1	 1649 (7157) ianuarie 1
     † Adecă noi, fetele lu Stan şi ale Diicăi, pre nume: Neaga şi Anca i Muşa i C<î>rstiiana, scris-am acesta al nostru zapis la mîna Udrei, să fie de mare credinţă, cum să să ştie că i-amu vîndut noi o cedvîrte i pol de loc ţelină şi cale de caru şi pre bani gata 500 şi aldămaş vedre de vin 3. I aldămăşari na eme: popa Radul i Mordan roşiul i Stoica călăraş ot Ploieşti i Neagoe Pîrjolean i Lupul i Mordan, copilul Albului.  <1649>.
         † Eu Neaga. Eu Anca. I eu Muşa. I eu C<î>rstiiana.
      DANIC, Doc. ist., DCXLI/179.
      Orig. rom., hîrtie (21 r 23).

2                                                                         1649 (7157) ianuarie 3
     † Adecă eu, Mihai cliucer ot Hîrjetoe, scriu şi mărturisăscu cu acesta al miu zapis ca să fie de marea credinţă la mîna dumnealui, jupan Ghiorma vel ban Craloveschie, cum să să ştie că m-am tocmit cu dumnealui, de a me bunăvoie, de i-am vîndut un sălaş de ţigani, anume: Radul ţigan<u>l şi cu ţiga<n>ca lui, <a>nume Stoica şi cu feciorul lor, anume Peia şi cu fata lor, anume Rusa. Acest ţigan fostu-l-am cumpărat eu, de la Răduţul cliucer ot Medvej şi de la jupînes<a> lui, cu zapis di mîn<a> lor. Deci l-am vîndut dumnealui banului, derept ughi 95, bani gata, în mîna me. Şi i l-am vîndut de a me bunăvoie, ca să-i fie dumnealui moşie, dumnealui şi coconilor, în veci.
     Şi cî<n>d am făcut aceste tocmele fost-<a>u mulţi boiari mărturie, anume: Iacov cliucer ot Cernaia şi din Fratoştiţa, Barbul cliucer i sîn ego, Dumitru. Şi pintru adeverită credinţi, pusu-mi-am pecete şi iscălitura mai jos.
     Şi am scris eu, Mihai cliucer, cu mîna me. Pis ghenarie, 3 dni, vă leat 7157 <1649>.
         Mihai cliucer3
         Iacov clucer.
         † Parasc[hiv]a
         † Mihai pitar.
      DANIC, A.N., CLXXVI/15.
      Orig. rom., hîrtie (32,5 r 22), o pecete în tuş aplicată.

3                                                     1649 (7157) ianuarie 8, Tîrgovişte
         † <>11 †     <m. p.>.
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Dragomir portar, fiul lui Colţea Lungul din Poiana din judeţul Ialomiţa şi cu fiii lui, cîţi îi va lăsa Dumnezeu, ca să-i fie ocină şi vecini în sat la Pupezeni de pe Mostişte, din judeţul Ilfov, însă partea tatălui său, Colţea Lungul, toată, de peste tot satul a patra parte din cîmp şi din apa Mostiştei şi cu vecini cu numele Neagul cu fiii săi şi Ionaşco cu fiii săi şi Dobrovoiu cu fiii săi şi Şerban cu fiii săi şi din vatra satului de pretutindeni, oricît se va alege, pentru că este ocina lui veche şi dreaptă şi de moştenire de la străbunicul său Cefălan, tatăl lui Colţea Lungul, încă de mai înainte vreme din zilele altor domni bătrîni.
     Iar apoi cînd a fost acum, în zilele domniei mele, Dragomir portar, el a avut pîră pentru această a patra parte de sat, mai sus-scrisă, cu Fota paharnic, fiul lui Pătru armaş, care a cotropit această ocină şi încă a răscumpărat Pătru armaşul, tatăl lui Fota paharnic, patru vecini din Pupezeni din partea lui Dragomir portar, anume: Mihai şi Neagul şi Cîrstea cu fiii lor, fără ştirea lui Dragomir portar, pentru 100 ughi. Astfel a venit Dragomir portar înaintea domniei mele în marele divan de s-a pîrît de faţă cu Fota paharnic şi aşa pîra Fota paharnic, fiul lui Pătru armaşul, că a vîndut această parte de ocină mai sus-scrisă răposatului Mihail voievod, iar Dragomir portar, el s-a plîns în divan spunînd aşa că n-a vîndut niciodată partea lui, lui Mihai voievod.
     Întru aceea, domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după legea lui Dumnezeu, împreună cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele şi am dat domnia mea lui Dragomir portar legea ţării 12 boieri pe răvaşe domneşti, anume: din Sasul, Dumitru al doilea pitar şi din Obieleşti, Radul al popei şi din Porumbriani, Anghel şi Ganul şi din Cornăţel, Antonie şi Necula şi din Sulimanul, Dragomir iuzbaşa şi din Berileşti, Leca Meiută şi din Buga, Nedelco şi din Tătărăi, Drume şi din Frăsinet, Apostol şi Nicoară, ca să jure Dragomir portar cu acei 12 boieri, că n-a vîndut partea sa răposatului Mihail voievod, nici nu a luat bani. Astfel, cînd a fost la zi şi la soroc, Dragomir portar, el a jurat în biserica domniei mele din Cornăţel, înaintea slugii domniei mele, Caliu iuzbaşa şi înaintea sudeţului cu 12 pîrgari, cum am văzut domnia mea şi am citit şi cartea acestor 12 boieri şi amîndouă răvaşele domneşti la mîna lui Dragomir portar. Astfel, a rămas Fota de lege şi de judecată dinaintea domniei mele că mai mult amestec să nu aibă, iar pentru acei 4 vecini, care au fost răscumpăraţi de vecinie de Pătru armaş, tatăl lui Fota paharnic, pentru 100 ughi, să-i dea Fota paharnic la mîna lui Dragomir portar, vecini pentru vecini sau să întoarcă banii înapoi lui Dragomir portar, pe care i-a luat Pătru armaş de la vecini, pentru că astfel am judecat domnia mea.
     Iar apoi cînd a fost după aceea, dacă a ieşit Fota paharnic din divan, el a căzut cu rugăminte să facă pace. Astfel întru aceea, Dragomir portar, el singur de voia lui s-a întocmit de bunăvoie şi s-a împăcat cu [Fota paharnic]1 dinaintea slugilor domniei mele, Stoian al doilea portar şi Lepădat cel bătrîn logofăt, de i-a dat Fota paharnic în mîna lui Dragomir portar, pentru acei trei vecini, anume: Mihai cu fiii săi şi Neagul cu fiii săi şi Cîrstea cu fiii săi ughi […]1 iar [pentru un] vecin [cu numele] Albul cu fiii săi, să şi-l ia Dragomir portar oriunde îl va găsi să-i fie vecin, pentru că a spus Fota paharnic că n-a luat de la Albul nici un ban.
     De aceea, am dat domnia mea slugii domniei mele, Dragomir portar, ca să-i fie ocină şi vecini, dedină şi de ohabă, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Gheorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi pan Dumitru mare stolnic şi pan Radul mare comis şi pan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Lepădat logofăt, în cetatea Tîrgovişte, luna ianuarie 8 zile şi de la Adam în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m.p.>.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XX/1.
      Orig. slav, perg. (41 O 39), sigiliu timbrat.
      Cu o trad., ibid.: ms. 128, f. 350–351.
      Rez., Aricescu, Indice, I, p. 16 (nr. 161) cu data: iunie 8; menţ., Nicolae, Ctitoriile, p. 134, n. 379.

4                                                   1649 (7157) ianuarie 12, Tîrgovişte
     Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Romînească. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Stoica logofăt, fiul lui Şerban din Săcşori şi fiilor săi, cîţi îi va dărui Dumnezeu, ca să-i fie ocină în satul Săcşori de la Pasărea din judeţul Ilfov, însă toată partea lui Echim logofăt 2 funii şi <locul> de casă şi cu via şi cu heleşteu, loc de grădină cu pomet, de peste tot hotarul oricît s-ar alege, lui şi fiilor săi de mai sus-spuşi.
     [Şi iar să fie Stoicăi logofăt moşie în Săcşori, însă toată partea Hrizei, fiul lui Dragomir Cioroiul din Săcşori, funii 3 şi locul casei lui şi cu via şi din heleşteu şi de peste tot hotarul, oricît s-ar alege], pentru că a vîndut Echim logofăt boierului domniei mele Loiz clucer toată partea funii 2 şi cu casă, de peste tot hotarul, pentru 6000 aspri gata şi cu zapis de la mîna lui de vînzare.
     De asemenea şi Hrizea Cioroiul el iarăşi a vîndut lui Loiz clucer din partea lui o funie şi jumătate şi cu casa şi cu via şi de peste tot hotarul pentru 4 800 taleri gata şi cu zapis de vînzare. Şi iarăşi Hriza Cioroiul el a vîndut lui Tatul grădinarul din Bucureşti o funie şi jumătate cu 2600 aspri şi cu zapis de vînzare.
     Şi le-au dat aceste ocine nefiind el moşneni în Săcşori fără de voia altor moşneni ca să cumpere acolo. Şi nesuferindu-i ca să-i lase să intre alţi oameni străini în Săcşori, fiind moşneni din şezutul satului, imediat s-au sculat aceştia cu pîră şi au întors toţi <banii> lui Loiz clucer şi lui Tatul grădinarul cîţi scrie mai sus, însă aspri 14 400. Şi încă au mai dat Stoica logofăt Hrizei Cioroiul ughi 3 şi jumătate de s-au plătit de către Udrea armaş din Săcuiani de un treapăd, care fac împreună aspri 15 100.
     Şi am văzut domnia mea şi zapisul lui Echim logofăt şi al lui Hrizea Cioroiul şi al lui Tatul grădinarul de vînzare la mîna Stoicăi logofăt şi au rămas Loiz clucer şi Tatul grădinarul de lege şi de judecată înaintea domniei mele în divan şi de acum înainte să nu mai aibă treabă în Săcşori.
     Şi iar a cumpărat Stoica logofăt ocină în Săcşori de la Dragomir, nepotul lui Dragomir Cioroiul din Săcşori, însă toată partea lui de ocină, o funie întreagă şi cu viile şi din heleşteu şi de peste tot hotarul drept 2 400 aspri gata şi cu zapis de vînzare.
     Şi iar a cumpărat Stoica logofăt ocină în Săcşori, însă partea popei Vişan, o funie jumătate de la Lepădat călăraşul, nepotul popei Vişan din Săcşori drept 1000 aspri gata şi cu zapis de vînzare.
     Şi iar a cumpărat Stoica logofăt ocină în Săcşori, jumătate de funie de peste tot hotarul de la Lepădat călăraşul, nepotul popei Vişan din Săcşori drept 1200 aspri gata, pe care Lepădat călăraşul a cumpărat-o de la nepoata sa, Stana, fata Dimei, nepotul popei Vişan şi cu zapis de vînzare.
     Şi iar să fie lui Stoica logofăt, fiul lui <Şerban logofăt> în Boleasca de la Pasărea ocină 160 stînjeni din cîmp, din pădure şi din apă, din siliştea satului şi de peste tot hotarul, oricît se va alege din hotar în hotar, pentru că a cumpărat Stoica logofăt această ocină în Boleasca de la Montea şi de la toţi fiii lui Dan al Rodii stînjeni 65 drept 1000 aspri şi de la Drasina şi de la nepotul ei Paraschiva din Gaia stînjeni 95 drept aspri gata, care fac împreună 160 de stînjeni şi cu zapis de vînzare la curgerea anilor 7153 şi cu mulţi martori.
     Şi iar să fie lui Stoica logofăt în sat în Găneştii de Sus ocină, stînjeni 45 de peste tot hotarul pentru că această ocină din Găneştii de Sus, 45 de stînjeni, a cumpărat-o Loiz clucer de la Hrizea din Drăgoeşti şi de la jupaniţa lui, Negoiţa, fata lui Dragomir Cioroiul din Săcşori pentru 1 800. Şi dacă a prins de veste Stoica logofăt a înapoiat banii lui Loiz clucer fiind mai volnic Stoica logofăt, avînd el ocină în hotarul din Găneştii de Jos.
     Şi iar a cumpărat Stoica logofăt ocină în satul Bogaţii de Sus din judeţul Dîmboviţa partea lui Badea din Bogaţi jumătate cît îi va veni dintr-un sfert de dedină şi de cumpărătura, din pădure şi din cîmp şi din apă şi din siliştea satului şi de peste tot hotarul, oricît se va alege şi cu 1 funie de la postelnicul Ivan, fiul lui Badea din Bogaţi şi de la toţi fiii lui, pentru că a cumpărat Stoica logofăt această ocină din Bogaţii de Sus de la Ivan mai sus-scris şi de la Dadul ceauşul din Chiţeşti şi de la fiul său şi de la fiica sa pentru 900 aspri gata şi cu zapis de cumpărare de la mîna lor.
     Şi au vîndut ei toţi de a lor bunăvoie, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor boierilor şi a megieşilor din sus şi din jos şi din jurul locului şi dinaintea domniei mele.
     Pentru aceea am dat şi domnia mea slugii domniei mele, lui Stoica logofăt ca să-i fie aceste ocine dedină şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radu mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Diicu mare spătar şi jupan Dumitru mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radu Mihalcea mare comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radu16 mare logofăt.
     A scris Dumitru logofăt în cetatea Tîrgoviştei, luna ianuarie 12 zile şi de la Adam pînă acum în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
      BN, Colecţia Documente Istorice, CVII/2.
      Copie slavă, modernă, defectuoasă, transliterată în alfabet latin.
      EDIŢII: Frag., trad., Ionaşcu, Stoica Ludescu, p. 287.

5                                                                       1649 (7157) ianuarie 14
     Adică eu, Neagoe şi cu frate-mieu, Muja şi cu Stanciul şi cu Oprea scris-am şi mărturisescu cu acest al nostru zapis, să fie la mîa părintelui Nifon, egumen ot Vierăş, pentru să să stie că sînt în hotarul Mălurenilor funii 8. Dentr-acele 8 funii, au dăruit 1 Vladul carele ot Mălureni, mănăstirii Vierăşul şi au rămas funii 7. Dintr-acele funii 7, noi aceşti fraţi care sîntem mai sus scrişi, ne-am tocmit cu Stroe vel vistier, ctitorul Vierăşului, de i-am vîndut de a noastră bunăvoie funii 3 dintr-acele 7 funii în bani ughi 60.
     Deci Stroe vel vistier au dăruit acele funii 3 Vierăşului. Deci de acum nainte, să n-aibă a împărţi cu acesti boieri cu sînt mai sus-scrişi, den Purcăreni, ocina ot Mălureni cu Vierăşul în doao şi din siliştea şi din cîmp şi din apă şi din pădure, de preste tot hotarul, tot în doao, să-i fie Vierăşului moşie ohabnică în veci.
     Şi mărturii au fost: ot Piscani Matei logofăt, ot Tămăşăşti Şteful postelnic, ot Mihoveni Stanciul, ot Ciumeşti Tănasie, ot Miceşti Crăciun i Stan şlan, ot Toxsobeşti Stan i Zceaia2 şi Vlad şi alţi oameni buni.
     Şi pentru credinţa, ne-am pus peceţile.
     Measeţa ghenarie 14 dni, leat 7157 <1649>.
      DANIC, Ms. 479, f. 201v.
      Copie rom.
      Alte copii: mss. 349, f. 189v–190; 484, f. 91–92; 710, f. 643; Doc. ist., MLXIII/141.

6                                                                       1649 (7157) ianuarie 17
     † Az, jupînul Manole vtori portaru, dat-am scrisore noastră la mîna lui Coman Ogrătinel ot Mănieciu, precum să să ştie cînd amu venit de am împărţit ocina de la Măniiaci, au avut Comanu gîlceavă cu Iliiaştie pentru nişte cumpărătoare. Decii au venit dinainte noastră de s-au voitu de i-au dat lui Coman un loc de casă din Podişor pînă în Căcîce şi din Vale Adîncă un pămînt şi din Podulu Săcuiului iar un pămînt; la Jugăstrel iar 1 pămînt şi în Podişoară iar un pămînt; în Lazu lui Voico iar un pămînt 1, şi în costa Muşcelului iar un pămînt 1, şi în Curmătură, iar un pămînt 1, şi curatura din Poieniţa lui pînă în Muchea Muşcelului şi pînă în va[l]e. Şi pentru credinţă, ne-mu pus peceţile.
     Şi la acest aşezămînt au fost: Mareş e Calin e Toder e <S>tan Lupşa e Coadă Orăşan e Rădoiu şi mulţi o[ame]ni buni tot din Măniiaci.
         † Oncheşi Negoe ot Stăneşti.
         † E Coad<ă> Oroşan.
         † Mareş.
         † E Toder.
         Ghinarie 17 dni, vă leat 7157 <1649>.
      DJAN Prahova, Colecţia Documente foi volante, LI/27.
      Orig. rom., hîrtie (17 r 22).
      Copie, DANIC, ms. 1341, f. 33.

7                                                   1649 (7157) ianuarie 17, Tîrgovişte
     † 123456. 77 †    <m. p.>.† Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugilor domniei mele, Nedelco roşul şi Stan roşul şi lui Manea şi lui Dobromir şi cu toţi fraţii lor de ocină din Smîrci şi cu toţi fiii lor, cîţi le va lasa Dumnezeu, ca să le fie ocină la Afumaţi din judeţul Prahova şi ocina din Smîrci şi ocina din Bădicioaie şi ocina din hotarul lui Cioran şi ocina mocească toate de peste toate hotarele, oricît se va alege din hotar în hotar şi să fie de acum înainte toţi în pace şi slobozi de la Muşa, nepoata lui Lăudat din Vieni şi de la fiii ei pentru vecinie şi pentru multă pîră şi ceartă ce au avut înaintea domniei mele în multe rînduri la divan, pentru că aceste mai sus-zise ocine au fost ale lor vechi şi drepte, ocine de moştenire şi de cumpărătură încă dinainte vreme.
     Iar după aceea, cînd a fost în zilele răposatului Mihail voievod, domnia lui, Mihail voievod, el a luat de la Lăudat, unchiul Muşei, 84 de boi pentru aceste mai sus-zise ocine pentru bir şi pentru toate dăjdiile.
     Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele Muşa, fiica lui Micul, nepoata lui Laudat din Vieni, ea a apucat pe aceşti megieşi mai sus-zişi ca să plătească acei boi ce i-a dat unchiul său Lăudat, atunci în zilele lui Mihai voievod. Şi au venit înaintea domniei mele la marele divan de s-au pîrît de faţă. Întru aceea, domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege împreună cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele şi i-a ajuns legea şi judecata ca să plătească acei boi cu 450 ughi. Şi le-a pus Muşa şi zi să plătească banii. Astfel, cînd a fost la zi, megieşii mai sus-scrişi ei nicicum n-au putut să plătească banii, ci au rămas toate aceste mai sus-zise ocine pe seama Muşei, nepoata lui Lăudat, pentru acei bani mai sus-zişi. Întru aceea, megieşii ei nu s-au îndurat de aceste dedine, ci au venit înaintea domniei mele la marele divan cu toţi banii deplin 450 ughi aspri gata, fiind ispravnic sluga domniei mele Stoian al doilea portar, de au dat banii la mîna Muşei şi a fiilor ei. Şi au rămas aceste dedine iarăşi pe seama lor, însă ocina afumăţească şi ocina smîrcească şi ocina bădicioaie şi ocina din hotarul lui Cioran şi ocina mocească, însă în afară de ocina vienească, să fie pe seama Muşei iar cu celelalte ocine mai sus-scrise să nu aibă Muşa nici o treabă. Şi am pus domnia mea pe Udrişte al doilea logofăt de a scos în divan cu chinovar toate aceste dedine din cartea Muşei, cea din piele. Şi le-a făcut lor Muşa şi zapis de la mîna ei dinaintea domniei mele din divan la mîna acestor roşii şi megieşi că le-a luat toţi banii din divan şi că să nu aibe nici o treabă cu aceste mai sus-zise ocine; numai cu ocina vienească să aibe ea treabă. Iar dacă va ieşi vreodată o carte de vecinie a lui Simeon vodă, să nu se creadă, ci să stea mincinoasă.
     De aceea, am dat domnia mea slugilor domniei mele, Nedelco roşul şi lui Stan roşul şi lui Manea şi lui Dobromir şi tuturor fraţilor lor de ocină, să le fie lor ocinele şi dedinele ohabnice fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Gheorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Str[oe mare vistier]7 şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Dumitru mare stolnic şi jupan [Radu] mare comis şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, pan Udrişte al doilea logofăt.
     Şi am scris eu, Dima, în cetatea de scaun la Tîrgovişte, luna ianuarie 17 zile şi de la Adam pînă acum la această scriere cursul anilor în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>.
      DANIC, Doc. ist., CCCLXIX/54.
      Orig. slav, perg. (35 O 45), pecete timbrată.
      Cu două trad. rom., ibid., CCCLXIX/55 (fără sfîrşit şi fără dată) şi CCCLXIX/57; o trad. greacă, ibid., CCCLXIX/56.

8                                                                       1649 (7157) ianuarie 18
     † Adecă eu, Velica şi cu fiiu-meu Dumitraşco, fata Stoicăi ot Budeşteni, acesta al nostru zapis la mîna Stanciului logofăt, cum să să ştie că ne-mu tocmitu, de a noastră bunăvoie, de i-am vîndutu ai mei rumî<ni> anume: Stan, Vasilie, Ananie cu feciorii lor şi cu 2 delniţe den Dobroiaştii de Jos, dereptu bani gata ughi 48, ca să fie moşie stătătoare, că o-m vîndutu noi de a noastră bunăvoie. Şi pentru credinţe, pusu-ne-m şi peceţile.
     Mărturie: popa Bran, Coste, Pantilie, Neagoe, Vladul, Anghel.
     Şi am pis eu, Drăgoiu ot Dobreşti. Pis measeţă ghenarie dni 18, vă leat 7157 <1649>.
         Eu Velica.
         Eu Dumitraşco.
         † Ventilă clucer
            Cînda postelnic
         † Necula logofăt mărturie.
      DANIC, M-rea Cotroceni, XVI/9.
      Orig. rom., hîrtie (32,5 r 20).
      Copie ibid.: ms. 690, f. 103v.

9                                                                       1649 (7157) ianuarie 20
     † Adecă eu, Socol dimpreună cu fămăia mea, Ilina, scris-am acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna Lecăi pitariului, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui ocină ot Bucu din Sus stînjăni 45 dereptu bani gata ughi 6, aspri 2.
     Şi o am vîndut de a nostră bunăvoie, fără nici o silă, ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare. Şi la tocmeala nostră fost-au mulţi boiari mărturie, anume: Radul vel logofăt i Radul vel agă i Vintilă vătah şi Mihalaşco logofăt şi Mavre Pîrvul i Dragomir ot Buzăiani.
     Şi <pentru> mai mare cridinţă, ne-am pus şi degetele. Pis Gavril ot Cîm[…]. Pis ianuarie 20 dnă, leat 7157 <1649>.
         Socol. Ilina. Băncilă de la Bucu. Mihaiu di Bucu.
      DANIC, M-rea Cotroceni, IX/16.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21).
      Copie ibid.: ms. 692, f. 200v.

10                                                                     1649 (7157) ianuarie 20
     † Adecă eu, Stan şe cu fie-mieu, Radul den sat ot Negeşte, <scris-am> acest al mieu zapis, ca să fie de mare credenţă la mîna jupînului Mantei, pentru că-i sînt dator 734 de bani de mi-am pus zioa la Paşti, să aibu a-i dari banii la zi. Iar de nu-i voi da banii la zi cum am grăit, să aibă a-i dare 4 locori sunt zăvoi şi sunt priboi, unde-i vor plăcea. Însă să fie locorile arătură de cîtă o zi, cum am luat şi de la Opre un loc în Lunca Plopului. Şi mărturie: popa Simion şi Vîlcul […] pre den sat.
     Ş[i] am scris eu, Voina logofăt ot Dălgopol.
     Şi pă[ntru mai adevărată credinţă], me-a[m] pus degetul.
     Pis measeţa ghenarie 20 dni, leat 7157 <1649>.
         Stan. Radul.
     Însă locol l-am tocmit cîte 180 de bani.
         Popa Simion. Vîlcul. Oprea. Bănuţ.
     Însă locorile să i le dau den parte mea c[…] i au rămas.
      DANIC, M-rea Cîmpulung, LX/23.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 21), rupt la îndoituri.

11                                                                     1649 (7157) ianuarie 23
     † Eu, Costandin paharnic, scris-am al meu zapis la mîna cinstitului şi luminatului părintelui episcup Ignatie de la sfînta mănăstire de la Rîmnic, ci easte hram Sfeti Nicolae, îndemnatu-m-au Dumnezeu şi Sfeti Nicolae, la vremea de apoi pentru pomana şi păntru sufletul de am gîndit să-mi gătesc casă de vecie la sfînta episcupie. Deci am dat viia cea mare de la Bojoreni, den dealul boieresc, ci o am răscumpărat de la logofătul Danciul ot Mileşti, cu galbini 50. Şi am dat 1 loc ci easte la hotar şi 3 iape cu mînzi în pîntece şi 4 boi, ca să fie la sfînta mănastire de ajutor şi de lucru şi nou<ă> de pomană şi de hrană părinţilor. Ca să fie de credinţă şi mărturie cîţi sînt mai jos scrişi: maica stariţa de la mănăstir<ea> Dăunlemn şi popa G<l>igorie şi popa Dobre de acolea şi Angh<e>l logofăt de acolea şi Işfan stolnicul şi iuzbaşa Vladul ot Bîrseşti şi jupanul Nica şi jupanul Tudoran de la Ocnă.
     Pis ghenar 23 dni, leat 7157 <1649>.
         Costandin paharnic
         † Eu popa Gligorii
         † Eu stariţa Magdalina
         † Eu Nica sîn Stănislav mărturie
         † Eu Tudoran Cherei mărturie.
      DANIC, Ep. Rîmnic, LV/10.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 21), 3 peceţi inelare în tuş.
      Reg., Iordan, Ignatie mitrop. Ţ. Rom., p. 401; rez., Ştefulescu, Polovragii, p. 71; <Athanasie al Rîmnicului>, Ep. Rîmnicului, p. 42–43.

12                                                                     1649 (7157) ianuarie 23
     †  voao, oamenilor care aţ lăcuit la Tătarul şi v-au apucat seama domni<i>i mele acolo. Cătră aceasta vă dau ştire domnia mea că aici, naintea domni<i>i mele, jăluit-au boiarinul domni<i>i mele, Radul logofăt Dudescul pentru voi, cum pre vremea ce aţ fost fugiţ, el v-au plătit miarea şi dăjdili dupre urmă cu atîta bani. Deci cînd easte acum, unii v-aţ şi strînsu şi v-aţ pus zi ca să-i daţ banii. Iar acum nici-i daţ banii, nici vă strîngeţ toţ în sat, ci umblaţ tot fugari. Ci să căutaţ să vă strîngeţ toţ în sat, să vă daţ banii, cine cîtu-i va face partea. Iar să nu veţ da banii, să ştiţ că v-am dat domnia mea să-i fiţ rumîni. Aceasta vă scriu. 
     <1649>.
      DANIC, Doc. ist., XLIII/114.
      Orig. rom., hîrtie (33,5 r 21,5), rupt la îndoituri şi margini, monograma voievodală în chinovar, pecetea mare domnească în tuş roşu.

13                                                 1649 (7157) ianuarie 25, Tîrgovişte
     †  ot Pătîrlage şi cu feciorii lui, cîţ Domnezeu i va dărui, ca să-i fie lui satul Dăneştii ce să chiamă pre poreclă Futuţii ot sudstvo Buzău pre Călmăţui, alăturea cu săliştea Căldăreştilor toată den cîmp i den pădure şi den apă şi de şezutul satului, de preste tot hotarul cu tot venitul, pentru că această moşii fost-au a lu Ion iuzbaşa Găleţeanul. Deci o fostu cumpărat credincios boiarinul domni<i>i mele, Negoiţă peharnic, de la Ion iuzbaşa Găleţeanul derept ughi 8, bani gata. Apoiu, după ce o fostu cumpărat Negoiţă peharnic am fost miluit domnia mea cu această moşie pe frate-său Moisi căpitan, că n-am ştiut că o fostu cumpărat frate-său, Negoiţă peharnic. Apoiu, Negoiţă peharnic, deac-au prins de veste, el au venit cu zapisul lu Ion Găleţeanul iuzbaşa cel de vînzare, de l-au arătat naintea domni<i>i mele, în devan.
     Derept aceea, i-am făcut această carte a domni<i>i mele la mîna boiarinului domni<i>i mele, lu Negoiţă peharnic, ca să-ş ţie această moşie cu bună pace, cum o au cumpărat. Iar decă va afla că au fostu şi domnească, domnia mea l-am miluit după cumpărătoare să fie şi miluit de domnia mea cu această moşii ce scrii mai sus că el au slujit domni<i>i mea cu dereptate şi ţărîi în tot locul, necruţindu-ş sîngele lui.
     Deript aceea, i-am făcut domnia mea această carte a domni<i>i mele şi de cumpărătoare şi de milă. Şi o-m întărit cu blestem: care o va sparge şi o va călca să fie proclet şi anathema de vlădica Hristos şi de 318 sveati oteţi. Iar Moisi spatar treabă să n-aibă. <1649>.
         † † <m. p.>.
      Muz. Ist. şi Artă al Mun. Buc., nr. 13968.
      Orig. rom., hîrtie (20 r 30), pecetea domnească în chinovar.
      Rez., Ştefănescu, Catalog, p. 159, nr. 87.

14                                                                     1649 (7157) ianuarie 31
     Scris-<a>mu eu, popa Ion acesta alu meu zapis ca să se ştie că amu vîndutu muşie de Ciucăneşti lu Mateieşu, coconul banului Pavlache, însă muşie alesă fără romîni, de stî<n>jini dereptu ughi 20 de <a> me bonăvoie şi cu ştere tot<o>rolu megieşelor de Ciucăneşte, anume: Crîstea căpitanul, Nede izbaşa, Radul Gebela.
     Şi ieră eu, popa Oche scriu dopă moarte me cine se va scola de boieri ce scriu mai susu cu4 altă asopreală dă vre rumîni, să fie tricliţi şi aforisiţi <de> 318 oteţi.
     Şi amu scris eu, popa Ion ot Comăna.
     Pis meseţa ghinarie dnă 31, vă leat 7157 <1649>.
      DANIC, Ep. Argeş, XIX/34.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 21).
      Copie ibid.: ms. 708, f. 328v.
      Menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 146, n. 6.

15                                                                        1649 (7157) februarie
     Eu, Bogoe şi cu frate meu, Cornea dat-am un loc cari a fost dat şi mai dina<in>te vreme, un loc di casă de la Făsaiu l-am dat feciorilor Căzănescului, anume Ruse şi un pămî<n>tu în faţa Muşcelului şi altu pămîntu în Podul Săcuiului şi altu pămîntu la Izvoară, care vom vrea noi, dena<in>tea a 6 boiari care a fostu luoaţi di la domnie anume: Manolie portarulu şi Mihaiu ot Sclănin şi Dumitraşco ot tam şi Neagoe ot Stăneşti şi Dragomir ot Ceraş şi Radulu ot Homorîci şi Barbul ot Teişane. Şi o am dat să le fie lor de muşie, cum au fostu şi mai dinnai<n>te vreme.
     Pis measeţa feurar, vă leat 7157 <1649>.
      DANIC, M-rea Crasna, II/1.
      Orig. rom., hîrtie (12 r 19), şase peceţi aplicate.

16                                                 1649 (7157) februarie 3, Tîrgovişte
     † Adecă eu, Drag<o>slav, dempreună cu feciorul miu, Nicşul, den sat ot Bribinar ot sudstvo Teleorman, scris-amu şi mărturisim cu acista al nostru zapis, ca să fii de mare credinţă la mîna dumnealui Chircăi postelnic, cum să să ştii că i-am vîndut dumnealui toată moşii mea, den sat den Văleni şi cu jum<ă>tate de vad de moară şi cu moară făcută în apa Vezii, care moşii o-m fost cumpărat eu de la Şărbu ot Piscu dereptu bani gata, ughi 10. Şi o-m vîndut noi de a nostră bunăvoie, fără neci o silă, cu ştiri tutoror fraţilor mii de moşii.
     Şi la acista tocmilă a nostră au fost şi boiari mărturii, anume: Negul ot Birileşti i Dobrin de Ungur<e>i i Mircea postelnic. Însă stînjăni 30.
     Şi pintru cridinţa, ni-m pus şi piceţile.
     Şi am scris eu, Stanciul logofăt u Tîrgovişti.
     Pis fevruarie, 3 dni, vă leat 7157 <1649>.
         Eu Nicşul, ficior Radoslav.
         
      DANIC, Doc. ist., CDLXXVII/129.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 3 21).

17                                                                     1649 (7157) februarie 3
     † Adică eu, Ion diiac<o>nul, nepot lui Marin ot Argiş, împreună cu jupînea<sa> mea, Ilinca şi cu feciorii mie, anume: Barbul, Ion, dat-am zapisul mieu, ca să fie de mare credinţe la mîna jupînului Mihaiu ot Bucureşti, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui un ţigan însurat, anume Vladul, feciur Oprii cizmariul şi cu 2 fete, anume: Voica şi Ana. Şi aceşti ţigani, fiindu fugiţ la dumnealui şi eu neputîndu-i găsi, i-am vîndut dumnealui în bani gata, taleri 34, ca să fie dumnealui ţigani stătători, cu preţ<ul> lor taleri 34. Şi aceşti bani, i-am luat toţ gata în mîinile nostre să aibă a-i stăpîni cu bună pace de cătră noi şi de către ficiorii noştri, ca să le fie dumnealui moşie ohabnică şi stătători, în veci, dumnealui şi coconilor dumnealui, cîţ Dumnezeu le va dărui.
     Şi pentru mai adevărată credinţă, pusu-mi-am şi iscăletura mai jos, ca să crează. Şi alţi boiari mărturie, cari vor iscăli mai jos.
     Martie 3 dni, vă let 7157 <1649>.
         Eu, Ion diiaconul ot Argiş
         † Stroe, ispravnic dumnealui Neagoe pitar, mărturie
         † Az popa Tudor mărturie
         † Az Stoianu mărturie
         † Eu Gherghe mărturie
         † Az Ionu slujer mărturie.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CCLXXXVIII/4.
      Orig. rom., hîrtie (33 i 23).

18                                                                     1649 (7157) februarie 4
     † Scris-am eu, Oprea, al mieu zapis la mîna sătenilor turbureanilor şi la mîna lu Dragomir roşiul şi tuturor fraţilor să fie de mare credinţă cum să să ştie că mi-em închinat partea mea de moşie cîtă să împarte cu unchiu miu, Andreiu, de peste tot hotar, cîtă se va găsi în două. Şi o-m închinat eu, de bună voia mea şi cu voia mamei şi cu voia tuturor şi a mic şi a mare.
     Şi cîndu o-m închinat această moşie, închinat-am denaintea judeţului cu 12 pîrgari, anume: judeţul Albul şi postelnicul Tudoran den Argiş şi stolnicul Mitrea şi ginere-miu, Ion ot Flămînzeşti şi Calotă, fratele Mitrei şi Vlăsul Samfirei.
     Şi cîndu am scris acest zapis încă au mai fost şi alţi omeni de pă de laturi. Şi s-au scris acest zapis în casa Ghiocăi, ficior Filicioiului. Şi să le fie moşie lor ohabnică, au o ţinea, au a o vinde să fie volnici cu această moşie. Iar cu mine să nu mai a<i>bă treabă, că m-am lepădat de ace moşie. Şi pentru credinţă, ne-am pus şi degetele.
     Pis measeţa fevruarie dnă 4, vă let 7157 <1649>. Şi am scris eu, <Ianu>.
         Mătuşa Stanca. Oprea. Ilie. Postelnicul Tudoran. Calotă. Ion. Judeţ Albul. Jupan Mitrei.
      DANIC, Ep. Argeş, XV/15.
      Orig. rom., hîrtie (32 r 20), cinci sigilii inelare în tuş.
      Copie ibid.: ms. 168, f. 133v.
      Rez., Vîrtosu, Criptografia, p. 279.

19                                                                     1649 (7157) februarie 4
     † Adecă eu, Tudor păharnic ot Vlădea<ni> împreună cu cumnatu-miu, Oncea Lerescul, scris-am acesta al miu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna Pîrvului spatar, ginerele lu Ivan şifariul cum să să ştie că, după mortea socră noastră şifăreasei, avut-am ceartă şi gîlceavă cu Pîrvul spatar, ginerele lu Ivan şifariul, pintru ce au fost rămas de la şifăreasa, denaintea domnu nostru, Io Matei Basarab voivoda, pintru partea ei ce au fost rămas de la Ivan şifariul, pentru că ne-au fost dat tot nouo. Şi ne-au fost făcut zapis şi cărţi domneşti, ca să ţinem tot noi.
     Deci domnu nostru ne-au judecat pre cărţi şi au dat Pîrvului spatar lege boiari 12, ca să jure să spargă cărţile şi să ne ia tot ce au rămas de la şifăreasa. Într-aceea, noi am socotit de ne-am tocmit de a noastră bunăvoie şi ne-am împăcat şi i-am dat: vie, răzore 2, care vie au fost cumpărate de la Manole. Iară alt mult, puţin ce au rămas, să ţinem noi, tot cu bună pace, de acum nainte.
     Pintru că aşa ne-am împăcat denaintea a mulţi boiari, cari a fost la mijlocul nostru anume: Cînda postelnicul ot Băloteştii i Ivaşco vornic ot Răteştii i Leca vornic ot Băleştii i Marco postelnic schileariul i Lupul vornic ot Găleşeşti şi alţi boiari carii ş-or pune peceţile şi iscălituri mai jos.
     Şi cine va mai rîdica pîră de acum nainte să hie închinat globă ughi 3.
     Şi pintru credinţa, pusu-ne-am şi peceţile mai jos.
     Pis measeţa fevruarie 4, let 7157 <1649>.
         Leca vornic
         Eu Cînda
         Once postelnic
         Lupul vornic
         Tudo<r> păharnic.
      DANIC, Doc. ist., MCMLXXIX/19.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21), un sigiliu inelar în fum.

20                                                                     1649 (7157) februarie 5
     † Adecă eu, Şărban ot Dol Slănicul, scris-am acesta al mieu zapis, să fie de mare credenţă la mîna jupan Stroe vel vistier cum să se ştie că m-am vîndut dumnealui, eu şi cu feciorii miei cîţi avem şi cîţi Dumnezeu ne va da, să-i fim dumnealui rumîni şi cu toată moşie nostră den sat den Slănic, dereptu 5000 de bani gata, păntru că mai denainte vreme iar am fost dumnealor rumîn, ce m-am scumpărat de la jupîneasa Stana spătăreasa.
     Iar cînd au fost acum, eu m-am sculat de m-am vîndut să-i fiu rumînu cu feciorii miei, cum scrie mai sus. Şi m-am vîndut dumnealui de a mea bunăvoie, fără de nici o silă, ca să-i fim rumîni de moşie în veci şi cu bună pace. Păntru că am luat de la dumnealui aceste 5000 de bani toţi gata în mîinele nostre.
     Şi cînd am făcut acest zapis, mărturie au fost mulţi boieri, care-şi vor pune iscăliturile mai jos. Şi păntru credinţa, mi-am <pus> degetul în loc de pecete. Aceasta mărturisescu cu cest zapis al mieu.
     Ispisah az, Necula logofăt, measeţa fevruarie 5 dni, leat 7157 <1649>.
         † Şărban.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CIX/12.
      Orig. rom., hîrtie (29,8 r 20).
      Copie ibid.: ms. 137, f. 345 – cu văleat 7156.
21                                                                   1649 (7157) februarie 11
     † Adecă eu, Vasilie, feciorul lu Dragomir ot Stănceşti scris-am şi mărturisescu însumi cu cest zapis al meu, ca să fie la mîna Pintrii, feciorul Onii, de credinţă, cum să să ştie că i-am vîndutu 50 de stînjini za ocină în Berindeşti, din parte bodeasca, dereptu aspri bani gata 2000, ca să-i fie moşie. Şi am vîndut de bună voia mea, fără de nici o silă şi cu ştirea a tuturor [megi]iaşilor .
     Şi am fost oameni buni la tocmeala noastră, anume: Şerban Pălici ot Buzău i Barbul cizmariul ot Berindeşti i Marco călăraşul i Dan sîn Şerban […] ceauşul […]4 ot Buzău.
     Pis febvruarie 11 dni, leat 7157 <1649>.
     Eu Vasilie pentru cridinţa, me-am pus pecetea.
      DANIC, Ep. Buzău, XXV/12.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 20).

22                                                                   1649 (7157) februarie 12
     Adecă să să ştie că am vîndut eu, diiaconul Badea şi frate-mieu, Lazar şi Radul snă lui Todur, partea noastră de ocină din funea rătească, o am vîndut dumnealui căpitanului Costandin, în zilele lui Ioan Matei Basarab voievod, însă din funea rătească, a opta parte, însă fără de o pol de fune care au fost vîndut jupan Ivan şi fără merii din vîlcea. Am vîndut şi cu ştirea fraţilor […] cu a tuturor, drept bani gata, ughi 11, ca sa fie dumnealui moşie ohabnică şi feciorilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor lui.
     Şi o am vîndut de a noastră bunăvoie. Şi la această tocmelă fost-au mulţi oameni buni: Pădure i Drăguş i Vladul sîn Norocea.
     Şi am scris eu, diiaconul Danciul.
     Şi pentru credinţă, pus-am degetele că peceţi n-am avut.
     Pis measeţa fevruarie 12 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu Badea diiacon vînzătoriu. Eu Lazar vînzătoriu. Eu Radul vînzătoriu.
      DANIC, Ms. 477, f. 64 v–65.
      Copie rom. Altă copie, ibid.: ms. 371, f. 41.
      EDIŢII : Andreescu, M., M-rea Trivale, p. 161

23                                                                   1649 (7157) februarie 15
     Dîrvarilor care sînt lîngă sfînta mănăstire Mislea, de posluşăscu şi lucrează ce este treaba mănăstirii, ca să fie în pace de lucru domnescu şi di mertice şi di podvoade şi de bănişori, să n<u> între întrînşii, şi di cai di olac, niminea de nimic să nu-i învăluiască, pentru că i-am iertat domniia mea de toate, cum au fost iertaţi şi de alţi domni încă mai denainte vreme, numai să fiie de posluşaniia sfintei mănăstiri. Aşîjderea şi voi, bănişorilor şi voi, toate slugile domni<i>i mele, oricare cu ce slujbă veţi umbla într-acest judeţ al Prahovei, voi încă să căutaţi foarte să vă feriţi şi în bună pace să-i lăsaţi aceşti dîrvari ai mănăstirii, nimeni de nimicu să nu-i învăluiască preste cartea domni<i>i mele. Că cel om să va ispiti a-i învălui, acel om mare certare va avea de către domniia mea.
     I ispravnic sam reci gospodstvo mi.
      DANIC, Ms. 466, f. 68v–69.
      Copie rom. datată după perilipsis.
24                                                                   1649 (7157) februarie 18
     † Adecă eu, Stoica Mîrşiviţ aprodul, scris-am zapisul miu, ca să fie de mare credenţă la mîna dumnealui jupan Radul vel agă cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui ocină în Dîrza, partea a Oprei toată, dereptu bani gata, unghi 10, însă care ocină o am fostu cumpărat şi eu de la Nicula şi de la Paraschiva şi de la Bădica şi de la Radul ot Dîrza.
     Şi o am vîndutu de a mea bunăvoie fără de nice o silă, ca să-i fie dumnealui moşîi stătătoare în veci. Şi la tocmeala noastră fost-au mărturie: Lipădat căpitan ot Bucureşti i Nica postelnic ot Bucşan i Radul vătah Deliul i Vasilie sin Bogdan iuzbaşa ot Ciorane. Şi am scris eu, Mihai logofăt, cu voia Stoicăi. Şi păntru credenţa, pus-am şi pecetea. Acestea am scris.
     Pis measeţa fevruarie 18 dni, vă leat 7157 <1649>.
         Stoica aprod.
         Alexandru postelnic
         Nica vătah1.
      DANIC, M-rea Radu-Vodă, VIII/9.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 21).
      Copii ibid.: ms. 256, f. 416v–417; Doc. ist., MDCL/50.

25                                               1649 (7157) februarie 18, Tîrgovişte
     † 12† <m. p.>.† Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Pătraşco paharnic şi fratelui său, Giura logofăt din Morînglavi din judeţul Romanaţi şi cu fiii lor, cîţi le va lăsa Dumnezeu, ca să le fie lor ocină în sat la Şerbăneştii de pe Olt, din judeţul Vîlcea, însă toată partea lui Ioan egumen şi a fiului lui, a lui Preda, însă jumătate de funie, cîtă ocină au avut ei de cumpărătură de la Giura cel mare şi iarăşi de la Giura pentru 6 000 aspri din cîmp şi din pădure şi din apă şi din dealul cu vie şi din vatra satului de pretutindeni, oricît se va alege de peste tot hotarul, din hotar în hotar, pentru că această mai sus-zisă ocină a fost de moştenire tot a slugilor domniei mele, Pătraşco paharnic şi Giura logofăt încă denainte vreme, de la mama lor Chera, dar a vîndut-o Giura cel mare şi iarăşi alt Giura popei Ion şi fratelui său, Pătru, în zilele lui Radul voievod, nepotul lui Basarab voievod, în anul 7113, pentru acel preţ mai sus-scris.
     Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele, iar egumenul Ioan el a căzut la mare nevoie şi greutate de la Radul banul Buzescul pentru nişte bani ce i-a fost […] din mănăstirea lui de la Călui şi a fost egumen pe aceea vreme popa Ioan. Astfel, s-a sculat popa Ioan de a vîndut toată partea lui de ocină din Şerbăneştii mai sus-scris lui Dobre vătaf din Diiculeşti pentru 50 de ughi cu zapis de vînzare de la mîna lui. Şi a dat popa Ioan la mîna lui Dobre vătaf şi cartea de cumpărătură a lui Radul voievod. După aceea, sluga domniei mele, Pătraşco paharnic şi fratele său Giura, dacă au simţit şi au prins de veste, ei nu au lăsat aşa să intre alţi oameni streini în dedina lor, ci au întors înapoi lui Dobre vătaf toţi banii, 50 de ughi aspri gata, dinaintea domniei mele din divan şi au luat zapisul de vînzare şi cartea de cumpărătură a lui Radul voievod de la Dobre vătaf la mîna lor, cum am văzut şi domnia mea.
     Iarăşi a întărit domnia mea slugii domniei mele, Pătraşco paharnic şi fratelui său, Giura logofăt o ţigancă, anume Stana, de la Tudosie, fiul lui Stoica din Ohabă, pentru 18 ughi aspri gata cu zapis de vînzare de la mîna lui şi cu boieri şi martori scrişi în zapis.
     De aceea, am dat domnia mea slugii domniei mele, Pătraşco paharnic şi fratelui său, Giura ca să le fie lor ocină şi dedină şi ohabnică fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor, de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Gheorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi pan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi pan Preda mare clucer şi Dumitru mare stolnic şi Radul mare comis şi Drăguşin mare paharnic şi Costandin mare postelnic. Ispravnic, pan Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Dima logofăt, la Tîrgovişte, februarie 18 zile şi de la Adam în anul 7157 <1649>.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
        Io Mateiu voievod <m. p.>.
      DANIC, Doc. ist., CCCLXXII/139.
      Orig. slav, hîrtie (43,5 r 29), pecete timbrată.
      Cu o trad., ibid., CCCLXXII/140; BAR, A. 3281, f. 29v–30v, 40v–41v.
      EDIŢII: Trad., Ionaşcu, Doc. Şerbăneşti, p. 309.

26                                                                   1649 (7157) februarie 20
     † Adecă eu, Ghiorghie dat-am zapisul miu, ca să fie de bună credenţă la mîna dumneliui, jupan Radul vel căpitan, cum să să ştie că eu, dă a me bunăvoie, i-am vîndut toată parte me de moşie den sat, den Uricheşti, carii îmi este şi mie de cumpărătorea. Şi mi-<a>u dat dumneliui pe aceste cumpărători pe tot ughi 50. Dereptu acesta am datu zapis<ul> miu [l]ă dumneliui, ca să [stăpînească c]u pace. Şi i-am dat dumnelui şi uricul miu cel de cumpărătore. Şi mărturie, carii ş-or pune degitile mai jos.
     Şi eu pentru cridinţă, mi-<a>m pus pecete, ca să să crează.
     Fevruarie 20 dni, leat 7157 <1649>.
         † Eu Ghiorghie.
         Cîrste căpitan za Rîmnic martur.
         Ştefan iuzbaşa ot Neculeşti mărturie.
         Roman căpitan ot Văcăreşti martur.
         Vrăbie iuzbaşa ot Bălţaţi martur.
         Răzmiriţă mart<ur>.
         Gavrince ot Băleşti martur.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LXXXVIII/5.
      Orig. rom., hîrtie (32,3 r 22), pecete aplicată, cu o copie din 1850.
      Altă copie, ibid.: ms. 130, f. 10.

27                                                                   1649 (7157) februarie 20
     † Adecă eu, Toma ot Poienărei, scris-am zapisul meu ca să fie de credenţă la mîna lu Ion vătah, cum să să ştie că I-am vîndut toată partea mea de la Tresteiani ce am avut cumpărată, de preste tot hotarul, dereptu bani gata 300. Şi o am vîndut de a mea bunăvoi. Mărturie: ot Suslăneşti, Stoica ceauşul, ot Boteni, Crăciun ot Argeş, Voinea. Şi1 pentru credenţa, me-am pus pecetea. Aceasta am scres.
     Pis făurarie 20 dne, vă leat 7157 <1649>.
         † Toma ot Poinerei.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XCVIII/40.
      Orig. rom., hîrtie (17,5 r 21), pecete aplicată.

28                                                                   1649 (7157) februarie 21
     † Scris-am eu, Danil al mieu zapis la mîna fie-mieu, lu Tudor, să fie de mare credenţă, că i-am vîndut viea de la Troian. Dece Todor n-au avut bani, ce au dat socru-său, Tatu, bani de cal, 700 şi iar de vacă, bani 300 şi au dat Tudor bani 200. Şi o-m dat eu, Danil, derept ughi 6 de a mea bunăvoie, să fie lui moşie şi cene de el va fi. Iar alţi fraţi să n-aibă trebă, că o-m vîndut-o pre bani de zestrele nevesteei.
     Şi <la> acestă tocmeală fost-au om<i> buni mărturie, anume: popa Ghin, diiaconul Mostrobă şi Radul lu Vişan şi Ion ot Argiş şi Tatu, socru-său şi Badea, cumnatu-său.
     Şi am scris eu, Manole.
     Pis measeţa fevruarie dni 21, vă leat 7157 <1649>.
     Şi păntru credenţa, pus-am şi pecete.
         † Eu Danil.
      DANIC, M-rea Bistriţa, XXXII/3.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 21), sigiliu inelar în fum. Notă tergală din 1748.
      Copii ibid.: XXXII/17, f. 2, nr. 3; mss. 193, f. 4v–5; f. 301v–302; DJAN Vîlcea, ms. 147, f. 160v.
      Rez., Tezaur vîlcean, p. 175, nr. 480.

29                                               1649 (7157) februarie 23, Tîrgovişte
     † Adecă eu, Udrica comis, împreună cu jupîneasa Alecxandra, fata Petrei cliucer Aslan, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la cistita mîna mări<i>i sale doamnei Elinei a domnu nostru Io Matei Basarab voievod, ca să să ştie cum am avut un sat anume Hăreştii ot sudstvo Elhov, dat de zestre de la tata nostru, Petrea cliucer, cu rumîni şi cu tot venitul. Iar cînd au fost acum, noi l-am făcut vînzător. Deci ne-am tocmit cu domnia ei, cu doamna Elina, de i l-am vîndut mări<i>i sale acest sat Hăreştii, tot satul cu tot hotarul şi cu toţi rumînii de moşii şi carii vor fi şăzători în sat şi carii vor fi şi fugiţi în ţară şi cu tot venitul satului, den cîmpu, den pădure, den baltă şi cu doao roate de moară în apa Ialomiţii şi de pretutindenilea şi despre tot hotarul, den hotar pînă în hotar, derept unghi 700 gata.
     Şi l-am vîndut noi de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă, cu ştire tuturor boiarilor divanului, mari şi mici, ca să-i fie mări<i>i sale de moşie ohabnică în veci şi să facă ce va vrea, căci că se-au aflat domnia ei doamna de-au dat bani la nevoia noastră, iar alt nimenilea den rudeniia n-au vrut să-l cumpere. Deci să-i fie moşie cu pace, neîntoarsă în veac, că ş-au dat a ei direpţi bani, de-au cumpărat, cum scrie mai sus.
     Şi mărturie toţi boiarii divanului carii-şi vor pune ei peceţili şi iscala. Aceasta am scris şi pentru mai adeverată credinţă, ne-am pus şi noi doi peceţili şi iscala mai jos. Pis Dumitru logofăt u Tîrgovişte, measeţa fevruarie 23 dni, vă leat 7157 <1649>.
         † Udrea comisul
         † Eu jupîneasa Alecxandra
         Dragomir vel dvornic
         Stroe vel vistiiar
         Ghiorma vel ban
         Preda vel clucer
         Radul vel logofăt
         Costandin vel postelnic
         Radul vel comis
         Radul vtori vistier
         Az Ghinea cliucer mărturisescu
         † Az Danciul logofăt Pîrîianul ot Mileşti.
      DANIC, M-rea Cotroceni, VI/9.
      Orig. rom., hîrtie (43 r 28,5), două peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 692, f. 149v–150.
      Menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 108, n. 9.

30                                                                   1649 (7157) februarie 25
     † Adecă eu, Chiriiac logofăt ot Ştefoaia, dempreună cu frate-mieu, Sava logofăt, ficiorii lu Stan logofăt, scris-am şi mărturisim cu acista al nostru zapis, ca să fii dă mare credinţă la mîna jupînului Pătru neguţătorului, cum să să stii că i-am vîndutu ocină în Ştefoaia în judeţul Vlăşcii, însă funea lu Stan logofăt toată cîtă să va alege şi den funea lu Dragomir doao părţi, dîn apă şi dîn cîmpu şi dîn pădure şi din siliştea satului, oarecît să va alege preste tot hotarul, dîn hotar pînă-n hotar şi cu un vad de moară în Nealjov, cu partea noastră dă ocină cîtă să va alege, cu<m> scrie ocina mai sus, aşa easte şi partea dîn moară, cum am ţinut noi aşa să ţie şi dumnealui. Şi o am vîndut noi dă a noastră bunăvoi, fără dă nici o silă, derept bani gata ughi şaptezici, cum să-i fii dumnealui moşii stătătoare şi coconilor dumnealui. Şi cît au fost ocina noastră dă acolo, toată o am vîndut şi noi nu mai avem acolo ocini nemica. Şi cărţile dă moşie încă să avem a le dare la mîna domnealui.
     Şi cînd am vîndut această moşie fost-au boiari buni mărturie şi megiiaşi dă împrejurul locului, anume: Mîinea sulgerul ot Popeşti i Ghidul comis ot tam i Costin şătrarul ot Gorneni i Stroi ot Drăncişti i Radul ot tam şi alţi boiari carii-şi vor pune peceţile şi iscăliturile. Şi pintru bună credinţă, ne-am pus noi piceţile şi iscăliturile. Şi am scris eu, Sava logofăt ci scrii şi mai sus. Aceasta am scris.
     Pis fevruarie 25 dnă, vă leat 7157 <1649>.
     Şi această moşii o am dat dumnealui fără dă bir. Rumînii sînt la noi3.
         † Eu Chiriiac logofăt.
         Sava logofăt.
         Radul logofăt Dudiscul.
         Vlădislav clucer.
         
     Pe verso însemnări contemporane; I. Hotarul ciştii ocini dă curmeziş dîn drumul Oltului pînă în colnicul hotarului dăspri Ogrăzeni. II. Însă dîntr-acişti bani luat-am ughi cincizici. III. Şi s-au mai dat ughi 20.
      DANIC, M-rea Radu-Vodă, XLI/3.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 19,5), trei peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 256, f. 677v–678.

31                                                                   1649 (7157) februarie 25
     † Adecă eu, Chiriţă, snîi lu Dumitru ot Tîrşor, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupan Radului vel comis, cum să să ştie că m-am vîndutu eu rumîn şi cu feciorii mei, cîţi Dumnezeu îm <va> da, derept ughi zece. Şi m-am vîndutu eu dă a mea bunăvoie, fără dă nici o silă.
     Şi cînd am făcut acestu zapis, fost-au boiari mărturie po ime: Barbul căpitanul ot Bădeni i snîi ego Barbul iuzbaşa za roşii i Crăciun armaşul ot tam i Udrişte al Cazacului ot Cislău i Necula ot Negovani. Şi pentru credinţa, mi-am pus şi degetul. Şi am scris eu, Sava logofăt ot Tîrgovişte.
     Aceasta am scris. Pis fevruarie 25 dnî, vă leat 7157 <1649>.
         Chiriţă.
      DANIC, M-rea Bradu, Hanul Greci şi Codreni, VII/2.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 21), 1 deget aplicat.
32                                                                   1649 (7157) februarie 27
     † Scris-am eu, Oprea şi eu, Barbul ot Cîrstieneşti acest zapis al nostru, ca să fie de mare credinţă la mîna a logofătului Ion, cum să să ştie că am vîndut dumnelui un loc în răpaos ce easte pră lungă Vale Rugilor şi l-au ţinut Robul, derept 80 de bani. Şi l-am vîndut de bunăvoie a noastră, ca să fie dumnelui moşiia şi coconilor.
     Şi mărturie: Stan dîrstaşul ot Cîrstieneşti şi den Corşori, Pătru vătahul, ot Poienărei, Ion i Badea. Şi pentru credinţa, pusu-ne-m peceţile şi iscăliturile.
     Pis measeţa fevruarie 27 dni, vă leat 7157 <1649>.
     Pis popa Iacov ot Dălgopol.
         Oprea. Barbul.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XCVIII/41.
      Orig. rom., hîrtie (15,5 r 21).
33                                                                   1649 (7157) februarie 27
     †ca să fie în pace metohul mănăstirii de la Piteşti şi ţigăniia de cătră pîrcălabii den Piteşti, mai mult val sau bîntuială să n-aibă de cătră dînşîi, pentru cămănăriia sau de alte cheltuiale, pentru că i-am iertat domniia mea, căci easte metohul şi bucatele sfintii mănăstiri acolea.
     Aşijderea şi voi, pîrcălabi[lor] den Piteşti, în vreme ce veţ vedea această carte a domni<i>i mele, iară voi încă să căutaţ foarte să vă vegheaţ şi în pace să lasaţ metohul Cotmeanii şi ţigăniia, nimi val sau bîntuială să nu mai aibă de cătră voi, că apoi bine să ştiţ că rea certare veţ petr[e]ce de cătră domniia mea, pentru că au arătat şi altă carte la divan, ce i-am fostu făcut domniia mea mai denainte vreme. Deci i o-am î<n>noit domniia mea cu această carte acum. Deci să aveţ a ascultarea şi a vă ferirea.
     (((<1649>.
         † ((
         † <m. p.>.
      DANIC, M-rea Cozia, L/8.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 21), sigiliu inelar domnesc în chinovar.
      EDIŢII: Uriţescu, Schitul Trivalea, p. 228; Piteşti. Mărturii documentare, nr. 2; Andreescu, M., M-rea Trivale, p. 162 ; rez., Aricescu, Indice, II, p. 120, nr. 2349.

34                                                                   1649 (7157) februarie 28
     Adecă noi, aceşti slujitori care sîntem la steagul lui Coman iuzbaşa şi la al lui Pătraşco iuzbaşa care lăcuim la Viforîta, scriem şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să fie de mare credinţa la mîna egumenului de la Sfînta Troiţă, pentru că am fost greşit noi, de am fost tăiat o branişte a sfinţi<i>i lui. Apoi sfinţiia lui s-au mîniiat, ce au trimes la noi de ne-au adus, de am stătut de faţa înaintea judecăţi<i>, de ne-au judecat şi am rămas noi de lege, pentru că am fost greşit noi de am tăiat braniştea. Apoi sfinţiia sa părintile ne-au iertat de această greşală, iar de acuma înainte am făcut zapis la mîna părintelui: de vom mai tăia braniştea sau să o dărîmăm, să fim închinaţi, ughi 100 domneşti.
     Şi acest zapis l-am făcut denaintea jupînului Loizu clucer, ispravnec scaunului Bucureştilor şi a lui Lepădat căpitanul şi a lui Damaschin vornec, a Simei căpitanul şi a Hamzi<i> armaş şi a lui Neculai armaş şI a lui Costandin căpitan şi alţi mulţi boieri.
     Şi pentru credinţă, pusu-ne-am şi peceţile.
     Scris fevruarie 28 dni, vă leat 7157 <1649>.
         † Loizu clucer. † Eu Stan. † Eu Stoia vătaf. † Eu Vasili. Eu Stan vătaf. † Eu Stan vătaf. † Eu Dumitru. † Eu Drăgan. † Eu Senca. † Eu Manoli.
      DANIC, Ms. 256, f. 340.
      Copie rom.

35                                                                   1649 (7157) februarie 28
     † Jupan Loizu clucer<u>lu, ispravnec<u>lu scaunulu<i> Bucureştilor, dat-am carte noastră egumenului de la Sveatia Troi<ţă>, ca să fie de acuma înainte în bună pace de cătră Dumitru şi de cătră Coste, snă lu Bircă ot Creţişti pentru că aice, înainte noastră, venit-au egumenul de la Sveatia Troiţă şi cu Dumitru de au spus egumenul cum au avut cu Dumitru schimbu cu o ţigancă, anume Voica ce au avut Dumitru la mănăstire, la Sveatia Troiţă. Apoi au datu părintili ţigancă pent<r>u1 ţigancă lu Dumitru, anume Cîrstina, de o <a>u ţinut 3 aii.
     Dece ţiganca au bolnăvit. Dece Dumitru aşa zice: să întorcă schimbul îndărăt, deca s-au umplut 3 ai. Dece părintile egumenul au venit de faţă cu Dumitru înainte noastră de au spus.
     Dece noi amu judecat împreună cu mulţi boiari să-şi ţie Dumitru ţiganca şi părintili iar ţiganca, cum au fost schimbat mai nainte, pentru1 că aşa i-au ajunsu lege<a>.
     Dece noi amu dat carte noastră părintilui eguminului de la Sveatia Troiţă, ca să aibă bună pace de cătră Dumitru şi de cătră Coste, fecioru lu Bircă şi de cătră tot omul.
     <1649>.
      DANIC, M-rea Radu-Vodă, XXXIX/21.
      Orig. rom., hîrtie (34 r 20), sigiliu inelar în ceară verde.

36                                                                          1649 (7157) martie 5
     † Adică eu, Ona Curiscul ot Şchei, dat-am zapisul miu la mîna nepotu-miu, Alăman, ca să-i fie de bună credinţă precum să să ştie că l-am luat fecior di suflet; că eu ficori di trupul miu n-am avut, ci fiindu-mi nepot di soră, l-am luat să-mi fie ficior şi e-m parte me di moşîe di la Şchei, totă cîtă să va alege di priste tot, să aibă a împărţi în douo cu ficiorii frăţini-miu lui Stan, multu puţin cît să va afla. Şi această moşîe, ci scrie mai sus, i-am dat de a me bunăvoie, ca să-i fie moşîe stătător<e> în vici, lui şi feciorilor lui şi nepoţilor lui, cîţi Dumnezeu îi va dărui.
     Şi cînd s-au făcut acistu zapis, fost-au mulţi omini buni mărturie, cari să vor iscăli mai jos, anumi: eu, Voico vătaful sin Motrun ot Şchei i brat ego Vlad ot tam i Crăciun ot tam i Mihăilă ot tam i Liontie ot tam i Dragomir sin Ivan ot tam i Gurgui sin Ojogei ot tam I Stoica Bocul ot Grabicina i Dragomir Ciomag ot Băligoşi, Ionaşco Pîrţă ot Frasina I Stan Conciu ot Mătişti i Frăţilă ot Motohani i Nigul sin Băgiul ot Şchei.
     Şi am scris eu, popa Stănilă ot Trestie, martie 5 dni, leat 7157 <1649>. Şi pentru mai adevărată credinţă, mai jos ni-<a>m pus digitili, în loc dă piceţi, ca să să creză.
     Eu, Ona, care am dat moşîe nepotu-miu, Alăman.
         † Eu Voico vătaful martor. † Eu Vlad martor. † Eu Crăciun martor. † Eu Mihăilă martor. † Eu Liontie martor. † Eu Dragomir martor. † Eu Gurguiul martor. † Eu Stoica martor. † Eu Dragomir Ciomag martor. † Eu Ionaşco martor. † Eu Stan Conciu martor. † Eu Frăţilă martor. † Eu Nigul martor.
      DANIC, Ep. Buzău, LV/1.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20,5).
      Copii ibid.: Doc. ist., MDCXLIV/33; ms. 172, f. 299v.

37                                                                          1649 (7157) martie 6
     † Adică eu, Opre, ficior lu Vîlsan, scris-am acesta al meu zapisul ca să fii de mare credinţă la mîna lu Drag<o>tă postelnic, ficior ban<ului> Barbul de Poiană, cumu să să ştii că am vîndutu eu parte me de moşi<e> din Sularii toată, însă stî<n>jinii 40, deriptu bani gata ughi 7 şi deriptul oborici de mei 8. Şi am vîndutu de a me bunăvoie fără nici o silă şi cu ştire tuturora oam<e>nilor mei şi a megiiaşilor de prijurul loculu<i>.
     Şi cîndu am vîndut, fost-au mulţi megiiaşi şi oam<e>ni buni, anume: u<n>cheşul Mihai ot Sularii şi din Smîrdăşteţi, Flore şi din Vardiniţi, Lăpădat ci<l> b[ă]trînul, ca să fi<e> dumnilui moşi<e> ohamnică şi coconilor dumnilui în vec. Şi pă<n>tru mai adevăratu cridinţă, pusu-mi-mu degetul. Aceasta am scrisu.
     Pis martie dnîi 6, vă leat 7157 <1649>.
         Eu Oprea, ficior lu Vîlsan.
         Lăpădat ot Vardinăţi.
         Flore ot Smîrdăştiţi.
      DANIC, Doc. ist., DCXCVIII/2.
      Orig. rom., hîrtie (27,5 r 20,5).

38                                                                          1649 (7157) martie 9
     † Adecă eu, Albul, fecioriul Oprei logofăt ot Rătivoieşti, scris-am acesta al mieu zapis, să fie de credinţă la cinstită mîna dumnealui, jupan Stroe vel vistiar, cum să să stie, că mi-au făcut dumnealui bine dă mi-au1 dat împrumut bani fără dobîndă, ughi 65 de acum de la 40 de Măcinici, pînă la anul, să aibă a-l mulţemi şi a-i plati dumnealui aceşti bani cîţi scriu mai sus, fără nici un cuvînt.
     Şi păntru credinţa, am pus zălog 2 delniţe den sat den Ştefăneşti, ca, de nu voiu putea da aceşti bani dumnealui la zi, dumnealui să ţie aceste delniţe 2 să-i fie moşie ohabnică. Şi păntru mai adeverită credinţă, pus-am pecetea şi numele mieu mai jos, ca să să ştie.
     Şi am scris eu, Dragomir cămăraş ot Rătivoieşti şi mărturisescu eu.
     Measeţa martie 9 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu Albul ot Rătevoeşti
         Dragomir cămăraş2.
      DANIC, Doc. ist., XXIX/215.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 20), sigiliu inelar în fum.
      Copie ibid.: XXIX/59.

39                                                                          1649(7157)martie 10
     † Adecă eu, Vlaicul logofăt ot Jug[ur], dempreună cu feciorii miei, Gherghie şi Iane, aşijderea şi eu, Radul logofăt ot Jugur, împreună cu mumă-mea, Stana şi cu fraţii miei, Pîrvul şi Marco, feciorii lui Costandin postelnic, nepoţi Vlaicului logofăt, scriemu şi mărturisimu cu acesta al nostru zapis ca să fie de bună credinţă la mîna dumnealui jupan Ianache spătar, feciorul jupînului Socol biv vel cliucer; cum să să ştie cîndu au fostu acum în zilele domnu nostru, Io Mateiu Băsărăb voievod, iar noi sculatu-ne-am de am mersu la Ianache spătar de am vîndutu toată partea noastră de moşie şi cu rumînii, cîtă am avut noi în sat în Poienari ot sudstvo Muşcel i Padureţ, toată, dă preste tot hotarul, den cîmpu şi den pădure şi den apă şi den siliştea satului şi de preste tot hotarul, însă delniţe 15.
     Şi delniţili încă să să ştie pre nume: delniţa lu Crăciun şi delniţa lu Micu Ţăteareş şi delniţa lu Potrocan şi delniţa Mainei Ciuciu şI delniţa lu Stroe şi delniţa Stanciului Romocea şi delniţa lu Tămîie şi delniţa Stoicăi lu Tămăiaşu şi delniţa lu Stan Perpelinghea şi delniţa lu Stanciului şi delniţa Lungului şi delniţa Livrii şi delniţa lu Bulgăr şi delniţa Văsilii şi delniţa Cîrstolii. Şi rumîni<i> încă să se ştie pre nume: Stoica Frenghiie cu feciorii lui: Dragomir i Manea i Radul i Franţa şi Micul cu feciorii lui: Stoica i Coman i Stan şi Stan cel Roşiu cu feciorii lui: Dan i Ciucul i Radul şi Stan Puşcaşul cu feciorii lui: Vasilie i Piperi i Vlaicul şi Negre rotariul şi cu frate-său, Vladu şi cu feciorii lor şi cu nepoţii lor, cîţi le va da Dumnezeu.
     Însă aceşti rumîni şi cu aceste delniţe de moşie, vîndutu-i-am dumnealui jupînului Ianache spatar, de a noastră bunăvoie şi fără nici o silă şi cu şterea tuturor fraţilor noştri de moşie, drept aspri 52 800, fac ughi 264.
     Şi iar am vîndut eu, Radul logofăt ot Jugur, împreună cu mumă-mea [S]tana şi cu fraţii miei, Pîrvul i Marco, jupînului Ianache spatar un rumîn, anume Dragul den Jugur cu feciorii lui, Dragul i Radul şi cîţi i va mai da Dumnezeu. Însă acest rumîn vîndutu-l-am dumnealui fără dă moşie, derept aspri 6 600, fac ughi 33.
     Şi am luat aceşti bani ce screu mai sus, toţi deplin în mîinile noastre, în casa dumnealui, ca să-i fie dumnealui moşie în veac stătători şi coconilor dumnealui.
     Şi la tocmeala noastră [f]ost-au mulţi boieri mărturie, care-şi [vor] pune is[ălituri]l[e ma]i [jos].
     Pentru mai adeveri[tă] credinţă, pusu-ne-am [şi noi peceţile şi i]scăliturile, ca să să crează. Aceasta mărturisim cu zapisul nostru amin.
     Pis measeţa martie 10 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu Vlaicul logofăt
         Eu Radul logofăt
         Eu Pîrvul logofăt
         Eu Marco.
      DANIC, M-rea Cîmpulung, XXI/3.
      Orig. rom., hîrtie (44 r 29,2), patru peceţi aplicate.
      Copii ibid.: ms. 204, f. 224; Doc. ist., CMX/311.
      Rez., Giurescu, Stud. de ist. soc., p. 169.

40                                                                        1649 (7157) martie 13
     † Eu, Stanu Coţofană den Turbure, scris-am zapesulu meu la mî<na> lu Gherghe vornecu Serdănescu, <să> se ştie că m-amu vî<n>dutu dumnalui rumîn cu feciorii mei pe nume: Radulu şe Opre şe cu moşeiia me den Turbure cîtă se va alege de pestă totu hotaru, ce se-i feu rumînu dumnalui şe cocuneiloru dumnalui. Şe cîndu m-amu vî<n>dutu du<m>n<ea>lui, fost-au cu ştere megeiaşeloru den Turbure.
     Şe la tu<c>mala me fost-au mulţi oameni bune mă<r>turei: Miloşi logofăt den Pîrîu i Bălaci ot tamu, Dumetru den Turbure.
     Şe cîndu m-amu vî<n>dutu rumînu dumnealui, luat-amu bani gata bani în mîna me 2200 aspre gata.
     Şe amu scresu eu, popa Pătru ot Groş<e>re. Şe […] pentru mai adevărată crădenţa, pusu-mi-amu degetu, ca <să> se craze.
     Pesu measeţu martie 13 dni, vă l<e>at 7157 <1649>.
         Şe am scrisu eu, numele meu Dumetru9 Ciolanu. Eu Miloşi logofăt. I Bălaci. † Eu Stanu Coţofană.
      DANIC, M-rea Brîncoveni şi Mamu, VIII/3.
      Orig. rom., hîrtie (13 r 21).
      
41                                                                        1649 (7157) martie 18
     † Adecă eu, popa Radu ot Nucşoară, scris-am zapisul miu denaintea părintelui egumenului arhimandrit Leontiie, cum să să ştiie că am dat eu, popa Radu 250 de bani <lui> Radu, tatal lu Sorea, pe un petec de loc şi l-am ţinut acel puţintel loc pentru acei bani. Iar cîndu au fostu acum, avîndu părintele 30–40 de delniţe, n-au suferit să fiie acel puţinel loc la mine, ci mi-au dat banii îndărăt, tocma 250.
     Şi cîndu mi-au dat egumenul banii, fost-au: popa Stănislav i popa Radu ot Iaşi i Gherghe cupeţu şi iara 2 megieşi ot Danul, po eme: Şerbu i Voico şi soborul sfinti<i> monastiri, toţi fraţii.
     Pis martie 18 dni, leat 7157 <1649>.
     Şi am scris eu, Vovi logofit.
         Eu popa Radu.
      DANIC, Ep. Argeş, XVI/34.
      Orig. rom., hîrtie (24 r 21).
      Copie ibid.: ms. 168, f. 298v.

42                                                                        1649 (7157) martie 21
     † Adecă eu, Oprea judeţul şi cu Danil judeţul şi cu Ghin<ea> judeţul şi cu Stanciul săp<u>nar şi cu Stanciul croitor şi cu Stanciul Bogdăneas<ei> şi cu Radul Rusul şi cu Oprea Buşcul şi cu Ilie şi cu Stanciul Viş şi cu Mitrea şi cu Stan Cosă şi cu Stoica cizmar şi cu alalţi orăşani cu toţi şi cu ştirea tuturora, acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Dragomir postelnic sin vătaf Anghel ot Mihăieşti, cum să să ştie că e-m vîndut o vi<e> de la troene, a lu Lăpădat, cu tot locul cît va avea împrejurul [vi]ei.
     Şi o-m vîndut cu ştirea acestor oameni buni carei sîntu scrişi mai sus, ot Rîmnic, în bani gata, ughi 11 pol, costande 5, păntru că au fost fugit acel om, de sînt acum 2 ani. Ieră noi, văzînd că nu mai vine, noi am vîndut vie acestui boier care e scris mai sus, ca să-i fie moşie lui ohabnică. Ieră, să va avea cineva vro pîră, să să întrebe cu noi orăşani, naintea lu vodă.
     Şi păntru credinţa, am pus şi pecetea oraşului. Şi o-m vîndut păntru birurile lui. Ieră să va avea postelnic Dragomir vro chetuielă, să fie tot de la noi.
     Pis measeţa martie dni 21, vă leat 7157 <1649>.
         Eu Mircea Căzănescu.
      DANIC, M-rea Dintrunlemn, XXIX/16.
      Orig. rom., hîrtie (34 r 21), două peceţi aplicate, dintre care una aparţine oraşului Rîmnic, cu următoarea legendă: ; „Această pecetea […] Rîmnic”.
      Copie ibid.: ms. 445, f. 250.

43                                                                        1649 (7157) martie 24
     Adecă eu, Voico, feciorul lu Simion pitar ot Găeşti […] scris-am acesta al mieu zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Stroe vel vistiiariu, cum să să ştie că i-am vîndut jumătate de delniţă den sat, den Ştefăneşti, den cîmpu, den pădure, den apă, den siliştea satului, despre tot hotarul, derept 3000 de bani gata.
     Şi am vîndut acestă jumătate de delniţă ce scrie mai sus den Ştefăneşti, de a mea bunăvoie, fără de nici o silă, ca să-i fie dumnealu<i> de moşie în veci, păntru că am luat aceşti bani toţi gata în mîna mea. Aceasta mărturisescu cu zapisul mieu. Şi păntru credinţa, mi-am pus degetul în loc de pecete, ca să să crează.
     Ispisah az, Necula logofăt ot Ţigăneşti, measeţa martie 24 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu Voico ot Găeşti.
      DANIC, Doc. ist., XXIX/214.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 19,5).
      Copie ibid.: XXIX/60.
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 248/249 (nr. 403).

44                                                                        1649 (7157) martie 26
     † Cum să se ştie că au cumpărat Theodor, feciorul vătafului Neguţ o parte de loc de la Stanciul vătaful, feciorulu judelui Drăgoiu ot Ţîţa. Şi locul easte anume: decinde de Valea Ţiţei în prundu, partea lui cîtă se va alege, cum au vîndut şi alalalţi fraţi de lungu şi de lat. Şi au dat Theodor vătaful […] Stanciului bani gata 100. Şi cîndu se-au scris zapisul, au fost mărturie […]4.
     † Şi iar să se ştie că au cumpărat Theodor iar un loc de la Stan, fratele lui Manei, feciorul judelui Nan ot Ţîţa. Şi locul easte na eme: între Iazure, partea lu Stan, cîtă se va alege. Şi hotaru lui easte: den Valea Ţiţei1 în sus Crivina, pînă în vadul Oprileştilor, pînă în capul Crivinei, de lung şi de lat cît se va alege […]. Şi au dat Theodor bani gata 115 bani. Şi aldămăşari au fostu: ot selo Ţîţav, Stanciul vătaful şi Stan, sin judelui Mănei şi Manea, brati ego Stan i Dumitru sin Manev şi Stan sin Duicăi i ot Buciumeni, Vlad sin Drăguş.
     Pis measeţa martie 26 dni, vă leat 7157 <1649>.
     Şi noi mărturiele pentru credinţa, ne-am pus peceţile.
     † Pis az, popa Muşat ot selo Ţîţav.
      DANIC, M-rea Viforîta, IV/1.
      Orig. rom., hîrtie (27 r 20).
      Copie ibid.: ms. 127, f. 31 (nr. 8).
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 249 (nr. 404).

45                                                                       <Post 1649 martie 26>
     † Să să ştie cum au cumpărat Dumitru şi cu Theodor, feciorii lui Neguţ, cela ce au fost vătaf, un loc de la Stan din satul Ţîţa, fratele Manii, şi locul easte anume: silişte de lat de 15 stînjeni şi de lung cît easte al diaconului. Şi au dat Dumitru şi cu Theodor lui Stan bani gata.
     † Şi iar au cumpărat Dumitru şi Theodor de la Stan, iar fratele Manei, un loc în Priboiu pre lîngă popa Muşat, care easte de la Stanul Manei şi loc easte de lat de 20 de stînjeni şi de lung 42 stînjeni. Şi au dat Dumitru şi cu Theodor lui Stan pre aceste locuri ce sînt mai sus-scrise, bani gata 900.
     † Şi după aceea, iar au cumpărat Dumitru şi cu Theodor, feciorii lui Neguţ, un loc de la Stan şi locul easte anume decinde de Valea Ţîţei în prund. Locul easte de lat de 15 stînjăni şi de lung de stînjeni 30. Şi locul easte pre marginea apei fără apă. Şi au dat Neguţ pre aceste locuri care sunt mai sus scrise bani gata […] făra aldămaş.
     [Şi să să ştie aldămaşarii lui Stan de locul]2 ce au vîndut lui Neguţ, anume: Stanciul vătaf, […]2 şi Manea, fratele lui Stan1 şi Datco şi Radul […]2 Stoica şi Stan din satul Comarnicul i Mihăilă.
     Am scris eu, popa Muşat din satul Ţîţa.
      DANIC, Ms. 127, f. 29v–30 (nr. 4).
      Copie rom.
      Datat după doc. din martie 26, M-rea Viforîta IV/1, relativ la aceleaşi cumpărături.

46                                                                        1649 (7157) martie 29
     † sfentii şi dumnezeieşti<i> mănăstiri ce se cheamă Sfenta Troiţă den oraşul domniei mele den Bucureşti şi părintelui egumenului Galateon şi tuturor călugărilor, ca să fii în pace de birarii şi de judeţi<i> den Bucureşti pentru toţ lopătarii şi alalţi oameni ai sfentei mănăsteri carei s-au scris la bir, să aibă a-i păzi mahalaoa şi a-i căuta birarul pre aceia carei sîntu scriş mai sus să-ş ia birul de la dînşii unde-i va afla, iar cu sfînta mănăstere să n-aibă treaba. Aşîjderea să fii volneci călugării unde vor găsi oameni fără de bir să-ş puie <e>i lopătari la mori şi de nemene opreală să n-aibă, pentru că aşa-i învăţătura domnie<i> mele.
     <1649>.
         † 
         † <m. p.>
      DANIC, M-rea Radu Vodă, XXXI/15.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 20), sigiliu mijlociu în chinovar.

47                                                                        1649 (7157) martie 30
     Adecă eu, Stoica, feciorul lu Răzmiriţă ot Cîndeşti, scris-am zapisul mieu ca să fie de mare credenţă la mîna lu Gherghe spătar, cum să să ştie că i-am vîndut 2 pămînt în cîmpu den parte lu Negruş, derept ughi 2.
     Şi am vîndut de a mea bunăvoie şi cu ştirea tutur<o>r fraţilor de pe ocină. Şi cîndu am vîndut acestă ocină, fost-au oameni buni, anume: Gherghe ot Cîndeşti şi Manea şi Negrilă i Nedelco. Şi pentru credenţa pus-am şi degetele.
     Pis popa Once ot Tîrcov. Pis measeţa martie dni 30, vă leat 7157 <1649>.
         Nedelco.
         Gherghe.
         Stoica.
         Negrilă.
         Manea.
      DANIC, Doc. ist., CXCVI/101.
      Orig. rom., hîrtie (15 r 21).

48                                                    1649 (7157) martie 30, Tîrgovişte
     † Dat-am dumni<i>i mea zapisul dumni<i>i mele dempreună cu nepotu mieu, Preda vel cliucer Brîncoveanul, ca să hii de bună credinţa la mîna boiarinului dumni<i>i mele, jupînului Socol cliucer, cum să se ştie cîndu au fostu acum în zilele dumni<i>i mele vă leat 7153, iar dumniia mea împreună cu nepotu-mieu, Preda cliucer, căutat-am partea dumni<i>i mele şi a Predei cliucer, de la satul Răzvadul, care au fostu a noastră de moşii, încă mai denainte vreme, despre tot satul jumătate1. Şi o am ales dumniia mea de cătră Socol cliucer, şi am ajunsu cu hotarul caselei şi beserica lui de pieatră şi viilea lui, pre partea dumni<i>i mele şi a nepotu-mieu, Predei cliucer.
     Şi o am ţinut cîtăva vreme, iar apoi boiarinul dumni<i>i mele, Socol cliucer, neîndurîndu-se de case şi de beserica lui şi de vii, căzut-au la dumnii<a> mea cu multă rugăciune, aşijdere şi la nepotu mieu, Preda cliucer, ca să fac dumnii<a> mea schimbu, să-i dau dumniia mea şi nepotu-mieu, Preda cliucer acestă jumătate de sat de la Răzvadu, iar Socol cliucer să ne dea alte moşii într-altă parte, moşie pentru moşie3.
     Într-aceea, dumniia mea văzîndu rugăciunele lui, dumnii<a> mea încă m-am milostivit împreună cu nepotu mieiu, Preda cliucer, de am făcut schimbu, de am dat dumnii<a> mea împreună cu nepotu mieiu, Preda cliucer, acestă jumătate de sat de la Răzvadu, însă fără de rumîni, cu casele şi cu viile şi cu beserica de pieatră, ca să o ţiie jupînul Socol cliucer de acum înainte cu bună pace, să-i hii moşii stătătoare în veci. Iar jupînul Socol cliucer, încă au dat dumni<i>i mele şi nepotu-mieiu, Predei clicer, satul lui Ştubeiele ot sudstvo Mehedinţi, tot şi cu toţ rumînii, cum au ţinut şi sfînta mănăstire de la Virăş, moşie3 pentru moşii, cum scrii mai sus.
     Aceasta mărturisim ca să <fie> stătătoare în veci. Şi mărturie încă am pus dumniia mea preacinstitul şi luminatul părintele vlădica Stefan, mitropolitul ţărîi şi părintele Egnatie, episcopul de la Rîmnic şi părintele Sarafim, episcopul de la Buzău şi toţ deregătorii dumni<i>i mele: jupan Ghiorma vel ban Cralevschii, jupan Dragomir vel dvornic, jupan Radul vel logofăt, jupan Stroe vel vistier, jupan Diicul vel spatar, jupan Costandin vel postelnic, jupan Dumitraşco biv vel stolnic, jupan Dumitru Filiiaşul vel stolnic, jupan Radul vel comis, jupan Drăguşin vel peharnic, jupan Necula vel pitar, jupan Marco vel armaş, jupan Radul vel agă, jupan Nicoară vel portar, jupan Manul postelnicul, i Ghierghe vistiiarul, Şărban vistier i jupan Radul vtori vistier. <1649>.
     .
         † 
         † <m. p.>
         Preda vel clucer
         † Ştefan vladica
         † Smeren episcop Ignatie
         Episcop Serafim
         Ghiorma vel ban
         † Dragomir vel dvornecu
         Radu vel logofăt
         Stroe vel vi<s>tiar
         Diicul vel spatar
         Constantin vel postelnic
         Dumitraşco biv vel stolnic
         † Dumitru vel stolnic
         † Radul vel comis
         † Drăguşin vel peharnic
         † Necola vel pitar
         Az Marco vel armaş
         Radul vel agă
         † Nicoră vel portar
         † Manul postelnic
         Ghierghe vistiar
         Şărban vistiar
         C<alin>
         Radul vtori vistiar.
      DANIC, Doc. ist., CI/17.
      Orig. rom., hîrtie (45 r 29,5), filigran, mîncat de carii la margine, iscălitură autografă domnească, sigiliu inelar mic domnesc, sigiliul mitropolitului Ungrovlahiei, avînd în cîmp Soborul Maicii Domnului, două sigilii mari episcopale, al episcopului Buzăului, avînd în cîmp Sf. Nicolae şi al episcopului Rîmnicului, avînd în cîmp Adormirea Maicii Domnului, alte optsprezece sigilii inelare în tuş.
      EDIŢII: Iorga, Doc. prahovene şi dîmboviţene, p. 61–62 (cu data de martie 1); Grecianu, Genealogiile, II, p. 328–329; Potra, Tezaurul, p. 250–252; Mano, Fam. Mano, p. 20–21 (text şi facsimil); Catalogul, VI, p. 903 (facsimil); rez., Năsturel, Radu Şerban şi Matei Basarab, p. 569; menţ., Ionaşcu, Bis., chipuri şi doc., p. 100; Stoicescu, Sfatul domnesc, p. 37, n. 147.

49                                                                             1649 (7157) martie
     †  voao 12 boiari hotarnici, care sînteţ luoaţ pre răvaşă domneşti de Stanciul logofăt şi de Oprea logofăt ot Budeşteni. Cătră aceasta vă dau ştire domnia mea pentru că aici, naintea domni<i>i mele, venit-au sluga domni<i>i mea, Ananiia sin Vasilie, de acolo de sat, de s-au jăluit şi au spus cum ei vor să să hotărască şi pre dînsul să-l dăsăgească.
     Deci, pentru acesta lucru să socotiţi, deaca vreme ce va să să hotărască Stanciul logofăt i Oprea logofăt, iar Ananiia să isbească, cum easte obiceaiul ţărîi, pentru că au spus Mihai căpitan, naintea domni<i>i mele, cum acea moşîe easte tot den sat den Budeşteni, nu easte dentr-altu sat. Deci alt val nimic să n-aibă. Aceasta vă grăiescu domniia mea.
     <1649>.
         † 
         † <m. p.>
      DANIC, M-rea Cotroceni, V/14.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20), pecete inelară în tuş aplicată.
      Copie ibid.: ms. 690, f. 73 v–74.

50                                                    1649 (7157) martie 30, Tîrgovişte
         † (1.<>2† (
            (<m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri numită Tismana, hramul Adormirea Născătoarei de Dumnezeu şi părintelui egumen Ioan şi tuturor călugărilor cîţi trăiesc în acest locaş, ca să-i fie sfintei mănăstiri ocină în Ploştina Drăgoieştilor, din hotarul Hobeţii pînă în Piatra Pîrîului peste tot hotarul şi iarăşi din dealul Maniului şi din drumul Teleştilor pînă peste apă, pentru că aceasta mai sus-zisă ocină a fost a lui Oprea şi a fiului său, Laţcu şi Arica şi a fiului său, Pătru. Apoi au cumpărat-o sătenii din Pestişanii de Jos, anume: Nanul şi Stan şi Portariul şi Pătru şi Ivăneasa şi Sin şi Stanciul şi cu toată ceata lor de la aceşti mai sus-zişi oameni pentru 2 200 aspri. Pe urmă, popa Ioan şi Vasilie călugărul, ei fiind mai volnici au întors banii peştişanilor înapoi, 2 200, însă cu jurămînt ca să facă mănăstire pe acest loc. Şi au făcut popa Ioan şi călugărul Vasilie mănăstire acolo cu hramul Intrarea în Biserică a Născătoarei de Dumnezeu, ca să le fie lor şi părinţilor lor şi ctitorilor vecinică pomenire.
     Iar după aceia, iarăşi au cumpărat popa Ioan şi călugărul Vasilie de la Arca şi de la Lazăr şi de la Vîlcul, fiii Mihăileasei din Drăgoieşti părţile lor din Ploştină, toate pentru 80 aspri gata. Şi iarăşi a cumpărat popa Ioan şi călugărul Vasilie, tot de la fiii Mihăileasei mai sus-zişi, o moară cu livadă înaintea morii pentru 400 aspri gata.
     Şi iarăşi a cumpărat popa Ioan şi călugărul Vasilie o delniţă de la Stanciul grecu din Tismana pentru 2 sărindare, 240 aspri şi pe un cal bun roib de 500 aspri. Iar Stanciul grecu el încă a cumpărat această delniţă de la Pătru al lui Arică şi de la Crăciun din Frînceşti pentru 740 aspri şi a fost de cumpărătură şi acelor oameni mai sus-scrişi de la Mihuţă tot în acest preţ de aspri.
     Şi iarăşi a cumpărat popa Ioan şi călugărul Vasilie de la fiii lui Oprea din Drăgoieşti, de la Laţco şi de la Pătru, în livezile boiereşti partea lor toată pentru 240 aspri.
     Şi iarăşi a cumpărat popa Ioan şi călugărul Vasilie un ogor din partea lui Radul pe un sărindar, cum am văzut domnia mea şi cartea lui Mihnea voievod de cumpărătură din anul 7092. Şi de atunci a tot stăpînit popa Ioan şi călugărul Vasilie aceste mai sus-zise ocine cu bună pace.
     Iar cînd a fost în zilele răposatului Şerban vodă, iar aceşti mai sus-zişi vînzători s-au sculat de au ucis pe popa Ioan şi pe călugărul Vasilie acolo la metoh şi au luat ocinele lor iarăşi înapoi şi de atunci pînă acum în zilele domniei mele a tot stat acel metoh pustiu.
     După aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele, iar călugărul Andonie de la sfînta mănăstire Tismana care s-a tras din sîngele acelor călugări Ioan şi Vasilie, el ştiind acest metoh că l-a cumpărat Ioan şi Vasilie şi această ocină mai sus-scrisă, s-a apucat de a tăiat codrul mereu şi a curăţit şi a făcut tot în acest loc, biserică şi chilii şi a vrut să facă şi moară unde a cumpărat popa Ioan şi călugărul Vasilie de mai înainte vreme. Iar nişte strănepoţi ai acestor vînzători mai sus-scrişi, numele lor Arica şi Vîlcul şi Crăciun, ei au ridicat pîră şi oprind pe Andonie călugărul n-au vrut să-l lase să facă moară acolo.
     Întru aceea, părintele Ioan egumenul şi cu Andonie călugărul şi împreună cu ceilalţi fraţi, ei dacă au văzut aşa au venit înaintea domniei mele, la marele divan de au arătat cartea lui Mihnea vodă de cumpărătură cum este mai sus-scris şi au spus cum a fost treaba acestor călugări.
     Pentru aceea şi domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după legea lui Dumnezeu, împreună cu preacinstitul părintele nostru chir Ştefan, mitropolitul Ţării Romîneşti şi cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele şi am socotit domnia mea, fiind această ocină toată pe seama domnească şi acest loc de metoh, domnia mea am dat-o şi am dăruit la sfînta mănăstire Tismana pentru pomană, să fie sfintei mănăstiri de dedină şi întărire, iar domniei mele şi ctitorilor vecinică pomenire şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi Stroe vistier şi Diicul spătar şi Dumitru stolnic şi Drăguşin paharnic şi Radul comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     A scris Dumitru logofăt, în cetatea Tîrgoviştei, martie 30 zile, în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
             Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, M-rea Tismana, XVI/2.
      Orig. slav, hîrtie (42 r 29,5), pecete timbrată care este de la Alexandru Iliaş.
      Cu o trad. rom.; alte trad. rom., ibid., msse.: 329, f. 359–360; 335, f. 253–255; 711, f. 173–175; Doc. ist., MCCXXXIV/36.
      EDIŢII: Text slav şi trad., Ştefulescu, Doc. slavo-rom., p. 540–544; frag. slav cu trad., idem, Tismana, p. 319–322; idem, Din trecutul Gorjului, p. 70–74.

51                                               1649 (7157) martie <30>, Tîrgovişte
     † Adecă eu, jupan Socol biv cliucer, scris-am zapisul mieu ca să hii de bună credinţă la cinstita mîna mări<i>i sale dumnu nostru, Io Mateiu Basaraba voievoda, şi la mîna jupînului Predei vel cliucer Brîncoveanul, nepotul mări<i>i sale, cum să să ştii cîndu au fostu acum în zilele mări<i>i sale vă leat 7153, iar măriia sa, dumnu nostru împreună cu jupînul Preda cliucer căutat-au partea dumnealor de la Răzvad, însă despre tot satul, jumătate. Şi o au ales măriia sa de cătră mene. Şi m-au ajunsu cu hotarul dumnealor de mi-au luat casele şi viile şi beserica de pieatră şi au ţinut măriia sa dumnu nostru şi Preda cliucer în cîtăva vreme. Iar apoi eu, neîndurîndu-mă de casele mele şi beserica mi de pieatră şi de viei, căzut-am la măriia2 sa domnu nustru cu multă rugăciune şi la dumnealui, jupînul Preda cliucer, ca să facă măriia sa milă cu mene, să dau altă moşie pentru partea dumnealor. Într-aceea măriia sa, ca un domnu bun şi milostiv, socotit-au măriia sa împreună cu jupînul Preda cliucer ca să nu hiiu lipsit den casa mea şi den beserica mea mai adeverit mila mări<i>i sale.
     Deci am făcut schimbu de me-au dat mărie sa, dumnu nostru împreună cu jupînul Preda cliucer partea dumnealor de la Răzvad toată, însă jumătate, fără de rumîni, cu casele şi cu viile şi cu besirica de piatră. Iar eu, jupînul Socol cliucer am dat dumnu nostru şi jupînului Preda cliucer satul mieu Ştubeile ot sudstvo Mehedinţi, tot şi cu toţi rumînii cum au ţinut şi sfînta mănăstire de la Virăş, moşii pentru moşii, cum scrii mai sus.
     Şi la aceasta tocmeală fost-au mărturie cinstitul şi prealuminatul părintele vlădica Stefan, mitropolitul ţărîi, şi părintele Egnatie episcupul ot Rîmnic şi părintele Sarahimu episcupul ot Buzău şi boiarii cii mari: jupan Ghiorma vel ban i jupan Dragomir vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Stroe vel vistier i jupan Diicul vel spatar [I] jupan Costandin vel postelnic i jupan Dumitraşco biv vel stolnic i jupînul Dumitru Filiiaş vel stolnic i ju[pa]6n Radul vel comis i jupan Drăguşin vel peharnic i jupan Necula vel pitar i [j]6upan Marco vel armaş i jupan Radul vel agă i jupan [Nicoară]6 vel portar i jupan Manul postelnic i Ghierghe vistier i Şărban vistier i jupan Radul vtori vistier.	Aceasta mărturisescu […]6.
        6 (<1649>.
         † Socol cliucer
         † Stefan vlădica
         Episcop Ignatie
         Episcop Serafim
         Ghiorma vel ban
         † Dragomir vel dvornecu
         Radul vel logofăt
         Stroe vel vistiiar
         Costandin vel postelnic
         Dumitraşco biv vel <s>tolnec
         † Dumitru vel stolnic
         † Radul vel comis
         † Drăguşin vel peharnic
         † Necola vel pitar
         Az Marco vel armaş
         Radu vel agă
         † Nicoră vel portar
         Şerban vtori vistier
         † Manul postelnic
         Radul vel vistiar.
      DANIC, Colecţia Vîrtosu E., I/91.
      Orig. rom., hîrtie (45 r 29,5), 20 de peceţi în tuş, dintre care 3 ecleziastice.
      Datat după doc. din 30 martie în aceeaşi pricină Doc. ist., CI/17.

52                                                                          1649 (7157) aprilie 1
     † Zde bolearii jurături ai Sîrbului cu fici<o>rii lui, na ime: Vintilă vătaf i Antonie vătaf i Crăciun Ciocăniscul, Ivan ot tam i Stanciul Arsul i Stan ot Buşari i Vladul Tatuia i Barbul portar ot Zgreişti i Văsiiu Soboliscul i Dobre ot Boşari i Oprea al lu David i Şirbu Pistreoa ot Boşari, să jure aceşti 12 migiiaşi pre Şîrbul cu ficiurii lui, cum n-au fostu romîni vorniceasei Mitroi<i>, nici vistiireasii lu Văsilii vistier, nici i-au apucat legătura lu Mihai vodă în sat în Lungi, nici pre ocina Lungilor.
     Deci, de vor putea jura, ei vor fi în pace. Şi ziuo de astăzi, în 15 zile de ale lu april. I ispravnic, vel portar. Pis aprilie 1 dni, leat 7157 <1649>.
      DANIC, Doc. ist., LVIII/28.
      Orig. rom., hîrtie (20,5 r 15,5), pecete în tuş roşu, monograma în chinovar.
      EDIŢII: Giurescu, Studii de ist. soc., p. 102, nr. 41; reg., idem, Vechimea rumîniei, p. 530, nr. 36, cu aprilie 15.

53                                                                          1649 (7157) aprilie 1
     † Zde bolearii jurători ai Vladul<ui> Sfitac ot Călugăreni, anume: Vintilă vataf i Antonie vătaf i Crăciun Ciocănescul <i> Ivan ot tam <i> Stanciul Arsul i Stan ot Boşari e Vladul Tatuii i Barbul portar ot Zgruişti i Văsiiu Săbolescul i Dobre ot Boşari i Oprea al lu David <i> Şirbu Pestrea ot Boşare, să jure aceşti 12 megiiaşi pre Vladul Sfitac şi pe feciorii lui, cum n-a fost rumîn vorniceasii Mitroe, nici vistiireasii lui Vasilie vistier, nici i-au apucat legătura lui Mihai vodă în sat în Lungi, nici pre ocina Lungilor. Deci de vor jura, el va fi în pace. Şi zioa de astăzi, în 15 zile de aprilie, şi să jure la scaun. I ispravnic vel portar.
     Pis aprilie 1 dni, leat 7157 <1649>.
      DANIC, Doc. ist., LVIII/29 a.
      Orig. rom., hîrtie (20,5 r 15,5), pecete în tuş roşu. Monograma în chinovar. Are dublet sub cota Doc. ist., LVIII/29 b.
      EDIŢII: Giurescu, Vechimea rumîniei, p. 530; idem, Studii de ist. soc., p. 101–102; rez., ibid., p. 269, nota 1.

54                                                                          1649 (7157) aprilie 5
     Adecă eu, Marin ceauşul cu frate-mieu, Oprea ot Bucureşti, scris-am acest al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna Dedului, cum să să ştie că i-am vîndut noi amîndoi 3 răzoare dă vie în dealul Bucureştilor, drept bani gata ughi 27. Şi am vîndut noi de a noastră bunăvoie, cu ştirea vecinilor şi din sus şi din jos.
     Şi iar au mai vîndut Gheorghe un răzor dă vie, drept ughi 8 şi de la Staico 2 răzoare, drept ughi 15 şi sînt toate la un loc, între Siman şi între Paraschiva. Că le-am vîndut de bunăvoia noastră Dedului, de ne-au dat bani gata preste tot, ughi 50 de le-au dat mănăstirii Plumbuitei, de s-au răscumpărat de rumînie cu toată casa lui, să fie în pace dinaintea părintelui igumenului Nichifor şi de la toţi egumenii, cîţi să vor premeni, că au cumpărat moşie mănăstirii. 
     Şi mărturie fost-au oameni buni: Damaschin vtori vornec, Hamza armaşul, popa Mareş, Ion căpitan, Vlădilă iuzbaşa, popa Vladul, Stanciul călugărul şi mulţi oameni buni.
     Şi pentru mai mare credinţă, ne-am pus degetile şi peceţile.
     Aprilie 5 dni, leat 7157 <1649>.
         † Marin ceauş. † Oprea. Gherghe. † Staico. † Popa Mareş. † Damaschin vornec mărturie. Hamza armaş al doilea. Neculae vtori armaş.
      DANIC, Ms. 255, f. 265.
      Copie rom.

55                                                                          1649 (7157) aprilie 5
     † Adică eu, unchiaşul Sava dă Gornene, împreună cu feciorii miei şî eu, Pătraşco ot tam iar împreună cu frate-mieu, Stoica, scriem şî mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să hie dă mare credenţă la mîna dumnesale lui pan Andrei vel şătrar, cum să să ştie că i-am vîndut toată partea noastră dă moşîi dîn sat, dîn Gornene, cît am avut noi, derept bani gata 1400, ca să-i hie dumnealui moşîi stătătoare în veci, dumnealui şî coconelor dumnealui. Pentru că o am vîndut noi toţi de a noastră bunăvoie şî fără neci o selă şî cu şterea tuturor fraţilor noştri şî a feciorilor noştri şî a tuturor megiiaşîlor şî den sus şî den jos. Însă i-am vîndut dumnealui m[oşî]ie stearpă fără rumîne, cît easte partea noastră [însă dă peste tot] hotarul [şî] dîn cîmpu şî dîn apă, cu vad dă moară şî dîn pădure, însă dă p[es]te tot, cu tot venetul moşîii, ca să-i hie dumnealui moşîi ohabnică în veci.
     Şî la tocmeala noastră, fost-au boiari mărturii: întîiu Mănea spătar ot Popeşti şî Ghidul comis ot tam şî Ţigan ot Mihăileşti şî S[t]ănelă ot tam şî alţii mulţi carii-ş vor pune peceţile şî iscăliturile mai jos în zapis.
     Şî am scris eu, Udrea logofăt ot Brătiiani.
     Pis aprilie 5 dne, vă leat 7157 <1649>.
     Şî pentru credinţa, pusu-ne-am degetele în zapis.
         Unchiaşul Sava. Pătraşco. Stoica. Eu popa Iliseiu ot Ogrăzeni.
      DANIC, Doc. ist., DCCXXXV/107.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 20,5).
      EDIŢII: Iorga, Doc. urlăţene, p. 195, nr. 31.

56                                                                          1649 (7157) aprilie 5
     † voao 12 boiari cari sînteţi loaţi pre răvaşă domneşti de părintele egumenul ot Tesmeana şi de Groşan şi de Racoţi. Cătră aceasta vă dau ştire domnie mea în ceas<ul> ce veţi vedea cartea domnie mele, iar voi să căutaţi să mergeţi toţi să hotărîţi moşiele sfentei mănăstiri Tesmenii, cum scrie pre răvăşăle domneşti. Aceasta vă screu domnie mea. <1649>.
         † (   (<m. p.>
      DANIC, M-rea Tismana, XIII/19.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 20), pecete aplicată.
      Copii ibid.: mss. 329, f. 200; 335, f. 174v.

57                                                                          1649 (7157) aprilie 8
     † Adecă eu, Dedul de Budeştene sno Mehăilă, scres-am zapes<u>lu n[ostru ca să fie] de bună credenţă la mîna Oprei şe la mîna lu Meh[ăilă din Bude]1şteni, cumu să să ştie că i-am vundutu parte meh de [moşie de]1 la Pescol lu Detcul, de pre lîngă viia popei lu Bran pre […]1 [n]1umai cît să va afla locu de viia al<e>su. Şi li-umu vîn[dut de a]1 me bunăvoia, să le fie moşia lor şe feciore lur şe nep[oţe lor c]1ene să va trage dentrî<n>-şeia. Şe le-umu vîn<d>ut, [dereptu b]1ane gata bani costande 15, însă [le-u]1-mu vîndutu t[u…]1 şe celelalte vie de a[col]e.
     Şe pentru crădenţa, [ne-am pus]1 şe degetul pecete.
     Pis measeţa aprilie 8 dni.
     Şe mărturie, [a]ceşte toţi cîţi s-au p[os pece]1ţele mai jos.
         Voicu popa
         Eu Dedul.
         Toma.
         Mihăilă pîrcălab.
         Ivanu.
         [I]onu.
         Mihăilă portar.
         Vă leat 7157 <1649>.
         Vasileia Mogoşanul. Radul sno Văsia. Nane Iapoşt i popa Bran.
         Pis ieu, Stan logofăt sno Stan Mogoşan. Negoiţă7.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CXIII/3.
      Orig. rom., hîrtie (25 r 20).
      Copie, ibid.: CXIII/11, cu văleat 7155 <1647>.

58                                                                          1649 (7157) aprilie 8
     † Scris-am eu, Oprea i Tudor i Stoca acesta al nostru zapis ca să fiie de marea credinţă la mîna cumnatu nostru, Radu, cum să să ştiie că i-am vîndut viia noastră den sat de la Măicăneşti, însă viia şi cu casa şi cu toată moşiia, toată cîtă area viia împrejurul viiei. Şi i-o-m vîndut în bani gata ughi 19. Şi i-o-m vîndut noi toţi fraţii, de a noastră bunăvoia noastră şi cu ştirea tuturor vecinilor şi den sus şi den jos, ca să-i fiie de astăzi naintea moşiie lui şi feciorilor lui, în vecu neclătitu.
     Şi la acestă tocmele, cîn<d> s-au făcut acestă tocmele fost-au mărturiie: judeţul Dragomir ot Argiş şi au fostu sluga cinstitului deregătoriul domnu nostru, al jupan Costandin vel postelnic, po eme Iorga, şi au fostu stolnicul Vlaicul ot Tîrgoviştea, carea au fostu birariu în oraş, şi au fostu Mirce, cumnatul nostru; şi au fostu Francul, fratele Radul i Dumitru postelnic i popa Petrea i Prodan, fratele popei Petrii, i Prodan Mila, Ion, iară brat popii Petrii.
     Şi am scris eu, popa Ilie ot Argiş. Şi pentru credinţa, ne-m pus noi t[oţi] fraţii peceţili.
     Pis measeţa aprilie, 8 dni, vă leat 7157 <1649>.
         Eu Oprea. Eu Tudor. Eu Stoca.
     † Zapis pus zălog ughi 17.
      DANIC, Ep. Argeş, XI/3.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 20).
      Copie ibid.: ms. 169, f. 113, cu văleat 7187.

59                                                    1649 (7157) aprilie 10, Tîrgovişte
     Adecă eu, Lupul, dimpreună cu fraţii miei, Damaschin i Matei din Stîngăceaua de Faţă, din judeţul Mehedinţilor, scriem şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna mări<i>i sale, domnului nostru Io Matei Basaraba voievod, cum să să ştie că noi am fost rumîni la Buroalgă din Stîngăceaoa. Deci la moartea lui, făcutu-ş-au pomană de ne-au iertat şi noi încă i-am dat bani 1800, cu iertăciunea lui şi cu răscumpărătoarea noastră şi tot am fost în pace.
     Iar cînd au fost acuma, venit-am noi cîte trei fraţi, de bunăvoia noastră la măriia sa, domnu nostru, de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu părţile de moşîi ale noastre, cîte avem acolo în Stîngăceaoa de Faţă, din cîmpu, din pădure, din apă, din uscat, du preste tot hotarul, cît ne face. Însă am luat eu, Lupul, cu trei feciori, ughi 24 şi Damaschin iar cu trei feciori ughi 24 şi eu Matei ughi 10. Şi ne-au dat toţ banii gata în mîinile nostre.
     Şi ne-am vîndut rumîni de a noastră bunăvoie, de nimenea siliţi, ca să fim rumîni mări<i>i sale cu feciorii noştri şi cu moşiile noastre in veac.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boieri mărturie, care le scriu pe nume şi-şi vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos.
     Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus degetile în loc de peceţi ca să să crează.
     Şi am scris eu, Udrişte, feciorul Oprii logofăt ot Şîrînoasa, în Tîrgovişte, aprilie 10 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu Lupul. Eu Damaschin. Eu Matei. Radu vel logofăt. Stroe vel vistier. Diicul vel spătar. Preda vel clucer. Drăguşin vel paharnic.
     Şi alţi mulţi iscăliţi.
      DANIC, Ms. 714, f. 904v.
      Copie rom.
      Alte copii, ibid.: ms. 326, f. 6v–7; Doc. ist., MCDLXXXIX/8.
      EDIŢII: Chiriţă, Doc. brîncovene, p. 136.

60                                                                        1649 (7157) aprilie 10
     † Adecă eu, Radul, feciorul lui Cîrstiian, şi eu, Mihnea, feciorul popei Mihnei ot Văr[ăşti], scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la [mîna] popei Radului ot Cătun, cum să să ştie că i-am vîndut toată partea noastră de moşie [din] siliştea Vărăştilor cea bătrînă, dupre apa Jîrnovului, drept bani gata, ughi 10. Ş[i] o am vîndut de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă şi cu ştirea fraţilor noştri de moşie şi a vecinilor şi din sus şi din jos, ca să-i fie moşie stătătoare şi ohabnică în veci, lui şi feciorilor lui, cîţi Dumnezeu îi va da.
     Şi cîndu ne-au dat aceşti bani, ce scriu mai sus, toţi deplin la mîna noastră, datu-i-am şi noi acest zapis la mîna popei Radului şi a feciorilor lui.
     Şi la tocmeala noastră, mulţi oameni buni au fostu mărturie, anume: din Vărăşti, Tudor Beşa cu frate-său, Nanea i Dobrin ot tam i Radul pîrcălabul i Şteful ot Cătunul Tatului i Şoropul i Dănilă ot Poieni i Goicilă ot Motomeni.
     Şi noi, pentru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am degetele şi mai jos iscăliturile, ca să să crează.
     Pis aprilie 10 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu, Radul sin Cîrstiian ot Vărăşti.
         Eu, Mihnea, sin popii Mihnei.
         Eu, Şoropul ot Poieni, mărturie.
         Eu, Tudor Beşa ot Vărăşti, mărturie.
         † Eu, Nan ot tam, mărturie.
         † Eu, Dobrilă ot tam, mărturie.
         Eu, Radul părcălab ot Cătun, mărturie.
         Eu, Şteful ot tam, mărturie.
     Costandin Brîncoveanu vel logofăt adeverez că easte copie după zapis.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LXXXIX/6.
      Copie rom. din sec. XVIII, ruptă la margine.
      Altă copie, ibid.: ms. 130, f. 79v–80.
61                                                                        1649 (7157) aprilie 10
     † Scris-am eu, Stanciul ot Negeşti, şi cu muma me, Fămiea, şi2 cu fraţii mii, anume Drag<o>mir şi2 Porîmbul, acesta al nostru zapis, la mîna jupînului Mantie, cum să să ştie că e-m vîndut locore 2, lipite amîndouo în lunca Plopolui, derept ughi 2. Şi e-m mai vîndut un loc sup<t> Pribui, der<e>pt ughi 1, ca să fie lui muşie şi2 făciorilor lui.
     Şi2 mărtorie: popa Radul şi2 Vîlcul şi2 Opre şi2 Iană Bîrsan şi2 Radul, brat Oprie.
     Şi2 păntru cridenţa, am pos şi2 peceţele.
     Pis meseţa aprilie dnă 10, ve let 7157 <1649>.
     Şi2 am scris eu, Necola logofăt ot Dolgopo.
         Eu Stanciul. Eu Fămii<a>. Eu Drag<o>mir. Eu Porîmbul.
     † Scris-am eu, Stanciul Fămii, cu<m> să să ştie că mi-u dat jupînul Manta, împromut, bani 250 pînă la sveti Ilie, să-i fac un car de fîn, căci au făcut dumnelui bine de m-au împromutat.
      DANIC, M-rea Cîmpulung, LXIII/20.
      Orig. rom., hîrtie (22,5 r 19,5).

62                                                                        1649 (7157) aprilie 11
     † Adecă eu, Fota, postelnic ot Băloteşti, scris-am şi mărturisescu cu acesta al meu zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna Ananiei ot Budişteni, ca să să ştie cînd au fostu acum, în zilele domnu nostru, Io Matei Basarab voievod, iar eu i-am vîndut o părăsişte de vie den Crî<n>gureni, den partea frăţine-meu Hrizei, ce mi se vine mie, a treia parte şi cu părticeaoa ei den cîmpu ce-i va face. Însă să să ştie părăsiştea în lungu den deal pînă în vale şi în lat paşi 8. Şi i-o am vîndut derept ughi 11, costande 5, de a mea bunăvoie, fără nici o silă şi cu şirea fraţilor mei şi a rudelor mele. Şi am luoat toţi banii gata în mîna mea. Iar care den fraţii mei şi den rudele mele se vor scula ca să lepede banii Ananiei pre această părăsişte, iar eu să aibu a-i darea den viia mea cea lucrată. Pentru că la nevoia mea pre toţi i-am întrebat şi nimea nu s-au apucat să cumpere, ci me-au dat voie de am vîndut. Şi încă m-am mărturisit şi denaintea jupînului Stroe vel vistier şi a lu Manolie comisul. Şi am pus şi mărturie mulţi boiari, care-ş vor pune mai jos peceţili şi iscăliturili.
     Pis measeţa aprilie 11 dni, leat 7157 <1649>.
     Şi mi-am pus şi eu, Fota postelnic, pecetea şi iscălitura mea.
         † Eu Fota postelnic
         Stroe vel vistiiar
         Eu Cînda
         Ventilă
         Radul postelnic ot Beleţi
         † Nicula logofăt ot Ţigăneşti mărt<u>rie
         † Ivaşcu vornecul
         † Rusin ot Budişteni
         Eu Stanciul logofăt
         Eu Opre logofăt ot Budeşt<e>ni.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CXIII/2.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 20,7), pecete aplicată în tuş.

63                                                                        1649 (7157) aprilie 11
     Adecă eu, Vida, fata lui Dragotă, scris-am acesta al mieu zapis la mîna lui Lie şi a feciorilor lui, cîţi Dumnezeu îi va dărui, cum să să ştie că le-am dat partea mea de moşie din plasa judecească ot Murgaş, cîtă să va alege de preste tot locul, pentru pomana mea şi a părinţilor miei, ca să-i fie lui şi feciorilor lui ocină ohabnică. Iar el după moartea mea să aibă a mă griji ca pre un mort cum va fi cu cinste. Iar cine să va ispiti după moartea mea a sparge acest zapis al mieu şi aceasta pomană a mea şi a părinţilor miei, acel om să fie afurisit de vlădica Hristos şi de 318 oteţ ije vă Nichei.
     Şi să zacă trupul lui unde easte Iuda şi Ariia, fierul şi piiatra să putrezască, iar trupul lui să nu putrezască.
     Şi cînd s-au făcut acest zapis, fost-au şi oameni buni mărturie: Avraam roşul ot Murgaş şi Nedelco cu feciorii lui şi Preda ot tam i Ursul cu feciorii lui i Manea ot Vulpeni şi Tatomir Vînă ot tam şi diiaconu Drăghici ot Pătişani.
     Şi am scris eu, popa Manea ot Murgaş.
     Şi pentru credinţă, pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile mai jos.
     Aprilie 11, leat 7157 <1649>.
         Eu Vida adeverez. Eu popa Manea. Eu diiaconul Drăghici. Eu Avraam mărturie.
      DANIC, Ms. 295, f. 94.
      Copie rom.
      Alte copii ibid.: mss. 715, f. 1 012; 355, f. 61; Doc. ist., CMLXX/56.
      EDIŢII: Nicolăescu-Plopşor, Monografia, p. 44, n. 53; rez., Donat, Plasa lui Mihai Viteazul, p. 326.
64                                                    1649 (7157) aprilie 13, Tîrgovişte
     † Adecă eu, jupan Ghiorma mare ban al Craiovei, dempreună cu jupîneasa mea Neacşa, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă în svînta mănăstire Căldăruşanii, hram  Dimitrie, care easte zidită şi făcută de măriia sa, domnu nostru creştin Mateiu Basarab voievod, cum să se ştie cînd au fost acum în zilele mări<i>i sale, iar noi de bunăvoie a noastră am închinat şi am dat mănăstirea noastră ce se chiamă Cîrnul, hram Sfinţii Arhangheli Mihail i Gavril  metoh la sfînta mănăstire Căldăruşanii, ce scriu mai sus, cu toate odăjdiile şi cu toate ferecăturile şi cu toate moşiile şi cu toate viile şi morile şi cu tot dobitocul şi cu tot venitul cît va avea sfînta mănăstire. Pentru că această sfîntă mănăstire fost-au domnească mai denainte vreme a doamnei Mircioe, făcută de ei, ce au fostu-o cumpărat Lupul logofăt, tatul lu Gherghe logofăt, şi tot au fostu pre sama lui pînă la moartea lui, iar după moartea lui rămas-au pre sama fie-său, lu Gherghe logofăt.
     Iar apoiu, după moartea fie-său, lui Gherghe logofăt, lui, feciori de trupu lui nu i-au rămas, ce au lăsat multu, puţin ce au avut şi bucate şi moşii şi tot pre sama jupîneasei Neacşăi, care au fostu a lui jupînease mai denainte vreme şi au rămas şi această sfîntă mănăstire ce scrie mai sus, pre sama ei cum scrie şi zapisele, cu mare blestem şi cărţile cele domneşti, care sîntu făcute de Gherghe logofăt, la moartea lui, la mîna jupîneasei Neacşăi, ca ea să le moştenească toate şi pre el să-l pomenească. Deci după aceea, cu darul şi cu voia sfinţ<i>i sale domnului nostru lu Iisus Hristos, după ce au rămas săracă de soţul ei, Gherghe logofăt, Dumnezeu-l pomenească, împreunatu-ne-a Domnezeu amîndoi. Deci văzind această lume dăşartă şi petrecătoare de noi de toţi, socotit-am cum în urma noastră să nu rămîie această sfîntă mănăstire pustie, să-i piară moşiile şi hrana ce are, ce o am dat şi o am închinat metoh la această sfîntă lavră Călduruşanii, ce scrie mai sus, să fie metoh şi supt mîna ei, cu toate moşiile şi cu tot venitul. Şi am scris pre acei răposaţi boieri: Lupul logofăt şi fie-seu, Gherghe logofăt şi al nostru Ghiorma banul şi jupîneasa Neacşa, la sfîntul pomenec.
     Deriptu aceea, cinstiţi părinţi egumeni şi plecaţi şi de Domnezeu cununaţi preoţi, slugile sfinţie sale, cîştigă[tori dă] răpaos sufletelor noastre, păcătoşii, rugămu-vă pre molitvele voastre, nevoiţi pentru păcatele [noa]stre, de pomeniţi pre noi şi pre acei răposa[ţi] ctitori mai denainte vreme, la sfîntele leturghii şi la sfintele paraclise şi la privelic, ca să avim pomeană în veci. Iar vouo, fraţilor, să vă fie sfînta mănăstire Cîrnul cu toate moşiile şi cu tot venitul ei, de hrană şi de ajutori şi întărire sfintei mănăstiri Călduruşanie, ce scriu mai sus şi voao tuturor de moşie în veci stătătoare.
     Iar care să va scula priste acestu zapis al nostru, a sparge sau a strica sau călca tocmeala noastră, care o-m tocmit noi şi o-m făcut de am închinat această sfîntă metoh, acela să fie trăclet de vlădica Hristos şi de 318 sfinţi părinţi ce sîntu întru vă Nechie, să aibă parte cu Iuda şi cu Ariie la un loc, amin.
     Şi am pus şi mărturii: jupan Dragomir vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Stroe vel vistier i jupan Diicul vel spatar i jupan Preda vel cliucer i jupan Socol biv vel cliucer i jupan Dumitru Fileeşanul vel stolnic i jupan Dumitraşco Filipescul biv vel stolnic i jupan Radul vel comis i jupan Drăguşin vel peharnic i jupan Costantin vel postelnic i jupan Marco vel armaş, jupan Radul vel agă i jupan Necula vel pitar i jupan Nicoară vel portare şi alţi boiari cari-ş vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos.
     Şi am scris eu, Soare logofăt, în cetate în Tîrgovişte, measeţa aprilie 13 dni i ot Adam vă leat 7157 <1649>.
         Ghiorma vel ban. Neacşa vel bănesă.
      DANIC, M-rea Căldăruşani, LXXX/1.
      Orig. rom., hîrtie (44 r 29,5), două peceţi aplicate.
      Copii ibid.: Doc. ist., CMIV/268; CMLXXII/195 cu apr. 15.
      Rez., Furtună, Ucenicii stareţului Paisie, p. 28, nota 36; Grecianu, Genealogiile, I, p. 18; menţ., ibidem, II, p. 377; Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 105, nota 1.

65                                                                        1649 (7157) aprilie 15
     † Adecă eu, jupînesa Ioana a Udrei ot Cosoba snă şufar Pavel, scris-am acesta zapis al miiu, ca să fiie de mare credenţă la mîna jupînului Parasco, cum să se ştii că am vîndut ocină din partea Udrii postelnic, stînjăni 50, însă stînjănul costande 5 fac ughi 12 pol, cu ştire frăţini-său, Radul postelnic.
     Şi au fostu la tocmela noastră de faţă, cum să fiie jupînului Parasco moşiia şi coconilor domnilui şi nipoţilor dumnilui ohabnică, cu ştiri tut<ur>or vici<ni>lor şi din sus şi din jos.
     Şi la tocmela noastră fost-au: comisul Albul, Nicula postelnic ot Brezoia, brat Radul comisul, Vintilă vătah, jupînul Stanciul, jupînul Manul pîrcălabul.
     Şi am scris eu, Cîrstea, brat jupînesii Ioanii, cu voia tut<ur>or. Pintru cridinţa, pusu-ne-m degetele.
     Measeţa aprilii 15 dni, let 7157 <1649>.
         † Iona
         Eu Radul
         Eu Nica logofăt ot Băleasca.
      DANIC, Doc. ist., MCLXXVIII/64.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 21,5).

66                                                                        1649 (7157) aprilie 15
     † Adecă eu, Stanca, fămeia lu Pătru ot Drăgioi, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnelui, jupan Preda vel cliucer Brîncoveanul, cum să să ştie c-am avut 1 fune şi jumătate de ocină în Drăgioi, în partea megieşască. Deci încă o am fost tocmit mai denainte vreme cu megiiaşii ot Drăgioi, să li-o vînz lor. Deci ei n-au avut bani să-m dea pre acea ocină, ce am venit la dumnelui, jupan Preda vel cliucer, împreună cu megeiaşii ot Drăgioi, anume: Mîinea i Anghel i Stoica, ca să fie mărturie de o am vîndut dumnelui acea ocină ce scrie mai sus, de a mea bunăvoie, fără de nici o silă, însă pre bani gata aspri […] ca să-i fie dumnelui moşie stătătoare în veac şi coconilor dumnelui, cîţ milostivul Dumnezeu i va dărui şi nepoţilor şi strănepoţilor dumnelui, ca să-mi pomenească feciorii, că li s-a [tîmplat t]uturor moarte, de au murit şi n-am avut cu ce-i pomeni, ci o am v[îndut]3 de i-am grijît.
     Şi pentru adeverită credinţe, pusu-mi-am şi degetul. Aceasta a-[m]3 scris.
     Pis aprilie, leat 7157 <1649>.
         Stanca.
      DANIC, M-rea Surpatele, IV/2.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 20,5).

67                                                                        1649 (7157) aprilie 15
     † Adecă eu, Şerbu şi cu feciore mie: Fugle, Ivan şi împreonă cu Matei i Barbulu, nepoţii mei şi am scrisu acestu zapis, să fie de mare credenţa <la> mîna Stanciului logofătul ot Budeştine, să să ştie că e-mu vîndutu o delneţă den Dobroişti<i> de Josu, preste tot hotarul, dereptu ughi 6, bani gata. Şe o-m vîndutu1 de a nostre bunăvoie, fără nece <o> sîlă şe cu ştire toturur megeşelor.
     Şi mărturie: Ventilă clucer i brat ego, Cînda postelnic ot Baloteşti i Radoslav ot Budeştini, Muşat i Pătru ot Glîmbocata. Şe am scrisu eu, Opre logofăt ot Budeştini. Pis aprilie 15 dni, vă leat 7157 <1649>.
         Şerbu.
         † Ventilă clucer.
         Eu Cînda.
         † Eu Fota.
      DANIC, M-rea Cotroceni, XVI/10.
      Orig. rom., hîrtie (30 0 21).
      Copie ibid.: ms. 690, f. 104.

68                                                                        1649 (7157) aprilie 15
     † Adecă eu, Vladul, scres-am al miu zapis ca să hie de mare credinţă la mîna lu Todoran iuzbaşa cum să să ştie că i-am vîndut stînjeni de ocină 20, însă den moşiia ce se chiamă Rogojeneasca şe nu o-m […] zălojit, ce o-m vîndut de a mea bunăvoie, cu şterea totoror fraţilor, însă de Gostela de Jos, de la Vladul, feciorul Badei. Şe o-m vîndut deriptu galbeni gata ughi 6, să hie moşie lui şe feciorilor lui şi nepoţilor şe strănepoţilor, în veac.
     Şe au fost mulţi oamini buni mărturii de acolea, anome: Neagul ot tam, ierii Radul ot tam şe Zlate ceauşul ot Teşela i Vladul ot tam i Stoica ceauşul de Dobroşeşti şe Borcea călugărul şe alalţi mulţi cari nu ş-au <pus> numele. Şe pentru credenţa, ne-am pus degetele şe peceţele.
     Pis az Barbul logofăt.
     † Pes measeţa aprilie 15 dni, vă leat 7157 <1649>.
         † Neagol portar Borcea
         Ierii Radul
         I Zlate Ceauşul
         Vladul
         Stoica.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XVII/5.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21,5), 7 sigilii inelare în tuş şi fum.

69                                                    1649 (7157) aprilie 15, Tîrgovişte
     † Cu mila lui Dumnezeu, creştinul Mateiu Basarab voievod şi domnu a toată Ţara Rumînească, dat-am domniia mea, această poruncă a domni<i>i mele, slugii domni<i>i mele, Mareş logofăt şi jupîneasii lui Mari<i>i şi cu feciorii lor, cîţi Dumnezeu le va dărui, să aibă, ca să fie ale lor nişte vii în dealul Ştifăniştilor şi cu o jumătate de dealniţă din satul Ştifăniştilor, însă din dealniţa Voini<i>i din Cîmpul-Lungu care au fost rumîni lui Mogoş, din cîmpu, din pădure şi din apă şi din şăzutul satului şi din dealul cu viile şi de peste tot hotarul, oarecîtă să va alege, pentru că această vie şi cu jumătatea1 di dealniţă din Ştifănişti, care sînt mai sus-scrise, fostu-le-au cumpărat cinstitul boiariul domni<i>i mele, jupan Costandin Catacozino vel postelnic, de la Dochiia, jupîneasa Stanciului, fratele Voinii din Cîmpu-Lungu şi de la feciorii ei, Preda şi Neacşul şi Mircea şi Manta, drept aspri gata 18000 şi cu zapis de vînzare.
     Iar după aceea, cinstitul boiariul domni<i>i mele, Costandin vel postelnic, au făcut tocmeală cu sluga domni<i>i mele, Mareş logofăt, de au dat din casa lui pe jupîneasa Mariia. Şi i-au dat ei zestre aceste mai sus-zise vii şi cu această jumătate1 de dealniţă din Ştifănişti, pentru sufletul ei, ca să le fie lor pomeana în veci, pe cum am văzut domniia mea şi zapisul cinstitutului boiariului domni<i>i mele, pan Costandin vel postelnic, la mîinile lui Mareş logofăt şi a jupîneasii lui Mari<i>i şi cu mulţi boiari mărturii, anume: pan Stroe vel vistier şi din Izvor, pan Tudor clucer şi din Leurdeni, Tatul slujitoriu şi din Filipeşti, Pană logofăt şi din Răteşti, Ivaşco şi din Vlădeşti, Badea pîrcălab şi frate-său Pîrvul spatar, feciorii lui Tudoran pitar.
     Şi iar să fie slugii domni<i>i mele, lui Mareş logofăt şi jupîneasii lui Mari<i>i o fată de ţigan, anume Danca, pentru că această ţigancă iarăşi o au dat pan Costandin vel postelnic, zestre lui Mareş logofăt şi jupîneasii lui Mari<i>i, care fată de ţigan fostu-o-au luat şi pan Costandin vel postelnic de schimbu de la Nicola postelnic din Cocoreşti, pentru altă ţigancă ce au avut la el.
     Şi o au dat pan Costandin vel postelnic, aceste mai sus-zise vii şi cu jumătatea1 de dealniţă şi cu ţiganca de a lui bunavoie, dupre cum au mărturisit el sîngur înaintea domni<i>i mele în divanol cel mare.
     Pentru aceea, am dat şi domnia mea slugii domni<i>i mele, lui Mareş logofăt şi jupîneasii lui Mari<i>i, ca să le fie lor aceste mai sus-zise vii şi jumătate de dealniţă din Ştifănişti şi cu fata de ţigan, moşie di moştenire şi ohabnică lor şi feciorilor lor şi nepoţilor şi strinepoţilor şi de nimeni neclătit peste zisa domni<i>i mele.
     Iată dară şi mărturie am pus domniia mea pre: pan Ghiorma vel ban al Craiovei şi pan Dragomir vel dvornic i pan Radu vel logofăt i pan Stroe vel vistier i pan Diicul vel spatar i pan Preda vel clucer i pan Radu vel comis i pan Drăgoşin vel paharnic i pan Costandin vel postelnic. Şi au fost ispravnic Udrişte vtori logofăt. Şi s-au scris de Stoica logofăt al lui Şărban, în divanul cetăţii Tîrgoviştii.
     Measeţa april 15 dni, 7157 <1649>.
     Şi s-au tălmăcit acest izvod de Dumtraşco logofăt ot Argeş.
      DANIC, Doc. ist., XXIX/213.
      Trad.
      Alte trad., ibid., XXIX/61 şi XXIX/212.
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 252–253, nr. 406; rez., Andreescu, M-rea Cornet, p. 675; Grecianu, Genealogiile, I, p. 82; menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 110, nota 3.

70                                                                        1649 (7157) aprilie 15
     Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Rumînească, dat-am domniia mea această poruncă a domni<i>i mele, sfintei şi dumnezăişti<i> mănăstiri ce [s]ă num<e>şte Praoviţa, unde este hramul Adormiri<i> prea sfintei Născătoarei de Dumnezău, care este făcută şi zidită din temeliia ei de părintele Ghermano ieromon<a>h şi tuturor călugărilor cîţi vor vieţui într-acest lăcaş, ca să fiie sfintei şi dum<ne>zăieşti<i> mănăstiri, ce s-au scris mai sus, 3 pogoane şi jumătate de vie lucrătoare în dealul Fîstîcilor, în Gura Teleajinului, însă din moşiia lui Sin, feciorul Dadului şi cu 3 stînjăni de moşie de la Fîstîci<i> de Jos. Pentru că au cumpărat cinstitul dregătorul domni<i>i mele, jupan Radul vel comis, aceste 3 pogoane şi jumătate de viie şi cu 3 stînjăni de moşiie, de la socru-său Neagul, feciorul lui Mihai de la Neg<o>ieşti, drept 12.000 bani gata şi cu zapis de vînzare şi cu mulţi oameni mărturii, anume: de la Bodeşti, Vîlcul roşul şi Stan Chicului şi popa Oprea şi Stoica Boldescul şi din Scăiani, popa Goicea, feciorul lui Căpuşă.
     Iar cinstitul dregătorul domni<i>i mele, el au dat şi au miluit şi au adăogat cu aceste 3 pogoane şi jumătate de vie şi cu 3 stînjăni de moşiie la sfînta mănăstere ce-i e mai sus-zisă, pentru sufletul lui şi al părinţilor lui, ca să fiie lui pomană în veci.
     Pentru aceasta, am dat şi domniia mea, sfintei dumnezăieştii mănăstiri ce mai sus-scrisă, ca să-i fiie moşiie de moştenire şi ohabnică şi de cătră niminea să nu să clătească, după zisa domni<i>i mele.
     Iată dar mărturiie, punem domniia mea: pă jupan Gheorma vel ban al Craiovei i jupan Drag<o>mir vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Stroie vel vistier i jupan Preda vel clucer i proci.
     Aprilie 15, leat 7157 <1649>.
      DANIC, M-rea Plumbuita, IV/1, nr. 2.
      Copie rom.

71                                                    1649 (7157) aprilie 15, Tîrgovişte
     † 1<>2 2†     <m. p.>† Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului dregător al domniei mele, jupan Diicul mare spătar din Buiceşti şi cu fiii săi, cîţi Dumnezeu i-a dăruit, ca să-i fie lui un vecin, anume Stan, din sat din Şchei din judeţul Argeş şi cu fiii săi, anume: Buncea căsătorit şi Dima de 15 ani şi Dobri<n> de 11 ani şi Dan de 4 ani şi cu toţi fiii lor, pentru că acest om Stan şi cu fiii lui mai sus-scrişi, el a fost megiaş din sat din Şchei cu dedina lui.
     Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele, el a venit la cinstitul dregător al domniei mele jupan Diicul mare spătar de s-a vîndut el vecin de a lui bunăvoie, cu fiii lui mai sus-spuşi şi cu dedina lui din Şchei, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu vie şi din livezi de coasă şi din grădină şi de peste tot şi de peste tot hotarul pentru 37 galbeni gata, cum am văzut domnia mea şi zapisul de vînzare de la mîna lui cu mulţi boieri martori în zapis, anume: Pano căpitan din Piteşti şi Badea căpitan din Comani şi Bogdan postelnic Slăvitescul şi Anghel vătaf din Mihăieşti şi popa Pătru din Şchei şi Manea armaş din Fata şi Costandin din Şchei şi din Fălcoi, Drăgoiu clucer şi din Belcini, Vadislav postelnic şi Matei clucer din Curtişoara şi alţi boieri.
     Pentru aceasta, am dat domnia mea cinstitului dregător al domniei mele, jupan Diicul mare spătar ca să-i fie lui acest vecin Stan şi cu fiii lui, Buncea şi Dima şi Dobrin şi Dan şi cu toată dedina lor din sat din Şchei, vecini de dedină şi de ohabă lui şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor în veci şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Preda mare clucer şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea mare comis şi jupan Costandin Catacuzino mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Şi eu, Dumitru logofăt, am scris în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna aprilie 15 zile şi de la Adam […] pînă acum, la această scrisoare, [cursul]2 anilor în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, M-rea Hurez, XVII/5.
      Orig. slav, hîrtie (41,5 r 29), pecete timbrată.
      Cu două trad. rom., una din 1858, alta din a doua jumătate a sec. XVIII.

72                                                    1649 (7157) aprilie 15, Tîrgovişte
     † † (
        (<m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului dregător al domniei mele, jupan Marco mare armaş şi cu fiii săi, cîţi îi va lăsa Dumnezeu, ca să-i fie nişte vecini în sat la Lungi, anume Vladul Sfitac cu fiii lui şi Sîrbul cu fiii săi, pentru că aceşti mai sus-zişi numiţi oameni au fost vecini din sat din Lungi din judeţul Dîmboviţa ai cinstitutului dregător al domniei mele, jupan Marco mare armaş, de la mătuşa sa, jupaniţa Neaga vorniceasa Mitroaie, încă de mai înainte vreme. Şi de atunci încoace a tot stăpînit cinstitul dregător al domniei mele mai sus-scrişii vecini cu bună pace şi cu nimeni n-a avut pîră niciodată.
     Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele, Vladul Sfitac şi Sîrbul cu fiii lor ei au ridicat pîră şi au venit înaintea domniei mele la marele divan de s-au pîrît de faţă cu cinstitul dregător al domniei mele, jupan Marco mare armaş. Şi aşa a pîrît Vladul Sfitac şi Sîrbul că n-au fost niciodată vecini ai jupaniţei Neaga Mitroaie vorniceasa, mătuşa lui jupan Marco mare armaş, nici ai vistieresei lui Vasilie vistier. Astfel, la aceasta, domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege împreună cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele şi am dat domnia mea lui Vladul Sfitac şi lui Sîrbul legea ţării 12 boieri pe răvaşe domneşti, anume: Ventilă vătaf şi Antonie vătaf şi Crăciun Ciocănescul şi Ivan de acolo şi Stanciul Arsul şi Stan din Boşari şi Vladul al lui Tătue şi Barbul portar din Zgruieşti şi Văsiu Sobolescul şi Dobre din Boşari şi Oprea al lui David şi Şerb Pestrea din Boşari, ca să jure Vladul Sfitac şi Sîrbul cu aceşti mai sus-zişi 12 boieri cum că n-au fost vecini ai jupaniţei Neaga Mitroaie vorniceasa, nici ai vistieresei lui Vasilie vistier, nici nu i-a apucat legătura lui Mihai voievod aici în sat, la Lungi, nici pe ocina Lungilor.
     Astfel, cînd a fost la zi şi la soroc, Vladul Sfitac şi Sîrbul nicicum n-au putut să apuce să jure şi încă au mărturisit înaintea domniei mele la marele divan şi jurătorii, dintre ei cîţi au fost la divan, că nu vor să jure, ci au umblat ca nişte oameni fără ispravă, numai aşa cu înşelăciune, ca să scape de vecinie. Astfel au rămas Vladul Sfitac şi Sîrbul de lege şi de judecată dinaintea domniei mele cu mare ruşine, să fie iarăşi vecini, cum au fost şi dinainte vreme.
     De aceea am dat domnia mea cinstitului dregător al domniei mele, Marco mare armaş, să-i fie aceşti vecini, Vladul Sfitac şi Sîrbul cu fiii lor dedină şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Ghiorma mare ban Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Radul mare comis şi jupan Dumitru Filieşanul mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Lepădat logofăt cel bătrîn, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna aprilie 15 zile şi de la Adam pînă acum cursul anilor în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
             Io Matei voievod <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., LVIII/31.
      Orig. slav, perg. (38 O 48), pecete timbrată.
      Cu o trad. rom., ibid.: LXXVI/18.
      Menţ., Bălan, Cernovodeanu, Doc. inedite, p. 354, n. 5.
73                                                <Post aprilie 15 1649,– ante mai 4>
     † Feciorilor: lu Matei am lăsat Grecii, că au fost vînduţ de mumă-sa Ghini<i>i clucer, ci i-am răscumpărat şi i-am dat.
     Şi iar ficiorului, lu Matei, 1 ţigan şi o ţigancă i-am lăsat.
     Zestrele cocoanii: i-am dat satul Iablaniţa cu rumînii cîţ să vor afla din Iablaniţa.
     Şî iar i-am dat nişte ţigani cu sălaş, care să vor umplea pînă în 10 suflete.
     Şi iar i-am dat 5 rînduri de haine şi leagănul cu 6 telegari şi 3 perechi de cercii de aur cu mărgăritari şi 1 cunună de aur şi 1 ghirdan de aur cu mărgăritari şi văletura cu creştet de argint şî cu ace şi 4 inele de aur şi 100 de oi şi 50 de stupi şi 50 di rîmători şi zece boi şi 12 vaci şi 10 iepe, 1 cal de ginere cu rafturi di argint.
     Lăsa<t>-am şi soţului meu, Mari<i>i: satul Aninii cu toţ rumînii cît să vor alegi şi i-am lăsat 2 sălaşe de ţigani şi haine cîte i-am făcut eu, să fie ale ei şi leagănul cu 6 telegari şi 100 de oi şi 10 boi şi 10 vaci şi 10 iepe şi 50 de stupi3 şi 30 de rîmători.
     † Să să ştii părţeala ficiorilor mii, ci le-am lăsat, din sate şî din ţiganii4, cîte să vor afla: Mihai, Preda, Barbul.
     † Lăsat-am satul Filiiaşul cu casăle şî cu rumînii cîţ să vor alege şî cu Cîrniştii fiiu-miu Barbului, căci easte mai mic di alţi fraţ.
     Iar alalte moşîi şî ţîgani4, cîte rămîn, să le împarţă tot în trei pre fraţ şi bucate cîte să vor afla.
     Lăsat-am şi fiiu-meu, Mihai, satul Spinişorul cu toţ rumînii, cîţ să vor alege, să-ş facă casă.
     Iar alalte moşîi şî ţigani4, cîte rămîn, să le împartă tot în trei pre fraţ şî bucate cîte să vor afla.
     † Dumitru vel stolnic
     Scris-am eu, Barbu
         Arhimandrit Ştefan.
      DANIC, Doc. ist., MDLVI/31.
      Orig. rom., hîrtie (41,5 r 15), lipsă probabil începutul: o pecete ecleziastică, probabil a m-rii Tismana şi o pecete în tuş repetată pe fiecare filă, împreună cu semnătura lui Dumitru mare stolnic Filişanul.

74                                                                        1649 (7157) aprilie 20
     † Adecă eu, Danciul ot Sămara, scriiu şi mărturisescu cu acesta al meu zapis, ca să fiie de mare credenţă la mîna dumnusale căpitan Costandin Găleţenul, cum se se ştie că i-am vîndut dumnelui o fune deplin, de jos de crivina cerătescă, însă de fun<ea> iepurescă, derptu gata, 200 bani.
     Şi mărtoriie: Stoica şi Drăguş i Badea diiac.
     Şi pentru credenţa, pus-am şi degetul.
     Pis measeţa aprilie 20 dni, let 7157 <1649>.
         Eu Danciul.
      DANIC, M-rea Trivalea, IV/32.
      Orig. rom., hîrtie (14,5 r 20).
      Copii ibid.: mss. 371, f. 41; 477, f. 63 v–64; DJAN Vîlcea, ms. 145, f. 1.
      Rez., Tezaur vîlcean, p. 175, nr. 481.

75                                                                        1649 (7157) aprilie 20
     † Adecă eu, Stoică şi eu, Drăguş cumnatu-meu, scriiem şi mărturisim cu al nostru zapis, ca sa fiie de mare credenţă la mîna jupanulu<i> Costandin căpitan Găleţenul, cum se se ştie că i-am vîndut dumisale o selişte budescă de sus de la del de fîntî<nă>. Şi i-am datu o<n> loc pol de funea în pădure, între heleşte<u> şi Sămara. Şi i-am mai dat altu loc iar la pîrîul Veţei şi merge pren Cotmana, iar pol fune. Şi i-am mai datu la vadul Cotmenei o crivină: merge den drumu pren3 rogoz, în crivina cerătescă, dereptu bani gata 700, ca să-i fiie dumnelui moşiia ohabnică, lui şi fecerilor şi nepoţ<i>lor şi strenepoţilor.
     Şi la tocmala noastră, fost-au mulţi oamini buni mărturiie, anume: Stoica sîn Oprei Hordubelei şi Pădure şi Fera.
     Ispisa<h> az, Badea diiacin.
     Pis measeţa aprili 20 dni, văleat 7157 <1649>.
     Şi păntru credenţa, pusu-n-em şi degetele.
         Eu Stoică. Eu Drăguş.
      DANIC, M-rea Trivalea, IV/33.
      Orig. rom., hîrtie (16 e 22).
      Copii ibid.: mss. 371, f. 41v; 477, f. 64; DJAN, ms. 145, f. 1v–2.
      Reg.,Tezaur vîlcean, p. 175, nr. 482.

76                                                                        1649 (7157) aprilie 20
     Cu mila lui Dumnezeu, Io Mateiu Basaraba voievod şi domn, dat-am domniia mea această poruncă a domni<i>i mele, cinstitului dregătorului domni<i>i mele, jupan Radul vel logofăt, ca să fie volnec cu această carte a domni<i>i mele să strîngă 8 oameni pre ocina de la Palangă şi doi lopătari, să fie la moară, însă oameni streini, fără de dajdie şi să fie în pace dă bir şi dă miere cu ceară şi dă găleată şi dă fîn şi dă oaie şi de mertice şi de podvoade şi dă cai dă olac şi de lucru domnescu şi de bănişori şi dă toate dăjdiile şi mîncăturile cîte sunt preste anu în ţarea domni<i> mele, de nimica val sau bîntuială să nu aibă. Pentru că această ocină de la Palangă easte miluită dă răposatul Şărban voievod, cinstitului dregătorului domni<i>i mele, jupan Radul vel logofăt, pentru dreaptă slujbă ce i-au fost slujit în ţări streine.
     Drept aceea, domniia mea încă m-am milostivit dă am intărit această milă şi am adaos ca să să strîngă aceşti oameni ce sînt mai sus-scrişi, să şază pre această ocină, să-i fie de ajutor dă ce-i va trebui la mori şi să aibă a păzirea şi la pod domnescu, dă plavii, cînd vor veni apele mari, iar dă către domniia mea să aibă pace dă toate cum scrie mai susu.
     Drept aceea şi voi birarilor şi voi, toate slugile domni<i>i mele, oricarii cu ce slujbă veţi umbla într-acest judeţ, în vreme ce veţi vedea această carte a domni<i>i mele şi încă să vă feriţi şi în bună pace să-i lăsaţi aceşti oameni, nimenea dă nimica să nu-i învăluiască. Că ce om va bîntui preste cartea domni<i>i mele, acela om mare certare va avea dă cătră domniia mea, pentru că aşa este învăţătura domni<i>i mele.
     Şi într-alt chip să nu fie, după zisa domni<i>i mele, căci însumi am zisu domniia mea.
     Pis aprilie 20, vă leat 7157 <1649>.
      DANIC, ms. 256, f. 271v.
      Copie rom.
77                                                                               <1649> aprilie 20
     † Cum să să ştie că au cumpărat Neguţ vătaf cu feciorii lui o moşie de la Pantazi. Locul easte anume la Priboiu, pă din jos de casă şi să meargă locul cum va merge şi alalte locuri.
     † Şi iar au cumpărat Neguţ vătaf cu feciorii lui un loc. Locul easte anume la Coroi, cela ce easte alăturea cu al Bulicheştiloru pe din sus. Şi pă cel de Priboi au dat bani gata 15 costande fără aldămaş şi pă ces[t]a de la Coroi au dat bani gata 17 costande fără aldămaş.
     Şi aldămăşari au fostu: Dobre şi Stănislav şi Gligorie al lu Datco şi Manea al Sarului şi Stan Taraba. Şi au fostu şi Soare din Fiiani.
     Şi am scris eu, Dumitru, feciorul Manei.
     S-au scris în luna lui aprilie în 20 dni.
      DANIC, Ms. 127, f. 30 (nr. 5).
      Copie rom.

78                                                                        1649 (7157) aprilie 21
     † Adecă eu, Cîrstea sin Radul ot Pîrscoveni ot sudstvo Buzău, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna jupînului Moisi spatar, cum să să ştie că i-am vîndut ocină la Pîrscoveni ot Călmăţui stînjini cincizeci, din cap pînă în cap, cum merge ocina Pîrscovenilor, însă 25 de stînjini să meargă pen Crîngu, iar alţi 25 să meargă pri cîmpu. Şi i-am vîndut diript bani gata 2600, de bunăvoia mea şi cu ştirea tuturor fraţilor din sus şi din jos, dimprejurul locului, ce să-i fie dumnealui moşie stătătoare în veci.
     Şi mărturie au fost cînd se-au făcut acest zapis, mulţi boiari mărturie, anume: Barbul capitan ot Bădeni i sin ego Barbul şi ot Verneşti, Jipa postelnic i ot Buzău, Gheorghe iuzbaşa, Răgep i Sinca iuzbaşa za peharnicei ot tam i ot Pîrscoveni, Cîrstea i Radul, feciorii lu Lingiroao şi alţii mulţi ci nu i-am scris aicea. Şi pentru cridinţa, mi-am pus degetul.
     I na pisah Radul ot Verneşti, aprilie 21 dni, leat 7157 <1649>.
         Degetul Cîrstii.
         Ghiorghi iuzbaşa
         † Eu, Tudur cupeţ martira
         † Eu Prodan cupeţu
         † Jipa vornic ot Răteşti.
      DANIC, Ep. Buzău, LXXII/11.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 21,5), trei peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 173, f. 151v–152.
      Menţ., Stoicescu, Subalternii marilor dregători, p. 69, nota 50; p. 77, nota 128.

79                                                                        1649 (7157) aprilie 28
     † Adecă eu, Irimiea, scris-am zapisul nostru ca să fie de mare credenţă la mîna lu To<d>or, cu să se ştie că i-au vîndut tată-meu, Oprea, a patra parte de fune den sat, den Cioroiaş, încă în zilele lu Alion voivod, dereptu 700 şi 50 de bani, de a lui bunăvoie, fără nice o gî<l>ceavă, se fie moşie lu Todor, ohabnică şi lui ficiorilor lui şi nepoţilor şi strenepoţilor.
     Şi cînd i-am făcut zapisul la mîna lu Todor, fost-au mulţ omine bune, anume: Radul lu Căzan şi Moş al lui Şerb i Stanciul Cernescul i Văsile stegariul i Stan Rodescul i popa Gruia şi Albul Spideie şi Bratul Roibescul i Bogdan al Cîrstei şi popa Petco.
     Şi păntru credinţa, ne-m pos şi peceţile.
     Pis measeţa aprilie 28 dni, vă leatu 7157 <1649>.
         † Irimiia. Radul. Stanciul. Văsie. Stan. Popa Gruia. Albul. Bratul. Bogdan. Popa Petco. Moş.
      DANIC, Ep. Rîmnic, XXIX/8.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 21).
      Copie ibid.: Doc. ist., CMLXXVI/478, f. 408.

80                                                                        1649 (7157) aprilie 28
     † † Cartea e[pis]cupiei mele la mîna Jipei postelnic cum că eu venit dempreu[n]ă cu Sava căpitan cu Manolo portar, înaintea episcupiei mele, pentru că ş-au fost bănuindu Sava căpitan pre Jipa postelnic pentru nişti bani şi alte socotele ce au avut ei, încă mai denain<te> vreme, de cîndu au ţinut judeţul. Deci au jurat Jipa postelnic de cătră Sava căpitanul, denaintea noastră în sfînta episcupie, cum că n-au fost Jipa postelnic dator Savei căpitan nimic. Dici dreptu aceea, făcutu-i-am cartea episcupiei mele Jipei postelnic, ca să fie în pace de cătră Sava căpitan. De aceasta scrie episcupia mea.
     Pis, aprilie 28 dni, vă leat 7157 <1649>.
         † Serafim episcop Buzevschii.
      DANIC, Doc. ist., CXLVII/220.
      Orig. rom., hîrtie (32,5 r 20,5), monograma episcopală în tuş, pecetea mare episcopală în ceară aplicată, căzută.

81                                                                               1649 (7157) mai 1
     † Adecă eu, Balacan i Stan Tălpigă i Balea Nănişoară i Gîţea snă Dragului i Şărbu i Vişan i Ion, tatul lu Dr[…] ot Negraşi ot sud Vlăşcei, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui, jupan Dragomir velichii dvornic, cum să se ştie că ne-au pus dumnealui la închisoare pentru cărţile şi zapisele care ne-au făcut dumnealui. Deci cartea o am adus, iar un zapis al dumnealui şi un zapis al boiarilor nu le-am adus, ce ne-am pus zi denaintea dumnealui jupan Dragomir vel dvornic şi a mulţi boiari cum să aducem zapisele amîndoao în zioa dă Sveti Petr să le dăm în mîna dumnealui, pentru că aşa ne-am tocmit cu dumnealui. Şi chiezaşi sîntem unul pri alaltu şi apoi satul Negraşul tot easte chiezaş pre noi. Acesta scriemu şi mărturisim.
     Şi pentru adeverită credinţă, pusu-ne-am toţi degetele în loc dă peceţi.
     Pis mai 1 dni, vă leat 7157 <1649>.
         † Eu Bălăcan. † Eu Stanu. † Eu Balea. † Gănţea. † Şărbu. [† I]van. † Ionu.
      DJAN Prahova, Colecţia doc. foi volante, CXXIII/61.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 21).
      EDIŢII: Adam, Doc. inedite, p. 361, nr. 3.

82                                                                               1649 (7157) mai 2
     † (Radului peicul, ca să fie volnic cu această carte a domnia mele de să-ş ţie toată seliştea ci să chiamă Braniştea din judeţul Dîmboviţa din cîmp şi din pădure şi din apă, cu tot venitul de pretutindinilea şi de preste tot hotarul, cît să va alege. Pentru că această selişte Braniştea, ce scrie mai sus, fost-au o moşie fără de bir. Deci am luoat domnia mea de au fost tot pre seama domni<i>i mele, cîtăva vreme. Iar cîndu au fost acuma, domnia mea m-am milostivit, de am dat şi am miluit cu această selişte a Braniştei pre credin<cioa>să sluga domni<i>i mele, Radul peicul, pentru derept şi credincioasă slujbă ci slujaşte domni<i>i mele, ca să-i fie lui de moşie, în veac. Şi de nici om opreală să n-aibă, pentru că aşa easte învăţătura domni<i>i mele. (<1649>.
         †    <m. p.>
      DANIC, M-rea Căldăruşani, XXXII/13.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 20,5), pecete aplicată, monogramă în chinovar.
      Copie ibid.: Doc. ist., CMLXXIII/56.
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 254, nr. 407.

83                                                                               1649 (7157) mai 4
     † . După aceasta-ţ dau ştire domnia mea păntru care lucru fostu-te-am tremes domnia mea la casa celui boiar stolnecului, Dumnezeu-l pomenească, d-ai fostu socotitor pînă se-au astrucat oasele lui, dumneata, ca un boiar înţelept, socotit-ai cum se-au căzut. Deci în urma stolnecului, avut-au stolneceasa şi coconii bogate gîlcevi. Iar stolnecul, ca un boiar înţelept ce-au fost, ş-au tocmit tot, pînă au fost el cu zile şi au ales cui ce-au dat pre catastih. Întîi coconului celui mic: Filiaşul i Cotinar şi Corneşti, căci sînt tot un hotar. Iar Predii i-au lăsat Tat<o>mireşti<i> şi lu Mihaiu Spinişorul, iar stolneceasii şi cocoanii le-au ales zestrele usebi, cum veri vedea dumneata catastihul.
     Şi pre acest lucru ce au tocmit stolnecul, se-au judecat naintea domnie mele şi naintea a toţ cinstiţii dregătorii domnie mele. Iar alte moşii, rumîni, ţigani şi bucate ce se va mai afla afară dîntr-acestea, să să împarţă pre 3 fraţi. Iar chelciug ce să va afla şi deschise: tepsii, tengiri şi alte ce vor fi, să fie 4 părţi, să ia coconii 3 părţi şi stolneceasa a patra parte.
     Iar păntru nişte darure ce-au fostu dăruit stolnecul Predii şi lu Mihaiu la nuntă, acelea să fie ale lor să nu fie la împărţeală. Ci domnia mea, ştiind că eşti boiar înţelept, tremes-am pre Mihaiu ceauş cu catastihul care l-au fost stolnecul, să vie la dumneata. Şi va veni şi stolneceasa şi coconii. Ci pre această judecată să-i tocmişti şî să nevoiţi să nu mai fie gîlceavă întru dînşii. Şi să faceţi dumneavoastră carte de judecată, să nu căutaţ feciorilor, căci vor umbla ei gîlcevind. Că aşa au tocmit stolnecul pînă au fost viu.
     Iar dă vor avea price întru dînşii pîn-întru ceva, să-i pui la jurămîntu, să scoaţă tot de faţă.
     Aceasta-ţ grăiescu domnia mea.
  (<1649>.
     <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., MDLVI/30.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 20,5), sigiliu inelar al domnului în chinovar.

84                                                           1649 (7157) mai 4, Tîrgovişte
         † 122<>3 2 3 †    2<m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Neagoe căpitan din Topliceni, din judeţul Rîmnicul Sărat şi cu fiii lui, cîţi Dumnezeu îi va lăsa, ca să-i fie ocină în sat în Răduceşti însă toată partea de ocină a lui Stan Zamăneagră din cîmp şi din pădure şi din dealul cu vii şi din vatra satului, din tot venitul care va fi de peste tot hotarul, oricît se va alege din hotar în hotar, pentru că această mai sus-zisă ocină a fost de moştenire a lui Stan Zamăneagră din sat, din Răduceşti, încă de mai multă vreme. Iar apoi, cînd a fost în zilele răposatului Şerban voievod, iar Stan Zamăneagră el singur a lăsat partea lui de ocină la vreme de moarte slugii domniei mele Neagoe căpitan şi jupaniţei Elina ca să-l slujească şi să-l pomenească cu tot ceea ce trebuie, pentru că Neagoe căpitan el a cheltuit de la el de l-a slujit pe Stan Zamăneagră […] a lui şi care i-a dat în mîna popii Anghel din Bucureşti aspri gata 1 200 pentru că i-a făcut 6 sărăcuste, cum a lăsat Stan la moartea lui, cum am văzut domnia mea şi cartea lui Leon voievod, fiul răposatului Ştefan voievod, cînd a fost cursul anilor 7138 şi zapisul de la mîna popei Anghel cu toată mahalaua la mîna lui Neagoe căpitan, cum a lăsat Stan Zamăneagră cu limbă de moarte toate moştenirile lui şi viile şi locul de casă ca să fie toate în mîna lui Neagoe căpitan şi a jupaniţei lui Elina, pentru ca să-l pomenească şi să-i fie pomană, pentru că nu a rămas nimeni din sîngele lui Stan pentru [că]2 au murit toţi de ciumă şi la moartea lui Stan au fost şi martori, anume: popa Anghel din Bucureşti care l-a spovedit şi l-a slujit la moarte şi bătrînul Manea şi Sîrbul şi Ghioca şi Stănemir.
     Şi iar să fie slugii domniei mele, Neagoe căpitan două pogoane şi jumătate de vii în dealul Toplicenilor nedajnice de la Şoimul şi de fratele lui, Gheorghe, fiii lui Voico şi de mama lor, Călina din Topliceni pentru 9 ughi şi jumătate aspri gata şi pentru un bou bun şi cu zapis de la mîna lor de vînzare în anul 7155 şi cu martori scrişi în zapis, anume: Deadiul postelnic şi Margine logofăt şi din Tîrşor, Marin iuzbaşa şi din Ploieşti, Vladul iuzbaşa şi Ivan logofăt şi din Buzău, Dumitru iuzbaşa şi Vasile iuzbaşa de paharnici şi Popescul iuzbaşa şi Gheorghe iuzbaşa şi Stan iuzbaşa.
     Şi iar să fie slugii domniei mele, Neagoe căpitan două pogoane şi jumătate de vii gata şi lucrate şi două pogoane şi jumătate paragini în dealul Bordeştilor, pentru că a cumpărat Neagoe căpitan aceste pogoane de vie mai sus-scrise de la Drăgan, fiul lui Anton din Brăila […] pentru 16 ughi aspri gata cu zapis de vînzare de la mîna lor şi cu martori, anume: Mihalcea iuzbaşa şi Creţul iuzbaşa şi Macavei iuzbaşa şi Datco ceauş şi Andronic ceauş şi bătrînul Nichifor.
     Şi iar a cumpărat sluga domniei mele, Neagoe căpitan de la Lupaşco un pogon de vie în dealul Toplicenilor pentru 600 aspri gata, iar Lupaşco el încă cumpărase acest pogon mai sus-scris de la Anton, fiul lui Cernea stolnic. Şi iar a cumpărat Neagoe căpitan iar de la Lupaşco două pogoane de vie tot acolo care sunt de la mătuşa sa, Anca Olei pentru 6 ughi aspri gata cu zapis de vînzare de la mîna lui în anul 7156 şi cu boieri martori, anume: Negoiţă paharnic şi Gherghe spătar şi Deadiul postelnic şi Andronic ceauş şi Bratul Coietescul şi Iane Topliceanul şi Margine logofăt. Şi au vîndut aceşti mai sus-zişi numiţi oameni aceste pogoane de vie, ei de bunăvoia lor fără nici o silă cu ştirea tuturor fraţilor lor şi a vecinilor şi a megieşilor din sus şi din jos şi din jurul locului, cum însumi am văzut domnia mea toate zapisele pe rînd pentru aceste mai sus-zise vii la mîna slugii domniei mele Neagoe căpitan.
     De aceea am dat şi [domnia mea slugii domniei mele, Neagoe căpitan ca să-i fie aceste]2 mai sus-zise ocine şi dedine şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Radul mare comis şi jupan […]3 mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Dima logofăt, în cetatea de scaun în Tîrgovişte, luna mai 4 zile şi de la Adam pînă acum, la această scriere, cursul anilor în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
             [Io]2 Mateiu voievod <m. p.>
      DJAN Iaşi, Colecţia Documente, 787/1.
      Orig. slav, perg. (49 O 36), pecete timbrată.

85                                                           1649 (7157) mai 5, Tîrgovişte
         † 1† (
            (<m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri numită din Vale, unde este hramul nedespărţita Sfînta Troiţă şi părintelui egumen popa Sava şi tuturor călugărilor care trăiesc acolo, ca să fie sfintei mănăstiri 100 de bolovani de sare de la Ocna Mică, care este lîngă Tîrgovişte, mai ales din partea domnească să aibă să ia pe toţi anii acei o sută de bolovani de sare, pentru că văzînd domnia mea această dumnezeiască mănăstire, care este mai sus-scrisă, în sărăcie şi în loc fără ajutor şi fără nici-un venit din nici o parte, îndată s-a milostivit domnia mea, de am dat şi am dăruit sfintei mănăstiri aceşti o sută de bolovani de sare, cum este mai sus-scris, ca să fie sfintei mănăstiri de ajutor şi de întărire şi călugărilor de hrană şi de întreţinere, iar domniei mele şi părinţilor domniei mele veşnică pomenire.
     Încă şi blestem am pus domnia mea: în urma domniei mele, dacă pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie domn în această ţară, încă să înnoiască această carte şi să întărească această miluire a noastră, cum este mai sus-scris, ca să-l cinstească Domnul Dumnezeu şi în veacurile acestea şi în cele viitoare, iar care nu va înnoi, nici nu va întări, ci va strica şi va călca, pe acela Domnul Dumnezeu să-l strice şi să-i piardă sufletul lui şi să fie de trei ori blestemat de 318 sfinţi părinţi, care sunt la Nicheia <şi> să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc. Şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi Dragomir mare vornic şi Radul mare logofăt şi Stroe mare vistier şi Diicul mare spătar <şi> Preda mare clucer şi Radul mare comis şi Costandin mare postelnic şi Drăguşin mare paharnic. Şi ispravnic, pan Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Mareş logofăt Ghiorghiovici, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna mai 5 zile şi de la Adam pînă acum, în cursul anilor, în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
             Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, M-rea Valea, XVI/21.
      Orig. slav, perg. (20,5 O 39), sigiliu timbrat.

86                                                                               1649 (7157) mai 6
     † Noi cei doi [megiiaşi], anume: Neagul ot Creţeşti i Tatul ot tam scris-am zapesul nostru la mîna Badului [şe a] frăţene-său, Neagoe şi Şerban, feciorie Vladului ot Copăcene, cum să se [ştie] că au avut pîră cu Dragul, feciorul lu Mercan ot Creţeşte, păntru neşte ocenă dîn Creţeşte. Şe se-au pîrît neintea dumnealui vornecului Damaschen es[prav]necu la scaun la Bucureşti. Deci dumnealui i-au judecat şe au dat să jurăm pre D[ragul], feciorul lu Mercan, cum au ţinut Dragul 2 părţe, iar feciorii Vladului den Co[pă]cene 1 parte. Iar apoi noi n-am putut să jurăm pe Dragul că am adivărat [noi cu ale] noastre suflete, că au ţ[enut] den doa cu feciorii Vladului, ce au [rămas Dra]gul dă lege, că au umblat fără e[sp]ravă.
     Deci noi i-am tocmet să ţie oc[ena den] doa cum au dat banie la răsc[ump]ărătoare la Alexandru voivod, că aşa au fost dat [banie] să ţie dîn doa, cum le-au fost tocmeala atunce la răscumpărătoare […şt]eut şe noi şe toţi megiiaşie demprejurul locului nostru, că au ţenut oci[na den d]oa mai naenti vreme. Ce le-am făcut acestu zapes la mîna lor […îm] păcat cu voia lor, cum au fostu cu direptul, să ţie ocina dîn în d[oa cum] le-au fost tocmeala mai na[ente vr]eme şe cum am adevărat şi noi.
     Iar cin[e se va] mai scula peste tocmeala noastră [cum ne]-amu tocmet şe cum am aflat cu sufletele noast[re …] să mai facă pîră, să fie de mare ruşene naintea judecăţie.
     Şe cîn[d i-am toc]met, fost-au multe megeiaşi [m]ărturie: Zahariia ot Creţeşti i Mă[nea] ot tam i Balea ot tam şe den C[opăceni], Evan e Tudusie.
     Şi păntru credenţ[a, ne-am] pus se degetele în locu dă pecete.
     Şe am scres eu, popa Stoica [ot Copă]cene, mai 6 dni, vă leat 7157 <1649>.
         Eu Neagul.
         Eu Tatul.
         Zahariia.
         Mînea.
         Balea.
         Evan.
         Tudusie.
      DANIC, A.N., CXVII/41.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20), rupt, ros de carii, pătat.
87                                                                               1649 (7157) mai 6
     † Adecă eu, Pîrvul nepotul <lui> Andrei ot Sărăcineşti, să să ştie că am vîndut o falce de loc în Slinur, derept bani gata 90, să fi<e> moşie lui şi feciorilor lui în vec. Că am vîndut dă a me bunăvoie.
     Şi mărturie: Andrei de Sărăceneşti. Şi păntru credinţa, me-m pus şî degetul.
     Pis measeţa mai dnă 6, vă leat 7157 <1649>.
      DANIC, Ep. Rîmnic, LX ter/11.
      Orig. rom., hîrtie (12 r 13,5).
      Copie ibid.: Doc. ist., CMLXXVI/10 (f. 11).

88                                                                               1649 (7157) mai 8
     † Adecă noi, 12 boiari hotarnici carei am fostu loaţi pre răvaşă domneşti de Calotă roşoul ot Tîrgşor, de i-am hotărîtu cu Drăgoşăştii den Sărasca şi den Pelinesca. Deci au căzutu viile lu Calota în fune Tatuliu şi a Sta<n>ciuliu, iar pre Calotă l-au dat în pădure. Iar el nu se-u soferit, ci au vrotu să surpe hotar<ul>. Iar uncheşul Tatu>lu au zes şi Sta<n>ciul au zes cu fraţii să n<u-i> mai surpăm hotar<u>lu, să-şi ţie Cal<o>tă viile den hotar pînă-n răzor<u>lu lu8 Mateiu şi foni<i>li de pădure, unde i se-u venit, căce au fostu şi viile lu8 Calotă, tot pădure13 mereie, ci le-u făcut el vii. Căci că aşea se-u voit ei de a l<o>r bunăvoie denainte nostră, acestor 12 hotarnici, ca să-şi ţiie Calotă viile cu bună pace, el şi feciorii lui în vec, neclintite.
     Pis measeţa maiu 8 dni, let 7157 <1649>.
         Ion. † Tiodor. † Gane. † Istratie. † Stan. † Dumitru. † Cîrste. † Sterea. † Negre. † Stoica.
      DANIC, A.N., XC/13.
      Orig. rom., hîrtie (32 r 20).

89                                                                             1649 (7157) mai 11
     Adecă eu, Vlădaie, jupîneasa lu Iane postelnic de Pleşoi, împreună cu coconii miei: Dragomir i Stanciul i Nicola i Crîştov, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna Barbului banul ot Poiană, cum să se ştie că am vîndut dumnealui jumătate de moşie de Şimnicul de Sus, de preste tot hotarul, din hotar pînă în hotar, pre bani gata ughi 115. Cum să-i fie ohabnică, dumnealui şi coconilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi cîţi Dumnezeu îi va dărui, moşie stătătoare.
     Şi mărturie au fost atunci cînd am vîndut dumnealui acea jumătate de moşie ce scrie mai sus ş-am luat bani de la dumnealui, fost-au: Barbul cluceriul de Fratoştiţă şi Peia cupăţu ot Căpenteni şi Neagoe postelnic brat banului, Andrei postelnic vnuc banului.
     Şi am scris eu, popa Marco ot Şipot.
     Şi am vîndut moşie stearpă, fără de rumîni.
     Şi pentru credinţă, pusu-ne-am şi peceţile.
     Pis measeţa mai 11, 7157 <1649>.
         Vlădaie. Dragomir. Stanciul. Crîştov. Nicola.
      DANIC, A.N., CLIX/36 (nr. 2).
      Copie rom.
      Alte copii ibid.: Doc. ist., DLVII/2; MXXXIX/24.
90                               1649 (7157) mai 13, în zilele lui Matei voievod
     † Adecă eu, Calotă şi Mateiu şi cu feciorii miei, anume: Paraschiva şi Sima, <scris-am> acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna popei lui Stan ot Păcăleşti pentru 2 pogoane de vie, care pogoane au fost cumpărat dă la Vasilie şi au fost căzut în funea noastră. Iar hotarnicii ceştii 12, ce ne-au hotărît, aşa ne-au zis: să nu avem nici o treabă cu acele 2 pogoane ale popei lui Stan, căci au fost cumpărătoare veche demult. Deci noi încă i-am făcut acest zapis al nostru, să fie în pace de cătră tot omul şi să fie lui de moşie şi lui şi feciorilor lui, cîţi Dumnezeu îi va da.
     Şi mărturie, mulţi oameni buni, anume: Tatul şi Stanciul cu feciorii lui şi fraţii lui, anume Marin.
     Şi pentru credinţă, am pus degetile.
     Pis measeţa mai 13 dni, vă leat 7157 <1649>.
     † Vă dni Matei voievod.
         † Calotă. † Mateiu.
      DANIC, Ms. 173, f. 203v.
      Copie rom.
      Altă copie ibid.: ms. 366, f. 22v.

91                                                                             1649 (7157) mai 13
     † Adecă noi, sătenii den Ciorîca, anume: Oancea i Stan i Stoica i Pătru i Dumitru i Manea i Oprea i Stoica i Bălan, scris-am acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupan Stroe vel vistier, cum să să ştie cî<n>d au venit ailalţi săteni den satul nostru, den Ciorîca, de s-au vîndut dumnealui rumîni pre bani, ne-au dat şi noao bani, cum au dat şi altora. Iar noi n-am vrut să luom banii, ci ne-am sculat de i-am dat dumnealui banii, care cît i-am fost dator. Şi ne-am pri<n>su denaintea mări<i>i sale domnului nostru, cum, dă vom face vreun meşteşug, să fim luat aceşti bani de la alţi boieri să-i dăm dumnealui, să fim rumîni altora, aceia bani să fie domneşti, iar noi să fim rumîni fără bani, că aşa ne-am prinsu denaintea divan<u>lui domnului nostru.
     Şi cî<n>d am făcut acest zapis, mărturii au fost mulţi boieri.
     Şi pentru credinţă, ne-am pus degetele. Aceasta mărturisim cu acest zapis al nostru.
     Mai 13 dni, leat 7157 <1649>.
      DANIC, Ms. 710, f. 664.
      Copie rom.
92                                                                             1649 (7157) mai 14
     Eu, Drăghici ot Necşeşti, dă zapis jupînului Velisarie şi jupînesei Simei că, făcîndu-mi dumnealor bine de mi-au plătit şi m-au împrumutat şi altă dată cînd mi-au trebuit ughi 25, să aib a-i plăti aceşti bani la Sînta Măriia Mică, fără de nici un cuvînt, că mi-au făcut dumnealor bine la treaba mea, de mi-am pus moşia ot Necşeşti zălog etc.
      DANIC, Fişele gen. Năsturel, s.d.
      Rez.
93                                                                             1649 (7157) mai 18
     † Adecă eu, Marten şi eu, Stan şi Neagoe, scres-am noi zapesul nostru, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Ion vătah, cum să să ştie că i-am vîndut noi o grădină, anume grădina ce de jos, den Poienărei, grădina cu şezutul casei şi c<u> o cînepişte, grădina den drum pînă-n vale.
     Şi o am vîndut noi, de bunăvoia noastră şi c<u> ştirea tuturor fraţii den sat, pre bani gata, ughi 20. Dereptu aceea, să-i fie lui de moşie şi1 lui şi1 feciorilor lui şi1 nepoţilor în vec.
     Şi1 mărturie au fostu: ot Poienărei, Bade, Ion, Radul, Negoe, ot Berevoieşti, Dragne vătah şi jupînul Prema neguţătorul, ot Rătevoieşti, Albul logofetul.
     Şi am scres eu, popa Ion ot Poienărei.
     Şi1 pentru credinţa, pus-am degetele. Aceasta am scres eu.
     Pis measeţa maiu dni 18, vă let 7157 <1649>.
         Eu Marten. Eu Stan. Eu Negoe.
      DANIC, Doc. ist., MCDXC/8.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 19,5).

94                                                                             1649 (7157) mai 18
     † Adecă noi, toţi săteanie, carie am lăcuet în Tătarul de ne-au apucat talerul acolo, anume: Dumitru meşterul i Stoian i Stan, sin ego Dragomir i Simion i Filep i Vladul Broscă i Micul i Pavel i Gligorie brat Răspop i Marin i Radul văcar, scriemu şî mărturisimu cu acest zapis al nostru, cumu să se ştie că ne-au fostu luat dumnealui în chezăşîie den divanul do<m>nu nostru şî ne-au scos de-nchisoare, ca să şădemu să ne plătimu bir şî nevoile ca ala<l>ta ţeară. Şi încă amu făcut şî jurămîntu ca să nu-l înşălămu, să-l lăsăm la nevoie. Iar după aceea, noi nu ne-am ţinut de cuvînt, ci amu fuget şî l-amu lăsat la nevoie pre dumnealui. Deci, deca amu fuget, dumnealui ne-au plătet mierea şî birul haraciului şî fînul şî găleata şî cîteva birure, de s-au făcut acestea toate împreună cu alte cheltuiale ale noastre, ughi 200.
     Deci deca ne-au strînsu pre o seamă de omini, apucatu-ne-au ca să-i plătim banie, iar noi n-amu avut cu ce să plătemu, ci ne-au pus dumnealui zi după zi ca să-i plătimu, şî tot nu i-am putut plăti. Deci, cîndu au fost acumu, vrut-au dumnealui să ne ducă şî la curte să-ş întrebe cu noi, iar noi iar amu căzut la dumnealui de ne-au mai pus zi la Sveti Dimitrie, ca să avemu a-i darea bani ciniş partea lui. Iar carei dentru noi nu va avea bani la zi, să a<i>bă a fi rumîn, şî el şî feciorie lui, şî să a<i>bă a-ş face carte de moşîe pre de<n>şii. Iar ala<l>ţi bani ce vor rămînea afară den părţile noastre neplătiţi, să a<i>bă a apuca p[r]e ceia săteani carei [a]u fost pre bir cu noi, vere cîndu-i va găsi, să a<i>bă a-i plăti bani. Iar să nu vor avea bani, să a<i>bă a fi rumîni, cumu ne-au fost tocmeala cu dumnealui.
     Şî pentru credinţa, ne-am pus degetele în loc de peceţi. Şî mărturie sî<n>t: Loiz clucer, Gavril spatar, Tudor stolnec, Ianachi postelnic ot Bereleşti. Şî amu scres eu, Paraschiva Bileag.
     Pis measeţa mai dni 18, vă leat 7157 <1649>.
         Dumitru.
         Stoian.
         Stan.
         † Filep.
         † Vladul Broască.
         † Micul.
         † Radul.
         † Marin.
         † Eu Tudoru stolnic4
         † Gavril spătar, sin Mîrdzea dvornic4
         † Ianachi postelnic Biriliscu4
         † Bratul logofăt ot Bîrseşti.
      DANIC, Doc. ist., XLIII/117.
      Orig. rom., hîrtie (33,5 r 21).

95                                                                             1649 (7157) mai 20
     † Cum să se ştie că au cumpărat Maren ot Petroşiţi, o fune de loc den Ruşăţul cel Mare, de la Vlaicu şi de la Ursu, anume easte funia de la Feregă. [Şi] au dat Marin bani gata pră această moşie 500 de bani. Şi aldămăşari au fostu na eme: ot selo Tîţav, vătaful ot plăiaşi Manea i ot Petruşiţa, Bîrsan şi Bordea şi den Bezdad, Văsiiu sin al Obilei şi Muşat dîn Dreveniceşti şi den Breaza, na eme Ion şi un ţi<g>an de la mănăstire de la Viforîta, na eme Coste. Şi încă au fost şi Căliman ot selo Petruşîţa şi încă au fostu mulţi oameni buni.
     † † † Şi noi megieiaşii pentru credenţa, ne-am pus peceţile.
        <1649>.† Şi aldămăş au dat Marin 2 vedre de vin.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XXXIX/13.
      Orig. rom., hîrtie (32 r 21).
      Copii ibid.: mss. 127, f. 238v; 134, f. 272.
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 254–255 (nr. 408).

96                                                                             1649 (7157) mai 21
     † Adecă eu, Stroe Buţescul i cu soţu-mea, Stana, dat-am zapisu nostru ca să fie de mare credinţă, cum să să ştie că am dat şi am închinat ocina din Stroiasca din partea lui Cocină, pînă cîtă să va alege peste tot hotarul, din deal, din cîmp şi din şăzutul satului şi pădure şi din apă. Am dat eu Stroe i cu soţuia mea aceast ocină ce scriem mai sus, sfintei mănăstiri ot Mislea, ca să fie de pomană.
     Iar cine s-ar scula peste al nostru zapis din oamenii miei, din fraţi şi din veri şi nepoţi, din tot neamul mieu ce<ne>vaş dintr-aceştiia ce scrie mai sus, să fie afurisiţi de vlădica Isus Hristos i 318 sfinţi părinţi.
     Încă şi mărturii au fost: popa Oprea ot Cocorăştii Caplei şi Filip, nepotul lui Manole logofăt i Gherghe sin Ciocotă ot1 Tîrşor i Stanu Găgălii i brat ego Radul i Bratul i Stoianu, ca să fie de bună credinţă şi statornicie.
         † Eu Stroe i Stana ce am dat această danie.
      DANIC, Ms. 466, f. 179.
      Copie rom.

97                                                                             1649 (7157) mai 24
     † Adecă eu, Merce, feciorul Ancăi, nepot [l]u Negruş ot Cîndeşti, scris-am zapisul mieu, ca să fie de mare credenţă la mîna lu Moise spătar, cum să să ştie că i-am vîndut loc în Cîndeşti, den partea lui Negruş alature cu viele dumnelui în Stremta, loc de 2 pogoane, pădure, pe bani gata 300. Şi am vîndut eu, Merce ce scrie mai sus de a me bunăvoie şi cu ştire tuturor fraţilor, să fie dumnelui moşie.
     Şi la tocmela noastră, fost-au oameni buni, anume: iuzbaşa Vişan ot Albeşti şi jupînul Chereiac păharnic ot Rîmnic i Staico ot Bordenei.
     Pis popa Oancea ot Cîndeşti. Şi pentru credenţa, pus-am şi peceţele.
     Pis mai dni 24, vă leat 7157 <1649>.
         Popa Oancea. Merci. Vişan. Chereiac. Staico.
      DANIC, Doc. ist., CXCVI/102.
      Orig. rom., hîrtie (17 r 21,5); sigiliu inelar în tuş. Pe fila următoare este scris actul încă o dată pînă la „fost-au oameni”, inclusiv.

98                                                                             1649 (7157) mai 25
     † Adecă eu, Buzea, dimpreună cu fraţii miei, anume: Ţalapi i Balomir i Pătru şi Giura i Stan sîn Nica din sat, din Muţi, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealu<i>, jupan Diicul vel spatar ot Buiceşti, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui moşiia din Muţi, toată, de priste tot locul, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu seliştea satului, din hotar pînă-n hotar, însă stînjini 520 şi stînjinul cîte 50 de bani, fac bani 26 000. Şi ne-au dat dumnealui bani gată în mîinile noastre, însă moşie stearpă, fără de rumîni.
     Şi o-m vîndut noi, de a [nostră] bunăvoie şi fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor fraţilor şi a boiarilor din sus şi din jos şi dimprijurul locului, ca să-i fie dumnealui şi coconilor dumnealui şi nepoţilor şi strenepoţilor, moşie stătătoare în veac.
     Şi cînd am făcut acest zapis şi această tocmeală, fost-au mulţi boiari mărturie, pre nume: Vlaicul postelnic ot Cornet o Preda postelnic ot Băbeni i Mircea postelnic ot Păduriţi, Dobre vătah ot Diiculeşti i Nedelco logofăt ot Pîriiani i Mihai Drosul, postelnic ot Giurman i Toma logofăt ot Cacova.
     Şi pentru mai adeverit<ă> credinţa, pusu-ne-am şi peceţile şi iscăliturile.
        1(<1649>.
         Eu Buzea
         Eu Ţalapi
         Eu Balomir
         Eu Pătru
         Eu Stan
         † Eu Giură logofăt iscala
         Eu Preda ot Băbeni
         Dobre vătaf
         Nedelco logofăt
         † Stoica logofăt sîn Drosul postelnic
         Eu Bad<ea> logofăt.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CLII/15.
      Orig. rom., hîrtie (41,5 r 32,5), pecete aplicată.

99                                                                             1649 (7157) mai 25
     Adică noi, aceşti 2 megiiaşi carii au fost luoaţi pri răvaşe domneşti, pre anume: Iorga armaşul den Bogaţi şi din Priboianu, Şărban, cum au tocmit pre popa Ivan de Beleţi şi pre Radul sin Badii Bogăţeanul de Sus, pentru nişte codri dă loc de Bogaţii de Gor: un codru în dealul Glîmboacilor, să aibă a-l ţinea Radul sin Badii. Altul în Piscul Frumuşălului, codrii să-l ţie popa Ivan dă Beleţi. Altu codru de la pătul, codru cumpăratu de la Radul şi de la fraţii lui, partea lor, că o au luat în bani gata ughi 1, costande 5, să fie popii lui Ivan moşie şi` feciorilor lui.
     Cum au schimbat să ţie Radul în dealul Glîmboacilo<r> şi popa Ivan în Piscul Frumuşălului tot codru, cum i-au tocmit cei 2 megiiaşi pre răvaşe domneşti şi cu mulţi oameni buni au fostu la acea judecată, pre nume: Dobrotă di Bogaţii de Sus şi den Beleţi, Dragul spătar şi Radul, fratele lui Dobrotă şi Radul Meca şi den Bogaţii de Jos, Giurgiu şi Margine, Cîrstea ot tam.
     Şi […] să plătească locurile, să potrivească locul popii Ivan.
     Pis measeţa mai 25 dni, 7157 <1649>.
      DANIC, Ms. 127, f. 367 (nr. 4).
      Copie rom.
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 255 (nr. 409).

100                                                                           1649 (7157) mai 25
     † Adecă eu, Mogoş capitan, mărturisescu cu ceastă scrisoare a noastră, cum să se ştie că am fost luat denaintea mări<i>i sale, domnu nostru, de Negoiţ<ă> peharnic şi de fraţii dumnealui, Gherghe spatar i Moisi spatar pentru nişte vaduri de moară. Deci am strînsu boiari demprejurul locului, anume: ot Udobeni, Lefeter i Iane logofăt i ot Mărăcineni, Vel Sava i Sava capitan i ot Verneşti, Jipa postelnic i Radul Liicăi i Lefter ceauşul. Deci i-am tocmit însă cu voia dumnelor cum să ţie Negoiţă peharnic 2 roate de moară înnaintea casei lui, pre zăgas, de ceea parte. Şi să ţie Gherghe spatar iar 2 roate la capul hăleşteului, iar la Cîndeşti; şi să ţie Moisi spatar 2 roate de moară la Gura Nişcovului, pre ocina mătească. Iar să va cădea vreo pîră veri la care roate dentr-aceste mori, să avem a trage toţi frăţeşte. Aşijdirea să va cădea şi vreo cheltuială sau vreo lipsă, iar să him toţi fraţi şi pre lipsă şi pre cheltuială. Iar pentru o moşie de la Călmăţuiu, ce să cheamă Futuţi, den sus de Grămăditele, aşa se-au tocmit Moisi spatar cu fratele dumnealui, Negoiţă peharnic cum să hie fraţi. Iar de se va mai vinde vrio moşie acolea î[mp]rijur, să cumpere frăţeşte. A[şi]jdirea să va hi vreo pîră cîndva pentru această moşie, iar să hie fraţi, şi cheltuiala să hie tot frăţeşte. Şi pentru credinţa, pusu-ne-am peceţile şi numile.
     Pis maiu 25 dni, leat 7157 <1649>.
     I napisah az, Balea logofăt ot Chio[j]du.
         † Az Mogoş capitan
         Sava Binghilu
         Jipa postelnic
         Lefter ceuşul
         Radul Lilicăi.
      DANIC, Doc. ist., LXXI/165.
      Orig. rom., hîrtie (44 r 22), 5 peceţi în fum.

101                                                     1649 (7157) mai 25, Brîncoveni
     † Adecă eu, Stoica şi cu frate-meu, Nicula şi cu frate-meu, Dragomir şi cu toţi oamenii noştri Săteşăşti, nepoţîi <lui> Vlad vătahului Pleşăi, scriem şi mărturisîm cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credenţă la mîna jupînului Velisar logofăt şi a jupînului Sîmei, cum să să ştii că le-am vîndut toată partea noastră de moşîi den Nicşăştii de Jos ot sudstvo Teleorman, însă partea Pleşăi de cumpărătoare cîtă scrie în cartea cea bătrînă de moşîie. Şi mi-au dat bani gata, bani 2 000 în mîinele noastre. Şi o am vîndut noi, de a noastră bunăvoie, de nimea sîliţ, cu ştirea tuturor oamenilor noştri şi a megiiaşîlor de premprejurul locului, din sus şî din jos, ca să le fii dumnealor moşîi în veci stătătoari, dumnealor6 şî coconilor dumnealor6, cîţ Dumnezău le va da.
     Iar aşa ne-am tocmit; de nu să vor suferi Drăghici şi Stan carii sînt fraţ de moş[i]e, să a<i>bă a [lăpă]da bani de acum preste o lună şî vor ţînea ei.
     Şi la tocmeala noastră fost-am mulţi boiari mărturii: Tănasîe capitan za sîrbi i unchiiaşul Stanciul ot Filţişti şi Ionaşco aprod i Neacşul ot Zărnişti i Bratul ot tam şi unchiiaşul Stroi ot Vîrtoape i Oprea aprod şi alţ mulţi, carii nu scriu pre nume şî-ş vor pune mai jos peceţîli şî iscăliturili mai jos.
     Şi păntru mai adeverită credinţă, ne-am7 pus degetele ca să crează.
     Pis Udrişte snă Oprei logofăt ot Şîrineasa.
     Mai 25, u Brîncoveani, vă leat 7157 <1649>.
         † Eu Stoica. † Eu Necola. † Dragomir.
      Muz. ist. şi Artă al Mun. Buc., 30 614.
      Orig. rom., hîrtie (21 r 31,5).
      Rez., Ştefănescu, Catalog, p. 159.

102                                                        1649 (7157) mai 28, Bucureşti
     † Adecă eu, Preda cliucer Cepleanul, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna părintelui Antonie, egumenul de la sfînta mănăstire ci si chiamă Plăvicenii ot sudstvo Olt, hramul Sveatii Arhanghelu şi a tot săborul sfintii mănăstiri, cum să să ştie că, luîndu un ţigan al mieu, anume Stanciul, pre o ţigancă a mănăstirii, anume Cîrstina şi luîndu-şi un ţigan al mănăstirii, anume Şărbu ţiganul, fratile lu Negreiu ţiganul pre o ţigancă a mea, anume Mara. Deci neîndurîndu-ne noi a sparge sălaşele, am făcut schimbu însă cu ţiganii, nu cu ţigancile şi am dat eu la mănăstire pentru Şărbu ţiganul, fratile lu Negreiu, pre Stanciul ţiganul cu fecerii lui şi părintele Antonie egumenul împreună cu alalţi călugări de la mănăstire mi-au dat mie pentru Stanciul ţiganul pre Şărbu ţiganul, fratile lu Negreiu iar cu fecerii lui, cap pentru cap şi copii pentru copii.
     Şi cînd am făcut această tocmeală, fost-au şi cu ştirea ctitorilor mănăstirii de bunăvoia noastră. Derept aceea, am dat acestu zapis al mieu la mîna părintelui Antonie egumenul şi a tot săborul mănăstirii ca să aibă a-ş ţinerea mănăstirea pre Stanciul ţiganul care scrie mai sus cu fecerii lui cu bună pace să-i fie de moşie stătători, fără de nici o gîlceavă.
     Şi mi-au făcut şi mie părinţii zapis ca acesta pre Şărbu ţiganul. Şi mărturie, boiari<i> carii vor iscăli mai jos. Şi eu încă, pentru mai adeverită credinţă, mi-am pus pecetea şi iscăletura, ca să să crează.
     Şi am scris eu, Mihai logofăt za divan, în Bucureşti, cu învăţătura lor.
     Measeţa mai 28 dni, leat 7157 <1649>.
         † Eu Preda cluceru Ceplenu
         Costandin Cantacuzino martor
         Şărban vtori logofăt martor
         Şerban Cantacuzino vel cupar.
      DANIC, Doc. ist., DXCIV/18.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 21), pecete aplicată.

103                                                 1649 (7157) mai 28, <Brîncoveni>
     † , ca să-i fie satul Comanii ot Mehedinţi, lîngă vadul Diiului, tot satul cu tot hotarul şi cu toţi rumînii şi cu tot venitul, den hotar pînă în hotar, pre hotară bătrîne şi pre semne, pentru că acest sat Comanii, el au fost de moşie al sfintei mănăstiri, bătrînă şi direaptă ocină, dat şi adaos în sfînta mănăstire Tismeana de răposatul bătrînul Dan voievod şi de răposatul moşu-său, Radula voievod, ca să fie mănăstirii de hrană şi de întărire şi lor pomeană în veci, cum am văzut domnia mea şi hrisov de miluitură bătrînă vă leat 6932 şi cartea lui Pătru vodă uşoară. Şi tot au ţinut sfînta mănăstire Tismeana acest sat Comanii cu bună pace.
     Iar cînd au fost acum, în zilele domni<i>i mele, se-au sculat Pătraşco, ginerele Colţei ot Pleşoi, cu pîră pentru satul Comanii, ce scrie mai sus, zicînd aşa că au fost jumătate al lor. Şi au venit naintea domni<i>i mele, în divan, aicea la Brîncoveni, de se-au pîrît de faţă cu Ioan egumen ot Tismeana.
     Într-aceea, domnia mea am judecat pre dirept şi pre lege dumnezeiască, împreună cu toţi cistiţii dregătorii domni<i>i mele şi am adeverat domnia mea că easte satul mănăstirii, tot satul Comanii, cu tot hotarul, moşie bătrînă şi direaptă, cum scrie mai sus. Iar Pătraşco au umblat rău şi fără ispravă, deci l-am scos cu rea ruşine den divan şi au rămas de lege, ca să-ş ţie mănăstirea satul cu bună pace, cum l-au ţinut şi pînă acum, mai mult val să n-aibă. (<1649>.
         †    <m. p.>
      DANIC, M-rea Tismana, XIV/4.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 21), pecete timbrată.
      Copii ibid.: mss. 330, f. 31; 335, f. 222v–223; 711, f. 159.
      EDIŢII: Nicolăescu-Plopşor, Monografia, p. 44–45, nr. 54; fragm., Ştefulescu, Tismana, p. 322–323; menţ., Georgescu, Judecata domnească, p. 174, nota 12.

104                                                                  16<4>9 (71<5>7) mai 28
        1234 <>Şi iar să fie doamnei domniei mele, Elena, oarecare rumîni în satul Pietri din judeţul Vlaşca, anume: Vladul şi cu frate-său, Tudor, fiii Oanei din Berbecariu, pentru că aceşti mai sus-zişi oameni, ei au fost cnezi şi cu feciorii lor de mai nainte vreme. După aceea, cînd au fost acum în zilele domniei mele, iar ei de a lor bunăvoie şi fără de nici o silă au venit înaintea doamnei domniei mele, Elena de s-au vîndut rumîni, ei şi cu feciorii lor, drept ughi 15 bani gata.
     Şi iar au cumpărat moşie în sat în Pietri toată partea jupînesei Sorei, sora lui Chiveriţă logofăt, jupaniţa lui Tudor postelnic ot Răteşti, cîţi vor fi în satul Pietri de peste tot hotarul, oricît se va alege, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din baltă şi cu viile şi din vatra satului şi cu toţi rumînii cîţi se vor găsi, pentru că a cumpărat de la jupîneasa Sora, jupaniţa lui Tudor postelnic şi de la feciorii ei, Barbul şi Despa, drept ughi 550 şi drept o ţigancă anume […] şi drept un postav de grana bun.
     Şi iar a cumpărat moşie în sat în Pietri şi în Deadilov, toată partea Predei sluger din Răduleşti, din cîmp şi din pădure şi din baltă şi cu viile şi cu rumînii, oricît se va alege de peste tot hotarul, din hotar pînă-n hotar şi cu tot venitul, pentru că a cumpărat de la Preda sluger, fiul Buzincăi sluger din Răduleşti, drept ughi 290, pentru că această mai sus-zisă moşie şi rumîni din Pietri şi din Deadilov au fost de moştenire ai lui Drăgoiu căpitanul din Fălcoi. Deci au făcut schimb cu Preda sluger, de au dat Predei sluger partea lui de moşie din Pietri şi din Deadilov şi cu vecini, iar Preda slugerul el au dat lui Drăgoi căpitan satul Viişoara jumătate din judeţul Olt, moşie pentru moşie.
     Şi iar să-i fie moşie şi rumîni în sat, în Deadilov, toată partea lui Andrei spătar, fiul agăi Neagul, care i-au fost şi lui de zestre de la socru-său, Calotă sluger din Popeşti de peste tot hotarul, oricît se va alege, însă rumînii, anume: Cîrstian cu fiul lui, Neaniul şi cu feciorii lui, pentru că a cumpărat de la Andrei spătar drept ughi 45.
     Şi iar a cumpărat moşie şi rumîni în sat în Pietri, toată partea lui Ştefan postelnic, fiul Pîrvului postelnic din Bărbuleşti, din cîmp şi din baltă şi de peste tot hotarul, oricît se va alege, pentru că a cumpărat de la Ştefan postelnic din Bărbuleşti drept ughi 800 şi drept una sută ughi, i-au dat lui 2 ţigănci, anume Dobra şi Stana, ca să se hrănească.
     Şi iar să-i fie moşie şi rumîni în sat în Pietrile, toată partea mănăstirii Nucetului din cîmp şi din baltă şi cu viile şi cu 9 rumîni, pentru că au făcut schimb cu părintele egumen Ananiia şi cu călugării de la sfînta mănăstire de la Nucet, de au dat călugării partea lor de moşie din Pietri şi cu 9 rumîni doamnei domniei mele, Elenei. Iar doamna domniei mele, Elena, ea au dat toată partea ei de moşie din satul Dulceni din judeţul Teleorman şi cu 17 rumîni schimb, moşie pentru moşie.
     Şi iar să fie moşie şi rumîni în sat în Pietri, toată partea Predei comis şi a fratelui său, Vintilă, fiii Badei postelnic din Bucşani, din cîmp şi din pădure şi din baltă şi din vatra satului şi cu viile şi cu toţi rumînii, cîţi se vor afla pe partea lui de moşie, pentru că a cumpărat de la Preda comis şi de fratele său, Vintilă, feciorii Badei postelnicul din Bucşani, drept ughi 320.
     Şi iar să fie moşie şi rumîni în sat în Pietri, toată <partea> Radului vistier din Fărcaş, din cîmp şi din pădure şi din baltă şi cu viile şi cu toţi rumînii, cîţi se vor afla, pentru că a făcut doamna domniei mele Elena schimb cu Radul vistier Fărcăşanul, de au dat satul Slăvenii din judeţul Romanaţi şi cu toţi rumînii, cîţi au cumpărat Necula vistier pentru moşia de la Pietri şi pentru rumînii schimb, moşie pentru moşie.
     Radul Năsturel banul.
      DANIC, M-rea Cotroceni, III/11.
      Copie slavă scoasă din hrisovul lui Matei Basarab, adeverită de Radul Năsturel ban şi datată 1679 (7187) mai 28. S-a redatat după nota tergală, considerîndu-se că cifra zecilor  (= p) (= 80) a fost scrisă greşit în locul cifrei (= 50).
      Trad. copie, ibid.: III/12; ms. 690, f. 217.

105                                                                           1649 (7157) mai 30
     †  Iordachi postelnic, ca să hii volnic cu această carte a domni<i>i mele, de să cumpere ocină în sat în Rusăneşti, oarecît să va face vînzătoare, toată să cumpere Iordachi postelnic, iar alt nemeneli treabă să n-aibă a cumpărarea, pentru căce easte el cumpărător mai de mult acolo, la Rusăneşti. Aşejdiri şî voi roşilor de acolo dimprejur, au ţăran, au cine va fi, să aviţi a vă fere, nemeneli ocini acolo să nu cumpere, că cine să va ispitie a cumpăra, bine să ştie că acei bani vor fi domneşti şî ocina va fi piirdută, pentru că aşa easte învăţătura domni<i>i mele. <1649>.
         † † <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., CCV/170 a.
      Orig. rom., hîrtie (34 r 21,5), pecetea cea mică domnească în chinovar. Are o copie identică scrisă de Zaharia Nenovie în 1839 noembrie 21, la Bucureşti.
      EDIŢII: Hagi-Mosco, Doc. olteneşti, p. 185, nr. 7; rez., Balş, <Donaţie>, p. 76, nr. 7.

106                                                                           1649 (7157) mai 30
     Cu mila lui Dumnezeu, Io Mateiu Basaraba voievod şi domnu, scris-am domniia mea voaoă, tuturor oamenilor carii sînteţi lăcuitori la ocina dă la Palangă, care o au fost datu şi miluită răposatul Şărban voievod preacinstitul<ui> dregătorul domni<i>i mele, jupan Radul vel logofăt, pentru dreaptă şi credincioasă slujbă ce i-au slujit în ţări streine. Aşijderea şi domniia mea mai vîrtos am adaos şi am întărit această milă cu această carte a domni<i>i mele, cum carii vor lăcui pre acea ocină să fie în pace de toate dăjdiile şi mîncăturile cîte sînt preste anu, numa să fiţi de a asculta pre cinstitul dregătorul domni<i>i mele, jupan Radul vel logofăt.
     Drept aceea, în vreme ce veţi vedea această carte a domni<i>i mele, iar voi să căutaţi dă ce vă va porunci, oridăce lucru au la mori, au la alte lucruri ce trebuieşte la casa boierească, să săriţi toţi, să lucraţi, cu mic cu mare, că pentru aceea v-am iertat de toate. Aşijderea şi voi, toate slugile domni<i>i mele, oricare cu ce slujbă veţi umbla într-acest judeţ, voi încă să căutaţi foarte să vă feriţi dă aceşti oameni, nimenea dă nimica să nu-i învăluiască, că acel omu mare urgie va petrece de către domniia mea. Şi într-alt chip să nu fie, după zisa domniie mele, căci însum am zisu domniia mea.
     Scris mai 30, leat 7157 <1649>.
      DANIC, Ms. 256, f. 271v–272.
      Copie rom.

107                                                     1649 (7157) mai 30, Brîncoveni
     † , ca să fii lui un loc de vie în pădure meree, în dealul Drăgăşanilor, însă den funea lui Stan, feciorul Stanciului lui Călcîi şi a văru-său Stoichiţei, o falce şi jum<ă>tate, oarecît se va alege, pentru că acest loc de vie pădure, ci scrie mai sus, fost-au de moşie a lui Stan şi a văru-său Stoichiţei, încă mai denainte vreme. Iar dup-aceea, cîndu au fost acum, în zilele domnia mea, vă leat 7151 iar Stan, feciorul Stanciului şi văru-său, Stoichiţă, ei au dat acest loc de vie pădure popei Radului, pentru pomeana, împreună cu feciorii lor, anume: Badea i Brata i Andrei i Manea i Mihai, cu zapis de la mîna lor, ca să-i pomenească la sfînta şi dumnezeiasca leturghie, pre ei şi pre părinţii lor.
     Şi ş-au scris la sfîntul pomenic 21 de nume, ca să-i pomenească în toată vremea, cum am văzut domnia mea şi zapisul lu Stan şi al văru-său Stoichiţei, la mîna popei Radului, cu mare blăstem şi cu mulţi omeni buni mărturie scrişi în zapis, carii s-au tîmplat atuncea la aceasta tocmeala, anume: din Suteşti şi din Grădeşti şi den Drăgăşani: Miclea i Vladul i Stepan i Preda i Mitrea i Mihăilă i Dimiian i Antonie i Radul. Şi de Grădişte: Barbul i Calin i Stancul i Radul i Damaschin. Şi din Suteşti: Iarciul i Bădica i Dan.
     Dereptu aceea, şi domnie mea încă am dat popei Radului şi am făcut aceasta carte a domni<i>i mele la mîna lui, ca să-i fie lui acest loc de vie pădure, ocină, moşîie ohabnică, lui şi feciorilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac, cum i l-au dat pentru pomeana. Şi de nici un om neclintit să nu fie preste zisa domni<i>i mele.
  (<1649>.
         † † <m. p.>
      DANIC, Ep. Rîmnic, LXVII/23.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 20,5), pecete timbrată.
      Copie ibid.: ms. 707, f. 235.
      Rez., Aricescu, Indice, I, p. 109, nr. 1325.
108                                                                           1649 (7157) iunie 1
     †  ca să hie volnici cu această carte a domni<i>i mele de să ţie ocină în Stolniceni partea a trea toată despre tot hotarul şi iar ocină în Stolniceni, partea sfintei mănăstiri ot Slătioara, varecît se va alege de preste tot hotarul, pentru că aceste părţi de ocină den Stolniceni fostu-le-au cumpărat Pîrvul logofăt pre bani gata, cum am văzut domnia mea şi cartea lu Alexandru vodă sîn Bogdan vodă de cumpărătoare vă leat 7101 şi tot au ţinut cu bună pace.
     Iar cînd easte acum în zilele domni<i>i mele, se scoală nişte boiari cu pîră pentru ceastă moşie ot Stolniceni. Într-aceea, domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege cu toţ cistiţii dregătorii domni<i>i mele şi am dat domnia mea lu Condilă postelnic şi jupîneasii lui Stancăi, fata Pîrvului logofăt, ca să-ş ţie moşia cu bună pace, cum au ţinut şi pînă acum cu tot venitul şi să oprească pre tot omul de pre ceastă moşie.
     Iar cui va părea cu strîmbu, să v[i]e de faţă la divan.
     (<1649>.
         † † <m. p>
      DANIC, Doc. ist., CLXXXV/79.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 20,5), sigiliu inelar în chinovar.
      EDIŢII: Chiriţă, Doc. brîncovene, p. 137; menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 157, n. 1.

109                                                                           1649 (7157) iunie 3
     † Adică eu, Ion al Tomei ot Băjăşti, dempreună cu nepotu-mieu, Toma, scris-am al nostru zapis cum să fie de mare credinţă la mîna lu Mareş logofăt, cum să se ştie că i-am vîndut 4 locure decinde de rîu lîngă hotarul Hîrteştilor, însă 3 locure lîngă moară şi cu locul unde easte moara şi cu ainişul, cum mergu locurele pînă-n matca rîului.
     Iar un loc den sus de moară, cum merge pînă-n iazul moriei şi ce să va alege şi ainiş<ul> împotriva locului să fie al lui.
     Şi i-am vîndut iar 2 locure aici, în sălişte lîngă casa lui: unul pînă-n grădina lu Dumitru al lu Băjan, altul lung merge pînă-n mal. Aceste locure toate, cum scrie mai sus, i le-am dereptu bani gata 2 000. Şi i-am vîndut de bunăvoie a nostră, cum să fie a lui moşie şi a feciorilor lui în veac.
     Şi mărturie: Stan spatărelul den Băjăşti şi Radul şi Dumitru al lu Băjan şi Stoica logofăt den Cîm<pu>lun<g> şi Nedelco şi Cîrstea den Băjăşti.
     Şi pentru credinţa, ne-am pus degitele.
     Şi am scris eu, popa Vladul de Băjăşti.
     Pis vă measeţa iunie dni 3, vă leat 7157 <1649>.
         Eu Stan. Eu Ion. Eu Toma. Eu Radul. Eu Cîrstea. Eu Stoica. Eu Vladul. Eu  Dumitru. Eu Nedelco.
      DANIC, Doc. ist., MDLVIII/9.
      Orig. rom., hîrtie (32,5 r 21,5).
      Rez., Andreescu, M-rea Cornet, p. 677.

110                                                                           1649 (7157) iunie 5
     Prea milostive do<a>mne, facem ştire mări<i>i tale, noi aceşti 12 boiari, carei ne-au luat logofăt Radul păntru nişti moşie den Stăneşti, să i-o alegem, şi i-om ales şi au fost vînzătorie tot de faţă.
     Deci, deca i-am ales şi am împetrit, sculatu-s-au Dragul de Stăneşti, de au mărturisit nainte noastră cum au fost dat o carte a satului, agăi, pentru o pizmă ce au avut cu jupîneasa Muşa vorniceasa, căci au bătut gineri-său un fecior al Dragului pentru o iepure. El au mărturisit nainte noastră că au dat o carte agăi, ca să împresore moşie vorniceasii şi a Radului logofăt.
     Deci facem ştire mări<i>i tale, iar măriea ta, ca un domn bun şi milostiv, veri face cum va fi voie mări<i>i tale. Ogiadovatis, amin.
     Pis mesiţa iunie 5, ve leat 7157 <1649>.
     Noi robi<i> mări<i>i domni<i>i tale: Şteful postelnic ot Berileşti i Baico cupeţu ot Gherghiţă i Bătrînul logofăt ot Boteani i Paraschiva ot Piscuri i Manul ot Bucureşti i Calona logofăt ot Bucureşti i Tudo<s>ea armaşi i Vasilie portar ot Săcueani i Micul logofăt i Stoean ot Bîrzeşti i Pădure armaşi ot Bobeşti i Nica logofăt ot Boleasca.
         Baico.
         Vasilie portar.
         Micul.
         Dragomirul.
         Pădure armaşi.
         Bătrînul logofăt.
         Parascheva.
         Calona logofăt.
         Micul.
         Udrea.
         Nica logofăt ot Boleasca.
      DANIC, Doc. ist., CDLXXXIII/16.
      Copie rom.

111                                                                           1649 (7157) iunie 5
     † Adecă noi, 12 boiari carei am fost luat pre răvaşă domneşti dennaintea domnu nostru, Io Mateiu voievoda, pre nume: Şteful postelnic ot Berileşti i Baico cupeţ ot Gherghiţă i Bătrînul logofăt ot Boteni i Paraschiva ot Piscuri i Manul ot Bucureşti i ot Săcuian<i>, Udrea armaş i Vasilie portariul i ot Bîrzeşti, Micul logofăt i Stoian i ot Bobeşti, Pădure armaş i ot Boleasca, Nica logofăt i ot Popeşti, Calona logofăt, ca să căutăm să alegem şi să hotărîm ocina ot Stăneşti cu Răcelele a Radului logofăt Dudescul, carea au fost cumpărat tată-său, Dumitru velichi dvornic şi de Radul logofăt Dudescul pre zapise şi pre cărţi domneşti ce va fi cum<pă>ratu de cătră jupîneasa Muşa a Borcei vornicul şi de cătră megiiaşii den satu.
     Dici noi, aceşti 12 boiari carei sîntem mai sus-scrişi, am umblat de am ales 122 de stînjăni de ocină a Radului logofăt Dudescul, cum scriu zapisele şi cărţile şi o am hotărît şi o am împietrit pre dereptate şi au fost şi vînzătorii toţ de faţă şi ş-au scos şi cărţile înaintea noastră. Şi au mărturisit şi jupîneasa Muşa vorniceasa şi Dragul ot Stăneşti înaintea3 noastră, cum se-au cumpărat această ocină pre <de>reptate şi cu bani gata. Şi o-m ales în hotarul de sus despre Tătariul. Derept aceea, am datu cartea noastră la mîna Radului logofăt Dudescul, ca să-i fie dumnealui moşîe şi coconilor dumnealui în veac. Aşa am tocmit cu sufletele noastre.
     Pis measeţa iunie 5 dni, vă leat 7157 <1649>.
         Baico
         Bătrînul logofăt
         Paraschiva
         Mănul
         Udrea armaş
         Vasilie portar
         Calona logofăt
         Micul
         Dragomir
         Pădure armaş
         Nica logofăt ot Boleasca.
      DANIC, Doc. ist., XLIII/120.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 21). Patru sigilii inelare în tuş.

112                                                                  164<9> (715<7>) iunie 5
     Prea milostive do<a>mni, să fie măria ta sănătos! Facem ştire mări<i>i tale pentru rîndul Radului logofăt, că ne-au fost luat să-i aleagem nişte moşie de la Stănişti. Deci, întîmplîndu-ni-să noă a mearge la acea moşie ce e mai sus-scris, noi am mers pre la Drăceşti. Deci, logofăt Radul ne-au dus de n<e>-au arătat moşie Drăciştilor şi am socotit pre amăruntul moşie, şi den sus şi den jos pentru moşie Flocoasa, care moşie au fost cumpărat Damaschin vornicul şi Amza armaşi de la Ianio zareful.
     Deci noi am socotit şi am adevărat cu sufletele nostre cum să loveşte moşie Radului logofăt, cu acea moşie ce e mai sus-scris în capete şi e ocolită de moşie Radului logofăt, carele easte moşnean ce i se cade Radului logofăt să o cumpere, iară Damaschin şi Amza n-are nici o treabă să cumpere, că nici au avut moşie, nici au întrebat pre Radul logofăt cînd au vrut să cumpere. Noi aşa am aflat cu sufletele noastre ce facem ştire mări<i>i tale. Iară măriea ta, ca un domn bun şi milostiv, vere faci cum va fi voie mărie tale. Ogiradovatis, amin.
     Pis mesiţa2 iunie 52, ve leat2 7157 <1649>.
     Noi, robi<i> mări<i>i domni<i>i tale: Şteful postelnic ot Berileşti i Baico cupţo ot Gherghiţă i Bătrînul logofăt ot Boteni i Paraschiva ot Piscuri i Manul ot Bucureşti i Calona logofăt ot Bucureşti i Udrea armaşi i Vasilie portar ot Săcuiani, Micul logofăt i Stoian ot Bîrzeşti i Pădure armaş ot Bobeşti i Nica logofăt ot Boleasca.
     Baico. Micul. Udrea. Vasile portar. Micul. Dragomir. Pădure. Nica logofăt ot Boleasca. Calona logofăt. Bătrînul logofăt.
      DANIC, Doc. ist., CDLXXXIII/13.
      Copie rom.

113                                                                           1649 (7157) iunie 5
     Adecă eu, Stanu postelniculu, dempreună cu feciorii mei, anume: Barbulu i Nanu i Dumitru, scris-am acesta alu nostru zapisu, ca să fie de mare credinţă la mîna Popeştilor, feciorii popei Nanului din Amăreşti, cum să se ştie că am avutu pîră şi gîlceavă cu dumnealoru, pentru o funie de locu, den cîmpulu Vrăpciunului, de ne osebiamu acea funie de locu din celelalte 4 funii, ce au avutu ei în cîmpulu Vrăpciunului de ziceam că este a mea. Deci într-aceea, amu luatu omu domnescu, portariul al doilea şi boieri de primprejuru, de ne-au căutatu şi ne-au socotitu şi s-au adevăratu cum acea moşie, acea fune a fostu a dumnealoru. Deci ne-am împăcatu dinaintea portariului şi boieriloru, cum se-şi ţie dumnealoru moşia şi se avemu pace de acumu înainte, unii de cătră alţii, înse paşi sîntu 60. Oricine va mai scorni pîra de acum înainte, pentru acea moşie, se fie toată cheltueala de la acela.
     Şi cîndu s-au făcut acestu zapis şi aceasta tocmeală, fost-au mulţi boieri şi oameni buni mărturie: popa Petru ot Locusteni i Slavulu ot tam, Radivoe ot Dobreşti i Michailu ot Săoteşti, Vlaiculu ot Locusteni i Lepădatu din Căciulăteşti.
     Şi pentru credinţa, pusu-mi-am şi pecetea.
     Pis measeţa iunie 5 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu Stan postelnicu.
         Barbulu snă Stanu […].
         Popa Petru.
         Slavulu.
         Vlaiculu.
         Radivoe.
         Lepădatu.
         Michailu.
         Buluţa.
      B.N., Colecţia Documente Istorice, XCIII/3.
      Copie rom.

114                                                               1649 (7157) iunie 6, Criva
     † Adecă eu, Bărcan stolnicul de Vrăneşti ot sud Muşcel i Pădureţ, scris-am aceasta al miiu zapis, ca să hii de bună credinţă la mîna dumnealui jupan Stroe vel vistier, cum să se ştie că i-am vîndut toată ocina noastră den Udeni decindea de Argiş ot sud Vlaşca de dă cu capul în <a>pa Argişului şi să hotăraşte pre din sus cu Ciocăneştii şi pre den jos cu Mălurenii, însă stînjănii în lat 360 şi în lungu stînjeni 500, de preste tot hotarul, dereptu bani gata ughi 75. Şi o am vîndut eu, Bărcan stolnic, de a mea bunăvoie, fără de nici o silă şi am luat toţi banii gata în mîna mea ce să fii dumnealui moşie stătătoare, ohabnică în veci.
     Şi cîndu am făcut aceasta tocmeală, fost-au mulţi boiari mărturii, cari-şi vor pune pece<ţi>le şi iscăliturile mai jos.
     Şi eu pentru adeverită credinţa, pusu-mi-am pecetea şi iscălitura.
     Pis u Criva, iunie 6 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu Bărcan stolnic
         Radul logofăt Dudescul, mărturie.
      B.N., Colecţia Documente Istorice, CXXXIV/1.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20,5), 1 sigiliu inelar.
      Cu două copii moderne.

115                                                                           1649 (7157) iunie 7
     † Adecă noi, aceşti 6 boieri, po ime: Stan iuzbaşa ot Mătăseşti i Hranita postelnic i Leca Meiută ot Bereleşti i Colţe vornecul ot Doiceşti, Nan pitarul ot Pisculeşti, Hraneta sudet ot oraş, care am fostu luoaţi pre răvaşe domneşti, ca să avem a căuta şe a tocmi pre Ivan şi pre Vintilă, feciorii lui Nedelco ot Bucu, pentru bucatele ce le-u rămasu de la tatăl lor, de la Nedelco.
     Deci noi1, aceşti 6 boieri care2 sîntem mai sus-scrişi, strînsu-ne-m toţi dempreună la oraş, la Floci, de am socotitu şe le-m luo<a>t sema pre ce au fostu bucate rămase dennainte cestetului deregătorului domnu nostru, Predei sluger, ispravnecul ot oraş Floci. Deci aşa am socotitu şi le-m alesu şi le-m dat de să ţiie Ivan, den vită, den cai, vite 5 şi vaci 3, oi 20, stupi 6, rîmători 3 şe un bărcaci, să le fiie lor, dempreună cu frate-său, Vintilă. Iar altu, multu puţin ce au rămas, să fie pre mîna frăţine-său cel mai mecu, lui Ventelă. Şi mai multu altă trebă şe gîlcevi să nu mai aibă unul de cătră altul, pentru că aşa i-am tocmi<t> noi1, aceşti boieri carii sîntem mai sus-zişi. Şe se-u voit şe ei cu a loru bunăvoie denainte noastră. Iar cene va mai scorni pîră sau gîlcevi să fie de mare ruşine, să să de ughi 100 gloabă.
     Şi pentru mai adeverită credinţă, pusu-ne-m peceţile. Pentr<u> aia am scres şi într-altu chip să nu fie.
     I pis az, Tudor judeţul ot oraş Floci.
     Pis measeţa iunie 7 dni, let 7157 <1649>.
         Hraneta postelnic.
         Leca Meiută.
         Preda sluger i ispravnicul oraş11
         † Hranete.
      DANIC, Doc. ist., CCCX/34.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 21). Două sigilii inelare în tuş.

116                                                                           1649 (7157) iunie 7
     † Iordachi postelnic, ca să fie volnici oamenii lui, anume: […] cu această carte a domnie mele, de să ia dijma din tot venetul ce va fi de pre locul Stejariul<u>i ot sudstvo Mehedinţi, pentru că acest sat Stejariul fost-au de moş<i>e al lu Iordachi postelnic, de la tată-său, Trufanda vistier.
     Dici l-am fost dat domnia mea lu Drăghici logofăt şe lu Iane postelnic ot Pleşoi, de i-am fost miluit domnia mea cu acest sat. Iar cîndu easte acum, Iordachi postelnic s-au împăcat cu dinşii, cu ce au putut, şe ş-au luat satul iar la dinsul, cum au fost şe mai dinainte vreme.
     Deript aceea, am dat domnia mea ca să aibă a-l ţinerea, cu tot venetul, cum scrii mai sus, şe de nemenele opreală să n-aibă, preste cartea domnie mele.
     (<1649>.
         † † <m. p.>
      DANIC, Ep. Rîmnic, XCVIII/5.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 20,5), pecete aplicată în chinovar.
      Copie ibid.: Doc. ist., CMLXXVI/428.
      Rez., Aricescu, Indice, I, p. 98, nr. 1220; Năsturel, Neamul boierilor Părşcoveni, p. 168.

117                                                     1649 (7157) iunie 8, Brîncoveni
         † 1. 2333† (
            (<m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupaniţei Maria stolniceasa care a fost a doua jupîneasă a lui Dumitru fost mare stolnic Filişanu şi cu copiii ei, Barbul şi Elena şi cu fiii ei, cîţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie ei satul şi vecinii şi ţiganii şi tot ce i-a lăsat jupan Dumitru stolnic la moartea lui şi cu limba lui, însă mai întîi să să ştie, să ţină jupaniţa Maria stolniceasa satul Aninii cu toţi vecinii şi cu tot venitul din hotar pînă în hotar şi două sălaşe de ţigani, anume: Preda ţigan cu ţiganca lui, Caplea şi Florea ţigan şi Stana ţiganca Olteanului, ţiganul ei şi altă ţigancă din casă, anume Vlădaie.
     Şi iar să fie lui Barbul copil satul Filiaşul şi Frasinul, care se cheamă pe poreclă Cîrneştii, tot cu toate hotarele şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul din hotar în hotar şi cu casele şi cu heleşteiele şi cu toate de acolo, cîte au fost alese.
     Şi iar să fie copilei Elina satul Iablaniţa cu toţi vecinii şi cu tot venitul din hotar în hotar şi zece suflete de ţigani, anume: Stan ţigan cu ţiganca lui, Floarea şi cu fiii lor: Neagoe şi Preda şi Pătru şi fiicele lor, Voica şi Maria şi Voica ţiganca, mama lui Stan ţiganul şi cu fiii ei, Barbul şi Andina ţiganca, fiica Caplei ţiganca şi haine şi scule de preţ şi ferecături cîte i-a lăsat tatăl ei, Dumitru stolnic zestre la moartea lui, însă bani ughi […]. De asemenea, şi haine şi scule de preţ, pe care le-a făcut cît a trăit Dumitru stolnic jupaniţei lui Mariei stolniceasa şi pe care i le-a lăsat la moarte.
     Şi iar să-i fie lui Barbul copil parte şi din alte sate de împărţire cu alţi fraţi ai lui, Mihai spătar şi Preda, anume: din Dîrvariu a treia parte cu vecinii şi cu tot venitul de pe tot hotarul şi din Rogova a treia parte cu vecinii şi cu tot venitul şi din Pirîia a treia parte cu vecinii şi cu tot venitul şi din Risipiţi a treia parte cu vecinii şi cu tot venitul şi de peste toate hotarele tot a treia parte din sate. Însă să se ştie vecinii din Dîrvariu, anume: Laţco cu fratele lui, Mirea şi cu 8 fii ai lui şi Stanciul şi fratele lui, Dragomir cu nepotul lui, Stoian şi cu fiii lui şi Paraschiva cu un fiu şi Văsiu cu 2 fii şi Ion al lui Matei cu 4 fii şi Guma cu un fiu însurat şi doi băieţi şi Cioromela cu un fiu şi Stoian, fratele lui Guma şi Mirea cu 4 fii şi Stanciul Cernătescul cu 3 fii şi Băduca cu 5 fii şi cu 4 nepoţi şi Ivan cel lung cu 4 fii şi Dobroslav cu un fiu şi Stăniia cu 1 fiu şi Marco cu 2 fii şi Simion cu un fiu şi Radul al Drăghicioaiei cu 4 fii şi Mărinco cu 2 fii şi patru fiii ai lui Muşincă, anume: Baldovin şi Barbul şi Radul şi Matei şi cu fiii lor şi Lepădat cu 2 fii, Mihai şi Apostol şi cu 1 nepot al lui şi Dragomir Unguraşul cu fratele lui, Crăciun. Şi vecinii din Rogova, partea lui Barbul copil, anume: Manole cu un fiu şi Dragomir Cur de Cîine cu 2 fii şi Barbul cu 2 fii şi cu un frate şi cu 2 copii, Ciurilă şi Mircea cu 1 fiu şi Pîrvul cu fratele lui, Neagovan şi Ivan cu 4 fii şi Costea şi Cozia şi Eftimie cu 1 fiu şi Stancul şi cu toţi fii lor. Şi iar vecinii din Pirîia, anume: Stanciul Pălămidă cu 3 fii şi Dragomir Cioranul cu 1 fiu şi Stanciul cu fratele lui, Tinca şi cu trei fii şi Gherghi Buzea şi cu toţi fiii lui.
     De asemenea, să se ştie şi vecinii din Risipiţi, partea lui Barbul copil, anume: Cernat cu un frate şi cu 2 fii şi cu un nepot şi Lupul Rădăcină cu fraţii lui, Nan şi Ivan şi cu un copil şi Stoian cu fratele lui, Ţepan şi cu 4 fii şi Brătilă cu trei fii şi Iovan Bouroşu cu toţi fiii lui şi cu nepoţii lui.
     Şi iar să se ştie partea din ţigani a lui Barbul copilul de către fraţii Mihai spătar şi Preda, anume ţiganii: Radul Putelă cu ţiganca lui, Stana şi cu fiii lor, Pătru şi Ghinea şi cu fiica lor, Anca şi Radul ţigan, fiul lui Calivir ţigan, nepotul lui Pătulă şi Necula, fiul lui Danciul ţiganul şi Stirian ţigan cu fiii lui, Neagoe şi Stanciul şi Ivan şi Lupul şi Dima şi Neagoe cu ţiganca lui, Rada şi cu fiii lor, Barbul şi Nedelco şi Vladul ţigan cu ţiganca sa, Tudora şi cu fiii lor, Vucina şi Hamza şi Oprea şi Stroe, Stoica ţigan socaciul cu ţiganca lui, Neaga şi cu fiii lor, Barbul şi cu fiica lor, Stana şi cu fiul lor, Dragomir şi Rova ţiganul cu ţiganca sa, Muşa şi Stan, fiul lui Danciul ţiganul cu ţiganca lui, Sora şi Dragomir, fiul lui Stan ţigan şi Paraschiva, sora lui Turcul ţigan şi Stan ţigan, fiul lui Gărbaci şi Mîinea ţigan şi Dumitru ţigan cu fratele lui, Staico şi Maria, nepoata lui Dragomir ţigan cu toţi fiii ei şi cu tot sălaşul ei.
     Pentru că aceste mai sus-zise sate şi vecini şi ţigani au fost ai lui Dumitru stolnic Filişanul, care la moartea lui el a chemat pe cinstitul şi preasfinţitul părintele nostru arhimitropolit, chir vlădica Ştefan şi alţi boieri care i-au fost de învăţătură şi a lăsat cu limba lui aceste sate şi ţigani jupaniţei lui Maria, şi copiilor lui, Barbul şi Elinei în afară de ceilalţi fiii ai lui, Mihail spătar şi Preda cu scrisoare la mîna lor şi cu mare blestem ca să le fie lor dedină în veac.
     Iar apoi după moartea jupanului Dumitru stolnic Filişanul iar fiii lui, Mihai şi Preda, ei au luat înaintea domniei mele 4 boieri, anume: jupan Bunea mare sluger şi jupan Necula mare pitar şi din Glogova, Necula pîrcălab şi Mihai ceauşul de postelnici ca să împartă celelalte sate şi vecini şi ţigani şi vite, haine şi venituri şi scule de preţ şi tot ce a avut, în afară de ce a lăsat Dumitru stolnic cu limba lui la moartea lui.
     Astfel, aceşti mai sus-zişi boieri mai întîi au dat jupaniţei Maria satul Aninii cu toţi vecinii şi cu ţiganii care au fost lăsaţi de bărbatul ei, Dumitru stolnic, la moartea lui. De asemenea şi fiului său, Barbul copil, satul Filiaşul şi Frasinul care se numeşte Cîrneşti, tot şi cu toţi vecinii şi cu casele şi cu tot venitul din hotar şi din pretutindeni, au dat şi copilei Elina satul Iablaniţa tot şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul din hotar în hotar şi 10 suflete de ţigani mai sus-scrişi şi haine şi scule de preţ şi ferecături şi leagăn cu cai şi cu tot ce i-a lăsat tatăl ei, Dumitru stolnic zestre la moartea lui preţ de ughi, cum este mai sus-scris. Iar apoi din celelalte sate şi din vecini şi din ţigani au împărţit aceşti mai sus-zişi boieri în trei părţi […] din satele mai sus-scrise şi din vecini şi din ţigani şi din avere. Apoi, s-a apucat şi de partea lui Barbul copil a treia parte din sat şi din vecini şi din ţigani, cum este mai sus-scris şi din bani şi din avere şi din dichise din casă, care i-au fost lăsate multe puţine, au ales mai sus-zişii boieri cinci părţi cu jupaniţa Maria stolniceasa şi cu fiii ei de suflet. Şi am văzut domnia mea cum scrie şi înscrisul de la moartea jupanului Dumitru stolnic şi de la mîna acestor 4 boieri cu semnătura lor la mîna jupaniţei Maria [stolniceasa] şi a copiilor ei, Barbul şi Elina, de întocmire cum este mai sus-scris. De asemenea şi vecinii cei pribegi în ţară străină, să se împartă în trei părţi pe fraţi şi mai multă ceartă şi gîlceavă între ei să nu fie.
     De aceea, însumi am dat domnia mea, jupaniţei Maria stolniceasa şi copiilor ei, Barbul şi Elina, ca să fie acest sat şi vecini şi haine şi tot ce a lăsat jupan Dumitru stolnic la moartea lui mult şi puţin de dedină şi ohabă ei şi fiilor ei şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea mare comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Dragomir mare vornic.
     Şi eu, Dumitru logofăt, am scris la Brîncoveni, luna iunie 8 zile şi de la Adam pînă acum în anul 7157 <1649>.
         Io Mateiu voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
         Io Mateiu voievod <m. p.>
      Muz. Ist. şi Artă al Mun. Buc., nr. 39 084.
      Orig. slav, perg. (38 O 46).

118                                                                         1649 (7157) iunie 10
     † Adecă eu, Ion, sîn Mani<i>, nepotul călugăriţei ot Scurteşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al miu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Moisi spătar sîn Mihalcea vornic, cum să se ştie că i-am vîndutu parte mea de ocină den Scurteşti, stînjeni de ocină 16, dereptu silişte satului, iar la cîmpu cum se vor îngusta alaltă ocină, aşa se va îngusta şi acesta2 ocină, carele easte mai sus-scris. Şi cîndu amu vîndut acestă ocină, aflatu-se-u şi 2 pogoane şi jumătate de vie făcătoare ci o am vîndut cu vie cu tot, derept ughi 30. Şi o am vîndutu eu, de a me bunăvoie, fără nici o silă.
     Şi cîndu o am vîndut, fost-au mulţi boiari aldămăşari: Negoe Coetescul şi Vlad roşul sîn Negoslav ot Stănuleşti şi Necula portarul ot tam şi Stoica logofătul sîn Anghel. Aceşte toţ au fost la acestă tocmeală.
     Measeţa iunie 10 dni, leat 7157 <1649>.
         † Negoe Coetescul. † Eu Ion sîn Mani<i> vnuc călugăriţei1. † Stoica logofăt. † Vlad sîn Negoslav. † Necula portar. Prodan.
      DANIC, Ep. Buzău, L/10.
      Orig. rom., hîrtie (26,5r21).
      Copie ibid.: ms. 171, f. 362v–363.

119                                                                         1649 (7157) iunie 10
     † Scris-am eu, Radul i Tătulea, ficiorii Oprei postelnic ot Goleşti, acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna părintelui arhimandrit, chir Leontie, năstavnicul sfintei mănăstiri Argeş, cum să să ştiie că i-am vîndut un loc den Stejar, den cap pînă-n cap, cu totuluş tot. Şi ne-am tocmit de a noastră bunăvoie, pră bani gata 3 000. Şi ne-au pus şi la pomenic, părinţii noştri: Oprea postelnic, Anca i Radul i Tătul.
     Şi la tocmela noastră, întimpinatu-s-eu mulţi omini buni, anume: uncheşul Vladul ot Goleşti i Dumitru postelnic ot tam i Radul logofăt sin Bade pîrcălabul ot Argeş i Dragomir judeţul, Dumitru aprodul. Şi pentru credi<n>ţa, pus-am şi degetul.
     Pis measeţa iunie dni 10, leat 7157 <1649>.
         Radul. Tătul. Vladul.
     Şi la ace tocmelă, s-au întîmplatu şi judeţul Albul de Argeş cu 12 pîrgari.
      DANIC, Ep. Argeş, VI/9.
      Orig. rom., hîrtie (34 r 21).

120                                                                         1649 (7157) iunie 10
     † Adecă eu, Tărchilă sin Bodii, nepotul lu Tărchilă den Scurteşti, scriu şi mărturisescu cu acest al miu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Moisi spătar sin Mihalce vornicul, pentru că i-am vîndut stînjeni de ocină 15 pre cîmpul de sus şi cu un 1 pogon de vie lucrat, dereptu ughi 22 bani gata. Şi cîndu amu vîndutu eu, Tărchilă, am vîndutu de bunăvoia mea, fără nime silit şi cu ştirea fraţiloru şi den sus şi den jos.
     Şi au fost mulţi boiari aldămăşari mărturie na ime: Vasilie iuzbaşa din Buzău şi Prodan neguţător ot tam i Negoe Coetescul şi Tudoran ceauşul sin Tatomir i Ion ceuşul, brat pop<ii> Jipa şi Stan stegarul. Aceşte toţ au fost la acestă tocmeală a noastră. Şi am scris eu, Stoica logofet.
     Measeţa iunie 10 dni, leat 7157 <1649>.
         † Eu Prodan neguţător. † Negoe Coete<s>cul. † Eu Tărchilă. Vasilie iuzbaşa za păhărnicei. † Eu Tudoran ceuşulu. † Ion ceuşul. † Eu Stan stegar.
      DANIC, Ep. Buzău, L/8.
      Orig. rom., hîrtie (32,5 r 21); începutul doc. repetat pe fila a doua.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 362 v.
      Menţ., Stoicescu, Subalternii marilor dregători, p. 77, n. 128.

121                                                                         1649 (7157) iunie 16
     † Adecă eu, Radul, feciorul uncheaşului lu Nan, nepotul Micului ot Scurteşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al miu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Moisi spatar, fecioriul Mihalcii vornicului ot Pătîrlage, pentru să se ştie că i-am vîndut dumnealui 13 stînjini de ocină în Scurteşti. Şi pre-această ocină ce-i mai sus4-zisă, aflatu-se-au 2 pogoane de vie lucrate, însă pri hotarul miculescu. Şi o am vîndut acestă ocină dereptu ughi 16. Şi o am vîndut de bunăvoia noastră, fără nici o silă şi cu şterea toturur fraţilor dimprejur din sus şi din jos.
     Şi cîndu am făcut acestu al nostru zapis, fost-au şi mărtorie, anume: iuzbaşa Vasilachie şi Alexe ceauşul ot Mărăcineni e Jipa spatar ot Buzău, Neagoe al Coetesculu<i> e Todor cupeţiv i Radul Măciuc<ă> ot Mărăcineni.
     Şi am scris eu, Jipa ot Verneşti.
     Şi pentru mai mare credinţă, ne-am pus degitile şe peceţele.
     Iunie 16 dni, vă leat 7157 <1649>.
         † Jipa spătar. † Degetul Radului. † Alexe ceuş. † Jipa.
      DANIC, Ep. Buzău, L/11.
      Orig. rom., hîrtie (39 r 21,5), 3 peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 362.

122                                                                         1649 (7157) iunie 16
     † Adecă eu, Tudor [s]tolnicul, scris-am al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna fetei mele, Elina, cum să să ştie că i-am dat partea mea de ocină, den sus den Cornu, toată cîtă se va alege şi cu rumîni cîţi se vor găsi, cîţi sîntu de pre acel pămîntu. Şi iar i-am dat 6 pogoane de vie, carele sîntu cumpărate de la Şteful, şi i-am dat 2 sălaşă de ţigani şi 1 fată să-i fie în casă, anume Lupa. Şi i-am dat bani gata ughi 150, să-i fie să-ş facă haine şi scule şi salba cu 50 de galbeni de aur. Şi i-am dat den toate bucatele, den tot dobitocul, den cai, den vaci, den oi, den stupi să aebă a treia parte fata, să împarţă cu fraţi<i> a treia, să-<ş>i ia partea ei, însă cîte se vor alege la aciae vreme, şi căruţa cu 4 cai şi 1 cal să fie de ginere. Eu aşa am dat şi aşa am tocmit şi i-am dat o cohterie roşie să-ş facă nemtea. Aşa am tocmit eu la moartea mea.
     Iar cine va sparge tocmeala mea, ori feciorii miei, ceva den rudele mele, ace<l> om să fie blăstemat de Vladica Isus şi 318 [ote]ţi ce sînt în vă Necheia.
     Ş[i] mărturie pus-am: Drăghici spătarul şi Şteful postelnic şi Gavr[i]la[ş] spătar şi fe<ci>or postealnecul Ştefului, anume: Stoichiţa postelnic şi Ianachi postelnic şi călugării de la mănăstirea lu Drăghici spătar, anume: Athanasie egumen şi popa Necandru cleseiarul.
     Şi am scris eu, Athanasie monah.
     Pis measeţa iunie, 16 dne, leat 7157 <1649>.
         Drăghici spatar mărturie
         Todoru postelnic
         Nican<d>ru irmonah
         † Monah Athanasie
         Gavril spatar.
      DANIC, Doc. ist., CXLVII/222.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 21), trei sigilii inelare, în fum şi tuş.
      Menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 118, n. 1.

123                                                                         1649 (7157) iunie 16
     † Adecă eu, Tudor stolnecul, scris-am al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupîneasei mele Tudorei, pentru c-am lăcuit atîta vreme cu dinsa, şi am făcut şi coconi. Deci tîmplîndu-se mie atîta boală şi apoi şi moartea, scres-am acest zapis să fie la mîna ei, jupîneasei mele, cum să se ştie că i-am dat 2 sălaşe de ţigani, ţigan şi cu ţigancă, anumea Mirea şi ţiganca lui, Marina, ca să-i fie jupîneasei mele Tud<or>ei de moşie. Şi iar i-am mai dat ocină în sat în Crătuneşti stenjăni 200, să-i fie ei de moşîi. Şi iar i-am dat ughi 65 şi 4 vaci şi căruţa cu 4 cai şi 30 de oi şi stupi 30, şi i-am dat viile carele sîntu lîngă Drăghici spătarul den jos.
     Acesta am scres ş-am dat cu toată voia mea, iar cine va sparge cartea mea şi va călca cuvîntu mie, ori feciorie mi<i>i, ori ceneva den rudele mele, acela om să fie blăstemat de Vlădica Hristos şi de 318 oteţi ce sînt întru vă Necheia. Şi haine[l]e cîte i-am făcut, toate ale ei să fie. Iar să vor grăi feciorie miei alte cuvente, nemic să nu se crează ce vor grăi ei, căci că eu n-am fost vreu<n> boiaren mare, ci hra<na> mea şi boieriia mea au fost plugul şi viia.
     Derept aceea, pus-am şi mărturie anume: Drăghici spătarul, Şteful postelnic şi feciorie lui, anume: Stoichiţa postelnic, Ianachi postelnic şi Gavrelaş spătar şi călugărie de la mănăstirea lu Drăghici spătarul, anume: Athanasie egumen şi popa Necandtru clesiiarul.
     Şi am scris eu, monah Athanasie.
     Measeţa iunie 16 dni, leatu 7157 <1649>.
         Drăghici spatar mărturie
         † Todor stolnic
         Nican<d>ru irmonah
         † Monah Athanasie
         Gavril spatar.
      DANIC, Doc. ist., CXLVII/221.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 21,5), trei sigilii inelare în tuş.
      Reg., Stoicescu, Matei Basarab, p. 56; menţ., idem, Dicţ. marilor dregători, p. 118, n. 1; idem, Sfatul domnesc, p. 133.

124                                                                         1649 (7157) iunie 16
     † Adecă eu, uncheaşul Vlad ot Scurteşti, feciorul uncheaşului Balii croitoriul, neputul lui Stan ot Scurteşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al miu zapis, ca să hie de mare credenţă la mîna jupan Moisi spătariul, feciorul Mihalcii vornicului ot Pătîrlage, cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui zece stînjine de ocină în Scurteşte, însă din partea stoienească şi cu un pogon de vie alăturea cu Ţaralungă, pe den sus. Şi o am vînd<ut> de bunăvoia noastră şi cu ştirea tuturor fraţilor din sus şi din jos, derept ughi 6.
     Şi cîndu am făcut acestu zapis, fost-au şi mărturie, anume: ot Mărăcineni, Vasilachie iuzbaşa e Alexe ceauş ot tam e Jipa spătar ot Buzău e Neagoe al Coetescului e Radul Măciucă ot Mărăcineni, ot Scurteşti, Ion.
     Şi am scris eu, Jipa ot Verneşti.
     Şi pentru mai mare credinţă, pusu-ne-a<m> degetele şe peceţele.
     Pis iunie 16 dni, leat 7157 <1649>.
         † Jipa spătar4
         † Radulu ot Mărăcineni.
         † Dumitraşco ot Scăuiani, mărturie
         † Degetul lu Vlad.
         † Alexe ceuş4.
      DANIC, Ep. Buzău, L/12.
      Orig. rom., hîrtie (33,5 r 21,5), 3 peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 362.

125                                                                         1649 (7157) iunie 16
     Zapisul ci dă Mara, fata lui Mihai, împreună cu fec[iorul] lui Pătru neguţătorul pentru vînzarea a doă răzoare vie părăsită din dealu Izvoarălor la Leşcioare, lîngă viile unchiaşului Fătu.
      DANIC, Doc. ist., MDCLXXXVI/2, f. 11 (nr. 4).
      Rez.
126                                                     1649 (7157) iunie 20, Tîrgovişte
     Cu mila lui Dumnezeu Io, Matei Basarab voievod şi domnu a toată Ţara Rumînească. Dat-am domniia mea această poruncă a domni<i>i mele cinstitului boierului domni<i>i mele, jupan Radu vel logofăt ot Cocorăşti ot Prahova şi cu feciorii lui, cîţi Dumnezeu îi va da, ca să-i fie lui satul Cătunul din sudstvo Dîmboviţa, tot satul şi cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu toţi rumînii, din cîmpu şi din pădure şi din apă şi cu vaduri de moară şi din siliştea satului dupretutindinea oricît se va alege, şi cu rumînii anume: Dan cel bătrîn şi Radu sin Dan cel bătrîn, cu feciorii lui, Stoica i Banciul şi cu alţi feciori şi Oana sin Procopie, cu fiiu-său Muşat şi cu alţi feciori şi Ţigănilă, iar sin Procopie, fratele Oanii şi cu fiiu-său, Nistor şi cu alţi feciori, şi Milea, iar sin Procopie, cu feciorii lui, şi Bobe, iar sin Procopie, cu feciorii lui, şi Stoica, iar sin Procopie, cu feciorii lui, şi Bucă, iar sin Procopie, cu feciorii lui, şi cu cîţi să vor alege. Pentru că jumătate de sat din Cătun cu aceşti mai sus-zişi rumîni, el au fost cumpărat de cinstitul boierul domni<i>i mele, jupan Radu vel logofăt dă la Stana, fata lui Staico postelnic ot Suslăneşti şi dă la fiiu-său Gherghe, drept […] aspri gata, cum am văzut domniia mea şi zapisul Stanei, fata lui Staico postelnic şi a fiiu-său ce s-au scris mai sus de vînzare, la mîna cinstitului boierului domni<i>i mele, jupan Radu vel logofăt. Iar jumătate de sat din Cătun, ce s-au zis mai sus, el au fost cumpărat de cinstitul boierul domni<i>i mele, jupan Radu vel logofăt, de la Mitrea, nepotu Dragnei şi de la feciorii lui, însă moşie stearpă, fără de rumîni, drept 16 000 asprii gata. Şi am văzut domniia mea zapis de vînzare de la mîna lui, la mîna cinstitului boierului domni<i>i mele, jupan Radu vel logofăt cu multe mărturii.
     Şi iar să fie cinstitului boierului domni<i>i mele, jupan Radu vel logofăt jumătate de moşie din Suslăneşti, de lîngă Cătun, care ştie el o au cumpărat jupan Radu vel logofăt de la Stana, fata lui Staico postelnic şi dă la ficorii ei, drept 20 000 asprii gata. Şi am văzut domniia mea şi zapis de la mîna ei de vînzare pă această moşie ce s-au zis mai sus, de la mîna Stanchii la mîna cinstitului boierului domni<i>i mele. Iar după aceea, au luat cinstitu boierul domni<i>i mele, jupan Radu vel logofăt 12 boieri pă răvaşe domneşti, de i-au dus de au hotărît jumătate de moşie de la Suslăneşti de către Şărban vistier şi de către fraţii lui, feciorii Stoicăi bărbier, de au lipit jumătate de moşie din Suslăneşti lîngă moşiia dă la Cătun, moşie lîngă moşie. Şi au împietrit-o de către Şărban vistier şi de către fraţii lui Şărban vistier, tot cu pietre. Însă s-au învoit ei atuncea la hotar, de au luat jupan Radu vel logofăt tot dealul, cît au fost pă moşiia suslănească şi partea lui Şărban vistier cu fraţii lui, care deal au fost alăturea cu dealul Cătunului, pînă în Crivăţu Uscat şi pă Crivăţ în jos, pînă în Ochiu Boului şi pînă în hotarul Cîrsteştilor. Iar Şărban vistier cu fraţii lui, el au luat din sus de către Bilcireşti, din peatra ce să hotăraşte jupan Radu vel logofăt cu Cojeştii în sus, pînă în Ialomiţa, moşie şi deal, partea jupan Radului vel logofăt, moşie pentru moşie.
     Şi aşa s-au învoit înaintea acelor 12 boieri hotarnici, anume: din Măneşti, Barbul postelnic i Efrem iuzbaşa, i din Stănceşti, Costandin i Stroe postelnic sin Parepii i Tudor, ginerile Gîntoi<i> i Radu armaş i Tănasie logofăt şi din Brătuleşti, Hera logofăt şi din Ţigăneşti, Radu logofăt şi din Micşani, Neacşul şi din Holeşti, Stroe Frejescul, şi din Ciocănari, Dragomir. Şi s-au împietrit. Iar pentru un vad de moară ce au zis Şărban vistier că l-au cumpărat dă la Mitrea din Cătun, vad sterpu, fără de moşie, el să aibă să-şi ia banii lui dă la Mitrea, pentru că este în apa cea mare care curge dă la munte şi care nu are moşie în cîmpu, nu are treabă în apă ca să facă mori, să înece moşie streină.
     Şi iar să fie cinstitului boierului domni<i>i mele, jupan Radu vel logofăt, moşie la Cegani sudstvo Ialomiţa, însă partea Stoicăi paharnic sin Vîlcului clucer din Dragomireşti, stînjăni 400, din cîmp şi din baltă şi din siliştea satului şi dă preste tot hotarul, însă în lungu din malul Dunării pînă în hotarul moşiilor Ialomiţii şi cu rumînii, anume: Păliciul cu trei feciori şi cu feciorii lor, doi feciori ai lui Drăgan, anume: […]1 şi cu feciorii lor, şi Stănilă cu un fecior şi cu feciorii lui. Pentru că această mai sus-zisă moşie din Cegani fostu-o-au vîndut Stoica paharnic sin Vîlcului clucer al lui Socol clucer, drept ughi 120 aspri gata, pentru că au fost mai volnic jupan Radu vel logofăt să cumpere acolo şi i s-au căzut lui să întoarcă banii lui Socol clucer înapoi toţi deplin. Şi au rămas această mai sus-zisă moşie cu rumînii din Cegani pă seama lui şi au dat şi zapisul la mîna lui, ca să fie lui de moştenire şi ohabnică.
     Şi iar să fie jupan Radului vel logofăt moşie la Cegani, însă stînjeni 244 dă preste tot hotarul, cum este mai sus-scris, pentru că această mai sus-zisă moşie, fost-au cumpărată de Răzvan căpitanul din Sulimanul, însă de la Stanciul şi de la fiiu-său, Stanciul şi de la noră-sa, Ilina din Mătăseşti, stînjăni 140, stînjănul po 5 costande, cin asprii 7000; şi dă la Stana, fata Stanciului vătaf, stînjăni 90 drept ughi 22 şi jumătate, iar stînjănul po 5 costande; şi de la Stan, fratele Beledii, stînjăni 14, din partea Stanciului Hatna din Mătăseşti, stînjănul po 5 costande, cin aspri 700, şi cu zapise dă la mîna lor de vînzare. Apoi, căzîndu-să jupan Radului vel logofăt ca să cumpere această moşie, au întorsu banii Oanii lui Răzvan căpitan toţi înapoi, cum scrie mai sus, şi au dat zapisile lui de cumpărătoare, ca să-i fie lui moşie ohabnică.
     Şi iar să fie jupan Radului vel logofăt moşie la Smedeşti, în sudstvo Buzău, însă partea lui Sorcovă, însă din partea din jos, stînjăni 10, din cîmp fără de apă, pentru că au cumpărat dă la Sorcovă fata Manii Edului, drept 700 asprii gata, şi cu zapis şi cu mărturii în zapis. Şi iar au cumpărat jupan Radu vel logofăt dă la Dumitru Edul ot Smedeşti 4 stînjăni de moşie în moşiia smedească, în hotar dă jos, din cîmpu fără de apă, drept 280 asprii gata, şi cu zapis de vînzare, cu mărturii.
     Şi iar să fie jupan Radului vel logofăt moşie la Smedeşti, partea lui Dumitru Edul ot Smedeşti, din hotarul edescu stînjăni 15, din apa Buzăului pînă în hotarul Moceştilor, însă fără de vad de moară. Pentru că această mai sus-zisă moşie fost-au a lui Dumitru Edul. Apoi el au fugit pentru bir, iar roşii i păhărnicei<i> din sat din Smedeşti, anume: Stoica Neicăi i sin ego Aldea, i Marin i sin ego Stanciul, i Rusin i Stan Vîlcan i Şărban i Stoian i Dumitru Geană i Radu Chesăroai<i>, ei s-au sculat de o au vîndut jupan Radului vel logofăt drept 1200 pentru birul lui Dumitru Edul, şi cu zapis de la mîna lor, de vînzare, dinaintea domni<i>i mele din divan, ca să-i fie lui moşie.
     Şi iar să fie jupan Radului vel logofăt un rumîn, anume Voico sin Dobrotă ot Ungheni, sudstvo Vlaşca şi cu feciorii lui, pentru că s-au vîndut el singur rumîn de bunăvoia lui, cu feciorii lui drept […]1 asprii gata, şi cu zapis de vînzare.
     Şi au vîndut aceşti mai sus-zişi şi numiţi oameni aceste mai sus-zise moşii ei, de a lor bunăvoie, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor boierilor şi a megiiaşilor din sus şi din jos şi dinaintea domni<i>i mele, din divan.
     Drept aceea, am dat şi domnia mea cinstitului boierului domni<i>i mele, jupan Radu Cocorăscu vel logofăt, pentru ca să-i fie lui aceste mai sus-zise moşii şi rumîni de baştină şi ohabnice, feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor. Şi de către nimeni să nu să clătească, după zisa domni<i>i mele.
     Iată dar şi mărturii am pus domniia mea: jupan Ghiorma vel ban al Craiovei i jupan Dragomir vel dvornic i jupan Stroe vel vistier i jupan Diicul vel spatar i jupan Preda vel clucer i jupan Barbul vel stolnic i jupan Radu vel comis i jupan Drăguşin vel paharnic i jupan Costandin vel postelnic. Şi ispravnic singur am zis domniia mea.
     Şi am scris eu, Soare logofăt, în scaunul cetăţii ot Tîrgovişte, în luna lui iunie 20, dă la Adam pînă acum, leat 7157 <1649>.
      DANIC, Doc. ist., CLXV/62.
      Trad. rom.
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 256–259, nr. 411.

127                                                     1649 (7157) iunie 20, Tîrgovişte
         † <>1 2 <><>†     <m. p>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele tuturor oamenilor din sat din Cerneţu, din judeţul Mehedinţi, cîţi au fost vecini ai lui Radul banul Buzescul pe jumătatea de sat, partea lui, însă anume: Avram cu fiii lui şi fratele lui, Dumitru cu fiii lui şi Nicula cu fiii lui şi fratele lui, Iovcea cu fiii lui şi Crăciun cu fiii lui şi alţi oameni, cîţi au fost vecini ai lui Radul banul Buzescul pe acea jumătate de sat şi cu toţi fiii lor, cîţi le-a dăruit Dumnezeu ca să fie de acum înainte în pace şi slobozi de vecinie, ei şi cu toţi fiii lor şi cu toată ocina de pe acea jumătate de sat partea lui Radul ban Buzescul, de către jupaniţa Elina, jupaniţa lui şi de către fiul lui, Mateiaş şi de către nepotul lui, Preda spătar din Cepturoaia şi de către fiii lor şi de către toate rudele lor şi de către nimeni tulburare să nu aibă în veci, pentru că satul Cerneţul mai sus-scris şi cu vecinii, ei au fost ai lui Radul din moşi strămoşi.
     Apoi, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, lui Radul banul Buzescul i s-a întîmplat moarte. Astfel, dacă a văzut el că se aşează vremea de moarte s-a gîndit în inima lui, pentru Dumnezeu şi pentru sufletul lui şi pentru sufletul părinţilor lui şi pentru sufletul surorii lui, jupaniţa Maria băneasa şi pentru sufletul jupaniţei lui, Elinca băneasa şi pentru sufletul copiilor lui, de a slobozit de vecinie satul Cerneţul cu toată partea lui de ocină, ca să fie nişte oameni în pace şi slobozi cu toată ocina din Cerneţi şi cu tot, în veci, iar lui şi părinţilor lui, veşnică pomenire.
     Şi am văzut domnia mea şi zapis de la mîna lui Radul ban Buzescul şi a jupaniţei lui, Elinca băneasa, la mîna satului Cerneţul, făcut la moartea lui cu limba lui şi cu mare blestem: cine va încerca, sau fiu sau nepot sau văr sau cine din sînge, să rupă această mai sus-zisă pomană şi iertare mai sus-scrisă, acela să fie de trei ori blestemat şi anatema şi afurisit de vlădica Hristos şi de cei 318 sfinţi părinţi care sunt la Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc. Şi martori a pus în zapis: din Brîncoveni, jupan Preda mare clucer şi din Cepturoaia, Preda spătar, nepotul lui Preda banul şi din Brătăşani, Ghinea clucer şi din Curtişoara, Chirca postelnic şi nepotul lui, Matei spătar şi din Milcov, Ivan sluger şi din Vîltureşti, Radul postelnic Rudeanul şi din Băloteşti, Fera postelnic şi din Tîrgovişte, Ghinea cojocar şi Stoica negustor. Iar dacă va vroi să vîndă sau de voie sau de nevoie să nu fie volnic să vîndă în altă parte, fără numai iarăşi la <rudele> de sînge.
     Pentru aceea, am dat domnia mea satului Cerneţul mai sus-scris, ca să fie în pace şi slobozi de vecinie, ei şi fiii lor şi nepoţii şi strănepoţii şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori a pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Radul mare comis şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Soare logofăt, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna iunie 20 zile şi de la Adam pînă acum, în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, M-rea Tismana, XCIII/35.
      Orig. slav, perg. (35 O 48,5), pecete timbrată.
      Trad. rom., ibid.: ms. 330, f. 10v–11.
      EDIŢII: Menţ., Sacerdoţeanu, Cerneţi, p. 57.

128                                                                         1649 (7157) iunie 22
     †  Gherghe vistier, cătră aceasta-ţ dau ştire domnia mea, că aici la domnia mea, jeluit-au boiarenul domni<i>i mele, Radul logofăt Dudescul, cum ai fost cumpărat nişte ocină de la Mircea comis la Ciumernic cu furişul fără ştirea lui, şi n-ai treabă să întri acolo fără voia lui, nici ţi să cade. De care lucru, deca veri vedea aceasta carte a domni<i>i mele, iar tu să cauţi să-ţi iai banii de la Radul logofăt de alt val să nu îmbli. Iar să va fi altă moşie sau într-alt chip, tu să vii la domnia mea să staţi de faţă. Aşijdiri şi tu, Damaschine şi tu, Hamza, de voi încă se-au jeluit boiarenul domni<i>i mele, Radul logofăt, cum aţ <în>trat între moşiile lor de-aţ cumpărat ocină la Flocoşi, de la Zareful. Apoi aţ zis că aţ făcut frăţie cu dinsul ca să întraţi în moşiile boiarilor.
     Derept aceea, bini ştiţi voi că cu poveşti ca acelea nu să întră pren moşii, ci să căutaţi să vă luaţi şi voi banii au ce veţi fi dat Zarefului, să vă dea Radul logofăt şi să fie moşiia pre seama lui. Iar de nu va hi acea moşie lovindu-să cu moşiia lui, ci va fi într-alt chip, voi să veniţi să staţi naintea domni<i>i mele de faţă. Iar de va fi împreunată, numai să vă lauţi bani, să nu-l mai purtaţi de val.
     (<1649>.
         †    <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., XLIII/118.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 20), sigiliu mijlociu în chinovar.
129                                                                         1649 (7157) iunie 23
     Adică eu, jupîneasa Călina a răposatului Barbului Brădescu biv vel stolnic, dimpreună cu coconul meu, Preda, scris-a[m] şi mărturisim cu acest al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la cinstita mîna măriii sale, domnului nostru, Io Matei Basarab voievod, cum să să ştie că a fost avut soţul meu, Barbul stolnic, o datorie la A[n]drei spătarul, feciorul Vladului logofăt Rudeanul, care scrie într-un zapis tot pre nume.
     Deci de atunci, de cînd a avut socoteală pentru ast<ă> datorie, tot a îngăduit soţu-meu, Barbul stolnic, pînă i s-a întîmplat şi moarte şi nimini acei bani nu i-a mai dat.
     Deci, fiind la noi pus pentru acei bani satul Dol Vărbiţa ot Mehedinţi şi ajungînd şi pre noi vreme de lipsă în urma soţului meu, n-am putut îngădui, ci am apucat pre coconul lui Andr<e>i spătarul Rudeanul, pre Dumitraşco, şi am ieşit cu zapisul înaintea divanului şi a tuturor boierilor de faţă, să ne plătească Dumitraşco şi să-şi ţie satul tătini-său. Iar ei nicicum nu s-a apucat a darea banii şi să-şi scoaţă satul, ci iar a rămas satul pre seama noastră.
     Deci noi nu l-am mai putut ţinea, ci l-am făcut vînzător. Iar măria sa, domnu nostru avînd moşii împreunate cu acest sat Dol Vîrbiţa, fost-a măria sa mai volnic a cumpăra decît alţii stri<i>ni.
     Deci noi ne-am tocmit cu măria sa, domnu nostru, de i-am vîndut măriei sale acest sat, Dol Vîrbiţa, cu toţi rumîni<i>, cum scrie în zapisul lui Andrei spătarul şi cu toate moşiile lui depreună, din tot hotarul, drept aspri 40 0001, ughi 200. Şi am dat şi zapisile lui Andrei spătarul la mîna măriii sale, domnului nostru.
     Şi am vîndut de bunăvoia noastră. Şi am luat toţi bani<i> gata în mîinile noastre, ca să fie măriei sale, domnului nostru, acest sat ce scrie mai sus de moşie despre moşie ohabnică.
     Şi la această tocmeală fost-au mărturie toţi boierii mari ai divanului, carii îşi vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă şi noi ne-am pus peceţile şi iscăliturile ca să se crează şi să se ştie.
     Iunie 23 leat 71571 <1649>.
         Eu jupîneasa stolniceasa. Dragomir vel dvornic martur. Radul vel logofăt martur. Stroe vel vistier martur. Bunea vel slujer martur. Diicul vel spătar martur. Nicola vel pitar martur. Radul vel agă martur. […] vel armaş martur.
      DANIC, M-rea Sadova, IV/1.
      Copie rom. modernă.
      Alte copii: mss. 295, f. 149; 715, f. 1033v–1034 cu iunie 25; 355, f. 105v–106v; Doc. ist., CMLXX/113.
      EDIŢII: Florescu, Doc. Creţeşti şi Brădeşti, p. 102–103; Fortunescu, Creţeştii şi Brădeştii, p. 80–81, nr. 4; Nicolăescu-Plopşor, Monografia, p. 46–47, nr. 55; Plopşor, Zapis Vărbiţa, p. 432; rez., Ionaşcu, Doc. Oltenia, p. 119, nr. 17; Romanescu, Despre Brădeşti, p. 53–54; menţ., Chiriţă, Boierii Brîncoveni, p. 353; Grecianu, Genealogiile, III, p. 61.

130                                                                         1649 (7157) iunie 24
         † 111111111111<>1111211111111111111† 
             <m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugilor domniei mele lui [Nec]1ula postelnic şi fratelui său, Radul al doilea comis, fiii lui Albul comis din Brezoe din judeţul Dîmboviţa şi cu fiii lor, cîţi Dumnezeu le va da, ca să le fie ocină în sat în Şovîrcu din judeţul Vlaşca, dar toată partea lor cît au avut de moştenire din cîmp şi din pădure şi [din]1 apă şi din vatra satului de pe tot hotarul oricît se va alege şi cu tot venitul din hotar pînă în hotar pe vechile hotare şi semne, pentru că este a lor veche şi dreaptă ocină şi de moştenire de la strămoşul lor, Radul Copilul, încă de mai înainte [vr]eme din zilele altor domni bătrîni de demult.
     Şi iar să fie slugilor domniei mele, Necula postelnic şi fratelui său, Radul comis, ocină în sat în Şovîrcu dar [toate]1 părţile megiaşilor birnici, oricît se vor alege de pe tot hotarul din hotar pînă în hotar şi să fie şi ei v[ecini]1, pentru că aceşti moşteni ai satului Şovîrcul, ei ca oameni răi şi vicleni şi fugari de bir şi de dajdia domniei mele n-[au]1 vrut să şează la moştenirile lor, ci au fugit peste Dunăre la turci.
     Pentru aceea, domnia mea văzînd astfel viclenia lor, am dat [domnia mea]1 şi am miluit cu toate părţile lor de ocină din Şovîrcu pe sluga domniei mele Albul comis, tatăl lui Necula postelnic şi al lui Radul comis, pentru dreaptă şi [credincioasă slujbă]1 ce a slujit domniei mele.
     Iar după aceea, cînd a fost iarăşi acum, în zilele domniei mele, dacă a trecut atîta vreme, iar [fiii lui Albul comis]1, Necula postelnic şi Radul comis, ei au venit înaintea domniei mele de şi-au luat şase boieri hotarnici pe răvaşe domneşti, anume: [din Stăn]1eşti, Marcu iuzbaşa şi din Porumbreni, Toader iuzbaşa şi din Putineiu, Iosie şi din Stoineşti, Chiriac şi din Budeni D[…]1 iuzbaşa şi din Cucuruzi, Ion Lungul, de au cercetat şi au hotărnicit <şi> au ales toată ocina lui Necula postelnic şi a lui Radul comisul, oricît au avut şi de moştenire şi de miluire de la domnia mea dinspre cinstitul dregător al domniei mele, jupan Costandin mare postelnic. Şi au ales ocina lor din sus şi au lipit ocină lîngă ocină şi a rămas jupan Costandin mare postelnic din jos cu 9 funii şi au aşezat [ace]1şti şase boieri pietre şi semne cum este legea. Şi a fost ispravnic la hotărnicie, sluga domniei mele Dragomir [al doi]1lea portar, precum am văzut domnia mea amîndouă răvaşele domneşti şi cartea de hotărnicie a acestor şase boieri la mîna s[lugilor] domniei mele mai sus-scrise.
     Pentru aceasta, am dat domnia mea slugilor domniei mele, lui Necula postelnic şi fratelui lui, Radul [c]omis, fiii lui Albul comis, ca să le fie lor această [mai sus-zisă]1 ocină de dedină şi de ohabă fiilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de [ni]meni neclintit după porunca [domniei mele]1.
     [Iată]1 dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghi[orma]1 mare ban [al Craiovei]1 şi [jupan]1 Dra[gomir mare]1 vo[rnic]1 [şi jupan]1 Diicu mare spătar şi jupan Preda mare cl[ucer]1 […]1 şi jupan Radu[l] mare comis [şi jupan Costandin mare]1 postelnic [şi]1 jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Bunea mare sluger şi jupan Necula mare pitar. Şi ispravnic, Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Stan logofăt, […]1 luna iunie 24 zile şi de la Adam pînă acum cursul anilor 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CXXII/11.
      Orig. slav, hîrtie (44 r 29), pecete timbrată.
      Cu o trad. rom. din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea.
      Rez., Aricescu, Indice, I, p. 41 (nr. 519).

131                                                                         1649 (7157) iunie 25
     † Jîpa postealnecul ot Verneşte i Stanciul ot tam i Badea ot Zoreşti şi Manea pîrcălabul dumnie mele ot Potocene. Cătr-aceasta vă dau în ştere dumnie mea păntru că aici, naintea dumnie mele venet-au igumenul ot sfînta mănăstere ot Brad, de au spus cum c-au cumpărat 1 vadu de moară, anume de la Stănuleşti. Dereptu aceea, am scres cartea dumnie mele la dumneavoastră, la ceşti 4 boiari mai sus-scrişi, ca să mergeţi împreună cu capetele voastre şi să luaţi şi meştere de pre la more demprejuriul locolui, de să socoteţi şi să luaţi seama pre amăruntul, unde să va cădea mai cu derăptate de să-ş facă egumenul ot sfînta mănăstere ot Brad, more. Deci să socoteţi că au ş-alte boiare more den jos, po ime: Calotă postealnecul ot Bozeiane i Balea ot Verneşti. Deci să socoteţi dumneavoastră cum va fie mai cu derăptate, să aibă a să hrăne toţi: neci să nu fie boiare cu morele den jos, cu pagobă, nici igumenul ot sfînta mănăstere ot Brad să nu fie cu pagobă, ce să aibă a-ncăpe să-ş facă more, unde viţi socoate dumneavoastră mai cu derăptate4.
     De aceasta vă scr<i>u dumnii mea. Şe într-altu chip să nu faceţi.<1649>.
         †    <m. p.>
      DANIC, M-rea Bradu, Hanul Greci şi Codreni, XVIII/23.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 20,5), sigiliu inelar în chinovar.

132                                                     1649 (7157) iunie 28, Tîrgovişte
     † Cu mila lui Dumnezeu, Io Mateiu Basaraba voievod şi domnu a toată Ţara Rumînească. Dat-au domniia mea, aciastă poruncă a domniei lui, lui Nan din Bănuleşti, din judeţul Buzău, şi feciorilor lui, cîţi Dumnezeu îI va dărui, ca să-i fie lui 2 pogoane de vie şi o cezvîrte şi cu 2 stînjini de moşie la Verneşti. Însă din capul moşiei pînă unde merge moşiia, pe moşiia vernească. Pentru că au cumpăratu Nan aceste mai sus-zise pogoane de vie şi stînjenii de moşie de la Dedul şi de la frate-său, Nan din Bănuleşti, drept 6 000 de aspri gata, cu zapis de vînzare şi cu mărturii, anume: Şteful cel bătrîn şi Vetrea i Şteful i Neagoe i Toader i Iorga i Stan i Ionaşco i Iane Toboşariul i Ghinea ot Brăila şi din Zărneşti, Radul şi din Verneşti, Prodea i Ioan Coţofană i popa Giurgiu care au scris zapisul.
     Şi iar au cumpărat Nan de la Radul Porumbu un rozor pe dealul Turburii, din partea pungească, dreptu 70 aspri gata. Şi iar au cumpărat Nan de la Nan al lui Melentie 1 ţarină din munte din partea lui Vlad căpitan, drept 90 aspri gata, în Vîrful lui Drăguşin. Şi iar au cumpărat Nan 2 locuri de la Voicea al Fluicăi, din partea lui Partenie, un loc la fundul Cîmpului din Jos, iar alt loc la Fearegi de pădure, drept 240 de aspri gata. Şi iar au cumpărat Nan de la Fătul, dintr-un vad de moară a patra parte, drept 150 de aspri gata, din partea lui Rîncăsov. ŞI iar au cumpărat Nan de la Cîrnilea, din partea Vladului, o a treia parte, de preste tot locul, din apă, din uscat şi de peste tot hotarul, drept 200 de aspri gata. Şi iar de la Cîrnilea, 1 loc din Bănuleşti, drept 100 aspri gata. Şi iar au cumpărat Nan de la Stănae, fata Voinii, un loc la Faţa Banului, drept 140 aspri gata. Şi iar au mai cumpărat Nan de la Neagul, feciorul Dragului, un loc din partea lui Partenie la Ulmet, drept 100 aspri gata.
     Şi au cumpărat Nan 2 rozoare de vie de la Stroe, din partea Vladului, drept 260 aspri gata. Însă un rozor la Teiş, iar altu rozor la Seciuri. Şi iar au cumpărat Nan de la Manea al Idrei, din partea vulpească, un rozor la Fearegi, dreptu 130 aspri gata.
     Şi au fostu atuncea mărturii la aceste cumpărători, anume: de acolo din sat, Stanciul i Fătul i Moş i Vlădan i Mihai i Cîrstiian i Stroe i Crăciun i Drăguşin i Stoica i Banul i Dragomir i Toader i Bogdan i Stan i Radul i popa Tudosie i Drăguşin i Tudosie i Tănase i Dragomir i Radul. Şi au vîndut ei toţi ale lor moşii şi ţarine şi vii, de a lor bunăvoie, fără de nici o silă, şi cu ştirea tuturor megiiaşilor din sus şi din josi şi de pe împrejurul locului.
     Pentru aceasta au dat şi domniia lui lui Nan ot Bănuleşti, ca să-i fie lui de moştenire şi ohabnice, lui şi fecorilor lui, nepoţilor şi strănepoţilor în veac, şi de cătră nimenea să nu să clătească după zisa domniei lui.
     Iată şi mărturii au pus domniia lui: jupan Ghiorma vel ban Craiovescul i jupan Dragomir vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Stroe Fiera vel vistier i jupan Diicul vel spatari i jupan Preda vel cliucer i jupan Drăguşin vel peharnic i jupan Mihalcea vel comis i jupan Costandin Catacozino vel postelnic.
     Şi ispravnic au fost Radul vel logofăt.
     Şi au scris Dumitru logofăt în cetatea Tîrgoviştii.
     Measeţa iunie 28 dni, vă leat 7157 <1649>.
      DANIC, Doc. ist., CXXVI/123.
      Copie rom.
      Altă copie, după o trad. de Constantin dascăl slovenesc, ms. 171, f. 170v–171, 189–190.
      Reg., Haşdeu, Etmologicum Magnum, p. 3229.
133                                                                         1649 (7157) iunie 29
     † Adecă scris-am eu, Pîrvul, acesta zapist al meu la mîna <lui> Mirceia armaşul să fie de bună credinţe cum e-m vîndut u<n> loc în cîmpul de jos, în ruptă, să fie moşie moştină şi lui şi ficiorilor lui, moşie ohabnică 240. Iar să se şti<e> cum au vîndut Pîrvul o livade în Obîrşie Ibrului, ce au fost la Bălan […] şi să se ştie mărturie satul Stroieştii tot. Scris-am eu, Nicola şi Dragomir al meu zapist să fie de bună credinţe că e-m vîndut u<n> loc la Moara Călugărului, derept 140 în ruptă să fi<e> moşie moştină şi lui şi ficiorilor lui.
     Şi iară să se ştie cum au vîndu<t> Nicola armaşului […] 1 livade dereptu aspri 200 pri Cale Runcului. Şi acestu zapis s-au scris în [z]ilele lu Mateiu voivod şi mărturi: ot Stroeşti […]on i Groza, Stan i Novac ot Stolojene, jupînul Nic[olă] ot Arcani, Lăpădat şi Radul i Vladul. Şi iar să se ştie că au vînd[ut] ocina ot St<r>oieşti 1 silişte dereptu bani 120. Şi moşie să-i fi<e> ohabnică lui şi ficiorilor lui. Şi mărturi aceşti oameni toţi. I să să ştii c-am cu<m>părat eu, Stănilă de la Belan în Strămătură derep 20 aspri.
     Pis measeţa iunie dnă 29, vă leat 7157 <1649>.
     † Şi iar amu cu<m>părat eu, Mirce de la Diicul o silişte la bisirică dereptu 110. Merturii, satul Stroieşti toţi.
     † Adecă eu, Dragomir, scris-am al meu zap<is> la mena Mircei, cum să să ştii că i-am vîndut o silişte ce-au fostu depreună cu a lui, ci parte me lu Dragomi<r> şi a Nicoli<i>. Iar am <v>îndutu Mircei în ruptu, bani 100, să fii moşii moştină în vecii de vac, lui şi ficiorilor lui şi nepoţilor lui şi să să ştii că este la punte lu Tăjeu.
     Şi cîndu s-au vî<n>dut M[irc]i<i> oameni buni au fostu mărturii: întîiu […]7 Groza ot Stroieşti şi fiiu seu, Laţco […]7, Dan ot tam, Tomă ot t<a>mu, Opr[ea] ot Ar[cani]7 şi popa Adam ot Sto<ie>şti, Iane, ficiorul Stanciului ot Stereşti.
     Şi pi<n>tru credenţa, pus-am şi degetele.
         Eu Dragomir.
      DANIC, Doc. ist., CLXXXV/71.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 20). Documentul continuă pe verso, părînd să fie două documente; prost conservat, rupt la îndoituri.
      EDIŢII: Cărăbiş, Doc. jud. Gorj, p. 165, nr. 3.

134                                                                            1649 (7157) iulie 1
     † Scre<u> eu, Chera şi cu frate-mieu, Iovan, acest zapes al nostru, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Tănasie, cum să să ştie că i-am vîndut viia de la Goleşti şi partea Costei, vie părăsită. Şi e o-m vîndut de a noastră bunăvoie, în preţ bani gata 1000. Şi o-m vîndut, ca să-i fie lui moşie şi lui şi cine să va trage dentru el, moşie stătătoare.
     Şi mărturie, mulţi <o>amen<i> buni, anume: deiac Calciul i Pătru Ţofăr i Gherghe al <lui> Drag<o>tă i Radul Grec, ot Goleşti, Oprea Oncescul. Şi păntru credinţa am pus şi degetele.
     Pis measeţa iulie 1 dni, vă leat <1649>.
     Pis az, popa Albul.
         Şi Andrea sin Radul grec. Eu Chera. Eu Iovan.
      DANIC, Ep. Argeş, VII/15.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 21).

135                                                                            1649 (7157) iulie 1
     † Adecă eu, popa Pătru ot Şchei, <s>cris-am zapisul meu, ca să fi<e> de mare credinţa la mîna jupanul Dicul vel spătaru, păntru că m-am tocmitu cu dumnelui, de a mea bunăvoie, de amu vîndutu dumnelui o vie de la Şchei, ca să-i fie dumnelui moşie ohabnică, însă dereptu 1500 de bani gata. Şi o amu vîndutu cu ştire tuturoru fraţiloru mei: ci-o amu vîndotu de a me bunăvoie, ca să-i fie dumnelui moşie stătătore, cumu scrie zapisul mei mai sus.
     Eară de să va scula cineva preste această vie, să caute pre mine şi pre feciori<i> mei, eară dumnealui să-şi ţie vie, cum i-o amu vîndutu.
     Şi amu pus şi mărturi: popa Sin din Bălceşti i popa Ionu din Corbi, dieaconul Stan o<t> tamu, din Stoiceni, Albul, feciorul lu Ivanco şi Dicul pîrcălabul din Bălceşti.
     Şi păntru credinţa, pusu-me-mu şi pecete.
     Şi amu scrisu eu, cu mîna me.
     Pis measeţa iulie dni 1, vă leat 7157 <1649>.
         Eu popa Pătru.
      DANIC, M-rea Hurez, XVII/7.
      Orig. rom., hîrtie (34 r 21,5), sigiliu inelar în fum.

136                                                                            1649 (7157) iulie 2
     Cu mila lui Dumnezeu, Io Mateiu Basaraba voievod şi domnu, scris-am domniia mea voaoă rumînilor sfintei mănăstiri de la Sfînta Troiţă den Cheseleţu şi voaoă1 carii veţi fi lăcuitori acolo în sat lăturoi. Către aceasta vă dau în ştire domniia mea că aicea au spus părintele egumenul Galaction cum nu veţi să ascultaţi de călugări, să lucraţi, să cosiţi să seceraţi şi ce va fi lucrul mănăstirii, ce numai ce umblaţi în voia voastră şi stă lucrul mănăstirii jos.
     Drept aceea, în vreme ce veţi vedea această carte a domni<i>i mele şi oamenii mănăstirii, iar voi să căutaţi să ascultaţi de toate ce vă va dea învăţătură: să cosiţi, să seceraţi şi rumînii şi lăturii, mai mult jalbă să nu mai vie, că voi să trimeţ armaş, să vă aducă tot legaţi. Aceasta v-am scris domniia mea. Într-alt chip să nu fie, după zisa domni<i>i mele. Şi însumi am zis domniia mea.
     Scris iulie 2 zile, vă leat 7157 <1649>.
      DANIC, Ms. 256, f. 389.
      Copie rom.
      Rez., Stoicescu, Matei Basarab, p. 50–51.

137                                                                            1649 (7157) iulie 5
     † Adecă eu, Neagoe sin Pera ot Tîrgovişte, scris-am acesta al mieu zapis ca să hie de mare credinţă la mîna lui Nedelco păharnic şi a jupîneasei dumnelui, anume Chera, cum să să ştie că i-am vîndut o vie în Feţe lîngă Dumitru logofătul, fecioriul Boncăi, însă bucăţi în vale 5 şi cu cît se vor alege pînă în vîrfu şi cu loc în vale, cîtu se va alege şi cu o putină. Şi i-o am vîndut dumnelui, dereptu bani gata ughi 120, ca să fie dumnelui moşii şi coconilor dumnelui cîţi Dumnezeu va dărui, să-i fie ohabnică. Şi o am vîndut de bunăvoia mea şi cu ştire tuturor vecinelor şi den sus şi den jos.
     Şi la tocmeala noastră, fost-au mulţi oameni buni, anume: Hristodor zugravul i Staico star i Ghinea cupeţ i Lazar scaunul, Irimiia şoimariul i Radul Nifon i Pătru stolnicul i Radul Paraschivei i Radul, feciorului <lui> Pătru şălariul i Proca sin Rădici. Şi păntru credinţa am pus şi pecete.
     Şi am scris eu, Anghel sin Ghinea cupeţ.
     Pis iulie 5 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu Neagoe sin Pera. Hristodol zugrafi. Lazar scaunul. † Pătro stolnic.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LV/1.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21), cinci peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 134, f. 543v–544, cu văleat 7156.
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 259 (nr. 412).

138                                                                            1649 (7157) iulie 6
     † Adecă eu, Stoica sin Spinii ot Bîşcene şi cu fraţii mi<e>i, po eme: Micul i Voico, scris-am acista al nostru zapis ca să fii di mare cridinţă la mîna iuzbaşăi Dragului ot Cislău şi a coconelor dumnilui cîţ Dumneziu îi va dărui, cum să să ştie că i-am vîndut dumnilui partea noastră acistor trei fraţ, însă din vadul dîrstii ce si chima ocina miculească, a triia parte din vad, deript bani gata 2200.
     Şi i-o am vîndut dumnilui acist vad de dîrstă de a noastră bunăvoie, fără nici di o silă, ca să fii niclătit în veci şi dumnilui şi coconilor dumnilui şe nepoţilor dumnilui, pintru că acistă parti din vadul dîrstii fost-au a trii fraţ.
     Dici iu, Voico mi-m vîndut parti mi cît se-u vinit mai nainte vreme cu ştiri fraţilor mi<e>i. După aceea, iu Stoica am vîndut şi partea mea şi partea frăţini-miu, Micului din vadul di dîrstă. Şi pintru acestă parti a frăţini-miu Micului, care o am vîndut iu jupînului Dragului iuzbaşa, datu-i-am parti mea den moară cari am cumpărat di la uncheaşul Drăgoiu ot Bîşcini cu pitri şi cu hir, parti gata.
     Diript aceea, am vîndut şi iu parti mi şi a frăţini-miu, Micului ca să fii dumnilui moşii şi cu ştiri tuturor oamenilor mii şi a veci<ni>lor mii dimprij<u>rul locului.
     Şi <la> acistă tocmilă a noastră fost-au boiari mărturii: Apostol, ginirili popii lu Şărban di la biserica lu vel comis Radul ot Pătîrlage şi Godin aprodul ot Rătişti şi Stoica sin Birilă ot Ciraşi şi Neagoe Ştirbiiu ot Cislău şi Mihăilă sin Oncii ot Rumcii şi Dragomir răspopul ot Cislău.
     Şi am scris iu, Stanciul logofăt sin dascalului Manii i slugă comisului Apostolachi ot Ojăgini.
     Pis measeţa iulie 6 dni, leat 7157 <1649>.
     Şi cîndu am vîndut iu, Stoica, părţili noastri di vadul di dîrstă, fost-au şi mumă noastră, jupînisa Muşa a părintilui nostru, a Spinii ot Bîşceni, mărturie.
         Apostol.Stoica sin Spenei ot Bîşceni. Neagoe Ştirbiiu. Stoica. Godină. Mihăilă. Jupînisa Muşa. Dragomir răspopul.
     Şi pintru credinţa, pusu-ni-m şi piciţili şi digitili cu cirnilă.
      DANIC, Doc. ist., C/175.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 21), 4 peceţi inelare în tuş.

139                                                                        <1649 (7157) iulie 8>
     † Adecă eu, Văsiiu, dat-am zapisul [m]ieu lui Ion, feciorolu Manii ot Păcăleşte, pe<n>tru ca să ştie că i-am vîndut eu, Văsiiu o fune şi jumătate de locu di seleştea Păc[ă]leştilor. Însă să să ştie funea de stînjini 24 din apă şi din cîmp şi di pădure şi din hotaru pînă hotar, pe<n>tru că a dat Ion, feci[o]rul Manei, 280 de aspri gata, pentru ca să fie moşie stătătoare în veci, lui şi feciorilor, cîţi Dumnezeu l-o dărui.
     Şi pă<n>tru mai mare credinţă, care îşi vor pune degetele mai josu, ca să să crează.
     Şi iar amu mai vîndutu eu, Voicilă, feciorul Păcurăneanului, lui Ion, feciorul Manii ot Păcăleşte, o fune de locu den Gălbeneasca din Jos […] din cîmpu şi din apă şi pădure, din hotar pînă-n hotaru […]6. Că au dat Ion, feciorul Manii ot Păcăleşte, dereptu za aspri gata 250, pe<n>tru ca să-i fie lui moşie stătătoare în veci, lui şi feciorilor lui, cîţi Dumnezeu îi va dărui.
     Şi […] am pus degetele, ca să să crează mai jos, anume: Dimiian vătaf ot Păcăleşti, Stroe, feciorul lui Stroilă ot tam, Mirce ot Drăguşăşti mărt<urie>, Stoian ot Lăcureni, nepotul lui Ciocoro, mărt<urie>, Neagul ot Bălţişte, Negruşi ot Păcăleşti i Ştefan ot tam.
     Şi am scris eu, popa Stoica ot Zeletinu, cu zisa lor.
     Pis measeţa iulie 8 dni, vă leat 7157 <1649>.
         † Eu Văsiiu vînzător.
         † Eu Voicilă, feciorul Păcureanului.
      DANIC, Ep. Buzău, XLI/15.
      Orig. rom., hîrtie (15,5 r 20), lipsă 1/2 din partea de jos.
      Data şi partea lipsă s-au completat după ibid., ms. 173, f. 203v–204.
      Altă copie: ibid., ms. 366, f. 23.

140                                                                            1649 (7157) iulie 9
     † Scris-a<m> eu, Radul Cosobean, acesta al meu zapis la mîna jupînului Părasco, cum să să ştie că am vîndutu dumnealui 100 dă stînjini de ocină, den cîmpu, dă apă, dîn pădure, dă tot cît va fi, ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare şi lui, şi coconilor dumnealui5 şi nepoţilor dumnealui5. Şi au plătit stînjinul cîte costande 5.
     Şi am vîndutu de a mea bunăvoie şi cu ştirea tuturoru vecinilor. Şi mărturie: postelnic Năcula şi comis Radul şi Vintilă vătah şi Riga armaş şi Manta den Brezoe.
     Şi pintru credinţa, mi-am pus şi pecetea 7157 <1649>, measeţa iulie 9.
         † Stoica iuzbaşa ot Bereleşti
         † Radu.
      DANIC, Doc. ist., MCLXXVIII/7.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21).

141                                                      1649 (7157) iulie 10, Tîrgovişte
         † 12†    <m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Stanciul logofăt din Budişteni şi cu fiii săi, cîţi Dumnezeu i-a dăruit, ca să-i fie ocină în Budişteni şi în Dobroieştii de Jos din judeţul Muşcel şi Pădureţ, însă partea Velicăi jumătate cîtă ocină este budiştenească din partea tatălui ei, Stoica Colţu, a 4-a parte din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot şi cu un răzor de vie în dealul Crîngurenilor şi cu trei vecini, anume: Stan şi Vasilie şi Anania, fiii lui Vlaicul din Budişteni şi cu fiii lor şi cu 2 delniţe din Dobroieştii de Jos, pentru că această mai sus-zisă ocină din Budişteni şi din Dobroieştii de Jos a fost de moştenire a Velicăi de la tatăl ei, Stoica Colţu.
     Iar după aceasta, cînd a fost acum în zilele domniei mele, iar Velica, ea a vîndut această ocină lui Stanciul logofăt, însă întîi jumătate din partea ei din budiştenească pentru 11 400 aspri gata şi răzorul de vie pentru 2 000 aspri gata şi vecinii pentru 7 000 aspri gata şi delniţele pentru 2 600 aspri gata şi cu zapis de vînzare de la mîna ei şi cu ştirea tuturor din sus, din jos şi din jurul locului, ca să-i fie lui Stanciul logofăt dedină stătătoare şi ohabă.
     Iar după aceea, peste cîtăva vreme, s-au sculat vecinii mai sus-spuşi, de au luat bani de la alţi boieri ca să-i lepede lui Stanciul logofăt. Şi pe cînd au fost ei vecini pe seama Velicăi, ea a pus zi ca să se răsumpere de vecinie, iar ei n-au voit să dea nici un ban. La aceasta Stanciul logofăt, dacă a văzut astfel, el a venit de faţă înaintea domniei mele la divan cu vecinii mai sus-spuşi. La aceasta domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege cu tot divanul şi am dat domnia mea să fie vecini lui Stanciul logofăt cum i-a cumpărat cu aspri săi drepţi. Şi au rămas vecinii de lege la divan.
     Şi iar a cumpărat Stanciul logofăt de la Şerbu din Glîmbocata o delniţă din Dobroieştii de Jos pentru 1 200 aspri.
     Şi iar să fie lui Stanciul logofăt împreună cu Oprea logofăt ocină în Budişteni şi în Dobroieştii de Jos, din partea lui Stoica Colţu, iarăşi a 4-a parte, însă toată partea fiicei sale, Pîrvana, cîtă a avut ea de zestre acolo din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, pentru că au cumpărat Stanciul logofăt şi Oprea logofăt această ocină de la Stan postelnic din Miceşti, bărbatul Pîrvanei şi de la Pîrvana, fiica lui Stoica Colţu pentru 6 200 aspri gata şi cu zapis de vînzare de la mîna lor.
     Şi iar au cumpărat Stanciul şi Oprea logofăt ocină în Budişteni de la Muşat din Hulubeşti, fiul lui Şerb din Chiţeşti, toată partea lui cît se va alege de peste tot pentru 200 aspri gata şi cu zapis de vînzare.
     Şi iar a cumpărat jupaniţa Anca, soacra lui Stanciul logofăt şi cu Oprea logofăt, ocină în Budişteni de la Mihai iuzbaşa din Pătroaia, însă partea lui Mihai armaş jumătate de peste tot hotarul pentru 1 000 aspri gata, care ocină a fost a lui Mihai iuzbaşa de cumpărătură de la Mihai armaş de mai înainte.
     Şi au vîndut ei toţi, de a lor bunăvoie, fără nici o silă şi cu zapis de vînzare de la mîna lor.
     Şi să se ştie hotarele satului Dobroieştilor de Jos, pe semnele cum a ţinut de mai înainte vreme după cărţi vechi: din sus de hotarul Lăngeştilor pînă la matca Văii Mari, pe colnicul cel vechi din sus de Măgură pînă la Vadul Răstoacei cel din jos şi peste Răstoaca pînă la Arsuri şi Arsurile în sus pînă iar la Răstoaca şi pe Răstoaca în sus; apoi iar iese din Răstoaca pînă la Sălciş şi pînă la Bucăţi, de aici matca Sălcişului în sus la matca Văii Seci şi de aici merge mai sus peste poiană, pe marginea văilor din sus, peste deal în sus pe colnicul Meri<n>zului trece Valea Gîlbocîţei, de dă în colnicul Pietrişului, pe Coada Corbului, pe colnicul Merinzului pînă la matca Văii Mari şi pe matcă în jos pînă unde se uneşte colnicul cel [ve]chi cu ocolul deadinei.
     Pentru aceasta am dat şi domnia mea slugii domniei mele, Stanciul logofăt, ca să-i fie dedină, ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe vistier şi Diicul spătar şi Drăguşin paharnic şi Radul comis şi Costandin postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul logofăt.
     A scris Dumitru logofăt în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna iulie 10 zile şi de la Adam pînă acum cursul anilor, în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, M-rea Cotroceni, V/15.
      Orig. slav, perg. (33 O 41,5), pecete timbrată.
      Cu o trad. rom. din 1744.
      Copie ibid.: ms. 690, f. 74.

142                                                                          1649 (7157) iulie 14
     † Adecă eu, Vladul postelnic de Dranoveţi, scris-amu şi mărturisescu cu acest al meu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna dumnelui Ghinei clucer, cum să să ştie că i-am vîndut dumnelui 3 rozore de vie în de<a>lul Gărdeştilor, alăture cu Radul, feciorul călugărului, derept bani gata aspri 2 000. Şi le-<a>m vîndut eu, de a m<ea> bunăvoie, fără nici o silă cu ştire tuturor oamenilor mei, ca să-i fie dumnelui moşie ohabnică în veci.
     Şi la tocmela nostră au fost şi boiari mărturii: jupînul Manta cupeţ i jupînul Iorga cupeţ.
     Şi pentru credinţa, mi-<a>m pus şi pecete.
     Şi am scris eu, Stanciul logofăt ot Tîrgovişte.
     Pis iulie 14 dni, vă leat 7157 <1649>.
         
      DANIC, Doc. ist., MCMLXIII/22.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20,5).
      Rez., Iorga, Studii şi doc., V, p. 300 (nr. 31).

143                                                                          1649 (7157) iulie 15
     Adică eu, Albul, feciorul Oprei logofăt ot Rătivoieşti, împreună cu soţiia mea Mariia, fata Radului ot Lăngeşti, scriem acest al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupan Stroe vel vistier, cum să să ştie că am vîndut dumnealui partea noastră de moşie den sat dîn Năpărteni, cu toat cît să va alege dă priste tot hotarul, a şasea parte, den cîmpu şi den pădure1 şî din apă şî din munte şî din siliştea satului şî cu rumînii, anume: Dumbravă i cu feciorii lui şî Tudoran, feciorul Radului Lung, cu fraţii lui şi cu alţi rumîni ce să vor mai afla cîţi să vor veni în partea noastră de carii sînt fugiţi, de sînt acum în sat, dreptu bani gata, ughi 150.
     Şi i-am vîndut noi dumnealui moşie şi rumînii, de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă şî cu ştirea tuturor fraţilor noştri, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică şî coconilor dumnealui, cîţi Dumnezeu ei va dărui.
     Şî mărturii încă s-au întîmplat mulţi boieri, care ş-au pus mai jos peceţile şî iscăliturile.
     Şî pe<n>tru mai adăvărată credinţă, pusu-ne-am peceţile şî numele mai jos, ca să să crează.
     Şî am scris eu, Dragomir logofăt ot Rătivoieşti şî mărturisescu.
     Pis measeţa iulie 15 dni, leat 7157 <1649>.
      DANIC, Ms. 479, f. 88.
      Copie rom.
      Alte copii ibid.: mss. 349, f. 274; 483, f. 96v–97; 710, f. 738v; Doc. ist., MLXIII/214.
144                                                                          1649 (7157) iulie 15
     † Adecă eu, Neacşul sin Ştefan ot Mereni, scris-am şi mărturisiscu cu acesta al mieu zapis, ca să fii de mari cridenţă la mîna jupînului Mihălachii spătar, cum să se ştii că i-am vîndutu ocină în Mereni, în funea de jus, partea mea toată cîtă să1 va alegi din cîmpu, din păduri, din şăzutul satului şi cu tot vinetul, cît să va alegi parte mea. Însă moşîi stearpă, fără de rumîni, cu stînjănul şi stînjăne 100 şi stînjănul cîti 30 bani şi fac bani priste tot, unghi 80 pol.
     Şi o am vîndut dă a mea bunăvoi, fără dă neci o silă şi cu ştirea totorora fraţilor dă moşîi şi cu ştirea a totorora megiiaşilor dîmprejurul locului, din sus şi din jus, ca să-i fii dumnealui ocină şi moşîi ohabnică în veacu.
     Şi la acestă tocmeală şi vînzări, fost-au boiari mărturii şi aldămăşari na eme: Mihăilă postelnic ot Mereni i ot Bucşan[i], Radul postelnic i Neacşul i ot Tihulişti, Mo[g]u[ş]. Şi pintru credinţa amu pus şi degitul.
     Şi am scris eu, Ştirbul logofăt ot Tihulişti.
     Pis measeţa iulie 15 dni, leat 7157 <1649>.
         Eu Neacşul, degitul meu. Eu Mihăilă postelnic, degitul miu.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CXX/2.
      Orig. rom., hîrtie (32 r 21).

145                                                      1649 (7157) iulie 15, Tîrgovişte
     † Adecă noi, ceşti 4 boiari: jupan Stroe vel vistier i jupan Socol cliucer i jupan Costandin vel postelnic i jupan Bunea vel slujer, dat-am cartea noastră de judicată la mîna Radului logofăt Dudescul, ca să să ştie, cum au avut pîră cu Sava logofăt ot Cuşt<e>reni, naintea mări<i>i sale, domnu nostru Io Matei voievod, pentru nişte ocină de la Tîmbureşti, de la Baltă, care ocină o au fost cumpărat tată-său, Dumitru vornic Dudescul, de la cumnaţii Savei logofăt, de la Preda vornic şi de la frate-său Drosul, feci<o>rii Radului postelnic ot Balomireşti, încă den zilele lu Alexandru vodă sin Radului vodă, cu zapise de la mîna lor de vînzare, în care ocină zicea Sava logofăt că are şi el parte de zestre de la cumnaţii lui, nevîndută, şi nici au avut zapis de zestre, nici cărţi domneşti, şi se-au pîrît de faţă la divan.
     Într-aceea, măria sa d<o>mnu nostru, au judecat pre dirept şi pre lege, văzînd la Radul logofăt zapise de vînzare şi cărţi domneşti de cumpărătoare pre toată partea Balomireştilor, dat-au Savei logofăt lege 12 boiari pre răvaşă domneşti, ca să jure cum are şi el parte acolo, într-această moşie, în Tîmbureşti, de zestre şi cum n-au fost vîndut cumnaţii lui Balomireştii tot. Iar el n-au putut jura, ce-au căzut cu rugăciune în taină la Radul logofăt ca să-i dea ughi 60, să lase pre Radul vel comis să ţie acea parte de ocină den Tîmbureşti, care o au fost vîndut Sava logofăt comisului Radului, zicînd că au fost a jup<î>neasii lui, Liverii şi a cumnată-sa, Neacşii. Şi treabă n-au avut, că nu li se-au dat zestre.
     Deci într-aceea, Radul logofăt, văzînd cum nu poate jura Sava logofăt şi cumu-i dă bani în taină, luoat-au banii şi i-au dus de faţă în divan, naintea domnu nostru de i se-au descoperit tot lucrul. Apoi i-au zis Radul logofăt ca să jure numai Sava logofăt cu mîinile pre Sfînta Evanghelie, cum au avut parte de zestre şi el, şi cumnată-sa Neacşa şi n-au fost vîndută. Iar el nici aşa n-au jurat, ce văzînd Sava logofăt cum va să-ş ia Radul logofăt moşiia de la Radul vel comis, venit-au la noi, la ceşti patru boiari, cu multă rugăciune, de-am căzut tot împreună la Radul logofăt de i-am împăcat. Şi au dat Sava logofăt Radului logofăt ughi 120, pre jumătate de parte. Şi să fie moşia toată pre seama comisului Radului, cum i-o au fost vîndut el.
     Pentru aceasta, am dat cartea nostră la mîna Radului logofăt, ca să aibă pace unul de cătră alalt, cum i-am împăcat noi. Şi mai mult gîlceava la mijlocul lor să nu mai fie în veci.
         <1649>.Stroe vel vistiar…
         Socol cliucer…
         Costandin vel postelnic…
         Bunea vel slujer3.
         Eu Radul logofăt m-am tocmit de bunăvoie.
         † Eu Sava logofăt m-am tocmit de bunăvoie3. 
      DANIC, Doc. ist., XLIII/119.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 19,5).

146                                                                          1649 (7157) iulie 17
     † Adecă eu, Creaţa, dempriună cu soţiia mea, Ionaşco şi cu feciorii miei, Ilie şi Ghiorman den Cîmpulungu, scris-am şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să fie de mari cridenţă la mîna jupînului Stroi mare vistiar, cum să să ştie că i-am vîndut dumnelui vîrful viilor noastre de la Ştefăneşti, însă den nuc în jos la vale, stînjeni 10 şi în sus pînă la slonul dumnelui, de la ulmu împotriva celoralalte vii ale dumnelui şi cu un rumîn, anume Efrim, feciorul lu Petreiu, şi1 cu feciorii lui, cîţi Dumnizău i va da, derept bani gata 10 000. Pentru că dealniţa tătîne-său, lu Petreiu, fostu-o-am vîndut mai denainte vreme cu densul, ca să-i fii dumnelui moşie ohabnică în veac şi coconilor dumnelui cîţi Dumnizău i va dărui. Şi1 am loat noi aceşti bani ce scriu mi sus toţi gata în mîinele noastre. Şi1 am vîndut noi de a nostră bunăvoie fără de nici o silă.
     Şi1 la această tocmeală a nostră, fost-au mulţi boiari mărturii: Mihai căpitan ot Pătroaia i Necula logofăt ot Ţîgăneşti, Udrea postelnic ot Găişti, Leca vornic de Băneşti şi alţii mulţii boiari, cari-ş vor pune peceţele şi1 iscăliturile mai jos. Şi1 pentru cridenţa, pusu-ne-am şi1 noi peceţele şi1 degetele, ca să să ştie.
     Pis Calen logofăt, luna iulie 17, vă leat 7157 <1649>.
         Eu Creaţa. Eu Ionaşco. E<u> Ilie. Eu Ghiorman. Mihai căpitan ot Pătroia9 Udrea ot Găeşti Eu Leca vornic de Băneşti9.
      DANIC, Doc. ist., XXIX/212.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20,5), 2 peceţi inelare.
      Copie ibid.: XXIX/62.
      Rez., Rosetti, Pămîntul, p. 97.

147                                                                          1649 (7157) iulie 18
     † Adecă eu, Tudor logofăt ot Bojorani, scriem şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna fratelui nostru, Voico păharnic, cum să să ştie că i-am vîndut o sălişte de la Olteni, cari easte pre lîngă Stanciul lu Sarchiz şi pre lîngă popa Ghin. Şi o-m vîndut de a mea bunăvoie, dirept bani gata ughi 5 pol, ca să-i fii moşii stătătore, dumnealui şi coconilor dumnealui, în veac.
     Şi cînd s-au făcut ace<s>ta zapis, făcutu-s-au denainte părintelui piscupului Ignatie şi a altor boiari şi preoţi buni cari ş-or pune mai jos iscăliturile. Şi pentru credinţa, pusu-mie-am mai jos şi iscălitura, ca să să crează.
     Pis measeţa iulie 18 dnă, vă leat 7157 <1649>.
         † Martur arhiepiscop Ignatie
         Eu Tudoran ot Bojorani
         Popa Ghin mărturie
         † Eu Goran logofăt mărturie
         Eu Stan logofăt mărturie
         Eu Chirca vătah mărturie
         Eu popa Duca mărturie
         Eu Tănasi măr<tur>i<e>.
      DANIC, Ep. Rîmnic, XXXIX/47.
      Orig. rom., hîrtie (32 r 21).
      EDIŢII: Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sîrbul, p. 1068; rez., ibid., p.1061; menţ., Sacerdoţeanu, Moara din Rîmnic, p. 374.

148                                                      1649 (7157) iulie 20, Tîrgovişte
         † <m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierului domniei mele, Radul logofăt Dudescul şi cu fiii săi, cîţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie ocină la Stăneşti cu Răcilele din judeţul Ilfov, însă ocină hotărnicită şi însemnată cu pietre cu 12 boieri hotarnici, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, pentru că această mai sus-zisă ocină din Stăneşti şi cu Racilele a fost cumpărată de Dumitru vornic şi de fiul său, Radul logofăt Dudescul, cu zapise de cumpărătură şi cu cărţi domneşti de mai înainte vreme.
     Iar după aceea, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, după moartea lui Dumitru vornicul Dudescul, fiul său, Radul logofăt, el a luat dinaintea domniei mele din divan 12 boieri hotarnici pe răvaşe domneşti, anume: din Berileşti, Şteful postelnic şi din Gherghiţa, Baico cupeţul şi din Boteni, Bătrînul logofăt şi din Piscuri, Paraschiva şi din Bucureşti, Manul şi din Săcuiani, Udrea armaş şi Vasile portar şi din Bîrzeşti, Micul logofăt şi Stoian şi din Bobeşti, Pădure armaş şi din Boleasca, Nica logofăt şi din Popeşti, Caloian logofăt ca să hotărnicească şi să aleagă această ocină din Stăneşti cu Racilele dinspre jupaniţa Muşa a lui Borcea vornicul şi dinspre megieşii din sat.
     Întru aceea, aceşti mai sus-zişi 12 boieri hotarnici ei au umblat şi au ales lui Radul logofăt Dudescul 122 stînjeni, pe zapise şi pe cărţi şi au hotărnicit-o şi au împietrit-o cum a fost mai cu dreptate şi au lipit-o la hotarul de sus, de la satul Tătarul al lui Radul logofăt Dudescul, ocină lîngă ocină, cum este legea şi obiceiul ţării, fiind de faţă vînzătorii şi jupaniţa Muşa vorniceasa şi Dragul din Stăneşti. Şi am văzut domnia mea şi cartea de hotărnicie a acestor 12 boieri hotarnici la mîna lui Radul logofăt după întocmire cum este mai sus-scris.
     De aceea, am dat domnia mea boierului domniei mele, Radul logofăt Dudescul, ca să-i fie ocină, dedină şi ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma banul Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul spătar şi Drăguşin paharnic şi Radul comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Dumitru logofăt, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna iulie 20 zile şi de la Adam pînă acum în anul 7157 <1649>.
     Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., XLIII/121.
      Orig. slav, hîrtie (29,5 r 20), pecete aplicată, cu ceară între file.
      Menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 173.

149                                                      1649 (7157) iulie 23, Tîrgovişte
     † ca să ştie cum au avut pîră naintea domni<i>i mele în divan, cu Sava logofăt Cuşt<i>reanul pentru nişte ocină de la Tîmbureşti<i> de la Baltă, care ocină o au fost cumpărat tată-său, Dumitru vornic Dudescul de la cumnaţii Savei logofăt, de la Preda vornicul şi de la frate-său Drosul, feciorii Radulu<i> postelnic ot Balomireşti, încă den zilele lu Alexandru vodă snă Radul vodă, cu zapis de la mîna lor de vînzare, în care ocină zicea Sava logofăt că are şi el parte de zestre de la cumnaţii lui, nevîndută şi nici au avut zapis de zestre, nici cărţi domneşti. Şi au venit naintea domni<i>i mele în divan de se-au pîrît de faţă.
     Într-aceea, domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege cu toţi c<i>stiţi dregătorii domni<i>i mele. Şi văzînd domnia mea la Radul logofăt zapise de vînzare şi cărţi domneşti de cumpărătoare pre toată partea Balomireştilor, dat-am Savei logofăt lege, 12 boiari pre răvaşă domneşti, ca să jure cum are şi el partea acolo, într-aceas<t>ă moşie în Tîmbureşti de zestre şi cum n-au fost vîndut cumnaţii lui Balomireşti tot.
     Iar el n-au putut jura, ce-au căzut cu rugăciune în taină la Radul logofăt ca să-i dea ughi 60 şi să lase pre dregătoriul domni<i>i mele, jupan Radul vel comis, să ţie acea parte de ocină den Tîmbureşti cum i-o au fost vîndut el şi treabă n-au avut.
     Într-aceea, Radul logofăt, văzînd cum nu poate jura Sava logofăt şi cumu-i dă bani în taină, luoat-au banii şi i-au dus de faţă, naintea domni<i>i mele în divan şi i se-au descoperit tot lucrul. Deci văzînd Sava logofăt că nu poate jura şi va să i se ia moşiia de la jupan Radul vel comis, căzut-au cu rugăciune la dregătorii domni<i>i mele, la jupan Stroe vel vistier i jupan Socol vel cliucer i jupan Costandin vel postelnic i jupan Bunea vel sliujer.
     Într-aceea, aceşti patru boiari au întrat la mijloc, de i-au împăcat ca să ţie Radul logofăt Dudescul acea moşie pre jumătate, care ocină zicea Sava logofăt cumu-i easte de zestre de la jupîneasa Rada. Şi i-au dat Sava logofăt Radului logofăt ughi 120, ca să fie acea moşie den Tîmbureşti tot pre seama jupan Radului vel comis, cum o au fost cumpărat de la Sava logofăt şi mai multu pîră la mijlocul lor să nu mai aibă.
         Pentru că am văzut domnia mea şi cartea acestor patru boiari la Radul logofăt. Deci i-am dat şi domnia mea Radului logofăt, ca să-i fie cu pace pentru această pîră, şi lui şi coconilor în veci. † † <m. p>
      DANIC, Doc. ist., XLIII/122.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 20,5), pecetea mare domnească timbrată, cu ceara între file.

150                                                      1649 (7157) iulie 23, Tîrgovişte
     † 1†    <m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei de peste munţi. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstiţilor dregători ai domniei mele: jupan Socol fost mare clucer şi jupan Costandin mare postelnic şi cu fiii lor, cîţi le va dărui Dumnezeu, ca să le fie satul Ştiubeile de la Blatniţa din judeţul Mehedinţi, tot satul şi cu toţi vecinii şi din cîmp, pădure, apă, vatra satului şi cu tot venitul de peste tot hotarul, pe vechile hotare şi semne, oricît se va alege, pentru că acest mai sus-zis sat Ştiubeile a fost de moştenire al răposatei jupaniţei Maria Floreasca, bunica panului Socol clucer şi panului Costandin mare postelnic, încă de mai înainte vreme. Şi l-a tot stăpînit ea cu bună pace, iar după aceea, jupaniţa Maria Floreasca a dat şi a miluit pe o slugă a ei, anume Muşat logofăt din Curteşti cu acest sat care este mai sus-scris, pentru dreapta slujbă a lui. Şi a tot stăpînit cu bună pace.
     Iar după aceea, satul Bezdeadul din judeţul Dîmboviţa, însă care sînt vecini sfintei mănăstiri Vierăşul, unde este hramul Intrarea în Biserică a Născătoarei de Dumnezeu, el s-au sculat într-o vreme cînd n-a avut această sfîntă mănăstire nastavnic destoinic, nici ctitori care să păzească cele ce sînt ale mănăstirii, ci s-au unit cu un egumen, anume Sofronie, care a fost atunci nastavnic acolo, cu înşelăciune şi cu făţărnicie, de a făcut satul Bezdeadul slobod şi au cumpărat ei alt sat, anume Ştiubeile care este mai sus-scris de la Muşat logofăt, sluga jupaniţei Maria Floreasca, pentru 500 galbeni gata şi i-a dat la mănăstire să fie vecini în locul lor.
     Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele, părintele egumen Nifon şi cu ctitorii sfintei mănăstiri Vierăşul, jupan Stroe mare vistier şi jupan Preda mare clucer, ei s-au sculat cu pîră pentru satul Bezdeadul şi au venit toţi de faţă înaintea domniei mele în marele divan. Şi a ajuns legea să fie iarăşi vecini mănăstirii Vierăşul, cum au fost şi mai dinainte vreme şi să ia banii lor de unde i-au dat pentru satul Ştiubeile.
     Întru aceea, cinstiţii dregători ai domniei mele, jupan Socol clucer şi jupan Costandin mare postelnic, dacă au aflat şi au prins de veste, nu s-au îndurat să intre alţi oameni streini la vechea lor moştenire, ci îndată au întors toţi banii satului Bezdeadul, 500 ughi de i-au dat deplin în mîna lor, înaintea domniei mele în marele divan. Şi a rămas satul Ştiubeile pe mînă panului Socol clucer şi a panului Costandin mare postelnic, ca să le fie lor vecini cu toată ocina lor din hotar pînă în hotar, stătători în veci. Însă să se ştie că a dat jupan Socol clucer 250 ughi şi jupan Costandin mare postelnic iarăşi 250 ughi, fac 500 ughi, ca să stăpînească acest sat Ştiubeile, amîndoi pe din două.
     Iar după aceea, cinstitul dregător al domniei mele jupan Socol fost mare clucer, întîmplîndu-se să-i fie de nevoie acest sat Ştiubeile, s-a rugat de pan Costandin mare postelnic ca să-i întoarcă banii lui şi să rămînă pe seama lui tot satul Ştiubeile ca să-şi poată face treaba deplin. Într-aceea, pan Costandin mare postelnic văzînd multă rugă a lui, a lăsat de i-a întors Socol clucer banii înapoi 250 ughi şi a rămas tot satul Ştiubeile deplin pe seama lui, cum am văzut domnia mea şi zapisul panului Costandin mare postelnic la mîna panului Socol clucer.
     De aceea, am dat şi domnia mea panului Socol clucer ca să-i fie tot satul Ştiubeile ocină şi dedină şi de ohabă, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după spusa domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: pan Ghiorma mare ban al Craiovei şi pan Dragomir mare vornic şi pan Radul mare logofăt şi pan Stroe mare vistier şi pan Diicul mare spătar şi pan Preda mare clucer şi pan […] mare stolnic şi pan Radul mare comis şi pan Drăguşin mare paharnic şi pan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Stoica logofăt Şărbănovici, în minunata cetate Tîrgovişte, luna iulie 23 zile, în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., CCI/20.
      Orig. slav, perg. (48 O 60), pecete aplicată, căzută.

151                                                      1649 (7157) iulie 26, Tîrgovişte
         † <>123† 
             <m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei de peste munţi. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului dregător al domniei mele, jupan Socol fost mare clucer şi cu fiii lui, cîţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie lui satul Răzvadul din judeţul Dîmboviţa, însă jumătate din sat, toată partea domniei mele şi a nepotului domniei mele, pan Preda mare clucer Brîncoveanul, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu casele din vatra satului şi cu biserica din piatră şi cu viile şi cu vinăriciul boieresc şi cu tot venitul oricît se va alege, pentru că această mai sus-zisă jumătate de sat din Răzvad a fost de moştenire a domniei mele şi a nepotului domniei mele, pan Preda mare clucer, încă dinainte vreme.
     Iar după aceea, cînd a fost acum, în zilele domniei mele în anul 7153, domnia mea şi nepotul domniei mele, pan Preda mare clucer, am socotit pentru această ocină jumătate de sat, partea noastră şi am ales-o dinspre pan Socol clucer şi am cuprins cu hotarul casele lui pan Socol mare clucer şi biserica lui de piatră şi cu viile lui pe această parte a domniei mele şi a lui Preda mare clucer. Şi am stăpînit domnia mea şi Preda clucer această jumătate de sat cîtăva vreme.
     Iar după aceea, dregătorul domniei pan Socol clucer nu s-a îndurat de casele lui şi de biserică şi de vie, <ci> a căzut cu multă rugăminte la domnia mea şi la nepotul domniei mele, pan Preda mare clucer ca să facem schimb şi întocmire, să dăm noi această jumătate de sat din Răzvad, iar jupan Socol clucer să ne dea nouă altă dedină în altă parte, ocină pentru ocină. La aceasta domnia mea, văzînd rugămintea lui, ne-am milostivit domnia mea împreună cu nepotul domniei mele, pan Preda mare clucer, de am făcut schimb, de am dat domnia mea şi nepotul domniei mele, pan Preda mare clucer, această jumătate de sat din Răzvad, fără vecini, cu casele şi cu biserica de piatră şi cu viile, ca să le stăpînească pan Socol clucer de acum înainte cu bună pace şi să-i fie lui ocină stătătoare în veci. Iar jupan Socol clucer încă a dat domniei mele şi nepotului domniei mele, pan Preda mare clucer, satul Ştiubăile de la Blatniţă din judeţul Mehedinţi, tot satul şi cu toţi vecinii, să fie dedină pentru dedină, cum este mai sus-scris.
     Şi am trimis domnia mea pe cinstitul dregător al domniei mele, pan Nicoară mare portar, de a scos toate pietrele puse hotar şi am făcut domnia mea şi zapis împreună cu nepotul domniei mele, pan Preda mare clucer, la mîna lui Socol clucer, cu iscăliturile noastre şi cu mulţinmartori, anume: cinstitul şi preasfinţitul părintele nostru, chir Ştefan, mitropolitul Ţării Romîneşti şi chir Ignatie, episcop de Rîmnic şi chir Serafim, episcop de Buzău şi toţi boierii mari ai divanului.
     De aceea, am dat şi domnia mea cinstitului dregător al domniei mele, pan Socol clucer, ca să-i fie lui această jumătate de sat din Răzvad2, cum este mai sus-scris, ocină dedină şi de ohabă, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după spusa domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: pan Ghiorma mare ban al Craiovei şi pan Dragomir mare vornic şi pan Radul mare logofăt şi pan Stroe mare vistier şi pan Diicul mare spătar şi pan […]3 mare stolnic şi pan Radul mare comis şi pan Drăguşin mare paharnic şi pan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, pan Radul mare logofăt.
     Şi iată dar am scris eu, Stoica logofăt Şerbanovici, în minunata cetate Tîrgovişte, luna iulie 26 zile şi de la Adam cursul anilor 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Matei voievod <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., CI/14.
      Orig. slav, perg. (37 O 49), pecete timbrată.
      Cu o trad. BAR, ms. 6264, f. 82r–v.
      EDIŢII: Trad., Iorga, Doc. prahovene şi dîmboviţene, p. 62–63, nr. 12 (cu data 27 iulie); rez., Potra, Tezaurul, p. 260, nr. 413; menţ., Vitan, Consideraţii privind ornamentele, p. 464; Stoicescu, Sfatul domnesc, p. 37, n. 147.

152                                                                        1649 (7157) august 1
     † Prea milostive şi prealuminate doamne, să fii măriia ta sănătos! Facem ştire mări<i>i tale, ca unui domnu bun şi milostivu, pentru hotarul de la Pupezeni, de la Mostişti, care moşie au fostu a Fotii păharnic şi a lu Drag<o>mir portar ot Poiană. Deci dica ni-<a>m împriunat ceşti 12 boieri cu portariul mări<i>i tale, Vladul vtori portar, tras-am cu fun<ia> şi am hotărît şi am ales partea lu Dragomir portar, a patra parte, cum scrie şi cartea mări<i>i tale şi cum am aflat cu sufletele noastre. Şi o am pitrit şi am dat pre Dragomir portar din sus, şi i-am pitrit moşiia unde i-au fost partea de moşii a tătîni-său, Colţii Lungul.
     Şi pentru mai mare credinţă, pusu-ne-m şi p[eceţi]le mai jos.
     Şi am scris eu, Vladul vtori portar.
     Pis measeţa avgust 1 dni, vă let 7157 <1649>.
         † Ganul.
         † Dragne iuzbaşa.
         † Radul.
         † Barbul.
         † Simion.
         † Anghel.
         † Eu Nicoară.
         † Eu Radul Giura.
         † Andreica Pîrtă.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XX/2.
      Orig. rom., hîrtie (34,5 r 21), cinci sigilii inelare în tuş.
      Copie ibid.: ms. 128, f. 351.

153                                                                        1649 (7157) august 5
     † Adecă eu, Vlad al Bandei ot Cornişini, dempreună cu fiul meu, Lupul, scriimu şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de bune credinţă la mîna dumnelui Mihai căpitan, cum să să ştie că i-am vîndut toată parte me de moşie den Cornişini, cîtă să va pute alege, dereptu bani gata 1 270, şi mi-au dat toţi banii gata în mînă. Dici i-am vîndut dumnealui această moşie de a me bunăvoie şi cu ştire tuturo<r> fraţilor no<ş>tri, ca să fie dumnelui şi coconilor dumnelui şi nepoţi<lor> şi cîţi Dumnezeu i va dărui.
     Şi cîndu i-am vîndut această moşie, fost-au mulţi oameni buni mărturi<i>, carii însă vor pune iscăliturile mai jos. Şi pă<n>tru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am şi degetele mai jos, ca să se creză.
     Pis avgust 5 dni, leat 7157 <1649>.
     Eu Vlad. Eu Lupul.
     Şi am scris <eu>, Preda grămăticul.
         † Eu Coste Begheru ot Groşe, ma<r>ture6
         † Eu Dragumeru ot Beştei, ma<r>ture6
         † Eu Dumitru Ciolanu ot Turbure, ma<r>tur.
      B. N., Colecţia Documente Istorice, LXXVI/1.
      Orig. rom., hîrtie (22 r 15).
      Cu două copii moderne.

154                                                    1649 (7157) august 6, Tîrgovişte
     † † 
         <m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri numită de la Glavaciog, unde este hramul Adormirea Născătoarei de Dumnezeu şi părintelui egumen Antim şi tuturor călugărilor care trăiesc acolo, ca să fie sfintei mănăstiri 200 de bolovani de sare de la Ocna Mică care este lîngă Tîrgovişte, însă din partea domniei să aibă a lua în toţi anii aceşti două sute de bolovani de sare, pentru că m-am milostivit domnia mea de am dat şi am dăruit sfintei mănăstiri aceste două sute de bolovani de sare cum este mai sus-scris, ca să fie sfintei mănăstiri de ajutor şi întărire, iar călugărilor de hrană şi trebuinţă, iar domniei mele şi părinţilor domniei mele veşnică pomenire.
     Şi încă şi blestem am aşezat domnia mea: în urma noastră, dacă cel pe care Domnul Dumnezeu îl va alege să fie domn în această ţară va întări şi va înnoi această miluire a noastră cum este mai sus-scris, să-l cinstească Domnul Dumnezeu şi în veacul acesta şi în veacurile viitoare. Iar dacă nu va întări, ci va strica şi va călca, pe acela Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-i lovească sufletul său şi să fie de trei ori blestemat şi afurisit de 318 sfinţi părinţi care sunt la Nicheia. Şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban, pan Dragomir mare vornic, pan Radul mare logofăt, pan Stroe mare vistier, pan Diicul mare spătar şi Preda mare clucer şi Costandin Catacozino mare postelnic şi Radul mare comis şi Drăguşin mare paharnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Mareş logofăt Ghiorghiovici, în cetatea de scaun a Tîrgoviştei, luna august 6 zile de la Adam pînă acum în anul 7157 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, M-rea Glavacioc, XXXIV/30.
      Orig. slav, perg. (26 O 35,5).
      Cu o trad. rom. din sec. XVIII.
155                                                           1649 (7157) <ante august 8>
     † voao 24 de boieri cari v-au luat boiarul domni<i>i mele, Barbul banul, hotarnici prin răvaşăle domneşti. Către aceasta vă dau în ştire domniia mea că la domnia mea au spus părintele egumenul di la Bucovăţ cum are şi altă moşie, anume Perişorul, lipit lîngă Sular. Drept acia, în vreme ce veţi vede această carte a domni<i>i mele, iar voi să căutaţi să nu-i despărţiţi şi să ştiţi cum că easte lege<a> ţărîi. Şi cu banul [v]eţi hotărî, iar părintele va picni cum easte obiceiul ţărîi şi mai denainte vreme şi cum veţi afla mai pre dreptate, fără de nice o făţărîe.
     Aceasta vă scrie domnia mea.
     <1649>.
      DANIC, Ms. 722, f. 178 (p. 765–766).
      Copie rom.
      Datat după doc. din 8 august 1649, ms. 722, f. 194.

156                                                                        1649 (7157) august 8
      Cartea smereniei noastre la dumneavoastră 24 de boieri, carii sînteţi luaţ pre răvaşe domneşti de banul Barbul, ca să-ş hotărască moşiia din sat din Sulariu, de cătră moşiia mănăstirii Bucovăţul, iar egumenul Ioasaf au spus cum că are şi altă moşie alăturea, lipită de Sulari, anume Perişorul şi în Sulari zice că are mănăstirea a patra parte. Drept aceea, să lipiţi moşiia mănăstirii lîngă moşie, cum scrie cartea domnului nostru şi cum easte obiceiul ţărîi. De veţi hotărî şi veţi tocmi pre dreptate, să nu făţăriţi, nici spre o parte, nici spre alta, să fiţ iertaţ şi blagosloviţ de vlădica Iisus Hristos.
     Iar carii vor făţări veri spre unii, veri spre alţii pentru mita sau pentru alte lucruri, aceia să fie procleţi şi afurisiţi şi anathema de vlădica Iisus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi ce au fost la Nicheia.
     Aşijderea să fie şi de smereniia noastră şi să să judece la un loc cu Iuda şi cu Ariie, să fie după moarte neiertaţi şi nedezlegaţi, cu totul anathema. De aceasta facem ştire. Avgust 8 dni, 7157 <1649>.
      DANIC, Ms. 722, f. 194.
      Copie rom.
      EDIŢII: Nicolăescu-Plopşor, Monografia, p. 47–48, nr. 56.
157                                                                        1649 (7157) august 8
     † lu Stroe păharnic, feciorul lu Apostol portariul cum să să ştie c-au venit naintea dumnie mele de s-au jeluit pentru nişte moşie ci are dempreună cu un nepot şi deci pentru partea lui ce-i face, au întrebat pre nepotu-său s-o cumpere el sau să fie volnic a o vinderea într-altă parte, unde va găsi. Deci, deca au văzut că nepotu-său n-au vrut să o cumpere, au venit şi naintea dumnie mele de s-au mărturisit de cîteva rînduri, ci dumniia mea am judecat cum să fie volnic cu partea lui să o vînză unde-i va fi voia.
        <1649>.
         † 
            <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., CXCVI/212.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 21,5).

158                                                                      1649 (7157) august 10
     † Adecă eu, Drăghici ot Necşeşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Velisarie şî a jupînului Simei, cum să să ştie că mi-au făcut dumnealor bine de m-au plătit de-mprumuta mea la roşi<i> şi m-au împrumutat şî altă dată cînd mi-au trebuit ughi 25, să-i am a-i plăti aceşti bani la Sînta Mariia Mică, fără de nice un cuvînt, că mi-a. făcut dumnealor bine la treaba mea. Şî mi-am pus moşiia mea ot Necşeşti zălog.
     Iar să nu voi plăti banii pînă la zi, să fie moşiia stătătoare. Iar de nu va ajunge moşiia să mă plătesc de aceşti bani cît vor mai rămînea, să aibu a-i plăti. Iar de va face moşiia mai mulţi bani, să aibă a-m da cît3 vor trece. Şî chezaş pentru bani: Bărcan iuzbaşa i Mircea cea<u>şul. Şî pentru adeveritul credinţei, mi-am pus pecete.
     Şî mărturie: Stănimir snă lu Chiriac ot Sp[..]şti.
     Pis measeţa avgust 10 dnă, leat 7157 <1649>.
         Drăghici. Bărcan iuzbaşa. Mircea ceauşul. Stănimir.
         Eu Vladul iuzbaşa mărturii
         Ianachi cupeţ mărturie5.
      Muz. Ist. şi Artă al Munc. Buc., nr. 30 613.
      Orig. rom., hîrtie (19,5 r 31).
      Rez., Ştefănescu, Catalog, p. 159–160.

159                                                                      1649 (7157) august 11
     † Adecă eu, Calen ot Buzuieşte, scris-am acesta zapis al miu, cum să fie de mare credenţă la mînă lu Şerban vistier, cum să se ştie că i-am vîndutu stînjăne de ocină 20 de partea lu Mateiu de funea lui, den cîmpu, de apă, de pădure, de peste tot hotarul. Den compără<tura> ce mi-au fost şi mii de la acest Mateiu, vîndutu-am dumnielui, ca să fii muşie stătătoare în veac în Bozăieştie za bani 800.
     Şi mărturie încă am pus: de Buzăieşte, Stoica Sempitru i Necola i Barbul.
     Pis az popa Calen, measeţa avgust 11 dni, vă leat 7157 <1649>.
         Calen. Radulu ot Bozuieşte.
      DANIC, Doc. ist., DCCXC/4.
      Orig. rom., hîrtie (34 r 21).
160                                                                      1649 (7157) august 11
     Adecă noi 4 boieri care sîntem luaţi dinaintea mări<i>i sale, domnului nostru, cu cartea mări<i>i sale, anume: ot Verneşti, Jîpa postelnic, Stanciul, din Zoreşti, Badea, ot Potoceni, Manea pîrcălab, ca să căutăm prin dreptate, pentru un vad de moară cu 100 stînjeni de moşie din cap pînă în cap, la Stănuleşti, care au fost cumpărat părintele egumenul Nictarie de la mănă<sti>rea Bradului.
     Drept aceea, noi aceşti patru boieri am mersu cu capetele noastre, cum au fostu învăţătura mări<i>i sale, domnului nostru, faţă fiind şi părintele egumen şi cu 2 meşteri şi cu toţi boieri<i> dimprejur locului: ot Mărăcineni, Sava alu lui Avraam, ot Potoceni, Vetrea i ot Bănceşti, Năstasie i ot Verneşti, Balea logofăt şi toţi boieri<i> dimprejur care nu sînt scrişi aicea, de am căutat cu meşteri<i> şi cu toţi boieri<i> şi am aşăzat unde să vor bate temeliile. După acestă, încă au lăsat părintele egumen despre moşiia mănăstiri<i> şi despre moşiia sătenilor 100 stînjeni din morile mănăstirii în jos, spre morile Bali<i> logofăt şi ale lui Calotă Buzăian, ca să nu mai aibă morile mănăstiri<i> bîntuială de morile Bali<i> logofăt şi ale lui Calotă. Iar de să va prinde vreo zminteală la morile mănăstiri<i> a să hotîrî de acea sută de stînjeni în jos pînă în cap. Aceasta scriem şi mărturisim.
     Şi pentru credinţă, ne-am pus şi peceţile.
     Pis avgust 11, leat 7157 <1649>.
         Jîpa ot Verneşti. Stanciul. Manea pîrcălab ot Potoceni. Badea ot Zoreşti.
      DANIC, Ms. 459, f. 117v–118.
      Copie rom.

161                                                                      1649 (7157) august 15
     † Adecă eu, Oprea spătar, ficiorul lu Stănislav ot Vaidiil, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Apostolachi comis, cum să să ştie că i-am vîndut partea mea de ocină de la Mîstănişti, din funea custurească, din jumătatea de moş a 6 parte, partea mea3 toată cîtă să va alege peste tot şi din cîmpu şi din pădure şi din apă şi partea mea3 de moară, cîtă să va alege şi cu vii, cîte să vor alege pre acea moşie şi sadurile de la Gruiu şi viilea cele de sus, peste tot, partea mea de la Mîstăneşti, cîtă să va alege, din hotar pînă<-n> hotar. Şi o am vîndut de a mea bunăvoie şi cu ştirea tuturor fraţilor din sus şi din jos, dereptu bani gata, 4800.
     Şi cînd s-au făcut acesta zapis, fost-au mulţi boiari şi oamini buni mărturie, anume: popa Preda ot Chiojdeni i Voinea i Neagoe ot Mîstîneşte i Stanciul Brăncarea i Fătul lu Gavaon i Stan al lu Bogdan ot tam i Cîrstiian i Dima ot Prisaca i Crăciun brat Dimei şi Nedelco iuzbaşa ot Prisaca i Stan Putcavelea şi Duca Radul, Stroe ot Păcăleşti, Ivan Sirbul ot Cioceni.
     Şi am scris eu, Grama logofăt. Avgust 15 dne, leat 7157 <1649>.
         Popa Preda. Eu Oprea. I Cîrstiian brat eg<o>. I Voinea. I Dima. Nedelco iuzbaşa. Ivan Sirbul. I Putcavileşti<i>.
      DANIC, M-rea Slobozia lui Enache şi Apostolache, XI/19.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20).
      Copie ibid.: ms. 314, f. 414v (nr. 20).

162                                                                      1649 (7157) august 15
     † Adecă eu, Pătru snu Drăghici ot Sămara, scris-amu zapesul meu, de mare credinţa la mîna jupînuliui Ivan Cortofleş şe a fecioriloru liui, cum să să ştiie că i-am vîndut a treia <parte> den selişte den funea miclescă, dereptu ughi 3 pol.
     Mărturiie: Bade ot Sămara, Opre sin ego, Radul Căprior ot tam.
     Păntru credenţa, pus-am degetul.
     Measeţa avgust 15 dne, let 7157 <1649>.
         Eu Pătru.
      DANIC, M-rea Trivalea, IV/15 a.
      Orig. rom., hîrtie (33,5 r 21,5).
      Copii ibid.: mss. 371, f. 30 (cu data 7150); 477, f. 63v. Îndoielnic, potrivit lui Marcel Ciucă, Catalog, V, p. 223–224; doc. face parte dintr-un set de alte 10 acte privitoare la vînzări din Sămara către Ivan Cortofleş; elemente de critică internă (sunt scrise de aceeaşi mînă, prezintă neconcordanţe şi intervenţii în privinţa datei şi a preţurilor de vînzare) îndreptăţesc această concluzie.

163                                                  1649 (7157) august 15, Tîrgovişte
     † Adecă eu, Vladul, nepot lu Voiculeţ ot Cosoba, <scris-am> zapisul mieu de mare credinţă la mîna jupînului Parasco cup<e>ţu, ca să să ştie cum i-am vîndut dumnelui 4 de stînjăni de ocină den Cosoba, den partea moşu-mieu, lu Voiculeţ, jumătate <din> cîmpu, pădure, apă, den baltă, den vad de moară, den şăzutul satului, despre tot hotarul, însă stînjănul cîte 80 de bani gata.
     Şi o am vîndut noi, de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă. Însă eu, stînjăni 40 şi cumnatu-mieu, Dumitraşco iar stînjăni 40, amîndoi am vîndut partea moşu-nostru, lu Voiculeţ toată, despre tot hotarul şi cu tot venitul, ca să-i fie dumnelui moşie ohabnică, coconilor în veci.
     Mărturie: Dubre ceauşul i Necula postelnic, Radul comis ot Brezoe i unchiaşul Mircea ot Frăţileşti i Tuduru brat Văsiiu peicul ot Dobreşti şi alţii.
     Şi pentru credinţa, mi-am pus degetul.
     Pis Dumitru logofăt u Tîrgovişte, measeţa avgust 15, vă leat 7157 <1649>.
         † Eu Vladul.
      DANIC, Doc. ist., MCLXXVIII/8.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 19).

164                                                                      1649 (7157) august 16
     † Adecă eu, Iani zaraful, scris-am acesta al meu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna Radului logofăt Dudescului, ca să se ştie că me-au dat dumnealui ughi 6, de mi-au plătit biru. Şi am pus zălog la dumnealui 50 de stînjăni de ocină de la Flocoşi, să am a-i da bani la Sfîntul Dimitrie. Iar să nu voi avea bani să-i dau la zi, eu şi de voi vrea să o vînz, să n-aibă altul voie să o cumpere, ci să fie moşie acei 50 de stînjini de ocină pri loc, iar ce se vor mai cădea bani pri ceialaltă ocină, să-m dea dumnealui.
     Aceasta am tocmit, ca să se ştie. Şi pentru credinţă, mi-am pus degitul, că pecetie n-am avut.
     Pis mesiţa avgust 16 dni, 7157 <1649>.
     Am scris eu, Paraschiva Minu.
         Eu, Radu comis ot Brezoi.
      DANIC, Doc. ist., CDLXXXIII/17.
      Copie rom.
      Altă copie ibid.: Doc. ist., XLIII/123a; altă copie la Muz. Ist. şi Artă al Mun. Buc., nr. 1 354, f. 19.

165                                                                      1649 (7157) august 16
     † Adecă eu, Necola pîrcălab ot Glogova, scriu şi mărturisăsc cu acesta al mieu zapis, cum să să ştie că mi-au fost sfînta mănăstire Ti<s>mana datoare o ţigancă, anume Dochie. Deci mi-au dat altă ţigancă, anume Dumitra ţiganca, ţigancă pi<n>tru ţigancă. Şi m-am tocmit eu cu pări<n>tele Ion iegumenul şi cu tot săborul de la sfînta mănăstire. Şi cî<n>d am făcut aceste tocmele, fost-<a>u mulţi boiari mărturie, anume: dumnealui Barbul cliucer ot Fratoştiţi, Drăghici postelnic ot Fărcăşeşti, Mihai cliucer ot Hărgetoe e Negul peharnic sîn Cornei e Barbul e Stoica brat ego ot Roşie şi alţi mulţi cinea-şi va punea peceţile şi iscăliturile mai jos. Şi pi<n>tru adeverită credinţa, pusu-me-am şi pecete şi iscălitura mai jos.
     Pis measeţa avgust 16 dne, leat 7157 <1649>.
         Nicola pîrcălab. Barbul cliucer. Eu Drăghici. Mihai cliucer. Eu N<e>agul peharnic. † Eu Barbul postelnic. † Eu Stoica păharnic. Răduţul postelnic.
     † Această ţigancă, ce mi-au dat, o-u lu<a>t Tismana de la Dobruşa, schi<m>b pi<n>tru altă ţigancă.
      DANIC, M-rea Tismana, LXXXVIII/14.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 20), 8 peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 329, f. 649.

166                                                                      1649 (7157) august 16
     † Scris-amu eu, Staico, feciurul Radulue ot Gîşteşte, al meu zapes, să fie la mî<na> jupînulue Pătru, dă mare crede<n>ţă, cumu să se ştie că i-amu vîndut ocenă în Gîşteşte, stînjăne 80, dereptu bani gata 800, dă me-u datu domnelui să-e fie ocenă stătăt<oa>re, că e-o amu vîndut cu ştere tutururu oam<e>nel<o>ru, anume: Necula e Drume e Radul. Şî acestă moşîe o am fost împărţet cu văru-meu, Necula lu Pîrvanu. Şî păntru ce amu vîndutu, să-i f<i>e dumnelui stătătore. Şî păntru credenţa, me-mu pus şî pecete.
     Pes meseţa august 16, vă let 7157 <1649>.
         Staico. Necula mărturii. Vîlcul cel bătrîn mărturie. Neagotă mărturie.
      DANIC, M-rea Radu-Vodă, XXI/13.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 21).
      Copie ibid.: C/1, f. 5 v; ms. 256, f. 678; Doc. ist., MDCL/99; BAR, ms. 4985, f. 63.

167                                                                      1649 (7157) august 17
     † Adecă eu, Drăghici postelnic ot Fărcăşeşti şi cu jupănesa me, Safira şi cu ficiorii noştri: Stoica, Vlăduţul, scris-am zapisul nostru ca să fie de mare credinţă la mîna sfintei mănăstiri Tismeanei, cum să să ştie că am dat parte me din Cîlnec de Sus, de moşie şi de cumpărătoare pintru pomana şi pintru sufletul mieu şi să mă aducă părinţi<i> cu putere lor, să mă îngroape la sfînta mănăstire.
     Şi cînd am dat aceste părticele de moşie, fost-au mulţi boiari mărturie anume: dumnelui Necola pîrcălabul, Barbul cliucer ot Fratoştiţi, Mihai cliucer ot Hîrjetoe, Barbul i Stoica peharnic ot Roşie. Şi pi<n>tru adeverită credinţi, mi-am pus şi pecete şi iscălitura. Pis measeţa avgust 17 dne, let 7157 <1649>.
         Eu Drăghici. Vlăduţul postelnic. Nicola pîrcălab. Barbul cliucer. Mihai cliucer. Eu Barbul postelnic. Eu Stoica păharnic.
      DANIC, M-rea Tismana, LXXXIV/1.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21,5), şapte peceţi aplicate.
      Copii ibid.: mss. 330, f. 428; 337, f. 466v.
      Reg., Ştefulescu, Tismana, p. 323; rez., ibid., p. 97.

168                                                                      1649 (7157) august 17
     Adică eu, Vlada, fata Maricăi din satul Bîrzeştii de jos de Bucureşti, scris-am şi mărturisesc cu acest al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupîn Radul logofăt ot Dudeşti, pentru că i-au fost vîndut muma-mea Marica, fata lui Negre ot Bîrzeşti, 2 răzoare de vie în dealul Bîrzeştilor, numai viţa fără de moşie încă mai dinnainte vreme. Iar eu, Vlada, am venit dă am vîndut moşiia, partea mamii-mele din satul Bîrzeştii, stînjăni 15 ocină. Şi cînd am vîndut această ocină, fost-au şi tatăl mieu, Dragomir de faţă. Şi am vîndut de a noastră bunăvoie, cu ştirea tuturor megiiaşilor şi din sus şi din jos şi dimprejurul locului, ca să-i fie dumnealui ocină de moşie, lui şi feciorilor lui şi nepoţilor lui, neclătit în veci.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi preoţi şi oameni buni: popa Paraschiva i popa Mareş i Dumitru diiaconu sîn popii Borcii biv clisiiar.
     Au scris popa Tatomir în luna avgust 17 dni, leat 7157 <1649>.
     Şi pentru credinţă, ne-am pus degetile.
         † Dragomir. † Vlada.
      Muz. Ist. şi Artă al Mun. Buc., nr. 35 863.
      Orig. rom. hîrtie (21 r 35).
      Copie DANIC, Ms. 1723, f. 17v–18 (nr. 18).
169                                                                      1649 (7157) august 18
     † Adecă eu, Mihăilă, feci<o>rul lu Silion den Scurteşti, scriu şi mărturisescu cu acesta al miu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Moisi spătar, feci<o>rul Mihalcii vornicul ot Pătîrlage, cum să se ştie că i-am vîndut dumnelui ocină în Scurteşti, den parte mămărască stînjăni 20, derept aspri 1090 gata. Şi amu vîndut eu de a mea bunăvoie, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor fraţilor mie, care-i sîntu pre aceste ocine.
     Şi la tocmeala noastră fost-au oameni buni aldămăşari, anume: Stoica Moldovenul ot Scurteşti i Radul Roşca ot tam i Stan brat ego şi Ion ot tam şi se-u prilejit şi Gligorie iuzbaşa Cocoş şi iuzbaşa Stan Poturul i Popescul iuzbaşa i popa Negomir ot Buzău. Aceşti boiari şi megiiaşi toţi se-u prilejit la aceste tocmele.
     Şi am scris eu, Stoica logofăt sîn Anghel logofăt.
     Şi pentru credinţă, ne-amu pus degetele în loc de pecete.
     Measeţa avgust 18 dni, leat 7157 <1649>.
         † Eu Mihăilă sîn Silion. † Iuzbaşa Popescul. † Popa Negomir. † Stan iuzbaşa Pot<urul>. † Gligorie iuzbaşa. † Stoica Moldoven. † Radul Roşca. † Stan frate Ruşcăi. † Ion.
      DANIC, Ep. Buzău, L/13.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 21,5), o pecete aplicată în tuş.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 363.

170                                                                      1649 (7157) august 18
     † Adecă eu, Stan Paiurelea ot Scurteşte, scris-am acesta al miu zapis, ca să hie de mare credenţă la mîna dumnelui lu Moisii spătar, cum să să ştie că i-am vîndut, de a me bunăvoie, stînjene de ocena 14 şi cu viia, cîtă se va adevăra pre ocena Scurteştelor, den parte miculescă. Şi2 o am vîndut derept unghi 13, costande 5 şi2 cu ştere tuturor megeiaşelor şi2 den sus şi2 den jos.
     Şi2 la acesta tocmelă a noastră, tîmplatu-se-u mulţe boiare, anume: Popescul iuzbaşa ot Buzău şi2 Gligorie iuzbaşa şi2 popa Negomir i Mogoş aprodul i Gherghie iuzbaşa i Chiro stegar i Gorăn stegar.
     Şi2 pentru credenţa, ne-m pus şi2 peceţele.
     Şi2 am scres eu, Borce spătar sîn Radul căpitan ot Buzău.
     Pis avgust 18 dnie, vă leat 7157 <1649>.
         Borce spătar. † Popescul iuzbaşa. † Stan Paiurele. † Radul brat Paiurele. † Popa Negomir ot Buzău. † Gherghie iuzbaşa. † Gorăn stegar. † Gligorie iuzbaşa. † Chero stegar.
      DANIC, Ep. Buzău, L/14.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20,5), 1 sigiliu inelar în tuş.
      Copie ibid.: mss. 171, f. 363v.

171                                                                      1649 (7157) august 20
     † Adecă eu, Radul sin Pătru ot sudstvo Ialomiţa şi cu feciorie mei, anume Nan, scris-am acesta zapis al nostru, ca să fii de mare credinţa la mîna jupînului lu Velesari şi la mîna jupînului Simei cupeţ, cum să să ştii că i-am vîndut domnelor 20 de stinjăni den Părţiiani, însă partea me, stînjănul cîte 70 de bani. Însă moşîi stirpă, fără rumîni şi fără bir. Şe o-m vîndut de a mea bunăvoie fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor megiiaşîlor demprejuru. Iar de se va scula cenivaş cu o vro pîră, să aib eu a purtare grijă, iar dumnilor să le fii această moşîi stă<tă>toare, dumnilor şe cuconilor dumnilor şi cîţ le va dărui Dumnezeu şi nepoţelor şi strenepoţelor dumnilor. Şi me-au dat bani gata.
     Şi la această tocmeală a noastră au fost mulţi boiari anume: Voială iuzbaşa ot Răşciori i Radul iuzbaşa ot Spăteani i David iuzbaşa ot Vărbiţi i Radul ceauşul ot tam i Dragul ot vistirie.
     Şi am scris eu, Dumitraşco logofăt ot Tîrgovişti. Şi păntru credinţa, me-am pus degetul.
     Pis measeţa avgust 20 dni, leat 7157 <1649>.
         † Eu Radul. Sin Nan. Vladul ceuş. David ceuş.
      DANIC, A.N., CLXXIV/15.
      Orig. rom., hîrtie (30,7 r 19,5).

172                                                                      1649 (7157) august 20
     † Adecă eu, Spiridon iuzbaşa, nepotul Răspopulu<i>, feciorul <lui> Sorilă ot Mălureni ot sudstvo Buzău, scriu şi mărturisesc cu aceaste al miu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Moisi spătar sin Mihalcea vornicul ot Pătîrlage, cum să se ştie că m-am tocmit cu dumnelui că i-am vîndut ocenă în Mălureni den jos de Focşănii, stînjăni noaozece. Şi i-am vîndut această ocenă pri bani gata, aspri 6 300. Şi o am vîndut această ocenă de a mea bunăvoie, cu şterea tuturor fraţilor şe den sus şe den jos.
     Şe la tocmeala noastră tîplatu-se-au: Gherghe iuzbaşa sin Răgep i Gligorie iuzbaşa Cocoş şi Manea pîrcălabul domnisc ot Potoceni i Necula i Stănae ot Buzău i Dumitru logofăt ot tam.
     Pis Mogoş aprodul. Measeţa avgust 20 dni, vă leat 7157 <1649>.
         † Spiridon iuzbaşa mărturisesc cu al miu zapis
         † Gheorghe iuzbaşa sin Răgep
         † Gligorie iuzbaşa Cocoş
         † Necula i Stănae
         † Manea pîrcălabul
         † Mogoş aprodul
         † Dumitru logofăt
         † Borce spătar
         Eu popa Andreiu ot Buzău.
      DANIC, Ep. Buzău, L/15.
      Orig. rom., hîrtie (23,5   21), două peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 172, f. 145.

173                                                                      1649 (7157) august 23
     Hrisovul lui Matei Basarab în care se arată că pe Florica, fata lui Mihai voievod, a luat-o de nevastă Preda slugerul din Greci – căruia i s-a zis şi Floricoiul, pe care l-a tăiat Leon voievod cînd a avut război cu Matei aga – şi cu care a avut două fete: Buica şi Irina, măritată după Preda clucer.
      DANIC, Doc. ist., MCDXXXVI/227 (nr. 1048).
      Rez.
174                                                                      1649 (7157) august 24
     Noi, aceşti 24 de boieri care sîntem luaţi de jupînul Barbul ban şi de părin<tele> Ioasaf, egumenul de la sfînta mănăstire Bucovăţul, pre răvăşalele domnului nostru Matei voievod, ca să alegem şi să hotărîm moşie Sularul cum va fi bini şi cu dreptate.
     Şi am mersu noi, aceşti boieri care sîntem mai sus-scrişi, de am aleasu moşie Sularul toată, hot<arul> împrejur, pre semnele care au zis în hrisoave. Deci noi am socotit şi am adevărat cum am găsit cu sufletele noastre. Şi am hotărît şi am împietrit cum au fost bini şi cu dreptate şi am alesu parte sfintei mănăstiri ce s-au căzut den moş<ia> Sularului, a patra parte şi am împietrit.
     Să să ştie şi semnile: din Măgura, de la şatrele Baldovineştilor, a drept a pusu o piatră, în Padina Rudarului altă piatră o am pus încă în dreapta, în gruiu în piscu, altă piatră am pus-o în drept în Calea Vîrtopului, altă piatră o am pus-o în Măgura lui Mustaţă şi drept la piatra din loc. Dici în drept la piatra de la puţ, den Drumul Cioroiaşului, pînă în piatra albă. Cum au fost cu dreptul, o am aleasu despre moşia Sularilor, toată, pre semnele ce scriu mai sus, de o am lipit de moşie Perişorului.
     Însă boieri<i> să să ştie pre nume: din Pîrîiani, Stanciul postelnic, din Zetreni Stanciul iuzbaşa, Barbul din Fratoştiţă, Drăghici logofăt ot Pleşoi, Drăghici Fărcăşăscu, […] Mihai din Hărgetoaia, Nicola sin Nicola ot Vîrîţ, Ursu roşul din Hodobeni, Dragomir sîn Ene ot Pleşoi, Barbul ot Roşoaia, Amza ot Popînzăleşti, Vîlsan ot Puţul, Barbul Dîlginul, Vlădislav ot Belcin, Pătru ot Preajba, Corne căpitan, Vlaica ot Cornet, Dumitraşco Cioplenul, Vlăduţul Bengescul, Barbul Rociohan, Neagul Cornei, Preda ot Bălteni.
     Şi pentru credinţa, pusu-ne-m peceţile şi iscăliturile.
     Şi toţi aceşti sînt iscăliţi tot pre anume.
     Avgust 24 dni, 7157 <1649>.
      DANIC, Ms. 722, f. 187v–188.
      Copie rom.
      EDIŢII: Nicolăescu-Plopşor, Monografia, p. 48–49, nr. 57; menţ., Stoicescu, Subalternii marilor dregători, p. 68–69.

175                                                                      1649 (7157) august 24
     Adecă eu, Drăghiciu ot Pleşoie, feciorul Nanului, scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupînului Barbu biv vel ban, cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui partea mea a opta parte peste tot hotarul din cîmp şi din apă şi din siliştea satului, ca să-i fie dumnealui moşie în veci dumnealui şi coconilor dumnealui. Şi cînd am vîndut această moşie, s-a vîndut cu ştirea tuturor oamenilor miei.
     Şi cînd am vîndut această parte de moşie, fost-au mulţi boieri mărturie, douăzecişipatru de boieri cari au fost la hotaru la […].
     Şi pentru credinţă, pusu-ne-am şi pecetea şi iscălitura.
     Pis avgust 24 dni, leat 7157 <1649>.
         Drăghiciu paharnicu ot Pleşoiu. Nicolae vătafu. Dumitraşcu postelnicu. Paraschiva paharnicu. Drăghiciu logofătul. Miron paharnicu. Neagu postelnicu. Gheorghe al doilea portar. Eu Vlăduţu postelnicu. Tudor postelnicu. Eu Stanciu postelnicu. Mihai Ciuceru, mărturie. Vîlsanul postelnicu. Barbul postelnicu. Vlaicu postelnicu. Eu Udrea. Hamza postelnicu. Stanciu postelnicu.
      Oprescu-Bucureşti, Documente, p. 417.
      Alte ediţii: rez., Giurescu, Contribuţii, p. 159.
176                                                                      1649 (7157) august 25
     † Adecă eu, Dumitraşco, feciorul Radului, nepotul Micului ot Scurteşti, scriu şi mărturisescu cu acista al mieu zapis, ca să hie de mari cridinţă la mîna lui Moisi spatar, feciorul Mihalcei vornicul ot Pătîrlage, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui ocină în Scurteşti, pre cîmpul de sus, den partea răsiiască, stînjini treizeci, derept bani gata aspri 2000. Şi o am vîndut de a mea bunăvoie şi cu ştirea tuturor fraţilor mei de ocină.
     Şi s-au tîmplat la tocmeala noastră: Dumitru căpitan ot Berindeşti i Dragul iuzbaşa ot tam şi Ionaşco ot Scurteşte şi Ion ot tam i Gurban brat Dumitraşco şi jupînul Prodan neguţător.
     Şi am scris eu, Dumitru logofet ot Buzău.
     Pis avgust 25, vă leat 7157 <1649>.
     Şi alţii carie se voru scrie mai jos, mărturie:
         † Dumitraşco vînzător. † Ionaşco. Ion. † Dumitru căpitan. † Dragul iuzbaşa. † Gurban. † Prodan neguţător. † Az Balea logofăt ot Star Chiojd.
      DANIC, Ep. Buzău, L/16.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 20), 3 peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 363v.

177                                                  1649 (7157) august 26, Tîrgovişte
     † Adecă eu, Barbul, feciorul Stanciului postelnic ot Dîlga, scris-am aceasta al miiu zapis, că să hii de bună credinţă la mîna dumnealui jupan Stroe vel vistier, cum să se ştii că am vîndutu dumnealui toată partea mea de ocină şi cu rumînii cîţi se vor afla den sat, den Padea ot sudstvo Doljil, însă a patra parte de preste tot hotarul den1 cîmpu, den pădure şi den apă, cît se va alege, derept bani gata 8 500.
     Şi o am vîndutu de a mea bunăvoi, fără de nici o silă, ca să fii dumnealui moşii ohabnică stătătoare şi coconilor dumnealui în veci.
     Şi mărtu<ri> au fostu la acestă tocmeală mulţi boiari carii-ş vor pune peceţili şi iscăliturili mai jos.
     Şi eu, pentru adeverită credinţă, pusu-mi-am degetul şi iscălitura. Aceasta mărturisăscu.
     Pis u Tîrgovişti avgust 26, leat 7157 <1649>.
         Barbul păharnic.
      DANIC, Doc. ist., MDXXV/30.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 20,7).

178                                                                      1649 (7157) august 28
     Adecă eu, Leca Meiută ot Berileşti, feciorul lui Neagoe armaşului şi cu feciorul mieu, Neagoe şi dimpreună cu alţi feciori ai miei, cîţi Dumnezeu me-au dat, scris-am zapisul nostru la mîna mări<i>i sale domnu nostru creştin, Mateiu Basarab voievod, cum să să ştie că i-am vîndut mări<i>i sale a treia parte de ocină din sat din Murgeni, de la Sărata, însă stînjăni 400, de preste tot hotarul şi din cîmpu şi din apă şi din pădure, pentru că i-am vîndut eu acea ocină mări<i>i sale, ce este mai sus-scrisă, de a mea bunăvoie şi cu ştirea a toatei rudei mele şi a fraţilor dimprejurul locului. Şi am tocmit această ocină fără de nici o nevoie, ce de bunăvoia mea, dinnainte boiarului credincios al domnului nostru, jupan Preda sluger al Buzincăi. Şi am tocmit stînjănul cîte 9 costande şi ne-au dat domnul nostru toţi banii gata, însă ughi 180. Iar domnul nostru o au dat pentru pomană la sfînta mănăstire Vaideei, hramul Sfîntul arhistratigul Mihail şi Gavriil, pentru că au mai avut domnu nostru şi altă ocină cumpărătoare, iar aceştii sfintei mănăstiri ce-i zice mai sus, lîngă această ocină care o am vîndut eu, dreptu o am vîndut şi noi de a noastră bunăvoie şi o am dat să fie moşie ohabnică în vecie, neclătinată, Sfintei mănăstiri Vaideei, hramul sfîntului arhistratig ce-i zice mai sus, Mihail şi Gavriil.
     Şi mărturie mulţi oameni buni, boieri dimprejurul locului ot oraş Floci, anume: Igliţă i popa Adam i popa Procopie i Stan iuzbaşa, Aldimir i Anghel i Frangulea i nepotul lui, Stanciul şi Hranite sudeţul i Enuşcul i Palaloga i Tudor sudeţul snă Gorăn i Andrei i brat ego Parascheva i Socol i Stanciul Grama. Dreptu aceea, am făcut acestu zapis, să fie de mare credinţă.
     Am scris eu, Tudor sudeţu, avgust 28 dni, leat 7157 <1649>.
         Leca Meiută.
         Preda sluger al Buzinchii.
         † Anghel.
         † Enuşcul.
         † Paraschiva.
         † Andreiu.
         Hranite.
         † Frangulea.
         † Stanciul.
         † Tudor sudeţu.
         † Stanciu.
         † Aldimir.
         † Socol.
      DANIC, Ms. 314, f. 174.
      Copie rom.

179                                                                      1649 (7157) august 29
     † Scris-am eu, mătuşa Dobra, şi cu fiia-me, Nega den Sămara, acesta al nostru zapis, ca să hie de mare credenţă la mîna jupînului Ivan şi la feciorii lui, cîţi va ave, cum să să ştie că i-am vîndut den funea budescă a şasea parte, de preste tot hotarul cît va fi, den silişti, den cîmpu, den pădure, den apă, de preste tot hotarul, de a me bunăvoie şi <cu> ştirea tuturor părtaşilor mei şi tuturor megiiaşilor den sat den Sămara.
     Şi la acestă tocmelă, fost-au mulţi megiiaşi şi boiari, anome: Drag<o>mir ot Sămara i Danciul ot tam i popa Albul ot Săpata i Pătru ot Sămara i Stanciul ot Săpata i Preda ot tam, izbaşa Vlaicul i sam Dumitru logofet.
     Pis avgust 29 dni, vă leat 7157 <1649>.
         † Nega. † Dobra. † Vlaicul iuzbaşa. † Dumitru. † Dragomir. Eu popa Albul. † Eu Stanciul. † Danciul Corcodelu.
      DANIC, M-rea Trivalea, IV/34.
      Orig. rom., hîrtie (34,5 r 22), două sigilii în fum.
      Copii ibid.: mss. 371, f. 41v–42; 477, f. 63, cu febr.
      EDIŢII: Andreescu, M., M-rea Trivale, p. 163–164.

180                                                                      1649 (7157) august 30
     † Eu, Mile de Stenca şi cu feciorie mie anume: Stan şi Stavilă, scriu şi mărturisescu cu acestu zapis al nostru ca să fie de mare credenţă la mîna jupan Aranete şi a fii-seu lui Gherghie, cum le-m vîndut stînjini de ocenă 10, bani 700 <în> Satenca, de hotar pînă-n hotar, ca să fie dumnelui moş<i>e neclătenată. Şi am vîndut cu şterea tuturor megeieşilor şi de sus şi de jos.
     Şi cîndu am vîndut, fost-au mărturie jupan Franguli. Pis Iorga. Şi pentru credenţa, mi-u pus degetul.
     Pis measeţa avgustu, dni 30, vă leat 7157 <1649>.
         Eu Mile.
      DANIC, Doc. ist., CCCLXVII/132.
      Orig. rom., hîrtie (24 r 21).
181                                                                      1649 (7157) august 30
     †   ţie, judeţu cu 12 pîrgari şi voao, tuturor orăşaniloru şi preuţilor şi diiaconilor den oraşul domni<i>i mele den Argeş, şi voao, rumînilor mănăstirii, den satul Flămînzeşti. Cătră aceasta vă dau în ştire domnia mea, pentru că am înţeles dumnie mea cum purtaţ mănăstire<a> dumnie mele şi călugării mii, de val cu cuvinte grele şi rele, cum nu se-ar cădea, de-i măscăriţi şi le aruncaţ năpăşti, că vă umblă cu fămiile, de faceţ mănăstire<a> şi călugării de rîs şi de mascară, cum nu se-r cădea. Şi nici o răutate nimenile de la ei n-au văzut, ce ei păzesc lucrul şi beserica cum se cade. Iară acum, ei nu se pot răpoosa de voi.
     Derept aceea, ietă că vă scriu dumnie mea: de vreme ce veţ vedea această carte a dumnie mele, iară voi să căutaţi de acum înainte foarte să vă feriţi de mănăstire<a> dumnie mele, de călugări. Mai mult să nu înţeleg dumnie mea că mai umblaţi făcînd amestecături şi cuvinte fără lucru. Că bine să ştiţi, că voiu trimite dumnie mea de vă vor pune pe toţi pre marginea oraşului, ca pre nişte oameni ce u<m>blaţi cu minciună şi nimica de faţă n-aţi văzut, ce faceţi mănăstirea dumnie mele de mascără. Ce foarte să vă feriţi şi în pace să-i lăsaţi, să nu mai scorniţi cuvinte ca aceşte. Aşijderea şi voi, potropopilor şi voi, bănişorilor şi voi, armăşăilor, şi voi, toate slugile dumnie mele, carii veţ fi şi vornicei, încă să aveţ a vă feri de sfînta mănăstire şi de căluguri, şi de satul mănăstirii de Flămînzeşti şi în pace să-i lăsaţ, nimene întru ei să nu [în]tre, că este dată judecata mănăstirii, de toţ domnii şi de domnie mea. Mai mult să nu vă amestecaţi. Tot omul să să ferescă, mai mult a doara jalbă să nu mai vie. Că apoi cu capul veţ plăti. Aceasta vă scriu dumnie mea. <1649>.
         † <m. p>
      DANIC, Ep. Argeş, II/31.
      Orig. rom., hîrtie (32,5 r 21), pecete aplicată.
      EDIŢII: Bulat, M-rea Argeş, p. 366–367; Haşdeu, Documente inedite, p. 107, nr. 148; rez., Drăghiceanu, Argeş, p. 29; Ionaşcu, M-rea Curtea de Argeş, p. 460; Stoicescu, Matei Basarab, p. 52; menţ., Barbu, Vocaţia monastică, p. 83; Stoicescu, Subalternii marilor dregători, p. 73, nota 82.

182                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Badea vinde lui Simion şi vărului său, Vintilă moşie în Priboiani în hotarul Zătrii a socrului său Vladul cu 9 ughi şi 10 costande, <care fac> 15 taleri şi jumătate bani gata.
      DANIC, M-rea Cîmpulung, LX/193 (nr. 2).
      Rez.
183                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Bunea vistier cum<pără> ot Ilie, fecior uncheaş<ului> Oprei ot tam. Vîndut el şi copii<i> lui <un> rumîn cu o funie de ocină, za bani gata 3000, leat 7158.
      DANIC, Ms. 1947, vol. III, f. 249 (nr. 3).
      Rez.
184                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     † Adecă eu, Chiriiac, fecior Neagului, nepotul lu Dragomir Iubitul, nepot de fecior, de Măcreştii den Vale, scriu şi mărturisesc <cu> acesta zapis al meu, ca să fie de mărturie la mîna jupînului Badei şi a ginere-său, lu Iane, cum i-am vîndut dumisale moşie 9 funi<i> de apa Buzăului pînă în capul1 hotarului. Şi au fost şi cu ştirea tatîni-său, naintea morţii lui şi cu ştirea megiiaşilor şi den sus şi den jos, ca să-i fie lor moşie şi feciorilor şi nepoţilor şi strenepoţilor dumiilor sale.
     Şi la tocmeala noastră au fost mulţi oameni buni. Şi acolo s-au tîmplat şi iuzbaşa Muşat den Măxineni şi e mărturie şi dumnealui.
     Şi mărturie: Sava, feciorul Neagului de Călemăneşti şi de Măcreştie den Deal, Ciochină i Caraton <ot> tam i Apostol <ot> tam i Toder <ot> tam i Petrea <ot> tam i Stan <ot> tam i Cîrstea <ot> tam i Neagul <ot> tam i Neguş <ot> tam i Frăţilă ot tam i Lazăr i Milea.
     Şi păntru credinţa, ne-am pus şi peceţile.
     Vă leat 7158.
     [Ş]i l-am scris zapisul, Axinte.
     Şi aceasta: şi s-au cumpărat această moşie drept 5 200 de aspri turceşti1.
      Muz. Ist. şi Artă al Mun. Buc., 13 728.
      Orig. rom., hîrtie (21,5 r 18,5), patru peceţi în tuş.
      Rez., Ştefănescu, Catalog, p. 160.

185                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Adecă eu, Comana, cu bărbată-mieu, Misail şi cu feciorii miei, anume: Andrei i Lazăr, cum să să ştie că, avînd noi un vad de moară cu nepotul Colţei de la părinţi, care mi-au dat parte mea de cît mi s-au făcut parte. Acum partea mea am vîndut nepotă-mieu, popa Colţei, drept bani gata ughi 17, ca să fie moşie ohabnică în veci, lui, feciorilor lui şi nepoţilor lui şi strenepoţilor lui, cîţi Dumnezeu îi va dărui.
     Şi mărturei au fostu: Cheriţă dascal şi Sîrbul dascal şi popa Creţul şi Răzvan i Bădica i Alexandru.
     Şi am scris eu, popa Creţul, vă leat 7158.
         Eu Comana. Eu Misail. Andrei. Lazăr. Popa Radu Fădeci. Az popa Manea, mărt<urie>. † Eu Bădica mart<or>. Eu popa Toader Palhu.
      DANIC, Ms. 360, f. 24 (nr. 25).
      Copie rom.
186                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Leat 7158 se-au tîmplat moarte tatei Andreiu şătrar, tocmitu-ne-am noi fraţii şî ne-am voit, dă bunăvoi nostră şî am socotit ce se-au aflat tot. Din bani ci am găsit, dat-am frăţină nostru, Neagul nainte ughi 30, iar ce au mai rămas să-i împărţim frăţeşte cîte trei fraţii. Din vite ce am găsit, datu-i-am iar Neagului 2 vite nainte, iar celelalte iar le-am împărţit pre trei fraţi. Caii cîţi se-au găsit i-am l[ua]t toţi Neagului, numai ce-au dat 2 cîrlani unor cocone. Din stupi cîţi se-au aflat, dat-am Neagului stupi 35, iar ceialalţe i-am făcut iar frăţeşte. Iar ţiganie iar i-am împărţet şi i-am potrivit: şî se-au venit lu Dumitraşco comis: Ştefan ţigan snă Radului ţigan şî Onofrei, iar feciorul Radule şî Neacşa ţiganca, la Costin: p[e…]ta ţiganca şî [cu fe]ciorul ei, Oprea şî Dobren ţigan, ficiorul Radule, Neagului: Radul ţigan cu ţiganca lui, Rada şî cu feciorul lor, Costanden. Aceasta am tocmit ca să să ştie. Şi la tocmeala nostră fost-au cumnatu nostru, Udrea logofăt Brătiianul. Şî am şî scris eu, Dumitraşcu.
         Eu Costin şătrarul
         Eu Neagul
         Udrea logofăt.
      DANIC, Doc. ist., DCCXXXV/113.
      Orig. rom., hîrtie (22 r 18,5).
      EDIŢII: Iorga, Doc. urlăţene, p. 196, nr. 34.

187                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     † Adecă eu, Dobre şi eu, Negul, scris-am acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lu Stan şi a Radului, cum să să ştie că le-m vîndut ocini ot Dobroţie, însă parte noastră, fun<ii> 2, dereptu bani ughi 7.
     La acesta a noastră tocmelă fost-au mulţi oameni buni, anume: Voislav ot Dobroţ şi Stratie ot tam şi Oprea de cole şi Iova i Man şi Cobiian şi Pogan.
     Şi pentru credinţa, pusu-ne-m degetele în loc de peceţ.
     Vă leat 7158.
         Eu Dobre. Eu Negul. Eu Voislav. Eu Stratie. Eu Opre. Eu I<o>va. Eu Man. Eu Cobiian. Dragul.
      DANIC, Doc. ist., MDXXXIV/31.
      Orig. rom., hîrtie (24,2 t 34).

188             <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158, Tîrgovişte
     Cartea patriarhicească către 12 boieri hotarnici pentru moşia Gruiu.
      DANIC, Doc. ist., DCXXXVI/144 (nr. 38).
      Rez.
189                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Carte a 6 boieri judecători dată jupînesei Iana la împărţirea făcută moşiilor, rumînilor şi ţiganilor cu fiii ei: Leca, Apostol şi Ghinea.
      DANIC, Fond I. C. Cantacuzino, I/11 (nr. 23).
      Rez.
190                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     † Adecă noi, aceşti 12 boiari carii amu fost luaţ pri răvaşili mări<i>i sale, lu vodă, de părintili Ioan, egumen ot sveataia mănăstiri Tismana, anume boiari: jupan Necula portar ot Glogova, jupan Poznan căpitan ot Baie i Stoian ot tam, Drăghici postelnic ot Vălari, Barbul postelnic ot Roşiia, Dragul postelnic ot Romîneşti, Oprea postelnic ot Băliş, Nicula postelnic ot curte, Tudosie logofet ot Padiş, Gherghina postelnic ot Nigoişti, Stup ot Cloşani, ca să căutăm noi, aceşti boiari, să hotărîm moşiia svintei mănăstiri din hotarul Groşanilor, însă moşiia care au fost cumpărătoare, însă din hotar de jos.
     Deci, noi ne-amu strînsu toţi aceşti boiari hotarnici, împreună cu Gherghe portar de amu căutat pre cărţile cele bătrîne şi pre zapise şi pre semnele hotarălor, de amu hotărîtu şi amu ales moşiia svintii mănăstiri de o am lepit iar de moşiia mănăstirii, în hotar de sus. Şi o am ales şi amu pus semne şi o am împetrit cum easte obiceiul moşiilor de veac. Însă semnele pre nume: întîiu, den sus de l<a> livezi, den hotarul cel de sus, pînă unde amu pus peatră, stînjini 27; şi iar pînă la alta peatră mai încoace, stînjini 27; şi iar lîngă vîlcea, în capul Urezului, stînjini 30; şi iar la vadul Vracniţii dencoace stînjini 60; dici din puntea cea lată pînă u<n>de amu pus peatră, stînjini 90; deciea la lazuri stînjini 97; dici din peatră hotar de sus pînă-n silişte la ştubeiu, stînjini 97; dici de l<a> Val<ea> Homorîciului pînă-n pădure stînjini 90. Şi o-m simnat în pădure un stejar şi aşa merge în lungul ocinii, pînă un<de> va hi capul hotar<u>lui cîte 90 de stînjini.
     Deci o am ales şi o am împetrit tot pri rîndu şi easte lipită de hotar de sus, ca să fie moşie svintii mănăstiri de moşie în veacu.
     Că aşa am aflat noi, aceşti boiari cu dereptate.
     Vă leat 7158.
         Nicola portar
         Poznan căpitan
         Stoian
         Barbul postelnic
         Teodosie logofăt
         Gherghina postelnic.
      DANIC, M-rea Tismana, XIII/20.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 21), şase peceţi în tuş. Datat după doc. din 5 aprilie 1649, M-rea Tismana XIII/19, porunca domnească către cei 12 boieri.

191                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     † Adecă noi, aceşti 12 boiari carii amu fost luaţ pre răvaşele măriei sale, domnu nostru, de părintele Ioan, egumenul ot sfînta mănăstire Tismana, ca să hotărîmu moşiia svintei mă<nă>stiri de l<a> Ploştină. Însă hotarnici anume: jupan Necula portar ot Glogova, pan Poznan căpitan ot Baie i Stoian ot tam, Drăghiciu postelnic ot Vălari, Barbul postelnic ot Roşiia, Dragul postelnic ot Romîneşti, Oprea postelnic ot Bălişti, Nicula postelnic ot Curte, Tudosie logofet ot Padeş, Gherghina postelnic ot Negoieşti, Vlădica ot Costeşti, Stup ot Cloşani.
     Deci noi ne-amu strînsu, aceşti boiari toţ de amu căutat pre cărţili cele bătrîne şi pre zapise şi pre semnele hotărălor, de am hotărîtu şi am ales moşiia sventei mănăstiri de pre hotar<ul> Ploştinei Drăgoiştilor şi o am împetrit pre rîndu, cum amu aflat cu dereptul. Însă semnele pre rîndu din în Vadul Dragului pînă unde se hotăraşte cu Hobiţa. Şi am pus în dereptu peatră unde au fost şi mai înainte hotar. Deci la stejar amu semnat şi amu mersu tot făcîndu semne pre rîndu. Şi amu mersu în Obîrşiia Vegaşului, amu pus peatră. Deci amu mersu la vîrful delului Maniului de amu pus peatră şi pînă în calea Teleştilor am pus peatră dici în jos pînă în Val<ea> Petrelor şi la matca Bistriţei. Deci treci în dereptu pre stîlp însă au avut schitul un loc preste apă, în locul Drăgoieştilor cumpărătură. Deci amu ales toate cumpărăturile de o parte şi am pus preste apă împotriva petrii cea înhirată iar o peatră. Dici pînă la lacu, deci în sus pre vînă din sus den josul Mohilei amu pus peatră, dici în dereptu spre apă şi amu pus în mijlocul loc<u>lui peatră şi lîngă apă amu pus peatră din în susul schitului. Deci amu hotărît această moşie să fie sventei mănăstiri de moşie în veacu. Amin.
     Vă leat 7158.
         Nicola portar
         Poznan căpitan
         Stoian
         Barbul postelnic
         Gherghina
         Thedose logofăt
         Dan în locul Vlădicăi
         Necula postelnic
         Dragul logofăt
         Draghici postelnic
         Stup ot Cloşan
         Opre postelnic.
      DANIC, M-rea Tismana, XVI/3.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 20,7), 10 sigilii în tuş.
      Frag., Ştefulescu, Tismana, p. 330.

192                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     † Adecă noi, aceşti 12 boieri, carii sîntem luaţ pre răvaşele domneşti de părintele Ioan egumenul ot sveata mănăstere Tismana, însă boiari: jupînul Necula pîrcălabul ot Glogova i pan Poznan căpitan ot Baie i Stoian o<t> tam, Drăghici postelnic ot Vălari, Barbul postelnic ot Roşiia, Dragul postelnic ot Romîneşti, Oprea postelnic ot Bălişti, Necula postelnic ot Curte, Tudosie logofet ot Padeş, Gherghena postelnic ot Negoieşti, Stup ot Cloşani, Vlădica ot Costeşti, ca să căutăm noi aceşti boiari să hotărîm şi să alegem moşiia sfintei mănăstiri den hotarul Racoţilor.
     Dece, noi ne-amu strînsu toţ boiari<i> de amu căutatu pre cărţile cele bătrîne şi zapise şi amu măsurat moşiia: însă hotarul de sus şi o am funet den1 hotar pînă-n hotar. Iar megiiaşi<i> de la Racoţi, deca văzură că le se va luoa moşie multă de preste tot hotar<ul>, iar ei au venet cu multă rugăciune, zicîndu să nu le luom moşiia preste tot hotar<ul> în lungeşul moşeiei, ci să alegem moşiia mănăsterei dencoace de apă.
     Dece noi încă ne-amu rugat egumenului ca să nu le ia de preste tot hotarul. Dece se-au voit şi au luat egumen<ul> dencoace2 de apă. Dece noi amu funit şi amu alesu moşiia sventei mănăsteri şi o am lepitu lîngă moşiia sventei mănăstere şi am pus semne şi petri, cum amu aflat cu dereptul. Însă semnele pre rîndu: den1 apa Racoţilor, pre grindu, pre lîngă moşiia Ezvarnei şi la hotarul Masloşului şi în latul moşii, funi<i> 12 pol, stînjeni 375. Şi merge dereptu. Şe amu pus peatră lîngă drum. Şi preste cale amu semnat un stejar. Dece mergi pre rîndu, pînă den1 susulu vadului de jos. Şe amu pus peatră aproape de apă. Dece o am ales şe o amu hotărîtu şe o am impetretu cum am aflat cu dreptul, ca să fie sventei mănăstere de moşie în veacu. Amin.
     Vă leat 7158.
         Nicola portar
         Poznan căpitan
         Stoian
         Barbul postelnic
         Gherghina postelnic den locul Vlădicăi
         Teodosie logofăt
         Dragul logofăt
         Lupul Stupa
         Opre postelnic
         Necula postelnic
         Drăghici postelnic.
      DANIC, M-rea Tismana, XXXII/3.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21,5), 10 peceţi inelare în tuş.
      Copii ibid.: mss. 329, f. 286v–287; 336, f. 34v–35.

193                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     
     Ion, fiul lui Marin şi Dobre vînd lui Costandin <Cantacuzino> mare postelnic 10 stînjeni din moşia Clinceni.
      DANIC, Colecţia Doc. Munteneşti, XXV/87a (nr. 26).
      Rez. în lb. greacă.
194                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Foiţă cuprinzînd ceea ce a primit Leca la împărţirea averii mamei sale, jupîneasa Iana, cu fraţii săi, Apostol şi Ghinea, întărită de 6 boieri judeci.
      DANIC, Fond I. C. Cantacuzino, I/11 (nr. 24).
      Rez.
195                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Zapis prin care Leca dă fraţilor săi Apostol şi Ghinea, partea lor de moşie din Căzăneşti pentru 100 galbeni.
      DANIC, Fond I. C. Cantacuzino, I/11 (nr. 28).
      Rez.
196         <1649 septembrie 1 – 1650 august 21> <7158>, Tîrgovişte
     Eu, Marga, fata Stanciului tunariul ot Tîrgovişte, scriu şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, să fie de mare credinţă la mîna părintelui Theodol, egumenul dă la sfînta mănăstire Mărginenii şi a tot săborul mănăstirii, cum să să ştie că am vîndut un loc dă lîngă morile sfintii mănăstiri dă aici, dă Tîrgovişte. Iar cînd au fost acum în zilile mări<i>i sale domnului nostru Io Matei Băsărab voievod, iar eu m-am sculat dă amu vîndut acel loc tot cît am avut dă la părinţii miei, părintelui egumenului, drept bani gata 400 ca să-şi facă sfînta mănăstire grădină şi ce-i va fi treaba. Şi am luat aceşti bani gata toţi în mîna mea. Şi am vîndut dă bunăvoia mea, că i s-au căzut părintelui a cumpăra că easte pă lîngă locul morii.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mărturii: ot Tîrgovişte, Oprea meşter şi Şărban meşter şi Nan meşter vlădicăi şi Ghinea cojocar i Lig<a>rid dascalul i Iosaf Corin mitropolitul şi Arseni Samosiia mitropolit i Samoil dascal i Armega gelepul i Stan sîn Oprii meşter i Dragomir dorobanţul. Şi am pus degetul cu mîna mea.
     Şi au scris Stoica logofăt Şărbanovici ot Tîrgovişte.
         † Eu Marga. † Eu Oprea meşter, mărturie. † Eu Şărbu meşter, mărturie. Dragomir meşter.
      DANIC, Ms. 454, f. 327.
      Copie rom.
      Datat după perilipsis-ul care însoţeşte documentul.

197                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     † Adecă eu, Miroslav iuzbaşa de sat de Bărboşii cei Mari de Sus den judeţul Ilfovului, scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă şi să se ştie cînd au fost acum, în zilele măriei sale, domnu nostru Io Mateiu Basarab voivod, iar eu, Miroslav iuzbaşa de oraş din Gherghiţe, vîndut-am această moşie ce scrie mai sus, însă moşie stearpă, fără de rumîni, stînjeni de ocină 200, cîte bani 20 pre stînjăn. Şi mi-au dat toţi banii gata în sfînta mănăstire părintele Varlam ieromonah igumenul şi fără di nici o silă, ce de bunăvoia noastră şi cu ştirea tuturor boierilor şi a megiiaşilor şi din sus şi din jos.
     Şi mărturie, tot săborul sfintei mănăstiri: întîi popa Ştefan dichiiul şi popa Dionisie cliseariul şi popa Eftimie şi popa Iorestu şi popa Chirilă şi popa Rafail şi diiaconul Silvestru şi Efrem diiaconul şi alalţi părinţi toţi.
     Şi pintru mai mare credinţa, am pus şi pecete.
     Vă leat 7158 <1649>.
         Eu Miroslav iuzbaşa.
      DANIC, M-rea Căldăruşani, XXXV/13.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21), 1 pecete în tuş.

198                             <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> <7158>
     † Adecă eu, Nicola, ficiorul Marei din Groşeni, fata lu Mihăilă din Groşeni, scris-am acesta al nostru zapis la mîna părintelui egumenului Ion ot sfînta mănăstire ot Tismana şi a tot săborul sfintei mănăstiri, cum să <să> ştie că m-am vîndut de a noastră bunăvoie, derept ughi 7 i pol cu moşie din Groşeni, cu totă cîtă să va alege de cătră alţ părtaşi de prestă tot hotarul, din cîmp, dă arătură şi din pădure şi din apă şi locul cît pre unde au fost vie.
     Şi mărturiie au fost de aici din sfînta mănăstire, anume: Petronie bătrînul şi Procopie bătrînul şi alţ părinţi, toţi din sfînta mănăstire şi din sat din Tismana, anume: Pîrgal Nicolce şi Pîrvul şi Nica şi Todor şi alţ megiiaşi dimprejurul locului, cîţ nu i-am scris.
     Şi pintru credinţa, pusu-ne-m şi peceţile.
     Cîndu s-au vîndut acest rumîn m-am lovit şi eu: Tudor vătah4, feciorul banului Ghiormei.
         Nicola. Marga. Todor vătah. Monah Procopie. Todor. Monah Petronie. Nicolcea.
      DANIC, M-rea Tismana, XIII/57.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21,5), 1 pecete aplicată.
      Datat după egumenul Ioan.

199                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Adecă eu, Opriş, dîmpreună cu feciorii miei, Dumitru i Stanciul, scris-am zapisul nostru la mîna părintelui egumenul Theodor ot Coziia, cum să să ştie că am fost dîn satul mănesterei, dîn Jîblea, rumîni ai mănăsterei ohabnici. Deci noi am căzut cu rugăciune la părintele şi cu chezaş la părintele dă ne-au lăsat cu chezăşie pînă la Paşti, să avem a merge la sat la Jîblea. Şi chezaş easte Dumitru Hrone şi Stanciul Stănciulea m-au luat pre chezăşie iar dîn mîna părintelui şi a omului domnescu. Iar de nu voiu merge de bunăvoia mea, să mă aflu la Paşti la sat la Jîblea unde-m easte moşiia, să fiu închinat cu ughi 10.
     Şi pentru credinţă, mi-am pus şi degetul. Şi mărturii au fost mulţi oameni buni. Leat 7158.
         Eu popa Ivaşco.
         Az Goran logofăt Olănescul, mart<or>.
         Eu Stanciul iuzbaşa Olănesul, mart<or>.
      DANIC, Ms. 712, f. 429v.
      Copie rom.
200                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Zapisul lui Radu postelnic din Beleţi pentru părţi de moşie <în Beleţi>.
      DANIC, A.N., LXXIV/3 (nr. 1).
      Rez.
201                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Zapisul lui Stan şi Stoica cu fraţii lor din Ţigăneşti pentru părţi de moşie <în Beleţi>.
      DANIC, A.N., LXXXIV/3 (nr. 1).
      Rez.
202                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Coajnică a jupînesei Stanca pentru ţigani.
      DANIC, M-rea Polovragi, I/16 (nr. 34).
      Rez.
      Menţ., Ştefulescu, Polovragi, I, p. 137, nr. 33.
203                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Stroe roşior şi fiul său vînd nepotului Dragul iuzbaşa toată partea lor de ocină din Ţigăneşti.
      DANIC, Fond I. C. Cantacuzino, II/137 (nr. 4).
      Rez.
204                             <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> <7158>
     † Adecă noi, megi[ia]şii de Şaineşti, anome: […]cul, Baicu, Vlad, Gaiţă, Stan de Boldeşti, noi1, aceşti megiiaş[i str]însu-ne-u Mircan şi Vasilachie, pre<n>tru că, avînd iei gîlceavă, mers-am la moşîi<le> lor, de le-am căotat semnele şi hotărăle, deci de la cî<m>p şi din pădure. Şi i-am înfrăţît din pădure5, să li hîie fundulu din 2, să nu mai a<i>bă price amîndoi, pe<n>tru că noi aşe ştim cu sufletele noastre şi am pomenitu de la bătrîni, să ţîie pînă apa Buzăolui.
     Şi a o datu Mircanu aspri 1200. Şi mărtorîi carîi sîntu mai sus.
         Bratul Copi<l>eascul.
         Robe de Căpreşti.
         Costin ot tam.
         Nan Leul.
      DANIC, Ep. Buzău, LXXIV/6.
      Orig. rom., hîrtie (16,5 r 21), 2 peceţi inelare.
      Data după doc. din 5 noiembrie 1649, DANIC, Ep. Buzău, LXXIV/2.

205                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     Vevelea călugăr vinde lui Dragul iuzbaşa de roşii din Cislău partea lui dintr-un vad de moară din dîrstea, partea ce se numeşte Miculescu.
      DANIC, Fond I. C. Cantacuzino, I/351 (nr. 10).
      Rez.
206                                 <1649 septembrie 1 – 1650 august 31> 7158
     † Cu mila lui Dumnezeu, creştin Matei Basaraba voievod şi domnu a toată Ţara Rumînească. Dat-am domniia mea această poruncă a domni<i>i mele cinstitului boier al domni<i>i mele, jupan Bunea mare sluger şi cu feciorii lui cîţi Dumnezeu îi va dărui, ca să-i fie lui moşie şi rumîni în sat, în Nucuşoară den judeţul Muşcelului, anume rumînii: Barbul şi Crăciun şi Stanciul şi Bancea şi Dobrotă şi Vlaicul, fratele lui Dobrotă şi Ene şi Ştefan, pentru că aceşti ce mai sus-zice rumîni, ei tot au fost oameni megiiaşi pe moşiele lor în sat, în Nucuşoară de mai nainte vre<me>.
     Iar după aceea, cînd fu acum în zilele domni<i>i mele, iar ei de bunăvoie lor, fără nici o silă de către nimeni, au venit la cinstitul boier al domni<i>i mele, Bunea mare sluger, de s-au vîndut lui rumîni cu feciorii lui şi cu părţile lor de moşie den Nucuşoară, den cîmpu şi den pădure şi den apă şi den siliştea satului şi de peste tot hotarul.
     Însă ca să să ştiie care cîţ bani au luat de la Bunea slugerul pe capul lui şi pe feciorii lui şi pe moşie lui: Barbul cu feciorii lui, Iane şi cu feciorii lui, drept 3 200 de aspri, cu moşie lui şi Crăciun cu feciorii lui, Radul şi cu feciorii lui şi cu moşie lui, drept 3 200 de aspri şi Stanciul cu feciorii lui, Radul şi cu feciorii lui şi cu moşie lui, drept 3 200 de aspri şi Bancea cu feciorii lui, Simedru şi Simion şi cu feciorii lor şi cu moşie, drept 4 400 de aspri, şi Dobrotă cu feciorii lui, Radul şi Barbul şi cu feciorii lor şi cu moşie, aspri 4 400 şi Vlaicul, frate lui Dobrotă cu fii-său, Radul şi cu feciorii lor drept 3 400 de aspri şi Ene cu feciorii lui, Radul şi Stanciul şi cu feciorii lor şi cu moşie lor, drept 4 400 de aspri gata şi Stepan fără d<e> moşie şi cu fii-său, Stoian şi cu feciorii lor, drept 2 400 de aspri.
     Şi au luat toţ banii gata deplin, fieştecare pe capul lui şi pe feciorii lui şi pe moşie lui cum este mai sus scris, ca să fie rumî<n>i în veaci cu zapis de la mîna lor de vînzare.
     Drept aceasta, am dat domniia mea cinstitului boierului domni<i>i mele, jupan Bunii mare slugeru, ca să fie lui aceşti ce mai sus zice rumîni den Nucuşoara cu feciorii lor şi cu moşiile lor de peste tot hotarul, moşie statornică coconilor şi nepoţilor şi strenepoţilor în vec. Şi de către nimeni neclătit peste zisa domni<i> mele.
     Iată şi mărturii încă am pus domnii mea boierii divanului. Leat 7158.
      DANIC, Doc. ist., MCCLXXXVIII/3.
      Trad. rom.

207                                                                    1649 (7158) septembrie
     † Se se ştie cum vîndut-<a> Stanca, fata uncheşului Coman, partea de moşîi de Blăjăi cît va <ve>ni partea toată den hotar, pînă-n hotar, ughi 5.
     Şi am scris eu, popa Ion, acesta zapis la mîna postelnicului Cîrlan, ca să fii de mare credinţă. Şi mărturie: Barbul şi Cîrstea şi Iosie şi Nistor şi popa Măciucă şi Negoe, fecior lu călu<gă>rului.
     Pis measeţa septemvrie, vă leat 7158 <1649>
         Eu Nestor. Eu popa Măciucă. Eu Negoe. Eu Barbul. Eu Cîrstea. Eu Iosie.
      DANIC, A.N., CLXII/4.
      Orig. rom., hîrtie (24 r 18,5).

208                                    1649 (7158) <septembrie 1 – noiembrie 5>
     Să să ştie hotar<ul> Stîngăcelii de Jos a domnului nostru Matei Basarab voievod: capul hotarului de sus despre Străhaia, din Piiatra Ban<u>lui spre hotar<ul> Stînceştilor, alăturea cu hotarul Stînceştilor în jos pre apa Motrului pînă în piiatra de Crivini, din piiatra din Crivini prin 3 plopi mari, de acolo la piiatra din cîmpu, de acolea la piiatra den coastă, din jos de siliştea cea bătrînă. De acolea pre vale, pînă la vîlceaoa cu fîntîna din cursura vîlcelii la piiatra de lîngă 2 stejari, de acolea preste ulmul cel mare, unde împreună cu hotarul Coşcodelii. De acolea în sus, pre lîngă hotarul Coşcodei<i> unde să împreună hotarul Bresniţei de Jos. De acolea pre lîngă hotar<ul> Bresniţei pînă iar în piiatra Ban<u>lui.
     Pe aceste semne i-am <pus> hotar moşîi<i> jur împrejur.
     Leat 7158.
     Iorga portar.
      DANIC, Ms. 714, f. 905.
      Copie rom.
      Datat după doc. din 1649 noiembrie 6, ibid., ms. 714, f. 905r–905v.

209             1649 (7158) <septembrie 1 – decembrie 31>, Tîrgovişte
         „”„”„”„”„”„”„”„”„”„”2<>33<><>45<>364<>7839<>1034<><>11333133<>143<><>15163† 
             <m. p.>
     În Cartea Facerii Lumii a lui Moise într-adevăr scrie: aşa grăieşte Domnul Adonai: „ascultă, Israile şi îndeplineşte poruncile mele, ca din cîte veţi agonisi în fiecare an să daţi o zecime binecuvîntaţilor lui preoţi, precum în lege mai înainte au poruncit sfinţii apostoli şi împreună cu ei la fel de Dumnezeu purtătorii părinţi au povăţuit spre ajutorul şi spre facerea de bine a sufletelor noastre şi ne-au lăsat nouă, cei din urmă copii ai lor, unii prin rugăciune şi veghere şi post, alţii prin milostenie şi prin pocăire să ne curăţim de tot răul, cu toată credinţa să fim gata a asculta acel glas: „veniţi la mine toţi cîţi sunteţi osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voiu linişti” şi iarăşi: „veniţi, binecuvîntaţii părintelui meu şi moşteniţi împărăţia ce vă este gătită vouă de la facerea lumii”. „Flămînd am fost şi mi-aţi dat să mănînc, însetat am fost şi m-aţi adăpat, străin am fost şi m-aţi primit, gol am fost şi m-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi m-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la mine”.
     Iată şi eu cuviosul şi de Hristos iubitorul, cel întru Dumnezeu Hristos binecredinciosul şi singur stăpînitorul domn, Io Matei Basarab voievod, cu mila lui Dumnezeu şi cu darul dumnezeiesc stăpîn şi domn peste toată Ţara Ungrovlahiei, încă şi de peste părţile de peste munte, herţeg al Almaşului şi al Făgăraşului, am iubit după cuvînt viaţa cea de sus, pe care ochiul n-a văzut-o, nici urechea n-a auzit-o şi în inima omului n-a intrat, rîvnind să urmez pe vechii împăraţi şi domni, care cele pămînteşti, în facere de bine şi în pace, bine le-au petrecut şi de împărăţia cerească s-au învrednicit; iarăşi mi-am adus aminte de cuvîntul lui David prorocul şi împăratul care spune: „fericiţi aceia cărora se iartă fărădelegile, cărora se acopăr păcatele”, „fericit bărbatul căruia Dumnezeu nu-i socoteşte păcatele”, şi iarăşi: „precum cerbul doreşte apa izvorului, aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Doamne” şi toate sfintele şi dumnezeieştile biserici şi mănăstiri ale Domnului nostru Isus Hristos.
     Astfel, m-am îndurat eu cu toată inima, am înnoit şi am miluit şi am dăruit domnia mea acest prea cinstit şi prea frumos hrisov al domniei mele sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri, care este în jos de oraşul Bucureşti, unde este hramul Sfintei şi de viaţă începătoarei Treimi, căci este făcută şi din temelie înălţată mai întîi de bunicul şi de părintele răposatul Radu voievod. Şi a dat şi a închinat domnia mea metoc sfintei mănăstiri, care este la sfîntul Munte Athos mare lavră numită Iver, hramul curatei Adormiri a prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, ca să fie sfintei mănăstiri satul Măneşti din judeţul Ilfov, pe apa Colentina, tot satul şi cu tot hotarul şi cu toţi vecinii şi cu toate vadurile de moară şi morile şi cu tot venitul de peste tot hotarul, pentru că a fost satul Măneşti de moştenire a răposatului Io Alexandru voievod, fiul lui Mircea voievod, de la bunicul său, răposatul Mihnea voievod.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri, mai sus-scrisă, satul Lupeşti din sus de oraşul Bucureşti pe apă, tot satul cu toţi vecinii şi cu tot hotarul şi cu vie şi cu amîndouă vinăriciurile, cel domnesc şi cel boieresc şi cu vadurile de mori, cu morile de pe apa Dîmboviţei, de peste toate hotarele, pentru că satul Lupeşti mai sus-scris a fost cumpărat de bătrînul răposatul Alexandru voievod, bunicul răposatului Io Radul voievod, de la jupîniţa Caplea spătăreasa din Periş pentru 26 de ughi de argint.
     Şi iarăşi să-i fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă, satul Greci din jos de oraşul Bucureşti, de la Călăreşti pe apa Dîmboviţei, tot satul şi cu toate hotarele şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul şi cu vadurile de moară şi cu morile de pe apă, pentru că satul Greci este cumpărat de bătrînul Alexandru voievod,ntatăl lui Mihnea voievod, de la jupînul Ivaşcu, fost mare vornic pentru 60 0002 de aspri gata de argint. Iar jupînul Ivaşcu fost mare vornic, el a luat de la sfînta mănăstire Tîngan în schimb şi a dat pentru satul Greci alt sat anume […]3.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri Sfînta Troiţa vama de pe care de la ocnele de la Ghitioara şi de la Telega, ca să aibă să ia cum a luat şi înainte vreme, pentru că aceste sate, ce s-au scris mai sus şi vama de la ocne au fost date şi miluite la sfînta mănăstire de către răposatul Alexandru voievod, care a fost […]3 dată şi întemeiată din temelie de către domnia sa dintru început. Cînd am văzut domnia mea hrisoavele şi cărţile lui Alexandru voievod şi ale fiului său, Mihnea voievod, cînd a fost în anul 7085 şi alte hrisoave şi cărţi de la Radul voievod, apoi de la toţi domnii, de miluire, precum s-a scris mai sus.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă, Marutinul pe malul Dunării din judeţul Ilfov, tot satul, <cu tot> hotarul şi cu toţi vecinii şi venitul, pentru că satul Marutinul a fost cumpărat de către Mihnea4 voievod de la jupînul Vintilă din Cornăţeni pentru 1 005 arginţi.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă, satul Chiseleţul din judeţul Ilfov pe malul Dunării, tot satul cu toate hotarele şi cu toţi vecinii şi cu balta şi cu tot părpărul de la grîu şi de la mei şi de la orz şi cu tot venitul, pentru că satul Chiseleţul l-a fost cumpărat Mihnea voievod de la Stoica, fiul lui Tudor logofăt din Obroieşti, pentru 40 000 de aspri de argint gata.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă, satul Parapanii din judeţul Vlaşca pe malul Dunării, tot satul cu toate hotarele şi cu toţi vecinii şi cu toată vama domnească de la peşte şi cu tot venitul de peste tot hotarul, pentru că satul Parapanii l-a fost cumpărat Mihnea voievod de la jupînul Mitrea fost mare vornic, pentru 40 000 de aspri de argint.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă, ocină în Obileşti pe Colentina din judeţul Ilfov, toată partea lui Stan spătarul, ce a fost a lui de cumpărătură de la Stan, fiul lui Pădure şi a fost vîndut Stan spătarul lui Mihnea voievod pentru 6 000 de aspri de argint gata. Şi ocina Obileşti de la Radul din Cheptăreşti pentru 7 000 de aspri de argint gata şi el a dat-o şi a miluit-o la sfînta mănăstire pentru pomenire.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri ocină la Izvorani din judeţul Muscel şi Pădureţ, partea lui Stoica Gighiră întreagă, fără numai de o delniţă, pentru că a cumpărat-o Mihnea voievod de la Stoica Gighiră, pentru 12 000 de aspri de argint gata, anume cu vecini şi cu vie şi cu vinăriciul. Şi iarăşi ocină la Izvorani toată partea lui Plop şi cu toţi vecinii şi cu vie, pentru că a cumpărat-o Mihnea voievod de la Plop pentru 7 000 de aspri gata. Şi iarăşi ocină şi vecini la Izvorani, toată partea lui Tudor şi a fratelui său, Cazan stolnicul şi cu vinăriciul şi cu vie, pentru că a cumpărat-o Mihnea voievod de la Tudor şi de la frate-său, Cazan stolnicul pentru […]3 aspri gata.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă satul Dichiseni din judeţul Ialomiţa, pe malul Dunării, toată partea jupîniţei Maria, sora lui Petraşcu voievod şi partea luinNicola6 postelnicul, întreagă şi cu vecinii şi cu tot venitul de peste tot hotarul, pentru că a cumpărat-o Mihnea voievod de la nepoţii jupîniţei Maria, anume: Gherghina şi Udrişte şi Oprea şi Maria şi Nichita şi Calea pentru 23 000 de aspri gata de argint şi de la Nicola postelnic partea lui pentru 8 000 aspri gata de argint.
     Şi iarăşi să fie satul Critineşti din judeţul Ilfov, tot satul şi toţi vecinii şi cu tot venitul de peste tot hotarul, pentru că l-a fost cumpărat Mihnea voievod de la jupîniţa Elina vorniceasa a lui Ivaşcu vornic, pentru 50 000 de aspri de argint gata.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă satul Bora şi satul Unteni din judeţul Buzău, întreg cu toţi vecinii şi cu toate hotarele şi cu tot venitul, pentru că satele acestea mai sus-scrise le-a fost cumpărat Mihnea voievod de la jupîniţa Elina vorniceasa a lui Ivaşcu vornicul şi de la fiul ei, Tudor fost mare sluger, pentru 20 000 de aspri de argint gata. Şi cînd a cumpărat Mihnea voievod satele Bora şi Unteni, a dat şi a miluit cu satul Bora sfînta mănăstire Sfînta Troiţă, iar satul Unteni, el l-a fost dat şi miluit sfintei mănăstiri numită Tutana, cu hramul Sfîntului Atanasie de la Athos.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri satul Pisculeşti din judeţul Ialomiţa, jumătate de sat cu vecini şi cu tot venitul de peste tot hotarul, care l-au hotărnicit şi însemnat cu pietre 12 boieri cu părintele egumen Grigorie, în zilele lui Radu voievod, pentru că satul Pisculeştii a fost dat şi miluit sfintei mănăstiri de către Radu, fiul lui Barbu din Pisculeşti, pentru pomenire dinaninte vreme, în zilele bătrînului Alexandru voievod.
     Şi iarăşi să fie sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri mai sus-scrisă ocină la Văcăreşti, anume 120 de stînjeni, pentru că a cumpărat Mihnea voievod de la Dobrea din Văcăreşti pentru 10 000 de aspri de argint gata. Şi iarăşi de la Turcin4 din Văcăreştii de Sus ocină, iarăşi 120 de stînjeni, pentru 10 000 de aspri de argint gata. Şi iarăşi să fie a sfintei mănăstiri mai sus-scrisă, nişte vii la Văcăreştii mai sus <scrişi>, pentru că i-a fost cumpărat Mihnea voievod de la Negri şi de la Vladul şi de la Flore, pentru 4 000 de aspri gata. Şi iarăşi să fie 30 de răzoare de vie în deal la Văcăreşti, ce le-a cumpărat egumenul Ioachim de la Danciul7 şi de la Tudor şi de la Popa şi de la Iov şi de la Ioim8 şi de la Ivan şi de la Muşat şi de la Manea şi de la Opriş şi de la Mihu şi de la […]3 şi de la Vladul şi de la Dobrea, pentru 15 000 de aspri de argint gata. Şi iarăşi 7 răzoare, pe care le-a fost cumpărat Mitrea fost9 mare vornic, de la Mihai şi de la Oprea, pentru 4 000 de aspri <de> argint gata şi le-a dat şi le-a miluit sfintei mănăstiri pentru pomenire.
     Şi iarăşi să fie sfintei şi dumnezeieşti<i> mănăstiri Sfînta Treime balta de la Cornăţel şi de la Nenciuleşti, cît a fost dat şi miluit Mihnea voievod cînd a fost în anul 7095, cît scrie în cărţile lui Mihnea voievod, le-au adus la mine şi am văzut domnia mea toate cărţile lui Mihnea voievod asupra acestor mai sus-zise bălţi şi sate şi moşteniri de cumpărare şi de miluire la sfînta mănăstire, cînd a fost anul 7088 şi 7095 şi cărţile lui Radu voievod şi ale fiului său Alexandru voievod şi de la toţi domnii.
     Şi iarăşi să fie sfintei dumnezeieştii mănăstiri mai sus-scrisă tot vinăriciul domnesc din dealul Vălenilor, de peste tot hotarul sfintei mănăstiri, pentru că acest mai sus-zis vinăriciu, a fost dat şi miluit de către răposatul Radu voievod cînd a fost anul 7120 şi de către toţi domnii de atunci pînă acum, precum am văzut domnia mea cărţile lui Radu voievod de la toţi domnii, două cărţi ale domniei mele cînd a fost anul 7141 şi 7154.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă, un vad de moară cu două roţi de moară din sus de Bucureşti, unde se zice la ciutărie şi satul Hodopeni din judeţul Ilfov, jumătate de sat, de peste tot hotarul şi cu vecinii.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă nişte vecini de la Nenciuleşti, anume Florea cu fiii lui, anume Florea şi popa Stan şi cu toată partea lui de ocină din Nenciuleşti din judeţul Ilfov, pentru că a fost cumpărat de către părintele egumen Atanasie, pentru 60 de galbeni şi s-au vîndut ei de a lor bunăvoie, fără nici o silă, cînd a fost anul 7154. Şi nişte ţigani, anume Pavel ţiganul, cu tot sălaşul lui şi cu fiii lui şi Badicea ţiganul cu sălaşul lui şi cu fiii lui şi Ivan ţiganul cu tot sălaşul lui şi cu fiii lui, anume Toma şi Stoica Glomă şi Boşoldea şi Stan magher şi Stoica Glăvici fiul Tomei, nepotul lui Ivan mai sus-scris şi Nicula, fratele lui Ivan ţiganul, mai sus-scris, cu tot sălaşul lui şi cu fiii lui Mihai, pentru că aceste mori, mai sus-scrise şi satul Hodopeni şi ţiganii i-a dat şi i-a miluit Mihai postelnicul, fiul lui jupîn Dobromir fost mare ban, în zilele lui Mihnea voievod la moartea lui şi a fost îngropat trupul lui în sfînta mănăstire şi a fost scris şi numele lui şi al părinţilor lui în sfîntul jertfelnic. Şi am văzut domnia mea şi cărţile lui Mihnea voievod pentru aceste mai sus-zise mori şi sat şi ţigani cînd a fost anul 7095 şi cărţile lui Gavril voievod şi cărţile domniei mele cînd a fost anul 7153 şi pîra.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri Sfînta Troiţa satul Găunoşi10 din judeţul Ilfov, tot satul şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul de peste tot hotarul, pentru că acest sat mai sus-scris l-a dat şi l-a miluit jupîn Danciul fost mare vornic, în zilele lui Mihnea voievod la moartea lui şi s-a îngropat trupul lui în sfînta mănăstire şi au scris numele lui în sfîntul jertfelnic şi de atunci pînă acum, în zilele domniei mele, a ţinut sfînta mănăstire mai sus-scrisă satul Găunoşi în bună pace. Iar cînd a fost acum şi nepoţii […]3 lui Danciul vornicul cu pîră au zis că au şi ei parte la acel sat, atunci am dat domnia mea pentru nevoile lor 6 boieri ca să adeverească dacă au şi ei parte la satul Găunoşi sau nu. Şi aşa au adeverit că au şi ei a patra parte şi atunci părintele egumen Atanasie a cumpărat şi acea parte de ocină, pentru 8 galbeni gata şi pentru o iapă, ca să fie tot satul sfintei mănăstiri cum am văzut domnia mea şi cărţile lui Mihnea voievod şi cărţile domniei mele, cînd a fost anul 7153.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă satul Glina jumătate şi cu vecini şi cu vadul de moară şi cu balta şi cu tot venitul de peste tot hotarul, pentru că satul Glina tot satul, l-a dat şi l-a miluit Mihai voievod lui Anghelache portarul, pentru slujba dreaptă şi credincioasă cu care l-a fost slujit. Iar după moartea lui Anghelache portarul, jupîniţa lui, Stanca şi fiul ei, Gherghe au dat şi au miluit şi au închinat jumătate de sat din Glina, de bunăvoia lor, la sfînta mănăstire pentru sufletul răposatului Mihai voievod şi pentru sufletul lui Anghelache portarul, cînd a fost anul 7123. Şi am văzut domnia mea şi cărţile lui Mihai voievod, cu care l-a fost miluit pe Anghelache portarul şi cărţile lui Radu voievod, de cînd a închinat jupîniţa Stanca şi fiul ei, Gherghe la sfînta mănăstire şi alte cărţi multe şi cărţile domniei mele cînd a fost anul 7141.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă satul Răceni din judeţul Vlaşca, pe malul Dunării, sub pădurile Parapani, tot satul Răceni şi cu tot hotarul şi cu toţi vecinii şi cu balta şi cu tot venitul, pentru că acest sat, mai sus-scris, Răcenii a fost dat şi miluit de către Stelea spătarul la sfînta mănăstire din Bucureşti, cu hramul Adormirii Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, încă din zilele lui Mihnea voievod. Şi a închinat Stelea spătarul sfînta mănăstire, mai sus-scrisă, a dat-o metoh la sfînta mănăstire numită Iver de la Sfîntul Munte, cu toate satele şi moştenirile ce au fost date şi miluite de către el şi de către alţii.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă un vad de moară cu două roţi, pe care l-a fost cumpărat părintele egumen Atanasie, acum în zilele domniei mele, de la popa Dragul clisiarhul pentru 40 de zloţi aspri gata, care mori sunt întocmite cu alte mori ale mănăstirii care sunt pe ocina Grecilor, vadul acesta a fost domnesc. Şi am dat domnia mea şi am miluit pe popa Dragul clisiarhul pentru slujba dreaptă şi credincioasă ce a slujit domniei mele. Şi a vîndut popa Dragul de bunăvoia lui.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă ocină aici în oraş în Bucureşti, împrejurul sfintei mănăstiri de la matca cea veche a Dîmboviţei împrejur pe semne, precum scrie în cărţile lor, pînă iarăşi la cursul4 vechi al Dîmboviţei şi cu cinci roţi de moară cît a fost dat şi a fost miluit de către Alexandru voievod şi de către Radu voievod.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri funia Iabloianii în judeţul Ilfov, care ocină şi vecini au fost de moştenire ai lui Belciu din Poiană. Şi sfînta mănăstire a avut ocină aproape de Poiana, care se numeşte Cacaleţ, cumpărată de la Mihnea voievod şi cînd a fost în zilele lui Radu voievod şi atunci părintele egumen Grigorie a făcut schimb cu Belciu şi a dat el pentru ocină şi pentru vecini. Şi am văzut domnia mea zapisul de schimb al lui Belciu şi cărţile lui Radu voievod şi cărţile domniei mele.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă, ocină la Gorganele din jos de Măneşti, care a fost a lui Stoica paharnicul cel orb, de moştenire. Şi atunci a făcut părintele egumen Atanasie schimb şi a dat altă ocină din Cocani, pe care a dat-o Hriza marele vornic la sfînta mănăstire pentru pomenire. Şi a dat el pentru ocina de la Gorgane ocină şi a hotărnicit-o şi a însemnat-o cu pietre, precum am văzut domnia mea şi zapisul lui Stoica paharnicul cel orb şi cărţile domniei mele.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri satul Fundul Sacului din judeţul Vlaşca, pe apa Argeşului şi satul Băneşti pe apa Neajlovului, toate cu toate hotarele şi cu toţi vecinii şi cu toate veniturile şi cu toţi ţiganii ce au fost acolo, anume: Priba ţiganul şi cu tot sălaşul său şi cu toţi fiii săi şi Paştina ţiganul, fratele lui Priba ţiganul, cu tot sălaşul său şi cu fiii săi şi Bunea ţiganul şi cu frate-său, Oprea şi cu sălaşul său şi cu toţi fiii săi şi Marin ţiganul cu frate-său, Drăgan şi cu sălaşul său şi cu toţi fiii săi şi Costandin cu fiul său, Martin şi cu tot sălaşul său şi cu fiii săi şi Stan cu sălaşul său şi cu fiul său şi Radul cu sălaşul său şi cu fiii săi.
     Şi iarăşi ocină la Ştefăneşti în judeţul Muscel şi Pădureţ şi vie şi cu vecini şi cu tot venitul de peste tot hotarul cît se va găsi în acel sat, pentru că aceste sate mai sus-scrise, Fundul Sacului şi Băneşti şi ocina de la Ştefăneşti şi via şi vecinii şi ţiganii, i-a dat şi i-a miluit la sfînta mănăstire Sfînta Troiţă, Dumitraşcu fost mare vistier, ginerele lui Hriza vornicul, pentru pomenire şi s-au îngropat oasele lui şi ale jupîniţei lui, Alexandra în sfînta mănăstire şi s-a scris numele lui în sfîntul pomelnic.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri ocină la Cioplea, care este pe lîngă satul Dudeşti, 200 de stînjeni, pentru că a cumpărat părintele egumen Grigorie de la Radul postelnicul Năsturel din Fereşti pentru 14 000 de aspri gata. Şi iarăşi la Cioplea 100 de stînjeni pe care i-a cumpărat părintele egumen Grigorie de la jupîniţa Neacşa, sora lui jupan Radul postelnicul Năsturel şi de la fiul ei, Manta postelnicul pentru 35 de galbeni aspri gata.
     Şi iarăşi a cumpărat părintele egumen Grigorie cinci răzoare de vie în dealul Lupeşti, de la Dima postelnicul Uşurel din Bucureşti, pentru 1 000 de aspri gata, din agoniseala sfintei mănăstiri, cînd a fost anul 7131.
     Şi iarăşi un răzor pe care l-a cumpărat părintele egumen Atanasie de la Anca roaba pentru 15 zloţi gata.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă un loc de prăvălie în oraş în Bucureşti şi cu pivniţa de piatră ce a cumpărat-o Dragomir vornicul de la Nicul şi de la Gherghe Grecii. Şi iarăşi locul cu 4 prăvălii în Bucureşti ce l-a cumpărat Dragomir vornicul de la Iane şi de la soţia lui, Neacşa şi de la Nica potcovar şi de la Petraşcu postelnicul şi de la fratele lui, Stanciul. Atunci Petrea, fiul lui Dragomir vornicul a vîndut această prăvălie lui Malcoci, pentru 67 000 de aspri de argint gata, iar Malcociul a vîndut această mai sus-numită prăvălie părintelui egumen Mardarie pentru 100 000 de aspri de argint gata, iar aceşti aspri au fost din agoniseala sfintei mănăstiri Sfînta Troiţa.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstirii mai sus-scrisă nişte locuri cu prăvălii în oraş, în Bucureşti ce au fost înainte vreme ale jupîniţei Stanca din Rogoz şi cu loc de casă şi de grajd, dar le-a vîndut iarăşi jupîniţa Stanca lui Elezeu, pentru 2 550 de aspri de argint gata, iar apoi Mihnea voievod a cumpărat acest loc de la Manole, fiul lui Elezeu şi de la nepotul său, Hadîr, pentru 3 050 de aspri de argint gata. Şi a făcut Mihnea voievod pe acest loc o casă şi 9 prăvălii.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă locul prăvăliei lui Dobrişan bărbier, oricît va fi, ce a cumpărat părintele egumen Grigorie de la Chiajna vorniceasa pentru 12 zloţi gata.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă două prăvălii ce au fost de moştenire ale lui popa Stan. Popa Stan a dat şi a miluit prăvăliile mai sus-numite cu pivniţele, cu casele de pe pivniţe, la moartea lui, la sfînta mănăstire pentru pomenire. Şi a făcut părintele egumen Grigorie tocmeală şi a schimbat cu egumenul Simeon de la Sfîntul Gheorghe şi a dat egumenul Grigorie prăvălia cu case pe pivniţă a lui popa Stan la Sfîntul Gheorghe, iar egumenul Simeon a dat Sfîntei Troiţe nişte prăvălii ce au fost la mijloc între prăvăliile Sfîntei Troiţe, ce au fost lipite unele lîngă altele, lîngă locul lui Dobrişan, ca să fie sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă la un loc, iar prăvăliile Sfîntului Gheorghe să fie de o parte iarăşi la un loc, să nu fie despărţite prăvălii de prăvălii. Şi au schimbat de bunăvoie dinaintea lui Radul voievod, precum am văzut domnia mea şi cărţile domniei mele de cînd a fost anul 7131.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri nişte locuri de prăvălie în oraşul Bucureşti, ce le-a fost cumpărat părintele egumen Grigorie de la Maria, soţia lui Stanciul logofătul de la Cîrsteneşti şi de la Irina, soţia lui Spiridon logofătul din Roteni şi de la Stanca, soţia lui Şerban, fiul lui Seman şi de la Ştefana preoteasa, fiica popei Matei din Bucureşti, pentru 75 zloţi gata şi a scris şi neamul lor în sfîntul jertfelnic.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri ocină în Ciumernicu, din cîmp şi din pădure şi din apa Dîmboviţei şi cu vad de moară şi cu livadă cît este moştenire veche a sfintei mănăstiri şi cum a ţinut dinainte vreme.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri nişte ţigani, anume: Matei Surdul, fiul Puruşcăi, cu ţiganca sa Anca şi cu fiii lor, Iane şi Gherghina şi Rada şi Slavna ţiganca, fiica lui Părpiui, sora lui Matei şi Potovin ţiganul, nepotul lui Radul, fiul lui Pastravanca cu ţiganca sa, Nastasia şi cu fiii lor, Marin şi Paul şi Stoica şi Bunea şi Stoican ţiganul, fiul lui Armean cu ţiganca sa, Stana şi cu fiii săi, Micul şi Baican şi Neacşa şi Bogdan, fiul lui Bucliţ ţiganul cu ţiganca sa, Cîrsteana şi cu fiicele lor, Voica11 şi Mica şi Dobra şi Ghioacă ţiganul, fiul lui Soare ţiganul cu ţiganca sa, Bojana şi cu fiii lor, Banciul şi Badea şi Oprina şi Bogdan şi Elina şi Radul Surdul, fiul lui Soare, fratele lui Ghioaca cu ţiganca sa, Anca şi cu fiii lor, Matei şi Stan şi Muşat şi Neacşa şi Stancea şi Cudca ţiganca, fiica lui Soare, sora lui Ghioacă şi a lui Radul Surdul, cu fiii ei, Stan Rogoz şi Marin, ce i-a făcut cu Matei Surdul şi Zlata ţiganca, fiica lui Soare cu fiica ei, pentru că aceşti ţigani, mai sus-numiţi, care sunt din Armean şi din Bucliţ şi din Soare ţigan sunt din cele 12 sălaşuri de ţigani, care au fost dat şi miluite de către răposatul bătrînul Alexandru voievod din ţigănia domnească, iar cei ce sunt din Puruşca şi din Radul, fiul lui Pastravan, au fost cumpăraţi de către răposatul Mihnea voievod.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă Oprea ţiganul căldărarul, fiul lui Vlaicu, nepotul lui Baican ţiganul, cu ţiganca sa, Rada şi cu fiii lor, Badea şi Vlaicul şi cu fiica lor […]3 şi Dumitru ţiganul, fiul lui Stan Obrocel cu ţiganca sa, Voica şi cu fiii lor, Dumitru şi Matei, pentru că a cumpărat Mihnea voievod pe Braşoveni şi pe Baicani şi pe Caluce, 3 sălaşe de la jupîniţa Elina vorniceasa lui Ivaşcu vornicul, pentru 9 000 de aspri gata.
     Şi iar să fie ţiganul Crăciun, fiul lui Trandafir12, nepotul lui Radu ţigan, cu ţiganca sa […]3 şi cu fiii lor […]3 pentru că a fost cumpărat Mihnea voievod pe ţiganul Radul, bunicul lui Crăciun de la jupîniţa Caplea lui Tatu clucerul, pentru 1 200 de aspri gata.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri Stana ţiganca Banciuleasa cu fiii ei, Dima şi Draghiia şi Radul şi Dobra şi Mica şi Călin, pentru că ţiganul Banciu, care a fost soţul Stanei ţigăncii, el a fost al sfintei mănăstiri Sfînta Troiţa de moştenire dinainte vreme, cumpărat de către Mihnea voievod, iar ţiganca Stana13 a fost a lui Mircan postelnicul, dar a făcut schimb sfînta mănăstire cu Mircan postelnicul şi i-a dat alt ţigan, anume Dumitru, ţigan pentru ţigan.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri nişte ţigani, anume: Stoica Gloimicul, fiul lui Ivan ţiganul cu ţiganca sa, Stana şi cu fiică-sa, Floarea şi Tudora şi […]3 şi Boşoldea ţiganul, fiul lui Ivan, fratele Stoicăi, cu ţiganca sa, Maria şi cu fiii lor şi cu fiicele lor, Grozava şi Sora şi Mina şi Neaga şi Ursana şi Stoian şi Stan magher, fiul lui Ivan, mai sus-scris, cu ţiganca sa, Dumitra şi cu fiii ei, Vladul şi Muşat şi Iane şi Marin şi Simiona şi Costanda şi Stoica Glavoci, nepotul lui Ivan, fiul Tomei, fratele Stoicăi şi Boşoldei şi Stan magher cu ţiganca sa, Rada şi cu fiii lor, Neagul şi Stan şi Stana şi Miha, fiul lui Nicule, fratele lui Ivan, mai sus-scris, cu ţiganca sa, Oprişa şi cu fiul său, Stancul, pentru că aceşti mai sus-zişi ţigani şi alte două sălaşe de ţigani, anume Pavel şi Badici i-a dat şi miluit la sfînta mănăstire Sfînta Troiţă, Mihai postelnicul, fiul lui Dobromir banul, în zilele lui Mihnea voievod la moartea lui şi au îngropat trupul lui la sfînta mănăstire şi au scris numele lui şi al părinţilor lui în sfîntul jertfelnic. Şi de atunci pînă acum în zilele domniei mele, i-a ţinut sfînta mănăstire, mai sus-scrisă cu bună pace pe aceşti mai sus-numiţi ţigani, iar cînd a fost acum în zilele domniei mele, iar Nicola logofătul din Săracineşti14 s-a ridicat cu pîră şi a venit înaintea domniei mele şi s-a pîrît de faţă cu părintele egumen Atanasie pentru aceşti mai sus-numiţi ţigani şi a spus aşa că sunt ai lui aceşti mai sus-numiţi ţigani. Şi într-adevăr, domnia mea am căutat şi am judecat pe dreptate şi pe lege cu toţi cinstiţi dregători ai domniei mele şi cu tot divanul şi am dat domnia mea în mijlocul lor 6 boieri pe răvaşe domneşti, ca să caute cărţile şi hrisoavele ce vor găsi pentru aceşti mai sus ţigani cu sufletele lor, că Nicola logofătul n-a avut nici o treabă cu aceşti mai sus-numiţi ţigani. Şi a rămas Nicola logofătul de lege şi de judecată înaintea domniei mele şi înaintea divanului.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri un sălaş de ţigani, anume Radul Dobîndă cu ţiganca sa, Stana şi cu fiii ei, Tudor şi Stroe şi Voica, pentru că i-a fost cumpărat părintele vlădica Grigorie de la jupînul Radul ban Buzescul, pentru 58 de zloţi şi i-a dat şi i-a miluit la sfînta mănăstire Stelea în oraş în Bucureşti, pentru pomenirea lui.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri ţiganca Smeada, fiica Belchei şi cu fiii ei, Lupul şi Stoica, pe cari i-a făcut cu Stan magher şi cu Stoica Glăvoci, pentru că această ţigancă a fost din ţigănia lui Şerban voievod, dar a făcut schimb părintele egumen Atanasie cu jupînul Costandin mare postelnic Catacuzin, a dat altă ţigancă, anume Maria, ţigancă pentru ţigancă.
     Şi iarăşi să fie ţiganul Potovina, fiul lui Neagoe Curteanu cu ţiganca sa, Doica şi cu […]3 şi cu sora lui, Bogdana.
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri Petru ţiganul cu ţiganca sa, Anca şi cu fiii ei, iar pentru că Petru ţiganul a fost al lui jupîn Radu ban Buzescul, iar Ana ţiganca a fost a sfintei mănăstiri, a făcut schimb părintele egumen Atanasie cu jupîniţa Elina băneasa şi a dat pentru ţiganul Petru o ţigancă cu numele Bogdana, fiica lui Neagoe, cap pentru cap, <şi> s-au învoit de a lor bunăvoie.
     Şi iarăşi <cu> Oprişa ţiganca cu fiica ei a făcut părintele egumen Atanasie schimb cu jupîn Costandin marele postelnic şi a dat pentru Oprişa şi pentru fiica ei alţi ţigani anume […]3, ţigan pentru ţigan.
     Pentru că aceste mai sus-numite sate şi ocine15 şi vecini şi moşteniri şi bălţi şi vinăriciu şi vii şi mori şi prăvălii şi ţigani sunt ocine drepte ale sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă miluite şi cumpărate de către răposatul Alexandru voievod şi de către Mihnea voievod şi de către Radu voievod şi de către celălalt16 Alexandru voievod şi de către alţi domni şi de către boieri, cum s-a scris mai sus şi încă în zilele bătrînului Alexandru voievod, de atunci pînă acum de la toţi domnii a avut cărţi şi hrisoave pentru toate acestea ce s-au scris mai sus. Şi a venit părintele egumen Atanasie şi a arătat toate cărţile şi hrisoavele înaintea domniei mele în divan, şi atunci domnia mea am înnoit şi am întărit cu acest hrisov al domniei mele.
     Încă şi blestem am pus: după petrecerea domniei mele, care este moartea a toate liniştitoare, cine va ţine sceptrul Ţării Ungrovlahiei să-l înveţe Domnul Dumnezeu să întărească şi să înnoiască, dacă va strica şi va călca să fie de trei ori blestemat şi proclet de cei 318 sfinţi părinţi cari sunt la Nichea şi să aibă judecata lui Iuda.
     Iată deci şi martori am pus domnia mea: pan Ghiorma mare ban al Craiovei şi pan Dragomir mare vornic şi pan Radul mare logofăt şi pan Stroe mare vistier şi pan Diicul mare spătar şi pan Preda mare clucer şi pan Dumitru Filişan17 mare stolnic şi jupîn Radul mare comis şi pan Drăguşin mare paharnic şi pan Costandin mare postelnic. Şi însăşi spusa domniei mele. Şi a fost ispravnic al acestui hrisov Radu mare logofăt.
     Şi a scris Radul Sîrbul, în cetatea se scaun Tîrgovişte, luna […]3 în anul de la Adam curgînd 7158, de la Naşterea lui Hristos anul 1649.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      Publicat după Nandriş, Documente, p. 205–216, nr. 37.
      Trad. rom. şi facs. la Nicolaescu, Documente, p. 194–209, cu data ianuarie 16, care nu corespunde văleatului; rez.: Bodogae, Ajutoarele romîneşti, p. 141; Năsturel, Le Mont Athos, p. 122; menţ.: Cîndea, Mărturii, I, p. 487, nr. 1204; Bogdan, Daniile romîneşti, p. 18 facs.; Buluţă, Craia, Manuscrise miniate, p. 72, nr. 45.

210                                                                 1649 (7158) septembrie 3
     † voao 4 boiari anume: ot Verneşti, Jîpa postelnic i Stanciul ot tam i ot Zoreşti, Badea i ot Potoceni, Manea pîrcălabul domnescu, cătră aceasta vă dau ştire domnia mea pentru un vad de moară de la Stănuleşti, care l-au fostu cumpărat părintele egumenul Nectarie de la sfînta mănăstire de la Brad, iar acum se scoală Balea logofătul, zicînd aşa cum că are şi el amestecătură şi treabă cu acel vad.
     Deci pentru acesta lucru, în vremea ce veţi vedea această carte a domni<i>i mele, iar voi să căutaţi să vă strîngeţ toţ împreună să adevăraţ foarte cu direptate şi să luoaţ seama pre amăruntul şi să apucaţ vînzătoriul să-l întrebaţ, să aflaţ cine au cumpărat mai nainte şi cine au făcut aldămaşul întîiu: părintele Nectarie, au Balea logofăt? Deci cine va fi cumpărat mai nainte şi va fi făcut aldămaşul întîiu, acela să ţie. Nici să aibă părintele Nectarie treabă în tocmeala Balei logofăt, nici Balea logofăt în tocmeala părintelui Nectarie. Deci, în ce chip veţ afla şi veţ adevă[r]a, să faceţ ştire domni<i>i mele, cu scrisoarea. Aceasta vă scriu domnia.
      <1649>.
         † 
            <m. p.>
      DANIC, M-rea Bradu, Hanul Greci, Codreni, XVIII/38.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 21), pecete aplicată în chinovar.

211                                                                 1649 (7158) septembrie 5
     Adecă eu, Stanca, fămeia Paraschivii ot Surdeşti, dimpreună cu fie-mea, Sorcă, scris-am acest al nostru zapis, cum să să ştie că am vîndut dumnealui Udrii slugeru partea de moşie a bărbatului mieu Paraschivii, însă stînjăni 42. Şi i-am vîndut de mare nevoie pentru rîndul birului, că, daca au murit bărbatul mieu, anume Paraschiva, iar feciorul mieu, anume Neagul, au fugit în Moldova, şi au lăsat birul în spinarea mea şi a fetii mele, deci am dat tot ce am avut pînă am sfîrşit. Deci am mersu la dumnealui Udrea slugeru dă ne-am rugat cu atîta rugăminte. Deci dumnealui, văzînd nevoia noastră, ne-au dat bani gata 400 ughi. Deci şi noi încă am dat aceşti 42 de stînjăni de moşie din cîmp şi din pădure şi de peste tot hotarul cît să va alege, ca să fie dumnealui moşie în veci neclătită, pentru că o am vîndut de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă, pentru nevoile noastre. Iar dumnealui să-şi facă şi carte domnească pre acest zapis al nostru.
     Şi mărturie, carii îşi vor pune mai jos peceţile şi iscăliturile.
     Measeţa septemvrie 5 dni, vă leat 7158 <1649>.
         Eu Stanca vînzătoare.
         Eu Sorcă, fata Stancăi.
      DANIC, Doc. ist., CDLXXXVII/51, f. 25v–26r.
      Copie rom.
212                                             1649 (7158) septembrie 5, Tîrgovişte
         † 1<>2† 
             <m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului dregător al domniei mele, jupan Radul mare logofăt şi cu fiii lui, cîţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie un vad de moară în apa Prahovei pe ocina domnească, în oraşul domniei mele la Gherghiţa, din sus de oraş, lîngă hotarul Boruşilor, însă amîndouă malurile şi cu loc şi cu livadă în jurul morii şi din roate şi din scoc, cum este legea şi obiceiul morii, pentru că a dat şi a miluit domnia mea cu acest vad de moară mai sus-scris pe cinstitul dregător al domniei mele, jupan Radul mare logofăt, pentru dreaptă şi credincioasă slujbă cu care a slujit domniei mele şi ţării, ca să-i fie acest vad de moară de dedină şi statornic şi ohabă, lui şi copiilor în veci, iar domniei mele şi cinstitului părinte al domniei mele veşnică pomenire. Pentru că însumi domnia mea am miluit, cum este scris mai sus, pentru că este un boier bătrîn şi a slujit la toţi domnii, tot cu dreaptă slujbă în tot locul şi cu rîvnă bună s-a ridicat pentru domnia mea şi pentru toată ţara domniei mele, să-i fie lui dedină cu bună pace.
     Încă şi blestem am pus domnia mea: după trecerea domniei mele, pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie domn şi stăpînitor al Ţării Romîneşti sau din rodul inimii domniei mele sau din rudele noastre sau după păcatele noastre sau din alt neam, vă rog în numele lui Dumnezeu, dacă va cinsti şi va înnoi şi va întări această carte de miluire a domniei mele, după întocmirea cum este mai sus-scris, pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l păzească în domnia lui şi să fie în veci sufletul lui, ca să fie şi miluirea domniei mele statornică şi de pomană. Iar dacă nu va cinsti şi nu va înnoi, ci va călca şi va pierde şi în uitare <o va lăsa>, acela să fie de trei ori blestemat şi anatema de 318 sfinţi părinţi care sunt la Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc şi cu alţi necredincioşi iudei care au spus: „luaţi-l, luaţi-l, răstigniţi-l şi sîngele lui asupra lor şi asupra copiilor lor” şi să-i fie pîrîş la a doua cumplită judecată sfîntul Ioan Botezătorul. Să fie în veci, amin.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea, toţi dregătorii domniei mele: întîiu, jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda Brîncoveanul mare clucer şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea mare comis şi jupan Costandin Catacozino mare postelnic. Şi ispravnic, însăşi spusa domniei mele.
     Şi am scris eu, Dumitru logofăt, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna septembrie 5 zile şi de la Adam pînă acum la această scriere cursul anilor în anul 7158 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, A.N., CXII/59.
      Orig. slav, perg. (36,5 O 51,5), pecete timbrată.

213                                             1649 (7158) septembrie 5, Tîrgovişte
         † † 
            <m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele, sfintei dumnezeieştii mănăstiri a domniei mele numită de la Vaideei, unde este hramul Soborul arhistrategului Mihail şi Gavril şi a celorlalţi fără trup şi părintelui egumen Partenie şi tuturor călugărilor cîţi sunt trăitori în acest locaş, ca să fie sfintei mănăstiri ocina de la Sărata din sat din Murgeni, din judeţul Ialomiţa, însă 400 stînjeni din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, pentru că această mai sus-spusă ocină din sat din Murgeni a fost de moştenire lui Leca Meiută, fiul lui Neagoe armaş din Berileşti de mai înainte vreme şi a tot fost pe seama lui.
     Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei-mele, după moartea lui Neagoe armaş, iar fiul acestuia, Leca Meiută el a făcut această ocină vînzătoare. Astfel, avînd sfînta mănăstire de la Vaideei şi altă ocină acolo la Murgeni cumpărată de domnia mea pe bani gata şi miluită la sfînta mănăstire mai sus-spusă, domnia mea am făcut întocmire cu Leca Meiut, fiind ispravnic boierul domniei mele, Preda slujer al lui Buzincă. Astfel, am cumpărat domnia mea şi această ocină, însă stînjenul pe 90 aspri, fac 180 galbeni şi iar am miluit domnia mea sfînta mănăstire a domniei mele de la Vaideei ca să fie sfintei mănăstiri de hrană şi de întărire, iar domniei mele şi răposatului părinte al domniei mele veşnică pomenire.
     Şi a vîndut Leca Meiut împreună cu fiul său, Negoiţă această ocină din Murgeni domniei mele, ei de a lor bunăvoie, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor megiaşilor şi a boierilor din sus şi din jos şi dimprejurul locului şi cu zapis de vînzare de la mîinile lor, cu mulţi boieri şi preoţi şi oameni buni martori scrişi în zapis, anume: din oraşul Floci, popa Igliţă şi popa Procopie şi popa Adam şi Stan iuzbaşa, Aldimir şi Anghel şi Frangulea şi nepotul său, Stanciul şi Hranita sudeţul şi Enuşcul şi Palaloga şi Tudor judeţ Gorun şi Andrei şi fratele lui, Paraschiva şi Socol şi alţi oameni.
     Iar apoi, după vînzare, a avut Leca Meiută pîră la divan pentru această ocină din Murgeni cu sora lui, Boloşina şi cu fiul ei, Negoiţă, spunînd ea că a fost această ocină de zestre şi nici nu a avut zapis, nici cărţi, nici nimic, numai a purtat divanul cu tulburare. Astfel, a rămas Boloşina de lege şi de judecată dinaintea domniei mele de la divan, împreună cu fiul său, Negoiţă, pentru că n-a avut nici o treabă cu această ocină, ci să fie sfintei mănăstiri Vaideei de moştenire şi ohabă, iar domniei mele pomană în veci şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea mare comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul logofăt.
     Am scris eu, Dumitru logofăt, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna septembrie 5 zile şi de la Adam pînă acum în anul 7158 <1649>.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
        Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, M-rea Slobozia lui Enache, II/14.
      Orig. slav, perg. (35,5 O 45,5), pecete timbrată.
      Cu o trad. rom. din 1905.
      Copie traducerea, ibid.: ms. 314, f. 174v–175v (nr. 6).
      Rez., Grecianu, Genealogiile, II, p. 434.
214                                                                 1649 (7158) septembrie 6
     † Eu, Drăghici lugofătul ot Lepăreşte, scres-am zapis<u>lu miu la mîna văru-miu Radului logofătu, com să să şteie că am compăratu de la Cîrste i Apostol, partea lur de moşîie, ce au avotu de la văru-său, Mateiu ot Lepăreşte, den parte lugofetescă. Deci apoi eu amo vîndu<t> vără-miu Radul, dereptu bani gata 800; şi o-m vîndutu co ştire totoror megiiaşilor.
     La tocmela nostră fost-au: popa Ionichi <e>rmonah şi Elie logofătul ot Pereiaţi şi Micol ruşul şi alţe mărture ma<r>i.
     Measeţa septemvrie 6 dni, leat 7158 <1649>.
     Drăghici logofăt. Ilie logofăt. Mo<n>ah Calvit.
     Stan Răul ceauş. Paraschiva iuzbaşa ot Slobozia, 2 iape murgi. † La Bărcănişti 1 iapă, la Urziceni 1 iapă şi la Gîrbovi. † La Tîrşoreni.
      DANIC, M-rea Radu Vodă, XLII/21.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 20,5).

215                                                                 1649 (7158) septembrie 8
     † Adecă eu, Dada şi cu feciorii mii, po eme: Bonţu i Slav i Manea i Oancea şi eu, Stan cu fecior<ii>, anume: Radul şi eu, Neagu şi eu, Stanciul, ce sîntem den satul Tătuleşti şi eu, Berilă cu feciorii mii, anume: Iova i Opriş i Radul, ce sîntem den sat den Cătun sudstvo Teleorman, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna dumnialui, jupan Drăguşin vel pehernic şi a coconilor ot selo Deleni, cum să să ştie, cînd au fost acum în zilele mări<i>i sale, domnu nostru Io Matei Basarab voievod, iar noi am venit de a noastră bunăvoie de ne-am vîndut rumîni, noi şi cu feciorii noştri şi cu toată partea noastră de moşie, cît să va alege, den cîmpu şi den pădure, den apă şi den săliştea satului şi cu tot venitul de peste hotar, den hotar pînă în hotar.
     Şi am luat bani gata pre capete de la dumnealui: eu, Dedul ughi 9 şi pre feciorii mii, Bonţu ughi 6 i Slav ughi 5 i Manea ughi 5 i Oancea ughi 5 şi eu, Stan ughi 9 şi pre feciorul mieu, Radul ughi 62 şi eu, Neagul ughi 9 şi eu, Stanciul ughi 9 şi eu, Beril<ă> ughi 122 şi pre feciorii mii, Iova ughi 9 i Opriş ughi 7 i Radul ughi 7. Aceşti bani i-am luat noi şi c<u> feciori<i> noştri toţ gata, den mîna dumnialui, ca să-i fim rumîni şi cu feciori<i> noştri şi cu toate părţile noastre de moşie, dumnialui şi coconilor ohabnici în veci.
     Şi cînd ne-am vîndut, au fostu mărturie boiari mari şi mici, anume: jupan Ghieorma vel ban i jupan Dragomir vel vornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Stroe vel vistier i jupan Diicul vel spatar i jupan Preda vel clucer i jupan Costandin vel postelnic i jupan Radul vel comis i jupan Bunea vel slujer i jupan Marco vel armaş I Radul vel aga4 i jupan Radul vtori vistier i Chirca vtori postelnic i Tuduru clucer Şterbei i Ghinea vtori clucer i Matei [clucer] ot Curtişoară şi alţii mulţi boiari carei vor pune peceţili şi iscăliturili mai jos […]4.
     Şi pentru mai adeverită credinţă, ne-am pus şi noi degetele în loc de peceţi, ca să crează. Septemvrie 8 dni, leat 7158 <1649>.
         † Ghiorma vel ban
         Dragomir vel vornic
         Stroe vel vistiar
         Radul vel logofăt
         Deicul vel spatar
         Radul vel comis
         Preda vel clucer
         Bunea vel slujer
         Dumitraşco biv vel stolnic
         Az Marco Danovici vel armaş
         Radul vel agă
         Radul vtori vistier
         Az Ghinea cliucer mărturi<sesc>
         Tuduru cliucer
         Chirca vtori postelnic Rudinul
         Mateiu cliucer.
      DANIC, Doc. ist., LXXV/248.
      Orig. rom., hîrtie (44 r 29), patru peceţi aplicate în tuş.
      Menţ., Stoicescu, Dicţ. marilor dregători, p. 246, nota 1.

216                                                                 1649 (7158) septembrie 8
     † Adecă eu, uncheaşiul Ivănel, mi-a<m> vîndut partea de moşie, a treia, den partea cea bătrînă, den apă şi din uscat şi din pădur<e> şi din munte şi din vad di moară şi de peste tot locul, den partea ivănească a treia, varecît se va alege. Şi o am vîndut lu Neagoe, feciorul Bădicăi, de bunăvoea a mea şi cu ştirea megeiaşilor, derept 2 boi pr<e>ţuiţi de 7 galbini şi bani gata 2 galbini.
     Şi aldămăşar au fost acolea: Trifan din sat din Dămiian şi Stoica de acolea şi popa Albul din Beceni şi popa Dumitru din Cî<m>pulungeni şi Radul din Şchei şi cu frate-său Gurgui de acolea.
     <1649>
      DANIC, Ep. Buzău, LV/2.
      Orig. rom., hîrtie (19 r 17), trei peceţi în tuş aplicate.
      Copie ibid.: ms. 172, f. 538.

217                                                                 1649 (7158) septembrie 9
     † Adecă eu, Nedelco snă Bolea, scriu şi mărturisescu singur pre mene cu acesta zapis al mieu, ca să fie de mare credinţă la mîna spătaru<l>ui Ghierghie, cum să să ştie c-am vîndut 2 pămînture din moşul Proşcan, în sat în Cîndeşti, dereptu 2 ughi. Şi am vîndut de a mea bunăvoie şi cu ştirea tuturur fraţilor, ca să-i fie lui moşie şi cuconilor lui, cîţi Dumnezeu le va da.
     Şi la tocmeala noastră, au fostu: uncheaşul Nan ot Cîndeşti şi Ghierghie Fleancul ot tam şi Triful ot tam şi Stoian ot tam şi Şărban căldărarul ot tam şi Radul Sîrbuzanul şi Mihaiu al dascălului. Aceştea toţi am fostu la acestă tocmeală. Şi pintru credinţa ne-am pus şi degetele ca să să ştie.
     Measeţa septemvrie 9 dni, vă leat 7158.
         † Eu Radul. † Nan. † Nedelco. † Ghierghie. † Mihaiu. † Stoian. † Şărban. † Triful.
      DANIC, Doc. ist., CXCIV/103.
      Orig. rom., hîrtie (17 r 21).

218                                                               1649 (7158) septembrie 10
     † Adecă eu, Bilţi den Peştişani, scris-am acest al meu zapis, ca să fie la schitul sfintii mănăstiri Tismenei, cum se se ştie că eu, fiindu la vreme de bătrîneţe şi slăbiciune şi văzîndu eu că această lume este petrecătoare şi nimenelui nemic nu rămîne pre această lume, eu încă am socotit şi am lăsat cu a me voie păntru sufletul meu, de am închinat la schit, ce se chiamă Vavedeniia Bogorodiţii, 1 vie în dealul Giurănilor, ca să fie de moşie schitului uhabnică păntru sufletul meu să aibu a mă pomenire în sfîntul pomenic.
     Şi cîndu am închinat eu această vie la schit, au fost mulţi boiari mărturie: Crăciun postelnic ot Drăgoieşti i Dan postelnic ot Brădiceni i jupînul Nica ot Tismana şi Tudor ot tam i Oprea călăraşul ot Tîrgul Jiului.
     Şi păntru credinţă, pusu-mi-am pecete şe iscălitura. Pis measeţa septemvrie 10, leat 7158 <1649>.
     Şi se-au scris acest zapis denainte părintelui egumenului Ioan ot Tismana.
         Eu Bilţ ot Peştişani.
         Crăciun postelnic.
         Dan postelnic.
         Gheroghe vtori portar.
         Nica ot Tismana.
         Opre călăraş ot Tîrgul Jiiul.
         Tudor ot Tismana.
      DANIC, M-rea Tismana, XV/3.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21), 3 sigilii inelare în tuş.
      Copii ibid.: mss. 329, f. 360; 335, f. 244v–245.

219                                                               1649 (7158) septembrie 10
     Parte de moşie din Dimiiani, partea cotească sud Buzău † […] sin […]2, zapisul mieu la mîna lui Neagoe Bădicescu, să fie de mare credinţă, cum că mi-am vîndut partea de moşie din Dimiiani, din partea cotească, cîtă să va alege, partea mea toată şi din Udreasca şi din cîmpu şi din pădure şi din apă şi de peste tot locul, să-i fie lui moşie stătătoare, lui şi feciorilor lui şi din Poenile Bisăucii.
     Şi cînd am făcut acesta zapis au fost mulţi oameni buni, pre nume: Dragomir roşiul ot Şchei şi Radul roşiul ot Dimiiani i Stroe ot tam i Tudor ot tam i Duţă ot tam şi Ivănel ot tam.
     Pis septemvrie 10 dni, leat 7158 <1649>.
         † Dragomir. † Radul. † I Stroe. † Tudor. † Duţă. † Ivănel.
     Procetit Dumitrache clucer.
      DANIC, Ms. 172, f. 539.
      Copie rom.

220                                                               1649 (7158) septembrie 10
     † Adecă eu, Voico ot Corşore, scres-am zapesul nostru la mîna lu Ion vataf, cum să să ştie că i-am vîndut 4 locure, dereptu 530 de bani gata. Însă locurele, anume: la părul lu Barzu, 2 locure şe un loc al Danei, pre lîngă pîrîu, alăturea cu locul lu Ştefan şe un locu în Pescul Predei, iară alt alăturea cu Valea Predei.
     Şe le-am vîndut de a mea bunăvoie, cu şterea tuturor oamenilor mei şe cu şterea frate-meu, Oprei. Mărturie Ştefan. Aceasta am scresu.
     Pes measeţă septemvrie 10 dni, leat 7158 <1649>.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XCVIII/44.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 20).
      Copie ibid.: ms. 137, f. 312.
221                                                               1649 (7158) septembrie 10
     †  voa, tuturor roşiilor ot sudstvo Argiş, anume: Stanciul iuzbaşa ot Cîrstienişti i Udrea logofăt ot Rădicineşti. Cătră aceasta vă dau în ştiri domnii mea, că aici me-au spus părintili eguminul Liontii, di la svînta monăstiri Argişul, di au spus cum ca v<r>iţi să loaţ nişti oamine din sat din Flămînzeşti să-i daţi la bir, di cari lucru, acel sat l-am irtat domnii mea, di sîntu 6 ai şi sîntu oamninii tut scrişi pri nome în carte.
     Dar în ce chip faceţ voi lucrure ca acestea? Nu easti ruşini ci cartea domni<i>i mele în seama nu o băgaţ şi mila domni<i>i mele viţi să o spargiţi? Di cari lucru iată că vă scriu domnii mea, să căutaţ, dica viţi videa această carti a domni<i>i mele, iar voi să căutaţ bună pace, să le daţ tuturor oaminilor carii sîntu scrişi în hristuvul domni<i>i mele pri nome, nimili să nu-i mai învăluiţi că apoi [v]oi ştiţi. Iar alalţi carii nu vor <fi> scrişi în cartea ci di ir[tă]ciuni, voi să-i loaţ1 să-i duciţi la bir. Aceasta vă scriu domnii mea.<1649>.
         † 
         <m. p>
      DANIC, Ep. Argeş, LXIX bis/12.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20,8), pecete aplicată.
      Reg., Bulat, M-rea Argeş, p. 367; rez., Aricescu, Indice, I, p. 78 (nr. 1038); Ionaşcu, M-rea Curtea de Argeş, p. 462; menţ., Stoicescu, Matei Basarab, p. 67.

222                                                               1649 (7158) septembrie 14
     Adecă eu, Sava, împreună cu mumă-mea, Muşa, din oraş de Floci, scris-am acest al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lui Apostolache comis, cum să să ştie că i-am vîndut dumn<ea>lui ocină în sat în Păpeni ot sud Ialomiţa, din partea noastră ce am avut, stînjăni 100, care ocină o am fostu cumpărat şi noi de l<a> Barbul ot Păpeni, drept ughi 24 pol, ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare în veci. Şi am vîndut şi noi de a noastră bunăvoie, cu ştirea tuturor megiiaşilor dimprejurul locului, din sus şi din jos.
     Şi mărturii: Stan iuzbaşa i Leca Meiută ot Berileşti, Iacov ot tam şi Dobre ot Păpeni i Stan Fărgău ot Păpeni şi Tatul ot Frăţileşti i Mihai paharnic ot Păpeni şi Pană postelnic ot Măneşti, Stanciul Rîmînul ot Păpeni.
     Şi pentru credinţă, ne-am pus pecetea i iscăliturile.
     Am scris eu, Pătru vtori comis, septembrie 14 zile, leat 7158 <1649>.
     Eu Sava, feciorul Iorgăi din oraş din Floci, cu mumă-mea, Muşa.
         † Pătru comis.
         Pană.
         Mihaiu peharnic.
      DANIC, Ms. 314, f. 240v.
      Copie rom.
223                                                               1649 (7158) septembrie 18
     Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei voievod Basarab şi domn, scriem domnia mea ţie, părinte Pahomie egumene ot Sadova, sănătate. Către aceasta dau-ţi în ştire domniia mea pentru Marina ţiganca cu fetele ei, carele sînt acolo la mănăstire, pentru care ţigance au fost făcut schimb cistitul dregătoriul domni<i>i mele, jupan Preda vel cliucer cu doamna Elina, ci de care lucru să cauţi în vreme ce vei vedea această carte a domni<i>i mele. Iar sfinţiia ta să ţii acele ţîgance la mănăstire, să nu le dai nimănuia. Iar cine va avea treabă şi pîră, va veni la divan, înaintea domni<i>i mele, de să va întreba. Aceasta grăiesc domniia mea şi însumi am zis domniia mea.
     Septemvrie 18 dni, leat 7158 <1649>.
         Io Matei Basarab voievod.
      DANIC, Ms. 295, f. 270v.
      Copie rom.
      Altă copie: ms. 715, f. 111.
224                                                               1649 (7157) septembrie 20
     † Adecă eu, Mihalcea, roş ot Jădeni, scris-am şî mărturisescu cu acest al meu zapis, ca să hie de mare credinţa la mîna jupînului Deadului căpitan, cum să să ştie că am vîndut dumnealui 1 vad de moară şî o roată de moară umblătoare de la Gudărăşti, den cîmpu cu ocina şî den pădure şî de preste tot hotarul, pentru că acestă ocină şî vad de moară şî roată de moară fostu-le-am vîndut încă mai denainte vreme, cîndu era cursul ailor 7144. Şî le-au fost ţinut jupînul Deadul tot cu bună pace.
     Iar cîndu au fostu acum, iar un frate al meu de ocină, anume Mihalcea, el au fost frate cu mene pre ruşală. Deci al au fugit la Brăila şî au lăsat nevoie pre mene. Deci cînd au fostu acum, el au venit împr<eun>ă cu mene naintea domnu nostru creştin Mateiu Basarab voievod, ca să să pîrască cu mene. Deci, el, deca au văzut că l-am rămas cu judecata, el încă se-au lasat cum să ţie jupînul Dedul ce au cumpărat de la mene cu bună pace. Şî a[m] făcut şî al doilea zapis la mîna dumnealui.
     Şî am pus mulţi boiari mărturie, anume: jupan Bunea vel slujer şî jupan N<i>cula vel portar i jupan Radul vel comis i [ju]pan Radul vel căpitan za călăraş şî alţi mulţi boiari ci-ş vor pune mai jos peceţili. Aceasta am scris. Şî mai pentru adeverită credinţă, pusu-mi-am mai jos degetul.
     Pis septemvrie 20 dni, leat 7158 <1649>.
         † Eu Mihalcea roşul
         Bunea vel slujer
         † Necola vel pitar
         Radul vel comis
         † Radul vel căpitan
         Jipa vornic
         Deadiul.
      DANIC, Doc. ist., MCCXXXI/236.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 20,5), rupt puţin la îndoituri.

225                                                               1649 (7158) septembrie 22
     † Adecă eu, Sin şe Robe, frate-miu şe Stana şe Ştefăniia, soru-mea, den sat de Ungurii, den jos de Mălurene, scriem şe mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să hii de mare credenţă la mîna dumnelui, spătarului Moisii, fecerul Mihalcii vornicul ot Pătîrlage, cum să să ştii că i-am vîndut de a noastră bunăvoie stînjene de ocenă 70, den cap pînă-n cap, pentru că am vî<ndu>tu 80 de stînjene, ce am lăsat 10 stînjene, ca să fie de potrivă la amîndouo capetele, pre ce scrii m[a]i sus. Şe am vîndut dereptu ughi 22. Şe această ocenă easte den parte Boului vornic<u>l. Şe o am vîndut de a nostră bunovăie şe cu ştere tutoror megeieşelor, şe dîn sus, şe den jos.
     Şe cînd am făcut acestu zapes, fost-au mulţi boiare anume: Popescul căpitan ot Buzău şe Jepa spătar ot tam i Ionaşco diiaconul ot tam i Vasilii iuzbaşa ot tam, Isac iuzbaşa ot tam i Zahariia logofăt ot Tîrgovişti i Mogoş aprodul ot Buzău i Stan iuzbaşa ot tam i Nacul iuzbaşa ot tam i Lupul păharnic ot tam. Şe pentru credenţa, ne-m pus şe peceţele.
     Şe am scris eu, Borce iuzbaşa sin Radul căpitan ot Buzău.
     Pis septemvrie 22 dnie, vă leat 7158 <1649>.
         † Sen brat Robe ot Ungurei
         Popescul căpitan
         † Jepa spătar
         Zahariia logofăt
         Isac iuzbaşa
         † Nacul iuzbaşa
         Borce iuzbaşa ot Buzău
         † Stan iuzbaşa
         Lupul păharnic
         Vasilii iuzbaşa
         Mogoş aprod
         Ionaşco diiacon.
      DANIC, Ep. Buzău. VII/6.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 22), 8 peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 108v.
      Menţ., Haşdeu, Etymologiaum Magnum, p. 184.

226                                                               1649 (7158) septembrie 22
     † Adecă eu, Stoica, şe cu frate-miu, Marin den Scurteşte, scris-am acesta al nostru zapis, să hie de mare credenţă la mîna dumnelui spătarului Moisii, feciorul Mihalcii vornicului de Pătîrlage, cum să să ştii că i-am vîndut de a noastră bunăvoie ocenă în Scurteşte stînjeni 50, dereptu bani gata, ughi 15, însă pre hotarul de jos den partea Parîngăi. Şe o <am> vîndut de a noastră bunăvoie şe cu ştere tuto<ro>r megeiaşelor şe den sus şe den jos.
     Şe cînd am făcut acest zapis, fost-au mulţi boiare, anume: Popescul căpitan ot Buzău şe jupînul Badea ot Brăila i Necula ot Brăila şe Iano ot tam i Tudor roşeul ot Buzău i Margene logofăt ot Răduleşte i Lupaşco ot tam i Jepa spătar ot Buzău i Zahariia logofăt ot Tîrgovişte i Lupul peharnic ot Buzău i Mogoş aprodul i Chiro stegar ot Buzău.
     Şe pentru cridenţa, ne-m pus şe peceţele.
     Şe am scris eu, Borce iuzbaşa sîn Radul căpitan ot Buzău.
     Pis septemvrie 22 dnie, leat 7158 <1649>.
         † Eu Stoica brat Marin ot Scurteşte. Eu Bade ot Brăila. † Iano ot Brăila. † Necula ot Brăila cupeţ. † Lupaşco ot Răduleşte. † Borce iuzbaşa ot Buzău † Ionaşco ot <S>curteşte. † Eu Toder sîn Ciovlicul ot Scurteşte.
      DANIC, Ep. Buzău, L/17.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 21), cinci peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 364.

227                                                               1649 (7158) septembrie 23
     † Adecă eu, Odor şi frate-meu, Radul, feciorii lui Sibiiul, scris-am zapisul nostru, să fie de mar<e> credinţă la mîna frate-nostru, Căzan, cum din moşie ce am avut de la tată-nostru, Sibie, să aibă parte a 4-a parte de moşiia di la Băbenie, pentru căci ace moşie au fost de <la> tatăl nostru. Şi-i înfrăţim noi pre acea moşi<e>, cîtă să va alege, mult puţin.
     Şi ne-m tocmit din<a>inte lui Marin, căpitan ot Ploieşti, alţi hotnogi şi Manoli pîrcălab ot Şuţa şi unchişul Radul, tatăl Radului vel căpitan şi alţi omini buni, carii n-am putut scrie. Şi pentru credinţa, ne-m pus şi degetele.
     Pis measeţa septemvrie 23 dni, vă leat 7158 <1649>.
     Iar ci ş-au cumpărat frate-nostru, Căzan, cu bani de eluş să-ş ţie cu bună pace. Şi cini va întoarce şi nu se va ţine de cuvîntu, să fi[e] blăstemat şi afuri[sit] de 318 oteţi şi la un loc cu [Iu]da şi cu Ariia.
         † Odor. † Radul.
      DANIC, A.N., LXXX/7.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 20,5).

228                                 1649 (7158) septembrie 23, în ziua Sfîntului prooroc Zaharia, Tîrgovişte
     † † 
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele Fugăi din sat din Coţăiani şi cu fiii lui, cîţi îi va lăsa Dumnezeu, ca să-i fie lui moşie în sat la Coţăiani de pe apa Ialomiţei în judeţul Dîmboviţa, pe vechile hotare şi semne, însă să să ştie: de la fîntîna din silişte pînă la apa Ialomiţei şi de acolo iarăşi pe apa Ialomiţei în jos pînă în Valea Piatra Pucioasă, şi pe Valea Piatra Pucioasă în sus, pînă la vîrful din Drumul Călugărilor şi de acolo pe pisc în jos pe apa Vîlcanei, la Cornul Gîlmei şi de acolo în sus pînă la Valea Cetăţelii şi de acolo de la Valea Cetăţelii la Piscul Gardurilor şi de acolo, de la Piscul Gardurilor peste apa Vîlcanei, iarăşi de la fîntîna din silişte şi de aici, de la fîntîna din silişte, din jos la Secătura Fugăi aleasă. Pentru că este a lui bătrînă şi dreaptă moşie şi deadină de la moşi strămoşi, încă de mai nainte vreme, din zilele bătrînului şi răposatului Radul voievod, fiul lui Dan voievod, de cînd au fost trecerea anilor 6900. Şi am văzut domnia mea şi cartea lui Radul voievod, fiul lui Dan voievod, pentru această mai sus-zisă ocină de la Coţăiani, veche, spartă şi putredă.
     Drept aceea şi domnia mea, încă am înnoit şi am întărit, cu această carte a domniei mele precum au fost în zilele cele de demult, pe semnele ce sunt mai sus-zise şi am dat însumi domnia mea Fugăi ca să-i fie lui moşie deadină şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor lui şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radu mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Radul mare comis şi jupan […]3 mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Lepădat logofăt, în oraşul Tîrgovişte, luna septembrie 23 zile, în ziua sfîntului prooroc Zaharia şi de la Adam pînă acum, cursul anilor în anul 7158 <1649>.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
      DANIC, Ms. 1233, f. 474–476.
      Copie slavă şi trad. moderne.

229                                                               1649 (7158) septembrie 26
     † Adecă eu, Drăghici logofăt ot Pleşoi ot sudstvo […], scris-am şî mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de credinţă la mîna lui Iordachi postelnic, ficiorul lu Trufanda postelnic, cum să să ştie că m-au fost miluit măriia sa domnu nostru, Io Mateiiu Băsărăb voivod, cu satul Stejariul ot sudstvo […]1, carili au fost al lu Trufanda postelnic. Iar eu apoi, de bunăvoia mea, m-am împă[cat] cu Iordachi postelnic, de mi-au dat 1 postav bun şi ughi 100 şî i-am dat satul Stejariul, ca se fie dumnialui moşie ohabnică în veac şî coconilor dumnialui, cîţi Dumnizeu i va dă, cum au fost şî mai dinainte vreme.
     Şî la tocmeala noastră, fost-au mulţi boiari carii-şi vor pune peceţile mai jos.
     Şî pentru mai adeverită credinţî, mi-am pus şî pecetea mea cu iscăletura.
     Şe am scris eu, Cînda logofăt ot Titoi, measeţa septemvrie 26 dni, leat 7158 <1649>.
         † Eu, Drăghici logofăt.
      DANIC, Ep. Rîmnic, XCVIII/6.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 22,5), pecete aplicată în tuş.
      Copie ibid.: Doc. ist., CMLXXVI/429 (f. 385).

230                                                               1649 (7158) septembrie 28
     † Adecă eu, Stana, fata lu Drăgan ot Scurteşti, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Moise spătariul, feciorul Mihalcii vornecul de Pătî<r>lage, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui ocină în Scurte<şti> stînjăni 6 pol, ca să-i fie dumnealui moşîie şi coconilor în veac.
     Pentru că i-am vîndutu acestă moşîie care scrie mai sus, de a mea bunăvoie, fără nici o silă, cu ştirea tuturor vecinilor şi den sus şi den jos, ca să-i fie dumnealui moşiîe ohabnecă în veci, pentru că i-am vîndut pre bani gata, bani 390.
     Şi <la> acestă tocmeală a noastră, fost-au mărturie: jupînul Badea ot Brăil<a> i izbaşa Isac ot Buzău i Micul iuzbaşa i Tudor roşul i Mogoş aprod ot tam.
     Şi pentru credinţă, ne-am pus şi peceţili, ca să să creză.
     Pis measeţa septemvrie 28 dni, vă leat 7158 <1649>.
         † Eu Stana, fata lu Drăgan. † Badea ot Brăil<a>. † Isac iuzbaşa. † Micul iuzbaşa. † Tudor ot Buzău. † Mogoş aprodul.
      DANIC, Ep. Buzău, L/18.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21,5), 5 peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 364.

231                                                                  1649 (7158) 1 octombrie
     Adecă eu, Vişa, fămeia lu Nan vătah dă Săcuiani şi cu fiiu-mieu, Rădan ceauşul, scriem şi mărturisim cu acestu zapis al nostru, să fie dă credinţă la mîna ig<u>menului Nechifor dă la sfînta mănăstiri la Plumbuita, cum să să ştii că am avut 100 dă stînjăni de ocină la Plăseni, lîngă moşiia mănăstirii. Ci am socotit că cu alt n-am cu ci-m pomeni soţiia, cum şi pre noi, dăca ni vom petrece, ce am dăruit 50 de stînjăni de ocină la mănăstiri, dă ne-au scris la pomenec. Iar 50 dă stînjăni i-am vîndut mănăstirii, pre bani gata, stînjănul cîte 40 de bani cin bani 2 000. Şi ne-au dat aceşti bani toţ deplin în mîna noastră, Gherghi logofăt, păntru să aibă şi il pomeană.
     Şi la această tocmeală, făcutu-se-au la mănăstire, la Sărîndar, naintea ig<u>minului Simion şi a popii lu Ias i popa Gavril. Însă această ocină au fostu a jupîneasii Dobrii dă Plăseni, ci o au ajunsu vremea de sărăcii şi dă slăbiciuni şi nemilea dîn oamenii ei nu o au căutat, ci o am căutat tot noi, în casa noastră, pînă la moartea ei. Cînd au fost la moartea ei, ne-au dat această parti di ocină şi tot am ţinut cu bună pace. Iar cînd au fost acum, noi ne-am tocmit cu eg<u>minul şi cu alalţi călug<ă>raş dă la sfînta mănăstiri dă la Plumbuita, dă am şi vîndut pri bani şi am dat şi păntru pomeana, de bunăvoia noastră, dă nimilea siliţi.
     Mărt<u>rie: Vlădilă iuzbaşa, Mihnea căpitan, Manea dărăbanţul, Dediul ceauş, ca să fii mănăstirii de moşii şi noao pomeană în veci. Iar dă vor avea călugării vrio pîră dă ciniva, noi să tragim pîra.
     Pis Ghirghi logofăt, cu învăţătura Vişanii şi a lu Rădan ceauş, ohtomvrie 1, vă leat 7158 <1649>.
         Eu Vişa cu fiiu-miu, Rădan. † Mihnea căp<i>tanul.
      DANIC, M-rea Plumbuita, XII/10.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 21), două peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 255, f. 74v–75.

232                                                                  1649 (7158) octombrie 2
     †  ţie, jupîneasă Stanco ot Creţuleşte. Cătră aceasta-ţ dau în ştire domnia mea că aici, înaintea domni<i>i mele în divan avut-au fiiu-tău, Radul logofăt, pîră cu jupînul Socol cliucer pentru un rumîn den Bărbuleţ, anume Ştolnea cu feciorii lui şi cu dealniţa lui, care rumîn l-au fost cumpărat Socol clucer de la jupîneasa Mariia, zicînd fiiu-tău, Radul logofăt cum cînd l-au cumpărat nu v-au întrebat. Şi cum, după ce aţ simţit că l-au cumpărat Socol clucer, i-aţ dat banii, încă mai nainte de o jumătate de an. Iar Socol clucer prinde bîhă cum v-au întrebat şi cum nu i-aţ dat banii.
     Într-aceea, domnia mea nu am crezut nici pre unul, nici pre altul, ce am socotit domnia mea cu tot divanul cum de vei jura dumneata pînă la Venerea Mare că nu v-au întrebat Socol clucer cînd au cumpărat acest rumîn, nici jupîneasa Mariia cînd l-au vîndut şi cum aţ mers să-i daţ banii mai nainte de o jumătate de an şi el nu au vrut să şî-i ia. Deci, de te vei putea încrede să juri dumneata într-acesta chip, să fiţ volnici să-i lepădaţ banii şi să vă ţineţ rumînul, pentru că aşa am rumt domnia mea judecata.
         Aceasta-ţ grăiesc domnia mea. † 
         <m. p.>
      DANIC, Doc. Ist., MDXC/5.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 20), sigiliu inelar în chinovar.

233                                            1649 (7158) octombrie 10, Tîrgovişte
     † 1 voao tuturor oamenilor cîţi aveţi vii pre ocina T[…]iu. Cătră aceasta dau ştire domnia mea pentru rîndul vinariciului domnescu, [care vină]1rici l-au miluit şi l-au adaos răposatul Radul voievod la sfînta mănăstire Nucetul […]1 pomeana. Că au venit părintele egumenul Ananiia şi cu tot săborul mănăstir[ii î]naintea domni<i>i mele în divan de-au arătat hrisovul Radului voievod de miluitură cu […]1 vinăriciul. Şi după acel hrisov şi alte hrisoave ale tuturor domnilor de at[un]ce încoace, de care hrisoave domnia mea n-am ştiut. Iar deaca le-am văzut, n-am vrut domnia mea să întru să calcu şi să stricu milele şi pomeana altor domni, ce o am lăsat să fie stătătoare.
      Derept aceea, de vrem<e> ci veţi vedea ceastă carte a domni<i>i mele, iar voi să căutaţi vă daţi toţi viniriciul den zece vedre o vadră, cum aţi dat şi mai denainte vreme pînă acum. Mai mult alt val să nu fie. Iar de veţi avea cu altcineva vreo întrebăciune, voi să aveţi a veni de faţă la divan. Iar pentru rîndul vinăriciului domnescu la mănăstire să-i fie răspunsu cu această carte a domni<i>i mele. Să vă daţi, să nu mai umblaţi făcînd alte învăluiale, că aşa easte învăţătura domni<i>i mele. DANIC, M-rea Nucet, XX/25.
      Orig. rom., hîrtie (26 r 21), sigiliu mijlociu.

234                                                                1649 (7158) octombrie 13
     † Adecă eu, Manta, fecior<u> lu Pană ot Cîmpulungu <şi> eu, Cale, jupîneasa Franţei, acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupan Stroe vel vistiiar, cum să se ştie că i-am vîndutu vie de la Humă, care am avut dereptu ughi 12 pol, de a noastră bunăvoie, ca să le fie moşie în vec.
     Şi mărturie încă am pus: Tudoran postelnic ot Lereşti e Stanciul logofăt ot Bogăteşti. Şi pentru credinţa, ne-m pus peceţile ca să se creză.
     Pis measeţa octomvrie 13 dnă, 7158 <1649>.
         Eu Manta. † Eu Calea.
      DANIC, Doc. Ist., CLXXXVIII/68.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 21), un sigiliu inelar.

235                                                                1649 (7158) octombrie 14
     † Adecă eu, Enachi, fecior Pustiilui ot Conţeşti, scris-am acesta al nostru zapis să fie de mare credinţă la mîna jupanului Stroe vel vistier, cum să se ştie că i-am vîndut un pogon de vie de la Huma, care am avut pe lîngu viile dumnealui dereptu 27 de galbeni. Şi am vîndut de a mea bunăvoie, fără nici o silă, ca să-i fie moşie în vec.
     Şi mărturie încă am pus: tată-meu, Vlaicul i frate-meu, Pătru i Dumitru Ene ot Conţeşti i Stanciul logofăt ot Costeşti.
     Şi pentru credinţă, ne-am pus peceţi ca să se crează.
     Pis measeţa octomvrie 14, 7158 <1649>.
         Eu Enachi.
         Stanciul logofăt.
      EDIŢII: Berechet, Doc. de drept public, p. 206.

236                                                                1649 (7157) octombrie 17
     † Adecă eu, Stanciul logofăt ot Bogăteşti, <scris-am> acest al meu zapis să fie de mare credinţă la mîna jupan Stroe vel vistiiar, cum să se şti<e> că i-am vîndut vie de la Huma, care am cumpărat de la Stan Ureche de Izvorani dereptu aspri ughi 65 gata, ca să fie moşi<i> în ve<a>c.
     Şi mărturi încă am pus: Tudoran postelnic ot Lereşti, Manta feciorul lu Pană ot Cîmpulungu.
     Şi pentru credinţa, m-em pus pecetea, ca să se creză.
     Pis measeţa octomvrie 17 dni, 7158 <1649>.
         † Eu Stanciul logofăt.
      DANIC, Doc. Ist., MDXXX/95.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20,5), sigiliu inelar în tuş.

237                                                                1649 (7158) octombrie 18
     † Adecă eu, Stoica, feciorul lu Răzmiriţă ot Cîndeşti scriu şi mărturisescu cu al mieu zapis, ca să fie de mare credin<ţă> la mîna spătariului Moisi, sîn Mihalcei vornicul ot Pătîrlage, cum să să ştie că am vîndut un pămînt în cîmpul Cîndeştilor şi l-am vîndut pre bani gata, derept ughi 1.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mărturie: Nedelco ot Cîndeşti sîn Bolii şi Neagul moşneanul iar de acolo i Voico ot Zărneşti.
     Şi am scris eu, Mihalcea logofăt Neculei postelnic ot Cocorăştii-Caplei. Şi pentru credinţa, ne-am pus şi degetele.
     Pis measeţa octomvrie dni 18, leat 7158 <1649>.
         Mihalcea logofăt.
         Voico.
         Stoica vînzător.
         Nedelco.
         Neagul.
     Şi iar au mai vîndut Stoica şi altu pămîntu arător în cîmpul Cîndeştilor.
      DANIC, Doc. Ist., CXCVI/104.
      Orig. rom., hîrtie (21,5 r 17).

238                                                                1649 (7158) octombrie 20
     Adecă eu, Stanciul al lui Sarachiz, scris-am acest zapis al mieu, ca să fie de bună credinţă la mîna părintelui Theodor egumen de la sfî<n>ta mănăstirea Coziia, pentru că am făcut tocmeală cu sfinţiia sa, dă i-am vîndut a mea moşia în hotarul Bogdăneştilor un codru, care easte dăspre Călimăneşti tot, dîn apa Oltului pînă în hotarul Călimăneştilor, cît easte acest codru de lungu şi de lat, pentru că l-am vîndut acel codru de loc drept aspri 2 400, să le fie lor moşie stătătoare în veci.
     Şi la această tocmeală întîmplatu-s-au mărturii: Mitrea comisul din Bujoreni i Costandin logofătul i Tudor logofăt.
     Şi am scris eu, Stanciul, acest zapis cu mîna mea. Şi să puie ei numele la pomeanic: Sarachiz, Marina, Radul, Stanciul, Stan.
     Pis measeţa octomvrie 20 den, leat 7158 <1649>.
     Smeritul vlădica Ignatie.
     Eu Stanciul.
     Eu Tudor logofăt ot Bujoreni, nepotul Stanciului logofăt sîn Sarachiz.
     Ieremiia ieromonahul proegumen.
     Rafail ieromonahul proegumenul.
     Stroe spatar mărturie.
     Oprican iuzbaşa.
     Voico postelnic.
      DANIC, Ms. 712, f. 494.
      Copie rom.
      Alte copii, ibid.: mss. 215, f. 23; 209, f. 58.
      EDIŢII: Bălăşel, Hrisoave domneşti, p. 120, nr. 16.

239                                             1649 (7158) octombrie 20, Bucureşti
         † 1 <m. p.> 
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Pătraşco paharnic şi fratelui său Giura, fiii popii Ianache din Morunglavi din judeţul Romanaţi şi cu fiii lor, cîţi le va da Dumnezeu, ca să le fie lor ocină la Morunglavi şi din Iaşi şi din Tomeşti, partea lui Vechentie monah, fiul lui Manea Morunglavul şi partea vărului său, Radul toată, oricît se va alege din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul şi cu tot venitul, pentru că a cumpărat popa Ianachi, tatăl lui Pătraşco paharnic şi al lui Giura această ocină mai sus-scrisă de la Vechentie monah, fiul lui Manea Morunglavul pentru 1 960 aspri gata şi o rasă, în preţ de 600 aspri.
     Şi a vîndut el de a lui bunăvoie, fără nici o silă şi cu zapis de vînzare de la mîna lui, cu mulţi oameni buni martori în zapis în anul 7141, anume: din Morunglavi, unchiul său […] şi din Diiculeşti, Matei şi din Chinteşti, Bălin şi Crăciun şi Radul, fratele popii Ianachi.
     Pentru aceea am dat şi domnia mea slugii domniei mele, Pătraşco paharnic şi fratelui său Giura ca să le fie lor această ocină de dedină şi de ohabă lor şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe vistier şi jupan Diicul spătar şi jupan Drăguşin paharnic şi jupan Radul comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare logofăt.
     A scris Dumitru logofăt în cetatea Bucureşti, luna octombrie 20 zile şi de la Adam pînă acum în anul 7158 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., CCCLXXI/103.
      Orig. slav., hîrtie (32,5 r 20), pecete timbrată.
      Cu o trad. rom., la BAR, A. 3281, f. 24v–25, 30v–31.
      EDIŢII: Trad. rom., Ionaşcu, Doc. Şerbăneşti, p. 310.

240                                                                1649 (7158) octombrie 21
     † Adecă eu, Ionaşco sîn Popoce ot Scurteşti, scris-am al miu zapis, să hie de mare credenţă la mîna dumnelui spătarului Moisii, feciorul Mehalcii vornicului ot Pătîrlage, cum să să ştie că i-am vîndut stînjene de ocenă 6, dereptu bani gata ughi 2, pre hotarul de jos den parte Parîngăi. Şe o am vîndut de a noastră bunăvoie şe cu ştere tuturor megeiaşelor şe den sus şe den jos.
     Şe cîndu am făcut acestu zapis, fost-au mulţi boiari, anume: Bade ot Brăila şe Iane de Brăila i Margene logofăt ot Răduleşte i Lupaşco ot tam.
     Şe pentru cridenţa, ne-m pus şe peceţele.
     Şe am scris eu, Borce iuzbaşa sîn Radul căpitan ot Buzău.
     Pis octomvrie 21 dnii, leat 7158 <1649>.
         † Eu Ionaşco ot Scurteşte. † Eu Bade ot Brăila. † Eu Lupaşco ot Răduleşte. † Eu Iano ot Brăila. † Borce iuzbaşa ot Buzău.
      DANIC, Ep. Buzău, L/19.
      Orig. rom., hîrtie (21 r 16,5), 4 peceţi inelare în fum.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 364v–365.

241                                                                1649 (7158) octombrie 21
     † Adecă eu, Toader sîn Negoie Ciovlicul ot Scurteşte, scris-am acesta al miu zapis, să hie de mare creden<ţă> la mîna dumnelui, spătarului Moisii, feciorul Mihalcii vornicului ot Pătîrlage, cum să să ştie că i-am vîndut, de a mea bunăvoie ocină în Scurteşte, stînjene 18, dereptu bani gata, ughi 5, costande 8, den parte den jos, den parte Mămărascăi, însă den parte Oancei.
     Şi3 iar am vîndut eu, Toader, stînjene de ocenă 14, dereptu bani gata, ughi 4, costande 4, iar pre ocena Scurteştelor, pre hotarul de sus, den parte pilescă.
     Şi cîndu am vîndut acestă ocene şi3 am făcut acistu zapis, fost-au mulţi boiar<i>, anume: jupînul Badea ot Brăil<a> şi3 jupînul Iano ot tam i Margene logofăt ot Răduleşte i Lupaşco ot tam. Şi3 pentru credenţa, ne-<am> pus <pe>ceţele.
     Şi3 am scris eu, Borce iuzbaşa sîn Radului căpitan ot Buzău.
     Pis octomvrie 21 d<ni>, leat 7158 <1649>.
         † Eu Badi ot Brăil<a>. † Toder ot Scurteşte. † Eu Borce iuzbaşa ot Buzău. † Iano ot Brăila. † Lupaşco ot Răduleşti.
      DANIC, Ep. Buzău, L/20.
      Orig. rom., hîrtie (21,5 r 16,5), patru peceţi aplicate.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 364v.

242                                             1649 (7158) octombrie 21, Bucureşti
     † Să să ştie boierii adăvărători ai Cîrstei peharnic ot Plăseni şi ai lu Rădan, feciorul lu Nan vătaf şi ai Dumitrei, nepoata a Dobrei călugăreţei, na ime: Vlăd<i>lă iuzbaşa e Mitrea ceuşulu e Dumitru pitar ot Sasul e Neculcea e ot Boldurugeşti, Făta e Nedelco. Ca să caute aceşte 6 boiari şi să adeverezi cîţi stînjăni de ocină au avut Dobra călugăriţa în Plăseni şi la moarte ei cui au lăsat ace ocină: nepoată-sa, Dumitrei au Cîrstei au lu Nan, tatul lu Rădan ceuş? Cui vor afla că au lăsat cu sufletele lor, acela să ţie. Deci cum vor afla ei cu ale lor suflete.
     Zieoa de acum într-o săptămînă.
     Pis Dumitru logofăt u Bucureşti.
     Measeţa ohtomvrie 21 dne, vă leat 7158 <1649>.
      DANIC, M-rea Plumbuita, XII/8.
      Orig. rom., hîrtie (17 r 15). Alt original sub cota XV/12.
      Copie ibid.: ms. 255, f. 75.

243                                                                1649 (7158) octombrie 21
     Zapisul lui Datco Groşeanul ot Groşănesci împreună cu feciorii lui pe nume: Groşenii i Vlad i Stroe prin care vinde lui Moise spătaru, feciorul Mihalci<i> vornicul ot Pătîrlage, ocină în Răspopi, stînjeni 11 pe bani gata 360.
      DANIC, M-rea Banu, dos. 97, f. 10v–11.
      Rez.

244                                                                1649 (7158) octombrie 23
     † Adecă eu, Ion Baştea din Teteştei, scres-am zapis<u>lu meu la mîna naşu-meu, Martin ot tam, cum să să ştie că i-am vîndutu eu, Ion Baştea, 5 loc<u>ri în cîmpu, anume: în Tăruri 1 loc, altu în Prepor, altul la Gura Dosului, altul în Glod, altul după Gruiu, dereptu bani gata ughi 7 pol, să-i fie lui moşie în veacu şi feciorilor lui. Iar cine s-aru scula a strecarea tocmeala noastră, să fie proclet i anahtema.
     Şi cînd s-au făcut acest zapis, fost-au şi om<i>ni buni mărturie: popa Drăgheci şi popa Opriş şi Ion Vîrvor şi Irimiu şi Bolovan şi Stanciul Voico şi Stanciul Fetea şi Martin Bigul. Şi păntru credinţa, pusu-ne-amu şi degetul în loc de pecete.
     Pis octomvrie 23, vă leat 7158 <1649>.
         Eu Ion Baştea.
      DANIC, A.N., CCLXXXVIII/10.
      Orig. rom., hîrtie (32,5 r 19,5).

245                                                                1649 (7158) octombrie 24
     † Adecă noi, ceşti 6 boiari carei am fost luoaţ pră răvaşă domneşti de pan Gherghe vistier i pan Radul logofăt Dudescul, den divan, dennaintea mări<i>i sale, domnu nostru, creştinul Mateiu Băsărab voivod, anume: Loiz slujer, ispravnicul scaunu<lu>i de la Bucureşti i Gherghe clucer Băleanul i Ud<r>ea slujer Doicescul i Mogoş căpitan în locul lui Drăghici slujer i Dumitru pîrcălabul de curte i Udrea armaş ot Săc<u>ian, ca să căutăm şi să adevărăm noi, aceşti 6 boiari ci sîntem mai sus-scrişi, pintru neşte ocină dîn Ciumernic ci au cumpărat Gherghe vistier de la Mircea căpitan. Fostu-o-au cumpărat cu ştirea Radului logofăt Dudescul, au ba? Şi mai căzutu-i-s-au a cumpăra Gherghe vistier au Radul logofăt Dudescul?
     Într-acee, noi am căutat şi am adăvărat, cu ale noastre suflete, că s-au mai căzut a cumpărat Radul logofăt decît Gherghe vistier. Şi am nevoit pre Radul logofăt de au şi jurat înaintea noastră, cum n-au fost cu ştirea Radul logofăt cînd au cumpărat Gherghe vistier acea moşie, ci o au cumpărat cu furişul.
     Într-aceea, am dat cartea noastră la mîna Radul logofăt, ca să fie volnic de să întoarcă banie lu Gherghe vistier tot pînă la un ban, ce va zicea Gherghe vistier că au dat cu sufletul lui. Şi să ţie Radul logofăt acea moşie stătătoare şi pre4 acest zapis al nostru să aibă a-ş face şi carte domnească, ca să-i fie de moşie, în veac neclintit.
     Şi păntru mai adevărata credinţă, ne-m pus mai jos şi peceţile şi am şi iscălit.
     Na pis az, Şteful grămătic, cu zisa dumnelor.
     Pis measeţa ohtomvrie 24 dni, leat 7158 <1649>.
         
         † Udrea Doicesculu
         † Mogoş căpitan za cirvenie
         Gheorghie cliucer ot Băleani
         † Udrea armaşul.
      DANIC, Doc. ist., XLIII/124.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 21,5), trei sigilii inelare în tuş.

246                                                                1649 (7158) octombrie 25
     † Adecă eu, Fătul, feciorul unchiaşului Ion ot Mîstînişti, scris-am şi mărturisescu <cu> acesta al miiu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupan Apostolachi comis, cum să să ştie că i-am vîndut 4 pogoane de ţelină unde am pus pimniţa, cît să va alege. Şi o am vîndut dă a mea bunăvoie şi fără nici o silă şi cu ştirea tuturoru fraţilor du pre moşie.
     Şi la aceasta tocmeala a noastră, fost-au mulţi oameni buni mărturie. Şi, di nu vor fi 4 pogoane, aici, unde e pimniţa, eu voiu ţinea şi în gruiu.
     Şi mărturie: popa Preda ot Mîstîneşti i Stanciul Brîncarea i Toader i Mih<a>il i Neagoe.
     Şi am scris eu, Grama logofăt ot Cioceni.
     Pis measeţa octomvrie 25 dni, vă leat 7158 <1649>.
         † Eu popa Preda. Eu Fătul. Eu Stanciul Brîncarea. Eu Toader. Eu Mih<a>il.
      DANIC, M-rea Slobozia lui Enache şi Apostolache, XI/22.
      Orig. rom., hîrtie (32 r 21).
      Copie ibid.: ms. 314, f. 507 (nr. 13).

247                                                                1649 (7157) octombrie 25
     †  ţie, jupîneasă Mariio, sănătate. Alta-ţ dau în ştire domnia mea că aici, înaintea domni<i>i mele tras-au pîră sluga domni<i>i mele, Radul logofăt Creţulescul, împreună cu Socol clucer pentru un rumîn, anume Ştolnă ot Bărbuleţ, carele l-ai fost vîndut dumneata lui Socol clucer, zicînd Radul logofăt cum nu i-aţi întrebat la vînzarea acestui rumîn. Iar după ce au prinsu de veste, dus-au şi bani să-i dea lui Socol clucer şi nu au vrut să-şi ia. Iar Socol clucer prinde bîha de zice cum, cînd ai vîndut dumneata acel rumînu, i-ai întrebat şi cum nu i-au dus banii să-i lepede.
     Într-aceea, domnia mea am judecat cu tot divanul cum, de vei putea jura dumneata cu mîna pre Sfînta Evanghelie că i-ai întrebat cînd ai vîndut lui Socol clucer şi cum nu i-au dus banii după ce au prinsu de veste, atunce să aibă a ţinea Socol clucer. Iar de nu vei jura dumneata într-acesta chip să aibă voie Radul a-i lepăda banii lui Socol clucer şi să-ş ţie rumînul.
         Derept aceea, de vreme ce vei vedea ceastă carte a domni<i>i mele şi sluga domni<i>i mele po ime […], iar dumneata să cauţi să te scoli să vii aici la curte, ca să se adevereze şi să se isprăvească acel lucru într-un chip. Ce să nu zăboveşti dumneata, să vii fără zăbavă. Aceasta-ţ grăiescu domnia mea şi într-alt chip să nu faci.<1649>† ( 
            <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., MDXC/6.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 20), sigiliu inelar în chinovar; cu o copie modernă.

248                                                                1649 (7158) octombrie 26
     † Adecă eu, Mircea ot Călugăreni, feciorul Iancului, scris-am şi mărturisescu cu acesta al miiu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupunului Apostolachi comis, cum să să ştii că i-am vîndut dumnealui ocină de la Fundeni, den partea moşului Slava, a patra parte dentr-un moş, cum merge ocina, den hotar pînă-n hotar şi den cîmpu şi den apă şi den pădure şi den şăzutul satului, dupretutindelea, oarecît să va alege.
     Şi o am vîndut de a mea bunăvoie şi fără nici o silă şi cu ştirea tuturor fraţilor dupre moşii, d[en] sus şi den jos şi demprejurul locului. Şi o am vîndut dreptu bani gata, bani 2 000.
     Şi la aceasta tocmeala a noastră, fost[t]-au mulţi oameni [b]uni mărturie: Barbul scaun ot Căl[ugăren]i i Micul ot tam i popa Manea ot Priseaca i Ghiorgi sîn iuzbaşa Nedelco, Ior[d]achi, postelnic ot Cozleci i Ambrosie logofăt ot vel armaş i Potcavelea roş ot Vaideel i Mihai păharnic ot Cioceni.
     Şi am scris eu, Grama logofăt ot tam.
     Pis measeţa octomvrie 26 dni, vă leat 7158 <1649>.
     Păntru credenţa, punem degetul.
         Mircea
         Mihai păharnic
         Iordachi postelnic
         Amvrosii logofăt
         Popa Manea
         Nedelco iuz<ba>ş<a>
         G<h>iorghi.
      DANIC, M-rea Slobozia lui Enache, XIV/5.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 21,5).
      Copie ibid.: ms. 314, f. 439v (nr. 4).

249                                                                1649 (7158) octombrie 30
     † Adecă eu, Agaton, şi cu nepotu-mieu, Mihai din sat din1 Bărboşii cei Mari di jude<ţul> Ilfovului, scriem şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă şi să se ştie cînd au fost acum, în zilele măriei sale, domnu nostru Io Mateiu Basarab voivod, iar eu, Agaton şi nepotu-mieu, Mihai, vîndut-am măriei sale stînjeni de ocină 143, cîte bani 20 şi mi-a dat toţi banii gata. Şi am vîndut4 fără de nici o silă, ce de bunăvoia noastră şi cu ştirea toturor fraţilor şi a megiiaşilor şi din1 sus şi di jos.
     Şi mărturie, toţ boiarii divanului, anume: Ghiorma vel ban, jupan Dragomir vel vornic şi jupan Radul vel logofăt i Stroe vel vistier i jupan Diicul vel spătar i jupan Preda vel cliucer i jupan Drăguşin vel păharnic i jupan Radul vel comis i Costandin vel postelnic i jupan Necula vel portar i jupan Marco vel armaş i jupan Radul vel agă. Şi pintru mai mare credinţa, pusu-ne-am şi degetele în loc de <pe>ceţi.
     Measeţa octomvrie 30 dnă, vă leat 7158 <1649>.
         Eu Agaton. Eu Mihai.
      DANIC, M-rea Căldăruşani, XXXV/12.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21,5).
      Copii ibid.: ms. 721, f. 36 (f. 662, cu 1 oct.); Doc. ist., CMIV/24; ibid., CMLXXII/57.

250                                                         16<4>9 (71<5>8) noiembrie 1
     † Adică eu, Oprişu şi cu fămeea mea, anume Stoică şi cu ficiorii mii, anume: Dragul, eu Opriş, eu Cîrstiian, scris-am acest al nostru zapis, ca să fii de mari credinţă la mîna Niculei din Stînceşti, cum să să ştie că i-am vîndutu 2 pogoane de vie în dealul Cernăteştilor care vie am cumpăratu de la Momcea călăraşul, însă numai viiţa, că moşii<a> easte boierească, drept bani gata ughi 7. Şi am vîndut[u] de <a> nostră bunăvoie şi cu ştirea tutoror vecinilor den sus şi den jos. Şi au fost mulţi omini buni mărturie carii-şi vor pune mai jos peceţile şi iscăliturele, ca să să crează.
     Şi cu 2 buţi şi 1 tocitori şi livadea cîtă easte în poale<le> vi<i>i pînă-n cale.
     Pis measeţa noiemvrie dni 1, leat 71<5>8 <1649>.
         † Eu [O]priş
         † Eu Stoică
         E<u> Dragul
         E<u> Oprişu
         Eu Cîrstiian
         Tanasie logofăt
         † Eu Tudor mărturie
         † Eu Criveţ mărturie
         † Popa Braşov
         † Dragomir
         † Sava
         † Gligorie postelnic
         Eu Tanasie iuzbaşa
         
      DANIC, M-rea Sărindar, XIII/7.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20,5), are văleatul 718, cifra zecilor fiind omisă.

251                                                                  1649 (7158) noiembrie 2
     † Adecă eu, Stroe roş<ul> ot Călugăreni, feciorul unchiaşului Vlad, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui pan Apostolache comis, cum să să ştii că i-am vîndut dumnealui ocină la Fundeni, den partea moşului Godean, a treia parte, den cîmpu şi den apă şi den pădure şi den şăzutul satului, dupretutindelea, oarecît să va alege. Şi o am vîndut de a mea bunăvoie şi fără nici o silă drept bani gata, bani 2 600.
     Şi la această tocmeală a noastră fost-au mulţi oameni buni mărturie: popa Preda ot Chiojdeni i Dobre ot Călugăreni i Stoica Ţugulea ot tam i chir Panait, Iordache postelnic ot Cozleci i Florea banişorul i Stoican ot Valea lu Dobrotă i Stănilă, sluga lu Apostolache comis.
     Şi am scris eu, Grama logofăt ot Cioceni. Pis measeţa noiemvrie 2 dni, vă leat 7158 <1649>.
         Eu Stroe roş
         
         Iordachi postelnic
         Eu banul Florea.
      DANIC, M-rea Slobozia lui Enache, XIV/6.
      Orig. rom., hîrtie (33,5 r 21,5).
      Copie ibid.: ms. 314, f. 439v (nr. 5).

252                                                                  1649 (7158) noiembrie 4
     † Adecă eu, Barbul, cu fie-mi<i>, cu Neagoe şi cu Oprea, feciorulu Iugăi şi cu fraţi<i> mei, Cernat i Văsiiu ot Cîrstieneşti, scris-am zapisul nostru la mîna dumnelui, logofăt<u>lui Ion vătaf ot Corşori, cum să să ştie că i-am vînd<u>tu 2 livezi: una în Trestie la Răvniţi, iar altul la Lacul lui Bour, cîtă easte parte a noastră toată, dreptu bani gata 500.
     Şi o am vînd<u>t-o dă a <no>astră b<u>năvoie şi cu ştirea tuturor oamenilor den sat.
     Mărturie amu pus: Stan Dăni[…] cu frati-său, Stan Alexea logofăt.
     Şi am scris eu, Barbul ot […]9.
      DANIC, Ms. 137, f. 315.
      Copie rom. Cu multe greşeli şi inadvertenţe; cf. doc. orig. nr. 299, ibid., Mitrop. Ţ. Rom., CVIII/13.

253                                                                  1649 (7158) noiembrie 4
     † Adică iu, Cîrstiian snă a lu [L]upului ot Cuc[u]1l, scris-a[m]1 zapisul miu, cum să si ştii că am vîndut partea mea di ocină lu Iorgachi vornic, cîtă si va afla, fără a frăţini-mii şi cu pomii şi cu grădini di pomi şi din apa şi den pădure şi din şăzutul satului, di pistea tot hotarul, cîtă si va alegi partea mea, diriptu ughi 5. Şi o-mu vîndut di a mea bunăvoi, fără nici o silă. Însă ocina din satu din Cucul.
     Svidinii: Bîra ot Cucul i popa Stoica ot tam i Manea i Stanciul ot tam i Borcea logofăt i Dumitru ot Ghirghiţa.
     Pis popa Dragomir ot Poini. Pis measeţa noi<m>vri dni 4, vă leat 7158 <1649>.
         Cîrstiian
         Bîra
         Popa Stoica
         I Manea
         I Stanciul
         I B[o]1rcea logofăt
         I Dumitru ot Ghirghiţa.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LXV/16.
      Orig. rom., hîrtie (15 r 21).
      Copii ibid.: mss. 130, f. 289v–290; 132, f. 124; 361, f. 2v–3.

254                                                                  1649 (7158) noiembrie 4
     † Adecă eu, Radul care am fostu fecior di suflet maicăi călugăreţei, fac ştere dumneavoastră boiari care sînteţi luaţi pre răvaşe domneşti, pentru moşiia de la Plăseni. Să ştieţi dumnevoastră pentru parte maicăi călugăreţei, cîndu au fostu la morte au lăsat parte ei de moşie lu Nan, de nu-i vor veni feciorei ei den robie, pentru că Nan o hrănit şi o căutat şi la bini şi la rău. Ce i-au lăsat toată parte ei di moşii lu Nan, iar nepotă-sa, Dumitrei, nu i-au lăsat nimic ce au lăsat tot lu Nan şi i-au dat şi cărţele, iar Cîrste n-are nici o trebă, nici nu-i easte nici o rudă. Eu aşa ştiu, aşa mărturisescu cu sufletul meu şi voiu mărturisi şi înainte lu Dumnezeu, nu numai înainte dumnevoastră. Şi pentru credenţa, pusu-mi-<a>m şi degetul.
     Pis noiemvrie 4 dni, leat 7158 <1649>.
         † Eu Radulu de la mănăstirea vornicesei.
      DANIC, M-rea Plumbuita, XV/10.
      Orig. rom., hîrtie (32,5 r 20).
      Copii ibid.: ms. 255, f. 37v (cu data: 1641 (7150) noiembrie 4).
      Reg., Cat. Ţ. Rom., vol. V, p. 238, nr. 519, după ms. 255.

255                                                                  1649 (7158) noiembrie 5
     † Adecă eu, Baico sîn Tatomir ot Şaineşti, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Miercan şi frăţini-său, lui Iane ot Mărăcineni, pentru că le-am vîndut ocină în satu, în Şaineşti, stînjini 47 den şăzutul satului de preste tot hotarul, den apa Buzăului, pînă-n matca Costeiului. Şi o am vîndut derept bani gata ughi 6 pol. Pentru că o am vîndut ca să le fie lor moşie în veci.
     Şi o am vîndut de a mea bunăvoie şi cu ştirea tuturor fraţilor şi den sus şi den jos.
     Şi mărturie au fost: den sat, den Şaineşti, anume: Vlad, feciorul lu Baico cel bătrîn i brat ego, Gaiţă şi Ionaşc<o> Tăunici i brat ego, Maxin i Bratul ot Coieteşti i Stan Scopîrţeai i Necula ot Mărăcineni i Nedelco ot tam i Gane sîn Carşote i Crăciun.
     Şi pentr<u> credinţa, ne-am pus peceţile şi degetele.
     Şi am scris eu, Lupul logofăt.
     Pis measeţa noiemvrie 5 dni, vă leat 7158 <1649>.
         Bratul. Eu Baico. Vlad. Gaiţă. † Stan Scopîrţeai.
      DANIC, Ep. Buzău, LXXIV/2.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 20), 1 sigiliu inelar.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 381v.

256                                                                  1649 (7158) noiembrie 5
     † Adecă eu, Chirana, fata loi Domitru Boleroiului den Maxin, scris-am zapisul miu la mîna părintelui popei Jupei cum să să ştie că i-au vîndut fie-mieu, Necola, un scoc de moară, dereptu ughi 12, cîndu au fost birol tătîine-miu pe sama lui. Iară acuma se-au tîplat de au ieşit den casă fără de nemic. Văzîndu eu că-l apocă de gromazi, am lăsat şi eu să-i hie părticeaoa şi loi, că el încă-mi easte fecior ca şi ceilalţi, că i-am dat den moşiile tătîine-miu acel scoc de moară, ca să-i fie loi moşie în veci.
     Şi mărturie au fost Tănasie den Grădeşteeni şe Creţ de acolea.
     Measeţa noemvrie zile 5, vă leat 7158 <1649>.
         Chirana.
         Eu .
      DANIC, Ep. Buzău, XLVIII/29.
      Orig. rom., hîrtie (16 r 29,5).
      Copie ibid.: ms. 172, f. 22v.
      Menţ., Ionaşcu, M-rea Ciolanu, p. 5, nota 1.

257                                                                  1649 (7158) noiembrie 6
     Adică noi, boierii hotarnici, carii am fost luaţi pre răvăşalile domneşti, ca să alegem şi să hotărîm moşîia domnească din Stîngăcea, însă anume boierii: ot Poiană, Neagoe postelnic, ot Tîrgul Gilortului, Vlăduţul postelnic, ot Bercii, Udrea postelnic, ot Roşîia, Barbul postelnic, ot Bălceşti, Neagul paharnic, ot Tîrgul Jîiului, Rustea postelnic, ot Braloştil, Drosul postelnic, ot Vîlcăneşti, Stănilă postelnic, ot Tălpăşeşti, Pătru postelnic, ot Străhaia, Preda căpitan, ot Cernaia, Costandin paharnicul, ot Stînceşti Balica postelnic. Deci am căutat şi am afunit şi s-au aflat stînjăni din Stîngăceaoa din Dos, stînjăni 1500 şi în Stîngăceao din Faţă am aflat stînjăni 1880. Deci am ales şi le-am împietrit din hotar Bresniţii pre dealul cu viile păr<ă>s<i>te prin Piscul de Streajă în piiatră, din piiatră la vale în Cotul Olariului, în piiatra de lîngă cale, din piiatră pre cale pînă-n vadul Motrului, pre unde au trecut jupan Dragomir vel dvornic, din vad în piiatră, în marginea Poienii Frîleaului, din sus, din piiatră Frîleaului la deal, unde să hotărăscu cu Ioneştii, pre lîngă hotarul Ioneştilor pînă să hotărăşte cu Şuşiţa, pînă-n hotarul Stînceştilor, din hotar<ul> Stînceştilor pînă-n piiatră Străhăi<i>.
     Deci noi, aceşti 12 boieri aşa am aflat noi cu sufletili noastre. Şi ispravnec au fost jupan Dragomir vel dvornic.
     Şi pentru adevărată credinţă, pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile.
     Measeţa noiemvrie 6 dni, leat 7158 <1649>.
         Eu Costandin paharnic. Eu Balica postelnic. Eu Stănilă postelnic. Eu Udrea postelnic. Eu Barbul postelnic. Eu Neagul paharnic. Eu Perustea. Eu Pahul căpitan. Eu Pătru postelnic. Eu Preda căpitan. Eu Vlăduţul. Eu Drusul.
      DANIC, Ms. 714, f. 905–905v.
      Copie rom.
      Altă copie, ibid.: ms. 326, f. 7; Doc. ist., MCDLXXXIX/9 (ambele cu data de 5 noiembrie).
      Rez., Grecianu, Genealogiile, II, p. 417 (cu dat de 5 noiembrie).
258                                                                  1649 (7158) noiembrie 8
     Adecă eu, Gherghe cojocar, ginerile Barbului ot Păpeni, dimpreună cu feciorii miei, anume: Ianache i Barbul i Sava, scris-am şi mărturisim cu acest zapis al nostru, cum să să ştie că am vîndut jupînului Apostolache comisul ocină în sat la Păpeni, stînjăni 40, drept 2400 de bani gata, însă să să ştie ocina din partea care me-au fost mie de zestre, de l<a> socră-mieu, Barbul ot Păpeni, din cîmpu şi din apă şi din pădure şi de preste tot hotarul, pentru că i-am vîndut eu această ocină, ce este mai sus-scrisă, de a mea bunăvoie şi cu ştirea a tuturor oamenilor noştri şi cu ştirea a tuturor vecinilor deprimprejurul locului, din sus şi din jos şi a sătenilor. Drept aceea, i-am făcut acest zapis la mîna dumnealui, ca să-i fie dumnealui această ocină moşie ohabnică, în veac neclintită.
     Şi la această tocmeală a noastră fost-au mulţi oameni buni mărturie, anume: popa Ipatie ot Blagodeşti i ot oraş Flocii, Hranite neguţătoriul i Roş i Grozea i Stanciul Grama i Socol cupeţul i Dumitru snă Iordan. Şi s-au făcut această tocmeală la sat la Blagodeşti, la casa lu Neagoe scaunul.
     Şi am scris eu, Tudor biv judeţ ot oraş Flocii, în luna lui noiemvrie 8 dni, leat 7158 <1649>.
         Eu, Gheorghe cojocar, me-am pus deget<ul> în loc de pecete.
         Mărturie Hranite.
         Stanciul biv sud.
         
         Popa Ipatie
         Socol neguţătorul
      DANIC, Ms. 314, f. 240v–241.
      Copie rom.

259                                                                  1649 (7158) noiembrie 9
     † Zde tocmelneci ai egumenului Galaction de la Sfînta Troiţă şi ai Stanciului logofăt, anume: Loiz clucer i Radul logofăt Dudescul i Sava logofăt i Vîlcul logofăt Budenul i Ghidul comis, Damaschin vornic, să caute şi să adevereze păntru neşte ţigani ce se-au pîrît înaintea domnie<i> mele în divan şi să caute şi să cetească şi cărţele mănăstirii şi cărţele Stanciului, să adevereze: acii ţegani ai mănăstirii sînt, au ai Stanciului? Cum vor afla cu ale lor suflete, ai cui vor fi, să-şi ţie.     . Şi zioa la Văvădenie.
     Pis noiemvrie 9 dni, leat 7158 <1649>.
      † DANIC, M-rea Radu Vodă, XXXIX/22 a, 22 b.
      Orig. rom., dublet, hîrtie (20 r 16); sigiliu mijlociu în chinovar; al doilea document are data de 10 noiembrie.

260                                                                1649 (7158) noiembrie 13
     † Adecă eu, Cîrstiian din Peştişani, scris-am acesta al meu zapis la mîna părintelui egumenului Ion ot sfînta mănăstire ot Tismana şi a tot săborul sfintei mănăstiri, pintru să se ştie că mi-am vîndut parte de moşie din hotarul Hobiţei, a patra parte de loc de peste tot hotarul, din cîmpu şi din pădure şi din apă. Şi m-am vîndut eu de bunăvoie, însă pre bani gata derept ughi 5.
     Mărturie au fost iar săborul sfintei mănăstiri, anume: Petronie bătrînul i Procopie bătrînul i Paisie bătrînul i popa Acachie i popa Ionichie i popa Nicodim i popa Pahomie i popa Danil şi megieşi din Tismana, anume: Nicolce şi Pîrvul şi Nica şi alţ megieşi cari n-am scris. Şi printru merturie, pusu-m-em şi pecete.
     Pis meseţa noiemvrie 13 dnă, leat 7158 <1649>.
         Eu Cîrstiian.
      DANIC, M-rea Tismana, XV/2.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20,5).
      Copie, ibid.: mss. 329, f. 360v; 335, f. 245v–246.

261                                                               1649 87158) noiembrie 13
     † Adecă eu, Tanasie capitan, scris-am acesta al miu zapis, ca să fie de mare credenţă la mîna părentelui egumenului de la sfînta mănăstere ot Căldoroşani, cum să să ştie că i-am dăruiet ocenă den sat den Fiiani, partea cîtă se va alege peste tot hotarul cu zapisele vînzătorelor. Şi o am dăruiet pentru pomeana măriia sale domne nostru Io Mateiu Basarab şi a doamnie măriia sale Ilenie, ca să fie măriia lor pomenă în veci. Aşejderea o am dăruit sfintie mănăsterea şi pentru pomeană noastră şi a părenţelor noştre, să fie pomenă la sfînta mănăsterea.
     Însă aceasta moşie care o am dăruit la sfînta mănăsterea o am cumpărat moşie stearpă, fără rumîne şi iar o am dăruiet sfintie mănăsterea moşiia stearpă fără rumeni şi moşiia care o am <dat> sfintie mănăsterea are şi semne den hotarul cel bătrînu în jos pînă în hotarul Cucutenelor şi den apa Ialomiţie pre hotarul Cucutenelor în sus pînă în vîrful Jerezie şi den vîrful Jirezie iar pînă în apa Ialomiţie. Şi să o ţie sfinta mănăsterea peste tot, în cîmpu, în pădure, în apă, pre unde se va alege partea vînzătoriul. 7158 <1649> noiemvrie 13.
         Eu Tanasie căpitan.
      DANIC, M-rea Căldăruşani, XXXII/14.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 20,5), pecete aplicată.
      Copii, ibid.: Doc. ist., CMLXXIII/57.
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 260, nr. 414.

262                                                                1649 (7158) noiembrie 14
     † Adecă eu, Mihăilă i săs sin ego Mihăilă, feciorii lu Ini ot Fundeni, scris-am şi mărturisescu cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui pan Apostolachi comis, cum să să ştii că i-am vîndut dumnealui ocină de la Fundeni, de partea moşului Cautei, jumătate de moş den cîmpu şi din pădure şi den apă şi den şăzutul satului, dupretutindelea, oarecît să va alege, drept bani gata, bani 1 400 şi drept o iapă bună. Şi o am vîndut de a noastră bunăvoie şi fără nice o silă şi cu ştirea tuturor fraţilor.
     Şi la această tocmeală a noastră fost-au mulţi oameni buni mărturie, anume: popa Toader ot Chiojdeni i Radul Rănghilea i popa Preda i Neagoe ot Mîstîneşti i Fătul ot tam i Stan Potcavelea roşu ot Vaideel i Nedelco iuzbaşa i Stanciul al Comăneasei ot Urlaţi i Vlad Ursescul i Radu Luminatul i chir Panaet, zet lu star Esar cupeţ.
     Şi am scris eu, Grama logofăt ot Cioceni. Pis measeţa noimbrie 14 dni, vă leat 7158 <1649>.
         Mihai păharnic ot Cioceni. Eu Mihăilă sin ego. Eu Mih<a>il. Eu Radul ot Urlaţi. 
      DANIC, M-rea Slobozia lui Enache, XIV/7.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 20).
      Copie ibid.: ms. 314, f. 440.

263                                            1649 (7158) noiembrie 16, Tîrgovişte
     Cu mila lui Dumnezeu, eu Mateiu Basaraba voievod şi domnu a toată Ţara Rumînească. Dat-am domnia mea această poruncă a domni<i>i mele cinstitului boierului domni<i>i mele, jupan Dumitraşco Filipescu biv vel stolnic şi fiiulu său, Pană logofăt şi c<u> feciori<i> lor, cîţi Dumnezeu îi va dărui, ca să le fie lor a patra parte din sat din Comarnic, dîn jud<e>ţul Prahovii, partea jupînesii Elenii, nepoata lui Staico postelnic de l<a> Bucov, fata jupînesii Marii, partea ei toată, din cîmp, din pădure şi din apă, siliştea satului şi cu toţi rumîni<i> şi cu tot venitul, de preste tot hotarul. Pentru că această mai sus-zisă parte de moşie din Comarnic au fost a jupînesii Elini<i>, de baştină de la mumă-sa, jupîneasa Mariia, fata lui Staico postelnic de l<a> Bucov, mătuşa jupînului Dumitraşco stolnic Filipescu. Şi tot au fost pe seama ei, iar după aceea, cînd au fost acum în zilile domni<i>i mele, la curgerea anilor 7144, iar jupîneasa Ilina, fata jupînesii Mari<i>i Bucoveanca, ea au avut mai multe nevoi şi datorii peste capul ei. Apoi s-au sculat de au luat de l<a> cinstitul boierul domni<i>i mele, jupan Dumitraşco stolnec şi de l<a> fiiul său, Pană logofăt galbeni 130, pentru că nimenea din rudeniile ei n-au vrut ca să-i dea nici un ban la greotatea ei.
     Deci, pentru că aceşti mai sus-zişi bani, au fost pus jupîneasa Elina zălog la jupan Dumitraşco această mai sus-zisă parte de moşie a ei, a patra parte din sat din Comarnic, cu toţi rumînii şi cu tot venitul şi c<u> zapis de l<a> mîna ei, cu mulţi boieri mărturii scrişi în zapisul de l<a> mîna ei şi cu ştirea surorii-sei, jupînesii Frujini şi a cumnată-său, Nede<l>co comisul din Bucov şi cu zi pînă la Învierea lui Hristos. Apoi cînd au fost la zi, iar n-au putut să plătească banii jupînului Dumitraşco stolnic, ci au pus altă zi, pînă la sfete Dimitrie, şi tot n-au avut bani ca să-i dea, nici la sfete Dimitrie.
     Iar după aceea, jupîneasa Elina într-alt chip n-au avut ce să facă, ci s-au rugat la jupan Dumitraşco stolnic şi la fie-său, Pană logofăt, de au mutat zioa al treilea rînd, în doi ani, cum dă n<u> va putea ca să plătească bani, nici la a treia zi, să fie această parte de moşie din Comarnic, cu toţi rumînii şi c<u> tot venitul, partea ei, a patra parte stătătoare şi de baştină şi ohavnică în veci, şi să aibă să dea jupan Dumitraşco stolnic încă 70 dă galbeni, ca să i să împlinească galbeni 200.
     Apoi, cînd au fost şi la a treia zi, ea tot n-au putut să plătească nici un ban, ci încă i-au mai dat jupan Dumitraşco stolnec şi fii-său, Pană logofăt, în mîna jupînesii Elini<i> acei 70 de galbeni, după cum le-a fost aşezămîntul, dă i-au plinit galbeni 200 şi iarăş cu zapis de l<a> mîna ei. Şi au rămas moşiia pe seama jupan<u>lui Dumitraşco stolnec şi a fiului său, Pană logofăt, cumpărată cu bani gata, cum easte scris mai sus, pentru căci au fost avut şi ei acolo în sat, la Comarnic, în doao cu jupîneasa Elina, a lor bătrînă şi dreaptă moşie, iarăş a patra parte şi c<u> rumîni şi dă preste tot hotarul. Şi dă atunci pînă acum au trecut 13 ani şi tot a ţinut jupan Dumitraşco stolnic această parte de moşie a jupînesii Elenii cu bună pace, fără de nici o gîlceavă.
     Iar după aceea, cînd au fost acum la curgerea anilor 7158, după moartea jupînesii, iar nepotă-său, Hrizea comisul, feciorul lui Nedelco comisul şi al jupînesii Frusinei, el au rădicat pîră pentru această parte de moşie de l<a> Comarnic, zicînd cum că easte el mai volnic ca să dea bani şi cum să i să cade lui ca să o stăpînească. Şi au venit înaintea domni<i>i mele, la divanul cel mare, dă s-au pîrît de faţă cu jupan Dumitraşco stolnic şi cu fiiul său, Pană logofăt.
     Drept aceea, domniia mea singur am căutat şi am judecat după dreptate şi după legea lui Dumnezeu, împreună cu toţi cinstiţii boierii domni<i>i mele şi am socotit domniia mea cu tot divanul cum că nu să cade, nici easte legea ţării, ca să întoarcă bani înapoi, dă atîta vreme, pentru că au fost atunci tată-său, Nedelco comis, viu şi mumă-sa, jupîneasa Frusina, vie şi n-au vrut să dea nici un ban. Deci au rămas Hrizea comisul de lege şi de judecată dîn divan, dinaintea domni<i>i mele, cum ca să n-aibă acolo, la Comarnic nici o treabă, ci să fie a jupînului Dumitraşco stolnic şi a fiului său, Pană logofăt, dă baştină, însă jumătate din Comarnic împreună cu partea lor, cu toţi rumînii şi cu tot venitul moşiei de baştină şi ohavnică, lor şi ficiorilor lor, nepoţilor şi strenepoţilor, în veci. Şi dă nimeni să nu să clătească, după zisa domni<i>i mele.
     Iată dar mărturii am pus domniia mea: pe jupan Ghiorma vel ban i jupan Dragomir vornic i jupan Rad<ul> logofăt i jupan Stroie vistier i Diicul spătar i Drăg<u>şîn paharnic i Rad<ul> comisul i jupan Cos<tan>din postelnic. Şi ispravnic, jupan Rad<ul> vel logofăt.
     Şi am scris eu, Dumitru logofăt, în scaunul oraşului Tîrgoviştii, în luna noiemvrie 16, leat 7158 <1649>.
      DANIC, Ms. 1175, f. 19–20.
      Copie rom.

264                                                                1649 (7158) noiembrie 17
     † Adecă eu, uncheşul Şărb Opincă, scris-am acesta al meu zapis la mîna Chircăi postelnic, cum să să ştie că i-am vîndut o moşie de a mea bunăvoie den sat den Vălene, însă 35 de stînjene de hotar pînă hotar, însă diript bani gata ughi 5 costande 5, cu ştirea tuturora fraţîlor cîţ sînt pre moşii şî den sus şî den jos, păntru c-au mai avut şî dumnilui moşie acolea, ca să-i fie dumnilui moşie şî coconilor dumnului, însă moşiia sterpă fără oameni, fără mini, fără ficiorii mii.
     Şî au fost şî mărturie Radul ficiorul lu Bîţa şî Voinea cu frati-său, Mănăilă şî Vladul. Şî păntru cridinţa, pus-am şî dăgitul.
     Pis measeţa noiemvrie 17 dni, leat 7158 <1649>.
         Şărb uncheaşul.
      DANIC, Doc. ist., CDLXXVII/133.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 22), rupt la îndoituri.

265                                                                1649 (7158) noiembrie 17
     † Adecă eu, Radul cazacul, împreună cu fiu meu, Lupul ot Cepturile, scriim şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la sfînta mănăstire la Plumbuita şi la mîna părintelui egumenului Nechifor, cum să să ştie că am dat sfintei mănăstiri 20 de stînjăni pentru pomena, însă stînjăni de ocenă e-m dat care ne-u fostu de cumpărătore de la Cîrste al Chejnii de Plăseni şi e-m dat bani gata pre ei ughi 5 pol, cîndu i-am cumpărat şi i-am dat sfintei mănăstiri, să-mi fie de pomină pentru suflitele noastre. Iar cine să va scula pesti acesta zapis al nostru, să-l calci, în urma noastră, or ficior, or fată, or nepot, orci rudenie va fie, orci di sîngele nostru, să fie anatima şi afurisit di 300 sute şi 18 oteţi şi să aibă a lăcui cu Areia şi cu Iuda întru loc.
     Şi cîndu am făcut acestu zapis fost-au mulţi boiari mărturii, anume: jupan Loizu clucer i Lepădat căpitan i Dumitru pîrcălabul i Damaschin vornicul şi părintele popa Bran clisearul şi alţi mulţi boiari. Şi pintru cridinţa, pusu-mi<a>m şi degetul în loc de pecete.
     Şi am scris eu, Petru logofăt. Pis noiemvrie 17 dni, leat 7158 <1649>.
         † Eu Radul cazacul.
         † Eu Lupul.
      DANIC, M-rea Plumbuita, XV/11.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 21,5), 1 sigiliu inelar repetat.
      Copie ibid.: ms. 255, f. 75v.

266                                                                1649 (7158) noiembrie 21
     † Adecă eu, Dumitraşco, feciorul logofăt Radului ot Scurteşti, scris-am zapisul meu la mîna dumnealui Moisi spătar, ca să-i fie de mari credinţă, cum să se ştie că i-am vîndut ocină în Scurteşti stînjini 20 şi 2 pogone de vie, den partea den jos den partea grabicinească, derept bani gata ughi 15 pol. Şi o am vîndut de a mea bună<voie>, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor fraţilor.
     Şi se-au tîmplat la tocmeala nostră boiari: jupînul Tudor neguţătoriul ot oraş şi jupînul Şerb neguţătorul ot oraş şi Stan ot Scurteşti şi Stoia ot tam şi Gorban ot tam şi Radul, feciorul lu Marin. Şi pentru credinţa ne-am pus şi peceţile.
     Şi am scris eu, Crăciun diiaconul ot Cîndeşti.
     Pis measeţa noiemvrie 21 dni, vă leat 7158 <1649>.
         † Dumitraşco vînzător.
         Tudor cupeţ.
         † Şerb cupeţ.
         † Ion cupeţ.
         † Stoia.
         † Stan.
      DANIC, Ep. Buzău, L/21.
      Orig. rom., hîrtie (26,5 r 21,5), 3 sigilii inelare.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 365.

267                                                                1649 (7158) noiembrie 23
     † Adecă eu, Radul, feciorul Neagului de<n> Mateţă şi [cu făm]ea me, Stanca şi cu fiiu mie, Radul, scris-am acest zapis, <ca> să fie de mare credinţă la mîna popei lu Stan şi frate-său, Manei, cum să se ştie că m-am fost4 tocmit mai denainte vreme cu C<î>r<s>te de Păcăleşte să-m de C<î>rste cea ocenă ce au cumpărat de la Şteful, feciorul Bîlcăi, za 700 bani în turceşte şi să-m mai dea 500 de bani şi o jumătate de pogon de loc de vie la Pelene. Iar eu, Radul să dau C<î>rstei ocena socru-mieu, Fătule4 din Păcăleşte, toată cîte să va alege de<n> moşie şi toate cumpărătorile den Păcăleşte şi4 den hotarul Gălbenesc şi Ghimpenească şi den sus şi den jos, toate cumpărăturile de preste în toate hotarele, cu livezele pometelor den Valea a levezie şi<i>4 cu pomie cîţi voiu fi altuit cu mîna mea la fîntîna Oanei şi liveze de fînaţi den Gorănei<i> Bucuvului şi cu toate pămînturili. Şi cumpără parte Fătului […] cîte să va alege de cîmpu şi den păduri şi den şo[…]10 den cin pînă în cin aşa m-am f[ost tocmit]10 cu Cîrstea [… po]10pa Stan au dat C<î>rste<i> acel4 700 <bani> şi 50 aldămaşu ce au fost dat Şteful […]10 Furceştelor […]10.
     Dece am făcut tocmele şi c[…]10 [pop]a Stan şi cu frate-său Manea de mi-au datu acea ocenă ce-i […]10 [o]cena Furceştelor, parte Ştefului. Şi au mai datu Mani<i> 500 […]10 pentru ce jumătate de pogon de loc de vie. Au dat 100 bani şi eu Radul i-am d[a]tu popei lu Stan şi frate-să<u>, Manea ocena socru-mieu4 Fătului de Păcăleşti toată, cum grăiaşte mai sus. Şi iată că am făcut acest zapis să fie moşie de moşie stătătoare de acum pînă în veacu. Să fie lor şi feciorilor lor4.
     Şi la acestă vînzare au fost mulţi megeiaş demprejurul locului. Şi mărturie4: de Şoimari, popa Neagul şi4 Dumitru vătah şi un<ch>eaşul Stan şi Barbul şi Mircan de acolo şi de Mateţ, Neago4 şi de Păcăleşte, popa Paraschiva şi logofătul Obreajen de Şoimar.
     Şi iată eu, Radul şi soţia mea Stanca şi fecioru mieu Radul, de bună voia noastră am faptu acestă vînzare şi schimb de să-ş ţie popa Stan şi cu frate-său, Manea ocena socru-mie Fătului […]10 lor pentru că sîntu toţi de […]10 u moş. Iar eu să ţiu ocena de la Tur[ce]şte, parte Ştefului, cîte să va al[ege]. Aşa i-am tocmit.
     Pis vă measeţa noiemvrie 23 dni. Pis logofăt Obreajen ot Şoimar, vă leat 715[8] <164[9]>.
         Stanca. Dumitru. [Nea]10gul. Barbul. Mircan. Popa Paraschiva. Obreaje[n]. Popa Voicilă. Mona<h> Serafim. Anani[a] ot monastir selov […]10. Voicilă. Stan ot Scăi[…]10. [Pen]10teleiu.
      DANIC, Ep. Buzău, XLI/16.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 20), rupt la îndoituri, şters, numeroase adăugiri şi corecturi.

268                                            1649 (7158) noiembrie 23, Tîrgovişte
         † 112311<>111111111111111<m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi† domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui popa Oprea din Titeşti, fiul lui Badea grămatic şi cu fiii lui, cîţi Dumnezeu i-a lăsat, ca să fie de acum înainte în pace şi slobod de vecinie, el şi fiii lui de monahul Teofil din […]2 şi de la fiii lui şi de la toate rudele lui, de la nimeni tulburare să nu aibă, pentru că acest preot, popa Oprea, el a fost vecin al lui Teofil monahul cu dedina lui, încă de mai înainte vreme.
     Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele, monahul Teofil s-a gîndit în inima lui şi pentru Dumnezeu şi pentru3 sufletul părinţilor lui şi pentru sufletul lui de a slobozit şi a iertat pe popa Oprea de vecinie cu fiii lui şi cu partea lui de ocină, iar dedina lui [Tu]1doriţă, pe care a stăpînit-o tatăl său, din cîmp şi din apă [şi]1 din pădure şi din munte şi cu vatra <satului>, unde a făcut casă la drum şi de peste tot hotarul, oricît se va alege. Pentru că a iertat şi a slobozit de vecinie Teofil monah pe popa Oprea şi pe fiii lui cu ocina lui, el de a lui bunăvoie, fără de nici o silă de la nimeni, numai pentru pomana şi pentru sufletul lui, că să-l pomenească şi la sfînta şi dumnezeiasca liturghie şi la sfîntul jertfelnic, cum am văzut domnia mea şi zapisul lui Teofil monah la mîna popii Oprea, făcut denaintea a tot săborul sfintei mănăstiri Cozia, cu mulţi martori: ieromonah egumen Dionisie, ieromonah Petro[nie]1, ieromonah Efrem, ieromonah Ghiorghie şi Ştefan clisiarh.
     Şi după aceea, cu mare blestem: cine s-ar încumeta să strice această pomană în urma lui, sau fiii lui, ori neamul lui, acel om să fie de trei ori blestemat şi anatema şi afurisit de 318 sfinţi părinţi care sunt la Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc. Amin.
     Pentru aceasta am dat domnia mea popii Oprea din Titeşti şi cu fiii lui ca să fie de acum înainte în pace şi slobozi de vecinie de la Teofil monah şi de la fiii lui şi de la tot neamul lui [şi de]1 nimeni neclintit, după spusa domniei mele.
     Iată deci şi martori am pus domnia mea: jupan Ghi[orma]1 mare ban al Craiovei şi pan Dragomir mare vornic şi pan [Radul mare]1 logofăt, pan Stroe mare vistier, pan Diicul mare spătar [şi pan P]1reda mare clucer, pan Radul mare comis, pan Costandin Cat[acuzi]1no mare postelnic, pan Drăguşin [mare paharnic. Şi ispravnic, R]1adul mare logofăt.
     Şi am sris eu, [Mareş]1 Ghiorghiovici în cetatea de scaun Tîrgovişte […]1, luna noiembrie 23 zile, anul 7158 <1649>.
         Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
         Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, A.N., CLIII/1.
      Orig. slav, hîrtie (43,5 r 29), pecete timbrată.
      Cu o traducere modernă.

269                                                               1649 (71589 noiembrie 24
     † Adecă noi, nepoţii lu Vlad ceauşul, anume Dragomir al Găciului şi cu fămeia lui, Mihaica şi cu Mircea şi cu fămeia lui, Dragole şi cu Mogoş şi cu fămeia lui, Sora şi Stana, carele sîntem nepoatele lu Vlad ceauşul şi Ispas şi Voica şi Şteful, pentru că au murit unchiu nostru Vlad pre mîna mătuşe noastră, Stana, carele i-au fost soţi direptă den tenereţele lor şi noi nu ne-am tîmplat la moartea lui. Ce el au lăsat cu sufletul lui, la moartea lui, să ţie tot mătuşa Stana şi moşia de la Măgură cîtă i se va alege şi moşia de la Pîcleni iară toată cîtă i se va adevăra, iară noao numai ci ne-au lăsat neşte moşie de la Joseni, ce să va alegea, iară altă parte nimică nu ne-au mai făcut. Şi au făcut şi zapis la mîna mătuşe noastră Stana şi noi am venit şi am adus toţi oamenii carii au fost scrişi mărturii în zapis şi au mărturisit naintea noastră. Şi noi, văzînd că au fost cuvîntul lui adevărat, noi am lăsat şi noi cum au tocmit şi au lăsat cu sufletul lui, aşa să fie şi de noi să fie volnică să vînză şi să facă ce va vrea cu dinsa, că noi nu putem călca cuvîntul celui mortu.
     Mărturii carii au fost scrişi şi în zapisul cel vechi, anume: popa Toader şi uncheaşul Lepedat şi Albul şi Titi şi Ivul de la Brăila şi Andronic.
     Pis measeţa noiemvrie 24 dni, vă leat 7158 <1649>.
      DANIC, Ep. Buzău, LXV/3.
      Orig. rom., hîrtie (34 r 21,5).
      Copie ibid.: ms. 172, f. 102v–103.

270                                                                1649 (7158) noiembrie 25
     † Scris-am eu, Badea acesta al <meu> zapis, să fie de mare credinţe la mîna lu Simion cu fraţe lui, cî<ţi> să vor afla de tată-să<u>, Tatul şe cu văru-său, Vîntilă, iar cu fraţei lui cîţe să vor fi de tată-său, Lăudat, cumu au cu<m>păratu moşie Badea, care au fostu de la socru-său, Vladu de Priboiani, care au fostu în hotarul Zatrii. Şe o-u vîndutu Badea cu femeia lui, cu Rada, de bunăvoia lor, păstă tot cîtă să va afla într-acel hotar, au de cu<m>părătoare, au de moşie şe a Badea şe <a> Cîrstea, cumnatul Badei. Şe o-u cumpărat în bani gata Simion cu fraţ<i>i lui, uhgi 4 pol, costande 5. Şe Ventilă co fraţii iar bani gata ughi 4 pol, costande 5.
     Şe mărturii pre nume: de Beleţi, popa <I>van şi Preda lu Tudor i Dragul spătărel şi Vlad şi Oprea şi Brat <şi> Simion şi Marce.
     Şi am scris eu, Dancul diiacon.
     Iar viile de l[a…]2 la v[al]2e 5 stînjine.
     Pis measeţa noiemvrie 25 dni, let 7158 <1649>.
         Eu Badea şi Rada.
      DANIC, M-rea Cîmpulung, LXIII/21.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20).

271                                            1649 (7158) noiembrie 25, Tîrgovişte
     † Adecă eu, Pătru brat Socol, împreună cu fiiu-mieu, Tuduru ot Pătrăreşti, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare cr<e>dinţă la mîna Lecăi pitar snă agăi Oprei, ca să să ştie cum aum avut nişte ocină în Bucul de Sus ot sudstvo Ialomiţa, den partea moşu nostru Stanciului şefar, însă stînjăni 200 despre tot hotarul şi tot au fost pre seamă noastră, cu bună pace. Iar cînd au fost acum, în zilele domnu nostru, Io Mateiu Basarab voievod, noi, de bogate lipse, o am făcut această ocină vînzătoare. Deci, căzîndu-să dumnealui Lecăi pitar a o cumpăra, că easte moştean den Bucul de Jos ce se chiamă Bucul Vladului, făcut-am tocmeală cu dinsul, de i-o am vîndut această ocină a noastră ce scrie mai sus, însă stînjănul cîte patru potronici bani gata. Şi o am vîndut noi de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă, cu ştirea tuturor megiiaşilor, ca să-i fii dumnealui moşie ohabnică, coconilor în veci.
     Şi mărturii mulţi boiari: jupan Barbul biv vel ban i jupan Radul Mihalcea vel comis i jupan Necula vel pitar i jupan Marco vel armaş i jupan Radul vel agă şi alţi boiari carii-ş vor pune ei mai jos iscalele. Şi pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus şi noi degetele mai jos. Aceasta mărturisim, ca să să crează.
     Pis Dumitru logofăt u Tîrgovişte, measeţa noiemvrie 25 dni i ot Adama vă leat 7158 <1649>.
         † Eu Pătru am pus degetul
         † Eu Tuduru snă Pătru
         Eu Radul vel logofăt
         
         Radul vel comis
         Drăghici spatar mărturie
         † Mogoş capitan mărturie
         Barbul postelnic
         Pătraşco postelnic
         † Mihalce ot Corneşti
         † Pană logofăt mărturie
         † Ghidul comis
         † Eu Colţea vornic Doicescul
         † Drăghici logofăt ot Vlădeni
         † Stanciul logofăt Văcărescul
         Dumitraşco logofăt
         † Negoiţă logofăt ot Cuştereni
         † Eu Stan ot Pisculeşti
         Ianachi cupeţ mărturie.
      DANIC, M-rea Cotroceni, IX/17.
      Orig. rom., hîrtie (43 r 29), un sigiliu inelar.
      Copie ibid.: ms. 692, f. 200v–201.

272                                            1649 (7158) noiembrie 25, Tîrgovişte
     †  ca să le fie lor ocină în satul lor în Bărbuleţ ot sudstvo Dîmboviţa, însă toată partea jupîneasii Mari<i>i, fata Drag<u>lui logofăt, nepoata Cernicăi vornic, den cîmpu, den pădure, den apă, den munte, den şăzutul satului şi despre tot hotarul şi cu un rumîn, anume Stanciul Ştolnea cu toţi feci<o>rii şi cu toată moşia lui, pentru că această ocină şi cu aceşti rum<î>ni den Bărbuleţ, ce scrie mai sus, fost-au de moşie a jupîneasii Marii, fata Drag<u>lui logofăt, încă mai denainte vreme.
     Iar cîndu au fost acum, în zilele domni<i>i mele, făcînd jupîneasa Maria aceasta ocină şi cu rumînii de acolo, den satul cestor boiari den Bărbuleţ vînzătoare, sculat<u>-se-au Socol cliucer fără ştirea lor de-au cumpărat şi nemica nu i-au întrebat, ce au cumpărat în taină şi pre furiş ca, deaca va încăpea acolo în satul lor, în Bărbuleţ, cu vremea să le poată cuprinde şi moşiile lor. Într-aceea, jupîneasa Stanca împreună cu coconii ei ce scriu mai sus, deaca au simţit şi au prinsu de veste, fiind ei mai volnici a cumpăra această moşie cu rumînii în satul lor, numaidecît au venit cu toţ banii deplin să-i lepede lu Socol clucer, ca să nu încape el în sat şi în moşia lor.
     Iar el n-au vrut să-ş ia banii, ce au tot ţinut în silă şi i-au purtat cu cuvente den zi în zi, făcînd tot meşteşugure ca să-ş prelunge vremea, să nu-i poată lepăda aceşti boiari banii, ce tot să ţie el acolo în sat.
     Iar cînd au fost acum, jupîneasa Stanca dempreună cu coconii ei, Radul logofăt i Pădure postelnic, văzînd că tot ţine Socol clucer moşia şi rumînii acolo în satul lor, prilungîndu-ş vremea şi aii şi banii nu va să şi-i mai ia, n-au mai putut îngădui, ce-au venit naintea domni<i>i mele în divan de faţă cu Socol clucer, mărturisindu-le şi cistit dregătoriul domni<i>i mele, jupan Radul vel logofăt, cum că i se-au dat banii toţi atunceş şi n-au vrut să şi-i ia, numai ce i-au purtat de val, ca să nu-l poate scoate de acolo.
     Într-aceea, Socol clucer, deaca au văzut cumu-l ajungu cu legea şi cu divanul să-ş ia banii îndărăt, într-alt chip n-au mai avut ce face, ce au zis în divan cum să jure numai jupîneasa Stanca cu bătrîneţele ei, cu mîna pre sfînta Evanghelie cui i se-au dat banii pînă la o jumătate de an, de-aciia ei să-şi ţie moşia şi rumînii den Bărbuleţ şi el să-ş ia banii. Şi au stătut jupîneasa Stanca bucuroasă la zi să jure după pofta lui, iar deaca au văzut că va să jure, au întorsu pîra într-alt chip, cum nu o crede numai pre dinsa a jura, ce să ia lege 12 boiari. Într-aceea şi jupîneasa Stanca, deaca au văzut atîta necaz şi atîta val de cătră Socol clucer şi cum poartă divanul de val, au zis să jure numai el singur cum că nu i se-au dat banii atunceş şi să ţie. Derept aceea, Socol clucer, văzînd şi el cumu-i necăjaşt<e> cu pîra şi cumu-l ajungu cu dreptatea şi cu judecata întru toate lucrurile, au lăsat iar den divan ca şi întîi să jure numai jupîneasa Stanca pr[e su]3fletul ei. Deci ea aciiaş den divan au luoat pre Socol clucer de mînă, fiind ispravnic dreg[ăto]3riul d[omni]3<i>i mele jupan Necoară vel portar şi l-au dus la sfînta mitropolie, naintea cistitului şi prealuminatul[ui …] chir Stefan mitropolitul, ca să jure cum se-au dat banii atunceş. Iar Socol clucer, deaca au văzut că va să jure, el, încă au socotit ca să nu cază la păcat, ce nu o au lăsat să jure, numai ce ş-au luoat banii ce-au f[ost]3 dat şi el, ughi 40 şi au venit de-au mărturisit şi înaintea domni<i>i mele împreună cu jupan Necoară portar cum ş-au luoat banii. Iar pentru rîndul zapis<u>lui de cumpărătoarea moşi<i>i şi a rum<î>nilor de la jupîneasa Maria, au zis că nu easte la prilej să-l dea, ce le-au făcut alt zapis cu mîna lui den divan cum, cînd ar ieşi acel zapis sau nescare cărţi domneşti au hrisoave ci tind pre acea moşie cu rumînii, întru nemic să nu-i crează, ce să fie toate în deşert, căci ş-au luoat toţ banii cu atîta pîră şi cu atîta gîlceavă cum scrie şi mai sus. Ce să-ş ţie aceşti boiari această moşie, partea jupîneasii Mari<i>i cu rumîni cu tot, cu bună pace, în veac, cum şi pre alalţi rumîni ai lor de acolo, den Bărbuleţ. Iar Socol clucer să n-aibă nici o treabă acolo, pentru că au rămas de lege şi de judecată den divan, că n-au avut treabă, nici i se-au căzut lui să intre în satul acestor boiari să cumpere moşie şi rumîni.
         †    <m. p.>
      DANIC, Doc. ist., MDCXIII/1.
      Orig. rom., hîrtie (44,5 r 29,5), pecete timbrată.

273                                            1649 (7158) noiembrie 25, Tîrgovişte
         † 11111111111111<>1111111111† 
            <m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu [Io Matei Basarab voievod şi]1 domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele popii Radul, fiul lui Neacşul din […]1 din judeţul Dîmboviţa şi cu fiii lui, cîţi Dumnezeu îi va da, ca să-i fie lui ocină la pîrîu în sat la Ludeşti […]1 Bucurei monahia jumătate din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, pentru că a cumpărat popa Radul această mai sus-spusă ocină de la Bucura monahia din Ludeşti, însă jumătate din partea ei pentru 3 000 aspri gata, iar cealaltă jumătate din partea ei a cumpărat-o popa Neagu iar pentru 3 000 aspri şi cu zapis de la mîna ei de vînzare.
     Şi iar a cumpărat popa Radul de la Sora toată partea ei de ocină din Ludeşti de peste tot hotarul pentru 2 350 aspri gata şi trei sărindare [şi cu zapis]1 de vînzare.
     Şi iar a cumpărat popa Radul de la Oprea Sfîrloagă din Ludeşti partea lui toată din mijloc pentru 300 aspri şi alt loc de la el la Gura Putenii pentru 200 aspri gata şi cu zapise de vînzare de la mîna lui.
     Şi iar a cumpărat popa Radul un loc cu 6 meri în cîmpul de jos de la Muşat din partea lui din Ludeşti pentru 100 aspri [şi cu]1 zapis.
     Şi iar a cumpărat popa Radul de la Toma din Ludeşti un loc în cîmp pentru 100 aspri gata.
     Şi iar să fie popii Radul un loc în Ludeşti pentru că i l-a dat Voica, fiica popii Oprea, pentru un sărindar şi cu zapis de la mîna ei.
     Şi iar să fie popii Radul un loc de selişte în Ludeşti lîngă seliştea lui Micula pentru că acest loc de selişte a fost al lui Dragomir care a făcut schimb cu popa Radul de a dat popa Radul lui Dragomir alt loc în [crivi]1nă, unde a aşezat Dragomir casă şi cu pomet şi cu zapis de la mîna lui.
     Şi iar să fie popii Radul [un]1 loc în Ludeşti din mijloc de la Iancul, partea lui Mihăilă şi a lui Dragomir toată, pentru că au dat ei acel loc [lui Neacşul]1, tatăl lui popa Radul, pentru 1 000 aspri ce i-a fost dator şi cu zapis de la mîna lor, cu martori.
     Şi iar să-i fie lui popa Radul în Strîmbul toată partea Sorei de peste tot hotarul, pentru că a cumpărat popa Radul de la Sora pentru 800 aspri gata şi [cu zapis]1 de vînzare.
     Şi iar să fie popii Radul ocină în hotarul Hulubeştilor la Gura Bisericii însă stînjeni […]1 pentru că a dat Cîrstea al lui Leaotă popii Radul pentru trei sărindare ale fratelui său Manea şi cu zapis de la mîna lui.
     [Şi iar]1 a cumpărat popa Radul de la cumnatul său, popa Tudor ocină la Priboiani în Muşcel toată partea lui de peste tot [hotarul]1 pentru 24 vedre de mied şi pentru un cal <şi> cu zapis de la mîna lui pentru că a fost chezaş pentru cumnatul său.
     Şi au [vîndut]1 ei toţi de bunăvoia lor fără nici o [silă] şi cu ştirea tuturor megiaşilor din sat şi din jurul [locului]1.
     Pentru aceasta am dat şi domnia mea popii Radul [cu fiiii]1 săi ca să-i fie de moştenire şi de ohabă fiilor [şi nepoţilor]1 şi strănepoţilor în veci şi de nimeni ne[clintit]1 după porunca domniei mele.
     Iată şi martori am pus [domnia mea]1: jupan Ghiorma mare ban [al Craiovei şi]1 jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul Mihalcea [mare comis]1 şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare logofăt.
     A scris Du[mi]1tru logofăt în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna noiembrie 25 zile şi de la Adam pînă acum cursul anilor în anul 7158 <1649>.
         † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
            Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LVII/51.
      Orig. slav, hîrtie (41 r 28,5), pecete timbrată.
      Cu o trad. rom. din 1864. Alte trad., ibid.: mss. 127, f. 247v–248v; 135, f. 99–100.

274                                                                1649 (7158) noiembrie 26
     Adică eu, jupîneasa Elina, fata jupînesii Mari<i>i, nepoata lui Staico postelnic ot Bucov, scriu şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, ca să fie de credinţă la mîna jupan<u>lui Dumitraşco biv vel stolnic şi a fiiului lui, Pană logofăt, cum să se ştie cînd au fost acum, în zilele mări<i>i sale domnului nostru Io Mateiu voievod, vă leat 7144, noi, pentru bogate nevoi şi datorii, mers-am la dumnealor, de am luat ughi 170 şi am dat unde ne-au fost trebile. Şi pentru aceşti bani, pus-am zălog dintr-a patra parte ce am eu în Comarnic jumătate şi cu zi de nu voiu putea da aceşti bani la zi, să-i fie această parte stătătoare. Deci, viind zioa şi încă trecînd zi peste zi, noi nu am mai putut să plătitm aceşti bani, ci au rămas să fie acea jumătate din partea mea să fie a dumnealor stătătoare. Şi tot au ţinut-o dumnealor cu bună pace.
     Iar după aceea, cînd au fost iar acum, în zilele domnului nostru, în cursul anilor 7158, iar nepotă-mieu Hrizea comis sculat-s-au cu pîră, zicînd că easte el mai volnic a cumpăra acea parte dă moşie, şi au fost mersu la divan, de s-au pîrît cu dumnealor faţă. Şi au rămas nepotă-mieu Hrizea comisul dă lege, ca să n-aibă nici o treabă, ci să ţie dumnealor cu bună pace, cum au fost vîndut dă mine.
     Într-aceea, dumnealor temîndu-să oarecum cu băn<u>ială pentru celaltă parte a mea ce mi-au rămas în Comarnic, nevîndută, ca să n<u> fac niscare meşteşuguri: a o vinde într-altă parte, sau a o hărăzi nepoţilor miei, sau a încăpea alţi streini într-această moşie, fiind dumnealor moşneni şi mie sînge, şi mai vîrtos socotită şi căutată de dumnealor la toate nevoile mele, pentru care lucru, ştiind eu acestea toate că sînt adevărate, numaidecît încredinţat-am tot lucrul aceştii moşii, cu acest zapis al mieu, cum să aibă dumnealor a ţinea dintr-a patra parte a mea, ce am în Comarnic, jumătate, cu rumîni şi cu moşiia, tot jumătate, cum am vîndut întîi, drept aceşti ughi 170, ce scriu mai sus, iar cealaltă jumătate să aibu a o ţinea eu să mă hrănesc pînă voi fi cu zile. Şi la moartea mea, de voiu vrea să-i iert pentru suf<le>tul mieu sau să-i las soţului mieu, Antonie postelnic, să fiu volnică, iar de voiu sta a vinde, să aibă a cumpăra iar dumnealor, căci sînt dumnealor mai volnici şi căci m-au căutat la toate nevoile mele şi întîiu şi apoi. Iar într-altă parte să n-aibu voie a vinde, nici a-i dărui, nici nepoţilor miei, nici nepoatelor, nici nimuninea, fără cum scrie mai sus, pentru că aşa m-au ajunsu cu legea şi cu dreptatea şi aşa am tocmit de bunăvoiia mea.
     Şi mărturii au fost: pan Cos<tan>din vel postelnic i Iordache dvor<ni>c.
     Şi eu, pentru credinţă, pusu-mi-am inelul.
     Pisah az, Stoica logofăt ot Tîrgovişte, meseţa noiemvrie 26, vă leat 7158 <1649>.
         Eu Ilina. Costandin vel postelnic.
      DANIC, Ms. 1175, f. 20r–20v.
      Copie rom.
      Menţ., Ionaşcu, M-rea Tîrgşor, p. 14.

275                                                                1649 (7158) noiembrie 26
     † Adecă eu, Iano, feciorul Melicăi, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de bună cridinţă la mîna dumnealui lu Hranite postelnic Blagodescul, cum să să ştie că i-am vîndut un loco de casă din capul podului, cari loc au fostu al mamii Melincăi, diript bani gata ughi 9 şi un cal, deript ughi 16. Şi am vîndut de a mea bunăvoi, cu ştirea tuturor vecinilor din sus şi din jos, pentru că acest locu ce scrii mai sus au fostu mai denainte vreme di moşie al dumnealor, de la moşu-să<u>, Pîrvu Ţintoaie.
     Şi cînd am făcut această tocmeală, fost-au mulţi boiari mă<r>turii, anume: Enuşcul ot varoş Floci şi Iano zet Palalogăi ot tam şi Chiriţă ot tam şi Anghel ot tam şi Neagul Pilug şi Gherghe Căcăţuiul şi Stan al Florii şi Mihul şi Pan snă Anghel şi Grozea şi Nicula croitorul şi Ivan şi alţii carie vor puni mai jos peceţili şi iscăliturile.
     Şi am scris eu, Negoiţă snă Stanciul Păhmit ot Buciumeni.
     Pis measeţa noiemvrie 26 dni, leat 7158 <1649>.
         † Eu Iano sin Melica
         † Eu Şerban.
      DANIC, M-rea Sf. Ioan din Bucureşti, XX/15.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 21).

276                                                                1649 (7158) noiembrie 29
     † Adecă eu, Neagoe, feciorul lui Braşov ot Bărbuleţ, fratele lui Ion, scriu şi mărturisesc cu acesta al miu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna Radului logofătul ot Criţuleşti, cum să se ştie că i-am vîndut un loc den sat de Bărbuleţ, ce să chiamă locul den Giurcov, derept ughi 4 bani gata. Şi l-am vîndut eu de a mea bunăvoie, fără nici o silă şi cu ştirea frăţini-miu, lu Ion şi a feciorilor mii şi a tuturor megiiaşilor deprijur. Însă, întîi m-am tocmit cu frate-miu de i-am dat altu loc unde-i va fi voia ca să potrivim, să nu fie gîlceavă pentru acestu loc care l-am luoat eu în partea mea şi l-am vîndut de bunăvoia mea fără nici o silă, ca să-i fie dumnealor moşie în veci stătătoare.
     Şi am pus şi mărturii boiarii carii-ş vor pune peceţile mai jos.
     Pis noiemvrie 29, vă leat 7158 <1649>.
         Eu Neagoe.
      DJAN Prahova, Colecţia Documente foi volante, CXXIII/61.
      Orig. rom., hîrtie (31,5 r 22,5).

277                                                                1649 (7158) noiembrie 30
     † Adecă eu, Drăghici, ficiorul Radului postelnic Ţarălungă ot Cîrligaţi ot sud Vlaşca, împriună cu fiiu-mieu, Marin, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare cridinţă la mîna a dumnealui jupan Drăguşin vel paharnic şi la mîna coconilor dumnealui, cîţi Dumnizeu va dărui, din satu din Deleni ot sud Olt, cum să să ştii că i-am vîndut dumnealui toată partea mea di moşii din sat din Cîrlegaţi, însă o fune şi jumătate de pristi tot hotarul, din cîmpu şi din păduri şi din apă şi cu viia mea cît am avut eu şi din moară a patra parte şi cu o livade di meri despri Cojocari şi cu casele şi cu pimniţa şi cu tot vinitul din hotaru pînă în hotaru, diript bani gata ughi 80. Şi o am vîndut di a mea bunăvoie şi cu ştire tuturoru fraţilor mii. Diript acei, să-i fii dumnealui moşii în veac şi coconilor dumnealui moşii în veac şi coconilor dumnealui.
     Şi la această tocmeală a nostră fost-au mulţi boiari mărturii cari vor pune piciţilii şi iscăliturili, anume: Mihaiu căpitan ot Pătroie i Ivaşco vornicul ot Răteşti i Cînda postelnic i Vintilă comis ot Mogoşani, Radul postelnic i brat ego Diicul ot Mătăsari, Tudor Cîrjău i Baloi ot Pitrişti snă ego Vladul i Radul ot Boureni, Cornea brat ego Tatul ot Poiniţi, Şărbu Doldura ot Bănişti, Leca vornicul i Micul pitar. Şi pintru cridinţa, mi-am pus şi picete şi iscălitura. 
     Şi am scris eu, Ion vatah ot Corşori. Aceasta am scris.
     Pis noiemvrie 30 dni, vă leat 7158 <1649>.
         † Drăghici i Radul
         Mihai căpitan za roşîi
         † L<e>ca vornic
         Ivaşco clucer
         Mogoş căpitan Ambeanul.
      DANIC, M-rea Golgota, III/3.
      Orig. rom., hîrtie (43 r 28,5), 5 sigilii inelare.
      Copii ibid.: mss. 228, f. 23 v–24; 232, f. 4.

278                                                    <Ante 1649 (7158) decembrie 1>
     † Scris-am eu, Ionaşco comis, acesta al meu răvaş la dumneavoastră 6 boieri, că aţi mînat dumneavoastră de <a>ţi înt<r>ebat păntru moşie maicăi călugăriţii, cui o lăsat la moarte ei; lu Nan o lăsat, au Cîrstei, au fetei Grozi<i>? Eră eu aşa ştiu cu sufletul meu, că au zis la moarte ei: de va veni vr[eun fe]cior den robie sau vro fată, să fie moşia de la Plăseni pre mîna lor. Eră de nu va veni nice unul den robie, să fie moşia2 pre mîna lu Nan. Şi e-u dat şi cărţile la Nan. Aşa ştim cu sufletul meu, aşa spuiu dumneavoastră.
     Ionaşco comis.
      DANIC, M-rea Plumbuita, XII/9.
      Orig. rom., hîrtie (12,3 r 21), sigiliu inelar.
      Copie ibid.: ms. 225, f. 75v, datat după doc., M-rea Plumbuita, XV/5.

279                                                                 1649 (7158) decembrie 1
     † Adecă eu, Şerbu al Badei ot Săcşor, <scris-am> acest zapis al mieu, ca să fie de bună credinţă la mîna dumnealui Stoicăi logofăt, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui o jumătate de fune de ocină ot Săcşor, care jumătate de fune o am cumpărat şi eu de la unchiu-mieu, star Toader, den cîmpu, den pădure, den apa, den heleşteu, den siliştea satului şi de preste tot hotarul, za aspri 1 200. Şi am vîndut de bunăvoia mea, fără nici o silă. Şi am luat toţi banii gata în mîinili mele, ca să-i fie dumnealui şi coconilor dumnealui de moşie, de stremoşie ohabnică.
     Şi mărturie: unchiu mieu, Toader i Muşat i Rusin i Bogdan.
     Şi pentru credinţă, pusu-mi-am degetul în loc dă pecete, să să crează.
     Pis Mareş logofăt, dechemvrie 1 dni, vă leat 7158 <1649>.
         Eu Şerbu
         Toader
         Muşat
         Eu Rusin
         Bogdan mărtur.
      DANIC, Ms. 1414, f. 30.
      Copie rom., hîrtie (15 r 19,5).
      EDIŢII: Ionaşco, Stoica Ludescu, p. 287, nr. 10.

280                                                                 1649 (7158) decembrie 1
     † Adecă noi, 6 boiari carii am fost luoaţi dinaintea mărie sale domnu nostru, Io Matei Băsărab voivod, anume: Vlădilă iuzbaşa i Mitrea ceauş i Dumitru pitar i Niculcea ot Porceşti i Făta i Nedelco ot Boldorogeşti, de Cîrstea ot Plăseni şi de Rădan ceauş şi de Dumitra, nepoata Mari<i>i călugăriţei, ca să căutăm pentru partea Marie călugăriţei di ocină din sat din Plăseni, cîţi stînjini au fost şi cui o a lăsat: Cîrstei o au lăsat, au lăsatu-o-au nipoată-sa Dumitrei, au lu Nan vătaf, tatăl lui Rădan ceauş?
     Dici noi am mersu la sat la Plăseni, de am strînsu omini buni de am întrebat în[s]ă ominii, anume: Ionaşco comis şi Radul dărăbanţul şi Nedelco şi Stîion ot Curăta. Dici ei toţi au mărturisit cum au auzit că o au dat lui Nan vătaf şi i-au dat şi cărţili. Iar, de va vini vriun ficior al ei din robii, să fii a lor. Dici noi aşa mărturisim. Iar pintru stînjini cîţi au avut, am aflat un jurătoriu din cei 12 jurători, carii au fost purtat Maria călugăriţa lege de au jurat în zilele Radul vodă, de cătră Preda spătar. Dici acest jurătoriu mărturiseşte că au jurat pre stînjeni 100. Dici noi o am funit şi am făcut semne şi o am lipit lîngă ocina mănăstirii ot Plumbuita, căci o au închinat Rădan ceauş la mănăstiri şi s-au scris călugăriţa la pomenic. Deci noi am făcut zapisul nostru la mîna lui Rădan ceauş.
     Pintru cridinţa, am pus piceţile.
     Pis dechemvrie 1 dni, vă leat 7158 <1649>.
         † Dumitru pitar
         † Nedelco
         † Niculcea
         † Făta
         † Mitrea ceauş.
      DANIC, M-rea Plumbuita, XV/5.
      Orig. rom., hîrtie (29 r 21), 3 sigilii inelare.
      Copie ibid.: ms. 255, f. 76.

281                                                                 1649 (7158) decembrie 2
     † Adecă eu, jupîinesa Stana ot Potoceni, jupîinesa ceuşului Vlad Mîrzacul ot Păcleni, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credenţă la mîna lu Negoiţă păharnic i Gherghe spătar i Moise spătar, cum să să ştie că le-am vîndut ocină în Păcleni în judeţul Buzăului, jumătate de ocina Turcului, ce easte moşi<e> mare, însă derept bani gata 1 200. Şi am vîndut noi ce scriem mai sus, de a noastră bunăvoie şi cu ştirea tuturur fraţilor de moşie, fără nici o silă.
     Şi la tocmela noastră fost-au oameni buni, anume: uncheşul Negoe ot Pîcleni i Radul Predei ot tam i Nazarie ot tam i Stan Bahmet ot tam i Negoie snă Pardos ot tam.
     Şi pentru mare credenţa, pus-am şi degetele.
     Pis popa Oancea ot Tîrcov.
     Pis measeţa dechemvrie dni 2, vă leat 7158 <1649>.
         Stana. Negoe. Radul. Nazarie. Stan.Negoe.
      DANIC, Ep. Buzău, XIII/8.
      Orig. rom., hîrtie (16,5 r 20).
      Copii ibid.: Doc. ist., CMXLIII/2d; BAR, ms. 1673, f. 6v.

282                                                                 1649 (7158) decembrie 2
     Iane, fratele lui Rădici şi mama lui, Maria, vînd jupînului Manta o livadă la Crucea Cîrlegii <de la Negeşti>, cu 3 ughi.
      DANIC, M-rea Cîmpulung, LX/24 (nr. 11).
      Rez.
      Alt rez., ibid.: LXI/116 (nr. 10).
283                                                                 1649 (7158) decembrie 5
     † Eu, Radul de Uleşti, care ţiu pre Ilina care au fostu fămeie lu Drăgan snă Stati de Gorgan, scris-am zapisul nostru, ca să fie de marea credinţă la mîna jupînului Radului vel logofăt, cum să să ştie că e-<a>m vîndut 70 de stî<n>jăni de ocina de la Gorgan, dereptu bani gata 1420 şi mi-<a>u dat banii în casa unchişului Mircan den mîna ceuşului Simion Golescul şi a Draghii pîrcălabul.
     Şi cînd mi-<a>u dat banii, fost-au mulţi megiiaşi den sat den Tîncăbeşti: Mircan i Dragomir i Toder i Once i Copită i Stoica i Radulu. Şi am vîndut eu, Ilina, moşie me de a me bunăvoie, fără nici o silă, cu ştire toturur fraţilor de ocenă.
     Şi păntru credinţa, ne-<a>m pus degetele mai jos.
     Pis dechivrie 5 dni, leat 7158 <1649>.
      DANIC., A.N., CXII/60.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 20).

284                                             1649 (7158) decembrie 8, Tîrgovişte
     †  acestui fecior, anume Dănilă snă Stanov Capotă ot Grozeştii Tismenii, ca să fie în pace şi slobod de rumînie de cătră toţi feciorii Predei vornicul Cepleanul, mai mult val să n-aibă, pentru că acest om Dănilă, feciorul lu Stan Capotă, el au fost rumîn de moşie den Grozeştii Tismenii, iar Mihai spatar Coţofeanul, el au fost vîndut nişte rumîni ai lui den Stîngăcea Predei vornicul Cepleanul. După aceea, Preda vornicul pînă au fost viu, el se-au fost pus şi în spinarea lu Dănilă, ca să-l rumînească, zicînd aşa că au fost cumpărat şi pre tată-său, cînd au cumpărat ceealalţi rumîni den Stîngăcea.
     Iar cînd se-u tîmplat de-au fost chemat Mihai spatar Coţofeanul pre Hriza banul la ospăţ, atunce au fost şi mătuşa Anca, muma lu Dănilă acolo, jăluindu-să de acea asupreală. Iar Mihai spatar singur cu gura lui au mărturisit, naintea banului Hrizei, cum n-au fost vîndut pre Stan Capotă Predei clucer, nici feciorii lui, nici au avut treabă cu dinsul, căci că sînt ai Tismenii rumîni de moşie. Deci i-au făcut Hriza banul carte de pace şi de răpaos, pre cuvîntul lu Mihai spatar. După aceea şi Preda cliucer Cepleanul, el încă i-au făcut zapisul lui cu mare blăstem şi cu mulţi boiari scrişi în zapis, ca să nu mai aibă treabă Dănilă snă Stan Capotăv, nici feciorii lui. Şi i-am făcut şi domnia mea carte de pace şi de răpaos, vă leat 7146 şi tot au fost un om în pace.
         Iar cînd au fost acum, după moartea Predei cliucer Cepleanul, iar feciorii lui, Mihai spatar i Preda postelnic, ei încă se-au pus în spinarea lui Dănilă să-l rumînească şi zicea că au tocmit să dea un ţigan pentru dinsul şi multe pîra. Iar domnia mea am văzut zapisul tătîine-său Predei cliucer, cu slova lui, şi am adevărat şi domnia mea cum n-au nici o treabă cu acest om a-l învăluirea de rumînie. Şi se-au pîrît de faţă cu călugării de la Tismeana şi au rămas şi feciorii Cepleanului de lege den divan, cum mai mult treabă să n-aibă cu acest om, cu Dănilă, să n-aibă nici cu feciorii lui în veci.  <1649>† † <m. p>
      DANIC, M-rea Tismana, LXXXIX/8.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 20), pecete timbrată.

285                                             1649 (7158) decembrie 9, Tîrgovişte
     † Adecă eu, Stan sîn Şărbu şi eu, Mihnea snă Dragoe, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna jupînului Velisarie şi a jupînului Simei, cum să să ştie că am vîndut noi dumnealor moşiia noastră din Nicşăştii de Jos însă partea den funea fuirească jumătate şi den funea Rijdavului iar jumătate2 dereptu ughi 23, ca să fie dumnealor moşie, că o am vîndut noi den a noastră bunăvoie cu ştirea tutoror boiarilor şi a megiiaşilor de pre-mprejurul locului, fără dă nici o silă. Însă moşiia stearpă fără de bir şi fără de rumîni, să fie dumnealor moşie, feciorilor, nepoţilor, strenepoţilor. Iară de se va scula cineva cu vro pîră, să avem a trage noi pîra, iară dumnelor să-ş ţie moşiia.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi oameni buni mărturie, anume: Stoica, vnuc Mircii postelnic ot Şăteşăşti i Draghici ot Necşăşti care el easte f[r]ate cu noi pre moşie i Bratul ot Zăs<i>neşti.
     Şi păntru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am degetele noastre şi iscăleturili, ca să să crează.
     I pis az, Tudor snă Ianiu cupeţ u gradu u Tîrgovişte, measeţa dechevri<e> 9 dni, vă leat 7158 <1649>.
         E<u> Stan. E<u> Stoica.
      Muz. Ist. şi Artă al Mun. Buc., nr. 30 616.
      Orig. rom., hîrtie (19,5 r 31).
      Rez., Ştefănescu, Catalog, p. 160.

286                                                               1649 (7158) decembrie 10
     † Adecă eu, jupînul Iane şi cu fămeia me, Voica, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţe la mîna jopînului Tudorache, cum să să ştie că i-am vîndut o prăvălie de a noastră bunăvoie, ca se-i fie lui moşie şi ficiorilor lui, în vec. Şi am întrebat şi vecini<i> şi din sus şi din jos şi n-au vrut să i-o cumpere şi însă care prăvălie este lipită de prăvăliia Duşcăi. Şi cînd am vîndut, dusu-m-am de i-am arătat şi locul pînă unde este prăvăliia, pînă-n picătura casei, care este în mijlocul curţiei.
     Şi la tocmela nostră, fost-au mulţi boieri, anume: jupînul Duşcă şi Manul pîrcălabul şi Filafto băcanul şi Voico vecinul de acole şi jupînul Iane te<ni>chigiul. Şi o am vîndut, derept ughi 38 şi să fie volnic să urdine pre ulicioră şi să fie volnic să între cu carul prin curte.
     Şi pintru credinţa, pusu-ne-m şi peceţile.
     Şi am scris eu, Jitco logofet ot sel Meret ot sud Mehedinţi.
     Pis deghenvrie 10, vă leat 7158 <1649>.
         Jupan Iane.
         Voica.
         
      DANIC, A.N., LXXVII/1.
      Orig. rom., hîrtie (31,5   20), 3 sigilii inelare în fum.
      EDIŢII: Potra, Doc. Bucureşti, p. 104, nr. 24.

287                                           1649 (7158) decembrie 10, Tîrgovişte
     Cu mila lui Dumnezeu, Io <Matei> Basarab voievod şi domn a toată Ţara Rumînească, dat-am domnia mea această poruncă a domni<i>i mele, sfintei şi dumnezeieştei mănăstiri a domni<i>i mele, ce să cheamă Gura Motrului, unde easte hramul Preacuvioasei maicii noastre Paraschivei, şi părintelui egumenu Efrem şi tuturor călugărilor, cîţi lăcuiesc într-acest lăcaş, ca să fie sfintei mănăstiri, ce s-au zis mai sus, moşie în Gura Şuşiţăi şi în Gura Motrului, însă amîndoao moşiile alese şi hotărîte şi împietrite cu 12 boieri hotarnici şi cinstitul dregătoriul domni<i>i mele, jupînul Dragomir marele vornic, de către toţi megiiaşi<i> din Şuşiţa, însă stînjăni 870, partea sfintei mănăstiri din Gura Şuşiţăi, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din şăderea satului şi de preste tot hotarul. Şi să să ştie şi hotarăle moşiei din Gura Şuşiţăi, anume: din grind de unde să împreună moşiia Buiceştilor cu a Ioneştilor pe la obîrşia Vă<i>i Picului în jos, pin via Arcă<i> şi pin piatră la vale, la drum la copaciu din cale, unde easte piiatra şi preste drum la Jîi, prin Paşii Vlădo<a>ei, păste Jîi de ceea parte, pe marginea Unghiului Zaeţului, pă din jos pe baltă, pă unde au cursu Jîiul, pin silişte Spinişorului şi după Unghiu pă baltă, pe la coliba Lecăi.
     Aşîjderea să să ştie şi moşiia sfintei mănăstiri din Gura Motrului, ce s-au hotărît de către Ţîţăreni, însă semnele iar anume: din jos de siliştea Ţînţărenilor, la Stîlpul lui Codreş din jos şi din Stîlpul Codreşului la păr, la Gura Motrului din sus, pă unde au u<m>blat Motrul mai nainte vreme, pe matca bătrînă şi pe matcă în jos pînă la Grindul Ciupercăi, unde easte piiatra şi de acolo, din Grindul Ciupercăi, în jos pe balta […]2 şi de acolo în jos pe lîngă balta Letinului şi pînă-n pădure […]2 pen balta Răcmanului în jos unde dă gura bălţii în Jîi, unde au fost dîrsta lui Stan Pîrţan.
     Pentru că aceste mai sus-zise moşii din Gura Şuşiţăi şi din Gura Motrului au fost bătrîne şi drepte moşteniri ale sfintei mănăstiri ce s-au zis mai sus, din Gura Motrului, încă mai denainte vreme, din zilele altor domni bătrîni de demult, iar după aceea, cînd au fost acuma, în zilele domni<i>i mele, dacă m-au dăruit Domnul Dumnezeu şi cinstitul împărat pe domniia mea cu domniia şi cu steagul Ţării Rumîneşti, la moştenirea strămoşilor domni<i>i mele şi s-au pus egumen şi nastavnic sfintei mănăstiri ce s-au zis mai sus, Efrem. El, văzînd aceste moşteniri ale mănăstirii din Gura Şuşiţăi împresurată, stăpînită de megiiaşii de acolo, pentru că au fost mestecată cu dînşii, şi moşiia din Gura Motrului abătută din apa Motrului, au venit înaintea domni<i>i mele în marele divan, de au luat 12 boiari hotarnici pe răvaşe domneşti, anume: din Poiană, Neagoe postelnic şi din Tîrgul Gilortului, Vlădul postelnic şi din Birci, Udrea postelnic şi din Roşia, Barbul postelnic şi din Bălceşti, Neagul păharnic şi din Tîrgul Jîiului, Rustea postelnic şi din Braloştiţa, Drosul postelnec şi din Vîlcăneşti, Stănilă postelnec şi din Tălpăşăşti, Pătru postelnic şi din Străhaiia, Preda căpitan şi din Cerna, Costandin păharnic şi din Stănceşti, Balica postelnic şi hotarnic, dregătorul domni<i>i mele, jupan Dragomir marele vornic, ca să caute şi să hotărască moşiia sfintei mănăstiri din Gura Şuşiţii şi din Gura Motrului şi să o aleagă de către toţi oameni<i>, pe unde au fost hotarăle cele bătrîne de demult, şi precum vor afla ei cu sufletele lor mai cu dreptate. Într-aceea, aceşti mai sus-zişi boiari hotarnici împreună cu jupanul Dragomir marele vornic, ei au u<m>blat şi au tras moşiia tot cu funiia.
     Deci au ales sfintei mănăstiri din Gura Şuşiţăi de către megiiaşi stînjăni 870, precum s-au scris mai sus, şi o au lipit-o iar lîngă moşiia sfintei mănăstiri de către Ioneşti, moşie lîngă moşie, precum easte legea moşiilor şi obiceiul ţării […]2. Şi au pus boiarii pietri şi semne, precum s-au scris mai sus […].
     Aşîjderea şi la Gura Motrului iar au ales şi au hotărît pe matca bătrînă, pe unde au u<m>blat Motrul mai denainte vreme. Şi au pus boiarii hotarnici şi semne şi pietri, precum s-au scris mai sus şi precum au aflat ei, cu sufletele lor. Şi am văzut domniia mea şi cartea a acestor 12 boiari de hotărnicie, după tocmeală, precum s-au scris mai sus.
     Drept aceea, am dat şi domnia mea sfintei şi dumnezăieştii mănăstiri din Gura Motrului, ce s-au zis mai sus, [ca să fie moşteniri]2 ohabnice şi de întărire pre semnele, precum s-au scris mai sus, iar ctitorilor veacinică pomenire, şi de niminea neclătit să fie preste zisa domni<i>i mele.
     Iată şi mărturii am pus domniia mea: jupan Ghiorma vel ban al Craiovii i jupan Dragomir vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Stroe Fiera vel vistiiari i jupan Diicul vel spătar i jupan Preda vel clucer i jupan Drăguşin vel paharnic i jupan Radul Mihalcea vel comis i jupan Costandin Cantacozino vel postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul vel logofăt.
     Şi am scris eu, Dumitru logofătu, în scaunul cetăţii Tîrgoviştei, luna lui dechemvrie 10 zile, leat 7158 <1649>.
         Io Matei voievod.
      DANIC, ms. 252, f. 54v–55v.
      Copie rom.
      Alte copii, ibid.: mss. 253, f. 25v–36v; 716, f. 1144–1146.

288                                                               1649 (7158) decembrie 11
     † Adecă eu, postelnic Condilă, cu jupîneasa mea, Stanca, scris-am acesta zapis al nostru, ca să fie de mare credinţă la mîna Fătului, cum să să ştie că i-am vîndut neşte ţigani, anume: Vladul cu ţiganca Rada şi unu ţigan, anume Ion neînsurat. Şi ţiganca Rada au avut copil mic în braţe, anume Oprea. Deci să să ştie că copilul nu l-am vîndut, ci easte nevîndut. Deci aceşti ţigani carii sîntu mai sus-scrişi sîntu den ţigănia jupîneasei mele. Deci noi i-am vîndut de a noastră bunăvoie, fără nici o silă, ca să-i fie lui stătători, să-i dea unde va fi treaba lui. Şi pentru credinţa ne-amu pus şi peceţile.
     Pis dechemvrie 11 dni, leat 7158 <1649>.
         Condilă postelnic.
         I jupîneasa Stanca.
      DANIC, M-rea Cîmpulung, LXII/18.
      Orig. rom., hîrtie (31 r 20,5), două sigilii inelare.

289                                       1649 (7158) <decembrie 11>, Tîrgovişte
     Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievoda şi domnu a toată Ţara Rumînească, dat-am domniia mea această poruncă a domni<i>i mele, sfîntei şi dumnzeieştii mănăstiri a domni<i> mele ce să chiiamă de la Străhaia, hramul Sfîntei Troiţe şi părintelui egumenul Nicolae şi tuturor călugărilor cîţi lăcuiescu într-acest lăcaş, ca să fie sfîntei mănăstiri ce s-au scris mai sus, moşîe şi rumîni în Stîngăceao din Faţă şi în Stîngăceao din Dos, din judeţul Mehedinţilor, toată partea Predei vornecul Cepleanul şi de moştenire şi de cumpărătoare, însă moşîe aleasă şi hotărîtă şi împietrită cu 12 boieri hotarnici şi cu cinstitul dregătoriul domni<i>i mele, jupan Dragomir marele vornec, din cîmpu şi din pădure şi din apă şi cu vaduri de moară şi cu viia şi cu rumîni şi din şăderea satului şi depretutindinea, de preste tot hotariul.
     Şi să să ştie în Stîngăceao din Faţă stînjăni 1 880 şi în Stîngăceao din Dos stînjăni 1 500. Aşijderea şi rumînii, anume: Preda cu feciorii lui, Pîrvul şi Barbul şi Ioan cu feciorii lor, Crăciun şi Drăghici cu feciorii lor şi Neagoe cu fii-său, Giurgea şi cu feciorii lor şi Pîrvul cu fii-său, Stan şi cu feciorii lor şi Ivan cu feciorii lui şi Stoian cu fii-său, Barbul şi cu feciorii lor şi Doma<s>chin Umerete şi cu fii-său, Stepan şi cu feciorii lor şi Preda cu fii-său, Pătru şi cu ficiorii lor şi fraţii popei, anume Stoica şi Necula şi Radul în Ţara Ungurească şi cu feciorii lor şi Opriţa cu fii-său, Dumitru şi cu feciorii lor [...] şi cu feciorii săi şi Barbul cu fii-său, Necula şi cu feciorii lor […]3 şi cu feciorii săi în locul lui Stepan cu tot rumînul Tismenii şi Giurgiu cu feciorii săi şi Lupul Dumitru cu feciorii lui, Anghel şi Radul cu feciorii lor şi Radul Vitriţi cu feciorii săi şi Barbul în Ţara Ungurească cu un fecior al lui, Matei şi cu feciorii lor şi Pîrvul în Ţara Ungurească, şi Radul cu feciorii lui, anume: Danciul şi Mihăilă şi cu feciorii lor, în Sărăcineşti pe Gilort […]3 şi Stoian, feciorii lui Laţco cu feciorii lui, în Drincea şi Glăvan cu feciorii lui, Stoica şi cu feciorii lor şi Radul cu feciorii lui, Iovan şi Barbul şi cu feciorii lor şi Cîrstea, feciorul lui Stăită cu feciorii lui, în Ţara Ungurească […]3 şi feciorul Oprii Voiculeţului, anume: Radul şi Ianoş şi Barbul şi cu feciorii lor. Şi rumînii i-am cumpărat domniia mea de la Boruncă, anume Lupul cu feciorii lui, anume Necula şi Dumitru şi Ivan şi cu feciorii lor şi Matei cu feciorii săi şi Doma<s>chin cu feciorii lui, Ianoş şi Pătru cu feciorii lor, în Ţara Ungurească.
     Şi să să ştie hotarele şi semnile moşîii, anume: din hotarul Bresniţei pre dealul cu viile părăsişte prin Piscul de Streaje în piiatră şi din piiatră la vale în Cotul Olariului, în piatra de lîngă cale şi din piiatră pe cale pînă-n vadul Motrului, pe unde au trecut jupînul Dragomir marele vornec şi din vad în piiatră, în marginea Poienii Fîrlăului şi din sus, din Piiatra Fîrlăului la deal, în Sadina Păducelului şi de acolea din Sadina Păducelului preste deal, unde s-au hotărît cu Ioneştii şi pe lîngă hotarul Ioneştilor pînă unde s-au hotărît cu Şuşiţa şi pînă-n hotarul Stînceştilor şi din hotarul Stînceştilor pînă-n piiatra Străhăi<i>. Pentru că aceasta mai sus-zise moşîe şi cu rumînii din Stîngăceao din Faţă şi din Stîngăceao din Dos au fost ai vornicului Predei Cepleanul şi de moştenire şi de cumpărătoare, de la Mihai spătariul Coţofeanul şi de la frate-său, Dumitraşco clucer Spineanul, încă mai denainte vreme şi tot au fost pe legătura lui cu bună pace.
     Iar după aceea, cînd au fost acuma în zilile domni<i>i mele, după moartea Predei vornecul Cepleanul, iar feciorii lui, Ghiorghe vornecul din Sîrdăneşti împreună cu toţi fraţii lui, Dumitraşco paharnecul şi Mihai spătariul şi Paraschiva şi Preda şi cu sora lor, Iudita, ei au făcut această moşîe şi cu rumînii din amîndoaoă Stîngăcelile, vînzătoare şi de moştenire şi de cumpărătoare.
     Deci, fiind aproape şi lîngă sfînta mănăstire a domni<i>i mele din Străhaia, am făcut domnia mea tocmeală cu dînşîi cu toţi, de am cumpărat-o domniia mea toată partea lor şi de moştenire şi de cumpărătoare şi cu toţi rumînii şi cu tot venitul şi de preste tot hotarul, din hotar pînă-n hotar, precum s-au scris mai sus, în preţ drept 60 000 de aspri gata. Şi au vîndut ei toţi fraţii de a lor bunăvoie, fără de nici o silă, denaintea a tot divanul domni<i>i mele şi cu zapis de la mîna lor de vînzare şi cu ştirea tuturor boierilor după împrejurul locului, ca să fie domni<i>i mele moştenire ohabnică în veacu. Iar după aceea, domniia mea am socotit şi o am dat la sfînta mănăstire a domni<i>i mele ce s-au zis mai sus, Străhaia, ca să fie sfîntei mănăstiri de folos şi de întărire şi călugărilor întru hrană, iar domni<i> mele şi răposaţilor părinţilor şi moşîlor şi strămoşîlor domni<i>i mele vecinică pomenire.
     Într-aceea, egumenul Nicolae împreună cu tot soborul sfîntei mănăstiri Străhaia, văzînd cum că sîntu aceste moşîi din Stîngăcele mestecate cu Necula postelnecul din Stîngăcea şi cu megiiaşîi de acolo, au venit înaintea domni<i>i mele în marele divan şi denaintea4 tuturor cinstiţilor şi dregătorilor domni<i>i mele, mari şi mici, de au luat 12 boieri hotarnici pe răvaşă domneşti, anume: din Poiană, Neagoe postelnicul şi din Tîrgul Gilortului, Vlăduţul postelnic şi din Bircii, Udrea postelnic şi din Roşiia, Barbul postelnicul şi din Bătăceşti, Neagul paharnic şi din Tîrgul Jîiului, Rustea postelnic şi din Braloştiţa, Drosul postelnic şi din Vîlcăneşti, Stănilă postelnic şi din Tălpăşăşti, Pătru postelnic şi din Străhaia, Preda căpitan şi din Cernaia, Costandin paharnic şi din Stănceşti, Balica postelnic. Şi hotarnic om domnescu, cinstitul dregătoriul domni<i>i mele, jupan Dragomir marele vornec, ca să caute şi să aleagă moşia şi rumînii sfîntei mănăstiri Străhăi din moşia7 Stîngăcelii şi să o hotărască de cătră Necula postelnic şi de cătră toţi oamenii, precum va fi mai cu dreptate şi precum vor afla ei cu sufletile lor.
     Într-aceea, aceşti mai sus-zişi 12 boieri, împreună cu jupan Dragomir vel vornec, ei au umblat şi au tras moşîia tot cu funia şi au ales sfîntei mănăstiri Străhăi<i> moşîe în Stîngăceao din Dos, stînjăni 1 500, precum s-au scris mai sus şi au pus pietri şi semne din piiatră în piiatră. Şi s-au aflat şi în Stîngăceao din Faţă moşîe a sfîntei mănăstiri Străhăi<i>, stînjăni 1 880, precum s-au scris mai sus şi precum au aflat ei cu sufletile lor. Şi am văzut domniia mea şi cartea boierilor de hotărnicie, pe semne şi pre hotar şi pre tocmeală, precum s-au scris mai sus.
     Drept aceea, am dat şi domnia mea sfîntei şi dumnezeieşti mănăstirii domni<i>i mele, ce s-au zis mai sus, Străhaia, ca să-i fie această moştenire hotărîtă şi aleasă şi împietrită, moştenire ohabnică în veci, iar domni<i>i mele şi răposaţilor ctitori carii au cîştigat această moştenire, pomană în veciia vecilor, amin. Şi de nimenea să fii neclătită, peste zisa domni<i>i mele.
     Încă şi mărturii am pus domniia mea: jupan Ghiorma marele ban Craleoviscul i jupan Dragomir vel dvornic i jupan Radu vel logofăt i jupan Stroe vel vistier i jupan Diicul spătar i Preda clucer i Drăguşin paharnic i Mihalcea comis i jupan Costandin Cant<acuzino> velichii postelnic. I ispravnic, jupan Radu vel logofăt.
     Pis Dumitru logofăt, în cetatea Tîrgoviştii, dechemvrie 11 zile şi de la Adam pînă acum curgerea anilor în leat 7158 <1649>.
      DANIC, Ms. 714, f. 905v–907v.
      Copie rom.
      Alte copii, ibid.: ms. 326, f. 7v–9; Doc. ist., MCDLXXXIX/10.
      EDIŢII: Chiriţă, Doc. brîncovene, p. 137–140.

290                                                               1649 (7158) decembrie 12
     † Adecă noi, şase boiari carei am fost luaţi pre răvaşe domneşti denaintea domnu nostru Io Mateiu Basaraba voievoda, de igumenul Galaction de la sfînta mănăstire ce se chiamă Sfînta Troiţă ot Bucureşti şi de Stanciul logofăt ot Văcăreşti, feciorul Savei vtori vornic, anume: Loiz clucer ot Fiiani i Radul logofăt ot Dudeşti i Sava logofăt ot Furduieşti i Vîlcul logofăt ot Budeni i Ghidul comis ot Popeşti i Damaschin vtori vornic ot Bucureşti, ca să căutăm şi să adeverim pentru nişte ţigani ci au avut Stanciul pîră cu mănăstirea, zicînd că sînt ai lui de la unchiu-său, Dumitru pitar, însă pentru Neagoe ţiganul şi pentru Baciul şi cu ţiganca lui, Stana, ca să le căutăm cărţile şi să adăvărăm: ai mănăstirei sînt, au ai Stanciului. Deci pentru acesta lucru, fost-au făcut Stanciul logofăt şi carte de afurisenie de la părintele nostru mitropolit vlădica chir Ştefan pentru să nu fie vreo făţărie, ci să fie judecată dereaptă. Deci am căutat şi am cetit cărţile mănăstirei şi cărţile Stanciului logofăt. Deci pentru Neagoe ţiganul scris în cartea Stanciului cum easte fecior al Neacşăi ţigancei, iar în cărţile mănăstirii scrie cum easte fecior al Muşăi ţigancei. Deci într-aceasta am socotit de am potrivit cărţile şi am întrebat şi oameni bătrîni de împrejurul mănăstirei şi am adevărat că easte Neagoe fecior al Muşăi ţigancei, nu easte al Neacşăi şi pre Muşa o au fost plătit mănăstirea de la Radul logofăt şi de la frate-său, Nicula, feciorii lu Moş logofăt ot Cîmpuşor sud Vlaşca şi easte Muşa ţigancă dereaptă mănăstirei. Şi au fost avut mănăstirea pîră ş-altă dată pentru Neagoe ţiganul, igumenul Athanasie de la Sfînta Troiţă cu părintele vlădica Luca, mai nainte vreme şi apoi cu vlădica Grigorie şi apoi iar în zilele domnu nostru Io Matei Basarab voievoda, vă leat 7145, au avut pîră Athanasie igumenul ot Sveata Troiţă cu răposatul părintele vlădica Theofil şi cu Sava igumenul ot Rîncăciog, tot pentru Neagoe ţiganul şi au rămas de judecată den divanul domnului, vlădica Theofil şi Sava igumenul ot Rîncăciog, cum am văzut şi cartea domnu nostru la sfînta mănăstire, de judecată, cum easte Neagoe ţiganul al sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă.
     Iar pentru Baciul ţiganul şi cu Stana, ţiganca lui, ce scrie în cartea Stanciului logofăt, iar am luat seama pre cărţi şi am [af]lat şi în cărţile mănăstirei, în h[ri]2sovul Mihnei voievod, cum au fost fecior lu Braşovean ţiganul, cumpăraţi de Mihnea voievod de la jupîneasa Elina vorniceasa a vornicului Ivaşco cel bătrîn. Şi au fost avut Baciul ţiganul şi un frate, anume Sultan ţiganul, şi nici aşa n-am crezut cum să fie acest ţigan Baciul fecior lu Braşovean ţiganul care au cumpărat Mihnea voievodu. Şi iară am întrebat oameni buni şi bătrîni şi preoţi den Bucureşti, demprejurul mănăstirei şi călugări bătrîni den mănăstire şi au mărturisit toţi cu sufletele lor cum acest ţigan Baciul, ce scrie mai sus, au fost ţigan de moşie al Sfintei Troiţe şi au luat şi cartea de afurisenie a vlădicăi Ştefan, ce au fost făcută de Stanciul logofăt asupra lor, pentru Baciul ţiganul, cum easte al mănăstirei şi cum au avut şi un frate, anume Sultan şi au murit la mănăstire şi cum au fost aceşti ţigani fugiţi mai nainte veme în Ţeara Turcească de doaă ori şi tot i-au adus părintele Athanasie igumenul, în ţeară, cu multe cheltuiale.
     Iar pentru Stana ţiganca am aflat cum au fost a lu Mircan postelnic […] şi o au fost plătit mănăstirea lu Mircan postelnic şi jupîneasei lui, Dospinei, cu altă ţigancă, anume Dumitra ţiganca, vă leat 7127. Şi am văzut şi zapisul lu Mircan postelnic cu pecetea lui şi cu pecetea şi iscălitura a Vladului Rudeanul, care au fost vel logofăt.
     Într-aceea, nici într-un chip nu se-au potrivit cărţile Stanciului cu ale mănăstirei, ci pentru aceasta am socotit amăruntul cum scrie mai sus şi am adevărat cu ale noastre suflete cum aceşti ţigani ce scriu mai sus sînt ai sfintei mănăstiri Sveata1 Troiţă de moşie dereaptă şi bătrînă, nu sînt ţiganii carei scriu în cărţile Stanciului logofăt. Iar ţiganii ce scriu în cărţile Stanciului sînt alţii, ci să şi-i caute şi-i va găsi, iar mănăstirea să aibă bună pace de cătră Stanciul logofăt. Aşa am adevărat şi mărturisim cu sufletele noastre. Şi pentru credinţa, pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile.
     Şi am scris eu, popa Gheorghie de la besereca domnească, cu învăţătura boiarilor.
     Pis measeţa dechemvrie 12, vă leat <1649>.
         Radul logofăt Dudescul.
         Loizol clozţeru
         Sava logofăt
         Eu Ghidul comis
         Vîlcul logofăt
         Damaschin vornic.
      DANIC, M-rea Radu-Vodă, XXXIX/22.
      Orig. rom., hîrtie (44,5 r 29), şase sigilii inelare în fum.

290 bis                                                                 <1649> decembrie 12
     † Adecă eu, Sin ot Dăieşti, scris-am zapisul ca să fie de bună cr<e>de<n>ţă la mîna păharnicului Pîrvului ot Fălcoi, cum să să ştie cum i-am vîndut toată partea me de ocină de zestre din Sî<m>botin, însă din parte socru meu Bade, fecioru lui Dumitru, jumătate de preste tot hotarul, cîtă să va afla, din cîmp şi den pădure şi din apă şi din sălişte şi să vie din lacuri.
     Şi o-m vîndut de a me bunăvoie, fără nice <o> silă pre bani gata ughi 11. Şi amu <l>uat bani gata în mîna mea.
     Şi la tocmeala noastră au fost ei din Sîmbotin, Albul […] şi Goste […]5.
     Şi am scris eu, popa <S>archiz.
     Şi pentru cre<din>ţă, au pus degitele.
     Mesiţa dichi<>mvrie 12 dni.
         Sin.
         Albul.
         Goste.
         Anghel.
         Stan.
         Popa Sarchiz.
         Manta.
         Mi<i>hăiul.
      DANIC, Col. Ionaşco, I/70.
      Orig. rom., hîrtie (20,5 r 27,5).
      Datat ca anterior documentului din 14 august 1650, Col. Ionaşco, I/67, în care se menţionează vînzarea lui Sin ca fiind deja făcută.
      Copie, BAR, A 3287, f. 152 (numărătoarea veche 149).

291                                                               1649 (7158) decembrie 15
     † Scris-am eu, Dragomir, acest al meu zapis la mîna iuzbaşii Datco, ca să fie de mare credinţă, cum să să ştie că am pus livadea din Vîrtop zălog dire<pt> ughi 3 cît va ţînea din Vîrtop. Şi am scris împreună cu frate-meu, Novac acesta zapis şi cît vom ţînea noi banii, dumnalui să ţie locul, iar cînd vom da noi banii, iar livadea să fie slobodă. Acesta am scris.
     Pis measeţa dechemvrie 15, vă leat 7158 <1649>.
     Şi mărturii: iuzbaşa Stanciul şi Gherghe neguţătorul şi Ivaşco ot tam şi Avram den Hariş şi mulţi boieri au fost cînd am scris acesta zapis.
     Şi am scris eu, Martin gramatic ot Titişti şi Şuica ot Şuici încă au fost. Şi păntru credinţa, pus-am şi degetul.
         Eu Dragomir.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CLVII/40.
      Orig. rom., hîrtie (21 r 21,5).

292                                                               1649 (7158) decembrie 15
     † Adecă eu, jupîneasa Mariia, scris-am zapisul meu la mîna Fătului braşuveanului, cum să să ştie că i-am vîndut 1 ţigan, anume Băjan, derept ughi 30. Deci i-am făcut zapisul meu la mîna lui, ca să fie de mare credinţe.
     Şi cînd am scris zapisul, fost-au mărturie anume: fiiu-meu, Fera şi popa Preda. Şi păntru credinţa pusu-m-em şi pecetea.
     Pis measeţă dechemvrie 15 dni, vă leat 7158 <1649>.
      DANIC, M-rea Cîmpulung, LXII/19.
      Orig. rom., hîrtie (12   18), 1 pecete aplicată.
293                                                               1649 (7158) decembrie 16
     † Scris-am eu, Radul snă vornicului Pătraşco ot Şoici, acesta al meu zapes, la mîna iuzbaşei Deatco ot Cîrsteneşti, cum să să ştie că am pus levadea den Frasen zălog, d<er>eptu bani 330 şi cît vom ţînea noi banii, iar dumnalui să ţie levadea den Frasen, iar cînd vom da noi banii, iar levadea să fii slobodă.
     Şi mărturie încă au fost: iuzbaşa Stanciul şi Gherghe neguţăturul şi postelnicul Ivaşco ot tam şi Avram ot Hareş şi Şuica ot Şuici şi mulţi boieri au fost.
     Şi am scris eu, Martin snă Martin ot Teteşti. Acesta am scris.
     Pis measeţa dechemvrie dni 16, vă leat 7158 <1649>.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CLVII/39.
      Orig. rom., hîrtie (21 r 21).
294                                                               1649 (7158) decembrie 16
     † Ad<e>că eu, Văsi, <s>cris-am zapisul miu la mîna Nicol<ei> pîrcălabului ot Oraviţa, ca să fiie de mare credi<n>ţă, să ştiie că m-am vîndut de bunăvoie, de am luat bani ughi 20, bani vlădiceşti.
     Şi cî<n>d m-am vîndut, fost-au romîni buni, mulţi: Ciună comisul ot Sm<î>rdăşteţi şi Giura păharnic ot Mustişte şi Manole ot tam şi Trăilă ot Rogova şi Dumitru ot tam şi Dumitru ot Broscari şi Mîne ot Cacoţi şi Ciurăcel ot Iablaniţa.
     Pintru mărturie, pos<u>-n<e>-am şi degetele.
         Ciună. Giura. Manole. Trăilă. Dumitru. Mîne. Ciurăcel. Dumitru.
     Pis measeţa dechivrie dni 16, letu 7158 <1649>.
     Pis eu, popa Nagoie.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CLXVIII/9.
      Orig. rom., hîrtie (25,5 r 12).

295                                                               1649 (7158) decembrie 17
     † Adică eu, Florea, ficiorul lui Stănilă şi cu fraţii mii, anume: Grozav i Mihai din satu din Căldăruşi ot sud Buzău, scriim şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fii di mari cridenţă la mîna jupan Radu vel comis, cum să si ştii că i-am vîndut dumnealui partea lui Stan ficiorul Boului, toată, din satu din Căldăruşi, de presti tot hotarul satului a şasea parti, cum scrii cartea Mircei vodă, ficiorul Radului vodă, vă leat 7067. Şi am vîndut dumnealui diript bani gata ughi 15. Şi am vîndut această moşii de a noastră bunăvoi, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor megiiaşilor, din sus şi din jos, ca să fii dumnealui moşii stătători în veci.
     Şi la tocmeala nostră tîmplatu-se-au mulţi boiari mărturii, anume: Sava căpitanul Benghiul di Mărăcineni şi Dragomir iuzbaşa di Sărata i Dragul iuzbaşa ot Ceslău, Jipa postelnic ot Virnişti i Dragomir căpitan Cordelea i Jipa vornic ot Rătişti, Dumitru iuzbaşa ot Vernişti i Liftir ot Odobeni i Lupşă iuzbaşa i Vîlcul i Liftiru ceauşul şi alţi mulţi boiari, carii vor puni mai jos piciţili şi iscălituri<li>.
     Şi pintru mai mari credinţa, ne-am pus piciţili, iscăliturili.
     Pis az, Pătru vtori comis ot Cioceni, ca să crează.
     Pis measeţa dichimvrie 17 dni, vă leat 7158 <1649>.
         I Alicxi ceauşul
         † Sava căpitan
         Lupşă iuzbaşa
         Eu Florea
         † Grozav
         † Mihai
         † Jipa ot Verneşti
         † Alecxe ceuşul
         † Dragomir căpitan Cordelea
         Dragul iuzbaşa ot Cislău
         † Lefter
         † Dumitraşco iuzbaşa Buzăian
         Dragomir ot Sărata
         † Radul Liicăi
         † Grama.
      DANIC, Ep. Buzău, II/3.
      Orig. rom., hîrtie (30 r 20), trei sigilii inelare.
      Copie ibid.: ms. 171, f. 347.

296                                                               1649 (7158) decembrie 19
     † Scris-am eu, Ion şi eu, Drăghici al nostru zapis să fie de mare credinţă la mîna Vîlsului ot Argiş, cum să să ştie că i-am vîndut vie din rozorul Mitrei pînă-n gardul popei din Iaş, cu tot îngrădişul, cu tescu, jgheab, dereptu bani, ughi 20.
     Şi la acest aldămaş a fostu tot oameni buni şi preoţi şi boieri. Cîn[du] s-au făcut această tocmeală, fost-au: jupînul Marin roşul şi Mitrea postelnic i Vladu i Bahul i Albul Lăpădat i Tătucul ot Ciofrîngeni.
     Şi păntru cridinţa, pusu-ne-am degetele.
     Pis measeţa dichemvrie dno 19, vă leat 7158 <1649>.
         Ion.
         Drăghici.
      DANIC, Ep. Argeş, VII/16.
      Orig. rom., hîrtie (35,5 r 21), rupt la îndoituri.

297                                           1649 (7158) decembrie 20, Tîrgovişte
         † 1112<><>11111<m. p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei, dumnezeieştii mănăstiri numită Golgota, hramul Schimbarea la Faţă a Domnului Dumnezeu şi mîntuitorului nostru Iisus Hristos şi părintelui egumen Hristodoro şi tuturor călugărilor, cîţi trăiesc în acest locaş, ca să-i fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă ocină în Cîrligaţi din judeţul Vlaşca, însă toată partea lui Radul postelnic Ţarălungă de la Cîrligaţi, o funie şi jumătate din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi cu via lui şi din moară a 4-a parte şi cu o livadă de la Cojocari cu meri şi cu case şi cu pivniţă şi cu tot venitul şi de peste tot hotarul, pentru că această mai sus-spusă ocină de la Cîrligaţi a fost de moştenire a lui Radu postelnic Ţarălungă, încă de mai înainte vreme şi a tot fost pe seama lui cu bună pace.
     Iar după aceea, cînd a fost acum în zilele domniei mele, după moarte lui Radul postelnic Ţarălungă, iar Drăghici, fiul lui Radul postelnic împreună cu fiul său, Marin, ei s-au ridicat de au vîndut această ocină mai sus-scrisă, toată, cinstitului dregător al domnie mele, jupan Drăguşin mare paharnic din Deleni pentru 80 ughi gata şi cu zapis de vînzare de la mîna lor fără ştirea călugărilor de la Golgota.
     La aceasta, egumenul Hristodor împreună cu tot soborul mănăstirii, ei dacă au aflat şi au prins de veste fiind mai volnici ca să cumpere această ocină de la Cîrligaţi pentru că a avut mănăstirea ocina acolo în Cîrligaţi, cumpărată de domnia mea de la Sefer armean pe bani gata şi miluită la sfînta mănăstire Golgota de pomană, ei au venit înaintea domniei mele în marele divan de au spus astfel domniei mele. La aceasta, domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după legea lui Dumnezu împreună cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele şi a ajuns legea şi divanul pe jupan Drăguşin mare paharnic, ca să ia înapoi banii de la mănăstire, pentru că nu i se cuvine să intre acolo în Cîrligaţi lîngă ocina mănăstirii să o cumpere. De aceea şi jupan Drăguşin paharnic, dacă a văzut astfel, el încă a căutat, una pentru sfînta mănăstire, alta şi pentru pomană şi a luat banii înapoi de la egumenul Hristodor însă 80 ughi gata şi a dat şi zapisul de cumpărare. Şi a rămas ocina lui Radul postelnic mai sus-spusă de la Cîrligaţi pe seama sfintei mănăstiri Golgota de moştenire <şi> ohabă şi întărire, călugărilor de hrană, iar domniei mele şi răposaţilor ctitori veşnică pomenire. Şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul comis şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Şi am scris [eu]1, Dumitru logofăt, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna decembrie 20 zile şi de la Adam pînă acum în cursul anilor în anul 7158 <1649>.
         Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
         Io Mateiu voievod <m. p.>
      DANIC, M-rea Golgota, III/4.
      Orig. slav, hîrtie (43,5 r 29), pecete timbrată, restaurat.
      Cu o trad. rom.din 21 iunie 1906. Alte trad., ibid.: VII/22, VII/23 (cu deosebiri, „spartă”), VII/24; mss.: 228, f. 24–25; 232, f. 5–6.
      Rez., Berechet, M-rea Golgota, p. 277, nr. 1.

298                                                               1649 (7158) decembrie 21
     † Adecă eu, Barbul şi cu fiiu-meu, Negoe, şi cu nepoţîi mei, Opre şi Văseiu Cernat, den Cîrst<i>neşti, scris-am acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna lu Ion vătahul den Corşori, cum să să ştie că i-am vîndut un locu la Crînguri şi dă cu capul la nucul Tatului şi cu altul la stupină şi e pînă-n locul Manei. Şi l-am vîndut noi, de bunăvoie a nostră, dereptu 200 bani gata.
     Mărturie încă au fostu: logofetul Albul de Rătevoieşti şi Stan dîrstariul.
     Şi am scris eu, popa Teodoru.
     Pis measeţa dechemvrie 21 dne, vă let 7158 <1649>.
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CVIII/13.
      Orig. rom., hîrtie (33,5 r 21,5).
      Copie ibid.: ms. 137, f. 73v.

299                                                               1649 (7158) decembrie 24
     † Adecă eu, Ana, fata Simei, nepoata Spinciului celui mare den oraş, den Tîrgovişte, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să hie de mare credinţă la mîna domnialui lu Nedelco peharnic şi a coconilor, cîţi Dumnezeu i va dărui, cum să să ştie că am venit de bunăvoie a mea, de i-am vîndut o bucată de vie den Feţe, alăturea cu viia frăţini-mieu lu Neagoe, care mi-au fostu dat mumă-mea de zestre. Şi o am vîndut de bunăvoie a mea şi mi-au dat bani gata ughi 19, ca să hie domnealui moşie şi coconilor ohabnică în veci, pentru că am vîndut această bucată de vie cu ştirea frăţine-mieu şi a tuturor oamenilor mii.
     Şi la tocmeala noastră au fost mărturie: părintele popa Irimiia ot sveata Petca i popa Tatul i dascălul Iane i jupînul Ghinea cupeţ i Irimiia şoimariul i Pătru stolnic şi alţi mulţi carei vor pune peceţili şi iscăleturili mai jos. Şi pentru credinţa, i-am pus şi eu degetul în loc de pecete, să să crează.
     Pis dechemvrie 24 dni, leat 7158 <1649>.
         Eu popa Tatul
         Eu Iane zugraful
         Popa Irimiia ot sveata Petca
         † 
      DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LV/2.
      Orig. rom., hîrtie (30,5 r 20,5), 1 sigiliu mare iconografic, două sigilii inelare.
      Copie ibid.: ms. 134, f. 544.
      EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 260-261, nr. 415.

300                                                               1649 (7158) decembrie 28
     † Adecă eu, Fîrtat den sat, den Şchei ot sudstvo Argeş, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumniei lui, jupan Diicul vel spătar ot Buiceşti, cum să să ştie că am venit şi eu mai pre urma altor megiiaşi ai miei den Şchei, carii s-au vîndut dumniei lui mai nainte. Venit-am şi eu la dumniia lui, de a mea bunăvoie, fără de nici o silă, de m-am vîndut dumniei lui, să-i fiu rumîn cu fămeia mea şi cu copiei miei şi cu toată moşiia mea, cît să va alege de preste tot hotarul, den cîmpu, den pădure, den apă, den seliştea satului, den dealul cu viile şi de preste tot hotarul. Şi m-am vîndut de a mea bunăvoie, eu şi cu un fecior, anume Dobre de 5 ani, derept bani gata 2 000 […] şi cu cîţi Dumnezeu ne va mai da de icea nainte. Şi ne-am vîndut să-i fim dumni<i>i  lui rumîni în veac şi coconilor şi nepoţilor dumniei lui şi strănepoţilor dumni<i>i lui în veac.
     Şi cînd am făcut acest zapis şi această tocmeală, fost-au şe boiari mărturie, anume: jupan Pătru ot Turiia i Tanasie vătaf ot Peteşti, ot Cuca, Tanasie postelnic i Dobre vătaf ot Diiculeşti i Dragomir sîn Anghel vătaf ot Mihăeşti i Oprea ot Betejani i Alexe postelnic ot Gor Brătian ot sudstvo Argeş i Mircea postelnic ot Pădureţ i Diicul pîrcălabul ot Bălceşti şi alţi boiari mulţi, carii-ş vor pune peceţile aicea în zapis şi iscălitura.
     Şi păntru mai mare credinţa, pusu-ne-am şi degetele în loc de peceţi.
     Ispisa<h> az, Toma logofăt ot Cacova.
     Pis measeţa dechemvrie 28 dni, vă leat 7158 <1649>.
         † Eu Pătru ot Turiia
         † Eu Fîrtat
         † Sahat ot Dobroţăi
         † Mircea postelnic ot Păd<u>riţi
         † Eu Neagoe peharnic ot Ciungeşti
         Tanasie vătah
         † Eu Oprea postelnic ot Betejani
         Diicul pîrcălab ot Bălceşti
         † Cîrstea comis
         † Eu Toma logofăt.
      DANIC, M-rea Hurez, XVII/8.
      Orig. rom., hîrtie (29,5 r 20), 8 peceţi în tuş; în legende se poate citi: „Mirce”, „Neagoe”, „Toma logofăt”.

301                                                               1649 (7158) decembrie 29
     † Adecă eu, Neagoi snă Mariş ot Pîrscoveni, scriiu <şi> mărturesescu cu acesta al miu zapis, ca să fie dă mare credinţă la mîna lu Moesi spatar snă Mihalcii vornic ot Pătîrlage, cum să să ştii că i-am vîndut dumnealui ocină în Pîrscoveni, stînjăni cinspre<ze>ce, pre bani gata bani noao sute. Pentru că acestă ocenă fostu-ne-au şi no<ao> cumpărătore dă la Filip snă lu Coţofană ot Pîrscoveni şi cu zapis dă cumpărătore. Şi am vîndut noi dă a nostră bunăvoi, fără dă nici o silă, cu ştirea altor megiiaşi.
     Şi la această tocmeală a nostră întîmplatu-se-au boiari mărturie po ime: Neagoi Coitescul i Pătru stigarul ot Băleşoara za portari i Anghil iuzbaşa za comiş<ei> i Colţea snă Roman ot Sineşti.
     Şi am scris eu, Sava logofăt ot vel comis.
     Pis dechemvrie 29 dni, vă leat 7158 <1649>.
         Neagoi
         Eu Anghil iuzbaşa za comişei
         Neagoi Coitiscul
         Eu Nastasie iuzbaşa za com<işei> mărturie
         † Sava logofăt
         † Eu Dragul iuzbaşa za com<işei> mărturie
         † Eu Pătru ceuş za portari.
      DANIC, Ep. Buzău, LXXII/12.
      Orig. rom., hîrtie (33 r 20), două sigilii inelare.
      Copie ibid.: ms. 173, f. 152.
      Menţ., Stoicescu, Subalternii marilor dregători, p. 82, nr. 169.

302                                                               1649 (7158) decembrie 31
     † Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei Basaraba voievod şi domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele acestui om, anume Bălan din Negoieşti din Mehedinţi, ca să fie volnic cu această carte a domniei mele de să-şi ţie a lui moşie den Negoieşti însă a patra parte despre tot locul din fîntîna din strămătură pînă în cornul pietrii al Padeşului. Şi să aibă pace de către Gherghina şi de către Caliian ot Negoieşti mai mult val să n-aibă, pentru că acest om Bălan ce scrie mai sus, el au fost rumîn Oprei dregătorul, mai denainte vreme vîndut cu al patrulea pămînt.
     Iar cînd au fost acum în zilele domniei mele, iar el s-au răscumpărat de rumînie de la Oprea dregătoriul iar cu al patrulea pămînt, cum s-au fost şi vîndut pentru unghi 50 bani gata cu zapis de la mîna lui şi cu cartea domniei mele de coaje de răscumpărătoare la anul 7151 şi tot au ţinut cu pace.
     Iar apoi s-au sculat Gherghina i Căliian de i-au împresurat moşiia Cîmpul Padeşului cu nişte cărţi rele şi au luat cărţile lui Bălan în silă. Într-aceea, Bălan, deac-au văzut atîta strîmbătate de către ei, venit-au de faţă cu dînşii naintea domniei mele în divan. Şi au venit şi Hamza snă Oprei dregătoriul de i-au mărturisit lui Bălan la divan cum l-au răscumpărat tată-său, Oprea dregătoriul, cu al patrulea pămînt den Negoieşti. Drept aceea şi domnia mea încă am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele. Şi am văzut domnia mea cum au împresurat Gherghina şi Căliian moşia în silă şi fără dreptate cu cărţi rele. Deci i-am bătut în divan şi i-am scos cu mare scîrbă şi le-am luoat şi cărţile lui Bălan de i le-am dat iar la mînă, ca să-şi poată ţinea moşiia al patrulea loc cu bună pace. Mai mult val să n-aibă, pentru că au rămas Gherghina i Călian de lege den divan şi apoi au mărturisit şi ei că n-au treabă cu această moşiie a lui Bălan. Şi astfel să nu fie. Şi ispravnic însuşi cuvîntul domniei mele.
     Scris în Tîrgovişte, luna decembrie 31 zile la anul 7158 <1649>.
         Io Matei voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn.
      Dinculescu, Un zapis şi o carte, p. 430-431.

         11 
         2 
         3 Loc alb în orig.
          1 
       2 Lipseşte semnul miilor 
       3 Loc alb.
       4 Lecţiune probabilă.
       5 În text 
       6 În text 
       7 În text 
       8 În text 
       9 În text 
         10 În text 
         11 În text 
         12 În text 
         13 În text <>.
         14 În text 
         15 În text 
         16 Cuvînt şters în orig.
         17 La această dată era mort, v. Studiul introductiv.
         1 Loc rupt în orig.
         2 Loc alb în orig.
         3 Cuvînt repetat.
??

??

??

??

14
    

1
    

16
    

28
    

46
    

43
    





46
    

66
    



129
    

68
    

89
    

124
    

119
    

144
   

143
   

146
   

163
   

159
   

180
   

209
   

207
    

226
   

225
   

221
    

248
   

247
   

230
   

264
   

270
   

254