1630 ianuarie. ŢR 
3 Eu Dumitru vornicul scris-am al mieu zapis la mîna fiiu-mieu Bunei logofăt cum să se ştie că i-am vîndut toată partea mea de ocină de priste tot hotarul cît am ţinut eu de în Grădiştea de Jos şi cu viile şi cu rumînii, anume: Dragomir Cherancea şi cu feciorii lui şi Vîlsul cu fraţii lui şi cu feciorii lor şi Dobre meşterul cu feciorii lui şi Neagoe pîrcălabul cu feciorii lui şi Dragomir viiariul cu feciorii lui i Dobre Cătăramă cu feciorii i Neagoe Bădiianu cu feciorii lui, derept bani gata ughi 200. Şi i-am vîndut de a mea bunăvoe, fără nici o silă, să-i fie moşie în viiaţă stătătoare şi pre mene să mă caute la bătrăneaţele meale. Păntru că aceşti oameni fost-au ertaţi de mene, după moartea mea. Şi le-am făcut şi zapise şi cărţi, însă să mă caute pînă voiu fi viu. Iară de către ei nici o căutare n-am avut. Ce i-am vîndut de bunăvoea mea şi de rudele meale nimenea treabă să n-aibă. Iară cine se va ispiti cu vreo pîră în urma mea să fie triclet şi blăstemat de 318 otţi ije vă Nechii. Şi vericine va scoate nescare cărţi sau zapise, măcar rumîni, măcar alţii, tot să nu se crează, ce să se spargă. Şi au fost la tocmeală: Ianache vtori postelnic i Ghiorman frate-mieu şi Vasile nepotu mieu i Tudor comis i Necula peharnic i Nedealco căpitan i Coman ot Sminov i Dealea ot Budeani i Micul, i Micul ot Bereştii, Neagoe i Trifa slujer i Voico ot Mogoşeşti. Şi am scris eu, Radul postelnic, sin Staico vornic. Pis measeţa ghenarie, vă leat 7138 
1630. Ghiorma [...] Nedelco capitan. DRH, B, XXIII, nr.1, p. 3.1630 ianuarie 7, Bucureşti. ŢR  
5 Adecă eu Dumitru înpreună cu frate-mieu Tudor, feciorii Annii, nepoata popei Coicăi, fata Mariii, scris-am şi mărturisim cu acest al nostru zapis să fie de credinţă la mîna călugărilor de la sfînta mănăstire Golgotha, hram Preaobreajenie, ca să se ştii cînd au fost în zilele domnu nostru Io Leon voevod, sin pocoinnago Ştefan voevod, iar noi singuri, de în voia noastră, dat-am şi am miluit şi am închinat nişte locure ce am avut noi de la moşii noştri în Cîmpul Ruşilor, la mănăstirea Golgota pentru pomeana, care locure au fost dă moşie ale moş nostru popa Coicăi, ca să se pomenească la sfîntul pomeanicu, anume: popa Coica i Marina i Paraschiva i Mariia i Anna i Muşica i Pană i Dumitru i Tudor. Aceasta am scris, ca să se ştie. Şi pentru mai adevărată credinţă pus-am şi peceatea noastră. [...] Eu Dumitru logofăt Eu Tudor Eu Soare gramatic. DRH, B, XXIII, nr. 3, p. 5.1630 ianuarie 10, Bucureşti. ŢR 
12 [...] sfintei episcupii şi cinstitului, prealuminatul părintelui nostru chir Efrem piscupul de Buzău, ca 
13 să-i fie în pace posluşnicii ce sînt înprejurul sfintei episcupii strînşi, nişte săraci, unii de pre în Moldova, alţii de în Brăilă, alţii de pre într-altă parte, să aibă pace de bir şi de galbenu şi de osluhă şi de cătră judeţul cu 12 pîrgari şi de cătră călăraşi pentru caii de olac şi de toate slujbele şi mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara domnii meale. Însă care va fi moldoveanu, el să aibă a-şi darea birul moldovenesc, iar care nu va fi moldoveanu, să aibă bună pace de toate, cum scrii mai sus. Pentru că i-am ertat domnia mea, să fie în pace de toate, cum scrii mai sus, pentru sfînta episcupie, căce iaste arsă şi stricată, ca să lucreaze şi să direagă, să fie de ajutor şi de posluşania sfintei piscupii. Pentru că am văzut domnia mea şi cartea a răposatului Radul voevod şi cartea fiiu său Alexandru voevod şi cartea lu Alexandru voevod, feciorul lu Iliiaş voevod, de pace şi de răpaos. Aşijderea şi domnia mea încă am întărit şi am înnoit mila şi ertăciunea altor domni, pre tocmeală, cum scrii mai sus, ca să poată fi de ajutor şi de posluşanie sfintei episcupii de toate ce vor trebui. Derept aceaia, să aibă bună pace de toate, cum scrie mai sus, că cine-i va învălui certare va avea. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 7, p. 12-13.1630 ianuarie 10, Bucureşti. ŢR 
17 [...] acestor oameni, anume Mihăilă şi frate-său Brătin şi Oancei, ce au fost rumîni jupîneasei Voicăi şi lu Staico peharnic Rudeanul de în Frăteşti, ca să fie de acum în pace şi slobozi de rumînie, ei şi feciorii lor, de cătră cinstitul boiarinul domnii meale jupan Trufanda biv vel vistier şi de cătră feciorii lui, mai mult val să n-aibă. Pentru că aceşti oameni ce scriu mai sus, ei ai cui au fost rumîni, se-au scumpărat de rumînie de la stăpînii lor, încă în zilele Radului voevod. Iar cîndu iaste acum, Trufanda vistier şi soacră-sa, jupîneasa vistiereasa, fata lui Pană vistier, ei voe să-i rumănească căci au ocină şi rumîni în Frăteşti. Derept aceaia, domnia mea am judecat şi am dat lui Mihail şi lu Breatinu şi Oancei, ca să fie în pace de rumînie de cătră jupan Trufanda vistier şi de cătră soacră-sa, mai multă treabă cu aceşti săraci să n-aibă, ce să fie neşte oamini slobozi, căci nu le sînt rumîni, nici au treabă cu ei. Iar ei unde vor lăcui, ori în ce loc, să-şi dea birul şi dajdea cu satul, că aşa iaste învăţătura domnii meale, mai mult bîntuială de rumînie să n-aibă. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 9, p. 17.1630 ianuarie 13. ŢR 
33 [...] voao oroşanilor de în Cîmpul Lungu 
34 şi voao tuturor satelor care aveţi vii în Dealul Piteştelor pre partea domnească de la Văleani, care parte iaste dată şi închinată la sfînta mănăstire Sfînta Troiţă. După aceaia, vă dau în ştire domnia mea, pentru că aicea înnaintea domnii meale au venit părintele Atanasie de la Sfînta Troiţă, carele iaste nastavnic, de au jăluit şi au spus cum unii de în voi ş-au plătit vinăriciul de tot, iar alţii nu ş-au plătit, ce purtaţi pre călugări de val şi ziceţi că nu veţi plăti. Iar domnia mea am văzut atîta cărţi bătrîne de la toţi domnii de milă pentru acel vinărici, dat şi miluit de alţi domni şi de Alecsandru voevod, feciorul Radului voevod. Derept aceaia, domnia mea înncă n-am vrut să spargu pomeana altor domni, ce am dat şi am miluit li domniia mea pre sfînta mănăstire ce scrii mai sus cu acea parte de vinărici domneascu. Deci, de vreame ci veţi vedea această carte a domnii meale şi omul părintelui Atanasie egumenul, iar voi să căutaţi să vă plătiţi toţi vinăriciul deplin, mai mult a d-oara să nu mai vii să se mai jăluiască, că apoi bine să ştiţi că o va veni om domnescu de veţi da şi treapăd şi veţi plăti tot pînă la un ban. Iar cine nu va avea bani să dea, el să aibă a darea şi vin bun şi să-l aducă aicea la mănăstire, cum iaste leagea şi mai mult val să nu fie. Aceasta vă grăescu domnia mea [...]. DRH, B, XXIII, nr. 17, p. 33-34.1630 ianuarie 15. ŢR 
36 Scris-am eu Preda sulgeariul acesta al mieu zapis, să fie la mîna jupînului Zotii şi a lui State şi a Dimei cojocarii, ca să se ştie că ne-am tocmit denaintea jupînului Hrizei marele vornec, cum de acum nainte în trei săptămîni să aib a le da banii ce le sînt dator, fără de nici un cuvînt. Iar de nu le voiu da banii, eu să aib a le da cărţile satului Putineiului, cărţile de moşie, să şi-l ţie. Şi ispravnic ne iaste Stan portariul. Şi am scris eu, Udrişte Năsturel, measaţa ghenarie 15, leat 7138 
1630 Preda sulgearul. DRH, B, XXIII, nr. 19, p. 36.1630 ianuarie 17. ŢR 
46 Adecă eu Lăudat logofet, feciorul Badei lui Bădease ot Coteşti, acesta al meu zapis, să fie de mare credinţi la mîna nepotu-meu Tatului logofetului, cum să se ştie că am vîndut un rumîn al meu ce am avut de moşie în sat în Coteşti, însă anume Vlaicul, feciorul Micului şi cu dealniţa lui, cîtă să va aleage din sat şi din cîmp şi despre tot hotarul. Şi l-am vîndut de a mea bunăvoe, fără nice o silă, dereptu 3 300 de bani gata. Şi mi-eu dat toţi în măna mea. Pentru căce-mi iaste jupîneasa Tatului logofetului nepoată de a doa vară şi sintem fraţi pre toată muşiia, ce mi să cade mai bine să dau la singe meu decît la striine. Şi cîndu am făcut această tocmală cu Tatul logofetul, de am luat bani ce-s mai sus-scrişi, tîmplatu-s-au mărturie de au fost de faţă: văru-meu Colţea şi frate-său Neagoe şi văru meu Valicul popei şi Neagoe Pungina de Coteşti. Şi au fost şi acest rumîn de faţă, ce iaste mai sus-scris. Şi am scris eu, monah Theofan. Şi au fost şi Cîrstiian, sluga Pîrvului logofetul din Ruda. Şi am scris eu, Lăudat, cu mîna meh pentru credinţa cum să să ştie, că am luat eu cu mîna meh banii. Pis measeţa ghenarie 17 dnă, leat 7138  
1630. [...] Vlaicu Colţe, deagitul meu Negoe Eu Pungina 
47 Pe verso:  Pîrvul, bani 7. Radul, bani 5. Nego, bani 5. Necşul, b. Tatul, bani 3. Pavel, bani 2. Badul, bani 2. DRH, B, XXIII, nr. 23, p. 46-471630 ianuarie 18. ŢR 
48 Zde bolearii hotarnicii lu Dumitru vornic i Bunea logofăt şi ai tuturor rumînilor ot Dol Grădiştea, na ime: Staico vornic i Tudor comis ot Izvor i Necula peharnic ot Epureşti şi Ghiorman logofăt ot Budeani i Nedelco căpitan ot Dărăşti i Trifa suljer ot Orbească i Vico ot Mogoşăşti i Micul i Delea ot Budeani i Stan ot Sminovu i Micul dragoman ot Bereşti i Neagoe ot tam, ca să caute şi să îmble să adevereaze şi să înpietreaze şi să aleagă jumătate de sat ot Dol Grădişte de preste tot hotarul, cum vor afla cu sufletele lor. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 25, p. 48.1630 ianuarie 19. ŢR 
51 Jupan Dumitru vornicul scris-am zapisul mieu, ca să fie la mîna fiiu-meu Bunei, cum să se ştie că i-am vîndut ocina de la Grădişte de priste tot hotarul, cît am fost ţinut eu, şi cu toţi rumînii, derept ughi 200. Şi rumînii anume: Dragomir Cherancea cu feciorii lui i Vîlsul cu fraţii-şi i Dobre meşterul i Neagoe i Dragomir Viiariul i Cătăramă i Neagoe pîrcălabul. Şi i-am vîndut de a mea bunăvoe. Şi el încă să mă caute pînă la moartea mea. Şi să-i fie lui moşie neclătită şi nemenilea de neamul mieu să n-aibă în treabă cu aceaste moşii. Iar cine se va ispiti a face într-alt chip, să fie proclet şi blăstemat de 318 otţi ije vă Nechii.  Şi au fost mulţi boiari cînd i-am vîndut această ocină, anume: Ianache vtori postelnic şi Ghiurman frate-mieu i Vasilie nepotu-mieu i Tudor comis i Necula peharnic i Nedealco căpitanul i Coman ot Sminov i Dealea ot Budeani i Micul ot Budeani i Micul ot Bereşti i Neagoe i Trifa slujer i Voico ot Mogoşeşti. Şi am scris eu, Radul postelnic, fecior lu Staico vornicul. Pis measeţa ghenarie 19 dni, vă leat 7138 
1630. [...] Nedelco căpitanGhiurma logofăt [...]. DRH, B, XXIII, nr. 27, p. 51. 1630 ianuarie 22, Bucureşti. ŢR  
66 Scris-am eu Drosul şi Parascăva din în Vîlcăneşti acest zapis al nostru, ca să fie de mare crediînţă la mîna lui Pătru logofătul şi lu Drăguşin di în Fălcoi, cum să să ştie că li-am văîndut parti nostră de ocină din Osica, însă o fune deplin şi cu viile cîte să vor afla pre acea fune. Şi însă să ştie că am văîndut de preste tot locul şi di în căînpul şi di în pădure şi di în selişte şi di în apă şi însă o-m văîndut derept 4000 aspri gata. Şi căîndu am văîndut aceasta ocină au fost mulţi boiari mărturie, anume: Stanciul postelnic ot Pade şi Radul logofătul ot Desa şi Pătraşăco postelnic ot Dîlga şi Mihai logofătul ot Cîrcioia şi jupînul Zahariia ot Priăjăva.  Şi am văîndut noi de a nostră bunăvoe, ca să le fie lor moşie şi ficiorilor şi nepoţilor şi strenepoţilor lor. Şi să au făcut acest zapis în gradu Bucureşti. Şi am scris eu, Stroe logofătul ot Braloştiţă şi păîntru crediînţă, am pus şi peceţile. Pis measeţa gheneri, dni 22 let 7138 
1630. Eu Stanciul postelnic. Eu Drosul. Paraschiva. Eu Mihai. Eu Barbul postelnic. Pătraşco iscal. DRH, B, XXIII, nr. 32, p. 66.1630 ianuarie 23, Bucureşti. ŢR 
70 [...] voao oroşanilor de la Cornăţel şi voao satul Nenciuleştii şi voao Gurguiaţilor şi voao Găujanilor şi voao satul Făureii şi voao Curăteştelor şi voao satul Descopereştii, care sînteţi lîndă balta Cornăţelului şi Corcovatului şi Mojdreanului. După aceaia, vă dau în ştire domnia mea pentru rîndul părintelui egumenul de la Sviata Troiţă, că au avut pîră înnaintea domnii meale în divanul cel mare cu Neanciul vornicul, pentru balta Cornăţelului şi Corcovatului şi Mojdreanului. Şi se-au pîrît de faţă înnaintea domnii meale şi aşa pîrîia Neanciul vornic cum are şi el lucru şi parte într-această baltă. Iar domnia mea am judecat şi am citit hrisoave bătrîne şi cărţile răposatului Radul voievod pre această baltă şi am adevărat şi domnia mea cu tot divanul, cum au fost cumpărat Neanciul vornic numai satul Nenciului 
71 pămînt uscat, iar balta n-au cumpărat, că au fost domnească, nici au avut nici o treabă; ce au rămas Neanciul vornicul de leage den în divan, cum mai mult ad ecum nainte să nu mai aibă treabă, nici să fie volnici nimeanilea să între în balta să veneaze, fără ştirea călugărilor. Iar cine va vîna fără ştirea lor, să aibă a-l globi şi de nimeanilea opreală să n-aibă, că aşa iaste învăţătura domnii mele. [...]  DRH, B, XXIII, nr. 35, p. 70-71.1630 ianuarie 26, Bucureşti. ŢR 
72 [...] ca să fie volnic cu această carte a domnii meale să-şi ţie gîrla ce se cheamă Gioa de pre ocina lui de la Clici, cu tot venitul ce va fi şi să fie în pace de cătră călugări de la mănăstirea a răposatului Radul voevod, hram sveataa troiţă, pentru că iaste a lui de moşie. Şi au mărturisit cu mulţi oameni buni, cum această gîrlă au fost făcută de părinţii lui, încă mai denainte vreame şi n-au călugării nici o treabă. Şi am văzut domnia mea şi cartea a lu Alexandru voevod, feciorul lui Iliiaş voevod, pre această gîrlă, cum scrie mai sus, vă leat 7136. Derept aceaia, şi voi, călugărilor de la Sveataa Troiţă, în vreame ce veţi vedea cartea domnii meale, iară voi încă să căutaţi să vă feriţi de această gîrlă, ce scrie mai sus, nimica să nu vă amestecaţi, ce să-şi ţie Socol peharnic gîrla de la Clici cu bună pace şi de nimenilea opreală să n-aibă, pentru că am văzut domnia mea şi cartea lu Alexandru voevod, feciorul răposatului Radul voevod, cum iaste gîrla a lui de moşie. Deci de nimenilea val să n-aibă. [...]  DRH, B, XXIII, nr. 37, p. 72.1630 ianuarie 28. ŢR 
73 Adeacă eu Duca, feciorul lu Mihaiu lăgănarul, scris-am acesta al meu răvaş să să ştie cum am vîndut un loc dea casa dea în Bocoreşti, ce-u fost prea lîngă locol agăi Stancoloi, dea l-am vîndut vistiiarului Ene, jupînesei Marie, dea a me bunăvoe, dearept 3000 bani, ales cît au fost îngrădit visterul; er cît au fost neîngrădit den afară, de-am făcot schimb cu călogării dea la Sveti Ion, eu nu l-am vîndut. Acesta am scris şi mărtori au fost. Şi am vîndut ca să fie dea moşie visteiarului Ene şi jupînesei Marie, lor şi feciorilor şi nepoţilor, de nime bîntoelă să n-aibă, nici dea feciorii me, nice dea nepoţii mei, ai Docăi, fecioru lu Mihaiu legănarul. Şi cîndu am vîndut eu Doca acest loc au fost la adălmaş: popa Anghel i dieconul Manta i comisul Vladul i comisul Andronie al doile i Manea neguţătorul şi Lazar, frate popii Anghel şi portarul Simca. Şi cine se va scorni a sparge acesta zapis dea în ruda me să fie proclet şi anatema de 318 otţi, ije vă Nichei. [...] Eu popa Anghel. Eu Sinca portar. DRH, B, XXIII, nr. 38, p. 73.1630 ianuarie 29, Bucureşti. ŢR 
75 Zde bolearii hotarnici Radulov postelnic, zet jupan Vladulov vel logofet i Radul postelnic de Potoceani şi a nepoţilor lui, feciorii lu Micşeluş, po ime: ot Doiceşti, Radul postelnic i ot Uscaţi, Danciul logofăt i ot Măneşti, Neanciul dvornic i Tudor stolnic i ot Blagodeşti, Ianiu postelnic i 
76 ot Piiarseca, Voia i ot Văcăreşti, Nan logofăt i ot Orboeşti, Voico i ot Hurezi, Radul, sin Badev i ot Bucu, Nedelco i ot Tătărăi, Drume i ot Ivăneşti, Manea, să caute să hotărască şi să aleagă ocina de la satul Futeştii, cîtă va avea jupan Vladul vel logofăt, socrul Radului postelnic, de moşie şi de cumpărătoare şi a Radului postelnic Potoceanul şi a nepoţilor lui, feciorii lu Micleuş, înnsă a patra parte de preste tot hotarul, den cîmpu şi den apă. Şi iar să aleagă şi să hotărască partea Dragului postelnic de Slătioare, iar a patra parte despre tot satul, de în cîmpu şi den apă, ca despre tot satul jumătate, iar altă jumătate să rămîe la mănăstirea de Argeş şi la Meiteşti şi la Bratul comis şi la Pătraşco, sin Bărcan stolnic şi la alalţi megiiaşi. Să aleagă şi să hotărască pre dereptate, cum vor afla cu sufletele lor. Şi hotarnic ............. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 40, p. 75-76.1630 ianuarie 30, Bucureşti. ŢR 
79 [...] ca să fie satul mănăstirii 
80 Boldorogeşti cu Rota, ot sudstvo Elhov, ca să fie în pace de lucrul domnescu şi de bani de judeţ şi de mertice şi de judeţ şi de mertice şi de cai de olac şi podvoade, de nimenilea val să n-aibă, numai birul să-şi plătească, pentru că i-am ertat domnia mea, cum au fost lăsaţi şi de alţi domni, aşijderea i-am lăsat şi domnia mea, să fie numai posluşaniia sfintei mănăstiri. Iar bani de judeţ nimica în sat să nu între, ce să fie în bună pace, cum am văzut domnia mea şi cărţile altor domni, cum scrie mai sus. Iară ce va fi judecata a satului, să fie volnic egumenul să judece rumînii mănăstirii, cum au fost şi mai denainte vreame, pentru că de răul banilor se-au fost răsipit satul mănăstirii, de au fugit. Derept aceaia, şi voi, banilor de judeţ, încă să aveţi a lăsa satul Boldogoreştii cu Rota foarte în pace, nimic întru ei să nu întraţi, că cine se va ispiti preste cartea domnii meale, certare va avea. [...] DRH, B, XXIII, nr. 42, p. 79-80.1630 februarie 3. ŢR 
86 Adecă noi aceşti magiiaşi, ce sîntem moşneanii ot Dol Vîrbiţa, ot sudstvo Mehedinţi, scris-am noi acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîinile jupan Andreiu spătariul, feciorul jupan Vladului velichii logofet, ca să se ştie cum ne-am vîndut noi cu feciorii noştri şi cu ocinele noastre să-i fim rumîni de moşie. Vîndutu-m-am eu Stan Vîrbician cu feciorii miei, cu toată ocina mea, radi 2 000 aspri şi eu Dragomir cu feciorii miei, cu toată ocina mea, radi 2 400 şi Anghel cu feciorii miei, cu toată ocina mea, radi 2 400 şi Radul lu Brătian cu toată ocina şi cu feciorii miei, radi 2 700 aspri şi Dănilă cu feciorii miei şi cu toată ocina mea, radi 2 400 aspri şi eu Liia cu feciorii miei, cu toată ocina mea, radi 2 400 şi eu Ion cu feciorii mie, cu toată ocina mea, radi 2 000 aspri şi eu Stan cu feciorii miei, cu toată ocina mea, radi 1200 şi eu Florea cu feciorii miei, cu toată ocina mea, radi 1 200 şi Lupul cu feciorii miei, cu toată ocina mea, radi 1200 şi eu Oprea cu feciorii mei, fără ocină, 2 200 şi eu Stan Văcăruş cu feciorii miei, fără ocină, radi 1800 şi eu 
87 Neagoe Hotea cu feciorii miei, fără ocină, radi 1 800 şi eu Neagomir cu feciorii miei şi cu ocina mea den Ciorăiaşi, radi 2 800 şi eu Gherghe cu feciorii miei, radi 1 400 şi eu Stanciul den Sulariul vîndutu-m-am cu feciorii miei, cu toată ocina mea, radi 2 000 şi 1 iapă. Pentru că noi, aceşti oameni ot Dol Vărbiţa, cîţi scriem mai sus, fost-am megiiaşi cu ocinele noastre pînă în zilele lu Alexandru vodă, feciorul lu Iliaş voevod. Iară cînd a fost atunce, venit-am noi toţi la jupan Andreiu spatar de ne-am vîndut cu feciorii noştri şi cu ocinele noastre să-i fim rumîni de moşie. Şi ne-am vîndut de a noastră bună voe fără de nici o silă şi am luat toţi banii cum scriu mai sus, denaintea tuturor boiarilor celor mari martori: jupan Ivaşco vel ban Crailoveschi i jupan Hrizea vel dvornic i jupan  Papa biv vel logofet i jupan Dumitraşco biv vel vistier i jupan Miho vel spatar i jupan Muşat vel stolnic i jupan Conde vel comis i jupan Dumitru vtori vistier i ......... [...] [...]. Ivaşco dvornic. Hrizea vel dvornic. Papa biv vel logofet. Dumitraşco vistier. Muşat vel stolnic. Stroe Fiera logofet. Ion peharnic. Pătraşco postelnic ot Dîlga. DRH, B, XXIII, nr. 46, p. 86-87.1630 februarie 5, Bucureşti. ŢR 
88 [...] ce iaste al mănăstirii hram Sveataa Troiţă, de jos de Bucureşti, ca să fie de acum în pace şi slobod de găleată şi de fîn şi de maje 
89 de fum de pre margine şi de cai de olac, să nu dea şi de mertice şi de podvoade şi de maldăr, pentru că i-am lăsat domnia mea şi am ertat pre satul Parapanii, cum au fost lăsaţi şi ertaţi şi de răposatul Radul voevod şi de fiiu-său Alexandru voevod. Şi am văzut domnia mea şi cărţi de ertăciune. Aşijderea lăsatu-l-am şi domnia mea ca pentru să fie numai de slujbă şi de posluşania sfintei mănăstiri hram Svetaa Troiţă. Derept aceaia şi voi, slugile domnii meale, carii veţi umbla în slujbe într-acest judeţu, în vreame ce veţi vedea cartea domnii meale, iar voi încă să căutaţi nimica să nu-i învăluiţi, ce în pace să-i lăsaţi de aceaste slujbe ce scriu mai sus şi să fie în pace şi de lucrul domnescu, nimica val să n-aibă. Aşijderea şi de o gîrlă ce iaste a mănăstirii la satul Parapanii încă să fie în pace de cătră stolnici, să fie numai pre treaba mănăstirii, că o am lăsat şi domnia mea cum au fost lăsată şi de Radul voevod şi de fiiu-său Alexandru voevoda. Derept aceaia şi voi, măjarilor de pre margine, carii sînteşi acum şi carii veţi fi de acum înnainte, încă să căutaţi nimenilea să nu se ispitească a bîntui pre această carte a domnii meale, că apoi acele om mare certare va avea de cătră domnia ea, ce să aibă bună pace, cum iaste porunca domnii meale. Şi această carte să fie preste toate cărţile. [...] DRH, B, XXIII, nr. 48, p. 88-89.1630 februarie 6. ŢR 
89 Adecă el Lăudat, feciorul Dobrei de Beleţi, fac acest zapis al mieu, să fie de credinţă la mîna jupînului Stroe logofăt şi a fraţilor lui, Vintilă i Neagul, cum să se ştie că am fost trei fraţi şi am avut nişte ocină şi vii în 
90 sat în Ţigăneşti toţi înpreună. Deci mi-am ales partea mea toată, de o-m vîndut derept dumnealor, derept 840 de bani gata şi partea de în vie şi de în cîmpu şi de în pădure şi de unde se va afla toată partea mea.  Şi o-m vîndut de a mea bunăvoe, cu ştirea mîine-mea Dobrei şi a fraţilor miei şi cu ştirea totoror megiaşilor de înprejurul locului. Şi cînd am vîndut această partea a mea de vie şi de moşie, mărturie au fost: Vlaicul şi Baldovin i Dumitru i Şerban i popa Dumitru i Dona i sin ego Stan i Neacşul de în Ţigăneşti i Fiera i sun ego Baico i Preda i Grozea i Coman i Ghiorghi i Tanasie şi uncheaşul Strati şi încă mulţi oameni buni. [...]  DRH, B, XXIII, nr. 49, p. 89-90. 
1630 - 1632 februarie 16. ŢR 
99 [...] 
100 Scris-am vlădicia mea pace şi blagoslovenie la voi toţi preoţi şi la voi toţi oraşani mici şi mari ot varoş Bucureşti. Altă vă dau ştire vlădicia mea că au venit înainte noastră egumenul Samoil ot mănăstirea Banului ot Buzău şi s-au jeluit cum au fost cumpărat un loc de la Vladul pîrcălabul în zilele Mihnei voevoda; deci acel loc iaste acumu înpresuratu de alţi oameni. Deci vă grăescu vlădicia mea să căutaţi să socotiţi să adevăraţi acel loc cumu-i iaste tocmală, că cine va adevăra şi va spune cumu iaste cu direptul, acel om să fie blagoslovit de vlădica Isus Hristos şi de vlădicia mea, iar cine va şti şi nu va spune cumu-i cu direptul, ce va făţări şi va să îngroape moşie sfintii mănăstiri, acela om să fie proclet şi afurisit de vlădica Isus Hristos i ot 318 otţă eje vă Nichei i ot vlădicestva mi, că aşa am judecat vlădicia mea.  [...] DRH, B, XXIII, nr. 53, p. 99-100.1630 februarie 19. ŢR Scris-am eu Danciul aceast-al mieu zapis cum să să ştie că am vîndut dumnealui jupînului Hrizei vel dvornic un ţigan, anume Tetiul şi cu feciori, cîţi Dumnezeu îi va da. Şi l-am vîndut de a mea bunăvoe, fără di nici o silă, derept ....... bani, ca să-i fie dumnealui moşie ohabnică. Păntru că acest ţigan eu l-am cumpărat de la Stan de Gaia şi l-am vîndut dumnealui vornicului să-i fie moşie în veac. Mărturie au fost: Mihai cliucer, Radul vornic, Pătraşco postelnic, Mogoş vătah, Spiridon logofet. Păntru credinţa pus-am şi peceatea. [...] Danciul logofet Pîrîianul.  DRH, B, XXIII, nr. 54, p. 100.1630 februarie 28, Bucureşti. ŢR 
105 [...] satului Luciianii ot sudstvo Dîmboviţa, ce sînt meşteri domneşti, ca să fie în pace şi slobozi de bir, de miare, de ceară, de oae seacă, de cal, de bou, de găleată cu fîn, de dijmă, de gorştină, de bani de judeţ, de mertice, de podvoade, de gloabe să nu poarte, de căşărie, de cai de olac şi de toate 
106 dăjdile şi mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara domnii meale, de nimica val sau bîntuială să n-aibă. Şi să fie în pace şi o seamă de meşteri carii au ieşit de în Luciani, de-şi vor fi mersu la moşia lor să şază, numai să aibă a fi gata la lucrul domnii meale, înpreună cu alalţi meşteri. Pentru că i-am ertat domnia mea, cum au fot ertaţi şi de alţi domni şi de răposatul Radul voevod şi de fiiu-său Alexandru voevod şi de Alexandru voevod, feciorul lu Iliiaş şi den domniia mea de întîiu şi de a doao domnie, aşijderea i-am ertat şi domnia mea, ca să să răpoase în zilele şi în viaţa domnii meale cu bună pace, numai să fie de lucru şi de treaba curţii domnii meale, să lucreaze ce va trebui aicea la scaun în Bucureşti, tot lucrul de lemnu, căci sînt meşteri domneşti şi sînt scoşi şi de la catastih de în vistierie, de nu sînt în număr cu ţeara la dăjdi. Şi am văzut domnia mea şi cărţile altor domni: şi cartea răposatului Radului voevod şi cartea lu Gavril voevod şi cartea lu Alexandru voevod, sin Iliaş voevod, de în domnia de întîiu, leat 7126 şi de al doilea rîndu de domnie, leat 7136, făcute tot de pace şi de răpaos, cum scrie mai sus. Derept aceaia şi voi, birarilor şi voi, toate slugile domnii meale, cari veţi umbla într-acest judeţ în Dîmboviţa, în vreame ce veţi vedea această carte a domnii meale, iar voi încă să căutaţi foarte să vă feriţi şi în pace să-i lăsaţi, nimeanilea într-înşii să nu înntre să-i învăluiască, că lucrează la scaunul domnii meale tot lucrul de lemn ce trebuiaşte. Iar cine se va ispiti a-i învălui preste această carte a domnii meale, acela om mare certare va avea de cătră domniia mea. [...] DRH, B, XXIII, nr. 57, p. 105-106.1630 martie 3, Bucureşti. ŢR 
106 Adecă eu Dumitru dvornic Zeamţea ot Mogoşeşti scris-am şi mărturisescu cu acest zapis al mieu, să fie de mare credinţă, cum să se ştie că am 
107 miluit şi am dăruit pre fiiu mieu Bunea logofătul cu satul Dol Grădiştea, în judeţul Vlaşca, despre tot hotarul, cît am ţinut eu, de în cîmpu, de în pădure, de în apă şi cu viile şi cu rumînii, anume: Vîlsul cu toţi fraţii lui şi cu feciorii lui şi Dragomir viiarul cu feciorii lui şi Dobre Cătăramă cu feciorii lui şi Dobre meşterul cu feciorii lui şi Dragomir Chierance cu feciorii lui şi Neagoe pîrcălabul cu feciorii lui şi Stoica Bădiianu cu feciorii lui. Pentru că aceşti rumîni ce scriu mai sus fost-am socotit cum, pînă voiu fi eu viu, să mă caute şi să mă asculte şi să mă hrănească, iară după moartea mea, ei să fie ertaţi. Iară după aceaia, eu văzîndu deaca m-au dăruit milostivul Dumnezeu cu darul sfinţiei lui, de mi se-au luoat vedearea ochilor, ei nice m-au căutat, nice m-au socotit. Deci văzîndu eu aşa, datu-i-am fiiu mieu Bunei logofătul să-i fie moşie stătătoare, pentru căce m-au căutat la nevoia mea şi la bătrîneaţele meale şi m-au socotit şi m-au cinstit şi m-au înbrăcat şi m-au hrănit, cît nici de o nevoe n-am ştiut, şi ca să mă pomenească după moartea mea. Ce văzîndu eu atîta căutare, sculatu-m-am de-am venit înnaintea domnu nostru Io Leon voevoda, feciorul răposatului Ştefan voevod, în divan şi înnaintea tuturor boiarilor, marii şi mici, de am dat această moşie şi cu rumînii ce scriu mai sus fiiu-meu Bunei logofătul, ca să-i fie moşie stătătoare lui şi feciorilor lui.  Şi le-am scos numele acestor rumîni de întru o carte domnească ce le-am fost făcut eu de ertăciune. Iară să vor scoate rumînii nescare zapise au de la oamenii miei şi de la rudele mle ori de la cine voru fi, măcară şi zapisul mieu, tot să nu se crează şi întru nimica să nu fie, pentru că aşa mărturisescu eu singur cu gura mea într-acest zapis, cum scrie mai sus. Şi am pus şi blăstem: cine va sparge această tocmeală a mea şi miluitură, au den fraţii miei au de în nepoţii miei au fiecine de în ruda mea, să fie trăclet şi blăstemat de 318 sveti otţi, ce sînt întru vă Nechei şi să nu vază acela faţa lu Hristos, nici să se judece cu creştinii, ce să lăcuiască întru un loc cu Iuda şi cu Ariie. Ce pentru mai mare credinţă, făcut-am acest zapis şi mi-am pus şi peceatea denaintea a tuturor boiarilor divanului: întîi jupan Necula biv vel vistiiar i jupan Ivaşco vel ban Cralevschi i jupan Hriza vel dvornic i jupan Vladul vel ligofăt i jupan Papa biv vel logofăt i jupan Aslan biv vel dvornic i jupan Miho vel spatar i jupan Muşat vel stolnic i jupan Trufanda biv vel vistiiar i Dumitraşco vistiiar i Buzinca vel comis i Gligorie comis i Dumitru vtorii i Sima vtorii logofăt i Vasilachi aga i Neagul vel agă i Gherghe vel armaş i Nedelco biv vel portar i Iane vel portar i Grama vel pitar i Calotă biv vel armaş i Para logofăt i Staico dvornic i Cîrstiian dvornic i Stroe logofăt, sin Fierăv biv vel logofăt şi mulţi boiari. Aceasta scriu şi mărturisescu să se ştie şi să se crează. [...] 
108 Ivaşco dvornic Gligorie comis. Hrizea vel dvornic. Nedealco portariul. Vlad vel logofăt. Mitre pitar. Dumitraşco vistiiar. Neagul vel agă. [...] Para logofăt manu propria. [...] [...] manu propria. Gherghe vel armaş. Staico dvornic. Buzinca vel comis. Dumitru vistier. Grama pitar. Vasili Paindru aga. Stroe logofăt, sin Firi logofăt. DRH, B, XXIII, nr. 58, p. 106-107-108. 1630 martie 8, Bucureşti. ŢR 
109 [...] ca să fie volnice călugăriţele cu această carte a domnii mle să-şi ţie partea mănăstirii de în baltă de la satele sfintei mănăstiri de la Gurguiaţi şi de la Vărăşti, însă de în podul Gurguiaţilor în jos, cu Argişul, şi cu Sticlenul şi cu toate gîrlele, cît ţine hotarul mănăstirii, cu tot venitul ce va fi partea mănăstirii. Şi să fie în pace de cătră stolnici şi de cătră vameşi, de niminilea val să n-aibă, nici să se ameastece alt nimenilea într-aceaste bălţi ale mănăstirii, ce iaste mai sus-scris. Şi cîndu se vor vende alalte bălţi, iar cu partea mănăstirii den baltă tot să n-aibă treabă, pentru că aceaste sate cu bălţile au fost date şi miluite la sfînta mănăstire de răposatul Alexandr voevoda cel Bătrîn. Aşijderea am dat şi domnia mea, pentru că am văzut domnia mea şi cartea răposatului Simeon voevod şi cartea fiiu său Gavriil voevod, vă leat 7127 şi cartea a răposatului Radul voevod, feciorul Mihnei voevod, de milă pentru pomeana celui răposat domnu. 
110 Aşijderea domnia mea încă am dat şi am miluit pre sfînta mănăstire cu balta de la Gurguiaţi şi de la Vărăşti, de în pod în jos pînă unde se hotărăscu cu Ciocăneştii, cum au fost dat şi mai denainte vreame, de alalţi domni. Derept aceaia şi voi, stolnicilor şi vameşilor, încă să căutaţi în pace să lăsaţi balta ce va fi partea mănăstirii şi tot venitul, să şi-o ţie călugăriţele, că aşa iaste învăţătura domnii meale. [...] DRH, B, XXIII, nr. 61, p. 109-110.1630 martie 13, Bucureşti. ŢR 
125 Adecă eu Radul, cu fiiu mieu Cernat şi eu Simion, cu fiiu miu Vladul şi eu Prodan, frate lu Simion, cu fiu mieu Vladul şi eu Laţcu cu feciorii mii de în sat de în Comanca, scris-am acest zapis al nostru să fie de credinţă la mîna jupînului Neculii vistier, cum să se ştie că am fostu megiiaşi cu toate moşiele noastre încă mai denainte vreame. Iar după aceaia, cînd au fostu acuma, în zilele domnu nostru creştin Lion voivoda, sin Ştefan vodă, iar noi am venit la dumnealui de bunăvoia noastră, fără dă nici o silă, de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre, derept 6800 aspri gata. Şi am luoat toţi banii deplin. Şi mărturii: jupan Hrizea vel dvornic i jupan Vladul vel logofăt i jupan Papa biv vel logofăt i jupan Ivaşco vornicul i jupan Trufanda biv vel vistiiar i jupan Gligorii comis i jupan Para logofăt i jupan Bunea logofăt şi Stanciul vtori dvornic. [...] Hrizea vel vornic. Vladul vel logofăt. Papa biv vel logofăt. Ivaşco dvornic. [...] Dumitraşco logofăt. 
126 Grama pitarul. [...] Stroe, sin Fieri logofăt. DRH, B, XXIII, nr. 68, p. 125-126.1630 martie 15. ŢR 
126 Scris-am eu Preda slugear acest al mieu zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Zotei cojocar, cum să să ştie că am pus zălog satul Cîrlomani, drept patru sute de galbeni. Să aibu a-i da banii la sfeti Dimitrie şi să-mi iau satul. Iar de nu voiu da banii, să fie volnec să-l vînză sau să-i fie lui moşie şi coconilor. Şi la această tocmeală a noastră au fost mulţi boiari: jupan Necula vistiiar, jupan Ivaşco vornecul, jupan Gligorie comis i Ghinea Parepa şi alţi mulţi boiari, ce n-am scris, şi Sima vătafu. Şi am scris Radul logofăt, cu voia slugearului şi a jupînului Zotei. Pis measeţa martie 15 dni, leat 7138 
1630. DRH, B, XXIII, nr. 69, p. 126.1630 martie 20. ŢR 
129 Adecă scris-am eu Oprea, ficiorul Badei, acesta al mieu zapis, cum să să ştie că am vîndut lu Dumitru şi Sfranţei, ficiorei Grecului, ocină anume Siileştea, de la Iane şi locul de pre lîngă vale de în jos de sat şi curăturelei de în Cornul Măgurei, de la Iane. Şi mie-au dat bani toţi za gotovi bani 1000. Şi au fostu atunci mărturie, anume: Antonie şi Ilie şi Badea şi Necula şe Grigorie şi Dumitru lu Bălaur. Şi aceste moşii le-am fost cumpărat eu de la Iane mai nainte şi sînt scrisă şi în carte domnească. Ispisa eu Ghinea logofet. Pis measeţa martie 20 dni vă leat 7138 
1630. Şi eu Oprea vînzător m-am pus mîna pentru credenţa. Şi mi-amu pus şi picitea. Pe verso:  Păuşeşti. DRH, B, XXIII, nr. 71, p. 129.1630 martie 22. ŢR 
135 Eu jupîneasa Maria a lu Crăciun vornicul den Cîrlomăneşti şi cu coconii miei, Ianachi şi Crăciuna, scriu şi mărturisescu cu acest zapis al nostru cum am vîndut jupînului Mihalcei vornicul un scoc de o roată de moară întreagă pre ocina Cîndeştilor, derept 1800 de bani gata, însă numai scocul fără ocină. Şi am vîndut de bunăvoia noastră, cu ştirea fraţilor noştri şi a tuturor megeiaşilor den înprejurul nostru, ca să-i fie dumnealui de moşie. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari şi megeiaşi mărturie, anume: de Odobeani, Giurgiu i Lefter i ot Mărăcineani, Sava cel mic i Opriş, feciorul lu Anghel logofăt i ot Cîrlomăneşti, popa Radul i Stoicanul i Calin, fratele lu Crăciun vornicul i jupîneasa Doda i Stan i Dobre i Răzmiriţă. Aşa mărturisim şi cu mare credinţă pus-am  peceţile noastre. [...] Popa Radul. DRH, B, XXIII, nr. 74, p. 135.1630 martie 27. ŢR 
136 [...] dîrvarilor svintei şi domnezăiască mănăstiri Mislea, ce iaste hram sveti troiţă, 
137 ca să fii în pace şi sloboză de acum nainte de găleaată cu fîn şi de oai seaacă şi de bou şi de cal şi de miiare şi de ceaară şi de cai de olac şi de bănişori de judeţu, să nu le calce casăli, şi de podvoade şi de toate slujbile şi mîncăturile cîte sînt preste an în ţara domni meale, de nimica val sau bîntuială să n-aibă, nici de potropopii, nici de lucru domniasc, nici boirisc, nici de nimic, ce de toate să aibă bună pace şi răpaos în zîleli vieţii domnii meale, păntru că i-am ertat domneaa mea, să fii numai de lucru şi de posluşaniia svintei mănăstiri. Că am văzut domneaa mea şi cărţile altor domni şi cartea răposatului Radu voivod şi cartea fiiu-său lu Alixandru voivod şi a lu Alixandru voivod, ficiorul lu Iliiaş voivod, de pace şi de ertăciune la mîna lor, cum scrie mai sus. Derept aceaia şi voi, birarilor şi voi, toate slugile domnii meale, vericare de ce slujbă veţi umbla, în vreame ce veţi vedea cartea domnii meale, iar voi încă să căutaţi să vă feriţi şi foarte în pace să lăsaţi pre aceşti dîrvari ai mănăstirei Mislei, ce scri mai sus, de nimica să nu-i învăluiţi, că i-am ertat însumi domneaa mea, să fie numai de treabă şi de posluşaniia svintei mănăstiri ce iaste mai sus-zîsă. Iar ceni să va ispiti priste cartea domni meale, acela om mare certare va avea de cătră domneaa mea. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 76, p. 136-137.1630 aprilie 1. ŢR 
137 Jupan Gherghe vornicul i neastor logofăt, ispravneaci ai scaunului Tîrgoviştii, scris-aam, cartea noastră Zahariei, feciorul uncheşiului Vîlsan ot Neagomirea, ca să fie în pace şi slobod dea-acum naintea dea dea cătră Vladul ot Boteanii, pentru ca au fost cumpărat Vîlsan, tatăl Zahariei, nişti locorii dea la Vladu, deareaptu 450 dea bani. Şi sea-au tocmit dea a lor bonăvoe şi cu oamenii bunii mărturie: popa Badea ot Boteanii i Alaman i Radul Ţuţea i Bănceală i Vladu ot Văleani i 
138 Stan Neaagomireascul, toţi au fost la tocmeala lu Vîlsan, cînd sea-a tocmit cu Vladul pentru acealea locorii. Şi au fost cupăratea încă dea în zilealea Radului vodă dea în domnie dea întîiu. Iar cînd au fost acum, au venit Vladul naintea nostră să întorcă aceale locorii, iar noi am căutat şi am judeacat prea deareaptu că nu sea-au căzut să să întornea dea prea atunci, cea au rămas Vladul dea leagea. Deareaptu acea am făcut şi noi cartea nostră Zaharie să fie în pace dea cătră Vladul şi ce-au cupărat să fie cupărat. [...] DRH, B, XXIII, nr. 77, p. 137-138. 1630 aprilie 6. ŢR 
138 Adecă eu Manea, ficiorul lui Stan ot Jigorani, acista al miiu zapis, ca să se ştie că am vîndut, jupînului Mogoş vatah i pogon di vii în funea  Ghigăi şi cu jumătati di stînjăn di ocină, di în hotar pînă în hotar din meacă pînă în vîrful piitrii, di în cîmp, di în păduri, diript  
1200 aspri gata, să-i fii moşii. Şi o-m vîndut di a mea bunavoe, cu ştirea tuturor fraţilor miii şi sătenilor miii şi megiaşilor miii di înprijurul locului şi di sus şi di jos. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari martori, oamini buni, anume: Radul piharnic ot Frujireani i ot Răteşti, Tudor logofăt i ot Slănic, Mihai iuzbaşa, ot Văleani, Crăciun călăraşul i Novac i Ştiful, i Ghirghi i Liftir i Tudoran ot Jigorani. Şi pintru mai adevărata credinţa ne-am pus piciţile. [...] Manea vînzător. Radul piharnic ot Frujireani. DRH, B, XXIII, nr. 78, p. 138.1630 aprilie 12. ŢR 
146 [...] sfintei, dumnezeeşti mănăstiri de călugăriţe de lîngă Tărgovişte, ce iaste hramul rojdestvo Bogorodiţe, ca să fie volnice călugăriţele cu această carte a domnii meale de să-şi ţie balta ce se cheamă Sticlenul de la Vărăştii de lîngă Cornăţel, ce iaste balta mănăstirii de moşie încă mai denainte vreame, în mijlocul ocinii. Şi tot o au ţinut călugăriţele această baltă Sticlenul cu bună pace. Iar cîndu au fost acum, în zilel domnii meale, iară şefarii, ei au înpresurat balta mănăstirii, Sticlenul şi au zis cum iaste baltă domnească, miluită de domni pre seama şifărească. Iar maica Anghelina stariţa, ia se-au plînsu înaintea domnii meale în divanul cel mare şi au venit de se.au pîrît de faţă cu Chirca vameşul, care au fost cumpărat balta Sticlenul de la şifarii domneşti. Şi au scos călugăriţele cărţi pre baltă de la Sticlen înaintea domnii meale de la toţi domnii. Intr-aceaia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept şi pre judecată direaptă şi cu toţi cunstiţii deregătorii domnii meale şi au mărturisit toţi boiarii ai divanului, cei bătrîni, cum balta Sticlenul n-au fost şifărească niciodată, ce au fost tot a mănăstirii de călugăriţe ce se cheamă Vihorîta, iar şifarii n-au avut nici o treabă, ce au fost balta şifărească în balta Cornăţelului ce se cheamă Ceapiia deosebi. Şi au rămas Chirca vameşul şi şifarii de leage şi de judecată denaintea domnii meale de în divan. Derept aceaia, domnia mea am judecat şi am dat călugăriţelor de la Vihorîta ca să aibă a-şi ţinea balta mănăstirei ce se chiamă Sticlenul cu bună pace de cătră toţi şifarii, niminilea treabă să n-aibă, ce să fie mănăstirii moşie ohabnică în veac. [...] DRH, B, XXIII, nr. 81, p. 146.1630 aprilie 18. ŢR 
155 Scris-am eu Drăgan, feciorul Manii din Cîrlogani, acesta al meu zapis la mîna popii lu Ciochină din Pleşioi, cum să să ştie că i-aam vîndut partea mea de ocină din Cîrlogani, însă dintr-o fone, a patra parte de preste tot hotarul şi din cîmp şi din pădure şi din sălişte şi din dealul viilor, oricît să va aleagie de preste tot hotarul. Şi o aam vîndut de a mea bunăvoie, dirept 1200 de bani gata şi cu ştirea tuturor părtaşilor miei, ca să-i fie popii lu Ciochină moşîie neîntorsă şi luii feciorilor luii. Şi mărturii au fost oameni buni, anume: popa Lupul din Pădureţi, din Pleşioi, Pantazi i Sima i Barbul şi Ivan şi Vişan ot Cîneşti. [...] Eu Drăgan. Pe verso: Această moşie o vîndut Pleşoianii Morînăglavilor diiaconului, la noembrie 24 dni, leat 7216 
1707. DRH, B, XXIII, nr. 85, p. 155.1630 aprilie 24. ŢR 
161 Adecă eu Stroe cu fiiu mii Neagoe şi eu Stanciul, frate lu Stroe, cu fiiu mieu Ivan şi eu Iane cu fecior, Stoica şi eu Iva, fratele lu Iane cu fecior, Duma, de în sat de în Comanca, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru ca să să ştie că noi toţi am fostu megiiaşi cu toate moşiile noastre încă mai denainte vreame. Iar după aceaia, cînd au fost acuma, în zileli domnu nostru creştin, Lion voevodu, sin Ştefan voevodu, iar noi sînguri, de bunăvoia noastră, fără dă nici o silă, venit-am la jupînul Nicula vistiiar de ne-am vîndut toţi rumînii, cu toţi feciorii noştri şi cu toate moşiile noastre, ca să-i fim rumîni în vecii. Insă să se ştie cini cîţi bani: am luoat eu Stroe cu fiiu mieu Neagoe, am luoat 1600 de bani şi eu Stanciul, frate lu Stroe, cu fiiu mieu Iovan, am luoat 1600 de bani şi eu Iane cu fiiu mieu Stoica am luoat 1600 de bani 
162 gata, şi eu Iova, frate lu Iane, cu fiiu mieu Duma am luoat 1600 aspri. Şi am luoat toţi banii deplin de în mîna jupînului ............  Şi mărturie: jupan Hriza vel vornic i jupan Vladul vel logofet i jupan Papa biv vel logofet i jupan Ivaşco vornic i jupan Muşat stolnic i jupan Gligorie comis i jupan Mitrea pitar i jupan Dumitru vistiiar i jupan Iane vistiiar i jupan Bunea logofet. [...] Hriza vel dvornic. Vladul vel logofet. Papa biv vel logofet. Ivaşco dvornic. [...] Muşat vel stolnic. Costandin vtori postelnic. [...] Gkigorie comis. Mitre pitar. Mateiu aga. Vasile Paindur aga. Eu Radu postelnic Năsturel. [...] Danciul logofet ot Uscaţi. DRH, B, XXIII, nr. 88, p. 161-162.1630 aprilie 24. ŢR 
163 Zdă boiarii ai Radului postelnic de Fărcaş şi ai lu Stan postelnic de Greci: ot Bălăneşti, Negre, ot Mihăieşti, Stan, ot Puturoasa, Staico, 
164 ot Prisaca, Barbul, ca să caute şi să adevereaze păntru nişti rumînii ce au avut pîră şi mîncătură, Radul postelnic de Fărcaş i Stan postelnic de Greci, ai cui au fost de moşîi şi unde i-au apucat legătura lui Mihai voivod. Dici, cum vor adevăra aceşti boiarii cu ale lor suflete, aşa să-i tocmească. Şi zioa la sveti Petră. Iar cari nu va putea strîngi boiari la zî, să fii rămas de leage. Ispravnic Stan portar. [...] DRH, B, XXIII, nr. 90, p. 163-164.1630 aprilie 25, Bucureşti. ŢR Adecă eu, jupîneasa Neaga, fata a lu Pătru postelnic de Pătîrlage, jupîneasa Udrei, feciorul Danciului Doiceascu, scris-am acesta al mieu zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Dumitru Dudescul al doile vistier, ca să se ştie cum i-am vîndut toată partea de ocină de în Cîrstieneştii de pre Colintina, care ocină au fost de la părinţii miei, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de în vad de moară şi cu doi rumîni, anume Dan cu feciorii-şi şi Voinea cu feciori-şi şi cu alţi rumîni ce se vor mai afla pre partea mea şi den siliştea satului şi de preste tot hotarul cît se va aleage. Pentru că o am vîndut această ocină cu rumîni ce scrie mai sus jupînului Dumitru vistier, derept 80 de galbeni gata. Şi o am vîndut de a mea bunăvoe, fără nici o silă, cu ştirea tuturor rudelor meale şi a boiarilor de pre înprejurul locului, ca să-i fie lui de moşie şi coconilor în vecie. Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturie, anume: jupan Ianiu vel portar i Radul Doicescul i Danciul ot Uscaţi i Miloş logofet, nepot Danciului cliucer Doicescul i Tudor stolnic i Răzvan dvornic i 
165 Stanciul logofet i ot Boleasca, Radul postelnic i Dumitru logofet. Aceasta mărturisescu să se ştie şi să se crează. [...] Eu Calotă armaş. Radul logofet. Staico dvornic. Eu Radu postelnic, mărturie. Bunea Vîlcul logofet. Eu Prăda vornicul mărturisescu. Eu Oprea vornicul. Eu Neagoi peharnic mărturie. Eu Radul Doicescul. Stroe Fira logofăt. Miloş logofet. Paraschiva treti logofet. Şerban vtori logofet. DRH, B, XXIII, nr. 91, p. 164 165.1630 aprilie 27. ŢR 
165 Eu Socol peharnic scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie la mîna cinstitului, mai marelui nostru jupan Hreza vel vornic, cum să să ştie că am fost cumpărat eu Socol peharnic partea Preadei postelnic, feciorul Pîrvului de Lazure, cîtu au fost parte lui în sat în Gemenilea, desprea fraţii lui, a patra partea şi cu trei rumîni, pre numea Voico Glăva şe Coman şe Cîrstea şe cu feciorii lor, cum scrie şe în zapiselea Predeai postelnic, carea mi-eu făcut mie de la mîna lui cîndu mi-eu vîndut. Iară după aceia, cîndu au fost acum, iar dumnelui vornicul Hreza mi-eu dat banii cît amu dat iu Socol peharnic în mîna Predeai pre această partea, 
166 cum scrii mai sus. Insă banii să să ştii şasezice şe optu de galbini. Şe amu dat şe zapiselea amîndoă la mîna dumnelui vornicului cari am avut eu de la mîna Predei postelnic de cumpărătorea, pintru că au fost dumnilui mai volnic a cumpăra. Aceasta am scris. Pis measeţa aprilie 27, vă let 7138 
1630. DRH, B, XXIII, nr. 92, p. 165-166.1630 mai 12. ŢR 
178 Adecă eu Stanciul logofăt ot Cîlceşti şi Oancea logofăt ot Lereşti scris-am acesta al nostru zapis, să fie de credinţă la mîna părintelui Nicodim egumenul de la mănăstirea den Vale, cum să să ştie că au fost robit ungurii neşte ţigance ale mănăstirei şi le-au trecut în Ţara Ungurească. Iar cîndu se-au tîmplat de au bătut Şerban pre crai, iar aceale ţigance prinsule-au haiducii şi le-au dus în tabără, să le vînză la cochi vechi. Deci 
179 într-aceaia, Pribeag Mihaiu, el se-au tîmplat de le-au cumpărat aceale 4 ţigance, derept ughi 15. Apoi ţigancele au scăpat de acolo şi au venit în ţară, iar la mănăstire. Iar Pribeag Mihaiu, cîndu au venit apoi den pribegie cu doamna lu Şerban voevod, în zilele Radului voevod, el au trimes de ş-au luat ţigancele de la mănăstire. Iar părintele Ioan, care au fost atunce egumen, el n-au vrut să dea ţigancele, ce au venit în pîră naintea Radului vodă cu Pribeag Mihaiu. Deci Radul vodă au dat aceaste ţigance iar lu Pribeag Mihaiu, cum le-au cumpărat, să şe le ţie. Deci Pribeag Mihaiu apoi, el au făcut ţigancele vînzătoare, iară părintele Ioan, care au fost egumen, el n-au avut bani să le scumpere, ce au venit la noi de se-au rugat să-i dăm bani să le scumpere şi să ne dea banii pînă la o zi. Deci noi, într-aceaa, am dat bani de le-am scumpărat şi i-am pus zi de la Bobotează pînă la Paşti, ca să ne dea banii. Iar el n-au putut nici într-un chip să ne dea banii, ce au rămas ţigancele la noi. Şi am mersu de faţă cu egumenul naintea Radului vodă în divan şi ne-au făcut cartea dumnealui. Şi am mersu şi naintea părintelui vlădicăi Luca, de am făcut şi cartea sfinţiei lui. Iar cînd au fost acum, în zilele domnu nostru Leon voevod, iar egumenul Nicodim au vrut să ne leapede banii de atîta vreame şi să ia ţigancele toate. Iar noi am mersu cu dînsul naintea neguţătorilor şi naintea a mulţi boiari, anume: ot Uscaţi, Danciul logofăt i ot Corneşti, Ilie vtori dvornic i ot Mogoşani, Stoica Boteanul i ot Dărmăneşti, Raduslav i ot Răteaşti, Muja i Antonie i ot Voineşti, Radul pitar i ot Rătivoeşti, Simion pitar i Oprea logofăt, de ne-am tocmit de bunăvoe, de am dat 2 ţigance să fie la mănăstire, iar 2 le-am luat noi păntru bani ce am dat pre iale. Deci am dat acest zapis al nostru la mănăstire cum de acum nainte să avem pace unul de cătră alalt. Aşa ne-am tocmit noi denaintea acestor boiari carii sînt scrişi aici în cest zapis, cum de acum nainte să nu mai fie nici o price între noi. Iar carele va mai scorni pîră de acum nainte, acela om să fie blestemat de vlădica Hristos şi de 318 otţi ije vă Nichei şi să lucuiască cu Iuda şi cu Aria. Şi păntru credinţa am pus şi peceţile noastre spre acest zapis ca să să ştie. [...] Eu Stanciul logofet. Iacovu logofet manu propria. DRH, B, XXIII, nr. 98, p. 178-179. 1630 mai 14. ŢR 
181 [...] scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis la mîna lu Miloş logofet, nepotu de frate jupînului Stoicăi ce au fost mare vistiiar, cum să se ştie că au fost trimis Alexandru voevod, feciorul lu Iliaş voevod, pre Antonie postelnic ce-i zice Caţi Diiavolul, ca să strice şi să prade mănăstirea ce să chiamă Strîmba, hram sfînta troiţă, care o au zidit den temelie jupan Stoica vistiiar, unchiul lu Miloş logofet. Iar după aceaia, am văzut noi făcîndu-se atîta răotate despre domnie la cea sfîntă mănăstire, noi ne-am sculat toţi, cu tot săboriul, de am chiemat pre Antonie postelnic ce scrie mai sus, de l-am ospătat în sfînta monastire în Tismeana şi ne-am rugat să nu facă răotate mănăstirei. Şi ne-am tocmit de i-am dat galbeni 250, de o am cupărat această mănăstire despre domnie şi am venit la Alexandru voevod, dacă i-am dat banii şi ne-au făcut carte pre mănăstire, ca să fie mehtoh, moşie ohabnică. Şi o am tot ţinut cu bună pace pînă acuma, în zilele domnu nostru Leon voevod, feciorul lu Ştefan voevod. Deci cînd au fost acuma, iar Miloş logofet, carele iaste titor mănăstirii de la Strîmba, n-au vrut să-şi lase mănăstirea care o au zidit unchi-său Stoica vistiiarul ca să fie metohu la Tismeana, cum nea-o fost vîndut Alexandru voevod, ce ne-am tocmit noi de-a noastră bunăvoe să ne dea banii noştri şi să-şi ţie mănăstirea, deacă nu-i iaste voia să o lase metoh Tismeanii. Şi am socotit cu toată cheltuiala şi cu dobînda banilor fac galbeni 300 de toţi. Derept aceaia, iar Miloş logofet el au muncitu şi ne-au dat aceşti bani ce scriu mai sus, galbeni 300, toţi deplin pînă la un ban, în mîna noastră tuturora, cîţi ne scriem mai sus. Şi aceşti bani ni i-au dat denaintea cinstiţilor deregătorilor domnu nostru: jupan Hriza vel dvornic i jupan Vladul vel logofet i jupan Papa biv vel logofet i jupan Miho vel spatar i jupan Muşat vel stolnic i jupan Buzinca vel comis i jupan Tudor biv vel slijer i jupan Mateiu biv vel agă. Şi neguţători mărturie: jupînul Ghinea Coţi şi jupînul Proca i jupînul Jipa şi jupînul Isar. Deci mai mult noi călugării Tismeanii treabă să nu mai avem 
182 cu mănăstirea Stoicăi vistiiar, ce să chiemă Strîmba, că ne-au plătit toată datoriia pînă la un ban Miloş logofet, ca să avem pace de acum nainte unii cu alţii. [...] Hriza dvel vornic. Vlad vel logofăt. Papa biv vel logofetu. Muşat vel stolnic. Buzinca vel comis. Tudor suljer. Eu Mateiu aga. DRH, B, XXIII, nr. 100, p. 181-182.1630 mai 22. ŢR 
191 Jupan Necula biv vel vistiiar i jupan Hriza vel dvornic i jupan Vladul vel logofet i jupan Papa biv vel logofet i jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Miho vel spatar i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i jupan Muşat vel stolnic i jupan Gorgan biv vel spatar i jupan Buzinca vel comis i jupan Costandin biv vel peharnic i jupan Gligorii biv vel comis i jupan Grama vel pitar i jupan Gherghi vel armaş i jupan Neagul vel aga i Mitrea pitar i Tudor slujer Rudeanul i Vasilie aga i Mateiu aga i Stamatie aga i Nedelco portar i Ianiu velichii portar i Dumitru vtorii vistiiar Dudescul i Radul logofet i Para logofet i Paraschiva logofet i Bunea logofet ot vistiarie i Mateiu cliucer dascalul i Cîrstiian i Oprea i Ilie i Staico i Neanciul i Mihalcea i Iorgachi i Paraschiva vtorii dvornici i Drăghici spatar, sin Papev logofet i Andreiu spatar, sin Vladul vel 
192 logofet i Stroe, sin Fierăv logofet i Radul spatar Dudescul i Tudor comis Ştirbeaiu i Riga vtorii armaş şi alţi boiari şi roşii mulţi de în ţeară, carii-ş vor pune mai jos peceţile lor şi iscăliturile lor, facem această carte a noastră să fie de mare credinţă la mîna fratelui nostru Sima vtorii logofet ca să-i fie satul Cîineştii de în Otăsău, ot sudstvo Vîlcea, tot satul cu tot hotarul şi cu toţi megiiaşii cîţi se vor afla în sat, să-i fie rumîni şi cu tot venitul de pretutindenilea, oarecît se va aleage de preste tot hotarul. Pentru că se-au fost ucis un om în sat în Cîineşti, anume Tudor Cambaz şi l-au fost ucis feciorii lui în casa lui. Deci au trimis domnu nostru Io Leon voevod, sin Ştefan voevod, armaş ca să prinză pre acei hoţi şi să ia şi deşugubina. Apoi săteanii n-au sărit să prinză hoţii, ce au scăpat. Deci au adus pre Pîrvul Cosoroavă şi pe Vladul Bursul şi iar pre Vladul de în Surpatele şi pre Bîrsanu şi pre ........... aicea de i-au închis domnu nostru în temniţă. Iar fratele nostru Sima vtori logofet, el i-au luoat pre Cîineşti în chizăşiia lui de cătră domnu nostru, cum vor plăti deşugubina domnească. Apoi ei au fugit şi deşugubina nu o au plătit, ce au apucat domnu nostru pre fratele nostru Sima logofet chezaşul, de au plătit el toată deşugubina deplin, de au dat domnu nostru 115 oi cu mii. Şi au dat venitul fratelui nostru Hrizii vornic, partea lui, ughi 20 şi la Gherghi vel armaş, ughi 10 şi treapăd armaşilor, ughi 10, carii au fost mersu acolo. Şi au dat la fratele nostru Vladul logofet ughi 15, de au scos 16 vaci ale Paraschivei logofet, că au fost întrat chezaş pentru nişte birure ale Cîineştilor. Şi au dat fratele nostru Sima vtorii logofet aceaste oi şi aceşti bani de înaintea noastră tuturora şi a tot sfatul divanului. Şi am văzut şi cartea domnu nostru la mîna fratelui nostru ce scrii mai sus, cum să ţie satul Cîineştii să-i fie rumîni, cum scrie şi mai sus. Aşijderea şi noi încă aşa mărturisim şi am făcut şi această carte a noastră ca să ţie satul Cîineştii, să-i fie rumîni, cu tot hotarul şi cu tot venitul, cum scrie şi mai sus. Şi ş-au pus zi pînă acum la Ispas, de nu se vor îndura de moşie, să-i plătească şi oile şi banii şi să aibă pace. Iar de nu vor plăti pînă la zi, să-i fie satul Cîineştii de moşie stătători în veacu. Deci zioa le-au trecut şi oile şi banii nu i-au mai plătit. Deci am dat şi noi, ca să-i fie rumîni de moşie cum scrii mai sus. Aceasta am scris, ca să se ştii şi să se crează. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus peceţile noastre şi iscăliturile noastre mai jos. [...] 
193. Necula Paraschiva logofet. Hriza vel dvornic. Gherghe vel armaş. Vladul vel logofet. [...] Papa biv vel logofet. Drăgan spătar. Ivaşco dvornic. Staico dvornic. [...] Stanciul vornic. Muşat vel stolnic. Preda vtori dvornic. Gorgan spatar. Cîrstea dvornic. Buzinca vel comis. Eu Iurgachi vornic. [...] Ilie vornic. Gligorie comis. Andr[...]iu spatar Rudenu. Tudor slujer. Eu Vasilie spatar. Mitrea pitar. Radu spatar Dudescul. Neagul vel agă. Harvatu spatar. Eu Mati aga. Dumitraşco vistiiar. Iane vel portar. Stamati aga. Tuduran slujer. Vasile Paindur aga. Bunea Vîlcul vtorii logofet. Para logofet ot vistiiar. Pe verso, însemnare ulterioară: Carte la mîna Simei vistiiar de la divanul Bucureştilor, pe satu Cîineştii, mai 22, 7138. DRH, B, XXIII, nr. 104, p. 191-192-193.1630 mai 28. ŢR 
205 Să se ştie acesta răvaş cum au cumăîpărat Ursea ot Jădeani 2 răzore, unu în imaşu, altul la Tufele Unătei, de la Tatomir şi o jumătate de pogon, 660 aspri. Iară au cuînpărat Ursea 4 prăjîni în lat şi în lungu, 10 prăjîni de la Stan, nepotul lu Tatomir, 230 bani. Iară au cumpărat Urîsea 1 răzor de la Enachi, fratele Manei lu Lupoe, la Ţuşăşti, 110 bani. Aldămăşari, anume: Radul Ciocan i Procopie i Giura i Bălan i Bratia i Meliîntie, Ionaşco i Stoican i Mihalcea, Ignat i Stan Geloiu i Miclea i Milea, Muşat Bughea i Stan lu Pătru i Stan Voilă i Neagul iManciul Cămîrzan. [...] Popa Dragomir. Popa Curea. DRH, B, XXIII, nr. 109, p. 205.1630 iunie 2. ŢR 
208 [...] Innaintea smerenii noastre venit-au jupînul Dumitru biv dvornic de au mărturisit cum au fostu ertat nişte rumîni ai lui, ca pînă va fi viu să-l socotească şi să-l hrănească şi să-l asculte de toate, iar după moartea lui, ei să fie ertaţi. Şi le-au fost făcut şi cărţi domneşti şi zapisele lui la mîna lor. Iar după aceaia, ei nici l-au căutatu, nici l-au socotit, nici l-au ascultat. Deci într-aceaia, văzînd şi el aşa, venit-au în divan înaintea dumisale lu Io Leon voevoda, domnul Ţărîi Rumîneşti, feciorulu răposatului şi preabunului Io Ştefan voevoda şi înnaintea tuturor boiarilor cu rumînii de faţă, de i-au datu fiiu-său Bunei logofăt, căci l-au căutat şi l-au cinstit şi nici de o nevoe n-au ştiut. Deci le-au luat cărţile şi zapisele ce le-au fostu făcut de ertăciune, de le-au datu în mîna fiiu său Bunei logofăt, să-i fie de moşie rumîni, ei şi moşia lor şi cu altă moşie şi vii, cîtu au ţinut jupînul Dumitru vornicul în Dol-Grădişte. Deci într-aceaia, venit-au Dumitru vorniculu şi înnaintea smerenii noastre, de au mărturisit însuş şi au arătatu şi zapisul lui, care au fostu făcutu la mîna fiiu său Bunei logofet păntru aceşti rumîni şi moşii ce scrie pre nume în zapisul lu Dumitru vorniculu, cum i-au dat şi l-au miluit du bunăvoea lui, să-i fie moşie stătătoare. Derept aceaia şi smerenia noastră încă am datu această carte a noastră la mîna Bunei logofăt cum cine se va ispiti după petrecania lu Dumitru 
209 vornicul, au de în fraţii lui au de în nepoţii lui au fie cine de în ruda lui sau măcar de într-altu neam striinu, a sparge tocmeaala şi miluitura aceasta, cea-au miluit şi cea au tocmit Dumitru vornic păntru aceşti rumîni ce scriu mai susu şi moşii, acela să fie afurisit şi treclet de domnul nostru Isus Hristos şi de smerenia noastră şi după moartea lui netopit să fie. Derept aceasta, am datu această carte a smerenii noastre. [...] DRH, B, XXIII, nr. 111, p. 208-209.1630 iunie 2. `ŢR 
209 [...] cu învăţătura domnii meale, acestui om, anume Gherghe de în Zorileşti, ca să fie volnic cu cartea dumniei meale de să-ş ia dijmă şi de grîu şi meiu de la rumînii lu Trufanda şi de la toţi oamenii carii vor fi arat pre moşiia lui în sat în Zorileşti şi de nimenea opreală să n-aibă naintea cărţii dumnii meale. Şi să fie volnic Gherghe cu cartea domnii meale, cine va mai ara de acum nainte neîntrebat pre moşiia lui, să-l prade pre acela om de pre ........u, pentru că aşa iaste şi dreptate şi leage să ia dijmă de pre moşiia lui dă la cine va ara ........ [...] DRH, B, XXIII, nr. 112, p. 209.1630 iunie 14, Bucureşti. ŢR 
221 [...] lu Şerbu de în Nănişori şi fămeii lui, Staicăi, ca să fie volnici cu aceasta carte a domnii meale de să-şi ţie 2 pogoane de vie în dealul Văleanilor, care pogoane au fost ale fie-sa Mihaei şi ale ginere-său lu Bogdan. Şi să fie în pace Şerbu de cătră Stan răchiiariul şi de cătră Stan al Buzei de Oraş de Floci, pentru că aceaste pogoane de vie, ce scrie mai sus, fost-au de moşie ale Udrei grămăticul, vărul Mihaei, feciorul lu Tudor Grecul. Deci s-au sculat vară-sa Mihaia înpreună cu bărbatul ei Bogadn 
de au fost vîndut aceaste doao pogoane de vie lu Stan răchiiar şi lu Stan al Buzei, încă în zilele lu Alixandru voevod Iliiaş, fără ştirea Udrei grămătic şi fără ştirea ........ Şerbu, iar apoi Udrea grămătic, deaca au prins de veste, el ş-au luoat ocina lui îndărăt de la aceşti cumpărători, ce scriu mai sus ........ ale lui ........ iar Stan răchiiariul şi cu Stan al Buzei, ei se-au sculat ...... pre ...... femeaia ..... vani ...... fie în pripă şi au avut strînsoare de bani ..... dregătoriului domnii meale jupan Hriza vel dvornic de le-au dat .....  derept 15 galbeni şi o iapă căci vrea să dea Danciul cliucer Doicescul ...... ia aceale pogoane. Deci i-au fost judecat atunce să ia Şerbu de la fie-sa ....... şi de la ginere-său Bogdan ce va putea afla pentru bucatele lui ce au dat pentru dînşii, den altu n-au aflat nemica să ia fără numai ceaste 2 pogoane de vie de în dealul Văleniilor, de le-au luoat. Şi am văzut domnia mea şi cartea lu Alexandru voevod de judecată cum scriu mai sus, leat 7137, cu mărturii, anume: Danciul cliucer i Stanciul 
222 peharnic Meiutescul i Capotă ot Şcheai i ot Bucşăneşti, Vîslan i Vasiu i Ona ot Gîrbovi. Deci şi domnia mea încă am judecat şi am dat lu Şărbu i Staicăi ca să le fie aceaste 2 pogoane de vie moşie lor şi coconilor în veacu. [...] DRH, B, XXIII, nr. 118, p. 221-222.1630 iunie 16. ŢR Eu Paraschiva, muiarea lu Ion, feciorul Manei Beantii de în Tifuleaştii şi cu fetelea melea, anume: Samhira i Rada i Iona i Stana i Dobra, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru cum am vîndut noi tooată ocina nosnostră ce ne-u rămasu de la părinţii noşştri, de preastea tot hotarul de înn satu de înn Tefuleşti, de în sileaşte satului şi de în cîmpu şi de în pădurea şi de într-apă şi de preastea totu locul cîtu se va alegi, părintealui Savei egumenol de la mănăstirea Coziianilor, unde iaste hramul sfînta troiţă, dereaptu 700 aspri gata. Şi am luatu eu Paraschiva cu fetele cele mai mici, cu Stana şi cu Dobra, 350 aspri, iar Samhira i Rada şi Iona aşijderea au luatu 350 aspri gata, la vreame de fomete, de ne-m prinsu sufleatelea. Şi mărturiia mulţi omeni buni: de în Tifuleaşti, Mirce i Stanciul i Tudor, de Moşăşti, Radul Scrăleanţe i Stănigoci i Theodosie diiacon, de Bănoleşti, Ţintea i Vlădan, de în Treastiia, Dragomir. DRH, B, XXIII, nr. 119, p. 222.1630 iunie 17. ŢR 
223 Adecă eu Barbul s ...... urii i Neag, feciorul lu Toder de Găurici, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna Lecăi spatar, cum să să ştii că ne-am vîndut noi de bunăvoi nostră Lecăi spatar, fără nici o silă, să-i fiim rumîni şi cu ocina nostră, să-i fim moşii şi noi şi ficiorii nostre şi cu toată ocina nostră ohabnică, însă cu toată ocina nostră cît se va aleagi din Găorici, deript 40 de galbini gata, însă unul cît 4000 di bani. Şi la acistă tocmeală a nostră întîmplatu-se-au de-au fost mulţi boiri şi omini buni, anume Bunea logofăt şi Tatul logofăt i Dan ot Lătcini i Voico ot Grozişti i Lazar ot tam şi alţi mulţi migiiaşi şi omini buni, carii nu sînt scris. Acist-am scris să fii di mari crindinţă. [...] I Crăciun ot Novaci. Barbul. Neag. Şi eu Badea mărturii. Dan del Lătceani. Voico de Vîlceani. Gagiul ot Vităneşti. Stoica de Vităneşti. Tudor ot Poenari. Vîrlea ot Poenari. DRH, B, XXIII, nr. 120, p. 223.1630 iunie 23, Bucure;ti. ŢR 
224 Adecă eu Radul Turcul şi cu feciorie mie, anume Sasul şi Stoica şi Staico, den satu den Sminov şi cu alalţi feciori, cîţi Dumnezeu-mi va da,  scris-am acesta al mieu zapisu, ca să fie de mare credinţă la mîna Bunei logofăt de Orbească, cum să se ştie că m-am vîndut eu dumnealui, să-i fi eu rumîn şi cu feciorii mie şi cu toată ocina mea din satu den Sminov, ot sud Vlaşca şi cu vitele şi cu tot venitul de preste tot hotarul, cît mi se va vene. Şi m-am vîndutu eu de a mea bunăvoe şi cu ştirea tuturor 
225 megiaşilor, fără de nici o silă, derept 5 000 de bani gata, ca să-i fi eu lui rumîn şe feciorilor lui, cîţi Dumnezeu-i va da şi nepoţilor lui şi eu şi feciorie mie, în vecie. Şi la tocmeala nostră tîmplatu-se-au mulţi boiari mărturie, anume: jupînul Gherghe vel armaş şi Para logofăt şi Paraschiva logofăt ot Buteşti i Şerban logofăt den Bîlcereşti i Dumitru logofăt şi Trifa slujer ot Orbească şi Vîlcul logofăt de Budeane. Şi pentru mare credenţă, pus-am şi peceatea mea. Şi am scris eu, Ştefan logofăt, sin Marco peharnic ot Brătiiane, vă nastolea Bucureşti, meseaţa iunie 23 dni, vă leat 7138 
1630. Eu Radul. Vîlcul logofet. Radul logofăt. Paraschiva logofăt. Şerban vtori logofăt. Dumitru logofăt. DRH, B, XXIII, nr. 122, p. 224-225.1630 iunie 30. ŢR 
226 Adecă eu Dumitru de Bealeţi, ginerile lu Mogoşilă de în Ţigăneşti, fac cest zapis al mieu, să fie de credinţă la mîna jupan Stroe logofet şi a fraţilor lui, Vintilă i Neagul, cum să se ştie că i-am vîndut o silişte în mijlocul satului Ţigăneşti, de la părul cela zgrăunţatul, care silişte mi-au dat zeastre socru-mieu Mogoşilă, derept 1150 de bani gata. Şi o-m vîndut de a mea bunăvoe, fără nici o silă şi cu ştirea fraţilor miei şi a tuturor megiiaşilor, ca să le fie moşie în vecie. Şi cînd le-am vîndut această silişte, ce scrie mai sus, mărturie au fost: de în Ţigăneşti, Vlaicul i Radul i Stan i pac Stan, sin Donei i Stoian dorobanţul i Stan de margine i Dumitru Borcei. [...] DRH, B, XXIII, nr. 124, p. 226.1630 iulie 2. ŢR 
227 Eu Tudor sulgeariul scris-am la al mie cinstit şi pre iubit fecior, jupan Vladul vel logofăt, de la Dumnezeu pace şi sănătate scriem dumnetale. Alta, dăm ştire dumnetale pentru o pîră ce-au avut Anghel cu judecii de în Cremenari pentru o silişte de sat, că judecii o făcea acea silişte curătură a lor, iar noi am căutat înpreună cu părintele piscupul şi cu Tanasie peharnic ş-am adevărat că iaste silişte, nu iaste curătură. Ce-am judecat să înparţă acea silişte cu funea, cum înpartu şi cîmpul, însă Anghel să funească, iar ei să iubească. Iar dumneavoastră veţi socoti şi mai bine, să ţie cum li se va veni. Aceasta dăm ştire dumnetale. Să fii dumneata sănătos, amin. [...] Smearănnî episcup Theofil Rîmniceschi. Tudor suljer. Pe verso: La al mieu cinstit şi prea iubit fecior jupan Vladul vel logofet. DRH. B. XXIII, nr. 126, p. 227.1630 iulie 2. ŢR 
228 Adecă noi aceşti 4 boeri, ci-am fost luaţi denaintea domnu nostru lu Leon vodă de Tudor sulgeriul şi de Dionisie egumenul den Coziia şi de călugării de în Codmeana, boeri anume: Tanasie peharnic, Ghioca postelnic, Goran logofet, Dumitru logofet, ca să adevărăm păntru neşte rumîni de Număgeşti, anume Vladul cu feciorii lui şi Toma cu feciorii lui şi Dumitru Bănăgui cu feciorii lui, care rumîni au fost mai nainte vreme ai mănăstirei de în Codmeana; ci să aflăm: fost-au eşit aceşti rumîni de la mănăstire mai nainte vreme, în zilele celor domni bătrîni, cîndu au fost rumînii slobozi a să judeci, au fost eşit de la Mihai vodă încoci ? Şi Tudor sluger dat-au bani pre ei, au ţinutu-i-au în sila lui? Dereptu aceia, noi am căutat înpreună cu cinstitul părintele episcupul Theofil Rimnicesc şi cu mulţi omeni buni şi a am adevărat cum Vladul au fost eşit de la mănăstire încă mai nainte vreme, în zilele altor domni bătrîni şi au fost dat Vladul la mănăstire înzăciuială de în toote bucatele şi găleata de judecie, cum au fost obiceiul ţărîi şi au fost slobod despre mănăstire ş-au şăzut pre moşîia lui în sat în Ciumăgeşti. Iar după aceia, el s-au vîndut sulgerul să-i fie rumîn şi i-au fost. Dereptu aceia, amdat şi noi pre Vladul cu feciorii lui să fie rumîni lu Tudor sulgeriul cum s-au vîndut şi l-am scos den cărţile Coziei. Iar Toma şi Dumitru, noi am adevărat cum au fost eşit de la mănăstire mai încoace de legătura lu Mihai vodă şi au fost luat şi ei bani de la Tudor sulger, ci noi i-am dat să fie rumîni mănăstirii, ei şi feciorii lor, şi i-am scos den cărţile lu Tudor sulgeriul, iar păntru banii ce-au luat de la Tudor sulger, el să le ţie, Tudor sulger, ocina lor, cum o vîndut sau să dea banii. Aş-am adevărat şi i-am tocmit şi i-am înpăcat denaintea părintelui episcupul Theofil Rimnicesc şi am făcut 2 cărţi de cestea, să fie cîte una la unul d ei, păntru să aibă pace unui cu alţi. Şi au fost la această tocmeala proegumenului Ionichie, ispravnicul de la Coziia. Aş-am adeverit noi cu sufletele noastre. [...] Tanasie peharnic. 
229 Eu Ghioca. Goran logofet. Eu Dumitru. DRH, B, XXIII, nr. 127, p. 228-229.1630 iulie 3, Băjeşti. ŢR 
229 Adecă eu Stanciul scris-am al mieu zapis cum să se ştie că m-am înfrăţit cu văru mieu Oancea şi l.am dăruit cu o dealnişă de în Mihăeşti, însă dealniţa Mircei cu şăzutul ei şi cu locurile de în cîmpu şi preste tot, pre unde va avea. Iar văru mieu Oncea m-au dăruit cu 600 de bani. Şi iar m-au mai dăruit ci o vacă cu lapte. Şi am dăruit pentru că am avut multă parte de el. Şi mărturie încă am pus: de în Băjeşti, Ivan păharnic şi popa Raduslov de Romîneşti şi Preda de Lereşti. Şi am scris eu, popa Vladul de Băjeşti, ăn casa mea. Pis vă measeţa iulie vă 3 dni, vă leat 7138 
1630. DRH, B, XXIII, nr. 128, p. 229.1630 iulie 6, Bucureşti. ŢR 
229 Scris-am eu Dumitru, bărbatul Ştefanei, de aice de Bucureşti, acesta al meu zapis, cumu să se ştie că amu vîndut eu Dumitru un locu aice în Bucureşti, locul cîtu se va alege de lungu şi de lat şi cu 2 prăvălie 
230 şi lîngă gîrlici, de în direpta, o prăvălioră mai mică. Şi pentre-acelea 2 prăvălii au fostu ulicioră, de au treacut cu calul încărcatu. Şi este acestu locu lîngă prăvălie lu Sveti Ion şi lîngă Strapodarul, şi de în zosu au fostu Stana Voivei. Şi acestu locu au fostu alu Ştefanei, cunpăratu de Nechiforu. Eră deca au murit Nechiforu, au luatu Ştefan pre mine. Eră Nechiforu şi Ştefana au fostu datoru la Ghiune gelepul 15 000 mie de bani. Ce deca amu luat eu Dumitru pre Ştefana, amu făcut coconi cu dinsa, de la Mihne vodă pînă în zilele lu Şărban voivod, Ş-amu plătit ace bani eu Dumitru, 15 000 de bani turceşti. Deci acest locu l-amu vîndut lu Stamati postelnic de oraş de Piteşti dereptu ughi 20 şi cheltuelă, ughi 2, ca să-i fie lui moşie şi lui şi fecioriloru lui şi să n-aibă nici o bîntuelă de niminile. Şi cîndu au dat Stamati aceşti 20 de galbeni şi 2 cheltuelă, au fostu mărturie: popa Anghel i dieconul Manta i Dima cantaragiul i Dihni i Negul postelnic, Enachi croitor i Dima plapumar i Cîrste plapumar, Dumitru croitor. Şi cine va sparge acesta al meu zapis să fie proclet de 318 de oteţi ce sîntu întru vă Necheiu şi să lăcuescă cu Iuda şi cu Arie la un loc. [...] Eu Dihni. Eu postelnic Negul. Eu Dumitru. Eu popa Anghel. Eu Dima. Pe verso: Martie 3, 7153. Zapisul de cumpărătoarea Ducăi ceauş ot Piteşti de 1 pimniţă den Bucureşti cu prăvălii, care le-au văndut acum el cu fraţii lui jupînului Costandin vel postelnic, za ughi 60. DRH, B, XXIII, nr. 129, p. 229-230.1630 iulie 13, Bucureşti. ŢR 
233 [...] sfintei dumnezeeşti mănăstiri de la Colentina, ce iaste hramul sveti Ioan Cîrstitel, ca să fie rumînaşii de sînt înprejurul mănăstirii în pace de dijmă de stupi şi de gorştină de porci şi de oi, pentru că i-am ertat domnia mea de toate mîncăturile, cum au fost ertaţi şi mai de înnainte vreame de alalţi domni, numai să fie de posluşaniia sfintei mănăstiri ce va trebui. Derept aceia şi voi, deregătorilor şi voi, toate slugile domniei meale, carii veţi fi într-acest judeţ Elhov, în vreame ce veţi vedea această carte a domnii meale, iar voi încă să căutaţi foarte să vă feriţi şi în pace să-i lăsaţi, nemica să nu-i învăluiţi rumînaşii ce sînt ai mănăstirii înprejur şi să aibă pace şi sfînta mănăstire de toate, cum scrie mai sus. Pentru că am văzut domnia mea şi cartea lui Alecxandr voeovd, sin Radul voevod, leat 7135 şi cartea lu Alecsandr voevod Iliiaş, leat 7136, tot de pace şi de ertăciune. Aşijderea şi domnia mea încă i-am ertat şi le-am întărit cărţile pre tocmeală, cum scrie mai sus. Iar cine se va ispiti preste această carte a domnii meale a învălui mănăstirea şi rumînii mănăstirii, ce scrii mai sus, bine să ştie că acele om mare certare va avea de cătră domnia mea. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 131, p. 233.1630 iulie 25. ŢR 
236 Adecă eu Dobromir pîrcălabul şi jupîneasa mea Mariia, fata lu Dumitru Pîrtinea şi eu Vladul, feciorul Udrii ot Murgaşi, scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Dumitraşco marele vistiiar, cum să se ştie că i-am vîndut noi, de a noastră bunăvoe partea noastră de ocină den sat den Bereani. Insă să se ştie că sîntu preste tot hotarul în sat în Bereani 3 funi; ci i-am vîndut noi amîndoi părţile noastre de ocină de preste tot hotarul doo funi deplin şi dentr-altă fune a patra parte, dereptu bani gata ughi şasezeci. Şi am dat eu Vadul şi doi rumîni, anume Negre, feciorul lu Andreiu şi Dan cu fămeaia lui. Şi i-am vîndut noi de a nostră bunăvoe, cu ştirea a tuturor megiiaşilor şi a tuturor fraţilor de ocină. Şi am luat noi de la dumnealui bani gata: eu Dobromir pîrcălabul ughi treizeci şi eu Vladul, feciorul Udrei, ughi treizeci. Şi i-am dat noi şi cărţile de moşii ca să-şi facă dumnealui cărţi, să-i fie moşie ohabnică şi lui şi coconilor dumnealui, cîţi Dumnezeu-i va dărui. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari mărturie: părintele Teofil episcopul u Rîmnic i jupan Vladul vel logofet i jupan Gorgan biv vel spatar i jupan Matei aga i Ivaşco vornic ot Băloteşti i Cîrstiian vornic ot Boteani i Muja i brat ego Ivaşco ot Răteşti i dragomir Prundeanul şi alţi boiari mulţi mărturie. Aceasta am scris. Pis iulie 25 dni, leat 7138 
1630. Şi am scris eu Dumitru logofăt. Theofil episcup Rîmnic. Eu ermonah egumen ot Bistriţa. Igumen Dionisie ot Coziia. Vlad vel logofet. Eu Vlad postelnic ot Murgaşi. Adaos ulterior La noi la 24 de boiari aşa s-au adeverat dentr-acest zapis, partea Vladului, feciorul Udrei, ughi 30; au lipsit, că s-au aflat răscumpă rat cu cartea lui Matei vodă. Iar partea lu Dobromir, cu ughi 30, au rămas sfintei episcopii. DRH, B, XXIII, nr. 133, p. 236.1630 iulie 29. ŢR 
240 Scris-am eu Gligorie, ficiorul popei lu Dumitru de pre Otăsău, acesta al mie zapis să fie de mare credinţă la mîna jupanului Sima logofăt şi la mîna jupînesei Mariei logofeteseie, cum să să ştieea că am vîîndut dumnialor luînca de la rîu, însă a me parte, de în mejdina lu Antoniea în curmeziş, pînă în apă, însă cu apă cu tot, şi în lungiş, de în Crucea Călugărului iar pînă în apă, iar cu apă cu tot şi în sus şi în jos, derept aspri 160. Şi o am vîîndut eu de bunăvoia me şi cu ştire omenilor miei, ca să fie dumnialor moşiea. Şi mărturiiea: popa Stoica, popa Zahariia şi Luca, Antoniea de acole, Tudor Grecul i Bade, Iliea. Şi am scris eu, Ghiorman pitar. Pis measeţa iulie 29 dnă, vă let 7138 
1630. Eu Gligoriia. Pe verso: Păuşeşti. DRH, B, XXIII, nr. 136, p. 240.1630 august 1. ŢR 
241 Eu Oprea logofătul de Bălţaţi scris-amu acestu zapis al meu la mîna jupînunului Hrizei marili vornic, să sea şte cumu vîndut iar 20 de stînjini de ocină în Bălţaţi, dereptu 2 000 de bani preastea tot hotarul de în matca Prahovei pînă în matca Roşiei. Şi mărturie pus-am anume. Şi de apă şi de în cîmp şi de în del, preastea tot gotarul, pînă în matca Roşieia. Şi adămăşari pus-am anume: Dediul arbunaşil şi jupînul Sima şi Ghica aga şi Miha arbunaşul şi Ghioca şi Stăncioi i Coman de Călineşti. [...] Pe verso:  ot Dol Bălţaţi. DRH, B, XXIII, nr. 137, p. 241.1630 august 12. ŢR 
245 Adică eu jupanul Muşat vel stolnec şi jupaniţa meh Dispina, scris-am al nostru zapis cum să să ştii că am dăruit prea fii-miu Vasilie şi pre fii-me Ancuţa cu ocina de la Stăneşti, carie a-m fostu cumpărat de la Fătul şi de la frate-său Negoea ot Corşori şi de la feciorei lor mai denainte vreme de la denşie, dreptu 100 de galbeni, ca să le fie lor moşie şi feciorelor, în vecie adevărat, amin. [...] Muşat vel stolnic. DRH, B, XXIII, nr. 140, p. 245.1630 august 13. ŢR 
249 Scris-am noi jupîneasa Despa şi Eremiia i Dumitra, feciorii Radului postelnic di Potoceani, acesta zapis al nostru, cum să fie de credinţă la mîna jupanului Hrizea vel dvornic, cum să să ştie că i-am vîndut patruzeci de stînjini de ocină înn sat în Greci, preste tot hotarul, de înn hotar pînă înn hotar, şi cu 1 pogon de vie lucrat şi cîte pogoane să vor afla lucrate şi nelucrate, partea a 40 de stînjiăni ce-am vîndut noi din Greci cu casa şi cu grădini cu tot. Şi o am vîndut de a noastră bunăvoe şi cu ştirea tuturor fraţilor noştri, derept 12 galbeni. Şi mărturisescu şi eu Deatco peharnic, fratele Radului postelnic, cum au vîndut cumnată-mea Despa şi aceşti nepoţi ai miei ce sîntu mai sus-scrişi, de a lor bunăvoe acea ocină cu vii, ce-i mai sus-scrisă. Iară carele se va ispiti veri cine din ruda noastră a lepăda banii îndărăt sau altă pîră a purta, să fie blăstemat de 318 otţi ije vă Nichei şi să fie cu Iuda şi cu Ariia întru loc. Şi mărturie: Stanciul vornicul ot Sălătruc şi Neanciul vornicul ot Măneşti i Gherghe vornicul. Şi păntru credinţa pusu-ne-am şi peceţile. [...] Eu Radul vornicul ot Desa mărăturie. [...] Stanciul postelnic ot Pade. Eu Barbul postelnic ot Potoceni mărturie. DRH, B, XXIII, nr. 142, p. 249. 
1630 septembrie 1 - 1631 august 31 ŢR 
254 Să să ştie cum au cumpărat Nan de la Stanciul ot Juguranii o jumătaate de loc de casă dereptu 600 aspri. Şe aldămăşari: Perco i Stoicea i popa Neagul i Radul. 
255 Şi iară cumpăratu Nanu de la Sora, fata lui Mareş de Creţi, 2 pogonea de vie şi jumătaate în Dumăbravă, în dealulu viilor şe un stînjenu de ocină şe un rozor în cîmpu, de o ţene Pascalie. Aldămăşari: Oana i Stan i Radul i Stealea i Calcea. Şe se-u cumpărat acele moşei dereptu 2400 aspri. Deadi Lepădat hină-sa Radii pogun, cîndu o au boteazat, de vie cu loc, să nu fi dajnic, în Dumbravă. Cini-i va lua, să fie brăsteamat 300 şi 18 oteţi. Leatul 7139 
1630 - 1631 DRH, B, XXIII, nr. 145, p. 254-255. 
1630 septembrie 1 - 1631 august 31. ŢR 
256 [...] Radului postelnic ot Farcaş, ca de să-i fie lui neşte rumîni în satul Bărcăneştii, pentru c-au avut pîră naintea domnii meale Radul  
257 postelnic ot Farcaş cu Stan postelnic din Greci şi se-au pîrît de faţă naintea domnii meale. Deci domnea mea le-am dat 4 boiari pre răvaşe domneşti, anume: Negre logofătul i Stan din Miheşti i Staico ot Puturoasa i Barbul ot Prisaca, ca să caute să-i judece şi să-i tocmească cum vor afla cu sufletele lor. Deci aceşti boiari ce sînt mai sus-scrişi au căutat şi i-au judecat şi i-au tocmit de-au dat Radului postelnic aceşti rumîni, anume: Stan i Mircea, feciorii Radului Dămţuescul şi Oancea cu nepotu-său Cîrstea. Iară lu Stan postelnic i-au dat pe Borduşilă cu feciorul şi pre feciorul lu Opriş. Ş-am văzut domneaea mea şi zapisul acestor boiari, ce sînt mai sus-scrişi, la mîna Radului postelnic, cum i-au judecat şi i-au tocmit şi i-au înpăcat cum dea acum nainte să nu mai aibă pîră şi gîlceavă întru ei. Derept aceae am dat şi această carte a domnii meale Radului postelnic ca să-ş ţia aceşti rumîni ce sînt mai sus-scrişi cu bună pace, pre tocmeală ce i-au tocmit şi i-au judecat şi i-au înpăcat aceşti boiari ce sînt mai sus-zişi. [...] . DRH, B, XXIII, nr. 147, p. 256-257. 
1630 septembrie - 1631 august 5. ŢR 
261 Adecă eu Barbul postelnecul, feciorul Dulcelui postelnecul, scris-am acesta al meu zapes la mîna Grozei ot Brîncovenie cu feciorul lui, 
262 cîţe Dumnezeu au data, şe cu moşea lui, cîtă să va adăvăra den fune a lu Stăneslav, păntru că s-au scumpărat de la Barbul postelnic, derept aspre 12 900 de a lui bunăvoe şe cu şterea tutur megeiaşelor. Şe iar să să ştie că această moşee, ce iaste mai sus-scresă, cum să să şte că au scumpărat Groze şe Avan, parăte Groze, cîtă să va adivera dentr-ace fune. Şe mărture: popa Mehae ot Lumaş, popa Dumetru Dol Coşovene şi Mehea ot Cărăceia şe Preda ot Robăneşte e Vladul Coţăven ot Jăi e Gherghena ot tam. [...] DRH, B, XXIII, nr. 150, p. 261-262. 
1630 septembrie - 1631 august 5. ŢR [...] Simei vtorii logofăt, ca să-i fii lui 2 pogoane de vii de la viia cea boerească de jos de la Păuşăşti den Otăsău. Păntru că acele 2 pogoane fost-au den viia a Oprii logofăt, iar cînd au vîndut Preda, feciorul Oprii logofăt, acele vii, iar aceste 2 pogoane el le-au făcut că sîntu rumîneşti, ale 2 rumîni ce să fac judeci, anume Radul şi ........ Şi tot le-au ţinut pînă acum, că au fost tot făcut înşelăciune de cătră jude-său Preda, ca să i le plătească, de nu le va şti boiarinul dumnii meale Sima logofăt. Iar cînd au fostu acum, în zilele dumnii mele, iar boiarinul dumnii mele ce-i mai sus-scris, iar el au aflat cum acele 2 pogoane de vii au fostu den viia boerească, n-au fostu acelor rumîni. Şi au mărturisit toţi megiiaşii den prejurul locului şi de acolo den sat den Păuşăşti. Iar boiarinul dumnii meale Sima logofăt au apucat pre Preda, feciorul Oprii logofăt, pentru acele 2 pogoane de vii. Deci şi el încă le-au dat boiarinului dumnii meale Simei logofăt, ca să-i fi moşii stătătoare cum sînt şi celelalte vii.  
263 Derept aceaia am dau şi dumnia mea ca să-i fii aceste răzoare de vii ohabnice şi de nimeni opreaală să n-aibă. [...] DRH, B, XXIII, nr. 151, p. 262-263.1630 septembrie 7, Bucureşti . ŢR Adecă eu Stoican şi cu frate-miu Marin, feciorii popei Radului ot Comanca, scris-am zapisul nostru, să fie de credinţă la mîna jupînului Neculii vistiiar, ca să se ştie că am fostu toţi megiiaşi cu moşiele noastre, încă mai denaente vreame. Iar după aceaia, cînd au fost acuma, în zilele domnu nostru creştin Leon voevod, iar noi sînguri, de bunăvoia noastră, fără dă nici o silă, venit-am la dumnealui jupan Necula vistiiar, dă ne-am vîndut amîndoi fraţii noştrii şi cu toate moşiile nostre de în Comanca derept 2000 de bani. Şi am luoat toţi banii deplin de în mîna jupînului Ivaşco vornicul. Şi mărturii: jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Gligorie comis, i jupan Gherghe biv vel spătar i jupan Răzvan vtorii vornic i Barbul postelnic de Poiana şi încă mulţi boiari, carii nu sînt scrişi într-acest zapis. [...] Ivaşco dvornic. Gligorie comis. Gherghe peharnic. Ghiuriţă căpitan. Barbul postelnic. DRH, B XXIII, nr. 152, p. 263. 1630 septembrie 10. ŢR 
264 [...] jupan Ivaşco biv vel vornic, ca să să ştie că se-au tocmit cu boiarinul domnie meale jupan Muşat vel stolnic dînaintea domnie meale păntru zeastre care au fost dat jupînul Ivaşco vornicul fie-sii, jupîneasa Mariia, toate să le dea jupînul Muşat stolnecului jupîneasii Marii, nemica să nu oprească. Şi aini ce va fi făcut Vasilie spătar jupîneasii Marii toate să i le dea, iar ce vor fi agonisit Vasilii spătar şi cu jupîneasa Marii, ori rumîni, ori ţigani. ori firecături, ori vite de cai, veri dechise de casă, veri vii, orice vor fi agonesit pînă vor fi fost în casă amîndoi, tot să imparţă dă în doo, toati să dea jupîneasii Marii jumătati, iar altă jumătati să rămîi la cocoani, să fie lor şi cocoanili să rămîi pri seama lu Vasilii spătar, păntru că aşa se-au tocmit dinaintea domnii meale jupînul Ivaşco vornic şi cu Muşat stolnic de bunăvoia lor, fără dă nici o silă. Derept aceaia să aibă a darea jupînul Muşat stolnic aceastea toate cîte să scrie mai sus jupîneasii Marii. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 153, p. 264.1630 septembrie 10, Bucureşti. ŢR 
268 [...] voao dijmarilor şi voao vinăricearilor şi voao mierarilor ot sudstvo Gorjil. După aceaia vă dau în ştire domnia mea pentru că am fost ertat domnia mea satul Tismeana, slobozia al sfintei mănăstiri Tismeana, cu cartea domnii meale, ca să fie în pace de toate mîncăturile şi slujbele cîte sînt preste an, cum au fost ertat şi de alţi domni. Iară cîndu au fost acum, voi de cartea domnii meale n-aţi ascultat, ce umblaţi învăluindu. Deci au venit egumenul Ignatie de la sfînta mănăstire Tismeana aicea înaintea domnii meale, de au jeluit şi au spus cum n-au pace, ce aţi scris şi veţi să-i dijmuiţi. Deci, în vreame ce veţi vedea ceastă carte a domnii meale, iar voi să căutaţi să lăsaţi foarte în pace bucatele mănăstirii şi ale satului Tismeana, nimica să nu-i învăluiţi, nici să loaţi ceva, pentru că am lăsat şi am ertat domnia mea să fie în pace de toate, în zilele domnii meale, cum au fost ertaţi şi de alalţi domni. Şi de veţi fi loat ceva sau veţi fi tras, au den bucatele mănăstirii au de în bucatele satului Tismeana, tot să daţi îndărăt, nimica să nu vă atingeţi de ceva sau să vie a do-ara jalbă, că bine să ştiţi că nu veţi plăti cu alt, ce cu capetele şi mare certare veţi avea, căci nu veţi asculta cum iaste porunca domnie meale. Aceasta vă grăescu domnia mea. [...] DRH, B, XXIII, nr. 155, p. 268.1630 octombrie. ŢR 
272 Scris-am eu Eftimie al mieu zapis la mîna Bratului comis şi a coconolor dumnealui, cum să să ştie că am schimbat un loc eu cu Bratul comis. Ci Bratul comis datu-mi-au un loc la Ciofrîngeani, lîngă viia mea, iar eu am dat comisului un loc în Peştără, loc măsurat pre loc. Iară de va fi locul de în Peşteră mai mare de cel de la Ciofrîngeani, totu să fie dat, iar de va fi mai mic locul de în Peşteră, să mai ia loc de aire, să să unple măsura, loc pre loc să fie tocma. Şi am scîmbat de a nostră bunăvoe, cu ştirea a mulţi boiari şi megiiaşi, carii vor mărturisi mai jos. Şi am scris eu Eftimie cu mîna mea şi nemea de noi sau de feciorii noştri să nu mai întoarcă, ci să fie moşie stătătoare în veci. Pis measeţa ohtombrie ........... dni, vă leat 7139 
1630. Eftimie postelnic. Dumitru postelnic, sin Mitrii pitar. Albul ot Argiş, mărturie. DRH, B, XXIII, nr. 158, p. 272.1630 octombrie 2. ŢR 
278 Eu Gligoriea de în Păuşeşti, ficiorul pope lui Dumitru, scris-am acesta al mieu zapis să fie la mîna jupan logofătului Simei, de mare credinţă, cum să să ştie că i-am vîîndut o selişte de între văi, derept aspri150. Şi am vîîndut eu de bunăvoia me şi cu ştire tuturor omenilor miei şi a rudelor. Şi cînd am făcut această tocmală fost-au mulţi megiiaşi şi omini buni, anume: popa Stoica şi popa Zahariia şi Stănilă şi unchiaşul Bălaur şi Dumitru şi Antonie şi Lucaca şi Oprea Bădese. Şi am scris eu Ghiorma pitar. Pis meseţa ohtomvrie 2 dnă, vă let 7139 
1630. Pitariuul Ghiorma. Eu popa Stoica. DRH, B, XXIII, nr. 160, p. 278.1630 octombrie 2. ŢR 
278 Eu popa Stoica de în Păuşeşti scris-am acesta al mieu zapis să fie la mîna jupan Simei logofăttul, să fie de mare credinţă, cum să să ştie că i-am vîîndut o selişte de între văi, ce o am fost cumpărat de la Ralul lu Drăgan mai deinte vreme; acum o am vîîndut logofătului, derept aspri 150. Şi o am vîîndut eu de bunăvoia me şi denainte cestor mărturii ce-s mai sus-scrise. Păîntru credinţa pus-am mîna şi pecete. Şi am scris eu Ghiorma pitar, Ohtomvrie 2 dnă, vă let 7139 
1630. Eu popa Stoica o-m vîndut de voe me. Pitariuul Ghiorma. 
279 Pe verso: "Zapisul lui Gligorie şi a popei Stoicăi pre siliştele lor din Păuşeşti, 7139" 
1630. DRH, B, XXIII, nr. 161, p. 278-279.1630 octombrie 5. ŢR 
279 Eu Răzmiriţă, feciorul logofătului Stoicăi şi al Muşii den sat den Cîndeşti, scriiu şi mărturisesc cu acesta zapis al mieu cum am vîndut popei lu Şerbu den sat den Odobeani 1 locu de pogono de vie cu un locu de casă în dealul Cîndeştilor, dereptu 300 de aaspri gata locul de ocină nedajnic, den partea lu Năgruşu. Şi o vînzu eu Răzimiriţă popei lu Şerbu de bunăvoia mea, să fie lui moşie şi lui şi făciorilor lui şi nepoţilor lui şi strenipoţilor lui, niclintită. Şi adălmăşari, oameni buni, annume: Neguleciul şi Balotă şi Lupul şi Voico, făciorulu lu Neagoe şi Dragomiru, făciorulu lu Muşat şi Stoica lu Răzmiriţă den Cîrlomănişti şi Chiricu de Mierîia şi Tudoru, făciorulu iară al Muşat şi Neagulu, făciorulu Radul de Neagoşina. [...] DRH, B, XXIII, nr. 162, p. 279.1630 octombrie 10, Bucureşti. ŢR 
280 Adecă eu jupan Ianiu Psira vistiiariul denpreună cu jupîneasa mea Mariia scris-am şi mărturisim noi cu acesta al nostru zapis, să fie la mîna jupînului Gherghe logofet de la vistierie de mare credinţă, ca să se 
281 ştie cum i-am vîndut satul Vărăştii de pre Sabar, de în judeţul Elhov, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi cu toţi rumînii şi de în siliştea satului, de pretutindinilea, oarecît se va alge de preste tot hotarul, derept 90 000 de bani gata. Şi l-an vîndut noi acest satu Vărăştii de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, cu ştirea tuturor boiarilor, ca să-i fie lui moşie şi coconilor ce-i va da Dumnezeu în vecie. Pentru că acest satu Vărăştii fost-au dat de doamna Elina lu Costandin cliuceriul, feciorul răposatului Şerban voevod. Iară apoi, cîndu au fost în zilele lu Alexandru voevod, feciorul lui Iliaş, voevoda, iar Costandin cliucer, el au vîndut acest satu, Vărăştii, la noi, pre bani gata. Iară după aceia, cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru Io Leon voevoda, feciorul răposatului Ştefan voevod, iară eu Ianiu vistiiar şi cu jupîneasa mea Mariia, noi am vîndut acesta satu Vărăştii, ce scrie mai sus, jupînului Gherghe logofătul derept acest preţu, cum iaste mai sus-scris. Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturie, anume: jupan Dumitru al doilea vistiiar Dudescul şi Para logofet şi Dula logofet şi Bunea logofet şi Dumitru logofet şi Paraschiva cliucer şi Mogoş cliucer şi Andreiu spatar, fecior Vladului ce au fost logofet mare şi Costandin biv vel peharnic şi iar Costandin cliucer şi Panga vătahul de aprozi şi Manea cupeţu şi Dumitru şi alţi mulţi boiari carii se-au scris mai jos cu peceţile lor şi cu iscăliturile lor. Aşijderea şi noi pentru mai mare credinţă, adevărată, pusu-mi-am şi peceata ca să se ştie şi să se crează. [...]  [...] Bunea Vîlcul logofet. Dumitru logofet. Paraschiva vtori clucer. DRH, B, XXIII, nr. 164, p. 280-281. 
1630 octombrie 20. ŢR 
284 Cinstite logofete, să fii dumneata sănătos. Dau ştire dumitale pentru rîndul slujbei noastre de aicea, că slujim pînă o petrecui foarte bună. Cînd au fost luni în prînzu, în 18 zile, eu mă duseasem de la soroc să tocmescu nişte miiare cu ceşti negustori, să o iau, că ne grăbiia turcul cu miiare; în urma mea fost-au venit feciorul Filieşanul cu 30 de omeni la mine să mă prinză. El nu m-au găsit acolea, ce-au găsit ficiorii, ce-au prinsu a-i uciderea şi a-ntrebarea de mine unde sînt. Eii, deac-au văzut nevoia, au fugit; ce-au luat şi caii miei toţi, de n-am rămas nici cu unul, ce sînt pedestru. Şi au luat calul Savei şi al lu Ion şi al lu Stan Păţitul şi au luat şi banii cîţi era strînşi de mierărie, toţi, şi cîţi bani au fost pre birărie, că atunce ne venise neşte feciori den birărie, şi au luat; eara, cît n-au fost băgat în berbeniţă, toate. Şi au luat dulama mea şi hainele Radului frăţine-mieu, i-au luat tot, de-au rămas numai cu cămeşa şi au luat dulămile feciorilor, de sînt numai cu trupurile. Şi ne-au luat şi cămeşi şi tot ce au găsit. Şi cîtă vită au găsit de trăsură de miiare, toată o au luat; şi vaci şi cai şi tot. Şi catastişele, cîte au fost de astăvară, toate le-au luat, că era în desagii cu bani. Şi cîţi birari au găsit, toţi i-au luat de i-au legat, de le-au luat banii şi catastişele şi i-au despuiat de i-au lăsat cu piialea. Şi au luat calul Paraschivei şi al Neaniului şi al uncheaşului Stroe şi al Radului Bădăcel. Mai rea răutate n-am văzut de cînd sînt. Cînd am mersu la tîrg, venise veaste la căpitanul cum treace Aslan vornicul cu Gorgan şi cu Matei şi cu alalţi boiari cu tot la munte. Ce-am şi încălecat cu sîrbii, ce-am mersu luni seara la Runcul cliucearul; demăneaţa ne-am sculat de noapte, ci ne-am dus unde au fost ei tăbărîţi. Ce ne-am pus în gura plaiului, ca să nu-i lăsăm să treacă. Eii au venit toţi de faţă, că era mulţi şi tot de folos, ce-au şi dat la noi. Cînd am stătut să vedem ce vor să facă, au eşit nainte Mihaiu cliucearul şi Dumitru căpitan şi cheima pre căpitanul să meargă la ei şi striga să ne închinăm lor. Deacă au văzut că nu vom, eii au şi dat la noi de ne-au răsipit, de-au fugit cine încătroo au putut. Vrutu-ne-am pune şi capetele după alalte nevoi. Deaca am venit la tîrg, scris-au vornicul cărţi la vodă şi la vornicul şi la toţi boiarii cum au fugit Aslan vornic cu feciorul lui şi Gorgan spatar şi aga Mateiu şi Barbul Brădescul şi fratele lu Mihai cliucer şi Barbul de Poiană şi feciorii Iscrului şi Barbul de Fratoşiţă şi feciorul lu Malcoci şi 
285 alţii mulţi de la Olt şi de la Romanaţi şi de la Jiiul de Jos şi de la Mehedinţi. Ce-am vrut să viiu eu cu cărţile să spui ce-am văzut; şi au scris şi vornicul şi căpitanul la vodă şi la boiari de răutate au făcut, ci apoi eu gîndiiu cum voi veni şi să las aicea slujba pustie ? Ce-am trimes ceşti feciori şi cu un sîrbu cu cărţile, ce vor spune şi ei şi de în gură ce-au văzut.Că acum ţeara fuge toată, că le-au zis acei boiari ţerăi: " fugiţi toţi după noi, nu mai daţi nemic ", ce acum nu rămîne nime. Ce să ştiţi dumneavoastră că ac........... rumînii nu vor să dea nemic, ci bat feciorii şi le iau banii şi trăsurile şi zic că le-a zis boiarii să nu dea nemic, că le vine alt domnu. Ci acum noi ne-am îngrozit de nu ştim ce vom să facem că ni e frică că ne vor ucide. Ci acum, pînă nu se va face o tocmală, noi nu îndrăznim nimic să ne tindem şi nici feciorii nu cutează să umble necăiurea să-şi strîngă cîte o rămăşiţă. Ce-am mai rămas să văz cum va fi lucrul şi să pornescu neşte vite de birărie la curte. Ci să ştii, logofete, că nu va să se aleagă nimic din judeţ că se-au făcut lucrul ca acela, că acei boiari s-au lăudat cătră ţeară că preste puţine zile vor veni cu domnul. De altele ce voi scrie dumnitale ? Spune-vor şi de în gură ceşti feciori cum au fost. Aceasta scriu dumnitale, să fii dumneata sănătos. Mai micul dumnitale, Vasilie. Pis ohtomvrie 20 ..... Pe verso: La dumnealui, la Paraschiva logofetul să se dea. DRH, B, XXIII, nr. 168, p. 284-285.1630 noiembrie 3. ŢR 
286 Scris-am eu Staicu păhărnecul şi jupînesa me Rada, fata lu Dragomir postelnic de în Cepture, feciorul jupan Dumitru, ce au fost marele vornec, acesta al nostru zapis, cum să fie de mare credinţă la mîna jupan Buzincăi marele comis şi la mîna jupînesii lui, Ilina comisoaia, cum să se ştie c-am vîndut noi parte noastră de în Cepture toată şi cu cîţi rumîni se vor afla, însă parte jupînesii mele Radei, de a noastră bunăvoe, fără nici o silă, însă rumînii anumea, de în Cepture: Soare cu feciorie lui şi Tudor cu feciorii lui şi cîţi se vor afla de moşie de în Cepture şi parte jupînesii melea Radei de moşi şi de cumpărătoare de Muşcel, cu cîţi rumîni se vor afla şi foarte jupînesii mele Radei, de în Fîntînelea, şi cu rumîni cîţi sea vor afla şi parte jupîneseii mele de în Roma toată şi cu rumîni cîţi se vor afla şi parte jupînesie melea Radei de în Tătărăi, cu cîţi rumîni de vor afla şi cu parte me de în Cepture, cîtă am cumpărat eu Staicu păharnic 
287 am vîndut jupan Buzincăi, marele comis şi jupînesie lui Ilinie, dereptu trie sute şi patruzeci de galbeni şi doi, cum să-i fie lui moşie şi fecioriloru. Şi la tocmeala noastră fost-au jupan Tudoran sulgeriul i Măciucă clucer i Stanciul postelnic de Buziiani. [...] Tudoran sluger. Eu Staico păharnic. Stanciul de Boziiani. DRH, B, XXIII, nr. 170, p. 286-287.1630 noiembrie 4. ŢR 
287 Scris-am eu Cornea de Urlaţi zapisul meu la mîna jupînului Nastei, cum să se ştie că am vîndut eu partea mea de ocină de în ocina Trestienească de în Ratina, de peste tot hotarul a şaasea parte. Şi eu Cornea am cumpărat aceasta ocină mai denainte vreame, de în zilele lui Simeon voevod, de la Necşat de Trestiiani de în Vali. Deci cîndu au fost acum, în zilele lui Alion voevod, iar eu Corinea de lipsă şi de nevoe o am vîndut jupînului Nastei de în sat de Negoeşti direptu 600 aspri gotovi. Şi o am vîndut eu Cornea de a mea bunăvoe ca să fie jupînului Nasti moşie şi ficiorilor lui şi nepoţilor şi strenepoţilor neclătit de nimea în vecie, amin. Şi mărturii: jupînul Neagul şi frati-său Antonie de Negoeşti şi Dima neguţătorul şi Iacov neguţătorul şi popa Stoica şi Neaicul de Murgeştii şi Radul Babei şi Dumitru logofet şi Stan socru-său de Brăgăreştii. [...] DRH, B, XXIII, nr. 171, p. 287.1630 noiembrie 5. ŢR 
288 Adecă noi moşteanii satului den Negraşi, ot sud Vlaşca, scriim şi mărturisim cu acest zapis al nostru ca să fie de cridinţă jupîneasii Mariia a răposatului Trufanda vistiiar şi la mîna coconilor dumniiaii, cum să să ştie că am fostu toţi judici cu moşiile noastri şi cu feciorii noştri, încă mai denainti vreami. Iar după aceaia, cînd au fostu acuma, în zilile domnu nostru criştin Lion vodă, sin Ştifan vodă, iar noi sînguri, de bunăvoia noastră, fără dă nici o silă vinit-am la dumneaei dă ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu toati moşiile noastre cîte vom avea la Negraşi, însă iu Anghil cu fiiu-miiu Ganea am luat 6 000 aspri gata şi iu Mihalco cu feciorii mii 3000 di bani şi eu Voico cu fiiu.miu Vlaicul i Oprea i Anghil, cu toată partea mea di ocină şi din sat şi cu ceaia parti di ocină aleasă, am luoat 4000 di bani; şi iu Albul cu feciorii mii am luoat aspri gata ....... face priste toţi ....... di aspri. Şi am luoat toţi bani deplin. Şi mărturii cari-ş vor puni iscăliturili şi piceţili mai jos. Şi pintru crindinţa am pus în loc di peceati cu deagitili. [...] DRH, B, XXIII, nr. 172, p. 288.1630 noiembrie 18. ŢR 
298 [...] Stroe logofet, ca să fie volnic cu această carte a domnia meale să ţie satul Goleştii şi Criva şi Epoteştii i Urzica i Gogoşii i Marmuri şi ţiganii, păntru că aceaste sate şi ţigani, i sînt date zeastre de la socru-său, jupînul Fota postelnic şi de la socră-sa, jupîneasa Stana. Deci domniia mea am vrut să le iau domnia mea pre seama domnească, păntru Gorgan spatar. Deci dec-am adevărat şi am aflat domnia mea că n-au vrit Gorgan spatar nici o treabă cu aceale sate şi ţigani, ce au fost date zeastre boerenului domnia meale Stroe logofet, domnia mea iar le-am dat să fie pre mîna lui, alt nimea treabă şi meteah să n-aibă cu aceale sate şi ţigani. Derept aceaia şi voi, toate slugile domnia meale, care veţi mearge într-aceste sate ce scrii mai sus, în vreame ce veţi vedea ceastă carte a domnia meale, iară voi să căutaţi forte în pace să lăsaţi aceaste sate şi ţigani, de acum nainte moşiile alt nimica să nu-i mai învăluiţi, că aşa iaste învăţătura domnia meale. [...] 
299 [...] DRH, B, XXIII, nr. 178, p. 298-299.1630 noiembrie 24. ŢR Eu Stanumir şi frate-miu Chirca de în sat de în Păuşăşti scris-am aceast zapis al nostru şi cu frate-miu Stănilă, cum să se ştii că am vîndut jupînului Simei logofet u leavade de în josu de viia logofătului Simei în vale, lîngă levade logofetului, derept 140 de bani. Şi mărturie: popa Stoica şi popa Zahariia şi Ion logofet ot Măniceşti i Crăciun logofet ot Titoiu i Udreşte logofet ot Şărenesa i Ionaşco logofet ot Corlăneşti. [...] Crăciun. Ionaşco. Braşov logofet. Ion. DRH, B, XXIII, nr. 179, p. 2991630 decembrie 1. ŢR 
300 Adecă noi moşteanii satului Lătceanii ot sud Teliorman, anume: Cozma i Radul i Turcea i Măciucă i Cernat i Opriş i Cînda i Voico i Coman i Buda răspopul i Voico străchinar, scris-am şi mărturisim cu acest zapis al nostru cum să să ştie că am fostu tot judeci cu moşiile noastre şi cu toţi feciorii noştri încă mai deanainte vreame. Iar dup-aceaia, cînd au fostu acuma, în zilele domnu nostru creştin Lion voivod, feciorul răposatului Ştefan vodă, iar noi sînguri, de bunăvoia noastră, fără de nici o silă, am venit la jupînul Bunea logofăt de ne-am vîndut rumîni cu feciorii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină den hotarul de jos, preste tot hotarul şi cu viile şi cu moara şi cu tot vinitul. 
301 Insă eu Cozma cu feciorii mii Melentie şi Dobre şi cu alalţi feciori, cîţi-mi va hărăzi Dumnezeu, al luoat bani 3700 şi 2 boi, derept 1100 de bani şi eu Radul cu feciorii mii am luoat bani gata 2600 şi eu Turceală cu feciorii mii Cernat i Vladul i Peia şi cu alalţi feciori, cîţi va da Dumnezeu, am luoat bani gata 4800 şi 2 boi, derept bani 1600 şi eu Măciucă cu feciorii mii Areon i Florea i Stoican i Mircan i Magdalin şi cu alalţi feciori, chiţi-mi va hărăzi Dumnezeu, am luoat bani gata 5400 şi 2 boi, derept bani 1600 şi eu Cernat cu feciorii mii Radul i Stan şi cu alalţi ficiori, cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat bani gata 3200 şi 2 boi, derept 1800 şi eu Opriş cu feciorii mii, cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat bani gata 2600 şi eu Cînda cu feciorii mii am luoat bani gata 2600 şi eu Voico cu feciorii mii, cîţi-mi va da Dumnezeu, am luoat bani gata 2600 şi eu Coman cu feciorii mii am luoat bani gata 1500 şi 2 boi, derept bani 1100 şi eu Buda cu feciorii mii am luoat bani gata 2130 şi un bou, derept bani 470 şi eu Voico străchinar cu feciorii mii am luoat bani gata 2050 şi 2 boi, derept bani 550; fac bani, înpreună cu boii, 41500 de bani. Şi am luoat aceşti bani deplin den mîna jupînului Bunii logofăt pre noi şi pre feciorii noştri şi pri toată moşiia noastră, cum iasti hotărîtă şi aleasă cu toată plasa noastră den jos, den hotar pînă în hotar şi den cînpu şi den pădure şi den apă şi cu viile şi cu tot venitul, cum scrie şi mai sus, ca să-i fim rumîni de moşie şi lui şi feciorilor lui şi nipoţilor lui. Şi mărturii: jupan Para logofet i Stroi logofet i Tatul logofet i Dumitru logofet i jupan Stanciul Pustiiul cupeţ i Leca spătar den Găvăneşti i Trifa slujer i jupan Apostal gealepul i Ghioca cupeţu i Şărban logofăt i Peia logofet i Mitrea postelnic şi încă mulţi boiari, carii.şi vor pune peceţile. Aceasta-m scris, ca să să crează, să-i fim rumîni în vicie. [...] Para logofet, manu propia. Gherghe armaş. Ghinea postelnic ot Văleani. Tatul logofet Danovic. Peia logofet. Trifa slugearu. Gherghi logofet. DRH, B, XXIII, nr. 181, p. 300-301.1630 decembrie 5. ŢR 
302 Scris-am noi featele lu Nistor ot Păuşăşti anume ....... Maria, înpreună cu mumă noastră, acest zapis al nostru să fie de credinţă la mîna Simei logofet, cum să se ştie că ne-am vîndut toată moşîia nostră ce-au fost de la tatăl nostru de în Păuşeşti, cît se va aleage de în cîmpu, de în pădure, de într-apă şi den seliştea satului cu viia, cu pomi, cu tot, de a noastră bunăvoe, deriptu bani gata aspri 1000. Şi am luoat aceşti bani deplin denaintea a tot satul, anume: popa Stoica, popa Zahariia, Luca cel mare, Stănilă Deleanul, Oprea frate-său, Stepcea, Gherghe, Bălaur, Chirca, Miho, Gheorma pitar, Udrişte logofet, Ion ban. [...] Eu popa Stoica. Eu popa Zaharia. Ghiorma pitar. Udrişte logofet ot Şărineasa. DRH, B, XXIII, nr. 182, p. 302. 1630 decembrie 6. ŢR 
305 Eu Ionachi scris-am acesta al meu zapis la mîna postelnicului lu Ion cum cum să să ştie că i-am fostu datori 16 galbini şi 4 costande. Dici altă n-am avutt ce-i da, ci i-am dat moşia din Corănet, totă parta me di cîmp şi di pădure şi de apă şi di sălişte şi de preaste tot hotarul ast, cîtă să va dăvăra parta me. Şi i-am dat de a me bunăvoe astă moşie, făr-de om, ci moşie pustie. Şi cudă m-am tocămit, fost-a mulţi megiiaşi di prejurul locului ast, anumea: Stan vatahul de Gaia şi Calotă de Dubriceni şi popa Ion de Gaia şi popa Preda de Grupăşani şi Fira de Floreşti şi Radul şi Barbul de Cornet şi Lepa şi Barbul, ficiorul lu Pătr de Cornet. 
306 Şi această moşie o-m cupărat eu cu jupînasa Stanca ast, fără frate-miu Vlaica. [...] 6 zile, [...] Eu Ionachi vizitoriul. Stan vatahul. Popa Ion. Barbul, ficiorul Radului. Barbul, ficiorul Pătrului. DRH, B, XXIII, nr. 184, p. 305-306.1630 decembrie 11. ŢR 
308 Scris-am eu Vasilie şi Hlebul, Vladul, Stan, Ţigan, Stoica de Vaidiiai, am scris acest al nostru zapis la mîna postelnicului Radului şi a Danciului de Măldăreşti, cum să să ştie c-am venit de ne-m dat noi rumînii de a nostră bunăvoe, nici ne-u silit eiai să ne dăm, ci noi ne-m dat de a nostră bunăvoe să fim rumînii dumnielor ohabănici, lor şi feciorilor lor. Şi la tocmela nostră au fost mulţi omeni buni: Fîrtat logofet de Creţeni, Opre pîrcălabul de Măldăreşti, Oprea sluga postelnicesi de Vlăduleni şi popii de Măldăreşti, anume popa Necola şi dieconul Bade şi Dan şi Drăgan de Vlăduleni. Aceşti au fost toţi la tocmela nostră şi pentru credinţa ne-m pus şi peceţile. [...] DRH, B, XXIII, nr. 187, p. 308.1631 ianuarie 5. ŢR 
318 Scriş eu Lăudat, feciorul Bandeai de Coteşti, acesta zapis al meu, cum am luat 1450 bani de la logofetul Tatul împrumut şi am pus o delniţă zălog, anumea a lu Bolovan, cu tot ci-au avut, den cămpu şi den sat tot ce area, pînă la lăsata săcului de carnea. De-i va da banii să-ş ţiie moşie, iară de nu va da banie, să-i fie moşiia logofătului Tatului. Şi mărturie: popa Stoica de Coteşti şi Ghergheie de Grădişte i Marin i Negoe şi Mitrea i Dan. Şi am scris eu Lăudat păntru creadinţă. [...] Degetul miu. Pe verso: Să să ştie cum au pus Negoe o delniţă a lu Lăudat zălog la Tatul logofătul, să-i deh banii cîndu vah puteh. Şi au scris Lăudat însuşi, cu mîna lui. Zapisul lu Bolovan, de la Lăudat, de vînyare ot Coteşti. DRH, B, XXIII, nr.192, p. 318.1631 ianuarie 11, Bucureşti. ŢR 
318 [...] Săcuiani a vorniceasii vornicului Cernicăi, carea iaste metoh la sfînta mănăstire hram Sfînta Troiţă, ca să fie volnici 
319 călugării cu această carte a domnii meale de să ţie balta carea iaste a sfintei mănăstiri a vorniceasii, de unde iaste piatra de în uscat pînă unde au pus semnu în balta şi par, cîtă iaste despre sfînta mănăstire. Pentru că această baltă fost-au de moşie a postealnicului Nedelco. Deci o au fost vîndut mai de înnainte vreame vorniceasii, de o au dat mănăstirii. Şi tot o au ţinut cu pace. Iar după aceaia, cînd au fost acum, în zilele domnii meale, avut-au pîră şi gîlceavă călugării de la mănăstirea vorniceasii cu călugării de la mănăstirea Cernicăi vornicul şi au venit de se-au întrebat aicea. Intr-aceaia, domniia mea trimis-am de aicea pre boiarenul domnii meale Paraschiva vtorii dvornicu acolo, ca să strîngă oameni buni şi bătrîni să caute şi să aleagă balta care iaste partea şi a mănăstirii vorniceaasa şi a mănăstirii dvornicul. Intr-aceaia, deaca au mersu acolo, au strînsu oameni buni: Oprea logofăt ot Săcuiani, Ionaşco comis şi alţi megiiaşi şi au mersu şi cu vînzătoriul, Nedelco postelnic, de au ales balta şi au pus în mijlocul bălţii semnu şi par şi la uscat au fost piatră. Derept aceaia şi domniia mea am judecat şi am dat ca să să ţie pre unde au pus semnu, să nu se mai amestece unii la alţii, ce să-şi ţie părţile cu pace unii de cătră alţii. Iar care se va mai amesteca în balta mănăstirii şi va mai scorni pîră, de mare gloabă va fi. [...] DRH, B, XXIII, nr. 193, p. 318-319.1631 ianuarie 23. ŢR 
325 Eu Tudor sulgeariul scris-am acesta al mieu zapis, ca să fie la mîna jupînului lu Dumitru şi a jupînului Vasilie de la Nicopoe, cum să se ştie c-au cumpărat satul Băcăleştii, că acel sat fostu-l-am dat eu fii-mea Samfirei zeastre. Dici l-au vîndut acestor boiari cu ştirea mea. Şi voi, rumînilor, să ascultaţi dă aceşti boiari, că sînteţi de acum naintea rumîni lor şi feciorilor ai lor. Iar cărţile voastre, dă cînd v-aţi vîndut mie, toate sîntu la mine, deci să şedeţi pre bună pace, că le sînteţi rumîni. Aceasta am scris. Pis ghenerie 23 dni, leat 7139 
1631. Tudor suljer. DRH, B, XXIII, nr. 198, p. 325.1631 ianuarie 23, Bucureşti. ŢR 
326 [...] satului Parapanii ot sudstvo Vlaşca, care este el sfintei mănăstiri hram Sveata Troiţă, de aicea de în oraş den Bucureşti, ca să se ştie să aibă a darea de acum nainte bir numai un galben; nici să se mai adaoge, nici să se mai scază, ce tot să dea pre această cislă ce scrie mai sus, măcar de să va mai fiinţa birul, măcară de se va mai scădea, iar ei tot să dea pre această tocmeală, pentru că i-am lăsat domnia mea şi i-am ertat. Să daţi pre tocmeală cum iaste mai sus-scris, pentru sfinta mănăstire, ca să-i fie mănăstirei de ajutor şi întărire, şi pentru că iaste un satu den margine, în calea turcilor, de au multe păsure şi greutăţi. Deci văzîndu domnia mea nevoia lor, şi mai vîrtos pentru sfînta mănăstire Sveata Troiţă, i-am lăsat domnia mea să dea bir 1 galben, altă asupreală să n-aibă. Derept aceaia şi voi, birarilor, carii veţi umbla într-acel judeţ Vlaşca, încă să căutaţi mai multu să n-aibă asupreală satul Parapanii, ce scrie mai sus, fără numai cît să dea pre acea tocmeală, că sengur domnia mea m-am milostivit de i-am lăsat ca să poată fi de ajutor şi de posluşaniia sfintei mănăstiri şi domnii mele pomeană. Iar cine se va ispiti a-i învălui într-alt chip, mai mult de cum scrie mai sus, acela om mare certare va avea de cătră domnia mea. Aşijderea am pus domnia mea şi blestem, pre care va dărui domnul Dumnezeu a fi domn şi biruitor Ţărîi Rumîneşti în urma noastră, încă-l rugăm să aibă a întări mila şi pomeana şi ceastă carte a domnii meale pre tocmeală cum scrie mai sus, pre acela domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l întărească întru domnia lui şi de altă lume să-i fie sufletul în răpaos. Iar care nu va cinsti, nici va înnoi, ce va călca şi va sparge mila şi pomeana domnii meale, să fie proclet şi anatema şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariia la un loc. [...] DRH, B, XXIII, nr. 199, p. 326.1631 ianuarie 27. ŢR 
327 Scris-am eu Stanciul de Izăbiceanie acesta al meu zapis la mîna părintelui Vasilii, egumenul ot Bistriţă, că me-u fost datori părintele Vasilie 1 ţigancă, anume Anăca, fata Muei ţiganul, nora lu Şărban; iar Coziia au fost datore Bistriţie 1 ţigancă, iar eu Stanciul am fost dator Cozie 1 ţigancă, fata Stanciului ţigan, ţiganca lu Idocse. Dici se-u tocmit egumenul Vasilie de la Bistriţă cu egumenul Dionisie de Coziia, de me-u făcut zapis egumenul Dionisii de la Cozie pre fata Stanciului ţiganul, ţiganca lu Idocse, să fie a me de moşii. Şi am făcut eu zapis egumenului Vasielii de la Bistriţa pre nora lu Şărban ţiganul, însă fără 2 fetea, ci a fost făcut mai nainte, să n-aibă Bistriţa lucru cu iale. [...] Şi mărturie părinătele episcupul de Rîmnic, chir Theofel şi Ion cliseriul ot Cozie şi Anîghel ot Costeşti şi Cîrstea postelnic ot Creţeşti şi Duiul i Lepădat ot Izăbiceni. DRH, B, XXIII, nr. 200, p. 327.1631 ianuarie 31. ŢR 
327 Adecă eu jupîneasa Mariia vorniceasa scris-am acesta al meu, zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupanului Gheorghie logofăt, cum să se ştie cum me-am pus zălog satul meu Curăteştii de Sus, rumînii mei, den judeţul Vlăşcii, cîţi să vor aleage şi cu tot venitul den cîmpu şi den pădure şi den apă şi de peste tot hotariul, den hotar pînă în hotar, 
328 dereptu ughi 20. Şi să aibă a lua dumnealui venitul şi să-i lucreaze dumnealui ce-i va fi voia. Iar eu să n-aib nici o treabă cu dînşii, pînă cîndu-i voiu da banii dumnealui. Iar deaca voiu da banii dumnealui, iar eu iar să-mi iau satul. Şi pentru mai mare credinţă, pusu-me-am şi peceatea. Şi se-au prilejit la tocmeala noastră: jupanul para logofăt i jupanul Stanciul Pustiiul neguţătoriul şi Dumitru logofăt şi Necula peharnic. [...] Eu Marie. DRH, B, XXIII, nr. 201, p. 327-328.1631 februarie 6, Bucureşti. ŢR 
331 Scris-am eu Tanasie peharnic, feciorul Mogăi ot Bărbăteşti şi cu feciorii mii, anume Pătru şi Ştefan, acest al nostru zapis, ca să fii dă mare credinţă la mîna jupînului Andocăi vătaf, cum să să ştie că i-am vîndut noi optu pogoane de vii cu ocină şi cu levadi şi nedajnece, fără vinărici boerescu, pre Valea Largă, în dealul Trestiianilar, Şi o am dat derept 7200 da bani gata, ca să fii lui moşii şi feciorilor lui. Şi o am vîndut de a noastră bunăvoi şi cu ştirea a tuturor rudeniilor noastre şi cu ştirea vecinilor şi den sus şi din jos. Şi cînd se-au făcut această tocmeaală au fost mulţi boiari mărturii, anume: jupan Neagul vel aga i jupan Grama vel pitar şi jupan Nedealco vel armaş i Socol paharnic i Ivan postelnic ot Văcăreşti. [...] 
332 Eu Tanasii păntru credinţa me-m pus şi mîna mea. Grama pitar. Eu Stoian călăraş. Eu Stan Cucubeaţă. Eu Stan Păcurariul. Şi eu Vladul Coromîtcă moşnean; şi au zis să fie viiar.DRH, B, XXIII, nr. 203, p. 331-332.1631 februarie 10. ŢR Scris-am noi Ionaşco postelnic i Tatul i Staico i Radul i Stroe acest al nostru zapis, ca să să ştie cum ne-m tocmit noi toţi de a nostră bunăvoe să aibă a ţinea Ionaşco postelnic jumătate de ocină de la Rîfov de peste tot hotarul, iar altă jumătate să avem a ţine noi toţi, i Tatul i Staico i Radul i Stroe, iar peste tot hotarul, iar cît să va alegea din cîmpu şi din apă şi din pădure şi din şăzutul satului. Peinntru că această ocină a fost a lor de moşie: deci au fost cumpărat Miroslav logofăt de la noi mai denaente vremea. Deci, cînd au fost apoi, iar ei ş-au răscumpărat, Tatul i Staico cu fraţii lor de la Ionaşco postelnic. Iar cînd au fost apoi, au fost vîndut Ionaşco postelnic o parte de ocină de la Romîneşte a lui Vintilă logofăt, văr premar Tatului şi lui Staico. Deci, piînntru căci au văndut Ionaşco postelnic parte lui Vintelă de la Romîneşte, iar el s-au tocmit de le-u dat de la Răfov o parte din cele patru părţile şi au rămas Ionaşco postelnic cu trei părţi. Şi ne-am tocmit noi de a nostră bunăvoe, ca să fie frăţie între noi de acum înnainte, să nu fie volnic Ionaşco postelnic a vende sau a băga alţi oamneni streini fără voe noastră, nici noi fără voe lui, numai nemul nostru. Iar cine va face alte tocmeli, să fie afurisit şi anathima de 318 otiţi. 
333 Şi mărturii: Sibiiu i Boica i Mici i Bade Mălae i Răzmiriţă. [...] Eu Ionaşco postelnic. Eu Tatul. Eu Radul. Stroe postilnicul. Staico. Popa Stoica ot Vaidiei, martor.DRH, B, XXIII, nr. 204, p. 332-333.1631 februarie 11. ŢR 
333 Să să ştie cum au cumpărat Ion de la Dragoe şi de la Răcnea un 1 pogon de vie şi jumătate cu stînjen de ocină, de îa apa Buzăului pînă în Lacul cu Zălojie şi cu loc da casă în capul vie, dereptu 1900 aspri gata. Şi au fost aldămăşari: Barbul Tatuliui i Radul Croitorul i Dan i Dumitru, Trifa, Albul, Neagoie, Radul, Niţă, Necula, Ion voştinarul de Cislău, Stroe de Ploeşti, Costachi de Gherghiţă, Ştefan, Stoica al Bunii, Ianiu, Nicoară, Budu, Freanţi, Coman al lu Cîrstiian, Stoica al Barbuliui, Stan Ţapul, Stroe croitorul. [...]DRH, B, XXIII, nr. 205, p. 333.1631 martie 4. ŢR 
340 Scris-am eu Şandrea neguţător şi cu soţiia mea Mariia acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna Ghiocăi postelnic ot Cotrăceni, cum să se ştie că i-am văndut partea noatră de ocină toată de la Cotrăceani, de în fruntea Predii, fratele jupîneasei meale Marie, a treia parte de în cîmp de în pădure, de în apă şi de în vii şi de în şăzutul satului, însă de preste tot hotarul şi cu tot venitul. Insă ne-au dat bani ughi 35 şi cheltuiala ughi 5. Şi am vîndut noi de a noastră bunăvoe, fără nici o silă, ca să-i fie lui moşie şi feciorilor lui. Mărturii au fost: jupan Miho neguţătorul şi Costandin fiiu-său şi Ivan neguţătoriul. Şi am dat cărţile meale 
...... ce le-am avut eu pre acea ocină la mîna Ghiocăi postelnic. [...] Şandru. Ivan neguţător.DRH, B, XXIII, nr. 211, p. 340. 1631 martie, 5 Bucureşti. ŢR 
340 [...] carea iaste aicea îu oraşu în Bucureşti, hram 
341 Rojdestvo Hristovo, ce să chiamă a Ghiormei banul, ca să fie volnicu părintele popa Gavriil, carele iaste socotitoriul sfintei besearici, cu această carte a domnii meale de să spargă nişte case ale unor oameni carii se-au strînsu pre ocina besearicii la Obileşti ot Elhov şi să-şi ţie ocina besearicii cu pace. Pentru că se-au strînsu oameni dentr-altă parte de ş-au făcut case şi se hrănescu pre acea ocină de la Obileşti a sintei besearici şi nemica nu vor să dea, al zeacelea, ce iaste venitul şi dijma de pre acea ocină. Derept aceaia, domnia mea am judecat şi am dat, ca să fie volnic părintele carele iaste la sfînta besearică să-şi ia dijma de în toate al zeacelea de pre ocina besearicii, ce scrie mai sus şi den grădini şi de în pîine şi den fînu şi de în toate, cum iaste obiceaiul. Iar care om nu va vrea să dea, să aibă a-i spargerea casa şi să-l gonească de pre ocină, să se ducă într-altă parte, unde va şti. Şi de nimeanilea opreaală să n-aibă. [...] DRH, B, XXIII, nr. 212, p. 340-341.1631 martie 14. ŢR 
347 Adecă eu Şuica ot Şuici dat-am acesta al nostru zapis să fie la mîna părintealui popei popei Savei de la mănăstirea sfînta trăiţă ot 
348 Vale, cum să să ştie că i-am vîndut o ţigancă, anume Iana, dereptu aspri 2500. Şi ne-am tocmit de a nostră bunăvoe. Şi la tocmeala a nostră au fost mulţi omenii buni, anume: popa Leontie şi popa Opriian, Dragomir postelnic, Radul postelnic, Ion, Balea i Stanciul postelnic. Şi zapisul am scris eu Leca. Pis measeta martie 14, vă leat 7139 
1631.DRH, B, XXIII, nr. 216, p. 347-348.1631 martie 15. ŢR 
348 [...] ca să-i fie lui jumătate de satu den Dol Foleşti, de pre apa Bistriţei, ot sudstvo Vîlcea şi cu ocina den doao, den cîmpu, den pădure, dentr-apă şi den vadure de moară şi den săzutul satului, de preste tot hotarul, vare cît să va aleage, den hotar pînă în hotar, şi cu rumînii iar den doao, anume: Radul Mierăul cu feciorii lui şi cu toată fămeaia lui şi Tatomir cu feciorii lui şi Dobrin cu feciorii lui i Gligorie cu feciorii lui i Stoica, feciorul Ilăudăutease, şi un fecior al Săracului, anume David, săs sinovim emu i ........, să ţie boiarenul domnii meale Sima vtori logofăt jumătate den satu den Foleşti, însă fără viia de la Foleşti, să n-aibă treabă, iar sluga domnii meale, Udrişte, să ţie altă jumătate de satu şi cu viia de la Foleşti, cîtă au cumpăratu tată-său Oprea logofăt de la Dorotei monah şi cîtă au făcut el şi s-au părăsit şi cu tot pomeatul şi cu livadea den vîrful viei şi alăturea cum vin amîndoao văili, tot să fie pre mîna slugii domnii meale Udrişte, cum le-au fost tocmeala. Şi rumînii cîţii să vor mai găsi, fără ce scriu mai sus, tot să-i înparţă în doao. 
349 Păntru că acest satu Foleştii, cu viile ce scriu mai sus, fost-au a slugilor domnii meale Udrişte i Stroe, cumpărat de tată-său, Oprea logofăt. Iar după moartea tătîni-său, Oprei logofăt, făcut-au înpărţeaală cîte trei fraţii, Stroe i Preda i Udrişti, de au înpărţit toate ocineale, carele de pre unde au avut şi au luat Stroe, fratele lu Udrşte, 2 părţii den Foleşti şi Udrişti 1 parte. Iar după aceaia, Stroe, fratele lu Udrişte, făcut-au tot satul Foleştii vînzător, şi părţile lui şi parte lu Udrişte, fără ştirea lu Udrişte, şi lea-au vîndut lu Andrei spatar, sin Vladulov logofet Rudeanul, derept ughi 500, tot bani gata. Iar sluga domnii meale, Udrişte, vrut-au să-i ia şi el bani, cîtu-i făcea, iar boiarenul domnii meale Sima vtori logofet, el s-au rugat şi l-au luatu pre sluga domnii meale Udrişte, cu multe cuvinte şi s-au jurat cu mare jurămînt să nu lase satul Foleşti vînzător la alţii, ci să să scoale Udrişte cu pîră asupra frăţini-său lu Stroe şi a lu Andrei spatar, să leapede banii şi să încape el acolea, iar că ce va trage Udrişte pîră şi mare cheltuială să ţie jumătate de sat şi cu rumînii şi cealaltă jumătate de sat să o ţie Sima vtori logofăt cu pomii la deal. Deci Udrişti sculatu-s-au cu pîră asupra frăţini-său ca să întoarcă banii şi zicea Udrişte cum iaste el mai volnic să întoarcă banii lu Andrei spatar şi să ţie el ocina tătîni-său Oprea logofăt. S-au mersu în divanul cel mare, naintea lu Alexandru vodă Iliaş, de s-au pîrît de faţă cu fratea-său Stroe şi cu Andrei spatar. Deci Stroe el ţinea cu Andrei spatar şi nu vrea Stroe să vînze frăţine-său lu Udrişti, iar Alexandru vodă Iliaş au preţuit satul ughi 300, ca păntru să fie mai bine la frate-său Udrişte, decît la alţii striini. Şi încă s-au mîniiat Alexandru vodă de l-au scos cu mare ruşine pe Stroe den în divan şi i-au lepădat Udrişti ughi 200 şi au luat Udrişti tot satul Foleşti pre mînă lui şi au înfrăţit pre Sima logofăt şi s-au tocmit să le fie satul Foleşti den doao, şi den rumîni şi den ocină. Iar viia de la Dorotei şi cîtă iaste părăsită şi cu pomeatul cu livadea den vîrf şi alăturea, cum vin amîndoao văili, să fie pre mîna lu Udrişti izbrănite, să n-aibă boiarenul domnii meale Sima logofăt nici o treabă, cum i-au făcut Udrişte zapis la mîna Simei logofăt. Iar un zapis, cea-au făcut Stroe la mîna frăţini-său, lu Udrişte, cînd au luat banii pre părţili lui, şi l-au apucat boiarenul domnii meale Sima vtori logofăt, de-l va scoate la vr-o judecată, să nu să crează, că l-au apucat cu înşelăciune de la Udrişte, ci să să ţie Sima vtori logofăt de tocmeală, cum au tocmit şi cum s-au înfrăţit cu Udrişte. Şi iar să fie lu Udrişte partea de ocină a Radului Răchei, cît va avea în hotarul Foleştilor, păntru că o a vîndut Luca şi muiarea Radului Răchei, anume ..... Opreai logofăt în zilele Radului vodă, în domniia dentîiu, derept un bou bun, preţul ...... aspri şi rîmător gras, preţ ..... aspri. Şi au tocmit cu falcea, cîte 75 de bani. 
350 [...] Pe verso, contemporan:  Cartea lu Leon voivod ce-am făcut, ca să nu mă înşale vestiariul Săma, ci să ţinem pre jumătate satul Dol Foleştii.DRH, B, XXIII, nr. 217, p. 248-349-350.1631 martie 20. ŢR 
350 Eu Şerban logofătul scriu şi mărturisesc cu cest zapis al mieu, cum să se ştie că am vîndut jupînului Pangăi un loc de casă cu casa şi cu pimniţa aicea în Bucureşti, derept bani 3 000, care casă o am fost 
351 cumpărat eu de la diiaconul Stanciul de la Beseareca Domnească ot Bucureşti. Şi i-am vîndut eu această casă cu pimniţa şi cu casa cu locul de a mea bunăvoe şi cu ştirea părinţilor mii şi a vecinilor şi a tuturor preoţilor, ca să-i fie lui moşie şi feciorilor lui. Şi păntru credinţa pusu-mi-am piceatea şi mîna mai jos. Şi mărturie: popa Borcea cliseariul, popa Dragul, diaconul Stanciul, Radul neguţătoriul, Deadiul vătaf i Defta. [...] Şerban logofăt.DRH, B, XXIII, nr. 218, p. 350-351.1631 martie 21. ŢR 
351 scris-am noi Radul Ciurilă şi Badiul şi Toader Gîrdea den satul Dălbăneştii ot sudstvo Prahova, acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţia la mîna jupînului Hrizei marele dvornic, cum să să ştie că am fostu megiiaşi cu părţile noastre de ocine den satu den Dălbăneştii, iar cîndu au fostu acum, întru zilele domnu nostru Io Leon voevod, sin pocoinago Io Ştefan voevoda, iar noi ne-am sculat de a nostră bunăvoe, fără di nici o silă, de nea-am vîndut dumnealui jupînului Hrizei marele vornic, ca să fim rumînii dumnealui, şi noi şi feciorii noştri, cîţi ne va mai dărui Dumnezeu de aicea nainte şi cu toate părţile noastre de ocine den satul Dălbăneşti, ce scriu mai sus. Insă nea-am pus şi anume carele cîţi bani am luat: eu Radul Ciurilă, bani gata 2800 şi eu Badiul, bani gata 2000 şi eu Toader Gîrdea, bani 1600. Diript aceşti bani ne-am vîndut noi di a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, ca să fim rumîni şi noi şi feciorii noştri şi cu toate părţile noastre de ocine den Dălbăneşti, cum scrie şi mai sus. Şi mărturie şi tocmealnici: Deadiul vătahul ot Călineşti i jupînul Sima i aga Ghica i Miriţă ot Călineşti şi încă au fost şi dintr-alte părţii mulţii boiari, ce nu i-am scris noi aicea într-acest zapis. 
352 Aceasta scriem şi mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie de mare cridinţă. [...] Eu Badiul am pus deagetul; pentru credinţa ni-m pus deageatile. Toader Gîrdea. Radul Ciurlă. [...] DRH, B, XXIII, nr. 219, p. 351-352.1631 martie 22. ŢR 
352 [...] Scris-am eu jupîneasa Marga Taebula această carte a mea, ca să se ştie cum amu dat şi am lăsat cu voia mea şi cu limba mea, după moartea mea, să fie casa mea şi cu tot locul cît se va aleage, să fie la sfînta mănăstire ce se chiamă Sfînta Troiţă, unde iaste îngrupat domnu mieu Io Radul voevoda. Innsă să şez eu în casă pînă voi fi eu cu suflet, iar după mortea mea, să ţie sfînta mănăstirea, cum zice mai sus, iar părinţii călugării dă la mănăstire să mă scrie la sveta boijestvena leturghie şi la pomeanic să mă pomenească în vecie. Iar cine se va ispiti după moartea mea să făca altă tocmeală într-alt chip, acel om să fie afurisit dă vlădica Isus Hristos şi să fie blăstemat 
353 dă 318 sveti otţă, ije vă Nechei şi să fie cu Iuda şi cu Aria înntru un loc, vă veachi, amin. Şi mărturii: părintele egumenul Melentie, duhovnicul Radului vodă popa Roman i popa Necula i popa Ivan ot Sveta Petca i popa Thanasie ot Sveti Ilie i popa Petrica i popa Arfenie i Lemberi şelar i Damian. [...] Pe verso:  [...] 1794 [...] 20.DRH, B, XXIII, nr. 220, p. 352-353.1631 aprilie 4. ŢR 
357 Scris-am noe Nechifur postealnicul şi cu frate-meu Vlaicul acesta zapis al nostru, să fie la mîna jupînului Hrezie marele dvornic, cum să se ştie că e-m vîndut partea nostră den Greci, cu 40 de stînjăni de ocină şi cu 4 rumîni, anume: Dragomir cu un fecior, anume Dumitru şe Vladul, iar cu un fecior, anume Dan şe iar Cîrstea şe Dima iar cu un fecior, anume Dragomir şe cu 7 pogoane de vie şe den dealu şu den cîmp şe den apă şe den şăzutul satului şe den otar şe den pădure. Ş-am vîndutu noe de bunăvoe a noastră, derept ughi 72 pol, cu şterea tuturor fraţilor. Şe la tocmeala noastră au fost: Danciul Doicescul şe Gherghie bev vel armaş şe Proca neguţătoriul şe Mogoş cluceariul şe cumnată-meu Bogdan şe Nestor logofet ot Tîrgovişti. Şe pentru credinţa ne-m pus şe peceţele. [...] Vlaicul ot Priiazda. Mogoş clucer. Gherghe armaş. Danciul cliuceariul. Nestor logofet ot Tîrgovişte. [...] DRH, B, XXIII, nr. 223, p. 357.1631 aprilie 15. ŢR 
358 Adecă eu Drăghici de Berindeşti, frate lu Ţigan, scris-am al meu zapis ca să fie de bună credinţă la mîna jupînului Ghinei ot Turburea, cum să să ştie că i-am vîndut în Secături 2 fălci de loc pre bani 100 şi Bolovanul 2 fălci, iar în bani 100. Şi am vîndut de a mea bunăvoe, să-i fie dumnelui moşie stătătoare în vec. Şi cîndu am făcut această tocmelă, fost-au mulţi oameni buni mărturii po ime: Cîrste al Danciului ot Berindeşti, ot tam Oprea Boldescul i Stanciul Gangaleul i Oprea al Tatului i Stanciul Muşătesc i Cîrste Vîjga 
359 ot Turbure i Aldea ot tam. Şi pentru credinţa pus-am mai jos deagetele să să crează. [...] Eu Draăghici. Eu Cîrste. Eu Oprea. Eu Stanciul. Eu Oprea. Eu Stanciul. Eu Cîrste Vîjga. Eu Aldea. Eu Vlad. DRH, B, XXIII, nr. 225, p. 358-359. Inainte de 1631 aprilie 21. ŢR 
367 Adecă eu, jupînesa Grăjdana, scris-am acest al miu zapis, cumu să să ştie c-am lăsat nipotu-miu Predeii tvori spatar toate ale mele sate, lui şi ţiganii tuţi şi tot ce-am eu, şi satul prea nume satul Leurdenii, parte tăoată cu 2 vie şi cu 2 mure, şi parte ce am cumpărat de la Vladul visteaiar, derept 400 de ughi, că am vîndut scule de la părinţii mii, după moarte spătariului Lecăi, de o-m scumpărat ace partea cu 1 vie şi cu 2 more şi cu ocină în Ciumernic, şi cumpărotoare şi moşie, cît se va alege, toată, i o-m lăsat lui şi cu rumînii prea nume: Radulu cu feciuri-iş şi Stuian cu feciuri-iş Staico cu feciurii şe Radului Dracea cu feciuri şe feciurii lui Mălai, toţi, şe Bobe cu feciurii şe Rade şe Dubrea cu feciuri şe Bratul cu feciuri şi feciuri badi şe Dragne cu feciuri şi Chiţul cu feciurii, Dragomir cu feciur şi Stoica cu feciur şe Sempitru cu feciur şi Scure feciur lu Stanciu şi feciurii lu Nan, tuţi şi stanciul Bruşştaanul şi alţi rumîni cîţi se vor găsi şi se va afla pre acestă moşie, toţi şi parte me den Stîlpenii de Sus, a patra parte de sat, cu vie, cu mori, şi parte mea din Berceni den hotar pînă jumătate tut şi parte mea den Bobesştie de Sus, toată, nomai ce dat lu Dobre Şerbegiul 60 de stînjenii şi parte me den Boleşs-ţii de Sus, toată i ţeganii prea nomea: Bodea cu feciuri şe sură-sa Marie cu feciur şi Rada ţiganca cu fetele şi feciur lu Nedelco. Şe iar i-am îăsat viile de la Cătun, cu toată delniţa, păntru că acestea vii le-m cumpărat înpreaună cu suţul miu, cu Leca spătarele dereptu 150 de ughi şi ceast ţigan Ivan cu feciur, şi ceaastă ţigancă Anca cu fetele. Şi iar visteierele Pană mi-a luoat păntru suţu-miu haine şi scole ce au fost dature, preaţ de patru povări. 
368 Daci, şi suţulu miu, cînd au morit, mi-u lăsat să-mi fie moşie, cum ştie anga Ghica şi Sima ot Călenişte şi alţi boiari ce no i-em scris aice. Deriptu acei şi suţul miu, spătarul Leca, şteund că m-au prădat, derept lăcuiala ce am lăcuit amîndoi înpreaună, derept acei am tucmit şi am lăsat după moarte, nimene să n-aaibă a întreba, nice Badea frate-meu, nice Toma comisul să n-aibă a întreba cu bocatele mele că le-am lăsat nepot-mi Preadei, pînă am fust, cum să mă pomenescă. Iar cine se va ispitea a face într-alt chip, să fii proclet şi afuresăt de 318 otţi şi să no aibă unde veani după meane. Şi sînt şa-alţi ţigani. Şi mărturie sînt: Turture păharnic şi Dumitru şi Badea şi Stan ot Bobeşti, ot Glina, Vladulu, ot Văcăreşti, Nan lugufăt şi Stanciul ot Stîlpeni, cum ştiu de acestă tucmelă nostră. DRH, B, XXIII, nr. 229, p. 367-368.1631 aprilie 21, Bucureşti. ŢR [...] ţie ago Ghico i star Simo et Călineşti. După aceaia vă dau în ştire domnia mea pentru rîndul jupîneasii Grajdanii, a Lecăi spătar, că au avut pîră înnaintea domnii meale în divan cu Mihaiu, feciorul Tomei comisul, fratele Lecăi spatar, pentru nişte vii den Dealul Piteştilor. Şi au scos jupîneasa Grajdana şi o carte a lu Gavriil voevod şi o carte a patriiarhului, în care carte eraţi voi mărturii scrişi, cum aţi mărturisit voi atunce. Derept aceaia şi acum încă am lăsat pre voi să mărturisiţi şi să-i tocmiţi cum veţi şti cu sufletele voastre şi cum aţi mărturisit atunce, Şi am trimis şi acea carte aciia la voi, să o vedeţi şi vor veni şi ei de faţă. Deci, de vreame ce veţi vedea această carte a domnii meale, iar voi să căutaţi cum ştiţi că aţi mărturisit atunci, aşa să mărturisiţi şi acum, nemic făţărie să nu fie, că domnia mea n-am vrut să întru într-acel blăstem, ce am lăsat domnia mea tot lucrul după voe. Deci, cum veţi şti voi cu sufletele voastre, aşa să scriiţi o carte şi să daţi ştire domnii meale de tot 
369 lucrul, că am vrut domnia mea să trimiţ să vă aducă de faţă aicea, să mărturisiţi, dar am înţeles domnia mea că sînteţi can bolnavi, ce i-am trimis pe dinşii aciia la voi, să le luoaţi seama pre amănuntul, cum veţi şti voi cu ale voastre suflete. Aceasta vă grăescu domnia mea, [...]. DRH, B, XXIII, nr. 230, p. 368-369. 1631 aprilie 23. ŢR 
371 ..... megiiaşi, anume Vlad den Deduleşti i Manea de Mirceşti ..... mărturisim cu acest zapis al nostru cum ne-au dat vornicul Mihalcea ..... itor lu Datco şi lu Vlad, cumnatu său şi ..... său pentru nişte vie şi pentru nişte ocine ..... ocina Buzunarilor şi o rotă de moară în Buzău ...... megiaşi am ales dea am dat Stancăi viile de la casă ..... şi casa cu grădina den sat. Iar ocina cîtă ...... surori, anume Sora şi Sorcă şi Stanca şi am ....... via de la popa Neagoe de la Oblegari şi am ..... în ocina Buzunarilor. Derept aacea cînd ...... şi Sorcă cînd ...... şi înzestrat ..... dereptu aceia am socotit ...... le Stancăi ...... căci au rămas mai apoi de toate şi la sărăcie ...... şi mărturisim noi cu acest zapis al nostru ...... Marco den Bănceşti şi Stoianul den Deduleşti ...... Toader de Mărăcineani şi Vlad Mărzac ...... oameni buni mulţi. Dea aceasta scriem şi mărturisim. ....................................... [...]. DRH, B, XXIII, nr. 232, p. 371.1631 aprilie 30. ŢR 
375 Cum să să ştie că am vîndut eu Dadul ot Guzeni lui Băjan partea mea dă moşie tot pre bani gata ughi 6, stînjăni 36, de a mea bunăvoe o am vîndut. Şi o am vîndut-o în satu Tîrnava Papei vornicului, în casa pîrcălabului Sineache. Şi cîndu o am vîndut eu, Dadul, această moşie, fost-au Sineache pîrcălabul mărturie şi eu Bărcan ot Cervenie mărturie şi Stanciu ot Guziani mărturie şi vătaful Zîrnă ot Ologi. Şi să-i fie lui moşie şi feciorilor lui, cîţi îi va da Dumnezeu. Iar cine să va rădica ver care din neamul meu, ver care preste cuvîntul meu, să fie afurisit şi blestemat de 300 şi 18 otiţi, eje vă Nicheii. Şi o am vîndut-o în zilele lui Alion voevod. [...] Eu pîrcălabu Sineache. Eu vătaful Zîrnă. Eu Bărcan. Eu Stanciul Şănteae. Şi am scris eu, popa Stanciu ot Tîrnava, acest zapis. DRH, B, XXIII, nr. 235, p. 375. 1631 mai 1, Buzău. ŢR 
376 Scris-am noi megiiaşii, anume Stoian de Mărăcineanini cu fraţii lui şi popa Manea cu fraţii-şi şi cu văru-său Stoica şi popa Dragotă de Ghespeşti cu fraţii lui, anume Stănilă şi Neagul, cum am vîndut noi toţi care sînteam mai sus-scrişi partea Calciului şi a Dobrea, femeii lui, de în Cîndeşti pă a cîtă se va alege, de în cîmpu şi de în pădurea şi de în şăzutul satului. Vîndutu-o-am Mihalcei vornicului, noi toţi, cu ştire tuturor fraţilor, toată preastea tot şi cu ştire megiiaşilor şi de în sus şi de în jos. Şi o am vîndut această ocină dereaptu ughi 10. Şi mărtureae: Cernat logofătul şi Sava al Fătului şi Dumitru Buloroiul şi Sava lui Avram şi Costandin şi Radul Simei şi Jîpa de Verneaşti şi Dragomir Neabuneale şi popa Mihaiu de în Buzău. Şi am neaguţat în casa Petrei Luciului în Buzău. Şi am scris în luna lui maiu de întîiu, vă leat 7139 
1631. Popa Manea. Stoian. DRH, B, XXIII, nr. 236, p. 376.1631 mai 1. ŢR 
376 [...] Scris-am eu Lazar cu 12 pîrgari dă oraş dă Tîrgovişte această a noastră carte acestui neguţători pre nume Iani iatrol, ca să-i fie lui în sat în Săteani ocină cu vie, cu livăzi, cu pomet, cu case, cu pimniţă la vie, cu tot cîtu se va aleage, cît au ţinut Calin Tabără, păntru că au cumpărat jupînul Iane dă la Calin Tabără, derept 170 dă galbeni gata. Şi au cheltuit la aldămaş bani 2000. Şi au vîndut Calin dă a lui bunăvoie; aşijderea şi 
377 jupînul Iane au cumpărat cu ştirea a tuturor rudeniilor lu Calin şi cu ştirea a tuturor megiiaşilor şi a veciniloru dîn sus şi dîn jos, înprejurulu acei vii şi acelor locure şi dînaintea a mulţi oameni buni, megiiaşi şi tineri şi bătrîni, orăşani. Şi au dat ai lui bani direpţi gata cîţi sînt mai sus-scrişi ca să-i fie lui şi coconiloru şi nepoţilor şi strenepoţilor ocină şi moşie ohabnică şi de nimenea nelegănat întru vecie. [...] şi mulţi oameni bini, ce nu i-am scris în cartea aceasta. [...] DRH, B, XXIII, nr. 237, p. 376-377.1631 mai 2, Bucureşti. ŢR 
377 [...] voao oiarilor ot sudstvo Vlaşca i ot sudstvo Argheş. După aceaia, grăescu domnia mea şi vă dau în ştire pentru rîndul sfintelor mănăstiri Glăvăciogul şi Tutana, care sînt metoaşe date şi închinate la Sfîntaa Troiţă de aicea de Bucureşti; cîndu v-am fost vîndut domnia mea oerile, iar oile mănăstirii Glăvaiciogul şi ale mănăstirii Tutanei nu vă le-am vîndut, ce am zis domnia mea să fie în pace. Şi le-am făcut domnia mea şi carte, ca să le lăsaţi oile în pace, iar voi oiarilor de în Vlaşca cu cartea domnii meale n-aţi ascultat, ce umblaţi învăluindu. Deci v-am scris domnia mea acum şi a doao carte. Derepr aceaia, în vreame ce veţi vedea această carte a domnii meale, iar voi să căutaţi să lăsaţi oile mănăstirii Glăvăciogul şi ale Tutanei, cîte vor fi, foarte în pace de gorştină, nimica de iale să nu vă atingeţi, nici să 
378 mai vie jalbă a do-ara aicea la domnia mea să se plîngă de voi, că apoi bine să ştiţi că mare scîrbă veţi avea de cătră domnia mea şi veţi păţi una carea n-aţi păţit niciodată, neascultîndu cărţile domneşti. Aceasta vă dau de ştire. [...]  DRH, B, XXIII, nr. 238, p. 377-378.1631 mai 20, Bucureşti. ŢR 
389 [...] Albului de Mierîia ot sudstvo ......., ca să fie volnic cu această carte a domnie meale de să-şi ţie 2 pogoane de vie şi cu obraţii vii de în sus şi de în jos şi cu 1 stînjen, de în hotar pînă în hotar, pentru c-au cumpărat Albul aceaste vii şi acestu stînjen de ocină ce scriu mai sus, de la Neguleaci de în sat de Cîndeşti, dereptu 2000 de bani gata, de în zilele răposatului Radului voevoda. Şi am văzut domnia mea şi zapis de vînzare, la mîna Albului cu mulţi oameni buni mărturie, scrişi în zapis, pre nume: ot Cîndeşti, Lupul i Dragul i Stoica i Muşat i Balotă i Roman i ot Cîrlomăneşti, Radul i Dragomir Caramaloiul i ot Verineşti, Stan Ţabura. Şi au vîndut Neguleaci aceaste doao răzoare de vie şi acestu stînjen de ocină, el de a lui bunăvoe, cu ştirea tuturor megiiaşilor de înprejurul locului. Dereptu aceaia am dat şi domnia mea Albului, ca să fie aceste vii şi un stînjen de ocină lui şi feciorilor lui, moşie ohabnică. [...] 
390 [...]. DRH, B, XXIII, nr. 242, p. 389-390.1631 mai 30. ŢR 
392 [...] Casiian, ca să fie toate bucatele sfintei monastiri şi rumînii mănăstirii de la Tutana, carii au fost lăcuitori pre lîngă sfînta monastire, slobozioară, în pace şi slobozi de bir de lună şi de găleată cu fîn şi de bou şi de cal şi de miiare cu ceară şi de cai de olac şi de banii de judeţ şi de podvoade şi de mertice şi de lucru domnescu şi de toate mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara domnii meale, de nimeanilea sau bîntuială să n-aibă, nici să se tragă bucatele mănăstirii pentru alţii, ce să fie de toate slugile domnii meale în pace. Pentru că satul Tutana fost-au slobozie încă mai de nainte vreame, de în zilele Radului voevodi, iar cînd au fost acum, în zilele domnii meale, ei s-au răsipit. Intr-aceaia, domnia mea m-am milostivit şi i-am ertat, ca să fie iar slobozie, cum au fost şi mai denainte vreame, să fie de posluşaniia sfinţii monastiri, numai să aibă a darea bir cu ruptul pre an, cînd vor da şi alalte slobozii, cîte ug ughi 4. Drept aceaia şi voi, toate slugile domnii meale, carii de ce slujbă veţi umbla în judeţul Argeşului, în vreame ce veţi vedea această carte a domnii meale, iar voi înncă să căutaţi foarte să vă feriţi şi în pace să lăsaţi această slobozioară a sfintei monastiri ce scrie mai sus de toate mîncăturile, pentru că m-am milostivit dimniia mea de i-am ertat, cum au fost şi mai denainte vreame. Că cine se va ispiti a învălui preste această carte a domnii meale, 
393 acela om mare certare va avea de cătră domniia mea, ce să aibă bună pace, cum scrie mai sus. [...] DRH, B, XXIII, nr. 244, p. 392-393.1631 iunie 11, Tîrgovişte. ŢR 
396 [...] satului Livezeanii ot sudstvo Dîmboviţa, ce iaste sloboziia a sfentii mănăstire Nucetul, hram sveti Ghiorghie, ca să fie de acum nainte în pace şi slobod de bir şi de găleată şi de fînu şi de bou şi de cal şi de miare şi de ceaară şi de cai de olac şi de lucru domnescu şi de mertice şi de podvoade şi de bani de judeţ şi de toate slujbele şi mîncăturile cîte sîntu preste an în ţeara domnii meale, de nimenilea val sau bîntuială să n-aibă. Pentru că această slobozie Livezeanii, ce scrie mai sus, fost-au ertată de toţi domnii de cîndu se-au făcut, ca să fie sfentii mănăstiri de ajutoriu şi de posluşanie. Iar de la o seamă de vreame încoace se-au răsipit de bogate păsuri şi nevoi ce au avut asupra lor. Iar cîndu au fost acumu, pe vreame cîndu eram domnia mea viitoriu aici la scaun în Tîrgovişte, întîmplatu-se-au domnii meale de am trecut pren mijlocul satului Livezeanii, de am mersu domnia mea în sfînta mănăstire la Nucetu, văzut-am domnia mea această slobozie fugită şi spartă. Şi mănăstirea alte sate şi moşii n-au avut. Iar domnia mea m-am milostevit de am ertat această slobozie, cum au fost ertată şi de alţi domni cu hrisoave şi cu cărţi de ertăciune, întărite cu mare blistemu. Aşijderea domnia mea încă am ertatu această slobozie Livezeanii, ca să fie în pace de toate cum scrie mai sus. Şi le-am făcut această carte a domnii meale, ca să strîngă să-şi vie iar la urmă, să se apuce de locu şi de hrană şi să fie de posluşania sfetnii mănăstiri. 
397 Derept aceaia şi voi, birarilor şi voao, tutoror slugilor domnii meale, carii de ce slujbe veţi umbla într-acest judeţu, încă să aveţi a vă ferirea de această slobozie ce scrie mai sus, că cine o va învălui mare certare va avea de cătră domnia mea. [...] DRH, B, XXIII, nr. 246, p. 396-397.1631 iunie 17. ŢR 
397 Adecă eu egumenul Melenthie, năstavnicul sfintei mănăstiri ot Dealu şi cu tot săborul, scriem şi mărturisim cu acesta zapis, să fie la mîna lu Mihaiu vtori armaş, cum să se ştie că au avut Mihaiu armaş, o ţigancă, anume Sofiica după un ţigan al mănăstirii, anume Radulea. Deci ne-am tocmit denaintea cinstitului jupînului Papei vel logofet de i-am dat o copilă de ţigan, anume Anca, ţigancă pentru ţigancă, cum iaste leagea ţărîei, cum să fim în pace unul de cătră altul. [...] Papa vel logofet. [...] DRH, B, XXIII, nr. 247, p. 397.1631 iunie 22. ŢR 
399 Adecă eu Mariia, fata lu Dragomir ot Cîineşti, vara lu Bălaur, scris-am al mieu zapis să fie la mîna Simei vtori logofet, de mare credinţă, cum să să ştie că i-am vîndut partea mea de moşie de în Cîineşti a tătîni-mie, lu Dragomir toată, de preste tot hotarul cît se va aleage şi cu cumpărătorile de în cîmp, de în pădure, de într-apa cu vad de moară şi de în seliştea satului şi de în deal cu viile şi de pretutindinea, toată, cu tot venitul. Şi le-am vîndut aceaste moşii şi aceaste cumpărători de a mea bună voe, fără de nici o silă, derept bani gata 1400 şi cu ştirea tuturor megiiaşilor de în sat, de sus şi de jos şi de înprejurul locului. Şi mărturii am pus: Radul logofet i Tudor logofet ot Slăvileşti şiDima pitar ot Bogdăneşti şi Gheorma pitar ot Păuşeşti, Udrişte logofet ot Şirineasa, Crucişatul de Păuşeşti, Grozav călăraşul ot Alunişi. Şi am scris eu, Ştefan gramatic ot Slatina. Pis measeţa iunie dni 22, vă leat 7139 
1631. Eu Radul logofet ot Slăviteşti. Eu Tudor ot Slăviteşti. Eu Ghiorma pitar. Udrişte logofet. Grozav călăraş. DRH, B, XXIII, nr. 249, p. 3991631 iunie 27. ŢR 
400 Eu Dobrin den Cîrlomăneşti scriu şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis cum am vîndut Mihalcei vornicul toată partea mea de ocină den Cîndeşti, însă ce-au fost cumpărătoarea mea de la popa Radul den Cîndeşti, însă den partea den partea lui a patra parte. Şi iar am mai vîndut Mihalcei vornicul 2 pămînturi pre ocina Cîndeştilor, care le-am fost cumpătat unul de la Calin, altul de la Stepan den Cîndeşti şi sînt scise şi în carte de moşie a răposatului Mihai vodă. Şi această moşie şi pămînturi ce sînt mai sus-scrise le-am vîndut Mihalcei vornicul, derept ughi 5, de a mea bunăvoe şi cu ştirea tuturor fraţilor, den sus şi den jos, ca să-i fie lui moşie şi feciorilor lui. Şi eu Neguleaci den Cîndeşti să se ştie cum am vîndut Mihalcei vornicul 1 roată de moară la siliştea Cîndeştilor, la Păr, derept ughi10. Şi am vîndut de a mea bunăvoe şi cu ştirea tuturor fraţilor den sus şi den jos. Şi mărturii anume: Cernat logofet i Armega ot Potoceani i Răzmiriţă ot Cîndeşti i Dobre i Iachim ot Cîrlomăneşti i Dragomir Ţamba i Prodea i Vlad Hîrlău ot Verneşti i Jipa ot Verneşti. Aceasta scriem şi mărturisim. [...] Cernat logofet. Armega. Ţamba. Pătraşco. Jipa.  DRH, B, XXIII, nr. 250, p. 400.1631 iulie 9. ŢR 
404 [...] voao stolnicilor de la Cornăţel. După aceaia vă dau în ştire domnia mea că aicea înaintea domnii meale au venit maicile de la mănăstire de la Vihorîta, de se-au jeluit şi au spus cum ce iaste venitul mănăstirii de peaşte voi opriţi şi nu veţi să daţi şi de cartea domnii meale nu ascultaţi. Derept aceaia, de vreame ci veţi vedea această carte a domnii meale, iar voi să căutaţi să lăsaţi călugăriţili să.şi ia peaştele den toate gîrlele lor de la Vărăşti şi de la Gurguiaţi, de în toate gîrlele şi de în Argeş şi de la Stiglenu şi dentr-alte gîrle, cum au fost obiceaiul, pre unde au fost ocina mănăstirii, mai mult a doaoară să nu mai vie jalbă la domnia mea cum le opriţi peaştele, că apoi veţi avea de cătră domnia mea mare scîrbă. Iar 
405 de-o va părea strîmbu, să veniţi de faţă, cu maicile, alt val să nu mai faceţi. Aceasta vă grăescu domnia mea. [...]  DRH, B, XXIII, nr. 253, p. 404-405.1631 iulie 10, Siliştioara. ŢR 
405 Adecă eu Nedelco, rumînul svintei mănăstiri Coziei, din sat din Vişina, scris-am al miu zapis să fie de credinţă în svînta mănăstire Coziia, cum că m-am tocmit cu svînta mănăstire de m-au ertat de rumînie şi am pus în locul miu prea Liica, feciorul Radului din Dudeşti, din judeţul Elhovului, ca să fie rumîn svinteai mănăstiri, el şi feciorii lui şi nepoţii şi strenepoţii în veaci neaclătiţi. Şi m-am tocmit eu Nedelco, feciorul lu Neagoe din Vişina, dea a mea bunăvoe, însă m-am tocmit de a mea bunăvoe de am eşit din sat fără moşie şi cu voia tuturor rumînilor din sat din Vişina. Şi am tocmit prea aceast rumîn, ce e mai sus-scris, ca să fie rumîn în locul miu. Şi i-am dat eu Nedelco aceastui rumîn cea e mai sus-scris 2 iapea fortea frumose cu mînzii alături. Şi iar zic, să să va găsi ciniva stăpîn Liicăi şi-l va lua de la svînta mănăstire, iar să fie eu în locul lui iar la Coziia, cum am fost de moşie; iar să va fiii stătători la Coziia, eu să fiu în pace şi feciorii mie şi nepoţi şi strenepoţi în veci neclătiţi. Şi mărturie: igumen Vasilie ermonah ot Bistriţă i popa Badea ot Drăghiceni i Baraghină i Marco ot Seliştora i Stanciul Drăgănescul ot Izbiceani i Neagoe al Romcăi ot Cealei i Stroe al popei i Stan Măcărău i Voina puşcaşul i Davîd ot Vădăstriţa i Bogdan ot Vişina. Acest-am scris noi dinaintea nostră în sat în Selişoara la mîna egumenului Dionisie ot Coziia şi la tot săborul şi cu voia tuturor rumînilor 
406 din Vişina. Iar cine va strica această tocmelă să fie proclet de vlădica Hristos şi de 318 părinţi ije vă Nichei, o Hristoase, amin. [...] DRH., B, XXIII, nr. 254, p. 405-406.1631 iulie 23, Bucureşti. ŢR 
412 [...] ca să fie de mare credinţă tuturor popilor şi diiaconilor de pre oraşă şi den toată ţeara domnii meale de la toate sfintele besearici, cîţi popi şi diiaconi vor fi în parofiia a părintelui episcupului Efrem de la sfînta episcupie de la Buzău, ca să se ştie pentru nişte lucure şi obiceaiure reale ce au fost adaos de oameni streini în ţeara domnii meale, care obiceae nimenilea nu le-au mai putut obicni. Căci văzîndu că sîntu de mare pagubă ţerăi, pentru aceaia domnia mea am socotit de am strînsu toată ţeara, boiari mari şi mici şi roşii şi mazîlii şi toţi slujitorii, de-am sfătuit cu voia dumnii meale. Deci văzînd toţi atîta sărăcie şi pustiire ţerîi, căutat-am domnia mea, cu tot sfatul ţerîi, să se sfle de unde cad aceale nevoi pre ţeară. Aflatu-se-au şi se-au adevărat cum toate nevoile şi sărăciia ţerîi se încep de la greci strini, carii ameastecă domniile şi vînd ţeara fără milă şi o precupescu pre camete asuprite. Şi deca vin aici în ţeară, ei nu socotescu să umble după obiceaiul ţerîi, ce strică toate lucrurile bune, şi adaogă legi reale şi asuprite şi alte slujbe le-au mărit şi le-au rădicat fără seamă pre atîta greime, ca să-şi plătească ei cametile lor şi să-şi înbogăţească casele lor. Şi încă alte multe streinări au arătat spre oamenii ţerîi, nesocotindu pre nici un om de ţeară, înstrienîndu oamenii ţerîi despre domnia mea cu pizme şi cu năpăşti şi asuprindu săracii fără milă şi arătîndu vrăjmăşie cătră toţi oamenii ţerîi. Deci văzînd domnia mea nişte lucrure ca acealea şi pradă ţeara, socotit-am domnia mea, depreună cu tot sfatul ţerîi, de am făcut domnia mea 
413 legătură şi jurămîntu mare, de-am jurat domnia mea ţerîi pre sfînta evanghelie şi cu mare afurisanie denaintea cinstitului şi prea luminatului părintele nostru, al Ţerîi Rumîneşti chir vlădica Grigorie şi denaintea părintelui Theofil episcupul de la Rîmnic, în sfînta besearică a domnii meale cea mare den cetatea a scaunului domnii meale den Bucureşti. Şi după jurămîntu, cu tot sfatul ţerîi, călcat-am aceale obiceae reale şi le-am pus domnia mea toate jos şi am scos acei greci streini den ţeară afară, ca pre nişte nepriateni ţerîi fiindu. Şi am tocmit domnia mea şi alte lucrure, care să fie de folos ţerîi, ca şi cum ceale legi şi obiceaiure bune ce le-au fost tocmit cei domni bătrîni, ce li se fericează viaţa lor şi li se cunoscu tocmealele, că au fost de folos ţerîi. Aşijderea şi domnia mea încă am tocmit şi am întărit legătură cum să fie roşii în pace de dijmă şi de gorştină şi de vinărici şi să dea bir domniei meale într-un an de doa ori, de un cal cîte ughi 40, la sveti Demitrie şi la sveti Gheorghie. Şi popii încă să dea bir într-un an de doa ori, la sveti Demitrei ughi 1 şi la sveti Gheorghie iar ughi 1 şi 
să dea svetei episcupie de la Buzău cum au fost adetul şi obiceaiul şi mai denainte vreame. Şi am ertat domnia mea pre popi să fie în pace de bir de lună şi de găleată cu fîn şi de bou şi de oae seacă şi de cal şi de miare şi de ceară şi de înprumută şi de bani de cununie şi de mîncăturile, cîte sîntu preste an, de nemica val sau bîntuială să n-aibă, numai să aibă a păzi sfintele besearici cu slujbă şi cu pravilă dumniziiască şi în zi şi în noapte şi să roace Dumnidzeul pentru sănătatea domnii meale şi pentru sufletulu răposaţilor părinţilor domnii meale şi pentru toată creştinătatea, ca să fie domnii meale pomeană. Şi după jurămîntu pus-am domnia mea şi blăstem, cum de voiu călca domnia mea această legătură şi jurămînt, acela blăstem să fie tot asupra capului domnii meale şi a casii domnii meale. Iar pre care va dărui Dumnidzeu a fi domnu în urma noastră Ţerîi Rumîneşti, încă-l rog cu numele lu Dumnizeu să aibă a cinsti şi a noi şi a tări această legătură, pre tocmeală cum scrie mai sus. Iar cine va călca şi va sparge această legătură şi cartea domnii meale, acela să fie trăclet şi blăstemat de vlădica Hristos şi afurisit de 318 sveti oţi eje sut vă Nechei şi să lăcuiascu cu Iuda şi cu Aria la un loc întru netrecuţii veaci, amin. [...] 
414 [...] DRH, B, XXIII, nr. 258, p. 412-413-414.1631 iulie 25, Bucureşti. ŢR 
414 Adecă noi ceşti doi boiari, jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Buzinca vel comis, carii am fost lăsaţi ispravnici Nicăi căpitan ot Tîrgovişte, înpreună cu 12 boiari cu au luoat Nica căpitan de înnaintea a domnu nostru Io Leon voevod den divan, pre răvaşe domneşti, anume: ot Vărdiniţi, Stamatie aga i ot Popeşti, Calotă biv vel armaş, i Sava biv vel şătrar i Tanasie peharnic Rudeanul i Manolachi şefar i ot Tîrgovişte, Neagoe logofet i Iorgachi vornic i ot Bucşani, Badea postelnic i Radul lu Hrizan i ot Cepari Eftemie postelnic i ot Săteani, Oprea postelnic, sin Ventilă i ot Brezoe, Albul comis, scris-am şi mărturisim cu aceasta a noastră carte, ca să fie de mare credinţă Nicăi căpitanul, ca să se ştie cum au fost cumpărat patru răzoare de vie în Dealul Tîrgoviştii pre coasta mănăstirii Dealul, den jos de la Dragomir, carele au fost tată de suflet Despei, fata popei lu Hrestodor, unchiul lu Dumitru logofăt de Piscani, încă den zilele răposatului Radului voevod, a doao domnie, văleat 7131, derept 3000 de bani gata, părăsişte, cu voia şi cu ştirea tuturor rudelor Despei. Pentru că aceaste 4 răzoare de vie ce scriu mai sus fost-au de moşie ale popei lu Hristodor. Deci al apropiiatului lui de moarte le-au dat fie-sa Despei şi o au dat şi pre Despa mică, de doao săptămîni, fată de suflet lu Dragomir, pentru lipsa şi de sărăcie, în zilel lu Şerban voevod. Şi i-au 
415 făcut şi zapis de la mîna lui, cum să-i fie moşie. Şi o au hrănit Dragomir pre Despa în doaozeci de ani, pînă o au şi căsătorit. Iar apoi la vreamea ei de moarte pentru multă căutare şi bine ce au avut de Dragomir, i-au dat şi i-au lăsat aceaste patru răzoare pentru pomeana, ca să-i fie moşie. Apoi Dragomir le-au vîndut Necăi căpitan părăsişte, cum scrie şi mai sus. Şi de atunce pînă acum tot le-au ţinut Nica căpitan cu bună pace. Iar după aceaia, cînd au fost acum, în zilele domni nostru Io Leon voevod, sin Ştefan voevod, după moartea lu Dragomir, iar un nepot al popei lu Hristodor, anume Radul, feciorul lu Dumitru logofet de Piscani, el au scornit pîră pentru această vie şi au mersu de se-au pîrăt de faţă în divan naintea domnu nostru. Şi aş-au pîrît Radul, cum n-au ştiut cînd au cumpărat Nica căpitan aceaste răzoare de vie şi cum iaste el mai volnicu, iar Nica căpitan se-au plînsu cum sînt 7 ani de cînd au cumpărat şi au fost şi Radul aicea în ţeară, şi au făcut multă cheltuială cu acea vie şi încă ş-au fost vîndut Radul şi o parte a lui părăseşte, alaturea Nicăi căpitan, cînd au fost Alexandr voevod, sin Radul voevod, la oaste la Daşova, derept 550 aspri. Intr-aceaia, domnu nostru datu-ne-au pre noi ceşti boiari ispravnici împreună cu cei 12 boiari, ca să le luom seama şi să-i judecăm cum va fi cu dreptate. Deci noi toţi înpreună am socotit în tot chipul şi le-am luat seama pre cărţi şi pre zapise şi am adevărat de tot lucrul, cum au lăsat singură Despa aceaste răzoare de vii lu Dragomir cu gura ei şi cum le-au vîndut Dragomir Nicăi căpitan derept 3000 de bani şi cum au făcut atîta cheltuială. Deci n-am vrut să întrăm în blestemul mortului, să-i spargem mila, ce am judecat şi am dat viia Nicăi căpitan, să şi-o ţie cum au cumpărat, pentru că am văzut cartea Radului voevod şi a fiiu-său Alexandr voevod şi zapisul lu Dragomir şi zapis al Mitrei şi al Cîrstei logofăt de Coţăiani, care sînt jupîneasele lor veare premari cu Radul şi zapisul Costei slujer. Deci noi încă am dat ca să-şi ţie Nica căpitan viia cu pace. Deci apoi, după această judecată a noastră, se-au tocmit Radul de i-au mai dat Nica căpitan 1400 de bani, ca să fie în pace unul de cătră alalt să nu mai aibă treabă nici el, nici alt nimeanilea den ruda lui. Şi i-au făcut, şi el zapis de în mîna lui, cu slova lui, de tocmeală şi de pace. Derept aceia şi noi încă am dat această carte a noastră, ca să-i fie de bună credinţă Nicăi căpitan şi i-am dat amîndoao răvaşele domneşti şi toate cărţile la mîna Nicăi căpitan, ca să-i fie moşii lui şi coconilor şi nepoţilor şi strănepoţilor în veacu. Şi pentru mai adevărată credinţa ne-am pus toţi peceţile noastre mai jos. Aceasta am scris ca să se ştie. [...]  Ivaşco dvornic. Buzinca vel comis. 
416 Eu Calotă clucer. Stamat biv vel aga. Eftimie postelnic Cepariul. [...] Albul comis. Pe verso contemporan:  Cartea celor 12 boiari judecători pentru viile den Tîrgovişte care le-au cumpărat pan Constandin vel postelnic de la Badea comis, sin Nicăi iuzbaş. DRH, B, XXIII, nr. 259, p. 414-415-416.1631 înainte de august 8, Bucureşti. ŢR 
419 Adecă eu Stati şi eu Dima şi Zota cojocarii, ce aicea de Bucureşti, scris-am şi mărturisim cu acesta zapis, să fie de credinţă la mîna jupînului Neculei vistiar, ca să să ştie că i-am vîndut satul Puteneiul ot sudstovo Teloerman, tot satul, cu tot hotarul şi cu tot venitul, de în cîmpu, de în pădure, den apă şi cu toţi rumînii şi cîţi se vor mai afla de moşie şi de preste tot hotarul, de în hotar pînă iar în hotar, derept ughi 500 de aspri gata. Pentru că acest sat Puteneiul, ce scrie mai sus, fost-au de zeastre al Predii slugeariul despre jupîneasa lui Florica. Deci cîndu au fost în zilele lui Alexandru voevod, feciorul lui Iliiaş voevod, iar Preda slujer şi cu fiiu-său Mihaiu postelnic, ei au ajunsu vreame de nevoie şi i-au închis în temniţă pentru datorii. Deci n-au avut cu ce plăti, ce l-am apucat aceşti datornici, ce scriem mai sus, pentru datoria noastră. Intr-aceaia, Preda slujer înpreună cu fiiu-său Mihaiu ne-au pus acest satu Puteneiul zălog la noi, tot satul cu toţi rumînii şi cu tot venitul, de i-am dat 2 foi de samur şi 1 foale de jder, derept ughi 560, de se-au plătit de datorie şi cu zapis la mîna noastră cu zi, ca să plătească aceaste cojoace ce scriu mai sus, iar de nu va plăti noao, să ne fie satul nostru stătătoriu. Deci cîndu au fost la zi, la noemvrie 15, în cursul anilor 7138, iar Preda slujer şi cu fiiu-său Mihai postelnic, ei n-au avut bani să ne plătească aceaste cojoace, ce au rămas satul pre mîna noastră. Şi am mersu şi în divan naintea lu Alexandru voevod Iliiaş, înpreună cu Preda slujer şi cu fiiu-său Mihaiu, ce au ajunsu leagea şi judecata, ca să ţi nem noi satul Puteneiul cu toţi rumînii şi cu tot hotarul. 
420 Deci cînd au fost acum, în zilele domnu nostru Io Leon voevod, sin Stefan voevod, noi l-am vîndut satul Puteneiul jupînului Neculei vistiiar derept acest preţ de aspri ce scrie mai sus, ca să-i fii dumnealui moşie şi coconilor în veacu. Şi l-am vîndut de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, cu ştirea tuturor boiarilor mari şi mici, care-şi vor pune mîna mai jos peceţile. Aceasta am scris ca să să ştie. Şi pentru mai adevărată credinţă pusu-ne-am şi noi peceţile mai jos. [...] Hrizea vel dvornic. Gligorie comis. Papa vel logofăt. Ivaăco dvornic. Buzinca vel comis. Grama pitarul. Mihalcea vornic. [...] Stroie Fiera logofăt. Drăghici spătar. DRH, B, XXIII, nr. 262, p. 419-420.1631 august 20. ŢR 
429 Eu jupîneasa Ilina, fata jupîneseai Stanie, nepota logofătului Pîrvului Dolofan, scris-am acesta al mieu zapis să fie de creadenţă la mîna jupînului Tudoran sulger ot Vlădeşti, cum amu avut o parte de moşie în satu în Anenosa, dată zestrea de părinţi. Deci eu nu o-mu putut ţenea, ce eu de bunăvoia mea şi ci ştirea tuturor omeanilor miei m-amu tocmit cu dumnelui, ce iaste mai sus-scriş, jupînul Tudoran sulger, de me-mu vîndut toată parte ce au avut părinţii mii în satu în Aninosa şi cu rumîni, cîţi să vor găsi, ce me-u fostu dat părinţii mii zestrea, o-mu vîndut, deript ughi 50, însă mi-eu dat acum în mîna mea bani gata ughi 20, iară 
430 de 30 de galbeni amu tocmitu să mi-i dea la Cîrstovu, fără nece un cuvîntu. Şi amu făcut acestă tocmelă de bunăvoia mea şi cu şterea tuturor omenilor mii şi a megiiaşilor de sus şi de jos. Şi mărturii: logofătul Preada ot Lereaşti şi jupan Lăudat comis ot Vlădeni şi Albul stolnicul ot Lăîngeşti şi Duca logofet ot Godeni şi Bulbosie stolnicul ot Bereavoeşti şi Neagoe ot Rîogeni. [...] Jupîniţa Ilina. Lăudat comis ot Vlădeni. Preda postelnic ot Lereşti. DRH, B, XXIII, nr. 268, p. 429-430. 
1631 septembrie 1 - 1632 august 31 ŢR 
430 Adecă eu Oprea şi cu fiiu mieu Muşat, feciorul Bratului ot Creaţa, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Parăi biv vel peharnic, cum să se ştie că am vîndut noi dumniialui partea noastră de ocină de în Şărbăneşti, de în judeţul Dîmboviţa, însă de într-o fune a treia parte, cît ni se-au căzut partea noastră de priste tot hotarul, cît se va aleage de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi de în şizutul satului, pentru că am vîndut noi această ocină ce scrii mai sus de a noastră bunăvoe, derept o mie şi patru sute de bani gata, ca să-i fie dumniialui moşie. Şi cînd am vîndut această ocină pus-am şi mărturie, anume: popa Milea şi Pătru pîrcălabul i Vlădimir i Staico i Vladul ot Creţuleşti i Stoica ot Vlădeşti i Ion ot Copileşti. Şi pentru credinţa pusu-ne-am şi peceţile. [...] Stoica Cîrjeul. Pătru. Oprea. 
431 Moşatu. Vladimir. Eu popa Mile mărturie. DRH, B, XXIII, nr. 269, p. 430-431. 
1631 septembrie 1 - 1632 august 31. ŢR 
431 Scris-am eu judeţul Gherghe şi cu toţi pîrgarii şi cu preoţii şi cu neguţători şi cu oameni buni den în oraş den Bucureşti aceasta a noastră carte, să fie la mîna jupînului Stamatie neguţătoriul ot Piteşti, cum să să ştie că au cumpărat de la Mara şi de la vătahul Gheorghe un loc, însă în tîrg în Bucureşti, în tîrgul de sus, locul lu Gherghe Trufaşul, fratele Marăi, însă prăvălii 2, de cinci stînjăni în lat, şi cu pimniţa iar de cinci stînjeni în lat şi în lungu cît va mearge, dereptu bani gata ughi 100. Şi o-u vîndutu această moşie Mara şi cu Gherghe vătah de a lor bunăvoe şi cu ştirea tuturor omenilor lor şi cu ştirea nepoţilor Marăi şi cu ştirea tuturor rudelor şi cu ştirea vecinilor den sus şi den jos, ca să fie jupînului Stamatie moşie şi feciorilor lui, în veac. Şi la această tocmeală fost-au mulţi preoţi şi neguţători şi oameni buni mărturie, anume: popa Manta i popa Drăgoiu i jupînul Cîrstea neguţătoriul, Dima cantaragiul, Necula bacalul, Costandin mătăsariul, Dumitru vornicul, Antonie, Enache mătăsariul, Necula mătăsariul, Neagoe postelnic, Leca bărbiir, Cernica cizmar, Stan rachiiar i ot Piteşti, Arsenie postelnic i bratiia ego Pană i Ivan şi Dumitru aprod ot Bucureşti. [...]Şi pentru mare credinţă ne-am pus peceţile şi iscălituri. 
432 Iacovu logofet manu propria. Ion biv vtorii ot Cîrsteneşti. Şi eu Oprea de Bălţaţi. DRH, B, XXIII, nr. 270, p. 431-4321631 septembrie 15. ŢR 
442 Eu Vlădimiru scris-am acista al mio zapis, cumu să se ştii ca amu vîndutu Tatolui ocină de a me bunăvoi, di în dilo di la Vulpeni, dreptu cîtă să va afla şi de în delu şi de vale, de pesti tot locolu, cîtă să va găsi parte lu Vlădimiro, drepto 520 de bani gata. Şi a fosto mărtorie: Marin de în dal şi Tecşan de Mătăsari şi Pătru pîrcălabol şi Mane şi Stoica ot Criţoleşti. [...] Vlădimiro. DRH, B, XXIII, nr. 275, p. 442.1631 septembrie 16. ŢR 
443 Adecă eu Drăghici logofăt ot Sălătruc, dat-am zapisul meu la mîna fie-mea Necşăi şi la coconii iai, cîţi Dumnezeu i-i va da, cum să să ştie că pentru parte măne-sa Dospinei de moşie cea au avut la Runcu de zestrea, dată de tatu-său Sîrbul logofăt, care moşie o am vîndut eu banului Dobromir şi pentru ale scule de aur şi de argint, ci n-am avut să-i dau, eu i-am dat den parte mea den Sălătruc, jumătaate de ocină şi cu rumînii şi cu casele celea de la rîu şi cu viile cele bătrîne de la Rădăcineşti. Pentru că cîndu am vîndut Runcul banului, cu acei bani am cumpărat moşie aici în Sălătruc. Pentru că am avut numai aceşti 2 feciori, anume Stanciul şi Necşa, şi văzîndu că n-au lăcuială întru iai, eu i-am tocmit cu sufletul meu şi cu mulţi boiari să ţie fie-mea Necşa den moşie, den rumîni, den mori şi de peste tot hotarul, den parte mea de moşie jumătaate şi fiiu meu Stanciul cu fetelea lui, Anca, Necşa, iar jumătaate. Şi cîndu am făcut acest zapis fost-au şi boiari mărturie: jupan Bratul comis i jupînul Vucomir i Drăghici postelnic ot Cîrstiianeşti i popa Vlăduţ i popa Radul. Şi am scris eu cu mîna mea, ca să să creză. Pis measeţa septemvrie dni 16, vă leat 7140 
1631. Eu Drăghici logofet. Bratu comis. Drăghici postelnic. Eu popa Vlăduţ. Eu popa Radul. Eu Vucomir. DRH, B, XXIII, nr. 276, p. 443.1631 septembrie 20. ŢR 
444 Scris-amu eu Oprea logofăt de Bălţaţi acestu zapis al meu la mîna jupînului Hrizei marealea vornic, cumu să sea ştie că i-amu mai vîndut 20 de stînjini de ocină în Bălţaţi dereaptu 2 500 de bani, înîsă cei 20 de stînjini ce i-amu fost vîndut Arcăi şi Stoicăi, feciorii lu Stan Părşanu de Cucleaşi, că cîndu e-mu fost vîndut n-amu întrăbat pe vornicul şi au fost cumpărat vornicul mai denainte vreamea ocină în Bălţaţi de la Mănea. Deci e-mu făcut acestu zapis al meu la mîna vornicului, să-i fie de moşii şi să-şi facă şi cărţi pră ci i-amu vîndut. Şi aldămăşari încă au fost la tocmeala noastră: Dediul vătahul şi Dediul bucuriştenul şi Mogoş vătahul. Şi am scis eu, Oprea logofătul, în luna lui septevrie 20 dni, leat 7140 
1631. Şi me-mu pus eu Oprea logofăt şi pecetea, să fie de marea credinţă. Pe verso: ot Dol Bălţaţi. DRH, B, XXIII, nr. 277, p. 444. 1631 octombrie 3, Bucureşti. ŢR 
459 [...] jupîneasei Ivanei şi bărbatului ei Stanciul de în Vlăduleani ot sudstvo Romanaţi, ca să fie volnici cu această carte a domnii meale să ţie jumătate de moşie de în Studina, ce să chiamă Arvăteştilor, de în cîmpu, de în apă, de în branişte şi de preste tot hotarul şi cu dijma şi cu tot venitul ce se va aleage despre toată ocina. Şi să fie în pace de cătră Radul postelnic den Baba şi de cătră muiarea lui, Stana, fata lu Stan şi de cătră feciorii lor şi de cătră toţi oamenii lor. 
460 Pentru că această jumătate de ocină de în Hărvăteşti fost-au a Danciului vornic şi a lu Calotă banul şi a jupîneasii lui, Calea şi a fraţilor lor Barbul i Matei postelnic, a lor de moşie, încă mai dennainte vreame. Iar după aceaia, cînd au fost în zilele răposatului Mihail voevod, cînd au fost cursul anilor 7106, iar aceşti boiari ce scriu mai sus, de înpreună cu jupîneasa Stanca vorniceasa, ei au fostu miluit cu jumătate de ocină de în Hărvăteşti pre sluga lor Alecxii şi pre jupîneasa lui, Ivana ce scrii mai sus, carea iaste acum jupîneasa Stanciului, pentru slujbă direaptă, ce le-au slujit pre în ţări striine, pre vreame cînd i-au cununat. Şi am văzut domnia mea şi zapis de la mîna lor de miluitură, cu mare blăstem şi cartea lu Mihail voevod, de moşie. Şi dă atunce tot o au ţinut eu cu bună pace. Iar cînd au fost acum, în zilele domnii meale, iar jupîneasa Ivana şi cu bărbatul ei, Stanciul, avut-au pîră cu Radul postelnic de Baba, ginerele lui Stan şi cu muiarea lui, Stana, şi au venit de se-au pîrît de faţă. Şi aşa pîrîia Radul postelnic cum iaste şi lor miluitură de acei boiari, ca să ia şi el dijmă şi să ţie ocină. Iar domnia mea am adevărat cum n-au avut Radul nici o treabă, ce au rămas de leage. Derept aceaia, am dat şi domnia mea jupîneasii Ivanii şi bărbatului ei, Stanciul, ca să-şi ţii şi jumătate de moşii şi dijmă jumătate şi tot şi să fie în pace de cătră Radul, cum şi scrii mai sus. [...] DRH, B, XXIII, nr. 282, p. 459-460.1631 octombrie 13. ŢR 
466 Adecă eu Vlad Leotă dat-am zapisul mieu neanei popei Stoicăi şi a fiiu-său, diiaconul Voico, ca să fie de bună credinţă, cim să să ştie că i-am fost datoriu eu Vlad bani ughi 5 şi ferdele de mălaiul 8. Deci el m-au apucat cu strînsoare să-i plătesc banii şi mălaiu. Eu neavînd cu ce plăti, i-am pus moşiia zălog într-un an, de la venerea mare pînă iar la venerea mare; de nu voiu putea da bani şi mălaiu pînă la zi, să-i fie moşiia stătătoare în veac. Şi la această tocmeală au fost mulţi oameni buni mărturie, anume: Mane a Daina i brat ego Opriş, Vlad de jos, Vlaicul, Oprea Moroca, Manea Hîtie i Pătru, brat ego, Migoş, Stan lu Ivan i Vîlcul i Stan Lungoci, Negoe Ciutac, Oprea Bercea. Şi pentru credinţa mii-am pus şi deagetul mai jos. [...] Eu Vlad Leotă. DRH, B, XXIII, nr. 285, p. 466.1631 noiembrie 8. ŢR 
468 Adecă eu Radul scris-am zapisul meu la mîna dumnealui Radul logofăt, ca să fie de mare credinţă, cum să să ştie că am vîndut dumnelui totă pare mea cît am avut, tot, stînjăni 75 de în Lepereşti, partea Manţureştiloru. Insă am vîndut stînjănul cîte bani 20. Şi o-m vîndut de a me bunăvoe, cu ştire tuturor fraţilor de moşie, ca să-i fie dumnealui moşi stătătore în veci, dumnelui şi cu coconilor, cîţi Dumnezeu ei va dărui, pentru că mi-au dat aceşti bani toţi în mîna mea. Şi la această scrisore fost-au mulţi omini buni. Şi pentru mai adevărat credinţă mi-am pus degitul şi numilii, ca să creză. [...] Eu Radul. Eu Goleanu. Ilie logofet ot Periiaţi. Drăghici logofet. Eu monah Calivit. DRH, B, XXIII, nr. 288, p. 468.1631 noiembrie 10, Bucureşti. ŢR 
469 Scris-am eu Ilie vornecul acesta al meu zapis la mîna vornecului Iorgachi, cum să să ştie că am vîndut parte me de pimniţă den Bucureşti, însă a tre parte, cu loc cu tot, cît ne-u fost denpreună, şi cu casele, păntru doozeci de galbeni gata. Şi o-m dat de bunăvoi, cu ştere coconelor şi co jupînesei Dospinii. Şi mărturei: vel paharnic Nedelco şi Radul sulgerul şi Dumitraşco comisul i Eno spătar şi Antonie postelnic şi Stoica Păcală. Şi se-u dat banii în casa Stoicăi Păcală, în Bucureşti. Şi păntru credenţă, pusu-me-mu şi pecete. [...] Ilie vornic. Iano spatar. Antonie postelnic. Radul Bancea. Lupul iuzbaşa. Ianachi. Tudor. DRH, B, XXIII, nr. 289, p. 469. 
1631 noiembrie 21. ŢR 
475 Scris-am eu Preda vornicul acesta al meu zapis să fi la mîna lu Băjan de Guzeni, cum să să ştii că i-am vîndut parte me de ocenă de Guzeni, însă stînjeni 70 şi stînjinul 25 de bani. Şi me-u dat bani gata 
476 280. Şi me-u rămasu să de bani gata, să de ughi 7 i pol. Şi zi o am acum de ovedenii patru săptămîni, să se sfle banii la mîna me, fără nici un cuvîntu. DRH, B, XXIII, nr. 293, p. 475-476.1631 noiembrie 23. ŢR 
476 Adecă eu Ion, feciorul lui Şain spătar, scris-am aceasta al meu zapis cu să să ştie c-am vîndut parte tătîne-meu lu Şain spătar, cît va fie, veri veri den uscat veri den pădure veri den apă, ales moşie, uscat, cît să va afla parte tătîne-meu de moşie. Iar eu nu m-am vîndut neci altuia rumînu, nemic, fără ce am vîndut moşie tătîne-meu lu Şain spătar, ce e mai sus-scris. Şi o-m vîndut de a mea bunăvoe, dreptu aspre 800, ca să fie moşie lu Andreiu păharnic, lui şi coconelor dumnelui şi strenepoţelor lui şi nepoţelor lui şi veri cene va fi de rudenie dumnelui. 
477 Şi mărturie: jupan Neagul biv vel agă şi Calotă vtori cluceri şi Nicola păharnic ot Epureşte şi megeeşte, anume: Drăgan şi Albul şi Furdui şi popa Iosef şi dascalul Dobrin. Aceşti megeeşi sînt ot Şaineşti şi mulţe megeşi denprejurul satelor sîntu mărturii, cîndu s-au făcut această tocmeală. Aceasta am scris eu Ion, feciorul lu Şain spătar. Şi pentru credenţa ne-am pus şi peceţile. Aceasta am scris. Pis measeţa noembrie 23 dni, vă leat 7140  
1631. Eu Ion, feciorul lu Şain spătar. DRH, B, XXIII, nr. 295, p. 476-477.1631 decembrie, Bucureşti. ŢR 
477 Adecă eu Apostol, feciorul lu Ianiu banul cel bătrîn, ce am fost den botez pre nume creştinescu Apostol, iar acum mă cheamă pre nume turcescu Curt Salam ciauş, scris-am şi mărturisescu cu acesta al mieu zapis să fie de mare credinţă la mîna părintelui Tanasie egumenul de la Svetaa Troiţă de în Bucureşti, ce iaste închinată metoh la Svetagora la lavra cea mare de la Ivera, ca să fie sfintei mănăstiri Svetaa Troiţă jumătate den ţigăniia tătîîni-mieu Iane banul de aicea den Ţeara Rumînească, de cîndu au fost ban mare la zilele Mihnei voevod. Innsă să se ştie ţiganii, anume: Dumitru, feciorul Stanciului Niia şi cu feciorii lui, Tinca i Negre i Stoica i Gîdea i Vladul i Radul şi Gîdea, fratele lu Dumitru cu feciorii lui, Radul i Muşat ..... şi alţi ţigani, cîţi se vor mai afla den ţigăniia tătîni-mieu lu Iane banul tot jumătate să fie ai mănăstirii Svetaa Troiţă, iar altă jumătate de ţigănie să fie la Sveti Gheorghie. Pentru că aceşti ţigani fost-au ai tătîni-mieu, lu Ianiu banul, de moşie înncă mai de nainte vreame. Iar după aceaia, căndu au fost acum, în zilele lu Leon voevod, feciorul lu Ştefan voevod, iar eu am venit cu domnia mea lui aicea în ţeară şi mi-am căutat ţigăniia tătîni-mieu Iane banul şi i-am aflat răsipiţi pre în ţigăniiale boiarilor, de am eşit la divan 
478 ca să-m iau ţiganii. Iară divanul şi judecata m-au ajunsu cum să n-aibu treabă cu ţigăniia tătîni-mieu a-i ţinearea, pentru căce am eşit den leage afară. Intr-a aceaia, eu n-am putul lăsa cum să fie tată-mieu fără pomeană den moşiele lui, ce au cîştigat aicea în ţeară şi alţi feciori n-au mai avut de trupul lui, ce am cugetat pentru pomeana de am dat den ţigăniia tătîni-mieu Ianiu banul, pentru sufletul lui, jumătate de ţigani la sfînta mănăstire, hram Svetaa Troiţă, iar altă jumătate de ţigănie o am dat la sfînta mănăstire hram Sveti Gheorghie, ca să fie lui pomeană în vecie, iară sfintelor mănăstiri moşie. Şi scrişi ţiganii tot anume în zapise şi în cărţi, ca să se ştie mănăstirile care ţigani va ţinea, pentru că mie nu mi se-au căzut să ţiu ţigăniia tătini-mieu sau a-i vende, fiindu eu eşit într-altă leage şi să ţiu moşii aicea în ţeară, ce am dat moşiia tătini-mieu să fie de pomeană pentru sufletul părinţilor miei, iar alte rude ale meale, ori cine va fi, nimenilea treabă să n-aibă cu ţigănia tătini-mieu lu Iane banul. Şi i-am închinat eu la Svetaa Troiţă şi la Sveti Gheorghie, să le fie tot înn doao, eu de a mea bunăvoe, de naintea lui Leon voevod şi de naintea a tuturor boiarilor ţerăi, mari şi mici, anume: jupan Necula biv vel vistier i jupan Hriza vel dvornic i jupan Papa vel logofet i Ivaşco biv vel dvornic i Dumitraşco vel vistiar i Miho vel spatar i Pavalachi biv vel spatar i Gherghe vel stolnic i Vasilie vel cliucer i Gligorie biv vel comis i Buzinca vel comis i Nedelco vel peharnic i Dumitraşco biv vel postelnic i Manul vel postelnic i Dumitru vel slujer i Grama vel pitar i Muşat vtorii vistiar i Nedelco Boteanul biv vel armaş i Neagul biv vel aga i Iuorgachi vel armaş i Gherghe vel agă i Calciul vel portar şi alţi mulţi boiari. Aceasta mărturisescu să se ştie şi să se crează. Şi pentru adeverită credinţă pusu-mi-am pecetea şi iscălitura. [...] Hriza vel dvornic. [...] Papa vel logofăt. Dumitraşco vistier. Grama pitarul. DRH, B, XXIII, nr. 296, p. 477-478.1631 decembrie 15. ŢR 
479 Adecă eu Prodan, cu fiiu mieu Stanciul i Cîrstea i Vlădimir, fratele lu Prodan, cu fiiu mieu Stănislav, scris-am zapisul mieu să fie de credinţă la mîna jupînului Neculie vistier, ca să să ştii că am fostu judici de moşii dă în Siliştoara, cu feciorii noştri şi cu toate moşiili noastri încă mai denaintea vreami. Iar după aceaia, cînd au fost acum, în zilele domnu nostru criştin Lion vodă, iar noi am vinit la jupînul Necula vistier de bunăvoia noastră, făr de nici o silă, dă ne-am vîndut dumnealui rumîni cu feciorii noştri şi cu toate moşiili noastri di pristi tot hotarul, amîndoi diript bani ........ Şi mărturii carii-şi vor puni piciţili mai jos. Şi am luoat bani toţi diplin. Aceasta-am scris, ca să să crează. [...] Ivaşco dvornic. [...] Necula Catargiul. Dumitraşco vistiiar. Nedealco armaş. Mitre pitar. Buzinca vel comis. Muşat vtori vistiiar. Bunea Vîlcul vtori logofet. Iordache dvornic. Notă: Acist zapis s-au dat la sfînta mănăstire Bistriţa pintru moşie, dar cu rumîni nu s-a dat, ci numai moşia, să aibă a o stăpîni mănăstirea cu bună pace. Avgust 3, 1776. Maria Bălăceanca. DRH, B, XXIII, nr. 297, p. 479.1631 decembrie 16, Bucureşti. ŢR 
480 Adecă eu jupîneasa Despina, jupîneasa a Vladului biv vel logofet, depreună cu coconii miei, Radul şi Vladul, scris-am şi mărturisim cu acest zapis al nostru să fie de mare credinţă la mîna a lu Ianiu, feciorul Cornei de oraş de Cornăţel, ca să se ştie cum i-am vîndut noi satul Futeştii despre despre apa Mostiştii, ot sudstvo Elhov, tot satul cu tot hotarul şi cu toţi rumînii, de în cîmpu şi de în pădure şi de în apă şi cu 2 moare făcute şi cu rumînii, anume: Oprea cu feciorii lui şi Muşat şi Cărstiian cu feciorii lui şi Balotă şi Goicea şi Stanciul şi Badea cu feciorii-şi şi Dobre şi Tatul şi Sîrbul cu feciorii lui, şi de în şăzutul satului, de pretutindinilea, de preste tot hotarul cît de va aleage, den hotar pînă în hotar, pre hotară bătrîne. Şi seamne: den hotarul Frăsinetului pînă în hotarul Curăteştilor. Pentru că acest sat fost-au al nostru de moşie mai denainte vreame. Iar cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru Io Leon voevoda, iar eu jupîneasa Despina, cu coconii miei, noi am vînut acest satu şi cu rumînii lu Ianiu, feciorul Cornei, derept ughi 210. Şi l-am vîndut noi de a noastră bunăvoe şi cu ştirea lu Andrei spatar şi cu ştirea luStaico peharnic, ca să-i fie de moşie lui şi coconilor. Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturie, anume: jupan Gherghe vel stolnic i Neanciul dvornic i Dumitru logofet i popa Borcea cliisiiar i jupan Isar cupţu i Stanciul Pustiiul i ot Cornăţel Iambal i Alecxe i ot Floreşti, popa Micul i Neanciul vatah i Cîrstea Burlan pîrcălabul. Aceasta mărturisim şi pentru mai mare credinţă pusu-ne-am şi peceţile. [...] Radul. Despina logofeteasa. Vladul. Neanciul dvornic. Dumitru logofăt. Paraschiva dvornic. Popa Borcea clisiarh. [...] DRH, B, XXIII, nr. 298, p. 480.1631 decembrie 20. ŢR 
481 Scris-am eu Simina al miu zapisu, ca să fii la mîna lu Ratcu şi fraţilor lui, com să sea ştii că amu vîndut ocina a me parte cît să va afla de în Curnetu, de matca gîrlei, păn în Vale lu Ion, diriptu ughi 5. Şi la tucmelă ne-u fostu mulţi boiare mărturii, anume: comisul Comano şi Pătraşco al 2 comisu şi Comanu, vărul agăi Negolui şi Stoica şi Radul frate-său şi Negoiţă de Glopavi şi Ştefan, sin lo Chiriaco de Stoineşti. 
482 [...] dechivri de 20 zile, vălet 7140 
1631. Eu Coman comis. Pătraşco comisul. DRH, B, XXIII, nr. 300, p. 481-482.1631 decembrie 21. ŢR 
482 Adecă eu Filip ot Poeni scris-am acestu al miu zapis, ca să fie de bună credenţă la mîna lu Tudor comis ot Izvor, cum să se şti că i-am vîndot dumnelui partea mea de moşîie de sat din Poeni, însă cîtu să va aleagi partea mea. Şi mea-au dat dumnelui 1 cal şi lobote de vin, derept bani preţuit ughi 30. Şi o am dat dumnelui aceasta moşîi ce scrie mai sus, să fie dumnelui moşîie şi coconilor în veaci. Şi cînduao am vîndut cu ştirie tuturor megeiaşilor miei. Şi păntru credenţa, posu-mea-aum şi degetol. [...] Eu Filip. DRH, B, XXIII, nr. 301, p. 482.1631 decembrie 23, Bucureşti. ŢR 
482 Adecă eu Ghione, generele Savei de în Stănceşti, scris-am acesta al miu zapis să fie de mare credinţe la mîna jupînului Stanciului Pustiiul neguţătoriul, ca să se ştie că i-amu vîndut o prăvălie gata cu locu în oraş 
483 în Bucureşti, ce iaste lîngă prăvălile lu Alecxe gealepul şi lîngă casa lui, cu locul prăvăliei, cît să va aleage în lungu şi în largul, pentru că o am vîndut eu de a mea bunăvoe jupînului Stanciului, dereptu 35 de galbeni, cu ştirea tuturor rudelor meale, ca să-i fie lui moşie şi coconilor. Iar eu o am fostu cumpărat această prăvălie de la jupîneasa Neacşa a lu Tudor, feciorul Costei şi de la fie-său Leontenie de în ...... în zilele lu Alexandru voevod, feciorul Radulu voevod. Cînd au fostu acum, în zilele domnu nostru lu Leon voevod, iar eu Ghione o am vîndut jupînului Stanciului cum scrie mai sus. Şi au fostu la tocmeala noastră mulţi oameni buni şi neguţători mărturie, carii ş-au pus mai jos şi peceţile şi iscălitura. Aceasta să se ştie şi să se crează. Iar eu pentru mai adeverită credinţe pusu-mi-am şi peceatea. Şi am scris eu, Soare gramatic, measeţa dechemvrie 23 dni, vă leat 7140 
1631. [...] DRH, B, XXIII, nr. 302, p. 482-483.1631 decembrie 23, Bucureşti. ŢR 
483 [...] Scris-am eu Dumitru judeţul cu 12 pîrgari şi cu preoţii şi cu toţi bătrînii oraşului de oraş de Bucureşti acesta a nostră carte cestoii boiaren 
484, anume jupanul Stanciul Pustiiul neguţătoriul, ca dumniialui să-i fiia 1 locu de prăvălei cu prăvăliia faptă gata aicea în oraş în Bucureşti, penîtru că l-au cuînpăratu acestu locu de prăvălei cu prăvăliia gata jupanul stanciul Pustiiul neguţetoriul de la Ghiune, ginerele Savei de Stănceşti, dereptu 35 de galbeni şi cheltoiala bani ....... Şi i-au dat jupanulu Stanciul Pustiiul galbenii toţi gata la mîna Ghiunei, generele Savei, denaintea a omeni buni. Şi iaste locul de prăvălii cu prăvăliia lîîngă prăvăliia lu Alecxe gealepulu şi lîîngă casa luii a de jos. Şi i l-au vîîndut şi Ghiunea, ginerele Savei, acest locu de prăvălii al luii cu prăcăliia gata jupanuluii Stanciolii neguţătoriul, de a lui bunăvoe, cu şterea totoror vecinilor şi de în sus şi de în jos. Şi i-am vîîndut locul de prăvălii tot cîtu au fost şi maii denainte vreame şi în lungu şi în largu. Deci noii acumu amu făcut jupanuluii Stanciuluii Pustiiul neguţătoriul aceasta a nostră carte, ca peîntru să-i fie dumneialuii acest locu de prăvălii cu prăvăliia gata, ce au fost cuînpărat de la Ghiunea, ginerele Savei, moşie dumneialuii şi coconelor dumneialuii şi nepoţelor dumneaialui, în veciia, să-lu ţii cu bună pace de icea înnainte, pentru că ş-au dat jupanulu Stanciul Pustiul banii lui de în bucate dereapte. Şi am văzut şi zapisul Ghiunei, ginerele Savei şi am văzutu şi carte domnească la mîna jupanului Stanciului Pustiiul neguţătoriul de cuînpărătore. Şi sîînntu mărtorii omeni buni, anume: păreînntele popa Borcea clesiariul i popa Anghil i popa Ivan i jupanulu Chiful neguţătoriul i jupan Stanciul Ruzer neguţătoriul i jupan Isariu neguţătoriul i jupan ghiurman neguţătoriul i jupan Ghiunea Mustachi neguţătoriul i jupan Jîpa neguţătoriul i jupan Proca Coţe neguţătoriul i jupanulu Alexi gealepul neguţătoriul. Iară cene va sparge acesta a nostră carte, să fie blăstemat de 318 otţe ije ve Necheiu şi să-ii fie lăcoita cu Iuda şi cu Arii nevearnei. [...] DRH, B, XXIII, nr. 303, p. 483-484.1632 ianuarie 1. ŢR 
490 Scris-am şi mărturisescu eu Necula, feciorul Stănucăi den oraş den Buzău, acest al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Ianache de Arceşti, cum să să ştie că i-am vîndut 4 pogoane de vie, însă 2 pogoane de vie lucrată şi 2 pogoane ţealină, şi cu stînjeni de ocină în cîmpu, fără dajde, cum se vîndu viile nedajnice, în del, însă pre ocina .......... Şi am vîndut eu de bunăvoe a mea, pogonul cîte 10 galbeni 1 pol, aceste vii ce-s mai sus-zise şi fac bani peste tot ughi 42. Şi i-am vîndut eu Necula de a mea bunăvoe, fără nece o silă. Şi la tocmealea nostră fost-au mulţi megiiaşi de înprejur, anume: jupan Lefter i postelnicul Dragomir i Prodea i Urseai i Cîrstiiani Dragomir Moşca i Ţachie călugărul i Oprea lu Caloian i Lupşe şii feciorul lui, Lupul i Stan Fîrjog, Neagul Roşca i Stanciul i Gherghe Negrul i Neagoe Baştacul i Balica i Albişorul călăraş. [...] Eu Necula, feciorul Stănucăi. Pe vreso:  de viile, Valea Teancu. DRH, B, XXIII, nr. 307, p. 490.1632 ianuarie 6. ŢR 
491 Scris-am eu Nenciul vornecul acesta zapis al miu la mîna vornecului Iorgachie, cum să se ştii că am fost cumpărat a patra parte ot Vărleţ de la logofătul Tudur ot Vlădeni. Deci această parte eu am vîndut şi cu un rumîn vorneculoi Iorgachgie de a mea bunăvoe. Şi am vîndut dereptu 49 ughi, însă rumînul anomea Vlad şi cu feciurii loi, cîţi i va ave şi cîţi i va da Dumnezeu de acum înnaintea. Şi la tucmala nostră au fost: Ilie vornecol şi Radul solgerul şi Iano spătarul şi jupînol Antun şi Borce logofătul şi Chida ot Sasol. Şi cartea dumnescă cari am făcut, încă au dat la mîna vorneculoi Iorgachie. Şi pentru credenţa poso-ne-m şi pecetea mea. [...] 
492 Neanciul dvornic. Antonie postelnic. Dragul logofet. Borce logofet. Pe verso:  "Innsă să se ştie de vom afla 2 rumîni, să ne fie de înpreună, au unul, iar ocina o am dat toată". Pe difolio:  Zapisul lui Petru ot Vîrlegi de la Negul vornicul". Alături o însemnare turcească care rezumă documentul. DRH, B, XXIII, nr. 310, p. 492-492.1632 ianuarie 8. ŢR 
492 Adecă eu părintele Zosiman egumenul ot sfînta mănăstire ot Mislea, ce iaste hram sveata troiţă dinpreună cu tot săborul şi cu toţi titorii, carei sint la sfînta mănăstire, scris-am acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna Radului postelnic, sin Mihalcea vornic şi la jupîneasa lui, anume Sofiica, să să ştie cum am făcut noi de a nostră bunăvoia schimbu, de am dat noi partea nostră a sfentei mănăstire de ocină ot selo ot Pătîrlage şi cu 2 rumîni, anume Lera şi Stan, şi cu feciorii lor cîţi vor fi şi să le fii moşiia lor şi feciorilor. Iar Radul postelnic şi jupîneasa lui, Sofiica, au dat sfentei mănăstire pentru această ocină ce-i mai sus-scris, ocină pentru ocină, partea lor de ocină din Breji de Sus, partea lor toată, cît să va aleage de preste tot hotarul şi cu o roată de moară făcută şi dup-această ocină şi au şi mai dat sfente mănăstire 3 iape cu mînzi. Şi am făcut noi această schimbătore de a nostră bunăvoia şi cu tot săboru şi cu ştirea titorilor. Şi la tocmeala nostră nostră au fostu mulţi boiari mărturii, na ime dinprejurul locului: Calotă postelnic şi Necula postelnic ot Cocorăşti, Radul sulger ot Frejureani i Iordachi vornic i Antonii postelnic ot Negoeşti, Ionaşco comis i Nechita ot Cînpina, Negoiţă peharnic Meiuţă, Dragul logofăt ot Cislău. 
493 Şi am scris eu Damaschin logofăt. Pis ghinarie 8 dni, vă leat 7140 
1632. Eu Necula postelnic. [...] Negoiţă peharnic. Calotă postelnic. Antonie postelnic. Eu Dragul logofet. Eu Costandin ot Stăceşti mărturisescu. DRH, B, XXIII, nr. 311, p. 492-493.1632 ianuarie 13. ŢR 
497 Eu Fătul, feciorul lu Toder Şogărgău den Săruleşti, scris-am acest zapis al mieu să fie la sfînta mănăstire la Menedec, edeje est hram svetago arhierarha Nicolae, cum să se ştie c-am închinat moşiia de la Seruleşte, partea mea şi partea verilor miei, anume Pătru i Radul i Stanciulu, cîtă se va aleage de în partea mea şi dîn partea veriloru miei ocină den cîmp, den sat, den apă, de preste tot locul, cu vad de moară în apa Slănicului şi alt vad de moară în Peceneaga, cît se va aleage şi pometul pre unde va fi. Am dat şi am închinat de bunăvoe mea pentru să fie pomeană părinţilor miei şi a ominilor miei şi mie. Şi am scris şi la sfîntul pomeanic, unde se pomenescu ctitorii, pre tată-mieu, anume Toder şi muma mea, anume Dragole şi fraţii mie, anume Frăţilă i Stoica şi pre verii mie, anume Pătru i Radul i Stanciul, ca să fie ocină la sfînta mănăstire cîtă este mai sus-scrisă, toată ocina mea şi a verilor mie. Iar cene se va ispiti pre urma mea a sparge zapisul mieu şi pomeana mea şi a părinţilor mie, acela om să fie triclet şi proclet ot 318 sveti otţă ije sît ve Nechei, pentru că o-m închinat la sfînta mănăstire ot a mea bunăvoe, numai să aibă mănăstirea treabă cu dinsa, alt nimenile, căci eu n-am nimenile rudă, nici fraţi, nici veri premari, nici nimenile, nici nepoţi. Şi cînd se-u scris acest zapis fost-au mulţi omini buni de prinprejurul locului: den Săruleşti mărturii, anume Stan Piţigoiu i Neniţă i ot Văsieşti, Stănislav i Lăudat i Ion i ot Cocani, Stoe i Stan Todereştev. Şi se-au tîmplat la acestă tocmeală şi boiari: ot Poţintei, po ime Cernat logofăt i ot Măricineani, Sava lu Avram i Sava Fătulev, Dragomir Motroce i Mihaiu Carşote i Radul, sin Simov. [...] DRH, B, XXIII, nr. 314, p. 497. 1632 ianuarie 15. ŢR 
498 [...] Neagului i Căzan i popa Albul să fie volnici cu cartea domniei meale să-şi ţie a lor moşîe de la Sărăşti şi să fie în pace de unguri i de toţi oamenei Beldei, păntru că acea moară şi moşîe de la Sărăşti fost-au Neagului şi a lui Căzan şi a popei Albul de la moşii lor, iar ungureanii, omenii Beldei, ei căzut-au pre aceale moşîi şi pre moară, de au ţenut în sila lor. Deci, cîndu au fost în zilele lui Alexandru voevod, fecior Radului voevod şi iar la Alexandru voevod, fecior lu Iliiaş voevod, iar Neagul şi Căzan i popa Albul, ei fost-au avut pîră cu ungureanii, oamenei Beldei, păntru moşîile lor de la Sărăşti. Şi tot au rămas ungureanii de leage, şi iar tot au ţenut moara şi ocina de la Sărăşti în sila lor, pînă fost-au luoatu şi boiari pre răvaşe domneşti, 6, ca să caute şi să adevereze avut-au ungureanii vro treabă la Sărăşti au n-au avut ? Insă boiari anume: ot Mehedinţa ........ i brat Rudean i ot Matiţi, Radul Bădica i ot Turburea ......... ei fost-au căutat şi bine au adeverit cum ungureanii oamenei Beldei, n-au avut nici o treabă la ocina Sărăştilor, nici cu moara, şi tot au ţenut în sila lor. Şi am văzut domnia mea şi cartea celor 6 boiari, la mîna Neagului cu fraţii lui, de judecată, cum n-au fost avut ungureanii tot nici o treabă la Sărăşti şi tot au ţinut în sila lor. Iar cîndu au fost acum, iar Neagul cu fraţii lui venit-au iar de faţă cu ungureanii în divan şi naintea domniei meale de iar se-au pîrît pentru  moşîia de la Sărăşti. Deci domniia mea iar am judecat cu toţi censtiţii deregători domniei meale la divan şi am dat Neagului şi lu Căzan i popii Albul să-şi ţie moara şi ....... cu moşîia lor de la Sărăşti şi să scoaţă pre Stroe şi Beldea de la moară, că au rămas ungureanii de în leage. Şi au fost dat Neagul cu fraţii lui pre pietrili morii şi pre fiiară bani 360 la mîna lu Stroe. Mărturii fost-au cîndu au dat bani Grama postelnic i Măciucă clucer i Enachi. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 315, p. 498.1632 ianuarie 21. ŢR 
500 Scris-am eu Nenciul, feciorul Stanciului ot Coteşti, zapisul meu, ca să fie de creadinţă la mîna Mateaiu ot Coteşti, ca să să ştie că am vîndut dă bunăvoia a me delniţa părinţilor mei dă în Coteşti, însă fără om, şi dă în cîmpu şi dă în sat şi dă în pădure şi dă în apă şi cît să va alege partea me tootă, atreia partea, cu văru meu Bade şi cu Vlaicul Ciorteascul, că această ocină nu iastea înpărţită cu dînşii: numai unde au iai, am şi eu. Şi acesta şi acesta am vîndut muşiia tot lu cluceriului Mateaiu, să fiia moşiia lui şi feciorilor lui dă astăzi înaintea; dară dă să va apuca cineava dă acestă moşiia, eu să portu pîra. Şi acestă moşiia o-mu vîndutu dereptu aspri 2000, bani gata. Şi sîntu mărturie: Iacob şi Antoia, fiiu său dă în Cîmpulungu, şi Manea Goden, Bran dă Bogăteşti şi Rusea ot tam şi Vlaicul ot tam şi Bratul ot tam şi Bade, feciorul lu Feştilă ot Cîmpulungu şi Ivan Boţoca ot Bogăteşti. Şi am scris eu, Gherghe grămatic ot Cîmpulungu acest zapisul, cu voia Nenciului. Pis measeţa ghenarie 21 dni, vă leat 7140 
1632. Bran ot Bogăteşti. Gherghe gramatic. Iacob i Antoe. Şi pentru credinţă, eu Nenciul n-am avut pecete, ci me-m pus degetul. DRH, B, XXIII, nr. 317, p. 500-501.1632 februarie 1, Bucureşti. ŢR 
507 Adecă eu Drăgan, feciorul lu Anghel şi eu Ioana, fata Manei, nepoţii Cheajnei vorniceasa a Cernicăi, scris-am acesta a nostru 
508 zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Costei cojocariul şi a jupîneasei lui, Tudora şi a coconilor lor, cîţi Dumnezeu le va da, ca să se ştie cum le-am vîndut noi o parte de loc de casă, cît au fost înpărţit vorniceasa Cheajna, jumătate de loc. Şi ş-au fost vîndut partea ei jupînului Costei cojocariul, în zilele lu Alexandru voevod, fecior Radului voevod. Iar după aceaia, cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru Io Leon voevoda, iar noi nepoţii, eu Drăgan şi Ioana, carii sîntem mai sus-scrişi, am vîndut partea noastră toată, cît au fost rămas den înpărţeală, jupînului Costei cojocariul, cumnatul lu Pană neguţătoriul Palamari, za 3000 de bani gata. Şi l-am vîndut noi de bunăvoe. Şi acest locu iaste ales de cătră Şteful gramatic, feciorul popei Paraschivei den în Bucureşti. Şi se-au voit de bunăvoe, ca să nu mai fie întru ei pîră şi gîlceavă şi au pus seamne de cătră ei. Şi au făcut Şteful şi zapis de în mîna lui la mîna jupînului Costei cojocariul, cumnatul lu Pană neguţătoriul, feciorul lu Palamari. Şi cît loc au fost vîndut mătuşe noastră vorniceasa, atîta am vîndut şi noi jupînului Costei, de a noastră bunăvoe, fără nici o silă, ca să-i fie lui moşie şi coconilor şi cu ştirea a vecinilor den mahala. Şi au fost mărturie la această tocmeală, anume: ot Bucureşti, popa Anghel i Dobre cojocar star i Simca, feciorul lu Filimon portar i Antonie croitor i Paraschiva croitor i Manta diiacon i ot Breazoe, Albul comis i Manolachi şefariul i Marco, sin Neagoev ot Tîrgovişte. Aceasta mărturisim să se ştie şi să se crează. Şi pentru mai adeverită credinţă, pusu-ne-am şi peceţile. [...] Eu Drăgan. Paraschiva croitor. Eu Ioana. Albul comis. Eu popa Anghel. Eu Marco i sin Neagoi logofet. Dobre cojocar. Simca portar. Manolache. Antonie. DRH, B, XXIII, nr. 322, p. 507-5081632 februarie 13, Bucureşti. ŢR 
510 Adecă noi ceşti megiiaşi de în Ioneşti, ot soudstvo Vlaşca, anume Radul cu fiiu mieu Dobrişan şi eu Dragotă şi eu Oprea şi eu Dan, fraţii Radului, feciorii Stoicăi şi eu Margine şi eu Dragne cu fiiu-mieu Cîrstea şi eu Dumitru Mozăceanul şi eu Voico şi eu Dobrotă Răul, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupîneasii Mariei vistiireasa şi a coconilor ei, jupîneasa a răposatului Trufanda vistier, ca să se ştie cum noi am fost megiaşi mai denainte vreame, iar cîndu au fost în zilele lu Şărban voevoda, Leca spătariul, el au cumpărat nişte ocină în sat la Ioneşti. Deci noi aceşti megiiaşi, văzîndu cum iaste un boiariu mare şi vom avea razem mare şi scuteală de dinsul, noi ne-am lăsat de am fost supt mîna Lecăi spatar de ajutoriu cu alalţi săteani, unde i-au trebuit. Iar după moartea Lecăi spatar, căzut-au ocina domnească, cîtă au avut Leca spatar cumpărătoare în Ioneşti şi au miluit Radul voevoda pre trufanda postelnic cu partea de ocină a Lecăi spatar den Ioneşti. Iară cîndu au fost acum, în zilele domnu nostru Io Leon voevoda, feciorul lui Ştefan voevoda, iar eu Radul cu fiiu-mieu Dobrişan şi cu feciori ce ne va mai da Dumnezeu şi cu toată partea noastră de ocină de în Ioneşti, m-am vîndut rumîn jupîneasii Mariei vistiereasii şi coconilor ei, za ughi 18, bani gata şi eu Dragotă, fratele Radului, cu feciorii miei şi cu partea mea de ocină, za ughi 13 pol şi eu Oprea, fratele lu Dragotă, cu feciorii miei şi cu partea mea de ocină, za ughi 13 pol şi eu Dan, fratele Oprii, feciorii Stoicăi, cu feciorii miei şi cu partea mea de ocină, za ughi 13 pol şi eu Margine cu feciorii miei şi cu partea mea de ocină, za ughi 15 pol şi eu Dragne cu fiiu-mieu Cîrstea, feciorul lu Stan Horţul, şi cu feciorii ce ne va mai da Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină den Ghirgheşti, cîtă se va aleage, za ughi 18 şi eu Dumitru Mozăceanul m-am vîndut fără ocină, za ughi 12 pol şi eu Voico cu tată-mieu Dobrotă Răul den Răscăiaţi, văndutu-ne-am rumîni fără ocină în Ioneşti şi cu fecerii noştri, za ughi 27. Şi am luoat noi toţi banii gata den mîna jupîneasii Mariei vistiereasii în mîinele noastre. Şi ne-am vîndut noi rumîni cu feciorii noştri şi cu părţile noastre de ocină, de a noastră bunăvoe, fără nice o silă, ca să fim rumîni jupîneasii Mariei vistiereasa şi coconilor ei moşie în vecie, cu ştirea tuturor boiarilor marii şi mici şi a megiiaşilor de pe înprejurul locului. 
511 Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturii, anume: jupan Necula vistiiar i jupan Hriza vel dvornic i jupan Papa vel logofet i jupan Necula spatar Catargiul i Aslan biv vel dvornic i Ivaşco biv vel dvornic i Gligorie biv vel comis i Ghertghe vel cliucer i Miho vel spatar i Neagul vel peharnic i Manul vel postelnic i Para logofet i Bunea logofet i Parasa chiva logofet i Necula stolnic i Dumitrul logofet i Şărban logofet. Aceasta mărturisim ca să se ştie şi să se crează. [...] [...] Dumitraşco biv vel postelnic. Hrizea vel dvornic. Nedealco vel stolnic. Papa vel logofet. Neagul vel peharnic. Necula Cataragiul spătar. Muşat vtorii vistiiar. Ivaşco dvornic. Dumitru vel slujer. [...] Nedealco vel peharnic. Gherghi clociar. Grama pitarul. Mitre pitar. Udrişte Năsturel rucoiu svoe iscal. Buzinca vel comis. [...] Şirban logofăt. Radul Dudescul. Bunea Vîlcul logofăt. Stroe Fira logofăt. Dumitru logofăt. Paraschiva logofăt. Az Ştefan Bujureanul postelnic. DRH, B, XXIII, nr. 324, p. 510-511.1632 februarie 14. ŢR 
511 Eu Buica şi cu fie.mieu, Dumitraşco, scris-amu acest al nostru zapis, ca să fie de marea credinţă la mîna Gormei vel arămaş, cum să să  
512 ştie că i-am vîndut noi o fată dea ţigan, anume Rada ţiganca, derept bani gata 3000. Şi o-m vîndut dea a nostră bunăvoe, ca să fie lui moşoia ohabănică, lui şi ficioriilor dumnelui. Şi cînd o-m vîndut au fost mulţi boeri mărăturii, anume: Mogoş vătah, Danciul logofăt, Barbul ot Poiana, Ionaşco postelnic ot Corănet, Mihart postelnic, Barbul ot Fratoştiţa. Şi păntru mai marea creadinţă pusu-ne-am şi pecetea. Şi am scris eu, Dima postelnic, sin Marcoci slujer. Pis measeţa fevruarie dni 14, vă leat 7140 
1632. Eu Buica i sin, Dumitraşco postelnic. Ionaşco postelnic. DRH, B, XXIII, nr. 325, p. 511-512.1632 februarie 18, Bucureşti. ŢR 
512 Eu Preda vornic ot Balomireşti scris-am acesta al meu zapis, să fie de credinţă la mîna Bunei logofătului, cum să se ştie că i-am vîndut ocină den în sat den Lătceani, însă partea lu Dan toată, den cîmpu, den pădure, den apă, den uscat şi den moară şi de preste tot hotarul cîtă se va aleage partea lui, derept bani gata 2000. Pentru că această moşîe ce iaste mai sus-scrisă fost-au a lu Dan şi a feciorilor lui Nastasie, ce o am cumpărat eu cu ştirea tuturor megiiaşilor den sus şi den jos. Deci venind vreame să o vînzu, altul neîncăpînd, pentru că Buna logofătul au fost mai volnic, pentru că au avut ocină acolea lîngă acea moşîe, vîndutu-am dumnealui de a mea bunăvoe, să-i fie moşîe. Iar să va avea cineva vreo treabă a se întreba pentru această moşîe, acela să aibă a se întreba cu mene, iar iar Bunea logofătul să aibă a-şi ţinea moşîia, cum i-o am vîndut. Şi mărturie: Para logofăt i Costandin postelnic i Şărban logofăt i Albul comis i Trifa slujer. Şi am scris eu, Sava şătrar, manu propia, în Bucureşti, measeţa fevruarie 18 dni, leat 7140 
1632. 
513 Eu Preda vornicul. Şărban logofăt. Radul postelnic. Costandin vtorii postelnic. Eu Albul comisul. Trifa slujer. DRH, B, XXIII, nr. 326, p. 512-513.1632 februarie 18. ŢR 
513 Eu uncheaşul Stan Tăbeică de Bădeani scris-am zapisulu meu la mîna lu Dragomir, feiastrului meu, ca să hie de credinţă la mîna lu dragomir feiastrului meu, ca să aibă a ţinea levadea din Văsiia cu bună pace, că o-mu zălojît la Dragomir feiastru meu, de bunăvoia mea. Şi m-am tocmitu cu el denaintea satului Dragoslăveanii şi naintea Milei schileariul de mi-u datu Dragomir bani ughi 3 pol pre ace livadea din Văsiia, bani gata. Şi m-amu tocmit cu Dragomir pînă nu-i voiu da banii să n-aibu treabă nece eu, nece nepoţi mei, nece rudele meale, nece niminile de neamul miu, pînă nu vor da banii lu Dragomir toţi. Iar cine să va ispite a o lua cu de-a-sila, di oamenii mii, să fie afurisit şi proclet şi anatima de 318 oteţi ci sînt la ve Nechiia. Şi păntru credinţa pus-am şi mărturii, pre nume: Milea vameşul i Coman i Papoe i Necula al Jingăi şi Ion al lu Dumitru i Ultatu i popa Stoica. Şi am scris eu, popa Stoica. Pis measeţa fevruarie 18 dni vă leat 7140 
1632. DRH, B, XXIII, nr. 327, p. 513.1632 februarie 18. ŢR 
514 Să se ştie cum au înpărţit Coman şi Dumitru şi Milea şi Tudor şi popa Zaharie şi cu Stroe şi cu nişti rumînaşi ce-m avut în Bădeni. Şi ne-m tocmitu de nostră bunăvoi şi am ales parte popei Zaharie anume: prea Nichifuro, sinovi ego şi cu delniţa Aldei jumătate şi prea Drăguş, sinovi ego şi cu delniţa lu Mogoş, a patra parte. Şi am datu noi aceşti fraţi carii sîntem mai sus-zişi, să fiia la mîna popei Zahariia acesta zapis. Şi mărturiia: Porce de Bădeni şi Stoica Măşoi ot Brăneşti şi Drăguş ot Bădeni. [...] DRH, B, XXIII, nr. 328, p. 514.1632 februarie 24. ŢR 
517 Scris-am eu Barbul den sat den Goleşti acesta al meu zapis în mîna lu Bratosin de în sat den Prăvăleani, feciorul lu Albului, pentru că m-am tocmit cu el să fiu eu, Barbul, cu muiarea şi cu copiii miei rumîni în locul lui Bratosin la sfînta mănăstire arhimandrie den Argiş, ce e hramul Uspenie preacistîi Bogorodiţi, şi năstravnicul sfintei mănăstire, Ioasaf. Şi m-am vîndut eu de bunăvoia mea, derept banea gata 4400 şi cu ştirea tuturor megiiaşilor şi de sus şi de jos şi de înprejurul locului şi a boiari: logofet Badea şi Anghelet neguţător şi aldămăşari popa den Iaşi, Radul i Oprea pîrcălab şi Draghie, Mihai croitor şi Boncea, Cîrstea lu Mar, Dragomir, Barbul de Flămînzeşti i Radul şi mulţi oameni buni, cum să fie de acumu nainte Barbul cu muiarea şi cu copii rumîni la sfînta mănăstire în locul lui Bratosin, iar Bratosin să aibă bună pace de cătră sfînta mănăstire de rumînie. [...] Badea logofet. DRH, B, XXIII, nr. 332, p. 517.1632 februarie 24, Bucureşti. ŢR 
517 Adecă eu Eftemie, depreună cu feciorii miei, anume Stan şi Şărban şi Radul şi Vladul şi eu Dobrotă cu fiiu-mieu Ganea, feciorul popei 
518 Radului de în sat de în Negraşi, den judeţul Vlaşca, scris-am şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînesii Mariei, jupîneasa a răposatului Trufanda vistiiar şi a coconilor ei, ca să se ştie că am fost megiiaşi cu moşiile noastre încă mai denainte vreme. Iar după aceaia, cîndu am fost acum, în zilele domnu nostru Io Leon voevoda, feciorul lui Ştefan voevod, eu Eftemie cu feciorii miei, Stan şi Şărban, Radul şi Vladul şi cu feciori ce-m va mai da Dumnezeu şi cu toată partea noatră de ocină de în Negraşi, vîndutu-m-am rumîn jupîneasii Mariei şi coconilor ei, derept 30 de galbeni. Şi eu Dobrotă încă m-am vîndut rumîn, cu fiiu mieu Ganea şi cu feciori ce ne va mai da Dumnezeu şi cu toată partea mea de ocină den Negraşi, jupîneasii Mariei şi coconilor ei, za ughi 18. Şi ne-am vîndut noi rumîni de a noastră bunăvoe, fără nici o silă, cu ştirea megiiaşilor de pre înprejurul locului şi am luot toţi banii gata pre în mîinele noastre. Şi au fost la tocmeala nostră mulţi boiari mărturii, anume: jupan Nedelco vel stolnic i jupan Neagul vel peharnic i Para logofet i Bunei logofet i Stroe logofet i Dumitru logofet i Şărban logofet i Paraschiva logofet şi alţi boiari, carii s-au pus mai jos peceţile şi iscăleturile. Aceasta mărturisim, ca să să ştie şi să să crează. [...] Nedelco vel stolnic. [...] Neagul vel peharnic. Dumitraşco postelnic. Buzinca vel comis. Radul logofăt. Radul logofăt Dudescul. Bunea Vîlcul logofăt. Para logofăt manu propria. Uriil Năsturel vtorii logofăt svoe rucnoe. [...] Paraschiva logofăt. DRH, B, XXIII, nr. 333, p. 517-518.1632 martie 1. ŢR 
519 Scris-am noie, anume Banul de Ludăneşti i Gorban iar de Ludăneşti i Toderu de Ludăneştii ot Grozeşti, Istate i de Vităneşti, Badiul, feciorul popei Stanciului de Ludăneşti acesta al nostru zapisu să fie la mîna jupanului Bunei logofătu de mare credeînţă, cum să se ştei că amu văîndut părţele nostre de ocină de în Lătcene cît amu avutu toot, de în căînpu, de în pădure, de în apă, de în uscat şi cu vadul de moră şi de preste toot hotarul cît se va aleage de în sat în Lătcene, care se cheamă Floceşti. Pentru că această ocină, părţele nostre, care scriem mai sus, fostu-ne-au şi nooa cumpărătore de la alţe omene de acolo. Dece cîndu au fost acum, văînndut-oo-mu jupanuloui Bunei logofătul de a noastră bunăvoia, fără de nece o nevoei. Insă iau Banul luat-am bane 1200 şi iau Gorban luat-am bane 800 şi iau Todoru luat-am bane 800 şi iau Statei luat-am bane 800 şi iau Badiul luat-am bane 800. Şi o-m văîndut noei această ocină jupanului Bunei logofătul, ca să fie dumnialui moşie şi coconelor dumneialui în vecei, să o ţei dumneialui cu bună pace. Şi mărturei, anume: jupan Para logofătulu i Staico vornecul i Costanden postelnic i Şerban logofătulu i Radul sinu Staico vornecul i Trefa sulgeariul i Leca spătariul i Dan ot Frăsenet. [...] Şi peceţe n-am avut, ce amu pus deagetele. Para logofăt, manu propria. Şărban logofăt. Radul postelnic. DRH, B, XXIII, nr. 334, p. 519.1632 martie 1. ŢR 
520 Scris-am noi migiiaşii de în sat de în Cîineşti, anume Hîrs şi Vladul Crintea şi Bălaur Leahul şi Stanciul Mocul şi Milcul şi Neagoe Tălpigă şi Vintilă i Radul Cîrleanţa i Drăghici i Oprea i Stoica Jucărealea i Filip i Radul Tămîrjac i Bîrsan i Pîrvul Cosoroavă i Stanciul i Sarchiz, feciorii Giuroae, facem acest zapis al nostru să fie la mîna Simei logofătul cum să să ştie că ne-am vîndut de a noastră bunăvoe să-i fim rumîni moşteani cu toate moşiile noastre cît să vor aleage de preste tot hotarul satului Cîineştie şi de pre într-alte părţe unde vor avea şi cu toţi feciorii noştri, pre bani gata, bani 68700. Şi aceşti bani i-am luat deplin de în mîna jupînului Simei logofet, cum sînt scrişi şi în catastih, căruia cît ne-au dat. Aşijderea şi moşiia Stanciului Sfîrc cît să va aleage de în sat de în Cîineşti de preste tot hotarul, încă s-au vîndut, derept 700 de bani gata. Insă am luat cine-ş pre capul lui bani gata, întîi eu Hîrs bani 6600 şi eu Vladul Crintea 6600, eu Bălaur Leahul 6600, eu Stanciul Mocul 5600, eu Milcul 5600, eu Vintilă 4600, eu Radul Cîrleanţa 4600, eu Drăghici i Oprea, feciorii Cambei, 6000, eu Neagoe Tălpigă 4500, eu Bîrsan 2400, eu Tămîrjac 2000, eu Filip 2000, eu Stanciul şi eu Sarchiz, feciorii Giuroae, 3000, eu Pîrvul Cosoroavă 4500, eu Stoica Jucărelul cu moşiia ce avem în Şerbăneşti 4600. Şi am luat aceşti bani deplin de în mîna jupînului Simei logofătul. Şi cîndu ne-am vîndut noi fost-au mulţi boiari şi megiiaşi de în tot judeţul Vîlcei: întîi preasfinţit părintele chir Theofil episcop ot Rîmnic şi părintele Vasilie egumenul ot Bistriţa şi jupan Ghierghie biv vel aga i Radul armaş ot Stănceşti i Andrei spatar i Manea logofet i Preda logofet ot Bîrseşti i Chirca peharnic, Radul postelnic ot Slăviteşti i Mitrea peharnic ot Mihăeşti i Radul i Danciul ot Măldăreşti i Goran ot Olăneşti i Dragomir ot Ohaba i Matei i Fiera ot Cacova i Tudor i Stanciul ot Bojoreani, Voico ot Rîmnic i Tudor ot Slăviteşti i Tudor ot Doba i Barbul ot Cucişti i Dumitru aprodul ot Dăngeşti i Dima pitariul i Ghiorma pitariul i Albul ot Olăneşti, Chisar ot Sărăcineşti, Badea i Todosie Holobişti i Tudor postelnic ot Bărbăteşti, Radul i Cîrstiian i Nan, Goleştii i Udrişte ot Şirineasa i Găgoleşti. Pis eu Toma ot Cacova. Pis measeţa martie 1 dni, va leat 7140 
1632. Lehul Vintilă Vladul Radul Cîrleanţa Hîrsul Stanciul Mocul Milcul 
521 Mathi ot Cacova Eu Tudor ot Slăviteşti Smerenie Theofil Eu Albul arhiepiscop Rîmnic Radul armaş Eu Fiera Gherghie aga Eu Tudosie Holobescul Eromonah egumen Vasilie Eu Tudor ot Bărbăteşti Andrei spătar Radul Slăviteşti Danciul ot Măldăreşti Radul Măldărescul mărturie Eu Ghiorma pitar Manea logofet Ghirca păharnic Gorgan logofet mărturie Chisar păharnic ot Sărăcineşti Dima pitar Mitrea peharnic Eu Dragomir Eu Tudor ot Doba. DRH, B, XXIII, nr. 335, p. 520-521.1632 martie 2. ŢR 
521 Eu Stoica şi cu feciorul meu, Tudoran, de Frumuşani, carele şăzu în Vîlcana, scris-am acest zapis al meu să fie de credinţă la mîna jupînului Bunei logofătul, cum să se ştie că m-am vîndut dumnealui să-i fiu rumîn, derept bani gata 2800. Şi m-am vîndut de a mea bunăvoe, fără nici o silă. Şi mărturie: Para logofăt i Şărban logofăt i Trifa slujer i Dan ot Lătceani i Stoica ot Orbeasca şi Pană de Tîrgovişte. Şi am scris eu, Sava şătrar, measeţa martie 2 dni, leat 7140 
1632, manu propria. Şărban logofăt. Para logofăt manu propria. 
522 Trifa slujer. Stoica. Danu. DRH, B, XXIII, nr. 336, p. 521-522.1632 martie 8. ŢR 
527 Adecă eu Stanciul Batcăi ot Barchetu împreună cu frate-meu Neagul i Stănilă dat-am zapisul nostru la mîna dumnealui ciauşului Ionaşco, feciorul Beantii ot Băştii, ca să fie de bună credenţă precum să să ştie că i-am vîndut noi de a nostră bunăvoe toată partea nostră de moşie din hotarul Neagoşini şi din Zărneşti de pe plaiu şi din Bisăuci şi de peste totu hoatrul, din cîmpu, din apă, din pădure, din pomete, cu tot venitul, pre unde vor ţinea alţi niagoşini, să ţie şi dumnealui. Pentru că om vîndut noi de a noastră bunăvoe, de nime siliţi, pentru birul haraciului. Şi o-m vîndut dereptu bani gata taleri 30. Şi am luat aceşti bani noi toţi deplin în mînile nostre ca să îi fie moşie stătătore luiu şi feciorilor dumnealuiu, cîţi Dumnezeu îi va dărui. Şi cîndu am făcut noi acestu zapis fost-au mulţi omeni buni mărturii, care se vor iscăli mai jos, anume: Neagul viorarul, Stoican iuzbaşa ot Băeşti, Gherghe stegar ot tam, Soore vătăşel ot Criveleşti, Dragomir Bivol ot tam, Dragoe Stegar ot Fîrtopeşti, Radul Giulea. Şi noi pentru credinţa mai jos ne-am pus degetile şi iscăliturile în loc de peceate, ca să să crează. Şi am scris eu Crăciun dascal cu zisa lor. Pis measeţa martie dină 8, vă leat 7140 
1632. 
528 Eu Stanciul vînzător. Eu Neagul vînzător. Eu Stănilă vînzător. DRH, B, XXIII, nr. 339, p. 527-528.1632 martie 10. ŢR 
528 Eu scrisu şi mărturisesc Vladul, fecior lu Dumitru armaşul, iară Dumitru armaşul iaste nepotul lu Rădan de fecior, şi eu Sora, fata lu Stoian, nepota lu Şandru de fecior, noi aceşti doi omeni am vîndut 150 de stejeni Necolei Botoşan şi lu Mihaiu Carşute şi lu Dragomir, derepet aspri 5000 gata. Şi i-am vîndut de bunăvoe nostră. Şi acesta ocină iaste vîndută de apa Buzăul pînă în hotar Brăgăreştelur, parte Rădănescă. Şi mărturie: ot Mărăcineni de Jus, Sava, feciur lu Avram i Constandin Pîrţachi i Sava Begheun i Radul, feciur Simei i Barbul, feciur Grozei, ot Puţinei, Cernatu lugofătul, ot Coieteşte, Talpă i Bratul. [...] Eu Vasie monah. DRH, B, XXIII, nr. 340, p. 528.1632 martie 16. ŢR 
528 Eu Stroe, feciorul lu Vlăduţă di Fiiani, care şăzu în Vîlcana, scriu şi mărturisescu cu cest zapis al meu cum să se ştie că m-am vîndut eu şi 
529 cu fiiu meu Pătru şi cu alţii, cîţi va da Dumnezeu, Bunei logofătului, derept bani gata ughi 15, de a mea bunăvoie, fără de nici o silă, ca să-i fiu dumnealui rumîn de moşie în veac, cu toţi feciorii mii. Şi mărturie: Costandin vtori postelnic i Radul armaş ot Popeşti şi Trifa slujer şi star Matheiu ot Stupineani. Şi am scris eu, Sava şătrar manu propria, measeţa martie 16 dni, leat 7140 
1632. Eu Stroe. Costandin vtori postelnic. Neagul logofăt. Radul armaş. Eu Matheiu mărturie. Trifa slujer. Eu Dobren. DRH, B, XXIII, nr. 341, p. 528-529. 
1632 martie 17. ŢR 
530 Scris-am acest zapis, anume Zoze de Clinceni, să se şti cum am vîndutu ocina totă lo Mogoşu călăraşul, anume stînjeni 20, ughi 4, 6 costande. Şi au fost mărturi: popa Muşat şi popa Nicola şi Toma dărăban şi iuzbaşa Vasilie şi fratele lu Mogoş, anume Stanciul şi Marin de sat de Clinceni. Measeţa martie, dnă 17. Pe verso, contemporan:  Scris-am eu Mogoşu călăraşulu că am dat tizului Mogoşu 200, pă 20 de vedre de vinu la tomnă. DRH, B, XXIII, nr. 343, p. 530. 1632 aprilie. ŢR 
532 [...] satului Parapanii ot sudstvo Vlaşca, ce iaste al sfintei mănăstiri Sveataa Troiţă, ca să fie de acum în pace şi slobod de găleată şi de fînu, de bou, de oae seacă, de birul calului, de sulgiu, de căşărie, de majă, de galbenul de fum, de podvoade, de mertice şi de înprumută, de lucrul domnescu, de bani de judeţu şi de toate mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara 
domnii meale, de nimica val sau bîntuială să n-aibă. Perntru că satele cîte au fost de drum în judeaţ pre mîna boiarilor carii ţin judeţu de birărie şi au fost dîndu numai bir dirept, luoatu-le-am domnia mea toate de la mîna lor de sîntu la cămara domnii meale şi le-am lăsat să dea numai bir cu ruptul întru 1 an de 2 ori, la sfeti Gheorghie şi la sfeti Dimitrie şi să meargă aprozi la zi să le ia birul, cine cum va fi scriş de la cămară, iar alt niminilea întru ei să nu între. Iar apoi părintele egumenul Tanasie de la Sveata Troiţă venit-au înnaintea domnii meale cu rugăciune şi se-au plînsu cum iaste un sat de drum şi de margini de are multe păsuri şi nevoi de turci şi de călători, ca să las domnia mea acest sat Prapanii să nu dea cu ruptul într-un an de 2 ori ca alalte sate de drum, ce să fie tot pre tocmela ce au avut în zilele altor domni şi acum în zilele domnii meale. Intr-aceaia, domnia mea m-am milostivit pentru sfînta mănăstire Sveata Troiţă de l-am lăsat domnia mea să fie în pace şi ertat de toate, cum scrie mai sus, numai să dea 1 bir dirept, de lună cîte 1 galben, iar de vor eşi 2 birure întru o lună, să dea 2 galbeni şi miarea, cum vor da şi alalte sate de drum, însă aşa-m tocmit domnia mea cu părintele egumenul Tanasie, pentru satele de drum ale Sfintei Troiţe şi ale mănăstirii Dealului, să le plătească el cu bani gata de în punga lui aicea la cămară, cum vor eşi birurile pre lună, iar birarii de judeţ, sau de aicea de la domnie să nu intre nimenilea în satele mănăstirii, fără numai egumenul să aibă a plăti el la cămară, cîte biruri vor fi de lună, au 1 bir au doao, tot cîte ughi 1. Derept aceaia, nimenilea să nu se ispitească a le învălui, că acela om mare certare va avea. Şi această carte a domnii meale să calce toate cărţile. 
533 Şi am pus domnia mea şi blăstem: care va dărui Dumnezeu, în urma noastră a fi domnu Ţerîi Rumîneşti, încă să aibă a înnoi şi a înntări această carte a domnii meale, pre tocmeala ce scrie mai sus. Iar cine va călca şi o va sparge, acela să fie trăclet şi blăstemat de vlădica Hristos şi afurisit de 318 oteţi şi să lăcuiască cu Iuda şi cu Arie la un loc. [...] DRH, B, XXIII, nr. 345, p. 532-533.1632 aprilie 3. ŢR 
533 Adecă eu Ion, feciorul Neaniului logofăt ot Muţi şi cu nepotă-mieu Giura postelnic scris-am al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mîna cinstitului vlădicăi Grigorie mitropolitului, cum să se ştie că i-am vîndut un loc de casă, cît se va aleage, care au cumpărat Neaniul logofăt ot Muţi de la Dumitru postelnic, fratele lu Ianache vistiiar, den gardul viei domneşti, pînă în Uliţa cea mare şi pînă în poarta comis Radului celui mare şi pînă în casa Voicăi, cît se va aleage locu lu Dumitru postelnic, între locul lu Dumitraşco vistiiar şi între locul lu Iane portar. Şi am vîndut noi, anume Ion şi nepotu-mieu Giura, de a noastră bunăvoe, direptu bani gata 600, ca să fie moşie sventi lui ohabnică. Şi mărturie: popa Borcea clisiar şi Ianea biv vel portar, iarăşi Gherghe vtorii dvornic ot Drăgăeşti şi popa Stanciul cel domnescu şi Costea grămătic şi Mihai postelnic şi mulţi omeni buni şi bătrîni. Şi pentru credenţa ne-am pus şi peceţili. [...] Giurra [...] 
534 Popa Borce clisiar. Gherghe vornic. Eu Mihai postelnic. Coste gramatic. Popa Stanciu. Pe verso:  Zapisul lu Ion, sin Neanciului logofet şi al Giurei pentru un loc de casă den Bucureşti. DRH, B, XXIII, nr. 346, p. 533-534.1632 aprilie 6. ŢR 
534 Adecă eu Răzvan căpitanul scris-am acesta al mieu zapis să fie la mîna părintelui egumenului Vasilie de la sfînta mănăstire de la Bistriţa, cum să să ştie c-am făcut schimb cu egumenul Vasilie şi am dat un sălaşu de ţigani, anume Iancul cu feciorii lui, Neacşul i Marie i Stana şi cu ţiganca Iancului. Şi am dat eu de bunăvoia mea pre aceşti ţigani să fie la sfînta mănăstire pentru aceşti ţigani pre Radul ţiganul Guze şi pre feciorii lui, Manea i Badea, de am sschimbat şi am dat ţigani pentru ţigani. Şi ne-am tocmit de a noastră bunăvoia. Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari, anume: jupan Papa vel logofet i Radul postelnic Buzescul i Sima logofet i Preda spatar i Dumitru cliucer ot Filiiaşi i Mihaiu sulger ot Coţofeni i Calotă cliucer ot Popeşti şi Veniamin călugărul i Tuodosie călugărul şi alalţi călugări, toţi den sfînta mănăstire. Şi am făcut noi de a noastră bunăvoia această tocmelă. Şi pentru credinţa pusu-ne-m şi peceţile, ca să să şite şi să să creză. [...] Papa vel logofet. Eu Preda spătar mărturie. DRH, B, XXIII, nr. 347, p. 534. 1632 aprilie 10. ŢR 
537 Scris-am eu Radul Minei ot Samara zapisul miu la mîna jupînului Ivan, cum să să ştie că i-am vîndut un locu de în fune Mănescă, suptu via lu Bonchici, de apă pînă în del, dereptu bani gata 360, să-i fie lui moşie şi ficiorilor lui, cîţi i va dărui Dumnizeu. Şi mărturie: Bade i Radomir ot Cocul i popa Cherchelabă. Pentru credinţa pus-am degetul. [...] Eu Radul. DRH, B, XXIII, nr. 349, p. 537.1632 aprilie 10. ŢR 
537 [...] sfintie dumnezieşti mănăstire ce se chemă hramul Sfînta Troiţă de la Bucureşti şi părentelui egumenului Tanasie, ca să fie volnici călugării 
538 cu aceasta carte a domnie meale de să-şi ţie ocină mănăstirii de la Glina, cum scrie hristovealea şi cărţilea, păntru că această ocină au fost miluitură şi cumpărătură înncă mai denaintea vreamea. Iar cînd au fost acuma, în zilelea domnie meale, au venit o robă înnainte domnie meale, zicînd cum area şi ia partea de ocină la Glina. Deci domnie mea i-am fost făcut o cartea d domnie meale, ca să-şi ţie partea ei de ocină, cîtă va avea acole la Glina. Iar acu părintele egumenul Tanasie au venit înnaintea domnie meale cu cărţi şi cu ispravă, în care cărţi şi hristovea scriia cum au fost ocina mănăstirii miluitură şi cumpărătură mai denainte vreamea. Derept aceaia, am dat domniia mea să-şi ţie călugării şi sfînta mănăstirea ocina toată de acolea de la Glina, iar acea robă să n-aibă nici o treabă şi să-i ia acea cartea de la mîna ii, căci n-area nici o trebă, nici să i sea creză cartea. Şi de nimeanilea opreală să n-aibă înnaintea cărţii domnii meale, păntru că aşa iaste învăţătura domnii meale. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 350, p. 537-538. 1632 aprilie 13. ŢR 
539 [...] Coziia ca să fie în pace şi slobodă ocina lu Andreiiu, partea lui, care iaste lu Andreiu de în sat de în Jilbea, de cătră Stoica peharnic de Zărneşti. Pentru că au năpăstuit Stoica peharnic pre un 
540 ginere al lu Andreiu de Miloslăveşti, că i-au fost furat nişte bani den casa lu Datco peharnic. Şi i-au fost dat leage şi l-au luoat socru-său în chizişie, ca să juri, iar apoi el au fugit de sărăcie în Ţara Ungirească, iar acuma Stoica peharnic pune în ocina mănăstirii Cozii, pre partea lu Andrei să o vînză. Iar domnia mea am judecat şi am dat ca să fie în pace ocina mănăstirii, iar cînd va veni Andreiu şi cu ginere-său den Ţara Ungurească, elu-i va apuca pre dinşii, iar cu ocina să n-aibă nici o treabă, că apoi certare va avea. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 352, p. 539-540.1632 aprilie 13. ŢR 
540 Eu Negoţu zapis fac la mîna a mea ca să fie la mîna izbaşi Vaselie păntru ocina di la Cliceni peste tot locol, den otar pînă otar, şe pră apă şe pri oscat de la mîna lu Nigoţu o cumpărat izbaşa Vasili ace ocină di o mi di bani, ughi1. Şi mărturii: Vladul naşu săo şi Toma şi Slăvilă şi Necula, feciurulu lu Stan Mostoc şe Zahari şe diiconulu, ficiur popii Moşutu şi vătafu Necşul şe Duşa şi vătafulu Pătru, cumnat al izbaşii şe cîţiva pe după acişti măerturii. Şi păntru cridinţa şe degitele. [...] DRH, B, XXIII, nr. 353, p. 540.1632 aprilie 16, Bucureşti. ŢR 
541 Adecă noi boiarii, jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Gligorie biv vel comis i jupan Rustea neguţătoriul şi Isar scris-am aceasta a noastră carte, ca să fie la mîna a lu Tudosie spatar şi a lu Mihaiu postelnic, nepoţii Lecăi postelnic, ca să se ştie că ne-au luoat Tudosie spătar şi Mihaiu postelnic şi jupîneasa Grajdana denaintea domnu nostru Io Leon voevoda, feciorul lu Ştefan voevod, ca să-i judecăm şi să-i tocmim pentru moşii şi vii şi ţigani ce au rămas de Leca spătar pre mîna jupîneasei lui, Grajdanei. Deci noi am socotit în tot chipul cum au fost pre direptate de i-am judecat şi i-am înpăcat cum am aflat cu sufletele noastre. Şi am dat să ţie nepoţii Lecăi spatar viile de la Cătun, de în Dealul Piteştilor şi cu toată moşiia şi cu rumînii cîţi vor fi nescumpăraţi, iar jupîneasei Grajdanei am dat să ţie satul Leurdeanii şi ţiganii. Şi să aibă pace unul de cătră alalt, mai mult pîră şi gîlceavă întru ei să nu fie, că aşa se-au tocmit şi se-au înpăcat ei de a lor bunăvoe. Şi lîngă această judecată a noastră, tîmplatu-se-au de-au fost mulţi boiari mărturie, anume: Paraschiva dvornic i Ianiu spatar i ot Slăviteşti, Radul logofăt i ot Mihăieşti, Mitrea peharnic. Aceasta mărturisim să se ştie şi să se crează. Şi pentru adeverită credinţă, pusu-ne-am şi peceţile. [...] Gligorie comis. Ivaşco dvornic. [...] DRH, B, XXIII, nr. 354, p. 541.1632 aprilie 17. ŢR 
542 Adecă eu Mihaiu postelnic şi Tudosie spatar, nepoţii Lecăi spătarul, scris-am acestu zapis al nostru, să fie la mîna jupînesii Grăjdana, mătuşui nostră, cumu să se ştie că amu avutu pîră şi gîlceavă păntru muşiili unuchi-nostru Leca spătar. Dece ne-au luatu buiari de ne-u judecat şi ne-u tocmitu pre ce-au rămasu di la ucăchi nostr, ci ne-u tocmitu să ţie mătuşă nostră Grăjdana satulu Leurdenii, cu morele şi cu viile şi ocina Fîrduiască şi toţi ţiganii cîţi să voru afla; iară noi să ţinemu viile din delul Cătunului de la Piteşte, cu muşiia cu totu, anăme nepoţii Lecăi spatar Mihaiu, că să ne fie de moşiia cu bună pace. Şi la morte, mătuşă nostră să fie volnică a le da unde va vre, iară noi să nu avemu treabă. Şi ne-mu făcutu zapis unulo la altu. Şi ceni nu să va ţine de această tocmelă, să fie dator dumneie ughi 300. Şi la lcistă tocmelă a fostu boiari tocomelnici: Ivaşco vornic i Gligorie comis, Ruste neguţătorul i Saru negoţătorul. Şi mărături Paraschiva vornic şi Iane spătar. Şi am scris eu Mihaiu postelnic. Pis measeţa aprilie 17, leat 7140 
1632. Eu Tudoşie spătar. Eu Mihaiu postelnic. DRH, B, XXIII, nr. 355, p. 542.1632 aprilie 20, Bucureşti. ŢR 
543 Adecă noi ceşti 6 boiari: jupan Hriza vel dvornic i jupan Papa vel logofăt i jupan Ivaşco biv vel dvornic i jupan Gligorie comis i jupan Vasilie bivşeh vel cliucer i jupan Costandin biv vel postelnic, scris-am această carte a noastră, ca să fie de bună credinţă la mîna jupînului Nedealco biv vel peharnic de Bucu şi la mîna cumnatu-său, lu Ianiu spatar, ca să se ştie cum au avut Nedealco peharnic multă pîră şi gîlceava cu soacră-sa, jupîneasa Mariia, fata lu Staico postelnic ot Bucov şi cu Ianiu spatar, cumnatu-său, pentru nişte zeastre, care zeastre mai cerea Nedealco peharnic de la soacră-sa, jupîneasa Mariia. Şi zicea Nedealco peharnic cum ţine cumnată-său, Ianiu spatar, zeastre mai multe decît dinsul. Deci într-aceaia, noi am căutat şi i-am tocmit ca să-i dea soacră-sa, jupîneasa Mariia şi cu Ianiu spatar lu Nedealco peharnic de în partea ei de în Mărgineani jumătate şi den ocină şi de în rumîni tot jumătate, cît se va aleage despre tot. Şi iar au fost dat jupîneasa Mariia ginere-său, lu Nedealco peharnic, partea ei de în Muşeţel toată. Iar cînd au fost acum, la această tocmeală, au zis Nedealco peharnic de i-au dat Ianiu spatar partea lui de în Măgureani toată, cît se va aleage, a patra parte de în sat şi cu un rumîn, anume Sinca cu feciorii lui, cîţi va avea, iar Nedealco peharnic i-a dat partea lui de la Muşeţel toată şi 
544 cu rumînii, cîţi se vor afla. Şi iar i-au mai dat soacră-sa jupîneasa Mariia, lu Nedealco peharnic den partea ei de în Bucov jumîtate şi i-au dat de în Filipeşti de în partea ei jumătate. Şi se-au tocmit ei de a lor bunăvoe şi se-au înpăcat de înnaintea noastră, cum să nu mai aibă pîră şi gîlceavă unul cu alt după moartea jupîneasii Marii. Aşijderea să se ştie şi zeastrele lu Ianiu spatar şi jupîneasii lui, Elinii: Comarnicul, partea jupîneasii Marii toată şi den Mărgineani, den partea jupîneasii Marii jumătate şi den Bucov den partea jupîneasii Marii jumătate şi den Muşeţel partea jupîneasii Marii toată. Şi ţiganii lu Ianiu spatar, anume: Stan căldărar şi Tatomir cu sălaşul şi Necula robul cu feciorii-şi şi Bîlva cu sălaşul. Derept aceaia, să se ştie şi ţiganii lu Nedelco peharnic, anume: Lupul cu tot sălaşul i Taraş cu tot sălaşul lui i Goţul cu sălaşul. Deci aşa să ţie, tot pre această tocmeală ce se-au făcut denaintea noastră, pentru că au fost ei de faţă toţi înaintea noastră. Şi cîte zapise voe avea ei, făcute mai denainte vreame, de le vor scoate undeva, să nu se crează. Şi lîngă această tocmeală şi judecată fost-au şi alţi mulţi boiari mărturie, po ime: ot Corneşti, Ilie dvornic i ot Filipeşti, Dumitraşco comis i ot Ojogeani, Ianiu comis i ot Cocorăşti, Stanciul postelnic i Necula postelnic i Calotă postelnic i ot Măgureani, Leca spatar şi alţi mulţi boiari. Aceasta am scris ca să să ştie. Şi ne-am pus şi peceţile şi iscălitura. [...] Hriza vel dvornic. [...] biv vel postelnic. Ivaşco vel dvornic Gligorie comis Vasilie Paindur clucer. DRH, B, XXIII, nr. 357, p. 543-544.1632 aprilie 21. ŢR 
549 Adecă eu Colţea căpitanul şi jupîneasa mea Stana şi cu fiiu mieu Pătraşco scris-am aceasta zapis al nostru cum să fie de mare credinţă la mîna Oprei căpitanul şi a fiiu-mieu Lecăi, cum să să ştie că i-am vîndut un sălaş de ţigani anume: Radul ţiganul şi ţiganca lui, anume Drăgana şi cu feciorii lui, anume Necula şi Codrişan şi Ioana, derept galbeni 6
2 ughi, bani gata. Şi i-am vîndut noi aceşti ţigani, de bunăvoe a noastră, fără nici o silă. Iar să nu vor fi aceşti ţigani stătători la mîna Oprei căpitanul, noi să avema dare ţigani pentru ţigani. Iar noi i-am vîndut de bunăvoe a noastră, ca să-i fie lui moşie şi coconilor lui. Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi boiari mărturie, anume: jupan Vasilachi biv vel cliucer i jupan Neagul vel peharnic i Caliciul portar i Barbul peharnic Brădescul i Negoiţă peharnic Meiut i Andreiu peharnic i Stanciul postelnic ot Cocorăşti i Manoli logofet ot Tîrgovişte i Pană postelnic. 
550 [...] Pentru credinţa pusu-ne-am degetele; peceţi n-am avut. Neagul vel păharnic. DRH, B, XXIII, nr. 359, p. 549-550  Inainte de 1632 aprilie 24. ŢR 
550 Cinstite şi iubite frate Muşate, închinu-mă dumnetale cu sănătate Alta, pentru cea dealniţă, ce-ai cumpărat de la Stăneşti, a lui Pătpălac, ci o ai cumpărat de la Neagoe de Corbşori, să o laşi dumneata să fie pre seaama noastră şi ţi-o voiu prinde în seaama celor 18 galbeni, că dumneata ai dat pre acea delniţă 11 galbeni, ci ţi-i voiu prinde în seaamă pentru banii de pre sat. Şi să-ţi fie de seaama dumnetale răvaş, cînd va fi socoteala noastră. Aceasta scriu dumnetale, să fii dumneata sănătos, amin. Neîndoit fratele dumnetale, Ivaşco dvornic. Dragomir ot Rătivoeşti mărturie. Şteful postelnic ot Tămăşeştii. Necula den Dărmăneşti. DRH, B, XXIII, nr. 360, p. 550.1632 aprilie 24. ŢR 
550 [...]. 
551 Adecă eu jupan Muşat vtorii vistiiar, după vrearea şi sfatul milostivului Dumnezeu, celuia ce ne-au făcut şi ne-au zidit de unde n-am fost şi ne-au lăsat să viem pre ciastă lume trecătoare şi înşelătoare, cît va fi voia sfinţiei sale, deaciia să ne ducem cîndu va vrea iar în pămîntul de unde ne-am zidit. Deci şi mie tîmplăndu-mi-se să umplu porunca sfinţii sale, să mă petrec den ceastă lume spre ceaialaltă, mai vîrtos spre domnu nostru Isus Hristos, cum s-au petrecut moşii şi strămoşii noştri de la Adam pînă acum, cei credincioşi, şi apropiindu-mi-se ceasul, fiindu eu cu limbă vie, chemat-amu arhierei şi preoţi şi boiari de am socotit pentru petreacerea şi îngroparea trupului meu, să-l dau suptu umbra şi mila lu Dumnezeu la vri-un loc sfîntu, unde să slujaşte şi să laudă numele lui cel sfîntu, ca să poci avea şi eu folos sufletului mieu şi ertare păcatelor meale pentru ruga acelor sfinţi părinţi ce vor lăcui acolo. Deci am ales cinstitul şi sfîntul hram a prea curatei şi prea cinstitei şi prea blagoslovitei şi prea slăvitei sventei Mariei, maicei şi născătoarei domnu nostru lui Iisus Hristos, ce iaste în cinstea şi slăvita lavră şi mănăstire de în Argeş, ca să mi se îngroape trupul acolo, pentru să-mi fie sfiinţiia ei la înfrecoşatul judeţ înaintea fiiu-său, de ajutoriu şi de mîntuire den muncele veacului, făcîndu-mă lăcuitoriu întru înpărăţia fiiu-său. Deci şi eu cu limbă vie, cu tot cugetul mieu, cu toată inema mea, cu tot sufletul mieu lăsat-am dentru agonestia mea ce am agonesit pre pămîntu, la acea sfîntă mănăstire, partea mea den sat den Muşăteşti, cîtă se va aleage, cu toţi rumînii, cu mori cu tot şi cu tot venitul, cum scrie zapisul mieu cel de cumpărătoare, ca să fie mănăstirii Argeşului moşie în vă vechie. Şi iar partea mea de în Nucşoară, cu rumînii, fostu-o-am dat sfinte mănăstiri încă mai denainte vreame cu zapise, cu cărţi cu tot, ca să fie dat de moşie. Şi am lăsat ispravnic de acestu lucru să o dea pre iubit fratele mieu jupan Papa vel logofăt şi pre iubit soţul mieu jupîneasa Despina şi prea iubit fiiu-mieu Vasilie spatar, denaintea a pre sfinţitului părintele chir Grigorie mitropolitul Ţerîi Rumîneşti şi chir Teofil episcop ot Rîmnic şi chir Partenie episcop Prespon şi jupînul Hriza vel dvornic i jupan Miho vel spatar i jupan Dumitraşco biv vel vistiiar i Nedelco vel stolnic i Buzinca vel comis i Neagul vel peharnic i Dumitru Dudescul vel slujer i Grama vel pitar i Costandin biv vel postelnic i Sima biv vel vtori logofet i Radul logofăt i Ivan stolnic i Neanciul dvornic i Ivaşco dvornic ot Băloteşti i Drăghici spatar i Cîrstiian dvornic i Ivan spatar i Andreiu postelnic i Cînda postelnic. Insă rumînii ce sînt mai sus-scrişi de în ceaste sate să fie la mănăstire de lucru pre tocmeala Corbilor, să lucreaze numai pre tocmeala lor, mai mult nemica asupreală să n-aibă. 
552 Şi am pus şi blăstem, cum după moartea mea, cine se va ispiti den sîngele mieu şi den ruda mea, au frate au sor au nepot au văr au unchiu au măcară judecătoriu, a călca şi a sparge aceasta a mea tocmeală şi pomeană, acela să fie blăstemat de vlădica Isus Hristos şi afurisit de 318 sveti oţi, eje sut vă Nechie şi să lăcuiască cu Iuda şi cu Aria la un loc, să n-aibă unde veni după mine şi pietrile să se sfărîme şi leamnele să putrizească, iar trupul aceluia să nu-l mănînce pămîntul. Şi pentru credinţa pus-am şi peceatea. Şi am scris eu Stoica, ucinicul lu Lepădat logofăt, u Bucureşti, measeţa aprilie 24 dni, văleat 7140 
1632. [...] Hrize vel dvornic Dumitraşco vistiiar Papa vel logofet [...] Muşat vtorii vistiiar Neagoi vel peharnic Dispina vistiriasa Dumitru vel slujer Eu Vasilii spatar Ivaşco postelnic Nedealco vel stolnic [...] [...] [...] Am izvodit şi am tocmit acest zapis de moarte. DRH, B, XXIII, nr. 361, p. 550-551-552.1632 aprilie 26. ŢR 
553 Adecă eu Angel şi cu frate-mieu Vladul, feciorii Radului de Olăneşti, nepoţii popei lu Anghel de Sărăcineşti, scris-am acesta al nostru zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Goran logofăt den moşiia lui de la Sărăcineşti fălci 12 de ocină, deript sufletul lui, pentru pomeana, însă spre Secătură fălcile, la Jarăşte, unde i-au fost viia. Iar după moartea unchiu nostru popei lu Anghel, iară Goran logofăt, văzîndu sărăciia noastră, nu ne-au lăsat aşa, nici au lăcomit să ţie această ocină pre hărăzeală unchiu nostru popei lu Anghel, ce se-au tocmit cu noi de i-am vîndut această ocină ce scrie mai sus, deript aspri 840, însă locul de unde au fost viia şi înprejurul viei măsurat-am de i-am înplut aceaste 12 fălci care scriu într-acest zapis al nostru şi în carte lu Leon voevod. Infunatu-se-au locul viei cu pometul, însă fălci 2 pol şi în curături fălci 5 i pol, însă curăturile lîngă lazul boerilor, şi la viia Boei, fălci 4. 
554 Şi am vîndut noi de a noastră bunăvoe, fără neci o silă şi cu bune mărturii: ot Olăneşti, Albul togo star i Bucur postelnic i Pîrvul logofăt i Vladul i Radul de jos i Preda i Vladul meşterul, Ionaşco postelnic şi alţi mulţi megiiaşi ce nu sînt scrişi aicea. [...] Vladul. Anghel. DRH, B, XXIII, nr. 363, p. 553-554. 1632 aprilie 27, Bucureşti. ŢR 
554 [...] ca să fie sfintei mănăstire nişte rumîni în sat în Cretineşti, anume Manea şi frate-său Lazar şi Bobe şi Tudor şi Paţea, feciorul Radului şi Stoian cu feciorii lor ce vor avea, pentru că aceşti oameni fost-au rumîni de moşie ai mănăstirii Sveataa Troiţă den sat den Cretineşti. Iar de cîndu au fost ceale răotăţi în ţeară şi robii, ei au fugit de au trecut Dunărea decindea. Deci, în urma lui Şărban voevod, pre vreame cîndu au venit răposatul Radul voevod la domnia dentîiu şi au vrut să treacă Dunărea aicea în ţeară la scaun, iar aceşti rumîni ai mănăstirii i-au eşit înnainte la Dunăre şi zicîndu cătră domnia lui cum sînt robi, ca să le facă cărţi de robie, să fie în pace de rumînie. Intra aceia, Radul voevod i-au crezut şi le-au făcut, pre cuventele lor, cărţi de robie şi de ertăciune. După aceeia, aceşti oameni s-au înturnat aici în ţeară şi ş-au venit iar la moşiile lor în Cretineşti, de au fost rumîni mănăstirii şi dajneci ca alalţi săteani şi în zilele Radului voevod şi în zilele fiiu său Alexandru voevoda şi atunce nice o carte nu au mai scos în zilele domnii lor. Iar cîndu au fost în zilele lu Alexandru voevoda Iliiaş, iar aceşti rumîni den Cretineşti ce scriu mai sus, ei au mers înnaintea domnii 
555 lui în divan, fără ştirea călugărilor, de au arătat cărţi domneşti de robie. Deci într-aaceia şi Alexandru voevod Iliiaş, încă le-au fost făcut cărţi, să fie în pace de rumînie, cu înşelăciune. Iar după aceia, cîndu au fost acum, în zilele domnii meale, iar părintele egumenul Athanasie de la Sveataa Troiţă, el i-au chemat la divan, căci văzîndu cum au umblat cu înşălăciuni, şi-au adus mulţi oameni buni megiiaşi mărturii, anume den Stoeneşti, Stănie şi Radul şi ...... şi de Cretineşti, Mihnea şi Paţea şi Necşul şi alţi mulţi megiiaşi de pre înprejur de au mărturisit înnaintea domnii meale la divan, cu sufletele lor, cum aceşti rumîni au fost fugit preste Dunăre de preună cu dînşii de răutăţi şi cum nici au fostu robi, neci nemic ce sînt rumîni ai mănăstirii. Intra aceaia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dereptul şi pre leage, înpreună cu toţi cinstiţii deregătorii domnii meale şi am adevărat domnia mea cum nu au fost robi, ce au umblat cu cărţi mencinoase. Deci le-am luoat domnia mea cărţile de le-am dat în mîna călugărilor şi i-am dat în mîna călugărilor şi i-am dat domnia mea den divan, să fie iar rumîni ai mănăstirii cum au fost şi de nimenilea opreală să n-aibă, că se-au pîrît de faţă şi au rămas de leage den divan. [...] DRH, B, XXIII, nr. 364, p. 554-555. 1632 aprilie 28, Bucureşti. ŢR 
555 [...] popa Ignatie şi tuturor călugărilor, ca să fie sfintei mănăstiri un rumîn, anume Bratoslavu, 
556 în sat în Izvorani ot sudstvo Elhov cu fraţii lui şi cu feciorii lui, pentru că acest om Bratoslavu, el au fost rumîn de moşie al sfintei mănăstiri, şi el şi părinţii lui, încă mai denainte vreame. Iar de în zilele lu Alexandru voevod, feciorul Radul voevoda, el se-au scris călăraş. Deci cîndu au fost acum, în zilele domnii meale, iar părintele egumenul popa Iagnatie de la sfînta mănăstire de la Sneagovu, el nu se-au suferit să fie rumîni mănăstirii călăraşi, deci l-au tras pre Bratoslavu la divan şi la judecată. Iar el ştiundu cum au fost părinţii lui şi fraţii lui tot rumîni la mănăstire, deci într-aceaia Bratoslav el n-au îndrăznit să stea de faţă naintea domnii mele la divan cu egumenul, ce au mersu de se-au închinat rumîni de a lui bunăvoe, să fie rumîn mănăstirii, cum sîntu şi fraţii lui, şi cum au fost şi părinţii lui, ce au fost umblat cu înşălăciuni, ca să scape de rumînie cu călărăşiia. Derept aceia, domnia mea am dat sfintei mănăstiri Sneagovul ca să-i fie acest rumîn Bratoslavu cu feciorii lui moşie mănăstirii şi de nimenilea opreală să n-aibă, că au rămas călăraşul de judecată, să fie rumîn de moşie. [...]  DRH, B, XXIII, nr. 365, p. 555-556. 1632 mai 1. ŢR 
556 Scris-am eu Voico şi frate-mieu, Banul, feciorii a lu Stan ot Clenceane, acesta al nostru zapis, cum să fie de mare credenţă la mîna lui Nicolei Ţaregrădeanul, ca să se ştie, noe aceşte fraţi cum am vîndut partea nostră de ocină den sat ot Clenceane Nicolei de a nostră bunăvoe, pre bane gata, derept 1500, pre 30 de stînjîene, să fie lui moşîe şi lui şi feciorilor lui şi nepoţilor lui şi strenepoţilor lui. Şi mărturei: Toma, care iaste frate pre ocină i Radul i Ona iuzbaşa i Marten i Bran i diiaconul Andreiu i iuzbaşa Vasie i Zaharia i Dobrein i Radul. 
557 [...] Voico. Banul. De altă mînă:  Eu Voico şi Banul, cum să se ştie că am vîndut muşiia sterpă. Şi am căutat eu popa Dumitru acesta zapis şi Stan stegar. [...] DRH, B, XXIII, nr. 366, p. 556-557. 
1632 după mai 1. ŢR 
557 Scris-am eu Neagoe acesta al meu zapis, ca să să ştie cum am vîndut Neculei partea mea de moşie de la Clinceani. Şi am tocmit denaintea frăţini-s Zozei şi denaintea iuzbaşei Neculei şi denaintea frăţiniu-meu Voico şi a lu Brane şi denaintea meşşterului Ivan i a Vladului de Cornăţel şi a Lupului dărăbanţul şi denaintea Necăi logofătului, ca să fie de credniţă. Şi sînt aceşti boeri mărturie. Eră cine va întorce cuvîntul să fie anatima. Şi pentru credenţa, ne-am pus peceţile. Pe verso, cuntemporan:  Să să ştie că această moşie de la Niagoe s-au vîndut dereptu ughi 4. DRH, B, XXIII, nr. 367, p. 557.1632 mai 5. ŢR 
558 Adecă Pătraşco clucerul dat-am scrisore nostră la mîna logofătului Vîlîcului păntru să se ştie că am cumpăratu moşie de se cheamă Lerescul de Colintina, de lîngă Funădeni cu dumnelui dipreună, să ne fie di doo frăţeşte. Acesta ta am scris, ca să se creză. Mai zile 5, let 7140 
1632. Pătraşco clucer. Pe verso, contemporan:  "Al neanei lu Pătraşco, pentru mişiia Lerescul la Colintina." DRH, B, XXIII, nr. 369, p. 558.1632 mai 6. ŢR 
559 Să să ştie cum am vîndut eu Drăghici de Berindeşti Săcăturul fălci 2 şi am dat aspri 100 şi Bolovanu fălci 2 şi aspri 100. Şi i-am, vîndut de bunăvoe eu Dreghici de Berindeşti, anume jupînului Ghini ot Turbure, ca să-i fie moşie lui şi feciorilor şi nepoţilor lui, cîţi Dumnezău-i va da. Şi mărturie: Stanciul Muşteachi şi Cîrstea Vîjga şi Stanciul Cîndescul, Vişan, Aldea, Sima logofăt, Dragomir, Hors, Tudoru, Stan, Vîjga. Şi am scris eu, popa Stoica de berindeşti, measeţa mai dna 6, vă leat 7140 
1632. Drăghici. Aldea. Stamciul. Sima. Dragomir. Vîjga. Tudor. Vişan. Stan. Stanciul Muşăteachi. DRH, B, XXIII, nr. 370, p. 559.1632 mai 6. ŢR 
559 Adecă eu Stoica spatar, sinu pocoinomu jupan Dumitru bivşe velichii vornec ot Cepturile, scris-am şi mărturesescu cu acesta al mieu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna feciorilor miei, lu Pătru i Dumitru i Pădure, cum să se ştie, ajungîndu-mă vreame de bătrîneaţe şi de moarte, socotit-am pîna amu fostu cu zile mi-amu tocmit feciorii, ca să nu aibă gîlceavă pre urma mea, ce să se ştie c-am lăsat feciorilor miei, lu Pătru i Dumitru i Pădure, toate părţile meale de moşie, cîte se voe aleage de la părinţii miei de moşîe şi de cumpărătoare şi cu toţi rumînii ce se vor afla. Insă moşîile să se ştie: partea mea de la Cepturele toată şi de 
560 la Fîntînealele dentr-amîndoo hotarăle ce se chiama Văsiiască i Dătculească şi partea mea de la Roma şi Dădeştii toţi cu tot hotarul şi cu toţi rumînii şi cu alte moşîi ce se vor mai afla de la părinţii miei. Insă alegînd partea de ocină dîn Muşcel, am lăsat jupîneasei meale Condeşei, cum dă va rămînea pre urma mea, să se hrănească cu această moşîe, cît va fi cu zile, să fiie pre mîna ei şi cu vii ce se vor afla, iar după moartea ei, iar să fie pre mîna feciorilor miei ce scriu mai sus. Şi le-am lăsat şi ţigani ce se vor afla de la părinţii miei să fie tot pre mîna lor, să înparţă tot în trei părţi frăţeaşte. Iar fiiu miei Dumitraşco comisul să n-aibă treabă nimic într-aceaste moşîi, ce se trag de la părinţii miei, căci am socotit şi eu că fiiu mieu Dumitraşco comisul are multe moşîi şi rumîni şi ţigani despre mumă-sa şi are puteare dă se hrăneaşte cu moşîile lui. Iar pînă i-au fost moşîile lui pre mîna mea, am silit şi am nevoit, ca să nu i se scază moşîile, ce am dat tot den strînsoarea de la părinţii miei multe dări şi înprumute greale pre la toţi domnii pîntru aceaste moşîi şi mi-am scăzut strînsoarea ce am avut de la părinţii miei, iar moşîile lui i-au fost tot pre loc, ca să nu mă blasteme, ce să aibu şi pomeană. Iar ceştealalţi feciori ai miei, mai mici, sîntu mai rămaşi şi mai scăzuţi de toate şi s-au aflat tot cu mene şi la bine şi la rău, ce am socotit ca să aibu pomană de la ei, să nu aibu blestem pre urma mea, ce am lăsat şi i-am tocmit cu limba mea şi cu voia mea să le fie lor aceaste moşii şi toate şi rumîni şi ţigani ce scriu mai sus, să fie lor şi coconilor în veac. Iar să se ştie c-am lăsat feciorilor miei, lu Pătru şi lu Dumitru şi lu Pădure, partea mea de sat de Măgureani jumătate şi cu toţi rumînii ce se vor afla şi den Tătărăi cît să va aleage partea mea şi cu rumînii ce se vor afla. Pentru că aceaste moşii, anume Măgureanii şi Tătărăei, fost-au ai fiiu mieu lu Dumitraşco comis de moşîe despre mumă-sa, jupîneasa mea Stana. Iar daca m-au înpreunat Dumnezeu cu jupîneasa mea Stana, muma fiiu mieu lu Dumitraşco comis, aflat-am zălogit dentru zeastrele ei partea ei de sat den Secărie, a patra parte, cu toţi rumînii, la Chisar vornecul ot Brăgădeşti, dereptu 80 000 de aspri de argint şi cu zi într-un an; dă nu vor da banii la zi, să-i fie moşîe stătătoare. Iar dacă m-au înpreunat Dumnezeu cu jupîneasa mea Stana, muma fiiu mieu lu Dumitraşco comis, n-am vrut să las să fie satul pre mîna lu Chisar vornecul, şi am avut pîră cu Chisar vornecul înaintea Mihnii voevod şi l-am rămas dîn divan, să-i leapăd banii. Intr-aceaia, eu am făcut cum am putut din strînsoarea ce am avut de la părinţii miei şi i-am lepădat toţi asprii gata cu mîna mea în divanul cel mare. Şi au rămas această parte de sat pre mîna mea. Iar daca s-au petrecut jupîneasa mea Stana şi au venit vreame dă se-au ales fiiu mieu Dumitraşco comis dă cătră mene cu toate moşîile lui 
561 dăspre mumă-sa, datu-mi-au aceaste părţi dă moşîi Măgureanii şi Tătărăei, şi cu toţi rumînii ce se vor afla pre aceaste moşîi să fie păntru Secărie. Intr-aceaia, eu am socotit de am lăsat aceaste părţi de sate iar pre mîna feciorilor miei, lu Pătru i Dumitru i Pădure, să fie lor şi feciorilor şi nepoţilor şi strenepoţilor, în veac. Aceasta am lăsat şi am tocmit cu limba mea, iar pre urma mea cine se va ispiti a strica şi a călca această tocmeală a mea, acela om să fie proclet şi anatema şi afurisit cu tot neamul lui şi să fie blăstemat de 318 otţi şi să aibă a lăcui cu Iuda şi cu Ariia şi cu alţi necredincioşi ai Iudii în veac.  [...] Eu Stoica spătariul. DRH, B, XXIII, nr. 371, p. 559-560-561.1632 mai 7. ŢR 
561 Cumu am scrisu zapistulu dă cridenţă iuzbaşi Vasilie să să ştii dă la Dubrotă şi dă la Pătcu, feaciurii lui ......, cum îi partea luruu de Cliceani şi dă cîmpu şi de pădure şi de în apă muşiia lui tuată a şasi galbeni. Şi mărturii: Zoze, Domitro, Dano vătaful, iuzbaşa Pătro. 7140 
1632 meseţa maiu dni 7. Zoze. Domitro. Iuzbaşa Pătru. Dano. DRH, B, XXIII, nr. 372, p. 561. 1632 mai 7. ŢR 
562 Scriem eu Iono zapisul miu de cridinţă iuzbaşi Vasili sine ego Negoi cumu amu vîndotu de în cîmpo şi de apă şi de pădori cîtu-i parte lui toată a saşi galbeni, de Cliceni parte luro totă. Zahariia, Vişano, Stanu, Veredeciu, Toma, martori tuţi aceşte. 7140 
1632 mai dni 7. Toma. Zahariia. Vişano. Stan Veredenciu. DRH, B, XXIII, nr. 373, p. 562. 
1632 după mai 7 ŢR 
562 Scris eu Sora muiarea lu Dragoiu călăraş şi de la fecioru lui Filip, să se şti că i-am vîndut ocina de la Cliînciani, dereptu 1000 asprii gata, lu Vasie iuzbaşa dă Drăîngeşte. Şi mărturie iaste: popa Teodor şi iuzbaşa Stănilă şi Radu şi Toader i Criveţ i Stănilă ceauş de Bucureşte. DRH, B, XXIII, nr. 374, p. 562. 
1632 după mai 7 ŢR 
563 Eu Zlat să se şti cum a vîndutu parte me de moşiia de sat de Cliciani iuzbaşă Vasilei cîtă este toată derept 1200 aspri. Şi ace moşi a fust închinată domniscă şi a trasu pîră co alalţe fraţe deînpreună cu atîta chiltuială şi o scosu multă gîlceava şi astăză nu-i. Um vîndutu parte cîtu amu avutu totă am vîndutu cută-i mi parte de moşie de satu de Cliciani. Şi cini v-ave vro pîră cu meni se pîră. Şi a şost (!) popa Andreiu şi 2 armaşu Radul şi Necula şi Toma dărăban şi Verdeciu postelnicul. DRH, B, XXIII, nr. 375, p. 563. 
1632 după mai 7 ŢR 
563 Eu Dumitru Sîrbul, cum am vîndutu moşiia de la Clăceni de bonăvoe a me vătafului Zaharie, bani ughi 5. Şi amu scrisu eu popa Vasilie. Şi mărturie: Goviţă Sîrbu şi Toma şi Ionaşco. DRH, B, XXIII, nr. 376, p. 563.1632 mai 8. ŢR 
564 Adecă eu Cîrste al Danciului den sat din Turburea scris-am acesta al meu zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna jupînului Ghinei, cum să să ştie că i-am vîndut o delniţă de moşie din sat de în Turburea, cari au fost de la Stan Butescul din sat ce zice Priseaca, de în cîmpu, de în pădure, de preste tot hotarul cît să va aleage parte lu Stan Butescul. Şi o-m vîndut de a mea bunăvoe, fără nici o silă, pre bani gata ughi 4, ca să-i fie dumnelui moşie stătătore în vec, lui şi feciorilor şi nepoţilor şi strenepoţilor. Şi cîndu am făcut acestu zapis fost-au omeni buni mărturii, po ime: popa Stoica de Berindeşti şi Dumitru Neagăi i Dumitru popei, Oprea Boldescul i Mihăilă i Opriş i Vişan i Şerbu de Poenari i Voico diiacon i Stanciul i Vladul, Ivan din Turbure, Cîrste ot tam i Aldea i Andreaiu. Şi pentru credinţa ne-m pus mai jos degetul să să crează. Eu Cîrste. Eu Şerbu. Eu popa Stoica. Eu Voico diiac. Eu Dumitru Neagăi. Eu Stanciul. Eu Dumitru. Eu Vlad. Eu Oprea. Eu Ivan. Eu Mihăilă. Eu Cîrste. Eu Opriş. Eu Andreiu. Eu Vişan. Eu Aldea. DRH, B, XXIII, nr. 377, p. 564.1632 mai 8, Bucureşti. ŢR 
564 [...] ce iaste 
565 metoh la Svetaa Troiţă, ca să fie sfintei mănăstiri Glăvăciogul un rumîn, anume Manea, de sat de Cernăteşti, ot sudstvo Sac, cu feciorii lui, cîţi va avea şi cu toată casa lui. Păntru că acest om Manea, ce scrie mai sus, fost-au rumîn de moşie al sfintei mănăstiri Glăvăciogul, den satul mănăstirii, den Cernăteşti, încă mai denainte vreame. Iar după aceaia, cîndu au fost acum, în zilele domnii meale, iar acest rumîn Manea, el n-au vrut să fie rumîn mănăstirii, ce au umblat cu înşelăciuni şi cu cărţi mencinoase, zicîndu Manea cum iaste călăraş şi cum s-au scumpărat de la călugării de la Glăvăciog, de au cumpărat altu rumîn în locul lui, ca să scape de rumînie. Intr-aaceaia, domnia mea am căutat şi am judecat pre dreptul şi pre leage şi am adevărat domnia mea cum acel rumîn ce au fost dat Manea mănăstirii în locul lui au şăzut numai o lună la mănăstire, deciia au fugit. Derept aceaia, domnia mea am dat sfintei mănăstiri Glăvăciogul, ca să-i fie Manea iar rumîn mănăstirii, cum au fost de moşie. Şi i-am luoat domnia mea şi cărţile domneşti ce au avut făcute, de le-am dat domnia mea în mîna părintelui egumenului Tanasie de la Svetaa Troiţă, ca să fie Manea şi feciorii lui rumîni mănăstirii în vecie. Şi nimenilea opreală să n-aibă, că se-au pîrît de faţă şi au rămas Manea de leage şi de judecată dennaintea domnii meale. [...] DRH, B, XXIII, nr. 378, p. 564-565.1632 mai 9. ŢR Să se ştie ocina Neanciului ot Albeşti, pre unde are să aibă a ţineare Neanciul cu feciorii lui ocină în Neagreasca şi în Jilişte, din partea lui Muşat Pîrciul a treia parte de peste tot locul. Şi hotarul, cît se va aleage. Şi măertorisim noi megiiaşii dinprijurul locului, anume: ot Nigreasca, Stan i Bălişoara, Grozea i Mihul faurul i ot Albeşti, Neagul Dălog, 
566 pentru că acest zapis se-au făcut di pre cartea lu Alixandru vodă Iliiaş, cînd era cursul ailor 7125, iar carte iaste la Ion şi la frate-său Tatomir, iar acestu zapis să hii la Mihăel, niputul Neanciului di ficior, să să crează. Aceasta scrim şi mărtorisim cu suflitele nostri. [...] Stan. Grozea. Mihul faurul. Neagul Dălog. DRH, B, XXIII, nr. 379, p. 565-566.1632 mai 10. ŢR 
566 Eu popa Vlăduţ de Albeşti scris-am acesta zapis al meu, să fie de creadinţă la mîna lu Ene păharnicul, cum să se ştie că e-m vîndut un ţigan, anume Vladul, dereptu bani gata 3800. Şi acestu ţigan au fostu al meu de moşie şî l-am vîndut eu de bunăvoe a mea şî cu ştire feciorilor mei şi a tuturălu omenilor mei, ca să fie lu Ene păharnicul moşîe. Şî la tocmelă nostră au fostu mulţi oameni buni mărturie: de în Cînpulungu, Stan judeţul şî Ene postelnicul i Pană pîrcălabul i Marin, ot Berevoeşti, Bolbose stolnic, ot Corşori, Oprea, fecior lu Fătulu. Aşa am scrisu eu, popa Vlăduţ, cu mîna me, measeţa maiu 10 dni, vă leatu 7140 
1632. DRH, B, XXIII, nr. 380, p. 566.1632 mai 14. ŢR 
567 Zde boiarii jupînului Negului şi Radul logofătul şi ai lu Gherghe ot Mirosloveşti, anume: jupînul Nenciul biv dvornic i jupan Neagoiţă Meiutescul ot Buciumeni. Şi se-au voitu aceşti boiari de a lor bunăvoe şi denaintea domnii mele să caute şi să adeverezea prea cărţile bătrîne, cum vor fi ţinut mai denainte vreame părinţii lor, aşa să ţie şi acum, şi cum veţi afla cu ale vostre sufletea. [...] Şi zio la sfeti Petru. [...] DRH, B, XXIII, nr. 381, p. 567.1632 mai 20. ŢR 
574 Adică ieu Radul Gîlgîe făcut-amu zapisul mieu la mîna lui Udrişte logofăt ot Lipereşti, feciorurul lui Matei vătaful ot Lipereşti, cum să să ştie că ieu moşneanu n-am fostu, nici moşie în sat în Lipereşti n-amu avut, ce amu fost cumpărat o parte de moşie şi eu de în sat de în Lipereşti de în partea lu Plavăţu i Ciomag, stînjeni 300. Şi cîndu am cumpărat această moşie ce scrie mai sus fost-am o am cumpăratu fără ştirea dumnealui Udrişte logofătul. Deci dumnelui fiindu moşneanul şi fiindu mai volnic să o ia, dumnealui, lepătatu-mi-i-au banii ce a, dat pre dinsa. pre aceia moşie ce scrie mai sus. Deci ieu căzut-am la dumnealui cu rugăciune, ca să nu mă scoaţă de în moşie, ce să mă lase ca să aibu şi eu moşie. Deci dumnealui nu s-au înduratu de mini, ce ş-au făcut pomeană de mi-i-au lăsat stînjini 200, ca să fiu şi eu cu moşie, iară pre 100 de stînjini datu-mi-au dumnelui bani înnapoi, ce am dat pre densa, pentru că i s-au căzutu dumnelui acestă moşie să o ţie totă dumnealui, iar eu rugîndu-mă dumnealui, înpreună cu toţi megiaşii, mi-au mai lăsat această moşie ce scrie mai susu. Şi cîndu am făcut acestă scrisoare fost-au mulţi omeni buni mărturie, anume: Micul roşul ot Periiaţi i Ilie ot tam şi alţi, care-şi vor pune degetele şi iscălituri mai jos, ca să creză. Mi-am pus degetul mai jos şi eu, ca să crează. Şi am scris eu, popa Ionaşco ot Lipereşti. Pis measeţa mai 20, let 7140 
1632. Eu Radul Gîlgîe. Ianachi iuzbaşa mărturie. Az Micul ot Periiaţi mărturie. Eu Costandin comis ot Tozeani mărturie. Az Ilie logofăt ot Periaţi mărturie. Eu Dumitru croitorul ot Lipereşti mărturie. Eu Apostol mărturie ot Lipereşti. Eu Panaitu neguţătoriul mărturie. Eu Ianoş ot Lipireşti mărturie. Eu Macarie ot Lipireşti mărturie. 
575 Eu Bobe ot Lipereşti mărturie. Eu Udrea ot Lipireşti mărturie. DRH, B, XXIII, nr. 384, p. 574-575.1632 iunie 1. ŢR 
583 Scris-am noi, Petrişor şi cu fiu-meu Stan ot Bae şi Preda ot Bîrseşti, acesta al nostru zapis de mare credinţe la mîna Danciului logofăt ot Pîrîiani, cum să să ştie că i-am vîndut noi jumătate de sat di în Bae, însă partea lu Căzan, di în cîmp, di în pădure, di în apă, di în siliştea satului şi di în munţi jumătate, de preste tot hotarul, însă şi cu rumîni, anume: Dumitru cu feciori, Stoica cu feciori, Banciu cu feciori, Romcea cu feciori, 
584 Lazăr cu feciori, Pătru cu feciori, Căzan cu feciori, Dragomir cu feciori, Neagoe cu feciori, Dan i Ţigul cu făciori, Radul cu feciori, Ţigul cu feciori, Lupul, Pătru cu feciori, Lupul stupariul cu feciori, Albul cu feciori, Pătru al Sitei, Vladul cu feciori, Oprea cu feciori, Neagoe cu feciori, Căzan, Petrica cu feciori şi cu alţi rumîni cari să vor mai găsi pre ceastă jumătate de sat a lu Căzan. Păntru că o-m vîndut noi Danciului logofăt derept aspri cinzeci şi doo de mii de bani gata, ca să fie de moşie ohabnică lui şi feciorilor. Şi cîndu am vîndut această moşie vîndutu cu ştirea tuturor fraţilor noştri.Şi aceşti aspri am plătit datoriile lui Căzan. Şi şi mărturii: Hamza căpitanul, Preda vornicul, Diicul ot Rogojina, Stoica postelnic ot Urdari, Nicula peharnic ot Ogrumi, Udrea ot Bibeşti, Stanciul ot Zătreani, Crăciun logofăt ot Căpreani, Stoia, Ghioca ocnariul, Seva, Deadiul. Păntru credinţa am pus şi peceţile. [...] Eu Preada. Eu Petrişor. Eu Stan. DRH, B, XXIII, nr. 387, p. 583-584.1632 iunie 2. ŢR Adecă eu Neagoe, unchiul popei Gherghe ot Săcuiani, scris-am acesta al mieu zapis la mîna nepotu-mieu popei lui Gherghe, cum să să ştie că i-am vîndut partea me de moşie, silişta cu livezile şi cu locuri den cînpu şi den păduri şi din apa şi de peste tot hotarul, veri cîtă să va aleage partea me, această moşii care scrii mai sus. Carii moşii au fost a lui Neagoe, ficiorul lui Tudorel, mai nainti de vreame cumpărată de la Tudorel den Săcuiani, cari au fost a lui Staico, din zilele lui Pătru voivod; dupri aciia au cumpărat-o popa Gherghe, nepotul lui Neagoe ot Săcuiani, această moşei di la Neagoe şi de la fiiu-său Nicula, derept bani gata 4300. 
585 Şi am vîndut eu Neagoe această moşie ci scrie mai sus, de a mea bunăvoe şi fără de nici o silă, de înnpreună cu fiiu-mieu Nicula şi cu ştirea tutulor megiiaşilor den sus şi din jos şi den prijurul locului. Derept aciia i-am dat acest zapis în mîna nepotu-mieu popei lui Gherghe, ca să-i fii moşie ohabnică şi stătătoari lui şi feciorilor lui, nepoţilor şi strănepoţilor lui, cîţi îi va da Dumnizău. Şi cîndu am făcut acest zapis fost-au mulţi omeni buni mărturii, anume: Stanciul postelnic ot Săcuiani şi Ilie postelnic ot tam şi Neagoe stolnicul şi Văsiiu şi Ion şi Radul şi Voico şi Neagoe, ficiorul lui Stănigoiu şi Stan Chircoşe şi Stan rotariul şi Dragomir rotariul şi Neagul, vnuc ego şi Staico şi den Răzvad, Radul. Şi pintru mai adeverită cridinţă am iscălit mai jos, ca să să creaază. [...] Eu Stanciul. Eu Neagoe. Eu Ilie. Eu Stan. Eu Neagoi. Eu Stan Chircoşe. Eu Stan. Eu Dragomir. Eu Văsiliu. Eu Neagul. Eu Ion. Eu Staico. Eu Radul. Eu Radul. Eu Voico. DRH, B, XXIII, nr. 388, p. 584-585.1632 iunie 16. ŢR 
594 Adecă eu jupîneasa Voica ot Găvăneşti şi cu ginearea-mieu Dima şi cu fii-mea Catalina scriu şi mărturisesc cu acest al nostru zapis, cum să să ştiia că eu jupîneasa Voica mii-am dat partea mea dă ocină ot Brosteani la sfînta mănăstirea ot Căliui, însă parta mea cîtă să va aleage, fără rumînii i iară parte lu Laţco şi a Vladului ot Grupăşani cîtă să va aleagea nu o-m dat, ci să aibă a-şi ţinearea parte lor dea moşiia, cîtă să va alege cu bună pace, că iaste a lor dă moşiia. Şi cînd am făcut acest zapis au fost mulţi boerii măăturiia, anume: ot Grupşanii, Preada, sin Petrusor, Avram ot Murgaşi, Stan ot Popăzeleşti i Dragomir al lu Bădilă i Toma al lu Crăciuci pt Pîşcoveni i Dumitru ot Balşi i Urăs, sin Pîrîvului ot Cîmpenii. Aciasta am scris şi mărăturisim şi pentru marea crădinţa am pus pecete. [...] Avram. Dumitru. Stan. Toma. Eu Dragomir. Eu Dima armaş. Ursul. Preda. DRH, B, XXIII, nr. 392, p. 594.1632 iunie 20, Bucureşti. ŢR 
594 Adică eu, anume Negre, feciorul Baciului şi eu Ventilă cu feciorul mieu, anume ...... den Bîrzeştii de Sus, scris-am şi mărturisim cu acesta 
595 al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mîna jupînului Dumitru Dudescul vtorii vistiiar, ca să se ştie cum eu Negre, feciorul Baciului, am vîndut ocina mea den Bîrzeştii de Sus, cîtă am avut şi de moşie şi de schimbătoare, stînjeni 34, den hotarul lu Nan logofăt, din ocina Bîrzeştilor de Sus, cu viile şi cu vadul de moară, den cîmpu şi den pădure şi den şăzutul satului, de preste tot hotarul, oare cît se va aleage derept ughi 30, bani gata. Şi eu Ventilă cu feciorul mieu ..... am vîndut iar jupînului Dumitru vistiiar ocină în Bîrzeştii de Sus, ce am avut şi de moşie şi de cumpărătoare, iar în hotarul lu Nan logofătul, însă de în partea ...... stînjăni şi iar den partea ...... stînjeni ....... cu viile meale, cu vad de moară, de în cîmpu şi de în pădure şi den şăzutul satului, de preste tot hotarul, oare cît se va aleage, derept ughi 15, bani gata. Şi am vîndut noi de a noastră bunăvoe, fără de nici o silă, ca să-i fie lui moşie şi coconilor şi cu ştirea a boiarilor şi a megiiaşilor de pre înprejurul locului şi denaintea domnu nostru Io Leon voevoda. Şi au fost la tocmeala noastră mulţi boiari mărturii, anume: jupan Vasilachi vel comis i Ianiu biv vel portar i Neanciul dvornic i Buta dvornic i ot Ruda, Staico peharnic i ot Văcăreşti, Nan logofăt i ot Topoloveani, Necula, sin Vorcev i Tudor stolnic i ot Budeani, Ghiorma logofet i sin ego, Vîlcul i ot Brătiiani, Ştefan logofet, sin Marcov peharnic i ot Păuleşti, Mogoş, sin Mogoş vornic şi mulţi megiiaşi de pre înprejurul locului. Aceasta mărturisim ca să se ştie şi să se crează. Şi pentru mai adeverita credinţă pusu-ne-am peceţile. [...] Vasilachi Paindur vel comis. Iane portar. Nenciul dvornic. Buta vornicol. Eu Staico păharnic ot Ruda. Gherma logofet. Vîlcul logofet. Eu Necula. Eu Ştefan logofet. Mogoş logofet. DRH, B, XXIII, nr. 393, p. 594-595.  
1632 iunie 20. ŢR 
596 Ş-am scris eu Viga Podiana la vriame de morte cum să ştii cum am şi am lăsatu eu de a mia bunăvoie nepotu-meu Nicolii, să aibă a mă căuta la vriame de morte şi a mă pomenii şi pe mine şi toţi morţi miei şi să-m caute păcatele miale şi ale morţi mei. Şi ce au rămas de mine, mult puţin, să fiie pe mîna nepotu-meu Nicoliei, însă anume: viia de la Racoţ cu prilogul pînă în vale şi viiiae de la Chilceşti şi moşiia de la Podiani, cîtă să va aliage şi alt ci să va afla în urma miia, au vită au unialte au datoreie, tot să fie pe mina luie, ca să mă cautie şi să mă grijască pe mine şi morţi mei. Şi la cest zapis, cînd s-au făcut, tîplatu-s-au boiare şi preoţe, anume: Manolia postelnic şi Dragot postelnic de în Jirov şi popa Pătru ot Glogova şi popa Miinia ot tam şi Dumitru şi Mihăilă şi Pirvul şi de Căpriani, Miha şi Mătăsari, Frăţilă şi alţi mulţi chiţi nu sit scrişi mărturie. Alt am lăsat cu blăstăm în urma mia, cine să va scula de sîngele miu au frate au nepotu au ce va fi şi nu va lăsa pe cuvintul meu, cum am lăsat la vriame de morte, să fi blăstămat şi de mine şi de Dumnizău şi să n-aibă undi vini după mine, ce să judici cu Iuda şi cu Ariia şi să nu le miargă suflitili lor la diripţi. Şi am scris eu, popa Miinia ot Glogova. Popa Pătru. Dumitru. Popa Miinnia. Mihăilă. Manol. Miha. Dragotă. DRH, B, XXIII, nr. 394, p. 596.1632 iunie 20, Bucureşti. ŢR 
597 Scris-am eu Drăghici ot Glogova, frateli Viigăi Podeanii, acista al mieu zapis, ca să fii la mîna nipotu-mieu Nicolii ot Glogova di mare crideanţă, ca să fii lăsat şi di mini cum au lăsat soru-mea la moartea ei, ca să fiii la mîna luie ci să va afla mult, puţîn, să fii la mîna nepotu-mieu Nicoliiei, ca să aibă a o comînda şi au o pomini pri soru-mea şi pri morţii ii. Insă, au lăsat la mîna Nicolii o vie de la Racoţ, cu prilogul cît să va aleagi şi cu văsăli viii i cu toti şi moşiia di la Podeani, cîtă să va aleage şi altă ci să va aleagi pri urmă, vir viti; vir ori datoriii, vir ci să va aleage, totea să fi pri mîna nipotu-mieu Nicoliii ot Glagova, să fiii lăsat şi de mini cum au lăsat soru-mea să fiii lăsat şi de mini şi di omini noşştri de toţi. Şi cîndu am făcut acist zapis fost-au multi mărturii, anumii: unchişul Stoican ot Cîlnici şi Manolea postelnic ot Jirov şi Tudoru Bălteanul şi Lipădat ceaauşul şi Stipan vătah ot Lăturosa şi Ivaşco ot Costişti şi Drăghici ot Vabiţ şi Nicola ot tam şi Curiia şi Bogdan ot Şiroca. Şi prătru crideanţa pus-am şi piciţili. Şi acest zapis s-au scris în r oraş în Bucureşti, în casa lu Rădici toboşarul. [...] Manoleea. Ivaşco. Lăpădat. Tudoru. Stoican. Curiia. Drăghici. Bogdan. Stipan. In stînga pe margine:  Pis sam eu Crăciun grămăticul ot lumănăria domnească. DRH, B, XXIII, nr. 395, p. 597.1632 iulie 6, Văleni. ŢR 
599 Eu Barbul Răuţ, feciorul popei Dumei de Măstăneşti şi al Ancăi preotesei, scris-am al meu zapis, ca să fie la mîna văru-meu Tudor logofătul Rătescul, cum să se ştie că e-m vîndut partea me de ocină de la Măstăneşti de în cîmpu şi de apă şi de în silişte satului şi de în dealul cu viile, preste toată ocena, cîtă se va alege parte mea şi de la Buzotă şi parte mea de în Valea Boului, cîtă se va aleage, peste toată ocina şi de în cumpărătoare. Eră pre mene m-au dăruit văru meu Tudor logofătul la sărăcie mea cu un cal însălat, înfrînat şi cu o dulamă, cu nădragi, cu cu ciobote, cu chivără, cu o păreache de sahaidace, eră eu cu parte mea ce e mai sus-scrisă ocină. Insă să se ştie că această ocină că o au cumpărat Tudor logofătul cu soţie lui, cu jupîneasa Sava. Şi la această tocmeală fost-au: Stănilă căpitan, Bonciul iuzbaşa, Andreiaş iuzbaşa, Coadă vătah, Muşat căpitan, sluga Hrezei vel dvornic,  
600 Crăciun Carabeţ, Iorga gramatic, de Costeni Dragomir şi mulţi omene bunii. [...] Eu Barbul Răuţ. Aldămaş bani 80. [...] DRH, B, XXIII, nr. 398, p. 599-600.1632 iulie 16. ŢR 
604 Adecă eu Dumitru scris-am al miu zapisu, ca să fie la mîna jupînului Todor comisul cum să să ştie că i-amu vîndutu ocine în Mogoşăşti, 
605 însă partea lui Raduslav bănişurul, direptu 1000 de aspri. Păntru ca ace ocină ne-o fost vîndutu Radoslav mai denainte vreame şi au fost tot la mîna nostru cu bonă pace, pînă acum. Iar cîndu au fost acum, eu o-mu vîndutu de a mea bună voii şi cu voia Preadeaa, carii iastea frate cu mine într-acel hotaru. Şi ne-mu voiitu cu bonăvoia nostru de o-mu vîndutu comisului Todor ca să fie moşie lui şi feciorilur lui de acum naintea, păntru că aşa ne-mu tocmitu de bonăvoia nostru. Şi au fost şi mărturii la tucmela nostru, anume: Calin ot Delean şi Radul ot tam şi Radul ot Tătărăii şi Gotea ot Mogoşăştii. Şi amu scrisu eu cu mîna mea şi păntru credinţa amo pos pecetea mea. Pis measeţa iulie 16 dnă, vă leat 7140 
1632. Arghiri peharnic. Tatul logofăt Danovici mărturie. Chirca spatar. DRH, B, XXIII, nr. 402, p. 604-605.1632 iulie 22. ŢR [...] 
605 Să să ştie cum au mărturisit înaintea noastră uncheaşul Oana de în Berindeşti păntru ocina de la Berindeşti, carea iaste a svintii episcopii mestecată cu ocina a Lupului lu Braga şi cu a Jipei al Dobromirii, cum ţine svînta episcopie 2 părţi, iară Lupul şi Jupa ţin 1 parte. Şi mărturie fost-au: de în episcopie, irmonah Anastasie i Serafim i Simion i Chiril diiacon i Bogoslov călugărul şi Nănuţ şi Stan, curteanii. Aşa au spus şi au mărturisit uncheaşul Oana cu sufletul, cum iaste mai sus-scris. 
606 [...] Şi Ghiorghie gramatic. DRH, B, XXIII, nr. 403, p. 605-606.1632 iulie 24. ŢR 
606 Adecă eu Voichiţa, fata răposatului jupan Muşat vistier, scriu şi mărturisescu cu zapisul mieu să fie de credinţă la mîna jupînului Stafie, cum să se ştie că i-am vîndut 1 delniţă de ocină de în Izvorani, însă anume delniţa Boriceanului, de în hotaru ci ţine Şteful den sus, den cîmpu şi den apă şi de în del şi de în sileşte şi de unde i se va cădea parte, să aibă a-şi ţine cum i-am vîndut. Şi i-am vîndut de a mea bunăvoe şi cu ştire tuturor boiarilor, dereptu ughi 30, ca să-i fie lui moşie şi feciorilor şi nepoţilor şi strenepoţilor. Şi la aceasta tocmelă au fost: Vasilie logofet i Necula logofet ot Dărmăneşti i Andreaiu judeţul Dumitru al popei Savei i Arsenie postelnic i Alexe Grecul i popa Martin i Dumitru al Slămnicăi ......... i Nicoară i Simion. [...] Dumitru pe pecete. Eu Vasilii logofet. Alexe. Andreiu judeţul. Eu Necula. Ivan logofet. Iacovu mărturie. DRH, B, XXIII, nr. 404, p. 606.1632 iulie 25. ŢR 
607 Adecă eu Năstasie ot Bănceşti scriu şi mărturisescu cu acesta al miu zapis ca să fie de mare credinţă la mîna frate-miu Bratului ot Coeteşti, pentru să să ştie că ne-am înfrăţit de a nostră bunăvoe, de nime nesiliţi, ca să fim fraţi în viaci nedespărţiţi pînă la zioa de morte. Aşijdirea cu vriarea milostivului Dumnezeu am dăruit pe frate-miu Bratul cu o rotă de moră înblătore, cu fiarăle, cu pitrele, cu tot venitul şi cu loc cît va putia arunca un voinic cu băţul, cît vor sta carăle înprejurul morilor. Aşijderea jupînul Bratul, cu vriarea milostivului Dumnezeu, dăruit-am pe frate-miu Năstasie ot Bănceşti cu o plaşcă de postav turcescu de parango, preţul i-au fostu ...... bani şi au mai dăruit bani gata 13 000. Şi iar am mai dăruit dintr-o rotă a treia parte, ce se cheamă vadul Decendeştilor. Şi iar am mai dăruit din sus de la popa Grădină din doo rote a treia parte. Şi iar am mai dăruit eu Bratul pe frate-său Năstasie cu un cal, preţul 3000 de bani gata. Şi cîndu si-au înfrăţit fost-au cu ştirea tuturor megiiaşilor şi a moşneanilor cari sîntu fraţi de moşie şi din sus şi din jos, ca să fie lui moşie stătător în viac şi feciorilor şi nepoţilor. Dereptu aciaia pus-am mare blestem: cine va strica dintru omenii mii sau rudili meale sau din moşneani, că au fostu cu ştirea tuturor aciastă frăţie, pus-am mare blestem să fie treclet şi proclet şi afurisit de vlădica Hristos şi de 318 de oteţi ije vă Nechei şi de şapte soboră blestemat. Şi la ciastă frăţie au fostu: jupînul Grama ot Zărneşti i Radul Burducescul ot Bănceşte i Dima a lu Mihulease i Stoica Scocioran i Crăstiian ot Verneşti i Stan Vătăşoiu i Gherghe a lui Armega i Titicul i Gherghe Meiut de Stănuleşti. [...] Gherghei, vnoc Armega. Grama. Radul. Dima Mihul. Stoica i Stan. Crăstian. Eu Năstasie. 
608 Titicul. Crăstian. Stan. DRH, B, XXIII, nr. 405, p. 607-608. 1632 august. ŢR 
608 Adecă eu Apostol, feaciorul lu Jereveiul, al meu zapis, ca să fie la mîna Borcei logofet de mare credinţă, cum să se ştee că e-m vîndut ocină de la Stroeşte, stînjene 13, însă despre Cînpenesca, ca să-i fie lui şi ficiorelor acesta moşie. Însă bune dat-am şapte sute de bani. Şi mărturie a fost: Radul Scăfă şi Necşul ot Topoloveni. Şi pentru scredenţa pus-am şi pecete. [...] DRH, B, XXIII, nr. 406, p. 608. 1632 august 15. ŢR 
609 [...]  Să să ştie eu Stan Tibeică cum am lăsat cu sufletul meu la morte-mi lu Dragomir, hiiastrului miu, i-am lăsat o delniţă a Titei tota. Am dat pentru sufletul meu, căci la nivoe me şi la morte me m-a cătat el şi mumă-sa pînă la vreme de petricanie me. Şi am dat ace delniţă să hie de moşie. Şi mărturii a fostu: uncheşul Vlaicul şi Negrita uncheşului Cîrstiian şi Necula uncheşului Jîngăi de Dragoslavele. Acesti mărturii noi aşa mertirisim cu sufletele nostre. Şi am fostu eu popa Stoian la morte de l-am petricut ca pre omu bun şi au zis cine nu va lăsa de omenii lui cum au dat el, să n-aibă unde 
610 merge de pre el la vreme de apoi, şi cu mare blăstem am lăsat ace delniţă să hie lu Dragomir. [...] DRH; B; XXIII, nr. 408, p. 609-610.1632 august 15. ŢR Scris-am eu Staico păharnic aceasta a mea carte la mîna jupîneasii meale Radei, să-i fie de mare credinţă la mîna ei, cum să aibă a ţinearea satele meale, păntru că i-am vîndut satele ei, pentru nevoia tatei, lu Tudosie, nu păntru nevoia mea, nici pentru nevoia jupîneasei meale Radei, ci păntru nevoia tatei, lu Tudosie logofăt. După moartea tatei, apucatu-ne-u Leon vodă pre neanea Vladul şi pre mine, de ne-au năpăstiit, c-au dat Pătru vodă tatei galbeni şase mie. Dici neanea Vladul au avut de se-au plătit, de ş-au scos capul din nevoe, de-au dat partea lui trei mie de galbeni, iar eu, mie mi-au făcut alte trei mie; dici eu n-am avut să-m scoţ capul într-alt chip, ce am vîndut satele jupîneasei meale Radei: Frăteştii, Creţuleştii, Cepturile, cu viile, de mi-am scos capul şi le-am vîndut, căce au fost departe. Dici pentru Frăteşti, datu-i-am satnl Fometeştii, pentru Creţuleşti datu-i-am Runcul, păntru Ceptura datu-i-am Toxobeni şi viele de la Copăcel, să fie ale ei, moşii derept moşii. Iar de nu va plăcea feciorilor miei aşa, ei vor escumpăra moşiile măini-sa de vor avea puteare şi-ş vor ţinea ei moşiile. Şi sînt dator jupăneasei meale trei sute de galbeni de pre vin de la Ceptura. Şi i-am vîndut şi zeastrele ei: vaci cu lapte 10, ovţi 100, iape, cu mică, cu mare, 10, sfini 30, boi 6, cai 6, să aibă a plătirea feciorii numai banii, iar zestre cum va fi leagea, că aceasta nevoe nu o-m făcut eu sau jupîneasa mea pre vin să beu sau pre curvie saau pre bir domnescu, ci iaste datorie tătîni mieu şi a moşu mieu. Iar cine va sparge această tocmeală a mea şi de va fi leagea să-i vînzu moşiile ei, ia să fie săracă, bine va fi, iară de nu, acela om ce va sparge această tocmeală să fie proclet şi afurisit şi blestemat de vlădica Hristos şi de 318 otiţă vă Nichei. 
611 Mărturii încă am pus: pre neanea Tanasie peharnic, frate-mieu i arhiepiscup Teofil şi unchiu nostru Teofil coziianul cu toţi călugării, neputu mieu Andrei spatar şi verii miei Chisar peharnic, Tudosie spatar, Chirca spatar, Mitrea peharnic. Şi pentru credinţa pusu-mi-am şi peceatea. [...] Staico peharnic. Eu Mitrea slujer. Tanasie peharnic. Andrei spatar. DRH, B, XXIII, nr. 409, p. 610-611. 
1632 septembrie 1 - 1633 august 21. ŢR 
612 Adecă eu Negoe al Bursului din Bîrzăşti scris-am zapisulu meu la mîna lui Negoe a lui Păcală din Bodeşti, ca să fii de mare credinţă precum să să ştii că i-am vîndut un loc în Ograda, pă lîngă a lui Marco Zoriş, direptu o vacă cu lapte. 
613 Şi i-am vîndut de a mia bunăvoia, păntru că ne-m fost prinsu fraţi de cruce şi i l-am dat ca să i fii moşie, şi lui şi feciorilor lui şi nepoţilor lui. Şi cînd ni-m fost făcut acistă tocmelă, fost mulţi omeni mărturii. Şi păntru credinţa me-m pus degetul, ca să creză. Văleat 7141 
1632 - 1633. Eu Negoi. Eu Vlad lu Dîra mărturii. Eu Marco Zoriş. Eu Stoica Tîrcău mărturii. Eu Pîrvul mărturii. Eu Stanciul Măn mărturii. DRH, B, XXIII, nr. 411, p. 612-613. 
1632 septembrie 1 - 1633 august 31. ŢR 
614 Adecă eu Lorinţu, sin popei Cîrstiian ot Deduleşti, scriu şi mărturisescu cu al meu zapis, ca să fie de mare credinţă la mîna lu Vladu ot Deduleşti, ca să se ştie că i-am vîndut ocină în Deduleşti stînjini 16 şi cîtă se va mai afla, însă în partea Făurriască, dereptu bani gata ughi 8. Insă di apa Buzăului pînă în Drumul Săpatului, de peste tot hotar şi di apă şi di pădure şi di cînpu. Şi am vîndut de a mea bunăvoe şi cu ştirea tuturor fraţilor şi di sus şi di jos şi diprejurul locului. Deci mărturi au fostu mulţi oameni buni şi bătrîni: di Deduleşti, Stoicanul i Neagoe, brati ego, Moşu i Manea i Stance i Neagoe cel mic i Stoica Guduluş i Radul meşterul i sin ego Crăciun ot Beceani. Eu Lorinţu, păntru credinţa me-am pus şi deagetul în loc de peacete. Văleat 7141 
1632 - 1633 Lorinţu. DRH, B, XXIII, nr. 413, p. 614. 
1632 septembrie 1 - 1633 august 31. ŢR 
614 Adecă eu Neagoe Găfule făcut-am zapisul a meu la mîna luei Vlad ot Deduluşti, ca să fie de mare credinţă, pe cum să se ştie că i-am  
615 vîndut ocină de moşie din Deduleşti, stînjăni 12 de funea Bulănească, derăptu bani gata galbini 6. Şi cîndu am vîndut de a mea bunăvoei, de apa Buzăului pînă Drummu Săpatulu şi de peste tot hotarul şi cîmpu şi den pădure şi di apă şi de peste hotarul. Şi cîndu am făcut acestu zapisu fost-a mulţi omnini buni mărturie bătrîni: eu Neague şi eu Moş, Stochinu şi eu Barbul şi eu Ion Potecă şi eu Stoica Motrocea. Şi cîndu am vîndut cu ştirea totur fraţilor de ocină, eu Neagoe Găfue, păntru credinţa me-am pus şi degetul în loc de pecete. Văleat 7141 
1632 - 1633 Eu Neagoeu Găfule. DRH, B, XXIII, nr. 414, p. 614-615.1632 septembrie 4. ŢR 
615 Eu Negoiţă postelnic, feciorul răposatului Ventilă vornicul, scriu şi mărturisescu cu al mieu zapis, cum să se ştie că sîntu dator lu Socol clucer galbeni 200, păntru bani ce am luat dă la Manea postelnic păntru Floreşti şi să aibu a-i darea ace bani, ce sîntu mai sus scrişi la Venerea Mare, fără nice un cuvîntu. Şi mărturie: jupan Ivaşco vel dvornic i jupan Nedealco vel cliucer i jupan Buzinca vel comis i Gherghe vistiiar i Radul vtorii vistiiar i Danciul cliucer ot Doiceşti i Danciul logofet ot Uscaţi. Şi mai mare mărturie sîntu eu, că mii-am pus şi mîna şi peceatea. Şi am scris eu, Danciul logofăt ot Uscaţi, measeţa septembrie 4 dni, vă leat 7141 
1632. Eu Negoe postelnic mărturisesc cu acest al meu zapis. Pe verso, contemporan:  S-eu plătit de aceşti bani de toţi. DRH, B, XXIII, nr. 415, p. 615.1632 septembrie 29. ŢR 
616 Eu Despina vistiereasa şi Voichiţa, fata lu Muşat vistiiar şi Ancuţa jupîneasa lu Vasilie spatar, scris-am zapisul nostru să fi la mîna Barbului postelnic i popa Şărban ot Ştefăneşti, cum se ştie că i-am vîndut o delniţă den Izvorani, den partea Norocii vornicul, ci au fost cumpărată de Muşat vistiiar încă mai denaintea vreame de la Mariia, nepoata Norocii vornicul. Iar cîndu sea-au scumpărat aceaste ocine, sea-au căzut Barbului postelnic să o scumpere înpreaună cu popa Şărban. Şi am vîndut noi de a noastră bunăvoe, dereptu 6000 de bani, ca să le fie lor moşie şi feciorilor. Şi am vîndut noi, cu tot venitul şi cu vinăriciul den del şi cu partea den cîmpu şi den apă şi den pădure şi den şăzutul satului şi de preste tot hotarul, însă delniţa anome Tatul. Mărturie: Dumitru popei Savei i popa Martin i Stafi i Pană ot Dlăgupole i Arsenie postelnic i Stănislav peharnic, Andreaiu judeţul i Todoran, Iane căldărarul i Ivan scaunulu ot Ştefăneşti i Ion scaunulu ot Izvorani i Stepan postelnic. [...] DRH, B, XXIII, nr. 416, p. 616.1632 septembrie 30. ŢR 
616 Scris-am eu călugărul Vechintie ficiorul Manea Moruglavului ot Moruvlavi cum să să ştie că am vîndut a mea parte de moşie şi a văru meu Radului, a nostră parte de moşie de Moruglavi şi di Eşi şi de 
617 Tomeşti, partea nostră cîtă să va alege şi va fi toată, am vîndut popei lu Ionacî ot Moruglavi, derept aspri gata 1100 şi o rasă preaţuită dereptu ughi 3, să-i fie moşie lui şi ficiorilor lui, să-i fie moşie în veac. Şi mărturie au fost la tocmeala noastră .......... Grigorie di Moruglavi şi din Diculeşti, Matei şi di Chinteşti, Bălin şi Crăciun şi Căpătîi şi Radulu frate-meu încă e mărturieia. Şi o am vîndutu în zilelea lu Matei vodă. Eu Vechintee ne-ama pos şi mana. [...] Pe verso contemporan:  Moşie Mogîrlavi, Iaşi, Tomeşti cumpărate de la Vechintie, fecior Manei ot Morînglavi, nepotu lu Viaan, partea lui toată şi a văru său Radulu toată. DRH, B, XXIII, nr. 417, p. 616-617. 
1632 octombrie - decembrie. ŢR 
617 Zde bolearii ai lu Tudor dvornic şi ai Manei de Răteşti şi a popei Albul şi ai lu Văgae cu ceata lor, na ime: Neanciul dvornic şi Mavrodin dvornic şi Dobre dvornic şi Iuordache dvornic şi Liica de Gherghiţă şi de Bădeani, Barbul iuzbaşa de roşii, să caute şi să adevereaze cu sufletele lor: fost-au cumpărat banul Stanciul, tatăl lu Tudor de Răteşti şi cu văru său Manea o moară măcinătoare de la Spahiul de Hăzeşti şi lepădat-au Mihaiu voevod birul al Sărăştilor şi al Plăticeştilor asupra Stanciului şi a Manei şi a lu Dobromir să-l plătească ei birul şă să ia aceaste ocine şi să ţie oamenii rumîni şi plătitu-le-au birul au nu le-au plătit şi ţinut-au Tudor dvornicu aceaste moşii de la Mihail voevod încoace pînă la Leon voevod, au n-au ţinut şi ţinut-au popa Albul şi Văgae, cu ceata lor ocină în Sărăşti şi în Plăticeşti şi într-aceale mori vreodinioară au n-au ţinut ? 
618 Insă cum vor afla aceşti boiari cu sufletele lor şi să caute şi sătocmească ....... Pe verso:  Răvaş al lui Matei vodă pentru o moară den Sărăşti. DRH, B, XXIII, nr.418, p. 617-618.1632 octombrie 6, Bucureşti. ŢR 
618 [...] Vasilie, ca să fie rumînii mănăstirii de la satul Şoaşul, ot sudstvo Vîlcea, în pace de cătră toţi cămăraşii de la Ocna cea Mare de tot lucrul ocnei ce va fi, să n-aibă de nimenilea val sau bîntuială şi să fie volnic părintele egumenul Vasilie de la sfînta mănăstire Bistriţa să ia rumînii mănăstirii de în satul Şoaşul de la lucrul ocnei, să-i ducă la urmă la moşia lor, pentru că i-am lăsat domnia mea şi i-am slobozit de la ocnă să fie numai de posluşania mănăstiri, că i-au fost luoat cămăraşii de la o seamă de vreame încoaci, de au tras rumînii mănăstiri nevoie cu ocnarii. Iar acum au venit părintele Vasilie egumenul înnaintea domnii meale în divan, de se-au pîrît de faţă cu pîrgarii de la ocnă. Intr-aceia, domnia mea am judecat şi am dat rumînilor să fie în pace de lucrul ocnei, mai mult val să n-aibă şi să fie volnic egumenul Vasilie să-i ia de la ocne, să-i ducă la moşia lor să şază, să fie ajutor şi de lucru mănăstirii, cum au fost şi mai denainte vreame şi de nimenilea opreală să n-aibă. Şi să-i strîngă care pre unde vor fi răsipiţi, oriunde-i vor afla, au în sat domneascu au au boerescu au călugărescu au la oraşe au la slobuzie, tot să-i ia să-i ducă cu tot ce vor avea la moşia lor în sat la Şoaş, că aşa iaste învăţătura domnii meale. [...] 
619 [...]. DRH, B, XXIII, nr. 419, p. 618-619.1632 octombrie 8. ŢR 
620 [...] boerinolui dumne-mele Bunea lugufăt, ca să fie volnicu cu carte a dumnei mele, de să-şi ţie rumînii de Grădişte de Jos, anome: Vîlsulu şi frate-său ........ şi Sucolea şi Petcu şi Dobrea şi Negoia şi Dobr meşteriul şi Dragomir şi Neagoia şi iar Dragomir, care rumîni e-u dat tată-său vornicu Dumitru, com au mărturisit şi părintele Găligorea mitropolitol şi părintelea Teofil piscupul şi părintele Ifrim piscupul şi toţi boerii dumnei mele în divan, marii şi micii. Dereptu aceia am dat şi dumne me ca să-i fiia rumîni ca şi mai denainte vreame. Aşijdere şi voi, toţi rumîni, cară scrieţi mai sus, în vreame ce veţi vede acesta a dumne mele, iar voi să aveţi asculta de boerenul dumne mele, Bune lugufăt şi de omenii lui, de toate locrurelea şi să-i fiţi rumîni ca şi mai denainte vreame, nimic val să nu mai unblaţi. Acesta v-am scris dumne me. [...] DRH, B, XXIII, nr. 421, p. 620.1632 octombrie 10, Bucureşti. ŢR [...] 
621 sfintii episcupii şi cinstitului i peraluminatului părintelui nostru chir Efrem, piscupul de Buzău, ca să-i fie în pace posluşnecii ce sînt înprejurul sfintii episcupii strînşi, nişte săraci, unii de pre în Moldova alţii de în Brăilă, alţii de pre într-altă parte, să aibă pace de bir şi de galben şi de osluhă şi de cătră judeţul cu 12 pîrgari şi de cătră călăraşi pentru caii de olac şi de toate slujbele şi mîncăturile cîte sînt preste an în ţeara domnii meale. Insă care va fi moldovean să aibă a-şi darea birul moldovenescu, iar care nu va fi moldoveanu să aibă bună pace de toate, cum scrie mai sus, pentru sfînta episcupie, căci iaste arsă şi strecată, ca să lucreaze şi să direagă, să fie de ajutoriu şi de posluşaniie sfintei episcupiii. Pentru că am văzut domnia mea şi cartea a răposatului Radului voevod şi cartea fiiu-său Alexandru voevod şi cartea lu Alexandru voevod feciorul lu Iliiaş voevod şi carte a lu Leon voevod, de pace şi de răpaos. Aşijderea şi domnia mea încă am întărit şi am înnoit mila şi ertăciunea altor domni pre tocmeală, cum scrie mai sus, ca să poată fi de ajutoriu şi de posluşania sfintii episcupii de toate de ce va trebui. Derept aceaia să aibă bună pace de toate, cum scrie mai sus, că cine-i va învălui certare va avea. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 422, p. 620-621.1632 octombrie 12. ŢR 
621 [...] acestor sate ale sfintii mănăstiri Cozia na ime Jiblea i Spinul şi Brădiţeanii, cnedzi ot sudstvo Argheş, carii au fost fugiţi în Ţeara Ungurească, pentru 
622 că au fost venit înnaintea domnii meale de au cerşut milă şi ertăciune de la domnia mea, ca să vie den Ţeara Ungurească la moşiile lor. Intr-aceaia, domnia mea m-am milostivit de i-am ertat ca şi pre alalte sate plăiaşi şi le-am făcut domnia mea această carte a domnii meale, să fie în pace şi ertaţi de găleată cu fîn, de oae seacă, de cal, de bou, de căşărie şi de alte slujbe, cum sînt alalţi plăiaşi ertaţi, aşa să fie şi ei, ca să se poată apuca şi ei de loc şi de hrană şi să-şi dea birul, cum sînt scrişi la catastih şi să aibă a-şi păzi podul de la Jîblea, pre unde trec toate slugile domnii meale şi funile de la Ocna cea Mare. Derept aceia, domnia mea i-am ertat de toate, cum scrie mai sus şi le-am făcut domnia mea această carte de răpaos la mîna lor, ca să nu-i mai învăluiască nimeanili, nici să-i bîntuiască de nimic, că acela om ce-i va învălui mare certare va avea de cătră domnia mea. [...]  DRH, B, XXIII, nr. 423, p. 621-622.1632 octombrie 24, Bucureşti. ŢR 
623 [...] Drăghici logofet i Ianiu postelnic ot Pleşoi, ca să le fie satul Stejariul ot sudstvo Mehedinţi, ce au fost al Manei biv vel postelnic, tot satul cu tot hotarul şi cu toţi rumînii şi cu viile şi cu tot venitul de pretutindenilea, oarecît se va aleage den hotar în hotar. Pentru că acest sat Stejarul fost-au al Manei postelnic. Deci cîndu au fost acum, în zilele domnii meale, iar domnia mea am dat şi am miluit pre slugile domnii meale Drăghici logofăt i Ianiu postelnic, una, pentru căci le-au fost Manea postelnic datoriu ughi 150, bani gata, alta, i-am miluit domnia mea cu satul Stejariul pentru direaptă şi credincioasă slujbă ce au slujit domnii meale şi ţerîi la înpărăţie în Ţarigradu şi cîndu au venit vrăjmaşii domnii meale asupra ţerîi şi a domnii meale aicea la scaun în Bucureşti, cu oaste şi cu mare războiu. Deci i-am miluit domnia mea cu acest sat ce scrie mai sus, ca să le fie lor de moşie în veac şi de nimenilea opreală să n-aibă. Derept aceaia şi voi, rumînilor de în Stejariul, încă să aveţi asculta de dinşii de toate ce vă vor da învăţătură, că v-am dat domnia mea să fiţi pre seama lor, iar cine nu va asculta să i se facă certare. Şi am pus domnia mea şi blăstem: care va dărui domnul Dumnezeu a fi în urma noastră domnul Ţerîi Rumîneşti încă-l rog cu numele lu Dumnezeu să aibă a întări mila şi cartea domnii meale pre tocmeala ce scrie mai sus. Iar cine va călca şi va sparge, acela să fie anatema şi afurisit de 318 otţi, eje sut vă Nechei, amin. 
624 [...]. DRH, B, XXIII, nr. 425, p. 623-624.1632 noiembrie 10. ŢR 
625 Adecă eu Voica Pănoi dat-am acesta al miu zapis, ca să hii de bună credenţă la mîna nepot-miu Irimii şi a nepot-mea Negăi ot Pîrliţi, cum să să ştie că e-m dăruit eu Voica Pănoi doi stînjini de moşii în Verneşti de partea Tenculească pă lîngă moşiia lui Balco, den apa Buzăului pînă în Lacul cu Zălojii. Şi er e-m mai dăruit eu Voica Pănoi merii de la fîntînă den jos de la Prodeleasa şi loc de grădină înprejurul merilor. Şi e-m dăruit de a mea bunăvoi, de nime silet, ca să hii dumnelui moşii stătătore în veci, dumnelui şi coconilor dumnelui, cîţi Dumnezeu i va da. Iar nepot-miu Irimiia şi nepoată-mea Nega m-au dăruit pe mene cu 40 de obroace de pîine. Şi la acesta zapis au fost omeni buni şi aldămăşari: uncheşul Preda ot Răteşti şi Mirlea de acolea, Vasile ot Pîrliţi Lupe ot tam, Nedelco Bătlăgel ot tam şi uncheşul Nedelco Cogea şi Măican ot tam şi Stoica Secară ot tam. [...] Eu Voica Pănoi ot Verneşti. DRH, B, XXIII, nr. 427, p. 625.16
32noiembrie 18. ŢR 
625 Adecă eu, Stoica Perţa, dat-am acesta al mieu zapis la mîna dumnealui Oprii neguţătoriului, precum să să ştie că i-am vîndut un loc în Coasta Turburii, livade doao fălci cu coasta şi cu lacurile amîndoao, 
626 derept bani gata aspri 400. Şi o am vîndut noi dumnealui de a noastră bunăvoe, nefiind siliţi de nimenea. Şi cînd o am vîndut fost-au cu ştirea şi cu voia tuturor vecinilor miei. Şi o am vîndut ca să-i fie moşie ohabnică şi statornică în veaci, lui şi copiilor lui, cîţi Dumnezeu i-au dăruit şi-i va dărui. Iar nimenea din neamul mieu să nu mai aibă voe să să scoale să să mai întoarcă această moşie, că precum am zis, o am vîndut eu de a mea bunăvoe. Şi cînd au făcut această tocmeală fost-au mulţi omeni mărturii, care mai jos anume să vor iscăli. Şi eu, pentru mai adevărata credinţă, mi-i-am pus numele şi deagetul mai jos, ca să să crează. [...] Eu Stoica Perţa, vîndut-am. Eu Nistor martor. Eu popa Stănislav martor. Az Matei martor. Az Vîlsan martor. Az Stănislav martor. Az Stoica martor. Az Luca neguţătoriul martor. DRH, B, XXIII, nr. 428, p. 625-626.1632 noiembrie 23, Bucureşti. ŢR 
631 [...] voao mahalalii a mănăstirii Sfînta Troiţă. După aceaia vă dau în ştire domnia mea că aici înnaintea domnii meale au venit părintele egumenul Tanasie de se-au jeluit şi au spus cum sîntu 5 posluşnici ai mănăstirii, anume: Tudot i Deadiul i Danciul i Necula i Iacomi ertaţi de toţi domnii şi n-au avut cu voi amestecătură la nici o dajde, ce au fost lăsaţi să fie numai de posluşania mănăstirii. Acum căci v-am fost pus domnia mea la acest plocon, iar voi i învăluiţi şi pre posluşnici să dea şi ei poclon şi nimica terabă cu ei n-aaveţi şi i-am lăsat şi domnia mea cum au fost ertaţi şi de alţi domni să fie ertaţi şi în zilele domnii mele,  
632 Derept aceaia, în vreame ce veţi vedea ceastă carte a domnii meale, iar voi să căutaţi foarte în pace să-i lăsaţi, nimic să nu-i învăluiţi, că i-am lăsat domnia mea să fie numai de posluşania mănăstirii. Şi voi încă deaca veţi da acum, la acest poclon, nu veţi mai da nimic, ce veţi fi iar de treaba şi de posluşaniia sfintei mănăstirii şi ertaţi de domnia mea, cum aţi fost şi la alţi domni. Aşijderea şi voi, birarilor, carii umblaţi în mahala de birul de poclon, înncă foarte în bună pace să lăsaţi aceaste slugi ale mănăstirii Sfînta Troiţă, ce scriu mai sus, că cine-i va învălui mare certare va avea. Şi această carte a domnii meale să calce toate cărţile, să le fie de pace şi de răpaos. [...] DRH, B, XXIII, nr. 431, p. 631-632.1632 noiembrie 27. ŢR 
632 [...] slugii domnii meale Bunii logofet, ca să fie volnic cu ceastă carte a domnii meale, să-şi ţii ai lui rumîni, anume: Dobre, care se-au scris la dărăbani şi Socolea, care se-au scris la călăraşi; să şi-i ţii şi alţi rumîni din Grădişte, carii se vor fi scris au călăraşi au dărăbani, tot să fii volnic cu cartea domni meale să le ia armele şi să-i pue la lucru alalţi rumîni denpreună. Şi care nu va asculta, să fii volnic pîrcălabul lui să-l bată multu, că domnii meale nu-m tribuescu slujitori rumînii boiarilor şi birnicii. Aşijderea şi voi, căpitanilor şi iuzbaşilor, veri la cine se vor afla de aceşti rumîni ai Bunii logofet, în vreame ci veţi vedea cartea domnii 
633 meale, iar voi să căutaţi veri să vor fi scrişi la călăraşi veri la dărăbani, iar voi să-i daţi pre mîna ominilor Bunii logofet, să-i ducă la moşiile lor, să aibă a-şi darea dajdea şi lucrul boerescu. Crez, domnia mea v-am fost dat de cîteva ori învăţătură, rumîni boerişti şi bernici să nu-i scriiţi nici la călăraşi, nici la dărăbani. Aceasta vă grăescu domnia mea. [...] DRH, B, XXIII, nr. 432, p. 632-633.1632 noiembrie 27. ŢR 
633 [...] voao tuturor rumînilor mănăstirii Sveata Troiţă de la Parapani. Cătră aceasta vă dau în ştire domniia mea că aicea la domniia mea au spus călugării de la mănăstire cum au venit acia la voi, ca să vă daţi datul şi găleţile şi grîul ce sînteţi datori, şi de stupi, de rîmători să vă daţi banii, iar voi aţi sărit asupra lor şi aţi zis că aţi ucis pre alţii mai mari, dar pre călugări. Şi ziceţi că sînteţi călăraşi, dărăbanţi şi nu veţi da nemica. Iar domnii meale nu-mi trebuescu rumînii mănăstirii călăraşi sau dărăbanţi, ce v-am dat iar rumîni, că de-aţi stătut înpotriva vrăjmaşilor, pentru casele voastre aţi stătut, să nu vă robească tătarîi feciorii. Deci în vreame ci veţi vedea această carte a domnii meale, iar voi să daţi tot ce iaste venitul mănăstirii, că v-am scos domnia mea şi den vistierii de la catastih, să fiţi rumîni, iar careleva sări preste această carte a domnii meale, acela om mare certare va avea şi bucatele i se vor luoa domneşti şi voi trimite domnia mea de o vor aduce legaţi aicea. [...] 
634 [...]. DRH, B, XXIII, nr. 433, p. 633-634.1632 noiembrie 28, Bucureşti. ŢR 
634 [...] ca să fie volnici cu această carte a domnii meale să-şi ţie balta mănăstirii de la Cornăţel cu tot venitul, pre hotară bătrîne, pre unde au fost mai denainte vreame, despre Nenciuleşti şi despre călugăriţele de la Vihorîta şi despre alalte seamne, cum scriu hrisoavele şi cărţile mănăstirii, pentru că balta de la Cornăţel fost-au miluită la Sfînta Troiţă de domni bătrîni. Şi tot ş-au ţinut călugării balta cu bună pace. Iar acum, în zilele domnii meale, se-au sculat Oancea logofăt de au făcut o carte fără ştirea domnii meale, şi fără ştirea călugărilor, de i-au oprit de în baltă, care neavîndu nici o treabă şi-au făcut şi călugăriţele o carte, fără ştirea a domnii meale. Derept aceaia, domniia mea am dat sfintei mănăstiri Sfînta Troiţă ca să-şi ţie călugării balta cum o au fost ţinut şi mai denainte vreame, iar cărţile ce au făcut Oancea şi călugăriţele fără ştirea a domnii meale şi a călugărilor nimic în seamă să nu se prinză, numai să ţie călugării balta cum au ţinut pînă acum şi să-şi ia tot venitul de în baltă, ce va fi şi de nimenilea opreală să n-aibă. Şi această carte a domnii meale să calce toate cărţile, să fie balta pre mîna călugărilor. Derept aceaia şi voi, năvodarilor, care vînaţi în baltă despre Nenciuleşti şi despre alte sate, în vreame ce veţi vedea această carte a domnii meale, iar voi să căutaţi de să daţi partea de în baltă ce va fi la 
635 mîna călugărilor, iar oamenii Oancei logofăt şi a călugăriţelor nimic treabă să n-aibă, că cine se va ispiti a se mai amesteca la balta mănăstirii, certare va avea. [...] DRH, B, XXIII, nr. 434, p. 634-635.1632 decembrie 3. ŢR 
635 [...] voao Nenciuleştelor şi voao năvodarilor. Cătră aceasta vă dau în ştire domnia mea cum de vreame ci veţi vedea această carte a domnii meale, iar voi să căutaţi ce bani veţi luoa de în baltă, venitul mănăstirii, iar voi să-l daţi tot pre mîna călugărilor. Măncar să o vor veni şi nescare cărţi domneşti de la alţi boiari, voi tot să nu le daţi nemic pînă nu vor veni să stea de faţă la divan. Deci cui va cădea să-i daţi, voi să daţi, iar pînă nu vor isprăvi, să n-aibă treabă nimeanilea în baltă, fără numai călugării de la Sfînta Troiţa. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 435, p. 635.1632 decembrie 5. ŢR 
636 Eu popa Ştefan scris-am acesta al meu zapis la mîna cumnatu meu Ghinei ot Turbure, ca să-i fie de bună credinţă, cum să să ştie că i-am vîndut o delniţă în Turburea, ce-au fost partea mea, den şezutul satului, de în cîmpu, de în pădure, de peste tot hotariul. Şi o-m vîndut de a mea bunăvoe, pre bani gata ughi 5, să-i fie lui moşie stătătore în vec. Şi cîndu am vîndut fost-au mulţi omini buni mărturii, po ime: Oprea Boldescul i Mihăilă i Dumitru Neagăi i Dumitru popei i Opriş şi Stanciul şi Ivan i Cîrste Vîjga i Aldea. Şi oru făcut în casa lu Pavel de Berindeşti. Pentru credinţa am pus deagetele mai jos să să crează. [...] Eu popa Ştefan. Eu Opriş. Eu Oprea. Eu Stanciul. Eu Mihăilă. Eu Ivan. Eu Dumitru. Eu Cîrste. Eu Dumitru popei. Eu Aldea. DRH, B, XXIII, nr. 436, p. 636. 1632 decembrie 5, Bucureşti. ŢR 
636 [...] satului Flămînzeştii, sudstvo Argeş, carele iaste al sfintei mănăstiri ce să chiamă hram Uspenie Bogorodiţe, ca să fie în pace şi slobozi de acum 
637 înnainte de găleată cu fîn, de oae seacă, de cal, de miare cu ciară, de bou, de lucru domnescu, de podvoadă, de cai de olac şi de toate slujbele şi mîncăturile cîte sîntu preste an în ţeara domnii meale, de nimic val sau bîntuială să n-aibă, fără numai cîtu-şi vor plăti birul derept, pre 10 costande, nici să se mai adaog, nici să se mai scază, ce numai tot să dea această cislă de bir, 10 costande, ce scrie mai sus, cum dau şi alte sate ertate dentr-acest judeţ al Argeşului, iar ertaţi de alţi domni mai denainte vreame. Şi am văzut domnia mea şi cărţi de ertăciune, ca să fie sfintii mănăstiri de ajutoriu şi întărire şi răposaţilor ctitori pomeană în veaci. Aşijderea să aibă pace de cătră toţi călătorii şi de cătră toate slugile domnii meale care nu vor avea treabă în sat, nimeanili silă şi nevoe satului să nu facă, ce să-şi cumpere toţi bucate pre bani den pungă. Şi deaca-şi vor plăti birul să nu să tragă bucatele satului Flămînzeştii, pentru alţii nici să şază birarii în sat să-i cheltuiască, deaca-şi vor plăti birul. Pentru că au fost venit părintele egumen ............. , carele au fost nastavnic la sfînta mănăstire Argeş, de se-au jăluit înaintea lui Alexandru voievod Iliiaş, şi au spus cum se răsipeaşte satul de călători şi de birari, pentru că, deaca ş-au fost plătindu birul, ei tot au fost şăzînd în sat pînă au fost strîngînd birul de pre într-alte sate, de au fost făcut birarii şi mierarii scaun de bir în sat în Flămînzeşti, cum n-au fost obiceaiul. Deci într-aceaia Alexandru voevod Iliiaş le-au făcut carte, ca să aibă pace, cum scrie şi mai sus. Derept aceaia şi domnia mea încă i-am ertat. Şi am văzut domnia mea şi cartea răposatului Radul voevod, leat 7129 şi cartea lu Alexandru voevod Iliiaş, de pace, cum scrie mai sus. Iar cine se va ispiti a-i mai învălui preste această carte a domnii meale, acela om mare certare va avea de cătră domnia mea, că aşa iaste învăţătura domnii meale. [...]  DRH, B, XXIII, nr. 437, p. 636-637. 1632 decembrie 7. ŢR 
646 Adecă eu Manole şi frate mieu Iorga scris-am acesta al nostru zapis să fie la mîna jupînului Mihaiu, cum să să ştie că am ţinut noi înpreună cu jupînul Mihaiu 2 roate de moară. Deci partea noastră, o roată, o am vîndut jupînului Mihaiu, derept ughi cinzeci. Şi i-o am vîndut de a noastră bunăvoe, fără nici o silă. Şi la tocmeala noastră fost-au mărturie: popa Radul i popa Tatul i Duca diiaconul i Ion al lu Coresie. Şi pentru credinţa ne-am pus şî peceţile. [...] Pe verso:  "Zapis pentru moară Tîrgovişte." DRH, B, XXIII, nr. 441, p. 646.1632 decembrie 7. ŢR 
647 Scris-am eu Bustea al mieu zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna jupînului Panait cupeţul, pe cum să să ştie că i-am vîndut o casă cu siliştea, cu pomii şi cu o funee de loc, cît să va alege de cătră verii miei, anume Radul i Oprea i Ion. Şi am vîndut-o drept bani gata 1500, ca să fie dumnealui moşie stătătoare în veaci şi copiilor dumnealui şi nepoţilor şi strănepoţilor dumnealui. Şi la această tocmeală au fost mulţi oameni de aicea de sat de la Cucuteani, anume: Mihul i Badea i Ioan cel mare i popa Gherghe i monah Nichifor i Vasile Hogea de aicea, iar de la Tîrgovişte, jupan Ivan i brat ego, Anghel i Nedelco păharnicul i jupan Dan i Iane cupeţul i Drăgoi puşcariul i jupan Ştefan i popa Ianache şi alţi oameni buni. Şi pentru adevărata credinţă, mi-am pus degetul în loc de pecete, ca să să crează. Şi noao ne sînt de cumpărătoare de la Ion. Dechemvrie 7 dni, an 7141 
1632. Eu Bustea. Pis popa Tanasie de la Biserica Albă ot Tîrgovişte. DRH, B, XXIII, nr. 442, p. 647.1632 decembrie 12. ŢR 
650 Adecă eu popa Radul, sin popii Danciului ot Tîrgovişte, scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis, ca să fie de bună credinţă la mîna a jupînului Mihai Ergopul, cum să se ştie că am fostu eu mai volnic decît jupînul Mihai de am răscumpărat o roată de moară, care s-au tras a noastră 
651 de moşie, de susul oraşului, de suptu mal, cu moara jumătate şi cu locul din afară, cît se va aleage, de la Manole şi de la frate-său Iorga, cu cinzici de galbini. Insă banii i-au dat jupînul Mihai, iar eu să aibu a înturnarea jumătate de bani, 25 de galbeni, jupînului lu Mihai. Şi ne-am voit de a noatră bunăvoe să fim amîndoi fraţi pre acea roată de moară, pre tot venitul şi pre toată cheltuiala. Şi au fostu la tocmeala noastră mărturie: Sima, ficiorul lu Chirfote. Şi am pus şi blăstem: carele dintru voi se va lepăda, să fie triclet şi proclet şi anathema şi afurisit de 318 otţi ci sîntu întru vă Nichei. Şi am scris eu, Dragul logofet, cu voia a lor. Pis measeţa dichemvrie 12 dni, vă leat 7141 
1632. DRH, B, XXIII, nr. 446, p. 650-651. 1632 decembrie 13, Bucureşti. ŢR [...] voao satului Nenciuleştii ot sudstvo Elhov 
652 şi voao năvodarilor carii vînaţi peaşte în balta sfintei mănăstiri de la Sfînta Troiţă, aciia în baltă. După aceaia, vă dau în ştire domnia mea pentru că fără ceastă carte de acum v-am mai fost scris domnia mea înncă 2 cărţi pentru balta mănăstirii de aciia de la Cornăţel şi de la Nenciuleşti, ca să le daţi vama ce iaste partea mănăstirii den tot venitul ce va fi şi să fie volnici numai călugării cu balta. Iar cîndu iaste acum, voi vă amestecaţi în balta mănăstirii şi nimica treabă nu aveţi, nici cărţile domnii meale în seamă nu le-aţi băgat. Nu ştiu de ce nădeajde trageţi. Şi balta iaste a mănăstirii, dată şi miluită de alţi domni bătrîni încă mai denainte vreame. Aşijderea şi domnia mea încă am miluit pre sfînta mănăstire să n-aibă nimenilea lucru şi a se amesteca cu balta, fără numai călugării. Derept aceaia, în vreame ce veţi vedea ceastă carte a domnii meale şi sluga domnii meale, na ime .............. , iară voi să căutaţi ce veţi fi luoat bani de în baltă şi den venitul mănăstirii tot să daţi la mîna călugărului care iaste lăsat ispravnic aciia la baltă, nimica să nu opriţi orice veţi fi luoat pînă acum, nici să vă mai amestecaţi de acum nainte în baltă. Şi de veţi fi făcut şi nescari cărţi ale domnii meale pre baltă, fără ştirea călugărilor, încă să nu se crează, nici să se prinză în seamă, căci iaste balta de aciia dată de domni bătrîni sfeantei mănăstiri. Şi o am dat domnia mea şi această carte a domnii meale să calce toate cărţile, ca să-şi ţie călugării balta cu bună pace, că cine se va ispiti a face într-alt chip sau va mai veni iar jalbă, bine să ştiţi, cîndu mă va aduce Dumnezeu de la înpărăţie cu sănătate aici la scaun, de mare pradă veţi fi şi de mare răutate veţi da, cît o veţi pune şi capetele, căci călcaţi cărţile domneşti. Că aşa iaste învăţătura domnii meale. [...]. DRH, B, XXIII, nr. 448, p. 651-652.1632 decembrie 13, Bucureşti. ŢR 
653 [...] popei Radului, sin popei Danciului ot varoş ot Tîrgovişte, ca să fie volnec cu aceasta carte a domnie meale, ca de să-şi ţie o roată de moară şi cu grădina jumătate, care moară iaste den susul oraşului de supt mal. Pentru că acea roată de moară fost-au de moşie, de strămoşie, a moşilor, a strămoşilor popii Radului, feciorul popii Danciului. Iar cînd au fostu acum, în zilile domnii meale, iar popa Radul, el şi-o au răscumpărat de la Manole şi de la frati-său Iorga, feciorii Calfei Radul, cu bani gata, derept cincizeci de galbeni şi cu zapis de la mîinile lor şi cu multe mărturii şi aldămăşari scrise în zapis, anume: popa Tatul i Duca diiaconul i Ion, sin Coresie i Sima al lui Chirfote i Vasilie al Savei ot Tîrgovişte. Iar după aceaia, el se-au sculat Neagoe, sin Dobrii cu pîră şi au venit de faţă în divan înaintea domnii meale şi aşa pîrîia Neagoe şi zicea cum iaste el mai volnic să cumpere acea roată de moară şi zicea cum iaste a lor de moşie. Iar domnie mea într-aceia am căutat şi bine am adevărat domnie mea cu tot devanul, cum n-au fostu acea roată de moară a lor de moşie, ci-au fostu altă roată de moară, carele o au cumpărat Mihai Ergopul de la Sima, fămeaia a lu Neagoe, feciorul Spinciului, cu bani gata şi cu zapis. Şi iaste scris într-acel zapis şi Neagoe, sin Dobrii, de au fostu la tocmeala lor, de se-au tras acea roată de moară ce-au cumpărat Mihai Ergopul despre partea lu Neagoe, nepotul Spinciului, iar cu roata de moară ce-au răscumpărat popa Radul n-au avut treabă. Deci domnie mea într-aceaia am căutat şi am judecat pre dereptul şi pre leage, înpreună cu toţi cinstiţii deregători domnii meale şi am dat domnie mea popii Radului, ca să-şi ţii acea roată de moară ce-au cumpărat cu bună pace, cum scrie mai sus. Iar Neagoe de va avea vreo tocmeală să-şi întreabe cu Mihai Ergopul. Şi au rămas Neagoelea de ge şi de judecată divanului denaintea domnii meale. [...]  
654 [...] DRH, B, XXIII, nr. 449, p. 653-6541632 decembrie 15. ŢR 
654 Addecă eu Rădivoiu scris-am acesta zapis ca să fie de mare credinţă la mîna jupînului Necului Mîrşăviţ, să se ştie cum i-am vînndut 2 funi de ocină di sat în Dodeşti, însă di parte lu Zane. Iar de nu va ave Rădivoiu eocină, să ia în parte lu Stan şi fiiu său Dedului.Şi am vîndut eu Rădivoe de a me bunăvoe şi cu ştire a toţi fraţii. Şi amu vîndut acestă ocină pentru o nevoe a fiiiu său lu Vişan că au căzut într-o nevoe şi au fostu şi în temniţă. Şi mărturie ........................... dene Crăciun armaşul şi de Bozi, Popescu iuzbaşa şi .................... Meleştianu i Alixandru i Lazăr ot Periiaţi .......................... pismu. [...] Dedul, peceţi. Pe verso sînt notate următoarele:  Zapis de vînzare de funii 2, din Dudeasca de moşii. DRH, B, XXIII, nr. 450, p. 654.