s * Ilustraţia copertei; Ileana Bratu aug. alfabet poetic PREFAŢA DE, AUREL MARTIN BIBLIOTECA PENTRU TOŢI * 1978 EDITURA MINERVA • BUCUREŞTI /' ■' ŞTEFAN\'AUd,DOINAŞ >’ CONJURAŢIA POETICA • ■, “ Alfabetul poetic e, problema cotidiană a ; multora; în parador xala Situaţie de a-li§ti, dai de a nu-1 cunoaşte.; De ă-rl:.ppşeâăv "dar de .a nu-I fi. cucerit.. Ştiindu^i, ,1a rigoare^ literele, dar neîriţ; duri garna ;de .aobserva că " vocalele ’ şi consoanele, 'elementele; aşadar,, renasc în cuvinte; ca acestea îşi reliefează valori polisemantice, < că -nu măi; şînt. - iâentfce, cii>‘ sensul lor originar, că1 limbajul e' teâaur de gîndire şr -sensibilitate. Metă-forăVchiar»în varianta antimetâforeir Cuyînţ,; dar : şi ;necuvînti Discurs, adică elocvenţă, dar şi tăcere,, adică reculegere. Cîrid alfabetul îşi caligrafiază variabilele lui;; cosmice. Modiîîcîndurşrr-oi^ii^ nea , (aparentă); • -de ’ *. la ^ .meridianf. lâ . meridian, ţintind clarificări intr-un. spectru - pe care umanitatea l-a receptat; tipologic, de' la -caz: la qaz, unedr;i.%diăcronie,;;alfeori:,-sincrpnic,-' drept claşic; b'aioc, romantic, apoi şi simbolist; expresionist, futurist, dadaist^ siipiă- . * realist etc. ‘ “ . , ^ , ' ' > \ ^k Poetul modern-, realipente • autentic; familiarizat cu vocile lumii, * fidel-. sieşi, visează sinteza personală. Gare nu "poate ignora - însă pluridiverşiţatfea; opţiunilor 4ematied' şi a modalităţilor de repreâen,-tard. artistică, Existente; ■ .‘ ■ caracterului .individual timbrat.. âl Voci- lor, valoarea lor de unicat, faptul extraordinar că, alegîndu-şi sunate din alfabet, şi-au creat o gramatică a poeziei în stare a le configura. Alfabetul şi. abecedarul poetic presupun noţiuni elementare, nu atît de limbă, cît de descifrare a morfologiei şi sintaxei lumii. In dialectica acesteia. în dificultăţile care probează escaladarea, în premieră, a versantelor alpine inaccesibile. Deziderat utopic, dacă am accepta adagiul lui „nihil novi sub sole“ sau al aceluia că „istoria se repetă". Şi alfabetul, şi abecedarul poetic ne demonstrează însă că sub soare totul e nou, că istoria e istorie pentru că, fenomen de succesiune, nu se poate repeta. Că, doar, cele ce s-au Întâmplat, au fost partituri ale lui Orfeu sau ale lui Amphion, interogaţii, imnuri, lamentouri, coruri, proiecţii ale umanităţii în Olimp, conştiinţe ale tragicului sau ale comicului, halte său fixări în definiţiv, nişte prototipuri, -puncte de plecare sau puncte: de vedere, tentative de a spori, prin lumină, nu doar corola de minuni a universului macro şi' microcosmic> ci şi numărul de întrebări pe care sensibilitatea le pune raţiunii, formele prin care „homo subţertaneus", ca „mundus subterrăneus", se reflectă în conştiinţă şi eforturile-acesteia de a le geometriza în cîmpuri sti-. listice. ■* Sinteză personală e, sub* toate aspectele, şi poezia lui Ştefan Aug. Doinaş. Poet de excepţie, prin orizontul său cultural şi prin disponibilităţile lui lirice. Comparabil cu Ion Pillat şi cu Al. Phi-lippide. Homo; aestheticus, ca şi aceştia. Intuind frumosul şi în paginile lui Holderlin şi în acelea ale lui Mallarme, şi în versurile lui Ruben Dario şi în acelea ale lui Roberto Sanesi. Regăsindu-sf pe sine însuşi într-una sau altă dintre ipostaze. Ca vîrstă, ca atitudine, că structură umană. Tălmăcind se autodefineşte, în descifrarea . cîtorva „sunete fundamentale", deopotrivă specifice şi tipice, ale unei geografii spirituale umaniste prin vocaţie, prin memorie, prin permanenţa miturilor, prin nevoia de a aproxima neîncetat esenţele. Observînd că „alfabetul poetic"'e alcătuit din infinite „alfabete poetice", tributare, prin rudenie, unele alţora, -în misteriosul joc natural al eternei „ars combinatoria". Alfabete pe care eseistul Doinaş caută să le desluşească în scriitura uno* .Vi veritabile „repere" româneşti sau străine, nume de referinţă în aventura multimilenară a Poeziei. Capi de serii. Creatori de mode. Ei înşişi, o vreme,' învăţăcei la: diverse şcoli, spre a se găsi apoi în situaţia deschizătorului de noi drumuri, a, celui ce oferă, spre reflecţie, noi interogaţii şi, spre cuprindere, noi moduri de reprezentare, prin ciivînt, a condiţiei umane. De unde tentativa traducătorului şi a comentatorului de â înţelege, în accepţie pascaliană, valoarea geometrică şi fineţea execuţiei verbale a discursului. De a-i afla echivalenţa, prin empatie şi prin rostire. De a-1 integra, prin asimilare, în propriul alfabet. Ceea ce Ştefan Aug. Doinaş realizează cu sensibilitatea unui neoclasic pentru care semnul vibraţiei emoţionale nu sţă însă numaidecît în ştima temelor antice, în respectul codului horaţian, în cultul raţiunii, în mesajul literar al celor vechi şi înţelepţi. Neoclasicismul său, ca şi al lui Pillat, constă în capacitatea de. a refuza univocul, de a-i recu-; noaşte actuali în durată pe. toţi cei ce rămîn voci de semnificaţie, indiferent de timp şi loc. Dante, Petrarca, Eminescu, Valery,. Benn, Eluard, Blaga, Arghezi, Barbu şi alţii, asupra operei cărora Doinaş * exprimă opinii dintre cele mai pertinenţe, sînt contemporani în • clasicitate. Fiecare îmbogăţind şi. gama şi paleta lirismului cu audienţă universală. Martori ăi unităţii în diversitate, actori exponenţiali în uluitorul spectacol-recital al omenirii, traversat* epocă după epocă* de personaje în verbul cărora ne recunoaştem, din alfabetul cărora (actori şi spectatori) ne împlinim propriul nostru alfabet. ^ \ Alfabet poetic e titlul unui proiectat volum de debut al" lui * Ştefan Aug. Doinaş. Gîndit să apară, în 194Ţ.„Manuscris onorat, la oră aceea, cu premiul „E. Lovinescu". Cu, adică, aproape douăzeci de ani înainte de debutul editorial, mareeldr (1964)7^ -"vulturi compozit iieîncToielm c, însumînd^)beme "de ”YâHură diversa, f scrise la vîrste diferite. Reprezentativ prin metafora înscrisă în .] ţ&tlui A^ld^iT^~fXu^"ŞfReflux, de oscilaţie tematică şi stilistică, de [ tentativă a schiţării unei hărţi spirituale aşezate sub constelaţia * proteguitoare a baladei de factură romantică şi a versului, gnomic, a discursului sentimental şi al celui cu inflexiuni ideologice. Debutul însemnînd; prin sumar, recuperare şi anticipare. Tatonare. Pla- VII chetele; ufm^ titluri'; nu niai puţin, Mbevehte idmtil tii compasul; 1966 ; Seminţia lui lMpkoon,1961 ; Ipostazef î^6S'; Alter epo, " 1970 y Papirus^ 1^14^ Anotimpul discret' IŞ75 ş a.) sînt brgar . mzateo.variabil, potiivit acelbrăşi principii.'■ • menţiuneacă ele aduc progresiv, ?anume - bpţiuhi tematice şî stilistice. Sortite, parcă, să ilustreze disponiMlitaţire lirice ale poetului; Solicitat şi de ■olîm-piânismul; lui- Archimede; .• cte>visul?;maţeiriătizMnt ••‘âL'•afcesiuiă;;• de, ctotebui'-ârfie^ de. eforturile celui ce se'dupftă; cu şer- pii* "spre a- supravieţui, 'de! ‘adevărul eă: insxil poartă; măştile fden-‘ ti tatii sale, * că - acestea cbhfirmă tipologia barocului j d^ '‘‘f ăptui; că stările poeziei sînt fireşti, sub; zodia uimirii şi a resemnării:: ŞezulT tatuf fiind, de lă carte la carte, invitaţia la meditaţie. La adeziune < sau lai nonadeziune. Lia statutul mareelor, Sugerat; contrapUnctic. Caligrafiat pe strâybchi papirusuri sau pe' .foarte moderne.%irtii, vizînd •mereu-;4ma;riedţ^;‘iseducţia::--prim©rdial-ifluîî că;irădăciM' ' a actualului; certitudinea ,şf interogaţia perpetuă, 'oiiţogeiiia în fiilor genib şt filogenia ’în ontogenie:' Poetul destăinuindu-se; ^i îri ^ipostazele" şi în acelea ale aîxii „alter ego‘r, /ca."suflet in; des- cendenţa lui Laokobn. A omuluiasediat de forţe adverse, simbol, pr;m) gravitatea rezisteniţei • sale,v-al vocaţiei * desalienăru. Vocaţie pe care Ştefan Aug. Doihaş, în Versuri > (î9%2yii<şi-& -sirpcturâ ''Ifltr-un ?>>spăţiu, ideali<:^ f subiectiv antologic, în care ^ „piscul sau; descrierea poeziei"' aducea 'drept corolar al Volumului însuşi, un esenţial capi-' •;tol?de ;,impresii“’din ‘•copilă-rie^f.'.!%'Capît candprilor adamice. Lume a- Poeziei. Cînd; cuvîntul e‘ univers; iar •poetul; valbrif icjndu?l;; * sestrăduieşte să-i'S descifreze * miracolul’: Prinl^uâ''^bc^tdeopbtrivă- âl inteligenţei; care 'îI>înţoarce afectiv^ pe cuitbscătbf iii ^multiplelbr' „alfabete"1 existente*; spre cel biograf ie •p4mar;>lntd^eire' tdeveriiţă?;. programatică' îh' UltimiiA ani, 1 ^cîhd -demersul,.teaverşînd criza limbajului; trăieşte, finalmente, .moment tul, lui ^conjuratio ppetica“. \ y ; îh; :fâpt, ideea „conjuraţiei“,a visului de a stăpîni cuvîntul, de a-i descbperi 6 raţiune: în cosmos şi uit sens gnoseologic, de a-1 asociă sintactic, spre; a releva;astfel, -scîntei'a unui alt ■ ;;numen“ decît cel convenţional, aparţine/ în cazul lui Ştefan, Âug., Doinaş, încă anilor de' ucenicie. ,Modelat,ori. în atmosferă stimulatoare; a ' > ^ .Şibiiului^i^a>.;)01ujuMi^-:sub-- _:paţroi^jul/\ji-nor: ..spirite. Ca Lucian JBlaga,, ' *.V; 1 Liviu Rusu, :D.' Popovici/. Henri:\:^cquier,v.înlespiiid, fiecare, .fami*/ iiarizareâ; cu valorile eterne/ale Poeziei, Cuu^tizaniiv.acestexEU; Cu V -v. Poetica lor. Nu--. măi >j>uţin; eu /opiniile exprimate. în legătură, eu ele. , Palori incitaiite;-Vprin-.-n,atuî:a: rstiliş,tică /a-ifemersuliiL * şi • p>rih, '1 ; universurile supuse. atenţiei . „CQryuţuţia“- fiind ^ a.v cunoaşterii. Romanticiigermani^ , coexistirid - cu Rabindranath ■ Tâgpre, Baril/-* ■ - Valery ’:cu expresioniştii, /cultul- -cdnc.fept.eior' •cu.:'-acela- •,âL 'âf€$etelor>- -doctriiia schillerlană,icu/aceea/ a. lui, Jăcques/ şiRaisa Mărităm. .Obiect de "discuţie cu; toţii^ Semnale,fiecare, alfe. unei virtuale -+căi , v, de }acces ,spre-reprezenfarea5 imta-fizicuim. Radu; Stanca/-Ioanichie // ■ ’ ’ Olteânu şi Ştefan Aug* Doinaş aleg, competitiv, soluţia baladei cu iw inflexiuni grave sau uronice,; pe :portative jgeneral umane; Baladă •; nu atîtea istorisire 'ar unei întîmplări, cît ca pipblematizare, lirică, v. /microepopeică,/ a unei; şituăţii eiuştenţiale. Alegoria acesteia. , Ale- ;,î goriei invitînd la reiriterpretarea unor categorii ca „adevăr/',' ,/posibil^# „eterni cu trimiteri lâ pagini antice/ dar/ şi> la un chip de , ■ nouă-rostire a lor în cheie romantică.. /Ideea“ devine,- între virgule, ' carne/ diavol şi înger,, obsesie, ,,anxârită“ .fidelă pentru Doinaş. Poet / /4 care mi ignoră, lâ ^scârâ;;^,alfabeţuluiu;» nici sursa eminesciană, nici < pe -'şi ,se \ întreabă spre a se, înţelege pe sine, cel-ştiut şi “neştiut; Âpelînd la / / mitologie*lâ filpşofie, jiâ. istorie,, .dăr mai, ales la disgphîbilităţile ; -i , sufletului modern; descătuşat,- -capabil; a trăi propria-i aventură, , ■ B revăzîndu-se .substanţial racelaşi/ m, ascendenţi. Gum' Edgar/E)ac- ’ : /] • quee . imagina , omul în ipostaze fiinţiale câre marchează ideea de •/ viaţă în diversele sale/variariţe. şi! cum panteiştii identifică prer ,/v B zenţa, .lui acelaşi în toate. /Balada^;poate -fi,:. aşa.*Stînd•• luqrnrile/-şi., /.// / cîntec de gestă, şi fabulă, şi desfăşurare madrigalescă,; şi. viziune . -4 ' sumbră^maeabrică/'şi explorare a grotescului* şi monolog şi^ dia- , ţ log, şi .eveniment dramatic* şi simplă tulburare sentimentală.., Că , - * . stimulii sînt' germaniei,, că,•personajele care: dau sens conflictelor . -4 conduc spre evul mediu sau : spre antichitate, este adevărat. Mai adevărat e însă că totul e .convenţie. Că baladele lui Ştefan Aug. Doinaş ne invită la spectacolul pădurii de simboluri baudelairiene. Spre sinestezii. Spectacol In infinite tabloul avînd, fiecare, ca-temă, condiţia umană. Intenţia de a o înfăţişa metaforici De la altitudinea unui spirit care a acumulat experienţa cîtorva milenii şi gîndeşte din perspectiva desalieriării. Considerîndu-se, ca orice poet veritabil, de azi şi de' totdeauna, un militant care, vorbindu-şi sieşi, vorbeşte semenilor, visîndu-se pe sine, interpretează istoria, lăudînd sau exorcizînd. Baladele sale trăiesc sub fascinaţia a ceea ce, la un moment dat, e numit „modelul dintîi, adevărulw. Primordialul şi perenul, intuit în fabulos! Mod prin care, în etapa „alfabetului poetic", a * zodiei blagiene din Despre gîndirea magică, Doinaş reunea şi Erosul şi Tanathosul, şi starea de euforie, şi pe cea de melancoliej şi apelul la penaţi şi lari filosofi, şi acela, nu mai puţin livresc, la laitmotive. Foamea de adevăr, de cunoaştere, materializîndu-se în transfiguranta conjurare a poeziei ca ipoteză a naturii înseşi! Acceptarea ei ca realitate în infinite accepţii. Orfice, înălţîndu-ne adică la statutul lui „homo ludens“, telurice, invitîndu-ne să nu uităm nici „florile. răului “, nici pe cele de „mucigai^, nici partiturile corurilor aticiste, nici pe acelea cu halouri ale elenismului, nici prozodiile supuse virtuozităţii, nici pe cele. desfăcute. (aparent) de reguli, ale versului alb. 'Conjuraţie, care asediază, între 1951-195^7, în ciclul Ovidiu la Torriis, formula sonetulurnEt^ă^măi^pnţiri^concrfedenfă; ca virstă lirică, sub raportul viziunii, interesantă însă prin tentativa disciplinării, în spaţiul unei riguroase forme fixe. Seducţiile romantice sînt filtrate prin cenzură -unui moment clasicist, bonetei frigiene preferîndu-i-şe coiful Minervei. Ciclul anunţa ca experienţă un întreg deceniu (1958—1968) născut,. practic, şi din precedentele’ Alcătuind, împreună eu acestea, o veritabilă triadă hegeliană. Sinteza urcînd recursul liric la judecarea condiţiei umanC din unghiul „voluptăţii limitelor44. Al conştiinţei amurgurilor, ăl senzaţiei de nocturn, dar şi al plăcerii de a le contempla, avînd luciditatea putinţii şi neputinţii,, a farmecului de a visa mereu sub adăpostul beţiei de adevăr, de ă vieţui moralist în universul ideii. La gra-# X niţa conceptului, totuşi, pentru că ,*vede“ şi „trăîeşteu, idei, ale-gorizîndu-le pînă la a le converti în valori ale Sinelui, în gene ale umanităţii. Voluptatea limiţelor e satisfacţia cunoaşterii dialecticii înseşi. Biscînd, într-iin ciclu următor (1969—1973), intitulat Născut în Utopia;' pâradoxuI’“iHentîta^î^dTntTe^7e’^£,^*^aIfef ego“, încer--Trr^ţygeme marcînd rostul de a reprezenta (alt pas al „conjuraţiei poetice") veşnica şi teribila confruntare dintre real şi ideal. Confruntare, înfruntare sau coexistenţă,, semn al eleatismului ori al spiralei. Mai degrabă al visului. Al meliorismului. * Vechi de-cînd poeţii sînt o instituţie menită să legifereze viitorul, articulîn-du-i codul prevederilor fundamentale. Precum clasicii şi romanticii. în „Conjuraţia poetică" a cărora, ca şi la Doinaş, figurînd şi’ „anotimpul discret" (1974—1976). Al terţinelor şi al sonetelor, al versului-propoziţie şi al ingambamentului, al trecerii din -regular^ în „iregular", al obsesiei lui *,văz“ şi nu' al lui „privesc", al ^ observaţiei şi nu al contemplaţiei, al conjugării lirismului în instanţa barocului. Anotimp al plurivalentelor, al ispitei de a soma Poezia să-şi divulge rădăcina şi coroana, sunetele, culorile, . arhitectonica. Somaţia traduce, în fond, tentativa poetului de a cunoaşte şi de a se autocunoaşte prin cuvînt, de a-i lumina acestuia misterele şi. de a-i observa mişcările interioare. Mutaţiile. Spre a-i surprinde încărcăturile şi' ari exploata, prin asocieri şi disocieri, valenţele. Cuvîntul-vocabulă, dar mai ales cuvîntul-vers şi cuvîntul-po'em. în toate trei variantele, cuvîntul-univers. A cărui prezenţă corn feră liricii lui Ştefan Aug, Doinaş o particulară frumuseţe galactică. Substantivele proprii sau comune purtînd, fiecare, nimbul metaforei simbolice ^ verbele marcînd reiaţii nebănuite între obiecte ; epitetele punctînci dimensiuni insolite ale fenomenelor. Timpul şi spaţiul vitâlizîndu-se, ca adevăruri imanente,. în evenimentul reverberat de cuvîntul-poem. Eveniment-trăire. Eveniment-parabolă. Chemat a stimula, prin lumile iscate, înţelegerea sin-tagmelor-matcă definitorii, ca expresie a lui „el no so que“, a eminescianului „un nu ştiu cum şi-un nu şţiu ce“. Conjuraţia poe-^ ‘tică a lui Ştefan Aug. Doinaş ţinteşte, pe urmele lui Mallarme, Valery, Bremond, Pillat, utopia poeziei pure. XI .  junei poezii însă nesupusă^*fascinaţiei exclusiviste- ja concepe telor, den udări i materiei, transei'ca implicaţii tianscendentaiesau dorinţeî., de a i;zola; poemul într-un vers. Pe el preocupîndu-î autonomia ideii de poem din perspectîya formulei. programatice : „Orfeu ‘ şi tentaţia realului44*. Âlţiniriţeri kpus,* â ^raţiunii' poetului,; ; atras şi de cîntecul scutit să euforizeze viaţa însăşi^ şi de intuirea antinomiilor care generează simetriile eroice "ale 1 ■destinelor umâne. Intre muzică ' sferelor şi seismele / terestre, alfabetul lui Ştefan; Âug. Doinaş alege, printre nenumăratele soluţii, pe ; bea experimentată de eminescienii Hyperiori şi * Miron.. Unul vâzînd-o pe; Cătălina; celălalt îiitîlnind-o pe „frumoasa fără corp“. Variantei ' cu Euridiee ‘ urmată spre Styx; i^ se preferă; ^despărţirea apelor; ;de uscat44 şi, prin replică afectivă, . aşteptarea. Impure, amfeele circumstanţiază supremaţia visului asupra realităţii. A tealiduîo'Şin ireal.- A runelorl Cu alte cuvinte, a Poeziei.%; ^ A \unui ' mod de:■< existenţă dâre; în viziunea liii /Ştefan-.-^ug. Doinaş; însumează sentimentul eliberării, ăl regăsirii eului originar, al; esenţializării; al cunoaşterii. Al desalienării; ca ‘ proces , firesc. Al conştiinţei Sinelui. Mod de existenţă ' umanist. Poetul asu-mindu^şi aarcina;de^ a Vorbi/•"dim Unghiul idealurilor. :De a: le valida sensurile funcţionale. Facultatea acestora-de ă fi înăinteme^gă-tpare> .Dialogul cu .istoria, eehivalînd' cil încercarea de' a intui general-umanul şi generalreternuD Permanenţa şi diversitatea, în :ybn.i-\ ta1er Alfâbetuî său reilefîndu4e de-la :A la Z. Cu ,©• „voluptate â limitelor44... care e demnul şi al ironiei romantice,; şi. al gîndirii’ clâ-siee, şi al omului ^modern. Semnul însă şi.tral:/<îep.ă:şirii, prm euyînt, a impasurilor. 'Cînd' Orfeu sparge' barierele-Imposibilului'- şl' «âeS’V eoperây el însuşi uluit*infinitatea ■ de^mirâcolewale ;lumii. CJonjura- . ţiă poetică nti e văltceva>decît‘ perpetua aventură a.spiritului,'/sedus de ‘ noi şi noi , orizonturi. Perpetua aventură" a cuyîntului L- care conjură şi se aiitocohjură, într-un sistem de stiluri .deschis universalităţii şi timpului. Viitor;; Cuvînt sortit sări exprime ipe Poet ca; ^filius.’niundi44 care’/ prin „alfabet14, descoperă • mirajul ‘Abecedarului. V\.. iv '1. ^ •••’.'• AJJREL MARTIN NOTA BIOBIBLIOGRAFICĂ Ştefan Aug. Qainaş .(Ştefa4 Popă)s-a, rîă^cut’ia 26 apri-lie;;1922 în dOmima^Gaporal Alexa^ judeţulAradi A urmat liceul „Moise INTicoară* "din Arad şi universitatea. din, Si-' biu-Cluj (1941-1948) obţihînd licenţa în îhitere şi Filozofie. A»; debutat în 1939 în Jurnalul literar,din 'Iaşi, condus de Galinescu.' în 1947 a obţinut premiul , Lpfinescuu, pentru volumul de versuri, rămas în^TO Alfabet poetic: A publicat; uiroatoarele cărţi :: \ ^ " 1964 Cartea mareelor, versuri,. Mitura penti;u^iiteratură,. .• .v'r_ ;Bucu^ştir:':;,v.j.•"'; A:,; ;'7.7' ■’’7/7777^'''7 v-/'777 1966, Omul cw compasul,, versuri, Editura pentru: literatură, : :';'7;7\7': 7" 77 '"7v77 ■' 7*77 ‘ 77J 77 1967 Seminţia lui Laofcoon, versuri, Editura','Tineretului, .Bi^ufeşti. 7' ■ . A7- ■ • v.\ V/ ■ .:777777V- ■7 ,;.s Ruben Daria :■Versuri alese, trad. din 1. spaniolă, oh : . lecţia „P XIII 1970 Alter ego, versuri, Editura Eminescu, Bucureşti; Premiul Comitetului pentru Cultură şi Artă., Sunete fundamentale, traduceri din lirica universala, colecţia „Poesis“, Editura Univers, Bucureşti. Lampa lui Diogene, eseuri critice, Editură Eminescu, Bucureşti. 1971 Dante : Rime, trad. din 1. italiană, în volumul Dante : Opere minore, Editura Univers, Bucureşti. Friedrich Holderlin, Poezii, trad.din 1. germană .(în colaborare), colecţia „Cele mai frumoase poeziiu, Editura Albatros, Bucureşti. Pierre Emrnanuel, Poeme, trad. din 1. franceză (selecţie alcătuita împreună cu Ion Caraion), colecţia „Poesistt, Editura Univers, Bucureşti. ; 1972 Versuri, Editura Eminescu, Bucureşti. Ce mi s-a întîmplat cu două cuvinte, versuri, Edî-> tura Cartea Românească, Bucureşti. Poezie şi modă poetică, eseuri critice, Editura Emi-neşcu, Bucureşti. Stephane Mallarme,. Poezii, trad. din 1. franceză, colecţia „Orfeuu, Editura Univers, Bucureşti. 1972 Versuri, colecţia „Cele mai frumoase poezii^, Editura Albatros, Bucureşti. , Gottfried Benn, Poeme, trad. din 1. germană (în colaborare), colecţia „Onfeuu, Editura Univbrs, BucUt reşti. 1974 Papirus, versuri,' Editura Cartea Românească, Bucureşti. Pferde im Regen (Căi în ploaie), versuri, trad. in î. germană de Wolf Aichelburg, colecţie bilingvă, Editura Eminescu, Bucureşti. XIV Poveşti cum altele nu-s, versuri pentru copii, Editura Ion Creangă, Bucureşti. Ori eu Şi tentaţia realului, eseuri critice, Editura Emi-nescu, Bucureşti. 1975 Anotimpul discret, versuri, Editura Eminescu, Bucureşti. Premiul Uniunii Scriitorilor. Taşna svezda (Stea tristă), versuri, trad. în 1. macedoneană de Taşko Sarov, Editura Misia, Skopje. Alibi & other pbems (Alibi şi alte poeme), versuri, trad. în 1. engleză de Peter Jay, Anvil Press Poetry, in association. with Rex Collings, London. Alibi & other poems (Alibi şi alte poeme), versuri, trad. în k engleză de Peter Jay, International Writing Program, Iowa, in association with Anvil Press [ Poetry, London. Az eu birodalmam (Tărîmul meu), versuri, selecţie şi ^ trad. în 1. maghiară de Szâlâgyi Domokos, Editura Kriterion, Bucureşti. “ Wolf Aichelburg, Poeme, trad. din 1. germană (în colaborare cu Horia Stanca), colecţia „Cele mai frumoase poezii44, ediţie bilingvă, Editura Albatros, Bucureşti. 1976 LAssedio (Asediul), versuri, trad. în 1. italiană de Florian Potra şi Roberto Sanesi, cu un „pretext44, de Roberto Sanesi, Munt Press, Samedan. Povestea celor zece fraţi, versuri pentru copii, Editura Ion Creangă, Bucureşti. 1977 Friedrich Holderlin, Opere (voi. I : Hyperion, Moartea lui Empedocle ; voi. II : Ode şi Imnuri), trad. din 1. germană (în colaborare), cu o prefaţă de Wolf Aichelburg, colecţia „.Bibliotecă pentru toţi44, Editura Minerva, Bucureşti. Roberto Sanesi, Poeme, trad. din 1. italiană, colecţia „Orfeu44, Editura Univers, Bucureşti. XV ALFABET POETIC închin, acest ciclu de poezii memoriei lui Ovidiu CotrUş • '& ) POEM La început a fost cuvîntul IUBIRE. Respiraţia ta ajungea pînă la mine stranie, ca o adiere de vînt, iar vîntul, stăruia-n juru-ne ca o respiraţie tainică. Nu-mi mai amintesc din timpul acela decit locurile umbrite pe unde treceam şi cerul înalt. Celelalte toate, dacă mai vin, le întîlnesc întîmplător, ca pe tine. fl întotdeauna acelaşi ceas bă tea ora ; întotdeauna acelaşi sunet, aceeaşi oră ’: s parcă toate lucrurile din lume ar fi avut o singură, moarte în aceeaşi inimă. Zadarnic dau ceaţa uşoară-ntr-o parte : arborii s-apleacă deasupra cu crengile lor şi rămînem singuri în întuneric ^ ca o profundă revărsare de ape. La început a fost ţărmul-meu, ţărmul tău, iar între noi IUBIREA, ca un ocean mort. Prima dată, soarele, in timp ce trecea de la unul ' la altul, căzu, pasăre de aur ucisă; în valuri. Pe urmă, fără ştirea noastră, fiinţe hrăpăreţe coborîrâ de pe ţărmuri, umblară pe ape. Aceasta dură cîteva mii de ani. Apoi, într-un tîrziu, animalele marine veniră să muşte din ţărmuri. Acum liniile. noastre mînăate se aseamănă;> <■ cu, profilul continentelor* ' iar; sufletele, / ca floarea neştotormOă din spuma mării, • se sfarmă -in vmturi, se usucă, pe stînci. , La îrlcăput între noi a' fost un singur cri vin t. ’ : Acum sute cuvinte moarte se insufleţesc; cinci respiraţia ta ajunge.:vf>înă^la-'’jmne; ' sţrapie, ca o adiere devîriţ... « ■ •" im PŞEUDOK^EGHETIKOS Inrtră-n păduresingur, pe^nserat,; V rv cînd ursu-şi .lirige^bele. ‘de «;miereX‘; ; şi ruginişul zării,, presărat • pe creştete, ■vibrează.a-n viere, ;; în! loc de puşcă, suflul’săjl.îiii'’ > -în mină; ca pe-un arc de abur; \care , cu vîrf ul sfintei nevinovăţii , < ‘ c răneşte totul fără vindecare., ^ ‘ ? Cînd banul lunii cade ro,şu-n lacv k' * '' • ,ţiA,teş.te-i/;trifoi, * pentru ca .jderii5 .v- ■ să-ţi1 ispit^sca^vdt^ă ^cears-ăi -plac;*’ Xcu-'.botul ageiirpile yederii.'-\ Pe lungi poteci. cu Lică.r f.iunuriu întîrzie,- că' să cunoşti; Învoită >■, 1‘ "plimharaa-n cerc. pescar,e a descriu ' fazafrii-n ’crîng, -şi-stelele- pe boltă.- ■ , ' f'' w V A , Alege-o ^unză cu nervuri de os, şi şuieratul ei o să-ţi aducă mistreţi greoi cu colţul fioros : : ptirtînd în rituri îlo-are de lăptucă. ^ \ Intoarce-te-n poieni, ca/la colind, . ; , cu bchiu-amănunţit pînă la rouă, 1 ■ : 1 V , . s-auzi cum umblă ciutele bolind ^ de iarba grasă Şi de lună nouă. > *’ t-, ■ Din cînd în ^nd, in urmele ; ’ V aşează, solzi verzui, că iub ferigă ;/ f-\ ierupcile zglobii cu pui; golaşi - . > , să hu^i pocească' numele, cînd strigă. Bătaia ibunii să-ţ^ •' * ; ■- cînd iese lupul, cînd şînt rumeni fragii ; r iar: pentru sfatul, lor c^l înţelept . aiege-ţi dregători de lioâpte fagii, '* -: . împrejmuit, oa-n cortul' unei oşti, < / y pădurea să-ţi vorbească din ecouri /,.■ ; 1 după frămîntul' ierbii şa eunqşti f , ; păscutul singuraticilor bodri. ; ; r ^ Să nu te-anunţi prin glas de vulpi. Regesc, . : ‘ alaiul tău desfeţe-1 numai ghinda . > ■’ " şi^fideb, care-ntregesjb ; ’ " • ‘ < soborul apelor, să^ţi poarte-oglinda. ; , - t Împrospătea'ză-ţi arcul in izvor.; - v \ t ■ sa temfrunte> ^; v , şă nu , te^ntrebi de * unde vin^. ee v6r v -/ loveşţe-le cu-o! lacrimă, în frunte. J'v\, , ; Apoi,, puroede-n sus,. Ca un şirag . v ’; • 1 în? xirma ta,,spfe rai, prin fruiiza; moartă?i ; te vor* conduce cerbii pînă-n prag. şi- vor izbi cu coarnele in pdaf tă. ' ; „ vu^- =;; ; ;V * 5 CRAI DE GHINDĂ Aşa voi răspunde feciorului care tăcut aştepta-va, şi trist, sa mă-mbnac : — „Opincă de fier să încalţi în picioare, de-ndată ,ce vezi c-am ieşit din iatac. Şi pînă să n-apuc a trece hotarul, tu, sprinten, prin ţară solia să-mi porţi eu Soarele ziua, iar noaptea cu Carul, cin tată sub geamuri, strigată la porţi. Să afle prietenii vârstnici şi tineri că roibul meu calcă pămînţ duşmănos, v şi nu mai tînziu decît tocmai pe vineri, străin am să umblu prin Ţara de Jos. S-aştepte fecioare-n ceardacuri, sihastre, în sumbre mătăsuri şi-n perle, plîngînd aceste visate şuviţe albastre pe care cîndva le-au văzut fluturând. Şi albe domniţe aducă-şi aminte de ochiul meu verde cu foc miloserd, în timp ce sărutul- şi vorba-mi fierbinte prin' treburi de casă of tind mi le pierd. De ştii c-am stat undeva trei nopţi, de-a rîndul, dă mînzului hrana ovăz, orz şi jar, şi-aleargă acolo mai iute ca gîndul să duci veste tristă frumoasei, şi dar. Cu arţă aşează-i inelul pe gură şi, blînd, prin inel, s-o anunţi străveziu că vulturi de scrum, fără pliscuri, trecură lunatici prin visele mele tîrziu. Aşa cum argintul şoptind s-abureşte > .să-i spui că oţelul din inima mea în zori cu lumină de foc rugineşte 6 de sîngele care visează la ea. In lapte de-asină zăpada ^igtr^ şi/zid[iiri, şi pază;-_ A , . sjn^‘-fleaitori.,pevcaî^: âe* mialt;le-'.eurL*ofec.. : • Jar, făta'lui — faţa o ştiu-c-^m, yisat-o... . Atunci' v&vfi sip^^ ,.' ţ ‘•Ju:-şţâreÂaş;^ t! . * *y rstră|mns de p umărul tău. ‘ Tuispune-i să ţî^ăy -să mi^i fie teamă. rin.?IdeAătl;;răries^ am să-i fac un nepot.- ;: cu păiml de căiţi, :peste-ttn bcbi de aramă, /Cu piele de şarpe de câmp, 'şi, cu -Bot'. * “ . Oricum, 'Grai ’ de Verde e prpa-priceputul . y în. limba jiyinelbt.'lmtevder.aic^ ;y V. yy i. şi cred c-o să-l bucure mult ' nouTnăscutur; scâncind, ’chiţcăindl1 jinduit 'deVpisiGu- ; X’.. Să^i: Spui, răspicat şi pe larg, tuaţe-aoeste, -şi - nu fi ' mirat, .dei ţe^p pune- în furci. /;" /Aicî'îiisă-ncepe o 'altă* po/ve$te. y y- > Vezi,- băgă db seamăyA. să nu ievîncurci !...^ • im±â958^i:; ■' ■;''/:- ;■,■ ■:.£ v ■ y ■'y JUCATORUţ DE ŞAH. t y , Mi s-a spus'c-tai murit, iubito,,mi' s-a şpptit * \. Nu ştiu, — poate-iin prieten, ori poăte-un străin ;care privea la joepPmQstrii âlaltăseară" % . -r* mi^a şoptit - aceste v,.cuvinte privin du4m ă-n ochi , Era un timp cînd ne’-ntîlneam iri;,fiecare; seară ; ploaia de:pe pălărie- picura^pe ^umărul tău, ; , ' iăr,. dimmşâţa * umbra inimii tale căfleă ' asupra-mi (eâp'-f^nzăjde- a^pşc-spatele^iu, SiegfricL • Era un timpr.eînd, .tu erai, singura mea rană.. ■ , De-atunci âm purfat;multe lupte;, mvain vindecat, ' iar astăzi nu mai păstrez decît cicatricile ,,,.. zvîntate" din care sîngele ‘nu niai;musteşte... - ;/• Mi s+a sp*us c-ax murit; Iubito ■ ;mi s-aî şoptit gfia,y'. Poate oamenii foarte: cînd ;am răspuns —. Atît de curîhd?.'.. şi-ăm continuat ^ă fumez • desă&Upr a unei partide pierdute de, şah. 5 ’i Dacă stau să mă gîndeşc-toate mi Ise .par la fel'de misterioăse, la fel;de fatale : r, totul e jurnal o trecere de pe alb pe negru ~ cu regina Ăau cu nebunii de abapos: V. ' y. ; Mai demult aveam idei bizare despre suflet, ' ' şi de cîie ori trecea un,mort riiă descopeream. Astăzi ',^;nU-^,ă&tâ^'inui-mă'-mâi'i-pot'gîndi * • decîtla slăbiciunile mele zilnice: . .Şi totuşi, tu- erai regină, tu' stăpâneai.: 1 Acuma, de eîteori mişc o figură .mămit : ' să yâd^âărâ-.:;Ur!ma^ “ei u^am.âs\întipărtt • : său dacă din toate; nu rămâne decît jocul. ' ‘ *Nu te. supăra,,-iubito, pentru că am' să-ţi vorbesc : aşa curii obişnuiam maiderixult lă ure ■* stil:—r.drjcîtmiT/ateyeni'degrieu —' casa; -sânt îndrăgostit,de o fâtă' care-ţi- seamănă. - • • Nti te^supăra. E adevărat că sîrtt cam bătrân; e adevărăt că e un păcat...;Dar tu ştii că ■ dacă aşezi lucrurile'din/nop, jocul,al doilea u îşiestepoatemal preţios decît ; ; orgolioasă, de singurătate, , / tirauioâ, născută în del^ • v , /rivală*#-'străî^ii^cu orhideea : J - v ' ^ * peştepuUnţâ de ^concep^i V -.'v , 7 ly y'j; . pA , ' N .. .7-„ PARMENIDE La cumpăna nopţii, eu ;sut într-iin turn., ' v 7' Paingi, Cudu^ăi înţelepte ; . , . ' , >7 7 , ^ se-ntrec să-mi oprească urcuşul'nocturn 1 de, strajă pe strimtele1 trepte.' ^ > ’ «■ > ^ * / Dar nu e nici buhă cu strigătul ei,.; nici iască eu ochiul sinisţru, ; - \ \ . ‘ < ‘v / tiici aprigepliscuri ee^scuipă ul^r,--,.,:..r;,'.v: nici aripi suflindpâ un sdstru, ‘ , '' ‘ 7, nici spadăjucîndu-mi pe 'creştet pieziş; ‘1 ’ nici limbă-nţ^graniţe oarbe c ' A să stea im^trava,: acestui .suiş - , \ ^ ce-ntr-una, hipnotic,, măsoacbe. ‘ p 7 desprins de lumeşti simulacre, mă-atrage un cer limpezit ca un sloi cîntînd din văpăile-i sacre. Cu ce fel de grai să rostesc pe deplin şi cui — amuţitul elogiu ? In turn, îngheţat, albăstriu, cristalin, ma-aşteaptă-un divin orgoliu. Mărire acestei adinei arătări ! în locul rotirii de zodii, cu inimi aici şi la mari.-depărtări, stau orele fixe* ca rodii. Uitate- sînV'deci, izgonite din timp aversa de stele-n înalturi, şi naşterea florii superbe din ghimp, şi goana dorinţei în salturi. De-acolo de sus, de pe ultimul prag privesc fascinat în afară. v Egale sînt toate în propriul cheag, banchize-ntr-o linişte clară. \ Ce sferă perfectă ! Pămîntul cel mie cu multele sale-nvelişuri e una : nimic nu se naşte, nimic nu moare'în lut şi-n frunzişuri. Vai mie, Credeam că fărîma e-ri mers ! Iertare, ăh ! somnuri eterne, minuni împietrite cu licărul şters ” de-o iarnă ce nu se mai cerne.-Ca roiuri de ornice prdnse-n.: îngheţ ce-mi mîngîie ochii şi părul, ^ descopăr în lucruri tiparul măreţ, modelul dintîi, Adevărul. Nicicînd n-am crezut că-o să poată-ncăpea > pădurea-ntr-o singură ghindă, noianul de stele-ntr-o singură stea, oceanu-ntr-un ciob de oglindă. Aceasta e faţa trăind dedesubt • a lumii, obrazul de taină : integru, statornic, în veci necorupt, / mereu despuiat de-ori ce haină. O, veşnic aş vrea să întîrzii aici, pe treapta supremă la care fiinţa nu scade ca umbrele, nici prezenţa nu treoe-n mişcare. Mereu să mă-mbete, cuprins la mijloc, şederea a toate-ntru sine. Dar vai-!- răsuflarea mea, ca un foc, topeşte zăpada sub mine. O limbă porneşte să mişte, şi bat. cleios adormitele ore, şi prind să răsară-ntr-un spaţiu curbat de spairiie străvechi aurore ; privelişti limpide se-mpăienjenesc, departe o Jună apune, cad codrii cu-un ţipăt prelung, omenesc, şi marea începe să sune.. O, nu-mi este dat ca în marele ger să dăinui ! Vai, nu mi se cade aici, unde toate — salvate — şînt cer, aici, în oprite cascade, să-ntîrzii prea m.ult;: nu sînt vrednic să port în ochi fericita vedere' a viului care-mi apare ca mort, a tot ce durează-n cădere... De-aceea, mă-ntorc întristat şi cobor. Paingi, cucuvăi înţelepte mă cheamă-ndărăt, mă ajută să zbor 4în jos, pe spirale, pe trepte. Dar eu încă şovăi : mă tem să mă scald în ore ce iarăşi mă-nhaţă. Eu plîng, şi mă zbucium. în trupul meu cald, în turn, orologiul îngheaţă. , 1942 19 AMIAZA, PE-MARE : Lăsaţi acum ‘bătaia: lopeţilor să cadă. ', ; E ora lenei pline, a miilor de sori r : V- - v,, ; şi-a fructelor muşcate cy: dinţii albi de pradă : păstrînd încă aromă în fildeş; pîhăT-m zori. Lăsaţi piciorul leneş- s-ătîmej parte şi iuntriea să viseze pe^-lătură. lAjăoi,...:^ . ■ -privirea fascinştă de dungi de foc, departe, : v să^ncerce^mărăâuineă^: întnănoerii-napdi. ■./ : . Zadarnic pescăruşii ne dau ocol™: deşartă. , / se lăsa dunga zării captivă in argint. ' ,, Ninsorile amiezii căzînd înscriu oh artă : cu flori de-azur pe margini, cu insule ce mint./, / Acolo ’ iat&/pîhza unei nădejdi pierdute; ■ dincolo —; nălucirea unui ostrov ■: stingher. "Bespingfe fîutumrea^;baitis^lor,‘-şi du-te, ' •şirăinuie'. cu- suflet, de-agil'.corăbier ! Fericecălătorul^;care^ urînd uscatul, asculta pulsul apei izbind în ţărmuri clar ! , ' In, faţa lui stă nordul pîndind descălecatul' la marea^mpărăţîe cu rumeguş stelar. 1 Cu toţii vom ajunge acolo către seară. • , Dar fericit e omul oare, trezit din yîs', V ; , înfruntă, hula mării şi liniştea .de peără, - privind în frământarea lichida ca-n abis. Ah, celui care umblă,pe ape — ajytaţi-i , . :să-nalţe^pinza plină de soare şi,frămînţ! ' , Nu-1 obosiţi cu'vorbe, cu lacrirpi sau lîbftţii'-r. * // lăsaţid ,să-şi da , bunii! rămas (ie La pămînt;* * ; 16 Cu toţii vom cunoaşte acest suprem adio, această nepăsare de âşprju marinar, cînd lacoma privire zîmbind vom deslipi-o de, malul ce-şi îneacă profilul sublunar. Uitaţi-vă, se pierde în zări cutezătorul; sticleşte încă vela ca ochiul unui rîs. Acolo se destramă trecutul, viitorul, şi toată veşnicia sleieşte-ntr-un surîs. Acolo piere floarea eterică a spumii... . Dar noi, zidiţi pe ţărmuri de piatră şi suspin, simţim că-n duda celor ce trec hotarul lumii mereu ne iese-n faţă un orizont virgin. 1942, 1964. \ ; TRANDAFIRUL NEGRU' în Ţările de Jos, îptr-un vechi burg încins cu holde arse de pelagră, V un grădinar vişă Intr-un amurg Un straniu trandafir cu floare neagră. Şi ani de-a rîudul visul lui rămase : deasupra casei, ca un cer închis ; iar păsările, cînd veneau sfioase, zburau cu aripi fragede prin vis. Dar ochii lui şi mîinile în friguri păliră lent sub Zări verzui, iar el mereu se aplecă pe nalte diguri ţintind holbat al apelor inel. 17 în mări, epave eu catarge mei ; y A , dădură rădăcini, în ţitop ee bradiil ; de şapte ori se '-scefibură dş foi şi zeci d^, fluvii îşi schimbară vadul. ;f • Alţoiuri albe, muguri sîngerbşi v în* van îşi împleteau. pe rîrid nuanţa. ^ Şi într-o zi, cîhd trîmbiţau cocoşi, pieri sub oşrul de rubin speranţa : ; • căci faţa’vgrădm^ v? rr‘trei luni un şarpe harnic, . V v^ u’îngrepâ & pe grind, sub trandafiri, — dar\ totul fu zadarnic. r Chemaţi'din ţâri străine, magi de seamă : şe-ntoarseră-n ţinuturile lor, . : ;v vorbind de^-a rlungid - drumului ,. ,cu teaniă, de lucrul fermecat. şi fără sppr. ' Jar grădinarul putrezi in mlaştini,. . ■ sub zboful păsărilor . în unghi prelung spre ţările de1 baştini ^.pierind în ceruri ca^ntr-un .alb înec. : . Cadayrul lui stm^ subvaîurL; 7 o ndapte-ntreagâ, ea o stea de sus.., . , Şi-odată/ cum lucrau cîntînd pe maluri, ,. • bărbaţii desluşiră spre.'apus; • 1 cum apele se scurg" grăbită‘foarte,. / r '• şi, na intr-un descmtecde deochi- ‘ ,un. chip se ridica ;din^ape* moarte •>; l: < .’purtînd zăbranic sumbru,peste ochi. Copiii1 zim-bitori crezură-o clipa' ■ , v “ ^că liliacul apei poate fi., - t, \ w . Dări ceea .ce li.’se,părea aripă - A / - “ - . văfşîhd un şinge stinsese’ .vbsieji:" Abia. atunci bătrîhif pricepură \ , A;’" ,că trlandiafirul hje'gru,/myit visat,: . crescuse hn,;^eşihd ,prin nări şi gura, ’ . • din- craniul pur “al. c^lui inecatp , ' :. Yr y : A curii, xînd bate vîntumechinbcţîi, ' în şapte fortăreţe xm; nebun, Iar oamenii se-nohinâ lung, şi spun ^ că-n Ţările "de jos, în vechiul burg ^ -inciris cu holde arse de pelagra, ' v fâhtpma1 lui se plimba^n ceasul murg A şi poartă-n loc de ochi o ,floare.neagră. ■ ’ Î942, 195$ A - -‘'AA'-A ASTĂZI NET DESPĂRŢIM Astăzi nu mai cîntărn, nu mai zîmbim. Stînd lă început de anotimp fermecat > astăzi* ne despărţim /v\ ■ / : eum s-au , de'spărtîţ apele de uscat. , , •• Totul e . aţîţ de îireşedn tăcerea noastră. Fiecare ne spunem : r— Aşa trebuie. să f Alături, umbra alpasţrâ , ; ' ' pentru ^adevăruri' gîndite stă mărturie. 1 Nu peste hiult tu vei fi'azuriii din mări, ;eii voi fi pămintul cu toate păcatele. Păsări mari te vor căuta prin zări -diîrfnd% în; guşă7, niirfeaşma, bucatele, ; * Oamenii vor crede .că’ sintem, duşmani. între noi, lumea vă sta nemişcată '. ca o pădure de-şute de-ani plină de fiareycu Afe;na vărgată,. Nimeni nu va şti. că sîntem tot atît de aproape şi că, seara, sufletul meu, „. ca ţărmul care se modelează din £pe, ia forma uitată a trupului tău...’ ■ Astăzi nu ne sărutăm, nu ne dorim. Stînd la început de anotimp fermiecat, astăzi ne despărţim cum s-au despărţit apele de uscat. Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrînt, eu voi fi soarele negru, pămîntul. Nu peste mult are şă .bată vînt. Nu peste mult are să bată vîntul... ■1942 LUPUL SINGURATIC Iubita printre arbori nu se iveşte.. Jos, într-o riipă umbroasă ca-mtr-un ungher, stau dumnezeieşte. . ' bătut- leneş denin vîritv ca^ şi mine stingher. Nimeni nu trece şi nimic nu se-ntîmplă’ De altfel, niciodată nu se-ntîmplă nimic. Numai pe tîmplă \ , < aceeaşi şuviţă-şi sporeşte argintul din spic. De două ori zarea-mi apune sub pleoape. De două ori inima-mi tresare în piept. Presimţul' care-mi dă. tîrcoale pe.-aproape uneori mi. se-aşează pe. Umărul drept. 20 Dacă pămîntul sălbatic nu i-ar sta-n cale, inimă mea' cu conturul fibros s-ar plimba peşte faţa lunii, agale, ca o floare roşie, fără miros. Nimeni nu trece. Precum nimeni nu ştie că lumea întreagă, pe înserat, e doar o părere, între deal şi cîmpie, de care sufletul s-a cutremurat. Iubita dintre oameni nu mă vesteşte. Jos, -într-o rîpă de umbră ca-ntr-un ungher, stau dumnezeieşte bătut leneş de-un-vintt, ca şi mine stingher. De două ori lumea-mi apune sub pleoape. De două om inimă-mi ^mioare iii piept. Presimţul căre-mi dă tîrcoale pe-aproape sînt tot eu, aşezat pe umăru-mi drept. 1942 SYMPOSION Dintru-nceput, ospăţul nu fusese menit pentru nici unul dintre noi. Nici vinurile-n cupe n-au fost noi, nici rodiile strălucind pe mese. Mai vechi ca lumea însăşi e ospăţul. Sînt proaspete doar pofta şi răsfăţul şi măştile convivilor, de lut. 21 Am fost aduşi aici, cai un făcut, * de-K) şoaptă dintre şoapte, ;deTO cîntare: ce-a prins să sun e^n nois tjrepfaat mai tare Nu simţi că -vinul are-un gust amar ? > Privind cu;ochi hipnotici în pahar» : ' : ciocnim, in hohot, cupele vecine, /\ dar nu ştim pentra ce şi pentru (Şrie; . Ce chef lipsit de sens, neoumpătat 1 Curînd vom crede că ne-am îmbătat şi goi î,n fumul cald care ne-apasă voip răsturna pocalele pe masă ; şi vinul scump va curge., uleios / pe scaune,, pe haine şi pe joş> t . , drept împărţind .puternica lui vrajă r pisicilor şi dinilor de; straja. ; • 0,;de-aş;aveăăţunpi cuyîht: să-ţi spun: Iubito, rupe farmecul nebun ! Beţia asta cruntă nu-i a bună. v - ' Nu vezi cum gestul aprig se adună nainte.de a-1 face,.pe deplin ? : v Priveşte * mesele lucesc "de slin, adeverind şederea la libaţii , , ' " a. altor scufundate generaţii /, .. ;,,C, J şi lunecarea inşilor.^desculţi 1 : ; o ce-au ospătat riaintea ta. Asculţi ? ■Gintarea ăsta sumbră»' tremurata, / • e ca un glas pierdut,de altădată; sărutulvine' sin^r,.yîhglodat'^.r- , , îmbrăţişarea :astâ s^a.măi dat:; . ;,y y ’iar. zîmbetul plăcerii are-un sclipet^ * îmbălsămat/ ca regii din ISgipet, /'. un senin iăcut de pihi'eni nimănui. . Ah,• totul*e^un vis,;o altă lunre.‘ 1 Iar noi jucăm, în tinere costume, , - ' Hm rol încărunţit cum altul nu-i. ^ . , ^ 7 , .ţ V, J ţ »' • V t \ tt ‘ ' ’ • ' y V * ' • * ■ i Aşa ţi-aş spune de-aş avea, cuvmtul. Dar. vaî ;! voi fi şi eu culcat de. vîntul /\> ce ^a =gi3âS^:-^eâtsâ’; raesfeni: ‘ Şr eu ; -v'•':f■ mă voi urni din IpcuV ; cedîridu-r, dppa marea' rîriduîalâ^ ; : străinilor ce vor în ,sală ' • grăbiţi, îufriguriaţi, să bea şi ei - x : ;; nectaruL mistic pregătit^ de zei , '<■ ' şituturora daţ;dupa; dreptate^ ; : 0,;dsf$tită; treeăt^ \ Eămîn doar drojdiile verzi şi. noi, .p păci vasele 4şe sparg şi se revarsă, ^ ,Nici 'vinurile, nici tămîidărsă : .' meicînd nusînt meni^ pentru noi ' 1942, W5S ' V:;■.; V p,; ' ^ 'V£' . ; . • Străbătînd adîncimile, cutezător*; gîndul meu o 4a înaintea minunilor lumii. Ah ! ce amară e băutură.asta ,• daparenumai* zeii, ţmeori, infârzie,.. Citeodată însă, :'ca astă^ şi eu ' 1 închid Jocul apelor, verde zăbranic1, şi nu măi vreau să văd nioijceaşul; nici zîrnbetul cp se vâ-mplini, poate, mîine Nu: Nu mai vreau şă văd' trupul tău tînăr seuturîndu-se de frunzele lui,! p .; •.v nici pădurile îngheţate prin care vor / rătăci fiarele fără culcuşuri. ’/ Amiaza de aur, căzînd pîrguită,/:";/ nu mă va găsi lenevind lâ umbră, nici tristeţea, boala fără leac 4 sufletului, nu mă va închide ca pe o floare. Voi rămîne mereu lingă, pasărea de curte, fără să privesc ceriul care se schimbă, şi voi aştepta cuvintele tale foşnitoare ca iarba — Iată-mă, sînt a ta... Nu voi mai visa la nimic niciodată. Amîndoi, agăţîndu-ne de frunze, vom opri buruienile din, creşterea lor. Şi nimic nu se va mai întâmpla, nimic. Nici gura ta nu va mai spune : -— Lasă-mă nici păsările nu vor mai trece spre sud străbătând adîncimile, cutezător, ca gîhdul meu, înaintea minunilor... - 1943 STEA TRISTA Căzînd din cer, luceferdi-n cascadă trecură peste trupul tău, iar tu' curată. ai rămas, ca o zăpada prin care umbra doşr un cântec fu. Atunci, o stea de aur strălucea deasupra, pentru anotimpul care 24 curînd/ curînd ayea să ni şe dea cu măşti de zgură şi cu fructe-am ar e. Acum* ca mai demult, eu tac înfrînţ. Şi ce-aş putea* sub steaua asta, spune ? Din tot ce este, tot oe nu-i minune e fără de folos pe-acest pămînt. Chiar chipul tău sculptat în alabastru, cules cu sfiiciune din înalta e numai val : un val. uşor, albastru -venind spre ţărm din ţărmul celălalt. Ah ! totul este de prisos... Hoţeşte, o stea cumplită priveghează sus. _' Lumina ei de veacuri, profeţeşte aceste destrămări, acest apus. Sărutul, neastâmpăr sfînt al cărnii, s-a desfăcut, şi cade,‘şi-l auzi, aşa cum cade-n pragul nalt al iernii zăpada crudă prin copacii uzi. 1943 ORA TlRZIE Bine-ai venit, fiinţă preaciuidată/ -cu profil clar, cu sprinceana ca pruna, mai neagră deeît aripa blestemată a bufniţei care umbreşte luna ! Cînteceie vagi.de pe umerii tăi îşi primiră-n absenţă răsunetul, 25 jorecto^ă de sianet (^îf chiar 'sunetul. Ca sa nu le-auzi nicicînd rasuf larea am sugrumat urşii-ndaţa după âpuă, şi eu pietre' mici am spart în izvoare V faţa stelelor, care'priyea în şus: ^ Fiifrta cu mîmi brufeaţe,:: '-'C :v pentru marea plimbare — bine-^ai venit! Ţe vo;i duce pe sub' crengi apledate la niveipl sîngeljui meii obosit. , ' • . Fosforul ibsecţelîor,. larvele- verzi ' - ' . stau pe ior scundă- constelaţie -... ; ea păcatelemari pe care le pderizi' VV‘C-doar în bea de-ă şaptea generaţie. - ’ Vino.VCînd ?eu miiiunf mi se astupăC;'; ţărmul.plin de faur; muşcatde vidră, /. v ; îmi * întorc sufletul cum întorci' după scurgerea nisipului; o clepsidră; " i1; Iiacă -totuşi iţi spun fiinţă tîtzie v V •; , ■: mă,gîndescdăvîrsta^bmenirii.' ' f ' ;Mîine, în absenţa, unui zeu al iubirii, ;poate numai morţii, or să răonîie. Bine-ai venit, fiinţă preaciMată ■cu profil clar -şi eu trup luminos "< -v~-ca ţrmbitelepentm-judecată .,.,’v care ;vor suna îp tăriile de'jos. * ; Iată: anotimpul s-â copt în deşert. • Eu totuşi îţirŞpuri ----- Bine-ai venit, soră I Dacă din noapte n-a rămas nici un sfert,v ne-a niai>rămiă3 mîine o -auroră. - . .. • ■ Binerăi venit,; flacără' ideălă !• ' Cărbunele ifreu; impur te; aătepta. ; V Să rie ridicăm fruntea op sfială .7 şi să zicem : — Odă; fie voia ţa... ,: •/. , P AR ADJSE-CO0KT AîL \ Din1 paharur acesiţa, vom bea prietenie. ’ ~Roşh că purpura regilor *u •' ; , amar. ca steugu^i Mţei, w t. stăpiniâ minunii pe Cjare-o, visaşi. * .. Din pahaiiil, acesta aşteptăm şa răsară - ; viclenia suavă a eînţe^ui plin;, ■ f şi profilul luminat de feciolară ■ . cu vemiiul alb al tulpinii de. crin.’ Băutura aceas-ta.sorbiţâ de zei; pp.?; _ numai dată se poate bea în viaţă. .Să4ăs^daurii sa cadă şi/ei, .'-■vViv-frttnze bătute cane şe plimbă pe :ţaţă.# . Irţţre noi; refXectată .lp vinul aprins, /<■; ' , nU peste rnult va apărea o faţăy şi "liniă pură,' ca arcul desprins,; i v cu care1 ,iute : păcătuieşte, o dată. ■ Să tţeniură tare pe masă parafa* : şi făţa-n Oglindă să tremure tare ! . ■; jSă cadă din umeri desprinsă agrafă, ; şi trupul să cadă în grea tremurară! Iar'/buzele. roşii, pa. vinul; tîr^u, tărnîios^; • p singură dată pentru săruturi ' 'P Şă se: deschidă oftat sîpgeros ;■ ■'* : ca Urtoăe^nirîn^riiCuitate; pe scuturi ! j In. paharul .acesta, între noi, ..h să 'stea , fâtavRibrtă de amîndipi cu niirarev p, v nelămurită niciodată stea P r Ia apusulvibratînlumina"p^ Intre noi vă;^eştesing^^ hesărutată buză > in ţara; de-ăici, ; , v v şi cupola aceea de temuta mărire sub care sintem plini de uimire şi mici. Din paharul acesta vom tea duşmănie. Ură de moarte vom bea pînă-n zori. Iar beţia noastră ucigaşă o să iie. ca purpura regilor visători. Nimeni să nu guste în afară de noi. Laurii să nu cadă de la nimeni, ci doar de la noi, de pe frunţile uşoare şi moi* minuite de diavol, aseară, cu;har. Adevăr să nu mai fie nioicmd pe pământ: Băutură de ură să se bea-ritotdeauna, şi cu jale să tremure~n albu-i vestmiht, .oglindită-n ape săibătice, lunav, Aici, vieţuind chiar după moartea noastră; să tremure-n băuturi ciudate fecioara şi linia dorinţei, imagine-albastră cu oare sîngele adoarme seara.. 1944 / TATUAJ PE SINUL STING Tu, chip frumos de lună umbrit de-uh cearcăn oricine-ai fi, pe tâmplă; brice, stigmat să porţi, această transparenţă a cărnii o vei pierde . -cum pierde viţa arcul înfăşurat pe porţi. Plăteşte-ţi, deci, • tributu-n monedă fără dată : sînt.clipe-n care timpul sălbatic stă pe loc. verde, Cenuşă, păstrătoare a formei de-alţădatâ, înscrie-n lut minunea ce-a vieţuit în, foc. Slujindu-se pe sine,, neştiutor de, spaime, şoptească-ncet izvorul acesta-n sinul tău. O, buzele-nflorite, ce miine or să-ngaime y .cuvinte-n care umblă un duh mărunt şi rău!.. Cirie-a-nvaţat culesul să vie să culeagă ; cine-a întors clepsidra ;s-o-ntoarcă iar în zori : nisipul scurs ajunge pentru-o pustie-ntreagă, în jarul lui poţi arde pe rînd de mii de ori. Iar cel ce oboseşte, să obosească-n slavă : prezentul duş, pe aripi e-atît' de. pur, incit lovit de ţărmuri valu-şi răstoarnă-albastra pleavă, cum îşi răstoarnă perla şiragul după gît. întoarcere la locul unde-am aprins văpaia şi rit bătrîn ca lumea e. tot ce aflu-acum pe sînii tăi de aur ce-mpurpură odaia şi-n sufletul meii rece ca pulberea din drum. 1944,, 1960 DON JIJAN IN DELIR * * O,de-aş ajunge.să adorm;odaţăj!..V;i Mă doare ochiul de minuni şi fum. Vreau să se-ntoârcă toate şi să bată, şă salte inimile vechi din driim.. Lăsaţi-mă ! De ce mă luaţi pe sus? Vreau, să rămîn aici, între vecini. 29 > I-atît de galben cerul $pr,e apus . :- - J.... , şi prăbuşit Cii clopote pe criiii. ■ r ; Tu cine veşti^ câre-ai1 pierdut „ cadenţa ? : ' . , : ' * - Nu maieunosc ţ^ Tiimem^ 1 ‘ J O, cit de mult va voi iubi* absenţa,'; ^ V ‘ : femei ce-mi:^ miâi pustiu î • v >•’ ’' ' ;Lăsaţirmă să Nu vreaii-nimic 1 * ^ ’ ’1 • decîţ şă zac lavusa. piramidei,■/; ; ' v’ in.%igMik^aoefsta răcoros ştmic, V ;' ... Girye^mă;stîigă^din deşert ? Desdiud^^ ! : v ^ /;/* ' . Şi tufe duci? O; mai rămâi,;-'itibifo : ' ‘ p ' r cuprind e-mă, şi stai, şî mai rămîi...- : ’ : ' , ' Dar,umbrei tâ de'fum de ce-ai grăbit-o ? ' ; Dă-mi fumiil tău,, şi fă-mi-l căpăţîi.V \ x* ■> J ; Unde dispar atâţia pomi pe rînd ? ; V ^ ; . Qpreşte-i tu, simun, în pragul zaraf h , Şi tu te dţici ?... Simt inima mişcmd ■ • ; ' 6a sepiile, ve^rzi .pe f undul mării; ' ; , , ,, ;; . ; Priveşte;: peste tot se. surpă crengi. ’VT. Omida ;pătimei se face. fIute V \ - •' ' şi fructele răsună ;.6a tălăngi; ;; : ■ : * Adio,-. Ceas in care să Ie scutur.., ‘ ;' , - ' '> . - Şi tu te, ddci absenţa M i •; ’' • ; v. şi gura limpede că,un inel. r; >• ‘ - .. •'. -Femei de. aur, iary-aud cadenţa ; -.;r'; ‘ d:;. ; . dar pasul vpstru-i gol,: şi caid in ei. / 'V ’•>! • * .. • ’ O, blestemată1 inimă din niine, • ' i , ; t de ce alergi prin colb , cu pas; tîrşit ? •. ; ' y;''. '• i','.. ; • ’ ^-iHămîi cu 'binei .•;/ vf ' ' .■.c'': • : • -r- Dă, rămas cu bine v ■ ;v .;• ,V p;,! îp 3umăţătea: mea-fŞră; sîînşit,.. w'.X'V : . - - . 'Ţu cine'.pşti, ^are-ai pierdut iar pasul ? ^ v ^.Nusmai cunosc pe nimenir nu mai ştţu. 1 . t 1 / - Curând în certil meu ,\7a,bate ceasul:; , ; ■ i5lăsati-mă^ — să, n^ajung prea târziu. ^ < ’ \> 3j0 , ; p - O, de-ar vera/suprema arfezaniăv cui, gura de argint, Im^alidiatai ! \ •J • >■ Vreau sărutarea ei nepănuMeana:; * ,im fulger, înl^eric iarăşi.'/gâţa* 1944, 19M ..V- f;- ■ ~M; i SI VIS, PACEM^ *Dacă yrei pace, iasă-n veşted Scrum*," să fulgere penaţii casei ^taJe;;, v-v-v;' si/ părăsind prieţenii ' ; ' ;•’ ,stîrneşţe-n vîrf'de: pinteni colbul pipăie, ^en^eiă ;tay; pe prag’pl învechit. ca un ;; pafţă de praf/ poţunidâ, de la ŞcbiV: ‘; genunchiul ei să--nsOTe pe mătasă/ , Da6ă vrei pacenduie-, ce-arnăscut * în inimă, şi-mbracă-te în zale ; - , J , : cu fir albastru,' semnul de pe scut , 7 pe sîni/sârl .poartă/fetele, pepoalei ;,S-Iar; .^ae:/\ ; • învaţă-1 cr^dincios/săd ti© /locul,■ / ca şă-ţi* zăreşti în zîu4: de.atao /' în fierul; luh ^ ^ r ^ Dînd/fieoârui lueru^ced* >al iui, ' ' > - v' ■ , dude/.să. dai ce’: e pe moarte' --T prorţii. ; Cînţînd. -sa 1treei-r.pe .^impuri) •• şi tehui,.. • zvârlind, precum monede;calpe, ’sbrţii^ Potcoava să nu scurme în pămînt : tu nu-ţi poţi. pierde., Vremea săpînd groapă. De frîu du calul tău, şi din. cuvînt, pe malul mlaştinilor, şi-l adapă. Dan vezi să nu atingă cu suflări nici sîngele-nchegat pe firul ierbii, şi nici cenuşa palidelor seri pe care-o vor aduce-n coame cerbii. Dacă vrei pace, nu vina în timp ce stai încă sub bolţi, în ţara veche : iubire, fiară, roade, anotimp să-ţi fie numai* floare la ureche. Nici cî n d şă. nu-ntorci ochii înapoi, iar sufletul ea paloşul să taie. " Pe căi piezişe, în urma ta, şi noi, tîrziu, o să ajungem la bătaie, cînd sus, mînia ta — stindard — în vîrf va flutura pe turnuri, la vigilii, care şi-au ceruit abia c-un stîrv hrisoavele sărace în sigilii. Dacă vrei pace, dă mereti porunci ca strigătul de luptă; la soroace, ; ‘ să-l spună rudele din taţi în prunci, •.să-l strige crainicii prin iarmaroace. Dacă vrei pace, bate bani miai buni . cu chipul, tău pe fiecare parte. Fereşte-ţi fruntea albă de cununi, Vorbeşte cu sfială despre moarte. Copiii tăi, ca tine de^ semeţi, să-i creşti în codri-avînd ca dascăl ursul: cu linii vagi, pe trunchiuri şi bureţi, şă-nsemne apa vremilor, şi cursul. Iar cînd o să-f trezeşti, tîrziu, din vis chemîndu-i de sub frunzele opace, pe stema ţării lor să vadă scris : învaţă să te lupţi, dacă vrei pace ! 1944 CVINTA Cînd ţara mea arde, eu ies să privesc, extatica noapte de vară. Eu caut cu ochii sub cortul ceresc o tinără cvintă stelară. Aproape, deasupra hotarului meu, mă-ntîmpină^această figură a cărei văpaie arată mereu o forţă albastră şi pură. Grădini arzătoare ţîşnind din pămînt se-nalţă-n văzduhuri străine. Cad tije roşcate, stîmite de vînt, petale de foc lingă mine. Eu stau nemişcat ca-ntr-p mantă de fier atent la rotirile-astrale, , la cele cinci puncte aprinse pe cer, focar de explozii egale* Eu ştiu ca luminile lumii dispar ca torţe-n descreştere curbă. Dar stema aceasta; cu pietre de jar mimica nicicînd n-o conturbă., Cînd ţara mea arde. de jur împrej u r pe stîlpi luminaţi, ca im templu, 33 cu ochii pierduţi în fopitid azur ; ^ 6 cvirita de âstre contemplu. * \ \. . Di#eimp^ aiuorâ se încet • cu scuturi şi suliţe'roşii., . . In ţară diu ton camtr-uh dom violet •din' ţnrdbiţe^sti^ .;’••• 7v Culorile’ pier şi se schimbă mereu. -Pe cer, singuratica steniă .• V atinge hotarele neamului nieu ;-V vibrîiid în lumină supremă. . Gîndţară ;.p^" ştilpoţ luminaţi!' din turnuri şi ţigle şofere; ' - * eu trec ^intre îete şi printre bărbaţi Ca. umbra^ cu linişte mare. ’ - Eu ştiu ca văpăile soarelui ard ' , ^ chiar după oe astrul se stinge^.1 ; , De flori: ‘de . jăratic, ,aprinse pe gard y Un ( umăr, cel .gol,;; şe;şţinge'., \ Dâr trec; liniştit, eu'; credinţi. supuş,\, în paşnica/-' cînd marile focuri se sting la ap us / pe praguri cu, apă sonoră. - / v - ; ■ Aşa,s-au\şi stins,,. qhi'ar; în ariui nescris lăsat inîntuirirde Domnul, ^ văpăile ţăriiy — şi mimai în-Viş : ^ , arsuri ne mai tulbura somnul., ‘ De-aceei. o^ştemă înaltă, de pară. / w. ,, ’p " Cmd ţara mea arde, eu ies sa^priye^ p tînără cvîntă stelară.->"7 * -r 7,/- 7/^ 1944 < ODĂ ", Rărire.-.ţie,-Patrie.ascimsăi; ’* - : Qv;cevăpăi■;-ş^umindu-se^3i!S^ereţ.-v>. t . •' sau pe delir în matura şivfriinză * . • -. C , daU frumuseţii tale’ trup; goncret £ ■1 ; ?. ■■t^:;'^i\derSds,:'oef clipe fulgerate ; s:y . ; • , ‘îţi" scriu profilift 'îq ^eţemitafe ? • ... * , : D eparte-^ai festin timp vederii noiâstre /tai, 'dimineaţa fără de sfîrşiţ ! ' . 1 ; Doar:iuptaforii, printre lănci albastre, zărindu-te o clipă ău orbit *. x şi srau topit .apoi în adevărul 1 : 'al <'cărufc chip- l-au încrustat cu fierul.1 Tu, lacrimă de aur pe pleoape, , . 1 ;pl|ngînd îrx sine, ca un pciii de toou ! ; ^ i Mărire ţie, cer ’păzut în âpe, . ; ;; stifes de ■ trpi ori Sji V . în care-un aştrii drept cu-o simplăv rază. ciunţ^şte -braţul celui ce trădează !. ; . ' , / f. Mărire ţie,, chip soilptât d'O jale • > , pe /dinăuntru, iîi.uzur; şi pfttrnb ! *" ■ • Cu hohote d£ piatră: si metale,; ■ - > t 1 “■ ^ cu stropi de vin, cu. floare de porumb, cuViaur tînăr căţărat pe ziduri .: .d ’ -şe şterge astăzi faţa ta'deiniduri. ' . v Tu* flacără năprasnică şi pură ! * ^ ; Numai ’ tăcerea,' ihuzim din gind,. : V . '' ne-ăpropfe de^tiue-h^h-r) măsură, ;-V ■/v ' -x:; /dacr';yăi,.!‘.jatît de-ncet si işchiopătînd:..,’ , Făptură noastră slaba, se-nspăimintă - \ : . de-ntrecerea cu zeii, ca de ţrîntă. , . . , 35 Mărire ţie, umbră şi cântare a unei păsări ce cloceşte-n nai ! Cit timp lipseşte soarele din zare şi numai luna tremură pe plai, femeile, născând în aşternuturi, au frumuseţea ta de la-*nceputuri. Tu, vag presimt de nuntă la copile, umplînd de-o dulce spaimă. joaca lor ! Mărire-acestor limpezite zile - — când, oglindit pe chipul tuturor, un chip, încă visat de sfinte moaşte, jne. dă putinţă azi de-a te cunoaşte 1 înalţă-te tu, clopot ars de brume ! Un dangăt vaist înpare'dorm eroi cu vulturi să zvîcrieaşcă' peste lume, să cînte-n flori ca .un extatic roi. . Rîvnită azi, să se-mplinească mâine această formă dulce cap pâine ! . 1944 ODA LA O PĂDURE ABSTRACTĂ Pădure împietrită, slavă ţie ! Diforme;, sumbre, lungi cariatide a căror muzicală bărbăţie puterile înaltului desfide, spuneţi-mi unde-i domul de azur pe care-1' sprijineaţi .Jurâmprejur ? ' O, dacă .raiul fu cîndva grădini cu pomi mărunţi şi-n mijloc unul mare, de vraja lor dinţii tu eşti străină, pădure de tăceri şi nerîiişoare ! Căci îngerii, dacă-au slăvit cîndva, pe nimeni mau slăvit sub poala ta. Pădure moartă, templu-al nebuniei, ! Am să ucid chiar pasărea măiastră sati orice vestitor al bucuriei oe-ar tulbură vecia ta sihastră Nici glasul, nici surîsul n-are sens în clarobscurul tău atît de dens. In miezul cald al venii, tu eşti ca un panopticum ^albăstrii de himere. s.. Naiada doarme-n scorburi lingă faun şi trec centauri pe sub conifere. Căderea serii iscă umbre reci, ascunse lumii noastre pentru veci. Pădure furioasă, slavă ţie ! Diforme, sumbre,; lungi bacante goale tnezindu-se din marea lor beţie," s-alungă prin desişurile tale. Enormi bureţi fosforescenţi ascund cireaşa vie-a sinului rotund. Tulpini care-făţi ţîşnit din lut, izvoare cu, fiare răsturnate-n mers tiptil, de ce întindeţi corzi răsunătoare ca apele în luna lui april ,? - Din toate' cîte par aici înfrunte nici o mlădiţă n-a-ncetat să eînte. Tu, ciclu uriaş de sevă pură, sortif .de zei să n-aibă alinare, ca un poem rostit de altă gură cu alt. surîs,. pe praguri viitoare, încerc s-iaduc mesteceni, ulmi şi brazi la gama-n care ne-ncetat recazi. Pădure' sfîşiâtă, şlavă ţie) , ) Castel de- fum. cu turnuri^ . - ' / vădind'p f$bu^^ < >V\‘C '; azi ros pe dinăuiitru ;de>rtebmte^ f. * .r mă;j>ierd. tău acum pâ-hr^ unui yeşnic drum.; • •' : ,, Imensă o^ă de: aramă verde, ; ‘ de ce nil jaşi "să^bată.în străfunduri ; ‘ şu^emul <âppot, gong care se pierde ^ cu peşti holbăţi,' pe dale -reci de> prunduri Vreauy frunzişul tău,cel putred de un an. Pădure blestemată, slavă ţie ! ■ V* ’ 7i înalţi, diîoi^ijy. solemni* titrai în fiare, de ce nu rppeţi lanţul de. sclavie, >; îh loc săîp zăi^anlţi^Mră-r^^ A v V PănhntiAyrea să pipaie-p; vâzdiA . .v ,.:cu mii. de ramuri, marele tău duh. J ’ ; Şi totuşi ura, nebunia, slava,^ c ' acestea :rămîn,;- pădureă% ;'carev rhieiea şi otrava : sînt numai; floarea • Unui vin bătrîn ! Absurdă, tu eşti doar; un vis -în, lut. * Zadarnic, tevarh păzit cum ăi; crescut. Căci numai eujcă Pan suf lînd; în trestii, îh stare sînt să mă dedic ideii, - şi —’ pesteTierburi ee~foîesc" de bestii . — V şă mă' aşez'caîăttirea-. cu-'zeii^. iar timpul, picur înd. ca o cişmea, \ ^ ^ să spele de noroi sandala mea. J; k 1944 A. CERULUI PĂDURE RĂSTURNATĂ Aldebapân .îmi spune eă noaptea va fi; lunga. Umil, îmi urc privirea şi,; dîrz, mă .pregătesc. J / Acum; eînd niqi un boare nu poate să m-ajuiigă, . satul; de bolta albă şi; prafu-i pănuntesc, ■ ^ ‘ străbat xirtreg^^ă^t^lln susp in ' pădure rotitoare, rivnită de ereţi, ; , . cu' arbori am? de gheţuri* albastre şi-o mulţime . V - de? ăstne• preschimbate; în, fiare şi bureţi, ' ‘ • prin, nujioeul eărnra, în; iarba de ’săfire, \ţru£aşă incă-n urmarte^^ . ’ v Girafa luminoasă cu 'gîtul ei subţire, . Pisica ^ cu ochii străvezii, \ _si Sa’rpeie^rinele^ m k se;piimbă-n; jurul Stelei Polare,; în eter,- .,;; ,, eu^ rîvnă calculat^ integri • o 'V \ părtaşi la sâyîrşirea aceluiaşi mister, -;v'- ; Aş vrea să smulg pădurea din lin ei'Vraja * şi, să. dezbrac ’ ;de J^rpuri pe mîndrul Oriori, ' ; ,, Vur^her?c^.,de;;y^tpui--V 1 şă prindă din adînfeuri ab zvon ,, .. • cu darie, seVe^ascunse- sub •cercuri de tulpină •*; răspUndda fremătai^ea ;fr ştelar, •' ? V cînd toamna asta caldă de,mii, .de ani-lumină . îl scutură alene pe trepte,' de cleştâri' ; * :VCe. falnică pădure" cu coaipa răsturnată • •. n ~ . în care Leul vîhăt domneşte din profil ! . Insele cu antene de foc se pun deodată pe rodii,^ ^bîrriîindu^şi ^ grumaiui wibratiL ^Nicicînd nii voi cunoaşte d -ţară mat :sup:erfea .decît această :iunglă;muşcste /âe* lumini 1.?<7 v Din ,-cînd în cînd o creangă ţişneşte ca o jerbă, . şi steaua fulgerată se mistuie-n răşini.. Dar nimenea nu calcă ciupercile de gheaţă s^abată-n codri, Hidra sau Scorpia, şi-n schimb să-şi împletească umbra cu umbra îndrăzneaţă pe care-o poartă-n vîrfuri copacii, ca pe-un nimb. Eu singur, printre ferigi, descopăr înainte un rîu lactat cu prundul din alge şi coral, în care se închină un arbore fierbinte , lovind pe aripi peştii cu fiecare val. v . Nicicînd nu voi cuprinde o linişte mai mare ! S^aud cocoşii lumii ţipînd de pe; pămînt. Pe sub molifţi şi arcuri nu-i nici o zburătoare să scoată strigăt straniu sau să stîmească vînt. Un singur Vultur trece hotarele de geruri şi-ncearcă să dispară, mereu ţintit în zbor. Eu, sclav al perspectivei, privind de jos spre ceruri, îl văd între Săgeată şi-htre Săgetător. Iar Lebădă la umbra de sălcir ţăorimoase, 'i-atît de pură-n sfera splendorilor, incî-t i-acopăr strălucirea cu-o. palmă de vîhtoase şi-admir numai în apă imaculatu-i. gît. Ah ! iată i-n orizontul din ce în ce mai galben, făclii şi flamuri aspre, nestăpînite, vin jucînd luceferi roşii şi verzi, cu ârdpi albe-n hotarele acestui străvechi hăţiş virgin. Nicicînd nu voi cunoaşte o vreme mai amară ! Aprinşi la rădăcină de-un con mistuitor, copaci cu cuiburi pline de pulbere şi pară, jivine-nsetoşate pe .praguri de izvor, — toate cunosc o clipă extatică, în care îşi schimbă suferinţa pe fum şi nemişcare. Păsţrez, curată', Steaua Polară cea din unnlă. Coroană princiară cu steme de azur, înalta-i frumuseţe din vise aprins şe curmă sub vîrful de cenuşă-al arbuştilor din jur. 40 Acopere-te, iris, cît timp agonizează ! ; Tîrziu te voi deschide^ cînd fumegînd intens, * întregul cer, aproape de scrum şi de amiază, deşert' cu fir albastru, canicular’, imens, ascunde-va-n adîneuri seminţele obscure ' din care, sub bătaia cohortelor de sori, va creşte iar această fantastică pădure, bogată-n fiare blînde şi şerpi scînteietori, vizibilă-n străfunduri pînă la florii şi mure în palida zvîcnire a tinerilor zori. ANIVERSARE Azi împlinesc o mie de lucruri trecătoare. Privind amurgul sumbru cum scapără pe văi, abia acum mi-e ochiul în stare să măsoare sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi. Mi-aduc mereu aminte cum din copilărie rîvneăm acelaşi lucru-ncercînd să-l împlinesc întii în cercul mare şi gol,.eu reverie, apoi, cu suferinţă,-n hotarul lui firesc. Asemeni unea rodii cu-ămbrozie dulceagă, gustam din frumuseţe muşcând afund şi rar, cu-o .patimă căreia-i. era cu mult mai dragă sămânţa cea obscură şi miezul ei amar. Aşa mi-aduc aminte c-am împlinit o dată recolta unei toamne cu stîlpi semeţi şi goi : 41 la foaia şubţife şl-figl<^attă ' / ■.■ ■■■;la spicul ca, o ro£ă;de vîntu^ / : ;Actim;, că leii/ descopăr; âmiif^ul negrii-verde.: *' V, ■Am vîrsta potrivită pentru a-1 împlini/ /v •’ , Privesc, p clipa/^ imeiiş care se pierdfe; : apoi mă^ntbrc —r- din ipatc-ndpielile — aici la seva ce pulşează-h negurile roşcate, /; - cu care ca un ’ ornic mă las şi niă. ridic, ,. "/ ; • ■r Un;căfode fpe m^pasâ/j^umer^ • ' Aci se naşte limbul şi se prefabe-n spic. Aci amurgul sumbru c a şă rl cuprind1 m-aştaaptă,/• , cuprins fiind • el însuşi în propriu-i climat : // .•;/ in soarele.^de'aurx^ curăţitoare treaptă, v. • . ce arde în :crepuşcul: un ochi îplăcrimâţ; ; - ;...'/; / ; G"U:rîrid: se va închide şi pchiu-iacesţa’ 'mare: , ; . Aşa mi-a duc aminte c-am împhhiţ .mereu .• :v ' dispreţul şi - iubirea,1 aceste perle r ar e , .scoică‘.uîgfe^^ * - ’ , ,// Azi împlinesc o mie - de lucruri/* dar ■întîiul • arriurg de foc pe, oare-1 cuprind. Mă veştejesc ? :: ; • O; nu. Qâci pe măsură ce-i spulber ,cu câlcîiul, ,, , în juru-mi anii sună,, dar; nu-i mai împlinesc. 4 Mereu, senii/.- şr tîhăr, .intr-o singurătate . . -- f- r ':; a^Idcrurilor "pline ^ ăe ■ flăcăii/ care .mor ‘ -v r-îrr î^ctţiT: vietiMnci^Iiiies-e în toate ' ' tiparul fruihiiseţii şi nemuririi lor. ' : X • *’ 7:;;' * ^ ‘ *N /*' • v"/.. epitAf Da : ;xnie — .celui stins aici t—;uitare. ' . Să;cada praful-pe s<&ipftii^^ ,L>. Ca nimănui; astăzi, să1 nu-i dea măsura şi-teniei: *p^ţru-ngîmiare.., v i Uitaţi-mă. Şi nici un val; mai sprinten' să nu atingă ţăm dur,: nici glas răzbit din limbul "meii obschr, ; nici pa&ăre, nici, fir de vînt, nici pinten • Absenţa mea să'fie toată goală. tea-penl^ • r ‘tot ce-ar ţinjf^gă ttiaf. rătmriă teiu; ^ :' bpleăscă-n .jur de cea" mai neagră boală Daţi lucrurilor voastre alte hume. -Mascaţi amurgurile în văpăi. ' La poarta nopţii puneţi clinii răi . * ' • să latre duhul; meu zmălţat de ,bi?iume, ■ Şi cite vietăţi . de bi0; d^ fi^r> de foc, c,U botul slut,; 7 verdeaţa amihtirtf ş-o silrpească: Iar/ eelăiălte trhptiri, Vegetale* < / ; ^ corciţi'-fe : ‘C/ cireşul să prelingă luminări, ' ’ , v: ", castanii să se şcuţure^h spirale, ’’ ;..i;; 1 salcîmul, înflordhd în rădăcină, ; să se. ţîrascătiL pulberte camm .vrej , • " iar fagul r,ăsUcindu-se Virtej şă scuipe sîmburi albi la linia plină. : se-depărtau .degrabă,'bei dintîi. ' . „ . Şi numai nbi^ căzuţi/ ca o meduză .' "cu q:iuminăvs%iie,infuză, ■ ' •/ , ; >/ ,M scoteam, un smie%- jalnic^ blestema V- . 1 7- plin -tde* vocale noi şi repetat ’ v ••';;*• ;deuin.epou/tîrziu^ taiat-irr-patru,’ / ■ ivite cu trufie în ^ cărbuni. ' ! Iar tu, iubito, şuferlnd'veu 'p f;; : găseai' îri .„zare;îIi^ujăjfe .,,, ;; de sşicîi trdâfe:, laerinund în ceasul •; eînd luna-şi scoate cornul â ' ’ ' - Şi toate colDqrăţi ,îxi vaL.'eu scuturi ],n amurg şi negre-apoi.; ' •. "Minusculi stropi şi ochi imenşi de fluturi ./cădeau, pe umerii’ rotunzişi1 goiţ* , O, scutul nu par^ să şe scufunde ! Căzînd adine, te minunai şi tu \ r s - eăt trucul vostru dispărea în .unde; ' dar; frumuseţea tipurilor nu. , ■ * Iar fiarele setoase, mai la vale,- . / / prfvjbd,; cu’ipchijil;; roşu de pe mal,. ';. cu. alt luceafăr se-nforceau din cale uitînd: să guste fermecatul,.vai. ,•' Tîrziu, fără vesitniînt,' ţinînd cu 'mina, \ lubătige/ V plăcerea-nspăimîntată şi ţarina, ;:diu care, trupul Vestiu^s-a.năseuiL.', wf Cîndva; femeile acestui'.astru t( ,' ' puritau o_altsă frumuseţe; grea, ; / p: şi ;nu visau că ,scutul ei alb,astru ' i ; '’/ * ^odatăV, de pe umeri, va; cădea, v 1 ' V 1 1 Iar spre; sf îrşi tul :;unei ’ nopţi ‘ amare// ' cinci fiicele Ieşiră dintre flori; sV cu şinf,sfioşi şi umeri goi pe care, , -; V .• cădeaţi cu săbii aspre, tineri,zori, ; — trecu încet1 şi scutul tau,dubito, / / :să;apere tariumăr^mai frumos' : ^ t. şi clipa1 mare pe eane-ai sfihţît-o ' v ’ . în pintecevcuJţipăt dureros;, -., \:/d ■' Acurila iată : staţi plîngînd iii noapte, căci fiicele, îşi' trec străvechiul scut lavalte fiice, mîndre, fără şoapte, ca intr-un/joc de-a pururi cunoscut. Şi plîngeţi fluviul liniştit şi pasul cu care veţi intra-n acelaşi val şi sălciile jalnice şi ceasul pînă sub lună-ntîrziat pe mal.» Cînd scutul falnic o să se scufunde, căzînd adine, te vei mira şi tu că frumuseţea a pierit în unde, ţărîna trupurilor* însă nu... 1945 ACELA-CARE-NU-SE-TEME-DE-NIMIC Toţi regii mi.s-au închinat î De cine oare ma voi teme ?. — O, teme-te, pe înnoptat, de cel ce-aşteaptă nemişcat, stăpîn pe sine■şi pe vreme !... Aşa răspuns i se dădu. Dâr eT fălos şi fără minte, V ieşind pe poartă dispăru intr-un vîrtej de colb, şi nu dori de loc să-l ţină minte. Cum străbătea intr-un , tirziu cumplit înfricoşind — călare pe-un mînz sălbatic, fum urlu — * pămîntul aspru şi pustiu de orice om şi arătare, în fundul unor vai adinei . ce se-ngropau ca nişte uliţi tîrîndu-se-n nisip pe brînci, văzu un parapet de stînci* iar sus, pe stînci, văzu trei suliţi. — Aha!... gîndi în sixiea lui. Acesta, pare mai de seamă din toţi vrăjmăşii ce-i avui. Păcat că nici un crainic nu-i să spună.lumircum îl cheamă !... înţepenit în scări* înalt, şi socotind să se amuze, îl aşteptă, pe celălalt , privind spre stînca de bazalt cu zîmbet luminos pe buze.: Dar zîmbetul îi deveni curînd prea larg sub strimta cască pe stînci nimic nu se dinţi şi nici duşmanul nu veni, nici suliţele, să-l lovească. — Voi aştepta... gîndi-ncruntat. Şi aşteptă. însă degeaba. De după nor imaculat ieşi Crai Nou zîmbind ciudat şi parcă luminindu-r graba. Mereu cu faţa la duşman, el îşi strunea într-una fapta. Ci umbra, lunecînd viclean, cu pasul mic şi diafan . trecu din, stînga lui în dreapta. Atunci strigă uşor, rîzînd. •:/.' ; Nimic nu se mişcă, nimica. Doar mînzul negru, nechezînd izbi copitele la rînd... 49 % Iar el Mmţi deodată frica. ^ x Strigă din nou, cu glasul plin, ■>"vaeşerttil^-' - v-v A care dormea imens- senin, f ">: ■ * ; / Dar .riuihar^^ străin '' ţîrziu răspunse văg,":m sfertul < . ’ •>'' (, FăcU un. pas,- dar' în, zădar. v:H Pe-aceleăşî sţînci, ca pe “cetate, ■* v tteisulite^ de var : •'0-\ fcV. ' stăteau un li^^ v ^ 1 : r sclipind subţiri şi herpdşmte; -: \ ; ' Atiinci, înnebunit pe cal, în şeaiiace-i părea fierbinte; » ; \ - * cii cbipul prelungit şi pal, " ■ 1 ’ • ; scoţînd un ştrigăjt gutural: ;r : : v- /..ţîşni deodată înainte,.:' ■••>••;;• ■ ' ' ? In zdrij Cfnd umbra e la fel, . ; nu şi lumina bălţii însă, ■ _ • zăceau pe jos : şi cal şi el J :: : , ; zdrobit sta coiful de oţel, :/ f v ' iar platoşă ardea, desprinsă. Intr-un ayînt nemărginit v :-j-/ du; braţu-ntins spre-al zilei astru, ca spră-un vrăjmaş .închipuit, ^ •; ^ el. odihnm nensufieţit, ; ; . \ | scăldat in1 Sînge gros, albastru. , . Iar suş ^pă ştînci, telipeau uşor v,s / 1tîrându-şi. umbia pe copite/ 1 , V'. ' f sub soarele dogoritor *■ * ' , ~' ;;" căre-ncălzeă aramă lor, . ţrei biete sulili ruginite..: '7 FORMA , OMULUI Şi astfel după ce: ^wTi^ctv;omeneasca a fost: tăiată în două, . fiecare jurriătate dc; prn, dorind pe' .cealaltă, se > ducea după ea. y. vv' ■' ’ •; • ■ -■ ‘ \ - PLATON în ziuă cea dinţii,’^ A c. V ţîşniiid în marii, mănunchiuri de văpăi -nu limpezea 'nici dragostea, nici vina,,;, nici umbre, indi‘ riu presăra pe‘văi -/• pe cînd plăpinii, eu trunchiuri fără coajă copaci: se. răsuceau în vmt,/şi drdpţi/., ; în po arta păradişului, de strajă, nu. adăstau arhangheli .înţelepţi ; . ? în golf „ferit /de .răzvrăti te unde, , , ^: pe.prag neptunic de bazalt urit,;. n v, ce nu primea delfinii albi, şi upfde ! . , un -val era atît de greu- incit . . desprinse din subţioară scoici jilave cu peria cit un. ochi' de elefant ' , pluteau în .şpumâ verde ca agave./' ce-nchid un şimbure; de, diamant‘ acolo unde plante plingătoare * . V se ridicau la orizontul blînd,, şi soarele-h cloi^tica pa , : cădea încet; sub zâi;e tremurînd ;/ ‘ pd-un mai ălunecos unde bureţii • / clipeau mărunt,că stelele cînd; dorm-. — venea un uriaş lovind ’ pereţii ‘ v cu' umbra unui trup hidos, diform, ; ■ ; şi se plecă:; să-şi vadă faţa hîdă • : , în recile oglinzi: cu prund • de-ţargint, să plîngă şi. pe urmă să surîdă \V/‘v;. gihdind că, totuşi,' îl mint. Acolo pînă azi tăioase vîrfuri vădesc că omul slut s-a spintecat în două jumătăţi — ah ! roşii stîrvuri pe lespedea oceanului sărat. Dar chiar şi astăzi, noaptea, apa lasă pe pietre doi amanţi subţiri şi pali, culcaţi pe muşchi şi scoici ca pe mătasă şi mîngîiaţi pe umeri de corali. Iar cînd se prind, apropiaţi, cu-o mină, ei dau viaţă unei vechi figuri/ căci trupurile-un trup diform îrigină, iar buzele — profilul altei guri, cu mult mai ars, mai fără de ruşine muşcmdu-se nesăţios, amar,: . asemenea unor reptile pline de sînge fără linişte şi har. '-O, sînge crunt ce-n zori de zi se varsă de-^a lungul trupurilor care zac, şi dă un singur trup, o formă arsă de-un fbc mai virstnic decît orice veac !: Atîta timp cît sîngele zvîcneşte, arzînd ca-ntr-un incest nemărginit, iscat într-una pe străvechi tipare, un uriaş adastă şi priveşte în reci oglinzi de scoici cu perlă mare,. diform, dar zîmbitor : reîntregit. " f 1945 SOARELE ŞI SCOICA în tinerele vremuri fără nume, cînd astrele nu se sfiau delob şă-şi scapere orbitele prin lume' oa păsări azurii cu plisc de foc, — un soane nou, teşită zburătoare ce ţipă-n nori, hulită de furtuni, găsi un golf cu apă, oa o boare, încins cu brîtiri de luceferi bruni, în. care — stăpînind peste mărgeane şi peste alge verzi cu subţiori, aduse-ntîmplător din alte-oceane deJ sepii sau de peşti scînteietori — o scoică princiară, virtuoasă, , în smalţ de alabastru şi sidef de mii de ani îşi cultiva în casă .penumbra, pa p pîriză de. gherghef. -Cum soarele grăbea pe mai departe, o rază crudă, licărind abia, pătrunse prin mătăsuri şi bro carte ţinînd o clipă suliţa spre ea. Dar scoica, ameţită şi confuză, voind să-şi ocrotească boiul fin şi perla în văpaie ce, lehuză, îi da fiori în pmtecul virgin, — fugi-n adînc, sărind din treaptă-n treaptă la valul cu frunzişuri şi lucirii, cu care apa simplă, înţeleaptă împrăştie şi naşte năluciri. Cînd soarele verii spre seară, tandru* cu âripile-arzînd deasupra lui şi coborî-n afund ca un scafandru ‘ 53 ' închis întri-un ciudat costum verzui, —-V ; sărmana scoică^-n corturi ideale, r i^unătpare, singura-ii ocean, • îl presimţi deodată eu spirale ‘ - - , dape up< şa]^/amoros* ^ • .V; .' ce-şi ţine ochiul rd^e la distanţă • ■ ^ ■ * $i-şi scoate limBă roşie printre,dinţi . ; . ; V apropiindu-şi-rd cu cutezanţă , ■ , pe mmerii curenţilor fierbinţi. ' ,,, v De-aceea; alergihd îns^păiminţată . ;■ - J prin sumbre constelaţii, ;se trezi /. ‘ pe cealaltă făţă,.bulbucată, ■■V- , , s pe undfe nitiodătă nu e zi: . ■ " - ^ utopic,: \ ' - de mii ‘de ani pici azi nu s^a-mpăcat, -v \ ^ V " ci cade bnUsc în. adineimi la tropic,' . ! orbit de frumpseţe ^şi păcat, y 1 ; 1 - v v-v -stropind - cu foc* in corturi ţuguiate' •, • : \v-: ■ ’ ■ luînd -.e-K cu pene .— .forma -cutanai paşnic dub,;-^- :: acolo vom ajunge-nti'-o ^i obişnuita^ , , - ' 1 înfometaţi de -arbori imenşi şi de călduri;^ strivind sub talpă nalbă, ciuperca împietrită / ; şi creştetul'de vată al'noilor 'păduri; , , V"- ; jvîn care porni: lunatici, lipsiţi; de- fiori şi /fructe, cu ramurile-ntinsie şi picurind arar, -,;. '; se-nalţă-n' sus, oa nişte ^.fragile apeducte ‘ -„ ; / ce prind lumina zilei în .tuburi de cleştar . . : . " > şi-tp dau' acelor clare oraşe bîntuite : ; v ;- \ - / miraje, vagi cu turnuri şi-acoperişe-n dungi, ^ ce pier în depărtare, tăcute, obosite,. * a' \v.Vîn' ceaţa unui astru, cu despletiri, prelungi. .V Acolo Vom ajunge, într--un ţirziu, lâ-varbă, . ‘ la*" locul plin de tâină de unde, matihâl,' un ren înalt cu; coarne şi ţurţuri de aramă \ \ • •’.cuprinde-ntreg praşui> de cristal, v / tia ceă din prina j^artă , ;- V V vom arunca vestmântul,şi' vom • planta,, ba slugi,;; J ; în solul fără nume ^arş';d^^%ăîniante; uA'' deprins de Veacuri „numai4cu ştir sărac şi ’rugi,' '■< . un arie cu struguri negri,>strălwitori ;'(îe cîntec,1v -,;i; .. , pe care anotimpul ţi: varnăltaAr âzur^ : ip. ; ;*; topind cu ură - toată zăpada de sub pîntec ’ 1 .- f lafoculrăfedmlce.s împrejur.., Şi chiar la miezul- nopţii, dispireţuiiidu-i bezna ,r • şi cnma-nMmurată, vrăjită . de ninsori, ? - ;i uh erei,Vă stfînge şoidul, un ştrop va bate glezna, . iar''vinul va fi roşu* şî limpezit‘în .zori. * ’ ■ i-, ■ ’ :-' v": ^ 55 p, 1 ■ Cîrid rcnLţfl dimineţii se vă ţrezi la vamă ^ şi va calea pe gheţuri cu pasul luminat pur tind pe cap coroana cu ţurţuri de aramă şi soarele aparte pe care l-a visat, — / noi, răcoriţi pe; umeri de aştri şi de brize, ne vom urca, domestici, din ultimuţ/fiord pe una din acele fantastice banchize ce fug cu vîntu-n faţă spre nord, mereu spre nord. MISTREŢUL CU COLŢI DE ARGINT Un prinţ din Levant îndrăgind vînătoărea *prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea, . cînta dirttr-un flaut de os şi zicea :• — Veniţi să vînăm îh-păduri nepătrunse mistreţul cu colţi de!argint,' fioros, ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse copita: şi blana şi ochiul sticlos... — Stăpîne, ziceau servitorii cu goarne, mistreţul acela nu vine pe-iaici. Mai bine s-abatem vînatul cu coarne, - ori vulpile roşii, ori iepurii mici... Dar prinţul trecînd zîmbitor înainte privea printre arbori atent la culori, lăsînd în culcuş căprioara cuminte şi linxul ce rîde cu ochi sclipitori. 56 Sub fagi, el dădea buruianâ-nţr-o parte : — Priviţi, euhi se-nvîrte făcîndu-ne semn mistreţul cu colţi de argint, nu departe : veniţi să-l lovim cu săgeata de lemn !... — Stăpîne, e apa jueînd sub copaci, zicea servitorul privindu-1 isteţ. Dar el răspundea întorcindu-se :—- Taci.., Şi apa sclipea oa un colţ de mistreţ. Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri : — Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher, mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri ; veniţi să-l lovim cu săgeată de fier !... — Stăpîne, e iarba foşnind sub copaci, „ zicea seivitorul' zîmbind îndrăzneţ. Dar el răspundea întarcîndu-se : — Taci... Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ. Sub brazi, el striga îndemnîndu-i spre creste Priviţi unde-şi află odihnă şi loc mistreţul cu colţi de argint, din poveste : veniţi să-l lovim cu săgeata de foc !... — Stăpîne, e luna lucind prin copaci, zicea servitoriil rîzînd cu dispreţ. Dar el răspundea întorcindu-se : — Taci... Şi luna sclipea- ca un colţ de mistreţ. Dar vai ! sub luceferii palizi ai bolţii cum sta iii amUrg, la izvor aplecat veni. un mistreţ uriaş, şi cu colţii îl trase sălbatic prin colbul roşcat. — Ce fiară ciudată mă umple de sînge, oprind vînătoarea mistreţului meu ? Ce pasăre neagră stă-n lună şi plîrige ; Ce veştedă frunză mă bate mereu ?... — Stăpîne, mistreţul cu colţi ca argintul, chiar el te-a cuprins grohăind sub copaci. Ascultă cum latră copoii gonindu-1... Dar prinţul răspunse-ntorcîndu-se — Taci. . 57 ''' ;Mai bine ia cornul şi sună într-uila. ;/ ■ v Şa suni pina mprl către ^ ; ^ţunci .asf înţr după; creştete luna- •C.. ;i. ■şi, cornulsună;însă foarte puţin.' . y^\ţ^p^9.FltJlL COPACULUI Căiăfpmnd^ văzu un ulm enorm, , ; , , / . la margine de rodri rstrăbuni1 cu poală sumbră! * — Acesta’ e copacul - sub qare^aş vrea să dorm... . . Şi“Un an întreg regină dormi sub eî, ţâJ umbră:, Apoi născu, .din aur,, un pui'de ulm sfios cu trunchiul de lumină^ iiemaivăzOt în ţara, ‘ acO]^® irmgihn^ 'Curtenii '/ge? .pqriviţa^zîmbiild şi seTUC^inară^ 1 ■' Jar timpul oare-adesea' e, y înt;: dogbrî^ v; y dădea fiori.reginei^d^ alintîhd coconul 1 în fiecare seâră^îi;scutura uşor •'./C -* ' -IV/» ..- de. frunzele sfieliiy înai gingaşe; 6a zvonul. , / . ? ; Şi astfel; într^ noapte î|ifricoşată, cînd ' ; \ , regină sta-ntre dtihuri foşnindu-şi parul veşted, *'*■ frumoşii'ulm;păifr^ 1 ■ /. urcă pe tron, şi-şi puse coroanele -pe creştet. -Cinema văzut' vreodată lup, arbore ; stăpîn ; să ţină .cirrna ţării şi şă pu1 ceara biruri ? /. v • Sporind cu frunze .mdarte tezaurul bătrîn, *■' el îmbrăcă pe ' sfetnici în lutre şi porfiruri. . Cine-a VăzutUn rege mai: bun, mai înţelept ? î : Sau cine^avînd pnterea şi patima furtunii a cir-muiţ regatul ^înfoaselor mâi drept ' ' ” ■ ■ ' ; sub îndoita clirnăca soarelui" şi-a lianir ?,. v :; Mai fu pe lume-o ţară la fel de nprocoasă ? , •. Stăpîiiul-j, clătimndu-şi frunzişîîl prin hotar, iinea căidurâ~n ramuri ca-utr-un tăiş de coasă;' > / şl preţuia, zăpada-iî văzdrdiuri^pe .^cîntâf; . .: . Nici vînt, nu da din aripi decît în foi regeşti, ■■■'• nici foc nu da văpaie decît, sub bolţi, auguste. • Extatic, pe deasupra pădurilor fireşti, * ■ el sta câ o. pădure lipsită de lăcusţe. \ Ştiind c.ă-:'i •• miruieşte ■ vînîp. ; Cînd, iată : împăratuh vecin veni videan, : • .,' / v V cîntîhd, eu ochiul urii âcoperiţ' călare,: . . . ^ \ , ! şi-n timp: ce şfatul ţâriij chemat, era^n divan; . >' _; şi numai orizontul stă paznic la hotăr^, ajunse lingă rege şi-l mîngiîe pe- trunpKi ^ ; •. , j rănind frun^şu-i; ager cil sabie ,şi pară: v ; : •/ - v - Curtenii: se-ndoirâ, bărboşi,; într-fun genunchi, ';' * ; ' lar^^oştite ^răme;şe ha^ ;V.Vţ - \r,: c ,Âtuncv ^ zeci vde ăhî ■ - ; y în crengi, şi: dintr^odată rostogolind^o-fi sparţii,. monarhul ^ ihtoarsey de sus, către duşmani, ^ • cu frunzele mîniei izbind' în ponstelaţii, • . . ■ şi-ntdomăi ca un c lopo t d e aUr îh văpăi > y • yy ^ ■ ă cărui limbă clară âtă-n; dangăt' nemişcată,,1 v v ■ ' • h:' i-t ' -RQCV-.- simţind cum ard sub ramuri de jar supuşii săi în purpura regală ce flutura prădată, se prăbuşi pe codri, pe şesuri .şi pe văi ca o cenuşă caldă, uşoară şi perlată. 1945, 1957 NUNTA • Jntr-un amurg cu pulbere mărunta pe cînd: visa amarul ei sărut, un sol călare îl pofti la nuntă ; ^ vorbind de-un mire nou, necunoscut. Atunci, ca' şă-şi arate tuturora gîndu-mbrâoat, în negru pînă sus, Rolf coborî dintre păduri, la ora cînd se iveşte luna la apus. (La ora asta se-ntîlneau, odată, . sub pini de mare, arşi de suferinţi, muşcînd amar în gu£â sărutată o ură ,grea, iscâtă-ntre părinţi.) ; Intră-n castel, lâsînd afară vîntul şi ;marea-n giuvaiere virieţii. ^ Cum nici un paj nu-i aştepta vestmîntul, Rolf o porni pe treptele pustii.. Ce linişte adîrică, "nefirească ! Ce ziduri groase ! Ce cuminţi nuntaşi ! Nici muzică, nici larmă omenească, n-acoperiră propriii săi paşi. Unde-or fi tinerii fără sfială ? Poate că-ascunşi într-un ungher ales aşteaptă clipa rară, nupţială, şoptind viclene vorbe cu-nţeles ? Ori poate-aşteaptă oaspetele mare, amantul părăsit, nuntaşul trist ?' / ,Rolf mingîie cu drag şi nerăbdare minerul săbiei, de ametisr Trecu îngîndurat prin ganguri sumbre, privi afară, coborî pe, scări, pîndind vibrarea focului sub umbre, şi torţele sub fum de luminări. Şi iată : -n sala turnului, reci stane, bărbaţi, cu săbii suple, taciturni., -vegheau un catafalc între coroane, scăldat în raza aştrilor nocturni. — „Bine-ai venit la nunta fiicei mele“, grăi un glas înnăbuşiţ, molcum. „Dacă i-am dat vreodată sfaturi rele,' cuvine-se să mi le-ndrept acum. De ce v-aţi întâlnit pe-ascuns, sub pini, necutezînd făţiş să-mi intri-n casă,? De astăzi nu mai vreau să fim străini, şi te-am poftit ca să ţi-o dau mireasă^. Rolf îi privi pe rînd, pe îndelete. Ce feţe crunte de nuntaşi ursuzi ! Ce mîini cumplite,* tremurînd ca bete de-un foc adeverit în ochii cruzi ! Ca la un semn ascuns, ei se sculară, " şi umbrele căzură pe sicriu. (Aşa cădeau, cîndya, sub luna clară, penumbre reci ciracul argintiu - , pe gura ei fierbinte şi amară.) ' Rolf se gîndi : Curînd apune' luna. E timpul s-o ridic de printre Rini, s-o port, pe braţe ca întotdeauna, şt marea să răsune din tulpini... 61 /Brusc', marea răsună pe sub fereastră./ Rolf trase sabia încet, grăind.: . ; „Sinţ bucuros de bunătăţea .voastră-şi abia aştept să mă ,vedeţi’ nuntind: Dar ura grea,, cumplită noastră-zestre, de-ăcuma nu y a trece la urmaşi.; Închideţi porţi: şi' ţintuiţi ferestre în; noaptea asţa toţi sîntem:. nuntaşr^' Apei, că dansatorul cu renume // l/V pe schimbă partenerele în joc/ .; spre pare toate se-mbulzesc anume ■ împinse' de ursită şi noroc, ■ ‘ ' Rolf ii primi pe rînd în vîrful lămpi, ,lăsîndu-i plini de ;sînge şi ,gălbui. ' Tăişul, ca up fulger- plin de game,-i ■.. înfăşu^^ lui-. . ... Deasupra lor," semeţ, stăpânul eaşek/ veghea ia căpătâiul preafrumoasei.; *• „ Rplf îh cruţă. Luînd în braţe moartă, fugi ,cu :ea în turn,şi-nchise poarta:: Apoi, la piepţ cu sf înta\ lui: comoară, • ieşi deasupra strâluciţei mări, 1 ■ prietena ce-n fiecare seară ..’ cu spuma-i Tă(^i%av de.sărutări, ; şi care, şcînteiud; dîngiuvaiere,/; acuma-1 atrăgea cu hbi tulpini. - . Rolf.sp *gîndi -i^e^tranie tăcere, i ‘ E timpul şă ne .ducem, între pini... . : Apoi sări in marea spumegată. ,/.-•< -îmbrăţişînd- ■* ' A •; . v-y ,,'62; , STRAJA ZADARNICĂ Arcaşul şi , olteanul-şi; fecibral ' . ' - / păzesc pe castelan care Ie-a spus;: < ~: ^ — Să nu lăsaţi nici; timbra, nici piciorul, nici aripa juhgâ' pînă sus... •*.; ,..- : : - Arcaştde din^ m^giiiea cetăţii, ■ ‘ . zadarnic dai ocol, singurătăţii! •'. ; ; . ; Pşţeânule cu sabieîn teacă, U.. . , zadarnic nu; laşi umbrelesă treacă ! FeCiorule^ ; 'V \y zadarnic arizi uleiul privegherii j /,, V Zadarnic staţi de strajă zi şi noapte-:. - . nu trece umbră, pu răsuhăr şpapte, , . / nu umblăm dup, nici . pasăre, nici om* ‘nici frunza nu şe clatină în pom: ' : Dar. ceea ce vvoî ,^u* Iă^ţi/‘să.-mtrieV^';' . ş-a cuipăriţ în, inimă şiTn vinţre - > ' şi^acolo, 'ascuţind: un mare • zimţ, : v îşi: tăinuie prezenţa şiib preşimţ.. ; , / De-acdea* ridipaţi-vă^ pe ■ pmguri;< că să vedeţi acuma lămurit; / ' . : cum fîlfîie luminile oa steaguri . ^ -pe cel păzit' de. voiy eărera murit.; : \ :: ‘ OMUL CU COMPASUL Am zgîriat aseară pe nisip formula unei alte ordini, care conţine-al lucrurilor tainic chip, cel fără de ruină şi mişcare. Aici, acest inel în oare-ncerc şă prind rotirea stelelor în spaţiu : medalie de foc şi magic Cerc, lui însuşi hrană crudă şi nesaţiu. Iar dincolo,-ca simbol înţelept, un cort de raze cu foiţa clară : Triunghiul către cane mă îndrept ' la dangătele bronzului de seară. Nimic im, socoteam a fi străin de-aceste prea statornice tipare : nici amfora .corolelor de crin, niqi fulgerul cristalelor amare. N ' Mereu, ca. instrumentul de suflat, cu cîntec se Vor umple, căci făptura, îşi pipăie conturul terminat abia adeverindu-le măsura. Aşa credeam. Sub stelele tîrzii, culcîndu-mâ, strîhgeam pe lingă mine compasul, inginer de armonii şi cocostîrc al zborurilor line. ■Ah ! cîte veacuri scăpătă-ntr-un ceas cînd somnul dulce-i frate cu minciuna; Din formele de-aseară n-a rămas întreagă şi curată vai ! nici una. Cu ce călduri de iad şi negre ploi • veniră astăzi zorile pe lume ? Enorme bălării cu frunze moi foşnesc pe ţărm, ca mările în spume. Tulpini diforme, zgîrciuri pe nisip răniră idealul receptacol şi ruinară' transparentul chip căruia eu i-am fost umil oraicoL , , O, mare-n spasmuri, cu zvicniri adinei, de ce-ai întors genunile fertile ? In loc să cînte sarea, sus pe stînci aud foind insecte şi reptile. -Pieziş e merşul astrelor pe grind, iar datina stihiilor surpată, de Cînd un şoarece muri umbrind cu stînvu-i putred cercul fără pată. , Cu scrum şi rumeguş de furnicar -vk veţi hrăni, voi — frunze libertine, cedaţi dat uitării^aiilicul tipar şi aria nervurilor divine î Iar vouă, zburătoare-n stol şi pilc, ştiută vi-i de-a pururea, dar spartă bătaia aripilor, grea de tîlc, prin care orice zbor devine arţă ! .Vai ! steaua asta merge spre amurg... Cristalele s-au spart şi sîngerează. •Si.mii de ape lîncede se scurg mînjind coroana fluviilor), trează. Ci-n mijlocul declinului lumesc eu stau şi-aştept, cu sfiiciune, ceasul, lcînd putrezi-vor florile ce cresc ca broaşte care-mi tulbură compasul. Atunci, lovind cu vîrfulin nisip, -aceleaşi semne vor luci în soare, păstrind în forma lor eternul chip -al lucrurilor lumii trecătoare, 1947,1958 vi 1 -ZVon est aliud îoqui t'uum quam videre u\,‘, " - ^ = tuumT cum nbn ăiffemnt reaUter in te rf: , \qui es simplicitas absolu^ 7\7 ;Y \/Y yS>y \ 7' ’ v 7 ; • .y ’ ,7y NlCOUAUS cusanus,.. Urzeli de apă cubelşug-de peşte-, ; \ t furţurii ^'şf tuypămînt . ‘ V. ■ ' 7/ Un ochi închis în sine ne priveşte 7.7 ; • " ; dîm veat asupra noastră pironit. ? w Acela ce gîhdeşte îndărătui 71'- ■: ( acestui iris tremurai; verzui; * 7 cuprinderii jos oceanul ca omătul ,: : : ;v cu peşterile şi gheţarii lui;- 7.7. • 7 V 7 v. 7 \Din uraâşarţ sferă vizuală; y 7;;7 " > • 7.; 7 "7 • : ;. afară niciodată pu; ieşim. .. y: ' • .y\,.f ,.yY. •, 7 .l ’ '' >7 Ne Ved bă-ntr-uri glob. de smoală * fin care ne aprindem şi iubim. * r 7 Crnd âi$em; vede fliacără temută ; ;' ;7 > cînd vede jar, rie, stingem liniştit, \ . , \ căci dintr'^ată, ochiul se strămută ^ ^ la alte flăcări. care-au; izbucnit: \ . , ! ;0;.gene 7fără-pace, pppulate : 7 7 - •de în propria-i :orbită-n Infiniţi'7 ; ; V ‘ r, 1 1 / '7777* Qît timp le vede; "efe se dezvoltă': - ‘ * \ / 1 , sublim caliciu, riguroş gîhdit. Acela care7yede ce; gîndeşte ; f - ,7 7Y.7 y . ,pe toate: le\priveşte rîn<3 pe'rînd 1 - . v y i(; '> nc^acjfl;piiţred, lemnul ’câreycr^şte , 7 ■ ; şi'mugur,hi ce va r6divcurîxid: J , t. t^ _ 5 r , ! Pescar sem^ţ, cu undiţă vicleană,; . / ■ , '* v ^ 'V; . /? ! •:/■ ■ ,'.A . v'--.y -V ' • Sţăpîrie, eu cmtOT aecontenit , :îa rîulfulgera^ ■. , ;--'vDair'''â%-iâ:^m3il •verde'' âlrmmunii,v.:-(^: ••":■> din ce in ce; gîrbpv.:vin ; f /şi-aşteptl^ -Tunil ,y ‘, sâ; ser strâmute Gehiul tău. diyîm. • y';, ' ; m?;, mk J.* ; grfiCa îmi plaiee Hinftre seimeni treptei să mă retrag: . în infinitul mare o arie sâ trag,, f să ştiu un loc; de umbră cu trepied şi trepte în pare şapte tineri în togă să" mnăştepte. 1 -Un - clopoţel s-anunţe pe gaugurii. reci, pe dale* sosirea mea ghicită din zgomot; de sandale- , . .Cu magica formulă',şi, Gabalişţic se^^ 1 , ■* >să-nconjur! sanctuarul secret şi -sărld^emny .V-Iar din pleiada arsă lauhţrîc de moSieie v] s-aleg pe ee/1-mai • vpeâmc,;. şţ să-i pretind ,tâ cbr e Apoi, cu pţetatey Integru şifanatici \ să iau vestmântul- hipriatiiC,.;--y'V şi numai^ npîvS^atingem .adîîipâ; l^upim. că su|letu-i, ea^z&i,f^ eă rasuflarea-i/pură se strecură prin om ea vântul dimineţii frecînd din pom în ppmyv că ne aprindem viaţa timidă sau semeaţă cu semeţii sau temeri venind din -altă viaţăr că a căzut în corpul de lut ca-ntr-un mormînt în oare ispăşeşte un aspru legămînt, că viaţa e pedeapsă, iar trupul închisoare. Şi numai noi, în cercul extaticului soare, s-alegem traiul simplu şi sacerdoţiul pur ..curaţitor ca bâia-ntr-run golf vibrînd de-azurC Căci pentru toată fapta e plată şi răsplată. O, fericirea celor iniţiaţi e dată !: Iar noi 6 vom cunoaşte în ceasul fără nume alăturea de zeii puternici în eter, cînd îocul va cuprinde această tristă lume desăvîrşind tăcerea supremului mister. 1947 _ SINGURĂTATE De cîtva timp, mereu măi trist, mă zvînt de recile sudori ale credinţei. Dar mi-amintesc un ev de abur sfînt ’ cînd se umflau stihiile fiinţei : cînd braţele acestea de fecior le ridicam spre boltă la solstiţii ca să primesc al lunii alb ulcior cii vin bătrîn de mistice perdiţii ; cînd zorii-i aşteptam pe culmi de munţi - 68 şi-i anunţam apoi peste coline ca să pornim îndelungate nunţi în ritmica mareelor feline ; cînd ca-ntr-un preistoric calendar în care sărbătorile abundă citeam în crugul discului "solar -schimbarea vremii, cumpăna profundă ; cînd nu intram în casă ţîlhărit, nici lingura n-o ridicam la gură decît ştiind că totul e un rit oficiat, cu pompă în natură, , Cu "ochii ageri de navigator priveam talazul spumegat sub rostru şi tălmăceam din graiul lui Alcor ,cîntarea lumii noi şi stihul nostru. Odinioară, zîmbetu-n obraz era sigiliu şi hieroglifă. Iar moartea se vestea pe la amizy sub chipul unei raze în trdglifă. Acuma însă-n scorbura de urs misterele şi^au încâlcit aripa. Vai 1 simt că nu iubesc în timpul scurs nici veşnicia lumilor, nici clipa. Cînd focul- arde, pară sună-n gol. Ulciorul lunii deşertat pe sfert e. Zadarnic scurm în scrum şi vreau să scol din vatră salamandrele inerite. Mireasma limbii, roasă de/incest, şi-a ars virtutea magică şi densă. Ah ! unde-i timpul cald cînd orice gest era îmbrăţişare sau ofensă ? Azi soarele minunilor s-a stins.. Iar armonia muzicii; de sfere cu strune rupte-ntinde-n necuprins o plasă uriaşă de tăcere. 1947 .MONOLOG Există ape Sacre ce^şi aduna ; ^ ; 5 numai iii mine. fluxul mohorit văpăi ce pentru alţii ard in luiiă; splendori împodobite •eu*. vurît. Aşa sînt sărutările primite, - ; ^ oandorile fîOhimbate an de an, / — stafii pe care timpul le trimite., prin amintirile lui; Don Juân. ’ Ca sa’ le ăpăr vraja, Ie închid ; în labirintul spaimelor:din mine ; ■ în care sufletul, ea uii; lichid; • ia forma trupului care-I conţine.. Aşa : e. buctiria fără spor’ • pe care-am cheltuit-o cu risipă' în şoaptă mincinoasă : Te ador.../. în veşnicia patimei de-o clipă. Ca sâ-i îngrop tăciunele, m-ascund sub zeci.'de măşti1 şi: dănţuieşc cav pe malul unui rîii orbit pe prund de vînăţul abis ăl înălţimii. - *: Aşa'''Sînt'; îndoiala^ îţi l credinţă,, virtutea: imii, straniul ' păcat , ' al . binelui, surîsu-n suferinţă. ^.şî■■'■giEas-- , Ca să le las adine şa se dezlege Ca firul Verde^âb fierei, de nectar,/ din nepăsare, mi-am făcut' o“ lege şi tron măreţ din^plaiul" solitar: , ; Aşa sînt prieteniile' pierdute, ' ’ lumini pevpare^n văii le fugăreşti, >. ^ , pe care noaptea; ne-rlcetâţ le-asmute.. • ' din praguri 'de chilii călugăreşti. Ca să le iiit, îmi. fac privirea pupă r > ' si beau; cucuta spumei din, nisip 4v,!.: 1 t ,• şi-m timp ce gongul mării yasi 'm^astupa * :.. ,'r •' înfig- în: carne- unghiaişi ţip .(y-y;'v: >. ‘v -.' •( ;> Ah ! vino;tUy miracol; samă scuturi Lr; ; .y ; v Sint pom' eu rod- ascuns pe cîmpul gol. : _. c*. ,y / -Bolesc vîn propnile-mi; început V y;, - - r y‘ .ca vinturile^l^ /• ' ; ■’l '\•' • Vai !. toate se of eră , • / .. -* / ■*: .. din mine însumi- că nişte fîhtîni. Dar zeul ’beaLnu^şţie qe-mii^pip şi nici chiar eu mu ştiu , c^yamin, Mini, ;r; /. ■ nici- pasul meu spre/de făriin^ ;y , : V ; Şi stau, aşa, cayn, peşteră:, retras v ! ‘ // • • ’ ’ \ yy :îh. mine ^ Orfeu pe-o treaptă- - unui univers lipsit de glas.' ■ \ \ v ,; ^ y / ' /, ' " . ” '• . ' " < ' ? Î947 ' V - ^ PRELUDIU DE TOBĂ LA UN fflARŞ EROIC t ' / ' - Pe-a morţilor faţă \ . . ; —. /;<•.*/ : (; / văzui;y y ,/' 'y >' un aer. angelic de gheaţă, , ... /;// -!‘^;-'d-';#ăşcă d£ aur verzui. *' / Şi-am zis : Ah, de uiide-i luat omătul făpturii, rotundei, acest luminos aluat ? Voi, tineri căzuţi pentru ţară l o rază sprinţară v-a pus pe frunte un nimb de nespus, inelul pe alba figurăJ 5 pe gură un zîmbet închis, şi-n ochi — o lumină de vis. Ce aripi pe fruntea pleşuvă, ce rude cu lacrimi şi mosc vă caută şi nu vă cunosc? Acum înfloriţi în yăduh o nouă, adîncă mireasmă, un duh nefiresc, de fantasmă. Voi, simpli eroi ignoranţi, acum ,aţi aflat dezlegare, amanţi ai luminii fugare ! Prin voi am aflat frumuseţe acestui pămînt fulgerat, curat şi-nnălbiţ de tristeţe. Prin voi am aflat libertate acestui pămînt toropit, de roade bogate, robit. Această adîncă tăcere 72 aprdnsă-mprejur ca un foc suspine nu cere deloc. In humă ea stă că-n azururi in propriul său element : destinul — de-a pururi prezent. O, Patria toate le are — viaţă şi moarte — în veci ca stări nucleare şi reci. 1947 BALADA SCHIMBULUI ÎN NATURA Aşa precum ne spune Herodot — pe vremuri, vase iuţi cartagineze lăsau în zare porturi şi faleze; şi străbătîrid cu pînzele-nălţate coloanele lui Hercule, bălţate, tăiau o mare ritmică în bot. în soare, tactul vîslelor egale făcea din ele lebede regale conduse de Un Argus solitar. Iar noaptea, cînd sclipeau pe punte focuri, păreau moluşte dornice de jocuri, ce-ascund Ia subţiori mărgăritar. 73 De pătrh ^ pe boltă., ă stelelor mirifică recoltă.. , V , , 1 liOpetile zvîCnetău necontenit. Iar cînd ieşea dia ape aurora* d . ;; corăbiile’ iuţi loveau cu prora .tin ţărm pieniuţ în dune,, ostenit. .Atunci,', pe, punţi întinse, făîră .număr, bărbaţii coborau, purtind pe umăr, v;-ea nişte urne tragice eu şcrum, V. trapezurl strălucind în fel şi, chipuri. . le depuneau liturgic |n uisipuiv .. -se retrăgeau şi anunţau cu furrr. ; Erau acolo : animale, , rodii, .?*. J n^adernuii, sipo;ase ,de s»ub veidii. custodii, pocale, scuturi,' tunici; verzi cu fir, orez roman în vase /Oglinzi şi scolopendre cu antene,, ,; sandale, săbii, hasturide safir. Apoi; ca la ■ Un senin, cu alte urne vin şiruri, ordonate, tacitu'rne,. r * veneau locUitdrn1 din ţinut, /' v -şi-apreciind din ocfifăcel tezaur, puneau alături bulgări mari de aur : .. şi dispăreau cu pasul reţinut. UmŞihgUr: zeu ^^ .(^^oma '1 ^ şi; conţinea |n cprzi euifbnid r - V . de hă vi, Cortegii, fumuri şî splendori. , Cu scuţ de flăcări, zilnic,’ între sfere, el ocrptea ]^-db^ , ■ aceste rituri săcre şî candori; ^f Tîrziu,' spre. seară,. .cînd ‘ metalul nobil aVdea-n cabine umede*. iar robii-1. ; , simţeâii in fundur calei că un duh, . ’ din lebede ce vor din ţăim să muşte;, corăbiile deveneau moluşte C■ şr-şi; rusuceau catargul în , văzduh.; m (^loari^ bglţate .. '' ; v lăsau să treacă pînzele-nălţate. " ^ Şi, patru nopţi, tăind- talazu-n bot, -% • s^prppiau de portUri şl faleze ’V , / corăbiile iuţi cartagineze;' . • ; / ■ / aşa precum ne spune Herodot. ’• V ‘:;N ;- ; - ■ ?' y V ' ;'y ; v .: BALADA: CELOR TREI PUNCTE DE VEDERE ; Odată-ntr-o noapte* brăzdată de ploi : " cu fulgere slabe şi nare,; ^ : ’ trei umbre: treceau* prin câmpiile moi, "; umblau:înţrebîncf, cu mirare * . .y‘ ■■ -; :-C ■1 : Oe ţară străină, ce prag de'.pristal;, răsuna ,acolo;departe ? • " •. * 1 v ,! Sînţ codri-n delirsău alai,nupţial ? ^ Vestesc-bubu^^ *v; " ., —^ Un templu.; albastru' se umple' de, dans*, , ; strigă cu uimire^.o umbră. < ; ; . Zăresc al fecioarelor,ritmic balans: pe vîrftiri, ieşind din ‘penlHnbră. ,; ; • Acesta' e semnul plăcerii dîntîî; ^ ; . , 1 Rămîrieţi, eu intruy în hbră,.;:° " .-V ’ Şbun^t;%p^^ aripi; lecălcîi, '* sui spre^mişcarea sonoră. ; /. • " -.H- Un zid' de cetate se surpă sub moriţb : răspunse-ncruritată a doua.: : ’ . ; Aud zăngănitul de săbii la porţi; văd sînge pe scuturi, ca rouă. Acesta e imriUl puterii' de; azi. Adio, eu caut o armă... Şi umbra, ca fiara gonită-ntre brazi, intră în sălbatica larmă. ' \ — Nici temple, nici ziduri cu dansuri şi oşti, gîndi fără glas ceealaltă. Ferice cind scapi din greşeli şi cunoşti cohorta de îngeri înaltă. Acesta e rodul eternului trunchi, judeţul de chin şi extaze,.. . Şi umbra, plîngînd, s-aruncă în genunchi, pieri în mocirlă şi raze... ■ Tîrziu, cînd ieşiră recoltele vechi de astre pe bolta senină, se prrealimpezi pentru ochi şi urechi vîrtejul de zvon şi lumină. Un golf scufundat sub,fruntarii de stînci păstra inc-un abur de noapte, iar fulgerul mării-prin apele^âdînci stîrnea cureubeie şi şoapte. ' . Părea în lumină un prag de cristal, o, oaste cu coifuri deşarte, s-au poate un codru-n delir nupţial vestind bucurie şi moarte. 1947 ' , FUNERALIILE LUI DEMETRÎOS Piu tare ne spune jalnica poveste. Murind Derrietrâos în Kersonez, un sol cernit aduse trista veste. Iar Ântigonos, cunbscînd aceste, porni Cu .flota din Pelpponez. Oprind lîrigă Ciclade, într-6 seară, el strămută pe vasul amiral pe-un tron înalt, împodobit eu pară, strălucitoarea urnă funerara săpată-n aur cu motiv spiral. Aşa, plutind în liniştea nocturnă, convoiul lin se oglindea-n zenit. Iar din cetăţi, solie taciturnă urca pe punte depUnînd pe urnă cproanele şi plînsul cuvenit. Şi dimineaţa, cînd în clara zare ieşea din ape stînca la Corint şi cînd într-o măruntă irizare . limanul grec sclipea, în depărtare ca lin mormînt cu buze de argint, efebi cu coif înalt şi faţa pală păzeau în soare urna, sub catarg, înfăşurată~n purpura regala. Iar vîntul completa funebra gală umflînd sălbatic pînzele din larg. Şi Xenofantos, flautist de. seamă, cînta la provă, preamărind pe zei, cîntare de durere şi de teamă. Iar yîslele cu. Virful de aramă duceau în mare tînguirea ei. 77 Căci lqviturile cădeau în valuri . , * in^ritmulgrav al imnulur ^ ' dar valurile suspinînd lâ malur i -" loveau nostalgic ^ marile .chimvaluri . = > ^ ^Vdbrînd, de-un ^sunet orfie;. uadulosr ^ i 7 V-Ţ*". :Zelf a mării se-ntrecea-cu focul . . y v : 1 . / purţînd acest eroumacedonean; ‘ • ' 1-v^p^e,linişteavîn c-are-şi aflădşcuL - V = 4; bumbi, în alai. - super băle hamuri de flăcări, pe cai. V : Văpaia ţîşrîea din căldâri şi din zale, - , * din .stînci -şi vulcani: cu bogat zăcâmmt r " ' ăl' căror cuptor cu comori: minerale ; y o umbră, de foc: arunca pe pămînt. ■■■v; ’ Nisipulmărunt ăl acestui pustiu • y; '' . în ultimul fir era roşu şi viu, * • j - .Prin gropi luminoase ca-n mistice racle spldaţii muriseră, linşi de văpăi, .■ \ alături de suliţe roşii că facle v A j ce pînă tir ziu privegheau peşte văi*;. . iar alţii, muşcaţi de cumplite arsuri; / .; - v eăzuseră-n/ corturi subţiri, în trăsuri, ' ; Cu coiful în mîiiă, cu apa visată;. :' . • ■ * el siumegura^ abia. . /■./; ^ Soldaţii strigau 'în tăcerăa lăsata' :, , , ; ; Copiilor noştri o ducem, dar.-bea. / ' Şi dacă-i vcm pierde prirî locuri pustii,-■>— ' t* , voiul face acasă mai mîndri „copii.!. - / Aşa; ridicaţ de pe 'şeayîn vă^uhtrîiyy . ' părea în văpaie Un zeu torturat r *; * scăpîrîd:vdmtr-o' tufimă' informa* de duhuri. •* ; ■ * în mîriă cu apă $i 'coiful- furat.* \\v ; -■//-‘Dar el sq. întoarse deodată, şi-apoi ;/comoara din coif le-d dadă înapoi. . ^ .* Atpnci, călăreţii strigară în cete^ ^ * şi stînci licărind repetară : — De-acum noi nu mai cunoaştem nici foame, nici sete şi nici. oboseala de, luptă sau drum. Şi du-ne, Stăpîrie, de-acum unde. vrei : cu tine noi nu sîntem oameni, ci zei ! 1948 BALADA ÎNTREBÂRli LUI PARSIFAL Cîndva, într-o cîmpie legendară, un vechi castel de bronz tînjea sub prav. Durerea-1 bîntuiâ ca o fanfara pe dinăuntru, şi pe dinafară, căci Regele Pescar era bolnav. Pecinginea se lăfăia-n donjoane. Puia şopîrle purpura-n postav. Ogivele cădeau peste balcoane, şi pragurile licăreau broboane, căci Regele Pescar era bolnav. Osînda lui plutea peste ogoare. Parfumul ierbii, mai demult suav, rotea-n văzduh vîntejuri de duhoare. Nici pasăre nu se iubea, nici floare, căci Regele Pescar era bolnav. Pe boltă izvorau într-una semne din pensula unui cumplit zugrav. Şi fosforul clipea din ochi pe lemne, •şi apeţe, sleind, ,stagnau solemne/ 80 şi Regele Pescar era, bolnav.' v Pădurile^scbelete care ţipă, văzduhul tras; prin tină oa uri sclav,’ şi streşinile toate-ntr-o aripă, cîritîfid sub vîntul gâlbeii, a risipa, şi1 Regele Pescar mereu bolnavJ Veneau din patru vînturi cavalerii să-nţrebelpe monarlţ de Graalul'SfJnt.' Dâr toţi intrînd în; cameră durerii^ grăiau cuvmtuL blînd, al mihgîierii, \ uitau să spună celălalt cuvînt. Jar Regele se-m,bolnăvea mâi tare. Ştrăjerii-n turn strigau de patru ori. A doua zi, sub proaspete; lăstare^ ■. erau găsiţi zăeînd, fâra suflare, frumoşii cavaleri rătăcitori. . Doar Parşifai, uitîrid. ce se cuvine,-11: întrebă pe regele-n delir / care tîiijea de zece ani măi bine de dorul întrebării ce nu vine - 'Massirey iţhdjM ^ potir ?...,, . Atunci, deodată,; codrii înfrunziră, cetăţile ţîşniră diii 'horei,;/ ; , V / ; . şi apele albastre: năvăliră '' . juc2ndu-şi spumegarea, ca p liră : . ■ pe care umbla degeţe/de ^ploi. r Iar Regele, sărind din aşternuturi; , -privea uimit în aerul verzui, ;; / cum Jidlde noi rodeau în vechi ţinuturi şi flori şi păsări, bete de săruturi, v i cîntâu Jiturgic:vînvierea lui; ^ ,!r 1548 SF. GHEORGHE CEL FALS Acum vreo cîţiva secoli, intr-o seară, trimisul diavolului pe pămîrit intra-ntivun, schit de maici, sub frunza rară, purtînd la glezna vînătă de ceară veriga unui cinic legămînt. Căci se afla acolo-n mînăstire Cecilia, fecioara fără preţ, , , călugăriţă albă şi subţire, cea pentru Domnul plină de iubire, iar pentru- lume plină de dispreţ. (—Heruvi cu săbii arse de ulei, duraţi un zid de pază-n jurul ei !) Iar diavolul, trecînd prin groase ziduri, venea-n chilie ca un ins frumos cu ochii verzi, cu gura fără riduri, ţinînd .în mîha-ntinsă două bliduri pline cu viii câ sîngele spumos. Dar ea, fugind mereu de arătare, cădea-n genunchi sub candela cu mir rugîndu-se acelui sfînt călare ce rupe-ale balaurului' gheare, in platoşă-mbrăcat - şi-n mohair. ■' (— Serafi ou săbii de răşini fierbinţi, chemaţi în jurul ei sobor de sfinţi !) Dar diavolul şiret, băgînd de seamă, intra-n icoana plină de scîntei, lovea balaurul cu solzi de-aramă şi cobora ,cu suliţa din ramă făcînd un semn cu mir pe fruntea ei. Atunci, cuprinşi de-un foc făfă suflare, ardeau în flăcări: nalte ca de vis, iar faţa ei de-o limpede paloare îşi înclina corola ca o floarte la vîntul unui mistic paradis. (— Arhangheli, stingeţi paloşul de jar ! De^âcuma- totul este în zadar.) în zori, păcatul s-aprindea-n chilie ; dar noaptea, ca o stea căzută-n văi, ei luminau cu grea melancolie . un lac cu lintiţă portocalie bogat, pe ţărmuri reci, în cucuvăi! Şi, sălcii mari, de duhuri cercetate, şi valuri de argint, şi roşii peşti plîngeau amar în margini de cetate surîsul ei muşcat de voluptate sub zodii fermecate, diavoleşti. Dar diavolul, întors de către undă, rupea .veriga, o zvîrlea-napoi şi. se lega cu altă za rotundă, robit de sărutarea ei profundă, jurîndu-se; pe ceasul de apoi. (— O, ţine minte, suflete pustiu, că niciodată nu e prea tîrziu !) Spre ziuă, cînd pe mal îl prinse somnul, heruvi cu săbii arse de ulei pe fată o luară-n Iac, la Domnul, şi peşti cu ranguri, păstrăvul şi. somnul, aleseră de strajă-n jurul ei. De-aţunci, mereu, în fiecare seară, trimisul diavolului pe pămînt , se plimbă singur pe sub- frunza rară, purtînd la glezna vînătă de ceară veriga unui mare legămînt. 1948 î 83 ULISSE Tu, cel ce ca Ulisse vii acasă, ajuns pe prag, priveşte-o clipă-n sus : .. Apollo te mai ţine-n marea-i plasă, ca pe^un vînat captiv, dar nesupus. Ce ochi cumplit ! Te-a urmărit pe ? ape, şi te-a văzut tinzîrid spre-acesţ liman acelaşi braţ ce-a izbutit să scape de dulci îmbrăţişări şi de duşman.' Cu lănci de foc ţi-a măsurat în lume distanţa dintre inimă şi lut. Acuma stă deasupra ta, anume, ca peste-o urnă care s-a umplut. Mereu a fost alăturea de stine. Cu flacăra te-a bîntuit merieu. Azi simţi pe dinăuntru-n scrumuri line căzînd substanţa sufletului tău. Din ape,, din nisipul, sur, din, aer şi din otrava palizilor crini, pe umeri ţi s-a tors, ca dintr-un caier, spinoasă,- o povară de lumini. Ci Penelopa şi^a. făcut complice .. absenţa lui, şi astfel izbuti , cu-aceeaşi mînă harnică să strice tot ce-a urzit, de teamă, peste zi. De-aceSa, îîti Jignisttb stilpii porţii nici pâra, nici funinginile ei.: N-auzi ctim şe aruncă singuri Sorţii ideâsuprâHaCş^ ?... 1951; . V : : întotdeauna Ca luna* prin umbroasele frunzare^ ţe~ai* strecuratîn viaţa mea,discret. ' Ţi-aud încă mişcarea, şi regret ' " 3 eă-n loc să te cuprind, mi se; nawe. ; în iarba udă, pasul tău încet stîrneă din;}rp:uâv^^ iaf- zîmbetul, adulmecat de frâne, '* : • picta eu aur ‘^fripzefe-n^ îăget., ^ ^ - Acum S^air stins şi pasul şi ecoUL Spre umbra und^ oul, azi numai paşii nopţii se retrag. Dar tu-mi' apari şi^cum>: ca-ntotdeauna, în licăriil măpmt cti care luna V ; tiveşte zvonul frunzelor de fâg. ^; : SQNETUL AMINTIBII FĂRĂ GLAS De cîte ori întreb, mi şe răşpunde.J> Din ;fiinduri de- oceane, ^solitari,; , ..: < ş-aude-un sunet de mărgăritar prin palide cutremure de unde. t De -/ce, atunci,mu;/regăsesc^ niciunde cuvîiitul, fraged; clppotuj de har 3: , Prin ce stihii cutreieră hoiriar ? % * îri ce. abisuri tainice ş-ascunde ? Ce - plai înbhide marmora cea bece pe care-ngenunchez şi mă prostern ? O, praguri ale-aducerii aminte ! • ‘ Azi ştiu că numai dragostea vă trece, asemenea intrării învIn£erhv;.; 1952 • : 'tt,- - r > ; 7 ; IN MEMORIAM ;; ; r ,■ V ' , Lui Radu Stanca Adeseori eu trec printre morminte şir mă gindesc Ia voi, prieteni morţi. Amarări amintirea, :$hd o porţi pe' faţă, ca o lacrimă fierbinte. • / / 89 Cu umbre vagi se mişcă scunde porţi. O creangă ce se clatină mă minte. Surîsul vostru-mi stăruie în minte ca scos din apa nemişcatei morţi. Atunci culeg ţărîna, rup o floare,, atent la pas, la şoaptă, :1a suflare ; ci toate-ri juru-mi sînt un cîntec mut. Din zările ce pîlpîie albastre desprind lumina chipurilor voastre asemeni paradisului' pierdut. 1954 SĂRUTUL Ca frunza ce se lasă pe izvor îţi tulbur sufletul c^-o sărutare, şi gura ta, sorbiridu-mă, tresare cu valuri care nu "mai ştiu ce von. Nici focul nu cutremură mai tare; nici vîntul hu îmbată mai uşor. Primeşti pe umeri un frunziş sonor care se scutură dintr-o. cîntare. De ;ce suspini ? Ce nour te pătrunde ? Pe frumuseţea ta ca, peste unde • se lasă leneş un umbros vestmînt. * 90 Ah ! frunza mea se face, scnum pe gură... Dar, putrezind, sălbatica nervură ' îşi zgîrie profilul în pămînt. 1954 OVIDIU LA TOMIS Aici. e locul meu, aici e bine. Cînd nu mai am acasă ce să sper, aici găsesc ţarină,-: apă, cer : aici penaţii Romei sînt cu mine. Pe-această limbă de pămînt şi ger spre care valul ca un şarpe vine citesc pe boltă .litere divine, dar îndurare nimănui nu cer. Zadamic^ spumegi, veninoasă mare, din valurile-ţi negre şi amare ! Eu stau nebiruit în faţa ta. Şi mii de ani, în zarea arămie, poeţi însinguraţi asemeni mie sfidîndu-te cu lira vor cinta. 1954 ’ : ^ :UNÎVERSALIŞ. O, Verius palidănl azururi* du-mă pe plaiuri largi cu licării^ bobăt sa simt în jur luceferii cum bat:’ ca inimi de noroi ce ;se consumă. Stăpîn pe-al zorilor descălecat* să văd pe-un aspru ă^eniut de^ b^ pămîntul în văpăi şi maţea-ri spumă ca nişte miri ce-mpart acelaşi pat.; Jur împrejur, doniete cu tinere 'Ş&uturiV.de zăpadă ^ . să răscolească blîridul lor extaz ; iar.; vămile, asemeni unor lire, , să prindăin corzi şi, orfic, să"resfire > şunsul ce le joacă pe obraz. 194* ; J-.:........................r::V"™ APOLLO ÎMBRAŢIŞIND'PE DAFNE ; PRESCHIMBATA ÎN :LAUR : Q,:iDăfne, uhde e văpaia ta ?;, : Vr vin-locuLeimă .bate-Te> frunză trece, ; şi-un geamăt de tulpînăf crudă trece prin tot de, adorm pot uita. '; ’ * : V Q3>. : s ^ Mai lasărţL ramurile să :se„ plece ' : " pe frunte atingîndu-ină abia’ , . ■ ţa;’zî^heav, ^ .; ■amară veşnicie voi petrece: . , r . De ne nu-s pm* ţarina să Mă^ghiteţ...; r Cu apele prelinse sub răchită, pe rădăcini .ţi^ş^ pune-acest săruh O, Dafne, părul tău --- izvor de aur asemeni razelor jucînd sub plaur..:./ A fost aievea, său nil ş-a părut? ; : * 1954^ } ORFEU Fehlăie' .templu alb. din, solzi 4e fluturi, ^ cu lira ,rheă> te-am şmuîs din reci ţinuturi Ecoul* iudă vămile-i compun/ . , ’ din aştri, ca "o; coadă de păun! , Lumină zorilor” tînjindun ape/ . sta mărturie pă-mi vei fi aproape.: Dar zeiv duşmănoşi âceştui. nimb, v , cu ee săgeţi ma vor-răniîi/schimb ? Din. umbra lor, sub vastul cort ceresc, măslinii zvelţi încep să se ridice. Ah, întorcîndu-mă să te privesc, mă tem să nu te pierd, Euridice ! 1956 DURATA Amurgu-h care peşti de aur suie prin reci oglinzi, ca săbii în eter ; sau zorile cînd beată de mister se-mpurpurează leneşa gutuie ; amiaza cu miraje care pier ; sau noaptea cu mireasmă amăruie , cînd sărutarea otrăvită nu e decît o floare-ntre pămînt şi cer ; Ah î ţoate-acestea — ce cuvînt e-n stare să le surprindă curgerea sub care un prund de diamante stă pe loc ? Sonetul le-ar închide-ntr-o terţină. Dar tu te stingi cînd vrea să te reţină, eternă viaţă, clipa mea de foc. 94 1956 . NIMIC Nici pasărea, sub domuri vegetale,; nici trestia cu mlădiosu-i tors, ' nici firele pe care-ades le-ai tors . sunîndu-le cu degetele tăie.; nici crini i-orgolioşi ce şi-au întors spre tine-nf ioratele petale nici apele, fugarnice cristale, în care anin tineri ţi i-ai stors ; ^ nici stalactita, palidă ce creşte, ca tine, nevăzută, îngereşte, hrănindu-se cu aşteptări mereu : nimic din tot ce-a plăsmuit natura nurţi va păstra fiorul şi măsura mai credincioase decît versul meu. 1956 doar; tu Ciiid omul, prăbuşit, la început, în iarba duşmănoasă şi-n ţărînă adulmeca-n tîrîşul greu pe-o rînă miresmele ce $e-nălţau,din lut ; ’. 95 şi, nemaivrî^ să;.r ămînă r ;' sub zarea, strivitoare ea. un scut, ' serăspcea/Ş^-o 111^; renăscut,, ; » ■ • -; şi s^agaţa: de fulgere o-oVmînă ; — ;; V -;'âeea- smulge^dia ‘ smoală - cu. paima-ntoarsâ ca b. Clipa geală ‘ ; fu ‘primul dânsi în care şe izbătu ■ elan de floare palidă, învoită,; J ^ vibrat pe scări de sunete spre* bolta " pe care-n mers; îl aminteşti doar tu. 1956 :; '■'v''1"'' 'CENUŞĂ VIE - fc" . '• : ?.V .. \. ' ■ <• ; " ■ * ; Cind ani şi se^li or să se strămiite iŞtergind diri amintixe pe, poet -3, şi-âceste versuri, -licărind discret,, 1 \ 5 j. r vor sta-ri răscrucea graiurilor mute^ cînd alte stele+n cer, peste făget,- V r /aşi vor, aprinde tînăra virtute ’ şi dragostea va înflori mai iute, - şi vîrstele vor trece'mai îpcet; ' . /' cînd fieoareelipă; nend urată, ■vă pune peşte lucruri o durată’ ^ , / de , patima şi :vi&, sub znialţUT-î mat : cenuşa mea/îh urna de pefstîucă,^ . J f fidelă, fie, tresări-va încă ' * . în flăcările ce m-ău consumat. 195& UNDA Zadarnic-gări*aşemenf unei mări,: străină de miresme şi ispite,, ' ; ' ‘ tu, undă cu actinii ădoifnite * * «pe dare le trezesc cu sărutări ! s Abisuri red, mărgeâriie feropiţb, 'perlă 'şfrdntfti ■;•. — pe toate trupul tău, din depărtări^ că un miraj de foc ini le trîmite> Tu 'doririi, dar ămîritirea mea veghează în sîngele căzut,1nţuâ fază.* clipeşte încă-n fluxul” ei nestins. V; > >Mereu vom fi aşa r zvîcnind aproape, s ca doi înotători ,6are sub ape , ' , deraoeţeâşi anembne' ' . 1^56 i r'' ; V- F-\y.■?., " y :■'; LUeULLUS PE RUINELE CETĂŢII AMISUS Cucerind Amisus printr-o viclenie, -nobilul Lucullus îl găsi-n văpăi : Calimac pusese focul, ca să-i fie aliat statornic într-o bătălie grabnic părăsită de prieteni răi. în zadar Lucullus porunci-ntr-o clipă pînze mari de apă, de nisip şi praf. Nalte, ca păunii Asiei, ce ţipă desfăcîndu-şi coada-roşie în pripă, limbile chemară pe romani la jaf. Arbori-fără umbră, oameni fără scuturi * pîlpîiau într-una, străvezii şi goi. - Pragurile-n .flăcări pîrjoleau avuturi trîmbe uriaşe cu scîntei ca fluturi vîntuiau spre boltă şi cădeau-napoL Negru, valul mării scuturat de astre -se spărgea la ţărmuri, clipocind ciudat. Fumuri despletite în inele-albastre cu mişcări solemne desenau dezastre sus, în limpezimea cerului roşcat. Şerpi subţirf şi vineţi otrăveau lumina ; viscoleau peneturi de condori aprinşi ; ochiul verde-al lunii contempla ruina, cînd Lucullus, singur cunoscîndu-şi vina, începu să plîngă — Vai de cei învinşi î Amfore şi lire, cine vă mai poartă ? Cine-şi mai aduce-ami^te de cîntări ? Crinul prieteniei cu petală moartă, sfîşiat cu ură, tremură la poartă ; rece cade spada peste sărutări. Fum lipsit de vatră, cui să-i cer iertare ? 'Flamura ta sumbră fîlfîind mereu umple-aceste zvelte urne funerare fulguind funingini fără încetare, ca un laur sumbru în triumful meu. "Romă, care spinteci mările-n trireme, ce comori vei scoate din trie vîl vă tăi ? Templele se sfarmă, iar ţărîna geme. O, ferice Sylla, c-a închis la vreme porţile Atenei de soldaţii tăi î Numai eu, şi Mummus nimicind Corintul, ştim cum plîng în hohot marne şi copii; în zadar le poartă strigătele vîntul ; scormonind lunatici aurar şi-argintul, noi sfidăm cenuşa vetrelor pustii. , Blestemat să fie cel ce-şi muta zarea ! Moartea să-l pîndească la: hotar vecin ! Ce cununi de lauri nu-şi cernesc culoarea, dacă Aventinul îşi culege floarea pe ruine-aprinse-n Pontul Euxin ? Dacă peste veacuri, pe uscat sau mare, alţii or să velse sîngele de azi, ’ împietrească-i spaima lingă vechi altare ;şi bogată pradă în mărgăritare, stoarcă-le aceste lacrimi pe obraz... Părăsit, în ceasul pur al aurarii, nobilul Lucullus pe liman străin suspina amarnic pentru-nyîngătorii care, îii cutreier fără ţel ca norii, n-au ştiut să-şi plîhgă jalnicul destin. 1956 LAMpA LUr DKKÎENE Lumină, sînt; şi adevăr al vieţii; . un crin,de foc cu. vine străvezii. Gulege-1 sau sţriveşte-1, dar să/ştii .iţă floarea e măsura fteum Eroii, visătorii, îndrăzneţii ; / pe buză. au purtatr-o^n. bătălii : : v văpaie - care-i face veşnic vii :; !• cu-un ^îm}^ cald în strălucirea, feţei! Pe pragul vremii noastre; caut omul. Văzduhul,’ casă, drumurile, pomul - . stau mărturie dreaptă cVa venit,. * Iar ţlipa^ desfăcmdu-1' din durată^ mi-1 dă ea. o petală; scuturată , , , , a fiorii eare: arde; la zenit. .' MOARTEA. CERBULUI. ' Ca o săgeată împlîiitată-n .scut, vibrează cerbul, sus, pe culmi sihastre Alături, îmbăiată în dăzastre, . stă umbra întîlnită la păscut. yAv/'» : 100 Pulsează leneş apele albastre * ; sub timpla iui. Văzdubu-i abătut V; ; Şi iată -frigul ce l-a străbătut cînd scormonea eu coarnele prin astre Mai fulgeră prin amintire creste, şi falnice alaiuri din poveste ' cu murmure şi susure îl bat. Iar orele, în perindare lină, ^înalţă’ brusc şi ţof mai mult •înclină coroana lui de rămuriş uscat. ,/■ ^1957 :rr:^:r^:/07 AMINTIRI O,: amintiri străpunse de pumnal ! ' Atîtv de triste sînţeţi pentru ;unii, -\ ; otrăvuri dulci, pe care doar nebunii. vă sorb din reci- pahaFe.;de',c^iştaL.;/, Mi-adup aminte noaptea şi alunii: ’ ce ţie love&u cu^fruhze de opal, şi trupul tău de aburi, pur şi pal, ;: ştib gura niea şi fulgerele lunii., V ». •Şi dintr-odaţă' parc^un;vînt subţire făcu spre noi urr semn de despărţire stingînd :ÎUmiriâ dâre ne" uimea? : Şi iată că de-atunci aluni şi lună sînt; nencetat aievea şi-mpreună,: iar singura şi-n vis — doar gura mea 1957 TRESTIA -Ziua se-ngînă cu noaptea. înaltă, trestia stă oglindindu-se-n iaz. Zorii-n delir, pustiitul ămiaz leneş scăzură în zarea cealaltă. Iarăşi e seară. Şi iarăşi e treaz duhul tîrziului, vîntul de baltă. Trestia-1 şimte-mprejur şi tresaltă ; fulgi purpuratici o bat în obraz. . Iat-o — vibrind'îiitne mîluri şi stele ! Cîntecul fîlfîie, oâde-n inele, tulbură orfic al apei timpan. O, nălucire a clipei, visare ! Pmă spre ziuă,-n răstimpuri, tresare trestia tristă,: uitată' de Pan. - 1957 NIOBE Marele plîns al stihiilor toate. — cine-1 rosteşte mai amplu şi cum ? Apa se tînguie-n murmur molcum, fulgerul ţipete palide scoate. Florile, gem destrămate-n parfum, stelele-n arcuri, mirifice roate. Seara e lacrima zeilor, "poate, umbra de aur în care şezum. Una şi-aceeaşi, durerea e mută. Umple ulciorul, dar nu se strămută chipu-i albastru, văzut-nevăzut. O, sfîşiate alămuri şi tobe ! Salcie aspră, bătrâna Niobe plînge* cu braţele care-au, căzut. 1957 ZVON DE APRIL Inimă lîncedă, zvon de april, piersicii roz nălucesc în livadă. Fixe oa stele-nvoite să-i vadă, ning ciocârlii mistuindu-se-n tril 103 Tinere miruri ;albibHe;;pradă, ' prismele zării de lacrimi. Tiptil umblă arome. Un şo^e copil scoate adînd seminţii la păradă.. Vino ‘şi.ţu, ^o^ămd^în^.iargilăv r pasul confirm# ^: o>:rună fragila l tîlcul ,pe par e^n băljo^c^-l tîrîm. Slabe şi reci, o lingoare-ntre boze, sfere d© aeţ >şe*mişcă Jfehuze, Suie spiareteălţui tarîrh; 1 ;î-’- ,1957 El.cînta pe „ţărmV- Perfidă, ^ undă mării s-alintai V ^: Ea zicea : Mă simit silfidă, prinde-mă şi sint a la... ' ■ Marea chieateă ^— Ha ! Ha !,.. 1 Şi-a safiţ îm apş,faţa. ; \ . Unda mării, înspumată, • dpar atîta aştepta. V \ da pe-o îlbare-^n; vint o poartă ■ v ValuL viU' şi/âj^^iiarită., , s -V-El\o caută-ii^zadăr • - ; ^ trupul ei r^ereu îşi pierde ; In argint albastru-verde > auriul chihlimbar. ' / ^ lata atingînd nadirul < sinii goi şi trandaf inih Dar cu5 mina prin .safire . ’ - pescuiţu-ln poveste :ţara^Aii^niv’Gai şi marea; c * Consumată-n strălucire, 1 , ’ * - ziua nu lena dat;de veste / " să^şi cunşume-imbr ; E fâmu;.ÎSB;d — beat de dor — eh 6 - prinde şi^o săruta; -v* v undă mării scade, mută, > tremurând în jurul lor. : . Unde-s .ţărnaurile iNu-s:* ^. Doar azurul, jos şi sţis, r . clatină pe: valuri crete, > tulburată frumuseţe, ^ ani de fum, eoni de foc. Osie de vis a lumii,! / v ei — in lingîişirea spumii — ărd^ roţindu-se pe ' loc. ^ Ţoate-n jur se sparg,se curmă, se desface se prăbuşesc. : ■ Numâi ei nu mai sf ît şese • ;*■_ sărutarea cea din1 urmă. -4- Prinde?mă şi sînt a ta, murmură apa lividă. Iat-o prinsă ! Dar a cui e Unde-i sprintena silfida ? Unde-i cel ce-o căuta ? ; ‘; Joacă apa amăruie neagră-vină tă-verzuie... ‘ . r 1957 Lr:V—v.?' ■ \ 105 VISAM CĂ STAU DE VORBA Visam că stau de vorbă cu îngerul. Din brume, un vag presimt de viaţă mă culegea ca diih. Ziceam : — Ţărîna-mi spune c-ar fi pe-aici o lume cu arbori verzi şi fructe* cu păsări în văzduh — o lume-n care toate se mistuie-n cădere; Ah, dac-aş fi eu furul sortit a Ie prăda L Să fie toate acestea aievea sau părere Iar îngerul, spre marea mea spaimă, zise : --- Da. Aievea sînt şi pomii, şi fructul, şi iubita, ♦ şi mîinile flămînde ce jefuiesc mereu. Ci-n suferinţă, omul răscumpără ispita/ căderea fiind numai un zbor în jurul meu. Aievea sînt, şi pline de-o blîndă măreţie ce seamănă gîlceavă-ntre văz şi pipăit. Cîrrdva, ţi-au fost aproape şi hărăzite ţie, . dar le-ai pierdut pe toafe-ntr-o zi. Dormi liniştit... 1957 VOLUPTATEA LIMITELOR (1958—1968) ;micA bala©A cu - bufniţe Ţrei bufniţe îmi ciuguleau ăzî-noapte, privirile. : ; . - • , . , tt~ Ah, smt ai^ape coapte :J fe-a .pîrguit cu grijă (zicea urxa) .. ;:,; chiăr viermele ceTmbujQre,aza luna: -i- Sînt pline (zicea alta) de imagini -feericecomete, golfuri,'pagini t; -prin care forfotesc enorme clipe V *• t ce încă n-au ajuns să se-nfiripe.* Şi mie-mi plac grozav (zicea a treia) " sînt ca răşinile din pomii-acein căre-n Arabia, în loc de roade, V asudă-n lacrimi visul care-î Tdâdet \" • jipriţiryă, zoriţi; (strigau tustrele) v, cît încă soarele nu bate-n ele : vederea-n jur ă zeci de simulacre ; , le arde sucul şi le face acre.,.;;; 6\;- 19W LUNA Întotdeauna am simţit eă luna e una din acele vietăţi cu suflet dublu, ce hălăduiesc deopotrivă-n apă şi în aer,. Azi noapte am văzut-o : ena castor. Argintu-i rozător muşca din rîu imaginile sălcilor plînse şi cdnstruia-ntre pietre locuinţe pentru, săruturile care trec ca valul vînăt... . < Şi a ieşit apoi pe ţărmuri, cu un strigăt de văpaie atît de stins, atît de enigmatic, că cealaltă jumătate-a ei — imaginea din apă — purtătoare, a sufletului calm, nepricepîndu-1, continua să pdadă umbra dulce .a sălciilor plînse, din adînc... 1960 CERBUL VlNÂT Rouă de pe umbra mea adapă cerbul vînăt. îl primesc sub bolţi, şi-mpreună, ca într-o agapă, spargem cupe mari de crini inyolţi şi cu faguri ne-ameţim. în coarne cerbul poartă luna. Şi abia îl opresc, în zori, să n-o răstoarne, cînd s-apleacă la pîrîu să bea. Un izvor îi sună' pe copită ca un clopoţel. în ochii lui, cerul păre-o lacrimă topită, lumea — doar imagine... Şi nu-i nici un ceas mai tragic decîţ ceasul cinci prin botul trist şi translucid i se vede, ca o rază, glasul încleştat — ştiind c-o să-l ucid. 1961 ' \ RĂNILE Rănile cresc... Dar mie-mi plac fagii a căror coajă diluează. Cicatricile, • a căror cplumnă. susţine, azurul dreaptă, abia clătinată de ore, al căror calendar e concentric şi nebînţuit de eclipse. Căutaţi-le surîsul deasupra : în arcuirea crengilor, în nemişcare, în fructul mărunt .şi-n pasărea .. ce-mprăştie norii cu aripi subţiri. .. V,v; Cu ţimpul, rănile cresc. Dar durerea ; ., se scurge-n lingură şi-n ştergareV ^ :V, - îşi Miinibă culoarea eu parul cărunt .7 ;■ :',/• ^şi nu se; mâivrecto ■ :v " v. ‘ ; ^ ,y,dindyaiUinjfâreă'd7ţ3ţiUe'-''bgliUda'iii'' faţă. , Aşa cîştigăm o, bătălie secretă. v '^ \ Şi oreleseâşăză ^ : 7 şi fructele vin şi ezită, o clipa, ' •/ '■/ : J. îiifiorafe ile phemariea pămîntuliii, •’ apoi îşi dau drumul în goli Să nu daţi cu Împrumut'suferinţa.’ * Cămaşa asta. se lipeşte1 de corp’ . : *. v Peste ani, o şă yă oferiţi fulgerelor pieptul gpl^ taluat bărbăteşti r : ; r cu pumnale şi monştri marini... : MIERCURI Ge-i. astăzi, marţi ? Aşteaptă. Ca, miine-n zori, pQetul, pătrunde iar sub coaja bătrînului stejar, descuie şapte cercuri de" lemn cu ţigarietul , .7 : şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de pojar . : " în care molecule-n elipsoid cutreier -scot,sunete deviere cereşti, .şi fluvii curg; —• şi-o stea,,ce, pare< Venuş,. prin* gura unui .greier aşază zimţi pe iarba ce tremură-n amurg: : if£ Iar joi-poetul iese şi căutîndv;spre so^e , ' se-ntreabă-ncet r Acurna, în oe copac, smţ oare ? - ';;/:MN-;HPSĂ BE DOVEZI: - : Soldatul a. sărit ui cerc eu-o spadă şi l-a străpuns cu yîrful ei cel bont. ■ ... . . Şi cercul a-nceput atunci şă scadă'; ; '* , apoi s-a preschimbat îh orizont; : v . Iv^cîait umbra lui a:devenit ţărînă; * ■ şi petele de sînge ^ golfuri, 'mani. p Şi- riici o urmă n-a vrut să rămmă . ca martor, al acestei întîmplări. , -7,.. De-aceea, astăzi, nimeni nu mai crede / ; ca spada l-a ueisr pe! Arhimede. > • POTECA ’ în adîncul pădurii, \ în cel mai adine , y ^ 1 ♦ luminiş din adîncul ^pădurii.,." v > • ; ;;7-:'7. : vr:— \’7 unde lumina-n uitare de sine îşi pierde culorile, există o potecă ascunsă pe care omul n-o ştie. Numai ursul bătrîn . şi căprioara rănită, numai şarpele vătămat şi privighetoarea fără aripi *se tîrîie pîriă acolo, transfigurate, şi cad. Şi-n timp ce lumina în uitare de sine îşi pierde culorile, un abur uşor, nevăzut, se dezbracă de blănuri şi pene" şi pdrneşte încet pe potecă, printre ramuri, în sus... 1962 CLIPA DESPÂRŢIIRI Distanţă dintre noi se face fulger. Şi păsări zboară prin cenuşa caldă, cu ţipete livide. Şi străinul ce trece iute, ca alergătorul, 114 nu simte, vai! că pieptul lui a rupt o panglică subţire,, ce lucea, cu disperare, între1 ochii noşrti. 1963 ŞAPTE ÎNGERI MORŢI într-o colibă s-a născut copilul unor ţărani : e mic, zbîrcit şi roşu, şi plînge-ntr-unia. Şapte îngeri morţi, în ultimele zile din decembrie, cînd satu-ntreg aşteaptă scuturarea _ zăpezilor ce pardosesc Crăciunul, adună-n plase nevăzute neaua din anul viitor, o ţin deasupra hotarului, şi încă nu se-ndură să fiilguie ; deşi e clar că pruncul. cel, nedorit va fi urît ca dracu : - o clipă.n-(ă-ncetat din plîns, o dată- ' măcar să fi zîmbit..; Cei 'şapte îngeri ţin încă marea plasă cu zăpadă . deasupra satului,: o promisiune ce pare-ameninţare. Şi-ntr-o noapte, cînd .pusta sforăie cumplit, deodată — exact cînd plodul de ţărani surîde cei şapte îngeri morţi încep să ningă. 1963 UZUEP!ÂTGARE A Toţi. şobolanii spun. că pasul tău ,• e/uzurpare. îngerii confirmă/ Ci mai există, sub acele streşini ale sălbăticiei unde-aroma , i ‘ de -fragi şi nelucrăre îşi dispută ^yăzduhuf clătinat cii nevăştuica, un răi nebuceriţ. Acolo, noaptea, călcîipl' tău e profeţit de brusturi, iar smirna nu ia*, foc decît frecată de umbra ta ; acolo veveriţe - ; . dezgMpaca miezul: rîsetelpr tale; - ‘ • şi păsări îşi făc, cuibu-ntr^b /ureche; de piii; asemenea eu-a tăw.• 1> ^v/Âcblo^b un ţap. aşteaptă să sfârşeşti,;îh Ceţuri ; şi pe părriîfit^ suabă Cotropire ^' -de* tropuri; verzi şi ţări înşelătoare, ca .să-ţi trimită banta' lui. m flăcări.;. ; Î962J -■ b ‘-V v* *n ‘‘ ; vNAUFRAGIUii 1 1 Furtuna nici măcar nu Se stîrrdse. şi marea erai tu şi erăiîi eu ; ' : ' şi unele zăceau demult ucise de altele şi-ntîi cumplitul îeu , se înecă şi coamă lui de-aramă era un vîrit al purei tinereţi • doar răgetul trăia încă; prin teamă iar noi n-aveam nici scuză der!a fi .beţi apoi felinele apoi splendidă . %\ agila antilopă 'că-ntrTun danţ; o şarpele umflat sub Proponţida licornul plin de spumă de Bizăriţ . dar nu era un strigăt ■ era, glasul zeiţei însăşi mort noi l-am urît ; -şi marea eram noi şi era ceasul 5 • •; girafei supravieţuind prin git ; • V şi-ră spaimei tuturora în maimuţa cu. multe chipuri poamă de catarg i şi luna luna lima se da huţa ., «şi eram singuri şi eram in larg noi înşine .prizonieri în toatev . aceste blănuri umede urechi ce încă respirau '^cercînd să-no ate şi altele se scufundau perechi.' şi-avea să li se piardă chiar sămînţa si .marea eram no r ur la în noi de moartea-lor -îri larg' de suferinţă ^ \ ăţît de dul,ce-a valului apoi,; ’ - • • eîiid s-a dviţdă orizont > duxigăv, V cel care-a e uscat v; ; iideă dar Doamrie poate-o să-ţi ajungă în . noi numai şacalul s-ai salvat; : SCENSIUNEA Bineînţeles că muntele din faţă e accesibil): unora le place să-l ia pieptiş... Noi însă preferăm -- pentru-a-mpleti utilul cu plăcutul — un drum mai ocolit care hrăneşte şi gustul nobil pentru frumuseţe : privelişti, şi răcoare, şi popasuri, şi zvon de fagi suit în cer cu triluri. Ce minunat e să pornim alături, ca buni tovarăşi, şi încet-încet să ne-nşirăm pe cale;.. Cei mai grei rărriîn, fireşte,-n urmă. Dar e bine să simţi în ceafă răsuflarea lor, mereu mai otrăvită, galopînd la serpentine. Alţii nu se lasă, ci oalcă-n pas cu noi: Şi e nevoie de-o piatră lunecoasă, de-o mişcare îndemînatică pentru a-i face să cadă în abis. Foarte utile, şînt, uneori, privirea, gestul, vorba : te-ntorci spre cîte unul aruncîndu-i dispreţul strecurat prin gene, micul :surîs superior, —- şi dintr-o dată îl vezi riostogolindu-se la vale, parcă lovit de-un fulger nevăzut. Se-ntîmplă însă-adesea ca ispita să vină chiar din partea lor : în clipa cînd aii alunecat pe-un smoc de iarbă, ¥ ei scot uşor un strigăt, fac o mină de nedescris, rugîndu-te să-ţi sprijini piciorul greu în pieptul lor, cu talpa bocancului să calci crispata frunză a mîinii lor, ce-ar vrea să se agaţe. Ciudat e că privirea lor, în care înaltul rnunte-i cît o gămălie de acj în loc să scapere ca spada, nu-ţi zvîrle îndărăt decît uimirea. Ulii le-nşfacă strigătele-n clonţ. < Şi e în jur o forfotă voioasă de răpitoare ! Insă vine ploaia, şi şterge orice urmă... Şi urcăm tot 'mai. încovoiaţi, dar cu plăcerea de-a constata că noi, care ajungem, noi aparţinem toţi, prin gest şi chip, aceleiaşi plămade : rasă mîndră de-nvingători care se simt acasă pe creştetele semenilor lor. Jur împrejur priveliştea-i sublimă. 1963 " ’ AH, ZICE CUMMINGŞ „Ah, zice Cummings, viaţa are bafbă...“ — Hai să i-o radem !,.. Am luat un brici şi-n apa unui golf ce sta să fiarbă am săpunit, cu lună un arici. 119 Stîngaei cum :sîni, m-arn cam pătat pe cioareci' Dar — uite-ariciul !. Mâ mipdresc cu el,: deşi e cel mai şoarec dintre şoareci, v* 'V î aşa cum mă priveşte, îrişpăiniîntat şi chel: ; O, dragostea^ frumseţeav adevârA^ ; - Dar nu-i nimic : Ie creşte iatăşi părul... v - T^XT ŞI COMENTARIU ea poate sa apară şi iată^l înitnţplarea voinţa Mea tot una aşa preeuM am spus copilăria dulce ca mierea şi ca floarea şi timpul abstracţiune, de nevăzut de sus şarutiil p< verigă, prin căţeA leg de mine şi aripi tot măi grele ah ! maculat omăt V eu singur scutur crinul de ik şi d& stamine o bulă ăe lumină şe-nţoarce îndărăt, Vedeţi cum autorul( sau poaţe un copist) h-a*puŞ, nici punct nici virguli în textu-acesta trist 1963V.Ş V*'■* TOAMNA O mină rade licărul şi floarea pe-al depărtării spart iconostas. Eretic papă, soarele-a rămas; sărac în mir, să drămuie culoarea., Păstrîndu-şi încă mantia de^tţaş şi mitra de argint, scînteietoarea, el cearcă în amurg înciiietoarea acestei catedrale fără glas. Apoi coboară şi el în tăcere; , / Profanatoare, diri adîrici' Unghere; stafii de vînt dansează în altar; ; Şi frunze suferind de-o şfîntă sete ' se scutură liturgic, ba versete din Ieremra^ murmurînd amar. 1964 . v' •’ DANSUL Pierdut, incoruptibilul obraz şi mnnile-nniiilţite prdh rotire;' nu sînt decît .o p^ă tf avestire a ..unui sacru, negrăit extaz;; 101 , - Mişcarea, ce stă gata să conspire cu tot ce se fereşte de răgaz, preschimbă brusc în flacără şi gaz pojghiţa dulce-a formelor, subţire. O, muzică ! O, marmură ! Pe-o scară de sunete picioarele iscară alaiul numerelor,- ordonat. Acuma stau. Aplauzele-n ropot restaurează amplu — sub un clopot de inimi arse timpul detronat.- 1964 GOETHE PE CATARG Memoriei. lui Tudor Vianu El era mort. Dar frumuseţea, trează pe chipul lui, spunea .poveşti cu zei.-Iar fruntea, dilatată de idei, părea un gong de aur ce vibrează. Ţărîna îl grăbea spre pragul ei, dar el încă întîrzia, O rază schimba în sori fantastici de amiază feştilele hrănite cu ulei. Iar gura ce rostise altădată „Rămîi, răririi tu y- clipă minunată !u tăceiă,' ştiind că totul e-n . zadar. Şi numai veacul cu zvîcniri enorme, în goana-i necurmată după forme, păstra profilul lui, ca un tipar. 1964 4 OCTOMBRIE 1964 Ştrigat-am, singur îii lume, numele mamei, şi mi-a răspuns numai frigul văzduhului, cu ochi de stele holbaţi, dar fără ■ de lacrimi, aspru privindu-mă, fix. O, tu — cea nemuritoare, ce ţi-ai ales doar trupuri duioase, preagingaşe scutece .♦ ca sâ ne naşti, strălucită eşti ! Şi nimic. nunţi tulbură chipul 'ascuns. Dar ele, mamele muritoare, în chinuri grele, cu ţipăt, născutu-ne-au. Plînsetul le-ai dat, ca limbă a bucturiei, şi dorul, sunet al zilelor mari: In leagăn mic legănatu-ne-au gmguritul, ah ! legănate şi ele ca tine cu cereşti; secrete mişcări., sub mute rotiri, aceleaşi de secole-ntregi. Tăceraa-i drumul spre tine. Moartea o formă a înţelegerii ik>ăstre. Ci; singură strigând. mereu după mine, mama s-a ştkLă:^aedloy, sub SţeMe reci, Suflarea ei. era dată,. ah 1; mar departe. , Insă în mine,:cu mine, ea pregetă: -Tu, nu, p simţi : răzbunare ^ana,-1 \ ; * r tefuztil vieţii mu-ţi ^fură ’nimic. ; ;; ,; Tu. doar ne ţii îfi: hotarul formelor tale, . • Mamă,, ce n-ai riici un strigăt la strigăte, nici lacrimi pentru durerea noastră.'1 - * i Auzul ţi^e doar cu.' tunet deprins...* Acum mă; duesă-nsoţesc;păm^ din care : aria ‘ răsărit, în ,pămmt. 'Repetiţie, ' * ' .ştiută; lejăţie. fie-tiii drumul > . - < , ■ ■ /. . . acesta, ra meu drum... 1964^ *V>N/1'V '-"/foi;;.: 1/'.yv l” ? Y - ‘ instantaneu: , Y Iţi pîâc fotografiile -Yla ceasul......, / •^cind’ se., pI^seh^fehă-n^:tigA.^ fiecare’-.t îşi ţine-n'gură halca-ei de timp.. ,/ ’^oi^Md^'ăm Y--îh ochiivlbr'^zîmbind^.J/■* 1 mai facem gesturi/ nmri şr M js;ub cerul mflorit..: ' ■/ >. r : i v.; ? , Dar dedesubt,,.,/ însîngerată, apă. fără.Tknbră \ : ne-a şi Vărsşt Mtr^o bullkfcană sumbră. ■19&4 , . - -V'- v ' " "v, autum^alia - I v / cDindărătuI frunzei, din neant, ■ Ca prinţr-o .cortină transparentăf ■ cineva c-un deget delirânt.5 : ■ > V îmi' fot face semn. Uri; iz de mentă. ,,sene\dmm prin- aer.i. "/yy* /: y• ;,;v/j -"VV y;î încă.nu sîriţ ;.găjta de plecare;.. .... ... v Ulmul* ţine-n umbi’a.i.uî^'-^pIâiV'-;^ =■’ ■/■•<• • — Oe mai âi -"vN.. Stînd în locul pomilor-, fierbinţi, braţele ni le rotim prin spaţii. Iernile* cu carie ne-ameninţi, nu încap, aici, de respiraţii ! iii Cu surîsul -meu opresc surparea frunzelor din crengi. Şi, amplu, curg ca un fluviu paralel cu marea, ce-şi refuză delta în amurg şi fertilizează văi şi cîmpuri desple.tindu-şi tunetul în vid. O, ce slavă fără anotimpuri răsturnată-n ochiul meu candid ! IV Au rămas în seama noastră-acum umbra, rodul, foşnetul. Şi toate y păsările-orbecăind prin fum vin şi-se-aşează, îngheţate, pe cuvintele aprinse... — Taci : fă-le cuib în palmă, dă-'Ie sfărmuri... Pe pămînt sînt numai doi copaci,, şi-ntre ei — lumina fără ţărmuri. 1964 ALIBI Noi nu putem face nici măcar un gest în această lume fără riscul de a-i face pe alţii să moară, CAMUS Necontenit, pe cimpuri, în firide, pe străzi, în codri, în altar, în pat, şi zi şi noapte, cineva ucide. Âm fost de faţă;?, Ochiul înholbat şe tulbură şi neagă. Mina neagă c-a fost complice. Unde-am fost, atunci ? O pată grea, de sînge, trece-ntreagă pe fruntea tuturor, din taţi în prunci. Eu am văzut şi gestul, şi căderea. Am auzit şi strigătul. Apoi, * cuţitul, picurînd, mi-a luat vederea. Dar l-am văzut. Şi ştiu că e-ntre noi. Ci nu-i pot spune numele. Ce nume se potriveşte oare tuturor copiilor, sătul de joc şi glume, < eare-şi ucid copilăria lor ? îndrăgostiţii intră în femurul unui nebun, şi mor ucişi în var. Un stol.de corbi fac noapte împrejurul cadavrelor.' Şi totul e-n zadar. Ce flâmură să punem pe cetate ? Unde să mergem ? Orice drum e-nchis. Ca Dumnezeu, prin ubicuitate, , sîntem complici la tot ce-a fost ucis. Complici ai cui ? Ah, înfundaţi cu cîrpe gitlejul meu ,— să nu mai pot vorbi !..., Cei nenăscuţi. în Tnindra' noastră .stirpe dorm liniştiţi : ei au un alibi. 1964 ASEDIUL . '■>. * Iar; cînd, ieşiră din cetate, ca şa, &e \ \ / predea, văzută că duşmanul nu era ;V‘. nicăieri. r ^ ’J ; // ' - POÎjYBIOS Cetate-n vîrf de lance. Oştire nevăzută. / , 1 Izvoarele-aştupate şi fumul.coborît. :• - Acvila-stemei,, Vie, din'slavă abătută,. f ;v ; 1 ; > ne-a fost o vreme lifaiiă şi nu ne-a stat Iii git.‘{ • . Apoi, un val de moiimi. Stafii din .alte timpuri,', ; ; mai credincioase vetrei oa tioir zvîfleâu mereu ■ : ^ săgeţi, de pe' creneluri, departe peşte timpuri. ;; Nimic. Doar steaua! rană în tmpul unul zeu. '\! ' Tîrziu, bătu şit ceasul trădării. Podul nostru ’ ' căzu din scripeţi. Laşii, cu fruntea la pâmînt, cereau iertare. Nimeni, doar luna, -ca uri rostru . \ de navă, trecu şanţul pe creasta, undi vînt. ^ .V ■■"> : Şi iarăşi nimeni... Pîriă-n a şaptea noastră moarte ; vom lacrimia cu sînge şi vom boli ciudat ' ,-v ' ;' de-un râu de pOrţi descliise şi de. ferestre sparte. ; r Nicicînd în > jur nu-i nimeni. Dar noi, noi ne-am predat. iM4 ' ; .i■ v: v- : VLAOKOON ’ • V V.,De două-mii de ani — cum e firesc — . e :tpt mâi mare soclul : pieţe, vetre, 4 cu dalele Ibr ^al^^l sporesc V ; / ;adăugind asfaltul lingă pietre. ’ •;‘ " ■ : • 1^5 ; :\-v; Bătrînul e la fel : iin urlet muţii ţine-rn umbra-î deasă;;. dintr-o pârfe se vede barba. care i-a ,crescut -v ' cu firul' alb, decolorat de moartea ;V-Copiii^ şint mai m mereu: Ca-ii vremurile vechi, cînd. fiecare ’ fiinţă îşi avea destinul său , * 1 ■ şi frumuseţea scrisă-n mădulare, ’ vv ei- urcă şi-mpietresc : sălbatic grup. în -carerîKiiîpuiiîd prekmgi -eşarpe, plînglnd sub. daltă, fiecare trup^ . V : e sugrumat de propriul ’ său şarpe. . 1965 \ MNEMON CĂTRE AHILE -Stăpîne, unde eşti ? .Sînt : sclavul tău, sînt Mnemon, dat Jie ca şă-ţi .ajimntească zi şi npapte \ ,1 ' 7,\ să,nu ucizi cumva:vreun fiu, de-aldui Apollo.: ( A şa P sparta;: lăsăm spania noastră^ gestul , :T v prin care fapta, de o vîrştă cu Moiray * y primpişţe c^ şin^ bună,: ^ ’ ; mai bună dec;ît vîntul pare^-mpins pe mare corăbiile către; Trpia, mult .mai, bună j * ca, osul lui Damyşos ce ţi^a prins la glezne aripi, şi chiar, ca apa. Styxului mai bună; •' , ' ' rce te-ă făcut' invulnerabil: Hei, ştăpîne ! y ■' 12S> y y t O umbră sînt; şi tu l-a fel ; dar dacă umbra mai poartă-n ea osînda trupului, şi poate s-o şi răscumpere, cu mina ei de abur, ' (aşa cum zeii-adesea săvîrşit-au), vino, -întparce-te, . stăpîne ! Astăzi poţi ucide, r/cît vrei. Aceasta-i vestea mea cea bună : lupta - e iar în toi. Mînia ta aşteaptă, goală de orice chip şi nume, pe deasupra lumii (a unei lumi ce i se-nchină) ; iar în lumea aceasta, ce foieşte de războinici mîndri, nu mai există nici un fiu al lui Apollo ! Stăpîne, soarele se naşte azi din scutul tău. 1965 SENTINŢA „Iar pentru vina de a se fi născut el se va pedepsi precum urmează : La sţîlpul dragostei va fi ţinut optzeci de ani, sub soarele de-amiază ; un prea frumos călău îl va-nfiera c-o stea în frunte' pentru ca mulţimea de o-ameni, diavoli, zei et căetera să-i jinduie într-una înălţimea ; norocul, costumat în fel şiv chip, cu galbeni îl va lapida ; natura, * * 130 ca-n patul lui Procust, pe-un arhetip îi via lungi sau prescurta statura ; închis să fie-n lume ca-ntr-un ţarc ; iar dacă va izbi cu pumnii-n stele, flăcăi din Marte, purtători de arc, să-l scoată afară, dincolo de ele ; blestem pe vorba lui în adevăr să se preschimbe de-a grăit minciună de nespălare, să-i foiască-n păr mătreaţă sfîntă şi păduchi de lună ; ca să-i sporească greaţa pînă-n prînz din cornul ăbUndenţei; să se-nfrupte ; şi, ca lia caii vindecaţi cu spînz, să i se umple pieptul, beat de lupte ; , lua-i-se-va dreptul de-a vedea ce e urît, şi de-a uita frumseţea ; de gleznă, atîrnînd ca o ghiulea, să-şi tîrîie, superbă,, tinereţea ; nici boli, nici îndoieli, nici slăbiciuni să nu poată lăsa ca moştenire, ci veşnic printre cei cinstiţi şi buni să fie osîndit la fericire^ Atît. Ci judele prea înţelept a scris mai jos, şi-a sigilat cu ceară : „Acestea' toate-1 vor lovi, pe drept, doar dacă se va naşte^-a doua oară“. 1965 RENUL Eşcalădăm îrr goană un arbore — sistem ; . de lungi ramificaţii, Dorind să Ie măsoare, t " % Vv"' , viteza, naşte monştri. Iar ‘cei mai mulţi şe tem • • de propria lor umbră şi. se fereşq. d-e soare.. :: - Am zis că-i vînt, dar nu e declt ^n..clarobscur . elan careJ ne-mpingc meren, pînâ ta pragul . ‘ de unde vidu^pare priveHşte^s^^^ - V Un viiltur or(h semnează, în cer, învălmăşagnl. v Am zis că-ri foc; darmi e decit reflexul lui pe măşti. Privirea plînge de ceea ce .zăreşte în sine, şi-r- ascunsă sub. irisul verzui ’ 1 • participă la" pradă'doar noaptea, tîlhăreşte. - v Amzis că-i turnim<^rd qbîrşi ... destine noi, ta^mţ&ehi nu ;poăte£^^ Dar dite.;: timpul;în se poticneşte,' şi '■■■<.? >; ; ; ^ căzut pe-o rină w mhm ne.-aruhcâ jos din coarne. î96Ş:\ \ .v . V: '■ -.A'-i: VESTEA, Şoarece sărind din gioră-rn gură1 (pentru cei cu suflet de copil v ce-ău ieşit pe brmci, printr-o spărtură, i 132 -din cetatea lor, si vintiptil;; ; pentru cei fugari din bătălie, , v ţ plini de praf şi aăudmd sub za :; pentru ucigaşii1 qu simbrie ■ / donnci foarte ă şe boţe^â ; . pent^ . făcătorii deVhrisoave,, care iscodind din: inş iii ins' , /■ colectează ghicitori şi snoave ’ şi-iit'refin legenda dinadins ; pentru, regii, Ou domnie scurtă, -v-" care nu, mai au decît un ceas pentru niâmele ce-şi ţin în burtă plozii, :ca să-i bască la popas ; pentru1:epilepticii in care ;"t / diavolul e pedepsit să şte% în. genunchi şi-n veşn^ă mişcare ;> pentru cei călăuziri de stea * pentru' preoţii în; rpia.n :b4âidîi, ' ; ■ 5 graşi, pleţoşi, cu vată în urechi, • intdnînd troparele nădejdii, ■' plictisiţi de zeul lor cel vechi; ^ pentru cei cu aripi/lungi pe umăr . de lă' răi şi iad ; pentru femei , ; " Vosîndite-h gloăta fără număr \ ' fiecare; prin frum^ţea' ei .. pentru, cei ce vînd pe: cale leacuri , speculând durerea tuturor ■; -/ pentru ceicare-au murit de veacuri si şe tîrîie-n urmaşii lor; pentru cei din alte universuri . si cu alte-nfăţişări ; şi chiar v ? pentru ;ăutoru-acestor: verştxri, ■ ■' ■. < căfăririd im falnic armăsar ' . care . asemeni celui din poveste p --numai jar şi scuipă f ‘ 133 toată lumea afle trista veste : Întîlnirea nu mai are loc ! : 1965 TRIPLA rasfrîngere’ In rîu, deodată, am văzut cum piere mesteacănul răsfrînt, răpit de-un val. Oare nu este tot aşa, părere, pentru străinul care stă pe mal fiinţa-noastră, lumile — răsfrînte într-un alt rîu, la rîndul Iui''răsfrînt ? Mesteacănul n-a încetat să cînte, aşa cum eu nu încetez să cînt... 1965 UCENICUL Eu, cel mai tînăr dintre ucenicii ' Triunghiului, mi-am răsucit încet privirea înlăuntru. Ochi al fricii, îl vezi şi astăzi ?... Marele profet, 134 ; ucis de . noi, aseară, cu tăişul, stă încă între noi, intact, , ascuns ca iepurele în mărăcinişul . în care botul vulpii n-a pătruns. El umblă încă-n noi : pe fiecare ne sfîşie, cu dinţii, proferînd un cîntec ce-ar părea de răzbunare, dacă n-ar fi neomenesc de blînd. Acuma înţeleg de ce prin trupuri ni s-a lăsat treptat un fel de ger, şi, devenind tc>t mai uşori, în grupuri, ca îngerii, sîntem răpiţi la cer. 1965 REPORTAJ DIN SAG ' Noi, cei mai, norocoşi, am nimerit în spaţiu-aceşta strimt, plin de lumină. Dar pentru alţii .degeţele Domnului nu sînt destul de iuţi şi hotărîte : mai înainte ca să lege* sacul, ei au redevenit exact ce-au fost. Altfel, e bine-aici. Temperatura depinde doar de noi, la urma urmei,: Prin pînză se strecoară vînt şi beznă.' Ecouri prenatale vin, :şi-un val yesteşte-n somn o mare de pe lună cu un nume latinesc. Cei înţelepţi ne spun să respirăm, şi au dreptate ! Dar —‘ ce sâ~i faci ? Mai şînt nebunii care susţin că nu e aer, şi lac găuri , în dreptul nasului, privind afară;;./ . Recomandabil este să-ţi găseşti V , poziţia Cea măi comodă. De exemplu : > cu spatele la spatele , inexistent ' al celui care duce-n circă sacul.,.,. ACEŞTIA DOI Toţi oamenii - sînt vrednici de iubire. • , Dar cel, ce coborind pe malul măriu ,; încearcă să-mpleteăscă o frînghie - din fire de nisip, ca — aruncînd-o de gîtul lunii- oare-abia răsare ■ din valuri — să se-nălţe in văzduh ' şi cel ce, aplecat ;pe-un rîu de aur, ; ; îşi trece toată viaţa modelîndu-1 ; ; pe forma vîntului fără figură, v -, spre-a, da acestei JumL. monedă nouă : aceştia doi, în primul rînd, au dreptul de-a locui în cortul umbrei mele.’ / Cînd eu lipsesc, să ştiţi : ei sînt acasă.,.. 1966 130 CE-ARE A FACE Muma noastră fără de figură jnimă-mpărţiţă' intre cei ce ucid, se laudă şi fură ; ; aură îritr-un scuipat de zei ; plasmă cu imperii în derută ; j ^ ochi întors spre sine-prbind mereti... , Ge-ăre a face î Uite;: se sărută > \ dor nebuni in gura unui leu. 1966 , - ; . TĂRlMUL CU CLOPOT ; Da -1- rîul este tot aici: Dar azi f v nu mai desparte, înspumat şi-n tropot, . văzduhul vetrei tale-mpuns de brazi de văile Tărâmului cu Clopot. - ■ • ( Ai vrut s-arunci peste talazul lui nu numai ochii. Uite: podu-i gata. Un arc invers stâ-n apele verzui, ' iar lingă stîlpi zac, sapa şi lopată. 1 De dincolo, pînă acuma, nici' măcar un suflet n-a răzbit încoace : cădeau în rîu, fără s-ajiingă-aici, cum cade poama după ce se coace. Ei, haide, ce aştepţi ? Fă primul pas. Şi totuşi — n-ai curaj. Gare-i mai bine să stai pe .pod, năluca de pripas, pînă ce vine dangătul lâ tine... ? 19$6 EU ŞI VECHII GRECI Am" refăcut din marmură, şi-apoL suflind, din carne, braţele lui Venus, ian răsuflarea ei m-a răcorit; la pas, am întrecut pe-un drum de ţară urnirea-acelei broaşte ce-1 ţinea pe-Achile-n lanţuri; în sfîrşit, învins-am pe Chiron, în înţelepciune şi pe-Orfeu în lupta sunetelor pure. Dar vai ! n-am izbutit să dobîndesc convingerea de fier că toate^acestea sînt cu putinţă... Eu şi vechii greci cu totul altfel, ne trăim infernul. TUBULARIA Ce mi se-ntîmplă oare ? Simt-un foşnet în degete, mi-e braţul mai uşor ; în cap, o rodie plină de aer visează~în zadar să facă sîmburi ; în locul inimii se tot lărgeşte o scorbură în care locuiesc furnici albastre ; sexul mă plantează la miezul nopţii în pămîilt fierbinte. Mai e, ascunsă, o ciocănitoare de spaima căreia îmi scot afară din gură limba, ca să-nu mi-o-nşface crezînd că-i vierme, Ca prin ţevi de trestii, o fiară-n agonie mă respiră. Cînd plouă, plouă înlăuntrul meu..:. Ce mi se-ntîmplă ? Oare a-nceput să crească-n mine tubularia, copacul cu . trunchiul gol şi rădăcina-n Styx ? 1966 EXOD Aici nu ne putem opri. In miarmuri suspină crăpături, parcă statuile ar fi fugit. Din crengi de fag cad. frunze în cercurile trunchiului scobit,- 139 iar lebedele cîn'tă:., ; : : ' ,Mai deparite ! Plpaia căzută peste- eimpurţ sună ■ ,. . uscat, pe tobe -vechi, rieargăsite, ^ ' ^ îtîul bblbproieşte surd; sub: ţărmuri* ' de peşti umpluţi cu aer... ^ ‘■;.1 ■ ; -v.-; • -• ..'■ - ■ . Har,.' grăbiţi !-. O să găsim dincolo; poate îngeri decorticuţi,; rivnind la fericirea ^ v de-ă locui iii trupurile;^nbastrei.. 1966 / . •“ '• '' Z-\/: INSOMNIA Ne trebuie mult timp ca şă simţim că şîntem trejii,;’Vv".... : T: lv ' ";1 Se coşcoveşte •leiiiiiul ' în leagăn/;scaun,: masă ;.se desumflăv ’ A /grădina‘spînzunîndu^şe de păsări*; trec uliţele fără să :;mai facă ■ ., f , •. popas în pragul; porţii noastre ; mînzul , . dărîmâ cu copitele nisipul l’ / i - . ; castelelorr;h ; •. \ : ‘ iar Ipielea noastră tot ’ adună-n ea. ,-V: — că Intr-uii; foaie lipicios şi umed , .bo^eii^ca‘ spmhul.;buVpipaiac;/■. Dai-1- sintem' tpeji: E>ăr iipăptea |ără fulger ă nefiinţ^i;^ careise tot ;sciir^e : V îC;> 140 din trupul nostru* .parc-am fi înecaţi ;şi ne -mişcăm în mîini — încă burează în mădulare, secretînd înrt-una " ; o ameţeală 'dulce. Sîritem treji... • ; O, Doamne* cit de răcoros .ne, pare -. puţinul - întuneric ce se lasă, « îndată după cină,-asupra noastră ! " Dar vaiJ ce iute trece/: sîntem treji... Şi trebuie să vină prima rariă / ; şi primul adevăr cii viermi, şi primă îmbrăţişare .■ ce-alăpteâză şcîrba,, -ca să simţim cît de-ascuţit e glasul ce riu ne lasă s-aţipim... . i :v ; ' . - ' Atunci t luăm această sabie în mină. Mereu asupra altora, nicicînd destul de-adînC — pînă la osd\ nu trecem peşte trupul nostru. ’ ■' ■ ■ '• .• * în ţine veghea e sinucigaşă : • Numai tu —: care> nu' poţi. îndrepta \spne alţii tăişul ei pţu —. arbore, al spaimei, . pe^ dinlăuntru cdătinatf de^uh aer : mult mai rarefiat decît; al nostru; tu -A* Care porţi Ia subţiori doar puful secret al uriui. cuib de colibri. Şînt jpomi pe care soarele, fidel sculării ~sâîe.^ îi; răneşte zilnic ; cu propria;lor preajmă, i ■' •' Am să pot- iubito,-ntoarce de la tine'spada pe oare-o mînuieşti fără să ştii ? Sărută-mă. E singura scăpare. Văzîndu-se slujit, cineva uită să pună preţ pe capetele noastre. m 7 JOCUL CELOR VII E limpede că totul va depinde de felu-n care ne-aşezăm. Veniţi! De jos, de sus — de unde ne cuprinde . cu ochii lui atît de osteniţi. — noi trebuie să-nchipuim în toamnă o frază grea d£ tîîc şi,de lumini. Tu — fii ca judele care condamnă. Tu — poartă-ţi mîndru nimbul tău de spini. Tu — cîntă. Tu — stai drept şi-n nemişcare, Iar tu -— încearcă astăzi să pari duh. Visat .de sinennsuşi, fiecare să-şi simtă locu-n piatră sau văzduh. Cel care stăpîneşte perspeativa e mut, e nevăzut, e neştiut. Prin noi, el.se revoltă împotriva muţeniei în care s^a născut. Sau poate că e obosit de jocul de-a moartea, şi se joacă azi cu noi... Vă ştiţi, deci, gestul potrivit şi locul ? Perfect! Acum schimbaţi-vă-ntre voi. 1967 JURNAL DE BORD .. Am pornit spre Absolut, ca vestitul Columb spre Indii Vom avea* măcar norocul de .<■ v a descoperi o nouă Americă ?... Lord DUNSANY Să nu vorbim de cei care-au sărit din luntre, ca s-ajungă mai devreme la ţărm : sînt nişte diletanţi ăi morţii... Noi însă, pasagerii cu vocaţie, ne îndeletnicim cu diferite afaceri, dintre carie cea mai bună e creşterea. Da: creştem, devenind tot mai flămînzi de nemurire. Unii Se şi realizează. Ce plăcere să-i vezi crestîndu-şi numele în lemnul . de pin al luntrii ! ...Unii dintre ei păzesc copiii — să nu joace rişca. Alţii, s-au instalat, cuminţi, la pupă şi studiază dîrele;. Există chiar mîncători de ciocîrlii, ăl căror gîtlej o să le supravieţuiască. Dar. cei mai mulţi îşi schimbă-ntr-unia locul* împrumutîndu-şi sculele, în transă. 143 : Cînd cîte unul. strigă : i ^Hei, lunţraşe ecoul îi răspundeleneş : „Doarme:..u v ' 33ar asta este o povestaşii oare , : ^ . mulţi nii măi credV jh -general, n-âvem -nici paraziţi, nici boli ,molîpsifeare. ■ ; ■ {Idei există,^ însă; nu fac pui):; v \ IJn/singur: lucru ne îngrijorează ' } (dar cei oe-1 spun sînt ‘ aruncaţi în apă) : ,/de-atît. arhar de vreme n-am primit nici t un mesaj — dn porumbel,. o trimbă ca semn că varii vedea curînd uscatul. (Telegrafistul a murit, şi nimeni nu-şi aminteşte, alîăbetiil Morse.) ;; Sa fi greşit direcţia ?... Jfu- cred * .curentul bate-n; dunga luntrii noastre,' ' iar /soarele-apunind .ne-ărâtă focul de naştere al peştilor cu r aripi. ’ Cît mai' avem pînă acolo ? Xlnii; ' : susţin ea/peste cîţva • timp; vom trece « Meridianul Lunii, ă^ngind . " - . : pe^o mare care curge dedesubtul. ^ ^ acesteia' de unde vom vedea ri j>e cer cum navighează umbra noastră. E ora mesei/ Se aud ţipîrid .. s ^, . cei pare-aleşi prin tragere la sorţi (cu zaruri măsluite!) vor fi* astăzi;, excluşi de la festin : sînt bucătării.... ‘ v LUCRUL ACESTA Lucrul acesta, neîndoios, există Dan n-are n,ume : nu vorbim de el. Alcătuirea lui e mult preia tristă . ea s-o putem deplînge în vreun fel, iar preţul lui prea mare nu ni-1 lasă monedă pentru schimb. De ce n-a vrut să-şi facă — asemeni tuturora — casă? El umblă invizibil şi-nvăsciit ’ într-o durere care-^âr fi a noastră, dacă întregul s-ar vănsâ în părţi, şi cu-o prezenţă ce sporeşte-ălbastră ca adîneimea mărilor pe hărţi. Altfel, e harnic puntea între' vise şi deşteptareă-i omoplatul lui. •. Intră la noi prin uşile închise. ■. îi cerem sfatul ? Ia-1 de unde nu-i. în pîntecul femeilor, o dată cu noi.. pătrunde ; iese-apoi - strigîiid sub forma unei pietre mari, legată de glezna noastră. Ce are de gînd ? Organizat şi productiv, cu scule al căror vîrf s-ascute brulc la vînt, e spornic mai ales în majuscule. Prin el respiră toţ ce-i pe pămînt. De^aceea, uneori, un vis par toate. De pildă : crabu-n zorii purpuriii, secţionînd cu foarfecile lui netoate un snop de triluri proaspete de ciocîrlii..» i45 1968 ; , T^RlMUL MEU , Pe vârful’ ttniu muţite ^ un obelisc ; ;; pe capul li|i un con de; brad; în fruiiţea acestuia ţin ac ,\ şi^n yîrf ul lui j: , /•r tătirniil meu, împărăţia clipei. ‘“ Nu-i nici o graniţă pe-acesţ j^mînt - \ (ocean sau mate? lanţ de munţi sau fluviu) de netrecut : sorţifa^i suprafaţa ; v ' ' : sa fie euceriţă îxiăă?eu,. ; ’• • ' cu vaste crăpaturi de tirnp inii apăr , x : scînteietpareu Căci nu mărrive^ez decîtl'cu pă / . din mine însumi care; urcă-ntruna ,. tîrîŞ, .şi — detronat numai de mine, ‘,v ; uzurpator şi ^ ^ . ; sini nefiind. Iar voluptaţea r.ară 1 *' . \ * pe nhd, la . toate pragurile tale j 0 * Nici pasăre in zbor, -nici fir. de-argint ' nu mă va-ntoarcp iar pe-apeeaşi oale. Şmt cel. căne-a plecai,? Ori, poate, sînţ cel care^ajlingea dezbrăcînd ou haina’ iluzhle toate în pamînt ? , : . , Cu 'măştii sărbătorită fie^rni. taina î Căci nii-h firida cea din urmă, nu ; ! in, centrul ameţit, fără rotire, ; m-aşteăpta Minotaurul.:. > ; O, tu, ; — V\, rumegător; al gingâşelor fire. , ; : întinse de fecioare ce-au rămas:' afară, ca statui ale nădejdii; , tu *— cel^ce-mi .. eşti şi- umblet, şi ’ popas, şi zare născătoare de primejdii^ tu —r .biruitdn'mine,. biruind’' ’ prin mine propria ta nemişcare, •-o, Timpf alveolar, o, labirint," sărbătoreşterhiă fărâ-ncetare ! r >: ; ORA 5 Şi cel care purta [in numi balanţa înaintă, şi un şuvoi , de greieri , . zimţeau lumina, taierului scund. t ; Nu, încă nu era tîrziu': proporţii ;: strâmbate, romburi licărind în mina unor copii prea răsfăţaţi treceau la orizont; de pe copaci răşina aluneca pe buze de călugări;' : vagi sunete! călătoreau în dunga,. piereau! — dar încă nu era tîrziu. Şi^apoi/ re-nseairmămăsurarea umbrei " Sîntem şirătita tot. Justificarea va fi rostită de pe-un tron înalt.» Cinci Preciste cu sfîntul Prunc în braţe , veneau, plecau — rotite cerşetoare ..>? la prăgul care nu dă de poraană... 1968 ;' " ‘ : ■ ‘A-&: AMIAZĂ RUSTICA Privelişti > grelei MUscă sfredeleş te , ': văzduhulvriniruindu-se^^ aripi. ; W fŞalciipii^şisuie,'florile'^ cu scripeţi , I K.1 ' ' pînă-n tărîmul mierii. Şi şe lasă o binecuvîntare peste zborul lăstunilor, şi — tot mai plini, mai tandri, în cercuri de jăratic — se aşează pe-aooperiş. Şi-atît de apăsată, străbătătoare prin fluide ţigle, e umbra lor pe grajd, că armăsarul ce-şi întrerupe-n iesle ronţăitul •se simte-ncălecat de 'Sfîritul Duh... 1968 ÎNTÎLNIREA DE LA BRUXELLES Memoriei lui Stere Popescu I Hoţel Bedford. — Sept pent deux, s’il vous plait! {Un cuib de cuc, în care aşteptarea cloceşte cercuri de condori.v.) Fereastra' dădea din stradă-n nori, din nori în cerul mereu sporind al unor devorante, tăcute arderi de argint şi zdrenţe. II Iţi aminteşti, cînd l-am văzut, ce strigăt < înalt am scos ?... v / Big Ben pudrat cu ceţuri, de două dangăte (din care unul părea scămos şi-ntîrzia' pe smalţuri), lin lenevindu-şi limba lui lâ Londra, — el îmi părea mai tînăr ca-nainte. (Poate există.Insule, mi-am zis, în care timpul stă, sau chiar se-ntoarce ca să-şi miroase urma, ca un cîine..'.). Şi, ca şi cum distanţele-nghiţite , şi anii ’despărţirii-er fi fost strînşi “din cameră' de fata de serviciu, — noi doi, şi el, Treime regăsită, am fost un singur punct în timp şi spaţiu. in (Necontenit;,mi-am zis* noi stăm în punctul ce-nseamnă vîrfui unei săbii care e mînuită-n punctul de-ntîlnire al zeilor cu nerăbdarea noastră.) IV Vorbeam, vorbeam. Iar pentru doi, din trei, cuvintele nu răscoleau ţinuturi pierdute, zone. interzise. (Cuplul, ■ fiind un punct, e pururea > în punctul de pură mistuire, ah iubirii : oriunde-am fi, noi doi sîntem acasă.) Dar, pentru el, frumosul trup al lumii era-nstelat cu răni, măi * dureroase şi mai urîte tocmai la-ntîlnirea dintre mîngîietor şi. mîngîiată : o. mîiiă îl apropia, iar alta îl depărta ; şi dangăte (contrare "(unul scămos întârziind pe smalţuri) sunau mereu în convorbirea noastră, tnS. izbeau; cu^^ apoi cerul ' ^ inereu^şp^iiid' al^ iinbr devorant^^ ■ / / . tăcute arderileargintşi \ ! : ' ’W.^V .7 ■ " : :'■■ ■ Am coborît, spre seară; în Grand’Place, ’ Cu pasul potrivit, cu spulberate . • •': ouvinte-n,ploaie, ne-ridreptam spre piaţa', feerică, spre punctu-n care oraşul se, ;mîntuie,, în pivniţe şi turnuri. In zarva mută,' din ornate ziduri, ' ser urni te breşele asistau din umbră, / . la forfota de azi. In* centru, roiul ~ : maşinilor, aliniata' hoardă; ; a unor' reci insecte, nemişcate, lăcuste care-au devorat trecutul " pînă la caldarîm. In jur ' in valuri, " ' . neistovita liotă, de tineri, ' - v , * , flux şi reflux împurpurat. al lumii : ; englezi cu pieţe lungi şi cu ghitara ‘ > in^^ bandulieră, rherc^ari albaştri , francezi cu-ăeel&ş nume1 Rene-Blaise ; - Ramanzi ca polpboacele, călare • p pe două. plaiuri ; nemţi dedaţi la bere, 1 V rîzînd şi pentru,taţii lori; şi nordici ; ' — norvegi, suezi şi dani — determinîridu-şi- cu-ntîrziere sexul . şi, prin ăer, : v v italieni cij pipk>te sonore , < şi-americani ritmînd cu 5iSan Francisco** . ^ Atlanticul^ , unui tărîrii în siestă grea, de'‘ boa. **Y \ ^ . C^un, insigne, şe înzorzonate,. ‘:: . . Istihare^^ dale lucii, '; ( Qohorte-n marş :de îngeri turbulenţi, în mijloc' , ■ / un poliţistbilingvi; —- 1 vV.(V V4’. toate sesăv^r^eau,-.acolo,-^ V;-r; >;•;■*; de un*penel breugh^liâh; în'punctul ’■ V ;■> ,... de echilibruintreVifexi ^ astăzi.' Eriau işi clipe de tăcerescîiîduri ;: . V-\ ; de care ag^ţă sinistmţii. ‘ . V . Atunci şe auzea, neverosimil, V.. : ; ; : V venind pe străzi înguste cristaliniol / galop al unor stropi (ori^ poate, tilnpul ?), , • pipi-ulvîngeresc \(da- Vri păţeai timpul !) -/V al pruncului de bronz (dă ce chiar timpul ? !) vi (Nu : timp şi şpa^u^-nu- ’£xistă^l3âeă, . divei^itotea lurniişi Jreirnşa \ ’! .. . durerii şl speranţei noastre, ca o > \ /, : bulbpanâ?. concehtm în Grrand’Plâee meridiane^ . ^ dacă pe capu:l. breslelor flamande ; stărn >noi, i⣠^ VV-V V de îngeri turbulenţi; şi cristalinul . galop ;al iiupr' şifropi din moină/ •• toate* pe-o-. verta^lă’-ce sticleşte,-- ' / precum- .tăişul unei săbii, Vi-; punctul , e viu, 'aievea, sirigUr^^^ / ’ > să fie;; şbHpşiţ de dimensiuneV să fie .şţă|ăfcor; Timp nu există1/.; ’ ‘V există numai clipă ca obraz al 1 ' V eternităţii dat; privinii noastre. / - Nici spaţiu nu există : întâlnirea/ cu zeii-ri fără-ntindere, ruptură V, ' -lăuntrică^ îngrozitor de diilee, V , âciim: şi-aici, mereu şi pretutiiiderii; , Toţi sîntem unul. 0, ce semeţie âr fi să spun : - „Aici sîntem noi doi, iar el e dincolo, în altă parte... ! Toţi sîntem^unul. Timpul nu există.) : Vil , Nici unul dintre noi n-a spus acesteaL Intr-ncăpere strimtă, stînd la meşe de blane gnoăse, dominaţi de scuturi, tablouri, coarne, luminări şi vinuri, reîntregiţi în sunetele limbii ca-ntr-o lumină stăruind pe bouri, prin care zbîrnîiau, precum elitre de fluturi, fără corp, neologisme, noi trei eram un purict de întîlniiie al Totului tu toate : esperanto (ca în urechea domnului de-alături, un domn distins şi plictisit deo doamnă şi mai distinsă, şi hiai plictisită), identitate-a părţilor 'cu-ntregul. Iar el zicea : — Acuma, plec..., şi-un dangăt, ufa dangăt pustiit de „rege gotic mort în armură^ care „putrezeşte pe trotuare^; pas scămos pe smalţuri, trecea Canalul Mînecii; ian noi - ziceam : — Sîntem acasă..., şi-un alt,dangăt , ţinea deasupra noastră-acoperişul, ' arhanghel „cu aripi febricitare“, acum, acolo-n strimta încăpere din oare am plecat, în care sîntem, în care o să fim întotdeauna, o, lacrima nedespărţirii într-o j,falie-arheologică cu înger1“ ! Căci timp şi spaţiu nu există. (Versul acesta, - logodindu-se pe sine cu vîrful săbiei, o dovedeşte ). . 1968 SECŢIUNE PRIN OCHIUL PROFETULUI I Dacă lumea e o sferă, dacă ochiul lui Ioan Botezătorul e o, altă sferă, iar a treia le-nveleşte oglindită-n ele ; dacă practicăm o secţiune prin treimea lor şi bisturiul trece printre Peşti şi Andromeda, Capul Matapan şi Cerigotto, despărţind vitroasa-n două cupe ’ ce se varsă una-ii cealaltă, — vom . vedea cum vine din pustie, ca uri ţap ce pute-a greieri putrezi,. un străin cu barbă şi toiag. II De prea mulţi copaci, de mult prea multe gîze, păsări,- peşti şi tirîtoare, de* nămolul miilor de rîuri, şi de zeci de mari' ce sorb sub huniă alte mări, precum "şi de mdlţimea • peşterilor",carierm^ n^ 0;V-' .central Inimii —^ cuib în care'toate păsările-ar trebui să ouă ^. nu e nicăieri. Şi niciodată ' nimenea n-ar- şti unde şe află, dacă'— obosit de-atîta umblet şi-auzindu-se strigat — străinul n-ar cădea. pe malul unui rîu. ■ > iţi ; Dacâ-ri sferă cea din mijloc rîul e Iordanul; dacă-n cea măi; mică este dîra unei lacrimi arse ’ "• sus; pe suprafaţa măturată de comete, rîul ane-^un nume ingeresb. Ştrăiiiul îl cunoaşte^ , Secţiunea' noastră" ni-1 arată obosit, pe mal la toate trei. ■ , _• ■ - , t' ■ - ■ • • • , . - ' ’ : . IV • ' . Ce mai are de făcut — e simplu. Pe 9 linie care-i/cobof£iră din zenit jfrin creştet în ţărînă, ' el strămută rîurile : rîul - ^ . cel cu iiume îngeresc îl pune-n sfera mică ; ia din mîl Iordanul şi-l aşază ^ pe. bolta; iar în locul lui, spre Marea Moarta, paşte. dîra unei lacrimi ârsej Face toate-acestea cu cuvîntul, .. • stînd întors cu spatele spre cei ce, scormonesc în rîul cel eu nume . îngeresc, sţrîngînd cu rîynă-n- poală pietre negre, ca vsă-l lapideze. ' In trei sfere, îmbucate una-m alta, curg frumos tnei rîiiri line. Dacă secţiunea^a fost făcută, \v-;, transversal, aseptic, cu migală, vom vedea că-n fiecare sfera curge iarăşi propriul ei r|u. . r 196S\ , * • VlNZAREALUI PLATQN t CA SCLAV LA EGfflA :- ' >h- , „Flecar băfcîntt, aipus^^ Şi poate că avea ddeptate.; (Marea se laşă, uneori^ străpunsă pînă , .. în măruntaie de săge.ata-n flăcări a Soarelui.; ,dar. prundul ei e, negru. Şi numai, deviat prin zeci de straturi sluţit si frînt/de fulger,, adevărul luminii cireulă-n împărăţia, . meduzelor. £e mai famine oare , ^ din "strălueirea lui ?r:; Admcurile -îşi au, de veacuri, ;4&eyărul propriu' 159 Deasupra lor, lumina flecăreşte, dar nici rechinul, nici înşelătorul frunziş al carnivorelor fixate ' pe stînci n-aud nimic din flecăreala aceasta. Adevărul lor e negru.) II . Nu l-a ucis. A fost o. renunţare de sine : ca şi cînd, uitîndu-şi sceptrul, tiranul, buimăcit de somn, deodată ar fi ieşit cu mîna goală-n stradă, şi nici copiii, nici bătrînii fru l-ar mai fi recunoscut ;; o renunţare a biciului la pleăznă. Neştirbită -rămîne-n sine tirania, însă, uitînd de sine* însăşi, pierde una din clipele-nşirate, o verigă din lanţ : la gălul care-ntemeiază putinţa legăturii se adună un gol al, legăturii ca‘re-o neagă. Osînda celor ce sculptează viaţă supuşilor e s-o sculpteze bine sau s-o răpească (poate că-i totuna). Dar Dionysios i-o lăsase : ca 6 bucată grea de Păros, scrijelită, dar încă nestrivită-n ochi de daltă. III - E ceea pe-1 mîhnea, în timp ce vasul ' -pluţea către Egina. Renunţarea tiranului la fructul tiraniei i se părea acum o crăpătură 160 în însăşi 'inima Ideii. „Moartea , m-ar fi făcut să am dreptate ; viaţa ne pune-n cumpăna : eu stau pe-un taler, iar el pe celalalt; şi nu e nimeni şă spună care e mai greu, din două.“ IV Acum, intrau în golf. De două zile, întins pe punte, nu-şi măi dezlipise privirea ageră de pe cîrmaci. Ce gesturi făceau bărbosu-acela nalt la provă.? Nu mai văzuse oare şi-altădată un chip la fel, aceiaşi ochi, aceeaşi semeaţă neclintire, lîngă cîrmă, .aceeaşi obstinâţie-n credinţa că viaţa celorlalţi, a tuturora, atîrnă doar de braţul ltii puternic ? „Pe zei, cum seamănă cu Dionysios !t; ’ Dar el ştia că-i o asemănare dincolo de-nvelişuri ; cum rotundul albastrului egeic se aşază peste rotundul ochiului său propriu, şi curh acest rotund şe-nserie-n cercul unei mişcări, la rîndul ei înscrisă în Anul Mare, dare e o sferă ce-aduce-aceleaşi stele-ri faţa celor ce, dincolo de Styx, mai sînt în stare şă le privească fără să le vadă, —. aşa se înscriau, precise, ferme, mişcările acelei mîiiii, .privirea şoimeşte aţintită-n zare, trupul încremenit pe puntea săltătoare * (de parcă n-ar fi fost pe-o biată punte, ci-nfipt în însăşi neclintirea sferei, 161 < pe care numai osia o pptetă), — ^ -aşa se înscriau, acestea toate , ; în gestul, în ţinuta, în mîndria.' „ ‘ . tinanului mărunt din Siraouza. ne conduce, sigur, spre o ţintă , ' • , pe care însuşi şi-a ales-o. Cine ^ :t îi va propune altă ?... Fiecare . , din gesturile sale calculate, : i unice chiar, ne.-ăpropie de, ţărmuri. A biruit furtuna, a trecut ch ' ; îndemânare prin recifuri, marea ce miile-i ^de curse şi. .primejdii ^ f / ne-ă; suporitaţ pe irisul ei yînăi, ' > ' ca o zeiţa â indiferenţei V , Mîiidria, rostui lui e să ajungă^ , Toţi cei din jur . o vor. Iar eu sint singur, sînf singurul pe care vasul; sprinten biruitor rde valuri şi recifuri \ ; ma duce penţru^a^ fi, vxrwiut ca sclav;..;^ %' *'"y ' v." v'/i/. In carţea-a treia, Dîogene scrie ; ,, . „Se întîmplă că f ilozoful cei din, Cynehe, Anniceris, fu ele faţă : ,v ' el îl rmcyrripăr&7^ pfecît spun unii — cu douăzeci de mine. .;;46 :/?. i,-';;v _ vCe mincj^ă;ţ Marea şe lasă, ^uneori, străpunsă pînă în măruntaie, de săgeata ; Soarelui halt, dar prundul ei e negru.. Şi numai deviat . prih zeci de straturi,, sluţit şi frînt de fulger, adevărul 4 Tuminiî circulă-n împărăţia „ ' iheduz€îlon Ce;măi,raniîne oare vdiii^strălucir^a^iui^^.v.1 Adînciirile \. , ' îşi au, de veacuri/ adevărul propriuV ., --J, Deasupra lor, Juminâ fleicăreşte. * ; Dar nioi' , ’ frunziş al (^rnivbrelor: fixate v;, . -pe stînci n-âuidi riimio din flecăreala aceasta.Adevărul lorre negru. ,; . im ;V"; -v- :-v;;vv ■ -%REI IP0ŞTÂ2E ALB: MÂRIf ; , ( Să- laşi, în faţă, cercul să-ţi repete j priveliştea : o dată, înc-o dată, v Afe|a atunci, poţi jupiii simbolul : /, ; r sub. mărileTi culori curgînd (^ zdrenţe, scheletul unei vi^tihi sticli-^ ■ ' , ’ ; necruţător de alb,/ arhitectură " ^ , A c a unui zeu M irisul căruia . riai întreţinerU "şarisa unei lâerîmî..; v.n--: ■; ii --^'v Constanţa: Noaptea^ ■ ’ Ce vîrştă-ayearn atunci, în' noapteajaceea, . Jcmd tînăr, încă nefnuntit cu miarea, mă-mpleticeam în răsuflarea lunii ? Eram aproape nenăscut, Un vînăt bătînd în negru, suliţat de-iurginturi,' pulsa spre mine, gong funest pe care-1 sfărrnau o mie efe oş,tiri La viuri. Dar era numai un yestmînt. Străinul ce intră-n încăperile lehuzei e — tot aşa — orbit de strălucirea cearşafurilor. Numai după-aceea aude ţipătul. Nimic nu vine. neanunţat... Am aşteptat acolo, peţ dig : nu ca un rege, ci ca fătul căruia lumea-îi trimite veste-împunsă. Aşteptăm (deşi, acuma, n-aş mai numi aceasta aşteptare). Şi dintr-odată — cum copilul intrăm ieşind din burtă-n urletul de fiară al mamei, şi se zvîntă-n răsuflarea fierbinte, a durerii, şi zbîrcindu-şi lucirea frunţii prinde să răcnească de-ntunecata lui vecinătate c-un frate geamăn (care nu se naşte, ci-Masă lui şi partea sa de moarte), — aşa m-am năpustit, spălat de lună, şi-am început să ţip în răsuflarea sărată ce ţipa dintotdşauna, (dar eu n^-o auzisem pînă-acuma !), r simţind asupra mea o umbră măre. Ce umbră poate-ntrece umbra nopţii ? Era o umbra adunată, parcă, din renunţarea miilor de hoarde la naştere, o summa tenebrosa: ; dobînda increatului, de veacuri, ce-mi revenea de drept; era o umbră din căre-a doua zi, ca osîndiţii aveam să~mi sfîrtec propria mea umbră* 164 mai neagră cu-o nuanţă decît umbra cu care petrecusem pînă-aţunci. Fără-ndoiâlă, marea mă năştea. Zbîrcit, înfiorat, fierbinte, umed, ieşeam în lume-nfâşurat în ţipăt, în timp ce, traversînd amar spre negrii, un vînăt suliţât de-arginturi limpezi pulsa spre mine ne-ncefcat, ca spasmul Iehuzei, care trece în cearşafuri, Da — marea mă născuse. Iar alături, în jurul meu; în mine, era partdaf de Umbră-a fratelui meu geamăn, căre lua din nou înfăţişarea calmă a lucrurilor (case, dig şi .oameni) ampleticitfe-n răsuflarea lunii. Un gong sfărmat -de mii de oşti ,la maluri se refăcea, şi se lăsa sfărrnat. Costineşti. Dimineaţa. In sat. O noapte-ntreagă-n pilcuri, picurînd copâcii-au pipăit _pe prispă. Ploaia era părere. Picături plăpînde, precipitate dulci diri trupul Celui fără de trup* scoteau acele zvonuri fluide, fantomatice suspine cu care uneori substanţa lumii — tăcere plînsă — înfloreşte sunet.. Ori, poate că, înfiorat de aspra, atingere cu trupurile noastre, prin porii lui măriţi, ca nişte negre garoafe de lumină nelumească, îşi laşă Cineya parfumul cald să , -»•' âdiş,' înc^dată/.pe fărimul, • < / acesta, prabanit de porii noştri. * O blinda, exudaţie divina ’ , era, afară, dimineaţanici; o' ; - sidlar^, nici p forma, nici; uii sunet, , decî t suflarea, forma şi-acel sunet', ,(l , al Totdlui, în r r— foaie ( M de spintecat cimpoi, ,şi răguŞeală • \ . de .îngeri exilaţi printre meduze. Jignire fără margini, este orice > făptură, în asemeneâ preludiu , al pricârei înfăptuiri, • şi moarte. , Jur împrejur — putinţa ne-ngrâdită,. gest preşimţindu-şi .rotunjimea-ntreagă, dar încă ezitînd (poate, din mila , silabe care pidurâ.din gură •. • ' , ;.7\' neantului; în timp.ce gurajhoăstră are cuvintul gaţaV, zice „seară44, ‘ ; şi mdare-o data cu acest cuvînţ... Cit de cumplit "este să fii, cînd fotul : e numai promisiunea lui a. fi; : ; ; cînd trupul Celui fără trup e ca un; sălbatic, roi ,de-albine-n căutarea , ' , grădinilor eu floarea increaţă î -, Şi Ce; spurcate urme laşa ialpa-n \ s ; nisip (oare acum e smirnă sfîntă) ,r pe ţărmul aburind . (care acuma / ; vrăspunde im lume) şi-n mare ^ un Ans ,pr^: mârfe ruşinat de sine) ! Ab, muscămfnările lui Dumnezeu 1 ■ — aceştă. e blesfomul celor cate ieşind pe prispă, dimineaţa, află < • icâ luibea nbe, darr^ V i ' de-a fi o face să suspine-n gura' înmiresmata carte; ri-o răsteşte,^ ;■ * , în timp ce ei există, ei există î... . , .. v'v r,;- "Y\' ' -■'//' ~ ' • Doi mai. pupa-amiosa. Pe plajă. Ca faţa unui criny împovărată { de un păianjen îmbuibat de rndere, cerul, deşi seriiii, ^liftunecase. , Dar dedesubt — oglindă răzvrătită — marea nu mai vuia: să poarte-n pîntec ;:r umjorile înaltului; ci — pură, ■ sădi poate ^ăş$mdu-şr ■ îrte-o^ăsceză cW batea spre galben ■*-*. -se depanta-de brice oglindire, r tînjind să fie, în sfîrşitj"ea însăşi. • , • ; Oţelăl, plumbul, zgura şi aramă ’ ' . , metale şîngeroase-n care zeii •/ ^ îşi sapă:templul lor, punînd.coloane / < de marmură ‘ în. faţă,- ca s-atragă ■ : pe cerşetorii de destine W toate 1 creşteau, la' orizont,'; ştîirneiau vîrtej uri ■Vr îri sus;pe 'Cer, J albasfed ă vârăv'- ^ ^ : ■ Dar dedesubtul lor ca-n încăperea uiiui angelic Trismegist — substanţe' subtile, .muzicale, transparente, celeste hiedii reci, iradiante, - . - . sisteme de atomi intraţi , în stârb ‘ • ; de graţie* principii nenumite. •./, • :^ r (cărora vai ! cp spaimă şi sfială ; .. >: încerc acuma să le' dau, un, nume) / - — cdormul, palilumenul, efebiul, etericul stirboi asemeni unui luceafăr, nou-născut, roronţiul rumen, pulchriăul ce străluce-n clipa morţii în irisul infantelor, ger aiul,: candidul în care măritişul coralului cu albul ninge îngeri, urmitul explosiv — arbust himeric în care cîntă pasărea Ruruty, şi — pavăză supremă — translucidul or jir, prin care Dumnezeu priveşte spre noi, ca să nu plîngă de ce vede, — acestea toate, prelungind văzutul spre invizibil, răsplătind vederea, făceau din hlare-o inimă în care — la semnul unor forme luminoase. v ce, dănţuind, se mulţumeau să pară — nevrednică şi singură-ntrupare în tot acest ţărîm de fulguraţii.,, cu faţa-n lacrimi, palid, am căzut. V De mult sînt orb şi surd. Cu spumă rece mă spăl pe ochi, şi valul îmi astupă urechile cu sare.; Umbra-mi poartă povara •— resemnată. ţ O pupilă acoperită cu or jir se uita ' din ce în ce mai insistent la mine... 1968 NĂSCUT ÎN UTOPIA (1969—1975) , ’ ■ QEDIP ŞI, SFINXUL -■ ■/-v ,■ - Ei se priveau.;: (Sosire-iă Celuilalt e tot decalci numim privire. Mută, sau anunţată de trompeţi şf tob£* ■ doar manea pompă, apăratul falnic : : sub care se ascunde, fascinează pe cel car emfîlneşt e-n cale monstrul.) .v,y: " ' n. .. t.; .-v- ' ■ Nicicînd o /arătare mai superbă . V ; • nu^ ispitise. Ca; ;b togă albă ;; j cuigea, în cute, graniţă de-a’ lungul • ' acelui trup. care. trona pe stinca.; ;; Q iarbă scundă, fără flori deşarte,, , •=. ' ■ ; - se ‘liriguşbă sub gheare, reŞpirmdu-i V / . mireasma,lwuină, iarbă-ri treraurx' -r-';. ’ din care^ţingereă cu “bărbăţia;- . j ••.. i ; făcea un muşchi zeiesc. Preaeredincipasă, dormea sub el tăcerea pietrei : timpul ; ; ^ ,, silit, la noi, să curgă ^ îngheţase.: . ,, Goada-nfloritâ-n scarabei de aur • ; •' pulsa ; şi era Singurămişcare :• / ■ / o vină 7— ritmica — de neastîmpăr:. - \ ; In, larg dcol, nbeute^îhd popasul,, : v ^ o umbra de vultkri (^dea pe crupa, • , .. şi-o' dispiuta7n amiază cu ApoHo^: y ', ’-V xii: V: V Odihna fiarei susţinea fecioara. Dar nu în felu-n care elefanţii la Ind îşi poartă regii : nu ca sclavă, ci ca stăpînă-n sfera ei de răget. Exact la întîlnirea dintre trupuri, acolo unde — ca-ntr-o deltă-n trestii — vuieşc adînc săratul şi sălciul, un greier, carie nu ştia ce spune, spunea că orice graniţă-i părere. In loc de coamă — bustul : bronz şi lapte. Din matitatea pielii, două rodii întreţineau un vis al zămislirii pe lujerul cel tandru. Nici o mină nu atinsese-acele sfere cîntec erau în jumătatea lor văzută, , şi moarte-n jumătatea cealaltă. Iar "peste gîtul lebedei, deasupra, acolo unde-alcătuirea toată priimea un chip încoronat cu plete, -t-doar gura lui, doar ochii beţi de fulger sfidau mereu hazardul aruncîndu-şi . văpaia grea, scăzută sub sigilii. III „Eu ştiu, eu .ştiu, eu ştiu că îndărătul acestor ochi, înlăcrimaţi de taină pe care-o poartă-n ei, aşteaptă Zeul. El stă ; eu vin (căci* scris e ca divinul nemişcător s-atragă în pupilă întinderea mototolită — hartă . cu rîuri şi cetăţi înghesuite — şi-apoi s-o desfăişoare, după iris). 172 Eu ştiu că îndărăţu-acestei feţe * pecetluite, fiara flămânzeşte (nu sângele, ci izul ce pluteşte. în el, un fel de . drojdie a vieţii, e ceea ce-i întemeiază foamea). Dar gura ta — nesâruţata ?..« După ce-mi va zvîrîi cumplita ghicitoare, -ea va rămîne-aprdnsă, casgaroafa în dorul fluturelui : inocentă (cu tot nectarul supt) şi carnivoră. O dată- doar:de i-aş deschide gura cu limba mea, chiar dacă întrebarea din vîrful limbii lui mi-ar arde limba.! O, sîni !... Dacă frumosul nu se poate atinge “fără sabie-, zadarnic vă-mbracă vîntu-n platoşe de aer : topite, ele lasă şi mai goală această dulce carne, nenuntită. O dată doar— pe sîni — să-mi lunec palma, şi micul zeu orbecăind acolo unde, în locul stridiei în flăcări, un zeu asemeni stă. păzit de ghiare !... Mă-ntr eb : să fie oare cu putinţă ca tocmai; scufundarea, de la mijloc, a trupului de fata intr-o sferă de leneşă cruzime, chiar această împerechiere de coşmar — greşeală' în, care zeii nu au, nici o vină — şă-mi biciuiască simţurile toate ? (Ord poate, toţi sîntena acolo încă, în sfera-aceeă roşie, iar capul — ieşit din sferă — se ridicăjanume spre a simţi că cineva-1 apasă : ochi'scos din beznă ca să vadă bezna ?...)“. 173 ;4 ™ 5,Iscodit6rule, tu eşti în stare : y să> mă dezbraci cu o^hiî:î;;d:ăcă haina -enigmei n-şr fi gMiduiiea însăşi. ; *. , Priv^şte-mă.* Ca orbul âi să umbli % cu degetul pe-aceş:te semne clare, '4 ' dar n-ai să pipăi ultima lor .noimă. Tot ce fiinţă^‘mea^mvalmăşită întoarce, fără milă, către tine ' ^diri chipul tău, ascuns îţi ^ va- rămîne. Mă crezi un "prag, dar intri în Oglindă. Şi trebuie s-atingi o altă plasă, : mult mai adîiică, pentru *oa din colţul ceresc, în canesită piti^' paingr^ ‘ • să se trezească, să/ţe băge-n seamă. Eu ştiu că nu ţî-^e frică d^ntrebare: răspunsul s-a născut cu ţine-b dată, Dar temele de fratele lui geamăn ! *; 4 ' : v--^ ' v " V-T■' ': Acuma stînca era goală. Iarba se ofilea pe piatră, din iubire. O umbră de yultan p locuia. • <; 7/ . Iar omul parn se-ndrepta spte .Teba^^^^; ■ : eră 'întîmpinaţ din depărtare b ' de-un sunet ;vag de trîmbiţă şi tobe.;,; , mo \ • ."4: - “ ; 4 / J4 \ SECŢIUNE QU GQDPBATURA Acum eu trebuie să mă grăbesc-; o parte din sferă încă sună-n gol, şi vîntul începe să s-aline. In văzduhuri, ca-n rumeneala unui măr, s-anunţă, . treptat, un licăr sumbru. Sus, pe casă, o paşărd ev singura zvîcnirie / 0 .; < ; care participă la scena asta. , * Dar nici căderea vântului, nici partea din sferă, care sună-a gol, nici sumbrul * presing din aer nu sînt. pentru ea şi — după, metro zvîcnire -â" cozii ei ■—: nici irniaenţa urei. ' , 1969\ .. : l'l. ■ -W- SEPTEMBRIE Cuţit de-argint prin iniina-mbuibată v a* lui Septembrie. Melodios. ; v, ^ călătoresc alămuri şi, deodată,, şe< lasă cii un semiton mai .jos. . Dar ce lumină încăViespi avide asediază dulcele : .seanţei' : : „ . ,; pe suprafaţa un£i sfere^ ear^^^&id^> un gol de r^aj^e ^ \ Vom fi sau nu ? Q mistică merinde de zbor întors ni se oferă-n vînt : ca mărului; în vreme ce'aprinde distanţa dintre creangă şi pămînt... 1969 ClND TREBUIE ŞA SE ÎNTÎMPLE CEVA /' Tîrziu, cînd trebuie să se întîmple ceva, descreşte panică în arbori. . O pasăre, ţinînd în ciocu-i galben un fluture albastru, se contractă, burzuluindu-şi penele, să-l. scuipe.: Nu-i nici sătulă, nici nu simte greaţă. D,ar trebuie ceva să se întîmple, şi, pentru lucru-acesta, nu există mai tineri vestitori ca fluturii... 1969 ÎNTRE MINE ŞI VARUL MEU — Şi m^airi urcat, apoi, pe gîtul unei cumplite zburătoare, şi-am zburat. Era o pasăre albastră foarte, numită Rock. Din clonţul ei cădeau silabe de luceferi ; trei abisuri, unul -intr-altul,, sure, ca trei pîlny., năşteau privirea ei. Şi-am tot zburat, suş, peste nori, mai sus, Şi dintr-odată, uitîndu-mă. în jos, am observat că se ouase. Oul ei e lumea... — Da, zise vărul meu. Dar fii atent că pasărea aceasta nu există ! — Nu, nu există, i-am răspuns, în timp mâ agăţam cu mîinile-amîndouă de gîtul ei. Doar ştiu că nu există... 1969 BOARE DE DRAGOSTE Boare de dragoste. Toate vestmintele iau foc pe dinlăuntru, la-nvălmăşeală. Arcaşul cel orb îşi atingev ţintele de la distanţă, fără greşeală. Fete, feriţi-vă mai ales de fluturii care viii de nicăieri şi se lasă pe gură., Noaptea tîrziu, în mijlocul ciuturii, luna e înfiorată de-o muşcătură. Cu aripa, cu praştia, cu vîrtelniţa s-aruncă seminţele-n gol, Ca un mire, sulul dd fum face cădelriiţa;'‘ să scoată ştligăte de uimire. 7 . ': ^ , Păpădia devine fantomă şi/ sferică:,: .porneşte 4n zbor: î^uruî crapă. . v ; “V Duliul Sfînţ iţu’-ifri#'ştie'/ifnd,e-i biserică, pat de nunta - şi taină/ sau groapă. Fericit pare melcul ‘qe-şi poarta cochilia,,;, fără grabă, pe frunze căzute. . , v •Doamne, nevăzut-se;s]roreşteŢ^m^ osîndită de tine; a celor văzute ! Golul cel veşnic din ihima’ plinului: 5 învaţă greul’ naturii să zboare. ■ ; O clipă; toate ating pragul divinului, ■ i toăte uită de sine, ţreimurătoare. • v . Apoi toate- fac drumul scurt at întoarcerii în ce ău fost, în ce trebuie şă/fie. ■ !, Paznicul nemilos de la pşa carcerii înmulţeşte prizonierii eup inie. V ■. ■■ ■ 1969 ‘ ; * "O singura întrebare : !-v;'/."v V' .. \ -v •• ' V /.]*•. v/v-' ■. J • V\, ‘ * * * V/' Şi^acurn — p singură-ntrebare : Qine r va da din nou silabei noastre lumea pe pare-ojrdsi^ ,/ W-'K:'' • • . " Ţinea, rotundă, de * buza, ndaştră caldă, ea balonul" î : ; -k pe care pruncii, din clăbuei, 11 suflă în faţa; unei fragilă, ireală'.şi prepară; - . . Nu numai foamei curte, voiaja •;cihi|uişăsc&\ -Locuită5;- f* era de-bn duh al' aparenţei, care , avea cu noi osocotealăveche. , /. v Acurfr; jbîiid ;el^aevimută, einef ppa^ *■' Restitui peliculei de apă f , virtutea de-a; n^ reflect a; şi vidulv v pe cape Larii suflat în ea.cu. paiul ?... -1969'* v’V : >' v-\ . DELTA L O; zeu alM apelor *! Cutează, — cine; . ^ şa-ritrebe dedzvor, să pună deget , " în gura ta,'"pe fluierul suleget, nerv prim ăl vîrştei dulci- dintre obcine,? Gîtlej jignit,, un leu cu yînăţ răget ţi-astupă-adolescenţa: cu’ dulbine., • Larg' bat-îuvţăpmuri spurriele* albine,,-;- v ' ah 1 roi pb rare1, navighez.jşi preget L; • Raspîhtîera^legendei,^,rai a^tpaţe v tălmăcitor :ce\zvoride moarte scoate1, scobita, Şyriinx. mlădiâtă-n trestii1..., Să nu spui umbrei : Vino mai departe ! Sălciu, regatul echivoc se-mparte la prinţi cu solz, polipi; hilare bestii. II Aici e pragul. Cheltuit e-n ţară văzduhul frunzei. Pasărea, ba omul, îşi lasă cuibul de^imală-n pomul răpit de vînturi care-1 scăriţară. Anunţă noua patrie — Pleromul ! In loc de tron, corabia sprinţară gonind spre Sud, şi luna — ca brăţară --r-şi orizontul aromat ca romul. Ah, să citeşti în iris, cu năierii . captivi în magma însăşi a vederii, poemul viu pe care-1 scrie marea î Bolborosind în urma ta, uscatul se dă la fund, zvîcnind ca înecatul căruia peştii-i sfîşie chemarea.- III 1 Plai metamorf ic, Heidelberg sub barcă : scandează crabii limbi sărate. Tună ~ zenitul beat de-otrăvuri a furtună1; ţipari cereşti în icre se descarcă. O, molimă de vînt, extaz de lună ! Zarea pătată, ca o mînătarcâ, ' , 180 respinge .zodiile şi le-nţărcă fosforic cu iaurt de mătrăgună. O, nu : să nu ştiu îţică; viitorul,.. De insule visate, vuitorul reflux vorbeşte-n leneşe meduze. Voi, hexametri, astupaţi-mi gura ! Un frig sticlos îri piept, — şi aventura, gîndac elin al apelor, pe buze... 1969 PROIECT DE EDIFICIU SENTIMENTAL Doi tineri sărutîndu-se pş-o bancă. De-asupra, două chei franceze — noi. Vin tul de toamnă are să-i despartă vinzîndu-i separat, pe-un pumn de raze.. La capătul aleilor, fecioare aşteaptă-n For duri, claxonînd discret. ■.■O, iarba gnasă sfîrîind de lacrimi !... Mai jos, e un etaj cu orologii stătute. Şi mai jos, sînt îmj>ăraţii. Dar — iată luna surîzînd limfatic : la miezul nopţii, ca o fată-n casă ne ţine sufletul — să-l îmbrăcăm. 19 7# PROXIMITATE Am observat;: de cîte ori pnvesc garoşfa, garoafele se-ntdre să mă' privească. ~ Parcă s-ar spiona două. imperii / - ^ , peste tristeţea urnii rra de siilf. ^ţ 'v \ In. viu zigzag, de lâ uri ţărm spre altoi, acelaşi galben fluture vîsleşte ^ o, Charon eu sprînoenele pudrate,! / „Zglobiule, la ce fruntarii âm ajuns ? Ce oşti' sticlesc pe malul dimpotrivă ,,ŞînţiLuerurUe^ şi te aşteaptă cu steagu-n (doliu şi cu lănci de ceâră.^ ; G ţlvi^T ARE A' I^NTR Te răpesc de •*. pe ţărmul acesta; , Netfnişcat, rie r^tituie rîuT V.' :- (1-atn numit, dec| Jacuma există !); ?: : V unor specii de păsiărl sticloase,, , . : •< fecioriei dinţii, mohorîte;' ■// - • ’ j • /" : . O, Vafi o plimbate ,ciiM^ Te vei naşte din, tine, totem al unui pilc de «■: profeţi cu peruca:v / ^Nicipdâtâ‘V: ^nimicV şi ^zadarnic44; Vor fi fructele taie, odihila r o, fosforică 'spaimă de lucruri. Vei . domni; Ca tăciunele-n apă vei fi semnul deochiului, sfoară y zbirnîihd sub stihare abstracte. Să pornim, deci. Acestea, nimbaţi, sub negaţia lor te aşteaptă. ; A , O vocală scrumită pe gură este tot" ce-ţi vpi cere ca piaţă. . Iată : dincolo, ţărmul începe , — înţiVo limbă străină —^ să fie. ' 1970 ; ■ 'LOCtJL PRIVILEGIAT ■ V ; . ; /■/A. A a A;v A:A - V,.. ; Love is a place. ,v v y-v .yepjMnias.. Cu suflete de pasăre am dat;, , ocol oraşului. 'ÂA;,.: - "’y•' ; >■. ' ay-;. % . •— Aici, aici e, , A v A A. 7-7.' zideai ^ .aici e Locul...-. ,-A ’ >"• ■ y A ; Ai ; A ?/ a: y ;A\- •'A Scuîimdat, un rîu pierea, pădurile complice,; 4 - şe diizolvau, şi ea nişte furnici * , ^ • ; clădiri, intră,uy în muşurbai^ * priveliştile ie ; 1 vi - ' ;*A:" 183 şi dispăreau, apoi, decolorate. Dacă-am fi pus un soare crud să-i dea coroană, faţa lunii-n haină nouă nu* ne-ar fi ars, aşa cum ne ardea acest noptatic limb lipsit de rouă : tărîm născut din nou, /pustiu avid hrănind o nefiinţă suverană, pe care-acum îl. despărţea de vid doar propriul său fum, ca o membrană. Era chiar Locul însuşi, împrejur, foşneau ciudate arătări şi- ore, păţanii care, neavînd contur, încă n-aveau nici gură să devore. Acolo,-n inima acelui Loc ce prevestea pelerinajul sferic, ' ne-am aşezat s-aprindem primul foc nainte de-a se face întuneric. me GROTA CU SOARE Evul luminii e, demult, o amintire, în locul cerului, respiră-o noâpte cu pieptul tatuat; păunii umblă din ţără-n ţâră fulgerînd molozul -cu, cozjle ; pe plaje, înecaţii • foşnesc ca scoicile, bătuţi de valuri; 184 iar plopii oare ieri au fost feştile acum s-âu consumat : cîmpia-i neagră. Numai în grotă încă e lumină. Bărbatul,, de la brîu în jos, e stîncă : el ţine-n braţele-nălţate care încep treptat şi ele să-mpietrească trupul femeii, ultima ofrandă. Iar muntele se simte plin pe dinlăuntru, ca zările, de stele ce pulsează.,. 1970 NOAPTEA Ştiam că va veni : nămolu-n lacuri se făcea roz, doar trilurile unei apuse păsări mai pluteau prin aer?, iar fumurile se-nălţau cu palma ' . larg desfăcută — s-o primească ; apă vorbea cu sine însăşi lîngă ţărmuri. Noi încă eram doi. Doar răsuflarea crea un spaţiu omogen, o treaptă pe care începea incinerarea. Ţineam întîia stea în mînă dreaptă, dar numai mîna o ştia. Privirea . în două labe-i aştepta ivirea. Ea s-a prelins uşor : cu scarabeii care-ncepeau sa se topească-n, aer* cu ochii tăi; în care preajma noastră .. pnmea pe cineva străin, cu iarba in care-ntotdeauna a fost noapte. V 1970 v NOAPTE CU LUNA PLINA Casa lui Dumnezeu, cu uşile deschise, ;e transparenţă ca o aripă de muscă v Trei stele .galbene i-ah adormit pe prag. Izvoare delirează-n craniile stinse. V, Uh duh al muntelui, în mare cumpănă, nu ştie-n. ce să se-ntrupeze>: e tîrziu, ' tiparele fiinţelor, sîiit necucernice. :■ . Numai; sub' brazi,, la jpmatatea drumului între tărîmul oilor, şi raiul verde, ... ciobanii. fecundeaza-n şpriin cimpoaiele. Măi jos?: în crăpăturile ţărinii .arse,. ca nişte lacrimi ale îngerilor, cărăbuşii se zvîntă-ri aur înainte de ivirea zorilor. 197a:V V PASUL; ACELA Pasul acela, întraripatul, , care nu era pas, ■ ■, ..■ ‘, neiertătorul, neîntrupat,ui ’• fără popas, ■ l : : ; v -cel ce-n potir de; sunet şi rouă înflorind adormea, - X ^ astru-nvăscîrid an dragoste nouă- inima mea, — • •. pasul, acela, pşlidul, underi ? O, fragil, străveziu, ' < zilnic: mi-1 furâ-n - cearcănul undei marea, tîrziu.r / ' 1970 ERQII, Ca lebede-ii apa cernită; şînt cei ’pentru care 4 văzutele, -sfintele1, pier şi sporeşte vederea : privelişti răpite de sunet O, fie-mi cînfarea asemenea; lor !, V ; v; Ei mîntuie ultimul licăr al ierbii. Ce nimeni t nu poaţe s-atingă şe- pirguie^ Stinsa lon/mlriă Căci preajrna-i"a nc^stră,;^şf^ppmU^ şi rodul •\ dar ; sorţii belşugului — nu. ■ian: Balanţă pe umeniTi~e soarele aprig şi luna. Noi însă-adormim, ne sculăm. în veghere, o parte a lor— mai severă — veghează şi partea de veghe-aţipită din noi. Şi ce mai rămîne, atunci, grădinarilor limbii ? -Albinele-adîncului nasc* limpezind, în neantul rămas pentru noi inefabil, o limbă lipită de faguri, de lut. Ci rareori pîlpîie mierea pe buzele noastre.' Şi tot ce rostim s-ă rostit din adine ; lăcrimată, înainte de lacrima noastră, e apa, iar Patria — strigătul lor. 1971 INVOCAŢIE CĂTRE NOAPTE Adevărul e sferic. Suspendat în amiază, ochiul meu lăcrimează . un tărîm de-ntuneric. ' Numai bufniţa trează îl confirmă, misteric, . într-un iris-eteric, sub sigil îl păstrează. Cotropeşte-mă, noapte ! Fulgerînd fără milă, mii de lucruri şi fapte ca luceferii-n pilcuri . 'să-mi rotească-n pupilă, ‘ afumînd-o cu tîlcuri. 1971 TERMEN Cel care tunde zilele-a venit la stîna mea.; ^ Un plai de zer. melodic în care arborii ardeau, un spaţiu născut din tulnice. Nimic mai mult. ’ Prisosul meu aleargă, rîu nesigur, spne secolii ce vin. Aici e seul, aici e lina unsuroasă, unghiul de incidenţă-al .ciocîrliilor cu ţigla nouă de pe primărie. Mai mult la ceilalţi. Eu confirm păşunea unui hiat, şi numai mărăcinii . ţin socoteala dijmei pe vocale... mi rea \^zduiineVîtstmc;; Stau şi-ascult . 1 o -mutăro^ lucruri. . . JD'ecembrîe-mi * vestea, demult* acestpbja^ - , suflate ca diri nări de boi, - f ‘ ■ această ;darbâ constelâfie / • ; ,- de inocenţă -4-, peste noii '..p, ; \ , Celinişte ! Pe inelare ‘ ; .descind’ logodne. Jn auz,: -..,. 1 . ■ ’ (mai- şună veehife cuvinte ?) .' v j; • : .V;;ţîsneşte?j invers, un havuz-- X' : . ;, X.\- Alcătuite prea fierbiutey - : obrazul; nostru 1. ^ ca de a Lui L Negoiţespu Fii liniştitceasornicul e-ntors. Copii, de-a buşilea* al căror tors v/y-... <- fragil ascUnde^dincedă cruzime, ;t ( y stârniţi de verzi chimvale şi enzime," >; ' se suie, zi de zi, pe triste scări . ■ r ’ : ; ' ornate in graffiti cu măscări, y - - - ; ,y julindu-se şi limpezind ţavane <■ de lilieci cu aripile varie, ;; ‘ : ■'<■■■:' pînă la pragul blînd de unde-aj ung ‘ ; :, săr-ncline-n‘ochii lor oraşul ciung, . ' ■şi^.^nde/p^ioaia/;cli^lor/lehuze\^^^^/^ ; ' . li se prelinge sfîrîind pebUze. ' 1 v dm ; : ; y • . ai Unei nevizibile structuri \'i■' • y;/:-\:' y;.l. •• de roţi şi pîrghii cîhepii ce-şi poartă ^ ^ v în cercuri’iuţi alcătuirea moartă, ; • şi unde cu. surîsul lor:iudul / y. * ■ îndoapă zilnic searbădul pendul y !' ^ cu-glaz ,de broiîzj'şjL; pipăit sţătorhic'; ' . .. Fii fără grijă : ,vaca e-n ceasornic. > < Dar, mai întâi, • vei râuizi un fel'-:'y ’ 'yj? Vy-.- yyy/V. •' .de zvo^.pârcă^îi^ ^ 1 ' Încazărmaţi în turnv la primărie, v, , > ‘, ■ y ; şi^ar^şfărîma’elitra viermărie > ; y-1 îhfr^yşuayă;.rîşniţăy‘de scrum. - v. 5 Apoi, auzul tău, ieşit în drunry ; > cu-nGheieturii de vînt scăzînd în cuget, . , "va fi sorbit şi sjfîşiat ,dd muget y y ■ ">. , ' MULSUL OILOR. Na mi-a plăcut nicicînd. Căderea serii bătea, întîi> în streaşină, pe grajdul care forma o latură a ţarcului. Strunga. Doi’ păcurari ţînîrid găleţile între ..picioare. Oile. Gunoiul zvîrlit din grajd pe uşa de de-asupra. Şi ziua acră — bălegar . aL virstei ce fornica-ntre slove : o-i, oi. . ‘ (Cine-âr putea să tălmăcească^ntreaga parabolă ? Destinul ia, din joacă, înfăţişarea de copil, nuiaua înlocuieşte zarul invizibil, strigătul vocii în schimbare — semnul din' Scorpion. Proporţiile lasă 6 marginedoar qît să-ngenuncbezi...) " Laptele, în săgeţi intermitente, ţîşnea din ugere murdărie, albul., arzînd mirositor trecea în vînăt, în ochii oii crăcănate seara era placidă, glume deochiate 'pluteau în spuma inocentă, ritmul în degete se pogora din ceruri.. Cei silitori primeau fingeaua plină : fluidă ipostază-a ierbii, abur abia punctat de două căcăreze... Noaptea-mi iertă, atunci,. încriîrLceaarea cu care tălmăceam această oră cu îngeri trişti: Mă va ierta şi astăzi ?... 1971 LAN DE GRÎU Departe — nu. Orlcî$, ar ii distanţa proptiţă-n stîlpii vîrstei, depărtarea amănunţeşte pînă la furnică * acest tezaur vertical : blazonul sorgintei mele, înrudit cu-al morţii, :—şi nu numai pnin coasă... Seminţie trăind pe picioroange ca un cîntec fără genunchi, dormind în marş ca marea,, votînd ca-n adunările Atenei ctf-o simplă scoică ; trib cu ochi multipli, de cremene, al căror văz lăuntric consultă zei de pleavă ; subterană anâbasis care-şi croieşte drumul spre Canaan, cu lăncile suite în stele, printr-un nort ce plouă greieri ; — tu, neam de pir, înnobilat prin blinda lungire-a gîtului — decret socratic spre-oracolui, somat, al ciocîrliei... Cu ce să te asemui,, puls integru de fete ce irămîntă aluatul, egala "răsucire & spinării,V cosaşilor bărboşi — închinăciune, păteinţului ?,.* - • ’ v} , Vv.- . Un Ian înaioţează, că noi, scăzînd ; ca noi, multiplicat în zborul^ polie^Mc^lor, boabe, inculcă zodiile : rit de seceri . eliberînd ‘din, găunoase r tije ; suflarea lumii, ^echilibrum aur . al curcubeielor de jos. Insecte : .« escaladează, ‘ fără. să-ncbvoaie, 'vergelele ;a.miezii, labirintul ^ > de litere-aromate.. Diritr-o mitră; . ' îUialtaK vîntu-şi duce^ărhiereii: . ■ / V- îii faţa. soarelui, orbiţi de miruri. Vederea lor ne; umple'casa.—: fildeş pufos' al smgerărilor dinpîine? ■ f V 1971 ; ■ y .* " v" v‘ Mălur(ă-hămesite,her^ cheleşte cîmpul. Stropii mari de ploaie se uită fieoare-ntr-un ochi galben: Sînt viţe de povară & cai eu ^ crupa ‘ de-mpărătaăsă- asudată; iepe, ; \ .7 ce-şi poarta rnînjii agăţaţi .de;\uger, /v şi mţirgi 'rnoşi eu coada' da sâcîzul 7 •/ i şi smirnă in^ .Urechi^ neţesălata ; / t : fantome oare ronţăie inşecţe, ; ! şi armăsari cu mădularul ' vînăt, ” ' J ' ; şi gloate. rnoho.fîte cu stigmătiil , stâpinului în răni de spînz, şi alţii/ ' ; ce fornăie ^imţinduHşi steaua-n frunte . ' ca pe un ham dumnezeiesc, mîf ţoage -• ! * ce-au răsturnat cîndva nuntaşii-ri «colburi). . şi cai de furii — iscoade ale nopţii, 7 şi bidivii cu sihoc de iafbă-ri gură- - . 7 cerşi nalţă capul; ascultînd uri ttopoţ pe sus, şi alţii care luminează ' 7 ■ '' cîihpiile cu rînjete de jdustnici: s ; Din cind in. cîhHy cu coa d a , îMoi aiă 7, o. iapă. n-are^astîmpăr,; armăsarulA , • de-asupră ei o apără de ploaie,; J v / r şi trăznetuLe lung,^ şi herghelia*, îşi adînceşte chişiţa-h imală. - - - - ■L. v ■ Sub burţi se-iadăpristesc că diade^e: / ^ 7/ de. bube1 roiurile; verzidef'mţ&tel ; v, « /II De ci te ndpţl şi zile stau, în ploaie ?: * V Caii cei tineri,. care nu, ştiu/îneă/u •• *\b ^ să‘ doarmă de^ă^mpicioarelea; se-mburdă împunşi, în* foaie de bureţi., Mirosul, > , l de./balegă înnebuneşte noriD', - •7;/h 7/ Albastre 'grindini joacă tontoTOiub ,7 ,pe şanţul ros- de Hamuri, aL spinării, / - şi-n jurul "fiecărui trup- un altul — un fel de corp astral — se umflă, creşte, şi spumegă* şi fumegă, de parcă pe mii de şei o oaste translucidă încalecă de-odaţă, parcă sporii , unor ciuperci apoase şi livide s-an pregăti să cucerească pusta. III Şi iată — amfntindu-şi în lumina de fulgere un drum — porneşte-n salturi , mtreaga sta-vă : hoardă neagră suptă de limbul unpr stele de mocirlă, cutreier nălucit de cozi şi coame şi ugere cu lapte-aprins, urgie tropotitoare-amuşinînd turbată galopul nevăzut, păşunea crudă a unui rai pierdut... Roind de muşte vîntul se naşte-acum din nări, nechezuri rostogolesc pe boltă bolovanii ' de tunete, pupila-i biciuită de putrede^arătări şi cucuruzuri, • din pîlnii de urechi sar brotăceii şi curg în iarbă ca o sare verde.. Şi iată — sufocaţi de fugă, mînjii fătaţi mereu şînt iarăşi, traşi în- burtă, din urme de copită ca din vulve irump rănite ciocîrlii, şi triburi de lobode şi seminţii de ierburi , se simt decodată parcă-mputinate,. .. mireasma ţării, acră, se lăţeşte . peste fruntarii, noaptea-i; uzurpată. 196 Iar ce rămîne îndărăt e numai o preveşteală zdrenţuită, giulgiul pămîntului în somn de sînziene... 1971 INIŢIERE Vino să-ţi ning de pe fildeşuri dubla de şase, ochii Fortunei. Regeşte-ncordate se umflă arsele mări cînd poetul descinde, virginul bleu îndrăgeşte absconsul, cum discuri exacte, surpă distanţele, numără nimfele noastre. Vino să treieri incintele văduve spaţiul lor a murit, suplinitul de taină, iar cerul neomogen ocroteşte în amfore norii, tandri părinţi mohorîrii, Moire desculţe. ' Ca Empedocle să vii ! Cumpănite platouri, ură şi dragoste du încruntaţilor, geme zilnic alese şi stinse din agora sumbră. Pînă ce, sus, dintn-o pîlnie sacră, sufla-va ‘ Etna silabele tale,* scrumitul talamus. mi ŞTAFETA Laudaiof ternporis ăcM ? Dimpotrivă . sprinten#,; inima mea paşte ziua de, mîiîie. înnebunită de naşterii, zarea : .' cu pintecul flasc1 respiră ca uri golf magic.. Vint măi înalt, nu cunosc sub stindarde in 'zdreîiţe viscerele lumii răcnesc, . . în găvanele drepţilor * sînt .găuriţi butucii' de la roţile Carului Mare .Adrriirabil : voi zidi , şi eu:, • pulberea şi^âdevărul, în lacrima incunabulelor' am s-ating zorile,; , . Şînt schimbul trei al Vandaliei,: '. ,> stilul delfin 1 - . r . Aşteptaţi-mă doar o .clipa şa aşez, capul Sfinxului întl^o Vatzav> ;;i şi-mprejur peste ridlmi -uşrirătic se^nverşuhâ fdehnul, din fotoliu de vîsc, eu promit seminţei de' viermi \' o recoltă de fragede trupuri ! . ,r ' - HI r... .. ; ; . " Lăsaţi-le doar : bucuria să mişune, goale, din pi\dăiţe pînă-n v - ; abatoarele. Ursei, vînînd ue tite-n văzduh, ;; v traversîiid utopii coborîte-riţre ele < ca grile şi-un ocean pistruit cu băltoace nurlii de prostiey dezgropîridU“Şi sărutul din iriîl ca un orb epybmis... ' -v-- ' ; IV <: V'......- Gheţari în' abiaţii; sub tălpile mirilor, , ; .‘V' ziieV-;; : V ’ mă-ntîmpinâ sferic : Cu; şolduri visîndj abordaje // ca riâyi de piraţi, şl cu inimi pa .ştiucile-n virşe. în cer, ca-ntr-o burtă de chit, se-nţărîtă Moire. Delir agăţat de prolifici curenţi e plianch tonul. Distanţa se neagă pe sine, tărîm ! amniotic. 'înfipte în soare, săgeţile tracilor au ucis despărţirea ! V .Anunţaţi, anunţaţi seminţii şi. alaiuri ! Pregătiţi aşternuturi cu iz'de-agnelină pe plaiuri Şi agrume să bată — o ploaie de globuri răpăindj şi picioare pe sticle-ameţite, pe cioburi ! Adunaţi din fineţe celeste furaje pentru care, cvadrige, căleşti cu nubile-atelaje ! în absida de sunet din mijlocul mesei să se-audă cum picură plînsul zglobiu al Miresei Cu lambriuri de pară, înal.t-revărsatul ocrotească de grindini acropola nunţii şi satul ! Vi Şi iată cu umeri de-argint ca obleţii-n pîraie ~se-nvolbură tinerii ! Nici adragantul•' unduios răcorindu-se n-are o mină mai dulce. Haite-azurii le amuşină urma. O dîră invizibilă mistuie-n vmt adiraţe blazoane. * Ca munţii bărbaţi cu adretuLîn rouă aţîţă femeile,, -şi măreţe-acusmii le confiscă auzul. ■Astragalul ia foc, se acresc mînătărci cînd călcîiyl acrobat devastează poiana. Omagul stropit cu polen de oraţii > le iese-nainte, -în coarnele cerbilor pofta înalţă crăcane de aur. Mălaiuri şi acore se dizolvă pe limba fazanilor. Fluturi-adonis săgetează seninul, şi ţapii îşi scutură fruntea triunghiulară. VIF Dar cine eşte-htraripatul iscău al horelor, şi Domn ? , Pe cine-aşteaptă iarba-n patul sever şi limpede ca spatul, menit a nu cunoaşte somn ? Sălbaticul cocoş, cu frunte şi-auz ciobit de ghindă, cui aşterne peste rîu şi munte -surzenia — îngustă punte de pîslă a iubirii lui ? ' Slujind brumatelbr fecioare,, ■ : l a valb a sinilor, ’ pu văz7;V ■;,; ■: .vrăjit de Jb&blice , şi cu luceferi la pibipare . 7 culeşi diri lanuri de 6vă% ’ /muindu-şi cornul viu de: şâlcă 1 ■7'^în' puritate ca-nfr^un drog; . "sfinţind pu pasul> lui. de algă. ; , ivbrinl:. stins pe^ care^: calcă, , : -răsare prinţul Inorog v; ; V VIII Gest neştiut, săvîrşit exact, tăietură-n cristal/!; în' odăjdii pâlmăte, ca o femeie arhiereu, viţa-de-vie '-joacă noaptea în; Sfirita Sfintelor^ sprijinindu-se-n / 7 7, birja de-ăr6me.; ^impul, ;soinat, imparte-n /clopotniţe •bronz- pentru’păisările pâre se duc, denunţă emblema lui pptp^bfiey^uginiuî..-E5înă ce, iată,: ţ ;>’vw •, ^ ■ V> ; / -77 . . ,■ "• 77- <= lacrimi de înger vin,,-să ia incul boabelor acre, şf liturghia v7. V*:7/ , ; ^confirmă pe ultima; frunză insţniite,.cpfurî5şi/brume‘ ••• 'Uri.- muşt7fncă\-vîrgxn şi* căptiv,zoreşteşâ picuţeTnf, , •'arsele'^guri^ cdm*erţiiKlu^ limba.;.: : , - ,7* r , 7:7 - ,,7; / / ^ . p7* 7v .. ' „Credincioşi ca izvoriilK c’a, zările ‘ / 4i>i ■ 7^ datpa^ ,7. , \ Cu stele-n7puhoi ' ^7' , ; y - ,rţ ’ sărutările ; '■* ' '■ ^ ^ .-7. ^ /' 7 ’ *.< : y ' , nenau/îmblinzit * t ' \ ‘ " 7 ■ / "> r/7' 7' /' .77-' ' \-7'*1 : Fericiţi ca uscatul, calmările; ' ,, " : . , răpite uniUi ţărm vinovata .. \ ■*'" Cu frag^e ploi -■1 z •; '.! sărutările '" ■ ne^u dizolvat; Resemnaţi oâ pârmntub că ţările cu şăfleţ peste vadurî:'trecut. ■r;r;> ■'(.%_ Afară din noi r '' \\ ■ ■^ săruţârile: ii.U. 1 V- , • ••.;• nâ^m,j^recui...&:;V ' v-\;/ ■'Mai;'■iimfîâţ' decit roua-u lucernă mi-e graiul: V defQ îeyură bblitfd-îu gouadele^luniii, de^u rictus adiind;zîmbitbiy de; un veide/eănomc \.;■■■/‘v ; (salutaţi saxifragă !) ce-mpinge' cu frunzele jtmea, de-un mircs şi de-un fulger sporindu-se-n teacă, (celebraţi ardiăsarul!) pe Calea Lactee, Jde-O' umbră a, Fiinţei;căzută asupra sa înseşi ţcîntăţi . f V întuneiicul^!)y^^spaţiu^.în;Care sămânţă; văpaie, şi nârnol • ■'• - : /.v^ - , ;inyestindii“se singuri ! ‘ ■"/■■■■. ■ e Logosul... Încleiate,, lâ miezul de- noapte* V ;v ? , ca o mare sub văl de ţiţei. \ . Şînt la feb deşi par ascuţite, ' ' lenevbaşele strigăte; fără f : ^ ; înveliş,-^ măruntaie de m . CurCubeu peste Mui;; voluptţibase. • , de-ntuneric, de smocuri de iarbă, de-o nălucă de insulă... Cine, desluşind, ca prin ceaţă, un ţărm, şi-a simţit bucuria sleită picurînd într-o vază de ghips ca. o lacrimă sură, — acela ' . i-a ghicit şovăiala şi ţinta, , / a cuprins-o în palme, fragilă ca pe-o pasăre foarte mirată* că, alături de rănile ei, sîngerează pădurea şi vmtul. XII V ■ I .1 > -' Pradă unei veşnice guri îmi ştiu ritmul : înnorînd urdinişul se naşte, ca roiul, pe faţa fioroaselor Mume în zdrenţe, surori ale Morţii, care-ntinse pe zgronţuri marine, cu vulvă păzită de licheni, nautili şi meduze, cu păru-nspumat înecînd transatlantice zvelte., în aspre cerşafuri zămislesc nencetat, îmi retează poemul cu dinţii. 1973 POIANA CU SULIŢE I; Din bolţi tîrnosite, cînd verde scăzînd • se lăfăie preajma deodată, — ce loje de ochi mă somează ? * « Eram doar o umbră asemenea: fiarei în, umbra- pădurii,' H" A' - ^ ■; un zvon dm^ r,scămoas:ă prăsilă.;; Purtam 'o;cagulă^de rouă. Jignirea■ N■ •• -I'" molaticei iferbiîndrfeptîn^ 1 păstrînd pentru mine doar SbiuPşi rangul ■ V atîtof esenţe — să nu se stîrnească un fel de bau-bau, conjuraţia frunzei; Străin, dar cucernic. La jugul răcorii, cu sufletu-n alte tărâmuri, trăgeam. Nimic nu vesfeşte-un judeţ de lumină- v; ". Confuz cripgenă, tăcerea-din codru ';' " v ^ âcel-impalpabil ^clon ce-ntărîtă ;i ■% : auzul secund cu: trompete lunare — părea fără margini : p boarfe, o plasmă, . ce mumărhspţeâ^ nepăsare lălîie;’ - ■?''[, ' Atinsă cu fruntea; infuzia densă de verde-amăfui ;iicărea-d<>âf^clipă/ ; : Nici gîze, nici silfi; hîi^nin^ Abia cutezam sa-riiiîm]^ = ' pe crengi; vca< un prunc aşteptând să orbească ■■■ ■ * III . Şi iată-ihă ! ,: - "/.A•i.' , ■ -Nici stymfalida ivmdu-şi penaju-ntr^ ;ăgbră^^vi6tî • ’ ' geloaselor triburi: de^âhei ce-şp ■ qdraslelfe vmdriţif piezişe^mînieiA— ’ • ce trageuii cerc;^irt;străpuUge cu spada ; \ nici prinţul' cornutelof^ nici unicornul , 1 v., , intrînd, ca’ un fante al ceţii, în - sala' $riO.- ‘' *1 , maşinilor, grav, .cînd în larg trepidează vaporu-n carcasa-i de vâr şi-aluminiu ; nici alte făpturi 'ale somnului n^au. fost expuse, la fel, unui văz fără. milă, ' lipite „mai crud pe-o, retină vorace. Ce vreţi, Eminenţe solare ? Ce crimă scorniţi în amiaz, scormonind-o cu suliţi Eu sînt — şi nimica mai mult î Obrăzarul identic oşîndei purtate, ascunde ; 6 biată prezenţă, un martor căruia favoarea de-a spune îi şpînzură spusa. Ce cap de acuză, ce putini de ură" aţi .vrea să răstorn peste ceea. ce însumi răscumpăr ? Petrelui cu tîrtiţa albă depune?- la bară,' aceaşi cîntare un vagrcinipit alvFiinţei, un licăr , * ^ pe val,: cînd prelinsul se Şfî^ie-n ţancuri.. y ,\ ' . . ■ 1 Amarnică zurui în juru-rni, Lumină; ! , Nicicînd un desfrîu ăl cunoaşterii, ’şpangă întoarsăîn'■•■inimă; nHă fost mai Irece l . Ce scumpe-mi erau-nepăsădle ^frunzei infuzia verde în care,•copacii; ; •, bărboşi dizolvau ponegririle mele,.. Ci tu, Nendurato, nu-rigădui tăcerea: ' . Cînd oşţile crucii, cu darde în -vîrful cărpra un miel sîngera,: năboit-au cetatea Floriilor, limbile lumii — şi ele, ca . mine — au fost descleştate : în silă grăind, culegeau mîţişorii de salcierecilor suliţ’i menindu-i... vi întreabă, deci, Soare! . v Decoct jce permite voioaselor* .sale .principii, sa zboare, eu ştiu - că rostesc adevărul..: • 4 , J Dar cine, " cînd cerbi rumegînd ciumăfaia, şi castorii in gură cu viu pistruiate mycete surîd, bucuroşi de otrăvuri, o ! cine -r- din curia triş.tâ: şiratît de fragilă căreiarn poianâ-i desfăşur: stindardul — va stanca un înger,> în boxa acestui, azur, unde razele-nvăluie Vîl Fie-mi suişul aici — întâmplare ! Ca nimeni din ;cei ispăşind o jignire a ierbii, • ’ din cei petrecuţi prin infuzia densă î •. de verde -apatic, din cei oare-şi. plimbă candoarea ca prinţul cornutelor* spiţă căreia osîndă-i ^vederea de şine, — ah 11 frimetii să nu măirăsară vreodată; la ceasul- amiezii, ăici, în poiana cu suliţe..; - ; v :-' 1973/ ' ."7 -V TRAVERSAREA . -- \i>v* •- ■ - vi 4 •' j ■ • ;. ... .. . ... Innobilînd f . j 'V'v ;vv>- descălecatul lor din cărbune, seminţia• diamahtelor1 negre v-v-V confirmă■■ • •' V şansele trecerii. ; v ,. ■ -;i ; Vă propun, deci; să traversăm.: Dar hu ca lişiţa, nu ca nădâşca ! - , Pentru început, - - mi-am muiat aripile . ' in scrumul păsării PhoenixV .YV-Î./*} Mi: s-ăiF oferit i coroniţe' cu: mir ,r : : , c^4ndrăzneală ! ' ^ - Mi s4M propus o altă Casibpee*: ^ ■ Ce imprudenţa !^vr < : v. L . ' v* Am fost aşezat între sinii Pomonei : ce sacrilegiu ţ! ■ ;: • -/"v- ’? " ' *: - ; ' >2*2 ■ . ' ‘ -'V ' — 'L'e-am spus - f '-'Ş-. ••; ■ „Sufăr . >‘ •* . ' de-o boală călugărească .ameţeala: de plin. . • Mulţumesc • pentru toate ; - adevărurile de cînepă,’ morman pe care licăreşte cu rîvriă o scundă Cale Lactee ^ III Cei ce .nu.. iau f qc _ din propria-lor nepăsare . nu sînt fraţii mei \ / \ Cei ce nu-şi scămoşează sufletul în spaţii bîntuite de raci : „• - riu sînt fraţii mei ! Cei ce nu se sărută . , • : ; parfumînd gura leului ' riu sînt fraţii mei ! <. Ei .trec prin , chihlimbare < -> ca gărgăriţele, ei umblă cp jămpâşe, greţoase*:, ca licuricii, * - ei zboară' ca lişiţa şi ca rădaşcă... Mărturisesc': ' . mam avut şi- nu am nevoie de/nic|^ugL.;te^ de orbită ; afară âe Bolta Ochioasă y ţ {] / s / de- nici, un fel de morişcă ”1 ■ afară de vîrtejul Fiinţei ; de nici un fel de cuvint \ afară de împăratul Cuvintelor acela care-mbată, instituie şi -consumă. Vă propunj deci, să traversăm. ■ * V Lişiţa şi rădaşcă s-au repezit să-mi smulgă aciil de fildeş din piept. r - Dar medalia mea e o floare : cusută pe haină, tatuată în piele, sădită-n pămîntul -roşu care pulsează, ^ " " clipă de clipă, ca o . numărătoare inversă- Cînd silabe, de Lebădă înoată pe -cer, cînd fumegoâse bancuri de sturioni îşi depun icrele-n Marea Sărgaselor, cînd pusta ca o tobă cheamă-nf undat; hergheliile, cînd ea-ntr-un Aarbuiz se declară o beznă roşietică, şi melasa-vîrstelor mă-mpresoară, şi tdate iiBezurile lumii aburesc -- măruntaie de porumbel — atunci * se răstoarnă pîlnia. -Atunci, asemenea păsării Phoenix, mă traversez: ,, ' VII Ca ..polenul pe aripi de fluturi mă întemeiază funinginea ei : colb de principii nubile, orbită, - candoare; ...■•■ - Niciodată ca lişiţa ori pa/rădaşca ! întotdeauna spre soarele .meu : cu bucurie şi spaimă, purtînd în gură vocale care se fac scrum, înainte de-ă se decide între urlet. şi laudă... VIII *'*■ . Vă. propun, deci, să traversăm; Utopic : ' •' •; '• , ca "şi cum am lrăi 'în' :c^ăţi:xădi^aşe> ‘ ca şi cum ne-am iubi-n vîrful copacilor, ca şi’cînd am ieşi măi tineri din balenă, OTK ca şi c^dp^ , v> ca'şi pînd;viofe^ '<•.■• 1 dofeprfte*:amîndouă/ în ‘bălţă j ca şi-cînd, ^ ' balta ar fi lacrima noastră, . / \ Utopic : ... , , ca şi cînd cuvîntul ar adera la lucruri ; iar cei ce-1 dezlipesc, ■împărăteşte, c . CU sila, . VT:;,. ■: ar rămîne foarte uimiţi şi s-ar copilări, - ; - păscînd , . '' : ■- ‘; ‘. ca iezii ;• . .. /, . culoarele lumii. •. .V''.". Numai aşa ■. , . • ' ■/ * vom tre.ce. priH' Ziduri , spre trupul iubitei, ; ne vom aprinde, ţigările de Jâ vulcani7 l voni spori cu inele de fum Saturnizii. ; / . Eli voi traversa irisul fâu ca'măşHria,- , ţ fu vei locui-n;.verdele.ocbiuîu V . ' ;; Spaţiul mincinos, , spaţiul fără întindere,, spaţiul dihdărâtut oglinzii va fi. adevărat , ; ",, - şi plin de primejdii —• /.-;■•• • ca răsuflarea unei ţevi de tun. ; ; •; , Vă propun, deci; să traversam. ' •; - Fiecare prin spaima să; ' . • ; ;; ;fie6are^^ .... pâr mu 'Jcălişiţa,!-;hu ca rădaşca ! • Aici-,; la> răspîatie/ ; u ; •,v>> unde -seminţia diamantelor negre', r-descalecă mereu din cărbune, \ ; ; Ochiul; Ciclopului • ; ; - nu clipeşte. ‘ = Vă propun, aşadar,' să traversăm ! ; im * ■ ' . ' •-V -y ’ ' 'V " VHlfeROFANTICA ; . - v!-:>0- ..... ■ .:r îv:î-‘Vv Cu ghindă putrezind-în somn, pădurea : 1 descalecă naintea Vînatud ' - * ■ ■ oprit; cum numele de miri, înscrise în catastife, uhul peste' altul, v; ' ar vrea dar nu cutează îmbrăţişarea, .. cîi n-o-mplinesc, întâiul.’ Iepuroaice, ; ; ;; crhsalt j^ebihrii u^ glezne: .. E.'- postul' , mare., Sateie-nyeMte i / . . în steag • de peşte afumiaţ'ascultă ; avertisment de toaqă împotriva plăcerilor. Cuvinte,"1 înţre^cuscri, se ydue şi vin ; din vechi abecedare culorile ’ tresar, şi; ca g sită / , cu o chiuri mici e gîndul verde-al nunţii pe fruntea fetelor. ' /r-. r „Eu însă, iată : şîht mâi mărunt decît făină, fulger şi ning prin el. Capcane" fără vîrstă am pus pe praguri, — fiecare mijloc; nevinovat să-mi fulguie în braţe. Lîncedă noapte-a fost noaptea în care : taurul meu (dinspre tată. descinse alb, cu năprasnice nări, din deşertul, vămilor. Grav, ridicîndu-mă-n coarne, cd pe tai pui de tîlhar,. peste văi şi dealuri mă duse : la vărul său, crinul, drept în potir mă scăpă ; în lucerna pat de răcoare-mi găti ; cu ochioasă forfotă-a bălţii-mi împunse vederea ; pietre şi melci dezveli pentru rhine, solzi; de pe şerpi şi cămaşa pe sinii ’ fetelor mari. Lipitori însetate, " pufuri de salcie, vinuri limbute coapsele, lui şiroiau ; musculiţe umbră-i purtau licărind prin văzduhuri. Cînd m-a lăsat ? Pentru cine, şi unde ? Zorii mijeau.. Legănîndu-se-n turlă, numai gomadele lui uriaşe - •' pline de spumă chemau credincioşii. . ;.v-- - III ' ; „ - ■ ", v V '' ’* • ■. î De Florii, însoţit ele himere montane măi mult abur'decît dovedită făptură, unicorn mai curînd decît ţap în văpaie, mâî curîrid pălăscar decît mire, noptatic mă pogon spre cătune pe calul de aer al străbunilor mei : mai mult vultur sau coamă decît cal, mai mult vînt înţelept decît boare., mai mult scrum deqît pară. Ursuza-i copită niciodată nu calcă pe, propriă-i urmă, cum nici eu pe sărutul din vara trecută. Mai acîînci, in fecioare, pa mine sîn-t* numai Ursitoareleplouă, foşnesc .şi burează. Gol, ocrotit ddar-de-b jfriunză .de brusture, vin, şi dorinţa • începe să usture. : Luna, centăurii sxngelui, roabele sabia-mi pbârtă pe- sus, şi podoabele. Sabie-fagur,; cu ouă de Hropie : fără să calce-ri ţărînă se-apropie. Aburul eiy chintesenţă de măiduve, bîntuie carnea scrumitelor văduve. O, ce cortegiu ! Cu coada eretică păsări aleargă pe drum şi-l deretică. Spadă cu vîrful ţoc-iţ, după datină.: băte-m peretele casei, o clatină. . Fulgeră ivărut gingaşa-i peliţă. Intră : mirarea miresei o meliţă. Imuri aşterne • cu iarbă vulcanică. Patul de nuc înfloreşte, de panică. Cum să se apere ? Cum- să măi pregete ? Lotru ăl fainelor, Cel-fără-degete stă ca o turlă de zvîcnetişi azimă !.. Lumea, de fruntea lui moale se razimă.. Fată, învaţă asemeni meduzîi că ' , ţipătu-n inima spaimei e muzică ! ^ IsTu mai încape ruşine, retragere ! Ca un delfin, între G4apseie agerje>-:' ' blînd iristriiită de ritmul rnărgeaniilui, cazi în eonul obscur al oceanului"!... lata —1 odaia se-nalţă, c sferică. Soarele doarme pe jos în biserică. Hierofant acestor plaiuri, dreptul la fecioriia lucrurilor paşte blazonul meu... / V : ; -; ; t O, dincolo de sinii: miraseloiv Văd? peştii >cum ;îşi 4^ăin s mocirlă lapţii innprînd cleştare, - •>: simt fluturele descleindu-şi/ zborul- ' ascult .cum ‘mugurii de piersic cîntă , în roz impuber,, valve pun. şa rîdă , cînd intră firul de nisip în scoică, ‘ şi mînzul; roib să-şi vindece cotorul aripilor ce-i fumegă-n spinare,. şi ung cu nouă scripeţii de oase v cu care zorile apar din apă... Să mirui frăgezimile, ol' vină /'.;■/ •: â celui ce, nuntindude,. grăbeşte ,, > ruina loc : mult mai străin, pe. urmă, că leul de găzelă,; ca tamîia ; de sevele ce^au smuls din luturi pinii.; Deschid, şi las, deschis. , : ^ Fecioara Neagră îngâduie s-o-ritrec e ca o ploaie Y > din care ies şi-n care intru iarăşi. ; .i 1973 \ . 220; IZVOARELE Ce Mume visîn.d aburos în cimpoaie, ce gura de privelişti iertate-mi dictează . beţia vocalelor, imnul acesta născpt, ca şi voi^ din adîncuri ? : - / > / - Izvoare, . genuni pieurate-n Ulcipr, argintie durere a Patriei, . tţt. fiţi lăudate;! ' V Albastreobiele ■/ litania yoastr^ . Cînd toamna-i un dangăt în frunză, cînd zodii sLastupă cu jir, închinîndu-se nopţii, ' se-aude izbirea de şteampuri dubind. vestminte candide; Aşa şe porneşte * şi ritmul -acesta : la ţărmuri sfinţite tînjind frăgezimile prundului... i.C , V-; . : • Poate ' că graiul, slăviri, e numai O: rouă. , Cum apa din mări, levitînd în. oorăbii , \ , ’ de nouri, colindă pe dale aziire, - ; v . ; ~ şi-apoi, răcorită, .sporeşte profilul .r - y ;, , :-cascadeior, răpăierri â^bă .că perle,,; . . ./•. cuvîntul din gura^ tăcuţilor, ebeia v: • -," - : de măduvă- care sileşte Adîncul, :.y ... e partea de grai ce:-rrii revine. Dinlucruri irump bilbîielile mele, flambeaza o pâlnie sură, întoarsa spre tâlcuri. Dar .inima lumii se apără. Cremeni feresc drămuit inefabilul murmur ; vulcanii respiră, sub văluri ; ţarina, descîntă sămânţa de ulmi, vămuind-o. ă Schimbare la faţă sint toate; timpanul hrănit cu silabele mele confiscă tărîţele spunerii/' chipul sub care cuvintele Patriei'veşnice stau, ca oaspeţi d'e^o nMpă/Ta masa luminii, ' Mai multe spun cerbii frecindu~şi de' trunchiuri cfăcahele puberei.. / v-;.' : '' Timpuri frugale, cînd iarba cînta mai. înalţă ca plopii, cînd bulbi uriaşi dezgropa săpăliga de cuarţ, cînd pe'rîuri stejarii-n cădere porniţi --- precum plute spontane — vîşcau urmîiid ale apei alinturi, cînd zile ' fierbeau înteţite de-amiezi columbace, şi ţara era doar un duh care-şi mută hotarele gingaşe, — vîrste citite'; pe ciob de ulcior, pe;copită de zimbru ! Sub penele clbştii, bă spornice serii, ■ stau vîrstele noastre-n ţhelele vremii, ţ cerşindu-şi lumina : ca ouăle-n cloacă. * * 222: Izvoare ! c-u ce fel de pas să m-apropii de sîngele vostru ? Să vin ca mistreţul rîmînd- putregaiuri eu fosfor sfielnic ? Ori', poate, cum vine cocoşul de munte cu-auzul spălat de primejdii, urmîndu-şi doar strigătul roşu ? v • Adîncă mînie sînt munţii. Pe dealuri umbrite rubarba,. > măcrisul, fiertuja copiilor, cresc. : : • Pociumbul din mijlocul, ţării-i de aur.' . Securea, ţinută pe tocilă, arde. Umflate sînt unele vremuri, ca zgaibe, şi dor, cînd le-atingi ; în poieni mursecate eresuri şi datini, apun." ;; > : Insă limba e vie şi nemincinoasă. E martor. Cu scribi asfinţiţi, actuari/în cenuşă,. ' orbite de hribii atîton inscripţii, poroase papirusuri îiică răsuflă. “ Cu florile ochiului meu le cutreier, cu sufletul lacom le beau răsuflarea, , cu inima mea le cutremur — să bată din nou ! '—. cum în inimă-mi bate un cldppt văratic...^ - , ; ■ ^ Izvoarele-aşteaptă. 1 Cînd cel aşteptat se prelinge pe-alături, cu teamă, sau orbul, găinilor, — plînsul. ..« se-adună-n gîtlejuni de dascăli rănite, ; inundă"clopotniţe, gîlgîie-o pieţe. 223 -vu’„ >' Să lauzi; — e bine., Dar aprigul drîglu -* \ ăl versului scurmă adesea-n; jăratic, \, ■ ' stîrneşte furtuni de funingineŢVatra, : , gelos primenită, , miroase ■ a pline. , Cum "nici; o bulboană de sulf nm,desparte ’ ce-a fost, şi va fi, de: lumina de .astăzi, ; iar timpu-n ceasornice mişcă acelaşi . oa-n blînde poieni, .pe . cadpane'. solare, —r eu zic ş* Buşinat; estern' .de-o clipă, clpaciu^ al; vremii:!;::. Frumosul — sub munţii-ncruntaţi, bucuria — vîndută cadrojdia; vorbele — goale asemenea.paielor putrede, * •. -■* _ •-.. - - f " -.vecine le-mbrâcă în purpurii cîrid văzul şi-auzul cunosc bucuria, frumosul şi vorba ■ scutite de orice vestmînt, în Izvoare ? ! ' ' y:,. , • v. VIII • s ; ; * '• Mereu !; Pretutindeni 1. <:: < ; , ? ‘./ ' , > In sfropii, de rouă:: ca-n vechi, ghicitori ale. ierbii, în ;gura> , ^ uimită ă celui ce suie spre mbarfe, j în lance, Inlacrimi'şi-h'.’la'pţi/în puhoiul ' ' de fluturi şi litere, nea şi cenuşă, . în tot; ;ce^ p^ uiumul• • ‘ ‘ .. cinstit;'dar: şcîrbit;să slujeascăvsecundei, — r răsună Izvoarele, sfintele, clarele..;, v.’ 224 _ > 7 ' Doar: celree: se-aplea:ca să .bea^ritmei^şte * dumimea lor ,y. ; ^ V v ' • y Poar cînd: lacrima car pil . se-ămestecă-ri. Lacrima Firii ; cînd sînul femeii rodeşte-ntr-un alt sin, mai-miare;. cînd ocnele reci, labirinturi dospind a k potroacă, îţi mistuie paşii în miezul ; de, flăcăii al Patriei; numai cînd limba , ca mieii de martie paşte proverbe, — ' Adincui ,serndură şi susură fraged ca Mume' Visînd aburos pe cimpoaie. 1973 - , NĂSCUT ÎN ■ .UTOPIA Pornit din satul unde se născuse, ajunse, iar în satul său ; călare ^ ieşi diri el; şi iar intră pe strada' copilăriei. între timp, obrazul se scofîlcise., Întîlni copiii ■ copiilor ce-aveau na taţi copiii _ v cu care s-a jucat de-a baba oarba. Atunci, descălecînd, zări mireasa dormind îri iasomie. Hărţi, boţite ’■ de piele i; se deslipeau din palmă! Piatră ţipa sub; câlcaneu, medalii ^ ‘ r - 225 şi ciocârlii îl asurzeau; Berbecii izbeau în porţi, curgea pe. uliţi griul -andrele cît molizii, râşirioase, : lucrau în aer, împleteau miresme. Fu întrebat de unde e, răspunse : „Născut, crescut, trăind în Utopia4*. 1975 ANOTIMPUL DISCRET (1974—1975) CEREMONIA DIN ZORI , A VĂZULUI Cmd ochiul îşi asumă o ispită, . în rozul lenevit lăptos, din zare— se decantează o ceremonie., Ninsoarea din ajun încă palpită. ( . Dar e un alb corupt, o delăsare de triburi de lăptuci in agonie. Culorile confirmă încă-ntinderi fără peisaj. S-adună-n zeci de chipuri risipa norilor. Întîi şe pierde: ; teroarea Simultanei lor aprinderi, v Apoi: vin sunetele; — ca nisipuri , în care bîntuie-un coşmar de'- verde. De nicăieri, de peste tqt tinctura . schiţează forme şi, privelişti. Gîndul, găseste-n pragul uşilor o rece ^, parafă, 'luminosul, cu structura * frenetică,'prudent îmbelşugmdud. " Dar văzul şi-a ieşit din matcă, trece -hotarele. ;Să tragi, ca o tangentă la vid, cortegiul lucrurilor, sarea şi purpura pe care calcă Clio în zilnicu-i triumf, — o ! ce urgentă, fatală datorie... Doar visarea -— ce n-are umăr, dacă-ai dezveli-o — se face unghie, scuteşte-n tine* mersul pe jos al fragedei retine. 1974 VINE IARNA Acuma vine iarna. Vine ca un motiv de mult prezent cu ploi şi nalbe-peisaj, ca liniştea-n cetăţi de scaun. Lumina unorv ore. mici dezbracă pădurile. Învineţe'şte-n galben un gri sticlos, un gri de promoroacă: E ca o aşteptare, mult prea largă pe umărul de aer ce-o susţine ;: şi — iată -. ochiul mînios aleargă . chemat de nori, de frunze, de vîrtejuri O — multe lucruri, însă prea puţine în văzul exaltat.de verzi prilejuri. Cu trmdavi fulgi ne tulbură furtiva ^ ruină a măruntului, fiorul de peşteri, ce-nsoţeşte perspectiva. Tenace raf rotund, şi noi — în centru ! Aţingem ceasul, umbra, căpriorul . cum trec pe vale -— revelaţii pentru al căror ţipăt n-avem glas ori gesturi: Şi tot ce ninge peste noi sunt resturi. 1974 POSEDATA DE ROUĂ O dată măcar te-ai văzut, tu, răsplată regească a văzului ? Cînd ploua, tu i vii posedată de rouă asemeni ovăzului. Caliciu sever, ca un crin de ospiciu tu pipăi hotarele. Priinţa durerii îţi arde fiinţa . frugală, ca soarele, Ce cute-ţi păzesc, ritual învăscute, sfielile, graţia ? : Privirea se-mdoaie cerşindu-ţi ivirea,, ia foc respiraţia., . în lutul &zftiînceputul; - şi mîinile Dpmnului, ;■" datoare cu hori uluiţi 'sub /picioare credinţei şi somnului. Ce; plaiur :adîne; îţi reclamă dii aur ; ; v aripile:? JDâ-i-le. ■ ' •,'■ - ’ • : O rază căzuţă-n genunchi luminează ■ cu: tine ddăile. ; y , '' < ' ; ' 1974 : ' ’ ■ ‘ J SONETE CĂTRE EURIDICE Sunt Cel ce-ntoarce brusc din rostul lor văzutele. Firescul — ah, ce boală ! •Flămîndă de'minuni e preajma : goală ' ca văzul' întreţin irîS' incolor. -''-"f \ Deci, vino, Liră î StîncUe se scoală; ; -r furtunile Ş-alină-n foişor, ;o1 iar fiareleytrecîndu-şi: de tişor spinările- ădonn,’la tine^n poală. ;> 1? Dar tu, Eundice^eşti minune- Y' a celor Cane niciodată hu ne : \ cedează-n Intregime-acest târîm.' , Un cîntec — ce e ? PaşiLlor iscară - , aceste humeră du:âripi ^searăv . ^ pe' care noi, mereu, o cbborîm; .• ' , ■ 332 ^--- ' — Atunci mă-ntreb ; Mai poate fi. al meu: izvorul care ;n-a ţîşnit din" mine ? ; ■ îşi .poarta oare Crinul în stamine 1 chiar soarta sa;*—: ord scurba; unui/zeu ? -Dar poate^-acestea sunt totuna:^ Vine; * un ceasy cînd price sunet pare greu şi-ţi cade dintre degete > mereu,.. ••: mereu îhstr:ăimndu-se de tineiÂ. v . . Să nu te miri ; e puhutea-n născare hotarul dintre te r; . - •păheau ^ortiternk mu" se învrăjbi;' • Ce k pildă 7— ochiul ! Lacrima diptr-îrisul era fierbinte, cînd. trăia nu plinste-; v r -acum; e :;4dar un recev alibi., ’- v ; - ' ^ ; Distanţă, — spaima noastră ! Dintr-odaţă stă Chiron despicat în om şi cal, se rupe-un crud cordon ombilical* •. 1 conjuncţia de astre-i deznodată: . Ce mecanism de sînge animiâl; i . ■ ţişneşte din cuvinte, se dilata:, şi-aşterneTntre' iubiţivO; mare lată, < iar ei nu mai ajung pe-acelaşi. ipăl ? Favoarea .naltă — cit un făt şi marna v ’• /suiit încă una ! :Cine să-şi dea: seama ; , că-1 pierde tocmai cîhd ii ţine scut'? O herghelie^n urară lor aleargă în trap nebun, păscînd în lumea largă trifoiul dintre ea şi. cel născut. IV Tu, totuşi, eşti aici.. Chiar dacă zeii nu vor să dea deplin, ei mi te-au dat. De^aceea, fie gestul lăudat^ -în sferă lui/spre lauda femeii ?, In el, şira dar, e totul. La scăldat, . ; de pielea tă asemeni, orhideii ■ -se-mbatâ apa, zboară caducei! cu nodul viperelor dezmierdat. Dar ştiu : ce nu s-a dăruit cu darul ne este dat de laraceput : — hotarul, ll simţi ? Cu gură mea pe-a ta, îl ard. Ah ! cînd seraibrăţîşau cu muritoare, cei care dăruiesc sirnţit-au, oare, şi ei, că se sărută printr-un gard ? D dureroasă voluptate1 este orice prezenţă : un suav preaplin ge, limitat, se-arată pfea puţin, . iar cînd se duce nu ne dă de veste E ca. şi cum, prin-noi, un, pelerin revine - dintrra. zare de poveste / avînd încă-n privire vămi celeste şi-n loc de voce un ecou divin. ■4 — „Rămîi, îi zicem.: povesteşte toate Iar el zîmbeşte-o clipă, dar nu poate grăi : povestea-i dincolo de grai; Apoi, năluca lui de foc se curmă. Iar npi dormim alături, într-o urmă de unicorn oane-ă băut din rai. ... VI A-l găzdui pe el hu-i -cu putinţă. Lăcaş avem, dar el nu cere loc. întreg de abur, mădular de foc, în ce, culcuş să stea, sub ce velinţă ? * Prezenţa lui e, mai intîi, un joc, apoi un cint sporit prin suferinţă. Cînd cercu-i gata, pe circumferinţă stau vorbe fără noimă, de prooroc. De unde vine ? Bănuim, o clipă. Dar ţinta, înspre care merge, ţipă,. ^ şi el grăbeşte către eă : a fost...' A fost aievea ? Său poate că-n lună doar noi i-T-am dat: fiinţa, împreună i noi — gazdă, oaspete şi adăpost ?.., : vii Pe cine găzduim, atunci ’ ? Acest- ; . din două trupuri templu cui jertfeşte O, tu asemeni mie : aspru cleşte, v .dar tandru instrument, pentru incest •-! ♦ • ’ Cel ce-a clădit din carne, pămînţeşţe, regretă parcă actul său funest: -Şi, totuşi, zi de zi mai e un rest, iar el lucrarea şi-o reia : clădeşte. De ş-ar clădi pe şine L:. Dar în carne, din sunetele-ătitof zeci de 'goarne nici unul nu-1 adevereşte-aici. v ClădireaTŞi eşţe sieşi idol. Plouă; " prin ţigle,lipsa lui, şi peste două tipare albe niişună: furnici./ "■ 1974 •' HERGHELIA Herghelie, pestriţâ-ntr-p, lume .prea* strimtă :: v -patru, mustangi, cap la cap, ca-ntr-HO cursă ~de bolizi (numai, văzul: cţeresc. e-mblînzit) poarţă sicriul ; meu parfumat . Cucuveaua îi veghează dormitînd în ieşiile-amiezii. Au păscut busuiocul ; au lins calendarul apelor au pipăit vidul din partea aceasta şi eeealalţă,. ca aerul o băşică; umflată * şi-au întrecut chiar tropotul .căre^ acunî, bocăneşte ca .un cârpe drumuri proaste de ţara. /Numai văzul 'e imblînzit/ Motoare şi muzici, trupuri, simulacre de sare,, gîze septempuiiotate şi^aroma de tîrlă în care ciupercile-ajung pubere peste noapte — toate tau fost hrană doar lui. Ceilalţi mor de foame, de sete. Patru mustangi, cap la calp. Numai al cincilea miră făcut suportabilă lumea : vismd-o. Numai el se arcuieşte încă, s£mn de-ntrebare cu coamă, cînd ceilalţi' scapă brusc de povară la căpătui'fără' speranţă al curcubeului.; 1974 "f ■ ' • TU ŞI ZODIILE .. Tu scăperi zodiile la etajul roşu, tu — semn al crailor, tu — aplecată peşte mirosul meu de^păcură. Şi lifţul scuipă jos lâ subsol peisaje reci, uitate- trupuri, cuvinte, ore — ca nişte cutii tălaşul,. păstrează încă formele unor pahare. .Tu-nverşuni; z'odiile;l^ etajul roşu, : tunea durabila, tu —‘ca leoăîca-mumă vînînd; un bivol, zdrenţuită-i voluptatea, expuşi sunt prapurii: unei văpăi; obscure; -în ce linţoliu^ sfrange ciiie"?rrîî^ a oaselor, şi le> restituie iubirii? - ’ Tu birui zodiile la: etajul rosti,, : - : tunemişcată, tu cu mine-alături : două arătătoare care nu mai ;seriu ruina, ci unghiul timpului captiv. Suntem vîrtej în catapeteasma lumii, osie-n adîncul secundelor care: acum sunt nori şi plouă. Tu mîntui zodiile la etajul roşu; •-tu.-.— dreaptă, tu — agilă ; deşi iarba creşte -demult pe ţigle, şi de+asupra lor cresc alte acoperişuri :• totul ; stă pe lunecoasă-spinare-â unui peşte ; ca un bob de ambră e lumea-ri degetul lui Venus cînd te unge. Tu-nlănţui zodiile lâ etajul roşu, tux— fără scări şi pas, tu —: coborînd ca dintr-o oaleaşcă biciuită de antene : ochii, ah ! ochii lor ca o reclamă ce clipeşte. Prin moi cimenturi străvezii se vede calma ' duminică a măruntaielor stelare. x 1974 N-A FOSŢ NIMIC ■a..: .V . Nîr mă-ntreba, n-a fost nimic. Destinsă asemenea unui ^resort, lumina veni ia geam, M; luna■'ghemuită.; a pe coş ca un pisoi deschise- ochii,: \ 288 ________________— şi colbul roz al: lucrurilor fără însemnătate se văzu o clipă — piezişă dungă-n aer, melodie — şi maiuri vechi de fum izbiră tobe. Ian liniştea, cu întâmplări îxl pîntec, era atît de slabă, că se-ntinşe . şi lepădă. Nii s-a-ntîmpîat nimica, ' Ţi s-a părut c-ai ’auzit-o suspînînd... 1974 HIEROGLIFĂ SPAŢIALĂ , ' ' ■ _ : V' Era un dulap aşezat la perete, 6 ladă de lemn lustruit. Niciodată deschisă : tiimic mv era mlăuntru. Pe masă o floare murea pe-ndelete uitată - petalele aur şi icter, parfumul trufie a pajiştei; fadă. Copiii jucîndu-se veseli prin casă/ fugeau, se loveau îh cădere devladă, pluteau în lumina-pierdută :a zării. 9.2Q . Iar; s^lija^stâţeia netezit,; impai^abil,.' .' In idol/ şi; zeu se^mpănţea dwpQtrivă ; expus unui schimb, derobat Jubilăriiv ; 1075. ' ; qÎNTEC . Extazul —âh; sîrîgele :iiostrp ■ , v , .pare-n zori asmuţea.* ' o' floare zimbind oa un monstru, ; sfios fmipinţind; într-o" rîpă ^;^aluatul'ţău şlbT; "V ■ " < Exiazul ori Mumele noastre //; din viscere : un lup - âl: -pr^dur^ salmastre^^^l ,-v; ; : :^îpvierea ;diu t^upl; - , > 'v , vdn puls du;un:'tropot—"începe ( , , t, -y undeva; bidivii, . - f ^ r,,‘ ; -2m A s • ’ '. ’ ■ - u izbind auritele cepe &le Sfintei Sofii. v Din grase comete-n,, yîrtejuri fumegând, spumegând atîrnă, ca pepeni pe- vrejuri ^ • ‘ ; măriuntaie şi gând. Extazul — întreg fără parte : misttiiţi amândoi urlăm, şi ne-atingem de ipoarte; şi cădem înapoi... y;-v ANOTIMPUL DISCRET:1 Ce^ascunde anotimpul ? O ^maşinărie de verde-gri; de aer şi tăcere^apdăsa5 ■stăîncă, stastricată^ poate, ^ c^na . salcâmilor : căldura degetelor mele ; e singura; .ei ■amintire-ade, văr at ă. // Aşa a fost.. Era un aenyerde-n cave mari, peşti de gri pluteau ca-n apă ; verde al sărutării, generps dar' fără sânge, r :• lipsit de orice alibi'în faţâ ;uhei \ / oricât de blânde invUCaţii,;'—; şi tăcerba. • Ce-a fost atunci a devienit, apoi, b parte a vechilor salcâmi; Dăr credineiosui verde şi gritirilb au venii cu ndi^ dă horii,; 2*1 tăcerea şi o seamă de-amănunte, totul ca un cortegiu,, ca o prisosinţă verde. Tot timpul —de prisos... Şi cită vreme unul din noi, ca un copil ce iese dintr-o baltă purtînd o mare glugă de matasea-broaştei, nu va restitui întregul verde-acelei coline, anotimpul nu va spune nici o vorbă.. 1975 FEREASTRA INSUPORTABILA De unde-acest pătrat de alb, — intiars ‘în aerul înstrăinat de rouă ? Zigzaguri spelbe, fluturii au ars în drum spre el. Ca rîndunici, cînd plouă, se vînzolesc perdele, tristul spic al lumînării-nspină luna- nouă. Cu-o spâdă-nfiptă-n frunte mă ridic. Şi toate mobilele-n jur, holbate, ca un puhoi de peşti cu solzul mic privesc spre gaura în care bate. ca un descreierat ciclon, gentil o inimă cu plasma-ii libertate. 242 E doar fereastra : un mărunt ventil în aerul lemnos, o geamandură pe care face tumbe un copil. Ce stele, scuipi asupră-ne, — spărtură în pieptul unei veri ce nu se-ndură ? 1975 MOARTEA IN ZMEURIŞ ; Era mai mult decît un prinţ : polemiza cu speciile. Inventase noi insecte şi .desenase fagurii : o fină za. le ocrotea de trubaduri şi cîini, perfecte arhitecturi — de apă, foc şi proiectil; erau lansate numai sîmbăta, pe secte/ ; De ziua sa, crease anul bisectil. Era pe punctul de-a-şi serba cu melci schimbarea la faţă, cînd — ca măştile cu pas tiptil de nori care-şi asimilează-n gri plimbarea, ca tîlcurile complotînd într-un dactil, ca liniştea care, captivă-n izobare,-a găsit o ştirbi tură în văzduh şi vrea să explodeze, — o mireasmă fără faţă,, asemenea unei fantome în livrea, 243 ce sub pretextul mînguerii, se răsfaţă pe sine : abur voluntar, deşi placid," , un iz ciudat şi tămîios de canavăţă ca dintr-un galben anteriu de patncid, v . miros căruia nu-i poţi da nicicînd, un nume căci propriile ipostaze id ucid, pârfum suav, însă capabil sa sugrume liliaceele, herald al nimănui şi martor fad la funeralii de agrume> -rr se instala ca un eres în preâjma lui, \ corupse jiizi, destrăbălă cu apă rituri, înnebuni toate fînţînile cu pui, vărsînd ulei şi flogiston pe scunde schituri, Din ce substanţe se născuse alifii; * din Indii arsef de virtuţi'şi colorituri ; c ce~nviorău regine-mame-n sindrofii, dohot cu câre-şi ung sultanii papuceii, : ori transpiraţia-n hotel a ynor fii de papă ? Unii spun că, ţuicăriţi, purceii, -vădanele ;.icîhd;imu^;CŞaii albi lă şah - - şi filozofii care-şi leapădă cerceii în ultimul lor dialog exală ah ! , -• âsei^nea-mirozne' grele, — cine ştie ? . , , Un lucru-i 'certatihisâ d&Hin flecar» ftfonah cu buzele, chiar Palia din Orăştie ^; văppriz^ză-*n slinul ei^ pe înserat;, ^ parabole de pap’ piper şi păpădie; > t Acest miros îl copleşi. Neîmpăcat, pătrunse-n el şi-l fulgeră în pleură umplîndu-i trupul fără carne cu păcat... Aşa muri Ion Vodă Pustnicul .în zmeură 1975 , ‘ CA PE O CULME Ca pe o culme-p.;Elida, triată v ^7 v//: -zodie, miere mărdriă, amurg, - i; ; r ' .htonicul aur al rapiţei; iată insula-nfiptă-n eonii ce curg. : = ;v Arborii, tu Preoteasă; ori cine bolborosea ?... înrudit unui ram, nalbe hot&mice., astre vecine, / ^ Epimelide şi miei. niimăram. : ; ‘ Ca pe o culme-n Elida.;. : 1 "A • . Cînd fotul • r •• - sta-n echilibru geros, —. am 'zărit : : cîinele ( — Latră, potaie !) cu botul vesel,itde„limfe zeieşti opărit. \ , 1075 v-:':-'V:. : - o w DREAPTA LUI CEZAR Atît de luminoase enau muştele ' care ieşeau din nările lui Brutus în timp ce-şi ucidea părintele —că zeii lăsară zarurile : Cezar merita un alt sfîrşit L. Maşinăria sorţii, pe scripeţii ei unşi, asemeni unei vîrtelniţe cu patru braţe grosolane, fu coborîtă iute-n Capitoliu ; viaţă şi moarte,, servitute şi grandoare curgeau din coloratele ei fuse. Stătea acolo, chiar în faţă, la-ndemîna celui ce-şi contempla pupilul cu oroare şi care-acum nu trebuia decît sK>-rivîrtă în sens invers... Dar n-a putut^o face. Mîinile lui nu erau libere : cu stînga se apăra încă de groaznica vedenie ; în-timp ce dreapta nu voia să lase din degetele vinete care-amorţeau un snop mărunt de fascii înflorite. 1975 246 X,.' INVENTAR y \ \ * Sătul Scorpionul. Ambrozia, mustul şi-o .'stea — încă tinere. Mici, cu pupilele negre dilatate de gustul tămîii, prin iarbă, furnicile. Livezi luminate : zglobii lampioane de fluturi tardivi. Peste şleau rîndunici pe tomate purpurii, galioane mînjite de zemuri. Şi aurul. Ce pliscuri avide ! Movile de rodii. Un chiot în strugurii copţi. Numai fălci, numai buze -— hămesitele zodii. - Strigoi alăptîndu-se : nopţile. , Ospăţ între stîlpi de răşină. Hulitul mistreţ cu seminţele-n dinţi. Spintecarea. Şi suptul languros. Ciugulitul. Sub nori, saturnalia ginţilor. Şi totuşi!.. Un greier în caria grinzii. Lumină în plopi austeri, Zgîriat cositorul de. pe spatele-oglinzii. Din nou străvezie materia. Şi ce ? Frumuseţea —- mereu descărnare. Un os nălucind , sub culori. * Inocentul Octombrie : scăzute amnare; în frunze neliniştea ciorilor. 247 Şi brume, găteli de gutuie, Şi somnul' argintului viu în ciulini ; / Şi cocoane în unghiuri, .pelerini irispre Domnul. Şi cîlţii pe flacăra inimii: ! : " > ms UN COŞ CU NIMBURI Cînd unei . Abstracţiuni i s braţe, ce braţe i^se dau ?:.. îndrăgostiţii- . Şe caută cu cioturi roz în umeri, / ingenunchează-n pat/câ^sElpi'^e sare. Cmd unei Abstracţiuni i se dă;sînge, de sînge i se dă Prin şapte găuri ^ ; din pieptul credincioşilor se scurge • —melasă fără stropi — un vid fanatic. . Cînd unei Abstracţiuni 1 se dă, rriană, ; * ea scuipă: Meeanismxii ei angelic , a pregătit de mult uri ;coşv cu nimburi,. -. . şi scripeţi, şi4 coboară sub. ţărîhă. v ' JURNAL DE APRILIE jv- - *• . Tîrziu, cînd uiimai beznele filtrează scursorile din lut; — atunci abia irjţimp seminţele. O boare trează pluteşţe-ii aer/ orizontul bea uri vin bătrîn din trunchiuri scorburoase izvoarele au ochi de pprumbeă. Ce bruscă-nverşunare saltă-n oase ? facerea r ăz vrătindu-se^n tuplini prpclamă-n vîiat legende, şi miroase. ; Din sfinte răni răşina, emtă-n pinii : Insaţiabilă ca- o genune, < ; n ■ lumiha-njghite totul — ;şi suspini. ’ Aşa se naşte cea dinţii minune. ^ Âlcătui^^ patria. — din t excesul arzător scobeşte-n mine;:. ’ tunel de frilgl ş|( scării sacrii loc . evacuatr ca garigul unei mine, ;; acum de orice măduvă : un drum; V, . mărturisit :al‘Văcării, din tine. ; , Adîncul meu şe rbîntăreşte-n scrum, ■VV‘ :\V Lor*> vi ;; Cint viforosul Taur, cînt ispita .înmărmurind în sfere, ^ cînd greoi ( tocmeşte crugul vîiiăt; cu copita v • trOpOtitoare-a unor calde ploi î Izvoare mici ca vinele pe tîmplă ; mugesc; albine năpustite-n roi plonjează-n flori şi, ars de ce se-ntîmplă, mebuneşte aeruldin vad * mocirlele se-nalţă pfintr-o simplă . incizie, acvile bete cad. Vibrînd lunatic, mişună-ri pleoape efemeride roşii; un răsad incestuos de crini mi^aduce^aproape : sărutul tăii', sorbitul — ah ! prelung ; undeşte, soărele-n virgine ape. > , , - Răstoarnă-ţi 'părul : mîinile străpung în forma ta 6 tandră^aurebră ^ , , de vis şi came, inflamabil ung •, elipsa 4unui pîptec de violă. V Ursuză* o lucire disperata . ^ , linşează stîrviil soarelui; Noros tălăzuiesc;iii scurta lor durată , insectele prea timpurii. De jos molatice acorduri umflă zarea. Auzul'delicatal unui os ‘ interferează, sus, cu irizarea ultramarină-a unui nou tărîm. Brutale unde-şi pierd pe ţărmuri sarea. Iubesc în tine ceea ce sfărîm, ruina — poate^a unui chip, sau ore esenţiale-n oare hotărîm. v Eumenidele să ne ignore ? De unde-atîta lacrimă ? Torenţi inundă ritmic scoicile sonore ; suspină-n sălcii gîrbove amenţi ; pămîntul e o inimă : tu sîngeri exact în centrul lui, din afluenţi rotindu-se în gol. Ce trib de îngeri ameninţă să eearnă-n jur mereu tîrzii răsfrîngeri, vai ! numai răsfrîngeri ? Aprilie flămînd, brizantul meu... 1975 STANŢE I -Amintirile mele filtrau, aparent liniştite ; pluteau .oa o umitară ciudată irizînd un talaz mîntuit de torent. Nicăirea, nimic, nicidecum, niciodată — adăpostul acesta din buele-amenda emergenţa lor dulce-ntr-un timp fără dată. Tu veneai fără trup, — dinspre nu, către da ca o flacără alba. Deschiderea uşii scînteia un parfum de copilă, reda ezitărilor mele culoarea cenuşii. Bîntuită de flori, apăreai dintr-un loc unde visu-mplîntase lunatic ţăruşii invizibili ai unor domenii de foc. II 4 In tărîm îngrădit, exaltată distanţă î Solidară acelui imperiu de alb egrenat ca vocale rotunde-ntr-o stanţă, biruind în rotiri, cînd etericul gâlb uluia concentratele turme de clipe, cu obrazul înscris în extazul roz^alb, — v 255 evadai din neant, din abstracte tulipe, ţe-ntrupai dintr^bdăta,; aievea şî-aiei. Ah, cînd total eînta şi părea să-nfiripe o • licărita; făptură alăturea, j— nici inocenţa, nici pasul, nici tremurul jgurii nu-mi făceau nici un sema hotărît. Inamici " aruncau măruntalele^n colb augur ii. . in Afinam din fiinţa materia, greul. . : v . ; ‘ Te-aJegeam câ pe magicul Ac din tipare: y Epurînd în ceresc athahbr^minereid limpezeam doar; ce licăre, ninge şi pare,; ihcizam ; un de vînt. ’ ; ©riftăreţam* q^nflorire de mir pe ştîlpare.' v Iscodeam sub sigilii dp buze-un cu vînt; 1 Exaltam îritr-un noi infantil vehemenţa, ; barbaria .de raze.* Voiarn să mă zvint năzuipd să' descopăr un trup în absenţa; ' sărutărilor. ^Tu, fără tine, erai- - ' - ^ ^ 1 (^n^umâtă^^plrii,. istovitărn .'demenţa- " ■ ■ ■ ' "■ ; • ■ ■■■;+, Vv‘’ -s.v v aventurii pe, care-am pierdută îp rai; ■ ' - - . 4 - ■■ ; • ' ' ■ . - *’■. ■ ;r;v. ' 5 ‘ iy : ;,r • . .... . ,^E tîrziu, umi ziceam. Reci conclavu'ri de îngeri tîlcuiese exemplarul; asceticul caz al podoabei^^ d^erfclui. Tu,,care sîngeri,* ’ noroibs în. cearşafuri de'cîiiepă, treaz iiihalînd ehintesenţele nopţii eaplanta, licărind un delir senzual pe obraz, / " " )■ : ai să fii, oa un cactus, atins de secanta , '• , ; ' Capricornului sacriu, de ape ce\ vor ; ; să-nfîorească nisipuri ?;Adine fulguranta > epenteză a nuntii ce stă sub zăvor, bunătatea cohbrtelor halte’ ploua-va; ; \ . : ; unduios. peste tine^î^itu^faybF-’1?,^ • ; - - ; Ispiti-rvei cu scunda ta lacrimă slava ?u ; ; . . - ; v. ’ 1 Lîncezind în penumbra âcanţilor’ Iînga, r /.• , , ' ,arhitravedin care zburară lăstuni, J ‘‘‘ ’ ^ . educînd în amanţidoar dorinţa să-şi piîngă ■' - neşătulâ chemare spre calde gşnuni, " : alipit de-ale , zeilor agerepulpe, * vţolaiuţdî^^ şi. bruni, - * bîntuit de 'miros ca .bîrlogul de vulpe, ,■— * ‘ * T..,., r'îatâ spaţiul menit -Ţ7 oare nu pentru noi ? celor arşi de lumini,.def>Q"3^rilrry.; .‘iliŞ - calpe,; ,■ . ’*’■ ' ucigaşilor care-şi îngrpapă-n gunoi ■ ; . impecabila gură de lut^ sărutarea ;, ' '. spălăcită ca inul de flăcări şi ploi, .. , elixir absorbit din pahar cu mustrarea. 257 , VI Timpul nostru — păstrat, giuvaier într-o lacră, este dincolo, poate. Dar picură-ncet susurînd împrejur, cia o muzică sacră . constelată cu lacrimi, prisosul secret, A căzut oare-un strop. cKiar pe frunţile noastre ? Liliacul în rouă surîde discret. Indolenţe actinii pe prunduri salmastre urzicîndu-ne carnea veghează şi tac. Ne. alină funinginea ninsă din astre. Brotăcei ne privesc de pe, crengi de copac. Eruptive stihii ne conferă prin falii , alternante cu duh inocent şi opac, instaleăză-ntre noi pîlpîiri de Rusalii. VII Amintirile mele sunt moarte. Văpăi le smălţează incintele vaste, şi luna, instigînd legioane de ierburi pe văi. Tu, tetrarhul total, tot aşa, totdeauna — adăpostul acesta din tije prelungi e mai tare ca focul, zăpada, furtuna. Nu mai vii fără trup : înălţată, m-ajungi ca o flacără aprigă. Intri pe uşă - scînteind un parfum, şerpuită străpungi " * 258 J ezitările mele. O stea jucăuşă balansează-ritre noi. în tărîmul păscut unde tot ce iubeşte devine cenuşă invizibil ridici peste mine un scut. 1975 ;■ s':/ ^ i-vj v-■ ■- ţ ■ ? V 1 '-..i- '■'■ ■'■"■■ 4 \- ■?;■<*" &\* ‘ i1-’ 111’ -• ,frv,;M,î . *« ■■ ?■'■»/.*■ '•* jVi1 V/■■■i:,^\l f\- .■" '. Va- * *. ■. ' ■ViH*’ : t- . '■*•' * *T r **: 1 '. < : H l(-1 , t.H ■’ "-1 >}'■ V-r,:v^ ""r'V' ■ ’v,-■ vVv ■i'*-■'■■''> : t + , «.-'■, . ^-T *" ’• ■ ■ ,-. ,■ ■/ r;\V- ;;* a* , .*• y-, i s,, v‘::... ?“* j iţ .>*;»,•; •vv,',;'K, "v w.{'$ ;•• -■, '• ..rvj ■/ -.,:.i" ;- &} ■ ■■*■■••'. V.?:-! .?■■,- . *, * *.'i1 ■■ #vV!'.!. -r'v.-u r ,■ /'V- „ v>;*;**■ V *„>= ':• “v ; /r^ ^>1 V: /-'V-, ‘.'VV,:, * ;'^r' '■■ V :ţ;îK-\î INSULA Cîndva aceste litere pierdute ca nişte reci schelete de mărgean,-pe rînd, în adîncimea fără cute a unui veşnic, nevăzut ocean se vor depune-neet în straturi groase, temeinic, sub fantasticul cristal al unor alte zile mai frumoase, şi — fără să stîrnească nici un val — aproape în secret, or să-şi ridice . atolii inelaţi mereu mai sus prin apa care cu mişcări complice o să le spele creştetul apus, din ce în ce mai mult şi mai fierbinte, din ce în ce mai des şi mai duios, parcă ~ chemînd aducerea-aminte şi măduva de-argint a unui os, . pînă ce-oglinda mării se va sparge de fruntea lor ieşită din adine, oa de-o epavă cu străvechi catarge ce poartă încă pîrize la oblînc. Şi poate-aţunci; aduse-n larg de vînturi din ţărmuri viitoare, pulberi vii or să presare proaspete pămînturi pe piscurile reci şi alburii. Şi astfel, într-o bună dimineaţă, la ora cînd azuru-i încă crud, o insulă va răsări din ceaţă în drumul marinarilor, spre sud. Iar căpitanul navei o să strige : ^ 263 — Hei ! Ancora Şi fierul vă cădea în mare/şi-ascuţ^ cîrlige o zi întreagă vor vibra în ea, în-tirnp ce mateloţii or să oare/ ; butoaiele eu apă de băut > de pe ostrovul fără "nume, care aşâ, ca din senirir a apărut-O gură doarsorbită: pe-ntrecute ! Apoi din nou, scufunde-se-npcean pe veci aceste litere pierdute ca nişte reci schelete de mărgean.,; ; 19Ş9 PĂUNUL ; ÂLBAŞTBU ... . Zprii-i hrăneau ivirea. (Dacă viaţa * e dată, păsărilor ca grăunţe, . această clipă, zilnic ciugulită, se-nmiresma treptat in guşa lui,.>) \ \ ■ ' ■ 1 ^ • ■■ ■■ ■ 1 ■ ’ •' ■ • 4^ st »• ; / x Drept care se ivi., de după casă, ■ , ca voievozii tineridintr-un viscol. Şi-aşa preciini, o dată *îiitr^On secol, ; pădurea, de ,1a; DunŞinape porneşte, / copacii; n făcură loc ;, qhiar casa 264 ;■ , se ghemui în umbră ; şi sticliră ferestrele, ca nişte, mari pleoape ^ tentate-o clipă şă-şi preschimbe visul pe răsăritul Soarelui, Cucernic şi, poate, ipocrit ieşi din umbră, exact în clipa cînd mirese plînse şiHmbujorate navigau pe zare; El apăru. Iar ochiul, chn prudenţă, ; îl "desluşi ca pasăre (căci, altfel, ^; cine-ar putea să-ndure agresiunea minunilor ?...): o pasăre stupidă, infatuată, cu un mers şăgalnic, între copacii speriaţi al căror frunziş vibra ; înaintînd, cu grijă, parcă s-ar reculege să devină ea însăşi (şi, de fapt, ea era numai o pasăre-vedenie, asemeni acelor adevăruri prea cumplite ce se rarefiază, ca să fie : mai suportabile); picioare’ nalte, - , un trup cam otova şi, ca să-i pună grosolănia in lumină, capul ; r ;' , semeţ, deşi strivit de diademă.; ^ doar coada se purta-ntr-un chip firesc deretîcînd gosjXxlăreŞte curtea. Nimic tiu4 anunţase. Şi de-aceea, el se vesti şcoţînd un ţipăt groaznic : triumf (ca-n orice naştere) şi, spaimă (că-h orice afirmare-a vieţii) şi sţrideiiţă (ca în. orice formă nouă) > erau în. sunetele colţuroase ;j. -care zburau pa liliecii; însă, 265 .r ‘ V?'- ' ■ era un ţipăt îndeosebi urât : el încă nu-nvăţase cum să-şr spună pe nume, şi era ceva agonic în lecţia ce-o repeta zadarnic.. IV ✓ Încît copiii se trezeau şi„ încă pe jumătate-n paradis, ghiceau aproape tot cese-ntîmpla afară. V Dar nu-1 vedeau; Nu desluşeau păunul ce profitînd de-un spaţiu nou (ca domnii de rarefierea pilcului-de codri), cerea acum, cu spaimă şi stridenţă, un orizont mai nalt, mai pur al 'vieţii. Ei nu vedeau păunul care-acuma părea o biată victimă , a unei rivalităţi cu Soarele. El însuşi şi-o ignora. Şi n-avea cum s-o afle. El nu ştia pe ce tulpini fragile îşi afiă loc miracolul : orbeşte-şi desfăşura rotirea printre arbori ; încet se desfăcea din el o parte ; penajul luînd foc se satura ca rouă de grandoare ; el scotea . % tm sunet orb, sălbatic, ca de fiară-n n delir: delir al lucrurilor toate, al virtualităţii lor, expuse lumii întregi, epure al tainei. înlăcrimate, rai pierdut de păsări. 266 El îşi desfăşura încet penajul ca un delir al îumii-rilăcrimate. VI Erau acolo flori, poate vorace ; ochi, mai curînd orbite, fără iris ; şi stele, lacrimi îngereşti, şi ţinte în zbor pentru arcaşi, şi alimente pentru profeţi : păianjeni, ierburi, miere cuvinte, sîmburi de cuvinte, care-şi refuză miezul; zone limitrofe neantului, şi păstrăvi din Iordan ; potire, clopote şi turnuri ; smirnă cu fumegări liturgice, şi arii de secole-mpietrite, dizolvate acum de7o rază ; şi erau chiar raze ; şi însuşi Soarele, prezent, mimîndu-şi cu artă răsăritul, şi raţiunea profundă a acestui simulacru. Stăteau acolo, animate toate, rotite-n strictă dependenţă de o materialitate, şi-ntrecînd-o, asemenea acelui vast borcan care,, plasat pe-un deal în Tennessee, se integra şi nu se integra-n privelişte, asediat de codri. VII Acuma, coada lui era cu totul desfăşurată. Soarele — pe boltă. Rivalitatea lor, şe dovedea r doar aparenţă : limita a Colui ce, pastişîndu-se pe sine însuşi; reduce infinitul cb-o fărîmă. . v 1968 ' ; ARTĂ POETICĂ Cu învierea păsărilor albe V, de pe covoru-acesta oltenesc începe şi sfîrşeşte p legendă. Ru însumi sînt prizonierul ei. . •• ^ 'Nu mă-ntrebaţi mai xnuit;/ Str^^ ; că price astru, poate fi prezenţa ■ V .vocalelor; iar ceea ce roteşte ■; ; V în. j unul lor e rod al disperării , , ' ’ ,,, de-a stabili contacte. Păsări albe, ; < : negîrid/urzeala. proprie; nu însă '• ... . şi' zborid*. x! . . Pe acest tărîm domneşte:' • -umbra tiranului decapitat.' : ' \ - Prizonier, *eii nu respir decît în, amplul du-ie-vino al suveicip . 1969 , V V ='V:-. .Da: — ciheva ;ă‘ Se simte după mirosul de fiară şi după vîntul care dă tircoale acestor i dulci gâoci. Mezalianţa; cu spaţiul â fost aspra răsuflare care-a trecut pe-aici şi s-a oprit uimită că întreaga ţesătură â lumţi tremură în plasma ei. Auzi ? Fantomă unei mări sarmate trimite încă valuri către noi, ^ şi îngeri credincioşi acelor praguri se năpustesc spre gura noastră, cînd vprbim în .somn, Au fost aici, desigur, niscaiva triburi de lunatici, hoarde de călăreţi hrăniţi cu-arome crude, său cruciaţi porniţi Să-şi nascbcească v lin Dumnezeu al sunetului.,. Toate mărturisesc : prin rosăturâ veche a unei, consonante, prin fisură % ; 7 vocalelor, că-ndrăgostiţii lumii mai înainte de-a se lua în braţe «7^ yeneau aici ca şă-şi dezbrace umbra, ; Noi arh sosit tîrziu; ţinlitu-aceşta acum e rezervaţie-a tăcerii; j POEZIA CA DOBÎNDA ’A MORŢII Omul pe cal şi cerşetorii noştri, •ei nu vor şti nicicînd că lucrurile ..sînţ goale, sînt- pe jumătate moarte. De altfel, nici nu au nevoie. Siguri că tot ce au e sigur* ei s-aşează unul în piaţă, cocoţat pe soclu, iar ceilalţi intr-un colţ, unde mulţimea — grăbită să se spele de păcate .r-* le pune-n palmă taxa de intrare. Acest colţ poate fi chiar colţul pieţii.* Atunci obolul lor este nutreţul pe care calu-1 ronţăie pe soclu, iar, cerşetorii, într-q zi mai slabă, se consolează adm ir îndu-rf r î ul. Oricum, şi ei sînt morţi pe jumătate. Insă nu ştiu, şi nici nu vor să ştie. O ştiu doar eu, şi-o spun acum cu vorbe pe jumătate moarte : o dobîndă care s-adaugă la suma Morţii. 1969 270 POETUL CA NEGUSTOR DE ZÂPADA Odată cu-nceputul primăverii, * cînd neaua piere şi copiii, dornici sâ-rîdă de cei mari, găsesc în locul troieneldr doar fraţi, părinţi — doar oameni gata făcuţi — apare în cetate nebunul care-vindea nea. O iarnă sălbatică îi scîhteiază-n suflet, iar el precupeţeşte crunt : o iarnă cu pomi golaşi şi păsări amorţite, cu ape ce vorbesc în somn sub sloiuri v şi cu seminţe oarbe pregătindu-şi exploziile. Pe poleiu-albastru din ochiu-i' stîng trec lebede în sănii, iar ştiuci de~argint, la copcă, pot fi prinse în bulbul celălalt, întors spre noapte. Fără de milă, el îşi vinde marfa. Apoi, fiind el însuşi de zăpadă, se-mparte tuturora : fulgi şi pene infinitezimale-nseamnă drumul pe care-o oaste albă nevăzută, cu comandanţi ce poartă tui de-mături, ocupă toate posturile-cheie ale cetăţii, condamnînd statuia primarului care tronează-n piaţă. 1969 271 .MlNTtJIRE dia pustiu; simuriul verbal . de mine’ însumi şi de privelişti, V. V de greutatea: rămasă pe cal. , *. Fără trup, dar mai ales fără limbă. Mă mmtuie falsul meu pas-, ;. ~~ . • de spaţiul care prin mine ,se plimbă,, -de timpul căruia-i sînţ ceas. ’ \ ■ / îjtitrfro plasă. -Dare :sînt nodul sau ochiul Mă mîntuie doar, neputincios,' edvîntul M "lucrurilor cu bulbul sticlos. ^ \ 1 19M POEZIA CA ISPITA A LIMBII;- în gura-;peştemv^:iih âlL tărîm îie^ngKite.;^^Piaţra,; nprir şi frunzişul ne-ndearnnă fără glas să le urîm. -Cu ele-n gîndy1 atingem ascunzişiil ini Care sînt fără să fie. Nu-t ; adevărată,-u limita'* ved.6lîi> "f"* r? decît întruchiparea nimănui din oare rup vocalele ca jderii. Cu lucruri ce trăiesc doar în izvor, cu stele-arzînd abia pe cerul gurii hrănim asceza celor care vor , un plai abstras din foşnetul pădurii : un Tai rostit, o peşteră de vis în care rîul spumegat, îşi schimbă materia în goană spre abis cu ritmul unor sunete pe limbă. 1969 CEL CE VORBEŞTE-N LOCUL, MEU Cel ce vorbeşte-n locul meu, născutul v dintîi al gurii mele delirante, mult mai bătrîn ca mine, frate geamăn Minciunii şi-Adevărului, acela, care supune lucrurile lumii/ supraeeresculuf tipar, moneda cu care cumpăr numai veşnicia ei înseşi sunet, încolţit de-un vierme care-1 înnbbilează-n sărăcie, —' r ah ! locuinţa mea halucinată ‘în care am s-aştept întotdeauna un oaspete divin, pe care nu-l;mai .pot riaşte-acuma, dacă n-arfi făcut-o v' o dată cu pereţii şi cu. vidul la fel de orb, la fel de transparent... im \ -‘v,/; OMAGIU Hirsut monden, ura belfer de engleză {mutat disciplinar la Besancon) visînd în burta unei mari vocale — ea Idiia-n chit... . Nimica, decît locul, *n-avea acolo loc. Doar el — cu pana (ritmat suspenş al unui ritm sinistru) cerca-n delir,, ca plutitor deasupra unui abis identic .şi neutru, .un aparat al sunetelor, care s-arunce zariirile... (Altfel —t cine . ar fi în stare, singur, să impună o bornă infinituluL? 0, nimerii, afară, poate, de o constelaţie,.:j - în «preajma vagului, acolp unde . oricereal cu-nceţul^ sedizolvă : "h. simţindu-se sorbit de-o măre^Abşenţă, el încă mai visa... . - * -v; ■.> ' '! ; ' ^ '/.\v • u ^ "'Vr"‘ ;' -AW'.' ' T. cum aerul intr-un balon, Tăcerea — acum în echilibrir ,de o parte-a . peliculei, şi alta — dilatase ', vocaîa-chit (azil ferit de lume, sau jume şi mai geală, osîndită în sine ?) care emitea-n alibasftru Idei murind în fraze de păianjen... 1970 ORACOL MUT' ; y ^ • Poeşia — questo mesiiere perăuto \ UNGARETTI Da ,y scoica moartă, peşteră adîncă răsună ca p inimă. Dar ce-i ;" : * maimuţăritul glas născut din sţîncă, sau zvonul; din cochilii, pentru cei-, ce vqr să prindă pulsul; fără nume* mereu egal-şi-ascuns în sfera lui .< j , ; : * cam sacra răsuflaie-a unor Mume ? Ecoul e prezenţa nimănui. \ La‘fel — pentru cuvinte. Voci de noapte, ;cei mari, cei duşi .nu ne-au lăsat decit • ; tărîţele rostirii, biete şoapte = de ni se-mpotmolesc solzoase-n gî-j;. Ah,, unde-i duhul lor de spadă treaza ?, Din colbul sunetelor moarte, — cum mai poate să se. scoale marea Frază ? ' Dracului e niut şi scuipă scrum. • 1970 ' l \ NATURA MOARTA Fructele din tablou sînt un adio. (Pe masă, copiile lor zbîrcite agită-n vînt batiste-aromitoare.) Albastru, verde, indigo vor arde -oraşele sortite să le-afirme. Amoruri multe, vor stîrni : o formă imatură sub fardul lor va duce-n ispită mateloţi miopi de sare, lorzi neutrali, profesori de bucate; copii care vor crede că sînt discuri. (Pe masă, la soroace vechi, pluti-vor din nou batiste dulci -r- o, imitaţii, \ la ora şapte cina unor grauri...) Ele, în ţara unde cresc magneţii, nu-şi pot epuiza virginitatea. 1971 276 PISCUL SAU DESCRIEREA POEZIEI Lui I. Negoiţescu I De-,asupra coniferelor, sub talpă piatra se face muget. în odăjdii acvila se roteşte convertindu-mi priveliştile-n tronuri moi de orgă. Aici n-am fost şi nu voi fi. Dar sînt ! II Nu greutatea trupului, nici surda cădere-a pleoapei după orologii, '' nu leneşul miros care-iitre jnepeni se jupuie-n neştire, nici retina ce codoşeşte şacne abţibilduri, nici palmele în care mi se^aşeâză j găoacea lucrurilor mîngîiate, — din toate-acestea n-am pierdut niciuna. Uşorul s-â desprins de mine : spuma conceptelor, răsfrîngere-ntru, spirit a lumii „arse, doica fără lapte. Posed, în loc de vorba „piatră^, piatra. IU Fragilitate, soră maculată de trompa unui fluture senil ! Imperiul tău era cîmpia stearpă pe care-nţr-o caleaşcă văruită, cu pletele-ntrecînd în .zvon ţînţarii, suind pe tuburi moarte licuricii, o străbăteai... Tu,„ soră-n cate spaţiul s îşi ciopîrţeşte-odraslele iubite, ‘ prameşte-mă : tu eşti şi-aici acasă. Pe roţi dinţate, preajma sură vine de-abuşilea : ţălăngile şi tuşea unui motor, lucerna delirantă, impresia de oboseală care miroase-a impiegat, şi fumul ţanţoş, . şi decrepitul ceasului de taină, şi putregaiul credincios' luminiiy ' şi-un pui de pasăm căzut din cuib, — toate acurp îmi. suplinesc urechea, •• toate de-odată-ri porii mei transpiră. Nu-mi voi întinde braţele, de teamă ca sparg cu degetele mele sferă. V_ " . .;■■■ Dar pare-ntr-adevăr şînt astăzi robul azurului ? O joasă iminenţă se-ndreaptăv şiis * gitlejul lumii parcă-ar aştepta să-i gîdil omuşorul. Un far’muşcînd din noapte pare-o gîzăV pe-ochiu-arat al unui înger putreda VI ‘ Gîlceăva lucrurilor cii profeţii ; ; ce le-au numit ^ mi-^ patria. Pe^opînză de cort, în care-zae, .înii zugrăvesc; 278 Pleiadele _şi Ursa) Adevărul stă-n pulberea vocalelor, şi fată. , La buzele ce gîrigăvesc dospeşte ; un grăi al celor rătăciţi cu* duhul, , * erzaţ divin, delir hrănind cu baie •o scundă-aproximaţie-a salvării. ■ VII Dar mai riainte ca ovăzu-n lună să, cînte secer ii, o, Persephorie ; dar mai nainte ca răcoarea unui stejar să ardă ca o fată mare la pieptul însumat al unui fulger-; : dar mai riainte ca elitra zării V sa-ntbărcă-n străvezime limba însăşi, —^ minunile-au avut,, o clipă, carne, -: au. fost* muşcate şi-au, scincit sălbatic. ca iepuroaicele-ntr-un ian de sfeclă, ^ . Eu stau pe tronul ţipătului. lor. ' VIIL . 'Domnie fulgurăiită£! Glipă-n care o pasăre îşi spală clonţu-n apă, ' > ■ un tîlc se face viu, atacă timpul şi-l sfîşie cu dinţii lui de lapte... Domnie uzrirpată î Veac în. care "cuvintele abdică, uliul cade, v : , : nisipu-n scoică simte că-i nisip..,. ,, . S , PC V V Acest amiaz al nopţii-mi stă pe umeri ca p mantie de exil ; această ,u ’v ^ (. 279- ’ scăzută înstelare îmi perindă reversul Scorpiilor alertate ;v acest lăuntru mă-mpresoară lînced ca bubele pe cei leproşi, ca iarba cu văz multiplu hoitul unui cîine. O, nu-s vecin decît cu mine însumi.1. - X Deci şi cu tine, Umbră mai frumoasă ca trupul meu; vid ce-mi zbîrceşte masca, nuanţă-doliu amverzirîi mele, abces pontifical între săruturi ! Din şesul meu cu iepe pîntecoase ^ şi pină-aici, sub rai, unde bocancii absenţei îmi rănesc cu ţinte fruntea, scripeţii tăi au ruginit în mine precum fadoarea de meduze-n golfuri. XI Pe scalpul meu troheii tăi atîrnă, înscrişi cu apă tare, întn-o şură. xn De-asupra coniferelor, sub dulce zenitul este-o blasfemie ^ştearsă atît de-nturtecată-ncît acvila, se bucură, cloceşte-n ea, şi aşteaptă căderea nopţii — ca să-şi vadă umbra.. 1971 280 structura Răpite ■— de cine ? — mirosul, culoarea ! Prezumtivul tîlhar şi-a lăsat, glob de pîslă, numai'suflarea, ' arhitectură de har : captivă-n calcinata ei formă, severă xa un astru lansat dimineaţa din nara oilor,; ca o sferă de lumină prin .sat. Nimic mai vQrace-nlăuntru,'mai umil înafară. Nimic mai 'puţin dens : asemenea bietelor cuvinte, fanfară sugrumată de sens: ; Un silf orb care-mplîntă-n aer grăunţe : păpădia — totem suflat de poeţi, în faţa‘Timpului, ca, s-anunţe . că nu se mai tem. 1971 CE MI S-A ÎNTlMPLAT CU DOUĂ CUVINTE „Rămîi, i-am spus cuvîntului floare : hărăzit mi-âi "fost de Domnul, ca scut:“ 281 Atunci florile s-au umflat, pe cărare,: cp puroi şi leşin m-au. umplut; pradă ’ţînţărilor egipteni m-au lăsat întrrun ; soios, tabernaclu, ; / «CuvîntuP taină 1-arft; alungat : De-âtunci sînt şperaclu. 1970 CONJURATIQ POETICA Una şi singură, puls ar v între Alfa şi Omega, lauda locuieşte în cerul gurii. Acolo —^ ' fîlfîind în locul pasării, . Cuvîntul pasăre se oua în aer. . r; Acolo ■" ,* ’/ : ; suferind în locul'; inimii, > ‘‘ cuvântul inimă nu^ oboseşte. Acolo • — ■■ ■■ durînd în locul iubirii, , \ f ,• cuvintiil iubire se-mparte la castori; : 282 Din exil, \ Ioan-fără-Limbă \ prinţul cu sabia-n treacă —: ne-a trimis veste.' Sa aşezăm zale ori cîlţi \ ‘" tinti:e noi ; , y > ; şi’tăişul lucrurilor Să întemeiem in alb ' • ; ‘ V-'vt împărăţia Cuvintelor. 1972 i'}' ■* ; - OMUL CU OCHII PLESNIŢI , In loji de nămol, dedesubt, oonvorbit-anl cu Mumele, . -joş, într-o-âişte unde văpaia cu bulbii ' : ; ;: holbaţi, strangulează genunea. Acolo ; ^ ' am stat, fără milă, —- şi iată-mă orb. In veştedă gură. îşi mestecă zeul odraslele, Cine m-a smuls dintre fălcile lui ? Clănţănind s-au -închis, după mine, puiternicii bolţi, şi. * — salvat unei morţi nefireşti m-au menit. Cu ochii deschişi coboram, cu mirare, prin surele straturi, pe limbă* pur tind mistuite, cuvinte, > cum alţii, la Styx, intr-o cută de suflet . mai aduc o mireasmă de grîu secerat. Dar nu mă-ndreptam cu luntraşul spre valea cu umbre, ' ' Ci viu, însă nii pe măsura Tăcutelor, trib ce-n adîncuri pîndea cum m-apropii, treceam scufundate privelişti, .arăm oseminte şi vămi. Pe prag de nămol şi văpăi m-aşteptau. Numai lacrima pasului meu, dacă-ar creşte, ca inul, în urmă, ar spune cu florile-albastne de unde ^ solarele culmi m-au lăsat, au pierit. In loji de văpăi, dedesubt, cum răsuflă cimpoaiele crude, Trăind doar în. pîntec ca vinul în butii, cu văzul în sine întors mă priveau, mă . primeau Fioroasele-ri patria lor. Ca inimi roind : nimănui, tuturor, în afară de trup, neavîndu-1 asemeni ; ca scroafe lîţoase suflînd; de suava lor soră, de Preajma flămîndă, pîndite ; cu patimă-n schimb iubite de Locuri cu chip schimbător ; pregătindude pururea forma şi vadul. Doar haiteie-ncijiSe mai au gîfîitul atît de fierbinte, dar nu şi văpaia prelinsă pe bot. Cu limbile lor m-au iubit; sfîrtecatu-mi-au umerii ; inima mea s-a oprit; îngheţată de groază'. .de greaţa de-a fi privitor nefiinţei şi naşterii mele, şi spiţelor — mii. > Dar şi turgescentului uter din care luceferii * ies‘, ca din praştie, păsări cu pene cleioase, -....şi mările — glande sărate, şi munţii . ea gîlme-mpietrindu-şi usucul treptat. Văzutele ah I răcoresc. Dar în tinda văzutelor focul dinţii e o fiară : el muşcă putinţa făpturii de-a fi mărturie 5a lumii. . De ochi, ca de-un"crin înflorit m-a muşcat. Grăiesc, şi-un miros de purcele pîrlite se-mprăştie. Tot ce-i turnat în; tipare aici, am văzut cum dospeşte acolo, şi nu mai am vreme .dlecît-să surîd Încruntatelor, blînd. Aşa, şi nu altfel, mă simt fulgerat/ întunericul nu-i ocroteşte decît pe flămînzii de ziuă. ‘Dar cel izbăvit din'tărîmul cu vîlve cutreieră lumea cu ochii plesniţi. 1973 SICRIUL LUI MALLARMfi După 75 de ani Din agera-i clasă . de somn şi paragină materia-şi lasă cenuşa în pagină. Absenţă lehuză ! Tumoare de litere ! .285 Cuvîntul acuză , , prin simpla omitere. Răsare, - cînd gălbui confirma relaţia,. complice cu albul v. din jur Constelaţia'. ' 1974 r'y‘-'y T ^ STAREA CîIVINTELOR Iară şi iară . ■ . începe starea fiduciara. Toate zac bolnave pe arie : şi cele dure, ; - şi cele suave, ' • : şi nu mai pot să îndure. ,‘ Ca, şi cînd după Nommarie ; iiltima lună din âniil cu nimb — • arr mai fi încă una : ^,:,de scbimb. Le-arn şpttş : ' ? %’ * — Par voi sînteţi doar cuvinte : iniţiale, ,. »; feude scutite, de orice apus, p bolboroseală fierbinte. • . , în ceruL gurii senioriale... ; " , [jm * —; Doamne,; mi-au răspuns. E zadarnic t existentul, că un paharnic ; ^ ■ v ;? f-.p prea harnic,1 •1 • ^v;-' ^,^;-ţdaţe ■ \\ ... .'7*r 'V vai h ne^ ;; ; ; ■■■■;. "~/y-' pînă peste poate .v V’ \ ţO'■ '■ de, înţelepciune şi lut. ;; Y\.;Y'XX": V , , Iară şi iară ’ ; " *■\ : începe stnreă^ fidueiăt,ă. :V , * ' j ; ■r ^ ( . ■ ' Ce: prbfet diletant;; , ' ,, ne^a luat din braţele vîntului ? Un nege itinerant ; ' " ’ " ' ‘ Sfîrşeşte ou noi cucerirea pămîntuiui.,. , ' — Nu-i Uimib : nu v,a: temeţi ,de în&uşire;: .X. :/ Am să-l ai^ept ^ieşire.,. : ^ ; y 1974 ■: YY ’-V DEFĂIMAREA, LfiSE IŞTll / Sunt zer mai vechi ca liniştea; • ■> De-ar fi un loc: pe unde nimeni n-a trecut, o vale-n care , nu stăruie-n văzduh nici' amintirea vreunui foe; /(cioturi de arborij oase,/rîu suit. la cer ‘ " . ch^ peştii-scrum,o frunjhseţe din născare : ...Y;Y . meniţă pulberii) h-aş cuteza; să-i ceiY Y Y . azil. Cel nehăscut irni umblă-n faţâ, ;tris^ r n.rtr7 fantomele în spate. Defileu -cu seceri, doar pasul lor mă răcoreşte că exist. In cremenea cea mai scutită de gîlcevi tăcerea şe sustrage cu folos : petreceri. de -ţeste, sori în beznă, zăngănit de ţevi. Gîndul pofteşte-n casa mea nesăbuit comete,'vifore si miei.. Mi-e zi de lucru chiar rugăciunea, domnul însiişi ?— bîntuit de numere din care picură nisip şi han. Albine roşii scurmă orice involucru. . Ca o furtună şade vinul în pahar. Muţi, logofeţii liniştei înscriu cu spada pe drum cuvinte care-nnebuneşc zăpada. 1974 POETUL; Cuvintele sunt spuse. Şi, mirâţe de patima’ leşiilor, atîrnă pe sfoara-ntinsă : rufe transpirate la subţiori. Şi vîntul care trece stropindu-le cu mraniţă şi smirnă e rece. — însă nu destul de rece. Fiinţă-fum, fiiriţă-vînţ, asemeni mirosului, — ce, trup aşez în. plasă ? Cu braţu-n aer, palid printre semeni, vînat de tîlcuri vechi, sperietoare — o ! numai inul cu beteala groasă împiedică neantul meu să -zboare.,,. Cuvintele atîrnă pe frînghie ca rufele. Şi joacâ-n vînt, şi plouă un fîlfîit mărunt, poliloghie de zodiac : adolescenţa, anii cind orice cînepă mi-era ca nouă şi o-mbrăcam, scrobită, Ca ţăranii, dumineca... Şi trebuie să .pice un ger năpraznic, periţru ca-n cămaşă 6 moliciune fără. chip — complice a formelor ^7- să-ngheţe şi, rigidă mantie- de oţel, acum vrăjmaşă plăcerii umbletului, să mâ-nchidă în zale, ca pe cruciaţi armura : şi ierni în Serie, o ! ierni sublime, sămii drămuiască sîngele; căldura, atîta cît să nu-i topesc, povara. Aşa, în apogeul unei clime ’r rarefiate bîntui, în avara .sclipire a. veştmintelor prea grele, în anotimpul nebuniei mele. 1974 ' POEMUL CA SOMAŢIE A LECTURII : 'O---*. El nu e aceastalumină,^riii poate; / : ' " ' El nu e un lucru în sine, ci toate. . r El are-opintiri şi "reacţii netoate. ; , ; : Citiţi-i încet. El e însuşi încetul. -- ^ Primiţi-l discret. El e însuşi discretul. El n-are a face nimic cu poetul. ., Priviţi-1 de sus : e o simplă figură* RestiţiTl mereu : e o lipsă îri gură., El n-are o altă fiinţa mai/durâ. V : " . : El nu e prezent. însă 'poate- să fie/' v - El nu-i de cules,, ca o tulbure vie ; ; / de litere coapte. ŞiliţM iă fie J î ■/‘V 1974 ■.//.; , • - ;•••//•'* .v/' .. . / ; ' POEMUL^ ; Vâ spun : „E m.eâgrăw, însă nu e neagră, ( : ^ ■ ■: Vă spun : -,,E: cioara*/ însă nu ;e cioară,'/ /,.*■>-. Ordinea dorii negre este alte; ;; ; 290 ' ■/ Vă, spun : „E verde“, însă nu e verde. . Vă spun : „E iarnău, însă nu e iarnă. Dar. eu posed acum o iarnă verde. Poemul e un loz care ciştigă mereu. Jucaţi pe Cioară ; iată cioara. Jucaţi pe1 mine : iată-o iarnă verde" ' Esenţiala diferenţă dintre . aceste lucruri n^are corp : trăieşte •ca un abis cu buzele lipite. 1974 POEMUL, ;pA : FORMĂ ÎN GURĂ ‘ . Iubită mea/tu ştir cum sie-nfiripâ ; o Xormă-n gură f: Parcă alte buze: , mi-ar înflori-năluntru şi, lehuze, şi-ar naşte tinipU-n roza lor de-o clipă, , Cîntar de somnuri, gata să refuze un echilibru care nu-i risipă • a inimii, — ea murmură, ea ţipă totemul unei insule conîuze. ; . •’ ■■ •; . îi pipăie sărutul tău fiinţa, cinci mă săruţi ? Poemul e ]5riinţa furbării-n* cerul unei guri placide. , 291 Ca un mulaj uitînjl bomBate gipsuri se deslipeşte-un tîlc sporit priri lipsuri, ' — pe care' limba laică-1 ucide. \ 197,4 POEMUL CA DIALECT AL FORMELOR O, figurile-simţuri sporind u-mi făptura : văzătorul meu cerc, aseultarea-spirală, piramidele dulci care-mi bucură gura... Cu structuri devonate-n mişcare şi număr, cu-o substanţă ce pîlpîie-n vînturi, florală, mă domină un viscol de galburi pe umăr. Să rîynesc o culoare, cînd beau curcubeul ? Locuiesc în nămol într-o sferă de nacru. Să dispar în nisipuri, cînd Phtah-scarabeul zbîrnîind îmi exaltă scăzutele Niluri ? Orice floare-i doar. umbra potirului sacru. Caracterele lumii veghează-n profiluri. Străveziii copaci, transparentele pietre îmi dezvăluie numai copacul, supremul, şi ideia de piatră-n idieile^vctre. 292 Adîncimea şi golul, 'tir^sti atribute ' ale formelor, — cum să le piardă poemul, dialect suplinit de tipare limbute ? STROFE PE DIG Umblu pe dig huiduit de şuvoaiele tulburi. Cerul e rău şi borţos, Rătăcind fără noimă norii ca haite de cîini risipite mă-mproaşcă pe-frunte cu bale tîrzii. _ , . .. N-a fost o noapte. A fost doar un cearcăn, pe zodii. Gros, ca din ornice pline de. mîluri greţoase, riu prisbsinţa de apă din vaduri, tu Timpul duhnba ca un iezer stătut. Aerul greu delira în cearşafuri de matcă. Pînă la frunze copacii erau rădăcini. O pilnie surdă vărsa răsăritul în smoală, amieze cu iz de ciuperci. Vinete iepe-şi purtau prin severele hale pieptul umflat ca. de spînz, nechezatul pe strunguri. Ţevi sub acvatici bureţi se-ndoiau ca liane. Gutoase oţeluri oftau. . Ţara, mîncată de spumă-ntre .sate, născuse insule triste, orbise platouri cu grîne. Pomii-n arome cereşti ca-n colaci de salvare plîngeau răsuciţi de genuni. Poduri săreau din pilaştri, săltau: în cascade. Albe, ca mirtul în cînepă, paturi de nuntă ; > duble ieşeau din grădini. In hambare sămîriţa ca icre de ştiucă sticlea. Voi, ce-aţi văzut năpustindu-se Vînăta-n uliţi, eum veţi uita trozuitura de orgă-a ţărînii ? Nu vă miraţi că timpanele urlă, că somnul' ştă-n * voi ca un sac de nisip. Turnuri şi talere verzi încă-i simt muşcătura : dinţii suavi ronţăind temeliile verii, .V clocotul orb al. stihiilor, clipa de-alarmă-n ceasornicul Patriei calm. Umblu pe dig huiduit de şuvoaiele tulburi. Mumă tiparelor, sora cea trează-a Naturii, iese din nou din adîncuri, — în pieţe şi linuri înfige compasul - de foc. ; 1975 ' " -,r-\ r. r.: ^■^OTşip^vv'- ',.> •'•1 -'‘."V .•> siSiiiS ir*V- . ,./>-•■-■■ v ' ' ^ /;■ 1 4v>'s^ ; V > *v . , T ,. i - ■ ■ C: . Îj*,f . **,%{' < v,v '■;:-:'Lf,'' > - i'/’" ■ j!-■'•_ :„■ '■ 1 *■'1 : ■’ l V ■■ ■■'*' ' ^ :-.J> J,-.V ' :#K A 'T:y :..'i' •/ AMINTIRI DIN NO MAN’S LAND 1\ , Abile clape, vătuită conferinţă, ovalul tău atît de alb, încă dator' sfielii, într-o tulbure circumferinţă, şi-Aprilie abia clipind precum Alcor, Aprilie-ncărcat de ani, de repetiţii sunînd adine şi delirant uztirpator. Cuvintele din care muşcâ-ndrăgostiţii erau acolo — masă, scaun, tu şi eu — ca fructe mult prea timpurii, ca investiţii pe care-un vînătior de şanse,. poate-un zeu, le urmărea in gura noastră. Numai,/teamă mustea în ele, seînteia-ntre noi mereu. Eram prea vinovaţi să nu băgăm de seamă contactele : un corp astral care-atingea alt corp astral, ca un miros oprit la vamă. Ce înger falnic sta de strajă cu vergea • de scrum acelui No Man’s Land spre care modelul‘său, adevăratul, ne-mpingea cu gest uşor şi-nfiorată-ncluplecâre ? 297 > 2 Limb în delir, — a tuturor această ţară î Dar îndeosebi a .pelerinilor, ce vin . de nicăirea, după ce-şi încredinţară fiinţa flăcărilor, •— mirosind a vin , amestecat ce curge spornic din ciorchine sub apăsările unui eălcii divin ; a celor care — delicvente manechine de var şi vată — cad în plasă zi de zi unui paing spre care fug ca să se-nchine, . şi-a cărpri soarta însuşi Domnul o urzi. O, palida; inconştienta lor cvădrigă de aur tandru galopînd spre Miazăzi ! ; ; Doar cei ce, pironiţi pe cruce, strigă i' un singur nume pentru multe-nfăţişărî, ating acest domeniu stăpîriit de-o strigă, în care lucruri şi fiinţe, aşezări, , gunoi şi secetă, furtuni şi rodii ■ . se nasc în aburul unei îmbrăţişări, şi-n care zmeurile cărnii, ard ca zodii/ • ^ Y: -V V.: •' ■$'. O/;'' ■; ] • fntr-b geneză fără chip, umblau prin Spuma din jurul nostru fulgere, climate noi .: pe talere arşiţele-alternău cu bruma, r şi mif de aripi se sculau, zburau cu noi, v ^ şi pomi semeţi se-ncovoiau pe sub ferestre, ne' propuneau imagini aspre,, gesturi moi, 298 şi zgomotele depuneau parcă p zestre pe fundul clipelor, şi liniştea; de sorb ne îngheţa sub cataractele-i âlpesţre. -; Ca un trifoi; aş fi dorit să fiu, şi orb : în loc de. ochi, curo floare-nmănunchiată . suav şi fără lăcomie sâ te sorb I , în forfota melodios incendiată a gîndurilor, ne priveam, eram priviţi cu ochi mai mari ca floarea-soarelui, şi — iată : asemeni ei, ne răsuceam, plîngeam, loviţi de radiosul întuneric al iubirii, părca născuţi abia acum* şi zăboviţi, . 1 de la sărut de voluptăţile privirii.,. ■ . ■ \ 4 Nedesluşit, dădeam ocol acestei puste, \ eu — dintr-p pante, tu r— din alta, printr-un dens vâzdub scutit de price crivăţ şi lăcuste, ! Dar nu ca păsările, nu ! ci mai intens, asemenea sobolilor; scobind întruna , tuneluri sub ţărînă, oare dau un sens prenupţial, o aură cum numai luna, orbecăirii lor, şi oare-ajung tîrziii să-şi domolească^mpreunîndu-se furtuna, 299 şi trupul negru li se face străveziu, — în timp ce-n gangurile chinuit săpate uiumul drumului parcurs e încă viu şi, ca polenul, li se-aprinde brusc pe spate,' şi globu-ntreg e doar un clopot ars de lut-întinerind în osemintele-ngropate. îţi aminteşti ? Cînd gangul nostru s-a umplut de frageda, insuportabila-i durere, extazul gurilor, sigiliul absolut. a fost întîiul nostru psalm, un Miserere. 5 ■■ v Ah ! numai celor mutilaţi li se năzare un înafară-al preumblărilor pe jos. Lăuntrică-i, pulsînd în suflete, această zare, âcgst platou din bare unghiile-au scos treptat materia : cumplită-mpărăţie a harului, cu relief alunecos spre rîpele de mare cîntec, unde ţie ţi se aprind aripile,, şi;,unde zac amanţii, stinşi într-o urzeală vineţie ; întindere-prăj>astie, regat opac în care noi suntem supuşii, noi — stăpînii, noi — rădăcinile, noi — frunzele-n copac, - şi-n care sorii izbucnesc din jghiabul mîinii, şi nu există graniţe-ntre azi şi ieri, şi locuim în lacrimă ca-n miezul pîinii; — ' •o ! limb al zilnic repetatei învieri, 300 V pe care libel^lele-l prescriu în ora topirii noastije-n pretutindeni-nicăieri .: • { r zvîcnind gingaşe nimănui şi tuturora. 1976 ROIUL Atras de zumzet, omul e nătîng la forfota geloaselor albine. Aşa roiau pe umărul- meu stîng orele, vestitoarele de bine, ca gîzele-n aroma unui crâng : noros de blînd vestindu-te — izbire a sîngelui de Dumnezeu, Iubire l La început, încă scutiLde-acest extaz, a fost sărutul ru^resiui^e fuzibilă. Dar, dincolo degesî7 ardea minunea, frageda minune ! căreia înşine-i eram doar lest. Şi-amîndurora ne părea o vină să-nmugurim de molima divină. Iată -- acum, ca mierea pură., eşti de pretutindeni adunată. Visul plimbîndu-şi roiul prin livezi cereşti cu viespi nebune-a iscodit abisul, 301 \ cu fluturi morţi, cu plicuri păsăreşti. . <3, cită rătăcire, eîţe prşguri mărturiseşte >ceăra ta din faguri! Neutre zodii, fulger înd subit, acest prisos naufragiază — unde ? Chiar locul dintre trupdri a orbit de rouă simţurilor, şi răspunde oracolului care ne-a zînibit, cu r lamură, cu tremur şi cu pară. . Fiinţa însăşi ar dori să pară. Acum e însă prea tîrziu să cer înduplecarie, sfinte roiuri! Tunet ; * e casa noastră. Aştrii de pe cer . nu simt decît fantome fără sunet, v că suie, că se-nverşună, că pier,— pe lîngă fioroasa melodie . , ce-n sufletul iubiţilor adie. 1976 V REPETIŢIA 'Spaţiul — dar cum ar putea sa se-arate. loculmelocul acela cu imnuri :; V Vdig aurind, unde timpul palpită ; ca un cast aleluia prin nori ? 302 Spaţiul în care tînjirmşi apuriem .. v nu exista: 1-ăm născut împreună. ■=-.■ ‘ Gingaş e totul, acolo, şi sacru, -adăpare de fluturi tîrzii. Străzile noastre — niciunde, cutreier pururi lăuntric ; Ia fel ca-n tulpina sqcultîi, miezul respiră ; vedenii strălucesc, mai reale ca noi.. Crude, ea sîmburii unei religii, picură clipele. Rîsui> tău nu e ah 1 decît limita arderii, semnul , de la care începem să fini. Simţi, peşte noi?-cea dinţii întîlnire ? Restul e doar repetiţie : suma . ; micilor noastre pulsaţii,, cenuşă ; ghiftuînd un miracol, avid. 1976 VINEREA NOASTRĂ Crezi tu că rîul curge, că -unda care ne scaldă-i pururea, nouă ? . Patrie fixă, arde secunda ; ' . V; . prinse.-n piroane —, stele şi rouă. lata — uimită cumpănă ţine zodia-n aer, floarea şi ghimpul. Eu încă vin, şi-acum, înspre tine/ Vinerea noastră mistuie timpul. 1976 CUVINTELE POETULUI Cum păsările suie-n: ceru A lăsînd un cuib de paie gol , în căutarea unui rege al păsărilor cu privirea ' şi zi de' zi de-asupra' lumii li se amină întîlnirea pipă ce^ simt că tandrul rege sunt ele, însele în stol aşa pornesc. în căutarea acelui timp esenţial , ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire şi durată .cuvintele tot mai străine ca-ntr-o-asceză ne-ndurată tot mal supuse şi-nvrăjbite de logosul potenţial pînă ce pagina le-nghite în albul'ei ca fixe pilcuri ,în care întâmplarea moartă adie răcoros 'din tîlcuri. 1976, 304 , '■ ,• :T.;:i‘ V / ' ■- •-V- ■■ V .*/'-/• Y- -■ :'v * '••i.-.- :vV '-■ ■_ b .: : . •YYW.b'Y^.,', L^-y/ -y;; ■ 1 1 / , •* : % > ; ■ > -. - VY/ • ■ Memoriei lui Rada ’ Stanca', - -'.-4 rvrv^i-'i /' Zvelt,-înfeţind sub -asfalt o furtună .?* - ' ;. ‘ ’ ' dri sunete, vesel şi-n. graba treteea, . - ,ea plpaia: cu fluiere lungi’,'' fcu profilul abia şlefuit de idei.. ' - .. ■ • .. - s y.*;-* r ■',> •, OdiVpe sub fitfe-pleoape pqroiase, ..V\ ;. . cum, riuirtai Sibipi■ deschide,^citeau*,*- - f.f, ■' ’>; "■ - , cd:gurile\pline .de mîl. '• : >■’ Y . . -/• ' s„ • ' • .- ■ > ' - ' ■ -. .V '• ;*.;••’• Yy V ■ “ . V' .■ ‘ ' • 'i- ■ -ji yPI -X/'P O, insa ce este .trecerea imul k # " * poet, daca nu sfîşiere şi vis >,. •/ • '.' ’ : ‘ ' cu ;care;suav-mnjoptâte'le Genii,-. • , : ; v. p’., . . îşi satură gravele corzi'?. -' , ,. - y ’-.P p. ■■ P >.' Y.,. .f'. : P; ' . . ■■■'W;Y ’■■ ■ ■ 'ppy- Ip'-vy^': - •’ •/’ .... •/ ’ .J.- p' ■ \ .. : ‘ ; ; Yy.Y •' ' ‘ V- : •'.. Tare^gelos-e adîPcul pe.totYy -■Y,,' cuprins -întru sine - şi numai--^iidV:-jbs,} . .. y Pp P ; '• p^mare îubifeTşi asuma tăeerPa, : ' J - ' ■f '., ; ; se naşte .un cîntec pici. . ' ; ’ 7 - , / , ’/p ! .• ■*’ ., istei, carp noi fărn-gingaşul sprijin al celui răpit,.;am :m,ai.£i cântăreţi,? " ' • .. \grăind, îi răfnînem datori. iYî> " ; 'i "şi” astfel iioi înşiiie crederii, ’cînd preajma : _ ,pţj:= fte-judecâ totuşi” poeţii.- . ; r:- 6/- : '-•V. ;p ;-r V-, / ^'V y- , ■ UîNTECUL -VISĂTORULUI Gross ist das Werden umher. hOlderxjn Mâre-n fiinţă e preajma,' cînd astrul iubirii *zvîc£ieşte. Asemenea, cînd tot ce atingem’se sfarmă sub deget, • posibilul încă palpita. -u Numai cu yisul în inimă, vnumai ' •-uitînd'primăvara plugarilor, ies. ■clipele-n cale! Atunci •mtîmpiarea . respiră, suveica urzeşte. Nu ne--a fost data şi nouă, cîndva, o asemenea şansă ? Absenţă erai : sunet în apă, auzului încă - . /. ferit, fîlfîire in trestii; ■■■ Vidul din tiiine avea însă . nume, pălind înflorea, precum răpită ; dar; mult măi adine decît v'întul şi \apa' • • umplea încăperile zilei. ' Umbră şi veste de-atunci supt de-ajuns ca să clatine zodia.; Gura greşeşte,’,, • • însă greşeala-i ea însăşi o gura : ' . • săruta şi cere săruturi^ ■ Nimeni şi totul ne stau mărturie. Dar numai de noi sunt somate, mereu - frunzele moarte, 'cuvintele-n pare, v complice, tăcerea visează. Rod al treziei, o stea disperată - •; a zorilor eşti. Intre cei hărăziţi, % spaţiul e suflet, cu tălpile goale aleg răsăritul din rouă. Fii credincioasă, deci, sfintei vacanţe-av realului ! Tălpile noastre prin vis, nu peste pietrele; Appiei, suie J spre marea cu tunete albe.. v SEQUOIA Rugăciune-nverzind în lumina de aur ca printr-Un trunchi de sequoia de caut. Nicicînd n-au avut întîmplarile crengi mai curate, niqi ora frunzişul mai des. Obiceiuf stelar al suirii pe boltă ani îndelungi l-am deprins. Ca pe-un vis urmărind un alt vis, syprimînd accidentele zării, , primeşte-mă; frunză de sus.! , însă ce cmtă-n vîrf, dacă nu rădăcina ? ^ Legea ţarinii, cu mult mai suavă aici, e aceeaşi - copacul invers ne respiră solemn, arde-odătă cu noi. Intîmplări care. nu sîrigerează roteşte : ' -~' ^ , fruntea fibroasa îâ cumpănă mărfii ^ v- , * într-o Climat uintită;’ atingem cu, mina • / un care nu mai e ; ^ Qci fiinţă tr^enuây Jter al prezenţei/ : ^ /Tot ce se ftiistuie-n îoşhet; fe - / horoscopul ceki^rii,, e 'nuffî^ri®® • ‘ \ . a ,titecexil.nosastre prin foc. Sub cupolă — ce salturi*mortalp de Îngeri 1 poartă sequoia l Zburînd ne-ntîlnim./fulgerăm,. J'vne^tîesprinderh^ şr^ufCtom,'chiar niuzica lumii, ^' ^ ' / cînd stele —: geloasele — tac. ' " ;., :' •' -yh: y:;\ >■ V ; • ;; Vino să 'Vezi;: âeHxpt îh <ăsfâifuii'^‘'7‘; ' o iaibă rsşiiniltă^ eitormi cărăbuşi ' y , •rzbîr^idH|m^ motoare/ tulumbe; ^ V. descarcă amurgulu pe străzile Kfăr ă eppativ ^ ^; / , gările/ fluturi:^eştup^cu<:trompa'-:y .,• ■'secuhdâ-fiffiriM faste; v=^■ ^v■ /■j > MmeaM&ai* cunoaşte . aceste semnale. *E ca un "pariu : . ' . ■ ^umbrele noastre vînea'ză fiinţe ‘ ~solare-n covoare de iută^ A , , ;^uTdiiet^ţ^^ , pe frunze de litif ăîr: aş/y^Ş..sâ^îlţiesc; :' buzele.Mle? să ţin : în' $dbin ca 6 păsăre-n palmă. A * ^ 77 MĂNĂSTIRE DE JSUNET 7' . Oare mai spânzură firul cu plurpb din Âlcor ? Cineva mai âmestecâ* apa şi varul? A." Dar cinernai ştie M-nchipme^ aziA / A-:. / mănăstire t Ţ-A,.. .A A- Toate urielele suferă* toţpau deprins ’ 1 ^ ■’ mînuirea de * spadă - florarii retează" v -^ : ^u epni,; avocaţii cu. fraze ptistii ’ A T ^ .Întrebările ierbii. * - . i ' . Doamne/ e vremea să vie poeţii ! Acum, ..1 a -:/-■ vTairă a flbriloAbh^ ':; . ’ Urâţi sunt, si firavi. Iar cei mai. curaţi v -^ “se cunoscxdupă felul A > simplu- cum poartălunetacu laerlmi^eum iau ■ greutatea din Iuciruri, şi ţin în rezervă o rouă divină. Şi cîţi nu sfîrşesc cO aripi de şindrilă... Pentru că graiul, câ flacăra, mistuie ; dar inocent; doar în, gurile lor delirează. Şi astfel răscumpără ei, profeţind, J lăcomia vorbirii ; astfel cuvîntul din pustă, mereu ocupat să transporte pe-uri drum pietruit cti vocale povara istoriei, face popas J la. izvoarele nopţii. Suie pe schele, atunci, voievozi şi zidari, pe cînd ealfele-amestecă apa şi varul. Durabilul însă demult s-a zidit în văzduh — cu poeţii. 1977 ' '■ — MARILE ORE Eş gîebt grosse Ştunden în Leben hOlderlin Ce fel de milă ne dă, cînd smerindii-se timpul pătrundem biserica lui ? ftepede-şi cheituie pruncii pomana,r şi rîd, şi se-ntorc să .cerşească. : ; V Noi,’, însă, nu ! Noi rămînem acolo, şi \ clipa ne miruie palmele — jar, % pasăre; stea f— şi de-o dată pătrundem v noi înşine-n soare ! şi leul ' ra^e flămînd în deşertul materiei : forme, şi vămi se opresc din băut, golfuri se umflă, podişuri aride se-nalţă pe gingaşe labe. 1 . - ■ A , • * '\y' — Nu, Meăţrtke^Oeheiatâ Geneza ! ;ne : spunem,: şi inima sare din piept, • ' rupe iănifuL'cii dinţii, şi-n lanţuri ‘ de.insule biruie marea. • t— Plină de har e Reginarntîmplărilor I cintâ o muzică-n lucruri, şi-atunci marile ore se lasă hrănite-n genunchi ;iile. noastre. .« Fără de trup, niciodată identice, . lacrimi din ochiul dţiyirL, parf Urnind prînzuî acvilelor . ăţbe^ lumina pe #^ iată-le : suntj şi voi fi t.Misţulndu-rie, j : ■ suie cu noi.; Din biserica lui" " : iimpul smerit ne împrăştie scrumul : pe-.cerv' întrfsj&d-,ce.i^'etorn< ; v IUBIREA GA: SUNET: V . Zum Tone mqehăe^ maţi v’.:;.'.... v-.*‘ ;C- HQ Ultima, viaţa din cîte ^ aici, rîntru l^uda singurei vieţi ^ • /; : fie-ne sunet l.;v Cînd: Rnişţea.mării . or ■’’ e ’ea iin inslindt fcpito^ A: insule"' tandre * cînd; gîlgîierri. triluri % ‘ usur/ca un vişini melodic, ce^altaiprniăyscuîijfedeiparite*.r; mai poate: sarmcapjă. iubirea Z'^ci,;nu: * muzica — . ci o-stare mi^ ^ : ^ - . ■/ v ' ' : Vl-.' 1 "/ • - ; îulguie^adesea prin< " Atunci omenescul din noi e;rapit- '■ : - brusc în luminăv ,Şi-iin'alt* element al /•: 'delirului eatg^îie^Ugnpley;-. , w, • ‘ mulţ mai şubkU'etes^ ^;V; . cu -pumni delicaţi în auzullperese, ; ° • veşnida pîndă; oemlsp^efe^ ■:, r ■■ V. . 'auzuri..e\';făară y,:;\\;Vv o-/ , "Nu întreba despre cel. ce •ng^aude,! • i De^jim&d mişcăm,: ; ’ singuri,, în timp ce din spiţele Ursei / y îl picură numai tăcerea, ; ' - ' ARDE LA CAPETE VIAŢA , : ■ Was ist die ’Weîsheit eines Buch '• v, ^ v ’dle/Weisfte^ v, :• ' ‘ ■ v ■ •' ■ :' ' v " v r;' V ‘' HOLDERLIN v ; ; Arde 1a capete viaţa, dar altfel/ ' ' * 1 •' Abia ne-am născut,; şi divinul din, noi r . încă mai bîjbîîe-;n jodiîri, ;că — iată : , ... “ •; * o junglă e raiul din, preajmă, şi, . ' ; * numai cii unghii ca secer a/numai " ' ' vcu pliscuri, şi cleşte' mai prindem din zbor * ' , .graţia. ^îrsta de mijloc vînează, , ‘ , -' ;'f şi-î%zîlriic rvînatăf ca fiarele. > ; ¥ine, apoi* luminata zăbavă, • ^ cînd' scripeţii oaselor încă mai ţin \\ '- ; . soareleserii/de-a&up^^ / 4-mireasma pe-K) mirişte^ păii v' jocui ;diM dar cu ţ)ile scobite, r . ..V 0/>-, ;cî#igui ,nr4 tiagem din pieriîdere/ / • ‘ \-.Xf • • .Dară:;a§^v vbîd>^W^ţelepciun - \ Dar] cum ş*b gpMăm, dacă. nu ne-am lăsat. / ‘ v; . ; sufPetuHn.- vîrfuri de sabie noua, .; ^ ( şt gteă '.pe gura. nebunilor ? - ' , ;• Arde la capete viaţa;, dar altfel \ Căci; seara, cînd stingem copiii cu basme, foc inocent e-n auz îhtîmplareâ, dar gura ce-o spune-i funingine... _____U-^ITOAJ^S,, _- ' Und wozu Dichter in diirftiger Zeii ? * HOLDERLIN Stau nevăzute, şi-n graiul păstorilor murmură cînţec de leagăn. Dar cînd ^ patria însăşi se naşte — şi-aceasta întruna se-ntîmplă, şi-n taină — ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele ? ^ >. Miezul e-n fruct, şi gustării menit; sîmburii, însă, ţărînii : căci ritimai 7 /•; •'w> •'•4'7 ov atunci — voievod care-şi ţine ţara şi oamenii-n; crengi — ridica-se-va tînărul pom. Tot aşa, cînd vorbim; carnea cuvintelor noastre-i plăcere, se mistuiefn gură.; Dar cine, ^ ;• spuneţi-mi 1 zvîrle în ţarină sîmburii limbii — să crească un grai rpai curat, singurul care, rostit, primeneşte si ţine-n .m Cel ce sădeşte uda-va cu lacrimă. Nu orice lacrimă însă va fi - stingere-a lacrimei numai poeţii, cînd plîng, ne răscumpără plînsul. Mume, voi — suflet de neguri al mamelor voi ce-auziţi —■ cind atît de adine bubuie timpul, că-n noi e tăcere — pe cei ce-ntr-o limbă virgină . f. schimbă: grăind ale. patriei scutece, daţi, Măsuratelor ! verbului lor, celui de sînge şi foc, bunătate* v să-i pâră poporului cinţec... SMmm '' -'rV: V ',.■■•',-•'■■■ -./,. V.,' \”* . •'>;: ^t‘ *\s <ţl ■ VV'^-'-'-'" *■' ' •’ ••,.'■'•,■ :■',. :'w , ,• -, >, ,-.;> , • . *■■■'■> . <»■ ţ>^ A •.•••J^‘-i.^7,n; , ',''i.î.-: .r;i-‘ •' >V< Tv--t V * ? ?v ■'■',■ «( ■*■ ; V< ."/ -i"^ V- ■ n IV. ■<* :■: ,•^,'.■■1 6 Acelarcare-nu-^~teme-(Je-m- ^'■nîic;v48.: A cerului pădure răsturnată, 39 Aceştia doi, 136 Ah, zice Cummings, li9 Alexandru refuzînd apa, 78 “ Alibi, 127 ' > : ; Amanta, 12 ,. ■ Amiaza pe mare, 16 Amiaza rustică, 151 Amintirea poetului,. 305 Amintiri din ;No Man’s Land, 297 . - v-j . Amor universalis, 92 Aniversare, 41. Anotimpul discret,: 241 Apollo îmbrăţişînd pe Dafne preschimată în laur, 92 Arde la capete viaţa, 313 Artă poetică, 268 Ascensiunea, 118 ; Asediul^ 128 ‘ ‘ Astăzi ne' deşpărţiin, 19 Aut umnali a, 125 ; v- 319 Balada celor trei puncte de " V’e'der^''“'‘'75?'v:*p Balada întrebării lui Parsif aîi 80 v ;;; ; Balada schimbului în natură, 73 . Boare de dragoste, 177 C .j Caii, 194 Ca pe o culme, 245 Cedare a face, 137 Cel ce vorbeşte-n locul meu, 273 ' Ce mi s-a întîmplat cu două cuvinte, 281 Cenuşa vie, 96 Cerbul. vînăt, 110 ' - Ceremonia din zori a Văzului, 229 Cînd trebuie să se întîmple ceva, 176 Cîiitec, 240 '^ŞSfrtecul visătorului, 306 '* ^ Clipa despărţirii, 114 Conjuraţie'poetica, 282 r . •• ; Cuvintele* 269 : ,; ■’ 4-: ■ Guvintele preţului, 3(^,;<. y' Wy’y ^lupţraşuluir. 182 ?v ••.; :^:.:Cvintâ,^ 33 ' ' ' '\;,'V Fii liniştit^ 191; ^ - Forma omului, ăl ;\ . < . Funeraliile^ lui pemetrioş, 77 ^ doethe pe catafalc, ' 122; , Grotă cu soare, 184. in':. ■ ’m&ţw. : 121 y-‘‘£ ■>[, . filâ^tdrurpui1 armăsarilor; :2QÎ ■; ■p ‘ ■; ;y.v :y) t.; : ^; 4 " V , , : > pin lipsă de‘dovezi, 113 • 1 / lf ■;; ‘ - f'. Boar, tu,95 ;. • ';; , ;>:y / ;Dpn Juan în delir, 29 : ' ’ Două ipvocaţii, către Timp, :\f* .•/ .'149 - , •' yjyy 4': .-Ilreapia-Tui Cezar; 246 ’y' v-;;vDulată, 94.. f '• . r . E ** * ; ; k> . , * y~'‘Elegie/: 46** l "* ’ - /Epitaf, 43- , ,'fy .• ■ 1 s:v;4BrdM, 187 ' •• ,v. .;feu! şi vechii Gipci;’lţ$• ţ^y?\ 139; yy yyy; ţ ]i ty-209 •., 7 ■ Fereastra ins uportaMă, 242;,; • 44 v y.y Hierlof ănfeaj; ^7^777 * In mernoriam-, 89 ;.;: '777 4' .7 Iniţiere,, 1971 ' : ’ .îhsoinnia^ 14(7 77':7'77777 " ,..■ instaiităiifeu/ 124 7. _ ;; 7>7j77 Insulă, 236v77 > \y c\ • Iny^ntâr,'247: _ v- > ^ : invocaţie eaire i^ ; 188 : 4 - ' Iubirea - ca - sunetj Vţ812' 4 - 4; 4. y\‘;* ■ ■ •izvoarele, 221- .Vv57v I '., . ţ'. ţ în .aştepfare^ 147.'':'V;-;-: ;!. t > îhţîlnirea de la B]^elles4:'lM^• 4. ■" ^întotdeaunav 8&L 7. , y v-'-f. • ■ "intre niiiie; A^irfî^ 4 ^ m\ >.-v;v-v . Jocul Acelor; vii,.. 1^2 / : . . ' ; io$^{_i4yi Miiepv^- 1487 77 , 'Jâratorn'l7:de .şah, 78 7/ V; jiarr^:Fţfe Aprilie-.:249 ;^v> ^'^msă.;:d0' b0rd-, 143!.^- .... 7,.: ...: L’i ; I;a:m$)a' lui piogei^/lOO' '''/v.' '*'• ■ . *7 J<^f/aeul priyilegîât/,tm': > * r liicrhî atesta, 145-J/^: ■* ” v- * - IiUcullus > pe-7 ruinele cetăţii 77;-7:;7 ^ ^^inişujs^ ^98y •: ;/7 . ' 1 '£'/■ ijllil^ liO 7'-/ ■..;; ^ rv'TL^ul /singuratic,>20;h . ,*? ' * 'rfî> 'r-. > '* ' * ’ Mqartea Th;\zmeruriş, >243r 7 i 7 ;7 ■Mon^ ■ ■ J; m:'; N .:7;M^fea^/l:D4^y •...;'7.:,:.'v ;7:^ _.. ,-.... .77/ l&ârile Ore^;;;7, K.J\.'' 1 7 Mănăstire sunet, .309 7;/’;7--Măşti, v45;.;7’: ‘; • .' §• - '■ ■-,,.-•••■ : ■ . .y.lVpcă- to'atadă' icu. bufniţe, 1.09,,; ; 77 7 ,7Mier€hixi, 112^V7-“. /,■ .- ••;/! 7 ^isireţui' cu . polţi . rte '.. argint, ■ 77 :'. ;7 ■■ ’■* . ,. .,•.7 iMînfuire, 7. :;■■.... ;, 7.^' ■ Mu^on^eatr^^ f, 7 ^Moartea cerbului, ’lţgf v. : N-a fost nimic, 238 ' ;77 ; . Natură moartă,-.; .276 v- ;:.• Naufragiul, 116 * ' ' , • /Năşcut -în!- Utopiă,'^^v ?$: *' ■ . 7; ,7 7; ' Nirîiic,'.^5i?1,.’ 7/, ; ".’v . Nih^^0a7:19b J--•%e^;1l02':;.27'; -: 7 77;.7 Noaptea/ 185 -■>* [ 7 /-. ,,'^/^77 ,< \ Noapte cif lună./plină, .186 ^ /;; > / Nunta/ 60 v :; O O, amintiri,: 101:, ; .;• ■ ■: • m ^ '.f " ,r:7:'/.--7p.-:;. Qdă, 35 " ■ 7-1.., . _ -';':7-:;7 7:^ Odă la & pădure': ahătfâctă,; 36;: "Oedip şi Sfinxul, 171 / / 7 ''/• Omagiu, 274 ?•'' '. ; Oricui cu compasul, 64 V;/7:'^7; Omul pu ochii plesniţi/, 283 7 Ora 5^ 151 . Oracol muti 27â: 7-* - - -V; bfă tîrzie, 25 v .. 7*-OrfşU/ 93. ' ,.;7\.^ v ;7-Orfica,..;67..,.,^v,7/’; '7,- ;Ofolpgiuiv de gheaţă,, 1:3/7>W;7r: •O singură într^are,; 178 7 - . Ovidiu lă. ^mis//9li7 / '77^"' >\r*-; 7 ii!*.,-: *.]' r' Ş.:- ; y.r$%£. p'■' Paradise-eocktail, 27 Pasul acela, 187 4 'Octombrie 1964 . Faunul albastru, 264 Piscul sau Descrierea Poeziei, ' s '"-v--." .Plasa rară, : 147 Poem* 3 ' Poemul ca dialect al .forrrţe- • V':' • V Pdfemul ca formă în gură, 291 > Poemul ca loz cîştigător, 290 '' >, poemul \câ ^somaţia a lecturii, •' Poemul nupţial* 202 -'V. Poetul, 288 ' Poetul ca negustor , de zăpadă, 271 ■" ' •• Poezia ca dobîndă a morţii, (/:> J270 1, Poezia ca ispita a limbii, 272. - Poiana cu suliţe/ 208. Posedată ide rouă* 231 ; Poteca, 113 Preludiu de tobă la'un marş . .eroic, 71 ' . ", : • Proiect de edificiu sentimen? - .'v ^ 'tal; 181 ;. Proximitate, 182 Pseudokyneghetikos,. 4 . .... Rărdle, lTl ■ :• ' Regele, fiul copacului, :58 Renul, 132 7 Repetiţia, 302 ^ Reportaj, din sac, 135 Roiul, 301 S Sărutul, 90 "'■•■■■■s Secţiune cu, codobatură,7-77 7 Secţiune "prin ochiul-profeţii- l: ■? . lui, 157 , / . , " j Sentinţa, 130. 1 Septembrie, 175 ■ ' ; r Sequoia, 307 * Si Gheorghe cel Fals, 82 ,: Sicriul lui Mallarme, 285, Singurătate, 68 Sivis pacein, 31 - Soarele şi scoica, 53 Sonete către Euridice, ,232 : ^Sonetul amintirii fără glas, 89/. Stanţe, 255 . - - } -A Starea cuvintelor, 286 \ : .Stea tristă, 24 ;: ; ; ' Strajă zadarnică, 63,; Strofe pe dig, 293 Structura, 281 Symposion, 21 Ş Şapte îngeri, morţi, 115 .Ştafeta, 198 \ ' : 322 T' • V : i .. ‘Tatuaj pe sinul' sting, 28 /Tărîmul eu Clopot, *137 Tărîmul meu, 147 Termeiy 189 Text şi/comentariu, 120 Toamna, 121 Toamna, 23 Trandafirul negru, 17 Transparenţe, 199 : Traversarea, 212... Trei ipostaze ale; mării, 163 Trestia, 102 \ Triplă răsffingere, 134 Tubularia, 139 Tu şi zodiile, 237 V Ucenicul, 134 Ulisse, 87 Un coş cu nimburi, 248 Unda, 97 Un zeu al hotarelor, .12 Ursitoarele, 314 Uzurpatoarea, 116 V Vestea, 132 Vine iarna, 230 • ^ Vinerea noastră, 303' . Visam să stau. de vorba, 106 u Viţa de vie la paralela" 80°, 54 Vînzârea lui Platon ca sclav la Egina, 159 z Zeu diletant, 308^’ Zvon de April, .103 0 ;:,v. • ’ ■ i-V- i ■ v:-^!.^, ;/; " Ştefan Aug. Doinaş şl conjuraţia poetică 'l(|:-Ăvv • IVot# biobibliografică r • * '-.VrS-^V " xiii •••/•: : *V\: s- / ALFABET POETIC (1941—1948) Poem . t_ 1 Pşeudokyneghetikps. .. . . Crai de Ghinda Jucătorul de şah . Măria Sa Puiul de Cuc ■ '■ V * -. - —Amăhtar • Ui* zeu al hotarelor . fx . prdlogiul de gheaţă t r Amiaza pe mare . Trandafirul negru ;- ' Astăzi ne despărţim-'.•x.---.: . . ' Uupu-T şihguratic Syrnposion . . ■vV •_ .; Toamnă. - ■ <-■■ r * Stea tristă .■ ,-.;©kă-^târzie ... . ; wParâdlse-cocktail * **J**»«MŞ*r.;ii« v i . *.. ^ * * - >vf s !•* - Mi .;**&?§i .Xxxx3. ■> > 4 . '■V;;.-. 6 ' 8n 10 -'12" , X/ : 13" " ‘ •- 16 , ; .v, r. 19 * /20 i-’\. ' 21 \/v * :■ :C •• 2% ■ w .24 ' :25 • ' - ';'2T ’ ■ , ' - Tatuaj ţ pe sinul s1 wsiSi l;fi 4 * Don Juan în delir . , '• . , * ^.* 29 / •i/' , , _ 'Si\viş pacem ■ * . 31 |fgg/•■ y.,' - Cvinta ' y-;'.' ' y.; y.'-•• :-y:’33::■ :/;'y.--y-g : >' ■ . ' r Odă • t ■ v. 35' - ", '' ’■ • r * ■■ y '■ r .. m ‘ ţ" • ■* t ' *'■;*"*• *■ *-ţ^ ' ■■ '■ • 5??-■ "v:"'”:^V-V:r./>'?■>’^aclUrer■.'_;; • . - V-* r -3$: ;■ :^.r;:.;^ ?l ■: A- cerului pădure răsturnată ., '■.■'■/' '•* ; 3%’' : ,yj4ţ:jrgki ' 45.;;l ■ ^ Aniversare . ■pfriiăui' . > . . ■» scoica V * . ' >V .. '1 .'">'8 • l'?* le vie la -paralela '80° ' . /'/' . '■‘şV-' ; ' I Mistreţul cii colfivde argint ...7 , ’l '■■■->„ ■ : 56 ■7g 7t'y| y gyg.yy. ..f, v.;--.,■. ..._,. Strajă-zadarnică^ . , ,':'";7-. y'■,: \ ':■"'^63.7'..7'y.g7;7 * * > ‘ # . Omul \eu Compasul ... y .J:' , iVi’'Vy64 7 l; r'7'< g77;-.y ~y,y "pdiiuly.'./;>'■■ ^y/y^-g .. '.-■ ... . .;,;.y7 g;;--:'-'> ‘ Orfica '* . ’’*/ . < >.1 ; . ' 67 i,:;, • ., : 5 Regele,^ fiul copacului 7/ - :r ■ * 4'! - Nunta ■’ .!/*' Ş7 ■■'••■■- gi;w/.,,.v m. — ■ .., v .-..v..-.: Singurătate g •; :.; r;' . v,. ;.... ....... . ... •,..,v. . .... ^ Cîi^' ;•; ',n Monolog ;;;:V '----: : '• ■;.. r >70 ;;| jVV J\. ■■.. ■ , : .Preludiu de tobă' la- un; marş eroic • '-'UI' - : | Balada schimbului în natură. .'•> x: .;Baladă: celor trei ' ptinete ide . vedere :t . t '^iMherâliile; - . r Alexandru ^ - 1 Baladă ^iile“;lui:^F^metrios-.’, ■■..g r^-." tggtt • ’/'V’v>j îdru.refuzî-nd apa . , * .• *' '/‘..j * •'*, .76^/ * ' ^ r1 întrebării lui Parsi|al - '•. * \ . - -86 ' V" ^ >’ ' -i - N Sf. Gheorghe cel Eals \ ^ ° S2; ' :!;V:-; : ■: ; ' oyiDIU LA TOMIS (1951-1957) . ' ' ‘ ‘ ^ > . # - , * ■ . . • -V - * ■ ■ ţflisse... .' - '" gţ': .. y/% * . întotdeauna ’ , y'; :V •'* ^ - V ^ . ■' > ' ‘ ^ ^ __________________________________‘. # ■ ^ i /v /%*>■*■’ ‘' V ^ “jţ^ ^ ■* -*; ,f$V ^ ^/v '}*” ' ^ ;» ' *'* 77^7*'7"4 ’H'ii ,';■ Şc^tur 'iară;.'.|jî aş ;■,;.v :.:£V 'v"v^ -> \c '"v, : * ■■ ■■' -"/Săruiiâ ^ 77; ,:77.•,,: ->7. 7Ţ77 .^vv’V ■' ,‘v."\y;/; 7^;"' ^morytiniver^ ,y '7.‘77..7y:v;;;:' toferâţi^nd ^pe:• Dafne preschimbată \ .••• •'-Vvlâu^;-^ V;';77.Hv ;;>i' •■ V-. ,>,v. c':;• :•■•■■' ;ţ' "--''’l jcfebl)^^.>;^-:>:'^^-■'■'■^. ■' •• ' ;\* ■■ ;■ /'7 -77 ,, ^'..r• v;" _ V.. ■■ v\,w. .- .'•• > 7;7 7.-,y-' -W ' ;‘;.'.. V;.: <■V? ‘.■•;;/::jP^fj^3r-, v.; 7 ;■;..""'r 7.77 f 7 77 :;':f-;0et|îtii'.: &xtâguş-7':-7 7^77; ■f V' ‘ •7.■ “7,,.*•. 7 ; 7,■ .'..'■ >"vâŞ^^aşEÎrt^ţ’"'-r'■ i-■ ;>" , 7;77 .777. /.(bi^mîntM.; -7 v- ;. 7;’ r - '7.\>,-. ; ^77.77 -■.'*' ' ••... v-T/; . ; • .‘ÎŞ^W y$7 / ' . ♦ '/ •;:' •"<•>; "■ : v: ;, ’ ' .;■ 7 2^^;J:^:^riâ':,. v;V;-7^ 77l-- .. ,-.. ...... .7 : ,'H. 7 7 VişalolQ^ - , . ■• ',/ :-^K%Vt'--} (1958~196ŞX '■ ':.% bufniţe ;/ • . ^ ..7777.;^, .; ;; v f ^VJ;v.... ; .. .- -::-v' ;5mor^'-:.,>-r ••,/.,.iff . '\ -;. -': v v;'■ r •;'uJr, 7; 7^ vi <Ş. ■ '■'A -4.'’;:r; iot ' ’7': 7'> •..•.47 ■7v •:: ;-7>7 l AiSt-—■■; 7lv77:;:>7'' ■’^::L-i' : idi J; : $#vC 7 77 : * .î'^'"^-' :-, /.■ ■ 1 i '■ ■-. X Z'//k > 5' •' •’ P“ ■•',.< 7m'7 777 ?^ă5Şf, V■. !■?-; }-00U^ . •'■ .:,;. ..,■; A ’-'^M vi0?i ■■ * ■ '**' * ;^â ■rM&ir ■ 'f :+io-':v' •. • '; ’ ■■ -vUi :. -‘Si:'7'' :'■■>■ 7_-.i ' 7 ..' ,.^17.7^ * ' ,£:■ '■ ' *>'■A •V: •■;%■':' • -'v.1-' wm m Naufragiul' > ( • Ascensiunea . . Ah, zice Cummings Text şi comentariu Toamna Dansul ' • Goethe pe catafalc 4 Octombrie 1964 Instantaneu Autumnaliă \ \ Alibi > / - "vjy. - ‘ ' Asediul ÎT^* <1 .. '1/ . v Mnemonxcătre [ Achile Sentinţa . ■ - Renul j. ‘ . ■ ■■Vestea.■ ' • . ’■.... ./V:>* • Triplă răsfrîngere . . . ■'■'-.^cjşhic^î ; : Reportaj din safe Aceştia doi . ; Ce-are a face * . Ţărîmul cu Clopot Ru şi vechii greci ^ v ' :‘v Tubulariă- ^-y-- ^'vr- Pxpft 1. '■■; fesomnia ■■•*.. - „ Jocul celor vii . \ 1. ^ ^Jumal^de^bord. ^ .1 - * Lucrul acesta . , / . Tarîmul pieu . în aşteptare .. . Plasă rară . *. Jos la rîul Milcov ; Doua . invocaţii către Timp . ■ ■ Grai 15- V vii; V. y > 116 v 118. 119 . m 121 121 122 123 ■■■■: 124 ■ ,:v1.2j?'- s,'; :127 V 128 132. ' ; 132 134; ‘ / ; l34 135 .136; 137 137 ... ' 136 139 ; 140, '. 142>; V ' *45 ; 146 • •' "147 ’ 147; ‘ ^ 148 ' A . 149 V ■*' : 151 • . \ , : i Amiază rustică . 151 îiitîlnirea de lâ Bruxelles . -v-:- 152 &dcţiune. prin ochiul' profetului . .*■ 157 Vînzărea lui Platon ca sclav la Egina , 153 Trei ■ ipostaze -ale mării 163 NĂSCUT IN IJTOPI (1969—1975) Oedip şi Sfinxul; . 171 Secţiune cu codobatură 175 Septembrie . . . . -. 175 Cînd trebuie să se întîmple ceva ... . ' 176’ între mine şi vărul meu . 176 ' Boare de dragoste . 177 O, singură. întrebare . Delta /. - V . . -- • . 179 Proiect de edificiu sentimental • * . 181 Proximitate /. 182 Cuvin tarea luntraşului 182 Locul privilegiat ... -' m Grota cu soare . 184 Noăptea , . 185 Noapte cu iuţia plină 186 Pasul , acela \ - • v 187 .Erpii•' . ; i87 In vocaţie. către noapte .;'. , >. 188 Termen, ' . v ; . _ ;. ■ V.y 189 Ninsoarea . . . 190 Eii‘liniştit \ :. ( . . 191 : Mulşpţv oiTpr. .. . . y ., . 192 Lan de;griu . . / v ... . 1# •CaM.>.v-V - ; . 194- Iniţiere-- ... ■ i 197 Ştafetă' 198 , Transparenţe ' " ■/.- , 199 . , ioo • ’W, ■ vy": ’ •" ■ v«.; -' 331' < îTÎV ■ te-: ■«* « -4, r v* 1 v"W ;> r-, - r < yn* ^y;^| ^S>j-"*?:• 'V '^>^.,:^ţj^^:^.<~^'î.A/r*^Ţ-'-':yy \'*.■*'■■■ 'şi' ?»:•:S‘\. } ‘ •'• ' jeV- • :.\' ' }' '■ ',.'■ .'■■<}/'y'.'y.i^ ' păţi '^df umup ărn^ -ntipţiai v V Boieria ,^u;;suliţe . ■./ :tf-i !f'ravetsarea - . '• "vyv/:^ •Hierofantica v.: ' .'•• •■••■"■ izvoarele, _.:V-‘ •’■; .• ^.'.. .' •:... păscut în Utopia A V-;- ■ry'^l ■ KVîl'^S' ' ;\ ,-■: v-' ■ u Vv, :r'..;; .^ \ /V;...'.‘ ANOTIMPUL DISCREŢ (1^74—1975.) , Ceremonia' din zori a văzului ‘; Tine iama ‘ - ■* \ -• - ' \;% ■’* Y, * #; YY■ >‘ /. .■ V -v... ,;;' -'cj-: J ^ .J ^ ^ 'Tu;uşi fzodiile ’ :.- /:<>;. -.^■v .■. . J^a’ioat,,nimic *.*..*. Y* ^ YV , / ’ ’ 'Hieroglifă spaţială - >• . \:;, ^ iv/ ;,0îi3fec-'-|/' f ■■>■ . .-t ^Anotimpul discret.' , , ':r-y r. ' * :•; Fereăsţr’k insuportabilă % ‘ ; " , , / ‘ Moartea- - în zmduriş -. Y - vv r...\Y..;Y:.:;:. V Ca pe o culme ‘ ■■.£. «;■■ ■ ■*.•/ ■• ^Y- Y ’■ .; Dreapta. lui Cezar '•; ,.. -•.'. ■■•■_?- 4' V- 'Y r.; lin. ;co| cumimburi; - \ ;• > .*■.'. •; •• ..■„•■ .; • •.■ ^urnăr s. ; - . ► ' •*, lv.};.^;;; r :CONJU^ŢIO. POETICA '^968^1976^; ^ ‘ Insiula ,/■ ' - : . •' ; ■B^nul-^bastru'' ■ :■ /c.'-’- -.‘'ry^--. '.. : ; • 'V.!^; • f. ■ ..' j, • V ■ ■■ -*■'•; - ■;• . : -'• ,;k-;.. ■ •■■ ■ • ^..JAftă:'ipq^rca\r';v^ ; ■■’ St\ - Cuvjn^ţele'^, .'ts; _ .'v 7r" * " ’AM.:SSk'- ;V.. ' ■ ’Y.y;' . V ;:.";,: ^ r^’ 1; /.-«■: ■■ ■'■*£& Î$L: '• •• -:: ■■' .lajn ‘I'î'fg ■'l’-'vî i-' S ,. ^ " ■ -■ %:,%* v - yyy: 'f^ "'y v :-'■>■ ■•. ,f ■*■ y>.,'■£[ ■ : v • 'vţ'7- • ' \f:( '. :■■> ..;v ■;• :?m m -V 'Â::y-l Ş^zia că rd^îp^ ă morţii , :, V * . ^Vl'.y Vv.% •''■vCS J^oetăl: ca "năgt^tor ;de<:zăpădăv; , 1. ’ 1 y ;. <.y ;y Mmtuire ; : . : / ; . .C/ Xyyr-.Wy; '■;;y. yy yf :y Poeziăvca ispită a limbii •*> ;• v;,::,:272\ ’ •■ ’ /v'y ■ Cel ce vorbeşte-n locul meu 1. « : • .; Omagiu /' w";;*■■.■'■'.y v::.' y.;ys-:y; vyy-'y yr: ''•^ ■y>2Ţ4 T ^Orăcol mut ,;w' ' ’.275"-' : ^ "V; ; :;y yNaţUra moartă . \ 276 . yv;".'Vy 'yPiseul; 'kak: Descrierea Poeziei ; ■'; v i structură . . ' , Ce -mi. s^a/întîmplat cu două cuvinte ’ "i:: " -a?7Hgj@^jy^|»a:; peetica-y . ; v OmUlycu crcbiiple^niţi ; . . ::îŞie^i^im:v: ■. ! • " Defăimarea liniştii Boetul : v. ; ^ . ,s . ^T^oerî^ r Poemul ca1 loz cîştigător . . 1 Pbeinul câ fermă în gură Poemul ca dialect al. formelor ■v"-- :TStMe^pe:;^dig' —’:-':;-rr's: '***■-y *;s ■ '■“y"’" : S-\ ,2m - V >287 :vî--y 288 .T? ^0 V. ; 2M - '[,]; ■'[ ■■ aşi-’.■ 292.-. . ~:293\ •; •/.r». ‘IEŞITE (1976—1977) g& |y V"Kî^nW“dîff-Na^ . v\. ■■- .:. ,-. ;. • • # . ■ ■ ,;R£iute;;.>;:.:.,. ; _ ; Pe^^ia^/-;-; iv' ,/y... - ^ ' ••;v*-Vkiep.'ea; noăsfră ■.-• . V ‘ ■■•^ .: Cuvint^ y. -• y s Amintirea; poetului ;. Cîntecul visătorului ’y .T. ">Sequbia.-;/^v'^.N-;'.:'. ,'y y ' . /. Mănăstire iţe sţmet . 297 . ' 301 302 303 y .304 ■: 305 308 . -3P7 308' - 309 V- . - Lector : NICOLAE TEICA , Tehnoredactor : ION: GHICA Bun de tipar 19.IV.1978. Tiraj 22.150 ex. broşate. Coli ed. 12,13. Coli tipar 11. Tiparul executat sub .comanda nr. .5.015 la întreprinderea poligrafică Bacău, sţr. Eliberării : ^ * nr. 63. REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA .Lucrarea a fost tipărită pe hîrtie fabricată de C.C.H. Letea Bacău.