1 Cca. 1651 † Adecă scris-am eu, popa Cîrstea, cum să să ştie că am vîndut locul din Martin părintelui egumenului ieromonah Liontie de la sfînta mănăstire de la Argeşu. Şi bani s-au dat gata, 1 ughi. Şi mărturii a fostu anume: buni megiaşi, uncheaşul Vladul şi Albul Vidoiul şi Vasilie şi Stoica Ciufrăgeanul şi Andreiu Măricescul. Tîmplatu-s-au şi Radul aprodul şi Oprea. Şi pintru credinţa, pusu-ne-amu şi dăgetul în locu de pecete. Eu popa Cîrstea. Eu Vladul. Eu Albul. Eu Vasilie. Eu Stoica. Eu Adreu. DANIC, Ep. Argeş, VI/11. Orig. rom., hîrtie (34 x 21,5), cu şase amprente digitale intercalate în semnături. Datat după alte cumpărături ale lui Leontie şi după popa Cîrstea . Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 541. 2 Cca. 1651 † Adecă eu, Papa păharnic, dempreună cu jupînesa me, şi cu coconei Udre, făcut-am zapisulu miu, la mîna finului Andreiu, ca să fiia de mare crenţă, că i-am vîndut u stînjunu de ocenă den Cepturili, însă den partea noastră, dereptu bani gata, ughi 2 pol, ca să fii moşii lui, şi copiilor, cîţi Dumnezeu i va dărui, pentru neşte bani ce au luat Papa păharnic de cîndu lepsa. Şi ne-m tocmit de a noastră2 bunăvoie, fără de nece o selă. Şi acestă tocmelă, mulţe oameni buni au fostu, anume: Crace iuzbaşa ot Dobrotene, Gherghii ciorulu lu Pătraşco păharnic, Fătul roşul ot tam, Mane dorobanţu ot tam, Tatul roşul ot Proşcă, Chirtop iuzbaşa ot Călugărene, Stanciul portarul ot Bucureşte. Pentru adevărata creden<ţă>, pusu-ne-m şi degetele şi iscăleturele, ca să se creză. Acesta am scris eu, Draghii ot Călugărene. Papa păharnic. Nedele. Udră. DANIC, M-rea Cotroceni, XXXVII/22. Orig. rom, hîrtie (31,5 x 21,5), datat după alte cumpărături din Cepturile ale lui Papa paharnic. Copie ibid., ms. 206, f. 534v. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 542. 3 Cca. <1651-1653> Adecă noi, aceşti m[e]giiaşi den satu den Suteşti, den judeţu V[îlci]1i, de pre apa Peşceniie, anume: Tudor i Radul i Muşat, scris-am şi mărtu[risimu c]1u acesta al nostru zapis, ca să fie de mare [cr]1edinţă la mîna dumnelui, jupan G[hinea v]1istiiar, cum să se să ştie că am fostu pînă ac[um …]1 tot megiiaşi, şi noi, şi cu feciori[i noştr]1i, şi cu toate moşiile noastre. Iar [cînd]1 au fosto acum, în zilele mării sale d[omnu nos]1tru, Io Mateiu voievoda, iar noi ne-m vîndut [d]1umnelui rumîni, noi şi cu toţi fecio[rii no]1ştri, şi cu toate moşiile noastre2, de [a n]1oastră bunăvoie, fără de nici o silă [… moşi]1ile den cîmpu, den apă, den pădure, den sileşte s[a]1tului, den delul cu viile, de peste tot [hota]1rul, den hotar pînă <în> hotar. Însă eu, Tudor, cu feciorii mii, anume : Chircă i Apostol i T[udo]1sie i Dobromir şi cu cîţi Dumnezeu îmi va da, dereptu bani gata, aspri 8 200. Şi eu, Radul, cu f[eciori]1i mei, anume : Ivaşco [i]1 Drăghici i Iorga i [M]1atei şi cu cîţi Dum[neze]1u îmi2 va da, derept [bani]1 gata aspri 7 600. Şi eu, [M]1uşatu, şi cu feciorii mei5, anume: Vă[…]1 cîţi Dumnezeu [îmi va dărui]1, dereptu bani gata, aspri 3 400, păntru că n[e-am vîndu]1t d[u]1mnelui […]1 în mă[…]1, ca să fim dumnelui rumîni şi noi ş[i … noş]1tri, şi dumnealui şi coconilor […]1 zapisul. DANIC, A.N., XCVII/2. Orig. rom., hîrtie (30 x 27,5), foarte deteriorat, lipseşte complet partea finală cu data. Datat după Ghinea vistier, mort în 1653. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 543. 4 1651 (7159) ianuarie † Să să ştii cum a cumpărat Marco o locu din Mlăci de la Stan şi de la Nanu di Fiiani, şi de lungo, di mal, pînă <în> hotarul Bezdedul, şi de latu, de stîjine 16. Şe i-a datu Marco bani gata 600. Şi cîdu a făcut acistu zapisu a fotu mulţi oameni mărturi: di Fiiani, Negoe, Negre, Stanciol, Stoica, Drăgoşin. Pis measeţa ghinarie, vă leat 7159 <1651>. DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XXXIX/14. Orig. rom., hîrtie (17,5 x 16). Copii ibid.: mss. 127, f. 291v (f.l.z.); 134, f. 262-262v. EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 266-267 (nr. 423); reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 311. 5 1651 (7159) ianuarie 6 † Scris-am eu, Daicol, al meu zapis la mîna Cîrstei cel mic şi a feciorilor lui, cum să se ştie că i-am vîndut eu, Diicul uncheaşul, Cîrstei şi feciorilor lui, ocenă în Berciugov, însă stînjeni 60, dereptu aspri gata 1 600. Şi u am vîndut eu, de a mea bunăvoie, să-i fie muşăi stătătoare, lui şi feciorilor loi, vă ohamnecă. Şi cîndu se-au făcut acestu zapis, fust-au cu şter tuturur megeiaşlur, anume: Staicu iuzbaşa i Stăneslav i Zure i Nica spătar i Ion ot Băleni i Neacşul şi alalţi toţi. Şi pentru credenţa, me-m pos şi pecete şi iscăletura. Pis measeţa ghenarie 6 dni, vă leat 7159 <1651>. Eu Staico iuzbaşa. Eu Deicol. Eu Zure. Ion. Neacşul. Eu Nica. Muz. de Ist. şi Artă al Mun. Buc., nr. 28 608. Orig. rom., hîrtie (18 x 24), cu patru sigilii inelare în tuş puse pe un rînd în partea de jos a documentului, fără a se putea preciza în dreptul căror nume. 6 1651 (7159) ianuarie 9 † Adecă eu, Voico, cu frate-miu, Radu, feciorii lu Răchilă ot Verneşti, scriem şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna ceauşului Lefter, feciorul Stanciului ot Verneşti, pentru să se ştie că i-am vîndut dumnii lui tri pogoane de vie lucrată şi doa pogoane ţelină pădure şi cu loc de casă, deriptu ughi 30 pol. Însă aceste vii fost-au pri partea prodilească, pre Valea Teancului, din sus de fîntînă. Şi le-am vîndut de bunăvoia noastră, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor megiiaşilor demprejur, ca să hie dumnealui moşie în veac. Şi cîndu se-au vîndut aceste vii, fost-au şi mărturii la tocmeala noastră, anume: ot Verneşti, popa Jipa i popa Gherghe i Jipa postelnic i Balea logofăt i Ianobie i Avram, Dumitru căpitan i Mihalcea i Cristiian i Prodea […], i Prodea i Jipa sin Jipa postelnic i Radul cupeţ. Şi se-au tîmplat şi Muşat ba ot Urlaţi i Ionaşco spătar. Şi pentru mai mare credinţă, pusu-ne-am degetele şi peceţile. Şi am scris eu, Jipa Soriscul ot Verneşti. Pis ghenarie 9 dni, leat 7159 <1651>. † Şi mărturie, sătenii di sat, anume: Vasilie i Stoica i Dumitru Boldici, Ionaşco croitor i Oancea. Voico. Radu. Eu Muşatu. DANIC, Fond Cantacuzino, I/ 7. Orig. rom., hîrtie (30 x 21), cu două amprente digitale puse în dreptul semnăturii lui Voico şi Radu şi un sigiliu inelar în fum pus în dreptul semnăturii lui Muşatu. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 294. 7 1651 (7159) ianuarie 11 † Eu, Nicola şi Negoiţă ot Răscăiaţi, scris-a[m l]a mîna vărului Filip ot Baie, cum să să ştie că ne-am tocmit de a noastră bunăvoie, cum să să ştie că i s-au venit 2 copii de ţigan din ţigăniia Drăgoieştilor. Dici, aceşti copii i-au lăsat pre sama noastră pînă vom aşăza şi moşiile. Dici, să avem a-i da moşie de cît va fi preţul copiilor, din partea noastră. Şi mărturie, cînd ne-am tocmit, fost-au: Stan armaşul Oteşanul şi Groza armaş. Pis measeţa ghenarie 11 dni, vă leat 7159 <1651>. Eu Ni[c]1ola ot Răscăiaţi. Eu Nigoiţe. Muz. Olteniei, Craiova, Col. Doc., I/6213. Orig. rom., hîrtie (20 x 17). 8 1651 (7159) ianuarie 11 Adecă eu, popa Radu, eu, diconu Stanciu şi eu, popa Petru, scris-am zapisul nostru la mîna popi Neguţu, cum să să ştie că i-m vîndut un loc din Faţă, care loc am fost dimpreună cu Preda postelnicu. Şi i l-am vîndut din vale pînă în vîrful cel mare, cum merge vîlceaua în sus. Şi i l-am vîndut dreptu bani gata 82. Şi l-am vîndut de a noastră bunăvoie, cu ştirea tuturor megiaşilor din sus şi din jos, iar cine se va scula cu vreo ceartă sau vreo gîlceavă, să fie afurisit şi procle şi anatima de 318 sfinţi de la Nicheia, să fie la un locu Iuda şi cu Arie; lemnili şi pietrili să putrească, iar trupul acelui să nu putrească în veci. Şi mărturie au fostu mulţ oameni buni, anume: Dobre pîrcălabu, Stanu diconu, Oprea Gărditu, Stoiian Mucea, Stoiianu Vulpe şi popa Necula. Şi pentru mai mare credinţă, pusu-ne-am şi degitile mai jos, zapisul ca crează: popa Radu, diaconu Stanciu, popa Petre. Pis luna ghenarie 11, vă leat 7159 <1651>. Şi am scris eu, Mihaiu, nepotul popii Neguţu. DANIC, Col. Doc. Munteneşti, LXXI/5. Copie rom. din 1843. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 295. 9 1651 (7159) ianuarie 11 Adecă noi, megiiaşii ot Samara, anume: Danciul Corcodel cu fii-mieu şi eu, uncheaş Stanciu Băzeache cu fii-mieu, şi eu, Radul Mîinei, şi eu, Vladul lui Păţăilă cu frate-mieu, şi eu, Muşat cu frate-mieu, şi eu, Danciul cel mic cu frate-mieu, şi eu, Pădure cu fraţii miei cu toţi, şi eu, Pătru al lui Drăghiciu, şi eu, uncheaşul Bodea cu fii-mieu, şi eu, Radul lui Pătru, şi eu, Stan Pîrlat cu feciorii miei, şi eu, Drăguşin, şi eu, Opriş, şi eu, Mircan, şi eu, Dragomir Bonchiciu, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna căpitanului Gălăţeanului, cum să să ştie că ne-au plătit dumnealui de găleată cu ughi 28 şi ne-am pus zioa să-i dăm banii la Paşti. Şi ne-am tocmit să-i hărăcim viia toată, căci ne-au făcut dumnealui bine dă ne-au plătit dă găleată. Iar dă nu vom da banii la zi, să aibă a i să scrie aceşti bani la ceilalţi, care bani au fost luaţi mai dă dinainte, mai de demult, de umblă zece a doi. Aceasta scriem şi mărturisim. Şi pentru credinţa, ne-am pus şi degetele mai jos, ca să să crează. Pis measeţa ghenarie 11 dni, leat 7159 <1651>. Noi megiiaşii ot Samara, carii sîtem scrişi anume mai sus, platnici. DANIC, Ms. 477, f. 65-65v. Copie rom. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 296. 10 1651 (7159) ianuarie 12 Adecă eu, Bîrcă i Stanciul, şi feciorii noştri: Stan i Toader i Vladul i Pătru ot Bărbăreşti, acesta al nostru zapis la mîna peharnic Pătraşco i frăţini-seu Giurei ot Morglav, cum să fie de mare credinţă că le-am vîndut ocină în Bărbăreşti de a noastră bunăvoia, însă fără nici o silă, partea Oprei Codiei, feciorul Somnei, cîtă să va alege toată, din cîmp, şi din pădure, şi din apă, şi din vad de moară, şi din şăzutul satului, şi cu viia, şi preste tot hotarul, cît se va alege. Însă că noi încă o-m fost cumpărat de la Bogdana, fata Oprei Codiei, nepoata Somnei. Şi o-m vîndut ughi 11, cu ştirea tuturor megiiaşilor şi boiarilor ot Bărbăreşti. Şi mărturie, ot Bărbăreşti, cînd au fost la tocmeala noastră, fost-au: Foca, feciorul Radului lu Căpăţină, şi Radul, feciorul lu Voicuş, şi Radul Moţ şi Moronglav, Avram i Drăgan i Radul Meghia, cum să le fie lor moşiia ohabnică şi stătătoare, şi feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor. Pis az, Stanciul. Şi păntru credinţe, pusu-ne-am şi peceţile. Pis measeţa ghenarie 12 dni, vă leat 7159 <1651>. Eu Bîrcă. Eu Pătru. Eu Stan. Eu Toader. Eu Vladul. Eu Stanciul. Eu Radul Meghe. Eu Drăgan. Eu Avram. Eu Foca. DANIC, Doc. ist., CCCLXXI/228. Orig. rom., hîrtie (34,5 x 21,5), cu zece amprente digitale puse cîte una în dreptul fiecărei semnături. 11 1651 (7159) ianuarie 13 † tocmitori ai lu Goran logofăt cu ceata lui şi ai Vladului iuzbaşa cu ceata lui, boiarii anume: ot Băleni, Ghirghi cliucer, i ot Mileşti, Danciul capitan, i ot […] Leca pitariul, i ot Titoi, Crăciun logofăt, i ot Zătreni, Stanciul iuzbaşa, i ot Glogova, Necula pîrcălab, ca să socotească pentru neşte moşii ce au fost împresurate de Buzăşti, moşile Drăgoeştilor, sate şi ţigani, cîte să vor afla, să le împartă cui ce i să va cădea. Şă să socotească despre alalţi fraţi lu Goran logofăt şă Vladul iuzbaşa, păntru căci au purtat ei pîră pentru acele moşi, să le aleagă înainte ce li să va cădea şî să le socotească chiiltuiala ce vor fi chiiltuit într-atîta vreme delungat, cum vor socoti aceşti boiari şî vor afla cu sufletele lor, aşa să întărească cu scriptura lor, să fii aşăzat cu judecată dreaptă. <1651>. DANIC, Doc. ist., MDXCII/2,3. Orig. rom., hîrtie (20 x 14,5), sigiliu mijlociu în chinovar. Dublet pe aceeaşi pagină. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 297. 12 1651 (7159) ianuarie 14 † Adec<ă> eu, Voinea păhărnicelul ot Vălenii, scris-am şi mărturisescu cu acesta a meu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui Chircăi postelnic, cum să să ştie că i-am vîndut moşie den Văleni, însă stînjin 91, den apă, den pădurea, den cîmpu, de peste tot hotarul, şi me-u dat bani gata 3 400. Şi să-i fie dumnilui moşîi strămoşie, dumnealui şi coconilor dumnelui. Şi pentru credinţa, me-m pus pecetea şi iscălitura, ca să crează. Şi mărturie fost: Dobrin logofăt ot Ungurei şi Dărjan iuzbaşa şi Tudor peharnic ot Greci, şi alţi boiari car vor punea peceţile şi iscăliturile. Pis ghinarie 14 dni, leat 7159 <1651>. † Dobrin logofăt. † Eu Voinea peharnic † Eu Dărjan iuzbaşa. † Eu Tudor peharnic. † Eu Radul ceauş. † Eu Alaman. † Eu Pătru ot Aluniş. † Eu Dumtru ot Vaideei. DANIC, Doc. ist., CCCLXXVII/135. Orig. rom., hîrtie (20 x 17), cu două sigilii inelare în tuş puse în dreptul numelor lui Dobrin logofăt şi Tudor paharnic şi şase amprente digitale puse în dreptul celorlalţi semnatari, inclusiv în dreptul semnăturii autografe. 13 1651 (7159) ianuarie 15, Tîrgovişte † 1, 1 † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierilor domniei mele, Matei mare cămăraş, şi fratelui său, Udrişte al doilea spătar, şi cu fiii lor, cîţi Dumnezeu le-a dăruit, ca să le fie satul Bărluiul, din Romanaţi, tot satul, cu tot hotarul şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul, din cîmp şi din pădure, şi din apă şi de peste tot hotarul, din hotar pînă în hotar, pe vechi hotară şi semne, pentru că acest sat, Bărluiul, mai sus scris, ei au fost toţi oameni cnezi peste ocinele lor. Iar apoi, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, iar sătenii de acolo, din acel sat din Bărluiu, ei, ca nişte oameni răi şi fugari de bir şi de haraciul cinstitului împărat, s-au ridicat de au fugit din sat şi au rămas dedinele lor pustii şi birul domnesc, jos, şi nici într-un chip nu au vrut să vină la sat şi la bir, ci i-au plătit boierii domniei mele, Matei cămăraş şi Udrişte spătar, în urma lor, de bir, şi de miere, şi de haraci în vistieria domniei mele, unde a fost nevoia domniei mele şi nevoia ţării, însă taleri […], într-un an, care fac împreună ughi […]1. Pentru aceea, Matei cămăraş şi Udrişte spătar, dacă au văzut aşa, cum nu vor să vină la dedinele lor şi la dăjdiile lor, să le plătească, ei au spus domniei mele, în divan. Drept aceea, şi domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege, împreună cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele şi i-am dat domnia mea vecini acestor boieri, cu dedinele lor şi cu fiii lor şi cu tot, ca să le fie vecini ohabă fiilor, nepoţilor şi strănepoţilor, în veac, pentru că ei, ca nişte oameni răi şi fugari, au pierdut dedinele lor şi au căzut şi ei vecini. Iar aceşti mai sus-zişi boieri, Matei cămăraş şi Udrişte spătar, ei i-au dobîndit de la domnia mea cu dreaptă şi credincioasă slujbă şi cu ai lor drepţi aspri, cum este mai sus scris, ca să le fie dedină şi vecini cu bună pace şi aibă să-i adune de pe unde au fugit şi s-au risipit. Şi am pus domnia mea şi blestem: în urma noastră, pe cine îl va alege Domnul Dumnezeu să fie domn şi stăpînitor al Ţării Romîneşti ori din ruda noastră, ori din alt neam îl rog să înnoiască şi să întărească această carte a domniei mele de învoială, cum este mai sus scris. Pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l păzească în domnia lui şi în viaţa viitoare, sufletul lui. Iar dacă nu va cinsti şi nu va întări, ci-l va călca, şi în uitare îl va lăsa, acela să fie de trei ori blestemat şi anatema de 318 părinţi care au fost la Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Aria la un loc, amin. Iată dar şi martori am pus domnia mea: Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera vistier şi jupan Diicul spătar şi jupan Preda Brîncoveanul clucer şi jupan Barbul stolnic şi jupan Hriza mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt. Am scris eu, Dumitru logofăt Boldiciu, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna ianuarie 15 zile şi de la Adam pînă acum, la această scriere, cursul anilor, în anul 7159 <1651>. Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu domn. Io Matei voievod . DANIC, Doc. ist., LIX/36. Orig. slav, perg. (36 x 50,5), sigiliu mijlociu, timbrat. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 298. 14 1651 (7159) ianuarie 16, Tîrgovişte † Adecă eu, Vlăduţ, şi cu frate-mieu, Vlaicul, feciorii lu Darie din Bratie, scris-am acesta al mieu zapis, să fie de mare credinţă la mîna lui Mareş logofăt, cum să să ştie că am avut multă gîlceavă pentru delneţa lui Cîrjeu şi pentru a lu Neagoe, care au ţinut Mareşu logofăt, ce i-au fostu dăruit Gavril spătar. Şi am avut şi pîră naintea domnu nostru, Mateiu voivod. Şi măriia sa ne-au fostu judcat ca să jurămu noi cu 12 boiari pentru aceste delneţe ce scriu mai sus. ar apoi, noi n-am jurat, ce am socotit de ne-am împăcat denaintea a mulţi boiari. Însă schimbatu-ne-au, dă ne-au dat Mareş logofăt delniţa lu Neagoe den cîmpu, den pădure, den apa şi de preste tot hotarul, ca să fie a noastră, de moşie. Iar noi pentru aceasta i-am dat delneţa Călcăi den cîmpu, den pădure, den apa, de preste tot hotarul. Şi să aibă a ţinea şi delneţa lu Cîrjeu de la beserică, cum am ţinut şi noi pînă acum, den şezutul satului, den cîmpu, den pădure, de preste tot hotarul. Şi încă pentru această delniţă a lu Cîrjeu, ne-au mai dat dumnealui petru pace, ughi 5, ca să-i fie dumnealui aceste 2 delneţe, a lu Cîrjeu şi a Călcăi, de moşie, de strămoşie, lui şi coconilor în veaci, iar altă pîră de acum nainte să nu mai avem, că ne-am împăcat de bunăvoia noastră, denaintea a mulţi boiari carii s-au tîmplat la tocmeala noastră, pre nume: Marco postelnic schilear i Pîrvul vornecul ot Vlădăşti i Tudoran postelnic ot Lereşti i Manta ot Negeşti i Bratul vătahul ot Bratie i Nan ot tam i Dragomir ot Lereşti i Dragne vătahul ot Berevoieşti i Dumitru aprodul ot Golgota. Şi aceasta tocmeală am făcut- în casa jupînului Andreiu ot Tîrgovişte. Şi pentru credenţa, ne-am pus şi degetele în loc de peceţi. Şi am scris eu, Nan logofăt ot Berevoieşti. Pis measeţa ghenarie 16 dni, vă leat 7159 <1651>. Eu Marco postelnic † Pîrvul vornic Eu Vlaicul Dragomir Bratul vătaf ot Bratie Tudoran Manta Năgescu Vlăduţ Dragne vătaf Dumitru aprodul. DANIC, Doc. ist., MDLVIII/ 10 Orig. rom., hîrtie (31 x 21), cu şapte sigilii inelare puse în dreptul numelor lui Marco postelnic, Pîrvul vornic, Dragomir, Bratul vătaf, Tudoran, Manta Negescu, Dragne vătaf şi Dumitru aprodul şi trei amprente digitale puse în dreptul numelor lui Vlaicul, Vlăduţ şi Dragne vătaf. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 300; menţ, Cristocea, Mareş Băjescu, p. 52. 15 1651 (7159) ianuarie 20 † Adecă eu, Neacşa den Pîrscoveni, fămeia Neagului, scriu şi mărturisesc cu zapisul mieu, la mîna spătului Moisi de Cîndeşti, ca să-i fie de mare credinţă, pentru că i-am vîndut 50 de stînjini de moşie de Pîrscoveni, den partea mea, ce easte de la mumă-mea, anume Stana, să-i fie moşie dumnealui, şi coconilor dumnealui, în veci. Pentru că mi-au dat dumnealui, spătarul Moisi, în mîna mea, bani ughi 15, de mi-au fost de cheltuială cînd mi-am descoperit şi ne-am scos moşia de cine au fost împresurată. Deci, deaca mi-am scos toată moşia de unde au fost împresurată, neavînd eu banii să-i dau spătariului Moisi, datu-i-am derept acei 15 galbini, 50 de stînjini de moşie, den partea mea care scrie mai sus. Iar altă ocină mi-au rămas nevîndută. Însă această ocină o am vîndut de a mea bunăvoie şi cu ştirea girelor miei, anume: Sin şi Nan, fără nici o silă. Şi o am vîndut dinaintea cinstitului părintelui nostru chir Serafim, episcopol Buzeului. Şi au fost mărturie boiari, anume: Popescul căpitan şi Ghiorghe iuzbaşa şi Grigorie Cocoş iuzbaşa şi Negul iuzbaşa şi Borcea iuzbaşa şi Stan iuzbaşa şi alţii mulţi. .<1651>. Serafim episcop Neacşa. Sin. Nan. DANIC, Ep. Buzău, LXXII/14. Orig. rom., hîrtie (33,5 x 20,5), cu un sigiliu episcopal, aplicat în ceară verde şi cu trei amprente digitale puse în dreptul numelor lui Neacşa, Sin şi Nan. Copie ibid., ms.173, f. 152v-153. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 301. 16 1651 (7159) ianuarie 22, Tîrgovişte † Adecă eu, Chiriiac logofăt ot Ştefoaia, scris-am acest zapis al meu, să fie dă mare credinţă la mîna jupînului Pătru neguţătorul, cum să să ştie că i-am vîndut o parte dă cină dă Gănşteşti, însă parte Ancăi, care ocină o-u fost cumpărat vornicul Gherghe Spoma, apoi au căzut iar la mama Stanca, însă stînjăni 84, derept bani 800, bani gata. Şi acistă ocină i-am vîndut- apoi, căci am fost mai vîndu mai naite şi alte ocini. Deci i-am vîdut dumnelui şi acistă parte, să fie iar la dumnelui. Şi mărturie: jupînul Ghioga neguţătorul şi Dima a lu Moscu şi Dobre brat iuzbaşa Oprei. Acesta am scris la Tîrgovişte. Şi pentru creţa, m-am pus pecete şi iscălitura. Pis measeţa ghenarie 22 dni, vă leat 7159 <1651>. Eu Chiriac † Eu Tudoran sin Iane păharnic ot Aninoasa † Γεργε Δίμος Μοσκού, μάρτίράς Dobre brat iuzbaşa Oprea. DANIC, M-rea Radu Vodă, XXI/ 15. Orig. rom., hîrtie (30 x 20,5), cu un sigiliu inelar pus în dreptul semnăturii lui Chiriac. Copii ibid.: C/ 1, f. 6; Doc. ist., MDCL/ 101; ms. 256, f. 679-679v (nr. 993). Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 302. 17 1651 (7159) ianuarie 22 † Eu, Goran logofăt, scris-am aciastă scriptură, însumi cu mîna mea, ca să să ştie păntru partea mea de moşie, multă, puţină, cîtă să va alege, în sat, în Plăviceni ot sudstvo Romanaţi, partea mamei mele, jupînesii Radei, fata lu Neagomir. Eu de bunăvoie o-m dat la sfînta mănăstire de la Plăviceni, unde este hramul Sventi Arhanghel Mihail, care mănăstire o zidit den temei jupînul Dragomir vel vornic. Aşijdirea, am mai dat şi 130 stînjăni de moşie în sat, în Plăviceni, care ocină o cumpărat tată-mieu, Vladul logofăt, de la Orzea, den funea lui, încă în zilele lu Mihai vodă. Aciastă moşie să fie mănăstirei în veaci, iar dumnalui, jupînul Dragomir vel vornic, să aibă a scrie la svîntul jărtăvnic […] nume, să să pomenească în vecie. Şi am scris acest zapis eu, Goran logofăt, însumi cu mîna mea. Measeţa ghenarie 22, vă leat 7159 <1651>. † S-au scris la pomeanic aceste num, rudiniia lu Goran logofăt: † Vladul, † Rada, † Matii, † Goran, † Anca, † Mihul, † Dima. DANIC, Doc. ist., DXCIV/19. Orig. rom., hîrtie (20 x 17), cu un sigiliu inelar în tuş pus la sfîrşitul documentului, aparţinînd, probabil, lui Goran logofăt. Copie ibid., ms. 4235, f. 42 Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 304 redat după Fişele g-ral Năsturel, sub dată. 18 1651 (7159) ianuarie 22 Adecă eu, Negul sîn Oprii iuzbaşăi ot Craiova, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna părintelui egumenului Iosiv de la sfînta mănăstire de la Bucovăţ, cum să să şti că i-am vîndutu toată moşie m[ea] din Hlamna şi e o au fost cumpărat tată-miu, Opre iuzbaşa, di Barbul ot Hlamna şi de la frate-său, Iscru. Şi au vîndut-o drept bani gata, ughi 15. Şi am vîndut-o de a mea bunăvoie şi fără nici o silă şi cu ştirea tuturor fraţilor mii şi a vecinilor miei de ocină, din sus şi din jos. Şi cîndu am făcut această tocmeală şi cînd mi-au dat banii, fost-am mărturii: Coste căpitan, socră-mieu, şi Manea sîn Badului ot Craiova, şi alţii care ş-or pune peceţile şi iscăliturile mai jos. Pentru credinţa mi-am pusu pecete şi iscălitura, că să să creză şi să ştie. Şi am scris Nedelco Stama, păharnic. Ghenarie 22, leat 7159 <1651>. Eu Negul. † Eu Manea. Eu Coste. DANIC, Ms. 722, f. 165v-166. Copie rom. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 303. 19 1651 (7159) ianuarie 22 † ], []1 1 [1. 11;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;1 [1 111 1 1<>, 1 111 1 111 1, 12<>, 2 † † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele credinciosului boier al domniei mele, Neculei pîrcălabul din Glogova, din judeţul Mehedinţi, şi cu fiii lui, cîţi Dumnezeu îi va da, ca să-i fie ocină şi vecini în satul Săcele, în judeţul Gorji, [din cîmp]1, şi din pădure, şi din apă, şi din vatra satului şi cu vaduri de moară, <şi din vii> şi de peste tot hotarul, oricît se va alege, pentru că aceşti mai sus-zişi vecini din satul Săcele au fost, toţi, cnezi [...]1 şi cu fiii lor şi cu toate părţile lor de ocină, de mai înainte vreme. Iar după aceea, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, iar ei singuri, de a lor bunăvoie, şi fără nici o silă, au venit la boierul domniei mele, Necula pîrcălabul, de s-au vîndut vecini, ei şi cu toţi fiii lor, şi cu toate părţile de ocină, şi au luat tot bani gata, fiecare pe capul lui şi pe fiii [...]1 însă: Ursu cu fiii lui, Pîrvul şi Pătru şi Dumitru, aspri 7 0001; şi Stanciul, cu fiii lui, Dragomir şi Radul, aspri 5 600; şi Muşat, cu fiii lui, Gherghe şi Dragomir, aspri 5 400; şi Radul Cîrste, cu fiii lui, Pătru şi Stan şi Dragomir şi Pîrvul şi Ivan, aspri 6 200; şi Stanciul, fratele lui Radul Cîrstei, aspri 2 000; şi Pătru al Ciucureasei, aspri 2 700; şi Vasilie, aspri 2 000; şi Sava aspri 2 000; şi Zaharie, cu fiii lui, Pătru şi Stoian şi Lupul, aspri 5 400; şi Ştirbeaiu din Loleşti şi cu fiii lui, Mihăilă şi Stoica, şi cu toată partea lui de ocină din Loleşti, aspri 4 600; şi Tudor Muşăţel, aspri 2 000; şi Dan Puică, cu fiii lui, Pătru şi Stanciul şi Dragomir, aspri 5 600; şi Lupul al lui Pufăilă, şi cu fiii lui, Tudor şi Stoian şi Stan şi Ion şi Radul, aspri 9 000; şi Dumitru al lui Mănăilă şi cu fiii lui, Stan şi Radul, aspri 5 200; şi Radul lui Muşat cu fiii lui, Lupul şi Dragomir şi Necula, aspri 6 400; şi Radul lui Ciucur cu fiii lui, Tudor şi Dumitru, aspri 5 600; şi Radu lui Ursu cu fiul lui, Necula, aspri 3 000; şi Gherghe, fiul Zahariei, aspri 2 000; şi Cîrstea al Stanciului cu fiii lui, Radul şi Dan şi Anghel şi Oprea, aspri 8 000; şi Stanciul, fiul Stanciului, fratele Cîrstei, cu fiii lui, Lupul şi Stan, aspri 5 200; şi Pîrvul, fiul lui Stan Găină, cu fiii lui, Ionu şi Pătru şi Ioaneş şi Ivan şi Vioră, aspri 9 600; şi Pîrvul lui Tumoială, cu fiul lui, Stan, aspri 4 000; şi Dumitru, fiul Zaharii, cu fiul lui, Dan, aspri 2 800; şi Pătru al lui Muşat, cu fiul lui, Stanciul, aspri 3 300; şi Neagoe, fiul Oprei Cracei, cu fiul lui, Vintilă, aspri 3 100; şi Necula al [...]1, frate cu Neagoe, cu fiul lui, Stan, aspri 3 100, care fac împreună 120 000 aspri. Şi au luat aceşti toţi mai sus-zişi vecini toţi banii gata în mîinile lor, din mîna boierului domniei mele, a lui Necula pîrcălabul, şi am văzut domnia mea şi zapis la mîna boierului domniei mele mai sus scris, cu toţi boierii divanului domniei mele, mari şi mici, scrişi în zapis. Şi iarăşi să fie boierului domniei mele, pan Neculei pîrcălab, ocină în satul Ermoneşti, din judeţul Mehedinţi, [din cîmp]1 şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, pentru că această mai sus-zisă ocină din satul Ermoneşti a fost a boierului domniei mele, care este mai sus-scris, jumătate de ocină [...]1 şi tot a ţinut această ocină, cu bună pace, împreună cu megiaşii de acolo, pînă în zilele domniei mele. Iar apoi, cînd a fost acuma, în zilele domniei mele, iar boierul domniei mele, Necula pîrcălabul, iar el nu [...]1 această ocină cu megiaşii împreună, ci a luat 12 boieri din divanul domniei mele, pe răvaşe ale domniei mele, de a ales ocina lui dinspre megiaşii de acolo şi au tras [...]1 cu funia şi au pus semne. Iar apoi s-a sculat Preda [...]1 cu fiii lui, Danul şi Stirian, de au vîndut partea lor de ocină din Ermoneşti, cîtă a avut, toată, pe [...] dinspre apa Motrului, stînjeni 238, pentru 4 800 de aspri gata. Şi iar a cumpărat boierul domniei mele, Necula pîrcălabul, ocină în Ermoneşti de la [...]1 din jumătate de ocină [...]1, pentru 800 de aspri gata. Şi iarăşi a cumpărat boierul domniei mele, Necula pîrcălabul, ocină în Ermoneşti, de la Radul şi de la Dobromir [...]1 din Izvarna, partea lui, toată, de ocină [...]1 Motrului, pentru 1 000 de aspri gata. Iar apoi, după [...]1 au însemnat aceşti boieri această ocină şi au vîndut aceşti megiaşi părţile lor de ocină, iar aceşti 12 boieri ei au alăturat această ocină din [...]1 şi au împietrit-o. Însă să se ştie şi hotarăle: din vadul Sfărăi, pe cîmpul Certezului, pînă în Vîrful Pribei şi pînă în apa Malului, pînă în hotarul Peşceanei [...]1 din hotarul Ermoneştilor şi Oltenilor, pînă în matca apei şi peste apa Motrului, la [...]1 un loc ce se numeşte Vîrtejele, din Gura Lacului, pe cîmp, peste drumul Tu [...]1 în hotarul Clăşneştilor şi pe hotar în jos, iarăşi pînă în hotarul Clăşneştilor, şi iarăşi în apa Motrului. Şi s-au vîndut aceşti toţi mai sus-zişi vecini şi ocine, care sunt mai sus-zise [...]1 de a lor bunăvoie şi fără nici o silă şi cu ştirea tuturor boierilor şi a megiaşilor din jurul locului [...]2 de la mîinile lor, tot pe bani gata. Pentru aceea, am dat şi domnia mea boierului domniei mele, Necula pîrcălabul, ca să-i fie aceşti rumîni şi ocine ohabă, lui şi fiilor lui, şi nepoţilor şi strănepoţilor [...]2. Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir şi jupan Radul mare logofăt şi pan Stroe mare vistier şi pan Diicul mare spătar şi pan Preda mare clucer şi pan [Costandin]2 mare postelnic şi pan Radul mare comis şi pan Hriza mare paharnic şi Bunea mare slujer. Şi ispravnic, Radul mare logofăt. Am scris eu, Mihalcea logofăt, luna ianuarie 22 zile, anul 7159 <1651>. † Io Matei Basarab, din mila lui Dumnezeu domn. Io Matei voievod B.A.R, F 41/L. Fotocopie după orig. slav. 20 1651 (7159) ianuarie 23 Eu, Tudor slugerul, scris-am acesta al mieu zapis ca să fie la mîna jupînului, lu Dumitru, şi a jupînului Vasilie de la Nicopol, cum să se ştie c-u cumpărat satul Băcăleştii, că acel sat fostu-l-am dat eu fii-mea, Samfirei, zestre. Deci l-au vîndut acestor boiari, cu ştirea mea. Şi voi, rumînilor, să ascultaţi de aceşti boiari, că sînteţi de acum înaintea, rumînilor şi feciorilor, ai lor, iar cărţile voastre, dă cînd v-aţi vîndut mie, toate sînt la mine. Deci să şideţi pri bună pace, că li sînteţi rumîni. Aceasta am scris. Scrie ghena 23 zile, leat 7159 <1651>. Tudor sluger. DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CXLVII/25, f. 1. Copie rom. întărită în 20 aprilie 1855. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 306. 21 1651 (7159) ianuarie 23 † Adecă eu, Vladul, dempreună cu fiiu-miu, Oprea ot Porumbreni, scris-am şî mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fii de bună credinţă, la mîna dumnialui, jupan Preda vel cliucer Brîncoveanul, cum să să ştii că am fost bir la vistierie bani 18. Dici am fost săraci de nu l-am mai putut birui să-l plătim, ce am mersu la dumnialui de ne-am rugat de ne-au luat birul din spatele noastre, acii bani, şî i-au mutat la satul dumnialui3, la Hodobeşti, de au plătit satul dumnialui3 birul nostru. Dici noi ne-am sculat de i-am vîndut dumnialui3 ocini în Porumbreni, stînjăni 100, derept bani gata aspri […], stînjănul cîte 10 bani. Alalalţi bani s-au prens în sama birului, însă din cîmpu, din sileşte, din apa, de preste tot hotarul, orecît să va alege, ocină stearpă, fără de rumîni, ca să-i fii dumnialui moşii ohabnică în veac, şe coconilor dumnialui3, cîţi Dumnezeu i va da. Şî la tocmeala noastră, fost-au mulţi boiari mărturii, carii-şi vor pune peceţile ma jos. Şî pentru mai adeverită credinţă, în loc de peceţi, ne-am pus degetele. Şe am scris eu, Cînda. Measeţa ghinarie 23 dni, vă leat 7159 <1651>. Eu Vladu. E sin ego, Oprea. DANIC, Doc ist., MDCLXXVIII/ 12. Orig. rom., hîrtie (30,5 x 20,5), cu două amprente digitale puse în dreptul celor două semnături. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 305. 22 1651 (7159) ianuarie 24 † Adecă eu, Răduţulu clucer, scriu şi mărturisescu cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Ghiormei mare ban, pintru o ţigancă ci amu fostu datori la Pătru slujer. Dici eu n-amu avut ţigancă să dau lu Pătru suljer, ci m-au plătit dumnealui, iară eu am dat banului un ţigan, anume Lupul, pintru acea ţigancă, ca să-i fie dumnealui moşie. Şi la tocmela noastră fost-au boieri mărturie: Nicola pîrcălab ot Glogova, Chiriţe cămăraş, Iacov clucer, Nicola ot Stîngăce. Şi pintru credinţa, pus-am şi pecete. Ghinarie 24 dni, leat 7159 <1651>. Eu Răduţulu clucer. DANIC, A.N., CLXXVI/17. Orig. rom., hîrtie (31 x 21), cu un sigiliu inelar în tuş pus în dreptul numelui Răduţul clucer. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 307. 23 1651 (7159) ianuarie 26 † Adecă eu, Stana Neguroaia, scris-am acesta zapis al mieu, ca să fii de mare credinţă la mîna dumnealui Dumitraşco spatar, cum să să ştii că am avut o vii di vînzare în dealul Neguvanului, însă numai viia. Deci s-au aflat dumnealui de o au cumpărat, însă partea mea, 2 pogoane şi jumătate, şi fiiu nostru, Neacşul, de zestre, 1 pogon şi jumătate. Şi pogonul cîte ughi 12 pol, costande 5. Deci să-i fii dumnealui moşii stătătoare, ohabnică, pentru că o am vîndut de a mea bunăvoie, fără nici o silă, cu ştirea tuturor vecinilor din sus şi din jos. Şi cînd am făcut acesta zapis, fost-au mărturii: părintele popa Drăgan şi Ivan curteanul i Oprea logofăt i Mihalcea logofăt. Şi am scris eu, Negre logofăt ot Măgrele. Şi pentru credinţa, ne-am pus mai jos şi peceţili şi iscăliturili. Pis ghenarie 26 dni, leat 7159 <1651>. † Iereu Drăgan † Eu Stana Neguroia I Necşul † Eu Oprea Ivan logofătul. DANIC, Doc. ist., CXL/106. Orig. rom., hîrtie (30,5 x 21). Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 308. 24 † Adecă eu, Neacşul, împreună cu socră-m, Stana Neguroi ot Negovani, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fii de mare credinţă la mîna dumnealui Dumitraşco spatar, cum să să ştii că i-am vîndut 5 pogoane de vie, de a noastră bunăvoie, în dealul Negovanilor, pogonul cîte 12 ughi pol, costande 5. Şi la tocmeala noastră1 fost-au mulţi boiari şi oameni buni mărturii, anume: Alixandru postelnic, Preda peharnic, popa Drăgan ot Măgurele, Mihalcea logofăt, Ivan logofăt, Oprea vătaf, Nedelco curteanul, Dumitru Bugheanul. Iar cine se va mai scula peste acesta zapis cu fo pîră, să aibă a să întreba cu Neacşul şi cu socra lui, Stana Neguroi. Şi pentru credinţă, pusu-ne-am şi degetele. Neacşul. Stana. Alixandru postelnic Preda peharnic3 Popa Drăgan. Mihalcea logofăt. Ivan logofăt. Oprea vătaf. Nedelco. Dumitru Bugheanul. DANIC, Doc. ist., CXL/107. Orig. rom., hîrtie (19,5 x 21), cu două sigilii inelare în tuş puse în dreptul numelor Alixandru postelnic şi Preda paharnic. Datat după doc. precedent, cu cota DANIC, Doc. ist., CXL/106. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 309. 25 1651 (7159) ianuarie 27 †, voao, satul Stăneşti ot sudstvo Elhov. Cătră aceasta vă dau ştire domnia mea, pentru că aici, naintea domnii mele, spus-au boiariul domnii mele, Radul logofăt Dudescul, cum s-au hotărît de cătră voi cu 12 boiari şi ş-au pus petri şi semne. Şi am văzut domnia mea şi cartea boiarilor de hotărnicie şi cartea domnii mele făcută pre cartea boiarilor de atîta vreme. Şi voi nu veţi să vă mai mutaţi pre moşia voastră, ce încă duceţi şi dărăbanţi acolo pre moşia lui, de-ş fac hodăi. De care lucru, deaca veţi vedea această carte a domnii mel, iar voi să căutaţi acum, de primăvară, să vă mutaţi casele şi tot ce veţi avea pre moşia voastră, că de nu vă veţi muta, bine să ştiţi că voiu să tremiţ domnia mea om domnescu să vă spargă casele fără de voia voastră. Să nu vă pae într-altu chip! Aceasta vă scriu. <1651>. DANIC, Doc. ist., XLIII/141. Orig. rom., hîrtie (29,5 x 20,5), sigiliu mijlociu în chinovar. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 310. 26 1651 (7159) februarie † Scris-am eu, Stroe ot Priboiani, cu feciorii mei, anume: Bratul şi Vişanu şi Dumitru şi Barbul şi Opre şi Muşat, acest al nostru zapis, să fii de mare credinţă la mîna Radul postelnic, cum să să ştie ca am schimbat 2 locuri. Noi am dat Radoloi locol onchi nostru, Nenciului den Leordeni, tot, iar Radul postelnic ne-o dat on loc la Priboiani, în laturile lungi, den costă, pînă în rîu. Şi la tocmala noastră mărturii au fost: Necşul logofăt şi Nechefor şi Muşat şi Simeon şi Preda. Pentru credinţa, pus-ne-m şi peceţile. Pis fevruarie, leat 7159 <1651>. Eu Brat. Eu Vişan. Barbu. Dumitru. Oprea. Muşat. B.N., C.S., Col. Doc. ist., CXXVIII/3. Orig. rom., hîrtie (19 x 16), cu trei sigilii inelare puse în dreptul numelor lui Brat, Vişan şi Muşat şi trei amprente digitale puse în dreptul numelor lui Barbu, Dumitru şi Oprea. 27 1651 (7159) februarie 4 † Adecă eu, jupînul Ghinea cojocariul, dempreună cu frate-mieu, Franţa neguţătoriul, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru, ca să fie de bună credinţă la mîna lu Moisi spătar, cum să se ştie că am vîndut satul Steanca de Sus, den judeţul Ialomiţa, însă partea lu Malcoci, toată. Care sat l-am fost cumpărat şi noi mai denainte vreme de la feciorii lu Malcoci, anume: Iacov i Papa i Radul i Ianiu, de preste tot hotarul, oarecît se va alege, şi cu tot venitul şi cu toţi rumînii, cîţi se vor afla de pre acea moşie, ales fară de un rumîn, anume Voinea, feciorul lu Dragmir, den plasa lu Iacov, feciorul lu Malcoci, pentru că l-am iertat de rumînie, căci ne-au slujit. Şi iară i-am vîndut dumnealui ocină în Steanca de Sus, partea jupînesei Despinei, jupîneasa Vladului logofătul Rudeanul, care o am fostu cumpărat şi noi mai denainte vreme de la dumneaei şi de la feciorii dumneaei, anume: Radul postelnic şi Vladul peharnic, însă jumătate de sat şi cu 2 rumîni, anume: Anghel şi Frate, feciorii lu Nedelco, şi cu alţi rumîni, cîţi se vor mai afla pre acea moşăe. Şi iar i-am vîndut dumnealui ocină în Steanca de Sus, partea Predei, feciorul Bratului comisul ot Ueşti, oarecît se va alege, şi cu un rumîn, anume Oana, cu toţi feciorii lui. Şi iar i-am vîndut dumnealui ocină în Steanca de Sus, partea lu Pătraşco postelnic ot Bucşani, însă stînjăni 200 şi cu un rumîn, anume Manea, cu feciorii lui şi cu alţi rumîni, cîţi se vor afla pre această parte de ocină. Şi iară i-am vîndut dumnealui ocină în Steanca de Sus, den partea lu Hagi, care ocină o au fostu vîndut şi feciorii lu Hagi lu Simpietriu spătărelul mai denainte vreme. Iar apoi noi i-am lepădat banii şi am luat ocina. Şi iar i-am vîndut dumnealui ocină în Steanca de Jos, partea lu Adam, feciorul lu Dumitru pîslariul de la oraş, de la Floci, den partea megieşască, stînjăni 40. Şi aceste ocine ce scriu mai sus, fostu-le-am cumpărat şi noi mai denainte vreme de la aceşti vînzători ce scriu mai sus, în baltă şi în cîmpu şi de preste tot hotarul. Însă aceste ocine şi cu rumînii ce sîntu mai sus-scrise, vîndutu-le-am pre bani gata, derept ughi 330. Şi am socotit să fie la toate ocinile, preste tot, stînjăni 800, iară dă vor mai lipsi, să avem a-i înturnarea bani pre cît va fi lipsa. Şi le-am vîndut noi aceste ocine ce sînt mai sus-scrise, de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă, ca să fie dumnealui moşăi ohabnice, stătătoare în veci. Şi mărturii încă am pus boiari carii-ş vor pune mai jos peceţile şi iscăliturile lor, ca să se creaza. Şi pentru adevărată credinţa, pus-ne-am peceţile şi iscăliturile. Şi am scris eu, Mihalcea logofăt sin Paraschivei logofăt. Measeţa fevruarie 4 dni, 7159 <1651>. Pătraşco postelnic ot Bucşani Γγηνος γουναρης πουλητης Σφράστζος [...] Udrea Doicescul Paraschiva sin Laţco din oraşu Floci Negoiţa peharnic Tătăranul Neagul logofăt ot Săcoiani Drăgoi Fălcoianul Badea căpitan ot Comana, mărturie. DANIC, Doc. ist., CCCLXVII/133. Orig. rom., hîrtie (44 x 29), cu patru sigilii inelare în tuş puse în dreptul celor două semnături greceşti şi în dreptul semnăturilor lui Paraschiva şi Negoiţă paharnic. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 312. 28 1651 (7159) februarie 6 † Adecă eu, Dragomir şi Marin şi Teodoru, scris-am zapisul nostru, să fie la mîna popei lu Stan de Păcăleşte, cum să să ştie că i-am vîndut 3 cedvîrţi i pol de loc de vie în braţi viei şi alaturea cu Măticeni, den susulu viei, za 500 i 30 de bani gata. Şi mărturie: Stoica i Vlaicul inu Tatul i Negoe sin Stanciului ot Vrăneşti. Pis vă measeţa februarie 6 dni, leat 7159 <1651>. Şi aldămaş 30 . DANIC, Ep. Buzău, XLI/17. Orig. rom, hîrtie (16,5 x 21), cu cinci amprente digitale la final, fără nume. Copie ibid.: mss. 173, f. 204v; 366, f. 23v-24. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 313. 29 1651 (7159) februarie 9 † Adecă eu, Nedelea cu feciorii miei, scris-am zapisul mieu, ca să fie dă mare credinţă la mîna jupan Dumitru pîrcălab ot Bucureşti, cum să să ştie că i-am vîndut ocină, stînjăni 7, ot Stîlpeni, dîn cîmpu, dîn silişte, dîn apa, dă preste tot hotarul, cît se vor alege parte acelor 7 stînjăni, şi cu 7 stînjăni dă vie lucrată dîn viia dîn deal, dă pre lîngă Bratco. Şi o-m vîndut dă a mea bunăvoie şi fără dă nici o nevoie, însă pre bani gata, derept ughi 6, ca să fie dumnialui moşie în veci şi coconilor dumnialui. Şi la tocmeala noastră fost-au oameni buni satul Stîlpeni, na ime: Raico i Bratco i Dobre i Dragomir i Vladul şi alţii carii-ş vor pune peceţile. Şi păntru credinţa, pusu-mi-am şi degetul. Pis fevruarie 9 dni, vă leat 7159 <1651>. Şi am scris eu, Paraschiva, diiaconul dă la beserica domnească . Nedele. Raico. Bratco. Dobre. Dragomir. Vladul. Col. Şerban G.G. Cantacuzino, SUA. Orig. rom., hîrtie (cca. 21 x 29), cu şase amprente digitale puse cîte una în dreptul fiecărei semnături. EDIŢII: Florea, Doc. Cantacuzino, nr. 24. 30 1651 (7159) februarie 11 † Adecă noi aceşti 6 boiari, anume: jupan Căzan Năsturel postelnic, ispravnecu lu scaunul Bucureştilor i Dumitru pîrcălabul i Damaschin vorniculu i Vlădilă iuzbaşa i jupînul Manul pîrcălabul, e jupînul Deftva neguţătorul, care sîntem luaţi de părentele Nechifor, egumenul de la Plumbuita, şi de părentele […], egumenul de la Sărindar, pre răvaşe domneşti, denaintea mărie sale domnu nostru, Ion Mateiu Basarab voievod, ca să căutăm şi să adăvărămu matca Dîmboveţei, pre unde au fost matca ce bătrînă şi pentru un zăgas ce au făcut Sărindarul pre locul Plumbuitei, cade-se să-l facă au nu să cade? Deci noi am mersu de amu văzut cu ochei noştri, ce am socotitu şi am adăvărat noi, cu sufletele noastre, cum să nu facă Sărindarul acel zăgas pre moşiia Plumbuitei, că nu duce apa pre matca ce bătrînă, ce o duce pre un prival. Ce să fie volnec părentele de la Plumbuita să spargă zăgasul, iar Sărindarul de va pute, să aducă apa la matca ce bătrînă, să fie volnec să o aducă şi fără de voia Plumbuitei, oricum o va pute aduce, să fie volnic fără nici oprelă, numai să mergă pre matca ce bătrînă, pre unde au fost hotarul moşiilor de vec. Aşa-m adăvărat cu sufletele noastre. Pis measeţa fevruarie 11 dni, leat 7159 <1651>. Căzan Năsturel ispravnic ot Bucureşti † Damaschin vornic † Vlădilă iuzbaşa † Manul pîrcălabul. DANIC, M-rea Plumbuita, II/4. Orig. rom., hîrtie (30 x 20,5), cu patru sigilii inelare în fum puse în dreptul fiecărei semnături. Copie ibid., ms. 255, f. 50v-51. Reg., Năsturel, Genealogia Năsturelilor, XI, p. 287; Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 314. 31 1651 (7159) februarie 15 † voao, 12 boiari hotarnici carii v-au luat pri răvaşe domneşti Stanciul logofăt şi Oprea logofăt şi cu ceata lor ot Budişteani, ca să-i hotărîţi de cătră uncheşul Vasilie şi de cătră nepot-său, să aveţi a alăturarea moşie lîngă moşie, a Stanciului logofăt şi a Oprii logofăt cu ceata lor. Să nu li împărţiţi moşie di moşii, ci să o alăturaţi cum easte obiceaiul ţărăi. Şi pentru o carte ce am fost făcut domnia mea lui Vasilie cu nipot-său, ca să-şi picnească dincătro o vor vrea ei, să nu să bage aceia în samă, că n-au fost toţi di faţă, ci să i-o luaţi, pentru că au venit acum, înaintea domnii mele, di au spus toţi di faţă, şi au spus Stanciul logofăt cum că are ş-alta moşie alăturea şi au rămas uncheşul Vasălie cu nepot-său di lege şi de judicată, dinainte domnii mele. Deci voi să aveţi a hotărî şi a împietri, dimpreună cu sluga domnii mele, cu Dragomir vtori portar, cum va fi mai pre dirept şi cum veţi şti cu ale voastre suflete. Di aceasta vă scriu domnia mea. <1651>. DANIC, M-rea Cotroceni, V/17. Orig. rom., hîrtie (33 x 20,5), sigiliu mijlociu în chinovar. Copie, ibid., ms. 690, f. 75. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 315. 32 1651 (7159) februarie 16 Adecă eu, Prode şi Gorne, feciori popii lui Stan ot Ulicioi, scris-am acest al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna Predei pîrcălabu ot Măliceşti, cum să să ştie că i-am vîndut o vie din dealu Ulicioilor. Şi o am vîndut noi, de a noastră bunăvoie, să fie lui moşie ohamnică, lui şi feciorilor lui şi nepoţilor lui şi strenepoţilor lui; şi am dat drept ughi 12 pol. Iar cînd va vrea Preda, să vînză Preda acea vie, să aibă a-ntreba feciori popii lui Stan. Şi cînd am făcut această tocmeală, fost-au atîţea oameni buni mărturii, anume: Preda, feciorul Unguritului, şi Marin, ginerile croitorului şi Stan din Radomir şi Pîrvul de la Bănceşti şi Preda din Măniceşti şi eu, Preda diaconul din Bălceşti. Şi mărturie şi degitele. Fevruarie 16, leat 7159 <1651>. Preda. † Marin. Preda. Pîrvul. I Preda. Eu Mărin. Eu Pîrvul, martori. DANIC, M-rea Căluiu , XV/ 1. Copie rom. Altă copie, ms. 722, f. 229-229v. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 316. 33 1651 (7159) februarie 17 † Adecă eu, Stoia den Găleşăşti ot sud Argeş, scris-am zapisul mieu, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Iorgăi, cum să să ştie că i-am vîndut partea mea de vie, derept ughi 7. Şi iar eu, Ilina, sora Stoei, me-am vîndut şi partea mea dă vie iar jupînului Iorgăi, derept ughi 8. Şi am vîndut io, Ianache ot Găleşăşti, iar 2 răzoare de vie, iar jupînului Iorgăi, derept ughi 4. Şi am vîndut noi aceste vii, de a noastră bunăvoie, fără nici o silă, cu ştirea toturor vecinilor noştri din sus şi din jos. Şi am luoat toţi banii gata în mîinile noastre, ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare, ohabnică în veci. Şi la tocmeala noastră, fost-au mulţi oameni buni mărturie, anume: Lazar ot Găleşăşti i Stan ot tam i Arsenie, sluga lu Matei peharnic, i Stanciul pîrcălabul ot tam şi carii-ş vor pune degetele mai jos. Şi pentru credinţa, mi-am pus şi degetele mai jos, ca să să crează. Pis fevruarie 17 dni, leat 7159 <1651>. Eu Stoia ot Gălăşăşti. Eu Ilina ot tam, sora Stoei. Eu Ianache ot Gălăşăşti. † Eu Lazar ot Gălăşăşti, mărturie. † Eu Stan ot tam, mărturie. † Eu Arsenie, mărturie. † Eu Aldea, mărturie. † Eu Stanciul pîrcălab ot tam. DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CLXIII/4. Orig. rom., hîrtie (31 x 21,5), cu trei amprente digitale puse în dreptul semnăturilor lui Stoia, Ilina şi Ianache. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 317. 34 1651 (7159) februarie 20 † Adecă eu, Iani păharnic sin Procov ot Tîrgovişte, scriu şi mărturisesc cu acista al miu zapis, ca să fie dă mare credinţă la mîna egominului ot Cădăruşani, cum să să ştie că i-am vîndut jumătate dă pimniţă cu 2 prăvălii, care prălii şi pimniţă o fost cumpărat dă moşu-meu, Fota, dă la popa Mihalco. Şi o-m vîndot dă a mea buvoia, ca să fiia sfintei mănăstiri Cădăruşanilor moşiia oabnică în veci. Şi mi-u cirut şi zapisile dă cumpărători ci s-au prilejit la mini. Ci-m pus zioa la Paşti să li aduc. Şi am scris eu, Iane sin Procov, cu mîna me şi al jupînesii Marii. Şi păntru credinţa, mi-m pos şi pecite. Şi mulţi oamini buni şi niguţători mărturii, dă ş-au pos piceţile şi iscălitorile. Pis fevruarie 20 dni, leat 7159 <1651>. † [...] μαρτιρας † Κοσταντινος κυρσζουμπασης † Iane păharnic sîn Procov ot Spineni † Πανος Σπηρου μαρτιρο τα ανοθεν † Δήμος Γιωργου μαρτιρος † Αντραιγης γουναρης μαρτιρο τα ανοθεν . DANIC, M-rea Hurezi, XXIX/ 4. Orig. rom., hîrtie (30 x 21), cu şase sigilii inelare în fum puse cîte una deasupra fiecărei semnături. Copie ibid.: ms. 449, f. 531v. EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 267 (nr. 424); reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 318. 35 1651 (7159) februarie 20 † Adecă eu, Iano păharnic ot Spineni sin Procov, scris-am acesta al miu zapis, ca să fie dă mare credinţă la mîna jupunului Costadin şi a jupînesii dumnialui, a Despei, cum să să şti că i-am fost vîndut părăţili cumnaţilor, a lu Dumitru şi a lu Lazăr, jumătate dă pimniţă şi cu 2 prăvălii. Şi acisti prăvălii şi pămniţa o fost cumpărat tată-miu şi onchi-miu, Isar. Şi aceste prăvălii au fost cumparate mai dănainte vreme dă Costadin dă la cumnaţii lui. Şi apoi mi-u dat şi mie bani a doa oră pri părţile lor. Acista am scris eu, Iane sin Procov, şi măturisesc. Şi la aciastă tocmelă, fost-au oamini buni şi niguţători. Şi păntru credinţa, me-m pus şi pecete şi iscălitora. Pis fevruarie 20 dni, leat 7159 <1651>. [...] μαρτιρας Eu, Iane păharnic sin Procov ot Spineni † Δήμος Γιωργον μαρτιρος † Πανος Σπηρου μαρτηρο τα ανοθεν . † Κοσστας γουναρης μαρτηρο τα ανοθεν † Κοσστας μαρτιρο τα ανοθεν † Κοσταντινος κυρσζουμπασης . DANIC, M-rea Golgota, V/ 11. Orig. rom., hîrtie (29,5 x 20,5), cu un sigiliu inelar în tuş pus în dreptul semnăturii lui Dima şi şase sigilii inelare în fum puse în dreptul celorlalte. Copii, ibid.: ms. 228, f. 78-78v (79-79v); Doc. ist., CMLXVIII/ 90. EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 267 (nr. 424); reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 319. 36 1651 (7159) februarie 20, Adecă noi, ceşti 4 boiari, anume: jupan Radul vel agă i jupan Gheorghie vistier i jupan Neagul vătaf za aprozi i Mihai ceauşul, carei ne-au dat domnu nostru, Io Matei Basarab voievod, judecători den divan, ca să luom seama şi să judecăm pre Costandin şi pre jupîneasa lui, Despa, fata lu Dumitru grămăticul, împreună cu jupîneasa Mariia, nora Fotei cel bătrîn, şi cu fiiu-său, Iane, pentru o jumătate de pivniţă de aici, den oraş, den Tîrgovişti, şi cu locul, cît se vor alege, iar jumătate, şi prăvălii, cît se vor afla nevîndute de Dumitru grămăticul, socrul lu Costandin şi de frate-său, popa Mihalco. Deci noi aceşti boiari ce sîntem mai sus-scrişi, ne-am strînsu tot împreună, iar jupîneasa Mariia, nora Fotei, şi cu fi-său Iane, şi Dumitraşco căpitan Spineanul, care easte al doilea bărbat jupînesei Mariei, ei la judecata noastră n-au vrut să fie. Deci Costandin şi cu jupîneasa lui, Despa, ei ş-au adus mărturiili naintea noastră, anume: părintele popa Chirfotie, clisăriul domnescu, i popa Dumitru sîn popei Neanciului i popa Arfenie i popa Gherghie sîn Scărlet i Pană postelnic i Gherghie postelnic i jupînul Costandin chiurciubaşa i jupînul Ghinea cojocariul, de au mărturisit cum dupre moartea lu Dumitru grămăticul, tatăl jupînesei Despei, socrul lu Costandin, fostu-i-au rămas doao fete, anume: Ana şi Ilica, mici, sărace, de le-au crescut Costandin şi le-au măritat. Şi au fostu rămas Dumitru grămăticul şi datoriu ughi 60 şi i-au plătit ginere-său, Costandin, şi neşte scule, preţul lor ughi 50, cin cup ughi 110. Aceste scule fostu-le-au luoat cumnaţii lu Costandin, Dumitru şi Lazar, pentru căci au fost jălojăt părţili lor de pemniţă la Fota cel bătrîn derept ughi 50. Şi au stătut pimniţa zălog pînă au ajunsu dobînda banilor pre capete de s-au umplut ughi 100. Şi au plătit Costandin aceşti bani toţi deplin Fotei cel bătrîn iar cumnaţii lui, Dumitru şi Lazăr, ei n-au mai plătit aceşti bani lu Costandin şi să-ş ţie părţile, ci au stătut a fi pre seama cumnatu-său, lu Costandin, pentru banii ce au plătit, care scriu mai sus. Iar dupre aceia, jupîneasa Mariia, nora Fotei, şi cu fiiu-său, Iane, avînd şi ei jumătate de pimniţă, sculatu-se-au de o au vîndut. Şi n-au vîndut numai partea lor, ce au vîndut pimniţa preste tot, şi ceia jumătate de pimniţă, partea lu Costandin, cu furişul, ca neşte oameni răi şi înşălători. Iar noi, aceşti boiari ce sîntem mai sus-scrişi, am adevărat şi am judecat cum să-ş ţie Costandin şi jupîneasa lui, Despa, acea jumătate de pimniţă şi cu locul, cît se va alege, şi cu prăvăliili cu bună pace, cum scriu şi zapisele cumnaţilor lui. Şi au mărturisit naintea noastră şi Dumitru, cumnatul lu Costandin, cum n-au fostu vîndut lu Isar, feciorul Fotei, nimic, ce au avut alte tocmeale întru ei. Deci Costandin şi cu jupîneasa lui, Despa, să-ş ţie jumătate de pimniţă şi cu locul ce se va alege şi cu prăvălii, pentru că aşa am aflat şi am judecat. Iar cumpărătorii să-ş caute banii de unde i-au dat, pentru că au fost avut şi mai denainte pîră de faţă înaintea domnu nostru, de cîndu au fost cursul anilor 7150. Deci domnu nostru i-au fost dat pre seama vornicului Dumitru Dudescul ca să-i judece şi să-i tocmească. Într-aceia, vornicul Dumitru fost-au tremis pre Stoica vtori dvornic de au stînsu aceşti preoţi şi neguţători ce scriu mai sus, şi mahalagii, şi au fostu mărturisit toţ cum scrie mai sus. Şi am văzut şi cartea vornicului Stoicăi, de judecată, derăpt la mîna lu Costandin şi a jupăneasei lui Despei, cum să-ş ţie jumătate de pimniţă şi cu locul şi cu prăvăliili. Deci şe noi, aceşti boiari, am aflat şi am judecat într-acesta chip, cum scrie mai sus. Iar apoi, Dumitraşco căpitan Spineanul şi cu jupîneasa lui, Mariia, ei nici pre această judecată nu se-au lăsat, ca nişte oameni răi şi neînţelegători, şi neavînd frică nimic de Dumnezeu, ci iară s-au sculat cu pîră şi preste aceaste judecăţi şi au mersu de faţă, naintea domnu nostru în divan, cu Costandin şi cu jupîneasa lui, Despa. Deci domnu nostru au scos pre Dumitraşco căpitan Spineanul şi pre jupîneasa lui, Mariia, cu mare scîrbă şi ruşîne de divan. Iar Costandin şi jupîneasa lui, Despa, să-ş ţie jumătate de pimniţă şi cu locul şi prăvălii, cu bună pace şi să aibă aş face şi cartea domnu nostru pre cartea noastră, să-i fie moşîe stătătoare în veaci. Aceasta scriem şi mărturisim. Şi pentru mai adeverita credinţă, pusu-ne-am mai jos şi iscăliturili. I napisah az, Stan logofăt. Measeţa februarie 20 dni, leat 7159 <1651> Radul vel agă Ghinea vistier1 Mihai ceauş za postelnicei za aprozi1 † Ghinea cojocariul. Eu Pană postelnic. Eu Costandin chiurciubaşa, mărturie. DANIC, M-rea Golgota, V/12. Orig. rom., hîrtie (44 x 29,5), cu trei sigilii inelare în fum puse în dreptul semnăturilor lui Radu mare agă, Ghinea vistier şi Mihai ceauş. Copii, ibid.: ms. 228, f. 78v-79v (79v-80v); Doc. ist., CMLXVIII/91. Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 320. 37 1651 (7159) februarie 21 † Adecă eu, Cîrstea dorobanţul, screu şi merturesescu cu aceste zapese al meu, ca să fiiu de mare credenţea la mena spetarului Mehalache, feciorului banului Pavalache, cum se se ştii că am vendut tote partea de ocenă de la Ghenpea, den chep, den pedur, den apă, de pestea tot otarul, partea sucru-meu, lu Ion, feciorul Fetuchei de Ghinpea. Şi o-m vendut eu, fere necea o selea, ca să fii moşei stetoarea, dumnelui. Şi la tocmeala nostre, fost-au mulţea megeiaşi de acolea: Vladul, feciorul lu Negoi Spechea ot tam, i Radomerea i Mogoş. Şi au fost şi boiari de pre prejurele locului: Radul postelnic ot Bucşani, de Copaci, Şterbul logofăt i Stan roşul. Şi pentru credenţe, me-am pus şi degetul. Pis measeţa fevruarie 21 dni, leat 7159 <1651>. DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CXVII/5. Orig. rom., hîrtie (29 x 21). Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. VII, nr. 321. 38 1651 (7159) februarie 21 † Adecă noi aceşti [12] boiari, socotit-am pintru cheltuiala ce-au cheltuit popa Ionac şi frate-seu, Radul, pre treapădul portarul şi cheltuiala boiarilor, acestor 12 boiari, ughi 10. Iar păntru fraţii lor de moşie am socotit de cheltuială să întorcă bani de acum pînă Sviatove Pătre. Iar de nu vor întoarce banii la zi şi va mai trece, să aibă a ţinea locuri 20. Încă să ţie de cîmp 10 locuri şi din livezi iar 10. Însă am preţuit locul cîte 10 costande. Şi aşa-m socotit cu sufletele noastre păntru aceşti bani, însă preste tot, moşiia, locul deal