iidem nobiles pretacti, scilicet Mannus et Bartholomeus, in ipsa possessione super fluvium Vyszomos cum pecunia ipsorum propria molendinum possent et valerent parare et construere, liberam preberent construendi facultatem et unum kolonum4 sub nomine ipsorum et terras arabiles sufficientes pro uno aratro similiter liberam haberent servandi potestatem. Ad cuius asser-tionis et confessionis seriem®, ad instantiam et petitionem ambarum parti-um, presentes literas nostras privilegiales pendentis sigilii noştri® fecimus communiri. Datum quarta feria, in octavis Assumptionis virginis gloriose, anno domini millesimo trecentesimo quinquagesimo secundo. (Pe verso, de o mînă din secolul al XV-lea:> Super territorio Tar-czhaz emptionalis conventus. (Tot acolo, de mina notarului Grigore Diosi, de la sfîrşitul secolului al XV l-le a:> Super Tarchahaza hog’ ot Molnot is Epithesswnk. Noi, conventul bisericii fericitei fecioare Maria# din Cluj-Mănăştur, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră, pe de o Mannus, nobil de Căianu, pentru sine şi pentru Bartolomeu, fratele său după mamă, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare, iar pe de altă parte, corniţele Bartolomeu, judele Clujului, şi de asemenea Walter David, Ioan zis Secuiul şi magistrul Remar, notar şi orăşean din acelaşi oraş, atît în numele lor, cît şi pentru toţi orăşenii acelui oraş Cluj, acest Mannus a arătat şi a spus prin viu grai că, pentru a face faţă unei nevoi a lor, ei au zălogit şi în faţa noastră zălogesc o moşie a lor numită Undoteleke, cu alt nume Tarchahaza, aflătoare în comitatul Cluj, lingă nul Someş, împreună cu toate folosinţele şi toate cele ce ţin de ea, cu patruzeci şi cinci de mărci de argint, fiecare marcă fiind socotită la optzeci de groşi, luaţi, plătiţi şi primiţi deplin în faţa noastră, <începînd> de la ziua dării scrisorii de faţă pînă la împlinirea a douăzeci de ani următori, în chipul acesta că, dacă la împlinirea celor douăzeci de ani ei n-ar putea sau nu s-ar îngriji să răscumpere în faţa noastră zisa moşie a lor Undoteleke, cu alt nume Tarchahaza, în schimbul zisei sume de bani de patruzeci şi cinci de mărci de argint, atunci prin chiar acest fapt ei vor cădea sub a se bucura de moşia mai sus numită, precum şi a culege pădurea de pe moşiile lor pretutindeni unde aceşti oameni pot şi au putinţa să ajungă un ţăran iobag pe seama lor şi pămînturi de arătură îndestulătoare pentru un plug10. Spre adeverirea acestei declaraţii şi mărturisiri, la cererea şi stăruinţa amînduror părţilor, am pus să se întărească scrisoarea noastră privilegială de faţă . Capitlul de Oradea adevereşte că Paul şi Petru, nobili de Bank, din comitatul Szabolcs, au dat a treia parte dintr-o moşie a lor în schimbul unei herghelii de cai şi a zestrei mamei lui Gheorghe şi Elena, fraţii lor după mamă. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4303. Orig. perg., cu pecete atîmată. EDIŢII: Cod Andeg., V, p. 607-608. 145 1352 septembrie 16, Buda. Lodovicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, conventui sancti Stephani prothomartiris de Promontorio Waradiensi, salutem et gratiam. Dicitur nobis in persona Johannis magni de Chahal quod, die dominico proximo post festum beati Laurentii martiris proxime preteritum, Nicolaus, filius Ladislai de Zaruad, una cum Petro et Johanne, filiis Tergey, Sebas-tiano, filio Beke, Johanne, filio Jacobi, Nicolao dicto Tordai ac Andrea magno1 famulis Ladislai, fratris sui, et iobagionibus seu populis eorum de dicta Zaruad et de Zenthmiklos, ad possessionem suam, Kene2 vocatum, potencialiter venientes, quatuordecim currus frugum in eadem auferendo, ad dictas possessiones eorum Zaruad et Zenthmiklos asportassent, lite pendente inter ipsos, in ipsius grande preiudicium non modicum et iac-tuaram3. Quare fidelităţi vestra firmiter precipiendo mandamus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente, Che-panus de Tykud vel Stephanus de Tyvis aut Demetrius, filius Turuli de Kawas, aliis absentibus, homo noster, ab omnibus quibus decet et licet diligenter investigando de premissis, sciat et inquirat omnimodam veri-tatem. Et post hec, prout vobis exinde veritas constiterit, nobis fideliter rescribatis. Datum Bude, die dominico proximo post festum Exaltationis sancte cruciş, anno domini M°CCCmo Lm0 secundo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincoşilor săi din conventui sfîntului Ştefan, întîiul mucenic, din Dealul Orăzii, sănătate şi milostivire. Ni se spune în numele lui Ioan cel Mare de Cehăluţ că, în duminica de după sărbătoareâ de curînd trecută a fericitului mucenic Laurenţiu3, Nicolae, fiul lui Ladislau de Sărăuad, împreună cu Petru şi Ioan, fiii lui Tergey, cu Sebastian, fiul lui Beke, cu Ioan, fiul lui Iacob, cu Nicolae zis Tordai şi cu Andrei cel Mare, slujitorii lui Ladislau, fratele său, şi cu iobagii sau oamenii lor din sus-zisul Sărăud şi din Zenthmiklos venind cu silnicie la moşia sa numită Kene, în timp ce între ei se purta încă judecată, au luat paisprezece care de grîne de pe acea întocmai aşa cum veţi afla că este adevărul. \ Dat la Buda, în duminica de după sărbătoarea înălţării sfintei cruci, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Col. fam. Iosif Kemdny, nr. 41. Transumpt în actul conventului din Dealul Orăzii, din 6 oct. 1352, nr. 148. REGEŞTE: Szabd, Eră. Muz. okl., nr. 94. 1 Urmează: el, tăiat de aceeaşi mină. 1 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mînă. *12 august. 146 1352 septembrie 20, Buda Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, universis nobilibus et aliis cuiusvis status hominibus in partibus Transiluanis, in dyocesi Albensi Transsiluane episcopi constitutis et existentibus, salutem et gratiam. Licet pridem in congregatione nostra Bude, ubi nostra residet curia, celebrata, consuetam solutionem decimarum ad instantiam vestram etaliorum regnicolarum nostrorum, immutaverimus et cum frugibus seu in specie easdem vestris dyocesanis episcopis ac ecclesiis, quibus ipse decime deben-tur, solvi mandaverimus, attamen, quia ex hoc tam nostre quam vestrarum animarum grave detrimentum et iacturam cognovimus imminere, propter quod etiam per dominum sumpmum pontificem nobis existit improperanti* 1, ideo predictam dispositionem et ordinationem in hac parte revocamus et volumus ut, sicut temporibus progenitorum nostrorum et nostris usque modo predicta solutio decimarum fiebat vel solită erat fieri in pecunia, sic et hoc anno per vos et alios nostros regnicolas persolvatur, cum hac tamen moderatione ut, ubi duodecim Wyennenses vel decern pro capetia exigebantur, non plures quam octo, et ubi pauciores vel octo exigebantur et solvebantur, eo modo, prout solitum erat, exigatur et solvatur, dummodo numerus ipsorum octo Wyennensium nullatenus excedatur. Aliis autem annis solvantur ipse decime et exigantur sicut deliberaverimus, ut anime vestre saluţi videatur expedire. Decime etiam agnorum, edorum et apum more solito persolvantur. Quare fidelităţi vestre firmiter precipiendo man-damus quatenus decimas ipsas dicto vestro dyocesano episcopo et suo capitulo vel eorum decimatoribus, per ipsos ad hoc deputatis, tempore consueto, secundum moderationem supra dictam, absque contradictione aliquali persolvatis et persolvi faciatis; aliud nullatenus facere presum-pmatis. Et hec volumus in foris et locis publicis in dictis partibus Transsi-luanis ubique palam facere proclamări. Datum Bude, in vigilia festi beati Mathei apostoli et ewangeliste, anno domini millesimo CCC”10 quinquagesimo secundo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, tuturor nobililor şi celorlalţi oameni de orice stare aşezaţi şi aflători în 153 www.dacoromanica.ro părţile Transilvaniei, în dieceza episcopului de Alba Transilvaniei, sănătate şi milostivire. Deşi noi, la stăruinţa voastră şi a altor locuitori ai regatului nostru am schimbat mai demult, în adunarea noastră ţinută la Buda — unde este sediul curţii noastre — plata obişnuită a dijmelor şi am poruncit ca ele să se plătească episcopilor voştri diecezani şi bisericilor, cărora li se datoresc aceste dijme, în grîne sau în natură totuşi, fiindcă ştim că prin aceasta o mare pagubă şi vătămare ameninţă atît sufletul nostru, cît şi sufletele voastre, lucru pentru care am şi fost mustraţi de către prea înaltul domn pontifice, de aceea desfiinţăm sus-zisa hotărîre şi rînduială în privinţa aceasta şi poruncim ca, aşa cum se făcea sau se obişnuia să se facă sus-zisa plată a dijmelor pe vremea strămoşilor noştri şi a noastră pînă acum în bani, tot astfel să se plătească şi în anul acesta de către voi şi de către ceilalţi locuitori ai ţării noastre, cu această condiţie însă ca acolo unde se cereau doisprezece sau zece dinari de Viena pentru o claie, să nu se ceară şi să nu se plătească mai mult de opt, iar acolo unde se cereau şi se plăteau mai puţin < dinari) sau opt să se ceară şi să se plătească în chipul în care se obişnuia, numai să nu se treacă nicidecum peste numărul celor opt dinari de Viena. în anii ceilalţi însă dijmele să se plătească şi să se ceară aşa cum vom fi hotărît noi, după cum se va găsi că este spre folosul mîntuirii sufletului vostru. Şi dijmele mieilor, iezilor, şi albinelor să se plătească în chip obişnuit. Drept aceea punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre ca dijmele să le plătiţi şi să puneţi să se plătească fără nici o împotrivire, la timpul obişnuit, zisului vostru episcop diecezan şi capitlului său sau dij-muitorilor lor rînduiţi de ei în acest scop, potrivit sus-zisei condiţii; altfel să nu îndrăzniţi nicidecum a face. Şi voim ca aceste să fie vestite pe faţă, pretutindeni în tîrguri şi în locuri obşteşti, în zisele părţi ale Transilvaniei. Dat la Buda, în ajunul sărbătorii fericitului apostol şi evanghelist Matei, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 1 nr. 128. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1352. Orig. perg., cu fragmente de pecete din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢII: Szeredai, Notitia, p. 43; Batthyany, Leges ecclesiasticae. III, p. 199; Fejir, IX/2, p. 143; Ub., II, p. 89—90. REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt.. nr. 128. 1 1 Construcţie greşit Întrebuinţată, diateza fiind pasivă (= itnproperatwn est nobis per..). 147 1352 septembrie 26 (sexto Kalendas mensis Ociobris). Ludovic I, regele Ungariei, la intervenţia reginei Elisabeta, făcută în favoarea magistrului Petru zis Paharus, oştean al curţii sale, recunoaşte că mai multe moşii stăpînite de acel Petru aparţin cetăţii âuplovac. Dumitru, de Oradea, Andrei de Transilvania, Toma de Cenad, episcopi; Nicolae, fiul lui Laurenţiu, voievodul Transilvaniei, Nicolae, ban de Severin. 154 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl. 34 163. Bibi. Univ. Budapesta, Colecţia Kaprinai, tom. IV., p. 6—10 (cu data greşită: 26 septembrie 1356). Orig. perg., cu pecete atlrnată de şnur de mătase roşie. EDIŢII: Fejir, IX/2, p. 481-483; SmiHklas, XII, p. 125-126 şi p. 364-366 (cu data greşită: 26 septembrie 1356). 148 J 1352 octombrie 6, . Excellentissimo domino suo, domino Dodovico, dei gratia illustri regi Hungarie etc. hannes1 prepositus et a monasterii sancti Stephani prothomartiris de Promontorio Waradiensi, orationum suffragia cum perpetua fidelitate. Ijtteras vestre serenitatis honore quo decuit recepimus in hec verba; < Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 16 semptembrie 1352, nr. 145y. Nos igitur, mandatis vestre exceUencie obedire cupientes, ut tenemur, unacum predicto Demetrio, filio Turul de Kawas, homine vestre maiestatis, Thomam, familiarem domus nostre, trans-misimus ad predicta mandata vestra fideliter exsequenda. Qui demum, ad nos reversi, uobis concorditer retulerunt quod ipsi ad comitatus de Zouuk et de Zathmar pariter accessissent, ubi a uobilibus et iguobilibus, clericis ac laicis et cuiusvis status seu coudiciouis hominibus dictorum comitatuum et specialiter a vicinis et commetaueis ipsius possessiouis Kene, facta diligenţi inquisiciones, palam et occulte, communiter et singilla-tim, tăiem de premissis comperissent omuimodam veritatem, quod predic-tus Nicolaus, filius I^adislai de Zaruad, unacum prenominatis Petro et Johanne, filiis Tergey, Sebastiano, filio Beke, Joanne, filio Jacobi, Nicolao dicto Tordai ac Andrea magno, famulis eiusdem Dadislai, fratris sui, et iobagionibus seu populis eorum de dicta Zaruad et Zenthmiklos, supra-dicto die domiuico ad possessionem ipsius magistri Johannis magui, Kene vocatam, potencialiter venientes, quatuordecim currus frugum in eadem auferendo, ad dictas possessioues eorum Zaruad et Zenthmiklos, lite inter ipsum magistrum Johannem et eundem Nicolaum, filium Dadislai, penden-te, asportassent, in grande preiudicium ipsius magistri Johannis, non modicum et gravamen. Datum in octavis festi beati Michaelis archangeli, anno prenotato. <[Pe verso de aceaşi mină :> 3 regi, pro magistro Johanne magno de Chahal, contra Nicolaum, filium, Uadislai de Zaruad, et alios, inquisitoria. Preaînălţatului lor stăpîn, domnului Dudovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei , Ioan prepozitul şi conventul mănăstirii sfîntului Ştefan, întîiul mucenic din Dealul Orăzii, prinosul rugăciunilor lor şi veşnică credinţă. Am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea luminăţiei voastre avînd acest cuprins: paisprezece care cu grîne <şi> le-au dus pe pomenitele lor moşii Sărăuad şi Zenthmiklos spre marea pagubă şi daună a acelui magistru Ioan, în timp ce între acel magistru Ioan şi acel Nicolae, fiul lui Ladislau, se purta încă judecată. Dat la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul mai sus-însemnat. verso de aceeaşi mină :> Domnului rege, scrisoare de cercetare pentru magistrul Ioan cel Mare de Cehăluţ, împotriva lui Nicolae, fiul lui Dadislau de Sărăuad, şi a altora. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Col. fam. Iosif Kem&iy, nr. 41 Orig. hîrtie, cu mai multe rupturi în partea de sus, cu fragmente de pecete din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. REGEŞTE: Szabo, Eră. Muz. okl., nr. 95. 1 Rupt 0,5 cm, întregit pe baza contextului. 1 Rupt 1,5 cm, întregit după sens. * Rupt 1,5 cm întregit după sens. 4 12 august. 149 1352 octombrie 10, ca acea scri- 156 www.dacoromanica.ro soare să fie transcrisă cuvînt cu cuvînt şi a i-o da lui, în formă de transcriere, spre mai mare chezăşie şi păstrare a dreptului său. Cuprinsul ei este acesta: 3 magistro Johanne, filio Ladislai lez5, in octavis festi beati Mychaelis archangeli contra Stephanum, fi13 ipsius capituli homines prohibuisset, licet Nicolaus, Symon, Jacobus, Paulus et Johannes, filii Stephani dicti Thatar, inibi comparendo ipsos nostrum et ipsius capituli homines ulteriores metas erigere permittere voluissent, dicentes quod predicta possessio ipsorum prefate 14 Pete ulterius vicinaretur, pro-pter quod ipsi facientes moram quatuor diebus continuis in facie terre Pete annotate, quarto die surgendo17 se dictam prohibidonem tum pro eo, quia pretactus magister Johannes eandem possessionem empcionis titulo sibi pertinere d-tatis19 ad emendum pro pignore recipiendum attineret, quam emere vel pro pignore recipere ipse promtus20 esset et paratus et M manus alienas intromittere nollet7 in possessionem prenotatam, tum edam pro eo, quia prelibatus magister Johanes tempore recaptivacionis ctam23 particulam terre24 possessionis sue prenotate Pyliske vocate occupare et ad dictam possessionem Pete 28 Pete confecta ad peticionem partis adverse per dictum procuratorem ipsius magistri Johannis exhiberi, eoque ipse magister Johannes actor existens eandem possessionem empdonis titulo sibi pertineri debere indicarat, postulassemus, dictus procurator ipsius magistri Johannis non exhibebat, sed ad exhibicionem eorundem absque assignacione alicuius evidentis racionis ad terminum ulteriorem per nos prorogări postulabat, actoresque in exsecucionibus10 suarum Pete Noi, Nicolae, palatinul regatului Ungariei şi judele cumanilor, dăm de ştire că, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de împuternidre de mai înainte <...), înfăţişîndu-se la judecata noastră, la octavele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail27, pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, cu scrisoare de împuternidre a conventului bisericii din Lelez, în pridna cu Ştefan, fiul lui Ladislau zis Adas de Pelişor, înfăţişat el însuşi, ne-a arătat o scrisoare a capitlului bisericii de Oradea, cuprinzînd în ea <... > o hotărnicire şi o împotrivire cu oprelişte, dt şi o chemare în judecată, (scrisoare) ce cuprinde între altde că el, luînd cu sine pe <...) omul nostru şi pe omul de mărturie al acelui capitlu al bisericii de Oradea, în marţea de după sărbătoarea feridţilor apostoli Petru şi Pavel de curînd trecută28, mergînd la moşia numită Petea, ce ţinea de el în temdul cumpărării, chemîndu-se în chip legiuit toţi vednii şi megieşii acelei moşii, a hotărnidt-o mai întîi după adevăratele şi vechile ei hotare, fără să fie vreun împotrivitor. Şi hotămicind-o înainte de toate a ridicat spre partea de apus un 158 www.dacoromanica.ro nou semn de hotar; de aici pornind spre răsărit mergînd pînă la albia zisă „Valea Garch”, a ridicat nouă semne de hotar noi lingă cele vehi, unul lingă altul, despărţind acel pămînt Petea de moşia Keceer a fiilor lui Ştăan zis Thatar; fiind de faţă aceşti fii ai lui Ştefan, şi dîndu-se învoirea deplină şi deopotrivă încuviinţare. Şi cînd trecînd acea albie a voit să ridice semnele de hotar următoare, sus-numitul Ştefan, fiul lui Dadislau zis Adas, i-a oprit de la ridicarea semnelor de hotar pe sus-zişii oameni — al nostru şi al acelui capitlu — deşi Nicolae, Simion, Iacob, Pavel şi Ioan, fiii lui Ştefan zis Thatar, înfăţişaţi şi ei acolo, voiau să îngăduie ca acei oameni — al nostru şi al acelui capitlu — să ridice semnele de hotar următoare, spunînd că sus-zisa moşie se învecinează mai departe cu pomenitul lor pămînt Petea. Din această pricină, zăbovind ei patru zile în şir la pomenitul pămînt Petea, în a patra zi din sorocul mai sus-numit, l-au chemat pe pomenitul Ştefan, fiul lui Dadislau zis Adas, înaintea noastră, ca să stea faţă cu sus-numitul magistru Ioan, pentru a da socoteală de împotrivirea sa cu oprelişte. După înfăţişarea acelei scrisori şi aflarea cuprinsului ei, împuternicitul acelui magistru Ioan, fiul lui Dadislau, cerînd ca acel Ştefan, fiul lui Dadis-lau, să dea socoteală de acea împotrivire cu oprelişte, pomenitul Ştefan, fiul lui Dadislau, ridicîndu-se însuşi, a spus că a făcut zisa oprelişte pentru că numitul magistru Ioan a pus stăpînire pe acea moşie, sub cuvînt că trebuie să ţină de el în temeiul unei cumpărări, dar că se cuvine, totuşi, mai mult, în temeiul vecinătăţii mai apropiate, ca acea moşie numită Petea să fie cumpărată <şi> luată ca zălog de el, decît de acel magistru Ioan, şi că el e gata şi pregătit s-o cumpere sau s-o ia ca zălog şi nu vrea să se amestece mîini străine în moşia mai sus arătată şi Scrisoare de amînare pentru Ştefan, fiul lui Dadislau zis Adas, împotriva magistrului Ioan, fiul lui Dadislau 159 www.dacoromanica.ro de Warada, cu privire la înfăţişarea unor acte, cu amendă regească, la octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul. A plătit. Arh. Naţ. Magh. DI. 64 915/1. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1352. Orig., hîrtie deteriorat, cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Csâky, I, 109-111. I Rupt cca 3 cm, întregit după alte acte contemporane. * ,, ,, 2 cm, întregit după sens. * „5 cm, întregit după sens. 4 ,, ,, 2,5 cm, întregit de editor, după o copie a actului. ! ,, ,, 0,5 cm, întregit pe baza contextului. * ,, ,, 2 cm, întregit pe baza contextului. 7 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. 8 Rupt şi pată de umezeală cca 3 cm. * Rupt şi pată de umezeală cca 1,5 cm, întregit după sens. 10 Astfel în text. II Rupt şi pată de umezeală cca 1 cm, întregit după sens. 18 Cuvînt repetat. 11 Fată de umezeală cca 0,5 cm, întregit după sens. 14 Fată de umezeală cca 1 cm, întregit după sens. 15 Fată de umezeală cca 1,5 cm, întregit după sens. 14 Urmează o silabă tăiată; indescifrabil. 17 Rupt cca 0,5 cm,întregit după sens 18 Rupt cca 0,5 cm, întregit după sens. 18 Rupt cca 1 cm, întregit după sens. 80 Corect promptus. 81 Rupt cca 1,5 cm, întregit după sens. 88 Rupt cca 2,5 cm, întregit după sens. 88 Rupt cca 1 cm, întregit după sens. 84 Urmează: sue, tăiat. 85 Pată şi rupt cca 3 cm, întregit după sens. 88 Pată şi rupt cca 2 cm, întregit după sens. 87 6 octombrie. 88 3 iulie. 88 18 noiembrie. 151 1352 noiembrie 6 (feria tercia proxima post festum Sandi Emerici ducis et confessoris), (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte schimbul dintre Corrard, fiul lui Nicolae de Diosig (Gyozeg), şi fiul său Ladislau, pe de o parte, şi Ştefan, fiul lui Laurenţiu de Doby, pe de altă parte, încheiat cu privire la jumătăţile lor din moşiile Bygech şi Chehy din comitatul Szabolcs. Sînt menţionaţi membrii capitlului: Filip prepozitul, Benedict lectorul, Ladislau cantorul, Grigore custodele. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 316. Orig. perg., cu pecete atîmată de şnur de mătase de culoare verde-roşie. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 619. 152 1352 noiembrie 8, Iladia. Nos, magister Possa de Zer et comes de Karassov, castellanus de Se bus, ac filii sui, magister Ladislaus, magister Stephanus, memorie commen-dantes tenore presencium significamus quibus expedit universis per tenorem quod, accedentes ad nostram presenciam, Juga, Bogdan, filii Stephani de 160 www.dacoromanica.ro Mutnok, querulose humiliter postulaverunt a nobis unam terram, que iacet deşerta, Mutnuk pataka vocatam, in tali libertate, in qua libertate habent liberas villas quenesi1 in provincia Seebus1, et1 2 in eadem libertate posside-rent et multiplicarent. Nos vero, considerantes fidelia servicia ipsorum, predictam terram eis concessimus cum suis ntilitatibus, cum meta et sil-vis, cum pratis; que meta sua incipit circa Mutnuk et transiet3 per silvam et per viam ad Gamza veniet4 * et transiet3 ad Mackas, concessimus, dedi-mus et contulimus iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam et ha-bendam, in filios filiorum et suorum heredum successoribus; et quod ra-tum et firmum sit, dedimus litteras nostras, mediante fide nostra, ita ta-men, quod nullus iudex habeat iudicare, ipsi autem poterunt iudicare pre-ter tres causas, scilicet latrocinium, furtivum et incendarium6 etc., si contingent esse, tune ad sedem iudids, ad Sebus, admittere debeatis. Datum in Elyed, quinta feria post festum Omnium Sanctorum, anno domini Millesimo CCCmo quinquagesimo secundo. Noi, magistrul Posa de Zer şi comite de Caraş, castelan de Sebeş, şi fiii săi, magistrul Ladislau <şi> magistrul Ştefan, prin cuprinsul scrisorii de faţă, dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venind înaintea noastră Juga <şi> Bogdan, fiii lui Ştefan de Mîtnic, ne-au cerut cu smerită plîngere ca în libertatea în care cnejii au satele libere în districtul Sebeş, în aceeaşi libertate să stăpînească <şi ei) şi să sporească un pămînt care zace pustiu, numit Valea Mîtnicului, ca să-l stăpînească potrivit cu aceeaşi libertate şi să-l sporească. Iar noi, ţinînd seama de credindoasele lor slujbe, le-am dat sus-zisul pămînt cu folosinţele lui, cu hotarul şi cu pădurile <şi> fînaţurile lui. Hotarul lui începe lîngă Mîtnic şi trece printr-o pădure, şi, pe un drum, vine la Gamza şi trece spre Mackas. Noi le-am dat, le-am dăruit şi le-am hărăzit de pricini, atunci să fiţi datori a le trimite la scaunul judelui, la Sebeş. Dat la Iladia, în joia de după sărbătoarea Tuturor sfinţilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Matskâsi, nr. 881. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 28—29; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 28—29. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 123—126, nr. 88. 1 Astfel in text. * în loc de ut final. * Corect: transit. 4 Corect: venit. * Corect: incendiariatum. 161 www.dacoromanica.ro 153 1352 noiembrie 18, (Oradea). (C)apitulum ecclesie Waradiensis universis Christi fidelibus presens scriptum inspecturis salutem in omnium salvatore. Ad universorum noti-ciam, tam presencium, quam futurorum harum serie volumus per (venire, quo)d1 constituti in noştri presencia viri nobilis magistri Martinus, filius Petri de Chomakuz, item Symon magnus, filius Johannis, filii eiusdem Petri, ac Paulus et Nicolaus, filii Petri dicti Zonga, pro se personaliter et pro Laurencio, fratre ipsorum, cum sufficientibus literis procuraroriis conven-tus monasterii sancti Stephani protomartiris de promontorio Waradiensi, dixerunt, retulerunt (atque)1 nobis vive vocis oraculo sunt confessi quod, licet iidem magistri Petrus dictus Zonga, pater eorundem Pauli, Nicolai et Laurencii, ac Martinus necnon Symon et Johannes, frater eiusdem. olim sub anno dominice incarnacionis Mm0 CCCmo XXm0 nono, dum idem Martinus c(on)dam2 filios habuisset in tenera etate constitutos et infan-tulos, qui nec procuratores constituere, nec confessionem (face)re1 potuis-sent, et divisio facta per patrem eorum rata esset atque firma prout regni requirit consuetudo, divisionem possessionariam fecissent perpetuo et irrevocabiliter duraturam et eandem literis conventus eiusdem monasterii sancti Stephani protomartiris de promontorio Wara(diensi)2 confirmassent et perpetuassent, quam quidem divisionem possessionariam ipsi nunquam revocassent nec nune intenderent revocare, sed eandem presentibus literis nostris privilegialibus confirmarent, facientes quandam addicionem eidem magistro Symoni magno ob favorem fraterne affeccionis ut infra patebit; nam eadem divisio hoc modo facta extitit prout in literis eiusdem conventus vi(dim)us2 contineri, videlicet quod iidem magistri Petrus dictus Zonga et Martinus, filius Petri, Symon et Johannes, filii Johannis, fratris scilicet predictorum Petri et Martini de genere Kopplyan, constituti propriis eorum in personis coram predicto conventu sancti Stephani, sana mente sponta-neaque voluntate concorditer retulerant quod in possessionibus et possessio-nariis porcionibus eorum hanc fecerant divisionem perpetuo duraturam: nam primo, due possessiones scilicet Wetes et Warchomakuza vocate in comitatu Zathmariensi existentes, sub veteribus metis et antiquis ac cum universis utilitatibus et pertinenciis earundem, videlicet, tam iure patro-natus, quam locis sessionum et quibuslibet aliis, facta divisione cesserunt Petro dicto Zonga prenotato in filios filiorum perpetuo possidende, exclusis eisdem Martino cum suis heredibus et Symone ac Johanne, filiis Johannis prenotati a iure patronatus et a quibuslibet aliis utilitatibus earundem ; sed nune iidem Paulus, Nicolaus et Laurencius modo premisso ob amorem fraterne dileccionis eidem Symoni, filio Johannis, et per eum suis heredibus heredumque suorum successoribus rectam medietatem possessionarie porcio-nis sue in eadem Warchomakuza habite cum omnibus utilitatibus suis et pertinenciis eiusdem universis, videlicet iure patronatus, locis sessionum. terris arabilibus cultis et incultis, silvis, pratis, fenetis, acquis et quibuslibet aliis, que nune sunt vel esse possunt in futurum, dedissent, tradidissent et contulissent ac coram nobis dederunt et contulerunt iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam, ita tamen, quod ad presens octo iobagiones seu octo fundos in vico simplicis ordinis incipien-tes inclusive a domo Petri dicti de Chegen, quam quidem domum Petri a domo Blasii dicti de Enchench metis terreis separassent, cum locis sessio- 162 www.dacoromanica.ro num usque finem eiusdem viei simplicis ordinis a parte possessionis Zanizlou dedissent eidem Symoni et per emn suis heredibus heredumque suorum successoribus et dederunt coram nobis perpetuo possidendos, ita videlicet quod quantoscumque iobagiones idem Symon ac sui heredes deinceps volue-rint, in eodem vico simplicis ordinis habebunt liberam facultatem locandi, et a parte planicie® seu prati idem iobagiones Symonis ortum4 sibi facere possint spaciosum sicut ceteri iobagiones filiorum Petri predictorum; aliam vero medietatem eiusdem possessionarie porcionis iidem filii Petri pro se et pro suis heredibus reservarunt cum omnibus utilitatibus suis et pertinen-ciis eiusdem universis perpetuo possidendam; preterea, ut in eisdem literis conventus continebatur, possessio Bogus vocata cum terris Huzyuteluk, Cholkona et Corlathtaua dictis cum duabus partibus possessionis Bubad diete in eodem comitatu existentis sub metis veris et antiquis cum omnibus utilitatibus suis et pertinenciis earumdem universis, videlicet iure patro-natus, locis sessionum, terris arabilibus cultis et incultis, silvis, pratis, acquis et quibuslibet aliis facta olim divisione anno prenotato] cesserant preno-minatis filiis Johannis et nune eodem stătu permanente cesserunt eidem Symoni et per eum suis heredibus heredumque suorum successoribus iure perpetuo et irrevocabiliter possidende^ pacifice et quiete; item predicti Petrus dictus Zonga ât Martinus, filius Petri, quandam possessionem Pete vocatam, in eodem comitatu Zathmariensi habitam, que licet in porcionem ipsorum provenisset, tamen ipsi videntes eundem Symonem cum fratre suo minorem habere porcionem, voluerunt adequ făcută de tatăl lor este consfinţită şi întărită aşa cum cere obiceiul ţării — ei n-au sticat niciodată această împărţeală de moşie şi nici acum nu aveau de gînd s-o strice, ci o întăresc prin scrisoarea noastră privilegială de faţă, făcînd din dragoste frăţească un adaus în folosul numitului Simion cel Mare, precum se va arăta mai jos. Căci acea împărţeală s-a făcut în felul acesta după cum vedem că se cuprinde în scrisoarea numitului convent, şi anume că zişii magiştrii Petru zis Zonga şi Martin, fiul lui Petru, Simion şi Ioan, fiii lui Ioan, fratele adică al sus-numiţilor Petru şi Martin, din neamul Kop-plyan, înfăţişîndu-se înşişi în numele lor înaintea pomenitului convent al sfîntului Ştefan, cu mintea sănătoasă şi de bună voie, au spus într-un glas că au făcut pe moşiile lor şi pe părţile lor de moşii următoarea împărţeală care va să dăinuiască pe veci. Şi anume mai întîi , făcînd împărţeala, au lăsat pomenitului Petru zis Zonga două moşii cu numele Vetiş şi Ciumeşti, aflătoare în comitatul Satu Mare, ca să le stăpînească pe veci întru fiii fiilor în vechile şi bătrînele lor hotare şi cu toate folosinţele lor şi cu toate cele ce ţin de ele, adică atît cu dreptul de patronat, cît şi cu locurile de sesii şi cu oricare alte (folosinţe) lăsînd în afară pe acel Martin cu moştenitorii lui cît şi pe Simion şi Ioan, fiii amintitului Ioan, de la dreptul de patronat şi de la orice alte folosinţe ale ziselor moşii. Dar acum numiţii Pavel, Nicolae şi Laurenţiu, după cum s-a arătat mai sus, de dragul iubirii frăţeşti, au dat, au dăruit şi au hărăzit şi în faţa noastră dau şi hărăzesc sus-zisului Simion, fiul lui Ioan, şi printr-însul moştenitorilor lui şi urmaşilor acestor moştenitori, dreapta jumătate din partea lor avută în moşia Ciumeşti dimpreună cu toate folosinţele ei şi cu toate cele ce ţin de ea, anume cu dreptul de patronat, cu locurile de sesii, cu pămînturile de arătură lucrate sau nelucrate, cu pădurile, livezile, fînaţele, apele şi cu oricare alte care sînt acum sau care pot fi în viitor, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le şi aibă cu drept de veci şi nestrămutat, dar în aşa fel că au dat acum şi în faţa noastră le dau acelui Simion şi, printr-însul, moştenitorilor lui şi urmaşilor acestor moştenitori opt iobagi cu opt locuri pe uliţa cu un singur rînd, începînd de la casa lui Petru zis de Chegen şi cuprinzînd-o şi pe ea — pe care casă a lui Petru a despărţit-o de casa lui Blasiu zis de Enchench prin nişte movile de pămînt — împreună cu locurile de sesii, pînă la capătul acelei uliţe cu un singur rînd, spre partea moşiei Sanislău, ca să le stăpînească pe veci, adică în felul acesta ca numitul Simion şi moştenitorii lui să aibă de aci înainte voie slobodă să aşeze oricîţi iobagi vor voi pe acea uliţă cu un singur rînd, iar numiţii iobagi să-şi poată face înspre şes sau livadă delniţă îndestulătoare ca şi ceilalţi iobagi ai pomeniţilor fii ai lui Petru. Iar cealaltă jumătate din această parte de moşie au păstrat-o acei fii ai lui Petru pe seama lor şi a moştenitorilor lor, împreună cu toate folosinţele ei şi cu tot ce ţine de ea, ca s-o 14 — Documenta Roraaniae Historlca — Transilvania — Voi. X 165 www.dacoromanica.ro stăpînească pe veci. Afară de aceasta, odinioară cînd s-a făcut împărţeala în anul mai sus-însemnat, precum stă scris în pomenita scrisoare a conven-tului, moşia numită Boghiş împreună cu pămînturile zise Huzyuteluk, Cholkona şi Corlathtava, cu două părţi din moşia numită Bubad, aflătoare în acelaşi comitat, în cuprinsul vechilor şi adevăratelor ei hotare, împreună cu toate folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea şi anume, cu dreptul de patronat, cu locurile de sesii, cu pămînturile de arătură lucrate şi nelucrate, cu pădurile, apele şi orice alte (folosinţe), căzură numiţilor fii ai lui Ioan ; iar acum, rămînînd în aceeaşi stare, au căzut numitului Simion şi printr-însul moştenitorilor şi urmaşilor acestor moştenitori ca să le stăpînească în pace şi linişte pe veci şi nestrămutat. Apoi, sus-numiţii Petru zis Zonga şi Martin, fiul lui Petru, văzînd că acel Simion şi fratele său au o bucată de pămînt mai mică, au voit să îndrepte această împărţeală, şi au dat şi au dăruit acelui Simion, şi printr-însul moştenitorilor lui şi urmaşilor acestor moştenitori o moşie numită Petea, aflătoare tot în comitatul Satu Mare — cu toate că aceasta intrase în partea lor — împreună cu toate folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea, ba chiar, şi cu un loc de moară ce se află pe rîul Crasna, cît şi cu pădurile aflătoare pe moşia Buduey ca s-o folosească cu drept de veci şi să o stăpînească nestrămutat precum se află scris în scrisoarea numitului convent. Iar în schimb două moşii numite Cele Două Culciu, aflătoare tot în comitatul Satu Mare, împreună cu toate folosinţele lor şi cu toate cele ce ţin de ele, în cuprinsul adevăratelor şi vechilor hotare în care fuseseră stăpînite de părinţii lor, şi de asemenea două părţi din moşia numită Ciumeşti şi două părţi din moşia numită Buduey, aflătoare tot în comitatul Satu Mare, împreună cu toate folosinţele Iot şi cu toate cele ce ţin de ele, în cuprinsul adevăratelor şi vechilor lor hotare îi veniseră şi i-au venit lui Martin, fiul sus-pomenitului Petru şi printr-însul moştenitorilor lui şi urmaşilor acestor moştenitori, ca să le stăpînească în pace şi în linişte, cu drept de veci şi nestrămutat, după cum am văzut că se cuprinde în des-amintita scrisoare a pomenitului convent. Acum însă acel Martin, de dragul iubirii frăţeşti, a dat, a dăruit şi a trecut o treime din cele două părţi ale acelei moşii Buduey, care căzuseră în partea sa, împreună cu toate folosinţele ei care sînt acum sau care pot fi în viitor, şi cu toate cele ce ţin de ea, zisului magistru Simion şi printr-însul moştenitorilor lui şi urmaşilor acestor moştenitori, ca s-o stăpînească şi s-o ţină şi s-o aibă cu drept de veci şi nestrămutat, dar în aşa fel că, dacă fiii lui sau vreunul dintr-înşii ar cerca să întoarcă această danie, atunci, prin însuşi acest fapt, toate părţile de moşie ale numitului Martin să fie socotite ca luate şi pierdute şi să fie trecute numitului Simion, aşa precum s-a legat în faţa noastră acel Martin. în pomenita scrisoare a conventului se mai spunea şi următorul lucru, pe care l-au încuviinţat şi acum acele părţi şi l-au întărit prin scrisoarea noastră privilegială de faţă: anume că oricare dintre ele ar fi urmărită pentru partea sa de moşie sau ar pierde-o, nu din fapta sau din vina sa însăşi, atunci pomenitele părţi vor fi datoare să-i dea, din alte părţi de moşie ale lor, o parte deopotrivă şi apărîndu-se una pe alta, se vor ajuta pe cheltuiala şi osteneala lor. Afară de aceasta, amintitele trei părţi au mai adăugat, că oricare dintre ele, în răstimpul de douăzeci şi trei de ani încoace ar fi cîştigat sau dobîndit sau ar dobîndi de aci înainte orice fel de moşie în orice comitat şi în orice chip, adică prin danie regească, prin cumpărare, zălogire 166 www.dacoromanica.ro sau în orice alt fel ar fi cîştigat-o, cealaltă parte să nu poată avea nici o parte în aceasta şi nici să nu dobîndească sau să fi dobîndit vreun drept asupra moşiei dobîndite atunci dintîi, ci acela care a dobîndit-o se va bucura de ea în pace şi linişte cu înlăturarea celorlalţi. Dar dacă oricare din ei va fi izbutit să recapete o moşie de moştenire luată de la ei, vor fi datori s-o împartă între ei în trei părţi deopotrivă, după ce mai întîi îl vor fi despăgubit de cheltuielile făcute. Pe lîngă aceasta, acei nobili au mai adăugat că oricare dintre dînşii ar putea să aşeze un sat nou în cuprinsul hotarelor moşiilor ce i-au căzut în partea sa, să aibă slobodă voie de a-1 aşeza, şi nimeni altul, afară de acela pe moşia căruia a fost aşezat acel sat, să nu aibă voie să-şi însuşească acel sat sau să aibă vreun drept asupra lui, ci să aibă deplină stăpînire asupra lui doar aceia în hotarele moşiilor cărora va fi fost aşezat acel sat. De asemenea zişii nobili au declarat ca zadarnice şi deşarte şi lipsite de putere pe viitor orice scrisori, ale oricăror judecători sau conventuri , întocmite de o parte împotriva celeilalte de douăzeci şi trei de ani încoace, şi cu totul vătămătoare acelora care îi vor înfăţişa, ca unora ce aduc scrisori mincinoase. Şi au făgăduit şi s-au legat de aci înainte acele părţi, îndatorîndu-se cu tărie ca niciuna din ele să nu poată să scoată de la nici un convent sau capitlu vreo scrisoare de împărţeală de moşie — şi dacă s-ar scoate o asemenea scrisoare, să fie socotită ca mincinoasă şi fără însemnătate —, ci întărind şi consfinţind numai scrisoarea noastră de faţă, să fie socotită drept act adevărat şi autentic amintita scrisoare a pomenitului convent şi dacă acea scrisoare a conventului s-ar pierde sau s-ar lua de la dînşii, atunci des-amintitele părţi vor fi datoare să se mulţumească cu acest privilegiu al nostru, oriunde ar fi el înfăţişat şi să nu cuteze a i se împotrivi întru nimic, chiar dacă ar fi fost dat cu douăzeci şi doi de ani mai înainte. Spre amintire şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă întărită cu puterea peceţii noastre atîmate. Dat la octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi, pe cînd fiinţau cu bine chibzuiţii bărbaţi Filip prepozitul, Benedict lectorul, Ladislau cantorul, Grigore custodele, canonici şi magiştri ai bisericii noastre. Arh. Naţ. Magh. Dl. 98 570. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1352. Orig. perg., pecetea atîrnată de şnur de mătase de culoare roşie-verde lipseşte. EDIŢII: Kdrolyi, I. p. 209-214. * * 1 Rupt cca 1,5 cm, întregit după sens. * Rupt cca 0,5 cm, întregit pe baza contextului. * Corect: pianinei. * Astfel în orig. * Rupt cca 1 cm, întregit pe baza contextului. * Corect: hathedralia. 154 1352 noiembrie 21, Sîntimbru. Nos, St Pro Johanne et Eadislao, filiis Nicolai, filii Mikud, contra Petrum, Johannem, et David, filios Petri, ad octavas festi beati Andree apostoli, prorogatorie. Noi, Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că pricina pe care — potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de amînare de mai înainte — aveau s-o pornească înaintea noastră la octavele fericitului Martin mărturisitorul4 Ioan şi Eadislau, fiii lui Nicolae, fiul lui Mikud, stînd înşişi la judecată, împotriva lui Petru, Ioan şi David, fiii lui Petru — dintre care Petru s-a înfăţişat în numele său, el însuşi, iar în al fraţilor săi cu scrisoare de împuternicire din partea conventului din Cluj-Mănăştur, cu privire la moşia numită Micuş şi la acţiunea lor de răspuns, am hotărît s-o amînăm, din voinţa părţilor, la octavele sărbătorii viitoare a fericitului apostol Andrei5, cu această condiţie ca, dacă la sosirea acelor octave părţile vor putea să se înţeleagă, bine; altfel, faţă de toate actele temeinice ce se vor arăta de către pomeniţii Ioan şi Eadislau cu privire la pîra şi darea în judecată de mai sus, acei fii ai lui Petru să fie datori, fără altă amînare, a înfăţişa înaintea noastră ca răspuns actele lor, iar dacă părţile vor voi, ele să aibă voia slobodă, cu îngăduinţa noastră judecătoarească, de a se împăca în răstimpul acesta. Dat la Sîntimbru, în a patra zi după sorocul arătat mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. verso de aceeaşi mină :> Scrisoare de amînare pentru Ioan şi Eadislau, fiii lui Mikud, împotriva lui Petru, Ioan şi David, fiii lui Petru, la octavele sărbătorii fericitului apostol Andrei. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Col. generală, nr. 31. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. 1 în orig. prescurtat. ' După acest cuvint se subînţelege et. 1 Scrise deasupra rindului de aceeaşi mină. * 18 noiembrie. ‘ 7 decembrie. 168 www.dacoromanica.ro 155 1352 noiembrie 23 (in festo Clementis pape), Buda. Ludovic I, regele Ungariei, dăruieşte lui Nicolae, fiul lui Laurenţiu, voievodul Transilvaniei, şi lui Leukus, mare stolnic şi comite al secuilor, frate după mamă a lui Nicolae, moşiile Zeuldwar şi Wlsen din comitatul Nitra, ca răsplată pentru slujbele sale credincioase. Arta. Naţ. Magii. Dl. 4 319. Transumpt în actul regelui Ludovic I, din 8 noiembrie 1353, nr. 227. EDIŢII: Cod. Andeg., V, p. 621-622. 156 1352 deeembrie 15, Sîntimbru. Amicis suis reverendis, discretis viris, capitulo ecclesie Albensis, St, viceuoyuoda Transsilvanus, amiciciam paratam cum honore. Dicitur nobis in persona magistri Galii, filii Both de Bothhaza, quod magis-ter Johannes, filius St dicti Pogan, metas suas ex parte possessio-nis sue, Gyulateluke vocate, habitas, ad possessionem suam, Markhaza vocatam, adherentes, eidem magistro Gallo extrădare niteretur et assig-nare. Super quo vestram amiciciam presentibus reverenter postulamus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, coram quo Johannes dictus Bogar de Corpaad, vel Ladislaus de eadem aut Michael, filius Elye, similiter de eadem, sive Jacobus de Dengelech, aliis absentibus, homo noster, accedat ad faciem prenotate possessionis ipsius magistri Galii Markhaza, intueaturque et videat si idem magister Johannes metas diete possessionis Markhaza ex parte diete possessionis sue, Gyulateluke vocate, habitas eidem magistro Gallo extrădare intendat et extradabit, neene. Et post hec tocius facti processum, cum collatione dictarum metarum per ipsum Johannem eidem Gallo facta, nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, tertio die octavarum festi beati Nicolai confessoris, anno domini M° CCO° Lm0 secundo. Prietenilor săi vrednici de cinste, chibzuiţilor bărbaţi din capitlul bisericii de Alba, Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea. Ni se spune în numele magistrului Gal, fiul lui Both de Bothhaza, că magistrul Ioan, fiul lui Ştefan zis Pogan, vrea să-i arate şi să-i statornicească acelui magistru Gal semnele sale de hotar ce le are dinspre partea moşiei lui numită Giulatelec <şi> care ţin de moşia sa numită Marocaza. Cu privire la aceasta, prin scrisoarea de faţă cerem cu plecăciune prieteniei voastre să trimiteţi omul vostru vrednic de crezare, ca om de mărturie, în faţa căruia omul nostru, Ioan zis Bogar de Corpadea, sau Ladislau tot . Nos, conve ntus ecclesie beate Mărie virginis de Clusmonustra, memorie comendantes tenore presentium significamus quibus expedit universis quod, accedentes personaliter ad nostram presentiam Johannes et Ladislaus, filii Nicolai dicti Vos, ab una, parte vero ex altera magister Thomas, filius Johannis, filii Emech, per Johannem et Ladislaum predictos propositum extitit ministerio vive vocis concorditer et relatum quod cum, urgentibus plurimis necessitatibus ipsorum, rectam dimidietatem portionariam in possessione ipsorum Zenthjuan vocatam1, in comitatu de Dobola2 existen-tem, ab uno fonte incipiens3, a parte septentrioni4, et super cursum ipsius fontis versus orientam, infra magnum pratum, a parte Byhan, cum omnibus utilitatibus et pertinentiis universis, a die datarum presentium usque revo-lutionem annualem, magistro Thome, filio Johannis, filii Emech, predicto, pro centum florenis aureis pignori obligassent et obligarunt coram nobis, plene et integre datis, receptis, habitis et persolutis; tali modo quod, si idem5 Johannes et Ladislaus in prefixo termino rectam dimidietatem portio-nem® in possesione ipsorum Zenthyan vocatam, a magistro Thoma pretacto propria nominata seu quantitate pecunie redimere non curarent vel non possent coram nobis, extunc in duplo ipsius pecunie convincerentur eo facto; si vero Johannes et Ladislaus allegati quandocunque infra terminum memo-ratum redimere vellent aut possent, magister Thomas tenetur reddere et resignare pretactam portionem portionariam ipsorum. In cuius rei memo-riam, ad petitionem et ad instantiam ipsorum, presentes nostras litteras patentes sigilii noştri7 fecimus communiri. Datum sexta feria proxima, in festo beati Thome apostoli, anno domini Millesimo CCC”0 L”° secundo. Noi, conventul bisericii fericitei fecioare Mana din Cluj-Mănăştur, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venind înaintea noastră Ioan şi Ladislau, fiii lui Nicolae zis Vos, pe de o parte, iar pe de altă parte magistrul Toma, fiul lui Ioan, fiul lui Emech, sus-zişii Ioan şi Ladislau au arătat şi au spus prin viu grai <şi> intr-un glas că, din pricina foarte multor nevoi grabnice ale lor, ei au zălogit şi în faţa noastră zălogesc sus-zisului magistru Toma, fiul lui Ioan, fiul lui Emech, pentru o sută de florini de aur, daţi, plătiţi, primiţi şi luaţi pe deplin şi în întregime, începînd din ziua dării scrisorii de faţă pînă la împlinirea unui an, dreapta jumătate a părţii de moşie din moşia lor numită Sîntioana, aflătoare în comitatul Dăbîca, începînd de la un izvor dinspre miazănoapte şi de-a lungul acelui izvor către răsărit, în josul unui mare fînaţ dinspre Byhan, împreună cu toate folosinţele şi toate cele ce ţin de ea, în aşa fel că, dacă acei Ioan şi Ladislau nu s-ar îngriji sau nu ar putea să răs- 170 www.dacoromanica.ro cumpere în faţa noastră, la sorocul hotărît, dreapta jumătate a părţii de moşie din moşia lor numită Sîntioana de la sus-pomenitul magistru Toma, cu amintita sumă sau cîtime de bani, atunci prin chiar acest fapt să fie pedepsiţi cu pedeapsa plăţii îndoite a acelor bani; iar dacă pomeniţii Ioan şi Ladislau ar voi sau ar putea s-o răscumpere oricând înaintea pomenitului soroc, magistrul Toma să fie dator să dea îndărăt şi să înapoieze sus-arătata lor parte de moşie. Spre amintirea acestui lucru, la cererea şi rugămintea lor, am pus să se întărească scrisoarea noastră deschisă de faţă cu pecetea noastră. Dat vineri, la sărbătoarea fericitului apostol Toma, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi doi. Arh. Stat Cluj-Napoca, Arh. fam. Wass, fasc. XXI, nr. 1. Transumpt in actul capitlului de Kw, din 10 august 1354, nr. 263. Copie modernă după acelaşi transumpt, atribuit greşit capitlului din Alba Iulia, cuprinzînd erori şi omisiuni, precum şi data greşită: 21 dec. 1351, la Şincai, Rerur» spectantium, t. II, an 1351. EDIŢII: Şincai, Hronica Românilor, I, p. 488, cu data greşită: 21 dec. 1351. 1 * * 4 * * 7 1 Corect: vocala. * Corect: Doboka. * Corect: incipientem. 4 Corect: septentrionali. * Corect: iidem. * Corect: portionariam. 7 Dipseşte cuvîntul: munimine. 158 1352 decembrie 28 (quinto kalendas mensis Ianuarii). Ludovic I, regele Ungariei, donează lui Novak, fiul lui Petru, oştean al curţii sale, precum şi fraţilor săi după mamă, Grigore şi Ioan, trei moşii regale — aparţinătoare mai înainte cetăţii Pochytel din Croaţia. Dumitru de Oradea, Andrei de Transilvania, Toma de Cenad, episcopi; Nicolae fiul lui Laurenţiu, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, Nicolae, ban de Sever in. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Esterhâzy din 2eljezno, Repos. 42., fasc. P. nr. 41. Orig. perg., pecetea atîrnată, împreună cu şnurul, s-a pierdut. EDIŢII: Vjesnik zem. arhiva god., VII, p. 150-152; Smiâiklas, XII, p. 142-144. 159 1352 decembrie 29, . Nobili viro Stephano, viceuoyuode Transsiluano, amico ipsorum capitul um ecclesie Transsilvane, debitum amicicie cum honore. Noveritis nos recepisse litteras vestras in hec verba: < Urmează actul lui Ştefan, vice-voievodul Transilvaniei, din 15 decembrie 1352, nr. 156>. Nos enim, peticio-nibus vestris annuentes, unacum Johanne, dicto Bogaar1, homine vestro, nostrum hominem, videlicet Laurencium, sacerdotem de choro nostro, ad premissa exequenda duximus transmittendum. Qui demum ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt quod ipsi, quarta feria proxima ante festum Nativitatis domini, ad faciem possessionis Markhaza accessissent et Mark woyuoda, nobilis de Zoway, legitimus procurator magistri Johannis, filii 171 www.dacoromanica.ro Stephani dicti Pogan, cum litteris procuratoriis Ladislai prepositi Chazmen-sis, comitis capelle domini regis, comparens ibidem, in persona prefati magistri Johannis, domini sui, ipsam possessionem Markhaza quam quondam magister Stephanus dictus Pogan, pater ipsius magistri Johannis, Gallo, filio Johannis, mediantibus literis privilegialibus honorabili capituli ecdesie Waradyensis, pro suis serviciis contulerat, eidem Gallo, filio Johannis, perpetuo et irrevocabiliter dedisset, contulisset et tradidisset metali distinc-cione, ut inferius apparebit. Cursus autem metaram ipsius possessionis Markhaza a parte possessionis Gyulateluke sic procedit: Prima enim meta incipit in quodam Berch, prope silvam Wyla vocatam in quodam spineto. Abhinc vădit versus villam Gylateluke et in quodam* ryvulo, qui fluit de Markhaza, est una meta terrea. Abhinc flectitur ad partem septentrionalem et in quodam spineto similiter est una meta terrea. Deinde vădit ad quoddam Berch, in quo est meta terrea. Abhinc procedit ad unam viam, que veniet* de Gyulateluke et vădit ad villam Baree, et secus ipsam viam est meta terrea et ipsa* via, donec ad metas ipsius viile Baree pervenitur, pro meta habetur et tenetur. Quamquidem possessionem Markhaza, per metas sic distinctam, prefati homines, vester et noster, nemine contradictore apparente, sta-tuissent prefato Gallo, filio Johannis, perpetuo possidendam et habendam. Datum sabbato proximo post festum Nativitatis domini, anno prenotato. Nobilului bărbat Ştefan, vicevoievod al Transilvaniei, prietenului său, capitlul bisericii Transilvaniei, cuvenita prietenie şi cinste. Aflaţi că am primit scrisoarea voastră avînd acest cuprins: < Urmează actul lui Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, din 15 decembrie 1352 nr. 156}. Noi, aşadar, dînd ascultare cererilor voastre, am hotărît să trimitem, împreună cu Ioan zis Bogar, omul vostru, pe omul nostru, anume pe Lauren-ţiu, preot din strana noastră, spre a aduce la îndeplinire cele de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus într-un glas că ei în miercurea dinaintea sărbătorii Naşterii domnului4 s-au dus la moşia Marocaza şi că înfăţişîndu-se acolo Marcu voievodul, nobil de Zoway, împuternicitul legiuit al magistrului Ioan, fiul lui Ştefan zis Pogan — cu scrisoarea de împuternicire a lui Ladislau, prepozitul de Chazma, comite al capelei domnului rege — în numele sus-pomenitului magistru Ioan, stăpînul său, a dat, a dăruit şi a hărăzit pe veci şi în chip nestrămutat lui Gallus, fiul lui Ioan, între semnele despărţitoare de hotare ce se vor arăta mai jos, acea moşie Marocaza, pe care răposatul magistru Ştefan zis Pogan, tatăl acelui magistru Ioan, o dăduse, pentru slujbele sale, aceluiaşi Gallus, fiul lui Ioan, în temeiul scrisorii privilegiale a cinstitutului capitlu al bisericii de Oradea. Mersul hotarelor moşiei Marocaza, dinspre moşia Giulatelec, urmează astfel: cel dintîi semn de hotar începe de la o creastă lîngă o pădure numită Wyla, într-un mărăciniş; de aici merge spre satul Giulatelec şi lîngă un pîrîu, care curge dinspre Marocaza se află o movilă de hotar; de aici coteşte spre miazănoapte şi într-un mărăciniş se află de asemenea o movilă de hotar; de aici merge la o creastă, pe care se află o movilă de hotar; de aici o ia către un drum, care vine din Giulatelec şi merge la satul Bărăi, şi lîngă acel drum se află o movilă de hotar, şi acel drum se socoteşte şi se ţine drept hotar pînă ce ajunge la hotarul acelui sat Bărăi. Această moşie Marocaza, despărţită astfel prin semne de hotar au trecut-o sus-zişii oameni, al vostru şi 172 www.dacoromanica.ro al nostru, în stăpînirea sus-pomenitului Gallus, fiul lui Ioan, ca s-o stăpânească şi s-o aibă pe veci, neivindu-se nici un împotrivitor. Dat în sîmbăta de după sărbătoarea Naşterii domnului, în anul mai sus însemnat. Arh. Stat Cluj-Napoca, Arh. fam. Komis, fasc. K. nr. 4. Transumpt în actul capitlului de la Alba Iulia, din 30 decembrie 1352, nr. 161. 1 Urmează: Corpasd şters de aceeaşi mină. * Urmează: spin, tăiat de aceeaşi mină. * Corect: venit. * 19 decembrie. 160 1352 decembrie 30,ţ Sîntinibru. Viris discretis et honestis, honorabili capitulo ecdesie Transsilvane, amicis suis, Stephanus, viceuoyuoda Transsilvanus, debitum amicicie cum honore. Requirimus vestre discretionis amiciciam presentibus diligenter quatenus litteras vestras, super statucione possesssionis Markhaza confec-tas et nobis directas, pro magistro Gallo, filio Johannis de Bothhaza, in formam privilegii vestri redigi faciatis. Datum in Sancto Emerico, die domi-nico proximo post festum Nativitatis domini, anno eiusdem M° CCC®0 Lmo secundo. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi, vrednicului de cinste capitlu al bisericii Transilvaniei, prietenilor săi, Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cu prietenie şi cinstea cuvenită. Prin scrisoarea de faţă cerem cu stăruinţă prieteniei şi chibzuinţei voastre să puneţi a se întocmi în chip de privilegiu al vostru, scrisoarea voastră trimisă nouă şi întocmită pentru magistrul Gali, fiul lui Ioan de Bothhaza, cu privire la punerea în stăpînirea moşiei Marocaza. Dat la Sîntimbru, în ziua de duminică după sărbătoarea naşterii domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi doi. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Kornis, fasc. K. nr. 4. Transumpt în actul capitlului de Alba Iulia, din 30 decembrie 1352, nr. 161. 161 1352 decembrie 30, , viceuoyuode Transsilvani, in hac parte admittentes, prefatas litteras nostras de verbo ad verbum transscribi fecimus, in formam privilegii noştri redigi fadendo. Datum die dominico proximo ante octavas 173 www.dacoromanica.ro festi Nativitatis domini, anno prenotato; discretis viris Dominico preposito, Benedicto cantore et decano, ac Lorando custode, canonicis ecclesie nostre, existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cît şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîn-tuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că noi am primit scrisoarea lui Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, avînd acest cuprins : x), comitatusque de Turuch tenens hono-rem damus pro memoria, quod causam quam Petrus filius filii Bricii de Batur, contra magistros Nicolaum filium Bricdi, Ladislaum, Georgium et Stepha-num filios Johannis de eadem Batur iuxta continenciam priorum literarum nostrarum in octavis festi Epiphaniarum domini super factis possessionariis, equaciis, vineis et aliis rebus divisioni apponi debentibus declaratam movere habebat coram nobis, quia prefatus Petrus filius Leukus literas regales, feria tercia proxima ante festum Purificacionis virginis gloriose, anno in presenti emanatas annularique sigillo suo consignatas nobis presentabat continentes, quod licet idem dominus noster rex causam inter Petrum filium 174 www.dacoromanica.ro Leukus filii Briccii de Batur ab una, et inter Nicolaum filium eiusdem Briccii, Ladislaum, Georgium et Stephanum filios Johannis filii prefati Briccii parte ab altera, coram nobis iuris ordine moţam et habitam, per nos median-tibus aliis literis suis preceptoriis, ad octavas festi beati Georgii martyris proxime venturas eo, quod idem Ladislaus tune unacum eodem domino nostro rege in partibus Transsilvanis et in serviciis suis existebat occupatus, iussisset prorogări, tamen quia nune de dictis partibus Transsilvanis in curiam suam Budensem divertendo, predictus Petrus ipsam causam per ipsum contra predictos fratres suos in facto possessionarie divisionis moţam fuisse retulisset, et sic nondum ipsa causa ad tam longinquum terminum prorogări debere visum fuisset, ideo fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandabat, quatenus causam parcium prenotatam, non obstantibus predictis aliis literis suis, ad octavas diei Medii Quadragesime nune proxime venturas, priori stătu permanente, absque omni iudidali onere eomodo prorogantes, ut cum ipsam causam iuxta sui processus seriem iuridice determinare debe-remus, nec eandem ab eodem quavis adinventa racione ulterius iniudicatam prorogare presummeremus, nosque regio edicto obtemperare cupientes, ut te nemur, dictam causam ad easdem octavas diei Medii Quadragesime nune proxime venturas, stătu sub priori duximus prorogandam. Datum Bude, octavo die termini prenotati, anno domini M° CCC"10 1/“° tercio. corniţele Toma, judele curţii ... şi care ţinem dregătoria comitatului de Turuch, dăm de ştire că Petru, fiul lui Leukus, fiul lui Briccius de Batur, trebuia să pornească în faţa noastră, potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de mai înainte, la octavele sărbătorii Botezului domnului1, o pricină împotriva magiştrilor Nicolae, fiul lui Briccius, Ladislau, Gheorghe şi Ştefan, fiii lui Ioan tot de Batur, (pricină) ridicată cu privire la moşiile, hergheliile, viile şi la celelalte bunuri ce trebuiau să fie supuse împărţelii; sus-numitul Petru, fiul lui Leukus, ne-a înfăţişat o scrisoare regească, dată în marţea dinaintea sărbătorii Întîmpinării domnului din anul acesta* şi întărită cu pecetea de inel , fără s-o fi judecat, orice temei s-ar aduce. 175 www.dacoromanica.ro Iar noi, dorind să dăm ascultare poruncii regeşti, aşa cum sîntem datori, am hotărît să amînăm, în starea de mai înainte, sus-numita pricină la pomenitele octave ale Mijlocului păresimilor ce vor veni acum în curînd. Dat la Buda, în a opta zi după sorocul mai sus-pomenit, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 331. Orig. hirtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg. VI, p. 36—37, cu data greşită: 5 februarie 1353. 1 13 ianuarie. 1 29 ianuarie. * 1 mai. 1 6 martie. 164 1353 ianuarie 25, . Nos, Nicolandamus2 quod, in congregacione nostra generali u* nobilium partis Transsiluane, in quindenis E4 domini Torde celebrata, Mychael, filius Isaak a5, item Nicolaus, filius Petri et Symon # Derekus de generacione Kopplyan, parte ab altera, coram nobis personaliter constituti, per dictum Mych7 possessiones sue here-ditarie a multis s7 temporibus ab ipso essent alienate et occupate, ideo dem7 predictis Nicolao, filio Petrcto* Derekus commisisset tinendas7 ac commisit coram nobis o7 quod si eas vel aliquam ex ipsis reoptinere8 possent, 7 terciam partem earundem reoptentarum ventarum9 possessionum sibi reddere et resignare teneren9, duabus partibus predictis magistris Nicolao et Symoni eorumque heredibus perpetuo remanentibus; e con9 autem dicti Nicolaus, filius Petri et Symon dictus Derekus se sponte obli-gando confessi extiterunt quod si predictas possessiones antedicti Mychaelis, filii Isaak vel alias pro eisdem possent a regie maiestatis clemencia optinere, similiter de ipsis optentis8 possessionibus terciam partem sepefato Mychaeli dare perpetualiter et irrevocabiliter possidendas tenebuntur ut assumpse-runt. In cuius rei memoriam ad stanciam9 parcium presentes literas sigilii noştri autentici communitas duximus eisdem concedendas. Datum sexto die congregacionis nostre prenotate, anno domini M° CCC° D“° tercio. Noi, Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dăm de ştire că în adunarea noastră obştească ţinută la Turda cu obştea nobililor din părţile Transilvaniei în a cincisprezecea zi după sărbătoarea Botezului domnului10, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră Mihail, fiul lui Isac pe de o , de asemenea Nicolae, fiul lui Petru şi Simion Derekus din neamul Kopplyan, pe de altă parte, acel Mihail, fiul lui Isac, a spus şi a arătat că, întrucît toate moşiile sale de moştenire fuseseră cu multă vreme în urmă luate de la el şi cotropite Pro Stephano, filio Uadislai, contra Nico-laum dictum Maglas, super facto iuramenti sabbato proximo post festum Conversionis beati Pauli apostoli Torde fiendi memorialis. 177 www.dacoromanica.ro Noi, Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, dăm de ştire că în adunarea obştească a voievodului Nicolae, domnul nostru, ţinută la Turda în a cincisprezecea zi după sărbătoarea Botezului domnului1, cu obştea nobililor din părţile Transilvaniei, ridicîndu-se din mijlocul celorlalţi Nicolae cel Mare din Turda, în numele lui Pavel, fiul lui Hench, cu scrisoarea noastră de împuternicire, s-a plîns împotriva lui Ştefan, fiul lui Ladislau în chipul acesta : că acela ar fi omorît pe Ştefan, fiul lui Pavel, fiul lui Hench, fără nici o vină a acestuia. Auzind aceasta, sus-zisul Ştefan a răspuns dimpotrivă că el este nevinovat în privinţa învinuirilor sus-zisului Nicolae, împuternicitul acestui Pavel, fiul lui Hench, îndeosebi în privinţa morţii sus-zisului Ştefan. Deci, deoarece sus-zisul Nicolae nu s-a îndatorat să dovedească el însuşi pîra sa în numele zisului Pavel, am hotărît la judecată, ca sus-pomenitul magistru Ştefan, fiul lui Ladislau, împreună cu unsprezece oameni de seama sa, să fie datori să jure în ziua a şaptea a zisei adunări2 la Turda, în faţa omului nostru, cum că este nevoinovat de toate cele de mai sus. Dat la Turda, în ziua a şasea a adunării sus-pomenite, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Scrisoare memorială pentru Ştefan, fiul lui Ladislau, împotriva lui Nicolae zis Măglaş, cu privire la jurămîntul ce trebuie să se facă la Turda în sîmbăta de după sărbătoarea întoarcerii a trecut din nou <în stăpînirea) lor şi că astfel este al lor în temeiul dreptului de moştenire. Cind noi, auzind spusele părţilor, i-am întrebat pe sus-numiţii nobili de Nima în trei rînduri — după cum se cade de drept slujbei noastre — lucrul acesta: prin ce spiţă de rudenie şi în ce chip sus-zisul Petru zis Sous a fost şi este neam cu dînşii în devălmăşie, aceştia au spus că acel Petru zis Sous a fost soţul unei rude a lor şi s-au îngrijit tot atunci să ne înfăţişeze în original un privilegiu al domnului Carol, fostul <şi> măritul rege al Ungariei de fericită pomenire, care întărea privilegiul lui Toma, fostul voievod al Transilvaniei, ce conţinea cuprinsul unei scrisori deschise a sa arătînd rînduiala şi forma hotărîrii sale judecătoreşti, precum şi fericitului Bmeric mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute douăzeci şi unu10, de sus-zişii orăşeni şi oaspeţi de Ocna Dejului în schimbul celor douăzeci şi şapte de mărci amintiţilor Grigore şi Mihail de Nima şi că, potrivit cuprinsului scrisorii de răspuns a capitlului bisericii de Alba Transilvaniei, acest pămînt Beke a fost alipit în a cincisprezecea zi după sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute douăzeci şi doi11, la moşia sus-zişilor Mihail şi Grigore, numită Nima, prin noi ridicări de semne de hotare şi a fost luat în stăpînire 1 Noi, aşadar, ascultînd întîmpinările şi schimbul de vorbe dintre părţi, am cerut j uzilor nobililor din cele şapte comitate din zisele părţi ale Transilvaniei şi juraţilor asesori ai noştri ca, pe credinţa lor datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea ce trebuie s-o păstreze sfintei coroane, chezăşuită cu mîna pe lemnul crucii dătătoare de viaţă, să mărturisească adevărul aşa cum îl ştiu cu privire la cele de mai sus, şi (am cerut s-o mărturisească aceasta) 15 — Documenta Romaniae Historica — Transilvania — Voi. X 181 www.dacoromanica.ro pe aceeaşi credinţă şi supunere îndeosebi vecinilor şi megieşilor acelui pămînt Beke. Aceştia, după o chibzuială cumpănită, au spus şi au întărit cu mărturia lor a tuturora, şi într-un glas, pe sus-zisa credinţă şi supunere cerută de noi, că des-pomenitul Petru zis Sous n-a ţinut în nici un grad de rudenie sau neam de sus-pomeniţii nobili de Nima şi că sus-zisul pămînt Beke niciodată n-a fost pămînt de moştenire al acelor nobili şi nici n-a ţinut de sus-zisa lor moşie Nima, ci a fost pămîntul unui om mort fără de moştenitori şi a ajuns <în stăpînirea) pomenitului Petru zis Sous prin danie regească şi dat lui pe veci şi că a fost trecut pe veci şi vîndut de acel Petru pomenitului oraş Ocna Dejului cu acele douăzeci şi şapte de mărci. Noi deci aflînd toate aceste şi cumpănindu-le cu luare aminte, deoarece tuturor celor ce stăteau atunci cu noi la judecată li se părea că este lucru nepotrivit acesta, că zişii orăşeni şi oaspeţi din Ocna Dejului să se fi dus sub zisa cetate a Ciceului, în faţa des-pomenitului Toma voievodul, pentru vînzarea des amintitului pămînt Beke, pe care ei nici nu-1 puteau vinde fiindcă orăşenii şi oaspeţii care trăiesc în oraşele sau satele regeşti libere nu pot vinde sau înstrăina în nici un chip pămînturile sau moşiile luate de la nobilii dimprejur şi alipite sus-ziselor oraşe sau sate regeşti, fără încuviinţarea şi învoirea regească, şi deoarece am aflat chiar din mărturia sus-zişilor juzi ai nobililor şi a juraţilor, precum şi a vecinilor şi a megieşilor des-pomenitului pămînt Beke că acest pămînt n-a fost niciodată pămînt de moştenire al sus-zişilor nobili de Nima, ci a fost unui om mort fără de moştenitori şi a fost dat de veci prin danie regească pomenitului Petru zis Sous pentru slujbele sale credincioase, şi că a fost dat pe veci şi vîndut de acel Petru sus-zisului oraş Ocna Dejului, cu pomenitele douăzeci şi şapte de mărci; noi, împreună cu sus-zişii juzi ai nobililor din cele şapte comitate şi cu asesorii juraţi precum şi cu foarte mulţi alţi nobili care stăteau atunci împreună cu noi în scaunul nostru de judecată, făcînd judecată, am hotărît să se înapoieze cu drept deplin sus-zisul pămînt Beke dimpreună cu toate folosinţele ce ţin de el, des-pomenitului oraş Ocna Dejului şi orăşenilor sau oaspeţilor ce locuiesc în el, aşa după cum se ştie că a fost din vechime pămînt de cumpărare al acestora, fără a vătăma dreptul altuia, făcînd să fie puşi aceşti orăşeni din Ocna Dejului în paşnica stăpînire a acestui pămînt de către omul nostru şi impunînd tăcere pe veci pomeniţilor Peteu, Badislau şi Toma, nobili de Nima, în privinţa acestui pămînt Beke. în amintirea şi spre veşnica trăinicie a acestui lucru, am hotărît să li se dea orăşenilor din Ocna Dejului scrisoarea de faţă <întărită> cu pecetea noastră cea mică, din cauza lipsei peceţii noastre celei mari şi autentice, pe care am trimis-o la adunarea noastră ce trebuie să se ţină cu nobilii din Solnocul din Afară în satul Săuca. Dat la Turda, în ziua a zecea a adunării noastre mai sus arătate, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. St. Cluj-Napoca, Arh. oraş Dej, nr. 18. Transumpt in actul episcopului Vilhem, corniţele capelei regale, din 30 noiembrie 1367 182 www.dacoromanica.ro EDIŢII: Ub., II, p. 91-93. REGEŞTE: TSrt. Lapok, 1875, p. 411, nr. 18. 1 Atît pe lîngă devoluta de mai sus, cît şi pe lingă empta şi comparata trebuie să se subînţeleagă forma fuisset, care să întregească predicatul relativului que de mai sus. * Corect: continens (acordat cu privilegium Thotne). 3 Astfel în orig. * Corect: continentiam. 6 înaintea acestui cuvînt să se subînţeleagă pro, omis. * Corect: quod (acordat cu sigillum). 7 Corect: Zonuk 3 20 ianuarie. 9 Săraru. 10 4 noiembrie 1321. 11 6 mai 1322. 167 1353 ianuarie 30, Buda. Nos, Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis quod nos, recensi-tis fidelitatibus et multimodis complacenciis magistri Ladizlai, filii Johannis, filii Briccii de Batur, comitis de Zabolch, fidelis noştri, quibus idem in cunctis nostris et regni noştri negociis prosperis pariter et adversis cum omni fidelitatis constancia studuit complacere nostre maiestati et se reddere gratum utique et acceptum, eidem de regie pietatis circumspecta providen-cia huiusmodi gradam duximus conferendam, ut nullus ex proximis, fra-tribus et cognatis ipsius de possessionibus Horuat in Karazna, Kyralteluke et Nogfalu in Zabolch necnon Thaagh vocatis in Zathmariensi et me-dietate possessionis Suuegd vocate in Byhoriensi comitatibus existentibus, per eundem magistrum Ladizlaum nune acquisitis et inventis, aliquam partem seu porcionem ab eodem acquirere vel redpere possit alicuius temporis in processu, nisi predictus magister Ladizlaus de sua libera et bona voluntate cum eisdem fratribus, proximis et cognatis ipsius aut cum aliquo eorundem predictas possessiones suas acquisiticias partidpare volue-rit seu impartiri. Datum Bude, feria quarta proxima ante dominicam Esto michi, anno domini Mmo CCC™0 I”0 terdo. (Pe verso, sub pecete, de aceeaşi mină :> Relacio Symonis, filii Mauridi. (Tot acolo, de o mină contemporană ;> littera graciosa. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că noi, ţinînd seamă de faptele de credinţă şi feluritele slujbe ale magistrului Ladislau, fiul lui Bricciu de Batur, comite de Szabolcs, credindosul nostru, prin care el s-a străduit să fie maiestăţii noastre pe plac cu toată statornica lui credinţă şi să i se facă cu orice preţ plăcut şi iubit în toate treburile şi norocoase şi nenorocoase ale noastre şi ale ţării noastre, din chibzuita purtare de grijă a regeştii iubiri am socotit a-i hărăzi această milostivire ca nici una din rudele, fraţii şi neamurile lui să nu poată dobîndi sau căpăta de la dînsul cîndva în curgerea vremii vreo bucată sau parte 183 www.dacoromanica.ro din moşiile numite: Horvat, aflătoare în comitatul Crasna, Kyralteluke . şi Nogfalu din comitatul Szabolcs, precum şi Thaagh din comitatul Satu Mare şi din jumătatea moşiei numite Suuegd, aflătoare în comitatul Bihor, dobîndite şi căpătate acum de acel magistru Uadislau, decît numai dacă sus-zisul magistru Ladislau va voi de buna şi sloboda lui voie să le facă parte sau să împartă sus-zisele lui moşii, dobîndite , ca acei fraţi, rude şi neamuri ale lui sau cu vreunul din ei. Dat la Buda, miercuri înainte de duminica Esto michi, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. (Pe verso, sub pecete, de aceeaşi mină:'} Darea de seamă a lui Simion, fiul lui Mauriciu. (Tot acolo, de o mină contemporană :> scrisoare de milostivire. Arh. Naţ. Magii. Dl. 30 119. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. perg., pecetea mare rotundă de maiestate aplicată în document, pe verso, a căzut. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 19-20. 168 1353 ianuarie 31 (vigesimo quarto die termini prenotati: in octavis diei Strennarum), Buda. Nicolae, palatinul Ungariei şi judele cumanilor, porunceşte capitlului din Gy8r să trimită un om de mărturie care împreună cu omul său să facă evaluarea tuturor moşiilor lui Petru de Bozin pe care acesta le-a pierdut în urma unui proces purtat cu fratele său Avram, fiul lui Sebeş. în document se menţionează şi cuprinsul actului regelui Dudovic I, din 27 martie 1347, în care este pomenit şi fostul voievod Toma, comite de Caraş şi de Cuvin. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 245. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 20-35. 169 1353 februarie 1, . Nos, capitulum ecclesie Transsilvane, significamus tenore presencium quibus expedit universis quod Beken, filius Petri, nobilis de Uapad, ad nostram accedens presenciam, exhibuit nobis quasdam litteras patentes serenissimi principis, domini Dodouici, dei grada illustris regis Hungarie, domini noştri, supplicans nobis humiliter quod, ad maiorem cautelam et iuris conservadonem, ipsas litteras de verbo ad verbum transseribi et sub transseripti forma sibi concedere dignaremur; quarum quidem litterarum tenor talis est: < Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 16 octombrie 1347, Buday. Nos enim, petidonem ipsius Buken1 iustam et legitimam reputantes, predictas litteras omni integritate pollentes, de verbo ad verbum transseribi fedmus et sigillo nostro communiri. Datum in vigilia festi Punficadonis virginis gloriose, anno domini Mmo 000“° quinquagesimo tercio. 184 www.dacoromanica.ro Noi, capitlul bisericii din Transilvania, facem cunoscut prin cuprinsul scrisorii de faţă tuturor cărora se cuvine că Beken, fiul lui Petru, nobil de Lopadea, venind înaintea noastră, ne-a arătat o scrisoare deschisă a prealuminatului principe, domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, stăpînul nostru, rugîndu-ne cu smerenie ca, spre mai mare chezăşie şi spre păstrarea dreptului , să binevoim . Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmonustra, memorie commendamus tenore presencium significamus1 quibus expedit universis quod accedens2 personaliter ad nostram presenciam Manus, nobilis de3 Kalyan, pro se et Bartholomeo, fratre suo uterino, cum litteris procuratoriis ecclesie nostre antedicte ab una parte, ab altera Nicolaus dictus Wos iunior, per eundem Manus propositum extitit ministerio vive vocis et relatum quod, propter evitandas necessitates ipsorum, possessionem ipsorum Dyos vocatam in comitatu de Clus existentem, iure hereditariam4, a die datarum presencium usque revolucionem octo annorum pro sexaginta marcis fini argenti, plene habitis, datis et persolutis, cum omnibus utili-tatibus et pertinenciis universis, magistro Nicolao dicto Wos iuniori pignori obligassent et obligavit5 coram nobis, tali modo quod, quandocumque idem Manus aut Bartholomeus infra prefixum terminum possessionem ipsorum Dyos vocatam pro pretacta sumpma pecunie redimere possent, liberam habeat® redimendi facultatem. Si vero in revolucione octo annorum predic-tam possessionem ipsorum Dyos vocatam pro sexaginta marcis fini argenti redimere non curarent, extunc cum duplo ipsius pecunie convincerentur ipso facto. Non pretermittendum est quod, si ipsam possessionem ipsorum alicui, alii vel ahis obligare aut vendicioni tradere niterentur, non possint neque valeant, nisi eidem Nicolao dicto Wos antedicto; ceterum, quod quicumque magistrum Nicolaum dictum Wos racione pretacte possessionis, Dyos vocate, molestare seu in lite7 attrhahere® niteretur, Manus et Bartholomeus tenerentur expedire propriis laboribus ipsorum et expensis. Datum sabbato proximo videlicet in festo Purificacionis virginis gloriose, anno domini M°CCCmo Lm° tercio. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire prin cuprinsul scrisorii de faţă şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venind în persoană înaintea noastră pe de o parte Manus, 185 www.dacoromanica.ro nobil de Căianu, pentru sine şi pentru Bartolomeu, fratele său după mamă, cu scrisoarea de împuternicire a bisericii noastre mai sus-zise, iar pe de alta Nicolae zis Wos cel Tînăr, ni s-a spus şi ni s-a arătat de către acel Manus prin viu grai că, pentru a face faţă nevoilor lor, ei au zălogit magistrului Nicolae zis Wos cel Tînăr moşia lor numită Deuş, care este în comitatul Cojocna, ereditară de drept, din ziua datării scrisorii de faţă pînă la împlinirea a opt ani, cu şaizeci de mărci de argint fin, avute, date şi plătite deplin, cu toate folosinţele şi toate pertinenţele, şi ei au zălogit-o <şi> înaintea noastră, în chipul acesta ca, oricînd Manus sau Bartolomeu ar putea răscumpăra moşia lor numită Deuş în schimbul amintitei sume de bani înaintatea sorocului statornicit, ei să aibă liberă voie a o răscumpăra; dacă însă ei nu s-ar îngriji să răscumpere sus-zisa lor moşie numită Deuş pînă la împlinirea opt ani în schimbul şaizeci de mărci de argint fin, atunci, prin chiar acest fapt, să fie osîndiţi la îndoitul acelor bani. Nu trebuie trecut cu vederea că, dacă ei ar căuta să zălogească sau să vîndă moşia lor cuiva, altuia sau altora, să nu poată şi să n-aibă voie să fie datori a-1 apăra cu propriile lor osteneli şi cheltuieli. Dat în sîmbăta cea mai apropiată, adică în sărbătoarea Întîmpinării domnului, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Naţ. Magh. DI. 26 980. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, de la începutul lui ianuarie 1361. 1 * * * * * 7 8 1 Corect: significantes. * Corect: accedentes. * Cuvînt repetat. 8 Corect: hereditario. * Corect: obligaverunt. * Corect: habeant. 7 Corect: in litem. 8 Corect: attraherent. 171 1353 februarie 2, . Nos conventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, memorie commendamus quod cum Manus, nobili de Kalyan pro se personaliter ac 1 Bartholomeo fratre suo uterino mediantibus litteris procuratoriis ab una parte, ab altera Nicolao dicto Wos Juniory coram nobis personaliter constitutis, confessum exstitit per eundem Manus ministerio vive vocis et relatum, quod porcionem porcionariam in possessione Dyos quam Deme nobili de Tyborchteleke quatuor annis pro quadam sumpma certa pecunie pignori obligassent, si ipsam porcionem in prefixo termino redimere possent prout alie partes® essent, Nicolao dicto Wos memorato, ita ipsam porcionem ad ipsas alias porciones reddere et resignare tenerentur. Item si obligare causa necessitatis ipsorum prenominatam porcionem vellent, non aliis vel alii nisi eidem Nicolao dicto Wos et cum alterius pecunia redimere non possint, sed cum pecunia Nicolai memoraţi. Datum in festo Purificacionis virginis Mărie, anno domini M° CCCm0 Bmo tercio. 18G www.dacoromanica.ro Noi, conventul mănăstirii fericitei Fecioare din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire că înfăţişîndu-se în persoană înaintea noastră pe de o parte Manus, nobil de Căianu, pentru sine însuşi şi pentru Bartolomeu, fratele său după mamă, în temeiul unei scrisori de împuternicire, iar pe de alta Nicolae zis Wos cel Tinăr, s-a mărturisit şi s-a spus de către acel Manus prin viu grai că partea din partea din moşia Deuş pe care ei au zălogit-o lui Deme, nobil de Tyborchteleke, pe patru ani, cu o anumită sumă de bani, dacă această parte ei ar putea-o răscumpăra la sorocul statornicit, aşa cum au fost zălogite amintitului Nicolae zis Wos şi alte părţi3, ei să fie ţinuţi a da şi a întoarce acea parte la celelalte părţi. De asemenea, dacă, din pricina unei nevoi a lor, ei ar voi să zălogească pomenita parte, ei să n-o poată altora sau altuia, fără numai acelui Nicolae zis Wos, şi să n-o poată răscumpăra cu banii altuia, ci cu banii amintitului Nicolae. Dat în sărbătoarea Întîmpinării domnului, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 23 980. Fotocopie la In5t. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Transumot în actul conventului din Cluj-Minăştur, de la începutul lui iauuarie 1361. 1 Rupt şi pată de umezeală cca 6 cm, întregit după sens. * Lectură probabilă. 3 Textul original este cam confuz. 172 1353 februarie 14, . Nos, conventus monasterii beate virginis de Clusmunustra, memorie commendamus1 tenore presencium, significamus quibus expedit universis quod, Manus et Bartholomeus3, nobiles3 de Kalyan, ab una parte, ab altera Nicolao dicto Wos iuniori coram nobis personaliter constitutis, confessum extitit per eosdem Manus et Bartholomeum pariter et relatum quod propter evitandas necessitates ipsorum, possessionem ipsorum Dyos vocatam, in comitatu de Clus existentem, iure hereditario, a die datarum presencium usque revolucionem octo annorum pro sexaginta marcis fini argenti, plene habitis, datis et persolutis, cum omnibus utilitatibus et pertinenciis universis eidem Nicolao dicto Wos iuniori, pignori obligassent et obligarunt coram nobis, tali forma et obligamine imposito, quod, quia possessiones ipsorum Popteleke et Churnuk in comitatu de Doboka habitas ac Bolugianusteleke in comitatu de Clus existentes magistro Stephano dicto Pagan in perpetuum vendidissent sine permissione et de bona voluntate ipsius Nicolai dicti Wos et sine satisfaccione, attamen pro quadraginta et quinque marcis argenti, secundum quod in aliis litteris nostris evidenter patet, ideo ipsam possessionem ipsorum Dyos vocatam sine ipsa possessione, Bolugianusteleke videlicet unam sine alia, redimere non possint neque valeant, sub tali forma, quod, quandocumque idem Manus et Bartholomeus infra prefixum terminum possessiones ipsorum Dyos et Bolugianusteleke, videlicet Dyos pro sexaginta marcis fini argenti, et Bolugianusteleke pro quadraginta marcis argenti et similiter quinque marcis argenti redimere possent liberam habeant redi-mendi facultatem. Si vero non possent, duplum incurrerent eo facto. Non 187 www.dacoromanica.ro pretermittendum, esse, quod si ipsas possessiones ipsorum aliis vel alicui vendere vellent aut iterum obligare, non possint nisi eidem magistro Nicolao dicto Wos; ceterum, quod quicumque Nicolaum memoratum racione pos-sessionum prenominatarum molestare seu in litem attrhabere4 niteretur, Manus et Bartholomeus tenerentur expedire propriis laboribus ipsorum et expensis. Datum in festo bţati Valentini martiris, anno domini M° CCC00 D tercio. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră Manus şi Bartolomeu, nobili de Căianu, pe de o parte, iar pe de alta Nicolae zis Wos cel Tînăr, s-a mărturisit deopotrivă şi s-a spus de către aceşti Manus şi Bartolomeu că, pentru a scăpa de nevoi ale lor, ei au zălogit şi zălogesc în faţa noastră din ziua în care s-a dat scrisoarea de faţă pînă la împlinirea a opt ani, cu şaizeci de mărci de argint fin, plătite, date şi primite în întregime, moşia lor în temeiul dreptului de moştenire numită Deuş, aflătoare în comitatul Cluj, cu toate folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea, lui Nicolae zis Wos cel Tînăr, punîndu-se această rînduială şi îndatorire ca, întrucît ei fără îngăduinţa şi bunăvoinţa pomenitului Nicolae zis Wos şi fără a-i plăti (acestuia nimic) au vîndut totuşi pe veci cu patruzeci şi cinci de mărci de argint — aşa cum se arată lămurit în altă scrisoare a noastră moşiile lor Poptelec şi Cernuc, pe care le aveau în comitatul Dăbîca, şi Balugianusteleke, aflătoare în comitatul Cluj, magistrului Ştefan zis Pagan, de aceea ei să nu poată şi nici să fie volnici a răscumpăra moşia lor numită Deuş fără acea moşie Bolugianusteleke, adică una fără alta, în felul acesta, ca, oricînd Manus şi Bartolomeu ar putea să răscumpere moşiile lor Deuş şi Balugianusteleke înlăuntrul sorocului mai sus hotărît şi anume Deuş cu şaizeci de mărci de argint fin şi Balugianusteleke cu patruzeci de mărci de argint şi cu încă cinci mărci de argint, ei să aibă slobodă putinţă de răscumpărare; iar dacă nu le vor putea (răscumpăra) să fie supuşi, prin chiar acest fapt, la îndoitul plăţii. Nu trebuie să se treacă cu vederea că dacă ei ar voi să vîndă acele moşii ale lor altora sau altuia sau să le zălo-gească din nou, să n-o poată (face) decît aceluiaşi magistru Nicolae zis Wos. Apoi că, oricine ar încerca să-l turbure sau să cheme în judecată pe pomenitul Nicolae cu privire la moşiile mai sus-pomenite, Manus şi Bartolomeu să fie ţinuţi să-l apere cu ale lor osteneli şi cheltuieli. Dat la sărbătoarea fericitului mucenic Valentin, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 26 980. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Transumpt în actul contentului din Cluj-Mănăştur, de la începutul lui ianuarie 1361. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 38—39, cu omisiunea unor formule diplomatice. * * 1 In loc de commendantes, forma obişnuită în această formulă. * Corect: Bartholomeo. * Corect: nobilibus. * Corect: attrahere. 188 www.dacoromanica.ro 173 1353 februarie 17, Buda. Nos Lodovicus <.. .> rex Hungarie <.. .> significamus <.. .> quod magister Jacobus dictus Erdelw ad nostre maiestatis presenciam acce-dendo, in personis Michaelis, filii Elleus, et alterius Michaelis, filii Egidii de OJsou Kechel, exhibuit nobis quasdam literas rescripcionales capituli ecclesie Varadiensis {.. .) petens nos <.. .) ut ipsas <-. .) transcribi {.. .) dignaremur quaram tenor talis est: dicto Pogan sine scitu et consensu 1 suo vendidissent, in preiudicium ipsius et gravamen. Unde, faciendo protestacionem prohibuit eosdem Mannus et Bartholomeum a vendicione, pignoris obligacione et quolibet colore alienacionis predictarum possessionum, alios vero ab empcione et ocupa-cione2 earundem, et specialiter magistrum Stephanum ac ipsius succes-sores, se intromittere volentes de3 easdem, testimonio presencium coram nobis. Datum quarta feria proxima ante dominicam Ramispalmarum, anno domini M° CCC™0 L“° tertio. {Pe verso, de aceeaşi mînă ;> Pro magistro Nicolao dicto Vos1 contra Mannus et Bartholomeum prohibitoria. {Pe verso, de o tnînă de la sfîrşitul secolului al XVI-lea:> Ombozie. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, dăm de ştire că venind înaintea noastră nobilul bărbat Nicolae zis Woos cel Tînăr, el ne-a spus făcînd întîm-pinare că Mannus şi Bartolomeu, nobili de Căianu, i-au zălogit două moşii ale lor, numite Poptelec şi Cernuc, înaintea noastră cu patruzeci de mărci, iar A lui Ombozi. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Kem£ny din Ciumbrud, fasc. I nr. 1. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă de închidere aplicată pe verso. REGEŞTE: Tort. Tăr., 1907, p. 86. 1 Cuvînt adăugat în text de scrib, din greşeală. ■ Corect: occupacione. * Corect: in. 4 Astfel în orig. 178 1353 martie 14, lui Ştefan zis Thoth şi Ioan, fiul său, iobagii acelui magistru Ioan cel Mare potrivit cuprinsului scrisorii noastre de mai înainte. El <însă> n-a venit, nici n-a trimis în timp ce Dumitru, fiul lui Oliver, legiuitul împuternicit al sus-zisului Ioan cel Mare şi al pomeniţilor săi iobagi, a aşteptat în ctip legiuit, în faţa noastră, douăzeci de zile de-a rîndul. Drept aceea am hotărît ca acel Dumitru fiul lui Petru, ca pîrîş, să rămînă de judecată, dacă nu se va putea scuza în chip întemeiat. Dat la Buda, în a douăzeci şi doua zi de la numitele octave, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Naţ. Magii. Dl. 64 039. Fotocopie la Inst. de ist. şi arii. Cluj-Napoca/1353. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă de închidere, din ceară, aplicată pe verso. * * 1 Corect: continentias. * Astfel în orig. ' 6 martie. 181 1353 martie 28. Lodouicus, dei grada Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Seruie, Gallicie, Lodomerie, Comanie Bulgarieque rex, princeps Sallernitanus et honoris montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, presenti-bus et futuris, noticiam presencium habituris, salutem in omnium salvatore. Quoniam rex magnus super gentes suas is digne fari potest, qui multitudine populorum gratulatur, ut in pacis pulcritudine1 et quietis tranquillitate sedeat civitas plena populo et vita opulenta perfruatur, proinde ad uni-versorum noticiam harum serie volumus pervenire quod comes Jacobus, filius Nicolai, filii Sandur, villicus de Brassow, in nostre maiestatis presen-dam accedendo vice et nominibus universorum fidelium civium et hospi-tum nostrorum Saxonum de eadem Brassaw1 ac ad ipsam pertinendum, nobis proponendo declaravit quod pii progenitores noştri, olym1 illustres reges Hungarie beatarum recordadonum, infrascriptis libertatum prero-gativis ipsos decorassent et preditos fecissent super quibus quidem liber- 192 www.dacoromanica.ro tatibus instrumenta eorundem per inpacati1 temporis discrimina extitissent alienata ab eisdem, petens nostram excellenciam cum instancia ut pristinam et antiquam eorum libertatem eisdem restituere ac in eadem ipsos conservare de benignitate regia dignaremur. Nos itaque, humillimis supplicacionibus eorundem fidelium civium et hospitum nostrorum Saxo-num de Brassow et ad eandem spectancium, per predictum comitem Jaco-bum, villicum ipsorum, in personis eorundem nostre maiestati porrectis, inclinati, libertatem eorum antiquam, ut iidem sicut numero sic et fidelitate augeantur, dictis civibus et hospitibus nostris de Brassow et pertinentibus ad eandem, nobis et sacre regie corone fidelitatem illibate observatis* et observantibus, in futurum restituimus et restauramus in his scriptis. Quam tenore presencium specificando declaramus isto modo quod de universitate eorundem fidelium civium et hospitum nostrorum de Brassow et eandem® spectancium annis singulis pro collecta eorum regali centum et quinquaginta marcas fini argenti, racionis Scybiniensis1, dent et solvant nostre maiestati, hominique nostro, exactori videlicet diete collecte, litteris nostris median-tibus ad hoc deputando, a die presentacionis earundem ipsis facte quolibet die, donec ipsa collecta plene fuerit persoluta, unum fertonem argenti pro expensis suis preter sumpmam diete collecte dare tenebuntur. Preterea, si nostram maiestatem ad partes orientales personaliter exercitum ducere contingat, tune quilibet eorum iuxta suam facultatem equester vel pedester, propria eorum in pecunia nobiscum proficissci1 teneantur. Si vero ad partes occidentales personaliter exercitum duxerimus, tune quinquaginta viros agiles, bene armatos et lanceatos in ipsum exercitum nostrum ex parte communitatis eorum debebunt et tenebuntur destinare. Ceterum iudex ipsorum sive comes terrestris, quem ipsi de communi eorum voluntate eli-gent, de universis iudiciis seu birsagiis iudici nostro regali, per nos in mediani ipsorum deputato, provenientibus quartam partem, et prolocutor, similiter per communitatem eligendus, quintam, partem recipiendi habebunt facultatem. Item, si aliquis eorum homicidium inter ipsos patraverit, tune iudex noster ipsum cum suo adversario potest captivare, sed ad domum suam accedere et res aut bona sua auferre non possit modo aliquali, donec idem homicida proscribitur per communitatem et exulabitur, sed post proscripcionem per prefaţam communitatem factam et exulacionem suam omnia bona eiusdem prefatus iudex noster auferendi plenariam habeat facultatem. Si autem dictus homicida cum suo adversario et mimico poterit concordare, tune iudici nostro pro iudicio habite pacis quinque marcas dicti compoti4 Scybiniensis1 dare teneatur. Silvas autem et aquas ac pisca-turas communiter perutantur, contradiccione qualibet non obstante, hoc tamen expresse declarato, quod iidem cives et hospites noştri semper nobis et sacre regie corone fidelitatem debitam illibate et inmutabiliter1 teneantur observare. Ut igitur hec nostra libertatum restauracio et donacio salva semper et inconcussa permaneat, nec per quempiam valeat in irritum retractări, presentes eisdem concessimus litteras nostras privilegiales, pen-dentis et autentici sigilii noştri duplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris domini Nicolai, episcopi Zagrabiensis ecclesie, aule nostre vicecancellarii, dilecti et fidelis noştri, quinto Kalendas mensis Aprilis, anno domini millesimo CCC™0 quinquage-simo tercio, regni noştri anno duodecimo; venerabilibus in Christo patribus et dominis Nicolao, Strigoniensi locique eiusdem comite perpetuo, et Domi- 193 www.dacoromanica.ro nico Spalatensi archiepiscopis, fratre Dyonisio archielecto Colocensi, Nicolao Agriensi, Demetrio Waradiensi, Andrea Transsiluano, Colomano Jauriensi, Nicolao Quinqueecclesiensi, Mychaele Vacyensi, Johanne Vesprimiensi, Thoma Chanadiensi, fratribus Thoma, Syrimiensi, Peregrino Eoznensi, Ste-phano Nitriensi et Elasio Tyniniensi episcopis ecclesias dei feliciter gubernan-tibus ; magnificis baronibus Nicolao, palatino et iudice Comanorum, Nicolao filio Laurencii, voyucda Transsiluano et comite de Zonuk, honore magisterii tavarnicatus noştri vacante, comite Thoma, iudice curie ncstre, Dcminico de Machou et Nicolao de Zturino banis. Paulo, magistro tavarnicorum regina-lium, Olyuerio, iudice curie eiusdem, Leukus, pincernarum et dapiferorum, Dyonisio, agasonum et Tuteus, ianitorum nostrorum, ac Johanne depifero-rum reginalium magistris Symono, comite Posoniensi aliisque quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores. (Sub text, pe plicaiură: foimula de confiimare din partea regelui Ludovic, din 28 octombrie 1364, întrebuinţată în legătură cu pierderea peceţii regale în Eosnia. Textul confirmării, vezi: Ub., II, p. 211>. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Muntele Sânt Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, celor de acum şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Deoarece rege mărit peste neamurile sale i se poate zice pe drept aceluia care se bucură de mulţime de norod pentru ca ţara® să stea în frumuseţea păcii şi în tihna liniştei, plină de popor, şi să se bucure de o viaţă îmbelşugată, de aceea prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că venind înaintea maiestăţii noastre corniţele Iacob, fiul lui Nicolae, fiul lui Sandur, vilicul Braşovului, în locul şi în numele tuturor credincioşilor noştri orăşeni şi oaspeţi saşi tot din Braşov şi al celor ce ţin de acest , el ne-a spus şi ne-a arătat că cucernicii noştri strămoşi, răposaţii iluştri regi de fericită pomenire ai Ungariei, i-au înzestrat pe dînşii şi i-au împodobit cu prerogativele şi libertăţile mai jos însemnate, dar că actele lor făcute cu privire la aceste libertăţi li s-au rătăcit din pricina primejdiilor din vremurile tulburi, rugind cu stăruinţă pe înălţimea noastră să binevoim, din regeasca bunătate a le da înapoi vechea lor libertate de altădată şi a-i păstra în ea. Noi, aşadar, înduplecaţi de prea smeritele rugăminţi ale credincioşilor orăşeni şi oaspeţi ai noştri saşi din Braşov şi ale celor ce ţin de acest , înfăţişate maiestăţii noastre în numele lor de sus-zisul comite Iacob, judele lor, înapoiem pe viitor zişilor orăşeni şi oaspeţi ai noştri din Braşov şi celor ce ţin de acest care ne-au păstrat şi ne păstrează în chip neştirbit credinţă nouă şi sfintei coroane regeşti vechea lor libertate şi le-o înnoim prin această scrisoare, ca ei să sporească atît în număr cît şi în credinţă. Lămurind în amănunt această , prin cuprinsul scrisorii de faţă, facem cunoscut aceasta : că ei să dea şi să plătească maiestăţii noastre, din partea obştei credincioşilor orăşeni şi oaspeţi ai noştri din Braşov şi a celor ce ţin de acest , în fiecare an, drept darea lor regească, o sută cincizeci de mărci de argint fin după socoteala de Sibiu, iar omului nostru, adică strîngătorului zisei dări, ce va fi trimis în acest scop pe temeiul scrisorii noastre, ei vor fi datori, să-i dea din ziua înfăţi- 194 www.dacoromanica.ro şării acelei scrisori, făcute lor, pe fiecare zi, pînă cînd va fi fost plătită pe deplin acea dare, un fertun de argint pentru cheltuielile sale, pe lingă suma întreaga a zisei dări. Pe lîngă aceasta, dacă s-ar întîmpla ca maiestatea noastră să ducă ea însăşi oastea în părţile răsăritene, atunci fiecare din ei să fie dator să meargă cu noi pe a sa cheltuieală, călare sau pedestru, după putinţa sa. Iar dacă vom duce noi înşine oastea în părţile apusene, atunci vor trebui şi vor fi datori să trimită în acea oaste a noastră, din partea obştii lor, cincizeci de bărbaţi sprinteni, bine înaimaţi şi cu lănci. Apoi, judele lor sau cernitele locului, pe care îl -tor alege ei cu voia lor a tuturora, să aibă dreptul a primi o pătrime din toate amenzile judecătoreşti sau gloabele ce-i vin judelui nostru regesc, trimis de noi în mijlocul lor, iar împuternicitul, ce va fi de asemenea ales de obşte, o cincime. De asemenea, dacă vreunul din ei ar făptui un omor între ei, atunci judele nostru poate să-l ia în prinsoare pe acesta împreună cu potrivnicul său, dar să nu se poată nicidecum duce la casa lui şi nici atîmate. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, episcopul bisericii de Zagreb, vicecancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în a cincea zi înainte de calendele lunii aprilie, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei, iar în al domniei noastre al doisprezecelea, venerabilii întru Hristos părinţi şi domni: Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc şi Dominic Arhiepiscopul) de Spalato, fratele Dionisie arhiepiscopul ales de Calocea măriţii baroni, Nicolae, palatin şi jude al cumanilor, Nicolae, fiul lui Lau-renţiu, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc — slujba de mare vistier al nostru fiind vacantă — corniţele Toma, judele curţii noastre, banii Dominic de Macva şi Nicolae al Severinului, Pavel, marele vistier al reginei, Oliveriu, judele curţii aceleaşi , Leukus, marele nostru paharnic şi marele nostru stolnic, Dionisie, marele nostru comis, şi Tuteus, marele nostru uşier, precum şi Ioan, marele stolnic al reginei, Simion, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoziile ţării noastre. 195 www.dacoromanica.ro Arh. Stat. Braşov, Arh. oraş Braşov, Privilegii, nr. 2. Fotocopia la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. perg., cu două peceţi de maiestate din ceară de culoare deschisă, atîrnată cu şnururi împletite din fire de mătase de culoare violet-roşie, respectiv violet-verde. Copie de la sf. sec. XIV autentificată cu pecetea comitatului Braşov. EDIŢII-’ Fejer, IX, 2, p. 236; Czoemig, Ethnographie, II, p. 349; Hurmuzaki, 1/2, p. 30 — 32; XJb., II, p. 93 — 96 (unde se dă şi legenda peceţilor), 211; Sieb. Quartalschrift, VII, p. 302, 316, 318 (fragmentar); Sieb. Provimialblătter, I, p. 31 (fragmentar). 1 Astfel în orig. 1 Greşit întrebuinţat, ca şi cum ar fi participiul unul deponent. * Corect: et ai eandem. 1 Corect: computi. * Civitas, după context, are aici sensul, întîlnit dealtfel frecvent, de „stat”, iar nu de „oraş". 182 1353 martie 30. odouicus, dei gratia Hungarie, Daltnacie, Croacie, Rame, Seruie, Gallicie, Bodomerie, Cutnanie, Bulgarieque rex, princips Sallernitanus1 et honoris montis sancti Angeli dotninus, otnnibus Christi fidelibus, tam presentibus quam futuris, notitiam presentium habituris, salutem in otnnium salvatoare. Regie sublimitatis immensitas, cuius est in subiectorum et po-polorum multitudine gloriari, solet suorum subditorum libertates a suis predecessoribus benigniter prestitas confirmare, ut numerus populorum eius augeatur, fruentium certa lege. Proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod comes Dauid, civis, et Reymarus, notarius civitatis nostre de Kuluswar2, suis et universorum civium ac hospitum nos-trorum de eadem Kwluswar vice et nominibus ad nostre serenitatis acce-dentes presentiam, exhibuerunt nobis quasdam literas privilegiales quon-dam excellentis et magnifici principis, domini Karoli, olim incliti regis Hungarie, patris noştri carissimi beate recordationis, tertio et ultimo suo sigillo consignatas, confirmantes literas petentes eiusdem, que privilegium ipsius patris noştri, priori et antiquiori suo sigillo consignatum, super libertatibus eorundem civium et hospitum nostrorum emanatum, confirmative continebant, tenoris infrascripti, supplicantes nostro culmini prece subiectiva ut ipsas, simul cum libertatibus eorum expressis in eisdem, ratas ha-bendo acceptare, ratificare et pro eisdem nostro dignaremur privilegio confirmare. Quarum tenor talis et < Urmează actul lui Carol Robert regde Ungariei, din 3 aprilie 1336, Ub., II. p. 475—476, cu actul său din 11 iulie 1331, ibidem I, p. 444—445, nr. 31 cuprinzînd actul său din 19 august 1316, ibidem I, p. 319—320>. Nos itaque attendentes regiam maiestatem, in multitudine populorum iocundari, propositis petitionibus eorundem fidelium civium et hospitum nostrorum de Kulusuar, ut ipsi numero et fidelitate augeantur, favorabili pietate exauditis, predictas literas privilegiales ipsius patris noştri de verbo ad verbum presentibus insertas, simulcum otnnibus libertatibus expressis in eisdem, ratas habendo acceptamus, ratificamus et approbamus ac easdem quoad omnes continentias regia auctoritate perpetue confirma- 196 www.dacoromanica.ro mus. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes conces-simus literas nostras privilegiales, pendentis et autentici sigilii noştri dup-licis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris domini Nicolai, episcopi ecclesie Zagrabyensis, aule nostre vicecancellarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini M° CCC®0 Lmo tertio, tertio Kalendas Aprilis, regni autem noştri anno duodecimo; venerabilibus in Christo patri-bus et dominis Nicolao Strigoniensi, loci eiusdem comite perpetuo, Dominico Spalatensi archiepiscopis, fratre Dyonisio, archielecto Colocensi, Nicolao Agriensi, Demetrio Waradyensi, Andrea Transiluano, Colomano Jau-riensi, Nicolao Quinqueecclesiensi, Mychaele Wachyensi, Johanne Wespri-miensi, Thoma Chanadyensi, fratribus Thoma Syrimiensi, Stephano Nittri-ensi3 et Blasio Tininiensi, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei feliciter gu-bernantibus; magnificis baronibus Nicolao, palatino et iudice Comanorum, Nicolao woyuoda Transiluano et comite de Zonuk, honore magistri ta-varnicatus noştri vacante, comite Thoma, iudice curie nostre, Dominico de Machow et Nicolao de Zeurino banis, Paulo, magistre tavarnicorum re-ginalium, Olyuerio, iudice curie reginalis, Leukus, dapiferorum et pincer-narum, Dyonisio agasonum et Theuteus ianitorum nostrorum ac Johanne, dapiferorum reginalis maiestatis magistris, neenon Symone, comite Poso-niensi, et aliis quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores. Novum1 transseriptum1 impeterunt5 iuxta propositionem1 principis1 cum Karulus® libertates7, quas a Stephano habuissent, quas contulit 1° sigillo8 <...> et® distinco® <..> quas impeterunt5 confirmări cum sigillo habito et® deperdito® in Transalpinis®; deinde Petrus magnus 3° sigillo fecit confirmări, quas Dauid exhibuit Lodovico et confirmavit 1° sigillo suo anno 3 centesimo LIII0 et10 deperdito10 versus10 Basnam10, postremo 2° sigillo, ut prius inspicitur, scriptura parva omnia confirmavit. partea exterioară a plicaturii de o mînă de la începutul secolului al XV 1-lea: Littere Ludovici et Karoli regum super antiquas libertates de electione plebani. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi al Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Monte Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Măreţia înălţimii regeşti, căreia i se cade să se mîndrească cu mulţimea supuşilor şi a oamenilor, obişnuieşte să întărească libertăţile supuşilor săi, dăruite cu milostovire de înaintaşii săi, pentru ca numărul popoarelor sale să sporească, bucurîndu-se de o lege neîndoioasă. De aceea, prin aceste rînduri, voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că venind înaintea înălţimii noastre corniţele David, orăşean, şi Reymar, notar al oraşului nostru Cluj, în locul şi în numele lor şi al tuturor orăşenilor şi oaspeţilor noştri din acelaşi Cluj, şi ne-au înfăţişat o scrisoare privilegială a răposatului preaînălţat şi preamărit principe, domnul Carol, odinioară vestitul rege al Ungariei, părintele nostru preaiubit, de fericită aducere aminte, înseamnată cu pecetea sa cea de-a treia şi cea din urmă 16 — Documenta Romaniae Historica — Transilvania — Voi. X 197 www.dacoromanica.ro şi care întărea scrisoarea sa deschisă, ce cuprindea drept întărire privilegiul părintelui nostru, însemnat cu pecetea sa de mai înainte şi mai veche, dat cu privire la libertăţile acestor orăşeni şi oaspeţi ai noştri <şi> avînd cuprinsul arătat mai jos, rugîndu-se cu preaplecată rugăminte de măria noastră ca, încuviinţîndu-le, să binevoim a le primi, a le consfinţi şi a le întări pentru ei prin privilegiul nostru, dimpreună cu libertăţile lor arătate în ele. Cuprinsul lor este acesta: , ascultînd cu binevoitoare milostivire cererile înfăţişate de credincioşii noştri orăşeni şi oaspeţi din Cluj, pentru ca aceştia să sporească în număr şi în credinţă, consfinţind sus-zisa scrisoare privilegială a părintelui nostru, trecută din cuvînt în cuvînt în scrisoarea de faţă, dimpreună cu toate libertăţile arătate în ea, o primim, o ratificăm, o încuviinţăm şi o întărim pe veci în temeiul autorităţii -(noastre) regeşti cu toate cele cuprinse în ea. în amintirea şi spre veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea dublei noastre peceţi atîr-nate autentice. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, episcopul bisericii de Zagreb, vicecancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie treisute cincizeci şi trei, în a treia zi înainte de calendele lui aprilie, iar în al domniei noastre al doisprezecelea an, venerabilii întru Hristos părinţi şi domni, Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetu al acelui loc, şi Dominic, arhiepiscopul de Spalato, fratele Dionisie arhiepiscopul) ales de Calocea Leukus, marele nostru paharnic şi marele nostru stolnic, Dionisie, marele nostru comis, şi Theuteus, marele nostru uşier, şi Ioan, marele stolnic al reginei, precum şi Simion, corniţele dePojon, şi foarte mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile regatului nostru. (Jos pe pecetea interioară a plicaturii, cu un scris puţin îngrijit, parţial lizibil, din secolul al XV-lea :> Au cerut o nouă transcriere, la propunerea principelui11, cu libertăţile lui Carol pe care le-au avut de la Ştefan18 <şi) pe care el le-a hărăzit cu cea dintîi pecete ... şi vizibilă..., care au cerut să fie confirmate cu pecetea avută 1, ut alii huius exemplo ducti ad similia fidelitatis opera <... >2 <... >3 tus et solercius incitentur, debemus premiis respondere donativis, considerantes et in memoriam revocantes fidelia serotis3 quondam domini Andree, Jherusalem et Sycilie regis fratris noştri karissimi beate recordacionis, accesseramus, per quatuor annorum sp4 ex nostra commissione residenciam inibi faciendo, variis et improvisis fortune casibus et persone periculis se submittendo, nostre 4 exhibita et inpensa5; volentes, 201 www.dacoromanica.ro nichilotninus eidem premissorum intuitu regio occurrere donativo, predictam possessionem ipsius #, ut dicitur, sine herede decedentis, Kereztus vocatam, in prenotato comitatu de Doboka existentem, que eciam prius sibi, uciturx, existebat inpignorata5, eidem Johanni dicto Acyl ac suis heredibus et posteritatibus cum omnibus suis utilitatibus et pertiad7 nostram collacionem pertinere dinoscitur5, nove donacionis nostre titulo dedimus, donavimus et contulimus perpetuo et irrevocabiliter possidendam tenen-dam pariter et habendam, salvis tamen iuribus alienis. Verum quia de qualitate et quantitate diete possessionis et utrum modo premisso nostre de iure pertineat collacioni neene, nobis veritas non constat, ideo fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Johannes filius Demetrii de Galaz vel Mark de Zawa aut Johannes dictus Wos de Sancto Egidyo, sive Blasius filius Laurencii dicti Reche, aliis absentibus, homo noster ad faciem predicte possessionis, vicinis et commetaneis suis universis legitime inibi convocatis, accedendo, et ipsis presentibus, reambulet eandem per veras suas metas et antiquas, novas secus veteres in locis necessariis erigendo, reambulatamque et ab aliorum possessionariis iuribus metali distinccione separatam, si eandem modo premisso nostre de iure collacioni pertinere invenerit, statuat ipsam eidem Johanni dicto Acyl premisso nove donacionis nostre titulo perpetuo possidendam, si non fuerit contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, citet ipsos contra eundem in nostram presenciam ad terminum competentem. Et post hec ipsius possessionarie statucionis seriem cum cursibus metarum vel si necesse fuerit, nominibus contradictorum et cita-torum ac termino assignato nostre fideliter rescribatis maiestati. Datum Bude, feria quarta proxima post octavas festi Passce5 domini anno eiusdem M° CCCmo Lmo tercio. Fidelibus suis capitulo ecclesie Albensis Transsiluane, pro Johanne dicto Acyl, statutoria. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, capitlului bisericii din Alba Transilvaniei, mîntuire şi milostivire. Aflaţi că înfăţişîndu-se înaintea luminăţiei noastre Ioan zis Acyl, fiul lui Ioan, fiul lui Emuch, credinciosul nostru <şi> noi amintindu-ne de faptele sale de credinţă şi de strălucitele merite ale slujbelor sale, pe care ni le-a adus şi făcut cu cea mai mare sîrguinţă şi cu dorita purtare de grijă, în toate războaiele noastre şi ale regatului nostru, şi norocoase şi potrivnice, ne-a cerut să-i dăm şi să-i hărăzim pe veci o moşie a răposatului Mihail, fiul lui Dumitru, numită Kereztus, aflătoare în comitatul Dăbîca în părţile Transilvaniei, care fusese trecută <în stăpînirea) lui de către acesta şi în temeiul unei zălogiri, susţinînd că acel Mihail, fiul lui Dumitru, s-a săvîrşit din această viaţă fără mîngîierea unor moştenitori şi că, drept urmare, acea potrivit obiceiului încuviinţat al regatului nostru, a ajuns în chip legiuit în mîinile noastre şi ţine de dreptul nostru de danie. Noi, aşadar, care, din datoria slujbei de cîrmuitor luate asupra noastră, trebuie să măsurăm şi să cîntărim meritele celor supuşi nouă şi ale celor ce ne slujesc nouă cu credinţă, şi să răspundem fiecăruia cu mîna < darnică) cu răsplăţi şi daruri, după cum cer meritele lui, pentru ca <şi> alţii, minaţi 202 www.dacoromanica.ro de exemplul acestuia, să fie îndemnaţi <. .. > şi cu <şi> mai multă rîvnă la fapte de credinţă asemănătoare, ţinînd seama şi aducîndu-ne aminte de credincioasele lui slujbe aduse şi făcute {maiestăţii) noastre în toate treburile şi norocoase şi potrivnice ale noastre şi ale regatului nostru, mai ales în părţile de peste mare, în care ne duseserăm pentru pedepsirea {uciderii) răposatului domn Andrei, regele Ierusalimului şi al Siciliei, fratele nostru prea scump, unde el a stat din porunca noastră timp de patru ani, înfruntînd felurite şi neaşteptate întîmplări ale soartei şi primejdii ale vieţii sale, şi totodată, cu acelaşi drept cu care se ştie că ea ţinea de dreptul nostru de danie, ca s-o stăpînească pe veci şi în chip nestrămutat şi totodată s-o aibă şi s-o ţină, fără ştirbirea, totuşi, a drepturilor altora. Dar, întrucît noi nu ştim care este adevărul cu privire la felul şi întinderea zisei moşii şi {nici) dacă ea ţine în chipul arătat mai sus de dreptul nostru de danie sau nu, de aceea punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi omul vostru vrednic de crezare ca om de mărturie, în faţa căruia omul nostru, Ioan, fiul lui Dumitru de Galaţi, sau Marcu de Sava, sau Ioan zis Wos de Sîntejude, sau, în lipsa acestora, Blasiu, fiul lui Laurenţiu zis Reche, ducîndu-se la faţa locului, pe sus-zisa moşie şi chemînd acolo, potrivit legii, pe toţi vecinii şi megieşii ei, şi de faţă cu aceştia, s-o hotărnicească după adevăratele şi vechile ei semne de hotar, ridicînd {semne) noi lîngă cele vechi în locurile unde va fi nevoie şi, odată hotărnicită şi despărţită prin hotare despărţitoare de drepturile de moşie ale altora, dacă va găsi că ea ţine în chipul de mai sus de dreptul nostru de danie, s-o dea în stăpînire, ca danie nouă a noastră, acelui Ioan zis Acyl, ca s-o stăpînească pe veci, dacă nu se va face împotrivire; iar dacă vor fi împotrivitori pe aceştia să-i chemaţi faţă cu el înaintea noastră, la sorocul cuvenit. Şi după aceea să aveţi bunătatea a face cunoscut în scris şi întocmai maiestăţii noastre desfăşurarea acelei dări în stăpînire {a moşiei) dimpreună cu mersul hotarelor şi, dacă va fi nevoie, cu numele împotrivitorilor şi a celor chemaţi şi cu sorocul pus. Dat la Buda, în miercurea de după octavele sărbătorii Paştilor în anul aceluiaşi, o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 29 428. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353.. Orig. hîrtie, în stare deteriorată, cu urmele peceţii de închidere aplicate pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 48—49, cu omisiunea unor formule diplomatice. 1 * * * * * 7 1 Rupt cea 1,5 cm, întregit după sens. 1 Rupt cca 2 cm. * Pată de umezeală, cca 1 cm. * Rupt cca 2 cm, întregit după sens. * Astfel în orig. * Rupt cca 2 cm, întregit pe baza contextului. 7 Rupt cca 0,5 cm, întregit după sens. 203 www.dacoromanica.ro 185 1353 aprilie 7, ni2, anno eiusdem M” CCC”0 quinquagesimo tercio; discretis viris Dominico preposito, Benedicto cantore et decano ac Lorando custode, canonicis ecclesie nostre existentibus. Un text ilizibil din 1344—1362 privitor la o hotărnicire de la Silivaş. Capitlul bisericii Transilvaniei, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă cît şi celor viitori, care vor vedea această scrisoare, mîn-tuire întru cel ce duce la adevărata mîntuire. Prin rîndurile acestea vrem să ajungă la cunoştinţa tuturor că Nicolae, fiul lui Nicolae, fiul lui Zench, venind în faţa noastră, ne-a arătat o scrisoare deschisă, cu cuprinsul de mai jos, rugîndu-ne cu umilinţă, ca spre mai mare chezăşie şi păstrare a dreptului său să binevoim a pune să fie transcrisă şi să fie întocmită în chip de privilegiu al nostru. Cuprinsul acestei scrisori este astfel: . Iar noi, încuviinţînd cererea numitului Nicolae, fiul lui Nicolae, am pus să se transcrie sus-zisa scrisoare din cuvînt în cuvînt şi să se întărească cu puterea peceţii noastre atîmate. Dat în a cincisprezecea zi a sărbătorii învierii domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi trei, pe cînd fiinţau chibzuiţii bărbaţi Dominic prepozit, Benedict cantor şi decan şi Lor and custode, canonici ai bisericii noastre. Arh. Naţ. Magii. Dl. 30 296. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1345. Concept orig. perg., cu rupturi şi pete de umezeală. * * 1 Rupt 0,5 cm, întregit după sens. * Rupt cca 1,5 cm, întregit după sens. 186 1353, aprilie 20 (XII. Kalendas Maii, anno primo), Aviguon- Ludovic I, regele Ungariei, cere papei Inocenţiu al Vl-lea să numească pe capelanul său Ioan De nundinibus civitatis et libertatum eorundem, quod iudex civitatis dumtaxat et nullus aliorum tune temporis habet iudicare et quod alius alium pro quocunque delicto eotunc non valeat arrestare. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Bodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului Monte Sânt’ Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cit şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de scrisoarea aceasta, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. înălţimea regească trebuie să vegheze cu gînd stăruitor la folosul prielnic al celor ce-i sînt supuşi; şi atunci tund se va îngriji de folosul şi înlesnirea lor, în liniştea lor se desfată şi se odihneşte în pace, iar mulţimea supuşilor creşte cu spor neîncetat întru credinţa sfintei coroane regeşti. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că noi, voind să îmbrăţişăm şi să încărcăm cu darul milostivirii regeşti oraşul nostru numit Bistriţa, ce se află în părţile Transilvaniei, spre înlesnirea şi folosul orăşenilor şi oaspeţilor noştri din acel , la smerita lor cerere, înfăţişată nouă cu smerenie de către Martin, fiul lui Ioan, şi Ştefan, fiul lui Petru, orăşeni juraţi din acel , trimişi la maiestatea noastră, am hotărît să le îngăduim pe veci să ţină în zisul nostru oraş un bîlci sau iarmaroc şi un tîrg în fiecare an cu totul liber şi scos de sub orice drept de judecată şi putere a oricăror magnaţi şi baroni ai regatului nostru, şi îndeosebi a voievodului Transilvaniei sau a locţiitorilor săi aflători în slujbă, după felul, obiceiul şi libertatea bîlciului sau tîrgului anual ce se obişnuieşte a se ţine la Buda şi anume cu această {arătare) că sus-zisul bîlci, iarmaroc sau tîrg anual trebuie să înceapă la sărbătoarea fericitului apostol Bartolomeu şi să ţină în fiecare an pînă la cvindenele aceleiaşi sărbători3. Iar negustorii, vînzătorii şi oamenii de orice stare sau treaptă să vină în chip slobod şi nestingherit, din orice părţi ale regatului nostru şi ale 206 www.dacoromanica.ro celorlalte ţări înconjurătoare, cu lucrurile, mărfurile şi bunurile , de orice fel ar fi, la zisul iarmaroc sau tîrg anual. Iar cît timp va ţine acel iarmaroc sau tîrg obştesc, în numărul de zile arătat mai sus, nimeni să nu poată şi să nu aibă putinţă de a lua vreo vamă sau vreo taxă vamală în acest oraş sau pe locul acestui iarmaroc sau tîrg obştesc de la aceşti tîrgui-tori, negustori şi oameni veniţi de pretutindeni la acest iarmaroc şi chiar de la localnicii şi locuitorii zisului nostru oraş. Afară de aceasta, negustorii sau alţi oameni de orice stare să nu se poată nicidecum aresta sau popri unii pe alţii în iarmaroc şi nimeni dintre magnaţi sau baroni, — şi îndeosebi voievodul Transilvaniei şi locţiitorii săi, precum şi corniţele de Bistriţa sau judele nostru aflător în slujbă în acel oraş — să nu poată avea sau îndeplini în iarmaroc vreun drept de judecată sau vreo putere oarecare, ci toate pricinile ce se vor isca în acel iarmaroc să se cerceteze şi să se curme, punîndu-li-se capăt în chip cuvenit de către juraţii acestui oraş al nostru. în amintirea şi spre veşnica trăinicie a acestui lucru am dat acestor orăşeni şi oaspeţi ai noştri scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea dublei noastre peceţi autentice şi atîrnate. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, din pomenita milă şi din aceea a scaunului apostolic episcop al bisericii de Zagreb, vicecancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei, în a opta zi înainte de calendele lunii mai, iar în al domniei noastre în al doisprezecelea an; venerabilii întru Hristos părinţi şi domni: Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al acelui loc, şi Dominic, arhiepiscopul de Spalato, fratele Dionisie, arhi(episcopul) ales de Calocea, precum şi episcopii bisericilor: Nicolae de Agria, Dumitru de Oradea, Andrei al Transilvaniei, Coloman de Gyor, Nicolae de Pecs, Mihail de Vaţ, Ioan de Vesprim, Toma de Cenad, fraţii Toma de Sirmiu, Peregrin al Bosniei, Ştefan de Nitra şi Blasiu de Knin păstrînd întru fericire bisericile lui Dumnezeu; iar măriţii baroni: Nicolae, palatinul şi judele cumanilor, Nicolae, fiul lui Baurenţiu, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, Cykou, marele nostru vistier, corniţele Toma, judele curţii noastre, Andrei, fiul lui Bachk, banul de Macva, şi Nicolae, banul Severinului, Pavel, marele vistier al doamnei regine, prea scumpa noastră mamă, Oliveriu, judele curţii aceleiaşi doamne regine şi comite de Vasvâr şi de Şopron, Beukus, marele nostru stolnic şi marele nostru paharnic, Dionisie, marele nostru comis, şi Twtheus, marele nostru uşier, precum şi Ioan, fiul aceluiaşi Oliveriu, marele stolnic al reginei, Simion, fiul lui Mauriciu, comite de Pojon, şi foarte mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. (Pe verso de o mînă contemporană:') Despre tîrgurile oraşului şi libertăţile (locuitori)lor, (anume) că numai judele oraşului are (dreptul) de judecată în timpul (tîrgului) §i nimeni altul şi că unii pe alţii să nu poată reţine pentru vreo vină (săvîrşită) atunci. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. oraş Bistriţa. Orjg. perg., cu o iniţială desenată artistic, şi cu pecetea din ceară de culoare deschisă atîmată cu şnur de mătase verde. Descrierea peceţii: Ub., II, p. 93 — 94; sub acest text se află o clauză a regelui Ludovic I, din 1364, în legătură cu pecetluirea din nou a actului. Textul clauzei: Ub., II, p. 210—211. Clauza a fost întărită cu pecete din ceară de culoare deschisă atîrnată cu şnur de mătase verde-roşie. 207 www.dacoromanica.ro EDIŢII: Archiv., IV (1859), 268 (fragmentai): Ub., n, p. 97—99. REGEŞTE: Archivalische Zeiischrijt, XII, (28, 87), 78; Berger, Reg., nr. 25. 1 Corect: Salemitanus. * Corect: arresteare. * 24 august—7 septembrie. 188 1353 mai 1, quinquagesimo tercio. <[Pe verso, de aceeaşi mină :> Pro Bartholomeo, Johanne et altero Johanne, filiis Leukus de Weed, contra Maroth, filium Petri de Olazy, et frates eiusdem patrueles, super facto metarum possessionum intranomina-tarum protestacionales. Noi, capitlul bisericii din Oradea, dăm de ştire că, venind înaintea noastră Bartolomeu, fiul lui Leukus, fiul lui Mykov de Weed, pentru sine însuşi şi pentru Ioan şi alt Ioan, fraţii săi după mamă, el ne-a făcut întîm-pinare în chipul acesta, că Marouth fiul lui Petru de Olosig, cu verii săi după tată, fără ca ei să fie întrebaţi şi ei neştiind Scrisoare de întîmpinare pentru Bartolo-meu, Ioan şi alt Ioan, fiii lui Leukus de Weed, împotriva lui Maroth8, fiul lui Petru de Olosig şi a verilor săi după tată, cu privire la ridicarea de semne de hotar între moşiile numite înlăuntrul 1. Divisionem autem terrarum usualium sepedicte possessionis Hothaz 209 www.dacoromanica.ro et terre Bygeth vocate iuxta cursus antiquarum suarum metarum, eedem partes ad octavas festi beati Georgii martyris et ad alium annum proxime venturum prorogassent et prorogarunt coram nobis stătu et obligamine in predictis prioribus literis nostris contento, per omnia permanente <.. .> Datum quarto die octavarum beati Georgii martyris predictarum, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo tercio ; discretis viris Philippo pre-posito, Benedicto lectore, Badizlao cantore, Gregorio custode canonicis ac magistris ecclesie nostre salubriter existentibus. Capitlul bisericii de Oradea <.. .> voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că întrucît potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre deschise de mai înainte de îndatorire şi de amînare, trebuia să trimitem la octavele de curînd trecute ale sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe2 noştri de mărturie dimpreună cu omul lui Dumitru episcopul de Oradea, la moşia numită Hothaz, pentru împărţirea unei păduri şi a unor pămînturi de folosinţă între nobilii bărbaţi, magiştrii Iacob şi Pavel, fiii răposatului palatin Doja pe de o parte, iar pe de alta între magiştrii Ştefan, fiul lui Laurenţiu de Doby şi Corrard, fiul lui Nicolae de Diosig <şi> pentru a fi de faţă la rostirea jurămîntului acelui magistru Ştefan, fiul lui Laurenţiu; sosind aşadar pomenitul soroc, am trimis, după cum eram datori pentru partea sus-zişilor magiştri Iacob şi Pavel <.. .> pe Ladis-lau, arhidiaconul de Bekes, fratele nostru canonic, iar pentru partea acelor magiştri Ştefan şi Corrard de asemenea pe Grigore, preot canonic al bisericii celei mici a sfintei Maria, dimpreună cu Gali, omul pomenitului domn episcop, prelatul nostru, pentru a fi de faţă la împărţirea pădurii amintite şi la rostirea pomenitului jurămînt. în cele din urmă, întorcîndu-se de acolo la noi, acel magistru Iacob în numele lui însuşi şi pentru pomenitul magistru Pavel, fratele său pe de o parte, iar pe de alta acel Corrard, pentru el însuşi şi Dumitru, fiul lui Andrei, slujitorul şi legiuitul împuternicit al acelui magistru Ştefan, fiul lui Laurenţiu pentru pomenitul său stăpîn, dimpreună cu sus-numiţii noştri-de mărturie şi cu omul acelui domn episcop, şi întrebaţi de noi, ne-au mărturisit deopotrivă că ei, la sus-zisele octave de curînd trecute ale fericitului mucenic Gheorghe, au mers împreună la sus-numita moşie Hothaz, unde înainte de toate pomeniţii magiştrii Iacob şi Petru, scutindu-1 pe sus-zisul magistru Ştefan de acel jurămînt ce trebuia să-l rostească, măsurînd cu funia în lungime o dreaptă pătrime din acea pădure, aşezată în partea dinspre miazăzi, au lăsat-o acelor magiştri Ştefan şi Corrard ca s-o stăpî-nească pe veci, alipind-o la moşia acelora numită Duruglesy. După aceasta, pomeniţii magistri Ştefan şi Corrard au împărţit în lungime celelalte trei părţi ale acelei păduri, în chipul mai jos arătat în două părţi deopotrivă, despărţindu-le cu aceste semne de hotar: < Urmează descrierea hotărnicirii şi împărţirea acelei păduriy1. Iar împărţirea pămînturilor de folosinţă ale despomenitei moşii Hothaz şi ale pămîntului numit Bygeth, potrivit mersului vechilor lor semne de hotar, au amînat-o aceste părţi, şi în faţa noastră o amînă pentru octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe din anul celălalt îndată următor, rămînînd întru totul mai departe în starea şi îndatorirea cuprinsă în sus-zisa scrisoare a noastră de mai înainte 210 www.dacoromanica.ro Dat în ziua a patra a sus-ziselor octave ale fericitului mucenic Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei, pe cînd fiinţau cu bine chibzuiţii bărbaţi: Filip prepozitul, Benedict lectorul, Badislau cantorul, Grigore custodele, canonici şi magiştrii ai bisericii noastre. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 352. Orig. perg. cu urme de pecete atîmată. EDIŢII: Cod. Andeg, VI, p. 63—66, cu omisiunea unor formule diplomatice. 1 S-a omis, fiind în R.P. Ungară. * I mai. 190 1353 mai 8 (octavo die termini prenotati: in octavis festi besti Georgii martyris), Buda. Toma, judele ţării şi comite de Thuruc, amînă procesul dintre Ştefan, Badislau şi Ioan, fiul lui Toma de Biry, precum şi soţia acestuia din urmă, purtat cu Ştefan, fiul lui Ştefan, Badislau, fiul lui Ivan, Mihail şi Ubul, fiii lui Badislau de Kâllo. în document se menţionează că Toma a prezentat scrisori de împuternicire ale capitlului de Oradea şi ale conventului din Hat-van, iar Ştefan, fiul lui Beke, şi Dumitru, fiul lui Oliver, scrisorile de împuternicire ale capitlurilor de Agria şi de Oradea. Arh. Naţ. Magh. Dl., (Arh. fam. Kâllay, nr. 1042.) Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 73. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 18 nr. 1 106. 191 1353 mai 10 (VI Idus Maii, anno primo'), Villeneuve-Ics- Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dă de ştire episcopului de Zagreb, prepozi-tului din Bratislava şi cancelariei din Avignon că la cererea lui Budovic, regele Ungariei, a dăruit lui Ioan, fiul lui Henric de Scherffemberg, arhidiacon de Arad (Orodiensi) un canonicat şi o prepozitură în biserica din Gy6r. Arh. Vat., Reg. Vat. X. 244, folio 196 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Tort. Tdr, 1895, p. 62, nr. 108. 192 1353 mai 10, Buda Nos, Nicolaus, regni Hungarie palatinus et judex 1 damus pro memoria quod instrumentalem exhibicionem quam Paulus, filius Petri dicti Zonga de Vetes, contra magistros Johannem, filium Badislai 211 www.dacoromanica.ro de Varda, pro quo Petrus dictus Zeake cam litteris procuratoriis nostris comparuit, item Thomam, filium Pauli de Vosuar et alterum Thomam ac Philipum*, filios Johannis de Chornauada, nec non Ladislaum, filium Johan-nis de Lazar personaliter astantes, iuxta continendam priorum litterarum nostrarum in octavis festi beati Georgii martyris, in factis possessionum Kerestwr et Kukenusd vocatarum facere tenebatur coram nobis ob regium preceptum nobis litteratorie impositum, eo quod Ladislaus filius predicti Pauli unacum magnifico viro Nicolao, woyuoda Transsiluano, domino suo, in expedicionem suum3 regalem esset profecturus, predictusque Paulus propter cause eorum unionem absque presencialitate eiusdem Ladislai, filii sui, minime respondere valeret, ad octavas festi sancti Michaelis archan-geli nune proxime venturas, stătu in eodem duximus prorogandam. Datum Bude, dedmo die termini prenotati anno domini M°CCC°Lmo terdo. <[Pe verso:> Pro magistro Johanne, filio Ladislai de Varda contra magistrum Paulum, filium Petri dicti Zonga, ad octavas festi sancti Michaelis archangeli super exhibendis instrumentis prorogatoria. <[Pe locul de închidere a plicului> Ad octavas sancti Georgii martiris pro Johanne, filio Ladislai, Nicolaus, filius Dyonisii cum nostris, alii personaliter, duo Thomas pro fratre autem suo cum Lelez, ambe paria soluta. Noi, Nicolae, palatinul regatului Ungariei şi jude al dăm de ştire că înfăţişarea actelor pe care trebuia s-o facă înaintea noastră Pavel, fiul lui Petru, zis Zonga, de Vetiş la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe4, potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de mai înainte, cu privire la moşiile numite Kerestwr şi Porumbeşti, împotriva magistrilor: Ioan, fiul lui Ladislau de Varda — pentru care s-a înfăţişat Petru zis Zeuke cu scrisoarea noastră de împuternicire — de asemenea împotriva lui Toma, fiul lui Pavel de Oşvarău, şi împotriva celuilalt Toma, cît şi a lui Filip, fiii lui Ioan de Chornavada, precum şi împotriva lui Ladis-lau, fiul lui Ioan de Lazuri, care erau de faţă ei înşişi, am hotărît, în temeiul poruncii regeşti dată nouă în scris, s-o amînăm în aceeaşi stare la octavele viitoare ale sărbătorii sfîntului arhanghel Mihail5, întrudt Ladislau, fiul sus-zisului Pavel, are să plece împreună cu stăpînul său, măritul bărbat Nicolae, voievodul Transilvaniei, cu oastea sa regească şi sus-pomenitul Pavel, nu poate niddecum răspunde la judecată fără a fi de faţă acel Ladis-lau, fiul său, în urma legăturii între pricina lor. Dat la Buda, în a zecea zi după sorocul însemnat mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. (JPe verso :> Scrisoare de amînare la octavele sărbătorii sfîntului arhanghel Mihail5, cu privire la înfăţişarea unor acte, pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Varda, împotriva magistrului Pavel, fiul lui Petru de Zonga. La octavele sfîntului mucenic Gheorghe4 noastră dei et apostolica gratia episcopo domino et prelato nostro existentibus. Tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum, cît şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă, capitlul bisericii de Agria, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, întrucît potrivit cuprinsului scrisorii prealuminatului principe Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, îndreptată nouă de dînsul, noi la porunca numitului rege am trimis spre mărturie, pe chibzuitul bărbat, domnul Mihail, preotul altarului sfîntul Emeric mărturisitorul din aceeaşi biserică a noastră, împreună cu magistrul Gheorghe, fiul lui Grigore de Rosaly, omul pomenitului domn cele ce ţin de ele, ca: pămînturi de arătură, lunci, păduri, dumbrăvi, rîuri, piscuri înzăpezite, dealuri, văi, drumuri şi alte locuri de trecere care obişnuiau să fie acolo după datina românilor şi care sînt acum sau pot fi în viitor le-au lăsat pomeniţilor Ştefan şi Ioan, fiii lui Iuga, spre a le stăpîni cu dreptul lor, fără să se fi ivit atunci vreun împotrivitor. Iar hotarele prin care numita moşie Cuhea şi pămînturile ce ţin de ea, cum (se vede) mai sus, se deosebesc şi se despart de moşiile altora, se întind — după cum ne-au spus omul nostru şi omul regelui — în şirul următor: cel dîntîi semn de hotar începe dinspre răsărit, deasupra unui părîu, numit Obîrşia Văii Gîrbovei unde acel pîrîu se varsă într-un rîu mare, numit Iza, la vărsarea căruia a fost ridicată de dînşii o movilă nouă de hotar ; de la aceasta , mergînd pe acelaşi pîrîu Valea Gîrbovei, spre miazăzi, pe dealul numit Creasta de Mijloc ajunge de asemenea, la o nouă movilă de hotar, ridicată pe vîrful acelei creste (şi) care desparte acea moşie Cuhea de moşia magistrului Toma, fiul lui Dionisie de Reghin. Pe această Creastă de Mijloc pe creasta acelui munte, el o ia în jos, spre rîul căruia i se zice : Obîrşia Văii Slătioarei, şi aici se împreună cu pămîntul domnului (nostru) regele, unde sînt două movile de hotar, una veche şi alta nouă, pusă de dînşii, de la care, pe acelaşi pîrîu Valea Slătioarei (hotarul) trece peste pomenitul rîu Iza şi ajunge la două semne, unul vechi şi altul nou, aflătoare lîngă numitul rîu. De aci coborînd la vale spre miazănoapte se suie pe sprinceana unui deal, numit în limba obişnuită Botul Muntelui, şi ajunge la un copac, numit Copacul Frumos. Pe vîrful acestui deal sînt două movile de hotar deasemenea una veche şi alta nouă. De acolo, coborînd la vale, tot într-acolo, întră într-o pădure numită Brădet aflătoare între două rîuri, Rona şi Obîrşia Văii Negre, unde sus-numitul rîu Valea Neagră se varsă în alt rîu numit Vişeu, lîngă care sînt două movile de hotar, una veche şi alta nouă; de aci (hotarul) trece peste numitul rîu Vişeu la Valea Bistrei, unde deasemenea sînt două movile de hotar, una veche şi alta nouă; de la acestea el merge pe rîul Valea Bistrei spre munţii ce se numesc în limba obişnuită Munţii Frumoşi cu Zăpadă şi pe acele piscuri sau munţi coteşte spre răsărit şi mergînd ajunge la izvorul unui rîu, numit Apa Rusului şi de aci merge la un deal numit Dealul lui Maxim, unde se desparte de pămînturile sau moşiile voievodului Bogdan, unchiul lor. în sfîrşit, mai mergînd puţin (hotarul) se întoarce spre miazăzi şi ajunge la rîul Vişeu mai suspomenit, unde este şi un loc sau port Bulboaca Cărpinişului. De acolo mergînd ajunge la o pădure numită Căprioara ; trecînd prin ea, ajunge la un rîu care n-are nume, unde este o movilă de hotar, aşezată pe coasta 215 www.dacoromanica.ro unui munte. Coborînd pe acest rîu (hotarul) ajunge la un lac, în jurul căruia se află un semn de pămînt şi, mai mergînd puţin, ajunge la rîul Iza, pe care trecîndu-1, ajunge la pomenitul pîrîu Valea Gîrbovei unde începuseră mai întîi şi acolo se isprăvesc. Spre mărturia şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre, şi tăiată (în două pe mijlocul literelor) alfabetului, de faţă fiind domnul Ladislau prepozitul, Ioan lectorul, Alexandru cantorul, Ioan custodele şi de asemenea arhidiaconii: Ioan de Warasd, Dominic de Borsua, Andrei de Zemplen, Petru de Ung, Nicolae de Szabolcs, Nicolae de Tarcha (precum) şi mulţi alţi care îşi duc viaţa în pomenita biserică şi slujesc necurmat lui Dumnezeu. Dat în marţea de după sărbătoarea Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei, în timpul domniei lui Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, pe cînd din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic, Nicolae era arhiepiscop de Strigoniu, Dionisie arhiepiscopul de Calocea, iar venerabilul părinte N(icolae) episcopul (era) domnul şi prelatul nostru. Bibi. Acad., R.S.R., Secţia de manuscrise. Transumpt in actul regelui Ludovic I, din 24 iunie 1360. EDIŢII: Mihdlyi, p. 30-32. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 126—127, nr. 89. 1 * * * 5 1 Corect: videndam. * Corect: relinquissent. * Astfel în text. * Astfel in text. 5 Corect: annectit. 1 1 aprilie. 194 1353 mai 15 (feria quarta proxima post festum Penthecostes), (Oradea). Capitlul din Oradea adevereşte că Ladislau, fiul lui Ioan, nobil de Balkan, a zălogit lui Nicolae, fiul lui Bricciu, lui Ladislau, Gheorghe şi Ştefan, fiii lui Nicolae, fiul lui Bricciu, precum şi lui Petru, fiul lui Leukus, pentru 30 de mărci, o parte din moşia sa Sărvârmonostora din comitatul Satu Mare. Arh. Naţ. Magh. Dl. 1 537. Orig. hîrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 77-78. 195 1353 mai 30, (Alba Iulia). Nos, capitulum ecclesie Transsilvane, damus pro memoria quod magis-ter Nicolaus dictus Fiwoos de Sancto Egidio, ad nostram accedens presen-tiam, nobis dixit protestando quod Mannus et Bartholomeus nobiles de Kalyan, tres possessiones ipsorum videlicet Popteluke, Chumuk et Bolukya-nusteluke vocatas, pro quadraginta quinque marcis argenti sibi pignor 216 www.dacoromanica.ro obligassent; quas possessiones iidem Mannus et Bartholomeus, antequam sibi de sua pecunia satisfacerent, quondam magistro Stephano dicto Pogan vendidissent, in suum preiudicium et gravamen. Unde, faciendo protesta-tionem, prohibuit eosdem Mannus1 et Bartholomeum a venditione et pigno-ratione predictarum possessionum, Johannem vero, filium ipsius magistri Stephani dicti Pogan, ab emptione et occupatione earundem, prout prins eundem magistrum Stephanum prohibuerat, testimonio presentium coram nobis. Super quo litteras nostras protestatorias petit emanari, quas nos concessimus, communi iustitia suadente. Datum in octavis festi Corporis Christi, anno eiusdem M°CCCmo I/mo tertio. Pro Nicolao dicto Fywos, contra Mannus et Bartholomeum, prohibitorie. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, dăm de ştire că magistrul Nicolae zis Woos cel Tînăr de Sîntejude, venind înaintea noastră ne-a spus făcînd întîmpinare că Mannus şi Bartolomeu, nobili de Căianu, i-au zălogit cu patruzeci şi cinci de mărci de argint trei moşii ale lor, anume Poptelec, Cernuc şi Bolukyanusteluke, pe care moşii acei Mannus şi Bartolomeu le-au vîndut magistrului Ştefan zis Pagan mai înainte de a-i plăti banii săi, spre paguba şi povara sa. Drept aceea, făcînd întîmpinare, i-a oprit înaintea noastră, cu mărturia scrisorii de faţă, pe acei Mannus şi Bartolomeu, de la vînzarea şi zălogirea sus-ziselor moşii, iar pe Ioan, fiul acelui magistru Ştefan zis Pogan, de la cumpărarea şi luarea lor în stăpînire, aşa cum îl oprise mai înainte pe acel magistru Ştefan. Drept aceea el a cerut să-i dăm scrisoarea noastră de întîmpinare, pe care noi i-am dat-o, aşa cum cere dreptul comun. Dat la octavele sărbătorii Corpus Christi în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi trei. verso de aceiaşi mină :> Scrisoare de oprelişte pentru Nicolae zis Wass cel Tînăr împotriva lui Mannus şi Bartolomeu. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam Wass, fasc. II nr. 8. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă de închidere din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. 1 Indeclinabil. 196 1353 iunie 2, . apitulum ecclesie Chanadyensis, universis Christi fidelibus, presens scriptum inspecturis, salutem in salutis largitore. Ne emula iuris alieni cupiditas, veteres lites suscitando, novas pariat acciones, peritorum reperit industria virorum, ut ea que pacis tranquili-tate1 sunt sopita, litterarum patrocinio solidentur. Proinde ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod, accedentes ad nostram presenciam Ladislaus, filius Abree de Zakald de comitatu Byhoryensi, ab una, parte vero ex altera Petrus, filius Deme-trii, nobilis de Kurbed, confessum extitit per eundem Uadislaum ministerio vive vocis et relatum quod de omnibus possessionibus suis, videlicet in Told, Zakal2 et in Bathanylysy, mediam partem cum omnibus utilitatibus et pertinenciis suis universis, Petro, filio Demetrii, ob amorem et dilec- 217 www.dacoromanica.ro cionem fratemalem, dedit, donavit et contulit coram nobis, perpetuo in filios filiorum suorum possidendam, tenendam pariter et habendam. Econverso autem, confessum extitit per Petrum, filium Demetrii quod de sua possessione Kurbed et de aliis, que per manus potenciales essent occupate, mediam partexn similiter cum omnibus utilitatibus et perti-nenciis suis universis, Ladislao prenotato et suis heredibus heredumque suorum successoribus dedit, donavit et contulit perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam, ita tamen quod, si idem Ladislaus absque heredum solacio viam carnis universe transierit, extunc omnino eidem Petro et, per eum, heredibus suis diete possessiones perpe-tuarentur; si vero Petrum premori sine heredum solacio contingat, tune possessiones Petri sepedicti dicto Ladislao perpetuarentur. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes concessi-mus litteras privilegiales, pendentis sigilii noştri munimine roboratas. Datum dominica proxima post octavas festi Corporis Christi, per manus magistri Nicolai, lectoris ecclesie nostre, anno eiusdem M°CCC°Lmo tercio; presentibus viris discretis et honestis Michaele preposito, Michaele cantore, Mathia custode, Nicolao Morosiensi, Stephano Thymisiensi archi-diaconis ceterisque fratribus nostris, in ecclesie dei existentibus et regi famuîantibus sempiterno. Capitlul bisericii de Cenad, tuturor credincioşilor întru Hristos, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru dăruitorul mîntuirii. Pentru ca lăcomia, pizmaşă de dreptul altuia, redeşteptînd pricini vechi să nu pornească pîri noi, chibzuinţă bărbaţilor iscusiţi a născocit (mijlocul) ca cele ce sînt potolite prin liniştea păcii, să fie întărite prin chezăşia scrisorii. De aceea prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, că venind înaintea noastră Ladislau, fiul lui Avram de Zakald, din comitatul Bihor pe de o parte, iar pe de alta. Petru, fiul lui Dumitru, nobil de Gurbediu, acel Ladislau a mărturisit şi a spus prin viu grai, că a dat, a dăruit şi a hărăzit în faţa noastră din dragoste şi iubire frăţească lui Petru, fiul lui Dumitru, o jumătate din toate moşiile sale anume Told, Zakal şi Bathanylysy, împreună cu toate folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci întru fiii fiilor săi. Iar la rîndul său. Petru, fiul lui Dumitru a mărturisit că a dat, a dăruit şi a hărăzit, tot o jumătate din moşia sa Gurbediu şi din altele ce erau cotropite cu sila, împreună cu toate folosinţele şi cu toate cele ce ţin de ea, sus-pomeni-tului Ladislau şi moştenitorilor săi şi urmaşilor moştenitorilor săi, ca s-o stăpînească pe veci şi nestrămutat, şi s-o ţină şi s-o aibă. Astfel totuşi, că dacă acel Ladislau ar merge pe calea a toată făptura fără mîngăierea moştenitorilor, atunci zisele moşii, în întregime să rămînă pe veci acelui Petru şi prin el moştenitorilor săi. Iar dacă s-ar întîmpla ca Petru să moară mai înainte, fără mîngăierea moştenitorilor, atunci moşiile des pomenitului Petru să rămînă pe veci zisului Ladislau. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat în duminica de după octavele sărbătorii Corpus Christi de mina magistrului Nicolae, lectorul bisericii noastre, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi trei, de faţă fiind chibzuiţii şi cinstiţii bărbaţi Mihail pre- 218 www.dacoromanica.ro pozitul, Mihail cantorul. Matei custodele, arhidiaconii Nicolae de Mureş Ştefan de Timiş şi ceilalţi fraţi ai noştri aflători în biserica domnului şi slujind regelui celui veşnic. Arh. Stat. Oradea, Arh. fam. Boldni. Orig. perg., pecetea atîmată s-a pierdut. 1 Corect: Iranquillitale. * Astfel în orig. 197 1353 iunie 3, (Oradea) Capitlul din Oradea raportează Elisabetei, regina Ungariei, că, potrivit poruncii sale din 5 ianuarie 1353, Ştefan, preot în strana bisericii de Orade a, a predat lui Marochuk, marele comis al reginei, scrisoarea reginei, şi că acesta a răspuns că, după cercetarea făcută la adunarea obştească a comitatului Bereg iobagii din Vâri ai reginei săvîrşiseră în adevăr toate acele fapte de care îi învinuise Ştefan, fiul lui Ştefan de Nyir, prin care se poruncea să facă o cercetare în legătură cu samavolniciile săvîrşite de iobagii reginei din Vâri. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 035. Orig. hirtie, cu fragmentele peceţii de închidere. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 19, nr. 1 109. 198 1353 iunie 11 (in festo beati Barnabe apostoli), Buda. Ludovic I, regele Ungariei, face cunoscut că înaintaşul său, regele Carol Robert, confiscase toate moşiile lui Aba cel Mare, ale fiilor şi fraţilor acestuia pentru vina necredinţei şi interzice lui Nicolae, nepotul lui Aba, de a le mai putea cere înapoi vreodată de la rege sau să urmărească ale redobîndi de la cei dăruiţi cu ele, adăugind că, „dacă Nicolae, fiul lui Nicolae . Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, şi al magistrului Leukus, marele stolnic şi paharnic al ţării, fiii răposatului magistru Laurenţiu Slavul (Sclavi), le acordă un privilegiu prin care îi întăreşte în stăpînirea unor moşii confiscate de la Aba cel Mare, dăruite tatălui lor de către regele Carol Robert. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 369. Notă editorială după original la Cod. Andeg., VI, p. 90. 201 1353 iunie 20 (feria quinta proxima ante festum sandi Johannis Baptiste), Moflin (Mohtyen). Magistrul Iacob, vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că magistrul Ştefan de Kâllo şi-a răscumpărat herghelia poprită de iobagii lui Bricciu şi Lorand, sub cuvîntul unor stricăciuni făcute în semănăturile lor, cu excepţia unui singur cal, care nu i-a fost înapoiat. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 037. Orig. hîrtie, cu fragmentele a trei peceţi de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 91. REGEŞTE: Kdllay. II, p. 19, nr. 1 110. 202 1353 iunie 20, Moflin, (Mohtyn). Magistrul Iacob, vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare îl descarcă pe magistrul Ştefan, fiul lui Ştefan de Kâllo, de învinuirea că nişte cai ai săi ar fi pricinuit pagube pe moşiile lui Bricciu şi Lorand din familia Cantor, deoarece pîrîşii nu s-au înfăţişat la judecată. Arh. Naţ. Magh. Dl-, Arh. fam. Kâllay, nr. 1 047. Orig. hîrtie, cu fragmentele a trei peceţi inelare de închidere aplicate pe verso. REGEŞTE: Kdllay. II, p. 19, nr. 1 111. 203 1353 iunie 27 (V. Kalendas Julii, anno primo), Villeneuve-l&s-Avignon. Vilhelm, cardinal-diacon al bisericii sfintei Marii în Cosmedin şi pre-pozit de Strigoniu, cere papei Inocenţiu al Vl-lea să numească pe Ioan Pelvos, capelan şi om de încredere şi împuternicitul său în părţile Ungariei, 220 www.dacoromanica.ro într-un canonicat şi în arhidiaconatul de Arad din dieceza Cenadului, devenit vacant prin numirea lui Ioan, fiul lui Henric de Scherffenberg, (Serfett-berk), în prepozitura unei biserici din dieceza de Gyor. Arh. Vat., Reg. Suppl. 23, fol. 216 v. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, II, p. 268-269, nr. 16. 204 1353 iunie 27 (V. Kalendas Julii, anno primo) Villeneuve-les-Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea dăruieşte lui Ioan Pelvos (Pelros) canonic de Cenad (Cenadiensi) arhidiaconatul de Arad, devenit vacant în urma numirii lui Ioan Scherffenberg într-o slujbă de canonic în biserica de Gyor. Arh. Vat., Reg. Aven. 244, fol. 258 r.v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. hirtie. REGEŞTE: Tort. Tdr, 1895, p. 63, nr. 114. 205 1353 iulie 13, Buda. Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, capitulo ecclesie Albensis Transsiluane, salutem et gratiam. Dicitur nobis in personis religioşi viri fratris Bauduny Comuti, prio-ris cruciferorum sancti Johannis Jerusalemitani per Hungariam et Scla-uoniam, et sui conventus, quod possessio Reter vocata, in terra Tran-ssiluana, in pertinenciis sedis de Segeswar existens, ipsorum esset et omni iure ad ipsos pertineret, quam nune Nicolaus de Hegny indebite detineret occupatam, que recaptivacione indigeret. Quare fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonnio fide dignum, quo presente Petrus de Tyla1 vel Nicolaus, filius Nicolai de Gerend aut Petrus de eadem sive Johannes de Tur seu Michael, filius Salamonis aut Michael, filius Hennyng, aliis absentibus, homo noster, predictam possessionem, presenti-bus vicinis et commetaneis eiusdem, legitime recapeant2 nomine iuris eorun-dem et statuat eisdem iure quo ad ipsos dinoscitur pertinere perpetuo possidendam, si non fuerit contradictum; contradictores vero, si qui fue-rint, citet ad nostram presenciam, ad terminum competentem; et post hec seriem ipsius statucionis et3 tocius3 finem3 nobis fideliter rescribatis. Datum Bude, in festo beate Margarethe virginis et martyris, anno domini M° CCCmo Lm0 tertio. Fidelibus suis, capitulo ecclesie Albensis Transsiluane, pro religioso viro fratre Bauduno Comuti, priore cruciferorum, et suo conventui4 recaptivatoria. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, capitlului bisericii de Alba Transilvaniei, sănătate şi milostivire. Ni se spune în numele călugărului frate Baldovin al lui Cornutus, priorul cruciaţilor sfîntului Ioan din Ierusalim din Ungaria şi Slavonia, 221 www.dacoromanica.ro precum şi în al conventului său, că moşia numită Reteşdorf, aflătoare în ţara Transilvaniei, din locurile ce ţin de scaunul Sighişoara, este a lor şj ţine de ei cu tot dreptul şi că acum o ţine pe nedrept cotropită Nicolaede Hendorf şi e nevoie de luarea ei din nou în stăpînire. De aceea punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi ca om de mărturie pe un om al vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Petru de Tyla, sau Nicolae, fiul lui Nicolae de Grind, ori Petru din acelaşi loc, sau Ioan de Tureni, ori Mihail, fiul lui Solomon, sau, în lipsa acestora, Mihail, fiul lui Henning — fiind de faţă vecinii şi megieşii acelei — să ia din nou în stăpînire după lege sus-zisa moşie în numele dreptului lor şi să le-o dea lor în stăpînire de veci, cu dreptul cu care se ştie că este a lor, dacă nu se va face împotrivire, iar dacă vor fi împotrivitori, să-i cheme în faţa noastră la sorocul potrivit, şi după aceea să ne faceţi cunoscut în scris şi întocmai cuprinsul acestei puneri în stăpînire şi încheierea întregii . Dat în Buda, la sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Margareta, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. de luare din nou în stăpînire. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 5 nr. 655. Fotocopie la Inst. de ist şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. hirtie, cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 99. REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt., nr. 655. * 1 1 Corect: Petrus Tylo, cf. Ub., II, p. 322. 1 Corect: recopiat sau recapiant, dacă subiectul se consideră în plural. a Scris deasupra nudului de aceeaşi mină. * Corect: conventu. 206 1353 iulie 15, Sîntimbru. Discretis viris et honestis conventui ecclesie de Colosmonostra, amicis suis honorandis, Stephanus, vicevoiuoda Transylvanus paratam amicitiam debito cum honore. Dicunt nobis magistri Thomas et Nicolaus, filii Pauli, quod castel-lani de Balvanyos, quasdam particulas terrarum ipsarum, ad possessio-nes Nagyfalu et Decse pertinentes, ex parte predicti castri indebite occupassent, et in presenti detinerent occupatas in ipsorum preiudicium et gravamen. Super quo, vestram petimus discretionem presentibus diligenter, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fide dig-num, quo presente comes Andreas, filius Stephani, vel magister Nicolaus, notarius noster, predictas terras litigiosas et ad predictum castrum applica-tas, presentibus vicinis et commentanies suis reambulet easdem, per ve-teres metas et antiquas, novas iuxta veteres, si necesse fuerit, erigen-do, reambulatasque et ab ipso castro et etiam aliis separatas statuat easdem predictis nobilibus, prout ad ipsos pertinere dignoscitur, si non fieret contradictum; contradictores autem, si qui fuerint, citet eosdem contra predictos nobiles ad nostram presentiam ad octavas Nativitatis beate vir- 222 www.dacoromanica.ro ginis, rationem contradictionis reddituros. Et post hec totius acti seriem, prout fuerit oportunum1, nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, in festo Divisionis apostolorum, anno domini Millesimo, trecentesimo, quinquagesimo tertio. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din conventul bisericii din Cluj-Mănă-ştur, prietenilor săi vrednici de cinstire. Ştefan vicevoievodul Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea cuvenită. Ne spun nouă magiştrii Toma şi Nicolae, fiii lui Pavel, că nişte părţi ale lor de pămînt, ce ţin de moşiile Nuşfalău şi Dicea, au fost cotropite pe nedrept de castelanii din Unguraş din partea sus-zisei cetăţi şi sînt ţinute cotropite şi acum, spre paguba şi dauna lor. Drept aceea, prin cele de faţă, rugăm cu stăruinţă chibzuinţă voastră, să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia corniţele Andrei, fiul lui Ştefan, sau magistrul Nicolae, notarul nostru, să hotărnicească sus-zisele pămînturi în pricină, alipite la sus-zisa cetate, fiind de faţă vecinii şi megieşii lor, după vechile şi bătrînele hotare, ridicînd dacă va fi nevoie noi (semne) lîngă cele vechi. Şi odată hotărnicite şi despărţite de acea cetate, ba chiar şi de alţii, să le statornicească sus-zişilor nobili, după cum se ştie că ţin de ei, dacă nu s-ar ridica nici o împotrivire. pe împotrivitorii care, de vor fi, să-i cheme faţă cu sus-zişii nobili înaintea noastră la octavele Naşterii fericitei fecioare2, pentru a da seamă de temeiul împotrivirii lor. Şi după aceea să aveţi bunătatea a ne scrie toată desfăşurarea pricinei, precum va fi potrivit. Dat în Sîntimbru, la sărbătoarea Răspîndirii apostolilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Bibi. TJniv. din Budapesta, Colecţia Comides, t. II, p. 68—69. Transumpt în actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 7 decembrie 1353, nr. 231. EDIŢII: Fejir, IX, 2, p. 295 - 296. * * 1 Astfel în text. *15 septembrie. 207 1353 iulie 15, <0radea). Nos capitulum eclesie Varadiensis, <...) significamus quod cum ■<.. .> Demetrius (...) episcopus Varadiensis, prelatus noster, <.. .> Johan-nem, filium Iwance de Pelbarthyda ab una parte, ex altera vero Ladizlaum, filium Emerici, filii Rennoldi, unacum <...) Benedicto, lectore ecclesie nostre eiusdemque episcopi vicario generali, et Cosma, sociis et concanonicis nostris ad nostram presenciam transmisisset ad referendum pacis reforma-cionem, factam per ipsum <...) episcopum inter partes iam predictas. Qui quidem nobis retulerunt quod, licet inter ipsas partes hucusque multa mala humani generis persecutore instigante, commissa exstitissent, videlicet iniurie, damna, nocumenta, offensiones, diverseque lesiones, super quibus ipsi in lite diucius processissent, tamen nune per laboriosam reformacio-nem eiusdem domini episcopi, ipsi super omnibus premissis et singulis premissorum concordassent et ad plene pacis unionem devenissent et deve-nerunt coram nobis, relaxantes sibi invicem quitquid per ipsos et per 223 www.dacoromanica.ro universos ad eos pertinentes usque hec tempora hinc et înde commissa et perpetrata exstitissent, et de medio ipsorum omnis fomes discordie omnisque rancor per predictum dominum episcopum sublatus exstitisset. Literas eciam quascumque contra se se invicem hucusque emanatas pronunciarunt frivolas et inanes ac viribus carituras, exceptis quibusdam literis nostris obligatoriis super reformacione pacis observande emanatis, quarum tenorem commiserunt in suo vigore per omnia permanere, tali obligacione interiecta, quod si qua parcium predictam pacis reformacio-nem revocare seu rumpere aut iritare1 conaretur, extunc contra partem aliam pacem observantem penam calumnie incurreret ipso facto, ad quod se eedem partes coram nobis spontanea obligarunt voluntate, exceptis factis possessionariis, que quidem facta possesşionaria eedem partes voluerunt salva remanere. Datum in festo Divisionis apostolorum, anno domini Mmo CCCm<> quinquagesimo tercio. Noi capitlul bisericii de Oradea <...) facem cunoscut <...) că întrucît Dumitru, <•..) episcopul de Oradea, prelatul nostru, <...) a trimis înaintea noastră pe Ioan, fiul lui Iwanca de Parhida, pe de o parte, iar pe de alta pe Badislau, fiul lui Emeric, fiul lui Rennold, dimpreună cu Benedict, lectorul bisericii noastre şi vicar general al acelui <...) episcop şi cu Cosma, soţi şi fraţi canonici ai noştri, ca să facă cunoscută împăcarea făcută de acel <.. .) episcop, între părţile mai sus-zise; aceştia ne-au spus că deşi din aţîţarea duşmanului neamului omenesc aii fost săvîrşite pînă acum între acele părţi multe rele, adică nedreptăţi, pagube, vătămări, jigniri şi felurite daune, cu privire la care s-au purtat pe la judecăţi multă vreme, totuşi cum prin împăciuirea plină de trudă a acelui domn episcop ei s-au împăcat cu privire la toate cele de mai sus şi la fiecare din cele de mai sus şi au ajuns şi ajung înaintea noastră la învoialq unei păci depline, iertîndu-şi unul altuia orice s-a făcut şi săvîrşit, pînă la vremea de acum, de o parte şi de alta, de ei şi de toţi cei ce ţin de ei, şi a fost îndepărtat din mijlocul lor de către sus-zisul domn episcop orice pricină de vrajbă şi toată duşmănia. Iar scrisorile de orice fel ce au fost date, pînă acum, împotriva lor de o parte sau alta, le-au socotit fără temei şi zadarnice şi lipsite de putere, afară de o scrisoare a noastră de îndatorire dată cu privire la învoiala păcii, ce trebuie să fie păzită, al cărei cuprins au hotărît ei să rămînă întru toate în putere, cu aşezarea acestui legămînt, că, dacă una din părţi ar încerca să întoarcă, să strice sau să nimicească sus-zisa învoială de împăcare, atunci prin chiar acel fapt, să cadă sub pedeapsa pîrii nedrepte faţă de cealaltă parte, care păzeşte pacea, lucru la care acele părţi s-au îndatorat de bună voie înaintea noastră, lăsînd deoparte pricini de moşii, care pricini de moşii au voit acele părţi să rămînă neatinse. Dat la sărbătoarea Răspîndirii apostolilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 375. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 98 — 99, cu omisiunea unor formule diplomatice 1 Corect: irritare 224 www.dacoromanica.ro 208 1353 iulie 22, < Oradea). Nos, capitulum ecclesie Waradiensis, tenore presencium significamus quibus expedit universis, quod accedentes ad nostram presenciam Andreas dictus Fulo et Nicolaus, filius Andree, filii Zer^e, item Nicolaus in puerili etate constitutus, filius Stephani dicti Zekul, hospites de Tokay ab una parte, ex altera vero Dominicus, filius Jacobi nobilis de Keures, pro Nicolao, filio Alexandri de Rezege, cum procuratoriis litteris conventus monasterii sancti Stephani protomartiris de promontorio Waradiensi, dixerunt et coram nobis sunt confessi quod cum iidem hospites de Tokay, in libera via procedentes, sexta feria proxima post festum beati Martini confessoris, cuius nune preteriisset tercia revolucio annualis, bonis eorum extitissent per malefactores spoliaţi, a quibus tria stamina panni de pop-ring, duo stamina grisei panni wlgariter zefer dicti, quatuor lodices et sex equi ablati extitissent, super quibus omnibus ablatis idem Nicolaus, filius Alexandri, et Stephanus litteratus, frater eiusdem, incusabantur et suspecţi habebantur; tandem cum ipsi arbitrio proborum virorum predic-tam suspicionem commisissent, per eosdem probos viros taliter extitisset arbitratum, quod idem Nicolaus, defuncto predicto Stephano, fratre suo, duodecimo se nobilibus iuramentali deposicione se expurgare teneretur. Assignato igitur sibi termino, idem Nicolaus iurasset cum duodecim nobilibus ut debebat super eo videlicet, quod ipse et predictus Stephanus, frater suus, in ablacione predictorum bonorum et in commissione prelibati spolii innocentes existerent penitus et immunes; quapropter prenomianti hospites de Tokay supradictos Nicolaum et Stephanum, filios Alexandri, super premissis nocumentis testimonio presencium coram nobis reddiderunt per omnia expeditos. Datum in festo beate Mărie Magdalene, anno domini Mmo 000“° quinquagesimo tercio. Noi, capitlul bisericii de Oradea, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venind înaintea noastră Andrei zis Fulo şi Nicolae, fiul lui Andrei, fiul lui Zer^e, de asemenea Nicolae, care se află în vîrsta copilăriei, fiul lui Ştefan zis Secuiul, oaspeţi din Tokaj, pe de o parte, iar pe de alta Dominic, fiul lui Iacob, nobil de Chereuşa, pentru Nicolae, fiul lui Alexandru de Resighea, cu scrisoarea de împuternicire a conventului mănăstirii sfîntului Ştefan întîiul mucenic din Dealul Orăzii, au spus şi au mărturisit în faţa noastră că acum trei ani, pe cînd mergeau acei oaspeţi din Tokaj pe drumul slobod, în vinerea de după sărbătoarea fericitului Martin mărturisitorul1, au fost jefuiţi de răufăcători de bunurile lor, din care le-au fost furate trei bucăţi de postav de Poperinghe, două bucăţi de postav sur, zis în limba obişnuită zefir, patru ţoale şi şase cai, fiind învinuiţi şi bănuiţi de toate acele furturi, acel Nicolae, fiul lui Alexandru, şi fratele său Ştefan diacul; iar în urmă, cînd am încredinţat sus-zisa bănuială judecăţii unor bărbaţi cinstiţi, acei bărbaţi cinstiţi au judecat în chipul acesta, ca acel Nicolae — murind sus-zisul său frate Ştefan — să fie dator să se dezvinovăţească prin rostirea unui jurămînt împreună cu unsprezece nobili. Aşadar, statornicin-du-se soroc, acel Nicolae a jurat, cu unsprezece nobili, aşa cum era dator, adică asupra faptului că dînsul şi sus-zisul său frate Ştefan ar fi cu totul 225 www.dacoromanica.ro nevinovaţi şi curaţi în ce priveşte furtul sus-ziselor bunuri şi săvîrşirea sus-pomenitului jaf, drept pentru care sus-numiţii oaspeţi din Tokaj au dezlegat cu totul înaintea noastră, prin mărturia celor de faţă pe sus-zişii Nicolae şi Ştefan, fiii lui Alexandru, cu privire la pagubele arătate mai sus. Dat în sărbătoarea fericitei Mana Magdalena, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 98 576. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. perg., în stare puţin deteriorată, cu urme de pecete de închidere aplicată. pe verso. EDIŢII : Kdrolyi, I. p. 215-216. *12 noiembrie (1350>. 209 1353 iulie 27, Buda. Nos, I/odovicus, dei gratia rex Hungarie, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis quod nos, circum-spectis fidelitatibus et fidelium serviciorum preclaris meritis magistri Jakch, fidelis aule nostre militis, nobis per eundem in cunctis nostris et regni noştri negociis iuxta sui status exigenciam, ab evo iuvenili, cum omni fidelitatis fervore, continue lateri nostro adherendo, sumpma sollici-tudine et evigilanti cura exhibitis et impensis, ratione quorum, licet idem a nobis multo plura mereretur, ut tamen ipsius serviciis laudabilibus paulisper respondere videamur, ad quandam possessionem suam, item Georgii, Stephani, Ladyzlai et Andree, filiorum suorum, Kusal vocatam, in comitatu de Zonuk existentem, forum liberam singulis ebdomadis, singulis feriis quartis, perpetuo celebrandum duximus annuendo conceden-dum, sine tamen preiudicio aliorum fororum comprovindalium. Vos itaque, universos et quoslibet mercatores et alios forenses homines cum rebus mercimonialibus procedentes assecuramus et affidamus litteras nostras per presentes quatenus ad predictum forum liberam, in ipsa possessione iamdicti magistri Jakch et filiorum suorum, Kusal vocata, modo premisso ex nostra annuencia celebrări commissum, simul cum omnibus rebus vestris et mer-cibus secure veniatis et negociaciones vestras, in empcionibus scilicet et vendicionibus, libera exerceatis in eodem; peractisque inibi negociacio-nibus vestris ad alia loca, que tenditis, pacifice procedatis, salvis rebus et personis, sub nostra proteccione et tutela speciali. Et hoc volumus in foris et locis publicis palam facere proclamări. Datum Bude, sabbato proximo post festum beati Jacobi apostoli, anno domini M° CCC° hmo tercio. Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că noi, ţinînd seamă de faptele de credinţă şi de strălucitele merite ale credincioaselor slujbe aduse şi făcute nouă de magistrul Jakch, credinciosul cavaler al curţii noastre, cu toată căldura credinţei, cu cea mai mare bunăvoinţă şi cu neobosită grijă, stînd necontenit alături de noi încă din vîrsta tinereţii, potrivit cerinţelor stării sale, în toate treburile noastre şi ale regatului nostra, deşi pentru aceste el ar fi vrednic de 226 www.dacoromanica.ro mult mai multe din partea noastră, totuşi, ca să se vadă că răspundem întrucîtva slujbelor sale vrednice de laudă, ne-am dat încuviinţarea şi am găsit cu cale să-i îngăduim ca pe o moşie a sa, precum şi a fiilor săi Gheorghe, Ştefan, Ladislau şi Andrei, numită Coşeiu aflătoare în comitatul Solnoc, să se ţină pe veci tîrg slobod în fiecare săptămînă, în fiece miercuri, fără însă a aduce vreo pagubă altor tîrguri din acel ţinut. Aşadar, pe voi toţi şi pe oricare negustori şi alţi tîrguitori, care umblaţi cu mărfuri, vă încredinţăm şi ne chezăşuim prin scrisoarea noastră de faţă că veni fără grijă cu toate lucrurile şi mărfurile voastre la sus-zisul tîrg slobod, care s-a îngăduit cu învoirea noastră să se ţină pe moşia numită Coşeiu a sus-zisului magistru Jakch şi a fiilor săi, după cum s-a arătat mai sus, şi că face în chip slobod negoţul nostru, adică cumpărăturile şi vînzările la acel ; iar după ce vă veţi fi făcut acolo negustoriile voastre pleca în chip paşnic spre alte locuri, spre care vă îndreptaţi, fără vătămarea lucrurilor voastre şi a voastră înşivă, sub osebita noastră ocrotire şi pază şi aceasta voim să se vestească pe faţă în tîrguri şi locuri obşteşti. Dat la Buda, în sîmbăta de după sărbătoarea fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Wesseldnyi din Jibou. Transumpt in actul regelui Ludovic I, din 15 iulie 1365. 210 1353 august 31 (II. Kalendas Septembris, anno primo), Villeneuve- l&s-Avignon. Ludovic I, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea aplicarea întocmai a măsurilor de strîngere a dijmelor bisericeşti care au fost cedate regelui pe timp de 4 ani de către papa Clement al Vl-lea. Arh. Vat., Reg. Suppl. 26, fol. 76 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossănyi, II, p. 275—276, nr. 29. 211 1353 septembrie 1, Cîrţa. Nos, frater Marsilius, abbas in Kercz, totusque conventus ibidem ordinis Cysterciensis, Strigoniensis d^ocesis, notum facimus universis tenorem presencium inspecturis quod honestus vir, dominus Cunradus, sacerdos et rector ecclesie in villa N^colai, ad nostram accedens presenciam propria in persona, quandam appellacionem in charta scriptam coram nobis legit in hec verba: In nomine domini amen. Ego, Cunradus, sacerdos et rector ecclesie in villa N^colai, mea in persona coram vobis, religiosis viris, videlicet domino Marsilio abbate et fratribus de conventu claustri sancte Mărie virginis in Kercz, dico et propono quod, cum ego ecclesiam videlicet sancti N^colai in villa N^colai iam multis diebus possederim pacifice et quiete, in quam non aliunde ascendendo, sed per verum hostium intrando, hoc est auctoritate domini Andree, dei et apostolica gratia episcopi Transil-uani, confirmatus rite et rationabiliter, vel sui veri nuncii, videlicet magis- 227 www.dacoromanica.ro tri Mychahelis1, archidyaconi1 de Doboca, qui quidem magister Mychahel1, non frustratam auctoritatem, mediantibus literis ipsius domini episcopi, habebat, sed plenam auctoritatem citandi, interdicendi, excommunicandi, absolvendi, deponendi, instituendi, visitandi et excessus corrigendi, sicut in literis ipsius domini episcopi plenius continetur, nune vero timeo me gravari per discretos viros, videlicet per dominum Petrum, plebanum de Appoldya et decanum in Kyzd, et dominum Johannem, plebanum de Datya maiori. Qui quidem domini conantur quendam alium sacerdotem, nomine Johannem, in dictam meam ecclesiam locare et me omnino alienare propter quasdam literas mandati eiusem domini episcopi, cum tamen idem Iohannes sacerdos secundum formam iuris exstitit amotus et alienatus ab ecclesia antedicta. Item dico et propono quod idem dominus Johannes sacerdos propter suam rebellionem et contumaciam exstitit citatus, ammonitus, inter-dictus et excommunicatus per eundem magistrum Mychahelem1 archydia-conum, auctoritatem ipsius domini episcopi habentem. Et quia non curabat interdictum seu excommunicacionem sed medio tempore cele-brabat missarum sollempnia1 et post sententiam illatam, et propter hoc incidit in laquem irregularitatis. Item dico et propono quod, cum* idem Johannes sacerdos residentiam haberet in villa Nycolai, manifeste et publice vinum propinabat et thabernas1 exercebat in sacra dote ecclesie. Item dico et propono quod predictus Iohannes sacerdos manifestus concubinarius exstitit et coluntator3. Item dico et propono quod ipse anno plus quam preterito per totam quadragesimam ab ecclesia illa se absentavit, propter suam avariciam alias recipiens confessionem, commissum sibi populum negligendo ita, quod medio tempore tres pueri sine sacramento baptismatis moriebantur. Item dico et propono quod sepe dictus Johannes, preter hos excessus notorios propositos et proponendos, iniusta et false exstitit confessus domino episcopo, pro quo iuste et debite fuit depositus et privatus officio prenotato. Unde, propter huiusmodi excessus, dominus episcopus iussit eundem Johannem sacerdotem bina vice carceri mancipari. Idcirco, quia me sentio gravari iniuste et indebite, contra eundem dominum Petrum, plebanum de Appoldya et decanum de Kyzd, et dominum Johannem de Dalya maiori et contra predictum Johannem sacerdotem excipio et appello et iterum excipio et appello ad faciem seu sedem domini episcopi Andree Transsiluani, et apostolos peto et instanter peto et instantissime peto, et omnia predicta me offerens probaturum loco et tempore opportuno, absque tamen vicio diminucionis vel addicionis, subiiciens nidulominus me et omnia bona mea et ecclesiam meam proteccioni ipsius domini mei episcopi et sue sedis prenotate, terminum autem mee excepcionis seu appellacionis prefigo, a iure deputatum, ad sanctam congregacionem synodalem. Justis igitur postulacionibus inclinati, presentem paginam, ad ins-tanciam sepe dicti domini Cunradi, plebani in villa predicta Nycolai, nos-trorum sigillorum, videlicet abbatis et conventus ante dicti, fecimus appen-sione muniri. Datum in Kercz, anno domini M° C°C°C° Ulii0, in die sancti Egidii abbatis et confessoris. 228 www.dacoromanica.ro Noi, fratele Marsiliu, abatele de Cîrţa şi întreg conventul de acolo al ordinului cistercian din dieceza de Strigoniu, facem cunoscut tuturor celor ce vor vedea cuprinsul acestei (scrisori) că, înfăţişîndu-se el însuşi înaintea noastră, cinstitul bărbat domnul Conrad, preotul şi parohul bisericii din Cloaşterf, a citit în faţa noastră un apel scris pe pergament avînd următorul cuprins: în numele domnului, amin. Eu, Conrad, preot şi paroh al bisericii din Cloaşterf, spun şi arăt eu însumi înaintea voastră a călugărilor şi anume: domnul Marsiliu abatele şi fraţii din conventul mănăstirii sfintei fecioare Maria din Cîrţa, că eu după ce am stăpînit în pace şi în linişte încă de multă vreme biserica, anume aceea a sfîntului Nicolae din Cloaşterf, în care nu m-am ridicat pe altă cale, ci am intrat pe poarta cea dreaptă, adică întărit după rînduială şi dreptate în temeiul autorităţii domnului Andrei, din mila lui Dumnezeu şi din cea apostolică episcopul Transilvaniei, sau a trimisului său neîndoios, anume magistrul Mihail arhidiaconul de Dăbîca — cărui magistru Mihail nu i s-a retras împuternicirea autoritatea deplină de a chema în judecată, a pune sub interdict, a afurisi, a dezlega, a caterisi, a orîndui, a vizita şi a îndrepta greşelile aşa cum se arată în scrisoarea acestui domn episcop — eu acnm mă tem să nu fiu asuprit de chibzuiţii bărbaţi, anume de domnul Petru, paroh de Apold şi decan de Saschiz, şi de domnul Ioan, parohul de Daia Mare. Aceşti domni încearcă să pună un alt preot, numit Ioan, la zisa mea biserică şi pe mine să mă înlăture cu totul snb cuvîntul unei porunci scrise a acestui domn episcop, deşi acest preot Ioan a fost scos şi înlăturat din biserica sus-zisă după rînduiala legii. De asemenea spun şi arăt că acest domn Ioan preotul a fost chemat domnului episcop, fapt pentru care pe bună dreptate şi în chip cuvenit a fost caterisit şi scos din slujba sus-po-menită. Din care pricină domnul episcop a poruncit ca acest Ioan preotul să fie în două rînduri întemniţat pentru aceste păcate. De aceea, deoarece văd că sînt asuprit pe nedrept şi în chip necuvenit, fac întîmpinare şi apel împotriva acelui domn Petru, paroh de Apold 18 — Documenta Romaniae Historica — Transilvania — Voi. X 229 www.dacoromanica.ro şi decan de Saschiz, şi a domnului Ioan din Daia Mare şi împotriva sus-zisului Ioan preotul; şi iarăşi fac întîmpinare şi apel înaintea sau la scaunul domnului episcop Andrei al Transilvaniei şi cer scrisoare de înaintare a pricinii mai departe4 şi o cer stăruitor, şi o cer cît mai stăruitor, arătîndu-mă gata să dovedesc toate cele mai sus zise la locul şi la timpul potrivit, fără a păcătui prin vreo ştirbire , fiii răposatului magistru Laurenţiu zis Tot1, schimbă moşia lor numită Saag din comitatul Nitra, cu moşia Keztlen aflătoare în acelaşi comitat, a canonicului Ştefan din pomenitul capitlu şi a lui Nicolae, fiii lui Emeric. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 382. Orig. perg., cu pecete atîmată de şnur de mătase verde. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 109—111. 1 Slovacul. El e amintit în document şi ca Laurentius Sclavus. 213 1353 septembrie 15, numiţilor Gheorghe preotul şi lui Mihail, fiii lui Anton, pentru a patra parte ce i se cuvenea ca fiică nobilei doamne bunica lor I/ilim numită, văduva lui Ioan, fiul lui Ezen, şi pe numita doamnă care, 231 www.dacoromanica.ro după dreptul matern şi după obiceipl regatului este chiar megieşul său, de aceea numitul Pavel, fiul lui Gula, a oprit în faţa noastră pe zisul Ladislau, fiul lui Toma, de la zălogirea vinderea numitei părţi de pămînt, ian pe pomeniţii Pavel şi Ioan de la intrarea pe acel pămînt şi luarea lui în stăpînire sub orice cuvînt. Drept aceea, Pavel, fiul lui Gula, a cerut să i se dea din partea noastră o scrisoare de oprelişte, pe care i-am dat-o, potrivit dreptului obştesc. Dat la Cojocna în miercurea dinaintea sărbătorii fericiţilor mucenici Cosma şi Damian, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. de la zălogirea părţii sale şi împotriva lui Pavel şi Nicolae de la luarea ei în stăpînire. Arh. Naţ. Magh. Bl. (Arh. fam. Teleki din Tîrgu Mureş.) Orig. hlrtie, cu urme a trei peceţi de ceară aplicată pe verso; pe pecetea inelară dinspre dreapta se află imaginea unei păsări cu privirea spre stingă, fiind probabil a lui Ladislau zis Chech. EBIŢII: Teleki, I, p. 96-97. 1 1 Corect: particule. 215 1353 octombrie 3 (quinta feria proxima post festum beati Michaelis archangeli), Moftin. Iacob zis de Erdel, vicecomitele şi juzii nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că au trimis pe Avram de Vaya şi pe Grigore de Popus, în faţa cărora Ştefan de Nagysemjdn a oprit pe toţi vecinii şi megieşii şi îndeosebi pe Lorand, Bricciu şi Ioan dm familia Cantor, fiii lui Nicolae, de la folosirea nedreaptă a moşiei sale Radalph. Arh. Naţ. Magh. Bl., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 046. Orig. hlrtie, cu o pecete întreagă şi cu fragmente a două peceţi de închidere aplicate pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 115-116. REGEŞTE: Kăllay, II, p. 19, nr. 1 113. 216 1353 octombrie 3 (quinta feria proxima ante octavas beati Michaelis archangeli), (Moftin.) Magistrul Iacob zis de Erdel, vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că Ladislau şi Ioan, fiii lui Toma de Byr, au oprit pe vecinii şi megieşii satelor lor numite Paznan şi Philep, de la folosirea nedreaptă a acelor moşii. Arh. Naţ. Magh. Bl., Arh. fam. Kăllay, nr.l 041. Orig. hîrtie, cu fragmentele a trei peceţi de închidere, aplicate pe verso. EBIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 116-117. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 19, nr. 1 112. 233 www.dacoromanica.ro 217 1353 oetombrie 6 (II. Nonas Octobris, anno primo), Avignon. Papa Inocenţiu al VT-lea cere lui Eudovic I, regele Ungariei, să ia măsuri ca Vilhelm, cardinal diacon al bisericii Sfînta Maria în Cosmedin, să poată intra în stăpînirea arhidiaconatului de Alba Iulia, (Albensis) deoarece este împiedicat de către Andrei, episcopul Transilvaniei, şi de Toma, fost canonic custode de Alba Iulia. Arh. Vat., Reg. Vat. 244 A., fol. 178 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Hitng., II, p. 5—6, nr. 11. REGEŞTE Tort. Tdr, 1895, p. 64, nr. 123. 218 1353 oetombrie 8, Moftin Magistrul Iacob zis de Erdel, vicecomitele şi cei patru juzi ai nobililor din comitatul Satu Mare adeveresc că în adunarea obştească ţinută în prezenţa magistrului Iacob, fiul lui Petru de Valea lui Mihai, omul regelui şi a trimisului capitlului din Oradea, nobilii din Nagysemjen au oprit pe toţi vecinii de la folosirea moşiei lor Philuph. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 043. Orig. hîrtie, cu fragmentele a trei peceţi de închidere aplicate pe verso. REGEŞTE: KdUay, II, p. 20, nr. 1 114. 219 1353 înainte de înfăţişarea acelor acel magistru Ioan trebuia să depună două părţi dintr-o amendă regească, drept partea noastră ce ni se cuvine ca judecător. Dat la Buda, în a opta zi după sorocul de mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. (Sub text:} Pentru Ioan, fiul lui Uadislau, Nicolae, fiul lui Dionisie, Ştefan, fiul lui Uadislau, el însuşi, la a cincisprezecea zi. (Pe verso:} Scrisoare de amînare pentru magistrul Ioan, fiul lui Uadislau de Varada, împotriva lui Ştefan, fiul lui Ladislau zis Adas, la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe. 235 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. Zichy, 214 C. 43. Orig. hîrtie, cu pecete de Închidere inelară aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, II, 543-544. 1 1 mai <1354). * 6 octombrie <1353>. 222 1353 octombrie 14 (die XIV. Oclobris, anno primo), Avignon. Toma, episcopul de Cenad, a dispus să se plătească, prin intermediul lui Corrad, arhidiaconul de Nitra, pentru cămara papală, suma de două» zeci de florini de aur. Arh. Vat., Reg. Aven. 122, fol. 346 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Clnj-Napoca/1351. Orig. hîrtie. EDIŢII: TBrt. Tdr, 1895, p. 64 -65, nr. 124. 223 1353 octombrie 15, Buda. Nos, Nicolaus, regni Hungarie palatinus et iudex Comanorum damus pro memoria quod instrumentalem exhibicionem quam Paulus, filius Petri dicti Zonga de Vetes personaliter astans contra magistros Johannem, filium Ladislai de Varda pro quo Nicolaus, filius Dyonisii cum procurato-riis litteris nostris, item Thomam filium Pauli de Wosuar et alterum Thomam ac Philipum1, filios Johannis de Chomauada necnon Ladislaum, filium Johannis de Lazar personaliter astantes iuxta continenciam priorum litterarum nostrarum in octavis festi beati Michaelis archangeli super factis possessionum Kereztur et Kukenusd vocatarum facere tenebantur coram nobis, partibus volentibus et petentibus ad octavas festi beati Georgii martyris nune venturas stătu in eodem duximus prorogandam si partes medio tempore non poterunt concordare. Datum Bude, decimo die termini prenotati, anno dominiJM0 CCC™" I/“° tercio. <5«6 text:') idem cum Lelez Lelez. Scrisoare de amînare la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe2, pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Varda, şi Toma, fiul lui Pavel de Oşvarău, precum şi alţii, împotriva magistrului Pavel, fiul lui Petru zis Zonga. Arh. Naţ. Magii. Dl., Arh. Zichy, 1 b. 231. Orig. hîrtie, cu fragmentele unei peceţi inelare aplicate pe plicaturfi. EDIŢII: Zichy. II, p. 545-546. 1 Corect: Philippum. < 1 mai 1354. • 6 octombrie. 224 1353 octombrie 31 (II. Kalendas Novembris, attno primo), Avignon. Ludovic I, regele Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea ca fratele Nicolae, din ordinul eremiţilor sfîntului Augustin, din dieceza de Oradea, lector la universitatea din Paris, să ajute pe episcopul de Nitra la acţiunea de creştinare a paginilor, ereticilor şi schismaticilor din regatul Ungariei. Arh. Vat., Reg. Suppl. 26, fol. 124 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdttyi, II, p. 277—278, nr. 32. 225 1353 noiembrie 4 (secundo Nonas mensis Novembris), . Capitlul bisericii din Vesprim adevereşte că venind în faţa lui Ioan şi Benedict, fii lui Pavel, fiul lui Heym pentru ei şi pentru Nicolae, Petru şi Blasiu, fraţii lor, pe de o parte, iar pe de alta Nicolae, fiul lui Gheorghe, tot de Heym, pentru ei şi pentru fraţii şi rudele lor s-au înţeles între ei în privinţa împărţirii moşiilor lor aflate în mai multe comitate din Ungaria precum şi moşiile Remetea-Pogănici (Remete) Harum-prede, Iezeriş (Egrus), Ozyuayg, Bogran, Zeurind, Mocyoz, precum şi alte părţi de moşie, mai ales cele din apropierea locului Pădureni (Erdeuhath) din comitatele Timiş şi Caraş. Arh. Naţ. Magh., Dl., Arh. fam. Koltai Vidos din Mihdlyfa. Transumpt în actul de judecată al lui Ştefan Zapolya, palatinul Ungariei, din 1493. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 130-132. 237 www.dacoromanica.ro 226 1353 noiembrie 6, Sîntimbru. Viris discretis et honestis dominis et amicis suis, honorabili capitulo ecclesie Transsilvane, Stephanus, vicewayuoda Transsilvanus, debite amicicie et honoris continuum incrementum. Dicit nobis magister Thomas, filius Dionisii de Regun quod magister Jacobus, filius Vyd, castellanus de Chycho, unacum universis olachys1 ad eundem2 castrum pertinentibus, pridem ad possessiones suas, videlicet ad Kuzarwar et Kerew vocatas potencialiter eundo, desolasset et devastasset easdem et quosdam ex iobagionibus suis, viros scilicet et mulieres, letaliter vulnerando captivasset et captos ad dictum castrum Chycho deduxisset, culpis ipsorum nullis requirentibus. Super quo discretionis vestre amicitiam presentibus petimus diligenter, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo pre-sente Nicolaus, filius Andree de Thewk, vel Thomas aut Eadislaus, filii Raphaelis de Kend, sive Myke, filius Nicolai, aliis absentibus, homo nos-ter, ab omnibus quibus decet et licet diligenter investigando, sciat et in-quirat omnimodam veritatem de premissis. Et post hec seriem, quando vobis veritas premissorum constiterit, nobis amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, feria quarta proxima post festum Omnium sanctorum, anno domini Mmo CCCm°Emo tertio. Chibzuiţilor bărbaţi şi cinstiţilor săi domni şi prieteni din vrednicul de cinstire capitlu al bisericii Transilvaniei, Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, spor neîncetat al prieteniei şi cinstei cuvenite. Ne spune nouă magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, că magistrul Iacob, fiul lui Vyd, castelanul de Ciceu, ducîndu-se cu silnicie acum cîtva timp, împreună cu toţi românii ce ţin de acea cetate, la moşiile lui numite Cuzdrioara şi Chireu, le-a pustiit şi prădat şi, după ce a rănit cumplit pe nişte iobagi de ai săi, bărbaţi şi femei, i-a prins şi, aşa prinşi, i-a dus la pomenita cetate Ciceu, fără ca ei să fi fost vinovaţi cu nimic. Drept aceea aşadar, prin (scrisoarea) de faţă cerem stăruitor chibzuitei voastre prietenii să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru, Nicolae, fiul lui Andrei de Tiocu, sau Toma ori Ladislau, fiii lui Rafael de Chendru, sau, în lipsa acestora, Myke, fiul lui Nicolae, cercetînd cu luare aminte pe toţi cei ce se cade şi se poate, să întrebe şi să afle adevărul întreg cu privire la cele de mai sus. Iar după aceasta, and veţi fi aflat adevărul despre cele de mai sus, să aveţi bunătatea să ni-1 scrieţi. Dat la Sîntimbru, în miercurea de după sărbătoarea Tuturor sfinţilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. BAnffy, (B.C.TJ. 73). Transumpt in actul capitlului de Alba Iulia, din 29 noiembrie 1353, nr. 230. EDIŢII: Bdnffy, I, p. 195-196. • 1 Astfel in text. • Corect: idem. 238 www.dacoromanica.ro 227 1353 noiembrie 18 (quarto decimo Kalendas mensis Decembris). Ludovic I, regele Ungariei, la rugămintea lui Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, şi a lui Leukus, mare stolnic şi mare paharnic, transcrie actul său de danie din 23 noiembrie 1352, nr. 155 privind donaţia unor moşii. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 319. Orig. perg., ca doaă peceţi stimate; una de şnur de mătase de culoare roşie şi lila; cealaltă, aparţinătoare clauzei de reîntărire din 28 decembrie 1364, este atârnată de şnur de mătase de culoare roşie. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 136-138. 228 1353 noiembrie 18 (quarto decimo Kalendas mensis Decembris). Ludovic I, regele Ungariei, la rugămintea lui Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, şi a lui Leukus, mare stolnic şi mare paharnic, transcrie actul capitlului de Nitra, din 24 ianuarie 1353, privind punerea lor în stăpînirea mai multor moşii, precum şi actul din 17 mai 1353, prin care le acordă un drept de vamă. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 089. Orig. perg., cu două peceţi atîrnate; prima de şnur de mătase de culoare roşie şi lila; dauza din 28 decembrie 1364, a aceluiaşi rege, este prevăzută cit a doua pecete atirnată de şnur de mătase de culoare roz. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 133-136. 229 1353 noiembrie 27 (feria quarta proxima post festum beate Katherine virginis et martyris), . Capitlul bisericii din Pecsvârad raportează regelui Ludovic I, repunerea călugăriţelor din Insula Iepurilor în stăpînirea moşiei numite Benchench. Omul regelui: Paul de Dăbîca (de Doboka). Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 400. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 138. 230 1353 noiembrie 29, Nobilii viro et honesto Stephano, vicewayuode Transil-vano, pro magistro Thoma. filio Dyonisii de Regun, contra Jacobum, filium Vyd, castellanum de Chycho, inquisitoria. Nobilului şi cinstitului bărbat Ştefan, vicevoievodului Transilvaniei, prietenului său vrednic de cinstire, capitlul bisericii din aceleaşi părţi ale Transilvaniei, cu toată prietenia şi cinstea. Am primit cu cinstea ce s-a cuvenit scrisoarea prieteniei voastre avînd acest cuprins: Iar noi, încuviinţînd cererile prieteniei voastre, am hotărît să trimitem dimpreună cu acel Nicolae, fiul lui Andrei, omul vostru, pe omul nostru, anume pe Benedict, preotul bisericii din Ocna Dejului, spre împlinirea celor de mai sus. Aceştia, întorcîndu-se apoi la noi, ne-au arătat într-un glas că ei, în lunea şi în zilele următoare dinaintea sărbătorii fericitei Elisabeta1, mergînd împreună în două comitate, anume în Dăbîca şi Solnoc, şi făcînd o stăruitoare cercetare la nobili şi nenobili, vecini şi megieşi, juzi al nobililor, preoţi, clerici şi alţi oameni de rînd cu privire la cele de mai sus, au aflat adevărul acesta : că Iacob, fiul lui Wyd, castelanul de Ciceu, a trimis el însuşi pe românii şi pe cnezii săi, anume pe Petra, fiul lui Mihail, Jula, Ioan, fiul lui Brerer, Voicu, Frath şi Ioan cel Lung şi pe ceilalţi oameni de rînd ce ţin de pomenita cetate Ciceu, la moşiile pomenitului magistru Toma, fiul lui Dionisie, numite Cuzdrioara şi Chireu şi a pus să fie pustiite şi prădate cu totul <şi> să ridice şi să ducă cincizeci de vite şi două sute de animale mici, anume porci şi oi <şi> rănind cumplit mulţi bărbaţi şi femei a pus de i-au despuiat şi prădat de haine şi l-au omorît pe iobagul acelui magistru Toma, pe Petra, fiul lui Dommic, pe care l-au văzut ucis cu ochii lor, iar pe un iobag al său numit Grigore l-au dus prins la sus-zisa cetate Ciceu şi pînă acum îl ţin încă în acea cetate. 240 www.dacoromanica.ro Şi toate acestea de mai sus au fost făcute şi săvîrşite în timp ce o pricină era pe cale de judecată între sus-zisul magistru Toma, fiul lui Dionisie, şi sus-zişii magistru Iacob, fiul lui Wyd, precum şi cnezii şi românii săi mai sus-numiţi. Dat în ajunul fericitului apostol Andrei, în anul mai sus arătat. . Nobili viro et honesto Stephano, vicevoiuode Transilvano, conventus monas terii beate Mărie virginis de Colosmonostra, orationes in domino pro vestra vita pariter et salute. Noveritis nos literas vestre nobilitatis honore, quo decuit, recepisse in hec verba: . Drept aceea noi, împlinind, precum sîntem datori, dreptele şi legiuitele voastre cereri, am trimis împreună cu corniţele Andrei, fiul lui Ştefan, sus-zisul om al vostru, pe omul nostru, fratele Ladislau, preot din mijlocul nostru, spre îndeplinirea celor de mai sus. Iar aceştia întorcîndu-se apoi la noi şi întrebaţi de noi cu luare aminte ne-au spus într-un glas astfel, că fiind chemaţi şi fiind de faţă vecinii şi megieşii moşiilor, anume Nuşfalău şi Dicea, castelanii de Unguraş au înapoiat acelor magiştri Toma şi Nicolae, adică Nuşfalău, nişte bucăţi de pămînt ce ţin de moşiile nobililor de Nuşfalău şi Dicea, pe care le cotropiseră la vremea lor. Iar mersul hotarelor şi semnelor de hotar ale acestora urmează astfel: <începe> într-o pădure numită Făgetul Lung şi prin ea se îndreaptă către un deal, spre un semn vechi de hotar <şi> după mersul neîndoios al acelui hotar < ajunge) la un copac numit stejar şi de aci merge spre un alt stejar ars şi apoi se îndreaptă către albia unui pîrîu, spre un muncel. De asemenea ce ţin de moşia Dicea urmează astfel: la un capăt dinspre cetatea Unguraş <înspre moşia) Mălin şi de acolo la un muncel numit creastă, şi apoi se îndreaptă spre capătul pîrîului Pîrîul Dorol-ţului; de aci merge prin albia acelui pîrîu către miazănoapte şi apoi merge pe pămînt şes către Dicea şi spre capătul unui deal, pînă la alt deal numit creastă şi acolo se sfîrşeşte. Iar o altă bucată de pămînt, numită a lui Ştefan, n-au voit s-o înapoieze, ci au spus aşa : că pămîntul acela este al acelor nobili, dar fiindcă l-au luat în stăpînire alţi înaintaşi ai lor, ei nu sînt de loc datori să-l înapoieze. Dat în sîmbăta de după sărbătoarea fericitului Nicolae mărturisitorul, în anul domnului de mai sus. Acele pămînturi, după porunca măriei voastre, de asemenea le-au statornicit lor. Bibi. Univ. Budapesta, Colecţia Comides, tom. II, p. 68—69. Copie din secolul al XVIII-lea. EDIŢII: Fejir, IX. 2, p. 295-297. REGEŞTE: Şincai, Hronica Românilor, I, p. 489—490. 1 * * 4 1 La FejSr s-a omis o frază. * Corect: ipsis magistris Thome et Nicolao. * în textul publicat lipseşte; întregire probabilă. 4 Astfel în text, în loc de sabbato. 232 1353 decembrie 9 (V. Idus Decembris, anno primo), Avignon. Flisabeta, regina Ungariei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea aprobarea ca Petru, fiul lui Dumitru, canonic de Agria şi de Arad (Orodiensi) să schimbe arhidiaconatul de Zemplin, pe care l-a ocupat după moartea lui 242 www.dacoromanica.ro Ioan, fiul lui Dumitru, cu arhidiaconatul de Pîncota (Pankata), din dieceza Cenadului. Arh. Vat., Reg. Suppl. 26, fol. 145 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, H, p. 280—281, nr. 36. 233 1353 decembrie 13, {Alba Iulia). Capitulum ecclesie Transsiluane omnibus Christi fidelibus, presentibus et futuris, presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Quoniam memorie novercatur oblivio et, ne temporaliter acta a memoria succedentium simul cum labenti tempore elabentur1, provida hominum saggacitas* adinvenit series gestarum rerum scripti patrocinio communîri pro rei memoria sempitema. Proinde ad universorum presentium et futurorum notitiam harum serie volumus pervenire quod, Mannus, filio Johannis, nobili de Kallyan, pro se et pro Bartholomeo, fratre suo uterino, cum procuratoriis literis conventus monasterii beate virginis de Clusmonustra, necnon Iacobo, filio suo, ab una, magistro vero Rymario, notario civitatis de Cluswar, pro universis civibus et hospitibus de eadem civitate Cluswar, parte altera, coram nobis personaliter constitutis, confessum exstitit per eundem Mannus, filium Johannis, pariter et relatum ministerio vive vocis quod ipsi, quadam necessitate inevitabili prepediente, quandam possessionem eorum Vndotelek, alio nomine Tarchahaza vocatam, in comitatu de Clus iuxta fluvium Zomus existentem, cum omnibus suis utilitatibus et per-tinentiis quibuslibet, videlicet terris arabilibus, fenetis, pratis, aquis, locis molendini et aliis quibuslibet ad ipsam possessionem spectantibus, que nune sunt et in futurum esse poterunt, eisdem civibus et hospitibus de dicta civitate Cluswar pro centum marcis, marcam quamlibet cum octua-ginta grossis computando, plene solutis et receptis ab eisdem, vendidissent, dedissent et tradidissent, ac idem Mannus in sua et ipsius Bartholomei fratris ac Jacobi, filii sui, personis vendidit, dedit, tradidit coram nobis perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam, nullum ius nullumque dominium proprietarium sibi et eorum posteris in eadem possessione Vndotelek reservando, sed totum ius et dominium proprietarium in eosdem cives et hospites de eadem civitate Cluswar transferen-tes, tamquam veros dominos et legitimos possessores, assumpmens etiam et obligans prefatus Mannus se et ipsos Bartholomeum fratrem ac Jacobum, filium suum, ab omnibus ratione ipsius possessionis eosdem cives et hospites molestare seu inquietare volentibus ubique expedire propriis eorum labo-ribus et expensis. In cuius rei testimonium presentes concessimus literas nostras pri-vilegiales, sigilii noştri pendentis munimine roboratas. Datum in festo beate Rucie, virginis et martiris, anno domini Mmo CCC”” quinquagesimo tertio, discretis viris Dominico preposito, Rorando custode, Benedicto cantore et Nicolao, archidiacono de Clus, decano ecclesie nostre8 existentibus. (Pe partea exterioară a plicaturii, de o mină din secolul al XV-lea :> Super emptione Tarczahaz. 243 www.dacoromanica.ro Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credincioşilor întru Hristos, celor de faţă şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea aceasta, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Deoarece uitarea se poartă cu aducerea aminte ca o mamă vitregă şi pentru ca cele săvîrşite în timp să nu piară din amintirea urmaşilor odată cu trecerea timpului, înţeleaptă iscusinţă a oamenilor a născocit să întărească cu ocrotirea scrisului şirul lucrurilor făptuite, spre veşnica lor amintire. Drept aceea prin aceste rîndurijvoim să ajungăţla cunoştinţa tuturor celor de faţă şi viitori că înfăţişîndu-se ei înşişi înaintea noastră: Mannus, fiul lui Ioan, nobil de Căianu, pentru sine, şi pentru Bartolomeu, fratele său după mamă, cu Scrisoarea de împuternicire a conventului mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, precum şi Iacob, fiul său, pe de o , iar magistrul Rymariu, notarul oraşului Cluj, pentru toţi orăşenii şi oaspeţii din acel oraş Cluj, pe de altă parte, ni s-a spus şi totodată ni s-a mărturisit prin viu grai de către acest Mannus, fiul lui Ioan, că, fiind ei siliţi de o nevoie de neînlăturat, au vândut, au dat şi au trecut — şi acest Mannus, în numele său şi al fratelui Bartolomeu, precum şi al fiului său Iacob, vinde, dă şi trece — o moşie a lor numită Undoteleke, cu alt nume Tarchahaza, aflătoare în comitatul Cluj, lîngă rîul Someş, cu toate folosinţele ei şi cu toate cele ce ţin , şi anume pământuri de arătură, fînaţuri, lunci, ape locuri de moară şi toate celelalte ce privesc această moşie, <şi> care sînt acum în fiinţă şi vor putea fi şi în viitor, orăşenilor şi oaspeţilor din zisul oraş Cluj, cu o sută de mărci, socotind (fiecare marcă la optzeci de groşi, plătiţi pe de-a-ntregul şi primiţi’de ei, spre a fi stăpînită, ţinută şi avută pe veci şi în chip nestrămutat, fără a-şi păstra nici un drept şi nici o stăpînire în acea moşie Undoteleke pentru ’dînşii şi urmaşii lor, ci trecînd tot dreptul şi stăpînirea asupra acestor orăşeni şi oaspeţi din acel oraş Cluj, ca stăpîni adevăraţi şi stăpînitori legiuiţi; mai îndatorîndu-se şi legîndu-se sus-zisul Mannus pe sine şi şi pe Bartolomeu, fratele, ca şi pe Iacob, fiul său, să-i apere oriunde, cu ale lor osteneli şi cheltuieli, împotriva tuturor celor ce ar voi să tulbure sau să supere pe aceşti orăşeni şi oaspeţi în legătură cu acea moşie. Spre mărturia acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat la sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Uucia, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei, pe cînd erau chibzuiţii bărbaţi: Dominic pre-pozit, Lorand custode, Benedict cantor şi Nicolae, arhidiaconul de Cojocna decan al bisericii noastre. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. oraş Cluj-Napoca, fasc. T.T., nr. 27. Orig. perg., pecete ogivală (35 x 55 mm) din ceară de culoare deschisă atîraată cu şnur de mătase, galben-verde. EDIŢII: Jakab, Kol. Okl., I, p. 51; Ub„ II, p. 101-102. * * 1 Corect; elabantur. 1 Corect: sagacitas. * Lipseşte : canonicii. 244 www.dacoromanica.ro 234 1353 decembrie 17 (feria tercia proxima post festum beate Lucie virginis), Buda. I/udovic I, regele Ungariei, la plîngerea lui Ueukus, fiul lui Ioan zis Uengel de Semjăn, porunceşte comitelui, vicecomitelui şi juzilor nobililor comitatului Satu Mare (Zathmariensis) să cerceteze samavolniciile făcute de către Andrei, fiul lui Iwan de Kâllo, împreună cu iobagii săi de pe moşiile Philip şi Beltuk, pe cînd Ueukus aduna dijmele din porcii iobagilor săi din Philip. Arh. Naţ. Magh. Dl. (Arh. fam. Kâllay, nr. 1 125.) Orig. hîrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 150. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 22, nr. 1 125. 235 1353 decembrie 18 (feria quarta in quatuor temporibus ante festum Nativitatis Christi). Magistrul Simion corniţele comitatelor Bratislava, Gyor şi Bakony dă de ştire că la porunca regelui Uudovic I, transmisă prin magistrul Uewkus, fiul lui Uaurenţiu Tot , oştean al curţii sale, reglementează obligaţiile şi drepturile oaspeţilor din Hainburg, care au vii în podgoriile din Devin. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 402. Transumpt in actul regelui Ludovic I, din 26 aprilie 1360, care se află transcris in actul capitlulul de Bratislava, din 25 septembrie 1387, care de asemenea figurează ca transumpt in actul aceluiaşi capitlu, din 2 septembrie 1424. EDIŢII: Cod. Andeg., VI. p. 150-152. 236 1353 'decembrie 24 (Nono Kalendas Januarii, anno secundo), Avignon. Andrei, episcopul Transilvaniei, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al Vl-lea, pe seama lui Simion al lui Simion de Teiuş (Spinis), cleric în biserica Transilvaniei şi student în arte liberale la Padova, un canonicat în biserica de Vaţ. Arh. Vat., Reg. Suppl. 27, partea a Il-a, fol. 121. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, II, p. 288—289, nr. 52, cu data greşită: 24 decembrie, 1354. 237 1353 decembrie 24 (IX-o Kalendas Januarii, anno secundo), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Simion al lui Simion de Teiuş (Spinis) un canonicat în biserica de Vaţ. 19 — Documenta Romaniae Historica — Transilvania — Vo). X 245 www.dacoromanica.ro Arh. Vat., Reg. Aven. 127, fol. 481 r, v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. hlrtie. REGEŞTE: Tdrt. Tir, 1895, p. 67, nr. 135. 238 1353 decembrie 24 (IX-o Kalendas Januarii, anno secundo), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea scrie episcopului de Zagreb, decanului bisericii sfîntului Agricola din Avignon şi prepozitului din Buda Veche în vederea instalării lui Simion al lui Simion de Teiuş (Spinis) în canonicatul bisericii din Vaţ. Arh. Vat., Reg. Aven. 127, fol. 481 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1353. Orig. hlrtie. REGEŞTE: Tdrt. Tir, 1895, p. 67, nr. 135. 239 1353 decembrie 24 (VIIII° Kalendas Januarii, anno secundo), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Petru al lui Henric zis şi Phuenslim, laic din dieceza Transilvaniei, dezlegarea cerută de el. Arh. Vat., Reg. Vat. 227, fol. 329 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. hlrtie. REGEŞTE: Tdrt. Tir, 1895, p. 67, nr. 136. 240 1353 decembrie 24 (VIIII-o Kalendas Januarii, anno secundo), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă Margaretei, văduva lui Hedenric, fiul lui Henning, din dieceza Transilvaniei, deslegarea cerută de ea. Arh. Vat., Reg. Vat. 227., fol. 329 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. hlrtie. REGEŞTE: Tdrt. Tir, 1895, p. 67, nr. 136. 241 1353 decembrie 24 (IX-o Kalendas Januarii, anno secondo), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea acordă lui Toma al lui Simion de Teiuş (Spinis), solul episcopului al Transilvaniei la acelaşi papă, un canonicat în biserica de Oradea, cu toate că mai deţine şi arhidiaconatul de Crasna (de Crazna) din dieceza Transilvaniei. Arh. Vat., Reg. Vat. voi. 225, nr. 165 r. Arh. Vat., Reg. Suppl. 27, fol. 302 r, nr. 2. Fotocopie la Inst. de Ist. şi arh. Cluj-Napoca/1353. Orig. hlrtie. 246 www.dacoromanica.ro EDIŢII: Tăutu, Acta Innocentii papae VI, p. 106—107, nr. 58, cu data greşită: 1354 dec. 24. REGEŞTE: Theiner, Mon. Hist. Hung., II, p. 17; Târt. Tdr., 1895, p. 67, nr. 137. 242 1353 decembrie 24 (IX-o Kalendas J anuar ii), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea scrie arhiepiscopului de Strigoniu, decanulu bisericii sf. Agricola din Avignon, precum şi arhidiaconului de Arad din dieceza de Cenad, în vederea instalării lui Toma al lui Simion din Teiuş (de Spinis) în canonicatul din biserica de Oradea. Arh. Vat., Reg. Vat. voi. 225, nr. 165. Orig. hîrtie. REGEŞTE: TOrt. Tdr, 1895, p. 67, nr. 137. 243 1354 ianuarie 7, . Nos, conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmonustra, tenore presentium significamus quibus expedit universis memorie commen-dantes quod, cum Stephano, filio Martini, filii Dominici de Hastad, ac Demetrio, filio Michaelis de Zilkerek, nobilibus, ab una, parte ab altera magistro Johanne dicto Acil, coram nobis personaliter constitutis, confes-sum extitit per eosdem Stephanum et Demetrium ministerio vive vocis con-corditer et relatum quod causa1 que inter ipsos et magistrum Johannem dictus Acil, super facto quarta partem2 filialis nobilium dominarum, vide-licet Katre, alio nomine Katherina vocate, matris Stephani, filii Martini, filia® Michaelis, filii Kaza, item Elizabeth, matris Demetrii, filia® Johanniâ, filii Kaza, in possessione Kereztes vocate* iure ipsos nobiles dominas attingentes5, in presentia nobilis viri Stephani, vicewoywode Transilvani, diutius ventilata et exorta extitisset, per compositionem et ordinationem probo-rum et nobilium virorum, ad tale8 pacis et concordie super premissis devenis-sent unionem ac devenerunt coram nobis quod idem magister Johannes dictus Acil, pro predicta quarta parte filiali, prenominatas nobiles dominas in possessione Kereztes attingentes7, Stephano et Demetrio memoratis dedisset atque solvisset viginti marcas argenti, ut idem8 dixerunt, se plene et integre habitis, receptis et persolutis. Unde pro premissa causa, videlicet pro pretacta quarta parte filiali, in possessione Kereztes ipsas nobiles dominas attingentes7, Stephanus et Demetrius allegati magistrum Johannem dictum Acil annotatum, vigore presentium mediante, commise-runt et reddiderunt expeditum et quietum et modis omnibus absolutum. In cuius rei memoriam perpetuamque stabilitatem, presentes nostras 9 patentis10 sigilii noştri munimine duximus consignatas11. Datum12 tertia feria proxima post festum Epiphanie domini, anno eiusdem M°CCCmo Lmo quarto. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, prin cuprinsul scrisorii de faţă, dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră nobilii Ştefan, fiul lui 247 www.dacoromanica.ro Martin, fiul lui Dominic de Hăşdatea, precum şi Dumitru, fiul lui Mihail de Şintereguţ pe de o parte, iar pe de altă parte magistrul Ioan zis Acyl, acei Ştefan şi Dumitru au mărturisit şi au spus prin viu grai şi într-un glas că în pricina ce se iscase între dînşii şi magistrul Ioan zis Acyl şi care fusese mult timp dezbătută în faţa nobilului bărbat Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, cu privire la a patra parte cuvenită ca fiică nobilelor doamne adică a < doamnei) Katra, numită cu alt nume Caterina, mama lui Ştefan, fiul lui Martin — fiica lui Mihail, fiul lui Kaza — precum şi a < doamnei) Elisabeta, mama lui Dumitru, fiica lui Ioan, fiul lui Kaza, înaintea noastră (anume) că acel magistru Ioan zis Acyl a dat şi a plătit pomeniţilor Ştefan-şi Dumitru douăzeci de mărci de argint, pe care le-au căpătat, le-au primit şi care li s-au plătit pe deplin şi în întregime, precum au spus dînşii, pentru sus-zisa a patra parte ce se cuvine ca fiică sus-numi-telor nobile doamne din moşia Kereztes. Drept care pomeniţii Ştefan şi Dumitru, în temeiul puterii celor de faţă, l-au declarat şi l-au socotit descărcat şi plătit şi dezlegat întru totul pe pe sus-zisul magistru Ioan zis Acyl, în sus-zisa pricină, adică cu privire la sus-pomenita a patra parte ce li se cuvine ca fiice acelor nobile doamne din moşia Kereztes. Spre amintirea şi veşnica tărie a acestui lucru am pus să se întărească noastră deschisă de faţă cu puterea peceţii noastre. Dat în marţea de după sărbătoarea Botezului domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi patru. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Wass, fasc. XXXVIII nr. 24. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă, din ceară de culoare închisă, aplicată pe verso. 1 Corect: in causa. 1 Corect: quarte partis. * Corect: Jfilie. * Corect: vocala. * Corect: attingentis. * Corect: tăiem. 7 Corect: attingenti. ■ Corect: iidem. I Lipseşte în orig. 10 Corect: patentes. II Corect: consignandas. u Cuvintele care urmează, scrise de altă mînă. 244 1354 ianuarie 22, Dodovico <...) regi <...) capitulum ecclesie Agriensis <...) Ijteras <•..) Thome, iudids curie vestre, <...) recepimus inter cetera continentes quod mitteremus hominem nostrum pro tribus partibus infra nominatis pro testimonio fidedignum, coram quo et cum quo Eadislaus, filius Blasii de Bok, homo vester, de curia vestra transmissus ad videndum quamdam divisionem in universis possesionibus et pordonibus possessionariis magistri 248 www.dacoromanica.ro Petri, filii Leukus, filii Bricii de Batnr, Nicolai filii eiusdem Briccii, Ladislai, Georgii et Stephani, filiorum Johannis, filii eiusdem Briccii de predicta Batur ubilibet existentibus et quocumque norqine vocitatis, exceptis quibus-dam possessionibus Horvath, Thoogh, Kyraltelke, Nogfolu et Sywegd nuncupatis, que per eundem magistrum Ladislaum mediantibus suis fide-lissimis serviciis pro se acquisite fore dicuntur et invente, in die festi beati Thome apostoli et aliis sequentibus diebus ad boc sufficientibus, inter eas-dem tres partes iuxta adiudicacionem dicti comitis Thome iudicis parcium ordinarii et aliarum literarum suarum exinde confectarum continenciam fieri debendam, ad quein quidem scilicet terminum et ipsius possessionarie divisionis et aliorum negociorum in dictis aliis literis ipsius comitis Thome, sufficienter specificatorum, perfeccio racionabilibus causis intervenientibus extitit protelata, unacum eisdem partibus vel ipsarum parcium legitimis procuratoribus primo ad faciem prenominate possessionis ipsarum parcium Batur principalem et capitalem, demumque ad facies prelibatarum aliarum possessionum earundem accederent et visa earum qualitate, quantitate, fructuositate, utilitate ac valore, quas ex eisdem ipse tres partes mallent ad predia seu loca habitacionum ipsarum trium parcium iuxta ultroneam voluntatem eorum, et residuas possessiones ac porciones possessionarias ipsorum cum tributo in villa Pooch vocata exigi consveto ac equacia eorum maiori, exclusa equacia Olahaly in tres dividerent partes coequales, et sic easdem possessiones ad predia et eciam alias in tres partes simul cum pre-dicto tributo et equacia divisas, sorte posita, stratueret1 et committeret cuili-bet parti sua predia et possessionem seu possessiones perpetuo possidendas sine preiudicio nihilominus iuris alieni, hoc specialiter declarato, quod si alique possessiones vel porciones possessionarie iam, ut partes coram dicto comite Thoma retulissent, in iudicium adducte vel in posterum adducende iuris de rigore ab aliqua parcium alienarentur vel alienaretur, pars vel partes in suis porcionibus quiete remanens seu remanentes, si tempore litis pretextu dictarum possessionum vel porcionum possessionariarum in iudicium, quo supra, deductarum aut in posterum deducendarum partem ad causam attractam laboribus, fatigiis et communibus expensis defendere non possent, sicque aliqua possessio vel porcio possessionaria casu accidente, quod deus avertat, alienaretur, extunc pars vel partes in quiete remanentes parti lese, et defectum pacienţi equivalentem possessionem vel possessionariam por-cionem de suis possessionibus dare et assignare tenerentur, absque strepitu cuiusdam iudicii et sine litis altercacione, prout hec et alia in dictis priori-bus literis ipsius comitis Thome, parcium iudicis ordinarii modum et formam iudiciarie sue deliberacionis exprimentibus, plenius et lucidius continentur; et post hec nos sepedicte possessionarie divisionis et aliorum negociorum seriem ad octavas festi Epiphanie domini tune sequentes vestre fideliter rescriberemus maiestati <... >1. Datum in die festi sancti Vincencii martyris, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo quarto. ... lui Ludovic ... regele, ... capitlul bisericii de Agria .... Am primit scrisoarea ... lui Toma, judele curţii voastre, ... ce cuprinde între altele, să trimitem spre mărturie omul nostru vrednic de crezare, pentru cele trei părţi numite mai jos, în faţa căruia şi împreună cu care Ladislau, fiul lui Blasiu de Bok, omul vostru trimis de la curtea voastră spre a lua seama la împărţeala privind toate moşiile şi părţile de moşie ale magistrului Petru, 249 www.dacoromanica.ro fiul lui Deukus, fiul lui Bricciu de Batur, ale lui Nicolae, fiul aceluiaşi Bricciu, ale lui Ladislau, Gheorghe şi Ştefan, fiii lui Ioan, fiul aceluiaşi Bricciu, tot de Batur, oriunde s-ar afla ele şi cu orice nume s-ar numi ele, afară de nişte moşii numite Horvat, Thoogh, Kyraltelke, Nogfolu şi Sywegd, ce se spune că au fost cîştigate şi dobîndite de acel magistru Badislau, pentru preacre-dindoasele sale slujbe, împărţeală care, potrivit hotărîrii judecătoreşti a zisului comite Toma, judele legiuit al părţilor şi să meargă mai întîi la sus-numita moşie mai de seamă şi mai de căpetenie a acelor părţi — Batur — şi apoi la celelalte sus-pomenite moşii ale părţilor acelora, şi văzînd felul, întinderea, rodnicia, folosul şi preţul lor să împartă în trei părţi deopotrivă acele dintre care le-ar alege după voinţa lor nesilită drept predii sau locuri de locuinţă ale acelor trei părţi, precum şi moşiile rămase şi părţile lor de moşie, împreună cu vama obişnuită a se lua în satul numit Pooch şi cu herghelia lor cea mare, lăsînd în afară herghelia românească; şi astfel odată împărţite în trei părţi acele moşii ca predii, precum şi celelalte dimpreună cu sus-zisa vamă şi herghelie să fie trase la sorţ, şi să se dea şi să se treacă în stăpînirea fiecărei părţi prediile şi moşia sau moşiile sale, ca să le stăpî-nească pe veci, fără a vătăma întru nimic dreptul altuia. Ni s-a mai făcut cunoscut în chip osebit şi aceasta : că dacă unele moşii sau părţi de moşie care s-ar afla încă de pe acum aduse înaintea judecăţii sau care s-ar aduce în viitor — după cum au spus părţile în faţa zisului comite Toma — ar fi înstrăinată sau înstrăinate de la vreuna din părţi prin asprimea legii <şi dacă) partea care rămîne sau părţile care rămîn în pace pe bucăţile lor . 245 1354 ianuarie 25, Buda. Nos, capitulum Budensis ecclesie, memorie commendamus presentium per tenorem, quod Nicolaus dictus Voos, Badislaus, Johannes dictus Acyl, Baurentius dictus Voos, Thomas et Desew, similiter Wos dictus, filii Johan-nis, filii Emuch de Kezu, de comitatu Kulusiensi, coram nobis constituti dixerunt eo modo: quod quia ipsi cum Petro dicto Verres, fratre ipsorum, in omnibus possessionibus ipsorum essent indivisi, ne aliquando error inter ipsos in f actis. possessionum eorundem contingeret et ipsis vel eorum posteri-tatibus preiudicium generaret, predictum Petrum dictum Verres a perdi-tione, alienatione, venditione, obligatione, donatione alicuius possessionis vel possessionarie portionis, in quibus ipsi iura dignoscuntur habere, specia-liter super facto possessionis Katl vocate, in comitatu Wesprimiensi exis-tentis, et omnes alios, cuiuscunque essent homines status et honoris, ab acquisitione, receptione, emptione, vel alicuius rationis titulo habitatione et occupatione ac se aliquo modo intromissione earundem et in easdem pro-hiberent et prohibuerunt coram nobis. In cuius prohibitionis testimonium presentes litteras nostras conce-ssimus eisdem communi iustitia suadente. Datum in festo Conversionis beati Pauli apostoli, anno domini M° CCC° quinquagesimo quarto. Noi, capitlul bisericii de Buda, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire că Nicolae zis Voos, Eadislau, Ioan zis Acyl, Eaurenţiu zis Voos, Toma şi Desideriu, zis de asemenea Voos, fiii lui Ioan, fiul lui Emuch de Chesău, din comitatul Cluj, înfăţişîndu-se înaintea noastră ne-au spus aşa: că, întrucît ei sînt devălmaşi în toate moşiile lor cu Petru zis Verres, fratele lor, pentru ca să nu se întîmple cîndva vreo greşeală între ei în treburile privitoare la moşiile lor şi să nu se ivească vreo pagubă pentru ei sau pentru urmaşii lor, îl opresc şi în faţa noastră l-au oprit pe sus-zisul Petru zis Veress de la pierderea, înstrăinarea, vînzarea, zălogirea, dăruirea vreuneia din moşiile sau părţile de moşie în care se ştie că dînşii au drepturi acelor . 251 www.dacoromanica.ro Spre mărturia acestei oprelişti am dat scrisoarea nostră de faţă aşa cum cere dreptul comun. Dat la sărbătoarea întoarcerii . Nos itaque, iustis et legitimis peticionibus prefatorum magistrorum Nicolai et Buken4, filiorum Petri de Rapad, nostre serenitati humiliter por-rectis, regia pietate inclinati, predictas litteras nostras patentes, invenien-tes ipsas non abrasas, non cancellatas nec in aliqua sui parte viciatas, sed omni penitus suspicione carentes, de verbo ad verbum presentibus insertas acceptamus, approbamus et ratificamus, ac de regie potestatis plenitudine et beneplacita voluntate serenissime principisse, domine Elizabet, eadem gracia inclite regine Hungarie, nostre genitricis karissime, ac de consilio et consensu prelatorum et baronum nostrorum pro eisdem magistris Nicolao et Buken ac eorum heredibus successoribus et posteritatibus universis per-petuo vaiere confirmamus, presentis privilegii noştri patrocinio mediante, salvis tamen iuribus alienis. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentes eisdem concessimus litteras nostras privilegiales pendentis et autentici sigilii noştri dupplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, pre-missa et apostolica gracia Zagrabiensis episcopi, aule nostre vicecancelarii, dilecti et fidelis noştri. Anno domini Mt,CCC“°D“° quarto, septimo Kalendas februarii, regni autem noştri anno tredecimo; venerabilibus in Christo patri-bus et dominis Nicolao Strigoniensi locique eiusdem comite perpetuo, Dyo-nisio Colocensi et Dominico Spalatensi archyepiscopis, Nicolao Agriensi, Demetrio Waradiensi, Andrea Transsiluano, Colomano Jauriensi, Nicolao 252 www.dacoromanica.ro Quinqueecclesiensi, Michaele Wachyensi, Johanne Wesprimiensi, Thoma Chanadyensi, similiter Thoma Syrimiensi, Peregrino Bosnensi, Stephano Nittriensi et Blasio Thyniniensi, ecclesiarum episcopis, ecclesias dei saluţi riter gubernantibus; magnificis baronibus Nicolao, palatino et iudice Co-manorum, Cykou, magistro tauarnicorum nostrorum, et Nicolao, woyuoda Transiluano et comite de Zonuk, comite Thoma, iudice curie nostre, Andrea de Machou et Nicolao de Zeurino banis, magistro Olyuerio, iudice curie reginalis, Nicolao, filio Vgrini, magistro tauarnicorum eiusdem, Dyonisio agazonum, Leukus dapiferorum et pincernarum et Thoma, filio Petri, iani-torum nostrorum magistris, Symone, filio Mauricii, comite Posoniensi, et aliis quampluribus regni noştri comitatus tenentibus et honores. Ludovic, din mila lui Dumnezeu rege al Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salemo şi domn al ţinutului muntelui Sant-Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Regeasca luminăţie trebuie să-şi dea învoirea binevoitoare şi sprijinul dorinţelor drepte ale jeluitorilor, pentru ca fidelităţii pîrîşului fiindu-i împlinite făcută lor de către noi, cu conţinutul mai jos arătat, cerînd cu plecată rugăminte înălţimii noastre să binevoim a primi, a încuviinţa şi a consfinţi acea scrisoare a noastră şi a o întări pentru dînşii şi pentru urmaşii lor printr-un privilegiu al nostru. Cuprinsul acelei scrisori este acesta: episcopii: Nicolae al bisericii de Agria, Dumitru al celei de Oradea, Andrei al Transilvaniei, Coloman de Gyâr, Nicolae de Pecs, Mihail de Vaţ, Ioan de Vesprim, Toma de Cenad, tot Toma de Sirmiu, Peregrin de Bosnia, Ştefan de Nitria şi Blasiu de Knin, cîrmuind întru mîntuire bisericile lui Dumnezeu, măriţii baroni: Nicolae, palatinul şi judele cumanilor, Cykou, marele nostru vistier, şi Nicolae, voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, corniţele Toma, judele curţii noastre, banii Andrei de Macva şi Nicolae de Severin, magistrul Oliveriu judele curţii reginei, Nicolae, fiul lui Ugrin, marele vistier al aceleeaşi, Dionisie, marele nostru comis, Ueukus, marele nostru stolnic şi marele nostru paharnic şi Toma, fiul lui Petru, marele nostru uşier, Simion, fiul lui Mauriciu, comite de Pojon, şi foarte mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregâtoriile ţării noastre. Arh. Naţ. Magh. Dl. 29 681. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1347. Transumpt in actul capitlului de la Alba Iulia, din 6 oct. 1364. 1 * * 4 1 Fată de umezeală cca. 8 cm. 1 Corect: accedentes. * Corect: approbare. 4 Astfel în text. 247 1354 ianuarie 27 (sexto Kalendas Februarii). Budovic I, regele Ungariei, la cererea mamei sale, regina Elisabeta, transcrie scrisoarea privilegială a capitlului din Buda, din 31 octombrie 1353, cu privire la nişte moşii din comitatele Vas şi Veroce, donate prin testament mănăstirii călugăriţelor ordinului sfintei Clara din Buda Veche de către Margareta, fiica lui Uadislau, fiul lui Andrei, fiul lui Chapou, şi soţia magistrului Paul zis Ungurul. Dumitru de Oradea 10 sed 10 boves inibi non comperiens, ipse eundem Synka versus eandem possessionem Kege, unde eundem11 malefactores predictos duos boves affugare <.. .>12 et idem Synka vestigia eorundem boum4 ac equorum eorundem malefactorum de curia annotati Johannis, filii Martini ex <. . .>12 certissime comperissent, lite tamen pendente inter ipsos. Super quo fidelităţi vestre firmiter predpiendo mandamus, quatenus, unum vel duos ex vobis transmittatis, qui ab omnibus a quibus decet et licet diligenţi et fideli investigacione prehabita sciant et inquirant de pre-missis omnimodam veritatem; et posthec, prout exinde veritas constiterit, nobis fideliter rescripbatis4. Datum Bude, quinto die festi Conversionis beati Pauli apostoli, anno domini M° 000° 1/111“°. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, juzilor nobililor comitatului Satu Mare, sănătate şi milostivire. Ne spune nouă Iacob zis de Erdel, de Socaciu, că la sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Ecaterina18 nu de mult trecută, s-au furat doi 255 www.dacoromanica.ro boi ai urmi iobag al său cu numele Ştefan zis Fudur, din sus-zisul Socaciu. După ce s-a întîmplat de asemenea pumnalul şi mantaua . Şi cum acel cal a murit, a înfăţişat mai apoi, în lunea de după sărbătoarea fericitului apostol Andrei16 nu de mult trecută, la scaunul de judecată al comitelui şi juzilor nobililor sus-zisului comitat Solnoc, pielea calului precum şi pumnalul şi mantaua sus-pomenite luate de la acel ; însă pe acel Dadislau hoţul l-au smuls din mîinile lor, cu de la sine putere şi cu silnicie, Ioan, fiul lui Martin, tatăl acestuia, care a năvălit cu duşmănie acel Iacob, luînd cu sine pe sus-zisul Synka, unul din acei juzi ai nobililor urmele acelor boi, precum şi ale cailor răufăcătorilor de la curtea sus-pomenitului Ioan, fiul lui Martin, au aflat în chipul cel mai neîndoielnic adevărul aşa cum îl veţi fi aflat cu privire la acestea. Dat la Buda, în a cincea zi după sărbătoarea întoarcerii cinstea. Să afle maiestatea voastră că venind înaintea noastră Iacob zis de Erdel, vicecomitde de Satu Mare şi nobil de Socadu, ne-a înfăţişat scrisoarea înălţimii voastre am primit-o cu dnstea cuvenită, avînd acest cuprins : (Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 29 ianuarie 1354, nr. 248). Iar noi, văzînd şi dtind scrisoarea maiestăţii voastre, fădnd cercetare în ţinutul nostru, la toţi la care se cuvenea şi se putea, cu privire la cele de mai sus am aflat adevărul în chipul acesta despre pomenita pricină dintre ei <şi anume) aşa cum se arată mai sus. Dat în joia dinaintea sărbătorii feridtului mucenic Valentin în anul domnului ca mai sus. (Pe verso :) Preaînălţatului stăpîn, domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, darea de seamă a celor patru juzi pentru Iacob zis de Erdel. Arh. Naţ. Hagii. Dl., Arh. fam. Zichy, 214, C. 45. Orig. hîrtie, cu urme a 3 peceţi inelare aplicate pe plicatură. EDIŢII: Zichy, II. p. 551-553. 1 Astfel în text. 252 _ 1354 februarie 22 (octavo Kalendas ntensis Mărcii). Ludovic, regele Ungariei, la cererea magistrului Ioan, fiul lui Alexandru, comite de Csongrâd, întăreşte sub formă de privilegiu actul său din 6 258 www.dacoromanica.ro iulie 1348, privitor la dreptul de a ţine tîrg pe moşia sa numită Saag (DIR-C, veac XIV, p. 447, nr. 635, regest). Dumitru episcopul de Oradea, Andrei al Transilvaniei, Toma de Cenad; Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, Nicolae, banul Severinului1. Arh. Naţ. Magh. Dl. 99 S77. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj -Napoca/1348. Orig. perg., deteriorat, cu pecete atlrnată; şnurul mai vechi, a fost Înlocuit ulterior cu şnur de mătase de culoare verde. EDIŢII: Kdrolyi, I, p. 217-220. 1 Sub text turnează clauza de confirmare a lui Ludovic I, regele Ungariei, din 6 ianuarie 1365, in care se aminteşte de pierderea sigiliului in Ţara Românească: „ac sub alio sigillo ipsius <[domini Karoliy in partibus Transalpinii casualiter deperdito". 253 1354 martie 5 (secundo die termini prenotati: tercia feria proxima post dominicam Invocavit), Buda. Toma, judele ţării şi comite de Turoc, dă o hotărîre privind dreptul de stăpînire asupra moşiei Felso Lindva. Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, şi Paul de Vgal, mai înainte ban iar apoi protonotarul judelui ţării şi castelan de Bistriţa. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 414. Transumpt in actul lui Detre Bubek de Pelsdc, palatinul Ungariei, din 9 aprilie 1402, Vişegrad. EDIŢII: Cod. Andeg. VI, p. 171-173. 254 1354 martie 29, 2, visa earum qualitate, quantitate, utilitate et valore deum et eius-dem iusticiam ferendo pre oculis, existiment pro suo iusto precio et valore regni consuetudine requirente; facta itaque huiusmodi existimacione possessionum predictarum, eedem partes personaliter aut per procuratorem eorum legitimum cum eodem nostro testimonio ad presenciam noştri accedere et seriem premisse possessionarie existimacionis cum tocius facti processu, prout fuerit oportunum1, nobis referre teneantur, ut per relacionem eorun-dem certius informaţi, eisdem nobilibus in causam attractis ad satisfacdo-nem impendendam terminum valeamus asignare3, in quo eciam termino rever-sionis ipsorum ad presenciam noştri, iidem filii Gregorii, literalia eorum instrumenta quorum vigore easdem possessiones aquisiticias tenerent et possiderent, coram nobis producere teneantur, quibus visis et perlectis eisdem partibus super prefatis possessionibus aquisiticiis finem debitum im-poneremur. Datum Waradini, quarto die termini prenotati, anno domini Mille-simo trecentesimo quinquagesimo quarto. Noi, Filip, prepozitul bisericii de Oradea şi vicar general al venerabilului întru Hristos părinte, domnul Dumitru din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcop al aceluiaşi loc, dăm de ştire că la octavele Mijlocului păresimilor4, venind înaintea noastră, potrivit cuprinsului scrisorii noastre de anunare de mai înainte, Martin, fiul lui Iacob de Portelec, în numele nobililor bărbaţi, al magiştrilor: Martin, fiul lui Petru de Ciumeşti, Simion cel Mare de Boghiş, Pavel şi Nicolae, fiii lui Petru zis Zonga, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare din partea cinstitutului capitlu al sus-zi-sei biserici de Oradea, ca potrivnic al magiştrilor Ueukus, Turul, Gheorghe, Grigore, Ştefan şi Simion, fiii lui Grigore, fiul lui Uaurenţiu de Suplac precum şi al lui Ştefan, fiul lui Serephel, a declarat că acei magiştri Martin, fiul lui Petru, Simion cel Mare, Pavel şi Nicolae, fiii lui Petru, trebuie să aibă — după cum cere vrednicul de laudă obicei al ţării — a patra parte 260 www.dacoromanica.ro (cuvenită) nobilei doamne numită Ana, adică fiica acelui Daurenţiu, mama pomenitului Martin şi bunica sus-zişilor Simion, Pavel şi Nicolae, (pătrime) care le vine lor de drept din toate moşiile şi părţile de moşie ale acelor fii ai lui Grigore şi ale lui Ştefan, fiul lui Serephel, atît din cele de moştenire, cit şi din cele de dobîndire, oricum s-ar chema şi în orice comitate s-ar afla ele. Auzind acestea, acel magistru Turul, ridicîndu-se pentru el însuşi, iar pentru sus-numiţii săi fraţi, de asemenea cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare din partea capitlului bisericii de Oradea, precum şi sus-zisul Ştefan, fiul lui Serephel, el însuşi, au răspuns dimpotrivă, că ei sînt datori faţă de sus-pomeniţii nobili cu acea a patra parte (cuvenită) fiicelor pe care, potrivit obiceiului ţării, sînt gata şi pregătiţi să le-o dea acelora din moşiile care le vin lor în chip neîndoios, dar acel Turul a adăugat, în numele său şi al sus-zişilor săi fraţi, că din moşiile lor de dobîndire ei nu sînt datori să dea nici o pătrime (cuvenită) fiicelor, deoarece maiestatea sa regele, prin scrisoarea sa, le-a dăruit şi hărăzit acele (moşii) în chip slobod, şi de aceea ei nu trebuie să fie împiedicaţi (de a le stăpîni). Drept aceea, deoarece noi nu cunoaştem adevărul neîndoielnic despre felul, întinderea, folosul şi preţul acelor moşii şi părţi de moşii, şi de aceea nu puteam face judecată şi dreptate între numitele părţi, am hotărît aşadar, împreună cu alţi mulţi bărbaţi cinstiţi şi nobili care se aflau împreună cu noi în judecată, ca numitele părţi să fie datoare să meargă, fie ele înşile, fie prin împuternicitul lor legiuit, la octavele Rusaliilor viitoare5 la acele moşii şi părţi de moşii şi, fiind de faţă omul nostru de mărturie care trebuie să fie adus de sus-pomeniţii pîrîşi, şi fiind de faţă şi toţi vecinii şi megieşii lor, chemaţi în chip legiuit (...) văzînd felul, întinderea, folosul şi preţul lor, avîndu-1 pe Dumnezeu înaintea ochilor şi dreptatea lui, să le preţuiască la adevăratul lor preţ şi valoare, aşa după cum cere obiceiul ţării, iar după ce se va face o atare preţuire a sus-ziselor moşii, acele părţi să fie datoare să vină înaintea noastră — sau ele înşile, sau prin împuternicitul lor legiuit — împreună cu omul nostru de mărturie şi să ne dea seama, după cum va fi (mai) potrivit, despre desfăşurarea acelei preţuiri de moşii împreună cu mersul întregii pricini pentru ca, fiind noi mai bine lămuriţi prin darea lor de seamă, să putem hotărî numiţilor nobili daţi în judecată un soroc pentru împlinirea dreptăţii, iar la acel soroc la care cu prilejul înapoierii lor înaintea noastră, acei fii ai lui Grigore să fie datori a aduce înaintea noastră, actele lor sdrise, în temeiul cărora ei ţin şi stăpînesc acele moşii de dobîndire, şi după vederea şi citirea acestora vom da acelor părţi hotărî-rea cuvenită cu privire la sus-zisele moşii de dobîndire. Dat la Oradea, în a patra zi a sorocului sus-însemnat, în anul domnului o mie jj trei sute cincizeci şi patru. Arh. Naţ. Magh. Dl. 99 615. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1354. Transumpt in actul lui Dadislau, canonic lector şi vicar al episcopului Andrei de Oradea, din 23 decembrie 1414, Oradea, aflat ca transumpt tn actul aceluiaşi Ladis-lau, din 9 ianuarie 1415, Oradea. EDIŢII: Kdrolyi, I, p. 221-222. 1 * * 4 1 Astfel In text. 1 Rupt cca 1 cm. ■ Corect: assignare. 4 26 martie. • 8 iunie. 20 — Documenta Romaniae Historica — Transilvania — Voi. X 261 www.dacoromanica.ro 255 1354 aprilie 20, 3 constitutis confessum extitit per eosdem pariter et relatum quod ipsi, unanimi voluntate et communi consensu, pro4 bonum 5 et amorem fraternalem, in possessione eorum Bukenzeg vocata tăiem inter se fecissent divisio4 et fecerunt coram nobis perpetuo duraturam quod recta dimidietas eiusdem possessionis Bukenzeg, videlicet in quodam monticulo incipiendo, que est in inferiori parte magni montis eiusdem possessionis, ubi habetur quedam fovea ad modum mete, vădit directe ad quoddam fossatum, de quo fossato saliendo vădit ad unum vicum destructum inter curias Dragmer ab una et Susman, ab altera habitum, de quo incipiendo vădit una via recta ad Morisium directe a parte rivuli Demeterpataka vocati et orientis, cessit Andree dicto Mochkus, filio Andree et Stephano ac Ladizlao, filiis Johannis, filiii Andree, alia vero medietas eiusdem possessionis recta videlicet a parte Morisii seu septentrionis existens cum capella cessit Martino, filio Kemyn cum filiis suis perpetue possidenda. Et quia predictus Ladizlaus propria in persona ad ipsam divisionem faciendam non venit, ipse Stephanus, frater suus, totam honus et gravamen, si dictus Ladizlaus ipsam possessionariam divisionem non acceptaret, ad se assumpsit, tali vinculo, quod ipse Stephanus, ante litis ingressum, predicto Martino, filio Kemyn, absque porcione iudicis, viginti marcas solvere teneretur. Datum in octavis festi Resurexionis Domini, anno eiusdem M®0 CCCm® L“° quarto. Noi, capitlul bisericii de Alba, prin cuprinsul celor de faţă aducem la cunoştinţa tuturor cărora se cuvine că înfăţişîndu-se înaintea noastră corniţele Martin, fiul lui Kemen, pe de o parte, iar pe de altă parte, Andrei zis Mochkus, fiul lui Andrei precum şi Ştefan, fiul lui Ioan, fiul aceluiaşi Andrei, pentru sine şi pentru Ladislau fratele său, ne-au mărturisit şi ne-au spus că, prin învoire deopotrivă şi înţelegere dimpreună, de dragul păcii, şi iubire frăţească, au făcut şi fac şi în faţa noastră, în privinţa moşiei lor numite Bukenzeg următoarea împărţire ce va avea să dăinuiască în veci şi (anume) dreapta jumătate a acelei moşii Bukenzeg i-a venit lui Andrei zis Mochkus, fiul lui Andrei precum şi lui Ştefan şi Radislau, fiii lui Ioan, fiul lui Andrei, adică partea al cărei hotar începînd de la un deal mic şi care se află în partea de jos a unui deal mare de pe aceeaşi moşie, unde se află o groapă drept semn de hotar, apoi hotarul merge drept la un şanţ şi sărind peste acel şanţ merge la un drum desfiinţat, aflător între curţile lui Dragomir, pe de o parte, şi curtea lui Susman, pe de alta, de unde începînd merge un drum drept de-a dreptul la Mureş, dinspre partea rîuleţului numit Pîrîul lui Dumitru şi dinspre răsărit; iar cealaltă dreaptă jumătate a acelei moşii, adică aceea ce se află spre partea Mureşului sau spre miazănoapte i-a venit — dimpreună cu capela de acolo — lui Martin fiul lui Kemyn, ca s-o stă-pîneascâ pe vecie împreună cu fiii săi. Şi deoarece sus-zisul Ladislau n-a venit însuşi la facerea acelei împărţiri, fratele său Ştefan şi-a luat asupra-şi întreaga sarcină şi răspundere, dacă numitul Ladislau n-ar primi acea 262 www.dacoromanica.ro împărţire a moşiei, legîndu-se că el Ştefan, va fi dator să plătească sus-zisu-lui Martin, fiul lui Kemyn, înainte de începerea judecăţii, douăzeci de mărci, în afara de partea judecătorului. Dat la octavele sărbătorii învierii domnului, în anul aceluiaşi o mie tei sute cincizeci şi patru. Arh. Naţ. Magh. Dl. 36 505. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1354. Orig. perg., cu pete de umezeală, cu urme de pecete rotundă aplicată pe verso. EDIŢII: Documenta Valachorum, p. 130—131. 1 Fată de umezeală cca 3 cm, întregit după sens. 1 Pată de umezeală cca 2,5 cm, întregit pe baza contextului. * Fată de umezeală cca 2,5 cm. * Fată de umezeală cca 1,5 cm, întregit după sens. * Fată de umezeală cca 1 cm, întregit după sens. 256 1354 mai 6, 8 contra officialem quondam* domini Thome, iu8 curie regie maiestatis, de villa Dapaad, sos8 hospites 263 www.dacoromanica.ro de eadem, super percepcione utili* * possessionis eiusdem capituli Myrozlou vocate, prohibicionalis. Preînălţatului său domn, domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, capitlul bisericii de Oradea, prinos de rugăciuni cu necurmată credinţă. Să binevoiască înălţimea voastră a cunoaşte că primind scrisoarea înălţimii voastre, trimisă nouă pentru cinstitul capitlu al bisericii de Alba Transilvaniei — scrisoare dată îndeobşte pe timp de un an pentru facerea de chemări , cercetări, oprelişti şi hotărniciri de moşii proprii aflate în stăpînirea lor, şi pentru împlinirea altor ce le-am văzut că se arată mai pe larg în acea — dorind să ne supunem poruncilor înălţimii voastre, după cum sîntem datori, am trimis, împreună cu Andrei, fiul lui Herbord, omul maiestăţii voastre, numit şi arătat în acea scrisoare a voastră, pe omul nostru, anume Ştefan, cleric din strana bisericii noastre, spre îndeplinirea întocmai a poruncii luminăţiei voastre. Aceşti oameni — al maiestăţii voastre şi al nostru — întorcîndu-se apoi de acolo la noi, şi fiind întrebaţi de noi, ne-au spus într-un glas că ei s-au dus în duminica din urmă, adică în a cincisprezecea zi de la sărbătoarea Paştilor domnului de curînd trecută la faţa locului, pe moşia sus-zisului capitlu al bisericii Transilvaniei, numită Mirăslău, pe care după ce au chemat potrivit legii pe toţi vecinii şi megieşii acesteia, şi fiind ei de faţă, au hotărnicit-o în felul acesta : începînd mai întîi de la o vale sau de la albia unei ape s-au suit de-a lungul unei păduri, spre apus, la o creastă; mergînd apoi înainte la lunci sau fînaţuri, de aci au ajuns la drumul mare. Aşadar, după ce au făcut această hotărnicire, în aceeaşi zi şi la faţa locului, pe sus-arătata moşie, l-au oprit pe slujbaşul răposatului mărit bărbat, al domnului Toma, judele curţii luminăţiei voastre din satul Lopa-dea, şi pe toţi oaspeţii din acel , de la culegerea neîndreptăţită a roadelor şi foloaselor acestei moşii Mirăslău, aflate înăuntrul sus-ziselor hotare, în numele maiestăţii voastre şi aşa cum cerea şi obiceiul ţării. Dat la sărbătoarea fericitului apostol şi evanghelist Ioan înaintea Porţii Latine, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru. Domnului , regelui. Scrisoare de oprelişte pentru cinstitul capitlu al bisericii de Alba Transilvaniei, împotriva slujbaşului răposatului domn Toma, judele curţii maiestăţi regeşti din satul Lopadea, şi a tuturor oaspeţilor de acolo, cu privire la culegerea roadelor moşiei acestui capitlu, numite Mirăslău. Arh. Nat. Magh. Dl. 30 659. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1354. Orig. hirtie, fragmente de pecete ogivală de închidere din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 213; Ub., p. II, 102-3. 1 Corect: ascendissent. 1 Astfel lu orig. * Sfîrşitul a 4 rîndurl acoperit de o fîşie de hirtie lipită, textul a fost Întregit după sens. * Urmează: iudic, tăiat de aceiaşi mină. 264 www.dacoromanica.ro 257 1354 mai 12 (Quarto Idus Maiî), Villcneuve-lâs-Avignon. Robert de Durazzo cere papei Inocenţiu al Vl-lea şi acesta încuviinţează pentru Ioan al lui Nicolae din dieceza de Cenad, canonic de Bâcs, un canonicat în biserica de Pecs. Arh. Vat., Reg. Suppl. 27, fol. 110 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, II, p. 286-287, nr. 48. 258 1354 mai 13, Vaţ. Universis Christi fidelibus presentes litteras inspecturis, capitulum ecclesie Wachyensis, salutem in domino sempitemam. Ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire, quod vene-rabilis in Christo pater et dominus, dominus Mychael, dei et apostolice sedis gratia episcopus Vachyensis, prelatus noster et magister Konya incli-tus miles aule domini regis, comes Gumuryensis, castellanus de Fylek et de Chehte, filii magnifici viri domini Thome quondam woyuode Transsiluani et iudicis curie domini regis, nostram personaliter adientes1 presentiam confes-sum extitit per eosdem viva voce et relatum quod ipsi, matura deliberaci-one prehabita, salubri ducti consilio, quandam possessionem ipsorum Bapaad vocatam in comitatu de Thorda habitam et existentem cum totali utilitate sua et universis pertinentiis eiusdem quovismodo nominatis vel vocitatis, sub limitationibus et metarum distinctionibus suis, quibus hactenus possessa extitit, pro remedio animarum dicti domini quondam Thome woyuode pa-tris ac domine matris ipsorum et salutis, venerabili in Christo patri et domino, domino Andree, episcopo Transsiluano et per consequens ecclesie sue, — prout predictus dominus Thomas, pater ipsorum, ipso vivente et super-stite, donare pro sue et diete domine consortis salutis remedio disposuerat —, dedissent, donassent, ymo dederunt, donaverunt, et ut premittitur, pleno iure contulerunt in perpetuum et irrevocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes ad peticio-nem dicti venerabilis patris domini Mychaelis, prelaţi noştri, et magistri Konya, pendentis sigilii noştri munimine fecimus communiri. Datum per manus magistri Nicolai, lectoris diete ecclesie nostre, in octavis festi beati Johannis ante portam Latinam, anno domini M™0 CCC“° Iquarto, presentibus honorabilibus viris dominis Dominico, leşie* nostre, D<... >8 Nicolao, Wachyensi, Ladislao Pestiensi, Bartholo-meo de Zolnuk, Ladislao Changradiensi et Andrea de Zygetfeu archydia-conis ac aliis quampluribus canonicis in ecclesia Privilegium super colla-cione possessionis Lapoad. Tuturor credincioşilor întru Hristos, care vor vedea scrisoarea de faţă, capitlul bisericii din Vaţ, mîntuire veşnică întru domnul. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, că venerabilul întru Hristos părinte şi domn, domnul Mihail, din mila lui Dumnezeu şi 265 www.dacoromanica.ro a scaunului apostolic episcop de Vaţ, prelatul nostru şi magistrul Konya, vestitul cavaler al curţii domnului < nostru) regele, comite de G6mor, castelan de Fylek şi de Chehte, fii măritului bărbat domnul Toma, fostul voievod al Transilvaniei şi judele curţii domnului regele, venind înşişi înaintea noastră, au mărturisit prin viu grai şi au spus că, după îndelungă chibzuinţă, îndemnaţi de un gînd sănătos ei au dat <şi> dăruit venerabilului întru Hristos părinte şi domn, domnului Andrei episcopul Transilvaniei şi prin urmare bisericii sale pentru mîntuirea sufletelor zisului domn răposatul Toma voievodul, tatăl lor, şi al doamnei, mama lor, o moşie a lor numită Bopadea, aflată şi aşezată în comitatul Turda, împreună cu toate folosinţele ei şi cu toate cele ce ţin de ea, oricum s-ar numi sau chema acestea, înăuntrul marginilor şi despărţirilor ei de hotare, în care a fost stăpînită pînă acum, aşa cum hotărîse sus-zisul domn Toma, tatăl lor, încă de pe cînd trăia şi era în viaţă s-o dăruiască pentru mîntuirea sa şi a zisei doamne, soţia . Ba chiar o dau, o dăruiesc şi precum se arată mai sus, o lasă cu drept deplin, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi nestrămutat. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, la cererea zisului venerabil părinte, a domnului Mihail, prelatul nostru şi a magistrului Konya, am pus să fie întărită scrisoarea de faţă cu puterea peceţii noastre atîmate. Dat de mîna magistrului Nicolae, lectorul zisei noastre biserici, la octavele sărbătorii fericitului Ioan ante portam Latinam, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru, de faţă fiind vrednicii de cinstire bărbaţi domnii Dominic, Nicolae de Vaţ, Badislau de Pesta, Bartolomeu de Solnoc, Badislau de Csongrâd şi Andrei de Zygetfeu şi alţi mulţi canonici Privilegiu despre dania moşiei Bopadea. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 5, nr. 656. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1354. Orig. perg., cu chirograful în partea de jos al actului: A Leany agat ky fyzettek • Conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum, cît şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru dătătorul mîntuirii. Deoarece starea trecătoare a omului îşi desfăşoară mersul ei şi oamenii care se nasc într-însa trec din viaţa schimbătoare în cea neschimbătoare, de aceea ei obişnuiesc să întărească prin ocrotirea scrisorilor. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă cît şi a celor viitori că <înfâţişîndu-se înaintea noastră > nobilii Emeric, fiul lui Toma de Bothaza, şi Clement, fiul lui Nicolae de Mera, în temeiul scrisorii noastre legiuite de împuternicire, în numele nobilei fete numite Elisabeta, fiica nobilei doamne Elena, fiica sus-zisului Nicolae de 267 www.dacoromanica.ro Mera, pe de o parte, iar pe de alta Ioan, fiul lui Dominic, nobil de Juc, acei Emeric şi Clement au mărturisit şi au spus prin viu grai că, întrucît sus-zisul Emeric, nobil de Bothaza, împuternicitul legiuit al pomenitei nobile fete Elisabeta, la octavele fericitului apostol Iacob12, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi trei, înaintea cinstitului bărbat, magistrul Solo-mon, arhidiaconul de Turda, vicarul general al venerabilului întru Hristos părinte, domnul Andrei, episcopul Transilvaniei, a spus aşa împotriva lui Ioan, fiul lui Dominic, nobil de Juc, în numele căruia pătrimea de fiică, ce i se cuvine după dreptul firesc, din moşiile Juc, Suatu, Sărmaş şi Gădălin, ca şi darurile de nuntă şi zestrea mamei sale doamna Elena, precum şi şaisprezece iepe de herghelie pe care i le dăduse acelei doamne, mamei sale, în vremea încheierii căsătoriei < acesteia), de aceea, prin împăciuirea şi rînduia-la unor bărbaţi cinstiţi şi nobili, precum şi din voinţa celor două părţi, au ajuns cu privire la sus-zisele plîngeri ale nobilei fete Elizabeta, şi ajung şi în faţa noastră, la acest legămînt al păcii şi al înţelegerii (anume) că, pentru zestrea şi darurile de nuntă ale doamnei Elena, mama nobilei fete numite Elisabeta, şi pentru cele şaisprezece iepe de herghelie şi în afară de acestea pentru pătrimea de fiică ce se cuvine după dreptul firesc acelei nobile fete, din sus-zisele moşii, anume Juc, Suatu, Sărmaş şi Gădălin, pomenitul Ioan, fiul lui Dominic de Juc, a plătit în faţa noastră pe deplin şi în întregime, cu bani gata, în temeiul unei alte scrisori a noastre de îndatorire, lui Clement, fiul lui Nicolae, nobil de Mera, împuternicitul legiuit al des-pomenitei nobile fete Elisabeta, la două soroace, şi anume ; în vinerea de după duminica Miezii-păresii18 trei mărci şi jumătate de argint şi la octavele trecute ale fericitului mucenic Gheorghe14 opt mărci şi jumătate de argint, soroace de curînd trecute şi care au urmat unul după celălalt. Drept aceea, Clement, fiul lui Nicolae de Mera, împuternicitul legiuit al nobilei fete numite Elisabeta, în temeiul împuternicirii sale, cum în puterea scrisorii de faţă l-a socotit şi l-a lăsat să plece descărcat şi plătit şi întru totul dezlegat cu privire la sus-pomenita zestre şi la darurile de nuntă, precum şi la cele şaisprezece iepe de herghelie. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am hotărît a însemna scrisoarea noastră privilegială de faţă cu puterea peceţii noastre atîmate. Dat în joia de după cvindenele mai sus însemnate ale sărbătorii mucenicului Gheorghe, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru. Plata pătrimii fiicei. Arh. Stat., Cluj-Napoca, Arh. fam. Suky, fasc. C ai. 1. Orig. perg., cu pecete rotundă din ceară de culoare închisă, atîrnată cu şnur de mătase galbenă, decolorată. REGEŞTE: Petrichevich, I. 2, p. 350, nr. 1829. 1 * * 4 5 1 Corect: volvat. 1 Corect: mut abili. * Cuvînt de prisos. 4 Corect: procuratorii!. 5 Corect: filie. * Omis in orig: coram nobis conslilulis. T Corect: attingenti. * Astfel în orig. 268 www.dacoromanica.ro • Corect: tradiderat. J0 Corect: tăiem. 11 Corect: prenotati. xi 1 august. u 28 martie. 14 1 mai. 260 1354 mai 31, . Nos, capitulum ecclesie Transiluane, damus pro memoria quod nobilis vir Nicolaus dictus Wos de Sancto Egidio, ad nostram accedens presentiam, vice et nomine suo ac Johannis et. Ladislai, fratrum suorum, nobis dixit protestando quod Benedictus textor de Thorda, officialis magistri Michaelis, camerarii domini noştri regis de Zeek, intra metas eiusdem possessionis Zenthegyd, in loco Fizeez et Zeneketeu vocato, ducentas oves, duos equos, duos boves et triginta sexf porcos a quodam iobagione suo Olacho, Cris-tiano nomine, abstulisset, de quo Benedicto textore ipse super receptione predictorum animalium universitari nobilium in congregatione generali, anno presenti1,^ die1 dominico proximo ante festum Asensionis2 domini1 Thorde celebrata, conquestus exstitisset; qui quidem Benedictus textor respondisset, quod illa animalia non in terra ad pretactam possesionem Zenthegyd, sed in terra* ad Zeek spectanti recepisset. Universitas autem nobilium partis Transsiluane unanimi voce affirmasset et dixisset, quod illa loca, scilicet Fizeez et Zeneketeu, nunquam ad Zecz8 pertinuissent, sed semper nobilium de SanctoJ Egidio fuissent et ad eandem possessionem pertinuissent. Quam quidemj confessionem, per universos nobiles in eadem congregatione factam, magisterJMichael, archydiaconus de Doboka, socius et concanonicus noster, per nos ad predictam congregationem vice nostra destinatus, ac Georgius, filius Jacobi, unus ex arbitris in literis regis inclu-sus, sic factam esse et fuisse in noştri presentia affirmarunt. Super quo literas nostras protestatorias petiit emanaţi, quas nos con-cessimus, communi iustitia suadente. Datum in vigilia festi Penthecostes, anno domini M°CCCmo Emo quarto. (Pe verso :> Pro Nicolao dicto Wos contra Benedictum tektorem, protestatorie. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, dăm de ştire că nobilul bărbat Nicolae zis Wos de Sîntejude venind înaintea noastră ne-a spus, făcînd întîmpinare în numele său şi în numele şi în locul lui Ioan şi Eadislau, fraţii săi, că Benedict Ţesătorul din Turda, slujbaşul magistrului Mihail, cămăraşul din Sic al domnului nostru regele, a luat din cuprinsul hotarelor acestei moşii Sîntejude, în locul numit Sălciişul şi Cărbunărie două sute de oi, doi cai, doi boi, şi treizeci şi şase de porci de la un iobag român al său numit Cristian; şi el s-a plîns de acest Benedict Ţesătorul, în privinţa luării sus-ziselor vite, înaintea obştii nobililor în adunarea obştească ţinută la Turda în anul acesta, în duminica dinaintea sărbătorii înălţării domnului*; iar acest Benedict Ţesătorul i-a răspuns că n-a luat acele vite de pe pămîntul care ţine de sus-zisa moşie Sîntejude, ci de pe pămîntul care ţine de Sic. însă obştea nobililor din părţile Transilvaniei a adeverit şi a spus într-un glas că acele locuri, adică Sălciişul şi Cărbunărie, n-au ţinut niciodată de Sic, ci totdeauna au fost ale nobililor de Sîntejude şi au ţinut de această 269 www.dacoromanica.ro moşie; iar magistrul Mihail, arhidiaconul de Dăbîca, soţul şi fratele nostru canonic, trimis de noi în locul nostru la sus-zisa adunare, precum şi Gheor-ghe, fiul lui Iacob, unul din împăciuitori, trecut în scrisoarea regelui, au întărit în faţa noastră că această mărturie a fost făcută aşa. Drept aceea, el a cerut să i se dea scrisoarea noastră de întîmpinare, pe care i-am dat-o aşa cum cere dreptul comun. Dat în ajunul sărbătorii Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru. Scrisoare de întîmpinare pentru Nicolae zis Wos împotriva lui Benedict Ţesătorul. Arh. Stat Cluj-Napoca, Arh. fam. Wass, fasc. I nr. 10. Orig. hîrtie, cu pecete de culoare deschisă, aplicată pe verso; deasupra acesteia urmele unei noi închideri „cum căpiţe sigilii". Actul a fost transcris la 3 august 1358 de către capitlul de Alba Iulia. EDIŢII: Şincai, Hronica Românilor, I, p. 490—491; 176., II, p. 103—104. 1 Scris deasupra rîndului. 1 Corect: Ascensionis. * Corect: Zeek. 4 18 mai. 261 1354 iunie 1, Sîntimbru. Discretis viris et honestis capitulo ecclesie Transsiluane, amicis suis karissimis, Stephanus, vicevoyuoda Transsiluanus, paratam amiciciam cum honore. Cum vir nobilis Johannes, filius Viviani, quandam suam possessio-nem Waradia vocatam, quam suam refert fore hereditariam et a suis pre-decessoribus in suum ius hereditarium cessam, super qua etiam testimonia viva et scripta se1 dicit habere valida, nune apud manus alienas habitam, iuxta regni iuris consuetudinem velit recaptivare et ad hoc vestrum testi-monium sit necessarium, amiciciam vestram presentibus petimus diligenter, quatenus visis presentibus, unacum magistro Mychaele, notario nostro1 2, specialiter ad hoc transmisso, vestrum transmittatis testimonium fide-chgnum, quo presente, predictus magister Mychael, homo noster, possessio-nem ipsius Johannis prenotataiti, presentibus vicinis et commetaneis undi-que ad premissa videnda in testimonium convocatis, recaptivet et occupet, ac iuxta iuris prdinem statuat Johanni, filio Viviani prenotato, si non fuerit contradictum; contradictores vero si qui3 apparuerint4 * * dtet ad8 presendam domini Nicolai Konth, voyuoda Transsiluani, domini noştri, primam et futuram congregationem eiusdem generalem8 eisdem pro termino legitimo coram eodem7 comparendi assignando. Et post hec seriem totius facti premissi nobis in vestris litteris amicabiliter rescribatis. Datum in Sancto Emerico, in festo Penthecostes, anno domini M° CCOT/110 quarto. Discretis viris et honestis capitulo eedesie Transilvane, amicis suis karissimis. Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din capitlul bisericii Transilvaniei, preascumpilor săi prieteni. Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, toată prietenia şi dnstea. 270 www.dacoromanica.ro Deoarece nobilul bărbat Ioan, fiul lui Vivian, vrea să ia din nou în stăpînire, după dreptul obişnuielnic al ţării, o moşie a sa numita Oarda, despre care spune că este a sa prin moştenire şi i-a venit de la înaintaşii săi ca drept al său de moştenire, asupra căreia zice că are şi mărturii prin viu grai, cît şi acte scrise rămase în putere, că acum ea se află pe mîini străine — şi deoarece pentru aceasta e nevoie de mărturia voastră; prin cele de faţă cerem stăruitor prieteniei voastre ca, după ce veţi lua cunoştinţă de această scrisoare, împreună cu magistrul Mihail, notarul nostru, trimis anume pentru aceasta, să trimiteţi spre mărturie pe omul vrednic de crezare, în faţa căruia sus-zisul magistru Mihail, omul nostru, fiind de faţă vecinii şi megieşii chemaţi de pretutindeni ca să ia seama la cele de mai sus, s-o ia din nou în stăpînire şi să intre pe ea, şi, după rînduiala dreptului s-o dea în stăpînire sus-numitului Ioan, fiul lui Vivian, de nu se va împotrivi nimeni. Iar dacă vor fi împotrivitori, să-i cheme înaintea domnului Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, stăpînul nostru, statomicindu-le ca soroc legiuit spre a se înfăţişa înaintea sa, cea dintîi adunare obştească viitoare8. Şi după acestea să aveţi bunătatea a ne da seama prin scrisoarea voastră despre desfăşurarea întregii pricini de mai sus. Dat în Sîntimbru, la sărbătoarea Rusaliilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru. (Pe verso de aceeaşi mină:} Chibzuiţilor şi cinstiţilor bărbaţi din capitlul Transilvaniei, prea scumpilor săi prieteni. Arh. Stat., Cluj-Napoca, Fondul general de documente, nr. 32. (B.C.U. 32) Orig. hîrtie, cu urme de pecete rotundă de ceară galbenă aplicată pe verso. REGEŞTE: Szabd, Erd. Miiz. okl., p. 24. nr. 98. 1 * * * * * 7 1 Scris deasupra nudului de aceeaşi mină. * Urmează: vestrum, tăiat de aceeaşi mînă. * Urmează: fuerint, tăiat de aceeaşi mînă. * Urmează: ad nostram, tăiat de aceeaşi mînă. 6 Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. * De la cuvintele domini Nicolai, scris deasupra rîndului peste: quindents diei residen-tie presentis exercitus domini noştri regis, şterse de aceeaşi mînă. 7 Scris deasupra cuvîntului nobis, şters de aceeaşi mînă. * Scribul a şters sorocul pe care-1 scrisese: „a cincisprezecea zi după lăsarea la vatră a oştirii pe care o are strînsă acum domnul nostru regele". Această lăsare la vatră avînd loc după 9 august 1354 (I. Szentpătery, OkleviUani naptdr, (Budapesta, 1912,> p. 31. Sorocul despre care e vorba trebuie situat după 23 august. De fapt menţionata lăsare la vatră e identică cu aceea din 20 ianuarie 1354 (Pali, în Doc. priv. ist. Rom. Introducere, I, (Bucureşti), 1956, p. 468, n. 1). 262 1353 iunie 13 (in crastino festi preciosissimi Corporis Christi), (Oradea >. Capitlul din Oradea adevereşte depunerea unui jurămînt — în temeiul unei scrisori de învoială a capitlului — cu privire la hotărnicirea moşiei Dipou din comitatul Ugocea, jurămînt făcut de magistrul Gheorghe, fiul lui Gheorghe, Petru, fiul lui Tyba, şi Borch, fiul lui Ilie, fiecare avînd drept cojurător pe un megieş al său, în faţa omului de mărturie al capitlului, Pavel, preot în strana bisericii de Oradea şi slujitor al altarului fericitului apostol şi evanghelist Ioan. Jurămîntul s-a făcut pe moşia în pricină, după 271 www.dacoromanica.ro cercetarea hotarelor pîrîşilor, cu cojurătorii lor şi cu un megieş: „au jurat desculţi cu cingătorile desfăcute, punîndu-şi pămînt pe cap, aşa cum erau datori” (iuxta regni consvetudinem pedibus discalciatis, cingulis resolutis, terra super caput posita, iurassent), întărind astfel afirmaţia că moşia era a lor ereditară. Arh. Naţ. Magii. Dl., Arh. fam. Per£nyi III. Orig. hlrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI. p. 223-224. 263 1354 august 10, . Nos, capitulum ecclesie de Kw, memorie commendantes tenore presen-tium significamus quibus expedit universis quod nobilis vir, magister Tho-mas, filius Johannis, filii Emech, castellanus de Cherevgh, în noştri presentia personaliter constitutus, exhibuit nobis quasdam litteras patentes honora-bilis conventus ecclesie beate Mărie virginis de Clusmonustura, petens a nobis humili precum instantia quod, quia predictas litteras in specie, quo fieret necesse, transmittere vel deferii facere propter viarum eventus varios non auderet, tenorem earundem nostris litteris transscribi faceremus. Quarum quidem litterarum tenor talis est: < Urmează actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 21 decembrie 1352, nr. 157j. Nos itaque, predicti magistri Thome, filii Johannis, filii Emech, castellani de Chereug1, petitionem fore iustam et condignam attendentes, predictas litteras, absque omni suspitione veras, presentibus inserimus et sigillo nostro consignatas ipsi magistro Thome, castellano de Chereugh1, duximus concedendas. Datum in festo beati Laurentii martiris, anno domini MmoCCCmo L“° quarto. (Pe verso, de o mină din secolul al XVI-lea :> valet ad genealogiam. Noi, capitlul bisericii de Kw, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că înfăţişîndu-se însuşi înaintea noastră nobilul bărbat magistrul Toma, fiul lui Ioan, fiul lui Emech, castelanul de Cherevgh, ne-a arătat o scrisoare deschisă a (institutului con-vent al bisericii fericitei fecioare Mana din Cluj-Mănăştur, cerîndu-ne cu rugăminţi smerite şi stăruitoare să punem a se trece cuprinsul ei în scrisoarea noastră, deoarece din pricina feluritelor primejdii ale drumurilor nu îndrăzneşte să trimită sau să pună a fi dusă în original această scrisoare acolo unde ar fi nevoie. Cuprinsul acestei scrisori este următorul: . Noi aşadar, ţinînd seamă că cererea sus-zisului magistru Toma, fiul lui Ioan, fiul lui Emech, castelanul de Chereugh, este dreaptă şi potrivită, am trecut sus-zisa scrisoare, ca fiind adevărată şi fără nici o bănuială, în scrisoarea de faţă şi am hotărît s-o dăm, întărită cu pecetea noastră, acelui magistru Toma, castelanul de Chereugh. Dat la sărbătoarea fericitului mucenic Laurenţiu, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru. (Pe verso de o mină din secolul al XVI-lea :> bun pentru genealogie. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Wass, fasc. XXI nr. 1. Orig. perg., cu urme de pecete rotundă din ceară de culoare Închisă aplicată pe verso. 272 www.dacoromanica.ro EDIŢII: Şincal, Hronica românilor, I, p. 488—489, după o copie din secolul al XVIII-lea, In care actul este greşit atribuit capitlului din Alba-Iulia. 1 Astfel în text. 264 1354 august 27, Sîntimbru. Nos, Stephanus, viceuoyuoda Transsiluanus, memorie commendan-tes significamus tenore presencium quibus expedit universis quod comes Johannes de Felapold, sua et universorum populorum de eadem1 ad nostram accedendo presenciam, exhibuit nobis litteras capituli ecclesie Albensis, amici noştri, in quarum tenoribus inter cetera2 videbatur quod cum magister Nicolaus, notarius noster, sub testimonio eiusdem capituli, videlicet magistri Petri, archydiaconi de Kyzd, feria tercia proxima post dominicani Oculi quandam terram litigiosam predictorum populorum de Felapold, per Jo-hannem dictum Tumpa indebite occupatam, ad preceptum domini noştri regis, ut decet ius suum regale, iuxta libertatem sedis Cybiniensis, coram vicinis et commetaneis dictarum parcium, quos legitime convocassent, per distincciones novarum metarum, predictis populis de Felapold, prout ad eos pertinuisset et possessa extitisset, perpetuo statuissent nullo contra-dictore existente. Prima enima meta3 diete terre litigiose, sicut in litteris capituli pre-dicti vidimus contineri, hoc ordine distinguntur4: incipiendo ab una meta que separat possessiones Omlas, Fchelleu et Felapold et vădit per unum berch in quo est via5, in quo quidem berch undecim metas novas in locis op portunis et successivis usque ad aliud berch magnum, quod distingit8 possessiones Nogfalu, Fchellew et Felapold prenotatas erexissent. Nos itaque, visis litteris dicti capituli, ut5 nostro incumbit officio, me-moratam terram litigiosam, sub metis premissis, ad legitimam peticionem ipsius comitis Johannis, universitari populorum de Felapold ratificamus per presentes litteras nostras patentes. Datum in Sancto Fmerico, feria quarta proxima post festum beati Bart holomei apostoli, anno domini CCCmo quinquagesimo quarto. Noi, Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venind înaintea noastră corniţele Ioan de Apoldul de Sus <în numele) său şi al tuturor oamenilor de acolo, ne-a înfăţişat o scrisoare a capitlului bisericii de Alba, prietenii noştri, din cuprinsul căreia se vedea că se spune, printre altele, că magistrul Nicolae, notarul nostru, dimpreună cu omul de mărturie al aceluiaşi capitlu — anume a magistrului Petru, arhidiaconul de Chezdi au dat în stăpînire de veci sus-zişilor oameni din Apoldul de Sus — în marţea de după duminica Oculi’’, la porunca domnului nostru regele, după cum se cuvine dreptului său regesc <şi> potrivit cu libertatea scaunului de Sibiu — în faţa vecinilor şi a megieşilor din acele părţi, pe care îi chemaseră în chip legiuit, un pămînt în pricină al sus-zişilor oameni din Apoldul de Sus, cotropit pe nedrept de către Ioan zis Tumpa, despărţindu-1 prin noi hotare, aşa cum el ţinuse şi fusese stăpînit de ei şi nefiind nici un împotrivitor. Iar cele dintîi semne de hotar ale zisului pămînt în pricină, după cum am yăzut că se cuprinde în scrisoarea sus-zisului capitlu, se deosebesc în şirul următor : începînd de la un semn de hotar care desparte moşiile Amnaş, 273 www.dacoromanica.ro Aciliu şi Apoldul de Sus şi merge pe o creastă pe care este un drum, pe care creastă ei au ridicat unsprezece semne de hotar noi, în locuri potrivite, (înşirate) unele după altele, pînâ la altă creastă mare, care desparte moşiile Sălişte, Aciliu şi Apoldul de Jos mai sus-însemnate. Noi, aşadar, văzînd scrisoarea zisului capitlu, la cererea legiuită a comitelui Ioan, întărim prin această scrisoare deschisă a noastră, după cum cade în sarcina noastră, pomenitul pămînt în pricină, înlăuntrul hotarelor de mai sus, obştii oamenilor din Apoldul de Sus. Dat la Sîntimbru, în miercurea de după sărbătoarea fericitului apostol Bartholomeu, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru. Arh. Bis. Evang. din R.S.R., Sibiu, TJ. 1. Fotocopie la Inst/ de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1354. Transumpt în actul capitl. de Alba Iulia, din 28 august 1354, nr. 265. EDIŢII: Ub., II, 104-105. 1 Lipseşte după acest cuvînt: in personis. * Lipseşte după acest cuvînt: contineri. * Corect: prime . . . mete. * Distinguntur, particularitate a latinei medievale; corect: distinguuniur. * Scris deasupra rîndului de aceeaşi mină. * Corect: distinguit. Vezi observaţia de la nota 4. 7 18 martie. 265 1354 august 28» (Alba Iulia). (C)apitulum ecclesie Transsiluane, omnibus Christi fidelibus, presenti-bus et futuris, presens scriptum inspecturis, salutem in salutis largitore. Ad universorum, tam presencium quam futurorum noticiam harum serie volumus pervenire quod comes Johannes de Apoldia, in persona propria ac hospitum seu populorum de eadem Apoldia ad nostram accedens presen-ciam, exhibuit nobis quasdam litteras patentes nobilis viri Stephani, viceuoy-uode Transsiluani, tenoris infrascripti, petens nos humiliter ut easdem litteras propter maiorem cautelam et iuris conservacionem in formam noştri privilegii redigi facere dignaremur. Quarum quidem litterarum tenor talis est (Urmează actul lui Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, din 27 aug. 1354, Sîntimbru, nr. 264>. Nos enim, peticionibus petico1 ipsius comitis Johannis iustis et legitimis annuentes, easdem litteras omni integritate pollentes1 2 * * * * 7 de verbo ad verbum transscribi fecimus et pendenti sigillo nostro consignari. Datum quinta feria proxima post festum beati Bartholomei apostoli, anno prenotato; discretis viris Dominico preposito, Benedicto cantore et decano ac Lorando custode, canonicis ecclesie nostre existentibus. (Pe verso, de o mină din secolul al XVII-lea:'} Hattert brieff zwischen Hamlesch, Tetschlen vnd Oberst Apolden Anno 1354. {Mai jos:) Lecta in commisione 28 Juny 1782). Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credincioşilor întru Hristos celor de faţă şi celor viitori, care vor vedea scrisoarea aceasta, mîntuire întru dăruitorul mîntuirii. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că venind înaintea noastră corniţele Ioan de 274 www.dacoromanica.ro Apold, în numele său şi al oaspeţilor sau oamenilor din acelaşi Apold, el ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a nobilului bărbat Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei avînd cuprinsul arătat mai jos, cerîndu-ne cu smerenie ca pentru o mai mare chezăşie şi o mai bună păstrare a dreptului să bine-voim a pune să se întocmească acea scrisoare în chip de privilegiu al nostru. Cuprinsul acelei scrisori este acesta: < Urmează actul vicevoievodidui Ştefan, din 27 august 1354, nr. 264>. Iar noi încuviinţînd dreptele şi legiuitele cereri ale acelui comite Ioan am pus ca acea scrisoare, valabilă în toate privinţele, să fie transcrisă cuvînt cu cuvînt şi să fie întărită cu pecetea noastră atîmată. Dat în joia de după sărbătoarea fericitului apostol Bartholomeu, în anul mai sus arătat, pe cînd chibzuiţii bărbaţi Dominic prepozitul, Benedict cantorul şi decanul şi Borand custodele erau canonici ai bisericii noastre. (Pe verso de o mină din secolul al XVJJ-lea, în limba germană :> Scrisoarea de hotărnicie între Amnaş, Aciliu şi Apoldul de Sus, în anul 1354. (Mai jos:} Citită în comisiune, 28 iunie 1782. Arh. Bis. Evang. din R.S.R., Sibiu, U. 1. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1354. Otig. perg., cu pecete ogivală, din ceară de culoare deschisă, atîmată cu şnur împletit din fire de mătase roşie şi albă. EDIŢII: Ub.. H, 105. * 1 1 Tăiat şi subpunctat de aceeaşi mină. 1 Urmează: po, tăiat de aceeaşi mină. 266 1354 septembrie 8, . Nos, conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmonostra, significamus tenore presentium quibus expedit universis memorie com-mendantes quod, accedentes personaliter ad nostram presentiam discretus vir magister Benedictus, canonicus ecclesie Albensis Transylvane, capel-lanus domini Andree, episcopi ecclesie predicte, in persona eiusdem domini episcopi, domini sui, cum sufficientibus litteris procuratoriis ipsius episcopi, domini sui, ab una, Nicolaus, filius Jacobi dicti Zelemer, parte ab altera, coram nobis personaliter constituti, per partes confessum exstitit uniformiter et relatum: licet quod discordia et fomes invidie seu rancoris inter ipsos, videlicet ex parte ipsius domini Andree episcopi, in facto cuiusdam particule portionarie possessionis in possessione Keczel vocata, quam scilicet parti-culam nobilis domina, relicta Laurentii, filii Pech, item Mike et Petrus frater, avunculus generose eiusdem domine, eidem domino episcopo tradi-dissent, ab una, Nicolaus, filius Jacobi predicti, parte ex altera, super facto cuiusdam vinee in territorio montis seu viile Zylah vocate, quam videlicet idem Jacobus Zelemer pariter eidem Nicolao, titulo emptionis comparasset, ipsam vineam prelibatus dominus episcopus, contra voluntatem et prohibi-tionem Nicolai memoraţi, occupatam tenuisset et possedisset; quare eandem particulam portionariam possessionis in possessione Keczel vocata sepedictus dominus episcopus Nicolao, filio Jacobi memoraţi, cum omnibus utilitatibus et pertinentiis universis; e contra, Nicolaus, filius Jacobi, ipsam vineam mutuo se invicem alter alteri resignasset et sic idem magister Benedictus auctoritate procuratoria, Nicolaus vero personaliter, resignarunt coram nobis. Item litteras universas ipsorum, si quas super premissis haberent, quovis modo emanatas, dedissent et commisissent prorsus viribus carituras, et sic idem magister Benedictus, modo quo supra, videlicet auctoritate procuratoria, et Nicolaus, filius Jacobi, personaliter, reddiderunt et com-miserunt coram nobis, vigore presentium mediante, promittentes eisdem, ut, quandocumque presentes ad nos porrecte fuerint, in modum privilegii redigi faciemus. Datum quarto die octavarum festi Nativitatis virginis gloriose, anno domini Mmo Millesimo Tercentesimo Quinquagesimo Quarto. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, facem cunoscut şi dăm de ştire prin cuprinsul scrisorii de faţă tuturor cărora se cuvine că venind înşişi înaintea noastră şi înfăţişîndu-ni-se pe de o parte chibzuitul bărbat, magistrul Benedict, canonic al bisericii din Alba Transilvaniei, capelan al domnului Andrei, episcopul sus-zisei biserici, în locul acestui domn episcop, stăpînul său, cu o îndestulătoare scrisoare de împuternicire a episcopului, stăpînul său, iar pe de altă parte Nicolae, 278 www.dacoromanica.ro fiul lui Iacob zis Zelemer, ni s-a mărturisit şi ni s-a spus la fel de către părţi că: cu toată duşmănia sau ura care se aprinsese între ei, şi anume, din partea domnului episcop Andrei, din pricina unei părţi dintr-o parte a moşiei numite Căţăluşa, parte pe care nobila doamnă, văduva lui Laurenţiu, fiul lui Pech, şi de asemenea Mike şi fratele Petru, unchiul acestei doamne de neam, i-au dat-o domnului episcop, pe de o parte, iar pe de alta, <în ceea ce-1 priveşte) pe Nicolae, fiul sus-zisului Iacob, în legătură cu o vie din hotarul dealului sau satului numit Zalău, pe care Iacob Zelemer o cumpărase deopotrivă pentru Nicolae, unul altuia, şi astfel ei şi-au înapoiat <şi> înaintea noastră făgăduind, în temeiul scrisorii de faţă, că atunci cînd scrisoarea de faţă ne va fi înfăţişată vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu. Dat în a patra zi a octavelor sărbătorii Naşterii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru. Bibi. Batthyaneum, Arh. conv. Cluj-Mănăştur, com. KukilllO. fasc. E. nr. 3. Transumpt in actul conventului de la Cluj-Mănăştur, din 8 martie 1783, scris cu unele greşeli de gramatică şi ortografie, neînsemnate. Originalul dispărut a fost prevăzut cu pecete de ceară albă aplicată pe verso. REGEŞTE: Beke, Km. Konv., 22. 268 1354 septembrie 19, (tredecimo Kalendas Octobris). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Toma, fiul lui Petru, mare uşier regal, transcrie actul regelui Carol Robert, din 20 decembrie 1339, în care este vorba despre dania moşiilor din Srjem ale lui Ioan diacul, fost notar al curţii regelui Carol Robert. Dumitru de Oradea, Andrei de Transilvania, Toma de Cenad, episcopi; Konth voievodul Transilvaniei şi Nicolae, ban de Severin (de Zeurimo). Arh. Maţ. Magh. Dl., Arh. fam. Forgâch, fasc. Z nr. 73. Orig. perg. Sub text confirmarea regelui Ludovic I, din 9 februarie 1364, făcută pe seama lui Ioan, fiul lui Toma, fiul lui Petru. Cu această ocazie la act a fost adăugată noua pecete regală cu şnur de mătase de culoare roşie. EDIŢII: Fejir, IX/2. p. 303-305; Smiiiklas, XII, p. 254-255. 269 1354 septembrie 29, (tercio Kalendas Octobris). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea lui Martin, fiul lui Ladislau de Rokonok, transcrie actul de danie al regelui Carol Robert, din 9 octombrie 1342, privitor la moşia Cehi din comitatul Zagreb. Dumitru de Oradea, 279 www.dacoromanica.ro Andrei de Transilvania, Toma de Cenad, episcopi; Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, Nicolae, ban de Severin (de Zewrino). Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. Stat. ţagrab, Arh, fam. Draăkovif din Trakd&an. Orig. perg., cu pecete atîmată cu şnur de mătase, căzută. Sub text confirmarea regelui Ludovic I, din 27 aprilie 1364, prevăzută cu noua sa pecete. EDIŢII: Laszowski, Spom. Turopolja I, p. 70—71; Smiliklas, XII, p. 256—257. 270 1354 octombrie 6 (in octavis festi beati Michaelis archangeli), . Capitlul din Oradea adevereşte întîmpinarea magistrului Toma, fiul lui Dionisie de Reghin (Regun), împotriva fiilor magistrului Dezideriu, fratele său, pentru că n-au suportat împreună cu el suma de 200 de mărci, cheltuiala unui proces comun contra magistrului Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, cu privire la o moşie. Pe verso: „Scrisoare de întîmpinare pentru nobilul bărbat magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin (Regun), împotriva fiilor magistrului Dezideriu, fratele său, cu privire la cheltuielile făcute în urmărirea pricinii unei moşii". Arh. Stat Cluj-Napoca, Arh. fam. Bânffy, fasc. R. 32. Orig. perg. cu fragmente de pecete ovală de închidere (B.C.U. 75) din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢII: Bdnffy, I, p. 199- 200. 271 1354 octombrie 6 (in octavis festi sandi Michaelis archangeli), . Capitlul din Oradea adevereşte că magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin (Regun), a oprit pe fiii săi, magiştrii Toma şi Ştefan, de a înstrăina sub o formă oarecare, vreuna din moşiile lor. Pe verso: „Scrisoare de întîmpinare şi de oprelişte pentru nobilul bărbat magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin (Regun), împotriva magiştrilor Toma şi Ştefan, fiii săi, cu privire la înstrăinarea moşiilor lor”. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Bânffy, fasc. R- nr. 31. Orig. perg., cu fragmente de pecete ovală (B.C.U. 76) de închidere, din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. EDIŢII: Bdnffy, I. p. 200 -201. 272 1354 octombrie 14 (Secundo Idus Oddbris), Avignon. Ioan, al lui Mihail de Zowath, din dieceza de Agria, student în dreptul bisericesc la Universitatea din Padova, cere şi obţine de la papa Inocenţiu al VT-lea numirea sa într-un canonicat al bisericii de Strigoniu, îndatorîndu-se să renunţe la canonicatul şi prebenda bisericii fericitei Maria din Oradea. Arh. Vat., Reg. Suppl. 25, partea a U-a, fol. 96 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: Bossdnyi, II. 287, nr. 49. 280 www.dacoromanica.ro 273 1354 octombrie 16, . Capitulum ecclesie Waradiensis, universis Christi fidelibus presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Ad universorum noticiam, tam presencium quam futurorum, harum serie volumus pervenire, quod constituti in nostra presencia magister Jakch, filius Thome de Kusal, pro se personaliter et pro Georgio, Step-hano, Tadizlao et Andrea, filiis suis in puerili etate constitutis, ab una parte, ex altera vero Jacobus et Johannes, filii Dominici de dicta Kusal, fratres videlicet patrueleS eiusdem magistri Jakch, simili modo pro se personaliter et pro Nicolao, Egidio et Eadizlao, filiis eiusdem Jacobi, eodem modo pueriles annos habentibus * debet celebrări. Preterea medietatem possessionis Isakerwaya nuncupate; in eodem comitatu de Zonuk existentis, per eundem magistrum Jakch acqui-sitam et a predictis fratribus suis divisim et separatim possessam, 281 www.dacoromanica.ro inter se divisissent in duas partes coequales, videlicet recta medietas eiusdem medietatis prenominatis filiis Dominici provenisset, alia medietate eiusdem apud ipsum magistrum Jakch remanente. Universas autem alias posses-siones et possessionarias porciones per prefatum magistrum Jakch hucusque2 acquisitas atque in futurum acquirendas quocumque nomine vocitatas, ubilibet2 et in quibuslibet comitatibus existentes, iidem filii Dominici preas-sumpto magistro Jakch reliquissent et reliquerunt coram nobis perpetuo et irrevocabiliter possidendas, statuerunt nichilomimus et ordinaverunt, inter se eedem partes, se et suos heredes, ad he4 firmiter obhgando, ut quilibet2 ipsorum a modo et deinceps quamcumque possessionem seu porcionem possessionariam aut aliquam terre particulam, mediante servicio eorum aut quovis alio modo acquirere potuerit <... >3, easdem, vel eandem, per se et divisim, perpetuo possidendi liberam habebit facultatem contradiccione partis alterius non obstante. Omnes eciam alias possessiones eorum heredi-tarias ubilibet existentes, apud manus habitas alienas communi usui2 deputarunt, promittentes et2 assumpmentes ut quicumque ipsas vel aliquam ex eisdem reinvenire2 potuerint, inter se dividere tenerentur. Hoc eciam non ommisso5 quod idem magister Jakch, ducto amore fraternali, fundum seu curiam quondam Leukus, fratris sui, et aliam curiam integram iuxta eandem situatam a parte meridionali, quarum longitudo versus ecclesiam2 sancti <... fabri>cate® de predicta porcione sua possessionaria in prefaţa Kusal habita, prenotato Jacobo, filio Dominici et per eum suis heredibus heredumque suorum successoribus2 cum omnibus utilitatibus suis et pertinen-ciis earundem universis, videlicet tribus iobagionibus 2 curia et orto6 ac pomerio, necnon quibuslibet <... >3 dedisset, donasset et contulisset ac coram nobis dedit, donavit et contulit iure perpetuo et irrevocabihter possidendas, tenendas pariter et habendas. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentes concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis sigili noştri munimine robotatas. Datum in festo beati Galii confessoris, anno domini M° CCC™0 quin-quagesimo quarto, viris discretis Philippo preposito, Benedicto lectore, Ladizlao ca sus-numitul Ioan, fiul lui Dominic, pe atunci lipsit de mîngîierea unor moştenitori, au zis, au arătat şi au mărturisit prin viu grai în faţa noastră că ei, pentru ei şi osebit pentru bucăţile lor de moşie, lăsînd de o parte orice ură şi smul-gînd din rădăcini din mijlocul lor orice pricină de proces, voind să se bucure pe veci de moşiile lor mai jos scrise, au făcut şi fac şi înaintea noastră o astfel de împărţire între ei care să dureze pe veci. Mai întîi care le revenise lor, a căror jumătate din partea de nord şi vecină cu moşia numită Archid <şi pe care) numitul magistru Jakch o stăpînea prin cumpărare, au împărţit-o în modul scris mai jos, anume că o uliţă cu case doar pe o parte, aflătoare în partea de apus şi spre moşia Mocirla, începînd de la curtea numitului magistru Jakch, întinzîndu-se spre pădurea Deg pînă la capăt, împreună cu sus-zisa curte a revenit în proprietatea despomenitului magistru Jakch, fiul lui Toma, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi irevocabil din tată în fiu. în schimb însă cele două uliţe cu case pe o parte tot spre sus-zisa pădure numită Deg, una din zisele uliţe a căzut în bucata numitului magistru Jakch, iar cealaltă dincolo de valea numită pîrîul Deg şi aşezată înspre răsărit cu sesiile acelor fii ai lui Dominic, a revenit numiţilor Iacob şi Ioan fiii lui Dominic, ca să o ţină şi să o stăpînească la fel pe veci şi în chip irevocabil. Iar cealaltă jumătate a numitei moşii Coşeiu, numiţii fii ai lui Dominic au lăsat-o des-pomenitului magistru Jakch, fiul lui Toma, ca s-o stăpînească pe veci cu dreptul cu care se ştie că-i aparţine, renunţînd la orice drept de stăpînire şi proprietate, pe care în orice chip au putut să-l aibă în acea . însă pămînturile de folosinţă, pădurile, dumbrăvile, păşunile, fîneţele, dreptul de ocrotire şi tîrgul obişnuit să se ţină în fiecare săptămînă în ziua de miercuri <şi care) i s-a dat şi dăruit numitului magistru Jakch pentru slujbele sale credincioase de către preaînaltul principe domnul Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei <şi> toate celelalte folosinţe ale numitei moşii Coşeiu şi părţile ei le-au destinat folosinţei comune, arătîndu-se totuşi că numitul tîrg într-o săptămînă va trebui să se ţină pe veci în piaţa comună, în cealaltă însă în bucata de moşie a des-pomenitului magistru Jakch şi (anume) în cea de cumpărătură. Pe lîngă aceasta jumătatea moşiei numite Vaia, aflătoare în numitul comitat Solnoc, dobîndită de acel magistru Jakch şi stăpînită de sus-zisele sale rude, împărţită şi separată, au împărţit-o între ei în două părţi egale, adică dreapta jumătate a acelei jumătăţi a revenit sus-numiţilor fii ai lui Dominic, iar cealaltă jumătate a ei a rămas la numitul magistru Jakch. Iar toate celelalte moşii şi părţi de moşie dobîndite de sus-zisul magistru Jakch şi cele ce vor fi dobîndite în viitor, cu orice nume s-ar numi, şi aflătoare în orice comitat, numiţii fii ai lui Dominic le-au lăsat sus-zisului magistru Jakch şi le lasă şi în faţa noastră să le stăpînească pe veci şi irevocabil şi au statornicit şi au rînduit totodată între ele numitele părţi, că ele şi moştenitorii lor, obligîndu-se cu tărie la aceasta, că oricare din ei de aici înainte ar putea prin slujba lor sau în orice alt chip să dobîndească o moşie sau parte de moşie sau altă bucată de pămînt, va avea libera putinţă de a o poseda singur sau împărţită, pe veci, fără a i se opune împotrivirea altei părţi, iar toate celelalte moşii de moştenire ale lor aflătoare oriunde şi ţinute de mîini străine le-au destinat folosinţei comune, promiţînd şi luînd asupră-şi că oricare ar putea să regăsească acele sau vreuna din ele, vor fi obligaţi să le împartă între ei. Dar aceasta nu întru totul, căci numitul magistru Jakch împins de iubire frăţească a dat, a dăruit şi donat şi şi în faţa noastră dă, donează şi dăruieşte ca să stăpînească, să ţină şi să aibă cu drept de veci şi irevocabil locul sau curtea răposatului Leukus, fratele său, şi o altă curte întreagă aşezată lîngă aceea dinspre miazăzi, a cărei lungime spre din sus-zisa bucată de moşie aflătoare în 283 www.dacoromanica.ro sus-zisa {moşie) Coşeiu {acestea le dă) sus-însemnatului Iacob, fiul lui Dominic, şi prin el moştenitorilor lui şi urmaşilor moştenitorilor lui, cu toate folosinţele lor şi cu toate cele ce ţin de ele, adică trei iobagi ai săi cu curtea, grădina şi hotarul şi cu orice alte {lucruri). în amintirea acestui lucru şi spre veşnică trăinicie am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate. Dat la sărbătoarea fericitului Gal mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru, pe cînd chibzuiţii bărbaţi Filip prepozitul, Benedict lectorul, Ladislau cantorul şi Grigore custodele fiinţau cu bine canonici şi magistri ai bisericii noastre. Arh. Naţ. Magh. Dl. 96 342. Fotocopie la Inst.de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1354. Orig. perg., in stare deteriorată, cu multe pete de umezeală; pecetea aliniată s-a pierdut. 1 Lipseşte in orig. 1 Lectură probabilă. * Cuvînt ilizibil. * Corect: hoc. * Astfel în text. * Fată de umezeală de cca 2,5 cm. * întregit pe baza doc. din 14 dec. 1354 (Oradea), vezi actul nr. 279. 274 1354 octombrie 17, {Oradea). Nos capitulum ecclesie Waradiensis memorie commendamus, quod Jacobus filius Gregorii Erdely dictus de Zakachy in noştri presencia perso-naliter astando, Petrum filium Emerici, Chugy dictum, ab occupacione sub nomine sui et conservacione et perpetuacione eiusdem possessionis Chug vocate, item Nicolaum et Ladislaum filios Ladislai, Michaelem et Johannem filios Johannis patrueles fratres de Zenmichlos item Jacobum filium Michaelis de Zenkiral ab usibus et occupacione ac conservacione et perpetuacione quarumlibet possessionum loci sessionum, quorum1 nomine vocatarum, intra metas possessionis sue Zakachy vocate habitarum, et ab erectione metarum per se vel per Lorandum filium Elek aut per alios quorumlibet intra predictas metas de Zakachy erectarum et perpetuacione earundem, item Jacobum Poch, Johannem et Martinum filium Chama simi-liter ab occupacione terrarum quarumlibet et ereccione metarum sive per se sive per patrem eorum occupatarum et erectarum, Johannem filium Bakow, Petrum filium Synka, Petrum filium Chure, Mathiam et Domini-cum filios Petri et Johannem filium Dyonisi de Zupur, item Johannem filium Martini, Ladislaum, Jacobum, Petruum Johannem, Andream et Michaelem filios eiusdem Johannis, Laurencium et Johannem filios Symo-nis, Paulum filium eiusdem Laurencii ac quoslibeth2 alios ab occupacione et percepcione utilitatum ac conservacione et perpetuacione sub nomine sui possessionis Kege vocate et residicione super eandem ac quarumlib-eth* * aliarum possessionum et sessionum quovismodo vocatarum et terrarum earundem occupacione, intra metas possessionum Zakachy et Gyure habitarum, necnon ereccione metarum per se vel per patrem eorum, intra metas in nostris litteris privilegialibus contentas erectarum, vel erigere aut supra nomine sui occupare volencium quamlibet prenominatorum oretenus pro-hibuit contradicendo, et contradixit inhibendo, ut cum tempus opportu- 284 www.dacoromanica.ro num fuerit contra eos iuridice prosequi intenderet. Ad quam prohibicionem factam, ad peticionem eiusdem Iacobi, litteras nostras patenter fecimus emanaţi. Datum feria sexta proxima post quindenas festi beati Michaelis archangeli, anno domini Mm0 CCC™0 L*”0 quarto. Noi, capitlul bisericii de Oradea, dăm de ştire că Iacob, fiul lui Grigore Erdely zis de Socaciu, stînd însuşi înaintea noastră a oprit împotrivindu-se şi s-a împotrivit oprind prin viu grai pe Petru, fiul lui Emeric zis de Cig, de la înstăpînirea pe ea ca fiind a sa şi păstrarea în stăpînire şi înveşnicirea acestei moşii numite Cig; de asemenea pe Nicolae şi Ladislau, fiii lui Ladislau, pe Mihail şi Ioan, fiii lui Ioan de Zenmichlos verii săi; de asemenea pe Iacob, fiul lui Mihail de Sîncraiu, de la folosinţa şi înstăpînirea precum şi păstrarea în stăpînire şi înveşnincirea oricăror moşii <şi> locuri de moşii, oricum s-ar numi ele, aflătoare între hotarele moşiei sale numite Socaciu şi de la ridicarea şi înveşnincirea semnelor de hotar ridicate de dînsul sau de Lorand, fiul lui Elek sau de oricare alţii între sus-zisele hotare ale Socaciu; apoi pe Iacob Poch, pe Ioan şi Martin, fiul lui Chama, de asemenea de la înstăpînirea pe orice pămînturi şi ridicarea semnelor de hotar — în-stăpînire şi ridicare de semne săvîrşite fie de ei, fie de tatăl lor — pe Ioan, fiul lui Bakow, pe Petru, fiul lui Synka, pe Petru, fiul lui Chure, pe Matei şi Dominic, fiii lui Petru, şi pe Ioan, fiul lui Dionisie de Supur; de asemenea pe Ioan, fiul lui Martin, pe Ladislau, Iacob, Petru, Ioan, Andrei şi Mihail, fiii aceluiaşi Ioan, pe Laurenţiu şi Ioan, fiii lui Simion, pe Pavel, fiul aceluiaşi Laurenţiu, precum şi pe oricare alţii de la înstăpînirea mai sus pe fiecare din cei arătaţi mai sus, întrucît el vrea să-i urmărească pe calea legii îndată ce s-ar ivi prilejul potrivit şi făcînd această oprelişte la cererea acestui Iacob am pus să i se dea scrisoarea noastră în formă deschisă. Dat în vinerea de după a cincisprezecea zi a sărbătorii fericitului arhanghel Mihail, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru. Aih. Stat. Oradea, Arh. fam. Bolony (preluată de la fondul Muzeului Regional). Fotocopie Ia Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1354. Orig. perg., cu urme de pecete ogivală aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 243—244, cu omisiuni neînsemnate. 1 Corect: quovis. * Astfel în text. * Corect: quoslibet. 275 1354 octombrie 21 (duodecimo Kalendas Novembris). ■ Ludovic, regele Ungariei, întăreşte la cererea magistrului Toma, fiul lui Petru, mare uşier regal şi castelan de Chokaku, un privilegiu al regelui Carol Robert, întărit cu cea de a treia pecete a sa, prin care acesta confirmase 285 www.dacoromanica.ro magistrului Toma nişte moşii ca răsplată pentru serviciile aduse în lupta cu Basarab, voievodul Ţării Româneşti, şi pentru alte merite şi slujbe (quod nobis in terra Transalpina ubi Per Bazarab olacutn et filios eius dictam terram nostrom Transalpinam in preiudicium sacri diadematis regis et noştri infideliter detinentes). Se reproduce cuprinsul actului: 1 carissimo in Christo filio Uudovico, regi Ungarie illustri, salutem et cetera. Ad audiendam nostram perduxit quorumdam fide digna relado, quod quidam officiales et miniştri tui com-missi eis officii et ministerii finibus non contenţi, dedmas ad dilectos filios 1 decanum de Brasso et rectores parochialium ecclesiarum infra decanatum ipsum consistendum Strigoniensis diocesis pertinentes, et in quarum perceptionis possessione pacifica ipsi usque ad hec tempora exsti-terunt, usurparunt indebite ac usurpant, quodque cum aliqui ex eisdem rectoribus rebus eximuntur humanis res et bona decedentium rapiunt et occupant pro libito voluntatis. Quod tanto molestius gerimus, quanto in hiis in quibus leditur iusticia graviter et contemnitur enormiter nervus ecclesiastice discipline, offidales et miniştri iidem non sine honoris tui preiudido mandati tui auctoritatem pretendere asseruntur. Cum autem filii carissime ex auctoritate novi et veteris testamenti dedme debeantur ecclesiis et potenciam tuam deceat omnes et presertim viros ecclesiaticos ab iniuriis et violentiis preservare nec debeas rapinam et spolia eis aliqua-tenus susţinere, serenitatem tuam attente rogamus, quatenus pro nostra et apostolice sedis reverenda ac tue salutis et honoris obtentu sic super hoc oportune2 provideas, quod hec et hiis similia, ex quibus creator tuus of-fenditur graviter, de cetero non contingant. Datum Avinione, VIII. Ka-lendas Novembris, anno secundo. , decanul de Braşov, şi de preoţii bisericilor parohiale aflătoare în cuprinsul acestui decanat al diecezei de Strigoniu, în paşnică stăpînire a strîngerii cărora aceştia s-au aflat pînă în vremile de acuma; şi că atunci cînd unii din aceşti preoţi se mîntuie de cele pămînteşti aceia fură bunurile celor ce mor şi se înstăpînesc în ele după 286 www.dacoromanica.ro bunul lor plac. Aceasta ne supără cu atît mai mult cu cît în aceste , prin care se vatămă greu dreptatea şi se nesocoteşte cumplit puterea regulei bisericeşti, aceşti slujbaşi şi slujitori se spune că se acoperă sub îndreptăţirea poruncii tale, nu fără păgubirea slavei tale. Dar deoarece, preaiubite fiule, în temeiul noului şi al vechiului testament dijmele se datoresc bisericilor şi se cuvine ca puterea ta să apere de nedreptăţi şi silnicii pe toţi şi mai ales feţele bisericeşti, şi nu trebuie să rabzi cîtuşi de puţin jefuirea şi despoierea lor, rugăm stăruitor luminăţia ta să te îngrijeşti la timp de aceasta pentru cinstirea noastră şi a scaunului apostolic şi pentru agonisirea mîntuirii şi slavei tale, în aşa chip ca să nu se mai întîmple de acum încolo fapte de acestea sau altele asemănătoare prin care ziditorul tău este greu jignit. Dat la Avignon, în a opta zi înainte de calendele lui noiembrie în anul al doilea al păstoriei noastre. Arh. Vat., Reg. Vat. 236, fol. 187 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/ 1354. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Afon. Hist. Hung., II, p. 9; Vb. II, p. 105-106. * * 1 In orig. lipseşte, Întregit după Vb. II, p. 106. * Corect: opportune. 277 1354 noiembrie 10 (quarto Idus Novembris), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea, în urma cererii de ajutor a lui Cazimir al IV-lea, regele Poloniei, însărcinează pe arhiepiscopul de Gniezno şi pe episcopii de Cracovia şi de Wroclaw să propovăduiască în Polonia, Ungaria şi Boemia o cruciadă împotriva tătarilor, lituanienilor şi „altor necredincioşi” care de trei ani năvălesc mereu asupra Poloniei. Arh. Vat., Reg. Vat. 227, fol. 392 v — 393 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Ciuj-Napoca/1354. Orig. hlrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Hung., II, p. 10 — 11; Tăutu, Acta Innocentii papae VI, p. 97 —98, cu data greşită: 4 noiembrie 1354. 278 1354 noiembrie 18, Mikse. Nos judices nobilium comitatus Byhoriensis damus pro memoria, quod in congregacione nostra generali universităţi nobilium eiusdem comitatus Byhoriensis ob regium preceptum litteratorie nobis iniunctum pro compescendis furibus et latronibus et alis1 quibuslibet malefactoribus, in octavis festi beati Martini confessoris prope villam Mikse celebrata, magister Johannes filius Ladislai de Warada vicecomes iam dicti comitatus Byhoriensis de medio nostrorum exurgendo proposuit eo modo, quod Petrus filius Chure eidem comiţi de sua equacia, duos poledros dare pro deposicione sui juramenti assumpsisset, ita videlicet, quod si in termino deposicionis ju-ramenti se expurgare non valleret, extunc convinceretur in eodem facto juramenti, quiquidem Petrus in contrarium huius accionis et aquisicionis 287 www.dacoromanica.ro interesse nolens per eundem vice comitem legitime coram nobis expecta-tus. Datum in predicta villa in termino prenotato anno domini M° CCC”0 lmo quarto. Pro magistro Johanne comite Byhoriensi contra Petrum filium Chure iudicialis. Noi juzii nobililor din comitatul Bihor dăm de ştire că în adunarea noastră obştească ţinută potrivit poruncii regeşti ce ne-a fost dată în scris, cu obştea nobililor acelui comitat Bihor, la octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul2, lîngă satul Mikse, pentru a înfrîna pe hoţii, tîlharii şi ceilalţi răufăcători de orice fel, ridicîndu-se din mijlocul nostru magistrul Ioan fiul lui Badislau de Varada, vicecomitele sus-zisului comitat Bihor, a spus că Petru, fiul lui Chura, se legase să dea acelui comite doi mînji din herghelia sa cu prilejul rostirii jurămîntului său, şi anume în aşa fel că dacă el nu s-ar putea desvinovăţi la sorocul rostirii jurămîntului, atunci să fie osîndit prin chiar faptul acelui jurămînt. Iar acel Petru nevoind să vină spre a ca potrivnic la această plîngere şi dare în judecată, a aşteptat după lege în faţa noastră de către acelaşi vicecomite. Dat în sus-zisul sat, la sorocul amintit, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru. Scrisoare de globire pentru magistrul Ioan, comite de Bihor, împotriva lui Petru, fiul lui Chura. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy, 1. b. 254. Orig. hîrtie, cu trei peceţi inelare aplicate pe plicatură. EDIŢII: Zichy, II, p. 575-576. * 1 Corect: aliis. * 18 noiembrie. 279 1354 decembrie 17 (feria quarta proxima ante festum beati Thome apostoli ), 3 Cublus antedictam in comi-tatu de Clus existentem, in divisione cum fratribus suis facta ad eos solum et in solidum perpetuo devolutem, cum omnibus utilitatibus et pertinentiis 8 similiter eo petere et facere emanări ; prout hec omnia et premissa et singula premissorum prefati Stephani et Ladizali filii Thome feria quinta proxima <... discretis viris)9 Dominico preposito, cantoratu vacante, Dorando custode, <.. .)10 archidiacono de Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de acum, cit şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de cele de faţă, mîntuire întru dătătorul mîntuirii. Căderea lui Adam trecînd asupra urmaşilor a întunecat greu amintirea oamenilor, dar căderea vremii să nu se piardă o dată cu vremea, să fie întărite prin ocrotirea unor dovezi scrise. Drept aceea, prin aceste rînduri aducem la cunoştinţa tuturor că, înfăţişîndu-se înaintea noastră pe de o parte Ştefan şi Ladislau, fiii lui Toma, fiul lui Ambroziu, nobili de Cubleş, şi pe de altă parte, în numele vrednicului de cinstire întru Hristos părinte, domnul Andrei, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcopul şi prelatul nostru, Mihail, fiul lui Myke, slujitorul său, acei Ştefan şi Dadislau au declarat şi au arătat şi au mărturisit prin viu grai şi de bună voie, că dînşii, cu gîndul la mîntuirea lor şi pentru alinarea sufletelor părinţilor lor, şi pentru şaizeci de mărci de argint bun după greutatea locului şi să -facă să se dea chibzuiţii bărbaţi Dominic prepozitul, slujba de cantor fiind vacantă, Lorand custode, <. .. > arhidiaconul de <...) Arh. Capitl. Alba Iulia, lădiţa 1 nr. 138. Fotocopia la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1354. Orig. perg., rupt în partea dreapta de jos. REGEŞTE: Beke, Erd. Kdpt., nr. 138. * • 1 Datarea s-a făcut după F. Zimmermann. Die Zeugenreihe des Weissenburger Kapitds, în Archiv, XXI, p. 141 şi 152, nota 44, pe baza listei martorilor. 1 Rupt cca 1,5 cm, întregit după sens. * Lectură probabilă. * Rupt cca 2 cm, întregit după sens. 1 Rupt cca 3 cm, întregit după sens. * Rupt cca 4 cm, întregit după sens. 1 Rupt cca 7 cm, întregit după sens. * Rupt cca 15 cm, întregit parţial după sens. * Rupt cca 17 cm, întregit parţial după sens. 10 Rupt cca 5 cm. 282 1355 ianuarie 3, . Nos, conventus monasterii beate Mărie virginis de Clusmunustra, • significamus tenore presencium quibus expedit universis quod nobili viro Petro dicto Herchek, filio quondam comitis Petri, filii Mykud bani, ab una parte, ab alia vero Ladislao notario in persona venerabilis in Christo patris, domini Andrea, dei et apostolice sedis gracia episcopi Transiluani, coram nobis personaliter constitutis, confessum extitit per eundem Petrum pariter et relatum quod ipse totalem porcionem suam possessionariam, quam habet in possessione Banabiky, videlicet octavam partem, cum omnibus utilitatibus suis, videlicet tenis arabilibus, pratis, fenetis, silvis, nemoribus, aquis et loco molendini ac quibuslibet aliis pertinenciis ad ipsam porcionem possessionariam spectantibus et pertinentibus, eidem domino Andree episcopo 291 www.dacoromanica.ro pro decern marcis argenti mediantibus litteris nobilis viri Stephani, viceuoyuo-de Transiluani, pignori obligasset. Nune ipse ad eandem porcionem suam iterum de novo decern marcas argenti ab eodem domino episcopo recepis-sent; pro quibus primis decern marcis argenti et aliis decern marcis argenti de novo receptis et sic pro viginti marcis argenti, plene persolutis et receptis, prefaţam porcionem suam possessionariam, a data presencium usque ter-ciam revolucionem annualem prefato domino Andree episcopo pignori obligasset et obligavit coram nobis, penam dupli1 incursurus si in termino prefixo prenominatam porcionem suam possessionariam redimere non posset vel non valeret, medio2 autem ipse liberam habeat redimendi facul-tatem hoc non pretermisso, quod prjsfatus Petrus et sui posteri predictam eorum porcionem possessionariam, aliis impignorare, vendere et alienare non possint, nisi domino Andree, episcopo prenominato, ut, si necesse fuerit, pecuniam super eandem porcionem possessionariam recipere teneatur Petrus predictus a domino episcopo prenominato, prout ad hec omnia pre-missa sepedictus Petrus dictus Herchek se spontanea coram nobis obligavit voluntate. Datum tercia die Strennarum, anno domini M° CCCmo I/™0 quinto. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, facem cunoscut prin cuprinsul scrisorii de faţă tuturor cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se ei înşişi înaintea noastră, pe de o parte nobilul bărbat Petru zis Herchek, fiul fostului comite Petru, fiul banului Micud, iar pe de alta Badislau notarul, în numele venerabilului întru Hristos părinte, domnul Andrei, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcop al Transilvaniei, ni s-a mărturisit şi totodată ni s-a spus de către acel Petru că el, în temeiul scrisorii nobilului bărbat Ştefan, vicevoievodul Transilvaniei, a zălogit acelui domn episcop Andrei cu zece mărci de argint întreaga sa parte de moşie pe care o are în moşia Banabic, adică a opta parte nu s-a trecut sub tăcere, ca nici pomenitul Petru nici urmaşii lui să nu poată zălogi, vinde şi înstrăina pomenita lor parte de moşie altora decît domnului Andrei, episcopul mai sus numit, pentru ca, dacă va fi nevoie, mai sus-zisul Petru să fie ţinut a primi de la domnul episcop mai sus numit banii pentru acea parte de moşie: la toate cele de mai sus ades numitul Petru zis Herchek s-a îndatorat înaintea noastră de bună voia lui. Dat a treia zi de anul nou, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. 292 www.dacoromanica.ro Bibi. Batthyaneum. Arh. conv. Cluj-Mănăştur, com. Torda, fasc. £ nr. 13. Orig. hirtie, cu pete de umezeală, cu fragmente de pecete din ceară de culoare deschisă, aplicată pe verso. REGEŞTE: Beke, Km. Konv., nr. 23. 1 Corect: duppli. * Se subînţelege cuvîntul tempore. 283 1355 ianuarie 13 '(in^octavis festi Epiphaniarum domini prenotati), poruncim cu tărie credinţei voastre să trimiteţi pe omul vostru vrednic de crezare spre mărturie, în faţa căruia omul nostru Briccius de Baka sau Mihail tot de Baka ori Petew de Pettri sau fratele acestuia, Ştefan, ori în lipsa acestora Ladislau, fiul lui Duca de Gyulahaza, întrebînd cu luare aminte în privinţa celor de mai sus pe toţi ce se cade şi ce se cuvine să cerceteze şi să afle tot adevărul. Şi după aceasta, să ne răspundeţi în scris întocmai aşa precum veţi fi aflat adevărul despre aceasta. Dat la Buda, în duminica Exsurge, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magii. Dl., Arh. fam. Zichy, 1. b. 264. Transumpt in actul capitlului din Oradea, din 9 martie 1355, nr. 292. EDIŢII: Zichy, II. p. 598-599. 1 24 aprilie <1354>. 286 1355 februarie 8 (in dominica Exsurge), Buda. Ludovic I, regele Ungariei, la plîngerea lui Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, împotriva lui Ioan, fiul lui Ştefan, şi a fiului acestuia Ladislau, privind folosirea pe nedrept de către aceştia a pămîntului de arătură şi a fînaţelor părţii de moşie Dorouch, din comitatul Bereg, ordonă capitlului din Oradea să trimită la faţa locului, împreună cu omul regelui, pe omul său de mărturie, în vederea cercetării situaţiei. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy, 1. b. 263. Transumpt in actul capitlului din Oradea, din 9 martie 1355, nr. 293. EDIŢII: Zichy, II. p. 600. 287 1355 februarie 12, Buda. Nos Nicolaus, regni Hungarie palatinus et judex Comanorum, damus pro memoria, quod instrumentalem exhibicionem, quam Paulus, filius Petri dicti Zonga de Vetes contra magistrum Johannem, filium Ladislai de Warda, pro quo Petrus, dictus Zeuke, cum procuratoriis literis capituli ecclesie Waradiensis astitit, iuxta continenciam priorum literarum nostra-rum in quindenis residencie regalis exercitus contra regem Servie habiti, 294 www.dacoromanica.ro et ad quindenas festi Epiphanie domini proclamate super factis posses-sionum Kereztur et Kukenusd vocatarum facere tenebatur coram nobis ob regium preceptum nobis literatorie impositum, eo quod predictus Paulus, filius Petri de Vetes, famulus viri magnifici Nicolai woyuode Transylvani, nune in ipsis partibus Transsilvanis in serviciis eiusdem Nicolai woyuode, domini sui, existeret occupatus et obhoc in causis suis quibuslibet coram nobis habitis non posset comparere, ideirco universas causas eiusdem, tam per ipsum contra alios, quam per alios contra ipsum, in quibuslibet terminis motas noştri in presencia, vel movendas sine omni gravimine stătu in eodem ad octavas festi beati Georgii martyris nune venturas debe-remus prorogare. Ideo nos, regis preceptis obedientes ut tenemur, ad easdem octavas festi beati Georgii martyris nune affuturas, stătu sub priori, duximus prorogandam. Datum Bude, decimo die termini prenotati, anno domini M° CCCmo quinquagesimo quinto. (Pe verso :> Pro magistro Johanne, filio Ladislai de Warda, contra Paulum filium Petri de Vetes, ad octavas festi beati Georgii martyris, prorogatoria. Noi, Nicolae palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor, dăm de ştire că înfăţişarea actelor pe care, potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de mai înainte, trebuia s-o facă înaintea noastră Pavel, fiul lui Petru zis Zonga, de Vetiş, în a cincisprezecea zi de la lăsarea la vatră a oştirii regeşti, pornite împotriva regelui Serbiei şi vestite pentru a cincisprezecea zi de la sărbătoarea Botezului domnului1, cu privire la moşiile numite Kereztur şi Porumbeşti, împotriva magistrului Ioan, fiul lui Badislau de Warda, în numele căruia s-a înfăţişat Petru zis Zeuke, cu scrisoarea de împuternicire a capitlului bisericii de Oradea, întrucît în urma poruncii regeşti date nouă în scris — din pricina că sus-zisul Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, slujitorul măritului bărbat Nicolae, voievodul Transilvaniei, era ţinut în acele părţi ale Transilvaniei, în slujba acelui Nicolae voievodul, stăpînul său şi din această pricină nu se putea înfăţişa în aceeaşi stare în starea de mai înainte. Dat la Buda, în a zecea zi a sorocului de mai sus, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. (Pe verso :> Scrisoare de amînare pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Warda, împotriva lui Pavel, fiul lui Petru de Vetiş, la octavele sărbătorii fericitului mucenic Gheorghe. Arh. Naţ. Magii. Dl., Arh. fam. Zichy 1. b. 259. Orig. hlrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Zichy, II. p. 590-591. 1 20 ianuarie. 1 1 mai. 295 www.dacoromanica.ro 288 1355 februarie 18. I/udovicus, dei gratia Hungarie, Dalmatie, Croaţie, Rame, Servie, Galitie, I/Odomerie, Comanie, Wulgarieque rex, princeps Salernitanus et honoris ac Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, presen-tibus et futuris, presentium notitiam habituris, salutem in omnium salvatore. Quamvis regie celsitudinis interesse dinoscatur, ad cunctorum subiec-tonirn honesta desideria gratiose inclinari, illorum tamen postulata celerius ad exauditionis benefidum admittere convenit, quos in actu fidelitatis continuos varietas servitiorum reperit et laboris indefessi assiduitas dignos evidentio testimonio comprobavit non immerito; dum etenim ipsorum votis sua dementia correspondet, plurimorum mentes et fidelitatis fervorem exdtat et ad benemerendi studium eorum animos sublevat et attollit. Proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire, quod accedens ad nostre maiestatis presentiam honorabilis pater, dominus Deme-trius, eadem gratia Varadiensis episcopus, dilectus et fidelis noster, exhi-buit nobis quasdam privilegiales quondam excellentis et magnifid prindpis domini Caroli regis, patris noştri charissimi, mediocri sigiUo eiusdem, in partibus Transalpinis casu deperdito consignatas, donationem cuiusdam terre seu possessionis quondam magnifid viri Demetrii, filii Alexandri de Nekte, Zuhna vocate, in comitatu de Zonuk existentis, per eundem magis-trum Demetrium pregete eedesie Varadidensi factam confirmantes tenoris infrascripti; petens nos debita cum precum instantia, quatenus ipsas litteras privilegiales nostris litteris privilegialibus inseri et confirmări facere dignaremur. Quarum tenor talis est: răspunde dorinţdor lor, îmboldeşte minţile şi zdul credinţei celor mai mulţi şi le înalţă şi le ridică sufletele spre strădania de a săvîrşi fapte vrednice de răsplată. De aceea prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că venind înaintea maiestăţii noastre cinstitul părinte, domnul Dumitru, din aceeaşi milă episcop de Oradea, iubitul şi credinciosul nostru, ne-a înfăţişat o privilegială a înălţatului şi măritului principe, răposatul domn rege Carol, prea scumpul nostru părinte, întărită cu pecetea sa mijlocie, pierdută din întîmplare în părţile Ţării Româneşti, ^scrisoare) care întărea o danie a unui pămînt sau moşii a răposatului <şi) măritului bărbat Dumitru, fiul lui Alexandru de Nekte, numită Zuhna, aflătoare în comitatul de Solnoc, făcută de acelaşi magistru Dumitru sus-zisei biserici din Oradea, în cuprinsul de mai jos, cerîndu-ne cu cuvenite şi stăruitoare rugăminţi să ne milostivim a pune să se treacă pomenita scrisoare privilegială în scrisoarea noastră privilegială şi să se întărească. Cuprinsul ei este acesta : a purces de mai multe ori la Alexandru al lui Basarab, voievodul nostru din Ţara Românească, cu prilejul dezbaterii, 297 www.dacoromanica.ro aşezării şi întăririi păcii şi înţelegerii dintre noi şi dînsul, se odihnesc sfintele lui moaşte, ca să primim cererea lui, cu învoirea prelaţilor şi baronilor ţării noastre, ca fiind dreaptă, şi găsind noi, după o stăruitoare cercetare, scrisoarea privilegială mai sus-pomenită fără răsături, fără tăieturi şi fără stricăciuni în vreo parte a ei, am pus să se treacă în privilegiul nostru de faţă, şi o încuviinţăm, o consfinţim şi o întărim prin mărturia scrisorii de faţă. Spre mărturia şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat această scrisoare privilegială a noastră întărită cu puterea peceţii noastre duble şi adevărate. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, a domnului Nicolae, episcopul de Zagreb, vicecancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, în a douăsprezecea zi înainte de calendele lui Martie, iar în domniei noastre în al patruzecelea; venerabilii întru Hristos părinţi şi domni Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, fratele Dionisie, arhiepiscopul de Calocea, şi Dominic, arhiepiscopul de Spalato; Nicolae, episcopul de Agria, acelaşi Dumitru, episcopul de Oradea, Andrei al Transilvaniei, Toma de Cenad, Nicolae de Pecs, Ioan de Vesprim, Coloman de Gy6r, Mihail de Vaţ, fraţii Toma de Sirmiu, Ştefan de Nitra şi Peregrin al Bosniei, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; măriţii bărbaţi Nicolae, palatinul şi jude al cumanilor, Nicolae, voievodul Transilvaniei <şi> comite de Solnoc, Czikow, marele nostru vistier, corniţele Nicolae Drugeth, judele curţii noastre, Nicolae, banul de Macva, Nicolae, banul întregii Slavonii şi al Croaţiei, şi Nicolae, banul de Severin, Beukus, marele nostru stolnic, Dionisie, marele nostru comis, Toma, mai marele uşierilor noştri şi Simion, corniţele de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Arhiva primaţială din Strigoniu. Orig. perg. Bibi. Univ. din Budapesta, Secţia de ms.. Colecţia Hevenessi, tom. LXI, sub B.p. 75 şi urm., copie din veacul al XVIII-lea. EDIŢII: Fejâr, IX/2, p. 397—400; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p. 37—38. 1 1 Corect: occurrunt. 289 1355 februarie 18 (sededmo die quindenarum residencie exercitus regii predictarum : ad quindenas residencie sui regalis exercitus ... et ad quindenas festi Epiphaniarum domini proclamate), Buda. Corniţele Nicolae Drugeth, judele curţii regale, respinge pîra pornită de Nicolae, Ştefan şi Ioan, fiii lui Ştefan, nobil de Marouth, şi de Nicolae, Mihail şi Ioan, fiii lui Mihail de Marouth, împotriva lui Andrei, comite de Satu Mare şi Maramureş şi a soţiei sale Elisabeta, cu privire la moşiile pe care regele Budovic I le dăruise acesteia din urmă şi urmaşilor ei 298 www.dacoromanica.ro printr-un act din 1353 (nr. 162), condamnîndu-i pe pîrişi la pierderea tuturor moşiilor lor ca vinovaţi de silnicie, pîră neîndreptăţită şi tăinuire a drepturilor regale. Menţionaţi între alţii: Grigore, custodele bisericii de Oradea, Nicolae, fiul lui Petru, banul de Severin. Arh. Naţ. Magh. Dl. Transumpt in actul regelui Ludovic I, din 13 mai 1357, eliberat la cererea lnl Andrei Laczkfi, voievodul Transilvaniei, şi întărit de acelaşi cu o clauză de confirmare, la 17 ianuarie 1365. EDIŢII: Cod Andeg., VI, p. 262 -268; SmiSiklas, XII, p. 271-276. 290 1355 februarie 22, Buda. Nos Ladislaus prepositus ecclesie Chasmensis, comes capelle et secre-tarius cancellarius domini Ludovici dei gratia regis Hungarie, memorie commendamus quod Joannes filius Joannis de Od, cum Markus fratre suo carnali pro se personaliter et pro Joanne filio Guth de eadem, idem Joannes filius Joannis cum procuratoriis literis capituli Varadiensis, item pro Bechen, filio dicti Joannis de Od, idem Joannes frater suus camalis ab una, item Andreas et Blasius, filii Emerici, de eadem Od, personaliter, parte et altera, coram nobis constituti super omnibus causis, iniuriis, con-troversiis et quibuslibet malorum generibus inter partes hactenus quovis modo habitis etjmotis de plene concordasse extiterunt concorditer fassi, viva voce et concordaverunt1 coram nobis, ut si quis partium possessiones Od et Macsala2 vocate, in comitatu de Zolnuk habite, per distinctiones metales subsequentes distinguerentur, sicut inter se tăiem fecissent divisio-nem perpetualem ut incipiendo in căpiţe sylve Sarmaserdo vocate, a parte orientali prope dictam possessionem Od, apud tres metas, quarum una dictam possessionem Od, alia SMocsolya2 pretactam et tertia earum, possessionem magistri Jakch, Kusal nominatam, distinguerent; in margine diete sylve versus occidentalem transcendendo unum berez ad vallem Bik, deinde iret in locum aque Kathopataka vocate, deinde versus partem aquillonis Bzsekfel2, vulgariter dictam, et in eadem Kachopoataka2 usque dum eadem Kacsopataka2 intraret in aquam Burustyanus âgpataka2, et in Borostya-nus pataka2 versus meridiem iret ad unum bârez super unam metam circa unam viam a parte possessionis Barla vocate sub una arbore Szilfa vocate existentem, et in fine exteriori cuiusdam noemoris2 sitam, que predictas possessiones Macsala et Barla vocatas distingueret, sic dictam silvam Kacsoerdo cum tenis et aliis utilitatibus a parte meridiei citra cursus distinctionis predicte remanentibus prefati filii Emerici reliquissent et coram nobis reliquerunt prefatis filiis Joannis et Joanni filio Guth ad dictam possessionem Od vocatam in filios filiorum ipsorum perpetuo possi-dere. Alia vero pars seu portio possessionaria citra cursus predictarum dis-tinctionum a parte aquilonis vulgo Ezskefele dicto, remanens predictis filiis Emerită et ipsorum successoribus, ad eorum possessionem Machala2 predictam cessisse(n)>t perpetuo similiter possidere cum suis utilitatibus universis. Preterea, sicut in facto possessionis predicte Od vocate, predic-tus Andreas, filius Emerici, divisionem possessionariam cum ipsis filiis Joannis, et ipsorum fratribus iuxta seriem literarum patentium et divisiona-lium predicti capituli Varadiensis fecisset et habuisset, sic etiam predictus 299 www.dacoromanica.ro Blasius, filius Emerici, eandem divisionem possessionariam perpetuasset et perpetuavit, coram nobis, iuxta eandem formam dictarum literarum filiis Joannis et fratribus suis prenotatis tali obligatione mediante, ut si qua partium vel filii aut fratres patrueles sive aliqui de generationibus alicuius partium seu successores sui in aliquo premissorum resilire atten-taret8, extunc talis pars vel filii aut fratres patrueles sive aliqui de generationibus suis, aut successores eius de aliquo premissorum resiliens seu resilientes contra alteram partem in poena calumnie convinceretur aut convincerentur ipso facto, ut partes assumpserunt prenotate coram nobis, sic etiam declarando, quod de sessionibus viile Machala, predicte etiam utilitatibus suis, que ad predictam partem Ezsekfdl vocatam secundum cursum predicte distinctionis metalis adiaceret ab ipsis filiis Emerici predicti filii Joannis necnon fratres sui et generationes seu heredes eorum nullum ius requirere quocumque tempore possent vel deberent; et similiter de predicta sylva Kachoverdo ac utilitatibus suis, que ad predictam partem meridionalem iuxta formam predicte distinctionis et ad ipsam possessionem Od, modo premisso pro nune cessissent predicti filii Emerici ab eisdem filiis Joannis et fratribus ac heredibus et generationibus suis pretactis, nullam portionem requirere valerent alicuius temporis in proces-su. Quia vero pretactus Joannes, filius Joannis, pro eodem Bechen literas procuratoriis nune coram nobis non exhibuit, ob hoc onus eiusdem Mechen4 in hoc facto forsan eveniens super se coram nobis assumpsit Joannes filius Joannis prenotatus. De iudicio autem pacis, si quo pro predicta parte partes tenebuntur una partium in medietate et altera partium in altera dimidiatete iudicem placare tenebuntur sicut partes premissa omnia ordi-narunt coram nobis. Datum Bude, in dominica Invocavit, anno domini Millesimo trecentesimo quinquagesimo quinto. Noi, Dadislau, prepozitul bisericii de Casma, comite al capelei regeşti şi secretar-cancelar al domnului nostru regele Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, dăm de ştire că înfăţişîndu-se înaintea noastră pe de o parte înşişi Ioan, fiul lui Ioan de Od, împreună cu fratele său bun Marcu, în numele lor, şi pentru Ioan, fiul lui Guth de acelaşi , cu scrisori de împuternicire a capitlului de Oradea şi totodată în numele lui Becnen, fiul sus-numitului Ioan de Od, precum şi al lui Ioan, fratele lor bun, iar pe de altă parte Andrei şi Blasiu, fiii lui Emeric de acelaşi Od, au mărturisit deopotrivă în numele lor prin viu grai că ei s-au înţeles şi în faţa noastră se înţeleg pe deplin cu privire la toate pricinile, vătămările, neînţelegerile şi certurile, de orice fel, care au fost pornite pe orice cale şi în orice chip pînă acuma între părţile scrise mai sus şi anume în aşa fel ca satele lor numite Dioşod şi Mocirla din comitatul Solnoc să fie deosebite unul de altul prin hotarele despărţitoare precum urmează mai jos, ei făcînd între dînşii această împărţire veşnică. Începînd de la răsărit cu obîrşia pădurii numită Sarmaş, aproape de satul amintit Dioşod, unde erau trei semne de hotar, dintre care semne unul deosebeşte satul pomenit Dioşod, al doilea satul susamintit Mocirla iar al treilea satul numit Coşeiu, al magistrului! Jakch. Înaintînd spre apus prin marginea pădurii amintite trecînd peste o coastă înspre Valea Făgetului, apoi ajungînd la un loc numit Pîrîul lui Katho, 300 www.dacoromanica.ro de aici hotarul merge spre miazănoapte la locul numit în limba poporului partea de la miazănoapte în acelaşi Pîrîu a lui Katho, pînă acolo unde acelaşi pîrîu a lui Katho se varsă în apa numită Pîrîul Ramurii de iederă; de-a lungul Pîrîului Ramurii de iederă hotarul înaintează spre miazăzi la o creastă dincolo de un semn lîngă un drum ce vine dinspre satul numit Borla, sub un copac numit ulm, care se află la marginea de din afară a unei dumbrăvi) şi) care deosebeşte mai sus-zisele moşii Mocirla şi Borla <şi> astfel, lăsînd spre miazăzi pădurea numită Katho cu tot pămîntul şi celelalte folosinţe ale ei pînă dincoace de cursul hotarului sus-zis, fiii sus-numitului Emeric au lăsat şi în faţa noastră lasă . Excellentissimo domino suo, domino Lodovico, dei grada illustri regi Hungarie, capitulum ecclesie Waradyensis oradonum suffragia cum perpetua fidelitate. I/itteras vestre excellencie, honore quo decuit recepimus in hec verba: < Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 8 februarie 1355, Buda, nr. 285). Nos igitur, mandatis vestre excellende obedire cupientes, ut tenemur, unacum predicto Mychaele, filio de Baka, homine vestre maiestatis, virum discretum Thomam sacerdotem chori ecclesie nostre et rectorem maioris altaris sancte Mărie virginis transmisimus ad predicta mandata vestra fideliter exequenda. Qui demum ad nos re verşi et per nos requisiti, nobis concorditer retulerunt, quod ipsi ad comitatum Zathmariensem pariter accedendo, et in eodem undique procedendo a nobilibus et ignobilibus, clericis et laicis ac cuiusvis status seu condidonis hominibus, facta diligenţi inquisicione palam et occulte, communiter et divisim tăiem de premissis comperissent omnimodam veritatem, quod prefatus Stephanus, filius Eadiz-lai, commisisset omnia eo modo, sicut in persona predicti magistri Johannis de Warada vestre conquestum extitit maiestati et sicut per omnia tenor litterarum vestre cdsitudinis continet predictarum. Datum secunda feria proxima post dominicam Oculi, anno prenotato. Domino regi pro magistro Johanne filio Dadizlai de Warada contra Stephanum filium Ladizlai de Peliske, inquisitoria. 302 www.dacoromanica.ro Preaînălţatului său stăpîn Ludovic, din mila lui Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, capitlul bisericii din Oradea, prinosul rugăciunilor şi credinţă veşnică. Am primit, cu cinstea cuvenită, scrisoarea înălţimii voastre, avînd acest cuprins : . Noi, aşadar, dorind să dăm ascultare poruncilor înălţimii voastre, precum sîntem datori, am trimis împreună cu sus-zisul om al maiestăţii voastre Mihail de Baka pe chibzuiţii! bărbat Ioan, preot în strana bisericii noastre şi slujitor al altarului cel mare al preafericitei fecioare Maria, spre împlinirea întocmai a sus-ziselor voastre porunci. Aceştia întorcîndu-se apoi la noi şi fiind întrebaţi de noi ne-au spus într-un glas că ducîndu-se împreună în acel comitat Satu Mare şi mergînd acolo pretutindeni, după ce au cercetat cu luare aminte şi pe faţă şi pe ascuns şi împreună şi în parte, pe nobilii şi nenobilii, clericii şi mirenii precum şi oamenii de orice stare sau seamă, au aflat în felul acesta tot adevărul cu privire la cele de mai sus şi anume că sus-zisul Ştefan, fiul lui Ladislau, a făptuit toate în felul cum s-a făcut plîngere maiestăţii voastre în numele sus-zisului magistru Ioan de Warada şi aşa precum se arată întru totul în cuprinsul pomenitei scrisori a înălţimii voastre. Dat luni, după duminica Oculi, în anul mai sus-arătat. Domnului nostru regele scrisoare de cercetare pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, împotriva lui Ştefan, fiul lui Ladislau de Pelişor. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy 1. b. 264. Orig. hirtie, cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe plicatură. EDIŢII: Zichy, II. p. 598-599. 293 1355 martie 9 (feria secunda proxima post dominicam Oculi), . Capitlul din Oradea adevereşte primirea scrisorii lui Ludovic I, regele Ungariei, din 8 februarie 1355, pe care o reproduce şi raportează că a trimis împreună cu Mihail de Baka, omul regelui, pe omul său de mărturie, Toma, preot în strana bisericii de Oradea şi slujitor al altarului mare al fecioarei Maria, la cercetarea plîngerii lui Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, împotriva lui Ioan, fiul lui Ştefan, şi a lui Ladislau, fiul acestuia, împotriva folosirii pe nedrept a părţii de moşie Darouch, din comitatul Bereg. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy, 1. b. 263. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete de închidere aplicată pe plicatură. EDIŢII: Zichy, II. p. 599-600. 294 1355 martie 20 (duodecimo Kalendas mensis Junii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte bisericii de Oradea documentul regelui Carol Robert, din 6 octombrie 1323, împreună cu actele anterioare cuprinse în acesta (doc. acestui rege din 1322, DIR—C, veac XIII, voi. 303 www.dacoromanica.ro II, nr. 68), precum şi ale regilor Ladislau al IV-lea din 1277 (DIR—C, veac XIII, voi. II, nr. 206), Ştefan, regele cel tînăr, din 1262 (DIR—C, veac XIII, voi. II, nr. 36) şi Bela al IV-lea din 1261 (DIR—C, veac. XIII, voi. II nr. 31) şi Emeric din 1263 (DIR—C, veac XI—XIII, voi. I, nr. 42) cu privire la vămile din comitatul Bihor. Arh. Stat Cluj-Napoca, Arh. oraş Bistriţa; Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. oraş Cluj-Napoca, fasc. I nr. 55. Menţiune în actul lui Mihail Orszâgh de Guth, palatinul Ungariei, din 24 aprilie 1478, Buda, transumpt in doc. regelui Vladislav al II-lea, din 24 noiembrie 1492; transumpt in actul conventului din Cluj-Mănăştur, din 18 mai 1478; EDIŢII: Archiv. (1845), I. 2., p. 104-107; Jakab, Okl., I, p. 11. REGEŞTE: Berger, Reg. nr. 26. 295 1355 martie 23 (X Kalendas Aprilis), Avignon Papa Inocenţiu al Vl-lea dă de ştire că Vratislav al lui Cato, prepo-zitul capitlului bisericii Transilvaniei,-şi Nicolae, comite de Ung, ambasadorii lui Ludovic I, regele Ungariei, l-au înştiinţat că regele va pomi un război împotriva turcilor care au pustiit pămînturile „imperiului României” şi Bulgariei precum şi regatul Serbiei. Arh. Vat., Reg. Vat. 244. E., fol. 163 v, 164 r. Fotocopie la Inst. de Ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. hîrtie. REGEŞTE: T6rt. Tdr, 1895, p. 74, nr. 176. 296 1355 aprilie 7, Buda. Amicis suis reverendis capitulo ecclesie Agriensis comes Nicolaus Drughet iudex curie domini Lodouid, dei gracia regis Hungarie, comitatus-que de Turuch tenens honorem, amiciciam paratam cum honore. Dicit nobis Johannes, filius Ladislai de Warada, quod Stephanus, filius Ladislai de Pelyske, usus, fructus et utilitates quaslibet cuiusdam possessionis sue Pethe vocate, in comitatu Zathmariensi existentis, contra suam voluntatem a festo beati Georgii martiris incipiens, cuius nune proxime adveniret revolucio annualis, potencialiter uteretur, nec ipsas utilitates diete possessionis sue Pethe nuncupate, sibi et homini suo per eundem inibi constituto admitteret percipiendas Stephanus, filius Ladislai prenotatus, in suum preiu-dicium non modicum et gravamen. Super quo, vestram amiciciam presen-tibus petimus diligenter, quatenus vestram mittatis hominem pro testimo-nio fidedignum, quo presente Paulus, filius Alberti de Ibrun, vel Stephanus de Ramachahaza, aut Nicolaus, filius Pethenye de Thereche, sive Ladislaus filius eiusdem Pethenye de eadem Tereche, aliis absentibus, homo regius ab omnibus, quibus decet et licet, diligenter de premissis investigando, sciat et inquirat omnimodam veritatem. Et post hec, prout vobis veritas constiterit premissoram, dicto domino nostro regi fideliter rescribatis. Datum Bude, feria tercia proxima post festum Pasce domini, anno eiusdem M“° CCC“° quinquagesimo quinto. 304 www.dacoromanica.ro Prietenilor săi vrednici de cinstire din capitlul bisericii de Agria, corniţele Nicolae Drugeth, judele curţii domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, şi purtătorul dregătoriei de comite de Turuch, cu toată prietenia şi cinstea. Ne spune nouă Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, că Ştefan, fiul lui Ladislau de Pelişor, s-a folosit cu silnicie, împotriva voinţei sale, de foloasele, roadele şi folosinţele de orice fel ale moşiei sale numite Petea, aflătoare în comitatul Satu Mare, începînd de la sărbătoarea fericitului mucenic Gheorghe1, de la care se va împlini în curînd un an, şi că pomenitul Ştefan, fiul lui Ladislau, nici nu i-a îngăduit lui şi omului său, pus de el acolo, să culeagă folosinţele zisei sale moşii numite Petea, spre marea sa vătămare şi pagubă. Drept aceea, cerem cu stăruinţă prin cele de faţă prieteniei voastre, ca să trimiteţi omul vostru vrednic de crezare spre mărturie, în faţa căruia omul regelui şi anume Pavel, fiul lui Albert de Ibrun, sau Ştefan de Ramachahaza, sau Nicolae, fiul lui Pethenye de Thereche, sau în lipsa acestora Ladislau, fiul aceluiaşi Pethenye, tot de Thereche, întrebînd cu luare aminte pe toţi cei ce se cuvine şi se cade, cu privire la cele de mai sus, să cerceteze şi să afle tot adevărul. Şi după aceea să daţi seamă în scris, întocmai, stăpînului nostru regelui aşa cum veţi fi aflat adevărul asupra celor de mai sus. Dat la Buda, în marţea de după sărbătoarea paştelui domnului, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy 1. b. 267. Transumpt in actul capitlului din Agria, din 30 aprilie 1355, nr. 299. EDIŢII: Zichy, II, p. 609-610. * * 24 aprilie <1354). 297 1355 aprilie 7 (feria tercia proxima post festum Pasche domini), . Capitlul bisericii din Gyor adevereşte că Ioan, fiul lui Endere, nobil de Csallokoz, a zălogit moşia sa Tâmak lui Nicolae zis Konth, voievodul Transilvaniei, pentru suma de 8 mărci vieneze. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 507. Orig. hîrtie, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 286-287. 298 1355 aprilie 12 (in octavis festi Resurreccionis domini), . Capitlul din Agria transcrie, la cererea magistrului Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, şapte scrisori privilegiale, între care două acte ale capitlului din Oradea din 25 noiembrie 1307 şi 5 mai 1308 (Zichy, I, nr. 131; II, p. 604), cu privire la nişte moşii din comitatul Bereg. în lista membrilor capitlului între alţii: Benedict de Pîncota (Pankata). 305 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Zichy 1. b. 265. Orig. perg., cu pecete atîmată cu şnur de mătase de culoare verde şi albă. EDIŢII: Zichy, II, p. 603-607. 299 1355 aprilie 30, . Excellentissimo domino suo Dodouico, dei gracia illustri regi Hungarie, capitulum ecclesie Agriensis oraciones in domino cum perpetua fidelitate. Diteras magnifici viri comitis Nicolai Drugeth, iudicis curie vestre, recepimus reverenter in hec verba : < Urmează actul lui Nicolae Drugeth, judele curţii regale, din 7 aprilie 1355, nr. 296}. Nos igitur, legitimis et congruis postulacionibus eiusdem comitis Nicolai Drugeth ac iusticie annuentes, cum prefato Dadislao, filio Pethenye de Thereche, homine vestro, nostrum hominem virum ydoneum, videlicet dominum Dadislaum, sacerdotem de choro nostro, transmisimus pro testi-monio ad premissa exequenda. Qui quidem homo vester tandem ad nos reversus, presente et audiente dicto testimonio nostro nobis retulit isto modo, quod ipse unacum eodem testimonio nostro, ab omnibus aquibus licuisset, et decuisset, specialiterque a vicinis et commetaneis diete possessio-nis Pethe, super premissis diligenter inquirentes, tăiem scire potuissent veritatem, quod preallegatus Stephanus, filius Dadislai de Pelyske, usus fructus et utilitates memorate possessionis eiusdem magistri Johannîs filii Dadislai, Pethe nuncupate et in dicto comitatu Zothmariensi existentis, a dicto termino incipiendo hucusque percepisset et nune perciperet propria sua auctoritate, ac modo prenotato. Et prefatus homo noster, similiter personaliter, coram nobis comparendo, premissa sic, quemadmodum dictus homo vester, nobis consequenter affirmavit. Datum feria quinta proxima ante octavas festi beati Georgii martiris anno supradicto. (Pe verso:} Domino regi pro magistre Johanne, filio Dadislai de Warada, contra Stephanum, filium Dadislai de Pelyske, super facto per-cepcionis utilitatum cuiusdam possessionis eiusdem magistri Johannis, Pethe vocate, inquisitoria. Preaînălţatului său stăpîn Dudovic, din mila lui Dumnezeu ilustru rege al Ungariei, capitlul bisericii de Agria, rugăciuni întru domnul cu credinţă veşnică. Am primit cu cinste scrisoarea măritului bărbat corniţele Nicolae Drugeth, judele curţii voastre, avînd acest cuprins: (Urmează actul lui Nicolae Drugeth, judele curţii regale, din 7 aprilie 1355 nr. 296}. Noi, aşadar, pleeîndu-ne la cererile legiuite şi potrivite ale acelui comite Nicolae Drugeth precum şi ale dreptăţii, împreună cu omul vostru sus-zisul Dadislau, fiul lui Pethenye de Tereche, am trimis spre mărturie pe omul nostru, vrednicul bărbat, anume domnul Dadislau, preot în strana bisericii noastre, pentru împlinirea celor de mai sus. Acest om al vostru, întoreîndu-se apoi la noi, de faţă fiind şi ascultînd şi pomenitul nostru om de mărturie, ne-a spus următoarele: că cercetînd el cu luare aminte, împreună cu omul nostru de mărturie, pe toţi cei ce se cădea şi se cuvenea şi îndeosebi pe vecinii şi pe megieşii pomenitei moşii Petea cu privire la cele de mai sus^ au putut afla următorul adevăr şi anume că sus-zisul Ştefan, fiul lui Dadis- 306 www.dacoromanica.ro Iau de Pelişor, a cules foloasele, roadele şi folosinţele pomenitei moşii a acelui magistru Ioan, fiul lui Ladislau, numite Petea şi aflătoare în zisul comitat Satu Mare, începând de la sorocul pomenit şi pînă acum şi le culege şi acum cu de la sine putere şi în felul mai sus arătat; iar pomenitul om al nostru, înfăţişîndu-se de asemenea însuşi înaintea noastră, ne-a întărit în acelaşi chip cele de mai sus, la fel ca şi numitul om al vostru. Dat în joia dinaintea octavelor sărbătorii fericitului mucenic Gheor-ghe, în anul sus-zis. (Pe verso :> Domnului nostru regelui, scrisoare de cercetare pentru magistrul Ioan, fiul lui Ladislau de Warada, împotriva lui Ştefan, fiul lui Ladislau de Pelişor, cu privire la culegerea folosinţelor moşiei numite Petea, a aceluiaşi^ magistru Ioan. Arh. Naţ. Magh. Dl. Arh. fam. Zichy, 1. b. 267. Orig. hîrtie, cu fragmente de pecete aplicată pe plicatură. EDIŢII: Zichy, II, p. 609-610. 300 1355 mai 1 (vigesimo die octavarum festi Pasche domini), Vişegrad. Nicolae Drugeth, judele ţării şi comite de Turdc, dă o hotărîre în procesul dintre Nicolae, episcop de Pecs, şi Dionisie, fiul fostului ban Ştefan, fiul lui Dionisie de Losonc, purtat pentru dreptul de vamă la Abâd, lîngă Tisa în comitatul Hevesiijvâr. în act se menţionează că în cursul procesului Simion, fiul lui Andrei, împuternicitul lui Dionisie, a înfăţişat un act dat de Ludovic I, din 1 noiembrie 1349, Alba Iulia (in Alba Iule in terra Transsilvana) şi actul lui Nicolae, palatinul Ungariei, tot din 1349, în care se spune că în adunarea nobililor din comitatul Hevesiijvâr, ţinută lîngă apa Agriei, în ziua de 20 iulie (feria secunda proxima post festum Divisionis apostolorum), procuratorul lui Ştefan, ban de Severin (Stephano bano de Zewrinio), a fostMihail Niger fiul lui Nicolae de Opch. Arh. Naţ. Magh. Dl. 3 962. Orig. perg., cu pecete atîrnată de şnur de mătase de culoare verde şl violet. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 304-310. 301 1355 mai 1, Strigoniu. Nicolaus dei et apostolica gratia1 archiepiscopus Strigoniensis locique eiusdem comes perpetuus significamus tenore presencium quibus expedit universis, quod venerabilis in Christo pater frater Martinus predicta gratia episcopus armenorum de Tulmachy* noster suffraganeus vice et nomine religioşi viii fratris . .* abbatis monasterii beate virginis de Kyrcz4 ad nostram accedendo presenciam exhibuit nobis quasdam litteras reverendi in Christo patris domini Chanadini predicta gratia quondam archiepiscopi predecessoris et avunculi noştri felicis recordacionis proteccionales et con-servatorias ob apostolice sedis mandatum confectus. Quarum tenor talis est. 8 predictas litteras non abrasas, non cancel-latas nec in aliqua sui parte viciatas de verbo ad verbum nil addendo et nichil diminuendo î'presentibus nostris litteris transscribi fecimus et in suo vigore iuxta mandatum predicti domini summi pontificis auctoritate dyocesana et conservatoria ratificamus, approbamus et sigilii noştri authen-tici appensione confirmamus. In cuius rei testimonium presentes concessimus litteras nostras testimoniales pendentis sigilii noştri autentici munimine roboratas. Datum Strigonii, in festo Philippi et Jacobi apostolorum, anno domini M“° CCC™0 quinquagesimo quinto. Nicolae, din mila lui Dumnezeu şi cea apostolică arhiepiscop de Stri-goniu şi comite perpetuu al acelui loc, prin cuprinsul celor de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venind înaintea noastră venerabilul întru Hristos părinte, fratele Martin din sus zisa îndurare episcop al armenilor din Tălmaciu, vicarul nostru, în locul şi în numele cuviosului bărbat fratele .. abatele mănăstirii fericitei fecioare din Cîrţa, ne-a înfăţişat o scrisoare de ocrotire şi de pază a vrednicului de cinstire întru Hristos părinte domnul Chanadin, din sus-zisa îndurare răposatul arhiepiscop, înaintaşul şi unchiul nostru de fericită pomenire, întocmită din porunca scaunului apostolic, al cărei cuprins este acesta: adevărate. Dat la Strigoniu, în sărbătoarea apostolilor Filip şi Iacob, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Stat. Sibiu, U. H, 97, U. II, 98 şi U.II. 153. Fotocopii la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1343. Transumpt in actul lui Dionisie, arhiepiscopul de Strigoniu, din 24 aprilie 1359, care a fost transcris de către Dionisie, arhiepiscopul de Strigoniu, la 29 noiembrie 1440; transumpt in actul lui Anton Kârpner, notar public, din 8 ianuarie 1454, Sibiu. EDIŢII: Ub., II, p. 106—107 (după textul transcris la 8 ianuarie 1454 — U. II. 153). 1 * * 4 1 Pină aici, scris cu litere mai mici. 1 In variantele U. II 97 şi 98: Tubnach. * In toate variantele urmează două puncte (gemipunctus). 4 In variantele U. II 97 şi 98: Kyrch. * In toate variantele lipseşte. 308 www.dacoromanica.ro 302 1355 mai 3, Mihaifalău — şi sus-zisul Curtuiuş, de faţă cu oamenii regelui, anume Andrei de Paţal, cuprins şi pomenit în aceeaşi scrisoare, şi omul nostru de mărturie anume <...) Pavel, preot în strana bisericii noastre şi slujitor al altarului fericitului mucenic Dumitru, aduşi din partea acelor magiştri Ladislau, arhidiaconul şi Iacob fratele său, şi de asemenea Simion de Zennyes precum şi <...) Ladislau, preot în strana bisericii noastre şi slujitor al altarului fericitei Elisabeta, aduşi de asemenea din partea sus-numiţilor Ioan, fiul lui Solomon, precum şi Mihail şi Iwanka, la octavele trecute ale fericitului mucenic Gheorghe sus-numiţii nobili s-au înţeles între ei în felul acesta cu privire la ridicarea semnelor de hotar ale sus-zise-lor pămînturi: anume dinspre răsărit lîngă două movile de hotar, din care una — după cum se spune — ţine de sus-zisul pămînt Deda şi cealaltă de sus-zisul pămînt Curtuiuş au ridicat o movilă de hotar nouă lîngă movila 23 — Documenta Romaniae Historica — Transilvania — Voi. X 309 www.dacoromanica.ro de hotar ce ţine de Deda; apoi mergînd către apus, lingă un semn de hotar neîntrerupt au ridicat o altă movilă nouă de hotar şi îndreptîndu-se tot spre acea parte, lingă o altă movilă de hotar au ridicat o a treia movilă nouă precum ne-au spus intr-un glas oamenii regelui şi ai noştri, după ce s-au întors la noi .... Dat la sărbătoarea Aflării sfintei cruci, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 514. Orig. hlrtie, cu pecete ogivală aplicată pe verso; documentul s-a mai păstrat şi ca transumpt in actul lui Ştefan Bâthori, palatinul Ungariei, din 2 februarie 1521, datat in cetatea Orăzii {in castro Varadiensi), păstrat in arhiva Vay din Darâc. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 310—311, cu omisiunea unor formule diplomatice. * 1 1 Corect: pertinentem. 1 Corect: predicta. 303 1355 mai 4 (quarto die termini prenotati: in octavis festi beati Georgii martyris proxime preteritis). Magistrul Nicolae, canonic de Strigoniu şi de Cenad, vicarul lui Toma, episcopul Cenadului, amină procesul dintre Ecaterina, fiica lui Iacob, reprezentată de Ştefan, şi Nicolae, fiul lui Iacob de Churtha, şi fiii acestuia Ioan şi Matei, pentru sfertul de avere cuvenit ei ca fiică. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 085. Orig. hlrtie, cu fragmente de pecete de Închidere aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg.. VI, p. 311. REGEŞTE: Kdllay, n, p. 27, nr. 1 146. 304 1355 mai 8, Vişegrad. Nicolae Drugeth, judele ţării, amină procesul pornit de Ştefan, fiul lui Ştefan de Nagysemjen, reprezentat prin Dumitru „cel Mare” (magnus) împotriva lui Ştefan, fiul lui Nicolae de Oar (Ovar), reprezentat prin Andrei de Zwna. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 090. Orig. hlrtie, cu părţi de pecete aplicată pe verso. REGEŞTE: Kdllay. II, p. 27. nr. 1 147. 305 1355 mai 8, Vişegrad» Nicolae Drugeth, judele ţării, amină procesul pornit de magistrul Toma, fiul lui Nicolae de Vasary, reprezentat prin Toma, fiul lui Dorand, împotriva lui Dadislau, fiul lui Ioan Dengyel. Arh. Naţ. Magh. Dl. Arh. fam. Kâllay, nr. 1 094. Orig. hlrtie cu urme de pecete aplicată pe verso. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 28, nr. 1 149. 310 www.dacoromanica.ro 306 1355 mai 10 (VI. Idus Maii), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea scrie lui Ludovic I, regele Ungariei, că a primit pe ambasadorii (ambaxiatores) lui, pe Vratislav al lui Cato, pre-pozitul bisericii Transilvaniei, şi pe Nicolae, comite de Ung, care l-au informat despre interesele lui Ludovic. Ambasadorii vor aduce răspunsul papei atît prin scrisoare cit şi prin viu grai. Arh. Vat. Reg. Vat. 224. D., fol. 127 v. nr. 286. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. hîrtie. REGEŞTE: TSrt. Tdr., 1895, p. 75, nr. 181. 307 1355 mai 23, Turda. Nicolaus Konth, woyuada1 Transilvanus et comes de Zonuk, sincere sibi dilectis viceuoyuade1, item comitibus, castellanis et quibuslibet officia-libus suis, in dictis partibus Transilvanis constitutis et existentibus, quibus presentes ostendentur, dilectionis plenitudinem cum salute. Cum serenissi-mus princeps, dominus Lodovicus, inclitus rex Hungarie, dominus noster, Demetrium, Johannem, Nicolaum, Symonem et Paulum, filios Symonis de Zengel, mediantibus suis litteris gratiosis, prout in eisdem litteris domini noştri regis, in congregatione nostra generali, universitari nobilium diete partis Transsilvane feria quarta proxima post festum Ascensionis domini in Torda celebrata, coram nobis exhibitis, vidimus contineri, a iudicio et iudicatu quorumlibet vestrorum eximerit2 et nostro speciali iudicio commi-serit, igitur vestre sincerităţi firmiter precipientes mandamus quatenus predictos filios Symonis in nullis causis et causarum articulis iudicare vel vestro iudicio astare compellere presumpmatis, sed eosdem nostro speciali iudicio subiacere et astare permittatis, secus non facturi in premissis. Datum quarto die congregationis nostre predicte, in loco supradicto, anno domini M° CCC“° L“° quinto. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, iubiţilor săi din toată inima vicevoievodului, de asemenea comiţilor, castelanilor şi tuturor slujbaşilor săi aflători în slujbă în zisele părţi ale Transilvaniei, cărora li se va arăta scrisoarea de faţă, dragoste deplină şi sănătate. Deoarece prealuminatul principe, domnul Ludovic, vestitul rege al Ungariei, stăpînul nostru, a scos în temeiul milostivei sale scrisori, pe Dumitru, Ioan, Nicolae, Simion şi Pavel, fiii lui Simion de Sînger, de sub judecata şi jurisdicţia judecătorească a oricăruia dintre voi şi i-a încredinţat judecăţii noastre osebite, precum am văzut că se cuprinde în acea scrisoare a domnului nostru rege, înfăţişată nouă în adunarea noastră obştească, ţinută la Turda, cu obştea nobililor din zisele părţi ale Transilvaniei, în miercurea de după sărbătoarea înălţării domnului3; de aceea vă punem în vedere şi poruncim cu tărie curatei voastre prietenii să nu îndrăzniţi a judeca sau a sili pe sus-zişii fii ai lui Simion să stea în faţa judecăţii voastre, în nici o pricină şi nici în vreun punct al unei pricini, 311 www.dacoromanica.ro ci să îngăduiţi ca ei să fie supuşi şi să stea înaintea judecăţii noastre osebite. Altfel să nu faceţi în ce priveşte cele de mai sus. Dat în a patra zi a sus-zisei noastre adunări, în pomenitul loc, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Stat Cluj-Napoca, Arh. fam. Toldalagi. Orig. perg., fragmente de pecete din cear& de culoare deschisă aplicată pe verso. REGEŞTE: Szdzadok, 1887, p. 77 (supl.). 1 Astfel in text. 1 Corect: exemerit. 1 20 mai. 308 1355 mai 23, Turda. Nicolaus Kwnth woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk conventui de Clusmunustra amicis suis honorandis amicitiam paratam. Noveritis, quod Nicolaus filius Benes in congregatione nostra generali universis nobili-bus partis Transsiluane, quarta feria proxima post festum Ascensionis domini Torde celebrata, de medio aliorum consurgens super quibusdam possessionibus Sofalua, Kendtelek, Zereth, Monyoros, Arukalia in comitatu de Doboka existentibus, item Zeyzorma et Kuzepfolu in comitatu de Zonuk existentibus quamplurima privilegia regalia Bele videlicet et Ladislai regum clare memorie contra magistrum Konya filium Thome quondam woyuode Transsiluani, item Stephanum, Farkasium et Thomam, filios Petri, filii Farkasii, exbibuit coram nobis. Quia eedem possessiones iuxta regni consuetu-dinem legitime iuris ordine non fuerant captivate, qua recaptivatione eedem nimium sunt necessarie, amicitiam vestram igitur presentibuâ requirimus diligenter per presentes, quatenus visis statim presentibus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Martinus, filius Johannis, vel Stephanus, filius Petri, aut Dadislaus, filius Johannis, filii Welkun, aliis absentibus homo noster accedendo ad facies predictarum possessionum Sofalua, Kentelek, Zereth, Monyoros, Arukalya, Zezarma et Kuzepfolu vocatarum easdem convocatis vicinis et commetaneis suis universis et presentibus reambulet reambulatamque1 per veras metas et antiquas statuat eidem Nicolao, filio Benes, perpetuo possidendam2, si non fuerit contra-dictum, contradictores autem si qui fuerint contra eundem ad nostram citet presentiam specialem perhemptorie3 responsuros ad terminum competentem, et post hec seriem reambulationis et statutionis vel si expedit diem et locum citationis, nomina citatorum et terminum assignatum nobis amicabiliter seriose rescribatis. Datum quarto die diete congregationis nostre et loco prenotatis, anno domini Mm0 CCCmo Lm0 quinto. Nicolae Kwnth, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, conven-tului din Cluj-Mănăştur, prietenilor săi vrednici de cinstire, cu toată prietenia. Aflaţi că în adunarea noastră obştească ţinută cu toţi nobilii din părţile Transilvaniei la Turda, în miercurea de după sărbătoarea înălţării domnului4, ridieîndu-se Nicolae, fiul lui Benes, din mijlocul celorlalţi, a înfăţişat înaintea noastră împotriva magistrului Konya, fiul lui Toma, răposatul 312 www.dacoromanica.ro voievod al Transilvaniei, şi de asemenea împotriva lui Ştefan, Farcaş şi Toma, fiii lui Petru, fiul lui Farcaş, mai multe privilegii regale — anume ale lui Bela şi al lui Ladislau, regii de strălucită pomenire — cu privire la nişte moşii: Şomfalău, Chintelnic, Sărăţel, Măgheruş, Arcalia aflătoare în comitatul Dăbâca, precum şi Săsarm şi Chiuza aflătoare în comitatul Solnoc. Deoarece aceste moşii n-au fost luate în stăpînire în chip legiut după obiceiul regatului potrivit cu rînduiala legii şi e mare nevoie să fie luate din nou în stăpînire, rugăm aşadar stăruitor prietenia voastră prin cele de faţă ca îndată ce veţi vedea această < scrisoare) să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa căruia omul nostru Martin, fiul lui Ioan, sau Ştefan, fiul lui Petru, sau Ladislau, fiul lui Ioan, fiul lui Welkun, în lipsa celorlalţi, ducîndu-se la sus-zisele moşii numite Şomfalău, Chintelnic, Sărăţel, Măgheruş, Arcalia, Săsarm şi Chiuza şi aducînd toţi vecinii şi megieşii lor şi fiind aceştia de faţă să le hotărnicească şi odată hotărnicite după vechile şi adevăratele lor semne de hotar să le dea în stăpînire acestui Nicolae fiul lui Benes, spre a le stăpîni pe veci, dacă nu s-ar împotrivi nimeni. Iar dacă vor fi unii împotrivitori să-i cheme înaintea noastră, anume la sorocul potrivit spre a sta faţă cu acela6 <şi> spre a răspunde fără nici o amînare. Şi după acestea să aveţi bunătatea a ne răspunde în scris <şi> amănunţit despre desfăşurarea hotărniciei şi punerii în stăpînire, sau dacă trebuie, ziua şi locul chemării a eiusdem partis Transsiluanie, Saxonum, Siculorum et aliorum quorumlibet hominum pro unicuique iustida fadenda, in dvitate de Torda celebrata, super facto cuiusdam particule terre inter capitulum, ab una, et inter Johannem, 4 inter ceteras vidimus contineri, quod ipsa possessio Myrozlo a circumiacentibus et vicinariis posses-sionibus ac ab ipsa possessione Deyche metis et metarum ereccionibus in iam dicto privilegio * sub testimonio hominis capituli ecclesie Varadiensis fuisset sequestrata, et predicto capitulo stătută perpetuo possidenda; quibus visis, quia ipse Johannes, filius Marcus, ereccionem et cursum dictarum metarum <. . unacum iudicibus nobi-lium et iuratis assessoribus decrevimus iurando, quod predicte possessiones Myrozlo ipsius capituli et Deyche dicti Johannis, iuxta cursum metarum in eodem privilegio Andree 7 expresse contentarum ab invicem sequestrari et unicuique parcium sua sibi statui debeat possidenda, prout ipsorum iuri dinosseitur pertinere; unde quia ad huiusmodi ipsarum posses-sionum sequestracionem 8 et vestrum testimonium necessario debeant destinări; igitur amiciciam vestram presentibus petimus diligenter quatenus vestros mittatis homines pro® testimonio® fidedignos, quorum unum una parcium et alterum 4 pro parte capituli antedicti, aliis absentibus, homines noştri adducendi, feria sexta proxima ante festum Nativitatis beati Johannis Baptiste nune venturum, presentibus partibus vel legitimis procuratoribus eorundem ad f8 possessionis Myrozlo accedendo, convocatis vicinis et commetaneis eiusdem universis et presentibus, ipsam iuxta cursus metarum in predicto privilegio contentarum, quod quidem privilegium prefatum capitulum in (■■■)* exhibere ream-bulare et ipsas possessiones Myrozlo ac Deyche ab invicem metis prenotatis, si fuerint bene et sine omni esitacione11 apparentes, sequestrare et unicuique parcium <... >ia statuere possidendam, si per alios non fuerit contradictum, contradictores vero alii, si qui fuerint, contra ipsas partes vel alteram parcium ad nostram citent presenciam ad terminum competentem; si vero ipse mete 8 <.. . >13 alii fuerint nomina citatorum cum termino assignato, videlicet ad quintumdecimum diem ipsius ferie sexte ante festum Nativitatis beati Johannis Baptiste, nobis vestre gracia rescribatis. Datumquarto die <... >14 congregacionis nostre supradicte, anno domini M° CCC010 1/°° quinto. Cinstiţilor, abatelui şi conventului mănăstirii fericitei fecioare Maria din Cluj-Mănăştur, Nicolae Kunth, voievodul Transilvaniei şi comite de 314 www.dacoromanica.ro Solnoc, spor neîncetat de adevărată închinăciune şi cinste. Dăm de ştire cucerniciei voastre că, în adunarea noastră obştească ţinută în oraşul Turda, în miercurea de după sărbătoarea înălţării domnului15, împreună cu obştea nobililor şi a nenobililor <... > din aceste părţi ale Transilvaniei, a saşilor, secuilor şi a celorlalţi oameni de orice fel, pentru a face fiecăruia dreptate, cinstitul capitlu al bisericii Transilvaniei, potrivit cuprinsului scrisorii lui Ştefan, vicevoievodul nostru, a înfăţişat actele sale, anume un privilegiu al domnului Andrei, care îşi zicea rege, cu privire la o bucată de pămînt în pricină, între capitlu, pe de o parte şi Ioan, fiul lui Marcu de Decea care se află între moşia acelui capitlu numită Mirăslău şi acea moşie Decea a sus-zisului Ioan, şi pentru care în numele acelui capitlu se legase chibzuitul bărbat Toma, arhidiaconul de Solnoc, cu scrisoarea de împuternicire a aceluiaşi capitlu, de faţă cu pomenitul Ioan, fiul lui Marcu între altele am văzut că se cuprinde că acea moşie Mirăslău fusese despărţită, sub mărturia omului capitlului bisericii de Oradea, de moşiile înconjurătoare şi vecine şi de acea moşie Decea, prin hotare şi ridicări de semne de hotar arătate în sus-zisul privilegiu al sus-zisului capitlu şi fusese dată în stăpînire pomenitului capitlu ca s-o stăpînească în veci; văzînd acestea, deoarece însuşi Ioan, fiul lui Marcu <.. . > ridicarea semnelor şi mersul ziselor semne de hotar , împreună cu juzii nobililor şi juraţii asesori, am hotărît prin judecată că sus-zisele moşii Mirăslău, a acelui capitlu, şi Decea, a zisului Ioan, trebuie să fie despărţite una de alta după mersul semnelor de hotar arătate desluşit în acest privilegiu al regelui Andrei, şi fiecare din părţi să fie pusă în stăpînirea părţii sale, ca s-o stăpînească, precum se ştie că este a ei de drept. Şi, fiindcă la această despărţire a acelor moşii trebuie să se trimită neapărat omul de mărturie al nostru şi al vostru, drept aceea rugăm cu stăruinţă prietenia voastră să trimiteţi spre mărturie pe oamenii voştri vrednici de crezare, din care unul pentru o parte şi celălalt pentru cealaltă parte, şi fiind ei de faţă, venind oamenii noştri ce vor fi aduşi, adică Gheorghe, fratele lui Torda, Ioan, fiul lui Mihail de Giufalău, sau Dadislau de Comiţăg, din partea acelui Ioan, de asemenea Akus, fiul lui Eleus, sau Ştefan, fratele său, sau Dadislau, fiul <... > din partea sus-zisului capitlu în lipsa acestora, în vinerea dinaintea sărbătorii viitoare a naşterii fericitului Ioan Botezătorul16, la faţa moşiei Mirăslău, de faţă cu părţile sau cu împuterniciţii lor legiuiţi, şi, chemînd pe toţi vecinii şi megieşii ei şi fiind aceştia de faţă, s-o hotărnicească după mersul semnelor de hotar arătate în sus-zisul privilegiu, pe care privilegiu pomenitul capitlu să-l arate în <... > şi să despartă aceste moşii Mirăslău şi Decea una de alta prin sus-zisele semne de hotar, dacă vor ieşi bine la iveală şi fără nici o îndoială, şi să pună fiecare parte în stăpînirea părţii sale ca s-o stăpînească, dacă nu s-ar împotrivi alţii. Iar dacă ar fi cumva alţi împotrivitori, să-i cheme înaintea noastră la un soroc potrivit ca potrivnici ai acelor părţi sau a uneia din ele; dacă însă acele semne de hotar nu vor ieşi îndeajuns la iveală şi în mersul lor s-ar naşte vreo îndoială din pricina că nu se pot vedea şi dacă pentru aceasta sus-zisul Ioan s-ar înfăţişa ca împotrivitor, el, fiind împricinat, nu se cade să fie chemat, căci va trebui să dea seamă despre împotrivirea sa la sorocul aducerii din nou înaintea noastră a cuprinsului celor de mai sus, dar însemnînd cu semne de hotar acea bucată de pămînt în pricină, cu privire la care se va fi ridicat împotrivire, măsurînd-o cu măsura regală, dacă se poate măsura, iar dacă 315 www.dacoromanica.ro nu s-ar putea măsura, atunci socotind-o din ochi, avîndu-1 pe Dumnezeu înaintea ochilor, vor trebui s-o preţuiască, ţinînd seama de felul şi folosul ei, şi, în cele din urmă, să ne răspundeţi în scris cu privire la desfăşurarea zisei hotărniciri, despărţiri şi punere în stăpînire, împreună cu mersul hotarelor vor fi <împotrivitori> numele celor chemaţi, <şi> cu sorocul hotărît, adică în a cincisprezecea zi de la acea vineri de dinaintea sărbătorii Naşterii fericitului Ioan botezătorul17. Dat în a patra zi a amintitei noastre adunări, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 097. Fotocopie la Inst. de ist şi arh. Cluj-Napoca/1355. Transumpt în actul contentului din Cluj-Măn&ştur, din 23 iunie 1355, nr. 320. EDIŢII: Cod. Andeg.. VI, p. 343-346. REGEŞTE: Vb.. II, p. 109-110. 1 Rupt şi şters cca 3,5 cm, întregit pe haza contextului. 1 Rupt cca 2,5 cm, întregit în parte pe haza contextului. * Rupt cca 2,5 cm, întregit pe haza contextului. * Fată de umezeală şi rupt cca 4 cm. 1 Fată de umezeală cca 1,5 cm, întregit după sens. * Rupt cca 2 cm, întregit în parte după sens. 7 Rupt cca 2 cm, întregit în parte după sens. ■ Rupt cca 1,5 cm, întregit după sens. * Scris deasupra rîndului de aceeaşi mînă. 10 Rupt şi pată de umezeală cca 4,5 cm, întregit după sens. 11 Astfel în text. 11 Rupt şi pată de umezeală cca 3 cm. 13 Fată de umezeală cca 1,5 cm. 14 Rupt cca 0,5 cm. l* 20 mai. “ 19 iunie. 17 3 iulie. 310 1355 mai 24, . Nos, Nicolaus Konth, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, memorie commendamus qtiod, cum in congregacione nostra generali, feria quarta proxima post festum Asscensionis domini universis nobilibus et cuiuscumque condicionis hominibus diete partis Transsiluane, Torde celebrata, causales processus quorumlibet littigancium1 in statera equitatis dimitiri* cepissemus, Johannes filius Viuiani, civis de Olwynch, cum litteris capituli ecclesie Transsiluane recaptivatoriis et citatoriis de medio ceterorum exurgendo proposuit eo modo, quod Petrus condam vicebanus, lius8 videlicet Michaelis de Jara, quandam possessionem suam empticiam et de avo suo sibi successam ac de iure sibi pertinere debentem, Waradia vocatam, in comitatu Albensi iuxta fluvium Morisii existentem, a regia celsitudine, no mine possessionis hominis sine heredis decedentis sibi perpetuo dări et conferii postulasset. Quo audito, idem Petrus vicebanus personaliter exurgendo1 taliter respondit ex adverso quod dicta possessio Waradia per regiam sublimitatem pro fidelibus suis serviciis, et sui cruoris effusione, sibi et suis heredibus vigorosorum instrumentorum robore perpetuo data et collata extitisset. Cumque nos, auditis parcium proposicionibus et visis earum universis instrumentis, per ipsas in specie nobis exhibitis, hiis itaque perlectis 316 www.dacoromanica.ro et tenoribus eorum diligeqter perceptis, in quibusdam duabus litteris paten-tibus ipsius Johannis, filii Viuiani, una sdlicet capituli Waradiensis et alia Transsiluane ecclesiarum, vidissemus contineri quod dicta possessio Waradia per eundem Johannem, filium Viuiani, diete ecclesie Transsiluane perpetuo data, tradita extitisset et legata; in litteris vero predicti Petri vicebani quod idem capitulum diete ecclesie Transsiluane eandem possessionemWaradia ab eodem Petro vicebano legitime recaptivasset et per spacium quinque annorum litigionario modo in presencia condam comitis Pauli, iudicis curie regie, supei facto eiusdem possesionis cum eodem procedendo idem Petrus vicebanus suam causam iusticialiter optinuisset et lucraus3 extitisset; predictum vero capitulum totam suam acquisicionem in facto memorate possessionis Waradia contra ipsum perdidisset et amisisset ac in valore seu estimacione ipsius possessionis contra eundem Petrum vicebanum, predicto autem iudici curie regie in iudiciis ducentarum marcarum iosa7 fore allegabant, memoratum Johannem, filium Viuiani, in gravamine acqui-sicionis cause acquisite, scilicet in facto calumpnie contra iamdictum Petrum vicebanum adiudicantes commiseramus convictum extitisse. Tamen, ut per utrasque partes, specialiter per predictum Johannem, filium Viuiani, suspicium aliquid in adiudicacione ipsius cause in nobis non potuisset insig-niri, pro eo ipsam causam cum processu adiudicacionis eiusdem, in curiam domini noştri regis, discussioni eiusdem regalis pietatis prelatorumque et baronum regni sui transmittere volebamus terminandam, ubi nobilium virorum quoque ecclesiasticorum et aliorum quorumlibet condidonum hominum universitas exurgendo1, voce consona nobis dedararunt quod nunquam ius et consuetudo eorum fuisset causas consimiles et edam arduiores in curiam regiam transmittere, sed omnes cause super quibuscumque factis possessionariis et aliis coram woyuoda Transsiluano vel iudidbus suis termi- 317 www.dacoromanica.ro nate estitissent iuris ordine observato et deberent fine debito terminări. Unde, licet memoraţi nobiles partis Transsiluane in sentenciali determina-cione eiusdem cause ipsi Petro vicebano hic, scilicet Torde, in sede nostra iudiciaria per nos finem debitum pr3 nempe ipse10 Johannes, filius Viuiani, premisse cause arduitatem formidando, ad eiusdem senten-cialis deliberacionis discussionem in predictam curiam regiam proficissci verens, secundo die diei adiudicacionis eiusdem cause, optenta ad hoc prius nostra iudiciaria licencia, cum memorato Petro vicebano et aliis quampluri-mis probis et nobilibus viris n3 cause procedendo magnam pecunie sue consumpsisset quantitatem et per hoc in nimiam devenisset egestatem, quia edam dicta possessio Waradia per Saxo-num universitatem undique circumdata fore videbatur et ut ipse Petrus vicebanus et sui successores eandem possessionem a dictorum Saxonum protervia pacifice et perhempniter valeant possidere, nec aliqualis temporis inventiu u hiis itaque omnibus drcumspectis et consi-deratis predictus Petrus vicebanus ad instantem nostram et predictorum proborum et nobilium virorum intercessivam petidonem pretacto Johanni, filio Viuiani, quingentos promptos florenos aureos in duobus terminis infra-scriptis, videlicet ducentos et quinquaginta florenos in octavis nativitatis beati Johannis baptiste et residuos ducentos et quinqua3 ex eisdem sibi reservando ; et si que ex ipsis fraudulenter reservasset, inania, 318 www.dacoromanica.ro mortua et viribus caritura eorumque exhibitoribus per omma nodtura relin-quendo, remissit resigna didit15, donavit et perpetuavit eidem Petro bano et suis heredibus heredumque suorum successoribus perpetuo et irre-vocabiliter possidendam, tenendam pariter et habendam, s iuris nul-lumve proprietatis et dominii ipse Johannes, filius Viuiani, in prefaţa posses-sione Varadia1 sibi et suis heredibus reservando sed totum ius et dominium atque proprietatem eiusdem possessiotrum18 viceba-num et suos successores universos libera et spontanea sua voluntate transfe-rendo. In cuius rei memoriam presentes litteras nostras patentes eidem Petro vicebano duximus concedendas que duo nobis reportate fuerint sub nostre auttentico 16 in formam privilegii redigi faciemus. Datum quinto die congregacionis notre pre lui Mihail de Iara, a cerut să i se dea şi să i se hărăzească pe veci de către înălţimea regească ca moşie a unui om care a murit fără moştenitori o moşie a sa de cumpărătură, care i-a rămas de la bunicul său şi de drept trebuie să i se cuvină lui, numită Oarda, aflătoare în comitatul Alba, lîngă rîul Mureş. Auzind aceasta, vicebanul Petru, ridicîndu-se el însuşi, a răspuns, de partea cealaltă, aşa : că zisa moşie Oarda i-a fost dată şi hărăzită pe veci lui şi moştenitorilor lui în temeiul unor acte valabile de către înălţimea regească, pentru slujbele sale credincioase <şi> sîngele vărsat de dînsul. Noi, ascultînd spusele părţilor şi văzînd toate actele lor, înfăţişate nouă în original de ele, după ce am citit aceste şi cu luare aminte am aflat cuprinsul lor, am văzut că în două scrisori deschise ale lui Ioan, fiul lui Vivian, şi anume una a capitlului bisericii de Oradea şi cealaltă a bisericii Transilvaniei, se spune că zisa moşie Oarda a fost dată pe veci, trecută în stăpînire şi lăsată zisei biserici a Transilvaniei de către acel Ioan, fiul lui Vivian; iar în scrisoarea sus-zisului viceban Petru, că capitlul zisei biserici a Transilvaniei a redobîndit în chip legiuit moşia Oarda de la Petru vicebanul şi că timp de cinci ani Petru vicebanul, judecîn-du-se înaintea fostului comite Pavel, judele curţii regeşti, <şi> fiind în proces cu el a cîştigat pricina sa pe calea legii, iar pomenitul capitlu a pierdut toată acţiunea sa faţă de dînsul cu privire la amintita moşie Oarda şi a fost osîn-dit faţă de vicebanul Petru la valorii sau preţului moşiei, iar faţă de sus-zisul jude al curţii regeşti la gloabei de douăsute de mărci, şi astfel Petru vicebanul a rămas în paşnica stăpînire a acelei moşii. Şi fiindcă din ceea ce se spunea în scrisoarea privilegiată a ilustrului principe, domnul Ludovic, regele Ungariei, stăpînul nostru, am aflat că mai sus-zisa moşie Oarda a fost dată şi hărăzită pe veci, potrivit celor spuse de el mai sus, lui Petru vicebanul şi moştenitorilor săi, de către înălţimea aceleiaşi bunăvoinţe regeşti, pentru slujbele lui credincioase şi pentru vărsarea sîngelui 319 www.dacoromanica.ro său, de aceea noi, dimpreună cu toţi nobilii şi feţele bisericeşti dar mai ales cu juzii nobililor din cele şapte comitate din zisele părţi şi cu juraţii asesori ce ni s-au adus nouă de către acei nobili şi oameni de orice stare, cu aceştia noi mai întîi şi prin urmare, şi ei, am făcut jurămînt cu mina pe lemnul dătător de viaţă al crucii că sîntem datori să păzim dreptatea pentru fiecare. Nobilii, dar, juzii nobililor şi juraţii asesori, ridicîndu-se cu toţii, au spus că mai sus zisele acte ale lui Ioan, fiul lui Vivian, întrucît în temeiul lor a hărăzit pe veci, a lăsat şi a dăruit pomenitei biserici a Transilvaniei amintita moşie Waradia, pe care, în numele dreptului său, o dobîn-dise din nou de la pomenitul Petru vicebanul, şi <întrucît> capitlul acelei biserici a voit să capete din nou acea redobîndind-o de asemenea de la mai sus amintitul Petru vicebanul, în numele dreptului ei, cum se spune mai sus, şi pentru acelei moşii, faţă de mai sus însemnatul Petru vicebanul, a fost condamnat , iar pomenitului jude al curţii regeşti suma de două sute de mărci ca gloabă, noi judecind, am hotărît ca amintitul Ioan, fiul lui Vivian, să fie osîndit la pedeapsa ca dovedit de o pîră nedreaptă. Totuşi, pentru ca în judecarea acestei pricini să nu se poată arunca asupra noastră, vreo bănuială de către nici una din părţi şi mai ales de către sus-zisul Ioan, fiul lui Vivian, de aceea noi am voit să trecem pricina, cu toate actele judecăţii ei, la curtea domnului nostru regelui, spre dezbaterea aceleiaşi regeşti pietăţi, a prelaţilor şi baronilor ţării sale, spre a fi hotărîtă, cînd. obştea nobililor, a feţelor bisericeşti şi a celorlalţi oameni de orice stare ne-au spus într-un glas că niciodată n-a fost legea şi obiceiul lor a trece la curtea regească pricini asemănătoare şi chiar mai grele, ci toate pricinile cu privire la orice chestiuni de moşii şi altele au fost hotărîte înaintea voievodului Transilvaniei sau a juzilor lui, păzindu-se rînduiala legii, şi că. <înaintea lor) trebuie să li se pună capăt în chipul cuvenit. După care, deşi amintiţii nobili din părţile Transilvaniei au cerut ca, prin sentinţa acestui proces noi să punem capăt în chip cuvenit în favoarea lui Petru vicebanul, aici, adică la Turda, în scaunul nostru de judecată, noi am voit să ne păzim de bănuiala, în care ne-ar putea băga în viitor, cum se zice mai sus, amîndouă părţile şi mai ales sus-zisul Ioan, fiul lui Vivian, şi împotriva voinţei înverşunate a tuturor nobililor, amînînd pricina la octavele sărbătorii Naşterii fericitei fecioare19, am hotărît încă o dată s-o trecem la curtea regească spre dezbaterea domnului nostru regelui <şi> a prelaţilor şi baronilor ţării lui. Ioan <însă> fiul lui Vivian, temîndu-se desigur de greutăţile pricinii de mai sus şi neîndrăznind să se ducă la zisa curte regească la dezbaterea hotărîrii ei, a doua zi după judecarea pricinii, căpătînd mai întîi pentru aceasta voia noastră judecătorească, dimpreună cu amintitul Petru vicebanul şi cu alţi foarte mulţi bărbaţi nobili şi cinstiţi venind ei înşişi înaintea Noastră) ei, adică Ioan şi Petru vicebanul, ne-au spus şi ne-au adus la cunoştinţă într-un glas că, în privinţa amintitei moşii Oarda, prin învoiala şi rînduiala zelul iubirii lor, dovada unei nefăţărite prietenii şi statornicii, <... > aşadar aceste toate avîndu-se în vedere şi fiind luate în seamă, mai sus-zisul Petru vicebanul, la stăruitoarea mijlocire şi cerere a noastră, şi a sus-zişilor bărbaţi cinstiţi şi nobili, va fi dator să dea şi să plătească deplin şi fără întîrziere, la Sîntim-bru, înaintea vicevoievodului nostru Ştefan, pomenitului Ioan, fiul lui Vivian, cincisute de florini de aur gata, în două soroace mai jos arătate, adică două sute şi cincizeci de florini la octavele sărbătorii naşterii lui Ioan Botezătorul20 şi restul de două sute cincizeci de florini la cvindenele sărbătorii fericitului arhanghel Mihail21 în curînd şi numaidecît viitoare, cu această condiţie şi legămînt, pe care Petru vicebanul şi l-a luat asupra lui de bunăvoie ca, dacă el ar nesocoti sau ar lăsa să treacă cel dintîi soroc de plată, să fie împ ovărat a plăti (îndoitul sumei); (iar) dacă n-ar avea grijă sau n-ar putea să facă plata de-a doua sau cea din urmă, atunci banii plătiţi mai înainte să fie pierduţi şi el să fie dator a plăti mai sus-însemnatului Ioan, fiul lui Vivian, toţi banii neplătiţi, împovărat cu îndoitul (lor) ; la rîndul său însă Ioan, fiul lui Vivian, a dat, a lăsat şi a trecut înaintea noastră în mîinile sus-zisului Petru vicebanul pomenita moşie Oarda cu toate folosinţele, cu toate cele ce ţin de ea şi cu toate actele în temeiul cărora credea că acea (moşie) i se cuvine lui: toate (aceste acte) (i le-a dat), neţinînd pentru sine niciunul din ele, iar dacă prin înşelăciune îşi va fi oprit (unele) din ele, a rămas ca acele (să fie) zadarnice, moarte şi lipsite de-acum înainte de putere şi (chiar) întru totul vătămătoare celor ce le vor arăta. El (aşadar) a dat înapoi, a lăsat, a trecut în stăpînire, a dăruit şi a hărăzit pe veci lui Petru banul, moştenitorilor lui şi urmaşilor moştenitorilor lui (moşia) ca s-o stăpînească şi totodată s-o aibă în veci şi în chip nestrămutat, nepăstrîndu-şi Ioan, fiul lui Vivian, în pomenita moşie Oarda, pentru sine şi pentru moştenitorii săi nici un drept de proprietate şi de stăpînire, ci trecînd tot dreptul şi stăpînirea şi proprietatea moşiei Oarda, din libera şi buna lui voie, lui Petru banul şi tuturor urmaşilor lui. în amintirea acestui lucru am hotărît a da lui Petru vicebanul scrisoarea noastră deschisă de faţă, care, cînd ne va fi adusă înapoi, vom pune să fie întocmită în chip de privilegiu sub pecetea noastră autentică. Dat în a cincea zi a adunării noastre (sus-zise în locul sus-pomenit în anul) domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 380. Fotocopie la Inst. de ist şi arh. Cluj-Napoca/1355. Transumpt în actul lui Nicolae Kont, vicevoievodul Transilvaniei, din 15 noiembrie 1355, nr. 350. 1 * * 4 1 Astfel în text. * Corect: dimetiri. * Rupt cca 0,5 cm, întregit după sens. 4 Fată de umezeală cca 2 cm, întregit după sens. 321 www.dacoromanica.ro * Corect: permansisset. * Corect: reoptinere. 7 Rupt cca 1 cm, lectură probabilă, eventual intercisa. * Fată de umezeală cca 1 cm; Întregit pe baza contextului. * Fată de umezeală cca 3 cm. 10 Urmează un cuvînt indescifrabil. 11 Corect: in eventu. 18 Rupt cca 2 cm, întregit parţial pe baza contextului. u Rupt cca 3 cm, întregit pe baza contextului. 14 Rupt cca 3 cm, întregit parţial pe baza contextului. 15 Rupt cca 4 cm, întregit pe baza contextului. 14 Lipseşte în text, întregit pe baza contextului. 17 Rupt cca 4,5 cm, întregit pe baza contextului. 18 20 mai. 18 15 septembrie. 80 1 iulie. 81 13 octombrie. 311 1355 mai 25, Turda. Nos Nicolaus Konth voivoda Transsilvanus et comes de Zonuk <.. .> significamus <.. .)> quod iu congregacione nostra generali universis nobilibus partis Transsilvane, feria quarta proxima post festum Ascensionis domini in Torda celebrata, strenuus vir, magister Georgius dictus Bubek aule regie miles, adducens secum quendam puerum, videlicet Johannem filium Petri dicti Panchelus in etate tenera constitutum et coram nobis statuens, vice et nomine eiusdem Johannis filii Petri proposuit eo modo, quod Laurencius de Reche et Johannes filius eiusdem, de quadam medietate possessionis Cheh vocate et de medietate duarum terrarum Myketeleke et Hunthteleke vocatarum ad eandem possessionem Cheh pertinencium in comitatu de Doboka existencium, quas predictus Petrus pater ipsius coram Ladislao vicevoivoda Transsilvano ab eisdem Laurencio et Johanne ordine iudiciario pro viginti quinque marcis redimendas obtinuisset, iidem Laurencius et Johannes potencialiter ipsum Petrum patrem iamdicti Johannis pueri exclusissent, quas cum residua dimidietate eiusdem possessionis Cheh vocate et terrarum predictarum, que sibi iure hereditario pertinere potencialiter occupassent, propter quod eandem medietatem ab eisdem Laurencio et Johanne, modo quo supra optentam1, idem Petrus pater ipsius pueri iuxta adiudicacionem ipsius Ladislai vicevoivode in termino eidem assignato, pro eisdem viginti et quinque marcis redimere nequivisset, nune easdem predictus Johannes, ipso Laurencio patre suo defuncto et Michael filius Blassi filii eiusdem Laurencii, fratris videlicet ipsius Johannis uterini, deti-nerent occupatas, in preiudicium ipsius Johannis pueri et gravamen, et eo dicto idem magister Georgius in persona iamdicti Johannis pueri quasdam literas predicti Ladislai vicevoivode Transilvani, hune tenorem continentes, nobis presentavit, quarum tenor talis est: < Urmează actul lui Laăislau, vice-voievodul Transilvaniei, din 10 iunie 1343, Cod. Andeg., VI, p. 317—319>. Quibus exhibitis, sia quamplures literas capituli diete ecclesie Transilvane conventusque de Clusmonustra et iudicum nobilium comitatus de Doboka inquisicionales et protestancionales1 super premissa potenciaria eieccione et ipsarum medietatum occupacione emanatas nobis demonstra- 322 www.dacoromanica.ro vit, quo audito predicti Johannes filius Baurencii et Michael filius Blasii personaliter exsurgendo responderunt tali modo, quod ipsi preallegatum Petrum de dictis possesionum medietatibus non eiicientes, rite et legitime in eadem haberentur et super hoc efficacia haberent instrumenta, que in ter-mino per nos eis dando possent exhibere, et dum nos iudicium et iusticiam facere voluissemus inter partes, tandem predictus magister Georgius cum eodem puero videlicet Johanne filio Petri ab una, item Johannes filius Bau-rencii et Michael filius Blasii parte ab altera coram nobis constituiţi, nostra iudiciaria licencia prius obtenta, per composicionem proborum et nobilium virorum, videlicet Petri quondam vicebani, Stephani filii Elleus, Akus fra-tris eiusdem, Nicolai dicti Boryw et Georgii|dicti Cheh taliter se dixerunt concordasse, super facto possessionum prefatorum et concordarunt coram nobis, quod predicti Johannes filius Baurencii et Michael filius Blasii medie-tatem predicte possessionis Cheh et terrarum Mykustelke et Hunthteleke memoratarum, quas predictus Petrus pater ipsius Johannis nec tempore vite sue, nec nune ipse Johannes pro predicta summa pecunia quantitate videlicet viginti et quinque marcarum redemisse reperiebatur, cum omni-bus earum <...) pertinenciis <.. .> eidem Johanni filio Petri et per eum suis heredibus modo subscripto <•. •> restituissent ac coram nobis remiserunt cum omni plenitudine sui iuris perpetuo possidendas <...) alia eiusdem possessionis Cheh et terrarum Mykusteleke et Hunthteleke ad eandem pertinencium medietate, in qua dicti Johannes et Michael nullam habuissent et haberent proprie tatem salva remanente, sic quod <...) idem Johannes filius Petri preallegatam possessionem totam cum terris supradictis ad eandem spectan-tibus perpetuo possidebit, nullumius<.. .>intota possessione Cheh et terris memoratis iidem Johannes et Michael sibi et suis successoribus reservantes in eadem, sed omne dominium <-...> ipsius possessionis Cheh et terrarum ad eandem pertinencium in eundem Johannem filium Petri et suos succes-sores convertissent; e con verso autem idem Johannes filius Petri quinqua-ginta marcas denariorum, marcam quamlibet cum decern pensis denariorum nune pro tempore currencium in quindenis festi Penthecostes proxime ven-turis eisdem Johanni filio Baurencii et Michaeli filio Blasii solvere assumsit coram nobis <...) qua quidem precunia ab eodem Johanne recepta, iidem Johannes filius Baurencii et Michael filius Blasii in eadem possessione ipsum Johannem semper pacifice conservare et ex parte quorumlibet proximorum suorum asumsit roborare <.. .> Datum sexto die diete congregacionis in loco supradicto, anno domini M° CCO° 1,“° quinto. Noi, Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc <.. .> dăm de ştire <.. .> că în adunarea noastră obştească ţinută la Turda, în miercurea de după sărbătoarea înălţării domnului8 împreună cu obştea nobililor din părţile Transilvaniei, viteazul bărbat magistrul Gheorghe zis Bubek, cavaler al curţii regelui, aducînd cu sine pe un copil ce se află în vîrstă fragedă, anume Ioan, fiul lui Petru zis Panchelus, şi înfăţişîndu-1 înaintea noastră ni s-a plîns în locul şi în numele acelui Ioan, fiul lui Petru, astfel că Bau-renţiu de Recea şi Ioan, fiul său, au alungat cu silnicie pe acel Petru, tatăl sus-zisului copil Ioan, de pe o jumătate a moşiei numite Panticeu şi de pe jumătatea a două pămînturi numite Myketeleke şi Hunthteleke ţinînd de acea moşie Panticeu, aflătoare în comitatul Dobîca, pe care sus-zisul Petru, tatăl său, le dobîndise prin rînduială judecătorească de la acei Baurenţiu 323 www.dacoromanica.ro şi Ioan, în faţa lui Ladislau, vicevoievodul Transilvaniei, urmînd să le răscumpere cu douăzeci şi cinci de mărci. Pe acestea împreună cu cealaltă jumătate din acea moşie numită Panticeu şi din pămînturile sus-zise, care ţineau de el prin dreptul de moştenire, le-au cotropit cu silnicie, pentru că acel Petru, tatăl copilului, nu putuse să răscumpere pentru cele douăzeci şi cinci de mărci potrivit hotărîrii judecătoreşti a lui Ladislau vicevoievodul, pînă la sorocul ce îi fusese pus acea jumătate dobîndită de la Laurenţiu şi Ioan în chipul arătat mai sus, iar acum sus-zisul Ioan — după moartea tatălui său Laurenţiu — şi Mihail, fiul lui Blasiu, fiul aceluiaşi Laurenţiu, adică fratele după mamă4 a acelui Ioan, le ţin şi acum cotropite spre paguba şi vătămarea acelui«copil Ioan. Spunînd acestea, magistrul Gheorghe ne-a înfăţişat în numele sus-zisului copil Ioan o scrisoare a sus-numitului Ladislau, vicevoievodul Transilvaniei, avînd cuprinsul acesta şi al cărei glăsuire este astfel: . După arătarea acestora, el ne-a mai înfăţişat mai multe scrisori de cercetare şi în întîmpinare ale capitlului zisei biserici a Transilvaniei, ale conventului din Cluj-Mănăştur şi ale juzilor nobililor din comitatul Dăbîca întocmite cu privire la zisa alungare cu silnicie şi la cotropirea acelor jumătăţi . Auzind acestea sus-zişii Ioan, fiul lui Laurenţiu, şi Mihail, fiul lui Blasiu, ridicîndu-se înşişi, au răspuns astfel: că nu prin alungarea pomenitului Petru de pe zisele jumătăţi de moşii sînt ei stăpîni pe aceasta, ci după datină şi lege şi că au acte temeinice cu privire la aceasta pe care pot să ni le arate la un soroc ce li-1 vom da. Şi pe cînd noi voiam să facem judecată şi dreptate între părţi în cele din urină înfăţişîndu-se înaintea noastră pe de o parte sus-zisul magistru Gheorghe cu acel copil anume Ioan, fiul lui Petru, iar pe de altă parte Ioan, fiul lui Laurenţiu, şi Mihail, fiul lui Blasiu — după dobîndirea mai întîi a îngăduinţei noastre ca judecător — ne-au spus că s-au împăcat cu privire la sus-zisele moşii prin mijlocirea unor bărbaţi cinstiţi şi nobili, anume Petru, fostul viceban, Ştefan, fiul lui Elleus, Akus, fratele acestuia, Nicolae zis Boryw şi Gheorghe zis Cheh şi în faţa noastră ei se împacă astfel: că sus-zişii Ioan, fiul lui Laurenţiu, şi Mihail, fiul lui Blasiu, au înapoiat în chipul de mai jos <.. .> acelui Ioan, fiul lui Petru şi prin el moştenitorilor săi şi în faţa noastră îi înapoiază jumătate din sus-zisa moşie Panticeu şi din pomenitele pămînturi Mykustelke şi Hunthteleke — pe care s-a văzut că nici sus-zisul Petru, tatăl lui Ioan, în timpul vieţii sale, nici acum acel Ioan nu le-au răscumpărat pentru sus-zisa sumă de bani în cîtimea adică de douăzeci şi cinci de mărci — împreună cu toate cele ce ţin de ele <.. .> ca să le stăpî- nească pe veci cu deplinătatea dreptului său <_______> cealaltă jumătate din moşia Panticeu şi din pămînturile Mykusteleke şi Hunthteleke ce ţin de ea asupra căreia zişii Ioan şi Mihail n-au avut şi n-au nici un proprietate — rămînînd neatinsă, astfel că <.. •> acel Ioan, fiul lui Petru, va stăpîni pe veci toată moşia sus-zisă cu zisele pămînturi ce ţin de ea, acei Ioan şi Mihail nepăstrîndu-şi pentru ei şi pentru urmaşii lor nici un drept ... 324 www.dacoromanica.ro din toată moşia Panticeu şi pomenitele pămînturi, ci tot de stă-pînire asupra moşiei Panticeu şi a pămînturilor ce ţin de ea l-au trecut asupra lui Ioan, fiul lui Petru, şi urmaşilor săi. în schimb însă acel Ioan, fiul lui Petru, s-a legat în faţa noastră ... să plătească acelor Ioan, fiul lui Laurenţiu, şi Mihail, fiul lui Blasiu, în a cincisprezecea zi viitoare de la sărbătoarea Rusaliilor5 cincizeci de mărci în dinari, -se fiecare marcă cu zece pense în dinari din cei care umblă acuma şi odată primiţi aceşti bani de la acel Ioan — aceşti Ioan, fiul lui Laurenţiu, şi Mihail, fiul lui Blasiu, s-au legat să-l ţină totdeauna în pace pe numitul Ioan în acea moşie şi să-l sprijine împotriva oricăror rude ale lor <.. .> Dat în a şasea zi a amintitei noastre adunări, în locul sus-zis, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. DL Transumpt in actul aceluiaşi voievod al Transilvaniei dat la adunarea obştească ţinută cu nobilii, secuii şi saşii in satul Bahnea, la 12 iunie 1355. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 316—321, cu omisiunea unor formule diplomatice. * Astfel in text. * Corect: is. * 20 mai. * Aci in sensul de frate bun: Blasiu şi Ioan fiind amindoi fiii lui Laurenţiu. * 7 iunie. 312 1355 mai 26, Turda. Nicolaus Kunth, voyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, sincere, sibi dilectis iudicibus nobilium comitatus de tates3 revocavit, dando nobis auctoritatem cuipiam et ex parte quorumlibet iudidum et iustidam fadendi auctoritatem4 in Torda celebrata, religiosus vir fr3 magnam particulam terre possessionum ecclesie sue predicte, Monusturfalua et Bogarteluke vocatarum, per se occupasse, in preiudicium ecclesie sue iuris et gravamen; item aliam particulam terre possessionis Egeres vocate, in comitatu de Clus existentis, apud manus alienas esse occupata7. Unde quia predictus dominus episcopus et occupatores diete possessionis Egeres non venerunt nec mise-runt, igitur vestre sincerităţi firmiter precipientes mandamus quatenus, unacum Nicolao et Laurencio de Nadas, homine nostro, ad facies predic-tarum possessionum, Monusturfalua, Bogarteluke et Egeres nominatarum, personaliter accedendo, vicinis et commetaneis earum universis legitime convocatis et ipsis presentibus, predictas particulas terre ipsarum possessionum, modo premisso per ipsum dominum episcopum et eciam per alios 24 — Documenta Roraaniae Historica — Transilvania — Voi. X 325 www.dacoromanica.ro quoslibet occupatas, recapiatis et easdem per veras metas et antiquas, novas iuxta veteres, ubi necesse fuerit, erigendo reambuletis, reambula-tasque et ab aliorum possessionibus metali8 distinctas et separatas, statuatis ipsas eidem domino abbati et sue ecclesie perpetuo possidendas, si non fuerit contradictum; contradictores vero, si qui fuerint, citatis ipsos contra eundem dominum abbatem in nostram specialem presenciam ad terminum competentem, racionem eorum contradiccionis reddituros. Et post hec tocius facti seriem cum cursibus metarum nominibusque contradictorum, si qui fuerint, et terminum assignatum nobis in vestris litteris rescribatis. Datum septimo die diete congregadonis nostre in loco memorato; Anno domini Mmo CCCmo Quinquagesimo quinto. Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, din inimă curată iubiţilor săi juzi ai nobililor din comitatul Cluj. Aflaţi că în adunarea noastră obştească ţinută la Turda în miercurea de după sărbătoarea înălţării domnului9, cu toţi prelaţii, baronii, nobilii, secuii, saşii, românii şi ceilalţi oameni de orice stare sau condiţie, aşezaţi şi aflători în zisele părţi ale Transilvaniei, în numele domnului nostru regelui, în temeiul scrisorii sale prin care, de rîndul acesta, a anulat punerile în veşnică stăpînire, dîndu-ne nouă puterea de a face judecată şi dreptate oricui şi din partea oricărora, rididndu-se din mijlocul celorlalţi fratele Bricdu, abatele bisericii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur împotriva venerabilului întru Hristos părinte, domnul Andrei, episcopul bisericii Transilvaniei a spus aşa, că domnul episcop s-a făcut stăpîn pentru sine pe o mare bucată de pămînt din moşiile sus-zisei sale biserici, numite Mănăştur, Băgara, spre paguba şi vătămarea dreptului bisericii sale; de asemenea că o altă bucată de pămînt din moşia numită Aghireş, aflătoare în comitatul Cluj, a fost cotropită de mîini străine. Aşa fiind, deoarece sus-zisul domn episcop şi cotropitorii zisei moşii Aghireş n-au venit, nici n-au trimis chemînd în chip legiuit pe toţi vecinii şi megieşii lor şi de faţă cu dînşii <... > să luaţi îndărăt sus-zisele părţi de pămînt din acele moşii, cotropite de acel domn episcop, dt şi de oricare alţii în chipul arătat mai sus şi să le hotămidţi după adevăratele şi vechile lor semne de hotar, rididnd semne noi lîngă cele vechi, unde va fi nevoie şi o dată hotămidte şi despărţite şi deosebite prin semne de hotar de moşule altora, să le daţi în stăpînire aedui domn abate şi bisericii lui, ca să le stăpînească pe ved, dacă nu se va face împotrivire, iar dacă ar fi unii împotrivitori, să-i chemaţi în prezenţa noastră spedală la sorocul potrivit, faţă cu acel domn abate, pentru a da seamă de împotrivirea lor; iar după acestea să ne răspundeţi în scrisoarea voastră despre desfăşurarea întregii pricini, odată cu mersul hotardor şi cu numele împotri-vitorilor, dacă vor fi, precum şi . Magnifico viro Nicolao Kunth woyuode Transsiluano et comiţi de Zonuk conventus monasterii beate Mane virginis de Clusmunustra oratio-nes in domino pro vestra vita pariter et salute. Noveritis nos literas vestre magnificentie recepisse honore quo decuit in hec verba: Măritului bărbat Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, pentru Nicolae, fiul lui Beneş, împotriva magistrului Konya, fiul lui Toma, a lui Ştefan, Farcaş, Toma, fiii lui Petru, fiul lui Farcaş, scrisoare de chemare de* recepisse honore quo decuit in hec verba: < Urmează actul lui Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, din 26 mai 1355, nr. 312'}. Nos igitur vestre magnificencie obtemperare cupientes, ut tenemur, una cum Baurencio de Nadas, homine vestro predicto, personaliter ad 328 www.dacoromanica.ro facies predictarum possessionum accessimus, vicinis et commetaneis pre-sentibus, per veras metas et antiquas4, novas iuxta veteres, ubi necesse fuisset, erigere voluissemus eteidem domino Briccio abbati et sue ecelesie statuere voluissemus et, licet hactenus consuetudo nos fuisset, quod aliqua recaptivacio possessionum vel reambulatoria5 mediante® iudicum nobilium fieri possit, nos tamen, vestris preceptis obedientes, modo premisso omnia premissa et singula premissorum finire legitime voluissemus; magister Nicolaus filius Alberti, famulus eiusdem domini Andree, episcopi Transsiluani, personaliter in facie predictarum possessionum comparendo, vice et nomine ipsius domini Andree episcopi, domini sui, inibi contradictor extitit et ab huiusmodi reambulacione7 et metarum ereccione prohibendo. Nos vero eundem dominum Andream, episcopum Transsiluanum, in facie predictarum possessionum contra predictum Briccium abbatem secunda feria proxima post octavas festi Pentekosten8 proxime preteritas, ad specialem presendam vestre magnificencie, iuris ordine observato, citavimus comparendum, quin-denas vero datarum presentium partibus predictis personaliter coram vobis comparendis duximus assignandas, racionem predicte contradiccionis red-diturum. Datum in Clus, secunda feria proxima post octavas festi Pentecos-tes predictas, in anno supradicto. am voit la faţa locului pe sus-zisele moşii, însuşi magistrul Nicolae, fiul lui Albert, slujitorul acelui domn. Andrei, episcopul Transilvaniei, el s-a înfăţişat acolo ca împotrivitor în locul şi în numele acelui episcop Andrei, stăpînul său, şi şi de la ridicarea semnelor de hotar. Noi însă de pe sus-zisele moşii, în lunea de după octavele de curînd trecute ale sărbătorii Rusaliilor10, păzind rînduiala legii, am chemat pe acel domn Andrei, episcopul Transilvaniei, să se înfăţişeze în prezenţa specială a măriei voastre, faţă cu sus-zisul abate Bricciu; şi am hotărît să sorocim părţilor 329 www.dacoromanica.ro sus-zise a cincisprezecea zi de la data scrisorii de faţă11, ca să se înfăţişeze înşile înaintea voastră, spre a da socoteală de sus-zisa împotrivire. Dat la Cojocna, în lunea de după pomenitele ale sărbătorii Rusaliilor, în anul sus-zis. (Pe verso, de aceeaşi mină :> Măritului bărbat Nicolae Kunth, voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, stăpînului lor vrednic de toată cinstea, pentru Briccius, abatele de Cluj-Mănăştur, împotriva domnului Andrei, episcopul Transilvaniei, scrisoare de chemare pentru lunea de după sărbătoarea fericitului Antoniu mărturisitorul. Arh. Naţ. Magh. Dl. 28 733. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. hîrtie cu rupturi şi pete de umezeală; două peceţi inelare din ceară de culoare închisă aplicate pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 321—323. 1 Rupt cca 4 cm, Întregit pe baza adresei de pe verso. * Astfel în text. * Rupt cca 3 cm, întregit pe baza contextului. 4 Aceste cuvinte se leagă gramatical de verbul reombulare, omis de scrib. • Corect: reambulatio. •Corect: mediantibus. 7 Tăiat şi subpunctat de aceeaşi mînă. • Astfel în text. 9 E vorba de moşiile Monusturfolua şi Băgara. « 1 iunie. 11 15 iunie. 315 1355 iunie 11, Bahnea Nos, Nicolaus Kunth, voyuoda Transilvanus et comes de Zonuk, damus pro memoria, quod magister Jacobus, filius Viti, castellanus noster de Chychou, de homicidio quorundam duorum hominum, a magistro Gallo1, filio1 Paska1, quondam comite nostro de Zonuk Interiori, ad fideiu-ssionem suam exceptorum et nondum eidem magistro Gallo contra magis-trum Thomam, filium Dionisii de Regen, restatutorum, eidem magistro Thome, in quindenis festi Nativitatis virginis gloriose nune proxime venturi, solutionariam impendere tenetur satisfactionem. Datum in Bohnya, in octavis festi Corporis Christi, anno eiusdem Mmo CCC010 hmo quinto. (Pe verso :> Pro magistro Thoma, filio Dionisii de Regen, contra magistrum Jacobum, filium Viti, castellanum de Chychou, super quadam solucionaria satisfactione, in quindenis festi Nativitatis virginis gloriose, modo interius expresso fienda, memorialis. Noi, Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, dăm de ştire că magistrul Iacob, fiul lui Vitus, castelanul nostru de Ciceu, e dator să dea o despăgubire bănească magistrului Toma, fiul lui Dio-nisie de Reghin, în a cincisprezecea zi de la sărbătoarea viitoare a Naşterii slăvitei fecioare, pentru plata răscumpărării de omor a doi oameni, luaţi pe chezăşia sa de la magistrul Gali, fiul lui Paska, fostul nostru comite de Solnocul de Dinăuntru, şi pe care nu i-a mai înfăţişat înaintea acelui magistru Gali spre a se judeca cu magistrul Toma. 330 www.dacoromanica.ro Dat la Bahnea, la octavele sărbătorii Corpus Christi, în anul aceluiaşi o mie trei sute cincizeci şi cinci. (Pe verso :} Scrisoare memorială pentru magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, împotriva magistrului Iacob, fiul lui Vitus, castelanul de Ciceu, cu privire la o despăgubire bănească ce trebuie să se împlinească în a cincisprezecea zi de la sărbătoarea Naşterii slăvitei fecioare în chipul arătat înlăuntrul . Arh. Stat Cluj-Napoca, Arh. iam. Bânffy, fasc. R. nr. 35 (B.C.U., 78). Orig. hirtie, cu urme de pecete din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso: EDIŢII: Bdnffy, I, p. 204. 1 în orig. scris deasupra cuvintelor: Paska filio Galii, tăiate de aceeaşi mină. 316 1355 iunie 11, . apitlul bisericii de Oradea tuturor credindoşilor întru Hristos, care vor vedea această scrisoare, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă dt şi a cdor viitori, că, venind înaintea noastră, venerabilul întru Hristos părinte, domnul Andrei, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcop al Transilvaniei, ne-a cerut stăruitor să punem să se transcrie o scrisoare a noastră privilegială cu cuprinsul de mai jos, dată cu privire la moşia numită Uioara <şi> păstrată în arhiva noastră şi, spre chezăşie, să se întărească cu pecetea noastră atîmată. Cuprinsul ei este acesta: (Urmează actul capitlului din Oradea, din 1 mai 1342, DIR-C veac XIV voi. IV, nr. 76}. 331 www.dacoromanica.ro Noi, aşadar, dîndu-ne buna învoire la dreptele cereri ale numitului domn episcop, am pus să se transcrie din cuvînt în cuvînt acea scrisoare şi să se întărească prin puterea peceţii noastre atîmate. Dat la octavde sărbătorii preascumpului trup al lui Hristos, în anul aceluiaşi, o mie trei sute cincizeci şi cinci, pe cînd vieţuiau întru mîntuire chibzuiţii bărbaţi: Filip prepozitul, Benedict lectorul, Ladislau cantorul, Grigore, custodele, doctor în dreptul canonic, canonici şi magiştri ai bisericii noastre. (Pe verso, de aceeaşi mină :> Transcript cu privire la moşia Uioara, dat episcopului Transilvaniei. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Inii a, lădiţa I ar. 117. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1342. Orig. perg., pecetea atîmată, împreună cu o bucată din pergament, lipseşte. EDIŢII: Szeredai, Series, p. 65— 67; Fejir, VIII/1, p. 603 — 605, cu data greşită: 1316, cu prescurtarea formulelor şi cu greşeli. REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt., nr. 117, cu data greşită: 2 iunie 1345. * * 1 Corect: transscribi. * în continuare de altă mină. 317 1355 iunie 13 (XIX Kalendas Julii), Avignon. Papa Inocenţiu al Vl-lea îl anunţă pe Ioan al lui Nicolae, canonic de Agria că, la cererea regelui Ludovic I, îl întăreşte în arhidiaconatul de Tîmava, pe care episcopul Andrei de Alba Iulia i l-a acordat lui după moartea lui Ştefan, fiul lui Simion, şi îi dă totodată voie să păstreze canonicatele de Alba Iulia, de Agria, de Zagreb şi de Alba Regală. Arh. Vat., Reg. Aven. 129, fol. 129 r. Orig. hîrtie. REGEŞTE: T6rt. Tir, 1895, p. 75-76, nr. 185. 318 1355 iunie 14, Avignon. Significat s v devotus filius vester Lodouicis, rex Hungarie, quod dudum vacante archidiaconatus de Kukulleu, in ecclesia Albensis alias Transiluana per obitum quondam Stephani Symonis, ultimi archidiaconi de Kukulleu in eadem ecclesia, qui extra curiam romanam decessit, qui quidem archidiaconatus dignitas curata existit, Andreys epis-copus Albensis ipsum archidiaconatum, auctoritate ordinaria contulit Johanni Nicholay1 tune lectori ecclesie Agriensis, et sibi providit de eodem propter quod idem Johannes lectoratum predictum resignavit in manibus sui prelaţi postquam predicti archidiaconatus possessionem fuit pacificam assecutus; et licet idem Johannes prefatum archidiaconatum pacifice obti-neat et quiete, quia tamen postmodum ab aliquibus audivit, quod idem episcopus tempore collacionis seu provisionis huiusmodi erat quibusdam suspensionis et excommunicacionis sentenciis innodatus, ipso Johanne lectore hoc penitus ignorante, dubitat, quod huiusmodi collacio seu provisio turn propter hoc, turn eciam si forsan esset dictus archidiaconatus per 332 www.dacoromanica.ro v s aut alias donacioni apostolice specialiter reser-vatus, valeat impugnari, humiliter supplicat eidem sanctitati prefatus rex, quatinus predicto Johanni, dilecto suo servitori specialem gradam faciendo, colladonem et provisionem de predicto archidiaconatu, ut prefertur, factas, auctoritate apostolica dignemini decernere perinde vaiere ac si dictus episcopus nullis fuisset tempore colladonis et provisionis suspensus et excommunicadonis sentenciis innodatus nullaque de ipso reservado facta foret aut prefato Johanni de ipso archidiaconatu de novo si expediat provi-dere; non obstante, quod in eadem Agriensi ac Zagrabiensi, nec non Albensi Regali, collegiata ecclesiis canonicatus, et prebendas noscitur obţinere et cum aliis non obstandis et clausulis opportunis ac executoriis ut in forma. Fiat de novo nisi alteri fuerit ius quesitum. G. Et sine alia leccione. Fiat. G. Datum Auinioni, XVIII Kalendas Julii, anno terdo. Smeritul vostru fiu Ludovic, regele Ungariei, face cunoscut sfinţiei voastre că, rămînînd de curînd liber arhidiaconatul de Tîrnava, din biserica de Alba, altfel a Transilvaniei, prin moartea lui Ştefan al lui Simion, cel din urmă arhidiacon de Tîrnava al bisericii pomenite, care a răposat în afara curţii romane — arhidiaconat care este o demnitate cu păstorie duhovnicească, Andrei, episcopul de' Alba, a dăruit acest arhidiaconat, în temeiul puterii legiuite, lui Ioan al lui Nicolae, pe atund lector al bisericii de Agria, şi l-a numit în acel loc, pentru care fapt numitul Ioan a lăsat lectoratul sus-zis în mîinile stăpînului său, după ce a fost pus în paşnica folosinţă a sus-zisului arhidiaconat. Şi, deşi numitul Ioan ţine în pace şi neturburat sus-zisul arhidiaconat, deoarece, totuşi, după aceea a auzit de la unii că pomenitul episcop, la vremea acestei dăruiri sau numiri, era legat de unele pedepse de oprire din slujbă şi afurisenie — acel Ioan lectorul neavînd de acestea nici o cunoştinţă — el se îndoieşte dacă această dăruire sau numire n-ar putea fi zdruncinată, pe de o parte din această pricină, iar pe de alta, dacă zisul arhidiaconat n-ar fi fost cumva păstrat de sfinţia voastră, sau altcum, în chip osebit, pe seama de danie al apostolic. şi nici nu s-ar fi făcut vreo păstrare , sau dacă ar fi nevoie ca pomenitul Ioan să fie numit din nou în acest arhidiaconat, fără a ţine seama că se ştie că el ţine canonicatele şi prebendele din acea ^biserică) şi din bisericile de Agria şi de Zagreb, ca şi în biserica de Alba Regească care are colegiu fără altă citire. Se încuviinţează G. Dat la Avignon, în a optsprezecea zi înainte de calendele lui iulie, în anul al treilea. 333 www.dacoromanica.ro Arh. Vat., Reg. Suppl. 28, fol. 131 r. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/ 1355. Orig. hirtie. EDIŢII: Szdzadok, 1893, p. 8—9, nota 2, cu unele omisiuni. REGEŞTE: Bossdnyi, II, p. 290-291, nr. 57. 1 Astfel in orig. 319 1355 iunie 17, 8 de novo faceremus roborari ad cautelam. Quarum tenor per omnia talis est: < Urmează actul capitlului din Oradea din 3 martie 1350, Anjou, V, p. 361—364). Nos igitur, iustis peticionibus eiusdem magistri Abrahe gratum prebentes assensum, easdem litteras perlegentes comperimus non rasas, non cancellatas, nec in aliqua sui parte viciatas, de verbo ad verbum transcribi fecimus et pendentis sigilii noştri vice iterata minimine roborari. Datum quarta feria proxima post festum martirum Viti et Modeşti beatorum, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo quinto; viris discretis Pbilippo preposito, Benedicto lectore, Ladlslao cantore, Gregorio custode, decretorum doctore, canonicis ac magistris ecclesie nostre salu-briter existentibus. Capitlul bisericii de Oradea tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă cît şi a celor viitori, că venind în faţa noastră, nobilul bărbat magistrul Abraham, fiul lui Dionisie de Gerla, a adus şi ne-a arătat nişte scrisori privilegiale ale noastre cu cuprinsul de mai jos, spunînd că, întrucât el va pleca pentru mult timp în armata regească, unde fără îndoială s-ar putea ca vreo primejdie să ameninţe persoana sa, pentru ca nu cumva moştenitorii lui, după moartea sa, să nu-şi poată apăra drepturile lor, decît doar, printr-o copie a scrisorilor, ne-a cerut cu stăruinţă să le eliberăm duplicate de pe acele scrisori privilegiale ale sale şi spre chezăşie să le punem a fi întărite din nou cu puterea peceţilor noastre atîrnate. Iar cuprinsul acestora este astfel 8 Eleus, et Ladislao de Komiatzek, nostros homines testimoniales utique fidedignos fratres videlicet Nicolaum, pro parte capituli, et Petrum, pro parte Johannis, filii Marcus, sacerdotes, ad pre4 per vos assignato, ad faciem predicte particule terre litigiose accessissent, vicinis et commetaneis legitime convocatis pariter accessissent, in persona vero capituli memoraţi, discreţi viri magistri videlicet Thomas, archydiaconus de Zonuk, Lorandus, custos, Paulus, plebanus de Cluswar, et Nicolaus, archydiaconus de Hunyad, canonicii ecclesie predicte, mediantibus litteris procuratoriis predicti ca-pi arum4, ipsas possessiones Myrozlo et Deyche ab invicem, sine omni estimacione, sequestrare et separare, unicuique parcium suam perpetuo possidendam, statuere voluissent; quod quidem privilegium predicti discreţi viri, in persona capituli antedicti, in specie exhibuissent, et dum inter cetera ipsum privilegium perlegissent, nullam metam, nullum signum rite et legitime positum, super facto terre litigiose invenire potuissent et reperire, 4 ipsam terram litigiosam ab invicem separare potuissent, sed predicti domini et canonici verbo quidem dixissent, quod ipsa terra litigiosa ad possessionem Myrozlo de facto et de iure pertineret, Johannes vero fili4 dictis et verbis dictorum dominorum et canonicorum se et causam suam subiacere non permitteret et in ipsa 335 www.dacoromanica.ro statucione et sequestracione contradictor extitisset. Et quia ipsam terram litigiosam ab invicem sequestrare racione cause -kus7, Laurencius, filius Johannis de Domboro, et Georgius dictus Hodnog, filius Stephani de Veresmort, in separacione et sequestracione pretacte terre litigiose contradictores extitissent et ipsorum esse afirmassent8. Q4 quidem Paulum, Laurencium et Georgium, in persona predic-torum siculorum, eodem die, loco et termino ad quindenas predicti termini contra honorabile capitulum, Transsilvanum et Johannem, filium Marcus, sepedictus, ad vestre magnificencie citassent presenciam, racionem contradicionis ipsorum reddituros. Et quia idem Johannes, filius Marcus, in termino per nos assignato, tempore reportacionis seriei premissorum, contradiccionis sue racionem oporteret9 reddere, ideo ipsum ad presens non citassent. Datum tercia feria proxima post terminum prenotatum, annis ab Incamacionis domini prenotatis. Nobili magnifico viro, Nicolao Kunth, voyuode 10 et comiţi de Zonuk, pro honorabili capitula ecclesie Tr10 contra Johannem, filium Marcus de Deyche, super facto sequestr10 cuiusdam particule terre litigiose inter possessiones Miru Deyche, item contra Paulum, filium Petri de Rakus, să despartă şi să deosebească una de alta acele moşii Mirăslău şi Decea, fără a face vreo preţuire, şi să pună pe fiecare din părţi în stăpînirea , ca s-o stăpînească pe veci. Iar sus-zişii chibzuiţi bărbaţi, în numele sus-zisului capitlu, au înfăţişat în original acel privilegiu şi cînd, printre altele, au citit în întregime acel privilegiu, n-au putut găsi şi afla nici un hotar <şi> nici un semn pus după rînduială şi lege, cu privire la pămîntul în dezbatere, nici n-au putut să desosebească acel pămînt în dezbatere de celelalte, ci sus-zişii domni şi canonici au spus doar cu vorba că acel pămînt în pricină ţine de fapt şi de drept de moşia Mirăslău, însă Ioan, fiul lui Marcu, luînd •cuvîntul de partea cealaltă, a răspuns dimpotrivă aşa: că, dacă acel privilegiu ar arăta sau pomeni vreun semn pus după rînduială şi lege, ori vreun hotar, el n-ar găsi vină întru nimic şi nici nu s-ar împotrivi, dar nu îngăduie ca el şi pricina sa să atîrne de spusele şi vorbele zişilor domni şi canonici şi s-a împotrivit la acea punere în stâpînire şi despărţire. Şi fiindcă în temeiul pricinii de mai sus n-au putut să despartă acel pămînt în pricină de celelalte, de aceea, din porunca măriei voastre şi după obiceiul încuviinţat al ţării, au preţuit acel pămînt în dezbatere la douăsprezece mărci. De altminteri, Pavel, fiul lui Petru de Rachiş, Laurenţiu, fiul lui Ioan de Dumbrău, şi Gheorghe zis Hodnog, fiul lui Ştefan de Veresmort, în numele celor trei neamuri de secui, s-au împotrivit la deosebirea şi •despărţirea acelui pămînt în dezbatere şi au spus că este al lor. Pe acel Pavel, Laurenţiu şi Gheorghe, în numele sus-zişilor secui, i-au chemat înaintea măriei voastre în aceeaşi zi, în acelaşi loc şi la acelaşi soroc, la a cincisprezecea zi de la sorocul sus-zis18, împotriva despomeniţilor vrednicul de cinste capitlu al Transilvaniei şi a lui Ioan, fiul lui Marcu, ca să dea seamă despre împotrivirea lor. Şi, fiindcă acel Ioan, fiul lui Marcu, va trebui să dea seamă despre împotrivirea sa la sorocul hotărît de noi, la vremea înfăţişării cuprinsului celor de mai sus, nu l-au chemat pe el acum. Dat în marţea de după sorocul de mai sus, în anul mai sus însemnat de la întruparea domnului. între moşiile Mirăslău şi Decea, în vinerea de după •octavele Naşterii fericitului Ioan Botezătorul13. Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 097. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. hirtie, rupt In două, cu lacune şi pete de umezeală, cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg.. VI, p. 343-346. REGEŞTE: Ub.. II, p. 109-110. * 1 1 Rupt cca 5 cm, Întregit pe baza contextului. 1 Rupt cca 3 cm., Întregit după sens. 1 Rupt cca 1 cm., Întregit pe baza contextului. 337 www.dacoromanica.ro * Pată de umezeală cca 1 cm., întregit după sens. * Pată de umezeală cca 5 cm., întregit după sens. * Corect: approbatam. 7 Pată de umezeală cca 2 cm., întregit pe baza înseninării de pe verso. * Corect: affirmassent. * Corect: opporteret. *• Acoperit cca 2 cm. de o hîrtie, întregit pe baza contextului. 11 Acoperit 1,5 cm, întregit după sens. M 19 iunie. “ 3 iulie. 321 1355 iunie 30 (secundo die fesii beatorum Petri et Pauli apostolorum), . Capitlul din Agria adevereşte că doamna Clara, văduva lui Iacob de Lonya şi fiica lui Dionisie de Lucenec (Luchunch), s-a înţeles cu magistrul Dionisie, fiul lui Ştefan, fostul ban de Severin, asupra despăgubirii cuvenite ei, în schimbul pătrimii ce i se cuvenea ca fiică, din moşiile acelui Dionisie. Ladislau, fiul lui Petru de Kalanda, slujitorul şi împuternicitul lui Dionisie, prezintă scrisori de împuternicire ale capitlului din Oradea Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Bânffy, fasc. R. nr. 34. Orig. hîrtie cu fragmente de pecete de ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢII: Bdnffy, I, p. 204-206. 322 1355 iulie 4 (quarto Nonas mensis Iulii). Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte la cererea lui Nicolae episcopul de Zagreb, actul lui Mykch, banul Slavoniei, din 25 noiembrie 1328, şi al lui Carol Robert, regele Ungariei, din 1328, privind dijmele cuvenite episcopului şi capitlului de Zagreb. Acest din urmă act era întărit cu „pecetea mijlocie” a lui Carol Robert, „pierdută din întîmplare în Ţara Românească” (in partibus Transalpinis casu deperdito). Andrei al Transilvaniei, Dumitru de Oradea, Toma de Cenad episcopi; Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc. Arh. episcopiei din ZagTeb. Decimalia I, p. 734. Orig. perg. Actul a fost întărit cu trei peceţi atârnate, care s-au pierdut. EDIŢII: Farlati, IUyr. sacr., V, p. 434; Kercselich, Hist. eccl. Zagreb, p. 132 ; Katona, X, p. 118—122; Fejir, IXt, p. 392; Tkaldd, Mon. eccl. Zagreb, Et, p. 100—103 (cu data greşită: 1351). REGEŞTE: SmiHklas, XII, p. 293 -295. 323 1355 iulie 5 (in dominica proxima post octavas beati Ladislai regis), <0radea). Capitlul din Oradea adevereşte că Andrei de Kerch a protestat în numele lui Ştefan din neamul Ubul împotriva zălogirii de către Dumitru, fiul lui Ioan de Kâllo, a moşiilor Semyen şi Ker din comitatul Satu Mare lui Ubul şi Mihail, fiii lui Ladislau. 338 www.dacoromanica.ro Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, 1 076. Orig. hîrtie, cu urme de pecete de închidere aplicată pe verso. EDIŢIE: Cod. Andeg., VI, p. 355. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 29. nr. 1 154. 324 1355 iulie 6, . Nos capitulum ecclesie Strigoniensis <.. •> significamus <...) quod cum iuxta continendam priorum literarum nostrarum obligatoriarum nobiles viii magistri Johannes viei1 <.. .> et Nicolaus de Told milites, Joha-nnes notarius domini arcbiepiscopi prelaţi noştri et Georgius filius Tymus et alii probi viri, super facto divisionis possessionum Kavas et Totb vocatarum in comitatu Byhariensi existencium, inter magistrum Eme filium Moyza, Georgium filium Leel et Johannem filium Vyllam de Leel patrueles in medio noştri arbitrium facere debuissent, tandem ipsi arbitri <.. .) taliter <.. .) arbitraţi extiterunt, quod predicte possessiones in tres partes equales inter ipsos Eme et Georgium ac Johannem dividerentur ita tamen, quod ante omnia molendina, que reparacione indigerent, de pecunia ipsa-rum trium parcium equaliter solvenda repararentur, et quia ipsas possessiones ipse magister Eme cum magnis serviciis suis et sangvinis sui effusione ab excellentissimo principe Karulo <.. .) rege <.. .) reoptinuisset <.. .) eedem due partes sdlicet, filii Villam et filii Leel ipsi magistro Eme et filiis suis viginti marcas restituere tenerentur, si autem ipse due partes restituere vel aliqua ipsarum duarum parcium non posset vel non curaret, tune easdem parcium vel ipsius partis non solventis in ipsis possessionibus porciones habitas, ipse magister Eme vel filius suus per duos annos pro ipsis viginti marcis possidendi cum omnibus <...) pertinenciis ac proven-tibus liberam haberet et retinendi facultatem <.. .) Datum in octavis festi beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini Millesimo CCO0 quin-quagesimo quinto. Noi, capitlul bisericii de Strigoniu, <...> facem cunoscut <...) că întrucît potrivit cuprinsului scrisorii noastre de îndatorare de mai înainte, nobilii bărbaţi magiştrii Ioan Viei1 şi Nicolae de Told, cavaleri, Ioan, notarul domnului arhiepiscop, prelatul nostru, şi Gheorghe, fiul lui Tymus, şi alţi bărbaţi cinstiţi, trebuiau să facă împăciuire, în mijlocul nostru, între magistrul Eme, fiul lui Moise, Gheorghe, fiul lui Leel, şi Ioan, fiul lui Vyllam de Leel, veri buni, în pricina împărţirii moşiilor numite Căuaşd şi Tăuţ, aflătoare în comitatul Bihor; în cele din urmă acei împăciuitori ... au judecat astfel <...) ca sus-zisele moşii să fie împărţite în trei părţi deopotrivă între acei Eme, Gheorghe şi Ioan, totuşi în felul acesta ca, înainte de toate să fie drese morile ce au nevoie să fie drese pe cheltuiala deopotrivă a celor trei părţi şi deoarece acel magistru Eme prin marile sale slujbe şi prin vărsarea sîngelui său a redobîndit acele moşii de la preaînăl-ţatul principe Carol <.. .> regele <.. .>, cele două părţi adică fiii lui Vîllam şi fiii lui Leel să fie datori să întoarcă acelui magistru Eme şi fiilor săi douăzeci de mărci; iar dacă cele două părţi sau vreuna din cele două părţi n-ar putea sau nu s-ar îngriji să întoarcă cele ce ţin de el şi cu veniturile . Dat la octavele sărbătorii fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mie trei sute sincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. Dl. Orig. perg., cu urme de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VT, p. 356 cu omisiunea unor formule diplomatice. 1 Johannes Vid (editorul textului latin atrage atenţia asupra acestei forme neobişnuite). S-ar putea să fie o formă coruptă pentru Vita (fiul lui Vitus) sau un nume de localitate de Wys (ci. pentru acesta din urmă nume, Cod. Andeg. VI, p. 211 : Johann filius Dominid de Wys). 325 1355 iulie 8 (octavo iie termini prenotati: in octavis festi Nativitatis beati Johannis Baptiste). Corniţele Nicolae de Zeech, judele curţii regelui şi comite de Turuch, soroceşte ziua de 27 august lui Petru, fiul lui Simion de Kallou, ca să jure împreună cu alţi douăzeci şi patru nobili în faţa capitlului din Oradea că nu e vinovat de faptul de a fi bătut crunt, împreună cu slujitorii săi Ioan zis de Satu Mare şi Nicolae, fiul lui Gyula, precum şi cu alţi părtaşi la rele, pe un iobag al lui Ladislau, fiul lui Toma de Biry1, şi de a fi brutalizat pe soţia acelui iobag precum şi a altui iobag al aceluiaşi Toma. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, 1 080. Orig. hlrtie, cu fragment de pecete aplicată pe verso şi urmele unui caput sigilii. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 357-358. REGEŞTE: Kdllay, II, p. 29, nr. 1 155. 1 într-un alt act, din 1355 (editorul nu precizează luna şi ziua) capitlul din Oradea adevereşte protestul lui Toma, Ladislau, şi Ioan de Biri Împotriva faptului că atunci cînd Petru a depus jurămlntul, printre cojurători erau şi nenobili (Cod. Andeg, ibidem). 326 1355 înainte de 9 iulie1. Ex illustrissima regum prosapia oriundo, domino Lodovico, inclito regi Hungarie, domino eorum gratioso, seniores, iurati totaque communitas civium, necnon universitas provincialium de Brasso, cum constanţi in quibuslibet mandatorum generibus per omnia se subiectos. Quoniam con-cessione et admissione avorum, ymmo attavorum2 vestrorum illustrissi-morum, regum Hungarie, dominorum nostrorum gratiosorum, pro nostrorum fidelium serviciorum retribucione semper aliquarum libertatum solamine prediti fuimus et gavisi; quocirca ad vestre regie maiestatis gratiam recurri-mus indesinenter ac humiliter supplicando quatenus principaria2 donatione remuneracionis intuitu, demum consideratis nostris fidelibus serviciis, vobis ac sacre corone exhibitis et adhuc forcius ac constancius exhibendis, et nos et sanctam ecclesiam in iure et libertatibus eiusdem gratiosius con-servetis, ut, si fortassis aliqui pută castellani aut cuiuscumque sint condi- 340 www.dacoromanica.ro cionis coram vestra regia maiestate niterentur seu presumerent affirmare se habere portionem in decimis ecclesiarum noştri confinii seu districtus, nos reclamando tenore presentium hoc a primeva noştri districtus fun-dacione nunquam fuisse profitemur nostra fide et constancia mediante, sperantes nos et sanctam ecclesiam in pristina libertate conservări vestra regia magnificientia mediante. (Pe verso, de aceeaşi mină .*> Illustrissimo principi, domino eorum generoso, inclito regi Hungarie. (De alta mină contemporană> : Supplicatio civium de decimis. Scoborîtorului din preailustra viţă a regilor, domnului Ludovic, vestitul rege al Ungariei, milostivului lor stăpîn, bătrînii, juraţii şi toată obştea orăşenilor, precum şi obştea provincialilor din Braşov, cu statornică supunere întru totul în orice fel de porunci. Deoarece, prin îngăduinţa şi încuviinţarea bunilor, ba chiar şi a străbunilor voştri preailuştri, a regilor Ungariei, milostivii noştri stăpîni, drept răsplată a credincioaselor noastre slujbe, noi am fost totdeauna înzestraţi şi ne-am bucurat de mîngîie-rea unor libertăţi, de aceea alergăm la mila regeştii voastre maiestăţi, rugînd-o fără încetare şi cu smerenie ca, avînd în vedere răsplata prin dania principilor şi apoi luînd în seamă credincioasele noastre slujbe, făcute vouă şi sfintei coroane şi care vi se vor face şi de-acum cu şi mai mult zel şi statornicie, să ne păstraţi cu milostivire şi pe noi şi sfînta biserică în dreptul şi libertăţile ei; aşa că, dacă poate unii castelani, de exemplu, sau de orice stare ar fi s-ar strădui sau ar îndrăzni să spună că ei au o parte în dijmele bisericilor ţinutului sau districtului nostru, noi, întîmpinînd prin cuprinsul scrisorii de faţă, mărturisim cu credinţa şi statornicia noastră că acest lucru n-a fost niciodată, chiar din vîrsta cea dintîi a întemeierii districtului nostru, nădăjduind a fi păstraţi şi noi şi sfînta biserică în vechea libertate datorită regeştii voastre mărinimii. (Pe verso de aceeaşi mină:'} Prea ilustrului principe, mărinimosului lor stăpîn, vestitului rege al Ungariei. (De altă mină contemporană :> Suplica orăşenilor cu privire la dijme. Arh. Stat. Braşov. Arh. Bis. Negre, I.E. Documente nr. 7. Fotocopie la Inst. de Ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. hlrtie, cu pecete de ceară albă aplicată pe verso. ‘Pentru datare: TJb, II, p. 20, 106, 110, 187—8, 193 — 4. 1 Astfel in orig. 327 1355 iulie B, Buda. Commissio regine propria Lodouicus, dei gratia rex Hungarie, fidelibus suis, magnifico viro Nicolao, voyuode1 Transiluano et comiţi de Zonuk, item magistre Leukus, comiţi Siculorum et de Brassou, necnon Petro, filio Dominici, vicecomiti dicti comitatus de Brassou, salutem et gratiam. Dicit nobis dominus Nico- 25 —• Documenta Romaniae Historica — Transilvania — Voi. x 341 www.dacoromanica.ro laus, plebanus de Korona et decanus de Brassou, suo et aliorum plebanorum de comitatu Brassou nomine et vice, gravi cum querela : quod vos quartam partem omnium decimarum ipsorum a quibuslibet ecclesiis in eodem comitatu Brassou existentibus indebite et iniuste aufferre1 et aufferri1 facere niteremini. Quare fidelităţi vestre precipientes mandamus per presentes quatenus predictas decimas prefatis plebanis plenarie et integraliter dimit-tatis et aliud pro nostra gratia non facturi. Datum Bude, feria quinta proxima post octavas festi beatorum Petri et Pauli apostolorum, anno domini Mmo CCO° Lmo quinto. cu grea plîngere, că voi căutaţi să luaţi şi puneţi să li se ia în chip nedrept şi necuvenit a patra parte din toate dijmele lor de la oricare din bisericile aflătoare în acel comitat de Braşov3. De aceea prin scrisoarea de faţă punem în vedere şi poruncim credinţei voastre să lăsaţi pe deplin şi pe de-a întregul dijmele pomenite sus-zi-şilor parohi şi altfel să nu faceţi de dragul milostivirii noastre. Dat la Buda, în joia de după octavele sărbătorii fericiţilor apostoli Petru şi Pavel, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Porunca însăşi a reginei. Arh. Stat. Braşov, Arh. Bis. Negre, I.E. Documente nr. 5. Fotocopie la Inst. ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. perg., cu urme de pecete inelară ovală, din ceară de culoare roşie, aplicată pe verso. Copie contemporană scrisă pe hîrtie, cu mici deosebiri de grafie. EDIŢII: Siebenbiirgische Ptovinzialblătter, II (1807), 185; Fejir, IX/2, 386; Teutsch, Zehntrecht, 122, Szekily Okl., I, 63; Vb„ II, 110; Katona, III/10, p. 123 . 1 Astfel în orig. * Acest arhidiaconat cuprindea Ţara Bîrsei. * Ţara Bîrsei. 328 1355 iulie 14, . Nos, universi provinciales sedis Cybiniensis ac aliarum septem sedium universi provinciales ad eandem sedem Cybiniensem pertinentes, memorie commendantes significamus universis quibus expedit, presencium per teno-rem, quod quidam anni sunt transacti, quod consideravimus numeracionem domorum numeralium villarum regalium, ex parte census regalis et quin-gentarum hastarum, incongrue stare et esse. Unde, ad mutandum hoc, 342 www.dacoromanica.ro misimus quodam1 probos viros seniores nostros cum auctoritate nostra* aliam numeracionem ipsarum domorum numeralium, congruam et condi-gnam, faciendam, dantes etiam eisdem reambulatoribus auctoritatem quod quidquid ipsi aliud ordinarent et donarent quod congruum esset, quod8 hoc ita perpetue deberet permanere. Tum dicti reambulatores venerunt in Mergental, ibi viderunt ipsi unum fundum Widental, quem fundum consi-derantes ipsis de Mergental adiacentem, simulque de iure pertinere, unde prefati reambulatores eundem fundum auctoritate nostra et verbo nostro ipsis de Mergental in filios filiorum ipsorum et iure hereditario perpetue commiserunt et dederunt, absque quarumlibet personarum impedimente. Sed datum fuit nobis intelligi quod işti populi de Noua villa et de Nyth-ausen, Hundirtpuch, Selgestat eosdem populos de Mergental in eodem fundo, contra ipsam donacionem nostram, nytuntur aggravare et impedire, quod nequaquam fieri permittemus, quia quod ipsi reambulatores verbo nostro et auctoritate nostra et iussu nostro dederunt, volumus utique quod perhenniter perseveret, prout eciam superius prius est expressum, et pro eodem dato fundo dictis populis de Mergental est media domus numeralis est3 adiuncta et data serviendi ad censum regalem quem antea habuerunt. Unde hanc penam constituimus, quod quicumque illi fuerint qui dictos populos de Mergental in ipso fundo contra ipsam donationem nostram aggra-vaverint vel impediverint, quotiens hoc fecerint, totiens iidem quinquaginta marcas argenti pro contumacia ipsorum solvere tenebuntur. Quod autem premissus tenor gratus et ratus et irrefragabiliter perpetue observetur, ad maiorem igitur huius rei memoriam plenioremque firmitatem presentibus literis sigillum nostrum duximus appendendum. Datum in proxima tertia feria post festum beate Margareta, anno domini M° CCC™0 quinquagesimo quinto. Noi, toţi locuitorii scaunului Sibiului şi toţi locuitorii celorlalte şapte scaune ce ţin de acest scaun al Sibiului prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că au trecut cîţiva ani de cînd am socotit că numărătoarea caselor supuse la bir din satele regeşti se află şi este nepotrivită în privinţa dării regeşti şi a celor cinci sute de lănci. De aceea, pentru a schimba aceasta, am trimis nişte cinstiţi bărbaţi bătrîni de-ai noştri, ca să facă în temeiul autorităţii noastre altă numărătoare, potrivită şi cuvenită, a acestor case supuse la bir, dîndu-le încă acestor revizori şi puterea ca orice altă hotărîre vor lua şi vor da care să fie potrivită, aceea să trebuiască să rămînă aşa de-a pururi. Atunci zişii revizori au venit în Merghindeal <şi> au văzut acolo un loc Valea Păşunii, pe care loc socotindu-1 că este în hotar cu cei din Merghindeal şi că totodată ţine de drept , de aceea sus-zişii revizori în temeiul autorităţii noastre şi al cuvîntului nostru au încredinţat şi au dat pe veci acest loc celor din Merghindeal , spre o mai sigură amintire şi mai deplină tărie a acestui lucru, am hotărît să se atîme pecetea noastră la scrisoarea de faţă. Dat în marţea de după sărbătoarea fericitei Margareta, în anul o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Stat Sibiu, Arh. Bis. Evang. din Merghindeal, nr. 1. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. perg., cu pecete din cear& de culoare deschis& atîmată cu o fişle de pergament. EDIŢII: Sc&uller, XJmrisse., II, p. 180; Archiv /. Kunde oesterr. Gesch., V, p. 367; Seiwert, Akten uni Daten, I; XJb., II, p. 110—111. REGEŞTE: Kem4ny, Notitia, I, p. 162; Archiv, XVII, p. 541. 1 Corect: quosdam. 1 Să se sublnţeleagă după noslra, ai. * Cuvînt repetat. 329 1355 iulie 15, . apitulum ecclesie Orodiensis omnibus Christi fidelibus presentibus et futuris continentiam presencium habituris, salutem in domino sempi-temam. Ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire, quod constituti in noştri presencia vir discretus magister Cosmas, Varadyensis, Jauriensis et nostre ecclesiarum canonicus, vice et nomine venerabilis in Christo patris domini Demetrii, dei et apostolice sedis gracia episcopi Varadyensis, cum sufficientibus litteris procuratoriis eiusdem prelaţi sui, specialiter ad infrascripta emanatis, ab una parte, ex altera veroNicolaus et Joahnnes, filii Pauli, filii Cham, ac Blasius, filius Petri, nobiles de Gurbed de Janusd, sana mente spontaneaque eorum voluntate dixerunt et coram nobis viva voce sunt confessi huiuscemodi contractum possessionarie permu-tadonis se fecisse ac celebrasse et coram nobis fecerunt atque celebraverunt perpetue duraturum, ita quoque, quod iidem Nicolaus et Johannes, filii Pauli, ac Blasius, filius Petri, possessionarias porciones ipsorum, tam titulo hereditarie successionis, quam empcionis ad eos pertinentes, in eisdem Gurbed et Janusd habitas, in comitatu de Byhor existentibus, cum omnibus utilitatibus suis et pertinenciis earundem universis, que nune sunt vel esse possunt in futurum, iure patronatus, locis sessionum, terris arabilibus, cultis et incultis, silvis, pratis, nemoribus, aquarumque decursibus atque locis molendinorum et quibuslibet aliis, dedissent, tradidissent et contu-lissent ac coram nobis dederunt, tradiderunt et contulerunt eidem domino Demetrio, episcopo Waradyensi, ac sue ecclesie et per eum suis successoribus, iure perpetuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas pariter et habendas, 344 www.dacoromanica.ro nullo iure proprietario nulloque dominio in eisdem pro se reservatis, assu-mentes et obligantes se in eisdem possessionariis porcionibus sepedictum dominum episcopum et suos successores ab omnibus impetitoribus, tam racione quarte fillialis, quam dotis et rerum parafernalium, necnon a vicinis et cominetaneis, conservare pacifice et quiete et eundem expedire propriis eorum laboribus et expensis. E converso autem idem magister Cosmas, vice et nomine prelibati domini episcopi, auctoritate predictarum litterarum procuratoriarum, eisdem Nicolao et Johanni, filiis Pauli, et per eos eorum heredibus heredumque suorum successoribus unum fundum seu unam curiam liberam, ab omni exaccione exemptam, preter decimas, in villa Peterhaza vocata, vicina et commetanea viile Kuleseer existenţi, qui vel que extitit filiorum Ched, similiter cum omnibus pertinenciis suis, scilicet edificiis, curia, orto, terris arabilibus, cultis et incultis, silvis, pratis, ne-moribus ac aque decursu et quibuslibet aliis, que nune sunt vel esse possunt in futurum, ad eundem fundum pertinentibus et1 ... sufficientibus, item prefato Blasio, filio Petri, in villa Tenke, similiter unam curiam seu fundum umum, qui vel que olym extitit Andree dicti Semes, in quo fundo post hoc officiales eiusdem domini episcopi habitarunt, similiter cum omnibus utili-tatibus suis et pertinenciis eiusdem universis, scilicet edificiis, curia, orto, terris arabilibus, cultis et incultis, silvis, nemoribus, pratis ac aque decursu et quibuslibet aliis, que ad usum unius curie integre sufficere possunt, iuxta ritum et consuetudinem predictarum villarum similiter iure perpetuo et irrevocabiliter in filios filiorum suorum et heredes titulo permutacionis dedit, tradidit et contulit pure et simpliciter possidendos seu possidendas; eciam preter decimas, porcos vero ipsorum iidem nobiles prescripti ad quam-cunque silvam cuiuscumque possessionis ipsius episcopatus propter pascua ad glandimes depelli facerent, nullam decimam millumque lucrum de eisdem, similiter de apibus ipsorum ad loca Mehleu wulgariter vocata eidem episcopo et suis successoribus dare et persolvere teneantur, adductis seu adducendis; renuncians omni iuri idem magister Cosmas in persona prefati domini episcopi quod actenus idem dominus episcopus et sui predecessores habuit seu habuerunt in fundis prelibatis nec post hoc iidem nobiles et eorum heredes ignobiles censeantur nec quisquam eis et eorum heredibus ignobi-litatis seu popularis2 notam obiicere valeat nune et in futurum; hoc tamen expresso, quod, si iidem aut alter ipsorum sine liberis decesserit seu deces-serint, extunc iidem fundi seu fundus ipso facto redibunt in ius et proprieta-tem episcopatus Waradyensis prenotati, nec eosdem fundos vendere seu alienare iidem nobiles et sui heredes ullo unquam tempore aliis possint preterquam ecclesie prelibate, nec eosdem nobiles quispiam villicus seu officialis aut iudex iudicare possit, preter personam domini episcopi et suorum successorum; et quia prelibate possessionarie porciones maioris valoris et carioriis® precii existerent, quam curie seu fundi prenotati, ideo idem dominus episcopus in supplementum huiusce modi defectus agens conscienciose faciendo congruam compensacionem, eisdem nobilibus decern et octo marcas racionis Budensis super addidisset, marcam quamlibet quin-quaginta sex grossis computando, et insuper octo boves et unum stamen pani* de Papring eisdem dedisset ex quadam liberalitate, que omnia iidem nobiles recepisse ab eodem domino episcopo sunt confessi plene et integre. In quorum memoriam firmitatemque perpetuam presentes litteras nostras privilegiales contulimus munimine sigilii noştri communitas. Datum feria 345 www.dacoromanica.ro quarta proxima post festum beate Margareta virginis et martyris, per ma-nus magistri Jacobi, lectoris ecclesie nostre, magistre Petro cantore, Petro custode, magistris Johanne de Halmy, Paulo, Andrea ac aliis fratribus et canonicis ecclesie nostre salvis et sanis existentibus, anno domini M° CCC100 jmo quinto. Capitlul bisericii de Arad tuturor credincioşilor întru Hristos, celor de acum şi celor viitori, care vor lua de cuprinsul scrisorii de faţă, veşnică mîntuire întru domnul. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că, înfăţişîndu-se înaintea noastră pe de o parte chibzuitul bărbat, magistrul Cosma, canonic al bisericilor de Oradea, de Gyor şi a noastre, în locul şi în numele venerabilului întru Hristos părinte, domnul Dumitru, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcop de Oradea, cu îndestulătoare scrisoare de împuternicire a aceluiaşi prelat al său, dată anume pentru cele de mai jos, iar pe de altă parte Nico-lae şi Ioan, fiii lui Pavel, fiul lui Chan, precum şi Blasiu, fiul lui Petru, nobili de Gurbediu şi de Ianoşda, în întregimea minţii lor şi de buna lor voie au spus şi au mărturisit înaintea noastră prin viu grai că au făcut şi au încheiat această învoială de schimb de moşii şi ei o fac şi o încheie <şi> înaintea noastră, ca să dăinuiască în veci, în aşa fel că acei Nicolae şi Ioan, fiii lui Pavel, şi Blasiu, fiul lui Petru, au dat, au trecut în stăpînire şi au hărăzit şi în faţa noastră dau, trec în stăpînire şi hărăzesc acelui domn Dumitru, episcopul Orăzii, şi bisericii sale şi, prin el, urmaşilor săi, părţile lor de moşie ce le au în acele Gurbediu şi Ianoşda aflătoare în comitatul Bihor, şi care ţin de ei atît în temeiul moştenirii, cît şi prin cumpărare, împreună cu toate folosinţele lor şi cu toate cele ce ţin de ele care sînt acum sau pot fi în viitor, cu dreptul de patronat, locurile de sesie, pămînturile de arătură, lucrate şi nelucrate, pădurile, luncile, dumbrăvile, cursurile de apă şi locurile de moară şi cu oricare altele, ca să le stăpînească să le ţină şi totodată să le aibă cu drept de veci şi în chip nestrămutat fără a păstra pentru ei nici un drept de proprietate şi nici o stăpînire în acele în puterea sus-zisei scrisori de împuternicire a dat în schimb, a trecut în stăpînire şi a hărăzit acelor Nicolae şi Ioan, fiii lui Pavel, şi, prin ei, moştenitorilor lor şi urmaşilor moştenitorilor lor, un loc sau o curte slobodă, scutită de orice dare, afară de dijme, în satul numit Paterhaza, ce este vecin şi în hotar cu satul Kuleseer; care sau care a fost a fiilor lui Ched, de asemenea cu toate cele ce ţin de el şi anume : clădiri curte, grădină, pămînturi de arătură lucrate şi nelucrate, păduri, lunci, dumbrăvi şi cursuri de apă <şi> oricare alte care sînt acum sau pot fi în viitor, care ţin de acel loc şi sînt îndestulătoare sau a fost odinioară al lui Andrei zis Semes8 <şi> pe care loc au locuit după aceea slujbaşii aceluiaşi 346 www.dacoromanica.ro domn episcop de asemenea cu toate folosinţele lui şi cu toate cele ce ţin de el şi anume: clădiri, curte, grădină, pământuri de arătură, lucrate şi nelucrate, păduri, dumbrăvi, lunci şi cursuri de apă şi oricare alte care pot îndestula trebuinţele unei curţi întregi, pentru ca ei să stăpînească de-a dreptul şi fără înconjur după rînduiala şi obiceiul ziselor sate, de asemenea cu drept de veci şi în chip nestrămutat din tată în fiu şi din moştenitor în moştenitor. Şi încă ca, afară de dijme, acei nobili arătaţi mai sus să nu fie datori a da şi a plăti acelui episcop şi urmaşilor săi nici o dijmă şi nici o dare pentru porcii lor pe care i-ar mîna la ghindă în vreo pădure de pe vreo moşie a acelei episcopii, şi nici pentru albinele lor, aduse sau care vor fi aduse la locurile numite în limba poporului Mihălău. Acel magistru Cosma, în numele sus-zisului domn episcop a renunţat la orice drept pe care pînă acum acel domn episcop şi înaintaşii săi l-a avut ori l-au avut în sus-zisele pămînturi, pentru ca, după aceea, nobilii aceştia şi moştenitorii lor să nu fie socotiţi nenobili, şi nimeni să nu poată, acum şi în viitor, să le arunce în faţă lor şi moştenitorilor lor învinuirea că nu sînt nobili sau că sînt oameni de rînd. S-a spus, totuşi, aceasta, că, dacă ei sau vreunul din ei ar muri fără copii, atunci, prin însuşi acest fapt, acele locuri sau acel loc se vor întoarce în dreptul de proprietate al sus-zisei episcopii a Orăzii; iar acei nobili şi moştenitorii lor să nu poată niciodată vinde ori înstrăina acele pămînturi altora, decît sus-zisei biserici, şi pe acei nobili să nu-i poată judeca nici un jude sau vilic ori slujbaş, afară de însuşi domnul episcop şi de urmaşii săi; şi, deoarece sus-zisele păiţi de moşie au o valoare mai mare şi preţuiesc mai mult decît curţile sau locurile sus-zise, de aceea acel domn episcop lucrînd cu dreptate, ca să împlinească această lipsă cu o potrivită despăgubire, a mai dat pe deasupra acelor nobili optsprezece mărci după socoteala de Buda — socotindu-se fiecare marcă cincizeci şi şase de groşi — şi de deasupra, ca un semn de dărnicie, le-a mai dat opt boi şi un vig de postav de Poperinghe, pe care toate acei nobili au mărturisit că le-au primit pe deplin şi în întregime de la acel domn episcop. Dat în miercurea de după sărbătoarea fericitei fecioare şi mucenice Margareta, de mîna magistrului Iacob, lectorul bisericii noastre, magistrul Petru cantorul, Petru custodele, magiştrii Ioan de Halmeu, Pavel, Andrei şi alţi fraţi şi canonici ai bisericii noastre fiind sănătoşi la trup şi la minte, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. Dl. 26 561. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. perg., pecetea atîmată s-a pierdut. EDIŢII: Coi. Andeg., VI, p. 359-361. 1 Urmează: pro una curia, tăiate de aceeaşi mînă. 1 Probabil lipseşte cuvîntul status. * Corect: carioris. * Corect: panni. * Agerul. 330 1355 iulie 16, de faţă pînă la împlinirea unui an, acestor Andrei, Iacob şi Dionisie, fiii lui Iacob <şi> lui Grigore şi Apa, fiii lui Ioan, fii lui Apa, pentru douăsprezece mărci — socotindu-se fiecare marcă la optzeci de groşi — luate şi primite pe de-a-întregul, partea în bani şi parte <în lucruri) şi o zălogeşte în faţa noastră cu această îngrădire, că dacă acest Ioan, fiul lui Ladislau, n-ar voi sau n-ar putea să răscumpere zisa pătrime de moşie de la zişii nobili de Beclean cu aceste douăsprezece mărci la împlinirea unui an, atunci, după trecerea unui an, va fi dator s-o răscumpere cu îndoitul sus-ziselor douăsprezece mărci, şi pe deasupra, prin chiar acest fapt, va fi osîndit la o gloabă de trei mărci faţă de judecător, iar între timp, pînă va putea s-o răscumpere, sus-numiţii nobili de Beclean vor culege toate roadele şi folosinţele acelei pătrimi a pomenitei moşii numite Sînmartin. Dat în joia de după sărbătoarea fecioarei şi mucenicei Margareta, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Dl., Arh. fam. Bethlen. Orig. perg., cu pecete de ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢII: Ub., II, p. 112. 348 www.dacoromanica.ro 331 1355 iulie 20, Oradea. Nos Nicolaus <.. .> palatinus et iudex comanorum memorie commen-damus, quod cum nos ob regie serenitatis preceptum generalem congrega-cionem universis nobilibus comitatus Bihoriensis celebrassemus, qui quidem unive'rsi nobiles iuratique assessores eiusdem comitatus Bihoriensis in nos-tram exurgentes presenciam, filios Pous de Tarnuk nomine proscripcionis note de medio ipsorum nobis tradiderant, ex eoque annotata possessio ipsorum Tarnuk nuncupata racione premisse proscripcionis note nostris manibus extiterat devoluta ; tandem nos ad instantissimis peticionibus1<...) magistrorum Jacobi et Pauli filiorum magistri Dose proximorum nostro-rum, racione proximitatis dictam possessionem Tarnuk cum omnibus suis utilitatibus <...) eis et eorum heredibus <.. .) eo iure, quo nobis pertinere dignoscitur, perpetuo duximus conferendam, salvis iuribus alienis <...) Datum in Varadino, feria secunda proxima post festum Divisionis aposto-lorum, anno domini Millesimo CCCmo quinquagesimo quinto. Noi, Nicolae, palatinul şi jude al cumanilor, dăm de ştire că atunci cînd noi, din porunca luminăţiei regeşti am ţinut adunarea obştească cu toţi nobilii comitatului Bihor, ridicîndu-se în faţa noastră toţi acei nobili şi asesorii juraţi din acel comitat Bihor ne-au predat din mijlocul lor pe fiii lui Pous de Tarnuk pentru cuvîntul că sînt scoşi în afara legii şi ca atare sus-numita lor moşie numită Tarnuk a trecut în mîinile acestora în temeiul sus-arătatei scoateri în afara legii. Noi, mai apoi la prea stăruitoarele rugăminţi ale magistrilor Iacob şi Pavel, fiii magistrului Doja, rudele noastre de aproape am hotărît să le dăm pe veci lor şi urmaşilor lor <.. .> în temeiul rudeniei, zisa moşie Tarnuk, cu toate folosinţele ei <...) cu acel drept cu care se ştie că ţine de noi, fără a ştirbi drepturile altora Dat la Oradea, în lunea de după sărbătoarea Răspîndirii apostolilor, în anul domnului o mie treisute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. DI. 4 540. Orig. hîrtie cu fragmente de pecete aplicată pe verso. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 362, cu omisiunea unor formule diplomatice. 1 Corect: instantissimas peticiones. 332 1355 iulie 26 {VII. Kalendas mensis Augusti). Ludovic I, regele Ungariei, la cererea comitelui Nasman, fiul lui Petru de Lapuch, şi a tuturor nobililor dinLapuch, transcrie actul său din 19 iulie 1345. Dumitru de Oradea, Andrei al Transilvaniei, Toma de Cenad (Chanadiensi), episcopi; Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc. Arh. Acad. Iugoslave din Zagreb, Diplomata, ann: 1263. Orig. perg. Sub text în colţul din stingă documentului se află confirmarea obişnuită cu pecetea nouă al aceluiaşi rege, din 19 decembrie 1364. EDIŢII: Smiiiklas, XII, p. 297-298. 349 www.dacoromanica.ro 333 1355 august 1, , iar pe de altă parte Petru şi Ioan şi Simion, fiii lui Mihail, fiul aceluiaşi Simion banul, ei înşişi, precum şi Petru zis Sertew pentru Iacob, fiul aceluiaşi Mihail, fiul lui Simion banul, cu scrisoarea noastră de împuternicire îndestulătoare, aceştia au mărturisit şi au spus de bunăvoie şi într-un glas că, pentru ca fiecare din ei să se poată bucura de dreptul său în pace şi linişte şi nestrămutat, ei cu deopotrivă lor voinţă şi cu dimpreună lor învoire au făcut între ei şi în faţa noastră fac această împărţeală, care să se ţină pe veci, cu privire la o pădure a lor numită Făgetul Mare, aflătoare între moşiile numite Alma, Dîrlos şi Şmig, şi 7 turn etiam ob amorem fra-ternalem inter ipsos affixam volentes pacem preferre dissidiis, reformatibus et ordinantibus plurimis probis viris partes suas interponentibus, in tăiem pacis et concordie omnimodam devenissent et coram nobis devenerunt unionem, quod prenominatus Nicolaus filius Symonis bani predictam medietatem possessionis Sumugyn, vocate per eosdem filios Mychaelis sibi perpetuatam, eisdem Petro, Johanni et Symoni filiis Mychaelis cum omnibus utilitatibus et pertinenciis ad eandem resignasset et remisisset ac resignavit et remisit coram nobis, ita tamen, quod iidem Petrus, Johannes ■et Symon filii Mychaelis eidem Nicolao filio Symonis bani darent et solve-rent viginti marcas argenti, pro quibus quidem viginti marcis argenti iidem Petrus, Johannes et Symon personaliter et Petrus dictus Serthew cum 351 www.dacoromanica.ro sufficientibus litteris nostris procuratoriis pro Jacobo, filio eiusdem Mychaelis, coram nobis astantes, medietatem cuiusdam sylve, Nogbyk vocate, ipsos iure hereditario tangentem, partem scilicet a parte fluvii Kukullew existen-tem, cuius quidem sylve alia medietas eiusdem magistri Nicolai filii Symonis bani existeret, eidem Nicolao filio Symonis bani, similiter coram nobis astanti, impignorassent et impignorarunt coram nobis tali modo, quod, si usque annualem revolutionem octavarum festi Nativitatis domini proxime nune venturi dictam sylvam ipsorum ab eodem magistre Nicolao redimere possent, tune ipse magister Nicolaus, receptis prius ipsis viginti marcis argenti, dictam sylvam eisdem filiis Mychaelis restituere tenerentur8 si autem redimere nollent aut non possent, extunc, elapso ipso termino, eidem magistre Nicolao dictam medietatem sylve perpetuare tenerentur filii Mychaelis antedicti9. Datum in octavis festi beati Jacobi apostoli, anno domini M° CCC™0 I,mo quinto. Noi, capitlul bisericii Transilvaniei, prin cuprinsul scrisorii de faţă facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră (magistrul Nicolae, fiul) răposatului Simion, ban de Dîrlos, pe de o parte, (iar pe de altă parte) Petru şi Ioan precum şi Simion, fiii lui Mihail de Almaş, fiul aceluiaşi ban Simion, aceştia au mărturisit şi au spus împreună într-un glas că, deşi Petru, Ioan şi Simion, fiii lui Mihail, siliţi de o nevoie de neînlăturat au dăruit pe veci acelui Nicolae, fiul răposatului Simion (banul), jumătate dintr-o moşie a lor numită Şmig, pentru care danie pe veci s-a iscat între ei cu multă vreme în urmă o mare pricină şi neînţelegere, pentru ca, totuşi, îndelungata ură şi focul invidiei să nu poată da naştere la vătămări între ei, ci mai de grabă să se smulgă din rădăcină orice duşmănie şi orice prilej de judecată şi dezbatere din mijlocul lor, atît pentru aceasta, cît şi din dragostea frăţească voind mai degrabă să aibă între ei o pace trainică decît dezbinări, în urma împăciuirii şi rînduielilor multor bărbaţi cinstiţi care s-au pus mijlocitori (între ei) au ajuns la acest legămînt de pace şi înţelegere deplină şi ajung şi în faţa noastră : (anume) sus-numitul Nicolae, fiul lui Simion banul, a lăsat şi a înapoiat lui Petru, Ioan şi Simion, fiii lui Mihail, sus-zisa jumătate a moşiei numite Şmig ce-i fusese dăruită pe veci lui de aceşti fii ai lui Mihail, împreună cu toate folosinţele ei şi (cu toate) cele ce ţin de ea, şi o lasă şi o înapoiază şi în faţa noastră, cu această (arătare) însă, ca aceşti Petru, Ioan şi Simion, fiii lui Mihail, să-i dea şi să-i plătească acestui Nicolae, fiul lui Simion, banul, douăzeci de mărci de argint, iar pentru aceste douăzeci de mărci de argint, aceşti Petru, Ioan şi Simion înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră, iar Petru zis Serthew cu scrisoarea noastră de împuternicire îndestulătoare <înfăţişîndu-se> pentru Iacob, fiul acelui Mihail, au zălogit şi zălogesc . în faţa noastră acestui Nicolae, fiul lui Simion banul, care stătea de asemenea înaintea noastră, jumătate dintr-o pădure numită Făgetul Mare, care este a lor în temeiul dreptului de moştenire şi anume partea aflătoare spre rîul Tîrnava — căci cealaltă jumătate a acestei păduri este a magistrului Nicolae, fiul lui Simion banul — în aşa fel că, dacă ei ar putea să răscumpere de la magistrul Nicolae zisa lor pădure pînă la împlinirea unui an de la octavele sărbătorii naşterii domnului ce va veni acuma în curînd10, atunci magistrul Nicolae, după ce va fi primit mai întîi cele douăzeci de mărci de argint, 352 www.dacoromanica.ro să fie dator să înapoieze zisa pădure fiilor lui Mihail; iar dacă ei n-ar voi sau n-ar putea s-o răscumpere, atunci, după trecerea sorocului, sus-zişii fii ai lui Mihail să fie datori să dăruiască pe veci zisa jumătate de pădure magistrului Nicolae. Dat la octavele sărbătorii fericitului apostol Iacob, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Colecţia I. Kemăny. Orig. hirtie, cu urme de pecete din ceară de culoare deschisă aplicată pe verso. EDIŢII: Ub., H, p. 112-113. REGEŞTE: Szabd, Erd. Muz. okl., nr. 99. 1 Rupt 3 cm, Întregit pe baza contextului. 1 Rupt 2,5 cm, Întregit după sens. 1 Rupt 2 cm, Întregit după sens şi pe baza contextului. 4 Rupt 1,5 cm, Întregit după sens. 4 Rupt 2 cm, Întregire mai verosimilă dedt cea propusă In Ub., II, 113, ar fi discep-tationis. * Astfel In text. 7 Pată de umezeală 1,5 cm, întregit după sens. * Corect: teneretur. * Urmează anno, şters de aceeaşi mină. 10 1 ianuarie <1356>. 335 1355 august 10, Buda. Lodouicus, dei gracia rex Hungarie, fidelibus suis, comiţi vel vice-comiti et iudicibus nobilium comitatus Zothmariensis salutem et graciam. Dicit nobis magnificus vir, Nicolaus de Zeech, iudex curie nostre et comes de Turuch, quod cum Nicolao Rufo de Kumld iuxta continendam litterarum capituli ecclesie Waradyensis citatoriarum, in octavis festi Nativitatis beati Johannis Baptiste, proxime preteritis, in facto possessionario contra Petrum, filium Michaelis de Darah in figura sui iudici1 agere volente, idem Petrus, filius Michaelis, ipsum Nicolaum Rufum, in congregacione vestra generali, de nostro litteratorio mandato pro extirpandis furibus et latroni-bus, anno in presenti celebrata, proscriptum fore per litteras vestras declaras-set; idem Nicolaus Rufus e converso se ab huiusmodi labe proscripcionis per nostram maiestatem vigore litterarum nostrarum, feria sexta proxima ante festum beati Mathei apostoli et evangeliste, anno domini Mmo CCCmo Bmo quarto, confectarum, expiatum et absolutum fore, ita quod ipse ab omni macula taliter immunus deberet se custodire comprobasset; et quia predicte littere vestre super premissa prescripdone ipsius Nicolai Rufi post emancionem dictarum litterarum nostrarum confecte fuissent, idemque Nicolaus Ruphus1 post emanacionem ipsarum litterarum nostrarum nullum malum nullumque nocumentum cuipiam in dicto comitatu fecisse se asservis-set et eciam magister Andreas, filius Dionisii, comes de Bekes, dominus suus, ipsum Nicolaum Rufum post emancionem litterarum nostrarum nullum malum nullumque nocumentum cuipiam in dicto comitatu Zathmar intulisse, nostre asserebat maiestati. Ideo nos, volentes de premissis cercius informări, fidelităţi vestre firmiter predpiendo mandamus, quatenus in quindenis festi beati regis Stephani nune venturis, universos nobiles et cuiusvis status homines predicti comitatus Zathmariensis insimul convocando 353 www.dacoromanica.ro et congregacionem faciendo, presentibus Nicolao dicto Tatar et Johanne, filio Egidii, hominibus nostris, ad vestram fidem deo debitam et fidelitatem, nobis et sacre corone regie observandam ab omnibus nobilibus etcuiusvis condicionis dicti comitatus hominibus super eo utrum prefatus Nicolaus Rufus post emanacionem prefatarum litterarum nostrarum graciosarum cuipiam in ipso comitatu aliquod malum seu nocumentum per furtum vel latrocinium aut rapinam intulerit vel ne, sciatis et inquiratis omnimodam veritatem. Et prout de premissis iuxta vestram fidem et fidelitatem sciscitari poteritis, nobis ad octavas festi Nativitatis beate virginis nune venturas fideliter rescribatis. Datum Bude, in festo beati Laurencii martiris, anno domini M“° CCCmo L“° quinto. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, credincioşilor săi, comitelui sau vicecomitelui şi juzilor nobililor din comitatul Satu Mare, sănătate şi milostivire. Ne spune nouă măritul bărbat Nicolae de Zeech, judele curţii noastre şi comite de Turuch, că pe cînd Nicolae Roşul de Kumld, potrivit cuprinsului scrisorii de chemare la judecată a capitlului bisericii de Oradea pentru octavele sărbătorii naşterii fericitului Ioan botezătorul de curînd trecute2, voia să cheme înaintea judecăţii acestuia pe Petru, fiul lui Mihail de Dara, într-o pricină de moşie, acest Petru, fiul lui Mihail, a spus că acel Nicolae Roşu ar fi fost scos din lege prin scrisoarea voastră în adunarea voastră obştească, ţinută în acest an, din porunca noastră scrisă, pentru stîrpirea hoţilor şi a tîlharilor; iar acel Nicolae Roşul, dimpotrivă, a dovedit că el a fost iertat şi dezlegat de această întinăciune a scoaterii din lege de către maiestatea noastră, în temeiul scrisorii noastre întocmite în vinerea dinaintea sărbătorii fericitului apostol şi evanghelist Matei8, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi patru, cu îndatorirea ca, scutit în felul acesta, să se păzească la octavele viitoare ale sărbătorii Naşterii fericitei fecioare6. Dat în Buda, la sărbătoarea fericitului mucenic Laurenţiu, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magii. Bl. Arh. fam. Zichy, 217, E. 22. Transumpt la actul lui Nicolae zis Zaka, vicecomite de Satu Mare, şi al juzilor nobililor din acelaşi comitat, din 3 septembrie 1355, nr. 339. EDIŢII: Zichy. HI, p. 13-14. 1 Astfel In text. * 1 iulie. *18 septembrie 1354. 4 3 septembrie 1355. 4 15 septembrie 1355. 336 1355 august 15, Buda. Lodovicus <. . .> rex <.. .> capitulo ecclesie Varadiensis <.. .> Dicitur nobis in persona nobilium dominarum Agnes et Scolastica vocatarum filia-rum videlicet Johannis filii Georgii de Enchench <.. .> quod ipse in dominium possessionariarum porcionum videlicet medietatis possessionis Zanizlo et terre Nogkarul vocate in comitatu Zatmariensi existencium necnon porcionis possessionarie in possessione Leta habite, in comitatu de Zaboch existentis, per predictum Jobannem patrem earum ipsis, mediantibus literis vestris privilegialibus, pro dote et rebus parafemalibus necnon pro centum marcis domine matris earum ac quarta filiali eis traditarum, legitime vellent introire. Super quo fidelităţi vestre firmiter precipiendo mandamus, quatenus vestrum mittatis hominem pro testimonio fidedignum, quo presente Alexander de Petri vel Dominicus de Chasar aut Johannes filius Petri de Panyla aliis absentibus homo noster predictas dominas in dominium predictarum pos-sessionariaum porcionum, presentibus vicinis et commetaneis earundem legitime introducat et statuat ipsas in eisdem iure, quo ad easdem dinoscuntur pertinere perpetuo possidendas, si non fuerit contradictum, contradictores vero, si qui fuerint, citet ipsos contra predictas dominas ad nostram presen-ciam ad terminum conpetentem; et post bec seriem ipsius statucionis <...) nobis <...) rescribatis. Datum Bude, in festo Assumcionis virginis gloriose, anno domini Mm0 CCCmo quinquagesimo quinto. Ludovic <...) regele <...) către capitlul bisericii din Oradea <...) Ni se spune în numele nobilelor doamne numite Agnes şi Scolastica, adică fiicele lui Ioan, fiul lui Gheorghe de Enchench, că ele vor să intre în chip legiuit în stăpînirea părţilor de moşie, anume jumătate din moşia Sanislau şi din pămîntul numit Nogkarul, aflătoare în comitatul Satu Mare, precum şi a părţii de moşie ce o au în moşia Leta, aflătoare în comitatul Szabolcs, care, potrivit scrisorii voastre privilegiale, le-au fost date de sus-zisul Ioan, tatăl lor, pentru zestrea şi darurile de nuntă şi pentru o sută de mărci ale mamei lor şi drept a patra parte fiicelor. Drept aceea, punem în vedere şi poruncim cu tărie credinţei voastre, să trimiteţi spre mărturie omul vostru vrednic de crezare, în faţa 355 www.dacoromanica.ro căruia omul nostru Alexandru de Petreşti sau Dominic de Chasar, ori Ioan, fiul lui Petru de Panyla, în lipsa celorlalţi, să aşeze şi să pună în chip legiuit numitele doamne în stăpînirea sus-ziselor părţi de moşie, de faţă cu vecinii şi megieşii lor, spre a le stăpîni pe veci cu drept cu care se ştie că ţin de ele, dacă nu s-ar împotrivi nimeni; iar dacă ar fi unii împotri-vitori, să-i cheme în faţa noastră, la sorocul potrivit spre a sta faţă cu sus-zisele doamne; şi după aceea să ne răspundeţi în scris despre felul cum s-a făcut punerea în stăpînire <.. .> Dat în Buda, la sărbătoarea Adormirii slăvitei fecioare, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 545. Transumpt ia actul capitlului din Oradea, din 21 septembrie 1355, nr. 342. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 363 -364. 337 1355 august 26, regelui şi a baronilor ţării, şi că oprise pe acest Pavel creţul şi pe stăpînul acestuia Petru, fostul vicevoievod, de a pune stăpînire pe acea moşie Oarda, şi i-a oprit şi în faţa noastră. Dat în miercurea de după sărbătoarea fericitului rege Ştefan, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. din Alba Iulia, lădiţa 2 nr. 136. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Transumpt in actul conventului de la Cluj-Mănăştur, din 1 mai 1447. EDIŢII: Ub., II, p. 114-115. REGEŞTE: Beke, Erd. kdpt. 136. 1 Astfel in text. * Corect: Kunth. ■ 20 mai. 338 1355 august 27, et in presenti anno multa nocumenta et dampna in comitatu Zothmar furtive fecisset et irrogasset. Hec fide ipsorum mediante retulerunt et ad fidelitatem sacre corone. Unde intimamus vestre maiestati fide nostra mediante, deo debita, et ad fidelitatem sacre corone regie, quod antenominatus Nicolaus Rufus in premissis nocumentis in primitis4 diebus et in presenti anno semper homo nocumentalis invenientur6 et valde est in hoc famosus ac semper fur et latro extitit. Datum in quindenis festi beati regis Stephani, ut supra, in nostra congregacione, anno domini Mmo CCO° Lmo quinto. (Pe verso :> Excelentissimo domino suo domino Lodovico, dei gracia regi Hungarie, inquisitoria. Preaînălţatului său stăpîn, domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Nicolae zis Zarka, vicecomitele de Satu Mare, şi cei patru juzi ai nobililor din acel comitat, închinăciune cu preacredincioasă slujbă, la poruncile şi însărcinările lui, cu toată cinstea. Am primit cu cinstea cuvenită scrisoarea luminăţiei voastre, avînd acest cuprins: în trecut şi în anul acesta, multe vătămări şi pagube în comitatul de Satu Mare. Şi acestea le-au spus pe credinţa lor şi pe supunerea lor faţă de sfînta coroană. De aceea, declarăm maiestăţii voastre pe credinţa noastră datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea sfintei coroane regeşti, că în ce priveşte vătămările de mai sus, în zilele de mai înainte şi în anul acesta sus-numitului Nicolae Roşul se dovedeşte Preaînălţatului său stăpîn, domnului Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, scrisoare de cercetare. Arh. Naţ. Magh., Dl., Arh. fam. Zichy, 217. E. 22. Orig. hîrtie, cu fragmentele unei peceţi mari rotunde şi a patru mici inelare de închidere aplicate pe verso. EDIŢII: Zichy, III, p. 13-15. 1 2 * * 5 * 7 1 Corect: eisdem. 2 Astfel în text. * Corect: equas suas. * Corect: imprimitis. 5 Corect: invenitur. * 3 septembrie. 7 23 februarie. * 13 ianuarie <1355). * 23 decembrie <1354). 359 www.dacoromanica.ro 340 1355 septembrie 3, Haram. Nos Petrus dictus Bot et Jacobus, iudices nobilium de comitatu Karaso, significamus quibus expedit universis presencium per tenorem, quod ab una parte Stephanus, filius Dominici, ex altera vero Nicolaus, filius Micaelis, coram nobis astando, confessi sunt oraculo vive vocis ut idem Nicolaus, filius Micaelis, quendam particulam sue possessionis, unum locum curie de Ghulues ac viginti iugera terre in Aiola1 eidem Stephano, filio Dominici, pro secunda dimidia marca impignorasset tali modo, quod si quandocumque predicta particula terre ab eodem Nicolao alienaretur, extunc idem Nicolaus eidem Stephano in alio loco sue possessionis similem particulam terre dare teneatur. Datum in sede Haram, feria quinta proxima post festum beati Anconis® martiris, anno domini M° CCC”10 quinquagesimo quinto. Pro Stephano, filio Dominici contra Nicolaum, filium Micaelis super impignoracione quedam particule sue possessionis pro secunda dimidia marca. Noi, Petru zis Bot şi Iacob, juzii nobililor din comitatul Caraş, prin cuprinsul celor de faţă aducem la cunoştinţa tuturor cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se înaintea noastră, pe de o parte Ştefan, fiul lui Dominic, iar pe de altă parte, Nicolae, fiul lui Mihail, au mărturisit prin viu grai că acel Nicolae, fiul lui Mihail, a zălogit pentru o marcă şi jumătate acelui Ştefan, fiul lui Dominic, o bucată din moşia sa <şi anume) un loc de curte din Giulvăz, precum şi douăzeci de iugăre de pămînt din Baiola, în aşa fel că, dacă sus-zisa bucată de pămînt ar fi înstrăinată de către acel Nicolae, atunci acel Nicolae să fie dator a da acelui Ştefan o bucată de pămînt asemănătoare într-un alt loc al moşiei sale. Dat în scaunul Pentru Ştefan, fiul lui Dominic, împotriva lui Nicolae, fiul lui Mihail, cu privire la zălogirea unei bucăţi din moşia sa, pentru o marcă şi jumătate. Arh. Naţ. Magb. Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 751. Orig. hîrtie, cu fragmentele a trei peceţi inelare de Închidere aplicate pe verso, cea din mijloc fiind mai mare. EDIŢII: Pesty, III, p. 29 (cu data greşită: 10 septembrie 1355); Ortvay, I, p. 84 (cu data greşită: 10 septembrie 1355). REGEŞTE: Kdllay, II, p. 25, nr. 1 137 (cu data greşită: 22 ianuarie 1355). * * 1 Astfel in textul latin publicat de Ortvay, I, p. 84. Corect: Baiola. * Astfel in text; formă prescurtată, probabil pentru Antonini. 341 1355 septembrie 9, . REGEŞTE: Cod. Andeg., VI, p. 364 (în nota editorului). 343 1355 octombrie 1, (Oradea). My Varady Zenteghaznak Captalany, ez ielen walo lewel rendiben ielentven mindeneknek, hogy alwan az my zemelyunk eleyben, Janos Dama-kosnak fiay, ky Geubulnak mondatik Rvssaly, az ew elewen nyeluevel my elottunk teon illyen vallast. Hogy az ew iozagat, tudni illik Egi fel zer Vczat Kvssaliban lewot, giermek Myklos hazatul fogvan ky jrekeztetven, az Gergely Janos fia hazaigh hasonlatoskeppen ky rekeztetven, az ielen valo vallasnak napiatol fogvan, az migh megh valthatna 60 Arany forintban, kyt tellyesseggel fel weot volna, nem keczym zwksegek kenzeritven (vetett)1 Jakcz Mesternek Kvssalinak zalagba my elottunk. Vgi peniglen hogi ha valamikoron Janos Damakosnak fya azt az ew Jazagat, az penzt le tewen, megh valthatna, tehat Jakcz Meşter, az ev telliesseggel valo summa penzet magahoz weven, megh adny es vizza bochiatani tartozzek, abban penighlen zabadsaga lewen, hogi az megh valtasnak ideye alat haznat as gyvmeolczyet mindennemv haznayval vehesse, mellyen minden zabatsaga lehessen. Ezen kywul eotet benne megh tartuan es terhet magara weuen, hogy az megh newezet Jakcz Mestert es az eo Maradekyt az megh valtasnak ideynek alatta minden tellyeseggel valo Byrodalmaban chyendessen es bekesegessen minden haborgatok ellen, tiilaidon faratsagaual es keolchyegewel megh otalmazza. Adatot Zenth Ferencz nap elot valo Chyeotortokeon. Anno 1355. Franciscus Vesseleny. (Pe verso :> Kvssaly Zalogositas Egi felzer Vczanak az Gergel Janos fia hazaygh 60 arany forintban. Anni 1355. 361 www.dacoromanica.ro Noi, capitlul sfintei biserici de Oradea, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire tuturor că, înfăţişîndu-se înaintea noastră Ioan, fiul lui Dominic, căruia i se spune Geubul de Coşeiu, a mărturisit prin viu grai în faţa noastră că, fiind silit de unele lipsuri mari, a zălogit magistrului Jakcz de Coşeiu — pentru 60 de florini de aur pe care i-a şi primit în întregime în faţa noastră — bunul său, anume o uliţă cu un singur rînd de case, în Coşeiu, de la casa lui Nicolae Copilul — în afară de aceasta — pînă la casa lui Grigore, fiul lui Ioan — de asemenea în afara de aceasta — începînd cu ziua mărturisirii de azi şi pînă le va putea răscumpăra, dar în aşa fel, că dacă mai tîrziu cîndva, Ioan, fiul lui Dominic, plătind înapoi banii şi-ar putea răscumpăra acel bun al său, atunci magistrul Jakcz, primindu-şi înapoi suma sa de bani în întregime, să fie dator s-o înapoieze şi s-o dea înapoi, avînd însă voie deplină şi fără să întîmpine vreo greutate, ca pînă la vremea răscumpărării s-o poată folosi şi să-i poată culege roadele şi toate folosinţele. în afară de aceasta, lăsîndu-1 pe el în stăpînirea acelui se leagă, ca pînă la răscumpărarea lui, să apere împotriva tuturor turburătorilor pe a sa cheltuială şi osteneală pe numitul magistru Jakcz şi pe urmaşii lui în stăpînirea lor deplină, în linişte şi pace. Dat în joia dinaintea sărbătorii sfîntului Francisc, în anul 1355. Francisc Wesseleny. (Pe verso :> Zălogirea unei uliţi cu un singur rînd de case la Coşeiu pînă la casa lui Grigore, fiul lui Ioan, pentru 60 de florini aur, în anul 1355. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Col. generală, nr. 33. Traducere maghiară din secolul al XVI-lea cu iscălitura autografă a lui Francisc Wessel6nyi. Urme de pecete nu sînt. 1 Lipseşte din text; completare după sens. 344 1355 octombrie 12. Lodovicus, dei gratia, Hungarie, Dalmatie, Croaţie, Rame, Servie, Gallitie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Salernitanus et honoris ac montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus presentibus et futuris, presentium nobitiam habituris, salutem in salutis largitore. Favorabilis petitio supplicantium devotorum plenum debet consequi effectum, ut dum ea, que iuste postulant promerenter1 ad fidelitatis opera exercenda magis eorum devotio accendatur. Proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire, quod Dragus, filius Gyula, filii Dragus, olacus, ad nostram accedendo presentiam, exhibuit nobis quasdam duas litteras patentes, unam videlicet nostram, secreto sigillo nostro rotundo consignatam, aliam vero litteram Johannis, filii Ige, voivode olacorum de Maramorisio et Nicolai, filii Petri, hominis magistri Andree, quondam comitis Siculorum, de Braso et de Maramorisio, super statutione posses-sionum Gyulafalva iuxta fluvium Maramorisii et Nyres vocatarum, eidem Dragus necnon predicto patri, item Stephano, Tatar, Dragamer, Kuzta et Myruzlo, fratribus suis, facta confectas, tenoris infrascripti, supplicans nostre maiestati in sua et predictorum patris, et fratrum suorum personis, ut easdem litteras et statutionem possessionariam expressam in eisdem acceptare, ratificare et pro eisdem nostro dignaremur privilegio confirmare. 362 www.dacoromanica.ro Quarum tenor talis est: şi darea în stăpînire a moşiilor, cuprinsă în ele, aşa precum se ştie că pomenitele moşii au fost dinainte adevăratul sălaş şi locul neîndoios de aşezare al acelui Dragoş şi al tatălui şi fraţilor săi mai sus-zişi şi al înaintaşilor lor, şi le întărim cu puterea regească pentru ei şi pentru moştenitorii şi urmaşii lor, rămînînd totuşi neştirbit dreptul regesc şi ai oricăror altora asupra acelor cu îndatorirea ca sus-zisul Dragoş şi tatăl şi fraţii săi mai sus-zişi precum şi urmaşii acestora să dea întotdeauna dările cuvenite şi să fie datori a sluji mereu maiestăţii regeşti, potrivit obiceiurilor îndătinate ale românilor. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am pus să fie întocmită această scrisoare privilegială a noastră, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate, adevărate şi duble. Dat de mîna aceluiaşi venerabil întru Hristos părinte, domnul Nico-lae, episcopul de Zagreb, vicecancelar ai curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, în a patra zi înainte de idele lui octombrie, iar în al domniei noastre al paisprezecelea an. Venerabilii întru Hristos părinţi: Nicolae arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al acelui loc — scaunul de Calocea fiind vacant — şi Domi-nic arhiepiscopul de Spalato; episcopii: Nicolae de Agria, Andrei al Transilvaniei, Dumitru de Oradea, Nicolae de Pecs, Toma de Cenad, Ioan de Vesprim, Coloman de Gyor şi Mihail de Vaţ; fraţii Toma al Sirmiului, Ştefan de Nitra şi Petru de Bosnia, păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu; măriţii bărbaţi Nicolae, palatin şi jude al cumanilor, Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, Cyko, marele nostru vistier, corniţele Nicolae de Zech, judele curţii noastre; banii: Nicolae de MaCva, Nicolae, al întregii Slavonii şi al Croaţiei; Leukus, marele nostru stolnic, Dionisie marele nostru comis, Toma, marele nostru uşier, Simion, fiul lui Mauriciu, comite de Pojon, şi mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. Arh. Conv. din Lelez. Orig. perg., cu pecete dublă atîrnată. Transumpt în actul conv. din Lelez din 1764, care se păstrează la Lelez. EDIŢII: Mihdlyi p. 33-34. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 131, nr. 94. 1 * * 4 1 Corect: promerentur. * Corect: census. * Corect: Transsilvanensi. 4 Corect: Iauriensi. 364 www.dacoromanica.ro 345 1355 octombrie 18, Nos, conventus monasterii beate virginisj de Clusmonustra, signifi-camus tenore presencium quibus expedit universis memorie commen-dantes quod Nicolao et Emerico, fiiiis Beke ac Johanne dicto Vrke, mediantibus litteris procuratoriis ecclesie nostre predicte, pro nobilibus videlicet domina Barbara et puellabus Gara, Elizabeth, filiabus Thome, filii Mathius, ab una, parte ex altera magistro Gallo, filio Johannis, filii Both, coram nobis personaliter constitutis, confessum extitit per ambas partes ministerio vive vocis concorditer et relatum quod unusquisque in suo iure quiete et pacifice, indempniter posset atque valeat perseverare, ideo in possessione ipsorum hereditaria, pro signo utensili tăiem inter se fecerunt et ordinaverunt divisionem, quod una via1, qua2 transit per villam Frata in Cheked, a parte plage orientali, pro signo fenili magistro Gallo, filio Johannis, filii Both, fiiiis et heredibus, item Nicolao et Georgio, fiiiis Badislai, similiter fiiiis et heredibus ipsorum; alia vero pars3 pro parte Nicolai et Emerici, filiorum Beke, ac nobilium puellarum Clara, Elizabeth necnon domine Barbare, filiabus Thome, filii Mathius, versus Thawaswlg, a parte occidentali, remansisse affirmarunt; item recta dimidietas4 silve Jharuserdew, a parte occidenti6, Nicolao et Emerico, item Clare, Elizabeth et Barbare memoratis et alia dimidietas8, a parte orientali, videlicet a parte viile Frata, magistro Gallo, Nicolao et Georgio sepedictis. Ceterum piscina7 qua2 nominatur Gerewtaua, in toto, et recta dimidietas4 piscine Silakto magistro Gallo, Nicolao, Georgio annotatis, et econverso tres piscine8, que iacent inter piscinas Silak et Gerewtaua, Nicolao, Emerico, domine Barbare, Clare et Elizabeth sepenominatis remansisse affirmarunt coram nobis. Item terras arabiles, quis quantum potest uti et percipere, liberam habeat percipiendi facultatem; ad quod se Nicolaus, Emericus pariter, item magister Gallus se, Nicolaum et Georgium, item Johannes Vrke, Claram, Elizabeth et Barbaram, auctoritate procuratoria, coram nobis spontanea obligarunt voluntate. Datum in festo beati Buce evangeliste, anno domini Mmo CCC™0 Bmo quinto. Noi, conventul mănăstirii fericitei fecioare din Cluj-Mănăştur, prin cuprinsul scrisorii de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că, înfăţişîndu-se înşişi înaintea noastră pe de o parte Nicolae şi Emeric, fiii lui Beke, precum şi Ioan zis Vrke, cu scrisori de împuternicire din partea sus-zisei noastre biserici, şi anume pentru nobila doamnă Barbara şi pentru nobilele fete Clara şi Elisabeta, fiicele lui Toma, fiul lui Matia, iar pe de altă parte magistrul Gal, fiul lui Ioan, fiul lui Both, amîndouă părţile au mărturisit şi au spus prin viu grai şi într-un glas că fiecare să poată şi să fie în stare a păstra dreptul său în pace, în linişte şi în chip neştirbit, de aceea au făcut şi au rînduit între dînşii această împărţire pe moşia lor de moştenire, spre a fi lor de folosinţă şi anume: au declarat că un drum ce trece prin satul Frata la Ţicud a rămas pentru fînaţ magistrului Gal, fiul lui Ioan, fiul lui Both, <şi pentru> fiii şi moştenitorii lor, de asemenea pentru Nicolae şi Gheorghe, fiii lui Badis-lau, de asemenea pentru fiii şi moştenitorii lor în partea dinspre răsărit, iar cealaltă parte, dinspre Valea Bacului, înspre apus, a rămas în partea lui 365 www.dacoromanica.ro Nicolae şi Emeric, fiii lui Beke, şi a nobilelor fete Clara şi Elisabeta, precum şi a doamnei Barbara, fiicele lui Toma, fiul lui Matia; de asemenea dreapta jumătate a pădurii (numite) Pădurea Păltiniş, spre partea de apus (a rămas) lui Nicolae şi Emeric, precum şi pomenitelor Clara, Elisabeta şi Barbara, iar cealaltă jumătate în partea dinspre răsărit, adică în partea dinspre satul Erata, a rămas ades pomeniţilor: magistrului Gal, lui Nicolae şi Gheorghe. Apoi (părţile) au declarat în faţa noastră că heleşteul numit Bacul lui Gerew, în întregime, şi dreapta jumătate din heleşteul Bacul lui Silak, a rămas pomeniţilor magistrului Gal, lui Nicolae şi Gheorghe şi, dimpotrivă, trei heleşteie ce se află între heleşteiele Bacul lui Silak şi Bacul lui Gerew au rămas ades numiţilor Nicolae, Emeric, doamnei Barbara, Clarei şi Elisabetei. De asemenea (părţile au hotărît) ca pămînturile de arătură care cît poate să le folosească şi să le ia în stăpînire să aibă sloboda voie de a le lua. Ba aceasta s-au legat de bună voie în faţa noastră Nicolae şi Emeric, de asemenea magistrul Gal în numele său şi al lui Nicolae şi Gheorghe, de asemenea Ioan Vrke în numele (pomenitelor) Clara, Elisabeta şi Barbara, în temeiul împuternicirii sale. Dat la sărbătoarea fericitului Buca evanghelistul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Suky, fasc. V nr. 2. Transumpt In actul conveutului din Cluj-Mănăştur, din 24 noiembrie 1391. REGEŞTE: Petrichevich, I. 2, nr. 1 838, p. 351. 1 Corect: unam viam. 1 Corect: que. 3 Corect: aliam . . . partem. 4 Corect: reclam dimidietatem. * Corect: occidentali. • Corect: aliam dimidietatem. 7 Corect: piscinam. 8 Corect: piscinas. 346 1355 noiembrie 3, (Oradea). (C)apitulum ecclesie Waradyensis universis Christi fidelibus, presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Ad universorum noti-ciam tam presencium, quam futurorum, harum serie volumus pervenire quod, accedens ad nostram presenciam nobilis domina consors magistri Badizlai, filii Johannis, filii Briccii de Batur, filia videlicet quondam magistri Maurici1 de Megyes, Anna vocata, dixit, retulit et coram nobis vive vocis oraculo est confessa, quod cum quoddam castrum Somlyo nuncupatum in comitatu de Karazna existens cum villis et terris ad ipsum pertinentibus ac villa Mykloslaka in partibus Transiluanis et in comitatu Albensis iuxta fluwium1 2 Morisii consistens, partim pro quarta sua puellari quam iure et lăudabili regni consuetudine exigente de possessionibus, aviticiis et paternis habere debuisset, partim vero nomine possessionum sexus femineos inmitan-cium2 et ab ava ipsius in filias filiarum descendencium par nobilem virum magistrum Symonem, filium prescripti magistri Maurici1, fratrem suum uterinum, mediantibus litteris excellentissimi principis domini Bodouici, dei gracia illustrissimi regis Hungarie et nostris, sibi date et donate extitissent perpetuo possidende, (ipsa)3 cupiens (suos)4 * * 7 8 he- 366 www.dacoromanica.ro redes in eorum iuribus et opulenciis extoUere pelles tabemaculorum, eorundem extendendi5 ob amorem filialis dileccionis easdem possessiones inter suos successores sexus utriusque rectam medietatem earundem pro quarta sua puellari ad manus suas devolutam cum omnibus utilitatibus suis et pertinenciis eiusdem universis que nune sunt vel humano ingenio fieri possint in futurum filiis suis precise, exceptis filiabus suis videlicet Stanizlao, I,adizlao et Georgio nune de se procreatis et hiis, quos volente domino in posterum generare valuerit et per eos eorum heredibus heredum-que suorum successoribus, reliquam vero medietatem earundem ipsam racione possessionis sexus femineos contingencium et ab ava sua sibi pro-veniencium similiter cum omnibus utilitatibus suis et pertinenciis eiusdem universis heredibus suis prescriptis ac filiabus suis communiter dedisset, donasset et contulisset ac coram nobis dedit, donavit et contulit iure perpe-tuo et irrevocabiliter possidendas, tenendas pariter et habendas. Ita videlicet quod in medietate possessionum predictarum, modo premisso, filiabus suis donata, prenominati filii sui nune nati et in futurum nasseituri2 eorundemque heredes cum suis filiabus pari passu incedentes, equalem habeant porcionem, dimidia parte eiusdem filii sui reliqua vero filie e6 perpetuo gavisuri et quamdiu heredes sui masculini novo germine pululantes, vivendo deleti, fuerint eedem filia sue aut earum heredes nuncquam se intromittere poterunt in medietatem possessionum predictarum, modo quo supra, filiis suis perpe-tuatarum, nec aliquam porcionem pro se acquirere ex eisdem, nullo iure proprietario, nulloque dominio pro se ex ipsis reservato, renuncians solemp-nia stipulacione promittendo condicionibus et excepcionibus exquisitis, omnibusque legum auxiliis quibus sibi ad irritandam huiusmodi donacionem nullum adhibentibus remedium, nec ipsam aliqualiter protegentibus, iidem filii sui et filie cum eorum heredibus tamquam veri domini et legitimi possessores, ut premictitur2, dictis possessionibus gauderebunt pacifice et quiete secundum formam et modum supradictum, nec ipsam ullounquam tempore eosdem racione earundem quovismodo inpetendi, nec easdem aut aliquam ex eis repetendi habebit facultatem, sed ipsos contra quoslibet molestare volentes expedire teneretur et in pracifico dominio earundem perpetuo conservare. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam pre-sentes concessimus litterras nostras privilegiales pendentis sigilii noştri munimine roboratas et alphabeto intercisas. Datum tercia feria proxima post festum Omnium Sanctorum, anno domini Mmo CCCmo quinquagesimo quinto. Viris discretis dominis Philippo preposito, Benedicto lectore, Badislao cantore, Gregorio custode, canonicis ecclesie nostre salubriter existentibus. verso, de o mină de la sfîrşitul secolului al XlV-lea :> Donacio filiis suis super possessionem Somolyo. Capitlul bisericii din Oradea, tuturor credincioşilor întru Hristos care vor vedea scrisoarea de faţă mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin cuprinsul acestora dorim să ajungă la ştirea tuturor, atît a celor de acum, cît şi a celor viitori că venind înaintea noastră nobila doamnă numită Ana, soţia magistrului Badislau, fiul lui Ioan, fiul lui Bricciu de Batur, adică fiica răposatului magistru Mauriciu de Medieş, a spus şi a mărturisit în faţa noastră prin viu grai că deoarece cetatea numită Şimleu, aflătoare în comitatul Crasna, cu satele şi pămînturile ce ţin de ea precum 367 www.dacoromanica.ro şi satul Micoşlaca, aşezat în părţile Transilvaniei şi în comitatul Alba, lîngă rîul Mureş, i-au fost date şi dăruite de către nobilul domn, magistrul Simion, fiul sus-zisului magistru Mauriciu, fratele ei după mamă, prin mijlocirea scrisorilor preaînaltului principe, domnul Ludovic, prin mila lui Dumnezeu regele Ungariei, şi ale noastre, ca să le stăpînească pe veci, în parte drept pătrimea fiicelor ei, pe care trebuia să le aibă din moşiile strămoşeşti şi părinteşti, după cum cere legea şi vrednicul de laudă obicei al ţării, iar parte drept moşii urmînd partea femeiască şi coborînd de la bunica ei, din fiică în fiică; dorind ea ca moştenitorii ei să crească în drepturile şi bogăţiile lor, întinzîndu-şi care i se cuveneau ca moşii ce ţin de partea femeiască şi care-i veniseseră de la bunica sa, de asemenea cu toate folosinţele ei şi cu toate cele ce ţin de ea, de asemenea a dat-o, a dăruit-o şi a hărăzit-o şi în faţa noastră o dă, o dăruieşte şi o hărăzeşte sus-zişilor ei moştenitori şi fiicelor sale, împreună, ca să le stăpînească, să le ţină şi să le aibă cu drept de veci şi nestrămutat şi în aşa fel ca sus-numiţii ei fii ce sînt acum născuţi sau vor fi în viitor şi moştenitorii lor, care vor păşi deopotrivă cu fiicele sale, pe jumătatea sus-ziselor moşii dăruite fiicelor sale în chipul arătat mai sus, să aibă parte egală, de jumătate din ea să se bucure pe veci fiii săi, iar de nici să dobîndească pentru ele vreo parte din acestea. Pentru sine nu şi-a păstrat din acestea nici un drept de proprietate şi nici o stăpînire, lepă-dădîndu-se sub legămîntul unei îndatoriri solemne de orice îngrădiri şi scutiri ce s-ar putea cere, nefiindu-i de nici un folos vreun sprijin al legilor pentru zădărnicirea acestei danii <şi neputînd-o> ocroti întru nimic, acei fii şi fiice ale sale, împreună cu moştenitorii lor, să se bucure în pace şi linişte, ca nişte adevăraţi stâpîni şi stăpînitori legiuiţi, cum s-â spus mai sus, de zisele moşii, după felul şi chipul de mai sus, iar ea niciodată să nu aibă putinţa să le caute pricină în legătură cu acele , <şi> nici să le ceară îndărăt pe ele sau pe una din ele, ci să fie datoare să-i apere împotriva tuturor celor care ar voi iă-i turbure, şi să-i ţină pe veci în stăpînirea paşnică a acelor . Spre pomenirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîrnate şi tăiate peste alfabetului. Dat în marţea de după sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, în anul domnului o mie treisute cincizeci şi cinci, pe cînd fiinţau cu bine chibzuiţii bărbaţi Filip prepozitul, Benedict cantorul, Grigore custodele, canonici ai bisericii noastre. 368 www.dacoromanica.ro (_Pe verso, de o mină ie la sfîrşitul secolului al XlV-lea :> Danie fiilor săi asupra moşiei Şimleu. Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 098. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Qrig. perg., cu pecete atîrnată de şnur de mătase. Rezumat în sentinţa din 9 aprilie 1390 a lui Emeric Bebek, judele curţii regale (ibi-dem, Dl. 29 992); in actul lui Nicolae de Gara, palatinul Ungariei, din 27 februarie 1406, Buda (ibidem, Dl. 30 099) şi in actul capitlului din Alba Iulia, din 25 noiembrie 1647. (Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Bânffy, fasc. BBB nr. 36). EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 385-386. 1 Corect: Mauririi. 1 Astfel in orig. * Rupt cca 1 cm, completat după rezumatul lui Emeric Bebek. * Rupt cca 1,5 cm, completat după rezumatul lui Emeric Bebek. * Iniţial scribul a scris exlendendo, apoi a corectat. * Rupt cca 0,5 cm, Întregit după sens. 347 1355 noiembrie 7, nici un drept şi nici o stăpînire de acum înainte, ci trecînd cu totul şi întru totul întreaga stăpînire şi orice fel de drepturi asupra acestor fii ai lui Nicolae, legîndu-se să apere orişicnnd cu ostenelile şi cheltuielile lor pe aceşti fii ai lui Nicolae de toţi cei ce ar voi să-i tulbure în curgerea vremii din pricina zisei părţi de moşie. Spre amintirea acestui lucru am hotărît să dăm acestor fii ai lui Nicolae scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîmate şi adevărate. Dat în sîmbăta dinaintea sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, fiind chibzuiţii bărbaţi Dominic prepozit, Lorand custode, Mihail cantor, şi Nicolae, arhidiaconul de Cluj, decan al sus-zisei noastre biserici. Arh. Naţ. Magh. Dl. Transumpt în actul capitlului de Alba Iulia, din 1 mai 1379. EDIŢII: Fejir, IX/6, p. 69-71; KemSny, Noiitia, I, p. 94; Ub.. II, p. 115-116. REGEŞTE; Fejir. XI, p. 473. 1 1 Corect: sollicitudo. 370 www.dacoromanica.ro 348 1355 noiembrie 8. Nos, magister Stephanus, filius Thome, castellanus de Haiam et comes de Karasso iudicesque nobilium de eodem, memorie commendamus jtenore presencium significantes quibus expedit universis, quod Stephanus, Mychael et Andreas filii domine Katherine, litteras domini Nicolai, Strigoniensis et Chanadiensis ecclesiarum canonici, nec non venerabilis in Christo patris domini Thome, dei et apostolice sedis grada episcopi diete ecclesie Chanadiensis vicari in spiritualibus generali, in sede nostra nobis presentarunt, in quibus nos vidimus contineri ut nos de medio nostro viros probos nobiles una cum Stephano, Mychaele et Andrea prelibatis mittere et destinare dignaremur ut iuxta litteras privilegiales eiusdem magistri Nicolai et vicarii quandam terrâm, videlicet terciam partem cuiusdam possessionis Guluez vocate pro quarta parte puellari seu filiali a parte meridionali existentem, quam Nicolaus, filius Jacobi de Chortow, una cum filiis suis Johanne et Matheo, domine Katherine, sorori ipsorum, et per eam filiis suis prelibatis traditam et donatam presente Clemente, sacerdote de Haram, homine ipsius, iidem homines noştri eidem et suis filiis superius nominatis assignarent et statue-rent. Nos vero Petrum Bok, Michaelem, filium Kemen de Fejereghaz, La-dislaum et Johannen, filios Peteu, Nicolaum, filium Mychaelis de Bayla, ad predictam statucionem terre Guluez vocate nobiles ex nobis duximus destinandum, qui quidem homines noştri demum ad nos reversi concordi-ter nobis retulerunt, ut terciam partem possessionis Guluez Nicolaus, filius Jacobi, Matheo et Johanne, filiis suis, secundam regni consuetudinem, pre-sentibus probis viris, vicinis et commetaneis advocatis, pro quarta parte puellari domine Katherine, sorori ipsorum, et filiis suis prenominatis cum erec-cione metarum distinguendo hinc et inde, presente homine ipsius vicarii cum quodam promontorio seu terra inculta secus quam vineam facere seu plantare solent de porcionibus possessionariis ipsorum Chorto, Bayla et Guluez habitam eandem sessionem distinguendo de eisdem in filios filiorum iure perpetuo irrevocabiliter possidendas tradidissent et contulissent et, quia sessio sufficiens domine non fuisset, a parte Zerdahel cum terris arabilibus signando hinc et inde, Nicolaus cum predictis filiis suis domine prefate et suis filiis prelibatis ad augmentassent condonando obligantes se Nicolaus cum suis filiis, quod si alias possessiones apud manus alienas habitas rehabere possent, extunc diete domine sorori ipsorum et filiis suis supra-dictis partem ipsis attingentem extrădare tenebuntur et ipsa domina vel sui filii Nicolaum et filios suos cum eorum laboribus et expensis adiu-vare tenebuntur. Datum in octavis Omnium sanctorum, anno domini Millesimo Ter-centesimo quinquagesimo quinto. Noi, magistrul Ştefan, fiul lui Toma, castelan de Haram şi comite de Caraş, şi juzii nobililor din acelaşi comitat, prin cuprinsul celor ţie faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că Ştefan, Mihail şi Andrei, fiii doamnei Catarina, ne-au înfăţişat la scaunul nostru de judecată scrisoarea domnului Nicolae, canonic al bisericilor de Strigoniu şi Cenad, ca şi pe cea a venerabilului întru Hristos părinte domnul Toma, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic vicar general întru cele duhovniceşti al episcopului zisei biserici de Cenad, în care scrisori am vă- 371 www.dacoromanica.ro zut că se spune să binevoim a numi şi a trimite din mijlocul nostru nişte bărbaţi nobili cinstiţi dimpreună cu sus-pomeniţii Ştefan, Mihail şi Andrei pentru ca, potrivit scrisorilor privilegiale a acelui magistru Nicolae şi a vicarului, acei oameni ai noştri — de faţă fiind Clement, preotul de Haram, omul acelui vicar — să aşeze şi să pună pe acea doamnă şi pe fiii ei mai sus-numiţi în stăpînirea unui pămînt, anume a treia parte aflătoare în partea de miazăzi, dintr-o moşie numită Giulvăz, parte ce fusese trecută şi dăruită de Nicolae, fiul lui Iacob de Ciortea, dimpreună cu fiii săi loan şi Matei, doamnei Caterina, surorii sale, şi prin ea, fiilor ei pomeniţi, drept a patra parte cuvenită ei ca fată sau fiică. Iar noi am hotărît să trimitem, dintre noi, la sus-zisa dare în stăpînire a pămîntului numit Giulvăz, pe nobilii Petru Bok, Mihail, fiul lui Kemen de Fejereghaz, pe I^adislau şi loan, fiii lui Peteu, pe Nicolae fiul lui Mihail de Bayla. Iar aceşti oameni ai noştri întorcîndu-se apoi la noi, ne-au spus într-un glas că Nicolae, fiul lui Iacob — fiind faţă Matei şi loan, fii săi, potrivit obiceiului ţării şi fiind chemaţi cinstiţii bărbaţi, vecinii şi megieşii moşiei — despărţind prin ridicarea unor semne de hotar de o parte şi de alta a treia parte din moşia Giulvăz, de faţă cu omul acelui vicar au trecut-o şi dat-o doamnei Caterina, surorii sale şi fiilor acesteia numiţi mai sus drept a patra parte cuvenită ei ca fată, împreună cu un deal şi un pămînt nelucrat pe care se obişnuieşte să rse pună sau să se sădească vie — despărţind această sesie aflată pe bucăţile lor de moşie Ciortea, Bayla şi Giulvăz, de acele moşii — ca să le stăpînească întru fiii fiilor lor pe veci şi nestrămutat. Şi, deoarece locul de sesie nu era îndestulător acelei doamne, Nicolae cu sus-zişii săi fiii au mărit acel loc dinspre partea moşiei Zerdahel cu pă-mînturi de arătură, despărţindu-le cu semne de o parte şi de alta, şi dăruin-du-le doamnei pomenite şi fiilor ei mai sus arătaţi, îndatorîndu-se Nicolae împreună cu fiii săi că dacă vor putea să redobîndească alte moşii ce se află în mîini străine, atunci vor fi ţinuţi să dea zisei doamne, surorii sale, şi fiilor ei sus-zişi partea ce li se cuvine lor, iar acea doamnă sau fiii ei vor fi datori să ajute pe Nicolae şi pe fiii săi, cu osteneala şi cheltuiala lor. Dat la octavele tuturor sfinţilor, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. episcopiei din P6cs. Orig. perg. EDIŢII: Fejir, IX/2, p. 457-458; Pesty, Krassd, III, p. 30-31. 349 1355 noiembrie 15, Vişegrad. Nicolae Szdcsi, judele curţii regale, amină de la 8 noiembrie <1355> la 1 mai <1356) procesul pornit pentru silnicie de Toma, fiul lui Nicolae de Wasary, reprezentat prin Toma, fiul lui Lorand, împotriva lui Badis-lau, fiul lui loan Lengyel, reprezentat prin fratele său Beucus, deoarece acesta din urmă n-a putut răspunde fără fraţii şi rudele sale într-o pricină atît de înseninată. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 068. Orig. hirtie, cu fragmente de pecete aplicată pe verso. REGEŞTE: Killay, II, p. 32, nr. 1166. 372 www.dacoromanica.ro 350 1355 noiembrie 15, Bâtorko. Nos, Nicolaus Konth, woyuoda Transsiluanus et comes de Zonuk, memorie commendantes tenore presencium significamus quibus expedit universis quod Paulus dictus Fodor, famulus et procurator nobilis viii Petri, quondam vicebani, filii videlicet Michaeli de Iara, legitimus, vice et nomine eiusdem domini sui ad nostram accedendo presenciam, exhibuit nobis quasdam litteras nostras patentes super facto possessionis Waradia vocate composicionales, tenoris infrascripti, petens nos cum instancia ut earum tenores presentibus inseri et in formam noştri privilegii redigi facere dignaremur. Quarum tenor talis est: < Urmează actul lui Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, din 24 mai 1355, nr. 310). Nos itaque, quia pre-dictas soluciones quingentorum florenorum in loco et terminis superius specificatis per Paulum dictum Fudur, legitimum procuratorem predicti Petri vicebani, pro eodem domino suo, secundum continencias litterarum patencium Stephani, vicewoyuode noştri, expedicionariarum et conventus de Kolusmunustura attestatoriarum, per eundem Paulum a, eosdem introducendo, statuimus et pro nune committimus pacifice et quiete possidendam, tenendam pariter et habendam, annotato vero Johanni, filio Viuiani, et suis posteritatibus universis in facto premisse possessionis a modo et deinceps perpetuum silencium imponentes. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem predictas litteras nostras paten ades-numita moşie Oarda o dăm lui Petru vicebanul şi tuturor moştenitorilor lui, punîndu-i pe dînşii în veşnica stăpînire a... şi acuma le-o încredinţăm spre a o stăpîni în pace şi linişte, a o ţine şi a o avea, impunînd de acum înainte mai sus însemnatului Ioan, fiul lui Vivian, şi tuturor urmaşilor săi cu privire la moşia de mai sus, veşnică tăcere. în amintirea acestui lucru şi spre veşnica lui trăinicie am hotărît a da lui Petru vicebanul sus-zisa scrisoare a noastră deschisă întocmită în chip de privilegiu al nostru şi întărită cu puterea <şi> atîmarea peceţii noastre autentice. Dat la BâtorkS, la cvindenele sărbătorii Tuturor sfinţilor în anul mai sti s-zis. Arh. Naţ. Magii. Bl. 30 380. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Hapoca/1355. Transumpt in actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 10 ianuarie 1360. 1 Rupt cca 3,5 cm, întregit pe baza contextului. 1 Rupt cca 4 cm. 1 Rupt cca 4,5 cm, întregit în parte după sens. 4 Corect: robor ataş. [HI 1355 noinEbiie 22 (in feslo leale Cccilie virgittis), Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, face cunoscut că Margareta, văduva lui Nicolae, fiul lui Falkus de Chalad din comitatul Nitra s-a înţeles cu Nicolae Konth, voievodul Transilvaniei, şi magistrul Leukus, mare stolnic şi mare paharnic, precum şi comite al secţiilor, fiii lui Laurenţiu Slavul, în privinţa zestrei mamei lor şi a sfertului cuvenit fiicei. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 560 şi 4 909. Orig. perg., cu urmele peceţii mari regale aplicate pe verso. Transumpt în actul lui Ludovic I., regele Ungariei, din 26 martie 1360. EDIŢII: Cod. Atiieg., VI, p. 392-393. 352 1355 noiembrie 23, Galambueli. Nos, magister Petrus, filius Bethlen, vicecomes comitatus de Crasso, castellanus de Galambuch, ac iudices nobilium de eodem, damus pro memoria, quod cum secundum formam priorum literarum nostrarum feria secunda proxima post festum Cecilie virginis et martiris Stephanus, filius Dominici Rufi de Guluez cum quinque personis sibi similibus contra Paulum et Benedictum, famulos magistri Nicolai litterati, super wlneracione1 et mutilacione eorundem sacramentum deponere debuisset. Ipso termino adveniente predictus Stephanus cum predictis hominibus coram 1 2 * 4 comparuit ut debebat, sed in iuramento astando per composicionem virorum nobilium in tăiem pacis unionem se dixerunt devenisse, ut unus alium in amicum suscepisset omnem rancorem et iniuriam de medio ipsorum inanem extirpassent nobisque de suo birsagio pacis satisfaciendo reddendo nos ipsum expeditum modis omnibus absolutum. Datum die et loco prenotato, anno domini M° CCCmo quinquagesimo-quinto. 374 www.dacoromanica.ro Noi, magistrul Petru, fiul lui Bethlen, vicecomitele comitatului Caraş, castelan de Galambuch, şi juzii nobililor din acelaşi comitat dăm de ştire că, deoarece potrivit cuprinsului unei scrisori a noastre de mai înainte, Ştefan, fiul lui Dominic cel Roşu de Giulvăz, trebuia să facă un jurămînt împreună cu cinci inşi asemenea lui în lunea de după sărbătoarea fecioarei şi mucenicei Cecilia3, faţă cu Pavel şi Benedict, slujitorii magistrului Nico-lae diacul, cu privire la rănirea şi schilodirea acestora; sosind acel soroc, sus-zisul Ştefan s-a înfăţişat cu sus-zişii oameni înaintea noastră, precum era dator, dar, stînd la jurămînt, ei au spus că, prin mijlocirea unor bărbaţi nobili, au ajuns la această învoială de împăcare şi anume că fiecare şi-a luat de prieten pe celălalt, au smuls dintre ei orice ură.şi supărare deşartă şi plâtindu-se faţă de noi de plata de împăcare noi l-am descărcat şi deslegat pe el întru totul. Dat în ziua şi locul mai sus arătat, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Magh. Dl., Arh. fam. Kâllay, nr. 1 086. Orig. hîxtie, cu o pecete de închidere intactă şi cu fragmente ale altor două peceţi aplicate pe verso. EDIŢII: Pesty, Krassâ, III, p. 31. REGEŞTE: Kâllay, II, p. 33, nr. 1 167. * * 1 Astfel în text. * Lipseşte în text. * 23 noiembrie. 353 1355 noiembrie 29, . Omnibus Christi fidelibus tam presentibus quam futuris presens scrip-tum inspecturis, capitulum ecclesie Agriensis, salutem in omnium salvatore. Ad universorum notitiam tenore presentium volumus pervenire quod cum nos, visis et receptis literis serenissimi principis, domini noştri regis Lodovici, per eundem nobis destinatis, cum comite Drag, olaco de Bedeuha-za, homine eiusdem domini regis, nostrum hominem virum idoneum videlicet dominum Johannem sacerdotem, magistrum altaris sancti regis Badislai de eadem ecclesia nostra, adjvidendum reambulationem et metarum erectio-nem quarumdam possessionum Gyulahaza et Nyres vocatarum in districtu Maramorosiensi, ut dicitur, adiacentium ac statutionem earundem Dragus, filio Gyula, et fratribus suis olacis faciendam, pro testimonio nostro destinas-semus. Tandem preallegati regius et noster homines ad nos reversi, nobis concorditer retulerunt isto modo: quod ipsi feria quinta proxima ante fes-tum sancti Demetrii martyris, iam preteritum, accessissent ad facies possessionum Gyulahaza et Nyres supra dictarum, et easdem, vidnis et comme-taneis suis undique legitime convocatis, per suas veras metas et antiquas, novas metas infradeclaratas iuxta veteres erigendo reambulassent, reambu-latasque et ab aliorum vicinorum possessionibus distinctas et separatas, cum earum utilitatibus quibuslibet et pertinenciis, ac eo jure, quo ad dic-tum Dragus, filium Gyula, olachi et fratres suos pertinere dinoscerentur, statuissent et reliquissent eisdem Dragus et fratribus suis, ac heredibus 375 www.dacoromanica.ro eorundem perennaliter possidendas, tenendas, pariter et habendas, nemine contradictore apparente. Mete autem, quibus eedem possessiones Gyula-haza et Nyres in districtu Maramorosiensi, ut refertur, adiacentes a vici-nariis possessionibus distinguuntur et separantur, ut iidem vester ac noster homines nobis expresserunt hoc ordine protenduntur. Primo enim egreditur de quodam fluvio Maramoruspatok vocato, a plaga meridionali, de alpibus et niveis montibus versus septentrionem currente, et per modicum spatium sic egrediendo et versus <... >x plagam currendo transit ad quandam stra-tam publicam et iungit duas metas terreas, iuxta eandem positas, ac<... )1 ad eandem plagam orientalem supra quendam montem currendo iungit similiter duas metas terreas de novo inibi erectas, de quibus <... >l ad plagam meridionalem et in quadam magna sylva declivo modo currendo annec-tit unam metam terream sub quadam arbore ilicis positam, et de novo erec-tam, abindeque versus dictam plagam meridionalem directe currendo intrat in quendam alveum <... y1 patok nuncupatum, in quo versus ocdden-tem supra currendo annectit quandam semitam, in cuius utraque parte duas metas terreas erexissent, unde adhuc ad eandem plagam ocdden-talem versus caput ipsius alvd currendo, et quandam stratam publicam transeundo veniret ad unam metam terream sub quadam arbore ilids similiter de novo erectam, a qua versus eandem plagam ocddentalem <... descendendo venit ad quendam fonticulum Hidegkut vocatum, iuxta quem est una meta terrea semper de novo erecta, de qua modicum infra transeundo annectit quendam rivulum Soospatok ubi exit, et modicum currendo intrat in quandam viam in fodinas salium ducentem, in eademque versus prefaţam plagam septemtrionalem ad superdlium montis currendo iungit unam metam terream, ubi exit de eadem via ad plagam ocddentalem, et currendo venit ad caput cuiusdam fluvii Nadaspatok <... terea, a qua ad dictam plagam infra currendo annectit similiter unam metam terream in quodam prato prope quendam parvum lacum Zekfeu nuncupatum erectam, abindeque ad eandem plagam modicum currendo drca Magosmort intrat in ipsum fluvium Maramorus, in quo versus plagam septemtrionalem infra per largum spatium currendo exit de eodem, et ad partem ocddentis, et annectit unum rubum viminis vulgo Rakotya meta terrea circumfusa, de qua ad eandem plagam currendo, intrat in alium fluvium Egruspatak apellatum, deindeque similiter ad eandem plagam eundo venit ad locum Kiiiiat vocatum in cuius latere per largum spatium eundo descendit in quendam campusculum Fuizesmezo vocitatum, unde ad eandem plagam occiden-talem parum percurrendo venit ad locum Bikus vocatum abindeque infra currendo annectit unam metam terream in supercilio cuiusdam montis iuxta quandam viam positam, de qua modicum currendo intrat in fluvium Maramorus, et venit ad priorem metam ubi inceperat, et ibi terminantur. In cuius rei testimonium perpetuamque stabilitatem presentes contulimus sigilii noştri authentid et pendentis munimine roboratas, ac alphabeto intercisas. Presentibus tamen Eadislao preposito, Emerico lectore, Alexandro cantore, Konya custode dominis. Item Dominico de Borsua, Andrea de Zemlin, Nicolao de Zabolcz, altero Nicolao de Pata, Benedicto de Pankota, Michade de Heves et Ladislao de Borsud, archidiaconis, et aliis multis vitam ducentibus, et in dicta ecclesia iugiter deo famulantibus. Datum in vigilia festi sancti Andreae apostoli, anno domini mille-simo tercentesimo quinquagesimo quinto. Regnante Eodovico, illustri rege 376 www.dacoromanica.ro Hungarie, et Nicolao, archiepiscopo Strigoniensi, Colocensi vero sede vacante, et domino nostro venerabili in Christo patre , dei et apostolica gratia episcopo diete ecclesie Agriensis existentibus. Tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă dt şi celor viitori, care vor vedea această scrisoare, capitlul bisericii de Agria, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că noi, primind şi văzînd scrisoarea prealuminatului prindpe şi domn al nostru, regele I/Udovic, îndreptată de dînsul către noi, am trimis, dimpreună cu corniţele Dragoş, român din Bedeuhaza, omul aceluiaşi domn regele, pe omul nostru, vrednicul bărbat, anume domnul Ioan preotul, slujitorul altarului sfîntului rege Ladislau din aceeaşi biserică a noastră, ca om de mărturie al nostru, ca să ia seama la hotărnicirea şi ridicarea semnelor de hotar a unor moşii numite Giuleşti şi Nyres, aşezate în ţinutul Maramureş, după cum se spune, şi să pună în stăpînixea acelor , pe Dragoş, fiul lui Ghiula şi pe fraţii săi români. în cele din urmă mai sus arătaţii oameni, al nostru şi al regelui, întor-dndu-se la noi, ne-au spus într-un glas aşa: că au mers în joia dinaintea sărbătorii trecute a sfîntului mucenic Dumitru*, la moşiile Giuleşti şi Nyres, sus-zise, şi, chemînd în chip legiuit pe vednii şi megieşii lor, din toate părţile, le-au hotărnidt după adevăratele şi vechile lor semne de hotar, rididnd, lîngă cele vechi, semnele noi arătate mai jos, şi după ce le-au hotărnidt, despărţit şi deosebit de moşiile celorlalţi vecini, dimpreună cu toate folosinţele lor cu tot ce ţine de ele, şi acel drept cu care se ştie că ţineau de numitul Dragoş, fiul lui Ghiula Românul, şi de fraţii săi, le-au dat în stă-pînire şi le-au lăsat tot lui Dragoş şi fraţilor, precum şi moştenitorilor acestora, ca să le stăpînească pe veci, să le ţină şi totodată să le aibă, neivindu-se niciun împotrivitor. Iar semnele de hotar, prin care acele moşii Giuleşti şi Nyres, aşezate după cum se spune în ţinutul Maramureş, se deosebesc şi se despart de moşiile vecine, se desfăşoară în acest şir, după cum ne-au spus omul nostru şi acela al vostru : şi anume mai întîi porneşte de la un rîu numit Pîrîul Maramureş, ce curge de la miazăzi din creste şi munţi înzăpeziţi către miazănoapte şi pornind astfel pe o mică întindere de loc şi mergînd spre partea de . . . trece la drumul obştesc şi ajunge la două movile de hotar, aşezate lîngă acel şi mergînd în aceeaşi parte de răsărit, peste un deal, ajunge de asemenea la două movile de hotar, ridicate tot acolo acum dintîi; de la aceste ... mergînd la vale spre miazăzi şi printr-o pădure mare ajunge la o movilă de hotar, aşezată sub un stejar şi ridicată acum dîntîi, şi de aici, mergînd de-adreptul spre sus-numita parte de miazăzi, intră într-o albie numită ... pîrîul ... peste care trecînd către apus, ajunge la o cărare, pe de o parte şi pe cealaltă a căreia au ridicat două movile de hotar; de acolo mergînd tot în aceeaşi parte de apus către obîrşia pomenitei albii şi trecînd peste ajunge la o movilă de hotar, ridicată tot acum dintîi sub un stejar; dela aceasta ... coborînd în aceeaşi parte de apus ajunge la un mic izvor numit Puţul Rece, lîngă care este ridicată tot acum dintîi o movilă de hotar, de la care trecînd ceva mai jos, ajunge la un pîrîiaş 377 www.dacoromanica.ro Pîrîul Sărat, unde iese şi mergînd puţin intră într-un drum care duce la ocnele de sare; mergînd pe acesta, tot în partea de miazănoapte, spre sprinceana dealului, ajunge la o movilă de hotar unde iese din acelaşi drum spre partea de apus şi mergînd ajunge la izvorul unui rîu Pîrîul Stufărişului, ... de pămînt, de la care coborînd în jos spre partea aceea, ajunge de asemenea la o movilă de hotar, ridicată într-o livadă, aproape de un lac mic numit Obîrşia Sărată şi de acolo mergînd puţin în aceeaşi parte, pe lîngă Rîpa înaltă, intră în pomenitul rîu Maramureş, pe care coborînd în jos pe o bună întindere spre partea de miazănoapte, iese din el spre apus şi ajunge la un tufiş de răchită < numit) Răchitiş în limba obişnuită, împrejmuit cu o movilă de hotar; de la care mergînd în aceeaşi parte, intră în alt rîu, numit Pîrîul Arinilor şi apoi mergînd tot în aceeaşi parte, ajunge la locul numit Podişul Stîncos, pe a cărui coastă, mergînd o bună întindere coboară într-un şes mic, numit Cîmpul Sălciilor; de acolo, mergînd puţin în aceeaşi parte de apus, ajunge la locul numit Făget şi de acolo coborînd, ajunge la o movilă de hotar aşezată pe sprinceana unui deal, lîngă un drum, de la care, mergînd puţin, intră în rîul Maramureş şi vine la cel dintîi semn de hotar, acolo de unde începuse şi acolo se sfîrşeşte. Spre mărturia şi veşnica trăinicie a acestui lucru am dat scrisoarea de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre adevărate şi atîrnate şi tăiată <în două pe mijlocul) literelor alfabetului, de faţă fiind domnii Ladislau prepozitul, Emeric lectorul, Alexandru cantorul, Konya custodele; de asemenea arhidiaconii Dominic de Borsua, Andrei de Zemlin, Nicolae de Szabolcs, celălalt Nicolae de Pata, Benedict de Pîncota. Mihail de Heves şi Radislau de Borsod şi mulţi alţii care-şi duc viaţa şi slujesc necurmat domnului în zisa biserică. Dat în ajunul sărbătorii sfîntului apostol Andrei, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, pe cînd domnea Ludovic, ilustrul rege al Ungariei, Nicolae fiind arhiepiscop de Strigoniu, scaunul de Calocea fără păstor, iar domnul nostru, venerabilul întru Hristos părinte Nicolae din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcop al numitei biserici de Agria. Arh. Conv. din Lelez. Transumpt in actul conventulul din Lelez din 1764, eliberat la cererea lui Ioan Red-nic, jude al nobililor, şl Ştefan Rednic, slujbaş al comitatului Maramureş. EDIŢII : Mihdlyi, p. 35-37. REGEŞTE: Documenta Valachorum, p. 131 — 132, nr. 95. * * 1 Lacună in textul lat. publicat. * 22 octombrie. 354 1355 noiembrie 29, odouicus, dei grada Hungarie, Dalmade, Croade, Rame, Servie, Galide, Lodomerie, Comanie Bulgarieque rex, princeps Sallemitanus et honoris ac Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, presenti-bus et futuris, presencium noticiam habituris, salutem in salutis largitore. Favorabilis peticio supplicantium devotorum plenum debet consequi effectxnn ut, dum ea que iuste postulant promerentur, ad fidelitatis opera exercenda magna eorum devotio accenduntur1. Proinde ad universorum noticiam harum serie volumus pervenire quod comes Nicolaus dictus Was et Akus, filius Elley, nobiles partis Transiluane, suis et universorum nobilium eiusdem terre Transiluane vice et nominibus ad nostram accedentes presenciam, vocibus querulosis nostre significari curarunt maiestati quod, dumwoyuoda noster Transiluanus pro tempore constitutus in dictis partibus Transiluanis ex nostra commissione in persona nostre maiestatis, presente homine nostro speciali, congregacionem celebraret generalem, nonnulli prelaţi, barones, milites et alterius status homines possessiones in dictis partibus Transiluanis habentes, qui in aliis partibus regni noştri residerent, in ipsam congregacionem venire non curarent, sicque iidem nobiles in eisdem partibus Transiluanis commorantes propter vie prolixitatem et loci distanciam, pro exequendis causis eorum in curiam nostram accessus facere nequeuntes et eorum causis finem non possent consequi decisivum, pro2 quod eisdem ultra eorum libertates consuetas iniuria plerumque irrogaretur, incomodita-temque3 non modicam paterentur, supplicantes nostro culmini ipsis super hoc provideri de remedio opportuno. Nos igitur, volentes eosdem nobiles, omni incomoditate4 semota ab eisdem, in eorum libertatibus illesos conservare, commisimus et committimus presencium per tenorem, ut a modo et deinceps universi et quilibet prelaţi, barones, nobiles et alterius cuiusvis status homines in dictis partibus Transiluanis possessiones habentes, qui in aliis partibus regni noştri commorantur, congregagioni generali woyuode Transiluani pro tempore constituti, quam idem regia in persona, presente speciali homine regio, ex commissione regia prefatis partibus Transiluanis legitimis temporibus celebrabit, interesse teneantur, et iudicio ac iudicatui eiusdem, tamquam nostro, in omnibus obedire ac contra ipsos conquerentibus respondere -teneantur, non obstantibus aliquibus graciis et libertatibus eorundem per nos forsitam vel per alios reges Hungarie, progenitores nostros, eisdem vel alteri eorum factis, datis et concessis, quas dumtaxat quo ad ipsam congregacionem et diem celebracionis eiusdem anullamus, cassamus et decernimus minime valituras, testimonio presencium mediante. In cuius rei memoriam perpetuamque firmitatem presentes concessimus lit-teras nostras privilegiales, dupplicis et autentici sigilii noştri pendentis munime roboratas. J Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, epis-copi Zagrabyensis, aule nostre vicecancelarii, dilecti et fidelis noştri, anno domini Millesimo CCCmo quinquagesimo quinto, secundo Kalendas mensis Decembris, regni autem noştri anno quartodecimo. Venerabilibus in Christo patribus et dominis Nicolao Strigoniensi, Colocensi sede vacante, et Domi-nico Spalatensi, archyepiscopis, Nicolao Agriensi, Andrea Transiluano, Demetrio Waradiensi, Thoma Chanadyensi, Nicolao Quinqueecclesiensi, Johanne Wesprimiensi, Colomano Jauriensi, Mychaele Wachiensi, fratribus 380 www.dacoromanica.ro Stephano Nitriensi, Thoma Syrimyensi, Boznensi similiter sede vacante et Blasio Tyniniensi, episcopis, ecclesias dei feliciter gubemantibus; magni-ficis viris * et iudice Comanorum, Nicolao Kunth woyuoda Transsiluano, Chykow, magistro tavamicoram nostrorum, Nicolao de Zeech, iudice curie nostre Super libertate nobilium partis Transsiluane ad congregacionem generalem. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, prindpe de Salemo şi domn al ţinutului şi al Muntelui Sânt Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, celor de acum şi celor viitori care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă, mîntuire întru dătătorul mîntuirii. Cererea binevenită a supuşilor care se roagă anume, unii prelaţi, baroni, cavaleri şi oameni de altă stare, care au moşii în zisele părţi ale Transilvaniei, care locuiesc în alte părţi ale regatului nostru, nu se îngrijesc să vină la adunarea obştească şi astfel acei nobili care locuiesc în acele părţi ale Transilvaniei, neavînd putinţă, din pricina lungimii drumului şi a depărtării locului, să vină la curtea noastră spre a-şi urmări pricinile lor, nu pot dobîndi hotărîrea definitivă a pricinilor lor, şi prin aceasta li se fac adesea nedreptăţi împotriva libertăţilor lor îndătinate şi ei îndură multe neajunsuri. care locuiesc în alte părţi ale regatului nostru să fie datori să ia parte la adunarea obştească a voievodului Transilvaniei aflător în slujbă, pe care acela o va ţine, din poruncă regească, în numele regelui <şi> de faţă cu omul regesc anume pentru sus-zisele părţi ale Transilvaniei, la soroacele legiuite, şi să fie datori să se supună întru toate judecăţii şi hotărîrii aceluia, ca şi cînd ar fi a noastră, şi să răspundă celor care se plîng împotriva lor, fără a se ţine seamă de unele milostiviri sau libertăţi ale lor, făcute, date şi hărăzite lor sau vreunuia din ei poate 381 www.dacoromanica.ro de către'noi sau de către ceilalţi regi ai Ungariei, strămoşii noştri, pe care, prin mărturia scrisorii de faţă le desfiinţăm, le ştergem şi hotărîm nici o putere, numai în ceea ce priveşte adunarea şi ziua ţinerii ei. în amintirea acestui lucru şi spre veşnica lui trăinicie am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre autentice şi atîmate. Dat de mîna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, episcopul de Zagreb, vicecancelar al curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, în ziua a doua înainte de calendele lunii decembrie, iar în al domniei noastre în al patrusprezecelea an. Venerabilii întru Hristos părinţi şi domni: Nicolae, arhiepiscopul de Strigoniu, scaunul de Calocea fiind vacant, şi Dominic, arhiepiscopul de Spalato, precum şi episcopii Nicolae de Agria, Andrei al Transilvaniei, Dumitru de Oradea, Toma de Cenad, Nicolae de Pecs, Ioan de Vesprim, Coloman de Gyor, Mihail de Vâţ, fraţii Ştefan de Nitra <şi> Toma de Sirmiu, scaunul de Bosnia fiind de asemenea vacant, şi Blasiu de Knin păstorind întru fericire bisericile lui Dumnezeu; iar măriţii bărbaţi Nicolae palatin şi jude al cumanilor, Nicolae Konth, voievod al Transilvaniei, Chykow, marele nostru vistier, Nicolae de Zeech, judele curţii noastre; banii: Nicolae de Macva, Nicolae al întregii Slavonii şi al Croaţiei, Deucus, marele nostru stolnic şi paharnic, Dionisie, marele nostru comis şi Toma, marele nostru uşier, Simion, fiul lui Mauriciu, comite de Pojon precum şi alţii foarte mulţi ţinînd comitatele şi dregătoriile ţării noastre. (Pe verso, de altă mină contemporană :> Cu privire la libertatea nobililor din părţile Transilvaniei la adunarea generală. Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 660. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. perg., pecetea atirnată împreună cu o bucată de pergament s-a pierdut. EDIŢII: Coi. Andeg., VI, 396-397. * * * Corect: accenderetur. * Corect: per. * Corect: incommoditatemque. * Corect: incommoditate. 5 Rupt cca 2 cm; întregit pe baza actului din 12 octombrie 1355, nr. 344. * Rupt cca 6 cm; îtregit pe baza aceluiaşi act nr. 344. ’ Rupt cca 15 cm; întregit pe baza aceluiaşi act nr. 344. 356 1355 noiembrie 30 (in die festi beati Andree apostoli), Vişegrad. Ladislau, prepozitul bisericii din Cazma, corniţele capelei şi secretar cancelar al regelui adevereşte că magistrul Petru, judele şi protonotarul lui Nicolae Kont, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, după moartea fiului său, diacul Pavel, a făcut testament. Arh. Naţ. Magh. Dl. 4 562. Orig. perg. cu pecete atîmată de şnur de mătase de culoare verde. EDIŢII: Coi. Andeg.. VI, p. 398-401. 382 www.dacoromanica.ro 357 1355 decembrie 2 (vigesimo quarto die octavarum festi Omnium sanctorum), Vişegrad. Nicolae de Szecs, judele ţării şi comite de Turdc, dă o hotărîre privind împărţirea unor moşii din comitatul Valko. Printre dregătorii care au luat parte la scaunul de judecată este pomenit şi Grigore, canonic custode de Oradea, şi Nicolae Kont, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc. Arh. Naţ. Magh. Dl. 33 604 şi 33 605. Transumpt în actul Iul Ludovic I, din 8 februarie 1367, care s-a păstrat în două exemplare autentice. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 401-406; SmUiklas, XII, p. 314-319. 358 1355 decembrie 2, , Ub., I, fi. 120 cu actul lui Ştefan, ducele Transilvaniei din 1269, ibidem, fiag. 705>. Nos enim petitionibus eiusdem comitis Stephani, filii Johannis, iustis et legi timiş in persona dicti comitis Mychaelis nobis ut premittitur porrectis inclinati predictas literas privilegiales non rasas, non cancellatas nec in aliqua sui parte viciatas, sed omni integritate pollentes de verbo ad verbum transscribi fecimus et sub transscripti forma eidem comiţi Mychaeli duximus concedendas. Datum feria quarta proxima post festum beati Andree apostoli, anno domini Millesimo CCC“° quinquagesimo quinto. Discretis viris Dominico preposito, Mychaele cantore, Lorando custode, Nicolao, archidiacono de Clus, decano ecclesie nostre existentibus. Capitlul bisericii Transilvaniei tuturor credincioşilor întru Hristos de faţă şi viitori care vor vedea scrisoarea aceasta, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Prin aceste rînduri vrem să ajungă la cunoştinţa tuturor atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că venind înaintea noastră corniţele Ştefan, fiul lui Ioan de Alţina, ne-a înfăţişat în numele comitelui Mihail, fiul lui Daniel de Cîlnic, o scrisoare privilegială a răposatului preaînălţat principe, domnul Dadislau, regele de fericită pomenire al Ungariei, cuprinsul arătat mai jos, rugîndu-ne cu smerită stăruinţă în numele acestui comite 383 www.dacoromanica.ro Mihail să binevoim a pune să se transcrie din cuvînt în cuvînt această scrisoare şi să i-o dăm şi dăruim acestui comite Mihail în chip de transcriere, deoarece acel comite Mihail nu îndrăzneşte să poarte asupra sa această scrisoare privilegială în original în urmărirea pricinilor sale din cauza primejdiei drumurilor şi a asupririlor duşmanilor săi. Iar cuprinsul acestei scrisori este astfel: , şi am hotărît să i se dea acestui comite Mihail în chip de transcriere. Dat în miercurea de după sărbătoarea fericitului apostol Andrei în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, fiind chibzuiţii bărbaţi Dominic prepozit, Mihail cantor, Dorand custode <şi> Nicolae, arhidiaconul de Cluj, decan al bisericii noastre. Aih. Naţ. Magii. Dl. Orig. perg., cu pecete atîrnată din ceară de culoare deschisă, cu şnur de mătase de culoare roşie. EDIŢII: Ub„ II, p. 116-117. 1 Astfel In text. * Corect: persecutiones. 359 1355 decembrie 6, < Oradea). Capitulum ecclesie Waradyensis universis Christi fidelibus presens scriptum inspecturis, salutem in omnium salvatore. Ut coroborationes1 possessionum permutatarum inrenovabili1 sollicitate* * possint stabilire3, ab astutis predecessoribus provide est inventum ut eodem tenoribus privile-giorum debeant communiri. Ea enim sunt irrevocabilia, que per seriem eorum fulciuntur. Proinde ad universorum noticiam, tam prese ncium quam futurorum, harum serie volumus pervenire quod, constituti in noştri presencia, Johannes, filius Martini, nobilis de Kegye, Jacobus, Petrus, Johannes, Andreas et Mychael, filii eiusdem Johannis, filii Martini, pro se personaliter et pro Dadizlao, filio ipsius Johannis, filii Martini, assump-mentes omne honus1 et gravamen super se, quod posset ex parte eiusdem Dadizlai absentis ullounquam tempore ad infrascripta prevenire, ab una, parte ex altera vero, vir discretus Johannes, plebanus de Gyalu, vice et nomine venerabilis in Christo patris, domini Andree, dei et apostolica gratia episcopi ecclesie Albensis Transiluane, cum sufficientibus litteris procuratoriis eiusdem, expressum et speciale mandatum ipsius continentibus, dixerunt, retulerunt et coram nobis vive vocis oraculo sunt confessi quod ipsi quarun-dam possessionum infra declarandarum, utilioris et uberioris contractu permutacionis unicuique ex eisdem cedentis prospectu, tăiem inter se per-mutationem fecissent, ymo idem Johannes, filius Martini, et filii eiusdem prenominati personaliter, prefatus vero dominus episcopus per procuratorem 384 www.dacoromanica.ro suum legitimum fecerunt coram nobis, perpetuo duraturam, videlicet quod idem Johannes, filius Martini, Jacobus, Petrus, Johannes, Andreas et Mychael, filii eiusdem, suo et nomine prescripti Ladizlai, filii ipsius Johannis, rectam medietatem possessionis Kegye vocate, in comitatu de Zonuk exis-tentis, ipsos hereditario iure contingentem, cum omnibus utilitatibus suis et pertinenciis eiusdem universis, scilicet locis sessionum, terris arabilibus, cultis et incultis, silvis, pratis, fenetis, nemoribus, ryvulique1 decursu et generaliter quibuslibet aliis, que nune sunt aut humano ingenio fieri pos-sunt in futurum, dedissent, tradidissent et contulissent ac coram nobis dederunt, tradiderunt et contulerunt, titulo permutacionis, eidem venerabili in Christo patri, domino Andree, episcopo Transiluano, et per eum ecclesie beati Mychaelis archangeli, sibi credite, ac episcopis precise in eadem ecclesia successive procurandis, iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenen-dam pariter et habendam, renundantes omni iure omnique dominio pro-prietario, quod in eadem hactenus habuissent, in eundem dominum episcopum et suam ecclesiam perhempniter transferendo, intronizantes eundem et episcopatum diete ecclesie in plenum dominium medietatis possessionis prelibate, nullo iure in eadem nulloque dominio pro se suisque heredibus a modo et deinceps reservato, pro fundo seu curia eiusdem domini episcopi, in partibus Transiluanis et in civitate Koluswar, in loco fori habito, edificiis lapideis et ligneis decoratto, neenon pro vinea eiusdem duorum iugerum bene culta, in territorio eiusdem civitatis Koluswar situata, similiter cum omnibus utilitatibus suis et pertinentiis eorundem universis, simili modo titulo permutacionis perpetuo et irrevocabiliter in filios filiorum et heredum in here-des possidendis, tenendis, pariter et habendis; quorum dominium et proprietate m idem Johannes plebanus, nomine domini episcopi prelibati, auctori-tate procuratoria, in eosdem Johannem, filium Martini, et filios suos preno-minatos ac heredes eorundem transtulit coram nobis. Qui quidem dominus episcopus compatiens eorum necessitati, apertis visceribus pietatis, eosdem calitativa confovens deliberatione, ultra predictos fundum et vineam, licet iidem medietati possessionis memorate utilitate et valore videantur adequari, eisdem Johanni, filio Martini, et filiis suis preassumptis decern marcas, quamlibet marcam quinquaginta grossis computando, addidisset, quas iidem Johannes, filius Martini, et filii sui iam nominati ab eodem domino episcopo plene habuisse simt confessi. Assumpserunt nichilominus et obligarunt se idem Johannes, filius Martini, et filii sui supradicti ac eorum heredes, neenon annotatum Ladizlaum, filium ipsius Johannis, honus1 eiusdem, quod premissis in posterum valeret derogare, ut premit-titur, presentiali astantia, super se assumpmendo, annotatus etiam dominus episcopus per predictum procuratorem suum legitimum ratione prescripta-rum possessionum, modo premisso in permutacionem traditarum, dominium earundem in alterutrum transferentes, sese invicem mutua vicissitudine ab omnibus inquietare volentibus quovis temporum in processu expedire propriis eorum laboribus et expensis et se mutuo in padfico dominio earundem conservare; hoc etiam expresso, quod, si qua parcium, temporum labente curriculo, rem seu possessionem in permutacionem sue rei aut possessionis receptam vendere, aut, quovis colore quesito, alienare voluerit, nemini alteri preterquam mutuo sibi, illi scilicet a quo eadem originaliter processit quique eandem duxit permutandam, vendendi, impignorandi aut quovis modo alienandi habebit facultatem pro suo iusto precio et 385 www.dacoromanica.ro valore. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam, ad instantiam earundem parcium, presentes concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis sigilii noştri munimine roboratas. Datum in festo beati Nicolai confessoris, anno dominice incamacionis Mmo CCC”10 quinquagesimo quinto; viris discretis Philippo preposito, Bene-dicto lectore, Dadizlao cantore, Gregorio custode, canonicis ac magistris ecclesie nostre, salubriter (existentibus)4. Capitlul bisericii de Oradea tuturor credincioşilor întru Hristos, care vor vedea scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Pentru ca întăririle moşiilor schimbate să poată fi statornicite cu o trăinicie nestrămutată, iscusiţii înaintaşi au născocit, în înţelepciunea lor, mijlocul ca ele să trebuiască a fi întărite prin cuprinsul unor privilegii, căci numai acele sînt de neclintit, care se sprijină pe cuprinsul acestora. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor, atît a celor de faţă, cît şi a celor viitori, că înfăţişîndu-se înaintea noastră pe de o parte Ioan, fiul lui Martin, nobil de Chegea, Iacob, Petru, Ioan, Andrei şi Mihail, fiii aceluiaşi Ioan, fiul lui Martin, în numele lor înşişi şi în numele lui Dadislau, fiul tot al lui Ioan, fiul lui Martin, luîndu-şi asupra lor orice sarcină şi pagubă ce s-ar putea ivi vreodată cu privire la cele mai jos scrise din partea acelui Dadislau, care era lipsă, iar pe de altă chibzuitul bărbat Ioan, parohul de Gilău, în locul şi în numele venerabilului întru Hristos părinte, domnul Andrei, din mila lui Dumnezeu şi a scaunului apostolic episcopul bisericii din Alba Transilvaniei, cu scrisoare de împuternicire îndestulătoare a aceluia, cuprinzînd însărcinarea lui desluşită şi osebită, au spus, au arătat şi au mărturisit înaintea noastră prin viu grai că, printr-o învoială de schimb al unor moşii ce se vor arăta mai jos mai folositor şi mai aducător de cîştig, şi în vederea (folosului) ce i-ar veni fiecăruia dintre ei, au făcut între dînşii acest schimb ce se va arăta mai jos, ba acel Ioan, fiul lui Martin, şi fiii lui mai sus-numiţi, ei înşişi, iar pomenitul domn episcop prin împuternicitul său legiuit, îl fac înaintea noastră ca să dăinuiască în veci: anume, acel Ioan, fiul lui Martin, şi Iacob, Petru, Ioan, Andrei şi Mihail, fiii lui, în numele lor şi al sus-zisului Ladislau, fiul acelui Ioan, au dat, au lăsat în stăpînire şi au hărăzit în chip de schimb, acelui venerabil întru Cristos părinte, domnului Andrei, episcopul Transilvaniei, şi, prin el, bisericii fericitului arhanghel Mihail încredinţate lui, şi episcopilor care vor fi numiţi pe viitor la acea biserică, dreapta jumătate din moşia numită Chegea, aflătoare în comitatul Solnoc, ce ţine de ei prin drept de moştenire, dimpreună cu toate folosinţele lor şi cu toate cele ce ţin de ea, anume cu locurile de sesii, fămînturile de arătură, lucrate şi nelucrate, pădu'rile, livezile, fînaţele, dumbrăvile şi apele, şi îndeobşte cu oricare altele, ce sînt acum sau ar putea să se facă prin iscusinţa omenească în viitor; şi înaintea noastră o dau, o lasă în stăpînire şi o hărăzesc, ca s-o stăpînească, s-o ţină şi s-o aibă pe veci şi în chip nestrămutat lepădîndu-se de orice drept şi de orice stăpînire şi proprietate pe care le-au avut pînă acum în acea (şi) trecîndu-le pe veci (acestea)» <în stăpînirea) acelui domn episcop şi a bisericii sale; <şi> punîndu-1 pe acesta şi episcopia zisei biserici în deplina stăpînire a sus-zisei jumătăţi de moşie, fără a-şi păstra de acum înainte vreun drept sau vreo stăpînire 386 www.dacoromanica.ro în acea moşie, pentru ei şi moştenitorii lor. în schimbul locului stăpînirea şi proprietatea acestora a trecut-o înaintea noastră acel Ioan parohul în numele pomenitului domn episcop, în temeiul împuternicirii , asupra acelor Ioan, fiul lui Martin, şi a fiilor săi mai sus numiţi şi a moştenitorilor acestora. Iar domnul episcop, compătimindu-i în nevoia <în care erau), des-chizîndu-şi inima lui cea bună, şi îmbrăţişîndu-i cu milostiva lui hotărîre, a mai dat încă pe deasupra, acelor Ioan, fiul lui Martin, şi fiilor săi mai sus-numiţi, pe lingă locul şi via mai sus-zise, — deşi e vădit că acestea cumpănesc, ca folos şi preţ, acea jumătate a pomenitei moşii — zece mărci, fiecare marcă fiind socotită cincizeci de groşi, pe care acel Ioan, fiul lui Martin, şi fiii săi mai sus-numiţi) au mărturisit că le-au primit pe de-a întregul de la acel domn episcop. Totodată acel Ioan, fiul lui Martin, şi fiii săi mai sus-zişi ca şi moştenitorii lor s-au legat şi s-au îndatorat, pe ei precum şi pe numitul Ladislau, fiul acelui Ioan — luîndu-şi asupra lor prin prezenţa înaintea noastră sarcina acelui — de a se putea abate în viitor de la cele de mai sus, aşa cum se arată mai înainte, iar numitul domn episcop sus-ziselor moşii, schimbate în chipul de mai sus — trecîndu-şi unul altuia stăpînirea lor — să se apere unul pe altul cu ostenelile şi cheltuielile lor de toţi acei care ar voi să-i supere oricînd în scurgerea vremii, şi să se păstreze unul pe altul în paşnica stăpînire a acelor cu această arătare că, dacă în curgerea vremii vreuna din părţi ar voi să vîndă sau, sub orice cuvînt născocit şi care a hotărît să-l schimbe <şi numai) la valoarea sau preţul lui drept. în amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru, la stăruinţa părţilor am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîmate. Dat la sărbătoarea fericitului Nicolae mărturisitorul, în anul întrupării domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, pe cînd'vieţuiau întru mîntuire chibzuiţii bărbaţi Filip prepozitul, Benedict lectorul, Tadislau cantorul, Grigore custodele, canonici şi magiştri ai bisericii noastre. Bibi. Batthyaneum, Arh. capitl. Alba Iulia, lădiţa 5 nr. 657. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Orig. perg., pecetea atîmatâ, împreună, cu o bucată din pergament, lipseşte. REGEŞTE: Beke, Eră. Mpt. nr. 657. * * 1 Astfel în text. * Corect: soliditate. 387 www.dacoromanica.ro * Corect: stabiliri. * Rupt cca 2 cm, întregit dupi sens. 360 1355 decembrie 8 (VI Idus Decembris), Avignon. Papa Inocenţii! al VT-lea porunceşte arhiepiscopilor de Strigoniu şi de Calocea ca şi sufraganilor acestora, între care episcopilor Transilvaniei, de Oradea şi de Cenad precum şi capitlurilor respective, să-i trimită un ajutor militar necesar recuceririi statului pontifical. Arh. Vat., Reg. Vat. 237, fol. 229 v — 230 v. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj- Napoca/1355. Orig. hîrtie. EDIŢII: Theiner, Mon. Hist. Hung., II, p. 17-18. 361 1355 decembrie 10, Slntimbru. Discretis viris et ho de faţă rugăm stăruitor prietenia voastră să trimiteţi pe omul vostru vrednic de crezare, ca om de mărturie, în faţa căruia omul nostru, Ladislau de Sumurduc, sau Clement de Mera, ori Gheorghe de Nădăşelu, în lipsa celorlalţi, ducîndu-se la sus-zisul pămînt numit Apati, şi punînd să se cheme de pretutindeni vecinii şi megieşii lui, să-l ia din nou în stăpînire şi să-l hotărnicească după adevăratele şi vechile sale semne de hotar, ridicînd semne noi lingă cele vechi acolo unde ar fi nevoie; şi după facerea hotărnicirii şi a despărţirii prin semne de hotar, după ce va fi despărţit şi deosebit de moşiile altora, să-l pună pe sus-zisul domn Bricciu abatele şi biserica sa în stăpînirea lui, spre a-1 stăpîni pe veci cu acel drept cu care se ştie că este al lui, dacă nu se va face împotrivire ; iar dacă vor fi unii împotrivitori, nimerit. Dat la Sîntimbru, în joia de după octavele fericitului apostol Andrei, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. Arh. Naţ. Hagh., Dl. 28 734. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1355. Transumpt în actul capitlului din Alba Iulia, din 14 ianuarie 1356. EDIŢII: Vb., II, p. 117-118. 1 Rupt; întregit în Vb., II, după o copie din 21 martie 1566. ' De obicei: si qui fuerint. * Corect: opportunum. * 13 ianuarie <1356). 362 1355 decembrie 16, . Capitulum ecclesie Chanadiensis universis Christi fidelibus presentibus et futuris presens scriptum inspecturis salutem in domino sempiternam. Solent vendiciones et empciones litterarum testimonio comprobari, ne temporum in processu per quempiam valeant retractări in concussum, quippe permanare, quod litterarum patrocinio fuerint communite. Proinde ad universorum noticiam volumus pervenire, quod nobilis domina Lucia vocata, filia videlicet magistri Alberti de Zuha, de comitatu Borsodyensi, item Nicolaus et Bartholomeus, filii sui, insua et Johannis, germani eorum uterini, absentis personis, ad nostram accedentes presenciam, propositum extitit per eosdem ad onus et gravamen eorum ministerio vive vocis quod, ipsi quandam possessionem eorum totalem Ozelews vocatam, iuxta fluvium Morus in comitatu Chanadyensi existentem, in qua ecclesia in honore sancti Petri constructa esse dinoscitur, que possessio de possessione Ahtunmonos-tur vocata decisa fuisset et ad dictam dominam Luciam iure geniture, racione sue quarte partis puellaris eam contingentis, ex parte fratrum suorum fuisset devoluta, nomine sui iuris prenominati, cum omnibus suis utilitatibus et pertinenciis quibuscunque quoquomodo vocitatis, scilicet terris arabilibus, cultis et incultis, silvis, pratis et nemoribus et aliis eius adiacentibus sub suis metis prioribus et antiquis et eo iure, quibus et quo dictam possessionem ipsi actenus possedissent et possederunt, nobili domine, 28 - Documenta Romanlae Hlstorlca — Transilvania — Voi. X 389 www.dacoromanica.ro scilicet Margarete, filie magistri Ptwsa, nune consorţi magistri Ladislai, condam comitis Syculorum, et per eam cui vel quibus dictam possessionem voluerint donare, legare et dimittere pro sue beneplacito voluntatis pro centum marcis dupplicatorum denariorum monete in provincia currentis plenarie ab eadem domina Margareta, sicut dixerunt, habitis et receptis vendidissent et coram nobis vendiderunt, dederunt, tradiderunt et assignave-runt iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam, tenendam et habendam nil iuris nilque proprietatis aut dominii sibi aut eorum posteris in eadem possessione relinquendo, sed totum ius et proprietatem eiusdem in ipsam dominam Margaretam transferendo, quam quidem pecunie quantitatem dicta domina Margareta de rebus suis paraffemalibus et scrinalibus, secum de domo patris sui apportatis solvisse eisdem, per Andream, filium Jacobi dictum de Baranya, procuratorem suum, cum litteris procuratoriis ipsius magistri Ladislai in persona eiusdem domine coram nobis astantem, auctori-tate procuratoria perhibetur. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam presentes concessimus litteras nostras sigilii noştri munimine roboratas. Datum feria quarta proxima post festum beate Lucie virginis et mar-tyris, per manus magistri Nicolai, eedesie nostre lectoris, anno domini M° CCO° quinquagesimo quinto. Honorabilibus et discretis viris et dominis Mychaele, preposito kathedrali, Mychaele cantore, Mathia custode, Ste-phano Themusiense, Nicolao Vltramorosiensi, Martino de Crasov archidia-conis, Gregorio, Petro et Stephano canonicis, ceterisque fratribus nostris in ecclesia dei existentibus et regi famulantibus sempitemo. Capitlul bisericii de Cenad, tuturor credincioşilor întru Hristos de faţă şi viitori, care vor vedea scrisoarea aceasta, mîntuire veşnică întru domnul. Vînzările şi cumpărările, se obişnuieşte a fi dovedite prin mărturii ca nu cumva, în curgerea timpului, să poată fi contestate ci să rămînă ca unele ce au fost întărite prin ocrotirea scrisorilor. De aceea voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că nobila doamnă, numită Lucia, adică fiica magistrului Albert de Zuha, din comitatul Borşod, de asemenea Nicolae şi Bartolomeu, fiii săi, venind în faţa noastră, în numele lor şi al lui Ioan, fratele lor după mamă, care lipsea, ne-au arătat pe răspunderea lor şi prin viu grai că au vîndut înaintea noastră nobilei doamne Margareta, fiica magistrului Pousa, acum soţia magistrului Ladislau, fost comite al secuilor, o moşie a lor întreagă numită Ozelew, aflătoare lîngă Mureş, în comitatul Cenad, în care se ştie că este o biserică zidită în cinstea sfîntului Petru, care moşie fusese despărţită de moşia numită Ahtunmonostra şi fusese dată din partea fraţilor săi zisei doamne Lucia pe baza dreptului de naştere şi în temeiul celei de a patra părţi cuvenită ei ca fată, în numele pomenitului său drept, cu toate folosinţele sale şi cu cele ce ţin de ea, numitei, în orice chip, adică cu pămînturi arabile, cultivate şi necultivate, cu păduri, livezi şi dumbrăvi şi altele legate de ea, între hotarele ei de mai înainte şi cu acel drept cu care au avut-o şi pînă acum. Şi au vîndut-o numitei doamne Margareta şi prin ea cui sau cărora ar voi s-o doneze, l-au predat şi le predă, pentru 100 de mărci de dinari dubli, monedă curentă în ţinut, şi care au fost, precum am spus, primiţi în întregime de la numita Margareta, ca s-o stăpînească cu drept de veci, nelăsîndu-şi lor, sau urmaşilor lor, nici un drept în acea moşie ci transferînd tot dreptul şi proprietatea ei asupra numitei Margareta, care le-a plătit suma de bani din darurile sale de nuntă şi din lada adusă 390 www.dacoromanica.ro cu ea din casa tatălui; <şi a plătit) zisa doamnă Margareta, prin împuternicitul său Andrei, fiul lui Iacob zis de Baranya, cu scrisoare de împuter-r nicire de la acest magistru Ladislau, care în numele zisei doamne a stat înaintea noastră şi a dat o declaraţie în temeiul autorităţii sale de împuternicit. Spre întărirea de veci a acestui lucru am dat scrisoarea noastră pri-vilegială de faţă, întărită cu puterea peceţii noastre atîmate. Dat în miercurea cea mai apropiată, după sărbătoarea fericitei fecioare şi martire Lucia, de mîna magistrului Nicolae, lectorul bisericii noastre, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, pe cînd fiinţau în biserica domnului, regelui celui veşnic, cinstiţii şi chibzuiţii bărbaţi: Mihail, pre-pozit al catedralei, Mihail cantor, Matia custode, Ştefan de Timiş, Nicolae de peste Mureş, Martin de Crasna, arhidiaconi, Grigore, Petru şi Ştefan canonici, şi ceilalţi fraţi ai noştri. Arh. Nat- Magii. Dl. 4 568 şi Dl. 4 643. Orig. petg., pecetea atîrnată de şnur de mătase de coloare cenuşie-albastră s-a pierdut. Transumpt in actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 21 iulie 1357. EDIŢII: Cod. Andeg., VI, p. 410-411. 363 355 decembrie 21. Lodovicus, dei gratia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Gallicie, Lodomerie, Comanie, Bulgarieque rex, princeps Sallemitanus et honoris ac Montis Sancti Angeli dominus, omnibus Christi fidelibus, tam presentibus, quam futuris, presencium noticiam habituris, salutem in omni-um salvatore. Ut iustis petencium desideriis facilem prebemus1 consensum, ius invitat, equitas persuadet et regalis sublimitas exortatur presertim, in hiis que suorum subditorum commodis videntur utiliter2 convenire. Proinde ad universorum notitiam harum serie volumus pervenire quod nobilis vir, magister Ladislaus, filius quondam magistri Johannis, filii Bricci de Batur, comes de Zabolch, dilectus et fidelis noster, in persona nobilis domine Anna vocate, consortis sue, filie videlicet quondam magistri Mauricii de Meggyes, ad nostre serenitatis accedendo presenciam, exhibuit nobis quasdam litteras nostras patentes, super quadam composicione et ordinacione inter ipsam nobilem dominam, ab una, et magistrum Symonem, filium eiusdem Mauricii, fratrem diete nobilis domine uterinum, Posonien-sem, Jauriensem et Bokoniensem comitem, parte ex altera, facta et habita, confectas et emanatas, tenoris infrascripti, supplicans nostram excel-lenciam vice et nomine diete nobilis domine, consortis sue, humiliter et devota, prece subiectiva, ut easdem litteras nostras simulcum ordinacione et composicione predicta, ratificare, acceptare, approbare et uberioris3 rei ad cautelam nostro dignaremur privilegio confirmare. Quarum quidem litterarum nostrarum tenor talis est: < Urmează actul lui Ludovic I, regele Ungariei, din 6 decembrie 1351, nr. 83>. Nos itaque, qui, ex officio assumpti regiminis noştri, iustis petentium desideriis patrocinium non debemus denegare, supplicationem dicti magistri Ladislai, in persona prelibate nobilis domine, Anna vocate, consortis sue, nostre maiestati humiliter porrectam per eundem, tamquam iustam et iuri consonam fore attendentes, predictas litteras nostras patentes, omni prorsus suspicione carentes, de verbo ad verbum presentibus insertas, simulcum dicta compositione et 391 www.dacoromanica.ro ordinatione expressa in eisdem, ratificamus, acceptamus, approbamus et de plenitudine nostre regie potestatis, quoad omnes sui continencias et clausulas, pro eadem nobili domina et suis heredibus, sine preiudicio iuris alieni, perpetuo vaiere confirmamus, presentis privilegii noştri patrocinio mediante. In cuius confirmacionis nostre memoriam firmitatemque perpetuam, presentes concessimus litteras nostras privilegiales, pendentis et autentici sigilii noştri dupplicis munimine roboratas. Datum per manus venerabilis in Christo patris, domini Nicolai, eadem et apostolica gratia episcopi Zagrebiensis, aule nostre vicecancellarii dilecti et fidelis noştri, anno domini Millesimo trecentesimo quinquagesimo quinto, XIImo Kalendas mensis Januarii, regni autem noştri anno quartodecimo ; venerabilibus in Christo patris4 dominis Nicolao Strigoniensi, locique eius-dem comite perpetuo, Cholocensi sede vacante, et Dominico Spalatensi archiepiscopis, Nicolao Agriensi, Andrea Transsilvano, Demetrio Waradyen-si, Nicolao Quinqueecclesiensi, Colomano Jauriensi, Johanne Wesprimiensi, Michaele Wachiensi, Thoma Chanadiensi, Boznensi sede similiter vacante, et fratribus Thoma Syrmiensi Stephano Nitriensi et Blasio Tyniniensi epis-copis, ecclesias dei feliciter gubernantibus; magnificis viris Nicolao, palatino et iudice Comanorum, Nicolao, woyuoda Transsilvano et ^comite de Zolnuk, Cykow, magistro tavarnicorum nostrorum, Nicolao de Zeech, iudice curie nostre et comite de Turuch, Nicolao de Machov, Nicolao, totius Scla-vonie et Croaţie banis, Leukus dapiferorum, Dionisio agazonum et Thoma, filio Petri, ianitorum nostrorum magistris, et predicto Symone, filio Mau-ricii, comitp Posoniensi, aliisque quampluribus regniTcomitatus tenentibus et honores. Super possessione Somolyo. Ludovic, din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei, Cumaniei şi Bulgariei, principe de Salerno şi domn al ţinutului şi Muntelui Sânt Angelo, tuturor credincioşilor întru Hristos, atît celor de faţă, cît şi celor viitori, care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă, mîntuire întru mîntuitorul tuturor. Dreptul ne invită, dreptatea ne sfătuieşte şi înălţimea regească ne îndeamnă să dăm cu uşurinţă încuviinţarea la dreptele dorinţe ale celor ce se roagă mai ales în acele ce se vădesc a fi spre folosul şi binele supuşilor noştri. Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că nobilul bărbat, magistrul Ladislau, fiul răposatului magistru Ioan, fiul lui Bricciu de Batur, comite de Szabolcs, iubitul şi credinciosul nostru, venind înaintea luminăţiei noastre în numele nobilei doamne numite Ana, soţia sa <şi> anume fiica răposatului magistru Mauriciu de Medieş ne-a înfăţişat o scrisoare deschisă a noastră întocmită şi dată cu privire la înţelegerea şi rînduiala făcută şi încheiată între acea nobilă doamnă, pe de o , şi magistrul Simion, fiul aceluiaşi .Mauriciu, fratele bun al zisei nobile doamne, comite de Pojon, Gyor şi Bakony, pe de altă parte, avînd cuprinsul mai jos arătat, rugîndu-se cu smerenie şi supunere şi cu plecată rugăminte de înălţimea noastră, în locul şi în numele pomenitei nobile doamne, soţia sa, să binevoim a consfinţi, a primi, a încuviinţa şi spre o mai mare chezăşie a faptului a întări acea scrisoare a noastră, cu privilegiul nostru, împreună cu sus-zisa înţelegere şi rînduială. Cuprinsul 392 www.dacoromanica.ro acelei scrisori a noastre este acesta: . Noi, aşadar, care, din datoria cîrmuiriijpe care am luat-o asupra noastră, nu trebuie să refuzăm ocrotirea dreptelor dorinţe ale celor ce ne roagă, ţinînd seama că rugămintea zisului magistru Dadislau, făcută cu smerenie maiestăţii noastre de dînsul în numele sus-zisei nobile doamne numite Ana, soţia sa, e dreaptă şi în potrivire cu legea, consfinţim, primim <şi> încuviinţăm sus-zisa noastră scrisoare deschisă, lipsită cu totul de orice bănuială <şi> cuprinsă din cuvînt în cuvînt în scrisoarea de faţă, împreună cu zisa înţelegere şi rînduială, arătate într-însa, şi, din plinătatea puterii noastre regeşti, o întărim cu ocrotirea privilegiului nostru de faţă, în tot cuprinsul ei cu toate clauzele ei, pentru acea nobilă doamnă şi pentru moştenitorii ei, ca să aibă putere în veci, fără a vătăma <însă> dreptul altuia. în amintirea şi spre veşnica trăinicie a acestei întăriri a noastre am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă, întărită cu puterea dublei noastre peceţi, atîrnate şi autentice. Dat de nuna venerabilului întru Hristos părinte, domnul Nicolae, din aceeaşi milă şi din cea apostolică episcopul de Zagreb, vicecancelarul curţii noastre, iubitul şi credinciosul nostru, în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci, în a douăsprezecea zi înainte de calendele lunii ianuarie, iar în al domniei noastre al patrusprezecelea an. Venerabilii întru Hristos părinţi, domnii Nicolae de Strigoniu şi comite perpetuu al aceluiaşi loc — scaunul de Calocea fiind vacant — şi Dominic, arhiepiscopul de Spalato, episcopii bisericilor: Nicolae de Agria, Andrei al Transilvaniei, Dumitru de Oradea, Nicolae de Pecs, Coloman de Gyor, Ioan de Vesprim, Mihail de Vaţ, Toma de Cenad — scaunul de Bosnia fiind de asemenea vacant — şi fraţii Toma al Sirmiului, Ştefan de Nitra şi Blasiu de Knin păstorind întru fericirea bisericile lui Dumnezeu; măriţii bărbaţi: Nicolae, palatinul şi jude al cumanilor, Nicolae, voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc, Cykow, marele nostru vistier, Nicolae de Zeech, judele curţii noastre şi comite de Turuch, Nicolae, banul de Maăva, Nicolae, banul întregii Slavonii şi al Croaţiei, Beukus, marele nostru stolnic, Dionisie, marele nostru comis, şi Toma fiul lui Petru, marele nostru uşier, şi sus-pomenitul Simion, fiul lui Mauriciu, comite de Pojon şi foarte mulţi alţii ţinînd comitatele şi dregătoriile regatului. Cu privire la moşia Şimleu. Arh. Stat. Cluj-Napoca, Arh. fam. Telelei din Luna de Jos şi Arh. Naţ. Magh. Dl. 20 118 (copie simplă din veacul al XVI-lea, cu mici omisiuni, inclusiv a datei). Orig. perg., cu fragmente de pecete dublă de majestate, din ceară de culoare inchisă, atîmată cu şnur împletit din fire de mătase verde-roz. Pe plicatura documentului se află textul confirmaţiei regelui Ludovic, din 29 noiembrie 1365. Actul mai figurează şi In formă de rezumat in actele lui Nicolae, de Gara, palatinul Ungariei, din 27 februarie 1406, Buda, (Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 099. Fotocopie la Inst. de ist. şi arh. Cluj-Napoca/1257), din 13. martie 1409, Buda (Arh. Naţ. Magh. Dl. 31 053. Fotocopie la Inst. de ist. şi arhm. Cluj-Napoca/1245) şi dip 19 iunie 1430. (Arh. Naţ. Magh. Dl. 30 032). * • 1 Corect: prtbeanws. 1 Corect: exhortatur. • Corect: uberiorem. 4 Corect: patribus. 393 www.dacoromanica.ro DOCUMENTE FALSE NECUPRINSE ÎN VOLUM 1352 decembrie 2, Vişegrad. Ludovic I, regele Ungariei, acordă demnitatea de comite al Ugocei lui Nicolae de Zyrma. Se amintesc demnitari din Transilvania. Hurmuzaki-Densuşianu, I. 2, p. 29 —30; cf. Kardcsonyi, p. 38—39, nr. 191. 1353, lingă Biharea. Andrei, voievodul Transilvaniei, porunceşte lui Lewkos, corniţele secuilor şi de Braşov şi lui Urban, castelan de Waarheghy, să întărească această cetate. Szikely okl., I, p. 62—63, Hurmuzaki-Densuşianu, I. 2, p. 32 — 33; cf. Kardcsonyi, p. 38, nr. 192. 1354, mai 18. Ludovic I, regele Ungariei, întăreşte actul regelui Bela al IV-lea din 12 octombrie 1260 privitor la ridicarea în rîndul nobililor a lui Krecz, Kupissa şi Raak din Sirmiu. Se amintesc demnitari din Transilvania. Fejfa, IX. 2, p. 316 — 318; cf. Kardcsonyi, p. 38, nr. 193. 3$4 www.dacoromanica.ro DOCUMENTE GREŞIT DATATE ÎN EDIŢIILE VECHI* 1271 (Wenzel, Codex, VIII, p. 374—375), cu data corectă: 1351 ianuarie 13, ; cf. Cod. Andeg., V. p. 425, nota editorului; doc. nr. 50. 1316 (Fejer, VHI/1, p. 603—605), cu data corectă: 1355 iunie 11, ; cf. doc. nr. 316. 1343 iunie 11 (Fejer, IX/1, p. 90—92), cu data corectă: 1353 iunie 11, Buda; cf. Cod. Andeg., VI, p. 89—90; doc. nr. 198. 1345 iunie 2 (Beke, Erd. kâpt., nr. 117), cu data corectă: 1355 iunie 11, ; cf. doc. nr. 316. 1350—1354 (Mon. Vai. Hung., 1/1, p. 450), cu data mai precisă: <1351—1352); cf. doc nr. 1, nota 1. 1350—1354 (Mon. Vai. Hung., 1/1, p. 449), cu data mai precisă: <1351 mai 7 — 1352 mai 6); cf. doc. nr. 31, nota 1. 1350—1354 (Mon. Vai. Hung., 1/1, p. 443), cu data corectă: <1352> martie 24; cf. Bossânyi, 1/2, p. 218, nr. 1; doc. nr. 107. 1351 februarie 25 (Theiner, Mon. Hist. Hung., I, p. 796), cu data corectă: 1351 aprilie 30, Avignon; cf. doc. nr. 28. 1351 aprilie 23 (Jakab, I, p. 48—49), cu data corectă: 1351 aprilie 24, Buda; cf. doc. nr. 26. 1351 mai 1 (Petrichevîch, 1/2, p. 350, nr. 1828) cu data corectă: 1351 mai 8, , cf. doc. nr. 33. 1351 mai 9 (Cod Andeg., V, p. 466—467), cu data corectă: 1351 iunie 3, ; cf. doc. nr. 43. 1351 iulie 4 (Tkalcic, Mon. eccl. Zagrdb, II, p. 100—103), cu data corectă: 1355 iulie 4; cf. doc. nr. 322. 1351 august 3 (Ortvay, I, p. 79—80), cu data corectă: 1351 august 2, Timişoara; cf. doc. nr. 52. 1351 septembrie 28 (Bânffy, I, p. 178—179), cu data corectă: 1351 septembrie 22, ; ci. doc. nr. 62. 1351 decembrie 21 (Şincai, Rerum Spectantium, t. II, an. 1351; Şincai, Hronica românilor, I, p. 488), cu data corectă: 1352 decembrie 21; cf. doc. nr. 157. 1352 mai 1 (Beke, Erd. kâpt., nr. 132), cu data corectă: 1352 mai 8, ; cf. doc. nr. 119. 1352 iulie 8 (Theiner, Mon. Hist. Hung. I, p. 814, nr. 1247), cu data corectă: 1352 iulie 6 ; cf. doc. nr. 128. 1353 ianuarie 20 sau aprilie 9 (Kârolyi, I, p. 214—215), cu data corectă: 1351 ianuarie 25, Turda; cf. doc. nr. 164 şi nr. 165. 1354 februarie 5 (Cod. Andeg., VI, p. 36—37), cu data corectă: 1353 ianuarie 20, Buda; cf. doc. nr. 163. 1354 noiembrie 4 (Tăutu, Acta Innocentii papae VI, p. 97—98), cu data corectă : 1354 noiembrie 10, Avignon; cf. doc. nr. 277. 1354 decembrie 24 (Bossânyi, II, p. 288—289, nr. 52), cu data corectă: 1353 decembrie 24, Avignon; cf. doc. nr. 236. 1354 decembrie 24 (Tăutu, Acta Innocentii papae VI, p. 106—107, nr. 58), cu data corectă: 1353 decembrie 24, Avignon; cf. doc. nr. 241. 1355 ianuarie 22 (Kăllay, II, p. 25, nr. 1137), cu data probabilă: 1355 septembrie 3, Haram; cf. doc. nr. 340. 1355 septembrie 10 (Pesty, III, p. 29; Ortvay, I. p. 84), cu data probabilă: 1355 septembrie 3, Haram; cf. doc. nr. 340. 1356 septembrie 26 (Fejer, IX/2, p. 481 —483; Smiâiklas, XII, p. 364—366), cu data corectă; 1352 septembrie 26; cf. doc. nr. 147. 396 www.dacoromanica.ro INDICI PRESCURTĂRI, SEMNE SIMBOLICE, LĂMURIRI a.d. f. f.l. jud. lg- loc. or. R.P.P. R.P.U. RS.C. R.S.F.I. U.R.S.S. ( ) = aşezare dispărută = fost (se referă la localităţi'care şi-au schimbat denumirea românească) = fiul lui = judeţ (la identificarea localităţilor s-a respectat împărţirea administrativă actuală) = lingă = localitate (se referă la localităţi din străinătate care, cu excepţia oraşelor mari, n-au fost identificate) = oraş = Republica Populară Polonă = Republica Populară Ungară = Republica Socialistă Cehoslovacă = Republica Socialistă Federativă Iugoslavia = sat = Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste = vezi = textul din paranteza rotundă cuprinde variantele latine'din document şi, dacă este cazul, forma veche românească a toponimicelor. Trimiterile sînt făcute la numărul documentului. Trimiterile in cadrul indicilor semnalate prin v. fac legătura şi între cei doi indici. Prin cursive sînt indicate denumirile din originalul latin al documentelor. 397 www.dacoromanica.ro INDICE ONOMASTIC ŞI TOPONIMIC A Aba, familie, nobiliară, 101; ~ cel Mare (mag-nus) 198, 200; ~v. Nicolae f.l. Abăd, loc. in R.P.U., 300, loc de vamă 300 Abafaia, v. Apalina Abayducz Gali, zis 84 Abraham, magistru, nobil f.l. Dionisie de Gerla, 319 Achton, aşezare dispărută aproape de Pecica, jud. Arad, 131 Aciliu (Echelleu), s. în jud. Sibiu, 264 Aeyl de Zylas, Ioan zis, magistru f.l. Ioan f.l. Emuch, 11, 64, 129, 184, 243, 245 Adas de Pelişor, Ladislau zis, 150, 221 Adrian, comite, 120; ~ nobil de Galda, 141 Aghlreş (Egeres), s. in jud. Cluj; ~ moşie, 312 Agnes, nobilă, fiica lui Ioan, f.l. Gheorghe de Enchench, 336, 342 Agria, v. Eger Agriş (Eger) ; ~ piriu lg. moşia Bercu, 117 Abtunmonostra, moşie lg. Cenad, 362 Akus, magistru, f.l. Eleus, om de mărturie, 209, 320, 355; ~ fratele lui Elleus, 311 Alard de Ocna Sibiului, 347 Alba, comitat, 11, 12, 26, 83, 225, 310, 337, 346 Alba Iulia (Alba, Alba Transilvanie), or. în jud. Alba, 146, 156, 169, 175, 177, 185, 195,213,230, 233, 267, 281, 300; arhi-diaconatul de ~ 113, 217; ~ biserica (biserica Transilvaniei), 7, 11, 12, 13, 14, 21, 33, 92, 113, 120, 121, 133, 141, 149, 169, 177, 205, 236, 256, 281, 295, 306, 309, 310, 311, 318, 320, 330, 333, 334; ~ canonicat, 113, 317, 318; ~ capitlu, 2, 4, 7, 11, 12, 13, 14, 21, 25, 33, 62, 78, 92, 141, 149,! 156, 159, 160, 161, 169, 174, 175, 176, 177, 178, 195, 205, 213, 230, 233, 255, 256, 260, 261, 264, 265, 281, 295, 309, 310, 311, 330, 333, 334, 347, 358, 361; ~ cleric, 236; ~ dieceza, 240, 241; ~ episcop, 20, 29, 38, 51, 61, 70, 85, 86, 98, 99, 112, 113, 114, 118, 119, 120, 121, 122, 140, 146, 147, 158, 181, 182, 187, 211, 217, 236, 241, 246, 247, 252, 258, 259, 268, 269, 275, 282, 284, 288, 312, 314, 316, 317, 318, 322, 332, 344, 355, 359, 360, 363 398 Alba Regală v. Szăkesfehirvăr Albert al lui Ulric, 1; ~ de Ibron, 9, 296; ~ de Zuha, magistru, 362; ~ v. Nicolae f.l. Alexandru al lui Basarab (Alexander Botora-bi), voievod al Ţării Româneşti 26, 275, 288; ~ cantor, canonic al capitl. de Agria, 193, 353; ~ comite de Csongrad 252; ~ de Chelen, 36; ~de Nekte, 288; ~de Petreşti, om de mărturie, 336; ~ de Resighea v. Nicolae f.l. 208; ~ de Solmus, 339; ~ nobil de Sîncraiu, 7 Alina (Almas), 3. in jud. Sibiu, 333; ~ moşie, 333 Almaşul Mare (Nagalmas), s. jud. Alba, 89. Alţina (Alcznonia, Olchuna), s. in jud. Sibiu, 71, 358 Ainaţi (Amoc), s. in jud. Satu Mare, 27, 57 Ambroslu, nobil de Cubles, 281 Amnaş (Omlas) s. jud. Sibiu; 264 ~ moşie, 264 Ana, fiica lui Eaurenţiu de Suplac, 254; ~ nobilă, soţia magistrului Ladislau, f.l. Ioan, f.l. Bricciu de Bator, fiica lui Mauriciu de Medies, 83, 90, 123, 346, 363. Anarch, loc. iu R.P.U, 9, 19 Andrei al n-lea, regele Ungariei, 102; ~ al III-lea regele Ungariei, 58, 86, 309; ~ regele Ierusalimului şi Siciliei, 86, 184; ~ fratele lui Ludovic I, 288; ~ arhidia-con de Zemplin, 193, 353; ~ arhidiacon de Zygetfeu, 258; ~ f. comitelui Nicolae f.l. Solomon de Clinic, 347; ~ banul, 162 ; ~ banul de MaCva, 246; ~ cel Mare, slujitor, 145, 148; ~ comite, f.l. Ştefan; om de mărturie, 206, 231; ~ comite de Satu Mare şi Maramureş, 289; ~ de Băga-ciu, 2; ~ de Crasna, 17; ~ de Kerch, 323; ~ de Kystarkan, parte intr-un proces, 115, 127; de Daia, 12 ~ de Gelsa, 279; ~ de Olchva, 55; ~ de Paţal, om al regelui, 302; ~ de Pilys, om al regelui, 42; ~ de Tiocu, om de mărturie, 226, 230; ~ de Zwna, împuternicit in proces, 304; ~ episcop de Oradea, 41; ~ episcop de Transilvania, 15, 20, 29, 38, 51, 61, 70, 85, 86, 98, 99, 102, 112, 113, 114, 140, 147, 158, 181, 182, 187, 211, 217, 236, 241, 246, 247, 252, 258, 259 www.dacoromanica.ro 267, 268, 269, 275, 280, 282, 284, 288, 312, 314, 316, 359, 318, 322, 332, 344, 355, 363; ~ fiul doamnei Catarina, 348; ~ f. 1. Beke, zis Cyne de Olosig, 266; f.l. Chapou, 247; ~ f.l. Dionisie de Macha; ~ răscumpărare pt. omucidere, 104; ~ f.l. Herbord de Blaj, om de mărturie, 12, 256; ~ f.l. Iacob de Baranya, împuternicit, 362; ~ f. 1. Iacob, f.l. Apa de Bec-lean, 330; ~ f. 1. Jakch, 209; ~ f.l. Jahch, magistru, f.l. Toma de Coşeiu, 273; ~ f.l. Ioan, 248; ~ f.1. Ioan, f.l. Egidiu de KA116, 103, 179, 234; ~ f.l. Ioan, f.l. Martin, 274, 359; ~ f.l. Lachk, ban de Maăva, 187; ~ f.l. Nicolae, 56, 103, ~ f.l. Sol, 37; ~ f.l. Zerye, 208; ~ magistru, canonic al bisericii de Arad, 329; ~ magistru, f.l. Andrei, vicecomite de Solnocul din Afară, 96; ~ magistru, f.l. Dionisie, comite de Beke, 335; ~ magistru, f.l. Lachk, corniţele secuilor, comite de Satu Mare, 54, 162; ~ magistru, f. comite al secuilor, de Braşov şi Maramureş, 334; ~ magistru, nobil de Geoagiul de Sus, 141; ~ Mochkus v.MochkusA; ~ nobil, f.l. Nicolae de Kystarkan, 66; ~ preot in strana bisericii de Oradea, om de mărturie, 19, 51, 75, 76; ~ v. Andrei vicecomitele; ~ y. Ladislau f.l.; ~ v. Merharth, f.l.; ~ v. Simlon f.l.; ~ zis Fulo, v. Fulo ~ zis Orrus, v. Orrus ; ~ zis Semes, v. Semes Anton, v. Gheorghe, preot, f.l. ~ 213 Apa de Beclean, 330; ~ f.l. Ioan, f.l. Apa de Beclean, 330 Apa Rusului (Orosuiz), rlu, 193 Apalina (Abafăja, Abafaia), s. in jud. Mureş, 183 Apati, a.d. lg. Reghin, jud. Mureş, 361 Apaty, a.d. aproape de Valea lui Mihai, jud. Bihor, 37, 55, 266 Apold (Appoldya), s. in jud. Mureş, 211 Apold, v. Apoldul de Sus Apoldul de Sus (Felapoli), s. jud. Sibiu, 264, 265 Aporhaza, v. Dedemez Aprod, Nicolae zis, 84 Apulia, ţinut in Italia, 288 Arad (Orod), or., 84, 132, 191, 203, 231, 242, 249, 291; ~ arhidiacon, 1, 186, arhidia-conat 128, 203, 204, 242; ~ biserica de, 125; ~ capitlul din, 329; ~ comitat, 74, 279; ~ juzi ai nobililor, 74; ~ lector, 112, 125; ~ vicecomite de, 74 Arcalia (Arukalia), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 308 Archld (Erkud), s. in jud. Sălaj, 273 Ardeleanu (de Erdel, Erdely) Grigore zis, 274, 275; ~ Iacob, magistrul zis, nobil de Socaciu, 173, 215, 216, 218, 219, 248, 251; ~ vicecomite de Satu Mare, 251 Arnold de la Caucina, trimis papal in Ungaria, 1, 31, 107,; ~ f.U Andrei de Băgaciu, 2; ~ paroh de Turnişor, 71 Arrus, Nicolae zis, f.l. Solomon, 91 Avignon, or. in Franţa; ~ act dat Ia, 28, 46, 100, 136, 137, 138, 186, 191, 217, 222, 224, 232, 236, 237, 238, 241, 242, 239, 240, 272, 276, 277, 280, 295, 306, 317, 318; ~ biserica din, 238, 242; ~ decan al bisericii din, 238, 242 Avram de Vaya, om de mărturie, 215 ; ~ de Zakald v. Ladislau f.l. 134; ~ f.l. Dionisie de Gerla, 114; ~ f.l. Sebeş, 168; ~ v. Ladislau, magistru f.l.; ~ v Pavel, f.L B Baboneg, comite de Wodicha, 102 Baă (Baci, Bdcs), or. R.S.F.I., canonic de 257; ~ prepozitură, 107 Baci, v. Baă Bâcs, v. Băă Bahnea (Bohnya), s. jud. Mureş, 315 Baiola (Bayla), a.d. lg. Giulvăz, jud. Timiş, 340, 348 Baka, loc. în R.S.F.I., 285, 292, 293, 363 Bakony (Bohon) f. comitat în Ungaria; comite, de 83, 123, 235, 363 Bakow v Ioan, f.l. Balatonboglăr (Boklar), loc. in R.P.U., 225. BalatonfS-Kajâr (Kayar), loc. in R.P.U., 225. Balathln, f. voievodului Crăciun din Bilke, 59 Baldovin al lui Comutus, priorul cavalerilor ioaniţi, 205 Balugianusteleke, v. Bolugianusteleke Banabic, v. Vllcele Bank, loc. in R.P.U., 144 Baranya, loc. disp. in R.P.U., 362 Barbara, nobilă, fiica lui Toma, f.l. Matia, 345 Barnaba, priorul din Dej, 72 Bartolomeu, arhidiacon de Solnoc, 258; ~ comite, judele Clujului, 142; ~ f. Luciei, fiica lui Albert de Zuha, 362;. ~ f.l. Mihail f.l. Ştefan, nobil de Ozewlevs, 131; ~ f. 1. Leukus, f.l. Mykow de Weed, 188; ~ fratele lui Mannus, nobil de Căianu, 78, 142, 170, 171, 172, 177, 233, 254; ~ mare comis, 114; ~ mare paharnic, 86. Bas arab (Bozorăb), Alexandru al lui ~ voievodul Ţării Româneşti, 26, 275, 288; ~ necredincios, 26; ~ expediţia lui Carol Robert Împotriva lui 26. Bator, Batur, v. Nylrbător Bitorkă, loc. in R.P.U., 350 Bayla, v. Baiola Bayon, loc. in R.P.U., 60 Băgaciu (Bakach), s. jud. Mureş, 2 B&gara (Bogarteluke), s. jud. Cluj, 312 399 www.dacoromanica.ro Biiţa (Chireu, Kerew), loc. componentă a or. Gherla, jud. Cluj, 226, 230 Bănia (Banya) s. in jud. Caraş-Severin, 53 Bărăi (Barce), s. jud. Cluj, 159 Bebek, Emeric, judele curţii regale, 346 Beclean (Bethlen), or. în jud. Bistriţa-Năsăud, 330 Bechen, f.l. Ioan a lui Guth de Od, 290 Bedeuhaza, s. in U.R.S.S., 353 Beech, loc. in comit. Szatmâr, R.P.U. ~ moşie. 126 Beges, a.d. lg. Ateaş, jud. Bihor, 3, 50. Beke, comitat in R.P.U., 189, 335 Bekea ~ pămlnt numit, 166 Beke v. Nlcolae şi Emeric f.l.; ~ Ştefan f.l., 190; ~ zis Cyne v. Cyne Beken, f.l. Petru, nobil de Lopadea, 169, 246. Băkăs (Bichiş), arhidiaconat in episcopia Orăzii, 189 Bela, regele Ungariei, 86, 308; ~ al IV-lea, regele Ungariei, 294 Bela Crkva (Fejereghaz), or. in R.S.F.I. 348 Belenus, tiu, 53 Belsâ Szolnok v. Solnocul dinlăuntru Beltuk, v. Nylrbăltek Benchench, a.d. in R.P.U., 229 Benedict al lui Clement, arhidiacon de Pin-cota, 31, 297, 353; ~ cantor şi decan al bis. Transilvaniei, 33, 92, 161, 185, 213, 233, 267; ~ diacul v. Diacul; ~ f.l. Pavel, f.l. lui Heym, 225; ~ lector al capitlului de Oradea, 90, 103, 104, 117, 118, 120, 121, 122, 139, 151, 153, 189, 207, 273, 279, 316, 319, 359; ~ preot din Ocna Dejului, om de mărturie, 230; ~ slujitor al magistrului Nicolae, 352; ~ ţesătorul v. Ţesătorul Beneş, v. Nicolae f.l. Benlnys (Belenus), a.d. lg. Cirnecea, jud. Caraş-Severin, 53 Benk, a.d. lg. Mura Mare, jud. Mureş, 62 Benseteluke, v. Virşolţ Berbenche, a.d. lg. Firiteaz, jud. Arad, 74, 79 Berchis, v. Borzeştl Bercu (Zarazberuk), s. jud. Satu Mare, 108, 117. Bereg, comitat, azi in U.R.S.S., 19, 197, 288, 293, 297. Beregovo (Luprechzaza), or, in U.R.S.S., 19 Bertold de Bnmna, 133 Bethlen, v. Beclean; ~ v. Petiu, magistru, f.l. Bezded moşie in R.P.U., 283 Blertan (Berethalm, Beretholm), s. in jud. Sibiu, 13 Bihor, comitat, 3, 35, 37, 103, 196, 244, 266, 278, 294, 324, 329, 331 ~ adunarea obştească a nobililor din, 331; ~ nobili, 3 Bllke, loc. in U.R.S.S., voievodul din, 59. 400 Birl, (Byr) loc. în R.P.U., 111, 190, 216, 325, 338, 341 Bistriţa (Byztricia), or. in jud. Bistriţa-Năsăud, 187; ~ castelan de, 253 Birzava (Borza), rîu in jud. Caraş-Severin, 225 Blagal, loc. R.S.F.I. comite de 102 Blaj (Balaş)alina), or. in jud. Alba 12 Blaslu; ~ de Bok, 244; ~ de Enchench, 153; ~ episcop de Ruin, 86, 114, 181, 182, 187, 246, 355, 363; ~ de Sîncel 12; ~ f.l. Emeric de Od, 290; ~ f.l. Gheorghe, f.l. Heym, 225; ~ f.l. Laurenţiu de Recea, 17, 184, 311 ; ~ f.l. Nicolae zis Aprod, 84; ~ f.l. Pavel, f.l. lui Heym, 225; ~ f.l. Toma de Virşolţ, 17; ~ fratele magistrului Ioan, lectorul bisericii din Arad, 112; ~ nobil, f.l. Petru, 329; ~nobil de Vrbas, 132; ~ v. Ladislau f.l. Bobllna, (Babolna), s. jud. Hunedoara, 89 Bocşa (Boxa), s. in jud. Sălaj, 110 Bodoteleky, a.d. lg. Nădăşelu, jud. Cluj, 213 Bodrog, comitat azi in R.S.F.I. 279 Boemla, 277 Bogar; ~ de Corpadea, Ioan zis, om de mărturie, 80, 105, 156, 159; ~ jude al nobililor de Cluj, 70 Bogdan, f.l. Ştefan de Mitnic, 152; ~ voievod, 193 Boghlş (Bogus, Bagus), s. jud. Satu Mare, 153, 254 Bogran, a.d. lg. Surducul Mare, jud. Caraş-Severin, 225 Bolu (Boaan, Boanfalva), s. in jud. Hunedoara, 89 Bok, loc. in R.S.C. 244 Boklar, v. Balatonboglăr Bok, Petru, nobil, om de mărturie, 348 H Bokon v. Bakony, Boluglanusteleke (Balugianusteleke, Bolugya-nustelke), a.d. lg. Vechea jud. Cluj, 78, 172, 195 Bonch; ~ de Pethlend, 24 ; ~ v. Mlhail fratele lui. Borch, f.l. Ilie, 262 Bord, om de Încredere al voievodului, 13 Borla (Barla), s. in jud. Sălaj, 290; ~ moşie, 290 Borslacabfalwa, a.d. lg. Sincel, jud. Mureş, 7 Borsna, v. Borşo Borsod (Borsod), comitat in R.P.U., 193, 353, 362 Boryw zis Nicolae, 311 Borzeştl (f. Berchiş, Berkes, Berkus), s. in jud. Cluj, 24, 25 Bosnia (Bosna, Bosnia), ţinut in R.S.F.I; ~ episcop de, 86, 114, 181, 182, 187, 246, 288, 344; ~ scaun vacant, 355, 363 Bot, Petru zis, jude al nobililor in comitatul Caraş, 340 Botenl (f. Bothaza, Boothaza, Buth), s. in jud. Cluj, 35, 156, 160, 259 www.dacoromanica.ro Both; ~ de Bothaza, 33, 156; ~ v. Gal, magistru, f.l.; ~ v. loan {.1. Bothaza, v. Botenl Botiz, s. în jud. Satu Mare, 192 Botul Muntelui (Heghor), 193 Bozleş (Bozyas), s. in jud. Bihor, 10 Braşov (Brassa, Braschow, Brasso, Brassoui, Brassou, Korona), or.; ~ bătrînii din, 326; ~ comite de, 69, 212, 327, 344; ~ decan de, 69, 276, 327; ~ drepturi şi libertăţi ale scaunului, 67; ~ district, 326; ~ întemeierea scaunului, 67; ~ juraţi, 326; ~ obştea, orăşenilor şi provincialilor, 326; ~ orăşeni 69, 326; ~ parohi, 67, 130; ~ pleban, 69, 327; ~ privilegii, 181; ~ scaun 67; ~ vicecomite, 69 Bratislava (Pojon), or. în R.S.C. 181, 182, 191; ~ comitat, 235, 250; ~ comite de, 83, 86, 90, 114, 123, 181, 182, 187, 246, 288, 344, 363. Brădenl, ({. Hendorf, Hegny), s. in jud. Sibiu, 205. Brădet (Feneus), pădure, 193 Brerer, v. Ioan, f.l. 230 Brlcciu, abatele bisericii din Cluj-Mănăştur. 312, 314, 361; ~ Cantor, jude din Janusy, 5, 8; ~ de Baka, om al regelui, 285; ~ de Batur, 83, 90, 163, 167, 244, 346, 363; ~ f. lui Cantor de Ders, 30, 134, 201, 202, 215; ~ v. Ioan f J.; ~ v. Nicolae f.l. Brno, loc, în R.S.C., 133 Brunna, v. Brno Bubad, a.d. lg. Cărei, jud. Satu Mare, 153 Bubek, Gheorghe zis, magistru, cavaler al curţii regale 311 Buda, azi componentă a or. Budapesta, R.P.U; ~ act emis la, 5, 9, 10, 22, 23, 26, 32, 35, 37, 39, 41, 44, 49, 66, 67, 69, 73, 82, 83, 84, 87, 97, 101, 108, 110, 113, 115, 124, 145, 146, 150, 155, 163, 167, 168, 169 179, 180, 183, 184, 187, 190, 198, 200, 205 209, 221, 223, 234, 245, 248, 250, 253, 285, 286, 287, 296, 335, 336; ~ adunare ţinută la, 146; ~ capitlul bisericii, 83, 123, 245, 247 ; ~ curtea unui nobil, 163 ; ~ greutatea de, 51, 64, 140, 329; ~ întoarcerea regelui la, 36; ~ libertatea bîlciului din, 187 ~ pricini judecate la, 58; ~ Veche v. 6-Buda, 238, 247 Budney, a.d. in R.P.U., 153 Bulboaca Cărplnişulul (Gyrtanusuireme), 193 Bulgaria, in titulatura regilor Ungariei, 41, 86, 114, 246, 288, 344, 355, 363; ~ pustiită de turci, 295 Bungard (Bonhart, Burgarth), s. in jud. Bistriţa-Năsăud, 63, 80 Buuch, v. Ioan, magistru, f.l. Buza (Buza) s. in jud. Cluj ~ drum mare spre, 105 Bygeth, s. in R.P.U., 151, 189 Byhan, v. Sintloana C Cacho, loc. in R.P.U., 107 Cakovac, cetate in R.S.F.I., 18 Calmand, v. Cămin Calocea, v. Kalocsa Calota, v. Culata Cantor ; ~ de Ders, fiii lui, 134 ; ~ de Janusy, Nicolae, 30, 135 Caporal Alexa (f. Cherechiu, Kereky), s. in jud. Arad, 79 Caransebeş (Sebus), or. jud. Caraş-Severin; ~ castelan de, 152; ~ scaun de judecată, 152 C-traş (Karaso, Karasso, Crasso), comitat 225, 340, 348, 352; ~ comite de, 152, 168, 348; ~ vicecomite de, 352. Caret (Kami, Karol), or. jud. Satu Mare, 16, 97 Carol Bobert, regele Ungariei, 2, 21, 25, 58, 86, 98, 108, 182, 198, 268, 269, 275, 288, 294, 322, 324; ~ luptă în Ţara Românească, 275; ~ pierde sigiliul în Ţara Românească, 288. Casimir v. Toma f.l. Catarina, doamnă v. Ştefan, Mlhall şi Andrei, fiii Caterlna numită şi Katra, 243 Cato, v. Vratlslav al lui Caucina, loc. in Italia, 1, 31, 107 cavalerii ioaniţi, 205. Cazimlr aj IV-lea, regele Poloniei, 277 Casma (Chazma), loc. în R.S.F.I. ~ biserica din, 290, 301, 356; ~ prepozitul de, 82, 159, 356 C&ianu (Kalyan), s. in jud. Cluj, 78, 142, 170, 171, 172, 177, 195, 233, 354 Călata (Kalatha, Kalata), s. în jud. Cluj, arhidiacon de, 37, 302 Călvasăr (Hideguiz), s. in jud. Sibiu, 13 Cămin (f. Calmand), s. în jud. Satu Mare, 244 Căprioara (Wez), pădure, 193 Cărbunăric, _ (ZenekUu), locul numit ~ 260 Căţălul de jos, v. Mcseşenil de Jos Căţăluşa, v. Meseşenli de Jos Căuaş (Kawas), s. jud. Satu Mare, 145, 148, 324 Cehăluţ (Chahul, Chohul), s. jud. Satu Mare, 108, 110, 116, 117, 145, 180. Cehelu (Chehy), s. jud. Sălaj, 83 Cehi, loc. in R.S.F.I., 269 Cel Creţ, Fmeric, fierar din Oradea, 39 Cel Mare (magnus) de Şimian, 338 Cenad, (Chanad) ~ biserica de, 1, 128; ~ canonic de, 1, 303, 348; ~ capitlul din, 53, 131, 196, 362; ~ comitat, 131, 362; ~ dieceza, 186, 204, 232, 257 ; ~ episcop de 1, 15, 20, 28, 85, 86, 98, 102, 112, 114, 138, 147, 158, 181, 182, 187, 222, 242, 246, 247, 252, 268, 269, 275, 284, 288, 303, 401 www.dacoromanica.ro 322, 332, 344, 355, 360, 363, 20; ~ lectorat, 1; ~ vicar de, 303. Cepegeu, puţ, 354 Cernuc (Churnuk), s. jud. Sălaj, 78, 172, 177, 195 Chaak, magistru, f.l. Mihail de Dara; ~ om de mărturie, 117, 266 Chakaal, loc. In R.P.U., 29 Chalad, loc. In R.P.U., 351 Chama, v. Martin, f.l. Chan, v. Pavei, nobil, f.l. Chanadin, arhiepiscop de Strigoniu, 301 Chapou, v. Andrei f.l. Chazar (Chasar), loc. In R.P.U., 42, 336 Chazma, v. Casma Ched, posesiune a fiilor lui, 329 Chegca (Kegye, Kege), s. in jud. Satu Mare, 248, 274, 359 Chegen, loc. în R.P.U., 153 Cheb, Gheorghe zis, 311 Cbech, Ladislau zis, jude al nobililor, om de mărturie, 80, 214 Cbebte, loc. In R.S.C.; ~ castelan de, 258 Cbeby, moşie in R.P.U., 151 Cbelen, loc. in R.S.C., 36 Chendru, v. Comeşti Chenger, v. Gsenger Cheniz, v. Voivozi Chepan de Tykud, om de mărturie, 145 Cherechiu (Kereky), s. în jud. Bihor, 266 Cherechiu, v. Caporal Aleza Cbcresig (Kereztzug), s. in jud. Bihor, 3 Cbereuşa (Keures), s. in jud. Satu Mare, 208 Cherevgh (Chereug), loc. în R.S.F.I., ~ castelan de, 263 Chesău (Kezu), s. in jud. Cluj, 245 Cbeşereu (Kesereu), s. in jud. Bihor, 338 Cheusthelek a.d. in R.P.U., 3, 50 Cbezdl (Kyzd) arhidiacon de, 2, 264 Chlntelnic (Kendtelek), s. in jud. Bistriţa-Nă-săud, 308 Chireu, v. Băiţa Chiuza (Kuzepfolu), s. în jud. Bistriţa-Năsă-ud, 308 Cbobtclek, a.d. in R.P.U., 3. Cbolcb, a.d. in R.F.U., 3 Cbolkona, pămînturi zise, 153 Chornawoda, loc. in U.R.S.S., 9, 58, 192, 223 Chunga, loc. în U.R.S.S., 59 Chura, a.d. lg. Sîmbăteni, jud. Arad, 74 Chure (Chura), v. Petru, f.l. Churtha, loc. în R.P.U., 303 Chyne de Oiosig, Petru, 37 Chynkus Iacob, 37 Ciceu (Chychou), s. şi cetate in jud. Bistriţa-Năsăud, 166, 226, 230, 315; ~ castelan de, 315 Cig (Chug), s. in jud. Satu Mare, 274 Cincu (Schenk), ~ scaun 71, parohi din, 71 Ciomocoz, v. Ci urneşti Ciortea (Chortow), s. in jud. Caraş-Severin, 348 402 Cireşoaia (l. Dicea, Decse), s. in jud. Bistri-ţa-Năsăud, 216, 231 Ciumăfaia (Chamafaya), s. in jud. Cluj, 51 Glumeşti (l. Ciomocoz, Warchomakuza, Chumakuz), s. in jud. Satu Mare, 153, 220, 253, 339 Ciunga, (Chongwa) s, in jud. Alba, 11, 14 Cilnic (JCelnuk), s. în jud. Alba, 347, 358 Cimpeniţa (i. Pilea, Fyle), s. in jud. Mureş, 38 Cimpul Sălciilor (FuizesmezS), şes, hotar, 353 Cirţa (Kyrcz, Kercz), s. în jud. Sibiu, 211, 301; ~ mănăstirea fericitei fecioare din, 211, 301 Clara, fiica lui Mihail, fratele lui Bonch de Pethlend, 24, 25; ~ nobilă, fiica lui Toma, f. 1. Matia, 345; ~ soţia magistrului Iacob, f. 1. Iacob de Lonya, fiica lui Dionisie de LuCenec, 4, 321 Clement, ~ de Polt, 89; ~ de Mera, om al vicevoivodului, 361; ~ nobil f. 1. Nicolae de Mera, 70, 259; ~ al Vl-lea, papă, 28, 47, 71, 93, 94, 95, 100, 125, 128, 133, 136, 137, 138, 210; ~ preot de Haram, 348 Cloaşterf (Villa Nycolai), s. in jud. Mureş, 211 Cluj, (Clus, Kolus, Koluswar, Kuluswar, Kwluswar, Kulusuar), municipiu 70, 142, 182, 213, 233, 281, 359; ~ arhidiacon de, 347, 358; ~ comitat, 63, 142, 213, 214, 233, 245, 281, 312, 330; ~ comite de, 70; ~ jude al nobililor, 70, 142, 312; ~ notar din, 142; ~ paroh de, 320 Cluj-Mănăştur (Colosmonostora, Clusmunus-tra, Culusmunustura, Clusmonostra, Kolus-munustura), cartier al Clujului; ~ abatele mănăstirii, 312, 314, 361; ~ conventul mănăstirii, 24, 25, 38, 40, 51, 62, 64, 80, 81, 91, 105, 106, 129, 140, 142, 154, 157, 170, 171, 172, 177, 206, 213, 231, 243, 259, 263, 267, 282, 308, 309, 311, 313, 320, 345, 350, 354. Cnezul Ilie, 53 Coasta (Gyulateluke), s. in jud. Cluj; ~ moşie, 156, 159 Cocani, v. Porumb eşti Cojocna (Clus, Kolus), s. în jud. Cluj. 214, 314. Coioman, episcop de Gydr, 114, 181, 182, 187, 246, 288, 344, 355, 363 Comiţăg, v. Comşeştl Comşeştl (f. Comiţăg, Komiatzeg, Comiatzeg) s, in jud. Cluj, 309, 320 Conrad (Cunradus), parohul bisericii din Cloaşterf, 211 Conth, f. 1. Simion, 69 Copacul Frumos (Zepfa), semn de hotar, 193 Copilul Nicolae (Gtermek) ; ~ casa lui, 343 Coriathtava; ~ pămînturi zise, 153 Corneni (l. Şintireguţ, Zilkerek) s. in jud. Cluj, 243 www.dacoromanica.ro Corneşti (Chendru, Kend), s. in jud. Cluj, 226 Corpadea (Corpaad), s. in jud. Cluj, 156 Corrad, arhidiacon de Nitra, 222; ~ f.l. Nicolae de Diosig, 151, 189; ~ v. Fetru f.l. Coruşu (Kouroug), s. in jud. Cluj, 70 Costa, fratele lui Dragoş Românul, 344 Coşeiu (Kusal), s. in jud. Sălaj, 82, 209, 273, 290, 343 Cosma; ~ de Jako, 73; ~ f. 1. Herbord de Haripan, 22; ~ magistru, canonic al bisericilor de Oradea, Gydr şi Arad, 60, 207, 329 Cracovia, oraş in R.P.P.; ~ episcop, 277; ~orăşean din, 30 Crasna, (Karazna) ~ arhidiacon de, 241, 362; ~ comitat, 10, 167, 241, 346; ~ riu, 83, 153; ~ s. jud. Sălaj, 17, 241 Crăciun (Karachun), voievod din Bilke, 59 Creasta de Mijloc (Kuzepberch), deal, 193 Creţul Pavel (Crispus), slujitor şi împuternicit, 337 Cristian (Insula Chrisliana), s. in jud. Sibiu, 199; ~ paroh de Ghimbav, 69; ~ iobag român, 260 Criş, (Crisium) riu, 39 Croaţia, in titulatura regelui Ungariei, 41, 86, 114, 246, 288, 344, 355, 363; ~ ban de 18, 22, 23, 86, 114, 288, 344, 355, 363; ~ cetate din 158; ~ duce al, 284; ~ moşii in, 20 Csallâktiz, ţinut in R.S.C., 297 Csenger (Chenger) loc. in R.P.U., 220; ~ loc de vamă, 54 Cs6kak6 (Chokaku), sat in R.P.U., 275 Csongrad, loc. in R.P.U., 252; ~ arhidiacon de, 258 Cubleş, v. Cubleşnl Someşan Cubleşul Someşan (i. Cubleş, Cublus), s. in jud. Cluj, 28 Cnblus, a.d. lg. Pecica, jud. Arad, 74 Cublus, v. Cubleşnl Someşan Cuhea (Kohnya), s. in jud. Maramureş, 193 Culeiul Mare (Mie) (Kethkulch) jud. Satu-Mare, 153 Cumania, ~ in titulatura regelui Ungariei, 41, 86, 114, 246, 288, 344, 355, 363 Curtuiuş, v. Curtuiuşeni Curtuluşeni (f. Curtuiuş Kurthueles), s. in jud. Bihor, 302 Cuvin (Ku), s. in jud. Arad 279; ~ comite de, 168 Cuzdrioara (Kuzarwar), s. in jud. Cluj, 226, 230 Cykou (Czikow, Chykow), mare vistier, 187, 246, 288, 344, 355, 363 Cyne de Olosig, zis Beke, 266 D Dag, a. d. aproape de Ghiroda, jud. Timiş, 279 Dala (Dalya, Dalya maior), s. jud. Sibiu, 12, 211 ; ~ paroh de, 211 Dalmaţia, in titulatura regelui Ungariei, 41, 86, 114, 246, 288, 344, 355, 363; ~ ban de, 18; ~ duce al, 284 Damlan de Beges, 3, 50 Daniel de Cilnle, 358 Dara (Darah), s. in jud. Satu Mare, 117, 266, 335 Daroueh, loc. in U.R.S.S., 293 David, comite, orăşean de Cluj, 182; ~ f.l. Petru, 154 Dăbiea (Doboka), s. în jud. Cluj, 140, 229; ~ arhidiacon de, 140, 211, 260; ~ comitat, 51, 64, 91, 140, 157, 184, 230, 308, 311 Dealul lui Maxim (Makzemberch), deal in jud. Maramureş, 193 Dealul Orăzii (Promontorium Waradiensi), convent, 3, 10, 16, 17, 27, 37, 50, 51, 60, 73, 77, 97, 145, 148, 153, 179, 188, 208; ~ prepozit din, 60, 77 Deeea (Deyche), s. în jud. Alba, 309; ~ moşie, 309, 320 Deda, a.d. lg. Valea lui Mihai Dedemez (Aporhaza) a.d. lg. Urziceni, in jud. Satu Mare, 16 Deg, pădure, aproape de Archid, 273 Dej (Deeswar), or. in jud. Cluj, 72; ~ convent, 72; ~ lavră, 72; ~ locuitori, 72; ~ mănăstire, 72; ~ oaspeţi, 67, 72 Deme (Dumitru), nobil de Tyborchtdeke, 17, 354 Derekus, Simion zis, din neamul Kopplyan, 164 Ders, localitate in R.P.U., 30, 134 Desideriu; ~ de Chura, magistru, omul vice-comitelui de Arad, 74; ~ magistru, fii 1. 270; ~ magistru, f J. Dionisie de Reghin, 270; ~ vicecomitele de Solnocul din Afara, 34, 38, 40 Deuşu (Dyos), s. în jud. Cluj, 170, 171, 172, 354 Deva (Deua) drum comercial prin, 87 Devin, or. in R.S.C., 235 Dezna (Dezne) in jud. Arad, cetate, 114 Diacul (Lilteralus) Benedict, nobil de Iara, 259; ~ Iacob, 70; ~ Ioan, 84, 268; ~ Laurentiu, procurator al orăşenilor, 166; ~ Nicolae, magistru, 352; ~ Paul f.l. Ladislau, prepozit de Cazma, 356; ~ Pavel din Eur, 55; ~ Petru, f.l. Ioan, 11, 14, 53; ~ Ştefan, f.l. Alexandru de Resighea, 208; ~ Toma, f.l. Ioan de Tantău, 35 Dicea, v. Cireşoaia Dindeleag, v. Livada Dionisie, arhiepiscop de Calocea, 83, 86, 114, 181, 182, 187, 193, 246, 288; ~ de Gerla, 319; ~ de Ilia, 89; ~ de Lucenec, 321; ~ de Macha, 104; ~ de Poche, 43; de Reghin, 6, 62. 193, 226, 230, 270, 271, 315; ~ de Supur, 274; ~ fiul fostului ban Ştefan de Losonc, 300, 321; ~ f.l. 403 www.dacoromanica.ro Iacob, f.l. Apa de Beclean, 330; ~ f.l. Ştefan, mare vistier al regelui, 183; ~ mare comis, 86, 181, 182, 187, 246, 288, 344, 355, 363; ~ v. Andrei, magistru, f.l.; ~ v. Nlcolae, f.l. , 221, 223 Dloslg (Gyozeg) în jud. Bihor, 151, 189 Dioşod (Od). s. jud. Sălaj, 110, 290, 246 Dimbău (Dombow), s. în jud. Mureş, 246 Dirlos (Darlaz), s. in jud. Sibiu, 333, 334 Dobolţ (Dobouch), s. jud. Satu Mare, 59 Doby, v. Tlszadob Soim, f.l. Radoslav, 102 Doja, magistru, v. Iacob f.l. şi Pavel, f.l. Doinăneşti (f. Domohida, Damanhyda). s. în jud. Satu Mare, 42, 56, 104, 139 Dombro, loc. în R.S.F.I., 128 Dominic, arhidiacon de Borsua, 193, 353; ~ arhiepiscop de Spalato, 86, 114, 181, 182, 187, 246, 288, 344, 355, 363; ~ ban de Maăva 86, 114, 181, 182; ~ cel Mare de Bocşa, 110; ~ Cel Roşu de Giulvăz, 340, 352; ~ de Chesar, om de mărturie, 336; ~ de Coşeiu, 273; ~ de Folth, 52; ~ de Gîmbaş, nobil de Coruşu, 70; ~ de Hăşdate, 243; ~ f.l. Beke, zis Cyne de Olosig, 266; ~ f.l. Chaak de Dara, 266; ~ f.l. Donch, 22; ~ f.l. Iacob, nobil de Chereuşa, 208; ~ f.l. Ioan, judele oraşului Mintiu 54; ~ f.l. Petru, 274; ~ f.l. Petru, f.l. Solomon, 34; ~ f.l. Pouka, 74; ~ f.l. Zoard, 143; ~ prepozit de Alba Iulia, 2, 33, 161, 185, 213, 233, 281, 347, 358; ~ prepozitul bisericii din Vaţ, 258; ~ v. Gheorghe f.l.; ~ v. Ioan f.l. Dominic; ~ v. Gcubul Ioan zis, f.l.; ~ v. Mânu, f.l.; ~ v. Petru f.l. Domohida, v. Doinăneşti Donch, fiii lui, 17; ~ v. Dominic f.l. Dorotea, fiica lui Ioan, f.l. Alard de Ocna Sibiului, 347 Doronch, moşie in U.R.S.S., 286 Dragomir, curtea lui, 255; ~ fratele lui Dra-goş Românul, 344 Dragoş, comite, român din Bedeuhaza, 353; ~ f.l. Ghiula Românul, 344, 353; ~ v. Ghiula f.l. Drava, riu, 86 Drugeth, Nicolae, comite, judele curţii regale, 288, 289, 291, 296, 299, 300, 304, 305. Dumbrava (f. Dumbrău, Dombros), s. în jud. Alba, 320 Dumbrău, v. Dumbrava Dumitru; ~ cel Mare, reprezentant în proces, 304; ~ de Galaţi, 184; ~ de Mariad, canonic de Oradea, 47; ~ episcop de Oradea, 15, 20, 41, 46, 60, 83, 85. 86. 98. 99, 102, 112, 114, 147, 158. 181, 182, 187, 189, 207, 246, 247, 252, 266, 268, 269, 275, 284, 288, 322, 332, 344, 355. 363 ; ~ fiul Elisabetei, 243; ~ f.l. Andrei, slujitor, 189; ~ f.l. Gheorghe, slujitor, 90; ~ f.l. Ioan, f.l. Egidiu de Kâllâ 103, 323; ~ f.l. Mihail de Şintereag, 243; ~ f.l. Oliver, împuternicit, 180, 190; ~ f.l. Petru, 180; ~ f.l. lui Simion de Slnger, 307; ~ f.l. Turul de Căuaş, om de mărturie 145, 148; ~ magistru, f.l. Alexandru de Nekte, 288; ~ nobil de Gurbediu, 196; ~ nobil de Kerestws, 64; ~ v. Ioan f.l. ~ v. Petru, f.l. Durazzo, loc. în R.P. Albania, 257. Duruglesy, v. Hajdudorog E Ecaterlna, fiica lui Iacob, 303 Eger (Agria). or. în R.P.U. ; ~ biserica de, 4, 6, 95, 125; ~ canonic de 317, 318; ~ capitlu de, 6, 31, 58, 135, 179, 190, 193, 232, 244, 296, 298, 299, 321, 353; ~ dioceza din, 48; ~ episcop de, 83, 86, 114, 182, 187, 193, 232, 246, 288, 344, 353, 355, 363; ~ riu. 300. Egidiu, ~ de Kâll6, 103; ~ f.l. Hench, 53; ~ f.l. Iacob, f.l. Dominic de Coşeiu, 273; ~ f.l. Ioan de Peştişul Mic, 183; ~ vice-voievodul Transilvaniei, 65, 80, 81, 105, 106; ~ v. Ioan f.l.; ~ v. Mihail f.l. 173 Ektor de Bayon, 60 Elek, v. Lorand, f.l. Elena, sora după mamă a lui Petru şi Pavel; nobili de Bank, 144; ~ fiica lui Mihail, fratele lui Bonch, 25 Elisabeta, fiica lui Ioan, f.l. Raza, 243; ~ fiica lui Mihail de Pethlend, 24; ~ fiica lui Mortunus, f.l. Andrei banul, 162; ~ fiica lui Pavel zis Magyar, 279; ~ fiica nobilei Elena, fiica lui Nicolae de Mera, 259; ~ nobilă, fiica lui Toma, f.l. Matia, 345; ~ regina Ungariei, 18, 26, 47, 67. 86, 114, 130, 147, 197, 232, 246, 247; ~ soţia comitelui Andrei, 289; ~ soţia lui Mihail de Pethlend, nobilă, 25 Eileus, v. Akus f.l.; ~ v. Mihail fiul lui; ~ v. Ştefan f.l. Ellew, loc. în R.P.U. 9 Emerlc, rege al Ungariei, 294; ~ Bebek v. Bebek; ~ cleric la Oradea, om de mărturie, 283; ~ de Cig, 274; ~ de Od, 290; ~ f.l. Beke, 345; ~ f.l. Petru, 37; ~ f.l. Rennold, 207; ~ f.l. Simion de Kâlld, 341; ~ lector de Agria, 253; ~ nobil, f.l. Toma de Bothaza 259; ~ prepozit al bisericii Transilvaniei, semnatar, 92. Emuch de Cheăsu, 184, 245 Enchench, loc. în R.P.U., 153, 336, 342 Endere, nobil de CsalldkOz, 297 Episcopia Bihorului (f. Piscopia, terra Pyspuky) s. în jud. Bihor, 39 Erdel, v. Ardeleanu Erlu Sincralu (f. Slncraiu, Zenhiral), s. In jud. Satu Mare, 274 Erkud, v. Archld 404 www.dacoromanica.ro Erne, magistru, f.l. Moise, 324; ~ v. Mihail, f.l. Esztergom (Strigouiu, Strigonium), or. in R.P.U., 182, 187, 193, 199; ~ act emis la, 301; ~ arhiepiscop şi comite perpetuu de, 45, 46, 86, 114, 181, 182, 187, 242, 246, 288, 301, 344, 353, 355, 360, 363; ~ biserica de, 133, 272; ~ canonic de, 272, 303, 348; ~ capitlul din, 324; ~ comitat in R.P.U., 279; ~ dioceza de, 71, 95, 199, 276 Etetykudya, loc. în R.P.U.; ~ moşie, 104, 139 Eur, loc. în R.P.U., 55 Eurholm, v. T&uşenl, Ezdench, loc. neidentificabilă, moşie, 83 Ezen, v. Ioan f.l. Ezeriş (Egrus), s. înglobat In or. Reşiţa, 225. F Falkamar, a.d. Ig. Olosig, jud. Bihor, 266 Falkus de Chalad, 351 Farcaş, f.l. Petru, f.l. Farcaş, 308, 313; ~ v. Petru f.l. Făgetul (Ruhbolchbyhe), pădure, 333, 353; ~ Lung (Hozzu-Bik), pădure, 231; ~ Mare (Nogbyk), pădure, 333, 334 Fâncica, s. jud. Bihor, 188 Fejăr (Alba Regală), comitat în R.P.U., 279 Pejereghaz, v. Bela Crkva Peketupatak, v. Valea Neagră FelsS Llndva, loc. in R.S.C., 253 Felzeleus, a.d. lg. Pecica, jud. Arad, 131 Feneus, v. Brădet Feyes, Petru zis, slujitor, 248 Filea (Fyle), s. jud. Cluj, 34; ~ v. şi Cimpeniţa Filip, f.l. Ioan de Chornavada, 58, 192, 223; ~ prepozitul capitlului bisericii din Oradea, 66, 90, 103, 104, 115, 117, 118, 122, 127, 139, 151, 153, 189, 254, 273, 279, 316, 319, 359 Fiscut, v. Sălcuţa Fintinele (f. Iuş, Vs), s. jud. Bistriţa-Năsăud, 80, 81, 106 Fodor (Fudur), Pavel zis, slujitor, 350; ~ Ştefan zis, iobag, 248 Folkus, oaspe din Dej, 72 Foit (Folth), s. jud. Hunedoara, 52, 89 Frath, cneaz al cetăţii Cicău, 230 Frata, (Frata), s. jud. Cluj, 345 Fucco, pitarul, comite, oaspete din Sebeş, 92 Fulo, Andrei zis, oaspete din Tokaj, 208 Fylck, loc. în R.S.C., 258 G Gal; ~ f.l. Ioan, 159; ~ magistru, 105, 106; m f.l. Both de Bothaza, 81, 156; ~ f.l. Ioan f.l. Both de Bothaza, 33, 160, 345; ~ f.l. Paska, fost comite in Solnocul dinăuntrul, 315; ~ f.l. Pascha, comite de Cluj, 214; ~ om de mărturie, 189; ~ zis Abayducz v. Abayduez Galambuch, cetate dispărută lg. Dunăre, in R.S.F.I., 352; ~ castelan de, 352 Galaţi, v. Galaţii Bistriţei Galaţii Bistriţei, (f. Galaţi, Galaz), s. in jud. Bistriţa-Năsăud, 184 Galda de Jos (Gald) s. In jud. Alba, 120, 121, 141. Galiţia, în titulatura regilor Ungariei, 41, 114, 246, 288, 344, 355, 363 Galşa (Gelsa), s. in jud. Arad, 279 Gamza, a.d. lg. Mitnicu Mare, jud. C. Severin, 152 Garan, a.d. în jud. Satu Mare, 27, 57 Gădălin (Kathelen), s. în jud. Cluj; ~ moşie, 259 Gedeufalva, a.d. lg. Govăjdia, in jud. Hunedoara, 89 Gelsa, a.d. lg. Vărădia de Mureş, în jud. Arad, 279 Gelyenus, a.d. lg. Vetiş, in jud. Satu Mare, 44, 49, 54, 55, 58, 59 Geoagiul de Sus (Gyogh superior), s. jud. Hunedoara, 141 Gerew, locul lui, 345 Gerla, a.d. lg. Ineu, in jud. Arad, 114, 319 Geubul de Coşeiu, Ioan zis, f.l. Dominic, 342 Geustusera, v. Gosztuszăr Gheorghe; de Călvasăr, 13; ~ de Enchench, 336; ~ de Nădăşelu, om al vicevoievodului, 213, 361; ~ de Sanislău, 220, 342; ~ fiul Auei, fiica lui Mauriciu de Medieş, 346; ~ f.l. Grigore de Rozsăly, magistru, vicecomitele comit. Satu Mare, om de mărturie, 193, 220; ~ f.l. Grigore de Valea lui Mihai, 37; ~ f.l. Grigore, f.l. Laureuţiu de Suplac, 254; ~ f.l. Heym, 225; ~ f.l. Iacob de Iara, 24; ~ f.l. Iacob, nobil de Iara, 25, 62, 260; ~ f.l. Ioan f.l. Bricciu de Batur, 42, 163, 244; ~ f.l. Ioan de Malah, 22; ~ f.l. Jakch, 209; ~ f.l. Jakch, magistru, 279; ~ f.L Ladislau, 65, 345; ~ f.l. Leel, 324; ~ f.l. Nicolae, f.l. Bricciu, 194; ~ f.l. Tymus, 324; ~ fratele lui Petru şi Pavel, nobili de Bank, 144; ~ fratele lui Torda, om de mărturie, 309; ~ magistru, f.l. Gheorghe 262; ~ preot, f.l. Anton, 213; ~ zis Bubek v. Bubek; ~ zis Cheh v. Cheh; ~ zis Hodnog v. Hodnog. Gheorgheni (f. Giurfalău, Gurgfolwa), s. înglobat la or. Cluj, 309 Ghilvaci (Gyluas), s. in jud. Satu Mare; ~ moşie, 97 Ghimbnw (Widenbach), s. in jud. Braşov, paroh de, 69 Ghioroe (Gyrak), s. în jud. Arad, 279 Ghiula, f.l. Dragoş, 344 Gilău (Gyalu), s. în jud. Cluj, 359 Giulatelec, v. Coasta 29 — Documenta Romaniae Historica — Transilvania — Voi. X 405 www.dacoromanica.ro Giulcşli (Gylahaza) s. in jud. Maramureş, 344, 353 Giulviz (Ghulues, Guluex), s. in jud. Timiş, 340, 348, 352; ~ pămînt, 348 Giurfalău, v. Gbeorgheni Giurtelec, v. Giurtelecn Şimlenlui Giurtelecu Şimleului (f. Giurtelec, Gyurteluhe) s. jud. Sălaj, 83 Glmbaş (Guttbasi), lcc. componentă or. Aiud, în jud. Alba, 70 Gfrla Ulmului (rivulus zyler dictutn), riu, 3; ~ Vassan (rivulus Vassaner), rîu, 3 Glrlişte (Gralisla) s. jud. Caraş-Severin, 53 Glod, s. în jud. Alba 89 Gniezno, or. în R.P.P.; ~ arhiepiscop de, 277 Golgouch, v. Hlohovec, 228 Gomor, comite de, 258 Gorbopataka, v. Valea Gîrbovei, 193 Gozsluszer, loc. in R.P.U., 75, 283; ~ moşie 291 Golhart, magistru, canonic de Agria, 4 Golhalea (Kuthathya) s. în jud. Hunedoara, 89 Grigore; ~ preot canonic al bisericii Sf. Maria (Oradea), om de mărturie al capitl. 189; ~ canonic al capitl. de Cenad, 362; ~ cantor de Oradea, 273; ~ custode al bisericii din Oradea, 90, 103, 104, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 139, 151, 153, 189, 279, 289, 316, 319, 357, 359; ~ de Popus, om de mărturie, 215; ~ de Rosaly 1 93, 220 ; ~ Erdely v. Ardeleanu ; ~ f.l. Grigore, f.l. Laurenţiu de Suplac, 254 ; ~ f.l. Heym, 225; ~ f.l. loan, f.l. Apa de Beclean, 330, 343; ~ f.l. Laurenţiu de Suplac, 254, ~ f.l. Petru, 82, ~ f.l. Laurenţiu de Valea lui Mihai, 37 ; ~ fratele lui Novak, 158; ~ iobagul magistrului Toma, 230; ~ nobil de Nima (1321), 166; ~ notar; ~ om de mărturie, 97; ~ papă, 116, 117; ~ zis Secuiul v. Secuiul Grind (Gerend), v. Luncani, 205 Gula v. Pavel, f.l., 214 Gurbediu (Guirbey, Kurbed), s. în jud. Bihor, 60, 196, 329 Gurghiu, s. în jud. Mureş, 183 Gurk, a.d. lg. Pecica, în jud. Arad, 74, 79 ; ~ dieceză in Austria, 137 Gulh de Od, 290 Gyerhcgye, loc. în R.P.TJ., 26 Gylat, v. Nicolae, f.l. GyBr (Jauriensi) or. şi comitat în R.P.U., 181, 182, 186, 191, 203, 204, 235; ~ biserica de, 329; ~ capitlul din, 168, 297; ~ comite de, 83, 90, 123, 363; ~ dieceza, 199; ~ episcop de, 86, 114, 181, 187, 246, 288, 344, 355, 363 Gyrak, v. Ghioroc Gyrtanuswreme, v. Bulboaca Cărpinişului, 193 Gyula, v. Nicolae, f.l. Gyulahaza, loc. în R.P.TJ., 73, 285 Gyure, a.d. lg. Săcăşeni, în jud. Satu Mare, 274 r i r i h Hainburg, or. în Austria, 235 Hajdtidorog (Duruglesy), loc. in R.P.U., 189 Hajdtihadhăz (Hothaz), lcc. în R.P.U., 189 Halmeu (Halmy), s. in jud. Satu Mare, 58, 329 Bank, orăşean din Cracovia, 30 Baram, cetate şi a.d. lg. Baziaş, in jud. Caraş-Severin, 340, 348; scaun de judecată, la 340; ~ castelan de, 348; ~ preot de, 348 Baripan, loc. în R.P.U., 22 Barumprede, a.d. in jud. Caraş-Severin, 225 Băşdate (Hasdad), loc. componentă a or. Gherla, în jud. Cluj, 91, 243 Bedenric, f.l. Hcnning, 240 Belces, Petru zis, pămîntul lui, 72 Beneh, v. Egidiu, loan, Martu fiii lui, 53, 165 Hendorf, v. Brădcni Bene, loc. în R.P.U., 179 Benning, v. Mihail, f.l. Benrie; ~ de Scherffenberg. 191, 204; ~ zis şi Phuenslim, 239 Berbord ; ~ de Blaj, 12; ~ de Haripan, 22 ; ~ nobil de Galda, 141 Berchek, Petru zis, nobil, 282 Berneh, slujbaş, 76 Bewes, arhidiacon de, 4, 6, 353 Bevestij\âr, comitat in R.P.U.; ~ nobili din, 300 Eeyni, f.l. Heym, 225; ~ v. Parei f.l. Bidig (Hydueg), cătun lg. Moiad, în jud. Sălaj, 83 Elohorec (Golgouch), loc. în R.S.C., 228 Eodaz, loc. în R.P.TJ., 30 Eodnog, Gheorghe zis, f.l. Ştefan de Vereş-mort, 320 Bolumba, loc. în R.P.TJ., 26 Bomorog (Hutnbuk), s. în jud. Bihor, arhidiacon de, 37 Eoroalul Crasnei (f. Horoat, Horvat, Har-vath), s. în jud. Sălaj, 167, 244 Hothaz, v. Bajdăhadhâz Hudruvechiu, v. Movile Euduş (Hudus), loc. in comit. Szatmâr, R.P.TJ.; ~ moşie, 126 Hunedoara (Hunyad), arhidiacon de, 320; ~ ccmitat, 89 Hunlheleke, a.d. în jud. Cluj, 311 Euszt (Huzthy), loc. în TJ.R.S.S., 59 Huzyuteluk, pămîntul zis, 153 Eynlus, pîriu, 105 I Iacob, ~ comite de Braşov, f.l. Nicolae, f.l. Sandur, 181; ~ de Anarch, 9, 19; ~ de Baranya, 362; ~ de Chazar, 42; ~ de 106 www.dacoromanica.ro Churtha, 303; ~ de Ciottea, 348; ~ de Dindeleag; ~ om de mărturie, 156; ~ de Lonya, 4, 321; ~ diac v. Diacul; ~ f.l. Apa de Beclean, 330; ~ f.l. Domi-nic de Coşeiu, 273; ~ f.l. Grigore Erdely zis de Socaciu, 274; ~ f.l. Iacob, f.l. Apa de Beclean, 330; ~ f.l. Ioan, 248; ~ f.l. Ioan, om al regelui, 42; ~ f.l. Ioan, f.l. Martin, 274, 359; ~ f.l. Mannus, f.l. Ioan, nobil de Căianu, 233; ~ f.l. Mihail, 7, 53; ~ f.l. Mihail de Sincraiu, 274; ~ f.l. Moka, slujitor şi împuternicit, 106; ~ f.l. Mihail, f. banului Simion, 333, 334; ~ f.l. Nicolae zis Aprod, 84; ~ f. palatinului Doja, 189; ~ f.l. Petew, f.l. Zewe, nobil de Felzeleus, 131; ~ f.l. Petru zis Wadum de Peturlaka, omul 'Ticecomitelni, 52; ~ de Valea lui Mihai, f.l. Petru, magistru, om al regelui, 218, 219; ~ f.l. Petru, f.l. Mogh de Mihaifalău, 302; ~ f.l. Ştefan zis Thatar, 150; ~ f.l. Wyd, castelanul de Ciceu, 226, 230; ~ fost preot paroh al mănăstirii din Oradea, 39; ~ jude al nobililor in comit. Caraş, 340; ~ magistru, castelan de Ciceiu, f.l. Vitus, 315; ~ magistru, f.l. Iacob de Lonya, 4 ; ~ magistru, f. magistrului Doja, 331; ~ lector al bisericii de Arad, 329; ~ vicecomitele comitatului Satu Mare, 201, 202; ~ nobil de Chereuşa, 208; ~ nobil de Iara, 24, 25, 62; ~ Poch v. Poch; ~ slujitor şi împuternicit, 106; ~ v. Ecatcrina, fiica lui; ~ vilicul de Braşov, 181; ~ zis Erdel v. Ardcleanu; ~ zis Zelemer v. Zelemer Ianoşda (Janosd), s. în jud. Bihor, 329 Iara (Jara), s. in jud. Cluj, 24, 25 ; ~ nobil de, 259; ~ de Mureş s. în jud. Mureş, 62; /v s. în jud. Mureş, 183 Ibron (Ibrun), loc. in R.P.U., 9, 296 Iclod (Yclod), s. în jud. Alba, 21 Ierusalim, rege al 86; ~ spitalul, 137, 205 Iktor, v. Ioan, f.l. Ilia (Ilye), s. în jud. Hunedoara, 89 Ilidia (i. Iladia, Elyed), s. în jud. Caraş-Se-verin, 152 Ineu (Jenett), s. în jud. Arad, 114 Inocenţiu al Vl-lea, papă, 186, 191, 203, 204, 210, 217, 224, 232, 236, 237, 238, 239, 240, 241, 242, 257, 272, 276, 277, 280, 295, 306, 317, 318, 360. Insula Iepurilor, v. Margltsziget Ioan; ~ arhidiacon de Warasd, 193; ~ cel Lung, cnez, 230 ; ~ cel Mare de Cehăluţ, magistru, 72, 145, 148, 180; ~ cel Roşu, omul regelui 53; ~ comite, f.l. Vivian, orăşean din Vinţul de Jos, 310, 337, 350 ; ~ custode canonic al capitl. de Agria, 193; ~ de Alţina, 358; ~ de Apoldul de Sus, comite, 264, 265; ~ de Bothhaza, 160; ~ de Chelen, 36; ~ de Chornavoda, 58, 223; ~ de Dumbrău, 320; ~ de Fiscut, 174, 175; ~ de Garan, 27, 57; ~ de Gîmbaş, magistru, comite de Cluj, 70; ~ de Hal-meu, magistru, canonic al bisericii de Arad, 329; ~ de Ioşia, 35; ~ de Juc, omul vicevoievodului, 80 ; ~ de Kâll6, 179, 234, 3231 w de Lazuri, 223 î de Limuda din Sibiu, notar public, 71; ~ de Malah, 22; ~ de Moruţ, tatăl lui Ştefan, 91 ; ~ de Od, 290; ~ de Petrisat; 12; ~ de Santău, 35; ~ de Satu Mare, slujitor, 325; ~ de Tureni, omul regelui, 205; de Zenmidos 274; ~ episcop de Vesprim, 86, 93, 114, 181, 182, 187, 225, 246, 288, 344, 355, 363; ~ f.l. Alexandru, nobil de Sincraiu, 7; ~ f.l. Alard de Ocna Sibiului; 347; ~ a lui Andrei, capelan, 93, 94; ~ f.l. Apa de Beclean, 330; ~ f.l. Bakow, 274; ~ f.l. Blasiu, 12, 66, 115,; ~ f.l. Both de Bothaza, 33, 345; ~ f.l. Brerer, cneaz, 230; f.l. Cosma de Jako, 73; ~ f.l. Dionisie de Ilia, 89; ~ f.l. Dionisie de Poche, 43; ~ f.l. Dionisie de Supur, 274; ~ f.l. Dionisie de Coşeiu, 273; ~ f.l. Dominic de Coşeiu, 273; ~ f.l. Dominic, jude al nobililor, 214; ~ f.l. Dominic, nobil de Juc, 259 ; ~ f .1. Dumitru, arhidiacon de Pîncota, 232; ~ f.l. Dumitru de Galaţi, 184; ~ f.l. Egidiu de Kâll6, 103; f.l. Egidiu, om al regelui, 335; ~ f.l. Enech, 157, 184, 263 ; ~ f.l. Endere, nobil de Csalldkbz, 297;. ~ f.l. Ezen, 213; ~ f.l. Gheorghe de Enchench, 336, 342; ~ f.l. Guth de Dioşod, om de mărturie, 110, 116, 290; ~ f.l. Hench, 53; ~ f.l. Henric de Scherffenberg, canonic de Cenad, arhidiacon de Arad, 1, 128, 186, 191, 203, 204; ~ f.l. Iacob, slujitor, 145, 148; ~ f.l. Iktor, 17; ~ f.l. Ioan, 248; ~ f.l. Ioan a lui Guth de Od, 290 ; ~ f.l. Ioan de Od, 290; ~ f.l. Ioan de Limuda, notar public, 71 ; ~ f.l. Ioan de Peştişul Mic, 183; ~ f.l. Ioan de Zen-michlos ; 274 ; ~ f.l. Ioan, f.l. Martin, 274; 359; f.l. Ioan, f.l. Nicolae de Noghfa, 51 ; ~ f.l. Iuga, voievodul românilor din Maramureş, 193, 344; ~ f.l. Iwanca de Parhida, 207; ~ f.l. Koza, 243; ~ f.l. Ladislau de Moişa, 330; ~ f.l. Ektor de Bayon, 60; ~ f.l. Ladislau, f.l. Jakou de Noghmyhal, cavaler al curţii regale, 44; ~ f.l. Ladislau, nobil de Bercu, 108; ~ f.l. Ladislau, 117; ~ f.l. Laurenţiu de Recea, 17, 311 ; ~ f.l. Marcu de Decea, 309, 320; ~ preot, om de mărturie, 320 ; ~ f.l. Martin de Chegea, 248, 274; ~ nobil de Chegea, 359; ~ f.l. Maynold, 214; ~ f.l. Mihail, 65 ; ~ f.l. Mihail de Ellew, 9; ~ f.l. Mihail de Giurfalău, om de mărturie, 309; ~ f.l. Mihail de Marouth, 289; ~ f.l. Mihail de Zelemer, 60; ~ f.l. Mihail de Zowath, student, 272; ~ f.l. Mihail, f. banului Simion, 333, 334 ; ~ f.l. Nicolae, 103, canonic de Agria, 317, 318; ~ al lui Nicolae, canonic de Băcs, 257, 407 www.dacoromanica.ro cantor, 30; ~ f.l. Nicolae de Noghfa, 51; ~ f.l. Nicolae, f.l. Iacob de Ciortea, 303, 348; f.l. Nicolae, f.l. Mikud, 154; f.l. Nicolae zis Vos, 157; ~ f.l. Oliveriu, mare stolnic al reginei, 86, 187; ~ f.l. Pavel de Ciomocoz şi de Reches, 220; ~ f.l. Pavel, f.l. Heym, 225;. ~ f.l. Peteu, nobil, om de mărturie, 348; ~ f.l. Petru, 154; ~ f.l. Petru de Ciumeşti, 153; ~ f.l. Petru de Gurghiu, 183; ~ f.l. Petru de Panyola, 56, 336; ~ f.l. Petru de Petrisat, 21; ~ f.l. Petru zis Panchelus, copil, 311; /v f.l. Simion, 248, 274; f.l. Solomon, fratele lui Nicolae, zis Arrus, 91; ~ f.l. Ştefan, 286; 293; ~ f.l. Ştefan de Marouth, 289; ~ f.l. Ştefan, jude al nobililor de Cluj, 70; ~ f.l. Ştefan, omul regelui, 10; ~ f.l. Ştefan zis Pogan, 156; ~ f.l. Ştefan zis Thatar, 150; ~ f.l. Ştefan zis Thoth, 180; ~ f.l. Tergey, slujitor, 145; 148; ~ f.l. Teodor, 29; ~ f.l. Toma, 58, 73; ~ f.l. Toma de Arad, om al regelui, 84, 291 ; ~ f.l. Toma de Biry, 190, 210, 341 ; ~ f.l. Vivian, nobil, 261; ~ f.l. Vyllan de Lech, 324; ~ f.l. Welkun, 308, 313; ~ fratele lui Nicolae şi Bartolomeu, fiii Luciei, 362; ~ fratele lui Nicolae zis Wos, 260; ~ fratele lui Novak, 158; ~ fratele magistrului Jakch, 10, 17; ~ fraţi de după mamă ai lui Bartolomeu, f.l. Leukus de Weed, 188; ~ cantor, canonic al capitlului de Agria, 193; ~ Lengyel v. Lengyel I.; ~ mare stolnic al reginei, 114, 181, 182; ~ magistru, dascăl la Sebeş, 92; ~ magistru, f.l. Alexandru, 124 ; ~ magistru f.l. Alexandru de Csongrad, 252; ~ magistru, f.l. Bricciu de Batur, 42, 83, 90, comite de Szabolcs, 163, 246, 363; ~ magistru, f.l. Buneii, omul regelui, 27; ~ magistru, f.l. Ladis-lau de Warada, 9, 19, 58, 66, 73, 76, 77, 115,; ~ magistru, f.l. Ladislau, 127, 150, 192, 221, 223, 270, 278, 285, 286, 287, 292, 293, 296, 298, 299; ~ magistru, f.l. Nicolae de Dăbîca, 140; ~ magistru, f.l. Petru, nobil de Cehăluţ, 108, 110, 116, 117; ~ magistru, f.l. Ştefan zis Pogan y, 159; ~ magistru, f.l. Toma de Lazuri, 9, 19, 58; ~ magistru, fratele episcopului Andrei de Oradea, 41; ~ magistru, lectorul bisericii din Arad, 112, 125; ~ nobil de Balkan, 194; ~ nobil de Nădăşelu, 213; ~ nobil, f.l. Pavel, f.l. Chan, 329 ; ~ notar episcopal, 324; ~ paroh de Alţina, 71; ~ paroh de Daia Mare, 211; ~ paroh de Gilău, 359; ~ Pelvos v. Pelvos; ~ preot in strana bisericii de Oradea, slujitor al altarului, 292; ~ preot, om de mărturie, 313; ~ preot, slujitor al altarului in biserica de Agria, 353; ~ prepozit al conventului din Dealul Orăzii, 3, 16, 17, 50, 60, 77, 148; ~ Rag-dan v. Ragdan \ ^ V. Dominlc f.l.; rs/ V. Grigore f.l.; ~ v. Iacob, f.l.; ~ v. Ladislau f.l.; ~ v. Mannus f.l.; ~ v. Martin f.l.; ~ v. Petru diacul, f.l. ~ v. Vos, Nicolae zis; ~ Viei v. Viei; ~ Wannus v. Wannus,; ~ zis Acyl v. Aeil; ~ zis Secuiul v. Secuiul; ~ zis Tumpa, v. Tumpa; ~ Urke, v. Urke ~ zis Wos v. Wos Iobag, loc. în R.P.U., 101 Ioşia (E-usy), a.d. lg. Oradea, In jud. Bihor, 35 Isac, v. Mihail f.l. Italia (partes ultra Marinas), 26; ~ solie in, 288 Iuga, v. Ioan f.l.; ~ v. Ştefan, român, f.l. Iula, cnez, 230 Iuş, v. Fintinele Iwan, v. Ioan Inanka; ~ de Iuş, 80, 81, 106; ~ de Parhida, 207; /v nobil de Curtuiuş; 302; ~ parte In proces, 105 Iza, rîu, 193 J Jakch, parte intr-o Înţelegere, 103; ~ magistru, cavaler al curţii regeşti, 10, 17, 209, 290; ~ magistru, f.l. Toma de Coşeiu, 82, 273, 343 Jako, loc. în R.P.U., 73 Jako de Mada, 29 Jakou de Naghmyhal, 44,49 Janusy, loc. în R.P.U., 5, 8, 135 Jue (Suuk) s. în jud. Cluj, 80, 259. Juga, f.l. Ştefan de Mitnic, 152 K Kalanda, a.d. in R.P.U., 321 Kallo, v. Nagy Kâll6 Kalocsa (Calocea, Colocensis), or. în R.P.U., 181, 182, 187, 193; ~ arhiepiscop de, 83, 86, 114, 187; ~ arhiepiscop de, 246, 288, 344, 353, 355, 360, 363; ~ biserica de, 45; ~ dieceza, 45, 107 Kapasy, rîu, 53 Katho (Kachoverdo) pădure, 290; v. Pîriu] lui Katl, a.d. în R.P.U., 245 Katra numită şi Caterina, fiica lui Mihail f.l. Raza, 243 Kaza, Mihail f.l., 243 Keceer, a.d. lg. Petea, în jud. Satu Mare, 150 Keechkes, cetate dispărută pe Piatra Crai vii, in jud. Alba, 141 Kemen de Fejereghaz, 255, 348 Ker, loc. în R.P.U., 323 Kerch, loc. în R.P.U., 323 Keresztur, loc. In U.R.S.S., 26, 58, 192, 223, 287 408 www.dacoromanica.ro Kereztos, a.d. lg. Iclod. în jud. Cluj, 243 Kereztus, a.d. lg. Iclod, in jud. Cluj; nobil de, 64, 129, 184 Ketlikapulnamezcw, a.d. în jud. Satu Mare, 59 Kew, loc. în R.S.F.J., 263 Keztlen, loc. în R.S.C., 212 Klrălyteleke, loc. în R.P.U., 167, 244 Kissemyen, loc. în R.P.U., 27, 57 Klstârkăny (Kystarkan), loc. în R.P.U., 66, 115, 127 Kisvârda (Warada), loc. în R.P.U., 9, 19, 58, 66, 73, 76, 1J5, 127, 150, 192, 221, 223, 285, 286, 287, 292, 293, 296, 298, 299 Kene, a.d. lingă Săuca, în jad. Satu Mare, 145, 148 Knln (Tininiensis), loc, în R.S.F.J., ~ episcop de, 86, 114, 181, 182, 187, 246, 355, 363 Kolus, magistru, aprod al regelui Ludovic, 26 Komoro, loc. în R.P.U., 291 Konth, Nicolae, f.l. Laurenţiu, voievod al Transilvaniei şi comite de Solnoc, 83, 85, 86, 98, 99, 100, 102, 110, 112, 114, 116, 130, 143, 147, 155, 158, 164, 165, 166, 180, 181, 182, 187, 192, 198, 200, 212, 227, 228, 246, 247, 250, 252, 253; ~ voievod al Transilvaniei, 261, 268, 269, 275, 284, 287, 288, 297, 307, 308, 309, 310, 311, 312, 313, 314, 315, 320, 322, 327, 332, 337, 347, 350, 351, 355, 356, 357, 363 Konya; ~ custode la Agria, 353; ~ magistru canonic de Alba Regală 73; ~ magistru, cavaler al curţii regale, comite de GOmOr, castelan de Fylek şi de Chehte, f.l. Toma, fostul voievod al Transilvaniei, 258; ~ magistru, f.l. Toma de Szăchăny, 308, 313 Kopplyon, neam nobiliar, 153, 164 Krizeva, comitat, 85 Ku, v. Cuvin Kuesd, district, 53 Kucsdut, drum, 53 Kukemusd, v. Porumbeşti Kuleseer, a.d. lg. Salonta, in jud. Bihor, 329 Kumady, loc. în R.P.U., 3 Kumld, loc. în R.P.U., 335 Kuntey, a.d. lg. Valea lui Mihai, în jud. Bihor, 338 Kuzepberch, v. Creasta de Mijloc Kyzdy, arhidiacon de 14 L Lach, magistru, corniţele secuilor, 21 Lachk, magistru, 162 ; ~ v. Andrei, magistru, f.l. Lacul; ~ Iul Gerew (Gerewtaua), 345; ~ lui Silak (Silakto), heleşteu, 345. Ladan, loc în R.P.U., 66 Ladislau, 83; ~ I., rege al Ungariei, 288, 308, 353; ~ IV., rege al Ungariei, 294, 358; ~ al lui Toma, prepozitul bisericii de Agria 95; ~ al lui Ulrich, paroh de Cristian, 199; ~ arhidiacon de Borsud, 35iT; ~ arhidiacon de Călata, 37; ~ arhidiacon de Csongrâd, 258; ~ arhidiacon de Pesta, 258; ~ cantor al bisericii din Oradea 90, 103, 104, 117, 119, 120, 121, 122, 139, 151, 153, 189, 273, 279, 316, 319, 359; ~ de Cacho, 107; ~ de Comiţăg, om de mărturie 309, 320; ~ de Corpadea, om de mărturie, 156; ~ de Kâll<5, 190; ~ de Moişa, 330; ~ de Nadăş, 63; ~ de Pelişor, 296, 299; ~ de Rokonok, 269; ~ de Sărăuad, 145, 148, 180; ~ de Sumurduc, om al vicevoievodului, 361; ~ de Warada, 9, 19, 58, 66, 73, 76, 115, 127, 150, 221, 223, 270, 278, 285, 286, 287, 292, 293, 296, 298, 299; ~ de Zekeres, 42, 61; ~ fiul Anei, fiica lui Mauriciu de Medieş, 346, 309; ~ f.l. Alexandru de Solmus, 339; ~ f.l. Andrei de Gelsa, 279; ~ f.l. Avram de Zakald, 196; ~ f.l. Blasiu, 12, 244; ~ f.l. Corrard, f.l. Nicolae de Diosig, 151; ~ f.l. Damian de Beges, 3, 50; ~ f.l. Ektor de Bayon, 60; ~ f.l. Emeric, 65, 207; ~ f.l. Ioan, f.l. Emuch de Chesău, 245; ~ f.l. Guth de Dioşod, om de mărturie, 110; ~ f.l. Heym, 225; ~ f.l. Iacob de Anarch, om de mărturie, 9, 19; ~ f.l. Iacob, f.l. Dominic de Coşeiu, 273 ~ f.l. Ioan, 190, 248, 286, 293; ~ f.l. Ioan de Peştişul Mic, 183; ~ f.l. Ioan, f.l. Andrei, 255; ~ f.l. Ioan, f.l. Egidiu de Kallo, 103; ~ f.l. Ioan, f.l. Martin, 274, 359; ~ f.l. Ioan, f.l. Toma de Lazuri, 9, 19, 58, 233; ~ f.l. Ioan, f.l. Welkun, om de mărturie, 308, 313; ~ f.l. Ioan Lengyel de Nagy-semjdn, 82, 111, 305, 349; ~ f.l. Ioan, nobil de Balkan, 194; ~ f.l. Jakch, f.l. Toma de Coşeiu 209, 273; ~ f.l. Ladislau de Zenmichlos, 274; ~ f.l. Ladislau, f.l. Emeric, 65; ~ f.l. Luca de Gyulahaza, 73,285; ~ f.l. Mihail de Micula, 117; ~ f.l. Nicolae, f.l. Bricciu, 194; ~ f.l. Nicolae, f.l. Mikud, 154; ~ f.l. Nicolae zis Aprod, 84; ~ f.l. Nicolae, zis Wos, 157; ~ f.l. Pethenye de Thereche, om al regelui, 296, 299, 348; ~ f.l. Petru Chyne de Olosig, canonic de Oradea, 37; ~ f.l. Petru de Kalanda, slujitor şi Împuternicit, 321; ~ f.l. Petru de Panyola, 56; ~ f.l. Rafael de Chendru, om de mărturie, 226; ~ f.l. Simion, 63; ~ f.l. Ştefan, 108; ~ f.l. Toma de Biry, 190, 216, 325, 341; ~ f.l. Toma, f.l. Ambrosiu, nobil de Cubleş, 281; ~ f.l. Toma, nobil din Şardu, 214; ~ fratele lui Nicolae zis Wos, 260; ~ magistru, arhidiacon al bisericii Transilvaniei, 113; ~ magistru, arhidiacon de Călata, 302; ~ magistru f.l. Avram vice- 409 www.dacoromanica.ro comite de Satu Mare, 8, 27, 42, 54, 134; ~ magistru, f.l. Bricciu de Batur, 167; ~ magistru, f.l. Io an, 90; ~ magistru f.l. Ioan, f.l. Bricciu de Batur, 83, 123, 163, 244, 346, 363; ~ magistru f.l. Jakou de Nogmihal, 44, 49; ~ magistru, f.l. Ladislau de Nadăş, 63; ~ magistru, f.l. Ladislau de Sărăuad, 145, 180; ~ magistru, f.l.Nicolae deDăbîca, 140 ; ~ magistru, f.l. Pousa de Zer, comite de Caraş, 152; ~ magistru f.l. Simion de Cărei, 16 ; ~ magistru, fost comite al secuilor, 131, 362; ~ magistru, nobil de Geoagiul de Sus, 141; ~ nobil de Nima, 166; ~ nobil, f.l. Ioan, f.l. Petru de Petrisat, 21; ~ notar, împuternicitul episcopului Transilvaniei, 282; ~ preot, om de mărturie, 231; ~ preot la Agria, 299; ~ preot la Oradea, 302; ~ prepozitul capitlului de Agria, 193, 353; ~ prepozitul de Cazma, comite al capelei regale, cancelar, 82, 159, 290, 302, 356; ~ v. Ioan f.l.; ~ v. Margareta, fiica lui; ~ v. Miliai f.l.; v. Nicolae f.l. ~ v. Ştefan f.l.; ~ vice-voievodul Transilvaniei, 311; zis Ados v. Ados Lapoc (Lapach) loc. şi ţinut iu R.S.F.I., 332 Lapuch,-v. Lapoc Laurenţiu; ~ de Doby, 151; ~ de Nădăşel, om de mărturie, 312, 314; ~ de Ozlar, 52; ~ de Recea, 17, 184, 311; ~ de de Valea lui Mihai, 37 ~ f.l. Heym, f.l. Heym, 225; ~ f.l. Ioan de Dumbrău, 320; ~ f.l. Laurenţiu, 37; ~ f.l. Pecii, 267 f.l. Petru, om de mărturie, 11, 14; ~ f.l. Petru zis Zonga, 153; ~ f.l. Simion, 274; ~ f.l. Simion de Chegea, 248; ~ preot la Alba Iulia, om de mărturie, 159; ~ slavul v. Slavul; «v Tot, v. Tot; ~ v. Konth, f.l.; ~ v. Pavel, f.l. 274; ~ v. Ştefan, f.l.; ~ zis Wos v. Wos Lazuri (Latar), s. in jud. Satu Mare, 9, 19, 58, 192, 223 Lecbinţa (Lekence), rîu, 330 Leel, Vyllam de, loc. neidentificabilă, 324 Leel, v. Gheoryhe f.l. Lelez, loc. in R.S.C.; ~ conventul din, 9, 58, 127, 150, 223 Lenghel de Nagygemycn, Ioan, 82, 111, 305, 349 Leta, loc. în R.P.U., 336, 342; ~ moşie, 336, 342 Leukus, 103; ~ f.l. Briccius de Batur, 163, 244; ~ f.l. Grigore de Valea lui Mihai, 37 ; ~ f.l. Grigore f.l. Laurenţiu de Suplac, 254; ~ f.l. Ioan Lengyel, 82, 234, 249; ~ f.l. Jako de Mada, 29; ~ f.l. Mykow de Weed, 188; ~ f.l. Petru de Panyola, 56; ~ magistru, f.l. Laurenţiu Slavul (Tot), comite al secuilor şi de Braşov, 212, 327; ~ mare paharnic şi stolnic, 86, 155, 181, 182, 187, 198, 200,227,228, 410 246, 250, 288, 344, 351, 355, 363, oştean al curţii regale, 235 ; ~ răposat, 273; ~ v. Petru, f.l. Lilim, văduva lui Ioan, f.l. Ezen, 213 Limuda (Lerinda), lectură nesigură a unei loc. neidentificabile, v. Ioan de Llpou, a.d. in U.R.S.S., 262 Lipova (Lippaw), or. în jud. Arad, 48, 124 Livada (Dengelech), s. in jud. Cluj, 156 Lodomeria, în titulatura regilor Ungariei, 41, 86, 246, 288, 344, 355, 363 Lonya, loc. în R.P.U., 4, 321 Lopadea (Lapad), s. în jud. Alba, 169, 246, 256, 258 Lorand; ~ cantor de Alba Iulia, 281; ~ custode de Alba Iulia, 2, 33, 92, 161, 185, 213, 233, 320, 347, 358; ~ f.l. Cantor de Ders, 134, 201, 202, 215 ; ~ f.l. Elek, 274; ~ v. Toma, f.l. Losonc, ban, 300 Luca j ~ de Gyulahaza, 73,285; ~ de Tusar, 73; ~ f.l. Benedict zis Peres din Tuzer, 4 ; ~ magistru, nobil de Geoagiul de Sus, 141 Luăenec (Luchonch), loc. in R.S.C., 4, 179, 321 Luchaslus, f.l. Luchasius de Omaria, 43 Lucia, nobilă, fiica lui Albert de Zuha, 362; ~ soţia lui Mihail, f.l. Ştefan, nobil de Ozewleos, 131 Ludovic I, regele Ungariei, 5, 8, 10, 15, 17, 18, 20, 23, 26, 39, 41, 42, 44, 45, 46, 48, 49, 53, 63, 67, 73, 75, 76, 77, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 90, 98, 99 100, 101, 102, 108, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 118, 119, 120, 121, 122, 125, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 145, 146, 147, 148, 155, 158, 162, 167, 168, 169, 173, 179, 181, 182, 183, 184, 186, 187, 191, 193, 198, 200, 205, 209, 210, 217, 224, 227, 228, 234, 244, 246, 247, 248, 250, 251, 252, 256, 268, 269, 273, 275, 276, 284, 285, 286, 288, 289, 290, 292, 293, 294, 295, 296, 297, 300, 301, 306, 307, 310, 317, 318, 322, 326, 327, 332, 339, 336, 342, 344, 346, 351, 353, 355, 363, Luncanl (f. Grind, Gerend), s. în jud. Cluj* 205 Luprechzaza, v. Beregovo Lyprehth de Roşia, 12 M Macha (Maacha), loc. in R.P.U., 104, 139 Mackas, a.d. lg. valea Măcicaş, în jud. Caraş-Severin, 152 Maăva, loc. în R.S.F.J., ban de, 86, 114, 181, 182, 187, 246, 288, 344, 363 Sfada, loc. în R.P.U., 29 www.dacoromanica.ro Miiglaş, (Maglas) zis, Nicolae, identic cu Nicolae cel Mare din Turda, 165 Magyar, Pavel zis, magistru, 247, 279 Makkemberch, y. Dealul Iul Maxim Malah, loc. în R.P.U., 22 Mălin (Molon), s. in jud. Bistriţa-Năsăud, 231 Mannus, f.l. Ioan, nobil de Căianu, 78, 142, 170, 171, 172, 177, 195, 233, 354; Maramureş, comitat, 193; ~ comite de 162, 289, 344;~ (Maramoruspatok), rîu 344; ~ voievodul românilor din, 344; ~ ţinut, 353 Maraza, loc. In R.P.U.; ~ moşie, 115 Marc, voievodul, nobil de Zoway, împuternicit, 159 Murcu; ~ de Decea, 309, 320; ~ de Sava; ~ om de mărturie, 184; ~ f.l. Dominic f.l. Pouka, 74, 79; ~ f.l. Hench, 53; ~ fratele lui Ioan de Od, 290; ~ v. Ioau f.l. Margareta; ~ fiica lui Grigore, f.l. Laurenţiu, 37; ~ fiica lui Ladislau, f.l. Andrei de Gelsa, 247, 279; ~ fiica lui Mihail, fratele bun al lui Bonch, 25; ~ fiica lui Pavel de Berchiş, 24 ; ~ nobilă, fiica magistrului Pousa, soţia magistrului Ladislau, fost comite al secuilor, 362; văduva lui Heden-ric, f.l. Henning, 240; ~ văduva lui Nicolae, f.l. Palkos de Chalad, 351 Murghlta (Maryta), or. în jud. Bihor, 116 Margitszlget (Insula Leporum), Insula Iepurilor), insulă la Budapesta, 229 Marhard, magistru, f.l. Andrei de Olchva, 55 Mariad, loc. în R.P.U., 47 Maria Magdaiena (Marimagdalena), a.d. lg. Olosig, în jud. Bihor, 188, 266 Markhazaeleufelde, v. Mykoteieke Marochaza, v. Tăuşani Marochuk, marele comis al reginei, 197 Marsiliu, abate de Cîrţa, 211 Marouth; ~ magistru, f.l. Petru Chyne de losig, 37, 188, 266; ~ loc. în R.P.U., 289 Marouthiaka, a.d. lg. Olosig, în jud. Bihor, 266 Marta, fiica lui Ioan, f.l. Alard de Ocna Sibiului, 347 Martin, arhidiacon de Crasna, canonic de Cenad, 362; ~ comite, f.l. Kemen, 255; ~ de Chegea, 248; ~ episcop al armenilor, vicar al arhiepiscopului de Strigoniu, 301 ; ~ f.l. Chama, 274; ~ f.l. Dominic de Hăşdate, 243; ~ f.l. Iacob de Por-telec, 254; ~ f.l. Ioan, orăşean jurat din Bistriţa, 187; ~ f.l. Ladislau de Rokonok, 269; ~ f.l. Ioan, om de mărturie, 308; ~ magistru, f.l. Petru de Ciumeşti, 153, 254, 339. Maşioc (Machalaka), s. în jud. Timiş, 74 Matei; f.l. Nicolae, f.l. Iacob de Ciortea, 303, 348; ~ f. magistrului Ştefan, 63 Matia; ~ custode al capitlului de Cenad, 196, 362; ~ de Santău, 338; ~ f.l. Petru, 274; ~ v. Toma f.l. Maurieiu, magistru, fiul răposatului voievod Nicolae de Medieş, 83, 90, 346, 363; ~ v. Simion f.l., comite de Pojon Maynoid, v. Ioan f.l. Măgheruş, v. Sieu-Măgheruş Mănăştur, v. Ciuj-Mănăştur Medieşui Aurit (f. Medieş, Megyes, Meggyes) s. în jud. Satu Mare 83, 90, 346, 363 Medikpataka, rîu, 53 Mera, (Mera) a.d. lg. Şipet, în jud. Timiş, 52; ~ s. în jud. Cluj, 213, 259, 361 Merghindeal (Mergental), s. în jud. Sibiu, 328; ~ locul Valea Păşunii (fundutn Widental), 328 Merharth, f.l. Andrei, 16 Mesentea (Menischenth), s. în jud. Alba, 141 Meseşenii de Jos (f. Căţălul de Jos, Căţăluşa, Olsou Kechel), s. în jud. Sălaj, 173, 267 Mlceşti (Mikus), s. în jud. Cluj; ~ moşie, 154 Micoşlaca (Myklouslaka, Mykloslaka), s. în jud. Alba, moşie, 83, 346; ~ s. aparţi-nind de Ocna Mureş, jud. Alba, 346 Mleula (Mycola), s. în jud. Satu Mare; ~ Ladislau, f. 1. Mihail de, 117 Micuş (Mikus), v. Miceştl Mihaifalău, v. Valea lui Mlhai Mihail, arhidiacon de Heves, 353; ~ magistru, cantor de Alba Iulia, 2, 5, 8; ~ 11, 14, 33, 92, 347, 358; ~ cantor de Cenad, 196, 362; ~ cămăraşul din Sic, 260; ~ comite de Sibiu, 87; ~ comite, f.l. Daniel de Clinic, 358; ~ de Baka, om al regelui, 285, 292, 293; ~ de Bayla, 348; ~ de Cărei, 16; ~ de Cheşereu, 338; ~ de Dara, 335; ~ de EUew, 9; ~ de Giurfalău, 309; ~ de Iara, 310, 350; ~ de Jannusy, 135; ~ de Marouth, 289; ~ de Pedlend, 25; ~ de Slncrai, 274 ; ~ de Şintereguţ, 243 ; ~ de Zelemer, 60; ~ de Zowath, 272; ~ episcop de Vaţ, 114, 181, 182, 187, 246, 258, 288, 344, 355, 363; ~ fiul banului Simion de Dlrlos, 333, 334; ~ fiul doamnei Catarina, 348; ~ f.l. Andrei, fiul comitelui Nicolae de Ocna Sibiului, 347; ~ f.l. Anton de Nădăşelu, 213; ~ f.l. Blasiu de Sincel, om de mărturie, 12; ~ f.l. Blasiu, f.l. Laurenţiu, 311; ~ f.l. Cantor de Ders, 134; ~ f.l. Dezideriu, nobil de Bercu, 108; ~ f.l. Desideriu, nobil de Symo, 117; ~ f.l. Dionisie de Macha, 104; ~ f.l. Dumitru, nobil de Kerestws, 64, 184 ; ~ f.l. Egidiu de Căţălul de Jos, 173; ~ f.l. EUeus, 173; ~ f.l. Erne de Ramachahaza, om de mărturie, 291; ~ f.l. Pabian, 124; ~ f.l. Gali zis Abayducz, 84 ; ~ f.l. Gheorghe de Sanislău, 220, 342 ; ~ f.l. Henning, omul regelui, 205; ~ f.l. Ilie de Corpadea, om de mărturie, 156; ~ f.l. Ioan de Zenmiclos, 274; ~ f.l. Ioan, f.l. Martin, 274, 359; f.l. Ioan, f.l. Toma de Lazuri, 9, 19; ~ f.l. Isac, 411 www.dacoromanica.ro 62, 164; ~ f.l. K’aza, 243; ~ f.l. Semen de Fejereghaz, nobil, om de mărturie, 348 ; ~ f.l. Ladislau, 56; ~ f.l. Ladislau de Kălld; 190; ~ f.l. Mihail de Marouth, 289; ~ f.l. Mortunus, 162; ~ f.l. Myke, slujitor, 281; ~ f.l. Petru, 17; ~ f.l. Petru de Peth-lend, 3, 50; ~ f.l. Petru zis Pogan, 88; ~ f.l. Pousa de Cherechiu, 266; ~ f.l. Solomon, omul regelui, 205; ~ f.l. Ştefan, nobil de Ozewlevs, 131 ; ~ f.l. Ştefan, omul regelui, 10; ~ f.l. Tyba, 126; ~ fratele lui Bonch de Pethlend, 24, 25; ~ fratele lui Grigore zis Secuiul, 36; ~ fratele lui Nicolae, fiul banului Simon, 65; ~ magistru, arhidiacon de Dăbica, împuternicit, 140, 211, 260; ~ magistru, notar om de mărturie, 261 ; ~ magistru, vicecomite de Arad, 74; ~ Niger v. Niger; ~ nobil de Curtuiuş, 302; ~ nobil de Kereztus, 129; v. Mihuil f.l.; ~ v. Nicolae zis Arus ; ~ v. Petru f.l. Soltha, loc. in R.P.U., 39 Someş, (Zamus, Zomus) rîu, 54, 64, 91, 142, 233 ; ~ Mare, rîu, 72 ; ~ Mie, (Vyszo-mos, Wyzzamos), rîu, 183 Şopron, or. şi comitat in R.P.U., 187 Sospatak, v. Valea Slătioarel Sospatakchu, v. Obîrşla Văii Slătioarel Sous (Săraru) Petru zis, 166 Spalato, v. Split Spini (Spyn), s. în jud. Hunedoara, 89 Split (Spalato), or. în R.F.S.I.; ~ arhiepiscop de, 86, 114 181, 182, 187, 246, 288, 344, 355, 363 Srjem (Sirtniu) loc. in R.S.F.I., comitat, 268; ~ episcop de, 86, 114, 181, 182, 187, 246, 268, 288, 344, 355, 363 418 Stăvilarul lui Grigore, 3 Strei-Săcel (Kysfalva), s. in jud. Hunedoara, 89 Strigoniu, v. Esztergom Strigovo, cetate in R.S.F.I., 18 Suatu (Zoaat), s. in jud. Cluj; ~ moşie, 259 Sudak; dăruit cu pămîntul Uileac, 83 Sumurducu (Zumurduk), s. in jud. Cluj, 361 Suplacul de Barcău (f. Suplac, Scepplak), s. in jud. Bihor, 254 Suplovac, cetate in R.S.F.I.; ~ moşie, 147 Supur (Zupur), s. în jud. Satu Mare, 274 Surk, moşie in R.P.U., 283 Susman; ~ curtea lui, 255 Syma, loc. în R.P.U., 108, 117 Synka, f.l. Pete jude al comitatului Solnoe, 248; ~ v. Petru, f.l. Syragy, rîu, 53 Syrma (Zyrma), loc. în U.R.S.S., 248 Sywegd, a.d. lg. satul Hodoş, jud. Bihor, 167, 244 Szabolcs (Zabolch), loc. în R.P.U., 193; ~ comitat, 19, 82, 97, 144, 151, 167, 179, 244, 279, 336; ~ comite de, 167, 363 Szccs (Zeech) loc. R.S.C., 325, 335, 344, 355, 363 Szccsl (de Szics, de Zeech), Nicolae; ~ bande Severin, 15,20, 23, 85, 86, 98, 99, 102, 112, 114, 147, 158, 181, 182, 187, 246, 247, 252, 268, 269, 275, 284, 288; ~ judele curţii regale şi comite de Turuch, 325, 335, 338, 344, 349, 355, 357, 363 Szdkesfehdrvăr (Alba Regală) or. in R.P.U., 212; ~ biserica, 125; ~ canonicat, 317, 318; ~ capitlu, 212; ~ prepozit la, 63 SzentgyorgymezS, loc. in R.P.U., 93, 94 Szovât (Zowath), loc. în R.P.U., 272 Ş Şardn (Sardu), s. in jud. Cluj, 214 Şeredclu (Sereden), s. in jud. Sălaj, 17 Şieu-Mugheruş (f. Măgheruş, Monyoros), s. in jud. Bistriţa-Năsăud, 308 Şfmian (Semyen), s. in jud. Bihor, 338 Şimleul Silvaniel (f. Şimleu, Somlio, Sotno-lyo) ; or. în jud. Sălaj, 83, 90, 346; ~ cetate, 83, 123, 346 Şintereguţ, v. Corneşli Şmig (Sutnugyn), s. în jud. Sibiu, 330, 334; ~ moşie, 333, 334 Şomfalău, v. Sărata Şura Mică (Paruum Horreum), s. in jud. Sibiu, 71 Ştefan, 103, 231; ~ I, regele Ungariei, 86, 335, 339; ~ V, regele Ungariei, 182; ~ regele cel tinăr al Ungariei şi ducele Transilvaniei, 294, 358; ~ arhidiacon de Timiş, canonic al capitlului de Cenad, www.dacoromanica.ro 362; ~ ban de Severin, 300, 321 ; ~ banul Slavoniei, Croaţiei şi Dalmaţiei, 18, 83, 86, 114, 183; ~ canonic al capitlului din Alba Regală, 212 ; ~ cleric din Oradea, om de mărturie, 256; ~ comite de Wcdi-cba, 102 ;~comite, f.l. Ioan de Alţina, 358; ~ de Bungard, omul vicevoievodului, 80 ; ~ de Filea, 34; ~ de Kâlld 201, 202 ; ~ de Marouth, nobil, 285 ; ~ de Mltnic, 152; ~ de Nagysemjdn, 27, 32, 55, 57, 219, 304; ~ de Nyir, 197; ~ de Petri, om al regelui, 9, 285 ; ~ de Radalph, 134, 135 ; ~ de Ramachahaza, om al regelui, 296; ~ de Ratin, 17; ~ de Tyvis, cm de mărturie, 145 ; ~ de Vereşmort, 320 ; ~ diacul v. Diacul; ~ din neamul tlbul, 323 ; ~ duce al Slavoniei, Croaţiei şi Dalmaţiei, 284; ~ duce de Zips şi de Sarus, fratele regelui Ludovic I, 101; ~ ducele Transilvaniei, fratele lui Ludovic I, 18, 26, 34, 38, 68, 69, 130, 133, 182, 199,; ~ episcop de Nitra, 86, 114, 181, 182, 187, 246, 288, 344, 355, 363; ~ fiul doamnei Catarina, 348; ~ f.l. Andrei, f. ccmitelui Nicolae de Ocna Sibiului, 347 ; ~ f.l. Beke, 190 ; ~ f.l. Beke zis Cyne, de Olosig, 266; ~ f.l. Blasiu, slujitor, 66; ~ f.l. Dionisie de Losonc, fost ban, 3C0; ~ f.l. Dicnisie de Macha, 104; ~ f.l. Dcminic cel Roşu de Giulvăz, 340, 352 ; ~ f.l. Ecaterina, fiica lui Iaccb, 303; ~ f.l. EUeus, 311 ; ~ f.l. Grigore, f.l. Laurenţiu de Suplac, 254; ~ f.l. Iktor, 17; ~ f.l. Ioan de Moruţi, 91 ; ~ f.l. Ion de Peştişul Mic, 183; ~ f.l. Ioan, f.l. Andrei, 255; ~ f.l. Ioan, f.l. Bricciu de Batur, 163, 244; ~ f.l. Jakch, 209, 273; ~ f.l. Ladislau, 65, 165, 285; ~ f.l. Ladislau de Zekeres, 42 ; ~ f.l. Ladislau nobil de Nadăş, 70; ~ f.l. Ladislau zis Adas de Pelişor, 150, 221, 292, 296, 299 ; ~ f.l. Laurenţiu de Doby, 151, 189; ~ f.l. Laurenţiu, slujitor, 42; ~ f.l. Martin, f.l. Dominic de Hăşdate, 243; ~ f.l. Mihail de Cărei 16; ~ f.l. Mihail, f.l. Tyba, 126; ~ f.l. Nicolae, clericul din Fele, 96; ~ f.l. Nicolae de Oar, 32, 304, 339; ~ f.l. Nicolae de Wyhel, 59; ~ f.l. Nicolae, f.l. Bricciu, 194 ; ~ f.l. Nicolae zis Aprod, 84 ; ~ f.l. Pavel, diacul de Eur, 55 ; ~ f.l. Pavel, f.l. Hench, 165; ~ Petru, f.l. Farcaş, 308, 313; ~ f.l. Petru om de mărturie, 308; ~ f.l. Petru, orăşean jurat din Bistriţa, 187; ~ f.l. Petru zis de Gurghiu, 183 ; ~ f.l. Serephel, 254 ; ~ f.l. Simion, fost arhidiacon de Timava, 317, 318; ~ f.l. Ştefan, 56, 103, 190; ~ f.l. Ştefan de Kâlld, 201 ; ~ f.l. Ştefan de Marouth, 289; ~ f.l. Ştefan de Nyir, 197; ~ f.l. Toma, castelan de Haram şi comite de Caraş, 348; ~ f.l. Toma de Biry, 190; ~ f.l. Toma de Lucenec, 179 ; ~ f.l. Toma, f.l. Ambrosiu, nobil de Cubleş, 281; ~ fost voievod al Transilvaniei, 11, 183; ~ fratele lui Ioan lectorul din Arad, 112; ~ fratele lui Akus, om de mărturie, 309; . ~ fratele lui Dragoş Românul, 344; ~ fratele lui Ioan, f.l. Blasiu şi slujitor, 115; ~ magistru, 63; ~ magistru f.l. Ladislau, 165 ; ~ magistru, f.l. Pcusa de Zer, corniţele de Caraş, 152 ; ~ magistru, f.l. Ştefan de Nagysemjdn, 27, 32, 55, 57, 219, 304 ; ~ magistru, f.l. Toma, 271 ; ~ magistru, nobil de Geoagiul de Sus, 141 ; ~ paroh din Soltha, capelanul regelui Ludovic, 39 ; ~ preot la Oradea, 197 ; ~ român, f.l. Juga, slujitor, 193; ~ slujitor, 248; ~ trimisul capitlului din Cenad, 53; ~ v. Andrei, comite, f.l.; ~ v. Ioan f.l.; ~ v. Mihail f.l.; ~ v. Ştefan, f.l.; ~ vicevoie-vodul Transilvaniei, 89, 106, 141, 154, 156, 159, 160, 161, 174, 175, 176, 178, 206, 226, 230, 231, 243, 261, 264, 265, 282, 309, 310, 350, 361 ; ~ zis Fudur v. Fudur; ~ zis Pogan v. Pogan; ~ zis Tha-tar. v. Talar ; ~ zis Toth v. Slavul T Tarcea (Tarcha), s. în jud. Bihor, 37 Tarchahaza, v. XJndoteleke Tarcsa (Tarcha), loc. în R.P.U., 193 Tarkd, loc. în R.P.U., 132 Tărnak, loc. în R.S.C., 297 Tarnuk, a.d., lg. Valea lui Mihai, în jud. Bihor, 331 Tatamer, magistru, prepozit de Alba, vicecancelar al curţii regale 63 Tatar, fratele lui Dragoş-românul, 344; ~ zis Nicolae, om al regelui 335; ~ Ştefan zis, 150 Tătăreşti (Tatarfalva), s. în jud. Hunedoara, 89 Tăuşeni (Eurholm, Markhaza), s. în jud. Cluj, 105, 156, 159, 160 Tăut (Toth) s. în jud. Bihor, 324 Teiuş (villa Spinarum, Spinis), or. în jud. Alba, 141, 236, 237, 238, 241, 242 Teodor, v. Ioan f.l. Tereche, v. Petnehăza Teretye, v. Petnehăza Tewrek, v. Turek Tbaag (Thoog), a.d. lg. Tăşnad, în jud. Satu Mare, 167, 244 Thereche, v. Petnehăza Theteus, magistru, 44 Theteus, Tuteus, Twtheus; mare uşier, 86, 114, 181, 182, 187 Thewk, v. Tlocu Thold, a.d. lg. Firiteaz, în jud. Arad, 74, 79 Tibru (Tybur), deal, jud. în Alba, 141 419 www.dacoromanica.ro Timiş, arhidiacon de, 196, 362; ~ comitat, 52, 88, 225, 279 Timişoara (Themeswar), or., 52 Ţinea (Tenke), s. In jud. Bihor, 329 Tlocn (Thewk), s. în jud. Cluj; 226, 230 Tisa, tiu, 300 Tiszadob (Doby), loc. în R.P.U., 151, 189 Tlmava (Kukulew), arhidiaconat, 317, 318; ~ comitat, 246; ~ rîu, 7, 333, 334 TokaJ, loc. în R.P.U., oaspeţi din, 208 Told, a.d. lg. Salonta, in jud. Bihor, 324 Toma; ~ comite de Caraş, Cuvin şi Solnoc, v. Toma jude; ~ de Arad, 84, 291; ~ de Biri, 111, 190, 216, 338, 341; ~ de Coşeiu, 82, 273; ~ de Lazuri, 9, 19, 58; ~ de Luienec, 179; ~ de Periam, prepozit de Beci, 107; ~ de Syrma, slujitor, 248; ~ de Szăcsăny, voievod al Transilvaniei răposat, 308, 313; ~ de Vîrşolţ, 17; ~ diacul v. Diacul; ~ episcop de Cenad, 15, 20, 28, 85, 86, 98, 102, 112, 114, 147, 158, 181, 182, 187, 222, 246, 247, 252, 268, 269, 275, 284, 288, 303, 322, 332, 344, 355, 363; ~ episcop de Sirmiu, 86, 114, 182, 187, 246, 288, 344, 355, 363; ~ f.l. Albert, omul regelui, 10; ~ f.l. Ambroziu, nobil de Cubleş, 281; ~ f.l. Casimir, 72; ~ f.l. Ioan de Chomavoda, 58, 192, 223; ~ f.l. Ioan, f.l. Toma de Lazuri, 9, 19; ~ f.l. Lorand, împuternicit, 305, 349; ~ f.l. Matia, 345 ; ~ f.l. Nicolae Cantor, 30; ~ f.l. Pavel, 206; ~ f.l. Pavel, f.l. Ropheyn, 117; ~ f.l. Petru a lui Farcaş, 308, 313 ; ~ f.l. Rafael de Chendru, om de mărturie, 226; ~ f.l. Simion de Teiuş arhidiacon de Crasna sol la papa, 241; ~ jude al curţii regale, fost voievod al Transilvaniei şi comite de Caraş, Cuvin şi Solnoc, 11, 12, 13, 14; ~ judele ţării, 22; ~ judele curţii regale şi comite de Turoc, 32, 34, 35, 36, 37, 66, 74, 79, 83, 84, 86, 108, 112, 114, 115, 163, 168, 181, 182, 187, 190, 244, 246, 253, 256, 258; ~ magistru, 231; ~ magistru, arhidiacon de Solnoc, canonic al capitlului Transilvaniei, 309, 320; ~ magistru f.l. Dominic de LuCenec, 4; ~ magistru f.l. Dionisie de Reghin, 4, 6, 62, 193, 226, 230, 270, 271, 315; ~ magistru, f.l. Ioan, f.l. Emech, castelan de Cherevgh, 157, 245, 263; ~ magistru, f.l. Nicolae de Vasary, 305, 349; ~ magistru f.l. Pavel de Oşvarău, 58, 192, 223; ~ magistru f.l. Petru, mare uşier şi castelan de Choka-ku, 246, 268, 275, 288, 344, 355, 363; ~ magistru f.l. Tyba, 126; ~ nobil de Nima, 166; ~ preot la Oradea, slujitor al altarului om de mărturie, 17, 116, 117, 148, 291, 293; ~ v. Ioan f.l.; ~ v. Ladlslau f.l.; ~ v. Ştefan f.l.; ~ vicar general al episcopului de Cenad, 348; ~ voievod al Transilvaniei, v. Toma de Szăcsăny Torda, v. Gheoryhe f.l. Tordai, Nicolae zis, slujitor, 145, 148 Tot, v. Slavul Tournai, postav greu de, 82 Touthsolymos, loc. în R.S.C., 84, 112 Transilvania; ~ adunarea obştească a nobililor, 164, 166, 260; ~ biserica, canonici, capitlu, dieceză, episcop v. Alba Iulla; ~ duce, v. duce; ~ întoarcerea regelui din, 36; ~ părţi, 63, 67, 83, 87, 146, 163, 166, 179, 184, 187, 230, 307, 309, 310, 311, 312, 337, 346, 359, 361; ~ Ţara, 205, 300; ~vicevoievod v. vlcevolevod; ~ voievod v. voievod Tricarico (Italia), comite de, 100 Tulmachy, episcopia armenilor din, 301 Tumpa, Ioan zis, 264 Turda, or. în jud. Cluj, 11, 165, 166; ~ act emis la, 12, 13, 164, 165, 166, 307, 308, 309, 310, 311, 312; ~ adunarea obştească la 164, 165, 166, 260, 307, 308, 309, 310, 311, 312, or. in marea adunare obştească ţinută la, 337; ~ arhidiacon de 29, 213, 259; ~ comitat, 25, 62, 183, 258 Turek, a.d. lg. Geoagiu, în jud. Hunedoara 89 Turenl (Tur) s. în jud. Cluj, 205 Turnişor (villa Epponis), s. înglobat or. Sibiu, 71 Turlec (Thuruc, Turuch), f. comitat în R.S.C., comite de, 32, 53, 83, 84, 163, 190, 253, 296, 300, 325, 335, 357, 363 Turul; de Căuaş, 145, 148; ~ f.l. Grigore, f.l. Laurenţiu de Suplac, 254 ; ~ f.l. Sol. 37 Tusar, Tuzer, loc. în R.P.U., 4, 73 Tyba, tatăl lui Petru, 96 Tyborchteleke, a.d. lg. Chinteni, în jud. Cluj, 171, 354 Tykud, loc. în R.P.U., 145 Tymus, v. Gheoryhe, f.l. Tyrls, a.d. lg. Sudurău, în jud. Satu Mare, 145 Tyztaberek, loc. în R.P.U., 126 T Ţara Românească (Terra Transalpina), 275; ~ expediţia lui Carol Robert în 21, 26; ~ pecetea pierdută in 182, 288, 322; ~ voievod al, 288 Ţesătorul din Turda, Benedict, 260 Ţicud, v. Valea Largă 420 www.dacoromanica.ro u Uliul, neam nobiliar, 323; ~ f.l. Ladislau de KâU6, 190 Ugal, loc. in R.P.U., 22 Ugocea, f. comitat, azi pe teritoriul U.R.S.S., 54. 55, 56, 57, 58, 59, 262 Ugrl v. Nicolae f.l., mare vistier al reginei Uileac (Vylak), s. în jud. Sălaj, 83 Uioara (Vywar), s. inclus în or. Ocna Mureş, în jud. Alba, 316 Ulrich, v. Ladislau f.l. Undoteleke (Vndou, Tarchahaza), a.d. lg. Cluj-Napoca, 142, 233 Ung, f. comitat, azi în U.R.S.S., comite de, 49, 193, 295, 306 Ungnria, regat, 45, 46, 67, 69, 72, 87, 124, 136, 138, 168, 277, 287; ~ palatin v. palatin ; ~ rege v. rege al; ~ regină v. regină; ~ trimis papal 1, 31, 107, 205 Ungurnş (Baluanyos), f. cetate în jud. Bistriţa-Năsăud; ~ castelan de, 206, 231 Ungurul, v. Magyar Urman, a.d. lg. Peciul Nou, în jud. Timiş; ~ moşie, 88 V Vaia (Isakerwoya), azi Crişeni s. în jud. Sălaj, 273 Vnja, loc. în R.P.U., 215 Valea Blstrei (Sebuspatak) rîu in jud. Maramureş, 193 Valea Bocşa (Boksapataka) 53 Valea Făgetului (vallis Bik) rîu, 290 Valea Girbovoi (Gorbopataka), pîrîu în jud. Maramureş, 193 Valea Lacului (Thawaswlg), rîu, 345 Valea Largă (î. Ţicud, Cheked), s. în jud. Mureş, 345 Valea lui Mihai (Nogmyhal), ~ s. în jud. Bihor, 37, 218, 219, 302 Valea Mltnicului (Mutnuk pataka), pămînt pustiu, 152 Valea Neagră (Feketepatak), rîu in jud. Maramureş, 193 Valea Păşunii (Widentai), v. Merghindeal, locul Valea Pomilor (i. Mocirla, Mochola), s. în jud. Sălaj, 273, 290; ~ moşie împărţită, 290 Valea Slătioarei (Sospatak), rîu, 193 Valkă, comitat, azi în R.S.F.I., 357 Varazdin (Warasd), or. în R.F.S.I., 193 Varda, v. Kisvărda Varada (Warada), v. Kisvărda Vâri, loc. în U.R.S.S., 197 Vas (Castriferrei), comitat în R.P.U., 225, 247; ~ v. Was Vasary, a.d. lg. Salonta, jud. Bihor, 305, 349 Vasvăr, or. şi comitat in R.P.U., 187 Vassan, loc. in R.P.U., 3 Vâc (Vaţ), or. in R.P.U.; ~ arhidiacon de, 258; ~ canonicat, 236, 237, 238; «•» capitlu, 258; ~ episcop de, 86, 114, 181, 182, 187, 236, 246, 258, 288, 344, 355, 363 Veresnegfalva, a.d. lg. Almaşul Mic de Munte, jud. Hunedoara, 89 Vereşmort, parte componentă a localităţii Unirea, jud. Alba, 320 Verona, dinari de, 132 Veroce, f. comitat, în R.F.S.I., 247 Verres, Petru zis, 245 Veszprăm (Vesprim), or. în R.P.U.; ~ biserica de, 94 ; ~ capitlu, 225 ; ~ comitat de, 26, 245; ~ episcop de, 86, 93, 114, 181, 182, 187, 246, 288, 344, 355, 363 Vetiş (Wetes), s. în jud. Satu Mare, 153, 192, 287 Viei (Ioan vw6Sat <&t^ţitîtk *ţ»&fe* Utt-JmxUmm w» n»tM WMtvih. * ?S£^Szffifevi^r :• , i. ...J&.\^Jk^iL~... Wftflmtict J&Mmk* n\mn£ V* ]»*«.«• *£tŞ&’*£& ^ ? ’ * > »f.»»w &«**<»* _ «v * «&**?« ~W *5*MpA*» ^ ^ > &?*»,-* * . ffer ^j****^ t - • ‘ ' 1 * • ”3 'v î»r?$%«& i^afeuţ aâ^t* «**•!« *#*&•»*» u im ft' s* 4>_ ««wm# *«* * ««* «»j« » WMHIk •»« » «||l»fW *TI ' •■« •** ■• !•< >r" *»»• ••?'•«• A -^F»«>w » /wfîi ihMKdtr Ai* JHtv ow««i -Am* *> ■>r. ' i' i »;:> rt-c PI. II = Doc. nr. 45 www.dacoromanica.ro ct^&n Hu»f»i,#n.«« «ir |3r jtti&W pt» p^îtJK» a«w«Ş ;amtJx£u/R <*)”<£ «f«ww*tt JSW Uwotm-Vc: »pa »-.j -—-** mttiitM» jttwWW» *$** ««iţuMC.miunt r «ttttsÂJ uj£, <-r ......... .................^ .......rţp^-r ifS<;::::fi |( H«mr II il'fci'AA'ia «I nu I i nt li mftiiiii - - ^■^^■'■- ;*75.. ',::1'^:-: ^^ayCS^Bjţ. I, :^>f| ^ jtAfttMWi . ”*W «MfOflC?- ţMW I UMţt WfiVP^yf»WCfME6|P4P9ltM9P' mp M«w «MW ■ * pfv*W^*f*W? ®W»^M <. t^*»frrwfWvWfc4(f *3» «a» w$m#$*?4Shr «ş ' c/t ■ " ’ *"‘ o „ : I |<£ipntM^jM».-V*^ ^-W«ft>uM«i «■•• iar ■Jîs : ^ »m4m^ pAMr«n«mcy ■ ' wJ^UP ţSj^^Şit&ttKk 4j^^|ngl|ţţ: ' • |*i«şiwi «cv^ Im^îhp^hk* ţ«^ «m«»; - ^Wliftirt' ^fţyţyţ^y #|(p^i4:1S0# jasf $w£$iU^^{^lttsr-. IStlflii4tm%p*a}Ş^’ ■ --. m vtmm'm^,^A. ■■-»* •rtaTWl tk j>rttfitfHM>'i * !-■»> ^nfiC t. .'■'■'Xr!~^rTewww wt*'■ f.lwWWfXi ™in aiWMW VOT^MHl^WS^MP'MMMMi^Hi^KMnR^OT0lWiWvP*V* A’.iJSh»St>h!r Ui.^jTU >*’ Ş*Ş^"(p ^KyfwW^P (Ifr V i ^Bter ta ii j^^'rfii>t1Sţ?lt: XjjS^feSitdfeJE^^BB^A JjKL Z£ţ :!" “ '" '.naa^-«4»M»Vi<«''KaBatt»^. 1 tttm&J*- f>^ • - -“•ŢHtWWWJf PI. III a- Doc. ar. 46 II II - Dacuwwtt Romani** Hl»tort«* « TiwiUvwUt — Vofc Jt 437 www.dacoromanica.ro ţin*0 p£*u*a*yi n&z {sgu«U .Mw.ctţ» Mknmtl* ţd**ii f,mm*<$ÎM%hţ>Jmt ■Jjfţt ts»«m«6ţ$ jvtuiM itX>t*nttliil4> •gjSt V****w»*'V}S . | \ ţQre&f^*-'&er*H* |«C# w tfiii!\y^3hi«ii jMMtttiw^r^ŞStV £«« CSinWrtţiws tviiy. 1&8S\>fy.vt.5fSS»*« ţf'Mf p*«W«* * -r ■ . .„ «wwoGWNfM^»# «■ s»«£*‘ţ»»W*f flfc. ■.-.»*• fi«l ■Mtft«iM««»l ' •%»»; «rp»»K ' 4 Atftvgwtw*# *ţtfa^%»n£y^ ftt* Ş0rn* '4iŞiraStet»i*ţm>A ntqtut G&faml&i **& vsU^fe Ow» > ifVJ W fJwjClîi JW^wuaSS iS«* uan«* «Sin»» *»*■ ■«#«»$**§» ’> '» > *** M »-w ». «ttl t«oH<«n» ]m#-»Mteîaţi3ătot*£ fttwiwlb «wlî >*«.<&**£»« ptts&ew.i tt&im *&«i ,....—._ ................ j. fin* atidtdwMt j««t-»i «Şi * t*»*tt«gli» »,vw,.. „v ... ■ ;■ *(ÎW »*C*Si« îţ«*£• waslt» j4w mww»hmO)» «vw <&-<«mw«i fiSS*#»*»* $»■&» ^^SStt. £tw» puliiffewy :;*« «****« m4*«*pM»4.ţt<«£ ţţ’SHim *&utj #** twd/JUwş.wwtfl'S^ Mm yf wei . -iHmh -------,--------7_.„ ,„ , d£w*ţN^)BwrjL&># Pl. Illb = Doc. nr. 46 (continuare) www.dacoromanica.ro % -•> Kwmi- ?ri%w&te' ; ^&nwg£$ ^ rf*W AnnvSvr* *rttrrMt*mft 1 ,^'âSfe*”^* mwmwm *tqd -««Ş* *m&m*% Wţ#mi# ^*m# ,. , „ r.„. . ,-<&S*«*| **- «pţ n&tMmM W -m& ys*«Sm ' #•4- - ,W jţ^ ** ***< 1 _-»• «yw»»#- <|nwp%(# *- *** ***** wwm^j ^,- $£^'#f>|#-4tew «r%*»«* ^ ţ. ; tâifii$$g»s$$ ^m^-pĂPMi '*e| cWfe <&ii ?V» iMrti**# *«».• ^^Wfetlhp*-^ :lpN «W «ifS» **4',; . . PI. IV = Doc. nr. 69 Mâb.tor' ■■^şjjaiyLjj^jw ? V. . “A . S - -V O «0 www.dacoromanica.ro P •4-s5»i'5M H«ţ»« *.M^fcj|S Itfv4(.. ,,fit<;'« «««—fc*.) /M»«- 1^» ri-»"-* .Rul**** ,4®$» wr&SUff jSî- •■• '• «Jl'.’m &,*& — ^5^2» J*.« . '-3" -JKCTiA-.-A. * »> . • - • *-------- '•**■• —^2“- J . «Ijfcsr *. i. * ww; ■ ^ItRPsj»*»* SŞ» «’n?*- (^^««arBFv^rwd1"»’ f^^i*5irt»»t. f»î<* jâEZ* j4aS»' ___- _ _.... ,,. _______- ... ... 'C*!**.. C?3!2^/PŞ&t& S*^'*mi*!& *■%**•' » XJ*.^*s~..y & ?,,„*&■ .«>«•■ Pî.fjfw -•# 7îf*' ^*$&jip*wfm f*. f*^Pf*&’ •'*£" * '*” V“?1 J*T"^ ft****? £ /«i '*"*” dS*?” |*»HW-*r fţtâ? gs **’wr': L » ft * > ' {r^.;,krrT-- -;. **p*i« *'^^*** , ^ ’&*&****& f\i fif&(& AJ^11* »t,n ^ _____ /- r* r**~ }"**'■**«*t* *ZÎfc',T*/i»ri0 r&tkf^. ^vwn UiwrtrH^g |ÎWy i4(*t«i#fi? XW r ■asrrikr £L-ia*'Aâ»SS'.. ..««^SSi^/i»» ___•__»<^j<»,T »^r.«5 *• * c- r/>r*V< . i| f''5*f?,',t p>ş. A. — ^k't'cin a yv « > '°' «. a ft« .,taW.:: '!~ ' -‘ 'JşStfi ^4wiHi*^*Ă y ~ _ i%**f*’*t*t*' * jp . ™ .. . , iti3 | r (. r^8î»$**> ~J$ r±ir*r iii- &ătu ,A„ *«, ^ ■‘"n (w»r- _ • . jf\iwnlk «dwjî r; * ,&***"* ţr&*i** Mn A&ţ#*' avflWi,' o f*' >,»> A»«ffî>'T»'-A<« >-»«»-1 (*« < Pl. V,a=Doc, ,nr. 71 www.dacoromanica.ro 441 442 www.dacoromanica.ro PI. VIII = Doc. nr. 87 www.dacoromanica.ro âea^^tKpim^fHiţmle® jfu»w».uit alw» nct*Jumi <»«*nf>m»c w ‘Şwta U>ţ»r ffn £n*i® ntmfiwKp fhxtu# <ţu£$i$ &&«»« pretmweune aae>u$trtîttţ* octttmttf ytt w* «utfimtfpx* »» '&> m«it* «di»nftiSmmir nou mtim' wc «tfimtoKiuid mtprtentur c'jeWunrtmwtî ctw»» uotiriuntOiWct^fKRC^ fw««*tta&e tftwţrofm ' utfhqvtfk vw**t &j&t ft^v^*âs?wag. affctne ocrf»<3tt»cr eram# tcfwniumt* «tvdu»«« ^dt«)UW i&^şx&tf&tm fnfinaimidtm ’nunşiîHt ^musaoH^mîî'Sa tuanj^tenriain W*ţjt**r imufm&'t *»e*»fînt»» »*«&*£* mirata# <©«* u*tn3.mt«# IW ţnss^iKtase omm4 «tpwşt & ^mumna* fmtm»- >£*ţhu%ifâa #*£&*“ &m «fiKftc fhttHe W& mmv$m frfindtmw <£ n^&IWw *> . os*** <&*£ w .> vFv^joitM^iwţiitw$»£»«? tj?ft& ru&fw s| m>w ;m?:mtg, MkWMhS0 ^'Wfojp^’ T. / <£**■ <$&■ aT ^^Knr,< liiW^ Jm £Jui *«3k M9»«ţ Sfert* ^ w^s^«tJaSfâagS5 ^i*v*’',‘,r" ■ 1 i '. } *!**& *&*«-»«*. «jfL. T^JnTŞfU*^ «sSfcP p^^ţww ^^^rdL^a^â' f.p>fi >*f*«n<®r «SM6e iuv^T' PI. X = Doc. nr. 141 www.dacoromanica.ro a*£w> ,3» *?«***. vT itrt«fc..„vl * - A *H& %*£•&, -0w “ * !.W-};t $W%ij|*î.. : N »‘-*0 i 1 ' * * :* V . .: 1 \ «y.r «*i T «*»s7;** ^w&* ^....o <£pk»~ f^ */*H/^^-', * j£ ^?^(V‘VAHf‘Vr \TjT^ *~- ' A / f*~**y, ' ”*' c>f«- n£& <*£» ^âk'^iz ■&>* ■*** ţx&f '*^«* ,*.v z . ._.*S . * .ak .#. ... ^ .a^. A ... 4 f... .' * .>• • . 1 . ^■'v • V1^*- ; t &- *|$J *4*&t&* 4fetr\6 vij4** f - PI. XII = Doc. nr. 180 «j*. rf» www.dacoromanica.ro tJX 03 ■A -'-A 'f '**°/V'^^* J^'***'* • ^C^W,K Ivv , J«A«Mt ^CX««2< , AMrtf'ţ v._ îfc*rt!W .t •ţw'îfţ&m i-.*?.ai,-$ . ^Wiatvt n* dîWBgMB -&ţ maţp»* ^nă0 ^>4 !k ***** .2>~ M? «A»- şt* nţ*» yA/nn»»*.-! <>>•«* «wiyii»*» : Mn> *W»i f#«» «p&*'i|Jh»*1*' 'Iwi‘ J» ««^V ffct M&X _^, ,™, ,_, jmmm*-^ &*&**■ M&s* !? ;|pv)^ '" *"^ y<ţ<*»m MB 2 WBy-j ifey <’ *»n £»-&&*» S32w*fjM W î* f« £•»*•«nî? Ş& jhSMM |? AsS" î^nv 'fîfitftms hy' ^>‘V «Sj **w«a£w« «* .yyy*. ^ * ** -2w' .. ■ * ......' ■ * v ''■' ■'' ~ ^ “ *® A t ®!*“ *T"&®*'^ »£«(*►* *’*•*"* *"*« BfwAxM*. mp* _..*M**a. «r yjtxnv» JfîSy *.■»' «A* ŢWij’ţ J" '" :•' —-x™™ T*m.m XOTX»™» —> i «»«w -foS&T £ t&*m WVfQm «■ sS yMBn^ 4$SP jyw* Aw«r J i’t'l ,4ţj*' Jii^r' pkţAw .y* )i..' mpi« ‘Awk.* T^W”* «f*** jj, ».pM» »«.» JM> .«J*fc«a. +r t^{jS*nâi~ v*J».«A.,te f«Str» Ak afiLţ -4m Wtw ’"l\rf o*k 1 fe.MlfSew f»«A><«> #,»«(P*,.»;b» Mâw=j|Mt»lg: A» «S. £m*mJL , ⣫i J BMi x BB^Vv' . mT ^twB^fcon f ........•BWKmy.ifMw»*’.---------------------------- B«J»WM .|A* <2 *~îy V ; ... „ _.. ,.. (. ^ Jtys(^ » »• g^r!TW* ABMTfcY^''jiSiJMOt'Af <#*^4^*4 «.■^—» *JV ^*r» r— ^ i^™ ^— y™- , ._*, fMP)» „. ,»». ~~ » p»r* f •* -*ri ^ '’frf* f* Jyif ^«b^v>**^»k.<^-«w «Ar»»««..••: yjjtMx’ţ.iflftr «« ^Mr.-^A j- "*•, tf..ii;* n»j u * j£^iţrf» (M «#.- «.:1, -, - 1' *ta* *«** w fM» i»-*» *-r- af^U fkyWîM^5*i^,» y ,-^AlLr j JijNF ..4$+ bş^ ^ şaa ^v«w :»rtpo»n» : •■ *m*±$m* -• -...-., ••.r.ŢX. ,v:.«T .* r a. . ^ u ^pww«e5|t : PI. XIII = Doc. nr. 181 www.dacoromanica.ro pu, a»~*f . .' ■ cr>- * ' ■** “ “ ,*4 *raţ ynwlw p'W •—‘ !■■'•&■*** — *J1#£ p& 1®* f '4^W ?.>«™*r. ţţ*s*i. '..«vi; .-«.*6 1*. >^'»»'»'i« | mp*.4 ■A^tiin VT£w Msţfc» •■**•' *»»■«/ ?»-,( •£* $*• f^>- « v#ft»tMlX.(«4- - ' -r4l * •*£*<& w<î^ «4«^ ♦*<«&'». rjft M«<«a»i xJ*'Mk$k£ <'♦***£? ţw* % •*■**&• <<( ~<..A-y«jSH?S *v*r* 'V~ţ*** -»_»«..*« W «A- f*tV<,i 4*Î|m- -p»»..Tv.> fiU **J1>■-£&*- -*■ » * * -■■ - * ^^ -’ i* ÎL . 'V-> ' »' 1 jyy W% -, S*« -MT- *?$*" I» («£ £*§• * . „, %...?.. .. ^ >• ••• T- *,--•*• -... î....- " fţyiŞm* ftt»!'*»" ■*>■"*>& ftv^ ^^tIv<'{«*MUt.'.:l|«»9n.r j ţ&ţffcv j*<' w,«'hA>S«v(V |*titw^«t) ^«£>Xn« &#'•••'’• *~„iîtS..._* Jlî.—A- JL_» *>JL O .. ; *#*«* 3w«ţ*ww»A* T,® 3jkr ^^ WJiî 'StV fcft**«* —------- • '’nvtw.fM'WT /ti'TCfjw» *$* i’f^fi & ,^4X "»A»v Kii.**%# t <•*»*«•> sf /V . |«M|&tVn ^««•'«r piA «>W*M« Y*»fî .4? mt*4 rif ti tn'tâtffi fi-: (*$‘>«jfv ^ w f&JZ" <£«*-» wwit Ptft' i ; -T^fi .V&£ <î3h*«P 'fd&r** . irfisM^^*-- ®'•I^ţîi €*3Î* ^ r*'* P'f‘2'1 ^r-^lî. -Xw»*^ »«* «a^« "Vr”^ ’«j-i<-• -** 7^wşr ■ >;^î j“i‘ ■ % ~ '~~**i I PI. XlVa = Doc. nr. 193 449 www.dacoromanica.ro r~ ^£»-fc2C* «**& 'îV^ «#-* f-t irjF*? ^ wr^^J^JÎw-ZL, I 1** J*#\*&Z»«»Zr**r£ *****♦ ** ****' v ?*!* "?■* ;V‘ţ| .&*,• PI. XlVb = Doc. nr. 193 (continuare) 450 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro tJ1 »9 PI/. XVI = Doc. nr. 208 www.dacoromanica.ro Documenta Roraaniae Historica — Transilvania — Voi. co to o* CI co PI. XVII = Doc. ur. 211 www.dacoromanica.ro :#• Oa^s* "** . Tpr’v ' •sol^'^CttSC'X^^ %«w^r fS»Vf ^ * ^gpWî«^r &OhJl**/V ~ * " L/ ,-<*, * /«.'*w^rf‘,,jr>? A;f r* ,, ? a 'ţnvjsv; >Jf .£>: : v *»>,!,_.■* ’ÎWTrtf1* J^'-î ’ ** •tftriO ' Xafi»!»» »««R®P?< 2 7»,m • ; • ■*' -SJte, j, ^«wsart'^ '• >•' P: lipi J^îfv #r?tr* P&&S*r <<**&' «jjâjff'fl ţţ» 4^ţţ yW1?1 ^«**ia%bo ~ >r$W~ r-om* -viw* v4««1 ^ i^-‘:’:'^W >k¥* ^J>f~ ^îf ‘ tT'° ’ojf? jP^hffîAz f&jp ^ !t^K :,h* ‘^JT&S^^ -f* ’ ' .... A T {§£ "* JM.^ |V***d V^VT*»<*W * » . Al -Oh»* r> ^ «#'■*^3.' *i.W/ - 5 ht, .^€J|?r V/-<^ ?^**T &t Îi ..ti- tfc-ţ» i'sni^l^âtn^ ■(&'& * »tti'«^ ,»'.«'ţ>^1 V&'vrfJLn*?#*»* BM-GZms- » .> , '• ' '' i *. PI. XVIII = Doc. nr. 225 www.dacoromanica.ro Or O* PI. XIX = Doc. nr. 259 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro im 11*; -JJOijii.ljji » {!**$ . i*i%k» paâJ n*n&t!ht>fr oi ' ' dMPlh *au$. •. &>•$& fiS» Oc*m >» '^tfcUTwu» _ i«£^b»n -£f& " «remunft tfftjMRm«?^u&4tâar,J i -u4mvV l^nwwjplwj’ 0^41'«vni •■ nftvuti * jij> Lts„ IW« i* 0$fat«H- ,W** Y"3 &Hwr rtlitxfi '^Vu^rtl irt^ '’yJStZ Ato'jWi* * v >.’- /î-i ...u >»?' ÎVÎjre fîijW ‘ >' .."$$*«ţ*** ' s;: :v ^ - ' .* ‘ . . . . ’ # -i :■*§ , X.....ifcfc^.. PI. XXI = Doc. nr. 309 CJl www.dacoromanica.ro |M. /}&H*«Mt? W* ^'HU^nV V\<£U* ’ă; A*»«Tlw^u h* sfvt^vi XlAtv |î^u: p jp$tt»£ «Şty^M â|)’w« *<*4*4 tfUt 'JWW yU-y.tjits'Ztc'L' <M.A <}' ^Scw VpUV 1^V* ţ*Wu\^W\\i* £vu 0 *us.r C1 «V*®*** ?n$&ir 1& fetV ÎVC ^;ţAţtt* ' .:■«* #?lp *ţffr t;;f • Aui''vwW^ k^Wi*h* ■ŞŞtoCwtfr fWv •••sv u^\ *U« tf4*a^ruw. *£k \fc ^mo **£♦* fcţKi^. v ■ ■*v*^ptVh;r* \ltl« îxw» '^r- furcii# \;*ţChŞ^^ ^^0!*?.' Auwi£»*-mtf «*• **pn> Atrue ot */ ^V\<3?w Wv%auij ^ aA v^ps*^^V »^’ Jg. %*vi£-ţtU*tt< Vuti ^îi%pA«%«*vS c$pr\ciit\î *1 p,W^Ht*v «nX ţtâUL*itr'^lr of" ^n/pn ţ<$\* o.y* v^vU^t^ iw> c^uvt^ y ■ ftCjW «r cu* i'îr'5** x^^Vvtw avp*«rAve cw <»f vv4h« <4^ţ»v> 4\r ^cwNrgT.ttr’^t.'-ţ\Atr- v|?->C5?vu«t uAa fif r^f« A<«>^0 - j}(i\ictilpnw »r ^i^hun j^vci* cr^«r ^i«ţiw^?rrtr»T ^ iî>k^i t ^ ptirttĂ v =';'. pNeUt'*il7>*ru^y ^»mttuir^^wri<# vr,pr^»^' ^!&r»u« ttr^rtaitilutvMr dipcnm*1 «r *hTc ohI«A ftw*v pTnuww«A jp Aenc^Ma^Mrr <ârtt*^Vt\u*T* p»vtĂ*r ^Um <î^m* pr ^vnnfcH ^5m^r m ««X sFpwin^i-* H«apuctry mww3 ^ ^**-4 fi«w- rt*v^inv 'H*rvttf ^^^pCcşAu^r ^i«mm -; W ^uiVtitv 1fk‘ Ccu^/\e%^4 jiJUx fCpUdO^ ^Wt'ÂuS^Uwt^' oA»«A<* Ut«»£^«MfU p4«4«i^r^tir *>?4(tt -V^jMvlSm ■■ i><«nfţ ntnt |wt>»t*r ^‘ţfc*»* *^_>- ^Ev<»‘îS«ji f*m-i PI. XXII = Doc. nr. 318 www.dacoromanica.ro 01 to PI. XXIII = Doc. nr. 326 www.dacoromanica.ro 0 4 PI. XXIV = Doc. nr. 328 www.dacoromanica.ro CUPRINS Prefaţă ................................... V Prescurtări — Bibliografie........... IX Rezumatul documentelor.............. XIII Râsumâ des documents ..................XXVIII Documente............................ 1 Documente false necuprinse în volum 394 Documente greşit dotate în ediţiile vechi 395 Indice onomastic şi toponimic .... 398 Indice de materii................... 423 Fotocopii........................... 435 www.dacoromanica.ro Redactor: GEORGETA POP Tehnoredactor: | PETRU BRUMA | Bun de tipar: 8.III.1977. Tiraj 1200 ex. Hirtia Scris I A 70X100/49. Format 16/70X100. Coli de tipar 31,75. C.Z. pentru biblioteci mari: 9(4987),,1351: 1355(00-12). C.Z. pentru biblioteci mici: 9(4987)76,,93". Tiparul executat la I.P. Cluj. Municipiul Cluj-Napoca Comanda nr. 473/77 www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro