în colecţia ADUNAREA IZVOARELOR VECHIULUI DREPT ROMÎNESC SCRIS Au apărut: I Legiuirea Caragea II Pravilniceasca condică III Codul Calimach IV Sobornicescul Hrisov V Manualul Juridie al lui Andronachi Donici MANUALUL JURIDIC AL LUI ANDRONACHI DONICI EDIŢIE CRITICĂ y MäHMILtfL JVfilMC /IL LVI flHÛROHflCHI COMICI EDIŢIE CRITICĂ EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE 19 5 9 Ediţia a fost întocmită de COLECTIVUL PENTRU VECHIUL DREPT ROMÎNESG AL ACADEMIEI R.P.R. condus de Academicianul ANDREI RĂDULESCU şi format din ALEXANDRU COSTIN, VA SI LE G REÇU, VINTILĂ GAFTOESCU, CONSTANTIN TEGĂNEANU, GHEORGHE VLĂDESCU-RĂCOASA, | EUGEN HEROVANU GHEORGHE NICOLAIASA B.C.U. Bucureşti C773809 INTRODUCERE Note cu privire la viaţa Andronachi Donici a fost unul dintre cei mai şi activitatea mi de seamă jurişti din ţara noastră, din primele trei Andronachi Donici. decenii ale veacului al XlX-lea. Deşi nu se poate stabili precis data naşterii sale, este probabil că s-a născut intre 1760 şi 17651). Crescut de unchiul său, mitropolitul Gavril Calimach, Donici a urmat şcoala domnească din Iaşi. Cunoştea limbile latină, greacă, franceză, germană şi italiană. A fost cîtva timp la Constantinopol, unde se pare că a învăţat limba arabă şi poate şi cea turcească. în februarie 1793, Donici era clucer; apoi a mai fost medelnicer, vel paharnic, serdar, vel ban, ispravnic de Hîrlău, de Dorohoi şi de Suceava, vornic şi agă. Sub domnia lui Scarlat Calimach, Donici s-a făcut cunoscut prin priceperea sa în cunoaşterea legilor. Ajunge mare postelnic şi apoi preşedinte al Departamentului străinilor pricini. Se ştie că unele* state străine au căutat să impună regimul capitula-ţiunilor în ţările noastre, cu toate că acestea erau creştine. Ţările romîne nu făceau parte integrantă din Imperiul Otoman şi ca atare nu era drept să li se aplice tratatele încheiate de marile puteri cu Poarta. Apoi ele aveau organizaţia judecătorească mai bună ca aceea din Turcia. Totuşi spre a se înlătura obiecţia că sistemul nostru judecătoresc n-ar oferi o suficientă garanţie, s-a creat de domnii noştri o instanţă specială care să soluţioneze litigiile dintre străini, ori dintre ei şi romîni, anume Departamentul străinilor pricini. Această instituţie s-a înfiinţat mai întîi în Moldova sub preşedinţia lui Andronachi Donici, iar mai tîrziu şi în Ţara Eomînească, unde a fost numit preşedinte logofătul Xestor, care de asemenea era socotit ca unul x) Andrei Rădulescu, Juristul Andronachc Donici, Academia Romînă, 1940, Memoriile Secţiunii Istorice, seria a IlI-a, tom. XI, mem. 8, p. 2. 6 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONIC'I dintre cei mai pricepuţi jurişti ai vremii. Donici s-a purtat, în exercitarea atribuţiunilor sale la acel Departament, cu atîta destoinicie încît a fost elogios apreciat chiar de consulii străini1). între anii 1817 şi 1821, Donici a fost numit vel vornic, păstrîndu-şi şi însărcinarea de preşedinte al acelui Departament precum şi cea de membru al Divanului. în decembrie 1823 domnul Ioniţă Sandu Sturza îl numeşte mare logofăt al Ţării de Jos şi apoi al celei de Sus, funcţiune pe care a păstrat-o aproape tot restul vieţii. în 1828 Donici a fost însărcinat şi cu secretariatul pentru afacerile de stat ca mare postelnic, în care post avea să se ocupe şi cu darea de consultaţii pentru chestiunile juridice deduse în judecată sau să se pronunţe dacă s-au judecat şi soluţionat bine litigiile, în care domnul trebuia să-şi dea întăritura sa. Această însărcinare corespundea rolului de „nomo-filax” adică era o misiune destinată să ajute pe domn ca să-şi exercite autoritatea supremă în materie judecătorească. Această instituţie fusese înfiinţată de Scarlat Calimach. în Ţara Romînească, în acelaşi scop, a fost creat Sfatul Consultativ, al cărui preşedinte a fost Logofătul Nestor2). în anul 1829 Donici a încetat din viaţă după o boală de cîteva luni. Andronachi Donici a luat parte cu însufleţire la manifestările care urmăreau să aducă în Moldova transformări sociale, după noile concepţii progresiste. Consulul francez îl numea una dintre personalităţile cele mai neastîmpărate din ţară3). El a făcut parte din grupul revoluţionar al Cărvunarilor, care cereau între altele să se respecte vechile drepturi ale ţării, şi în prim rînd cereau domnie pămînteană. El a participat — în special — la diferite lucrări cu caracter juridic din vremea sa. Acest jurist a luat o parte însemnată, îndeosebi, la alcătuirea Codului Calimach4). Donici a făcut parte din comisiunea de elaborare a proiectului acelui cod, comisiune care cuprindea pe mitropolit şi pe veliţii boieri, cunoscători mai ales ai obiceiurilor. Apoi el trebuie să fi participat în Sfatul de Obşte, în care s-a dezbătut proiectul codului. Papadopol-Calimach, care avea acte ale familiei Calimach, citează printre colaboratorii domnului, în primul rînd pe Flech- x) Andrei Rădulescu, loc. cit., p. 9 şi 20. 2) Andrei Rădulescu, Logofătul Nestor. Viaţa şi activitatea lui. Bucureşti, 1910, p. 24. 3) Andrei Rădulescu, loc. cit., p. 11. 4) Andrei Rădulescu, Izvoarele Codului Calimach, p. 21—22. INTRODUCERE tenmacher, apoi pe Donici şi în al treilea rînd pe Cuzanos, după care urmează Scheletti, Conachi, mitropolitul Yeniamin şi alţii. Este probabil că el a avut un rol de seamă şi la alcătuirea aşa-nu-mitei „Constituţii de la 1822“, operă a cărvunarilor şi pe care domnul Ioniţă Sandu Sturza a aplicat-o în parte, după cum este probabil că Donici a luat parte şi la întocmirea Codului penal din 1820—26, proiectat încă din timpul domniei lui Scarlat Calimach. ★ Donici a dat, fie singur, fie cu alţii, şi diferite deslegări, consultaţii, eare se cereau de instanţele judecătoreşti sau de alte autorităţi ori de particulari. Nu se ştie dacă el ţinea registre — cum obişnuia Flechten-macher — dar sînt dovezi despre consultaţiile lui1). Donici a început, între cei dintîi, să-şi motiveze hotărîrile, arătînd textele, capitolele şi paragrafele pe care se sprijinea. Prin felul său de a judeca, prin cultura sa, dar mai ales prin observarea strictă a legii şi prin motivarea hotărîrilor a impresionat pe contemporanii săi, care — spunea Negruzzi — „se minunau văzînd citate para-grafuri, cînd mai înainte se cita numai voinţa şi socotinţa neîntemeiată pe nici un cap de pravilă”. Atît de mult a impresionat acest nou procedeu, încît s-au şi făurit şi răspîndit pe seama lui cunoscutele versuri : „Dacă ai vreo judecată Mergi la Donici de te-arată, Căci el pînă şi-n pilaf, Va găsi vreun paragraf”. Modul cum şi-a făcut datoria în diversele însărcinări a atras lauda tuturor. Ioniţă Sandu Sturza făcîndu-i un dar, la 10 ianuarie 1826, îl numeşte „cinstit şi credincios” şi arată că „din tinereţe se află slujind pămîntului acestuia cu credinţă şi cu dreptate”. Acel domn a apreciat elogios modul cum Donici îşi îndeplinea datoriile în funcţiunile ce i se încredinţaseră2). Necesitatea de a se întocmi legi scrise, spre a se «uprinsui°şi izvoarele evita neajunsurile dreptului nescris, se făcuse simţită şi Manualului Donici. în ţările noastre. Paharnicul Toma Carra a tradus la 1804, în limba neogreacă, Manualul lui Constantin Armenopol. în urmă Alexandru Moruzi îl însărcinase x) Andrei Rădulescu, Juristul Andronache Donici, p. 27 şi urm. 2) Andrei Rădulescu, loc. cit., p. 19 — 20. 8 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI să întocmească din Basilicale un cod civil şi penal, dar în 1806, Carra a încetat din viaţă, după ce întocmise numai materia persoanelor. Andronachi Donici s-a gîndit să întocmească un manual de drept în romîneşte, probabil îndemnat — şi în orice caz ajutat — de mitropolitul Yeniamin Costache. Tipărirea a început în 1814, în tipografia Mitropoliei. Lucrarea avea titlul Adunare din pravilele împărăteşti sau aleagire cuprinzătoare foarte în scurt de cele mai trebuincioase pravile alcătuite cu mare lesnire spre înţelegerea şi ştiinţa tuturor. Alcătuită de dumnealui boer A. D.. s-au scris la anul de la Hristos 18131). După ce s-a tipărit o parte din file, Scarlat Calimach a înştiinţat pe mitropolit — care sprijinise tipărirea — că titlul nu este potrivit cu cuprinsul cărţii şi că a hotărît ca toate filele tipărite pînă atunci să se dea lui Mihalacbe Sturza, agă, şi să se înlocuiască titlul astfel : Adunare cuprinzătoare în scurt de pravilele cărţilor împărăteşti spre înlesnirea celor ce să îndeletnicesc întru învăţătura lor1 cu trimiterea cătră cartea, titlul, capul şi paragraful împărăteştilor pravile. într-acest chip dar se dă voie a se tipări acea carte2). Autorul a trebuit să se supună şi a pus pe copertă numele său întreg, ţinînd seamă şi de dispoziţiile ce i s-au dat. Drept mulţumire pentru sprijinul şi ajutorul dat, a închinat-o mitropolitului printr-o dedicaţie scrisă într-o frumoasă limbă a vremii. Lucrarea lui Donici are o mare însemnătate pentru dreptul romînesc. Deşi nu era o lege în adevăratul sens al cuvîntului, ea a fost întrebuinţată aproape ca atare în Moldova pînă la 1 octombrie 1817, cînd a fost pus în vigoare Codul Calimach. Dar şi după această dată a fost mult folosită, pentru că acel cod era scris în greceşte, fiind tradus şi publicat în romîneşte abia în 1833. Manualul lui Donici a fost utilizat pînă tîrziu spre jumătatea veacului al XlX-lea. C. Xegruzzi spunea în prefaţa ediţiei din 1858, că „nu mai puţin e trebuitoare şi ar ocupa un foarte onorabil loc pe masa oricărui tribunal”. Manualul lui Donici cuprinde o predoslovie în care se arată multe din principiile după care s-a călăuzit autorul, cunoştinţele lui, izvoarele de care s-a servit, precum şi scopul urmărit. Partea I a acestei prefeţe, în care se arată bazele unei adevărate pravile, cuprinde referinţe la dreptul natural, concepţie foarte răspîndită atunci. Donici dă lămuriri şi exemple despre ceea ce este „fireasca dreptate U, care trebuie să stea ca temei al oricărei pravile. Apoi arată pe scurt istoria dreptului roman, indicîndu-i diferitele izvoare. *) Academia R.P.R., mss. 444. 2) Academia R.P.R., docum. 148/LXXIV. INTRODUCERE 9 -.Despre cele 6 cărţi ale lui Constantin Armenopol, pe care îl numeşte înţelept” el arată că acea adunare de legi a fost bine făcută în limba elină, dar că s-a tradus apoi în „limba proastă grecească” care a „întunecat slova cărţii, neglăsuind cu textul şi abătîndu-se de la noima cea adevărată”. Autorul se referea probabil la traducerea în limba neogreacă a Exabiblos-ului lui Armenopol făcută de Spanos, la 1766. Donici arată că evoluţia dreptului roman a continuat, făcîndu-se „hrisoave şi aşezămînturi şi hotărîri asupra multor pricini şi novele”. Pravila, spune el, trebuie să se alcătuiască pe înţelesul tuturor, astfel încît să nu mai fie nevoie de vreo tălmăcire. El adaugă că adunarea sa de legi a fost făcută cu scopul de a se asigura o mai bună „împărţire a dreptăţii în ţară şi de a se înlesni învăţarea ştiinţei pravilelor, adăogînd şi obiceiurile cele aprobăluite a pămîntului Moldovei”. Autorul socotea că lucrarea lui va folosi tinerilor ca să înţeleagă împărăteştile pravile şi va ajuta pe judecători să găsească cartea, titlul, capul şi paragraful din acele pravile. Lucrarea mai era însă destinată să servească şi împricinaţilor la judecată, precum şi în genere, celor care voiesc a se apăra de strîmbătăţi şi de vicleşuguri. I Manualul lui Donici are 43 capitole, care cuprind 509 paragrafe. Aproape toate privesc materii de drept civil, afară de capitolul „despre vinovăţii” care are dispoziţii penale. în primele cinci capitole s-au înscris principii asupra pravilelor în general şi interpretarea lor, asupra judecătorilor şi datoriilor lor, cum şi scurte norme despre organizarea judecătorească şi despre judecată, jăluitor şi pîrît, despre forma jalbelor şi reprezentarea prin vechili. Trimiterile indicate pe marginea textului arată izvoarele : Dreptul roman şi greco-roman, în special Institutele lui Justinian, Basilicalele, Novelele, Manualul lui Armenopol, Manualul lui Mihail Ataliatis, cartea lui Leunclavius, Cîrja arhierească. A folosit apoi Sobornicescul Hrisov al lui Alex. Mavrocordat, precum şi obiceiurile pămîntului. în Biblioteca Academiei R.P.R. se află un manuscris al lui Donici, sub nr. 444 din 1813, care are un conţinut mai redus decît cuprinsul manualului tipărit şi se deosebeşte şi prin împărţirea materiei în diferite capitole. Este neîndoios că acest manuscris nu a servit pentru tipărirea lucrării sale. Trimiterile la izvoare din Manual sînt exacte în ce priveşte Institu- \ tele lui Justinian şi Exabiblos-ul lui Armenopol, afară de unele din cele/^ referitoare la împărăteştile Pravile care nu se potrivesc cu Basilicalele publicate de C. An. Fabrotus. A doua ediţie a Manualului a fost tipărită, tot cu trimiteri la izvoare, de Costache Negruzzi, la 1858. 10 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI A treia ediţie s-a publicat de Constantin Hamangiu în 1907, dar cu oarecari greşeli de tipar şi fără indicarea izvoarelor1. Ediţia ultimă s-a tipărit la Chişinău în 1920 sub titlul: Codul Andronachi Donici, Manualul a fost tradus şi în limba rusă în 1831, 1850 şi 1904. Pentru întocmirea ediţiei de faţă a fost folosită ediţia din 1814, tipărită sub supravegherea autorului, autorizată de domn şi care reprezintă textul autentic al acestei adunări de pravile. Ediţia mai cuprinde şi principalele indicaţii bibliografice, indice de cuvinte, indice de materii. consideraţii în ceea ce priveşte redactarea, Donici a urmat generale. cele expuse în precuvîntare şi a întrebuinţat o formă clară, precisă, — dar nu prea succintă, care să aibă nevoie de interpretare — ci mai dezvoltată, însă mai uşor de înţeles şi de cei fără multă pregătire juridică. Donici a întocmit planul lucrării sale într-un mod deosebit de acela întrebuinţat de codurile cunoscute pe atunci. Opera sa nu cuprinde sistematizarea clasică : persoane, bunuri, obligaţii şi contracte, la care se mai adaugă ceva despre acţiuni. Urmărindu-şi scopul de a face un manual care să ajute pe justiţiabili şi pe judecători, autorul a început cu o introducere în materia dreptului, cu indicaţiuni privitoare la organizarea judecătorească, cu norme despre valorificarea dreptului în justiţie şi apoi a intrat în materia dreptului civil propriu-zis. S-a ocupat de drepturile reale şi accesoriile lor, de obligaţii şi mai pe larg de contracte; apoi de materia persoanelor, a legăturilor de familie, de contractul de zestre, testamente şi succesiuni; iar în cîteva capitole s-a ocupat şi de probe. El a orînduit materiile într-un mod logic şi întrucîtva mai apropiat de tendinţele moderne. Deşi asupra realizării planului pot fi făcute oarecare obiecţiuni, atît în general, cît şi ca mod de întocmire a capitolelor, trebuie să recunoaştem, totuşi, că acest plan are o notă originală faţă de legiuirile apărute la noi, în acea vreme şi chiar faţă de multe din cele străine. Donici a înscris idei foarte înaintate, care apăreau pentru întîia oară într-o lege din Moldova, cum a fost aceea cu privire la interpretarea legilor, recomandînd ca judecătorul să tălmăcească, în caz de îndoială, cu bunătate şi cu iubire de oameni; să nu caute cum au hotărît alţii ase- *) *) Codai general al Romlniei, voi. I, apendice, p. 28 — 63. Andrei Rădulescu, Recenzie în Curierul judiciar, nr. 50, 1908. INTRODUCERE 11 menea pricini, ci însuşi să socotească cum să dea hotărîrea. în pricini penale — de vinovăţii — cere judecătorului să nu se grăbească a da hotă-TÎrea, dar nici să nu prelungească pricina. Vorbind despre avocaţi, cere ca judecătorii să aibă grijă ca nu cumva o parte împricinată să aibă avocaţi pricepuţi şi cu experienţă, iar cealaltă parte numai nepricepuţi; de asemenea să nu se întîmple înţelegere între avocaţi pentru ,,împilarea dreptăţii”. Manualul lui Donici are şi meritul de a fi prima lucrare juridică mai cuprinzătoare scrisă în romîneşte, dacă lăsăm la o parte pravilele lui Vasile Lupu şi Matei Basarab, care sînt în alt gen. Lucrarea are o deosebită valoare ştiinţifică, atît prin felul cum sînt aşezate materiile despre care tratează, cît şi prin ideile cuprinse în text. Trebuie să semnalăm şi sentimentele patriotice arătate în predoslovie. s Acest manual constituie şi o foarte însemnată manifestare culturală, intr-o vreme cînd se credea de unii că în limba noastră nu s-ar putea exprima rînduieli de drept. MANUALUL JURIDIC AL LUI ANDRONACHI DONICI PREA O SFINŢITULUI, DUHOVNICESCULUI PĂSTORIU, MITROPOLIT AL MOLDAV IEI, KYRIO KYRIO VENI AMIN, FIIASCĂ ÎNCHINĂCIUNE. Cătră cine altul s-ar cădea mai cu cuviinţă a să înfăţoşa cartea aceasta şi a să aduce prinos ostenealelor meale, decît cătră preaosfinţiia voastră, pre carele am aflat unul singur sîrguitoriu a o aduce la lumină spre a fi multora de folos. Mul-ţemirea să va propovedui pentru deapururea, darul să va mărturisi întru obştie, binele să va povesti întru adunarea multora, pildă va fi urmaşilor şi îndemnare întru ceale mai desăvîrşit ! Eu nu aş fi sporit talantul deacă nu aşi fi aflat pre preaosfinţiia voastră doritoriu binelui. Norocire au fost mie buna voinţă a preaosfinţiilor voastre, însă îndoită mie norocire prin aceasta au fost a privi cu adease apropiiare slăvitele daruri ale preaosfinţiilor voastre : adîncimea smereniei, înălţimea întru desfătarea slăvitelor cugetări a dumnezeeştii măriri, rîul cel nesfîrşit al blîndeţii, a bunei voinţi şi a sfaturilor celor cu priinţă cătră toţi de obşte, căldura dragostii cătră Dumnezeu şi durerea cătră cel de aproape. Şi, o ! fericită turmă, carea necontenit auzi glasul păstoriului tău, celuia ce te povăţuiaşte, celuia ce îţi dă bune pilde şi îţi deşchide din sînurile părinţeşti, trimiţîndu-ţ adeaseori în scris sfaturile mîntuirii tale. Şi, o ! norocite norod, avînd făcliia de apurure aprinsă întru sfeaşnicul ei. Stea de lumină întru amiază zi, nor luminos spre povăţuire, soare care nu întunecă ochii celor ce privesc cătră dînsul, izvor de adăpare prin sfaturi de mîntuire. Podoabă besearicii, Slavă besericescului cliros, laudă patriei şi povestirea de laudă celor după noi! Plecatul fiiu sufletesc, ANDRONACHI DON ICI tio zuy PREDOSLOVIE SAU POVĂŢUIRE SPRE ÎNŢELEGEREA CĂRŢII Un înţălept din cei vechi iscusit întru ştiinţa dreptăţilor şi întru înaltă isteţimea minţii şi a limbuţiei ceii desăvîrşit, Chicheron zice : că adevărata pravilă iaste dreapta cunoştinţă carea iaste înfiinţată la toţi oamenii, adecă mustrarea cugetului. Aceaia porunceaşte a face binele, aceaia popreaşte a face răul, aceaia îndeamnă spre a nu vătăma pre nimenea, aceaia sfătuiaşte spre a da lucrul strein celuia ce i să cuvine, aceaia povăţuiaşte spre a face aleagere dreaptăţii din strîmbătate.iTupoate cineva a ridica această dreaptă cunoştinţă ce iaste omului dăruită dela Dumnezeu, nici poate alcătui cineva pravilă împotriva dreaptei cunoştinţă, căci singură pravila opreaşte (vezi titlul 1, cap. 7). Şi aceasta nu iaste trebuinţă spre a să tîlcui, căci iaste înfiinţată la om şi înţelegătoare ; adecă planul tuturor pravililor iaste dat din fire întru cunoştinţa şi înţelegerea fieşte căruia om. Drept aceaia înţeleagerea cea cuvîntătoare a omului are puteate de pravilă nu din zioa carea s-au scris, precum s-au scris pravilile, ci dintru început şi deapururea. Aceştii înţeleageri cuvîntătoare, aceştii înfiinţate cunoştinţă a omului, urmînd judecătorii cei dintru în vechime a Rîmleanilor, au dat în scris hotărîrile judecăţilor ce au urmat asupra a fealuri de pricini, ca să se păzească ca oişte pilde urmaşilor lor ; iar pravile asupra pricinilor de judecăţi în scris nu au fost, ci ceaia ce da cunoştinţa judecătorilor şi hotărîrile stăpînirii să făcea pravilă. Mai în urmă au adus Rîmleanii de la Athinei şi de la alte locuri pravile, care şi acealea nu era îndestule spre întregimea a obşteştii dreptăţi ; şi au mai alcătuit şi alte pravile adăogînd şi obiceaiurile vechi, ca să se întrebuinţeaze la deosebite pricini, adunîndu-le în 12 table la anii 18 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DON1CI 305 a împărăţiei rîmleneşti. Şi dintru această mulţime de pravile de tot fealiul nu să putea alcătui alt cevaşi decît numai o îndoială asupra dreptăţilor. împăratul Iulie Chesariul, carele au împărăţit la anii de la zidirea lumii 5464, adecă cu 45 de ani înaintea naşterii Mînt-uitorului, s-au ispitit a pune în orînduială aceaste pravile, însă nu au putut a aduce lucrul întru săvîrşire. Asemenea şi împăratul August, carele au împărăţit la anii 5509, adecă la 41x) ani după naşterea Mîntuitorului, au vrut ca să dea o regulă spre a se păzi dreptatea cu chipul carele trebuia să urmeaze fieştecarea judecată. Cu toate aceastea senatul rîmlenesc urma pre toată zioa a da noă pravile. în urmă Ermoghen şi Grigorie, înţelepţii s-au sîrguit a le aduna toate aceastea şi a le pune în orînduială pentru ca să se păzească ca neşte pravile statornice, adăogînd şi aşăzemînturile şi hotărîrile împăraţilor celor de mai înainte; însă sfătuitorii dreptăţilor nu contenea a da sfaturi a supra drept ătilor. în urmă împăratul Adrian, carele au împărăţit la anii 5648 de la zidire, iar de la Hs. 139, iarăşi au vrut să adune toate aceale de mai înainte hotărîri asupra dreptăţilor şi să facă o aleagere pentru ca să se păzească ca nişte hotărîri veacinice; însă iarăşi senatul sfătuitoriu şi răspunsurile praviliştilor n-au contenit. După aceasta împăratul Theodosie cel Tînăr, carele au împărăţit la anii 5952, aseamenea s-au ispitit a pune pravilile în orînduială făcînd şi condică de o adunare a aşăzemînturilor împărăteşti şi a fealiuri de hotărîri; însă iarăşi nu au adus lucrul întru săvîrşire. Apoi în urmă împăratul Iustinian, carele au împărăţit la anii de la Hs. 528, cu multă sîrguinţă şi chieltuială au adunat toate aceale de mai înainte pravile în 50 de cărţi, pre care le-au numit Dighesta. Acesta au adunat întru-o carte şi toate aşăzemînturile împăraţilor care era cuprinsă întru aceale condice a lui Ermoghen, Grigorie şi Theodosie. (Care aceaste pravile sînt întrebuinţate întru toate stăpînirile oblăduitoare a lumii, adăogite cu puţine deosebite politiceşti aşăzemînturi, după a ţărilor trebuinţă şi folos care să numesc a edict-a). Acesta au făcut şi cartea aşăzemînturilor ce să numesc Noveale (Neare). Acesta au făcut şi Instituţiile pravililor, care deapururea pot să slujească ca nişte povăţuiri celor ce doresc a învăţa pravilile şi întru adevăr, vreadnic iaste de toată lauda şi pomenirea. Cu toate aceastea deacă ar fi urmat aceaiaşi rînduială carea au aşă- x) Data din original PREDOSLOVIE 19 zat-o la Instituţiile sale şi deacă ar fi pus asupra fieştecăriia pricini hotă-rîrile ceale nestrămutate şi deacă ar fi aşăzat întru-o sistimă toate pricinile de judecăţi, urmînd aşăzemînturi a dreptăţii, întru adevăr putea să fie o pravilă obştească şi nestrămutată. Mai pre urmă împăratul Leon înţeleptul şi filosoful, carele au împă-rătit la anii de la Hs. 887, toate aceastea le-au adunat întruna şi au alcătuit Pravilile împărăteşti în 60 de cărţi. Cum şi mai în urmă, în zilele împăratului al Răsăritului, Mihail Duca, carele au împărăţit la anii de la Hs. 1025, din poroncă au alcătuit înţeleptul Mihail Pselos adunarea pravililor. Asemenea şi pravilistul Mihail Ataliatis au alcătuit iarăşi din poronca împărătească adunarea sau aleagerea pravililor împărăteşti foarte în scurt şi prin bună rînduială. Iaste şi cartea de adunarea pravililor a judecătoriului Thesaliei şi prea înţeleptul Constantin Armenopulo, pre carea o au alcătuit la anii de la Hs. 1145, în zilele împăratului Emanuil Comnino, din ceale de mai înainte alease aşăzeminturi din pravile de cătră împăraţii Leon şi Constantin, carii au împărăţit la anii de la Hs. 785, şi dintru ale împăratului Yasilie Machedonul, carele au împărăţit la anii de la Hs. 865, şi din însuşi cărţile împărăteştilor pravile, cu aleagerea celor trebuincioasă canoape. Cît pentru cartea aceasta, nu iaste îndoială că aceaia ce iaste scrisă în limba elinească şi latinească iaste întru adevăr vreadnică de toată lauda. însă cu tălmăcirea acei cărţi ce s-au urmat în limba proastă grecească, cu totul s-au întunecat slava cărţii, neglăsuind tîlcuirea cu textul şi abătîndu-să din noima cea adevărată, în cît poate a să da pricină la ceale mai mari îndoeli a dreptei cunoştinţă. Apoi atît mai înainte, cît şi în urmă, după vreame au urmat a să face multe hrisoave cu aşăzemînturi şi hotărîri asupra a multor pricini şi noveale, care toate aceale următoare sînt ceale mai cu dreptate, dintru care s-au făcut această carte de adunarea şi aleagerea pravililor împărăteşti, ' cuprinzetoare de ceale trebuincioasă pravile pentru toţi de obşte, alcătuită cu toată înlesnirea ca să fie spre înţăleagerea şi ştiinţa tuturor; fiindcă nu iaste a să îndoi cineva cum că pravilile să cuvine a fi cu cea mai lămurită glăsuire, leasne spre înţăleagere şi fără a lăsa cea mai mică . îndoială nimănuia. Şi pentru aceasta socotesc că ispitindu-să cineva a tîlcui din cuvînt în cuvînt şi întru aceaiaşi înaltă şi împodovită rostire precum sînt capetele pravililor, în loc de folos poate să aducă prihană pravililor şi îndoială asupra dreptăţii şi zăticnire la hotărîrea dreptei judecăţi. Şi iarăşi, ispitindu-să cineva a găsi unile din capetele pravililor şi a le tîlcui după părerea sa, nu va pricinui altă ceva decît o alunecare din 20 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI dreapta cunoştinţă şi din dreapta judecată a cuvîntului celui înţălegă-toriu. Am zis „după părerea sa”, căci părerea nu să naşte din alt ceva decît din necercetarea cea cu străbatere spre aflarea adevărului şi a lămuritei cunoştiinţă a fiinţii lucrului; fiindcă pravilile dintru început nu s-au alcătuit într-alt chip, decît după fireaştile şi după obşteaştile dreptăţi a neamurilor şi după sfătuirea cuvîntului înţălegătoriu ce iaste înfiinţat omului, prin care povăţuindu-să, înţelepţii au alcătuit pravilile politiceşti şi au făcut aşăzemînturi şi hotărîri asupra pricinilor ascultînd sfatul şi povăţuirea ce le-au dat mustrarea cugetului; căci nu poate fi mai iscusit judecătoriu decît mustrarea cugetului omenesc nici mai bun pravilist decît lumina cea înfiinţată a cugetului, prin carea însuşi omul iaste martur lui — şi de binele sau răul şi de dreptatea sau strîmbătatea ce voieaşte a face. Deci firească dreptate iaste care nu numai omului ci şi pasărilor ceriului şi dobitoacelor iaste înfiinţată din fire, precum am zice : părinţii a iubi pre fii şi fiii pre părinţi, părinţii a să sîrgui pentru buna creaştere şi bună starea fiilor, fiii a să supune cătră părinţi. Şi iarăşi fiii a purta de grijă la slăbiciunea părinţilor şi la întîmplările lor a să sîrgui spre izbăvire, îndatorindu-să cu aceaiaşi îndatorire a să ajuta şi a să apăra unii pre alţii. Şi iarăşi, firească dreptate iaste precum am zice : căsătoria cea legiuită între bărbat şi femeaie, spre câştigare de soţie şi de fii moştenitori, sprijinitori la slăbiciunea bătrîneaţelor lor. Asea menea fireasca dreptate iaste fiii a moşteni întru toate pre părinţii lor săvîrşindu-să fără diiată, ca unii ce sînt născuţi dintru aceaiaşi familie, şi părinţii pre fiii lor asea menea, şi iarăşi, prin pravilile politiceşti a să îndatori pre părinţi spre a lăsa prin diată legiuita parte din moştenire fiilor, cum şi fiii părinţilor, şi iarăşi, neurmînd fireaştelor dreptăţi şi călcînd preste fireasca povăţuire, a-i depărta din moştenire ; fiii a cîştiga dreptăţile familiei, ca unii ce printr-înşii viiază familia şi nu să stinge; părinţii a avea pre fiii lor supuşi, ca unii ce sînt născuţi în casa aceaia a căriia stăpîn iaste tatăl şi muma şi sînt eşiţi din trupurile părinţilor lor. Şi iarăşi părinţii spre a purta de grijă pentru hrana şi creaşterea fiilor lor, fiindcă nu să pot singuri a să hrăni pre sineşi şi a-şi purta de grija celor trebuincioasă şi de folos ; iar viind în stare a-i slobozi pre fii de supt stăpînirea lor, ca unii ce au cîştigat puteare spre a-şi purta singuri de grija celor trebuincioasă. Femeaia a fi cu supunere cătră bărbat fiind partea cea slabă; şi bărbatul a purta de grijă pentru femeaia sa şi pentru zeastrurile ei, fiindcă iaste firea cea gingaşă, toate aceastea fiind prin fireasca povăţuire. Şi iarăşi, firească dreptate iaste ca omul să fie slobod a face cu lucrul ce iaste drept al său, ceaia ce va voi, după a sa plăceare, însă fără a să abate din ceale ce sînt oprite prin poruncă în epicratiia patriei sale, fiindcă atuncea greşaşte împotriva pravilii poli- PREDOSLOVIE 21 ticeşti Şi iarăşi, firească dreptate iaste ca fieşte carele om să fie stăpîn casii sale, avearii sale şi acelor deplin cîştigate prin dreptate ; şi fieşte-earele om născîndu-să în lume a fi una din părţile familiei întru carea ş-au născut, a cîştiga dreptăţile stării sale şi a patriei sale şi a avea dreptăţile sale în lucrurile ce i să cuvin a le stăpîni şi sînt drepte ale sale. Şi pentru aceasta .iaste ajutat de pravile asupra celor ce s-ar ispiti a le aduce supărare la dreptăţile lor (vezi titlul 6, cap. 4) urmînd împotriva fireştii dreptăţi ce iaste îndatorit fieştecarele a păzi. Iar obştească dreptate a neamurilor iaste, precum am zice, întru a oamenilor împreună petreacere, obştească pravilă carea oamenii dela sineşi au aflat, precum : a dărui unul altuia, a să împrumuta unul de la altul, a schimba unul cu altul, a vinde lucrul său şi a-1 cumpăra altul (vezi titlul 9, cap.l), a supune lucrul său supt stăpînirea cea politicească, cătră altul, prin năimeală sau orînduire de veaci sau vremealnică, cu bezmăn de veaci sau vremealnic, a supune lucrul său supt păstrarea altuia lăsîndu-1 depozit, a face învoiale, compro-mesuri unul cu altul, a da cuvîntul său unul cătră altul; d'ntru care să nasc îndatoririle unuia cătră altul prin alcătuirile şi tocmealele ceale cu bună priimire şi cu bună credinţă despre amîndouă părţile spre a da şi a lua sau a face ceva. Deaci abătîndu-să cineva din ceaia ce iaste îndatorit, să nasc jalobele asupra celor ce greşesc cătră alţii, nepăzind îndatorirea lor, sau greşind cătră alţii prin faptele lor aducătoare şi pricinuitoare de pagubă (vezi titlul 6, cap. 3) precum : asuprind cineva pre altul, înşălîndu-1, sau sîlindu-1 prin silnicie spre a face ceva, sau furînd cineva lucrul altuia, sau într-alt chip aducîndu-1 spre păgubire şi vătămare, pentru a cărora înfrî-nare s-au făcut pravilile, care dau fieşte căruia ceaia ce i să cuvine după dreptate şi pedepsesc pre acei ce fac vicleşuguri, silnicii, nedreptăţi (vezi titlul 1, cap. 6) sau greşesc prin alte fapte de vinovăţii, rînduindu-le pedeap-sele greşalelor spre contenirea faptelor, împotriva răutăţii şi neomenirii adecă împotriva celor ce popreaşte cu vîntul cel înţălegătoriu ce iaste înfiinţat omului; dintru care înţelepţii povăţuindu-să au alcătuit politi-ceasca dreptate, prin carea mul cîştigă lucrul ce i să cuvine a-1 avea sau a-1 lua, urmînd după dreptăţile care hotărăsc aşăzemînturile pravilelor (vezi titlul 9, cap. 10 şi 14 şi ceale următoare capete). Pentru aceasta eu socotesc că un cuvînt de prisos sau nepotrivit la tîlcuire, sau un cuvînt de îndoială, sau o noimă neînţăleasă precum să cade şi acoperită cu podoaba cuvintelor poate să aducă prihană pravililor. Eu, pentru datoria cea cătră patrie şi dragostea cea cătră ai miei patrioţi, am jărtvit ostenealele meale; căci a sluji cineva patriei sale şi a păzi dreptăţile ei şi a iubi pre patrioţii săi iaste una din datoriile ceale neapărate. Pentru aciasta n-am cruţat ostenealele întru îndelungă cetire şi 22 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI întru adunarea la un loc şi alăturarea canoanelor ce privesc tot cătră aceaiaşi pricină; care ăm socotit că să cuvine a fi la un loc, spre tîlcuirea pricinilor întru o curgere, nădăjduind că va avea multă bucurie cetitoriul carele va ceti cu luare aminte şi va vedea chipul cu carele iaste tîlcuită noima a fealiuri de fealiuri de capete din pravilă care privesc tot cătră aceiaşi pricină, însă prin deosebită rostire şi ritoricească împodobirea cuvintelor, nu să va îndoi de ostenealele meale şi de aleagerea şi deosbirea ce am făcut a celor ce sînt întru o neaşăzată rînduială şi a celor ce sînt întru o deosebită înţeleagere, povăţuindu-mă din învăţătura instituţiilor, care am cîştigat în vîrsta tinereaţelor meale, în limba latinească. Căci ştiinţa pravililor fiind una din epistimile care sînt supusă a să învăţa prin profesor, preste putinţă iaste a să ispiti cineva numai din canoanele Panthectilor şi a Condicilor şi a celor adunate dintru aceaste împărăteşti pravile a să întrebuinţa după plăcerea de unele şi a lepăda pre altele, neavînd povă-ţuirea instituţiilor adecă a elementurilor dintru care să alcătuiaşte atîta mulţime a capetelor pra vilii. Această carte poate a fi de obşte spre folos, fiindcă priveaşte spre cîştigarea ştiinţii dreptăţilor şi a lăudatei petreaceri intre oameni, poate a fi de mare folos şi pentru tinerii carii o vor ceti cu luare aminte, şi prin aceasta, povăţuindu-să şi întru cetirea şi tîlcuirea împărăteaştelor pravile în limba latinească sau în limba elinească, vor cîştiga mare folos. Căci oricare ar avea dorinţă ca să cîştige ştiinţa pravililor, fără apăfare trebuinţa ceare ca să se îndeletnicească cu o nespusă osteneală întru o îndelungată cetire a şasăzeci de cărţi şi înzecite pe atîtea titluri ale cărţilor şi nenumărate capete, ca să poată culeage şi să deosebească unele din ponturi care privesc cătră pricinile, jalobele şi cearerile ce sînt pentru lucruri şi altele care sînt personaliceşti (vezi titlul 9, cap. 2) şi să le poată alcătui ca să păzească tîlcuirea lor cu bună rînduială, fiindcă sînt împrăştiiate şi fără nici o rînduială, dintru care poate a să da sminteală la urmarea dreptăţii şi osebit, sînt multe capete care nu glăsuiesc tot întru un fealiu între dînsele, mai ales unele cătră altele împotrivindu-să la hotă-rîre, a cărora prefacere şi îndreptare s-au făcut cu ceale următoare mai nemerite hotărîri. Osebit, această carte va fi de mare întrebuinţare pentru un jude-cătoriu fără de preaget, pentru că nu numai va avea toată înlesnirea la pricinile de judecăţi, fiind cea de faţă povăţuire cu trimiterea cătră cartea, titlul, capul şi paragraful împărăteştilor pravile, dar mai vîrtos că de multe ori să întîmplă cel mai iscusit judecătoriu întru ştiinţa pravililor PREDOSLOVIE 23 să nu poată a-şi aduce aminte desăvîrşit asupra vreunei pricini de judecată cum hotărăşte pravila. Fiind dar această condică a pravililor de faţă, iată înlesnirea, după carea nici celor ce să judecă nu le rămîne îndoială şi cuvînt de nemulţemire asupra judecătoriului. Apoi şi spre a să apăra omul în viiaţa sa de strîmbătăţile întîmplă-toare şi spre a întîmpina vicleşugurile prin ştiinţa ce va cîştiga de hotărî-rile canoanelor pra vilii, va avea multă folosinţă, căci pravilile avînd multă privighiiare şi îngrijire cătră aceastea, au legiuit puind aşăzemînturi obşteşti şi temeainice împotriva celor ce s-ar urma cu chipuri amăgitoare şi vicleane precum am zice la facerea dieţilor, cum adeasea vedem că să întîmplă, la care leasne să înţăleage cită rugăminte şi cîte mijlociri şi făţarnică dureare cătră cel ce zace de boala morţii pot să arate acei interesaţi pentru cîştigarea moştenirii lui, spre a-1 abate pre bolnav din slobodă voinţa sa ; precum bărbatul lăcomindu-să ca să cîştige avearea femeaii sale şi femeaia ale bărbatului ei, sau precum am zice pentru zestrea împotriva bărbatului desfrînat care ar voi să o înstreineaze, cum şi pentru cei nevrîstnici şi pentru lucrurile lor cîtă privighiiare şi îngrijire au avut pravila puind aşăzemînturi în ce chip să se facă dieţile şi cînd să se ţie în seamă; cum şi pentru amăgirile ce să pot întâmpla nevrîstnicilor, cum şi pentru ceale ce să urmează din tocmeale şi jalobele ce să nasc dintru aceastea, cum şi pentru înfrînarea cu legiuita pedeapsă a vinovăţiilor. Asea-menea şi pentru aceasta putem să zicem că din pricina neştiinţei pra vililor pot să urmeaze multe strîmbătăţi şi mulţime de judecăţi şi necurmarea şi necontenirea lor. Pentru aceasta eu m-am sîrguit cu multă strădanie a alcătui această carte precît au fost prin putinţă, spre a să înţăleage mai cu lesnire tîlcuirea pravililor şi spre a să afla pusă în rînduială toate pricinile, adăogînd şi obiceaiurile ceale aprobăluite a pămîn-tului Moldo vii. Cu toate aceastea neapărată datorie urmează de cătră cetitoriu a o ceti foarte cu mare luare aminte şi fără grăbire, fiindcă iaste în puţine cuvinte mult cuprinzătoare, şi a o petreace de multe ori, între-buinţîndu-să atît la judecăţi, cum şi la scoaterea a însuşi capetelor din împă-răteştili pravili şi fără îndoială, va cîştiga toată înlesnirea la hotărîrea dreptăţilor, împodobindu-să împreună şi cu ştiinţa pravililor. Căci omul, după ce au apucat odată a cîştiga începuturile ceale obşteşti, atuncea singur să îndeletniceaşte întru ceale mai desăvîrşite, şi nu iaste îndoială că va putea să ajungă la săvîrşirea cunoştinţii asupra a fealiuri de pricini de judecăţi şi va putea cu înlesnire a potrivi pricinile cătră obşteştile canoane. Căci pentru aceasta şi însuşi pravila scrie că nu iaste trebuinţă a privi la 24 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI singure cuvintele ce sînt în scris, ci la tîlcuirea şi puterea lor; şi precum dreapta înţăleagere a omului fireaşte povăţuiaşte (vezi titlul i, cap. 7 şi i0), la carea cerînd şi ajutoriu dela înţelepciunea lui Dumnezeu, carele au împărţit darul dreptei cunoştinţă tuturor oamenilor, iarăşi nu iaste îndoială că vor cîştiga şi vor adăoga cătră sineşi darul lesnii deosebiri, pătrunzînd cu înţelepciunea ceale mai cu îndoială şi greale întîmplătoare pricini şi împreună cîştigînd numele slăvit şi tot binele. Sîrguitoriul pentru Patrie, ANDRONACHI DONICI SCARĂ DE CEALE CE SĂ AFLĂ ÎNTRU ACEASTĂ CARTE Titlul Faţa 1. Pentru pravile ....................................... 1 2. Pentru judecători..................................... 4 3. Pentru jăluitori...................................... 8 4. Pentru pîrît......................................... 10 5. Pentru judecăţi, apelaţii şi eretocrisie........ 13 6. Pentru jalobe........................................ 16 7. Pentru vechil........................................ 19 8. Pentru pricini de datorii de bani.................... 20 9. Pentru pricini de lucruri........................ 24 10. Pentru tocmeale..................................... 36 11. Pentru vînzări ............................ 40 12. Pentru cumpărături.................................. 47 13. Pentru zălog........................................ 49 14. Pentru depozit...................................... 56 15. Pentru năimeală..................................... 57 16. Pentru năimeală de veaci........................ 64 17. Pentru schimb ............................ 67 18. Pentru învoială..................................... 68 19. Pentru dobîndă...................................... 69 20. Pentru chezeşie..................................... 71 21. Pentru zapisă....................................... 72 22. Pentru marturi...................................... 73 23. Pentru jurămînt..................................... 76 24. Pentru danii sau dăruiri........................ 78 2t> MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Titlul Faţa 25. Pentru protimisie .................................. 81 26. Pentru cele ce să cîştigă după dreptatea firească 83 27. Pentru tovărăşie....................................... 85 28. Pentru epitropie....................................... 88 29. Pentru ne vr ist nici................................. 93 30. Pentru logodnă şi cununie . . ...................... 96 31. Pentru spiţile rudeniei............................... 108 32. Pentru darurile înaintea nunţii....................... 110 33. Pentru zeastre........................................ 112 34. Pentru ipovolon....................................... 126 35. Pentru diată......................................... 128 36. Pentru moştenirea cea prin diiată..................... 140 37. Pentru moştenirea cea fără diiată.................. . 155 38. Pentru daniile ceale prin diiată ..................... 164 39. Pentru sinisfora...................................... 167 40. Pentru împărţeală..................................... 169 41. Pentru pricini de vinovăţii........................... 172 42. Pentru hotărîrea judecăţii............................ 178 PENTRU PRAVILE 27 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart.| Tit. Cap. PENTRU PRAVILE Titlul 1 2 1 1 înţelepciunea pravililor iaste o episti- mi, adecă învăţătură, carea învaţă pre om ce iaste dreptatea şi ce iaste strîmbă- tatea. 2 1 10 2 Şi dreptatea iaste carea f'ieşte căruia dă ceaia· ce i să cuvine a lua, întocma după cum hotărăsc canoanile pravililor; iar strîmbătatea iaste împrotiva dreptăţii. 3 Fiind dar că această epistimi cu multă osteneală şi sîrguinţă s-au alcătuit 2 6 15 şi s-au scris după vreame de cătră înţelep¬ ţii veacurilor de mai nainte, pentru aceasta trebuinţa ceare ca tot omul să înveaţe pravilile, fiindcă niminea nu să poate ajuta pentru neştiinţa pravililor, ci numai nevrîstnicii şi femeaile ; însă pe femei 2 4 8 şi pe nevrîstnici ajută pravila ca să nu 9 pătimească păgubire, iar nu să cîştige, 10 4 7 căci pravila şi dreptatea nu priimeaşte ca să cîştige unul din păgubirea altuia sau 24 2 4 să se păgubească cineva pentru cîştigul altuia. 4 Pentru aceaia dar scrie pravila că 2 6 15 atît mireanii cît şi cei bisericeşti, toţi după pravile au să urmeaze. 5 Iar puterea pravilii iaste spre a poronci ceale bune, a opri ceale reale şi a înfrîna o 1 81 cu pedeapse pre cei vinovaţi. 6 Şi fiindcă pravilile au întru sine ob¬ şteşti aşăzămînturi pentru toţi de obşte, 2 1 19 pentru aceaia deacă să va întîmpla să în Instituţiile împ. Const, şi Leon, tit. 1 28 MANUALUL JURIDIC ANDROiNACHI DONICI Din cărţile Cap împ. pravile Cart.| Tit. | Cap. se urmeaze ceva peste canoanile pravililor, 3 141 fiind de nevoe, nu poate să se aducă 2 spre pildă. 7 Şi iarăşi fiindcă pravilile privesc de a pururea asupra dreptăţilor, pentru acea- 2 3 90 ia nici o pravilă nu poate să întărească • ceaia ce iaste împrotiva firii lucrurilor şi împrotiva drepţii judecăţi. 8 Drept aceaia orice să va face împro- tiva puterii pravililor şi ceaia ce pravila 2 6 10 nu priimeaşte greşală iaste şi nu are nici o tărie. 9 Iar fiinţa dreptăţii iaste ca viiaţa omului să fie cinstită, pre nimenea să 2 1 10 nu vatăme şi lucrul strein să-1 dea a cui iaste. 10 Şi înţeleagerea pravililor iaste nu ca să înţeleagă cineva cuvintele, ci tîl- 2 1 2 v cuirea şi puterea lor. 11 Ca o pravilă să păzeaşte şi obiceaiul 2 1 42 veachiu al unii ţări, însă aprobăluit. 12 Aşăzemînturile pravililor ceale mai 44 din urmă sînt mai putearnice decît ceale o 6 5 vechi. 13 întru ceale care sînt cu îndoială, să se urmeaze iubirea de oameni şi ceaia 2 1 114 ce să poate socoti cu cale şi după rîn- duială. 14 întru toate, iar mai ales în pravile, să cuvine a socoti ceaia ce să cuvine după 2 3 90 dreptate. 15 La tălmăcirea pravililor trebuiaşte multă luare aminte şi cugetare, în ce 2 1 46 chip la asemenea pricini au urmat hotă- rîrile. PENTRU JUDECĂTORI 29 Din cărţile Cap· împ. pravile Cart. | Tit. Cap. 16 Nimic nu iaste mai mult împrotiva 2 3 116 pravilii şi împrotiva dreptăţii decît vicle¬ 10 2 26 şugul şi ceale urmate prin silă şi de frică. 17 La ceale ce sînt cu îndoială a să înţe- leage în pravilă, trebue să se tîlcuiască cu 2 3 56 bunătatea şi iubirea de oameni, cum şi la pricinile de judecăţi ce sînt cu îndoială să biruiască iubirea de oameni; şi iarăşi, la ceale ce nu să pot dovedi, să se soco- tească ceale ce sînt prin putinţă a să întîmpla şi ceale ce adease să întîmplă, şi cu acest cbip să se poată judeca adevărul. 2 1 21 PENTRU JUDECĂTORI Titlul 2 6 7 1 Judecătoriul carele pentru iubirea de argint, sau pentru sfiială, sau apartini- - rea, nu va urma dreptăţii, iaste osîndit 6 1 25 prin blestem sobornicesc, cum şi acel ce va urni a da hotărîrea dreptăţii pentru 7 2 41 asemenea pricini. 2 Judecătoriul mai mic de doăzăci de 7 2 41 ani să nu să rînduiască, cum nici compro- mensariu. ‘ 3 Judecătoriul datoriu iaste să prii- 6 1 31 mescă cu blîndeaţe pre aceia care cer să se mai cerceteaze de iznoavă pricina lor. 35 4 Judecătoriul să nu priimească peşcheş ß 1 30 decît un puţin lucru, care iaste spre o _L mîncare sau spre băutură. 5 Judecătoriul la pricina carea cercetează 7 6 11 să nu caute cum au hotărît alţii ase¬ 7 1 17 menea pricini, ci însuşi să socotească cu [ § 2 Hrisov sobornicesc a imp. Const, şi Leon Nov. 3 a împ. Alexie Go inii i no 30 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Cap. luare aminte cum urmează pravila şi să 9 3 94 dea hotărîre. o 6 23 6 Judecătoriul, la ceale ce nu să poc dovedi prin marturi şi sînt cu îndoială. să socotească ceaia ce iaste cu cale şi cu 44 18 12 7 iubire de oameni. 1 Judecătoriul la toate pricinile să nu să grăbească a da hotărîre, iar mai cu deadinsul la pricini de vinovăţii, la care 7 65 nu trebue leasne să crează nici zisele, nici scrisele. 8 Acelora să cuvine steapena boeriilor şi cinstea, a cărora sînt ostenealile şi 6 1 8 vîrsta bătrîneaţelor cea lăudată. 9 Cei necinstiţi şi priimitori de mită nu să cade a fi judecători. 6 1 8 10 Cel ce va da mită judecătoriului şi va face strîmbătate îşi piiarde dreptatea ; 6 1 41 iar judecătoriul ce va lua bani şi va osîndi pre cel nevinovat va cădea supt răspun¬ dere. 11 Judecătoriul să se sîrguiască a da sfîrşit pricinilor şi a nu prelungi. 7 ti 12 12 După cercetarea judecăţii cea mai cu amăruntul, datoriu iaste judecătoriul să 7 6 9 mai întreabe pe amîndoă părţile de mai au ca să răspundă; şi, după ce să va 9 1 64 da sfîrşit pricinii, datoriu iaste să cetească hotărîrea întru auzul a îmbe părţilor; 9 1 62 şi de să va întîmpla să lipsească o parte şi să va da hotărîrea, atuncea acea hotărîre nu are nici o tărie. 13 Judecătoriul datoriu iaste a opri fap- tile ceale silnice şi vînzările ceale fără de 6 1 24 preţul cuviincios şi cîştigurile ceale strîm- be şi păgubirile, cum şi pre cei ce sînt în PENTRU JUDECĂTORI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Gap. puteare să nu îngăduiască ca să împileaze 6 1 22 pre cei slabi şi smeriţi de sărăcie. 14 în aşăzămînturile pravililor să hotă- raşte ca, întru toate pricinile, judecătorii să urmeaze cercetările fiind pusă de faţă sfînta evanghelie şi acei cu pricinile; cum şi vechilii lor ce sînt deplin răspunzători, rînduiţi prin vechilemea în scris, mai nainte pană a nu întră judecătorii în cer¬ cetarea celor cu îndoială, îndată după arătarea şi povestirea pricinii, cum şi după ' ceale din protivă răspunsuri şi tăgăduiri din partea protivnicului pîrît, să facă amîn- doă părţile jurămîntul legiuit, adecă din partea jăluitoriului că cn cuget curat au pornit judecata socotind a avea dreptate la cearerile sale, cum şi din partea pîrî- tului că socotind cu sufletul său a avea tot cuvîntul spre a sta împrotivă, s-au înfăţoşat înaintea judecăţii; şi aşa jude¬ \ cătorii să urmeaze judecata, de faţă stînd 7 11 20 sfinta evanghelie înaintea lor. 15 Pricinile pentru care acei ce să judecă nu ş-au adus aminte ca să le arate la 12 2 5 judecată, datoriu iaste judecătoriul a întră şi în cercetarea acelor pricini şi a le ju¬ deca ; căci pentru ceale ce s-au uitat, ju¬ decata nu să stinge. 16 Judecătoriul datoriu iaste a lua sea¬ 42 3 ma şi a cugeta întru sine, socotind ceaia ce iaste mai cu cuviinţă. Nu poate cineva a fi şi judecătoriu 8 1 16 şi advocat dovagiu. 17 Judecătorii criminalului, cu o zi înainte pănă a nu întră în cercetarea pîrî- 60 50 ţilor, să le dea de ştire pentru ca să nu să 32 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. | Tit. Cap. înspăimînteaze de năprasna înfăţoşării şi să nu poată a-şi arăta îndreptările lor. 18 Judecătorii, în zilele duminicilor, să cerceteaze pre cei închişi prin închisori şi 6 3 33 să dea poroncă ca păzitorii să nu să poarte cu cruzime asupra lor, ci să le poarte de grijă pentru hrana lor şi pentru spălarea strailor lor. PENTRU JĂLUITORIU Titlul 3 1 Cel ce ceare şi are a lua trebue să meargă să se judece la judecătoriia ţării, r- ' 5 83 sau a ţinutului unde să află pîrîtul cu i lăcuinţa, sau unde s-au făcut aşăzările şi zapisile. 2 Cel ce zice. acela iaste datoriu să şi 22 1 o dovedească, iar nu cel ce tăgăduiaşte. 7 18 17 3 Jăluitoriul datoriu iaste a arăta toate dovezile lucrului cerşut cu toate stările 15 4 1 împrejur şi toate dreptăţile cearerii sale? 3 iar nu pîrîtul. 4 Cel ce.dă jalobă asupra altuia datoriu iaste mai întîiu să arate celuialalt jaloba i 18 1 întocmai precum iaste scrisă, pentru ca să aibă celalalt vreame sau să se alcătuiască cu jăluitoriul, sau să-şi gătească întimpi- nările sale. 5 La cine va găsi cineva lucrul său, cu n 5 83 i acela să judecă; şi acolo unde îşi va găsi 10 36 13 lucrul său, poate să pornească jalobă şi să ceae dreptul său. 6 Cel ce pîraşte pre cineva pentru vreo vinovăţie, acela iaste datoriu să şi dove¬ 7 14 20 dească şi să deae jurămînt la judecată 60 34 PENTRU PÎRÎT 33 Din cărţile Gap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. cum că nu-1 cleveteaşte, şi nu poate prin singură pîra sa ca să silească pre pîrît să-ş dea îndreptările sale. 7 La pricini de îndoială şi la întîm- plătoarile sfezi, să facă jurămînt atît 7 14 20 jăluitoriul că nu cleveteaşte pre pîrît, nici porneaşte pîră fără dreptate şi cu asuprire, cum şi pîrîtul pre cum că nu va tăgădui adevărul. S Jăluitoriul nu poate cu silnicie a 7 13 trage pre pîrît la judecată. 7 8 24 PENTRU PÎRÎT Titlul 4 1 Pîrîtul poate înaintea judecătorilor 22 1 19 să ceae de la jăluitoriu dovezi, iar de la 22 1 42 pîrît nu să cer dovezi ca să dovedească. 52 2 Pîrîtul, fiind chiemat la judecată şi sorocit, de nu va urma a veni, atuncea 7 4 7 să aduce cu puterea stăpînirii. 3 Pîrîtul, fiind tras la judecată, are din pravilă vadea de trei luni pentru ca 60 35 16 să-şi gătească dovezile sale, aşteptîndu-să cîte treizeci de zile pînă în trei rînduri, 7 4 5 apoi să cercetează pricina jăluitoriului şi nefiind faţă pîrîtul. 4 Pîrîtul are voe a îndatori pre pîrîş ca să dovedească toate vinovăţiile cu care 22 1 59 l-au pîrît, căci trăgîndu-să în laturi şi nedovedind, pravila îl înfrînează pre pîrîş. 5 Pîrîtul nu poate fi întrebat de cătră jăluitoriu cu ce chip stăpîneaşte, nici poate 42 4 69 fi indatorit ca să-şi arate dovezile de unde stăpîneaşte; iar cel ce porneaşte jalobă Nov. 34 a împ. Leon; nov. 105 şi nov. 6 a împ. Gonst. Por-firoghen. 3 - c. 1950 34. MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. 6 7 8 9 pentru moştenirea ce i să cuvine, acela singur poate să ceae dela cel ce o stăpî-neaşte ca să arate cu ce chip o ţine întru a sa stăpînire. Pîrîtul, pentru că să-ş poată aduna mărturiile şi alte dovezi ale sale, i să dă din pravilă vreame, după a locului depărtare ; adecă de vor fi întru aceaiaş ţară, pănă în trei luni, iar de vor fi într-altă ţară megieşită, pănă în şase luni, iar de va fi mai cu depărtare, preste mare, pănă în noaă luni. Zioa după pravilă să socoteaşte că să înceape de la şapte4) ceasuri din noapte şi pănă la şase2) ceasuri a nopţii viitoare. Pîrîtul, cînd face întîmpinare asupra cererii jăluitoriului, arătînd că iaste deosă-bire la mijloc, atuncea însuş pre sine să arată a fi jăluitoriu şi să îndatoreaşte ca să dovedească : precum cînd ar mărturisi cineva că zapisul, ce arată jăluitoriul de datorie, iaşte drept al său şi că datoriia iaste bine, însă ar zice că iaste plătită de mai înainte, sau răfuită din alte soco-teale de daturi, sau cînd ar arăta că zapisul iaste al său, dar l-au dat de frică; atuncea datoriu iaste ca să dovedească sau prin dovezi înscris sau prin marturi vreadnici de credinţă, care să priimească şi jurămînt, iar într-alt chip nu să poate da crezare că s-au plătit, fiind zapisul faţă. Pîrîtul datoriu iaste toate întimpi-nările şi îndreptările sale să le arate la Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. | Cap. 7 17 11 7 17 8 35 1 7 22 1 x) Unul după miezul nopţii (nota noastră). 2) Miezul nopţii (nota noastră). Vezi şi Const. Armenopul, cart. 7. tit. 5, pentru do-bînde şi capetele datoriei. PENTRU JUDECAŢI, APELAŢIE ŞI ERETOCRISIE Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Cap. începutul judecăţii, pentru ca să se cer- 53 ceteaze împreună cu cearerile jăluitoriului 22 1 şi să se alătureze cu dovezile lui. PENTRU JUDECĂŢI, APELAŢIE ŞI ERETOCRISIE Titlul 5 1 Judecata ce să face fără neurmarea x) dreptăţii, iaste fără tărie. 9 1 2 Judecătorii, care sînt îndatoriţi spre a face aleagere pricinii şi spre a da hotă- 7 1 65 rîre, să cuvine cu multă luare aminte să cumpănească pricina şi să dea hotărîre, şi mai întîiu scriindu-să pre hîrtie, scrisele să le cetească părţilor ca să audă hotă- rîrea. 3 După judecata şi hotărîrea sfeatnici- 6 4 1 lor, nu poate cineva să facă cearire ca să 9 1 53 se caute pricina de alţi judecători ce-ş va aleage, ci va face apelaţie înaintea stăpî- nirii să se judece. 4 După hotărîrea judecăţii, să dă împli- 9 3 84 nitoriu ca să împlinească ceale ce s-au hotîrît. 5 Celuia ce i s-au hotărît de cătră jude¬ 9 1 88 cată ca să plătească, i să dă din pravilă 9 10 1 vadea de patru luni ca să găsească bani, dînd însă chiezăşie. 6 Neştiinţa judecătorilor să îndreptează prin aleagerea şi a altor judecători cînd 9 ► 1 iaste cu cale ca să se facă apelaţie. 7 După judecata urmată prin eretocri- sie, ădecă prin aleagere de judecători cu 7 27 priimirea a îmbe părţilor, asupra hotărîrii 2 *) Sic. 36 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din. cărţile Cap împ. pravile • v Cart, .1 Tit. | Cap. ce să va da nu să mai face apelaţie, căci judecata ce să face prin eretocrisie şi cu zapis despre amîndoă părţile de bună priimire a lor rămîne statornică, fără numai cînd să va dovedi că, prin mită, s-au urmat strîmbă hotărîre. Judecata arbitrilor iaste ca o jude¬ 8 cătorie carea nu să supune cătră altă ju- 7 2 30 decătorie, nici cătră deosebită apelaţie de aleşi judecători; pentru aceasta sfîrşindu- 7 2 1 se judecăţile prin eretocrisie, nu să poate să se cerceteaze de al doilea. 9 Cei ce-şi aleg judecători arbitri, adecă 7 2 53 judecători compromensari, sînt îndatoriţi a să mulţemi cu hotărîrea lor, fără numai de să va dovedi că prin ruşfet s-au urmat nedreaptă hotărîre. Deacă doi eretecrite nu să vor potrivi 10 asupra hotărîrii, trebue să se aleagă şi 7 2 17 altul, al treilea, întru a căruia cunoş¬ tinţă şi isteţime trebue să razime; iar 9 3 39 deacă vor fi trei şi unul va lipsi cu depăr¬ tare, destui sînt doi să dea hotărîre; sau deacă doi vor da hotărîre şi al treilea fiind de faţă nu să va uni, destul iaste hotărîrea a celor doi; iar de să va întîmpla să fie de faţă, şi cei doi vor da hotărîre fără a întreba pre cel al treilea, atuncea acea hotărîre nu să ţine în seamă. După ce pîrîtul va face apelaţie, ce- rînd cu aleagere şi alţi deosebiţi judecători 11 ca să fie împreună la cercetare, atuncea 7 17 15 nu iaste să mai facă cearire ca să conte¬ nească judecata, zicînd şi pricinuind că nu-ş are toate dovezile şi cerînd ca să i se mai dea vreame să le adune. PENTRU JALOBE 37 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Cap. 12 Judecătorii datori sînt ca să rîndu- iască a fi deopotrivă advocaţi pentru 3 1 17 amîndoă părţile ce să judecă, adecă să nu fie la o parte procopsiţi şi ispitiţi în limbuţie, iar la ceaialaltă parte neprocop¬ siţi ; şi de va cuteza cineva prin vicleşug a face alcătuire între advocaţi, spre împi¬ larea dreptăţii, să se pedepsească. 13 Apelaţia ce face cineva, cerînd ca să fie şi alţi rînduiţi cu aleagere împreună judecători în cercetarea pricinii, nu iaste 9 1 1 pentru altceva, decît ca să cer cetea ze de nu să urmează vreo greşală. 14 Arbitrul să poate lepăda deacă din cei ce să judecă vreunul îi va zice cuvinte 7 2 32 ocărîtoare, sau va fi ură la mijloc, sau să va întîmpla să se bolnăvească, sau să fie în bătrîneaţe, sau însărcinat cu slujbele stăpîneşti. PENTRU JALOBE Titlul 6 1 Jaloba iaste dreptate spre a-ş ceare 52 1 25 cineva al său prin judecată. 51 2 Jalobele sînt pentru fealiuri de pri¬ 52 1 1 cini, adecă pentru datorii de bani, pen¬ 52 2 52 tru ceareri de lucruri şi pentru vinovăţii. 3 Iar mai de obşte grăind, jalobele sînt pentru îndatoririle ce să nasc din tocmeale, sau din greşale ; şi îndatoririle ce să nasc 52 25 din tocmeale sînt ori pentru lucruri, spre a să da sau a să lua ceva, ori pentru înda¬ 1 toriri prin aşăzarea cea cu priimirea des¬ 52 1 1 pre amîndoă părţile ce să alcătijesc spre 2 a face ceva, ori jalobele să nasc din fapte, 38 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. Din cărţile j împ. pravile Cart. ) Tit. ] Cap. 4 5 6 7 precum pentru amăgiri, înşălăciuni, pă-gubiri, ocări, furtuşaguri şi alte învinovăţiri. Osebit, după rînduială, doă fealuri de jalobe sînt : unele sînt jalobe in rem, adecă dreptate în însuş lucrul acela pre care îl ceare cineva avînd dreptate spre a-şi lua lucrul său de la oricare au pus mîna pre dînsul; cum şi pentru lucrul ce-1 are cineva întru a sa folositoare stăpînire, pre care l-au luat cu bună dreptate dela cel adevărat stăpîn, iarăş are jalobă in rem asupra celui ce s-ar ispiti a-1 scoate din stăpînire. Iar altele sînt personaliceşti, adecă împotriva persoanii acelui ce iaste îndatorit spre a da sau a face ceva. Jalobele ce să dau de cătră jăluitoriu treabue să fie cu deplină arătare a pricinii şi cu toate stările împrejur, căci din cuprinderea jalobei să lămureaşte chipul următoarei judecăţi; pentru aceasta are voe a o îndrepta, sau a o preface deacă s-au greşit ceva, sau s-au uitat a să pune ceva şi, fiind întru deplină săvîrşire, datoriu iaste a o arăta cătră pîrît (vezi titlul al 3, cap 4 a aceştii cărţi). împotriva celor ce le-au murit părinţii nu să poate da jalobă pănă la a noa zi după îngroparea părinţilor lor. Iar creditorii, ce au a lua datorii părinţeşti, treabue să îngăduiască treizeci de zile după îngroparea părinţilor lor. Jalobele ceale personaliceşti, cu trea-cere de zeace şi doăzeci de ani, nu să închid, ce merg pănă la treizeci de ani (vezi titl. 9 cap. 19, 20 şi 23). 52 1 52 n i 18 17 26 2 1 § 4. şi nov. 115, cap. 5, § 1. 35 14 23 2 89 2 50 14 1 PKNTRU VKCHIL j . Din cărţile / Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. i | 8 . Fieştecarea jalobă şi fieştecarea pri- cină de judecată, carea nu să închide la 50 14 4 treizeci de ani, la patruzeci de ani să stinge. A 50 15 1 9 Şi fieştecarea jalobă, din vremea ce va apuca a întră prin judecată şi să va 50 15 1 întîmpla în urmă ca să fie tăceare la mij¬ loc, acea jalobă mearge pănă la patru¬ zeci de ani (vezi titlul 9, cap. 1). [ PENTRU VECHIL 1 Titlul 7 1 Cel ce orînduiaşte pre altul spre a săvîrşi ceva din partea sa, deacă va ispr㬠vi, îşi va lua plata după tocmeală; iar neisprăvind sau făcînd împrotivă din >■· ceaia ce au luat povăţuire, întră supt ju¬ 8 1 1 decată şi nimic nu va lua. Şi iarăşi, după pravilă, vechil sau advocat nu poate fi priimit la judecată fără aleagere, precum surdul şi nevrîstnicul cel ce n-au împlinit şaptesprezeace ani şi cel ce au fost în vinovăţii de moarte şi cel ce au fost do¬ vedit de pîrîş minciunos şi boinicul şi ghiduşul şi alţii aseamenea necinstiţi. 2 Vechilul, ce iaste răspunzătoriu din partea altuia, să îndatoreaşte, după pra¬ vilă, ca să dea cauţie înaintea judecăţii pentru împlinirea celor ce să vor hotărî prin judecată ca să se dea·; şi numai atun- 9 11 20 cea nu poate fi silit rînduitul vechil a da 21 cauţie, cînd acel care l-au orînduit iaste însuşi jăluitoriu şi are a lua ; iar nu cînd iaste pîrît, căci fiind pîrît, atuncea vechilul să îndatoreaşte a da ehiezaşie sau cauţie. 40 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | | Cap. 3 Advocatul şi oricare alt davagiu, de va cuteza a ocări sau de faţă, sau în taină 8 i 16 pre acela cu carele să judecă, dovedindu-1, să se necinstească. PENTRU DATORII DE BANI Titlul 8 1 Nu iaste slobod creditoriul ca să facă cearere înaintea judecătorilor ca dator¬ 24 17 nicul său mai întîi să se îndatorească a pune banii cerşuţi în secvestru şi apoi să 1 se judece, căci întîi treabue să dovedească şi apoi să facă cearere ca să se împlinească. 2 întru împrumutări şi faceri de bine, să înţeleage că ceaia ce s-au dat iaste să se ia înapoi; adecă tot de acel fealiu şi 23 1 3 de aceaiaşi bunătate şi întru aceaiaşi somă 6 şi precum iaste prin tocmeală şi prin înda¬ torire. 3 Nu poate datornicul să ceae datoriia sa pănă nu va veni sorocul şi zioa însem¬ 7 6 21 nată prin zapis; ce, de să va întîmpla să aibă vreo grijă pentru banii săi, va ceare siguranţie de la îndatorit. 4 Pravila înfrînează pre creditoriul ca¬ rele va îndrăzni a supăra famealiia îndato- ritului şi va face în casa lui sfadă, căci 23 1 făcînd aşa, să-şi piiarză banii. 5 Cînd îndatoritul tăgăduiaşte datoriia, treabue să dovedească cu marturi vread- 21 1 nici de credinţă. 6 Cînd creditorii vor simţi pre înda¬ torit cum că, spre păgubirea lor, prin vi¬ cleşug ajungîndu-să cu altul, au înstreinaţ dintru ale sale lucruri cu orice chip, măcar 9 6 ■ 27 PENTRU DATORII DE BANI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart.| Tit. Cap. şi prin dare de zeastre, au dreptate de a mişca jalobă (ce să numeaşte pauliana) • şi a ceare lucrul înstreinat de la acel ce l-au luat în stăpînire ; deci cînd vor dovedi că iaste la mijloc vicleşug şi ajunsetură şi cum că spre păgubirea lor au voit a îm¬ puţina dintru ale sale, atuncea acea în- 9 8 1 streinare nu are temeaiu. Şi această jalobă poate a să mişca în curgere de un an, soco- tindu-să anul după ce vor prinde de veaste creditorii. 7 Creditoriul ce să va sîrgui a-şi lua banii săi cu dobînda lor dela îndatorit carele va fi sărac avînd şi alţi creditori, atuncea de va fi el în urma celorlalţi cre¬ 9 8 10 ditori, să ridică ceialalţi şi cer să se împăr¬ tăşească toţi cu bună rînduială; şi pravila dă să se împartă capetele, iar dobînda rămîne bine luată ; care jalobă poate a 7 6 15 să mişca pănă în trei ani. 8 Datoriile le plătesc moştenitorii, iar nu acei ce le-au rămas ceva danii de la 24 7 7 mortul. 9 Femeaia, pentru datoriia sa, să trage la judecată ca să plătească. 26 7 65 10 Femeaia, deacă va lua bani în datorie pentru ca să scoată pre bărbatul său de la închisoare, să îndatoreaşte a plăti. 11 Furul, de va împrumuta, nu face pre îndatorit ca să se ajute, căci de va chieltui 23 1 13 banii, i să vor ceare cu tărie. 12 Cînd îndatoritul prealungeaşte pre creditoriu cu darea banilor şi doseaşte, 23 3 24 atuncea să apucă pre chiezaşul lui. 13 îndatoritul fiind lipsit şi sărac, nu sloboade pravila ca să fie silit a sluji ere- 52 ■ 2 12 42 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Gap. ditoriului său pentru banii datoriei, cum nici fiii lui. 14 Cînd să va hotărî de cătră judecată ca să plătească cineva datoriia cătră altul 9 3 34 şi va ceare vadea, i să dă soroc de patru luni de zile, pentru ca să nu-şi vînză fără preţ din ale sale. Cu puterea stăpînirii nu să pot da 15 vadeale îndatoritului spre plata datoriilor, decît numai cîndva da chiezaş platnic 2 5 4 pentru plata datoriei cu zi hotărîtă, sau cînd va fi cu priimirea tuturor credito¬ rilor. Cel ce nu are nici un chip ca să pl㬠16 tească datoriia sa, nici chiezaş nu-şi gă- seaşte, scrie pravila că nu să cuvine mai 7 15 22 mult de treizeci de zile să şază în închi¬ soare ; ce, de să cade, i să pune mai înde¬ lungată vadea. 17 Tăgăduind cineva datoriia sa şi în urmă dovedindu-să minciunos, să învino- 24 1 21 văţeaşte să o plătească îndoit. PENTRU PRICINI DE LUCRURI Titlul 9 Urmînd ori după dreptatea firească, 1 ori după dreptatea neamurilor, omul cîş- tigă întru a sa stăpînire un lucru; precum 50 1 1 am zice, după dreptatea firească, pentru un lucru ce nu ar avea stăpîn şi ar fi a nimărui, acel ce va pune mîna pre dînsul, 50 1 3 al său iaste; sau pre cum am zice, pentru lucrurile ceale ce să cîştigă din războae 50 2 1 împotriva duşmanilor; sau precum am 50 1 5 zice, cînd din vărsarea apelor şi mălitură PENTRU PRICIM I)K LUCRURI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. s-ar. adaogi loc din fire cătră hotarul cuiva (vezi titl. 26); sau pre cum am zice, cînd cineva stăpînind cu bună credinţă vreun lucru şi neîndoindu-se a fi drept stăpîn a lucrului şi luînd rodurile, ale sale sînt; iar după dreptatea neamurilor, precum am zice, cînd un lucru mutîndu-se cu drept 50 4' 2 cuvînt şi cu bună dreptate de cătră unul 50 i! 1 în deplină stăpînirea altuia, atuncea, du¬ pă a neamurilor dreptate, să cîştigă de cătră acel ce l-au priimit; sau, precum am zice, prin cumpărătura lucrului, sau prin 50 5 4 dreptatea moştenirii, sau prin dar, sau 50 6 prin legatum adecă danie după moarte, sau 50 9 prin zeastre, sau prin stăpînire rînduită 50 8 din pravilă; sau cînd cineva câştigă st㬠50 14 pînirea politicească asupra unui lucru, 15 precum am zice, prin contract de emfitev- sis sau prin vremealnică cumpărătură a venitului vreunui lucru; toţi aceştiia c tigă dreptate asupra lucrului şi au jalobă în rem adecă în însuşi lucrul cerşut. 2 Pănă a nu întră cineva în stăpînirea lucrului, are jalobă personalicească asupra celui ce iaste îndatorit a i-1 da, iar după ce au apucat a întră în stăpînirea lucru¬ 20 1 25 lui, atuncea are jalobă in rem şi dreptăţile 52 1 25 asupra lucrului cerşut. 3 în cită vreame are cineva lucrul altuia 1 supus cătră sine cu dreptate, are şi cîşti- 16 1 ! 1 gată dreptate spre a avea folosinţa şi rodu¬ rile lucrului, însă rodurile care să pot lua 16 1 2 şi să pot deosebi fără a să sminti lucrul, fiindcă nu iaste deplin stăpîn a lucrului. 4 Jaloba pentru lucruri să porneaşte asupra celui ce au pus mîna şi stăpîneaşte 44 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart.j Tit. Cap. pre lucru ori cu bună credinţă, sau cu rea credinţă. 5 Şi iarăşi, deacă acel ce stăpîneaşte lucru strein, pentru ca să scape din jude- 10 36 13 căţi îl va înstreina cătră altul, slobod iaste jăluitoriul a mişca jalobă ori asupra unui ori asupra* altuia , căci cel ce va priimi lucru rău stăpînit de altul, nimic nu, să folo- seaşte. 2 3 175 6 Oearerile şi jalobele pentru pricini de lucruri au din pravilă hotărîtă paragraf!, adecă deosebire cu legiuită vreame întru care prin jalobă să pot ceare de la acei ce le stăpînesc cu bună credinţă sau cu rea credinţă. 7 Cu bună credinţă va să zică cu cuget curat, crezind fără îndoială a fi drept 50 2 1 lucrul său şi cu bună dreptate mutat din 50 2 10 stăpînirea celui ce-1 avea în stăpînirea 42 1 25 celui ce l-au luat, necugetînd că lucrul au fost sau iaste cu pricină. 8 Cu acest dar cuvînt, din ceasul ce va fi tras cineva la judecată pentru vreun lucru, nu să mai poate zice că să stăpî¬ 50 11 2 neaşte cu bună credinţă. 9 Cu rea credinţă va să zică nu cu cu¬ get curat, ce cu îndoială că ar fi drept 50 11 2 lucrul său şi nu cu bună dreptate mutat 50 2 3 din stăpînirea celui ce l-au avut în st㬠10 pînirea celui ce l-au luat, cugetînd că 42 1 20 lucrul iaste cu pricină sau ştiind că iaste 42 1 25 sau a fost vreodinioară tras la judecată. 15 1 33 10 Deci pentru ceale ce să stăpînesc cu bună credinţă, pravilile hotărăsc că cu îndelungata stăpînire să stăpînesc; şi îndelungata stăpînire va să zică, în pravilă, 5C 1 13 2 PENTRU PRICINI DE LUCRURI stăpînire de zeace ani cătră cei de faţă, sau douăzeci de ani către cei ce nu sînt de faţă; şi întru aceşti ani să socoteaşte vremea, atît a celui ce stăpîneaşte, cit şi a celui ce au stăpînit mai înainte. Iar pentru ceale ce să stăpînesc cu rea credinţă, scrie pravila că, cu îndelungata stăpînire de zeace sau doăzeci de ani, nu să poate cîştiga, ce pănă la treizeci şi patruzeci de ani; şi că trecînd jaloba şi la moştenitori, nu să socotesc anii cîţi au fost apucat de au stăpînit acel de mai înainte săpitoriu, ce să leapădă. (Şi cu acest cuvînt, judecîndu-sâ cu luare aminte puterea pravilii unde arată că < pentru} cearerea moştenirii şi a celor răpite, jalobele sînt veacinice, să înţeleage nu că sînt veacinice şi deapururea, ce, cu numele de veacinice însămneazâ jalobele acelea ce să pot mişca pănă la 30 sau 40 de ani), fiindcă nici o jalobă preste treacerea acestor ani, după pravilă, nu să ascultă. (Dar pre lîngă aceasta, să poate înţeleage şi o prelungire a vreamii mai îndelungată, cu lepădarea anilor acelui ce mai înainte cu rea credinţă au stăpînit şi n-au apucat a împlini hotărîta vreame de 30 sau 40 de ani, dînd cu aceasta tot ajutoriul jăluitoriului ca să se poată ajuta la dreptatea sa). Şi iarăşi scrie pravila că pîrîtul măcar de nu va fi şi stăpîniit lucrul în vremea ce s-au fost pornit jaloba, ce pre urmă i-ar fi întrat lucrul în stăpînire, iarăşi nu să poate ajuta pîrîtul. (Şi cu aceaste cuvinte să poate tîlcui noima pravilii). 50 10 11 23 3 24 50 10 1 50 10 3 50 5 1 42 1 10 50 14 4 50 15 1 42 1 57 46 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart.j Tit. | Gap. 11 Pentru lucruri mişcătoare care va 50 12 2 cumpăra cineva, sau îi va dărui cineva, sau va lua prin zeastre sau prin moştenire şi le va stăpîni cu bună credinţă în curgere de 3 ani, le cîştigă. 12 însă lucru de furat nu să poate cîş- tiga, ce în cît trăiaşte acel ce au făcut fur- 50 3 11 tuşagul să ceare îndoit; iar murind tîl- 60 12 39 hariul, să ceare lucrul dela moştenitoriul lui, pănă la 30 de ani; şi stăpînul lucrului ori unde îşi va găsi lucrul său, îl va lua. 13 Aseamenea pentru ceale ce epitropul 17 2 23 va mistui din ale nevrîstnicului, sau mu- 38 3 29 iarea din ale bărbatului. 60 12 33 11 Iar pentru lucrurile nemişcătoare, pre care le va stăpîni cineva cu bună cre¬ dinţă, sau prin cumpărătură după rîn- 50 4 duiala pravilii, sau prin dar, sau prin 50 6 moştenire, sau prin zeastre din zioa ce 50 5 4 au priimit-o bărbatul, sau prin legatum, 50 8 sau găsindu-să un lucru părăsit şi puin- 50 9 du-să pre dînsul stăpînire şi urmînd a să 50 7 stăpîni cu bună credinţă. Pentru toate acestea, scrie pravila că stăpînindu-să în curgere de 10 ani, faţă fiind acei ce pot porni jalobă spre a-şi ceare lucrul lor, 50 11 1 şi 20 de ani, de nu vor fi de faţă, şi 30 de 10 36 5 ani, de vor fi în robii, cu această para¬ graf! să cîştigă. 15 împotriva stăpînirii de 10 ani poate să întîmpine stăpînul cel adevărat, deacă 50 15 10 va dovedi cum că n-au ştiut, şi atuncea mearge jaloba pănă la 30 de ani, sau că 50 12 4 au lipsit în slujbele ţării. 16 Iar pentru ceale ce să stăpînesc cu rea credinţă, jalobele nu sînt oprite din Oi 5 9 PENTRU PRICINI DE LUCRURI 47 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart.) Tit. | Cap. pravilă pentru îndelungata stăpînire, care 50 10 3 va să zică pentru treacerea a 10 sau 20 50 3 1 ani; ce pănă la 30 sau 40 de ani; şi în 50 14 9 curgerea acestor ani, treace dreptatea cearerii şi la moştenitori şi împotriva moş¬ tenitorilor răpitoriului, căci pre cel ce 42 1 18 stăpîneaşte cu rea credinţă pravila îl 42 2 25 numeaşte răpitoriu (vezi cap. 8 de mai sus). 17 Cum şi pentru ceale besericeşti, pănă 15 3 3 la 40 de ani. 18 Cel ce va da zapis de împrumutare şi din întîmplare banii nu-i va lua, are doi 23 1 73 ani din pravilă, întru care poate să por¬ nească jalobă. 19 Pentru lucrul ce iaste din moştenirea 42 1 57 ce să cuvine cuiva, cum şi pentru fidei- comisum, adecă pentru partea dc moşte¬ nire ce s-au încredinţat în mîna cuiva ca să o păzească pentru rînduitul moşteni- 50 12 4 toriu, mearge jaloba pănă la 30 de ani 50 12 asupra celui ce o stăpîneaşte şi asupra moştenitoriului lui, însă din zioa ce f '.dei- comisum au fost ca să se priimească de cătră moştenitoriul fideicomisariu şi nu s-au priimit, măcar că l-ar fi înştiinţat. Aseamenea pentru moştenirea neîmpăr¬ 50 12 4 ţită ; aseamenea pentru lucrul împrumu¬ tat şi părăsit; aseamenea pentru lucrul 50 12 3 încredinţat ce s-au dat în mîna cuiva 4 pentru ca să se păzească depozit, pre care l-au părăsit stăpînul; asemenea pentru ne cumpănita oblăduire a lucrurilor ne- vîrstnicului împotriva epitropului, pănă 50 12 la 30 de ani. 50 >| 12 § ^ Nov. 131 Vezi şi cart.. 7 tit. 39 cap. 1 a codicilor la sfîrşit la sfîrşit 48 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.j Tit. | Cap. 20 21 22 23 24 25 Pentru datoria părăsită şi dată uitării, pănă la 30 de ani. Iar pentru datoriia cu zălog, pănă la 40 de ani. Şi această paragraf! de 30, 40 ani, să socoteaşte din vremea ce s-au părăsit, atît cearerea banilor datoriei, cit şi a camătii. Şi cel ce va porni jalobă şi pre urmă va părăsi cearerea şi va tăcea în curgere de 40 ani nu poate să mai mişte acea jalobă, nici el, nici moştenitoriul lui. Pentru a hotarălor împresurare, pănă la 30 de ani; însă fiind fără pricină şi împotrivire. (în pămîntul Moldovii nu să urmează acestui pont; ce să urmează după novela împăratului Roman, a bătrînului, şi a împăratului Vasilie Porfiroghenit, care să arată mai jos; cu drept cuvînt, pen-trucâ din a vreamelor întîmplări fiind bejenii,, înstreinări, prăăăciuni, pustiiri, multe scrisori s-au prădat şi s-au răsăpit, şi după vreame s-au urmat multe împresurări cu apucături; şi pentru aceasta nu să închide dreptatea jăluitoriului cu treacerea a 30 şi 40 ani). Pentru partea de răzăşie, sau din tovărăşie, pănă la 30 ani (însă în pămîntul Moldovii, la pricini de răzăşii, jalobele au urmat a să căuta fără hotărîtă vreame, nefiind obiceaiu a să socoti treacerea anilor nestăpînirii, pentru cuvintele care mai sus s-au arătat). Pentru lucrurile care s-au răpit şi s-au prădat, cum şi pentru lucrurile care în tărie să stăpînesc, cum şi pentru robii smomiţi şi ţinuţi la casa altuia, jalobele 50 14 8 § 1 50 14 50 14 7 8 8 § i 58 9 La sfîrşit vezi Gonst. Armenopul car. 1, tit. 3 50 12 3 42 50 16 42 1 3 8 1 21 § 2 2 28 11 PENTRU PRICINI DE LUCRURI 49 Cap. Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. Cap. să pot mişca şi pană la 40 ani, socotin-du-să mai ales că iaste la mijloc rea credinţă. (în pâmîntul Moldovii, pentru robii fugiţi şi ţinuţi la casa altuia, obiceaiul au urmat a să asculta jalobele fără paragrafi, fiind aşăzemânt prin hrisov sobornicesc cum să se urmeaze dreptatea jăluitorilor). 60 6 11 56 3 50 50 15 1 26 27 Lucrul ce iaste luat prin năimeală nu să poate stăpîni nici cu treacerea de 30, 40 ani, fiindcă nu iaste cu putinţă a fi posesie ; cum şi lucrurile acealea care nu sînt ertate a întră în aleşverişul oamenilor, precum ceale sfinte ale besearicii şi locurile ţintirimurilor şi locurile ceale lăsate pentru obşte nu se câştigă cu stăpînire. Lucrul fiscului, adecă a vistieriei ţării nu să poate câştiga prin îndelungata stăpînire, ci pănă la 40 de ani, fiind însă, fără pricină şi fără contenire. 50 14 2 50 10 2 56 2 1 56 3 4 28 Osebit scrie pravila că ori moşie bese-ricească, ori moşie dreaptă împărătească, stăpînindu-să cu pace şi fără curmare în curgere de 40 ani, prin posesie adecă stăpînire, să cîştigă. (în pâmîntul Moldovii, pentru ale fiscului, adecă ale vistieriei prinţipatului, nu s-au urmat a să păzi paragrafi a anilor pentru pricinile ce s-au arătat mai sus la cap 23, ce s-au urmat după novela împăratului Romano şi după novela împăratului Vasilie tPorfiroghenit, carii prin aşăzemînt arată ca, pentru treacerea a 30 şi 40 ani, cei ce sînt în puteare din ale celor slabi să nu rămîe câştigaţi cu apucături şi alte chipuri, nici cei slabi şi săraci să se deznădâjduiascâ 56 3 4 Ceteaşte novela I a Imp. Vasilie Por-firogen., care s-au publica-risit la anii 6504 de la zidiiw 4 - c. i960 50 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţie Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Cap. pentru că au trecut vremea rînduită a anilor, ci să se asculte jalobele lor şi să se urmeze a li să face dreptate. Aseamenea şi pentru împresurarea hotărâtor, măcar să fie şi prin hrisoave şi întârituri, deacă să va dovedi că să vor fi făcut cu strîmhătate ; aseamenea i şi pentru lucrurile ce sînt a fiscului, cu I trecerea anilor să nu se poată câştiga, ci să i se ceae si să se iae dela acei ce au pus stă- 1 pînire pre dînsele fără dreptate). I 29 Urmează cătră aceastea să mai arătăm pentru lepădarea anilor, adecă cînd jălui- 2 5 9 toriul va arăta jalobe cu pricina începută 50 15 3 şi judecată pornită după vreame, cum şi 50 15 1 nevrîstnicie, înstreinare, tăcerea muiarii 2 pentru sfiială cătră bărbat, socotindu-să 10 35 15 că iaste supusă; sau cînd dreptul stăpîn 16 a unui lucru, mişcînd jalobă şi văzînd că 50 14 9 nu poate isprăvi nimic, iaste silit a tăcea 50 15 2 din pricină că să află în puteare acel ce 50 14 6 stăpîneaşte în tărie, fiind că atuncea, de 50 15 1 la cea din urmă jalobă, încă are 40 de ani din pravilă, spre a porni judecată. 30 Osebit scrie pravila că stăpînirea cu bună credinţă iaste cînd cineva stăpî¬ 50 2 10 neaşte vreun lucru cu sufletul său şi cu 1 drept cugetul său. (Şi aceasta iaste fireasca 3 stăpînire şi fireasca dreptate, carea să arată în predoslovie). Şi atuncea are tăriia stă- pînirii, cînd nu să va supăra de cătră nime¬ 12 1 nea. Pentru aceaia, dar, din ceasul ce să 15 1 33 va face pricină şi vorbă pentru stăpînirea 42 1 18 şi pornirea de judecată, nu să poate zice, 42 2 25 după pravilă, dreaptă stăpînire, ci iaste stăpînire cu rea credinţă. PENTRU TOCMEALE 51 Cap. i 1 2 3 4 Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. | Cap. ! PENTRU TOCMEALE J i Titlul 10 Tocmeala sau contractul iaste o înda - i torire cu o potrivită voinţă şi priimire între doi sau între mai mulţi şi împreună 52 1 2 plăcerea despre amîndoă părţile şi aşăzare 11 1 1 de bună voe, cu îndatorire spre a da şi a i lua, sau a face ceva, însă lucru cuviincios, 24 8 5 iar nu necuviincios. 24 2 1 Voinţa şi priimirea de obşte urmează 11 1 7 după obşteasca dreptate a neamurilor, atît la tocmeale de vînzare, năimeală, tovărăşie, depozit şi altele aseamenea, cît şi la înda- doriri ce să îndatoreaşte unul cătră altul, sau izbrăniri şi învoiale. (Dreptatea neamu¬ rilor, va să zică de obşte pravilă a tot neamului omenesc, care de la sine oamenii prin fireasca povăţuire au aflat la între¬ buinţările ce au avut unul de altul). Din tocmeale proaste, precum am zice de vînzeri proaste prin tocmeală ne- 11 1 80 săvîrşită, nu să naşte jalobă, căci stăpî- 11 1 nirea lucrului prin mutarea cea desăvîrşit din mina unuia în mîna altuia să cîştigă, iar nu prin singură tocmeală şi fără primi¬ rea preţului, sau măcar din soma preţului. Tocmealele, făcîndu-să împrotiva ce¬ lor ce rînduesc pravilile, adecă prin rea 11 1 66 credinţă, prin vicleşug, prin silă şi de 24 3 8 frică, nu au tărie; iar fiind făcute prin 19 2 1 bună rînduială, trec şi la moştenitori. Deci 19 1 19 deacă cineva va îndatori pre altul prin închisoare spre a face ceva, nu are tărie, 10 2 22 fiind prin silă; care nimic nu iaste mai Vezi în Instituţii cart. I. titl. 2. în sholii fii. 753 52 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. | Tlt. Cap. mult împotriva fireştii dreptăţi şi bunii 2 3 116 credinţă decît frica şi sila (frică va să zică 10 2 21 pornire asupritoare, carea înspâimîntează 2 3 53 pre omul cinstit), cum şi ceaia ce şă va da prin amăgire şi prin neştiinţă să întoarce înapoi. 5 Mijlocind la tocmeală înşălăciune, încît să se amăgească cineva păgubindu-să 19 2 6 mai mult de jumătatea preţului ce avea să ia, dovedindu-să, îşi va lua preţul. Iar de să va afla că s-au urmat prin vicleşug, 19 2 8 (care va să zică cugetată aflare spre însă- 19 10 20 lâciune), atuncea poate să se strice toc- 11 1 7 meala, sau de va priimi amăgitul îşi va 10 3 1 lua ceaia ce lipseaşte din preţul cel drept; 15 care această jalobă mearge şi la fiii vîn- 17 zătoriului şi pot să o pornească. Asea- 50 10 1 menea şi pentru cel ce să va amăgi şi va 19 2 da îndoit preţ de cît face lucrul, şi această 10 4 46 jalobă după pravilă să mişcă pănă în 4 ani. 6 La vînzări-cumpărături, năimeali, 19 5 3 schimburi şi altele aseamenea, trebuinţa 11 1 36 urmează ca pre lingă tocmeală să se dea şi lucrul, trecînd din stăpînirea unuia în stăpînirea altuia, adecă făcîndu-i-să teslim 19 1 3 şi după formele pravilii; atuncea stăpîni- nirea deplin iaşţe cîştigată, cînd pre lingă tocmeală urmează şi darea lucrului. Cu 11 1 80 acest, dar, cuvînt, cînd să va vinde un 11 1 7 lucru la doi, scrie pravila că aceluia ce s-au dat mai întîi stăpînirea lucrului, acela 15 1 94 are şi protie a-1 stăpîni. Aseamenea şi 15 2 9 cînd va năimi cineva lucrul său cuiva şi pre urmă îl va vinde altuia de istov, (vezi 19 1 9 titl. 15, cap. 5), fiindcă vînzarea veacinică 20 1 25 Nov. 2 a îm-păr. Roman Nov. a îm- ' păr. Romano bătrînul şi în sholii 378 în sholii 754. în sholii fila 229. § 2 în sholii 466. PENTRU TOCMEALE 53 Cap. Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. Cap. strică pre cea vremealnică; dar cumpără- toriul nu poate să scoată pre acel ce are venitul lucrului, pănă nu i să va face lucrul 11 i 80 teslim în stăpînire după căzuta rînduială, cu adeverirea zapisului cumpărăturii şi cu întăritură de la stăpînire şi cu luarea scrisorilor şi a documentarilor. Drept 19 1 24 aceaia, asupra tocmealelor iaste trebuinţă 28 mai întîi, cel ce voiaşte ea să dea un lucru 52 1 54 în stăpînirea altuia să fie la mîna sa şi la puterea sa spre a-1 înstreina şi a-1 da. Iar 50 4 9 nefiind la puterea sa, tocmeala iaste în zadar, (precum cînă va vinde sau va zâloji cineva lucrul strein sau vreun lucru din ale zeastriij sau cînd un copil va vinde vreun lucru, sau cel ce să află în patima nebuniei, 11 1 28 căci aceştiia nu au slobozenie, nici iaste la mîna lor spre a putea vinde sau a cump㬠2 3 156 ra) . Al doilea, treabue să fie cu voinţa şi 42 1 11 priimirea celuia ce i să dă lucrul în stăpî¬ nire, (precum cînd cineva s-ar lepăda a sta la tocmeala cumpărăturii a vreunui lucru, 23 1 13 aflînd că lucrul iaste cu pricină sau cu 14 patimă) şi osebit să fie vreadnic de a-1 18 priimi (precum epitropul nu iaste volnic a cumpăra din lucrurile nevrîstnicului). Al treilea, să fie cu bună dreptate spre a să muta lucrul din stăpînirea unuia în 42 1 11 deplină stăpînirea altuia (precum cînd ar vinde cineva un lucru pre care nu-l stâpî- neaşte cu bună credinţă, sau ar vinde cineva un lucru cu vînzare iconomicoasă, sau, pre¬ cum am zice, lucrul împrumutat, zălogul şi altele asemenea să mută adecă de la o mînâ la alta, însă priimitoriul lucrului nu să face cu aceasta stăpîn). § 3 § 3 54 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHl DONICI Gap. Din cărţile împ. pravile Cart.j Tit. | Cap. PENTRU VÎNZĂRI Titlul 11 1 2 în vremea veche, până a nu să afla moneda între oameni, să urma schimbîn-du-să lucruri pentru lucruri; iar după ce s-au aflat moneda, apoi au luat numele lor vînzare şi cumpărătură. Beci vînzarea şi cumpărătura iaste una din tocmealele sau contracturile cu îndatoririle acealea care urmează după dreptatea neamurilor, precum iaste şi împrumutarea, schimbătu-ra, năimirea, învoiala şi altele aseamenea, adfeca: sa alcătuiaşte cu bună priimire despre amîndoaă părţile şi prin bună credinţă. Şi cît pentru vînzările şi cumpărăturile acealea ce nu să obicinuesc a să face în scris, pravila scrie că fără alcătuirea preţului, vînzare nu să face şi că iaste cerşută să fie voinţa şi priimirea despre amîndoaă părţile, adecă, cînd o parte va urma cu darea preţului şi ceaialaltă parte priimind preţul va urma cu darea lucrului. Şi nu numai aşa, ci şi deacă numai o parte va priimi, luînd preţul, sau ceaialaltă parte va apuca a face teslim lucrul vîndut în mîna cumpărătoriului, atuncea vînzarea şi cumpărătura iaste săvîrşită şi temeainică. Iar pentru vînzările ce să obicinuesc a să face în scris, într-alt chip nu pot lua săvîrşirea lor, pănă cînd mai întîi să va scrie zapisul vînzării sau cu însuşi mîna vînzătoriului, sau şi de cătră altul cineva şi va iscăli vînzătoriul şi să va da dela mîna vînzătoriului la mîna 19 1 1 § 2 Vezi la Instituţii, carte 5, titlul 23, pentru vînzare şi cumpărătură, la început. Vezi şi în cartea pra-vilistului Cons. Arme-nopul elinesc, car. 3 tit. 2, pentru vînzare şi cumpărătură. PENTRU VÎNZARI 55 Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.l Tit. Cap. 3 4 cumpărătoriului lucrului; şi deacă iaste să se facă zapisul prin notariu, (adecă condicariu a judecătoriei), atuncea iarăşi nu iaste zapisul desăvîrşit, pănă cînd nu va fi după toată rînduiala, iscălit şi dat de la o mină la alta. Asupra tocmealelor, deacă s-au în-tîmplat a să da arvonă, (carea iaste ca o închiezăşluire pentru ca să se ţie părţile de cuvînt)j ori de era să se facă contractul vînzării în scris, ori de nu era să se facă în scris, partea ce să va căi, deacă va fi cumpărătoriul va piiarde arvona, iar deacă va fi vînzătoriul, va plăti arvona îndoit, măcar de şi nu s-au vorbit pentru aceastea. Din contracturi, adecă din tocnjeale, să nasc doă fealuri de jalobe : una a cumpărăturii prin carea porneaşte cumpărătoriul asupra persoanii vînzătoriului, cerînd săvîrşirea îndatorii sale ca să i să dea lucrul vîndut, şi alta a vînzării, prin carea vînzătoriul porneaşte asupra persoanei cumpărătoriului ca să fie îndatorit, a-i plăti preţul după tocmeală. Şi scrie pravila, că mai înainte, pănă a nu face vînzătoriul teslim lucrul vîndut în mîna cumpărătoriului şi pănă a nu priimi vînzătoriul preţul lucrului, măcar să se fi fost alcătuit pentru preţ, însă, deaca lucrul nu au apucat a să da şi preţul nu au apucat a să lua, să pot lepăda, atît o parte cît şi alta, din tocmeală, ca cînd nici s-ar fi fost făcut vorbă. Şi iarăşi la tocmealele ce nu să obicinuesc a să face în scris, deacă lucrul au apucat a să da de la mîna vînzătoriului, sau din banii 19 19 11 19 1 nov. 18 a împăr. Leon înţăleptul. şi în sholii fila 378. în sholii fila 754. § 2. în sholii fila 754. manualul juridic andronachi donici mv / Din cărţile împ. pravile Cart ,| Tit. | Cap. ■1,1 "" ‘ preţului au apucat a să lua, atuncea înda¬ torirea cea prin tocmeale are toata tariia ei, . fără numai de să va dovedi că s-au urmat 10 3 1 vicleşug, căci vicleşugul iaste una din 11 1 7 pricinile acealea cu care să poate strica contractul. 5 Pravila ajută pe vînzătoriu ca să nu pătimească păgubire, dîndu-i voe slo¬ bodă ca să facă aleagere la ceale ce va 19 2 6 socoti că-i sînt mai spre folosul său şi 19 2 4 spre siguranţiia sa. (Iar formele pravilii pentru liţitaţii acum au luat prefacere prin vînzare de mezat). 6 Vînzătoriul, după ce au apucat a face lucrul teslim în mîna cumpărătoriu- lui, nu poate să mai aibă jalobă ca să-l poată ceare înapoi, nici nu mai are protie 19 8 14 la lucrul vîndut. Aseamenea şi cumpără- toriul, deacă au apucat a da banii cum¬ părăturii. Iar vînzarea iconomicoasă întru 7 nimic să socoteaşte. 19 1 28 8 Cum şi lucrul vîndut prin silă şi de frică, să ceare înapoi şi de cătră moşte¬ 19 1 19 ni toriu. 9 Lucrul vîndut, de va lipsi, sau să va strica mai înainte pănă a nu-1 face teslim 19 7 2 vînzătoriul cumpărătoriului, atuncea vîn¬ zătoriul întoarce preţul. Iar, după ce să va face lucrul teslim cumpărătoriului, 19 6 21 i atuncea primejdra ce să va întîmpla a 19 6 1 1 lucrului vîndut, iaste a cumpărătoriului, 1 măcar de nu-1 va şi ridica de pre loc. j Precum, dar, paguba cea din întîmplare, asemenea şi ori ce dobîndă s-ar întîmpla, 19 6 2 vezi car. 3 a Instituţiilor, tit. 23, pentru vînzări şi cumpărări § 2 în shol. fila 754 PENTRU VINZARI 57 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. a cumpărătoriului iaste după ce lucrul i s-au făcut teslim. 10 Iar vînzătoriul, deaca va prelungi ca să facă teslim lucrul vîndut, va răspunde 19 8 1 venitul şi interesul lucrului. 11 Cel ce prin neştiinţă va cumpăra lucru strein, cu îndelungata stăpînire, 19 8 19 prin buna credinţă, îl va cîştiga ; şi jaloba să porneaşte asupra vînzătoriului (vezi titl. 12 cap. 4). 12 Vînzătorii sînt datori să spue prici- nile vitelor ce le au de vînzare. 19 10 8 13 Căci de va vinde cineva vite smre- duite de boală şi să va dovedi că au fost 19 10 29 prin ştiinţa sa, atuncea va plăti şi paguba 19 8 6 ce să va întîmpla cu smreduirea altor vite. 14 Şi iarăşi, vînzîndu-se vite împăre- cliiate, eînd una va eşi cu patimă, amîn- doă să dau înapoi; care din pravilă are soroc 60 de zile ; cum şi deacă vita vîndută 19 10 8 să va dovedi că au fost cu patimă şi vîn¬ zătoriul au tăgăduit, zicînd că iaste săn㬠toasă. 15 Aseamenea şi cel ce va vinde rob, tîl- hariu sau nebun, îi ia înapoi, carea jalobă să mişcă pănă în 6 luni; iar de s-au în¬ 19 ' 10 1 trebat şi, ştiind, au tăgăduit, atuncea va 15 plăti îndoit preţul ce au luat. 19 ' 1 10 16 Vînzarea cea fără de preţ, adecă carea nu ajunge la jumătatea preţului, cît pen¬ tru cei nevrîstnici nu să ţine nici întru o 19 ' 2 6 seamă. Iar cătră cei ce sînt de vrîstă în¬ 20 i 1 22 treagă, de va ajunge la jumătatea pre¬ 19 ' 10 i 20 ţului precît face lucrul vîndut, atuncea să păzeaşte (vezi titl. 10, cap. 5). §2 Cons. Arme-nopul, cart. 3, tit. 3. §3 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI* DONICI ■A 58 Cap. Din cărţile împ. pravile Cart. Pentru vînzări de lucruri nemişcătoare, pre larg arată hotărîrea ce s-au făcut cu sfatul de obşte, la 1785, dechem(vrie) 28, ca Tit. Cap. să se urmeaze fâcîndu-să publicaţii în şase luni de zile, întru care vreame, neeşind nimenea din rudenii sau răzăşi ca să cumpere, apoi să dea mărturie dregătorii ţinutului, după care să se întărească de la Divan vînzarea ca să fie statornică; şi pentru cei de faţă, după ce va treace vadeaoa de şase luni, de să vor scula cu jalobe, să nu li să ţie în seamă; iar pentru cei depăr- taţi,,pănă în cinci ani. PENTETI CUMPĂRĂTUBI Titlul 12 1 3 4 Deacă cineva va cumpăra moşiia de la cel ce nu iaste stăpîn, şi stăpînul cel adevărat îi va da în ştire ca să nu cumpere, atuncea va întoarce moşiia cu toate rodurile ei în cîtă vreame au stăpînit-o. Deacă doi vor cumpăra o moşie de istov, cel ce o va cumpăra mai întîi, dînd banii şi luînd zapisul vînzării, acela are protie, măcar de n-au apucat a lua* şi documenturile moşiei; iar deacă el, de bună voe, să va lepăda, atuncea îşi va lua banii cu dobîndă şi chieltuialele ce au făcut şi va întoarce moşiia cu rodurile ce au luat. Asemenea cînd doi oameni vor cumpăra tot pre un lucru, acel ce îl va lua mai întîi acela îl şi stăpîneaşte. Iar cel ce va cumpăra vreun lucru cu rea credinţă, atît lucrul, cît şi toate rodu- ir/ 15 15 15 1 95 1 94 1 2 95 9 şi in sholii, fila 229 PENTKU AMANET SAU ZĂLOG 59 pin cărţile Cap. împ. pravile Cart. 1Tit· 1 | Cap. rile cîte va lua, le întoarce înapoi (vezi titl. 35, cap, 27 şi titl. 8 cap. 10). 5 Cel ce va cumpăra lucru de furat datoriu iaste să spue şi să arate pre tîl- hariul ce i l-au vîndut. Iar stăpînul lucru¬ 15 1 102 lui, după ce va dovedi că iaste drept al său, îşi ia lucrul nedînd nimică. 6 Cumpărătoriul, de va făgădui în scris precum că, nedînd banii la vadea, să 19 8 6 aibă a da îndoită dobîndă, nu să ţine în seamă ceaia ce iaste preste dobînda le¬ giuită (vezi titl. 19, cap. 2). 7 De va serie în zapisul cumpărăturii, cum că, nedîndu-să banii pînă la cutare vreame, să se strice vînzarea lucrului, aceasta ajută pre vînzătoriu şi la mîna 19 7 1 sa rămîne ori a strica, ori a nu strica, 2 fiindcă nu din silă s-au făcut această în ! datorire şi întru aceasta cumpărătoriul poate să piiarză lucrul ce au cumpărat. 8 Iar cumpărătoriul, carele dupăce au luat lucrul întru a sa stăpînire, nu va urma a da banii la zioa însămnată, va 19 7 5 da dobînda banilor pre cîtă vreame au 23 3 51 trecut, dar nu ceaia ce vînzătoriul va arăta că putea să eîştige cu banii aceia, făcînd neguţitorie. 9 1 Cu cumpărătura casii, nu să socotesc i şi lucrurile eeale mişcătoare din casă, 19 11 5 adecă mease, scaune şi altele. 1 i 1 PENTKU AMANET SAU ZĂLOG i 1 Titlul 13 i 1 Zălogirea poate a fi prin doă chipuri : 1 I ! sau cînd vreun lucru mişcătoriu sau ne- 1 l ; § 10 şi in sholii. fila 455 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI ■60 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. | Tit. Cap. mişcătoriu să va da în mîinile şi în stă- pînirea creditoriului ca să-l ţie la mîna sa 25 1 9 pană îşi va lua banii, sau cînd vreun 25 5 21 lucru nemişcătoriu să supune cătră ere- 5 ditoriu fără a i să da supt stăpînire, care 25 2 5 să numeaşte în pravilă ipotichi, neavînd deosebire zălogul de ipotichi. (Zălogirea să supune tot supt aceale forme ce să arată la titlul 10). o Prin puterea judecăţii poate cineva a să încredinţa pre sine pentru banii ce 25 2 48 are a lua de la altul, cu deosebirea şi pu- nerea de o parte a unor lucruri dintre a 9 3 4 îndatoritului, (adecă secvestru) sau cu 15 zălog, sau cu chiezaş. 3 Cînd cineva dă zălog vreun lucru, al căruia iaste stăpîn nu mai pre o parte, iar nu deplin; atuncea zălogul are tărie 25 1 20 numai pre partea ce are el. Iar cînd va 25 4 6 pune zălog vreun lucru strein, nimic nu vatămă pre cel adevărat stăpîn al lucru¬ lui; însă deacă au fost prin neştiinţa sa (vezi titl. 10, cap. 6). 4 Cel ce va lua zălog pentru datoriia sa, nu poate fi supărat de cătră ceialalţi 25 1 3 creditori ce vor mai fi. 5 Iar cînd cei în urmă creditori vor socoti pentru folosul lor ca să fie pentru dînşii zălogul ce s-au fost pus la acel mai 25 5 9 întîi credit-oriu, pot să-i plătească aceluia cit are a lua şi lor să le rămîie zălogul; 25 2 59 şi atuncea aceştea cîştigă protiia acelui dintîi creditoriu pre cîtă somă iaste acea datorie. 6 Zălogul, poate creditoriul să-l pue la altul; însă tot pentru aceaiaşi somă, 25 7 19 PENTRU AMANET SAU ZA LOC <; i Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. şi datoriia plătindu-să, să ia de la cel 25 5 10 ce-1 ţine. 7 De să va întîmpla să se piiarză ză- logul, creditoriul trebue să dovedească prea deplin, că nu din pricina lui s-au întîmplat şi, atuncea datoriia nu să 25 1 47 piiarde ; însă, de nu au fost la mijloc vreo 50 deosebită tocmeală, sau de nu l-au purtat 51 creditoriul fără voia şi ştirea îndatoritului. 25 2 21 8 Căci îndatoritul poate să-şi ceae zălogul nevătămat, precum l-au fost dat 25 2 55 în mîinile creditoriului, de care iaste datoriu creditoriul a răspunde, fiind în- 25 1 13 datorit să-l păzească ca pre însuşi lucrul său. 9 Cum şi creditoriul, carele va lua zălog moşie, iaste îndatorit a răspunde pentru stricarea acareturilor, adecă a morilor, 25 1 47 viilor şi a altor lucruri deacă le va lăsa 50 să se strice prin lenevirea sa; cum şi el 22 poate să ceae cheltuiala întocmirii lor; 14 şi veniturile moşiei să socotesc în camăta 25 1 45 banilor şi în capetele datoriei (vezi şi la titl. 19, cap. 5). 10 Creditoriul, cel ce are zălog, are pro- tie între ceialalţi, şi nu poate să păgu¬ bească din capetalul datoriei. Cum şi cel 25 5 36 ce au încredinţat banii săi pentru ca să 25 3 1 se facă casă, sau alt acaret, cu care bani 23 1 25 s-au şi făcut; căci are tăcută ipotichi 13 4 1 în casa ce s-au tocmit sau s-au făcut. Şi 25 2 5 după aceştea încap ceialalţi creditori ce vor fi fără zălog. 11 Cînd cineva va pune un zălog la doi creditori, tot întru o zi; atuncea amîndoi 25 2 10 creditorii au tot aceiaşi protimisis, spre 16 62 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. 12 13 14 15 16 a porni jalobă, fieşte carele pre soma banilor şi amîndoi creditorii să socotesc cu zălog (vezi mai jos. cap. 21). Iar zestrea să protimiseaşte şi intră şi în zăloagele creditorilor (vezi la titl. 33, cap. 19 şi cap. 20). Cînd nu va fi la mijloc tocmeală în scris pentru zălog, ca nici să se vînză, nici să nu să vînză, şi banii datoriei nu să vor putea scoate nici cu un chip, atuncea cre-ditoriul, făcînd arătare judecătorilor, prin puterea şi hotărîrea judecăţii să va vinde zălogul; sau deacă creditoriul, cerîndu-şi banii de la îndatorit şi neputînd ă-i scoate şi trecînd doi ani, atuncea să poate vinde zălogul. Iar fiind înscris prin tocmeală ca să nu să vînză, atuncea trebue creditoriul în trei rînduri să-şi ceae datoriia sa de la îndatorit, zicîndu-i să-şi ia zălogul şi să plătească datoriia ; şi el neurmînd a plăti, atuncea creditoriul, arătînd judecătorilor, scrie pravila să se vînză zălogul şi să se plătească datoriia, iar cît preţ va mai prisosi din zălog să se dea îndato-ritului (vezi şi titl. 42, cap. 5). Dîndu-să supt amanet venitul vreunui lucru, adăogirea şi sporirea lucrului tot supt amanet să socoteşte. Creditoriul, carele va lua zălog de preţ mai puţin decît iaste datoriia, nimic nu să vatămă. Creditoriul, carele au încredinţat banii săi prin zălog, sau prin ipotichi, are de la pravilă dreptate spre a porni jalobă asupra ori într-a cui mină va intra zălogul cu ori ce chip, măcar şi prin moştenire, sau Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. Cap. 25 1 20 25 5 39 25 1 4 1 1 25 1 18 23 1 28 25 2 5 în sholii fila 19 § 2 § 2 PENTRU AMANET SAU ZĂLOG 63 Cap. Din cărţile împ. pravile j Cart.j Tit. prin dare de zeastre, şi nu poate credi-toriul să fie urnit, cu cuvînt ca să meargă să-şi caute cu îndatoritul său, ci destul iaste ca să dovedească că lucrul iaste supus la dînsul prin zălogire sau prin ipoticM (vezi şi la titl. S, cap. 6, vezi si tUl. 33, cap. 4) . Cap. i i 1 9 § 17 Nu să poate vinde zălogul fără ştirea şi porunca stăpînirii, ci creditoriul arătînd judecăţii dreptăţile sale, cum şi buna rîn-duială cu care au urmat cătră îndatorit, îndată va fi pus la cale spre a-şi scoate dreptul său : ori cu plata datoriei ori cu vînzarea zălogului. 45 i 18 19 20 21 Creditoriul, stăpînind zălogul în curgere de 40 de ani, fără a i să plăti, nici capetele, nici dobînda, rămîne drept al său (vezi la titl. 9, cop. 21). Cel de al doilea creditoriu, nici o protie nu are la zălogul ce s-au pus la întîiul creditoriu, fără numai cînd va plăti datoriia celui dintîiu creditoriu şi va lua dreptăţile lui; fiind că cel dintîi creditoriu să protimiseaşte, măcar deşi n-au avut tocmeală ca să poată vinde zălogul şi măcar, de şi nu va fi zălogul în mîna celui dintîiu, ci va fi dat la mîna celui de al doilea, cu toate aceastea tot cel dintîiu să protimiseaşte. Şi întîiul creditoriu cu zălog, ori jăluitoriu fiind, ori pîrît, are protie asupra zălogului, mai mult de cît toţi ceialalţi. Deacă un lucru, în deosebită vreame să va pune zălog la doi, cel ce mai întîi au luat zălogul, acela are protie. 50 25 14 10 25 10 25 5 29 35 9. 10. 11. 64 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHl DONICI Din cărţile Cap. împ. prav. le Cart. Tit. | Cap. 22 Şi cel ce va lua zălog tot acelaş lucru ce iaste supus la altul, măcar de va fi şi 25 5 10 dat banii împrumutării mai înainte, cu toate aceastea tot urmaş iaste. 23 De va zice creditoriul şi va pune în scris că de nu i să vor da banii la vadea, 25 . 7 62 zălogul să fie al său, nu are nici o tărie. 24 De nu vor eşi din zălog banii datoriei, nu să mîntuiaşte îndatoritul pînă nu va 27 7 9 plăti deplin, cum nici chiezaşul lui vezi titl. 20 cap. 1). 25 Dîndu-să documenturile moşiei supt zălog, însuş moşiia iaste zălogită. 25 5 21 26 (Pentru ceale cet sînt zălogite prin zapisă, pre larg să arată prin Jiotârîrea ce s-au făcut cu sfatul de obşte la anul 1785, dechem. 28 cum să se urmeaze, cînd sînt să se vînzâ). PENTRU DEPOZIT Titlul 14 1 Depozit iaste, cînd dă şi încredin¬ ţează cineva un lucru la altul ca să i-1 13 2 2 păzească. Şi rînduiala urmează ca să fie înscris şi cu marturi. 2 Deci, cel ce va priimi depozit, trebue să-l păzească ca însuşi pre al său lucru ; 13 2 32 căci de nu-1 va păzi, să învinovăţeaşte de 35 viclean. 3 Şi a lucrului încredinţat să cer şi 13 2 25 rodurile şi dobînzile, de au fost în bani, 26 pre care i-au întrebuinţat. 28 4 Iar cea din întîmplare stricăciune a lucrului încredinţat, vatămă pre acel ce 1-au dat; adecă, deacă din întîmplare de § 2 Cons. Arme-nopul, cart. 3, tit. 9. PENTRU NAIMEALĂ Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. foc, ce nu să poate întîmpina, sau din 13 2 35 năvălire de tîlhari, acel ce au priimit depozitum, împreună cu ale sale lucruri răpindu-să sau arzîndu-să şi aceale ce i s-au încredinţat şi dovedindu-să prin adevărate dovezi, să fie nesupărat. (Depozitum să supune tot supt acealeaş forme ce să arată la titl. 10). PENTRU NĂIMEALĂ Titlul lo 1 Năimeala sau orîndăluirea iaste, cînd cineva supune drept lucrul său la altul pentru ca să ia plată şi acela să ia folo¬ 20 1 2 sinţa şi rodurile lucrului; şi iaste una din tocmealele ce urmează dreptăţii nea¬ murilor, cîştigînd orîndatoriul politicească 16 1 1 dreptate asupra lucrului spre a-1 stăpîni cu hotărîtă vreame şi a lua rodurile. însă rodurile acelea, care să pot lua şi să pot 16 1 2 deosebi fără a să sminti lucrul (vezi la titlu 9 cap. 3). 2 Titlul acesta al năimirii să supune supt aceleaşi forme care să arată în împărăteş- tile pravile: cartea ii, pentru tocmeale şi 20 1 24 îndatoriri şi cartea 16, pentru folosinţa 34 rodurilor. Pentru aceasta, trebuinţa ceare, întîij cel ce dă lucrul la năimeală să fie deplin stăpîn lucrului şi să fie la mîna sa de a-l putea da, căci cînd vor fi mulţi stăpîni a unui lucru, nu poate singur unul a da în năimeală fără priimirea celoralalţi (fără numai cînd îşi are partea sa aleasă şi deosebită). Al doilea lucru să treacă de la năimitoriu teslim la cel ce îl 5 - c. 1950 66 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.| Tit. Cap. ia 'prin năimealâ, căci cîştigarea rodurilor iaste o folosinţă carea o cîştigă după dreptate cineva din lucrurile ce sînt a altor stă-pîni; însă, prin bună tocmeală şi cu prii- 20 34 mirea despre amîndouă părţile, păzindu-să lucrul întru întregime şi nevătâmare de cătrâ acel ce cîştigă folosinţa lui şi fiind 3 îndatorit a pune la loc ceale ce vor lipsi, adecă, de au luat vite în număr, a le da înapoi după fiinţa lor; a privegMia pentru casa năimită, sau pentru alte zidiri şi a le întocmi ca să fie în starea întru carea le-au luat. Şi această cîştigare a rodurilor prin tocmeala şi îndatorirea cea cu bună priimire poate să se dea, sau pentru puţini ani sau şi mai mulţi, sau şi în viaţă ca să se ia rodurile; iar stăpînirea lucrului, rămîne a stăpînului celui adevărat. Şi întîmplarea cea nenădăjduită din dumnezeiasca urgie, precum: din nerodire pentru seacetă, sau pentru potop de ploi, sau din întâmplare de foc ce nu să poate întâmpina, sau din cutremur, sau altă nerodire, pru-vila nu o socoteaşte spre păgubirea celui ce au dat lucrul său prin năimeală, msa, iarăşi, scrie pravila ca să socotească jude-cătoriul cu milostivire şi să scadă după cuviinţă pre acel ce au luat lucrul prin năimeală, cum şi cel ce au dat lucrul său să iarte şi să scadă celui ce l-au luat prin orîndă (vezi mai jos cap. 8). Şi cel ce va da cuiva, prin năimeală, vreun lucru cu vreame hotărîtă, nu poate, mai înainte de împlinirea anilor, a-1 scoate din stăpînirea lucrului; nici poate să ceae adăogirea preţului tocmealii, cu cuvînt 16 20 20 70 15 69 20 20 1 7 1 25 25 1 15 1 83 § 2. 3. 4. 5. § 6. § 2. în sholii fila 456. PENTRU NAIMEALĂ 67 Cap. Din cărţile j împ. pravile | Cart.j Tit. j Cap. 4 5 6 7 cum că îi dau alţii, preţ mai mult ; căci deacă, în tărie şi fără pricină va voi să-l scoată din stăpînire, atuncea va piiarde toţi banii ce i-au fost luat prin tocmeală şi va fi răspunzătoriu şi pentru toată pă-gubirea lui. Căci, după firesc cuvînt, precum la vînzări-cumpărături şi la orîndăluire, să poate a să da preţ mai mult sau mai puţin ; şi aceasta nu vatămă, fiindcă urmează după dreptatea neamurilor, adecă voinţa şi priimirea despre amîndoă părţile, unde silă nu încape. Aceaia însă vatămă şi strică pre contract, deacă să va dovedi că au fost la mijloc vicleşug (vezi titlul 10 cap. 5). Şi deacă cineva va da în orîndă cuiva sau moşie sau alt acaret şi pre urmă va vrea să vînză altuia de veaci, trebue mai întîi să se alcătuiască cu cumpărătoriul ca să se ţie de tocmeala năimirii orîn-datoriului pănă îşi va împlini orîndatoriul anii săi, sau să se alcătuiască mai întîi cu orîndatoriul; căci de nu va face aşa, atuncea întră supt judecată şi orîndatoriul porneaşte jalobă pentru orîndă. Întîmplîndu-să să moară acel ce are cumpărat în orîndă venitul .lucrului, treace contractul şi la moştenitorii lui, pre anii cumpărăturii, adecă pre c-îţi ani au fost cumpărată orîndă, sau măcar fiind năimeală de veaci. Iar după ce să vor împlini anii orîndii, nu poate fi silit ca să mai ţie lucrul în orîndă. Deacă, pentru nerodirea vreunui an va priimi stăpînul moşiei şi· va face oareşi- 20 20 20 20 20 20 1 78 1 77 1 23! în sholii, f ia 464. 1 22 1 25J § 2. în sholii. fila 466. 1 1 72 73 şi în shoti, fila 488. 68 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. | Tit. Cap. care scădeare orîndatoriului din preţ şi, în urmă, la anii viitori să va face bielşug, 20 1 15 ceia ce s-au scăzut va împlini orîndatoriul şi va pune la loc. 8 Cel ce ia din lucrul său plată, trebue să socotească şi paguba ce să poate în- tîmpla ; şi să facă tocmeală ca să se păzea¬ scă lucrul în starea care s-au dat; şi pre cel ce priimeaşte lucrul prin năimeală, îl îndatoreaşte pravila ca să-l păzească ca 20 1 25 însuş pre al său. 20 1 29 9 Cel ce va lua casă cu chirie prin toc- meală ca să o păzească de foc, (însă făcînd 2 1 11 foc cu măsură şi cu luare aminte), de să va întîmpla şi va veni foc de afară şi nu va fi cu putinţă a să întîmpina, atuncea nu să 1 învinovăţeaşte; iar de să va întîmpla să 2 1 12 se arză din lenevirea lui şi nepurtarea de grijă, va plăti pre casă. Păstoriul, croitoriul, văpsitoriul, tă- 1 1 10 ! ! băcariul, să pedepsesc pentru neştiinţa, 20 1 6 lenevirea şi nepurtarea de grijă a lor cu 9 plata lucrului stricat. 11 Cînd doi vor lua prin năimeală tot pre acelaş lucru, cel dintîiu să protimi- 20 1 26 seaşte a-1 ţinea (vezi titlul 10 cap. 6). 12 Cel ce va lua vită cu năimeală şi o va însărcina preste măsură, sau va mearge 20 1 30 loc mai depărtat de cît au fost tocmeala 60 12 40 şi să va întîmpla să piiară, plăteaşte vita. 13 Cum şi toate pagubele, ce să întîm- plă din lenevirea celuia ce ia lucrul prin 20 1 25 năimeală, să plătesc. 1 14 Cum şi cel ce va lua plată ca să p㬠zească vreun lucru, ori ce pagubă s-ar 20 1 11 întîmpla din lenevirea sa, datoriu iaste să 15 PENTRU NĂIMEALA 69 Cap. Din cărţile împ. pravile o răspunză, afară numai de paguba ce s-ar întîmpla unde nu poate să o întîm- Cart. Tit. pine. Cap. 15 De va lua cineva casă cu năimeală şi pre urmă o va închide şi să va duce şi vor treace doi ani fără a să arăta şi fără a trimite chiriia casii, atuncea, cu puterea stăpînirii deşchizîndu-să casa şi luîndu-să încris ceale ce să vor afla în casă şi puin-du-să supt păstrare, să va da casa stă-pînului ei. 20 1 56 16 Cînd mulţi vor lua prin năimeală sau prin cumpărătură vreun lucru, deacă fieştecarele deosebit pre partea sa au luat şi s-au îndatorit la plata năimealii; atuncea, fieştecarele, pre cît îl ajunge partea 20 sa, răspunde banii năimealii. Iar deacă toţi împreună la un loc au luat, nefăcind deosăbire, îndatorindu-să împreună ca fieştecarele să fie răspunzătoriu pentru toţi banii năimirii, atuncea fieştecarele iaste îndatorit pentru toţi şi ori pre carele 26 din tovarăşi va apuca năimitoriul, ca să plătească, toţi banii va plăti, dîndu-i la mînă adeverinţă că au plătit, cum şi ză-loagile, ce vor fi, să i le dea la mîna lui, ca să-şi scoată de la tovarăşii lui ceia ce au : dat pentru dînşii. 1 75 16 3 5 I 17 Cel ce va lua prin năimeală vreo moşie, şi fără a fi vreo pricină, o va lăsa mai înainte de împlinirea anilor, va plăti deplin banii năimirii. însă cu acest chip, că deacă nu să va găsi muştereu, ca să dea acelaşi preţ, ca mai jos, atuncea ceaia ce lipseaşte să va împlini de la dînsul. 20 1 54 § 3. şi în sholii, fila 480. 70 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.| Tit. | Cap. 18 Cel ce va stăpîni casă streină cu rea credinţă fără năimeală, va întoarce casa, cum şi toată chiriia ce va fi luat şi ori ce altă stricăciune. 15 83 PENTRU NĂIMEALĂ SAU ORÎNDĂLUIRE DE YEACI 1 2 3 4 Titlul 16 Năimeala de veaci, sau orîndă de veaci, adecă în viaţă sau pentru o îndelungată vreame, să numeaşte în pravilă emfitevsis şi iaste cînd cineva dă un acaret cu năimeală de veaci altuia pentru ca să ia, pre fieştecare an, soma hotărîtă după aşăzarea ce va face, pre cîţi ani va fi alcătuită tocmeala. Orîndăluirea de veaci urmează tot supt acealeaşi forme, care s-au arătat la titlul 15 a aceştii cărţi, deci cel ce va lua vreo moşie prin aşăzare de veaci, deacă va tăia şi va strica pădurea şi pomii din livezi şi casăle ce vor fi, sau alte acareturi le va lăsa să se strice, fiind tras la judecată de cătră stăpînul moşiei şi dove-dindu-să, poate să piiarză dreptatea năi-mealii, deacă nu va încredinţa îndată că toată stricăciunea ce s-au întîmplat o va îndrepta deplin. Pravila opreaşte ca acareturile şi moşiile beseariceşti să nu să orîndăluiască mai mult de cît pănă la 30 ani. Cel ce va lua lucru prin veacinică năimeală, datoriu iaste să plătească, după aşăzarea ce au făcut şi nu poate să ceae scădeare arătînd nerodire, seacetă, grindină, vărsarea apelor şi alte pricini. 20 20 i 20 r) 20 2 1 2 2 1 25 2 Gons. Arme-nopul. cart.3. tit. 4. § 4. nov. 120 . cap. 3. PENTRU NĂIMEALĂ 71 Gap. Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. | Cap. 5 6 7 Cînd vreo moşie, sau alt acaret să va da cu năimeală de veaci, de nu să vor da banii, după aşăzare, în curgere de 3 ani, atuncea, să ia lucrul înapoi şi să strică năimeala de veaci. Iar de va fi lucru besearicesc, pănă în curgere de 2 ani, însă de nu va fi fost trimis undeva pentru slujbele ţării cu depărtare acel ce ţine lucrul prin năimeală de veaci, sau de nu va fi fost oprit, din poruncă, ca să nu dea banii după aşăzare. Ori pentru care pricină să va întîm-pla să se strice aşăzarea năimeala de veaci, hotărîndu-să ca să se întoarcă lucrul la stăpînul cel adevărat, poate, acel ce au avut lucrul prin năimeala de veaci, să-şi ceae chieltuiala ce va fi făcut spre îmbunătăţirea şi adaogirea acareturilor. Cel ce va lua vreo moşie cu orîndă, sau în viaţa sa, sau pre ani îndelungaţi, nu iaste volnic a o supune cătră altul dîndu-o în orîndă, fără ştirea şi voinţa stăpînului moşiei; ci, după ce va da de ştire, iaste datoriu să îngăduiască încă 2 luni de zile ca să-şi ia seama stăpînul, carele de nu va priimi ca să între altul, atuncea va da ceaia ce să va dovedi că dau alţii şi va lua moşiia iarăşi la mina sa. Iar de nu va urma a da de ştire, atuncea va piiarde dreptatea emfitevseos; asea-menea şi pentru îmbunătăţirile ce va face pre moşie preş te aşăzarea contractului, precum cu sădirea de vie, de pornet şi altele, nu iaste volnic a le înstreina fără voia şi fără ştirea stăpînului. 20 5 20 20 o nov. 7 cap. 3. 2 16 17 2 5 nov. 7, cap.3 § 2. 1 3 2 3 i I 72 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI PENTRU SCHIMB Titlul 17 Schimbul, eşind rău, să strică şi să întoarce lucrul înapoi, adecă cînd, ori la o parte, ori la alta, lucrul ce s-au dat cu schimbătură va eşi cu pricină, sau cînd să va lua de cătră altul de la mîna celui ce la-u priimit; atuncea partea ce să păgubeaşte îşi va lua lucrul înapoi. La tocmeale de schimbături, cînd să va da pentru un lucru alt lucru, atuncea iaste curat schimb, iar dîndu-să lucrul în preţ de bani, atuncea iaste vînzare ; iar de să vor da şi bani şi lucru, deacă cea mai mare parte a preţului va fi în bani, atuncea iaste vînzare şi cumpărătura ; iar deacă cea mai mare parte a preţului va fi în lucrul ce să dă, atuncea iaste schimb, fiindcă banii să socotesc ca o adăogire la îmbunătăţarea lucrului ce să dă în schimb. 20 20 1 3 PENTRU ÎNVOIALĂ Titlul 18 Pricinile, ce să închiae prin învoială sînt temeainice. Iar învoiala iaste o alcătuire între doi, sau între mai mulţi, pentru o pricină ce n-au apucat a întră în judecată; sau au intrat, dar nu s-au sfîrşit. Pieştecare învoială să face, sau dîndu-să ceva celui ce iaste poftit spre învoială, sau ca să poprească din ceale ce au 11 11 33 36 37 în Instituţiile pravi-listului Mi-hail Atalia-tis. Pentru schimb PENTRU CAMATA 73 Din cărţile Cap. împ. pravile 1 Cart. Tit. Cap. luat, sau făgăduindu-să ceva. Deci, la 11 2 I învoiala care s-ar urma fără a să da ceva 55 cuiva, sau fără a să popri ceva, sau fără altă deosebită făgăduinţă cu împlinirea ei, nu să ţine în seamă. 4 învoiala urmează cînd cineva ar erta cuiva din banii vreunii datorii netăgăduite, iar răfuiala urmează cînd cineva să alc㬠tuia şte cu altul prin izbrănirea unii dato¬ rii ce iaste cu îndoială. 5 Atuncea poate să întoarcă cineva în- voiala ce au făcut, cînd va dovedi cum că dreptăţile sale le-au avut ascunse acel 11 2 36 cu pricina sau vreunul dintu ai săi. 37 6 Sau, cînd să va dovedi că învoiala s-ar 11 O 30 fi făcut de frică, (însă frică, ca aceaia carea 59 îngrozeaşte şi spâimînteazâ pre om) sau prin rău vicleşug, (precum am zice, cu scrisori, 2 3 116 mărturii şi zapise vicleane, sau prin gre- 11 .13 şala socotealilor), poate să se mişce jalobă ; 2 3 53 sau, cînd să va întîmpla să plătească cineva vreo datorie ce nu era datoriu, aseamenea. (Căci ceaia ce să dă prin gre- şală şi prin amăgire şi prin neştiinţă, să ceare înapoi). PENTRU CAMĂTĂ Titlul 19 1 Camătă sau dobîndă, nu să plăteaşte cînd nu iaste la. mijloc tocmeală, nici să 23 3 52 pomeneaşte înscris; iar de au apucat 53 a să plăti, nu să poate lua înapoi. 23 3 5 2 Dobîndă, după pravilă, iaste la 100, 12 pre an; care această dobîndă, fiind 23 3 74 luată, iaste priimită. Iar pentru dobîndă, Cons. Armc-nopul cart. 1 tit. 9. şi în sholii fila 808. in sholii fila 412. MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart.] Tit. | Cap. 3 4 5 6 n i 8 ce nu s-au luat şi să ceare prin judecată, care hotărîndu-să a să plăti, iaste obicinuită 1 la 10 pre an. Iar camătă pre camătă nu să poate ca să se ceae, atît pentru vremea trecută, cît şi pentru vremea viitoare nici camătă mai presus, decît ceia* ce iaste legiuită, nu iaste slobod a să lua ; şi deaca să va lua, să se socotească prisosul în capitalul datoriei. Şi nici dobînda, nici datoriea, I înaintea vadelii, nu să ceare. ! Cum şi camăta, cînd va treace capetele conteneaşte. Iar împrumutătoriul, carele va face tocmeală în scris, ca să ia în loc de ca- j mătă rodurile vreunui lucru; de va lua | şi mai multe, câştigul iaste al lui. Dobînda, dîndu-să rînduri, de va a-junge la soma capetelor, conteneaşte. Asupra cearerii de datorie, dîndu-să rămas cineva din judecată, nu poate să mai facă pretenţie pentru vreo dobîndă. Atît dobînzile, cît şi rodurile, luîn-du-să cu bună credinţă, sînt bine luate ; iar, fiind cu reacredinţă, să dau înapoi (vezi titlul 9, cap. 7). \ 23 24 9 23 9 23 23 23 23 24 ■j I 75 6 26 3 88 1 9 3 88 3 66 3 78 3 74 3 3 25 3 § 1. 2. nov. 138. nov. 121 şi 138. PENTRU CHIEZEŞIE Titlul 20 1 Chiezaşul, atuncea să trage de [cătră îndatoritoriu, cînd nu iaste chip să iasă datoriia de la îndatorit. i Deci creditoriul datoriu iaste, mai întîi să apuce pre îndatorit pentru banii datoriei şi, deacă nu-i va putea scoate, 26 2·' I 1 nov. 4. nov. 4. cap. 1. PENTRU ZAPFSF. Cap. 4 5 atuncea apucă pre chiezaşul lui. Iar de lucrurile îndatoritului, nici cum să nu să atingă, pănă nu va porni mai întîi jalobă împotriva chiezaşului. Chiezaşul, fiind apucat de cătră cre-ditoriu, de va ceare de la judecătorii! vreame rînduită pentru ca să poată aduce de faţă pre îndatorit, i să pune vadea. Cel ce va lua asupra sa, ca să plătească streină datorie, datoriu iaste să o plătească şi îndatorirea mearge şi la cli-ronomii lui. Femeaia, chiezaşe nu să priimeaşte, cum nici supusul fiiu pentru tatăl său, nici necinstitul şi vicleanul, nici săracul, nici cei din partea clirosului, nici cei nevrîst-nici. PENTRU ZAPISE Titlul 21 I Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. Cap. 1 26 ! 2 i! 2 26| I ! 26 1 89! 26 10! 1 2 3 4 Cînd cineva să va apăra zicînd că | zapisul nu iaste adevărat, datoriu iaste j întîi cel ce l-au adus să arate dovezile ! sale, apoi să arate şi cel ce zice că nu i iaste adevărat (vezi titlul 4, cap. 8). Zapisul, fiind cu trei marturi, are toată credinţa căzută. | Spre a să dovedi un zapis că iaste a- ! devărat, cînd nu va fi cu marturi, tre- i buinţa ceare ca să se pue alăturea, po- | trivindu-să cu altele scrise de mîna ace- | luia ce l-ar fi scris. | Piiarderea zapisului nu închide jude- ; cata celui ce l-au avut, cînd să poate cu ! alte chipuri să iasă la lumină dreptatea 1 prin rînduiala judecăţii. j 22 I 22 22 22j i 22! 1| 2 4! 1' 60 nov. 4 cap. 2. Const. Ar-menop. Car. 1, tit. 13. şi în sholii fila 23.’ nov. 73 cap. 7. şi în sholii fila 40 şi 70. 76 manualul juridic andronachi donici Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Cap. 5 Cînd cineva prin neştiinţă vînzîn- du-să lucrul său, va iscăli însuşi prin gre- 85 şala sa din neştiinţă în zapisul vînzării, 22 1 nimic nu să vatămă, nici îşi piiarde dreptatea. 6 Deacă cu hotărîrea judecăţii să va da cuiva jurămînt pentru datoria ce tă- găduiaşte, nefiind zapis la mijloc, ori va jura, ori va plăti. 7 La jaloba ce iaste pentru ca să se scoată de faţă zapisile şi scrisorile, deacă să tăgăduesc, atuncea, de la ju- 15 4 24 decată să dă jurămînt împotriva celui ce 25 stăpîneaşte; aseamenea şi împotriva celui ce s-au tras din stăpînire prin vicleşug. PEiSTRU MARTURI Titlul 22 1 Mărturii, fără de voia lor, nu să pot a să sili ca să vie să mărturisească; nici 21 1 3 ca să meargă din loc în loc fără de voinţa 4 lor. 2 Mărturii trebue să fie cinstiţi şi vreadnici de credinţă (vezi mai jos cap. 9). 21 1 1 3 Şi mărturii, pănă a nu mărturisi, 20 trebue să se cerceteaze de sînt] priimiţi spre mărturie şi apoi să se pue supt jur㬠21 1 32 mînt pentru dreaptă mărturisirea lor. 4 Iar mărturii mincinoşi să se pedep¬ sească de cătră stăpînire, veghindu-se, 36 cum şi cei ce sînt puşi înadins. Şi, deacă 22 1 acel ce au suferit pîra va ceare cheltuiala, pre lîngă pedeapsă vor plăti şi chieltuiala. 5 Mărturisirea unui martur singur nu să ţine în seamă. 1 şi în sholii la sfîrşit. Con st. Arme-nopul car. 1 tit. 6 pentru marturi. PKNTRli MARTURT Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. 6 Mărturii la pricini de vinovăţii trebue ■ să vie de faţă. 21 1 3 1 Mărturii la pricini de datorii, pănă la 15 zile sînt datori săaşteapte; iar jude- 21 1 42 cătorii să caute să ia mărturiile lor şi să le 38 dea drumul. 8 La pricini de vinovăţii să aduc mar- turii din poruncă; cum şi toţi aceia, care 45 pot şti cum s-au întîmplat pricina, să aduc la judecată şi fără de voia lor; încă 21 1 şi la pricini de datorii de bani, sau la pri¬ cini de piiardere de bani, să aduc din poruncă, cerînd trebuinţa. Iar arhiereii şi preoţii şi feaţele coaie cinstite cu cinuri 21 1 39 mari, nu să pot îndatori spre a mărturisi, ci de bunăvoinţă pot să arate. 9 Nevrîstnicii, femeaile, năimiţii, des- f rina ţii, nebunii, săracii, slugile, casnicii, rudeniile, raza şi pentru răzaşi şi, cei ce după vreame au fost căzuţi în pricini de vinovăţii; sau tovarăş pentru tovarăş, slugă pentru împreună slugă, fiiu pentru tată şi tată pentru fiiu, nu sînt priimiţi 21 1 26 spre mărturie; cum şi surdul şi mutul 34 şi cel ce iaste rînduit vechil răspunzătorii! ; cum şi cei ce s-au dovedit plastografi. 10 Iar, femeaile pot a mărturisi acolo unde nu iaste cu putinţă a fi bărbaţii, 21 1 17 precum în bae şi la lehusă. 11 Eretic şi jidov, împotriva creştinilor nu să priimesc spre mărturie ; iar unul 21 1 44 pentru altul mărturisesc. 12 Cînd altele scriu scrisorile şi altele zic mărturii, atuncea unul cîte unul să cerce¬ tează foarte cu amăruntul şi cu luare aminte şi să pun supt jurămînt; iar cînd şi în sholii fila 808. în sholii fila 536. şi în sholii fila 540. 78 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. şi la o parte şi la alta sînt marturi, judecă- 21 1 20 toriul să facă aleagere martorilor, nu după număr, ci după starea lor, alegînd care sînt mai cinstiţi şi mai de treabă şi fără prihană la mărturie. 13 Cînd cineva să va întîmpla să vrăj- măşuiască stăpînirii, atuncea şi femeaia împotriva bărbatului şi sluga împotriva stăpînului său şi fiiul pentru tată şi tatăl pentru fiiul, mărturisesc. 14 Cel ce ţine marturi, plăteaşte şi chel- tuiala lor. 21 1 3 15 Cei ce dau doă mărturii, de cătră judecătoriu să se pedepsească. 2 1 36 16 Deacă cineva să va dovedi că, adu- cînd marturi minciunoşi, au fost cîştigat 9 3 33 judecata; nu numai acea judecată nu să ţine în seamă, dar şi el să pedepseaşte, şi mărturii. PENTRU JURĂMÎNT Titlul 23 1 Jurămîntul, atuncea să dă de cătră judecătoriu, cînd nici într-un chip nu să 22 5 45 găseaşte dovadă la pricină. 2 Jurămîntul, ce să dă de cătră jude¬ cată cuiva, pentru cîte pagube va arăta 26 6 9 că au pătimit despre altul, de-1 va priimi, va lua pagubele sale, însă prin cercetarea cu amăruntul a fieştecăruia condeiu. 3 Jurămîntul, carele să dă cu hotărîrea 25 1 1 judecăţii, ridică din mijloc îndoiala. 2 4 Cel ce jură fără a-1 sili cineva şi fără a-1 hotărî judecătoriul, întru nimic nu să 22 5 3 foloseaşte. nov. 90. şi în sholii lila 216. PENTRU DANII 79 Din cărţile Cap. împ. prav.le Cart. Tit. | Cap. 5 Cel ce va sili pre altul a face jură- 22 5 37 mint şi el nu va vrea să jure, precum că 22 5 35 nu-l cleveteaşte, atuncea să dă rămas pre 51 sine; iar, pîrîtul jurînd să sfîrşaşte jude- 17 cata, însă cînd i să dă jurămîntul cu a 22 5 40 judecăţii hotărîre, sau cînd însuşi jălui- 7 14 19 toriul face cearere ca să jure pîrîtul. 20 6 Cel ce să va dovedi călcătoriu de ju- 21 1 36 rămînt, să pedepseaşte, după leage, cu grea pedeapsă, precum şi mărturii care vor 23 1 61 jura strîmb, (iar putearea jurâmîntului ce 52 1 4 iaste aducătoare de moarte sufletească să 52 5 1 poate vedea în sholii la început) . PENTRU DANII SAU DĂRUIRI Tiilisl 21 I 1 Daniia iaste cînd cineva dă vreun lu¬ cru ai sau m deplina slapinirea aituia, dăruindu-1 fără a fi la mijloc vreo silă sau 47 1 1 nevoie, ci prin filotimie. 2 Daniile, altele să fac în viiaţă, cînd cineva dăruiaşte cuiva pentru bun priete¬ şugul şi dragostea ce are cătră dînsul, ca 47 1 1 să-i cunoască har şi mulţămire în viiaţă trăind. Iar altele, sînt cu pricină de moarte, cînd cineva dăruiaşte altuia vreun lucru, hotărînd ca după moartea sa să aibă 47 3 1 a-1 lua în stăpînirea sa, care are tot o ase¬ 58 mănare cu legatum (vezi la titlul 38 pentru legatum). 3 Deci, desăvîrşit danie iaste aceaia cînd cineva, dăruind cuiva vreun lucru mişcătoriu, întru acel ceas îi va da în mînă 50 3 şi stăpînirea lucrului; care această danie 6 iaste şi temeainică, nici măcar de va zice 1 manualul juridic andronachi donici Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. | Tit. Cap. dăruitoriul că au făcut danie pentru ca să 47 2 4 înşale pre alţii, nici măcar de va fura în 2 urmă scrisoarea daniei şi va tăgădui d㬠ruirea, fără numai prin greale pricini de nemulţămire aceluia ce au fost priimit darul. 4 Şi deacă cineva va face danie vreun lucru, fără deosebire, nu poate în urmă 47 73 să pricinuiască vrînd să facă deosebire, ci daniia rămîne statornică. Iar daniile ce 1 sînt cu pricină de moarte, acelea, cu săvîr- şirea dăruitoriului, să cîştigă. 5 Daniile de la rudeniile ceale din sus sînt ceale mai statornice, deacă acei ce 47 2 9 le-au luat nu să vor arăta nemulţămitori. 6 Iar daniia nevrîstnicului şi acelui ce 47 2 22 nu iaste întreg la minte, nu să ţine în 6 seamă. 47 1 22 7 Cum şi cînd cineva să va arăta ne- mulţemitoriu, sau va cleveti pornind pîră, sau va ocărî cumplit şi va necinsti pre făcătoriul său de bine, sau va pune mîna asupra lui; sau îi va face mare stricăciune 47 2 10 şi multă pagubă, sau să va dovedi că i-au vrăjmăşuit viiaţa, sau că n-au urmat la ceale ce au avut tocmeală sau înscris sau fără scrisoare asupra daniei: îndată să în¬ 47 2 10 toarce daniia, fiind măcar săvîrşită, ca de la un nemulţemitoriu. 8 Cum şi deacă nu va avea copii şi să va da danie cuiva şi, pre urmă] va face 47 2 8 copii, să strică daniia. 9 Şi cel ce au făcut toate ale sale danie, iarăşi, nu să învinovăţeaşte mai mult decît 47 1 11 ceaia ce-i iaste la putinţă, rămîindu-i şi PENTRU PROTIMISIS 81 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Gap. lui pentru viiaţa sa, deosăbindu-să şi da¬ 9 3 30 toriile ce are să plătească. 10 Daniile trebue să se facă în scris şi cu adeverinţile marturilor şi cu întăritură, 47 1 64 pentruca să aibă tăriia lor. 11 Fiiul supus părinţilor nu poate să dă- ruiască, nici din ceale cîştigate ale sale, 47 2 decît numai cu voinţa părinţilor (vezi titlul 36, cap. 1). 12 Pentru danii, la hotârîrea ce s-ati făcut cu sfatul de obşte la anul 1785, dechem. 28, scrie ca daniile să fie slobode a să face numai între rudenii, între cei de starea de o potrivă, sau de cătră cei putearnici câtră cei săraci şi, de cătră toată starea, la sfintele mînăs- tiri; iar în alt fealiu să nu să facă. PENTRU PROTIMISIS Titlul 25 1 Protimisis au întîi rudeniile, apoi ră- zăşii, apoi megieşii şi lăturaşii şi apoi 11 1 58 cei ce au încredinţat banii lor, adecă cre¬ ditorii. 2 Fiiul are dreptate din pravilă a răs¬ cumpăra lucrul maicii sale, ce s-ar fi vîndut de tatăl său, sau lucrul tatălui său, ce s-ar fi înstreinat de mumă-sa în vremea ce să afla nevrîstnic şi în casa părintească; însă, de au fost anilix, după împlinirea a 14 ani, are din pravilă 30 ani; iar de au fost afilix, 19 1 11 după împlinirea a legiuitei vrîste, are încă 28 14 1 10 ani, fiind de faţă; iar la ceale ce vor vinde, tatăl sau muma, dreapte lucruri ale lor, fiind fiii supuşi în casa părintească, supt nici un cuvînt nu pot să ceae protie ca Gons. Arme-nopul. cart. 1. tit. 9. nov. La împărat. Cons. Porfirogcn. şi a împ. Romano cel bătrîn. 6 — c. 1950 82 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. să răscumpere: căci fiind părţi a familiei nov. a îm- vînzâtoare, însăsi să socotesc că au fost păr. Romano împreună vînzători, iar fiind eşiţi din casa cel bătrîn. părintească şi în vrîstă trebue să fie între¬ baţi prin publicaţie şi, vrînd să răscumpere, să protimisesc, după obiceaiul pămîntului Moldovii, precum să arată în obiceaiurile urmate a pămîntului, ce s-au dat în scris la anii 1782 februarie 19 pontul 7 şi 8. Dreptatea protimisirii pentru cuvîntul neştiinţei, pană la 10 ani să poate ceare. Iar pentru cei ce au fost întrebaţi şi au ştiut, pănă la 4 luni. La protimisis de răscumpărare a părţii de moşii răzăşeştij în pâmîntul Moldovii s-au urmat obiceaiul, dîndu-să totdeauna 3 protie răzaşilor a răscumpăra părţile ce s-au 4 fost vînăut prin neştiinţa lor, sau fără 5 legiuita publicaţie; însă protie să dă întru acest chip: cei ce sînt dintru acelaşi bătrîn au întîia protie la răscumpărarea părţilor ce sînt dintru acel bătrîn: iar nevrînd a răscumpăra, atuncea să dă protie celor ce sînt alăturea cu alt bătrîn din trupul acei moşii, iar nepriimind nici aceaia, atuncea să dă protie celorlalţi răzaşi ce sînt în trupul moşiei. Pentru protimisis, pre larg să arată prin Sobornicescul Hrisov ce s-au făcut la anii 1785 dechem. 28, cum să se urmeaze în p⬠mîntul Moldovii, precum să arată la titlul 11 cap. 17 a aceştii cărţi. Osebit armenii şi jidovii nu au voe a cumpăra moşii de veaci, iar casă, dugheane, pre la tîrguri, au voe a cumpăra; însă armenii pot cumpăra şi vii. DREPTATEA FIREASCA 83 Cap. 6 La ceale vîndute prin legiuita publi- caţie, ciim şi la ceale vîndute prin soltan mezat săvîrşite prin hareci, cearerea de protimisis a răscumpărării să închide. Din cărţile împ. pravile I Cart.! Tit, Cap. I PENTRU CEALE CE SĂ CÎŞTIGĂ DUPĂ DREPTATEA FIREASCĂ Titlul 26 1 2 3 4 Pentru ceale ce să cîştigă după fireasca dreptate, vezi mai întîi la titlul 9 a aceştii cărţi. Deci spre pildă, s-au adaogit aceas-tea, precum am zice, cînd apa curgătoare pre moşiia cuiva să va trage cu încetul din matca sa şi, mîlind pămîntul, va adaogi moşiia ; după fireasca dreptate, adaogirea aceaia o cîştigă stăpînul moşiei. Iar de va lăsa matca sa deodată şi va rumpe o bucată de loc din moşie streină, bucata acea de loc (fiindcă iaste din trupul acei moşii), are să o stăpînească acel cu moşiia. De va face cineva casă pre locul altuia, sau alte zidiri de desupt în pămînt, fără a să alcătui cu stăpînul locului, sau va face lăcaş preste lăcaşul altuia, atuncea stăpînul locului să face stăpîn pre dînsele, dînd ceaia ce s-au cheltuit, sau îşi va rîdica acela, binalile ce au făcut. Cel ce va semăna şi va sădi pre moşie şi ţarină streină : fără ştirea şi fără voinţa stăpînului locului, semănătura şi] rodirea, după fireasca dreptate, iaste a stăpînului locului, căci din pămînt iaste creaşterea şi facerea lor. Cel ce stăpîneaşte cu bună credinţă vreun lucru, cîştigă rodurile ceale de mai 50 50 15 1 7 § 5- 1 28 1 81 35 84 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICJ Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Cap. înaintea judecăţii, iar nu şi ceale după ju- 23 3 10 decată; iar cel ce stăpîneaşte cu rea cre¬ 25 dinţă va întoarce toate rodurile cîte au luat în cîtă vreame au stăpînit (vezi tit. 35, 24 3 3 cap. 27 şi tit. 36 cap. 16). 5 Cînd cineva, din materie streină va alcătui vreun lucru cu închipuire sau unire 50 7 carea nu să poate deosebi, nici nu să poate a să desface, fără a să strica materiia ; 1 atuncea, plătind materiia, rămîne stăpîn lucrului; iar de să poate aduce materiia la întîia stare, atuncea piiarde osteneala alcătuirii. însă, cînd cineva va lua materie streină, cu rea credinţă, ca să alcătuiască lucrul sau să zidească casă, atuncea, dove- dindu-1 stăpînul materiei, că au ştiut că materiia iaste streină şi împreună va do¬ vedi că el n-au ştiut cînd i s-au luat ma¬ 60 10 7 teriia, poate să pornească jaloba furtuşa- 12 13 gului şi să ceae îndoit, iar de au ştiut st㬠95 pînul materiei şi au tăcut, atuncea va lua altă materie în locul aceii ce i s-au luat. 6 De va zugrăvi cineva icoană pre scîn- dură streină, fiindcă zugrăvirea iaste mai scumpă, rămîne a stăpînului icoanii, pl㬠tind scîndura (vezi titlul 9, cap. 1). PENTRU TOVĂRĂŞIE Titlul 27 1 Tovărăşia iaste una din îndatoririle acealea ce să alcătuiaşte între doi sau între 11 1 2 mai mulţi, care urmează iarăşi după drep¬ tatea neamurilor, adecă buna voinţă şi 12 2 priimirea despre amîndouă părţile; drept 28 aceaia, la lucrul ce iaste de tovărăşie a i PENTRU TOVĂRĂŞIE 85 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. multor părtaşi, nu poate unul dintru dînşii a face vreo prefacere sau schimbare lu¬ crului, fără plăcearea şi voia celorlalţi; iar sfatul celuia, ce sfătuiaşte a nu să face schimbare şi prefacerea, să protimiseaşte mai mult de cît a celorlalţi tovarăşi. 2 La tovărăşie chieltuiala iaste din mijloc, cu,m şi cîştigul şi paguba, cum şi 12 1 27 întâmplarea piiarderii din banii ce sînt puşi la mijloc a vreunii părţi. 12 2 4 3 Deci, tovarăşul, de va lua singur ro- durile lucrului ce iaste de tovărăşie, să învinovăţeaşte a răspunde tovarăşilor săi 12 1 84 partea lor, atît el cît şi moştenitorii lui. 4 Iar tovarăşul tovarăşului mieu, nu 2 3 27 iaste al mieu tovarăş. 5 Cum şi pentru lenevire să învinov㬠ţeaşte, căci datoriu iaste să aibă sîrguinţă 12 1 69 ca însuşi, pentru lucrurile sale. 6 Şi la tovărăşie de vite, cel ce le va lua asupra sa şi le va piiarde, sau să vor fura 30 pre ascuns din nepurtarea sa de grijă, acela păgubeaşte. Iar de să vor răpi de 12 1 tîlhari prădători, sau de vor peri din altă întîmplare, paguba iaste din mijloc. 7 Osebit are să dea tovarăşul seamă pentru dobîndă, iar nu şi pentru dobînda 12 1 64 din dobîndă. 8 Deci, murind unul din tovarăşi, pa¬ guba şi dobînda ce va fi făcut în viiaţa lui, 12 1 27 iaste din mijloc. 30 9 Tovărăşiia să strică şi înaintea va- 12 1 3 dealii, fiind la mijloc vreo cuviincioasă 14 pricină; cum şi prin lepădarea şi neprii- 60 mirea a unuia sau a unora din cei întov㬠62 răşiţi ; sau prin moarte. 86 86 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart.| Tit. ) Cap. 10 Deci, deacă unii din tovarăşi vor vrea să se deosebească şi nu să pot alcătui, atuncea prin judecată să caută desfacerea tovărăşiei şi urmează a să face socotealele tovărăşiei cu multă lămurire, împărţin- du-să pre partea fieştecăruia cu analoghie, 12 2 8 după somele capetalurilor şi a cîştigurilor 12 1 29 şi a ostenealii şi după tocmealele şi îndato¬ ririle ce au fost. Iar ca să se păgubească unul din tovarăşi pentru cîştigul celuilalt, sau să nu fie părtaş la pagubă, aceasta nu să sloboade. PENTRU EPITROPIE Titlul 28 1 Epitropiia iaste, sau prin diiată lăsată cuiva, sau prin rudeniia cea mai de aproape, 37 2 sau rînduită de cătră stăpînire. 2 Epitropul ce să rînduiaşte i>rin diiată, trebue să se încredinţeaze de cătră stăpî- 38 7 nire, îndatorindu-să ca să poarte de grijă de ale copilului ca însuşi de ale sale. 3 Cum şi acel din rudenii întră după rînduială epitrop copiilor, carele) după pravilă să şi protimiseaşte la] clironomie. 4 Muma întră şi ea1) epitrop copiilor] ne- vrîstnici, însă deacă nu să va mărita de 37 12 al doilea, iar murind şi muma, întră [bunul 51 6 9 sau buna. 5 Călugării şi cliricii pot să între epi- 28 1 64 tropi, însă de vor fi cuprinşi cu avearea. 65 6 Cerînd trebuinţa ca să se mai adaogă şi alt epitrop, să poate rîndui de cătră st㬠37 1 3 pînire. § 1. 2. nov. 118. aşeză mint I. în original: fa. PENTRU EPITROPIE 87 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. j Cap. 7 Cînd tatăl va rîndui prin diiata sa vreun epitrop, atuncea rudeniile ceale mai 37 2 4 de aproape nu pot zice nimic. 8 Cel sărac nu poate a fi rînduit epitrop, nici cel desfrînat, nici cei care nu sînt cu 38 1 6 mintea întreagă, nici partea femeiască (osebit de muma şi buna), nici nevrîstnicii, 37 4 5 nici cei ce au vreo pricină de moşii sau de alte aveari ale copilului. 37 11 1 9 Epitropul, datoriu iaste ca să poarte de grijă pentru buna creaştere şi învăţă- 37 1 1 tura copilului, cum şi pentru îmbrăc㬠mintea copilului cu bună cumpănire. 10 Şi, cumpănind epitropul cu bună rîn- 38 9 14 duială cheltuialele copilului din venituri, 38 7 17 poate să ceae chieltuialele ce va face de la 38 2 10 sine pentru buna creaştere şi îmbunătă- 3 ţarea lucrurilor şi dovedit folosul copi¬ 38 4 3 lului. 38 3 17 11 Epitropul, dînd banii copilului cu dobîndă, are întru un an cîştig dobînda 37 11 1 a doă luni, iar de să va întîmpla să se 38 piiarză, a lui iaste paguba. 37 12 Deci, dar, epitropul, după ce va lua asupra sa epitropiia copilului, să poarte de grijă pănă în doă luni ca să dea banii 1 nevrîstnicului cu dobîndă la loc sigur; 7 7 căci nepurtînd de grijă, să va ceare de la dînsul dobîndă după doă luni ce au intrat epitrop; însă deacă să va dovedi că banii i-au metaherisit la ale sale trebuinţi, sau 37 9 2 cînd nu va da seamă că s-au chieltuit pen¬ tru copil. Iar negăsindu-să loc sigur, mai bine decît să se dea banii fiind cu pri¬ mea jdie, mai bine să stea păziţi. şi în sholii la sfîrşit. § 2. în sholii § 6. 88 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ . pravile Cart. Tit. Cap. 13 Epitropul nu poate să cumpere din lucrurile copilului, nici curatorul, nici 38 9 8 procuratorul. 14 Epitropul nu poate să cumpere cu banii copilului ceva pentru sine, căci, în 38 17 1 urmă, poate copilul, sau lucrul acela să-l ceae cu toate veniturile lui, sau banii cu dobîndă 12 lei la sută pre an. 15 Epitropul sau curatorul, adecă pur- tătoriul de grijă, nu poate să ia fiiu de 33 1 1 suflet pre copilul ce-1 are supt a sa epi- tropie, pănă nu va treace de 20 de ani. 16 Epitropul, întrînd chiezaş pentru copil, poate să se leapede din chiezeşie, 38 4 6 arătînd dreptăţile sale. 17 Epitropul nu poate să vînză într-alt chip din lucrurile tînărului, fără numai, 38 7 8 cerînd trebuinţa neapărată, să fie prin ştirea şi hotărîrea stăpînirii. 38 9 1 18 Toate lucrurile ceale mişcătoare, care vor fi supusă periciunii şi fără de treabă, 38 9 pot să se vînză de cătră epitrop pentru ca să nu piiae de istov şi să se păgubească de dînsăle; iar din lucrurile ceale nemiş¬ 10 4 49 cătoare ale copilului, precum : moşii, casă, livezi, vii, dugheane, mori, epitropul nu poate nici a înstreina, nici a pune amanet : ci numai, de va ceare vreo trebuinţă fără apărare a. copilului şi va fi spre folosul lui, 38 7 8 prin porunca stăpînirii. 19 Epitropul nu poate să cumpere din lucrurile copilului (precum s-au mai zis); 38 9 8 însă, de să va vinde vreun lucru cu sultan mezat, poate să adaoge la hareciu şi, de va da alt muştereu ceaia ce au dat epi¬ tropul, acela să protimiseaşte; iar cînd PENTRU NEVRÎSTNICI 89 Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.| Tit. Cap. 20 21 22 nimenea nu va adaogi, poate epitropul să adaogă şi să cumpere numărînd îndată preţul cumpărăturii, iar într-alt chip de va cumpăra să fie îndatorit a da îndoit. Epitropii, de obşte sînt datori pre tot anul a arăta, la locul unde să cade, izvod curat de toate dările şi chieltuia-lele, cum şi de toate veniturile. împrotiva epitropului mearge jalo-ba pănă la 30 de ani din pravilă şi treace şi la clironomi împotriva clironomi-lor lui. Epitropul, cum nici fratele său, nici tatăl său, nici fiiul său, nu poate să se logodească şi să ia prin cununie pre copila ce va avea supt epitropie; iar de va eşi din epitropie şi să va desface de toate socotealele, dîndu-şi curată seama şi copila întrînd supt altă epitropie, atuncea poate să o iae. 37 7 38 15 38 3 35 38 3 29 38 3 37 38 1 30 28 4 18 28 5 10 9 27 PENTRU NEVRÎSTNICI 1 Titlul 29 Nevrîstnicul, partea bărbătească, pănă la 14 ani să numeaşte în pravilă anilix, iar partea femeaiască pănă la 12 ani, întru carea vreame, fiind copilul fără părinţi şi supt epitropie, nimic nu poate face fără puterea epitropului; şi, ori ce va face, întru nimic nu să ţine în seamă; ci epitropul trebue să fie de faţă şi, socotind cu amăruntul folosul copilului, să arate de faţă buna voinţa sa şi să adevereaze; şi pravila ajută pre nevrîstnic la toate ceale ce să va amăgi şi să va păgubi. Iar la vinovăţii şi la greşalele ceale din cugetată 52 10 2 10 4 1 10 10 60 17 4 39 1 23 14 90 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Cap. răutate a sufletului şi la vicleşuguri nu să 60 10 5 poate ajuta, ce numai cei mai mici de 7 5 57 şapte ani. 2 De la 14 ani pănă la 25 să numeaşte afilix, întru care vreame, fiind supt povă- 19 1 11 ţuire de curator, adecăpurtătoriu de grijă, 10 4 1 iarăşi, fără întrebarea şi voinţa puxtăto- 10 4 7 riului de grijă, ori ce va face şi va cunoaşte că s-au păgubit, poate în urmă să întoarcă spre folosul său. 3 Osebit fiind tînărul în afilichiotis, adecă între 14 şi 25 ani, de la împlinirea a 25 de ani, are de la pravilă 10 ani fiind de faţă, şi 20 ani nefiind de faţă, întru carea vreame poate să mişce jalobă [pentru lucrul maicii sale ce s-au înstreinat de tatăl său, sau lucrul tatălui său ce s-au înstreinat de mumăsa, sau pentru alte strîmbătăţi 50 12 3 şi păgubiri; iar împotriva celor ce cu rea 10 4 --- credinţă stăpînesc lucrurile lor, după îm¬ plinirea a afilichiotis, adecă de la 14 ani 28 1! 1 ai vrîstii, poate să mişce judecată pănă la 30 de ani. Iar pentru vînzări, cump㬠rături, schimburi, ce va face afilix cu păgubirea sa, de va cunoaşte în urmă 10 4 24 că s-au păgubit şi s-au asuprit, poate, cu cuvîntul nevrîstniciei, după împlinirea 10 7 2 vrîstei legiuite, pănă în patru ani să mişce 10 34 7 judecată; şi de cătră pravilă să ajută. 22 6 9 4 Celor desfrînaţi şi nebuni, şi după vrîsta legiuită de 25 de ani li să pune pur¬ 28 10 17 tătoriu de grijă. 5 Pravila avînd privighiiare pentru pă- gubirile ce să pot întîmpla nevrîstnicilor, 38 3 1 i-au împuternicit a mişca jalobă, nu nu¬ 10 7 2 mai asupra epitropilor şi asupra celor ce vor 3 vezi Const. Armenopul, cart. 1, tit. 12, pentru nevrîstnici. la sfîrşit. nov. 22. cap. 24. în sholii. PENTRU LOGODNA ŞI CUNUNIE 91 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. | Tit. | Cap. pune stăpînire fără dreptate pre lucrurile lor, cerînd ale lor, fără cea mai mică păgu- 10 4 45 bire şi fiind la voinţa lor a mişca jalobă, ori asupra uniiă părţi, ori asupra altuia, precum vor socoti a le fi de folos ; cum şi 38 5 1 asupra clironomilor epitropului, căci prin 28 3 37 moştenire sînt îndatoriţi a răspunde şi a 38 7 8 da seamă pentru ceale ce mortul au păgu¬ bit pre nevrîstnic şi n-au purtat de grijă precum să cădea ; cum şi asupra chieza- şului epitropului; osebit de muma cînd io 7 5 va arăta pre cineva a fi bun de a să rîndui epitrop şi prin cuvîntul îndemnării sale să va rîndui, şi acel epitrop va aduce pa- 38 8 17 gubă copilului, iaste ajutată din pravilă după pravilistul Veleian, însă de nu va 32 pune la mijloc chiezeşie lucrurile sale; 26 7 5 încă poate să mişce jalobă şi asupra jude¬ cătorilor, prin care s-au orînduit epitro- pul, pentrucă n-au căutat să se încredin- ţeaze de starea lui şi apoi să-l rînduiască. Muma, de va da pre epitrop în laturi, 6 şi va lua asupra sa purtarea de grijă a copi¬ 38 8 22 lului, întru ceale ce să va păgubi tînărul, iarăşi epitropul cade în răspundere. PENTRU LOGODNĂ ŞI CUNUNIE Titlul 30 Cel mai mic de 7 ani nu să sloboade 1 a să logodi. 28 1 11 2 La facerea logodnii iaste mai întîi cer- şută să fie voinţa părinţilor; iar nefiind părinţii în viaţă, a rudeniilor celor mai 28 4 de aproape, sau a epitropilor; căci fiind logodna făcută fără ştirea şi voinţa lor, să strică. 92 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. I Cap. 3 Logodna, după rînduiala besericeas- că, fiind făcută cu cetirea logodirii şi prin blagoslovenie şi legătură cu facerea cru¬ cilor, adecă ierologhie, ca o nuntă să soco¬ tea şt e. 4 La săvîrşirea însoţirii prin logodnă şi cununii, să cercetează nu numai slobo- 2 3 144 zeniia canoanelor besericeşti, ci încă de 28 5 6 iaste cu cuviinţă si fără prihana cinstii. 28 1 5 5 Vrînd o parte, fără pricină cuviin- cioasă ca să strice logodna ce s-au făcut după rînduiala legii, popreaşte pravila; la carea pricină stăpînirea, mai întîi tre- bue să trimită la besericescul păstoriu ca să-i dea sfat şi îndemnarea cuviincioasă. Apoi, şi prin poruncă să se îndatorească şi deacă să va vedea că nici întru un chip nu să poate a să pleca, atuncea să se strice, 28 7 4 fiind un lucru primejduios de a să face unire silnică. Iar partea vinovată să va îndatori ca ceale ce au luat la logodnă să 28 2 1 le dea înapoi îndoit (însă de nu au dat 3 şi din partea sa alte daruri) şi să plătească şi cliieltuiala. Iar de au dat şi din partea sa daruri la partea cea nevinovată, să le piiardă, dînd înapoi şi ceale ce au luat, cum şi chieltuiala. Iar fiind la mijloc ani- lichiotis, adecă copilărească nevrîstnicie, 28 2 4 să întorc despre amîndoă părţile darurile ; aseamenea cînd va fi voinţa desfacerii 28 7 19 logodnii despre amîndoă părţile, să întorc darurile. 6 Cei ce fac stărostie, să nu iae nimic 54 15 3 decît un lucru măsurat şi nesimţitoriu. 7 V Pricinile pentru care să poate strica logodna sînt aceastea : cînd amîndoă păr- Nov. împ. Alexie Coin-neno, cap. 3. Nov. împ. Leon înţălep. In carte lui Leon Glavic. PENTRU LOGODNA Şi CUNUNIE 9: Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. ţile să vor căi şi nu vor priimi; sau cîud nu va fi prin voinţa şi ştirea părinţilor 28 1 şi a epitropilor ; sau cînd s-au făcut logod¬ na pre ascuns şi pre urmă o parte să va 28 4 31, căi şi nu va priimi; sau cînd să va afla pricină de rudenie pentru carea opreaşte besericeasca pravilă, care de să va întîm- 28 o 1 pla să fie logodnă, sau nuntă nelegiuită, zestrea şi darurile ceale din înaintea nun¬ 28 4 22 ţii îndată să dau înapoi. Sau cînd o parte să va afla că nu iaste de căsătorie, avînd din fire greşală; sau cînd o parte să va 28 5 6 afla că iaste rob sau roabă; sau cînd o parte să va înştiinţa pentru ceaialaltă că 28 7 1 iaste cu patimă din ceale defăimate, pre¬ cum desfrînare şi beţie ; sau pentru partea 28 7 1 femeiască că au curvit sau au avut a păc㬠tui cu cineva prin bună dovadă, acea soco¬ 60 58 tită de fecioară; sau cînd o parte să va în- tîmpla să facă vreo vinovăţie din ceale 28 2 1 urîte şi de pedeapsă; sau cînd o parte va voi să se spăsească lăsînd ceale lumeşti; sau va lipsi trei ani, neştiind unde să află ; sau cînd o parte să va întîmpla să cază în patimă şi boală de lepră, epilipsie, slă- 28 2 5 bănogire, sau altă boală urîtă; sau să 6 cază în nebunie întru carea să păti¬ 28 1 mească doi ani nevindecîndu-să. 28 5 10 8 Un bărbat, luînd prin cununie doă fe¬ mei, sau o femeaie doi bărbaţi, cea din urmă cununie după leage să strică şi j partea vinovată va lua cuviincioasa pe¬ 60 37 60 deapsă a păcatului preacurviei; iar de 85 va fi făcut copil cu femeaia de al doilea, să poarte grija copilului şi a femeaii. şi în shol'.i fila 221. nov. 117. cap. (>. § 3. § 3. şi în chja arhierească cap. 20. 94 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.j Tit. ] Cap. 9 10 11 12 Bărbatul, de să va însura de al doilea, iaste îndatorit a păzi nevătămate lucrurile ce au rămas de la întîia femeae pentru copiii cei dintîi ai lui şi nici nu poate vinde sau a înstreina, păzind şi dintru ale sale legiuita parte fiilor săi. Femeaia, murindu-i bărbatul, iaste oprită după pravilă ca să nu între în al doilea cununie, pănă nu va treace un an după moartea bărbatului ei, care să chiia-mă anul jălaniei; iar după despărţanie, de să va întîmpla să se facă din greşala ei, atuncea femeaia iaste oprită cinci ani a nu să mărita. Femeaia, după moartea bărbatului, de nu va păzi anul jălirii şi să va mărita, nu numai darurile ceale din naintea nunţii şi ceale ce-i va fi lăsat bărbatul, le vor lua moştenitorii fii ce vor fi rămas; ci datoare iaste să deosebească şi jumătate din avearea sa fiilor; iar de nu vor fi fii, le vor lua rudeniile, însă nepoţii, sau părinţii, sau bunul cu buna, sau fraţii; iar nefiind nici o rudenie, să se dea la cutiia obştii. Femeaia, murindu-i bărbatul şi rămî-indu-i copii, trebue să facă de faţă izvod lămurit, luînd înscris toate ceale ce au rămas ale bărbatului ei, pre care are să le păzească nevătămate, ne avînd voe nimic a înstreina şi împreună să facă izvod şi de toată zestrea ei, ce au fost adus în casa bărbatului şi de darurile ce i s-au dat înaintea nunţii şi de ceale ce au mai adus în casa bărbatului, lucruri ale ei, osebite de zestruri, cu bună dovadă pentru toate, 28 28 48 28 14 14 12 1 2 nov. 22. cap. 15. 16. 1 vezi şi Const. Ar-menopui cart. 4, tit. 6. aşămâmînt. împăr. Leon şi Const. 1 § 2. nov. 127. cap. 3. PENTRU LOGODNA ŞI CUNUNIE 05 Cap. 13 14 15 Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. Cap. i rămîind în purtarea sa de grijă toată casa, împreună cu toată avearea ce au rămas de la bărbat, cum şi copiii avîndu-i supt epitropiia ei; (deacă însă bărbatul nu va fi lăsat hotărîrea sa prin diiată rînduind epitrop, carele de nu va priimi sarcina epitropiei, datoare iaste să ceae alt epi-trop). Şi, deaca nu să va mărita de al doilea, atuncea, cumpănind singură ale casii, va avea purtare de grijă, precum să cuvine părinţilor, a-i creaşte cu bună rînduială, a-i căsători, a-i înzestra şi a le împărţi moştenirea cu dreptate, rămîin-du-i şi ei parte ca unuia din fii, din avearea bărbatului ei; iar de să va mărita de al doilea, au voe copiii, fiind vreo pricină, a să trage dela dînsa şi toate ceale părinţeşti deplin a să lua de supt stăpînirea ei; pentru care va pune la cale stăpînirea, lăsîndu-i-să femeaii împreună cu zestrea ei numai darurile ce au fost luat înaintea nunţii (vezi si titlul 3 7 c&'jţ). ^J. Oăzînd bărbatul supt vinovăţie de moarte, zestrea femeaii, cum şi ceale despre tată şi mumă, cum şi ale sale, cum şi ceale ce au luat cu danie de la bărbat, toate i să dau după pravilă. Femeaia, deacă va nebuni, şi bărbatul o va părăsi, făcînd catahrisis cu zestrea, atuncea prin puterea stăpînirii să pune zestrea supt secvestru. Iar pricinile pentru care să poate face despărţanie sînt aceastea : cînd un bărbat sau o femeae s-ar căsători, trăind soţul sau soţiia dintîi; sau cînd, făcîndu-să prin neştiinţă cununiia, să va afla că iaste la j | i 28 12 37 30 12 28 8 22 28 13 1 vezi Instit. cart. 3, tit. 3, la sfîrşit. nov. 127. cap. 3. nov. 117. cap. 5. § 8. § 9. nov. 117 cap. 8. MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI 90 Cap. mijloc pricină oprită de pravila beseri-cească; sau pentru nefeciorie, dovedin-du-să că au fost preacurvit acea socotită de fecioară; sau cînd o parte să va afla că iaste rob sau roabă; sau cînd să va dovedi femeaia preacurviind; sau cînd o parte să va dovedi că umblă să omoare pre ceaialaltă; sau cînd bărbatul să va afla famen, trecînd trei ani fără a să împreuna ; sau cînd o parte s-ar îndrăci; sau s-ar întîmpla să cază în patima nebuniei şi ceaialaltă parte sîrguindu-să mulţi ani pentru vindecare, prin besericescul păs-toriu va ceare despărţanie, iar stăpînirea politicească va pune la cale pentru partea ce să află în patima nebuniei, rînduind cuviincios curator; sau cînd bărbatul va porni pîră asupra femeaii că preacurveaşte şi nu o va dovedi, poate femeaia să ceae despărţanie; sau cînd o parte sau alta să va ispiti vrăjmăşuind stăpînirii; sau femeaia, oblicind pentru alţii şi spuind bărbatului ei, nu va da el de ştire; sau cînd femeaia fără voia bărbatului, va mearge şi va benchetui cu alţii, mîind noaptea la casă streină, şi fără voia bărbatului mer-gînd pre la privealişti şi jocuri, părăsind casa şi aceastea făcîndu-le împrotiva voinţii bărbatului; sau cînd bărbatul va sta pricină ca să nu-şi păzească femeaia curăţeniia ei şi o va da altora ca să preacurvească cu dînsa, poate femeaia să ceae despărţanie; sau cînd bărbatul va ţinea ţiitoare şi să va dovedi de multe ori curvind cu dînsa şi nu să va părăsi, poate femeaia să ceae despărţanie, însă mai întîi stăpînirea va Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. | Cap. 0 1 28 1 28 7 1 28 i 21 28 7 1 28 i 4 28 8 22 28: 7 1 28 7 nov. 12. § 2. § 2. la cîrja arhierească. § 2. nov. 22. cap. 6 § 7. 8. 9. fila 380. § 3. novela 134. cap. 9. nov. 134. cap. 1. PENTRU LOGODNA ŞI CUNUNIE 97 Cap. rîndui cuviincioasele porunci spre înfrîn-narea şi părăsirea acestor aseamenea fapte sau cînd o parte va voi să se spăsească lăsînd ceale lumeşti. 16 De să va întîmpla despărţanie, atun-cea, urmîndu-să, după aşăzămlnturile pra-vililor, sau bărbatul va cîştiga zestrea, nefiind pricina despre dînsul, sau femeaia va cîştiga darurile ceale dinnaintea nunţii, deacă nu va fi pricina despre dînsa ; fără numai atuncea nu cîştigă nici o parte, nici alta, cînd despărţaniia ce să face iaste cu cearerea şi cu priimirea despre amîndoă părţile. 17 Deci, de va fi pricina despărţaniei despre bărbat, nu numai toată zestrea, pănă la cel mai mic lucru, va da înapoi şi darurile ceale din înaintea nunţii; ci încă, pre cît fac darurile acelea din nain-tea nunţii, va da o a treia parte dintru ale sale, care, de nu vor fi copii, rămîn dreapte ale femeaii, iar fiind copii, are să le păzească pentru copii, luînd rodurile; şi, pentru moştenirea celor părinţeşti, ce să cuvine copiilor, stăpînirea va pune la cale. Iar de va fi pricina despre femeae, bărbatul va lua zestrea şi darurile, care, de nu vor fi copii, rămîn dreapte ale bărbatului; însă, de nu va fi zestrea dată de cătră vreun strein, cu deosebită aşăzare înaintea nunţii; cum şi de cătră tatăl, cînd acea despărţită fiică a lui va fi întru nelegiuită vrîstă ; cum şi cînd va fi fost deosebită aşăzare înaintea nunţii; iar fiind copii, atuncea să va folosi cu rodurile lor, păzindu-le pentru copii. JL Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. Cap. 28 7 1 29 1 119 45 4 6 29 5 1 2 29 5 2 3 4 § 14. nov. 117. cap. 9. şi în sholii la început. 7 - c. 1950 98 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.l Tit. I Cap. 18 Fiind între bărbat şi femeae mare neunire şi multă gîlceavă şi, avînd una dintru amîndoă părţile îndestul cuvînt [de a să plînge, pentru risipirea lucrurilor, beţiia, desfrînarea, vrăjmăşiia, traiul rău şi altele şi, de nu va voi nici întru un chip a trăi împreună, să se rînduiască mai întîi la dohovnicescul păstoriu ca să le facă duhovnicească povăţuire şi îndemnare cu toată sîrguinţa, spre împăcăluirea şi bun traiul lor şi, cînd nici întru un chip nu să va putea, atuncea şi stăpînirea va da porunci şi îngroziri părţii cei vinovate; şi cînd să va vedea că nu să pot uni, să se deosebească trupeaşte un an de zile, luîn-du -sa din mnnile bărbatului zeastrea şi toate ale femeaii ca să stea la altă mînă şi întru această vreame bărbatul va purta de grija femeaii şi de vor fi copii să vor lăsa să stea la partea cea nevinovată, cărora partea cea vinovată le va purta de grija hrănii şi a altor trebuincioasă şi, după treacerea anului, vor fi îndatoriţi iarăşi, prin poruncă, să se unească, închiezăşluin-du-să partea cea vinovată ca să nu urmea-ze traiul rău de mai nainte şi cînd o parte nici de cum nu să va priimi şi să va vedea o ură veacinică, atuncea să va urma despărţanie şi partea cea vinovată va suferi ceale ce rînduiaşte pravila (vezi mai sus). 19 Pravilile, atît ceale vechi a rîrnlea-nilor, cît şi ceale din urmă împărăteşti, înfrînează nu numai cu pedeapse pre cei ce să vor dovedi preacurvind, ci şi cu 2 28 3 48 7 10 Aşeze in întul al£3. a condicii pentru despăiţire de trup şi de masă. Vezi şi aşezemînt. 48. a pan-thectelor pentru canoanele şi rînduialele dreptăţii. PENTRU SPIŢILE RUDENII 99 Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.j Tit. | Cap. piiardere de aveare (pentru care ceteaşte pre 48 7 20 larg cartea 48. a împăr. pravile) şi cei ce s-ar naşte din femeai slobode, sînt slobozi, iar cei ce s-ar naşte din roabă, sînt robi. Despărţaniia de să va întîmpla a fi din greşalile femeaii şi de va avea bună dreptate bărbatul a să despărţi, după pravilă, femeaia nu are voe a să mărita pănă la cinci ani; iar bărbatul are voe a să însura ; afară însă de alte pricini, întîi cînd va fi dovedită că au preacurvit, al doilea cînd va lăsa casa bărbatului, fără îndestul cuvînt şi dreptate şi îi va trimite carte de despărţanie, căci atuncea pre lîngă altele ce s-au arătat mai sus, să va trimite spre pocăinţă la o mănăstire. (în pămîntul Molăovii, întîmplînău-să un Moldovean ca să ia ţigancă prin cununie, sau Moldoveancă, ţigan, Sobornicescul Hrisov, din 1785 dechemvrie 28, scrie ca să rămîe robi ca nişte ţigani). 48 28 28 28 7 7 7 7 2 6 1 9 nov. 134. cap. 10. nov. 117. cap. 8. nov. 22. § 4. § 2 nov. 134. nov. 117. cap. 13. PENTRU SPIŢILE RUDENII Titlul 31 1 Rudeniia să despărţeaşte în neamurile ceale din sus, în neamurile ceale din jos şi în neamurile ceale de alăturea ; şi ceale din sus sînt dintru care ne-am născut şi ne tragem noi, adecă, tatăl, muma, 4)uimi, buna, strămoşul, strămoaşa; ceale din jos sînt care s-au născut din noi, adecă, fiii, featele, nepoţii, nepoatele, strănepoţii, strănepoatele. Iar ceale de laturi sînt care au unirea şi împărtăşirea neamului şi a rudenii cu noi, fiind tot dintru 45 28 3 2 1 100 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. 3 Din cărţile împ. pravile o rădăcină, adecă, fraţii, surorile, nepoţii, nepoatele din frate sau din sor, unchii şi mătuşile şi ceaialalţi; şi, rudeniile ceale din sus şi ceale din jos să încep de la întîia spiţă, iar ceale de alăturea, întîia spiţă nu au, ci purceg de la al doilea spiţă. Deci, între rudeniile ceale din sus şi ceale din jos, în veaci iaste oprită cunu-niia; iar între ceale de laturi pănă la al şaptelea spiţă; sînt şi rudeniile din cuscrie şi din sfîntul botez, pentru care beseri-ceăştele pravile hotărăsc la ce spiţă iaste slobodă cununiia. Spiţile să socotesc după numărul naşterilor, precum am zice : eu am născut pre fiiul mieu : fiindcă iaste o naştere, iaste spiţa întîi; fiul mieu au născut pre nepotul mieu, fiindcă sînt de la mine şi pănă la nepotul mieu doă naşteri, iaste spiţa a doa; nepotul mieu au născut pre strănepotul mieu : iaste spiţa al treilea. Şi, iarăşi, cătră rudeniile ceale din sus; tatăl mieu m-au născut pre mine: iaste spiţa întîi; pre tatăl mieu l-au născut bunul: iaste spiţa a doa. Şi cu acest chip, numărîndu-să naşterile, să află spiţile, precum am zice : tatăl mieu m-au născut pre mine şi au născut şi pre fratele mieu : fiindcă sînt doă naşteri, iaste spiţa al doilea. Şi iarăşi, tatăl mieu m-au născut pre mine şi pre tatăl mieu l-au născut bunul şi tot bunul au născut şi pre unchiul mieu : fiindcă sînt trei naşteri, iaste spiţa al treilea. Şi cu acest chip, soco-tindu-să naşterile, să află spiţile. Cart.| Tit. 45 3 28 5 28 Cap. 2 1 1 § 2. § 2. PENTRU DARURILE ÎNAINTEA NUNŢII 101 Din cărţile Cap. imp. pravile Cart. I Tit. | Cap. PENTRU DARURILE ÎNAINTEA NUNŢII Titlul 32 3 Darurile ce să dau înaintea nunţii sînt desăvîrşit dar, cum şi ceale ce să vor făg㬠28 3 8 dui mai înaintea nunţii şi să vor da după nuntă. 2 Darurile de cătră socri sînt desă- 28 3 9 vîrşit dar. 3 Şi un strein de va făgădui vreun dar, 28 3 'i înaintea cununiei, iaste desăvîrşit dar. 4 Darurile ceale de înaintea nunţii, de vor fi în lucruri nemişcătoare, nu le poate 29 7 1 înstreina bărbatul; iar de vor fi în lucruri mişcătoare, precum în bani sau alte miş¬ cătoare şi le va metahirisi bărbatul în trebuinţile lui, femeaia nici odinioară nu le piiarde, avînd tăcută ipotichi în binele bărbatului său; fără numai cînd să va dovedi că aceale lucruri au fost supusă supt amanet la creditorii de mai înainte (vezi tit 13 cap. 16), 5 Precum zestrea, aseamenea şi darurile ceale de înaintea nunţii, nu iaste volnic bărbatul a le înstreina ; nici de să va prii- 29 7 1 mi însuşi femeaia a să înstreina. 6 Logodnicul, de va dărui logodnicii sale lucruri, pre care în urmă, după înso¬ 28 3 1 ţire, le va aduce în casa bărbatului ei, nu le poate înstreina bărbatul, fiind că sînt dreapte ale femeaii. 7 Femeaia, ce n-au adus zestrea făg㬠duită în casa bărbatului său, nu poate să ceae darurile ceale de înaintea nunţii; cum 28 12 1 vezi Const. Armeno. cap. 4. tit 3. § 4. 102 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Gap. şi de n-au adus deplin, precum au făgăduit, 13 iarăşi nu le va lua deplin (vezi şi titl. 30 28 cap. 11). 4» 8 Darurile ceale de înaintea nunţii, de vor fi făgăduite în somă mare, scrie pra¬ vila ca să se facă în scris. PENTRU ZEASTRE Titlul 33 1 Zeastrea, în pravilă, nu numai aceaia ce să dă de cătră tatăl, carea trebue să fie din dreaptă avearea sa, dar şi aceaia, carea altul strein, pentru mult prieteşugul ce are cu tatăl featii, va da la căsătoriiar şi nunta ei, din dragostea ce are cătră tatăl, să numeaşte profecticia. Iar zeastrea, aceaia ce nu iaste din averea tatălui, să numeaşte 29 1 22 adventicia, carea această adventicia, nici în sinisfora nu întră, nici poate [a pătimi vreo prefacere. Iar zeastrea, ce să dă de cătră tatăl fiicii sale, poate tatăl (însă deacă va fi spre folosul fiicii) să prefacă din bani în lucruri şi din lucruri în bani, adecă să poate adaogi cu prefacere. 2 Tatăl, zeastrea fiicilor sale, cum şi daruri ce va făgădui înaintea nunţii, pen¬ 29 1 tru fiii săi, iaste datoriu dintru ale sale a da ; precum şi cel ce va lua fiică de suflet, datoriu iaste, dintru ale sale a o înzestra (vezi cap. 31). 3 Cel ce făgăduiaşte zeastre, datoriu iaste a o da; precum şi muma dintru ale sale şi fraţii dintru ale lor. Şi ori cine va fi în vrîsta legiuită, sau bărbat sau fe- 29 1 37 meae şi va făgădui zeastre, datoriu iaste 86 § 3. nov. 119. la început. PENTRU ZEASTRE 103 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart.] Tit. Gap. a împlini ceale ce au făgăduit, măcar să fi fost nevoit a făgădui; iar nevrîstnicii 7 89 să ajută pentru nevrîstnicia lor. 26 4 Tatăl poate şi după săvîrşirea nunţii să mai adaogă la zestrea fiicii sale, însă fără păgubirea creditorilor săi (vezi titlul 29 2 1 8, cap 6) şi fără a micşura din legiuita 29 5 1 parte ce să cuvine să o moştenească moş¬ tenitorii lui (vezi titlul 35, cap 14). 5 Tatăl, puind în foaia de zeastre, prin neştiinţă, vreun lucru, care iaste strein, bărbatul va ceare alt lucru de potriva aceluia ; iar de va pune în foaia de zeastre lucru strein, ştiind că iaste strein, atun- 29 3 cea bărbatul, nu numai va ceare alt lucru de potriva aceluia, ci şi toate veniturile ce s-au păgubit. 6 Zestrea, de va fi preţeluită şi în foaia de zeastre, să va arăta înscris atîţea bani 29 1 6 cutare lucru, atuncea bărbatul iaste de¬ 38 plin stăpîn lucrului şi volnic să-l vînză şi să-l înstreineaze; cum, şi de va peri, a lui iaste paguba, căci are să răspunzăj şi să întoarcă banii ce să arată în foaia zes- trii. Iar de va fi înscris : cutare lucru care 28 8 70 face atîţea bani, atuncea însemnează că s-au dat zeastre acel lucru, arătîndu-să de 29 1 38 ce preţ iaste, pentru ca să nu-1 poată schimba sau a-1 preface. 7 Zestrea făgăduită, de nu să va da şi vor treace doi ani dela nuntă, să va ceare 29 1 111 şi dobîndă I lei la sută, cum şi rocurile 29 1 118 lucrurilor nedate după izvod. 8 Femeaia, ce nu au adus zeastre în casa bărbatului şi au rămas săracă în v㬠duvie, pravila hotărăşte ca după săvîr- 28 12 şi în sholii fila 559 § 4. 104 manualul juridic andronachi donici Cap. Din cărţile imp. pravile Cart.j Tit. | Cap. 9 10 31 12 13 U şirea bărbatului, fiind fără diiată, să moştenească o a patra parte dintru ale bărbatului, de vor fi rămas trei copii sau, mai puţini; iar, de vor fi patru sau mai mulţi, va lua parte ca unul din fii, însă de nu i-au fost hotărît şi nu i-au fost dat bărbatul vreo deosebită daniie în viaţă sau după moarte, care iarăşi, deacă nu va ajunge ca să fie pre cît i să cuvine o a patra parte, va porni jalobă şi va lua ceaia ce lipseaşte dintru o a patra parte. La darea de foaia zestrii, deacă să va face aşăzare ca, de să va intîmpla să se facă copii şi să moară copiii mai înainte şi, în urmă să se săvîrşască şi femeaia, atuncea să rămîe zestrea a bărbatului: aceasta cu totul iaste împotriva pravilii. Tatăl, înzestrînd pre fiica sa, măcar de va şi scrie în foaia de zeastre ca fiica sa să rămîe mulţămită cu cîtă zeastre i s-au dat şi să nu mai aibă a mai ceare nimic din ceale părinţeşti, nu să ţine în seamă; căci fiica tot are să moştenească pre tatăl ei, murind fără diiată. Aceleaşi dreptăţi, care au din pravilă femeaile pentru cearerea zestrii lor, tot aceleaşi au şi moştenitorii lor. Zestrea nunţii cei dintîi mearge şi la nunta cea de al doilea, fără numai, deacă la darea zestrii cei dintîi nu s-au fost făcut vreo deosebită aşăzare. Oînd iaste spre folosuf femeaii, atuncea şi din bani în lucruri s$ pot preface, cum şi din lucruri în bani, la darea zestrii. Cel ce va lua fiică de suflet, datoriu iaste ca să o înzestreaze, precum şi rudele 29 21 28 29 29 29 nov. 11 21 27 26 22 nov. 97 cap. 5. PENTRU ZEASTRE 105 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Cap. ceale din sus, carii vor lua fii şi feate de suflet. Şi după moartea lor, nerămîind 2 moştenitori, zestrea să întoarce înapoi. 15 Bărbatul, pentru zestrea ce iaste să iae în bani, pre carii nu i-au luat, poate, 29 3 pănă în 10 ani să mişce jalobă şi drepta¬ tea zestrii să împlineaşte : iar tăcînd în curgerea acestor ani, nu mai iaste slobod a mişca jalobă de cearere. 16 Din ceale ce va aduce femeaia în casa bărbatului, afară de zestrea ei, lucruri ale sale, cum şi alte daruri, ce îi vor veni 21 1 5 fiind căsătorită, femeaia poate să le dăru- 30 1 5 iască sau să le vînză; iar bărbatul nu 70 poate, fără numai cu deplină voia femeaii. *29 1 6 17 Precum toate rodurile zestrii sînt ale bărbatului, aşa şi toată sarcina casii 29 1 3 el are a o purta; şi numai naşterile roa¬ 23 3 8 belor nu sînt ale bărbatului, fiindcă nu 28 sînt roduri, ci averi în lucruri. 16 1 68 18 Chieltuialele ce le va face bărbatul pentru adăogirea acareturilor zeastrii şi 28 10 1 pentru întocmirea lor şi pentru dezbaterea 2 moşiilor, nu le păgubeaşte. 28 8 7 19 Femeaia la cearerea zestrii sale are jalobă in rem, fiindcă iaste stăpînă lucru¬ rilor sale şi, fiindcă are tăcută ipotichi întru toate ale bărbatului, să protimi- seaşte mai mult decît toţi creditorii bărba¬ tului, atît cei de mai naintea însoţirii, cît şi cei din urmă, spre a-şi lua zestrea. Şi 29 117 paragrafi a anilor 30 şi 40 să socoteaşte din vremea aceaia de cînd au putut a mişca jalobă, adecă, de iaste bărbatul bogat, după a însoţirii desfacere, iar de 1 nu iaste bogat, din vremea scăpătăciunii, 1 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI ' · l· Cap. Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. Cap. fiindcă femeaia deapururea poate mişca jalobă. 20 Fiind la mijloc, atît zestrea, ca să se întoarcă şi să se plătească, cît şi datorii, să protimiseaşte mai întîi ca să iasă zestrea, apoi datoriile ; iar darurile ceale de înaintea nunţii nu să protimisesc din datorii ; căci pre femeai nu le ajută pravila să cîştige, ci să nu să păgubească (vezi mai jos cap. 25). 5 39 21 22 Cînd vor fi doă zestruri la mijloc, precum am zice : luînd cineva zeastre de la întîia femeae, cu care au făcut copii, aseamenea şi cu al doile căsătorie, luînd zeastre şi, născînd pricină, adecă, fiii cei făcuţi cu întîia cununie cerînd averea mumii lor, cum şi femeaia de [al doilea, cerînd zestrea sa, întru acest cbip hotărăşte pravila : ca lucrurile ceale ce vor fi de faţă, sau din zestrea cea dintîi, sau din zestrea cea de al doile, să le priimească, adecă, fiii cei născuţi cu întîia cununie pre ale mumii lor, cîte vor fi de faţă şi, femeaia cea de al doilea, pre ale sale ; iar, deacă, nu vor fi nici unele din lucrurile amîndurora zestrurilor, sau unele sînt, iar altele lipsesc, cît pentru ceale ce [lipsesc are protie întîi să iasă zestrea cea dintîi, apoi cea de al doilea. Deacă bărbatul va cădea supt datorii greale, sau în altă primeajdie şi vinovăţie, dintru care să va hotărî să i să iae averea şi tot ce are, sau va cădea supt [datorie a vistieriei ţării, să nu să răpească avearea lui pănă cînd femeaia nu-şi va deosebi şi 28 13 30 1 PENTRU ZEASÎRE 107 Cap. Din cărţile împ. pravile nu-şi va lua zestrea ei şi, apoi, eeaia ce va rămînea aceaia să va lua. 23 Jaloba pentru zestrea făgăduită prin tocmeală şi prin foaia de zeastre, treace şi asupra moştenitorilor celui ce o au făgăduit, cu cearerea împreună de toate rodu-rile, dobînzile şi păgubirile. 24 Gu darea zestrii să înţeleage urmarea nunţii, deci, neurmîndu-să nunta, zestrea toată să întoarce deplin; precum şi după despărţirea căsătoriei să întoarce cătră cel ce să cuvine, împreună cu toate rodu-rile, pre cită vreame va treace la mijloc din zioa desfacerii şi deacă bărbatul, fiind sărac, chip nu va fi de unde să iasă toată zestrea, care aceasta, prin cercetarea judecătorilor, dovedindu-să fără îndoire, atuncea să se lasă parte şi bărba tului dintru ale sale, pentru ca să nu rămîe de istov lipsit de hrana vieţii. Şi această urmare “să păzeaşte şi cătră tatăl featii şi cătră rudeniile ceale din sus, care au făgăduit zeastre dînd foae, cum şi cătră fiii bărbatului ce sînt să se împărtăşască din moştenirea lui, cită să va afla ; această, însă, facere de bine, din pravilă, cătră bărbat, să hotărăşte cînd să va dovedi că el nu au împrăştiiat averea sa înadins pentru ca să nu rămîe în stare de a răspunde zestrea, sau cînd să va dovedi că femeaia, trăind împreună cu dînsul, s-au jăluit de istrăvirea zeastrii sale şi el n-au urmat a conteni desfrînare, deci, precum s-au zis, această facere de bine să dă, din pravilă, bărbatului şi fiilor moştenitori ai săi; iar de va treace moştenirea lui la alţii streini precum şi la fraţi, Cart. Tit. Cap. 29 1 1 29 11? 28 29 8 1 2 3 28 28 8 10 8 12 13 28 28 8 15 8 18 28 8 18 şi în shol i fila 379 şi in sholii fila 380. •108 manualul juridic andronachi donici atuncea, iarăşi, să mişcă jaloba asupra acelora cerîndu-să împlinirea lipsii zestrii. 25 Zestrea şi darurile, ceale de înaintea nunţii, nu poate bărbatul a le înstreina, nici de va priimi însuşi femeaia măcar şi de multe ori, pentru că să socoteaşte că priimirea ei au fost de frica bărbatului; aseamenea şi femeaia, trăind cu bărbatul ei, iarăşi, din ale zestrii sale cînd va înstreina, să socoteaşte a fi prin îndemnarea şi amăgirea bărbatului şi, prin amîndoă chipurile înstreinarea zestrii iaste oprită, din pravilă şi nu are nici un temeiu, nici să ţine în seamă; fără numai cînd, după doi ani, luîndu-şi seama, femeaia va arăta că rămîne odihnită pentru lucrul zestrii sale ce s-au înstreinat; şi va face al doilea zapis adeverind voinţa ei, avînd dintru ale bărbatului alt lucru dintru care [să iasă tot acelaşi rod (căci femeaia, pentru zestrea ei şi darurile ceale de înaintea nunţii, are tăcută ipotichi în avearea bărbatului, adecă pentru zestrea feameaii, ce au luat bărbatul supt a sa stăpînire, toate ale sale sînt supusă ca un zălog cătră femeae, fără a fi înscris şi, lipsind din ale zestrii, au să se împlinească dintru ale bărbatului). Aseamenea, cînd să va dovedi că înstreinarea să va fi făcut pentru dovedit folosul femeaii, adecă pentru cîşti-garea vreunui acaret de mai bun venit; asemenea cînd să va dovedi că înstreinarea să va fi făcut pentru a femeaii nevoe, adecă pentru ca să se plătească de datoriile ce va fi avut, sau ca să hrănească pre părinţi, sau pre fraţi, sau pre bărbat, fiind în strei- 29 29 15 39 29 28 28 29 29 28 29 1 7 1 7 82 § 3. nov. 61. cap. 1 nov. 61. § 2. 117 8 1 1 8 20 66 80 69 22 66 § i. § i. PENTRU ZEASTRE 109 Cap. Din cărţile împ. pravile •26 Cart.i nătate şi în lipsă. Pentru aceaste pricini înstreinarea zestrii iaste priimită, căci pre femeai le ajută pravila să nu să păgubească, nici să se amăgească, avînd ertare pentru neştiinţa lor ce numai pentru ale lor datorii, sau pentru vicleşuguri şi pentru greşalele ceale din cugetată răutate şi pentru vinovăţii, nu să pot ajuta. Cu acest cuvînt, femeaia are protie de cît toţi creditorii bărbatului, atît cei de mai naintea nunţii, cît şi cei din urmă, spre a-şi lua zestrea ei, iar pentru darurile ceale de înaintea nunţii şi ipovolon nu să pro-timiseaşte femeaia decît creditorii de mai înainte, fiindcă pravila le ajută spre a nu să păgubi, iar nu spre a cîştiga ; osebit, scrie pravila că femeaia văzîndpre bărbat cum că supune lucrurile ei cătră altul şi înadins vă tăcea, vrînd cu aceasta ca să amăgească pre acel ce săvîrşaşte tocmeala, de să va dovedi, nu să poate ajuta ; fiindcă pravila nu ajută pre femeaile ceale vicleane. Femeaia, fiind căsătorită, de va vedea pre bărbat cum că rîsipeaşte zestrea ei, poate să mişce jalobă şi, zestrea ei, cîtă va fi lipsit, să va împlini dintru a:le bărbatului, măcar să fie şi zălogite pentru datoriile lui; căci să protimiseaşte mai întîi femeaia să-şi scoată zestrea ei; iar cît pentru darurile ceale de înaintea nunţii, cei de mai nainte creditori, precum s-au zis, să protimisesc. Şi pentru cearerea zestrii sale are tot ajutoriul din pravilă, ori cînd va vrea să pornească jalobă, căci de va sărăci bărbatul din vreo întîmplare, poate 29 29 29 26 Tit. Cap. 1 69 1 117 6 69 § i. nov. 101 a împărat. Leon. Vezi Const. Ar-menopul cart. 1. tit. 13. 110 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. Imp. pravile Cart. Tit. 1 cap. să-l lasă şi să tacă pănă ce să va ridica din sărăcie şi atuncea să-şi ceae zestrea şi să se siguripsească. 27 Deacă acel ce are dreptate ca să ceae zeastrea înapoi să va întîmpla să moară, vor ceare moştenitorii lui, însă, pănă la 29 1 117 30 de ani sau 40 fiind pornită jalobă. 119 28 Cînd iaste ca să se întoarcă zestrea înapoi, cît pentru ceale nemişcătoare, 29 119 trebue fără nici o prelungire să se dea înapoi, plătindu-să bărbatului adăogirile, 1 prin cercetare; iar pentru ceale mişc㬠toare, să se păsuiască doă luni. 29 Deacă vreun lucru dintru ale zestrii să va afla prefăcut şi schimbat sau stricat prin vicleşugul bărbatului, femeaia va 28 8 7 încredinţa judecata prin jurămînt, de nu va fi altă dovadă ; şi să va împlini dreptul său. 30 La întoarcerea zestrii, să] va face socoteală pentru rodurile anului celui de 28 8 7 pre urmă, analoghisindu-să anii din zioa 5 ce au fost priimit bărbatul zestrea, cum 6 şi de la zioa ce era să se întoarcă [zestrea, şi împreună cu zestrea să vor da şi ro¬ durile. 31 Zestrea şi toate cîte rămîn dela mumă, fiii le împart frăţeaşte; deci, deacă tatăl pentru deosebită dragoste ce va avea [cătră unul din fii, îi va da zeastre vreun ilucru 45 4 1 de ale femeaii sale, ceialalţi fii, sculîndu-să, 3 vor ceare să se pue la un loc şi să se îm¬ partă frăţeaşte. 32 Bărbatul, de va cumpăra "ceva cu banii zestrii, nu să socoteaşte a femeaii 29 99 cîştig; ci, ceaia ce iaste datoriu bărbatul cătră femeae, aceaia să ceare. 1 PENTRU 1P0V0L0N 111 Cap. Din cărţile imp. pravile Cart.I Tit. | Cap. i 33 34 35 De va vinde bărbatul din lucrurile ce au adus femeaia în casa lui, dreapte ale sale, afară de zestruri, măcar de va fi cu însuşi voia femeaii şi măcar de va şi iscăli femeaia, iarăşi nu iaste vînzare te-meainică, decît numai prin stăpînirea rîn-duită din pravilă să cîştigă, fiind că, întru un cuvînt, bărbatul nu poate să înstrei-neaze lucrul femeaii. Pentru lucrurile zestrii ceale ce să dau cu număr şi să cîntăresc, pentru acea-lea să poate face aşteptare pănă la un an de zile ; iar cealelalte, îndată să dau înapoi. Femeaia, de va şi iscăli în zapisul de datoriia bărbatului ei şi va pune avearea şi zestrurile sale amanet, sau singură va întră chiezaşă pentru bărbat, nu să ţine în seamă, de cît numai cînd să va dovedi că la ale sale trebuinţi s-au chieltuit banii. Iar, de va întră singură cbiezaşă pentru datoriia altuia, iar nu a bărbatului ei, nu să ajută din pravilă. 19 15 29 6 20 1 82 1 119 PENTRU IPOVOLON Titlul 34 1 Pentru ipovolon, în împărăteştile pra-vili nu să cuprinde, ci iaste, după o deosebită novelă a împăratului Leon, care iarăşi nu să află în rîndul celorlalte novele şi să înţeleage că acea novelă nu s-au făcut decît spre schimbarea şi prefacerea obicea-iurilor celor vechi, căci arată cum că ipovolon nu iaste alt decît o parte din avearea bărbatului, pre care, prin tocmeală, o supune bărbatul cătră zestrea vezi la adunarea pravi-lilor împărat. Mihail Duca prin pravil. Mihail Ataliatis tit. 27 vezi şi Const. Ar-menopul, cart. 4 tit. 10. 112 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. Din cărţile împ. pravile 2 Cart. ce aduce femeaia în casa lui. Deci scrie novela aceaia că, deacă să va întîmpla să moară bărbatul, la întoarcerea zestrii să se dea ipovolon pre cît au fost tocmeala, iar de nu au fost tocmeală, atun-cea să se socotească o a treia parte pre cît au fost zestrea şi să se scoată din avea-rea bărbatului, care avea a treia parte, de nu vor fi copii, să o cîştige femeaia desăvîrşit, rămîind dreaptă a ei, iar de au rămas, atuncea să ia numai rodurile, păstrîndu-o pentru copii. După această novelă au urmat în pămîntul Moldovii, după vreame, hotărîri de judecăţi la jalo-bele văduvilor, dîndu-li-să ipovolon din avearea rămasă a bărbatului o a treia parte pre cît au fost zestrea; însă, iarăşi, alte hotărîri de judecăţi au urmat după vreame, de s-au scos o a treia parte, nu pre cît s-au, aflat zestrea, ci pre cît s-au aflat averea bărbatului, fiind mai puţină şi fără asemănare cătră mărimea zestrii. (Vezi pentru ipovolon şi darurile ceale de înaintea nunţii, titl. 33, cap. 25 a aceştii cărţi la sfîrşit). Femeaia, de va purceade îngreonată în anul jălirii, piiarde ipovolon. Tit. Cap. Vezi Const. Armenopul. Cart. 4, titl. 7. PENTRU DIIATÄ Titlul 35 1 2 Diiata iaste voinţă slobodă ce, în scris, lasă ale sale omul, după moartea sa. 37 Cînd, cineva, după diiată, îşi va aduce aminte şi de altele şi le va treace în deosebit izvod, să numeaşte codichel. 36 1 1 1 1 PENTRU DIIATA 113 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. 3 Cel ce face diiată trebue să fie întreg la minte şi voinţa sa să arate de faţă cu toată slobozenia fără a fi silit prin îndem¬ nări, măgulituri sau alte chipuri şi diiata 35 1 2 să fie cu marturi vreaduici de credinţă 17 şi pecetluită de marturi şi de testator, cum şi codichelul, iarăşi, aseamenea să fie. 4 Grăind bolnavul şi vrînd încă să mai grăiască, de i să va lega limba, tăindu-i-să 35 1 25 cuvîntul, nici ceale ce au grăit mai îna¬ inte nu să ţine în seamă. 5 De va face cineva diiata sa şi pre urmă, schimbînd voinţa, va face altă diiată, carea va fi cu marturi şi în formele rîn- 35 2 21 duite, după pravilă, diiata cea din urmă are tărie, iar de va fi nesăvîrşită cea din urmă, atuncea cea dintîi are tărie, iar nu cea de 32 2 2 al doilea ; şi numai aceaia să zice netreab- 11 nică diiată, carea iaste făcută împotriva 39 2 1 pra vililor. 3 6 Diiata acelui ce iaste mai mic de 14 ani 35 1 5 şi a fiiului supus supt părinţi, nu are tărie. 35 3 11 7 Tatăl are voe ca, după ce va scoate de o parte zestrea femeaii sale şi darurile ceale de înaintea nunţii, cum şi datoriile ce va fi avînd, să lasă fiilor săi de 48 1 vor fi mai mulţi decît patru, jumătate din averea sa; iar de vor fi mai puţini decît patru, o a treia parte; şi aceasta 38 1 iaste legiuita parte a fiilor (ce să nume- aşte în pravilă falcliidion) şi pentru ceaia- laltă aveare a sa sărînduiască precum va voi. 8 Cel ce va voi ca să se spăsească, fă- cînd diiată, partea ce va popri pentru sine iaste a mănăstirii unde îşi va pune metaniia sa. nov. 115 §1.2. a împăraţ. Leon şi Gonst. şi în cîrja arhierească* 8 - c. 1950 114 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. 9 Diiata surdului şi a mutului şi a celui ce nu iaste întreg la minte şi acelui ce iaste beat şi a celui ce iaste asupra dării 35 1 2 sufletului şi a desfrînatului, căruia îi va 17 fi oprită avearea din porunca stăpînirii 18 şi a celui ce iaste în anilichiotis, adecă în 15 copilărească nevrîstnicie şi a celui ce va 19 cădea în vinovăţie şi a celui ce să va lepăda de sfîntul botez, nu are tărie. 10 Cel ce iaste mai mare de 14 ani, cum şi aceaia ce iaste mai mare de 12 ani, poate 35 1 5 să facă diiată; şi diiata are tărie, măcar 7 17 8 să fie cu o zi înainte de împlinirea anilor. 11 Cel ce pentru vinovăţie s-au hotărît morţii, poate să-şi facă diiată şi să rîn- 35 1 8 duiască ale sale, căci osîndirea spre moar¬ tea cea firească rîdică din mijloc osîndirea cea politicească. 12 Voind testatorul ca să nu să vază ceale ce au rînduit şi au lăsat prin diiata sa, poate să acopere ceale scrisă şi să o 35 2 21 dea cu mîna sa ca să o iscălească măr¬ turii şi are tărie. 13 Cuvintele mortului întru ceale Ce va lăsa în scris că are a lua datorii, nu sînt 22 1 40 în destulă dovadă, fie măcar şi prin jură- mînt în scris cu arătare că are a lua ; iar 41 6 întru ceale ce va lăsa în scris că are a plăti să dă toată crezarea. 14 Deacă zestrea ce va rîndui tatăl prin diiată fiicii sale, cum şi daniile lăsate prin 41 4 diiată, nu sînt analogbisite ca să rămîe legiuita parte moştenitorilor celor după leage chiemaţi, să pornea şte jalobă şi să strică diiata. nov. PENTRU DIIATĂ 115 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Gap. 15 Deacă fiiul va fi luat în viiaţă vreun dar, ca să se socotească în legiuita parte 38 1 25 a moştenirii, nu poate să pornească ja- lobă împotriva dieţii; ci pnind darul la 62 mijloc va ceare ceaia ce i să cuvine din legiuita parte şi după dreptate să va împlini. 16 Cel ce va îndemna şi va sili pre tes- tator, ca să lasă moştenirea cătră acela la 35 3 carele el nu voiaşte, dovedindu-să, să se pedepsească şi cu globire şi cu învinov㬠ţire criminalicească, cum şi acei ce să vor dovedi că au urmat vicleşug la facerea die¬ ţii; şi diiata nn are tărie. 17 Atît părinţii, cum şi fiii şi fraţii, pot porni jalobă împotriva dieţii, iar nu şi cealelalte rudenii; şi jaloba acea sta are închipuire ca, cînd testatorul nu ar fi fost 39 1 1 desăvîrşit în minte întreagă, însă, nu pentrucă întru adevăr au fost lipsit de minte, căci de ar fi fost aşa, apoi diiata 39 1 de la sine era răsuflată; ci, arătînd că diiata iaste necuvincioasă, pentru că nu 2 s-au căzut testatorului a lăsa neîmpărt㬠3 şit şi a treace pre cel chiemat după leage întru împărtăşirea moştenirii; căci, după 39 1 3 dreptatea pravililor, nu să cuvine a nepo- trivi părinţilor care aduc întru păgubire, prin dieţile lor, pre fiii lor. Această jalobă 39 1 4 să porneaşte atît de «ei ce să trag din viţă bărbătească, c-ît şi de cei ce să trag din viţa femeiască şi precum muma are drep¬ 39 1 5 tate din pravilă a porni jalobă, cerînd moştenirea din ale fiiului ei, după aşăză- mînturile pravilistului Tertulian, asea- vezi ia instituţii cap. 2 tit. 18, pentru netrebnica diiata. şi în sholii fila 224 şi în sholii fila 222. 116 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart.j Tit. Cap. menea şi fiii au din pravilă dreptate a 41 4 porni jalobă cerînd moştenirea din ale mumii lor, după aşăzemînturile pravilistu- lui Orfitian. Deci, fiii vor ceare legiuita 39 1 6 partea lor din ceale ce rămin afară din 39 1 8 datorii şi din chieltuialele morţii şi cu acest cuvînt să va scoate din diiată legiu¬ ita partea lor, dovedindu-să că fără pricină cuviincioasă au fost lepădaţi din moşte¬ nire, rămîind cătră altele diiata fără pre- 41 4 facere (vezi titl. 36 cap. 3). Aseamenea şi nepoţii, pentru partea tatălui lor, deacă n-au luat. Aseamenea şi părinţii vor ceare 40 3 10 legiuita parte din ale fiilor. 41 7 7 18 Jaloba pentru legiuita parte poate să o pornească şi fiiul ce au fost în pînte- cele maicii sale şi s-au născut în urma dieţii, la vreame (vezi mai jos cap. 28) ; 39 1 6 cum şi cel ce s-au scos din pîntecele maicii 39 1 38 sale după moartea ei. 19 Prea înţeleptul pravilistul Ulpian, în aşăzemînturile dreptăţilor ' moştenirii, 39 5 arată în ce chip, după rînduială, iaste a 1 să porni jalobă cerîndu-să împărtăşirea moştenirii, arătînd multe fealiuri de pricini. 20 Muma, deacă prin greşală, luînd în¬ ştiinţare cum că ar fi murit fiiul său, va 38 27 rîndui pre alt moştenitoriu, cel adevărat 1 fiiu, pornind jalobă împotriva dieţii, să va strica diiata. 21 Cel ce va porni jalobă împotriva die¬ ţii, cerînd partea legiuită, poate să mişce 39 1 46 şi altă jalobă cum că diiata iaste vicleană. 42 1 47 22 Pornind moştenitoriul jalobă împo¬ triva dieţii şi cîştigînd dreptate spre a lua 39 1 57 fila 480 vezi la instit. cart. 3 tit. 4 şi în sholii fila 225. § 10. nov. 1 fila 475. 476. J 1. § 8. şi în shblii fila 230. şi în sholii fila 222. § 5 PENTRU DIIATĂ 117 Cap. Din cărţile împ. pravile 23 24 25 legiuita parte, are să pue la mijloc toate ceale ce au fost luat mai înainte din avea-rea mortului (vezi şi mai sus cap. 17 şi cap. 15. Vezi şi pentru ceale ce sînt să se puie la mijloc: titl. 39 cap. 5). Fiiul, fiind lepădat din moştenire de cătră tatăl său, cu cuvînt de vinovăţie şi, întîmplîndu-să in curindă vreame să se săvîrşască, cînd să gătiia spre a porni ja-lobă şi nu au apucat a o porni, nepotul poate să mişce jaloba împotriva dieţii cerînd legiuita parte din ale bunului său, fără numai cînd să va dovedi că însuşi tatăl său s-au fost lepădat de moştenire. Şi jaloba împotriva dieţii, din pravilă, după împlinirea legiuitei vrîste, adecă după 25 ani ai vrîstii, să dă vreame hotă-rîtă ca să se poată mişca pănă în 5 ani. întru cearerea lucrului ce să cuvine cuiva din moştenire, atît de la cel ce îl are în stăpînire cu rea credinţă, cît şi dela cel ce îl are cu bună credinţă, să cer cîşti-gurile ; însă această deosăbire face pravila : întîi, că cel prin bună credinţă, chieltuialele de trebuinţă, ce va fi făcut pentru îmbu-nătăţarea lucrului, le va lua înapoi; al doilea, cel cu bună credinţă nu iaste răspunzătorul deacă din întîmplare s-au în-tîmplat şi au perit lucrul mai înainte pănă a nu fi tras la judecată; al treilea, rodurile sau dobînzile, cîte le-au fost luat mai înainte pănă a nu fi tras în judecată şi le-au istovit, chieltuindu-le la nevoile sale şi la casa sa, sînt bine luate, iar nu şi rodurile ce să găsesc de faţă, precum semînături rodite, pîine adunată în hambariu şi în Cart. Tit. | Cap. 39 41 39 42 42 1 8 1 111 1 60 ' 1 38 | 23 2 4 14 : 1 28 ! 1 38 37 §Iio. fila 269. 118 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. [ Tit. | Cap. jitniţă; al patrulea, nu să învinovăţeaşte pentru că nu au urmat a avea mare purtare de grijă pentru păstrarea lucrului; al cin¬ cilea, de s-au întîmplat mai înainte pănă a nu fi tras în judecată să fi vîndut lucrul, nu să îndatoreaşte să răspunză mai mult decît 42 1 20 preţul lucrului, iar nu şi dobînda banilor; însă, cel ce are dreptate a-şi ceare lucrul ce i să cuvine din moştenire, poate să mişce jalobă pentru lucrul său şi asupra cumpă- rătoriului, osebit, cel cu bună credinţă, nu numai întru ceale ce să va dovedi că s-au îmbogăţit din lucrul strein, să îndatoreaşte, 42 1 25 cum şi întru ceale ce sînt de faţă cîştigurile lucrului, precum camăta banilor ce nu s-au luat, nici s-au chieltuit, fătăciunile vitelor, iar naşterile robilor atît ceale de mai nainte, pănă a nu fi tras în judecată cît şi ceale din urmă să cer, fiind că nu iaste rod. Asea- menea şi datoriile ce să cuvin altuia din 42 1 27 moştenire, de le va fi luat cel prin bună credinţă, le va întoarce căruia să cuvine a le lua întocma. Iar cel cu rea credinţă iaste răspunzătoriu pentru toate şi pentru cea mai mică greşală şi va plăti şi rodurile şi rodul rodurilor şi la nimic nu i să ţine în 42 1 40 seamă, măcar de să va apăra, zicînd că au eşit din stăpînirea lucrului, sau că prin silă 42 1 20 i s-au luat lucru din stăpînire şi întru toate să îndatoreaşte să dea cauţie şi chiezeşie, 42 1 40 adecă, de iaste bogat să dea cauţie în lu¬ 1 cruri nemişcătoare sau mişcătoare, iar de nu, să dea chiezaş (vezi şi la titl. 36 cap. 16). 42 1 70 26 Diiata nu să ţine în seamă pentru a- ceaste pricini: cînd să va întîmpla să nu 39 2 5 fie arătat numele moştenitoriului şi să nu 35 2 4 § 4. 12. § 8. § 1. 2. şi în sholii fila 649. PENTRU DIIATĂ 119 Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.| Tit. | Cap. fie la putinţă a să înţeleage pre cine s-au lăsat moştenitoriu ; ori să fie rînduit moş-tenitoriu pre acela care pravila nu-1 prii-meaşte ; sau cînd testatorul va treace supt tăceare pre acei ce după dreptate sînt chiemaţi la moştenire; sau cînd, fără pricină, îi va depărta din moştenire sau cînd să va dovedi că prin silă sau prin vicleşug s-au făcut; sau cînd, în urma dieţii, să va naşte copil moştenitoriu, viu, întreg şi la vreame, măcar să nu lasă glas în ceasul ce să va naşte, avînd numai singură suflare, sau în ceasul ce să va naşte, fiind în mîinile moaşii viu, căzînd pre pămînt va muri, sau măcar să fie scos din pîntecele maicii sale cu viiaţă; sau cînd diiata nu iaste iscălită şi cu peceaţile marturilor, care, după rînduială, să cade a fi şapte sau cinci, iar fără apărare trei; sau cînd mărturii s-au întîmplat a fi faţă, dar nu au iscălit sau nu au vrut să-şi pue peceaţile ; sau cînd diiata să va afla ne-sfîrşită, sau ruptă, sau rasă, sau rîndurile prin multe locuri cu condeiul ştearse, încît să nu se mai înţeleagă cum iaste urmarea ei, fiindcă ceale ce nu să înţeleg în diiată să socotesc ca cînd nu ar fi scrisă; sau cînd pecetea ei iaste luată sau feştelită cu cerneală; sau cînd rînduitul moştenitoriu să va lepăda şi nu va priimi moştenirea, care de va şi fi, însă daniile ce sînt lăsate prin aceeiaşi diiată şi să cuprind în scris sînt bune ; sau cînd acel ce să rînduiaşte moştenitoriu prin diiată să va dovedi că nu i să cade să moştenească, precum cînd să va dovedi că au vrăjmăşuit viiaţa celui ce i-au lăsat prin diiată moştenire; sau că nu au 35 8 1 3 30 38 35 3 35 4 1 5 35 1 22 35 2 21 35 2 3 2 3 73 35 18 22 vezi la Instit. cart. 2 tit. 17 la început. 120 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. stătut apărătoriu vieţii lui; sau n-au stătut spre răsplătirea morţii lui; sau că după facerea dieţii s-au pornit asupra lui cu 60 42 clevetiri sau cu pîră de vinovăţii; sau, nu 7 5 94 l-au căutat şi l-au părăsit la grea boală şi la întîmplare; sau căzînd în robie, nu s-au 35 8 7 sîrguit a-1 izbăvi. PENTRU MOŞTENIREA CEA PRIN DIIATĂ Titlul 36 1 Pravilile ceale veacbi a rîmleanilor da o stăpînire fără măsuri părinţilor asupra fiilor, încît avea părinţii voe slobodă a vinde pre fiii lor, a-i izgoni, şi a-i urgisi, lăsîndu-i în cea mai ticăloasă stare, a-i de¬ părta din moştenire şi fiii, fără porunca şi voinţa părinţilor nu era vreadnici nici pentru sineşi a răspunde ceva sau a face vreo aşezare cu cineva, sau a face diiată, sau a dărui cuiva dintru ale lor, sau a da, sau a schimba ; căci orice ar fi cîştigat să socotiia a fi a părinţilor, însă aceasta s-au 45 4 11 pus în urmă în măsuri cu pravile, adecă ceale ce cîştigă fiii cu ostenealele lor şi cu isteţimea şi vrednicia lor, sau cu cumpăr㬠turi, sau prin schimbări mişcătoare sau ne¬ mişcătoare (care să numesc în pravilă cas- trenzia şi cvazi castrenzia) sînt dreapte ale lor şi au deplină stăpînire asupra acelor lu¬ cruri şi voe slobodă a le lăsa prin diiată după bună voinţa lor, lăsînd legiuita parte părin¬ ţilor. Aseamenea şi ceale ce vor cîştiga fiii prin meşteşugul ce au învăţat sau prin 35 3 12 ştiinţa învăţăturii, cum şi leafele ce vor lua 45 4 9 nov. 115. § 13. vezi la Instituţii, cart. 1, tit. 12. obiceiurile şi formele la slobozir. fiilor de supt stăpînirea părinţilor. şi în sholii fila 128. PENTRU MOŞTENIREA CEA PRIN DILATĂ 121 Cap. pentru cinul lor, sau daruri, sau bacşişuri de cătră stăpînitori şi de cătră cei mai mari, toate sînt dreapte ale lor şi au deplină stăpînire a le da şi a le lăsa prin diiată următoare pravilii, cum şi cîştigurile din războae. Iar lucrurile aceale care tatăl sau şi altul, pentru dragostea şi prieteşugul ce are cu tatăl copilului, le va da în mîna copilului ca să le chivernisească şi să iae'ro-durile (ce să numesc în pravilă profecticiia sau paganica) aceastea nu sînt ale fiiului, ci sînt ale părintelui; deci, deacă să va întîmpla fiiul să facă datorii, părintele nu iaste datoriu a plăti creditorilor decît numai pre cît iaste venitul acelor lucruri. Osebit, ceale ce vor vini fiiului despre mumă, sau despre fraţi, sau despre surori, sau despre alte rudenii din sus, sau şi danii cu cuvînt de moarte despre streini (ce să numesc adventiciia) acealea ale fiiului sînt, însă, încît să află supt stăpînirea părintească, rodurile sînt ale părintelui; deci, fiindcă şi aceastea sînt dreapte ale fiiului, tatăl nu le poate înstreina nici ale schimba fără ştirea şi voinţa fiiului, decît numai cînd va fi de mare folos fiiului şi, întîm-plîndu-să să nu fie fiiul de faţă sau în mică copilărie, prin ştirea stăpînirii va săvîrşi tatăl ceale spre folosul fiiului. Osebit, cînd să va întîmpla să facă fiiul datorii şi [fiind tatăl supărat de cătră creditorii fiiului său, are voe, prin ştirea stăpînirii, a le înstreina şi a plăti creditorilor. Osebit, după' leagile veachi a rîmleanilor, fiii erau siliţi a priimi moştenirea părinţilor şi fără de voea lor, cu orice feal de însărcinări s-ar fi întîmplat, Din cărţile împ. pravile Cart. | Tit. Gap. 45 4 io 45 4 9 1 45 i 11 4 şi în sholii fila 123 şi 124. şi în siiolii 122 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. Cap. 9 care şi aceasta, în urmă s-au pus în bună rînduială şi s-au dat fiilor voe slobodă şi vreame hotărîtă, de un an, spre a să socoti şi a-şi lua sama ca să priimească moştenirea cu însărcinările, datoriile şi pricinile de judecăţi ale mortului ce vor fi, sau să nu priimească ! Iar celor de laturi, pănă la 100 de zile li să dă vreame ca să-şi iae seama şi, vreamea spre a-şi lua seama pentru priimirea moştenirii, să socoteaşte din zioa ce au luat înştiinţare aceaia cărora li să cuvine a întră în stăpînirea moştenirii. Deci toate în urmă îndreptîndu-să prin aşezemînturile pravililor, întru acest chip s-au pus la cale, ca, precum părinţii pre fii, aşa şi fiii pre părinţii lor, să nu poată a-i treace cu vederea prin dieţilelor şi, după săvârşirea părinţilor toate dreptăţile fameliei să treacă la fii, care cu acest cuvînt, fiii să numesc moştenitorii cei întrebuinţaţi şi, ca nişte moştenitori au a răspunde în locul părinţilor pentru ceale ce au rămas îndato-riţi din luaturi şi socoteale în viiaţă fiind, fără numai de vor arăta că să leapădă de moştenire. Cătră moştenitorii cei întrebuinţaţi, ce sînt cbiemaţi după leage la moştenire, omul vrînd să rînduiască ale sale, volnic iaste (precum s-au mai zis tit. 35 cap. 7) după ce va scoate de o parte datoriile şi chieltuialele îngropării, scoţîndde o parte şi zestrea şi darurile ceale din naintea nunţii ale femeaii sale, ceale ce rămin dreapte ale sale, făcîndu-le trei părţi, are voe să lasă moştenitorilor săi întru acest cbip : de va avea patru fii sau mai puţini 45 2 25 35 18 22 24 7 7 40 35 13 15 41 4 39 1 1 8 nov. 1. § 1. § 10. nov. 18. cap. 1. PENTRU MOŞTENIREA CEA PRIN DIIATĂ Cap. Din cărţile împ. pravile 3 Cart. Tit. Cap. de cit patru, să le lase o a treia parte ; iar de va avea mai mulţi decît patru, atuncea să le lase jumătate din aveare, care această 41 5 împărţire a moştenirii îndatorite cătră fii, să numeaşte falchidion; şi coalelalte ale sale, volnic iaste a le lăsa danii şi a le 1 dărui după bună voinţa sa; care această 41 1 1 împărţire poate a fi în multe chipuri, a- decă, poate omul averea sa să o facă 12 părţi şi avînd pănă la patru fii să le lasă patru părţi, care aceaste patru părţi iaste o a treia parte din 12, iar opt părţi să le facă ce va vrea; sau averea sa să o facă 24 părţi sau 36 părţi (iar părţile din moşte¬ nire să numesc uncia, 1 din 12; sextans 2 din 12 ; cvadrans 3 din 12 ; triens 4 din 12 ; cvintunx 5 din 12 ; semis 6 din 12; sep- tunx 7 din 12 ; bes 8 din 12; dorans 9 din 12 ; dexdrans 10 din 12 ; deunx 11 din 12 ; iar toată averea, adecă doăsprezeace uncii. Precum părinţii sînt îndatoriţi a arăta prin diiată moştenitori pre fiii lor; sau 39 1 5 pentru pricini cuviincioase a-i depărta din 39 1 1 moştenire (care pricini prin cercetare trebue să se dovedească şi, cătră aceasta, iaste îndatorit însuşi acel ce au priimit moştenirea a le dovedi), aseamenea şi fiii cătră părinţi sînt întru aceaiaşi îndatorire, căci deacă îi vor treace cu vederea prin diiată şi îi vor tăcea sau, fără dovedită pricină, îi vor depărta din moştenire (vezi 'pricinile mai jos cap. 10) sau nu le vor lăsa deplin legiuita parte, covîrşind daniile preste falchidion, atuncea vor porni ja- lobă împotriva dieţii (vezi titl. 38, cap. 8) ; 35 8 38 nov. 114 § 1. 9. şi în sholii fila 225 124 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. I Tit. I Cap. însă, deacă să va întîmpla măcar să nn 39 1 8 fie deplină lăsată partea legiuită şi ceale- lalte părţi să fie lăsate danii la sfintele 5 3 13 lăcaşuri, nu, să cuvine a să strica daniile 41 1 1 (vezi şi titl. 38 cap. 13J. 5 1 1 4 Fiii cei născuţi prin nuntă legiuită sînt moştenitorii părinţilor lor, pre care tatăl datoriu iaste a-i pomeni anume în 45 1 diiată, împărţindu-lemoştenirea sa; cu acest cuvînt tatăl datoriu iaste a cuprinde şi pre fiiul său ce au eşit din casa părinţească, 39 1 4 măcar fiind luat fiiu de suflet de cătră 2 8 altul, cum şi pre fiiul său ce iaste să se 39 2 7 nască. Iar fiilor celor fireşti, adecă celor 18 ce nu sînt după leage prin cununie născuţi, nu poate a le lăsa mai mult decît o al 12 parte, împreună cu muma lor să o împartă; 32 2 4 însă, deacă nu vor fi nici fii după leage 2 născuţi, nici alte rudenii cărora după pra¬ vilă li să cuvine a moşteni, atuncea poate omul să lasă prin diiată partea de moşte¬ 32 4 nirea sa şi la fii cei fireşti; iar fără diiată, pravila nu le dă nimic de cît numai fiii cei 2 după leage născuţi, cînd nu va rămînea 45 2 9 diiată, din moştenirea părinţească ce vor moşteni, să le poarte şi lor de grija hrănii, căci nu să poate a să şti cu adevărat cine iaste tatăl lor, fiind făcuţi prin curvie; pentru aceaia nici nu poate să-i moşte¬ nească. Iar muma lor şi buna lor, datoare sînt a le lăsa moştenire, sau, pentru pricini 45 2 9 cuviincioase, prin diiată, a-i depărta din 13 moştenire. 45 I 27 5 Luînd cineva fiiu de suflet din streini, de nu va lăsa diiată va întră şi el în 40 4 1 moştenire ca unul din fiii cei după leage 45 1 14 § 7 în shol. fila 225. în sholii fila 406 nov. 131 cap. 12. § 2 şi în sholii fila 277. nov. 89 cap. 12. nov. 18 cap. 5. s-au ane-risit. § 18. PENTRU MOŞTENIREA CEA PRIN DIIATi 125 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. | Gap. născuţi. Iar de va lăsa diiată şi pre dînsul 45 2 6 nu-1 va pomeni, atuncea nu poate să zică nimic. Iar tatăl său cel adevărat nu poate să treacă supt tăceare pre fiiul său, măcar de va fi şi luat fiiu de suflet de cătră altul. ' Iar de va lua cineva fiiu de suflet din rude- niile sale ceale din jos, iaste îndatorit a-1 lăsa părtaşi prin diiată pănă la o a patra 39 2 7 parte din averea sa, iar ne lăsînd diiată, are, din pravilă, toată dreptatea fiilor 13 celor după leage născuţi. 40 4 1 6 Cînd nu vor fi copii, atuncea, după pravilă, rînduiala urmează ca rudeniile 41 4 ceale din sus să lasă căzuta moştenire celor din jos; adecă bunul, bona, str㬠moşul, strămoaşa, nepoţilor lor din fii sau fată; iar deacă rudeniile ceale din sus vor treace supt tăceare pre fiii lor sau pre unii dintr-înşii, atuncea diiata nu va avea tărie, 41 7 7 căci toţi nepoţii ce sînt dintru un fiiu sau o fiică să socotesc un trup (vezi titlul 35 cap. 25). Aseamenea şi ceale din jos rudenii 35 3 1 datoare sînt a pomeni la împărtăşirea moştenirii pre rudeniile ceale din sus, iar 39 1 1 fraţii şi cealelalte rudenii de alăturea nu sînt din numărul acelora, ci iaste îndatorit testatorul a-i împărtăşi moştenirii; însă şi fraţii au voe slobodă şi dreptate, din pravilă, spre a mişca jalobă împrotiva dieţii, cînd moştenirea va fi lăsată la o faţă netreabnică şi defăimată. 7 Omul, lăsîndu-şi moştenitoriu pre ale sale şi temîndu-să ca nu cumva să se lea- pede şi să nu priimească moştenire, sau ca nu cumva să se întîmple să moară, sau 35 10 39 temîndu-să că nu va fi vreadnic să-şi facă 41 126 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. 8 luişi diiată, ştiindu-1 că să află în slăbiciunea minţii, poate, prin diiata sa, să-i rînduiască al doilea moştenitoriu, cum şi acestuia al treilea ; adecă volnic iaste omul să-şi lasă moştenitoriu şi aceluia iarăşi a-i rîndui alt moştenitoriu, cum şi aceluia iarăşi alt moştenitoriu. Aseamenea poate omul să lasă moştenirea sa la unul, îndatorindu-1 ca să ţie şi să păzească, sau toată moştenirea, sau numai o parte dintr-însa, pentru rînduitul moştenitoriu (carea să numeaşte în pravilă fideicomisum), arătîndu-şi foarte curat gîndul şi voinţa ce are ; deci, acel ce iaste însărcinat cu fideicomisum nu poate nici într-un chip a înstreina vreun lucru din moştenirea aceaia ce i s-au încredinţat a o păzi pentru altul, căci cînd va înstreina vreun lucru, atuncea va cădea din toată partea moştenirii ce i s-au lăsat lui, fără decît de vor fi ceva lucruri supuse periciunii sau de vor fi rămas ceva datorii a mortului şi nu va fi cu putinţă a să plăti fără a să vinde vreun lucru din ale moştenirii sau pentru alte pricini, de care cerînd trebuinţă neapărată de a să face înstreinare de vreun lucru a moştenirii, trebue să fie prin hotărîrea stăpînirii; aseamenea şi cînd va lăsa cineva moştenitoriu pre vreun lucru nemişcătoriu, lăsînd cuvînt prin diiată ca să nu-1 poată înstţeina, ci să rămîe la urmaşii lui moştenitori. Jaloba şi cearerea pentru fideicomisum să poate mişca pănă la 30 de ani, însă din vremea aceaia ce să cădea să între în stăpînirea moş-tenitoriuluifideicomisar (vezi titl. 9 cap. 19). Din cărţile împ. pravile Cart. Tit. Cap. 41 3 35 10 50 12 3 4 42 1 25 vezi la instituţii cart. tit. 16. § 15. PENTRU MOŞTENIREA CEA PRIN DIIATA 12 Bărbatul şi femeaia pot să-şi facă între sine diiată, unul cătră altul, sau amîndoi întru o diiată; însă această voinţă a lor trebue să fie de faţă întru toate formele cerşute după pravilă. 10 Părinţii pot a depărta pre fii din moş- tenire pentru pricini cuviincioase, adecă : cînd vor pune mina asupra părinţilor, sau vor ameninţa cu băţul sau armă, sau îi vor lovi, sau să vor arăta asupra lor cu silnicii, sau pre alţii vor îndemna spre aceasta, sau îi vor cleveti, sau îi vor batjocori cumplit, sau vor porni asupra lor pîră de vinovăţii, sau cînd vor spurca patul părintesc cu maştiha lor, sau cînd să vor bolnăvi părinţii şi fiii nu-i vor căuta, sau cînd vor sărăci şi să vor năcăji în lipsă şi fiii îi vor treace cu vederea nevrînd să-i ajute, sau cînd vor cădea la închisoare şi fiii, îuştiin-ţîndu-se de starea lor, nu să vor sîrgui a-i scoate întrînd mijlocitori sau cbiezaşi; însă deacă fiii nu vor fi în mică copilărie, avînd ertare din pravilă pănă la 18 ani, iar fiind fiii mai mari de vrîstă, după ce tatăl să va izbăvi dela închisoare, are voe să-i depăr-teaze pre fii din moştenire. Cum şi de să va întîmpla să moară în închisoare sau în robii şi să va dovedi că nici fiii, nici alte rudenii nu s-au silit a-i izbăvi, atuncea, pentru răutatea lor să vor lipsi din moştenire şi averea mortului să va da la be-searica tîrgului de unde au fost mortul, care acea aveare să se chieltuiască pentru cei săraci şi pentru cei robiţi şi pentru grijile lui sau alte miluiri; sau cînd fiii să vor însoţi cu hoţi şi tîlhari spre fapte reale ; 29 35 38 şi tn sholii nov. 15. cap. 3 nov. 115. cap. 3 § 13. 128 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI 11 12 sau ciad să vor da la vreun meşteşug urît şi defăimat, precum făcîndu-să ghiduşi şi giucăuşi la privealişte ; sau cînd fiii vor sta pricină de împiedecare; sau să vor pune de împrotivire părinţilor, spre a nu-i lăsa să-şi facă diiată şi să-şi rînduiască ale lor după bună plăcearea şi voinţa lor, la care de să vor dovedi, să cază din dreptatea moştenirii; sau cînd fiii să vor arăta nebăgători de seamă pravoslavnicii credinţă şi vor părăsi besearica şi pricestaniia ; sau cînd vor schimba legea ; sau cînd vor cădea în eresuri; sau, cînd părinţii vor cădea în boala nebuniei şi fiii sau rudeniile nu le vor purta de grijă, vor fi depărtaţi din moştenire. Iar deacă vreun om strein, mi lostivindu-să îl va . lua în purtarea sa de grijă şi dînd de ştire rudeniilor lui, aceaia nu vor băga de se^mă, atuncea moştenirea o va lua acel străin. Părinţii vrînd să căsătorească pre fiica lor, deacă va pune pricină şi nu va voi să se mărite, petrecînd viiaţă desfrî-nată, pot părinţii să o depărteaze din moştenire. Aseamenea şi fiii pot să depărteze pre părinţii lor din moştenirea avearii lor pentru pricini cuviincioase, adecă, cînd tatăl va vrăjmăşui vieţii fiiului; sau cînd va păcătui cu nora sa; sau cînd va pîrî pre fiiul său cu vinovăţie de cap; sau cînd, văzînd pre fiiul său bolnav, sau pătimind în golătate şi în ticăloşie, sau în închisoare, îl va lepăda trecîndu-1 cu vederea fără milă, sau cînd fiiul va vedea pre tatăl său că nu urmează leagii pravoslavnice. 35 35 39 nov. 115. cap. 3. § 12. nov. 115. cap. 4. fila 784. PENTRU MOŞTENIREA CEA PRIN DIIAT 129‘ Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. I Tit. Cap. 13 Atît fiii cît şi părinţii pot mişca jaloba asupra dieţii pentru că-i depărtează din moştenire sau pentru că nu li să lasă le¬ giuita parte din pravilă, arătînd îndrep¬ tările ce vor avea ; iar fraţii şi cei din fraţi, cînd ei, prin diiata fratelui, fiind depărtaţi din moştenire, acei ce să arată rînduiţi moştenitori vor fi netreabnici şi necinstiţi; carea jalobă are din pravilă vreame de cinci ani din zioa ce au intrat aceia în moştenire. 39 1 1 14 Chieltuialile îngropării iaste ca o da- 41 1 1 torie din averea mortului. 59 1 1 15 Cearirea moştenirii, scrie pravila că iaste fără contenire şi de-a pururea, adecă 42 2 25 să ceare în cîtă vreame trăiaşte acel ce au pus mîna pre lucru din moştenirea ce să cuvine altuia şi-l stăpîneaşte; cum şi că treace şi la moştenitoriu împotriva moşte- 42 1 69 nitoriului pănă la 30 ani şi dreptăţile ei, aşa urmează, că cel ce va fi stăpînind moş¬ 9 3 66 tenirea ce să cuvine altuia, cu rea credinţă, iaste îndatorit nu numai moştenirea a o da 50 10 3 întru starea aceaia ce să afla cînd au pus 50 5 1 stăpînire pre dînsa, ci şi toarte rodurile ce 42 1 18 au luat, cît şi aceale ce putea să iase şi 20 pentru ceale mai mici greşale iaste răs- 25 punzătoriu şi, de va fi în bani, are să 42 3 10 răspunză toate dobînzile. Iar cel ce va fi stăpînind cu bună credinţă va întoarce moştenirea întru starea în carea să va fi 35 11 46 afînd în vremea ce i s-au făcut cearirea, fără a întoarce rodurile şi fără a răspunde de greşalele ce va fi făcut (vezi titl, 35 cap, 25, vezi şi titl. 9 cap, 10), în sholii fila 222, 223. § 2, § 2. 9. - c. 1950 130 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. 16 Moştenitoriul celui ce au stăpînit Iu* cruri din moştenirea căzută cătră altul, fiind tras la judecată, nu să poate ajuta, măcar de nu va şi fi la ştiinţa lui cu ce chip au stăpînit mortul, sau ca un răpi- 42 1 10 toriu, sau iarăşi ca un moştenitoriu dela altul de mai nainte, sau pentrucă el au socotit că lucrurile sînt dreapte a aceluia ce i le-au lăsat (vezi şi titlul 9 cap. 9). 17 între moştenitori şi între cei ce au luat legata, adecă danie după moarte, să mişcă judecată ca să iasă partea legiuită a moştenitorilor, cum şi ceale cîştigate ale 12 2 8 lor ce le-au avut tatăl în stăpînire şi le-ar fi înstreinat. PENTRU MOŞTENIREA CEA FĂRĂ * DIIATĂ Titlul 37 1 Murind cineva fără a lăsa diiată, moştenirea să cuvine la neamurile mor¬ 45 3 8 tului ceale ce vor fi în spiţa cea mai cu apropiiare rudeniei (fie unul sau mulţi, însă întru aceaiaşi spiţă), protimisindu-să la moştenire întîi cei din jos (vezi titlul 31 cap. 1), iar nefiind din cei din jos, apoi cei din sus, iar nefiind nici cei din sus, apoi cei de alăturea, după spiţă; deci, de va muri cineva fără a lăsa diiată, de-i vor rămînea moştenitori din cei din jos, aceia au întîiul rînd spre a lua moştenire, căci prin- tr-înşii nu să stinge familiia, ci viiază; cu acest dar cuvînt, de va muri cineva fără a lăsa diiată avînd părinţi şi avînd şi fii, să protimisesc fiii şi featele a lua moştenire, § 2. vezi şi la instituţii cart. 3 titlul 2. § 3. nov. 118 cap. 2. 131 PENTRU MOŞTENIREA CEA FÂRA DILATĂ Din cărţile Gap. imp. prav.le Cart.j Tit. | Gap. adecă fiii şi featele, carii prin nuntă, după leage, s-au născut, cu care împreună să cu¬ prinde şi fiiul ce iaste zămislit în pîntecele maicii sale, carele să va naşte după moartea 46 1 21 tatălui său, cu viiaţă, cu întregime şi la vreame, măcar să nu să slobozească glas 45 1 16 în ceasul ce să va naşte, avînd însă suflare 35 8 12 şi fiind în viiaţă şi avînd întregimea' ome- 40 4 1 nirii desăvîrşit şi născut după moartea 45 1 30 tatălui său la vreame (vezi titlul 35 cap. 26). 45 3 6 Aseamenea, în numărul fiilor să cuprinde 45 1 14 şi cel ce s-au luat fiiu de suflet, eşind de supt stăpînirea celui ce l-au născut şi întrînd în stăpînirea celui ce l-au fost luat fiiu de suflet. Deci întocma cu ceialalţi fii, după leage, va intra în moştenire (vezi titl. 36 cap. 5). în numărul fiilor să cuprind 45 2 6 şi nepoţii, cărora au murit tatăl, carii 1 aceştea întră în moştenirea moşului lor, în 41 7 7 locul tatălui lor, socotindu-să toţi aceştea 2 2 104 a fi un trup ; căci nepoţii, nu după număr, 45 2 16 ci după trunchiu să împărtăşesc din moş¬ 41 7 7 tenirea unchiului lor, luînd partea ce să 45 2 6 cădea să iae tatăl lor şi împărţindu-o în 45 3 10 părţi dreapte. Osebit pravila scrie că în numărul fiilor celor drepţi sînt şi fiii carii, 28 4 48 fiind născuţi cu femeae slobodă cu carea ar fi trăit bărbatul la un loc mai înainte pănă a nu o lua lui-şi soţie, prin cununie şi, în urmă săvîrşindu-să nunta între tatăl şi muma lor; şi aceaia întră în moştenire împreună cu fiii cei drepţi. Aseamenea şi cînd cineva avînd fiiu sau fată din femeae slobodă, va da mărturiia sa înscris fiind în¬ 28 4 49 credinţată şi de marturi vreadnici de cre¬ dinţă, mărturisind că îi iaste fiiu sau fată şi § 7. 8. § 4. § 8- § 4. nov. 89 cap. 8. nov. 117; vezi la Instituţii cart. 1. tit. 10 pen. nuntă. nov. 117 cap. 2. 132 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Cap. 3 Din cărţile împ. pravile Cart. neadăogînd firesc fiiu, sau firească fată, să se socotească în numărul celor drepţi fii, însă numai pre arătatul tatăl său va moşteni, luînd numai legiuita parte. Iar cel ce nu să naşte prin nuntă legiuită, nu poate moşteni pre tatăl său, ci numai pre mumă· sa, şi pre buna sa de pre mumă (vezi titlul 36, cap. 4). Deci, precum s-au zis fiii şi fiicele au întîiul rînd la moştenire, însă iarăşi scrie pravila că săvîrşindu-să un om fără diiată şi rămîindu-i copii şi rămîind în viaţă şi femeaia lui, petrecînd întru văduvie, are să între şi ea împreună cu fiii întru moştenirea celor părinţeşti, luînd parte ca unul din fii; (vezi însă titl. 30 cap. 12 a aceştii cărţi. Vezi şi mai jos cap. 6) ; cum şi pentru 46 45 28 28 femeaia ce nu au adus zeastre în casa băr- Tit. Cap. 1 18 2 13 12 12 nov. 117, cap. 5 fila 442 § 2. 3. vezi şi Constant. Arme-nop., car. 5, tit. 8 pent, ceale ce sînt băţului şi să află săracă (vezi titl. 33 cap. 8). Aseamenea şi bărbatul, murindu-i femeaia şi rămîind copii, la eşirea fiilor din casa părinţească va lua dintru ale femeaii parte ca unul din fii, a căriia părţi rodurile le va lua în viiaţă, rămîind după moartea fiilor (vezi şi titl. 30 cap. 9). Această împărţire a moştenirii să înţeleage, adecă, după ce să vor scoate din mijloc datoriile mortului şi chieltuialele îngropării şi a grijilor lui. Murind un om şi avînd copii din doă femeai, atuncea copiii, fiindcă sînt tot dintru un tată, vor moşteni ceale părinţeşti despre tată la un loc în părţi dreapte. Dar, fiindcă sînt din deosebite mume născuţi, vor moşteni, adecă, fiii ce sînt dintru o mumă pre ale maicii lor ; aseamenea şi femeaia avînd copii din doi bărbaţi, Lceale 28 12 28 12 42 1 despre zestre. §- 7. fila 445 § 2. vezi Const. Armen, cart. 4 tit. 7 pent, daruri înaintea nunţii. nov. 22 cap. 29 fila 465 PENTRU MOŞTENIREA CEA FĂRĂ DIIATĂ 133 Cap. Din cărţile împ. pravile Cart. I Tit. I Cap. 4 o de pre mumă le moştenesc la un loc în părţi dreapte, iar ceale părinteşti fieştecarele moşteneaşte pre al său tată. Nefiind moştenitori· din jos, moştenesc cei din sus, pre acel ce s-au săvîrşit fără diiată, întîi tatăl, muma, împărţind în părţi dreapte. însă, iarăşi scrie pravila, că deacă un om (adecă bărbat ori femeae) să va săvîrşi fără a lăsa diiată şi fără a avea fii şi îi va rămînea tatăl în viiaţă sau muma şi îi vor rămînea şi fraţi drepţi, adecă dintru un tată şi dintru o mumă, atuncea să va împărţi moştenirea ca împreună cu tatăl sau muma să între la împărţirea moştenirii şi fraţii mortului şi, de să va fi săvîrşit de mai înainte vreunul din fraţii sau din surorile mortului- şi vor fi rămas fii, vor întră şi ei în moştenire luînd partea ce era să o iae tatăl sau muma lor şi împărţindu-o între dînşii în părţi dreapte. Şi osebit, sfîntul prea fericitul Athanasie, patriarhul Alexandriei, face această deosebire, scriind prin aşăze-mînt şi cu bună dreptate cumpănind pentru părinţii ce înzestrează pre fiii lor şi îi căsătoresc, care, întîmplîndu-să să se să-vîrşească şi rămîind copil şi, în curîndă vreame murind şi copilul, scrie ca să nu rămîe toată moştenirea la partea ce au rămas în viiaţă şi ticăiţii părinţi, pre lîngă moartea fiiului lor, să se păgubească şi de zestrea ce au fost dat, ci să se facă ttrei părţi, una să se dea pentru grijile mortului, una să iae partea ce au rămas în viiaţă, 45 1 29 45 3 28 13 nov. 118 cap. 2. vezi la Ins-tit. cart. 3 tit. 3 nov. 118. § 20. nov. 91 cap. 40. nov. 118 cap. 2; vezi însă şi în aşăzem. îm-păr. Leon şi Const, tit. 18 cap. 4 în cart. lui Leonclavie. 134 MAXUALUL JURIDIC AN DK OX AC HI DONICI Gap. 6 7 Dili cart le imp. prav.lc Cart. bărbatul sau femeaia, iar o parte să se întoarcă la părinţii mortului. Muma, moştenind pre fiiul său, sau pre fiica sa, ce să va întîmpla să se săvîr-şască în copilărie fără diiată, sau luînd partea acea legiuită ca unul din fii din averea bărbatului ei, care să arată la cap. al 2 mai sus, deacă nu să va mărita de al 45 doilea, acea moştenire iaste dreaptă a ei, iar deacă să va mărita de al doilea, atuncea partea aceaia datoare iaste femeaia a o păstra pentru ceialalţi fraţi şi surori a mortului, luînd numai rodurile în viiaţă; aseamenea şi bărbatul, de să va căsători de al doilea. Osebit, scrie pravila, că muma, luînd asupra sa epitropiia fiilor 28 cu hotărîre ca să nu să mărite de al doilea, deacă va îndrăzni a să mărita mai înainte pănă a nu ceare epitrop fiilor săi şi pănă a nu da în mina epitropului toate ceale părinţeşti ale fiilor, nu numai toată averea ei, ci şi a bărbatului de al doilea să fie supusă ca o ipoticbi cătră ceale părinţeşti ale fiilor; dar, încă, iaste şi oprită, din pravilă, spre a lua moştenirea fiiului său ce va muri întru ne-vrîstnicie. iTefiind părinţii în viaţă, atuncea bunul sau buna de pre tată sau de pre j mumă moştenesc, urmîndu-să ca îm- ; preună cu bunul şi buna să între şi fraţii j mortului în moştenire, împărţindu-o în părţi dreapte; însă fraţii cei buni dintru un tată şi o mumă, cum şi fiii din frate bun sau sor bună, luînd partea [ce să cuvinea să iae tatăl sau muma lor. Iar, Tit. j Gap. 38 13 vezi şi în a-şăzem. impar. Leon şi Const, tit. 12 § 7. 9. § 20 nov. 91 cap. 40. nov. 118 cap. 3. nov. 118 cap. 3. PENTRU MOŞTENIREA CEA PARĂ DIIATA 135 Cap, nefiind fraţi buni, apoi vor putea întră şi fraţii ce sînt din deosebită- mumă sau tată. Această dreptate a moştenirii rudeniilor celor din sus să înţeleage, adecă, acelor după leage rudenii (vezi titlul 36, • cap. 4). Iar pentru fiii cei ce să vor naşte din unire nelegiuită, nici tatăl, nici muma, nici alte rudenii din sus, sau de alăturea, nu pot să-i moştenească; deci, de nu vor fi moştenitori din jos, atuncea averea lor să va pune la cutiia obştei. 8 Nefiind rudenii, nici din jos, nici din sus, atuncea moştenesc cei de alăturea, întîi fraţii, surorile, cu care întră şi copiii unui frate sau surori ce va fi murit mai înainte, care toţi au să iae partea ce să cădea tatălui sau mumii lor şi acea parte să o împărţească între dînşii în părţi dreapte. Şi de va fi rămas mortului fe-meaia, carea să nu fi fost adus zeastre în casa bărbatului, are să iae o parte ca unul din fraţii mortului, bărbatului ei, însă, de vor fi mai mulţi decît trei; iar de vor fi trei sau mai puţini, va lua o a patra parte. Iar de nu vor fi fraţi, ci vor fi copii din fraţi şi surori, adecă nepoţi, nepoate din fraţi sau surori, atuncea aceia moştenesc, urmîndu-să aceaiaşi rînduială pre cum s-au arătat. 9 Iar de nu vor fi rudenii, nici din jos, nici din sus, nici de alăturea, atuncea întră în moştenire verii; iar nefiind nici veri, întră copiii verilor ; iar nefiind nici copii din veri, atuncea întră alte rudenii ce să vor întîmpla, păzindu-să totdeauna protie celor mai cu apropiiare Din cărţile împ. pravile Cart.| Tit. j Gap. 45 1 8 4. vezi Constant. Arme-nop. car. 5, tit. 6. 28 12 în sholii la sfîrşit fila 448. ! 136 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Gap. spiţii. Iar nefiind nici o rudenie de ale 45 5 2 mortului şi rămîind văduva mortului, singură, va lua jumătate din averea băr¬ batului, iar jumătate să va da la fiscus. Iar de nu va fi nici văduva mortului, să se dea toată acea aveare la fiscus. PENTRU LEGATA SAU DANIILE CEALE PRIN DIIATĂ Titlul 38 1 Lăsînd cineva prin diiată danie cuiva 44 1 1 vreun lucru după a sa bună voinţă, p- 47 3 31 ceastă danie să numeaşte în pravilă lega- 47 3 32 tum, care, după moartea dăruitoriului, 30 1 11 să cîştigă în stăpînire. 2 Daniile ceale prin diiată lăsate pot să fie in lucruri mişcătoare, sau nemişc㬠toare, în folosinţă de venituri, dobînzi, 44 9 roduri, ertare de datorie de bani, şi 10 altele. 3 De va lăsa cineva prin diiată cuiva vreun lucru strein, ştiind că iaste strein, atuncea va ceare alt lucru depotriva ace¬ luia sau plata lucrului, iar de va lăsa danie vreun lucru strein, socotind a fi al 44 4 6 său, daniia nu poate avea tărie, fără] de cît numai de s-au lăsat acea danie vreunii 44 1 19 rudenii de aproape sau femeaii] mortului. 4 De nu va urma moştenitoriul a da da¬ niia ce s-au lăsat cuiva prin diiata mor¬ tului, atuncea, fiind tras la judecată, |va plăti şi rodurile, nu numai ce au luat, ci 44 1 18 şi ceale ce putea să iae acel ce i s-au lăsat lucrul prin diiată. şi în sholii fila 136. vezi şi aşă-zemîn. împăraţii. Const. şi Leon tit. 18, cap. 8 şi 9. § 2. PENTRU DANIILE PRIN DIIATA 137 Din cărţile Gap. împ. pravile Cart. Tit. 1 Cap. 5 Cel ce va mişca judecată asupra die- 44 23 1 ţii piiarde daniia ce are prin diiată. 6 Daniile cu pricină de moarte, între bărbat şi între femeae, sînt temeainice, 30 măcar să nu fie cu acea hotărîre în scris, că adecă după moartea dăruitoriului să cîş- 1 11 tige stăpînirea lucrului (însă întîmplîn- du-să despărţanie nu să ţine în seamă). 7 Daniile lăsate prin diiată, deacă vor covîrşi preste falchidion a moştenitorilor 41 4 celor întrebuinţaţi, nu sînt temeainice, însă deacă să va dovedi prin catagrafiia moş¬ tenirii că nu le-au rămas deplin falchidion (vezi titl. 36 cap. 3). 8 Legatarii nu să îndatoresc a răspunde la jalobele pentru datoriile mortului, ci 24 7 6 moştenitorii lui. 9 Poate cineva să lase danie după moartea sa, doă părţi din averea sa, iar o a treia parte datoriu iaste să o păzească 41 1 11 pentru moştenitoriu; căci, pentru legiui¬ ta parte poate moştenitoriul şi după 41 1 58 multă vreame să o ceae şi să o iae după dreptate (vezi titl. 8 cap. 19). 10 Deacă moştenitoriului întru ceale ce i s-au lăsat, nu să împlineaşte legiuita parte, 41 atuncea nu numai din ceale ce au rămas în casa părinţească să împlineaşte, ci poate 1 porni jalobă şi asupra celor ce li s-au lăsat legata (vezi mai sus cap. 8). 11 Darul ce va dărui bărbatul cătră fe¬ meae şi femeaia cătră bărbat, cu cuvînt de moarte, după moartea dăruitoriului 41 1 106 iaste temeainic şi să scoate ca o datorie din averea mortului. nov. 1. fila 480 nov. 1. cap. 2. în sholii fila 439. 138 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. 12 Daniile lăsate prin diiată ca să se dea la sfintele lăcaşuri, deacă moştenitoriul le va 5 3 13 tăinui şi nu le va arăta pănă în 6 luni, va plăti şi toate rodurile şi dobinzile şi toate interesurile din zioa ce s-au lăsat de cătră săvîrşitul (vezi şi titl. 36 cap. 3), căci volnic iaste fieşte carele la moartea 5 1 1 sa să lasă ale sale pentru sufletul său la sfintele besearici. PENTRU SINISFORA Titlul 39 1 Fiindcă, fireaşte, dreptatea urmează cu moştenirea părintească între fii să se împartă în părţi' dreapte şi deopotrivă, pentru aceasta părinţii, ce vor îiizestra sau vor da în viiaţa lor, unora din fii, partea ce vor voi şi pre urmă, întîmplîndu-să 41 7 să moară fără diiată, sau şi cu! diiată 41 7 37 întru care pentru aceia nu vor pomeni, atuncea pot fiii aceia, de vor socoti că au luat mai puţină parte, să aducă şi să pue la mijloc ceale ce au luat de la părinţi şi unindu-le cu avearea ce au rămas în casa părintească, să împărţească în părţi dreapte cu ceialâlţi fraţi (care aceasta să 41 7 27 numeaşte în pravilă sinisfora, adecă îm¬ preună aducere). 2 Iar deacă un fiiu sau o fiică să [mul- ţăme^sc cu partea sau zestrea ce au fost luat în viiaţa părintelui lor, nu pot a fi 41 5 1 rr siliţi a pune la mijloc ceale ce au luat de la 41 i . 23 părinţi, măcar să fi fost luat mai mult, 27 fără numai cînd să va întîmpla să nu pravila 1. a condici pentru sfin. lăcaşuri. nov. 18 cap. 6. f.la 516 nov. 97 cap. 6 fila 517. nov. 92 cap. 1 fila 490. PENTRU ÎMPĂRŢEALA 139 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. rămîe celorlalţi fii partea legiuită din pra- vilă (vezi titl. 36 cap. 2). 3 însă, cerînd fiii ca să se facă sinisfo- ra la moştenirea tatălui lor, sînt îndatoriţi a aduce şi a pune la mijloc ceale ce au 41 7 32 fost luat de la tatăl lor; aseamenea [şi la 34 moştenirea mumii lor sînt datori să pue la un loc ceale ce au fost luat de la muma lor. 4 Fraţii, la sinisfora sînt datori să pue la mijloc toate aceale ce nu sînt cîştigate de dînşii (ce să numesc în pravilă pro- fecticiia) cum şi acelea care le-au rămas 41 7 37 de la părinţi şi veniturile ce au luat din ceale părinţeşti, iar nu şi cealelalte dreapte ale lor. 5 Nepoţii carii cer să între la sinisfora, vor întră cu toţii în locul părintelui lor, 41 7 7 socotindu-să un trup, aducînd şi puind la mijloc ceale ce tatăl lor au fost luat. 6 Ori cu diiată, ori fără diiată, scrie pravila că iaste slobod a să face sinisfora 41 7 73 (însă în pămîntul Moldovii s-au obicinuit cînd părinţii lăsa diiată, rînduind averea lor după a lor bună voinţă, atuncea fea- tele ce au eşit cu zestruri mai de nainte, nu putea ca să facă cearere de sinisfora. Iar de nu lăsa diiată, atuncea era slobod a să face sinisfora). PENTRU ÎMPĂRŢEALĂ Titlul 40 1 Cînd acei ce au a face împărţeală uu să vor putea învoi între sine şi să vor în¬ făţoşa la judecători, rînduiala şi datoriia 42 3 25 140 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI judecătorilor mai întîi urmează ca să se facă izvod lămurit cu amăruntul de toate lucrurile, luînd deplină ştiinţă pentru starea şi preţul a fieştecăruia lucru; şi, apoi, să vor sîli, făcînd dreaptă împărţire, să-i învoiască, nelăsînd nimic neîmpărţit după dreptate, scoţindu-se însă, mai întîi, 42 din mijloc, datoriile. Cînd sînt mulţi moştenitori, carii nu să pot învoi la împărţaniia moştenirii sau 42 asupra unor lucruri de ale moştenirii, atuncea să porneaşte jaloba cu cearerea împărţaniei. Această jalobă are dreptăţi 42 şi in rem şi personaliceşti; şi această jalobă nu, o pot porni alţii, de cît acei ce au dovedită dreptate că sînt chiemaţi, după leage, la împărtăşirea şi împărţaniia moştenirii ; şi poate şi unul sau doi din moş- 42 tenitori şi fără de voia celoralalţi să o pornească ; şi împărţaniia urmează a să face 42 cu toată chibzuirea, încît să fie întocma şi deopotrivă. Şi după ce s-au alcătuit împărţaniia, iarăşi, de au mai rămas ceva 42 neîmpărţit, aseamenea să împarte. Fraţii neîmpărţiţi, cîştigurile lor şi ceale ce au, agonisit prin munca lor, nu 12 le pun în împărţeală. împărţeala ce s-au făcut cu priimirea şi iscăliturile tuturor părţilor iaste te- 42 meainică; iar de să va întîmpla să rămîe ceva neîmpărţit şi nu să vor putea învoi, 12 atuncea, prin judecată, să va face îndreptare. (în pămîntul Moldovii împâr-ţealile de ţigani au urmat a să căuta fără paragrafi şi, scrie în Sobornicescul Hrisov dela anii 1785 Dechem. 28, că deacă un 3 3 3 2 şi în sholii 1 2 16 22 § 2. § 3. 3. 43 58 49 72 4 § 6. § 3. PENTRU PRICINI DE VINOVAŢII 141 Cap. Din cărţile împ. pravile Cart.| Tit. Cap. ţigan a unui stâpîn să va întâmpla să ia ţigancă a altui stâpîn, pentru ca să nu rămîe pre urmă a să face împărţeală co- piilor, mai întâi stăpînul ţiganului să dea altă ţigancă ceaialalte părţi, pentru ca să rămîe la stăpînirea lui sălaşul întreg; iar, de nu va avea el ţigancă, atuncea volnic iaste stăpînul ţigăncii să dea alt ţigan pentru ţigan, şi să ia sălaşul. Iar de nu vor avea nici o parte, nici alta, atuncea acel cu ţiganul să dea 50 de lei preţul ţigăncii, iar de nu va vrea să dea, atuncea acel cu ţiganca să dea pentru ţigan 70 de lei, luînd şi za-pisul delà vînzătoriu). PENTRU PRICINI DE VINOVĂŢII Titlul 41 1 9 3 Pricinile de vinovăţii să cercetează totdeauna şi sărbătorile şi duminicile. Judecătorii criminaliceşti nu să cuvine îndată a înceape cercetările prin bătăi şi pedeapse, nici să arate cruzime înspăimîntătoare, nici să creadă leasne însuşi aceluia ce deodată mărturiseaşte că iaste vinovat, căci poate de frica şi de sfiială să mărturisească pentru sine fapte care nu le-au făcut; ci cu multă răbdare şi prin îndelungată cercetare să afle adevărul. Şi la pricini de vinovăţii, atît jă-luitorii, cît şi pîrîţii, cum şi mărturii, trebue să vie însuşi de faţă, iar nu prin vechili, sau prin mărturii în scris. La pricini de vinovăţii judecătoriul să cerceteze şi să întreabe pre marturi, unul cîte unul, deosebit, cum şi pre vi- 17 25 60 33 13 28 nov. 92. 6 39 142 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. novaţi, aseamenea deosebi, hiînd în scris zisele lor ca să poată afla deplin adevărul. 4 La pricini de vinovăţii fieştecarele pentru al său păcat îşi ia pedeapsa, nici 60 51 26 fiin pentru tată răspunde, nici tată pen¬ tru fiiu. 5 La vinovăţii, cu amăruntul să cerce- tează gîndul şi cugetarea celor vinovaţi; deci celui ce, din beţie fiind cuprins sau 60 39 4 din trupească poftă, i să micşurează pe¬ 14 deapsa, aseamenea şi celui ce să va în- tîmpla să nebunească. 6 Gazdele de tîhari şi cei împreună sîrguitori şi povăţuitorii lor să ceartă de 60 27 1 cătră judecată deopotrivă cu tîlharii şi 3 făcătorii de reale. 7 Cel de bună voe ucigaş, după Jeage să pedepseaşte cu pedeapsă de cap, ori de ce vrîstă va fi; iar cel ce au lovit cu armă, 60 27 ca să facă moarte şi lovitul, nu au murit, 39 să i să tae mîna. 8 Cel ce va ucide pre tatăl său, sau pre mumă-sa prin cugetată răutate, să se arză cu foc. 60 40 9 Hoţii cei vestiţi, carii ţin drumurile făcînd prăzi şi ucideri, după leage, să înţapă. 10 Cel ce fură pre ascuns, potlogariul, bătîndu-să şi veghindu-să, să plătească 60 10 păgubaşului îndoit. 11 Cel ce va lovi pre om în ochiu ca să-l chiorască, de-i va scoate ochiul, cu asea¬ menea pedeapsă să se pedepsească. 12 Preacurvarilor le hotărăşte pravila pedeapse după faptele lor, iar tatăl de 60 37 va găsi pre cineva preacurvind cu fiica sa şi în sholil fila 866. în inst. îm-păraţ. Gonst. şi Leon tit. 28 nov. 92 a împ. Leon înţăleptul. PENTRU PRICINI DE VINOVAŢII 143 Din cărţile Gap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. pre amîndoi să-i omoare, cînd îi va prinde făţiş în casa sa, sau în casa ginerelui. 13 Cel ce va curvi cu călugăriţă sau cu pustnică, să se veghească tăindu-li-să 60 37 amîndurora nasurile. 14 Aseamenea cel ce va curvi cu fină-sa din botez, să se pedepsească, tăindu-li-să 60 37 amîndurora nasurile. 15 Pre cei ce fac amestecare de sînge, pravilile le hotărăsc pedeapsă de cap. 60 37 16 Sodomleanilor, aseamenea. 60 37 17 Pre cei ce păcătuiesc cu vite, să se pedepsească cu tăiarea mădulării tru¬ pului. 60 37 18 Pre cei ce fură din mormînturi, cu tăiarea mîinilor. 60 23 19 Pre cei ce pradă sfîntul oltariu, cu scoaterea ochilor. 60 45 20 Cel ce, prin sîlă, va batjocori fecioară; tăindu-i-să nasul, să dea featii şi a treia parte din avearea sa ; iar cel ce prin bună voia featii, să se bată, el şi fata împreună 60 37 şi tunzîndu-să, să se veghească, iar curva- riul să plătească şi la vistieriia obştei ceaia ce să va socoti după a lui stare. 21 Cel ce va răpi fecioară, sau logodnică, sau femeae şi va curvi cu dînsa, iarăşi iaste pedepsit din pravilă; iar de va fi prin cearerea ei, poate să-l ia bărbat, 60 58 însă, nici din avearea părintească, de nu vor voi părinţii, nici din ale bărbatului, nu i să dă moştenire. 22 Cel ce va găsi hîrtie scrisă cu ocară şi batjocură şi nu o va rumpe îndată, după cuviinţă socotindu-să ca un îm¬ 60 60 preună sîrguitoriu spre defăimarea celui 144 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ pravile Cart. Tit. Cap. de aproape, să pedepseaşte ca şi cel ce au scris-o, veghindu-să cu bătae şi cu închisoare. 23 Cel ce va otrăvi om, ca un ucigaş să pedepseaşte. 60 39 3 24 Cei ce tipăresc bani, să se pedepsească 60 60 cu tăiarea mîinilor. 25 Supt pedeapsă de cap sînt şi acei ce, păzind prilej înadins, vor arunca foc ca 60 39 1 să facă aprindere, cu cuget rău. 26 La pricini de furtuşag, pravilile ho- târăsc îndoită răsplătire păgubii, pentru 60 12 39 ca să se veghească tîlhariul; iar la ceale, prin silnicii răpite, împătrit (vezi cap. 34). 27 Cei ce fac plastografii şi mărturii minciunoase, şi cei ce vor lua bani spre a alcătui şi a porni pîră minciunoasă şi vicleană asupra nevinovaţilor şi cei ce vor 6 19 3 ştearge şi vor adaogi în scrisori sau în dieţi, să se surgunească şi, luîndu-să avearea lor, să se dea moştenitorilor lor. 28 Din han sau din crîcimă, perind lucrul cuiva, să învinovăţesc hangiul şi crîci- mariul. 60 14 29 Judecăţile, ceale ce sînt pentru vino¬ văţii, în curgerea de doi ani trebue prin cercetare să iae sfîrşit şi hotărîre, iar 7 6 13 mai mult să nu să prelungească. 30 Asupra persoanii celui ce va înşăla pre altul, prin vicleşug şi prin amăgitură, să poate mişca jalobă în curgere de doi 10 3 1 ani şi iaste aducătoare de necinste acelui ce să va dovedi că au urmat a face viclenie. 31 Asupra celui ce ar ocări şi ar necinsti pre altul, jaloba să poate urma pănă întru 60 21 28 un an de zile şi să pedepseaşte şi cu globire. PENTRU HOTĂRÎREA JUDECĂŢII 145 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. 32 Jaloba asupra celor ce, cu silnicie şi fără dreptate, ar trage pe altul la jude- 7 8 24 cată, cum şi asupra celor ce ar răpi pre cei ce sînt traşi la judecată, pănă întru 7 13 5 un an de zile să poate mişca. 33 Jaloba pentru silnicii asupra persoanii silnicului, în curgere de un an de zile cercetîndu-să şi dovedindu-să, să pedep- 60 17 30 seaşte criminaliceşte şi, lucrul ce să 13 va fi luat cu răpire, să plăteaşte îndoit, adecă lucru mişcătoriu, cum şi asupra celor ce vor răpi lucruri în vreame de zurbalîc sau în vreame de foc ; iar după 60 17 2 treacere de un an de zile nu să împlineaşte 60 20 1 de cît singur lucrul. 53 3 25 34 Unde să arată prin pravilă ca să se plătească lucrul îndoit sau împătrit, să poate înţeleage, adecă cu rodurile sau cu 10 2 14 dobînzile şi chieltuialele şi judecăţile şi piiarderea vremii şi orice altă. 35 Cînd slugile vreunui stăpîn vor face vre-o silnicie cuiva şi vor răpi vreun lucru, care lucru va veni în mîna stăpînului, atuncea atît stăpînul cît şi slugile, cad 10 1 16 supt vinovăţie, şi jaloba treace şi asupra moştenitoriului pentru lucrul acel răpit, 24 7 8 deacă însă au venit la mîna sa, căci lucrul rău cîştigat nu să cuvine a fi cîştig moşte¬ nitoriului. PENTRU HOTĂRÎREA JUDECĂŢII Titlul 42 1 · Ceale ce s-au hotărît prin judecată să 9 3 1 se dea, deapururea să cer şi trec şi la moş¬ tenitori. . 8 10 - c. 1950 146 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. | Tit. | Cap. 2 Judecăţile, ce au luat sfîrşit după pravilă şi cu desfaceri şi izbrăniri, nici 11 2 33 cu porunca stăpînirii nu să pot strica. Iar hotărîrile ce să vor face cu strîmbă tîlcuirea pravililor, nu au nici o tărie 2 6 10 (vezi si titl. 5 cap. 1). 3 Acei ce să vor dovedi acolisitori, carii vor purta pre alţii prin judecăţi, şi pe la judecătorii streine, unde nu să 9 3 63 cuvine a-i trage, şi, apoi să vor da în 69 laturi şi vor părăsi cearerea lor şi pîra ce au fost pornit, nedîndu-să sfîrşit jude¬ căţii, sau nu vor dovedi, să plătească cheltuiala pîrîţilor şi pagubele. Iar, pen¬ tru acei ce vor porni pîră de vinovăţii asupra altora şi nu vor dovedi, pe lîngă căzuta pedeapsă, plătind şi chieltuiala pîrîţilor pre cîtă vreame i-au purtat prin judecăţi cum şi pagubele, spre mai mare veghiiarea lor, cînd vor socoti cu cale ju¬ decătorii, să-i îndatorească, ca pre lîngă chieltuiala judecăţii şi pre lîngă pagube, să dea şi o al zecilea parte pre cît s-au făcut acea chieltuială, la cutiia obştii. 4 La întîmplătoarile pricini de jude¬ căţi, cînd nu să află hotărîrea a vreunii pricini în pravilă, atuncea, să se cerceteaze hotărîrile ce s-au urmat la aseamenei pri¬ 22 1 23 cini, ce s-au întîmplat de mai înainte şi după acealea să se dea sfîrşit (vezi şi titl. 9 cap. 15 şi cap. 17). 5 Celuia ce i s-au hotărît prin judecată ca să plătească, deacă nu va avea chip în¬ dată să plătească, i să dă rînduita vreame 9 3 4 de patru luni; însă mai întîi va da chiezaş răspunzătoriu platnic pentru sine (vezi nov. 6 a îm-păr. Const. Porfiroghen. I § 3. PENTRU HOTARÎREA JUDECAŢII 147 Din cărţile Cap. împ. pravile Cart. Tit. Cap. şi titl. 5 cap. 5). Şi deacă să va întîmpla să treacă vadeaoa, atuncea va plăti camîtă dela vadea înainte, cîte un leu la 9 3 88 sută pe lună şi să vor împlini dela dînsul, 85 zăloage, care, după ce vor sta doă luni 87 de zile şi iarăşi nu va avea purtare # de 86 grijă a plăti, atuncea să vor vinde. Şi de sînt în lucruri mişcătoare şi nemişcătoare, 9 3 31 întîi se vînd ceale mişcătoare şi, neajun- gînd spre plata îndatorită, atuncea să vînd şi din ceale nemişcătoare; iar cînd nu să găseaşte cine să le cumpere, atuncea 9 3 15 să dau celui ce au cîştigat judecata, preţă- luite cu preţul lor în locul banilor datoriei, sau ca să le ţie în loc de amanet, sau ca să se mulţămească cu dînsele şi să nu mai • facă pretenţie. 6 Ceale prin judecată hotărîte ca să se plătească, trec şi la urmaşii moştenitori 9 3 6 împotriva moştenitorilor. 7 Pre cel ce nu va fi de faţă din pricină de boală sau din altă îmtîmplare, ho- tărîrea dată de cătră judecată in nefiinţa sa, nimic nu-1 vatămă; afară numai de 9 3 47 va fi fost chiemat de multe ori şi să va 57 dovedi că înadins au dosit (vezi însă şi titl. 4, cap. 3; vezi şi titl. 2 cap. 12) . 8 Deacă cineva va fi tras la judecată, precum am zice, pentru că nu au urmat buna oblăduirea lucrurilor ce i s-au fost dat supt epitropie şi, de la judecată, dîndu-să rămas şi el neodihnindu-să şi nemulţămiudu-să cu judecata, ar face 9 3 61 apelaţie, şi după apelaţie, întîmplîndu-să ca să treacă vreame la mijloc şi de iznoavă cercetîndu-să pricina şi dîndu-să iarăşi 148 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI 9 10 rămas, va plăti dobînzile de la întîia hotărire a judecăţi?; iar de nu s-au dat rămas de la întîia judecată, nu va plăti. Acel ce după a judecăţii hotărîre are să facă pretenţie pentru chieltuialele ce au făcut umblînd prin judecăţi, datoriu iaste îndată, atuncea, după ce au luat judecata sfîrşit, ca să facă această cearere, pentru ca atuncea îndată să se şi curme, precum să va găsi cu cuviinţă; căci judecata, după ce s-au curmat odată, nu mai rămîne a să porni altă jalobă mai în urmă prestea cea de mai înainte, la care pravila, îndatoreaşte pre judecătoriu ca, împreună cu hotărîrea judecăţii să poruncească şi pentru chieltuială şi să dea sfîrşit prin cercetarea condiailor chieltuialii. Ceale prin judecată botărîte ca să se săvîrşească şi ca să se împlinească, executoriul le săvîrşa$te (vezititl. 5 cap. 4). în pământul Moldavii, pentru ceale ce să împlinesc, obiceaiul au urmat a să lua zăciuială pe banii împliniţi şi pe lucrurile ce să vor împlini în preţ de bani. 23 9 9 3 10 25 3 67 69 nov. 82 cap. 10. 3 84 I * ANEXE ANEXA I JURISPRUDENŢĂ 1. — în lucrarea jurisconsultului Donici prin cap. XII nr. 17 şi cap. XXY nr. 2 nu se face deosebire între imobilele urbane şi rurale, şi se arată că este necesară facerea publicaţiilor de vînzare pentru orice lucru nemişcător, spre a putea cei în drept să-şi exercite dreptul lor de preferinţă fără a excepta imobilele urbane. Această lucrare nu are însă decît o însemnătate doctrinară, fiind un simplu manual care putea fi utilizat cu folos de judecători, dar nu avea puterea legală care să impună judecătorului. (Oas. I. dec. nr. 597 din 11 aprilie 1924, cu nota V. Erbiceanu, Pană. Rom,., 1926.1.100.) 2. — în cartea Y, titlul VIII, par. 1707 a Exabiblosului lui Armenopol, novela patriarhului de Alexandria, stabileşte că „fraţii dintr-o mamă şi dintr-un tată apucă la o moştenire a fratelui lor bun locul întîi, cu precăderea celorlalţi fraţi care nu sînt odrăsliţi din unii şi aceiaşi părinţi, iar dacă sînt apoi copii de la un frate dintr-acelaşi tată şi aceiaşi mamă, atunci se împreună cu fraţii buni, se chiamă la moştenirea unchiului”. Această dispoziţiune se prevede şi în titlul al VIII din colecţia lui Andro-nachi Donici, care citează în această privinţă pe Armenopol. Din textele acestor două legiuiri rezultă că în dreptul bizantin, spre deosebire de art. 660 codul nostru civil, reprezentarea în linie colaterală este mărginită numai la nepoţi de frate sau soră. (Cas. I, dec. nr. 918 din 27 mai 1924, cu nota Vespasian Erbiceanu, Pană. Rom., 1924. I. 227.) 3. — Din dispoziţiunile cap. XXV par. I din Codul Andronachi Donici ce erau în vigoare în Basarabia, rezultă că protimisis au întîi rudele, fără nici o rezervă sau o altă condiţiune — cum ar fi aceea de a fi codevălmaş. Aşa fiind şi întrucît prin legiuirile locale amintite se edictează dispoziţiuni clare cu privire la exerciţiul dreptului de protimisis al rudelor relativ la imobile, urmează că nu era cazul ca aceste dispoziţiuni să fie tălmăcite sau completate, cu dispoziţiunile Novelei împăratului bizantin Roman Lecapernul, după cum numai rudele care erau copărtaşe aveau dreptul de protimisis asupra imobilului indiviz vîndut. 152 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Aşa fiind, Tribunalul numai cu greşită interpretare şi violarea dispoziţiunilor Hrisovului Mavrocordat din 1785 şi a cap. XXV par. 1. al Codului Donici, a putut hotărî că recurentul, deşi e rudă cu cel care a vîndut imobilul în litigiu, nu poate exercita în speţă, dreptul de răscumpărare a imobilului, întrucît nu ar îndeplini condiţiunile prescrise de novela menţionată. (Cas. I. dec. nr. 2187 din 2 dec. 1924, cu nota Ioan Nădejde, Pană. Pom., 1926. I. 201.) 4. — La facerea unui partaj, după Codul A. Donici, trebuie citaţi toţi erezii care au vocaţie la succesiune, deoarece acţiunea de partaj şi în acest sistem este indivizibilă şi trebuie îndreptată împotriva tuturor moştenitorilor. Chiar dacă Codul Donici n-ar cuprinde dispoziţii categorice în această privinţă, interpretul trebuie să meargă la codul civil rus care-i completează dispoziţia. (Cas. I, dec. nr. 150 din 23 ian. 1925, Pană. Rom., 1926. HI. 33.) 5. — Potrivit cap. XXXVII paragr. 9 din codul Andronachi Donici şi Armenopol, averea mortului, în lipsă de rude sau soţ supravieţuitor, se atribue fiscului (visteriei). Prin aceste legiuiri nu s-a prevăzut nici o formalitate în sensul celor edicatate prin art. 1162 cod. civ. rus, după care moştenirea se declară vacantă şi se atribuie instituţiunilor prevăzute în art. 1167 şi urm. cod. civ. rus, numai după facerea publicaţiilor în ziare pentru chemarea moştenitorilor şi după împlinirea a 10 ani de la facerea acestor publicaţii în care interval nu s-au prezentat moştenitorii. (Cas. I, dec. nr. 515 din 3 aprilie 1933, Pană. Rom., 1933. III. 180.) ANEXA II PRINCIPALE INDICAŢII BIBLIOGRAFICE *) ALEXANDRESGO D., Droit ancien et moderne de la Roumanie, Louvain-Bucarest, 1897, 550 p. (p. 17). * ALEXANDRESGU D., Jurămintul, mijloc de dovadă in vechile noastre legiuiri şi reformele ce ar trebui să fie introduse în această privinţă, în Dreptul, 1901, nr. 60, p. 601 — 603. ALEXANDRESGU DIMITRIE, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil romtn în comparaţiune cu legile vechi şi cu principalele legislaţiuni streine, Bucureşti, 1886-1915, tom. I—XI. ALEXANDRESGU I. GRIGORE, Studiu asupra istoriei generale a dreptului, Focşani, 1905, 360 p. + IX + 111 + VIII (p. 270, passim). ARION G. DINU, Curs de istoria dreptului romînesc (litografiat), Bucureşti, 1938 — 39, 984 p. (p. 969—972). BERECHET STEFAN, Procedura de judecată la Slavi şi Romîni, Chişinău, 1926, 214 -f- 123 p. (p. 189 ş.u.). — Schiţă de istorie a legilor vechi romîneşti, 1632 — 1866, Iaşi, 1928, 91 p. + 106 p. + 2 p. (p. 68-74). — Dreptul bizantin si influenţa lui asupra legislaţiei vechi romîneşti, Iaşi, 1931 — 1932, CLXXVIII p. (p. LXXXIV, passim). — Cîteva chestiuni din istoria vechiului drept romînesc, Iaşi, 1931, 48 p. + 7 facs. (p. 8-16). — Istoria vechiului drept romînesc. I. Izvoarele, Iaşi, 1933, 578 p. (p. 181 — 196, passim). BLARAMBERG NICOLAS, Essai comparé sur les institutions, les lois et les mœurs de la Roumanie, depuis les temps les plus reculés jusqu'à nos jours, Bucarest, 1886, 808 p. -j- 2 p. GASSO LEONIDA, Dreptul bizantin în Basarabia, 1907, trad. de Varzar Al., revizuit de Davidescu P., Chişinău, 1923, 119 p. (p. 47, 48, passim). CAZACU A., Dreptul de protimis. Origina şi evoluţia lui în dreptul romînesc, Iaşi, 1937, 143 p. (p. 128, 129, passim). CONDURACHI ION, Expunere rezumativă a teoriei moştenirilor în vechiul drept romînesc, Bucureşti, 1919, 84 p. (p. 19, passim). GOSTIN AL., Notă cu privire la teoria impreviziunii, în Pandectele Romîne, 1922. II. 114. CRONŢ GHEORGHE, Curs de istoria dreptului romînesc (litografiat), Bucureşti, 1948, 371 p. (p. 210-212). DAVIDESCU P., Care e originea dreptului de protimisis (răscumpărare) şi pe ce se bazează el? Notă în Pandectele Romîne, 1922. II. 186. DEGRÉ ALEXANDRU, Scrieri juridice, — Materii de drept civil Bucureşti, 1900, 651 p.+ lp. *) Indicaţiile bibliografice cuprind material şi date pe care le-am putut avea Ia dispoziţie. 154 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI DISESGU G. C., Originile dreptului romîn, Bucureşti, 1899, 67 p. (p. 62). DRÄGÄNESCU GEORGE, Quellen des rumänischen Rechts, în Zeitschrift für vergleichende Rechtswissenschaft, Stuttgart, 1910, XXIV Band, p. 100—177. ERBICEANU C., Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei şi a catedralei mitropolitane din laşi, Bucureşti, 1888, XLVIII p. -f LV p. ERBICEANU V., Legiuiri locale basarabene, 1921, 4 p. *f GXXIX p. + 207 p. -f VIII p. FILITTI G. IOAN, Vechiul drept penal romtn, Bucureşti, 1934, 74 p. (p. 13, passim). FILITTI IOAN, Proprietatea solului in Principatele Romtne pînă la 1864, Bucureşti, 1935, XV p. + 304 p. FOTINO GEORGE, Curs de istoria dreptului romînesc scris (litografiat), Bucureşti, 1946, 22 p. GEORGESGU-VRANGEA C., O sută de ani de la moartea pravilistului Andronachi Donici, 1930, 20 p. HANGA V., Istoria statului şi dreptului (curs litografiat), ed. III, Cluj, 1957, 713 p. IONESGU M. G., Influenţa culturii greceşti în Muntenia şi Moldova cu privire la biserică, şcoală şi societate ( 1359—1873), Bucureşti, 1900, 284 p. -f XX p. IONESCU-MUSCEL PETRE, Istoria dreptului penal romîn, Bucureşti, 1931, 206 p. IORGA N., Istoria literaturii romîne în sec. XVIII-lea (1688—1821 ), vol. II, 1901, III + 639p. (p. 450-452). — Nou despre Andronachi Donici şi nepotul său, al doilea Andronachi, în Revista Istorică, 1933, nr. 7 — 9, p. 209 — 224. LEGCA O. G., Familiile boiereşti romîne, Bucureşti, 1899, XLIII + 595 p. (p. 204 — 206). LONGINESGU G. S., Istoria dreptului romînesc din vremile cele mai vechi şi pînă azi, Bucureşti, 1908, 369 p. (p. 307, passim). MISSAIL G., Originile legislaţiunii romîne, Bucureşti, 1865, 118 p. MOTOTOLESGU D., Darurile dinaintea nunţii în dreptul vechi romînesc comparat cu cel romano-bizantin şi slav, Bucureşti, 1921, 83 p. + 2 p. NAGU C., Drept civil romîn, 3 voi., Bucureşti, 1901. NĂDEJDE IOAN, Izvoarele dreptului de protimis în trecutul juridic romînesc. notă în Pan-dectele Romîne, 1926. Partea I, p. 197. NEGOIANU ALFRED, Insolvabilitatea în vechile legiuiri romîne, Bucureşti, 1931, 85 p. NEGULESCU PAUL, Studii de istoria dreptului romîn, Bucureşti, 1900, 220 p. (Divorţul în vechiul drept romînesc, p. 117 — 151 ; Dreptul de protimis în vechiul drept romîn, p. 171-207). ONIŞOR VICTOR, Istoria dreptului romîn, ed. II, Cluj, 1925, 404 p. (p. 301, passim). PAPADOPOL-CALIMACH ALEXANDRU, Din istoria legislaţiunii Moldavii, în Arhiva, 1896, nr. 3, 4, p. 148-169 ; nr. 5, 6, p. 284-290. PERETZ I., Curs de drept bizantin, Bucureşti 1910, 86 p. — Harmenopulos Constantin, Manualul legilor sau aşa numitele cele şease cărţi, Trad., Bucureşti, 1920, XVI -f 560 p. — Curs de istoria dreptului romîn, vol. II, partea II, Bucureşti 1928, 526 p. PERGAMENT IOSIF, Despre aplicarea legilor Armenopol şi Donici, 1905, trad. de Varzar A. şi Davidescu P., 1925, 49 p. PETRESCU PROVIAN TH., Logodna în dreptul vechi, în dreptul actual şi în noul cod civil, teză, Bucureşti, 1942, 103 p. (p. 30, 31). PIC LADISLAS, Die rumänischen Gesetze und ihre Nexus mit dem byzantinischen und slavischen Recht, Praag, 1886. PLATON G., Observations sur le droit de protimisis en droit byzantin (Extrait de la Revue Générale du Droit), Paris, 1906, 155 p. RADOVICI SEBASTIAN, Moşnenii şi răzeşii, Bucureşti, 1909, 140 p. RĂDULESCU ANDREI, Din viaţa şi activitatea lui Andronachi Donici, Bucureşti, 1906, 24 p. (Extras din Revista judiciară, 1906). PRINCIPALE INDICAŢII BIBLIOGRAFICE 155 RĂDULESCU ANDREI, Dreptul de protimisis la arendarea moşiilor, în Dreptul, an. XXXVI (1907), nr. 40. — Codul Caragea şi Codul Andronachi Donici, publicate de G. Hamangiu, recenzie în Curierul Judiciar, 1908, nr. 50, p. 393 ş. u. — Studii de drept civil, Bucureşti, 1915, 272 p. 4- IV p. (X. Cui se cuvin sub regimul legiuirii Caragea darurile dinaintea nunţii după desfacerea căsătoriei). — Curs de istoria dreptului romtnesc (litografiat). Facultatea de Drept Bucureşti, 1919, 445 p. (p. 298-376). — Cultura juridică romînească în ultimul secol, Bucureşti, 1923, 56 p. (p. 11, 12). — Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, Bucureşti. 1925, 87 p. (p. 17, 18) — Izvoarele codului Calimach, Bucureşti, 1927, 34 p. (p. 21, 22). — Juristul Andronache Donici, Bucureşti, 1930, 42 p. — Organizarea tutelei minorilor în dreptul romînesc, Bucureşti, 1942, 93 p. (p. 20-22). — Publicarea izvoarelor dreptului romînesc scris din Ţara Romînească şi Moldova pînă la 1865, Comunicare la Academia R.P.R. în şedinţa din 29 septembrie 1949, Bucureşti, 13 p. SAVA V. AUREL, Departamentul criminalicesc şi norme de procedură penală la începutul sec. 19-lea, Bucureşti, 1933, 6 p. (p. 3, 5). SĂVOIU EMANOIL, Contribuţiuni la studiul succesiunii testamentare în vechiul drept romînesc, Craiova, 1942, 187 p. (p. 124—135). SOTROPA VALERIU, Introducere şi bibliografie la istoria dreptului romîn, Cluj, 1937, 232 p. ftv SPULBER C., Curs de istoria dreptului romînesc (litografiat), Bucureşti, 1941, 222 p. TOCILESCU GRIGORE, Despre légat în dreptul roman şi romîn. Bucureşti, 1874, LX + 116 p. UNGUREANU GH., Justiţia în Moldova (1741-1832), Iaşi, 1934, XIV + 81 p. VĂCĂREANU EM., La protimesis en droit roumain, Paris, 1909, 142 p. ZACHARIAE CHARLES, ÉDOUARD de LINGENTHAL, Histoire du droit privé gréco-romain, Traduit de l’allemand par Eugen Lauth, Paris, 1870. ZACHARIAE KARL, EDUARD von LINGENTHAL, Geschichte des griechisch-römischen Rechts, 3. Auflage, Berlin, 1892, XXIV + 424 p. ZAMFIRESCO H., Les origines du droit privé roumain, Paris, 1922, 156 p. (p. 117 — 120). ZOTTA SEVER, Date nouă cu privire la Andronachi Donici, Iaşi, 1915, 11 p. INDICE DE CUVINTE cu arătarea înţelesului ce-I au în text Acolisitor, provocator de procese neserioase. Afilics, minor între 14 şi 25 de ani. Analoghie, (cu), în proporţie cu. . . Analoghisi, a, a proporţiona. Anilichiotis, nevrîstnicie. Anilics, minor sub 14 ani. Camătă, dobîndă. Canon, regulă de drept. Cerşut, cerut, pretins, reclamat. Clironom, moştenitor. Comprcmensari, arbitri. Datornic, creditor. Diată, testament. Dovagiu, partea dintr-un proces. Epicratie, Stat. Epitrop, tutor. Epitropie, tutelă. Eretocrisie, arbitraj. Falkidion, partea legiuită a copiilor în succesiunea părinţilor. Fisc as, statul. Ghiduş, comedian, saltimbanc. Giucăuş, dănţuitor de profesie. Ierologie, slujbă bisericească. împărtăşirea moştenirii, participare la moştenire. închezâşluire, garanţie. Ipotecă tăcută, ipotecă tacită. Ipovolon, partea din averea bărbatului destinată văduvei după moartea soţului. Ispitit, priceput. ® Istov (de), cu totul. Istrăvire, risipă. Izbrânire, răfuială, lichidare. Iznoavă, (de), din nou. Lenevire, neglijenţă. Lepăda, a se, a se retrage, a renunţa. Metaherisi, a, a întrebuinţa. Năimeală, închiriere, arendare. Notar, „condicar al judecătoriei”. Neunire, neînţelegere, discordie. Oblăduire, administrare, gestiune. Odihni, a se, a se mulţumi. Ortndă, arendă. Orîndâluire, arendare, închiriere. Orîndator, arendaş, chiriaş. Paragrafei, prescripţie. Peşcheş, dar, plocon. Pîrtş, reclamant. Poslovenie, permisiune. Pravilă, lege ; lege scrisă, cod. Procopsit, învăţat. Protie, prioritate, întîietate. Protimisi, a se, a fi preferat, a avea precădere. 158 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI Răsuflat, rămas fără valoare. Ruşfet, mită. Schimbâtură, schimb. Sinisfora, raport la succesiune. Smreduit, molipsit. Socoti, a, a aprecia. Soroc, termen. Soltan-mezat, licitaţie publică. Stepenă, rang, demnitate. Teslim, predare ; remiterea lucrului. Vadea, termen. Vechil, procurator ; avocat. INDICE DE MATERII*) ACOLISITOR, pedeapsă - XLII, 3. ADVOCAT, rînduit împricinaţilor — V, 12, ~ judecătorul nu poate fi şi advocat davagiu — II, 16. AMANET, vezi : ZĂLOG. AMESTECARE DE SÎNGE, pedeapsă -XLI, 15. APELAŢIE, rînduieli - V, 3,6,7,11. ARBITRI, vîrstă — II, 2, ^ judecată — V, 7, 10, ~ retragere — V, 14. ARVUNĂ, condiţii — XI, 3. BIGAMIE, efecte - XXX, 8. CAMĂTĂ (dobîndă), prevăzută în contract - XIX, I, ~ din lege - XIX, 2, — întrecerea capetelor—XVIII, 4, 6, ^ camătă la camătă — XIX, 3, ~ roduri — XIX, 5, ~ judecată - XIX, 7. CAUZE DE MICŞORAREA PEDEPSEI, beţia, nebunia — XLI, 5. CHEZĂŞIE, vadea — V, 5, ^ a epitropului - XXVIII, 16, ~ a vechilului - VII, 2, ~ transmisă clironomilor — XX, 4, ' neprimită — XX, 5. CODICEL, definiţie - XXXV, 2. COMPETENŢA, III, I, 5. CUNUNIE, slobozenia canoanelor şi nepri-hănirea cinstei — XXX, 4, ~ copila epi-tropisită — XXVIII, 22, ~ rînduială pentru a doua — XXX, 8 — 12, ~ înfrînarea necinstirii — XXX, 19. CURATOR, purtare de grijă - XXIX, 2,4. CURVIE ŞIPREACURVIE, pedepse - XLI, 12-14. DANIE, definiţie, feluri — XXIV, I, 2,9, ~ temeinică — XXIV, 3, 5, ^incapacităţi — XXV, 6, II, ~ revocare, XXIV, 4,7,8, ~ forme — XXIV, 10, ~ aplicarea Sobornicescului Hrisov — XXIV, 12. DARE DE FOC, cu voinţă — XLI, 25. DARURI ÎNAINTEA NUNŢII, desăvîrşite - XXXII, 1-3, forme - XXXII, 8, ~ înstrăinare - XXXII, 4-6; XXXIII, 25, ^ restituire — XXXII, 7, ^ protimi-sirea creditorilor — XXXIII, 20, 26. DATORII DE BANI, urmărire - VIII, 1,3,4, ^ ale femeii — VIII, 9,10,ale furu-lui - VIII, 11, ~ ale mortului - VIII, 13, ~ moştenitorii — VIII, 8; XLII, 6, ~ urmărirea celui sărac — VIII, 13, 16, ^ luare de garanţii — VIII, 3,6,12, ~ tăgăduire — VIII, 5,17, ~ părăsite — IX, 20, /^termen de plată (vadea) — VIII, 14, 15, ~ închisoare pentru — VIII, 16, ~fără zapis — XXI, 6 ^ împrumutul, definiţie— VIII, 2, ~ deosebire de facerea de bine - VIII, 2, ~ fără cauză -- IX, 18, ~ creditori, concurs de VIII, 7, ~ jaloba pau-liană—VIII, 6, ~ datornic — apărarea casei şi a familiei — VIII, 4. DEFĂIMARE, complicitate — XLI, 22. DEPOZIT, definiţie, rînduieli — XLI, 1 — 4. DESFRÎNAŢI, incapacitate - XXIX, 4. DESPĂRŢENIE, pricini de - XXX, 15, ~ efecte — XXX, 16,17,19,20, ~ recăsă-torire — XXX, 10,20, ~ aplicarea Sobornicescului Hrisov — XXX, 20. DIATĂ, definiţie, condiţii - XXXV, 1,3,4,10, ^ formă XXXV, 12, ~ diata din urmă - XXXV, 5, ~ fără tărie - XXXV,6,9, 16,26, ~ călugărire — XXXV, 8, ~ osîn-ditul la moarte — XXXV, 11, ~ datoriile mortului — XXXV, 13, ^ legiuita parte - XXXV, 14,15,18,21,22, ~ jalobe împo- ) S-a notat titlul cu cifre romane şi capitolul cu cifre arabe. 160 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI triva vieţii, împărţire, cererea lucrurilor — XXXV, 17,19,20,21, 23-25. DOBÎNDIRI DUPĂ DREPTATEA firească şi a neamurilor, cazuri — IX, 1, — jalobe — IX,2 ; — adăogiri din ape curgătoare — XXVI,1, — zidiri pe loc străin - XXVI,2, — semănături pe loc străin — XXVI, 3, — aclătuiri din materia altuia — XXV 1,5, — zugrăvire de icoane — XXVI, 6. DREPTATE, ce este — I, 1 — 3, — dreptatea firească şi dreptatea neamurilor — IX,1,30 ; X,2,4 ; XV,1,4,; XXV 1,3. EPITROPIE, rînduirea epitropului —XXVIII, 1 — 7, — nu pot fi epitropi — XXVIII, 8, — îndatoriri, răspunderi, — XXVIII, 9,12,21 ; XLII,8, — acte oprite - XXVIII, 13,14,17,19, — administraţia epitropului — XXVIII, 10,11,12,18,’ — mezat -XXVIII, 19, — socoteli - XXVIII, 20. FALCHIDION, ce este, drepturi — XXVI, 7 ; XXXVI, 2, 3. FEMEIE, ajutorul pravilei — I, 3. FIU (FIICĂ) DE SUFLET, condiţie, drepturi - XXVIII, 15; XXXVI, 4. FOC, aruncare de — XLI, 25. FURT, cazuri - XLI, 9,10,18,19,33, — despăgubiri XLI, 26,28. GAZDĂ de tîlhari, complicitate, XLI, 6. HOTAR, împr.surare — IX, 23, HOTĂRÎRE, efecte - XLII, 2,5,6,8,10, — lipsa pîrîtului — XL 11,7, — cheltuieli de judecată — XLII,3,9, — arbitri — V,9. ÎMPĂRŢEALĂ, de bunăvoie — XL, 4, — prin judecată, rînduieli — XL, 4,2 ; XXXV, 19, — agonisirile prin muncă proprie — XL,3, — de ţigani XL, 4. ÎMPRUMUT, jalobă - IX, 18 ; V. Datorii de bani. ÎNCHISOARE, îngrijirea arestaţilor II, 18. ÎNŞELĂCIUNE , pedeapsă - XLI, 30. ÎNVOIALĂ, definiţie, condiţii - XVIII, 1-4, — desfacerea ei — XVIII, 5,6. IPOVOLON, definiţie, rînduieli - XXXIV, 1, — protia femeii faţă de creditorii bărbatului — XXXIII, 25, — pierdere — XXXIV, 2. JALOBE, definiţie - VI, 1, — feluri - VI, 2 — 4, 9; IX, 1,2, — întocmire şi comunicare — 111,3,4 ; VI, 5, — pauliană —VIII, 6 ; pentru lucruri — IX, 2,4, — penală -XLI, 31,33. JELUITOR, competinţă III, 1,5, — sarcina probei — 111,2,3,6,7, — comunicare — III, 4. JUDECATĂ, dreaptă — V,l, — rînduieli pentru - II, 12,16; VI,6; XLII,4; — penală II, 17; XLI, 29. JUDECĂTOR, vîrstă — 11,2, — purtare —II, 1,3,4,9, — îndatoriri — II, 5 — 8, 11,18, — incompatibilitate — II, 16, — daruri îngăduite - II, 4. JURĂMÎNT, la deschiderea judecăţii — II, 14, III,7, — de neclevetire — III,6, — judiciar - XXI, 6,7 ; XXIII,1,3, — călcarea lui, — XXIII, 6, — necerut — XXIII, 4, - refuz — XXIII,5, — pentru datorie— XXI, 6. LEGAT, danie prin diată, definiţie, cuprins — XXXVIII,1,2, — lucru străin-XXXVIII, 3, — între soţi - XXXVIII, 6, 11, — predare prin judecată — XXXIII, 4, — covîrşirea falchidionului — XXXVIII,7,9, 10, — sfintelor lăcaşuri — XXXVIII, 12, — judecata pentru diată — XXX II 1,5. LEGEA TALIONULUI, scoaterea ochiului — XLI, ÎL LOGODNĂ, vîrstă, rînduieli — XXX, 1 — 4, — desfacerea — XXX, 5, 7. LUCRURI, (pricini de), moduri de cîştigare — IX,1, — cine nu poate dobîndi — XXV, 5, — ce lucruri hu pot fi dobîndite — IX, 26, — lucrul altuia — IX,3,5, — jalobă —, IX,2,4, —6, —bună şi rea credinţă — IX, 7 — 10,30, —îndelungată stăpînire — IX, 10, — mişcătoare — IX, 11 — 13, — nemişcătoare — IX, 14 — 16, — sporirea lor — XIII, 14, — dobîndirea prin stăpînire. V. Paragrafie. MARTORI, rînduieli pentru - XXII, 1-3, 14, — unul singur — XXII, 5, — nu pot fi — XXII,9,11, — excepţiuni — XXII, 10, 13, — mincinoşi - XXII,4,15 ; XXIII,6 ; XL 1,27, — în pricini de vinovăţii — XXII, 6,8, — în pricini de datorii — XXII,7. MĂRTURIE MINCINOASĂ - XLI,27. MOŞTENIREA CEA PRIN DIATĂ, drepturi — XXXVI,1, ~ falchidion - XXXVI, 2, 3, — fii moştenitori — XXXV 1,4, — fiu de suflet — XXXV 1,5, — alţi moştenitori — XXXVI,6,7, — fideicomis - XXXVI, 8, — cererea moştenirii — XXXVI, 15, 17, — îndepărtare din moştehire — XXXVI, 10 —13,—între soţi — XXXVL9, — judecată — XXXVI,8, — cheltuielile îngropării - XXXVI, 14. cea fără diată : ordinea de moştenire— — XXXVII,1,3-5; XXXIII,10, — soţie, forme procedurale — XXX —12, — soţ supravieţuitor — XXXVII, 2, — remărita-rea femeii moştenitoare — XXXVlŢ 6, — bunicii — XXXVII, 7, — cei de alăturea şi văduva fără zestre — XXXIII, INDICE DE MATERII 161 8; XXXV 11,8, — alte rudenii, fiscul — XXXVII, 9, — fii născuţi din unire nelegiuită — XXXV 11,7, — fii consanguini şi uterini— XXXVII,3, — renunţarea fetei înzestrate — XXXIII,10. NĂIMEALĂ, definiţie, rînduieil — XV, 1—9, — cazuri — XV, 10,12 —15, — cînd mai mulţi au hnt cu năimeală acelaşi lucru — XV,II; de veci : definiţie, forme — XVI,I, — îndatoriri — XVI, 2,4, — acareturi şi moşii bisericeşti — XVI,3, — îmbunătăţiri, a- dăogiri — XVI, 6, — neplata arenzii —XVI 5, — subarendare — XVI,7. NEBUNIE, incapacitate - XXIX,4, — femeie măritată — XXX,14. NEVRÎSTNICIE, ajutorul pravilei - 1,3, — incapacităţi — XXIX,1 — 3, — paragraf ia jalobelor — IX,29, — apărarea averii — XXIX, 5, — epitropia mamei — XXIX,8. OBICEIUL VECHI, ca o pravilă - 1,11, — împresurare de moşie — IX,23, — moşie bisericească ori împărătească — IX, 28, — indiviziune — IX,24, — protrmisis — XXV,2,4, — robi fugiţi - IX,25, — stă-pînirea prin răpire sau prin silă — IX, 25, — sinisfora — XXXIX, 6, — pentru zeciuiala la împlinirile în bani — XLII, 10. OMOR, pedepse — XLI, 7,8. OTRĂVIRE, pedeapsă - XLI, 23. PARA GRAF II, stăpînirea lucrurilor cu bună sau cu rea credinţă — IX, 6 — 16, — cazuri cînd nu se aplică — IX, 24,28,29; XL, 4, — amăgirea — X,5, —' pentru răzăşii şi tovărăşii — IX, 24, — pentru ale fiscului — IX, 28, — pentru împresurare — IX, 23 ; — diferite paragraf ii: 4 luni — XXV, 3, — 3 ani - IX, 11,-4 ani - X, 5,— 10-20 ani - IX,10,14-16; XXV,3 ; XXXIII, 15, —30-40 ani - IX,10,12, 13,15,16,19,20,23,24,26; — 40 de ani -IX, 17,21-23, 25, 27-29; XIII, 18; XXXIII, 27. PEDEPSE, micşorare — XLI, 5, — de cap — XLI — 7,15,16,25, — ardere în foc — XL 1,8, — ţeapă — XL 1,9, — scoaterea ochilor — XLI, Îl, 19, — tăierea nasului — XLI, 13, 15, 20,—tăierea mîinelor — XLI, 7,18,24, — bătaie şi închisoare — XLI, 20,22, — amendă - XLI, 22, — plata pagubei, îndoit, împătrit — XLT. 10. 26,34, — confiscarea averii —XLI, 27, — surgun — XLI, 27. JpÎRÎT, aducerea silită la judecată — IV, 2 ; — dovezi — IV, 1,3,6,8, — întîmpinare — IV, 1,8, — sarcina dovezii — IV,4,5,8, — judecare în lipsă — XLII, 7. PLASTOGRAFIE, pedeapsă - XLI, 27. PRAVILĂ, învăţătură — 1,1, — cunoaşterea — 1,2,3, — puterea — I, 5,7,9,14, — tîl-cuirea — I, 10,13,15,17, — aplicarea -^1,4, 6,8,12, — cînd pravila nu prevede — XLII, 4. PROTIMIS, îndreptăţiţi - XXV,1,2, — termen — XXV, 3,6, — prohibiţiuni — XXV, 5, — aplicarea Sobornicescului Hrisov — XXV, 5. RĂPIRE, pedeapsă — XLI, 21. RODURI, cui aparţin — IX,3, — bună credinţă - XIX,8 ; XXV, 4, — naşterile roabelor nu sînt roduri — XXXIII, 17, — lucru amanetat — XIII, 14. RUDENIE, diviziuni - XXXI, 1, — spiţe — XXXI,3, — efecte - XXXI,2. SCHIMB, păgubirea strică schimbul — XVII, 1, — deosebirea de vînzare — XVII, 2. SECVESTRU,· înfiinţare - XIII,2, — depunerea banilor — VIII,1. SINISFORA, definiţie - XXXIX, 1, — obligativitate, reguli — XXXIX, 2 — 6. STARE SOCIALĂ, slobozi şi robi - XXXI, 19. SODOMIE, pedeapsă — XLI, 16. STĂPÎNIRE, deplină şi nedeplină — LX, 1,3, — dovada drepturilor — IV, 5. TIPĂRIRE^ DE BANI, pedeapsă - XLI, 24. TOCMEALĂ, (contract) definiţie, elemente — X, 1 — 3, — fără tărie — X, 4, — lesli-mul — X, 6, — înşelăciune în — X, 5, — jalobele născute din — XI, 4. TOVĂRĂŞIE, definiţie - XXVII, 1, — drepturi şi îndatoriri — XXVII, 1 — 7, — moarte — XXVII, 8, — desfacere - XXVII, 9,10. VĂDUVĂ, anul jelaniei - XXX, 10. VECHIL, rînduieli - VII,l-3, — martor -XXII, 9, — la judecată — II, 14, — la pricini de vinovăţie — XLI, 2. VINOVĂŢIE, reguli pentru cercetarea pricinilor de — XL 1,1—3, 29, — răspunderea personală — XL 1,4, — răspunderea hangiului — XLI, 28, — răspunderea stăpînului şi slugii — XLI, 35. VIOL, pedeapsă — XLI, 20. VlNZARE-CUMPĂRARE, elemente, perfectare — XI, 1,2/4, — Virizarea : rînduieli, — XI, 5 — 16, — răspunderea vînzătorului pentru vite şi robi — X, 12 —15.—cea fără de preţ — XI, 16, — întîr?ierea predării lucrului — XI, 10, — aplicarea Sobornicescului Hrisov — XI, 17, — Cumpărătura : de la cel ce nu este stăpînul lucrului — XII,1, — cumpărători succesivi — XII, 2, 3, — rea credinţă — XII, 4, — neplata 11 - C. 1950 132 MANUALUL JURIDIC ANDRONACHI DONICI preţului — XII, 6 —8, ~ casă — XII, 9, ~ lucru de furat — XII, 5. ZAPIS, dovadă — XXI, 1—3,7, /^pierderea lui — XX 1,4, /^.semnarea din neştiinţă — XX 1,5, neprezentare — XX 1,7. ZĂLOG, feluri — XIII, 1, ~ lucru străin — X,6, ~prin judecată — XIII,2, ~ documentele moşiei —XIII, 25, ^indiviziune—XIII 3, ~ zestre — XIII, 12, /^zălogirea zălogului — XIII, 6, ~pierderea — XIII, 7, ~ răspunderea creditorului — XIII, 8,9, ~ protia creditorilor — XIII, 4,5,10,11, 19 — 21, ~ vînzarea — XIII, 13,17, ~ urmărirea — XIII, 16, ~ de preţ mai puţin decit datoria — XIII,15; ~ tăcută ipotecă - XIII,10; XXXI, 4; XXXIII, 19, 25, ~ clauza de reţinerea zălogului — XIII, 23, ~ aplicarea Sobornicescului Hrisov — XIII, 26. ZESTRE, profecticia şi adventicia— XXXIII, 1, ~ îndatorirea tatălui — XXXIII, 2, ~ adăogire la zestre — XXXIII,4, ~ fiica de suflet - XXXIII, 14, ~făgădu-iala de -XXXIII,*3,7,23, ~lucru străin XXXIII,5, ~ preţeluire - XXXIII, 6, ~ drepturile şi îndatoririle bărbatului — XXXIII, 9,16-18, 32, 33, ~ drepturile femeii şi ale moştenitorilor — XXX, 11,16. 17, ~ a doua nuntă - XXXIII, 12,21, ~ reclamarea — XXXIII, 15, 23, ~ apărarea - XXXIII, 19, 20,22, 25, 26, 35, ~ transformarea — XXX, 13, ~ întoarcerea - XXXIII, 11, 21, 24, 27, 28, 30, 34, ~ secfesctru — XXX, 14. ZIUA, socotită după pravilă — IV, 7. LISTA FIGURILOR Fig. 1. Fig. 2. Fig. 3. Fig. 4. Fig. 5. — Portretul lui Andronachi Doniei. — Pagina de titlu a manualului. — Pagină din închinarea către mitropolit. — Pagină din Predoslovie. — Pagină de text. 165 Fig. 1. — Portretul lui Andronachi Donici mm 167 KinfHH36T0ii'§ 4CKlfT i A u Hirmu# &mt%Téï$nA&)t n î  fi h a ç, O-Jlfô HtML'l *tf Ct |Af«iTHHHi«S * *w|» tâ r^M*Tt^t k%*i% KifTi» TitaîÎai KAiSa mit ÏI4. p»r J4<|*#* HfJilUW. | ’ lîf« I«pi« k# noţ aÎh?a yi ^w«uji« •DÎstfiî &0Mtt Blîl ,4 OKif/tÎT Jxal/fturx kwimJx soofiojţ.. ilpHstf MAmAOMHlh IhwpmAlv 4 A Mo*A4ftft N Kvjtw K rf îw S e fl I i M I" H. XASVtfKT’i' K* «KT*IIrp& of* uiftto âm âQaâv ti tşMHriiş CMţr^prcft i m Â^int aa A^Mum coţi i<ţ>îi tA§AW *«*s.*f is«‘r î fii ii% Iţim h î- "jidw,; Oft D|Î W AB&jUŢjm',Aoţ0roţH &hwM. B^0W|î lîf 4»oi*r mIi e&m EOHHiţx l îlfiw C^>HHlţlffAW|« * jj.n jjUomni mii tto'toHuţs njrtH âhm'ta iii tyHV♦ - lttjjwă;R& I^tlrt IfţpiiÎAft CA«B»r»« ÂAt i!^£’ W Ci|)ttH« S ÂAm'ittM'i cmşihUh * ,f?a«5H.«>S 4*$ A«-■$***§&- Kifypri^i I AMtu^mţim «iţam -> ţâid 4a iâ mah^îhî I ssWt wtmjp* taiii 4 %· *«f'. Fig. 3. — Pagină din închinarea către mitropolit.. p T; l o’ O 4 o' f8 i 9 4?4£ î>0£X^5fl 3 CilPtf KÎflîfi * r. Ifll J|tŞf4ffl*r £HH *flM SfISM HmtfllW ; A^n*r4ţ»M«’f uih J^hm^ mmiţtm^k MHHtţtK j tî!M Î4ifM^ÎlH ^IlH Jtl KlKffOH 2*tf ijmi* h*§M noitjitţif IŞim ţ£**^4U 4a^ Jlfft'' ItHf &%«r%MA tiimî^îiftî * avIa ţiî|i 1^44&<$fo mfmmAllA, tf «M î^swîi#%:_^ 4p*mi^itp cpfi IŞi1« lâ^şffi M|ifî»ri^l« JtHfc |rpmswi»!*i* Ht| «i6#ri tHHol AşMAtm fak*r% '\fknn'fi* §«/«0îjx Fig. 4. — Pagină din Predoslovie. 173 f * t * ;ahm i*7yu* v*% *'*fn^Mr?»r ţrJn» n^HTfS nrifiHde. -i 111 ItfAÎ^* i. ^tpfctlÎWi tţiftHAHACVţ Swi wftiitTH ]amm aaik* 4*v\vr^ţk * «1*4 |s4ţ* jf|i m $« wwrt Xfni*rA*r4 ib« 4» Sxm .cvţAA&n*rMi« 1 Iî!h xţupTA’r'î mm idf4 tfriap'K%ţ#A A* h4* >1» mi «Ke«Hi ÂaSîa AtifŞ« «? ctf f*A« vrA«r*i mm vfnprHiu Ajin»f*iţÎH. ' -J | $îhma aÎ? ki foinv% GtiiWHm #i *&»ri WWW^A·* UJH CXfrţtHM}« «g Ia-KA^H»T OIH |4?i CKŞAK aÎbI Bf&W Al «*“ V|1 fiţlAf mţîtt A* 41 AH KAKH- mîmha h* h#mhh4 Hîfi iioati Ik&tI mmţSÎHt iţlÎHNljA n|AiHAHA«UJI » *tH H^MAH tm UiH |t1 UIH rtf H 6£X»*FNînH ÂSK&TO n?A*HAA KA(1 H^flţir»-M^tK* flIri'SHţt 5 tti II fCAM|iHy# » Kl'trt 4 ftfAUKAA m 15 ^1111 lipi IO- â 4 «KHwt- ftfrWţiftffţ Kwurr» .ttf; ^llWU ' * * * * w** f* Fig. 5. — Pagină de text. CEOPHHK toPM^HHECKMX IIPABHJI AH^POHAKE JSflUmA PE3IOME Bo BTopoâ noJiOBHHe XVIII h b nanajie XIX Bena b Bajiaxmi h Moji-jţOBe pa3BHJiacb o6niHpnaH jţeHTeJibHocTb b o6jia#ra npaBa, cy^eSmax ycTa-BOBJieHHÎt Ii Cyfle^HOrO npOH3BO^CTBa. Hapnjţy c MHoroHHCJiOHHLiMH npaBUTeJiBCTBeHiHiiM a^HKTaMH (rpaMo-TaMH) HopMaTHBHoro xapaKTepa, Bbi3BaHHbiMH Heo6xo^HMocTbio JiyaKCHMHJie). Phc. 3. — CTpaHHiţa c nocBHineiiHeM MHŢponoJiHTy (^aKCHMHJie). Phc. 4. — GTpaHHiţa npeiţncjioBHH ($aKCHMHJie). Phc. 5. — CTpaHHiţa TeKCTa ((j>aKCHMHJie). LE MANUEL JURIDIQUE D'ANDRONAKI DONITCH RÉSUMÉ Les principautés roumaines, la Valachie et la Moldavie, ont connu au cours de la seconde moitié du XYIIP siècle et du début du XIXe une riche activité dans le domaine juridique, de la procédure et de l’organisation judiciaire. A côté de nombreux édits princiers (chrysobulles) d’un caractère normatif, répondant aux exigences d’une bonne distribution de la justice, de nombreux recueils des Lois Impériales ont été élaborés et une partie des coutumes juridiques adoptées dans le pays, compilées. De nouvelles œuvres législatives furent publiées successivement : en Valachie, le Code ïpsilante (1780) et le code Caradjea (1818) et, en Moldavie, le Code Civil de Callimaque (1817). En Moldavie, le Manuel d’Andronaki Donitch, œuvre particulièrement importante pour l’ancien droit roumain, avait été publié trois ans avant la promulgation du Code Callimaque. Le titre du Manuel était le suivant : Adunare cuprinzătoare in scurt de pravilele cărţilor împărăteşti spre înlesnire celor ce se îndeletnicesc pentru învăţătura lor, cu trimitere către cărţi, titlul şi capul împărăteştilor Pravili (Recueil comprenant un résumé des Lois impériales, à l’usage de ceux qui s’adonnent à leur étude, avec renvois aux livres, titres et chapitres de ces Lois). Le Manuel est aujourd’hui publié à nouveau dans une nouvelle édition accompagnée d’une introduction, avec des notes biographiques sur l’auteur et un expoEé sur la rédaction et la valeur de l’ouvrage. Les biographes de Donitch datent approximativement sa naissance des années 1760 à 1765. Descendant d’une famille de boyards moldaves, il avait reçu son instruction à l’Ecole princière de Jassy puis, selon toutes probabilités, à Constantinople. Donitch connaissait plusieurs langues : le latin, le grec, le français, l’allemand, l’italien, l’arabe et, peut-être bien, le turc aussi. Son instruction soignée et ses mérites personnels lui acquirent, dès sa jeunesse, des rangs de plus en plus élevés dans la hiérarchie des boyards ; il occupa de hautes fonctions en rapport avec la vie 12 — O. 19Ô0 178 MANUALUL JURIDIC ANDR0NACH1 DON1CI juridique de la Moldavie, notamment celle de président du Département des causes étrangères. Andronaki Donitch s’est distingué par son assiduité à participer à l’activité théorique et appliquée du droit de son époque, aussi bien que par un profond sentiment national mis avec fidélité et esprit de justice au service de son pays. Attaché aux idées avancées de son temps, Donitch participa au mouvement des «carbonari» de Moldavie. Son esprit scrupuleusement scientifique et surtout la manière dont il motivait ses consultations juridiques lui valurent une haute réputation qui fut même popularisée en vers. L’œuvre d’Andronaki Donitch a incontestablement le mérite d’avoir comblé une lacune fortement ressentie par les instances judiciaires de son temps ainsi que d’avoir rempli un rôle didactique et de propagation des idées du droit et des lois de son pays. Ce sont là les raisons pour lesquelles son Manuel juridique a été utilisé pendant si longtemps. Après une préface assez instructive, la matière en est divisée en 43 chapitres comprenant un nombre de 509 articles. Les textes sont inspirés, résumés ou reproduits de la législation romaine et gréco-romaine, en particulier des Basiliques. L’auteur a également eu recours aux coutumes toutes les fois que cela lui a semblé nécessaire, ainsi qu’au « Sobornicescul Hrisov » (Chrysobulle de l’Assemblée des Notables). Les sources sont portées en marge des textes. Enfin, le style de l’ouvrage est clair et concis ce qui le rend d’un abord particulièrement aisé. En résumé, l’originalité du plan suivant lequel la matière a été distribuée, les idées qu’il renferme unies aux qualités de rédaction et de langue, font du Manuel de Donitch — premier ouvrage juridique écrit en roumain au d-but du XIXe siècle, —une remarquable manifestation sur* le plan* national aussi. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Portrait d'Andronaki Donitch. Fig. 2. — Page du titre du Manuel (fac-similé), Fig. 3. — Page de la dédicace au Métropolite (fac-similé). Fig. 4, — Page de la préface (fac-similé). Fig. 5. — Une page de. texte, (fac-similé). TABLA DE MATERII Pag- Introducere.................................................................. 5 Note cu privire la viaţa şi activitatea lui Andronachi Donici p. 5. întocmirea, cuprinsul şi izvoarele Manualului Donici p. 7. Consideraţiuni generale p. 10. Manualul juridic al lui Andronachi Donici.................................... 15 Predoslovie p. 17. Scara manualului p. 25. Pentru pravile p. 27. Pentru judecători p. 29. Pentru jăluitoriu p. 32. Pentru pîrît p. 33. Pentru judecăţi, apelaţie şi eretocrisie p. 35. Pentru jalobe p. 37. Pentru vechil p. 39. Pentru datorii de bani p. 40. Pentru pricini de luc uri p. 42. Pentru tocmeale p. 51. Pentru vînzări p. 54. Pentru cumpărături p. 58. Pentru amanet sau zălog p. 59. Pentru depozit p. 62. Pentru năimeală p. 65. Pentru năimeala sau orirdăluire de veaci p. 70. Pentru schimb p. 73. Pentru învoială p. 73. Pentru camătă p. 74. Pentru chiezeşie p. 73. Pentru zapise p. 76. Pentru marturi p. 77. Pentru jurămînt p. 79. Pentru danii sau dăruiri p. 80. Pentru protimisis p. 81. Pentru ceale ce se cîştigă după dreptatea firească p. 83. Pentru tovărăşie p. 84. Pentru epitropie p. 86. Pentru nevrîstnici p. 89. Pentru logodnă şi cununie p. 91. Pentru spiţele rudeniei p. £9. Pentru darurile înaintea nunţii p. 101. Pentru zeastre p. 102. Pentru ipovolon p. 111. Pentru diiată p. 112. Pentru moştenirea cea prin diiată p. 120. Pentru moştenirea cea fără diiată p. 130. Pentru legata sau daniile ceale prin diiată p. 136. Pentru sinisfora p. 138. Pentru împărţeală p. 139. Pentru pricini de vinovăţii p. 141. Pentru hotărîrea judecăţii p. 145. ANEXE . . ............. .... . . 149 I: Jurisprudenţa p. 151. TI: Principale indicaţiuni bibliografice p. 153. Indice de cuvinte 157 INDICE DE MATERII 159 Lista figurilor........................................................... 163 Rezumat în limba rusă . . . 175 Rezumat în limba franceză 177 orjlABJIEHIÏË OrP, Bcmynjtenue........................................................... 5 3aMeTKH b cbh3h c >κπ3ηβιο π jţeHTejiLHocTK) AHApoHane flomma οτρ. 5. CocTâBJieHHe, coAepncaHne h hctohhhkh, ncnojibsoB&HHue ajih CÔOpHHKa flOHHHa CTp. 7. ΟβίςΗΘ ΟΒβΑβΗΗΗ οτρ. 10. CÖopHHK AHApoHane floHHHa............................................. 15 üpeAHCJioBHe οτρ. 17. OrjiaBJieHHe οτρ. 25. O aanoHax οτρ. 27. O cyABHx οτρ. 29. O npocHTeJie οτρ. 32. 06 οτΒβτπΗΚβ οτρ. 33. Ο τη>κ6θ, anejuiHiţHH η τρβτβήοκοΜ cy«e οτρ. 35. 06 Hcnax οτρ. 37.0 ποΒβρβΗ-ΗΟΜ οτρ. 39. Ο ΑβΗβΗΐΗΗΧ AOJirax οτρ. 40. Ο AeJiax, othochiahxch κ BenţaM οτρ. 42. 06 ycjioBHHx οτρ. 51. Ο npojţaHce οτρ. 54. Ο KyïiJie οτρ. 58. Ο sajiore οτρ. 59. Ο αθπο3ητθ οτρ. 62. Ο HaÄMe hjih ofKyne οτρ. 65. Ο HaöMe hjih ο6ροκβ ΒβΗΗΟΜ οτρ. 70. Ο μθηθ οτρ. 73. Ο CAeJine οτρ. 73. Ο προι^βΗτβ οτρ. 74. Ο nopy^HTeJibCTBe οτρ. 75. Ο sanncflx οτρ. 76. Ο CBHAeTeJiHx οτρ. 77. Ο npncnre οτρ. 79. Ο jţapax hjih no-Aapne οτρ. 80. Ο πρβΑποΗΤβΗΗΗ οτρ. 81. Ο πρποδρβτβΗΗΗ πο βοτθ-CTBeHHOMy npaey οτρ. 83. Ο TOBapnmecTBe οτρ. 84. 06 οπβκβ οτρ. 86. Ο HecoBepmeHHOJieTHH οτρ. 89. 06 oöpyneHHH η 6paKe οτρ. 91. Ο οτβπβΗΗχ poACTBa οτρ. 99. Ο npeAÖpaHHUx noAapnax οτρ. 101. Ο npHAaHOM οτρ. 102. 06 HnoBOJiecTp. 111. Ο 3aBemaHHH οτρ. 112. Ο HacjieACTBe no saBemaHHio οτρ. 120. Ο tom >κθ 6β3 3aBenţaHHH οτρ. 130. Ο jieraTe hjih OTKase no saBemaHHio οτρ. 136. O coBonynHOM B3Hoce οτρ. 13S. O pa3AeJie οτρ. 139. 06 yrojioBHOM npecTynjieHHH οτρ. 141. O cyAe6H0M peuieHHH οτρ. 145. ÎIPHJIOHCEHHfl................................................... 149 I. K)pHcnpyAeHiţHH οτρ. 151. II. rjiaBHbie 6HÖJIH0ΓpaφH4ecκHe a^h-Hbie οτρ. 153. yKA3ATEJIL· CJXOB................................................ 157 ΠρΕΛΜΕΤΗΜΗ yK A3 ATE Jib......................................... 159 Ghhcok pHcyHKOB.................................................. 163 Pe3H)Me Ha pyccnoM naune......................................... 175 PeaioMe Ha φρακ^οκοΜ ηβηκθ................................. . . 177 TABLE DES MAT J ÈRES Introduction............................................................... Notes sur la vie et l'activité d'Andronaki Donitch p. 5. Plan, sommaire et sources du Manuel de Donitch p. 7. Considérations générales p. 10. Le Manuel d'Andronaki Donitch.............................................. Préface p. 17. Table des matières du manuel p. 25. Des lois p. 27. Des juges p. 29. Du demandeur p. 32. Du défendeur p. 33. Des jugements, appels et arbitrages p. 35. Des actions p., 37. Du mandataire p. 39. Des litiges pécuniaires p. 40. Des causes pour les choses p. 42. Des stipulations contractuelles p. 51. Des ventes p. 54. Des achats p. 58. Du nantissement p. 59. Du dépôt p. 62. Du contrat de location p. 65. Du contrat de location à perpétuité p. 70. De l'échange p. 73. De la transaction p. 73. De l'intérêt p. 74. Du cautionnement p. 75. Des écrits p. 76. Des témoins p. 77. Du serment p. 79. Des donations ou libéralités p. 80. Du droit de préemption p. 81. Des acquisitions en vertu du droit naturel p. 83. De l'association p. 84. De la tutelle p. 86. De la minorité p. 89. Des fiançailles et du mariage p. 91. Des degrés de parenté p. 99. Des donations en faveur du mariage p. 101. De la dot p. 102. Du droit de succession de l'épouse p. 111. Du testament p. 112. De la succession testamentaire p. 120. De la succesion ab intestat p. 130. Des legs p. 136. Du rapport successoral p. 138. Du partage p. 139. Des causes pénales p. 141. De la sentence judiciaire p. 145. ANNEXES.......................(............................................ I : La jurisprudence 151. II : Principales indications bibliographiques p. 153. Index des mots . . .. . .. INDEX ANALYTIQUE .... Liste des figures.......... Résumé en langue russe . . Résumé en langue française^ Page 5 15 149 157 159 163 175 177 Vat ta cules 08.J0.i9S8. Bun de Uitat 30.J2.i9S8. Tiraj 1800. Eîrtie semiViHnă esjgm*. Format îojrox iop. Coli editoriale 7.7 Coli de tipar uVz. A 06976ji9S8. Indicele declasificare pentru biblioteci mari: 34 (498) tl8p (Q9S). Indicele