1652 (7160) ianuarie 3 ŢR Adecă eu, Ianache spătar snă Socol cliucer, scris-am şi mărturisescu cu acesta al meu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna Ananiei, feciorul lu Vasilie roşul ot Budişteni şi la mîna fraţilor lui, anume: Chirca şi Vlaicul, cum să se ştie că le-am vîndut o vie den dealul Crîngurenilor, care vie mi-au fost dată de zestre jupîneasei mele de socru-mieu, jupan Bunea mare slujer, care vie i-au fostu şi dumnealui de cumpărătoare de la Dumitraşco postelnic, fratele lu Ivaşco cliucer. Deci, cînd au fostu acum, eu o am vîndut Ananiei roşul şi fraţilor lui, toată partea mea de moşîie şi de vie, cîtă se va alege, însă den moşie cîtă easte, să ţie den doao cu Ivaşco cliucer, cum am ţinut şi eu mai denainte vreme şi cu slomnul de la vie şi cu teascul şi cu jgheabul. Şi o am vîndut de a mea bunăvoie şi am întrebat toate rudele mele şi toţ fraţii de moşîie şi nimea n-au vrut să cumpere, fără numai ce s-au aflat Anania roşul şi cu fraţii lui, anume: Chirca şi Vlaicul, de au cumpărat derept bani gata ughi 60. Însă Anania au cumpărat jumătate şi fraţii lui, Chirca şi Vlaicul, alta jumătate, ca să le fie lor moşîie şi coconilor stătătoare în veci neclintită. Şi mărturie, mulţi boiari care-ş vor pune mai jos peceţili şi iscăliturili. Aceasta scriu şi mărturisescu. Şi pentru mai adeverită credinţă, pusu-mi-am mai jos pecetea şi iscălitura mea. Pis ghenarie 3 dni, leat 7160 <1652>. Ianache spătar Socol cliucer Cîrste cliucer Ivaşco clucer Bunea vel slujer Sava logofăt. 1652 (7160) ianuarie 5 ŢR † Adecă noi, megeşii ot Şărbăneşti, scris-am şi mărturisem cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credenţă la censtită [mî] nă a dumnealui jupan Tanasie căpitanul, cum să să ştie că i-[a]m vîndut eu, Toader, partea Stanciului ot Cucuteni de moşie, toată cîtă să alege den cîmpu şi den apă şi d[en] pădure şi peste tot hotarul, ca să-i fie dumnealui [mo]şie stătătoare. Şi i-om vîndut dumnie de a noastră bunăvoia, fără neci o selă. Şi pentru mai adevărată [cr]edinţă, mai jos pusu-ne-am şi dăgetele în loc de pete, dereptu ughi 15. Pis ghenar 5 dni, leat 7160 <1652>. Eu Toader vînzătoriul. Eu Nan pîrcălab. Eu Vasilie. Eu Radul Caută. Eu Neacşu. Eu Bogorode. Eu Arion. 1652 (7160) ianuarie 9 ŢR † Adecă eu, Mihaiu, feciorul Radului ot Sîrbi, scriu şi mărturisiscu cu acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă, la cinstită mîna prealuminatului părintelui mitropolitul chir Ştefan şi la sfînta mitropolie, cum să să ştie că eu am fost rumîn sfintei mitropolii den sat den Sîrbi. Deci, cîndu au fost acum în zilele mării sale, domnu nostru Io Mateiu Basarab voievod, iar eu am căzut la sfenţiia lui cu multă rugăciune de ş-au făcut sfenţiia lui pomeană de m-au slobozit de rumînie, de am dat la sfînta mitropolie 1 ţigancă, cap pentru cap, însă ţiganca, anume Ana, fata Oanei ţiganul al mănăstirii de la Cîmpul Lungu, care o au luat Necula, feciorul lu Stan ţiganul al sfintii mitropolii. Iar eu am dat altă ţigancă la mănăstire, la Cîmpul Lungu, de am plătit schimbul, ca să fie sfinţii mitropolii Ana ţiganca de moşie ohabnică şi să fiu şi eu un om slobod de cătră sfinta mitropolie de acum înainte. Şi pentru mai adeverată credinţa, pusu-mi-am pecetea şi iscălitura mea, ca să să crează. Pis ghenarie 9 dni, 7160 <1652>. Mihai. 1652 (7160) ianuarie 10 ŢR † Adecă eu, Mihalache spătar cu frate-meu, Matei, feciorii banului Pavlache, împreună cu mumă noastră, jupîneasa Mariia băneasa, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna unchiu-nostru, jupan Apostolache comisul, ca să se ştie, cînd au fostu acum, în zilele domnu nostru Io Matei Basarab voievod, iar noi, de a noastră bunăvoie, fără nici o silă, vîndutu-i-am dumnealui toată parte noastră de moşîie den Popeşti ot sudstvo Slam Rîmnic, den cîmpu şi den pădure şi den apă şi den şăzutul satului, de preste tot hotarul, cît se va alege şi cu viili şi cu morili den apa Siretului şi cu rumînii ce se vor alege, derept bani gata, ughi 360. Şi am luoat toţ banii gata în mîna noastră, pentru că au cumpărat dumnealui această moşîie ce scrie mai sus, ca să o dea la mănăstirea dumnealui ce se cheamă Mesteneştii, de la Cricov, hram Uspenie Bogorodiţă, care mănăstire o au făcut dumnealui den temeliia ei, ca să-i fie dumnealui şi părinţilor şi noao, totoror, pomană în vecie, iar călugărilor, care vor fi lăcuitori, să le fie de hrană. Şi la tocmeala noastră, tîmplatu-se-u toţ boiarii cei mari mărturie, anume: jupan Dragomir mare dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Diicul vel spătar i jupan Ghinea vel vistier i jupan Preda vel clucer i jupan Costandin vel postelnic i jupan Barbul vel stolnic i jupan Radul vel comis i jupan Hrizea vel peharnic i jupan Bunea vel slujer i jupan Necula vel pitar i jupan Preda slujer Buzincăi i pan Udrea clucer Doicescul i Mihai ceuşul şi Colţea dvornicul şi alţi mulţi boiari care-ş vor pune mai jos iscăliturile. Aceasta scriem şi mărturisim. Şi pentru mai adeverită credinţă, pusu-ne-m mai jos peceţili şi iscăliturili. Pis luna ghinarie 10 dni, leat 7160 <1652>. † [...] † [...] Radul vel logofăt Diicul vel spătar Dragomir vel vornic Mihaiu ceauş Ghinea vel vistiiar Preda vel clucer Preda slujer di Reduleştiu snă Buzinca Udrea cliucer Doicescul Colţea vornic Doicescul Preda logofăt Bunea vel slujer Constantin vel postelnic Necula vel pitar. 1652 (7160) ianuarie 12 ŢR † Adecă eu, Nicula fecior lui Pănăiate, scris-am şi mărturisescu cu acesta al meu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna părintelui Nictarie de la sfînta mănăstiri ot Brad, cum să se ştie che i-am vîndut eu, Nicul, 24 de stinjini de moşie den apă Buzăului pînă-n capul ocinei, cu case cu tot, direptu banii ughi 7. Şi această moşie au fostu dat de moşi-meu, Armăga, zăstre muine-me. Iar eu, Nicula, am vîndut de a me bunevoie şi cu ştiri toturor fraţilor. Şi cîndu s-au făcut acestu zapis, fost-au mulţi oameni buni, anume: Manea pîrchelabul domneascu şi Titica den Stănuleşti şi Staico ot tam şi Isar ot tam. Şi eu, Nicula, mi-am pus pentru credinţa şi degetul. Pis ghenar 12 dni, leat 7160 <1652>. Eu Necula. 1652 (7160) ianuarie 13 ŢR † Adecă eu, Gavril i Neagoe, feciorul Bustei şi cu alţi fraţi ai noştri ot Băicoi, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupanului Dumitraşco stolnicul de Filipeşti şi la fiiul dumnealui, Pana logofăt, cum să să ştie cînd au fost acum în zilele mării sale, domnu nostru Io Mateiu Basarab voivod, iar noi am venit de ne-am tocmit cu dumnealor de le-am vîndut dumnealor toată partea noastră den munţi, ce se chiamă Miril, sudstvo Prahova. Însă de preste tot muntele, doao părţi şi cu pădurile şi cu apa, de preste tot hotarul, pentru aspri 4 800. Şi am vîndut noi, de a noastră bunăvoie, cu ştirea tuturor megiiaşilor şi a fraţilor noştri. Şi am luat toţi banii gata în mîinile noastre, ca să le fie dumnealor moşie ohabnică. Şi mărturie, mulţi boiari carii-ş vor pune peceţili şi iscăliturili mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am degetile în loc de peceţi şi să să crează. Pis measeţa ghenarie 13 dni, leat 7160 <1652>. † Dragomir vel vornic Eu Radul vel logofăt Ghinea vel vistiar Stroe vistiar Hrizea vel peharnic Bunea vel slujer Radul vel comis Drăghici al doilea vistier Eu Vladul izbaşa ot Bîrsăşti, mărturie. 1652 (7160) ianuarie 14 ŢR † Adică eu, Badea aprodul ot Copilişti ot sudstvo Dîmboviţa, scris-am şi mărturisescu cu acista al miiu zapis, ca să fii de bună cridinţă la sfînta mănăstiri la Argiş, ci easti hramul [...], cum să să ştii că am avut 30 di stînjini di ocină în sat în Cărămidişti ot sudstvo Dîmboviţa, pintru că această moşie fostu-o-am cumpărat şi eu di la Dumitru vnuc Busnac cu bani gata 900. Şi o am tot ţinut pînă acum cu bună pace. Iar cînd au fostu acum, în zilili mării sale, domnu nostru, eu o am dat această ocină să fii di pomană la sfînta mănăstiri la Argiş, ca să-m fie părinţilor mii şi mii pomană şi să ni pominească la bojestva leturghii la Sveatul Agniţ, cînd va zici popa: [...]. Pentru că această moşii să lovişti în hotar cu moşiia sfintii mănăstiri din morili mănăstirii. Pintru că o am dat eu di a me bunăvoie, fără di nici o silă. Şi pintru cridinţa, pusu-mi-am pecetea. Şi mărturiili, carii ş-or pune piciţili şi iscăliturili. Pis measeţa ghinarie 14 dni, leat 7160 <1652>. Eu Badea aprodu Bade stolnic snă Badea şufarul Pătraşco Băceanul Ghiorghi portar Chirca postelnic. 1652 (7160) ianuarie 15 ŢR † Adecă noi, aceşti oameni den sat, den Negraşi, den judeţul Vlăşcii, anume: Dragne sin Diilă şi Luca şi Stan, feciorul lu Soare Hodorescul şi Vlaicul Muranglă şi Ilie şi Albul Băsăilă şi Dobrotă al Nenciului şi Ilie şi Radul lu Stănică şi Gavrilă şi Şerbul, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lui Iordache postelnic, snă Trufanda vistier, cum să se ştie că am fostu judeci mai denainte vreme, noi şi cu toţi feciorii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină den cîmpu, den pădure, den apă, den siliştea satului, de preste tot hotarul, oarecît se va alege. Iară după aceea, cîndu au fostu acum, în zilele măriei sale domnu nostru, Io Matei Băsărab voievod, iară noi singuri, de a noastră bunăvoie, fără nici o silă, venit-am la dumnealui la Iordache postelnic, de ne-am vîndut rumîni, noi şi cu toţi feciorii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină deplin, cum scrie mai sus. Şi am luat toţi banii gata la mîinile noastre de la mîna dumnealui, cineşi pre capetele noastre şi pe feciorii noştri şi pre toate părţile noastre de ocină, însă eu, Dragne snă Diile cu 2 feciori, anume: Vlaicul şi Voico am luat bani, ughi 21; şi eu, Luca, cu 3 feciori, anume: Radul şi Călin şi Voico, am luat bani, ughi 27; şi eu, Stan, feciorul lu Soare Hodorescul, cu 2 feciori, anume: Marin şi Vlaicul, am luat bani, ughi 21 şi eu, Vlaicul Muranglă, cu un fecior, anume Vladul, am luat bani, ughi 15; şi eu, Ilie, cu 2 feciori, anume: Vlaicul i Bîrsan, am luat bani, ughi 21; şi eu, Albul Băsăilă, cu un fecior, anume Lazăr, am luat bani, ughi 15; şi eu, Dobrotă al Nenciului cu 4 feciori, anume: Oprea i Micul i Vişan i Stanciul, am luat bani, ughi 33; şi eu, Ilie, cu 2 feciori, anume: Vişan i Baico, am luat bani, ughi 32; şi eu, Radul lu Stănică, cu un fecior, anume Radul, am luat bani, ughi 26; şi eu, Gavrilă, cu 3 feciori, anume: Stan i Voinea i Şerbu, am luat bani, ughi 37; şi eu, Şerbu cu 2 feciori, anume: Stroe i Ganea, am luat bani ughi 26, fac împreună ughi 274. Şi am luat toţi banii deplin cîţi scriu mai sus la mîinile noastre de la mîna dumnealui, ca să fim dumnealui rumîni de moşîie stătători în vecie, dumnealui şi coconilor dumnealui şi nepoţilor şi strănepoţilor dumnealui în veac. Şi mărturii încă am pus boiari, carii-ş vor pune peceţile şi iscăliturili lor mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţa noastră, ne-am pus degetele în loc de pecete. Şi am scris eu, Mihalcea logofăt, snă Paraschivei logofătul. Measeţa ghenarie 15 dni i ot Adama, tecenie 7160 <1652>. Eu Dragne. Eu Luca. Eu Stan. Eu Vlaicul. Eu Ilie. Eu Albul. Eu Dobrotă. Eu Ilie. Eu Radul. Eu Gavrilă. Eu Şărbu. 1652 (7160) ianuarie 15, Tîrgovişte ŢR † Adecă noi, 6 boiari judecători: jupan Radul mare logofet, jupan Socol cliucer, jupan Dumitraşco stolnic Filipescu, jupan Constandin vel postelnic, jupan Bunea vel slujer, Drăghici vtori vistier, dat-am cartea noastră de judecată la mîna lu Iordachi postelnic, nepot lu Vasilie vistier, strenepot lu Panno vistier, ca să-i fie lui satul Frăţeşti ot sudstvo Vlaşca şi satul Lungii ot sudstvo Dîmboviţa, toată partea jupîneasii Neagăi vorniceasa Mitroaie, cu toţi rumînii şi cu tot venitul, despre tot hotarul şi de pretutindenilea, pentru că aceste sate, Frăţeştii şi Lungii, fost-au de moşie, de stremoşie, ale jupîneasii Neagăi vorniceasa Mitroaie. Deci, cînd au fost în zilele lu Simion vodă, iar jupîneasa Neaga vorniceasa, ea au căzut în robie la turci, ce se-au sculat de-au vîndut aceste sate ce scriu mai sus, Frăteşti şi Lungii, lu Pano vistier stremoş lu Iordachi postelnic, de se-au răscumpărat den robie, însă Frăţeştii za 28000 aspri turceşti, iar satul Lungii za 180 galbeni de aur. Şi i-au mai fost dat Pano vistier şi împrumut ughi 40, ca să-i fie moşie lui şi coconilor. Şi aşa se-au fost tocmit atunce jupîneasa Neaga vorniceasa cu Pano vistier, cum, de nu-i va fi Lungii cu pace, avînd nişte cuvente şi gîlceavă cu vlădica Eftemie pentru Lungi, să ţie Pano vistier satul Preoţeştii. Şi tot au ţinut Pano vistier aceste sate cu bună pace, pînă-n zilele răposatului Radului vodă Mihnea. Dup-aceea, după moartea lui, au stătut a fi pre seama ginere-său, Iu Vasilie vistier şi a fie-sa, jupîneasii Catrinei. Iar apoi se-au sculat doamna Neaga, muma Radului vodă, cu pîră atunce la Radul vodă, pentru Lungi ca să-i ia, zicînd aşa: cum nu i-au fost cumpărat Pano vistier de la jupîneasa Neaga vorniceasa, ce i-au fost pus zălog, ca să-i lepede banii. Într-aceea, Vasilie vistier şi jupîneasa lui, Catrina, fata lu Pano vistier, moaşa lui Iordachi postelnic, ei au scos cartea lu Simion vodă de cumpărătoare. Derept aceea, răposatul Radul vodă, domnia lui au căutat şi au judecat pre direptate şi pre lege dumnezeiască cu toţi dregătorii şi au dat să ţie aceste sate şi moşii Vasilie vistier şi jupîneasa lui, Catrina, cum le-au fost ţinut şi tată-său, Pano vistier. Iar doamna Neaga n-au avut treabă, ce au rămas de lege dennaintea fiiu-său, Radul vodă şi tot au ţinut cu pace. Iar dup-aceea, după moartea lor, tîmplîndu-se primenele şi schimbări, n-au avut cine căuta, ce-au umblat aceste moşii den mînă în mînă, pînă au căzut pre seama lu Marco armaş, nepot lu Dan vistier, acum în zilele mării sale domnu nostru, Io Matei Basarab voievod, de le-au ţinut el, fiind acest cocon mic, Iordachi postelnic şi într-altă ţară, şi nefiindu-i cărţile aici. Iar cînd au fost acum, după moartea lu Marco armaş, avînd nepotu-său, Negoiţă peharnic, fiul Predei postelnic din Tătărani, nepot doamnii Neagăi, prici şi pîră la divan cu feciorii lu Marco armaş, pentru moşiile Mitroaiei vorniceasa, pentru Brăniştari şi pentru Lungi, şi pentru ţigănie şi pentru altele şi luîndu-ne pre noi, pre ceşti 6 boiari judecători dennaintea domnu nostru, den divan pre răvaşe domneşti, arătatu-ş-au şi Iordachi postelnic cărţile la divan: cartea lu Simion vodă de cumpărătoare, vă leat 7110, şi cartea Radului vodă de pîră şi de rămas cu doamna Neaga, vă leat 7122, şi alte cărţi de pîră şi de rămas cu Neaga nepoata şi Mitroaie vorniceasa. Deci, şăzînd noi la judecată în vistierie, l-au trimis domnu nostru şi pre dinsul la noi să-i luom seama pre cărţi. Noi încă văzînd cărţi bune de cumpărătoare şi de pîră, şi neavînd feciorii lu Marco armaş alte cărţi, să-şi arate cu ce treabă au ţinut Lungii, ei au rămas de lege cu Negoiţă peharnic şi de judecată. Şi au zis şi înaintea domnu nostru că n-au nici o carte. Deci am dat şi noi lui Iordachi postelnic să-şi ţie Lungii cu pace, cum i-au fost cumpărat stremoşu-său, Pano vistier cu ai lui direpţi aspri. Iar de vor scoate vreodată vreo carte, să nu se crează, că l-au ţinut Marco armaş fără de cale şi fără de nici o treabă. [...] <1652>. † Radul mare logofăt Socol cliucer Constandin vel postelnic Dumitraşco stolnic Bunea mare slujer Drăghici vtori vistiar. 1652 (7160) ianuarie 15 ŢR † [...], Iordachie postelnic, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele, de să-şi ţie satul Lungii, tot cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu rumînii şi morile, cu tot ce să va afla, cum au ţinut şi Marco ce au fostu mare armaş. Pentru că acest sat Lungii, ei au fostu de moşie ai boiarinului domnii mele, Iordachie postelnic, încă mai dinaintea vreme. Iar după aceea, cînd au fostu acum, au venit boiarinul domnii mele, Iordachie postelnic, în divan, de ş-au arătat cărţile, şi l-am adevărat domnia mea foarte bine, cum au fost al lui. Derept aceea, am dat domnia mea să-l ţie cu bună pace. Aşijdirea şi tu, pîrcălabe şi voi, tot satul Lungii, deaca veţi vede ceasta carte a domnii mele, iar voi să aviţi ascultarea toţi di omul lu Iordachie postelnic, di toate de ce vă va da învăţătură. Iar carile nu va asculta, acila om va avea mari certare de cătră domnia mea. [...] <1652>. † [...]. [...] . 1652 (7160) ianuarie 1 ŢR † [...] acestor rumîni a sfintei menestire domniei mele Argeşului din slobozie Flămînzeştii, ca să aibă de acum înainte pace de cătră toţi birarii carii vor lua bir la judeţul Argeşului, să nu aibă să tragă bucatele sloboziienilor pentru alte sate ale mănăsterii, ce să aibă să caute să-şi ia de la satele carele dau nevoi. Iar sloboziianii i-am lăsat domnia mea să aibă bună pace şi i-am iertat, de care lucru şi voi, toţi slujitorii, cărei veţi îmbla cu slujbă la judeţul Argeşului, birari au mierari sau găletari, măcar dijmari sau gorştenari sau măcar ce slujitori, tot să aveţi a vă feri de bucatele slobozianilor Flămînzeştii, să nu le trageţ pentru alte sate a menăsterei, ce să căutaţ să vă luaţt de la aceele sate, iar slobozianii să aibă bună pace, pentru că domnia mea i-am iertatu să aibă bună pace, să fie numai de treaba mănăsterei. Iar carele să va ispiti a-i învălui, bine să ştie că mare scîrbă va petrece de cătră domnia mea. Şi aceasta carte să fie peste toată cartea domniei mele. [...] <1652>. † [...]. [...] . 1652 (7154) ianuarie 16 ŢR † Adecă eu, Crivăţ din Ştefăneşti, împreună cu feciorii miei: Dumitru şi Necula şi Peia şi Manea şi Pătru, scriem şi mărturisim cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupînului Costandin vel postelnic, cum să să ştie cîndu au fost acum în zilele mării sale domnu nostru, Io Mateiu Basarab voievod, iar eu, Crivăţ, venit-am la dumnealui de m-am tocmit de m-am vîndut dumnealui rumîn cu feciorii miei, carii scriu mai sus, pentru aspri 7200. Şi m-am vîndut eu cu feciorii miei de a noastră bunăvoie, fără nice o silă. Şi am luat toţi banii gata în mîinili noastre şi cu ştirea tuturor rudeniilor noastre şi a megiiaşilor, ca să-i fim dumnealui rumîni de acum înainte, cu feciorii miei ce scriu mai sus şi cu alţii toţi, cîţi Dumnezeu ne va da, şi coconilor dumnealui, de moşie ohabnici. Şi mărturie: Tudor cliucer Ştirbeiu şi Iordachi postelnic şi Ivaşco cliucer Ştirbeiu şi Ivan slujer snă Tudor cliucer şi alţi mulţi boiari carii-ş vor pune peceţili şi iscăliturili mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă, pusu-mi-am degetili în loc de peceţi, să să crează. Pis az, Mareş logofăt. Ghenarie 16 zile, leat 7160 <1652>. Eu Crivăţ. Eu Dumitru. Necula. Peia. Manea. Pătru. Stroe vistiar lanache slujer Eu Ivaşcu postelnic ot Izvor † Pîrvul pitar Duminică iuzbaşa † Iordachi snă Trufanda. 1652 (7160) ianuarie 16, Tîrgovişte ŢR † Adecă eu, Manolachi, împreună cu fraţii mei: Alexandru, Dragomiru, Arvat i Ion, feciorii Badei ot Luciani ot Ilfov, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna Lecăi slujer, ca să să ştie cum am avut nişte ocini în sat, în Zăblăiani, a noastră direaptă moşie, însă den hotarul Brătuleştilor pînă-n hotarul Lucianilor, în lungu şi în lat pre semnele cele bătrîne, cum au ţinut şi părinţii noştri şi moşii noştri mai denainte vreme, alegînd fără parte popei Manei senjini 50 şi partea Cîrstei postelnic, senjini 50 şi partea lu Şerban cu fraţii lui, senjini 46. Deci cînd au fost acum, în zilele domnu nostru, Io Matei Basarab voievod, noi o am făcut această moşie vînzătoare, trebuindu-ne şi noao bogate. Ce am întrebat întîiu pre dumnilui, pre jupan Radul vel agă să o cumpere de-i va trebui, căci că i se-au căzut, că se trage despre moşii dumnilui. Iară dumnilui nu i-au trebuit, ce au lăsat pre Leca slujer, cu bunăvoie a o cumpăra de la noi. Deci am făcut tocmelă cu dumnilui, cu Leca slujer, de i-o am vîndut această moşie den Zăblăiani, preste hotăra şi pre semne cum scrie mai sus, partea noastră, fără părţile altora, în preţ de 16400 aspri gata. Însă moşia, pămîntul de acolo, fără de rumînii, den cîmpu, den pădure, den apă, den şăzutul satului, despre tot hotarul cum scrie şi mai sus, ca să-i fie dumnilui jupan Radul vel agă a cumpăra, iar Leca slujer să nu cumpere fără ştirea lui. Aceasta am scris, ca să să ştie. Pentru mai adevărat credinţă ne-am pus peceţili. Pis Dumitru logofăt Boldiciu u Tîrgovişte. Measeţa ghenarie 16 dni i ot Adam vă leat 7160 <1652>. Hrizea vel peharnic Radul vel agă Radu vel comis Ianache slujer Mogoş căpitan za roşii Sava logofăt mărturie Neagul Mihai postelnic ot Corneşti Mihail logofăt mărturie Radul logofăt Creţulescul Semen logofăt [...]. 1652 (7160) ianuarie 18 ŢR † Scris-am eu, Stoenu ot Negeşti, zapisu mieu, să fii di mare credenţă la mîna lu Dumitru ot Negeşti, cum să să ştii că i-mu vîndut l o levade de la Măgurile, dinspre popa, să fie arătoare. Şi o am vîndut di bunăvoie me şi ficiorilor mie şi cu ştire fraţilor mie. Şi o am vîndut bani gata 300 şi să fie lui şi ficiorilor lui moşie în vicu. Ot Negeşti, mărturie: Braţ, Opre, Radul popa, Simion, Vîlcul, Stan, Bode, ot Uliţa, Dragomir, Stoica. Şi am scris eu, popa Radul ot Vlădeşti. Pis luna ghenar 18, vă let 7160 <1652>. 1652 (7160) ianuarie 18, Tîrgovişte ŢR † Ştefan, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop i mitropolit Zemli Vlaşcoe, împreună cu amîndoi fraţii episcupi şi împreună slujitori, chir Ignatie Rîmniceschi i chir Serafim Buzăvscomu şi cu toţi egumenii şi cu cei de bună rudă boiari cistiţi şi socotiţi sveatnici dregători şi judecători şi a toată mesererea tocmitori ţării: întîiu jupan Ghiorma, ce-au fost ban mare i jupan Dragmir vel dvornic jupan Radul vel logofăt, jupan Ghinea vel vistiar, jupan Diicul vel spatar, jupan Preda vel cliucer, jupan Constandin vel postelnic, jupan Barbul vel stolnic, jupan Radul Mihalcea vel comis, jupan Bunea vel slugeriu, jupan Hriza vel peharnic, jupan Radul vel armaş i jupan Radul vel agă, jupan Necula vel pitar, Drăghici vtorii vistiar şi toţi boiarii mari şi mici iubiţi şi credincioşi domnu nostru, Io Mateiu Basarab voievod, facem ştire cu această carte săbornicească a noastră, a tuturor, pentru că puind domnu nostru boiari pre Stroe vistiiar mare şi pre Radul den Farcaş vistiariu al doilea şi pre Tudoru cămăraş şi jurîndu-i cu mîinile pre Sfînta Evanghelie şi făcîndu-le cărţi cu mare blăstem a patru patriarşi, cum să slujască domnu nostru cu dreptate, să nu-l fure, nici să-i facă vreo hitlenie, iar lor să le arate domnu nostru milă mare şi cinste, deci ţiind domnu nostru cu dînşii într-o credinţă şi într-o dreptate cu milă şi cu boierie. Iar cînd au fost acum, în cursul anilor 7159 ghenarie 20 dni, pus-au domnu nostru boiari mari ca să le ia seama a cămărăi şi să-i numere banii carii au fost număraţi iar de dinşii şi pecetluite ladele cu pecetea domnească. Deci, cînd au stătut boiarii a număra banii împreună cu 6 neguţători, ei au aflat o ladă mare spartă şi banii domneşti lipsă, însă pungi 85 şi într-o pungă cîte 500 de talere. Deci, deaca au văzut domnul nostru şi noi toţi lucru ca acesta, i-au apucat ca să-ş dea sama şi de vistierie şi de toate veniturile ţărăi şi de bucatele domnu nostru, ce s-au făcut şi unde s-au înecat. Ei au zis că vor da seama de trei ani, iar mai mult nu pot da seama. Într-aceea, măria sa domnu nostru şi noi toţi am pus boiari mari şi mici şi mazîli ca să-ş dea sama înaintea lor de biruri şi de haraciri şi de bani ce să trimit la Ţarigradu. Ei nicicum, nici aşa nu ş-au putut da sama, ce i-am aflat şi i-am adeverat noi boiarii şi toată ţeara, furi făţişaţi şi de cămară şi de vistiirie şi den haraciu şi de bani ce să trimit la Ţarigradu. Pentru care lucru şi furtişag, au stătut domnul nostru şi noi şi toată ţeara cum să li să taie capetele, ca unor furi şi spărgători de casa domnească şi călcători de jurămînt şi de lege. Iar apoi, măria sa, domnu nostru, ca un domnu milostiv şi creştin i-au lăsat ca să nu-ş spurce sufletul cu nişte călcători de jurămînt ca aceştia. Numai ce-au lăsat domnul nostru şi noi toţi, cu toată ţara, cu blăstem: care va dărui milostivul Dumnezeu a fi domn [şi] biruitoriu Ţărîi Rum<î>neşti în urma mării sale, au den neamul măriei sale, au dentr-alt neam, cine-i va [boieri sau să-i miluiască sau] a le umbla [pren nescare] minciuni ale lor, [domnu fie], mitropolit fie, episcup sau orice boiare mare va fi, ori striin, ori den ţeară, acela de-mpreună cu îndemnătorii lui, să aibă a mo[şneni] blăstemul săborului arhiereilor, egumenilor şi a toţi preoţii ţărîi, care blăstem înaintea noastră şi înaintea adunării a toată ţara, în sfintele odăjdii îmbrăcaţi şi cu făcliile aprinse în mînă, înfrecoşat şi groaznic făcutu-l-au şi, blăstemînd, stinsu-ş-au făcliile, cum easte legea blăstemului. Care blăstem într-această carte a noastră arătămu-1 cum pre om ca acela să-l bată Dumnezeu şi în trup şi în suflet, să-i vie cursa carea nu o ştie şi într-acea cursă să cază, să-i fie curtea pustie şi întru lăcaşul lui să n-aibă cine lăcui, să se şteargă numele lui den cărţile vieţii, să nu să scrie cu derepţii, să puie Dumnezeu pre păcătosul asupra lui şi diiavolul să stea de-a dreapta lui, cînd se va judeca, să iasă osîndit şi rugăciunea lui să fie întru păcat şi să-i fie zilele puţine, dregătoria să i-o ia altul. Să-i fie fecirii rămaşi săraci şi muiarea lui văduvă, goniţi să fie den casa lor, datornicii să caute toate cîte sînt ale lor, să jăhuiască striinii osteneala lui, osfentitor să n-aibă, nici să fie cineva a-l milui, într-un neam să se măture pomeana lui şi să se pomenească cu strîmbii şi cu strîmbătatea părinţilor lui şi să gonească vrăjmaşul sufletul lui, să-l ajungă şi să-l calce în pămînt şi vestea lui în ţărînă să o puie şi să se măture de pre pămînt pomeana lui şi la sfîrşenie să să ia cu păgînii şi la zioa de-nfrecoşata judecată să nu vază slava lu Dumnezeu. Foc, spuză, vînt şi vihor să-i fie partea paharului, împreună cu Iuda şi cu Ariie şi acestea să i s întîmpleze a le nimeri în valea matcei focului cu de trei ori anathima a 318 sfinţi părinţi de la soborul Nichii. Aşijderea şi de cătră domnu nostru şi de cătră noi, toţi arhierei şi egumenii şi de cătră boiarii ţărîi, încă să fie blăstemaţi pentru că nici banii domneşti nu şi i-au luoat domnu nostru toţi, ce încă au rămas asupra lor mulţi bani den toate veniturile. Şi încă li se-au căzut să li se ia şi gloabă, de un ban 6, cum easte legea. Ce i-au lăsat domnu nostru de gloabă, iar de osîndă să fie şi ei şi ceia ce-i va boieri pre dinşii. Aceasta scriem şi mărturisim. Şi cătră mai mare credinţă acestui lucru săbornicescu, întărit-am cu peceţili şi cu iscăliturili noastre mai jos, ca să să ştie şi să să crează în tot locul. [...] <1652>. † [...] † [...] † [...]. Nicodim egumen ot Tismeana Egumen Rafail ot Cotmeana Theodor ieromonah igumen ot Cozia † Ghiorma banul Dragomir vel dvornic † Radul vel logofet Ghinea vel vistiar † Diicul vel spătar Bunea vel slujer Barbul vel stolnic [...] † Dumitraşco stolnic Filipescul † Socol cliucer Varlaam egumenul ot Căldăroşani Radul vel comis Hrizea vel peharnic Dionisie Dlăgopolscăi Dobrin logofăt ot Ungurei Egumenul ot Plătăreşti, Vasilie Stanciul stolnic Radul vel agă † Radul vel armaş Costandin postelnic Ion stolnic † [...] Fiera [...] † [...] [...] Eu Dragomir † Cîrstea căpitan Ioan Dealschi † Gherghe vel şifar Radul Ţigănescul Badea căpitan ot Comani, mărturie † Drăgoi căpitan † Radul ot Argeăş Marin căpitan Costandin Necola vel pitar Drăghici vtori vistiar Preda † Badea portar Negoiţă comis Badea slujer † Danciul logofăt Pîrîianul Calotă cliucer Cocorăscul † Chirca vtori postelnic Tudor Slăvitescul † Vladul pitar Nicola postelnic Eu, Vladul iuzbaşa ot Vîlcea Cînda postelnic Vişean slujer Neagul [...] Vădislav clucer † Ieromonah Vasilie egumen ot Brebul Pîrvul pitar Radul logofăt. 1652 (7160) ianuarie 18 ŢR † [...] lui Manolie roşu, feciorul Neculei ot Preşneni ot sudstvo Mehedinţi, ca să fie volnic cu această carte a domnii mele să aibă a ţinerea o vie cu bună pace, care vie au fost a Radului lui Bălan. Pentru că au venit Manolie roşu înaintea domnii mele de s-au jeluit şi au spus cum că acel om, Radul, au avut această vie acolea, iar el apoi s-au sculat de ş-au vîndut viia lui Radoslavu iuzbaşa, carele au fugit la Moldova. Deci tatul lui Manolie, el, văzînd că vinde viia, temutu-s-au că va fugi şi va rămînea birul asupra lui de-l va plăti, ce n-au vrut să-l lase să-ş vînză viia, iar Radoslavu iuzbaşa carele au cumpărat viia, el l-au luat în chezăşie pre Radul de la Necula, tatul lui Manolie, cum că nu va fugi, iar de va fugi, să-l plătească el de bir. Apoi, cum i-au cumpărat viia, acel om au luat banii şi au fugit în Ţara Ungurească şi au rămas birul asupra lui Manolie, de i l-au plătit. Apoi ei au apucat pre Radoslavu, că au fost chezaş că i-au cumpărat viia [să]-i plătească birul, iar el n-au avut să i-l plătească, ce au dat viia lui Manolie, să o ţie cu bună pace şi să plătească birul acelui om. Şi au fugit Radoslavu în Moldova şi tot i-au tras ei birul de l-au plătit în 5 ani, 30 de bani, din bir în bir. Iar cînd easte acum, acel rumîn Radul au venit din Ţara Ungurească şi să scoală să ia viia şi să o mai vînză a doa oară, ca un om rău şi ficlean. Derept aceea, domnia mea am dat ca să-ş ţie Manolie acea vie cu bună pace, cum scrii mai sus, pentru că aşa easte învăţătura domnii mele. [...]. [...] <1652>. † [...]. [...] 1652 (7160) ianuarie 18, Tîrgovişte ŢR † [...], dat-am ceasta carte a domnii mele, ca să fie de credinţă întru mijlocul şi înaintea ţărîi domnii mele şi a părintelui nostru, mitropolitul chir Ştefan şi a episcopilor chir Ignatie Rîmniceschi i chir Serafim Buzăvscom şi a egumenilor şi a tuturor boiarilor ţărîi, mari şi mici, că, puind domnia mea boiari, pre Stroe vistiiar mare şi pre Radul den Farcaş vistiiar al doilea şi pre Tudoru cămăraş şi jurîndu-i cu mîinile pre Sfînta Evanghelie şi făcîndu-le cărţi cu mare blăstem şi cu afurisanie a patru patriarşi cum să ne slujască pre dreptate, să nu mă fure, nici să-m facă vreo hitlenie, iar lor să le arate domnia mea milă mare şi ciste, deci ţiind domnia mea cu dinşii într-o dreptate cu milă şi cu boierie. Cînd au fost acum, în cursul anilor 7159, ghenarie 20 dni, pus-au domnia mea boiari mari, ca să-m ia seama a cămărîi şi să-m numere banii carii au fost număraţi iar de dinşii şi pecetluite ladele cu pecete domnii mele. Deci cînd au stătut boiarii a număra banii împreună cu 6 neguţători, ei au aflat o ladă mare spartă şi banii domnii mele lipsă, însă pungi 85, într-o pungă cîte 500 de talere. Deci deaca am văzut domnia mea lucru ca acesta, apucatu-i-am domnia mea să-şi dea sama şi de vistierie şi de toate veniturile ţărîi şi de pre bucatele domnii mele, ce s-au făcut şi unde s-au necat. Ei au zis că vor da sama de trei ani, iar mai demult nu pot da sama. Într-aceea, domnia mea şi aşa am pus boiarii cei mari toţi şi mici şi mazîli ca să-ş dea sama înaintea lor de biruri şi de haraciuri, de bani ce se- trimis la Ţarigradu, Ei nicicum, nici aşa n-au putut da samă, ce i-au aflat şi i-au adeverit furi făţişaţi şi den cămară şi den vistierie şi den haraci şi den bani ce se- trimis la Ţarigradu, pentru care lucru şi furtişag am stătut domnia mea a le tăia capetele ca unor furi şi spărgători de casa domnii mele şi călcători de jurămînt şi de lege. Iar apoi, domnia mea i-am lăsat, ca să nu-m spurcu sufletul cu nişte călcători de jurămînt ca aceştia. Numai ce am lăsat cu blăstem: care va dărui milostivul Dumnezeu a fi domnu şi biruitoriu Ţărîi Rum<î>neşti în urma domnii mele, au den neamul domnii mele, au dentr-alt neam, cine-i va boieri sau i va milui sau a le umbla pre nescare menciuni ale lor, pre unii ca aceia să-i bată Dumnezeu şi în trup şi în suflet, procleţi să fie şi anathima de vlădica Hristos şi de 318 oteţi eje sut vă Nichii şi să aibă a moşneni blăstemul săborului arhiireilor, egumenilor şi a toţi preoţii ţărîi, care blăstem înaintea noastră şi înainte adunării a toată ţara, în sfintele odăjdii îmbrăcaţi şi cu făcliile aprinse în mînă, înfricoşat şi groaznic făcutu-l-au şi blăstemînd stinsu-ş-au făcliile cum easte legea blăstemului. Care blăstem într-această carte a noastră arătămu-l şi noi şi-l punem înainte, cum pre om ca acela, carele va îndrăzni a sparge această săbornicească legătură dempreună cu îndemnătorii lui, să-l spargă Domnul Dumnezeu, să-i vie cursa carea nu o ştie şi vătămarea ce i-au ascunsu să-l cuprinză şi într-acea cursă să cază. Să-i fie curtea pustie şi să puie Dumnezeu pre păcătosul asupra lui şi diiavolul să stea de-a dereapta lui, cînd se va judeca să iasă osîndit şi rugăciunea lui să fie întru păcat şi să-i fie zilele puţine şi dregătoria lui să o ia altul. Să fie feciorii lui rămaşi săraci şi muiarea lui văduv şi să fie goniţi den casa lor, datornicii să caute toate cîte sînt ale lor, să jăhuiască striinii osteneala lui, osfentitor să n-aibă, nici să fie cineva a-l milui, să fie fecirii lui de pieire, într-un neam să se măture pomeana lui, să se pomenească cu strîmbii şi cu strîmbătatea părinţilor lui înaintea lui Dumnezeu şi să cază de vrăjmaşul lui în deşărt şi vestea lui în ţărînă să o puie şi la sfîrşenia lui, să să ia cu păgînii. Şi la zioa de înfrecoşata judecată să nu vază slava lu Dumnezeu. Foc, spuză, vînt şi vihor să-i fie partea paharului, împreună cu Iuda şi cu Ariia şi acestea să i se întîmpleze lui a le nimeri în valea matcii focului cu de trei ori anathima în veci. Şi cătră mai mare credinţă acestui lucru săbornicescu, mărturie aducem într-această carte a noastră toţi dregătorii noştri. Aşijderea şi de cătră domnia mea încă să fie blăstemaţi, pentru că nici banii domnii mele nu i-am luoat toţi, ce încă au rămas asupra lor mulţi bani den toate veniturele şi încă li se-au căzut să li să ia şi gloabă, de un ban 6, cum easte legea. Ce i-am lăsat domnia mea de gloabă, iar de osîndă să fie şi ei şi ceia ce-i va boieri pre dinşii. Mărturie şi boiarii divanului, anume: jupan Dragmir vel dvornic, jupan Radul vel logofet, jupan Ghinea vistier, jupan Diicul spătar, jupan Preda cliucer, jupan Barbul stolnic, jupan Radul Mihalcea comis, jupan Hriza peharnic, jupan Bunea slujer, jupan Necula pitar, jupan Costandin vel postelnic, jupan Radul vel armaş, jupan Radul vel agă, Drăghici vtori vistier şi alţi boiari de curte ai doilea şi mazîli. [...] <1652>. † [...]. [...] . 1652 (7160), ianuarie 19 ŢR † Adecă eu, Gherghe rîndaşul ot Ştefăneşti sudstvo Muscel, dempreună cu feciorii miei, anume: Necula şi cu alţii, cîţi Dumnezeu îmi va da, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupanului Costandin vel postelnic, cum să se ştie că eu, de bunăvoia mea, fără nice o silă, venit-am de m-am vîndut rumîn dumnealui cu fiiu-mieu, Necula şi cu alţi feciori ai miei cîţi Dumnezeu îmi va da, za aspri 2800. Şi am luat toţi banii gata în mîinile mele, ca să-i fiu dumnealui rumîn de acum înnainte cu toţi feciorii miei şi dumnealui şi coconilor dumnealui, de moşie, de stremoşie ohabnic. Şi la tocmeala noastră, fost-au şi boiari mărturie: jupan Stroe vistier i Iordachi snă Trufanda i Ivaşco postelnic ot Izvor şi alţi mulţi boiari carii-ş vor pune peceţili şi iscăliturili mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţa, pusu-mi-am degetul în loc de pecete, să se crează. I pisah az, Mareş logofăt, measeţa ghenar 19 zile, vă leat 7160 <1652>. † Eu Gherghe, cu feciorul mieu, Necula. Stroe vistiar Eu Ivaşco postelnic ot Izvor Ianache slujer Dumenică iuzbaşa Pîrvul pitar. 1652 (7160) ianuarie 20 ŢR † Iermonahul egumen Sneagovschi scris-am al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Neagoe, cum să să ştie că am cumpărat de la dînsul o pimniţă în Tîrgovişte, derept ughi 16, iar locul curţii pînă-n portiţă l-au dat Neagoe svintei mănăstiri Sneagovul [...] pentru pomana, că i-am scris pre tată-său, Radul şi pre mumă-sa, Muşa şi pre Neagoe şi pre fămeia lui, Muşa, i-am scris la svîntul pomeanic. Şi acest zapis l-am scris denaintea a tot săborul svintei mănăstiri. Şi mărturie: popa Sărafim clisar şi popa Avram şi popa Simion şi moşul Sărafim şi moşul Macarie şi slugili svintei mănăstiri: Cîrstea i Chiriiac i Neagul i Manea ot Dobruşteşti, cu fraţii lui. Şi am scris eu, Alixandru Grama Pribeag. Measeţa ghenar 20 dni, vă leat 7160 <1652>. Iermunah Luca. 1652 (7160) ianuarie 20 ŢR † Adecă eu, Negoe ot Tîrgovişte, scris-am al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna părintelui Lucăi egumen de la svînta mănăstire Snegovul cu hramul [...], cum să să ştie că am vîndut o pimniţă a mea de aicea din Tîrgovişte cu locul curţii pînă-n portiţă, nu l-am vîndut, ci l-am datu svintei mănăstiri păntru pomana, că mi-au scris pre tată-mieu, Radul şi pre mama Muşa şi pre mine şi pre fămeia me, Muşa, la svîntul pomenic. Şi acest zapis l-am scris denainte a tot săborul sventei mănăstiri, cum am vîndut această pimniţă, derept ughi 30, iar locul curţii l-am datu svintei mănăstiri cum scrie mai sus. Şi mărturie: popa Serafim clisar şi popa Avraam şi popa Simion şi moşul Sărafim şi moşul Macarie şi slugili sventei mănăstiri: Cristea i Chiriiac i Negul i Mane ot Dobruşteşti cu fraţii lui. Şi pentru mai mare credinţă, în loc de pecete, pus-am degetul. Şi am scris eu, Alexandru Grama Pribeag, measeţa ghenar 20 dni, vă leat 7160 <1652>. Eu, Neagoe ot Tîrgovişte. 1652 (7160) ianuarie 20 ŢR † Adecă eu, Nedelco, feciorul Sîrbei den satu den Borduşani, dempreună cu fămeia a me, Tudora, fata lu Nedelco ot satu ot Stenca, scris-am şi mărturisescu cu acest zapis al nostru ca să fie de mare credinţă la mîna dumnelui Moisi spătar, cum să se ştie că i-am vîndutu dumnelui ocină ot satu la Stenca ot sudstvo Ialomiţa, stînjini 100, den cîmpu şi den apă şi den baltă şi den sat, însă den partea megieşască, den hotarul gor de moşul meiatescu, dereptu bani gata, ughi 25. Pentru că am vîndut noi acesta ocină ce easte mai sus-scrisă, de a nostră bunăvoie, fără de nici o silă şi cu ştirea a toată rubedeniea nostră. Şi la acesta tocmelă a nostră întîmplatu-se-au boieri mărturie, po ime: Enuşcul neguţătorul ot Oraş ot Floci i Frangule cupeţ i Andreiu i brat ego, Paraschiva i Şărba i Ghiorghiţă cupeţ i Dragomiru snă lu Dumitru judeţul. I pisah az, Tudor judeţul snă Gonov ot Oraş ot Floci. Şi pentru credinţa, pusu-ne-amu şi degetele, pecete pentru ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui Moisi spătar, eu, dempreaună cu fameia me, cu Tudora. Pis measeţa ghenar 20 dni, let 7160 <1652>. Eu Nedelco. † Tudora. Nan. † Franguli Andreiu Neagul. Tudoran. Tudor judeţul Paraschiva lu Laţco Radul. 1652 (7160) ianuarie 28 ŢR † Scris-am eu, Foca, ficiorul lu Căpăţină ot Bărbăreşti, acesta al meu zapis, să fie de mare credinţă la mîna lu Pătraşco paharnic şi a Giurei logofăt, cum să să ştie că am vîndut moşie mea ce au fost a lu Rojdan de cupărătore, însă din fune lu Dumitru Bidiviului ce au fost dat zestre de socru-meu, Mitroc. Însă să să ştie că am dat 12 locuri arătoare din cîp derept ughi 6, să le fie stătătoare ohamnice, lor şi ficiorilor lor. Şi le-am vîndut cu ştirea fraţilor mei şi a biiarilor ş-a megilor din sat. Şi mărturie au fost: ot Bărbăreşti, Radul şi Stan ot tam, brat ego, Vladul ot Băbeni, Mareş ot Dobriceni, S[i]mion ot Morgla, Stanciul logofăt şi Irimie logofăt şi Manea logofăt. Pis measeţa ghenarie 28, vă leat 7160 <1652>. Eu Foca. Eu Mareş ot Băbeni. Eu Radul ot Bărbăreşti. Eu Vladul. Eu Simion ot Do[l Morunglav]. Eu Stanciul logofăt din Mor<în>glav. Eu Radul din Morgav. Eu Calotă din Diculeşti. 1652 (7160) ianuarie 28, Tîrgovişte ŢR † Adecă eu, Paraschiva postelnic, fratele Cernicăi vornicul ot Borus, din sudstvo Elfov, feciorul lu Ionaşco comis, nepot Cernicăi vornicul, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mari cridinţă la mîna domnealui jupan Ghinea mare vistiar, cum să să ştii că i-am vîndut dumnealui, partea mea de moşie din sat, din Petriştii lu Ionaşco ot sudstvo Vlaşca, jumătate di moşiie, în lungu din apa Argişului pînă-n apa Neajlovului şi în latu, stînjăni 500, din cîmpu, den apă, den păduri, din selişte satului, di pristi tot hotarul, din hotar pînă-n hotar şi cu 2 fămei di rumîni, însă rumînii, anume: Stoian cu 2 ficiori şi Dobrotă cu 2 ficiori şi cu cîţi Dumnizeu li va mai da, diript bani gata, ughi 280. Şi mi i-au dat toţi banii în mîinile mele. Şi o am vîndut eu, de a me bunăvoie, fără nici o silă, cu ştire frăţini-meu Cirnicăi vornicul şi a tuturor oaminilor miei şi a vicinilor şi din sus şi din jos, dimprijuru locului, ca să fii domnealui moşie stătătoare şi ohabnicăîn viei şi domnealui şi coconilor domnealui. Şi la tocmeala noastră, fost-au şi boiari mărturie, anume: jupan Dragomir marele vornic şi alţi boiari, cari-ş vor puni piceţili şi iscăliturili mai jos. Pentru credinţa mi i-am pus[şi eu pi] cete şi is[călitura], ca să să crează. Pis ot Tîrgovişti, pis measeţa ghenarie 28 dni, leat 7160 <1652>. † Eu Paraschiva Cernica vornicul Costandin vel postelnic Udrişte Năsturel vtori logofăt Pană logofăt Filipescul. 1652 (7160) ianuarie 29 ŢR † [...]. Cartea smerenii noastre la dumneavoastră, boiari şi roşii din judeţul Mehedinţilor şi voao, megiiaşilor demprejurul Rogovei şi al Broscarilor, anume: voao, oreovicenilor şi voao, bolboşanilor şi voao, flămînzenilor şi voao, muşteştenilor şi voao, bistricenilor, cătră aceasta vă fac ştire vlădiciia mea să mergeţi să căutaţi şi să adevăraţi cum veţ şti pe dereptate, cu sufletele voastre, să alegeţi hotarăle Rogovei despre Broscari pre hotarălă cele bătrîne, carele au ţinut banul Preda Buzăscul şi Cîrstea vornicul. Şi acu s-au sculat broscăreni în zilele mării sale, Io Matei Basarab voivod, împreună cu Nicula pîrcălabul, de au călcat hotarul Rogovei şi l-au tăiatu, de l-au luat despre Rogova. Deci vlădiciia mea am văzut cartea mării sale, scriindu cum să meagă egumenul, anume Nicodim ot Tismana, împreună cu toţ călugării şi cu sluga dumnealui, Mihai comisul şi cu portarii anume [...], ca să caute şi să alegă hotarăle cele bătrîne ci au ţinut Buzăştii cum scrie mai sus. Dece, de veţ căuta şi veţ adevăra pre dereptate şi nu veţ făţeri, nici despre unii, nici despre alţii, să fiţi iertat şi blagosloviţi. Iar, de veţ faţări or despre unii or despre alţii, să fiţi procleţi şi afurisiţi şi anathima de vlădica Isus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la Nicheia. Aşijderea, să fiţi şi de vlădicia mea, să aveţ parte la un loc cu Iuda şi cu Ariia şi cu tot neiertaţii, lemnele şi pietrile să să topească, iar trupurile vostre să stea tot îmflate şi neputrede în veci. Şi după moarte să fiţi neiertat şi nedezlegaţ şi la înfricoşata judecată să luaţ plată împreună cu toţ vrăjmaşii domnului nostru Isus Hristos. De aceasta scrie vlădiciia mea. Pis ghenarie 29 dni, leat 7160 <1652>. Vlădica Ştefan. 1652 (7160) ianuarie 30 ŢR † Adecă eu, Mihai snă lui Staico din Ohaba, scriu şi mărturisescu cu acesta al miu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lui Iaacov căpitan, cum să ştie că i-am vîndut partea me de ocină di sat Văgiuleşti, însă ocina fără rumîni, cîtă să va alege preste ot hotarul. Şi o-m vîndut pre bani gata, derept ughi 12, ca să-i fi[e] moşie dumnealui şi coconilor. Şi măr[tu]rie: Stanu [vătaf] şi Mihai comisul, Preda paharnic ot [Urdari], Stămatie [pa] harnic, Iane paharnic din Spineni. Şi amu scris eu mîna me. [Ş]i pătru credinţă, pus-am şi pece. Ghenarie 30 zile, let 7160 <1652>. Eu Mihai Mărturie Mihai comis ot Filişi Preda paharnic rdăreanul Stămatie paharnic ot Pîrîu. 1652 (7160) ianuarie 30 ŢR † Adec<ă> eu, Ştefan, scris-am zapisul meu la mîna lu Ion vătah, cum să să ştie că i-am vîndut 4 locure în Muscel, derept bani gata 420: un loc anume la hotar, altul pa lîngă Coman, altul pă lîngă Dana, altul pă lîngă Robul. Şi le-am vîndut de a me bunăvoie, cu ştere tuturor fraţilor mei de moşîie. Aşejdere, şi eu, Coman, am vîndut un loc în Muscel pă lîngă Ştefan. Şi l-am vîndut derept 80 bani. Aşijdere şi eu, Radul Robul den Cîrstăneşti, am vîndut un loc în Muscel, de la Săte pă lîngă Ştefan, derept 80 de bani, de a me bunăvoie. Şi mărturie au fost: Opre şi Iuga şi Gorun i Voico i Ştefan. Şi pentru credenţa, am pus şi degetele. Pis az, popa Teodor. Pis ghinarie 30, leat 7160 <1652>. Ştefan. Coman. Radul Robul. 1652 (7160) ianuarie 30 ŢR † Adecă eu, Voico den Corşori, scris-am acesta zapis al meu, cum să să ştie că i-am vîndut 7 locure, dereptu bani gata 780, însă locurele anume: de su Priporu, u loc, între Iuga şi între Voicel, în Muşcel, între Pampul şi între Iuga, la gruiul stăjarului, iar u loc pre supt coastă, pînă-n pop Radu, altul la tufe, pă lîngă Coman, altul la Vale Predei, alt iar în Muşcel, pă lîngă Ştefan, ce au fost al Danei; altul despre Poinărei pre cale, la cereş. Şi am vîndut aceste locure de bunăvoie nostră, cu ştire a tuturoru fraţilor. Şi mărturii au fost: Iuga şi Goron şi Opre i Coman i Dragomir. Şi pentru credenţa, am pus şi peceţile. Pisah az, popa Tudor. Aceasta am scris. Pis measeţa ghenarie 30 dni, leat 7160 <1652>. Eu Voico. 1652 (7160) ianuarie 31 ŢR † Noi, 6 boiari, anume: ot Sărata, Dragomir iuzbaşa, ot Mărăcineni, Sava Benghiul i ot Bănceşti, Nastasie i ot Verneşti, Jipa postelnic i ot Prîscov, Ivan vătaf i ot Mierlari, Dragomir, carii ne-au luat Lefter ot Udobeni şi Dragomir căpitan ot Răteşti cu cemetiia lui, ca să le căutăm pentru nişte moşii den Răteşti şi den Ojăşti. Într-aceea, ne-am strînsu cu toţi la sfînta episcupie ot Buzău, înaintea părintelui Serafim episcop şi se-au strînsu toţ bătrînii înainte episcupului şi le-au făcut şi legătură cum să grăiască cu dereptul, cine cum va şti. Într-aceea, au mărturisit toţ bătrînii demprijurul locului: popi, călugări, oameni bătrîni cam de 100 de ani, cum ei nu ştiu să hie avut Mateiu spătar, nici Dragomir, socrul lui Lefter, nici Lefter, moşii în Răteşti şi în Ojăşti, ci o au ţinut moşii lui Dragomir şi cu cemetii lui aceste moşii den Răteşti şi den Ojăşti, cu bună pace pînă acum. Deci şi noi, aceşti boiari ce scrie mai sus, auzind atîte oameni buni şi bătrîni mărturisind cu ale lor suflete şi luîndu legătura arhieriului pre capetele lor, dat-am şi noi lu Dragomir căpitan cu cemetii lui, să-ş ţie moşie den Răteşti şi den Ojăşti cu bună pace, cum o au ţinut moşii şi strămoşii lor. Însă oaminii pre nume, carii au mărturisit înainte episcopului şi au luat legătură pre capetele lor, anume: Damaschin călugărul şi Danail călugurul şi popa Dumitru călugurul i Cîrstiian ot Policioi şi Berea ot Păcleni i Stan Văndălacul ot Joseni i Stoica ot tam i Mirce ot tam i Cotean ot tam i Stănilă ot Posobeşti i Neagul Jugănarul ot Neagoşina i Ugrin ot Mărăcineni i Dragomir Lemni Rele ot Cernăteşti i Neagoi Ojăscul şi Vintilă ot tam i Dumitraşco al Dospinei i Lepădat i Stan Bivolul ot Crivileşti i Neguleci ot Moşăşti. Aceasta scriem. Pis Dragomir al diacon ot Vernişti, ghenar 31 dni, leat7160<1652>. Lupul, în locul Benghiului Dragomir iuzbaşa Jipa Nastasie Dragomir Ivan. Şi răvaşele domneşti le-au dat la mîna lui Dragomir căpitan cu cemetie lui. 1652 (7160) februarie ŢR Adecă eu, Dragomir ot Vîltureşti, scris-am zapis