118
     1646 (7154) mai f. z.
     † Tudor dvornicul ot Răteşti, ot sudstvo Sac, ca să fie în pace şi slobod de cătră Beldea Kilimen den Ţeara Ungurească şi de cătră feciorii lui şi de cătră toată ruda lui, de cătră nimenea val sau bîntuială să n-aibă, pentru că au avut Tudor dvornicul multă pîră şi gîlceavă cu Beldea Kilimen în trei-patru rîndure, zicîndu Beldea Kilimen cum că au plătit pre Tudor dvornicul de nişte datorii de1 la nişte turci şi zicea că-i easte datoriu şi i-au vîndut şi moşiile de la Răteşti de scotea încă Beldea Kilimen şi cărţi domneşti: cartea lu Gavriil voevod şi cartea Radului voievod şi cartea lu Lion voievod pre moşiile lu Todor dvornicul de la Răteşti. (i cu o năpaste ca aceasta cuprinsese moşiile lui Tudor dvornicul, de le ţinea numai aşa, în silă şi fără direptate. Iar Tudor dvornicul, el aşa s-au jăluit înaintea domni<i>i mele, cum că au fost dat la Beldea Kilimen 350 de oi şi 14 boi şi 7 vaci, ca să-i le ţie Beldea Kilimen. Iar cîndu au mersu Tudor dvornicul la Beldea Kilimen să-şi ia bucatele, datu-i-au dentr-aceste vite numai oi 100, iar celelalte bucate n-au vrut să i le dea şi au prinsu bîha şi au zis că nu ştie el nici de o vită. Iar decă au venit Tudor dvornicul cu ce<le> 100 de oi la casa lui, trimis-au Beldea Kilimen carte la Gavriil voievod de au trimis Gavriil voievod aprozi la Tudor vornicul de i-au luat 2 rafturi de argint şi o masă leşască şi 100 de vedre de vin de le-au dat Beldii Kilimen.
     Într-aceea, Tudor dvornicul, văzîndu atîta strîmbătate şi asupriciune de cătră Beldea Kilimen, venit-au înaintea domni<i>i mele în marele divan şi înaintea a toţi cinstiţii dirigătorii de s-au pîrît de faţă cu o slugă a Beldii Kilimen, anume Curta Ianci, carele l-au fostu trimis Beldea Kilimen în locul lui, să poarte aceste pîră. Într-aceea, domnia mea am căutat şi am judecat pre direptu şi pre lege împreună cu tot divanul şi am ales domnia mea lui Tudor vornicul judecata să jure cu 12 boiari cum că nu easte datoriu Beldii Kilimen nici un ban şi cum nu ş-au vîndut ocinile lui, dece atunce să fie în pace şi să-şi ţie moşiile. Într-aceea, Tudor vornicul, el ştiindu cum nu easte datoriu Beldii Kilimen şi cum nu i-au vîndutu nici o ocină, stătut-au bucuros să jure şi şi-au luat denaintea domni<i>i mele 12 boiari jurători, anume: Lupul ci au fostu mare agă şi den Frejereni, Radul ci au fostu mare slujer şi den Bucov, Nedelco ci au fostu mare peharnic şi den Berileşti, Şteful ci au fost al doilea postelnic şi den Topoloveni, Borcea vtori dvornic şi de Buneşti, Dobre vtori dvornic şi den Dobroeşti, Voicilă vtori dvornic, den Baţcov de preste Jiiu, Stan vtori dvornic, den Măniiaci, Coadă vătah, den Chiojd, Drăgulin, den Dol Bîsca, Mărgineanul, den Drăgeşti, Vladul vtori dvornic. (i le-au fostu zioa la Ispas.
      Dece, cîndu au fostu la zi şi la soroc, iar Tudor vornicul adus-au toată lege deplin înaintea domni<i>i mele, în cetate în Bucureşti. Şi am dat domnia mea ispravnic pre Stanciul vori portar şi au fostu şi Curta Ianci, sluga Beldii Kilimen, de faţă. Ci cîndu au întrat aceşti boiari jurători în beserică să jure2 şi au jurat cu mîinele pre Sfînta Evanghelie, iar Curta Ianci, sluga Beldii Kilimen, el au fugit cu răvaşul domnescu şi n-au vrut să între în beserică. Iar de vor mai scoate ungurii niscare cărţi sau zapise pentru3 ocinili lu Tudor vornic să nu crează, pentru că au jurat Tudor vornic cu aceşti 12 boiari, cum scrie mai sus şi au călcat toate cărţile Beldii Ki<l>imen, să nu mai aibi treabă cu Tudor vornic nici cu moşiile lui.
     <>4<1646>.
      <m.p.>5.
     
     
     DANIC., A.N., CXII/ 54.
     Orig. rom., hîrtie (43 x 29), pecete timbrată, căzută.
     ______________________
        12Ini(ial 3Repetat.
        4 Loc alb (n orig.
        5“Iată dar şi martori am pus domnia mea: pan Ghiorma mare ban şi pan Dra<go>mir mare vornic şi pan Radul mare logofăt şi pan Stroe mare vistier şi pan Diicul mare spătar şi pan Preda mare clucer şi Costandin mare postelnic şi Barbul mare stolnic şi Drăguşin mare paharnic şi Radul mare comis. Şi ispravnic, marele logofăt. Şi am scris eu, Radul Stanovici logofăt, luna mai […]5 zile, de la Adam cursul anilor, în anul 7154 <1646>.
     Io Mateiu voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voevod <m.p.>”
     
     
     
     119
     
     
     
     1646 (7154) mai 2
     
      Adecă eu, baba Dobra, fata lui Boboci, scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţe la mîna jupînului Anton cămăraş, cum să să ştie că i-am vîndut ocină la Opintiţe, 174 de stînjini de bunăvoia mea, cu ştirea tuturor megiiaşilor de împrejurul locului.
     Şi iară i-am vîndut eu, uncheaşul Pătru şi cu feciorii miei, anume Radul, Stoian şi Stan, stînjini de ocină, iară la Opintiţi, 112, din partea lu Vlad Plăcintă.
     Şi iară i-am mai vîndut eu Ghedeon, snă Voico vistier, ocină la Opintiţi, 50 de stînjini, din partea Badiului de Brăgăreşti, ocina peste tot stînjini 336, den hotar pînă -n hotar; altă nu mai are nimea amestecătură într-această moşie a Opintiţilor, că o au cumpărat dumnelui pe tot, stînjănul cîte […]1 costande. (i o au luat jupînul Anton că i s-au căzut, că au ţinut dumnealui şi ocina Căldăreştilor.
     Şi s-au făcut acesta zapis denaintea părentelui episcopului Ştefan ot Buzău şi denaintea Radului căpitan ot tam şi denaintea Predei clucer ot tam. 
     Şi păntru credinţa pus-am şi peceţi.
     Pis measeţa mai 2 dni, vă leat 7154 <1646>. 
     Episcopul Ştefan Buz<ău>.
     Radul căpitanul ot Buzău.
     Preda logofăt şi pîrcălab.
     Lepădat.
     Stan.
     Hilcea.
     Radul.
     Bunea.
     Tudoran.
     Drăgan.
     
     
     
     
     DANIC, M-rea Banu, XII/ 1.
     Orig. rom., hîrtie (31 x 22), pecete inelară, aplicată în tuş.
     Copie ibid.: ms. 196, f. 105 v – 106.
     ___________________________
        1 Loc rupt.
     
     120
     1646 (7154) mai 2
     
     †1, boierii hotarnici ai lui Gherghe cliucer şi ai frăţîne-său lu Pătru slujer ot Băleni, anume: ot Bilcireşti, Şerban vistier i ot Greci, Drăghici spatar, ot Izvor, Tudor cliucer, ot Corneşti, Ilie vornic, ot Cozleci, Iorgache vornicul i ot Beteni, Ivan postelnic i ot Berileşti, Şteful postelnic i ot Tătuleşti, Vintilă iuzbaşa i ot Măneşti, Barbul postelnic i ot […]2, Leca pitar i ot Bucşani, Pătraşco postelnic i ot Titu, Stoica postelnic. Să caute aceşti 12 boiari să le aleagă moşiia de la Băleni şi să hotărască şi să o împietrească unul de către altul, căruia pre cît ca avea moşie. Iară de va ajunge cu hotarul Gherghe cliucer casele lu Pătru slujer, să măsure loc, aceşti boiari, cîtu-i va ţinea casele şi cu curtea, cum merge în sus, spre plopi, pînă unde merge pînă în hotarul lu Pătru slujer, atîta loc să dea boiarii lu Gherghe den moşia lu Pătru slujer, unde-i va plăcea, loc pentru loc. Aşijderea să aleagă aceşti 12 boiari şi moşia lor de la Bacani, să o aleagă de cătră megiiaşi ot Bucani, cîtă vor avea pre cărţi şi pre delniţe ce au cumpărat şi au ţinut să o lipească lîngă ocina Bălenilor, cum vor afla cu sufletele lor. Şi zioa după Ispas. Ispravnic […]2.
     Pis measeţa mai 2 dni, leat 7154 <1646>.
     
     
     Muz. de Ist. (i Artă al Munc. Bucureşti, nr. 27225.
     Orig. rom., hîrtie (21x17), sigiliu inelar mic.
     Copie ibid.: ms. 27 654, f. 76–77.
     EDI(II: Filitti, Arhiva Cantacuzino, p. 32 – 33; rez., Ştefănescu, Catalog, p. 155-157, nr. 68.
     
     __________
        1 “Să se (tie”.
         2Loc liber.
     121
     
     1646 (7154) <post mai 2>
     
     Antonie cămăraş au dăruit mănăstirii <Banu> moşiia Opintiţi stînjăni 336, precum să vede în zapisul ce-l are de la Dobra, fata lui Boboc, stînjăni 174 şi de la uncheaş Pătru cu feciorii lui, stînjăni 112 şi de la Ghedeon sin Voicu vistier, stînjăni 50. Cu leat 7154 <1646>.
     
     DANIC, M-rea Banu, XLIII/ 140, f. 2 (nr. 56).
     Rez.
     Datat după doc. din 1646, mai 2, ibid. XII/1.
     
     
     122
     
     
     
     1646 (7154) mai 3
     † Eu Voico, fratele lu Iacov, scris-am zapisul mieu de să fie de mare credinţe la sfînta mănăstiri Brîncovenilor, ce să chiamă hram Uspenie Preasvetiia Vladiciţe naşe Bogorodiţi şi la mîna părintelui Gavriil egumen ermonah, cum ne-am tocmit de a nostră bunăvoie viia toată, carea easte 5 răzoare, de au dat ughi 60, costande 15. 
      Şi au fost boiari la tocmeala noastră: Ivan sîrb ot Necopoe şi Ivan Peci sîrb ot Turiia şi Gheroghe ot tam şi Tudor pîrcălab ot Buiceşti şi Ştefan postelnic, sluga spătar Dicul şi din Slatina mărturie: Florea biv judeţ şi Dobrin, fecior lu Cuciuc şi Laţco i Nica viiari ai mănăstiri<i>, cum s-au vîndut aceste vii, de să fie moşie ohabnică la sfînta mănăstiri ce scrie mai sus. De a noastră bunăvoie, o-m vîndut la sfînta mănăstiri de să fie moşie în vecia veacului.
     Pis measeţa mai 3 dni, vă leat 7154<1646>.
     Jupan Ivan <ot> Necopoe.
     Jupan Gheorghe 
     Jupan Ivan Peci
     Ştefan postelnic
     Tudor pîrcălab1.
     
     DANIC, M-rea Brîncoveni, XXIV/3.
     Orig. rom., hîrtie (29 x 21,5), cinci peceţi inelare, aplicate în fum.
     
     
     _____________________
        1Semn(turi autografe. 
     
     
     123
     
     1646 (7154) mai 3
     
      Cu mila lui Dumnezeu, creştin Matei voevod şi domnu a toată Ţara Rumînească. Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele oraşul domniei mele Cîmpulungului, lui Stan judeţului cu 12 pîrgari şi preoţilor şi tuturor oroşanilor, de la mare pînă la mic, însă cîţi sunt moşneni în oraş şi cu feciorii lor, cîţi Dumnezeu le va dărui, ca să fie în pace dă găleată şi de lucru domnesc şi de vama pîrcălabilor den oraş şi de vama pitarilor de la săborul lui Stei Ilie proorocul, orice ar vrea să vînză sau ce ar vrea să cumpere sau cal sau bou sau oaie sau pături sau peşte sau măcar verice tot, să nu aibă a lua de la dînşii vamă.
     Şi iar ca să n-aibă nimeni voie cei dîn afară ca să aducă ca să vînză acolo în oraş, nici boiari mari, nici slujitori, nici ţărani, nici măcar veri cine den slugile domneşti, ci numai înşişi oroşanii să vînză vin. Iare care-i dintr-acei den afară ar vrea să aducă vin şi să vînză acolo în oraş să aibă a rămînea butea dăşartă pre seama oroşanilor.
     Şi iarăşi să aibă a da pitarilor şi oiarilor şi dijmarilor şi tuturor cîţi umblă cu slujbe aşijderea judeţul Muscelului şi plaiului muntelui, cîte un poclon de bucate, iar mai mult nici cît de puţin să nu le mai dea lor, după obiceiul lor şi cum au fost iertaţi şi în zilele acelor buni şi cinstiţi domni.
     Şi iar cui i se va întîmpla vreunuia den oroşani moarte şi i-ar rămînea aceluia niscareva moşii dupe moartea lui sau casă sau loc la oraş sau vad de moară sau delniţă la cîmpu sau vie sau măcar orice, cu acelea nici un amestec sau lucru, să nu aibă nici domnia mea niscareva locuri sau moşii den cele orăşeneşti sau casă sau moşii sau loc în oraş, sau vad de moară sau delniţă în cîmpu sau vie sau măcar orice, ci însăşi oroşanii ca să fie volnici ca să facă ce ar fi voia lor cu acele moşii.
     Şi iar de ar fi vreun oroşan datoriu la vreun boiar sau la alt om dă ţară şi s-ar întîmpla acelui om moarte şi ar rămînea de<n> trupul lui feciori, ca să nu rămîie moşia lui pustie şi dă n-ar putea ca să plătească acea datorie a tătîne-său, iar datornicii lui ca să nu fie volnici să vînză casa lui sau via sau locul într-altă parte, ci tot să vînză oroşanilor.
     Şi pentru rîndul judecăţii oraşului ca să n-aibă nimenea a să ispiti ca să le strice judecata lor, ci toată legea şi judecata lor ca să le fie stătătoare cum le-au fost tocmeala lor şi mai dînainte vreme, după obiceiul lor cel bătrîn, den zilele altor răposaţi domni mai dînainte de noi.
     Pentru că am văzut însumi domnia mea multe cărţi bătrîne şi hrisoave toate făcute pentru această tocmire, precum şi mai sus easte zis, întîiu hrisovul strămoşului domniei mele, a răposatului Radul Negrul voievod, cînd au fost cursul anilor 6800 şi hrisovul lui Mihail voievod leat 6900 şi hrisovul lui Vlad voievod leat 6947 şi hrisovul lui Vădislav voevod <leat> 6960 şi încă şi multe hrisoave şi multe cărţi ale tuturor domnilor.
     Şi încă şi după aceea, cînd domnul Dumnezeu bine au vrut dă mi-au dăruit cu domnia pre scaunul moşilor şi strămoşilor domniei mele, dăruindu-mi cinstitul împărat steag de domnie a fi biruitor Ţărîi Rumîneşti, văzut-am domnia mea biserica strămoşului domniei mele, creştinul Radul Negrul voievod, răsipită şi surpată, mi-am adus aminte către Dumnezeu ca să nu fie pomana domniei lui întru dăşărtu, ci iar o am înălţat domnia mea şi o am făcut o doa oară den temelie, ca să fie domniei mele şi părinţilor domniei mele şi moşilor şi strămoşilor pomană în veci.
     De aceia ei domnia mea încă am înnoit şi le-am întărit acele hrisoave şi cărţi vechi cu această carte a domniei mele. Şi am întocmit însumi domnia mea ca să fie în pace de vama pîrcălabilor den oraş şi de vama pitarilor de la bîlciul lui Sfete Ilie proorocul, ca să nu aibă voie să le ia lor nimic ce ar vinde sau care-i vin de la ţară, cum a fost legea şi mai naite vreme şi cum scrie şi în piatra care easte pusă de domnia mea deasupra uşii bisericii domniei mele şi ca să fie moşiile lor şi toată judecata şi întocmirea lor stătătoare în veci şi de către nimenilea neclătită bîntuială să n-aibă peste zisa domniei mele.
     Încă şi blestem am pus dpmniia mea, (n urma noastră pre care-i ar alege domnul Dumnezeu a fi domnu Ţărăi Rumîneşti au den neamul nostru, au den păcatele noastre, au den altă seminţie, încă să aibă a cinstit şi a înnoi şi a feri această carte, pre acela domnul Dumnezeu încă să-l cinstească şi ca să-l ferească întru domniia lui şi în vecii cei viitori să fie sufletul lui. Iar acela ce nu va cinsti, nici nu va (nnoi această carte a domniei mele, ci o va rumpe, acela să fie blestemat (i anathema (i afurisit de domnul nostru Isus Hristos (i de 318 părin(i ce au fost la Nicheia, ca să aibă parte cu Iuda (i cu Aria, amin.
     Drept aceea (i mărturii am pus domniia mea: jupan Ghiorma vel ban i Dragomir vel dvornic i Radul vel logofăt i Stroe vel vistier i Diicul spătar i Barbul Brădescul vel stolnic i Drăguşin vel paharnic i Costandin Cantacuzino vel postelnic.
     I ispravnic Radul logofăt.
     Şi am scris eu, Stoica logofăt sin Şărban, în cetatea Tîrgoviştii, measeţa mai 3 dni, de la Adam pînă acum anilor 7154, iar de la naşterea lui Hristos 1646.
     
     DANIC, Suluri II/6, doc. nr. 9 – 10
     Două copii în ocolnica hrisoavelor oraşului Cîmpulung, întărită de Constantin Mavrocordat vv. în 1747.
     
     Reprodus, datorită stării avansate de degradare, după publicaţie: Trîmbaciu, Pîrnuţă, Pînza cu vechile privilegii, p. 90 – 94.
     
     
     124
     
     1646 (7154) mai 3
     
     Bica vinde lui Ştefan 10 stînjeni şi jumătate de ocină la Răspopi cu 700 bani. 
     
     
     DANIC, M-rea Banu, dos. 97, f. 10 v.
     Rez. 
     
     
     125
     
     
     1646 (7154) mai 4
     
     Adecă eu, Drăghici, feciorul Lupului ot Mirosloveni, cum să să ştie că au cumpăratu tată-miu Lupul o vie cu moşie de la Despa, din funiia Hranii a doaosprăzece parte, din hotaru pînă hotaru, în ughi 12 şi cale la fîntînă şi loc dă grădină şi locu de casă. Iar eu, Drăghici, feciorul Lupului, m-am sculat de am vîndut, această vie din C(rcie lui Vlădislav postelnic, via cu moşiea de la Despa, din funia Hranii a 12 parte, cum au cumpărat-o tat(-mie, a(a am vîndut-o şi eu lui Vădislav postelnic din Belcin în ughi 12, de bunăvoaie mea cu ştire tuturor miegi<e>şălor.
     Şi mărturii am pus anume: Ghioca armaş şi Necula paharnic i Pătru paharnic şi Stoica Şubal şi Stoica Burti. Şi pentru credinţa, mi-am pus pecete.
     Mai 4 zile, 7154 <1646>.
     
     
     DANIC, ms. 723, f. 504 v.
     Copie rom.
     126
     
     1646 (7154) mai 6
     
     † Adecă eu, Radul Lepşa şi1 cu frate-meu, iar Radul ot Carcadulea, scris-am al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la m(na jup(nului Lupului vornecului ot Lapoş şi coconelor dumnealui, cum să se ştie că ne-am v(ndut noi partea nostră de moş(ie den Carcadulea, toată c(tă se va alege, den c(mpu, den apă şi den şăzutul satului, preste tot hotarul, den apa Sărăţii p(nă în Drumul Crucii lu Chesar. Şi1 o am v(ndut de a noastră bunăvoie şi cu ştirea tuturor fraţelor noştri şi a feciorelor noştri. Şi o am v(ndut deript ughi 16 bani gata.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari anume: ot Călugăreni, popa Radul i Preda roşu2 ot tam i Vlad De<c>(ine ot tam i Tudor vornecul ot Răteşti i Grama pitar ot Cepturile şi mulţi boiari, ca să-i fie dumnealui de moş(ie şi coconelor dumnealui în veci. Şi pentru credinţa, ne-am pus degetele şi peceţile ca să se crează. 
     Pis measeţa mai 6 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Radul. Iar Radul. Popa Radul. Preda. Vlad. Tudor vornic. Grama pitar.
     
     DANIC, M-rea Cotroceni, XLVIII/5.
     Orig. rom., h(rtie (30 x21,5), patru peceţi inelare, aplicate în fum.
     Copie ibid.: ms. 206, f. 647v – 648.
     
     _____________________
        12 
     127
     
     
     1646 (7154) mai 6
     
      † Adecă noi, sătenii ot Bordeşti, sudstvo Slam-Rîbnic i Braila, anume: Coman i Gligorie i Stoia sin Stan, scriem şi mărturisim cu aceasta al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă întru cinstita mîna mări<i>i sale, domnu nostru creştin Matheiu Basarab voievod, cum să se ştie că i-am vîndut mări<i>i sale 5 pol pogoane de vie în dealul Bordeştilor în lungu şi în lat oarecît să vor alege, cum mergu şi alte pogoane, pogonul cîte ughi 8, cin cup ughi 441. Şi ne-am dat toţi banii gata de i-am luat în mîinili noastre den divan. Şi i-am vîndut mări<i>i sale de bunăvoia noastră să le ţie, să le vînză, să facă ce va vrea măriia sa. 
      Şi iar am mai vîndut noi, toţi sătenii ce scriem mai sus, toată partea lu Dumitru de moşie ce au avut şi cu 2 pol pogoane de vie partea lui preste tot, oarecît să va alege de preste tot hotarul, derept ughi 352 gata. Pentru căci că Dumitru, el au fost moştean cu noi şi scris <la> taler. Deci n-au şăzut să-şi plătească dajdea cu noi, ce au fugit de s-au năpustit moşiia şi ş-au lăsat dejdea lui asupra noastră, de ni s-au tras bucatele pentru dînsul.Deci ne-am socotit toţi împreună şi i-am vîndut partea toată, derept aceşti bani ce scrie mai sus, să fie mări<i>i sale stătătoare de moşie în veci. Iar de nu-i va fi această moşie stătătoare, aşa ne-am pr<ins>u den divan cum să-i dăm această moşie pentru moşie. Şi după aceasta încă am mai dăruit mări<i>i sale un loc cu pomet cît să va alege; să-şi facă măriia sa metoh. Aşijdere şi măriia sa încă cît să va îndura să ne facă bine. Aceasta scriem şi mărturisim.
      Şi mărturie toţi boiarii divanului carii-şi vor pune mai jos iscăliturili. Pentru credinţa, pusu-ne-am toţi degetele, în loc de peceţi, ca să se crează.
     Pis […..]3 mai 6, leat 7154 <1654>.
     † Eu Coman.
     † Eu Gligorie.
     † Eu Stoia.
     † Eu Stan.
     † Diicul vel spatar4
     † Drăguşin vel peharnic4
     † Stroe vel vistiar4
     † Dragomir vel vornic4
     † Preda vel clucer Brîncoveanul4
     † Radul căpitan4.
     
     DANIC, Ep. Buzău, LIX/7
     Orig. rom., hîrtie, (30,5 x 21), patru peceţi inelare aplicate în tuş.
     Copie ibid.: ms. 173, f. 375.
     
     _____________________
        1 Ad. ulterior cu alt( cerneal(.
        2 Scris peste o alt( cifr(. 
        3 Indescifrabil, este, probabil, o criptogramă cu litere greceşti.
        4 Semnături autografe.
     
     
     128
     
     1646 (7154) mai 6
     
     †Adecă eu, Stanciul, snă Simei ot R(mnic, scris-am acesta-l mieu zapis să fie de mare credinţă la m(na lu Stroe spatar i Mihalcea postelnic, feciorii lu Thanasie peharnic ot Stăneşti, cum să se ştie că le-am v(ndut la Bujurani, 1 codru de loc, însă paşi […]1, de2 a mea bunăvoie şi fără de nici o silă, care codru să împarte cu Voico al lu Ghin, ce să trage de la popa Ghin, de cumpărătoare, derept bani gata 2000, ca să fie domnealor moşii.
     Şi mărturie am pus la tocmeală, anume: Goran logofăt i Voico ot R(mnic, i Tuduru logofăt ot Bujurani i Costandin ot tam i Stanciul lu Sarchiz i P(rvul Olănescul. Pentru credinţa, mi-am pus degetul.
     Pis az, Tudoru logofăt, measeţa mai 6 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Stanciul.
     Eu P(rvul, mărturie.
     
     
     DANIC, Ep. R(mnic, XXXIV/46.
     Orig. rom., h(rtie (21,5 x 17).
     
     _____________
        1Loc alb.
      2 d‰.
     129
     
     1646 (7154) mai 6, Tîrgovişte
     
      † aceşti<i> fămei, anume Stanca, fata lui Ivan Ţuţulii ot Piteşti, ca să fie volnică cu această carte a domni<i>i mele de să ţie jumătate de delniţă, partea tătăni-său, lui Ivan Ţuţulea şi din partea mîne-sa Bojăi jumătate de ciric, care easte în dealul Izvoranilor din Leşcioară. Pentru că aceste moşii ce scriu mai sus sînt ale Stancăi de la părinţii ei şi tot le-au ţinut Stanca cu bună pace. Iar după aceea, după moartea mîne-sa Bojăi, sculatu-s-au Iorga, sin Tanase ot Piteşti, cu pîră pentru aceste moşii, zicînd cum că easte aceste moşii ale lui de moşie. Într-aceea, domniia mea am căutat şi am judecat pe dreptate şi pre lege cu toţi cinstiţii dregătorii domni<i>i mele şi le-am dat domniia mea la mijloc lor 6 boiari, pre răvaşe domneşti, înpreună şi cu popa Martin, să caute şi să adevereze cu sufletele lor cui i să cade să ţie aceste moşii. Deci aceşti boiari aşa au aflat cu sufletele lor, cum să ţie Stanca aceste moşîi partea tătîne-său ş( a mîne-sa, cum scrie mai sus, cum am văzut domniia mea amîndoao răvaşăle la mîna Stancăi şi a celor 6 boiari, făcută să ţie partea tătîne-său jumătate dă delniţă şi din partea mîne-sa jumătate dă ciric.
     Drept aceea, am dat şi domniia mea să fie moşie în veci, ei şi feciorilor ei, că au rămas Iorga dă judecată. Într -alt chip să nu fie.
      
      <1646>. 
     
     
     
     DANIC, Ms. 479, f. 52.
     Copie rom. Alte copii ibid.: Doc. ist., MLXIII/ 131; mss. 349, f. 44-45; 482, f. 121-122 şi 710, f. 651-651 v (sub data: ianuarie 10).
     
     
     
     
     130
     
     
     1646 (7154) mai 7
     
     † . voo 12 boiari carii s(nteţi luaţi pre răvaşă domneşti, să hotăr(ţi ocina de la Băleni a lu Gherghe cliucer şi a frăţine-său, lu Pătru slujer, zdravie.
     Cătră aceasta vă dau ştire domnia mea, să căutaţi dumneavoastră, în vreme ci veţi vedea această carte a domni<i>i mele şi boiarinul domni<i>i mele, Andreiu vel şătrariu, dumneavoastră să socotiţi zestrele ci are Gherghe cliucer să le alege deosebi. Iar ce easte moşiia lu Ivaşco vornicul să-i daţi în douo, că s(ntu doi fraţi. Şi cine va hotăr( celalaltu să picnească, cum easte legea (ăr(i: Gherghe cliucer hotărăşte, iar Pătru slujer să picnească dencătro1 i va fi voia, veri în mijloc, veri de lături. Aceasta vă scriu domnia mea. 
      <1646>. 
      <m.p.>2
     
     Muz. Artă şi Ist al Mun. Buc., nr. 27 222.
      Orig. rom., h(rtie (29, 5 x 20), pecete aplicată.
     Copie ibid.: ms. 27 654, f. 77.
      
      
     _________________________________
        1 .
        2 “(i să fi(i sănăto(i. (i ispravnic am spus (nsămi domnia mea. 
      Scris maiu a 7-a zi, (n anul 7154 <1646>.
      Io Mateiu voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
      Io Mateiu voievod <m. p.>”.
     
     131
     
     1646 (7451) mai 8
     
     † Adecă eu, Garabiceanu şi maica Sufronie, scris-am şi mărturisimu cu acesta alu nostru zapis ca să fie dă mare cridinţă1 la m(na lu Dumitraşcu, fecior lu Botoş<an>ul ot Mărăceneni, cum să se ştii că i-am v(ndut ocină ot Odobene, st(njine 40 dă la maica Sofronie, st(njini 10 dă la Garabiceanu, să fie lui moşie şi feciorilor lui. Şi se-u luat st(njinul c(te 5 costande, facu bani 2500. Şi să fie lui moş(ie şi fecior<i>lor lui şi nepoţilor lui.
     Şi c(nd se-u făcut acesta zapis fost-[a]u molţi buiari buni, anume: jupanul Lefter2 ot Odobenie […]3, Giurge ot tam, Iano lugufătul ot tam, Mane ot Zorişti, Stănilă Beghi ot tam, jup(nul4 Dema Măglan, jup(nul4 Dima Flucenul, Alecsie5 ceuşul ot Mărăce<ne>ni.
     Pis mese(a maiu 8 dni, vă leat 7154 <1646>. Pis Radul lugufătul ot stol Bucureşti.
     Şi păntru cre<din>ţă ne pos şi peceţile.
     Eu6 Lefter.
     Iu Manel( al Giurii.
     
     DANIC, Doc. ist., CXCVI/98.
     Orig. rom., h(rtie (31 x 22), rupt la (ndoituri, lipit, lips( o treime din fila a doua. 
     
     ___________________
        1 2 
      3 Loc rupt.
      4
         5 Ini(ial
      6 Repetat.
     
     
     133
     
     1646 (7154) mai 8, Tîrgovişte
     
     + 1<>+<m.p.>+ Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă [a domniei]1 mele slugilor domniei mele, Mircan şi fratele lui, Iane, fiii lui Sima din Mărăcineni din judeţul Buzău şi cu fiii lui, cîţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să le fie patru pogoane de vie în dealul Verneştilor, vii lucrate pentru că aceste 4 pogoane de vie mai sus-spuse au fost ale Ancăi, mama lui Mircan şi a lui Iane, de zestre, de la tatăl său Stănislav şi de la mama sa Dumitra. Iar apoi cînd a fost la vremea ei de moarte, ea singură, cu limba ei, a lăsat aceste pogoane de vie să le fie stăpînească acei doi fraţi, Mircan şi Iane, dinaintea popii Manea din Mărăcineni, care a fost duhovnic, şi dinaintea multor boieri, cum am văzut domnia mea şi zapisul / de la moartea Ancăi la mîna fiilor ei mai sus-scrişi, făcut cu mare blestem şi cu martori scrişi în zapis. Şi cei din urmă au mărturisit şi popa Manea, duhovnicul ei, în acest chip, ca să stăpînească Mircan şi Iano aceste 4 pogoane de vie ei singuri, iar fraţii lor, Sava şi Radul, să nu aibă treabă şi lucru cu acele patru pogoane de vie, pentru că Sava şi Radul, ei s-au însurat mai nainte şi i-a miluit mama lor şi pe ei cu ce a putut, ci să <nu>1 aibă treabă şi amestec cu acele patru pogoane de vie. 
     Şi să fie lui Radul singur un pogon de vie lucrat, iarăşi în dealul Verneştilor, pentru că acel pogon de vie a fost al Marinăi, sora lui Dragomir şi a Dragnei, dar s-a gîndit Marica în inima ei, ca să aibă pomană şi a dăruit pe nepotul său Radul, să fie Maricăi veşnică pomenire. Iar apoi cînd au voit să împartă fraţii averile şi dedinele au luat ei în mijlocul lor 4 boieri să împartă pentru toate. Iar acei trei fraţi ai lui Radul ei au voit să facă gîlceavă pentru acel pogon de vie, dar acei boieri văzînd că au mărturisit Dragomir şi Dragna, au dat să stăpînească singur Radul acel pogon de vie, iar acei trei fraţi să nu aibă treabă. 
     De aceea şi domnia mea încă am dat lui Mircan şi lui Iane, ca să le fie 4 pogoane de vie şi lui Radul singur acel pogon de vie, de moştenire şi de ohabă lor, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. 
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Radul mare comis şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Costandin mare postelnic şi jupan Drăguşin mare paharnic. Şi ispravnic, Radul Cocorăscul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Radul Stanovici logofăt din Creţuleşti, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna mai 8 zile şi de la Adam pînă acum, cursul anilor, în anul 7154 (1646).
     + Io Mateiu voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voevod <m.p.>
     
     DANIC, Doc. ist., CXXXIV/55.
     Orig. slav, perg. (28,5 x 42), pecete timbrată.
     Copie slavă şi traducere, ibid, ms. 1233, f. 428-429.
     _________________
        1 Loc rupt în orig. 
     
     134
     1646 (7154) mai 8, Tîrgovişte
     
     + 11111111+<m.p.>+ Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele Stancăi, fata lui Ivan Ţuţule din oraşul domniei mele din Piteşti şi fiul ei, Sara şi cu fiii ei, cîţi Dumnezeu îi va da, ca să-i fie în dealul Izvoranilor două pogoane de vie şi cu părţile de ocină de la doi rumînia treia parte, însă din partea lui Manea, fiul lui Mărtin al Jintei din cîmp şi din pădure şi din apă şi din dealul cu vie de peste tot oricît se va alege, pentru că a cumpărat Ivan Ţuţulea, tatăl Stancăi aceste două pogoane de vie şi cu partea de ocină de la cei doi rumîni a treia parte de la Manea, fiul lui Mărtin al Jintei din Piteşti pentru 8500 aspri gata. Şi a vîndut / dat […]1el de bună voie şi cu ştirea tuturor orăşenilor şi a megiaşilor din sus şi din jos şi dimprejurul locului. Şi am văzut domnia mea şi zapisul de vînzare, de la mîna lui Manea la mîna Stancăi, fiica lui Ivan Ţuţulea, încă de cînd a fost trecerea anilor 7111 şi cu mulţi oameni buni martori scrişi în zapis care au fost puşi (aşezaţi?) de ei, anume: din Piteşti, popa Dumitru şi Dumitru judeţul şi Pană Bolovan şi Oprea Pleşa şi Neagoe şi Simion, fiul lui Necula şi Andrei şi Mihăilă şi Stoian şi Costea şi Miroslav şi Gheorghe şi Bojichi.
     Şi iar să fie Stancăi, fata lui Ivan Ţuţulea în dealul Izvoranilor de la Laşcioară o jumătate de delniţă, însă partea unchiului ei, Gheorghe Ţilita partea lui din cîmp şi din pădure şi din apă şi din dealul cu vie de peste tot oricît se va alege, pentru că a cumpărat Ivan Ţuţulea, tatăl Stancăi această jumătate de delniţă mai sus-scrisă de la Muja, soţia lui Gheorghe Ţilita din Piteşti pentru 6000 aspri gata încă de mai nainte vreme.
     Şi iar să fie Stancăi, fiica lui Ivan Ţuţulea, nepoata popii Mărtin ocină în dealul Izvoranilor de la Lăşcioara partea mamei ei, Boja, însă jumătate dintr-un ciric din cîmp şi din pădure şi din apă şi din dealul cu vie de peste tot, oricît se va alege pentru că este a Stancăi veche şi dreaptă ocină şi de moştenire de la mama sa, Boja, fiica lui Necula Bolnavul din oraş din Piteşti.
     Iar apoi, cînd a fost în zilele domniei mele iar Stanca, fiica lui Ivan Ţuţulea şi fiul ei, Sava, ei au vrut să scoată aceste părţi de ocină cu multă pîră de la Iorga Paliga şi de la Oancea, fiul Roşiorului din Piteşti în faţa domniei mele cu 6 boieri luaţi pe răvaşe domneşti, anume: din oraş din Piteşti, Pană căpitanul şi Dumitru al popii Savei şi Neacşul şi Nicoară şi Stan Mutescul şi Arsenie postelnic, fiul lui Pană căpitan cum am văzut domnia mea acele răvaşe domneşti şi cartea de judecată acelor 6 boieri care sunt mai sus-scrişi la mîna Stancăi şi a fiului ei Sava cum este mai sus-scris şi a rămas Iorga Paliga şi Oancea de lege, ca să le stăpînească Stanca […]1 cu multă pace.
     Pentru aceea am dat şi domnia mea Stancăi şi fiul ei, Sava, ca să le fie lor ocină dedină şi de ohabă […]1 nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan […]1 mare vornic şi jupan Radul mare lo[gofăt]1 şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda […]1 şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare [logofăt]1.
     Şi am scris eu, Lepădat bătrînul logofăt în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna mai 8 zile şi de la A[dam]1 pînă acum trecerea anilor în anul 7154 şi anul Domnului (?) 1646.
     + Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     DANIC, Doc. ist., MCDLXX/139
     Orig. slav, perg. (35 x 42,5), rupt la îndoituri, sigiliu timbrat, căzut.
     
     _________________
        1 Loc rupt în orig.
     
     
     135
     
     1646 (7154) mai 9
     
     Adicăte noi, tocmelnici şi adeveritori ai lui Ianoş de Domireşti şi ai igumenului lui Daniil de la mănăstirea Deadului postelnicului, anume: Stoia iuzbaşa de Cîrsteneşti i Tatul ot tam, din Cîlnău, Lupaşco, feciorul lui Lazăr Cotoiu, din Jideni, Giura, ca să căutăm şi să adevărăm cum vom afla cu sufletele noastre de ocina de sat, din Bădiceşti din Gura Babii cum scrie mai sus, de la mănăstirea Deadului postelnicului fost-o-a dat ş-au închinat baba Bîrţoaie la Sfînta Troiţă, au nu a fost închinat? 
     Iar noi am umblat şi am întrebat toţi boierii dimprejurul locului şi toţi oamenii dimprejurul locului şi nici un om, nici mic nici mare, nu s-a aflat să zică că o a închinat mănăstiri<i> sau să o fi vîndut, ci s-a aflat moşie dreaptă neînchinată. Şi noi cu sufletele noastre am dat moşia lui Ianoş, că i-a fost a lui moşie în vecia de veac. Iar măria ta vei face cum te va milostivi Dumnezeu.
     Scris luna mai 9 zile, vă leat 7154 <1646>. 
      Şi am scris eu, Neniiţă dascălu din Rîmnic, de la Biserica Domnească.
     
     
     
     DANIC, Ms. 218, f. 7.
     Copie rom.; altă copie, ibid.: Doc. ist., CMLXXI/ 3.
     
     
     136
     
     1646 (7154) mai 9
     
      †Voao 6 boiari, anume: Şerban vistier, Drăghici spătar i Ilie vornic, Ventilă iuzbaşa, Şteful postelnic i Iordachi vornic, să căutaţi dumneavostră să împărţiţi livezile şi curăturile de la Băleni ale lui Gherghe cliucer şi ale frate-său, lu Pătru slujer, însă trei moşi carii s(nt ai lu Ivaşco vornic să li-i codriţi acele părţi, iar un moş al lu Gherghe cliucer, ci-i easte de zestre şi de cumpărătoare să nu-l amestecaţi. Iar acei trei moşi să li-i împărţiţi ce se vor alege curături şi livezi pre dereptate.
        
      <m.p.>
     
     
     Muz. Artă şi Ist al Mun. Buc., nr. 27229.
     Orig. rom., h(rtie (20x15).
     Copie ibid.: ms. 27 654, f. 78.
      Rez.: (tefănescu, Catalog, p. 157 (nr. 70).
     
     137
     
     
     1646 (7154) mai 10
     
     † Scris-am eu, Cernica şi1 eu, Stanciul, feciorie Radului den Vătăşani, scriemu şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, cum să să ştie că ne-m v(ndut noi de bunăvoia la jup(nul Pătru neguţător, anume: eu, Cernica am luat bani gata ughi 15 şi eu, Stanciul şi cu doi feciorii ai mei anume […]2 am luat bani gata ughi 28, cin ughi 43. Şi ne-m v(ndut de bunăvoia a noastră cu toată moşie a nostră, ce ni e parte den sat den Vătăşani, să fim dumnelui în veacu şi noi şi copii noştri.
     Şi pentru credinţa, am făcut acestu zapis. (i mărturie, anume: jup(nul Isar şi jup(nul Velesar şi alţi boiari cari vor pune iscălitura.
     Şi pentru credinţa, ne-m pusu degetele în loc de pecete. 
     Pis maiu 10 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Cernica.
     Stanciul
     Βελίσάρ Pούστα μαρτυρω τά ανωθεν3 .
     Ζουπαν Φηλκου μαρτυρω τά ανωθεν 4.
     † Şi ne-u datu5 100 de obo<r>oce de me<i>u, mai desupra preste banii toţi de l-am6 luat de la jup<(n>ul Pătru, de ne-m scos copii<i> de fomea, toţi7 oamenii c(ţi ne-m v(ndut. Şi s-au8 fostu meiulu v(ndut atunce, 25 de bani cin ughi 12 pol.
     
     DANIC, Doc.ist., XLIII/83.
     Orig. rom., h(rtie (31,5 x 21,5).
     
     ________
         1Íê.
        2 Loc alb 
        3 “Velisar Rusta mărturisesc cele de mai sus”, semn(tur( autograf(.
        4 “Jupan Filcu mărturisescu cele de mai sus”, semnatur( autorgaf(.
        5 
        6 
        7.
        8 saa¨.
     138
     
     
     1646 (7154) mai 10
     
     †Adecă noi, aceşti 12 boiari, anume: Şerban vistier, Drăghici spătar i Tuduru clucer ot Izvor i Ilie vornic ot Corneşti i Iordache vornic i Ivan postelnic i Şteful postelnic i Ventilă vătaf i Barbul postelnic i Pătraşco postelnic i Stoica postelnic ot Titu, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru, cum să să ştie că ne-au fost luoat aceşti 2 fraţi: Gherghe clucer cu Pătru slujer pre răvaşe domneşti, ca să le hotăr(m ocina de la Băleni, unuia despre alt<ul>.
      Iar după ce ne-am împreunat toţi, socotit-am că va fi mai bine să-i împăcăm, ca să lăcuiască am(ndoi ca nişte fraţi. Deci, aşa i-am tocmit, cum să-şi ţie Gherghe clucer ocina cu rum(nii ce are despre zestre, el singur, iar ocina ce au despre părinţi, ei să o înparţă, de să o ţie den doao, ca nişte fraţi. Şi aşa se-au grăit la această pace, cum de acum înainte să lăcuiască ca nişte fraţi. 
      Iar cine nu se va ţinea de tocmeală şi de pace, ce va mai scorni g(lceavă, acela să fie1 de gloabă, ughi 200 şi să aibă şi bătaie 300 de toiage. Şi păntru credinţa pusu-ne-am şi peceţile şi iscăliturile. 
     Pis mai 10 dni, 7154 <1646>. 
     Şerban vistier
     Drăghici spatar
     Tud<o>ru clucer
     Ilie vornicul
     Iordache vornic
     Ventilă vătaf
     Barbul postelnic
     Pătraşco postelnic
      Stoica logofăt ot Titu2.
     
     Muz. de Ist. al Mun. Buc., nr. 27245.
     Orig. rom., h(rtie (34, 5 x 21, 5), zece peceţi inelare (n tu(.
      
      
     __________
        1vie.
         2 Semnături autografe.
     
     
     139
     
     
     1646 (7154) mai 10
       jupîneasii Ilenii clucereasii ot P(rdeşti, ca să fie volnică cu această carte a domni<i>i mele şi cu sluga domni<i>i mele, na ime …1 de să strîngă toţi oamenii den P(rdeştii Judeci, veri undi-i va afla în (ara domni<i>i mele, veri în sat domnesc, veri boieresc, veri călugărescu, veri la uraş2, veri undi-i va afla în ţara domni<i>i mele, tot să fie vol<nică>, să ia să-i ducă în P(rdişti, să-şi plătească birul lor3 şi să-i fie jupînesii Ilenii rumîni ohabnici, în veac ei şi feciurii lor3, pentru căce au fugit şi a doa ora şi ş-au lăsat birul asupra jupînesii Ilenii, de sînt 3 ani, de cînd îi plăteşte de bir şi au dat pînă acum pentru birul lur ughi…1, cum i-amu văzut domnea mea scrişi tot pe catastih.
     Dereptu aceea, să-i fie rumîni stătători în veac şi de nimeni opreală să n-aibă, pentru că aşa iaste învăţătura domni<i>i mele.
      <1646>. 
        <m.p.>
     
     DANIC, Colecţia Vîrtosu E., I/86.
     Orig. rom., hîrtie (33,5 x 21).
     Rez.: Iorga, Studii şi doc., V., p. 182, nr. 30.
     
     ________________
        1 Loc alb.
        2 ¨raÍ.
        3 l¨r.
     140
     
     1646 (7154) mai 12
     
     
      † Zde boierii hotarnici ai boierenului domnia mele, jupan Stroe vel vistier po ime: ot Topoloveni, Manolie comis i ot Pătroia, Mihai iuzbaşa i Tatul logofăt i ot Băneşti, Vasilie vornic, Ivaşco1 vornic2 i ot Mogoşani, Radul i Diicul i ot Chi(eşti, Dediul i ot Boureni, Cornea i ot Mătăsari, Stoica Cîrjău i ot Răteşti, Danciul i ot Budeşteni, Oprea logofăt. Să caute aceşti boieri, să aleagă şi să hotărască ocina de la Găieşti i ot Chiliiani de cătră Udrea şi de cătră Andronie; însă în lat stînjăni 600 şi în lungu den hotar pînă-n hotar. Care moşie au cumpărat jupînul Stroe vel vistier de la Udrea ot Găieşti, să o împitrească cum easte legea şi obiceaiul ţărîi, cum vor afla cu sufletele lor, pre dereptate să aleagă aceşti 600 stînjăni. Şi hotarnic…3. Şi zioa la …3.
     Pis maiu4 12 dni, leat 7154 <1646>.
     †  <m.p.>
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CCLXVIII/1,2.
     Orig. rom., hîrtie (20 x 15), dublu, sigiliu mijlociu (n tu(.
     
     __________
        1Slova o scris( peste slova a.
        2 Slova v scris( peste o alt( slov(. 
        3 Loc alb.
        4 Cuv(ntul maiu scris peste amprenta sigilar(.
     
     
     141
     
     
     1646 (7154) mai 12
     
     .  voao Jiblenilor şi voao Călimăneştilor. Cătră aceasta vă dau ştire, că aici, înaintea domni<i>i mele venit-au o carte de la părintele egumenul coziianul, scriind sfinţiia sa la domniia mea cum că v-aţi ridicat de intraţi în moşiia sfintei mănăstiri, de o araţi unde vă i voia, fără dă ştirea egumenului. Şi v-aţi sculat cu p(ră asupra lui şi i-aţi aruncat prihană şi-i faceţi multe lucruri şi amestecături ca nişte c(ini ce v-aţi îngrăşat, iar acum voi veţi să-i r(dicaţi coarne, ca să fie în voia voastră şi de ce vă dă poruncă şi învăţătură, voi nu ascultaţi de părintele, ci umblaţi voi d(n capetele voastre ca nişte oameni neîţelegători. De care lucru ce feciori de c(ine s(nteţi voi de vă sculaţi asupra egumenului, că bine ştiu domniia mea că acest egumen easte de treabă şi om bun.
     Drept aceea, deaca veţi vedea această carte a domni<i>i mele, iar voi să căutaţi să aveţi a asculta de toate lucrurile, de ce vă va da părintele Ştefan egumenul învăţătură şi să nu mai înţeleg domniia mea că vă sculaţi asupra egumenului cu p(ră, că voiu să trimiţ domniia mea pre toţi să vă sp(nzure pre d(naintea caselor. Nimic de glumă să nu vă pară.
       
     
     DANIC, Ms. 712, f. 320v.
     Copie rom.; alte copii, ibid., ms. 209, f. 145v – 146 şi Arh. St. V(lcea, ms. 86, f. 18 (ambele sub data mai 2).
      Rez., Tezaur v(lcean, p. 170 – 171, nr. 464.
     
     142
     
     
     1646 (7154) mai 14
     
     Adecă eu, Stanca i cu fii-mea, cu Floare, fetele Diicului ot Samara, scriem şi mărturisim cu acesta1 al nostru zapisu, ca să fie de mare credinţă la m(na dumnealui, jupan Costandin Găleţeanul căpitan, precum să să ştie că i-am v(ndut partea noastră dă moşie d(n Samara, toată c(tă să va alege, d(n apă şi de peste tot hotarul, drept bani gata ughi 10. Şi o am v(ndut de a noastră bunăvoie, fără dă nici o silă, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică şi coconilor şi nepoţilor dumnealui şi strănepoţilor c(ţi Dumnezeu îi va dărui, stătătoare în veci.
     Şi la această tocmeală a noastră fost-au mulţi megeiaşi şi oameni buni mărturie, anume: Pădure ot Samara şi Neacşul şi Vladul Norocea şi Stanciul Buzică şi Şărban, fii-său ot Bumbuiani şi V(lcul şi Vişan ot tam şi Dragomir ot tam şi alţi mulţi carii îşi vor pune mai jos peceţile şi iscăliturile. Şi pentru credinţa ne-am pus degetele în loc dă peceţi ca să să crează. 
     Pis mai 14 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Stanca.Eu Floarea v(nzătoare. Eu Pădure martor. Eu Vladul Norocea martor. Eu V(lcul martor. Eu Vişan ot Bumbuiani martor. Eu Dragomir martor. Popa Arsenie martor.Eu popa Cozma martor.
     
     DANIC, Ms. 477, f. 60.
     Copie; alt( copie ibid. ms. 371, f. 34.
     
     EDI(II: Andreescu M., M-rea Trivalea, p. 149 (nr. 68). 
     ____________________
        1143
     
     1646 (7154) mai 15, Birci.
     
     † Adecă eu, Hamza i Bălaci i C(rstea, feciorii Şobandei ot Bircii, adecă să să ştie zapisul nostru la m(na Stoicăi Glodeanul, să fie de mare credinţe cum că i-am v(ndut vie din dealul Negoieştilor şi locul pre deal în vie Mustei, drept bani ughi 12, să să ştie cum că am v(ndut de a noastră bunăvoie şi cu ştirea tuturor fraţilor să-i fie lui moşie ohamnică, lui şi feciorilor lui şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui şi c(ţi Dumnezeu îi va dărui p(nă în veacu.
     Şi au fost mărturie: Oprea Diciul i brati ego, Nicola Beleia i postelnicul Barbul Bengescul i ot Negoeşti, Căloen şi Hamza, sin popei Danciul şi Ilie ot Negoieşti, Ţigan al Mustei i brat Radul şi Calotă, sin Hamzucul ot Popeşti i Stan ot Albeni, sin Svătui, Udrea al Lungului.
     Eu Pătru, measeţa mai dni 15, vă leat 7154 <1646>.
     Eu Oprea.Eu Nicola. Eu Barbul postelnicul Bengescu. Eu Căloian.Eu Hamzucul. Eu Ilie. Eu Ţigan. Eu Radul.Eu Calotă. Eu Stan. Eu Udre. Eu Pătru.
     
     
     Muz. Gorjului, doc. 40 (actualmente disp(rut).
     Redat după publicaţie: Ghibănescu, Surete, VI, p. 53 – 54.
     
     144
     
     <ante 1646 mai 16>
     
     † Milostive şi lu<mi>nate doamne, să fii măriia ta sănătos! Dăm ştire măriei tale, doamne, eu, Dişcul p(rcălabul de la Topana, dempreună cu toţi rum(nii ai măriei tale şi ai sfintei mănăstiri, eu înt(iu mărturisescu cu sufletul mieu că s(ntu mai mult mort dec(t viu. Deci aşa mărturisescu împreună cu toţi: cum s(ntem noi rum(ni sfintei mănăstiri, aşa easte şi Drăgan cu fraţii lui, Nedelco i Voico, feciorii uncheşului Nanie den sat, den Topana. Acum umblă să să răscumpere şi ne-au chemat egumenul pe toţi rum(naşii la mănăstire şi l-au întrebat părintele Nih1: “acum ce vei s( dai la măn<ăs>tire să auză tot soborul şi alalţi2 rum(ni?”
     El au zis înt(i că: “dau 4 bivoli şi 2 cai sfintei mănăstiri”, iar egumenul3 au zis aşa: “sf(nta mănăstire are şi cai şi bivoli, ci blăm la curte la vodă, deci măriia lui va face cum i va fi voia”. De aceasta facem ştire măriei tale. Să fii măriia ta sănătos.
        3. 
     Noi robii măriei tale, anume: Dişcul şi toţi rum(nii sfintei mănăstiri ot Topana.
     
     
     DANIC, Ep. Argeş, XIII/7.
     Orig. rom., h(rtie (33 x 21,5)
     Datat după întărirea domnească din 1646 mai 16, ibid. XIII/5.
     
     
     ________________
        1 ; lec(iune incertă, egumen al mănăstirii Arge( era Leontie.
        2
         3 “In Isus Hristos, amin”.
         
     145
     
     1646 (7154) mai 16
     
     †1, ca să fie sfintii mănăstiri nişte rumîni, po ime: Drăgan cu fraţi ai lui, Nedelco i Voico, feciorii unchiaşului Nanii den sat, den Topana, ei şi cu feciorii lor, pentru că aceşti oameni ei au fost rumîni de moşie au sfintii mănăstiri Arghieşul încă mai denainte vreme.
     Iar cînd au fost acum, în zilele domn<i>i mele, ei s-au fost scris la slujitori la ruşală, ca să scape de rumînie şi au mersu la părintele egumenul Leontie de au dat mănăstirii 2 cai şi 4 bivoli ca să-i lase în pace de rumînie. 
      Iar după aceea au venit de faţă înaintea domni<i>i mele în divan cu părintele igumenul. Deci domnia mea aşa am judecat cu tot divanul şi n-am dat domnia mea ca să scumpere igumenul rumînii mănăstirii, ci să fie rumînii stătători la mănăstire, cum au fost şi mai nainte vreme. Deci am scos domnia mea pre Drăgan cu fraţi-şi şi de la slujbă den vistiiariia domni<i>i mele şi l-am dat domnia mea den divan pre Drăgan cu fraţi-şi, să fie rumînu la sfînta mănăstire împreună cu alţi rumîni ai mănăstirii, cum au fost şi mai naite vreme părinţii lor. Şi au rămas Drăgan de lege dennaintea domni<i>i mele den divan, cum scrie mai sus.
       
      † 
      <m.p.>2 
     
        
        
     3 lucruri rere sînt urîte lui Dumnezău: băt<rî>nul curvar, săracul t<r>ufaş, bogatul3 minciunos3.
     
     DANIC, Ep. Argeş, XIII/5
     Orig. rom., hîrtie (28,5 x 20,5).
     Copie ibid.: mss. 168, f. 244.
     
     
     _______________
        1”Din mila lui Dumnezeu, Io Matei voievod Basarab şi domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri Argeşul şi părintelui egumen Leontie arhimandrit”.
        2 “Şi de nimeni să nu fie, peste spusa domniei mele.
     Şi isparavnic însăşi spusa domniei mele. Scris în Tîrgovişte, mai a 16-a zi, anul 7154 <1646>.
     Io Mateiu voievod, dn mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Matei voievod <m. p.>”.
        3 Ultima frază, ad. ulterior, alia manu.
      
     
     146
     
     
     1646 (7154) mai 17
     
     † 1. Cătră aceasta-ţi dau în ştire domnia mea, pentru că aici am apucat domnia mea pre părintele Leontie, egumenul de la sf(nta mănăstire de la Argeş, pentru moşiile sfintei mănăstiri, că am înţeles domnia mea cum intră toţi în moşiile mănăstirii şi au spus că şi dumneata ai cumpărat nişte vii de la Barbul şi de la Vasilie, deci nu ţii c(t easte moşia lor şi cum au ţinut şi ei, ce intri şi în moşia sfintei mănăstiri. 
     De care lucru, în vreme ce veri vedea ceastă carte a domni<i>i mele, să cauţi să te fereşti de moşiile mănăstirii, să nu (ntri mai mult dec(t nu ţi se cade, că apoi zice părintile egumenul Leontie că-ţi va lep(da banii, că easte mai volnic. Aceasta-ţi scriu domnia mea.
      <1646>. 
     †  <m.p.>
     
     DANIC, Ep. Argeş, LXIX bis/11
     Orig. rom., h(rtie (30 x 20,5).
     
     Rez., Bulat, M-rea Arge(, p. 365; Aricescu, Indice, I, p. 78.
     ___________________
        1 “Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod (i domn. Scrie domnia mea cinstitului dregător al domniei mele, jupan Stroe mare vistier, sănătate”.
        
     
     147
     
     1646 (7154) mai 18
     
     † Şi iar a cumpărat popa Manea u<n> pogon şi u<n> feder de vie de la Dumitru Iurga, derept 13 ughi, ce-a fost cumpărat de la Sora, fata lui Drăgoi, den partea lui Ignat. Şi pre nume aldămăşari: Stoica, frate lui Ignat i Stan scaunul i Drăgan lu Ion i Stoica Lăurescu.
     I pis Stan ot Năvrăteşti. Pis measeţa mai dni 18, vă leat 7154 <1646>.
     Stoica. Stan. Drăgan. Lăurescu.
     
     
     DANIC, Doc. ist., DCCXXXV/75.
     Orig. rom., scris pe aceea(i fil( cu alte patru zapise din: 1640 februarie 25, 1646 martie 10, 1646 decembrie 27, 1647 februarie 20. 
     
     
     148
     
     
     1646 (7154) mai 18
     
     † Adecă eu, Stoica păharnic ot Loloieşte, scris-am acesta al meu zapis la mîna Micului ot Săruleşte, că m-am tocmit de am luat un cal de la Micul ce să scrii mai sus, dreptu ughi 8. (i1 pentru aceşti bani ce să scriu mai sus, tocmitu-m-am de i-am dat 8 pogoane de loc de pădure în dealul Loloieştelor. Şi am tocmit de a mea bunăvoi, ca să-i fii lui moşîi stătători şi1 feciorilor lui.
     Şi cîndu am făcut acesta tocmeală2, fost-au boiari mărturie, precum: Calin pîrcălabul ot Loloişte i Sîmbătă ot tam i Neagul lu Chisar ot tam i Cernica călăraşul ot tam i Radul rumînul şi1 Albul cel mic i Duma i Dobrovoi i Costea bărbeariul i Borce i Papa şi alţi cari-şi vor puni peceţele şi iscăliturile mai jos.
     Pis measeţa mai dni 18, leat 7154 <1646>.
     † Sîmbătă
     † Eu Stoica păharnic
     † Calin pîrcălab
     † Neagul lu Chisar
     † Cernica călăraş
     † i Radul rumînul
     † Albul cel mic
     † Duma
     † i Dobrovoi
     † i Costi
     † Borce
     † i Papa2.
     
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LVIII/13
     Orig. rom., hîrtie (26,5 x 21,5).
     Copie ibid.: ms. 132, f. 74.
     
     _____________
        1 Íe.
        2 Semnături autografe.
     
     
     149
     
     1646 (7154) mai 19
     
     † Adecă eu, Muşa, fata Dumbrăvoiului ot Cîrlomăneşti1, scris-am zapisul mieu ca să fie de mare credinţă la mîna2 lu Negoiţă peharnic, cum să se ştie că i-am vîndut 1 pămînt în cîmpul Cîrlomăneştelor, den partea Pitilicăi, deriptu 200 de bani gata. Şi iar eu, fata Ivana, fata Dumbrăvoiului, scris-am zapisul mieu iar la mîna lu Negoiţă peharnic, cum să se ştie că i-am vîndut iar 1 pămînt, în cîmpul Cîrlomăneştilor, iar den partea Pitilicăi, iar dereptu 200 de bani gata, să fie dumnelui moşie şi feciorilor lui în veci.
      Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi oameni buni, anume: Pascul ot Băbeni şi Albul şi Lupul iar ot Băbeni şi Radul snă Mănei. Şi pentru credinţa, pus-am şi degetele.
     Pis popa Oancea ot Tîrcov. Pis measeţa mai dni 19, leat 7154 <1646>.
     Muşa.
     Ivana.
     
     DANIC, Doc. ist., LXXI/176.
     Orig. rom., hîrtie (23 x 20,5).
     
     ________________
        1 “din Cîrlomăneşti” ad. deasupra r(ndului.
        2 “la mîna” ad. interlinear.
     
     150
     
     1646 (7154) mai 20
     
     † Adecă noi, ceşti 12 boiari hotarnici pre nume: ot Băneşti, Vasilie vornic, ot Topoloveni, Manolie comis, ot Răteşti, Ivaşco vornic i Danciul Mujescul ot Chiţeşti, Deadiul ceauş, ot Pătroaia, Mihaiu iuzba(a i Tatul logofăt ot Mogoşani, Radul i brat ego, Diicul, ot Boureni, Cornea, ot Mătăsari, Tudor Cîrjău, ot Budişteni, Oprea logofăt, carii au fostu luaţi pre răvaşele mări<i>i sale, domnu nostru Io Mateiu Basarab voievod de jupînul Stroe vel vistier, ca să căutăm şi să hotărîm ocina de la Găieşti şi să alegem 600 de stînjeni în latu, ce au cumpărat de la Udrea şi în lungu den cap în cap, de preste tot hotarul i Cilienii1, despre Udrea şi despre văru-seu, Andronie cum scrie zapisul şi vînzarea Udrii.
     Dece noi, aceşti boiari ce scriem mai sus, am îmblat şi am tras dencoace de potecă, den matca Foiei pînă în hotarul Poieniţii2 şi nu se-au aflat 600 de stînjeni, cum i-au fostu vînzarea, că au fostu ocina mai îngustă, ci se-au aflat la măsurătoarea ce am tras pren mijloc stînjeni 350 şi au lipsit dentr-această măsurătoare stînjeni 250. Şi iar am tras decindea den apa Potocului pînă-n apa Răstoacei, stînjăni 600 şi o am împietrit această măsurătoare pren 3 locure, den hotarul Poieniţii pînă unde se-au pus pietrile. Şi iar am tras decindea den apa Răstoacei pînă-n apa Argeşului, stînjeni 800 şi am împietrit aceşti stînjeni pren 3 locure den hotarul Vaideieştilor pînă-n piatră. (i aceste 200 de stînjeni adaosu-le-am pentru măsurătoarea cea de sus care se-au măsurat den Potoc încoace şi den matca Foiei pînă-n hotarul Poieniţii.
      (i încă ne-am rugat dumnealui jupînului Stroe vel vistier de au mai iertatu stînjeni 50, iar Udrea şi cu văru-său, Andronie să ţie den apa Potocului şi peste Răstoacă pînă-n Argeş den pietrile ce am împietrit în jos, pînă unde au fost hotarul Găieştilor. Pentru că aşa am hotărît şi am ales această moşie şi o am împietrit cu sufletili noastre. Şi pentru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am peceţili şi iscăliturile noastre mai jos, ca să se crează.
     Pis az, Mareş logofăt, measeţa mai 20 dni, vă leat 7154 <1646>.
     †Vasilie vornicul3
     †††††††ςςςςςςςς 4
     †Mihai iuzbaşa3
     †Ivaşcu vornic3
     †Stoica Cîrjeu3
     †Oprea logofăt3
     †Radul ot Mogoşani3
     †Diicul ot Mogoşani3
     †Eu Danciul3
     †Tatul logofăt3
     †Eu Tudor ot Mătăsari3
     †Corne ot Boureni3.
     
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CCLXVIII/3
     Orig. rom., hîrtie (42,5 x 28,5), 12 peceţi inelare, aplicate în duş şi fum.
     Copie din 1832 la B. N., CXXXIII/3.
     
     
     ___________________
        1 Ad. marginal. 
        2  3 Semnături autografe.
      4 “Manole comis”.
     
     
     
     151
     
     1646 (7154) mai 20
     
     † Adecă eu, <unchea>şul Mircea de Lăcurine, scris-am zapisul mieu să fie la m(na popei lu Stan, de mare credinţă, pentru să să ştie că i-am v(ndut 7 meri bătr(ni şi 6 tineri, cu pruni, la Topile, za ughi 1.
     Şi mărturie: vătah Dimiian şi Gonţe şi Stroe şi Manea şi Voico şi Şteful, feciorul Neagului de Lăcurine şi Stroe, nepotul uncheaşului Mircei şi Ion aşişderea şi Badea de Răteşti şi iar de Păcăleşti, Stan lu Coman, de Mehedenţe, Coste.
     Pis vă measeţa mai 20 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Mircea.
     Şi aldămaş 40 de bani.
     
     
     DANIC, Ms. 173, f. 191.
     Copie rom.; altă copie ibid.: ms. 366, f. 7.
     
     
     
     
     
     152
     
     +Adecă eu, Radul, nepotul lu [Cioc]1an de Jideni, scris-am acesta al miu zapis, ca să fie de mare credin[ţă la]1 mîna lu Stan2 şi de mari mărturie cum să să ştie că i-am vîndut moşii în Jideni, partea mea aleasă de cătră văru-meu Trifan, den pămînturi, anume la Veneţel un pămînt de paşi 24, derept bani 120 şi la Grindu un pămînt, derept bani 120 şi de la Trifan un pămînt la Curmezişul la viia Bădenii, derep<t> bani 1203 şi de la Manea un rozor dinaintea viilor, deript bani 100. Şi iar de la frate-său, Manea, o jumătate de pogon cari au fost luată4 de la Giura, derept bani 4 000 o au vîndut, Manea, frăţini-său lu Stan.
      Dece dintr-acestă moşie care am scris mai sus, vîndutu-o-am de a mea bunăvoie şi cu ştirea tuturor fraţilor şi mi-u dat o iapă, derept bani 1600. Iar Stan să ţie acestă moşii toată den cîmpu, de<n> sat, den pădure, de peste tot locul, ca să-i fie lui moşie şi feciorilor şi nepoţilor neclătită. 
      Iar să să ştie den viele de sus care a cumpărat Ţinculea [cu f]ămeia lui, cumpărat-au St[an, fi]ciorul cel mare, partea frăţine-[său Ma]nii şi a Niculii, de[re]pt [ba]ni 600.
     Şi mărturie au fost la acesta zapis, anume: din sat din Jideni, Da[di] i Cămîrzan, Neagul lu Pătru, Manea snă Neagul, Gligorii snă Cămîrzan, Ion snă Fastac, Tudor snă Dadi<i>.
     Şi am scris eu, Coman.
     Manea, bratse Stan i Necula, Şi păntru credenţa, pusu-ne-m peceţile.
     Pis measeţa mai 20 dni, leat 7154 <1646>.
     Şi iar au mai cumpărat Stan de la Trifan şi de la frate-său, Vîlcan5 3 pogoane de ţelină de butuci den funea lu Ciocan, derept bani 700.
     
     DANIC, M-rea Rîmnicu Sărat, II/13, nr. 1.
     Orig. rom., hîrtie (31,5 x 21,5) 
     __________
        1Loc rupt în original.
        2 In dublet urmează “feciorul <lui> (înculie”.
        3 ”derept bani 120” adăugat între rînduri.
        45 Urmează un cuvînt barat.
     
     153
     
     1646 (7154) mai 20
     
     † Adecă eu, Tatul lu Drăgănel den Pîrscov, scris-am acesta al mieu zapis cum să fie de mare credinţă la mîna lu Şerban ot Trestiia şi a fraţilor lui, anume: Creţotă i Lepădat i popa Mihaiu, cum să se ştie că le-am vîndut partea mea de moşie den Pîrscov, jumătate, de preste tot locul, den apă, den pădure, den şezutul satului, dereptu ughi 25, ca să fie lor moşie şi feciorilor şi nepoţilor.
     Şi mărturie: Andreiu vătah, Stanciul ciobotar, Dan, Stoia Bărbosul, Stanciul, Neagul, Vasilie al popei, Oancea Dănculescul, Manea, Stan Danei, Andreiu grămătic, Vasilie roşiul, Cîrstea Dîncă şi satul tot.
     Pis az ierei L(udat ot tam, mease(a mai 20 dni, v( leat 7154 <1646>.
     Dumitru al Mih<ii>.
     Popa Eremiia.
     
     † Acestu zapis au ieşit rău fără de parte, pentru că l-au biruit Stanciul călugărul şi Huiup şi cu popa Lupul cu doao cărţi domneşti coajnici a Mihnii vodă cel Bătrîn, feciorul lui Alixandru vodă. Apoi noi, 24 de boiari hotarnici, i-am împăcat dinnaintea noastră, de a lor bunăvoie şi nu am lăsat păgubaş pre Lepădat cu fraţii, ci am zis Stanciului călugărul şi popei Lupului de i-au dat lui Lepădat şi fraţilor lui moşie dintr-acestu moş ce scrie zapisul, de peste tot hotarul din cap în cap, stînjăni cincizăci să şi-i ţie cu bună pace să le fie moşii. Şi pre acest aş(zămîntu şi pace ce i-am păciuit, i-am dat şi cartea noastră la mîna lor1.
     
     DANIC, Ep. Buzău, XLVIII/20
     Orig. rom., hîrtie (14,5 x 20,5).
     Copie ibid.: ms.172, f. 19v-20.
     
     ____________
        1 În partea de jos a documentului, însemnare contemporan( a 24 de boieri hotarnici, alia manu.
     154
     
     1646 (7154) mai 20
     
      Adecă noi, aceşti 12 boieri hotarnici pre nume: ot Băneşti, Vasile vornic i ot Topoloveani, Manole comis, ot Răteşti, Ivaşco vornic i Danciul Mujescul, ot Chiţeşti, Dedul ceaşul, ot Pătroaia, Mihaiu iuzbaşa i Tatul logofăt, ot Mogoşani, Radul i brat ego, Dicul, ot Boureni, Cornea, ot Mătăsari, Tudor Cîrjeu, ot Budişteni, Oprea logofăt, carii au fost luaţi pre răvaşele mări<i>i sale, domnul nostru Io Matei Basarab vodă de jupîn Stroe vel vistiar, ca să caute şi să hotărască oc ină de la Căteşti de către Antonie armaş, fratele lui Slavul armaş şi de către Dumitru Cătescul şi de către fraţii lui de moşie. Însă alegem o fune şi jumătate de preste tot hotarul, jumătate de sat, care o au cumpărat de la Oancea i brat ego, Băranu, feciorii lui Slav vel armaş şi de la Negovan brat ego…1 ot Popeşti.
     Deci noi aceşti boieri ce scriem mai sus am îmblat de-am călcat această moşie, o am tras şi o am hotărît şi o am împietrit, descindea de Neajlov, din hotarul Popeştilor prin Obrejie, pre unde să hotărăsc cu satul Cacaleşţii în jos, pînă unde am pus piiatră. Şi iar pe marginea Rezii despre apa Argeşului, din hotarul Popeştilor, în jos pînă unde am pus piiatra. Şi iar pă drumul Piteştilor, pre mal, pre deasupra silişti, din hotarul Popeştilor în jos, pînă unde am pus piiatre, şi iar pre lîngă apa Argeşului, pre ţărmuri, din hotarul Groşetului în jos pînă unde am pus piiatra, din jos de grădina????, în silişte, şi ia decinde din apa Argeşului despre podgorii, din hotarul Murdenilor în sus, pe drumu cel mare, pînă în piiatră. Şi în lung pînă în drumul Piteştilor cel de supt podgorie, iar în lat din hotarul Murdenilor, pînă unde am pus piiatră, pentru că aşa am hotărît şi am ales această moşie şi am împietrit cu ale noastre suflete.
     Şi pentru mai adevărată credinţe, pusu-ne-am peceţi şi iscăliturile noastre mai jos ca să să crează.
     Pis az Mareş logofăt.
     Measeţa maiu 20 vă leat 7154 <1646>.
     Vasile vornic.
     Manolie comis.
     Mihaiu iuzbaşa.
     Ivaşco vornic.
     Tatul logofăt.
     Cornea ot Boureni.
     Radul ot Mogoşani.
     Diicul ot Mogoşani.
     Oprea logofăt.
     Deadul ceauşul.
     Eu Danciul.
     Stoica Cîrjeu.
     
     B. N. CXXXIII/3
     Copie.
     
     _________________
        1Loc gol.
     
     155
     
     <1>646 (<7>154) mai 21
     
     † Adecă eu, Petco snă Bogdan ot Bucu ot sudstvo Ialomiţa, scriu acest zapis de bună credinţa la m(na dumnealui pan Leca vtori pitar, ca să se ştie că am v(ndut dumnealui 30 de st(njăni de ocină den Bucul de Sus, den c(mpu, den apă, den pădure şi despre tot hotariul, însă st(njănul c(te 7 costande, ocină fără de rum(ni. 
     Şi am v(ndut eu de bunăvoie a mea, fără de nici o silă, cu ştirea tuturor oamenilor miei şi cu ştirea megiiaşilor din prejur şi mi-au dat toţi banii gata întru m(inile mele. Şi am pus şi mărturii carii-şi vor pune mai jos peceţile. Şi eu încă mi-am pus degetele în loc de pecete.
     Pis Toader logofăt, mai 21 dni, văleat <7>154.
     Eu Petco mi-am pus degetul.
     Barbul cupeţ 
     Stanimir spătar
     Dragomir logofăt
     Mareş logofăt
     Dumitraşco peharnic ot Văcăreşti
     Stan logofăt mărturie.
     
     
     DANIC, M-rea Cotroceni, IX/15.
     Orig. rom., h(rtie (30x20,5).
     Copie ibid.: ms. 692, f. 200.
     
     __________________________
        1Sem(turi autografe.
     
     
     
     
     156
     
     1646 (7154) mai 21, Tîrgovişte
     
     + 11111+1<>1<>111111111121111112728291303132333435136373813914014114243+4424546224748(, 492503511524453444544444554445644457111111581591601116111116211631641116511661167116811694111170111111111112111721117317417677+<m.p.>
     
     
     + Iată dar eu, în Hristos Dumnezeu binecredinciosul şi binecinsitorul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpînitorul Io Matei voievod, nepotul marelui şi preabunului, răposatului Io Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpînind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei, încă herţeg al părţilor de peste munţi, Almaş şi făgăraş, am binevoit domnia mea cu bunăvoinţa mea, cu inima curată şi luminată a domniei mele ca să proslăvesc pe Dumnezeu cel ce m-a proslăvit pe mine şi cu slavă m-a înălţat pe scaunul răposaţilor moşi ai domniei mele <şi am dat> acest hrisov al domniei mele, ca să fie domniei mele ocină şi vecini în sat la Plătăreşti din judeţul Ilfov de lîngă podul Pitariului, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi din balta Lebediului şi cu vaduri de moară şi cu tot venitul de peste tot hotarul, oricît se va alege, din hotar pînă în hotar. 
     Şi vecinii să se ştie anume: Neagoe cel mare, fiul lui Bode, cu fiii lui anume, Agaton şi Radul şi Şerban Jigotă cu fiul lui anume, Stanciul şi Neagoe Grama, fiul lui Crăciun şi Ion, fiul lui Lupul, cu fiii lui, anume: Neagul şi Stanciul şi Miroslav şi Sin cu fiii săi, pentru că aceşti oameni mai-sus spuşi au fost cnezi şi cu ocinele lor mai înainte vreme. Iar apoi, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, ei au venit înaintea domniei mele în divanul cel mare, de a lor bunăvoie, de s-au vîndut vecini domniei mele, ei şi cu toţi fiii lor cşi cu toate părţile lor de ocină, de au luat bani fiecare pe capul lui şi pe fiii lui, anume: Neagul ce mare a luat aspri pe capul lui şi pe fiii lui şi pe partea lui de ocină 9000 de aspri şi Şerban Jegotă pe capul lui şi pe fiii lui şi pe partea lui de ocină 5600 aspri şi Neagoe Grama cu fiii lui şi cu tovarăşii lui, care sunt părtaşi pe ocina pe care au avut-o la Plătăreşti în funia care se chiamă cursuseanca, anume Ion cu fiii lui şi Miroslav cu fiii lui şi pentru 212 stînjeni de ocină a luat 28.200 aspri, [fac]1 împreună 42.800 aspri; şi au luat bani tot gata la mîna lor de la mîna domniei mele. 
     Şi iar să fie domniei mele un vecin la Plătăreşti anume Coman, pentru că s-a vîndut domniei mele vecin de a sa bunăvoie pentru 2400 de aspri gata. Şi iar să fie domniei mele un vecin la Plătăreşti, anume Stanciul cu fiii lui anume […]1 şi Dobre şi Drăghici şi Coresie şi Nan, pentru că s-au vîndut vecini domniei mele, el şi cu toţi fiii lui pentru 14.400 de aspri gata. Şi iarăşi să fie domniei mele nişte vecini în sat la Plătăreşti, anume: Lupul şi Costea şi Stoica cu fiul lui, Paraschiva pentru că s-au vîndut domniei mele vecini şi au luat bani, fiecare pe capul lui, însă Lupul 2400 aspri şi Costea 2400 aspri şi Stoica cu fiul lui, Paraschiva, 4800 aspri. 
     Şi iar să fie domniei mele ocină la Plătăreştii lui Berbeniţă, însă 12 stînjeni din funia cursusească, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din balta Lebediului, pentru că a cumpărat domnia mea de la Pătru din Bucureşti, fiul popii Badea, pentru 1000 de aspri gata. 
     Şi iar să fie domniei mele ocină la Plătăreşti din partea lui Manea Javrea 49 stînjeni din cîmp şi din pădure şi din apă şi din baltă, pentru că a cumpărat domnia mea de la Pîrvul al doilea postelnic pentru 3900 de aspri şi 20 bani, stînjenul cîte 80 de aspri. Şi iară să fie domniei mele nişte vecini la Plătăreşti, anume: Miroslav şi cu fiii lui, Neacşu şi Sin şi Stanciul şi Dobrotă şi cu fiii lui, Dumitru şi Bratul şi Drăguşin şi Dragomir, nepotul lui dobrotă, pentru că s-au vîndut domniei mele vecini şi au luat bani, fiecare pe capul lui şi pe fiii lui, însă Miroslav şi fiii lui 9400 aspri şi dobrotă cu fiii lui 7200 aspri şi Drăguşin 2400 aspri şi Dragomir 2200 aspri. 
     Şi iar să-i fie domniei mele ocină la Plătăreşti 120 stînjeni, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din baltă Lebediului şi cu vaduri de moară cu 3 roate de moară gata, pentru că am cumpărat domnia mea de la Danciul clucer Doicescul şi de la fiii lui, pentru 26.800 de aspri gata şi o manta de postav bun. 
     Şi iar să-i fie domniei mele un vecin la Plătăreşti, anume Necula, fiul lui Lupul, pentur că acest vecin mai sus-spus anume, Necula el nu a fost aici în ţară cînd s-a vîndut tatăl lui, Lupul, ci a fost în Ţara Turcească. Iar apoi, dacă a venit aici în ţară, s-a tocmit cu domnia mea, de a sa bunăvoie, de am dat domnia mea pe capul lui 2400 aspri, ca să-i fie domniei mele vecin, cum sunt şi ceilalţi. 
     Şi iar să fie domniei mele ocină la Plătăreşti din partea cursusească, toată partea lui Draghina vornicul şi a jupaniţii lui, Buica, însă 60 stînjeni, pentru că a cumpărat domnia mea de la Neculcea, fiul lui Neagoe vătaf de la Curota şi de la nepotul lui, Cîrstian şi de la Neagoe cu fratele lui, Draghia şi de la Socol cu fraţii lui, Draghia şi Hristea, pentru 2800 de aspri gata. 
     Şi iar să fie domniei mele ocină la Plătăreşti însă partea lui Coman şi a lui Danciul şi a lui Stanciul şi a lui Stan, din funia care se cheamă tufeancă, 83 stînjeni şi partea lui Brince şi a lui Manea cu fratele lui şi iar a lui Manea şi a fratelui său, Bobe, şi a lui Dobrin 80 stînjeni din funia, ce se cheamă dinţeasca, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu vaduri de moară şi din baltă Lebediului, pentru că aceşti oameni mai sus –spuşi ei au fugit de bir în Ţara turcească, peste Dunăre, împreună cu alţi oameni din sat din Plătăreşti. Apoi, cînd a scos boiarul domniei mele Loiz slugerul, pe alţi oameni de la Dîrstor cu multă cheltuială, ei s-au vîndut domniei mele vecini şi a plătit părţile lor de bir din urmă, cît se făcuse. Iar aceşti oameni, care sunt mai sus-scrişi, ei nu au voit să vină în ţară la moştenirea lor, ca să-şi plătească birurile lor din urmă, dei Loiz sluger a cerut banii pentru aceşti oameni care s-au vîndut domniei mele, ca să plătească şi părţile acestor oameni fugiţi de bir. Astfel sătenii din sat din plătăreşti, anume Neagoe cel mare şi Şerban şi Neagoe Grama şi Ion, fiul lui Lupul, şi Miroslav şi Stoica, fratele lui Danciul, ei n-au avut cum să facă în alt chip ca să plătească şi părţile lor de bir ci au vîndut domniei mele toate părţile de ocină ale acestor oameni fugiţi, cîţi sunt mai sus-scrişi, pentru 13.000 de aspri goata de au plătit şi părţile lor de bir din urmă, iar domniei mele să fie ocină stătătoare în veac. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la Plătăreşti, însă din funia ce se cheamă tufeni, 15 stînjeni şi din funia ce se chiamă cursuseancă 6 stînjeni şi din funia dinţească 20 stînjeni, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din balta Lebediului, pentru că a cumpărat domnia mea de la Dumitru Ghidimoc călăraşul de Ţarigrad pentru 3300 de aspri gata, stînjenul cîte 80 de aspri. 
     + Şi iarăşi să fie domniei mele ocină în sat la Lupia din judeţul Ilfov, însă 2100 stînjeni, din cîmp şi din pădure şi din apă [şi]1 din vatra satului şi de peste tot hotarul, ocină aleasă şi măsură cu funia, din apa Ialomiţii în lung pînă la hotaru Borboşilor şi în latul ocinii merge la hotarul Gruiului pînă la hotarul lui Cîrstea paharnic din jos, lîngă mănăstirea domniei mele Căldăruşanii, însă ocină fără vecini, pentru că am cumpărat domnia mea de la megiaşii din Lupia, anume Stoica şi costache şi Vişan şi Dumitru şi Radul [şi]1 Mihai, nepotul lui Radul, şi nedelca, fiica lui Stan, şi Anca, fiica lui Costandin, şi Pătru şi Marica, fiica lui Grama, femeia [lui Dobri]1că, pentru 60.000 aspri gata şi 15 bani, stînjenul cîte 30 de bani. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la satul Lupia, însă 200 stînjeni, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, ocină alească şi măsurată cu funia din apa Ialomi[ţii …]1 lung pînă la hotarul Borboşilor şi în latul ocinii [merge la]1 hotarul Gruiului pînă la hotarul lui Cîrstea paharnic din [jos]1, însă ocină [fără]1 vecini, pentru că am cumpărat domnia mea de la Radul portar, fiul lui Neacşul din Topoloveni, pentru 8000 de aspri gata, stînjenul cîte 40 de bani. 
     Şi iar să fie domniei mele ocină la Stărmătureşti din judeţul Ilfov, însă din funia [lui Căpăţînă]1, a patra parte, din cîmp şi din pădure şi din apă, de peste tot hotarul, oricît se va alege [şi]1 iar din funia lui Strămătură, ocină a treia parte, oricît se va alege, pentru că am cumpărat domnia mea de la Dobra, fiica lui Sava din Fiani şi de la bărbatul ei, Pa[ras]1chiva dărăbanul pentru 8000 de aspri gata. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină în sat la [Răduleşti]2 din judeţul Ilfov, însă 200 stînjeni, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, oricît se va alege, pentru că am cumpărat domnia mea de la Jipa, fiul jupaniţii Rădiţa din Buzău, pentru 8000 de aspri gata, stînjenul cîte 40 [bani]1, iar alţi 200 de stînjeni de ocină din Răduleşti, [el]1 i-a dat la [sfînta]4 mănăstire a domniei mele la Căldăruşani pentur pomana bunicilor lui [şi]1 a părinţilor lui, ca să fie şi pomană nesfîrşită, în veac. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la sat la Futeşti de pe Mostişte din judeţul Ilfov, însă din partea lui Andrei clucer Rudeanul de peste tot satul a treia parte, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, oricît se va alege, pentru că această ocină mai sus-spusă a fost a lui Andrei clucerul Rudeanul mai înainte vreme. Astfel, fiind Andrei clucer dator lui Dumitru vistierul Dudescul 28.000 aspri şi cu zapisul lui la mîna lui Dumitru vistierul, s-a întîmplat moarte lui Andrei clucer şi banii nu i-a dat la mîna lui Dumitru vistierul. Astfel, Dumitru vistier el a oprit această ocină din sat din Futeşti pentru datoria lui. Iar apoi Dumitru vistierul, el fiin un om neputincios şi cotropit de datorii nu a putut să stăpînească această ocină, ci a vîndut-o domniei mele pentru 28.000 de aspri gata şi i-am dat domnia mea toţi banii deplin la mîna lui. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele toată ocina satului Balaciul de jos din judeţul Ilfov, din cîmp şi din pădure şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, oricît se va alege, din hotar pînă în hotar, ocină fără fecini, 825 stînjeni, pentru că am cumpărat-o domnia mea de la Costandin şi de la jupaniţa lui elena, fiica lui Ionaşco postelnic din Cătun, fiul lui Miroslav logofăt, pentru 16.500 de aspri gata, iar lui Costandin şi jupaniţei lui, Elena, încă le fusese dată de zestre de socrul său, Ionaşco postelnicul, fiul lui Miroslav logofăt. Şi au vîndut această ocină de a lor bunăvoie şi au luat tot bani gata la mîna lor. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele un vecin, anume Stan din Nenciuleşti din judeţul Ilfov şi cu 2 fii ai lui, anume Mihnea şi Borcea şi cu fiii lor şi cu toată partea lor de ocină din Nenciuleşti, însă 20 stînjeni, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, oricît se va alege, pentru că aceşti oameni mai sus-spuşi, ei au fost chezi şi cu ocinele lor mai înainte vreme. Iar apoi cînd a fost acum, în zilele domniei mele, ei au venit înaintea domniei mele în divan, de s-au vîndut domniei mele vecini, ei şi cu fiii lor şi cu toată partea lor de ocină, pentru 6.600 de aspri gata. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele în sat la Nenciuleşti din judeţul Ilfov nişte vecini, anume: Neagul şi fratele lui, Raico, şi cu fiii lui, anume Neagul şi Paraschiva şi Ion cu fiul lui, Milea, şi cu fiii lor, pentru că aceşti oameni mai sus-spuşi, ei au fost cnezi şi cu ocinele lor. Iar apoi, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, ei au venit înaintea domniei mele în divan de s-au vîndut domniei mele vecini, ei şi cu fiii lor şi cu toată partea lor de ocină, oricît se va alege, pentru 12.600 aspri gata şi au luat toţi banii gata, fiecare pe capul lui şi pe fiii lui, pentru că s-a vîntud domniei mele vecin, el şi cu fiii lui şi cu toată partea lui de ocină pentru 4000 aspri gata. 
     Şi iarăşi să fie sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri a domniei mele, numită căldăruşani, ocină la Bărboşii de Jos din judeţul Ilfov, toată partea lui Danciul şi a lui Brînză călăraşii, fiii lui Staico, cît au avut de la bunicul lor, Voicilă ocină de cumpărătură de la Bălan pentru 3300 de aspri de argint, pentru că au venit ei singuri de a lor bunăvoie dinaintea domniei mele în divan de au dat şi au închinat această ocină sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri mai sus-scrise, pentru sufletul bunicului lor Voicilă şi a părinţilor lor, ca să le fie pomană în veac. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele satul Mirceştii de Cîmp din judeţul Sac, din cîmp şi din vatra satului, peste tot, oricît se va alege, de peste tot hotarul, din hotar pînă în hotar însă toată partea lui Tudor vornic şi partea lui Pădure pîrcălabul din Lazure toată şi partea lui Pavel postelnic din Şoplea toată şi partea lui Petco, fiul lui Dragul logofăt din Cărcaţi, toate părţile lor, însă din partea lui Tudor vornicul şi de la nora sa, Neacşa toată partea ei, 333 stînjeni şi de la Pădure pîrcălabul 500 stînjeni şi de la Pavel postelnic, din partea lui Pîrvul din Lazure 250 stînjeni şi de la Petco, fiul lui Dragul logofăt şi de la sora sa Mira, jupaniţa lui Pavel postelnic din Şoplea 666 stînjeni şi iar de la Pădure pîrcălabul, însă din partea verilor săi, de la fiii lui Pîrvul din Lazure şi de la Nedelco şi de la fraţii lui, 250 stînjeni, fac peste tot 2000 stînjeni, stînjenul cîte 25 de aspri, fac împreună 50.000 aspri, pe care ocină am hotărnicit-o domnia mea şi am ales-o cu 24 de boieri. Şi au luat toţi bani gata deplin în mîinile lor de la mîna domniei mele. 
     Şi iarăşi a cumpărat domnia mea ocină la Stoeneşti de cîmp din judeţul Sac, 1400 stînjeni de la tudor vornicul, care ocină i-a fost şi lui schimb cu nepoţii lui Danciul, anume: Oprea şchiopul şi manea din Stoeneşti din judeţul Prahova, care ocină e hotărnicită cu 24 boieri, însă stînjenul cît 25 aspri, fac împreună 35.000 aspri. Şi am dat domnia mea tot bani deplin în mîna lor. 
     [Şi]1 iarăşi am cumpărat domniea mea ocină la Păcureni la Lopatna din judeţul Sac de la Tudor vornicul, jumătate de sat, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot, oricît se va alege jumătate de sat, pentru 8000 de aspri gata. Şi a luat tot bani gata la mîna lui. 
     Şi iarăşi să fie domniei [mele]1 ocină la Leonteşti din judeţul Sac, însă 300 stînjeni, din cîmp şi din vatra satului şi de peste tot, oricît se va alege de peste tot hotarul, însă ocină fără vecini, pentru că am cumpărat domnia mea de la Stanca, fiica lui Pătru lui Leoteşti, nepoata lui Chisar vornic, stînjenul cîte 30 de bani, fac 9000 aspri. 
     Şi iar a cumpărat domnia mea ocină la Ciorani din judeţul Ialomiţa 500 stînjeni, ocină hotărnicită şi împietrită, de la Barbul postelnic din Măneşti şi de la jupaniţa lui, Preda, stînjenul cîte 50 de bani, fac împreună 25.000 bani, aspri gata. Şi apoi Barbul postelnic din Măneşti el s-a gîndit în inima lui pentru Dumnezeu şi pentru sufletul părinţilor lui, de a dat şi a dăruit la [sfînta]1 mănăstire a domniei mele la Căldăruşani şi pe vecinii care au fost pe această ocină, pe care o vînduse domniei mele, anume: nedelco Cîrlăuz şi fratele lui, bot şi Dabcea şi fratele lui, Nedelco, fiii lui Balaban şi Cîrstea cu fiii lui şi fiii lui Stoica Otea, ca să le fie pomană nesfîrşită, în veci. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la Ciorani din judeţul Ialomiţa, însă 150 stînjeni de peste tot hotarul, oricît se va alege, pentru că am cumpărat domnia mea de la Iancul, fiul lui Oancea logofăt, pentru 7500 aspri gata. 
     + Şi iarăşi să fie domniei mele ocină şi vecini la Sărăţeni din judeţul Ialomiţa, însă 1200 stînjeni de peste tot hotarul, oricît se va alege. Şi vecinii anume, Stancul şi Nenciul şi cu 2 fraţi ai lui, fiii lui Neniul, pentru că a cumpărat domnia mea de la dumitraşco postelnic, fiul lui Necula vistier, pentru […]2 aspri gata, care ocină a fost hotărnicită şi aleasă cu 12 boieri. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la Culcaţii de Sus din judeţul Ialomiţa, însă idn partea lui Nedelco, 300 stînjeni şi din partea lui Belciu, 500 stînjeni, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, oricît se va alege, însă din hotarul Piersicii în lungul ocinii pînă la drumul Dîrstorului, pentru că am cumpărat domnia mea de la Nedelco, fiul lui Bode din Hurezi şi de la Belciu, fiul lui Colţea din Hurezi, pentru 16.000 aspri gata. Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la Culcaţi din judeţul Ialomiţa, din partea lui Mogoş paharnic, 250 stînjeni şi din partea lui Oancea logofăt 200 stînjeni de peste tot hotarul, oricît se va alege, pentru că am cumpărat domnia mea de la Şărban căpitan, fiul lui Oancea logofăt din Cuştereni pentru […]2 aspri gata, stînjenul cîte […]2 aspri. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la Sasul din judeţul Ialomiţa, însă 1000 stînjeni, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, însă ocină fără vecini, pentru că am cumpărat domnia mea de la Dumitru aprodul, fiul lui Necula şi de la Bogdan iuzbaşa şi de la Stan, nepotul lui Marco, şi de la Litrea şi de la Zîrnă şi de la ceilalţi fraţi ai lor de ocină pentru 35.000 aspri gata. Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la Sasul din judeţul Ialomiţa, însă 100 stînjeni de peste tot hotarul, oricît se va alege, însă ocină fără vecini, pentru că am cumpărat domnia mea de la Nedelca, femeia lui Oprea din Sasul, stînjenul cîte 36 aspri, fac 3600 aspri. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la sat la Bucşă din judeţul Ialomiţa, jumătate de sat de peste tot hotarul, din hotar pînă în hotar, pentru că am cumpărat domnia mea de la Dumitru vistier Dudescul şi de la fiul lui, Radul logofăt, pentru 14.000 de aspri gata, iar lui Dumitru vistierul i-a fost dată de milă această ocină de răposatul Radul voievod. Şi am dat domnia mea tot bani gata la mîna lui. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele doi vecini, anume Dabul şi cu fratele lui, Şerb din Berbeşti din judeţul […]2 şi cu toţi fiii lor, pentru că s-au vîndut domniei mele vecini, ei şi cu fiii lor şi cu 2 părţi de ocină din Berbeşti însă 200 stînjeni pentru 6200 aspri gata. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la Berbeşti, 200 stînjeni de peste tot hotarul, oricît se va alege, pentru că a cumpărat domnia mea de la Dabul şi de la fratele lui, Şerb care s-au vîndut domniei mele vecini, pentru 10.000 aspri gata şi cu zapis de la mîinile lor. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele 3 vetre de sat din judeţul Rîmnicul Sărat şi Brăila, anume: Blebanii şi cu ocina de la Ştiucia, care se trage tot de la Blebani, din sus de Măxineni şi Somestii şi Cioranii, idn cîmp şi din pădure şi din apă şi cu tot venitul, oricît se va alege, însă ocină fără vecini, pentru că am cumpărat domnia mea de la jupaniţa Elina, fiica Mîndeştilor şi de la fiul ei, Dumitraşco, pentru 40.000 de aspri gata. 
     Şi au dat şi au dăruit ei o vatră de sat, anume Tătăranii la sfînta mănăstire a domniei mele la Măxineni, ca să le fie lor şi părinţilor lor pomană nesfîrşită, în [veac]4. 
     Şi [iarăşi să fie]4 domniei mele la Rîmnicenii de la Siret de peste tot satul 9 funii de ocină şi cu case şi cu vii şi cu tot venitul de peste tot hotarul, pentru că am cumpărat domnia mea de la Dumitru vistier Dudescul pentru 50.000 de aspri gata. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la [… din judeţul Ialomiţa]4, însă funii de ocină [… de la hotar în]4 hotar, oricît se va alege, pentru că am cumpărat domnia mea de la Tudor şi de la fraţii lui, Vladul şi Stroe, fiii lui Stanciul logofăt din Olăneşti, nepoţii de fiică ai lui Stănilă vătaful din Broşteni, pentru 30.000 de aspri gata. 
     Şi [iarăşi să]4 fie [sfintei mănăstiri]4 a domniei mele de la Mă[xineni…]4 cît se va alege, din cîmp şi din pădure şi din apă şi de peste tot hotarul, pentru că a venit singur Ion din Măxineni înaintea domniei mele în divan [de a]4 sa bunăvoie, de a dat şi a închinat această ocină la sfînta mănăstire mai sus scrisă, pentru [sufletul bunicului]4 său, Vladul vătaf şi pentru sufletul părinţilor săi […]4. 
     Şi iarăşi să fie dominei mele ocină la ţinutul Putnii pe locul Ţării Moldovei în satul Soveja, a patra [parte, toată]4, oricît se va alege în lung şi în la, din cîmp şi din pădure şi din apă, pentru că am [cumpărat]4 domnia mea de la Irimia Cîrstian din Păuneşti din ţinutul [Putnii…]4 a ţinut împreună cu fraţii săi, partea bunicului său, Bogdan, pentru 34.000 aspri gata. 
     Şi iarăşi am cumpărat domnia mea un sălaş de ţigani anume[…]1 cu ţiganca sa, anume Căti[nc]1a şi cu fiii lor, anume, Leuştean şi Ştefan şi Ion […]1 ca şi Ştefana, tot de la Irimia Cîrstian din Păun[eşti]1 pentru 18.000 aspri [gata]1. 
     [Şi iarăşi]1 să fie domniei mele ocină la Soveja dintr-un moş a noua parte din cîmp şi din păudre şi din apă şi cu tot venitul, oricît se va alege, pentru că am cumpărat domnia mea de la popa Murg şi de la fratele lui, popa Duma, fiii popii Petre din […]1 pentru 12.000 aspri gata. Şi a dăruit popa Murg şi fratele lui, popa Duma […]1 de fîn la sfînta mănăstire a domniei mele Dobromirna de la Soveja pentru pomana lor, ca să le fie pomană în veac. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele ocină la Soveja dintr-un moş din a cincea parte a treia parte şi 2 livezi de fîn şi cu tot venitul, oricît se va alege, pentru că am cumpărat domnia mea de la Bîrlădean […]1 vornic din sat din Cruce şi de la nepotul lui, Irimia, fiul Stancăi, şi de la fraţii lui împreună cu nepotul lui, Alexandru, [fiul]1 lui Costin postelnic, pentur 16.000 aspri gata. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele 2 roate de moară gata, în apa Putnii la sat la Vităneşti şi cu vad, pentru că am cumpărat domnia mea de la Dabija, pentur 16.000 aspri gata. 
     [Şi iarăşi să]1 fie sfintei şi dumnezeieştii mănăstir a domniei mele Dobromirna de la Soveja o parte de ocină de la Soveja, oricît se va alege, pentru că a dăruit Pătra[şco]1 cămăraş, fiul popii Toader din sat din [B]ătineşti sfintei mănăstiri pentru [sufletul lui]1 ca să-i fie pomană nesfîrşită în veac. 
     [Şi iarăşi]1 să fie […]1 la Soveja toată partea lui Istratie, fratele lui Pătraşco cămăraşul, oricît se va alege din moşul Străuleştilor, pentru că am cumpărat domnia mea de la Istratie, fratele lui Pătraşco cămăraş şi de la femeia lui, Armeanca, pentru 5000 aspri gata. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele o vie şi un ogor de gîrlă Putnii, partea lui Du[mitraşco]1 via lui Bociul în jos cu loc cît ţine şi pînă la vîrf şi pînă la via lui Tîrziul, pentru că am cumpărat domnia mea de la Dumitraşco, fiul lui Neagul din Clipiceşti şi de la femeia lui, Băluşca, pentru 80 de talere de argint gata. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele 2 părţi de ocină de la Poiana Sovejii [în]1 apa Dobromirului pe lîngă mănăstirea domniei mele de peste tot hotarul, oricît se va alege, ocină aleasă şi hotărnicită şi ămpietruită, pentru că am cumpărat domnia mea de la Negre diaconul, fiul lui Gherman, nepotul lui Stanciul Boldea din Negrileşti din ţara Moldovei, pentru 20.000 aspri gata. Iar apoi iarăşi am miluit domnia mea [pe Negre]1 diaconul şi l-am mai dăruit deosebit cu 4000 de aspri pentru pomană. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele 2 ogoare la soveja pe locul Iteştilor, pentru că am cumpărat domnia mea de la Dumitru, fiul lui bogdan şi de la Vasilie, fiul lui Ion Fundan pentru 1600 aspri gata. 
     Şi iarăşi să fie sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri de la Gura Motrului ocină şi vecini în sat la Hănişeşti din judeţul Gorj, toată partea lui Seva arbănaşul din Căpreni de peste tot hotarul, oricît se va alege, pentru că această ocină mai sus-spusă a fost a lui Seva arbănaşul din căpreni, nepotul lui Gheorghe beşliul. Astfel, fiind pentru acea ocină birul 2 talere şi 4 costande şi dacă a văzut [că]1 nu poate să plătească acea ocină de bir, Seva arbănaşul a venit înaintea domniei mele şi a închinat această ocină domniei mele şi am scos [domnia]1 mea şi partea lui de bir 180 de bani. Iar apoi domnia mea am dat această ocină şi am dăruit-o la sfînta mănăstire mai sus-scrisă, ca să fie sfintei mănăstiri de hrană şi de întărire, iar domniei mele şi părinţilor domniei mele pomană nesfîrşită, în veci. 
     Şi iarăşi să fie domniei mele 2 pogoane de vie în dealul Grecilor, în lung, între via lui Radul şi între Cochirei, din gard pînă în gard, pentru că am cumpărat domnia mea de la Oprea roşiul din Cornăţel pentru 5000 aspri gata. Şi iarăşi să [fie domniei1 mele un pogon de vie în dealul Grecilor în judeţul […]4 pe lîngă via lui Oprea roşiul în lug din gard pînă în gard, pentru că am cumpărat domnia mea de la Gherghina, nepotul Cochirăi, pentru 3200 aspri gata. 
     Şi iarăşi [să fie domniei mele]1 nişte vii [în dealul Bărbă]1teştilor în judeţul dîmboviţa şi cu livezile şi cu pometul [şi cu locul cît]1 ţine în jurul viei, pentru că a cumpărat domnia mea de la bîrcă şi de la Stoica scaunul şi de la Stanciul, însă partea lui Bîrcă pentru 8000 de aspri gata şi partea lui [Stoica]1 scaunul pentru [12.000]4 aspri gata şi partea lui S[tanciul…]1. 
     Şi [iarăşi să fie sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri a domniei mele numită]1 Doiceşti o [livadă]1 care se cheamă Lăculeţele în funia Doiceştilor cu tot locul, oricît se va alege, pe care livadă a dăruit-o domnia mea la [sfînta]1 mănăstire a domniei mele mai sus-scrisă pe care am zidit-o din temelia ei, care livadă a fost a Badei, femeia lui Radul dărăbanul din [Tîrgovişte]1 de [zestre]1 de la tatăl său, Oprea, pentru că am cumpărat domnia mea de la Radul dărăbanul din Tîrgovişte şi de la femeia lui, Badea, pentru 4000 de aspri gata. Şi am dat domnia mea şi am dăruit la sfînta mănăstire a domniei mele mai sus-scrisă, ca să fie domniei mele şi părinţilor domniei mele pomană nesfîrşită, în veci. 
     Pentru că aceste [mai sus zise]1 sate şi vecini şi ocine şi vii le-am cumpărat domnia mea tot pe bani gata din venitul domniei mele, din dreptele averi ale domniei mele şi am dat domnia mea tot bani gata la mîinile lor din punga domniei mele şi tot cu zapisele de la mîinile lor şi cu mulţi boieri martori, scrişi în zapisele lor. 
     Iar apoi am dat şi am miluit domnia mea luminatele şi dumnezeieştile mănăstiri ale domniei mele, pe care [le-am zidit]1 domnia mea din temelia, cu aceste sate şi vecini şi ocine şi vii, ca să fie liminatelor şi dumnezeieştilor mănăstiri ale domniei mele de hrană şi de întărire, iar domniei mele şi bunicilor domniei mele şi părinţilor domniei mele pomană nesfîrşită în veci. 
     Iată dar şi boieri martori am pus domnia mea: jupan Gheorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Radul mare comis şi jupan Costandin mare postelnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Dumitru din Filiaşi mare sluger. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt. 
     Şi am scris eu, Mihalcea logofăt, fiul lui Paraschiva fost mare logofăt, în minunata şi preaînfrumuseţata cetate Tîrgovişte, luna mai 21 zile, în anul 7154<1646>.
     + Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Ungrovlahiei. 
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     DANIC, M-rea Căldăruşani, II/15. 
     Orig. slav, hîrtie (86 x 74), pecete timbrată, aurită; 
     Cu o traducere din 1825. Altă trad., ibid., II/16. 
     
     __________
        1 Loc rupt, în orig. completat după trat. modernă.
        2 Loc alb, în orig. 
        3 In orig. 
        4 Loc şters în orig. 
     
     
     
     
     
     
     
     157
     
     
     1646 (7154) mai 22
     
      † Adecă noi, moştnenii satului ot Băbeni, anume: Drăgan, feciorul lu Sibiiu i Hadîr1 i Radul i Boica snă Boicăi i Căzan i Tudoran i Badea a lu Staico i Badea Mălaia i Stoica (estu, scris-am şi mărturisim cu acestu zapis al nostru, ca să fie de mare credinţă la mîna [acestor]2 12 [b]oiari hotarnici şi la mîna cinstitului diregătorul mări<i>i sale dom[nului], jupan Neagul vatah za aprozi, care easte ispravnic pus de domnu nostru creştin Matei voevod, cum să se ştie că, deaca se-au strînsu aceşti boiari toţi şi cu cartea părintelui patriarhul ot Alixandrie de afurisanie, cum să nu să facă făţărie la această hotărnicie, ce să să spuie cu direptul cît au ţinut Hadîr.
     Deci noi, moştnenii satului carii scriem mai sus, aşa ştim şi dăm cu sufletele noastre, cum că au fostu satul tot de preste tot hotarul, den hotar pînă-n hotar patru moşi: un moş se-au chiemat Mitroaie, al doilea moş se-au chemat Badea judele, al treilea moş Staico Omulescul, al patra moş Stoica judele cu frate-său, Manea Laica. Deci au ţinut Hadîr singur un moş ce se cheamă Stoica judele şi frate-său Manea, de preste tot satul den hotar pînă-n hotar a patra parte.
      Deci după moartea lu Hadîr, iar un frate a lu Hadîr, anume Drămuş vîndut-au toată partea lu Hadîr Lupului logofăt. Şi tot atîta au ţinut Lupul logofăt pînă ce au venit vreme de au vîndut această ocină jupîneasa Neacşa, ce au fostu jupîneasă lu Gherghe logofăt, feciorul Lupului logofăt, pentru datoriile lu Gherghe logofăt, de o au vîndut [jup]înului Tudor ot Tîrgşor.
      Deci noi aşa ştim şi dăm cu sufletele noastre: să ţie şi jupînul Tudor cum au ţinut Had[îr] şi Lupul logofăt un moş ce se chiamă Stoica judele cu frate-său, Manea, den satu den tot, a patra parte de preste tot hotarul, den hotar pînă-n hotar. (i aşa luom asupra noastră această carte de afurisenie şi dăm cu sufletele noastre, să hotărască aceşti 12 boiari, să aleagă partea lu Ha[dî]r un moş a patra parte cum scrie mai sus.
     Iar de se va afla vreodinioară niscare cărţi zicînd cum că au ţinu<t> Hadîr mai mult de un moş, cîtă pradă şi ruşine va fi, tot noi să o tragem în tot lo[cul]. Iar aceşti boiari hotarnici ce scriu mai sus să n-aibă nici o meteah[n(], ce să fie în b[ună]1 pace, că aşa ne-am sprinsu noi de bunăvoia noastră. Şi pentru credinţa pusu-ne-am degetele mai jos.
      Şi am scris eu, Tanasie logofăt ot Stănceşti. 
      Pis mai 22, leat 7154 <1646>.
     Drăgan. Hadăr1. I Radul. Boica. Căzan. Tudoran.
     
     DANIC, Doc. Ist., DCLXIII/1.
     Orig. rom, hîrtie (20 x 19,5).
     Copie ibid.: Colecţia Vîrtosu, E., I/173 (nr. 10).
     
     ____________
        1 2 Loc rupt.
     
     
     
     
     158
     
     
     1646 (7154) mai 22
     
     Adecă eu, Stan Grosul, scris-am acest al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la m(na jup(nului Apostolache comisul, cum că i-am v(ndut ocină de la C(rlig, 30 de st(njăni, drept ughi 6 şi de la Lindiceşti st(njăni 10, drept 200 de bani, ca să-i fie dumnealui moşie şi feciorilor dumnealui. Şi am v(ndut de a mea bunăvoie, cu voia tuturor fraţilor.
     Şi la tocmeala noastră au fost: ot Togozeni, Paraschiva vornicul i Dragul armaş i Costandin, ot Topoloveni, Negre, ot Ojogeni, Dumitru i Oprea, ot Slobozie, popa Stepan şi mulţi oameni buni, ot Lipăreşti, Sima cămăraş i Drăghiciu. Şi o am v(ndut din cin p(nă-n cin. Şi pentru credinţa ne-am pus şi pecetea.
     Şi l-am scris eu, popa Nicula, mai 22 dni, leat 7154 <1646>.
     † Stan Grosul.
     † Negrea aprod ot Topoloveni.
     St(njănu c(te doi potronici.
     
     
     DANIC, Ms. 314, f. 472, nr. 3.
     Copie rom.
     
     
     159
     1646 (7154) mai 24
     
     †Să se ştie acestu zapis a lu Mareş, cum1 a cumparat Mareş ocenă de la Hilep snă Negul, 15 st(njeni de la P(rscoveni den cap în cap, den ocena2 de sus pă l(ngă hotarul Potocenelor3, deriptu 900 de aspri gata, în zelele <lui> Măteiu vodă. Şi o v(ndut Hilip de bonăvoie lui4 lu Mareş cu5 şte<rea> totur<or> fraţelor şi pen sus şi pen josu6.
     Şi aldemaşare şi oamene bune7: Micol şi Stan ot Cucutene şi Bădica şi Paraschiva ot P(rscovene şi Radulu i brat ego, Hilep şi Voine ot Lipie şi Gligorie şi Vasilie ot P(rscovene. Şi ne-m pus8 degetele peceţe de mare credenţă, amin.
     Pis measeţa mai 24 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Pis popa Bădica.
     Eu Hielepu me-mu pos degetul, pecete.
     Aldemaş 6 costande.
     
     DANIC, Ep. Buzău, LXXII/9.
     Orig. rom., h(rtie (20, 5 x 22), pecete inelară aplicată în fum.
     _________________
        1
        2 3 4 
        5 
        6 7 
        8 
     
     
     160
     1646 (7154) mai 24
     
     Eu, Nenciul din Bădeni1, feciorul Costii, făcut-am zapisul mieu la m(na lui Tudor de Frăţileşti, cum să să ştie că i-am v(ndut moşiia de la Bădeni, st(njăni 24, din matca Ialomiţii i p(nă în fruntea c(mpului, din hotar p(nă în hotar. Şi i-am v(ndut cu ştirea tuturor fraţilor carii am fost pre acea moşie. (i o am v(ndut de a noastră bunăvoie, ca să-i fie lui Tudor moşie şi feciorilor lui Tudor, în veci. Şi am dat eu Tudor pre acea moşie lei 12 pol.
     Şi au fost mărturii: uncheşul Grama din Bădeni i Dan Pungoiu ot tam i Dragomir, fecioru lui Vlădan i Mircea din Frăţileşti i Baia ot tam i Mogoş ot tam i Gherghe portar ot Poiană. Şi pentru credinţa ne-am pus şi degetile.
     Şi am scris eu Gherghe Potlog, maiu 24 dni, leat 7154 <1646>.
     
     
     
     DANIC, Ms. 314, f. 266v (nr. 2)
     Copie rom.
     
     ____________
        1
     
     
      161 1646 (7154) mai 24
     
     
     162
     
     1646 (7154) mai 25
     
     † Adecă noi, ceşti 12 boieri hotarnici, carii am fost luaţi pre răvaşe domneşti de Mareş capitan ot Ploieşti şi Iordache vornic şi de Cazan cu ceata lui, ca să hotăr(m ocina de la Băbeni a lu Tudor roşiul ot T(rgşor, de cătră aceşti boiari ce scrie mai sus, să o alegem şi să o împietrim.
     Deci noi, deaca ne-am str(nsu toţi, dimpreună cu cinstit diregător al mări<i>i sale, domnu nostru Io Mateiu Basarab voievod, anume jupan Neagul vatah za aprozi i za postelnicei, deci noi chemat-am de au venit toţi megiiaşi moştnenii aceştii ocine şi se-au scos şi cartea părintelui patriarhului de la Alicxandrie de afurisanie, cum să să spuie c(t easte partea lu Aad(r. Deci au luat acea carte asupra lor şi <au> ales parte lu Tudor, un moş care au ţinut Ad(r fără de alte cumpărători. (i au făcut zapis la m(na noastră, cum at(ta easte partea lui Ahad(r, fără cumpărătoare a patra parte, den tot satul.
     Deci noi ne-am sculat dempreună toţi şi am tras ocina şi am funit partea lu Tudoru, care iaste despre Ad(r şi împreună cu alte cumpărători, den hotarul călugărescu pre malul Teleajănului p(nă-n hotarul Cozleciului şi den hotarul Cozleciului p(nă în ulmu şi de acolea p(nă-n Ştiubeiu şi den Ştiubeiu alăturea cu hotarul Cozleciului pre den jos de moară, p(nă-n piatră, care am pus noi şi den piatra aceea de-a curmezişul p(nă-<n> piatra ce am pus despre hotarile C(rciumarului şi den apa Teleajănului pre l(ngă hotarulu călugărescu [p(nă-n]1 piatra ce am pus alăturea cu hotarul2 C(rciumarului de sus. Şi am luat 16 funi<i> despre megiiaşi den jos, de unde au fostu mai lat3, de am pus despre Teleajănu, că au fost ocina mai îngustă, de o am tocmit tocma cu a lor bunăvoie.
     Diript ace<e>a, i-am hotăr(t şi am pus pietri hotară, ca să fie jup(nul Tudor moşie den sus, în vecie şi lui şi feciorilor ohabnică. Şi pentru mai adeverită credinţă pusu-ne-am peceţile şi iscalele mai jos.
     Pis Tănasie logofăt, mai 25 dni, leat 7154 <1646>.
     Însă acest moş ce scrie mai [sus], să se ştie că se-au chemat Stoica judele i brat Ego, Manea Laica.
     Nicula postelnic
     Ispravnic, Neagul vătah za aprozi i postelnicei
     Mogoş capitan Păulescul za cervenii
     Efrem iuzbaşa
     Pătraşco postelnic ot Bucşan
     Negre ot Trestiiani
     Negre ot Gherghiţa
      Ionaşco postelnic, în locul lu Vasilachi ot Călineşti
     Radul P(rciul
     Laţco ot Cioceni
     Berevoe4 ot tam5.
     
     DANIC, Doc. ist., CDLXIII/3
     Orig. rom., h(rtie (27,5x20), 12 peceţi inelare, aplicate în tuş.
     Copii ibid.: Colecţia V(rtosu E., I/9 (nr. 8) şi I/173 (nr. 12).
     Ediţii: Simache, Satul Coslegi, p. 208, nr. 1.
     ____________
        1Loc rupt.
        2 3lalt.
        4Repetat (n alt loc, ulterior barat.
        5 Semnături autografe.
     
     163
     1646 (7154) mai 25
     
     Adecă noi, ceşti 12 boeri hotarnici, care am fost luaţi pre răvaşe domneşti de Mareş capitanul ot Ploieşti şi de Iordache vornicul ot Cozleciu şi de Cazan cu ceata lui, anume: Boica, Drăgan i Badea şi Baico ot Gherghiţa i Pană snă Parepii i Albuţoaie, scris-am această a noastră carte la mîna lor, să fie de bună credinţă, cum să să ştie că am umblat şi hotărît şi am pus pietrii şi am dat pre Tudor din Tîrgşor să ţie din sus şi am pus peatră hotar din jos, din moară dintr-acest hotar din jos de moară, să ţie aceşti boieri şi cu ceata ce scriu mai sus, pînă-n hotarul Trestienilor, din hotar pînă în hotar, pînă unde să va alege, care se cheamă Băbeni, pentru că aşa am hotărît şi am împietrit. Şi pentru credinţa pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile mai jos.
     S-au scris mai 25 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Neagul postelnic. Mogoş căpitan de roşi<i> Păulescu. Necula postelnic. Calotă postelnic ot Cocorăşti. Efrem iuzbaşa, snă Mavrodin vătaf. Pătraşco biv şătrar. Ionaşco postelnic ot Cătun. Laţco ot Cioceni. Berivoie ot Cioceni. Negre ot Gherghiţa. Negre ot Trestieni. Sava al Nastasii ot Negoieşti. 
     
     DANIC, Doc. Ist., DVIII/38.
     Copie rom.
     
     
     164
     
     1646 (7154) mai 25
     
     † Adecă iu, Iurgachiu vornicul ot Cozliciu <scris-am> al miu zapis la m(na lu Tudor ot T(rşor, cum au vinit 12 boiari şi cu dumnelui pan Negul vatah di aprozi şi de postilnici di ni-u hotăr(t aicea, la sat, la Băbeni. Dici şi-u prens lu Tudor din sus la hotar. Dici a1avut Iurgachi vornicul hăliştiu în parte lu Tudor. Dici văz(nd noi că vor ave Tudor şi cu Iurgachiu vornic g(lcivă, noi am stătut la mijloc di i-am tocmit că acel hăliştiu, peşti2 n-au avut într-însul, ci i-am tocmit, di i-au dat ughi 6, să n-aibă tribă vornicul Iurgachi într-acil hăliştiu, ci să fii al lu Tudor ot T(rşor, în partea lui, cum i s-au prins şi moşii din într-acolo.
      Şi pintru cridinţă, mi-m pus şi picitea şi boirii carii au fost hotarnici.
     Pis measeţa maiu 25 dni, leat 7154 <1646>.
     Iorgachi vornic3.
     
     DANIC, Doc. ist., CDLXIII/2.
     Orig. rom., h(rtie (31x19), sigiliu inelar (n tu(.
     Copie ibid.: Colec(ia E. V(rtosu I/73 (nr. 11).
     _________
        1Ini(ial os.
        2 . 
        3 Semnătură autografă.
     
     
     
     
     165
     1646 (7154) mai 26
     
     †Zde megiiaşi tocmelnici ai Radului Căpăţ(nă ot Berteşti şi ai lu Cioban de Ciobăneşti, anume: ot Slănic, Mihai i Manea ot tam i ot Coţofeneşti, Baico i ot Poiana, uncheaşul Neguţ, ca să caute şi să adevereze1 pentru un locu, ci au cumpărat Cioban de la Trifan, căruia i să cade să-l cumpere: Radului Căpăţ(nă au lu Cioban, căruiia să va cădea, să-l ţie.
     Şi iar să aibă a adevăra şi a tocmi şi pentru neşti garduri, ci le-au făcut Radul Căpăţină: cui va hi să întoarcă să plătească gardurili.
     Deci cum vor afla cu sufletele lor, aşa să-i tocmească2.
     Şi zioa la Sveti Petri.
     I ispravnic, vtori portar.
     Pis mai 26 dni, leat 7154 <1646>.
      3
     
     DJAN Prahova, Colec(ia doc., foi volante, VII/1.
     Orig. rom., h(rtie (17x17), sigiliu mijlociu (n chinovar.
     
     Rez. Rachieru, Noi achizi(ii, p. 276.
     
     
         1 adever‰aze.
        2 tokm™askß
        3 Loc rupt.
     
     
     166
     
     1646 (7154) mai 26, Tîrgovişte
     
      †Adecă noi, satul Cocicodie, omeni cîţi sîntem şi mici şi mari, care sîntem de moşie ot Coşcodie, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la cinstit mîna domnu nostru Matei Basarab voivod, cum să să ştie că ne-am vîndut noi de a nostră bunăvoie cu toată moşie noastră de preste tot hotarul şi cu toţi feciorii noştri. Şi tocmeala ne-au fost cum s-au vîndut Bresniţa de Sus: cîţi bani au dat pre femeie să dea şi noao. Şi dintr-aceşti bani datu-ne-au ughi 100. (i alţi bani ne-au rămas pre tocmeala noastră, ne-au trimes domnu nostru să ne dea bani<i> toţi cîţi au rămas, Preda vel clucer. Deci noi să fim rumîni mări<i>i lui ohabnici, cu toată moşie noastră şi cu toţi feciori<i> noştri. Şi mărturie toţi boieri<i> divanului.
      Şi pentru credinţa, pusu-ne-amu şi degetele mai jos.
     Pis ot Tîrgovişte mai 26 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Eu Cîrstea. Eu Matei. Eu Udrea. Eu Datco. Eu Matei.
     
     DANIC, M-rea Strehaia, V/2.
     Orig. rom., hîrtie, (31 x 21,5).
     Copii ibid.: Doc. ist., MCDLXXXIX/26; mss. 326, f. 21v-22 şi 714, f. 922.
     
     EDIŢII: Chiriţă, Doc. brîncovene, 77-78.
     
     
     
     
     
     167
     
     
     
     1646 (7154) mai 26
     
     †Adecă eu, Neagul Barbului ot Lindiceşti şi cu feciorii miei, anume: Dumitru i Lazăr, scris-am acest al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la m(na jup(nului Apostolache comisul, cum că i-am v(ndut partea mea de moşie de la Lindiceşti, însă st(njăni 90, să fie dumnelui moşie, însă din partea lipărească toată, că am fost mai v(ndut şi Udrii clucer şi 90 comisului Apostolache. Şi o am v(ndut de a mea bunăvoie, cu ştirea tuturor fraţilor.
      Şi la tocmeala noastră au fost oameni buni: din Ojogeni, Radul i Neagul i Ianache i Calin, ot Căiişori, Negrilă armaşul i brat Drăgoiu, ot Mihăieşti, Stoica, Istrate, ot C(rlig, C(rstiian i Anghel şi mulţi oameni buni. 
      Şi pentru credinţa, pus-am şi peceţile.
      Şi l-am scris eu, popa Necula ot Bădeni, maiu 26, leat 7154 <1646>.
     Însă st(njenul c(te 20 de bani.
     †Neagul. †Dumitru. †Lazar. †Negrilă. †Drăgoiu.†Radul.†Stoica. †Istratie. †Călin. †Neagul. †Neagul. †C(rstian. †Anghel.
     
     DANIC, Ms. 314, f. 487v – 488.
     Copie rom.
     
     
     168
     
     
     1646 (7154) mai 27
     
     † Adecă eu, Radul, feciorul Vladului ot Luciiani şi cu Muşa, fata lu Coman, fratele Vladului şi eu, Marin, nepot de văr Vladului, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la m(na jup(nului Isar, feciorul Fotei, cum să se ştie că am pus toată moşiia noastră c(tă avem la Ruşii lu Chirtop zelog la domnealui, derept ughi 5, de ne-au dat toţi banii gata de ne-am plătit nevoile. Şi aşa ne-am tocmit: c(t vom ţinea banii la noi, iar domnealui să ne ţii toată partea noastră de moşie, c(tă vom avea, să fie pre sama domnealui, să se hrănească pre ea. Iar noi să ţinem banii fără dob(ndă c(t i vom ţinea. Iar de vom vrea să vindem acea moşie, să nu fim volnici a o vinde altora, ce domnealui să o vindem, că i să mai cade a o cumpăra căci ari şi el moşii acolea şi căce [ne-au f(cut (i bine] de ne-au împrumutat de aceşti bani. Măcar şi după ce-i vom plăti banii şi vom vrea să o vindem, tot să nu fim volnici a o vinde altora, ce cu domnealui să ne tocmim şi domnealui să ne dea banii, cum i va fi preţul moşii, iar altu nemea treabă acolea să n-aibă, pentru că aşa ne-am tocmit, de bunăvoia noastră.
      Şi am pus mărturii, pre nume: părintele popa Vasilii Drăncescul şi Lazar roşul şi Tilea croitor şi Vladul stolnic şi Radul vătah şi Radul Paraschivei şi Mihai c(rciumariul şi Dumitru al popii Iane ot T(rgovişte i ot Butoiu, Badea ceauş şi Oprea dărăbanţul, cumnatul Muşăi şi Dumitru stegar de la Mihnea iuzbaşa şi Dragomir şi Mihai, feciorul lu Stan şi Dobre ot Spăreatul şi alţii mulţi oameni buni. 
     Şi pentru credinţa, ne-am pus degetele, că peceţi n-am avut. 
     Şi am scris eu, Soare logofăt, mai 27 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Radul.
     Eu Muşa.
     Eu Marin.
     Popa Vasilie1
     Vancea1
      Soare logofăt1
     Radul vătah1
     Vladul stolnic1.
     
     DANIC, AN, CCXCIII/17 – 18.
     Orig. rom., (33,5x21), 5 sigilii inelare în fum; notă pe verso filei: “Să să ştie că am mai dat lui Dumitru stegar bani 5”.
     
     Rez.: Filitti, Arh. Cantacuzino, p. 152, nr. 463, cu : mart. 27.
     
     ___________________
        1Semn(turi autografe.
     
     169
     
     1646 (7154) mai 28
     
      † Adecă eu, Dionesii şi cu fămeia mea, Ana, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Radului vel comis, cum să să ştie, că i-am vîndut o ţigancă, pre nume Nedelea caţaveica, fata Baciului ţiganului şi cu doi copii, pre nume Vlad şi Bratul, dereptu ughi dooazici şi jumătate, cum să-i fie dumnealui de moşie stătătoare la sfînta mănăstire ot Brad, ce se chi<a>mă hramul Sveti Dimitrii. 
      Pentru că această ţigancă caţaveică, ce scrii mai sus, fostu-o-au ţinut un rumîn, anume Voico. (i s-au fost scris să meargă la hazac în zilele domnu nostru Matei Basărab voivod, iar Voico şi alţii dempreună fost-au neşte oameni răi şi înşelători, ce au părăsit slujba domnului şi au fugit în Moldova. 
      Iar domnu nostru au tremes pre la casele acelor oameni cu multă urgii dă perzare; iar eu, Dionesii, nu m-am îndurat să o las pre acea ţigancă caţaveică, ce o am scumpărat d(n perzare cu multă cheltuială. Deci şi Voico, după aceea, el au venit dă s-au închinat rumîn la sfînta mănăstire la Brad, cum să i să scumpire acea ţigancă caţaveică şi cu copi<i>i lui să nu fie r(sipiţi. Dereptu aceea, eu i-am vîndut dumnealui jupan Radului vel comis, dă a mea bunăvoie, fără de nici o silă, să-i fii dumnealui dă moşii.
      Şi la această tocmeală a nostră fost-au boiari mărturii, po ime: ot Cislău, Dragul iuzbaşa i Negoiţă vtori comis i Ghirghi vtori comis ot Cîrlomăneşti i Moisi spatar. Şi pintru cridinţa mi-am pus şi degetul. Aceasta am scris.
     Pis mai 28 dnă, vă leat 7154 <1646>.
     Dionisii
     † Moisi spătar
     Dragul iuzbaşa za roşi<i> ot Cislău ot sud Sac
     Negoiţă comis
     Ghirghi vtori comis ot Cîrlomăneşti1.
     
     DANIC, M-rea Bradu, IX/2.
     Orig. rom., hîrtie (31 x 21), pecete inelară, aplicată în tuş.
     
     
     _________________
        1 Semnături autografe.
     
     
     
     
     
     
     170
     
     1646 (7154) mai 28, Bucureşti
     
     † Zde meghiaşîi ai lui Stan i Zaharii i Filip i Gherghina i Hamza po ime: ot Turceşti, Dumitru i ot Corşor, Oprea Petecel i ot Igrii, Stan al Oanei i ot Turceşti, Dan Ciova i ot Mătieşti, C(rstian i Radul ot tam, ca să caute şi să adeverează pentru nişte vii, ce-au pus Gherghina i Hamza în sat în Alun: fostu-le-au pus pre scaunul lor, au fostu-le-au pus pre scaunul al lu Stan şi al Zaharii şi al lu Filip.
      Deci, de le vor fi pus pre al lor, să şi le ţie, cum le-au pus. Iar de le vor fi pus pre alte scaune a lu Stan, iar Stan cu fraţii lui ce scriu mai sus, ei să aibă a facerea vie derept vie unde vor z(ce <a> lu de Gherghina, p(nă se va ajunge să vie una cu alta. 
     Deci cum vor afla aceşti meghiaşi cu ale lor suflete, aşa să-i tocmească. Şi zioa la Vinerea mare. 
     Pis u divan, measeţa mai 28, vă leat 7154 <1646>.
     
      Ghibănescu, Surete, VI, p. 52 – 53.
     
     171
     
     
     1646 (7154) mai 28
     
     Jupan Pădure, p(rcălab de curte, <scris-am> cartea noastră acestui om, anume Braşov şi fii-său Neagoe, ca să fie în pace de cătră Radul, frate-său şi de către noră-sa, Sora, pentru că au <s>cumpărat el pre frate-său, Braşov şi cu toată delniţa, c(tă au fost. Pentru că ei au fost rum(ni moşilor noştri, iar ei s-au fost <s>cumpărat de către acei moşi ai noştri însă cu moşia lor, c(tă le-au fost delniţa lor, nainte vreme.
     Iară pre atunci părintele dumnealui Tatul postelnic, dumnealui le-au înturnat banii îndărăt. Deci, iar ne-au fost rum(ni şi nooă, cu delniţa lor cu tot, cum au fost şi la moşii noştri, căci n-au fost megiaşi de felul lor, ci tot au fost rum(ni.
     Iară c(nd au fost acum, frate-său, Radul şi cu Sora, ei nu l-au lăsat să ia răpaos, ci au căzut asupră ca să ia şi ei dintr-acea delniţă.
     Iară eu aşa am judecat: să lase pre acest omu, anume Braşov, în bună pace, să-şi ţie acea delniţă, cum au <s>cumpărat-o de la noi, că nici o treabă n-au cu el. Căci, c(nd s-au scumpărat Braşov de la noi, iară frate-său, Radu, el încă acolea au fost şi se-au lepădat şi el au zis că lui nimic nu-i trebuieşte dintr-această delniţă, ci au zis să fie toată la frate-său, Braşov.
     Deci să-l lase în pace, că au fost umblat Radul şi Sora fără lucru. Şi c(nd i-am judecat, fost-au şi jup(nul Nica şi Guţilă ot Bărbuleţ. Deci, de acum nainte, să aibă a-i lăsare în bună pace. 
     Mai 28 zile, veleat 7154 <1646>.
     
     După Potra, Tezaur, p. 232 – 233; ibid. Rev. ist., XI (1925), p. 224 – 225. (Publicat de prof. Alex. C. Vasilescu din colecţia fraţilor Ion şi Serghie Georgescu din T(rgovişte.)
     
     172
     
     
     1646 (7154) mai 28
     
     †  Stanciul cu fiiu-său, Filip ot Baie, ca să fie volnic cu această carte a domni<ii> mele de să ţie partea de moşie a Radului, feciorul lui Tecuci, din partea lui Tecuci jumătate şi cu un rum(nu, anume Dragomir Ciuciul, pentru că acest rum(n l-au fost dat unchi-său Predei clucer din Brăseşti. Iar Preda Brăsescul, el au fost v(ndut Danci[u]lui logofăt cu partea de moşie, c(nd ş-au v(ndut şi alte părţi.
     Iar c(nd au fost acum, iar Istratie cu Hamza, ei au venit cu p(ră de s-au p(r(t de faţă naintea dumni<ii> mele cu Filip. (i aşa p(r(iia Istratie cu Hamza din Alun: cum că l-au v(ndut Soriţa, cumnata lui Istratie, fămeia lu Dumitru, lu Hamza din Alun. 
     Dirept aceea, domnia mea am căutat şi am judecat cu tot divanul şi am dat domnia mea cum au fost v(ndut Predei clucer mai nainte vreme, iar Preda clucer, el l-au fost v(ndut Danciului logofăt. Iar după aceea, Filip, el au fost întorsu banii Danciului logofăt pre această moşie, c(nd au fost întorsu şi pre celea moşie. 
     Deci am dat domnia mea lu Filip să-şi ţie pre ce au ţiinut Danciul logofăt, preste tot cum le-au răscumpărat el de la Danciul logofăt. Iar Hamza di Alun să-şi caute bani unde i-au dat la v(nzător, pentru că au rămas de lege şi de judecată den divan.
       
     
     Muzeul Gorjului, doc. 42.
     Orig. rom., h(rtie (28x19,5).
     EDI(II: Ghibănescu, Surete, VI, p. 51 – 52.
     
     ________________________-
        1 
     
     
     
     173
     
     1646 (7154) mai 29, T(rgovişte
     
     Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei voievod şi domn, dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele unchiaşului Braşov din Bărbuleţ, judeţul D(mboviţii, ca să fie volnic cu această carte a domniei mele de să ţie o delniţă acolea în Bărbuleţ, care delniţă este a lui.
     Şi tot o au ţinut încă mai denainte vreme. Iară după aceea, c(nd au fost acuma, sculatu-s-au Sora, vară primară lui Braşov, cu p(ră, zic(nd cum să ia şi ea din această delniţă a treia parte.
     Întru-aceea, domnia mea am căutat şi am judecat să ţie această delniţă numai el, pentru căci, c(nd s-au răscumpărat de rum(nie, răscumpăratu-s-au cu delniţă cu tot. Ci într-această delniţă să n-aibă trabă nici Sora, nici Radul, că au rămas de lege. Şi într-alt chip să nu fie, că însumi am zis domnia mea.
     Am scris în T(rgovişte, mai 29 zile, veleat 7154 <1646>.
     
     După Potra, Tezaurul, p. 233; ibid. Rev. ist., XI (1925), p. 224–225. (Alex. C. Vasilescu publică documente din colecţia fraţilor Ivan şi Serghie Georgescu din T(rgovişte).
     
     
     174
     
     
     
     1646 (7154) mai 29, Tîrgovişte
     
      † 1 ca să fie sfintii mănăstiri un munte ce se chiamă Moşoroa<ie>le însă 2 părţi a doi moşi şi dentr-a treia parte cît easte partea altui moş iar să fie sfintii mănăstiri şi dentr-acea parte a treia parte, care easte închinată sfintii mănăstiri pentru pomeana.
     Şi să să ştie şi semnele hotarului acestui munte: Curmătura Dobreaşului şi den sus Piatra Detunată şi despre răsărit apa Argişului hotar şi despre apus paragina toată şi pădurea de razimă în luncă.
     Pentru că acestu munte, ce scrie mai sus, cumpăratu-l-au părintele egumenul Melhiisedec, nastavnicul sfintii mănăstiri Dălgopol, de la satul Godenii, anume: de la Radul Urmălan şi de la Brătilă i Ratia i Negoi i Vădislav i Martin i Dan, însă 2 părţi a doi moşi, derept ughi 50 bani gata. Şi mai vîrtos a dat aceşti oameni ce scriu mai sus pentru pomeana şi s-au scris şi 2 moşi ai lor la sfîntul pomenic, anume: Bîra şi Diica, ca să să pomenească sufletili lor la sfîntul jărtvenic. Iar dentr-un moş, a treia parte easte închinată sfintii mănăstiri numai pentru pomeana fără nice un ban, cum am văzut domnia mea şi zapisul acestor oameni, ce scriu mai sus, la mîna părintelui egumenului Melhidesec de la sfînta mănăstire ot D(lgopol.
     Iar dup-aceea, sculatu-se-au Preda ot Lereşti cu feciorii lui şi cu nepoţii lui, zicînd că sînt ei mai volnici a cumpărarea acestu munte, căce se hotăraşte cu munţii lor, ca să lepede banii părintelui egumenului Melhiisedec. Iar aceşti vînzători ce scriu mai sus, ei au venit toţi de faţă naintea domni<i> mele în divan de-au mărturisit cum ei mai vîrtos pentru pomeana au dat ei acestu munte la sfinta mănăstire la Cîmpullung, ca să să pomenească moşii lor, că ei pentru pomeana l-au dat într-aceşti bani ce scriu mai sus, iar preţul i-au fost mai mult. 
      Într-aceea, domnia mea am căutat şi am judecat pre dereptate şi pre lege dempreună cu toţi cistiţii deregătorii dumni<i>i mele şi am adeverat domnia mea cum aceşti oameni, ce scriu mai sus, ei pentru pomeana au dat acestu munte la sfînta mănăstire şi pomeana nu poate nimea să o spargă, că tot omul easte volnic cu moşiia lui. 
      Ci să aibă a ţinea sfînta mănăstire Dălgopol acestu munte ce scrie mai sus cu pace, iar Preda ot Lereşti cu feciorii lui şi cu nepoţii lui nimic treabă să n-aibă, pentru că nu pot ei a spargerea pomeana, că au rămas de lege.
      <1646>.
     † <m.p.>2
     
     DANIC, M-rea Cîmpulung, XXXIV/3.
     Orig. rom., hîrtie (43 x 28), pecete timbrată.
     Copii ibid.: Doc. ist., CMX/461; MCDXLIII/200; mss. 204, f. 335-336 şi 709, f. 557v-558v.
     
     Rez. Răuţescu, C(mpulung-Muscel, p. 122.
     ____________________
        1”Din mila lui Dumnezeu, Io Mateiu Basarab voievod şi domn a toată (ara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domni<i>i mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri a domniei mele din Cîmpulung, hramul cinstitei Adormiri a stăpînei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea fecioară Maria şi părintelui egumen Melhiisedec şi tuturor călugărilor care trăiesc în acea sfîntă mănăstire”.
        2 “De aceea, am dat însumi domnia mea sfintei dumnezeieştii mănăstiri a domniei mele din Cîmpulung acest munte mai sus-scris, să fie sfintei mănăstiri stătător şi de ohabă cu toate hotarele, cum este mai sus-scris şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
      Iată dar şi martori punem domnia mea: pan Ghiorma mare ban şi Dragomir mare vornic şi Radul mare logofăt şi Stroe mare vistier şi Diicul mare spătar şi Barbul mare stolnic şi Costandin mare postelnic şi Radul mare comis şi Drăguşin mare paharnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
      Şi am scris eu, Mareş logofăt Ghiorghiuvici, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna mai 29 zile, anul 7154 <1646>.
      †Io Mateiu voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
      Io Mateiu voevod <m. p.>”.
     
     
     
     
     
     
     
     175
     
     1646 (7154) mai 29
     
      †  acestor oameni din Godeni ot sud Muşcel, anume: Radul Urmălan i Brătilă i Ratea i Negoiţă i Dan i Vădislav i Martin, ca să fie în pace de cătră Preda ot Lereşti şi de cătră feciorii lui şi de cătră nepoţii lui şi de cătră toate rudeniile lor, pentru un munte ce-au v(ndut aceşti oameni, ce scriu mai sus, părintelui igumenului Melhiisedec de la sf(nta mănăstire ot Dălgopol. Pentru că s-au sculat Lereştii ca să lepede banii sfintii mănăstiri şi să ţie ei acel munte, ci să chiamă Moşoroaiele şi zic(nd ei că s(nt mai volnici. Iar aceşti oameni, ce scriu mai sus, ei au venit toţi de faţă naintea domni<i>i mele, de-au mărturisit cum că au v(ndut sfintii mănăstiri şi mai v(rtos au dat pentru pomeana moşilor lor. (i i-au scris şi la pomeanic pre moşii lor, B(ra şi Diica.
     Derept aceea, domnia mea am judecat şi am dat acestor oameni, ce scriu mai sus, ca să fie în pace di cătră Lereşti şi de cătră toţi c(ţi scriu mai sus, mai mult val sau b(ntuială să n-aibă şi muntele să hie stătător sfintii mănăstiri cum l-au v(ndut şi cum au dat şi pentru pomeana, că pomeana nimea nu easte volnic a o spargerea. (i Lereştii să nu mai aibă nici o treabă de acum nainte.
      <1646>. 
      †  <m. p.>
     
     
      
     DANIC, M-rea C(mpulung, XXXIV/2.
     Orig. rom., h(rtie (32x20), sigiliu mijlociu (n chinovar.
     Copii ibid.: Doc. ist., CMX/460 şi ms. 204, f. 335. 
     
     176
     
     1646 (7154) mai 30
     
     †1 ot Bucureşti, ca să fie volnici oamenii mănăstirii cu această carte a domni<i>i mele, de să apere ocina mănăstirii de la Ciumernic şi livezele de f(n şi pădurea să nu o taie şi c(mpul şi tot, măcar ce om va fi, toţi să să ferească de moşiia mănăstirii. Iar pre cine vor prinde2 călc(nd şi cosind moşia mănăstirii şi tăind pădurea, să fie volnici să-i ia carul cu boii şi săcurea şi să-i facă mare certare, ca să nu mai calce altădată ocina mănăstirii, fără ştirea egumenului. 
      Iar cine se va ispiti a sări preste ceastă carte a domni<i>i mele, bine să ştie că de mare pradă va fi şi bătaie. Şi de cătră nimenilea opreală să n-aibă.
       <1646>. 
      †  <m.p.>
     
     
     
     
     DANIC, M-rea Radu Vodă, XXVI/5.
     Orig. rom., h(rtie (33,5x20,5)
     Copie ibid.: ms. 256, f. 104.
     
     
        1 “Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod (i domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele părintelui egumen Atanasie de la sfînta mănăstire Sfînta Troi(ă”.
        2Anterior, repetat “va prinde”.
     
     
     
     
     
     177
     
     <1646> (7154) mai 30
     
      † Adecă ace<s>ta zapis scris-am eu, Ventilă, nepotu-meu, Vlad Răspopu, feciorii popei Dumei1 şi fie zapisul nostru de mare credinţă la mîna comisului Apostolachi2, cu<m> să se ştie că i-am vîndut parte de moşie la Mîstîneşti, totă cîtă se va alege den cin pînă-n cin şi spre tot hotarul şi <den> apă şi den pădure şi den cîmp şi den şăzutul satului, însă den parte Aldei a cincea parte. 
      Şi iară am vîndut şi o cumpărătoare ce au3 <a>vut4 tată meu mai denainte vreme cumpărată, u<n> pămînt de la Tatul şi vie de la Scoruş şi locul casii unde au şăzut tată-meu popa <cu 13 ughi>5, şi cît se va alege.
     Şi mărturie: căpitanul Dragomir ot Călugăreni i Dan ot Valea Boului i Stan Putcavel i Tatul ot tam i Voinea ot Mîstîneşti i Vlad brat ego i Fătul ot tam i Neagoe i Bogdan i Arbănaşe şi mulţi omeni buni.
     Pis measeţa maiu dni 30, leat <7154>.
     Pis az, ierei Preda.
     Şi pentru credinţa, ne-am pus şi degetele.
     
     DANIC, M-rea Slobozia lui Enache, XI/84.
     Orig. rom., hîrtie (33,5 x 22); pe fila a doua se găse(te un concept anulat.
     Copii ibid.: ms. 314, f. 415 (nr. 22).
     Datat după ierei Preda care scrie (i zapisul din 1 aprilie 1646 (doc. 77). 
     
     
     
     ____________________
        1 
        2
        3 
        45 Omisiune completată după conceptul de pe fila a doua.
     
     
     178
     
     †Radul logofăt Dudescul, ca să fie volnic cu aceasta carte a domni<i>i mele de să aibă a ţinerea ocină în Ciumeric în hotarul ci easte lîngă Sfînta Troiţe, însă jumătate de hotar cît easte partea Hrizei vornic toată. Pentru că această ocină ce scrie mai sus fost-au şi Hrizei vornic de cumpărătoare de la Turturea paharnic, încă den zilele Radului vodă. Şi tot o au ţinut cu bună pace, pînă acum în zilele domni<i>i mele. Iar cînd au fost acum, fiind vă leat 7143, iar Hrizea vornic el singur de bunăvoia lui, dat-am şi au miluit pre Radul logofăt şi pre fiiu-său Dumitraşco cu această parte de ocină ce scrie mai sus, cum am văzut domnia mea şi zapisul Hrizei vornic de miluitură1 la mîna Radului logofăt.
     Iar după aceea cînd au fost acum, sculatu-se-au Sava logofăt snă Oancev, de se-au pîrît cu Turturea peharnic, ca să ia această moşie de la Radul logofăt, zicînd că easte a lor de moşie. Într-aceea, domnia mea am căutat şi am judecat pre dereptate şi pre lege dempreună cu toţi cistiţii deregătorii domni<i>i mele şi n-am vrut domnia mea să spargu mila Hrizei vornic nici se-au căutat, ci am dat domnia mea boiarenului domni<i>i mele Radul logofăt Dudescul, ca să-şi ţie moşiia de la Ciumenric cu bună pace, cum i-o au miluit Hrizea vornic şi cum o au ţinut şi Hrizea vornic pînă au miluit pre Radul logofăt şi cum o au ţinut Radul logofăt de la miluitură încoace. Iar Sava logofăt, să va mai avea vreo treabă, să-şi caute la Turturea peharnic, iar cu Radul logofăt şi cu această moşie ce scrie mai sus, să n-aibă nimic treabă.
     Iar de va hi făcut Sava logofăt vreo carte pre această moşie, să nu hie întru nimic nici să să crează, pentru că aşa l-au ajunsu legea şi judecata divanului.
      <m. p.>.
     DANIC, Doc. Ist., XLIII/84
     Orig. rom., hîrtie (27,5 x 20), pecete timbrată. 
     
     
     
     179
     
     1646 (7154) mai 31
     
      † <>1, Pătraşco logofăt i brat ego Giura, feciorii popei lu Ianachie ot Morunglavi ot sud Romanaţi, ca să fie volnici cu această carte a domni<i>i mele, de să-şi ţie jumătate de ocină din sat, din Şerbăneşti despre tot hotarul din cîmpu, din pădure, din apă, din şezutul satului, oarecît să va alege şi cu rumînii de la Preda, fecior Buicăi ot Şerbăneşti, şi cu alţi care-i sînt de moşie ai lor despre mumă-sa, Chera, însă anume: Iarciul cu feciorii lui i Dumitru Cîrlan i Vladul cu feciorii lui i Aldea cu feciorii lui i pac Aldea cel roşu i Mihăilă i Pătru i Cîrstea cu feciorii lui i Mărin şi cu alalţi toţi cîţi să vor afla, pentru că aceşti rumîni ei, au fost ai lor de moşie.
     Iar după-aceea, cînd au fostu acum, iar aceşti rumîni ei, se-au sculat cu pîră zicîndu cum că nu sint rumîni şi au venit de se-au pîrît de faţă naintea domni<i>i mele zicînd că nici sint ei rumîni, nici au luoat nici un ban de la părinţii acestor copii. Într-aceea, Pătraşco logofăt cu frate-său, Giura, ei au scos şi cartea bătrînului Basarab vodă şi cartea Radului vodă pre acei rumîni ce scr<iu> mai sus, scriindu aceşti <rumîni>1 pre nume, cum au fostu rumîni şi apucaţi de legătura lu Miha<i> vodă.
     Dirept aceea, domnia mea am căutat şi am judecat cu tot divanul şi am dat lu Pătraşco logofăt şi frăţini-său Giurei, ca să ţie jumătate de sat din Şerbăneşti şi cu toţi rumînii cîţi scriu mai sus, să le <fie>1 moşie ohabnică în veci stătătoare, pintru că au rămas rumînii di lege şi de judecată din divan, ca să fie rumîni cum au fost, pintru că aşa am judecat domnia mea cu tot divanul.
      <1646>. 
      †  <m.p.>
     
     
     
     
     DANIC, Doc. ist., CCCLXXII/134.
     Orig. rom., hîrtie (29x20,5), rupt la (ndoituri, p(tat, lipit, sigiliu mijlociu timbrat.
     Copie ibid., CCCLXXII/135.
     
     ___________________
        1 Omis.
     
     
     
     
      
     
     180
     
     
     1646 (7154) iunie 1
     
     † Eu, Ifrim ot Hurezi, scris-amu acesta al mieu zapis, să fie de mare credinţă la m(na jupan Stroe vel vistiar, cum să se ştie că i-am v(ndut dumnealui un pogon de vie în dealul Ştefăneştilor, care pogon de vie l-am cumpărat eu de la Dima comisul şi easte alăturea cu viile dumnealui, de la ulm den cale în sus, derept 2 400 de bani gata. Şi le-am v(ndut de a mea bunăvoie, fără nici o silă, ca să-i fie dumnealui moşie în veci. Şi c(nd am v(ndut acest pogon de vie, mărturie au fost mulţi boieri, care-şi vor pune iscăliturile mai jos. 
      Şi păntru credinţa, mi-am pus degetul mai jos şi numele. Acesta mărturisescu cu acest zapis al mieu.
     Ispisah az, Necula logofet ot Ţigăneşti, measeţa iunie 1 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu, Ifrim snă popii Colţea
     Tudor comis Ştirbei
     Radul logofăt Dudescul1.
     
     
     DANIC, Doc. ist., XXIX/185.
     Orig. rom., h(rtie (29,5 x 20).
     Cop. Doc. ist., XXIX/48.
     
     ____________
        1Semnături autografe.
     181
     
     
     1646 (7154) iunie 1, T(rgovişte
     
      †1ca să fie volnic cu această carte a domni<i>i mele de să-şi ţie a lui bătr(nă şi direaptă moşie den Străoşti, den partea moşu-său popei lu Stan, jumătate despre tot hotarul şi cu tot venitul. (i iar să fie Dragului ocină în Străoşti den partea lu Stan snă Stelei, ocină de 500 de bani, iar c(tă se va alege, pentru că ocina lui cea b<ăt>r(nă fost-au a lui despre moşu-său, popa Stan, den doao, cu văru-său, Stanciul, dece au fost cuprinsă de văru-său, Stanciul, de-au zis că o au fost răscumpărat tatu-său, Oancea Baniţă, cu 500 de bani de la o noră a popei lu Stan, anume C(rstina. Iar V(lcan, tatăl Dragului, el încă au fost cheltuit pre această ocină 500 de bani şi au arătat Dragul şi zapisul pre acea cheltuială ce au fost cheltuit tatu-său V(lcan pre această moşie, cum au fost cheltuit şi Oancea [l]u Baniţă. Iar ocina ce-au fost cumpărat Dragul de la Stan, snă Stelei, derept 500 de bani, încă au fost împresurat de Stanciul, snă Oancei Baniţă. Deci au venit Dragul cu văru-său, Stanciul, snă Oancei lu Baniţă, naintea domni<i>i mele în divan, de s-au p(r(t [de] faţă pentru aceste doao părţi de ocină den Străoşti şi cea de moşie [şi]1 cea de cumpărătoare.
     Într-aceea, domn[ia m]2ea am căutat şi am judecat pre derept [şi]2 pre lege cu toţi cinstiţii dreg[ătorii]2 domni<i>i mele şi am adevărat şi d[omnia m]2ea cum i-au fost împresura<t> văr[u-său Stanciul snă Oancei B]2aniţă moşiia nu […]2i oamăni ce fără ispravă […]2 Stanciul snă Oancei Ba[niţă…]2 den divan, cum mai multă treabă […]2 aceste moşii să n-aibă […]2 Dragul de moşie ohabă, lui şi feciorilor în veac.
       <1646>. 
     †  <m. p.>
     
     DANIC, M-rea Cotroceni, XLII/1.
     Orig. rom., h(rtie (32 x 20).
     Copie ibid.: ms. 206, f. 468.
     
     ___________
        1” Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod (i domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele acestui om, anume: Dragul, fiul lui Vîlcan din Străo(ti din jude(ul Sac”.
         2Loc rupt.
      
     
     
     
     
     182
     
     1646 (7154) iunie 1, T(rgovişte
     
     Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Rum(nească, dat-am domniia mea această poruncă a domni<i>i mele boierului domni<i>i mele, Lupşa vornicul şi frate-său V(lcul, feciorii lui Cernat logofăt de la Puţintei şi slugii domni<i>i mele, Vetrii de la Potoceni şi tuturor moşnenilor şi fraţilor de moşie şi cumpărătorilor, c(ţi s(nt pă partea vetrească şi negrească ce să cheamă din partea lui moş Cacov şi cu feciorii lor, c(ţi Dumnezeu îi va dărui, ca să le fie lor moşie în dealul Verneştilor în partea vetrească şi negrească toată, din partea ce însumi am hotăr(t domniia mea cu şase boieri şi cu boierul domni<i>i mele, Manole vtori vornic, de susu despre Verneşti, din c(mpu şi din pădure şi din uscatu şi din dealul cu viile şi despre tot hotarul din hotar p(nă în hotar. Pentru că această mai sus-zisă moşie partea vetrească şi negrească au fost a lor bătr(nă şi dreaptă moşie de la moşi de la stremoşi, răscumpă<ra>tă de la Vladu logofăt Rodeanul în zilele lui Gavriil voevod şi tot au fost pă seama lor cu bună pace.
     După aceea, c(nd au fost acum în zilele domni<i>i mele, iar domniia mea însumi am aflat o carte de moşie pe moşiia din Verneşti împreună cu cinstitul boierul domni<i>i mele, jup(n Preda vel clucer despre moşii noştri: jup(neasa Marga şi jup(neasa Vlădaia, jup(neasa Vladului Furcă vistierul. Apoi însumi am trimis domniia mea şase boieri hotarnici şi cu boieru domni<i>i mele, Manole vtori vornic, hotarnic şi om domnesc, acolo la Verneşti, de au ales şi au hotăr(t partea domni<i>i mele jup(n Preda clucer, de au dat din jos, despre Zoreşti şi au pus pietri şi hotară, cum este legea moşiilor. Iar moşiia acestor boieri, partea vetrească şi negrească, o au dat acei şase boieri hotarnici şi cu Manole vornicu despre Verneşti, să le fie lor de moştenire şi cu bună pace, cum au fost şi mai nainte vreme.
     Apoi, pă urmă, după hotărnicie s-au sculat toţi cumpărătorii, c(nd au avut cumpărătoare de la Vladul logofăt Rodeanul din moşul Albescul şi din moşul Produlescu, anume: Buhul şi Mihalcea şi Grigore şi cu toţi fraţii lor cu p(ră la divan, să calce cu hotarul domni<i>i mele şi să cază peste moşiia acestor boieri, pă moşul Vetrescu şi Negrescu. 
     Drept aceea, domniia mea, după cuvintele lor, însămi am făcut carte, ca să aibă a luoa din moşiile acestor boieri din Vetreasca şi din Negreasca, şi de faţă n-au stătut.
     Apoi, c(nd au fost acum, daca am văzut însumi domniia mea cartea lui Gavriil voievod de moştenire şi de cumpărătoare de la Vladul logofăt Rudeanul3 pă doi moşi Vetrescu şi Negrescu veleatul 7127 şi au venit boierul domni<i>i mele Manole vornic înaintea domni<i>i mele în divan de au mărturisit cum că însuşi au hotăr(t şi au dat pe aceşti boieri cu moşiia Vetreasca şi Negreasca din sus despre Verneşti, iar moşiia domni<i>i mele din jos despre Zoreşti. După aceea, domniia mea încă au căutat însumi şi am judecat după dreptate şi după lege împreună cu toţi cinstiţii boierii domni<i>i mele şi am dat domniia mea boierului domni<i>i mele Lupşei vornicul şi frate său V(lcul, feciorii lui Cernat de la Puţintei şi slugii domni<i>i mele Vetri<i> de la Potoceni şi fraţii lor de moşie, ca să aibă a ţinea a lor dreaptă moştenire moşul Vetrescu şi Negrescu tot hotarul cu bună pace. Iar aceşti mai sus-zişi cumpărători, să nu aibă nici o treabă, pentru căci au fost cumpărat rău şi str(mb. Şi cartea ce am fost făcut domniia mea să fie în deşărt, pentru căci au rămas de lege din divan şi de nimenea să nu să clătească, după zisa domnni<i>i mele. 
     Iată dar şi mărturii am pus domniia mea: pă jup(n Ghiorma vel ban al Craiovii i jup(n Radul logofăt i jup(n Stroie Hera vel vistier i jup(n Diicul vel spătar i jup(n Barbul vel stolnic i jup(n Radu Mihalvea vel comis i jup(n Drăguşin vel păharnic i jup(n Costache Cantacuzino vel postelnic. Şi isprevnic, jup(n Radu vel logofăt.
     Şi eu, Dumitru logofăt, am scris în scaunul cetăţii T(rgoviştii luna iunie 1, vă leat 7154 <1646>.
     
     DANIC, Ep. Buzău, XXVI/115 (f. 2).
     Copie după o traducere din 1794. 
     ______________
        1183
     
     1646 (7154) iunie 2
     
     †Jupan Dragomir vel dvornic i jupan Preda vel cliucer i jupan Radul capitan za roşi<i>1, dinpreună cu 24 de boiari, ce am fost luaţi pre răvaşe domneşti din divan dinaintea domnu nostru Io Mateiu Basarab voivoda, scris-am cartea noastră, ca să fii la m(na dumnealui jupan Deicul vel spatar, cum să să ştii că am fostu luaţi hotarnici din divan, ca să-i alegem ş( să-i hot<ă>r(m toată moşia dumnealui din Măniceşti şi din Ursoaia ş( din Flocoşani ş( din Păhuleasa. 
      Deci deaca2 am venet să hotăr(m ş( să alegem toată de o parte cum easte legea ş( obiceiul ţării. Iar V(rjoghii cu verii lui3 ot Măniceşti şi cu alalţii oameni, cu toţi cari au fost mai avut moşi<i> într-aceste săleşti ce scrii mai sus, ei, văz(nd cum, de vreme ce vom lepi moşia jup(nului Deicul vel spatar toată la un loc, ei s(nt ieşiţi din săleşte şi din vii ş( de pren casele lor, ei au venet toţi de au căzut cu lacrăme şi ne s-au rugat cum să nu hotăr(m. Iar dumnealui jupan Deicul vel spatar să aibi a să hrăni pre aceste moşi<i> cu bună pace, carele au fost cumpărat de la Mihul spatar şi alte cumpărăture. Iar despre d(nşii să n-aibi neci o opreală4.
     Deci noi5, văz(ndu at(ta rugăciune cu lacrăme vărsate, socotit-am cum să fie această tocmeală6 şe am lăsat de n-am hotăr(t şe am făcut cartea noastră la m(na jupan Deicul vel spatar, cum să aibi a să hrăni în vece pre aceste ocine ş( coconii dumnealui c(ţi Dumnezeu i va da ş( nepoţi<i> ş( strenepoţi<i> să facă vii, unde-i va plăcea ş( mori în Oltu ş( să are ş( să cosască pre aceste moşi, iar de către Vîrjoghii cu ceata7 lui ş( de către alalţi oameni să aibi bună pace, pentru că aşa s-au voit şi s-au tocmit dinaintea noastră.
     Şe s-au ş( mărturisit dinaintea noastră, cum în urma aceasta, cine va mai scorni p(ră dintru d(nşii sau din oamenii lor, să fie de mare pradă şe de ruş(ne din divan. Aceasta am <scris> ş( pentru credinţa ne-am pus ş( peceţile noastre cu iscălituri.
     Pis iunie 2 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Dragomir vel vornic
     Preda vel clucer
     Radul căpitan ot Fărca(a
     Pătru logofăt
     Vintilă ot Balş
     Itvoi ot Pop(nzăleşti
     Drăgoi ceauş
      Vladul ot Dranoveţi
     Eu Pantazi
     Barbul ot Zvorsca
     Vasilie ot Gioroc
     Preda postelnic ot Roşiiani
     Stan Prahoveanu
     Grozea ot Dobrun
     Voico ot Studina
     Neagul8 ot Zvorsca
     Stan slujer
     C(nda ot Titoi
     Stan ot Gostavăţ
     B(ra ot Tiha
     Stanciul dvornic ot Izbiceni
     Drăgulin ot Scărişoara
     Oprea 
     Dragul ot Ob(rşie
     Dumitru ot tam
     Stanciul postelnic ot Dobrosloveni
     Drăghici logofăt ot Pleşoi9. 
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CLII/14.
     Orig. rom., h(rtie (34,5 x 21, 5), 27 peceţi inelare aplicate în tuş şi fum.
     
     _______
        12 
        3 
        4
        56
        7 .8 9 Semnături autografe.
     
     
     
     
     184
     
     
     1646 (7154) iunie 2
     
      † Adecă noi aceşti1 12 boieri2, carii am fost luaţi p(2 răvaşe domneşti4, ca să alegem moşie lu Dumietru stolnic şi5 a fii-său, Stanciul postelnic de cătră Stroe postelnic şi de cătră frate-său Pătraşco, anume: Nicola vătaf ot Vîrîţi, ot Finţeştii, Mircea postelnic, din Belcin, Vădislav postelnic, din Dîlga, Barbul peharnic şi din Turcul, Tudoran vornic, din Hurie, Ivan logofăt şi din Izbiceani, Cîrstea vornic, ot Tiha, Bîra, Stan armaşul ot tam şi din Crîngeni, Badea şi5 Lieca din Rîca, din Păduriţi, Şărbu scriim şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, cum să să ştie că am căutat şi am funit şi am hotărît şi le-am ales moşie, una de cătră alta, însă scosu-s-au şi cărţile den le-a citit naintea a noastră şi am văzut carte bătrînă şi cu multă cheltuială şi cu datorie făcută din divanul răposatului Radul voievod din domnie dintîi şi5 cartea răposatului Gavril vodă, (i preacinstită cartea a măriei sale ot Matei Băsărabă voivod.
      Deci noi aceşti1 12 boi<e>ri2 ci sîntem mai sus-scrişi, căutat-am6 şi7 am adivărat cum au fost mai cu diriptul şi5 am strînsu8 şi migieşi omini buni, bătrînie, din sus şi5 din jos, carie au ştiut şi toţi omini au mărturisit cum au plătit Dumitru stolnic şi5 fii-său, Stanciul postelnic toată datorie şi multă cheltuială ci au fost acilor fraţi morţi, a lu Pătraşco spatar şi a lu Stroe şefariul. Pentru că au fost aleşi şi împărţiţi mai denainte vreme de cătră Mitrea postelnic, cari au fost fraţi lu Stroe şefar şi5 lu Dumitru stolnic. Deci şi noi încă văzîndu cărţi<l>e bune, bătrîne de la cei domnii dinainte vreme şi cum nu s-au băgat Mitrea postelnic cu datorie a lu Pătraşco spatar, nici n-au vrut să plătească nimic, ci o-u plătit toată Dumitru stolnic. Apoi iar se-au tîmplat morte şi5 lu Stroe (efar şi i-au rămas multă datorie în urma lui. Deci Stroe şi Pătraşco, ei nu se-au băgat cu acea datorii să plătească. Iar Dumitru stolnic şi5 fie-său, Stanciul postelnic, ei au plătet toată datorie cît au fost a lu Stroe şefar.
     Deci noi9 am socotet pri lege şi5 pri diriptate cum cîtă moşie ci au avut Pătraşco spătar şi5 a lu Stroe şefar, părţile lor cît li s-au căzut moşie din ţigani, din rumînie, toată o-m dat lu Dumitru stolnic şi5 fie-său, Stanciului postelnic, că aşa am alis legi dirept, cum se-au căzut şi cum amu văzut şi în cărţele ceili bătrîne, că au tot ţinut ei cu bună pace pînă acum. Într-acee, dat-am şi noi şi am ales partea Mitrei postelnic de cătră ceastelalte părţi şi5 se-au împietret.
     Iar să să ştie dintr-aceaste moşie făcutu-se-au 4 părţi: deci am dat lu Stroe şi5 lu Pătraşco o parte ci li se-au căzut şi Stanciului postelnic 3 părţi. Apoi Stanciul postelnic dăruit-au din parte lui lu Stroe şi lu Pătraşco 34 de stînjeni de moşie şi5 cu vie lucrată numai pămîntul ales preste toot hotariul.
     Iară de o vie ci au fost vîndută de Dumitru stolnic <lui> Drăghie di Gurguiaţi diript ughi 100, însă vie înfundată, apoi se-au sculat Pătraşco de-au scos pre Draghie dintr-acea vie de i-au dat bani şi5 l-au scos. Deci să fie volnic să-şi ţie Pătraşco acea vie înfundată. Iar cînd va vrea Pătraşco să o vînză, să fie volnic Stanciul postelnic să o cumpere, pentru căci se-au căzut de easte pri moşie a Stanciului postelnic.
     Şi5 din bir încă am ales ci i se-au căzut a patra parte, bani 120, să-i plătească el şi să aibă a torcirea Pătraşco şi Stroe Stanciului postelnci ughi 70 bani, ci au chiltuit pintru acesti moşi cari sînt din Grădişte.
     Aşa am tocmit noi şi am scris noi aceşti 12 boirie şe aceast-am scris şi ne-am pus peceţiel noastre iscăliturile.
     Pis Tanasie logofet. Pis iunie 2 dni, leat 7154 <1646>.
     Nicola vătaf
     Vădislav postelnic
     Barbul păharnic
     Tudoran vornic
     Mircea postelnic
     Eu Cîrstea vornic
     Stan armaşul ot Tiha
     Leica
     S(rbu
     Badea10.
        
     
     
     
     DANIC, Doc. ist., MCCXXXIII/11.
     Orig. rom., hîrtie (44 x 29), 12 peceţi inelare, aplicate în fum.
     
     
     ____________
        1 
        2
        3
        4
        5
        6
        7
        8
        9
        10 Toate semnăturile sunt autografe.
     
     
     185
     1646 (7154) iunie 2, Tîrgoveşti
     †lu Tanasie vtori portar ca să-i hie lui siliştia ci se chiama Uieşti de pre Valea Cîinelui ot sudstvo Teliorman, toata cîtă se va alege den cîmpu, den pădure, den apa, de preste tot hotarul cu tot venitul ver cît se va alege, pentru că moştenii aceştii silişti, ei, fiind oameni fugari, năpustitu-şi-au această moşie de au fugit pentr-alte părţi încă mai denaite vreme den zilele altor domni bătrîni, de la Mihai voevod, de au stătut o moşie pustie de atunce pînă acum fără bir, de n-au fost de nici un ajutoriu domni<i>i mele, nice ţărîi.
      Drept aceea m-am milostivit domnia mea de o am dat şi am miluit cu această moşie pre sluga domni<i>i mele, Tanasie vtori portar, să-i fie de moşie în veac stătătoare, lui şi feciorilor lui, căce că sluga domni<i>i mele, Tanasie vtori portar, o au ajuns de cătră domnia mea cu direaptă slujbă şi pentru căci că au fostu om striin de altă ţeară şi de legia ovriască, ci au cugetat de au venit şi m-am milostivit di mi-am făcut domnia mea pomeană de l-am botezat şi l-am scos de la întunerecu la lumină în legea creştină, care botez luminează pre toata creştinătatea, şi l-am şi cununat domnia mea. Şi după ce mi-am făcut poneană cu dînsul l-am miluit şi cu această ocină ce scrie mai sus ca să să hrănească să-i fie de moşie să o ţie, să o vînză să facă, ce va vrea cu dinsa, că domnia mea i-o am dat să-i hie ohabnică.
     Şi încă am întărit această milă şi cu blăstem: pre care va alege domnul Dumnezeu a hi biruitoriu după petrecerea noastră, încă-l rog cu numele lu Dumnezeu să întărească şi să înnoiască această milă a domni<i>i mele. Iar carele nu va întări, nici va înnoi, ci o va sparge, acela om să hie proclet şi anathema şi afurisit ot 318 sveati oteţi ije sut vă Nicheia şi să hie la un loc cu Iuda şi cu Ariia şi cu alalţi necredincioşi , amin.
     <1646>.
      <m.p.>1
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CXXIX/4
     Orig. rom., hărtie (42 x 28), pecete timbrată.
     Copii ibid.: mss. 129, f. 221v (i 132, f. 347 – 348.
     
     _______
        1 “Iată şi martori am pus domnia mea: pan Dragomir mare vornic, pan Radul mare logofăt şi Stroe mare vistier şi Diicul mare spătar şi Preda mare clucer şi Barbul mare stolnic şi Constandin mare postelnic şi Radul mare comis şi Drăguşin mare paharnic.
     Şi ispravnic însăşi spusa domniei mele.
     Şi am scris eu, Mareş logofăt Ghiorghiuvici, în cetatea de scaun Tîrgovişte. Scris luna iunie 2-a zile, în anul 7154 <1646>.
     Io Mateiu voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>”.
     
     
     186
     
     1646 (7154) iunie 3
     
     † Adecă eu, Calciu i Toadir i Manea, Stanciul, aceşti 4 omeni, am fost moşneni din sat din Trînşani, avem noi aceşti […]1 omeni carii scriu mai sus toţi părţi cît de un […]1 şi am tras toţi nevoia într-acest sat, scris-am […]1 nostru zapis ca să fie de bună credinţă la mîna Calciu<lui> [i brat]1 ego i sni ego ca să fie ocina stătătoare şi neclătită de nimenili val sau bîntuială să n-aibă, să fie volnic a să hrăni pe dinsa.
     Adecă eu, Brăilă snă ego, Nedelco i Stoica i snă ego Brăilă ocina noastră o-m vîndut lu Calciu i brat ego i snă ego zapisul nostru ca să fie de bună credinţă la mîna lor, cum să să ştie că o-m vîndut noi de a noastră bunăvoie cu ştire tuturor fraţilor noştri şi a moştenilor2 carii ai fost moşteni2 în Trînşani, ca să le fie această ocină stătătoare în veci lor şi feciorilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi cîţi să vor trage din ne<a>mul lor.
     Şi cînd s-au făcut acest zapis, fost-au mulţi omeni3 buni mărturie: Baciul i Radul i Calotă, Dumitru i Duţul, Stoica i Mil […]1 i Chirca, Stamată, Stanciul Jiianul i Stanciul snă ego popa Vlad.
     Şi am scris eu, popa Voinea snă popa Stan ot Trînşani. 
     Pis measeţa iunie 3 dni, vă leat 7154 <1646>.
     
     DANIC, A.N. MMDCCLXXIII/4.
     Minută; concept de doc.
     ___________
        1Loc rupt.
        2 3 187
     
     
     
     
     1646 (7154) iunie 5
     
     † Să să ştii pi cum am vîndut eu, Stan Baltac cu frati-meu, Pascul i Radul un pogon de vie şi o jumătate de ţelină din partea lui Dragoe în dealul Săseanilor, din sus de drum în Dealul cel Bătrîn. Şi această moşie o-m vîndut lui Lazăr drept bani gata ughi 12. Şi-i o-m vîndut de a mea bunăvoie cu ştirea fraţilor de moşie dinprejurul locului.
     La tocmeală fost1-au aldămăşari: Stoica ot Săsăni, Manea al Ghiurii ot Zoreşti, Nicula snă Dumitraşco capitan ot Mărăcineni, Lazăr ot Mărăcinenii Mihădinţului, Nedealco ceauş ot Pepteşti, Stoica stegar ot tam.
     Mease(a iunie 5 dni, leat 7154 <1646>.
      Eu Stan Baltac.
     † Eu Pascul.
     I Radul.
     
     
     DANIC, Ep. Buzău, XXVII/10.
     Orig. rom., hîrtie (15,5 x 22,5).
     Copie ibid.: ms. 172, f. 426 v. 
     _______________
        1
     
     
     
     
     
     188
     
     
     
     1646 (7154) iunie 5
     
      † Adecă eu, Tudor, nepotul lu Stan Lungău ot Trestieni, scris-am zapisul meu, ca să fie de mare credinţă la mîna Savii postealnicul ot Negoieşti, cum să <să> ştie că e-m vîndut dumnealui1 moşie, în moşie Trestienilor, de la Ratina din jos de Inoteşti, însă de peste toată moşie Trestienilor de acole, a şasea parte. Şi o-m vîndut această moşie de a mea bunăvoie, dreptu bani gata ughi 5 şi cu ştirea tuturor vecinilor şi a tuturor megieşilor.
     Şi cînd s-au făcut acesta zapis, fost-au şi alţi boieri şi megieşi dimprejur, care vor pune iscăliturile şi degitile mai jos ca să crează, anume: Iordache vornic ot Cozleci i Negre ot Trestieni i Mihaiu Ghiulşu ot Ploieşti i Gherghe Ghiul<şu> ot tam i Tudor Bolduman, Dîrjan i Crăciun. Şi pentru mai adevărată credinţa, me-am pus mai jos degetul şi iscălitura ca să crează.
     Şi am scris eu, diecon Stan ot Păr cu învăţătura lu Tudor.
     Pis measeţa iunie dnă 5, leat 7154<1646>.
     Iordache vornicul ot Cozleciu martor2
     Eu Tudor ot Trestieni.
     Eu Cîrstian ot Negovani martor2.
     Eu Negre ot Trestieni martor.
     Eu Mihaiu Ghiulşu ot Ploeşti martor.
     Eu Tudor Bolduman martor.
     Eu Gherghe Ghiul<şu> martor.
     Eu Dîrjan ot Negovani martor.
     Eu Crăciun Moţog ot Negovani martor.
     
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LX/6
     Orig. rom., hîrtie, (29,5 x 21)
     Copii ibid.: mss. 130, f. 216 şi 132, f. 36 v-37.
     
     
     ______________
        1 2 Semnături autografe.
     
     189
     
     1646 (7154) iunie 5
     
     †Adecă noi, 24 de boiari hotarnici, carii am fost trimişi de domnu nostru Io Matei voivod ca să hotăr(mu şi să alegemu toate satele şi moşiile sfintei mănăstiri ot Căldăroşani, hram svent(i Dimitrie, ca să fie de mare credinţă la m(na mări<i>i sale domnu nostru, cum să să ştie că am umblat împreună cu ispravnicu mări<i>i sale domnu nostru, Preda slugear, di am hotăr(t şi am ales svintei mănăstiri ce scrii mai sus, cum amu ştiut pre diriptate. Şi am făcut şi catastih de toate moşiile pre semne, ca să stea la sv(nta mănăstire ce scrie mai sus, cu peceţile noastri. 
      Diript aceea, am făcut acestu zapis al nostru, ca să fie di mare credinţă. Şi pentru adeveritu, ne-am1 pus mai jos peceţile şi iscăliturile .
     Pis [R]adul logofăt, measeţa iunie 5 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Barbul căpitan
     Lupul vornic
     Negoe clucer, mărtur
     Şteful postelnic
     Gavril spătar
     Tudor dvornic ot Răteşti
     Calin
     Borcea vornic
     Păcală 
     Baico
     Negre
     Badea
     Paraschiva vornic
     Calotă postelnic
     Papa ot Şchei
     Radu 
     Eu Leca comis, snă Oprii agăi
     Voico2.
     
     DANIC, M-rea Căldăruşani, II/17.
     Orig. rom, h(rtie (32x20), 22 de peceţi aplicate în fum. 
     Copie ibid.: Doc. ist., CMLXXII/9.
     
     
     _______________
        12Semnături autografe.
     
     190
     
     1646 (7154) iunie 7
     †A(a să s<ă> ştii, cum au cumpărat Girgea 56 de st(njăni de ocină1 ot Ciorăşti de la Barbul, feciorul Barbului, nepotul vornicului Opriş. (i această ocină se-au cu<m>părat dereptu 1300 bani gata.
      Şi megiiaşi oameni buni, anume: Manea de Ciorăşti i popa Stanciul i Radu Liicăi i popa Chirtop i Scărlat i Dragomir şi Radul Ciorăscul şi […]2.
     Pis measeţa iunie dni 7. Şi am scris eu, Vlad diiacon, vă leat 7154 <1646>.
     Popa Chirtop.
     Manea.
     Popa Stanciul.
     Radul.
     
     DANIC, Doc. ist., LXXXVIII/3.
     Orig. rom., h(rtie (15,5x15,5).
     Copie, ibid.: MXIX/4 (sub data 1642 (7150) octombrie 34)
     _________________
        1 Post ocină, urmează de.
        2Loc alb.
     
     
     191
     
     1646 (7154) iunie 8
     
     †Adecă eu, Neguţ vătav ot Ţiţa, scris-am zapisul meu, ca să fie de mare credinţă1 la m(na părintelui egumenului de la sf(nta2 mănăstire de la Golgota şi a tot3 săborul sfintei4 mănăstiri, cum că mi-am fost pus st(na pre ocina mănăstirei, însă la Oboară , fără de ştirea părinţilor şi fără ştire C(rstei logofăt ot Săteni. Pătru că acest munte fostu-l-au închinat părinţii C(rstei logofăt la sf(nta mănăstire păntru pomană, iar eu, Neguţ am întrebat oamenii de Ţiţa, de Petroşiţa şi den Fieni şi au mărturisit toţi cu sufletele lor cum că au fost acei munţi ai boierilor de Săteni de moşiie, de strămoşiie. Deci văzindu eu cum mărturisescu ei4 cu sufletile lor, iar eu mi-am spart st(na de pre acea ocină, păntru că n-am avut nici o treabă nici eu, nici aceste sate, ce s(nt mai sus-scris. 
      Iar cine să va scola den noi cu p(ră pre acest loc să-l ia de unde l-au închinat titorii, să fie închinaţi ughi 50 la domnia. Aceasta am scris şi mărturisesc cu sufletul meu. Păntru credinţă pusu-me-am şi pecetea.
     Pis iunie 8 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Neguţ vătaf.
     Şi am scris eu, Istratie logofăt ot Stolojani.
     
     DANIC, M-rea Golgota, VIII/5.
     Orig. rom., h(rtie (32,5 x 21)
     Cop. ibid.: VIII/21; Doc. ist., CMLXVIII/74; mss. 228, f. 70.
      Berechet, M-rea Golgota, p. 280, nr. 3
     
     _____________
        1 2 3 4 
        5
     192
     
     1646 (7154) iunie 8, Tîrgovişte
     
      † 1
     193
     
     1646 (7154) iunie 10, T(rgovişte.
     
     Cu mila lui Dumnezeu noi, Matei Basarab voievod şi domnu a toată (ara Ungrovlahiii. Domniia mea dă poroncă această a domni<i>i melea slugii domni<i>i mele, dumisali Pano Pepano, fratele lui Ghine cupeţul şi fiilor lui, pe c(ţi îi va dărui Dumnezeu, precum să-i fiie lui satul Codrenii, moşiia şi aşăzarea din judeţul Ilhovului, sat cu tot hotarul şi cu tot vecinicul venit din c(mpu, din pădurea, din ape şi din bălţi şi din toate laturile satului şi din tot hotarul, din hotar în hotar, după vechi hotară şi semne.
     Deci fiindcă acest de mai sus-arătat sat Codrenii, de mai înainte vreme au fost a lui Calotă1 banul. Iar după aceea, în zilile răposatului2 Mihail voievod, au fost trimis la cumnatul său, la ban P(rvul de la Mihăeşti, carile, lu(nd de la giup(n Gherghiia din Bogdăneşti, tatăl giup(nesii Sîmii stolnicesii a lui Stroe stolnic, cincizeci mii aspri gata, i-au dat în m(na banului Calotă1 şi ş-au făcut trebuinţele sale ce i-au trebuit. (i p(nă c(nd au trăit ban Calotă1, el n-au purtat grijă ca să plătească aceşti de mai sus- arătaţi bani. 
     După aceea, în zilele răposatului2 Şerban voievod, după ce au murit banu Calotă1, giup(neasa stolniceasa, fiica lui Gherghie din Bogdăneşti, au fost apucat pe banu P(rvul de la Mihăeşti, cumnat banului Calotă, pentru aceşti de mai sus-arătaţi bani. Iar banu P(rvu au dat încredinţarea precum că el banii aciia i-au dat în m(na banului Calotă. După aceea şi răpăosatul Şărban voievod, afl(nd cu adevărat precum că banu P(rvul au fost dat banii în m(na banului Calotă, apoi au cercetat şi au giudecat domnia sa cu dreptate şi după legea lui Dumnezeu împreună cu toţi cinstiţii dregătorii domniii sali. Şi au dat domniia sa giup(nesii Sîmii stolnicesii, ca să-şi ia din moşiile banului Calotă ce ar vrea să găsească, drept aceşti de mai sus arătaţi bani. Drept aceea şi giup(neasa S(ma stolniceasa, negăsind alte moşii şi alte părţi, fără numai acest de mai sus-arătat satu Codrenii, cari l-au şi luat, drept aceşti de mai sus- arătaţi bani cincizeci mii de aspri, tot satul cu tot hotarul şi cu tot venitul vecinic, din hotar în hotar. Şi încă giup(neasa S(ma stolniceasa au fost pus vadeli după vadeli, pentru ca, afl(ndu-se cineva din neamurile banului Calotă să aibă a-i da banii aceştiia şi să-şi ţiie satul, fiindcă satul acesta era departe de casa ei şi îi era peste m(nă a-l stăp(ni. Şi neafl(ndu-se nimine să-l răscumpere, după încredinţarea ei, au rămas satul acesta, ocină şi moşiie a ei şi a fratelui său, Chircă păharnic. Şi l-au stăp(nit ei cu bună pace, fără de nici o supărare. 
     Iar după aceea, c(nd au fost în zilile lui Radul voievod Mihnea şi în zilile lui Alexandru vodă Iliiaş, iar giup(neasa S(ma stolniceasa, trăg(nd multă nevoie şi urgie despre aceşti domni, atunci Isariu cupeţul şi Ghine, fratile lui Pano Pepano, s-au fost aflat la vremea ei de nevoie cu at(ta trudă şi osteneală şi au agiutorat-o cu at(ţa bani şi alte lucruri, p(nă c(nd i-au scos capul de la peire şi din rea urgiie. Iar altul nimine din s(ngile şi din rudeniile ei nu s-au aflat la vremea de greutate ei. Drept aceea şi giup(neasa S(ma stolniceasa, împreună cu fratile său, Chircă păharnic, văzind multă şi bună căutarea ce au avut de la aceşti neguţători, Isari şi Ghinea, le-au dat lor satul acesta Codrenii, tot satul cu tot hotarul şi cu tot vecinicul venit, ca să le fiie lor ocină şi moşiie fiilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor în veci. Şi de atunci şi p(nă acum, în zilile domni<i>i mele tot au ţinut acel sat Codrenii cu bună pace, cu zapise ce avea din m(na giup(nesii S(mii stolnicesii şi a frăţini-său lui Chircă păharnic şi cu cartea de la răpăosat părintile vlădica Luca mitropolitul şi cu cărţi gospodschi de moşii.
     Iar apoi, c(nd au fost mai încoace, în zilile domni<i>i mele, s-au sculat Danciul logofăt snă Hamza ot Periiani şi Isac logofăt snă P(rvul logofăt, nepoţii banului Calotă, pentru acel sat Codrenii, zic(nd cum că această moşiie au fost a moşului lor, banului Calotă şi precum că lor li să cadi să ţiie această moşiie şi alte multe cuvinte au arătat netrebnice şi precum că să ia satul din m(na slugilor domni<i>i mele, de la Pano Pepano. Şi viind în marile divan a domni<i>i mele şi st(nd de faţă, am început domniia mea a cerceta şi a giudeca cu dreptate şi după legea lui Dumnezeu, împreună cu toţi cinstiţii boieri a domni<i>i mele. Şi am văzut domniia mea şi cărţi de la alţi domni pe moşiia satului Codrenii şi de întăritura giup(nesii S(ma stolniceasii şi părinţilor ei de stăp(nire. Şi pre bini am adeverit şi domniia mea şi cu tot divanul, precum că aceşti de mai sus-arătaţi boeri au îmblat în zădar, fiindcă toţi domnii satul acela Codrenii l-au dat giup(nesii S(mii stolnicesii, drept acei cinzeci mii aspri. Şi încă am poroncit domniia mea Danciului logofăt şi Isac logofăt, ficior Meidinţului logofăt, ca, după lege, să dea gloabă 12 boi. Şi am hotăr(t ca să li să rumpă şi scrisorile domneşti ce ave, ca să nu mai aibă cu ce să-l mai apuce la giudecată. Şi aşa au rămas de toată giudecata dinaintea domni<i>i mele şi înaintea divanului, după cum au fost rămas şi părinţii lor din toată legea şi dinnainte răpăosatului Radul voievod şi altor domni, ca după multă treabă de giudecată, în veac să nu aibă nici o trebuinţă la acest sat Codrenii.
     Iar, de s-ar şi înt(mpla ca să scoată ei vreodată nescaiva hrisoave vechi, să fiie în zădar, şi întru nimic să nu să crează, fiindcă desăvărşit s-au dovedit toţi şi niciodată să nu aibă a să strămuta cartea această a domni<i>i mele.
     S-au scris la T(rgovişte.
     Io Mateiu voevod.
     
     DANIC, Doc. ist., C/174.
     Traducere de la sfîr(itul secolului al XVIII-lea.
     Datat după perilipsis-ul care precede documentul.
     
     
     ______________
        12194
     
     1646 (7154) iunie 12
     
     † părintelui egumenul de la sfînta mănăstire de la Vierăşu, ca să fie oamenii şi posluşnicii sfîntei mănăstiri, cu această carte a domnia mele volnici a luarea dijmă de pre ocina sfîntei mănăstiri de la Bărcuţa şi de la Urîţi, den pîine şi den fîn şi dentr-alte bucate ce se va afla de la tot omul, veri de la roşiu, veri de la călăraş, veri de la fiece slujitor, care se vor fi hrănind pre aceste moşii tot a zecea, alt nimenilea treabă să n-aibă.
      Iar care vor fi hrănindu-se pre aceste moşii şi nu vor să dea dijmă, să fie volnici posluşnicii sfîntei mănăstiri cu această carte a domnia mele, să ia de la tot omul dijmă dentr-aceste moşii a zecea, de toată hrana ce vor fi făcut pre aceste moşii. Şi di nimenilea opreală să n-aibă naintea ceşti cărţi2 a domnia mele. 
      <m. p.>
     
     DANIC, Ep. Rîmnic, CXIX/8.
     Orig. rom., hîrtie (29, 5 x 20,5), sigiliu inelar (n fum. 
     Copii ibid.: Doc. ist. MLXIII/149; mss. 349, f. 197 v-198, 479, f. 114 v-115, 480, f. 94-95 şi 710, f. 695, f. 695 (toate copiile sub data: iulie 12)
     
      ________________
        1 2 
     
     
     
     195
     
     1646 (7154) iunie 14
     
     † Adică eu, Albul şi cu frate-mieu, Nedealco, feciorii1 Gatie şi ai Dobrei den satu den Dărăşti, scriemu şi2 mărturisimu cu zapisul nostru la m(na Radului armaşul ot Dărăşti, cum să si ştie că i-am v(ndut dumnelui toată partea nostră de ocină dîn satu den Dărăşte, însă a şaptea parte den satu den Dărăşte şi cu viele c(te s(nt şi cu bucată naentea vie<i> şi cu levade în polele vie<i> şi c(t să va alege den c(mpu, den apă, den pădure şi2 de preste tot3 hotarul c(te se va alege dîn în cen p(nă-n cinu. Şi o am v(ndut dirept bane gata 18004 şi o amu v(ndut noi am(ndoi fraţii5 dă bunăvoia noastră şi cu ştirea totoror megiiaşilor, să-i fie dumnilui moşie şi a coconilor dumnilui în veacu.
     Şi am pus şi mărturie6: ot Dărăşti, uncheaşul Dobre şi logofătul Leundar i Nedelco snă Bobe iuzbaşa e Nicoară e Nedelco snă popa ot Copăcene, Badul p(rcălabul e Mihalachi i brat ego Stanciul e Crăciun i Badul e Dobre snă D(rjan ot Călceşti. Şi pentru credenţa, ne-am pus şi2 degetele în locu dă pecete.
     Pis Zaharia ot Bereşti, iunie 14 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Şi am v(ndut ocenă stearpă fără rum(ne. Iar cine va face alti lucrure să fie blestimat dă 318 oteţe şi afuresitu7.
     Albul. Nedelco. Badul p(rcălab. Mihalachi. Stanciul. Crăciun. Dobre snă D(rjan. 
     
     DANIC, M-rea Radu Vodă, XLII/17.
     Orig. dublet, h(rtie (25, 5x13,5), sigiliu inelar (n tu(
     Alt original cu conţinut asemănător M-rea Radu Vodă XLXII/18 (34x21); (ntre cele două acte există diferen(e (n ceea ce prive(te suma v(nzării şi numele martorilor. Copie ibid: Doc. ist., MDCL/82 (sub data 14 iulie). 
     __________________
      1
        23 4 În dublet: “40 ughi”.56 În dublet sunt următorii martori: “den Dărăşti, Ion postelnic, Bobe iuzbaşa, Nedelco snă popei Udrişti, Necoară ot tam, uncheşul Dobre, de la Copăceni, Badiul p(rcălab, Crăciun, Mihalache, Oprea, Stanciul, Badiul cel Mic, Dobre snă D(rjan”.
        7 Ad. marg. 
     
     
     
     
     196
     
     1646 (7154) iunie 14, Muşcel
     
     † Adecă eu, Gherghe ot Valea Lupului, făcut-am acesta al mieu zapis la m(na popei lu Voicu şi la m(na frăţini-său Tomei şi frăţini-său Borcii, ca să fie de mare credinţă, cum să să ştie că le-am v(ndut partea mea de ocină, c(tă să va afla de la răsp(ntii den capul păm(ntului Fătuicui şi vine [p]re la plopi de pugoară la ulm şi merge p(nă-n vale, la salce şi apucă valea în jos pînă1 în cr(ngu şi mearge p(nă-n hotarul Muşcelului, ca să le fie lor moşie stătătoare lor şi feciorilor lor. Şi o am v(ndut această moşie dereptu ughi 20.
     Şi au fost la această tocmială aldămăşari: (nt(iu, Măciucă comis i Pătru postelnic i Marin spătărelul i Muşat i Oancea al Sp(nului şi Zăgan ot Cătun i Voicu Butuc i Stan al Danciului i Vasilie, feciorul popei Albului şi Dragul, coconul comisului Măciucă şi Slavul scaunul. Şi s-au făcut acest zapis înaitea a tot satul Muşcelul.
     Şi am scris eu, Sofronia dascălul ot Muşcel. Pis measeţa iunie dni 14, vă leat 7154 <1646>.
     † Şi de la Opre partea lui toată, dereptu ughi 12 şi partea Ciocăi toată, dereptu ughi 7, vă leat 7154 <1646>.
     † Adecă eu, Gherghe.
     
     DANIC, M-rea Cotroceni, XVII/43.
     Orig. rom., h(rtie (33x20).
     Copie ibid.: ms. 692, f. 241v.
     ______________
        1
     197
     
     
     1646 (7154) iunie 14
     
      Adecă noi, aceşti 24 de boierim, ce am fost luaţi hotarnici din divan pre răvaşe domneşti, dinaintea domnului nostru Io Matei Basarab voievod de părintele Nehtarie1 egumen cu tot soborul de la sf(nta mănăstire din Gura Motrului, ce easte hramul prepodoamna Paraschiva, ca să hotăr(m satul Scăieşti ot sut Mehedinţi pre nume: ot Fărcaşa, Radul za roş<i>i, ot B(rca, Pătru vătaf, ot T(rnava, Cioană i Ivan ot tam, ot Plosca, Stan Chiriţescul, ot D(lga, Barbul păharnic, ot Piscu, Şărban i Stan, ot B(rca, Giurca iuzbaşa i Dragomir, ot Cioroiaşi, Mitrea vătaf i Moş i Baldovin i Necula i Stanciul Cernescul i Tudor i Stan al popii ot Mărăcineni, Vlad ot Lăcusteni, Stan vătaf i Slav i Bunea cel Mare i Bunea cel Mic, ot Căciulăteşti, Lepădat, ot Bîrzea, Udrea. 
      Scris-am cartea noastră, ca să fie de bună mărturie la m(na părintelui egumenului cu tot soborul de la sf(nta mănăstire din Gura Motrului, cum să se ştie că am mersu de am călcat toată ocina satului Scăieştii din hotar p(nă-n hotar, dimpreună cu moşnenii satelor ce s(nt dă prejurul acestui sat, de am hotăr(t şi am pus pietri şi semni, cum easte legea şi obiceiul ţărîi. Însă semnile să să ştie: hotarul Scăieştilor dăspre Gogoşi, din Colnicul lui C(rstiian în sus, în piatră în Gorniţă cea Mare, de acolo iar în piatra la lacul C(rjăului în F(<n>t(na C(rjeului, pre apa Giurcotinului din jos dăspre Crasnic la Piscul Lat, de acolo la lacul Făgetului. 
     Şi am ales şi am hotăr(t cum am putut afla mai cu dreptul cu sufletele noastre. Şi ispravnic au fost cu noi oameni domneşti, dumnealui banul Barbul cel bătr(n i dumnealui jupan Dragomir vel vornic. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus şi peceţile noastre cu iscălituri
     Şi am scris eu, C(nda ot Titoeni, measeţa iunie 14 dni, 7154 <1646>.
     
     
     DANIC, Ms. 716, f. 1142v – 1143v.
     Copie. Alte copii ibid.: Doc. ist., CMLXVII/89, 90; MCMLXIII/17, 18; mss. 252, f. 125v – 126 şi 253, f. 73v – 74.
     EDI(II: Nicolăescu – Plopşor, (ucu, Doc. privitoare la mo(iile din j. Dolj, p. 25 – 26. Rez., Iorga, St. şi doc., V, p. 299 (nr. 27).
     
     
     198 
     
      1646 (7154) iunie 15, Pojogeani 
     
     
     † Scris-am eu, Hriza, acesta al mie zapis la mîna lu Anghel, cum să se ştie că i-am vîndut de ocina me den hotarul den josu de Uguriul, al 8-<lea> loc1 preste tot hotariu den cap şi den apă den pădure cu plaiu de vie şi cu livezi de fîn. I-am vîndut eu de bunăvoie dereptu 3 000 de aspri gata, să fie lui şi feciorilor lui şi nepoţilor lui moşie2 ohabnică şi lu Anghel den Brătuie ce e mai sus-scris.
     Şi mărturie au fost buni megieşi: ot Copăcioasa, Voicu, anume Ion de la Gruiu3 i bratie ego, Sava şi den Cărbuneşti, Stan Ciocătan şi Lupul Ciocătan şi den Boziiani, Radul Roşcoiul şi den Pojogeani, popa Dan, Toma şi Lupul şi Pătru şi Neagoe şi den Brătuie, Gherghe.
     Pis eu, popa Dragomir, acest zapis în casa Lupului ot Pojogeani.
     Pis measeţa iunie 15 dni, vă leat 7154.
     Şi de credinţă am pus şi degetul.
     Şi adă<lma>ş am dat Anghel vin 90 bani.
     
     DANIC, Doc. Ist. MDXXXIII/8.
     Orig. rom., perg. (23,5 x 23), sigiliu inelar (n fum.
     
     199
     
     1646 (7154) iunie 15
     
     
     † Adică noi, Stana şi Dochiia şi Stoica, fetele lu V(lsan ot Imosa, scris-am zapisul nostru cum se fie de mare credinţe la m(na lu Lepădat căpitanul, cum se se ştie că am v(ndut noi moşiia nostre din hotarul Moişescului, de jos din teiul c(rlesc, al patrule păm(nt, înse moşiia ce-au fost cumpărat tată-nostru di la Rădivoe dereptu 3000 aspri gata păntru că aşa au fost-o cumpăratu şi tată-nostru. Şi am v(ndut-o de bunăvoia nostre şi cu întrebăciunia tutu<ro>ra migiiaşilor din sat şi dimprejurul locului.
     Şi mărturie: Duma cu fiu-seu, P(rvul şi Todor cu fraţii lui, Gherghina i Todor i Negoiţe şi Arvat. De aceasta mărturisim noi cu zapisul nostru. (i pint<r>u mare credinţe, pusu-n-am şi degetele.
     Pis vă dni Ion Mateiu voivod, measeţa iunie 15 dni, leat 7154 <1646>.
     Stana. Dochiia. Stoica.
     
     DANIC, Doc. ist., DCXCIX/2
     Orig. rom., h(rtie (31 x 21).
     
     
     200
     
     1646 (7154) iunie 15, Tîrgovişte
     
     † “”“”“”.
        1<>“”†<m.p.>
     † În lege a poruncit domnul Dumnezeu fiilor lui Israel ca în fiecare an să dea zeciuială din cît vor agonisi; şi ştiind sfinţii apostoli şi purtători de Dumnezeu părinţi ne-au spus, spre ajutorul şi spre binefacerea sufletelor noastre şi ne-au lăsat nouă, celor din urmă fii ai lor, ca unii prin rugăciune şi priveghere şi post, alţii prin milostenii şi pocăinţă să se cureţe de tot răul, cu toată credinţa, pentru a fi gata să auzim dulcele glas: “Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi asupriţi şi eu vă voi odihni. Veniţi vinecuvîntaţii tatălui meu, moşteniţi împărăţia gătită vouă de la facerea lumii, căci am flămînzit şi mi-aţi dat să mănînd, am însetat, mi-aţi dat să beau, străin am fost şi m-aţi cercetat, bolnav şi în temniţă am fost şi aţi venit la mine.”
     Iată şi eu, binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpînitorul, Io Matei Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu, cu darul lui Dumnezeu, stăpînind şi domnind toată Ţara Ungrovlahiei, rîvnind dar să urmez vechilor împăraţi şi domni, care au cîrmuit cele pămînteşti în binefaceri şi pace şi s-au învrednicit de împărăţia cerurilor, mi-am amintit iarăşi domnia mea cuvîntul lui David proorocul şi împăratul, care a zis: “Fericit bărbatul care miluieşte în fiecare zi, căci se va ţine în seamă cuvîntul său la judecată; în veci nu va fi mişcat”. Şi iarăşi: “În ce chip doreşte cerbul spre izvoarele apelor, astfel doreşte sufletul meu către tine, Dumnezeule”.
     Cu aceea şi dorinţă, dar, am dorit domnia-mea către sfînta, dumnezeiasca mănăstire numită Trebine, hramul Adormirea preasfintei stăpînei noastre, de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Maria, din Ţara Sîrbească, a o întări şi a o împuternici; am făcut şi am dăruit domnia mea sfintei mănăstiri mai sus scrise în fiecare an cîte o mie opt sute aspri – 1800 – şi fraţilor veniţi după bani – 200 – două sute aspri, să fie sfintei mănăstiri de întărire şi dumnezeieştilor călugări de hrană, iar domniei mele, veşnică pomenire.
     Şi după plecarea domniei-mele, care este atotliniştita moarte, cui îi va încredinţa Domnul Dumnezeu schiptrul şi-l va face să fie stăpînitor al Ţării Romîneşti, sau din rodul inimii domniei mele sau, după păcatele noastre, sau din alt neam, vă rog în numele lui Dumnezeu, ca să întăriţi acest hrisov al domniei mele, să miluiţi sfînta mănăstire din agoniseala dată vouă de Dumnezeu cu ceea ce vă va învăţa duhul sfînt, după cum însuşi Hristos, mîntuitorul nostru, poruncind a zis: “Fiţi milostivi, ca să aveţi iertarea păcatelor la straşnica şi cea de-a doua venire, şi rugătoare şi ocrotitoare pe preacurata maică a noastră, de Dumnezeu născătoare şi pe toţi sfinţii”, să treacă înainte şi să fie judecaţi şi să stea de-a dreapta lui Hristos judecătorul şi să-şi vadă unul altuia feţele vesele în împărăţia cerurilor, în vecii vecilor, amin. 
     Iată dar şi martori am pus domnia-mea: pan Ghiorma mare ban al Craiovei şi pan Dragomir mare vornic şi pan Radul mare logofăt şi pan Stroe mare vistier şi pan Diicul mare spătar şi pan Preda mare clucer şi pan Barbul mare stolnic şi pan Radul mare comis şi pan Drăguşin mare paharnic şi pan Costantin mare postelnic. Şi ispravnic, pan Udrişte Năsturel al doilea logofăt.
     Şi am scris eu, Soare, în cetatea de scaun, în Tîrgovişte, luna iunie 15 zile, de la Adam în anul 7154 (1646).
     † Io Mateiu Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voivoda <m.p.>
     ________________
     Mănăstirea Sf. Sava, lîngă Herţeg-Novi, R.S.F. Iugoslavia.
     Orig., perg., pecete atîrnată, pierdută.
     
     
     
     
     
     
     201
     
     1646 (7154) iunie 16
      
     † Adeche eu, Marcu, fratele Neniului, scris-am zapesul mieu să fie la mîna1 jupînului2 Bune vistiar, cum3 să se ştie că i-am vîndut partea mea toată de moşie4 den Crivineasca, 3 fune5 stînjăni 120 derept bani gata 1800 ca să fie dumnealui6 moşie stătătoare în veci. Insă această moşie mergea alatorea cu7 moşiia dumnealui6 ce este Găbrăvenescul cu7 un capu8 în apa Teleormanului, cu7 alt capu8 în apa Vezei. Şi am vîndut-o de a mea bunăvoie, fără neci o selă şi cu7 şterea fraţeloru mei de moşie, ca să fii domnealui stătătoare. 
     Şi mărtorii: jupînul Gheoca i Costea ot Grădişte i Trefa ot Orbesca.
     Şi pentru credenţa, am pusu9 peceteah.
     Pis iunie 16, ve leat 7154 <1646>.
     Eu Marenu.
     Şi am scris eu, Radul sin Leonteaia ot Buţecov.
     
     Muz. Olteniei, Colec(ia documente nr. 108.
     Orig. rom., hîrtie (32 x 21)
     
     ________________
        1 23
        4
        5
        6
        7
        8
        9
     
     
     202
     
     1646 (7154) iunie 16
     
     † Adecă noi, aceşti 24 boiari carii am fost luaţi hotarnici, pre răvaşe domneşti din divan de măriia sa, domnu nostru Io Matei Basarab voievoda, ca să hotăr(m satul Cocicodiia ot sud Mehadinţi de către alalte sate dimprejur, pre nume: ot Fărcaşa, Radul căpitan, ot B(rca, Pătru vătaf, ot T(rnava, Cioana postelnic i Iovan ot tam, ot Plosca, Stan Chirăţescul, ot D(lga, Barbul peharnic, ot Piscu, Şărban i Stan, ot B(rca, Giurca iuzbaşa i Dragomir, ot Cioroiaşi, Metea vătaf e Moşu i Baldovin i Nicola i Stanciul Cernescul i Tudor i Stan al popei, ot Mărăcini, Vladul, ot Lăcusteni, Stan vătaf i Slav e Bunea cel mare, Bunea cel mic, ot Căciulăteşti, Lepădat, ot B(rza, Udrea. 
     Scris-am cartea noastră ca să fie de bună mărturii la cinstita m(na mări<i>i sale domnu nostru Io Matei Basarab voievoda, cum să să ştii că am mersu de am călcat toată ocina satului Cocicodiei, din hotar p(ne-n hotar dimpreună cu moşnenii ce au fost dimprejurul acestui sat. Dici am hotăr(t şi am pus semne cum easte legea şî obiceiul ţărîi.
     Şî semnele să să ştie: din piiatra3 ce se hotărăşte cu Albuleştii şî cu Bresneţa, de acolo la Războinic prin semne p(ne la F(nt(nele, de acolo la Furcitura Malomnicului, în răscruce în capul hotarului din jos, şî de acolo în curmezişul hotarului derept în Valea Cocicodeii în stejariul înfiratu de fieciorul banului Matei ot Caracal, de Radul postelnic. Decii preste v(lcea, prin piiatră, în stejari iar înfierat de Radul postelnic. 
      Aşa am ales şi2 am aflat mai cu direptu cu sufletele noastre şî cu noi au fost om domnescu ispravnic jupan Dragomir vel dvornic. Şî pentru mai adeverită credinţă ne-am pus şî peceţile noastre cu iscălituri.
     Şi2 am scris eu, C(nda ot Titoi4, measeţa iunie 16 dni, leat 7154 <1646>.
     
     DANIC, M-rea Strehaia, V/3.
     Orig. rom., h(rtie (31 x 21,5). 23 de peceţi inelare aplicate în fum.
     Copii ibid.: Doc. ist., MCDLXXXIX/27; mss. 326, f. 22 şi 714, f. 922.
     
     EDI(II: Chiriţă, Doc. br(ncovene, p. 134 – 135.
     
     _________________
        12 
        3 4
     
     
     
     
     203
     
     1646 (7154) iunie 18, Tîrgovişte
     
     †11<m.p.>
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupanului Pătru negustorul şi cu fiii săi, cîţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie nişte vecini, anume Drăgan cu 4 fii, anume: Necula şi Stan şi Dobromir şi Dan din Călăreşti de la Vlaşca şi cu fiii lor, pentru că au tot fost aceşti vecini mai sus-spuşi oameni cnezi din altă parte şi au trăit în sat în Vătăşani pe Urlui din judeţul Teleorman. Astfel, cînd a fost acum în zilele domniei mele, sătenii din Vătăşani au venit la jupan Pătru negustorul de i s-au vîndut vecini cu fiii lor şi cu dedinele lor pe bani gata. Şi s-au vîndut şi aceşti vecini mai sus-spuşi împreună cu ceilalţi săteni din Vătăşani lui Pătru negustor. Însă Drăgan cu fiii lui mai sus scrişi pentru 40 galbeni şi Stoica din Muşeteşti pentru 15 ughi şi Năvrap cu fiii lui mai sus-spuşi pentru 49 galbeni tot bani gata, fac ughi 104 şi cu zapis de vînzare pe mîna lor.
     Iar apoi după cumpărare s-a ridicat jupaniţa Grăjdana, fiica lui Miho spătar şi cu ginerele ei, Pano logofăt Filipescul de au venit înaintea domniei mele în divanul cel mare împreună cu Pătru negustorul spunînd că au mai fost vecini la tatăl său Miho spătar şi s-au răscumpărat de vecinie de la el. Într-aceea şi domnii a mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege împreună cu toţi cinstiţii dregători şi domniei mele şi a ajuns legea şi divanul pe Pătru negustorul să ia banii înapoi de la Pano logofăt şi de la soacra sa, jupaniţa Grăjdana, fiica lui Miho spătar, însă numai pe vecinii care au fost de moştenire din Vătăşani, iar cu aceşti vecini mai sus-spuşi din altă parte, care s-au vîndut vecini lui Pătru negustorul, să nu aibă treabă, ci să fie pe seama lui Pătru negustorul. De aceea şi jupaniţa Grăjdana cu ginerele ei Pano logofăt au dat alţi bani lui Pătru negustorul pe vecinii de moştenire din Vătăşani, pentru că se cuvine lui să-i ţină pe aceşti vecini mai sus-spuşi din altă parte; Pătru negustorul nu a luat bani, ci au rămas să fie vecini pe seama lui, cum i-a cumpărat cu bani gata să-i fie de moştenire şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. 
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi Diicul spătar [şi]1 Barbul stolnic şi Radul comis şi Drăguşin păharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     A scris Dumitru logofăt în Tîrgovişte, luna iunie 18 zile şi de la Adam, în anul 7154 <1646>.
     Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     DANIC, M-rea Radu Vodă, XLII/19.
     Orig., hîrtie, (43,5 x 28,5), pecete timbrată.
     Cu o traducere din 1903.
     
     _______________
        1 Loc rupt în orig. 
     
     
     
     204
     
      1646 (7154) iunie 20
     
     †Adecă eu, Gherghe ot Hăbud, feciorul Stoicăi Brăzoe ot Dărmăneşti, scris-am acesta al mieu zapis, să fie de mare credinţă la m(na jupan Stroe vel vistier, cum să să ştie cum i-am v(ndut dumnealui ocină în Dărmăneşti în lat st(njăni 30 şi în lung den hotar p(nă hotar den c(mp, den pădure, den apă despre tot hotarul derept 1 800 de bani gata. Şi o-m v(ndut de a mea bunăvoie, fără nici o silă, ca să-i fie dumnealui moşie în veci. 
     Şi c(nd am v(ndut aceşti st(njeni de ocină, mărturie au fost mulţi oameni buni care să vor scrie mai jos. Şi păntru credinţa mi-am pus degetul ca să se crează. Aceasta mărturisescu cu acest zapis al mieu.
     Ispisah az, Necula logofăt ot Ţigăneşti.
     Pis measeţa iunie 20 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Gherghe ot Hăbud. 
     
     
     
     Muz. Ist. (i Artă al Mun. Buc., nr. 13 912.
     Orig. rom., h(rtie (28,5 x 20).
     Copie ibid.: ms. 1354, f. 56.
     
      Rez., Ştefănescu, Catalogul, p. 157, nr. 71.
     
     
     205
     1646 (7154) iunie 20, Focşani
     
     † Adecă eu, Pinteleiu, vornicul de Ţara Mulduvei, de ţinutul Bîrladului, de pri Tutova şi frate -mieu Gavril, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupînului Pană paharnicul, cum să să ştie că am vîndut dumnealui de a noastră bunăvoie, de nimene voit, nici împresurat, un ţigan pre nume Mateiu, drept treizăci de galbini bani gata, pintr-aceea ca să fie dumnealui moşie neclătită în veci.
     Şi la această tocmală a noastră s-au prilijit mulţi boiari dintr-amîndoao ţărîle, de pre margini la Focşani, anume: Manea vameşul din Focşani, despre Moldova, Dimitraşco vameşul de acolo şi Machidon snă Ghiorma ot Berheaci şi Gligorie vatavul de Cîrligi şi Petco brat Pîrvul vătăman ot Focşani şi Nicula grecul ot tam şi Andreiu vornicul de Sasul, fratele lu Iordache căpitan şi Sultan vătavul. Deci noi aceşti boiari ce mai sus sînt scrişi, vînzîndu de bunăvoie tocmala şi deplin plata, pusu-ne-am toţi peceţili şi iscăliturili.
     Şi eu Dumitraşco Damiian 1.
     Pis u Focşani, iunie 20 dni, vă leat 7154 <1646>.
     † ††††ςςςςςςςςςς2
      † Gavril brat Pentele dvornic3
     † Gligorie vătah.
     Nicula grec.
     † Sultan vătah.
     Stroe postelnic, brat Badea căpitan de Comani, mărturie
     Ursul3
     Pătru vătămanul3
     † Eu Dumitraşco, ficiorul lui Chiriţă, m-am prilijit (ntre ei3 
     Ignat3
     Machidon sin Ghiorma
     † az Fătu Dură3
     † Bundre3
     † Ionaşcu3
     † Adreca3
     † †††††††††††
     † †ώώώώώώώώώώώώώώώώώώς5
     † †††††††††††ςςςςςςςςςςς6.
     † ††††ςςςςςςςςςςς7.
     
     
     DANIC, M-rea Brîncoveni şi Mamu, XXII/10.
     Orig. rom., hîrtie (30,5 X 21,5), 6 sigilii inelare în fum.
     Rez., Potra, Contrib. ist. ţiganilor, p. 56, nr. 1.
     
     
     _______________
        1 “Scris-am să se (tie”.
        2 “Manu martor”. 
        3 Semnătură autografă.
         4 “Eu Gheorghe”.
        5 “Ioan Mihali martor”. 
        6 “Ghegapoletas martor”.
        7 “Fotie martor”.
     
     206
     
     1646 (7154) iunie 20, T(rgovişte
     
     †Adecă eu, Stoica peharnic împreună cu fiiu-mieu, Radul dîn Dragomireşti, scris-am şi mărturisescu cu acest zapis al mieu ca să fie de credinţă la m(na dumnealui jup(nului Radul vel logofăt, cum să să ştie că i-am v(ndut şase pogoane de vie în dealul Loloieştilor cu tot locul c(t vor ţinea aceste şase pogoane deript bani […]1 însă vii nedajnece. Şi mi-au dat dumnealui toţi banii deplin în m(na mea şi a fiiu-mieu, Radul. Şi i le-am v(ndut de bunăvoia mea fără dă nici o silă şi cu ştirea a tuturor rudeniilor mele şi a vecinilor dîn sus şi dîn jos.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari mărturie, carii-ş vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos.
     Şi păntru mai adevărată cridinţă mi-am pus şi pecetea, ca să-i fie dumnealui şi coconilor dumnealui moşii (n veci.
     Şi am scris eu, Gherghi logofăt, cu voia Stoicăi peharnic. Şi i-am numărat şi banii dă i-am dat toţi deplin.
     Pis u T(rgovişte measeţa iunie 20, vă leat 7154 <1646>.
     Stoica peharnic cu fiiu-miiu, Radul.
     Preda sin Ilie vornic ot Corneşti.
     Popa Bran clisiarh
     Mihaiu ceauş za postelnicei
     Vasilie spatar
     Jipa dvornicu ot Răteşti
     Pană sin Costandin
     Drăghici logofăt 
     Radul logofăt Stanovici ot Creţuleşti 
     Dumitraşco ot Vlădeni peharnic, sen Necşul ceauş
     Pană snă Parepii postelnic2.
     
     DJAN Prahova, Colecţia doc. foi volante, V/2.
     Orig. rom., h(rtie (30 x 20,5).
     
     ________________
        1Loc alb.
        2 Semnături autografe.
     
     
     207
     
     
     
     1646 (7154) iunie 20, T(rgovişte
     
     Cu mila lui Dumnezeu Io Mateiu Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei, dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele lui Neagul, ginerele lui Dumitru Frăngot şi femei<i> lui, Sora, fata lui Dumitru Frăngot şi cu fiii lui, c(ţi Dumnezeu îi va dărui, ca să le fie lor moşie la sat, la Bătr(ni ot sud Saac, însă toată partea socră-său, Dumitru Frăngot din c(mp şi din pădure şi din apă şi din silişte şi de pretutindeni, veri c(te s-ar alege despre tot hotarul, din hotar p(nă-n hotar pe hotarele ce au lăsat Hrizea vornic cu 12 boieri din hotarul lui. Pentru că această mai sus-zisă moşie au fost veche şi dreaptă moşie de la moşi de la strămoşi şi de mai naite vreme. Apoi c(nd au fost în zilele lui Leon vodă, c(nd a fost la leat 7138, Dumitru Frangot au venit la Hrizea vornic de au v(ndut partea lui de moşie din satul Bătr(ni. Şi tot au fost pe seama lui p(nă acum în zilele domniei mele, s-a înt(mplat moartea lui Hrizea, de au murit şi au rămas acestă mai sus-zisă moşie pe seama fiului său, Udrea comis. El a făcut această mai sus zisă moşie v(nzătoare. Apoi Neagul a venit la Udrea comis de s-au tocmit cu el de au răscumpărat moşia socră-su Dumitru, partea lui toată din hotarul Hrizei vornic ce s-au hotăr(t cu 12 boieri, drept galbeni 37 bani gata, ca să fie a lui şi a femei<i> lui de moştenire, cum a fost la socră-său Dumitru Frăngot.
      Şi s-au tocmit de a lor bunăvoie, fără de nici o silă cu ştirea tuturor boierilor şi megiaşilor din sus şi din jos şi dimprejurul locului şi dinaintea domniei mele. Şi am văzut şi domnia mea şi zapisul Udrei comis la m(na Neagului cu buni oameni marturi scrişi în zapis, anume: din Bătr(ni, Neagu şi Dragul şi Nan şi Dumitru Şelaru şi Neagu al priotesii şi Dumitru al Vladului şi Pavel Rusu logofăt.
     Pentru aceasta, am dat domnia mea lui Neagul şi femei<i> lui, Sora, ca să le fie moşie de moştenire şi ohabnică şi fiilor lor (i nepoţilor lor şi strănepoţilor lor şi de nimenea neclintită, după porunca domniei mele. 
     Iată dar şi mărturii am pus domnia mea pă: jup(n Gherma vel ban de la Craiova i jup(n Dragomir vel dvornic i jup(n Radul vel logofăt i jup(n Stroe vel vistier i jup(n Diicul vel spătar i jup(n Preda vel clucer i jup(n Barbul vel stolnic, i jup(n Radul vel comis, i jup(n Drăgu(in1 vel paharnic i jup(n Costandin vel postelnic.
     Şi ispravnic Udrişte vtori logofăt2.
     Şi am scris eu, Soare, în scaunul oraşului T(rgovişte în luna lui iunie 20, de la Adam p(nă acum leat 1754 <1646>.
     Io Matei Basarab.
     
     DANIC, Doc. ist., MDL/82.
     Copie rom. după traducere din limba slavă.
     
     ______________
        1 2 
     208
     
     1646 (7154) iunie 26
     
     † Zde megieşii Stancăi şi ai nepoată-sa, Despei, po ime: ot Jugur, Vlaicul i Dragul i ot Boteni, Stoica i ot Văleni, Dragomir i ot Suslăneşti, Jumăra i Badea Toacă ot tam, ca să caute şi să adevereze pentru neşte moşie den Boteni, ci ţinea Stanca, are şi nepoată-sa Despa parte într-ace moşie?
      Deci să aveţi a le căutare cărţile şi zapisele. Deci cum veţi afla cu ale voastre suflete, aşa să-i tocmiţi. Iar de va avea şi Despa parte într-ace moşie şi va vrea să o v(nză, să fie volnic o au cumpăra Stanca, cum veţi afla voi cu sufletele voastră, cît1 va hi preţul. Şi zioa la sfentii Ilie. 
      2 <1646>. 
        
     
     DANIC, Doc. ist., CCV/198.
     Orig. rom., h(rtie (20, 5 x 16, 5).
     EDI(II, Potra, Tezaurul, p. 234, p. 383. 
      
     ______________
        1 2 ”(i ispravnic marele portar”.
      
     209
     
     1646 (7154) iunie 28, Tîrgovişte
     
     † 1† <m.p.>
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Pătraşco postelnic din Bucşani, fiul lui Bărcan fost mare stolnic şi cu fiii săi, cîţi îi va lăsa Dumnezeu, ca să-i fie ocină în Stănislăveşti din judeţul Olt, însă să se ştie: din ocina de sus 64 funii fac 643 stînjeni şi jumătate şi din ocina din Stănislăveştii de Jos, iarăşi 41 funii fac 418 stînjeni, din gura apei numită Plapcea, unde se adună apa Plapcei cu apa Vedei. Însă numai ocina, cîtă a cumpărat Bărcan stolnic, tatăl lui Pătraşco postelnic de la megiaşii din sat din Stănislăveşti, încă din zilele răposatului Radul voievod Şerban, cînd a fost cursul anilor 7113, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu mori şi cu vecini şi cu vii şi din vatra satului de pretutindeni, oricît se va alege de peste tot hotarul, cîtă ocină este scrisă în cartea lui Şerban voievod. Şi de atunci încoace a tot stăpînit ocina şi cu vecini din stănislăveşti, cu bună pace. 
     Apoi, cînd a fost în zilele răposatului Radul voievod, fiul lui Mihnea voievod, în prima domnie, cînd era cursul anilor 7120, atunci, în acea vreme s-a întîmplat că a tăiat domnia sa mulţi boieri, în post, a doua zi, după Sf. Nicolaie. Astfel a tăiat atunci şi pe Bărcan stolnicul, tatăl lui Pătraşco postelnic, împreună cu alţi boieri, şi a împărţit Radul voievod toate satele lui Bărcan stolnicul pe la căpitani şi pe unde i-a fost voia domniei lui, ca un domn. Aşa a dat Radul voievod şi lui Buzdugan căpitanul satul Stănislăveştii din satele lui Bărcan stolnicul, pentru slujba lui, ca să se hrănească pînă va fi satul Stănislăveşti în mîna lui. Iar apoi, Buzdugan căpitanul a cnezit satul Stănislăveşti să fie slobozi.
     Iar cînd a fost în zilele lui Alexandru voievod, fiul lui iliaş voievod, în prima domnie, în anul 7125, iar domnia lui a cercetat cu toţi boierii divanului precum a fost pe dreptate şi cum se cuvine. Astfel, a dat înapoi Alexandru voievod slugii domnii mele, lui Pătraşco postelnic, toate moşiile tatălui său, Bărcan stolnicul, să fie iarăşi toate în mîna lui şi i-a dat lui Pătraşco postelnic şi acest sat, Stănislăveşti să fie pe seama lui, cum a fost şi mai înainte vreme, să nu aibă nimeni treabă cu moştenirea lui, afară numai de Pătraşco postelnic, cum am văzut domnia mea şi cartea răposatului Şerban voievod, cea de cumpărare, şi cartea lui Alexandru voievod Iliaş, din prima domnie, şi cartea lui Gavril voievod, şi iar cartea lui Alexandru vodă Iliaş în al doilea rînd de domnie, de cînd a fost cursul anilor 7136 de judecată şi de rămas cu vecinii din Stănislăveşti la mîna lui Pătraşco postelnic.
     Iar apoi cînd a fost acum, în zilele domniei mele, iarăşi s-a sculat satul Stănislăveşti cu pîră şi au venit: Ilie şi Stoica, fiul lui Duma şi Sora, femeia lui Mihai, care a stăpînit dedina lui Stoia şi cu alţi vecini din sat, înaintea domniei mele în marele divan, de s-au pîrît vecinii din Stănislăveşti, că s-au răscumpărat de vecinie de la Buzdugan căpitanul ca să fugă de vecinie.
     Întru aceea, domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege cu toţi [cinstiţii]1 dregători ai domniei mele şi bine am adeverit domnia mea că au umblat vecinii cu înşelăciune. Deci a rămas satul Stănislăveşti de lege şi de judecată dinaintea domniei mele, să fie iar vecini, cum au fost mai înainte vreme.
     Pentru aceea am dat domnia mea slugii domniei mele, lui Pătraşco postelnic, ca să-i fie satul Stănislăveştii cu vecini şi cu tot venitul, cum este mai sus-scris, ocină, dedină şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată martori pun domnia mea: Ghiorma <mare ban> al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi Preda mare clucer şi Radul mare comis şi Barbul Brădescul, mare stolnic şi Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Lepădat logofăt, în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna iunie 28 zile şi de la Adam pînă acum, cursul anilor în anul 7154 <1646>.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     DJAN Dolj, Colecţia Documente, LXIX/10.
     Orig. slav, perg. (43,5 x 29), pecete timbrată.
     Copie slavă şi 3 trad. la DANIC, ms. 1233, f. 439-446, colecţia George Potra I/19 (a şi b), I/20, (a şi b).
     
     Ediţii: Slav trad. şi facs., Ionaşcu, Date noi…, p. 716-719. 
     
     
     
     
     
     
     210
     
     1646 (7154) iulie 1
     
     † Adecă eu, Arbănaş snă Toader ot Chiojdeni, scris-am zapisul mieu la mîna jupînului Apostolachi comisul şi a jupîneasii dumnealui Voichiţăi, ca să fie de mare1 credinţă, cum să să ştie cum am vîndut dumnealor partea mea de ocină din hotarul Vaideieştilor, pînă-<n> apa Nucetului, di<n> hotar pînă-<n> hotar, preste tot hotarul, din funea brătulească2 a treia parte.
     Şi iar eu, Arbănaş, care scrii mai sus, am mai vîndut dumnealor ocină din funea lu Nan, partea lui toată cît să va alege, iar din hotarul Vaideieştilor, din hotar pînă-<n> hotar, pînă-<n> apa Nucetului, în ocina glodănească.
     Şi iar eu, Arbănaş, am mai vîndut de la Măstăn[e]şti, dumnealor, ocina din partea Albului jumătate de fune din vîlceaoa3 Miroşului, pînă-<n> hotar, cît să va alege, preste tot hotarul. Şi o am vîndut de a mea bunăvoie, fără nici o silă, ca să le4 fie dumnealor moşie stătătoare în vecie. Şi o am vîndut derept bani gata 1 500.
     Şi mărturi au fost: Stan ot Chiojdeni i Radul ot tam i Neagoe ot tam i Voinea ot tam i Fătul ot Mîstîneşti şi iuzbaşa Nedelco ot Prisaca.
     Şi am scris eu, Sava, measeţa iulie dne 1, vă leat 7154 <1646>.
     Stan. Radul. Neagoe. Voinea. Fătul. Nedelco. 
     
      DANIC, M-rea Slobozia lui Enache, XIII/1.
     Orig. rom., hîrtie (34 x 21).
      Copii ibid.: XIII/2 şi mss. 314, f. 444. nr. 1.
     __________
        1 2
        3
        4
     211
     
     1646 (7154) iulie 1
     
      †Adecă noi, 6 boiari ce ne-au luoat pre răvaşele mări<i>i sale domnu nostru Io Matei Basarab de Barbul postelnic Rogojanul şi de jup(neasa lui, Dobra, fata Vladului din Ciocade dempreună cu feciorii Vlăduţului, Udrea postelnic i Paraschivul i Tudoru ca să le căutăm cărţile de pe ocina1 satului Ciocadea şi să le alegem, cine c(tă ocină are şi cine c(t ţine şi pre cărţi ce li să va alege să le împărţim şi ocina să ştie cine ce va ara şi cosi şi a se hrăni cu d(nsa. Deci noi într-ace<e>a, daca ne-am str(nsu, cititu-le-am cărţile domneşti şi zapisele cine de la cine ce au cumpărat. Şi foarte bine am socotit şi încă am pus pre Barbul postelnic Rogojanul de au jurat pre sf(nta Evanghelie. Şi le-am ales să ştie cine ce ţine despre tot satul Ciocadea: să ţie Barbul postelnic Rogojanul şi cu jup(neasa lui, Dobra, 5 părţi despre tot satul, iar feciorii Vlăduţului, Udrea postelnic i Paraschivul i Tudor, ei să ţie despre tot satul şi hotarul Ciocazei a şasa parte, păntru că le-am ales cumpărătură tăt(ne-său ce au fost cumpărat de la Bolovan şi de la fraţii lui dintr-o fune mare, cum au fost funi<i>le preste tot satul trei fune mari, dintr-o fune mare, a patra parte. 
     Şi au fostu mai cumpărat iar tatăl Udrei postelnic şi al Paraschivului şi al lu Tudoru de la mătuşă-sa, Stana, sora lui Şapteochi şi a lui Drăghici, iar dintr-o fune mare a patra parte li s-au făcut să ţie ei din cele trei funi<i> mari o jumătate de fune mare şi să ţie Barbul postelnic Rogojanul şi cu jup(neasa lui, Dobra, douo funi<i> mari şi jumătate o fune ciocazască şi o fune guţască şi o jumătate de fune din funea lu Ioan. 
     Şi le-am tras şi le-am alesu şi cine ce ţine din sălişte den pietra de susu siliştea în jos p(nă-n piiatra Udrei cu fraţi<i> lui, iar Udrea să ţie din selişte de în pietră în jos p(nă în cursul V(lcelii Ulmeţului, iar din apa Cocăzei, despre Gilort să ţie Barbul postelnic den pietra din pisc în jos p(nă-n pietra Udrei postelnic cu fraţi<i> lor funi<i> 50, iar den pietră în jos p(nă-n hotarul Birciilor să ţie Udrea cu fraţii lui, însă funi<i> 10, iar din apa Ciocazăi des[pre] apusu, să ţie Barbul postelnic de v(lceaua Ulmeţului den cursură în jos, p(nă-n pietrile Udrei, iar Udrea să ţie în jos den pietri iar în hotarul Birciilor, iar den pietră de sus de silişte, valea în sus, c(te livezi şi c(te locuri2 s(nt şi poiane pre dealure şi crivine, p(nă-n pietri şi locuri2 pre Valea Ulmeţului şi din pădure tot să aibă a-l împărţi cu femeia în şasă părţi să le ţie, cum scrie mai sus şi cum l-amu ales, păntru că aşa i-am judecat şi le-am ales noi cu sufletele noastre şi să-şi facă şi cărţi domneşti. 
     Păntru credi<n>ţa, pusu-ne-amu şi peceţele şi iscăliturile. Iulie 1, 7154 <1646>.
     Iar de vor mai scoate nescai cărţi fără trebă şi o carte de tocmeală păntru ea, să nu să crează că easte rea.
     † Az Danciul P(r(ianul logofăt ot Mileşti
     † Eu Vlăduţul postelnic
     † Eu Hamza postelnic
     † Eu Neagoe postelnic, în locul <lu> Dragotă
     † Eu Mărtin în locu lu Crăciun logofăt
     † Eu Barbul postelnic3. 
     
     Muz. Gorjului, doc. nr. 130.
     EDI(II: Ghibănescu, Surete, VI, p. 54 – 56. 
     
     ____________
        1 2
        3 Semnături autografe. 
     212
     1646 (7154) iulie 1
     
      †1egumenului Melhiisedec, ca să fie volnic cu această carte a domni<i>i mele de să ţie muntele ci se chiamă Clăbucetul tot, de preste tot hotarul, care easte al satului Voineştii şi cu tot venitul şi cu stînile ce vor hi şi să oprească pre toţi boiarii carii se vor hi ţinut de acel munte, pînă acum şi să fie numai pre seama sfintii mănăstiri ce scrie mai sus. Pentru că acestu munte Clăbucetul easte de moşie al satului Voineştii, cum am văzut domnia mea şi cartea lui Alexandru voievod snă Mircei vodă snă Mihnei voievod, vă leat 7081 <1573>. Iar dup aceea, fiindu satul Voineştii pustiu2 şi necăutat, împresurat-i-au alţii hotarăle şi munţii şi au presurat şi acest munte Clăbucetul. 
     Iar acum, după ce am cumpărat domnia mea satul Voineştii şi l-am miluit sfintii mănăstiri ce scrie mai sus, aflat-am domnia mea şi aceste cărţi bătrîne, care scrie muntele Clăbucetul. Derept aceea, am dat domnia mea sfintii mănăstiri ce scrie mai sus şi părintelui egumenului Melhiesedec, ca să ţie mun[tele] Clăbucetul, tot cu tot venitul de presti3 tot hotarul [să fie]4 numai pre seama sfintii mănăstiri, iar alţii toţi […]4 să hie […]4riţi de acum nainte. Iar cine va şti că mai ari vreo treabă cu [acest]4 munte, să vie naintea domni<i>i mele de faţă şi să-şi aducă cărţile de moşii şi diresurile ce vor avea pre acel munte. Ispravnic însăşi spusa domniei mele. 
     Pis measeţa iulie 1 dni, leat 7154 <1646>
       <1646>. 
     †  <m.p.>
      
      
     
     DANIC, Buc., M-rea Cîmpulung, XXXVI/1.
     Orig. rom., hîrtie, (32,8 x 20), sigiliu timbrat cu ceara (ntre file. 
      Copie ibid.:, Doc. ist., CMX/476 şi ms. 204, f. 344 v.
     
     _________________
        1 “†Din mila lui Dumnezeu, Io Mateiu Basarab voievod şi domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei dumnezeieştii mănăstiri a domniei mele de la Cîmpulung, hramul Adormirea Născătoarei de Dumnezeu”.
        2 3 4 Loc rupt.
     
     
     
      
     213
     1646 (7154) iulie 2
     
     † Zde megiiaşi adeverători ai satului Bădeni ai rum(nilor mănăstirii ot Dălgopol şi ai megeiaşilor, po ime: ot Dragoslavele, Coman Enăşescul i Ion al lu Dumitru ot tam, ot Stoineşti, Rădici al lu Macreş i Micul ot tam i Neguţ vătaf ot Suslăneşti, ot Cetăţeni, Calin, ca să caute aceşti 6 megeiaşi şi să adevereze pentru un munte ci se chiamă Gruiul Ursului, pre unde s(ntu hotarăle bătr(ne şi c(t au fost al lor, nici să împresoare Frăcea, nice Bădenii şi să caute care easte V(ja Bădenilor şi care easte V(ja Jup(nenilor a Frăcei. Să caute semnele bătr(ne pre unde au fost de veac, nici se aibă Bădenii împresurare de Frăcea, nici Frăcea de Bădeni, ci numai cum vor afla pre dereptate cu sufletele lor. Zioa la sveti Ilie.
     Ispravnic Marco postelnic ot Dălgopoliu.
     Pis iulie 2 dni, 7154 <1646>.
     
     
     DANIC, M-rea C(mpulung, LX/19.
     Orig. rom., h(rtie (20,5 x 15,5).
     
     214
     1646 (7154) iulie 4, Tîrgovişte
     Matei Basarab întăreşte lui Spahiul cămăraş vie în dealul Crîngurenilor, cu o delniţă, cumpărată de la Nedelco, fiul lui […] logofăt din Slăve(ti cu 6 000 aspri gata, cu zapis cu martori: […], Micul logofăt, fiul [lui…] vornic […]. Apoi Spahiul cămăra( a dăruit această vie mănăstirii Potocul. 
     Martori: Ghiorma mare ban, Dragomir mare vornic, Radu mare logofăt, Stroe mare vistier, Diicul mare spătar, preda mare clucer, barbul mare stolnic, Radu mare comis, Drăgu(in mare paharnic (i Constandin mare postelnic. Ispravnic, Radu mare logofăt. Scrie Dima logofăt. 
     
     Arh. St. Ph. Col. Doc. LXXI/10
     Orig. rom. (41x 29), rupt, restaurat, foarte (ters, sigiliu mijlociu timbrat.
     Rez. reprodus după Ciucă, Catalogul, vol. VI, p. 215, nr. 551.
     
     
     215
     1646 (7154) iulie 6
     
     † Adecă eu, ceauşul Stanciul şi cu frate-meu, Gostea, scris-am acesta zapis al nostru, cum să să ştie că am rămas săraci de părinţii noştri şi noi şi surorile noastre. Decii au ajuns vremea şi surorilor noastre de căsătorit, dar noi altă putere n-am avut să le dăm zestre, ci le-am dat o moşie den Voiceşti, partea noastră toată den Voiceşti, de baştină. Şi iar am dat partea noastră toată cît avem de la moaşa Velica, şi iar am mai dat o livadă de păste rîu, den Petrişu, iar easte a noastră de baştină şi i-am dat 2 rumîni, anume: Radul, feciorul Rechei cu feciorii lui şi Mateiu, nepotul lu Nan, iar cu feciorii lui. 
     Şi aceste moşii ale noastre le-am dat surorilor noastre de bunăvoie a noastră zestre, ce li s-au venit partea lor, surorilor noastre, anume: Ioana şi Sofiica i Velica1. Şi le-am dat să le fie moşie ohabnecă2, lor şi feciorilor cîţi Dumnezeu le va dărui şi nepoţilor, nimea treabă cu eale să n-aibă. Iar noi amu avut prigoană cu surorile noastre mai nainte vreme pă la divanuri. Decii, de să va afla carte domnească sau zapis, să nu să crează înaintea acestui zapisu, că ne-amu tocmit şi amu aşăzatu de bunăvoie a noastră, ca să fie aceste moşii ci sîntu mai sus-scrise, stătătoare.
     Şi a fostu mulţi boiari mărturie, anume: Radul logofăt şi cu frate-său, Şuica i Dragomir cu frate-său, Dumitraşco i Radul sinu vornicului i Radul Şuicoiul i popa Opriian cu fiiu-său, Vladul diiaconul i diiaconul Ionache, feciorul popei lu Liontie. 
     Şi pentru credinţa, pusu-ne-am şi peceţile.
     Pis measeţa iulie 6 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu, ceaşul Stanciul i Gostea, frate-meu
     Eu Radul logofăt
     Mărturie, eu deiaconul Vladul
     † Eu Radul vornicului
     † Eu Dumitru
     † Eu Radul Şuicoiul
     † Eu Dragomir
     † Eu Şuica3.
     
     B.N., CXXX/2
     Orig. rom., hîrtie (31 x 29)
     
     ___________
        12
        3 Semnături autografe.
     
     
     
     
     216
     1646 (7154) iulie 6
     
     Adecă eu, Stepan peharnic şi cu frate-mieu, popa Albul şi cu feciorii noştri şi eu, Neagoe cu frate-mieu, Stoica şi cu feciorii noştri, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la cinstita m(na a mări<i>i sale domnul nostru Io Matei Basarab voievod, cum să să ştie că i-am v(ndut mări<i>i sale toată partea noastră de ocină din Zăval, numai ocina, fără de rum(ni. Însă eu, Stepan peharnic şi cu frate-mieu, popa Albul, v(ndut-am 30 de st(njeni şi eu, Neagoe cu frate-meu, Stoica, v(ndut-am 40 de st(njăni, din c(mp, din pădure şi din baltă şi din vie cu tot venitul, să nu mai avem treabă nimica acolo în Zăval. Şi am v(ndut st(njăni c(te bani 20, cin ughi 7. Şi ne-au dat măriia sa toţi banii gata în m(inile noastre. Şi am v(ndut noi de a noastră bunăvoie fără de nici o silă, să fie mări<i>i sale moşie stătătoare în vecie. Şi pentru credinţă, ne-m pus degetile în loc de peceţi.
     Şi mărturii boierii divanului şi carii-şi vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos.
     Şi am scris eu, Radul Stanovici logofăt Creţulescul.
     Iulie 6 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Stepan peharnic. Eu popa Albul. Eu Negoe. Eu Stoica.
     
     DANIC, Mss. 715, f. 1066v – 1067.
     Copie. Alte copii ibid.: Doc. ist., CMLXX/39, mss. 295, f. 51v – 52 şi mss. 355, f. 39v.
     
     217
     
     1646 (7154) iulie 7, T(rgovişte
     
     Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domnu a toată Ţara rum(nească. Dat-am domniia mea această poruncă a domni<i>i mele, boieriului domni<i>i mele Bunei vistierul ot Grădişte şi cu fii<i> lui1 c(ţi Dumnezeu îi va dărui, ca să-i fie lui oarecare rum(ni în sat în Gabrov sud Telorman, anume: Manea şi frate-său, Stroe cu feciorii lor şi cu toată partea lor de moşie c(tă să va alegea du preste tot hoatrul, pentru că ei singuri s-au v(ndut rum(ni. Însă Manea cu fecioarii lui, şi cu toată partea lui de moşie, drept 1800 aspri gata şi cu frate-său, Stroe cu feciorii lui şi cu toată partea lui de moşie, drept 1800 aspri gata.
     Şi iar să fie boieriului domni<i>i mele Bunei vistieriul st(njeni 400 din apa Vezii, p(nă unde să împreună cu moşiia ce să chiamă Gabroveneasca, st(njinul po […]2, pentru că au cumpărat Bunea vistieriul această moşie de la Draghia şi de la Bunea şi de la Neguţ şi Neniul ot […]2, drept 5 200 aspri gata. Şi iar au cumpărat Bunea vistieriul de la Neguţ şi de la Bunea st(njeni 60, st(njinul c(te aspri 20 din apa Vezii, p(nă-n apa Teliormanului, fac bani 1 200 gata.
     Şi iar să fie Bunei vistier un rum(n în satul Romanaţii sud Telorman, anume Radul cu feciorii lui şi cu toată partea lui de moşie, pentru că s-au v(ndut el s(ngur rum(n, drept 2 400 aspri gata. Şi iar au cumpărat un rum(n, anume Stoica cu feciorii lui şi cu toată partea lui de moşie, pentru că s-au v(ndut el singur rum(n, drept 2 600 aspri gata.
     Şi iar au cumpărat de la Stanciul, feciorul lui Dumitru stolnicu ot V(r(ţi, partea lui de moşie ce să numeşte Calofireasca, ce merge cu capul la V(njeşti, drept 
     2 000 aspri gata.
     Şi iar au cumpărat de la jup(neasa Mariia de la Berindeşti un rum(n, anume Radu sin Fierăi ot Turburea şi cu feciorii lui, drept 2 800 aspri gata şi cu zapis de la m(na ei. 
     Şi iar au cumpărat de la Nicula logofăt ot Dărmăneşti un munte ce să chiamă Ohrea, drept 2 000 aspri gata. Şi iar au cumpărat un rum(n, anume Radul Turcul cu fecioriii lui şi cu toată partea lui de moşie, drept 5 000 aspri gata, pentru că s-au v(ndut el singur rum(n. Şi iar au cumpărat oarecare rum(n, anume Creţul cu feciorii lui, drept 2 000 aspri gata şi cu Dan cu feciorii lui, drept 2 800 aspri gata.
     Şi iar să-i fie moşie în Grădiştea de jos, din partea Mogoşeteştilor, st(njeni 30, st(nj(nul po […]2, cin bani […]2 . Şi iar de la Şerban, feciorul Stancului şi de la fiica frăţine-său, Stanca, fata Radului Robul, moşie în Grădiştea de Jos din partea Mogoşeştilor st(njeni 20, drept bani gata. Şi iar să-i fie un rum(n, anume Dumbravă cu fecioriii lui, Nedelea şi Creciun şi Albul şi Mircea, pentru că i-au cumpărat drept 600 aspri gata, v(nzindu-se ei singuri. Şi iar să-i fie un rum(n, anume Costand<in> ot Comăneşti cu feciorii lui, Adam şi Stanciul şi Dumitru, pentru că i-am cumpărat drept 3600 aspri gata pentru că s-au v(ndut ei singuri rum(ni. Şi iar au cumpărat un rum(n, anume Vlade de la Nica postelnic ot Săteni, drept un ţigan, anume Şerban pe care l-au dat pentru acest rum(n. 
     Şi iar să-i fie moşie în Grădiştea din Coastă, partea jup(nesii Mariei, ce au dat Dumitru vornicul cu zapis de la m(na lui. Şi iar să-i fie moşie în Grădiştea din Coastă toată partea Manasiei călugăriţei, care să împarte cu Badea Surdul jumătate şi cu viia de la Albaşi şi din coastă, pentru că au cu mpărat această moşie de la Barbul şi de la soţiia lui, Comana drept aspri 1 400 gata. Şi iar să-i fie moşie în Grădiştea din Coastă o jumătate de funie, carea să împarte cu Petrea şi cu un răzor de vie în Albaşi, pentru că au cumpărat de la Mogoşi, fratele Ghiormei, drept 1700 aspri gata. Şi iar au cumpărat de la Vladul ot Copăceni, un răzor de vie între Badea Surdul şi între Vladul şi cu trei st(njeni de moşie ţelină din capul viilor în jos, drept 700 aspri gata. Şi iar au cumpărat de la Badea Surdul o parte de moşie care easte la leasa viei lui, drept 250 aspri gata.
     Şi iar să-i fie un rum(n în sat în Bădeşti, anume Radul, fratele Micului, cu feciorii lui şi cu toată partea lui de moşie care easte la Budeni şi cu viia, drept 3 000 aspri gata. Şi iar au cumpărat de la Badea, feciorul Badei logofăt de la Niculeşti, moşie care să împarte cu Micul în doauo, drept 700 aspri gata. Şi iar au cumpărat de la popa Radul şi de la Micul şi de la toţi Budenii, partea Gherghinei toată, drept 2 400 aspri gata.
     Şi iar au cumpărat moşie în Glăvăneşti, st(njeni 60 şi de la Neguţi din Calomfireşti, st(njeni 20 şi de la Bunea, feciorul lui Gaşpar, st(njeni 40, drept 1 700 aspri gata.
     Şi iar să-i fie Bunei vistierul un rum(n în Poienari sud Teleorman, pentru că s-au v(ndut cu partea lui de moşie, drept 5 000 aspri gata şi Şerban cu feciorii lui şi cu toată partea lui de moşie, drept 4 000 aspri gata. Şi iar să-i fie în Poienari o funie de moşie, pentru că o au cumpărat de la V(rlea cel bătr(n şi de la Stan Ceurca şi de la Guzean şi de la Soare şi de la Mihnea, drept 4 000 aspri gata. Şi iar au cumpărat de la Guzean moşie, partea socru-său Pandrei, însă o funie drept 4000 aspri gata şi partea Ghinei ot Răzmireşti, care au fost partea unchi-său Oancei Găvănescul, una funie şi din altă funie ce să chiamă Văzăreasca, drept 2000 aspri gata.
     Şi iar să-i fie moşie în Poienari, st(njeni 60, pentru că au cumpărat de la Vişa, fata lui Dragomir din Drăgăneşti, drept 1 200 aspri gata. Şi iar au cumpărat de la jup(neasa Neaga, fata lui Dan vornicul, partea ei jumătate de funie, drept 2 000 aspri gata. Şi iar au cumpărat de la Radul postelnicul ot Ruşceni şi de la soţia lui, partea lor toată, drept 3300 aspri gata. Şi iar au cumpărat de la Soare moşie în Poienari, drept aspri 4 000 gata. Şi iar au cumpărat de la Roman şi de la socru-său, Mihăilă şi de la Albul de la Singureni, jumătate de funie, ce să numeşte S(ngurăneasca, drept 2000 aspri.
     Şi iar să-i fie Bunei vistieriul moşie şi rum(nii în Goleşti sud Muşcel i Pădureţi, la C(mpulungu3, c(t să va alege. Şi rum(nii încă să să ştie, anume: Dragomir cu feciorii lui şi Dobre cu feciorii lui şi Stan Codel şi cu feciorul lui, anume Toma şi cu feciorii lor şi cu partea lor şi cu partea lui de casă în C(mpulungu3 şi cu pimniţă neboltită şi cu trei jicniţă de piiatră şi cuhnie şi grajduri şi cu curtea de piiatră, pentru că au cumpărat această moşie de la Stanciul şi de la jup(neasa lui Dochiia, drept 30 000 bani gata. Însă delniţele să să ştie: delniţa Dracei toată şi a Albului toată şi a Buzărnii toată şi a lui Stan toată şi a lui Dobroslav toată şi a lui Şerbu toată şi a Stanciului toată. Şi iar au cumpărat de la C(rstea moşie trei delniţe, fără rum(ni, drept 3 600 aspri gata.
     Şi iar au cumpărat moşie în Podeni, sud Telorman, însă o funie care au cumpărat-o de la Lazăr din ludeneşti, drept 6 000 aspri gata şi de la Radul ot Uşor doauo funii c(t să va alege, drept 2 000 aspri gata.
     Şi iar să-i fie moşie şi rum(ni în Brătienii de Sus, partea Calei monahiei şi a fiu-său, Neculii. Şi rum(nii încă să să ştie: Bratul cu feciorii lui, Badea şi Tănase şi Ursu cu feciorii lui şi Pătru cu feciorii lui şi Stoica cu feciorii lui şi Stan cu feciorii lui şi cinci delniţe din c(mpu, din pădure, din apă şi din munte şi du preste tot hotarul şi du pretutindine. Pentru că au cumpărat Bunea vistierul această moşie şi rum(nii ce s(nt mai sus-scrişi de la Caplea monahia şi de la feciorul ei, Nicula, drept 2 010 aspri gata, precum scrie în zapisul lor.
     Şi iar să-i fie nişte vii în dealul Negovanilor sud Saac, însă înt(i viia carea au cumpărat-o de la Voinea, un pogon şi jumătate şi de la Stan cel bătr(n din Negovani, cinci pogoane şi de la V(lsan şase şi jumătate pogoane şi o cezv(rtă şi cu casele şi de la Stan, fratele Voinei, trei pogoane şi de la C(rstina unul şi jumătate şi o cezv(rtă şi de la Oancea unul şi jumătate şi de la Stan unul şi jumătate şi de la Stan călăraşul, feciorul Borcei ot Ploieşti şi cu moşiia lor, drept 6 200 aspri gata. Deci viile de la Văsiiu au fost zece pogoane pe locul mănăstirii Snagovului şi cinci au fost ţelină. Ci pentru acestea au cumpărat de la jup(neasa Chiajna din Glăvăneşti 8 pogoane de vie drept 8 800 aspri gata şi le-au dat sfintei mănăstiri cu tocmeală şi cu voia egumenului şi a tot soborul şi cu zapis de la m(inile lor.
     Şi iar să-i fie 11 pogoane de vie în dealul Boziianilor şi 25 st(njeni de moşie de preste tot hotarul, pentru că au cumpărat de la Ivan spătaru, feciorul lui Nedelco cluceru Boteanul. Şi iar de la Marica păhărniceasa 3 pogoane, drept 2 100 aspri gata şi iar de la Vintilă iuzbaşa din Tătuleşti şi de la feciorii lui 22 pogoane cu moşiia lor, drept 26 000 aspri gata şi drept o plaşcă de grana de coţi cinci şi de la Nicola, feciorul Albului comis, 2 pogoane de vie la leasa cu viile de la Vintilă iuzbaşa, drept 2 000 aspri gata.
     Şi iar să-i fie moşiea în Popeştii de Sus sud Slam i Brăila 5 funii, o funie a lui Dragomiriţă şi cu frate-său, Stoichiţă şi a lui Ion P(slariul şi alta a lui Zlataust şi alta a lui Drăgan şi alta a lui Lăpădat şi alta a lui Simion şi alta împreună a tuturor. Pentru că le-au cumpărat de la St(ngul şi de la popa Ieremiia de acolo, drept 10 000 aspri gata. Şi iar au cumpărat de la Mircea Robul cinci funii, drept 5 800 aspri gata. Şi i-au plătit Bunea vistieriul şi de dăjdile lor, la boieriul domni<i>i mele, Ghiorma, c(nd au fost căpitan cu taleri 9, fac ughi 6 gata şi roşii de acolo, Anghel şi Dumitraşco, cu ughi 6 gata. Şi au v(ndut numiţii oameni ale lor părţi de moşie şi rum(ni preste toţi carii s(nt mai sus-zişi de a lor bunăvoie, fără de nici o silă, cum am văzut domniia mea şi zapisele acestor oameni de v(nzare.
     Drept aceasta, am dat şi domniia mea boieriului domni<i>i mele vistieriului aceste moşii şi rum(ni şi vii de moştenire şi ohabnice, lui şi feciorilor, nepoţilor şi strănepoţilor lui şi de niminea să nu să clătească, după porunca domni<i>i mele.
     Iată şi mărturii am pus domniia mea: pan Dragomir vel vornic şi Radul logofăt şi Stroe vel vistieriu şi Diicul vel spatar şi Preda vel clucer şi Barbul vel postelnic şi Radul vel comis şi Drăguşin vel paharnic şi Costandin vel postelnic. 
     Şi ispravnic, Radul vel logofăt.
     Şi am scris eu, P(rvul logofăt în cetatea T(rgoviştei, în luna lui iulie 7 zile şi de la Adam p(nă acum curgerea anilor, vă leat 7154 <1646>.
     Io Matei Basarab voievod. 
     
     
     DANIC, Ms. 690, f. 202 – 204.
     Copie.
     
     ____________
        1 2 Loc alb.
        3  
     218
     
     
     1646 (7154) iulie 8
     † Adecă eu, Necula, nepotul Bulăroiului, scriu şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, ca să fie de mare credenţă la mîna sfen(i<i>i sale, popeai Jipei ot Verneşti, cum să se ştie că i-am vîndut sfinţii sale un vad de o roată de moară dereptu ughi 12, ca să fie sfen(i<i>i sale moşiia sfenţii sale şi coconilor sfinţi<i>i sale în vecie.
      Şi cîndu am vîndut acest vad de moară, <fost-au> mulţi oameni buni bătrîni: întîiu popa Tudoran ot Buzău şi popa Mihaiu ot tam şi popa Pătru ot Maxin.
     Aceasta am scris ca să să ştie. Şi pentru mai marea credinţă, mi-am1 pus şi mîna.
     Pis measeţa iulie 8 dni, leat 7154 <1646>. 
      Eu Nacul logofăt am scris acesta zapis.
     Popa Tudoran
     † Έγο Ψυπυ της μαρτύρας2.
     
     DANIC, Ep. Buzău, X/20
     Orig. rom, hîrtie (22,5 x 21)
     Dublet ibid. X/21 (cu unele mici deosebiri). 
     Copie ibid.: ms. 172, f. 558
     
     Menţ., Ionaşcu, M-rea Ciolanul, p. 5, nota 1.
     
     
     _____________
        1 2”Eu, Jipa martor”.Semnături autografe.
     
     
     219
     
     
     1646 (7154) iulie 8
     
     Scris-am eu, Radu Răgălie şi cu Manea şi cu soră-sa, Briia, acest al nostru zapis de mare credinţă să fie jupînului Apostolache comisului, cum i-am vîndut Radu şi Manea şi soră-sa, Briia, ocina de la Lăcureni, partea lor toată, cîtă este în Lăcureni şi să va alege în jumătate, din hotar pînă în hotar, şi pădure şi cîmpu şi apă şi cu vad de moară.
     Şi o am vîndut de a noastră bunăvoie, să-i fie jupînului Apostolache lui moşie, că le-au dat Apostolache bani, ughi 10 pol.
     Şi cînd s-au dat şi s-au vîndut această moşie mulţi megiiaşi au fost, anume: Neagoe şi Arbănaş şi Bogdan.
     Am scris Nedelco iuzbaşa.
     † Popa Micul.† Stan roşul.
     Şi s-au vîndut în luna lui cuptoriu 8 dni, leat 7154 <1646>.
     
     
     DANIC, M-rea Slobozia lui Enache, XIX/1.
     Copie rom.
     
     
     220
     
     1646 (7154) iulie 9
     
     † Adecă eu, Apo<s>tol i Măcarie de Ojogine [îm]preună cu fraţei noştre, scres-am zapislu nostru la m[(na] Radului logofătul1 de Ţegăneşte, cum să să ştie că am fostu v(ndut toată parte nostră de ocină de Lepăreşte Udrei clucerulu2 Doicescul den parte logofeţască, fără ştere Radului logofătul1. Iar apoi Radul logofătul, fiindu frate de ocină cu noi şi mai volnic3 dec(tu Udre clucer, p(r(tu-s-au am(ndoi4 de faţa înainte lu Mateiu vodă în devan şi au rămas Radu logofăt1 pre Udre Doicescul5 şi i-au lepădat banie în devan naite lu Mateiu vodă. (i au rămas lucru să ţiie Radul logofătul1 moş(ie stătătoare. Deci dă pre acei i-am făcutu6 şi noi zapis la m(na dumnelui, ca să-i fii moş(ie stătătoare în vece, lui şi coconilor dumneilui, c(ţe Dumnezeu i va da. 
     Şi pentru credinţa, pusu-ne-m7 şi degitele. 
     Measeţa iulie 9 dni, leat 7154 <1646>.
     Macarie
     Apostolu
     Eu Udrea ot Lipereşti
     Micul ruşul
     Mo<n>ah Calvit8
     Stoica Oglendescol
     Bone9.
     
     
     DANIC, M-rea Radu-Vodă, XLII/16.
     Orig. rom., h(rtie (28,5 x 21).
        
        _________________________________
        12
        3
        4
        5
        6
        7
        89 Semnături autografe.
     
     221
     
     1646 (7154) iulie 9, Craiova.
     
     † Adecă eu, jup(neasa Păuna a lu Staico postelnic ot Ohaba ot Jilţu şi cu fii-mieu, Drăghici şi cu fii-mieu, Nanul, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la m(na dumnealui jupan Ghiorma velichi ban Cralevschi cum să se ştii că i-am v(ndutu dumne<a>lui o ţigancă anumea […]1 fata Oprii ţigăncii, dreptu ughi 20. Şi o am v(ndut de a noastră bunăvoie şi fără nici o silă, ca să-i fii dumnelui şi coconilor moşie ohabnică.
     Şi c(ndu o am v(ndut, fost-au mulţi boiari mărturie: părintele popa Stanciul, clisiiarul de la besereca domnescă ot Craiova i popa Lupul i Iane diiaconul i jup(nul Iane neguţătorul ot T(rgovişte i jup(nul Lamba cel bătr(n ot Craiova i Dumitros vtori armaş ot Comoşteni i Chira armaş i Ignat i mulţi boiari carii vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos. Şi pentru credinţa, pus-am şi peceţile.
     Ispisah az, Iacov logofăt u Craiova. 
     Pis iulie 9 dni, leat 7154 <1646>.
     
     
     DANIC, A N, CLXXVI/ 9. 
     Orig. rom., h(rtie (33 x 20,7), trei peceţi inelare, aplicate în fum.
     
     _____________
        1Loc alb.
     
     222
     
     
     1646 (7154) iulie 10, T(rgovişte
     
     †1sfentei şi dumnezăieştii mănăstiri ci să cheamă2 Virăşul, unde easte hramulu 3 şi părentelui egumenului Nefon şi totoror călugărilor, c(ţi vor fi lăcuitori4 într-acea5 sf(ntă mănăstere, ca să fie sfintei mănăsteri jumătate de sat den Bizdeadu cu rum(nii c(ţi vor fi fost plasa mănăstirii, den c(mpu, den pădure, den apă, den munte, den seliştea satului şi de priste tot hotarul c(t se va alege, pentru că această jumătate de sat din Bezdeadu fost-au mai denainti vreme al <lui> Şărban postelnic de Coiani şi a m(ne-sa, jup(neasei Ancăi băneasei, de moşie încă de mai naite vreme. Iar după aceea, c(ndu au fost în zelele răposatului Alixandru vodă cel bătr(n snă Mircei voievod, vă leat 7081, iar Şărban postelnic dempreună cu mumă-sa, jup(neasa Anca băneasa, ei au fost dat şi miluit sf(nta mănăstire Virăşul cu această jumătate de sat den Bezdeadu încă c(ndu s-au început sf(nta mănăstiri a se zedi6, ca să le fie lor şi părinţelor lor pomeană, iar călugărilor de hrană. Şi au întărit această milă ce scrie mai sus cu cărţi domneşti şi cu zapise de la m(inele lor cu mari blesteme, ca să nu fii nemenele volnic în urma lor nici de neamul lor, nici de alt neam striin, să strice această milă cari au făcut ei la această mănăstire, pricum le-am văzut şi le-am cetit dumnii mea în devan. 
      Şi tot au ţinut sf(nta mănăstire Virăşul această jumătate de sat den Bizdeadu şi cu rum(nii cu bună pace7 p(nă în zelele lu Gavril vodă. Deci c(nd au fost atunce, iar rum(nii den Bizdeadu, plasa mănăstirii, ei s-au sculat de au mersu cu mari rugăciuni la Stoichiţa postelnic ot Văcărişti şi la jup(neasa lui, Elina, fiind ei pri acea vreme titorii la mănăstirea Virăşul şi s-au rugat ca să-i slobozească de rum<(>nie de cătră sf(nta mănăstiri, pri ei şi pri moşiia lor, să fii judeci. Deci Stoichiţa postelnic le-au dat voie să-şi răscumperi, numai să cauti să cumpere un sat bun şi aproape de mănăstiri, să dea schimbu pentru denşii, ca să fie iar pomeană8 lu Şărban postelnic şi m(ne-sa, jup(neasei Ancai nestricată, iar mănăsterei de hrană. Deci9 rum(nie den Bezdeadu, ei n-au cumpărat un sat să fii aproape de mănăstire, ca să fie mănăstirei de ajutor, ce au fost cumpărat un sat, anume Ştubeia în judeţul Mihedi<n>ţelor, de l-au fostu dat mănăstirii schembu pentru denşii, de la cari sat n-au fostu av(nd mănăstirea nece un ajutor, pentru că au fost departi de mănăstire.
      Iar după aceea, c(ndu au fost acum, în zilele domn<ii>i meli, iar Nefon egumenul cu alalţi călugări de la sf(nta mănăstere de la Virăş, ei au venit de faţă cu rum(nii den Bezdeadu la devan, înaintea dumn<ii>i mele şi înaintea sfenţiei sale, părintelui Ionechi, patriiarhul Alexandrii şi a sfenţii sale părintelui nostru, vlădica Teofil şi înaintea a toţi censtiţii boiarii dumnei mele. Deci Bezdedenii zecea cum că s-au răscumpărat şi au dat sfintii mănăstiri acel sat, Ştubeia, cu rum(ni, ca să fie rum(ni pentru rum(ni şi moşie pentru moşie, iar ei să fie neşte oameni slobozi şi judeci dempreună cu moşiia lor. 
     Iar părintele Nefon egumenul cu alalţi călugări, ei jăluiia cum că au fostu dat aceşti rum(ni den Bezdeadu pri acel sat Ştubeia la sf(nta mănăstiri, fără de voiia egumenului şi altor călugări cari au fost atunce la mănăstere, ci numai ce au făcut acel schembu Stoichiţa postelnic den Văcăreşti şi cu jup(neasa lui, Elina şi cum că n-are mănăstirea neci un ajutor de la satul Ştubeia, fiind at(ta de dăparte, pricum au mărturisit naintea dumn<i>e<i> mele mulţi boiari demprijurea mănăsterei. 
     Dereptu aceea, dumnneea mea am căutat şi am judecat pri deriptate şi pre lege dempreună cu sfenţiia sa, părintile Ionichie, patriarhul Alicxandrii şi cu s<fin>ţiia sa părintele nostru, chir vlădeca Theofel şi cu toţi censtiţii boiarii domneii mele şi am dat domne<ia> mea sfentei mănăstiri Virăşul ca să-şi ţie […]10 acea jumătate de sat den Bezdeadu şi cu rum(nie, care o au fost închenat la sf(nta mănăstire Şărban postelnic şi cu mumă-sa, jup(neasa Anca, precum a ţenut şi mai denainte vreme cu bună pace7, pentru că de la acel sat de la Ştiubeia, care l-au fost dat rum(nii de la Bezdeadu schembu fără voia […]10re lor şi at(ta de dăparte n-au avut mănăstirea neci un ajutor. Iar cu satul Ştiubeia să facă rum(nie den Bezdeadu ce vor şti. 
     Iar cene va îndrăzne să calce şi să strice această carte a domni<i>i mele şi pomeană8 lu Şărban postelnic şi a mumă-sei jup(nesei Ancăi bănesei, acela să fie proclet şi afurisit şi anatema de 318 oteţi ije vă Nechei şi să lăcuiască cu Iuda şi cu Arie la un loc în veci, amin.
       <1646>.
      <m.p.>11
     
     
     
     DANIC, Doc. ist. LXXVIII/100.
     Orig. rom., pergament (45,5 x 44,5), pecete timbrată, cazută.
     Copii ibid: Doc. ist., MLXIII/333; mss. 349, f. 387 – 389v, f. 171 – 172 şi 710, f. 798 – 799.
      Rez, Giurescu, Studii de ist. socială, p. 159; Grecianu, Genealogiile, II, p. 282.
     
     __________
        1”Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod (i domn a toată (ara Ungrovlahiei, nepot al bătrînului, răposatului Io Basarab voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele”
        2 3 “Prezentarea (n templu a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.
        4
        5
        6
        7 
        8 
        9
        10 Loc rupt, (ters.
        11 “Iată (i martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei (i jupan Dragomir mare vornic (i jupan Radul mare logofăt (i jupan Stroe mare vistier (i jupan Diicul mare spătar (i jupan Preda mare clucer (i jupan Radul mare comis (i jupan Barbu Brădescul mare stolnic (i jupan Drăgu(in mare paharnic (i jupan Costandin mare postelnic (i Dumitru Fili(anu mare sluger. (i ispravniv, jupan Radu mare logofăt. 
         (i am scris eu, Soare logofăt, (n cetatea Tîrgovi(te, luna iulie 10 zile, anul 7154 <1646>.
      Io Mateiu voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
      Io Mateiu voievod <m. p>”
     
     
     223
     
     
     1646 (7154) iulie 12
     
     † Adecă noi, acişti 24 de boiari1, carii am fost luaţi hotarnici pre răvaşe domnişti2, din divan, dinaintea3 criştinului şi domn Io Mateiu Băsărab voivod şi boiarii pri nume: Radul căpitan ot Fărcaş i Vintilă postelnic ot Balş i Itovoi ot Pop(nzăleştie i Drăgoi ceauşul ot Boşoteni i Vladul postelnico ot Dranoviţă i Pantazii ot Pleşoi i Drăghici ot tam i Barbul ot Zvorsca i Vasilii ot Gioroc i Stanciul Praoveanul i Grozea ot Dobrun i Voico ot Studina4 şi Neag5 ot Zvorsca i Stan slujer ot Mihăiştii i C(nda ot Titoi i Stan ot Gostavăţi i B(ra ot Tiha i Stanciul vornicul ot Izbicenii i Drăgulin ot Scărişoara i Oprea ot tam i Dragul ot Ob(rşăi i Dumitru ot tam i Preda postelnic ot Roşianii i Stanciul postelnic ot Dobroslovenii. Scriim şi mărturiisim cu acista al nostru zapis, ca să fie de bună mărturii la cinstita m(nă creştinului şi domn Io Mateiu Băsărab voivod, păntru satul Măceşul ot sud Doljăl, cum să să ştii c-am mers de-am6 călcat toată ocina Măcişului, de priste tot hotariul, din hotar p(nă-n hotar şi o am împietrit şi o am ales cum easte legea şi obiceiul ţerăi, de-am6 pus pitri şi semni.
     Însă să să ştii pitrili şi semnili, anume: din Băşicuţa de l(ngă Măgura lu Pitriman, din sus de măgură p(nă în piatra din cale şi din piatra din cale p(nă-n Măgura cu Comoara şi din Măgura cu Comoara p(nă-n Măgura Ciop(rnii şi din Măgura Ciop(rna, pre Înşăratele şi din <În>şăratele p(nă-n Măgura Potroseanului şi din Măgura Potroseanului p(nă-n Măgura cu7 Crucea şi din Măgura cu7 Crucea în diript la baltă şi din baltă, iar în direptu la Dunări, p(nă-n malul Dunării. 
     Dici noi acişti 24 di boiari, carii s(ntim mai sus-zişi, împreună cu om domnisc, dumnealui jupan Dragomir velichi dvornic, aşa am călcat această7 ocină şi o am ales şi i-am pus pitri şi semni şi o am dat criştinului şi domn, Io Mateiu Băsărab voivod, ca să ţii măriia sa din hotar p(nă-n hotar, în toată viiaţa mări<i>i sale şi în vece di veci, că aşa am adevărat noi cu sufletele noastri. 
     Şi păntru adevărata credinţă, pusu-ne-am şi peceţie noastre şi iscăliturili. 
     Aceasta am scris, ca să să crează. 
     I pisah, Nedelco copilul ot Jivivodie8. 
     Pis iulie 12 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Radul căpitan ot Fărcaş
     Drăgoi ceauş
     †Stanciul vornic
     Dumitru
     Pandazi
     B(ra ot Tiha
     Drăghicii
     Oprea
     Stan Bădulescu
     Dragul
     †Barbul
     Ventelă
     Itovoi
     Vladul
     Stanciul postelnic
     Neagu 
     Prida postelnic ot Roşiiani9.
     
     
     DANIC, M-rea Arnota, VI/1.
     Orig. rom., h(rtie (33 x 20,5), 24 peceţi inelare, aplicate în fum.
     Copii ibid.: Doc. ist., CMXII/98 şi CMXIV/178, mss. 195, f. 75v – 76 şi ms. 717, f. 32, altă copie la Arh. St. V(lcea, ms. 149, f. 125 – 126.
     EDI(II: Nicolăescu – Plopşor, Mon. j. Dolj, p. 26 – 28; rez., Tezaur v(lcean, p. 171, nr. 466.
     
     ______
     _____
        12
        3
        4
        5
        6
        7 Repetat.
        8 “Apele Vii”.
        9 Semnături autografe.
     
      224 
      1646 (7154) iulie 13
     
      
      † 1jupan Dumitru vel sluger, ca să fie volnic cu această carte a domni<i>i mele de să aibă a luarea jumătate di sat din Gîrla agăi lu Stamatie (i cu 7 rumîni, să fie pre sama lui, păntru că au fost cumpărat boiariul dumni<i>i mele ci scrie mai sus jumătate din sat din Iablaniţa cu 7 rumîni de la nipo(ii acelui Stamatie (i de la muma nipo(ilor, cari au fost jupîneasa lui Iona(co vătaf. 
      Iar după ce i-au cumpărat boiariul domni<i>i mele, Dumitru sluger, iar oamneii din Iablani(a se-au sculat cu pîră, zîcînd cum nu sînt rumîni, nici nu ari treabă cu ei să-i vînză, ci sînt megiia(i. 
      Diript aceea, domnia mea am dat să fii volnic boiariul domni<i>i mele, Dumitru sluger, să-(i ia jumătate din sat din Gîrla (i cu 7 rumîni, (mpotriva a ci ia-u fost rîndu din Iablani(a. Iar nepo(ii agăi lui Stamatie să apuci pri cini le-au vîndut Iablani(a, să-(i ia sat păntru sat, păntru că a(a am judecat domnia mea. (i di cătri nimea opreală să n-aibă, că a(a easte (nvă(ătura domni<i>i mele.
       <1646>.
      † <m.p.>
     DANIC, Doc. ist., MDLVI/24, pecete mică inelară (n tu(.
     Orig. rom., hîrtie (22,5 x 20).
     
     _______________
        1” Cu mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab, voievod (i domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitutului, credinciosului dregător al domniei mele”.
     
     
      225
     
     1646 (7154) iulie 14
     
     † Adecă eu, Creţul ot Buzău, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la sv(nta Episcopie pentru că am dat toată partea mea de ocină de la Negreasca, c(t să va alege de hotar p(nă-n hotar, însă partea lui Nan Bocan, ca să fie la sv(nta Episcopie, iar mie şi părinţilor miei să ne fie pomeană în veci. 
     Şi c(nd am dat această ocină, fost-au părentele episcopul kir Stefan ot Buzău şi denaintea Radului căpitanul ot Buzău şi Preda cliuceri i Nastasie roşiul ot Bănceşti şi den sv(nta Episcupie: popa Mihaiu şi iermonah Leontie clisiarh ot sv(nta Episcupie şi popa Gavriil şi diiaconul Costandin şi denaintea a mulţi oameni buni şi bătr(ni. Aşa să să ştie.
      I pis az, Lupul gramatic, vnuc arhiepiscup Stefan ot Buzău. 
      Pis iulie 14 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Creţul ot Buzău
     Episcopul Stefan ot Buzău
     Eu Paraschiva
     Mihail logofăt i p(rcălab ot Buzău
     Mihăilă Buhuci
     Stan 
     Radul căpitanul ot Buzău1
     
     DANIC, Ep. Buzău, XXXIII/16.
     Orig. rom., h(rtie (31,5 x 22), pecete aplicată a Episcopiei Buzăului, şase peceţi inelare (n tu(.
     Reg., Ionaşcu, M-rea Ciolanu, p. 8, nota 5.
     
     ______________
        1Semnătura autografe.
     
     226
     
     1646 (7154) iulie 15, T(rgovişte.
     
     † Adecă eu, Gligorie, fratele lu Vasilie şi al lu Crăciun şi eu, Ştefan, fratele lu Ion Răspopul, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la m(na dumnealui jupan Radul logofăt Dudescul, cum să se ştie că am fost lăcuitori în satul dumnealui, în Tătarul. Şi i-am fost greşit dumnealui cu 8 capete de cai. Deci într-aceea, deaca am căzut a-i plăti dumnealui bucatele, noi n-am avut putere a ne plăti de at(ţea cai de cătră dumnealui, ci ne-am1 v(ndut dumnealui de bunăvoie a noastră, ca să-i fim rum(ni cu feciorii noştri2, însă eu Gligorie cu feciorii miei, anume: Vlasie şi […]3 şi cu alţii ci-m va mai da Dumnezeu, pentru partea mea ci mie-au căzut dentr-acele bucate, şi încă mi-au dat dumnealui 1 vacă. Şi easte chezaş pre mine cumnatu-mieu, Pătru. Şi eu, Ştefan, iar m-am v(ndut dumnealui rum(n cu feciorii miei, anume: Manea şi Dragoslav şi cu alţii ci-m va mai da Dumnezeu, iar pentru partea mea ci mi se-au căzut dentr-acele bucate şi mi-au mai dat dumnealui 2 boi şi easte chezaş pre mine frate-mieu, Ion Răspopul. 
      Aceasta scriem şi mărturisim şi pentru mai adevărată credinţă ne-am1 pus şi degetele în loc de pecete. Şi mărturii încă au fost, carii-şi vor pune mai jos peceţile.
     Şi am scris eu, Dima, ucenicul lu Lepădat logofăt u T(rgovişte, measeţa iulie 15 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Gligorie.
     Ştefan.
     Radul vel comis4.
     
     
     
     DANIC, Doc. ist., XLIII/86.
     Orig. rom., h(rtie (30,5 x 19,5)
     
     _____________
        1  2
         3 Loc alb.
         4 Semnătură autografă.
     
     
     227
     
     
     1646 (7154) iulie 16
     
     Nistor din T(rgovişte vinde lui Drăguşin mare paharnic un loc de case, de o parte şi de alta a Ialomiţei, cu 80 ughi.
     
     
     DANIC, Fişele G-ral Năsturel, sub dată.
     Regest.
     
     228 
     
     † Adecă eu, Mihalcea cu jupîneasa mea, Ioana şi eu, Toma cu jupîneasa mea, Velica şi eu, Dumitru cu jupîneasa mea, Sofiica, scriis-am acesta zapis al nostru, ca să fie de mare credinţă la mîna postelnicului Condilă, cum să să ştie că amu schimbat moşie pentru moşie, anume: moşiia den Voiceşti, carea a fostu de baştină şi moşiia cea de la moaşa Velica cu moşiia den Buneşti, den judeţul Vîlcii, partea postelnicului Condilă, însă în moşiia den Voiceşti sînt şi 2 rumîni anume, Radul sinu Rechei şi cu feciorii lui şi Mateiu, nepotul lui Nan1, iar feciorii lui şi cu2 o livade de păste rîu den Petrişu, cum scrie şi zapisul de zestre şi ne-au mai dat dumnealui bani gata 2 000 de aspri. 
     Şi să să ştie că ne-am tocmit de bunăvoie a noastră fără nici o silă, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnecă3, dumnealui şi coconilor dumnealui şi nepoţilor stătătoare. Şi pentru credinţa pus-am şi peceţile. Şi mărturii încă am pus: popa Opriian ot Şuici i diiaconul Vladul i diiaconul4 Ionache şi ş-alţi boiari că vor pune peceţile.
     Pis measeţa iunie 20 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Mihalcea (i eu Ioana
     Eu Sofica
     Eu Toma şi eu Velica5.
     
     B. N. , CXXX/3
     Orig. rom., hîrtie (31 x 29).
     
     __________
        1 “nepotul lui Nan” ad. marg.
        2 3
        4
        5 Semnături autografe; semnăturile Ioanei (i ale Velicăi sunt de aceea(i mînă ca ale Lui Mihalcea (i respectiv Toma.
     
     
     
     
     
     
     229
     
     1646 (7154) iulie 22
     
     † Manolie portar, ca să fie volnic cu această carte a domni<i>i mele, de să meargă la ocina de la Gorgănele care să hotărăşti cu Măneştii, satul sfentii mănăstiri Radului vodă, care ocină de la Gorgănele au făcut schimbu părintele Atanasie cu Stoica postelnicul cel orbu, de au dat Stoica sfentii mănăstiri acolea la Gorgănele, iar părintele Atanasie dat-au Stoicăi postelnic ocina la Dragomireşti, ocină pentru ocină. Şi au mai v(ndut Stoica postelnic ocină acolea la Gorgănele lu Stan călăraşul şi popei.
      Dereptu aceea, să fie volnic părintele Athanasie să le lepede banii, iar ei să meargă să se tocmească cu Stoica să le dea altă ocină, iar această ocină de la Gărgănele să o aleagă sluga domni<i>i mele ce scrie mai sus şi să-i puie semne să fie pre seama sfentei mănăstiri, că aşa au judecat domnia mea. Şi ispravnic, însăşi spusa domniei mele.
     Scris iulie 22, anul 7154 <1646>.
     Io Matei voievod din mila lui Dumnezeu, domn.
     
     DANIC, ms. 733, f. 171 (nr. 71).
     Copie. Alte copii ibid.: mss. 256, f. 281 şi 732, f. 124.
     
     
     
     
     
     230
     
     
     1646 (7154) iulie 23, Bucureşti
     
     Adecă eu, Stoica peharnic ot Dragomireşti, împreună cu coconii miei, anume Radu i Aron, scriem şi mărturisim cu acestu zapis al nostru ca să fie de mare credinţă la cinstita m(na părintelui Athanasie, egumenul de la sf(nta mănăstire Sf(nta Troiţă şi a tot soborul sfintei mănăstiri, cum să să ştie, c(nd au fost acum în zilile mări<i>i sale domnul nostru Io Mateiu Basarab voievod, ne-am sculat de am făcut tocmeală şi schimbu cu sf(nta mănăstire, de am dat noi sfintei mănăstiri ocina noastră ce am avut la sat la Gorgănele, alăturea cu moşiia mănăstirii de la Măneşti, însă st(njăni 320 şi un cal şi o iapă. Iar sf(nta mănăstire ne-au dat noăuo altă moşie schimbu, însă din Cocani, st(njăni 180 şi din Brobodiţi, st(njăni 120 şi din Dragomireşti, st(njăni 20 şi cu un vad de moară ce au fost, cin cup st(njăni 320, să fie schimbu aşăzat, moşie pentru moşie. 
     Şi iar să să ştie că am fost v(ndut mai dinnainte nişte ocină la Gorgănele însă lui Stan călăraş, st(njăni 25 şi popei lui Stan, st(njăni 25, cin st(njăni 50. Deci părintele Athanasie au mersu înaintea domnu nostru de au tras cu ei p(ră şi i-au ajunsu cu legea şi cu divanul de le-au lepădat banii şi să ţie tot sf(nta mănăstire. Iar ce ne-au mai rămas ocină la Gorgănele, afară de schimbu şi de ceea ce au lepădat părintele bani, o am dăruit la sf(nta mănăstire toată, să fie pentru sufletele noastre şi a părinţilor noştri în veac. Şi au trimis domnul nostru pre Manolie vtori vornec di divan, de au tras această ocină şi o au alesu şi o au hotăr(t şi i-au pus pietri.
     Şi la această tocmeală a noastră fost-au boieri mărturie: pan Şărban vistier şi cu fiiu-său, Radu spatar i M(ţă clucer i Statie cupeţu i Manole vtori portaru, carele au pus hotarul. Şi noi pentru credinţă ne-am pusu pecetea.
     Şi am scris eu, Stoica logofăt, în Bucureşti, iulie 23, vă leat 7154 <1646>.
     Eu Stoica peharnic. Eu Radul.Eu Aron. Evstatie chiru martur. Şărban vistier. Manole vtori portar. Radu spătar.
     
     DANIC, Ms. 256, f. 281v – 282.
     Copie ; altă copie M-rea Simonopetra, Codex 1775, p. 384-385.
     
     Rez., Năstase-Marinescu, Les actes roumains, p. 63, nr. 262.
     
     
     
     231
     
     
     1646 (7154) iulie 24
     
     † Adecă eu, Leca vtorii pitariu, snă agăi Oprii, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lu Hranite postelnic ot Blagodeşti, cum să se ştie că i-am vîndut toată partea mea de ocină de la Murgeni, însă stînjini 735, să aibi a ţinerea şi el cum am ţinut şi noi. Şi o am vîndut de a mea bunăvoie, fără de nici o silă, drept ughi 294 bani, venitul cît să va alege, să-i fie moşie stătătoare în vecie lui şi coconilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor.
      Şi mărturie: jupan Radul vel logofăt i Danciul cliucer Doicescul şi Drăghici spatariul şi Preda slujer, snă Buzincăi comis şi Udrea cliucer şi Gheorghe logofăt ot Tîrgovişte. Şi pentru mai adevarată credinţa, mi-am pus pecetea şi iscălitura mai jos cu mîna mea.
     I napisah az, Radul Stanonnovici logofăt Creţulescul, iulie 24 dni, 7154 <1646>.
     Şi să-u ţie cum am ţinut eu pri unde easte lat să-şi ţie deplin, iar pri unde va fi îngustă să-şi ţie îngostu cum mergi ocina să n-aibă a mai cere de la mini. Însă ocină fără de rumîni (i stînjinul cîte bani 801.
      Eu Leca pitar
      Radul logofăt
      Danciul cliucer
      Drăghici spătar
                  ίνοςίΊωάνου μαρτύρας2.
     
     
     DANIC, M-rea Radu-Vodă, XII/1.
     Orig. rom., hîrtie, (44,5 x 29,5), pecete inelară în tuş.
     Copie ibid.: ms. 257, f. 11.
     Rez, Grecianu, Genealogiile, III, p. 21.
     
     
     _________________
        1 Pasaj alia manu, scris probabil de Leca portar al doilea.
        2 “Ghinea Ioan martor”. Semnături autografe.
     
      
     
     232
     <1646> iulie 24
     
     Adecă eu, jup(neasa Marina, jup(neasa lui Drăghici logofăt ot Pleşoi, împreună cu fiiu-mieu, Andrei, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă întru cinstită m(na măriei sale, domnul nostru creştin Mateiu Basaraba voievod, cum să să ştie, c(nd au fost acum în zilele măriei sale, iar eu dempreună cu fiiu-mieu, Andrei, i-am v(ndut satul Seaca1 ot sud Mehedinţi, tot satul cu toţi rum(nii din c(mpu, den pădure, den apă, cu tot venitul de preste tot hotarul, de hotar p(nă-n hotar drept ughi 300 bani. Şi ni i-au dat toţi, de i-au luat în m(inile noastre din divan. Care sat ne-au fost dat de milă tăt(ne-mieu, banul Pătru Ciurdariul de cinstitul şi răposatul Mihaiul voievod pentru credincioasă slujbă ce i-au slujit domniei lui.
     Şi i l-am v(ndut de bunăvoia mea fără nici o silă, cu voia bărbatului mieu, Drăghici logofăt, şi a toată rudenia mea, ca să-i fie măriei sale moşie, să-l ţie, să-l v(nză, să-l dea de milă, să facă ce va vrea cu d(nsul.
     Şi mărturie toţi boiarii divanului cari-şi vor pune mai jos iscăliturile. 
     Pentru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am peceţile şi iscăliturile, ca să să ştie şi să să crează.
     Pis P(rvul logofăt, iulie 24 dni, leat 7184.
     Drăghici logofăt. Marina. Andrei. Barbul biv vel ban.
     Dragomir vel vornic. Stroe vel vistiiar. Preda Br(ncoveanul.
     Dumitraşco vel slujer.
     
     DANIC, M-rea Dintrunlemn, X/10.
     Copie cu văleatul 7184. Copistul a confundat probabil slova  (80) cu slova
     (50); datat după prezen(a ca martori a marilor dregători.
     
     ____________
        1
     233
     1646 (7154) iulie 27
     
     † Adecă eu, Oprea, fecioriul lu Rădan ot Gurbăneşti, scris-am acest zapis al meu, ca să fie de mare crădinţă la m(na dumnelui jupan Costanden velichie serdariu, cum să să ştie că i-am v(ndut dumnealui mai denaente vremea, eu şi1 cumnatu-miu, Mateiu portariul, st(njeni de ocenă ot Băleni 100. Iar c(nd au fost acum, iar eu i-am mai v(ndut dumnelui iar st(njăne 60, tot dentr-acea ocenă, derept 1 800 de bani gata, face preste tot st(njăni 160, cen bani 4 800.
     Şi am v(ndut2 noi, de a noastră bunăvoie fără de neci o selă, ca să fie dumnelui moşie stătătoarea, dumnelui şi1 coconilor, c(ţi Dumnezeu le va dărui. Şi1 c(nd am v(ndut dumnelui această ocenă, înt(mplatu-se-a<u> mulţi boiari mărturie, anume: jupan Franţa3 cupeţu e Neagoe logofăt i P(rvul4 iuzbaşa şi1 Stănimir ceuş, Şerbu steagar ot Alicxini.
     Şi am scris eu, Nan iuzbaşa snă Necula căpitan ot Lomoteşti. Pis iulie 27 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Eu Franţa cupeţ, mărtorie
     Neagoe logofăt martor
     Eu Oprea
     Eu Mateiu portar
     Şerbu stegar5.
     
     Muz. de Ist. (i Artă al Mun. Buc., nr. 13729.
     Orig. rom., h(rtie (33 x 21), trei peceţi inelare, aplicate în fum.
     Rez., Ştefănescu, Catalogul, p. 157, nr. 72.
     
     
     _________________
        1 2
        3
        4 5 Semnături autografe.
     
     234
     
     
     1646 (7154) iulie 28
     
     Mihăilă ot Urseşti au dat părintelui igumen Sofronie danie sfintei mănăstiri partea lui de moşie c(tă se va alege din silişte şi din c(mpu cu gro<a>znică afurisanie.
     
     DANIC, Ms. 464, f. 95v, nr. 2
     Rez.
     
     
     
     
     
      
      235 
     
     
      1646 (7154) august 1.
     
     † Scris-am eu, Necula şi Paraschiva şi Bădica i Radul den sat, den Dîrza, acesta al nostru zapis, ca să fie de mare <credinţă> la mîna Stoicăi postelnic, păntru că i-am vîndut ocină în Dîrza de ughi 7, însă partea Oprii toată. 
      Şi o-m vîndut noi de a nostră bunăvoie, ca să-i fie dumnelui moşîie şi jupînesii dumnelui şi feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor. Şi cîndu am făcut acest zapis, mărturie au fost: Radul păharnic ot Sulimanul şi Mihăilă spătar ot Stoianeşti. Şi pentru credinţa ne-am pus şi degetele.
     Pis mease(a avgust1dni, leat 7154 <1646>.
     Necula. Paraschiva.Bădica. Radul.
     
     
     DANIC, M-rea Radu-Vodă, VIII/8.
     Orig. rom., hîrtie (20,5 x 16,5).
      Copii ibid.: Doc. Ist., MDCL/55 şi ms. 256, f. 416 v.
     
     
     
      
     
     
     
     
      236
     
     
     
     
     
     1646 (7154) august 1.
     
     † Adecă noi satul Stroieştii1, anume: uncheşul Cereaşă i Stanciul, Ivan i Radul sinu Danciul i Dumitru i Stanciul sin Mirul i Dobromir i Neguţ i (erban sin Tehan i Stan i Dobrişan i Stanciul Mocăneţul i Tudor2 sinu Neagoie i Cereş sinu Stănislav, scris-am acesta zapis al nostru la mîna dumnelui Udrei cliucer Doicescul, cum să să ştie că am vîndut dumnelui ocină den sat, den Stroeşti, partea lu Drăjelă şi a nepotu-său Raduliui, stînjeni 32, dereptu bani gata 1 920. Şi iar <am> mai vîndut partea uncheşului Dobresilă stînjeni 9, dereptu bani gata 540. Şi iar am mai vîndut partea Radului mortului stînjeni 6, dereptu bani gata 360. 
     Şi o am vîndut cu ştirea tu<tu>ror sătenelor şi carei n-au fostu cîndu se-<u> scres acesta zapis. Şi o am vîndut de a nostră bunăvoi, fără de neci o silă şi ne-u dat dumnelui Udrea cliucer tot3 bani gata, ca să-i fie dumnelui moşie stătătoare în ve<a>c. Iar să nu va fi stătătoare, să avem a-i da dumnelui moşie pentru moşie.
     Şi cîndu am făcut acestă tocmelă4 şi acesta zapis, fost-au şi alţi5 boieri mărturie: popa Văsiiu ot Dobroţei şi deiaconul Vlaicul ot Stroieşti şi jupînul State6 ot Dridef şi alţi5 care-şi vor pune peceţile şi iscălitura. 
     Şi noi satul Stroieştii1 pentru credenţa, ne-m pus degetele7.
     Pis avgust 1 dni, leat 7154 <1646>.
     
     Eu, popa Văsiiu. Cereaşă. Stanciul.Ivan. Radul.Eu, diiacunul Vlaicul.
     Eu Statie, mărturie.
     
      Iar sîntem noi, satul Stroeşti să mai dămu despre tot3 satul stînjini 9, pentru nişte bani ci au mai rămas8.
     
     DANIC, M-rea Sf. Ioan din Bucureşti, IV/21.
     Orig. rom., hîrtie (30,5 x 20,5).
     
     
     
     ______________________
        12
        3
        4
        5
        6
        7
        8 Insemnare pe fila a doua verso.
     
     
     
      237
     1646 (7154) august 3, Bucureşti.
     
     † Adecă eu, Pătru neguţătoriul, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupînesii Grajdanii, fata lu Miho logofăt, ca să să ştii cînd au fost acum, în zilele mări<i>i sale, domnu nostru Io Matei Basarab voievod, iar satul Vătăşanii ot sudstvo Teleorman, ei se-au sculat de au venit la mine de se-au vîndut rumîni mii, pre bani gata, za ughi 427 cu feceri, cu moşii, cu tot şi cu zapis de la mîna lor de vînzare, tot oamenii anume scrişi în zapis şi carele cîţi bani au luoat pre capul lui şi pre feciorii lui şi pre moşia lui.
      Iar dup-aceea, deaca au prinsu jupîneasa Grăjdana, fata lu Miho logofăt, de veste, fiind ea mai volnică a-i cumpăra, căci că au fost satul lor de la tată-său, Miho logofăt, mai denainte vreme, venit-au naintea mări<i>i sale, domnu nostru în divan, de-am stătut de faţă. Domnu nostru ne-au judecat cum să-mi lepede banii îndărăt, că se-au căzut dumneaiei să-i ţii, cum i-au ţinut şi tată-său rumîni. Deci aciiaşi den divan mi-au dat jupîneasa Grajdana toţi banii, cîţi scriu mai sus. Şi au rămas satul Vătăşani a fi pre seama ei, cu rumîni, cu moşii, cu tot. (i i-am dat şi zapisul rumînilor cel de vînzare la mîna dumneaiei şi i-am făcut şi acest zapis al mieu, ca să-şi ţie satul cu bună pace cu rumînii şi cu tot venitul despre tot hotarul, să-i fie de moşie şi ohabă, coconilor în veci.
     Şi mărturie toţi boiarii divanului mari şi mici, carii-şi vor pune ei mai jos peceţile şi iscalele. 
     Aceasta am scris ca să să ştie. Şi pentru mai adevărată credinţă mi-am pus şi eu pecetea cu iscala.
     <1646>1
     Pătru cupeţu
     Radul vel logofăt
     Ghinea cliucer mărturisescu ce e mai sus scris.
     Evstratie vtori vistier
     Constantin Cantacuzino vel postelnic2
      Radul vel comis
     Şerban vtori vistier Costandin3
     Costandin sărdar
         ήςήήήήήήήζίς2.
     
     ____________________
        1 “A scris Dumitru logofăt în Bucureşti, luna august 3 zile şi de la Adam pînă acum, în anul 7154 <1646>”.
        2 “Ioan Catargi”; toate semnăturile sunt autografe.
     
     
      
     
     DANIC, Doc. Ist., XLIII/87
     Orig. rom., hîrtie (42 x 28,5), pecete inelară, aplicată în tuş.
     
     
     
      238
     
     
     
     
     1646 (7154) august 3.
      † Stanciului logofăt snă Savei Văcărescul, ca să hie volnic cu această carte a domni<i>i mele de să-şi ţie ro<a>ta de mo<a>ră de sus ş( ce dă jos să o ţie de jumătate, pentru că au avut pîră cu mumă-sa, Vasilcă cea vitregă.
      Deci într-aceea, domnia mea i-am dat la mijlocul den divan pre boiarinul domni<i>i mele, Stoica vtori vornic ş( cu sluga domni<i>i mele, Damaschin logofăt ş( cu megiiaşi den Văcăreşti, anume: Stan i Costea i Radul logofăt i Mihăilă1 i Dragomir peharnic. Deci, aceşti megiiaşi, ei au căutatu pre direptate cum au ştiut ei cu sufletele lor (( le-au împărţit morili i viele2 ş( livezile ş( gardurile viilor, cum au aflat ei cu sufletele lor. Ş( am văzut domnia mea ş( cartea cinstitului deregătorului domni<i>i mele, pan Dragomir vel dvornic, ş( cartea boiarilor ş( a megiiaşîlor la mîna Stanciului logofăt. 
      Dereptu aceea, ş( domnia mea încă am dat slugii domni<i>i mele, Stanciului logofăt, ca să-şi ţie mo<a>ra cea de sus pentru că i-o au fostu dat şă tată-său Sava la nuntă şă cea de jos jumătate, iar frate-său Mateiu să ţie cea den mijloc şă den cea de jos jumătate, cum am văzut domnia mea şă cartea boiarilor. Deci de acum nainte să aibă bună pace de cătră mumă-sa, Vasilca, ca să hie lui moşîe (( coconilor lui în vecie.
       <1646>. 
     †  <m.p.>
     
     
     DANIC, M-rea Radu-Vodă, I/17.
     Orig.rom., hîrtie, (32,5 x 21), sigiliu timbrat.
     
     Menţ, Ionescu-Gion, Ist. Buc., p. 248.
     ______________
        1 Ini(ial 2 “şi vielea” ad. cu altă cerneală: 
     
     
     
     
     
     
     239
     1646 (7154) august 5
     
     † Adecă eu, Badea den Măteşti scriiu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, să hie de mare credinţă la mîna jupan Radul vel comis, cum să se ştie că i-am vîndut 20 de stînjeni de ocină în Măteşti pre partea pielească, den matca Buzăului pînă în Săpatul în capul ocinei deript 2000 de bani gata, ca să-i hie dumnealui moşie în vecie. Şi am vîndut de a mea bunăvoie, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturoru megiiaşilor demprijurul locului, carii se voru scrie într-acest zapis mai jos mărturie şi aldămăşari.
     
      † Adecă şi eu, Ianachi den Măteşti, fratele Badei, scriiu şi mărturisescu cu acest zapis al mieu şi al feciorilor miei să hie de mare credinţă la mîna jupîn Radul vel comis, cum să se ştie că i-am vîndut 44 de stînjeni de ocină în Măteşti pre partea pielească den matca Buzăului pînă-n capul ocinei, diript 4400 de bani gata, ca să-i hie dumnealui moşie în vecie. 
      Şi am vîndut de a mea bunăvoie, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturoru megiiaşiloru demprejurul locului.
     Şi mărturie încă au fost la tocmeala noastră : ot Verneşti, Jipa postelnic i Stanciul cupe<ţ>u i Dumitru capitan zet popii Gherghe i ot Puţinii, Lupşă vornic i ot Sărata, Dragomir iuzbaşa i ot Mărăcineni, Sava Benghiul i Alexe ceauşul, că au numărat el banii i ot Măteşti, Gavril i Talpă i Mircea.
     Şi pentru credenţa ne-am pus degetele.
     Pis measeţea avgust 5 dni, leat 7155 <1646>. 
     Eu Badea. Eu Ianachi. Eu popa Tabăra. Gavriil.Talpă. Mircea.
     
     DANIC, Doc. Ist., CLVIII/20.
     Orig. rom., hîrtie, (33,5 x 20,5).
     
      240
     1646 (7154) august 5.
     
     
     †Adecă eu, jupîneasa Mariia, carii au fost soţia banului Pavlachi şi dimpreună cu feciorul banului Pavlachi, Mihăilache spătar şi dimpreună cu fii-mieu, Mateiu postelnic, scriem şi mărturisim cu acesta-l nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna părintelui egumănului de la sfînta mănăstere Babelor, ce easte hramul Orojdesvom Ion1; cum să să ştie că, după pristăvine ce s-au pristăvit soţu-mieu, banul Pavlachi, dusu-i-am osili lui de-l-am2 îngrupat la această sfîntă mănăstire ce easte mai sus-scris. 
     Deci după ce l-am îngrupat la sfînta mănăstire, eu încă m-am2 sculat dempriună cu feciorul banului Pavlachi cu Mihăilachi spătar şi dimpriună cu fii-mieu, Mateiu postelnic, de am dat şi am miluit sfînta mănăstiri cu moşiia Cacaleţi din judeţul Vlăşce, cîtu să va afla de cumpărători din hotar pînă-n3 hotar, cîtu să va alege de peste tot hotarul, ca să-i fie sfîntei mănăstiri moşie4 ohabnică. Nimea dintru noi triabă să n-aibă, păntru că o am dat păntru sufletul răposatului banului (i pentru sufletul nostru şi păntru sufletul părinţilor noştri, ca să fii sfintii mănăstiri moşii ohabnică.
     Deci şi dintri noi am pus blă<s>tem, cari dintri noi să va scula asupra aceşti<i> moşii, ver din noi, ver din feciori<i> noştri, ver din nepoţi<i> noştri, ver din nimeniia nostră, acela om să fie blăstemat de 318 oteţi ce sîntu întru vă Nichii şi să fii afurisit şi anathima.
     Aceasta scriem şi mărturisim cu zapisul nostru. Şi păntru cridinţa am pus picitea şi iscălitura.
     Deci cînd am fostu făcut această milă fost-au mulţi boiari mărturii, anume: aga Gherghe ot Drăghineşti şi Andrei şitrariul ot Şaineşti i postelnicul Radul ot Bucşani i Toma niguţătoriul, Leontie ot Tămă <şă> ştii.
     Şi am scris eu, Stanciul aprodul. 
     Pis august dni 5, leat 7154 <1646>.
     Marîia băneasa
     Mihalache
     Mateiu.
     
     † Deci cînd s-au făcut acestu zapis fost-am şi eu, ceauşul Mihai za aprozi, trimes de măriia sa, domnu nostru Io Mateiu Băsărab voivod, de am fostu de am împărţit bucatele banului Pavlachi pri fraţi din casă şi de afară, cîte s-au aflat, multu, puţîn. Deci ce au fostu făgăduit şi la sfînta mănăstire la Babele, din vite şi din moşîi. dat-au tot denaintea nostră şi au dat şi acestu zapis denaintea nostră, sfintei mănăstiri. Aceasta scriem şi mărturisim. Însă zece stupi şi zeci rîmători nu e-u dat dinainti nostră, c<e> să-i aibă a-i da la mănăstiri, c-am ales parte mortului să să de.
     Mihai ceauşul de aprozi şi de postelnicei.
     Leontie ot Tămăşăştii.
      Această moşie den Cacaleţi fostu-o-au cumpărat banul Pavlache de la Vasilie şi de la feciorii lui, Dan şi Dimit<rie>. Aceşti doi oameni care am cumpărat acestă moşii ne-u fost rumîni şi e-m dat la mănăstiri dimpreună cu moşii. Iar de să va scorni cineva pre aceste moşii şi no5 va fi stătătoari, să avem a da altă moşii la mănăstire.
     
     DANIC, Mitrop. Ţării Rom, CXVIII/2.
     Orig. rom., hîrtie, (32,5 x 21), patru peceţi aplicate în fum.
     Copie ibid.: ms. 135, f. 440 v – 441.
     
     Rez., Ionaşcu, M-rea Tîrgşor, p. 15.
     _________________
        1 “Na(terea Sfîntului Ioan”.
        2 3
        4
        5 
     241
     
     1646 (7154) august 7, Bucureşti
     
     †11111 11 11111<>111111111<>1111111111†<m.p.>
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă slugii domniei mele, Bratul spătărel, fiul lui Op[rea]1, nepotul lui Gostilă, fratele popii Oprea din Frăsinetul de Sus şi cu fiii lui, cîţi Dumnezeu îi va da, ca să-i fie ocină în Frăsinetul de Sus care se chiamă ocina de la mănăstire, însă din partea moşului său, Gostilă, jumătate din 1 şi din pădure şi din apa Mostiştei şi din siliştea satului de peste tot oricît [se va]1 alege de peste tot hotarul pe vechile hotare şi semne [pentru că]1 această mai sus-zisă ocină a fost de moştenire a Bratului de la moşul său Gostilă care se numeşte ocina de lîngă mănăstire însă de mai nainte vreme din zilele altor 1 domni. Şi de atunci încoace tot a stăpînit Bratul această ocină cu bună pace. 
     [După]1 aceia, cînd a fost acum în zilele domniei mele, iar popa D[ra]gul eclesiarhul şi fiul lui, Ştefan din Bucureşti, ei nu au ţinut numai partea moşului său, popa Oprea, fratele lui Gostilă, moşul lui Bratul spătar, ci au vrut să ţină şi partea lui gostilă moşul lui Bratul numai aşa în silă lor 1 neavînd nici o treabă. Apoi, au venit înaintea domniei mele [în]1 marele divan de s-au pîrît de faţă cu Ştefan, fiul popei Dragul eclesiarhul 1 şi încă a scos Ştefan în divan o carte şi un za[pis]1 care s-au citit înaintea domniei mele în divan şi aşa era scris în carte şi în zapis cum să ţină popa Dragul ecles[iarh]1 acea parte a moşului său, popa O[prea]1, jumătate, iar partea de ocină a lui Gostilă, fratele popei Oprea, n-a fost scrisă în carte, nici în zapis.
     Apoi, întru aceia, domnia mea însumi am cercetat şi judecat după dreptate şi după [legea lui Dumnezeu]1 cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele şi bine am adevărat domnia mea cu tot divanul cum n-au fost avut popa Dragul nici […Şt]1efan nici o treabă cu partea de ocină a lui Gostilă, moşul lui Bratul, ci au ţinut ei numai aşa în sila lor cum au mărturisit 1 divan şi sluga domniei mele, Stan iuzbaşa Meiată cum nu a avut popa Dragul nici o treabă cu partea de ocină a lui Gostilă care se numeşte de la [mînă]1stire. Apoi a rămas Ştefan, fiul popei Dragul 1 de lege şi de judecată dinaintea domniei mele în divan cum mai multă treabă 1 să nu aibă în partea lui Gostilă la ocina ce se numeşte de la mănăstire. Şi să fie Bratul în pace şi fiul lui de acum înainte de către Ştefan, fiul popei [Dra]1gul ecles<iarh> şi de către toată rudenia lui.
     Pentru aceia am dat şi domnia mea slugii domniei mele, Bratul spătărelul, ca să-i fie lui ocina de moştenire [fiilor]1 şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: j[upan Ghio]1rma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan 1 mare logofăt şi ju[pan]1 Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan 1 şi jupan Radul mare comis 1 şi ju[pan…]1 mare paharnic şi jupan Costandin 1.
     Şi a scris Soare 1 Bucureşti, luna august 7 zile şi de la Adam 1 anul 7154 <1646>.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu domn.
     Io Matei voievod <m.p.>
     
     DANIC, Doc. Ist., MDCLXXXVIII/4
     Orig. slav, perg. (41 x 28,5), rupt, pătat, sigiliu timbrat.
     Cu o trad. rom., ibid., MDCLXXXVIII/16.
     
     ______________
        1 Loc rupt în orig.
     
      
     
      242
     1646 (7154) august 8.
     
     † Adecă eu, Vişa, fata unchiiaşului Stanciului Ceapă ot Duşăşti, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de m<a>re credinţă la mîna jupînului Bunei vistiariul, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui moşie în Duşăşti o jumătate de apă şi în apă şi-n cîmpu şi preste tot hotarul, derept bani 250, ca se-i fie dumnealui moşie şi coconilor dumnealui.
     Şi mărturie: Alisandro postelnic ot Foieşti şi unchiaşul Stan Aful ot Duşăşti i Radul postelnic ot Foieşti i Neagomir pîrcălabul ot Lăceni şi Dragomir pîrcălabul ot Duşăşti. 
     Şi pentru credinţa, pusu-ne-am şi piceţile.
     Pis measeţa avgust 8 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Alixandro postelnic. Stan Aful. Radul postelnic. Neagomir pîrcălabul. Dragomir pîrcălabul.
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., CXLIV/14.
     Orig. rom., hîrtie, (30,5 x 20,5), două peceţi inelare aplicate.
     Copie ibid.: ms. 129, f. 247 v. – 248.
     
     
     
     
      
     
     
     
      243
     
     1646 (7154) august 11.
     
     †Adecă eu, Drăgan snă Sibiiu ot Băbeni i Stan snă Cîrstiian ot tam i Boica snă Boicăi ot tam i Badea snă Staico ot tam i Căzan snă Sibiiu ot tam, noi toţi cîţi scriem mai sus, scris-am acesta al nostru zapis şi l-am dat la mîna jupan Baico şi a jupan Ianiu, neguţătorie ot Gherghiţă, ca pentru să le fie de mare credenţă la mîna dumnealor, cum să să ştie că am pus noi toţi cîţi scriem mai sus, zălog 120 de stînjeni de ocină de la Băbeni, dreptu bani gata ughi 18, pînă la 1, ce se chiamă rumeneşte Cîrstovul Viilor, să avem a le da banii atunce la zi. Iar de nu le vom da banii ce scriu mai sus, ei să fie volnici să ţie aceşti stînjene de ocină dereptu aceşti bani, stînjenul cîte 3 costande. Însă de vom da banii la zi, să dăm ughi 20 tocma.
     Mărturie: Neagoe, sluga jupan Demei gealipul i popa Stoica Găgeanul.
     Şi am scris eu, Gligorie logofăt.
     Pis avgust 11 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Pentru mai mare credinţă pusu-ne-am degetele.
     Drăgan. Stan. B[oica]2. Badea. Căz[an]2. 
     † Însă stînjenii 20 au fost din partea Badei, feciorul lu Staico, şi au rămas asupra lu Mihaiu, feciorul jupînului Iano ot Ghirghiţă, nevîndută nimănuia, numai se3-au vîndut dintr-acest zapis stînjeni 170 lu Cazan iuzbaşa ot Băbeni4.
        
        
     
     DJAN Prahova, Colecţia doc. foi volante, LXXI/12.
     Orig. rom., hîrtie (21x18,5).
     Copie ibid.: Doc. Ist., DVIII/39. 
     _____________
        1 “Înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci”.
        2 Loc rupt. 
        3 4 Insemnare alia manu.
     
     
     
     
     244
     
     1646 (7154) august 14, Bucureşti
     
     † 12221231131111113†<m.p.>
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Pătraşco logofăt cu fratele lui, Giura, fiii 1 lui Ianachie din Morînglavi, din judeţul romanaţi şi cu fiii lor, cîţi le va lăsa Dumnezeu, ca să le fie ocină şi vecini, însă jumătate de sat din Şerbăneşti, din judeţul Vîlcea, de pe apa Oltului, din cîmp şi din pădure şi din apă şi uscat şi din dealul [cu]2 vii şi din vatra satului, de pretutindeni, oricît se va alege de peste tot hotarul, cu tot venitul, din hotar în hotar 2 pe vechile hotare şi semne. Şi vecinii încă să se ştie toţi, anume: întîi Iarciul şi fiul lui, Voinea şi Vladul Ţundrea cu fiul [lui]2, Udrea şi cu fratele lui, Dumitru Cîrlan şi cu fiii lui, Brata şi Stan şi Botoroagă cu fiii lui, anume: Barbul şi Mihail şi Marin şi Dragomir şi Aldea, fiii lui […]1, nepoţii lui Botoroagă şi Nenciul cu fiul lui, Aldea cel Roşu, fiul lui Dragomir, Voinea şi Giurca cu fiul lui, Pătru şi Aldea cel Roşu cu fiii lui şi cu alţi vecini care se vor găsi pe acea jumătate de sat din Şerbăneşti. Pentru că aceşti vecini mai sus-spuşi au fost ai lui, de [moştenire]2 de la mama sa, Chera, fiica Buicăi din [Şerbăneşti]3 şi de cumpărătură de la vărul său, Preda,fiul Buicăi, însă o seamă din aceşti vecini mai sus-scrişi cu o jumătate de funie de ocină din Şerbăneşti, pentru 30 ughi, aspri gata şi cu zapis de vînzare de la mîna lui şi cu martori încă de mai înainte vreme. Şi a tot stăpînit Pătraşco logofăt şi fratele lui, Giura, aceşti vecini din Şer[băneşti]1, cu bună pace.
     Iar apoi, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, aceşti vecini mai sus-scrişi din Şerbăneşti, ei au ridicat pîră şi au venit înaintea domniei mele în divanul cel mare de s-au pîrît de faţă cu Pătraşco logofăt şi cu fratele lui, Giura, fiii 1 lui Ianachie. Şi aşa pîrau vecinii în divan, ca să scape de vecinie, că nu au fost vecini de moştenire de la mama lui, Chera preoteasa, şi că nu au luat nici un ban de la părinţii lor ci le-a făcut silnicie ca să-i vecinească. Iar întru aceea, Pătraşco logofăt şi fratele lui, Giura, ei au scos în divan cartea răposatului Basarab voievod cel bătrîn şi cartea lui Radul voievod pentru aceşti vecini din Şerbăneşti mai sus-scrişi, de s-au citit înaintea domniei mele. Şi aşa era scris în cărţi că au fost vecini de moştenire de la mama sa, Chera preoteasa, fiica Buicăi din Şerbăneşti şi că i-a apucat şi legătura lui Mihai voievod acolo în sat la Şerbăneşti. 
     Astfel întru aceea, dommia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege, cu toţi cinstiţii dretători ai domniei mele şi am adeverit domnia mea foarte bine cu tot divanul că au fost vecini de moştenire şi din legătura lui Mihai voievod. Şi i-am dat domnia mea din divan, să fie iarăşi vecini lui Pătraşco logofăt şi fratele lui, Giura, cum au fost şi de mai înainte vreme. Şi au rămas vecinii din Şerbăneşti de lege şi de judecată dinaintea domniei mele din divan. 
     Iar apoi, după puţină vreme, dacă au trecut 3 luni, vecinii din Şerbăneşti, mai sus-scrişi, ei tot nu s-au lăsat nici aşa, ci iarăşi au ridicat pîră şi a doua oară şi au venit înaintea domniei mele în divan de s-au pîrît de faţă cu Pătraşco logofăt şi cu fratele lui, Giura. Şi aşa pîrau vecinii în divan, cum au pîrît şi dintîi, de au umblat cu minciuni şi au purtat divanul cu tulburare.
     Astfel, întru aceea, domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege, cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele şi am dat domnia mea acestor vecini din Şerbăneşti legea ţării, 12 megieşi jurători, anume: din Doba de Jos, Dragomir Drosul şi Stanciul Trîncul şi din Arceşti, Stoica Sorici şi Preda şi din Cocorăşti, Frîncul şi din Voiceşti, Radul al lui Banea şi din Dranoveţ, Vladul şi Vladislav şi din Plăşoi, Pantazi logofăt şi Manea şi din Şerbăneşti, Chirca şi din Băltăreşti, Dumitru Bidiviul, ca să jure acei vecini mai sus-spuşi din Şerbăneşti, cu aceşti 12 jurători ce i-au luat pe răvaşe domneşti, despre Pătraşco logofăt şi despre fratele lui, Giura, că n-au fost vecini de moştenire şi nici din legătura lui Mihai voievod, nici [nu au luat]1 nici un ban de la părinţii acelora. Astfel, cînd a fost la zi şi la soroc, aceşti vecini mai sus-scrişi, ei nu au putut nicicum să se apuce [de]1 lege, ca să jure. Şi încă au schimbat din lege 4 jurători dinaintea cinstitului dregător al domniei mele, jupan Ghiorma mare ban al Craiovei, pe răvaşul domniei lui şi tot nu au putut să jure. Astfel, au rămas vecinii de lege şi de judecată şi a doua oară dinaintea domniei mele din divan, să fie iarăşi vecini pe seama lui Pătraşco logofăt şi a fratelui său Giura, cum au fost şi de mai înainte vreme. Şi am văzut domnia mea [amîndouă răvaşele domneşti]1 şi cartea şi răvaşul cinstitului dregător al domniei mele, jupan Ghiorma mare ban, toate [pe rînd]1 la mîna lui Pătraşco logofăt şi a fratelui lui, Giura.
     Şi iarăşi să fie slugii domniei mele Pătraşco logofăt şi fratele lui, Giura, o [fiică de ţigancă]1, Dumitra, fiica ţigancii Simina, pentru că a cumpărat-o Pătraşco logofăt şi fratele lui, Giura, de la jupaniţa Buica, fiica [lui Preda sluger din Greci pentru]4 18 ughi, aspri gata, cu zapis de vînzare de la mîna ei, în anul 713 şi cu martori scrişi în zapis. Şi a vîndut ea de bunăvoia ei, fără nici o silă, cu ştirea tuturor rudelor ei.
     Pentru aceasta, am dat domnia mea slugii domniei mele Pătraşco logofăt şi fratelui său Giura, ca să le fie de ocină, dedină şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Gheorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Radul mare comis şi jupan Barbul Brădescul mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Ispravnic, pan Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Dima, în cetatea de scaun în Bucureşti, luna august 14 zile şi de la Adam pînă acum cursul anilor, în anul 7154 (1646).
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. 
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     DANIC, Doc. ist., CCCLXXII/136.
     Orig. slav, perg. (42 x 52), pecete timbrată.
     Cu o traducere, ibid., CCCLXXII/137.
     
     ______________
        1 Loc şters în orig. Era scris “popii” (cf. Catalogul VI, p. 225)
        2 Loc rupt în orig.
        3 Loc alb în orig.
        4 Completat după ibid, CCCLXXII/137.
     
     
     
      245
     
     1646 (7154) august 15
     
     † Adecă eu, Nicola ot Colibaşi, ficiorul Armaşului, cum să să ştie c-am făcut zapis la mîna lu Dragomir cu fiiu-mieu, Giurgi, căci că iată-i au dat Nicola ot Budăneşti au dat bani pre această moşie. 
     Iară eu, Dragomir, nu am sufărit ci l-am scos cu bani, c-am fost moşnan şi mi-au dat judecata, căci <am fost> moşnean bătrîn; anume Teiul Hulmei preste1 tot hotarul cu den cîmp, cu den pădure, cu vad de moară, anume în Drăstila, cu ţelini de vie. 
     Şi cînd am dat bani, am mărs cu toţi moşneni<i> de-am căutat locul, căci pînă acu mi-au fost moşie slobodă, n-au fost vîndută nimărui, mi-au fost moşie ohamnică, cu (tire totor<or> moşninilor căci au vîndut de bunăvoie. [(i să fie]2 moşie ohamnică lui şi ficiorilor lui, anume Dragomir, ficiorul lui Văiiş. Ş-au dat bani băn[..]2sa de cătră Pătru şi d<e> cătră Mihai. 
     Şi mărturie, anume: Manole portar ot Pre(neni şi Dragomir Dogănescul i Radu lu Ban ot tam, Stan ot tam, Dragotă brat Manole logofătul ot Budeneşti, Dobromir postelnic brat Manole. 
     Pintru credinţa, am pus pe<ce>ţile să să ştie. Da(i bani 750. 
     Eu Manole. Eu Dragomir. Eu Radu. Eu Stan. Eu Dragotă. Eu Manole. Eu Dobromir. 
     Pis meseţa agost 15 <dni>, leat 7154 <1646>.
     
     DANIC, Doc. ist., MDLIV/5(6)
     Copie. 
     
     ________________
        1 
        2 Loc rupt. 
     
     
     
      246
     1646 (7154) august 15
     
     † Adecă eu, Voinea ot Mîstîneşti, snă Vlad, scris-am acesta zapis al mieu la mîna comisului Apostolache şi a jupîneasei dumnealui, Voichiţă, ca să fie de mare credinţă, cum să să ştie că i-am vîndut 3 pogoane de ţelină au la Gruiu, au la Sperlea, veri unde-i le va plăcea dumnealor dintr-acelea douo locuri.
     Şi o am vîndutu de a mea bunăvoie şi cu ştirea fraţilor miei, dereptu bani gata 400, ca să le fie dumnealor moşie stătătoare în vecie, neclătinat.
     Şi mărturie: <e>u1 Neagoe, brat ego ot Măstîneşti i Bogdan ot tam i Toader ot Ojogeni şi Vlaicul ot Varoş Floci.
     Şi amu scris eu, Sava logofăt. Păntru cr<ed>inţă pus-au şi degetul.
     Avgust, dni 15, vă leat 7154 <1646>.
     Voinea.
     
     DANIC, M-rea Slobozia lui Enache, XI/12.
     Orig. rom., hîrtie (17 x 21).
      Copie ibid.: ms. 314, f. 506 (nr. 7). 
     ____________
        1 Ad interlinear.
     
     
     
      247
     
     
     1646 (7154) august 17
     
     † Adecă eu, Laţco, cu ficiorii mei, cu cîţi mi-au dat Dumenezeu, scris-am zapisu meu la mîna ceauşului Lupul ot Stră<ha>ia, cum să să ştie, cum că m-am vîndut1 de bunăvoe a mi cu ficiorii mie, cum să fiu rumîn pe moşia moştină ohabnică şi fiiciorilor lui şi ficiorilor ficiorilor2 lui, eu Laţco cu ficiorii mei, anume Drăghici: i Curie. 
     Cum c-am dat eu, ceauşul Lupul bani gata ughi 15 galbini. Şi s-au vîndut de a lui bunăvoie. 
     Şi mărturii: căpitan2 Pană ot Străhaie i Cîrste ot Oteşani i Dumitru pîrcălab ot Broscari i Danciul ot tam i Rădici ot tam i <ot> Cacoţi, Drăgoiţă i Arvat ot tam, Ivaşco ot tam i Pinga ot Pliniţă i Pîrvul Băzovan ot Străhaie. 
     Căpitan Pană. Cîrste ot Oteşeni. Dumitru pîrcălab. Danciul ot tam. Rădici ot tam. Drăgoiţă <ot> Cacoţi. Ivaşco ot tam. 
     Pis measeţa avgustu 17 dni, vă leat 7154 <1646>. 
     Ş-am scrisu eu, popa Şteful ot Orbii. 
     
     DANIC, Doc. ist. MDCLVIII/4
     Orig. rom., hîrtie (34 x 21 cm), 2 sigilii inelare în tuş. 
     
     _______________
        1 Ad interlinear.
        2  248
     
     
     1646 (7154) august 19, Bucureşti.
     
     Jupan Preda vel clucer Brîncoveanul scris-am cartea noastră unchiiaşului Mihai Cîrlig ot Bălteni ot sud Mehedinţi, cum să să ştie că am cumpărat satul Băltenii preste tot cu rumînii cîţi să vor afla. Iar unchiaşul Mihai Cîrlig cu casa lui şi cu partea lui de ocină nu mi s-au vîndut rumîn. Deci noi i-am făcut cartea noastră la mîna lui, ca să fie în pace şi slobod de rumînie, el şi cu feciorii lui de către noi şi de către feciorii noştri şi de către tot neamul nostru, nemenele treabă cu dînsul pentru rumînie să n-aibă şi să-şi ţie moşia ce va avea în Bălteni, partea lui, cu bună pace şi de moşi<e> şi de cumpărătoare. Şi pentru mai adeverită credinţă, mi i-am pus şi pecetea mea cu iscălitură.
     Şi am scris eu, Cînda ot Titoi u varoş Bu<cu>reşti, measeţa avgust 19 zile, leat 7154 <1646>.
     Preda Brîncoveanul.
     
     DANIC, Ms. 252, f. 98.
     Copie: alte copii, ibid.: ms. 253, f. 40; Doc. ist., CMLXVII/45.
     
      
      249
     
     
     
       1646 (7154) august 19.
     
     † jupîneasii Neacşii, fata Costii slugeriul şi feciorilor ei, anome: Nedelco i Mihalcea, ca să hii volnici cu această carte a dumni<i>i mele şi cu1 sluga dumni<i>i mele, na ime […]2, de să-şi strîngă toţi rumînii şi ţiganii ai moşi-su, Costiiu slugeriul, oriunde <(i> va afla fugiţi şi risipiţi, aicea în ţara dumni<i>i mele, au în satu dumnescu, au boieresco, au călugărescu, au la slobozii, au la oraşi, pre toţi să-i ia să-i ducă undi-i va hi voia. Să hie vulnec de să ţii toate moşiile şi viile şi tot ci se va afla, cum scrie mai sus, pentru că sîntu ale lor dirăpte şi bătrîne ocine despre Costea slugeriul şi după mortea lui n-a rămas niminea din sîngile lui, fără nomai fata lui, Neacşa şi cu ficiorii ei, anome: Nedelco şi Mihalcea, nepoţi3 de fată Costii slugeriul.
     Dereptu aciia, dumnii<a> mea, i-am făcut ceastă carte a dumni<i>i mele la mîna jupîneasii Neacşii şi a feciorilor ei, Nedelco i Mihalcea, să hie volnici a strînge toţi rumînii i ţiganii şi moşiile ce se vor afla de ale Costii slugeriul, tot să aibă a ţineră jupîneasa Neacşa4 şi cu1 feciorii ei, păntru că aşa am judecat dumnii<a> mea şi să aibă oprirea pre tot omul de pre moşiia Costii slugeriul.
      <1646>. 
     †  <m.p.>
      
     
     DANIC, Doc. ist., CDLXXI/50 a.
     Orig. rom., hîrtie (33 x 20,5), pecete aplicată.
     
     _________________
        1 2 Loc alb.
        3 4 
     
     
     
      
      250
      
      
     
     
     1646 (7154) august 19.
     
     † acestor oameni den sat, den Fata, anume: Neagoe i snă […]1, ca să fie volnici cu această carte a domni<i>i mele şi cu sluga domni<i>i mele, na ime […]2 de să-şi ia ale lor bucate, unde le vor găsi vîndute de Manea armăşălul şi de frate-său, Dumitru, însă bucatele, anume pitri de grîu 10 pol şi ce li să va mai fi luat, tot să fie volnici să-şi ia cu această carte a domni<i>i mele şi cu slug<a> domni<i>i mele, anume cum scrie mai sus. 
     Iar cine va fi cumpărat pîinea acestor oameni să fie volnic să-şi ia banii de la Manea armăşălul şi de la frate-său, Dumitru, pentru că aceşti oameni ce le-au fost datori, au plătit tot pînă la un ban, ci n-au avut nici o treabă cu dinşii de le-au tras bucatele. Iar cui va părea cu strîmbul va veni de faţă.
      3<1646>. 
     †  <m.p.>
     
     
     DANIC, Doc. ist., XLIII/88.
     Orig. rom. hîrtie, (33 x 20,5), pecete aplicată.
     
     ___________________
        1 Lipse(te numele fiilor.
        2 Loc alb.
        3 Cifra unităţilor “” (4), îndreptată din “” (6).
      
      
     
      251
      1646 (7154) august 19.
     
     † acestor oameni, anume: Tatomir i Gavril ot Ciutăreşti ot sud Jîiu di Jos, ca să hie volnici cu această carte a domni<i>i mele, de să ţie părţile de moşie ale cărora au fugit den sat den Ciutoreşti dă nu şi-au dat birul, ori a le vende, ori a le ţine şi cui i le vor vende aceste părţi dă moşii, să fii volnici a vende şi pre oamenii aceşti cu moşie, care sîntu fugiţi, de nu-ş caută de moşii şi de biru. 
      Aşîjderea şi voao, feciorii Costii ot Ciutoreşti, care aţi fost slugi lu Ionaşco. Deci domnia mea am iertat slugile şi am zis domnia mea să vă mergeţi la moşiele părinţilor voştri să vă daţi birul, iar voi n-aţi vrut să mergeţi, ci v-aţi dus în sat în Uricheşti dă plătiţi moşiile altora.
      Deci să căutaţi, dă vreme ce veţi vedea această carte a domni<i> mele, iar voi să mergeţi la moşii1-vă să vă daţi birul în sat în Ciutoreşti. [Iar de]2 nu veţi merge de bunăvoie, bine să ştiţi că voi trimite omul domni<i>i mele de vă va lua cu treapăd şi vă va tăie şi urechile, pentru căce spargeţi satul ca nişte oameni răi şi vitleni; deci veţi să vă mergeţi la moşie. Aceasta scriem domnia mea.
       <1646>. 
     †  <m.p.>
     
     
     
     DANIC, Ep. Rîmnic, XXXII/1
     Orig. rom., hîrtie (33 x 21), pecete aplicată.
      Copii ibid.: Doc. ist., CMLXXV/41; A. N. LXXXIII/1.
     
      
     Men(.: Stoicescu, Matei Basarab, p. 63.
     _______________
        1 2 Loc rupt.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
      252
     
     1646 (7154) august 20.
     
     † Adecă eu, Dobre ţiganul şi cu ţiganca mea, Neaga, scriem şi mărturisim cu aceasta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna părintelui egumenului Melhisedecu ot Dălgopol şi a tot soborul sfentei mănăstiri, cum să se ştie că i-am vîndut pre fie-mea, Stancea, dereptu bani gata ughi 17. Şi o am vîndut de a noastră bunăvoe, fără nici o silă, ca să fie ţigancă sfintei mănăstiri în veci şi de niminea val să n-aibă, pentru că eu, Dobre ţiganul, am fostu de moşîie al Bratului comis ot Uieşti. Deci dumnialui ne-au iertatu1 de a lui bunăvoie, fără nici o silă.
      Derept acee, am vîndut pre fie-mea părintelui egumenului Melhisedec şi sfintei mănăstiri ca să fie de moşîie în veacu, pentru că au fostu luatu şi ţigan al sfintei mănăstiri, anume Radul, feciorul Barbului ţiganul.
      Şi pentru credenţa pus-amu şi peceţile.
      Pis mease(a avgust 20, vă leat 7154 <1646>.
      Şi mărturie: Staico sud<eţ>, Diacon, fiu-său i Stoica, Stanciul Lăloiul, Dona sud<eţ>, Ghicul ţiganul cel bătrînu, Barbul ţiganul, Paraschiva ţigan, Ghicul ţiganul, Radul ţigan, Costandin ţigan.
     Dobre ţigan.
     
     DANIC, M-rea Cîmpulung, LXII/14.
     Orig. rom., hîrtie, (31 x 21,5).
     
     
       253
     1646 (7154) august 20
     
      +Adecă noi, Duşanii, care au fost vîndut părinţii noştri ocinile Barbului logofăt ot Duşani, încă mai înainte de vreme, în zilele lu Alicsandru voievod şi a lui Pătru vodă şi ale Mihnii vodă şi1 ale lu Şărban vodă, de nevoi şi de lipsă, anume : Neagu, feciorul Duşii i Balomir şi alalţi megiiaşi den Duşani toţi şi Neagu feciorul Paraschivii, cum să să ştie că ne-am sculat în pîră noi toţi cu Neagul logofăt şi cu frate-său, Radul logofăt i Mihnea snă Barbului. Şi aşa am pîrît noi Duşanii, cum nu ne-au vîndut moşii noştri toate părţile lor de moşie Barbului logofăt naintea domnu nostru, Io Matei Basarab voievod. Deci măriia sa, domnu nostru [ne-au] dat pre seama cinstit dregătoriului dumnealui jupan Dragomir vel dvornic, ca să ne ia seama pre amăruntul cu Neagul logofăt şi cu fraţii lui ce sîntu scrişi mai sus şi să ne caute cărţile.
      Deci Neagu logofăt au avut cărţi de cumpărătoare pre moşiile noastre, de scriia cum le-au vîndut moşii noştri toate părţile de moşie cele bătrîne, de preste tot hotarul, iar noi n-am a[vut] nici o carte să scotem. Deci [în]tr-aceea, ne-au ajuns legea să răbdăm de moşie sau să jurăm cu 12 boiari, să-i spargem cărţile. Deci noi neavîndu nici o carte, nici alte scrisori, ci ne se-au părut că n-au nici dumnealor cărţi, pentr-aceea ne-am2 sculat noi cu pîră.
       Deci noi ne-am2 lăsat cu lege den divanul domnu nostru şi denaintea dumnealui, jupan Dragomir vel dvornic, ca să-şi ţie ei moşiia cum o a ţinut şi cum le scriu cărţile, pentru că am rămas de lege den divan.
     Aceasta scriem şi mărturisim.
      Şi pentru credinţa, ne-am pus degetele în loc de peceţi.
     Pis Manole logofăt, avgust 20 dni, vă leat 7154 <1646>.
     Eu Dumitru. Eu Neagu. Eu Bal<omir>. Eu Micul snă Stoicăi Corăşi.
     
     DANIC, Doc. Ist., CCCLXXIII/239
     Orig. rom., hîrtie, (28,5x22).
     
     _________________________
        1 2 
     
     
     
     254
     1646 (7154) august 20, Bucureşti
     
     † †<m.p.>
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Romînească de peste munţi. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului şi credinciosului boier al domniei mele, jupan Evstratie al doilea vistier şi cu fiii lui, cîţi îi va dărui Dumnezeu, ca să-i fie ocină şi vecini în satul Măgurelele în judeţul Ilfov, însă toată partea jupaniţei Neacşa, vara doamnei Stanca, bunica jupaniţei Elina, care este acum jupaniţa boierului domniei mele, pan Evstratie al doilea vistier, şi din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi cu toţi vecinii şi de peste tot hotarul, cum este aleasă şi hotărnicită dinspre alte plase ale doamnei Stanca, oricît se va alege, pentru că această ocină mai sus-spusă şi cu vecinii din Măgurele a fost a jupaniţei Neacşa de moştenire şi de împărţeală cu vara sa, doamna Stanca, încă de mai înainte vreme. Şi a tot stămînit-o în bună pace.
     Iar apoi cînd a fost în zilele răposatului Pătru voievod, fiul lui Pătraşco voievod în anul 7092, jupaniţa Neacşa a făcut vînzătoare această ocină mai sus-spusă, Măgurele şi cu vecini toată partea ei. Astfel, atunci doamna Stanca dacă a aflat nu a voit să intre alţi oameni străini, ci a cumpărat-o domnia ei împreună cu bărbatul ei, jupan Dumitru banul, care i-a fost domniei ei bărbat cu cununie dintîi, de la vara sa, paniţa Neacşa, pentru 6000 aspri gata, pentru că au fost ei mai volnici să cumpere căci, este moştenirea lor de la bunicii şi străbunicii lor. Şi au tot stăpînit ei cu bună pace. Iar după moartea lui Dumitru banul, fii din trupul lui n-au rămas, ci a fost această ocină, toată, pe seama doamnei Stanca. Iar după moartea domniei ei a rămas această ocină şi cu alte părţi ale domniei ei pe care le-a avut deosebit toate pe seama altora, de au trecut din mînă în mînă.
     Iar apoi, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, cînd a binevoit domnul Dumnezeu de a venit jupaniţa elina, nepoata doamnei Stanca, din probegie din ţara Alamaniei şi s-a căsătorit, de a luat pe boierul domniei mele Evstratie al doilea vistier, atunci li s-au dat cu toată judecata noastră, ca să stăpînească toate dedinele bunicei ei, doamna Stanca. Astfel fiind şi această ocină şi cu vecini din Măgurele cotropită, ca şi alte părţi, pe care le-a avut doamna Stanca acolo, s-a apucat boierul domniei mele, Evstratie al doilea vistier, de a tras multă pîră pînă ce a dobîndit, de a luat-o cu divanul pe seama lui.
     Iar apoi nişte nepoţi ai lui Dumitru banul, din Bîlcăneşti, din judeţul Dolj, anume: Drosul postelnic şi cu toţi verii lui, anume: Stănilă şi cu fratele lui, Paraschiva, şi David cu fratele lui, Radul, ei încă au arătat nişte cărţi şi hrisoave domneşti scrise pentru această parte de ocină şi cu vecini din Măgurele că o cumpărase unchiul lor, Dumitru ban, împreună cu jupaniţa lui, doamna Stanca, cum este scris şi mai sus. Astfel ei au venit înaintea domniei mele cu aceste cărţi de au spus că este de rîndul lor şi cu sunt nepoţi ai lui Dumitru banul. Şi după aceea, au căzut cu rugămintea la boierul domniei mele, pan Evstratie al doilea vistier, ca să le dea lor partea unchiului lor, Dumitru banul, jumătate din bani, pentru că aşa este după bună dreptate.
     Intru aceea, boierul domniei mele pan Evstratie al doilea vistier, nu a pus la socoteală cu nimic cele dintîi, că a purtat pîră şi mult ceartă pentru această parte de ocină, cum este mai sus-scris, ci îndată a întors toţi banii cîţi a dat Dumitru banul cu jupaniţa lui, doamna Stanca, de a dat şi a cumpărat pan Evstratie al doilea vistier de la nepoţii lui Dumitru ban, care sunt mai sus-scrişi, toată partea paniţei Neacşa din Măgurele şi cu toţi vecinii, pentru 6000 aspri gata. Şi încă au avut ei de la Evstratie al doilea vistier mare îngrijire pentru multele lor nevoi, cum am văzut domnia mea şi zapisul lor, pe care l-au făcut la mîna lui Evstratie al doilea vistier. Şi aşa s-au prins aceşti nepoţi ai lui Dumitru ban dinaintea domniei mele, că dacă se vor scoate sau se vor ivi nişte cărţi, cîndva sau de la ei sau de la fiii lor, sau de la oricine din neamul lor, să nu se creadă ci să rămînă mincinoase, iar ei să primească rea ruşine. 
     Pentru aceasta, am dat şi domnia mea credinciosului boier al domniei mele, Evstratie al doilea vistier, ca să-i fie această ocină mai sus-scrisă şi cu vecini, toată partea paniţei Neacşa din Măgurele, ocină, dedină şi de ohabă, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după spusa domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul primul logofăt şi pan Stroe mare vistier şi pan diicul mare spătar şi pan Barbul Brădescul mare stolnic şi jupan Radul Mihalciovici mare comis şi jupan drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin Cantacuzin primul postelnic. Şi ispravnic asupra peceţii noastre, în întărirea credinţei, jupan Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Stoica logofăt Şerbanovici, în cetatea de scaun Bucureşti, luna august 20 zile şi de la Adam cursul anilor pînă acum în anul 7154, anul domnului 1646.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     DANIC, Doc. ist., CCXCIV/5.
     Orig. slav, perg., (38,5 x 46), pecete timbrată.
     Traduceri ibid, CCXCIV/9 şi MCDXLI/152.
     
     255
     1646 (7154) august 20, Bucureşti
     
     
      †<><>1ca să fie în pace şi slobozi de acum nainte de rumînie, ei şi feciorii lor şi părţile lor de ocină den Megiaşi de cătră boiarenul domni<i>i mele, Bunea vistier şi de cătră feciorii lui şi să aibă pace şi [… cin]2stit dregătoriul domni<i>i mele jupan Dragomir vel dvornic, mai mult val să n-aibă, pentru că ace(ti oameni ce scriu mai sus, ei au fost ei au fost tot judeci pre moşiile lor den sat den Megiaşi, încă mai denainte vreme. 
     Iar dup-aceea [cînd a fost]2 acum, în zilele domni<i>i mele, ei de nevoi bogate şi păsuri ce au avut pre capetele lor, se-au sculat de-au fugit den sat împreună cu toţi sătenii den Megiaşi şi au rămas moşia pustie a fi pre seama domnească, cine o [va] plăti de bir şi de haraciul împăratului, acela să o ţie şi să-i fie rumîni. 
      Dup-aceea, domnia mea o am dat şi am miluit pre cinstit dregătoriul domni<i>i mele, jupan Dragomir vel dvornic, ca să o plătească el de […]a visteria domni<i>i mele şi să-i fie rumîni cu moşii cu tot. Şi i-au plătit cîtăva vreme. 
      Iar apoi, ei ş-au venit la moşie. Deci nu se-au putut suferi să fie rumîni vornicului, ce-au căzut la dinsul cu multă rugăciune, ca să-i slobozească de rumînie şi să-i plătească banii, ce va zice el cu sufletul lui că au dat pentru dinşii şi pentru dăjdiile lor. 
      Într-aceea şi dregătoriul domni<i>i mele, ce scrie mai sus, deaca au văzut atîta rugăciune de cătră aceşti săraci oameni, el încă au socotit ca să-şi facă şi pomeană ce ş-au cerşut banii şi încă şi le-au (i mai iertat pentru sărăcia lor. Însă aşa se-au prinsu cu dinşii denaintea domni<i>i mele den divan, să nu ia bani dentre-altă parte, de la <al>t boiarin să să vînză rumîni, ce să-i plătească banii den bucatele lor şi den munca lor. Încă i-au făcut şi zapis de la mîna lor den divan la mîna vornicului, cum, de va simţi şi pînă-n zece ani, că au luoat ei banii dentr-altă parte, tot să aibă a fi rumîni vornicului, cum i-am fost dat domnia mea întîi. Şi banii aceia să fie periţi. Iar apoi ei au luoat bani de la Bunea vistier de-au plătit vornicului, însă 300 de galbeni. Şi se-au vîndut Bunei vistier rumîni cu zapis de la mîna lor, tuturor.
       Iar după aceea, deaca au simţit jupan Dragomir vel dvornic, că se-au vîndut Bunei vistier rumîni în taină, el au venit naintea domni<i>i mele în divan de faţă cu dinşii şi cu Bunea vistier. Într-aceea şi domnia mea încă am căutat şi am judecat pre dirept şi pre lege dumnezeiească împreună cu toţi cinstiţii dregătorii domni<i>i mele şi nu m-am îndurat domnia mea nici de aceşti săraci de oameni să-i las să fie rumîni, nici Bunei vistier, nici vornicului, ce le-am dat domnia mea voie den divan cine cîndu-şi va putea cîştiga partea lui de bani den munca lui şi den fărîmele lui, el să plătească Bunei vistier şi să aibă pace de cătră dinsul.
     Derept aceea, ei au făcut cum au putut şi ş-au vîndut bucatele şi ş-au luoat bani cu camătă şi au dat banii Bunei vistier cineş pre capul lui şi pre feciorii lui şi pre moşia lui : însă Neagoe Ghela au dat ughi 45 pol şi Stan ughi 40 pol şi Radul cu Sin şi cu Seman, ughi 73, costande 5 şi Costandin ughi 57 pol şi de la cine cîţi bani au luoat Bunea vistier, tot i-au făcut răvaşele de la mîna lui cu slova lui, iar den zapis n-au vrut să-i scoată. Dup-aceea, deaca ş-au cîştigat şi Voico cu Istrea părţile lor de bani, ughi 62, iar Bunea vistier n-au vrut să-i ia, ce au zis ? au să vie toţi sătenii cîţi au rămas bani nedaţi să-i plătească tot, au să fie şi ei rumîni cu dinşii împreună . Iar [Voico] şi Istrea, deaca au văzut aşa, au venit cu banii în divan şi cu Bunea vistier şi cu toţi sătenii lor, şi ceştea ce au dat bani, şi ceia ce n-au dat.
      Deci domnia mea iar am judecat cum să-şi ia Bunea vistier banii şi de la ceşti doi oameni, de la Voico i Istrea, deaca şi-i i-au cîştigat cum au luoat şi de la ceialalţi şi să fie nişte oameni slobozi cu moşiile lor şi cu feciorii lor. Iar ceialalţi săteni carii n-au purtat de grijă să-i fie plătit banii cum le-am arătat domnia mea milă, ei au rămas a fi rumîni şi alt val să nu mai fie. 
     <1646>3.
     
     
     DANIC, Doc. ist. , XLIII/89.
     Orig. rom., perg., (30,5 x 45), spart, pecete timbrată, căzută.
     
     
     Menţ., Giurescu, Studii de ist. socială, p. 237 ; Lehr, Factorii evoluţiei demografice, p. 181; Minea, Boga, Cum se moşteneau moşiile, p. 2. 
     
     __________________________
        1”Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod (i domn a toată (ara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele acestor oameni, anume: Neagoe Ghela (i Stan (i Seman (i Constadin (i Voica din sat, din Megia(i, din jude(ul Ilfov (i cu fiii lor, cî(i Dumnezeu le va da.
        2 Loc rupt. 
        3 “Iată dar (i martori am pus domnia mea: jupan ghiorma mare ban, jupan Dragomir mare vornic (i Radul logofăt (i Stroe vistier, Diicul spătar, Barbul stolnic, Preda clucer, Radul comis, Drăgu(in paharnic, Constandin postelnic.
     (i ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     (i eu, Dumitru, am (nsemnat (n cetatea Bucure(ti, august 20 zile (i de la Adam, (n anul 7154 <1646>. 
     256
     
     1646 (7154) august 20, Bucureşti
     
     † 11<m.p.>
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei şi dumnezeieştii mînăstiri, hramul Sfînta Troiţă din Bucureşti şi părintelui egumen Atanasie şi tuturor călugărilor, cîţi vieţuiesc în acel lăcaş, ca să fie sfintei mînăstiri ocină în Gorgănele, lîngă ocina mînăstirii Sfînta Troiţă de la Măneşti, judeţul Ilfov, însă stînjeni 320 din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, pentru că această mai sus-zisă ocină de la Gorgănele a fost de moştenire a lui Stoica paharnic, fiul lui Vîlcul clucer din Dragomireşti încă de mai înainte vreme. Iar apoi, cînd a fost în zilele răposatului Radul voievod, iar Stoica păharnic el a vîndut lui Hrizea vornic din ocina lui de la Cocani 180 stînjeni şi de la Brobodiţi 120 stînjeni şi de la Dragomireşti 20 stînjeni şi cu un vad de moară, care fac peste tot 320 stînjeni. Şi a fost această ocină de cumpărătură lui Hrizea vornic.
     Iar apoi, cînd a fost acum în zilele domniei mele iar Hrizea vornic, la xoartea lui, el a dăruit şi a miluit aceste mai sus-zise ocine de la Cocani şi de la Brobodiţi şi de la Dragomireşti şi cu vadul de moară la sfînta mînăstire Sfînta Troiţă unde el este îngropat şi le-a dăruit mînăstirii Sfînta Troiţă şi a dat el la Sfînta Troiţă ocina lui din sat de la Gorgănele lîngă ocina mînăstirii de la Măneşti, 320 stînjeni şi încă a mai dat Stoica paharnic la Srînta Troiţă, pe lîngă ocine şi un cal bun şi o iapă, iar egumenul Atanasie de la Sfînta Troiţă a dat lui Stoica paharnic aceste ocine de la Cocani şi de la Brobodiţi şi de la Dragomireşti care fac peste tot 320 stînjeni şi cu un vad de moară ca să fie ocină pentru ocină, egală şi de schimb stătătoare şi cu zapis de la mîna lui de ……………………. şi de înţelegere cu mulţi martori scrişi în zapis, anume: Şerban vistier şi fiul lui, Radul spătar şi Loiz clucer şi Statie negustor şi alţi boieri.
     Iar pentru 25 stînjeni de ocină pe care i-a vîndut Stoica paharnic de mai înainte vreme în Gorgănele lui Stan călăraş şi popii Stan iar 25 stînjeni, fac stînjeni 50, pentru care a avut părintele egumen Atanasie de la Srînta Troiţă pîră înaintea domniei mele în divan cu Stan călăraş şi cu popa Stan, şi i-a ajuns cu legea şi cu divanul ca să le întoarcă banii şi să ţină moşia sfîntă mînăstire Sfînta Troiţă. Iar cîtă ocină a rămas la gorgonele afară de schimb şi aceea pentru care egumenul Atanasie a întors banii, iar Stoica păharnic el a dăruit-o toată la sfînta mînăstire ca să-i fie lui pomană şi părinţilor lui în veac. Apoi am trimis domnia mea din divan pe boierul domniei mele, pe Manolie al doilea portar ca să aleagă această ocină şi să o hotărnicească şi să pună pietre şi semne cum este legea şi obiceiul ocinei şi să fie sfîntei mînăstiri de hrană, iar [ctitorilor]1 pomană în veac. Şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jup[an]1 Gheorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi Stroe vistier şi Diicul spătar şi Preda clucer şi Barbul stolnicul şi jupan Radul comis şi Drăguşin păharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Scrie Dumitru logofăt în bucureşti, luna august 20 zile şi de la Adam pînă acum, în anul 7154 <1646>.
     
     
     DANIC, Ms. 733, f. 174 (m.72)
     Orig. slav, hîrtie (42 x 28), sigiliu mijlociu, în ceară roşie, căzut.
     Copii: ibid., mss.: 256, f. 282-283; 732, f. 124-125; 733, f. 172.
      
     Rez., Iorga, Studii. şi doc., V, p. 299-300 (m. 29).
     
     
     ___________
        1 Loc rupt în orig.
     
      257
     
     1646 (7154) august 21
     
     
        1.
     † Scris-am episcopia mea cartea episcopiei mele, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui Iordache dvornicul, cum să să ştie că au fost fugit un ţigan al sfintei episcopii, anume Ioan la dumnealui. Dup-aceea noi, neputîndu-l aduce şi prinde, tocmitu-ne-am cu dumnealui dă ne-au dat pentru dinsul o ţigancă, anume Stanca. Şi o am dat după ţiganul Moni<a>, ca să fie cap pentru cap şi ohabnic sfintei episcopii în veci.
      Drept aceea, pentru credinţa am dat cartea noastră iscălită.
      <m. p.>2
     
     
     DANIC, Doc. ist., XC/48
     Orig. rom., hîrtie (30,5 x 20).
     
     EDIŢII: Potra, Contrib. ist. ţiganinlori, 230 ; reg., Iordan, Ignatie mitrop. Ţ. rom., p. 401; rez. <Athanasie al Rîmnicului>, Ep. Rîmnicului, p. 42.
     
     __________________
        1 “Ignatie, din mila lui Dumnezeu, arhiepiscopul Rîmnicului şi a toată Mehedia”.
        2 “Luna august în 21, în anul 7154 <1646>.
      Smeritul episcop Ignatie”.
     
     
     
     
      258
     
     
      1646 (7154) august 25.
     
     † Adică noi, ceşti 6 boiari hotarnici, anume: ot Văcăreşti, Micul logofăt, ot Ştefoia, Chiriiac logofăt, ot Curăteşti, Muşat spătărelul, ot Dărăşti, Ion postelnic, ot Mihăileşti, Ţigan portar, ot Novaci, Ciolan portar1, carii am fost luaţi pre răvaşe domneşti de Radul armaşul şi de soru-sa, Mariia, să li hotărîm moşiia din Dărăşti să-i alegem unul dispri altul. Şi i-am hotărît şi i-am pitrit şi am dat pri Radul armaşul cu fraţii lui, carii s-au voit du dinsul din sus. Însă să ştie cine cu cene s-au voit Radul armaşul: cu Pană postelnic şi cu Radul logofăt Ţigănescul şi cu uncheşul Dobri. Aceştia au luat toţi din sus, iar soru-sa, Mariia şi cu Todosie au luat din jos, undi-i easti casa şi grădina. Şi pentru 1 loc ce să faci piscu den sus, am mai luat de la Radul armaşul şi de la părtaşii lui direptu casa jupînesii Mariia, surori-sa, 5 stînjăni, de i-au dat jupînesii Marii la pitra de lîngă biserică, stînjăni 10, iar la pitra din livede stînjăni 6, ace(tea i-am dat toţ pentru acel piscu.
     Aşa am tocmit noi, cu sufletele nostre. (i au fost la acest hotar ispravnic om domnescu, Vladul vtori portar. 
     Şi pentru credinţa, pusu-ni-m şi peceţile şi iscăliturile mai jos.
     Pis mease(a avgust 285 dni, let 7154 <1646>.
     Micul. Chiriac logofăt. Muşat. Ion.Ţigan portar. Ciolan.
     
     DANIC, M-rea Radu-Vodă, XLII/20.
     Orig. rom., hîrtie (33,5 x 20,5), şase peceţi inelare, aplicate în tuş şi fum.
     
     ___________
        1 
     
      
     
     
     
     
     
     
     
     
      259
     
      1646 (7154) august 25
     
     
     
     † Scris-am eu, Stroi snă Andriiaş, acista al mieu zapis, să fii di mari credinţă la mîna lui Dumitru, să să ştie că i-am vîndut Gîlma za bani gata bani 300; şi i-am mai vîndut un loc di arătură în Piscul cu Creminea za ughiu 1.
     Şi mărturie au fost: Badea Cica şi Lipădat Cocoşilă i Ursu şi S<t>roi ot Tişilă, ficiorul lui Piţiri.
     Şi s-au scris ot pri dni Io Matiiu voivod.
     Pis agost dni 15, vă leat 7154 <1646>
     Şi pintru cridinţă am pus mai jos şi degitile.
     Badea.Lipădat.Cocoşilă.Ursu. Stroe.
     
     
     
     Reprodus după: Creţeanu, Documente din j. Prahova, p. 971-972.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
      260
     1646 (7154) august 26
     
     † 1 jupan Dumitru vel slugeriu ot Filiiaşi şi cu feciorii lui cîţi Dumnezeu i va dărui, ca să-i fie satul Spinişorul de Jos den judeţul Mehedinţilor, tot satul cu tot hotarul şi cu tot venitul den cîmpu, den pădure, den apă şi den siliştea satului, dă preste tot hotarul, de hotar pînă-n hotaru, însă ocină fără de rumîni şi fără de partea judecească ce au avut a 12 funi<i> de preste tot hotarul, pentru că acest sat ce scrie mai sus, Spinişorul de Jos, fost-au de moşie a sfintei mănăstiri de la Ţînţăreni de moşie, de strămoşie, de la ctitorii cei bătrîni.
      Iar cîndu am fost acum, în zilele dumni<i>i mele, cîndu au fostu cursul anilor vă leat 7150, iară ctitorii sfintei mănăstiri, anume Dumitraşco cliucer ot Spineni, dempreună cu Pîrvul al doile postelnic şi cu părintele Nifon, egumenul ot sventa mănăstire ot Ţînţăreni, ei au făcut schimbu cu cinstitul deregătoriul dumni<i>i mele, jupînul Dumitru vel sluger ot Filiiaşi, de a lor bunăvoie, de au dat jupînului marele slugeriu această ocină den Spinişorul de Jos, care au fost călugărească precît are ţinut mănăstirea, fără de partea megieşască şi fără de rumîni. Iar jupînul Dumitru marele slugeriu, el au dat sfintei m<în>ăstiri jumătate de ocină din Spinişorul de Sus, iară ocină stearpă fără de rumîni, pre cît au ţinut mai denainte vreme. Însă să să ştie că au fost socotit ctitorii sfintei mănăstiri, dempreună cu jupînul Dumitru marele slugeriu, cum au fostu ocina den Spinişorul de Sus mai bună şi mai scumpă şi cu vadure de moară şi-n apa Jiiului (i (n Gilort şi mai aproape de sfînta mănăstire. Deci au tocmit şi au potrivit de au mai dat jupînul Dumitru marele sluger sfintei mînăstiri pentru ceialaltă jumătate de ocină den Spini(orul de Jos 9 suflete de ţigani, însă ţigani 4 şi ţigance 5, anume: Preda ţiganul şi cu ţiganca lui, Sora şi cu un fecior al lor, anume […]1 şi Radul ţiganul cu ţiganca lui, anume Brînduşa şi 1 ţigancă, anume Anca, nepoata Darachiului şi aspri 10.000 pentru un ţigan şi 2 ţigance, ca să fie sfintei mănăstiri de hrană şi de-ntărire, iară jupînului Dumitru marele slugeriu moşie stătătoare în vecie. Şi am văzut dumnia mea şi zapisele loru, făcute de schimbu unii la alţ<i>i, pre această tocmeală2 cu mulţi boiari mărturii scrişi în zapis. 
     Şi iară să fie cinstitului deregătoriului dumni<i>i mele, jupînului Dumitru marele slugeriu un ţigan, anume Nicola, feciorul lu Butariu şi cu 2 fete ale Necolei, anume Voica i Stanca, pentru că i-au cumpărat boiarinul dumni<i>i mele ce easte mai sus-scris de la Dumitraşco cliuceariul ot Spineni, derept 7 800 de aspri gata şi cu zapis de vînzare scrişi de la mîna lui cu mulţi boiari mărturii, scrişi în zapis. 
     Şi iară să fie boiariului dumni<i>i mele, jupînului Dumitru marele slugeriu o copilă de ţigan, anume Paraschiva, pentru că o au cumpărat boiarinul dumni<i>i mele, ce easte mai sus-scris, de la Oprea postelnicul Zlătoiul ot Rogojelu (i de la jupîneasa lui, Anca, derept 17oo de aspri gata (i cu zapis de la mîna lui de vînzare (i cu mulţi boiari mărturi scri( (n zapis.
     (i iară(i să fie cinstitului deregătoriului dumni<i>i mele, jupan Dumitru marele slugeriu, un ţigan, anume Dumitru şi cu 2 feciori ai lui, anume […]1 care au fost făcut schimbu cu Bălaci, fratate lui Iacov den Cernaia, de au dat jupîn Dumitru marele slugeriu lu Bălaci pre Slava ţiganul, feciorul lu Butariu, carele au cumpărat de la Dumitraşco clucer ot Spineni şi au mai dat lui Bălaci şi 2 fete de ţigan ale Radului ţiganul, anume […]1. 
     Şi au mai dat pre desupra iară lu Bălaci de au potrivit ţiganii bani gata 1400 de aspri, iară Bălaci au dat boiarinului dumni<i>i mele, jupînului Dumitru marele slugeriu, pre Dumitru ţiganul cu feciorii lui, ţigani pentru ţigani, şi cu zapis de la mîna lui cu mulţi boiari mărturii scrişi în zapis. 
     Şi iară să fie cinstitului deregătoriului dumni<i>i mele, jupan Dumitru marele slugeriu o (igancă, anume Sora, fata lu Dragotă ţiganul, pentru că o au cumpărat boiarinul dumni<i>i mele ce easte mai sus-scris, de la Stanciul, feciorul Radului, logofătul ot Corneşani, derept 2 400 de aspri gata şi cu zapis de la mîna lui de vînzare cu mulţi boiari mărturii scrişi în zapis. 
     Şi iară să fie cinstitului deregătoriului dumni<i>i mele, jupînului Dumitru marele slugeriu, pre această ţigancă ce easte mai sus-scrisă, anume Mariia, care au făcut schimbu cu Mitrea pitariul, dă au d[a]t boiarinul dumni<i>i mele, jupînul Dumitru marele slugeriu, Mitrei pitariul un copil de ţigan, anume ([o]badin. Iară Mitrea pitariul, el au dat jupînului Dumitru marele slugeriu pre această ţigancă ce easte mai sus-scrisă, anume Mariia, (i cu zapis de [la] mîna lor, cu mulţi boiari mărturie scri( (n zapisele lor.
     Şi iară să fie cinstitului deregătoriului dumni<i>i mele, jupînului Dumitru marele slugeriu, un ţigan, anume Neagoe, pentru că l-au cumpărat boiarinul dumni<i>i mele, ce easte mai sus-scris, de la Cîrs[t]ea den Bîrseşti şi de la jupîneasa lui derept 4 000 de aspri gata şi cu zapis de la mîna lor de vînzare, cu mulţi boiari mărturii scriş în zapis. 
     Şi iară să fie cinstitului deregătoriului dumni<i>i mele, jupan Dumitru marele slugeriu, o ţigancă, anume Mariia, fata lu Severin ţiganu, cu 4 fete ale ei, anume […]1, pentru că le-au cumpărat boiarinul dumni<i>i mele, ce easte mai sus-scris de la Dumitraşco cliuceriul din Spineni, derept bani gata 1 800 [d]e aspri gata şi cu zapis de vînzare de la mîna lui cu mulţi boieri mărturii scrişi în zapis.
      Şi iară să fie jupînului Dumitru marele slugeriu o ţigancă, anume Rada, pentru că au făcut schimbu cu Dumitraşco cliuceriu de au dat jupînul Dumi[t]ru marele slugeriu lu Dumitraşco cliuceriul pre Neaga ţiganca. Iară Dumitraşco cliucer, el au dat jupînului Dumitru marele slugeriu pre Rada ţiganca, care ţigancă o au fostu luat Dumitraşco cliucer schimbu de la jupînul Diicul ce au fostu mare agă denainte vreme pentru altă ţigancă. 
     Şi iară să fie cinstitului dregătoriului dumni<i>i mele, jupînului Dumitru marele slugeriu, şi Neaga ţiganca, carea o au fost dat lu Dumitraşco cliucer schimbu pentru că o au cumpărat boiarinul dumni<i>i mele, jupînul Dumitru vel slugeriu, de la Dumitraşco cliuceriul ot Spineni derept 2 400 de aspri gata şi cu zapis de la mîna lui de vînzare, cu mulţi boiari mărturii scriş în zapis. 
      Şi iară să fie cinstitului deregătoriului dumni<i>i mele, jupînului [Du]mitru marele slugeriu un rumîn, anume Stan, feciorul Ţegului Midei şi cu feciorii lui, anume Nica i Procopie den sat den Baie, pentru că i-au cumpărat boiarinul dumni<i>i mele de la Stanciul den Baie, feciorul lui Bălaur de la fecioru lui, Filip şi Iacov şi de la nepotă-său, Zaharia, feciorul Barbului de acolea derept 3 450 de aspri gata şi cu zapis de la mîna lui de vînzare cu mulţi boiari iar mărturie, scrişi în zapis. 
     Şi au vîndut aceşti boiari ce sînt mai sus-scrişi şi au schimbat ei de a lor bunăvoie, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturoru boiarilor şi a megiaşilor demprejurul locului şi cu ştirea dumni<i> mele. 
     Derept aceea, am dat dumnia mea cinstitutului deregătoriului dumni<i>i mele, jupînului Dumitru marele slugeriu, ca să-i fie aceste moşii ş[i ţ]igani moşii ohabnice în veci şi lui şi feciorilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor lui şi de nimini clăteală3 să n-aibă preste învăţătura dumni<i>i mele. 
     Adecă4 şi mărturii încă am pus dumnia mea boiarii divanului, anume: <1646>. <m.p.>
     
      
     Muz. de Ist. (i Artă Mun. Buc., nr. 39076.
     Orig. rom., hîrtie (46x33,5), sigiliu inelar mic.
      
     
     
     ___________
        1 Loc alb (n orig. 2
        3
        4 Post adecă, urmează amu.
        
     
     
     
      261
     1646 (7154) august 27
     
     Ionichie, cu mila lui Dumnezeu, papa şi patriarh al marii cetăţi Alexandriei şi a tuată lumea judecător.
     Dat-am cartea smerenii noastre sfintii şi dumnezeieştii mănăstiri ce să chiamă Vierăş, hram Vovedenie preasfintei Bogorodiţe şi egumenului Nifon şi tuturor călugărilor cîţi vor fi lăcuitori într-aceasta sfîntă mănăstire, ca să fie sfintii mănăstiri jumătate de sat din Bezdead ot sud Dîmboviţă şi cu rumînii, cu muntele, cu pădurea, cu apă, cu cîmpul cu siliştea satului şi de preste tot hotarul. Pentru că această jumătate de sat din Bezdead fost-au moşie dreaptă şi adăvărată a sfintii mănăstiri Vierăşul, dat şi închinat dă răposatul1 Şărban postelnic den Coiani şi de mumă-sa, jupîneasa Anca băneasa, încă din zilele răposatul<ui> Alexandru voievod cel bătrîn sinu Mircii voievod, cînd au fost cursul anilor vă leat 7081. (i au întărit această milă, ce scrie mai sus, cu cărţi domneşti şi cu zapise de la mîinele lor, ca să fie sfintii mănăstiri de întărire şi lăcuitorilor călugări de hrană, iar lor şi părinţilor lor pomana în veac. (i în urma lor să nu fie nimeni volnec a strica această tocmeală şi pomană a lor ci au făcut la această sfîntă mănăstire ce easte mai <sus>-zisă. Şi tot o au ţinut sfînta mănăstire Vierăşul această jumătate de sat din Bezdeadul şi cu rumînii cu bună pace pînă în zilile lui Gavriil voevod.
     Deci cînd au fost atuncea, iar rumînii din Bezdeadul plasa mănăstirii, ei s-au sculat de au mers la Stoichiţa postelnic din Văcăreşti şi la jupîneasa lui, Elina, care z[ic]e că să trag ei ctitori la sfînta mănăstire, cu multă rugăciune, ca să-i slobozească din rumînii de către sfînta mănăstire, iar ei să cumpere alt sat să dea în locul lor încă şi mai bun decît dînşii, numai ei să fie nişte oameni judeci şi slobozi dempreună cu moşiia lor. Deci Stoichiţa postelnic şi jupîneasa lui, Elina, le-au fost dat voie, ca să cumpere un sat bun şi aproape de mănăstire, să fie rumîni pentru rumîni şi moşie pentru moşie şi să poată fi şi mănăstirea de folos şi de întărire. Deci ei să fie nişte oameni slobozi şi judeci. Iar rumînii din Bezdeadul ei au fost cumpărat un sat, anume Ştubeia, în judeţul Mehedinţilor şi l-au fost dat schimb pentru dînşii.
     Iar cînd au fost acum, în zilele mări<i>i sale domnului nostru Io Matei Basarab voievod, iar Nifon egumenul şi cu alţi fraţi călugări, [v]îzînd că n-au nici un folos şi mănăstirea n-are nici un ajutor de la acel sat, de la Ştubeia, pentru că easte atîta de departe, ei au venit naintea mări<i>i sale, domnului nostru şi înaintea a tot divanul mării sale şi a smereni<i>i noastre dempreună cu bezdădenii de faţă. Deci bezdedenii aşa zicea: cum că au dat schimb acel sat, Ştubeia şi s-au răscumpărat, ci să fie nişte oameni slobozi precum s-au judecit. Iar Nifon egumenul şi cu alţi călugări ei jăluia cum că satul Bezdeadul au fost dat acel sat Ştubeia fără voia egumenului şi altor călugări care au fost atuncea la sfînta mănăstire Vierăşul, ci numai ce au făcut acel schimb Stoichiţa postelnic şi cu jupîneasa lui, Elina şi cum că mănăstirea n-are nici un ajutor de la acel sat, Ştubeia fiind atîta de departe, precum au mărturisit şi alţi boiari dimprejurul mănăstirii.
      Într-aceea, măriia sa domnul au căutat şi au judecat cu tot cinstit divanul mări<i>i sale dimpreună şi cu smereniia noastră şi cu iubitoriul nostru frate şi întocmai slujitor chir vlădica Theofil şi au dat sfintii mănăstiri Vierăşul cum să ţie iar acea jumătate de sat din Bezdeadul, precum au ţinut şi mai dinainte vreme, iar cu satul Ştubeia să facă rumînii iar din Bezdeadul ce vor şti, precum că aşa au ajuns judecata.
     Drept aceea şi smereniia noastră încă am dat cartea smereni<i>i noastre sfintii mănăstiri Vierăşul, ca să fie această jumătate de sat şi cu rumînii din Bezdeadu moşie în veci.
     Iar cine va îndrăzni să strice şi să calce acea moşie1 de la această sfîntă mănăstire, acela să fie proclet şi afurisit şi anathima de 318 oteţi ije vă Nichei şi part<ea> lui să fie cu Iuda şi cu Ariie la un loc. Aşişdere să fie şi de smereniia noastră legat şi blestemat. Amin.
     Avgust 27 dni, leat 7154 <1646>.
     
     DANIC, Ms. 479, f. 172-172 v. 
     Copie; alte copii, ibid.: Doc. ist., MLXIII/334; mss. 349, f. 389 v–391 v şi 710, f. 799 v–800. 
     
     Reg. Grecianu, Genealogiile, II, p. 294.
     __________________
        1 2 Cf. ms. 710: pomană.
     
     
     
     
     
     
      262
     
     
     1646 (7154) august 27
     
     † Adecă eu, Preda slujer ispravnic cu 12 boiari hotarnici carii am hotărît ocina Vărăştilor, po ime: Şteful postelnic i ot Topoloveni, Tudor <stolnic>1, Borcea vornic ot Spăteni, Badea postelnic ot Ţigăneşti, Radul logofăt ot Birileşti, Lupaşco postelnic ot Ruşi, Miho postelnic ot Bărboşi, Miroslav iuzbaşa, ot Nitezeşti, Manta logofăt ot Fiiani, Datco postelnic ot Bîrseşti, Bratul ceauş i ot Roteni, Bădica, scris-am cartea nostră, ca să fie de mare credinţă la svînta mănăstire, hramul Sventi Dimitrie la Căldoroşani, cum să se ştie că au venit Ştefan şi cu fămeia lui, anume Muşa, fata lui Stoian, nepoata lu Voico de Vărăşti, de-au mărturisit cum (-au închinat Muşa toată partea ei şi a unchiu-său den Vărăşti, den partea răţească toată cîtă se va alege, de priste tot hotarul unde se va alege1. Şi au arătat şi zapisul lor, carele au fost făcut la svînta mănăstire şi ş-au scris părinţii ei la pomenic, cînd au fost cursul anilor 7153. Dirept aceea, i-am făcut cartea nostră la svînta mănăstiri hramul Sventi dimitrie, ca să fie de credinţă şi să fie stătătoare în vecie, cum o au închinat ei, de a lor bunăvoie.
      Şi pentru credinţa, pus-ne-m şi peceţili i iscăliturili.
      Pis measeţa avgust 27, vă leat 7154 <1646>.
     † Şteful postelnic. † Borcea vornic. † Badea postelnic. † Radul logofăt.
     † Lupaşco postelnic. † Miho. † Miroslav. † Manta logofăt. † Bratul.
     † Datco postelnic. † Bădica. † Tudor stolnic.
     
     
     DANIC, M-rea Căldăruşani, III/11.
     Orig. rom., hîrtie (30,5 x 21), 11 peceţi inelare, aplicate în fum.
     Copii ibid.: Doc. ist., CMIV/58; CMLXXIII/41, f. 1; CMLXXIV/41, f. 1 şi ms. 721, f. 20 v–21 (646 v–647).
     
     ______________
        1 Iniţial 
     
     
     
      263
     
     1646 (7154) august 29
     
     † Adecă eu, star Micudă snă Pîrvului ot Stoeneşti, împreună cu feciorii miei, anume Lăudat i Pîrvul, mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna dumnealui jupînului Socol clucer şi la coconii dumnealui, cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui noi toată ocina, partea noastră cîtă am avut den sat, den Stoieneşti ot Dîmboviţa, de preste tot hotarul den cîmpu şi den apă şi den vadure de mori şi den pădure şi den siliştea satului şi cu 4 delniţe în sat. (i la o delniţă cîte cu 12 locure în cîmpu şi cu livezi de coasă şi den munţii satului ce se chiiamă Fîntîneaoa şi Cioara şi de preste tot locul cît mi i-au fostu partea mea despre fraţii miei, Lazăr i Aldea i Istratie a patra parte. 
     Pentru că noi aceşti 4 fraţi am ţinut în sat un moş ce l-au chiemat Vlaicul Gogan, iar 2 moşi au fostu ai megiiaşilor, carii ne-au fostu fraţi în sat. Deci, eu Micudă cu feciorii miei vîndut-am toată partea mea cum scrie mai sus, de a noastră bunăvoie şi fără de nici o silă jupînului Socol clucer pre bani gata, aspri 8 000, ca să-i fie dumnealui moşie şi coconilor dumnealui în veac stătătoare.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mărturii boiari şi megiiaşi carii-ş <vor>1 pune peceţile şi iscăliturile mai jos. 
     Şi pentru credinţa, pusu-ne-am şi noi degetile, în loc de peceţi, ca să se crează. Aceasta mărturisim cu al nostru zapis. Însă am vîndut moşie pustie fără de rumîni.
      Pis mease(a abgust 29 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu star Micudă. Eu Lăudat. Eu Pîrvul. Eu Danciul ot Bădeni. Eu star Micul.
     Neguţ vătah. Popa Trifa.
     
     
     DANIC, Ep. Argeş, XVIII/4.
     Orig. rom., hîrtie (30 x 19,5).
     
     
     
     
     
      
     
     
     
      264 
     
     
     
     
      1646 (7154) august 29
     
     † Adecă eu, Tihan, feciorul lu Dragomir de<n> sat de D<ob>roţăi, den judeţul Ilhovul şi soţia mea, Stana şi cu ficiorii miei, anume: Vlasie i Tihan i Cîrstea i Nedea i Stănislav, scriem şi dăm ştire cum să să ştie cum am venit noi de a noastră bunăvoie la sfînta mănăstire ce să chiamă Căldăroşani, hram Sfentii Dimitrie şi am închinat toată partea nostră de moşie, însă 4 funi<i> de ocină, funea de cîte 25 de stînjeni, fac stînjeni 100, pintru sufletele părinţilor miei şi pintru sufletul mieu. 
     Şi am făcut acestă zapis al nostru să fie de mare credinţe1 la mîna părintelui2 egumenului Varlam şi a tot săborul sfintei mănăstiri, ca să fie această moşie de hrană sfintei mănăstiri şi nouă pomană în veci. 
     Iar, de se va scula cineva din feciorii miei sau fiecine den ruda mea să [s]trice această tocmeală, [acel]a om să fie triclet şi afurisit de vlădica Hristos şi să fie proclet şi [a]nathema într-un loc cu Iuda şi cu Aria şi să fie blăstemat de 318 oteţi carii au fost întru săborul din Nichiia. 
     Şi pintru credinţa1, pusu-mi-am şi degetul în loc de pecta şi eu şi feciorii miei. 
     Pis measeţa avgust 29 dni, vă leat 7154 <1646>. 
     Eu Tihan. Eu Stana. Eu Vlasie. Eu Tihan. Eu Cîrstea. Eu Nedea. 
     
     DANIC, Doc. ist., MDXXXIV/23
     Orig. rom., hîrtie (31,5x21).
     
     ______________
        1 
        2 
     265
      1646 (7154) august 29
     
     †  Dat-am domniia mea această poruncă a domni<i>i mele acestor copii, anume: Pătraşco cu frate-său, Giura din Morînglavi, ca să fie volnici cu acestă carte a domni<i>i mele, de să-şi ţie pre o fată de ţigani Sara Oancei ţiganul, feciorii Siminei ţigancei, carea easte din ţigănia jupîneasii Buicăi, fata Predii slugeriul din Greci, pentru că au avut pîră Pătraşco şi frate-său, Giura, cu credinciosul boierinul domni<i>i mele, pan Dumitru Filişanul vel slugeriu, socrul jupîneasii Buicăi, că jupîneasa Buica fost-au vîndut lui Pătraşco şi frăţîni-său, Giurei pre Oancea copilul, fratele […]1 feciorul Siminei ţigancei, drept ughi optsprezece bani gata, de bunăvoia ei, fără nici o silă, cu zapis din mîna ei, scris cu mulţi boieri mărturie să le fie moşie, să-l ţie, să facă ce va vrea cu dînsul. 
     Iar deaca s-au petrecut jupîneasa Buica, iar boierinul domni<i>i mele, Dumitru slugeriul, socrul ei, el au luat de la dînşii acest copil de ţigan, zicînd că bărbatul aceştii ţigance Siminei au fost al lui de moşie. Deci într-alt chip n-au putut, că au dat legea lui Dumitru slugeriul cum să-şi ţie copilul de ţigan cu bună pace. 
     Iar mai apoi, judecata au ajuns cum că aceşti copii, pre fata Siminei pentru feciorul ei, Oancea, carele au fost vîndut lor, să le fie moşie, cum să cade, că aşa am judecat domniia mea cu tot divanul. 
     Iar cine să va mai scula cu pîră să nu crează şi însumi am zis domniia mea.
     Pisah, measeţa avugst 29 dne, vă leat 7154 <1646>.
     Io Matei Basarab voievod.
     
     
     BAR, A 3281, f . 283 r-v (286r-v, 279r-v).
     Copie.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
      (ndoielnic
     
     1646 (7154) august 29
     
     † Adecă eu Stoica înpreună cu frate-mieu Chirlic, feciorii Aldii ot Stoeneşti, mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de bună credinţă la mîna dumnelui jupînului Socol cliucer şi la coconii dumnealui cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui noi toată partea noastră de ocină cîtă am avut den sat, den Stoeneştii ot Dîm<boviţa> de preste tot hotarul, de în cîmpu şi de în apă şi de în vadure de moară şi de în pădure şi de în siliştea satului şi cu 4 delniţi în sat şi la o delniţă cîte cu 12 locuri în cîmpu şi cu livezi de coasă şi de în munţii satului ce se chiiamă Fîntîneaoa şi Cioara şi despre tot locul cît au fostu partea tătîine lui nostru Aldii, despre unchii noştri Lazar i Micudă i Istratie a patra parte. Pentru că noi aceşti 4 fraţi avut-am în sat în Stoeneşti un moş anume Vlaicul Gogan, iar 2 moşi au fostu ai megiiaşilor carii ne-au fostu fraţi în sat. deci eu Stoica şi cu frate-mieu Chirlic, vîndutu-ne-am toată partea noastră cum scrie mai sus, de a noastră bunăvoe şi fără de nici o silă; jupînului Socol cliucer pre bani gata aspri 8000, ca să fie dumnealui moşie şi coconilor dumnealui în veac stătătoare.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mărturie boiari şi megiiaşi carii-ş vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos. Şi pentru credinţă pusu-ne-am şi noi degetile în loc de peceţi, ca să se crează. Aceasta mărturisim cu al nostru zapis. Insă am vîndut moşie pustie, fără de rumîni.
     Eu Stoica.
     Eu Chirlic.
     Popa Trefa.
     
     <Pe verso:> Acest zapis cu jurămîntul moşnenilor s-au dovedit rău şi mai vîrtos că şi în ocolniţa răposatului Matei voevod nu s-au aflat scris, ci s-au luat de la mîna părintelui Daniil egumen ot Sventie Ioan din Bucureşti şi s-au dat la mîna moşnenilor.
     Martie 14 dni, 7245 <1735>.
     Varlaam egumen ot Aninoasa martor.
     Mihail egumenul Vierăşiul şi martor.
     Iorga judeţul ot Dlăgupul martor.
     Şărban Mecul.
     Vladul logofăt, sinu Tanasie portat ispravnec la hotărnicie.
     
     DANIC, Ep. Argeş, XVIII/3.
     Orig., îndoielnic, hîrtie, (30 x 20).
     Îndoielnic după menţiunea de pe verso din anul 1737.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
      (ndoielnic
     
     
     
     1646 (7156) august 29
     
     † Adecă eu, Stoica înpreună cu frate-mieu Chirilic, feciorii Aldii ot Stoeneşti, mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie bună credinţă la mîna dumnealui, jupînului Socol cliucer şi la coconii dumnealui cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui noi toată partea noastră de ocină cîtă am avut den sat den Stoeneşti ot Dîmboviţa de preste tot hotarul de în cîmpu şi de în apă şi de în vadre de moră şi de în pădure şi de în siliştea satului şi cu 4 delniţi în sat şi la o delniţă, cîte cu 12 locuri în cîmpu şi cu livezi de coasă şi de în munţii satului ce se chiiamă Fîntîneaoa şi Cioara şi despre tot locul cît au fostu partea tătăinelui nostru Aldii. Despre unchii noştri Lazăr i Micudă i istratie a patra parte pentru că noi, aceşti 4 fraţi avut-am în sat în Stoeneşti un moş, anume Vlaicul gogan iar 2 moşi au fost ai megiiaşilor carii ne-au fostu fraţi în sat. deci eu, Stoica şi cu frate-mieu Chirlic, vîndutu-ne-am toată partea noastră, cum scrie mai sus, de a noastră bunăvoe şi fără de nici o silă jupînului Socol cliucer pre bani gata aspri 8000, ca să fie dumnealui moşie şi coconilor dumnealui în veac stătătoare.
     Şi la tocmeala noastră fost-au mărturie boiari şi megiiaşi carii-ş vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos. Şi pentru credinţă pusu-ne-am şi noi degetile în loc de peceţi, ca să să crează. Aciasta mărturisim cu al nostru zapis. Insă am vîndut moşie pustie, fără de rumîni.
     …………………
     † Eu Stoica.
     † Eu Chirlic.
     Popa Trefa.
     
     Acest zapis cu jurămîntul moşnenilor s-au dovedit rău şi mai vîrtos că şi în ocolniţa răposatului Matei voevod nu s-au aflat scris ci s-au luat de la mîna părintelui Daniil egumen ot Sveatie Ioan din Bucureşti şi s-au dat la mîna moşnenilor.
     Martie 14 dni 7245 <1737>
     Varlaam egumen ot Aninoasa, martor.
     Mihail egumen Viaraşul şi martor.
     Iorga judeţul ot Dlăgupul martor.
     † Şărban Mecul.
     Vladul logofăt sin Tanasie portar, ispravnec la hotărnicie.
     
     DANIC, Ep. Argeş, XVIII/3
     Orig., hîrtie dublă (31 x 20), filigran.
     Îndoielnic după menţiunea din 1737 de pe verso.
     
     
     
     
     281
     
     <1646, septembrie 1 – 1647, august 31> 7155, Tîrgovişte
     
     † 1111111111111†<m.p.>
     
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi dommn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstiţilor boieri ai domniei mele, jupan Gheroghie vistier şi jupan Bunea vistier şi cu fiii lor, cîţi dumnezeu le va dărui, ca să le fie ocină în Dîrza, din judeţul Vlaşca, însă toată ocina Dîrzii de peste tot hotarul, din hotar în hotar, pe vechile hotare şi semne şi cu tot venitul, pentru că această ocină mai sus-spusă din Dîrza a fost dedină megieşească, birnică la catastih în vistieria domniei mele.
     Astfel, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, iar megiaşii din Dîrza ei, ca nişte oameni răi şi înşelători s-au sculat de au fugit din sat în altă parte şi au lăsat birul domnesc şi haraciul cinstitului împărat jos şi în nici un chip n-au vrut să vie la dedina lor şi la bir. Întru aceasta, domnia mea dacă am văzut această înşelăciune a lor domnia mea am dat toată dedina Dîrzii cu tot venitul din hotar în hotar slugilor domniei mele, păhărniceilor şi mazililor şi roşilor din Cucuruz din Vlaşca, ca să le fie lor dedină şi ei vecini şi să vîndă în altă parte şi să aibă să plătească ei birul şi toate dăjdiile lor la vistieria domnească şi la nevoia ţării.
     Întru aceasta, păhărniceii şi ceilalţi slujitori de acolo, ei au plătit birul şi toate dăjdiile dîrzenilor într-un an şi jumătate, iar sătenii din Dîrza tot n-au voit să vină să plătească birul la dedina lor. Întru aceasta, păhărniceii, ei încă dacă au văzut aşa s-au sculat de au vîndut toată ocina Dîrzii din hotar în hotar boierilor domniei mele, jupan Gherghie vistier şi jpan Bunea vistier, pentru 14.600 aspri gata şi cu zapis de la mîinile lor de vînzare, cu mulţi boieri martori, însă păhărnicei anume: Marco păhărnicel şi Radul mazil şi Ion păhărnicel şi Odor păhărnicel şi Stanciul mazil şi Ştefan mazil şi Mircan păhărnicel şi Stoica mazil şi Simion mazil şi Pîrcea mazil şi Neagul mazilul şi Cernat mazilul şi Pătru roşul şi Radul mazilul şi Albul păhărnicel şi Manolachi mazilul şi Stanciul postelnic din Porumbreni şi Balea mazil şi Hurvat mazil şi Muşat roşul din Ruşceni şi alt Muşat şi Metodie spătărelul şi Cazan spătărel. Şi cînd au vîndut ei această ocină din Dîrza acestor boieri s-au legat că dacă nu le va fi stătătoare ocina Dîrzii şi cu birul să aibă ei să dea acestor boieri din dedinele lor, ocină pentru ocină şi să aibă ei să poarte şi pîră cu Dîrzeanii. Şi au dat ei seama de birul lor şi toată gîlceava, iar aceşti mai sus-spuşi boieri, Gherghie vistier şi Bunea vistier să ţină dedina Dîrzii cu bună pace, căci o au cumpărat cu bani gata şi cu zapis de la mîinile lor. Şi tot au ţinut aceşti boieri cu bună pace jumătate de an.
     Iar cînd a fost acum, iar aceşti mai sus-spuşi slujitori din Cucuruz, ei au ridicat pîră cu aceşti mai-spuşi boieri zicînd că au vîndut această ocină cu bir cu tot. şi au venit înaintea domniei mele în divanul cel mare de s-au pîrît de faţă cu Gherghe vistier şi cu Bunea vistier de au mărturisit ei că au vîndut ocina stătătoare, iar pentru bir nu a fost în ştirea lor. Întru aceasta, domnia mea am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege împreună cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele şi am dat domnia mea acestor păhărnicei lege 12 boieri, să jure că au vîndut ocina cu bir cu tot, să spargă zapisul lor.
     Iar ei atunci dinaintea domniei mele din divan n-au cutezat să se apuce de lege, ci au rămas de lege şi de judecată ca să poarte ei grijă de birul dîrzenilor şi să caute ei pe săteni pentru că au luat atîţia bani de la Gherghie vistier şi de la Bunea vistier, iar aceşti […]1 să ţină ocina Dîrzii toată cu tot venitul [de peste]1 tot hotarul, din hotar în hotar, cu bună pace […]1 aspri şi cu multă pîră […]1 să le fie lor dedină şi de ohabă [… şi]1 de nimeni neclintit, după porunca [domniei mele.
     Iată dar şi Martori]1 am pus domnia mea: jupan Gh[iorma mare ban şi jupan Dragom]1ir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt [… ju]1pan Diicul spătar şi Barbul s[tolnic şi …]1 jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic […]1.
     […]1tru logofăt în cetatea de scaun Tîr[govişte…]1 zile, iar de la Adam [cursul]1 anilor, în anul 7155.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     
     DANIC, Doc. ist., CXCVI/211.
     Orig. slav, hîrtie (43 x 28,5), pecete timbrată.
     Datat după zapisul de vînzare din 1646 septembrie 1.
     
     
     ____________________
        1 Loc rupt în orig. 
     
      283
     1646 (7155) septembrie 1
     
     † Adecă noi, păhărnicei ot Cocoruz, de la judeţul Vlăşcei, anume: Marco păharnic şi Radul mazîlul şi Ion păharnic şi Odor păharnic i Stanciul mazîlul i Ştefan mazîlul i Mircan păharnic i Stoica mazîlul i Părce mazîlul i Negul mazîlul, Cernat mazîlul, Pătru roşul1 i Radul mazîlul, Simion mazîlul i Albul păharnic, Manolache păharnic, Stan postelnic ot Porumbreni, Bale mazîlul, Hurvat mazîlul, Muşitu roşul ot Ruşiceni i pac Muşit ot tam, Mitodii spătărelul ot Ruşiceni, Cazan spătăriul ot tamu, scriim şi mărturisimu cu al nostru2 zapis, ca să fii de mari credenţă la mîna jupînului Ghirghi biv vtori vistier şi la mîna jupînului Bunii biv vtori vistier, pentru să ştii că i-amu vîndut domniielor3 ocina de la Dîrza toată den hotar pînă-n hotaru, cît se va afla den hotar pînă-n hotar, cît se va afla den pădure, den apă, den sele(tea satului, de1 preste tot hotarul, cît se va afla, derept bani gata 14.600, ca să fie domniialor de moşii, pentru că acesta moşii, ci scrii mai sus, fost-au4 megieşască, iar ei s-au4 sculatu de au fugit şi n-au4 vrut să-ş plătescă birul, iar domno nostru, Mateiu Băsărab voivod, ne-au pus de l<e>-amu plătit noi biru lor şi toate dăjdele lor întru anu şi jumate şi le-mu puru<n>cit la dinşii, ca să fiie să-ş plătescă birul şi să-ş ţii moşie. Iar ei n-au4 vrut să vie5. Iar noi ne-mu sculat de am căzut nainte domnu6 nostru2, iar domnu6 nostru ne-em dat să ne fii rumîni şi să fimu volnici a le7 vendere moşiele8 lor. Iar noi într-acee9 ne-mu sculat de o-mu vîndut acestă moşii ci scrii mai sus domnielor, acestor 2 boiri ci scriu mai sus. (i încă ne-mu prinsu noi dă nu va fi acestă moşiie stătătoare să a<i>bă a ne loarea domneialor moşiele8 nostre, iar noi să avemu a tragere10 pîră cu dinşii şi să avemu a le dare noi sema de birul lor. 
     Şi cîndu ne-m tocmit fost-au4 mulţi boiri mărturii, anumea: jupanul Socol biv vel clucer şi jupan Dumitraşco biv vel stolnic i jupan Costandin biv vel11 postelnic i jupan Niţa biv vel agă i jupan Sava căpitanul i Stan logofăt ot Letcă şi Toader postelnic ot Purumbreni şi Ciucor ruşul ot Comăneşti şi Şerbul ruşul12 ot Tihuleşti şi Petco ot Baba şi Vîlcan postelnic ot Bulcinu i Vasilii postelnic ot Mogoşişti.
      Ace(te au fost toţ mărturii, cîndu ne-mu tocmit. Şi pentru mai mare credinţă ne-m pus şi peceţile.
     Şi amu scris eu, Vîlcul logofătul. 
     Pis measeţa septembrie 1 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Marco păharnic.
      Radul mazîl.
     Ion păharnic.
     Odor.
     Stanciul mazîl.
     (tefan mazîl.
     Mircan piharnic.
     Stoica.
     Părce.
     Negul.
     Cernat.
     Pătru.
     Radul.
     Simion.
      Albul.
     Manolache.
     Stan.
     Bale.
     Harvat.
     Muşat i pac Muşat.
     Mitodie.
     Cazan.
     Socol cliucer13
     Dumitraşco biv vel stolnic13
     Niţă biv vel agă13 
     Costandin13. 
     Sava logofăt i căpitan za visterie13.
     
     DANIC, Doc. Ist., CCXCIX/127.
     Orig. rom., hîrtie (42 x 28), opt peceţi inelare în tuş.
     
     Menţ., Stoicescu, Subalternii marilor dregători, p. 77, n. 123.
     
     
     _______________
        1 
        2
        3
        4
        5
        6
        7
        8
        9
        10
        11
         1213 Semnături autografe.
     
      284
      
     
     1646 (7155) septembrie 1, Bucureşti
     
     †1şi părintelui egumenul Varlam şi tuturor călugărilor i cîţi sînt lăcuitori în sfînta mănăstire, ca să-i fie sfintei2 mănăstire ce scrie mai sus 4 funi<i> de ocină den sat den Dobroţăi ot sud Elhov, (nsă funea cîte de 25 de stînjeni, ci stînjini 100 den cîmpu, den pădure, den apă şi den şăzutul satului de pretutindeni, oarecît se va alege de preste tot hotarul, den hotar pînă-n hotar. Pentru că aceste 4 funi<i> de ocină, care scriu mai sus, fost-am de moşie ale lu Tihan feciorul lu Drăgomir încă mai denainte vreme.
      Iar cîndu au fostu acum, în zilele domni<i>i mele, iar Tihan împreună cu fămeia lui, Stana şi cu feci<o>rii lui, anume: Vasilie i Tihan i C<î>rstea i Nedea i Stănislav, ei s-au sculat de a lor bunăvoie d-au mersu la sfînta mănăstire Căldăruşani şi la părintele egumenul Varlam şi a tot soborul sfintii mănăstiri d-au dat şi au închinat aceste 4 funi<i> de ocină pentru sufletul lor şi a părinţilor, ca să le fie lor pomeană în veci şi sfintii mănăstiri de-ntărire şi călugărilor de hrană (i cu zapis de la mînă lor făcut cu mare blestem, cum am văzut domnia mea şi zapisul la mîna părintelui Varlam egumenul. 
     Derept aceea, domnia mea am dat ca să fie sfintii mănăstiri Călduruşanii aceste 4 funi<i> de ocină moşie ohabnică în veci stătătoare. Şi am întărit domnia mea şi cu blestem: după petrecerea domni<i>i mele carele va alege Domnul Dumnezeu a fi domn şi biruitor Ţărîi Rumîneşti să aibă a cinsti şi a-ntări această carte a domni<i>i mele pre tocmeală, cum scrie mai sus, pre acela Domnu Dumne[zeu…]ească şi să-l hrănească întru domnia […]3 şi la cela veac să fie iertat sufletu lui. Iară care nu va cinsti, nici va noi, ci va călca şi va […tra]ge această carte a domni<i>i mele, acela să fie anathema şi afuri<s>it de 318 sfinţi oteţi i sut [vă Ni]chie şi să aib cinste cu Iuda şi cu Arie. 
     †<>, 
     
     DANIC, Doc. ist., MDXXXVII/25. 
     Orig. rom., hîrtie (42x27), rupt la (ndoituri, sigiliu mijlociu, timbrat. 
     
     
     
     _______________
        1 ”Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod (i domn a toată (ara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei (i dumnezeie(tii mănăstiri a domniei mele, numită Căldăru(ani, unde este hram Sfîntul mucenic Dimitrie” 
        2 3 Loc rupt (n orig.
     285
     
     1646 (7155) septembrie 3, Bucureşti
     
     † 111111111111111111111111111111†<m.p.>
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei BAsarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugii domniei mele, Ianachi, fiul popii Borce [clisiarul]1 din Bucureşti şi jupaniţei lui, elina, fiica lui Hiera logofăt din Ageşti de [pe Mostişte]1 din judeţul Ilfov şi cu fiii lor, cîţi le va da Dumnezeu, [ca să-i fie ocină]1 la [Ageşti din ]1 partea socrului său, Hiera logofăt 100 stînjeni din [cîmp]1 şi din pădure şi din apă şi cu casa lui din sat şi cu trei pogoane de vie [de lîngă casă şi cu tot]1 venitul de peste tot hotarul, oricît [se va alege, pentru că aceşti mai sus-zişi]1 stînjeni de ocină din Ageşti, i-a dat socrul său, Hiera logofăt cît a fost el sănătos, însă 50 stînjeni [de ocină i-a dat ginerelui său, Ianachi]1 şi fiicei sale Elina, [iar 50 de stînjeni şi cu casa şi cu trei pogoane]1 de vie lîngă casă, i-a dat Hiera logofăt la vreme de bătrîneţe [şi slăbiciune]1 pentru pomană şi cu [zapis de la mîna lui cînd]1 a fost în anul 71382 [şi cu mulţi martori cinstiţi şi oameni buni martori]1 scrişi în zapis, anume: popa Tatomir şi popa Mîrzea şi [popa Ivan şi popa]1 domnesc Stanciul [şi popa Stanciul Cîrtoganul şi popa Dragul clisiar şi Duca diaconul şi Dumitru grămatic, fiul Burcei şi]1 Stoica grămatic şi Florea grămătic şi Stan Spiridon şi mulţi [oameni. Şi au arătat]1 că Ianachi şi [jupaniţa lui, Elina au avut această ocină şi cu casa Hierăi logofăt şi cu tot venitul şi cu bună pace pentru că l-au căutat singur]1 pe socrul său, Hiera logofăt şi la moartea lui cu tot ce a trebuit [mortului, şi la înmormîntare]1.
     Iar apoi [cînd a fost acum în zilele domniei mele, după moartea lui Hiera logofăt, iar fiul lui, Hiera logofăt, el a ridicat pîră cum că]1 nu a dat tatăl său, Hiera logofăt această ocină din Ageşti şi cu casa lui şi cu [trei pogoane]1 de vie [ginerelui său, Ianachi şi jupaniţei lui, Elina. Deci Ianachi cu zapisul cel avea făcut de socrul său, Hiera logofăt]1 pe această ocină la mîna lui a venit înaintea domniei mele în marele divan [şi s-a pîrît]1 de faţă.
     [Întru aceea, domnia mea am judecat şi am căutat pe dreptate şi pe legea lui Dumnezeu împreună cu toţi cinstiţii]1 dregători ai domniei mele şi nu am voit domnia mea să intru în blestemul mortului [şi am dat]1 domnia mea lui Hiera, [fiul bătrînului Hiera logofăt lege 12 boiari jurători ca să rupă zapisul tatălui său, Hiera logofăt şi ]1 aşezămîntul ce l-a făcut el cu voia lui şi cu limba lui fiind în viaţă. Iar Hiera, fiul [lui Hiera logofăt el nu a îndrăznit şi …
     şi a rămas înaintea domniei mele în divan de lege şi de ]1 judecată.
     De aceea, am dat domnia mea slugii domniei mele [Ianachi]1 şi [jupaniţei lui]1, Elina, fiica lui Hiera cel bătrîn, ca să le fie ocină în Ageşti, stînjeni [100 şi cu]1 casa din sat şi cu trei pogoane de vie şi cu tot venitul de moştenire şi de ohabă, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor, iar lui Hiera cel bătrîn logofăt pomană în veac şi mai multă treabă şi lucru fiul său, Hiera, să nu aibă cu această ocină. Şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe vistier şi jupan Diicul spătar şi Barbul stolnic şi Radul Mihalcea mare comis şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Şi eu, Dumitru logofăt, am scris în cetatea de scaun bucureşti, luna septembrie 3 zile şi de la Adam pînă acum la această scriere, cursul anilor în anul 7155 <1646>.
     Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XVI/81.
     Orig. slav, perg. (33 x 49), rupt, pătat, pecete timbrată, căzută.
     Copie slavă, ibid., ms. 706, f. 41v-42; trad., ibid., ms. 128, f. 294.
     
     ________________
        1 Loc rupt în orig.; completările s-au făcut după ibid., mss: 706, f. 41v-42; 128, f. 294
        2 în ms. 706, văleatul este 7148.
     
     
     
     
     
     286
     
     1646 (7155) septembrie 3, Bucureşti
     
     † 1<>21<>3†<m.p.>
     
     
     
     † Din mila lui Dumenzeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui Laţcu şi fratelui său, Lăudat şi unchiului lor, Crăciun din Glogova din judeţul Mehedinţi şi cu toţi fiii, cîţi Dumenzeu le va dărui, ca să le fie lor în Mănăstire, însă de la Teiul lui Dragomir al patrulea ogor din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului de pretutindeni, oricît se va alege de peste tot hotarul, pentru că au cumpărat ei acest ogor, cum este mai sus-scris al patrulea ogor, de la Novac din Vrabeţi şi de la soţia lui, Anca, fata lui Dan Dănovanul, pentru 1800 aspri gata. Şi a vîndut Novac [şi]1 Anca cu a lor bunăvoie şi cu ştirea tuturor fraţilor lor de ocină şi cu zapis de vînzare de la mîinile lor de cînd a fost trecerea anilor 7127 şi cu mulţi oameni buni martori scrişi în zapis, anume: din Glagova, Avram <şi> Cernat şi Manea şi Oprea şi Dumitru Răşivanul şi din Crainici, Oprea şi Stroe şi din Comăneşti, Danciul şi din Boboieşti, Dan.
     Şi iar să fie lui Laţcu şi Lăudat […]2 un loc de vie în lung şi în lat, cît se va alege, pentru că s-au înfrăţit Laţco şi Lăudat cu Iovan şi cu Avram din Ciucel, în sfînta biserică. Şi a dăruit Iovan pe Laţco şi pe Lăudat cu acest loc de vie care este mai sus-scris ca să le fie lor de moştenire, iar Laţco şi Lăudat ei au dăruit la această înfrăţire pe Iovan cu patru stupi şi cu aspri gata, ughi 5. Şi iar să se ştie cum a dăruit Avram, deosebit, pe Laţcu şi pe fratele lui, Lăudat [cu]1 4 paşi de arătură pe lîngă locul de vie de la Avram, iar Laţcu şi Lăudat, ei au dăruit pe Avram cu o pereche de nădragi. Şi au cheltuit la înfrăţire 40 vedre de vin şi o vacă grasă. Şi s-au înfrăţit ei de a lor bunăvoie cu ştirea tuturor megieşilor din sus şi din jos şi din jurul locului şi înaintea domniei mele şi cu zapis de înfrăţire de la mîna lor şi cu mulţi boieri şi oameni buni martori care au fost de faţă la înfrăţirea lor, anume: din Glogova, Nicola pîrcălabul şi nepotul lui, Vintilă şi popa Mînea şi Hamza iuzbaşa şi Ivănuş şi Pătru Strîmbanul şi Ştefan sîrbul şi Dragomir al lui Manea şi unchiul lui, Crăciun.
     Şi iar să fie lui laţcu şi lui Lăudat ocină în Ciucel, însă un prilog lîngă via de înfrăţire, însă 24 paşi în lung şi în lat cu via pe care o are, pentru că l-a cumpărat Laţco şi Lăudat de la Iovan şi de la fratele lui, Avram pentru 1800 aspri gata; şi a vîndut Iovan şi Avram ei de bunăvoia lor, fără nici o silă şi cu ştirea tuturor megiaşilor din jurul locului. 
     Pentru aceasta am dat şi domnia mea lui Laţco şi fratelui lui, Lăudat să le fie ocină şi vie dedină şi de ohabă, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni de neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi Radul mare comis şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Lepădat logofăt, în cetatea de scaun Bucureşti, luna septembrie a 3-a zi [şi de la Adam]3, în anul 7155 <1646>. 
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     
     
     DANIC, Doc. ist., MDCLXV/17.
     Orig. slav, perg. (34 x 48), sigiliu mijlociu, timbrat.
     
     
     
     
     
     
      287
     
     
     
      1646 (7155) septembrie 4
     
      Adică eu, Badea şi cu frate-mieu, Drăghici, feciorii Mari<i>i de Rumîneşti, dat-am acesta al nostru zapis, cum să fie dă mare credinţă la mîna logofătului Lăudat şi la <a> jupînesii lui, Mari<i>i şi la coconi<i> lor, cum să se ştie că i-am vîndut parte dă moşie, ceea ce am cumpărat de la Dragnea şi de la Nicolcea, de la surorile de la amîndoao, partea lor dîn Romîneşti, stînjăni 60, drept ughi 15, pre bani gata. Şi o am vîndut de a noastră bunăvoie, ca să fie lor moşie şi coconilor şi nepoţilor lor în veci.
     Şi la tocmeala noastră, fost-au mulţi megiiaşi dîmprejurul locului, anume: Crăciun Copăcean i frate-său, Dobre ot tam, Tudosie ot tam, Albul sin popei ot Curăteşti, Nidelco ot Dărăşti, Dumitru mazîlul şi fie-său, Radu ot Novaci.
     Pis popa Vlaicul ot Curăteşti. 
     Şi pentru credinţă am pus şi peceţile, alţii degetele.
     Measeţa septemvrie 4, vă leat 7155<1646>.
     Eu popa Vlaicul ot Curăteşti.
     Eu albul sin popei ot Curăteşti.
     
     DANIC, Doc. Ist., CMXXXIII/16, f. 31.
     Copie.
     
     
     
     
     
     288
     
     <1646-1647> septembrie 6, Bucureşti
     
     † 1
     †<m.p.>
     
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului boier al domniei mele, jupan Bunea fost al doilea vistier şi cu fiii săi, cîţi i-a dăruit Dumnezeu, ca să-i fie ocină şi vecini în sat la Mogoşăşti, pe Argeş, din judeţul Vlaşca, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu vie şi din vatra satului şi de peste tot hotarul. Şi vecinii încă să se ştie, care cu cîţi stînjeni de ocină s-au vîndut vecini lui Bunea vistier, anume: Vladul, fiul Neculoaiei, cu fiii lui şi Tatul cu fiii săi şi Dima cu fiii săi şi Neagul cu fiii săi şi cu părţile lor de ocină, peste tot 11 stînjeni pentru 13.300 aspri şi Pătru Zăgan cu fiii săi şi cu partea lui de ocină, 15 stînjeni pentru 4000 aspri şi voicilă cu fiii săi şi cu partea lui de ocină, 11 stînjeni pentru 9600 aspri şi Stancul cu fiii săi şi cu partea lui de ocină, un stînjen şi jumătate, pentru 7600 aspri şi Voico al lui manul cu fiii săi şi cu partea lui de ocină, 11 stînjeni, pentru 5200 aspri şi Stănilă cu fiii săi şi cu partea lui de ocină, 6 stînjeni, pentru 5200 aspri gata.
     Şi iar a cumpărat Bunea vistier şi ocină fără vecini la Mogoşăşti de la Fătul din Mogoşăşti, 44 stînjeni şi cu vie pentru 3980 aspri gata şi de la Vasilie, nepotul lui Dumitru vornic, 50 stînjeni, şi cu vie, pentru 5000 aspri gata şi de la Marciul 22 stînjeni şi cu vie, 4000 aspri gata şi de la Vîlcul 113 stînjeni şi cu vie, pentru 12.600 aspri gata şi de la Obială, partea socrului său, Iuga, 5 stînjeni şi jumătate şi cu vie, pentru 500 aspri gata şi de la Voica a lui Muşat, partea tatălui său, toată, 6 stînjeni, 500 aspri şi cu vie şi de la Stan al lui Cernica, partea lui toată, 6 stînjeni pentru 210 aspri şi de la Badea al lui Gorgă, 15 stînjeni pentru 1000 aspri gata şi de la Luţcan, 7 stînjeni, 700 aspri şi de la Novac 15 stînjeni, 4000 aspri şi de la fiii lui bîrcă armaş, Dumitru cu fraţii lui, 15 stînjeni şi cu vie, partea lor toată, 4000 aspri şi de la Nan cu fraţii lui, din dedina lor, pe care au împărţit-o cu popa Radul, 5 stînjeni pentru 500 aspri şi partea călugăriţei, pe care a împărţit-o cu popa Barbul, 6 stînjeni, 600 aspri, pentru că aceşti mai sus-spuşi vecini din Mogoşeşti şi cu ocina, ei s-au vîndut vecini cu fiii lor şi cu părţile lor de ocină din Mogoşăşti boierului domniei mele, Bunea vistier, tot pe bani gata, de bunăvoia lor şi fără nici o silă, de la nimeni, cum este mai sus scris. De asemenea şi ocina fără vecini, iarăşi au vîndut-o de bunăvoia lor lui Bunea vistier şi cu zapise de vînzare, de la mîna lor.
     Iar apoi, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, Bunea vistier n-a putut să se împace cu ceilalţi megiaşi din Mogoşăşti, ci a luat dinaintea domniei mele, din divan, 12 boieri hotarnici pe răvaşe domneşti, ca să cerceteze şi să aleagă ocina lui, pe care a avut-o de cumpărătură la Mogoşăşti şi s-o alipească lîngă altă ocină a lui din jos, dedină lîngă dedină, cum este legea şi obiceiul ţării. Întru aceea, cei 12 boieri hotarnici, ei au cercetat şi au hotărnicit ocina lui Bunea vistier din Mogoşăşti şi au pus pietre şi semne, cum a fost după dreptate şi dum am văzut domnia mea şi cartea de hotărnicie a boierilor. Însă să se ştie: la piatra de la Azgaiu, 384 stînjeni şi la piatra de la vie, 367 stînjeni şi la piatra de la drum 363 stînjeni şi la piatra de la Tufe 308 stînjeni şi la piatra de la Ogrăzi 447 stînjeni, după socoteala pe care a făcut-o boierul domniei mele, Bunea vistier, cu megiaţii din Mogăşăşti, iar peste Argeş crivina toată, cît stăpîneşte ocina Mogăşăştilor, pentru că a căzut să fie iar pe seama lui Bunea vistier. Aşa au hotărnicit şi au ales ei, cu sufletele lor.
     De aceea, am dat şi domnia mea boierului domniei mele, bunea vistier, ca să-i fie de dedină şi vecinii şi ocina pe hotare şi pe semne, cum este mai sus scris şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. 
     Iată şi martorii domniei mele: jupan ghiorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe vistier şi Diicul spătar şi Barbul stolnic şi Radul comis şi Drăguşin paharnic şi jupan costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Şi eu, Dumitru logofăt, am scris în cetatea de scaun Bucureşti, luna septembrie 6 zile şi de la Adam, în anul 71511 <1642>
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     
     DANIC, Doc. ist., DXCIV/14.
     Orig. slav, perg. (33 x 46,5), pecete timbrată.
     
     ________________
        1 văleatul greşit. Datat după divan.
     
     
     
     
     289
     
     1646 (7155) septembrie 6, Bucureşti
     
     † 1†<m.p.>
     
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei BAsarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupaniţei Grăjdana, fiica lui Miho logofăt, soacra boierului domniei mele, Pană logofăt de vistierie şi cu fiii săi, cîţi dumnezeu i-a dăruit, ca să-i fie ei satul Vătăşanii pe Urluiu, din judeţul Teleorman, cu vecinii, cîţi s-au vîndut lui Pătru neguţătorul şi cu tot venitul şi de peste tot hotarul, pe vechile hotare şi semne, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu vie şi din vatra satului şi de pretutindeni. Şi vecinii încă să se ştie anume: Stanciul cu fiii săi, pentru 15 ughi şi Vladul cu fiii săi, pentru 15 ughi şi Drăgan cu 4 fii, anume: Stanciul şi Badea şi Iordan şi Stan şi cu fiii lor, pentru 40 de ughi, şi iar Vladul cu fiii săi, pentru 15 ughi şi Neag cu fiul său, Vasilie, pentru 23 de ughi şi Călin cu fiii săi, pentru 12 ughi şi jumătate şi Toma, fiul lui călin, cu fiii săi, pentru 15 ughi şi Muşat cu 3 fii anume, Radul şi Vladul şi Drăgan, pentru 41 de ughi şi Berilă cu un fiu, anume Stanciul şi cu fiii lor, pentru 24 de ughi şi Ion cu 2 fii anume, Cernica şi Coman, pentru 27 de ughi şi Stan bătrînul, pentru 12 ughi şi Vladul cu fratele său, Radul şi cu fiii lor, pentru 30 de ughi şi Milea cel bătrîn, pentru 12 ughi şi Barbul cu 2 fii anume, Bîra şi Stanciul cu fiii lor, pentru 32 de ughi şi Bîldea cu fiul său, Nistor, pentru 27 ughi gata şi Stăvit cu 2 fii anume, Neagu şi Belciu, pentru 34 de ughi şi Cernica, pentru 15 ughi şi Stanciul, fiul lui Radul şi cu 2 fii ai săi, anume […]1 pentru 28 de ughi, fac 427 de ughi. Pentru că acest sat Vătăşanii mai sus-scris, el a fost al lui Miho logofăt, tatăl jupaniţei Grăjdana, dinainte vreme, însă s-au răscumpărat de către Miho logofăt.
     Iar apoi, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, aceşti mai sus-spuşi oameni din Vătăşani, ei iarăşi s-au vîndut vecini cu fiii lor şi cu părţile lor de ocină din Vătăşani lui Pătru neguţătorul şi au luat de la ei toţi bani gata fiecare, pe capul său şi pe fiii lui şi pe dedina lui, cum este mai sus-scris şi cu zapis de la mîinile lor de vînzare, scrişi toţi pe nume în zapis şi fiecare cîţi bani a luat pe capul lui şi pe fiii lui şi pe partea lui de ocină.
     Iar apoi, dacă a aflat de veste jupaniţa Grăjdana, fiica lui Miho logofăt, fiind ea mai volnică să cumpere, pentru că a fost satul ei de la tatăl ei, Miho logofăt de mai înainte vreme, a venit înaintea domniei mele în divanul cel mare de faţă cu Pătru neguţătorul. Întru aceea şi domnia mea încă am cercetat şi am judecat după dreptate şi după lege, împreună cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele şi a ajuns legea şi divanul să lepede jupaniţa Grăjdana banii lui Pătru neguţătorul îndărăt şi să ţină ea satul şi vecinii. Astfel, apoi dinaintea domniei mele din divan a dat jupaniţa Grăjdana toţi banii lui Pătru neguţătorul mai sus-scris şi a rămas satul Vătăşanii şi vecinii să fie pe seama ei cu dedină cu tot. şi a dat Pătru neguţătorul şi zapisul vecinilor cel de vînzare şi a făcut şi el zapis că a luat de la mîna jupaniţei Grăjdana toţi banii deplin.
     De aceea am dat şi domnia mea jupaniţei Grăjdana ca să-i fie satul Vătăşanii şi cu vecinii şi cu dedina şi cu tot venitul de dedină şi de ohabă ei şi fiilor ei şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele.
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Radul mihalcea mare comis şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     A scris dumitru în cetatea de scaun Bucureşti, luna septembrie 6 zile, şi de la Adam pînă acum, la această scriere, cursul anilor, în anul 7155 <1646>.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     
     DANIC, Doc. ist., XLIII/90.
     Orig. slav, perg. (36,5 x 48,5), pecete timbrată.
     
     
     _________________
        1 Loc alt în orig.
     
     
     
     
     290
     
     1646 (7155) septembrie 6, Bucureşti
     
     † <>1<>22†<m.p.>
     
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei, dumnezeieştii mănăstiri de la Robaia, unde este hramul sfîntului şi şi slăvitului şi purtătorului şi biruinţă mucenic Gheorghe şi părintelui egumen şi tuturor călugărilor, cîţi vieţuiesc în acel lăcaş, ca să fie sfintei <mănăstiri> mai sus-spuse ocină şi vecini la robaia din judeţul Argeş, însă toată dedina de peste tot hotarul, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu vad de moară şi de pretutindeni, din hotar pînă în hotar, pe vechile hotare şi semne. Şi vecinii încă să se ştie, anume: popa Vişan cu fraţii lui, Neagoe şi Dan şi cu toţi fiii lui şi Mîinea şi fratele lui, Giurca, cu fiii lor şi Dumitru cu fiii săi şi Tudor cu fiii săi şi Stan Văcăruşul cu fiii săi şi Filip Purcariul cu fratele lui, Braia, şi cu fiii lor şi Stan Fugarea cu fiii săi şi Ştefan şi fraţii lui, Năvrap şi Stoica şi Radul, fiii lui Stan biloi şi cu fiii lor şi Radul şi fratele lui, Vlaicul, fiii lui Stanciul şi cu fiii lor şi Vlaicul şi fratele lui, Micul, cu fiii lor şi Stan Tarabeş, fiul lui Manea şi Dan şi fratele lui, Cîrstian, fiii lui Stoica şi Stan Momcul, fiul lui Mircea şi Neaniul, fiul lui Radul Costea şi cu toţi fiii lor şi Neagoe, fiul lui Abdul şi Micul cu fratele lui Cîrstea şi Stan Bădicean cu fratele lui şi Stan Golul, fratele lui Stan Păcurar, fiii lui Radul şi cu fiii lor şi fiii lui Stan Păcurar şi cu toţi fiii lor.
     Şi iar să fie sfintei mănăstiri Robaia jumătate de dedină din partea hogească de peste tot hotarul şi cu vad de moară şi cu tot venitul.
     Şi iar să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă o parte de dedină de la Brătiani şi cu livezi de fîn şi din munţi şi de peste tot hotarul şi două sălaşe de ţigani, anume Oprea şi […]2 şi cu toate sălaşele lor, pentru că aceste mai sus-spuse ocine şi vecini şi ţigani sunt de moştenire şi de strămoşie ai sfintei mănăstiri de la robaia de mai înainte vreme şi a avut şi cărţi de moştenire, dar le-a pierdut.
     Şi iar să fie sfintei mănăstiri Robaia 8 pogoane de vie la satul […]2 cu dedina şi cu îngrăditura, cît se va alege, pentru că aceste pogoane de vie mai sus-spuse, o seamă le-a dat Radul armaş, fiul lui Bratul comis la sfînta mănăstire de pomană, iar celelalte pogoane le-a cumpărat mănăstirea cu bani gata de la megiaşii de acolo, ce au fost părtaşi pe acea dedină, ca să-i fie sfintei mănăstiri de la robaia de moştenire, ohabă şi de hrană şi întărire şi ctitorilor veştincă pomenire şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.
     Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe Fiera mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda Brîncoveanul mare clucer şi jupan Radul Mihalcea mare comis şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, jupan Radul mare logofăt.
     Şi eu, Dumitru logofăt, am scris în cetatea de scaun Bucureşti, luna septembrie 6 zile şi de la Adam pînă acum în anul 7155 <1646>.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     
     DANIC, Ep. Argeş, III/26.
     Orig. slav, perg. (32 x 39,5), pecete timbrată
     Traduceri: ibid., III/27; ms. 168, f. 152-153.
     
     
     _________________
        1 2 loc alb în orig.
     
     
     
      291
     
     
     1646 (7155) septembrie 11
     
     †  sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri de la Bucureşti, ce easte hramul Sventa Troiţă şi părintelui Athanasie egumenul şi tuturor călugărilor, carii sînt într-acel sfîntu lăcaş, ca să fie volnici cu această carte a domni<i>i mele să aibă a ţinea o vie a lu Alecxe, ce easte la Izvorani pre moşiia sfîntei mănăstiri, pre delniţa lu Dumbravă şi a Stoicăi Tătarul. Pentru că Dumbravă şi Stoica Tătarul fost-au rumîni sfintei mănăstiri den sat Izvorani cu moşie cu tot şi tot i-au ţinut călugării cu bună pace pînă li se-au tîmplat acelor rumîni moarte şi le-au rămas în sat grădini şi pomete îngrădite.
      După aceea, Alecxe se-au sculat fără de întrebăciunea mănăstirii de au întrat în pometul rumînilor de l-au tăiat tot den pămînt. Şi au pus viţă de-au făcut vie şi nici o treabă n-au avut, că acele moşii şi rumîni sînt cumpărate şi miluite de răposatul Mihnea voievoda. 
     Derept aceea şi tu, jupîneasa lu Alecxe şi feciorul lui Alecxe, în vreme ce veţi vedea ceastă carte a domnii mele, iar voi să aveţi a vă feri de moşiia sfîntei mănăstiri să o lăsaţi în bună pace, că de vor mai veni călugării cu jalbă naintea domni<i>i mele să zică cum împresuraţ moşiia mănăstirii, apoi veţ fi de mare pradă. 
     Iar, de o va părea strîmbu, să veniţi de faţă. 
     †<m.p.>
     
     
     
     DANIC, M-rea Radu-Vodă, XVIII/98
     Orig. rom., hîrtie (30 x 21), pecete inelară aplicată în chinovar.
     Copie ibid.: ms. 256, f. 574 v-575.
     
     
     
      292
     
     
      1646 (7155) septembrie 12
     
     † Scris-am eu, Simedrea, acest zapis al miu de mare crădinţă dinaintea săteanilor di Turburea, la mîna Ghineai ot Turburea, să fie de mare crădinţă, că am fost în dajde cu dinşii, că sintu moştean bătrîn şi am fugit, ci m-a plătit1 Ghinea în 2 a<n>i, pînă m-au pri<n>s.
     De-acii m-au adus naintea săteanilor ci me-au cerut2 banii ce-a dat pre3 mini şi a fost daţ cîţiva şi în mîna mea. Ci me-am pus zi pînă la Sveti Nicula dinai<n>tea săteanilor, cum voiu da banii. Iar, dă nu-i voiu putea da banii, să-i fiiu rumîn cu fraţi cu tot, că m-au plătit în doi ai şi mă tot plăteşte şi doi ai înai<n>tea-m.
     Şi Rad<u>lu mărturie şi Aldea şi Barbul şi Vîjga şi Voico din Dieşti şi Marin, nepot logofătului Neagoe şi Cîrstea di Har<e>f şi Dragomir, Todoru, Danciul. Şi ne-am pus şi degetele pî<n>tru credi<n>ţa.
     Mease(a septemvrie, dni 12, vă leat 7154 <1646>.
     Todoru. Aldea. Radulu. Vîjga. Grăpin. Cîrstea. Simedrea.Barbul.
     Voico. Marin. Dragomir. Danciulu.
     Şi m-au tot plătit an, ai 7, ughi 37 pol, costande 3.
     
     
     
     DANIC, Ep. Argeş, XV/47
     Orig. rom., hîrtie (31 x 21).
     
     
     ______________
        1 2
        3
        
      
      293
     
     
     
      
     1646 (7155) septembrie 12, Bucureşti
     
     † 1 ca să fie sfentii mănăstiri ce scrie mai sus vinăriciul de pre ocina mănăstirii de la satul Vălianii den dealul Piteştilor, însă toată partea domnească, den 10 vedre 1 vadră, veri cît se va alege. Şi să aibă a luoa vinărici de la tot omul, cîţi vor avea vii acolo pre moşia mănăstirii, măcar fie vii bătrîne, măcar noao, făcute de acum den zilele domni<i>i mele şi de acum nainte cît să vor mai face vii acolo. Iar cîte se-au făcut pînă vă leat 7155 tot să aibă a luoa sfîntă mănăstere ce scrie mai sus, vinărici şi partea domnească şi partea moşiii ce se chiiamă boirescu cum easte legea şi obiceiul ţărîi, încă mai denainte vreme. Pentru că acest vinărici de la Văleni, partea domnească, l-au miluit şi l-au adaos răposatul Radul voievod Mihnea la sfînta mănăstire Tutana carea easte închinată metoh la Sfînta Troiţă, cum am văzut domnia mea şi hrisovul Radului voievod şi al fiiu-său, Alexandru voievod şi a lui Alexandru voievod sinu Iliiaş voievod şi al lui Leon voievod Ştefan, făcute şi întărite toate una pre alta, de mila acestui vinăriciu, partea domnească, ce scrie mai sus şi cu mare blăstem. 
     Derept aceea şi domnia mea singur, den curata inema domni<i>i mele, încă m-am milostivit şi am dat sfentii mănăstiri Sveata Troiţă2, ca să-i fie tot vinăriciul domnescu cum au fost miluit şi acei răposaţi domni ce au fost naintea noastră, ca să poată fi mănăstiri<i> de întărire şi părinţilor de hrană, iar domniei mele pomeană de vecie. 
     Încă şi cu blăstem am întărit domnia mea, în urma noastră veri pre carele va dărui Dumnezeu cu domnia, încă să aibă a întări şi a păzi această milă ce scrie mai sus. Iar carele nu va păzi, ce se va ispiti a călca şi a sparge, acela să fie blestemat de Dumnezeu şi de 3 ori blestemat şi anatema de cei 318 <părin(i> ce sunt în Nechiia şi să lăcuiască cu Iuda şi cu Ariia, amin. 
        3†<m.p.>
     
     
     DANIC, M-rea Radu Vodă, XVIII/13.
     Orig. rom., perg. (34,2 x 36), pecete timbrată.
     
     
     Menţ, Andreescu, Contrib. m-rea Tutana, p. 265.
     _____________________
        1 “Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi şi celelalte. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri unde se prăznuieşte hramul sfintei şi nedespărţitei Treimi din oraşul domniei mele din Bucureşti şi părintelui egumen Athanasie şi tuturor călugărilor care petrec acolo”.
        2 3 “Şi nimeni neclintit după spusa domniei mele iată şi martori punem domnia mea: pan Ghiorma mare ban al Craiovei şi pan Dragomir mare vornic şi pan Radul mare logofăt şi pan Stroe mare vistier şi pan Diicul mare spătar şi pan Barbul Brădescul mare stolnic şi pan Radul mare comis şi pan Drăguşin mare paharnic şi pan costandin mare postelnic. Şi ispravnic pan Radul mare logofăt.
     Şi am scris eu, Stoica logofăt (ărbanovici, în oraşul Bucureşti, luna septembrie 12, în anul 7155 (1646)”.
     
     
     
      294
     
      <1646 septembrie–1647 august> 14, 7155.
     
     † Cu mila lui Dumnezău, creştin Mateiu Băsarab şi domn a toată Ţara Rumînească, dat-au măriia sa această poruncă a mări<i>i sale slugii mări<i>i sale [A]lbului logofăt şi cu fiiu-său, Iane den Lăngeşti şi cu alţi feciori cî( Dumnezeu va dărui şi nepotu-său, Albul den Rătevoieşti şi cu feciorii lui, ca să aibă a ţinea moşie în satu în Năpîrteni în judeţul Muşcelului, însă 7 delniţe dă moşie, den cîmpu şi den pădure şi den munte, carii să chiamă […]1şorul şi den siliştea satului şi cu tot venitul dupretutindenilea du peste tot hotarul, cît s-ar alege, den hotar pînă-n hotar, pen hotarăle cele bătrîne şi pen semne, pentru că [aceste]1 delniţe ce sînt zise mai sus fost-au ale lor moşii direpte şi bătrîne de la moşi încă mai dînainte vreme […]1.
     După aciia, cînd au fostu acum, în zilele mări<i>i sale, […]1 pîră Albul logofăt şi nepotu-său, Albul, cu părintele egumenul Leontie de la sfînta mănăstire Vie[răşul de] au venit dînaintea mări<i>i [sale]1 de s-au pîrît de faţă pentru acest sat Năpîrteni, ce easte scris mai sus. (i au scos părintele egumenul Leontie o carte a lui Ştefan vodă naintea mări<i>i sale în divan, iară Albul logofăt el au [adus] o carte a răposatului Alexandru vodă cel bătrîn şi altă carte a Mihnii vodă, încă dă cumpărătoare şi au citit măriia sa toate cărţile. Aşijderea într-aceea, măriia sa am căutat şi am judecat pe dereptate şi dupe legea lui Dumnezeu, deci împreună cu toţi cinstiţii îndereptătorii mări<i>i sale. Şi am dat măriia sa la mijlocul lor 6 boieri pă răvaşă domneşti, anume: den Vlădeni, Lăudat comis şi den Vlădeşti, Pîrvul spătar, den Găneşti, [Pă]tru logofăt şi den Berevoieşti, Bolbosea […]1, Dragomir cămăraş den Coteşti […]1. 
      După aceea […], ne-am adunat dempreună […] (i au socotit pă [direptate]1 şi am căutat şi pentru cărţi şi pentru toate orînduialile, aşijderea au adevărat […]1 lor, cum ca să ţie părintele egumen Leontie dă la sfînta mănăstire Vierăşu 15 delniţe dă moşie în satu, în Năpîrteni sluga mări<i>i sale, Albul logofăt şi nepot-său, Albul, ei să ţie 7 delniţe den Năpîrteni cum au ţinut şi mai nainte vreme dă cumpărătoare pînă acum, în zilele mări<i>i sale. [(i au]1 văzut măriia sa şi cartea celor 6 boiari dă tocmire, cum scrie mai sus şi 2 răvaşă domneşti la mîna slugii mări<i>i sale, Albul logofăt (i a nepotu-său, Albul. 
     Dereptu aceea, am dat măriia sa slugii mări<i>i sale, Albului logofăt şi cu fiu-său, Iane […] alţi feciori şi nepotu-său, Albul, ca să le fie lor aceste moşii stătătoare şi nemutate feciorilor, nepoţilor şi strănepoţilor lor şi dă cătră nimenea neclintită bîntuială să n-aibă pe zisă mări<i>i sale […]1. 
     Şi mărturii am pus măriia sa: jupan Ghiorma vel ban i jupan Dragomir vel vornic [i ]1 jupan Stroe vel vistier, jupan Diicul vel spătar i pre [jupan ]1 Barbu vel stolnic [i jupan]1 Costandin vel postelnic, Drăguşin vel păharnic. 
     I ispravnic, jupan Radul vel logofăt. 
     Şi am scris eu, Mareş logofăt Gheorghiuvici în oraşul Bucureşti. 
     Am scris în luna […]1 14 zile, iar de la Adam pînă acum, cursul anilor în anul 7155, iar de la Naşterea lui Hristos 1647. 
     
     DANIC, Ms. 1233, f. 459. 
     Altă copie ibid.: 460-462, copie (caract. lat.)
     
     _____________
        1 Loc rupt (n orig. 
     295
     
     
     
     <1646 septembrie – 1647 august> 15, 7155
     
     † Să să ştie cum au vîndut Bogdan ot Vaideel 2 pogoane de vie şi 3 părţi de- ntr-o cedvîrte în deal în Gorăni, derept ughi 20 gata, comisului Apostolachi, ca să fie dumnealui de moşie, de strămoşie şi lui (i feciorilor lui şi nepoţilor şi strenepoţilor.
     Şi iar să să ştie cum au cumpărat comisul Apostolachi de la Stan ot Vaideiel şi de la feciorul lui 2 pogoane de vie şi o cedvîrte şi casa, derept ughi 22 pol, ca să fie dumnealui de moşie, de strămoşie şi nepoţilor şi strenopoţilor şi care se va trage den dumnealui.
     Şi la această tocmeală au fostu, anume: ot Preseacă, Duma şi Stoica Rusin şi Stan, fratele Dumei ot Vaideel, Cîrstiian şi Radul şi Milea, feciorul lui i popa Drăgan ot tam şi mulţi oameni buni 1.
     Pis mease(a […]2 15 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Şi pentru credinţa pusu-ne-am şi peceţile.
     Duma. Stoica. Stan. Cîrstiian. Radul. Milea.
      3.
     
     
     DANIC, M-rea Slobozia lui Enache, XIII/3.
     Orig. rom., hîrtie (33 x 20,5).
     Copie ibid.: ms. 314, f. 506v.
     
     ____________________
        1 “Din jurul locului”.
        2 Loc rupt.
        3 “Am scris eu, popa Micul din sat”.
     
     
     
     
      296
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     296
     
     <1646 septembrie 1-1647 august> 15, 7155
     
     + Adecă eu, Vlădaie, fămeia Stanciului Săbiştean ot Rîm[nic] cu feciorii miei, anume Ghin şi Tanasie, scris-am acest al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupan<ului> Costantin […] cămăraşul ot Sărăcineşti, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui o p[ar]te¹ de moşîie a noastră, ce am avut în cîmpul Oltenilor den […] codrul lu Mih<ă>ilă Oltean, însă vîndutu-i-am 6 fălci de loc derept [bani] gata 
     1 580. 
      Şi o am vîndut de a nostră bunăvoie şi cu ştirea tutu[ror] rudeniilor noastre, ca să fie dumnealui moşîie ohabnică în veci şi să ţie cu bună pace. Iar să va fi o pîră, să avem noi a ne pîr( şi a purta acea pîră, iar dumnealuui să n-aibă nici o pîră de niminile.
     Şi la acestă tocmeală a noastră tîmplatu[-s-au de au]¹ fost mulţi boiari şi oamini buni mărturie, anume : ot Ocnă, jupînul Mînecat i Gherghe lumînărariul i jupînul Tomiţă, jupînul Dumitru cel mic i judeţul <S>toica cu 12 pîrgari, ot […] Vladul Bogdănesei şi cu frate-său, Sta<n>ciul. 
     Şi pentru mai mare credinţă, pusu-ne-am mai jos degetele şi iscăliturile ca să să crează.
     Şi am scris eu, Anghel logofăt ot Buj<o>rani. 
     Pis […] 15 dni, leat 7155 <1647>. 
     Eu Vlădae. Eu Ghin. [Tan]asie.
     Eu Stanciul, mărturie2 
     Eu Matii logofăt, mărturie2
     Eu Vladul postelnic, mărturie2
     Eu Fiera logofăt [mărtu]rie2
                                 
                     
                                 
     
     DANIC, Ep. Rîmnic, XXXIV/44.
     Orig. rom., hîrtie (33,5 x21,5).
     
     
     __________________________
        1Loc rupt (n orig.
        2 Semnătură autografă.
        3“Manicat mărturisesc cele de mai sus”.
        4 “Gheorghe martor”.
        5 “Eu Toma mărturisesc cele de mai sus”. 
     
     
     
     
     
     
      297
     
     
     1646 (7155) septembrie 16
     
     † Adecă eu, Ianachi sinu Radoslav ot Balosin, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Negoiţă comis, cum să să ştie că am vîndut dumnealui o moşie ot Cărtojani, care moşie mi-o au fost dată Para logofătul, cîndu m-au cununat. 
     Dici eu nu o am putut ţinea, ci o am vîndut dumnealui pre bani gata, derept aspri 2 000, de a mea bunăvoie şi fără de nici o silă, păntru că i se-au căzut dumnealui a o cumpăra, că easte frate de moşie mai denainte vreme. Însă eu am vîndut partea1 cît au fost ţinut Para logofăt mai nainte vreme. Deci i-o am vîndut de a mea bunăvoe ca să-i fie dumnealui moşie stă<tă>toare în veac şi coconilor dumnealui. 
     Şi păntru mai adeverită credinţă, pusu-mii-am şi degitul, că pecete n-am avut.
     Şi au fost la această tocmeală mulţi boiari şi oameni buni, carei-ş vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos.
     Pis septembrie 16 dni, leat 7154 <1646>.
     Eu Ianachi
     Ilie vornicul
     Negoiţă logofăt ot Cuştireni
     Dobre vornic mărturie
     Sima vtori comis2.
     
     DANIC, M-rea Stavropoleos, X/9.
     Orig. rom., hîrtie (34 x 21,5), două peceţi inelare aplicate în tuş.
     
     
     _________________
        1 2 Semnături autografe. 
     
     
     
      298
     
     
     1646 (7155) septembrie 20
     
     † Adecă eu, Deadul ceauşul, feciurul lu Stan ot Bozău, scriu şi mărtoresescu cu al meu zapis, cum1 să se ştie că am vîndutu2 jupînului3 Neculei Mîrşăviţ, 4 fune4 de ocine den sat, den Dudeşti, den partea lu5 Coefă 2 fune4 şi den partea popei Roşului6 alta 2 fonă, dreptu7 bani gata ughi 12 de me-am plătet înpromota. 
     Şi mărtorie: Rădevoe şi Evstratei levenţul şi Gavrel Orhiianul. 
     Şi pentru8 credenţa, pos-am degetul9.
     Pis mease(a septemvrie 20 dni, leat 7155 <1646>.
     Deadul ceauşulu.Rădevoi. Estratii. Gavrel.
     
     DANIC, Doc. Ist., CXVI/133.
     Orig. rom., hîrtie (16 x 21,5).
     
     
     ________________
        12
        3
        4
        5
        6
        7
        8
        9
     
     
     
      299
     
     
     
     1646 (7155) septembrie 21, Bucureşti
     
     † Adecă eu Băluţ, înpreună cu fiiu mieu, Gropeiu şi cu nepotu mieu, Dănăilă, fecioru fiiu mieu, Predei Gropescul ot Tîrnava ot sudstvo Dolj, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui, jupan Lepădat căpitan za dărăbanţi, cum să să ştie că i-au fost datoriu fiu-mieu Preda Gropescul dumnii sale Lepădat căpitan ughi 30, bani gata luaţi zece1 în 12, să aibă a-i darea cu dobînda. Şi cînd au luat banii, fost-au cursul anilor leat 7153; şi au ţinut banii la dînsul în doi ani deplin. 
     Apoi, fiiu-mieu Preda, el n-au avut banii ca să-i dea după cum au avut tocmeala, nici capetele, nici dobînda, ci au fugit, iar Lepădat căpitan m-au apucat pre mine pentru bani să-i plătescu. Şi am mersu şi înnaintea domnului nostru, Io Matei Basarab voievod în divan de m-am întrebat de faţă cu Lepădat căpitan pentru aceşti bani ce scriu mai sus şi m-au ajunsu legea şi judecata să-i plătescu eu, Băluţ lui Lepădat căpitan toţi banii cu dobîndă cu tot. Deci, putere de bani n-am avut să-i dau, că s-au făcut capetele cu dobînda ughi 42; ci am tocmit cu dumnealui, eu, Băluţ, de a mea bunăvoie, de i-am dat pentru aceşti bani ce scrie mai sus toată partea mea de moşie din Tîrnava, cîtă am avut eu acolo în sat, însă stînjini 40 cu vie cu tot şi de cîmpu şi de preste tot hotarul cît să va alege, din apa Jiiului, pînă unde merge hotarul cel bătrîn. Şi iar am mai dat den partea mea din sat, din Hurezi 100 de stînjini de ocină, din funea Roşcăi a patra parte, din cîmpu, din pădure şi din apă şi de preste tot hotariul, oricată să va alegea din hotar pînă-n hotar, pre hotarăle bătrîne şi pre semne, cum cetescu cărţile de moşie. 
     Şi cînd am dat eu, Băluţ2, această moşie dumnealui Lepădat căpitan, din Tîrnavă şi din Hurez ce scriu şi mai sus, întrebat-am pre toate rudele mele şi pre toţi fraţii miei de ocină şi de Tîrnava şi de Hurezi, ca să dea cineva dintr-înşii aceşti bani ce scrie mai sus şi să ţie ei moşiile şi niminile nu s-au aflat să dea banii, ci m-au slobozit ei toţi de bunăvoia lor, de o am dat dumnealui Lepădat căpitan şi cu ştirea tuturor megiiaşilor de premprejurul locului, ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare în veacu.
     Şi la tocmeala noastră, fost-au mărturii toţi boiarii divanului cei mari, anume: jupan Dragomir vel dvornic, jupan Radul vel logofăt, jupan Stroe vel vistier, jupan Diicul vel spatar, jupan Preda vel clucer, jupan Barbul Brădescul vel stolnic, jupan Drăguşin vel peharnic, pan Buliga vel căpitan za dărăbanţi i Mihart vtori stolnic i pan Evstratie vtori vistier şi alţi mulţi boiari, carii îş vor pune mai jos peceţile şi iscăliturile.
     Aceasta scriu şi mărturisescu. (i pentru mai adevărată credinţa, pusu-mi-am3 eu, Băluţ şi degetul, în loc de pecete, că n-am avut inel.
     I napisah az, Dima gramatic, ucinic lui Lepădat logofăt star, în cetate în scaunul Bucureştii, septemvrie 21 dni, leat 7155 <1646>.
     Eu, Băluţ ot Trînava. Eu Gropeiu. Dragomir vel vornic. Radul vel logofăt. Stroe vel vistier. Radul vel comis. Dimitrie vel slujer. Evstratie vtori vistier. Niţa biv vel aga. Radul vel căpitan. Buliga vel căpitan. Hamza iuzbaşa. Damaschin logofăt. Răduţ vtori clucer.
     
     
     DANIC, Ms. 725, f. 95v-97
     Copie.
     
     _______________
        12 Ini(ial Lepădat, barat.
        3 
     
      300
     
     1646 (7155) septembrie 22
     † Jupan Stroe vel vistia[r] i jupan Costandin vel postelnic i pan Evstratii vtorii vistiar. Ţie Negoiţă […]1 Stroe postelnic i Sîrbu, carii umblaţi pentru vinăriciu în dealul Piteştilor, dămu-vă ştire pentru vinăriciul den dealul Ciocăneştilor2 şi al Vălenilor, ce easte pre seama de iau vinăriciu părintele egumenul, popa Atanasii, de la S[vea]ti Troiţă şi mănăstire de la Tutana, să aveţi a-i lăsarea să ia cu bună pace, veri să vor hi viei nooao, veri vechi, de pretutindinile să ia cum a luat şi mai denainte vreme. Nimic să nu-i bîntuiţi; că le-au făcut şi mării sa vodă hrisovu şi cărţi cu blestem, să-şi ia vinăriciul de la tot omul dentr-acole dealuri, care sîntu pre seama lor, de care lucru şi voi să aveţi a le darea pace, nimic să nu vă amestecaţi. 
     Aceasta v-am scris; într-altu chip să nu faceţi.
     Stroe vel vistiar
     Costandin vel postelnic
     Eustratie vtorii vistier3.
     
     DANIC, M-rea Radu-Vodă, XVIII/14.
     Orig. rom., hîrtie (31 x 19,5).
     Copie ibid.: ms. 256, f. 586, sub data 7125 (1616).
     
     _______________
        1 Loc rupt.
        2 “den Dealul Ciocăneştilor” şters cu cerneală.
        3 Semnături autografe. 
     
     
     
     
     
     
     
     
     
      301
     
     
     
     1646 (7155) septembrie 22
     
     Matei Basarab voievod întăreşte lui Tănase negustor o casă cu grădină şi curte în Stănceşti <în hotarul Negoieştilor, j. Prahova>şi o parte în Şirina.
     
     DANIC, Doc. Ist., MDCLXXXVII/12, f. 1 f. (nr. 6)
     Rez.; alte rez. ibid.: MDCLXXXVII/9 (nr. 15), MDCLXXXVII/15 (nr. 48); MDCLXXXVII/18 (nr. 16), MDCLXXXVII/23 (nr. 6, 63), MDCLXXXVII/24 (nr. 37).
     
     
     
     
      
     
      302
     
     
     
      <1646 septembrie – 1647 august> 23, 7155
     
     Adecă noi, 24 de boieri împreună cu hagi Nedelcu vătah carii au fost luaţi de naintea domnului nostru Io Matei Basarab voievod pre răvaşele mării sale de jupînul Dumitru sluger Filipescul şi de Nicula cu văru-său, Nicola din Cătun, ca să căutăm şi să hotărîm şi să alegem ocina Vîr(i(ei care easte a Niculei cu a văru-său de către satele jupînului Dumitru sluger den între Izvor şi dintre Burila. 
     Deci noi aceşti 24 de boieri ne-am strîns toţi dimpreună de am căutat şi am cetit cartea Nicolei şi cu văru-său, a lu Pătru voevod, feciorul Mircei voevod, cum scrie pre ocina Vîrşiţei, că easte într-aceste 2 sate, între Izvor şi între Burila. Şi am întrebat toţi împrejurea1 şi mulţi boieri ce au fost la acest hotar. Şi bine am ales şi am adevărat cu sufletele noastre cîtă ocină au fost a Vîrşiţei de am pus pietri di<n> apa Dunării, din piatră în piatră, pînă-n <o>cina Deveselului, să ţie satul Burilă şi cu toţi rumînii, jupînul Dumitru sluger, pînă-n hotarul Batovţilor. 
     Iară despre satul Izvorul Frumos, iară am ales ocina Vîrşiţei şi am pus pietri din Dunăre în lungul ocinii iară spre Devesel, să ţie jupînul Dumitru sluger satul Izvorul Frumos şi cu toţi rumînii, pînă-n hotarul de jos, cît va avea. 
     Iară Neculii şi cu văru-său i-am ales să-ş ţie ocina Vîrşiţii din piiatra Izvorului în sus pînă-n piiatra Burilei şi din Dunăre, di<n> apă printre pietri, pînă unde vor merge ocinile acestor 2 sate să meargă şi ocina Vîrşiţei. 
     Şi am ales şi am hotărît şi am pus pietri, cum să-şi ţie cine pînă-n piiatră, cum scrie mai sus. Pentru că aşa am adevărat şi am (mpietrit şi am ales cu sufletele noastre. 
     Şi noi, aceşti 24 de boieri, ne-am toţi pus peceţile şi iscăliturile mai jos, aşa să să ştie. 
     Pisah <…>2 23, leat 7155 <1647>. 
     Eu Drăghici. Eu One căpitan. Drăghici postelnic. Vasilie postelnic. Dragotă logofăt. Eu Ivaşcu. Tănasie. Nicolae. Pîrvul iuzbaşa. Eu Dumitru. Eu Giurea. Pătulea. Dragomir Danciul logofăt ot Obileşti. Manolie căpitan. Vintilă ot Gogova. Lăpădat iuzbaşa. Ivaşco ot Costeşti. Lupul. Nicolae. Leaută ot Dolean. Lupul. Nan. Mihai păharnic. 
     
     DANIC, Doc. ist. CMLXXVI/320. 
     
     Copie.
     
     ________________ 
      1 2 Loc alb. 
      303
     
     
     
     1646 (7155) septembrie 25, Bucureşti
     
      †1să fie volnici călugării cu aciastă carte a domni<i>i mele de să-ş ţie l vad de moară ce easte în apa Dîmboviţei den josul mănăstirii în gîrla cea noao. Pentru că acest vad de moară ce scrie mai sus, el au fost al sfintei mănăstiri dat de răposatul Alexandru voievod cel bătrîn încă mai de nainte vreme. 
      Iar după aceea, cîndu au fost în zilele răposatului Mihail voievod, stricat-au turcii mănăstirea den temelie, de o au aprins cu iarbă de puşcă, deci au perit atunce bucatele mănăstirii de răutăţi şi se-au răsipit şi moşiile. Iar cîndu au fost în zilele răposatului Şerban vodă, iar popa Radul clisiiariul de la besereca domnească, el au cerşut de la Şerban voievod de i l-au dat să facă mori şi au zis că au fost vad domnescu şi i-au făcut carte de milă. 
      Iar după aceea, cîndu au fost în zilele răposatului Radul voievod, feciorul Mihnei voievod, nepot lu Alexandru voievod, iar Radul voievod, el au făcut mănăstirea moşi-său iar de iznoavă den temelie şi i-au datu şi acest vad de moară şi de atunce încoace tot l-au ţinut călugării cu bună pace. 
      Iar cîndu au fost acum, în zilele domnii mele, sculatu-se-au popa Dragul clisiiariul şi cu Dumitru grămăticul, nepot de fecior popei Radului clisiiariul, cu pîră pentru acest vad de moară ce scrie mai sus şi au venit înaintea domni<i>i mele în divan de se-au pîrît de faţă cu egumenul Thanasie de la Sfînta Troiţă; şi aşa pîrîia popa Dragul clisiiariul şi cu Dumitru gramatic cum au fost acest vad de moară domnescu dat de Şerban voievod sfintei besereci ca să ia vadul de la călugări şi au avut multă pîră şi gîlceavă.
     Deci într-aceea Tanasie egumenul, el, pentru să nu m-aibă gîlceavă, împăcatu-se-au cu popa Dragul clisiiariul şi cu Dumitru gramatic de le-au dat ughi 40, pentru vad, ca să aibă călugării pace şi au dat popa Dragul cărţile şi zapisele ce au avut toate în mîna călugărilor, iar Dumitru gramatic, el au oprit cartea lu Şerban voevod de n-au vrut să o dea călugărilor, căce nu i-au dat popa Dragul clisiiar lu Dumitru den bani nimic. 
     Deci, cîndu au fostu acum iar în zilele domni<i>i mele, după moartea popei Dragului clisiiariul, sculatu-se-au Dumitru grămăticul iar cu pîră şi adoa oară cu cartea lu Şerban voievod cea de milă a moşu-său, popei Radului, pentru acest vad de moară şi au venit înaintea domni<i>i mele în divanul cel mare, de se-au pîrît de faţă cu egumenul Thanasie. Şi aşa pîrîia, cum au fost vad domnescu dat de Şerban voievod moşu-său, popei Radului clisiiariul, ca să ia vadul de moară de la călugări şi au scos în divan şi cartea lu Şerban voievod cea de milă.
     Într-aceea, domnia mea, am căutat şi am judecatu pre dirept şi pre lege cu toţi cistiţii deregătorii domni<i>i mele şi am adevărat domnia mea, cum au fost moşiia călugărilor, iar Dumitru grămăticul, el n-au avut nici o treabă. Deci i-am luoat domnia mea cărţile den divan de le-am dat domnia mea la mîna călugărilor să-ş ţie mănăstirea vadul ce scrie mai sus cu bună pace, pentru că au rămas Dumitru gramăticul de lege şi de judecată denaintea domni<i>i mele den divanu. Mai multă treabă cu vadul să n-aibă.
     
     DANIC, M-rea Radu-Vodă, XXXI/13.
     Orig.rom., hîrtie (30 x 20,5), pecete timbrată.
     Copii ibid.: Doc. ist., MDCL/111; ms. 256, f. 78.
     
     Rez., Grecianu, Genealogiile, II, p. 391. 
     _____________________
        1 “Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei, dumnezeieştii mănăstiri ce se cheamă hramul Sfînta Troiţă, care este din jos de oraşul Bucureşti şi părintelui egumen Tanasie”
     
      304
     1646 (7155) octombrie 3
     
     † Să să ştie boiari hotarnici1 ai Savei logofăt şi ai oaminilor ce sînt rudenie lui Tudosie logofăt Rudeanul, însă Radul logofăt Dudescul, pe nume: ot Căzăneşti, Martin iuzbaşa i Nedelco i ot Obidiţi, Pătru roşul i Preda i ot Glina, Nedelco roşul i Nedelco păharnic i ot Bobeşti i Pădure armaşul i ot Stîlpeni i Vişul mazilul i ot Stîlpeni, bătrînului Bobe i Bogdan i ot Săcuiani, Udrea armaş i Vasilie portariul, ca să caute aceşti boiari hotarnici să hotărască ocina Savii logofăt din Ciumearnic, însă din piiatra cea de sus a Udrii armaşul pînă-n piiatra Mircii, cîtă ocină va fi să o facă în doao: jumătate să rămîie spre partea lui Tudosie logofăt Rudeanul, iar altă jumătate să o lipească2 lîngă ocina Savii logofătul, ocină lîngă ocină, să o hotărască3 şi să o împietrească, cum va fi cu dreptul cu sufletile lor. Zioa la Venerea mare.
     Ispravnic, Dumitru pîrcălabul ot Bucureşti.
     Octombrie 3 dni, leat 7155 <1646>.
     
     DANIC, Doc. Ist., XLIII/91.
     Copie. Altă copie ibid.: XII/42 (cu data: 1647(7156) octombrie).
     
     ___________________
        1 2 3
     
      305
      1646 (7155) octombrie 3
     
     † Adecă eu, Dobromir, scris-am aceasta al mieu zapis ca să fie de mare credinţe la mîna fie-mea Sorei, cum să se ştie că i-am dat viia din Crîngureni zestre şi cu moşiia toată cît se va afla, să-i fie moşie ei şi feciorilor în veci, iar nepoţii miei, ai fie-mea Anei, anume Ganea i Tudor, să nu aibă nici o treabă cu zestrele fie-mea Sorei cu viia şi cu moşia ce scrie mai sus. Pentru că pre fie-mea, Ana, o am înzăstrat mai nainte cu ce am avut, iar fie-mea, Sora au fost mai mică şi am rămas săraci, de n-am avut cu ce o înzăstra, ci i-am dat această vie şi moşie. (i apoi, la vremea de bătrîneţe şi de slăbiciune fie-mea, Sora, m-au căutat şi m-au îmbrăcat ca pre un om neputernicu.
     Dereptu aceea, încă n-am avut cu ce o înzăstra pentru căutarea şi mila mea ce am avut de dinsa la vreme de bătrîneţe. Iar nepoţii miei, de să vor scula cu pîră ce scriu mai sus, să fie blăstem şi cine va lua a-i crede. 
     Şi mărturie la această tocmeală: Oprea logofăt i Rădoslav postelnic i Vasilie cu frate-seu, Stan şi cu feciorii lor i popa Bran şi tot satul Budeştenii i Drăgoi ot Dobreşti şi cîţi vor pune mai jos peceţi.
     Şi am scris eu, Stanciul logofăt.
     Şi pentru credinţa ne-am pus peceţi, iscălituri.
     Pis octomvrie 3 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Eu Dobromir.
     Eu <O>pre logofăt.
     Popa Bran.
     Eu Chirca snă Vasilie.
     
     DANIC, M-rea Cotroceni, XIII/5.
     Orig. rom., hîrtie (32,5 x 19,5).
     Copie ibid.: ms. 690, f. 95.
     
     
     
     
      
      306
     
     
     
     
     
     1646 (7155) octombrie 4, Uricheşti
     
      † Ştefan spatar, feciorul lui Drăgoiu ot Mirceştii ot Poliu ot sudsvo Vlaşca, ca să fie volnic cu această carte a domni<i>i mele şi cu sluga domni<i>i mele, na ime […]1 de să oprească şi să scoaţă pre toţi sătenii den Mirceşti, de pre partea de ocină a Milii şi a lu Drăgoiu şi a lu Muşat şi a lu Negre şi a Micului şi a Bodei ce au fost avut cumpărătoare, de la Micul şi de la Bîrcă încă mai denainte vreme, den zilele lu Pătru voievod, feciorul a lu Pătraşco voievod, de cîndu au fost cursul anilor 7092 de pre toată ocina, cîtă se va alege de pretutindinile şi de preste tot hotarul de nimenilea opreală să n-aibă. Pentru că au venit Ştefan spatar aici, înaintea domnii mele la conacul de la Uricheşti, de au jeluit şi au spus cum această carte de ocina lu Pătru voievod, ce scrie mai sus, au fost perită de cîndu răutăţile. Iar cîndu au fost acum în zilele domniei mele, iar această carte, ea se-au aflat la Bogdan vtorii stolnic. Deci, ş-au cerşut colacul cum easte obiceiul. Iar alalţi săteni den sat, ei n-au vrut să dea la cheltuială să-şi răscumpere cartea, ce au aruncat cheltuiala numai la Ştefan spatar şi zic că sînt ceşti moşi<i> numai ai lui. Şi i-au luat sătenii 2 boi ai lu Ştefan, de i-au dat la Bogdan stolnic pentru colac. (i i-au sorocit şi de faţă n-au v[enit]2.
      Într-aceea, domnia mea am judecat cu toţi boierii divanului şi am dat lu Ştefan spatar ca să fie volnic, să-şi ţie această ocină, să-i fie de moşie. Şi să oprească pre tot omul, să o ţie numai Ştefan spatar, că aşa-m judecat domnia mea. Şi iar se-au jeluit Ştefan spatar şi de neşte pîine ce i-au mîncat săteanii şi nu vor să i-o plătească. Deci să-i tragă şi opreală de nimenilea să n-aibă.
      Iar cui va părea strîmbu, el să vie să stea de faţă.
     †<m.p.>
     
     
     
     DANIC, Mitrop. Ţării Rom., CXVI/6.
     Orig. rom., hîrtie (29,5 x 19,5), pecete mijlocie aplicată.
     
     Rez., Aricescu, Indice, I, p. 39.
     ____________________
        1 Loc alb.
        2 Loc rupt.
        3 “A scris Lepădat logofăt în Uricheşti, luna octombrie 4 zile, în anul 7155 (1646)”.
     
     
     
     
     
     
     
     
     
      307
     
     
      1646 (7155) octomvrie 5
     
     Adecă eu, Ion din Băbeni, feciorul banului Vladul, scris-am acest al meu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lui Pătraşco şi a frăţini-său Giurei, feciorii popei lui Ianache din Morînglavi, cum să să ştie că mi-au dat doaoăzeci şi opt de galbini pre un ţigan anume Radul ţiganul, feciorul Iarciului. Însă să aib a-i dare aceşti doaoăzeci şi optu de galbini la Paşti. Iar de nu vor fi banii toţi la zi, să aibă a ţinere ţiganul stătător. Iar de nu voi avea eu banii din bucatele mele să dau, să nu fiu volnic a luarea alţi bani de la altul pre acest ţigan ce l-am tocmit cu Pătraşco şi cu Giura. Şi însă aceşti bani ce mi-au dat, mi-au dat fără dobăndă, de mi-au făcut bine, pînă la Paşti. Şi cînd am făcut acest zapis şi această tocmeală, fost-au mărturie jupînul Zota neguţătoriul. Şi aşa ne-am tocmit de a noastră bunăvoie.
     Pis measeţa octomvrie 5 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Eu Ion adeverezu. 
     Eu Zota neguţătoriul, mărturie.
     
     BAR, A 3281, f. 286r-v.
     Copie.
     
     Rez., Iona(cu, Doc. (erbăne(ti, p. 306, doc. 38. 
     
     
     
      308
     
     
     
     1646 (7155) octombrie 11
     
     † Adecă eu, Preda logofăt, împreună cu cei 6 boieri care am fost luaţi pre răvaşe domneşti din divan de părintele nostru chir Ştefan arhiepiscop Buzăului dinaintea mări<i>i sale, domnului nostru Io Mathei Basarab voievod, anume: Dobrotă ot Hinţeşti i ot Năieni, Godeanul i Şteful ot Văleni, Gradea i Muşat i Bîrcă ot tam, ca să căutăm să alegem moşia vornecului Ivăniş din sat, din Văleni<i> dă Jos, care moşie o au fost dat vornicul Ivăniş mănăstirii de la Tisău. Deci noi am căutat şi am adevărat cum au avut Ivăniş dvornec jumătate de sat din Văleni împreună cu fraţii lui, Şărbu i Lăudat ot Răsimnici. Deci Ivăniş dvornic, el n-au avut feciori din trupul lui şi ş-au lăsat partea lui de ocină mănăstirii Tisăul, care easte metoh sfintei episcopii, iar părţile a doi fraţi au rămas neînchinate sfintei mănăstiri Tisăul, care părţi au căzut de au rămas de cumpărătoare Danciului clucer Doicescul, cum am văzut şi zapis şi cartea lu Şărban vodă şi a lui Gavriil vodă de cumpărătoare. 
     Drept aceea, noi aceşti 6 boieri ce scriu mai sus, înpreună cu Preda logofăt, am ales această moşie, ca să ţie sfînta episcopie a treia parte din jumătate de sat, iar Danciul clucer să ţie doăo părţi. Şi s-au voit părintele episcopul cu Danciul clucer ca să ţie împreună această jumătate de sat despre Văleni<i> dă Sus şi cu voia şi altor megiiaşi din sus şi din jos. Aşa am aflat cu ale noastre suflete.
     Am scris eu, Preda logofăt, octomvrie 11, leat 7155 <1646>.
     Dobrotă. Godeanul. Şteful.Grandea. Muşat. Bercă. Episcop Ştefan Buzău.
     Preda logofăt, pîrcălab ot Buzău. Dragomir brat Buzău. I Lăudat ot Răsimnici.
     
     DANIC, Ms. 314, f. 343.
     Copie.
     
     
      
     
     
      309
     
     
     
      <1646> octombrie 14
     
     Scris-am eu, Băluţa ot Tîrnava şi cu feciorii miei, anume: Preda i Gropei şi cu nepotu-mieu, Daniil acest zapis al nostru, ca să fie de mare credinţă la mîna căpitanului Lepădat, cum că au fost fiiu-mieu, Preda, datoriu ughi 42; deci banii n-au avut să-i dea şi i-am dat moşie, drept ughi 42. Deci decît n-au ajunsu moşie, i-am mai dat în Hurez din funea Dragomireştilor stînjini 28, stînjinul cîte 5 costande, cum să-i fie lui moşie, feciorilor, nepoţilor şi strănepoţilor. Şi la tocmeala noastră, au fost: Buzica ot Hurezi i Dragomir iuzbaşa ot tam, Ivan ot tam i ot Zăval, Vîlcul i Neagoe.
     Şi am scris eu, popa Albul ot tam. 
     Şi pentru credinţa, am pus şi degetul ca să să crează. Pis measeţa octomvrie 14 dni.
      Băluţ ot Tîrnavă. Dragomir. Ivan.Ivan.Vîlcul. Neagoe.Buzica. Popa Albul.
     Radul ot Zăval. Petrea ot tam. Ursul ot Zăval.
     
     
     DANIC, Ms. 725, f. 98-98 v. 
     Copie.
     Datat după doc. din 1646 septembrie 21.
     
      310
     
      1646 (7155) octombrie 15
     
     † Adecă noi, ginerii1 lu Oprei2 lu Terfeacă3 den Băjăşti ot sudstvo Ilhov, anume Tecşan i Radul, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de bună şi de mare credinţă la mîna dumnealui jupînului Negoiţă vtori comis, cum să să ştie că am venit noi de a noastră bunăvoie de i-am vîndut dumnialui partea noastră de ocină toată, care ocină ne-au fost dat socru nostru, Oprea Tărfeacă zestre şi (i de la nepotu-său, Cîrstea4, dreptu bani gata aspri 5 000. 
     Şi o am vîndut de a noastră bunăvoie această ocină care scrie mai sus, cîtă se va alege, den cîmpu, den pădure, de apă, den şăzutul satului şi de pretutindinilea, cu tot venitul den hotar pînă-n hotar.
     Şi o am vîndut cu ştirea tuturor fraţilor şi a veci<ni>lor den sus şi din jos, ca să fie dumnealui şi coconilor moşie ohabnică în veacu.
     Şi cînd am vîndut această ocină, întîmplatu-s-au de au fostu mulţi boiari mărturie, anume: Nica vătaf ot Bucşani i Costandin spatar snă Radul capitan i Paraschiva spatarul ot Cocorăşti i jupînul Nicula neguţătorul i Gherghe cup<a>rul i Dragomir snă Anghel vătaf ot Mihăieşti i Lazar logofăt Şerbănescul.
     Şi pentru credinţa, ne-am pus şi degetelea în loc de pecete.
     Pis ohtomvrie 15 dni, leat 7155 <1646>.
     Tecşan. 
     Radul. 
     Nica vătaf5
      Costandin spatar.
            ςςςςςςςςςςς 6
     Dragomir5
              ς 7.
     
     DANIC, Mitrop. Ţării Rom., XVI/3.
     Orig. rom., hîrtie (32 x 22), cinci peceţi inelare, aplicate în fum.
     
     __________________
        1 2 Ad. interlinear.
        3
        4 Pasajul: “şi şi de la nepotul său Cîrstea”, barat.
      5 Semnătură autografă. 
         6 “Nicolae Muzachi”.
         7 “Paraschiva”.
     
     
     
     
     
     
      311
     
     
     
     
     
     1646 (7155) octombrie 17
     
     † Adecă eu, Băncilă şi Dobrotă şi Mirce, scris-am zapisul nostru la mîna jupînului Lecăi pitar, cum să să ştie că i-am vîndut ocina den Bucul bătrîn, stînjeni 37, derept bani gata 1600 aspri. Şi e-m vîndut ocina fără rumîni1, de preste tot hotarul şi den cîmpu şi de apă2 şi în pădure.
     Şi eu, Frece, încă am vîndut ocină Lecăi pitar, stînjeni 8 fără rumîne dereptu bani gata 360, să-i fie dumnelui moşîie şi coconilor dumnelui.
     Şi mărturie au fost: Mane roşul ot Pupezeni, Stavilă Dragomir ot tam.
     Şi păntru credinţa, pusu-ne-m şi peceţile.
     Ş-am scris eu, Stan ot Pisculeşti.
     Mease(a octomvrie 17 dni, vă leat 7155 <1646>. 
     Gligorie pîr<că>labul. Băncilă. Dobrotă. Mirce. Frece.
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LXV/14.
     Orig. rom., hîrtie (31,5 x 20).
     Copii ibid.: mss. 130, f. 293 v.; 132, f. 142.
     
     _____________________
        1 
        2 apă ad interlinear.
        
     
     
     
       312
     
     
     1646 (7155) octombrie 20
     
     † Adică eu, Burne snă Stan Ţîţii ot Hirăşti, scris-am acesta al miu zapis, ca să fie dă mari cridinţă la mîna lui Mafteiu ot Obidiţi, cum să să1 ştie că i-am vîndut partea me dă moş ş( a unchilor miei, tot cît să va ale<ge> den sat, den Hărăşti, de cîmpu ş( den pădure şî-n apă (( den şăzutul satulu<i>2 ş( casă cu pomet ş( cu3 loc cu3 to<a>tă par<tea> cîtă să va alege dă prăste tot hotarul den cen pînă-n cen. Ş( mi-a4 dat Maftei un cal dărept 15 ughi ş( o părechie dă colcegi 5 ughi şi o miţ[urcă] dărept 800 dă b[a]ni […]ă o velenţă turcească dărept 500 dă bani (( o va[c]ă cu3 viţel derept 500 bani (( un baltac derept 104 de bani. Ş( cînd am vîndut5 aceast moş cu3 ştire tuturor fraţilor dă pe împrejurul locului6, ş( den sus ş( de jos. 
     Ş( mărturie, na imea: Grozav portarul ot Bălţa(i ş( Morgi ş( Dumitru snă Tatului, Stan vornecul i Dragomir călăraş i Stan grecu i popa Stan ot Homeşti i Vlad i Ionaşco ot Hărăşti i Lupul ot tam i Mirciuga ş( Arion. 
     Ş( am scris eu, Toder slugă <ot> vel păharnec. 
     Ş( pentru credenţa, am pus ş( pecete. 
     Pis measeţa othomvrie 20 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Eu […] Ţăţuia. [Eu] [B]urnea. 
     
     
     Muz. de Ist. (i Artă al mun. Buc., nr. 13 887.
     Orig. rom., hîrtie (30,5 x 21,5).
     Men(., (tefănescu, Catalog, 
     
     _______________
        1 scribul folose(te (n restul documentului grafemul pentru a reda sunetul [ă] sau [e]; (n restul situa(iilor, prea numeroase pentru a le semnala (n note, am interpetat conform cu norma internă a documentului.
        2 3 4 5 6 
     
      
     
     
     
     
      313
     1646 (7155) octombrie 21
     
     † Adică noi, doisprezece hotarnici ce sîntem luaţi cu răvaşe domneşti ca să căutăm şi să alegem şi să împietrim ocina lui Ivaşco şi a Spinciului şi a lui State şi a lui Martin şi a lui Ţalapi ot Vlădeni, anume noi: din Măgureni, Mihalcea logofăt i ot Călineşti, Cozma i ot Dărmăneşti, Vîlcul i ot Băcani, Radul Turiţă i ot Gormăneşti, Stoica păhărnicelu i ot Hole(ti, Stoica păharnic1 i ot Vlădeni, Costandin i ot Dărmăneşti, Vasile i ot Dălbăneşti, Dobrin i ot Călineşti, Luca stolnicelu i Coman Zbora i ot Măgureni, Stoica banu, scris-am acest zapis al nostru, ca să fie de mare credinţă la mîna lui Ivaşco şi a Spinciului şi a lui State şi a lui Martin şi a lui Ţalapi ot Vlădeni, de am mersu aceşti 12 hotarnici ce suntem mai sus-zişi, de am căutat şi am adevărat şi am măsurat cine cîtă ocină are a ţinea, de am împărţit şi o am înfunit şi o am împietrit şi am adevărat pre sfînta dreptate să ţie sfînta mănăstire a Mărginenilor şi cu Drăghici logofăt jumătate de ocină din jos. Şi am dat să ţiie Ivaşcu i Spinciul şi State i Martin i Ţalapi altă jumătate de ocină din sus.
     Deci, dintr-această jumătate de ocină am dat să ţie Ivaşco şi Spinciul, iar altă jumătate de ocină să ţiie State şi Martin şi Nicodim călugărul şi cu fii-său, Ţalapi.
     După aceea, s-au sculat Nicodim călugărul şi cu fii-său, Ţalapi de au vîndut ocina din partea lor lui State şi lui Martin, altă jumătate de ocină, precum să ţiie State şi Martin, să fiie moşie lor şi feciorilor lor, şi de nimeni bîntuială să n-aibă, pentru că au vîndut de bună voia lor.
     Deci aşa-m împărţit şi am hotărît, cum am aflat cu sufletele noastre şi cu sfînta dreptate.
     Şi pentru credinţă, pus-am şi degetele noastre, şi am iscălit cu mîna noastră să crează adevărat.
     Pis Grama, meseţa 21 octomvrie, leat 7155 (1646).
     Ispravnic, Vlad pîrcălab ot Bălţaţi, sud Prahova.
     Mihalcea logofăt. Kozma.Vîlcul. Radul Turiţă. Stoica paharnic.
     Stoica. Costandin.Vasile.Dobrin. Luca Coman.
     
     
     DANIC, M-rea Mărgineni, V/3.
     Copie.
     
     
     ____________
        1 Barat.
     
     
      314
     
     
     
      1646 (7155) octobrie 27
     
     Adică noi, aceşti 12 boieri hotarnici carii am fost luaţi pre răvaşă domneşti de măriia sa, de domnu nostru Io Mateiu Basarab voievod, însă boieri anume: Nechifor paharnic ot Priiazda, Cernica vornicu ot Săcuieni, Miloş spatar ot Uscaţi, Dumitru iuzbaşa ot Bobeşti, Necula căpitan ot Lămoteşti, Cîrstea iuzbaşa ot Călineşti, Neculcea ot Pîrteşti, Sava pitar ot Stăneşti, Micul logofăt ot Bîrzeşti, Neaicul logofăt ot Rasa, Stoian ot Văsîlaţi, Bogdan iuzbaşa ot Ciorani, ca să căutăm şi să alegem şi să hotărîm şi să împietrim toate moşîile carele au cumpărat domnu nostru de la mănăstirea mării sale de la Plătăreşti, unde este hramul sfîntului marelui mucenic Mercuriie.
     Deci noi aceşti 12 boiiari chemat-am toţi vînzători<i> şi toţi megiiaşi<i> dă premprejurul locului şi den sus şi den jos şi i-am întrebat pre toţi: fostu-le-au tuturor cu voie să vînză au făcut<u>-le silă. Deci ei singuri cu gurile lor, au mărturisit cum a vîndut de a lor bunăvoie, fără de nici o silă şi le-au dat domnu nostru toţi banii gata. Noi într-aceea, început-am a trage cu funiia şi a-şi da seama cine ce au vîndut. Aflat-am întîiu în funiia ce să cheamă1 milească, stînjeni 88, pre vale2 la silişte stînjeni 85, pren dumbravă, pre dăsupra puţului lu Lazăr, aflat-am stînjeni 55, şi iar am tras ocina ce să cheamă1 Tufeanca, aflat-am pre vale stînjeni 62, aflat-am la silişte stînjeni 60 pren dumbravă Predei, pre puţul lui Lazăr stînjeni 51. Şi iar am tras ocina de jos pre vale, aflatu-s-au stînjeni 218, al doilea hotar la silişte stînjeni 110, pen dumbravă la al treilea hotar stînjeni 90. Şi iar3 am tras ocina semnară-n […] pre vale, aflatu-s-au stînjeni 282, al doilea hotar la silişte stînjeni 142, al treile prin dumbravă stînjeni 140. Şi iar am tras ocina de la Plătăreşti de sus de la Podul Pitarului, care au vîndut-o popa Vişan şi cu fraţii lui, stînjeni 473 şi partea lui Socol cliucer stînjeni 132, pre vale pre desupra Lebedeiului, la silişte stînjeni 380. Şi al treilea prin dumbravă stînjeni 326. Şi iar am tras Plătăreşti<i> ce au ţinut Danciul4 cliucer şi cu cumnat-<său> şi cu toate părţile cîţi a avut într-acest hotar şi cu Pîrvul postelnic: aflat-am pre vale pre desupra <Le>bediiului stînjeni 268, al doilea hotar la silişte stînjeni 270, al treilea hotar, stînjeni 494 Plătăreşti<i> dă jos ai lui Miroslav cu toată nemetiia lui şi a Neculcii cu nepoţii lui, toate părţile lor de ocină pîn hotarul Tînganului pe desupra Lebedeiului 2085, al doilea hotar pren silişte stînjeni 228, al treilea hotar pre dasupra dumbravi<i> stînjeni 396, fac aceste moşii toate ce să aleg domnu nostru cîte au cumpărat pre vale pre dasupra Lebedeiului den hotarul Mileştilor pînă-n hotarul Tînganului, ales-am stînjeni 1823; al doilea hotar den hotarul Mileştilor pînă-n hotarul Tînganului la silişte stînjeni 12755; al treilea hotar pe dasupra dumbrăvii dă (n hotarul6 Mileştilor, de sus pînă-n hotarul6 Tînganului stînjeni 1551. Şi s-au pus pietre şi semne hotar den sus, despre Mileşti şi pre din jos în piatră Tînganului şi s-au călcat toate semnele şi pietrele, că s-au fost vîndut această ocină şi aceste moşîi toate domnu nostru tot pre banii gata. 
     Şi iar au fost cumpărat domnul nostru ocină partea Drincii între hotarul7 Tînganului şi a lui Mihaiu-vodă pre vale stînjeni 70 la aniiş stînjeni 94; al treilea hotar stînjeni 188. Deci noi n-am putut socoti într-alt chipu, că au avut domnul nostru şi alte moşîi cumpărători den jos lîngă hotarul lui Mihaiu vodă, ce am dat această ocină schimbu, ocină derept ocină, la mănăstirea lui Mihaiu vodă şi o am lipit iar pe jos. Şi iar am aflat în ocină furduiască, carii au fost făcut schimbul <Al>bul cliucer cu domnu nostru. Şi nece au cumpărat domnu nostru de la Mircea Cor, aflat-a pre vale stînjeni 145 şi la silişte stînjeni 131. La al treilea la dumbrava stînjeni 100. Şi iar am tras ocină Lomtîcă, carii au făcut Albul cliucer schimbu cu domnu nostru, aflat-am pre vale stînjeni 144 la silişte stînjeni 75; al treilea la dumbravă stînjeni 148, fiind aceste ocine den piiatră Costeştilor Danciului cliucer, pînă-n piiatra lui Mihaiu vodă stînjeni 359, pre vale şi la silişte stînjeni 296; şi la al treilea hotar pren dumbravă stînjeni 436. Şi am pus hotar peiatră den sus, despre Mihaiu vodă şi den jos dăspre Lămoteştii Danciului cliucer pren toate locurile. Şi iar am tras ocina de la Ulmet care au vîndut Dobre stînjeni 10 şi care au vîndut răspopul Oancea cu fraţii lui, Mitrea i Stan. Aflatu-s-au la silişte stînjeni 260; al doilea la mijlocul locului stînjeni 260 şi la Troian stînjeni 260, pre vale stînjeni 230. Şi iar am tras ocina de la Răşcior ce au vîndut Miloş spătar, la silişte stînjeni 241, la mijloc stînjeni 234 la Troian stînjeni 190 pre vale stînjeni 184. Şi iar am tras partea de ocină a Danciului ce au fost vîndut domnu nostru, aflatu-s-au la silişte stînjeni 215, la mijlocul locului stînjeni 210, la Troian stînjeni 200, la vale stînjeni 170, fiind aceste ocine şi moşîi prin siliştile bătrîne den hotarul Uscaţilor pînă-n hotarul Mitrii de sus despre Rasa stînj<eni> 726 pre mijlocul cîmpului stînjeni 714 pre lîngă Troian stînjeni 660, pre vale stînjeni 594. 
     Deci noi, aceşti 12 boieri, care sîntem mai sus-scrişi, aşa am socotit cu ale noastre suflete foarte cu mare dreptate de am pus pietre şi hotare pren toate locurile. Şi aceste moşii fostu-le-au cumpărat domnul nostru toate cu bani gata. Şi au vîndut aceşti oameni ce sînt mai sus-zişi, de a lor bună voie, fără de nici o silă şi s-au făcut şi zapise de vînzare. Deci am ales şi am împietrit şi am hotărît cum au fost legea şi obiceiu<l> Ţări<i> Rumîneşti. Şi pentru credinţă ne-am pus peceţile şi iscăliturile şi am fost dinpreună cu boiar<iul> domnului nostru jupan Mititi …1 ispravnic.
     Pis octomvrie 27, leat 7155 <1646>.
     
     DANIC, Doc. Ist., CCXCI/74.
      Copie; trad. grec. MCCXLVIII/8.
     
     ______________
        1 2 3 4 
        5 Cifra suprascrisă cu cifre arabe, cu altă cerneală.
        6 
     
     
     
     
      315
     
     
     
     
     
     1646 (7155) octombrie 27
     
     †  acesta zapis al dumni<i>i mele, ca să fie dă credinţă la mîna lu Dobroteiu egumenul de la mănăstirea lu Mihaiu vodă den Bucureşti, unde easte hramul Sveati Neculae, cum să se ştie că am fost cumpărat domniia mea o parte de ocină a Brîncii la Plătăreştii de Jos, între hotarul lu Mihaiu vodă. Deci am avut dumniia mea şi alte ocine cumpărate den jos, pre lîngă hotarul lu Mihaiu vodă. Deci domniia mea am mînat 12 boiari hotarnici de au ales acele ocine toate şi au dat acea ocină a Brîncii carii o am fost cumpărat dumniia mea schimbu, de o au ales den jos, şi aciia ce au fost a Brîncii o au dat la mănăstirea lu Mihaiu vodă den sus. Şi au făcut dumnia mea schimbu ocină dereptu ocină, însă stînjeni 70. 
     Şi au fost şi egumenul Dorogeiu dă faţă cu acei 12 boiari ce au hotărît şi se-au voitu de bunăvoie. Acesta am scris dumniia mea.
      1†<m.p.>
     
     
     DANIC, Mitrop Ţ. Rom., X/1.
     Orig. rom., hîrtie (33 x 20,5), pecete aplicată.
     
     __________________
        1 
     
     
     
     
      316
     
     
     1646 (7155) octombrie 28.
     
     † Adecă eu, Ana şi cu genere-miu, Ambrosie, scriu şi1 mărturisescu cu acesta zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Radul vel comis, cum i-am vîndut eu, Ana, stînjeni 6 za 600 aspre gotovi de ocena răţescă, peste tot, de apa Buzăului pînă-n capul ocenei cu şăzutul satului şi1 cu ştere a toţi megeiaşei den sus şi1 den jos şi1 dimprejurul locului, anume: Bade, fratele lu Enache şi1 Ion, fiiu-său, şi1 Bade, fratele lui Ion ot Măteşti şi1 Gavrilă şi1 Pătraşco şi1 Ursu şi1 Gherghe ot tam şi1 Stan chevărar şi1 Glegorie ot tam. (i1 am scris eu, popa Tabăra şi1 Lazăr. 
     Şi1 pentru credinţa, ne-m pus şi1 degetele.
     Mease(a octomvrie dne 28, 7155 <1646>.
     Eu Ana şi1 Ambrosie.
     
     
     DANIC, Doc. Ist., CLVIII/21.
     Orig. rom., hîrtie (32 x 21).
     
     _______________
        1  
     
     
     
     
     
     
      317
     
     1646 (7155) octombrie 31
     
     † Stanciul vtori1 portar, ca să fie volnic cu această carte a domni<i>i mele de să meargă împreună cu 12 boiari hotarnici la moşii<a> boiarinului domni<i>i me<le> Borcii vornic de la Stroieşti, să caute pre zapis ci va avea Borcea vornic, să lipească lîngă ocina cea bătrînă i cum scriu şi răvaşele domneşti (i cum va fi pre direptate.
      (i cine va fi cumpărat ocină den <ocina> cîmpeneasca Borcii vornic să fie volnic să-i lepede banii înapoi şi să ţie ocina. Că aşa easte învăţătura domni<i>i mele.
     †<m.p.>
     
     
     DANIC, M-rea Sf. Ioan, Bucureşti, IV/22.
     Orig. rom., hîrtie (31 x 21), sigiliu mijlociu (n tu(.
     
     _______________
        1  
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
      318
      
     1646 (7155) noiembrie
     
     † Eu, Pădure snă Oprea, scriu şi mărturisescu cu acesta al miu zapis să fie de mare credinţă la mîna lu Costandin căpitanul, cum că i-am vîndut domnelui1 viia care easte pe lîngă dumnelui1, de o a cumpărat Pădure de la frate-său, Fera. Şi o-m datu dumnelui1 derept bani gata ughi 15. 
     Şi o am dat de a mea bonăvoie cu ştirea fraţilor mii. 
     Şi mărtorie: Danciul şi Opriş şi Moşat i Stoica Fiera2, (erban Go(a. 
     Şi pentru credinţa, pos-am degetul.
     
     
     DANIC, M-rea Trivalea, IV/28 a.
     Orig., hîrtie (30,5 x 20,8). Scris pe aceea(i filă cu doc. 319 (i 320.
     Copii ibid.: ms. 371, f. 37; 477, f. 153, cu nov. 7.
     
     ________________
        12 
     319
     
     
     1646 (7155) noiembrie
     
     † Eu, Pădure şi Stoica şi Şerban şi Goţa, scriem şi mărtorisim cu asta zapis cum că amu vîndut domnelui1 lo Costandin căpitanul pol di fone la Pîrîul Veţii den fonea rătească, derept 300 bani gata, ca să fie dumnelui1 moşie ohabnică.
     Şi pentru credinţa, pos-am degetele.
     Pădure. Stoica. Şerban. Hera. Goţa.
     
     
     DANIC, M-rea Trivalea, IV/28 c.
     Orig. rom., hîrtie (30,5 x 20,8). Scris pe aceea(i filă cu doc. 318 (i 320.
     Copii ibid.: ms. 371, f. 37; 477, f. 153, cu nov. 7.
     
     _________________
        1
     
     
     
      320
     
     
     
      1646 (7155) noiembrie
     
     Eu, Stoica, <s>criu (i mărturisescu cu acesta al meu zapis, ca să fie de mare creden(ă la mîna lu Constandin căpitanul1, cum că i-am vîndut dumnelui viia ce am avut pe lîngă Fera. 
     O am vîndut de a mea bunăvoie, derept ughi 2 pol, ca să fie dumnelui mo(ie ohabnică.
     (i pentru credin(ă, pus-am degetul.
     Eu Stoica. 
     
     
     DANIC, M-rea Trivalea, IV/28 c.
     Orig. rom., hîrtie (30,5 x 20,8). Scris pe aceea(i filă cu doc. 318 (i 319.
     Copii ibid.: ms. 371, f. 37; 477, f. 153, cu nov. 7.
     
     _________________
        1
     
     
      321
     
     
     1646 (7155) noiembrie 10
     
     † Adecă noi, 12 boiari, împreună cu Leca al doilea portar ce am fost luaţi pre răvaşe domneşti de Borcea vornicul, ca să-l hotărîm de către megiiaşi<i> din Stroieşti. Deci am mersu împreună cu portarul de i-am ales ocina pre zapis şi pre cumpărători şi i-am lipit ocina lîngă ocina cîmpenească, cum au scris şi răvaşele domneşti. (i încă den ce au cumpărat au iertat Borcea vornicul stînjeni 23. 
     Deci şi noi i-am făcut acestu zapis al nostru la mî<na> Borcei vornicul, ca să fie de credinţă la mîna lui, cum l-am hotărît şi l-am împietrit, ca să-i fie moşie stătătoare în veacu. 
     Şi păntru credinţa, pusu-ne-am şi peceţile mai jos.
     Pis mease(a noiemvrie 10 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Şi au fost şi vînzătorii de faţă de la cine-u cumpărat.
     † Şteful postelnic. † Baico. † Paraschiva vornic. † Radu logofăt. † Stepan logofăt. † Fiera ot Piscuri. Necula ceuş. Bogdan. † Paraschiva. † Miho. † Dumitraşco postelnic. † Bratul ceauş.
     
     DANIC, M-rea Sf. Ioan-Bucureşti, IV/23.
     Orig. rom., hîrtie (32,5 x 21), 12 peceţi inelare în tuş şi fum.
     
      
     
      322
     1646 (7155) noiembrie 10
     
      †Adecă eu, Udrea sluger ot Doiceşti, scris-am zapisulu meu la mîna părintelui1 Lucăi, egumenul ot Sneagov şi la tot soburul sfentei mănăstiri, cum să se ştie că am făcut tocmeală de me-u dat un vad de moare ce easte la Nemireşti, den jos de podulu Dridefolui2, să-mi fac mori să-mi fie de hrane cît voi avea zile, iar dupe petricaniia mea, să fie morile iar ale mănăstirei. Iar căce mi-au dat acel vad de moară eu am dat 50 de oi la mănăstire, ca3 să fie de pomeană.
     Şi mărturie, toţi părinţei den mănăstire, anume: popa Nechifor clisiarh, ieromonah Pangratie i popa Avram i popa Visarion i popa Daniel şi alalţi părin<ţi>e toţi.
     Pis mease(a noiemvrie dni 10, vă leat 7155 <1646>.
     Eu, Udrea slugeriul sinu Danciulov cliucerul ot Doiceşti4. 
     
     
     DANIC, M-rea Snagov, XLI/2.
     Orig. rom., hîrtie (31,5 x 21,5), pecete inelară în tuş.
     Copii ibid.: M-rea Dealu, XXII/12, (nr. 2 – cu nov. 12); Doc. Ist., CMXII/53; 
     mss. 350, f. 5; 354, f. 44v-45 şi 458, f. 48.
     
     Rez., Şerbănescu, M-rea Snagov, p. 135.
     _______________________
        1 2 3 4 Semnătură autografă. 
     
     
     
     
     
     
     
      323
     
     
      <1646> noiembrie 13
     
     
     <Al>bul (i fra(ii lui, Vîlcul (i Simion, feciorii lui Oprea din Rătivoie(ti, schimbă cu Necula Mîr(evi( (i jupîneasa lui, Dumitra, doi (igani ai lor care au luat două (igănci ale acestuia […]: Nicula (iganul care (ine pe Dumitra […].
     Martori: […], Ilie vornicul […], Măne(ti, Pătra(co postelnic din B<uc(ani>, Iordache vornic <din Cozleci>, Ilie vornic, Ifrim iuzba(a din Măne(ti, […] cupe(, Pătra(co, Dîrjan iuzba(a de ro(ii din jude(ul Olt. 
     
     DANIC, Mitrop. (. Rom., XXX/4 (nr. 2).
     Orig. rom., (23x17, 5), foarte rupt, ros de carii, dezlipit de pe spatele doc. din anul 1658 (7166), aug. 18, cu cota XXX/4 (nr. 1). 
     Datat după prezen(a lui Albul din Rătevoie(ti (n doc. din anul 1646.
     Dată fiind avansata stare de degradare a documentului, am reprodus rezumatul din Cat. (. Rom., VII, p. 108, nr. 286. 
     
      324
     
     164<6> (715<5>) noiembrie 13, Tîrgovişte
      
     † Adecă eu, Drăghici postelnic, snă Mujii ot Răteşti, dempreună cu jupîneasa mea, Neacşa, fata lui Ivan peharnic ot Băjăşti, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru, ca să fie de mare credinţă la mîna lui Mareş logofăt, cum să se ştie cîndu au fost acum, în zilele măriei sale, domnu nostru Io Matei Basaraba voievod, iar eu, de bunăvoea mea am făcut tocmeală şi frăţie cu Mareş logofăt, de i-am vîndut 1 rumîn den Băjeşti, anume Cîrstea Capotă cu 4 feciori, anume: Dumitru şi Contaş şi Neagoe şi Ion şi cu alalalţi cîţi i va mai da Dumnezeu şi cu toată moşia lui, cît va fi avut el de moşia despre1 moşie den cîmpu, den pădure, den apă, den siliştea satului şi de preste tot hotarul, vericîtă se va alege, însă pentru bani gata 13 000. (i pentru frăţia, m-au dăruit şi cu un postav bun, preţ 3000 <bani>, cin cup 16 000, cin 80 ughi. Pentru că acest rumîn au fost al mieu de la socru-mieu, Ivan peharnic, iar acum eu l-am dat lui Mareş logofăt derept acest preţ ce scrie mai sus, cu voia socră-mea, jupîneasii Neagăi şi cu ştirea tuturor rudeniilor noastre şi a vecinilor. Şi am luoat toţ banii gata în mîinele mele, ca să fie lui Mareş logofăt acest rumînu ce să scrie mai sus şi cu toată moşia lui şi cu toţ feciorii lui de moşie, de strămoşie şi lui şi coconilor lui şi nepoţilor şi strenepoţilor ohabnici (n vecie. 
     Iar de se va scula cineva cu vreo pîră pentru acest rumîn ce scrie mai sus, veri den rudeniile noastre, veri den cumnaţi, vericine ar fi, acela să aibă a se pîrî cu mine. Iar cu Mareş logofăt nimenilea treabă să n-aibă, ce să-i fie rumînul stătătoriu, cum i l-am dat eu. 
     Şi mărturie: părintele egumenul de la sfînta mănăstire ot Dălgopol, chir Melhisedic şi unchiu-mieu, Ivaşco dvornic şi frate-mieu, Danciul i ot Vlădeşti, Badea paharnic i Pîrvul spatar i ot Berivoieşti, Nan al Balbosii i ot Piteşti, Duca ceauşul şi alţii cari-şi vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos. 
     Şi pentru mai adeverita credinţa, pusu-ne-am peceţile şi iscălitura mai jos, ca să se ştie şi să se crează. 
     16471.
     Eu Drăghici ş( jupînese<a> me, Neacşa. 
      † Bade păharnic
     † Pîrvul spătar
     † Eu Duca ceuşul ot Pitişti
     Dragomir <ot> Lereşti
     Eu Albul ot Rătevoieşte
     † Eu Dragomir ot Dărmăneşti 
     Eu Danci<u>l 
     Gherghe ot Răteşti mărturie2
     † †††††††††††††††††††††                                   
     
     
     DANIC, Doc. Ist., MDLVIII/7.
     Orig. rom., hîrtie (30,5x21,5), 2 sigilii inelare (n fum.
     
     Rez., Andresscu, M-rea Cornet, p. 677.
     
     ____________________
        1 Milesimul de la “Na(terea Domnului” este scris cu cifre arabe (i nu corespunde văleatului 7155; s-a datat ca anterior doc. din 1 martie 1647 v. DRH, vol. XXXII, 1647, p. 73-74.
      2 Semnături autografe. 
        3 “Ioil dichiu, martor la cele de mai sus “.
     
     
      325
     1646 (7155) noiembrie 15
     
     † Adecă eu, jupîneasa Ancuţa şi cu feciorii mei, anume Hrizea i Dumitraşco ot Pietrăşani, scriem şi mărturisimu cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credenţă la mîna părintelui egumenului Melhisedec ot Dălgopol, cum să se ştie că i-am vîndut un rumînu, anume Ion şi cu feciorii lui, pre nume: Tudor, Mardarie, Ghinea, ca să fie rumîni părintelui egumenului Melhisedec şi sfentei mănăstiri în veci. Pentru că i-am vîndutu de a noastră bunăvoie pre bani gata, ughi 37. Şi i-am vîndut cu1 ştirea tuturoru boierilor den sus şi den jos. 
     Dereptu acee, i-am făcut zapisul nostru la mîna părintelui egumenului cum scrie mai sus, ca să-i fie rumî<n> sfentei mănăstiri în veci, de niminea val să n-aibă, pentru că l-am vîndut de a noastră bunăvoie fără de nici o silă.
      Şi pentru credenţa pusu-ne-a<m> mai jos şi peceţile.
     Pis mease(a noiemvrie dni 15, vă leat 7155 <1646>.
     Ancuţa.Hrizea.Dumitraşco.
     
     
     DANIC, M-rea Cîmpulung, LXII/15.
     Orig. rom., hîrtie (31 x 21,5).
     
     
     _______________________
        1 
     
     
     
     
     
     
     
      326
     
      1646 (7155) noiembrie 15
     
     Eu, Dragomir al Budii dîn Samara, scris-am acesta al mieu zapis precum să să ştie că am vîndut jupînului Ivan Cortofleş un locu dîn Gura Frăsinelului dîn funie budească de dă cu un cap la fîntînă şi cu alt cap în vale, dă o funie dă loc dăplin, pre bani gata ughi 3 pol.
      Şi mărturii: Fiera şi Oprişu ot Samara şi Dima Dănceşti1 şi frate-său, Iorga.
     Şi am scrisu eu, Dima. Şi pentru credinţă mi-am pus şi degetul ca să să rează.
     Pis noiemvrie 15 dni, leat 7155 <1646>.
     Eu Dragomir, vînzătoriu.
     
     
     DANIC, Ms. 477, f. 55.
     Copie; altă copie, ibidem, ms. 371, f. 36.
     
     
     _____________________
        1
     
      327
     
      1646 (7155) noiembrie 16
     
     † Eu Hilohie din Găureni, ce acmu şedem în Bereşti, mărturisescu cu acest zapis cum m-am datu vecin cu toată casa me dumisale Iorgăi postelnicul cel mare şi să mă mutu eu iară cu totul în satu, în Găureni, căce m-au plătit dumnelui giupînul postelnicul de ceste dabile mari ce sîntu în ţară şi mi-au scos boii ce au fost luatu dăbilarii printru mine şi au fost luatu şi bucate omeneşti. 
     M-au datu dumnealui postelnicul bani, de m-am plătit. 
     Şi-i chizeş de mine socru-mieu, Ilie şi Vasilie den satu, ca să să ştie.
     Pis vă leat 7155 <1646>, noemvrie 16.
     
     
     BCS, D 193/1.
     Orig. rom., hîrtie (18x21, 5).
     
     
     
     
      328
     
      1646 <7155> noiembrie 19
     
     † Adecă eu, Stana, scris-am eu al mieu za[pis să fie de mare credinţă la mîna] surori-mi Stancăi, cum să să şt[ie că i-am vîndut partea mea de oci]nă, preste tot unde să va af[la, preste tot hotarul], den cin pînă -n cin. Şi o <a>m vîndut [de a mea bunăvoie, cu ştirea tu]turor megiieşiloru, d[rept 300 i 62 bani şi 2] obroace de grîu.
     Aldămăşari: [popa Stan ot Păcăleşti, ot Predel], Stoica i Voicil<ă> snă […]1 [ot Valea lu Dobrotă], Stan snă Stanciului roşiul [i popa Voicilă i mulţi oameni buni].
     Meseţa noiemvrie 19 dni, vă leat 7155 <1646>.
     † Popa Voicilă.
     
     
     DANIC, Ep. Buzău, XLI/54. 
     Orig. rom., hîrtie (13x11), rupt, lipsă jumătate din partea dreaptă a filei; s-a completat după copie ibid. ms. 173, f. 203.
     Altă copie ibid.: ms. 366, f. 22v.
     
     ____________________
        1 Loc alb (n copie.
     
     
      329
     
      <1646> (7155) noiembrie 20
     
     † Adecă eu, părintele Ioan, egumenul de la sfănta mănăstire de la Căluiu şi cu toţi călugării cîţi sîntu la sfănta mănăstire, mari şi mici, împreună cu ctitorii mănăstirii, jupînul Radul banul Buzescul, scriem şi mărturisim cu acestu zapis al nostru să fie de credinţă la mîna cestor oameni anume: Stanciul, feciorul lu Crăciun, cu feciorii lui şi Stoica, fratele Stanciului cu 2 copii şi cu alala<l>ţi feciori ai lui şi Ion, nepotul Stanciului, feciorul lu Calin cu feciorii lui, care oameni au fostu den sat, den Cioroiul şi den sat, den Cruce i Ursu, feciorul lu Ursu cu 2 feciori şi cu alţi feciori ci va face şi Dragomir şi Badea, feciorii lu Ursu şi cu toţi feciorii lor, cîţi Dumnezeu le va dărui, cum să se ştie că au fostu rumîni sfentii mănăstiri, ci au fostu fugiţi tocma den zilele lu Gavriil voievod, cînd au fostu cursul anilor 7 100, de copii mici. 
     Deci cîndu au fostu acum, în zilele domnu nostru Io Matei Basarab voievod, noi i-am aflat pre aceşti oameni în satele jupînului Radului vel logofăt în Cocorăşti şi în Măneşti, unii însuraţi şi cu copii, alţii neînsuraţi, slujîndu la dumnealui, la jupînul Radul vel logofăt. 
     Deci noi văzîndu cum sîntu fugiţi de atîta vreme şi streienaţi despre locurile lor, socotit-am că nu vom putea face folos cu dînşii, ci am căutat altă ocină de am aflat la Necula vătah ot Vîrîţi, la satul Popeştii ot Dol Jil, a şasea parte şi cu 10 suflete de rumîni, anume: Stan cu un fecior şi Stoica cu trei feciori şi Văsiiu cu doi feciori şi [T]udor, feciorul lu Bucşă. (i i-am tocmit cu Necula vătah derept ughi 110, de au dat ace[şti] [o]a[meni], care scriu mai sus, aceşti bani toţi în mîn[a] lu Ne[cul]a vătah, ca să fie această moşie şi rumîni la sfînta mănăstire Căluiul în locul l[or], [car]e să fie megiiaşi unde au fostu ocina mestecată cu a mănăstirii, însă rumîni pen[t]ru rumîni şi moşiia pre desupra. 
     Apoi noi, văzînd că mănăstirea şi chiliile sînt stricate şi de[zv]ălite, socotit-am toţi împreună că destule moşii şi rumîni are mănăstirea. Ci am luat noi aceşti bani toţi de la Necula vătah de am dires mănăstirea şi chiliile şi tot ce au fost stricat în mănăstire, şi le-am învălit toate cu aceşti bani, iar moşiia şi rumînii să şi-i ţie Necula. Şi am tocmit noi acest lucru de bunăvoia noastră den divan, naintea domnu nostru Io Matei Basarab voievod, fiind la divan şi preacinstitul chir Theofil mitropolitul şi toţi boiarii domnu nostru, marii şi micii. 
     Şi pentru credinţa făcutu-le-am şi zapis cu pecetea mănăstirii la mîna lor, să aibi pace dă rumînie, ei şi feciorii lor şi nepoţii lor în vecie, de cătră sfînta mănăstire şi de cătră toţi călugării şi ctitorii. 
     Şi mărturie, carii-ş vor pune peceţile şi iscăliturile mai jos.
        1.Vlădica Theofil
     Eu Radul ban
     Eu Ion egomen cu tot săborul
     Gheorma vel ban
     Dragomir vel dvornic
     Dr<ă>guşin vel peharnic
     Diicul vel spatar
     Preda Brîncoveanul
     Albul sluger
     Socol cliucer
     Dumitraşco stolnic
     Az Marco Danovici vel armaş
     Gheorghie cliucer din Băleni mărt<u>rie
     Costandin vel postelnic
     Gheorghe vistiar
     Az Ivaşco postelnic
     Drăghici spatar
     Pana logofăt
     Mîine slujer
     Negoiţă logofăt din Cuştereni2.
     
     
     
     DANIC, A. N., CXII/52.
     Orig. rom., hîrtie (45x30), rupt, pătat, şapte peceţi aplicate, dintre care două ecleziastice.
     
     Rez., Lehr, Factorii evolu(iei demografice, p. 164.
     ___________________
        1 A fost redatat 1646 după Ghiorma care a de(inut func(ia de mare ban (ncepînd cu 1 ianuarie 1646, v. lista doc. cu dată rectificată.
        2 Semnături autografe.
     
     
     
      
      330
     
     
      1646 (7155) noiembrie 20
     
     †  ca să-i fie lui satele, anume: Căpoteştii i Burciuleştii i Stăieştii la Balta Albă ot sudstvo Slam Rimnic i Brăila cu toate hotarăle şi cu tot venitul, den hotar pînă-n hotar pre hotară bătrîne şi pre semne cum scriu în cărţile cele bătrîne, pentru că aceste sate, ce scriu mai sus, a şasea parte se-au tras despre aga Neagul, socrul lu Negoiţă peharnic şi cu fraţii lui de ocină. Şi tot au fost pre seama lor cu bună pace.
      Iar cînd au fost acum, în zilele domni<i>i mele, se-au sculat Iorga căpitan, nepot de nepoată Burciului vistier cu pîră şi cu cărţi bătrîne: cartea Negrului vodă şi cartea lu Şerban vodă şi au tras pîră la divan cu Negoiţă peharnic şi cu fraţii lui de ocină şi i-au rămas pre toţi că au fost moşiile lui. Deci deaca au stătut aceste sate pre seama Iorgăi căpitan, el le-au făcut vînzătoare. Intr-aceea, domnia mea nici aşa n-am vrut să las, ce am dat lu Negoiţă peharnic şi cu fraţii lui de ocină, anume: Neniţa dascal i Stan Peneş i Băluţă i Bălan şi Dumitraşco sinu Damiian căpitan, lege, 12 boiari, ca să jure, să spargă cărţile Iorgăi căpitan; iar ei n-au putut jura nicicum, ce-au rămas de lege toţi. 
     Şi le-am luoat şi răveşele şi tot de la mîna lor şi am vrut să le cumpăr domnia mea aceste sate, iar Negoiţă peharnic au căzut la domnia mea cu multă rugăciune ca să-l las să le cumpere el, căci se-au tras despre dînşii. Deci l-am lăsat domnia mea de le-au cumpărat el de la Iorga za 300 jilti gata. Şi deaca le-au cumpărat domnia mea i-am făcut cărţi şi drese, ca să-i fie moşie cu pace lui şi coconilor în veci. Iar apoi se-au sculat Dediul postelnic ot Rîmnic şi cu Dumitraşco sinu Damian, al doilea an, cu pîră şi au scos cărţi: cartea Radului vodă şi cartea lu Alexandru vodă şi doao cărţi ale lu Aleon voievod. Şi au venit de faţă în divan cu Iorga căpitan, zîcînd Dediul căpitan cum n-au fost în ţară cînd au vîndut Iorga căpitan aceste moşii. 
     Intr-aceea, domnia mea am căutat şi am adevărat că au fost cărţile rele şi fără de ispravă, ce-au rămas ei iar de lege. Şi au stătut a fi moşiile tot pre seama lu Negoiţă peharnic cu bună pace, cum şi le-au cumpărat cu bani gata. După aceea, Negoiţă peharnic nu se-au îndurat nici de alalţi fraţi ai lui de ocină, ce le-au zis să dea şi ei bani, să ţie moşii împreună cu dinsul, cum au fost ţinut şi mai denainte. Iar ei n-au vrut să dea nici un ban, ce au zis că nu le trebuiaşte. (i le-au lăsat ei toţi den divan, ca să fie lu Negoiţă [p]eharnic stătătoare şi cu pace, ohabnice coconilor în veci. 
      Şi aşa se-au prinsu ei în divan cum carele dentru ei [se va mai] scula cu vreo pîră sau cu nescare bani, să lepede lu Negoiţă peharnic, să fie de mare ruşine şi pradă.<1646>.
      † <m.p.>
     
     
     DANIC, Doc. Ist., CXCVII/66.
     Orig. rom., hîrtie, (43 x 29), pecete timbrată.
     
     
     _________________________
        1 “Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierului domniei mele, Negoiţă paharnic, ginerele agăi Neagul şi cu fiii săi, cîţi i-a dăruit Dumnezeu”.
        2 “(i de nimeni neclintit după porunca domniei mele. Iată dar martori am pus domni a mea: jupan Ghiorma mare ban al Craiovei i jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe vistier şi Diicul spătar şi Preda clucer şi Barbul stolnic şi Drăguşin paharnic şi jupan Costandin postelnic. 
     Şi ispravnic marele logofăt.
     A scris Dumitru logofăt în cetatea de scaun Tîrgovişte, luna noiembrie 20 zile şi de la Adam în anul 7155 <1646>”.
     
     
     
     
     
      332
      
      1646 (7155) noiembrie 22
     
     † Adecă eu, Chirca postelnic ot Curtişoara, împreună cu jupîneasa mea, Dumitrana, fata jupînului Dumitraşco biv vel stolnic Filipescul, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru, ca să fie <de> mare credinţă la mîna jupînului Evstratie vtori vistiernic, cum să se ştie cîndu au fost acum, în zilele măriei sale, domnului nostru Io Mateiu Basarab voievoda, iar noi ne-am sculat de am făcut tocmeală şi schimbu cu dumnealui jupan Evstratie vtorii vistiernic, de i-am dat toată partea noastră de ocină de la statul Berteşti ot sudstvo Ialomiţa, (nsă de preste tot satul a patra parte şi cu toţi rumînii, cîţi se vor afla pre acea parte şi de preste tot hotarul cu tot venitul, vericît să va alege, însă făr de un rumîn ce l-am răscumpărat noi mai denainte vreme cu zapisul nostru, anume […]1 cu toţi feciorii lui, iar fraţii lui să fie rumîni împreună cu alalţi. Care parte de ocină şi cu rumîni easte a noastră de zestre, dată de zestre de socru-mieu, Dumitraşco stolnic.
     Iar dumnealui, jupînul Evstratie vistiernic, încă ne-au dat noao pentru ocina şi rumînii ce scriu mai sus, satul Coluneştii ot sud Teleorman, tot satul cu toţi rumînii şi cu tot venitul, însă făr 2 rumîni, anume Voinea cu fratele său, Oancea şi cu feciorii lor. Cu aceştea să nu avem noi nimic treabă, care sat l-au fost cumpărat şi dumnealui de la jupînul Miho spatar pre banii lui derepţi, încă de cîndu au fost logofăt la vistierie în cursul anilor vă leat […]1.
     Iar acum, de bunăvoie a noastră, am făcut această tocmeală şi schimbu moşie pentru moşie, să fie fieştecăruia dentru noi de moşie stătătoare în veci, noao şi coconaşilor noştri, cum scrie mai sus.
     Însă mai mult am pohtit noi la această tocmeală şi schimbu pentru căci satul Coluneştii ne easte mai aproape de casă şi mai (n prilej de toate lucrurile.
     Iar dumnealui, jupînul Evstratie vistiernic, încă i-au fost mai îndemînă la satul Berteştii, căci au mai avut şi altă parte de ocină acolo. Deci ne-am voit unul cu altul şi am schimbat de bunăvoie a noastră, cum scrie mai sus cu ştirea şi cu voia socru-mieu, jupînul Dumitraşco stolnic şi a cumnatu-mieu, Pană logofăt şi încă mai vîrtos dumnealor ne-au fost la mijloc tocmealnici, împreună cu dumnealui jupînului Costandin vel postelnic.
     Şi mărturie am pus toţi boiarii divanului, carii-şi vor pune peceţili şi iscăleturili mai jos.
     Aceasta am scris şi mărturisescu.
     Şi pentru mai adeverita credinţă, pusu-mi-am pecetea şi iscăletura cu mîna mea.
     <1646>, 1646.Dragomir vel dvornic
     Dumitra(co biv vel stolnic Filipescul
     †Chirca vtori postelnic
     Ghiorma vel ban
     Barbul biv vel ban
     Stroe vel vistiar
     Radul vel logofăt
     Preda vel clucer Brîncoveanul3
     Pană logofăt Filipescul
     Udri(te Năsturel vtori logofăt
     Ghinea cliucer mărturisescu
                        
     
     DANIC, Doc. Ist., XLIII/93
     Orig. rom., hîrtie (43x29), 5 sigilii inelare (n fum. 
     
     
     _____________________
        1 Loc liber în text.
        2 “(i am scris eu, Stoica logofăt Şărbanovici, în oraşul Tîrgovişte, luna noiembrie a 22-a zi, la anul 7155, de la mîntuirea lumii 1646”.
        34 “Ioan Catargiu”; semnături autografe. 
     
     
     
     
     333
     
     1646 (7155) noiembrie 22, Tîrgovişte
     
     † 123<m.p.>
     
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei şi dumnezeeşti mănăstiri numită Vaideei, care are hramul arhanghelilor Mihail şi Gavril şi părintelui egumen Partenie şi tuturor călugărilor cîţi sunt trăitori în acel lăcaş ca să fie sfintei mănăstiri mai sus-scrisă două pogoane de vie în dealul Năienilor, căci le-au cumpărat călugării de la Şerban şi de la soţia lui, Elina pentru 1600 de aspri gata şi cu zapis de vînzare şi cu martori.
     Şi iarăşi au cumpărat călugării, la Năieni, un pogon de vie fără patru prăjini de la Nedelcu dărăbanţul, pentru 1300 de aspri gata şi cu zapis de vînzare şi de bunăvoia lui.
     Şi iarăşi au cumpărat călugării un pogon de vie şi trei sferturi la Năieni de la fiul lui gorgăr Boris, pentru 2800 de aspri gata şi cu zapis de vînzare. 
     Şi iarăşi au cumpărat călugării jumătate de pogon de vie în Năieni de la Dobrotă, ginerele lui Stoica Cuca din Băleni, pentru 800 de aspri gata şi cu zapis de vînzare şi de bunăvoia lor.
     Şi iarăşi au cumpărat călugării jumătate de pogon de vie în Năieni de la Tatul, pentru 860 de aspri gata şi cu zapis de vînzare.
     Şi iarăşi au cumpărat călugării un pogon de vie paragină şi 5 prăjini de ţelină, în Năieni, de la Lupşa, pentru 600 de aspri gata şi cu zapis de vînzare. Şi iarăşi au cumpărat călugării un pogon de vie paragină, în Năieni, de la Manea din partea lui Neagul al Bogdănesei, pentru 500 de aspri gata cu zapis de vînzare şi de bunăvoia lui. Şi au vîndut aceşti oameni mai sus-zişi pe nume aceste pogoane de vie care sunt mai sus scrise, de bunăvoia lor, fără nici o silă şi cu învoirea megieşilor din sus şi din jos, precum am văzut domnia mea şi zapisele lor de vînzare la mîna egumenului Partenie şi cu martori scrişi în zapis. 
     Pentru aceea am dat şi domnia mea sfintei şi dumnezeeşti mănăstiri, care este mai sus-scrisă ca să fie aceste pogoane de vie din Năieni de moştenire şi de întărire, călugărilor de hrană şi de ohabă în veci şi de nimeni neatinsă din porunca domniei mele. 
     Iată dar şi martori am pus domnia mea pe: jupan Ghiorma mare ban şi pe jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistier şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Costandin mare postelnic1 şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan Radul mare comis. Şi ispravnic2, marele logofăt.
     Şi am scris eu, Radul Stancovici3 logofăt Creţulescul în cetatea de scaun Tîrgovişte, noiembrie 22 de zile şi de la cel dintîi om, care se numeşte Adam, cursul anilor în anul 7155 <1646>.
     †Io Matei voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Matei voievod <m.p.>
     
     
     Nandriş, Doc. Athos, p. 187-190.
     Copie slavă, DANIC, Doc. ist. MCCXVI/9.
     EDIŢII slav. şi trad. Nandriş, Doc. Athos, p. 187-190.
     
     
     _______________
        1 “”, întregit după DANIC, Doc. ist., MCCXVI/9
        2 La Nandriş: ; întregit după DANIC, Doc. ist., MCCXVI/9
        3 La Nandriş: ; întregit după …
     
      
      334
      1646 (7155) noiembrie 23, Tîrgovişte
     
     † Adecă eu Novac Sîrbul postelnic, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupan Radul vel căpitan, ca să să ştie cum i-am vîndut domnealui toată moşiia mea de la Groşii lu Laţco ot sudstvo Arghş, cîtă moşie am avut şi eu de cumpărătoare de la Barbul den Groşi, toată partea lui şi den vie şi den cîmpu şi den pădure şi despre tot hotarul şi den silişti; şi de la Opriş iar toată partea lui den Groşi şi de la Radul den Cocul o silişte în Groşi, za ughi 50, cin aspri 10 000.
     Şi am vîndut eu, Novac Sîrbul postelnic, această moşie de a mea bunăvoie, fără de nici o silă. Şi i-am dat şi zapisele de cumpărătoarea mea şi tot la mîna dumnealui, ca să-i poată fi moşiea cu pace şi ohabă coconilor în veci.
     Şi mărturie: Panno căpitan ot Budeasa i Arsenie, brat ego şi alţi boiari carii-ş vor pune mai jos peceţile şi iscala.
     Pis Dumitru logofăt u Tîrgovi(te, noiembrie 23, vă leat 7155 <1646>.
     Eu, Novac Sîrbu postelnic, am pus degetul.
     Ivan iuzbaşa
     Ion căpitan
     † Arsenie postelnic
     † Gavril spatar snă Mîrzea dvornic1.
        
     
     DANIC, M-rea Trivalea, II/1.
     Orig. rom, hîrtie (33 x 20,5).
     Copie ibid.: ms. 371, f. 2v-3; DJAN Vîlcea, ms. 145, f. 39.
     
     Rez., Tezaur vîlcean, p. 171, nr. 467.
     ______________________
        1 Semnături autografe.
     
     
      
     
      335
     
     
     
      1646 (7156) noiembrie 23, Tîrgovişte
     
      † sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri de la Crasna ot sud Gor Jil, unde easte hramul sfîntului şi făcătoriul de ciude, marel<e> arhiereu Nicolae de la Mira Lichiia şi sfinţilor călugări ce vor fi lăcuitori într-acel sfînt loc, ca să fie sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri, ce easte mai sus-scrisă, ocină în Drăgoieşti, partea Sîrbului toată, oarecît se va alege şi partea Stoii, toată partea lor, cîtă au avut şi o au vîndut lu Jitiian cel bătrîn den Rogojina şi de moşie şi de cumpărătoare, în cîmpu şi în pădure şi în apă şi den siliştea satului şi cu vad de moară şi den munte şi de preste tot hotarul, oarecît se va alege, partea Sîrbului şi a Stoii toată. 
      Pentru că o au cumpărat boiarinul dumni<i>i mele, jupan Dumitru mare sluger din Filiiaş, de la Barbul postelnic şi de la fraţii lui şi de la Paraschiva cu fraţii lui ot Rogojina, nepoţii lu Jitiian cel bătrăn den Rogojina, toată parte a lu Jitiian şi de cumpărătoare şi de moşie derept 7 400 de aspri gata, cînd au fost cursul ailor 7152 şi cu zapis de vînzare de la mîna lor, cu mulţi boiari mărturii scrişi în zapis, anume: jupînul Barbul fost mare ban din Poiană şi Barbul cliucer din Fratoştiţ<a> şi Mihai peh<arnic> din Hărjătoaia şi Drosul postelnic din Braloştiţă şi părintele Nifon egumenul din Tînţăreni. Şi o au vîndut de a lor bunăvoie şi cu ştirea tuturor megiiaşilor demprejurul locului. Iară cărţile cele de moşîie au rămas la Barbul postelnic şi la Paraschiva postelnic den Rogojina cari au vîndut moşîia, pentru căci au avut şi alte moşîi scrise într-acele cărţi.
     Şi iară să fie sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri, ce easte mai sus-scrisă, ocină în sat, în Drăgoieşti, însă partea lu Vladu şi a frăţine-său, lu Stan Scutariul din Brăneştoi de preste tot satul Drăgoieştii, a opta fune de preste tot hotarul, den cîmpu, den pădure, den apă şi den siliştea satului şi den munte, cît se va alege, de preste tot hotarul a opta fune, pentru că o au cumpărat boiarinul dumni<i>i mele, jupan Dumitru mare slugeriu de la Vladu şi de la frate-său, Stan Scutariul din Brăneştoi, derept 3 400 de aspri gata şi 1 vacă cu viţel, derept 600 de aspri, cînd au fostu cursul anilor în anul 7152. Şi o au vîndut aceşti oameni ce sînt mai sus-scrişi această ocină ce easte mai sus-scrisă de a lor bunăvoie, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturor boiarilor şi a megiiaşilor demprejurul locului şi cu zapis de vînzare de la mîna lor şi cu boiari mărturii scrişi în zapis, anume: Ion postealnicul din Crasna şi frate-său, Lupul şi Stan al popei de acolea şi Rusul şi nepotu-său, Gherghe din Muşăteşti şi Oprea şi iară Oprea al Mosorăi şi Dumitru şi Florea den Stănceşti şi den Turbaţi, Stan şi den Arşi, Ilie.
     Şi iară să fie sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri, ce easte mai sus-scrisă, ocină în sat în Bulzeşti, însă partea Diicului toată, oarecît se va alege, pentru că o au cumpărat sfînta şi dumnezeiasca mănăstire această parte de ocină den Bulzeşti de la Diicul den Bulzeşti, derept 3 rîmători graşi şi hrăniţi, aleşi preţul lor 990 de aspri, cînd au fost cursul anilor, în anul 7148 şi cu zapis dela mîna lor de vînzare, cu boiari mărturii scrişi în zapis anume: din Poiana, Dragotă postelnic şi jupîneasa Vilaia cliucereasa din Ţugureşti şi den Bulzeşti, Boghin şi Stan Poescul şi den Brăneştoi, Stan Scutariul şi den Crasna, Vasilie şi Stan Popica şi părintele Theofil egumenul şi Dorothei şi popa Maxin şi den Livezi, Danciul şi popa Lazăru din Drăgoieşti. Iară după aceea, le-au dat şi le-au adaos la sfînta mănăstire ce easte mai sus-scrisă, la Crasna, pentru sufletul lui şi al părinţilor lui, ca să le fie pomeană nesăvărşită, în vecie.
     Şi iară să fie sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri, ce easte mai sus-scrisă, toate părţile de moşie ale Florii, feciorul Nişului den Voieteşti, însă den Voieteşti toată partea lui cîtă au avut, de preste tot hotarul, den cîmpu, den apă, den vii şi iar partea lui de ocină den Gruiu toată, de preste tot hotarul, den cîmpu, den pădure, den apă şi cu vad de moară şi cu plaiu de vii, iară partea lui den sat, den Larga, de preste tot hotaru, den cîmpu, den pădure, den apă şi cu vad de moară şi cu plaiu de vii, pentru că aceste moşăi ce scriu mai sus fost-au ale Florii moşîi direpte. Deci singur Florea încă pînă au fostu el viu, împreună cu fămeia lui, venit-au la sfînta mănăstire cu bunăvoie a lor de au dat şi au închinat aceste moşii ce sînt mai sus-scrise toate, la sfînta mănăstire pentru sufletul lor şi al părinţilor lor, ca să le fie pomeană nesăvărşită în vecie.
     Şi au pus şi blăstem şi au făcut şi zapis de la mîna lor la sfînta mănăstire, cu multe mărturii anume: Necula Ţangonescul şi Neagoe din Ungurel şi Pătru vătahul din Pociovalişte şi popa Dumitru di acolea şi Stan Beştelie cu feciorul lui, Stan şi din Voieteşti, Florea şi din Cărpeniş, Stan şi frate-său, Drăghici şi din Stănceşti, Dumitru şi din Bulzeşti, Lupul şi din Crasna, Arca şi din Hirişeşti, Drăghici şi din Muşăteşti, Rusul.
      Iară după aceea, au mai trăit Florea la mănăstire 3 ani, de l-au hrănit tot den sfînta mănăstire şi l-au îmbrăcat şi la moartea lui l-au grijit de pomeane de la sfînta mănăstire şi l-au îngropat în sfînta mănăstire. Derept aceea, am dat dumnia mea ca să fie aceste moşîi toate sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri moşii stătătoare în veci şi de nimeni clăteală să n-aibă preste zisa dumni<i> mele.
      Adecă şi mărturii pus-am dumnia mea boiarii divanului anume: jupan Ghiorma marele ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Stroe mare vistiiar şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare cliucer şi jupan Barbul Brădescul mare stolnic şi jupan Radul mare comis şi jupan Costandin mare postelnic şi jupan Drăguşin mare peharnic şi jupan Dumitru mare sluger din Filiiaşi. Şi ispravnic, jupan Radul mare log<ofăt>.<1646>.
      †  <m.p.>1
     
     
     DANIC, Ep. Rîmnic, CII/25.
     Orig. rom., perg., (31, 5x46, 5), pecete timbrată.
     Copie ibid.: Doc. ist., CMLXXVI/310.
     
     Rez., Aricescu, Indice, I, p. 111; Ştefulescu, Crasna, p. 58, 88-89; idem, Gorjul ist. şi pit., p. 50.
     
     ______________________
        1 „Şi am scris eu, Mihalcea al doilea slujer, în cetatea Tîrgovişte, luna noiembrie 23 zile, de la Adam în anul 7155<1646>.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.
     Io Mateiu voievod <m.p.>”.
     
     
     
     
      336
     
     
      1646 (7155) noiembrie 25
     
     † Adecă eu, popa Badea şi Radumir ot Cocol, scriim şi mărtorisim cu al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu1 Costandin căpitanul, cum că i-am vîndut domnilui2 pol di fone dentre văi den funea cîinişinească cu crivine pol. Şi s-au vîndut cu întrebăciunea fraţilor, derept bani gata 260. 
     Şi mărtorie: Danciul, Pădure, Stan, Badea. 
     Pis measeţa noemvrie 25 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Şi pentru credinţa, pos-am degetele.
     Popa Badea.
     Radumir.
     
     
     
     DANIC, M-rea Cozia, XLVII/31 b.
     Orig. rom., hîrtie. (30,5 x 20,5).
     
     
     ___________________________ 
      12
     
     
      337
     
      1646 (7155) noiembrie 25
     
     Adecă eu, Badea şi eu, Stan, scriem şi mărturisim cu acest al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Costandin căpitanul, cum să să ştie că i-am vîndut 2 crivine: 1 la moara jupînului Ivan, alta la Gura Văilor de Jos, dintre văi, de sus dîn Cîinişani. 
     Şi iar am vîndut eu, Badea, o crivină din Gura Zlapiia. 
     Şi iar am vîndut eu, Badea, o curătură dîn Gura Vîlcelelor Albului. 
     Şi iar am vîndut eu, Stan o curătură din sus din Gura Vîlcelii Floarea, faţă. 
     Şi le-am vîndutut noi, ca să fie dumnealui moşie ohabnică, drept bani gata ughi 6. 
     Şi la tocmeala noastră au fost mulţi megiiaşi din sat din Samara, anume: Danciul i Pădure i Vladul i Stoica i Opriş i Fera i Şărban i Danciul Bonchiciu. 
     Şi pentru credinţa, ne-am pus degetele, în loc de peceţi, ca să să crează.
      Meseţa noemvrie dni 25, leat 7155 <1646>.
     Eu, Badea vînzătoriu.
     Eu, Stan vînzătoriu.
     
     
     DANIC, Ms. 477, f. 55 v-56.
     Copie; altă copie, ibid.: ms. 371, f. 38 v.
     
     
     338
     
     
     
      1646 (7155) noiembrie 25
     
     Adecă eu, Danciul snă Bonghiciu i Dragomir i Oprea, scriem şi mărturisim cu al nostru zapis la mîna căpitanului Costandin Găleţeanul, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui curătura dîn Zlapiia. 
     Şi iar i-am vîndut o jumătate de curătură dîn Coada Zlăpiuţii şi o curătură la viia Bîrăi şi o crivină la Gura Ursoii şi altă crivină între văi şi alta la moara Untei. 
     Şi iar i-am mai vîndut la Gura Zlapii o funie deplin şi la moara Untei iar o funie. 
     Şi iar am mai vîndut, eu Danciul, braniştea dîn Piscul Zlapi<i>i, dîn prelogul o jumătate.
      Şi iar am vîndut o funie den coade Vălcelii Florii, pînă-n Sămărîţa. 
      Şi iar am vîndut o jumătate la fîntîna lui Răducel şi iar jumătate la Gîlmă şi iar am vîndut jumătate în costiţă şi iar am vîndutu crivina de supt dos, drept 300. Aceste moşii sînt dîn funiia micleasca, care scrie mai sus.
      Şi le-am vîndut de a noastră bunăvoie, cu ştirea fraţilor de moşie şi cu ştirea megiiaşilor dîn sat, drept bani gata ughi 21, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică şi feciorilor şi nepoţilor, cîţi Dumnezeu îi va da.
     Şi la această tocmeală, fost-au mulţi oameni buni, anume: Danciul şi Vladul şi Stoica şi Fiera şi Şărban şi Ion şi Radul şi Badea şi Căprior şi Oprea şi Danciul şi Mircan şi Muşat şi Oprea diiaconul şi Pădure şi Stan pîrcălab.
     Şi pentru credinţă, degetele, în loc dă peceţi, am pus.
     Pis measeţa noemvrie 25 dni, leat 7155 (1646).
     Eu Danciul.Eu Oprea.Eu Dragomir.Eu Ioan vînzători.
     
     
     DANIC, Ms. 477, f. 52-53.
     Copie; altă copie ibid.: ms. 371, f. 37 v.
     
     
      339
        
     
     
     
     1646 (7155) noiembrie 25
     
     † Adecă scris-am eu, Danciul şi eu, Tudor şi eu, Stancul, scriiem şi mărturisim cu acista al nostru zapis, să fie de mare credenţă la mîna jupan Costandin căpitan, cum să se ştie că i-am vîndut noi aceşti1 fraţi 1 crivină den Coada Loianului, dereptu bani gata 250. 
     Şi o-m vîndut noi de a noastră bunăvoie, ca să-i fie dumnelui moşiie ohabnică2, lui şi feciorilor. 
     Şi la tocmala nostră au fostu mulţi omini buni den satu, den Sămara, anume: Pădure i Badea i Opriş i Fera i Danciul Bonchici.
     Şi pentru credenţa, ne-am pus şi degetele, că pecete n-am3 avut.
     Pis measeţa noiemvrie 25 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Eu Danciul.Eu Tudor.Eu Stanciul.
     
     
     DANIC, M-rea Trivalea, IV/29.
     Orig. rom., hîrtie (12,2 x 21,6).
     Copii: ms. 375, f. 37; DJAN Vîlcea, ms. 145, f. 1
     
     Rez., Tezaur vîlcean, p. 172. 
     _______________________
        1 
        2 3
     340
     
     
     
     
     1646 (7155) noiembrie 25
     
     † Adecă eu, Ion şi cumnatu1-mieu, Drăgoş, scriim şi mărturisim cu al nostru zapis, ca să fie di mare cridinţă la mîna lu2 <Co>stadin căpitanul, cum că i-am vîndut dumnilui3 viia ci amu avut pi lîngă dumnilui3. Şi mărgi locul viii la di dealu4 pînă-n Zlapiia şi la vali cîtu mărg şi alti vie. 
     O amu vîndut di a nostru bonăvoie, deript ughi 26, bani gata, ca să fie domnilui3 moşii ohabnică, lui5 şi ficiorilor şi nepoţilor cîţi Dumnizău6 i va da. 
     Şi iar amu vîndut eu Ion, sinu Rădocil, o funi7 di loc diplin dîntre Răduioase, derept ughi 1.
      Şi la acistu tocmeală fost-au dîn sat: Danciul şi Pădure şi Stoica şi Badea i Opriş. 
     Şi pintru cridinţa, pos-am digitile, că piciţi n-am avut8.
     Pis measeţa noiemvrie dni 25, vă leat 7155 <1646>.
     Eu Ion.Drăgoş.
     
     
     DANIC, M-rea Trivalea, IV/26.
     Orig. rom., hîrtie (30,6 x 20,8).
     Copie ibid.: ms. 371, f. 36.
     
     
     ______________________
        1 
        2 
        3 
        4 
        5 
        6
        7 
        8
     
     
     
     
     
     
     
     
     
     
      341
     
     <1646 noiembrie 25>1
     
     † Adecă eu, Ion şi cumnatu-mieu, Drăguş2, vîndut-am căpitanului Găliţeanul o funi3 de loc deplini însă di în Gura Răduioasei dereptu ughi 1. 
     Şi am vîndut de a noastră bunăvoie, ca să hie dumnilui moşie ohabnică.
     Şi pentru cridinţa, pus-am degetili4.
     Ion. Drăguş.
     
     
     
     DANIC, M-rea Trivalea, IV/19.
     Orig. rom., hîrtie (19,7 x 15).
      Copii ibid.: mss. 371, f. 32 v; 477, f. 87.
     
     
     _________________
        1După nota tergală şi după doc. anterior.  2 3
        4 
     
     342
     1646 (7155) noiembrie 25
     
     Adecă eu, Oprea şi eu, Pătru, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Costandin căpitanul, cum să să ştie că i-am vîndut noi o jumătate de curătură dîn Coada Zlăpiuţii, de pre lîngă Bonchiciu, însă dîn fune budească, drept bani gata 350.
      Şi iar i-am vîndut şi eu, Radul Căprior, locul dîn Gura Zlapiia, dîn funiia cea miclească, drept bani gata 300. 
     Şi la tocmeala noastră au fost mulţi oameni buni mărturie, anume: Danciul şi Oprişu şi Pădure şi Fiera.
      Şi pentru credinţa, pus-am şi degetele ca să să crează.
     Pis measeţa noiembrie 25 dni, leat 7155 <1646>.
     Eu, Oprea.
     Eu, Pătru.
     Eu, Radul, vînzători.
      
     
     DANIC, Ms. 477, f. 55 v.
     Copie; altă copie, ibid.: ms. 371, f. 38.
     
     
     
     
     
     343
     
     1646 (7155) noiembrie 25.
     
     Eu, Opriş snă lui Stan Relii, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna lui Costandin căpitanul, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui moşiia mea dîn funiia mănească, toată cîtă am avut, însă dîn funie a şasea parte de peste tot hotarul, dîn cîmpu, dîn pădure, dîn silişte şi dîn apă, făr de viia ce are şi făr de un loc dîn Piscul Caprei, drept ughi 17, bani gata.
      Şi o am vîndut de a mea bunăvoe ca să fie dumnealui moşie ohabnică şi feciorilor şi nepoţilor, cîţi Dumnezeu îi va dărui.
     Şi mărturii au fost sătenii toţi dîn sat, dîn Samara, anume: Danciul şi Pădure şi Stoica şi Muşat şi Badea şi Hera şi Şărban şi Oprea al Bodii şi Căprior şi Stan Pîrlat şi mulţi oameni buni dîmprejur.
      Şi iar i-am mai vîndut nişte locuri care au avut de cumpărătoare deosebi, anume: la merii Hortii, alt locu dîn jos de biserică la lac, dă la Stan Zbrăglezu cu crivina merge şi alt locu la Gura Rugenoasei, cumpărat dă la Giana, pe dîn jos de funiia mănească, de la Calotă o jumătate de funie miclească. 
     Şi le-am vîndut de a mea bunăvoie. 
     Şi pentru credinţă, pus-am degetul în locu de pecete.
     Pis measeţa noemvrie 25 dni, leat 7155 (1646).
     Eu, Oprişu vînzătoriu.
     
     
     DANIC, Ms. 477, f. 53. 
     Copie; altă copie ibid.: ms. 371, f. 37 v-38.
     
     
      344
     
     1646 (7155) noiembrie 25
     
     † Eu, Radul Mîinii, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lo1 Costandin căpitanul cum că i-am vîndut dumnealui funea de loc de la Rogoz. Şi iar am vîndut eu, Radul pol de fune de-ntre văi, cu crivina mergea. Şi iar i-am vîndut 2 fălcea de curători2 în Piscul Răchitii. 
     Şi s-au vîndut aceste moşii dereptu ughi 5, bani gata, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică, lui şi feciorilor şi nepoţilor cîţi Dumnezău3 i va da. 
     Şi la acestă tocmelă, fost-au mulţi4 oamini buni5, na ime: Danciul şi Pădure şi Vlad. 
     Şi pentru credinţa, pus6-am degetul7.
     Radu Mîinii. 
     
      
     DANIC, M-rea Cozia, XLVII/31 a.
     Orig. rom., hîrtie. (30,5 x 20,5); scris pe aceeaşi filă cu doc. 336.
     
     
     ___________________________ 
      12
      3
      4
      5 
      6
      7
     
     
     
     345
     
     
     1646 (7155) noiembrie 25
     
     †Adecă noi, ceşti 6 megiiaşi ce sîntemu loaţi pri răvaşă domneşti1 să judecăm pri Stanca şi2 pri Despa şi2 să adevărăm: avut-au Despa ocină cu Stanca în Boteni, au n-au avut? 
     Iar noi amu adevărat cu3 sufletele noastri cum i-au fostu judecat cei 6 megiiaşi şi2 noi amu întrebat toţ bătrîni<i> satulu<i> den Boteni şi2 au spus şi2 ei4 că i-au judecat dereptu şi2 au fostu dat Despei 2 delneţe şi2 le-u priţuit dereptu 2 000 de bani.Şi2 i-au dat Stanca Despei 1 000 de bani denainte celor 6 megeiaşi şi2 i-au rămas 1000 de bani nedat.
      Ce noi5 amu judecat să-i de Stanca Despei 1 000 de bani şi să ţ<i>e Stanca ocină totă cîtă va a[vea]. 
     Den Juguru: Vlaicul, Dragul, den Boteni, Stoica, <den> Văleni, Dragomir, <den> Suslîneşti, Jumăra, Bade Toacă.
     Pis measeţa noemvrie 25, leat 7155 <1646>.
     
     
     DANIC, Doc, Ist., CCV/199.
     Orig. rom., hîrtie (32 x 21,5).
     
     EDIŢII: Potra, Tezaurul, p. 234 (nr. 384)
     
     _________________
        1 2
        3Post urmează 
        4
        5 Repetat.
     
     
     346
      1646 (7155) noiembrie 
     
     
      † 1†Cartea vlădiciei mele voao, boiari<i> carii sînteţi luaţi pre răvaşul domnu nostru, să aveţi a căuta pentru moşiili vornic<ului> Iordache şi a jupîneasii Ioanei şi a egumenului David de la mănăstire<a> Vărbilă şi la voi, megiaşilor, carii sînteţi împrejurul acestor moşii, anume: popa Cracea i Preda ot Călugăreni şi la alţi, la toţi bătrînii, cîţi vor fi să aveţi <a> adevăra şi a mărturisi pre dreptate, naintea acestor 6 boiari, ce sînt luaţi pre răvaş domnesc, pentru satele Ţăţîrlige, cît au ţinut sfînta mănăstire pînă acum şi cît au ţinut aceşti boiari ce-s mai sus-scrişi. 
     Şi iar pentru Istaele, cine cum au ţinut şi pentru Gorgănaşi, a cîtă parte au ţinut aceşti boiari ce-s mai sus scrişi, anume Iordache2 vornic [şi ju]pîneasa Ioana. 
     Deci, dă veţi judeca pre dreptate şi veţi martu[…]3 rie, să fiţi blagosloviţi şi iertaţi de vlădica Iisus Hristos, aşijderea şi de smerenia noastră. Iară cine nu va căuta, nici va judeca, nici va mărturisi pe dreptate sau va făţări, acela să fie prăclet şi afurisit de vlădica Iisus Hristos de 318 oteţi vă Nichea, aşijderea şi de vlădicia mea, să aibă parte la un loc cu Iuda, pietri şi fierul să să topească, iar trupul acelui să stea netopit în vecie.
      Den aceasta scriu vlădicia mea, noemvrie 25 dni, vă leat 7155 <1646>. 
     † Vlădica Theofil4.
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom. LXVII/1
     Orig. rom., hîrtie (30,5x21), rupt la îndoituri, lipt pe alt suport, sigiliu mijlociu ecleziastic în ceară verde al mitropolitului Teofil. 
     ________________
        1 “Teofil, prin mila lui Dumnezeu, mitropolit al Vlahiei”. 
        2
        3 Loc rupt în orig.
        4 Semnătură autografă.
     
     347
     
     1646 (7155) noiembrie 26
     
     † Adecă eu, Radul ot, Osica scriis-am şi1 mărturisăscu cu acesta al miiu zapis ca să fie de cridinţă la mîna dumnealui jupan Preda vel cliucer Brîncoveanul, cum să să ştie că alalţi săteni din sat au fostu vîndutu-s rumîni dumnealui mai2 dinainte vreme.
      Dici, cîndu au fostu acum, eu încă aşijdirea m-am vîndut dumnealui şî cu toată partea mea de ocină, deript bani gata aspri 1 800, ca se fiu3 dumnealui rumînu de moşi<e> ohabnic în veac şî coconilor dumnealui4, cîţi Dumnezeu i va da, eu şi1 cu ficiorii mii şi cu toată partea mea de ocină, cum scrii mai sus. 
     Şi1 m-am vîndut de a mea bunăvoii; fără de neci o silă. Şi1 la tocmeala noastră, fost-au mulţi boiari mărturie, carii-ş vor pune peceţile mai jos şî cu escăliture. Şî pentru mai mare cridinţă, în loc de pecete, mi5-am pus degetul.
     Şi1 am scris eu, Cînda ot Titoii, measeţa noemvrie 26 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Eu Radu ot Osica
     Az Ghinea cliucer, mărturisescu ce e mai sus scris
     † Radul capitan ot Farcaşa
     † Az Danciul logofăt Pîrîianul ot Mileşti
     Fisenţea logofăt, mărturie6.
     
     
     DANIC, M-rea Văratic, I/11.
     Orig. rom., hîrtie (29,5 x 20), două sigilii inelare în tuş.
     Copie ibid.: I/12.
     
     ______________________
          1  2
       3
       4 
       5
       6 Semnături autografe.
     
      
     348
     
     
      1646 (7155) noiembrie 27
     
     † Adecă eu, Bălan ot Loloieşti, scris-am acesta al meu zapis ca să fie1 de bună credinţă la mîna jupan Costandin vel serdar, cum să se ştie că e-m vîndut un pogon şi jumătate dă vie lîngă viile dumniilui, direaptu ughi 10 pol.
     Şi i l-am vîndutu de a me bunăvoie făr di nici o silă. Şi i l-am vîndut în zilele mări<i>i sale, dom<nu> nostru Io Mateiu Băsărab voivod.
     Şi cîndu l-am vîndut, au fost mulţi boieri care-i sîntu mai jos-scrişi, anume2: Nan sin Drăghiciu ot Cherba şi Bîra ot Loloieşti, sluga logofetesii Pîrvei.
      Şi au fost şi Anghel iuzbaşa ot Buzău. 
     Şi pentru credinţa, me-m pus şi degetul şi iscălitura.
     Şi am scris eu, Nica.
     Pis measeţa noemvrie 27 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Eu Băra.
     Eu Bălan.
     Eu Anghel iuzbaşa.
     Eu Nan, sin Drăghici.
     
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LVIII/14.
     Orig. rom., hîrtie, (33 x 20,5).
     
     
     __________________
        1 Repetat.
        2 
     
     
     
     
     
     
     349
     
     
       
      1646 (7155) noiembrie 27
      
     
     
     
     † Adecă eu, Drăgaia, scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie de m<a>re credinţă la mîna jupînului Bunei vistiariul, cum să să ştie că i-am vîndut dumnealui partea mea de moşîe den Grozeşti, o jumătate de fune stînjeni 40, den cîmpu şi den apă şi den pădure şi de preste tot hotarul în bani 700, să-i fie dumnealui moşie stătătoare şi coconilor dumnealui, însă den Grozeşti<i> care sînt în judeţul Teliormanului, aproape de Lîceni.
     Şi mărturie: Lazăr de Grozeşti i Neagomir pîrcălabul de Lăceni şi Cozma pîrcălabul ot tam i Bunea ot Orbeasca i Trifa ot tam şi Soare pîrcălabul de Poienari.
     Şi pentru credinţa, pusu-ne-am şi peceţile.
     Pis measeţa noemvrie 27 dni, leat 7155 <1646>.
     † Lazăr. Bunea. Neagomir. Trifa. Soare. Cozma.
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom. CXXXI/13.
     Orig.rom., hîrtie, (30,5 x 21), două peceţi inelare în tuş.
     Copie ibid.: ms. 129, f. 273 (cu noiembrie 24)
     
     
     
     
     
      350
     
     
     
     
      1646 (7155) noiembrie 28
     
     † Adecă eu, Marco vel armaş, scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare1 credinţă la mîna lu Moisi spatar, cum să să ştie că i-am vîndut jumătate de sat, den Şchiopeni, den judeţul Buzăului, însă moşiia fără de rumîni, cîtă se va alege preste tot, den apă, den cîmpu, den pădure, den şăzutul satului, de preste tot hotarul. 
     Şi am vîndut această moşie pre bani gata derept ughi 125 şi am luat aceşti bani toţi în mîna mea. Şi i-am vîndut această moşie de a mea bunăvoie, ca să-i fie dumnealui moşie stătătoare în veac. Iar de se vor scorni satul Şchiopeanii cu vreo pîră, să aibu a trage eu acestă pîră; şi de mă vor rămînea, să aibu a da lu Moisi spatar moşie păntru moşie, păntru că aşa m-am tocmit de a mea bunăvoie.
     Şi la această tocmeală, fost-au mulţi boiari ai divanului şi oameni buni carei-ş vor pune peceţili şi iscăliturili mai jos. 
     Şi păntru mai adeverată2, credinţă pusu-mi3-am pecetea şi iscălitura.
     
     Pis noemvrie 28 dni, leat 7155 <1646>.
      Eu Marco vel armaş
     Dumitraşco biv vel stolnic
     Barbul vel stolnic
     Gligorie vtorii vistier4.
     
     
     DANIC, Ep. Buzău, XVII/7.
     Orig. rom., hîrtie, (31,5 x 21), trei peceţi inelare.
     Copie ibid.: Doc. Ist., DCXIX/120 şi CMXLIII/4 a.
     
     
     __________________________
       1  2
      3
      4 Semnături autografe.
     
     
     <>4<1646>.
      <m.p.>
     †1
     351
     
     1646 (7155) decembrie 1
     
     † Adecă eu, Leca ot Băneşti, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupan Stroe vel vistier, cum să se ştie că mi-au făcut dumnealui bine cu ughi şaptezeci într-un an la 10, 2. Însă pentru credinţa, pus-am la dumnealui şi zălog 2 delniţe de la Ştefăneşti. De nu voi da dumnealui banii, să-i fie delniţele stătătoare. 
     Şi cîndu mi-au dat dumnealui aceşti bani, fost-au Ivaşcu vornic ot Răteşti mărturie şi chiezaş. 
     Aceasta am scris.
      Şi pentru cr<e>dinţa, mi-am pus pecetea şi iscălitura.
     
     Pis dechemvrie 1 dni, v leat 7155 <1646>.
     Eu Leca ot Băneşti
     
     ___________________
        1 Semnătură autografă. 
     
     
     DANIC, Doc. Ist., XXIX/216.
     Orig. rom., hîrtie (21 x 20,5), sigiliu inelar în tuş.
     Copie ibid.: XXIX/57.
     
     
     
     
     
     
     
     352
      
     
      1646 (7155) decembrie 1
     
     † Adecă eu, Paraschiva, feciorul lui Ivan postelnic ot Rumceni şi cu Baico ot Maxin, scris-am acesta al nostru zapis să fie de mare credenţă la censtitul părentele ipiscupul, chir Ştefan ot Buzău, cum să se ştie că i-am vîndut noi 50 de stînjăni de ocină la Maxin, însă den partea Barbului, derept ughi 10, de preste tot hotarul, den cîmpu şî den apă, den pădure şî den şăzutul satului, pentru că o-m vîndut de a noastră bunăvoie, cu ştirea tuturor megiiaşilor, să fie la sfînta ipiscupie. Şî dentr-aceşti stînjăni de ocină, sînt 30 ai mei iar 20 sînt ai lui Baico.
     Şî cînd am cumpărat aceşti stînjăni de ocină, fost-au mulţi boiari şă megiiaşi mărturie, anume: ot Buzău, Radul căpitan i Anton, cămăraş i star de la piscupie, popa Mihai i popa Gavril i diiaconul Costandin, ieromonah Liontie clisiiariul i monah Ghelasie dichiiul i ot sat ot Maxin, Nan Horgescul i Marin i Mihail Buhuci i Dragomir armaş şî alţi mulţi megiiaşi demprejurul locului. Şî am scris eu, Paraschiva.
     Pis measeţa dechemvrie 1 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Popa Mihai
     Eu Paraschiva
     Ghelasie dichiiul.
     Eu Baico1.
     
     DANIC, Ep. Buzău, XXI/4.
     Orig., hîrtie (33,5 x 20,5) trei peceţi inelare aplicate.
     Copie ms. 171, f. 493.
     
     
     
     ____________________
      1 Semnături autografe. 
     
     
     353
     
     
      1646 (7155) decembrie 2, Tîrgovişte
     
     
     
     
     
     
     †  tuturor sfintelor şi dumnezeieştilor mînăstiri din toată ţara domniei mele, aşijdirea şi sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri ce să numeşte Cîmpulung, hramul Adormirei Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Pentru că, văzînd domniia lui, răposatul Mihai voievod şi înţelegînd că au încăput în sfintele mănăstiri neşte obiceaiuri carele-i nu sunt din porunca sfintei pravili, pentru igumenii ce încap la igumenie cu mite, fără voia soborului cum am zice streini fără nice o milă şi nici o cruţare la sfintele case. Pentru aceea, la multă răsipă şi sărăcie au ajuns sfintele mănăstiri. Strînsu-s-au sobor şi au socotit, împreună cu cinstitul părinte arhimitropolit, chir vlădica Euthimie şi cu amîndoi episcopii: chir Theofil Rîmniceanul i chir Luca Buzăeschii şi cu toţi sfinţii părinţi, igumenii, preoţi şi călugări şi toţi deregătorii şi cu tot sfatul domniei mele, cu aceştia am socotit şi am dat tuturor sfintelor mănăstiri, tocmind de cele mai de folos. 
     Intîi, cînd se va întîmpla domnul a merge la sfînta mănăstire sau boiariul pentru blagosloveniie, să aibă a milui şi a întări să nu caute să ia de la mănăstiri sau să îngreoieze mănăstirea cu ceva, nici dară să nu ia fără ştirea soborului şi fără blagosloveniia tuturor. 
     Aşijdirea pentru igumeni, de va trebui scrisoare, atuncea să aibă voie soborul mănăstirii să aleagă, să puie ei pre cine vor socoti, iară altul niminea, nici domn, nici vlădică, nici episcop, nici deregători, nici alt boiari întru aceasta să nu să amestece, nici să puie, nici să scoaţă igumen din mănăstire, fără însuşi soborul mănăstirii, cum scrie mai sus. Insă să aleagă preot carele va fi destoinic să poată sluji sfînta liturghie şi să poarte grije a ridica şi a purta trebile mănăstirii. Iară soborul să aibă a-i luarea sama igumenului şi de venit şi de cheltuială, iar alt nimic să nu-i ia sama. Dară de nu să va afla în mănăstire preot a fi igumen, atuncea iarăşi cu voia şi cu sfatul soborului să aducă dintr-altă mănăstire pre cine vor pohti ei. 
     Acestea le-au făcut şi le-au tocmit răposatul Mihail voievod, împreună cu preacinstitul şi prealuminat răposatul vlădica Euthimie mitropolitul şi cu cinstiţi<i> episcopi care scrie mai sus. Pentru că era rele obiceaiuri în sfintele mănăstiri pentru vineticii dintr-altă parte, carii încăpea în mănăstiri cu mite şi cu făţării, şi nu era vrednici de preoţie să slujească liturghie, nici cruţa mănăstirea să o întărească, ci numai strîngea tot venitul mănăstirii, şi după aceea fugia şi lăsa mănăstirea în sărăcie. 
      Alta: de să va întîmpla, de a veni dintr-altă parte, de va fi şi preot destoinic şi cinstit, aceiaşi, cum va veni, să nu încapă la igumenie, ci să-i dea loc de lăcuit bun şi să aibă socotinţă pînă în vreme ce să va deprinde, şi să va făgădui cu jurămînt sfintei mănăstiri a lăcui pînă la moartea lui. Atuncea, de va pohti soborul, să-l puie igumen. 
      Alta: fieştecarele călugăr ce va cădea în vreo greşală, să nu fie volnic a fugi din mănăstire, nici igumenul a-l goni, nici alţi călugări, ci să-l judece cu soborul, după greşala lui. Iară de-i va părea cu strîmbul şi asuprit, atuncea să aibă voie a merge la arhiereul carele va fi în eparhiia aceea a acelui loc. Şi, după ce îi va afla judecata, aşa el iarăş să să întoarcă la postrigul lui. Iară, de va fi căzut în greşală mare, care greşală nu încape a o judeca pravila Bisericii, atuncea să fie dus la domnie, să-l judece după pravila împărătească. 
     Şi iarăşi: nici un călugăr să nu fie volnic a ieşi de la postrigul lui în vreo parte să-şi facă chilie deosebi, fără numai acela ce-l va lăsa soborul cu blagoslovenie şi va pohti a să singuri sau cătră altă călugăr ce va pohti a lăcui la pustie, la vreun schit pentru folosul sufletului lui sau la Sfeta Gora să nu fie oprit. Iară călugărul carele va ieşi de la postrigul lui, fără voia igumenului şi a tot soborul şi va vrea să să mute într-altă mănăstire, să fie afară din Biserică şi aceia ce-l vor primi pre dînsul, ca să n-aibe niminea voie a-i da loc de lăcuit, pentru ca să să întoarcă iarăşi la postrigul lui. 
     Şi iarăşi: carele călugăr va fi trimis în posluşaniia mănăstirii pentru cîştig, nimica deosebi să nu strîngă, nici să fure sau să ascundă, de va fi şi mirean, trimis în slujbă, întru dreptate să slujească fără de nici un furtişag, să aducă la mănăstire. Iară soborul să aibă a-l milui şi a-l socoti. 
     Aşijderea şi igumenul, ce va fi, să nu ascundă din venitul mănăstirii, nici să chieltuiască fără voie şi fără de ştirea soborului, ci numai ce va fi spre treaba mănăstirii să cheltuiască cu vrerea tuturor. 
     De care tocmeale şi obiceaiuri bune, domniia mea încă am căutat şi am socotit, împreună cu preacinstitul şi prealuminatul părintele nostru arhiemitropolitul, chir vlădica Theofan, şi cu amîndoi cinstiţi>i> arhierei episcopi, chir Ignatie Rîmniceanul i chir Stefan Buzăianul şi cu toţi sfinţii părinţi preoţi şi călugări, cu toţi derăgătorii şi cu tot sfatul domniei mele şi am întărit şi domniia mea tocmeala şi obiceaiul acei sfintei mănăstiri Cîmpulungului, cum am văzut domniia <mea> cartea răposatului bătrîn, Mircii voievod, ctitorul mănăstirii şi cartea răposatului părintelui Ieremiei patriiarhul şi altor patriarşi şi cartea răposatului părintelui vlădichii Luchei cu amîndoi episcopi<i> şi cu tot soborul şi cartea lui Leon voievod, tot întărite unele pre altele, cu mare legătură şi cu înfricoşată îngrozire. 
     Pentru aceea, încă şi domniia mea am întărit toate tocmelele cele bune cum scrie mai sus cu această carte a domniei mele şi am şi pecetluit cu mare blestem, cum cine ar îndrăzni a călca şi a sparge această tocmeală a sfîntului sobor, domn sau arhiereu sau vlădică au episcop sau boiar, unii ca aceia să fie blestemaţi de Domnul Dumnezeu şi de 318 părinţi ce au fost în Nichea şi de părintele Theofil mitropolitul şi de cinstiţii episcopi şi de toţi igumenii şi de toţi călugării şi de tot soborul. Şi să-i spargă Dumnezeu întru această lume trupul, iară în veacul ce va să fie, sufletul. 
     <1646>1.
     †<m.p.>
     
      DANIC, ms. 1157, f. 12v-16. 
     Copie. 
     
     
     _____________________________
        1” Iată martori am pus domnia mea: jupan Gheorma vel ban Craiovschi ş jupan Dragomir vel dvornic şi jupan Radul vel logofăt şi jupan Stroe vel vistiar şi jupan Diicul vel spătar şi jupan Preda Brîncoveanul vel cluciar şi jupan Barbul Brădescul vel stolnic şi jupan Drăguşin vel paharnic şi jupan <Radu> vel comis şi jupan Costandin vel postelnic şi Udrişte Năsturel vtori logofăt.
     Şi s-au scris în oraşul Tîrgoviştei, luna decembrie ziua 2, anul 7155 <1646>”.
     
     
     354
     1646 decembrie 2
     
     † tuturor sfintelor şi dumnezeieştilor mănăstiri den toată ţara domniei mele, aşijdirea şi sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri ce să chiamă Coziia, hramul Sfintei Troiţe. Pentru că, văzînd domniia lui, răposatul Mihail voievod şi înţelegînd că au încăput în sfintele mănăstiri nişte obiceaiure carele nu sunt din porunca sfintei pravile, pentru igumenii ce încap la egumenie cu mite, fără voia săborului, cum am zice striini fără nice o milă şi nici o cruţare la sfintele case. Pentru aceea, la multă risipă şi slăbiciune au ajuns sfintele mănăstiri. Strînsu-s-au săboru şi au socotit, împreună cu cinstitul părintele arhimitropolit chir vlădica Euthemie şi cu amîndoi episcopii, chir Theofil Rîmniceanul i chir Luca Buzevschii şi cu toţi sfinţii părinţi, egumenii, preoţi şi călugări şi toţi deregătorii, preoţi şi călugări şi toţi deregătorii şi cu tot sfatul domniei mele. 
     Cu acestea au socotit şi au dat tuturor sfintelor mănăstiri, ca să aibă bună pace şi răpaos şi au iertat domnia lui şi au lăsat toate greutăţile şi dajdile de asupra sfintelor mănăstiri. Iară la vreo vreme de va cădea şi se va tîmpla domni<i>i şi ţărîi vreo greutate degrabă, fără de veste şi n-o va putea domniia să ridice acea1 nevoie dentr-altă parte şi va phti a se împrumuta ori de la ce mănăstire, după puterea ei, atunce foarte degrabă şi fără nemică zăbavă, cu mare grijă şi cu frica lui Dumnezeu să întoarcă şi să plătească iîmprumuta şi datoriia ce va fi luat de la fieştece mănăstire. tocmind cele mai de folos. 
     Aşijfirea de va merge domnul la sfînta mănăstire sau boiarenul pentru să aibă a milui şi a întări să nu caute să ia de la mănăstiri sau să îngreoieze mănăstirea cu ceva, nici dară să nu ia fără ştirea soborului şi fără blagosloveniia tuturor. 
     Aşijdirea pentru igumeni, de va trebui scrisoare, atuncea să aibă voie soborul mănăstirii să aleagă, să puie ei pre cine vor socoti, iară altul niminea, nici domn, nici vlădică, nici episcop, nici deregători, nici alt boiari întru aceasta să nu să amestece, nici să puie, nici să scoaţă igumen din mănăstire, fără însuşi soborul mănăstirii, cum scrie mai sus. Insă să aleagă preot carele va fi destoinic să poată sluji sfînta liturghie şi să poarte grije a ridica şi a purta trebile mănăstirii. Iară soborul să aibă a-i luarea sama igumenului şi de venit şi de cheltuială, iar alt nimic să nu-i ia sama. Dară de nu să va afla în mănăstire preot a fi igumen, atuncea iarăşi cu voia şi cu sfatul soborului să aducă dintr-altă mănăstire pre cine vor pohti ei. 
     Acestea le-au făcut şi le-au tocmit răposatul Mihail voievod, împreună cu preacinstitul şi prealuminat răposatul vlădica Euthimie mitropolitul şi cu cinstiţi<i> episcopi care scrie mai sus. Pentru că era rele obiceaiuri în sfintele mănăstiri pentru vineticii dintr-altă parte, carii încăpea în mănăstiri cu mite şi cu făţării, şi nu era vrednici de preoţie să slujească liturghie, nici cruţa mănăstirea să o întărească, ci numai strîngea tot venitul mănăstirii, şi după aceea fugia şi lăsa mănăstirea în sărăcie. 
      Alta: de să va întîmpla, de a veni dintr-altă parte, de va fi şi preot destoinic şi cinstit, aceiaşi, cum va veni, să nu încapă la igumenie, ci să-i dea loc de lăcuit bun şi să aibă socotinţă pînă în vreme ce să va deprinde, şi să va făgădui cu jurămînt sfintei mănăstiri a lăcui pînă la moartea lui. Atuncea, de va pohti soborul, să-l puie igumen. 
      Alta: fieştecarele călugăr ce va cădea în vreo greşală, să nu fie volnic a fugi din mănăstire, nici igumenul a-l goni, nici alţi călugări, ci să-l judece cu soborul, după greşala lui. Iară de-i va părea cu strîmbul şi asuprit, atuncea să aibă voie a merge la arhiereul carele va fi în eparhiia aceea a acelui loc. Şi, după ce îi va afla judecata, aşa el iarăş să să întoarcă la postrigul lui. Iară, de va fi căzut în greşală mare, care greşală nu încape a o judeca pravila Bisericii, atuncea să fie dus la domnie, să-l judece după pravila împărătească. 
     Şi iarăşi: nici un călugăr să nu fie volnic a ieşi de la postrigul lui în vreo parte să-şi facă chilie deosebi, fără numai acela ce-l va lăsa soborul cu blagoslovenie şi va pohti a să singuri sau cătră altă călugăr ce va pohti a lăcui la pustie, la vreun schit pentru folosul sufletului lui sau la Sfeta Gora să nu fie oprit. Iară călugărul carele va ieşi de la postrigul lui, fără voia igumenului şi a tot soborul şi va vrea să să mute într-altă mănăstire, să fie afară din Biserică şi aceia ce-l vor primi pre dînsul, ca să n-aibe niminea voie a-i da loc de lăcuit, pentru ca să să întoarcă iarăşi la postrigul lui. 
     Şi iarăşi: carele călugăr va fi trimis în posluşaniia mănăstirii pentru cîştig, nimica deosebi să nu strîngă, nici să fure sau să ascundă, de va fi şi mirean, trimis în slujbă, întru dreptate să slujească fără de nici un furtişag, să aducă la mănăstire. Iară soborul să aibă a-l milui şi a-l socoti. 
     Aşijderea şi igumenul, ce va fi, să nu ascundă din venitul mănăstirii, nici să chieltuiască fără voie şi fără de ştirea soborului, ci numai ce va fi spre treaba mănăstirii să cheltuiască cu vrerea tuturor. 
     De care tocmeale şi obiceaiuri bune, domniia mea încă am căutat şi am socotit, împreună cu preacinstitul şi prealuminatul părintele nostru arhiemitropolitul, chir vlădica Theofan, şi cu amîndoi cinstiţi>i> arhierei episcopi, chir Ignatie Rîmniceanul i chir Stefan Buzăianul şi cu toţi sfinţii părinţi preoţi şi călugări, cu toţi derăgătorii şi cu tot sfatul domniei mele şi am întărit şi domniia mea tocmeala şi obiceaiul acei sfintei mănăstiri Cîmpulungului, cum am văzut domniia <mea> cartea răposatului bătrîn, Mircii voievod, ctitorul mănăstirii şi cartea răposatului părintelui Ieremiei patriiarhul şi altor patriarşi şi cartea răposatului părintelui vlădichii Luchei cu amîndoi episcopi<i> şi cu tot soborul şi cartea lui Leon voievod, tot întărite unele pre altele, cu mare legătură şi cu înfricoşată îngrozire. 
     Pentru aceea, încă şi domniia mea am întărit toate tocmelele cele bune cum scrie mai sus cu această carte a domniei mele şi am şi pecetluit cu mare blestem, cum cine ar îndrăzni a călca şi a sparge această tocmeală a sfîntului sobor, domn sau arhiereu sau vlădică au episcop sau boiar, unii ca aceia să fie blestemaţi de Domnul Dumnezeu şi de 318 părinţi ce au fost în Nichea şi de părintele Theofil mitropolitul şi de cinstiţii episcopi şi de toţi igumenii şi de toţi călugării şi de tot soborul. Şi să-i spargă Dumnezeu întru această lume trupul, iară în veacul ce va să fie, sufletul. 
     <1646>2.
     †<m.p.>
     
     DANIC, M-rea Cozia, LI/5.
     Orig. rom., hîrtie (48, 5x42, 5), sigiliu mijlociu, timbriu. 
     
     
     
     EDIŢII: Urechia, Memoriu, p. 723-724; Simonescu, Cea mai veche colecţie doc., p. 506-508; rez., Aricescu, Indice, I, p. 2; Bengescu, M-rile închinate, p. 291; Codrescu, Uricariul, p. 460; Ioanşcu, Mitrop. Ignatie Sîrbul, p. 44; Giurescu, Studii de ist. soc., p. 64; Tezaur vîlcean, 172. 
     
     
     
     _____________________________
      12 ” Iată martori am pus domnia mea: jupan Gheorma vel ban Craiovschi ş jupan Dragomir vel dvornic şi jupan Radul vel logofăt şi jupan Stroe vel vistiar şi jupan Diicul vel spătar şi jupan Preda Brîncoveanul vel cluciar şi jupan Barbul Brădescul vel stolnic şi jupan Drăguşin vel paharnic, i jupan <Radu> vel comis şi jupan Costandin vel postelnic. Şi ispravnic, Udrişte Năsturel vtori logofăt.
     Şi am scris eu, Dumitru Boldiciu logofăt, în oraşul Tîrgoviştei, luna decembrie ziua 2 şi de la facerea lumii anul 7155 <1646>”.
     
     
     355
     
     <1646-1647> decembrie 2, Tîrgovişte
     
     †“”“”“”“”.“”1122111<>12<m.p.>
     
     
     † În lege a poruncit domnul Dumnezeu fiilor lui Izrael: “în tot anul să dea zeciuiala din cîte va agonisi”. Şi aceasta ştiind sfinţii părinţi, purtători de Dumnezeu, şi apostolii au sfătuit pentru ajutor şi pentru binefacerea sufletelor noastre. Şi nouă, fiilor celor din umră ne-au dat, ca unii cu rugăciune şi cu priveghere şi cu post, alţii cu milostenii şi cu pocăinţă să ne curăţim de păcate şi de toate relele şi cu toată credinţa să fim gata să auzim acel glas: “veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni. Veniţi binecuvîntaţii părintelui meu să moşteniţi împărăţia gătită vouă de la facerea lumii, căci am flămînzit şi mi-aţi dat să mănînc şi am însetat şi mi-aţi dat să beau, gol am fost şi m-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi m-aţi căutat, străin am fost şi m-aţi primit, în temniţă am fost şi aţi venit la mine”.
     Iată eu, binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpînitorul Io Mateiu Basarab voievod şi domn al Ţării Romîneşti, mi-am adus aminte domnia mea de cuvîntul proorocului, împăratul David, spunînd: “fericiţi cei cărora li s-au iertat fărădelegile şi acei cărora li s-au acoperit păcatele, fericit acela căruia nu-i socoteşte domnul păcatul”. Şi iarăşi: “În ce chip doreşte cerbul către izvoarele apelor, astfel doreşte sufletul meu către tine Dumnezeule”. Şi iarăşi, precum însuşi Hristos a poruncit şi a spus: “fiţi milostivi, că aceia se vor milui”. De aceea m-am străduit şi domnia mea, pe cît a fost după puterea noastră, am dorit să întărim şi să împuternicim şi am dăruit domnia mea acest atotcinstit şi cu frumoasă faţă şi preacinstit, care este mai presus de toate cinstitele daruri, acest hrisov al domniei mele sfintei, dumnezeieştii mănăstiri numită Crasna din judeţul […]1 unde este hramul sfîntului făcătorului de minuni Nicolae al Mirii Lichiei şi părintelui egumen […]1şi tuturor călugărilor ce duc viaţă de obşte în acel lăcaş, pe care mănăstire s-a nevoit cinstitul boier al domniei mele, pan Dumitru mare sluger din Filiaşi, de a ridicat-o şi a făcut-o din temelia ei spre slava şi spre lauda [sfîntului făcătorul de minuni Nicolae]2 ca să-i fie sfintei mănăstiri satul Voinigeşti din judeţul […]1 tot satul cu tot hotarul şi cu toţi vecinii, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu vadul de moară şi cu via şi cu tot venitul, din hotar pînă în hotar. 
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri Crasna satul Burila jumătate, din judeţul […]1 din cîmp şi din pădure şi din apă cu vecinii şi cu vadul de moară şi cu viile cu tot venitul de peste tot hotarul. 
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri Crasna ocină, a patra parte din satul Jupîneştii judeţul […]1 şi cu vecinii, cîţi s-au aflat de pretutindeni, din cîmp şi din pădure şi din apă şi cu vadul de moară şi cu via şi cu tot venitul de peste tot hotarul, din hotar pînă în hotar. 
     Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri Crasna, satul Crasna tot, din cîmp şi din pădure <şi> din apă şi cu toţi vecinii şi cu vadul de moară şi cu via şi cu tot venitul din hotar pînă în hotar. Şi vecinii încă să se ştie anume: Stanciul cu fiii săi şi Stan cu fiii săi şi Neagoe cu fiii săi şi Radul cu fiii săi şi tudor cu fiii săi şi Barbul cu fiii săi şi Stoica cu fiii săi şi Muşat cu fiii săi şi Oprea cu fiii săi şi Ivaşco cu fiii săi şi Bîldea cu fiii săi şi Filip cu fiii săi.
     Pentru că aceste sate mai sus-scrise au fost ale boierului domniei mele, pan Dumitru sulger de moştenire de la părinţii lui. Iar dacă s-a gîndit în inima lui, pentru Dumnezeu, de a zidit acest sfînt hram în slava măritului Dumnezeu, a întărit-o cu aceste sate şi cu toate care sunt de trebuinţă casei lui Dumnezeu, şi cu ferecături, neclintit şi cu ţigani şi cu de toate cîte au fost după puterea lui, date de Dumnezeu, să fie sfintei mănăstiri de întărire şi călugărilor de hrană şi de trebuinţă, lui şi părinţilor lui veşnică pomenire, în veci. 
     Întru aceea şi domnia mea de asemenea m-am milostivit de am arătat milostivire sfintei mănăstir şi de la domnia mea, de am iertat satul Crasna să fie în pace de bir şi de miere împărătească şi de ceară şi de găleţi de fîn şi de dijma stupilor şi de gorştina oilor şi a porcilor şi de vinărici şi de oi de plugerie şi de cai de olac şi de împrumut şi de mertice şi de podvoade şi de toate mîncărurile cîte sunt peste an în ţara domniei mele, de nimeni să nu aibă tulburare, în veci. 
     De aceea şi pe voi, sfinţi părinţi, vă rog în numele lui Dumnezeu să scrieţi pe domnia mea şi pe părinţii domniei mele la sfîntul jertfelnic, pururea să ne pomeniţi la sfintele, dumnezeieştile slujbe şi la sfînta voastră taină pentru iertarea păcatelor, pînă cînd va sta sfînta mănăstire. Iar noi suntem datori în toate zilele vieţii noastre pururea, întotdeauna să miluim şi să întărim sfînta mănăstire. 
     De asemenea şi ţiganii să se ştie, anume: Filip cu ţiganca sa, Crăciuna, şi cu fiii lor şi Oprea cu ţiganca sa, Bîrla şi cu fiii lor şi Opriţa cu ţiganca sa, Crăciuna, şi cu fiii lor şi Stan, fratele lui Opriţa, cu ţiganca sa […]1 şi cu fiii lor şi Stan cu ţiganca sa, Comana, şi cu fiii lor şi Dumitru Gărdea cu ţiganca sa, Preda, şi cu fiii lor. Şi iarăşi să fie sfintei mănăstiri Crasna un ţigan, anume Dumitru, care ţigan l-a dat şi l-a dăruit Stamatie aga împreună cu soţia lui, Paraschiva, pentru pomană la sfînta mănăstire; şi încă au dăruit şi un clopot ca să le fie lor veşnică pomenire şi părinţilor lor. 
     De aceea şi voi, toate slugile domniei mele, care veţi umbla cu orice slujbă, încă să căutaţi să lăsaţi în pace, nimeni să nu cuteze să tulbure satul Crasna, pentru că acel om va primi rea urgie de la domnia mea. 
     Încă şi blestem am pus domnia mea: după trecerea domniei mele, pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie domn al Ţării Romîneşti, vă rog în numele lui Dumnezeu să întăriţi şi să înnoiţi această miluire a domniei mele. Iar dacă nu va cinsti şi nu va înnoi, ci o va nimici, acela să fie de trei ori blestemat şi anatema şi afurisit de 318 sfinţi [părinţi care sunt la]2 Nicheia şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc, amin. Iată şi martori am pus domnia mea: pan Ghiorma mare ban şi Dragomir mare vornic şi Radul mare logofăt şi Stroe mare vistier şi Diicul mare spătar şi Preda mare clucer şi Barbu mare stolnic şi radul mre comis şi Drăguşin mare paharnic şi Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, însăşi spusa domniei mele. 
     Şi am scris eu, Pîrvul logofăt, în Tîrgovişte luna decembrie 2 zile, în anul 7152, anul domnului 1642. 
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. 
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     (În stînga cu chinovar, în dreptul textului respectiv)
     
     satul Voinigeşti
     satul Burila
     satul Deveselul
     a patra parte din Jupîneşti
     tot satul Crasna 
     aici ţigani
     aici ţiganul lui aga Stamatie. 
     
     
     DANIC, Ep. Rîmnic, CII/21.
     Orig. slav, perg. (48,5 x 35,5), pecete atîrnată, căzută. În frontispiciu are într-un medalion timbrat de o coroană, stema ţării – vulturul cu crucea în cioc, soarele, luna şi stele, în auriu pe fond albastru; medalionul este încadrat de cîte un grup de 3 pomi şi flori. Cu o traducere din 1746. 
     Alte traduceri ibid, CIII/11 (nr. 1), M-rea Clocociov, VIII/3; Doc. ist., CMLXXVI/317, sub data 1642 şi văleatul 7152). 
     Datat după divan. 
     Ediţii: Text slav şi trad., Ştefulescu, Crasna, p. 84-86, rez., idem, gorjul ist. şi pit., p. 49 (cu anul 1643); Aricescu, Indice, I, p. 111, nr. 1338 (cu anul 1643); Obedeanu, Dumitru Filişanul, p. 417 (cu anul 1643).
     
     
     ______________________
        1 Loc alb în orig. 
        2 Loc şters în orig.; completat după trad. modernă. 
     
     
     
     
     356
     
     
     1646 (7155) decembrie 6
     
     † Aşa mărturi<ses>cu eu, Vlad, feciurul lu Stoienică, cum a vîndut1 Stoian, fecior<u>l lu Junghe-Bragă, cu verii lui, anume: V<l>adu cu frate-său, Lupul şi cu frate-su, Dumitru, un vad de moră al Muş<ii> şi a dat bani gata 300. Şi a dat lu Scînteai bani 300 şi costande 10, ale nostre. Şi am dat lu Dumitraşco cu frate-său Lupului, ughi 1.Şi am dat lu Păruş ughi 1. Şi a dat Radul<ui> Gînescului costande 5 şi Radului Ciobotă costande 5. 
     Şi am dat eu, Stanciul Bora, aceşti bani pă acel vad şi aldămăşarii anumea: iuzbaşa Mihai, Stoica ceuşul din Slănic, din Ştefeşti, Radul Petrică şi Stanciul1 Comănen şi Stoica ot Potlogi şi Ivan.
     Pis measeţa dechemvrie dni 6, vă leat 7155 <1646>.
     
     
     DANIC, Doc. ist., CXCVI/209.
     Orig. rom., hîrtie (30 x 22), rupt şi şters.
     
     ____________________
        1 
     
     
     
     
      357
     
     
     
      1646 (7155) decembrie 7
     
     † Adecă eu, Şerbana, fata Cîrstii de satu de Glupavi, scris-am şi mărturisescu cu acesta al miu zapis să1 fie de mare credinţă la mîna jupan Gheorghe vistiar şi jupîneasa dumnelui Iona, cum să se ştie că le-amu vîndutu dumnelor partea mea de moşie de satu den Glupavi toată, cari moşie mi easte de la tată-miu, Cîrstea, dereptu za ughi 10 bani gata, cît va fi şi den cîmpu şi den pădure şi de apă şi den şezutul satului şi de peste tot2 hotarul, den hotaru pînă-n hotaru, ca să fie dumnelor moşie ohabnecă în veacu şi coconilor dumnilor.
     Pentru că3 o <a>mu vîndut de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturora megiiaşilor şi de sus şi de jos. Şi l<e>-amu vîndut dumnilor numai moşiia stearpă, fără de rumîni. 
     Şi la ceastă tocmeală a noastră fost-au mulţi boiari şi megiiaşi mărturie: jupan Bunea vistier şi Chiriiac de Stoineşti i Neagul, feciorul lu Vlasie ot Glupavi i Vasilie ot Costea<ni> şi alţi mulţi care-şi voru pune mai jos iscălitul şi peceţile. 
     Şi pentru mai adevărată credinţă, mi-mu pus şi eu degetul în loc de pecete.
     Pis Dumitru logofăt ot Bereşti.
     Measeţa dechemvrie 7 dni, vă leat 7155 <1646>.
     † Eu Şerbana
     † E[u] Negulu
     † Eu Vasilie4.
     
     
     
     DANIC, Doc. Ist., MDLXXXIX/11.
     Orig.rom., hîrtie (33 x 20), sigiliu inelar în tuş.
     
     Rez., Filitti, Arhiva Cantacuzino, p. 169 ; menţ., Stoicescu, Mărturii Radu Popescu, p. 20.
     ____________________
        1 
        2 
        3
        4 Semnături autografe.
     
     
      358
     
     
     
     
     1646 (7155) decembrie 8
     
     
     † satului Jiblea i Bradiţeni ot sud Argeş, ale sfintei mănăstiri Coziia şi părintelui Ştefan egumenul, ca să fie aceste sate în pace de cătră bănişori, de către nimini să n-aibă nici un val, să n-aibă treabă a întra bănişorii întru dînşii, fără numai egumenul cu săborul să aibă a-i judeca şi a-i împăca, după cum vor afla judecata cu pravila, iar alt nimini să n-aibă treabă într-aceste sate ale sfintei mănăstiri Coziia.
      Dreptu aceea şi voi bănişorilor, deaca veţi vedea această carte a domni<i>i mele, iar voi să căutaţi foarte să vă feriţi de aceste sate ce scriu mai sus, pentru că singur domniia mea m-am milostivit de i-am iertat cum scrie mai sus de această mîncătură, cum scrie şi în hrisovul moşilor domni<i>i mele, lui Băsărab voivod.
      Aşîjderea şi domniia mea încă am întărit şi am înnoit cu acestă milă pre tocmeala moşilor domnii mele. Aşijderea şi după petrecerea domni<i>i mele, carele va alege domnu Dumnezeu a fi domnu biruitoriu Ţărîi Rumîneşti, încă îl rog cu numele lui Dumnezeu să aibă a înnoi şi a întări pre tocmeala ce scrie mai sus. Iar care om nu va întări, nici va înnoi această milă, ci o va călca şi o va sparge, acela să fie supt anathema de 318 sfinţi părinţi dă la Nicheia şi să aibă cinste cu Iuda şi cu Ariia la un loc.
      I ne kogoıe nepokolebim po reçemo gospodstva mi. inako da nest. I ispravnik saam reçe gospodstva mi
     <1646>.
     
     
     
     
     DANIC, Ms. 712, f. 441v.
     Copie. Alte copii, ibid.: ms. 209, f. 174; DJAN Vîlcea, ms. 150, f. 77.
     
     Rez., Tezaur vîlcean, p. 712.
     
     
     
     359
     1646 (7155) decembrie 10
     
     † Adecă eu, Neagul şi frate-mieu, Dumitru, feciorii lui Dragomir ot Cîndeşti, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru să hie de mare credinţă la sfînta monastire Bradul ot Nişcov unde easte hram 1 cum să se ştie că i-am vîndut2 un pogon şi jumătate de vie şi locul slomnului cît easte pînă la gardu în dealul Cîndeştilor, lîngă viile monastirii, grădină să hie nedajnice, dirept 2 540 de bani gata, ca să hie sfintei monastiri moşie în vecie.
     Şi am vîndut de a mea bunăvoie, fără de nici o silă şi cu ştirea tuturoru megiiaşilor demprejurul locului. 
     Şi cînd se-au făcut această tocmeală, fost-au mulţi oamini buni mărturie, anume: ot Cîndeşti, jupan Negoiţă peharnic i Gherghe spatar i Moisi spatar şi Gherghe moşneanul şi Bratul şi Balotă şi toţi megiiaşi<i> carii sînt moşnenii Cîndeştilor.
     Şi pentru credinţa, ne-am pus degetele.
     <1646>3.
     † Eu, Neagul.
     † Eu, Dumitru.
     
     
     DANIC, Doc. Ist., LXXI/162.
     Orig. rom., hîrtie (34 x 21).
     
     
     ____________________
        1 «Sfîntul mare mucenic Dimitrie Izvorîtorul de mir ».
        2 .3 « Şi am scris eu, Balea logofătul din Chiojd, în luna decembrie 10 zile, anul
     7155 ».
     
     
     
      360
     
     
     
     
     
     1646 (7155) decembrie 10
     
     † Adecă eu, Nica peharnic, nepotul răposatului jupan Gligorie biv vel logofăt, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna Cîrstii postelnic ot Săteni cum să să ştie că pentru viile ce-au fostu cumpărat moşu-mie, Gligorie logofăt ot Săteni, di la Radul monah ot Săteni tîmplatu-se-au de mi-au întorsu banii de pre moşie îndărăt că au fost moşia a lor. Deci nu m-am îndurat de vie să-m ia vinărici, ce m-am tocmit de a mea bunăvoie de i-am dat locu pentru loc, loc sterpu, însă în deal 2 locuri şi cît nu se-au ajunsu la deal i-am dat loc la sat 3 delniţi, care au fostu cumpărat di la Balea spatar, însă delniţa Micului şi a Cîrstii Pereş. 
     Şi1 aşa ne-am tocmit di bunăvoia noastră. 
     Şi mărturii: ot Măneşti, Barbul postelnic, Efrem iuzbaşa ot Bucşani, Pătraşco postelnic i ot Cioceni, Pătru logofăt i brat ego, Mihai peharnic ot Stănceşti, Tanasie logofăt i Pană snă Costandin.
     Pis dechemvrie 10 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Eu Nica păharnic
     Tanasie logofăt
     Pătru logofăt
     Pană logofăt
     Mihai peharnic2.
     
     
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XXXV/13.
     Orig. rom., hrtie (33 x 20), trei sigilii inelare în tuş. 
     Copii ibid.: mss. 127, f. 182; 134, f. 38.
     
     EDIŢII : Potra, Tezaurul, p. 234-235.
     
     
     __________________________
      1 Repetat.
      2 Semnături autografe.
     
     
     
     
     
      361
     
     
     
      1646 (7155) decembrie 12
     
     Adecă eu Pascul, feciorul Bîrăi ot Samara, scris-am zapisul mieu, ca să fie de bună credinţă la mîna jupînului Ivan Cortofleş ot Piteşti, cum să să ştie că i-am vîndut un loc den funie rătească şi easte pre dîn sus de casele jupînului Ivan şi pre dîn sus de funia budească şi dă cu capul în crivină, în apa Cotmenii şi pîn pîrîu la1 mijlocul Cotmenii, drept bani gata 160, ca să-i fie moşie lui şi feciorilor lui în vecie.
      Şi au fost mărturii: dîn Samara, Pădure şi Badea şi Fiera şi Ioan şi Opriş.
      Şi pentru credinţa, am pus degetul mai jos.
      Şi am scris eu, Tănasie logofătul, measeţa dechemvrie 12 dni, leat 7155 <1646>.
      Eu, Pascu snă Bîrăi ot Samara, vînzătoriu.
     
     
     
     DANIC, Ms. 477, f. 54v-55.
     Copie; altă copie ibid. : ms. 371, f. 38 v.
     
     
     
     
     
     
     362
     
     1646 (7155) decembrie 12, Tîrgovişte
     
     † 11<m.p.>
     
     
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierului domniei mele, Necula logofăt din Sărăcineşti şi soţiei lui […]1 şi cu fiii lui, cîţi Dumnezeu le va dărui, ca să le fie satul Guşoianii din judeţul Vîlcea din cîmp şi din pădure şi din apă de peste tot hotarul. Şi rumînii să se ştie; anume: Zaharia şi Toma şi Stan Roşianul şi Stan Bănusul şi Dumitru al lui Micul şi Dumitru al Avrămescului şi Oprea şi Neagoe cizmarul şi Dumitru Roboianul şi cu fiii lor şi cu toată moştenirea lor, pentru că aceşti oameni mai sus-zişi am fost cu toţi oameni cnezi. Iar după aceea, cînd a fost acum, în zilele domniei mele, iar aceşti rumîni ei toţi au luat bani de la boierul domniei mele, Necula logofăt cu zi. Şi aşa s-au tocmit de bunăvoia lor, cum să întoarcă aceşti bani pînă la mijlocul marelui post al Învierii lui Hristos şi de va trece sorocul ei să se lege cu zapisul lor ca să fie ei toţi rumîni cu fii lor şi cu ocinile lor. Apoi Zina a venit şi a trecut şi banii nu au putut da ci au rămas să fie rumîni de dedină statornici în veac. 
     Şi iar să fie lui Necula logofăt un rumîn, anume Necula din Şărbăneşti, judeţul Vîlcea de pe apa Cernei şi cu fii lui, Drăghici şi Tudosie şi Pătru şi cu toată partea lor de ocină din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vadul de moară şi din viile, oricît se va alege de peste tot hotarul, pentru că s-a vîndut el singur rumîn şi cu fii lui şi cu toată partea lui de ocină mai sus-scirsă, lui Necula logofăt fiecare cap însurat pt. 2000 aspri şi pentru cap. Neînsurat pentru 1500 (?) aspri şi cu zapis de vînzare de la mîna lor şi cu martori. 
     Şi iar să fie lui Necula logofăt o falce de loc şi cu branişte ce se numeşte Coasta Bancei toată, cîtă se va alege, pentru că a cumpărat Necula logofăt această ocină de la Opriş Bolar din Alumneşti pentru 200 aspri gata cu zapis şi cu martori. 
     Şi iar a cumpărat Necula logofăt de la Voico oroşanul din Argeş o vie în sat în Alumneşti, care vie este lîngă via pe care a cumpărat-o, pentru 1200 aspri gata. 
     Şi iar să fie lui Necula logofăt o pîrăsişte de vie şi cu toată ocina, cît se va alege, după cum să va cuprinde în cărţile domneşti pentru acest sat […]1, fiind cumpărat de la Dima, fiul popii Stan şi de la Stanca, nepoata popii Lazăr, pentru că a u fost ei puşi la bir la vistierie şi aceşti oameni au căzut cu mare rugămite la boierul domniei mele, Nicola logofăt de le-a scos părţile lor de la bir şi vistierie, iar ei au dat această ocină ce este mai sus-scrisă ca să-i fie lui de baştină, înainte cinstitului părintelui nostru chir Ignatie, episcopul Rîmnicului şi înaintea a toţi oamenii cinstiţi şi cu zapis de la mîna lor. 
     Şi iar să fie lui Necula logofăt un răzor de vie la Leşcioare cît va merge pînă în vîrf, aşijderea şi la vale, de la Hamza bărbierul din Piteşti drept 25 ughi. Şi a vîndut el de a lui bunăvoie cu zapis şi cu martori. 
     Şi iar a cumpărat Necula logofăt de la Manea Funduca din Piteşti 2 răzoare de vie în Leşcioare, cît va merge pînă în vîrf şi pînă în vale, pentru 36 ughi cu zapis şi cu martori. 
     Şi iar a cumpărat Necula logofăt de la Andrei şi de la fraţii lui, Tanasie şi Coman şi Neagoe, fiii lui Neagoe Izvoranul din Piteşti, un răzor de vie în leşcioare, cît va merge pînă în vîrf şi pînă în vale, pentru 6000 aspri gata. 
     Şi iar a cumpărat Necula logofăt de la Calotă postelnic din Părărani două răzoare de vie din dealul Dăneştilor pînă jos de via lui Ilie pentru 700 aspri gata, iar Calotă postelnic el le-a avut de cumpărătură de la Ion, fiul lui Oprea din Bereşti. 
     Şi iar a cumpărat Necula logofăt de la Manea, fiul lui Căzan, nepotul lui Barbul din Popeşti, judeţul Vîlcea toată parte lui de ocină din Popeşti de la Luncavăţ, oricît se va alege de peste tot hotarul şi cu taote delniţele din cîmp şi din pădure şi din vadul de moară şi cu locul de vie pentru 2000 aspri gata, cu zapis şi cu martori. 
     Şi iar a cumpărat Necula logofăt de la Calotă postelnic din Pîrîiani din partea lui de ocină din Dăneştii de pe Cerna a treia parte de ocină de peste tot hotarul, din cîmp şi din silişte şi cu vie şi cu vad de moară din hotar în hotar a treia parte, însă ocină fără rumîni şi cu două răzoare de vie, care sunt alături de via lui ilie pentru 8700 aspri gata, care ocină a avut-o Calotă postelnic de cumpărătură de la Ion, fiul lui Oprea din Bereşti. 
     Şi au vîndut aceşti oameni mai sus-scrişi aceste părţi de ocină de a lor bunăvoie şi cu ştirea tuturor boierilor şi a megieşilor din sus şi din jos şi din împrejurul locului, cum am văzut domnia mea şi zapisele lor de vînzare. 
     Pentru aceia am dat şi domnia mea lui Necula logofăt ca să-i fie lui aceste ocine şi rumîni şi vii şi toate, cum este mai sus-scris, dedină şi de ohabă fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit după porunca domniei mele. 
     Iată martori am pus domnia mea: pan Gheorma mare ban şi Dragomir mare vornic şi Radul mare logofăt şi Stroe mare vistier şi Diicul mare spătar şi Preda mare clucer şi Barbul mare stolnic şi Radul mare comis şi Drăguşin mare paharnic şi Costandin mare postelnic. Şi ispravnic, Radul mare logofăt. 
     Şi eu, Pîrvu logofăt <am scris> în cetatea Tîrgovişte, decembrie 12 zile, de la Adam, anul 7155 <1646>.
     Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. 
     Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     DANIC, Ep. Rîmnic, LXIX/2.
     Orig. slav, perg. (36,5 x 48), sigiliu mijlociu timbrat, căzut; cu o traducere modernă
     Ediţii: Rez.: Aricescu, Indice, I, p. 91 (nr. 1156).
     
     _________________
        1 Loc alb în orig. 
     
     
     
     
     363
     
     1646 (7155) decembrie 15
     
     † Adecă noi, boiarii [hotarni]ci1 care-i sîntem luoaţi pe răvaşele domnu nostru, Io Mateiu Băsărab voivod de Ior[dache] vornic şi de jupuneasa Ioana a lu Costandin păharnic şi de părintele David de la sventa mănăstire Vărbila, unde easte hram Adormiria Preacistii, po ime: Ilie vornic ot Corneşti i Borcea vornic i Tudor stolnicul ot Topoloveani i Stanciul vătaf ot Boziiani i Şteful postelnic ot Berileşti i Barbul căpitanul ot Bădeani, ca să căutăm şi să adevărăm de ocinili de la Ţăţîrlige cît ţine vornicul Iordache şi jupuneasa Ioana şi cît ţine sfînta mănăstire Vărbila. 
     Şi am căutat noi, aceşti 6 boiari, care sîntem mai sus zişi <cu> călugări şi preoţi şi cu megiiaşi bătrîni den sus şi den jos şi demprejurul locului2 şi am adevărat cu toţi dempreună cum au ţinut sfînta mănăstire Vărbila a patra parte, partea spătariului Dragomir hotărîtă şi împetrită şi aleasă de moşii cei bătrîni de demult mai denainte vreme. 
     Iar alaltă moşie Ţăţîrligele de Sus şi de Jos, iar împietrite şi hotărîtă, easte a vornicului Iordache şi a jupuneasii Ioanii, east[e cumpărăt]oare de la megiiaşi de s[e-au] vîndut cu această ocină şi cu ocina de la Bonţeasca. 
     Aşa am adevărat cu sufletele noastre şi cu cartea părintelui vlădicăi Teofil de afurisanie. 
     Şi pentru credinţa pusu-ne-am mai jos şi peceţile.
     Pis dechemvrie 15 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Ilie vornic.
     † Şteful postelnic.
     Barbul căpitan.
     Stanciul vătaf.
     † Eu Tudor.
     
     
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., LXVII/2.
     Orig. rom., hîrtie, (29,5 x 19,5), rupt la îndoituri ; 6 sigilii inelare în fum.
     Copie ibid. : CCLXXXIV/1,2 (nr. 1); mss. 130, f. 316; 132, f. 116; 361, f. 7; 454, f. 276-f.1.z.
     
     Rez., Grecianu, Genealogiile, I, p. 70; idem, II, p. 434; III, p. 57.
     
     
     ______________________________
        1 Loc rupt în orig.
        2 
     
     
     
     364
     
     1646 (7155) decembrie 15, Tîrgovişte
     
     † 1<>23( 22444<><>†<m.p.>
     † Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voievod şi domn a toată Ţara Ungrovlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului şi credinciosului dregător al domniei mele, jupan Barbul mare stolnic din Ivancoţi şi cu fiii săi, cîţi i-a dărui Dumnezeu, ca să-i fie ocină la Mîrşi din judeţul Vlaşca, însă partea lui Oancea şi partea lui Muşat, fraţii lui Pahomie vătaf din Mîrşi, 210 stînjeni şi partea lui Ţintea, fiul lui Danciul, 100 stînjeni şi partea lui Stan, fiul lui Balea1, nepotul lui Mihăilă, 100 stînjeni, fac împreună 410 stînjeni, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului, de pretutindeni, oricît se va alege, pentru că această ocină mai sus-spusă de la Mîrşi, ea a fost a cinstitului dregător jupan Barbul mare stolnic de cumpărătură de la Oancea şi de la fratele său Muşat şi de la Ţintea şi de la Stan, fiul lui Balea din Mîrşi, acum în zilele domniei mele cu zapis de la mîinile lor de vînzare în anul 7140. 
     Astfel, întru aceea, jupan Barbul mare stolnic el şi-a luat dinaintea domniei mele 24 de boieri hotarnici pe răvaşe domneşti, anume: din Drăghineşti, Gherghe fost mare agă, şi din Mîrşe, Mihalcea logofăt şi Vlasie şi Mihai postelnic şi Necula postelnic şi din Zăvrăteni, Datco ceauş şi din Crivedie, Neagul şi Albul şi Mihnea şi Tatul şi Vlaicul şi din Preajbă, Drăghici postelnic şi din Sturzeşti, Radul şi Anghel şi din Roata, Dobrotă şi Ivan Ţandără şi neniul şi Ţibrea şi Ianiu şi din Codreşeşti, Mihăilă şi Stănciucul Bădicul şi din Cîrtojani, Oana şi din Blăjeşti, Danciul, de au hotărnicit această ocină de la Mîrşe mai sus-scrisă cu om domnesc, anume sluga domniei mele Dumitru al doilea portar ocina cît a avut jupan Barbul mare stolnic de cumpărătură, dintîi să se ştie de la Vasilie vornic şi de la nepotul său […]2 iarăşi ocină aleasă şi hotărnicită şi împietruită de mai nainte vreme din zilele răposatului Şerban voievod de au pus acum pietre şi semne cum este legea din zilele vechi. 
     Şi să se ştie şi semnele ocinei care sunt mai sus-scrise însă dintîi din jos de la Botea şi de la Brătilă unde au pus acei 24 de boieri pietre în hotarul din jos lîngă stejar, din piatră pînă în hotarul din sus, din ulmul cel însemnat 410 stînjeni, din jos de moara lui Vasilie vornic şi de aici pînă la Dobromnic pe obrejia Dobromnicului la piatra de la hotarul din jos şi în sus pînă în hotarul lui Vasilie vornic la piatra cea veche, lîngă copaci 410 stînjeni, şi hotarul prin vale pînă la piatra de la ulmi în sus la frasin 410 stînjeni şi la piatra din deal şi pe semne peste cîmp pînă la marginea dumbrăvii şi pe semne din copaci în copaci, pe unde este însemnat pînă din jos de Cîmpuşor unde este piatra în cîmp de la3 copacul cel însemnat şi de la piatra în sus pînă la hotarul lui Vasilie vornic şi din jos de Scrovişte şi iar din hotarul din jos din Cîmpuşor pînă în matca Milcovului şi pe matca Milcovului în sus pînă la hotarul lui Vasilie vornic 410 stînjeni tot în acele semne mai sus-spuse şi în acei 410 stînjeni de ocină peste tot din cap pînă în cap, pentru că aşa au hotărnicit şi au împietrit acei 24 de boieri mai sus-spuşi cu om domnesc. Şi au lipit acei 410 stînjeni mai sus spuşi ocină lîngă ocină din matca Neajlovului pînă la Milcov peste toate hotarele şi semnele de au pus pietre şi semne, cum a văzut domnia mea şi cartea acelor 24 de boieri hotarnici din luna iulie 2 zile în anul 7150 şi toate zapisele de cumpărătură la mîna jupanului Barbul mare stolnic pentru aceste semne şi pentru aceşti 410 stînjeni de ocină mai sus spuşi, cum au găsit acei 24 de boieri hotarnici, după dreptate cu sufletele lor. 
     Şi iar să fie cinstitului dregător al domniei mele, jupan Barbul mare stolnic, satul Tihomireşti din judeţul Dolj jumătate de sat şi Liţa iar jumătate, din cîmp şi din pădure şi din apă şi din dealul cu vii şi din vadurile de moară şi din vatra satului de pretutindeni, oricît se va alege, de peste tot hotarul, din hotar pînă în hotar, tot jumătate cu tot venitul, pentru că a cumpărat jupan Barbul mare stolnic acea jumătate de sat din Tihomireşti de la fiii lui Simion din Başcov, anume de la Neagul şi de la Stanciul Ştomlega şi de la nepotul său, Laţco şi de la fiii lui stan vornic, anume […]2 pentru 10.000 aspri gata şi cu zapis de vînzare de la mîinile lor în anul 7155 şi cu boieri martori scrişi în zapis, anume: din Belcin, Vădislav postelnic şi din Pleşoi, Drăghici logofăt şi Dima negustor şi din căpinteni, Peia. 
     Şi iar a cumpărat boierul domniei mele Barbul mare stolnic ocină în sat la Horodel, însă partea lui Pătru, fiul lui Iarciul, 4 stînjeni de ocină şi cu o vie în plaiul Horodelului, pentru 15 ughi, aspri gata şi cu tot venitul de pretutindeni, oricît se va alege de peste tot hotarul cu zapis de la mîna lui de vînzare în anul 7155 şi cu martori. Şi iar a cumpărat boierul domniei mele pan Barbul mare stolnic ocină la Horodel, partea lui Balaur, doi stînjeni de ocină şi cu toată via din funia aldească şi cu tot venitul de peste tot hotarul, pentru 10 ughi aspri gata şi cu zapis de la mîna lui de vînzare în anul 7155 şi cu martori. Şi iar să fie boierului domniei mele jupan Barbul mare stolnic, ocină la Horodel partea lui Lupuleţul şi a fiilor lui 3 stînjeni de ocină şi cu vie, însă din funia […]2 de peste tot hotarul şi cu [tot]4 venitul cît se va alege, pentru că a cumpărat jupan Barbul mare stolnic de la Lupuleţul şi de la fiii lui, pentru 750 aspri gata şi cu zapis de la mîna lor de vînzare în anul 7150 şi cu martori. Şi iar a cumpărat jupan Barbul mare stolnic ocină la Horodel [de la]4 Pătru, fiul lui Marcu din funia bîrzească 5 stînjeni de ocină şi cu vii, pentru <5>6 ughi, aspri gata şi cu toto venitul, cît se va alege de peste tot hotarul şi cu zapis de vînzare de la mîna lui în anul 7155 şi cu martori. Şi iar a cumpărat boierul domniei mele, [jupan Barb]4ul mare stolnic ocină la Horodel de la Stoica, fiul lui giurgi, doi stînjeni de ocină şi cu via din faţă, pentru 13 ughi, aspri gata cu tot venitul, din cîmp şi din pădure şi de pretutindeni, oricît se va alege de peste tot hotarul, cu zapis de la mîna lui de vînzare şi cu martori scrişi în zapis. 
     Şi au vîndut aceşti mai sus-spuşi numiţi oameni părţile lor de ocină şi viile, ei toţi de a lor bună<voie>, fără nici o silă, însă numai ocina făr ăvecini cu ştirea tuturor megiaşilor şi a rudelor lor, din jurul locului şi dinaintea domniei mele, cum am văzut domnia mea toate zapisele pe rînd de aceste cumpărături mai sus scrise la mîna jupanului Barbul mare stolnic. 
     Pentru aceasta, am dat domnia mea cinstitului dregător al domniei mele jupan Barbul mare stolnic ca să-i fie ocină şi vie, dedină şi de ohabă cu tot venitul, fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. 
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Gheorma mare ban al Craiovei şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi jupan Diicul mare spătar şi jupan Preda mare clucer şi jupan Radul mare comis şi jupan Barbul mare stolnic şi jupan Drăguşin mare paharnic şi jupan costandin mare postelnic. Ispravnic, pan Radul mare logofăt. 
     Şi am scris eu, Dima, în cetatea de scaun în Tîrgovişte luna decembrie 15 zile şi de la Adam pînă acum, la această scriere, cursul anilor în 7155 <1646>.
     † Io Matei voievod, din mila lui Dumnezeu, domn. 
      Io Mateiu voievod <m.p.>
     
     
     DANIC, A.N. CV/41 
     Orig. slav, perg. (37,5 x 50), pecete timbrată, căzută. 
     
     ___________________
        1 “” în orig. 
        2 Loc alb în orig. 
        3 “”
        4 Loc rupt în orig. 
     
     365
     
      1646 (7155) decembrie 18, Tîrgovişte
     
     † jupîneasii Tudorii, care1-au fost jupîneasa lui Vădislav logofăt ot Arşi 2ca să aibă pace de acum înainte de cătră cumnata-sa, Sora, care easte sora lu Vădislav logofăt şi de cătră feciorii ei, Dumitru i [...]3 şi unchiu-său, Lazar şi cumnatu-său, Vladul şi de cătră toată rudenia lor. Mai mult, pentru că au avut întrebăciune naintea cistitutului şi luminatului părintelui papa patrairhul chiriu4 chirii Ioanichie al sfîntului şi naltului scaunului Alexandrii, tîmplîndu-să şi sfinţia lui la moartea lu Vădislav logofăt şi pentru ţigani şi pentru ce-au fost cîştigat ei amandoi, întrebînd cine ce va ţinea. 
     Deci inaintea părintelui patriarhului au mersu mulţi boiari şi preoţi de-au mărturisit cum la vremea de-mpreunarea lor, cînd se-au împreunat Vădislav logofăt cu jupîneasa lui, cu Tudora, ei au fost amîndoi săraci şi cît au lăcuit amîndoi, Dumnezeu nu le-au dat coconi den trupul lor. 
      Deci într-aceea, părintele patriarhul, sfinţia lui au căutat şi au judecat cu sfînta pravilă şi pre lege direaptă a Besericii cum întîi să să plătească toată datoriia, ori mult, ori puţin, să nu rîmîie datorie nemic.Deci, deaca vor plăti datoria, să facă bucatele ce vor rămînea, ver ban, ver moşie, au moară au dobitoc, măcar ce va fi, trei părţi: o parte să aibă a luoarea jupîneasa lu Vădislav logofăt, Tudora, altă parte să ia sora lu Vădislav logofăt, anume Sora, iar a treia parte să împarţă la săraci, la mişai, unde se va îngrupa oasele luVădislav logofăt. 
     Aşa au judecat sfinţia lui şi au tocmit pre dreptate cu sfînta pravilă. Şi au făcut şi cartea sfinţiii sale de judecată, cu mare legătură şi afurisenie pre această tocmeală ce scrie mai sus. 
     Şi se-au tîmplat acolo : Dobre vornicul i Gherghie logofăt. Şi ş-au luoat Sora toată partea ei, însă partea jupîneasi<i> Tudorii den ţigani, anume : Stan ţigan cu ţiganca lui, Cheraţa i Voico ţigan şi Nistea copil şi Tanasie. Şi den ce i se-au căzut den bucate, den moşii, den moară, den toate dichisile casei au împărţit tot. 
     Iar apoi, după maortea lu Vădislav logofăt, cumnat-său, Necula logofăt şi fămeia lui, Sora, ei n-au vrut să să lase pre acea judecată, ce-au tras pîră la divan în trei, patru rîndure cu jupaneasa Tudora, ca să mai ia den ţigani, den moară, den moşie, ce-au fost cumpărat Vădislav logofăt împreună cu jupîneasa lui, Tudora. Şi au venit de faţă şi tot au rămas ei de lege, că n-am vrut domnia mea să mă amestec în judecata şi în blăstemul părintelui patriarhului. 
     [Iar a]cum, mai pre urmă, după moartea Neculei logofăt, se-a[u s]culat unchiaşul Lazar şi Miroslav i Radul şi copi<i>i Neculei logofăt : Dumitru [....]3, iar cu pîră ca să ia moşii, ţigani. Şi au venit iară la divan de faţă cu jupîneasa Tudora. Domnia mea iar i-am scos pre toţi cu mare scîrbă den divan şi am lăsat şi domnia mea ce-au tocmit şi ce-au judecat părintele Ioanichie patriarhul, să fie tocmit şi aşăzat. Şi iar au rămas toţi de lege. 
     Iar cine ar vrea să mai scornească vreo pîră sau vreo gîlceavă, blăstemul şi afurisania ce-au blăstemat părintele patriarhul şi ce scrie în cartea sfinţi<i>i sale să-i fie în cap şi in casă şi în tot ce va avea în veci. 
      5†<m.p.>
     DANIC, M-rea Nucet, II/23.
     Orig. rom., hîrtie (43, 5x28, 5), rupt la îndoituri, restaurat, sigiliu mijlociu, timbrat, căzut. 
     
     EDIŢII : Potra, Tezaurul, p. 235-237.
     
     
     __________________________
      12 “Şi cu fiii săi, cîţi Dumnezeu îi va dărui”. 
        3Loc alb în orig.
        4
        5 „Şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele. 
     Iată dar şi martori punem domnia mea: jupan Gheorma mare ban şi jupan Dragomir mare vornic şi jupan Radul mare logofăt şi Stroe vistier şi Diicul spătar şi Barbul stolnic şi Drăguşin paharnic şi Costandin mare postelnic. Ispravnic, pan Radul mare logofăt. 
     Şi a scris Dumitru logofăt, în cetatea de scaun în Tîrgovişte, luna decembrie 15 zile şi de la Adam cursul anilor în 7155 <1646> ».
        
     
     366 1646 (7155), decembrie 20, Tîrgovişte 
     
     
     
      † Adecă noi, 24 de boiari hotarnici, anume : ot Vlădeni, Lăudat comis i Tudoru peharnic i ot Jugur, Vlaicu logofăt i Costandin i Dragul i ot Mihoveni, Stanciul i ot Beleţi, Radul postelnic i Radul Haiducul i ot Conţeşti, Vlaicul logofăt i ot Lereşti, Preda postelnic i Oancea postelnic i ot Bătieşti, Stoica logofăt i ot Nămăieşti, Oprea Raicov i ot Albeşti, Lupul cel Bătrîn, ot Suslăneşti, Radul Jumăra i Badea Toacă i ot Stoineşti, Lazăr i ot Dălgopoliu, Voinea snă Neacşului i Franţa i Nica Sasul i ot Boteni, Crăciun i ot Berivoieşti, Nan logofăt i ot Văleni, Dragomir, împreună cu dumnealui, jupan Socol clucer, hotarnic, dat-am cartea noastră de hotărnicie sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri den Cîmpuliungu, unde easte hram cinstita Adormirea Maicăi Precistii şi părintelui egumenului Melhie şi a tot soborul mănăstirii, ca să să ştie cum au avut sfînta mănăstire, ce scrie mai sus, ocină în Voineşti la Muşcel şi de moşie şi de cumpărătoare, o parte de la Miho spatar, za ughi 60 şi doao părţi de la jupîneasa Mariia den Gemenile şi de la ginere-său, Andrei ot Coteneşti, za ughi 80.
      Deci cînd au fost acum, în zilele mări<i>i sale domnu nostru, Io Mateiu Basarab vodă, fiind această moşie den Voineşti a mănăstirii amestecată şi cu moşiia boiarilor den Lereşti de acolo, den sat, mers-au egumenul Melhie naintea domnu nostru în divan, de ne-au luoat pre noi, pre aceşti 24 de boiari hotarnici şi hotarnic om domnescu, jupan Socol cliucer, pre răvaşe domneşti, ca să căutăm să hotărîm şi să alegem moşia mănăstirii şi de acolo den Voineşti de cătră boiarii den Lereşti şi dentr-alte sate. 
      Intr-aceea, noi toţi împreună cu dumnealui, cu jupan Socol cliucer am căutat şi am ales sfintei mănăstiri Cîmpullungu de cumpărătoare trei părţi, cum scrie mai sus. Ales-am şi Lereştilor a patra parte. Dup-aceea, am ales şi moşia mănăstirii de acolo den Voineşti, carea au fost mai denainte vreme de moşie funi<i> 57, fac stînjăni 1140 şi rumînii, anume Lazăr cu feciorii lui, Vladul şi Stanciul1 şi feciorii Püiului, pre nume Stanciul Fătul, Badea şi cu feciorii lor şi Maican cu feciorii lui, Necula şi frate-său, Vladul cu feciorii lui şi Vladul cu frate-său, Tatomir şi alalţi rumîni, cîţi să vor mai afla. 
      Aşijdere şi munţii mănăstirii de acolo, anume Zănoaga pînă la Capra şi Clăbucetul şi Lutile. După aceasta, am ales sfintei mănăstirii Dălgopolui şi la Bogăteşti jumătate despre tot hotarul şi rumînii, anume: Bugheanul cu feciorii lui şi Finta, fratele Bughianului cu feciorii lui, Micul şi Nan, fratele Fintei cu feciorii lui şi Şerban cu feciorii lui [...]2 i Vladul cu fraţii lui, Micul şi Gulgea i Balica i Şerbu cu feciorii lui i Duţa cu feciorii lui i Micul cu feciorii lui i Ca(a cu feciorii lui, anume Oana şi Radul3 i Oprea Purcelea şi Branu Rogomete cu feciorii i Duţa cu feciorii-şi şi alalti rumîni cîţi se vor mai afla (i mun(ii, anume: Leaotă jumătate (i Pietrile Albe jumătate. Insă să să (tie de stremo(ie a sfintei mănăstiri Cîmpullungu mai denainte vreme den descălecat. 
      Ales-am (i la Bădeni mo(iia mănăstirii Dălgopoliu, care o ai cumpărat domnu nostru de la Comanu Enă(ăscul (i de la frate-său, Micul (i de la fra(ii lor, za ughi 20, ocină jumătate cît se va alege (i rumînii (ncă să să (tie pe nume: Lepădat Cocîr(ă cu feciorii lui, anume: Dragomir i Vitan i Jupan i Stan (i cu feciorii lor i Rădici cu feciorii lui, anume: Vlădul i Stoica i Negre i Bercilă cu feciorii lui, Pătru (i Dumitra(co i Vitan cu feciorii-( i Stoica i Dobriin cu feciorii lor. 
      (i să să (tie (i mun(ii ace(ti<i> mo(ii, anume: după valea lui Rede (i Gruiul Ursului (i Rătîiul, carele l-au cumpărat domnu nostru de la Frăcea, za ughi 40 (i l-au adaos la Cîmpullungu, la mănăstire cu mo(iia Bădenilor cu rumîni, cu mun(i cu tot, de pomeană. 
      Deci le-am ales (i le-am hotărît (i am pus pietri (i semne, cum easte legea (i obiceaiul mo(iilor (i a (ărîi (i cum am aflat noi, cu ale noastre suflete pre dreptate, ca să poată fi mănăstirii Cîmpullungu mo(ie (i rumîni (i mun(i cu pace, (ntărire (i părin(ilor hrană, iară domnu nostru (i celor răposa(i domni (i ctitori bătrîni, să le fie pomeană (n vecie. 
      (i pentru mai adevărată credin(ă, ne-am pus (i pece(ili (i iscalele mai jos.
      Pis Dumitru logofăt Boldiciu (n Tîrgovi(te, mease(a dechemvrie 20 dni i ot Adam vă leat 7155 <1646>. 
      Socol cliucer
      † Lăudat comis
      Tudor păhărnic
      Vlaicul logofăt
      Eu Ghe<rghe>
      Constandin postelnic ot Jugur
      † Vlaicul logofăt ot Con(e(ti 
         Nan logofăt 
     Bratul postelnic 
     Stanciul Mihoveanul 
     Radul postelnic 
     Radul Haiduc 
     Preda postelnic
     Oancea postelnic 
     Stoica logofăt 
     Oprea Raico<v> 
     Stari Lupul 
     Radul
     Badea Toacă 
     Lazăr
     Voinea
      Fran(a 
     Nica
     Crăciun 
     Dragomir4.
     DANIC, M-rea Cîmpulung, XXVIII/7.
     Orig. rom., hîrtie (43,5x29), 6 pece(i inelare aplicate. 
     Copie ibid.: ms. 204, f. 277-278; Doc. ist. CMX/400 (i MCDXLIII/51.
     
     
     _________________
        1 Pasajul “Lazăr…Stanciul” expunctat.
        2 Loc alb (n orig.
        3 Pasajul “Oana (i Radul” expunctat.
        4 Semnături autografe. 
      367
      
     1646 (7155) decembrie 26
     
     † Adecă eu, Tatul peharnic ot Popeştii ot sudstvo Dîmboviţa, nepotul uncheaşului Nan ot Stăneşti ot cod Tătarul ot sud Elhov, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna dumnealui jupan Radul logofăt Dudescul, cum să se ştie că i-am vîndut dumnealui ocină în sat în Stăneşti cu Răcelele, den partea unchiu-mieu, lu Nan, însă stînjini 30, stînjinul po bani 90, cinit ughi 13 pol den cîmpu şi de pădure şi de apă şi de şezutul satului, de preste tot hotarul. Şi am vîndut eu,Tatul, de a mea bunăvoie, fără nici o silă, să fie dumnealui moşie şi coconilor dumnealui în veci. 
     Şi iar am vîndut eu, Voica, fămeia lui Dionesie, sora Tatului, ci scrii mai sus, nepoata lu Nan, ocină în Stăneşti, stînjini 50, stînjinul po bani 90, cinit ughi 22 pol, care moşie mi-au fost de zestre dată de unchiu-mieu Nan, ca să-i fie dumnealui moşie şi coconilor dumnealui stătătoare în veci. 
     Şi la tocmeala noastră, fost-au mărturie mulţi boiari, carii-şi vor pune mai jos peceţile şi iscăliturile.
     Aceasta scriem şi mărturisim. 
     Şi pentru mai adevărată credinţă, pusu-ne-am şi degetele în loc de pecete.
     Şi am scris eu, Dima logofăt, measeţa dechemvrie 26 dni, vă leat 7155 <1646>.
     † Eu Tatul peharnic
     Stroe vel vistiar 
     Radul vel comis 
     Ventilă clucer Boltescol1.
     
     
     DANIC, Doc. Ist., XLIII/95.
     Orig. rom., hîrtie (33,5 x 21,5).
     
     
     _____________________
        1 Semnături autografe. 
     
     
     
      368
     
     1646 (7155) <decembrie> 27
     
     † Adecă eu, Stanciul Doroteiu să se ştie că am scris acesta al nostru zapis să fie la mîna părintelui popei Manei de mare cridinţă, că i-am vîndut partea mea de ocină den ocina necşătească de la Urlaţi, partea mea jumătate, cîtă se va alege. 
     Şi o am vîndut de a mea bunăvoe cu ştirea a toţi fraţii. Şi a<l>dămăşarii a<u> fost: Micul, ginerele lui Cernat den Nucet şi Dumitru Iorga de acolea şi uncheaşul Neagoe al Danciului şi Stoian <al> lui Drăgoi şi Stoian al lui Stoian şi Bratul Grama de Loloieşti şi O<a>ncea snă Tudorov şi bran, fecior Stoicăi Bulucoiul şi diaconul Stan şi Radul viiarul şi Micul snă Ion şi Neagul lu Ignat şi Necşat snă Staicov.
     Şi au dat popa Manea pre acea parte de ocină ce e mai sus scris 1 700 bani gata.
     Şi am scris eu, dascal Radul, <dechemvrie>1 27 dni, vă leat 7155 <1646>.
      Micul. Dumitru. Neagoe. Stoian. Stoian. Bratul. O<a>ncea. Bran. Diiaconul Stan. Radul. Micul. Neagul.
     Pentru credinţă, am pus peceţile.
     
     † Alta. Eu, Stanciul Dorotheiu, cînd am tocmit această ocină ce e mai sus- scrisă, au mai fost şi altă vînzare de strămoşu-meu vîndută Arsuleştilor. De se va afla vîndută numai de strămoşu-meu, eu să nu mai aib eu parte într-acea ocină, numai să fie a popei Manei şi a Arsuleştilor. 
     Aşa m-am tocmit de înnaintea acestor megiaşi ce-s mai sus-scrişi.
     
     
     
     DANIC, Doc., Ist., DCCXXXV/76.
     Orig. rom., hîrtie, (scris pe acelaşi suport cu alte 4 documente din: 1640 (7148) febr. 25, 1646 (7154) mart. 10, 1646 (7154) mai 18, 1647 (7155) febr. 20.
     
     
     
     
     __________________
        1 Loc rupt ; datat după rez. ibid. Doc. Ist., MCCCXCV/1, nr. 170. 
     
     369
     
     1646 (7155) decembrie 28
     
     † Eu, Bălaur Stancu şi cu feciorii miei, anume : Radu i Iane i Necula, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru cum să să ştie că ne-am tocmit cu Işfan postelnic de a noastră bunăvoie, fără de nici o silă, de i-am vîndut seleşti de la arie preste tot derept 200 de bani gata, denainte a mulţi megiaşi ot selo ot Căineşti, na ime: Vasilie Andreicov i Chirca i brat ego, Pîrvul i Stanciul de Buneşti i Barbul ot Cîrstineşti i Anghel logofet Groşanul. 
     Iară să nu va fi stătătoare de-i vor căde niscai fraţi de-i mici greaţă, să aibu a dare seleşte pentru seleşte, că o am vîndut-o, să-i fie moşie stătătoare dumnelui şi coconilor de acum nainte în veci. 
     Pis measeţa dechemvrie 28 dni, vă leat 7155 <1646>. 
     † Bălaur. † Radu. † Iane. † Vasilie. † Pîrvul. † Chirca. † Barbu Cîrstienescul. 
     
     
     Rez., Fişe G-ral Năsturel, s. d. 
     
      370
     
     
     
     1646 (7155) decembrie 30
     
     † Adecă eu, Iuga ot Corşori1, scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de mare crădinţe la mîna lu Ion vataf, cum să se ştie că i-am vîndut 1 loc den crucia de piiatră, în jos2 trece iazul pînă-n Rîul cel Mare, cîte se va alege partea mea3. Şi l-am vîndut de a mea3 bunăvoie, dereptu bani gata 700. Dece să aibă a facerea vere moare, vere dîrste, vere ce va vrea să facă, păntru că l-am vîndut cu vad de moare, să-i fie dumnealui moşie stătetoare în veacu, dumnealui şi coconilor dumnealui.
      Şi mărturie: ot Corşorie, Ştăfan i Gorun i Voico, Dragomir, Coman. 
     Păntru mai mare crădinţă, pusu-mi-am şi pecetea.
     Pis measeţa dechemvrie 30 dni, vă leat 7155 <1646>.
     Eu Iuga ot Corşorie.
     
     
     DANIC, Mitrop. Ţ. Rom., XCVIII/33.
     Orig.rom., hîrtie, (34 x 32).
     Copie ibid.: ms. 137, f. 312 v-313.