ISTORIA SINTAXEI - îTYL SOCIETATEA ROMANĂ DE UNGUtSTICĂ SERIA I. M E M 0 R I I. 5. NICOLAE DRĂGANU Profesor ia Universitatea din CiuJ Membru ai Academiei RomAne ISTORIA SINTAXEI LUCRARE POSTUMĂ Biblioteca Județeană — CLUJ - BUCUREȘTI INSTITUTUL DE LINGUISTICĂ ROMÂNĂ 7, Str. Edgar Quinet, 7 19^5 *563726T CUVÂNT ÎNAINTE Manuscrisul pe care îl puA/icăm aci constitue literare a cea mat întinsă a regretatului N. Drăganu, pe care Societatea Română de Linguistică a Aotărtî să o puAIice, dimpreună cu celelalte două lucrări apărute mat înainte, tu aceeași colecție de Memorii a Societății Prezenta lucrare -se compune din două părți; expunerea propriu zisă ți AiMiagra/ia. Partea dintâi nu a /ost scrisă în întregime pe curat. N. Drăganu apucase să copieze numai 742 de pagtni, /ormat comercial, care pot /i considerate gata de tipar. Pestul manuscrisului, până Ia pag. 373, scris pe /oi de /armat dictando, ne în/ățițează o redacție pe care autorul ar /i ameliorat-o cu siguranța în vederea tiparului. 7n Itpsa acestei reoiziuni, am /ost oMrgap să aducem redac- /tunii unele modi/icări pur /ormale. Partea a două a lucrării e compusă din Bibliografia, înșirată pe un număr de 7993 de /ițe. P-na Pia Gradea, /iica regretatului N. Drăganu, a com- pletat, în Aaza notelor rămase, trei lacune ale prezentului manuscris, ți anume Ia pag. 734—734 a /pag in apa manu- scrisului/ /M. DeutscAAein/, 736—736 a /P. Plămel/ ți 739 a-c /P. Mertnger/. Titlul lucrării ne aparține /autorul alesese ca titlu Istoria sintaxei generale) Alu^umim pe această cale D-net Pia Prof. N. Drăganu, care a Aineooit să ne încredințeze spre puHicare manuscrisul lucrării. . 7n /elul acesta, suntem /ericiti de a pune Ia îndemâna cercetătorilor o lucrare de o mare utilitate, care nădă/duim că ca /t consultată cu pro/it. Bibliografia de Ia s/ar^itu! cărții oa aduce servicii însemnate, ea alcătuind un Aogat repertoriu. București, Iulie 1944. SOCIETATEA ROMÂNA DE LING U I ST! CÂ * Mor/eweă romăneytt ale coMp/emrntuÎM în craca ttc șt vecAimea țar. București, [943 și E/emente de nntaxd a /:mAu' raacîne, București, 1945. * Vezi N. Drăganu, Clemente de smtaxda /t'ntMtratHdne, cuvânt înainte. - - INTRODUCERE Fără îndoială, cea mat înapoiată dintre părți ie gramaticii este sin- taxa. Lingviștii au neglijat mult timp acest domeniu, pentrucă ei ie da mai puțin priiej de comparație ca fonoiogia, morfologia și etimologia, care, cu numeroasele ior probleme și importantele rezultate spre care-i ademeneau, nu le lăsau de ajuns timp liber pentru astfel de cercetări. Afară de aceasta, sintaxa cere o cunoaștere mai întinsă și o înțelegere mat adâncă șt mai precisă a limbii decât celelalte părți ale gramaticii. Astfel, cercetările sintactice au fost lăsate mult timp aproape exclusiv în grija filologilor (= a interpretători de texte ș). Și într'adevăr aceștia, socotind gramatica în sensul dat acestei de către Dtonysios Thrax, de EpîtgtptK vuiv mxp& TrotTjTKtț Te xott. ouYYpxțEua'tv snl T& no^u XeȚopâvov deci de filologie (=4 interpretare de texte a), cum o înțelegem astăzi pe aceasta, au dat ce este mai bun în sintaxa mai veche. în vremea din urmă, când celelalte domenii ale gramaticii oferă tot mai puțin prilej de recoltă științifică, a început să crească interesul pentru sintaxă, ca și pentru stilistică și semantică, ale căror metode de cercetare au fost înnoite și desăvârșite, urmărindu-se în rândul întâi laturea psihică a limbii. Pentru acest scop a fost avută în vedere, și mai mult ca mai nainte, legătura studiilor lingvistice cu cele filo- sofice. Se știe doar că, deși gramatica s'a născut din nevoile practice ale interpretării textelor în școală, iar gramaticii, Ia început, au făcut să progreseze știința lor prin propriile mijloace și fără ajutorul teoreti- cienilor, perfecționând pe încetul noțiunile gramaticale și termino- logia, totuși, pentru ca să poată explica faptele lingvistice în între- gimea lor, au fost nevoiți să împrumute cu timpul sprijinul fiziologiei, psihologiei și logicei. Limbajul este doar o activitate omenească săvârșită cu ajutorul organismului. Cele trei științe amintite deci trebue să conlucreze cu lingvistica, care este o știință de fapte și legi, pentru ca explicarea fenomenului să fie desăvârșită. Mai întâiu a fost pusă la contribuție logica, această știință formală a relațiunilor, care a corespuns mult timp tuturor trebuințelor * ' Cunoașterea celor spuse în general de poeți și scriitori. ' 8 tNTRODUCERE gramatici tor din școala veche. în vremea din urmă i s'a dat tot mat multă importanță fiziologiei, necesare la descrierea și definirea sunetelor, și psihologiei, care explică procesele sufletești ale limba- jului șt pricinile formelor de limbă anormale, pentru care logica nu poate da lămuriri. în special sintaxa, stilistica și semantica nu pot fi înțelese fără psihologie. Cei mai mulți dintre lingviștii cari au împrumutat acest sprijin n'au avut pregătirea filosofică necesară pentru a-și crea un sistem propriu de filosofic a gramaticii sau de lingvistică generală. Au trebuit deci să se întemeieze pe sistemele alcătuite de filosofi : la început pe ale logiciantlor; când acestea nu i-au mulțumit, pe ale psihologilor. Nici psihologia însă nu și-a urmat de la început calea firească, ci, pe urma legăturii pe care o avea cu metafizica, mai întâi a fost prea speculativă și, prin urmare, lipsită de stabilitate. Lingviștii cari au pomit dela ea au clădit așa dar pe un temeiu labil și, odată cu doctrina filosofică de care s'au servit, au căzut și sistemele făurite de ei. Abia în timpul din urmă, mai ales dela Wundt încoace, s'au îndreptat cele două discipline, despre care vorbim, pe drumul cel bun care duce la rezultate durabile. Aceasta s'a făcut însă numai în străinătate. La noi s'a continuat cu cultivarea fiecăreia din ele pentru sine. Urmarea este că, deși putem constata o înflorire atât pe terenul cercetărilor de psihologie și logică, cât și pe cel al celor de lingviști vă, partea comună a acestor discipline a rămas cu totul necultivată. Dar lucrul trebue și este pe cale să se schimbe. Totuși schimbarea nu va putea rupe cu totul cu tradiția trecutului. De aceea înainte de a ne apuca de studiul sintaxei, este bine să cunoaștem evoluția ideilor sintactice în trecut. Cercetându-le, ne vom convinge că sintaxa, așa cum se face și acum, mai ales în școală, este o clădire învechită, cuprinzând foarte multe reguli, fără a fi nevoie totdeauna de ele, și o terminologie care în multe privințe nu mai corespunde. Nu este de mirare deci dacă se cere să fie pre menită. PERIODUL I. GRECII ȘI ROMANII Disciplina sintaxei este relativ nouă, deși istoria ei este veche, iar clădirea ei învechită. Dacă am vrea să facem o expunere completă a desvoităr i ideilor sintactice, ar trebui să începem cu Grecii cari ne-au dat acest termen. Cuvântul sintaxă este fără îndoială identic Ia origine cu grecescul ouvrcc^n, abstractul verbal al Iui cmvrdimM, întrebuințat în deosebite înțelesuri încă din secolul V înainte de Hristos. Grecii. Discuțiile Grecilor cu privire la teoretizarea limbii încep încă din secolul V înainte de Hristos. Cele dintâi discuții s'au ivit cu privire la sunete și la originea limbii (cp wet ori Protagoras Dintre Greci, Protagoras din Abdera poate fi consi- derat începătorul lingvisticei în sens apusean. Cum apare și din % Norii a lui Aristophanes, el a fost cel dintâi care s'a gândit la genul numelor și la modul verbelor. Platou. Astfel a început să se impună trebuința unei categorisiri a felurilor cuvintelor după înțelesul și funcțiunea lor. Mai întâi s'a deosebit numele (6vo[zx) de verb (care exprimă ceva despre cel dintâi, deci este oarecum sinonim cu predicatul. Amândouă aceste exprcsiuni se găsesc la Platon în Kratylos și Sophistes. încolo, la Platon, afară de atingerea chestiunii originii limbii, nu găsim nicio idee care ar fi fost rodnică în privința studiului limbii la cei ce i-au urmat. Aristofeles. Cu totul altfel este situația la Aristoteles. Dela acesta derivă, în cea mai mare parte, terminologia gramaticală, deși este greu să spunem ce înțelegea el subt Xoyoc;, prin care traducătorii lui moderni înțeleg propozițiunea. AoyOs numește Aristo- teles o grupă de sunete cu înțeles, din care chiar și anumite părți izolate au un înțeles oarecare. Cu terminologia de astăzi Aristoteles ar zice că se numește un complex de elemente de limbă cu înțeles independent. Dar când aduce un exemplu de Xoyoț compus din mai multe părți, citează 11 iada. în scrierile lui Aristoteles găsim nu numai termenul 4 nume a țSvoptx) și 4 verb & (p^px),ci se introduce ca al treilea și 4 conjuncțiunea 4 (o ouvSecrpot;). în acest chip ajunge Aristoteles să definească cuvintele 10 PERIODUL I CA f părți ale vorbirii * (p^p?) Xoyou) și să introducă ideea 9 căzu iu! * (vtTWn). Se pare că încă în timpul tui Aristoteies s'a deosebit ca a patra parte a vorbirii și a articolul * (to &p9*pov), numire care se raporta ta început ta toate pronumele. Stoicii. Cercetarea timbii a tuat un mare avânt în cercul stoicilor (Zewodotor, și școala acestuia), care în legătură cu gândirea logică urmăriră și mijloacele de exprimare ale acesteia. Ei au deosebit: i, c sunetul a (r, tputv^) sau odTKXTOV > adruxTtxf;. Romanii ar fi trebuit să-1 traducă tarar eyecAvtM. Dar ei au derivat greșit pe xEruxTtxȚi din și l-au tradus cnmr sau gerant Atw. Chiar și expresiunea cauMtftw, întrebuințată de Priscia- nus, se întemeiază pe ideea greșită a acuzării. fora nour redă corect pe x^vjttxr] sau n p ootzyo pe 'jTtxrj TrtMcrtț. i Acesta, II, 45, definește propoztțiunea aproape ca Dionysios Thrax, făcându-i doar un mic adaus: * oratio est ordinatio dictionum congru? sententiam perfectam demonstrans^. 14 PERIODUL I Nici aâZahutM nu este un termen potrivit pentru tonte funcțiunile pe care te exprimă. încă Quintilianus (I, 4, 26) a observat că atunci «când zic Aortă « non utor abtativi natura, nec si idem Graece di cam, dat ivi 9. într'adevăr în ablativut tatin și în dativu] grecesc, cum s'a constatat uiterior, dăinuesc rămășițe te unui thrtm- Ca și gramaticii greci, și gramaticii latini s'au ocupat cu mutt interes nu numai de construcția corectă (ro xaTxXXȚjXov), ci și de cea necorectă (t6 &x%TKXĂT}Xov) și de așa numitete <%7[țMcTK. Cuvântul este un termen tuat din retorică, în care se deosebesc ox^P^^ Xdyou și oxf)pKT, căci 3 încrucișarea * psihică și fizică presupune și încrucișare de limbă (ib., p. 131). 3 Posibilitatea de amestecare a limbii n'are graniță în nicio direcție & (ib., p. 132). 3 Amestec săvârșește în general orice desvoltare a limbii; ea se ivește între singuratice limbi, între dialecte apropiate, între limbi înrudite ori chiar cu totul neînrudite. Fie că este vorba de amestec ori împrumut, imitație, influență străină, totdeauna avem fenomene înrudite din punctul de vedere al firii lor (.S^rocA- nerrcmnAJM/t, p. 322; Brener, p. 171). * Cf. și E. Wintlisch, Zur TAeorte tfer MMcAtprorAen LeAmcJrfrr, Fer A. J. RÎcAmtAen tFtK^nrcA., XUX, 1897, p. 107 îq. și O. Jespersen, Dte 5prarAe, tAr^MUur, ArmrFAAtuy umf EnrurAung, p. t8g ș. u. DELA W. WUNDT PÂNĂ LA K. VOSSLER 87 La p. 93—95 ale lucrării sale tmd tZatoo-f&dt'e- rtiscAes (Graz, 1885) Schuchardt dă numeroase exemple de împru- muturi sintactice. Fără îndoială limbile se influențează reciproc și pe teren sintactic și oamenii, cari nu cunosc bine o limbă, o clădesc pe sistemul sintactic al limbii lor proprii. Totuși influența sin- tactică prin graiul viu este relativ mai redusă și mai puțin trainică decât, de pildă, cea lexică. Mult mai durabilă este influența sintactică asupra limbii literare prin traducerile făcute din alte limbi*. Limba noastră veche dă numeroase exemple de felul din urmă. Unele din ele ajungând uzuale s'au păstrat până astăzi. Numai influența prin graiul viu explică o seamă de potriviri sintactice în limbile balcanice (postpunerea articolului, dispariția infinitivului, formarea viitorului cu CMH, para taxa etc.) asupra cărora a atras atenția Kr. Sandfeld- Jensen în deosebitele sale lucrări 2. Alături de înrudirea istorică în amândouă formele ei (unitatea dialectelor într'o limbă scrisă sau universală; unitatea de odinioară a grupelor de limbi actuale) Schuchardt pune înrudirea elementară, care se întemeiază pe însușirile sufletești generale. Ea se poate recu- noaște mai bine între limbile cart nu sunt propriu zis înrudite, nu sunt în contact, și se rapoartă atât la forma externă, cât și la cea internă a limbii. Cea din urmă este mai greu de recunoscut decât cea dintâi (Dret'ter, p. 194—195). D. p. nu putem preciza A unde s'a ivit articolul definit pe teren romanic în mod independent «unde a fost împrumutata (ib., p. 196); de asemenea întrebuințarea reflexi- vului (ib., p. 196), întrebuințarea atributului genitival explicativ în cazuri ca ung. Aung tdrom cu sensul apozitivului germ, die Sfădi Aun țcf. rom. cetatea Ctceufu:', etc.), alături de romanicul Ar tvM? z/e jRoMe (p. 197—'198), generalizări analogice ale expresiilor indivi- dual izante de felul: dus Land der .Rursen, der AAnî der fGvAodde, der Rer^ des das Do?/ P%dfers, etc. Se poate pune întrebarea dacă între port. sua 6es% și dan. d/t Rârt «Sie (Du) Bestie (Dumm- kopf) a, între rom. nenoroefad de mune și sved. wm stacAore «ich Unglucklicher (Armer)« poate fi înrudire elementară ori istorică. Schuchardt este pentru cea dintâi, fiind vorba de o expresiune afectivă sau emoțională care cu greu s'ar fi putut împrumuta dela o distanță atât de mare în spațiu ori s'ar fi putut moșteni în cursul timpului (ib., p. [98). în opoziție cu Trombetti, pentru care scopul final al lingvistului trebue să fie dovedirea originii comune a limbii, Schuchardt crede s ca scop suprem al lingvistului înfățișarea clară a originii ' Cf. și O. Jespersen,D!eSpracAe, tAreNamr, und p. tQ6. * Cf. și O. Jespersen, fâid., p. 197. 88 PERIODUL fV limbii sau, ceea ce este tot una, a originii p r o p o z i- țiuniio (61pracAverKMndscA<7/t, p. 529; Rreswr, p. t8a și 205; ^pracA/tcAe RejsieAMny, p. 206). La început, în studiul «LM^sMe- ta/em o (1879), considera limba ca derivând din dragoste: din cântecul fără cuvinte s'a desvoltat cântecul vorbă *. Cu patruzeci de ani mai târziu (.SpracAarspra^ II, Rrefier, p. 2to—2ti), râzând de încercările din tinerețe, socoate că limba s'a născut din nevoie (Md) și culminează în artă Fără a se putea hotărî între monogeneză și poltgeneză (adie Losung lîegt in dem Sowohl-als-auch a, Awi'er, p. 200), ci socotind convergența limbilor ca rezultată din amestec și uniformizare, din analogia întemeiată pe asemănarea ființei omenești de pretutindeni, este pentru explicarea genetică cu întrebuințarea atât a metodei inductive, cât și a celei deductive : să înțelegem trecutul din prezent și să explicăm prezentul din trecut (.Brerder, p. 211). în acest chip găsește monogeneză și poligeneza totdeauna împreună : fiecare limbă, desvoltându-se la fel cu celelalte, pogoară din deosebite izvoare într'o albie comună din care iarăși se desface în mai multe brațe (ib., p. 204). « Des volta rea limbii stă din divergență și convergență; una urmează imboldului de acțiune individuală, cealaltă împacă nevoia de a fi înțeleși» (ib., p, 206—207). Propozițiunile cefe mai vechi, străvechi, sunt monoreme; ele s'au continuat până astăzi, fie ca îndemnuri (imperative, exclamări), fie ca expresii fără subiect (impersonale, vocative). Cele dîntâiu le sunt comune oamenilor cu animalele (amenințări, admoniții, chemări etc.), dar îndărătul lor stând totdeauna un proces care le provoacă, proces intern ori extern (ivirea foamei, a instinctului de conservare sau înmulțire, vederea dușmanului etc.), ele servesc ca mijloace de exprimare. Invers, putem întrebuința forma de exprimare enun- ciativă pentru îndemn: HM dureri de cap sau Md doare captd. «Ivirea limbii n'a fost cu putință într'o lume înțepenită și mută, ci numai într'una agitată, sunătoare; ea a început cu numirea proceselor care s'au petrecut la lucruri, nu cu lucrurile la care s'a petrecut ceva & (Breurer, p. 229—-230). Propozițiunea cu structură simplă sau mo- noremă a fost deci simbolul unui proces, al unei prefaceri sau schim- bări - (nu al unei stări, al lucrului însuși) și a servit numai pentru scopul comunicativ, nefiind încă judecată. Judecata este un act de gândire, având un rol secundar în desvoltarea limbii. « Comunicare în general este limbă; comunicarea singuratică propozițiune; * Originea limbii explicată din muzică (Lied căne Worte) ți poezie se găsește mai întâi ta Hmnboldt. A schițat-o ți Jespersen în Progrerr nt gwage. Critica acestei teorii a făcut-o Wundt în uwd - 1901 ; cf. și Delacroix, o. c., p. n8—1 r9. - Vorgang. DELA W. WUNDT PÂNĂ LA K. VOSSLER 89 din punctul de vedere al ascultătorului prepozițiunea este experiență * (ib., p. 208). t Prepozițiunea w este « elementul străvechiu, primitiv al limbii p; ecuvântul a răsărit apoi din propoziție întocmai ca și ideea din gândire. Două propoziții așezate una după alta se schimbă în cuvinte ale unei singure propoziții. Cea mai simplă legătură este cea dintre un îndemn, și anume unul demonstrativ, și o expunere : scAcu dort Am / Beu^r / Lite I Poc ? = t dort brennt es a; « acolo arde a). Demonstrarea în spațiu poate fi însoțită ori înlocuită de un gest; expunerea demonstrativă în timp se face printr'un verb, « Acea împreunare a unui cuvânt demonstrativ cu unul expozitiv este tipul propozițiunii direme, în care subiectul s'a pus alături de predicat. Nu se mai expune ceva de-a-dreptul, ci se expune despre ceva; subiectul este locul în sau la care se petrece ceva * (p. 209). Rezultă deci că la prepozițiunea monoremă, la origine monolog întrebuințat apoi dialogic (mai târziu monologul s'a născut din dialog) a fost procesul (schimbarea, întâmplarea), nu lucrul; deci predicatul nu subiectul. Ideea lucrului a fost dedusă pe cale de abstracțiune din fenomenul observat; subiectul, alături de predicat, din expunerea fenomenului (cf. ib., p. 221). Având în vedere aceste fapte Schuchardt nu admite definiția propoziției dată de logicieni, care pleacă dela ideea că aceasta este judecată, deci trebue să aibă două părți, nici aceea dată de psihologi care văd în ea analiza unei idei complexe * și care se unesc cu grama- ticii numai în punctul că toți consideră prepozițiunea ca o u n i re, o împreunare succesivă de cuvinte sau idei (ib., p. 2:4—215). Au existat totdeauna propozițiuni monoreme, fie propriu zise, fie condensate din două sau mat multe cuvinte care nu se mai simt ca atare, alături de elipsele și aposiopesele vorbirii brahilogice. Din punct de vedere sintactic, pentru Schuchardt nu există decât o împărțire în două: subiect-predicat sau predicat-subiect. Atributul și obiectul nu sunt decât niște etape ale unei evoluții relativ târzii: unul predicat (substantiv, verb ori adjectiv) degenerat, celălalt subiect intervertit, rezultate din schimbarea punctului de vedere A Schuchardt nu admite decât un fel de predicat și un fel de subiect, împărțirea în subiect gramatical, psihologic și logic, ca șt stabilirea semnelor distinctive ale acestora (forme, topică, intonație) nu o crede fericită (îb., Breuier, p. 222—22*7). « Copula & nu este decât o între- gire și aceasta poate fi foarte variată (cf. B/att w/A = * das Blatt ' ti Dualitatea, cel puțin în limbă, nu este originală; ea nu se întemeiază pe despărțire, ci pe împreunare, nu pe diviziune, ci pe adițiunc " (Bremer, p. 231—^232, H, p. 285—287). 2 'Procesul rămâne totdeauna egal sieși (același); numai punctui de vedere al privitorului se schimbă " (Brett'er, p. 233). 90 PERIODUL tv ist welk a, tcA = «ich habe ein Haus a, tcĂ — ^4rĂet/ = a ich tue Arbeit a, er — Wort = « er macht Worte a etc.). în propozițiunea străveche ceea ce premerge este totdeauna subiect, ceea ce urmează, totdeauna predicat (cf. dori / PeHer / și Fener / dort / — t dort brennt es a și « das Feuer ist dort a): P = Ceea ce ieagă aceste două membre extreme are funcțiune dubiă. Din aceasta se nasc formele cunoscute subt numele &7vuxotvou (tcA MĂ etnen Afonn și der Afann vcA/tep^ rcĂ saA AfoMtMcAĂ'e/, deci MĂ MĂ emen Afaw/, KwicĂer KA/ie/ sau der AfcNK, den ^A MĂ, MĂĂef; der Monn peAt rascA + (set'n) Mt r#MĂ > der APann geAt rnrcA). întreg domeniul limbii se împarte în două pături : forme de limbă externe și interne (^praeAvertMwdMĂo/it, p. $2Ș; Dreufer, p. r?^). Acestora Schuchardt le atribue alt înțeles decât cel dat de Wundt; d. p. pentru el între er^b^t iAm și d Ie mit există o deosebire dublă de formă internă (Prefer, p. 214). în evoluția mat departe a propozițiunii are mare rol punctul de vedere al vorbitorului. « Dacă îndărătul cuvântului stă lucrul, îndărătul propozițiunii faptul, ne putem întreba : îndărătul limbii nu stă realitatea ? Vom răspunde afirmativ, dar vom adăuga : precum stă ideea între lucru ți cuvânt, gândirea între fapt și propozițiune, așa stă concepția între realitate și limbă. Scurt, ne desparte de realitate un văl care-și schimbă culoarea din loc în loc, din timp în timp, care pricinuește toată deosebirea dintre limbi și din lăuntrul lor a. fFvĂurî an SproeĂnrtprMng HI, p. [97; BreMer, p. 240). în realitate ființa fenomenelor este totdeauna aceeași; fiecare se poate înfățișa într'o linie cu punctul inițial ^4 și cu cel final D: unul este cauza, celălalt efectul. Fenomenele sunt numai transitive, nu când transitive, când intransitive ori când active, când pasive. Și intransitivele se pot reduce în fond la transitive. Intransitivul mdrn/ cade (der ^4pfef /F/A AeraA) înseamnă în realitate a gravitația atrage mărul în jos A. Afdnd e^de pe pdmdnt (Der .4p(e/ /a/Ă ax/ den Boden) = o Mărul atinge pământul t ( e der Apfel erreicht den Boden D) înseamnă alt obiect real. Transiția este și mai evidentă în propozițiuni de felul FdrnHond f^pw^ed pierea (der Jp^er reAresti den Fo^ef). Lucrul stă tot așa și relativ la fenomenele fiziologice: rdmp/d (er în sfârșit și relativ la impersonalele cărora le corespunde în realitate o stare de fapt de cel puțin două membre, chiar și dacă la aparență sunt observate ca fiind cu structură simplă. îndoială am putea avea în privința intransitiveior care exprimă o stare, ca a șed^a, a ydcea (nPsea, A'^en); totuși și aici să observăm fenomenul care încheie starea, cf. pmdrM re (pe) romurd (der Fo^e/ retori wA (^tț/ den) Zreetg) alături de pardrec șade (pe) ramurd (der DELA W. WUNDT PÂNĂ LA K. VOSSLER 91 (au/ den) Ztcei^) și în realitate pasărea «apasă# ramura (Exk, p. 198, Rretder, p. 241—242). Activul se poate inversa exprimându-se prin pasiv, cf. Petru Aa/e (pe Pată). Ctne Mte Aăhd ? Bd/af erte Pau/; Pau/ este ^/ut— Cute Acte?... Rate Petru. «Aceasta înseamnă: inversarea este prezentă static, dar nu genetic, amândouă sunt tot atât de originale. Deoarece din punctul de vedere al realității nu există intransitive, ci numai transitive (inclusiv reflexivele), urmează că din toate putem face pasive... # (ExA., p. 199; Rrewer, p. 242—43). Dacă am încerca să redăm totdeauna fidel realitatea, ar trebui să înfățișăm agentul, întru cât ar putea fi recunoscut, totdeauna ca subiect, pasivul nu l-am putea admite; «dar interesul personal a fost conducătorul principal la formarea limbii a (ExA., p. 200; Brerfer, p. 243). Fiind atât pasivismul cât și activismul la fel de originale, la început amândouă aceste feluri de a proceda se confundau ; numai la nașterea propozîțiunii trireme s'a ivit necesitatea de a le despărți pentru a lămuri înțelesul. Totuși această despărțire nu este desăvârșită aproape în nicio limbă (ExA., p. 200; Rretder, p. 244). Indiferența originală a verbului s'a păstrat mai ales la infinitiv, și anume în legătură cu despărțirea acestuia în două ca parte de cuvânt. Propozițiunile : e/ mă Za odă (er ZoAt MÎcĂ) și ea % Zaad (ZcA ZcAe tAn) se pot înfățișa cu verbul substantivat astfel : Zauda mea dm partea (^ura) /at (Mem LoA fon t'An) și Zaada tnea asupra lat sau despre e/ (mem Za/' oier t'An); scurt, fanda Mea rămâne cu două înțelesuri; numai din context se poate vedea dacă trebue înțeles pasiv ori activ (dacă atributul este genitiv subiectiv ori obiectiv) E Nesiguranța este și mai evidentă la infinitiv care stă între verb și substantivul verbal. In amănunte limbile singuratice se prezintă foarte variat în această privință... (ExA., p. 202) 2. Posesivul este genitivul pronumelui sau al unui substantiv. Dar cele mai multe cazuri în care întrebuințăm pronumele posesiv ori genitivul n'au nimic de aface cu posesiunea; cartea Mea (mem BacA) nu înseamnă numai cartea care-mi aparține, ci și cartea pe care am scris-o, pe care tocmai o port la mine, în care cetesc, pentru care mă însuflețesc, etc. Schimbul între genitivul subiectiv și cel obiectiv, mai ales la numele verbale (cf. son rea Mea, Mem AoMMen; lauda Mea, * Asupra acestei chestiuni cf. ți articolul mai vechi t%er den aAtifâcAen and /tasrfcâr/ten CAaraAter des TronssUps, Bidog. EcrscA., XVIII, criticat de F. \ Finch în Der attgeMtcA passtMseAe CharaAter des rransttum FerAs, X. par eergL .SpracAf-, XLI, p. 209—282. * Genitivul subiectiv poate fi exprimat numai cu un înțeles printr'o prepoziție care înseamnă originea, cf. Adtata de părinte, /truda dat partea rege/ut, alături de Adiata părâdeAd, lauda rege/ut care are două înțelesuri (p. 205). 92 PERIODUL IV MCM LoA). glâsuețte hotărît împotrivii concepției posesive. Și nu este nimic mai ușor decât înlocuirea ei cu cea pasivă (PosrMMwrcA p. 6^7) Deoarece comunicarea în limba sunetelor se face în formă lineară (nu ca la pictură în suprafață ți ia plastică în formă de corp), rela- țiile, cei puțin original, nu pot fi înfățișate decât în două chipuri (.42? ți B j, activ ori pasiv). Ața numita înfățișare pasivă a verbului poate fi considerată numai ca secundară (p. 662). Relațiile în limbă nu trebue considerate numai din punct de vedere iogic, ci ți psihologic ți mai ales psihogenetîc. Orice definiție a ei cuprinde structura dublă, posibilitatea de inversare ți subiecti- vitatea copulativului ca al treilea membru. Cu toată această unitate, relațiile au fost privite din deosebite puncte de vedere ca fiind de * Vorbind de vocativul nearticulat al numelor care exprimă un raport de înrudire când sunt urmate de pronumele posesiv, d l S. Pușcariu, în Dacororaama, V, 750, între altele spune: * Forma niamd-mea, care continuă pe lat. mamaia Mea, este ți azi generală. O individualizare a substantivului prin demonstrația < lila * era de prisos, deoarece pronumele ' mea " îl preciza însuți de ajuns, scoțându-1 în relief față de oricare altă * mamtna a. Numai cu timpul, regula formată, că orice substantiv urmat de o determinație pri- mește articolul hotărît, a făcut ca după exemple ca Mama copt Ar Alt, mama zecimi/ui să se construiască mama mea ", iar în notă adaogă: t în epoca când încep textele noastre scrise, mama mea e în concurență cu mamd-mea, dar în locul lui mama fa: de azi se întrebuința încă adesea mamd-L Construcții ca înainte-?, fmpofrnid-rm etc. alături de înaintea Au, împătriră mea sunt urme rămase până astăzi de această întrebuințare *- Nu vreau să cercetez acum partea întâia a acestei afirmații, care mi se pare ceva mai complicată decât cum ne-o prezintă în fugă d-1 Pușcariu. Vreau să arăt numai rd mamd-:', înainte-;', fmpolrftd-mi, etc., nu se pot pune alături de mama /aAiai'titea Ad, împotriva mea, etc. Numai în cazul din urmă avem construcția atrjbutivă obișnuită la prepozițiile așa numite improprii, tratate ca substantive determinate și articulate înaintea atributului posesiv, în cazul întâi însă este vorba de o construcție completivă: chiar și în cazul că a ajuns să fie un dativ posesiv și să înlocuească atributul posesiv (cf. Fe umeri pAfe/e-t curg rda, etc.), la origine pronumele aton în dativ este un complement directiv, care n'are cu adverbul nicio legătură sintactică decât doar că se razimă de acesta din punctul de vedere al accentului. Să se compare exemplele: /ar împdMIcasa fa Bor tmpdrata eși mamle-î (Alexandria, 38, v, 23), sd rcuîd Aațgrtd fi eș;' nmnre-t (TĂi<4, 46 r, 20), alături de ft ey: maurte și ep înaintea fu:; .SVoâoztrd asaprd-Ze godine cnmpMe (Dosofteiu, F. ^., 138), care se poate spune altfel: îe sA^ozirJ omprd s. asupra gadmr cu mp A te, alături de 2atdm? o săgeaM o a tras asupra An RoAinson (Drăghici, ii., 168); ori Loca/ re repezise amprd-î (Odobescu, 111, 48/14) alături de & nnpurn asupra ei un lup (Ispirescu, L. 16), asupra mea se repede (Teodorescu, A F., 274); etc. Făcând parte din construcția lui o/i cu dativul ( = * avea A complement directiv este -i șî în Afamd-Î este diatoîui și 3fama-i este di'atofu/. Deosebirea între aceste două exemple este că în cazul întâi predicatul nominal este din punct de vedere general, nedeterminat, deci nearticulat, în al doilea e socotit determinat, individualizat (— mama Aa*), deci articulat; ș. a. m. d. DELA W. WUNDT PANA LA K. VOSSLER 33 -două feluri, predicative (sau sintactice) și asociative; dar de aceiași fel sunt elementele între care au loc ele... Limba omenească se întemeiază pe imitarea sunetelor din natură. Ea este creată pentru comunicare cu semenii, a Propozițiunea străveche cu structură simplă, cuvântul străvechiu, este așa dar al doilea fundament al unei relații, în vreme ce cel dintâi stă afară de limbă si membrul de legătură dintre ele este sunarea la fel a (p. zoo). In acest chip se procedează și acum, deși în măsură mai restrânsă, înțelesul (ceea ce se înțelege sau numește) și numirea (ceea ce nu- mește), lucru și cuvânt sunt înlănțuite prin convenție (SpmcA&cAe p. 200). Desvoltarea propozițiunii bireme din cea monoremă se face în legătură cu ideea spațiului în care se ivește fenomenul. Unde nu este aceasta, ca de pildă la fenomenele atmosferice, avem impersonalul (fngAM(d, tund; M/riert, M donnert). <1 Timp și spațiu sunt exprimate în predicat și subiect: arde (sc.) aco/o (M Arennt, und zwar dort) Deoarece relațiunea predicativă, ca orice relațiune, se poate inversa, se poate spune și : acolo arde (dort ist etwas los, es Areunt). La început a putut să aibă loc aici o mică îndoială în privința înțelesului, după cum s'a făcut mai curând una ori cealaltă observație. Aceste demon- strative, cum le numesc scurt, au trebuit să fie cele mai vechi propo- ztțiuni bireme; fără îndoiala, cele mai importante, deoarece la ele se amestecă limba gesturilor în cea a semnelor^ (p. 200—201). între două propoziții monoreme care urmează una după alta și între o propoziție biremă nu este nicio deosebire. Dacă subiectul se ivește automat în propoziția diremă, obiectul se ivește numai în propoziția triremă, și anume prin mijlocirea unui fenomen, din repetarea căruia se compune în fond întreagă desvoltarea sintactică. Pe toate acestea Schuchardt le numește condensare sau cumulare (PerdibA^w^). Ceea ce este în strânsă legătură, este intuit și în privința sunetelor ; compunere, derivare, flexiune (p. 202). Verbul în sine, verbul pur (care n'are sufixe personale, deci radicalul) îl numește Schuchardt indiferent; el nu este nici activ, nici pasiv, nici transitiv, ori mai curând amândouă în același timp (p. 202). Din verbul indiferent se explică activul și pasivul limbilor cu- noscute (p. 203). Agentul înseamnă începutul unui fenomen; dar el premerge, nu este în fenomen, nu face parte din aceasta, deci nu poate servi pentru a-1 distinge (p. 203). Dacă e vorba de două ori mai multe nume de lucruri, fiecare din ele poate fi subiect și obiect în propozițiunile indiferente. Pe aceasta se întemeiază cazurile limbilor noastre (p. 203—204). 94 PERIODUL IV Nominativul nu este caz (tot atât de puțin ca și vocativui); ei stă drept, ei este numele pur; totuși este de observat că și el, prin intonare ori topică, poate fi întrebuințat ca obiect... (cf. 7e eAeamd.., Cine te cAeamd ?... Tata te eAeamd = Man ra/t dtcA — tFer raft drbA ? — Der Fdter rn^t dicA, unde chemarea este iucrul cunoscut, deci subiect, iar predicatul, nou], este tdta). — Activui poate fi prevăzut cu un sufix, dar și cu un pronume : taM/—el itr^d (der Fater — er nț/t), iar în acest caz emfaza iarăși s'a pierdut și tata — el cAtaW (der Pater — er rd/t) (p. 204). Genitivul s'ar numi mai bine ^eoera/M, căci ne dă tot felul de relațiuni. Ceea ce-1 caracterizează este legătura adnominală. Ar trebui scos cu totul din mulțimea celorlalte cazuri și pus în fața lor (p. 204). Genitivul este condensat sau cumulat din propozițiuni ca /bata wștedd (dar roe/Ae B/att) < /baia Mie wștedd (dar B/att Ml me/A), /tu/ regeîut (dbr BoAn der JComgr) < re^e/e are un /tu (der Aat emen BoAn) și rara r^eAa (dar Daur der < r^e/e are o cord (der Afottț^ Aat em /faur) (p. 203). Din punctul de vedere sintactic merită să mai fie pomenite lucră* riie : Dre meAr^teh^e Froye and Re/at/tJrat2 — ^wa/eeta Graectbwrta, 1893, p. 195—217; Ital. adarso; rum. fard, ZRBA., XV, 1891, p. 240 ș. u.), precum și o seamă de recensiuni, ca : A. Tobler, Font GebraueA der fmper/eetam Futurt lin RomanMeAen (L/Iterotdrâ/att /ur ^erm. u. rom. FAdo/oț'M, XII, 1891, p. 124—127); R. Lowe, D:e ^4tMHaAndor^'Aei't rdMtheAer SpracA?teaerH%eH (ibid., p. 217—219); B. Delbriick, Fery/McAende Syntaa: der tndo^er/nanMcAett ^pracAen. Bm/ei'taaa (ibid., XIV, 1893, p. 417.—421); O. Jespersen, Bprogefr Ao^tA, în ^atAropor, IX, p. 340—343 etc. De încheiere observ că la sfârșitul activității sale Schuchardt constată că în vremea din urmă, în studiile de limbă, prevalează fac- torul psihologic față de cel fiziologic, iar caracterul social al limbii a fost pus în locul organismului natural (SprncAheAe BecMAttH^, p. 207) L Schuchardt se ocupă incidental și de raportul dintre limbă și gândire, dintre limbă și logică. Limba însăși nu este logică : uneori ne dă prea mult (cf. A^regnete teA n'acm Frewnde, beg/eftete /An, spetite t'Am etc., unde formele -te, ca și ^Mtern, exprimă timpul), ' Asupra lui H Schuchardt, cf. I. Iordan, Der Acutige ^tand der rotnani- rcAen RpracAnM'îremcA și criptog/ord * limba secretă Stilul înalt este numit ^yMg/ord; ce! mijlociu, elegie și amestecat al burghezilor, ma^og/o^d, vorbirea aristocraților, a cetățenilor, a proletarilor, crede el, se deosebește după cum se referă la lucruri generale și normale ori la lucruri speciale. Prin aceasta se naște în interiorul fiecărei din cele trei clase sau glose o ortAog/ord și o p^rcgZord. Când vorbește unul cu cataglosă, altul cu anaglosă, se naște așa numita ^og/ord. Din amestecul tuturor acestor glose se naște mefag/osa obișnuită în presă (p. 24.1—243). , , . , . , - , . , * Ex. pNpda (Pupille) este numită sp. de/ oyo (cf.irom. or/uM/ut), gr. xdpty, lat. pupda, fr. germ. fiindcă fiecare popor o vede altfe!, are altă formă internă de limbă. 104 PERIODUL V st Dacă scoborîm dela sistemele uriașe ale științei la mititelele forme interne ale limbilor omenești date, putem face o mică desco- perire că propozițiunea în înțelesul gramaticai-sintactic al cuvântului nu este altceva decât cea din urmă și cea mai simplă unitate în care putem vârî o gândire logică. Lingviștii și psihologii care se ocupă de limbă au încercat tot felul de definițiuni ale propozițiunii, și niciuna nu ne satisface cu totul '. Niciodată nu vom putea defini propozi- țiunea, cât timp nu ne vom lămuri că ea nu este nici plăsmuire logică, nici psihologică, nici practică, ci de limbă, numai de limbă și în acest chip de artă, poetic-prozaică. Această destinație practică și întrebuințarea unei forme în fond artistice pentru un scop logic este, cum mi se pare, punctumsaliensîn ființa propozițiunii )>(p.223—224). Propozițiunea poate fi întrebuințată pentru a exprima orice fel de gândiri, nu numai gândiri logice : porunci, dorințe, visuri și orice fel de nebunii. « Esențial !a propoziție, afară de natura eî lingvistică, este destinația ei, năzuința ei după un înțeles, nu, cum se admite de obiceiu, ființa ei compusă din atât de multe ori atât de puține cuvinte, ori dintr'un subiect și un predicat, ori cum vrea Schuchardt, numai dintr'un predicat, și fără subiect *. Se găsesc forme de propo- ziții în care predicatul de-a-dreptul nu se mai poate deosebi de subiect s și care sunt alcătuite dintr'un singur sunet: a uA / ori « oA / a. La întrebarea, dacă aceste exteriorizări sunt chiar propoziții, răspunde Buhlercu contraîntrebarea dacă embrionii ar fi chiar oameni, prin ce problemă e mascată și trecută în domeniul naturalistic. Răspunsul simplu însă este : sunt propoziții când, în contextul în care se ivesc, au înțeles clar și hotărît, și nu sunt, când n'au. Un astfel de « ah ! a, pentru ca să fie propoziție, trebue să se raporteze ta o durere, care să nu fie numai simțită și resimțită, ci și reprezentată, adică gândită ca a mea, a ta ori a noastră, ori ca durerea lumii, ca actuală, trecută ori viitoare, în sfârșit o durere oarecum hotărîtă. împlinind această condiție însă el este o propoziție cu totul terminată, chiar așa de completă ca și cea mai complicată construcție periodică: căci el leagă, și despre aceasta e vorba, un element formal cu un element de gândire real și comprehensibil. Un astfel de a A / în context poate să aibă chiar mare valoare artistică &. t Vezi Karl Buhler, T&idscAe Afar/eruag der Mierea TAeorten der în Jndcger^t. JMr&KrA, VH, Berlin, 1919. Buhler vede caracterul fina) al propoziției, dar rămâne prins în psihologism. Cf. acum pătrunzAtoarea cer- cetare, Pom îPereK der în voiumul omagial TdeahmicAe NeupAÎM&gie, Heidelberg, 1922, p. $4 sqq. Hugo Schuchardt, ^prarAt/rt^rung, HI, 6Vrawn^rAer. d. pretm. rfAnd. d. TPtM., 1920. p. a-t $. u. Cf. studiul l%cr gmwmatMcAe und ^pracA/br"wr DELA K. VOSSLER PÂNĂ AZI 10& 3 înțelesul lingvistic al unei propozițiuni atât de simple firește nu este numaidecât și logic, precum în general nu este în firea limbii să-i ia parte logicei. Totuși această părtinire se întâmplă în construcția unei propozițiuni prin activitatea specială a principiului sintactic. Aici este punctul în care se desparte drumul formei interne al prozei dc cel al poeziei. în poezie structura sintactică rămâne lucru secundar, latent, imanent și se subordonează grupării ritmice, metrice, prozaice, până când în proză ea iese cu atât mai mult în relief, devine cu atât mai importantă și mai activă, cu cât prozaicul (prozatorul) se depăr- tează de stilul poetic și de dispoziția sufletească lirică. Fără îndoială și proza își are ritmul său, melodia sa, etc., precum, la rândul său, poezia își are construcția sa sintactică, E vorba de ceva mai mult ori mai puțin, dar nu în sens cantitativ și extern, ci calitativ al prepon- deranței. îndată ce forma internă, gândirea și inspirația unui autor se îndreaptă spre logic, expresiunea sa lingvistică se va rezema eo tpso pe latura sintactică; dimpotrivă, cu cât va ajunge mai mult în liric, cu atât mai puțin importantă va fi construcția sa sintactică, oricât de artistică și de socotită ar fi ea în sine : ea se aseamănă atunci unui stâlp decorativ, nu unuia de sprijin. Să luăm un mic cântec popular toscan : L'ă rinvenuto 11 fior di primaseră L'e ritornatu la verdura al prato; L'e ritomato chi prima non c'era, E ritomato lo mîo 'nnamorato Sunt patru versuri, și la aparență și patru propozițiuni, din punct de vedere sintactic însă numai una singură : E ritornato chi prima non c'era : ii fiore, la verdura e il mio innamorato. Dar în această structură extrasă nu mai este poezie, căci farmecul deosebit al cânte- celului este întrețesut în ritmuri, rime, cadențe, repetiții și în felul cum pulsează sentimentele. Dacă păstrez aceste elemente, pot să schimb în orice chip structura sintactică, fără a primejdui vieața lirică a cântecului. Pot să transform toate nominativele în vocative, toate persoanele i în 2 și afirma ți unile în alocuții: Sei ritomato, îl fior di primavera, Sei ritomata, la verdura al prato, Sei ritomato, che prima non c'era, Sei ritomato, lo mio 'nnamorato Să se observe cum am schimbat în versul al treilea subiectul cAt în conjuncția cAe, ceea ce din punct de vedere sintactic este o schim- bare radicală, dar din punct de vedere poetic este o variație neînsem- 106 PERIODUL V nată. Propoziția afirmativă din versul din urmă aș fi putut să o schimb chiar într'o propozițiune optativă, fără vreo pagubă Itrică specială : E ben tomato, lo mio 'nnamorato I Dimpotrivă, să examinăm acum o propozițiune cu logică strânsă . ccgito, ergo rum. Cei ce se atinge cât de puțin de construcția propo- ziției, răstoarnă tot sistemu) iui Descartes. yuM roșim ar fi în sine aceiași iucru, dar n'ar mai fi gândirea carteziană care, în contrast cu fiiosofia mai veche, pornește tocmai nu de!a ideea ființii, ci deia cea a conștiinței. Tot așa de puțin potrivită ar fi și transpunerea în piurai ori în persoana a doua și a treia: cog/tuMM, ergo suwtM, cogttafM, etc Pentrucă sistemul se întemeiază pe gândirea mea, nu pe a noa- stră, a voastră, etc., pe eu și pe gândirea acestuia. S'a încercat și îndreptarea propoziției lui Descartes în sens psihologic, anume așa că gândirea să apară fenomen natural, nu ca acțiune, deci omul gândește, gândești, gândim, se gândește: cogim/, ergo rum; dar prin aceasta gândirea lui Descartes și sensul istoric al filosofici iui sunt și mai fundamental falsificate. Scurt, structura sintactică a acestei propoziții stă și cade cu conținutul ei de adevăr logic. Cel mult din punct de vedere ritmic, melodic, fonetic am putea-o doctori în glumă și nu prea mult: cqgtto, ergo eitow mm; cogim, et t&o sum, și în alte variante de acestea, ceea ce ar fi tot atât de nevinovat pe cât de nefolositor, Când vrem să examinăm precizia și soliditatea construcției sintactice și a temeiului intern al acesteia, fie într'o limbă, fie în mai multe, trebue să avem în vedere scopul logic în serviciul căruia s'a fixat. Un maestru al cercetărilor de acest fel a fost Adolf Tobler, căruia prea pe nedreptul i se impută logicismul ' s țp. 224—228). în ce privește lucrarea Gef% und XuAnr m der Sprnche, ea este, ca și cea de mai înainte, o colecție de lucrări publicate în deosebite reviste și rotunjite apoi într'un întreg, dar mai puțin reușită, cu tot stilul strălucitor al lui Vossler. Aici Vossler se mișcă mai mult pe teren metafizic, menținându-și teoriile anterioare, anume că limba este semn și mijloc de comunicare; că ea se deosebește de vorbire, fiinduzdevorbă, nu între indivizi, ci între persoane, fapt care-i caracterizează noțiunea; că are valoare ca educatoare a gândirii și tăinuitoare a adevărului; că este expresie poetică, iar categoriile gramaticale, deși rămân neschimbate ca noțiune, se schimbă mereu ca expresii de limbă concretă, nu numai în fiecare limbă națională, ci și în fiecare stil individual, în fiecare moment în altă * L. Spitzer, AMAaden au/ în revista Dte IVewereH GpmcAew, voi. XXVJ, p. 326 ș. u. DELA K. VOSSLER PANĂ AX! IOT direcție, în alt ritm, în alt înțeles; că aceste schimbări sunt de origine simbolică, mitică, poetică : # fiecare formă gramaticală prin poezie ajunge formă a vorbirii trăite a. Toate categoriile gramaticale sunt poetice, după valoarea lor spirituală și originea lor sufletească : « Dacă d. ex. viitorul romanic, ca și perfectul ori prezentul, n'ar fi exprimat o conștiință de timp trăită, bănuită, dorită, cum ar fi putut ajunge să exprime posibilitatea, necesitatea, nesiguranța, siguranța, întențiunea, voința și hazardul unei întâmplări și să pună sub aceeași pălărie puncte de vedere care se exclud din punct de vedere logic ? Ori cum ar putea prepozițiile, ca mijloc de orientare în spațiu, să ajungă să însemne tot felul de relațiuni și dependențe sufletești și interne, dacă funcțiunile lor topo- și etimologice n'ar fi de specia visului, fantastică și poetică, dacă ele ar fi numai socotite logic și nu trăite sufletește (v. p. 249, în special nota t). Regulile gramaticii nu sunt nici religioase, nici logice, nici naționale, nici arbitrare, ci de limbă. Cartea cuprinde următoarele capitole : 1. Voraussetzungen und Erfahrungen. 11. Sprechen, Gesprach und Sprache. 111. Sprache und Religion. IV. Ein Beispiel. Neue Denkformen im Vulgărlatein. V. Sprache und Natur. VI. Sprache und Leben. VII. Die sprachlichen Gemeinschaften ; n) Metaphysische und empirische Sprachgemeinschaft; A) Die Nationalsprache als erlebte Sprache; c) Sprache und Natîonalgefuhl; d) Die Nationalsprachen als Stile; e) Sprachgemeinschaft als Interessengemeinschaft; /) Sprachgemeinschaft als Gesinnungsgemeînschaft. VIII. Sprache und Wissenschaft. IX. Sprache und Dichtung. Din punct de vedere sintactic, mai important este articolul DeMA/ermen rm (p. 56—83), apărut mai întâi în frugen der Romani-hA, FfrtrcAn/t /ur PA. RecAer, Heidelberg, 1922, p. 170—191, în care se ocupă de topica gramaticală și stilistică {afectivă) a latinei vulgare (nouă este construcția u + inf.), de pasiv, dispariția și înlocuirea lui (cf. și articolul citat al lui Meyer-Lîibke, care este de altă părere), de imperfectul indicativ, de verbele invo- cati ve, de dispariția și înlocuirea viitorului, de gerundiv, de pierderea neutrului, de înlocuirea acuzativului cu infinitiv în latina vulgară, etc. în Die IVatmnuZrpracĂe cir erMte S^rucAe dovedește că ceea ce este important la o limbă este 4 instrumentarea ei &, căci 3 nu există decât o limbă, limba, iar deosebitele limbi naționale nu sunt decât variante, instrumentări ale acestei unități a. 1C8 PERIODUL V în Dre Safe (cf. și jSaMHcA /wr PArTofogfe al lui v. Klemperer și E. Lercb, I. Bând, Munchen, 1923, p. i—23) arată că o limbă străină de obiceîu ne surprinde și ni se pare « comică s Aceasta o pricinuește << ornamentul a ei, ceea ce este « particular, caracteristic, individual, național, dialectal, idiomatic, etc., în deo- sebire de general și personal p, nu numai coloritul vocii, intonația, melodia, ritmul, etc. Partea aceasta a ornamentală & alcătuește e na- ționalul *) în limbă. Vossler încearcă să ne lămurească cum trebue concepute limbile naționale, pentru ca să fie înțelese ca «limbi trăite, ca stil, ca poezie și ca realizări schimbătoare, condiționate din punct de vedere istoric, ale marei și unicei comunități de limbă a omului cu universul a. Despre ceeace cuprinde capitolul «Sprache und Dichtung# am pcmenit mai sus Mai amintesc articolul SpracAe a/r .dwjdrwcĂ der VoîArprycAe, publicat în Ecum 1923—26, fasc. 6, p. [3—21. Aici Vossler nu admite existența așa numitului n Volksseele o în știință (cf. Wundt), în care se poate vorbi de * Volkspsyche o, înțelegând «dispoziții sufletești, situații, obișnuințe, concepții, înclinații, condițiuni, etc. Această psychc poate să ajungă la cea mai înaltă și perfectă expresie în limba națională în operele scriitorilor din anumită epocă. Ea apare ca stilul vieții naționale ( (mationaler Lebenstil a). Urmărirea și înțe- legerea ei este lucru anevoios. Ea se va face la cei mai buni șî mai curați scriitori ai unui popor. Aceste idei se aseamănă cu cele din 6 Die Nationalsprachen als Stile unde arată că o poezie populară e mai apropiată de limba unui popor decât cea artistică. Scrisoarea este un mijloc de nobilitare artistică a limbii, dar și de înstrăinare și de depărtare de limba popu- lară, ale cărei produse se nasc și se păstrează oral, deci au caracterul limbii vorbite. Meritul național al poetului popular stă în faptul că el face înțeleasă și auzibilă ornamentica limbii sale materne și-i evidențiază frumusețea, în vreme ce în proza vulgară aceasta se găsește numai sporadic și ascunsă adânc. Cine vrea să spună ceva folositor și convingător despre frumusețea unei limbi, va face bine să studieze în rândul întâiu poezia populară (p. 163—166). în acest loc ne interesează mai puțin articolul Der Xam// gegex der; m Ar Aewtjge# ApmcArMMMmAa/'f, publicat în Die nenerew 3pracAew, XXXVI, 1928, p. 322—33. Vossler ține să fie original : a obișnuește să semene unde încă nu s'a cules și adeseori simte un dispreț ivit involuntar pentru munca ' Cf. ți rect fisiunea tui L Spîtzer în LdrrarurMaU fnr et'rw. n. r&m. XLVIII, r$a6, col. 81—89 Ș' a lui Amo Bussenius, în A^pAfl. AMtfAmgeH, XXVIII, 1927, p. —43. DELA K VOSSLER PÂNĂ AZt 109 răbdurie și îngrijită a vechi [or metode * A Attfet idei te și lucrările sate și ate eievitor săi, cu toate scăderile tor, evidente mai ates ta aceștia din urmă, sunt bogate în îndemnuri la cercetări nouă 2. Au fost și vor fi folositoare mai ates pentru tămurirea unor chestiuni din do- meniul stilisticei șt al sintaxei, în care se exprimă mai ciar caracterul estetic at limbii, deși sintaxa pornise pe acest drum și înaintea școtii lui Vossler prin cercetările lui A. Tobler și W. Meyer-Lubke 3. Dintre obiecțiile ridicate împotriva lucrărilor de limbă ale lui Vossler relev următoarele. Vossler nu definește precis și ciar noțiunile pentru care adeseori acceptă o terminotogie neobișnuită ori improprie; se întâmplă că uneori numai le circumscrie în mod impresionist A Atitudinea lui Vossler este șovăitoare nu numai în privința sta- bilirii noțiunilor, ci și în fața problemelor fundamentale ale limbii: ne scoate în relief când un aspect, când altul, după impresia pe care i-o lasă lectura întâmplătoare ori după interesul momentului A Vossler se oprește de obiceîu la generalități. Dar acestea pot fi greșite când nu țin socoteală de amănuntele pe care ar trebui să se întemeieze. De pildă, «se poate afirma în general cu ușurință că spiritul omenesc este pricina tuturor schimbărilor, dar este mult mai greu de spus, în multe cazuri direct imposibil, care însușire a spiritului -omenesc este legată de anumită însușire de limbă, pentrucă între cauza capitală și între efectul lingvistic se găsește o serie de condiții care nu se pot stabili. Principala obiecție care i se poate face lui Vossler și elevilor lui este că nu țin socoteală de ajuns de acest fapt. Ei trec cu vederea, în optimismul tor prea larg, nu numai mulțimea condițiilor, ci prea adeseori neglijează aproape în chip primejdios domeniul faptelor, cu toate că teoretic" admit necesitatea poziti- vismului metodologic. Astfel, în aplicarea principiilor teoretice, lu- crările lingvistice ale lui Vossler și ale lui Lerch, cu toate calitățile lor, lasă impresia de diletantism a A Lui Vossler îi lipsește contactul intim cu faptele și experiența care se poate câștiga numai prin ocupațiunea plină de iubire față de problemele lingvistice concrete A 1 K. Jaberg, o. c., p. a. - Id., p. 4. * td., p. 10. * id., p. 2. '' Id-, p- 3. ' Aici sc trimite la o afirma pe a lui Lerch, Fr. Aynt., xij sq. de care ne vom ocupa mai târziu. 7 K. Jaberg, o. c., p. 12—13. * Id., t&id., p. î8 110 PERIODUL V Informația lui Vossler, în chestiuni de limbă, este scoasă din a doua ți a treia mână * ți fără îndoială slăbiciunea lui Vossler pe terenul lingvistic stă în faptul că nu se informează din izvorul întâi ți că niciodată n'a încercat des legarea unor probleme lingvistice speciale 2. Fără îndoială direcția inaugurată de Vossler a fost rodnică ți a dat îndemnuri la numeroși elevi (Lerch, Hatzefeld, Klemperer, etc.). Dar aceștia, fiind lipsiți de cumpătul ți intuiția adâncă a maestrului, s'au rătăcit în labirintul de viziuni istorico-cu[turale țî au făcut lumea să nu mai creadă în ele. Gerhard Rohlfs este nevoit să constate : « Lucrării de limbă a lui Vossler, cu toate rătăcirile sale metodice, în înlănțuirea sa plină de spirit dintre spiritul limbii ți caracterul timpului nu-i lipsesc idei strălucitoare ți valoroase 3, dar vin apoi elevi slabi ți se joacă de-a mingea cu ideile maestrului, le strâng servil și mecanic în toate raporturile posibile ți le chinuesc de moarte în sensul adevărat al cuvântului *. Gândiri care pe aripile spiritului lui Vossler izvoresc dintr'o intuiție fină, se schimbă în mâinile săl- batice țî neputincioase ale elevilor săi în crasă caricatură e Noua filologie idealistă 9, pe care ne-o predică elevii Iui Vossler, s'a arătat de mult ca o plăzmuire goală, umflată. Cine va vrea să ia în serios în viitor o direcție de cercetare care s'a compromis prin produse pe cât de lipsite de spirit pe atât de superficial ? Totuși cu nimic mai puțin vor continua reprezentanții ei să prindă pe proști cu rețete cunoscute de șarlatani de bâlci ? Vor mai avea noroc cu aceasta ? 9 6. * Id., tău?., p. 18. * Id-, ddd., p. 24. * Cf. recensiunea mea din Die Neueren SprucAett, XXXI, p, 65—Ți. * Cf. și cuvintele vrednice de ținut minte ale E. Richter (în legătură cu Typen der IforKteKung de Lerch) în ZRPA., XLII, 1922, p. 716, și Leo Jordan, Ad., XLIV, 1924, p. 331. ' S'a împtinit deci ceea ce a prezis Leo Spitzer încă din anui 1919: * Cine este convins ca mine că idei științifice nu se pot transmite, ci trebue să răsară din personalitatea cercetătorului, nu va crede că o idee vossleriană poate fi tratată în amănunte de altul decât de Vossler... s (LiterafurMw /tir germ. t/. row. XL, 34 șq.). ' 7dM/nIncAe' JVeupMoîogM (extras din ZMcâr. /. /rz. Spr. u. LdL, XLVIII 1/2, p. 136) *, cf. și cele ce le spun asupra școlii lui Vossler; H. Schu- chardt în IndieiduiidîMus, extras din Ea/diorion, 1913, p. 3—-3; A. MeiHet, Ru/fetic de în ^ocie/e de Lmgutm'ipie de farM, XXVI, p. 26 sq.; W. Meyer- Lubke, Ret'ae de ZidgidstigM riwmwe, I, 16; L. Spitzer, XfseAr. /. /rz. Rpr. p. Lftt., XLII, p. 139 sq.; Terracini, ,4rcA. gi. dai., XIX, p. 136; I. Iordan, o. c., p. 389—-396 și românește Teoriile hngvMtt'ce ide lut Xnrî Forder, în Iași, XXXI, 1924, p. 27—35, t°i—109; W. Soderhjelm într'o dare de seamă despre y rom. șt: /I p/ecat șt fa rod; t-UM porumn? șt nw frea rd/scd, chiar dial. /raAd șt margd — « tre- bue să meargă & (în Bihor), menite să a marcheze a că cuvântul sau grupa de cuvinte, înaintea cărora stau, formează o unitate cu cele precedente. Ca și așa numitele « prepoziții a ele sunt 4 cuvinte de relație a, un fel de 4 prepoziții retrospective a, exprimând nu. raportul celor spuse mai înainte față de cele ce urmează, ci pe al celor ce vor urma față de cete spuse mai înainte, și putând fi: a) aditive, A) cauzale, c) adversative, d) disjunctive. La origine pot fi prepozi- ții sau grupe prepoziționale (de > de cttrn, de cund, daej, dect, etc.), relative sau interogative (ed, er), pronumele identității (And), e prepoziții improprii & (/drd). în genera! cuvintele sunt de trei feluri: nume de existențe : ființe sau lucruri (Gegenstandsangaben), de procese (Verlaufsangaben) și de relație (Verhăltnisangaben), sau în termenii gramaticali obișnuiți: substantive, verbe și cuvinte de relație. Ele pot f i cu înțeles deplin (Vollworter), ori cu înțeles redus (Knappwbrter). Cuvinte cu înțeles deplin sunt substantivele, verbele, cu înțeles redus adjectivele, adverbele. Formele de caz ale substantivelor nu sunt numai numiri ale ființelor sau lucrurilor (existențelor) în raportul lor față de proces, ci în același timp și indicații ale procesului însuși, cum se manifestă el adică în deosebite chipuri față de acelea. Propoziția Pater /dr'o h'Arum dat nu înseamnă un tată « agent a, un fiu « scop a, carte « obiect pasiv a, etc., ci o « dare a care se manifestă la tată, fiu, carte, etc. Grdn din germ, der Boțim Mt grdn nu este adjectiv, ci nume de existență, substantiv (Vollwort), egal cu Gratie <1 coloarea verde a. Și mai departe a mers în această privință limba engleză, care în gene- ral nu mai cunoaște azi cuvinte cu sens redus de felul vechilor « adjective când este vorba de nume de stofă, regiuni cerești, etc., chiar și cuvintele indicate prin terminațiile lor ca fiind mai înainte cuvinte cu sens redus (d. p. go/den, nor^em, etc.) au fost înlocuite în limba de toate zilele, prozaică, cu adevărate cuvinte cu sens deplin (a g o 1 d watcA, tAe wortA CMSt, fără trăsură de unire !). Substantive proprii variabile sunt și pronumele personale; pose- sivele și demonstrativele nu sunt « pronume e, ci «cuvinte cu sens redus a, determinative care marchează cuvintele cu sens complet la care ne gândim, când vorbim, și pot avea și formă așa numită adverbi- ală ; «relativele 1 nu alcătuesc o specie deosebită de cuvinte (1. uneori lipsesc cu totul; 2. pot fi înlocuite cu pronume personale; 3. cu con- juncții, cf. rom. de, cd; 4. cu pronume demonstrative, și 5. cu inde- DELA K. VOSSLER PANA AZI 143 finite); « interogativele a și a indefinitele a nu sunt pronume, ci nume de existențe (Gegenstandsworter). Formele finite și infinite ale verbelor, ca nume ale proceselor, au rol dominant în propoziție. în verbul rcrfprt, de ex., se deosebește : I. agentul, ca unul singur care vorbește (prin term. -f, care este element determinant local-numeral); z. timpul în curs, în formă cinematografică (— aorist, perfect istoric), în vreme ce imperfectul arată o imagine momentană, în formă fotografică (niciodată im- perfectul nu exprimă durata, o durată anumită; cf. fr. le cAfeu uAoymt; când durata este indicată prin numere, trebue să procedăm a cinematografic t, punând perfectul istoric sau aoristul: /e cAfeu uAoyu deux Aeurer sau yuatrereJoar-M), 3. procesul în privința realității : modul indicativ — real; conjunctivul it ignorează & reali- tatea, optativul =potenția!-optativ, etc.; 4. se arată dacă procesul este săvârșit de agentul însuși ori de alții asupra lui (gen verbal, formă verbală, voce, direcție activă, pasivă). Pentru procese avem cuvinte cu sens deplin (VeriaufsvoMworter), adverbele. In vreme ce între numele de existențe cu sens redus și cele cu sens deplin trebue să existe totdeauna o armonie exterioară (acord), între cele cu sens redus și deplin ale proceselor aceasta nu există, subsumpțiunea fiind deplină. Uneori cuvintele cu sens redus nu sunt decât cazuri de nume cu sens deplin (cf. locativele, tempora- lele, cauzalele, lat. Homar, Afeme, metu; rom. /a/d, noaptea, etc.). Cuvintele de relație pot avea razim dublu, simplu, ori să fie lipsite de razim (suspendate). Situația în care se vorbește este hotă- râtoare în această privință. Cazul întâiu (c — r — A) * îl avem în AlPripm' prm upd/, Fbta^' pentru cațere/ (este tipul « normal a sau școlar & și-l întrebuințăm când nu suntem chiar lângă apă ori la urnă); cazul al doilea (a—r), cu razimul înainte îl avem, în I'ctup Pentmf, când suntem în fața votării pentru anumită persoană sau chestiune pe care o cunoaștem, cu razimul după cuvântul de relație, în Prin apd/, Pentru cutare.', /n rdndtafea ha/ (când procesul — trecerea, votarea, închinarea —este tocmai în curs); cazul al treilea (—r—) îl avem în Pentru.', când procesul este în curs, iar persoana sau chestiunea pentru care votăm se știe. Relația se poate combina cu locul; în acest chip ajungem să avem locative de relațiune, de ex. lat. înde, i&t, eo = ido /oco, fr. en, j; rom. /hfd, /aM ca, etc. Karl Biihler. Ocupându-se de desvoltarea spirituală a copilului (Die FntMicA/un^ der XtwdM. Ed. I, Jena, 1918; 11, 1921; III, 1922; IV, 1924 2; JAr/rr der^eitti^Mt Ehtn'icAh^ der XiadM. * A = membtui întâi, A " membrul a] doilea, r * cuvânt de relație. * § , S t Die Entwicklungen der Wortbedeutungen N $ 20. ' Die Ent- wickiung des Satzes und der Satzgefuge 144 PERIODUL V Ed. II, Leipzig, 1925) Karl Biihler a ajuns să cerceteze fe!ul cum a trebuit să se formeze dela început propoziția 2, cum vorbim, să critice teoride propoziții date până ia ei (KrUmrAe der rtcuezew TAcorten der Safaer, /ndogerm. /aArhwcA, VI, 1919, p. 1—20) Deoarece propoziția se poate naște în deosebite chipuri (anaiiză, sinteză), Buhier conclude că nu este cu putință o definiție genetică a ei, ci trebue să pornim deia prestația (LeMlwț^) ei deosebită. Deci, după el : 6 propoziții sunt unități ie de prestație sau, scurt, unitățiie de înțeles simple independente, în sine încheiate, ale vorbirii a ( 4 Sătze sind die einfachen sebbstăndingen, in sich abgeschlossenen Leistungseinheiten oder kurz Sinneinheiten der Rede a). Definiția aceasta nu pare muițumitoare din pricină că nu ne lămurește ce ne dă propriu zis propoziția, ce o face să fie unitate de înțeies. într'adevăr forma propoziției este indiferentă: orice formă a vorbirii poate avea valoare de propoziție, dacă are caracterul de expresie a unui conținut prepozițional. K. Biihler stabilește și ce este sintaxa, judecând în rândul întâi din punct de vedere psihologic (Font Weren der în JdertArlMcAe JVeupAt7oA%M. JerircAn/t /ar Kar/ Vors/er, Heidelberg, 1922, p. —8j.). în psihologie el deosebește trei aspecte, socotind ca punct de plecare întâmplările, conduita spirituală a fiin- ței și corelațiile cu plăzmuirile spiritului o b i e c t i v (la început se avea în vedere un aspect, dela Frege două, iar Biihler e cel dintâi care stabilește trei) 4. Constatând apoi trei direcții în care semnul lingvistic poate să aibă înțeles : vorbitor manifestație), ascultător (Judorung reacțiune sau deștep- tarea ideii sau sentimentului prin impresie, evocație), și obiect, conținut (DarrteMuy, reprezentație), deosebește în fiecare construcție de limbă cu înțeles o lege a lucrurilor șt o lege a formelor s. Trebue să facem deosebire între relație și formă, care din punct de vedere filosofic are cel puțin trei accepții, cum se vede din corelatele ei : formă și materie, formă și conținut, formă ca aranjare, înșiruire, lege. Sintaxa, care i se pare un termen potrivit, se raportă atât la formă, cât și la înțeles, dar trebue să aibă m vedere 1 § it—§ 18. * Cf. și Charlotte Buhier, fAer dte ProaeMe der ^aUrAt/dung, ZemcArfft /. AwM., LXXXI, 19:9. * O lucrare dc altă natură, dar cu titlu similar, este a lui W. Brandenstein, KrdircAe Afnuerung der neueren Theorien der ZVe&enratger, Indogerm. ForrcA., XLIV, 1927, p. 117—136. * Vezi lucrarea Die Kw der AycAo>e, Jena, [937, p. 39—62, cap. II: *Dte drei psychologischen Aspekte ". La p. 29 anunță o nouă lucrare, t The or ie der Sprache t, *nahe zu vollendctes Buchs * Cf. și lucrarea, UAer den Begr. Studiul funcționării acestui mecanism, în limbile modeme, va duce la rezultate cu totul deosebite de cele la care a ajuns metoda istorică : limbile nu vor apărea ca organisme cu totul naturale, cu funcționare automată, cu evoluție lentă și regulată, fără intervenția reflexiei și a voinței; vom vedea dimpotrivă că elementul «artificiala, adică conștiința, are un rol real, deși variabil după starea socială (p. t8y). în vorbire trebue să facem deosebire între subiectul vorbitor și cel ascultător : cel dintâi este în rândul întâi activ, al doilea este mai mult receptiv; unul vrea să-și exprime gândirea și să și-o impună, al doilea încearcă să înțeleagă. Atitudinea lor față de înnoiri nu este aceeași. în general acestea par a fi mai inconștiente la vorbitor decât la ascultător. Acesta pleacă dela punctul de vedere al limbii, cu aju- torul căreia interpretează vorbirea: el observă înnoirile vorbitorului și le primește ori le respinge. în cazul întâi avem de a f^ce cu împru- muturi sau înnoiri, pe care le introduc în limbă adulții. Ele au un rol important în desvoltarea limbii și trebue privite cu totul altfel decât cum le privesc neogramaticti, căci «teoria inconștienței absolute a inovațiilor lingvistice și-a trăit timpul... a (p. :88). Din punct de vedere sintactic, Bally crede că este greu să admitem fără rezerve principiul după care, într'o stare de limbă, fiecare cuvânt, fiecare procedură de sintaxă ar avea o semnificație funda- mentală pe care am întâlni-o în toate întrebuințările ei. Relevă ideea originală și nouă a lui Strohmeyer * de a explica un mare număr de fapte sintactice prin acțiunea sentimentului. «Sintaxa afectivă abia ' Este vorba de Fritz Strohmeyer, care în iqto a publicat Der der /ratUVrwAen ^pracAe, iar în FranvdtMCÎte -S'tMmÂ. — N. D. DEI.A K. VOSSLER PÂNĂ AZI 1G5 este schițată, dar se înțelege tot mai mult că logica nu ajunge pentru a explica totul i. Strohmeyer, zice Bally, «caracterizează foarte bine rolul emoției în structura frazei : elementele emotive ale gândirii tind să imobilizeze articulațiile frazei logice, adică analitice; emoția face să se uite condiția primordială a comunicării prin limbaj, anume : comprehensiunea, și orice comprehensiune se întemeiază pe procedări analitice. Urmează că, cu cât expresia este mai afectivă, cu atât mai mult tinde spre o formă ori sintactică ori dislocată. Dar uitarea raporturilor sintactice nu este datorită numai acțiunii sentimentului : într'o mulțime de cazuri este produsă prin tendința spre abstracție, și această tendință, de natură intelectuală, rezultă dintr'un schimb de funcție: asociația, cu o formă având același sens ca grupa întreagă, sfârșește prin a ne face să uităm analiza părților grupei x (cf. 7r. st. /r., § 262). Expresia complexă, repetată adeseori, sfârșește prin a se bloca, dar pentru a deveni o locuțiune care designează o idee simplă. Astfel emoția a făcut din fraza yuf petit / 1 un întreg care nu se poate descompune, o frază cu un element; dar tendința spre abstracție a redus grupele dpeupr^, mut de Mute la adevărate locuțiuni (dpeu prAr = « environ tont de rut te = « immediatement))) între cele două fenomene este o deosebire capitală: sentimentul exercită acțiunea sa sintetică asupra gândirilor; tendința spre abstracție operează asupra ideilor, fie că le simplifică și face, pe cele ce există deja, mai ușor de mâ- nuit, fie că creiază concepte noui prin condensarea gândirilor com- plexe. Din punct de vedere gramatical, am putea zice: senti- mentul blochează frazele, căci fraza este expresia gândirii; tendința spre abstracție blochează membrele frazei care corespund ideilor simple, căci ideile sunt unitățile din care se compune gândirea, precum membrele frazei sunt părțile din care se compune fraza. Se poate ajunge ca cele două tendințe să-și deie sprijin reciproc. Astfel în S'aure $uf petit / emoția a amalgamat elementele, lăsând să subsiste fraza; dar în Ce /ut un MUM-yui'-peut această condensație a servit mai târziu pentru a forma o locuțiune echivalentă cu un substantiv sinonim cu puw'yue, /mte, etc. (p. 123—126). Lucrarea TreuM de rty/Mtfyue yruupaire este tratarea sistematica și în amănunte a principiilor schițate mai sus. După mărturisirea autorului însuși, cercetarea se bazează pe două principii: «^4) Cel dintâiu negativ: a lupta, cât este cu putință, împotriva metodelor tradiționale pretutindeni unde acestea reduc studiul limbii ' Cf. rom.tanc 'ncMce, fotd-wd fit te fur, etc. N. D. 2 Cf. rom. de cdt, cu toate ed, dep, etc. N. D. 166 PERtODLL V ia o lucrare în același timp automatică, analitică și istorică : automa- tică prin tendința spre minim dc efort, analitică prin procedarea inversă, istorică prin rutină și, ca să zicem așa, inconștient. Al doilea principiu este pozitiv : tinde să arate că studiul unei limbi nu este numai observație de raporturi existente între simboluri lingvistice, ci și de relații care unesc cuvântul cu gândirea, că este un studiu în parte psihologic, întru cât se bazează pe observația a ceeace se petrece în spiritul unui subiect vorbitor în momentul în care exprimă ce gândește; un studiu însă mai mult lingvistic decât psihologic, întru cât se îndreaptă spre fața expresivă a gândirii și nu spre fața gândirii faptelor exprimate & (p. 2, § i). Cum se poate vedea șt din definiția dată « stilisticei a, pe care am reprodus-o mat sus acest termen este întrebuințat într'un sens mai larg și deosebit de cel obișnuit. Limbajul este înțeles ca expre- sie rezultată din combinarea constantă, și în propozițiuni diferite, a trei factori : factorul intelectual, ideile pure, factorul afectiv, emo- țiile, dispozițiile subiective ale sensibilității, și în fine factorul social, care modifică expresia ideilor și sentimentelor după îm- prejurări, ținând socoteală de prezența reală ori de reprezentarea unuia ori a mai multor alte subiecte (respectul, rușinea, sfiala, dis- prețul etc. modifică într'adevăr felul nostru de a vorbi). Stilistica, ca și gramatica, are în vedere factorul afectiv, care dă expresivitate limbajului, acționând asupra sensibilității, pe care îl studiază în două chipuri : de o parte delimitând și identificând faptele de expresie, de altă parte cercetând caracterul propriu și studiind în general sistemul și funcționarea procedeelor de expresie întemeiate pe ele; în vreme ce gramatica are în vedere latura intelectuală, regulile și procedeele logice ale limbajului. Firește, sintaxa afectivă, cum este mai ales sintaxa limbii vorbite, trebue încadrată în stilistică, pe când cea intelectuală în gramatică. Dar este greu de tras un hotar între ele, din pricină că se angrenează mereu. Asupra legăturii dintre stilistică, așa cum o înțelege Bally, și sintaxă, precum și a metodelor de urmat în cercetare, ne lămurește el la p. 256—259, § 251, din «Sintaxa este înțeleasă în general ca studiul procedeelor prin care se exprimă aspectele logice ale gândirii în limbaj. Dar procedeele sintactice, ca toate procedeele formale, au șt ele caracter negativ. * Nu se vor găsi, într'o epocă determinată, forme sintactice (timp, mod, caz, relație prin prepoziții șt conjuncții, etc.) care să nu servească decât pentru o funcție determinată; și, invers, nu se va găsi formă de gândire care să nu se reflecteze decât într'un singur chip a (cf. Nw <%erawja, c4ct Zucrca —- prezent; trece ofwrțge porpTor Aomet —. prez, istoric, perfect; mame jorerc în Boru- zert: -— viitor, etc.). DELA K. VOSSLER PÂNĂ AZt 167 tt Acum, dacă sintaxa este studiul procedeelor formale indirecte ale aspectului logic, nu este cu putință o comparație între ea și stilistică; nu pentrucă gramatica se atașează la aspectele logice și stilistica la aspectele afective ale gândirii, ci numai pentrucă nu putem compara un sistem de mijloace de expresie cu un sistem de valori expresive a. 4 în schimb sintaxa poate fi altceva, dacă pleacă din punctul unde ea ajunge de obicei, dacă procedează dela gândire pentru a studia realizabile lingvistice. în loc de a colecționa și de a clasa procedeele formale de expresie, ea poate să plece dela aspectele formale ale gândirii, sau altfel, dela ideile-forme, și să caute tipurile gramaticale pe care le îmbracă aceste idei-forme într'o limbă dată, într'o epocă anumită... Procedează deci dela sintaxă ta morfologie, și dela morfologie la fonetică. Dar această sintaxă presupune, afară de aceasta, o metodă cu totul descriptivă, care refuză deocamdată orice apropiere de metoda istorică. Nimic nu este mai funest, în materie de sintaxă, decât o confuzie de acest fel. Putem trata subjonctivul pentru sine, când facem istorie; dar într'o gramatică descriptivă, este absurd să consacrăm un capitol special subjonctivului . .. Singura metodă rațională consistă deci în plecarea dela modalități șî dela raporturile logice presupuse la toate subiectele vorbitoare ale unui grup lingvistic și în cercetarea mijloacelor, ori care ar fi ele, pe care le pune limba la dispoziția subiectelor pentru a exprima fiecare din aceste noțiuni, fiecare din aceste modalități, fiecare din aceste raporturi. Când sintaxa descriptivă va adopta acest mod de cercetare, ea va fi un sistem de valori și nu un sistem de procedee; atunci o compa- rație între ea și între stilistică va deveni posibilă; atunci de asemenea ele se vor recunoaște ca surori și vor merge mână în mână. în realitate, și toți o simțim instinctiv, în limbaj, unde totul se confundă într'o imensă sinteză, nu sunt două sisteme deosebite, unul al valorilor logice, celălalt al valorilor afective. Numai o abstracție necesară a spiritului poate să țină separate aceste două ordine de valori; această abstracție este analogă celei ce ne face să stabilim, d. p., un mod de exprimare cu totul intelectual (care, între paranteze, este însăși materia acestei gramatici ideale). Această lucrare de abstracție se justifică în întregime; ea este la baza oricărei cercetări științifice, ea nu este nici mai mult, nici mai puțin artificială decât deosebirea făcută în psihologie între aspectele intelectuale și aspectele afective ale gândirii, care în realitate, nu există deosebit; avem dreptul să scriem un tratat de stilistică, ca și cutn avem dreptul de a scrie o psihologie a sentimentelor. în definitiv, unde vom ajunge dacă n'am trata prin abstracție fenomenele pe care realitatea cea mai simplă ni le prezintă totdeauna în mănunchiuri ? a. 168 PERIODUL V După Ba!!y, deci « nu există deosebire de principiu între sintaxă și stilistică, ori mai exact, [imita care ie separă nu este trasată riguros. Aceasta nu imptică nicio contradicție și se deduce a priori din aceea că un fapt de sintaxă fiind un procedeu pur formal, nu are pentru ce să nu poată exprima o formă de sentiment tot așa de bine ca și o formă de idee # (p. 251, § 253). Astfeî nu trebue să ne mirăm dacă în mai mu [te capitole din [ucrarea sa Bally se ocupă și de chestiuni de sintaxă. Mai ates partea Vî (Zg mdwwtr — e Mo duri ie indirecte de expresie #) și VH (Au idngae par/ee et /'eaprMdbn /dwultere = «Limba vorbită și expresia familiară a) sunt aproape numai sintaxă. Afară de capitolul privitor [a [egătura dintre stilistică și sintaxă, teprodus aproape în întregime mai sus, mai amintesc : § 253. Za syn&rxe (p. 261).; § 254. Z.wmpÎM dc /dt'tr â t'a/ettr (p. 261— 263); § 233. ZxempZs n'rĂ & textM rutMs (p. 263—263); Paragrafe!e privitoare [a «intonației: § 257. Caractere et expreM/ de /'mtouatww (p. 267— 268); § 2^8. /hP/onaZon (p.268—269); § 239. Z'exc/amatMH et i'wderrcga&'on (p. 269—270); § 260. Deux tender extrgmeî & B^oAdiaH r^man^tyue (p.270—271); § 261, Ze^ «metro e.vciamatț/r (p. 272—273) ; § 262. Za pArarĂdcgte (p. 273—273); § 263. G^n^ra/d^r mr fetude dor /udr d'mtortatmH (p. 275—276); § 264. Ztude rpĂdale der /adr d'excfamatmK (p. 276-—277); Paragrafele privitoare la «elipsă'): § 265. Z^fbdtwn (p. 278); § 266. Orfane prvcAo/oșryue de I'edtpre (p. 278-—279); § 267. Zxpremon mcoaydete de /a penr^e (p. 279—280); § 268. ZdtpjMpar tet;dawce au wumdre e^ort (p. 280—283). § 269. Filiprer re'ru/tant d'un MouneMeut a//ecnf (p. 283). Mai vechi este faimosul studiu Ze rțy/e md/rect 6Pre eu moderue fGerm.-7?om. AfwxdrscArțft, IV, 1912, p. 549—556, 579—606), cu care este în [egătură și Pțșurer de peuree et /wmer ItWjȘutdtyuer, din Germ.-Pom. AfonatMcArf/f, VI, 1914, p. 405—422; răspunsul dat lui Kalepky. în aceste studii BaHy se ocupă de modul de exprimare «interiingvistic i care, pentru a reproduce vorbirea sau stări sufletești, presupune o procedură subînțeteasă numită trans- punere sau schimb de atitudine. Acest stil este uneori caracterizat prin semne expresive, cum sunt transpunerea timpurilor verbale și a pronumelor personale, cuvintele exclamative, interjecția intern- DELA K. VOSSLER PÂNĂ AZI 169 găti vă și exclamativă, etc., altădată, în absența oricărui semn lingvistic, numai starea sufletească a subiectului vorbitor sau a subiectului ascultător exprimă reproducerea discursului. De acest stil atât de deosebit de stilul indirect obișnuit și atât de apropiat de cel direct, observat și înainte de Baliy, care mai întâi t-a scos în relief importanța, s'au ocupat în vremea din urmă foarte mulți lingviști, care s'au grupat în două școli: cea geneveză, care a urmărit chestiunea numai din punct de vedere static, și cea germană, din Mtinchen, care a urmărit-o și evolutiv. între aceste două școli mai sunt și unele deosebiri de amănunt. M. Lips Ideile școlii geneveze au fost sistematizate mai pe urmă de d-șoara Marguerite Lips în lucrarea Le rty/e indirect /fire, Paris, 1926 (cuprinde următoarele capitole : I. Generalități, II. Stilul direct, III. Stilul indirect, IV. Stilul indirect liber, partea descriptivă, V. Stilul indirect liber in raporturile sale cu cel indirect subordonat și cu cel direct, VI. Originea stilului indirect liber, VII. Evoluția stilului indirect liber în literatura franceză, VIII. Stilul indirect liber în germană și engleză, concluzie, istoricul cercetărilor asupra sti- lului indirect liber și bibliografie). Ideile școlii germane din Mtinchen, care pentru această formă de exprimare întrebuințează termenii 4 verschleierte Rede * (vorbire voalată), 4 Imperfekt der Rede 9, 4 uneigentlich di re kt e Rede &, 4 erlebte Rede *, 4 mittelbare Dacht a, sunt cuprinse, după cum am arătat, în lucrările citate ale lui Th. Ka- lepky, E. Lerch, G. Lercb, E. Lorck și O. Walzel. Afară de aceștia și de A. Tobler, după d-șoara Lips au mai luat parte la discuție fie înainte, fie după Baliy, următorii: E. Herdin, Stndien w&er BericAt und indi- reAte Rede bu moderne,1 DeutrcA, Upsala, 1905 (teză pregătită prin două articole : wtîrde + fu/nunt' fr. on; lat. > art. rom. -le etc.). 4 Fraza este expresia lingvistică a unei idei sau judecăți complexe (reprezentanții de ansamblu), ale cărei elemente sunt deosebite și expuse după raportul lor logic a (p. 210; cf. și p. 398). Ea este deci în aceleași timp rezultatul analizei și al sintezei (Wundt). Deoarece exprimă noțiuni și raportul dintre acestea, ea cuprinde o atitudine mentală. Semantemele exprimă noțiunile, morfemele raporturile (p. 207). Din punct de vedere fonetic propoziția se prezintă ca o unitate diferențiată și organizată prin ritm, prin intonație, prin accent. întocmai cum există fraze muzicale, există și o muzică a frazei (p. 208). Nu este nevoie totdeauna ca elementele constitutive ale ideii complexe sau judecății să fie analizate și deosebite. Judecata n'are trebuință ca fraza să fie explicată sau completă. în acest caz ea poate fi reprezentată într'adevăr de un singur cuvânt. DELA K. VOSSLER PANA AZt 215 Pentru ca să avem o frază, trebue ca spiritul să adere ia ea, să fie * intenția de a spune ceva n (James) (p. 212 ; cf. și p. 399). Fraza poate să enunțe un lucru, deci să cuprindă un predicat. Subiectul poate fi exprimat ori nu (el poate fi subînțeles dacă persoana căreia ne adresăm știe despre ce este vorba). Ceeace se anunță poate fi nu numai un lucru, ci și un eveniment, un proces. Astfel fraza poate fi nominală ori verbală. Deosebirea dintre nume și verb există în toate limbile. Verbul erte (a /t), departe de a fi copula tuturor propozițiilor, este cel din urmă venit dintre verbe, un verb autonom, despuiat de sensul propriu. A fost creat pentru a asimila fraza nominală la cea verbală. S'a introdus pentru a exprima timpul pe care nu 4 putea exprima simpla apropiere a predicatului de subiect. Dar ar fi absurd să reducem toate verbele la verbul a toate judecățile la judecăți atributive. Sunt judecăți atributive, de inerență, de relațiune (p. 213—214). Delacroix admite reducerea părților de vorbire, făcută de Ven- dryes, la nume și verb, în opoziție cu instrumentele gramaticale (propoziții, conjuncții, articol sau pronume) și cu excluderea interjecției, care nu este decât un element afectiv al limbajului (p. 2t4). Și această împărțire confirmă împărțirea frazei în verbală și nominală. Fraza verbală exprimă o acțiune definită în timp, atribuită la un subiect, îndreptată spre un obiect. Ea comandă, constată, imaginează o acțiune. Fraza nominală atribue unui obiect o calitate (cf. indo-europ. et-mf « andare io = io vado #). « Formele fără afixe personale nu sunt altceva decât propoziții monome : latinul f e andare ! a = a va 1 a, gr. ^eps 3 portare ! & = w porta & ! % Caracterul primitiv a! numelor agentis sau acti se manifestă clar în vanarea genului și a numărului. în vechea slavă avem da/il « egli (ha) dato dala « ella (ha) dato #, d^/o # esso (ha) dato (p. 268, § 334). Verbul nu exprimă numai acțiuni, ci și sensații și sentimente, deși în mod indirect (§ 268). Acțiunile pleacă dela noi, de regulă din voința noastră, sensațiile și sentimentele se simt, adică vin dela un stimul intern sau extern. Această diferență — care corespunde celei fiziologice dintre nervii motoci sau centrifugi și nervii sensoriali sau centripeți — se reoglindește nu arareori în forme gramaticale care se deosebesc. Noi zicem Pietre vede îl cane (Petru vede cdme/e), cum zicem Fndro iaHe % cane (Fetru &ate cdme/e), deși în cazul dintâi subiectul nu săvârșește o acțiune, ci primește o impresie. în conformitate cu realitatea obiectivă, ar trebui să se zică a Pietre nppare un cane (/ni Petru t re uraM uu cdrne), unde subiectul DELA K. VOSSLER PÂNĂ. AZt 23S este cane (catne). în anumite cazuri putem face uz de două expresii deosebite: io vedo una casa io odo un rumore io amo i bambini mt mi appare una casa risuona un rumore mi son cari (mi piacciono) i bambini. Noi zicem b'o mi vergogno, M mi pento, io mi annoio, M ho (sento) pietâ o compassione', pe când Latinii întrebuințau o construcție impersonală mai logică (mc pudet, etc.). Și noi putem zice 'questo Mt annoia' în loc de ho mi annoio di questo'. Zicem apoi totdeauna 'questo Mt rincresce' și în aceiași chip *Mt duo le'. Cf. în germană 'fcA durste' și 'wdcA durstet'. Expresiuni perfect logice sunt 'mi piace ii vino, mi piacciono le mele'. Francezii și Englezii întrebuințează verbul 'amare' și în acest caz. Vulgarul ta Mt ^tcce rezultă din fuziunea a două construcții, sau din contrastul a două feluri de concepții a (p. 269—270, § 336). « Esența adevărată a verbului finit, ca și a propoziției, stă în raportul dintre subiect și predicat. Unii glottologi au voit să deose- bească de verbul adevărat așa zisul nume-verb, care ar fi întemeiat pe raportul de posesiune; d. p. 'ii mio andare' în loc de 'io andare, îo andante* — *io vado*. Această părere este întemeiată exclusiv numai pe forma externă, pentrucă stă în faptul că adeseori elementele subiective ale verbului coincid cu cele posesive ale numelui : egipt. 'odi tu' ca și pr-A 'casa tua' 9. Radicalele verbale exprimă la origine totdeauna o acțiune. « Dar unii glottologi cred că radicalele sunt chiar neutrale și se pot între- buința fără îndoială atât în sens activ cât și în sens pasiv. Ba încă cineva a ajuns să considere ca fundamental înțelesul pasiv, făcând să derive activul din pasiv mai de grabă decât acesta din primul. După această concepție multe limbi n'ar putea să exprtme în forma activă verbul tranzitiv și, d. p., în loc de *to batto il cane' trebue neapărat să zică 'da me e battuto il cane'. în sfârșit amândouă concepțiile au fbst împreunate în verbul posesiv-pasiv a. Trombetti combate aceste păreri greșite, pentrucă ele împiedecă cunoașterea adevăratei naturi a verbului, cuvânt eviu&, sufletul limbajului (p. 270—271, § 338). Concepția posesivă a verbului se găsește în germene încă în operele lui W. de Humboldt și a fost aplicată apoi de Fr. MtiHer. Se găsește șt în operele lui Finch și își ajunge cuhnea în cele ale lui H. Winkler (p. 271—272, § 339). în contra acestei concepții sunt H- Schuchardt, W. Schmidt și alții. Trombetti aduce împotriva acestei concepții următoarele argu- mente de interes general : 234 PERIODUL V i . Nu este sigur că în limbajui primitiv ar fi existat ideea genitivo- posesivului, fiindcă formele primitive sunt simpie apoziții decla- rative sau corective. Neexistând ideea posesivului, nu putea exista nici verbul posesiv. 2. Identitatea formei nu înseamnă identitatea funcțiunii. 3- Când subiectul este un pronume independent ori un nume, nu are forma genitivo-posesivului. 4. Formele nominale ca 'il mio scrivere, il tuo scrivere' sunt relativ modeme și cu greu se pot schimba în adevărate forme verbale ca 'io scrivo, tu scrivi'. 5. Absurditatea concepției posesive apare, între altele, din imperativ. Nu se poate admite că în loc de 'mangia tu' s'ar fi zis 'il tuo mangiare'. Se pot adăoga următoarele : dacă a fixul subiectiv are aceeași formă posesivul și obiectivul, mai adeseori acesta din urmă a luat funcți- unea de a indica subiectul (p. 272, § 340). O mulțime de amănunte întăresc aceste argumente de natură principială. Concepția pasivă a verbului tranzitiv a fost în general afirmată pentru limbile care deosebesc nominativul activ de cel inactiv: bască și caucazică, tibetană, etc. La discuție au luat parte Uhlenbeck, care a susținut că nu este niciun motiv pentru a considera construc- ția activă ca primară și mai naturală și pe cea pasivă ca secundară și proprie stadiilor culturale avansate; Schuchardt în lucrarea den aAtmMcAen vnd pusm'wAen CAoraAter der Ttwmttw (Jndcjg. ForrcA., XVIII), care a provocat critica lui N. Finch : « Der ongeMtcA ^oMmMcAe CAumA^r der tmartAcen %rAr (ZeAscAr. /tir wtgf. XLI); caracterul pasiv al verbului tranzitiv caucazic a fost obiectul importantului studiu al lui H. Schuchardt, f/AerdeHpamvert CAuruA/er der Tra/MÂrM A; den AguAarwAen ZprucAen, Wien, 1895 ; același caracter a fost afirmat în mare parte în lucrările lui Uslar Schiefner, Fr. MtHler și Erckert, combătut de Vinson și H. Winkler L într'adevăr multe limbi n'au nicio formă pasivă a verbului, ori au forme pasive derivate în mod evident din cea activă. Însuși Schu- chardt, care afirmă că motivul vorbiriieste « procesul a ( e Vorgang a), admite că pasivului nu-i corespunde în realitate niciunul. Caracterele distinctive ale expresiunii active și pasive, după Schuchardt, sunt următoarele : expresiunea activă: subiect — verb subiect real = nume simplu obiect real — acuzativ. expresiunea pasivă: verb — subiect subiect reai — ergativ obiect reai = nume simplu. * Cf. mat pe urmă Vossier, Meyer-Ltibke, Levy, etc. DELA K. VOSSLER PANĂ AZt 235 La origine, așa dar, iatinul vocu-t ar fi constituit o formă pasivă, georgianul w-afeneâ'io fabbrico'o formă activă, ca și acum, pe când 4&W&-S 'egli fabrica' ar fi constituit o formă pasivă. S'ar putea admite că o expresie ca dfcA der Pater, dintr'un punct de vedere psihologic stă între cea activă și pasivă. Subiectul real în expresiunea activă poate foarte bine să fie reprezentat mai curând de un 6 caz 9 decât de o temă pură, și de altă parte obiectul real este de cele mai multe ori exprimat mai curând printr'o temă pură decât printr'un acuzativ. O expresie ca 'da te sia mangiato* în loc de 'mangia (tu)', pentru fazele primitive ale limbajului, nu este mai puțin neverosimilă decât o expresiune ca 'il tuo mangiare' (v. § 340) (p. 280—281, § 331). Pentru ca să aibă o adevărată expresiune pasivă e necesar ca ver- bul să aibă o formă deosebită de cea activă. Derivarea pasivului din activ este cunoscută tuturor. Trecerea contrară a fost susținută, cât știe Trombetti, numai de Schuchardt, pentru cazuri ca georg. m-f-yztw-s 'mi e caro' ('da me e amato'): w-t-t/nw-cA 'io amo'. Formele active fără sufix, ca n-ÎM-cer 'io scrivo', ar fi analogice (p. 281, § 352). Rezultă că în limbajul primitiv cuvintele demonstrative aveau mare importanță (p. 289—290, § 361); la marea desvoltare a de- monstrativelor se asociază tendința spre expresiune concretă care caracterizează fazele arhaice ale limbajului (p. 290, § 362); patri- moniul primitiv de cuvinte era cu siguranță mai bogat în cuvinte verbale decât în substantive, acestea fiind toate de origine secundară (p. 291, § 363); limbajul primitiv a fost izolant; din această fază s'a desvoltat, prin simpla alipire de sufixe și afixe, născute din slăbirea altui element, aglutinarea, iar dacă sufixul sau afixul și cuvântul sunt într'o compenetrațiune intimă, flexiunea. Această evoluție, cea dintâi, a limbajului, a fost ascendentă. Prin ea limbile au ajuns « sintetice a. Evoluția urmează apoi invers, în ordine descendentă, limbile sohimbându-se din sintetice (prin dispariția declinării, uzul prepozițiilor în locul cazurilor, etc.), în analitice a. Prin această evoluție trece astăzi limba engleză, care se apropie de cea chineză (p. 291—292, § 364). Alte școli: Ad. Noreen. Importantă din punct de vedere semiologic și sintactic este și lucrarea Fdrr Rprd& a lui Ad. Noreen, apărută la Lund, în 1903 ș. u., din care există o traducere germană de Hans W. Pollak, m die WMSMMcAa/McAe RetrucAm/^ der SpracAe. Beitrage zur Methode und Terminologie der Grammatik, Hal le (Saale), 1923 Ă * Nu insist mai amănunțit asupra studiului I%er -Ș^rucdrudmgAed, dndogermi For^cA, I, 1891, p. 95—157, fiindcă vederile cuprinse în el se 936 PERIODUL V Lucrarea, așa cum se prezintă în traducerea germană, prelucrată cu exemple germane, nu este destul de clară. Noreen nu se ține strict de un sistem filosofic, ci se lasă condus când de unul, când de altul, prevalând însă cel Herbart-ian al lui Paul. Totuși găsim numeroase amănunte prețioase, fin și corect înțelese, pe care le putem utiliza cu mult folos. Așa sunt mai ales părțile privitoare la terminologie, teoria propoziției, brahilogie, analogie, felurile propozițiilor, raportul dintre sememe, aspect, caz și felurile acestora, gen, glose, timp. Deși polemizează cu Ries, admite împărțirea gramaticii dată de acesta :I. F o n o 1 o g i e, II. 8 e m i o 1 o g i e, III. Morfologie. Partea a 111-a este împărțită în : teoria cuvintelor și a sintagmelor ( « die selbstândigen Morpbeme lassen sicb ... in 2 Hauptgruppen einteilen : in Worter und in Wortgefuge s, p. 447; aici face greșeala de a confunda sintagmele cu grupele de cuvinte). Deci, după Noreen sintaxa ori ar trebui să se despartă în două (semologia sintagmelor în II, morfologia lor în III), ori ar trebui să se mărginească într'un mod inadmisibil la morfologia ori la semologia sintagmelor. Semiologia este pentru Noreen partea gramaticii care «are de obiect conținutul psihic al limbii : ideile care se comunică prin sunete a. Cuvântul % semem ș este analog lui 4 morfem & și 4 fonem S, formează unitatea semiologică, întocmai cum acestea formează pe cea morfologică și fbnologică, și înseamnă 4 un anumit conținut de idei cu totul precis exprimat într'o formă lingvistică x. Semenele pot fi independente și dependente. De felul celei dintâi este exteriori- zarea (Ausserung), despărțită în << enunțări o, șt urmarea acesteia (Ausspruch și Ausspruchfolge); de felul celei din urmă este glosa (Glosse ; din punct de vedere morfologic, un cuvânt). Enunțării îi corespunde, din punct de vedere morfologic, propoziția, care, firește, poate consta și numai dintr'un cuvânt (Aomw ]). Sememete sunt expresive și pronominale; la cele .dintâi înțelesul este fix, la cele din urmă el atârnă de situație. Enunțările sau propozițiile sunt interjec- ționale (impulsive, repulsive și compulsive) și comunicative (excla- mative, narative, voluntative, alocutive și interogative), cu deosebite subspecii. Dintre acestea unele pot fi prezentate în deosebite moduri (indicativ, conjunctiv, imperativ), modul fiind categoria gramaticală găsesc și în lucrarea Fort (cf. ^['nfuArrmg), p. 27—zS, unde se arată că un punct de vedere pentru clasificarea limbii este și gradul în care limba corespunde scopului de a servi ca mijloc de înțelegere între indivizi, in general ori în special, pentru anumit public, o Această particularitate a limbii este ceeace numim corectitudine de limbă. Din acest punct de vedere putem deosebi vorbire (relativ) bună sau * corectă și rea sau necorectă De fixarea celei bune se îngrijește gramatica normativă (p. 39). DELA K. VOSSLER PÂNĂ AZt S37 care exprimă ce rol joacă conținutul enunțării in vieața sufletească a vorbitorului. Cercetând raportul sememelor între sine, nexul, stabilește : nex educativ sau adnexiune, nex conectiv sau conexiune, evitând întrebuințarea termenilor coordonare și subordonare, pentru a nu face să se creadă că este vorba de noțiuni logice. Conexiunea poate fi predicativă ori adjunctivă. Particulele pot fi adnective (faM/ șt copdid) și conective (tuM/ cu cop&d). Glosa principală este un determinandum, care prin alăturarea glosei accesorii devine determinaturm Glosa principală ne-am obișnuit să o numim subiect, pe cea accesorie predicat. Subiectul și predicatul nu sunt categorii gramaticale, ci psihologice. Copulă nu este numai verbul auxiliar, ci și dezinențele verbului (dor P^rd Mun, dur P/erd Adwtt, Adtwte). Noreen stabilește apoi noțiunea aspectului și a cazului, deo- sebind aspectul : essiv, lativ, spatii, coexistentiae, partitionis, classifi- cationis, dependentiae, concordiae și dîscordiae. în sfârșit se ocupă de felurile gloselor. Sunt două feluri principale, concrete și abstracte, iar acestea din urmă iarăși pot fi substanțiale și accidentale. Cele dintâi există ori sunt închipuite ca existente, sunt lucrul în sine, un substrat pentru determinarea însușirilor, activităților, împrejură- rilor, relatiunilor. Cele din urmă determină ceva din cele dintâi. Sunt atributele «substanțelor#. Glosele concrete au iarăși deose- bite subspecii : îndividua și dividua; având în vedere categoria numărului : I. impartitiva ; II. partitiva ; A. material ia ; B. collectiva ; având în vedere categoria genului, căruia-î corespunde în natură sexul, superior (masculin), inferior (feminin) și neutru, ori animat și inanimat. Glosele asumptive privesc categoria gradului, care este de mai multe feluri, categoria felului (calitatea, plăcerea); cete finite absolutul și relativitatea, aspectul verbal, timpul. Jac. van Ginneken. Dintre lingviști; danezi, cercetări interesante și reflexii profunde cu privire la anumite chestiuni din psihologia limbii ne-a dat Jac. van Ginneken,în derprycAo/qgMcAe ma/rcetMtrcAup, 1904—1906; în traducere franceză: de ^sycAo/cyrșue. Essai de synthese, Parts, 1907. Un fenomen lingvistic n'are existență concretă decât în momentul când cineva vorbește sau scrie și interlocutorul sau cititorul îl înțelege. Astfel e o concepție falsă considerarea expresiilor, construcțiilor și regulilor gramaticale ca o entitate stabilă. Oricât de invariabilă s ar părea limba ca sistem de semne, ea este susceptibilă de schimbări accidentale din moment în moment, dela individ la individ, după dispozițiile personale și momentane ale acestuia. Obiectul cercetării Iui Ginneken este geneza intimă a vorbirii m persoana care vorbește și evoluția cuvintelor percepute de cel ce 23$ PERIODUL V ascultă, până ta o înțelegere perfectă a gândirilor țî sentimentelor comunicate. Admite că lingvistica generată este o știință socială; de asemenea că ea este de domeniul esteticei. Dar cei ce susțin aceste teorii, nefiind psihologi, «n'au înțeles că această știință sociată, ca și această estetică concretă, nu sunt decât două mici terene delimitate arbitrar în câmpul psihologic a (p. HI). Lingvistica generală este deci pentru el lingvistică «psihologică Ea este față de lingvistica specială ceeace este psihologia generală fată de cea specială (p. IV). Ginneken vrea să facă o lucrare de sinteză, împrumutând tot ce i s'a părut bun la înaintașii săi; dela pozitiviști metoda sigură; dela idealiști vederea lor de ansamblu; dela r istorici &: cum se naște și schimbă limba; dela dialectologi: cum este făcută limba în cele mai mici detalii adăugându-și observațiile personale, studiul experimental asupra oamenilor și animalelor și cunoașterea psihologiei în toate formele ei (p. 532). De acord cu Ph. Wegener și cu O. Dittrich șt în conformitate cu cele spuse dela început, Ginneken deosebește a o sintaxă psihologică a celui ce vorbește și de asemenea alta a celui ce ascultă, des volta te strict separat până în cele din urmă amănunte & (p. 39, § 45). în cartea a doua și a treia a lucrării sale Ginneken arată că ade- ziunea simplă și sentimentul simplu au fost cauza a ceeace noi numim fenomene din epoca linguistică primară, în care fiecare cuvânt exprimă o adeziune sau un sentiment, luat în sine, voit și înțeles ca atare. A adera înseamnă a fi de partea, de sentimentul cuiva, a te atașa cu totul la o părere. în cazul limbii ne atașăm la un singur semn, la o imagine necompletă, fragmentară, pentru a înțelege ceeace ar putea să ne spună complet o frază. Ginneken urmărește cum s'au născut prin adeziune sau asentiment diferitele categorii gramaticale : verbul prin adeziune absolută, numele prin adeziune relativă; sub- stantivul prin adeziunea realității; adjectivul prin adeziunea poten- țialității ; indicativul, prezentul, durativul prin asentiment real, subjonctivul și optativul, preteritul și viitorul, perfectivul și aoristul prin asentiment potențial; subiectul și predicatul sunt rezultatul judecății analitice, subiectul având ca și substantivul o adeziune relativă, predicatul, ca și verbul, una absolută; copuia nu este verb adevărat, ea de obiceiu nu exprimă timpul, și într'adevăr copuia primitivă a fost pronume; prin adeziunea indicativă s'a născut pronumele personal, demonstrativ, al identității, posesiv și indefinit: M, drta, u/nd, oareetne, a/ vnen, a/ ran, asț% apt, cum, etc.; prin adeziunea significativă o seamă de (t excrescențe 1), de părți de propoziție întrebuințate dela un timp foarte semnificativ : « subiecte DELA K. VOSSLER PăKĂ AZ! 239 provizoriii, r. Uppsala, 1930. XAn/ter n/g. ntt. AC. ^HwantrttAn FetenrAapr-Ranț/irndet t Gppra/c 26, 4, WAHNSCHAFFE, O., GrammuttA, LogtA MMC? 5pracAe. Dt'e ÎVeueren 5prncArn, XXXVII, 1929, Heft 3, p. 192 — 207. W'AIBLINGER, E-, BetM&e 2ttr Ferfrte/Lng dej Tojddder in de/; romant'rrAen .TprocAen. /IreA./. d. ger. AyeAo/ogie (ed. Meurnann-Wirth), XXXII, tot4, p. 170—256, cf. șt K. Ettmayer, Zur /MotMiton der Romumn. WAISMANN, FR., LogtA, FprucAe, FA)7oropA/e (Schriften zur wissen- șchaftiichen Weltauffassung, I. Bând), Wien. W.ALLENSKOLD, A., Lu eottrtruc- ttort du eotrțpMtttcnt dea twnpcratifr et de.t e.vprwtonr comparottt'cr dune /et /angHer remnnM. Helsîngfars, tW- WALLON, H., Let ortgt'nes du caractere cAez Z'en/dnt. Parts, 1934. WALZEL, O., Dar B'orrAunjttcerd, A/titei terner Er/orreAttng. Leipzig, 1926. WALZEL, O., ^tyeder WorfAunît, în Zdett/ttGtrAe .VettpAi/oiegt'e, Fert- jcArțft/tîr Aiar/ Fcri/er zum 6. Sep- temAer tp?3. Heidelberg, 1922, p. 33—53. WARtNGHiEN, G., L'cjpemm/o et /a ttyA'ttf^ue. Rodez, t93t. WÂtîTBURG., W. VON, Die ,4ut- gZiedernng der rcnnanMcAen t?pmeA- rdttme, îdalie, 1936. WARTBURG, W. VON, Die EnMe- Atttțg der ^prarAgrettzett tm /nttern der Romrrtttet. Haiie, 1934. WARTBURG, W. VON, Et'o/un'on et ttrui'ittre de /a Atrgue /rcn^afre. Leipzig et Berlin, 1934. WEBER, E., Der EtrtfZnre pry- eAireAer Forgddge cu/ den TCdrper. Berlin, 19^0. WECHSSLER, ED-, G/At et Lutttge- yetxe ?, în ForrcAttRgeM 2ttr rowu- MrcAert PAdoZogte, FertgaAe /ur H. ArcAter. Haile a, d. S., [900. WECHSSLER, ED., PAdttotrtcno/ogA und PAiic/ogtr, Hornena,e o/rectdo