ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE

RĂSCOALA DIN 1821
                                          RĂSCOALA DIN 1821
                        ETERIA ÎN PRINCIPATELE ROMÎNE
www.dacoromanica.ro
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
                   INSTITUTUL DE ISTORIE
DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA ROMÎNIEI
                 RĂSCOALA DIN 1821
                       IY
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
www.dacoromanica.ro
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
                  INSTITUTUL DE ISTORIE
            RĂSCOALA DIN 1821
             ETERIA ÎN PRINCIPATELE ROMÎNE
                       Voi. IV
                    COMITETUL DE REDACŢIE:
                         Academician ANDREI OŢETEA — redactor responsabil, NICHITA ADĂNILOAIE, NESTOR CAMARIANO, SAVA IANCOVICI, IOAN NEACŞU, ALEXANDRU VIANU
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
                                19 6 0
www.dacoromanica.ro
                                 SUMAR
                                                                      pa".
     Prefaţa ............................................................. ^
                                   PARTEA I
                                 DOCUMENTE
     Regeşte ............................................................. H
     IlepeHeHb HOKyMeHTOB................................................ 21
     Documente .......................................................... 31
                                 PARTEA a D-a
                             IZVOARE NARATIVE
     Expediţia din 1821 a lui Ipsilanti în Principatele dunărene, de un Anonim.. 241
     Progresul Societăţii prietenilor în revoluţie, de Atanasie Xodilos. 275
     însemnarea autentică a colonelului prinţul Gh. Cantacuzino despre începuturile şi acţiunea Eteriei în Principatele romîne............   329
     Indice............................................................  337
www.dacoromanica.ro
                       PREFAŢĂ
      Volumul de faţă cuprinde 151 documente in limbile greacă, romînă, franceză, rusă etc., referitoare la activitatea eteriştilor în Principatele romîne. Această mişcare a constituit semnalul revoluţiei greceşti pentru eliberarea naţională şi crearea statului grecesc naţional. Ea a avut un caracter obiectiv burghez, forţele motrice ale revoluţiei fiind ţărănimea — corpul principal al naţiunii — şi păturile populare de la oraşe.
      Cele mai multe dintre documentele prezentate în acest volum sînt în limba greacă, unele inedite, găsite la Arhivele Statului din Bucureşti şi la Biblioteca Academiei R.P.R., iar altele extrase din operele eteriştilor: Emanuil Xanthos, ’AriOjxv^jxoveuvaTa Trepl '9]; <Di.Xi.x9jt; 'E.aipCaţ (Memorii despre societatea prietenilor) şi Ioan Filimon, Aoxtpuov îaTopiv.iv rapi t% eXXTjviy.îjţ ixa\<x<T o.cetoţ (Manual istoric despre revoluţia greacă). Opera lui Xanthos n-a fost folosită pînă acum de istoriografia romînă, iar Manualul istoric .... al lui Filimon a fost prea puţin accesibil. De aceea putem spune că acum pentru prima dată se pune la dispoziţia istoricilor din ţara noastră un material important pentru cunoaşterea mai aprofundată a activităţii Eteriei în cele două Principate. Documentele reproduse din aceste două opere se publică acum traduse în limba romînă, fără textul grecesc, deoarece acesta poate fi consultat de cunoscătorii limbii greceşti în publicaţiile amintite.
      în text cercetătorul va întîlni de multe ori numele eteriştilor scrise în alfabetul cifrat, iar în paranteze rotunde sau drepte identificarea lor. Identificările date în parantezele rotunde sînt ale autorului din care s-a extras documentul, iar cele în paranteze drepte ale noastre.
      Volumul de faţă redă textul grecesc al unor documente publicate de C. Erbi-ceanu în Istoria Mitropoliei Moldovei, deoarece uneori ele au fost descifrate greşit. Reproducînd aceste texte în original, le-am însoţit de o nouă traducere în limba romînă, fiindcă traducerea lui C. Erbiceanu a fost în unele părţi defectuoasă.
                                                                                                                7
www.dacoromanica.ro
      Acest volum mai cuprinde două lucrări narative despre Eterie. Prima, scrisă de un anonim în anul 1822, poartă titlul: 'H ev ifxet 1821 axpxxeloL tou *Yipv]XâvTOu e’.p -raţ 7iapaSou\ap(ouţ vjye(i.ovta; (Expediţia din 1821 a lui Ipsilanti în Principatele dunărene). Manuscrisul original al acestei opere se află la Muzeul Britanic din Londra şi provine din biblioteca lui Thomas Gordon. Am reprodus în volum numai traducerea în limba romînă, textul grecesc fiind publicat de F.M. Marshall în revista ateniană AeXtiov taropty.yjţ xai e0voXoytx% 'Exatpeiaţ 'iri ‘EXXâSoţ (Buletinul Societăţii de istorie şi etnologie din Grecia), XI (1926), p. 363—510. La traducerea textului grecesc am întîmpinat unele dificultăţi, deoarece descifrarea manuscrisului grecesc a fost uneori nereuşită, lucru recunoscut de altfel şi de istoricul englez F. M. Marshall.
      A doua lucrare narativă este IlpooSoţ iyjţ ‘Eia(.pe£aţ twv (ptXty.tov ev Tfj inccw.ax<xaei (Progresul Societăţii Prietenilor în revoluţie), scrisă de eteristul Atanasie Xodilos din Reni, în 1840. Manuscrisul original se află în posesia lui Nestor Camariano. Traducerea acestui text se publică acum pentru prima dată.
      Volumul se încheie cu însemnările autografe despre Eterie ale prinţului Gh. Cantacuzino, scrise în 1828 în limba franceză; aceste însemnări se publică acum pentru prima dată.
      Documentele ţi textele narative ce se publică aici aduc date edificatoare în privinţa pregătirii insurecţiei greceşti, a forţelor oştirii lui Al. Ipsilanti, a răsunetului mişcării în Peninsula Balcanică.
      Unele documente arată nemulţumirile populaţiei romîneşti faţă de abuzurile şi vexaţiunile comise de o serie de elemente nedisciplinate din cadrul oştirii eteriste. Datorită faptului că multe din elementele fanariote, ce veneau în Moldova şi Ţara Romînească o dată cu domnii numiţi de Poartă, au ocupat slujbe îndeosebi în aparatul fiscal şi au jefuit crunt masele populare, grecii au fost adesea confundaţi cu fanarioţii. Condiţiile în care s-a desfăşurat insurecţia eteristă pe teritoriul Principatelor romîne au făcut ca ţelurile acestei mişcări să rămînă neînţelese pentru masele largi şi de aici a provenit atitudinea lor uneori ostilă (doc. nr. 102, 106, 107, 126 ele. şi paginile: 454—455, 499, 556, 565 etc).
      Valorificarea acestor documente şi texte narative va face cu putinţă cunoaşterea mai aprofundată a acţiunilor Eteriei în Principatele romîne şi a legăturilor ei cu răscoala de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu.
www.dacoromanica.ro
           Partea I
        DOCUMENTE
www.dacoromanica.ro
       1.       — 15 iulie 1813. — Iordache Olimpiotul scrie lui Dimos că nu va uita binele ce i-a făcut cînd era în închisoare, precum şi despre o puşcă a sa.
       2,       — [1815?]. — Textul jurămîntului pe care îl depuneau persoanele care erau iniţiate în Eterie.
       8.— Belgrad, 12 martie 1818. — Miloş Obrenovici promite lui Iordache Olimpiotul ajutorul său în orice împrejurare.
       4.       — Constantinopol, 22 septembrie 1818. — înţelegerea stabilită între conducătorii Eteriei cu privire la modul de îndeplinire a misiunilor încredinţate.
       5.       — [19 februarie 1819], — Tabloul cheltuielilor făcute de conducătorii Eteriei pînă la 19 februarie 1819.
       6.       — [I a ş'i,l 5 aprilie 1819. — T. Negris comunică conducerii Eteriei că doreşte să plece în Pelopones să se ocupe de pregătirea răscoalei.
       7.       — I a ş i, 26 iulie 1819.— Scrisoarea de adeziune a lui Iacovachi Rizos Nerulos în Eterie.
      S.      — Bucureşti, 12 august 1819. — Gr. Dichcos, Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache recomandă lui Capodistria pe Xanthos şi îi cer sprijinul său moral şi matprial pentru Eterie.
      9.      — Bucureşti, 27 februarie 1820. — Iordache Nicolau Olimpiotul cere Iui Hagi Ianuş să-i restituie un zapis de bani.
     10.     — Craiova, 6 martie 1820. — Hagi Ianuş răspunde Iui Iordache Olimpiotul că a rupt, Ia timpul său, zapisul cerut. 11 12
     11.    — [B u c u r e ş t i, 9 aprilie 1820], — Constantin Papahristu informează conducerea Eteriei despre iniţierea în Eterie a lui Grigore Suţu.
     12. — [Bucureşti, 9 aprilie 1820], — Dimitrie Papahristu expune conducătorilor Eteriei foloasele ce ar rezulta dacă ar fi iniţiaţi domnii Ţării Romîneşti şi Moldovei, precum şi unii fanarioţi de vază.
11
www.dacoromanica.ro
      13.       — G o r j, 28 aprilie 1820. — A. Mihaloglu cere lui Hagi Ianuş o sumă de bani în contul unei cantităţi de lînă.
      14.       — Moscova, 13 mai 1820. — Komizopulos scrie lui Xanthos în legătură cu activitatea lui Gh. Gatzos şi Gh. Leventis.
      15.      — K r a g u i e v a ţ, 12 iulie 1820. — Miloş Obrenovici mulţumeşte căminarului Sava pentru că i-a îăcut cunoscut secretul Eterici.
      16.      — K r a g u i e v a ţ, 12 iulie 1820. — Miloş Obrenovici mulţumeşte lui Iordache Olimpiotul pentru sentimentele de credinţă exprimate.
      17.       — Kiev, 30 iulie 1820. — Al. Ipsilanti dă îndrumări lui Em. Xanthos cu privire la eteriştii din Basarabia şi la cei din Bucureşti.
      18.       — O d e s a, 10 august 1820. — Al. Ipsilanti comunică lui Em. Xanthos că i se vor trimite la Bucureşti banii ceruţi şi eteriştii de acolo să aştepte ordinul său pentru pornirea acţiunii.
      19.      — [I a ş i, 14 august 1820]. — Domnul Moldovei, M. Suţu, scrie lui Al. Ipsilanti că va face tot posibilul să se întîlnească cu el.
      20.       — N i j n a, 17 august 1820. — Ştefan Jifcovici certifică lui Em. Xanthos primirea celor 500 ruble trimise şi îl roagă să intervină săi se dea aprobarea să meargă la Kiev.
      21.       — Bucureşti, 26 august 1820. — G. Leventis mulţumeşte lui Hagi Ianuş pentru zelul arătat în cele obşteşti şi îi recomandă pe Pendedeca, care se duce la Graiova.
      22.      — Odesa. 9 septembrie 1820. — Al. Ipsilanti condamnă încetineala cu care Xanthos rezolvă chestiunile Eteriei în Busureşti şi-i cere să termine cît mai repede toate treburile şi să plece la Galaţi.
      23.      — Odesa 23 septembrie 1820. — Al. Ipsilanti comunică lui Hr. Perre-vos să-l aştepte la Ismail.
      21.      — Bucureşti, 24 septembrie 1820. — Iordache Olimpiotul declară lui Al. Ipsilanti că este gata să-i urmeze poruncile pînă la ultima sa picătură de sînge.
      25.      — Kraguievaţ, 26 septembrie 1820. — Miloş Obrenovici informează pe Iordache Olimpiotul despre mersul tratativelor sîrbo-turce şi despre acţiunile lui Aii paşa.
      26.      — Odesa, 28 septembrie 1820. — Lista fruntaşilor eterişti din diferite localităţi, dată lui Al. Ipsilanti de Aristidis Papas.
      27.      — [Bucureşti, 29 septembrie 1820]. — Gh. Leventis comunică lui Al. Ipsilanti că Olimpiotul, Sava şi Farmache sînt gata să îndeplinească poruncile ce le va da.
      28.      — I s m a i 1, 8 octombrie 1820. — Al. Ipsilanti îndeamnă pe compatrioţii din Grecia să dea ascultare trimisului său D. Themelis şi să nu spere în ajutor străin.
      29.      — Bucureşti, 9 octombrie 1820. — Bimbaşa Sava arată lui Xanthos şi Themelis că Serbia nu este pregătită şi explică felul cum vede el colaborarea cu sîrbii.
      30.      — Galaţi, 15 octombrie 1820. — Hr. Perrevos arată lui Al. Ipsilanti că este de dorit ca bimbaşa Sava să se sfătuiească cu Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache si tustrei să semneze scrisorile adresate lui Miloş Obrenovici şi conducerii Eteriei.
12
www.dacoromanica.ro
      81.      — Bucureşti, 16 octombrie 1820. — Căminarul Sava scrie lui Xan-thos despre rezistenţa lui Aii paşa din Ianina, despre necesitatea de a fi trimis căpitanul Farmache în Grecia şi despre faptul că Poarta a aflat de existenţa Eteriei.
      32. — Kraguievaţ, 19 octombrie 1820. — Miloş Obrenovici mulţumeşte lui bimbaşa Sava pentru ştirile comunicate în legătură cu evenimentele politice internaţionale.
      83.      — Chişinău, 24 octombrie 1820. — Al. Ipsilanti anunţă lui Perrevos că şi-a schimbat planul iniţial, nu va mai merge în Peloponez, ci va trece prin Principate spre Balcani.
      84.      — Chişinău, 24 octombrie 1820. — Al. Ipsilanti porunceşte lui Sava şi Iordache Olimpiotul să pună în aplicare la 14 noiembrie în Bucureşti cele stabilite, să răstoarne cîrmuirea, să constitue un guvern provizoriu din boieri pămînteni, să-i pregătească trecerea peste Dunăre şi să scrie lui Miloş Obrenovici să se răscoale şi el.
      85.      — Chişinău, 24 octombrie 1820. — Al. Ipsilanti comunică lui Miloş Obrenovici că a dat ordin să înceapă la 15 noiembrie răscoala în Grecia şi îi cere să se răscoale imediat şi el.
      36.      — Chişinău, 24 octombrie 1820. — Al. Ipsilanti face cunoscut lui V. Caravia că l-a înaintat în gradul de general şi îi porunceşte să vie la Iaşi cu oastea sa pe data de 14 noiembrie.
      37.      — Bucureşti, 29 octombrie 1820. — Căminarul Sava comunică lui Xanthos iniţierea lui Brîncoveanu în Eterie.
      38.      — Chişinău, 1 noiembrie 1820. — Al. Ipsilanti scrie lui Xanthos să împiedice plecarea lui Themelis la Bucureşti.
      39.      — [Iaşi, 8 noiembrie 1820]. — Mihail Suţu, domnul Moldovei, trimite un dar lui Al. Ipsilanti şi îşi exprimă bucuria pentru stabilirea de relaţii prieteneşti.
      40.      — Bucureşti, 14 noiembrie 1820. — C. Pendedeca mulţumeşte lui Hagi Ianuş pentru serviciile ce i-a făcut la Craiova şi arată că Gh. Leventis va sprijini în viitor pe At. Xenocratis, fiind nemulţumit de Spanohogea.
      41.      — Bucureşti, 20 noiembrie 1820. — Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache declară lui Al. Ipsilanti că au primit ordinele sale şi le vor executa întocmai.
      42.      — Constantinopol, 20 noiembrie 1820. — Eforii Eteriei dinCon-stantinopol expun eforilor din Odesa un plan de acţiune pentru nimicirea forţelor turceşti din Constantinopol şi cer pentru aceasta oameni şi muniţii.
      43.      — Bucureşti, 8 decembrie 1820. — Gh. Leventis laudă pe H. Ianuş pentru ajutorul dat compatrioţilor.
      44.      — Moscova, 14 decembrie 1820. — Patzimadis şi Komizopulos comunică lui Xanthos ştiri despre pregătirea răscoalei şi despre conflictul dintre sîrbi şi Poartă.
      45.      — Iaşi, 20 decembrie 1820. — Eforii Eteriei din Iaşi înştiinţează pe Al. Ipsilanti că au primit cu bucurie ordinele sale şi se ocupă de înregistrarea donaţiilor şi contribuţiilor.
      46.      — Iaşi, 1 ianuarie 1821. — Gh. Lasanis comunică lui Al. Ipsilanti că eforii Eteriei din Iaşi întreabă care va fi situaţia domnului Moldovei Mihail Suţu după plecarea oştirii eteriste spre Grecia.
13
www.dacoromanica.ro
      47.        — Iaşi, 2 ianuarie 1821. — Gh. Lasanis comunică lui Al. Ipsilanti că M. Suţu doreşte să ia şi domnia Ţării Romîneşti şi se teme ca nu cumva să rămînă descoperit după plecarea armatelor greceşti.
      48.        — Bucureşti, 9 ianuarie 1821. — Iordache Olimpiotul arată lui Al, Ipsilanti că este supărat de zvonul care circulă în Bucureşti în legătură cu o scrisoare a sa către M. Obrenovici, care ar fi căzut în mîinile turcilor, şi susţine că răscoala trebuie să înceapă neapărat pînă în primăvară.
      49.        — Bucureşti, 9 ianuarie 1821. — Căminarul Sava face unele propuneri lui Al. Ipsilanti în legătură cu pregătirile Eteriei şi colaborarea ei cu sîrbii şi afirmă că Iordache Olimpiotul poate să dispună cum vrea de Ţara Romînească.
      50.        — I a ş i, 12 ianuarie 1821. — Gh. Lasanis informează pe Al. Ipsilanti despre neînţelegerile eterişţilor din Iaşi, atitudinea domnitorului M. Suţu şi îi cere să vină personal la Sculeni pentru potolirea spiritelor agitate.
      51.        — Chişinău, 12 ianuarie 1821. — Al. Ipsilanti arată lui M. Suţu că pregătirile Eteriei în Moldova se vor face numai cu aprobarea sa şi Gh. Lasanis va acţiona sub controlul său.
      52.        — Bucureşti, 15 ianuarie 1821. — P. A. Anagnostopulos comunică lui Xanthos despre activitatea sa în Bucureşti şi despre neînţelegerile dintre eteriştii de acolo.
      53.        — Iaşi, 20 ianuarie/I februarie 1821. — Un eterist din Iaşi propune marelui consiliu al Eteriei un plan de răscoală în principate.
      54.        — Iaşi, 24 ianuarie 1821. — Domnul M. Suţu arată lui Al. Ipsilanti că este credincios Eteriei, condamnă felul cum lucrează eteriştii din Moldova, provocînd bănuieli moldovenilor, şi adaugă că se va ocupa de înscrierea şi recrutarea ostaşilor în Moldova, precum şi de chestiunea aprovizionării.
      55.        — [24 ianuarie 1821], — M. Suţu înştiinţează pe Al. Ipsilanti cum va proceda la înrolarea oamenilor din Moldova fără să trezească bănuieli, arată că este necesar un ordin către Pisani ca să ignoreze pregătirile Eteriei şi îi cere informaţii în legătură cu ilinerariul ce urmează să-l parcurgă oştile eteriste în trecerea prin Moldova.
      56.        — I a ş i, 25 ianuarie 1821. — Iacovachi Rizos Nerulos înştiinţează pe Al. Ipsilanti că moldovenii sînt neliniştiţi de numărul prea mare al arnăuţilor adunaţi la Iaşi.
      57.        — Chişinău, 30 Ianuarie 1821. — Al. Ipsilanti comunică lui M. Suţu observaţiile sale asupra propunerilor făcute de acesta în legătură cu pregătirile Eteriei.
      58.        — I a ş i, 31 ianuarie 1821. — Legămîntul unor eterişti din Moldova de a acţiona ca nişte fraţi de cruce şi de a îndeplini împreună cu oamenii lor orice poruncă vor primi din partea epitropului general.
      59.        — Ianuarie 1821. — împărăteasa Elisabeta scrie către o domnişoară de onoare în legătură cu plecarea lui Al. Ipsilanti.
      60.        — [Sfîrşitul lui ianuarie 1821], — Iacovachi Rizos Nerulos comunică lui Al. Ipsilanti că boierii moldoveni sînt neliniştiţi de înrolările făcute de eterişti, se împotrivesc organizării poterilor şi s-au plîns consulului austriac de concentrările de arnăuţi ce au loc în Moldova.
14
www.dacoromanica.ro
      61.      — [Iaşi, ianuarie 1821?]. lacovachi Rizos Nerulos aduce Ia cunoştinţa lui Ai. Ipsilanti că s-a scris la Constantinopol despre iniţierea Iui Mihail Suţu în Eterie.
      62.      — [Iaşi, 15 februarie 1821?]. — Mihail Suţu se plînge lui Al. Ipsilanti împotriva lui Anastasie bimbaşa, care înrolează pe faţă oameni pentru Eterie, şi îl asigură că va găsi în Moldova proviziile necesare pentru oştirile sale.
      63.      — [I a ş i, 15 februarie 1821?]. — Mihail Suţu arată lui Al. Ipsilanti atitudinea sa faţă da Eterie şi cum a organizat pe cei capabili de a purta arme.
      64.      — [I a ş i, 15 februarie 1821 ?]. — lacovachi Rizos Nerulos informează pe Al. Ipsilanti despre dezordinile provocate de eterişti în Moldova şi despre începutul răscoalei lui Tudor Vladimirescu.
      65.       — Iaşi, 16 februarie 1821. — M. Suţu informează pe Al. Ipsilanti că a orînduit căpitani ai poterilor din ţinuturile Bacău, Piatra şi Suceava pe oamenii lui şi îl roagă să facă ordine în rîndurile eteriştilor.
      66.      — Chişinău, 16 februarie 1821. — Al. Ipsilanti cere Iui Xanthos să vie cît mai repede la Chişinău ca să se întîlnească cu el.
      67.      — Chişinău, 21 februarie 1821. — Al. Ipsilanti comunică lui Xanthos că pleacă în seara zilei de 21 februarie, împreună cu fraţii săi, la Iaşi pentru a începe răscoală.
      68.       — Reni, 21 februarie 1821. — At. Xodilos comunică lui Xanthos că V. Caravia urmează să plece la Focşani, iar Ioan Vatichiotis este omul potrivit pentru a fi trimis în Bulgaria.
      69.      — Din Peloponez, 22 februarie 1821. — Gr. Dicheos comunică lui Xanthos că pregătirile de acolo ale Eteriei sînt terminate, dar sînt mari nemulţumiri din cauză că Al. Ipsilanti n-a sosit în Peloponez, după cum se stabilise la consfătuirea de la Ismail.
      70.      — Din Peloponez, 22 februarie 1821. — Gr. Dicheos arată că întîr-zierea sosirii Iui Ipsilanti în Peloponez va pricinui pagube Eteriei.
      71.       — I a ş i, 24 februarie 1821. — Manifestul lui Al. Ipsilanti către grecii de pretutindeni, să lupte pentru eliberare.
      72.      — Iaşi, 24 februarie 1821. — Al. Ipsilanti cere eteriştilor să ajute cu oameni, arme şi bani pentru eliberarea Greciei.
      78.      — Iaşi, 24 februarie 1821. — Al. Ipsilanti cheamă pe grecii din Moldova şi Ţara Romînească să lupte sub steagul libertăţii.
      74.      — Iaşi, 24 februarie 1821. — Al. Ipsilanti comunică ţarului Rusiei că poporul grec s-a răsculat împotriva jugului turcesc şi cere sprijinul său.
      75.      — Galata, 25 februarie 1821. — Ordinul de zi al lui Al. Ipsilanti pentru organizarea armatei revoluţionare greceşti. 76 77 * *
      76.      — Iaşi, 25 februarie 1821. — Al. Ipsilanti invită pe mitropolit să oficieze slujba înmormîntării căpitanului Hristu Bucuvala.
      77.      — Reni, 25 februarie 1821. — At. Xodilos comunică lui Xanthos despre
plecarea lui Caravia din Galaţi şi despre panica localnicilor în urma ciocnirii dintre oamenii
lui Caravia şi turci.
15
www.dacoromanica.ro
      78.       — Iaşi, 26 februarie 1821. — AI. Ipsilanti arată lui Xanthos necesitatea de a se strînge de pretutindeni bani şi arme şi îi cere să vină la Iaşi.
      79.       - 26 februarie 1821. — Gh. Barlas invită din ordinul lui Al. Ipsilanti pe mitropolitul Veniamin Costache să oficieze în biserica Trei Ierarhi slujbele religioase ce i s-au cerut.
      80.       — Ismail, 26 februarie 1821. — Gh. Korfinos cere lui Xanthos să obţină de la Inzov permisia pentru trimiterea unor muniţii şi-i recomandă pe Cotiras ca să organizeze detaşamente de bulgari.
      81.       -28 februarie 1821. — Al. Ipsilanti mulţumeşte mitropolitului Veniamin Costache pentru omul trimis ca să se înroleze în armata greacă.
      82.       - 28 februarie 1821. — Al. Ipsilanti mulţumeşte mitropolitului Veniamin pentru patru telegari dăruiţi.
      83.       — Iaşi, 28 februarie 1821. — Nic. Ipsilanti cere lui Xanthos să îndemne eforiile să îndeplinească cele făgăduite şi să trimită banii strînşi la Chişinău.
      84.       — Ismail, 28 februarie 1821. — Gh. Korfinos comunică lui Xanthos că grecii şi moldovenii din Ismail au primit cu însufleţire ştirile despre Eterie şi mulţi dintre ei contribuie băneşte pentru ea, iar alţii se înrolează.
      85.       — [F e b r u a r i e 1821]. — Gh. Leventis arată lui Xanthos că fondurile Eteriei din Bucureşti se rezumă la punga lui şi el trebuie să dea bani lui Sava, Olimpiotul şi Farmache.
      86.       — Galaţi, februarie 1821. — Paisprezece persoane din Galaţi declară că sînt gata să urmeze orice poruncă a lui Al. Ipsilanti.
      87.       — Iaşi, februarie 1821. — Contractul încheiat de Constantin Suţo cu Constantin Petru Hagi Lazăr pentru procurarea unor vite necesare aprovizionării oştirii lui Al. Ipsilanti.
      88.       — T î r g u-F r u m o s, 2 martie 1821. — Al. Ipsilanti comunică lui Xanthos despre prinderea lui Aristidis de către turci şi despre compromiterea căminarului Sava.
      89.       — T î r g u-F rumos, 2 martie 1821. — Gh. Cantacuzino cere lui Xanthos şi Anagnostopulos să echipeze şi să înarmeze pe tinerii greci care se înrolează în oastea Eteriei şi să-i trimită la Iaşi.
      90.       — I a ş i, 5 martie 1821. — C. Pendedeca cere lui Xanthos să trimită la Iaşi muniţii şi să procure armele necesare grecilor din Rusia care trec în Moldova.
      91.       — Combrati, 9 martie 1821. — M. Stratis scrie lui Xanthos în legătură cu trimiterea lui Koghigios şi a bulgarilor, care vor să lupte alături de eterişti.
      92.       — I a ş i, 12 martie 1821. — Dovada eforiei Eteriei din Iaşi pentru 10 000 lei donaţi de mitropolitul Veniamin pentru eliberarea Greciei.
      93.       — O d e s a, 12 martie 1821. — St. Kumbaris înştiinţează pe Xanthos că la Odesa au sosit refugiaţi greci de la Constantinopol. 94
      94.      — 14/26 martie 1821. — Capodistria face cunoscut lui Al. Ipsilanti că împăratul Rusiei condamnă acţiunea sa.
16
www.dacoromanica.ro
       95.         — Iaşi, 14/26 martie 1821. — Al. Ipsilanti arată ţarului Rusiei condiţiile în care înţelege să Înceteze lupta şi să înceapă tratativele cu Poarta.
       98.         — O d e s a, 19 martie 1821. — Eforii din Odesa ai Eteriei comunică lui Xanthos că au primit manifestele trimise şi se străduiesc să-şi îndeplinească obligaţiile.
       97.         — Sculeni, 28 martie 1821. — A. Pisani cheamă pe prinţul Al. Ipsilanti şi partizanii săi să renunţe la răscoală şi să se întoarcă în Rusia.
       98.         — S c u 1 e n i, 28 martie 1821 st. v. — Al. Pisani cere mitropolitului Veniamin să difuzeze în Moldova afurisenia patriarhului împotriva răsculaţilor.
       99.         - 28 martie 1821. — Sumele cheltuite din ordinul ispravnicilor pentru oştirea lui Al. Ipsilanti, în trecerea sa prin judeţul Buzău.
      100.        — 30 martie 1821. — Eforia Eteriei din Iaşi comunică ostaşilor eterişti că se retrage din Iaşi şi le cere să părăsească Moldova în termen de 7 zile.
      101.        — Martie 1821. — Ordinul de zi al lui Al. Ipsilanti către trupele din Iaşi pentru victoria de la Galaţi.
      102.        — [C h i ş i n ă u, martie 1821], — Memoriul lui lacovachi Rizos despre importanţa strategică şi politică a menţinerii oraşului Galaţi în mîinile oştirii Eteriei.
      103.        — Odesa, 1 aprilie 1821. — Dimitrie Ipsilanti cheamă pe grecii aflaţi în Europa să ia armele pentru eliberarea pa*triei după exemplul celor din Rusia, Ţara Romî-nească şi Moldova.
      104.        — Odesa, 1 aprilie 1821. — Dimitrie Ipsilanti comunică doctorului P. Ipitis să plece în numele Eteriei în Franţa şi Germania pentru a lua contact cu filelenii în vederea ajutorării mişcării.
      105.       — B r a ş o v, 4 aprilie 1821. — Ioan Moscu transmite prin Hagi Pop o scrisoare către Capodistria la Laybach şi-i comunică totodată ştiri comerciale.
      106.        — Reni, 9 aprilie 1821. — At. Xodilos comunică lui Xanthos ştiri despre situaţia aprovizionării eteriştilor cu muniţii şi provizii.
      107.        — Reni, 11 aprilie 1821. — At. Xodilos informează pe Xanthos că ofiţerii ruşi au primit ordin ca la primul semnal să pornească spre malul Prutului.
      108.        — Sibiu, 11 aprilie 1821. — C. Vlahuţi comunică lui Mavrocordat ştiri în legătură cu acţiunea eteristă în Principate şi cu situaţia din Constantinopol.
      109.        — 13 aprilie 1821. — Plîngerea lui Andrei N. Papazoglu către AI. Ipsilanti, prin care arată că a fost închis pe nedrept şi roagă să fie eliberat.
      110.        — 14 aprilie 1821. — Nicolae Liascu scrie lui Nicolae Greceanu despre o sumă de 150 taleri, dată de clucerul Manole căpitanului Iani din oştirea lui Caravia şi despre jafurile turcilor din Brăila.
      111.        — Bărzeşti, 14 aprilie 1821. — Postelnicul Costache scrie unui cunoscut despre evenimentele petrecute în Moldova după intrarea lui Ipsilanti în această provincie.
      112.        — Ploeşti, 15 aprilie 1821. — Bilet de liberă trecere dat de tagmatarhul Duca lui Niţos pentru a pleca la Braşov.
2 e. 498
17
www.dacoromanica.ro
      118.       — De la Prut, 15 aprilie 1821. — C. Vantoros comunică lui Xanthos că este gata să execute, împreună cu oamenii săi, ordinele generalisimului.
      114.       — Reni, 18 aprilie 1821. — At. Xodilos informează pe Xanthos despre pregătirea vaselor greceşti de la Dunăre.
      115.       — Iaşi, 18 aprilie 1821. — Nota agentului Austriei către divanul Moldovei prin care îl face răspunzător de tot ce vor suferi sudiţii de pe urma eteriştilor.
      116.       — Sculeni, 25 aprilie 1821. — Eforia eteriştilor din laşi împrumută 1 498 groşi de la Dimos Pagonis.
      117.       — 26 aprilie 1821. — Efectivul trupelor eteriste şi ale lui Tudor Vla-dimirescu.
      118.       — Iaşi, 27 aprilie/9 mai 1821. — C. Pendedeca cere populaţiei din Moldova să nu dea crezare zvonurilor şi să-şi continue în linişte ocupaţiile.
      119.       — C h i ş i n ă u, 27 aprilie 1821. — M. Stratis informează pe Xanthos despre atitudinea guvernatorului Basarabiei, Inzov, faţă de acţiunea eteriştilor.
      120.       — R e n i, 6 mai 1821. — At. Xodilos scrie lui Xanthos despre acţiunile turcilor la Bîrlad şi Focşani şi despre aprovizionarea corăbiilor eteriste cu făină.
      121.       — Tîrgovişte, 6 mai 1821. — Al. Ipsilanti îndeamnă pe grecii din Moldova să dea ascultare lui Gh. Cantacuzino, trimis să restabilească ordinea.
      122.       — Tîrgovişte, 8 mai 1821. — Al. Ipsilanti ordonă trecerea sub comanda lui Gheorghe Cantacuzino a unei părţi din efectivul lui Duca.
      123.       — Reni, 10 mai 1821. — At. Xodilos sfătuieşte pe Xanthos să plece la Ipsilanti şi să discute cu el problema menţinerii Moldovei în mîinile Eteriei.
      124.       — Tîrgovişte, 15 mai 1821. — Al. Ipsilanti ordonă lui Duca să aresteze pe mitropolit şi pe vistier, care fug spre Austria.
      125.       — Ismail, 17 mai 1821. — C. Ghiastas comunică lui Xanthos că Pendedeca, care a fost unealta boierilor, a încercat să intre la carantină, dar a fost împiedicat.
      126.       — laşi, 23 mai 1821. — Gh. Cantacuzino dă ordin ca toate cele luate de la locuitori să fie înapoiate, afară de arme şi pîine, iar locuitorii săraci să fie apăraţi în orice împrejurare.
      127.       — C î m p u 1 u n g, 25 mai 1821. — Iordache Olimpiotul scrie lui Hagi Ianuş să ajute pe soţia sa Stana, care merge în Basarabia.
      128.       — Iaşi, 27 mai 1821. — Gh. Cantacuzino cere lui Xanthos ca eforii Eteriei din Rusia să trimită urgent bani la Iaşi.
      129.       — laşi, 1 iunie 1821. — Gh. Cantacuzino comunică lui Xanthos primirea banilor trimişi şi îi cere ca eforii de la Chişinău să preschimbe 25 000 ruble hîrtie în galbeni.
      130.       — Sculeni, 3 iunie 1821. — F. Iliadis înştiinţează pe Xanthos despre apropiata sosire a lui Lisgaras de la Laybach. 131 * *
      131.       — Botoşani, 6 iunie 1821. — Căpitanul Spiridon Arvanitacliis ordonă
soldaţilpr greci care pleacă la Dorohoi să nu pricinuiască neorînduieli şi supărări
locuitorilor.
18
www.dacoromanica.ro
      132.        — [6] iunie 1821. — Raportul căpitanului D. B. Teodor către generalul Gh. Cantacuzino cu privire la ancheta efectuată de el In pricina cailor şi oilor luate de eterişti de la boierul Iancu Cananău.
      133.        — S c u 1 e n i, 6/18 iunie 1821. — Ştiri despre lupta eteriştilor cu turcii la Sculeni.
      134. — Rîmnic, 8 iunie 1821. — Proclamaţia lui Al. Ipsilanti, prin care se desparte de ostaşii săi, calificîndu-i drept fricoşi şi bicisnici.
      135.        — C h i ş i n ă u, 8 iunie 1821. — A. Komizopulos condamnă dezordinile provocate de Pendedeca în Moldova şi îl califică « un adevărat şarlatan ».
      136.        — Braşov, 20 iunie 1821. — Gh. Caraianopulos scrie lui Hagi Ianuş că Ducas a fost închis şi apoi îndepărtat peste graniţă de autorităţile austriace.
      137.        — [B r a ş o v, 27 iunie 1821?]. — Ştiri despre trecerea lui Iordache şi Farmache in Moldova şi despre un manifest al lui Langeron.
      138.        — 24 i u 1 i e 1821. — Apel către locuitorii Rusiei, lansat de cneazul Al. Goliţin, pentru ajutorarea pribegilor greci şi moldoveni ce se află la Odesa şi în Basarabia.
      139.        — Sibiu, 2 august 1821. — Nicolae Consta Nani scrie serdarului Poli-hronie Consta Petru că serdarul Diamandi s-a predat căminarului Sava.
      140.        — [B u c u r e ş t i,] 10 august 1821. — C. Liascoglu informează pe Hagi Ianuş că turcii au prins împreună cu serdarul Diamandi şi pe cei doi nepoţi ai săi, şi arată că toate încercările lui de a-i salva au fost zadarnice.
      141.        — Văscăuţi, 14 august 1821. — Scrisoarea unui protopop către Hagi Ianuş, despre acţiunea eteriştilor la Tg. Neamţ şi despre starea sănătăţii lui Iordache Olimpiotul.
      142.        — August 1821.— Gramata patriarhului ecumenic Evghenie, semnată şi de episcopi, prin care cere grecilor să renunţe la răzvrătire şi să dea ascultare Înaltei Porţi.
      143.        — [Bucureşti,] 8 septembrie 1821. — Anaforaua ocîrmuirii Ţării Romîneşti în pricina lui Necolai logofăt cu Vitu arnăutul, omul lui Iordache Olimpiotul.
      144.        — F o 1 e ş t i, 21 septembrie 1821. — Unele informaţii despre urmărirea eteriştilor de către turci.
      145.        — Braşov, 17 octombrie 1821. — Ilie Nicolaidis informează pe Hagi Ianuş că i-a încasat poliţa de la Iacovachi Rizos şi va căuta să încaseze de asemenea şi poliţa de la Bozin, ară tind totodată că in locuinţa sa din Bucureşti au fost îngropate numai scrisori de ale eteriştilor.
      146.  — [25 octombrie 1821]. — Contul lui Constantin Pendedeca la Hagi Ianuş.
      147.        — 21 decembrie 1821. — Şerban Negel comunică mitropolitului Veniamin Costache că eteriştii care au purtat uniformă rusească sfnt trimişi din Basarabia în interiorul Rusiei. 148
      148.       — Sibiu, 27 aprilie 1822. — Scrisoare către AI. Villara să se informeze de la vornicul Samurcaş şi de la Meitani despre situaţia grecilor şi să nu aibă încredere în « bunăvoinţa * turcilor.
19
www.dacoromanica.ro
      149.        — Palanca, 29 mai 1822. — Informaţii privitoare la pregătirile de război ale armatei ruse şi constituirea unei oştiri greceşti tn Basarabia.
      159. — 6 septembrie 1823. — Boierii arată domnului Moldovei că episcopul Cherasim al Romanului şi postelnicul Andrei Milu nu au fost complici la jafurile şi la omo-rirea fiilor lui îbraim aga şi a altor turci, săvîrşite de eterişti la începutul răscoalei.
      151.        — Craiova, 2 martie 1829. — General adjutant baron Geismer intervine la general locot. Jeltuchin să se dea serdarului Panaiot Fochiano 30 000 piaştri pe care cîrmuirea Ţării Romîneşti le datorează răposatului căminar Sava Fochiano din anul 1821.
www.dacoromanica.ro
      1.      — 15 hiojih 1813 r. — HopflaKe Ojumuiiiot nmuer JXiiMOcy o tom, hto oh He saGyjţeT flo6pa, KOTopoe nocjieAHHii cjţejiaji eMy bo BpeMH ero TiopeiuHoro saKJUOHejiHH, h yEOMHiiaer o CBOeM py>Kbe.
      2. — [1815 r.?]. —TeKCT kjihtbbi, npmiocHMOH BCTynaBmiiMH b reTepmo.
      3.      —Bejirpafl, 12 oiapia 1818 r. —Mhjiohi OGpchobkh o6emaeT HopjţaKe Ojihai-nnoTy noMoiub npn juo6bix oGcTOHTejibcrEax.
      4.      —KoHCTaHTHHonoJib, 22 ceHTaGpa 1818 r.—CorjiameuHe MejKjţy pyno-BOflHTejiHMH reTepHCTOB OTHOCHTejibHO cnocoGa HcnojnieHHH B03JiaraeMbix na bhx noppieiiioi.
      5.      —[19 (J)cbpajih 1819 r.]. —Pacxojţbi, noneceHHbie pyKOBOjiiiTeJiflMH TeTepHH jţo 19 (JieBpajw 1819 r.
      6.      — [Hccbi], 5 anpejia 1819. r. —T. Herpnc cooGmaeT pyKOBOflCTBy TeTeproi, hto oh xoMeT OTnpaBHTbca b nejionomiec h 3ansiTbC5i nojţroTOBKOii bocckihhh.
      7.      — Hccbi, 26 hiojih 1819 r. — niicbMO lÎKOBaiai PH3oca Hepyjioca o BCTynjieHHHB TeTepino.
      8.      —ByxapecT, 12 aBrycia 1819 r.—Tp. Jţiixeoc, HopflaKe Ojihmiihot h MoaH <t>apMaKe peKOMeiijţyioT KcamJjoca KanofliicrpUH h npocHT ero 0Ka3aTb MopajibHyio h MaTepnajib-Hyio noflflep>KKy TeTepHH.
      9.      —ByxapecT, 27 (Jiespajia 1820 r.—TeopraKe Hm<ojiay Ojihmiihot npoarr XajţjKH HHyuia B03paTHTb eMy flene>i<nyio pacniicny.
     10.     —KpaiioBa, 6 oiapia 1820 r.—XajţH<n Xiiyui OTBenaeT HopjţaKe O.iHMnHory, hto b cBoe BpeMH oh pa3opB0Ji npocituyţo hm pacmiCKy.
     11.     — [ByxapecT, 9 anpejia 1820 r.].—KoncTaHTHH IlanaxpHciy ii3BeuţaeT pyno-BOfliiTejieă rCTepHii o BCTynjieiiHH rpHropna Cyiiy b reTepmo. 12
     12.    —[ByxapecT, 9 anpejia 1820 r.].—JţHMirrpHe nanaxpncTy yKa3braaeT pyKo-BOjţHTejiHM reTepHH, cKOJib nojic3iio 6buio 6bi npHBJieHb k 3TOMy jţBHiKeiiHio rocnojţapeiţ BaJiaXHH h MojijţaBHH, a Tai<H<e HeKOTopbix Biijţi'bix (JianapnoTOB.
21
www.dacoromanica.ro
      13.      —Top», 28 an pena 1820 r. —A. Miixanorjry npocm y Xa«>KH Xiiyuia «ener B3ai«eH HenoToporo KOJmaecTBa uiepcm.
      14.      —MocKBa, 13 nias 1820 r. —KoMH3onyjioc nnineT KcaHt{>ocy o ueHTejibiiocTH T. Tauoca h I\ JleBeiiraca.
      15.      —KparyeBau, 12 Hiojia 1820 r. —Mjtrioin O'peHOBHH SjiarouapHT lOMimapa CaBy 3a coo6iueHH>io hm Taifeiy reTepsra.
      16.      —KparyeBau, 12 hiojih 1820 r. —Mhjioiu OGpeHOBHH GnarouapHT Hopuane OjmMimoTa 3a BbipajKeuHoe uoBepne.
      17.      —KneB, 30 hiojih 1820 r.—A. Hnciuian™ uaeT 3. KcaH({>ocy yKa3aHHH otho-cHTejiiHO SeccapaScKHX h Gyxapecrci.nx reTepHCTOB.
      18.      — Ouecca, 10 aBrycTa 1820 r. — A. IlncHJiaHTH cooGuţaeT 3. KcaHt{>ocy o tom, hto npocHMbie hm ueHbra SyuyT npHCJiaiibi b ByxapecT, a TaiOKe, htoGm TaMoiubne reTepnCTbi >Kflajm ero npHi<a3a o BbicTymieHHH.
      19. — [îlccbi, 14 aBrycTa 1820 r.].—MojwaBCKHH rocnouapb M. Cyuy imuieT
A. HncHJiaHTH, hto oh cuejiaeT Bce B03MO>KHoe, htoGm c hhm BCTpeTHTBCH.
      20.      — HHJKHa, 17 aBrycTa 1820 r. — nTre<i>aH JKhbkobhm nouTEepjKuaeT 3. KcaH-4>ocy noJiyneHHe nocJiaHHbix eMy 500 pySnen h npocHT ero noxouaTaHCTBOBaTB o Bbiflane pa3-peiueHHH noexaTB b Khcb.
      21.      —ByxapecT, 26 aBrycTa 1820 r.—r. JleBeHTHC SjiarouapnT Xau>KH ’^Hyina 3a npoHBJieHHoe hm ycep/ţHe b oSmecTBeHHbix nenax h peKOMeHfţyeT eMy IleHueueKy, ejaymero b KpaftoBy.
      22. — Ouecca, 9 ceinaSpa 1820 r. — A. HncHJiaHTH ocywuaeT KcaHt{>oca '3a MeflJiH-TeJibHocrb b pa3peiueHHH BonpocoB reTepHH b Eyxapecre h npocHT ero nocnopee 3ai<OHHHTB Bce uena h oTnpaBHTbCH b Tajiau.
      23.      —Ouecca, 23 ceHTHGpn 1820 r.—A. HncHJiaHTH cooGmaeT X. IleppeBocy, hto6w oh oMCHflaji ero b H3MaHJie.
      24.      —ByxapecT, 24 ceHTHGpn 1820 r. —Hopuane Ojihmiihot 3aHBJineT A. Hnca-JiaHTH, HTO OH TOTOB CJleflOBaTb erO npHK33aHHHM RO nOCJieUHeH I<anjIH I<P0BH.
      25.      —KparyeBau, 26 ceHTaSpa 1820 r. —Mhjioih OSpeHOBHH H3BeiuaeT Hopuane OjMMnHOTa o xoue cepScKo-TypeuKHX neperoBopoB h o uchctbhhx Ajm-nauiH.
      26. — Ouecca, 28 ceHTaGpa 1820 r. — CraicoK pyKOBOuHTejiefi TeTepHH b pa3JiHH-Hbix HacejieHHbix nyHKTax, cooGmeHHbiiî Anei<caHUpy HncHJiaHTH ApncTiiflOM IlanacoM.
      27.       — [ByxapecT, 29 ceHTaSpa 1820 r.].—r. JleBeHTHC cooSiuaeT A. HncHJiaHTH, uto Ojihmiihot, CaBa h <f>apMaKe roTOBbi BbmojnniTb npHi<a3bi, KOTopbie oh hm uacr.
      28.       — HaMaaa, 8 okth6ph 1820 r. — A. HncHJiaHTH npH3biBaeT cbohx cooTenecTBeH-hhkob b TpeuHH noBHHOBaTbCH ero nocjianuy Jţ. <î>eMejnicy h He HaueHTBCH Ha noMoiUB hho-cipaHueB.
      29.       — ByxapecT, 9 o k t h 6 p h 1820 r. — EiiMGaina CaBa yKa3biBaeT KcaH<{>ocy h C>eMenHcy Ha to, mto CepGnn He nouroTOBJieHa, h o6t>hchhct hm, nan, no ero MHeHino, mojkho GbiJio 6bl HajiaunTB coTpyflHHuecTBO c cepoaMH.
22
www.dacoromanica.ro
     30.       —Tanan, 15 okth6ph 1820 r.—X. ITeppeBoc nmneT A. Iincmiaimi, mto 6bino 6bi HcejiaTeJibHo, trro6bi 6n-«6aina CaBa nocoBeTOBajica c Hopnane Ojimniuiotom h HoaHOM <t>ap-MaKe h trro6bi ohh BTpoeM noflimcajm nncbMa k Munomy 06peHOBimy h bokahm TeTepHH.
     31.       —EyxapecT, 16 okth6ph 1820 r.—KaMimap CaBa imineT RcaHţjiocy o conpo-THBJieHHH Ajm-naiuH b JEume, o hcoCxoahmocth HanpaBUTb KanuTaHa «tapiuaKe b Tpeuino it o TOM, HTO TypKH y3HaJUI O CymCCTBOB3HHH TeTepHH.
     32.       —KparyeBaq, 19 okth6ph 1820 r. —Miinoiu OopeHOBiia BjiaronapHT 6hm-6auiy CaBy 3a coo6meHiîbie hm cBefleHHH o MewnyHaponrbix no/iHTimecKiix co6mthhx.
     33.       —KaiiiHiieB, 24 o kth 6 p a 1820 r.—A. HncunaHTii n3Bemaer ITeppeBoca, hto, h3mchhb CBoft nepBOHaaajibiibiH nnaH, oh He noefleT 6oJn.me b ITejiononHec, a npoefleT aepe3 flyHaftcKHe KHîi>KecTBa, HanpaBnaacb na EajiKa.ibi.
     34.       —Rhihhhcb, 24 oi<Ta6pa 1820 r.—A. HncHJiaHTH npHKa3biBaer CaBe h Hop-flaKe OjmMiiHOTy BbinojiHHTb 14 HoaSpa b EyxapecTe to, hto 6biao peuieno, cBeprHyTb npaBH-TejibCTBO, o6pa30BaTb BpeMeHHoe npaBHTejn>CTBO H3 MecTHbix 6oap, noflroTOBHTb flna Hero nepenpaBy aepe3 Jţynaii h coo6mHTb MHaorny 06peHOBiwy, HTo6bi oh Taione Boccraji.
     35.       —KaniHHeB, 24 okth6ph 1820 r.—A. HncHJiaHTH cooSmaeT Munomy OOpenoBHay o tom, hto oh oTflaji npHi<a3 o Haaajie BoccTaima b TpeunH 15 Hoa6pa, h Tpe6yer, HTo6bi oh TaKHce HeMeflaeHHo BoccTaa.
     38.—KiifflHHeB, 24 0KTa6pa 1820 r.—A. HncHJiaHTH coo6iuaeT B. KapaBHH, hto oh B03Beji ero b hhh rcHepajia, h npHKa3biBaeT e.viy npiiflTH c boiickom b JIccbi 14 HoaSpa.
     37.      —EyxapecT, 29 0KTa6pa 1820 r.—Rasuniap CaBa H3BemaeT RcaH(Jioca o BcrynaeHHH EpbiHKoBaHy b reTepmo.
     38.      —RHiiiHiieB, 1 HoaSpa 1820 r. —A. HncrtaaiiTH nnuieT RcaHcJiocy, trroCbi oh BocnpenaTCTBOBaji OT'be3fly <î>eMejiHca b EyxapecT.
     39.       —[Xccbi, 8 noa5pa 1820 r.].—MonnaBCKHH rocnonapb MHxann Cyny nocbinaeT flap A. HncHJiaHTH h BbipaaoeT cboio paflocn. no noBony ycTaHOBaeHiia npywecKHX oTHonieraiâ.
     40.      —EyxapecT, 14 HoaSpa 1820 r.—R. ITeHflefleKa 6naronapHT XanwH JlHyma 3a ero ycjiyrn b RpaiioBe h coo6inaeT, hto T. JleBeHTHc 6y«eT Bnpeflb noaflepwHBaib A. RceHo-KpaTiica, OyflyaH HeflOBoneH CnaHoxofljKeiî.
     41.      —EyxapecT, 20 Hoa6pa 1820 r. — Hopuane OmiMnuoT h Hoami cf’apMaKe 3aaBJiaiOT A. HncHJiaHTH, hto ohh nojiyanjiH ero npHKa3bi ii b tohhocth hx ncnomiaT.
     42.      —RoHCTaHTHHonojis, 20 Hoa6pa 1820 r. — PyKOBOfliiTemi TeTepHH b Roh-CTaHTHHonoae coo6inaiOT oneccKHM pyKoBOflHTejiaM iman fleîicTBHH c uer.bio HCTpe6nci’na Typen-khx BoficK b RoHCTaHTHHonoae h npocHT fljia 3Toro mofleii h 6oenpnnacoB,
     43.       —EyxapecT, 8 fleKa6pa 1820 r.—T. JleBeHTHc XBanHT X. Jhiyuia 3a oi<a3aH-Hyio cooTeaecTBeHHHKaM noMouib.
     44.       — M ockba, 14 nena6pa 1820 r.—naiiHMafliic h RoMH3onyaoc coo6maioT RcaHtJiocy CBeneniiH o noflroTOBice BOccraiiHJi h CToaKHOBeiiHH Me>i<fly cep6aMH h TypKaMH.
     45.      —Jlccbi, 20 neka6pa 1820 r.—PyKOBOfliiTej-ii TeTepHH b Jlccax H3BemaiOT A. HncnaaHTH, hto ohh c panocrbio noJiyaHJin ero npm<a3aHna h 3aHiiMaioTca yneTOM noaiepT-BOBaiIHH H B3HOCOB.
23
www.dacoromanica.ro
      46.       —Hccbi, 1 HHBapn 1821 r. —I\ JIacaHHC cooGmaeT A. HncmiaHTH, hto pyKo-BOflHTejiH reTeptiH b Jlccax cnpauiHBawT, KaKOBo SyfleT nojio/KeHHe îwojiflaBCKoro rocnoflapn Mmcamia Cyiţy nocjie yxofla reTepncTCTHX bohck b Ipeimio.
      47.       —Hccu, 2 khbaph 1821 r.—I\ JIacaHHC cooGmaeT A. HncmiaHTH, hto M. Cyyy xoneT khh>khtb h b BanaxHH h Gohtch ocraTbCH 6e33amHTHbiM nocjie yxofla rpenecKHX bohck.
      48.       —ByxapecT, 9 hhbaph 1821 r. —HopjţaKe Ojihmiihot nmneT A. HncmiaHTH, trro oh orop’-icH pacnpocTpaiiHBHiHMHCH b Eyxapecrre cJiyxaMH o ero nHCbiwe M. OGpeHOBHHy, nonaBincM nicoGbi b pyKH TypoK, h HacrraHBaeT Ha tom, hto BoccrraHHe aojijkho HenpeMeHHo na-HaTbCH flO BeCIIbl.
      49.       —ByxapecT, 9 hhbaph 1821 r.—Kavuinap CaBa flejiaeT HeKOTopbie npeflno-HieHHH A. UncHJiaHTH b cbh3h c npHTOTOBJieHHHMH TeTepHH h ee coTpyflHHHecTBOM c cepGaMH; oh yTBepntflaeT, hto HopflaKe Ojihmtoiot MoMceT pacnopnflHTbCH BaJiaxHeii no coCcTBeHHOMy yCMOTpeHHIO.
      50.       — Hccbi, 12 hhbaph 1821 r. — I\ JIacaHHC H3BemaeT A. HncnjiauTH o pa3Horna-chhx cpeflH hcckhx rcTcpHCTOB h oTHouieHHH rocnoflapn M. Cyqy; oh npocHT ero jihhho npnexaTb B CKyjIHHbl, HToGbl yCnOKOHTb HeflOBOJIbHblX.
      51.       —KnuiHHeB, 12 hhbaph 1821 r. —A. UncHJiaHTH oGbncHneT M. Cyny, hto noflroTOEKa jţeHCTBHM TeTepiai b MojijţaBHH GyfleT npoii3BoflHTbcn jnuin> c ero pa3pemeHHH H hto r. JIacaHHC GyjţeT jţeHCTBOBaTb nofl ero KOHTpojieM.
      52.       —ByxapecT, 15 hhbaph 1821 r.—II. A. AnarHocTonyjioc cooGmaeT KcaH-4>ocy o CBoeH flenTeJibHocTH b Eyxapecrre h o pa3HornacHHX MeHcfly TaMoimiHMH reTepucTaMH.
      53.       —Hccbi, 20 HHBapH / 1 4>eBpajin 1821 r. —Oahh H3 hcckhx reTepHCTOB npefl-jiaraeT BejmKOMy coBCTy TeTepim njian bocct3hhh b JJyHaăcKHx KHHHcecTBax.
      54.       —Hccbi, 24 HHBapn 1821 r. —Tocnoflapb M. Cyiţy mmieT A. HncmiaHTH, hto on, 6yjţywH BepeH TeTepHH, ocy>KAaeT o6pa3 jţeiicTBHH reTepHCTOB b MoJiflaBHH, Bbi3biBaiomnx noflo3peHHH MOJiflaBaH, h Ao6aBJweT, hto oh 3aiiMeTCH BonpocoM o 3anHCH h peicpyTCKOM naGope cojiflaT b MojiflaBHH, a TaKHce BonpocoM o CHa6*eHHH npoAOBOJibCTBHeM.
      55.       —24 HHBapn 1821 r. —M. Cyuy H3BeuiaeT A. HncmiaHTH, KaK oh npoH3BefleT na6op b MojiflaBHii, He B036y>KflaH noflo3penHii, yKa3biBaeT, hto hcoGxoahmo oTjţaTb npHKa3 IlH3anH, HToGbi oh He saMenan npnroTOBJienHÎi reTcpHH, h npoorr CBeAei.HH b cbh3h c Mapui-pyToM, no KOTopoMy npoimyr BOHCKa reTepHCTOB nepe3 MonflaBino.
      56.       —Hccbi, 25 HHBapn 1821 r. —JlKOBaKH Ph3oc Hepynoc H3BemaeT A. Hncn-JiauTH, hto MOJiflaBane oGccnoicoeHbi cjihuikom 6ojibiiiHM hhcjiom coCpaHHbix b JIccax apHajrroB.
      57.       —KHUiHHeB, 30 HHBapn 1821 r.—A. HncmiaHTH cooGmaeT M. Cyiiy cboh 3aMCHaHHH o npeflnoHceuuHx nocJiejţHero oTHOCHTejibHO npHroTOBJiemm TeTepini.
      58.       —Hccbi, 31 HHBapn 1821 r.—KjinTBa HeKOTopbix MoimaBcmix reTepHCTOB ACHCTBOBaTb Kaic KpecrroBbie GpaTbH h BbinoJiBHTb co cbohmh jnoflbMH jno6oe npiiKa3aiiHe, HCXO-AHmee ot maBHoro oniiTpona.
      59.       —JIhbapb 1821 r.—Hj.uicpaTpmja EjinaaBcra mmieT 4>pemmHe 06 0TT»e3fle A. Hnciuiaimi.
      60.       —[KoHeiţ HHBapn 1821 r.]. —JIicoBaicii Ph3oc Hcpyjioc cooCmaeT A. UncHJiaHTH, Mrro MojiflaBCKiie Gonpe oGecnoKociibi naGopoM moflefi, npoH3BOfliiMbiM reTcpncTaMH, npoTHBHTcn
21
www.dacoromanica.ro
opraHH3amni bochhltx oxpaiiHbix otphaob h no»cajioBanncb aBcrpHucKOMy KOHcyjiy Ha cuon-jieHHC apHayroB b MojwaBHH.
      61.      — [Sic cbi, hh b ap b 1821 r.?].—5ÎKOBaKH Ph30c Hepyjioc aoboaht a° cbcachhh A. HncHJiaHTH, ato b KoHCTaHTHHonojiB 6biao cooSmeno o BCTyiuieHHH MnxaHJia Cyuy b TeTepuio.
      62.      — [lîccbi, 15 4>eBPajlH 1821 r.?]. — Miixaiui Cyuy «aJiyeTca A. HnciiAaHTH Ha 6HM6auiy AnacTacna, otkpbito Bep6yiomero jnofleft b reTepino, h aaBepaeT ero, ato oh HaiifleT b MoJiflaBHH HcouxoAHMoe aah ero Boftcua npoAOBOABCTBHe.
      63.      — [5îccbi, 15 (JjeBpajiH 1821 r.?]. — Mnxami Cyuy oimcbiBaeT A. I-InciuiaHTH CBoe oTHomeHHe K TcTepiiH h to, nan oh opraHH30BaA jnoAeft, cnoco6Hbix HCCHTb opyjKHe.
      64.      — [SI c c bi, 15 (|) e b p a ah 1821 r. ?].—5lKOBaiai Ph30c HepyAoc H3BemaeT A. Hn-CHAaHTH o 6ecnopHAKax, npoH3BOAHMbix reiepHCTajiiH b MonuaBiui, h o Hanaue BoccraHHH TyAopa BAaAHMHpecny.
      65.      —5Iccbi, 16 (jieBpaJia 1821 r.—M. Cyuy H3BemaeT A. HnciiAaHTH, ato oh Ha3HaAHA CBOHX AWAeft KOMaHAHpaMH BOeHHblX OXpaHHblX OTpHAOB B o6AaCTH BaK3y, IlbHTpa h CyAaBa, h npocHT ero HaBecro nopHAOK cpeAH rcTepHCTOB.
      66.      — KnuiHHeB, 16 (J) e b p a a h 1821 r.—A. HnciiAaHTH npocHT KcaH4>oca noci<o-pee npHexaib u KnmuneB, ato6bi c hhm BCTpeTHTBCH.
      67.      —KiinimieB, 21 4) e b p a a h 1821 r. — A. IlncHAaHTH coo6maeT KcaH4>ocy, ato BenepoM 21 4)eBPajIH oh ye3HcaeT b 5Iccbi BMecre co cbohmh 6paTBHMH, ato6bi hoahhtb BoccraHHe.
      68. — PeHH, 21 41 e B P a ah 1821 r. —A. Kcoahaoc coo6maeT KcaH4>ocy, ato B. KapaBHH
AOAH<eH BbiexaTb B <S>OKUiaHbI H ATO Hoan BaTHKHOTHC -HOAXOAAIUHH AeAOBCK AAH noe3AKH
b BoArapHW.
     69.      — Ha FieAonojiHeca, 22 4>eBPajia 1821 r.— T. Jţnxeoc coo6maeT KcaH4>ocy, ato TaMoniHHe npnroTOBAeHHH PeTcpHH 3aKOHAeHbi, ho ato cymecTByer 6oABinoe HeAOBOABCTBO H3-3a Toro, ato A. HnciiAaHTH He npn6biA b rieAonoHHec, nan 3to 6biao ycraHOBAeHO Ha coBe-maHHH b H3MaiiAe.
     70.       —H 3 IleAonoHHeca, 22 (|) e b p a a h 1821 r.—I\ Jţnxeoc yKa3biBaeT, ato OTcpoAKa npne3Aa HnciLiaHTH b rieAonoHHec npHHeceT BpeA TeTepHH.
     71.       —[51 ccbi], 24 4) e b p a ah 1821 r. —MaimcJiecT A. HnciiAaHTH ko Bce.ii rpenaM, npH3bIBaiOIAHH HX 6opOTbCH 3a OCBo6o>KAeHHe.
     72.       —51 ccBi, 24 4>e B p a ah 1821 r. —A. HncrniaiiTii npH3BiBacT reTepHCTOB no.Mo-raib aioabmh, opyjKHew ii AeHbra.\iH neny ocBo6o>i<AeHHh rpeUHH.
     73.       —5îccbi, 24 4) cb pa ah 1821 r. —A. HncnuauTH npH3biBaeT rpenoB MoAAaBHH ii BaAaxHH 6opoTBCH noA 3iiaMeHeM cbo6oabi.
     74.       —5Iccbi, 24 4>eBPajlH 1821 r.—A. HnciiAaHTH coo6maeT pyccnoMy uapio, ato rpeAecKHH HapoA BoccraA npoTHB TypeuKoro ura, h npocHT ero noAAep»tKH.
     75.       — [raAaiţ], 25 4>eBPajia 1821 r.—npin<a3 A. HncHAaHTH 06 opraiii:3annH rpeAecuoK peBOJUouHOHHoii apituui. 76 *
      76.     — 5îccbi, 25 4>eBPajla 1821 r.—A. Hncimaimi npHTAauiaeT miitpono aht3
coBepuiHTB OTneBaiiHe KamrraHa Xpiicry ByKyBaAbi.
25
www.dacoromanica.ro
      77.      —PeiiH, 25 (JjeBpajiH 1821 r. —A. Kcojţmioc cooSmaCT KcaiitJjtjcj 06 0Tte3fle KapaBHn H3 TaJiaua h o namiite cpeflH Mecraoro HaceneHHH, Bbi3BaHHOH CTOjnazCECHiieM Me>i Ay jnoAiMH KapaBHH h TypitaMH.
      78.       — 51c c bi, 26 (JjeBpajiH 1821 r. —A. HncmiaHra yKa3biBaeT KcaHtJjocy Ha Heo6-xoahmoctb co6npaTb noBciofly opyn He h ACJ'brii h npocirr ero npnexaTb b .Hccbi.
      79.      — 26 t}j e b pa jih 1821 r. — I\ Bapjiac, no npiiKa3y A. HncmiaHm, npnrjiamaeT MHTponoJiHTa BeHnafliHiia KocTaKe OTCJiynaiTb b uepi<BH Tpex Cehtutcjich cJiy»c6bi, o koto-pbix ero npocnjiH.
      80.      —H3M3HJI, 26 (JjeBpajiH 1821 r.—T. KoptJjHHOc npocuT KcancJjoca «ocTan» ot H.H30Ba pa3peun.iiHe nu < rapani y 6ocnpi nacoB n peitcMeHnyeT Korapaca ajih opraHH3TiAOi otphaob 6ojirap.
      81.      — 28 (JjeBpajiH 1821 r.—A. HncmiaHra OnaroAapHT MHTponoJiHTa BemiaMima KocTaKe 3a npncjiaiiHoro hm nenoBeita, BcrynHBinero b rpenecKyio apMHio.
      82.      — 28 cj) e b p a ji h 1821 r. — A. HncmiaHra 6jiarojţapHT MHTpono.iHTa BeHHaMima 3a noaapcHHbix eMy neTbipex ynpniKHbix jiouiaAem
      83.      —Hccbi, 28 (J)eBpajih 1821 r.—A. Hncmnaura npocirr KcaHtJjoca 3acraBim> reTepHCTcKHX pyKOBOflirrejieH ncnojimm> o6emaime h BbicjiaTb co6paHHbie b KmiiHHeBe nemm.
      84.      —H3MaHJi* 28 (JjeBpajiH 1821 r.—I\ KoptJjHHOc cooGmaeT KcantJjocy, hto H3MaHJiLCKHe rpeKH h MOJiAaBaHe c BoojţyuieBJieHHeM npHHHjm h3bccthh o TeTepuH h hto MHorHe H3 hhx noMoraioT ACHbraMH umi BCTynaioT b ee pn^bi.
      85.       — [<I>eBp anb 1821 r.]. —I\ JleBeHxnc coo6maeT KcantJjocy, hto i<a3Ha 6yxapecrcKoii reTepiin cboahtch k ero KonieJibKy h hto oh aojijkch naTb ACHbrn CaBe, OjiHMnHOTy h <I>apMaKe.
      86.      —Tajiau, (J) eB pa Jib 1821 r. —HeTbipHaAUaTL rajiauKiix Htirrejieii 3aHBJiHioT, hto ohh roTOBbi nocneflOBaTb jno6oMy npHKa3aHHK) A. HncmiaHra.
      87.      — 51 cc bl, (jj eB pa ji b 1821 r.—KoiiTpaKT, 3aKJnoneHHbiH KoHCTauraHOM Cyuo c KoHCTaHTHHOM IleTpy XafliKH JIa33poM o AOCTaBKe cKOTa, Heo6xoflHMoro «jih CHa6>KeHHH BoiicKa A. HncHJiaHra.
      88. —Tbipry-<t>pyMoc, 2 Mapia 1821 r.—A. HncmiaHra cooGmaeT KcaHtJjocy
o 3axBaTe Apncm/ţa TypnaMH h o pa3o6jianeirHH i<3MHHapa CaBbi.                 .
      89.      —Tbipry-<t»pyMoc, 2 Mapia 1821 r.—T. KaHTaKy3HHO npocirr KcaHtJjoca h AHarHocToriyjioca cHapnaiin. h BoopyjKHTb rpenecitiix ioHoineli, BcrynaiomHX b bohcko TeTepim, h nocjiara hx b Mccbi.
      90.      —Hccbi, 5 MapTa 1821 r. —K. neHjţejţeKa npocirr KcaHtJjoca nociian» b Hccbi 6oenpHnacbi h Aotnan, opynoie ajih HanpaBJiHiomHXcn b MojiAaBmo pyccKHX rpeKOB.
      91.      —KoM6pain, 9 MapTa 1821 r. —M. Crparac riHiueT KcaHtJjocy 06 OTiipaBKe KorarHoca h 6ojirap, KOTopbie ii31>hbjihiot ntejianue 6opon>CH BMecTe c reTepHtnaMH.
      92.      —5Iccbi, 12 MapTa 1821 r.—reTepHCTCKoe pyKOBOflCTBO b Hccax yAOcro-BepneT, hto MiiTponoJiHTOM BeHHaMimoM Ha ocBo6o>KAeHne rpeuim 6wjih nojKepTBOBaHbl 10 000 Jieii. 93 *
      93.      — Oflecca, 12 MapTa 1821 r. — III. KyM6apnc H3BemaeT KcaHtJjoca, hto b Ojţeccy
npHobiJiH rpenecKiie 6e>KeHUbi H3 KoHCTauTHHonoJiH.
26
www.dacoromanica.ro
      94.        — 14/26 MapTa 1821 r.—KanoflHCTpHH flOBOflHT flo CBefleHHH Hncanaura, <no pyccKHH HMnepaTop ocywflaeT ero fleiicTBHh.
      95.        — Hccbij 14/26 MapTa 1821 r. —A. Hncunaura H3naraeT pyccKOMy uapw ycnoBHH, Ha KOTopbix oh cornacen npeKpaTirrb 6cpb6y h Banan, neperoBopbi c Tj puicii.
      9G.—Oflecca, 19 MapTa 1821 r.—Ofleccraie pyKOBOfliiTCj ii PcTeprai cooCmaiOT KcaH<J)ocy, hto ohh nonynHHH nocna.ribie ManHcJjecTbi h hto ohh CTapaiOTcn Bbiii nun, cboh o6H3aTenbCTB3.
      97.        — CKyjieiibT, 28 MapTa 1821 r. —A. IlH3aHH npH3biBaeT kîihoh line mai'TH h ero cropomiHKOB OTKj3aTbcn ot bocct3hhh h BepHyTbCH b Poccmo.
      98.        —Ci<yjieHbi, 28 MapTa 1821 r. —A. IlH3aHH npocHT MirrponoJUiTa BeHiiaMima pacnpocTpaHHTb b MonflaBHH anacJjeMy naipHapxa noBCTaHuaM.
      99.        — 28 MapTa 1821 r.—CyMMbi, HCTpauenHbie no npHKa3ainno HcnpaBHHKOB Ha BoiicKa A. MncHnauTH, npoxoflHBUiHe uepe3 ye3fl Ey33y.
      100.       — 30 MapTa 1821 r. —PykoboflHTCnn hcckoK reTepHH H3BemaioT cbohx conflaT, ■HTO OHH VflaHHIOTCH H3 HcC, H npHKa3bIB3IOT HM nOKHHJTb MoJIflaBHIO B CeMHflHeBHblH CpOK.
      101.       — MapT 1821 r. — IIpHKa3 no apMHH A. HncnnaHTH hcckiim BoftcnaM no CJiynaio rajiauKCii no6eflbi.
      102.       — [KHinHHeB, MapT 1821 r.]. —IlaMHTHaH 3anHCKa Hi<OBai<H Praoca o CTpaTe-rHHecKOM h noJiHTHHecKOM 3naHeHHH yflepncaHHH ropofla Tajiaua b pyKax bohck reTepHH.
      103.       —Oflecca, 1 anpenn 1821 r. — Hhmhtphh HncnjiaHTH npii3biBaeT HaxcflH-mHxcH b EBpone rpeKOB k BoopyweHHOMy BbicrynneHHio 3a ocBo6o>KfleHHe poflHHbi no npH-Mepy rpeKOB H3 Pocchh, BanaxHH h MonflaBHH.
      104.       — O flec ca, 1 anpenn 1821 r.—Hhmhtphh HncnnaHTH coc6maeT flOKTOpy
II. HnHTHcy, HTo6bi oh noexaji ot hmchh TeTepHH bo ‘J'paHiflno h TepMaHHK) h nanafliui 6bi CBH3b c rpeKO(J)HJiaMH c uejibio noJiyneHHH ot hhx noMoiflH.
      105.       —BpanioB, 4 anpenn 1821 r. —HoaH Mocny nepeflaeT nepe3 XafljKH Ilona iracbMo KanoflHCTpHH b JIafioaxe h coo6maeT eMy oflHOBpeMeHHo ToproBbie h3bccthh.
      106.       —Pehh, 9 anpenH 1821 r.—A. Kcoflunoc coo6maeT KcancJjocy cBefleFHH o coctohhhh cHa6>KeHHH reTepucTOB 6oenpnnacaMH h npoBHaHTOM.
      107.       —PehH, 11 anpenn 1821. —A. Kcoflunoc H3BemaeT KcaH<j)oca, hto pyccKHe ocjjuncpbi nonynHjiH npni<a3 BbicrynHTb no nepBOMy CHraany no HanpaBneHHio k IIpyTy.
      108.       — Gh6hy, 11 anpenn 1821 r.—I\ Bnaxyu coo6maeT MaBpoKopflaTy CBefleHHH o fleftcTBHHX reTepHCTOB b HyHaîicKHX KHnwecTBax h o nonoJKeHHH b KoHcraHTHHonone.
      109.       — 13 anpenn 1821 r. — JKanoSa Aiiflpen H. IIana3orny, HanpaBneHHan A. Hiich-naHTH, b KOTopoil oh yKa3biBaeT, uto ero HecnpaBeflniiBo 3aKnionHJiH b TiopbMy, u npocHT 06 OCBo6o>KfleHHH. 110 * *
      110.      — 14 anpenn 1821 r. —HnKonae Jînacrty nrnneT HnKonae rpenaFy o 150 Tane-
pax, BbiflaHHbix KnynepoM MaHone KOMaHflHpy Hhh H3 BoiicKa KapaBHH, H' o TypeiiKJix rpa-
6en<ax b Bpanfle.
27
www.dacoromanica.ro
      111.      —BbipjKeuiTbi, 14 anpeJiH 1821 r. — IIocTejibHHK KocraKe irarneT 3HaKO-Momy o co6biTHHx, pa3BepHyBinnxcH b MojiflaBHH nocjie BcryiuieHHH A. PincHJiaHTH b 3Ty npOBHHBICO.
      112.      —IljioemTii, 15 anpejiH 1821 r.—IIponycK, BbiflaHHbift Hmjocy Tar.v.aTap-xom jtţyHoii fljw noe3fli<ii b EpanioB.
      113.      —IlpyT, 15 anpejiH 1821 r. —K. BaHTopoc coo6maeT KcaHtkocy, mto oh, BMecre co cbohmii jnoAbMH, roTOB BbinojiHHTb npHKa3bi reHepaJiHCCHMyca.
      114.      — P chh, 18 anpejiH 1821 r. —A. Kcoahjioc H3BemaeT Kcantjioca o npiiroTO-BJienHHX Ha rpenecKHX cyflax Ha JtţyHae.
      115.      —Hccbi, 18 anpejiH 1821 r.—HoTa aBCTpimcKoro arema MOJiflaBCKOMy AHBaHy, b ţtoTopofi na Hero B03JiaraeTCH OTBeTCTBeHHOCTb 3a Bce, mto npHfleTCH nperepneTb cyflHiaM H3-3a reTepucTOB.
      116.      —CnyjieHbi, 25 anpejiH 1821 r.—PyKOBOflcrao hcckhx reTepncTOB 6epeT B3ailMbi 1 498 rpomeii y jtţiiMoca IlaroHHca.
      117. —26 anpejiH 1821 r. —^iicjieHnocrb boîîck reTepun h Tyflopa BjiafliiMJipecKy.
      118.      —Hccbi, 27 anpejia/9 Man 1821 r.—I\ IleHflefleKa npH3biBaeT nacejieHHe MojiflaBHH He BepiiTb cjiyxaM h npOfloJi>KaTb cnoKoăno 3aHiiMaTbCH cbohm flejioM.
      119.      —KHUiHHeB, 27 anpejiH 1821 r. —M. Orparac H3nemaeT KcaHtJioca 06 otho-ihchiih 6eccapa6cnoro rySepHaTopa rcHepajia HH30Ba k Boccraumo reTepHCTOB.
      120.      —PeHH, 6 jian 1821 r.—A. Kcofliuioc mrnieT KcaH^ocy o flencTBiinx TypoK b Ebipjiafle h <I>oKuiaHax h o CHa6>i<eHHH MyKoft Kopa6jieii reTepHCTOB.
      121.      — TbiproBHUiTe, 6 mqh 1821 r. — A. HncmiaHra npH3biBaeT MOJiflaBCKHX rpe-KOB IIOflHHHHTbCH I\ KaHTaKy3IIHO, nOCJIaHHOMy BOCCTaHOBHTb nopHflOK.
      122.      —TbiproBHUiTe, 8 Man 1821 r.—A. Hncmianm npm<a3biBaeT Macra BoiicKa JtţyKH nepeftra nofl KOMaHflOBamie reopnra KaHTaKy3HHO.
      123.      —PeHH, 10 Man 1821 r.—A. Kcoahjioc coBeTyeT Kcantjiocy orapaBHTbCH k HnciuiaiiTii ii o6cyflHTb c hhm Bonpcc o coxpaHeHHii MojiflaBHH b pynax TeTepHH.
      124.      —TbiproBHUiTe, 15 Man 1821 r. — A. HnciuiaHra npi«<a3biBaeT JHyKe ape-CTOBaTb MHTponojmTa h Ka3HaMeH, 6eryiniix b Abctphio.
      125.      —H3Manji, 17 Man 1821 r. — K. rnacrac coo6maeT KcaH^ocy, mto IleHflefleKa, 6biBUiHH opyflHeM GoîipcTBa, nonbiTajicH nonacrb b KapaHTHH, ho mto oh eiwy noMemaji.
      120. —Hccbi, 23 Maa 1821 r.—r. KaHTaKy3HHo OTflaeT npHi<a3 o B03BpameHim othh-Toro y HacejieHHH HfiymecTBa, aa HCKJnoueHHeM opy>KHH ii XJie6a, h o 3auiHTe Gefliioro HaceneHHH npn jnoGbix o6cro3TejibCTBax.
      127.      —Kbi.MnyjiyHr, 25 Man 1821 r. —Hopflane Ojihmiihot mrnieT XafliKH JlHyiuy, mtoGbi oh noMor ero >Kene CTaHe, enymeii b Eeccapa6ino. 128 *
      128.      —Hccu, 27 Maa 1821 r. — r. KanTai<y3in.o npocHT Kcancjioca, htoGm pyKoBOflii-
TeJiH TeTepim b Pocchh cpoMiio Bbicnajui fleHbni b Kccbi.
2S
www.dacoromanica.ro
      129.       —Hccw, 1 ii io h h 1821 r.—I\ KaHTai<y3HHo coo6maeT KcaHcţiocy o nojiyqeHHH nocnanHbix /ţeHer it npocHT, HToObi khuihhcbckiic pyKOBojţirrenH TeTepira o6?ieHHJiH 25 000 CyMa'.-Kiiuix pyOjieii Ha nepBOHiţbi.
      130.       —CKyjieHM, 3 hiohh 1821 r. — <&. Hmia/ţiic H3BemaeT KcaHifcoca o npHC3;ţe Uncrapaca H3 JIaiiSaxa b OjiHHcaiimeM OyaymeM.
      131.       — BoTomaHbi, 6 hiohh 1821 r. — KaniiTaH CmipHflOH ApBaHHTaKHC npHKa3bi-BaeT ajjyuxsixi b JJopoxoii rpenecKHM coniţaTaM He coBepmaTb 3JioynoTpe6neHHii h ne oOHwarb «HTejieii.
      132.       — [6] hiohh 1821 r. — flonnan Kaimrana Jţ. B. Teoiţopa reHepany r. KaHTaKy3HHO 06 onpoce, KOTopbiii oh ynHHHJi H3-3a Jiomafleft h obcii, H3i>HTbix reTepHCTaMH y Goapima HHKy K3H3H3y.
      133.       —CKyjieHbi, 6/18 hiohh 1821 r.—H3Beci:i>i o 6oe reTepiiCTOB c TypnaMH nofl CKyjieKaMH.
      134.       — PbiMHHK, 8 hiohh 1821 r. — IlpoKJiaMaiiHH A. HnciuiauTH, b noTopoii oh npouţaeTCH c BoiicKamii, Ha3biBan hx TpycamH h cna6ocHJibHbiMH.
      135.       —KnuiHHeB, 8 hiohh 1821 r. — A. KoMH3onyjioc ocy>K«aeT 6ecnopH«KH, Bbi3-BaHHbie IleHHeaeKOH b Beccapa6ira, h Ha3biBaeT ero « HacTonmHM mapnaTanoM».
      136.       —BparnoB, 20 hiohh 1821 r. — I\ KapaftaHonyjioc ramier Xa«>KH fhiymy, hto Jţyna 6mji apecTonaH h 3aTeM BbicnaH 3a rpaHHi;y aBctphhckhmh BJiacTHMH.
      137.       —[BparnoB, 27 hiohh 1821 r.]. — H3BecTHH o nepexoiţe Hopuaiie h <t>apMai<e b MojiflaBino h o MauncJiecTe JIaHHcepoHa.
      138.       — 24 hiojih 1821 r.—ripH3biB khh3h A. rojinubraa k HCHTejinM Pocciih o noMomn 6e>KeHiiaM — rpeitaM h MojiflaBanaitt, HaxoflHmHMCH b Oflecce h Beccapa6im.
      139.       —Ch6hy3 2 aBrycTa 1821 r. — Hmcojiae KoHCTa HaHH irarneT cep^apy Ilojni' xpoHHe Koiicra IIcTpy, hto cepaap JţnaMaHflH c^ajicn KSMHiiapy CaBe.
      140.       —[Byxapeci], 10 aBrycTa 1821 r. — K. JlnacKorJiy H3Bemaer XafliKH HHyina3 hto bmcctc c cepaapoM JBiaMaHflH TypKH 3axBamira h «Byx ero iuieMHHHHKOB n coo6maer3 hto nce ero nonbiTKH cnacra hx OKa3ajnicb TmeTHbiMH.
      141.  —Bocioyu, 14 aBrycTa 1821 r. — IlHCbMO oflHoro nporonona Xafl>i<ii Hnyrny
O «eHCTBHHX reTCpHCTOB B Tbipry-PlHMIţe H O COCTOHHHH 3flOpOBbH HopaaKe OlHMIIHOTa.
      142.       —ABrycT 1821 r. — TpaMOTa BceneHCKoro naTpnapxa EBremin, noflimcaiiHaH a eimcKonaMHj npH3biBaiomaH rpci<0B npeKpaTHTb 6yHT h noflHHHHTbCH BbicoKoii IIopTe.
      143.       —[EyxapecT], 8 cchihBph 1821 r. — AHatjiopa npaBHTejibCTna Bajiaxmi no noBojţy Tii>K6bi HiiKOJiaH jiorocţieTa c apHayTOM Bmy, nejioBenoM Hopuane Ojn\wmioTa.
      144.       — <î>ojieuiTbij 21 ceHtaCpfl 1821 r. — Cbc/ichiui o npecJiefloiiaHHH reTepHCTOB TVpKaMII. 145
      145.      — EpamoB317 OKTa6pa 1821 r. — Hune Hniiojian/ţiiCj ii3EecTHB Xa«H<H Hnynia, hto eaiy ynjiaTHJiH no Bencemo HnonaKii Pn3oca h hto oh nocTapaeTCH nojiynHTb fleiibrn h no Bencemo Eo3HHa3 cooOmaeT Taioice, mto b ero 6yxapecrci<OM flOMe 6biJin 3apbiTbi Jnniib rnicbMa rCTCpHCTOB.
29
www.dacoromanica.ro
      146.  — [25 okth6ph 1821 r.]. — Oîer KoHCTaHTHHa IleHAeAeKa XaA>nn HHyma.
      147.       —21 a CKa6pn 1821 r.—IIIep6aii Hereji coo6maeT MHTponojiHTy BenHaMimy KocTai<e, mo HOCHBimie pyccKyio (JiopMy reiepHCTbi oxnpaB.ieKbi H3 EeccapaCim b qeHTpaJitHyio Poccmo.
      148.       — Ch6hy, 27 anpejin 1822 r. — IlHCbMO k A. Biuuiape c npocbSoii ocBeAOMHTbca y BopHHKa CaMj'pKama h y MeftTaHH o nojioiKeHHH rpenoB h Be AOBepHTb « 6jiaroBOJieHino » TypoK.
      149.       — n ajiaHKa, 29 mau 1822 r. —Cbcachhh o BoeHHbix npHroTOBJiem«ix pyccKOă apMHH h o ([jopMHpoBaHHH rpeaecKoro BoiicKa b Eeccapa6nn.
      150.       — 6 ceHTH6p« 1823r. — Boape yKa3biBaiOT mo jiAaBCKOMy rocnoAapw, bto powaH-ckhiI eimcKon TepacHM h nocrejibHHK AhapcK Miay He yaacTBOBajm b rpa6e>Kax h y6HiicTBe CbiHOBeiî H6parHM-arH n Apynix TypoK, coBcpnieHHbix reiepHcraMH b Haaaae BoccraHHH.
      151.        — Kp alt o Ba, 2 Mapia 1829 r.— TeHepaB-aAbiOTaHT 6apoH TeftcMap npocHT reHepaji'jieftTeHaHTa JKejiTyxima BbiAaTb cepAapy IlaHaHOTy <t>OKHano 30 000 imacTpoB, KOTopbie npaBHTejibCTBO Bajiaxuu aojbkho noKoiiHOMy KSMUHapy CaBe <t>oimano c 1821 roAa.
www.dacoromanica.ro
1
                                                                                                          15 iulie 1813
                                          Iordache Olimpiotul scrie lui Dimos că nu va uita binele ce i-a făcut cînd era în închisoare, precum şi despre o puşcă a sa.
                                                                    15   ’IouXlou 1813
      EU tt]v              txupio xup Avjfi.0 Toateivcoţ xal SouXixcoţ 7tpoaxuv<o.
           tt]v Ta7teiV7)V [i.ou xal SouXixtjv [i.ou 7tpoaxuvr]CTiv Sev Xe[7tco vâ ponei 7îepl tt]v xaXr,v erou yeiâv v“ (J-o [ ; ] Siâ vâ ^alpcofiai xal eyco. Aootov 7tepl epiou 0ela x«piv eyialvco cjttjv wpa Ttou trăţ ypâcpco. “Oti xaXov xal av fi.’£xave? SvTaţ i'jfi.ouv elţ cpuXaXTjv, Sev t6 âX7]afi.ovoi 7tOTe elţ tov alcova. "Opiox; ae 7tapa-xaXco vâ 7uâa7]ţ t6v Kout&oxyjv, o7tou Ix7)"^                âpyac7T7)pi.o, vâ tov 7ccxpyj<;
Sva TOtpsxi xipT^iaXiTixov, xal av t6 7touX7]asv TOxpTou ypodia 60 xal Sene Ta t6v xup XaT^T), oti t6v XPewCTT“ xal yzvf} (3oxou97]<;.
      "Ocra X£v 6 xoafi-oţ anou elvai 6Xa ij^P-aTa. ’Eyw 0â SpTco anou vâ to xaţico toxXi tt]v SouXeiâv, vâ to ££p7]<; ploaia xal pivco 7tpo0ufi.o<;.
                                                                      retopyâxTic
      Kal 6 SouXicott);; olv 3jp0ev anou t6v 7tpoaxuvco âSeXcpixco<;, Tâ Spioia xal t6v âSeXcpov erou.
                                   [Adresa:] Nâ SoOyj e’.ţ Tlpua ycpia. tou A. xup Aîjfi.0 KoqjeTapT) 7tpoaxuv7)TCO<;.
                                            'Arco (i-epoţ tou "Ayiouv "Opoc.
                                                                        15 iulie 1813
                                  Salut cu smerenie pe cinstitul domn Dimos.
      După supusa mea închinăciune, nu neglijez să întreb de buna d-voastră sănătate, ca să mă bucur şi eu. Cît despre mine, cu ajutorul lui Dumnezeu, sînt sănătos pînă în momentul cînd vă scriu. Binele ce mi-aţi făcut, pc cînd eram în închisoare, n-am să-l uit niciodată în veci. însă să pui mina, te rog, pe Cutziokis, pe care-1 aveţi la prăvălie, şi să-i ei o puşcă de cîrjaliu, iar dacă
                                                                                                                      31
www.dacoromanica.ro
       a vîndut-o, să-i ei 60 groşi, şi să dai aceşti bani lui Hagi, fiindcă îi datorez, şi să se facă binefaceri cu aceşti bani.
           Tot ce spune lumea acolo sînt minciuni. Eu am să vin acolo ca să-ţi fac iarăşi acest serviciu, să fii sigur şi rămîn devotat
                                                                       Iordache
           Dacă Suliotis a sosit acolo, îl salut frăţeşte, la fel salut şi pe fratele tău.
           [Adresa:] Să se dea cu închinăciuni în mîinile cinstite ale domnului D. Dimo cofetarul. Din partea Sf. Munte.
                Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXII, doc. 14. Orig. grec.
                                          2
      [1815?]
                      Textul jurămîntului pe care il depuneau persoanele care erau iniţiate în Eterie.
                                               M e p o c, aov
             ’Aqj’oij Yvwpbfl? eva "EXXvjva 8ti eîvai Pepaioc, ipeta-vr^ t% eXeu0epia<;
             xaTpiSoi; xai xaXiţ âv0p«7to?, xaî 8ti 8ev eîvai peXoţ <ScXXy]<; uvoc, puuTixîji; cE~a'.peîa;, ola<rS/)7toTe, xai ori ex^opeT vâ xaTaraxOfl ei? tyjv Yjper^pav cErai-psiav, 8^i âxo TOpiepysiav, ^ aXXrjv tivoc ai-âav, xivoupevog, âXX’âxo âX^Ov] TraTp'.amapov, tots tov SiSei? UTtoaysGW 8ti OeXeiţ tov Sex.0 0 Ek T7jv 'Eraipeîav.
             Kai 7tpcoTOv pev tov xâpe'.ţ âSsXq3o7tonf)TOv, pe to 8-eîov xaî iepov euayYe-X'.ov, xai pe t« <jY]peîa (âviffcoţ eupicrxopevo? paxpâv t9]? 7taTpi5o<;, Sr;X. Tvj; <r. 2 'EXXâSoţ, 8hi Sujclgcu. vâ t8v xâpyjq Si’iepso)?). | Tote                     ei? auT&v râ
        (repeta xai Xoyouţ, xai 6 toiouto? XP®°? v® Y^v7) âSeXq)07tof/]T0g pe 8xoiov peXo? t9j? 'Eraipeia; <ruva7tavTyj<rjQ euxoXia? tu^ouuv]?.
             Bov Merâ rpelţ î) 7tepi<T<TOTepe; Yjpepeţ tov 7tappY)<nâ^eii; eiţ eva iepea, 7tpo; tov orcoTov Xeyei? 8ti O'eXei; vâ opxîoyjg auTOv tov âv0pa)7tov, âvîaug exeîva Tâ 67toîa Xeysi Siâ Tiva U7to0e<rw Y''w<*tt]v eîvai âXY)0vi (xai xaTâ pepo; Siâ vâ pi)v âxou<rjQ 6 iepeuţ) tov uTOxYopeuei.? tov Spxov xai auTOţ tov eiravaXapPâvei rpi' pe 90)vY)v peYaXYjv. "Tarepov tov epcoTa? peyaXo(pcovcog eiţ e~v]Xoov tou <j. 3 Lepecoţ âv | auîâ Tâ oxoLa Tpiţ exaveXapev eîvai âXY)0yj, xai au-,o; OeXei âruo-xoiCîj: el'ai xai foov'ai âXY]Q9j, xai Si’â^âXeiav râv bitoayzGev)') pou opxi^opai eic, to &eîov xai iepov euaYYeX.iov. 0eXei tov epcoT'/joei Tâ auTâ XoYia xai 6 iepeu?, xai a9’o5 âxoxpiOfl a50ig xaîâ tov auTOv Tpoxov, tov uîrcpâXXei ei? opxov, xaTâ aov exxXY)<ria<TTixov vopov (eiţ tou? paxpâv t9j<; cEXXâ8o? eupiffxopevcuţ "EXXt;.ac, CTOYX.ojpeL vâ crupxapaXappâvŢ) ei? opxcopoaia? iepea t^c SuTixîje exxXyjcjia;, ei? eXXei'|xv âvaTcX'.xou xai op0oSo^ou).
32
www.dacoromanica.ro
      r°v Mexâ t8v 6pxov t8v xlpveiţ el? pipoţ xpu<p8v xal t8v £!;o[i.oXoyeTţ xaxâ t8v Siupiapivov | TpSxov el*o[i.oXoy^CTeu(; xaTaXe7rrui; xal [xsrâ roxarji; o. 4 âxpijîeEai;.
      Aov Tu Xeyei? vâ CTTO^aaO^ âxpi(3uţ âv elvai lxav6ţ xal Suvax&i; vâ <puXâ£f) t6 [Auaiupiov xal (ii; xEvSuvov, av outu tuX7î> Tîjc ESEaţ auTou £<*>%, SiotI auxâ xâ oxoTa [iiXXei vâ [jlocOţ] elvai xpâypiaTa lepâ, xal ex tou oxoEou îjpTrjTai •?] tou ESEou auTou IOvoui; xal 8ti e[i.(3a£vuv eîţ t-Jjv 'ExaipEav 7tp£xei vâ (3ocXy) xp6 6<p0aX(Auv t6v S-âvaTov xal 8Xaţ xâţ axXrjpâi; Paaâvouţ, xal xpoa^xi t"))v âvâyxrjv eîţ tyjv oxoEav uxSxeixai vâ <poveuarj t8v xapapâxrjv xrji; 'ExaipeEaţ, fixoioi; xal âv TUXf), | X^P'1? el;a£peaiv ofixe tuv 7tXrjaieaT£puv tuv auyyevuv. o. 5 TeXoţ xâvTUV vâ (TTO^a(T0^ 8ti xaţ âXXoţ Seapii; ^ uxojtpeuaiţ, xâţ oxoEaţ ^0eXev e^ei, elvai to ouSev uţ xpiţ t8v Seapiv x9jc 'ExaipeEaţ xal xpoa^xi 8fi âv CTTOX«^exai 8ti Sev elvai Ixaviţ vâ Suafl tyjv xepl auTou âxofpaaiv, elvai âx6[i.rj eîţ tyjv e£oua£av tou vâ xapaixrj0^ inb tou vâ yEvf) [iiXoţ t9)<; 'ExaipeEaţ.
      Eov ’E^rjyeTi; auxiv t8v axoxiv tîji; 'ExaipeEaţ xwP^ xoXuXoyEaţ xal ^upEţ Tivoţ xpo(T0^xv)ţ. "Yaxepov tov âtpyjveiţ xal tw Xeyeiţ 8ti aupiov S-eXexe âvxa-[AW0rj Siâ vâ TCp eîx^ţ piepixâ âp0pa xal 8ti [vâ] [ayjv âXrjapiov^CTT) vâ 7tpo[A7]-0eu0fl pi £v | [Aixpiv xExpivov xrjpEov. Auxâ reperai vâ yEvouv eîţ [i.£av vuxxav, a. 6 [i âxpav repoao^yjv Siâ vâ [ayjv So0^ reapapuxpâ ureo<]ua. Kax’auTyjv t’Jjv Yjpipav Sev elvai auyxuprjptivov vâ exf)? [Aer’auTou eXTexapievaţ opiiXEap.
                                    *0 repuTOţ 8pxoţ
      <’Opx££o[i.ai eîţ to ovopia t9)<; âXrj0e£ai; xal t% Sixaiomjvy)i; evureiov tou ureep0eou ovxoţ vâ <puXâ£u (S-uaiix^uv xal ttjv ESEav [tou ^uyjv [te ttjv uxopiovyjv tuv xXeov axXrjpoTepuv Paaâvuv) [aucttixyjv xa0’8Xrjv ttjv eXTaaiv, t’Jjv Suvapiiv Tvji; eXeu0epEaţ toîj [aucttyjpEou, to oxoiov [iiXXei | îjSrj vâ [ii; e^yT»j0^ xal 8ti a. 7 S-eXu âxoxpi09j tyjv âXy)0eiav eîţ 8,ti epuTrj0u.
                                      ’E^O[i.oXoy7](Tiţ
      aov Ilui; x«l xo0ev elvai t8 [A^poţ T^ţ                  aou;
      (30V IloEouţ cfuyyeveTţ 8^eiţ, tEvoi; exayyeXpiaToţ xal xoEaţ xaTaaTâaeuţ elaai; y°v ’EauyxEffO'/ji; xotI; [a£ Tiva tuv qjEXuv aou, ^ âXXov;
      Sov ’E<piXiu0rj? [i.e auxov, xal xuţ ffuvejBrjaav âpKpoxepa; eov r YxavSpeupievoţ elaai, fc'^eiţ xXEctiv vâ uxavSpeu0^ţ; cttov vExei? ,8puTa, el^eţ 7t0Te, xapaiTYjOrji; xal ocn6 xoxe; |
      ^ov Sol auve[3rj          ^ [i.eTa[3oXy) t9)<; xoltokjt&os&c; a ou;
      Yjov Elaai euxapiffTrjpivoi; eîţ to exâyyeXpia oxou euplaxeaai; exi0u[i.ei? xepi(T(TOTepov;
      &°v vExei? Tivâ xictt8v <pEXov, xoTo? elvai auToţ; iov Ilui; ffTOX«^£Tai vâ ^07)5 xupa, xal xuţ eîţ t8 e?9jc;
3—C. 198
                                                                                                           a. 8
                                                                                                     xal xoiov 33
www.dacoromanica.ro
O iYjţ 'Exaipeiai; CTX07tiţ
                            'H 'Exaipe'ia nuvlcrraTai (X7to xaOauxo "EXXYjvaţ <piXo7rdcTpiSai; xal ovopia^eTai rExaipe[a twv OiÂtxwv. cO CTX07Eiţ twv (leÂwv auTYjţ eîvou Y) xaÂUTepeuai? tou & 80;ouţ, xal olv 6 0eiţ Ti ffuy^wpeCTŢ), y) eÂeuGepla tou | (6 (leTi ctuvy]0y) s£o(ioA6-yyjaiv xal xaTY)X'1,)CTtv opxopivoţ TEpoaYjÂUTOţ, ivop.i£eTai iepeuţ twv ipiÂixwv).
                                             M i p o ţ |30V
                                Metoc jilav y\ 8uo Yjjiipaţ 7tpoCTspxeCT0s ctiw7twvts<; eîţ âacpaXiţ pipoţ xal 7tpwTov pâXXsii; ini Tivoţ Tpa7t££Y)ţ (ilav eîxova, erei T^ţ i^olaţ 6 7tpoaY)-
                                ÂUTOţ aCpYJVEl Ti XY]piOV TOU. "ETOlTa TU XEYeiţ OTl av 8sV CTTOX«^ETal îxavv]v
    Suvapuv Eiţ Tiv sauTiv tou, e^ei âxopia xaipiv voi TOxpaiT7)0fj, oti irci Tiv Ssafiiv JO elţ Tiv 0710*1 ov E(iPalvEi (livoţ o | frivaToţ Y)(i7Eopeî vi Tiv eÂeuOepwcrjf), oti (iet’ 6X£y’/]v &pocv xal aîiT^ tou y] [i.ETa[iiXsi.a freXei elvai âauYXwpYjTOi;. MsTa Taî)Ta yovaTi^Ei (ii Ti 8e£iiv [lovov y°vu 7eXy)ct[ov ty^ Tpa7tE^Y)i;. ’Aip’oi a,Xy3tJl-otT-^CTY) Tplţ eîţ sauTiv Ti cty)(ieîov tou Ti(ilou crraupou, SîSeiţ Eiţ auTiv vi ia7raa0fj tyjv etxova xal piXXfl E7t’auTY)v tyjv 8e£iiv auTou ivoiXTYjv, xal au iva^TEiţ Ti xiTpivov xy]p[ov xal aPuvEiţ 7tăv iXXo ipwţ. AlSeiţ S^eira eIţ auTiv Ti XYjplov, Ti otcoTov ^1 sxeîvoţ XaPwv, [BaoTa sîţ tyjv ipicrrepav tou xeîpa xal                      X£yei■?: ,, auTi Ti |
                                xy]plov elvai o (lovoţ (lapTUţ, Tiv otcoTov Y) Sucttuxy)? y)(iwv 7EaTplţ Xap.pivei, 8toiv Ti Tsxva aiTÎjţ ip.vuouai Tiv 8pxov ty]? eXeuOepîaţ, xal iip’ ou axY](JiaTÎaY)ş
                                &ntxZ, Ti CTYJfJLEÎOV TOU ^WOTCOIOU CTTaupou, &PXECT0E, CTU [1EV vi ivaYlVWCTXflţ EXEÎVOţ
    8i vi E7tavaXa(ipiv]f) tov (lEYav opxov, (ie 8Xov Ti ivîjxov ospăţ elţ tyjv lepoTYjTa xal (ieYaXeiiTY)Ta tou 7tpiY[Aa'ro?* ’Aip’ oS TeXeiwaeTe Tiv 8pxov xal t^v ivTi-ypoKpyjv tou, piXXeiţ tyjv Seiţiiv aou x£îpa elţ ^iv «piaTepiv aîiTou 5)(iov xal (ie t-}]v ipiCTTepav aou CTYjxwveiţ tyjv eîxova, tyjv 07to[av auTiţ PaaTqi (ii tyjv Se^iiv
12  tou xal exipwveîţ Ti e7t6(ieva . . . | evo>7uov tou iopaTou xal i7tavTaxou 7tap6vT0ţ iXY)0ivou 0eou, tou auToSixalou xal £x8ixy)tou TYjţ 7tapapiCTeo)!; xal Ti(iwpou TYjţ xaxlaţ xaTi Touţ xavovaţ TÎjţ «DiXiXYjţ 'ETaipelaţ xal (ii tyjv Suvapuv t^v 07toîav ISwxav ol (isYaXoi lepeîţ twv ’EXeuaivlwv, xaOispw Tiv ... ex 7taTpl8o<;. . . £twv . . , e7raYY^[A«T0!; • • • xal Sex0^®1 aiTiv d)ţ (leXoţ, xaOwţ xal syw 7tape-SexS^'1 el? tyjv 'ETaipelav rwv OiXixwv. MeTi 8i tyjv xaOispwcriv apiveTai TixYjplov xlTpivov xal tw 7tapaYYeXXeiţ vi Ti ipuXa^Y) xaXwţ, stoiSy) xal a50iţ (leXXei vi
13  ti XPetaa®?j xal Ti 7rspiCTCTOTspov | 8ii vi TtepKpepy) (ist’ auTou Tiv (lipTupa twv svopxwv aîiTou u7toCTX^CTewv, xal 8ti iXXoTe S-eXeiţ e£y]YY]ctei elţ aîiTiv Ti cttoi-Xeîa xal CTY](xeîa twv lepewv.
                                                              "Opxo? p-iyixt;
           'Opxî^opiai evw7Uov tou iXY)0ivou 0eoî5 oîxeic0EXwţ 8ti S-eXw eîpiai 7UCTTiţ elţ tyjv 'ETaipelav xaTi TO.VTa xal Sii 7tivTa. Aev S-eXw cpavepwaei Ti 7tapa-(iixpiv i7ti Ti CTY)(iEÎa, ^ XoYouţ auTYjţ, [i.Y]Te S-eXw Swaei vi xotTaXipouv 1tOTi
34
www.dacoromanica.ro
8ti eyco 7) leu pco ti tis pi. toutcov x«t’ ouSeva xpoTCov, [i.7)TS el? auyyevîj pou, p7)Te el? 7tveupaTix6v pou, p^Te el? iplXov pou. |                                         o. 14
     'Opxl|opai 8ti eî? t8 e|7j? Sev SiXco 8p(3ei eî? xaplav <5tXXy)v 'Exaipefav, onoloc xal av eîvai, p^Te eî? Seapiv u7uoaxexix6v, iXXi paXiaTa 8, ti Seapiv ^0eXov 8^ei el? tov xoapov, 2co? xal tov 7xXeov iSiitpopov eî»? 7xpo? T7)v'ETaipelav,
SiXco tov vopl^ei eî? oiiSev.
     'Opxî^opai 8ti SeXco Tpeipei eî? T7jv xapSîav pou iSiiXXaxTov pîao? bvocvrlov twv Tupavvcov t7)? 7iaTpiSop [ion, tmv o7ia8cov xal Opocp povcov aUTOl?, .&£Xco Ivep-yeî 7xavroloi? Tpo7uoi? 7ipo? (3Xi(37)v auTcăv xal 8Tav f) 7ieplaTaai? pol t8 auy-ycopeay] xal tov TOXVTeXîj auxcov 8Xe0pov. |    .                                    o. 16
     'Opxî^opai 8ti 7xot& Sev 0-eXco peTaxeipiaOîj |3îav, el? t8 va ivayvcopiaOco pe Tiva auvaSeXcpov, iXXi SiXco 7upoaeyei pe ixpav empiXeiav 8ii vi prjv Xav-0aa0co xal eTepov aup(3eî evavTÎov ti.
     'Opxî^opai 8ti 87uou eflpco Tivi auviSeXcpov, &eXco tov auvTpexei xal (3o7)0eî pe 8Xt)v T7)v Suvapiv xal xaTaaTaalv pou, S-eXco 7xpoa<pepei zic, auTiv a£(3a? xal utoxxo^v, av eîvai peyaXuTepo? el? t8v (3a0p6v, xal ivlaco? Stu^e vi eîvai 7xpco-TUTepa ey0po? pou, tooco 7uepiaaoTepov SeXco tov iya7«o xal t8v | auvTpeyco a. 16 xa0’ 8aov 7) 8}(0pa pou 3)Tav peyaXuTepa.
     'Opxî^opai 8ti, xa0co? xal eyco 7xapeX^cp07)v el? T7)v 'ETaipelav SiXco Se^opai iSeXcpou?, S-eXco peTaxeipiaOîj nocvroc Tpouov xal 7iaaav (îpaSuT7)Ta eco? vi t8v yvcoplaco 8ti eîvai iX7)0co? "EXX7jv deppo? xal U7repaa7uar7)? T7)? Suaru^ou?
Tjpciiv 7xaTplSo?, evipeTO? xal xaXo? iv0pco7xo?, i|io? vi (puXilfl to puaTixiv xal vi xaTTjx^fffl xal iXXov.
     'Opxl^opai 8ti xaT’ ouSeva Tp67xov Szv SiXco co<peX7)07j «n6 toc j^p^paTa T7)? 'Exaipelaţ, iXXi SeXw Ti S-ecopeî wţ 7upaypa lepov xal wţ ev£yeipov, iv^xov | a. 17 el? 8Xov to TaXalTCcapov yevo? pou, xa0i>? xal Ti Xap^avâpeva xal OTeXXâpeva ypippaTa ecrcppayicrpeva.
     'Opxl^opai 8ti 7uot^ Szv &£Xa> epcdT7jaei Tivi twv C>iXixcdv Stoc vi pi0co 7toîo? tov eSe^07) zic, T7jv 'ETaipelav, oute eyw 0eXw (pavepwffei, ofixe &eXw xipw vi xaTaXiPfl exeîvo? tov 7rapaSe^apevov pou, xal ivlaco? yva»placa to a7jpeîov el? t8 eq>oSiaaTixov tivo?, SiXco 7rpoa7toi7)0^ oti Szv to ey;c£>piaa.
     'Opxl^opai 8ti S-eXca 7rpoaexei uolvtotz zic, T7jv Siayjuy^v pou vi eîpai evipeTO?,
■9-eXca | eîpai eiXap7)? eî? T7jv S-pTiaxelav pou, XWP'1? vi xaTaqjpovcă Ti? ?£va?, SeXca a. 18 SîSei uxvtotz xaXov 7iapiSeiypa, S-eXca Po7)0eî, aup^ouXeuei xal auvTpeyei t8v iaOevîj, t8v Suotuj^^ xal iSuvaTOV, S-eXca ae^opai t-/)v Sixaioauv7jv, Ti £0ipa, Ti xpiT7jpia, tou? peTâ^ou? T7j? Sioix^aeca? tou totcou, eî? tov otcoTov SiaTpl^co.
     TeXo? 7rivTcav, opxl^opai el? eae, lepi xal i0Xla 7raTpl? 1 'Opxl^opai eî? Ti? 7toXuxpovlou? Paaivou? aou. 'Opxl^opai eî? Ti 7uxpi Sixpua, Ti 07toîa Toaou? aîcova? iyvaocv Ti TaXal7ucopa t£xvoc aou ! Eî? Ti îSii pou | Sixpua, Ti a. 19 07uoîa yuvco xxt’ aUT-/)v T7jv aTiypTjv !. Eî? T7jv peXXouaav eXeuOeplav tcov opo-yevcăv pou 8ti itpiepwvopai oXo? eî? eae I pov eî? t8 e?^? au &eXei? eîaai f) aÎTla xal 6 axo7xo? tcov SiaXoyiapcov pou, t8 8vopi aou 6 oSTjyi? tcov Kpocţzav
3*                                                                               35
www.dacoromanica.ro
    |iou xal Y] euTUxla erou <xvTafJt.oi.pYi tmv xo7twv pou ! rH &ela SixaioauvY) &s e^avrXY)-ayi ini tyjs xetpaXîjs pou 6Xouţ to&s xepauvo&s ty\c, SixaiomivYjs tyjs, t6 8vop<x pou a<; eîvai els <x7toarrpo<pY)v xal t£> {>7toxelpev6v pou t6 âvŢixelpevov tyjs xaTix-
20  pa; xal tou âvaOeparos twv SpoYevwv pou, âvlaws <xXy)CT(jiovy)ctw plav cttiypv)v tocs SuaTU^las tcov xal Siv ex7tXY)pw(iw t£> xpeos p.ou, xal 6 SavaTos as eîvai y] <î<peuxTOS Tipwpla toO /xpapTYjpaTOS (Jiou, Si<x v<x (jf?)v poXtivw tyjv âyioTYjTa ty]s 'ETaipetas pl tyjv auppeTOXV)v (jiou.
                                                        M £ p os Y°v
          Tfj aupiov e^Yiyeîs els auTOV t<x yvwcttixix petra t<x 6vopa£6peva twv ouctty)-plvwv, xal tix oToixeîa twv lepewv. AlSeis els auTOV v<x <xvTiYp<xt|jy) tyjv 7tpwTYjv SiSatrxaXlav, t6v 7tpwTov 8pxov, toc <îp0pa tyjs TtpwTYjs e^o(jtoXoYY)aews, t8v <TX07tov tyjs 'ETaipelas, t-Jjv e£axoXotS0Y)aiv tyjs SiSaerxaXlas, t&v peYav 8pxov. Kal peni tyjv
21  <xvTiYP<pa<pY)v, ^tis npensi v<x "fivfl (ii tix aToi^ela twv lepewv, xaT<XT<x£iv | fxe 7tpo-ct°Xv)v, âxpipY] e7ti0ewpY)aiv tou eYYP^T00 xal e^o(jtoX6Y>)ffiv els t6 eov <îp0pov (tou 07tolou v<x XâPyjs Xe7tTO(jt,epY) xal exTeTapevYjv dbtoxpitriv) SnsiTa XeYeis 7tpl>s «utov 8ti XpewoTeî v<x 7tpotr<pepfl els tyjv 'ETaipelav 7t0CT0TY)T<x Tiva XP'WaTwv, 8tra 6 TOXTpiw-tict(ji6s tou t8v 7tapaxivY)CTy). cOpou pl tix XP^aTa 7tpe7tei v<x aol Sway) xal (jilav e7tioToXY)V, e7tiY£Ypa(Ji(JievY)v els o7toiovSY)7toTe 8vopa &eXei, Si<x 7toXiv <x7topa-xpua(ji£vY)v (8xi SfJiw? toctov 7tap<xl;evov, &CTT6 Y) 7tapa£ev£a tou v<x xivfj tyjv 7tepi£p-Yeiav xal fatotjjlav) els tyjv onohxv 7tpe7tei v<x tpavepwvjt) t'Jjv YjXixlav, to eTOXY-
22  YeXfia, t6v | Tp67tov tyjs YevvYjtrews tou, xal 5ti eroi eSwxe auTYjv tyjv 7ioeroTY)Ta Suxvâ tyjv oTelXyis els t6v SucttuxÎ) <plXov tou, î) els t6 vewtTTi trutTTY)0ev crxoXeîov, y) els xav£va povatTTYjpiov, ^ els exSotriv pipxlwv, ^ els iSXXo pepos- cY7tOYeYpap-p£vos xal tpavepwvwv t6v xaipov xal t6v Tpo7tov, atJTYjv tyjv e7titTToXY)v tyjv ypâtpei S(ji7tpoCT0îv aou, xal ixtp’oS ISfjs oti iyzi 8Xa exeîva, tix o7toîa 7tpe7tei v<x <pave-pway] <x7tXws, XeYeis els auT^v v<x p<xXy) Suo erYjfieîa, xa0ws TK^tco peT v<x fieTaxei-pl^eTai 8ti SiXei, 7tX’Jjv xa0apws YeYPa(JllJ^v(X. .(XTej-re 7toXX<x fuxptx, fiY)Te 7toXX<x fjtrYaXa, t6 (ji£v 7tpwTov t6 ovo(ia£6(ievov t^s âtpiepwaews, Sev 0eXei t6
23 pieTaxeipicr0Y) 7iot£ ^ t6 S^ SetjTepov | t^s xaOiepwaews ^ &eXei t6
    fieTaxeipiCT0Y) (i6vov. 'Opiolws t^jv Si7tXwvei xal tyjv atppaYi^ei efi7tpoCT0ev aou pi tyjv SiwpiapivY)v (jtppaYiSa, e7«Ypâ<pwv t6 8aw0ev 6vopa. CH eTtiarroX-?) 7tp£7tei v<x eîvai SotXouv x*Pty)v, <xpxeT<x Xe7tr6v Si<x zb eupeTaxopiarov, opws xaXXw-7uerpevY] Siix v<x p-Jjv eîvai SuvaT^v v<x 7tapaTY]pY]0ouv tix erYjpeîa. ’Eau tw SISeis iv Ypâppa, 8ti SXaPes tyjv auTYjv noo6z7]roi xp^lf^âTwv xal 8ti tix crTeXXeis xa0ws auT^s oi eSiopiaev pi tyjv e7tiaToXY)v tou U7toYeYpappevos xal aYjpeiwv t6v xaipov xal t6v to7cov.
                                                    ’E^opoXoY^g^ P*
          vAp0pov aov Eîerai xaTaTpeYfJievos ecni, y) xavevas aUYYevJjs y)"<plXos erou ixn6
24  t-J)V SixaiocnivY)v tyjs TOXTplSos p.as, y) in6 <îXXov Tivâ, xal Si<x 7tolav aWav; |
    36
www.dacoromanica.ro
      P°'1 “E^eiţ xocveva auyyevîj % <p£Xov uou el? ttjv cpuXocxTjv, xal Scâ 7ro(av aWav;
      y0'1 ’E<poveu0Tj xavSvoc? auyyevrj? ^ cpiXo? cou oc7t6 t^jv Scocxtjocv tt]? 7ta-TpcSo?, ^ oc7tS &XX0V tcvoc, xal Scoc 7toiav aWav;
      S°'1 Sil auve(3Tj |/iya T^ec? ttjv £utjv erou;
      eov ’H^eiipeiţ xavSva peya puaTcx6v, t} xapiav Scpeupeacv t} 6cXXo ti piya xal dc7toxpu<pov; IT60ev t6 Sp.a0e?; T6 Tjljeupouv xal 6cXXoc, xal 7tococ eîvac dÎTol; “E^ec? toc? ocvayxaca? âxoSec^ec?; xal tI eîvac auTO.
      ut0'1 “Exec? xavev piya 7rpoTepTjpa dcxâxpucpov, t} xapcav £exu pcoTTjv Ixlttj-SecSrrjTa; |                                                                                    o. 26
                                    M £ p o ? Sov
     Meroc ttjv ocvTiypacpTjv tt]? Su? eSu ScSaaxaXia?, tu Xiyec? xepl tuv ouctttj-plvuv, tuv o7tocuv toc yvupccmxoc aTjpeca tu e?T)yTj0T)(Tav Stc auTol eîvac £v Tcxypa (jlsts^6vtuv ec? t^v 'ETaipeiav xal xaXouvTac p£ auT& t6 6vopa. “Exouv (jlovov Sc’obtoSecxTecxov t9j? ec? auTTjv peTOXTj? tuv Sv ypâppa ovop.aC6p.evov cruoTaTcxov, t6 Ss tuv cepSuv ovopoc^eTac ypâppa tt]? u7tepoxT]?, xa0u? xal auTou? tou? IScou? Sev yvupcCouv 7tapoc u? peTexovTa? t9j? 'ETacpeca? erncpopTcapivou? t9jv cppovTcSa îva auffTTjvuacv ec? aurou? tou? cpcXoTOXTpcSa?, îva e7taypu7tvuaiy el? ttjv ocacpâXecav tuv peTex^vTUv, îva cppovTc^ucrcv Scoc xâ0e âxucpeXe? | tt]? a. 26 ISea?, âyyoouac 6pu? 6tc uTOxpxouacv âSeX<po7tocT]Toi. 'O cepeu? tuv OcXcxuv 7rpe7tei voc npoaexji peyâXu? Sca vâ pTjv Suayj ec? auTou? voc xaiaXâ|3ouv ti 7tepca-aoTepov, otecSt) auTol SSv Tjljeupouv âXXo, 7tapoc otc eîvac pia 'ETacpeca cppov-TlCouaa uxep tou xocvou xaXou -ţou £0vou?. Kal dctp’cu Scoc. tou Scupcapevou piaou, u? xocTU0ev e^TjyecTac, epuTTjayj Sva, t6v otocov eyvupiae Sioc auuTTjpivov, olv eîvac cepeuţ Xal ISyj otc Sev TjCeupec tc xepcocroTepov, e^ec XP®°? SU ttjv cruvava-OTpocpTjv tou p.e execvov voc oSTjyTjayj ttjv op.cXiav dcScacpSpuţ Scoc voc p.â0yj t6 6vop.a T^ţ p.T)Tp6ţ tou, t6 o7rocov 8-eXec âvTuxuaec xaXcpţ ecţ ttjv p.vTjp,Tjv tou-, xal pceroc | xapeXeucrcv fjp.epuv voc ^•yj'rrjcryj xap’auTou t6 auaraTcxov. ’Execvoţ a. 27 8kv Tjp.7topec voc t6 Suayj 7tapoc C^Jtuv 7tpuTov 7tapoc [auTou] t6 ypâp.p.a tr\c, u7te-> P°X^? T0^ lepeuţ, t6 07tocov auToţ S-eXec t6 Secase p.axpc0ev, xdcl outuc; uţTTepov Xap.(3âvec t6 auuTaTcxSv Scoc vei t6 S-eupTjayj, eiq t6 o7tocov SxccrOev eîvac ypap.-pivov t6 6vop.a ttj? p.T)Tpoţ tou, p.6vov Scoc tuv uTocxeiuv tuv cep£uv, 60ev 6 auiTTT)p.evoţ âyvoec 7cavT(X7cacTcv tc oTjp.acvouv auTOC toc ypâp.p.aTa, xal oCtb âXXoţ tc? Tjp.7topec voc Tj^supif), 7tapoc execvo? o<ttc? toc Sypatje. IlepciTiTOTepav Ipeuvav 0C7tS auTTjv Sev eîvac auyxupTjpivov el? t6v cep6a voc xâpyj el? Sva crucrTTjpSvov, p.T)Te voc opcXyj 7tepl t^? | 'ETacpeia? p.S auTov. ’Avcau? 6p.uţ xaTOC SuoTuxcav auva- «• 28 7tavTT)ay) tcvoc, tou 07rocou Sev aup,cpuvec to ec? t6 auaraTcxSv 6vop.a p.e execvo t6 otocov £p.a0e 7tap’auTou, ev tu 6cp.a S-eXec u7to7tTeuaec SoXov, ocXXSu? 7ru? Sxet Xpeo? voc epeuvTjayj xaXu? oXtjv t-}jv Scayuyrjv, ttjv xaTocoTacrcv, toc? aylazc? tou u7to7tTeu0evTO?, xaTaypâcpuv to tj0cx6v tou, t6 UTjp^cov tou u7toyp<xc|;avTO? t6
                                                                                   37
www.dacoromanica.ro
        <yucrraxtx6v, xal 8<Ja 7rapâ te auxou, xal 7iapâ âXXcov jXEx’âxptPsLac; sfxa0s 7i£pt aî,-xou, vâ xâ <jxstX)fl XwP^ âpY^Ta xal dccrepocXcot; Sta râv Stcopttjfxevcov sic; X7)v 'Exatpstav pitjoov, (X7) 7rapatxGufxsvoi; âxcXotiOcoi; vâ 7rapai7)p xal vâ ei&c7tciyj w. 29 tSta, scoţ 8xou aux-}] X«.(3yj xâ â\ayxaîa fxsxpa X7)ţ, xal vâ xâfxfl vâ ntxvoy] 7) xaxâtrxatm;. ’Ev svî X6yco,                        2xet XP®°? tspov. xal â7rapali7)xov stţ auvjjv
        X7)v 7i£ptaxaatv vâ jXExa^Etptaxfj 8Xa xâ Ssovxa [xscra 7ipoţ âatpâXstav x^ţ cExat-pstaţ. TeXoc; toxvxwv xu ĂiyeLt; 8xt stţ xouţ tEpsTc; xcov <&tXtx£iv Ssv slvat <yuYXw' p7)fxsvov vâ <tu<jx7)<jouv xtvâ sic, xt)v cExatpstav, fxs 8Xov otcou auxol sîvat 7roXXâ âvcoxspot xaxâ X7)v âl[tav ixnb xouţ <yu<JX7)fxsvcu(;. 'Ofxoîcoţ Sev sî'at «juyx^P^P^&v stţ auxouţ vâ xâfxouv âSsX<po7rot7)xov xtva, 7rapâ fxovov sxstvov xov G7rotov syvco-ptaav â^tov vâ Y^v7) îepeu? xcov <5tXtxcov, xal xov oitotov uaxspov SiXouv xov xaxyixVet. xal ouxco S-sXouv xov Ss^Oîj stţ X7)v cExatpstav, xa0<oţ xal auxol 7rape-a. 30 S£X0Tf)<jav, 7J sxstvoţ Bem? ys»6y.syoc; | tspsuţ, Sev supsv suxatptav vâ âSsX<po-7X017)05).
                                              M £ p O ţ Eov
             Msxâ xauxa s^ysît; sic; auxov xov ^povov xcov <5tXtxcov xov oTtotov Sev (xexaxetpl^ECTat 7xapâ fxovov. . . x8 s<pcSta<jxtxov <jou fxs xo 07xoîov auxSţ S7rt-Ypâ<psi x8 sStx6v xou, xal sau u7rcYpâ<ps<iat xaxâ x&v Stcopt<j[xsvov xpoTCov..,. ”E7i£txa xco s^7)Ystţ xâ <j7)[xeîa xal X^Yta xcov tspscov, sxxoţ. . . xov xpo7iov x^ţ xcov yP0C!jl!jlkxcov â7ioaxoXyjţ xal xcov XP^âxcov, â7io xâ 07iota 6 xaOsîţ Paaxâ xâ £^oSâ xou, xâ 07iota xâ[xvel St’auxâ, EtSo7iotcov auxov oxt 6 suplcrxcov 2va âXXov tspsa, vâ iţviyyi el? auxSv 8X7)v X7jv 2yypa<pov xaxTjX7)®^ T0U* v“ T*)v
o.  31 frscop7)<J7) âv | slvat âxptp7)ţ xal ev xâ^st, Stâ X7)v 07xolav vâ eISo7xoc7)(J7) xal vâ ^7)X7)<J)f) X-})V StopOoxnv X7)ţ â7r’âpx^? âvlacoi; xajxla 7rsploSoi; sîvat eXXei7T7)i;. npoa£xL xiv X^Yet? 8xt 8 CEpsuţ Suvaxat vâ 7iapatx7)CT)f) £va xax7)X7)[*£vov xal vâ 7rau<j)f) ocnb xou vâ x8v xax7)X^ xal vâ s^7)Yyj xt 7rspKj(j6xEpov scoţ 7rpS xou (xs-Y«Xou 8pxou, âvlocoţ 5)0sXsv u7i07ixEUcrEt X7)V 7i[oxtv xal xa0ap6x7)xa xcov <ppo-V7)(iâxcov xou, [x2 8Xov 8xt 2xet XP®°? v* PsPatcoO^ 7cpcoxuxspa X7)v âl[i6x7)xa auxou, auxo 7)pi7iop£t vâ xo xâpLy) 2coţ xal (xsxâ xov jiiYa 8pxov, x^p'1? vâ u7io-tiIg-q (XEYâXcoţ slţ X7jv opY7)v x% 'Exaipslaţ. ’Eâv 8(xcoi; sups0^ Pta<j(x2voi; vâ o. 32 7rau<J)f] x'Jjv xaxTjx^l^^v ^po? xsXoţ, | Stâ X7)v PaOsîav xaxlav xou u7roxEt(iEVOu, x-Jjv 67rolav ârcii âva?t6x7)xa S2v 2Suvr(07) vâ Yvwpîfflf) 8v xatpco, xoxs S-sXst xpi0îj xal 7ratSsu0^ (xs (ix2p7)(jtv xcov 7ipovopticov xou IspEcoţ, xal 7iox£ Sev S-^Xst 7ipo-PtPaoO^ sîţ âvcoxspov Pa0(xov. CH 7rotV7) xou â(xapx7)(xaxoţ Sev 7)(X7ropEÎ vâ 6X1-YO(jxeu0^ 7J xal 7iavx£Xcoţ vâ â0coco0^ 6 Ispsui;, 7iapâ Stâ X7]v xa^etav ExxsXECTtv. . . B^Patov xal â7ro<pa<jt(jxtxov ptsxpov ^OsXs Xâpst 7rp8ţ âatpâXstav ysvixâx; xîji; cEiatpslai; xal IStcoţ sxâdxou xcov fxsXcov, xal atxlaţ X7jţ xa^staţ EtSo7rot7)-(jecoi; Etţ xiv âvcoxspov 7J xaxcoxspov, 7) stţ X7)v âpX7)v, 7J stţ X7)v aux7)v 7i£ptoxaotv âXXou tep^coţ E^st â7iapatx7)xov XP®°? v* ouvSpâpty) (xs 8Xac, xâţ Suvâfxstţ. . . X7)v a. 33 7i£ptaxacK,v. Kaxâ xov auxov xp67rov Po7)0ouv xal ot tepstţ | âvaptsxa^u xcov xal
       38
www.dacoromanica.ro
oi croCTT7)(J^v°t elţ xâţ cTuy^wpYjfisvai; 7repi(Txâaei(; 7tp6ţ e^epeuvTjcuv SoXoU 7) aTO&TT);, 7tp°? 7rau<riv 7ravxo£a? xaTaxP^CTe^? xai 7rpoţ 67toia\Sv)7toTe oicpeAetav tt)? 'Exaipeîa? ysvixw^ xat twv P-e^“v auxTjţ [xepixwţ. TeXoţ tu X£yet? 8xi ei? 67roiav8r]7Toxe xaxâaxaaiv axevoxwpîa?, euxu^îa;, xaxaSpojXTjţ 7) Suaxu^aţ supeOfl, ■freXei 6ă7]Y7]07j tino xâţ &ejxeXeiw8sii; âpX“?, ai o7toîai UTrayopeuaav xai exav6-viaav oâov xo cruaT7]jj.a xuv OiXixwv, ai 07toîai eîvai 6 (X&Ya? 7Taxpt,wxt,ajj.6ţ, 7] âpexT), ’i) yevixT) xa'1 (AepixT) âaipâXeia xai dxpeXeia x^? 'Exaipeiaţ, 7) 7ra\xeX7)? â<pdpoxyiq 8Xwv ysvixwţ xwv peXwv eîţ aî>T7)v, xai 7) âyâ7T7), 6jxoi6x7)i;, 7ticrx7)ţ xai cruvSpopiT) 8Xwv | xuv (J.eAwv âvajjiexa^u xwv np&ţ xV)pTjcnv xai ev£pyeiav auxwv xuv &s[xcXiwŞwv âp^wv xvjţ 'Exaipeiaţ.
34
      Ei? xov e7top.evov erreixa x&v u7topâXeii; 8pxov xaxâ x&v yjwaxov xpo7tov.
      'Opxî^ojxai wţ xfjxioţ <5cv0pw7roi; e7n0u[xwv xtjv euxu^fav tuv cnjjj.7Taxpi.wxwv jxou, a7ri) xtjv 67ro£av e^apxaxai xai 7) eSixtj jxou cuTjjxepîa, eiţ 8xi iep8v xai 7rc07)x8v ei? x&v xoajxov. ’EttciStj xai auxcOeXTjxwţ ejxP^xa jxeXoi; eiţ xtjv 'Exaipeiav xai auxoOeXTjxwţ ISwxa evopxouţ unoajiasii; jxou eiţ aoxvjv 8xi &eAw xâţ q)uXâ^ei â7rapaaaXeuxwi;, SiXw eljxai 7riariţ e<p’ 8pou ^w^ţ jxou xai eiţ x8 8Xov xîjţ'Exai-pefaţ yevixwţ ei? exaaxov xwv jxeXwv auxTji; jxepixwţ xai eiţ 67roiav8v)7roxe 7repi-oxaaiv xtji; d\0pw7ttV7ji; âaTaaiaţ eupeOw, &eXw oStjytjOîj a7r& xâţ | S'ejxeXiwSeiţ a. 36 “PX“S> a<t o7roîai SiSâoxovxai eiţ xtjv ăiăaaxaXiav Tjxiţ evep.7ricrreu07) eiţ ejj.eva xai 7râvxa xauxa evvoeîxai xa0’ 8Xt)v xtjv Suvajxiv x^ţ Xe^ewţ.
      Mexa Si xov 8pxov xiv âamx^eaoa xai xov âţJTjveiţ va u7TâyŢj 87rou tj xu^tj xou xiv Siwpiaev.
                                                              [1815?]
                                          Partea I
     Dacă ai să cunoşti un grec care iubeşte în mod sincer libertatea patriei şi este om bun şi că nu este membru al vreunei alte societăţi secrete, oricare ar fi ea, şi că doreşte să se înscrie în societatea noastră, nu din curiozitate sau îndemnat de vrean alt motiv, ci din adevărat patriotism, atunci îi promiţi că îl vei primi în Eterie.
     Mai întîi îl faci frate de cruce cu sfînta evanghelie şi cu semnele (în caz că te afli departe de patrie, adică de Grecia, şi nu poţi să-l faci cu preot), | atunci jfl. 2 îi explici semnele şi cuvintele şi acesta este dator să se facă frate de cruce cu orice membru al Eteriei, dacă va fi uşor.
     II. După trei sau mai multe zile, îl prezinţi unui preot, căruia îi spui că vrei ca acest om să jure dacă cele ce spune în legătură cu o chestiune cunoscută sînt adevărate (şi aparte, ca să nu audă preotul), îi spui jurămîntul şi acesta îl repetă de trei ori cu glas tare, apoi îl întrebi cu glas tare în auzul preotului dacă | cele repetate de trei ori sînt adevărate şi el va răspunde: «sînt şi vor fi p. g
                                                                      39
www.dacoromanica.ro
     adevărate şi pentru garantarea promisiunilor mele jur pe sfinta evanghelie». Preotul are să-l întrebe la fel, şi după ce va răspunde din nou la fel, îl pune să jure după legea bisericii (pentru grecii care se află departe de Grecia, se admite, în lipsă de preot ortodox, să fie luat pentru jurămînt un preot al bisericii de apus).
          III.          După depunerea jurămintului îl iei intr-un loc ascuns şi-l spovedeşti,
p. 4 după ritul stabilit | pentru spovedanie, în mod amănunţit şi cu multă exactitate.
          IV.      Ii spui să se gindească bine dacă este vrednic şi are tăria să păstreze secretul chiar cu pericolul propriei lui vieţi, dacă aşa se va întîmpla, fiindcă cele ce are să afle sînt lucruri sfinte şi de aci atirnă soarta neamului insuşi şi că, intrînd în Eterie, trebuie să aibă în faţa ochilor moartea şi toate chinurile cumplite şi pe lingă acestea şi nevoia la care este supus de a ucide pe călcătorul
p. B legilor Eteriei, oricare ar fi el, | fără să excepteze pe rudele cele mai apropiate, în sfîrşit trebuie să se gindească că orice alt legămint sau obligaţie ar avea, ar fi nimic faţă de legămintul Eteriei şi încă dacă socoate că nu este vrednic să ia o hotărire in privinţa aceasta, mai are timp să se răzgindească şi să renunţe a deveni membru al Eteriei.
          V.       îi explici care este scopul Eteriei fără poliloghie şi fără vreo adăogire; apoi îl laşi şi îi dai întîlnire pentru a doua zi ca să-i comunici cîteva articole
p. 6 Şi să-i spui să aducă o | mică luminare galbenă; acestea trebuie să se facă într-o noapte, cu multă băgare de seamă, ca să nu trezească nici cea mai mică bănuială. în cursul acestei zile nu este iertat să ai cu el lungi conversaţii.
                                     Primul jurămînt
          Jur în numele adevărului şi al dreptăţii, în faţa fiinţei supreme să păstrez (chiar cu sacrificiul vieţii mele şi suportînd chinurile cele mai cumplite) secret p. 7 întru totul şi în puterea libertăţii taina, care urmează | să mi se dezvăluie, şi să spun adevărul la orice voi fi întrebat.
                                        Spovedanie
             I.  Cum trăieşti şi care-ţi este locul de naştere?
             II. Ce rude ai, ce ocupaţie şi ce situaţie ai?
           III.  Te-ai supărat vreodată cu vreunul din prietenii tăi sau cu altcineva?
           IV.   Te-ai împăcat cu el şi cum s-au întîmplat aceste două lucruri?
             V. Eşti căsătorit, ai de gînd să te căsătoreşti?
p. 8       VI. Ai vreo dragoste, ai avut vreodată, ai renunţat la ea şi de cînd ? |
           VII.  Ai avut vreo pagubă sau vreo schimbare în situaţia ta?
          VIII.  Eşti mulţumit cu ocupaţia pe care o ai, şi ce preferi mai mult ?
           IX.   Ai vreun prieten credincios, cine este acesta?
             X.  Cum ai de gînd să trăieşti acum şi cum în viitor?
     40
www.dacoromanica.ro
                                     Scopul Eteriei
     Eteria sc compune din adevăraţii greci iubitori de patrie şi se numeşte Eteria Prietenilor. Scopul membrilor ei este izbăvirea neamului, şi cu voia lui dumnezeu eliberarea lui | (convertitul care a jurat după obişnuita spove- p. 9 danie şi iniţiere se numeşte preot al prietenilor).
                                Partea II
     După o zi-două veniţi tăcuţi într-un loc sigur şi mai întîi pui pe o masă o icoană, pe care convertitul lasă luminarea sa. Apoi îi spui că, dacă nu socoate că are destulă tărie în el, mai are încă timp să renunţe, deoarece din legămîntul în care intră numai | moartea va putea să-l elibereze şi că peste puţin timp nici p. 10 pocăinţa sa nu va putea fi iertată. După aceasta îngenunchează numai cu genunchiul drept lingă masă şi după ce va fi făcut de trei ori semnul cinstitei cruci, îi dai să sărute icoana şi să pună pe ea palma lui dreaptă deschisă şi tu aprinzi luminarea galbenă şi stingi orice altă lumină. îi dai apoi luminarea, pe care o ia şi o ţine cu mina lui stingă şi îi spui:« această | luminare este singurul martor, P- 11 pe care nenorocita noastră patrie îl ia, cînd fiii ei depun jurămîntul libertăţii, şi după ce vei face o dată semnul însufleţitor al crucii, începeţi, tu să citeşti, iar el să repete jurămîntul cel mare, cu tot respectul cuvenit, pentru un lucru aşa de sfînt şi aşa de măreţ. După ce veţi termina jurămîntul şi transcrierea lui, vei pune mina ta dreaptă pe umărul lui sting şi cu mîna stingă vei ridica icoana, pe care el o ţine cu mîna lui dreaptă şi spui următoarele. . . 11 în faţa adevă- P- 12 râtului dumnezeu, care este nevăzut şi prezent pretutindeni, care este drept şi răzbunător al oricărei călcări şi care pedepseşte răutatea, după legile Eterici Prietenilor şi în baza puterii date de marii preoţi din Elcvsina, consfinţesc • pe.. . 1 originar din. .. 1 de ani.. . 1 de profesie. . . 1 şi admit ca să fie membru, precum am fost şi eu admis în Eteria Prietenilor.
     După consfinţire se stinge luminarea cea galbenă şi îi atragi atenţia s-o păstreze bine, fiindcă din nou are s-o întrebuinţeze, şi mai mult | ca să ducă P- 13 cu el pe martorul promisiunilor lui date sub jurămînt şi că altădată îi vei arăta literele şi semnele preoţilor.
                             Marele jurămînt
     Jur în faţa dumnezeului adevărat de bună voie că voi fi credincios Eteriei întru totul şi pentru toate. Nu voi face cunoscut nimic din semnele sau cuvintele ei, nici nu voi lăsa să se înţeleagă vreodată că eu ştiu ceva de acestea, nici
      1 Puncte de suspensie în text.
41
www.dacoromanica.ro
p. 14 rudelor mele, nici duhovnicului meu, nici prietenilor mei. | Jur că în viitor nu voi intra în nici o altă societate, oricare ar fi ea, nici în vreun legămînt, ci orice legămînt aş avea pe lume, chiar şi cel mai lipsit de interes, faţă de Eterie am să-l socot ca neexistent.
           Jur că voi creşte în inima mea o ură neîmpăcată împotriva tiranilor patriei mele, colaboratorilor şi celor cu aceleaşi idei cu ei; voi lucra prin orice mijloc p. 15 pentru a le face rău şi cînd voi avea prilej, pentru totala lor nimicire |.
           Jur că niciodată nu voi întrebuinţa forţa ca să fac cunoştinţă cu un tovarăş, ci voi avea deosebită grijă ca să nu greşesc şi să se întîmple ceva contrariu.
           Jur ca oriunde voi găsi pe vreun tovarăş să-l ajut cu toată puterea şi situaţia mea, să am respect faţă de el şi să-l ascult dacă este mai mare în grad şi chiar dacă s-ar întîmpla să fi fost mai înainte duşmanul meu, cu atît mai mult p. 16 îl voi iubi şi îl | voi ajuta cu cît ura mea era mai mare.
           Jur că, precum şi eu am fost admis în Eterie, voi primi fraţi, voi întrebuinţa orice mijloc şi voi stărui pînă cînd mă voi convinge că este într-adevăr un grec înflăcărat şi apărător al nefericitei noastre patrii, un om virtuos şi bun, vrednic să păstreze seeretul şi să iniţieze şi pe alţii.
           Jur că în nici un chip nu voi trage folos de pe urma banilor Eteriei, ci îi p. 17 voi socoti ca un lucru sfînt şi ca un zălog care aparţine | întregului meu neam nefericit, precum voi socoti şi scrisorile pecetluite ce voi primi şi trimite.
           Jur că niciodată nu voi întreba pe nici un eterist ca să aflu cine l-a introdus în Eterie, nici eu nu voi descoperi, nici nu voi da să se înţeleagă cine m-a primit, şi în caz că voi cunoaşte semnul de pe diploma cuiva, mă voi face că nu l-am cunoscut.
p. 18 Jur că voi căuta totdeauna să fiu drept în purtarea mea, | credincios în religia mea, fără să dispreţuiesc cele străine, voi da totdeauna exemplu bun, voi ajuta şi sfătui pe cel bolnav, pe cel nenorocit şi pe cel neputincios, voi respecta justiţia, obiceiurile, tribunalele, pe conducătorii ţării în care trăiesc.
           în sfîrşit, jur pe tine, o sfîntă şi nenorocită patrie ! Jur pe chinurile tale de atîţia ani! Jur pe lacrămile amare, pe care de atîtea secole lc-au vărsat copiii p. 19 tăi nenorociţi! Pe propriile mele | lacrămi, pe care le vărs în acest moment 1 Pe viitoarea libertate a compatrioţilor mei că mă dedic cu totul ţie şi în viitor tu vei fi cauza şi scopul gîndurilor mele, numele tău va fi îndrumătorul faptelor mele şi fericirea ta, răsplata ostenelilor mele ! Justiţia divină să coboare pe capul meu toate trăznetele justiţiei sale, numele meu să fie un subiect de scîrbă, iar persoana mea să fie obiectul blestemului compatrioţilor p. 20 mei, în caz că voi uita o clipă | nenorocirile lor şi nu-mi voi îndeplini datoria, moartea să fie pedeapsa inerentă a păcatului meu, ca să nu murdăresc sfinţenia Eteriei cu participarea mea.
42
www.dacoromanica.ro
Partea III
     A doua zi îi explici mijloacele de recunoaştere numite ale Recomandaţilor şi literele Preoţilor; îi dai să-şi copieze prima învăţătură, primul jurămînt, articolele primei spovedanii, scopul Eteriei, continuarea învăţăturii, marele jurămînt. După copiere, care trebuie să se facă cu literele Preoţilor în regulă | şi p. 21 cu atenţie, urmează un control bun al documentului şi spovedanie la articolul V (la care să iei un răspuns amănunţit şi dezvoltat). Apoi îi spui că este dator să ofere Eterici o sumă de bani, după cum îl îndeamnă patriotismul său. împreună cu banii trebuie să-ţi dea şi o scrisoare, adresată oricărei persoane vrea, într-un oraş îndepărtat (să nu fie însă un nume atît de ciudat, îneît să provoace curiozitate şi bănuială), în care scrisoare trebuie să arate vîrsta, ocupaţia, ] locul p. 22 naşterii lui şi că ţi-a dat această sumă ca s-o trimiţi prietenului său nenorocit, sau şcolii de curînd înfiinţată, sau la vreo mănăstire, sau pentru editare de cărţi, sau în altă parte. El scrie în faţa ta scrisoarea semnînd-o şi arătînd data şi locul; după ce ai să vezi că scrisoarea cuprinde toate elementele necesare, îi spui să pună două semne pe care le vrea el, dar bine scrise, să nu fie nici prea
mici, nici prea mari; primul          cel al dedicaţiei, n-are să-l întrebuinţeze
niciodată, întrebuinţînd numai cel de al doilea, | al iniţierei. ^    .        p. 23
     De asemenea va împături şi va pecetlui scrisoarea în faţa ta cu pecetea stabilită, scriind pe ea numele amintit în scrisoare. Scrisoarea trebuie să aibă o foaie de bîrtie dublă, destul de subţire, pentru o mai mare uşurinţă la transport, însă împodobită pentru ca să fie greu de observat semnele. Tu ai să-i dai o scrisoare că ai primit suma de bani amintită şi că ai s-o trimiţi precum ţi-a cerut el în scrisoarea sa, semnînd şi arătînd data şi locul.
                              A doua spovedanie
     Articolul I. Eşti urmărit tu sau cineva din rudele şi prietenii tăi de justiţia patriei noastre, sau de altcineva şi pentru care cauză? |                                                                  p. 24
             II. Ai vreo rudă sau vreun prieten în închisoare şi pentru care cauză?
            III. Au fost ucişi vreo rudă sau vreun prieten de guvernul ţării, sau de alt cineva şi pentru care cauză?
            IV.  S-a întîmplat vreun lucru important în viaţa ta?
             V.  Ştii vreun mare secret, sau vreo descoperire, sau altceva important şi secret? De unde l-ai aflat? îl ştiu şi alţii şi care sînt aceştia ? Ai dovezile necesare şi ce este acesta ?
            VI.  Ai vreo mare calitate secretă sau vreo îndemînare
                 specială?|                                                    p. 25
43
www.dacoromanica.ro
Partea IV
           După copierea învăţăturii de pînă aici, îi vorbeşti de Recomandaţii, ale căror semne caracteristice i-au fost explicate, că ei formează o tagmă în Eterie şi sînt numiţi astfel; ei au drept dovadă că fac parte din Eterie o scrisoare, care se numeşte « scrisoare de recomandaţlc», iar cea a Preoţilor se numeşte « scrisoare de superioritate»; de aceştia nu se ştie decît că fac parte din Eterie, că sînt însărcinaţi să recomande pe iubitorii dc patrie ca să se ocupe de sigu-p. 26 ranţa membrilor, ca să aibă grijă de orice lucru folositori ideii, dar ei nu ştiu că există şi fraţi de cruce. Eteristul cu gradul de preot trebuie să fie foarte atent ca să nu dea acestora să înţeleagă ceva mai mult, deoarece ei nu ştiu altceva dccît că este o societate care are grijă de binele obştesc al neamului. Şi după ce prin mijlocul stabilit, cum se arată mai jos, va întreba pe unid, pe care l-a cunoscut drept Recomandat, dacă este Preot, şi va vedea că el nu ştie ceva mai mult, este dator în conversaţia lui cu el să facă în aşa fel, fără să trezească interes, să afle numele mamei lui, pe care p. 27 trebuie să-l întipărească bine în memoria lui. După ce | au trecut cîteva zile să-i ceară « scrisoarea de recomandaţie»; el nu poate să i-o dea decît cerînd mai întîi de la el « scrisoarea de superioritate» de Preot, pe care acesta are s-o arate de departe şi astfel după aceasta va lua« scrisoarea de recomandaţie» ca s-o controleze, pc verso scrisorii este scris numele mamei lui cu literele Preoţilor, cel Recomandat nu ştie de loc ce înseamnă aceste litere şi nici altcineva nu poate să ştie dccît numai acela care le-a scris. O mai mare cercetare decît aceasta nu este permis unui Preot să facă unui Recomandat, nici p. 28 să stea de vorbă cu el | în legătură cu Eteria. Dar dacă din nefericire va întîlni pe cineva al cărui nume din « scrisoarea de recomandaţie» nu se potriveşte cu acela pe care l-a aflat de la el, îndată trebuie să bănuiască că este vorba de înşelătorie şi este de datoria lui să cerceteze bine întreaga lui purtare, situaţia lui, legăturile lui, însemnînd « scrisoarea de recomandaţie » şi tot ce a aflat de la el şi de la alţii cu exactitate despre el şi să le trimită fără îiitîr-ziere şi pe cale sigură, prin mijloacele stabilite de Eterie, fără să neglijeze să înştiinţeze şi mai tîrziu Eteria, pînă cînd ea va lua măsurile necesare şi va p. 29 face să înceteze această | situaţie. într-un cuvînt el are datoria sfîntă în cazul acesta să întrebuinţeze toate mijloacele necesare pentru siguranţa Eteriei. în sfirşit îi spui că Preoţilor din Eterie nu le este iertat să recomande pc cineva Eteriei, cu toate că aceştia sînt cu mult superiori în grad Recomandaţilor: de asemenea nu le este iertat să facă pe cineva Frate de cruce, decît numai pe acela, pe care l-au socotit vrednic să se facă Preot al Eteriei şi pe care mai tîrziu au să-l iniţieze şi astfel îl vor primi în Eterie, precum a fost şi el p. 30 admis, sau acela care a fost făcut | Preot şi n-a găsit prilej să se facă frate dc cruce.
      44
www.dacoromanica.ro
Partea V
     După aceasta îi explici timpul [?] Eteriştilor pe care nu-1 întrebuinţezi decît numai ..-1 « efodiasticon» al tău [diploma], cu care acesta semnează pe al lui, iar tu semnezi precum s-a stabilit... 1 Apoi îi explici semnele şi cuvintele Preoţilor, afară... 1 de modul trimiterii scrisorilor şi al banilor, din care fiecare opreşte cheltuielile făcute de el; de asemenea îl înştiinţezi că dacă va găsi un alt Preot, să arate acestuia întreaga lui iniţiere scrisă, ca să controleze dacă | este întocmai şi perfectă, ca să înştiinţeze şi să ceară p. 31 îndreptarea ei, de la început, dacă vreun paragraf este incomplet. îi mai spui că Preotul poate să renunţe la un iniţiat şi să înceteze să-l iniţieze şi să-i explice mai departe pînă la marele jurămînt. în caz că are bănuieli cu privire la credinţa şi sinceritatea opiniunilor lui, cu toate că avea datoria să se asigure mai înainte de vrednicia lui, poate să facă aceasta chiar şi după marele jurămînt, fără să supere prea mult Eteria. Dacă însă se va vedea silit să înceteze iniţierea pe la sfîrşit, | din cauza răutăţii prea mari a individului, p. 32 pe care din nevrednicie n-a putut s-o cunoască la timp, atunci va fi judecat şi pedepsit cu privaţiunea drepturilor lui de Preot şi nu va putea fi înaintat niciodată la un grad mai mare. Pedeapsa păcatului nu poate fi micşorată, nici Preotul nu poate fi iertat de tot, decît prin executarea rapidă... Măsuri hotărîtoare trebuie să ia pentru siguranţa în genere a Eteriei şi în special pentru fiecare membru, înştiinţînd cu rapiditate pe superiorul sau inferiorul, sau Conducerea, sau dacă este cazul pe alt Preot, este neapărata lui datorie să ajute Eteria cu toate puterile lui. într-acest fel se ajută reciproc şi Preoţii | p. 33 şi Recomandaţii cînd este vorba de cercetarea unei înşelăciuni, pentru încetarea oricărei fraude, spre folosul general al Eteriei şi în special al membrilor ei.
     în sfîrşit îi spui că în orice situaţie de jenă, fericire, persecuţie sau nenorocire s-ar afla, se va conduce de legile fundamentale pe care le-a dictat şi le-a pus la cale întregul sistem al Eteriştilor şi care sînt: marele patriotism, virtutea, siguranţa generală şi specială şi folosul Eteriei, devotamentul total al tuturor membrilor în genere faţă de ea, şi iubirea, credinţa şi ajutorul p. 34 tuturor | membrilor între ei pentru păstrarea şi punerea în acţiune a principiilor fundamentale ale Eteriei.
         Apoi îl supui la următorul jurămînt, potrivit regulilor cunoscute.
     Jur ca om cinstit care doresc fericirea compatrioţilor mei, de care depinde şi a mea prosperitate, pe tot ce am mai sfînt şi mai scump pe lume ! Deoarece, de bună voie am intrat în Eterie şi de bună voie am promis cu jurămînt că le voi păzi întocmai, voi fi credincios în tot timpul vieţii mele în tot ce
      1 Puncte de suspensie în text.
45
www.dacoromanica.ro
   priveşte în general Eteria şi în special fiecare membru al ei, şi în orice ocazie 35 a nestatorniciei omeneşti mă voi afla, mă voi conduce | după principiile fundamentale, care sînt arătate în învăţătura care mi-a fost încredinţată şi toate acestea se înţeleg în toată puterea cuvîntului.
        După jurămînt îl săruţi şi îl laşi să meargă unde i-a fost scris de soarta.
           Arh. St. Buc., Acte de familii, Fondul Rosetti Roznovanu, pach. CCLXXXVII/12. Copie cont. grec.
   Belgrad, 12 martie 1818
                                           3
                   Milos Obrenovici promite lui Iordache Olimpiotul ajutorul său în orice împrejurare.
                                                        Belgrad, 12 martie 1818
        Către iubitul meu prieten Gheorghe Olimpiotul.
        în legătură cu cele ce mi-a vorbit Gheorghe Evanghelidis în chestiunea cunoscută de domnia voastră, cînd veţi hotărî să faceţi acest lucru, eu voi fi de acord în totul. Fiţi sigur că vă voi ajuta în orice împrejurare şi să nu aveţi nici o grijă. Dacă doriţi să trimiteţi familia d-voastră la mine, vă asigur că va avea linişte deplină ca şi propria mea familie. Vă sărut frăţeşte şi rămîn
                                           prietenul d-voastră,
                                   Milos Obrenovici inspector şi generalisim al Serbiei
              I. Filimon, Aox. terr. eXX. emxv., I, p. 140. Text grec.
                                            4
   Constantinopol, 22 septembrie 1818
                    înţelegerea stabilită între conducătorii Eteriei cu privire la modul de îndeplinire a misiunilor încredinţate.
                                              Constantinopol, 22 septembrie 1818 într-un ceas bun.
        Subsemnaţii care conducem maşina Eteriei, urmînd să ne despărţim, după cum am socotit de comun acord, primind fiecare o direcţie deosebită pentru treburile Eterici, socotim şi hotărîm următoarele, care ne vor servi ca directive în îndeplinirea propriilor noastre misiuni şi în relaţiile noastre cu ceilalţi.
        1- INici unul dintre conducători nu va acţiona şi nu va lucra în viitor pentru propriul său interes, ci tot ce va face va fi numai pentru Eterie; aceeaşi obligaţie o au şi cei absenţi, care cunosc treburile şi activează mai puţin. Se acordă în prezent pentru lichidarea şi încheierea afacerilor lor particulare
46
www.dacoromanica.ro
un termen de şase luni lui Antonie Komizopulos şi Atanasie Secheris, trei luni începînd de azi lui Antimos Gazis care, dacă nu vor face întocmai după această hotărîre, vor fi socotiţi în viitor ca nişte simpli membri. Numai lui Panaghiotis Secheris, fiindcă prezenţa lui la Constantinopol este necesară, i se admite să-şi continue comerţul, cît timp va crede dînsul de cuviinţă.
     2.     Conducătorii sînt obligaţi să-şi comunice reciproc faptele, să dispună de comun acord de fondurile Eteriei în folosul ei, fără ca nimeni să aibă dreptul de a reţine sau a întrebuinţa banii după bunul său plac.
     3.     Nimeni nu va destăinui conducerea sau pe vreunul dintre conducătorii ei, nici pe el însuşi, ca fiind printre conducători, nici că ştie ceva despre conducere, nu va primi şi nu va încheia vTeo înţelegere cu străinii, nu va întreprinde nimic în legătură cu vreo revoltă generală sau parţială, fără consimţămîntul celorlalţi fraţi conducători; în caz de divergenţă, majoritatea decide.
     Numai Emanuil Xantbos, care se va duce să întîlnească pe contele Ioan a, va putea să-i destăinuiască conducerea şi, dacă acesta va intra în conducere, va semna în mod obligator acest act; Xantbos însă va făgădui că va înştiinţa îndată pe cei mai mulţi dintre conducători de toate legăturile sale şi de corespondenţa sa cu contele.
           Antimos   Gazis                    Nicolae Patzimadis
           Emanuil   Xanthos                  Gheorghe Leventis
           Atanasie  N. Tzacalof              Antonie Komizopulos
           Panagh.   A. Anagnostopulos        Panaghiotis Secheris
                       Em. Xanthos, 'A7ro[tvr)[tove\j[taTa, p. 46 — 67. Text. grec.
[19 februarie 1819]
                                               5
                    Tabloul cheltuielilor făcute de conducătorii Eteriei pînă la 19 februarie 1819.
                                                                                                       [19 februarie 1819]
                                                  [Tabloul cheltuielilor făcute de conducătorii Eterici pînă la 19 februarie 1819, prezentat de Xanthos lui Alexandru Ipsilanti,
      cînd a luat conducerea Eteriei].
                                                                                                  Groşi
      Lui Scufas........................*............................. 10 000
      Lui Pendcdeca ..................................................   1   500
      Aceluiaşi ........................................................ 1   400
      S-a numărat căpitanului Anagnostaras.............................. 5   000
      S-a trimis aceluiaşi............................................. 10   000
      S-a trimis aceluiaşi   o poliţă................................... 3 000 1
       1 Ioan Capodistria.
47
www.dacoromanica.ro
Groşt
      Lui Hrisospathis................................................ 2 000
      Căp. Ioan H. Farmache ......................................... 10 000
      Căp. Ioan Mavromihalis ......................................... 1 000
      Fiilor lui Petre-bei............................................ 3 000
      De asemenea aceloraşi ........................................   5 000
      Lui Ipatros..................................................... 1 200
      Lui Luriotis pentru Italia ...................................   1 600
      Căp. Ylahopulos .............................................. 750
      LuiTzacalof în diferite ocazii şi cît a încasat................. 6 500
      Lui Kamarinos .................................................. 1 300
      Diferiţilor fraţi căpitani la Conslantinopol ................... 3 300
      Lui Petre-bei cît a încasat.................................... 15 000
      De asemenea cît a încasat...................................... 10 000
      Cît i s-a trimis încă de două         ori ...................... 7 000
      Arhimandritului Dicheos ....................................... 10 000
      Cît am cheltuit eu pînă acum după plecarea mea din Constan-
         tinopol la 19 februarie 1819 .............................. 13 000
                                                                                              121 630
         I. Filimon, Aox. Iot. eXX. feav., I, p. 178. Text grec.
T. Negris comunică conducerii Eteriei că doreşte să plece în Peloponez să se ocupe de pregătirea răscoalei.
                                       [Iaşi,] 5 aprilie 1819
     Domnilor,
     Plecînd de aici peste puţin, doresc să străbat cîteva loctiri şi ajungînd în Moreea, să mă stabilesc acolo, ocupîndu-mă cu negoţul1. Dacă aprobaţi aceasta, să-mi scrieţi şi să-mi procuraţi toate acele mijloace pe care le socotiţi necesare pentru afacerile d-voastră comerciale. Cît timp voi avea bani, voi cheltui, necerînd nimic din altă parte, dar mai tîrziu (fiindcă am puţini) cred că este datoria d-voastrp să stabiliţi de unde şi cîţi bani pot să primesc ca să ştiu la plecare.
                          Din multe semne se arată că mărfurile din Moreea vor fi preferate tuturor celorlalte mărfuri. Exportul acelora poate să mărească în mod simţitor capita- 1
                                            6
[Iaşi,] 5 aprilie 1819
                                                                            T. Negris comunică conducerii Eteriei că Peloponez să se ocupe de pregătirea răscoalei.
Domnilor,
ca să ştiu la plecare.
      1 E vorba de răscoală.
48
www.dacoromanica.ro
Iul nostru mai tîrziu pentru celelalte mărfuri. De acolo cred că voi avea corespondenţă cu diferiţi însemnaţi negustori din Constantinopol, deoarece din întîmplare a fost acolo un om, care a cercetat cu băgare de seamă lucrurile. Eu scriu alandala ca să împiedic de a se întreprinde o afacere sistematică, pînă nu voi fi pus bazele casei noastre comerciale şi apoi să acţionăm după necesitate.
     Se află la Viza unul din sultanii Crimeii, Hamil Kirais, un om cu multe cunoştinţe şi cu un caracter cinstit, cu mintea ascuţită şi greu de amăgit. Fiind bănuit, petrece acolo în sărăcie. Dacă se va dezvolta egoismul lui şi-şi va trimite familia în Rusia, pe care Rusie o iubeşte, iar el va fi atras să plece de acolo şi să vină aici, poate să ne fie de mare folos. Eu desigur nu pot să mă duc la el.
     Părerea mea în legătură cu situaţia viitoare a Daciei am comunicat-o lui Âtanasiadis. Mai tîrziu, dacă voi avea timp, poate să întocmesc o mică broşură despre aceasta.
     Pe prietenul Dim. Parisiadis, care pleacă de aci, mă gîndesc să-l trimit în Mani, pentru a preda în şcoala ce se ridică acolo. în general însă aş dori să ştiu dacă este permis, în caz că găsesc un prieten, pe care îl socot mai util, să-l trimit în altă parte, şi către cine să-l îndrept?
     Ajungînd, cu ajutorul lui dumnezeu, în Moreea, socot necesar să-mi iau permisiunea să mă sfătuiesc cu cei pe care îi veţi aproba, potrivit cu îndrumările ce le voi primi de la d-voastră în legătură cu activitatea acelora din acea parte, şi să acţionăm înainte de a vă raporta. Aceasta este necesar pentru rapiditate şi chiar pentru succes.
     Acestea în mare grabă
                                          Devotat la ordinele d-voastră T. Negris
         I. Filimon, Aoji. laz. £XX. httXM., I, p. 195—196. Text grec.
                                    7
Iaşi, 26 iulie 1819
                                            Scrisoarea de adeziune a lui Iacovachi Rizos Nerulos în Eterie.
                                                              Iaşi, 26 iulie 1819
     Către prea cinstitul Nicolae Filostratos
                                                   La Pisa.
                                  (Semnul [eteristului] căruia i se adresa)
     De patruzeci şi doi de ani călătoresc prin diferite oraşe. în prezent mă aflu la Iaşi, în Moldova, şi ocup postul de postelnic. Aici, făcînd cunoştinţă şi împrietenindu-mă cu prea cinstitul domn Gheorghe Gatzos, vă trimit prin
  - c. 498                                                                         49
www.dacoromanica.ro
acest prieten al meu 150 galbeni, pe care-i veţi oferi pentru cumpărare de cărţi de curînd apărute. Aştept răspunsul d-voastră şi rămîn al d-voastră cu totul binevoitor prieten şi slugă
                                                          Iacob Rizos [Nerulos]
       (Semnul lui de eterist)
          I. Filimon., Aox. iar. £XX. 4raxv., I, p. 171. Text grec.
                                                 8
Bucureşti, 12 august 1819
                Gr. Dicheos, Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache recomandă lui Capodistria pe Xanthos şi îi cer sprijinul său moral şi material pentru Eterie.
                                                        Bucureşti, 12 august 1819 Ne închinăm plecat în faţa excelenţei voastre, prea marele nostru tutore.
     împreună cu închinăciunile noastre înştiinţăm pe binefăcătoarea excelenţă voastră că aducătorul prezentei este trimis anume de noi către Excelenţa voastră şi vă rugăm călduros nu numai să-l primiţi cu afecţiune şi bună voinţă, dar să ascultaţi cu simpatie tot ce vă va propune în legătură cu o afacere cunoscută. Să nu vă îndoiţi de loc de spusele lui, deoarece persoana este cunoscută şi de Excelenţa voastră şi încercată de noi în multe împrejurări. Procesul pe care îl avem vă este cunoscut. Cele mai multe mijloace pe care a trebuit să le întrebuinţăm pentru reuşita lui, le-am prevăzut şi am înlăturat multe greutăţi. Am primit cu bucurie pe cei mai buni avocaţi pe care i-am socotit vrednici să apere drepturile noastre evidente. Ei sînt pregătiţi şi gata să se prezinte în faţa judecăţii fără ezitare. Moştenitorii acestui proces, aflîndu-se într-o situaţie dificilă din cauza prea marilor cheltuieli şi din cauza onorariilor avocaţilor, avem nevoie de ajutor, pînă să ne înfăţişăm înaintea judecăţii, de la care sperăm să luăm, la prima înfăţişare, banii depuşi ca gaj, care vor fi de ajuns pentru cheltuieli, pînă la sentinţa finală cînd vom dobîndi proprietăţile noastre.
   >
     Deci ca să rupem tăcerea şi să ne prezentăm cu mult curaj în faţa judecăţii, nu aşteptăm decît sfatul şi îndemnul d-voastră, de asemenea şi un ajutor bănesc, dacă îl aprobaţi şi dacă îl veţi putea economisi în aşa fel ca să putem face faţă cheltuielilor necesare la începerea procesuluix.
     Aşadar repetînd rugăminţile noastre calde, ne rugăm de sufletul d-voastră filantropic ca să colaboreze cu noi cu fapta şi cu vorba, să arătaţi zelul d-voastră 1
      1 La 8/20 octombrie 1819, consulul austriac raporta că A. Pini şi Gh. Leventis strîng bani pentru şcolile greceşti din Moreea (Harmilzăki, XX, p. 488 — 489).
50
www.dacoromanica.ro
cald şi iubitor de patrie şi să ne daţi la timp ajutorul amintit pentru reuşita celor dorite, de asemenea să ne învrednicim de un răspuns grabnic pentru a noastră îndrumare.
     Rămînem cu cel mai adine respect al Excelenţei voastre slugi plecate arhimandritul Grigore Dicheos din Peloponez Căpitan Iordache Olimpiotul Ioan H. Farmache
          I. Filimon, Aox. Ictt. ill. ircav. I, p. 174—175. Text grec.
                                           9
Bucureşti, 27 februarie 1820
                  Iordache Nicolau Olimpiotul cere lui Hagi Ianuş să-i restituie un sapis de bani.
                                       Bouxoup£ari, tfj 27 3>ePpouap£ou £toş 1820
     Ti]v euyevtav aou âSeAcptxoiţ ano piaouTÎjc;            Y^UXECl)? xaTa<T7tâ£optai.
     Metoc tov &vu>0ev âSsAcptxov ptou 7to0y]tov dt<77taaptov xat Epsuvoiv [7tspt] t% 7t£pt7tO07JTOU [iot aîlTÎ]? UfcicZC, EtSo7TOt6> 8rt &Eta ^IXptTt XaAoiţ UytatVCL) p.EJ(pt touSe, 5[i.7toTE5 Scoptat tou aytou 0eot3 vot aaţ ^apt^fl xat ty]v Euyevtav aac, uyetav, EUTU/tav (Jte oAa rot 7to0ouptEva i:r\c, xapStaţ aaţ. Kat Sta tou 7tap6vToţ ptou ixSeA-cptxou 7to0y]tou aaţ EtSo7totoi 8rt Etţ Touţ ^tXiouţ oxTaxoatouţ ScuScxa, o7tou E7târ]aa Sta ty]v 7totTptSocv ptou xat ovrac, exeE Etţ ty]v 7tarptSa ptou, ptou EYpatJ-ETE Sta vot aac, «TTEtXto pttav otxovopttxvjv optoAoytav, Stot vot ej^ete Xoyov Tpo7tov Ttvoc Stot rot (Scitpa 07T0U ptE ^pEUNTTOUOaV aUTOU0EV vot [JtOU TOC OUvâ^TE. Aot7TOV Eydi TOTEţ EXOtptOC aUTY]V ty)v otxovopuxijv ofjtoXoytav Etc 8vo[jtâ aac, Stot cpAu>p[a E^axoata. Aot7tov rot dcOTtpa fjtou Ssv TOt EOUvâ^ETE, Xot7TOV Eydi EpX«ptEVO<; 1X710 T7]V 7TOTp[Sa fJtOU Etţ TOUţ ^tAtOUţ o^Taxoatouţ SexoctpeTc;, TOt sauva^a ptovoţ ptou 1x718 8Xouţ. Aot7t8v rj otxovopttxi) optoÂoyta EptEtvsv Etţ TOtţ j^sTpou; oaţ xat aaţ 7tapaxaXco vot ptou tt]v oteiAete pts atyoupov Etţ TOtţ j^P*? ptou, eîSâ xoct Tţv e^oete vot ptou <tte£Xete ypcxpjLpjtcx tkno to j(Ept aaţ, 67t6te î]0eXev EUpE09[ ExstvY] 7] otxovopttxi) optoXoyta ax; 5cva.0sv aaţ XsptE, vot slvat dcxupT], inciSi] oaov î^oiptEV, iSEÂcpE, âvaptETa^u ptaţ Se; E^optsv TsxXtcpt xat u7uot];tav, 7tAy)v stptaaTE &\0pa>7tot xat E^optsv xat £a>r]v xat S-âvaTov, xat 7rpE7TEt vâ pt7)V ptEtVOptEV Etţ T7]V âptapTtaV. ’ASspqjE, Y)^EUpEtţ 7TO<T7]V âyâ^^V âSEÂCptXYJV aa?       optwţ £X7it^M xat rj suyEVta craţ va pts otya7iaT£ xat Se; dcpttptpdcXXeo 7tot£,
otXXa ptEvco 7iâvTa T7jv âSEpcptxyjv aac, £tXtxptv£OT(XT7]v â.yâ.7rqv
                                                             ScuXoţ
                                               Teci)pYax7]ţ NtxoXâou ’OXupt7rtoţ
     [Adresa:] Toi euţeveotixto) xuptoo xup XaT^i) TtavvouoŢ] atatooţ
                                                             Etţ tt]v KpalcSpav
                                                       Bucureşti, 27 februarie 1820
     Sărut din suflet şi cu dor ca un frate pe domnia voastră.
     După sărutul meu frăţesc de mai sus şi după ce mă interesez de sănătatea d-voastră mult dorită mie, vă înştiinţez că pînă în prezent cu ajutorul lui
4*                                                                                 51
www.dacoromanica.ro
Dumnezeu sînt sănătos şi mă rog sfîntului Dumnezeu să vă dăruiască şi d-voastră sănătate, fericire şi tot ce doreşte inima d-voastră.
      Prin prezenta mea frăţească vă înştiinţez că în 1812, cînd m-am dus în patria mea şi, fiind eu acolo în patria mea, mi-aţi scris să vă trimit un zapis, ca să aveţi putinţa să încasaţi banii, ce mi se datorau acolo. Aşadar, şi eu atunci am făcut acest zapis pe numele d-voastră pentru 600 galbeni. Dar nu mi-aţi încasat banii şi eu, întoreîndu-mă din patria mea la 1813, i-am încasat însumi de la toţi. însă zapisul a rămas în mîinile d-voastră; vă rog să mi-1 trimiteţi pe cale sigură; iar în caz că l-aţi pierdut, să-mi trimiteţi o scrisoare, scrisă de mîna d-voastră, în care să spuneţi că atunci cînd se va găsi acel zapis, pomenit mai sus, să nu aibă valoare, fiindcă cît timp trăim, frate, între noi nu eâte « teclif» şi bănuială, dar sîntem oameni muritori şi nu trebuie să rămînem cu păcat.
      Frate,‘ştiţi dragostea frăţească ce am pentru d-voastră. Sper de asemenea şi nu mă îndoiesc, că şi domnia voastră mă iubiţi. Rămîn totdeauna la dragostea d-voastră frăţească şi foarte sinceră
                                                          Slugă
                                            Iordache Nicolau Olimpiotul 1
      [Adresa:] Prea nobilului domnului domn Hagi Ianuş Cu sănătate
                                             La Craiova
                        Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 439, doc. 80. Orig. grec.
                                         10
Craiova 6 martie 1820
                  Hagi Ianuş răspunde lui Iordache Olimpiotul că a rupt, la timpul său, zapisul cerut.
                                                 Kpayuâpa, Tyj 6 MapTÎou 1820
      ITp6ţ tov âpxovTa aepSâpy)v reeopyâxY) Nix. ’0Xu(i.7u6TY)
                                                                Bouxoup£crt.
      To ix7to 27 tou (X7teX06vTOţ <be(3pouapiou aSspcptxou pot ypâfi.fi.aToţ 7rspt-^aptoţ eXa(3ov, £X<xpY)v Sxpcoş Sta tyjv aya0Y)v pot uysîav ty)ş xaî 6 xuptoţ vâ aâţ ty)v ^api^T) xaî Sta tOu Xoitcou pt’dXa tix EtpETOt xaxaSufna. 0eîa yjkpm xâyw xaXcoţ uytaîveo. EîSov 7tpoş toutok; xaî tix oaa pte ypâcpeiţ Sta jilav ofzoXoyîav, o7tou fiâţ eaTeîXaTE ino cpXeopîa sJ;ax6cia, oOev xaî ty] £Î8o7toico, aSsXcps, oti crc^a-^OfZEVOţ 1X710 XIX0E EVaVTIOV TY)V IţioXlGOL EXTOTE, Slâ VIX [ZY)V 7Tapa7T£aY). Aowrov Stâ xaXuTEpav aaş aacpâXEiav (3acTexiste to 7rapov [zaţ, 07tou 8xav ^OeXev £ups0Y) vâ sîvat ăxspy) xaî <oţ ^ap-ri îypacpov St.dc xâ0s u7roi];îav ty)ţ xaî 7Tpoţ Yjau^tav aaş. "O0ev xaî aâş 7rapaxaXw onoî) toxvtote vâ pis ypâcpY)T£.
                                                        [Xax^Y) rtavvouarjţ]
      1 Numai cuvîntul « slugă » şi semnătura sînt autografe şi scrise cu altă cerneală.
52
www.dacoromanica.ro
Craiova, 6 martie 1820
     Către boierul serdar Iordache Nic. Olimpiotul
                                                             Bucureşti.
     Am primit cu multă bucurie frăţeasca d-voastră scrisoare din 27 ale lunii trecute februarie şi m-am bucurat foarte mult că sînteţi sănătos. Domnul să vă dăruiască şi în viitor sănătate cu tot ce doriţi; slavă domnului şi eu sînt sănătos. Am văzut pe lîngă celelalte tot ce-mi scrieţi în legătură cu un zapis de şase sute galbeni, ce ne-aţi trimis. Yă înştiinţez, frate, că gîndindu-mă lâ toate cîte ne pot fi potrivnice, l-am rupt încă de pe atunci ca să nu se rătăcească. Prin urmare, pentru mai buna siguranţă a d-voastră, păstraţi prezenta scrisoare pentru ca zapisul să nu aibă nici o valoare în caz că se va găsi, ci să fie socotit ca nescris, pentru preîntîmpinarea oricărei bănuieli a d-voastră şi spre liniştea d-voastră. Vă rog să ne scrieţi totdeauna.
                                                         [Hagi Ianuş]
          Arh. St. Buc., Condica Hagi Ianuş, 703, f. 23v. Text grec.
                                              ANEXĂ la documentul nr. 10
                                                                      18  Maprlou 1820
      Ttjv ti(jli6tt)T(x ttji; âSeXcpixcoi; 7tpoaxuvco.
      "EXa|3ov to âSeXcpixov ttji; xal ev xpcoToiţ ex<*pT)v Siâ ttjv ecpeTCOTaTTjv (jloi âyaOijv uyelav ttji;, e7to[i£vcoi; elSov xal oti           Tijv ojioXcylav tcov e^axoalcov
cpXcoplcov 07toi!> T7) eî^a aTelXei, 8iâ to o7totov euxaptaTCO xal tyjv 7tapaxaXco vâ (ti cruyx01 P^:a'7î o7tou 8Xa(3a auTijv ttjv t6X[itjv vâ ttjv ypâ<]/co 7tepl toutou. Aut& to 8xa[ia cîxg 7tpyvyjoiov cplXov, Siâ xa(ilav &XXtjv U7to<Jdav, âXXâ Siâ ttjv £cot)v xal 9-âvaTov, xaOcbi; xal Tţj 7tpo£ypaij.a.
      "E[ia0ov xal ttjv 7tpooSov 07toi> xâ[ivei elţ ttjv â7toxTTjaiv tcov auTou [louXxlcov, xal eucppalveTai i) xapSiâ tou I\copyou, [laXiara l7tXTjpo<popf(0Tjxa 8ti ây6paae xal to (jlouXxi tou Biaiopâvou xal 7tcoi; xal xpoţ noao tj OTiv^iva; Kal âv âyaxa vâ xajiţ) xal t8v cplXov ttji; tov recopyâxTjv yeiTova elţ Tâ auT60i xal 9iXei vâ (ie t& Scocrjf) (ie T'ijv ISlav tijitjv 07tou to e7tîjpev, aţ (ie ypâ^jfj Siâ vâ eToi[iâaco Tâ ypoaia xal vâ Tţj Tâ e(i(3âaco, 7tXijv (ie auTTjv ttjv euepytalav 07tcu (iTjTe vâ ^Tj(iicoaeTe, (iTjTe x£p8oi; vâ (ii) 7tpeTevTepeTe â7t& tov cplXov aaţ t&v ricopyov.
      ’Ev toctoiStco Tyj e7teiSxo[tai o7toi xal to 7tXT)cnâ^ov âyiov ITâox« vâ t8 âxe-pâaeTe (ie uyelav, (ie euTu^lav xal (ie 8Xa Tâ ecpeTâ elţ Sttj 7tâ(i7toXXa.
      Kal 7tepi(i£vcov âSeXcpixijv â7t6xpialv ttji; [ievco tt)? tijiiottjtoi; tt)ţ
                                          coi; âSeXcpoţ xal SouXoţ TecopyâxTji; NixoXâou ’OXuptioTTji;
      Kal tov ulov era? xupiov NixoXâxvjv âSeXcpixcoi; tov 7tpocrxuvco.
53
www.dacoromanica.ro
      [Aclresa:] TŞ -rtp.KjiTdrctp xal XPtţjtcoxdcxcp xupup xupîw X. riavvotiay) tŞ <oţ aSsXcpw [ioo                   TCpQ(TX’JV7]Toiq.
                                                               18 martie 1820
     Salut frăţeşte pe domnia voastră 1.
     Am primit frăţeasca d-voastră. Mai întîi m-am bucurat că sînteţi sănătos şi apoi am văzut că aţi rupt zapisul de şase sute galbeni, pe care vi l-am trimis; pentru care vă mulţumesc şi vă rog să mă iertaţi că am îndrăznit să vă scriu despre aceasta. Am făcut acest lucru faţă de un adevărat prieten, şi nu din vreo bănuială, ci fiindcă este vorba de viaţă şi de moarte, precum v-am mai scris.
     Am aflat şi cum reuşiţi în obţinerea moşiilor de acolo şi inima lui Gheorgbe se bucură. Ba chiar am fost înştiinţat că aţi cumpărat şi moşia lui Yiişoreanu. Dar cum şi cu cît stînjenul? Dacă vreţi să-l faceţi vecin acolo şi pe prietenul d-voastră Iordache şi vreţi să mi-o daţi cu acelaşi preţ, cu care aţi luat-o, scrieţi-mi atunci ca să pregătesc banii şi să vi-i trimit. Dar, făcînd această binefacere, să nu vă păgubiţi, şi nici să cereţi vreun cîştig de la prietenul d-voastră Gheorghe.
     Cu acestea vă urez să petreceţi sfintele Paşti care se apropie cu sănătate, fericire şi tot ce doriţi, şi la mulţi ani. Şi, aşteptînd răspunsul d-voastră frăţesc, rămîn al domniei voastre ca un frate şi slugă
                                           Iordache Nicolau Olimpiotul 2
     Şi pe fiul d-voastră, domnul Nicolachi, îl salut frăţeşte.
     [Adresa:] Prea cinstitului şi prea utilului domnului domn H. Ianuş iubitului meu frate cu închinăciuni.
                       Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 418, doc. 34. Orig. grec.
                                    11
[Bucureşti, 9 aprilie 1820]
                  Constantin Papahristu informează conducerea Eteriei despre iniţierea în Eterie a lui Grigore Suţu.
                                                       [Bucureşti, 9 aprilie 1820]
           [Următoarele au fost scrise de Constantin Papahristu cu un vocabular convenţional conducătorilor Eteriei în legătură cu intrarea lui Grigore Suţu în Eterie:]
     «Potrivit sarcinilor imperioase cu care eteriştii m-au învrednicit, n-am neglijat să mă ocup, pe cît mi-a fost posibil, de descoperirea şi găsirea unor * *
      1 Către Hagi Ianuş.
      * Semnătura autografă.
54
www.dacoromanica.ro
persoane vrednice şi virtuoase prin preocupări şi fapte cîte sînt necesare în urma acestei recomandări. Mai întîi prezint onorabilei conduceri pe Grigore Suţu, fiul neuitatului principe Alexandru Suţu, căruia i s-a tăiat capul de către barbari, sub motiv de trădare pe cînd ocupa postul de mare dragoman în timpul celor şapte ani ai războiului cu ruşii. Zisul Grigore este un tînăr de 23 ani, bine înzestrat, învăţat, cunoscător de mai multe limbi, foarte iubitor de neam, duşman înverşunat al tiranilor, dar nenorocit din cauza împrejurărilor, adică din cauza morţii premature a tatălui său, din cauza confiscărilor etc. Cu toate acestea, drept recunoştinţă faţă de onorata conducere, oferă deocamdată una mie groşi.. . 1. Cel amintit, în prezent se bucură pe lingă domnitorul Ţării Romîneşti de multă bunăvoinţă, de aceea sper ca în curînd să primim destul ajutor de la el în toate».
         I. Filimon, Aox. Est. 4XX. imxv., I, p. 173. Text grec.
                                    12
[Bucureşti, 9 aprilie 1820]
                 Dimitrie Papahristu expune conducătorilor Eteriei foloasele ce ar rezulta, dacă ar fi iniţiaţi domnii Ţării Romîneşti şi Moldovei precum şi unii fanarioţi de vază.
                                                        [Bucureşti, 9 aprilie 1820]
                         [Fragment dintr-un raport trimis de Dimitrie Papahristu conducătorilor Eteriei].
     « . . . înŢ ara Romînească, din cauza împrejurărilor politice, trebuie să se păstreze astăzi un număr însemnat de eterişti, dar într-un spirit de menajament, deoarece Eteria este astăzi singurul refugiu al săracilor şi neocrotiţilor şi, ca să spun mai bine, este o adunătură de toate neamurile. Fapta cea mai mare ar fi, socot, introducerea în Eterie a actualului domnitor.. . 2. Atunci desigur, potrivit îndatoririlor sale, va da ajutor cuvenit pe ascuns tuturor patrioţilor; va ajuta în tot felul Eteria şi va contribui în genere la îndeplinirea tuturor planurilor ei. Este cunoscut ce trecere are un domnitor al Ţării Romîneşti, care totdeauna participă la toate acţiunile Porţii. Dar această acţiune este greu de realizat şi este nevoie de un bun înotător. Eu aş fi luat asupra-mi aceasta, dacă onorabila mea conducere m-ar fi înarmat cu ordinele cuvenite şi sfaturile sfinte; altfel niciodată nu voi îndrăzni să întreprind o astfel de importantă acţiune (cel puţin eu). Acelaşi lucru îl spun şi despre domnitorul Moldovei. Dacă şi acesta se arată refractar, ar fi bine ca prin diferite mijloace să se pună la cale nimicirea
     1 Puncte de suspensie în text.
     2 Puncte de suspensie în text. E vorba de Alecu Suţu.
55
www.dacoromanica.ro
lor şi să fie numiţi în locul lor alţii iubitori de neam mai vrednici, care au mai puţină grijă de propriile lor interese şi mai multă pentru cele obşteşti.
     II. Propun onoratei conduceri nimicirea lui Halet efendi din Constanti-nopol. Acesta este un duşman al grecilor, răutăcios şi răufăcător şi pare atotputernic. Totul se face astăzi cu aprobarea lui şi nimic nu se face fără el. El întărită şi aţîţă cit se poate îndîrjirea distrugătoare în general în toate a sultanului, care îl favorizează mult. Această nimicire o consider o treabă uşoară pentru domnitorii din Ţara Romînească şi Moldova, cînd ei vor intra în Eterie. în afară de domnitori, era bine dacă intrau în Eterie şi mulţi dintre fanarioţii vrednici, care sînt socotiţi astăzi ca unelte politice ale Turciei. Aceştia... 1 vor căuta să se arate vrednici urmaşi, văzînd feluritele tiranii, pe care în fiecare zi le îndură din partea barbarilor, adică închisori, confiscări, omoruri şi altele asemănătoare. Aceştia, îndemnaţi de propriile lor interese, au îmbrăţişat fiecare cîte un grup de diferiţi turci, bineînţeles, din cei mai însemnaţi. Prin urmare, dacă ei, avînd astfel de prieteni pe faţă, vor înceta de a-şi vedea numai de interesele lor speciale, şi vor privi lucrurile mai adînc, Ce folos şi ajutor ar putea să aducă este tuturor cunoscut. Nu zic iarăşi că nu trebuie să fie supuşi unei cercetări amănunţite, ferească Dumnezeu ! Altfel dăm de alte lucruri mai necuviincioase.
     Acestea deocamdată am socotit nimerit să raportez onoratei mele conduceri, care, după ce va reflecta, va hotărî cele mai de folos şi mai sigure... ».
         I. Filimon, Aox. lax. kXX. kna.v., I, p. 196 — 197. Text grec.
                                   13
Gorj, 28 aprilie 1820
               A. Mihaloglu cere lui Hagi Ianuş a sumă de bani în contul unei cantităţi de lînă.
                                                          K6p£i, Tfl 28 ’A^piXiou 1820
      Ta7teivcoţ cpiXco to xeP*xl T7)?*
      AlOC TOU 7MCp6vT0ţ 7tpCOTOV â7rO$l$G) Toi)ţ TOCTOlVOlllţ TtpooxuvTjcrpiouţ, xoci Stteitoc Tcp X£y<o 8ti [te tb voc eXocpov xpeîocv [ieyâX7)v â7ti> ypocria, racpaxaXco voc [toi a-re^Xere [te t£>v racpovToc NixoXaov Zcoîxocvov ypocria vecrcrapeţ y.XwcSsţ, voc ootoTa OiXouv elvai Sioc Xoy. tou [taXiou 07tou ■9-eXco Tcji Scocrei, tb 07toTov crroxâ^opiai vâ scoţ Ssxa ^iXiocSeţ oxocSeţ. IlapaxaXco Spicoţ iSSecov voc piijv tov crreîXeTe, eneiSrj crvavaxopoupiai [AeydcXcoţ xai voc piT) pi occpicrYjve eîţ crTeva^copiav, eneiS^ dcXXou eX7t[Sa 8ev 8)£G).
      1 Puncte de suspensie in text.
56
www.dacoromanica.ro
      MexA 6Xîya?               0* ctteÎXw xocî Si’aXXa, xal 7tapaxaXw toxXiv vâ [ie
7tpocp0âtnf)Te. fH(ieî? scoţ xcopa xaXâ â7tepdccra|j.ev, eî0e xal (ii^pi tIXou^. Aev Y)^eupco av 6 xup Kovapvj; ecriva^e e7tl tou 7tapovTOi; xal [iivco Tvjc EVTijioTVjToţ erac,
                                                          SouXog Ta7TCiv<$TaTO(;
                                                       ’AvacmatTioi; Mi^âXoYXouţ
       [Adresa:] Toîg evrijicoTOCTOii; xuploig xupîoiş Xa-r^yj ’lcoavvoucry) Kcovcrra flexpou xal âSeXtpoîţ 7tpocjxuvY)Tcii;
                                                                   Eig Kpaîcipa
                                                             Gorj, 28 aprilie 1820
     Vă sărut plecat mînuţa.
     Prin prezenta, întîi vă trimit închinăciunile mele plecate, şi apoi vă spun că deoarece am mare nevoie de bani, vă rog să-mi trimiteţi cu Nicolae Zoican patru mii groşi în contul linii, pe care am să v-o dau, şi care cred că va ieşi pînă la zece mii ocale. Vă rog însă să nu-1 trimiteţi fără bani, fiindcă am mare nevoie şi să nu mă lăsaţi să sufăr, deoarece în altă parte n-am nici o speranţă. După cîteva zile am să trimit pentru o altă sumă şi iarăşi vă rog să mi-o daţi.
            t
     Noi pînă acum am petrecut bine. Să dea Dumnezeu să fie aşa pînă la sfîrşit. Nu ştiu dacă domnul Conaris 1 a încasat pînă în prezent. Şi rămîn
                            al domniei voastre prea supusă slugă Anastasie Mihaloglu
     [Adresa:] Prea cinstiţilor domnilor domni Hagi Ianuş Consta Petru şi fraţii, cu închinăciuni
La Craiova
           Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 390, doc. 59. Orig. grec.
                                   14
Moscova, 13 mai 1820
                Komizopulos scrie lui Xantkos în legătură cu activitatea lui Gh. Gatzos şi Gh. Leventis.
                                                   Moscova, 13 mai 1820
         Domnule Tb. (Xantbos),
                                   La Petersburg
     Scrisoarea ta frăţească din 7 curent ne-a făcut mare plăcere şi la ea vă răspunde Xenidis (Patzimadis). Noi vă aducem mulţumirile noastre pentru silinţa
      1 Negustor grec Ia Constantinopol.
57
www.dacoromanica.ro
d-voastră şi pentru progresul datorat vredniciei d-voastră. Cu poşta trecută v-am trimis, odată cu scrisoarea mea, şi o copie din scrisoarea Maşinei proaste (Gh. Gatzos) *. Am să-i scriu cele cuvenite în mod măgulitor, dîndu-i speranţe şi arătîndu-i că sînt de partea lui, ca să nu facă vreo faptă nelegiuită şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cînd veţi veni, vom pune lucrurile la punct, urmând aceeaşi cale cu băgare de seamă spre a-1 linişti şi pe el, adică trimiţînd o scrisoare lui I. Rizos, şi atunci se va convinge şi el şi ceilalţi. Luaţi din plic scrisoarea lui Karimos (P. Secberis). Şi el suferă poate chiar mai mult decît noi toţi, fiindcă e lăsat în adîncă tăcere, încît în cele din urmă se va bucura şi el. Cu următoarea poştă am să-i scriu din nou, de asemenea şi pe cale maritimă ca să se liniştească. De la Lisipos (Leventis) nu am altă scrisoare; am să-i scriu şi lui pentru a-1 încuraja. Momentul e bun pentru a realiza un cîştig bun, fiindcă socrul (Aii paşa) se află într-o situaţie grea şi nu se va opune, oricare ar fi propunerea ce i s-ar face. în Peloponez... 1 2 este gata şi aşteptăm ca să se ducă cineva s-o ia, şi precum cererea este mare va da cîştig mare. în Ţara Romînească poate cineva să speculeze destule cantităţi de unt cu preţuri folositoare, de asemenea şi dincolo de Dunăre poate să adune mult unt, nu-i nevoie decît de hotărîre. N-am aflat încă unde s-a stabilit Ioachim (Anagnostopulos). De la Martachis (Tzacalof) nici un semn de viaţă de două săptămâni. Sper să primesc răspuns la scrisoarea mea trimisă la Livorno. De la Chişinău mi se scrie că bunul prieten Andronic şi-a dat obştescul sfîrşit. Mi-a părut foarte rău că am pierdut un bun prieten.
     Aci nu avem nici o noutate, afară de noutăţile lui Aii paşa.
     Vă sărut frăţeşte
                                                            Evdochidis
                                                          (Komizopulos)
         Em. Xanthos, ’ATro|xvr](jioveij(jiaTa, p. 75 — 76. Text grec.
                                   15
Kraguievaţ, 12 iulie 1820
                Milos Obrenovici mulţumeşte căminarului Sava pentru că i-a făcut cunoscut secretul Eteriei.
                                                   Kraguievaţ, 12 iulie 1820
     Prea nobile domnule Sava Popovici 3.
     Am avut onoarea să primesc cu deosebită bucurie cinstita d-voastră scrisoare trimisă din Bucureşti la 22 mai, în care exprimaţi devotamentul d-voastră special faţă de persoana mea şi declaraţi că sînteţi gata să apăraţi religia orto-
      1 Gh. Gatzos era unul dintre conducătorii eteriştilor din Iaşi.
      2 în textul grecesc: t6 xopajTL
      9 E vorba de căminarul Sava Fochianos.
58
www.dacoromanica.ro
doxă sub conducerea mea, ca un predicator şi protector al ei, pînă la ultima picătură de sînge. Ofiţerul meu, domnul Dimitrie Gheorghiu, care mi-a înmînat scrisoarea d-voastră, n-a neglijat să mă înştiinţeze prin viu grai, din partea d-voastră, despre o acţiune ce este în studiu şi vă mulţumesc din adîncul inimii, că d-voastră, un bărbat înţelept şi viteaz, m-aţi onorat cu o aşa de înaltă şi deosebită cinste. Şi eu din partea mea nu voi lăsa să treacă nici cel mai mic prilej, fără să îndeplinesc întru totul înalta dorinţă a prea binevoitorului meu gospodar. Vă iubesc sincer şi vă respect pururea. Cu aceste sentimente faţă de d-voastră semnez, prea nobile domn,
                                       prea plecatul d-voastră rob Miloş Obrenovici Cneaz suprem al Serbiei
         I. Filimon, Aox. Iot. £XX. ânav., I, p. 253. Text grec.
                                   16
Kraguievaţ, 12 iulie 1820
                Miloş Obrenovici mulţumeşte lui Iordache Olimpiotul pentru sentimentele de credinţă exprimate.
                                                      Kraguievaţ, 12 iulie 1820
     Prea nobile domnule Gheorghe Nicolau*.
     Am primit cu un deosebit sentiment de prietenie scrisoarea d-voastră, scrisă în Bucureşti, la 22 mai, în care aţi avut bunătatea, prea binevoitorule domn, să mă asiguraţi de acel lucru, de care eu încă de mult sînt cu totul convins, adică de credinţa şi de devotamentul d-voastră faţă de persoana mea, şi că sunteţi gata să vărsaţi pînă şi ultima picătură a sîngelui d-voastră sub conducerea mea pentru religia noastră ortodoxă. Vă mulţumesc profund, prea binevoitorule domn, pentru acest sacrificiu, făcut în numele lui Dumnezeu al ortodoxiei, şi vă asigur din partea mea că nu cruţ nici cel mai mic lucru ca să îndeplinesc dorinţa înaltă a prea binevoitorului meu gospodar. Vă iubesc din inimă şi vă stimez pururea. Cu aceste sentimente faţă de d-voastră semnez, păstrînd totdeauna respect faţă de d-voastră, prea binevoitorule domn,
                                        prea plecatul d-voastră rob Miloş Obrenovici Cneaz suprem al Serbiei
         I. Filimon, Aox. Iot. £XX. Irtav., I, p. 254. Text grec. 1
     1 Către Iordache Olimpiotul.
59
www.dacoromanica.ro
17
Kiev, 30 iulie 1820
                 Al. Ipsilanti dă îndrumări lui Em. Xanthos cu privire la eteriştii din Basarabia şi la cei din Bucureşti.
                                                          Kiev, 30 iulie 1820
     Iubite frate, domnule Emanuil Xanthos,
     îţi urez mai întîi călătorie bună şi succes în întreprinderile tale. Cînd o să ajungi cu bine la Chişinău să înmînezi scrisorile mele de recomandaţie cumnatului meu, ca să te ajute şi să-ţi dea paşaportul. Cînd o să ajungi la Ismail, să înmînezi celor doi prieteni cunoscuţi scrisoarea mea de recomandare şi să le spui atît lor cit şi tuturor celorlalţi fraţi tot ce ţi-am recomandat prin viu grai, mai ales să fie binevoitori şi discreţi în toate. După ce te vei odihni nu mai mult de cinci zile pe lingă familia ta, să pleci la Bucureşti. Cînd o să treci prin Galaţi să înmînezi scrisorile de recomandare ce ţi le-am dat celor doi fraţi de acolo şi să le spui atît lor cit şi tuturor fraţilor ce se află acolo, tot ce ţi-am recomandat prin viu grai.
     Cînd o să ajungi cu bine la Bucureşti să înmînezi prietenilor cunoscuţi scrisorile ce ţi le-am dat. După ce vei sta de vorbă şi te vei consfătui cu fraţii A. Lisipos, Katalilos (Domnando), căp. I. Olimpiotul şi Sava Fochianos, să le spui tot ce ţi-am recomandat şi ţi-am spus. Cînd o să vezi că totul va fi gata pentru acţiune, atunci ai să dai prietenilor cunoscuţi bani din sumele ce ţi se vor trimite sau vei încasa din creditele care ţi s-au deschis, după cum vei socoti că este necesar ca să uşurezi acţiunile lor. După ce vei termina toate acestea cu exactitate, atenţie, rapiditate şi înţelepciune, să pleci de acolo şi să vii iarăşi în Basarabia, unde vei găsi alte ordine. Socot de prisos să-ţi spun că trebuie să mă înştiinţezi din cînd în cînd, trimiţindu-mi scrisorile tale pe adresa prietenului meu cunoscut. Te rog ca pe lingă toate acestea să cumperi la Ismail, la ducerea sau la întoarcerea ta, precum ţi-am spus, o bună corabie în contul Eterici şi s-o pregăteşti bine pentru călătorie. Sînt sigur că vrednicia, înţelepciunea şi zelul tău pentru binele obştesc nu te vor lăsa să neglijezi nimic din cele ce ţi s-au recomandat şi că te vei purta în această împrejurare cu aceeaşi îndemînare şi înţelepciune, arătate pînă în prezent, din care cauză ai devenit vrednic de toată atenţia şi dragostea atît a domnilor [conducerea} cit şi a mea proprie. Fii sănătos, prietene, urarea patriei şi a mea să te întărească şi să te îndrepte totdeauna spre bine.
                                                     Alexandru Ipsilanti
         Em. Xanthos, ’A7rojxv7]jxov£ujxaTa, p. 83 — 84. Text grec.
60
www.dacoromanica.ro
18
Odesa, 10 august 1820
                 Al. Ipsilanti comunică lui Em. Xanthos că i se vor trimite la Bucureşti banii ceruţi şi eteriştii de acolo să aştepte ordinul său pentru pornirea acţiunii.
                                                            Odesa, 10 august 1820
                  Iubite prieten,
                                         La Ismail.
     Iată îţi trimit aci alăturat scrisorile lui Perrevos. Stamatis Kumbaris îţi trimite cele 500 lire sterline cerute de tine. Creditul celălalt ţi se va trimite cit mai repede la Bucureşti. Aci sper să izbutesc cele plănuite; am să-ţi scriu din nou. Cînd se vor aranja afacerile noastre la Bucureşti, cu ajutorul lui Dumnezeu, este nevoie ca cei care lucrează să aştepte ordinul meu ca să pornească acţiunea.
     Fii sănătos, iubite frate, şi du-te în grabă unde este nevoie
     Cu totul binevoitor frate
                                                      Alexandru Ipsilanti
     Domnului Emanuil Xanthos
                                               La Ismail.
                            Em. Xanthos, ’A7top.v7]p.ovEiip.aTa, p. 86. Text grec.
                                    19
Iaşi, 14 august 1820
                 Domnul Moldovei, M. Suţu, scrie lui Al. Ipsilanti că va face tot posibilul să se întîlnească cu el.
                                                         [Iaşi, 14 august 1820]
           [Pe o scrisoare a lui Iacob Rizos Nerulos către Alexandru Ipsilanti se află următoarele rînduri scrise de Mihail Suţu, domnul Moldovei:]
     Salut cu drag pe mult stimata excelenţa sa şi-i mulţumesc foarte mult pentru dragostea ce mi-a arătat-o ca unei rude. Dorinţa mea ca s-o văd personal după atîţia ani este aşa de puternică, îneît, cu toate că sufăr din cauza sănătăţii, totuşi voi alerga ca să mă învrednicesc s-o văd. I.
         I. Filimon, Aox. îctt. eXX.    I, p. 183. Text grec.
61
www.dacoromanica.ro
20
Nijna, 17 august 1820
                 Ştefan Jifcovici certifică lui Em. Xanthos primirea celor 500 ruble trimise şi îl roagă să intervină să i se dea aprobarea să meargă la Kiev.
                                                        Nijna, 17 august 1820
     Prea cinstite domnule Em. Xanthos,
                                              La Ismail.
     Am primit la timp scrisoarea d-voastră din 28 iulie, împreună cu cele 500 ruble trimise; m-am bucurat de buna d-voastră sănătate şi de convorbirea pe care aţi avut-o la Kiev cu persoana cunoscută despre mine. Eu, printr-o altă scrisoare trimisă la Kiev (pe care nu ştiu dacă aţi primit-o sau nu), vă scriam că, trecînd pe aici contele Capodistria, l-am rugat să-mi permită să • vin la Kiev; el mi-a spus să rog pe şeful poliţiei de aici să raporteze guvernatorului despre aceasta. Am făcut astfel şi şeful poliţiei mi-a spus că a raportat şi că guvernatorul i-a spus că a scris ministrului despre aceasta, adică pentru permisie; aceasta însă va dura mult. încercaţi şi d-voastră de acolo, poate să reuşiţi, de asemenea şi eu iarăşi voi scrie împărătesei, rugînd-o să mi se dea permisia să plec la familia mea, care se află la Chişinău. Yă rog, domnule Xanthos, să căutati să-mi trimiteti o scrisoare de recomandatie de la cunoscuta persoană către postelnicul din Iaşi, în care să fiu recomandat că sînt omul lui, ca s-o am, dacă va fi nevoie. Sînt sigur că, trecînd pe la Chişinău, aţi întîlnit familia mea şi rog să-mi scrieţi despre aceasta, de asemenea dacă caută şi ei să obţină autorizaţia pentru mine.
     Părintele Grigorie a sosit la 14 ale lunii aici sănătos; scrisoarea pe care i-aţi lăsat-o a citit-o în prezenţa mea; vă mulţumesc pentru recomandaţie. Prezenta vi se trimite prin mijlocirea persoanei amintite, prin care veţi trimite şi răspunsul. Nu mai am nimic de adăugat, decît să vă urez succes în afacerile d-voastră. Yă salut frăţeşte şi rămîn binevoitor la poruncile d-voastră.
                                                             Ştefan Jifcovici
     [Scrisoarea este însoţită de următoarea notă a lui Xanthos:]
     Acesta este un sîrb marcant, care a contribuit mult alături de Karagheorghe la revoluţia împotriva turcilor. El a fost atunci trimis pe ascuns ca ambasador al sîrbilor la Bucureşti pe lîngă domnitorul de atunci Constantin Ipsilanti, tatăl nenorocitului Alexandru, şeful renaşterii noastre politice, ca să ceară ajutoare şi primind mulţi bani şi provizii s-a întors şi s-a distins luptînd în patria lui pînă în 1812. După pacea de la Bucureşti s-a refugiat cu familia sa împreună cu Karagheorghe şi alţi sîrbi însemnaţi în Rusia. Cu acesta a vorbit mult Xanthos la Nijna, cînd se întorcea din Petersburg şi s-a înţeles
62
www.dacoromanica.ro
cu el să colaboreze, plecînd în Serbia şi să încheie la timpul potrivit o alianţă cu grecii. Cîţiva invidioşi, intriganţi şi păcătoşi au pus piedici acestei situaţii folositoare, precum şi altor situaţii.
           Em. Xanthos, ’ A7ro(rJ7j(XOVEii(xaTa, p. 87 — 89. Text grec.
                                               21
Bucureşti, 26 august 1820
                                                  Gh. Leventis mulţumeşte lui Hogi Ianuş pentru gelul arătat în cele obşteşti şi îi recomandă pe Pendedeca, care se duce la Craiova.
                                     Bouxouplcm, xfl 26 Auyoucttou 1820
     OîXs xal â&eXtpe xup XaT^rj.
     vApyr)aa vot aâţ a7toxpi0co eîţ t6 ypdt[X[xa aaţ ineiSrj Sev eTyjx xaipov, xaOwt; t6 yvcopl^et 6 auT(xSeX<p6ţ aaţ. Sâţ eu^apioTco Slot t6v xaXov aaţ eh; va xowâ £ijXov. EÎ0e vâ aâ? pupirjOcoaiv 6Xoi ol xaXol TOXTpicoTai xal vâ (îor)-0ouv Toiţ 7trcoxou? opioYevetţ [taţ (jia0r)T(xţ, Slot vâ dd;ia>0ouv vâ Xâ|3ouv t6 aepiv&v 6vop.a euepysTai T7)ţ 'EXXâSo?.
     Saţ (juaralvco t6v xiipiov tlevTeSexa aTeXXopievov Siâ vaţ exeî U7to0eaeiţ aaţ xal âo7ta£6fjiev6<; aaţ âSeXtpixcoţ elp.1 TÎj<; euyevlaţ ttjc,
                                          ou; âSeXtpxal SouXoţ r. Aep£vTrjţ
     [Adresa:] Tcp euyeveî xuptco X. riavvoiSaţr) tŞ w? âSeXtpcp ţioi 7repio7tou-
SâaTCp
                                                              Eh; Kpa'iwpav.
                                          Bucureşti, 26 august 1820
     Prietene şi frate domnule Hagi,
     Am întîrziat să vă răspund la scrisoarea d-voastră, fiindcă n-am avut timp, precum ştie fratele d-voastră. Vă mulţumesc pentru marele zel al d-voastră în cele obşteşti. Fie ca să vă imite toţi bunii patrioţi şi să ajute şi ei pe elevii noştri greci cei săraci, şi astfel să se învrednicească de numele modest de binefăcător al Greciei.
     Yă recomand pe domnul Pendedeca, trimis pentru afacerile d-voastră de acolo. Yă sărut frăţeşte şi sînt al domniei voastre
                                           ca un frate şi slugă Gb. Leventis
     [Adresa:] Nobilului domn şi prea doritului ca un frate H. Ianuş
                                                                La Craiova.
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 446, doc. 42. Orig. grec.
63
www.dacoromanica.ro
22
Odesa, 9 septembrie 1820
                  Al. Ipsilanti condamnă încetineala cu care Xanthos rezolvă chestiunile Eteriei în Bucureşti şi-i cere să termine cit mai repede toate treburile şi să plece la Galaţi.
                                                            Odesa, 9 septembrie 1820
     Domnului Em. Xanthos
                                                 La Bucureşti.
     Am primit scrisorile tale din 19 şi 28 ale lunii trecute şi am văzut cele cuprinse; m-a mirat mult întîrzierea ta şi mi-a părut foarte rău că, contrar făgăduinţelor tale, ai aşteptat atîta timp ca să porneşti. Cu obişnuita mea sinceritate îţi spun, frate, că, cu astfel de întîrziere nu poate cineva să izbutească şi singura noastră scăpare este rapiditatea. De la 5 august, cînd ne-am despărţit, pînă la 28, cînd urma să porneşti de la Ismail, ai pierdut 23 zile: dacă ai să mergi tot aşa, atunci o să ne procopsim. De aceea te rog, frate, îndată ce vei primi prezenta să termini cit mai repede toate treburile talc şi să vii la Galaţi, unde să fii neapărat înainte de 25 ale lunii curente. Eu voi pleca la Cbişinău după şase zile; au început să se spună multe şi nu este bine; este nevoie de grabă, căci altfel toate se vor duce dracului. Este imposibil să-ţi deschid de aici creditul. Numărul 114 [Perrevos] te va ajuta, convingînd pe cei din Bucureşti să urmeze ordinele mele. Dacă vor vrea bine, altfel iarăşi o să ne ajute Dumnezeu şi singuri vom putea face ceva bun. Nici nu pot, nici nu vreau să-ţi scriu mai mult; ascultă recomandările mele şi grăbeşte-te. Cu acestea te sărut din suflet şi rămîn fratele şi prietenul tău binevoitor.
                                                          A. R. 1 Alex. Ipsilanti
          Em. Xanthos, ’ A7TO(jt.V7](jt.ovsu(jt.aTa, p. 91. Text grec.
                                   23
Odesa, 23 septembrie 1820
                 Al. Ipsilanti comunică lui Hr. Perrevos să-l aştepte la Ismail.
                                                       Odesa, 23 septembrie 1820
     Domnule Hristofor Perrevos,
     Dacă prezenta mea scrisoare te va găsi încă la Galaţi, s.şteaptă sosirea mea la Ismail, fără să spui nimănui că vin. Peste cinci zile pornesc dc aici.
     1 A.R. sînt iniţialele convenţionale ale lui Ipsilanti.
64
www.dacoromanica.ro
Poţi să te întîlneşti cu Dicheos. Sper că chestiunile la Bucureşti au intrat pe calea cea bună.
      Rămîn cu totul binevoitor
                                                              Cunoscutul1
           I. Filimon, Aox. Ist. eXX. £irav., I, p. 215. Text grec.
                                   24
Bucureşti, 24 septembrie 1820
                 Iordache Olimpiotul declară lui Al. Ipsilanti că este gata să-i urmeze poruncile pină la ultima sa picătură de singe.
                                                    Bucureşti, 24 septembrie 1820
      Prea luminate 2,
      Cu deosebită plăcere şi respect am aflat şi am aprobat tot ce domnii Xanthos şi Perrevos mi-au spus din partea luminăţiei voastre. Acum nu-mi mai rămîne altceva decît să vă asigur şi în scris de hotărîrea de a urma cînd veţi crede că momentul potrivit a sosit, ordinul d-voastră hotărîtor, pînă la ultima mea picătură de sînge, fără să mă las intimidat de vreo împrejurare omenească. Semnez cu tot respectul cuvenit şi sincer
                              al luminăţiei voastre slugă plecată şi frate C.[ăpitan] Iordache Nicolau Olimpiotul
          I. Filimon, Aox. Ictt. eXX. hrav., I, p. 220. Text grec.
                                            25
Kraguievaţ, 26 septembrie 1820
                   Miloş Obrenovici informează pe Iordache Olimpiotul despre mersul tratativelor sirbo-turce şi despre acţiunile lui Aii paşa.
                                                     Kraguievaţ, 26 septembrie 1820
      Vă sărut frăţeşte 3 * 5.
      Din cauză că timpul a fost scurt, am scăpat două ocazii să vă trimit scrisori. Dar din dragostea deosebită ce o am pentru domnia voastră, din cauza ataşamentului d-voastră faţă de mine şi de naţiunea noastră, socot de o datorie neapărată să vă semnalez domniei voastre cele ce se petrec acum între noi şi ofiţerul trimis de Poartă. Deci spun că în intervalul de timp de la venirea
      1 Alexandru Ipsilanti.
      3 Alexandru Ipsilanti.
       3 Către Iordache Olimpiotul.
5 — c. 49b
65
www.dacoromanica.ro
lui au avut loc unele discuţii şi care mă îndoiesc că nu vi s-au făcut cunoscute. Aşadar chestiunea neamului încă se află în întuneric şi nici o hotărîre în această privinţă n-a fost dată de înalta Poartă. Aştept deci să văd în viitor rezultatul cel bun, despre care va fi înştiinţată şi domnia ta. Deocamdată însă nu neglijez să vă semnalez tot ce aflăm aici de la trecători; adică Aii paşa din Ianina a nimicit 6 000 oameni din armata imperială; cei care au venit din Rumelia între altele spun că Hurşit paşa a fost numit la Vuia, iar Baba paşa a fost numit valiu de Rumelia. Dacă deci acestea sînt adevărate, atunci ne dau noi bănuieli pentru schimbarea lucrurilor actuale. Eu vă stimez ca pe un recunoscător al patriei mele şi sper că mă veţi înştiinţa de cel mai mic lucru care este în favoarea neamului meu, precum voi face şi eu totdeauna. Rămîn
                                            al d-voastră cu totul binevoitor Miloş Obrenovici cel dinţii cneaz al naţiunii sîrbe
          I. Filimon, Aox. îtrr. eĂ>.. £mxv., I, p. 254 — 255. .Text grec.
                                   26
Odesa, 28 septembrie 1820
                 Lista fruntaşilor eterişti din diferite localităţi, dată lui Al. Ipsi-lanti de Aristidis Papas.
                                                          Odesa, 28 septembrie 1820
      Cei mai stimaţi dintre fraţi, aflaţi în diferite localităţi, sînt socotiţi următorii:
Hristodulos Prinaris
Contele Viaros Capodistria şi
Constantin Ierostatis
Gheorghe Luropulos
Contele Dionisie Romas şi
Contele Anastasie Flamburiaris
Ioan Vlasopulos, consul al Rusiei şi
Ioan Papadiamandopulos
Nicolae Milonas, consul al Rusiei şi
Gheorghe Katzaris
Gherasimos Svoronis
Spiridon Dcstunis, consul al Rusiei
Gheorghe Pashalis şi
Mihail Naftis, medic
H. Atanasie H. Ghcorghiu şi
Nicolaos Valsamachis, medic
l
I
}
la San Severo La Corfu la Paxos La Zante
din Neapole
| la Patras
| la Hios la Samos
! la Smirna
la Cidonia
66
www.dacoromanica.ro
    Kiriacos Kumbaris şi Alexandru Mavros
    Dimitrie Arghiropulos, consul al Rusiei şi
    Dimitrie Themelis
    Mihail Hristaris, medic, şi
    Velisarie Pavlidis
    Efstatios, medic, şi
    Panaghiotis Panos
j la Constantinopol | la Galaţi | la Bucureşti | la Iaşi
      Despre fraţii care locuiesc în alte localităţi vom vorbi cu alt prilej.
                                                                 Âristidis Papas
          I. Filimon, Aox. Îctt. £XX. inocv., I, p. 209. Text grec.
                                  27
[Bucureşti, 29 septembrie 1820]
                 Gh. Leventis comunică lui Al. Jpsilanti că Olimpiotul, Sava şi Farmache sînt gata să îndeplinească poruncile ce le va da.
                                                 [Bucureşti, 29 septembrie 1820]
                 [Fragment dintr-o scrisoare trimisă de Gh. Leventis lui Alexandru Ipsilanti].
     « .... Cei trei profesori (adică Olimpiotul, Sava şi Farmache) au primit invitaţia şi actul înţelegerii. Ei sînt gata să pornească, cînd veţi socoti momentul potrivit. Domnul Thomidis (Xanthos) are să vă dea detalii asupra acestei chestiuni... Pînă să vină timpul ca să pornească profesorii, am socotit de bine să recurgem şi la alţi concetăţeni, ca să mărim, dacă se poate, atît numărul celor care contribuie, cît şi cîtimea contribuţiei, şi să înlesnim astfel cumpărarea instrumentelor şi cărţilor necesare unei şcoli, ca aceea pe care a plănuit-o zelul nostru. Domnul Antonie Tefcritis... 1 pleacă mîine spre Italia. Ştie atît cît şi Thomidis [Xanthos] şi ceilalţi. El urmează să meargă la Pisa, potrivit ordinului nostru, ca să vorbească cu concetăţenii noştri de acolo, din care unii cunosc bine scopul cel bun al aşezămîntului comun, şi să-i îndemne să contribuie în mod generos, sau să-i pregătească, încît, în caz că veţi trece pe acolo, să terminaţi afacerea. Felul acestor tratative are să vi-1 expună pe larg domnul Thomidis...»1
          I. Filimon, Aox. lor. £XX. £ttocv., I, p. 220 — 221. Text grec.
      1 Puncte de suspensie în text.
67
www.dacoromanica.ro
28
Ismail, 8 octombrie 1820
                Al. Ipsilanti îndeamnă pe compatrioţii din Grecia să dea ascultare trimisului său D. Themelis şi să nu spere in ajutor străin.
                                                     Ismail, 8 octombrie 1820 înalţi prea sfinţiţi şi prea cucernici arhierei, prea nobili arhonţi şi proestoşi şi toţi notabilii neamului, care trăiţi în Grecia continentală şi în insulele Arhipelagului.
                         Bărbaţi iubitori de patrie !
     în actuala situaţie critică, cînd toate ţările Europei se luptă să obţină drepturile lor naţionale şi să îngrădească puterea tiranilor, a început să răsară şi steaua prea strălucită a fericirii Greciei.
     Propagarea rapidă şi fericită a luminilor în toate clasele neamului nostru a risipit norul cel întunecat, care pînă acum întuneca minţile concetăţenilor noştri. Ochii tuturor s-au deschis şi acum apare în faţa lor robia în cele mai urîte şi ruşinoase culori. Acum toţi în genere, mici şi mari, simt necinstea cea grea de a suporta în viitor jugul asupritor al tiraniei. Sentimentele acele înalte, care au distins în vechime pe străbunii noştri faţă de celelalte neamuri şi i-au făcut eroi, se ascund astăzi şi în sufletele compatrioţilor noştri. Toate inimile ard de iubirea sfîntă a patriei; această patrie sfîntă este obiectul central al faptelor lor; ea este conducătorul lor în toate acţiunile lor, şi pentru fericirea ei renunţă la cea mai mică fericire şi odihnă, dispreţuiesc primejdiile cele mai mari şi sînt gata să se sacrifice. Bărbaţi iubitori de patrie, văzînd acest mare şi nobil entuziasm pentru patrie, ca nişte buni prevăzători ai fericirii noastre, au hotărît să-l îndrepte pe calea cea bună şi să-l întrebuinţeze ca un organ al libertăţii noastre şi al fericirii comune şi pentru acest scop au dat peste tot ordinele necesare şi cele care se cuveneau. Dar fiindcă avîntul nestins al poporului, dacă nu este condus de înţelepciune, poate să producă mai degrabă pagubă decît folos, de aceea am hotărît şi eu, ca un împuternicit al tuturor acestor argumente, să iau în mîinile mele cîrma acestor mişcări, fiind plin de nădejde că, precum pînă acum aţi putut prin iubirea d-voastră dc neam şi dragostea şi grija de patrie să obţineţi iubire şi stimă obştească, veţi întrebuinţa şi de acum înainte toate mijloacele posibile ca să conduceţi cuminte zelul arzător al turmei d-voastră şi să conduceţi bine mişcările ei.
     Vă trimit pe domnul Dimitric Themelis, bărbat iubitor de neam şi virtuos şi care pentru marele lui patriotism este cunoscut atît mie cît şi altora; el are dispoziţiuni să vă facă cunoscute planurile mele şi să îndru-meze pe fiecare în cele ce are nevoie astăzi patria. Deci, prieteni compatrioţi, să aveţi încredere în el. Ascultaţi cuvintele lui şi puneţi în aplicare
68
www.dacoromanica.ro
directivele lui, deoarece de acestea depinde fericirea obştească a neamului nostru şi fericirea specială a fiecăruia din noi; să nu-i fie frică nimănui de aceste treburi. Ştiu că în inimile tuturora este înrădăcinată acea moderată prejudecată, că niciodată noi singuri nu vom putea să ne liberăm, ci trebuie să aşteptăm de la străini salvarea noastră. Fiecare om cu minte poate să vadă cît de mincinoasă este această prejudecată, este destul numai să adîn-cească problemele patriei noastre. Aruncaţi privirile d-voastră peste mări şi le veţi vedea acoperite de marinari compatrioţi, gata să urmeze exemplul Sala-minei. Priviţi pe uscat şi pretutindeni veţi vedea bărbaţi ca Leonida, care conduc pe iubitorii de patrie spartiaţi. Priviţi concordia, care leagă sufletele acestor eroi. Priviţi bunăvoinţa şi zelul acestora ! Comparaţi aceste splendide şi mari virtuţi cu moleşeala, slăbiciunea şi tulburarea internă a duşmanului nostru şi, dacă puteţi, atunci spuneţi că de la alţii trebuie să aşteptăm salvarea noastră. Da, fraţilor, compatrioţi ai noştri ! Să aveţi totdeauna înaintea ochilor că niciodată un străin nu ajută pe un străin, fără cîştiguri foarte mari. Sîngelc pe care îl vor vărsa străinii pentru noi îl vom plăti foarte scump şi vai de Grecia ! cînd se va înscăuna o tiranie sistematică în măruntaiele ei. Dar cînd noi singuri vom scutura jugul tiraniei, atunci politica Europei va sili toate puterile mari să încheie cu noi alianţe defensive şi ofensive care nu se pot desface.
                                                            Salutare !
                                                      Alexandru Ipsilanti
     Prezenta a fost pecetluită şi dată în Ismail la 8 octombrie 1820 Em. Xanthos, 'A7TO|jLV7]|jLOveu|jLaTa, p. 94 — 96. Text grec.
                                       29
Bucureşti, 9 octombrie 1820
                Bimbaşa Sava arată lui Xanthos şi Themelis că Serbia nu este pregătită şi explică felul cum vede el colaborarea cu sîrbii.
                                                  Bucureşti, 9 octombrie 1820
     Prea nobilii mei domni Xanthos şi D. Themelis !
                                                         La Galaţi.
     Din scrisoarea d-voastră am aflat că aţi ajuns cu bine şi am văzut cele scrise; drept răspuns iată vă trimit aci alăturat diferite scrisori, ca să le observaţi cu băgare de seamă şi să le cercetaţi cu exactitate; între ele se află şi trei scrisori de la Miloş. O scrisoare este foarte recentă, mi-a adus-o un om trimis anume, care mi-a spus prin viu grai, ca din partea persoanei amintite, că diferiţi turci trecători i-au spus pe ton ameninţător că, dacă sîrbii nu vor primi propunerile înaltului guvern, atunci vor vedea că Baba paşa, care s-a făcut guvernatorul Rumeliei, va năvăli cu toate armatele lui pregătite pe lingă care se află şi vizirul Hurşit paşa şi vor distruge Serbia.
                                                                                                       69
www.dacoromanica.ro
Vreţi să mă sfătuiţi.ce să facă persoana amintită dacă intr-o împrejurare potrivnică se va produce o astfel de întîmplare neaşteptată ? Ei nu au provizii nici pentru o săptămînă. Trebuie să se aranjeze acest lucru, fiindcă din părţile Turciei nu pot să cumpere nici măcar o oca, iar din Germania, dacă vor cere să cumpere, nemţii îi vor trăda indată paşei din Belgrad, acesta va scrie guvernului şi atunci se va produce repede tulburarea. Prin urmare ar fi bine să se procedeze ca anumiţi negustori din Ţara Romînească, care trimit mărfuri pe apă, să pună în corăbii plumb şi praf de puşcă şi sîrbii, fiind înştiinţaţi, să vină noaptea în vreun loc mărginaş lîngă un sat fixat dinainte şi să primească aceste lucruri necesare, îneît puţin cîte puţin să ajungă la o mare cantitate. Mi-au cerut de asemenea şi alte sfaturi, adică cum să se poarte cu turcii; eu le-am trimis vorbă să se poarte după sfatul ministrului şi să nu le fie frică, fiindcă dacă turcii vor porni împotriva lor, desigur că Rusia nu-i va lăsa să se piardă, ci îi va ajuta în mod botărîtor şi noi atunci îi vom ajuta după puterea noastră. Ştirile cu privire la Baba paşa şi Hurşit paşa sînt false şi constituie simple ameninţări ale turcilor, cu scopul ca să-i eîştige de partea lor. în prezent acestea sînt faptele curente; vi le comunic ca să luaţi măsurile ce le veţi crede de cuviinţă, eu însă pe acela l-am îmbărbătat în toate felurile. Am ţinut să vă comunic acestea mai mult ca să vă daţi seama de cele ce vă spuneau cîţiva prieteni cînd eraţi aici, cum că Serbia aşteaptă semnalul unora ca să se răscoale şi că [sîrbii] au toate cele trebuincioase războiului. Iată deci care este adevărul şi să vă gîndiţi bine cum stau lucrurile, ea să nu fim duşi de nişte lucruri închipuite. Iată vă trimit şi spada, pe care s-o trimiteţi beiului din Mani.
     Fiindcă m-am gîndit că o să vă fie de folos aceste scrisori, de aceea am hotărît să trimit pe domnul Ioan Simov, cu cheltuiala mea, ca să vi le aducă şi după ce le veţi primi, să-i daţi o notă de primire spre liniştea mea. Aii paşa este împresurat şi cei doi adversari se bombardează reciproc. Nemai-avînd altceva să vă spun, vă sărut frăţeşte şi rămîn
                                                  căminar bimbaşa Sava
         Em. Xanthos, ’A7rop.vy]p.ove<jp.aTa, p. 96—98. Text grec.
                                       30
Galaţi, 15 octombrie 1820
                Hr. Perrevos arată lui Al. Ipsilanti că este de dorit ca bimbaşa Sava să se sfătuiască cu Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache şi tustrei să semneze scrisorile adresate lui Milos Obrenovici şi conducerii Eteriei.
                                                   Galaţi, 15 octombrie 1820
     Prea luminate 1,
     Bimbaşa Sava ne-a trimis aici cîteva scrisori vechi şi neînsemnate ale lui Miloş, pe care poate o să le trimită şi luminăţiei tale. Cu aceasta nu
     1 Alexandru Ipsilanti.
70
www.dacoromanica.ro
ne-a dat să înţelegem altceva, decît că se află în corespondenţă cu el. Pe de altă parte nu este în interesul nostru ca el să întreţină singur această corespondenţă, ci în înţelegere cu căpitanul Iordacbe şi căpitanul Farmacbe, căci s-ar putea întîmpla ca fiecare să scrie într-un fel diferit. Socotesc deci că este necesar să scrieţi domnului Xantbos, ca să scrie lui Sava că ori de cîte ori doreşte să corespondeze cu Miloş sau cu luminăţia ta, tustrei trebuie să se sfătuiască şi să semneze aceeaşi scrisoare, deoarece ei urmăresc unul şi acelaşi scop sau acţiune, de aceea şi opiniile lor trebuie să fie asemănătoare şi de acord cu argumentele lor, şi numai atunci lucrurile pot să aibă un 8fîrşit fericit.
              Al luminăţiei voastre plecat şi sincer rob
                                                            Hr. Perrevos
         I. Filimon, Aoîc. Lot. iW, Imxv., I, p. 249. Text grec.
                                     31
Bucureşti, 16 octombrie 1820
                 Căminarul Sava scrie lui Xanthos despre rezistenţa lui AU paşa din Ianina, despre necesitatea de a fi trimis căpitanul Farmache în Grecia şi despre faptul că Poarta a aflat de existenţa Eteriei.
                                                    Bucureşti, 16 octombrie 1820
     Prea nobile domnule Xantbos,
                                              La Ismail.
     Cu ultima mea scrisoare, trimisă cu domnul Ioan Simov, aţi aflat de toate cele întîmplate pînă atunci, precum şi de gîndurile mele. Acum vă înştiinţez, după spusele unui tătar care a venit din Constantinopol, că Dovlet tătar a fost trimis în Serbia ca să ridice de la Belgrad pe trimisul turc Hogia-cbiani, pe motivul că el a fost trimis anume ca să liniştească şi să îndrepte situaţia din Serbia şi nu să tulbure situaţia de acolo; să rămînă deci singur paşa la Belgrad, ca să liniştească lucrurile şi să potolească pe sîrbi. De la cancelaria rusească şi de la sîrbi însă n-a fost încă confirmată această ştire, numai de la zisul tătar am auzit-o.
     Lucrurile cu Aii paşa se află aproape în aceeaşi situaţie. Oameni care au venit de curînd din părţile acelea ne povestesc că rezistă bine în cetatea de lîngă lac, în timp ce [inamicul] stăpîneşte insula şi un turn puternic. Tunarii Iui sînt foarte îndemînatici, imperialii încă n-au adus artileria grea, totuşi căpitanii greci au înaintat pînă la zidurile turnului; ei sînt mai zeloşi decît alţii şi se vede că promisiunile mincinoase ale lui Paşombci îi îmbărbătează mult, de vreme ce se arată atît de viteji şi îndrăzneţi. Paşa din Şcodra a plecat în provinciile sale, iar motivul plecării este necunoscut. Nenorociţii locuitori
                                                                                                         71
www.dacoromanica.ro
ai Ianinei, fericiţi altădată, au ajuns să umble prin sate, cerînd de pomană pîine, ca să se hrănească ei şi copiii lor; acestea sînt rezultatele asupririi turceşti. Sînt mai multe zile de cînd mă străduiesc să-l conving pe căpitanul Farmache să se ducă în părţile acelea cu scrisori de recomandare din partea domnitorului Calimah şi din partea altora către Paşombei, ca să-l ajute să-şi primească moşiile care au fost răpite de Aii paşa, dar el în nici un chip nu se lasă convins. Aceasta, prietene, ar fi fost foarte util şi necesar, fiindcă dacă el s-ar fi dus acolo, fiind înarmat cu astfel de scrisori de recomandare, ar fi arătat că este un caracter şi în felul acesta ar fi putut uşor să stea de vorbă cu toţi căpitanii de acolo şi să le comunice scopurile noastre. Acolo sînt adunaţi toţi bărbaţii viteji ai neamului nostru din partea Greciei şi puteţi să vă închipuiţi cit de folositoare ar fi prezenţa lui Farmache acolo. Deci, să vă gîndiţi şi să-i scrieţi de acolo, cu orice mijloc veţi crede, ca să-l convingeţi neapărat să facă această călătorie şi să se întoarcă înapoi, după ce îşi va fi îndeplinit misiunea. Să daţi, prietene, atenţia cuvenită cuvintelor mele şi să vă gîndiţi că acolo sînt adunaţi toţi căpitanii din Tesalia, Levadia, Epir şi Macedonia, de la care aşteaptă cineva serviciile cele mai mari şi nu este nimeni silit să alerge din loc în loc ca să-i întîlnească şi să piardă timpul; acolo îi găseşte oricine pe toţi împreună şi poate să-i convingă cu multă uşurinţă. Mustacov încă n-a plecat sub pretext că, fiindcă sînt tulburări în Serbia, toate drumurile au devenit periculoase şi de aceea nu se poate călători fără riscuri; el îmi promite că, dacă se vor linişti puţin lucrurile, va pleca, dar era bine dacă scriaţi de acolo domnului Gheorghe (Leventis) ca să-l pornească neapărat. Să vorbiţi acolo cu prea luminatul beizadea ca să scrie aici domnului Nicolopulos ca să-mi dea Monlis smita 1 pe anul acesta, cu preţul cu care era dată pînă acum, pe care eu nu vreau s-o iau pentru alt motiv, decît ca să am prilej să mă plimb pe acolo, ca să pot pune la cale alte lucruri, de care am vorbit şi care sînt necesare. Cred că aceasta este treaba cea mai urgentă şi mai utilă şi să căutaţi s-o faceţi, fiindcă şi Kleobulos este om de principii. în prezent nu pot să Vă spun mai multe, decît că vă sărut frăţeşte.
                                        Prietenul tău şi frate Sava căminarul
     17 octombrie 1820
     în momentul acesta a venit Lazarachis împreună cu secretarul curţii domnitorului de aici Suţu, care este fiul lui başcapuchehaia al domnitorului Ţării Romîneşti, anume postelnicul Stavrachi, ca să-mi ceară unele lucruri; el mi-a adus ştiri noi de la Constantinopol, spunîndu-mi că astăzi a venit la domnitor un tătar de la Constantinopol, care i-a adus vestea că s-a auzit că postelnicul Stavrachi, capucbebaiaua domnitorului Suţu la Constantinopol, a primit în dar de la sultan o tabacheră cu briliante şi un autograf,
     1 Nume de moşie?
72
www.dacoromanica.ro
iar vizirul l-a chemat la Poartă şi l-a îmbrăcat cu blană de samur. Ministrul Halet efendi i-a dăruit un cal împodobit, lucru nemaiauzit de cînd sîut Principatele. Arătîndu-i o nedumerire prefăcută, că ar fi imposibil să se facă aşa ceva, tînărul a fost nevoit să-mi arate scrisoarea tatălui său; i-am spus că desigur trebuie să fi adus mari servicii guvernului şi de aceea i-au făcut această onoare; mi-a răspuns că aceste servicii nu le-a făcut el acolo, ci altcineva de aici. Am început să-l întreb şi să-l cercetez mai mult, oare se va forma vreo armată şi mi-a adus la cunoştinţă acest lucru ! Mi-a răspuns că e vorba de alte lucruri; eu l-am rugat, cam ce lucruri sînt ? Secretarul domnitorului mi-a răspuns astfel: cîţiva greci, fanarioţi de ai noştri, care sînt înăuntru, organizează prin mijlocirea ministrului Capodistria şi altora o societate drăcească, înccrcînd să organizeze pe nenorociţii creştini să se răscoale şi să se piardă cu totul şi în acest lucru a fost făcut cunoscut guvernului ca să ia măsuri. Ba chiar mi-a spus şi aceasta că guvernul a însărcinat pe paşa din Şcodra, care a plecat de la tabăra din Ianina, ca împreună cu Melic paşa, Saşi paşa şi Bosna valesi să urmărească mişcările sîrbilor. Am căutat să-l cercetez mai adînc pe acest tînăr, dar n-a fost posibil; de asemenea pentru cîte mi-a spus m-a pus să jur că nu vor ieşi din gura mea, căci altfel este pierdut, adăugind că sînt aşa de secrete că chiar însuşi domnitorul Calimah şi marele dragoman al Porţii n-au fost înştiinţaţi şi nu cunosc acest secret.
     Deci eu îmi fac datoria să vă aduc la cunoştinţă cele ce am aflat şi rămîn
                                                       căminarul Sava
             Em. Xanthos, ’ A7r0iJ.vrjiJ.0veuiJ.aTa, p. 98 — 101. Text grec.
                                    32
Kraguievaţ, 19 octombrie 1820
                 Milos Obrenovici mulţumeşte lui bimbaşa Sava pentru ştirile comunicate în legătură cu evenimentele politice internaţionale.
                                                     Kraguievaţ, 19 octombrie 1820
     Salut pe prea nobilul şi prea iubitul meu boier Sava.
     Şi eu am primit cu deosebită plăcere respectata d-voastră scrisoare. Aceasta m-a asigurat din nou, prea binevoitorule domn, de zelul ce-1 manifestaţi pentru slava şi buna stare a popoarelor creştine, pentru care sînteţi gata să vă jertfiţi chiar şi viaţa. Deci vă rog să primiţi expresia deosebitei mele recunoştinţe şi să fiţi sigur de prieteneasca mea dragoste şi cinste. Vă mulţumesc de asemenea pentru ştirile ce mi le comunicaţi în legătură cu evenimentele politice internaţionale. Vă rog să-mi trimiteţi şi în viitor ştiri printr-un om credincios.
73
www.dacoromanica.ro
     Vestea că înalta Poartă a comunicat delegaţiei noi, de opt persoane, care a fost trimisă la Constantinopol, că lucrările ei vor lua sfîrşit, nu s-a adeverit, cu toate că de mult era dorită.
     Rămîn cu respectul cuvenit, prea binevoitorule domn,
                                                robul d-voastră prea plecat Miloş Obrenovici Cneaz suprem al Serbiei I. Filimon, Aox. tax. tXX. ernxv. I, p. 256. Text grec.
                                        33
Chişinău, 24 octombrie 1820
                Al. Ipsilanti anunţă lui Perrevos că şi-a schimbat planul iniţial, nu va mai merge în Peloponez, ci va trece prin Principate spre Balcani.
                                         Chişinău, 24 octombrie 1820
     Iubite Perrevos,
     Duşmanii au descoperit multe şi ne pîndesc. Prin urmare, nu se poate să ne întîlnim altfel, dccît cu sabia în mînă. Am schimbat deci planurile, şi să nu aştepţi să viu de la Triest. Voi ataca provinciile înaintate şi prin mijlocul duşmanilor îmi voi deschide drum spre d-voastră.
     Puterile noastre sînt mari. Porneşte deci cu cei de acolo la 11 noiembrie şi curăţă pămîntul sfînt de barbari. Dacă cineva din cei înarmaţi de acolo va voi să rămînă pasiv, repede se va căi, fiindcă duşmanii, chiar dacă nu veţi porni, vă vor sili ei s-o faceţi, dar atunci, precum este ştiut, veţi fi distruşi. De aceea este totdeauna mai bine să se arunce cineva asupra duşmanilor, decît să-i aştepte.
     Fii sănătos şi să ne întîlnim cu bine.
                                         Prietenul şi fratele tău Alexandru Ipsilanti
         I. Filimon, Aox. Iot. kXX. imxv., I, p. 232 — 233, Text grec.
                                        34
Chişinău, 24 octombrie 1820
                Al. Ipsilanti porunceşte lui Sava şi Iordache Olimpiotul să pună în aplicare la 14 noiembrie în Bucureşti cele stabilite, să răstoarne cîrmuirea, să constituie un guvern provizoriu din boieri pămînteni, să-i pregătească trecerea peste Dunăre şi să scrie lui Miloş Obrenovici să se răscoale şi el.
                                                  Chişinău, 24 octombrie 1820
     Viteji generalisimi, domnilor Sava şi Gheorghe Olimpiotul,
     La 9 octombrie v-am scris de la Ismail să potriviţi lucrurile în aşa fel, încît în şase săptămîni de la acea zi să fiţi gata pentru a porni.
74
www.dacoromanica.ro
     Acum însă, fiindcă onorata conducere a primit noi şi foarte neplăcute ştiri, care anunţă că duşmanii de moarte se ocupă să zădărnicească planurile noastre, mi-a ordonat să grăbesc cît mai repede executarea planurilor noastre sfinte şi să pornesc pe uscat, fiindcă prin Triest nu mai este posibil, deoarece Anglia şi Austria au declarat război Italiei şi Neapolului. Prin urmare prezenta mea scrisoare conţine ultimele mele ordine către d-voastră, pe care să vă grăbiţi să le executaţi fără cea mai mică întîrziere.
     Eu am organizat lucrurile din Moldova şi luna viitoare voi trece la Iaşi cu toţi cei care se află în jurul meu. Iar voi în noaptea de 14 ale lunii noiembrie, puneţi în aplicare la Bucureşti cele stabilite, răsturnaţi cîrmuirea existentă, arestaţi pe domnitor şi constituiţi un guvern provizoriu din boieri pămîn-teni. Iar dacă Vreun străin are să vă întrebe, cu aprobarea cui aţi făcut acestea? să-i spuneţi să trimită un om la mine, la Iaşi, ca să primească răspunsul. După ce veţi fi pus pază bună pe toate drumurile, ca să nu iasă nimeni din Bucureşti, să aşezaţi oameni între Vidin şi Ada-Kale, în partea în care veţi socoti mai de folos, ca să ne pregătească trecerea peste Dunăre, îndată apoi să trimiteţi cam două sute de oameni în întîmpinarea mea la Buzău, sau şi mai înainte, iar ceilalţi să păstraţi ordinea în oraş, ca să nu aibă loc prădăciuni şi tulburări din partea mulţimii.
     Acestea, fraţi generalisimi, le cere în momentul de faţă nefericita noastră patrie din partea vitejiei d-voastră. Sînt însă sigur că le veţi executa cu zel şi nici măcar cu întîrziere de o oră, fiindcă cunosc cu cîtă nerăbdare aşteptaţi acel slăvit moment, ca să arătaţi lumii întregi că sînteţi fii adevăraţi ai Greciei şi fraţi ascultători ai onoratei Conduceri, faţă de care v-aţi angajat prin jurămînt. Planurile acestea sînt cunoscute numai de mine şi de d-voastră amîndoi; deci păstraţi secretul pînă in ultimul moment al îndeplinirii lor. Nu cred că va izbuti vreun răuvoitor să vă îndemne să călcaţi jurămîntul d-voastră şi să îndepărtaţi încrederea ce mi-aţi arătat-o. Sînteţi inteligenţi şî prudenţi şi vă puteţi uşor da seama că, dacă poate cineva să ştie şi alte lucruri mai secrete, acela sînt eu, şi cînd ne vom întîlni, cu ajutorul lui dumnezeu, le veţi afla.
     Deci vă spun iarăşi să executaţi ordinele mele, precum v-am spus mai sus, cu energia necesară; căci dacă veţi întîrzia un moment sau veţi refuza colaborarea d-voastră (aşa eeva nu-mi închipui niciodată de la sufletele d-voastră iubitoare de patrie), atunci urmează ca d-voastră să vă apăraţi în faţa întregului neam, în faţa lumii, în faţa omenirii suferinde, şi numele d-voastră vor fi pronunţate cu blestem de urmaşi, precum noi acum pronunţăm numele blestematului Iconomos.
     Eu şi toţi cei care sînt cu mine avem încredere în caracterul grecesc al d-voastră, fiindcă vă cunoaştem vrednici de această încredere. împreună cu d-voastră vom înălţa primele steaguri greceşti ! împreună vom pune primele temdii ale fericirii Greciei şi vom fi încoronaţi cu coroanele nevestejite ale
                                                                                                      75
www.dacoromanica.ro
gloriei! în sfîrşit d-voastră, cu armatele d-voastră viteze, trebuie să deschideţi drumul glorios şi să mă duceţi în braţele celorlalţi concetăţeni ai noştri, care vă vor primi ca pe nişte salvatori şi eliberatori ! Am dat ordinele cuvenite la Constantinopol, Moreea şi în celelalte părţi şi în acelaşi timp se va aprinde peste tot focul.
     Iată aci alăturat veţi găsi şi o scrisoare către Miloş pe care după ce o-veţi citi, o veţi închide şi o veţi trimite cît mai de grabă cu un om de încredere, scriindu-i şi din partea d-voastră că aţi primit ordin să-i spuneţi ca să se răscoale cît mai repede, căci altfel este în pericol Serbia etc.
     Despre toate acestea să am neapărat la 8 noiembrie răspunsul d-voastră la Sculeni, trimis cu într-adins om, însă în nici un caz mai tîrziu.
     Fiţi sănătoşi şi să ne întîlnim cu bine
                                                    Alexandru Ipsilanti
       [I. Filimon adaugă următoarea notă:] Actul de mai sus a fost scris de Gheorghe Lasanis, secretarul lui Ipsilanti. Acest act este urmat de rîndurile de mai jos, scrise de Ipsilanti cu mina sa stingă;
     Iubiţii mei Sava şi Iordachi, căutaţi să nu ne facem de ruşine.
     Tot ce v-am scris în această scrisoare a mea să fie cunoscut numai de-voi doi. Armata de aici a primit ordin secret să fie gata, ca să pornească la primul ordin, şi se adună pe ascuns. Eu am primit ordin să încep mai repede. Dacă găsiţi cu cale şi uşor, ar fi bine ca Sava să vină la 14 noiembrie pe ascuns la Iaşi, ca să mă ajute în toate, fiindcă cunoaşte bine şi laşul şi oamenii de acolo. Iarăşi vă spun să nu spuneţi nimănui ceva din cele ce vă scriu. Eu aştept cu nerăbdare ziua cînd am să vă sărut dulce pe amîndoi şi cînd vom scoate împreună sabia. Dacă Farţnachi este încă acolo, ceea ce nu cred, spuneţi-i că îl sărut dulce şi să plece îndată fără întîrziere. A sosit momentul; acum se va vedea ce poate fiecare.
         I. Filimon, Aox. Iar. iXX. âraxv., I, p. 233 235. Text grec.
                                        35
Chişinău, 24 octombrie 1820
                 Al. Ipsilanti comunică lui Miloş Obrenovici că a dat ordin să înceapă la 15 noiembrie răscoala în Grecia şi îi cere să se răscoale imediat şi el.
                                                   Chişinău, 24 octombrie 1820
     Prea gloriosule conducător al Serbiei, Miloş, şi prea dorite frate, vă sărut frăţeşte,
     Am primit ordin de la onorata conducere să aduc la cunoştinţa slăvitei d-voastră persoane scopurile funeste ale duşmanilor faţă de credinţa şi patria noastră. Poarta, afară de armatele trimise împotriva lui Aii paşa şi în alte
76
www.dacoromanica.ro
paşalîcuri, adună în prezent în Asîa şî alte locuri numeroase gloate, ca să pornească în primăvară cu curaj împotriva grecilor şi Serbiei, să ne găsească nepregătiţi şi să caute să ne nimicească. Prin urmare, potrivit ordinelor onoratei conduceri, am trimis poruncă în tot cuprinsul Greciei, din Moreea pînă la Dunăre, ca la 15 noiembrie să izbucnească răscoala la Constantinopol şi în întreaga Grecie. Prin urmare şi slăvită d-voastră persoană să nu aştepte pînă ce duşmanul se va pregăti, ci, îndată ce veţi primi prezenta mea scrisoare să înarmaţi pe vitejii d-voastră sîrbi şi să curăţaţi patria d-voastră de barbari. Eu pînă la 20 sau cel mult la 25 noiembrie voi sosi, prin Moldova şi Ţara Romînească, în mijlocul prea iubiţilor mei sîrbi cu armată, provizii, bani şi muniţii, şi atunci am să vă spun prin viu grai ceea ce am fost însărcinat să vă spun. Căutaţi numai să faceţi ca la 20 noiembrie şă pornească un corp din armata sîrbă la Lom şi Drinovaţ, pentru ca să atragă toată atenţia turcilor acolo şi să-mi lase drumul deschis intre Vidin şi Ada-Kale. Tratativele de la Constantinopol intre Poartă şi Rusia prevestesc în curînd războiul între aceste puteri. Să alergăm deci noi cei dinţii pe stadionul gloriei ! Să ne încununăm capetele cu cununile gloriei ! Şi avînd drept lozincă libertate sau moarte, să năvălim pe neaşteptate împotriva duşmanilor noştri nepregătiţi şi victoria va fi negreşit a noastră.
     Să dea dumnezeu să ne întîlnim în curînd, ca să vă arăt şi personal sincera prietenie şi frăţia mea faţă de persoana d-voastră.
                                         Frate şi prieten Alexandru Ipsilanti
         I. Filimon, Aox. Iot. iXk. Ikolv., I, p. 237 238. Text grec.
                                    36
Chişinău, 24 octombrie 1820
                 Al. Ipsilanti face cunoscut lui V. Caravia că l-a înaintat în gradul de general şi îi porunceşte să vie la Iaşi cu oastea sa pe data de 14 noiembrie.
                                                    Chişinău, 24 octombrie 1820
     Viteaze generale Vasile Caravia, salutare !
     Informînd onorata conducere de caracterul grecesc şi de patriotismul d-voastră înflăcărat, am fost însărcinat să vă acord gradul de general şi să vă dau ordinele de mai jos, a căror executare va încorona capul d-voastră cu coroana nemuririi şi va contribui la fericirea obştească a neamului.
     îndată ce veţi primi prezenta mea scrisoare, să vă străduiţi cu toate mijloacele posibile să adunaţi cît se poate mai mulţi oameni şi să vă porniţi de acolo cu oastea d-voastră la Iaşi, făcînd calculul ca în noaptea de 14 noiembrie
                                                                                                           77
www.dacoromanica.ro
să fiţi la o oră depărtare de Iaşi, într-un loc ascuns, şi să trimiteţi un om de încredere, travestit ca negustor, la hanul unguresc, ca să întîlnească pe Lasanis, căruia să-i raporteze în legătură cu situaţia d-voastră; el va avea ordine ca să vă spună ce trebuie să faceţi. în această expediţie trebuie să aveţi cu d-voastră pe Xantbos.
     Fiţi atent ca toate cele amintite mai sus să fie executate în cea mai mare tăcere şi linişte, fără să se producă cea mai mică tulburare şi să se nască bănuieli. Scrisoarea mea urmează să vi se înqiîneze de către domnul Xantbos, căruia să-i comunicaţi îndată hotărîrea ce aţi luat cu privire la executarea ordinelor mele de mai sus şi despre numărul soldaţilor d-voastră.
     Despre bunul mers al tuturor acestor lucruri am drept garanţie experienţa şi iubirea d-voastră de patrie, care vă îndrumează în toate faptele d-voastră.
                                              Fiţi sănătos
                                                             »
                                          Alexandru Ipsilanti
         I. Filimon, Aox. tor. kXk. imxv. , I, p. 235 — 236. Text grec.
                                     37
Bucureşti, 29 octombrie 1820
               Căminarul Sava comunică lui Xanthos iniţierea lui Brîncoveanu în Eterie.
                                                 Bucureşti, 29 octombrie 1820
     Prea nobile domnule Xanthos,
     Am primit dorita d-voastră scrisoare din 12 curent şi am citit bine cele scrise. Iată aci alăturat veţi găsi o scrisoare pentru prea luminatul, pe care sau i-o veţi trimite pe cale sigură, sau i-o veţi înmîna, dacă vă aflaţi la Chişinău. Nu mă întind mai mult, deoarece din această scrisoare veţi afla totul. Acolo veţi vedea deci despre Brîncoveanu, dar această persoană a primit aceasta sub cuvînt ca să nu-1 afle altcineva şi să-l păstraţi foarte secret; acelaşi lucru să-l spui şi prea luminatului; nu este de loc convenabil să se facă cunoscut numele pomenitului boier, fiindcă atunci în loc să ne bucurăm de foloasele cele mari, de care sperăm, vom încerca o mare pagubă. Sînteţi în situaţie să cunoaşteţi mai multe.
     Nu mă îndoiesc că aţi aflat de moartea lui Pehlivan paşa, care a fost otrăvit de paşa bei. Cer răspuns grabnic despre tot ce vă scriu. Călugărul aşteaptă scrisorile patriarhiceşti, care urmează să fie trimise de domnul Themelis din Constantinopol. Nemaiavînd altceva nou, vă sărut frăţeşte.
                                           Prietenul şi fratele căminarul Sava
                     Em. Xantbos, ,A7top.vi]p.Gveup.aTa, p. 106. Text grec.
78
www.dacoromanica.ro
38
Cliişinău, 1 noiembrie 1820
                 Al. Ipsilanti scrie lui Xanthos să împiedice plecarea lui Themelis la Bucureşti.
    Dragul meu Xanthos,
                                                         Chişinău, 2 noiembrie 1820
                                                 La Ismail
     Am primit scrisoarea ta de la domnul Lasanis şi am meditat bine asupra celor cuprinse în ea. Prin urmare trimite imediat un om domnului Themelis la Galaţi (dacă nu se află încă acolo [adică la Ismail]) ca să-l împiedice să facă călătoria la Bucureşti, iar scrisoarea mea către Sava şi Iordache s-o trimită acolo cu un om credincios domnului Dimitrie Kalamatianos [din Ismail] şi să păstreze secret şi tăcere deplină în toate ce i-ai vorbit. Iar d-ta să scrii îndată lui Perrevos şi Dicheos, ca din partea mea, să nu execute ultimele mele ordine, ci să continuie precum am vorbit acolo personal; apoi să vii să ne întîlnim.
     La Sculeni n-am fost încă din cauză că am fost puţin bolnav.
                                                        Fratele
                                                  Alexandru Ipsilanti
            Em. Xanthos, ’ ATtop.VT]p.ov£up.aTa, p. 107. Text grec.
                                              39
[Iaşi, 8 noiembrie 1820]
                 Mihail Suţu, domnul Moldovei, trimite un dar lui Al. Ipsilanti şi îşi exprimă bucuria pentru stabilirea de relaţii prieteneşti.
                                                       [Iaşi, 8 noiembrie 1820]
     Prea luminate principe, prea dorite frate
     între neuitaţii noştri bunici au existat odinioară legături; dar în acea epocă, spre nenorocul neamului, interesele contrare folosului obştesc au pricinuit schimbarea acestor legături, le-au răcit şi le-au distrus cu totul.
     Acum însă, cînd aproape toţi, îndepărtînd din faţa ochilor ceaţa cea groasă a egoismului distrugător, au văzut că interesul comun este sfînta protecţiune a mîntuirii generale şi că grecul este dator să iubească pe grec în orice împrejurare şi în orice loc şi timp, acum, zic, fiind îndemnat şi eu de astfel de gînduri, nu atît pentru reînnoirea vechilor legături ale strămoşilor noştri, ci pentru
1 Alexandru Ipsilanti.
79
www.dacoromanica.ro
a lega prietenie şi fraternitate cu un bărbat, cum eşti luminăţia ta, adică un bărbat, grec adevărat ca origine şi ca nume, iau primul tocul şi scriu luminăţiei tale, pe care nu m-am învrednicit să o cunosc personal, dar despre virtuţile şi variatele voastre calităţi sînt bine informat.
     Dar, fiindcă e un obicei tradiţional al grecilor de a oferi daruri în cinstea plăcutei cunoaşteri reciproce, am onoare a-ţi oferi un ţigaret de chihlibar şi o tabacheră şi te rog să le primeşti ca un semn al fraternităţii care se încheie acum, care să fie într-un ceas bun, şi urez să le întrebuinţezi cu sănătate, şi-ţi mai urez din inimă mulţi ani şi succes în tot ce doriţi.
     Cu ajutorul lui dumnezeu las prezenta scrisoare discreţiei prudente a viitoarelor noastre legături frăţeşti şi prieteneşti, iar caracterul scrisului subsemnatului să nu fie cercetat de nimeni, ci să aştepte ca timpul să arate dacă este bun sau rău.
     Al luminăţiei tale frate sincer şi prieten prea binevoitor
                                                        Mihail Suţu voievod
                           I. Filimon, Aox. tex. £XX. emxv., I, p. 179—180. Text grec.
                                        40
Bucureşti, 14 noiembrie 1820
                 C. Pendedeca mulţumeşte lui Hagi Ianuş pentru serviciile ce i-a făcut la Craiova şi arată că Gh. Leventis va sprijini in viitor pe At. Xenocratis, fiind nemulţumit de Spanohogea.
                                       ’Ex Bouxoupecxtou xjj 14 NoepiPptou 1820
     Ti(J.iwxaxE xaî euepYETixwTaTE (J.OI (troxaiâ Xax^Y) ’lavvouair) cpiXco tt)v Ss^iocv GOLQ 7)8l<TTa.
     Asv aocţ iypail/a 7tpoXa(36vxwţ 8iot x?)v aixîav otcou sxaxaYivo|touv siţ (tspixdc xiva xa0-qxovxa cpEXcov, 7) â7toxpi(jiţ râv otcoicov slvai âpYoxiV7)xoţ xaî oovo-Ssupivir) [jle |tsY<xXsţ exix£xs?. M’oXov xouxo 8b> sXsilJ/a V(X xâ(J.CO <î)ţ olov TO a7ta-paîxyjxov       P^ou si? "fi       tou xoivou cpîXou xupîou ’AOavaaaxy).
     ’Acpou Xoi7tiv aocţ EUXapi<Jxy)(JO) sYxapSîcoţ Slot toc? xoaaţ cpiXixotţ 7rspi7roi7)-asiţ otcou TCaxpixwţ eSeE^xe eiţ s|ts ev xj) Siaxpipj) (tou siţ toc auxo0i, sl|tai vot aotţ sitcco TCoXii (tou 7tap(X7tavov, 8xi Ssv saxdcOy) xpOTCOţ 8iot vot (3o7)07)<to) xov <pîXov xupiov ’A0. Esvoxpdcx7)v siţ x?)v roxpouaav xou xaxdcaxamv, stcsiSt) $jxov tcX£ov âpYoc, ebaotv otcou xi YP“(Jt-M-ot otcou saxsîXaxs TCpiţ xov B6îxov, TCapa-xaXsaxixiv 8iot vot <n>v8p<x|ty) xiv xupiov Esvoxpdcxy)v, âTCsaxdcXy) TCpoţ xov SpaYou-(Jidcvov, £y)xcov x?)v •9'sX7)<tEv xou, vot svScÎhtţ) ei? xt)V TCapdcxXy)<nv uaţ îj S^i. ’Exsî-vo? 8£ pi-}) wv TCpo8iaxs0si|tsvo?, a7tExpî0y) 8xi XPe^a v“ x“PlTl XP®°? T0U- Tcopa
Se 8xi xiv ETOxpaxdcXsaa Siâ vâ xotp-y) xi Yvc)<J't'ov TCpo? xov Boîxov Ypâp^a, P^oi a7iExpî0y] 8xi Sev Y)(ji7co psT vot X^YT) xal vot âvxiÂEYT). AuTCocxai 8xi 7tdc<jxel ° cpîXoţ
so
www.dacoromanica.ro
[xaţ, ofi-coţ 86v Siivarai va xâjxyj xyjvyjjxaxa eva\Tiov tou x<xp<xx7rjpoc; tcu, xal jxdcXiCTTa 67toî> exeîvoţ 7rpoi; ov npenei voi ypix^T) Siv eîvai &\Qpomo(; jxe xapax'îjpa coţ 6 TxLxaţ, âXX’eîvai e\a; T^oxovjţ ĂTcXoţ. Kal el vai. eTtojxevov, coţ 7toXXâ xaXâ to ywtirosi, 8ti S-a xaxojxeTaxeipiaSfl tyjv <piXâv0pa)7rov avTiXYjijlv tou, yejxl^wv tyjv aaxoiiXav tcu jxe ypoaia, xal foce yj ea^aTYj 7tXâvY) SiXei eîvai xe^Pwv TYjţ 7tpwr/);. vAţ oIxovojxyjOyj Xoi7rov o7tcoi; 8uvY)0jj xaTa t8 7tap6v. Aia to eaojxevov 0(X0)i; tov eqxXicoaa 7:oXXoi xaXâ xal SiXei eupei tov Spayoujxâvov S-epjxov U7tepacrci-otyjv. Kal TaijTa jxe) 7tepî TauTYjţ Tvjţ U7to0eaea)i;, elSe 7tepl tou E7iavoy6vT^av ei7tev oti eTciOujxouae va tov eijwaouv, Siqti to tHţiţev, cîxrâv ottou exajxe.) 7toXXâi; xaTotXP‘0551? Xa)Pl*Tlxe?- TŞ eî;ai yjwaTOv oti 9jX0ev elţ tyjv tijxiotyjtix aaţ xal £7upogtzzgzv xal Sioi touto tov exâjxETe ayiov xal «popărai, Xeyei, elţ to e£vjţ va jxyjv tov xâjXYjTe 8e>iov xal w; CTăţ SouXeuei. M’oXov touto csoiq U7tepaya7tă xal jsoiq e7taiveî S'.â tyjv yenaioTYj-a xal âpeTYjv oa;. ’Ex pipouţ p.ou op-O-ţ căţ Xeyco jxe oXyjv tyjv elXixpîveiav oti 7tpeuci \â 7rauaYjTe \<z SiatpsvTeusTe â\0pw7toui; o7tou 7tpa)TiiT£pa Touţ eTiapaarYjaaTe coţ paSioiipyouc, Sioti (xtovsî to aePaţ o7toii 7tpoi; Y)(xăi; Tpeipouv. Bi(3aia ToXp-YjpoTepa eîvai yj aup.pouXvj p.ou auTYj, 8aov yj YjXixla [Xou eîvai u7toS£eaTepa ty\q ISixYjţ act.'. ’AXXâ axoiioaxe tyjv coţ 1x7:6 veov piv, âXXâ 7ta0o )Ta ex SiajxsTpou cuyxeipeuoţ pi e.av ycpova xal aaxpoova. Kal p-ovoţ (xou â7topco, o7tou ex (xeyxXY)i; eipeaswi; xal l^vjXou 7tpoi; tyjv tijxiotyjtix aaţ, 7tapexTpe7to(xai tou e7tiaToXixou ^apaxTÎjpoe, âXXâ eX7cî^a) elţ tyjv âya7:Y)v aaţ xal «piXoaTopylav [^v] eSel^aTe 7tpoţ [xe, oti S-^Xa) eupei tyjv âv/jxcuCTav auyyvcojXYjv, ogyjv Yj0eXaTe auyxo)peaei ele, evav 6a. 1; xal xalp£T«l xal Trâcrxei (xa^l ctou.
       Aia tyjv 67t60eaiv twv auTol) XPC“V, e^YjTYjaa 7tapâ toC ap. Spayoujxâvou Siâ va jxol Sc07j 7tapâ tou Yjyejxovoi; ypâjxjxa 7tpoi; to) >aît.iaxi(XYjv Siâ va «puXaxwaYj xal PiâcYj xâ0s xpeotPel-^'7,/]v> P-'O 9-ewpcov Pa0(x6v ^01 pot>cxrjpot;, xal jxol to u7to-aX‘0'0- ’Eyw Se eX7ti^a) oti [xeTa 10 Yjjxspai; vâ eîjxai eTcipioţ va âvaxwpYjaa) xal va ctoiş â7toXauCTO) jxe uyielav. f0 xupioţ NixoXaoţ Sev Yj^eupw eâv eToi(xâa0Y). NewTepov ti (XYj e/rov oăţ âxpiPo7cpoc7xuvw xal eljxl
                                       TY); Tl(XlOTY)TOţ CTaţ 7tpO0U(XOi; SouXoţ Kwvctt. nsvTeSexai;
                                                     Bucureşti, 14 noiembrie 1820
      Prea cinstite şi prea binefăcătorul meu başa Hagi Ianuş, vă sărut dulce dreapta.
      Nu v-am scris mai înainte, din cauză că mă ocupam cu unele îndatoriri prieteneşti a căror rezolvare merge încet şi este însoţită de multă etichetă. Cu toate acestea n-am neglijat să-mi fac datoria faţă de scrisoarea prietenului comun, domnul Atanasacbi.
      Vă mulţumesc mai întîi din inimă pentru atîtea atenţii prieteneşti ce ca Un părinte aţi arătat faţă de mine în timpul şederii mele acolo, apoi vreau să vă spun, cu multă părere de rău, că nu mi-a fost posibil să ajut pe prietenul,
G - 0. 498
81
www.dacoromanica.ro
domnul At. Xenocratis, în situaţia lui actuală, fiindcă era deja prea tîrziu. Scrisoarea ce aţi trimis-o d-voastră lui Yoicu, cu rugămintea de a ajuta pe domnul Xenocratis, a fost trimisă dragomanului,1 cerîndu-i-se încuviinţarea, dacă este cazul să accepte sau nu rugămintea d-voastră. Acesta, nefiind prevenit, a răspuns că este nevoit să-şi facă datoria. însă acum, cînd l-am rugat să facă scrisoarea cunoscută către Yoicu, mi-a răspuns că nu poate odată să spună un lucru şi apoi contrariul. îi pare rău că prietenul nostru suferă, dar nu poate să întreprindă ceva ce nu se potriveşte caracterului său, şi mai ales că persoana căreia trebuie să-i scrie nu este un om de caracter, cum este Ghica, ci este pur şi simplu un ciocoi şi ca urmare, precum ştie foarte bine, va întrebuinţa în rău intervenţia lui mărinimoasă ca să-şi umple punga cu bani, şi atunci ultima înşelăciune are să fie mai rea decît prima.
     Deci în prezent să se aranjeze cum poate, iar pentru viitor l-am împrietenit foarte bine cu dragomanul şi are să găsească în el un apărător înfocat.
     Atît, în legătură cu această afacere. Cu privire la Spanohogea, a spus că dorea să-l dea afară deoarece a făcut multe abuzuri grosolane şi a meritat una ca asta. îi este cunoscut că el a venit la dumneavoastră şi a căzut la picioarele d-voastră şi de aceea l-aţi socotit sfînt, şi zice că se teme că aşa cum vă serveşte în viitor să nu-1 socotiţi cuvios. Cu toate acestea vă iubeşte mult şi laudă generozitatea şi virtutea d-voastră. însă din partea mea vă spun, cu toată sinceritatea, că trebuie să încetaţi de a mai apăra persoane, pe care mai înainte le-aţi prezentat ca intrigante, fiindcă slăbeşte respectul de care vă bucuraţi. Desigur sfatul meu este îndrăzneţ la vîrsta mea, care este mai mică decît a d-voastră, dar ascultaţi-1 ca din partea unui tînăr, care a suferit mult în legăturile sale cu un om bătrîn şi înţelept. Şi eu însumi mă mir că din cauza prea marelui zel faţă de d-voastră, m-am abătut de la eticheta folosită în corespondenţă, sper însă că, datorită dragostei şi afecţiunii ce mi-aţi arătat d-voastră, voi găsi iertarea cuvenită, pe care aveţi s-o arătaţi unei persoane, care se bucură şi suferă împreună cu d-voastră.
     în legătură cu datoriile de acolo, am cerut boierului dragoman să mi se dea din partea domnitorului o scrisoare către caimacam, pentru a închide şi a sili pe orice datornic necinstit şi mi-a promis acest lucru.
     Eu sper că în zece zile să fiu gata să plec, şi să mă bucur de d-voastră, cu sănătate. Domnul Nicolae nu ştiu dacă se va pregăti. Neavînd vreo altă noutate, vă salut călduros şi rămîn
                                  al domniei voastre slugă devotată Const. Pendedeca
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 446, doc. 47. Orig. grec.
      1 E vorba de Gheorghe Leventis.
82
www.dacoromanica.ro
41
Bucureşti, 20 noiembrie 1820
                 Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache declară lui Al. Ipsilanti că au primit ordinele sale şi le vor executa întocmai.
                                                   Bucureşti, 20 noiembrie 1820
     Ne închinăm cu supunere şi plecăciune.
     Prea luminate stăpîne 1, am primit scrisoarea d-voastră din 8 octombrie şi am înţeles bine ordinele d-voastră luminate, pe care cu multă bucurie le-am primit şi le-am salutat cu tot respectul cuvenit, şi vom urma cu zel tot ce ne veţi porunci, pînă la ultima picătură a sîngelui nostru. Nu ne îndoim că aţi fost informat atît din partea lui 4 ocr) 72 e (Xanthos), cît şi din partea lui ^ 34 cos (Dicheos) şi a viteazului domn 9 cooco^s (Perrevos), să nu vă îndoiţi, ci să fiţi sigur cu ajutorul atotputernicului sfîntului dumnezeu. Din mai multe motive nu ne intindem în scrisoarea noastră. Dacă aţi fi fost aproape de noi, ar fi fost posibil să vi le spunem prin viu grai, deoarece, precum spune sfînta scriptură « mulţi sînt chemaţi, iar puţini aleşi». Dar luminăţia voastră de dumnezeu păzită, luminată fiind de sfîntul duh, poate din puţine cuvinte să înţeleagă bine de departe. Cu acestea ne închinăm şi sărutăm pulpana d-voastră cu tot respectul cuvenit şi sîntem totdeauna la ordinele d-voastră.
                                      Prea plecaţi robi Iordache Nicolae Olimpiotul
                                           Ioan H. Farmache
         I. Filimon, Aox. Iar. Ijrav., I, p. 248 — 249. Text grec.
                                   42
Constantinopol, 20 noiembrie 1820
                 Eforii Eteriei din Constantinopol expun eforilor din Odesa un plan de acţiune pentru nimicirea forţelor turceşti din Constantinopol şi cer pentru aceasta oameni şi muniţii.
                                                                             Constantinopol, 20 noiembrie 1820
     Domnilor efori,
                                 La Odesa
     La 15 ale lunii curente v-am scris prin poştă, făcîndu-vă cunoscute nevoile noastre urgente pentru îndeplinirea scopului celui mare; v-am cerut bani destui pentru nevoile noastre imperioase şi trei conducători cu experienţă şi cu înţelepciune destulă, ca să pornească maşina cea mare etc. Dar reflcctînd
     1 Alexandru Ipsilanti.
83
www.dacoromanica.ro
mai serios, socotim că este bine să vă comunicăm următoarele gînduri ale noastre.
     Este vădit că aici îşi are culcuşul hidra cea cu multe capete; aici sînt forţele sale maritime şi un mare număr de soldaţi înarmaţi; aici este tezaurul ei, depozitele de muniţiuni şi centrul, sau mai de grabă primul arc al maşinii duşmane. De aceea socotim necesar să fie atacată capitala şi flota în acelaşi timp cu părţile celelalte. în caz că se va reuşi cucerirea Constantinopolului şi nimicirea flotei, vor rezulta următoarele: prin distrugerea flotei tiranul pierde jumătate din forţele sale, se întrerupe comunicaţia cu Asia, de unde puteau să vină numeroase trupe pentru a apăra tronul şi neamul lor; toate insulele din Marea Mediterană şi toate ţărmurile Greciei vor scăpa atunci de atacul duşmanului, care cu flota sa poate să nimicească într-o clipită toate vasele greceşti, să ardă sau să jefuiască toate oraşele şi locurile de pe ţărm şi să bage groaza în ai noştri. Prin urmare, ca să evităm toate aceste rele, a căror descriere amănunţită o socotim de prisos, fiindcă este uşor s-o deducă cei cuminţi, este necesar ca atacul împotriva capitalei şi al flotei să se facă în acelaşi timp cu celelalte mişcări din Grecia. Ca să reuşească această mare acţiune, avem nevoie de următoarele:
     I.      Treizeci de vase din Hydra, Spetze şi Psara din cele mai bune, bine echipate cu oameni şi cu toate muniţiile necesare, de care ducem foarte mare lipsă şi nici nu putem să le procurăm de aici, fiindcă vom pricinui îndată bănuieli duşmanului; în ce priveşte muniţiile trebuie să ni se procure nu numai cele necesare pentru vase, ci să ni se trimită şi nouă destule, ca să înarmăm pe cei de aici şi să-i punem în situaţia de a putea face uz de arme.
     II.     Trei conducători din cei mai buni, care se pot găsi în Rusia, unul pentru operaţiile de pe uscat şi doi pentru operaţiile pe mare cu două-trei ajutoare, ca să stabilească, să organizeze şi să execute planurile de război. Astfel de oameni nu se găsesc aici.
     III.     Bani destui, care sînt sufletul oricărei întreprinderi, fiindcă nu avem şi nici nu putem să ne procurăm de aici din mai multe motive.
     IV.      Putem să organizăm aici o armată de uscat de 4 sau 5 mii, dacă vom avea timpul necesar, dar o astfel de armată nici nu va fi destulă nici suficient înarmată. De aceea este nevoie să ne trimiteţi de acolo pe toţi oamenii pricepuţi în ale războiului, împreună cu tot felul de muniţii şi arme, incit să fim în stare să strivim capul hidrei şi atunci întreg corpul ei va rămîne fără suflare. într-adevăr este uimitor pentru noi, cum onorata conducere a neglijat un lucru aşa de esenţial în legătură cu cele necesare pentru cucerirea Constantinopolului şi a flotei. De reuşita sau nereuşita acestor măsuri vor rezulta neapărat lucruri bune sau rele.
     Aducînd la cunoştinţa d-voastră observaţiile noastre, ale căror importanţă o cunoaştem noi mai bine, întrucît avem din nefericire în faţa ochilor pericolul şi duşmanul, vă rugăm să le comunicaţi onoratei conduceri, gloriosului eteriarb,
84
www.dacoromanica.ro
(dacă este aproape) şi tuturor fraţilor, şi să luaţi măsuri drastice pentru grabnica executare a cererilor noastre drepte, cunoscînd că nu avem nici timpul necesaţ să executăm cele cu putinţă, iar pentru aceasta nu sîntem noi vinovaţi. Fiţi sănătoşi !
                                                                                                                                   Prietenii şi fraţii d-voastră (Kiriacos Kumbaris) (Spiridon Mavros)
                                                                                                  (Ioan Barbis) x.
          I. Filimon, Aox. lax. eXX. inav., I, p. 241 243. Text grec.
                                           43
Bucureşti, 8 decembrie 1820
                  Gh. Leventis laudă pe Hagi Ianuş pentru ajutorul dat compatrioţilor.
                                                                                Bouxoupdcm, ryj 8 AexepPp£ou 1820
      OtXe xai âSeXcpe xiip XaT^vj !
      "EXaPov Teaaepa âSeXcptxdc tvjq ypotptptcxTcx etţ toc 07toîa Sev â7texpt07]v 6y-iizo âpeXetav, âXX’ ei; atTtaţ tcjv noXXcjv pou a.ayo’Ki&v xai ptaţ paxpotţ <xcr0et-vetaţ bnob eSoxipaaa.
      "Oti aocţ âya7tcj xai aotţ aepopat cjţ cptXoracTptv xai yevvatov e’-? tcx xotvot xaXot Sev 7rpe7ret vot âpcptPdcXXjrj TeXetcjţ, Sioti oute Suvapat vot pvjv âya7tcj TOl_ ouTouţ avSpaţ otTtveţ vj^eupouv vot peTaxetpta0ouv t‘J)v xaTocaracriv tcjv oyi povov 7tp6<; eu^aptcrr/jatv tuv tStcjv e7tt0uptcjv tcjv, âXXot xai 7rpo<; aTOx\T7]crtv âvâyxvjţ tcoXXcjv opoyevcjv paţ xai 7tpo toxvtcjv tcjv <t7tou8oc£6vtcjv vIcjv. Autvj eTvat pta inb tâţ 7tpcjTa<; âpETotţ rj npoi; tou? opcyevetţ xai ev yevet rj npot; tvjv Trdca^ouaav â'/0pcj7t6TY]Ta euepyeata. *Ac, yvcjpt^Y] Xoitcov 8-ţt Tot 7tp6<; ty]v euyevtav tv)? ata0^-(laTdc pou 0-eXouv pevet Scot 7tavTOţ âvaXXoicjTa.
      riep't au0evTtxou ypâppaToţ &eXcj cppovTtaet vot aotţ crraXfl pe 7tpcjTOV, eTretSv] xaT’auTotţ Totţ Tjpepaq eTvat ^atcpvjţ, apa otcou âvaXâpy] DiXcj ^TjTvjaet to ypdcppa xai O'ot aăţ to crretXcj.
      nepl tou racjcapvtxou BaatXeiou cppovTtîpj 8aov 7)p7ropcj, aotţ eu^aptcrrcj otcou tov âyaTOCTe.
      ’Exetvoţ otcou eypa^ev oti e7tetpdcx0V)v xaTot tou aepSâpvj ’A0avaatou etj/eucr07], StoTt eyco Sev e^cj xapptav atTtav vot 7tetpa;£0cj xai tov xup KcjvaTavTtvov tov yvcjpt^cj xaXov xai dcipov âv0pcj7tov, Xot7tov .racpaxaXcj vot p9)v maTeu-jr] TOtauTa, âXXâ vot âya7ta tov KcjvoTavTtvov.
      FlapaxaXcj vot pe auyxcjpîj OTav âpyw vot aotţ â7toxpt0cj xai vot eTvat pepaia oti tt]v âya7tcj e^ oXy); xapStaţ xai 8ti eipi pi: etXtxptv^ cppovvjpaTa tr\c, cptXvjţ pou euyevtaţ,
                                               âSeXcpoţ xai SouXoţ r AepevTTjţ 1
      1 I. Filimon publică semnăturile în alfabetul cifrat, iar alături adaugă în paranteze semnăturile descifrate.
85
www.dacoromanica.ro
                                                            Bucureşti, 8 decembrie 1820
     Prietene şi frate domnule Hagi.
     Am primit patru scrisori frăţeşti ale d-voastră, la care n-am răspuns, nu din neglijenţă, ci din cauza îndeletnicirilor mele prea multe şi a unei uşoare boli de care am suferit.
     Că vă iubesc şi vă preţuiesc ca un iubitor de patrie şi generos în binefacerile obşteşti, nu trebuie deloc să vă îndoiţi, fiindcă nu pot să nu iubesc astfel de oameni, care ştiu să întrebuinţeze avutul lor nu numai pentru satisfacerea propriilor lor dorinţi, ci şi pentru întîmpinarea nevoilor multor compatrioţi ai noştri, şi mai ales ale tineretului studios. Binefacerile faţă de compatrioţi şi în genere faţă de omenirea suferindă sînt una dintre cele dintîi virtuţi. Aşadar, să ştiţi că sentimentele mele faţă de domnia voastră vor rămîne neschimbate pentru totdeauna.
     Cît despre scrisoarea domnească, voi avea grijă să vi se trimită cu prima ocazie; fiindcă [domnul ?] zilele acestea este bolnav, îndată ce se va face bine, voi cere scrisoarea ca să vi-o trimit.
     Caut, cît pot, să vă mulţumesc în legătură cu paharnicul Vasiliu, pe care îl iubiţi.
     Acela care a scris că m-am supărat pe serdarul Atanasie a minţit, fiindcă eu n-am nici un motiv să mă supăr, iar pe domnul Constantin îl cunosc ca un om vrednic. Aşadar vă rog să nu credeţi astfel de lucruri şi să iubiţi pe Constantin.
     Vă rog să mă iertaţi cînd întîrzicz să vă răspund şi să fiţi sigur că vă iubesc din toată inima şi că sînt al domniei voastre cu sentimente sincere
                                                             frate şi slugă Gh. Leventis
                      Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 446, doc. 36. Orig. grec.
                                   44
Moscova, 14 decembrie 1820
                Patzimadis şi Komizopulos comunică lui Xanthos ştiri despre pregătirea răscoalei şi despre conflictul dintre sîrbi şi Poartă.
                                                Moscova, 14 decembrie 1820
     Prea respectaţilor domni Th. şi Compania [Xanthos].
     Am primit scrisoarea d-voastră, dar, precum aţi făgăduit să scrieţi pe larg cu următoarea poştă, n-aţi făcut-o. Simţim o deosebită plăcere că bogatul în vinuri [domnul Moldovei Mihail Suţu] este de partea noastră. Elefteriadis [Komizopulos] aşteaptă ordinul lui Kalos [Alex. Ipsilanti] ca să pornească; el ar fi fost acolo, dacă scrisoarea d-voastră din Bucureşti nu l-ar fi împiedicat.
86
www.dacoromanica.ro
     Vă trimitem aci alăturat o copie din scrisoarea lui M. [Grigorie Dichcos Flesas] trimisă din Constantinopol; epitropii dc acolo Kumbaris, Mavros şi Barbas scriu către cci de aici despre toate pe larg şi pe faţă, ei cer încălţăminte [bani] de la cei de aici, ca să completeze cele 400 facturi [mii], pe care le-a cerut Kalos de la cei din Constantinopol. Nu trebuia ca lucrurile să urmeze astfel; cu toate acestea scrisoarea lor nu va face altceva decît să producă oarecare entuziasm. Cei de aici n-au luat încă vreo hotărîrc, dar, precum se 'vede, vor să trimită un om într-adins la Kalos cu o copie a scrisorii epitropilor din Constantinopol şi să-l întrebe ce să facă; ce hotărîri se vor lua aici am să vi le fac cunoscute. Iarăşi vă spunem că nu trebuia ca epitropii din 62 [Constantinopol] să scrie aşa pe faţă despre toate, şi cum de n-au bănuit aşa ceva ? Armodios [Grigorie Dicheos Flesas] scrie « că a trimis din Constantinopol o cămilă [corabie] la Triest ca să aducă pe Kalos [Alex. Ipsilanti] în Peloponez, şi că socrul [Aii paşa] nu şi-a dat încă sufletul şi că de la el sînt speranţe de lucruri bune, fiindcă, precum l-a asigurat un mitropolit, este destul de mult implicat în afacere. Nu trebuie neglijate cele scrise de epitropi către cci de aici şi Armodios către Eftimidis [Komizopulos]», dar este foarte greu să se adune aici mulţi bani. Kalos trebuie neapărat să scrie către cei de aici, şi dacă veţi găsi de cuviinţă, să scrie şi domnii [conducerea] o scrisoare către epitropi şi încă una către toată lumea, cu îndemnuri. După toate aparenţele este timpul să înceapă controlul bilanţului [răscoalei]. Nereuşiţii [sîrbii] au început să se certe cu nepăsătorul [sultanul]; la intervenţia ambasadorului Rusiei, sultanul a vrut să-l împace; a trimis într-adins om ca să afle cauzele diferendului, i-a găsit de neîmpăcat. Nu ne îndoim că domnii [conducerea] şi Kalos [Alex. Ipsilanti] vor scrie peste tot ca să îngrijească de încasarea datoriilor [promisiuni băneşti] şi cel bogat în vinuri [domnitorul M. Suţu] trebuie să-şi arate zelul.
     Vă sărutăm
                                                            X. (Patzimadis)
                                                           E. (Komizopulos)
         Em. Xanthos, ’ A7tojxv/)jxovcujxaTa, p. 113 — 115. Text grec.
                                         45
Iaşi, 20 decembrie 1820
                 Eforii Eteriei din Iaşi înştiinţează pe Al. Ipsilanti că au primit cu bucurie ordinele sale şi se ocupă de înregistrarea donaţiilor şi contribuţiilor.
                                                       Iaşi, 20 decembrie 1820
     Prea luminate *,
     Am primit cu plecăciune cele trei scrisori luminate ale d-voastră; am citit cu deosebită bucurie ordinele şi îndrumările cuprinse şi acţionăm cu mult
     1 Alexandru Ipsilanti.
87
www.dacoromanica.ro
zel, înregistrînd donaţiile şi contribuţiile, pe care fiecare frate le-a oferit şi are bunăvoinţa să le mai ofere. Aşteptăm cu nerăbdare să ne bucurăm de tovarăşul domnul Lasanis, de la care să aflăm ceva veşti îmbucurătoare.
     Sîntem ai luminăţiei voastre plecaţi robi
                      Serafim de la Trei Ierarhi, Luca de la mănăstirea Floreşti, P. Dioghenidis, Pan. A. Panos, Fotios Iliadis.
         I. Filimon, Aox. Iot. 4XX. emxv., I, p. 246. Text grec.
                                          46
Iaşi, 1 ianuarie 1821
                 Gh. Lasanis comunică lui Al. Ipsilanti că eforii Eteriei din Iaşi întreabă care va fi situaţia domnului Moldovei Mihail Suţu după plecarea oştirii eteriste spre Grecia.
                                                           Iaşi, 1 ianuarie 1821
     Prea strălucite *,
     Ieri tîrziu am sosit aici şi îndată m-am dus să întîlnesc pe Rizos şi apoi pe egumenii mănăstirilor Floreşti şi Trei Ierarhi, care mă aşteptau cu nerăbdare. Dorinţa lor de a vă întîlni este foarte mare. Le-am spus că este imposibil, din cauza bolii d-voastră, dar că veţi trimite în locul d-voastră pe Nicolachi, ceea ce trebuie să se facă. Precum am înţeles, problemele lor sînt următoarele, asupra cărora să vă gîndiţi ce trebuie să le răspundă Nicolachi:
     I       Ce va deveni domnitorul, cînd Grecia se va răscula? Mi-au pus această problemă în mod diplomatic şi nu deschis. Eu însă, fiindcă din mai multe alte convorbiri am înţeles că domnitorul gîndeşte şi doreşte să rămînă domnitor al ambelor principate sub protecţia Rusiei, le-am spus că corespondenţa luminăţiei voastre cu conducerea este secretă, şi prin urmare nu ştiu nimic despre aceasta. Fiindcă m-au întrebat dacă, în cazul morţii domnitorului din Bucureşti, cele două domnii vor rămîne lui Mihai vodă? le-am spus că vor afla aceasta de la prea luminatul Nicolachi.
     II       Dacă armatele greceşti vor trece în Grecia, cine va apăra aceste ţinuturi ? Credem că vor veni ruşii; dar aceştia ciim se vor purta cu domnitorul ? şi veniturile ţării ce se vor face? Eu le-am răspuns că nici aceasta nu ştiu. M-au silit să le spun, ce presupun. Deci le-am spus în mod diplomatic că ruşii trebuie să intre în aceste locuri ca nişte protectori şi nu ca nişte cuceritori; prin urmare ei vor ocroti neapărat pe domnitori cu toate drepturile pămîntene, pînă la restaurarea Greciei, şi atunci ambasadorul va avea convorbirile necesare... 1 2
                                                                 [Gh. Lasanis]
         I. Filimon, Aox. Iot. iXX. âraxv, I, p. 269 270. Text grec.
     1 Alexandru Ipsilanti.
     2 Sfîrşitul lipseşte.
88
www.dacoromanica.ro
47
Iaşi, 2 ianuarie 1821
                 Gh. Lasanis comunică lui Al. Ipsilanti că M. Suţu doreşte să ia şi domnia Ţării Romîneşti şi se teme ca nu cumva să rămînă descoperit după plecarea armatelor greceşti.
                                                          Iaşi, 2 ianuarie 1821
     Prea luminate 1,
     «... 2 Au venit toţi prietenii şi m-au vizitat. Chiar şi domnul a trimis un om. Domnul s-a temut mult de organizarea armatei, şi întrucîtva o împiedică. Gatzos şi ceilalţi au cerut să ia asupra-şi poterile, în număr de 16, plătind cele obişnuite, dar de frică nu le dă. Din convorbirile ce le-am avut cu cei din jurul lui am înţeles următoarele:
     Că aşteaptă răspuns la scrisoarea lui de închinare de la împărat sau de la Capodistria.
     Că aşteaptă ca luminăţia voastră să acţionaţi prin Capodistria sau Stro-gonov ca să ia domnia Ţării Romîneşti după moartea lui Aleco vodă. . . 2
     Că se teme ca nu cumva să plece armate din aceste părţi şi să rămînă el descoperit. Ba chiar a trimis vorbă prin postelnicul [Rizo] lui Gatzos, cum de este posibil ca într-o conducere să existe o altă conducere ? El a vrut să-i dăruiască şi un armăsar. Gatzos însă i-a răspuns că armatele sînt totdeauna la dispoziţia domnului şi că a fost însărcinat el să le organizeze, ca să nu apară domnul.
     Acestea sînt problemele, pe care postelnicul şi egumenul doresc să vi le supună, nu însă deschis, ci pe de lături. Problemele acestea voiau să vi le supună şi cînd aţi trimis pe Cantacuzino. De aceea de veţi trimite fie pe Nicolacbi, fie pe Cantacuzino, nu se va rezolva nimic, fiindcă ei doresc să se asigure direct de la d-voastră, iar cu ceilalţi vor începe iarăşi să vorbească pe de lături şi în mod diplomatic, ca să adune vorbe, pe care să le interpreteze, precum fiecare a interpretat că cuvîntul Aristarlios, care a fost scris domnului, însemna domnul Ţării Romîneşti. Prin urmare este foarte necesar să cautaţi luminăţia voastră să-i întîlniţi, sau cel puţin să le făgăduiţi, deoarece altfel nu facem nimic şi ne pierdem timpul. între timp însă trimiteţi numai domnului diploma de conducător al dedicaţilor, ca să apară drept şef al armatelor şi să ne dea îndată poterile, şi atunci fără cheltuială vom pregăti 1 500 oameni. îmi este cu neputinţă să nu mă prezint în faţa lui: aşadar să nu luaţi în nume de rău dacă am să calc porunca d-voastră. Nu fac aceasta din ambiţie, ci pentru binele comun. Mi-a cerut deja de trei ori diploma. Este necesar să
      1 Alexandru Ipsilanti.
      2 Puncte de suspensie în text.
89
www.dacoromanica.ro
mi-o trimiteţi mie, ca să i-o înmînez şi să-l asigur că am ordin să-l ascult în orice împrejurare cu armata. Atunci vă promit că în timp de două săptă-mîni să organizez trei însemnate hiliarhîi [unităţi de 1 000 oameni], fiindcă acţionez şi introduc şi la curte şefi de ai noştri. Dacă însă nu veţi urma astfel, atunci timpul îmi va arăta ce trebuie să fac. Prea luminate, să nu aveţi cea mai mică bănuială faţă de mine. Eu sînt gata să mă sacrific pentru binele patriei mele; dacă vă gîndiţi că fac şi cer aceste lucruri pentru a juca un rol, săvîrşiţi mare greşală. Şi ca să vă asigur, vă dau cuvîntul meu de onoare că şi acum şi după ce se va elibera Grecia, nu voi primi nici o demnitate, ci voi rămîne un simplu colaborator.
     Dacă socotiţi bine, trimiteţi-mi o diplomă şi pentru postelnic.
     Toţi fraţii de aici sînt zeloşi, dar ei n-au dat încă nici o contribuţie, fiindcă toţi au privirile lor aţintite asupra domnului. Aşadar, îndată după primirea prezentei, să-mi trimiteţi tot ce vă cer, cu o scrisoare către domn, în care să-i spuneţi că trebuie să lase poterile în mîinile noastre ca să le organizăm aşa cum trebuie pentru binele lui. . . *»
                                                               [Gh. Lasanis]
          I. Filimon, Aox. Iot. eXX. £raxv., I, p. 270 — 272. Text grec.
                                   48
Bucureşti, 9 ianuarie 1821
                  Iordache Olimpiotul arată lui Al. Ipsilanti că este supărat de zvonul care circulă în Bucureşti în legătură cu o scrisoare a sa către M. Obrenovici, care ar fi căzut în mîinile turcilor, şi susţine că răscoala trebuie să înceapă neapărat pînă în primăvară.
                                                         Bucureşti, 9 ianuarie 1821
      Prea respectate şi prea luminate2,
      Cu deosebită bucurie am primit prea luminata şi prea onorata d-voastră scrisoare din 27 ale lunii trecute, care mi-a fost trimisă de fratele G. Lasanis din Iaşi, din care am văzut bine stima ce aveţi faţă de plecata mea persoană, de care lucru sînt mîndru. Prea luminate, am văzut din scrisoarea d-voastră penultimă că-mi spuneţi că trebuie să mă pregătesc în şase săptămîni. Prin urmare, potrivit ordinului d-voastră, m-am pregătit, cu toată puterea ce mi-a dăruit-o dumnezeu. Pe cînd aşteptam ordinul d-voastră, a avut loc următoarea întîmplare cu privire la Serbia. în timp ce trimisesem o scrisoare donatorului Serbiei, însoţită fiind de alte scrisori ale trimisului său din Constan-
      1 Puncte de suspensie în text.
      a Alexandru Ipsilanti.
90
www.dacoromanica.ro
tinopol, şi în timp ce primisem informaţii precise că ele au ajuns în mod sigur şi în timp ce această chestiune era cunoscută numai de trei fraţi şi de mine patru, am aflat pe neaşteptate că se zvoneau în toate cafenelele că, chipurile, scrisorile au fost confiscate la Ada-Kale şi că eu îi scriam că îl voi ajuta cu un număr de 5 000 oameni. Aflînd acest lucru servitorul d-voastră de la unul şi de la altul, care aveau intenţia să mă sperie, m-am supărat mult, fiindcă ştiam că zvonul a ieşit din mijlocul nostru şi a umplut aproape toată curtea; servitorul d-voastră se hotărîse să-l trîmbiţcze şi apoi întîmple-se ce va voi bunul dumnezeu. Dar am lăsat aceasta la o parte şi urmez ordinul d-voastră şi sînt cu totul gata pentru orice moment.
     Stăpînc, vă spun iarăşi, că, dacă va mai ieşi ceva asemănător printre ai noştri, sau în vreo altă parte, mă voi grăbi fără să aştept ordinul d-voastră şi să fie spre ştiinţa d-voastră. Stăpîne, îmi exprim şi eu, servitorul d-voastră, părerea mea. Chestiunea s-a copt de tot, precum aflăm, atît în Turcia, cît şi aici, şi dacă nu se va acţiona pînă la primăvară, vor pieri mulţi oameni vrednici, precum au pierit atîţia croi, dintre care fiecare era vrednic să aibă cîte o cetate. Ba chiar este în avantajul nostru să grăbim lucrurile, pînă cînd este în viaţă şi Aii paşa; zic iarăşi să facă luminăţia voastră cum crede. Servitorul vostru însă este gata în orice moment.
     Stăpîne, iată îţi trimit scrisorile domnitorului sîrbilor, ca să te informezi. El era mai înainte într-adevăr duşmanul meu; dar ce să fac ! Mavros (Caragheorghe) s-a dus; prin urmare este nevoie iarăşi să acţionăm ca să intre în acţiune (mişcarea Serbiei) şi acest lucru urmărim, deoarece pentru planul nostru sînt necesare mai multe alianţe cu fiecare naţiune. Nu numai că avem nevoie de fiecare naţiune creştină, dar chiar, dacă ar fi posibil, să ne înţelegem şi cu turcii pînă la doborîrea fiarei; după doborîrea fiarei, puneţi în aplicare şi îndreptaţi lucrurile precum doriţi.
     Pe cei trei sîrbi, de care vă scrisesem, pe Ginger Iancu, Melcu şi Blanten 1 este nevoie să-i trimiteţi şi vă rugăm să nu uitaţi. De asemenea vă rugăm să nu ne despărţiţi de căpitanul Ioan Farmache, deoarece orice început este greu, şi dacă va muri unul, să fie celălalt. Dorim numai binccuvîntarca şi permisiunea d-voastră. Ar fi bine dacă aţi putea să ne trimiteţi ceva cartuşe şi pietre de puşcă, dacă nu, să avem iarăşi binecuvîntarea d-voastră şi dumnezeu este bun.
     Nu mai am alte noutăţi, rămîn cu tot respectul cuvenit
                                               servitorul d-voastră plecat Iordache Nic. Olimpiotul
         I. Filimon, Aox. iar. eXX. Itoxv., I, p. 256 — 258. Text grec.
     1 Credem că este vorba de Ţinţar Iancu, Milencu şi Mladen.
91
www.dacoromanica.ro
49
Bucureşti, 9 ianuarie 1821
                  Căminarul Sava face unele propuneri lui Al. Ipsilanti în legătură cu pregătirile Eteriei şi colaborarea ei cu sîrbii şi afirmă că Ior-dache Olimpiotul poate să dispună cum vrea de Ţara Romînească.
                                                       Bucureşti, 9 ianuarie 1821
     Salut plecat pe luminăţia ta *,
     Am primit porunca d-voastră şi am înţeles şi împărăţia cerurilor. Vă spun însă să nu aveţi nici o îndoială că noi după puterea noastră ne vom pregăti. Dar ce speranţe puteţi să aveţi numai în 'propriile noastre puteri, puteţi s-o aflaţi de la Gheorghe Leventis, care vine acolo şi sper că n-are să vă spună minciuni. El a cîntărit opiniunile şi faptele tuturora şi ceea ce poate să facă fiecare; el a cunoscut şi ce importanţă au părţile vecine; neam gîndit şi asupra mijloacelor şi am procedat şi la un început de organizare. Sîrbii au trimis la Constantinopol o deputaţiune formată din şase notabili şi, pînă ce nu vor obţine vreun rezultat nu se vor mişca. Dacă eu aş fi avut putere, poate pînă acum ar fi îndeplinit aproape jumătate din planul meu. V-am spus şi vă spun că cunosc personal şi nu teoretic, atît pe noi înşine, cît şi pe acei cu care avem de a face. Vă sfătuiesc şi îndrăznesc să vă propun să trimiteţi o deputaţiune compusă din laici şi călugări, 2 din Mcsembria pînă la Strângea de la marginea Mării Negre; 2 din Silimno, Ka-zanlîc, Filipopol, Sofia, Samocov, Tupiţa; 2 la Bosna; 1 la mitropolitul din Muntenegru; 2 la Şcodra şi la latini, să aibă cu ei şi galbeni, deoarece aceştia se pot cumpăra şi sînt mai puternici decît Moreea; 2 la Cosovo, Deacova, Priş-tina şi Pistra şi împrejurimi şi 1 neapărat la Salonic şi împrejurimile lui. Această expediţie s-o puneţi bine în aplicare împreună cu domnitorul. în părţile acelea în care înălţimea ta cunoaşte persoane importante, să recomande pe trimişi, iar în acele în care nu cunoaşteţi să mi-i trimiteţi ca să-i recomand eu şi să-i învăţ cum trebuie să procedeze. După ce veţi organiza aceasta să acţionaţi şi să puneţi totul în mişcare. Să nu vă uitaţi la scrisorile trimise conducerii, căci, cînd se va mirosi praful de puşcă, să nu contaţi nici pe a opta parte; cei mai mulţi sînt capi de familie numeroasă şi negustori bolnăvicioşi, plini de pretexte la acea chemare. Stăpîne, să nu daţi asculatare unor sofisme. Zău, am cercetat cele mai multe părţi de dincolo şi sînt precum vi le prezint. Dacă le socotiţi acum de prisos, miine însă o să le căutaţi şi cu greu o să le găsiţi. Cît priveşte Gaprova şi Cazan, această însărcinare s-o daţi lui Iordache şi mie, obligîndu-1 să dea ajutor cu filotimie şi fără întîr-ziere. Şi trimişii ce vor fi porniţi din Salonic, Berat şi de aici, să se întîl-
     1 Alexandru Ipsilanti.
92
www.dacoromanica.ro
nească întîi cu mine, ca să le arăt cum să procedeze. Yă rog primiţi ultimul răspuns al lui Miloş. în prezent sînt trimişi dincolo patru din oamenii mei şi am să vă scriu tot ce vor realiza. însă cit puteţi să îmbărbătaţi pe Iordacbe; el poate să sacrifice, numai să vrea, şi pe cel de aici. Ţara Romînească o are în stăpînîrea sa, şi dacă va vrea, poate să ne-o alieze fie cu bani fie cu fapte. Să fiţi sigur că barba guvernatorului de aici este în mîna lui. Vă înştiinţez ca să fiţi în cunoştinţă de cauză. Vă rog să-mi trimiteţi o scrisoare pentru Miloş, în care să-i scrieţi astfel: «să daţi crezare în tot ce vă scrie Sava şi Dimitrie Mustacov, omul lui, şi să semnaţi ceea ce vă roagă», ca să luăm în scris jurămîntul lui şi să nu avem nici o bănuială că ne va trăda.
     Stăpîne, să mă iertaţi, cînd trebuia să învăţ carte şi să scriu, umblam călare în munţi şi pe cîmpii.
     Rămîn cu cuvenitul supus respect
                                                         Sava bimbaşa
           I. Filimon, Aox. iat. kXX. kny.'j., I, p. 260 261. Text grec.
                                             50
Iaşi, 12 ianuarie 1821
                 Gh. Lasanis informează pe Al. Ipsilanti despre neînţelegerile eteriştilor din Iaşi, atitudinea domnitorului M. Suţu şi îi cere să vină personal la Sculeni pentru potolirea spiritelor agitate.
                                                        Iaşi, 12 ianuarie 1821
     Prea luminate
     Aseară în casa boierului postelnic m-a întîlnit domnitorul, şi convorbirea ce am avut cu el a îndepărtat toate neînţelegerile de pînă acum. Domnitorul este un om de caracter superior şi constant, este foarte sincer şi mi-a vorbit despre toate cu multă sinceritate. A certat pc egumenul mănăstirii Floreşti, fiindcă a pretins că domnitorul doreşte să primească toate ordinele d-voastră şi apoi să dea el ordinele pentru executare; el mi-a spus că era o neînţelegere» Chestiunile de care se interesează sînt următoarele:
     I       Fiindcă ştie că împăratul nu vrea ca prin mişcările noastre să fie compromisă cît de puţin Rusia, roagă sincer pc luminăţia voastră ca în toate poruncile d-voastră să aveţi în vedere ca înălţimea sa să nu apară că face ceva împotriva intereselor Rusiei şi că se împotriveşte întrucîtva.
     II       Fiindcă înălţimea sa vă iubeşte sincer ca pe un frate, nu numai că aşteaptă, dar şi pretinde de la luminăţia voastră sâ-1 iubiţi cu aceeaşi sinceritate, să-l socotiţi ca pe un frate şi ca pe un adevărat patriot şi să ştiţi că e gata
      1 Alexandru Ipsilanti.
03
www.dacoromanica.ro
să execute toate ordinele voastre, chiar dacă va trebui să-şi dea şi viaţa. Să nu vă treacă niciodată prin gînd cea mai mică bănuială că înălţimea sa a intrat în Etcrie ca să tragă foloase, ci numai din patriotism curat. Şi intr-adevăr a jurat pe cel de sus (este pios) şi pe viaţa copiilor săi şi a soţiei lui, că, după ce va binevoi pronia divină să elibereze neamul nostru, înălţimea sa nu ascunde nici o intenţie, ci preferă şi se mulţumeşte să fie un simplu cetăţean, un Lasanis (acestea sînt cuvintele lui).
     Cit despre eforie, el a spus următoarele cuvinte, pe care însă egumenul mănăstirii Floreşti nu le-a înţeles bine şi le-a interpretat greşit. înălţimea sa crede că numai chestiunile delicate să nu i se comunice, dar ordinele d-voastră să i se trimită, şi înălţimea sa, fără să le comunice altcuiva decît lui Rizos şi mie, le va executa cu cel mai mare zel, fără să zică ceva şi fără ca vreodată să caute a cerceta cauza lor; el se lasă la judecata şi dorinţa d-voastră ca să-i descoperiţi acele secrete pe care luminăţia voastră veţi crede necesar să le ştie.
     Cît despre poterile, pe care nu le-a dat pînă acum, cauza e următoarea. Fiindcă pe timpul lui Calimah căpitanii săvîrşeau mii de nereguli, poterile au fost rînduite la visterie; acum dacă le-ar ridica de acolo, s-ar produce tulburare între boieri şi el. Cu toate acestea, fiindcă luminăţia voastră o ordonaţi, o face şi pe aceasta, fără să cerceteze pentru ce. Vă roagă însă numai atît, ca să se dea ogeacurilor curţii (adică lui delibaşa şi tufeccibaşa şi acelora care n-au fost socotiţi vrednici ca să intre în Eterie ca fiind bătrîni şi neputincioşi) cinci căpitănii; iar restul să fie date frăţiei. Este bine să se facă aceasta, ca să nu pară prea apăsător asupra ogeacurilor.
     Cît despre contribuţia lui, mi-a spus să nu daţi importanţă niciodată la ce scrie, ci să aveţi convingerea că întreaga lui avere, toate bijuteriile (care, precum mi-a spus, sînt destule) şi tot ce poate un domnitor să strîngă, sînt închinate Eterici. Şi fiindcă consideră pe luminăţia voastră drept conducere, mi-a spus să vă scriu ca să-l socotiţi drept casă a Eteriei, iar cînd va fi nevoie să-i scrieţi numai un cuvînt, că sînt necesare o sută, două sute, trei sute de pungi, şi el va fi gata să le numere, Iară să cerceteze pentru ce; şi cînd va sosi momentul aşteptat, cu toate că are o datorie de zece mii pungi, poate să dea şi două şi trei mii pungi. Pentru ca să fiţi mai sigur a vrut cu propria lui mînă să însemne aceste cuvinte, dar eu l-am asigurat de sinceritatea sufletului d-voastră şi de dragostea cea mare şi de încrederea ce aveţi în persoana sa.
     într-adevăr, prea luminate, este sincer şi vrednic de iubirea d-voastră; nu este de loc fanariot. Dacă l-aţi fi întîlnit cu trei zile în urmă, n-ar fi urmat neînţelegerile, pe care le-aţi aflat de la fratele d-voastră şi de la Cantacuzino. Iar eu, urmînd ordinul d-voastră, am evitat să-l întîlnesc, şi nici ieri nu l-aş fi văzut, dacă cl nu m-ar fi silit la aceasta. Ca în viitor să nu se mai repete asemenea lucruri, s-a hotărît să nu mai comunice prin intermediari ci numai personal, şi în prezenţa lui Rizos.
94
www.dacoromanica.ro
     Mi-a spus încă să vă scriu: cînd veţi avea de scris în viitor către el, către Rizos, sau către mine, uncie lucruri «ministeriale», care nu trebuie să fie cunoscute de alţii decît numai de noi trei, să adăugaţi o cruce la acel paragraf, şi este suficient ca să înţelegem acest lucru.
     Mi-a spus că, dacă numele de Aristarhos a fost descoperit fraţilor, vina e a lui, fiindcă semna cu el pe toate listele de contribuţie. Dar vă roagă şi speră să-l iertaţi, fiindcă nu ştia că trebuia să fie ţinut secret. Prin urmare vă roagă să-i daţi acum un alt nume, pe care desigur n-are să-l descopere nimănui, ci are să-l utilizeze numai pentru scopul ce îi veţi scrie.
     îi pare foarte rău că tulburările ce au urmat, fără ştirea lui, v-au produs nelinişte, şi cu nerăbdare aşteaptă răspunsul d-voastră la această scrisoare, ca să afle că v-aţi liniştit şi v-aţi dat seama de caracterul lui, şi astfel să se liniştească şi înălţimea sa şi să fie sigur de prietenia şi dragostea d-voastră sinceră faţă de el.
     I-a părut de asemenea rău că s-au neliniştit şi prietenii care s-au dus la Sculeni. Cu toate că eu l-am asigurat de contrariul, nu s-a convins, ci mi-a spus următoarele: «Dragă Lasanis, am înţeles foarte bine că au avut bănuieli asupra caracterului meu din faptul că iubitul meu beizadea a scris că fratele lui şi Cantacuzino au să vă spună multe lucruri bune, şi ei, se vede, s-au jenat şi n-au spus nimic postelnicului, fiindcă nu eram eu».
     Mi-a spus să vă înştiinţez că i se scrie din Viena că Strogonov a primit ordin să plece din Constantinopol; dar nu i se arată cine a fost numit în locul lui; de aceea se întreabă dacă nu cumva împăratul a făcut aceasta, spre a-1 îndepărta pe Strogonov din Constantinopol ca să nu se afle acolo în timpul tulburărilor şi să sufere ceva.
     Organizarea oraşului este cunoscută tuturor fraţilor şi curţii, şi, după cîte am înţeles, egumenul mănăstirii Floreşti se duce numai ca să pună în siguranţă rudele domnitorului şi pe ale lui Rizos. I-am spus deci ieri ca nu cumva 6ă descopere cuiva cele ce se petrec, ci numai să-i recomande eforilor de acolo şi ei sînt în stare să-i apere, şi în acest sens să fie şi scrisoarea luminăţiei voastre către efori. Acest egumen al mănăstirii Floreşti este un om foarte îndrăcit; el are legături foarte strînse cu toţi cei mari, de care este ascultat; el este însă şi un mare iubitor de patrie.
     Necontenit mă cercetează dacă luminăţia voastră primiţi şi trimiteţi în mod sigur şi rapid scrisori către Capodistria, şi eu le răspund că în legătură cu această corespondenţă niciodată n-aţi vorbit, ci o păstraţi secretă.
     Deoarece în proclamaţie pomeniţi că ceasul se apropie, am vrut să-i informez pentru organizarea generală. Pentru acele părţi, care sînt organizate, le-am spus adevărul, iar pentru părţile care nu sînt organizate am inventat şi le-am spus unele lucruri; ei au rămas foarte midţumiţi, spunînd toţi: acum, da, ne hotărîm să ne sacrificăm. Să nu vă pară rău, altfel nu se poate prinde iepurele. Aici nu are trecere aşa-zisul « nu ştiu», fiindcă ei ar lăsa totul baltă. Astfel
                                                                                                     95
www.dacoromanica.ro
cînd am venit, i-am găsit pe toţi amorţiţi. Este necesară zicala lui Aristidis: «Oamenii doresc să fie înşelaţi». Aşadar să-i înşelăm; însă totdeauna fără paguba lor.
      Domnitorul mi-a luat gravura cL-voastră, la care ţineam mult, ca să vă aibă înaintea ochilor, precum zice, în fiecare zi. Deci rog pe principele Cantacuzino să aibă bunătatea să mi-o trimită pe a lui. Luminăţia sa are originalul în faţa lui.
      în tot timpul bolii mele uşoare nu fac altceva decît să împac şi să potolesc pe fraţi pentru mici diferende hite între ei.
      Moartea lui Camarinos este cunoscută aici numai domnitorului, postelnicului, lui Gatzos şi lui Mibalachi, ceilalţi fraţi n-o cunosc. M-au întrebat: din ce cauză a murit? Le-am răspuns că rudele lui Perrevos, auzindu-1 că a vorbit multe împotriva lui, s-au răzbunat.
      Trimişii Serbiei au fost întrebaţi de Poartă dacă au voie şi împuternicire să trateze. Ei au răspuns că au ordin să insiste asupra problemelor lor fără vreo schimbare. Poarta deci le-a spus că nu poate să trateze cu ei, pînă cînd nu vor primi împuternicirea şi astfel i-au trimis în Serbia s-o ceară. Poarta a făcut aceasta ca să cîştige timp. Acestea sînt ultimele ştiri din Constantinopol. Despre Aii paşa nu se aude nimic sigur. Fiindcă Poarta s-a opus mult cine să fie urmaşul lui Miloş, zicînd că aceasta nu s-a făcut niciodată, sîrbii au răspuns că precum în Ţara Romînească şi Moldova au fost numite patru familii la rînd, la fel cer şi ei una singură.
      Este nevoie să fie trimis cît mai repede Aristidis, fiindcă mă tem că sîrbii se poartă astfel în prezent ca să tragă foloase din acţiunile noastre, să-şi întărească drepturile lor şi apoi să ne lase baltă. Dar pe aici este cu neputinţă să treacă, precum v-a scris şi Rizos. Prin urmare rămîne să alegeţi un alt drum mai scurt.
      Leventidis n-a venit încă; scrisorile pentru Bucureşti le-am trimis pe cale sigură, printr-un curier special. Cei mai mulţi de aici îl adoră. Deci trebuie să afle totul, de aceea este mai bine să le spunem noi, ca să nu intre în bănuieli.
      Abia am liniştit lucrurile şi le-am adus pe calea cea bună, îneît să înceapă contribuţia şi să se înscrie fiecare în mod provizoriu, adică numai pentru nevoile urgente, pînă la 130 000 groşi, şi iată că în momentul acesta s-au produs alte încurcături. Au venit oameni de la Galaţi, care au făcut cunoscută tuturor fraţilor moartea lui Camarinos, asigurînd că Themelis, Sfaelos şi Dionisachis au spus ritos că au avut ordin de la luminăţia voastră să-l execute, şi că în adevăr aţi dat acest ordin, zic ei, o dovedeşte faptul că hîrtiile lui au fost trimise prin Ismail luminăţiei voastre. Nimic n-a reuşit să-i convingă că sînteţi nevinovat de aceasta. Da, zic ei, Xanthos şi Dicheos, care erau duşmanii lui, v-au înşelat şi v-au convins să faceţi acest lucru. Deci, ei propun, dacă s-a făcut din ordinul d-voastră, să le scriţi motivele pentru care a fost ucis, ca să se asigure, ca nişte membri ai neamului, dacă într-adevăr Camarinos, ca membru şi el
96
www.dacoromanica.ro
al neamului şi ca trimis al patriei, era vinovat de pedeapsa cu moartea. în caz că nu le veţi spune motivul, ci le veţi scrie numai că aţi ordonat şi că ei nu trebuie să ştie cauza, toţi sînt ferm botărîţi să renunţe la toate şi in viitor ar trebui ca fiecare frate să-şi apere viaţa împotriva celorlalţi fraţi. Iar de le veţi scrie că aceasta s-a întîmplat fără ştirea d-voastră, cu concursul lui Xantbos, Dicbeos şi Themelis, vor cere ca aceştia să fie pedepsiţi, iar ei să fie informaţi de ce hîrtiile lui v-au fost trimise d-voastră. Eu am jurat că nici n-am văzut, nici nu ştiu, dacă aceste hîrtii au fost trimise luminăţiei Voastre, precum şi este adevărat; însă ei indică pmul care le-a adus la Ismail.
     De asemenea cei care au venit de la Galaţi au trîmbiţat că acum cincisprezece zile Griparis a primit o scrisoare de la d-voastră, în care îi ordonaţi să adune cîţi viteji va putea şi împreună cu Caravias să năvălească asupra oraşului Iaşi, făcînd măceluri şi prădăciuni, şi că el v-a răspuns că, pentru astfel de lucruri urîte, să căutaţi pe altcineva, deoarece el nu este pentru aşa ceva; şi că Griparis zilele acestea a dispărut şi s-a dus într-un loc secret să vă întâlnească. Eu în legătură cu aceasta le-am spus că într-adevăr Griparis s-a dus la Leova, unde urmează să i se trimită scrisorile necesare şi să i se dea ordinele pentru Bucureşti, şi că într-adevăr luminăţia voastră îi scriseseţi încă din octombrie ca să adune viteji şi să-i aibă pregătiţi, deoarece aveaţi de gînd să-l trimiteţi în Ţara Romînească, dar că îndată lucrurile s-au schimbat şi l-aţi reţinut. Curtea este foarte speriată în urma acestor ştiri, încît se gîndeşte că şi eu însumi poate am fost trimis să săvîrşesc ceva împotriva ei. Deci să vă gîndiţi bine la aceste lucruri şi să răspundeţi la ambele chestiuni, precum vă scriu şi eforii.
     Eu socot mai bine să nu răspundeţi, ci să căutaţi să veniţi pînă la Sculeni şi să risipiţi toate prin viu grai. Dacă veţi trimite pe altcineva, nu va duce treaba la bun sfîrşit, fiindcă ei ştiu că numai luminăţia voastră avea legături personale cu împăratul şi cu Capodistria, şi că ceea ce veţi spune şi răspunsurile pe care le veţi da la întrebările lor altcineva nu poate să le facă, şi astfel venirea d-voastră este necesară pentru ca lucrurile să capete o înfăţişare regulată şi paşnică.
     De asemenea, fiindcă domnitorul vrea ca armata de aici să-l recunoască pe el drept şef, trebuie neapărat ca pentru a-1 linişti să-i trimiteţi, precum vă scrisesem, diploma de şef; să-mi trimiteţi de asemenea şi mie o scrisoare închisă, în care să-mi ordonaţi să fac un raport dublu, unul pentru luminăţia voastră şi unul pentru domnitor, şi atunci vă promit că armata se va organiza, iar altfel nu. Toate cele ce vă scriu, prea luminate, trebuie să le urmaţi neapărat, fiindcă altfel se împiedică organizarea de aici şi va suferi apoi neamul. Fiindcă Xantbos se află acolo, toţi cred că îl aveţi cu d-voastră anume în calitate de consilier şi bombănesc. Curtea, fraţii şi puţinii militari sînt revoltaţi, şi eu aştept cu nerăbdare ca ştafeta care se întoarce să-mi aducă tot ce 'vă cer ca să-i liniştesc şi să-mi văd de treabă. 0 să vă scrie şi eforii. Această scrisoare este specială, v-am mai scris una, pe care am arătat-o şi eforilor.
7—o. 498                                                                        97
www.dacoromanica.ro
     Pentru uciderea lui Camarinos le-am răspuns că, înainte de a vă scrie eforii din Galaţi, aţi aflat aceasta de la căpitan Evangheli şi că v-aţi supărat şi aţi scris eforilor: de ce nu vă adu,c la cunoştinţă îndată astfel de lucruri? şi că eforii v-au scris atunci că un văr al soţiei lui Perrevos, auzindu-1 pe Camarinos flecărind împotriva lui Perrevos, a hotărît să se răzbune pe el şi unindu-se cu alţi cîţiva l-a strangulat.
     Domnitorul, cu toate că nu cunoaşte situaţia din punct de vedere al organizării oraşului Constantinopol, mi-a spus să vă comunic şi următoarele planuri ale lui, care, dacă lipsesc din planul comun al d-voastră, crede că ar folosi mult dacă le veţi adăuga şi veţi înştiinţa să le pună în practică.
     înălţimea sa socoteşte că într-o singură noapte este imposibil să fie nimicită toată mulţimea de barbari, care se va refugia în imobilele ce se află în siguranţă. A doua zi ei ar putea să formeze un corp. Prin urmare, pentru a-i împiedica să ajungă la bun sfîrşit, este nevoie să se facă următoarele:
     Să fie incendiate toate depozitele de cereale, care se află sub tarsana; de asemenea să fie incendiat şi un caban. Aceasta va face ca duşmanii, care vor râmîne în viaţă şi se vor aduna, să moară de foame, iar din Anatolia să nu le poată veni ajutor, neavînd hrană pentru vite.
     Toate tunurile care se află în arsenalul artileriei să fie aruncate în mare, ca nu cumva să le găsească turcii, dacă se va întîmpla să se adune vreun corp.
     Să fie incendiat şi depozitul cu praful de puşcă.
     înălţimea sa se gîndeşte că acestea este mai bine să fie arse decît să ne lăcomim ca să le capturăm, deoarece el crede că n-am putea să le păstrăm.
     De asemenea să fie orînduiţi oameni ca să incendieze depozitul cu tunuri şi să măcelărească pe toţi care se află acolo, fiindcă acolo locuiesc inginerii, care sînt destul de practici.
     Să fie cucerit Kiz-cule, fiindcă de acolo poate fi atacat mai bine palatul, care, precum crede, cu greu ar putea fi incendiat.
     Din această convorbire cunoaşteţi nevinovăţia domnitorului. Cît despre cele spuse la Sculeni, ele au fost rău interpretate şi să nu puneţi vreo bază pe ele, ci să răspundeţi numai la această scrisoare.
     După ce voi primi răspuns la această scrisoare, am să vă trimit un raport asupra soldaţilor.
     Tulburarea provine de la Galaţi şi conchid că acel cîine şi trădător Asima-copulos a încurcat lucrurile.
     Deci, pentru liniştea fraţilor, este bine ca să subordonaţi eforia din Galaţi eforiei de aici, şi aceştia să numească acolo un efor. în legătură cu Camarinos nu este nevoie să răspundeţi, deoarece în sfîrşit i-am liniştit.
     Vă salut şi rămîn binevoitor ordinelor d-voastră
                                                                  Lasanis
           I. Filimon, Aojc. tar. eXX. inccv., I, p. 273 — 280. Text gree.
98
www.dacoromanica.ro
51
Chişinău, 12 ianuarie 1821
           Al. Ipsilanti arată lui M. Şuţu că pregătirile Eteriei în Moldova se vor face numai cu aprobarea sa şi Gh. Lasanis va acţiona sub controlul său.
                                                    Chişinău, 12 ianuarie 1821
     Prea înălţate domn şi frate1,
     Dorinţa mea de a vă scrie continuu este foarte mare şi în raport cu prietenia şi frăţeasca armonie dintre noi; ea creşte şi se întăreşte şi mai mult, cînd am ocazii care se referă la datoriile noastre sfinte iminente şi la fericirea generală a patriei.
     Astfel de ocazii mi-a produs întoarcerea de la Sculeni a prea iubiţilor mei fraţi Nicolae şi principele Gh. Cantacuzino, care au fost acolo ca să întîl-nească pe boierul postelnic, pe prea dulcele meu frate Iacovachi Rizos. Domnia sa a prezentat luminăţiilor lor, ca din partea înălţimii tale, o nemulţumire în legătură cu trimiterea unor oameni speciali pentru organizarea armatelor de acolo şi îndeplinirea cerinţelor de mai sus potrivit ordinelor mele date în scris, precum şi pretenţia înălţimii tale, ca să fie încredinţate aceste lucruri conducerii d-voastră, ca domn şi împuternicit al ţării, unde trebuie să fie îndeplinite toate acelea care deja au fost aduse Ia cunoştinţa înălţimii tale, ca unui adevărat frate; şi în sfîrşit că înălţimea ta nu cedează în îndeplinirea acestora.
     Drept răspuns la acestea, vă arăt ceea ce îmi dictează datoriile mele şi ordinele de neînlăturat, ce le-am primit o dată cu povara eforiei generale.
     I       Cînd am primit scrisoarea d-voastră de adeziune, îndată m-am gîndit că este neapărată nevoie pentru înălţimea ta ca să fie păstrată în secret intrarea ta, deoarece te afli în slujba unor tirani neprevăzători şi cruzi, şi în mod intenţionat am căutat să nu fiţi însărcinat cu unele obligaţii, care ar putea să vă facă rău, ferească dumnezeu, şi chiar din partea compatrioţilor (ceea ce n-ar trebui să fie).
     II       Misiunea lui Gheorghe Lasanis este foarte restrînsă, dovadă sînt ordinele mele scrise, pe care el trebuie să le respecte în activitatea sa. Dacă va studia aceste ordine, va vedea că el nu are permisiunea să facă nimic fără aprobarea înălţimii tale. Cu alte cuvinte, aceasta nu vrea să spună că toate vor fi executate cu aprobarea d-voastră, ca domn al Moldovei?
     III       Eu nu cred că dragostea arzătoare de patrie putea să vă pricinuiască astfel de nemulţumiri, care împiedică executarea rapidă a lucrurilor, cînd ştiţi foarte bine, sau cel puţin puteţi să înţelegeţi din împrejurări, că astăzi un
     1 Mihai Suţu, domnul Moldovei.
                                                                    99
7»
www.dacoromanica.ro
moment de neactivitate ne va da mai tîrziu mult de lucru şi că pentru a-1 obţine va trebui să ne zbatem mult.
     Dacă în sfîrşit sînteţi în stare să învingeţi toate acestea şi să închideţi gurile (dacă vreodată s-ar auzi ceva despre d-voastră) celor răi, care sînt destin, ale duşmanilor, care sînt puternici, ale tiranilor, care sînt obraznici şi aspri, şi dacă puterile d-voastră ajung ca să rezolvaţi problemele amintite, vă rog să-mi comunicaţi în scris aceste cereri, pe care le voi prezenta onoratei conduceri, fiindcă nu pot să vă numesc numai eu. Dacă voi primi o astfel de permisie, voi îndeplini dorinţa ambilor, fiind sigur că veţi organiza totul incomparabil mai bine decît oricare altul şi că vă veţi strădui, cu mijloacele ce aveţi, ca să arătaţi bunăvoinţa şi zelul ce aveţi pentru patrie şi pentru îndeplinirea promisiunilor d-voastră date sub jurămînt.
     în caz contrar, dacă nu puteţi promite îndeplinirea sarcinilor amintite, fie de frică ca să nu se afle, fie din vreo altă cauză, lăsaţi atunci organizarea aşa cum s-a poruncit, acordînd sprijinul, precum s-a prevăzut, acelora care au fost însărcinaţi cu imediata executare a lucrurilor. Iar înălţimea ta în momentul dorit, unită cu noi, va urma calea gloriei, acţionînd întru totul pe ascuns şi obţinînd atunci roadele dragostei sale de neam şi ale zelului său.
     Prea iubite frate, vă rog să studiaţi cu cea mai mare atenţie cele de mai sus şi să examinaţi inima d-voastră patriotică, care, liberă şi înflăcărată de dragostea adevărată de neam, vă va dicta datoria d-voastră şi tot ce se cuvine.
                                                       Âlexandru Ipsilanti
         I. Filimon, Aox. Iot. eXX. £mcv., I, p. 281 283. Text grec.
                                   52
Bucureşti, 15 ianuarie 1821
                 P. A. Anagnostopulos comunică lui Xanthos despre activitatea sa în Bucureşti şi despre neînţelegerile dintre eteriştii de acolo.
                                                   Bucureşti, 15 ianuarie 1821
     Prea iubite frate,
                                               La Chişinău.
     Frate, bucuria ce am simţit în momentul în care am primit mult dorita ta scrisoare din 30 decembrie anul trecut este una din cele mai mari pe care am întîlnit-o în viaţa mea. Deci, după ce mi-a fost înmînată scrisoarea ta amintită, atunci numai te-am crezut că eşti viu şi sănătos şi cu nerăbdare m-am dus acasă, sărutînd scrisoarea ta, ca şi cum ai fi fost d-ta în persoană. Te asigur de aceasta ca un om cinstit. Ne aflăm în întuneric mare cu privire la lucrurile d-voastră şi faptul acesta cere o întîlnire personală. De asemenea
100
www.dacoromanica.ro
şi faptul că ne-a fost frică şi de aceea ne-am retras la marginea lumii, sau că ceea ce căutam era altceva, cere o întîlnire personală. Noi, precum spui că ne-ai scris prin mijlocirea lui Patzimadis de la Moscova, nu numai că n-am văzut vreo scrisoare din partea d-voastră, dar nici n-am ştiut pînă la un moment dat ce te-ai făcut şi cum s-au aranjat afacerile noastre comerciale, cînd am aflat ceva de la tovarăşii din Constantinopol, cu toate că şi aceasta nu era sigur; în sfîrşit, fiind multă vreme în nesiguranţă, am socotit mai necesar să plecăm decît să rămînem acolo. Am plecat cu Atanasie (Tzacalof) şi am ajuns la Yiena, unde el s-a îmbolnăvit. Eu nu l-aş fi lăsat niciodată singur acolo, dacă am fi avut bani de cheltuială; am urmat potrivit hotărîrii noastre şi am ajuns aici la 30 decembrie. M-am întîlnit cu A.L. (Leventis) de la care am aflat că lucrurile d-voastră au fost aranjate bine pe cit a fost posibil şi m-am bucurat mult. Am rămas foarte mulţumit de apărătorul nostru venerabil, căruia îi urez tot ce doreşte. Yă rog să-i transmiteţi, precum ştiţi, salutările mele. Eu aş fi urmat drumul cu el, dacă domnul L. (Leventis) nu m-ar fi împiedicat sub motiv ca să aştept pe Atanasie şi că urmează el însuşi să întîlnească pe Kalos [Alex. Ipsilanti], precum i-a scris. Deci am fost silit să aştept, deşi aceasta a fost contra judecăţii şi observaţiilor mele ce le-am făcut şi aici cînd am venit şi în altă parte unde am fost. Aci s-au văzut cîteva ordine ale lui Kalos, care nu numai că au fost amînate şi se amină, dar încă există şi judecători ai acestor ordine; judecătorii sînt cîţiva şi motivele, care le dau acest drept, precum spun ei, sînt multe. Ei spun că n-au fost deloc prevederi cu privire la Bulgaria şi Serbia, într-un timp cînd acele locuri sînt aprovizionate cu destule produse, mai ales din acelea care contribuie la reuşita viitorului tîrg şi că noi nu putem şi nici nu socotim util, spun ei, să deschidem tîrgul cu singurele aceste prevederi, fiindcă cîştigul atunci va fi mic, potrivit cu prevederile. Noi, spun ei, trebuie să avem cel puţin marfa prevăzută proporţională cu numărul cumpărătorilor, ba chiar mai multă, ca s-o întrebuinţăm cînd va fi nevoie la cererea cumpărătorilor. Acestea şi alte lucruri le spun ei şi se vaită de vreo eventuală şi neprevăzută pagubă. Dacă sub aceasta nu se acunde altceva, pare să aibă oarecare dreptate, potrivit ideilor pe care le au. Leontios (Leventis) spune că ar trebui să ştie ce nu poate să-l vatăme, potrivit legilor comerciale, fiindcă el are contract cu capitalistul lui de aici, şi prin urmare cu angrosistul de blănuri din Rusia, ca să nu se amestece la alt comerţ, afară de acela cu care s-a înţeles; prin urmare, fără vreo aprobare, acţionînd deosebit, se păgubeşte şi de aceea vrea, precum am înţeles, o oarecare informaţie. Acestea am auzit zicînd, şi dacă sînt numai acestea, mi se pare că este drept ca, pe cît se poate, să se facă primul lucru şi precum permit legile comerciale să se asigure cel de al doilea. Nu am timp să insist mai mult, ci numai atît vă spun că am nevoie să vă întîlnesc. Eu am cunoscut afară de acei, care se află acolo unde am fost, încă patru prieteni însemnaţi (înţelegea pe cei doi fraţi Kapitanachis la Viena şi pe Atanasie Hristopol
                                                                                                  101
www.dacoromanica.ro
şi Serafim Vreton la Sibiu)x. A urmat aceasta, fiindcă împrejurările au vrut aşa; sînt oameni virtuoşi şi învăţaţi şi în acelaşi timp cu stare, incit, dacă vă veţi întîlni şi vă veţi informa, veţi rămîne mulţumit. De la Atanasie (Tzacalof) am primit scrisori, îmi spune că s-a întremat şi în curînd va veni. Aştept cu nerăbdare să-mi spuneţi ce trebuie să fac; eu socot că, pînă să ne intîlnim, să nu hotărîm nimic, ca să vă prezint în faţa ochilor unele lucruri. Pînă atunci vă salut şi vă sărut şi rămîn
                                        frate şi slugă P. A. Anagnostopulos
        Em. Xanthos, ’ATtop.v7]p.ovEup.aTa, p, 129 — 131. Text grec.
                                   53
Iaşi, 20 ianuarie/1 februarie 1821
                Un eterist din Iaşi propune marelui consiliu al Eteriei un plan de răscoală în principate.
     No. 1. — Copy of a Memorial addressed to the grand Arch, translated
                             from the Greek.
                                         Yassy, Jan. 20 thj O.S.
                                          Feb. 1 st, 1821 N.S.
     August Arch,
     On the 18 th of the present month, I was initiated into the Hetoeria, by Basil Varlaam; myhaving delayed so long is owing to the Apostles, who, knowing that I was in Aii Pasha’s service, took me for a Turkish partisan. In reply to that charge, I content myself with sending you copies of the attesta-tions I received for my Services in Russia; whence you will perceivc, that if I spent my money and shed my blood, it was for the liberty of my dear contry. Although I have no clear idea of the intentions of this Socicty, (the Apostles having purposcly kept me in ignorance,) yet I partly comprehend what is to follow, and that the commencement is to be in Moldavia andWalla-chia. On this subject I remark, that those provinces have indeed a great number of inhabitants, but incapable of carrying arms, if we except the pcople of the mountains, and the Pandours of Little Wallachia; the nobility is wavering, inconstant, fond of tyranny, and detests the Greeks, because for more than a century they have obeyed princes of that nation. However, if the Arch employs persons well acquainted with the countries, I am in hopes that our Socicty vili make progress there, and then we need not fear any change in their 1
      1 Textul din paranteze este adăugat de Xanthos.
102
www.dacoromanica.ro
sentiments. The noblesse of Wallachia is better inclined to liberty than that of Moldavia. Such of our nation as are to be found in the two provinccs, are mostly Arendashes, accustomed to handle arms, in order to defend themsclves against robbers. The best soldiers are a few Athenians, Acarnanians, Thcssa-lians, Macedonians, Epirotes, Albanians, Bulgarians, and Servians; their number hardly amounts to four thousand, and they are infected with many vices, Let it not escape the August Arch, that Russia, the formidable Russia, having regular troops, cavalry, artillery, and every thing requisite for making war, remained on the defensive in Wallachia for about two years, and after sufficient preparation of boats and pontoons, passed the Danube with difficulty and loss; for it is well known that the banks of that river are covered with fortresses, which the Turks understand how to defend. The Hetoerists whom we have here, affirm that Bulgaria is organized, and ready to fly to arms at the first signal. I answer that such an assertion is not only improbable but absurd. It is difficult to establish the Society on a solid footing in the princi-palities, where the government and people are of one religion, where the nobles are perfectly aware of the meaning of the word « liberty», and where the youth is taught the Greek tongue, and accustomed to see the deeds of our forefathers represented on the stage: but the unhappy Bulgaria, and the once glorious Macedonia, have lost all light, and are leavened by four centuries of tyranny. Would it were otherwise, and that I might be mistaken ! for if the Servians and Boulgarians were to unite with us, it would then be expedient to begin in Moldavia and Wallachia. Peloponnesus, Epirus, Thessaly, Chios, and other parts of Greece, are becoming more enlightened every day, and the Sultan’s war against Aii Pasha is very advantageous to our design; hence I conclude, that the insurrection ought to commence in the centre of Greece. The August Arch should appoint Captain George, the Olympian, a brave man, a good officer, and a true patriot, to command in the principalities; as he is well acquainted with the enemy he has to combats, he is the most capable of defend-ing them, even if he do not succeed in Crossing the Danube. Besides, the Arch ought to send a person of the country, expert in military affairs, to the said Olympian, to arm his soldiers properly, and exercice them in small bodies; and when it is time to hoist the banner of freedom, let the Olympian be adver-tised, to cause soldiers disguised as merchants to enter the three fortresses of Ibrail, Giurgevo, and Tourno; then let him despatch corps of cavalry and infantry to surprise them, which may casily be done, from the negligence of the Turks, who have not at each gate a post of above two men.
     The Olympian once maşter of those forts, the enemy will be panicstruck, the phlegmatic Bulgarians may probably revolt, and the Arch will be in a situation to derive great advantage from the diversion in the principalities. A man of diplomatic talent should be sent, as soon as the revolution breaks out, to put an end to the power of the reigning princes, form a popular provi-
                                                                                                              103
www.dacoromanica.ro
sional government, flatter the young Boyards, and choose the members of government from that class. When this is done, in the space of twenty days a force of twenty thousand men may be assembled, commandet by young Moldavians and Wallachians. Such is the opinion which my poor judgment takes the liberty of submitting to the August Arch.
     Nr. 1. Copie după un memoriu adresat marelui consiliu, tradus din
                                                   greceşte
                                              Iaşi, 20 ianuarie/1 februarie 1821
     Prea înălţat consiliu,
     La 18 ale acestei luni, am fost primit în Eterie, prin Vasile Yarlaam. Temeiul că aceasta s-a făcut deabia acum stă în faptul că apostolii, care ştiau că eu sînt în slujba lui Aii paşa, mă ţineau drept un partizan al turcilor. Ca răspuns la această bănuială, mă mulţumesc să vă trimit o copie după adeverinţele pe care le-am primit pentru slujbele mele în Rusia. Din acestea veţi vedea că dacă mi-am jertfit cîndva averea şi mi-am vărsat sîngele, am făcut-o totdeauna pentru libertatea scumpei mele patrii.
     Deşi, atunci, apostolii m-au lăsat într-adins în neştiinţă, ca să n-am nici o idee desluşită despre scopurile acestei societăţi, înţeleg totuşi, în parte, ce trebuie să urmeze şi că începutul se va face cu Moldova şi Ţara Romînească.
     în legătură cu aceasta, observ că cu toate că aceste provincii au o populaţie numeroasă, puţină lume este, în afară de locuitorii de la munte şi de pandurii din Oltenia, în stare de a purta armele. Boierimea este şovăielnică, schimbătoare, pornită spre tiranie, şi urăşte pe greci, pentru că timp de un veac a trebuit să asculte de voievozi din acest neam. Dacă totuşi, marele consiliu se foloseşte de persoane care cunosc bine aceste ţinuturi, nădăjduiesc că societatea noastră va face progrese aici, şi atunci n-o să mai avem a ne teme de nici o schimbare [a felului lor de a gîndi]. Boierimea Ţării Romîneşti este mai înclinată spre libertate decît cea a Moldovei. Compatrioţii noştri, în amîndouă provinciile, sînt mai ales arendaşi, care ştiu să mînuiască armele ca să se apere de hoţi. Cei mai buni soldaţi sînt cîţiva atenieni acarnanieni, thesalieni, macedoneni, epiroţi, albanezi, bulgari şi sîrbi, abia 4 000 de oameni, şi atinşi de multe vicii. Prea înălţatul Consiliu n-ar trebui niciodată să uite că Rusia, teribila Rusie, deşi are trupe regulate: cavalerie, artilerie şi toate cele trebuincioase pentru ducerea unui război, a rămas totuşi în Ţara Romînească aproape doi ani în defensivă; şi după ce şi-a pregătit îndeajuns rezerve de bărci şi pontoane, numai cu mari greutăţi şi pierderi a trecut Dunărea. Deoarece este ştiut că malurile acestui fluviu sînt acoperite cu cetăţi pe care turcii înţeleg să le apere cu tărie.
     Eteriştii, care se află aici, susţin că Bulgaria este organizată pentru răscoală şi este gata să ia armele la cel dinţii semnal.
104
www.dacoromanica.ro
     Eu răspund împotrivă că o astfel de afirmaţie este nu numai neverosimilă dar şi absurdă. Nu este greu să se organizeze Eteria în Principate pe o scară mare, deoarece cîrmuirea şi poporul au aceeaşi religie, boierimea ştie pe deplin ce trebuie să însemne cuvîntul libertate, iar tinerimea a fost instruită în limba greacă şi este deprinsă să vadă pe scenă faptele strămoşilor noştri; numai nenorocita Bulgarie şi Macedonia — altădată încărcată de glorie — au pierdut toată lumina şi o cîrmuire tiranică de patru veacuri le-a desfigurat cu totul.
     O ! de-ar fi altfel, şi de m-aş înşela ! Căci dacă sîrbii şi bulgarii s-ar uni cu noi, atunci ar fi potrivit să se înceapă revoluţia în Moldova şi Ţara Romî-nească. Peloponezul, Epirul, Thesalia, Hios şi alte părţi ale Greciei, fac zilnic progrese tot mai mari în luminarea [poporului], iar războiul sultanului împotriva lui Aii paşa este foarte favorabil planului nostru; deduc din aceasta că revolta ar putea să înceapă în inima Greciei. Prea înălţatul consiliu ar trebui să încredinţeze comanda supremă în Principate căpitanului Iordache Olimpiotul, un bărbat viteaz, ofiţer minunat şi patriot adevărat; deoarece îşi cunoaşte bine duşmanul cu care are de luptat, el este cel mai potrivit pentru apărarea acestor ţări, chiar dacă nu ar reuşi să treacă peste Dunăre. Pe lîngă aceasta, consiliul ar trebui să trimită la Olimpiotul un pămîntean care să fie deprins în treburile războiului, ca să-i înarmeze soldaţii cum se cuvine şi să-i instruiască în mici unităţi; cînd va sosi vremea de a se ridica stindardul libertăţii, să i se dea veste Olimpiotului pentru ca să trimită în cetăţile Brăila, Giurgiu şi Turnu ostaşi travestiţi în negustori; atunci le Va putea ataca pe neaşteptate cu cîteva unităţi de pedestrime şi călărime, lucru care se va întîmpla cu puţină trudă, cunoscută fiind neglijenţa turcilor, care n-au la fiecare poartă străji mai puternice de unul sau doi oameni. Odată stăpîn, Olimpiotul, pe aceste cetăţi, duşmanul va fi cuprins de spaimă năpraznică, liniştiţii bulgari se vor hotărî, probabil, pentru revoltă şi consiliul Eteriei are prilejul să tragă mare felos de pe urma diversiunii din Principate.
     îndată după izbucnirea revoluţiei, un bărbat cu talente diplomatice ar trebui trimis ca să pună capăt puterii principilor cîrmuitori, să alcătuiască o cîrmuire provizorie populară, să linguşească pe boierii tineri şi să aleagă din această clasă pe membrii guvernului.
     După ce se va fi întîmplat aceasta, în răstimp de 20 de zile se poate aduna o forţă de 20 000 oameni, care trebuie să fie comandată de tineri moldoveni şi munteni.
     Aceasta este părerea pe care, după modesta mea judecată, îmi iau libertatea s-o prezint prea înălţatului consiliu.
         Th. Gordon, History of the Greek revolution, Book I Edinburg, London 1832. Appen-dix No. 1, p. 135 — 136. Publicat de E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, p. 51 — 54, trad. rom. după textul german dat de I. W. Zinkeisen în Geschichte der Griechischen Revolution. Nach dem Englischen des Thomas Gordon bearbeitet. . ., Leipzig, 1840, p. 161 — 164. Traducerea de mai sus este dată după E. Vîrtosu, confruntată cu textul englez.
105
www.dacoromanica.ro
54
Iaşi, 24 ianuarie 1821
                  Domnul M. Suţu arată lui Al. Ipsilanti că este credincios Eteriei, condamnă felul cum lucrează eteriştii din Moldova, provocînd bănuieli moldovenilor, şi adaugă că se va ocupa de înscrierea şi recrutarea ostaşilor în Moldova, precum şi de chestiunea aprovizionării.
                                                         Iaşi, 24 ianuarie 1821
     Prea luminate principe şi prea iubite frate 1,
     Am primit frăţeasca d-voastră mult dorită mie scrisoare din 12 ianuarie, care mi-a pricinuit o deosebită bucurie. Nu pierd timpul ca să vă exprim recunoştinţa şi bucuria sufletului meu. Aceasta este în mod reciproc de prisos prea iubite frate, întrucît luminăţia ta eşti plin de zel şi de iubire de patrie şi prin urmare orice laudă îţi este inferioară. Eu nu. . . 2, iubite frate, să mă ierţi că am s-o spun, cu astfel de sentimente; dar potrivit situaţiei mele, potrivit împrejurărilor în care mă aflu şi potrivit felului cum mîinile mele sînt legate, pot să acţionez, dar aici, trebuie să mărturisesc, ne deosebim mult; dar ce-i de făcut ?
     Prea iubite frate, am spus odată şi o spun din nou pentru ultima dată că nu mi-am închis ochii în faţa atîtor primejdii, pe care le arată aşa de bine luminăţia ta, cînd am intrat în Eterie. Prin urmare sînt cu totul al patriei, precum i-am spus şi domnului Gheorghe Lasanis, şi nu am nimic pentru mine, ci toate sînt ale nenorocitei şi întrucîtva ale fericitei, precum sper, a prea iubitei mele patrii. Aşa să fie, doamne Hristoase ! Zic că luminăţia ta, contro-lînd politica mea actuală, nu trebuie nici să se mire, nici să-mi reproşeze de cele propuse prin prea iubitul meu frate Iacovachi, ci chiar să mă laude de grija ce am pentru planul general. Aşadar, precum eu am citit cu cea mai mare atenţie şi am reflectat asupra celor expuse într-adevăr cu sinceritate de luminăţia ta, astfel rog ca şi prea iubitul meu frate să citească cu aceeaşi atenţie cele scrise de mine cu toată sinceritatea. Dacă scriu ceva cuminte şi folositor, să-l admită şi să-l aprobe cu votul său; iar dacă este ceva fără raţiune şi care nu ne convine, din necunoaşterea lucrurilor mai generale şi a întregii organizări întrucît sînt încă nou, să mă ierte, să mă lumineze în mod sincer şi liber şi prin urmare să-l înlăture şi să-l dezaprobe. Astfel trebuie să fie în viitor corespondenţa noastră, bazată pe sinceritate şi încredere reciprocă, şi încep răspunsul meu.
     I Sînt recunoscător de dispoziţia ta şi de frăţeasca ta dragoste cu privire la secretul intrării mele [în Eterie]. într-adevăr este foarte necesar aceasta. Furia aşa-zişilor compatrioţi împotriva mea îmi este cunoscută din experienţă. Şi toate cele ce au făcut şi fac îmi sînt cunoscute, dar ce-i de făcut? îi las în judecata ochiului care vede totul. Nu-mi pare rău de ceea ce se face împotriva mea, dar îmi pare rău văzînd că sînt orbiţi de patimă şi nimicesc neamul
     1 Alexandru Ipsilanti.
     3 în text cuvîutul: T^eSspco.
106
www.dacoromanica.ro
nostru. Postul în care mă aflu, este al tiranilor obraznici şi cruzi, dar cu mila lui dumnezeu se află sub protecţia prea dreptului împărat Alexandru. Aflîn-du-mă sub un astfel de scut, sper că nu vor putea să-mi facă rău dacă nu vor avea probe foarte puternice, adică acte. Probele acestea, graţie lui dumnezeu, se află numai în mîinile prea Iun i latului şi prea iubitului meu frate. Deci, nu mi-e frică. Principalul este să nu dăm de aici duşmanilor astfel de probe şi avînd în vedere colaborarea noastră înţeleaptă, sper că nu le vom da. Nu trebuie să mă condamni pentru cele comunicate prin prietenul Iacovachi, deoarece spiritul şi scopul organizării, care începuse, era ceva minunat,, frumos şi foarte bun; dar iubite frate, procedeul mi se păruse nu. . . 1 din punct de vedere al sincerităţii. Luminăţia ta, neactivînd aici, nu putea acţiona cu circumspecţia necesară potrivit cu regimul de aici, care, cu cît e mai mic şi mai restrîns, cu atît e mai delicat şi mai greu de osîndit pentru micimea lui. Deci executarea lucrurilor sub conducerea unor particulari care, deşi credincioşi, nu sînt în stare să judece, şi prin urmare modul în care se achită de sarcina lor, oricît de secret ar fi, este însă totdeauna cunoscut de pămînteni. Pămîntenii, văzînd că se iau măsuri de ordin aşa de general, urmează că sau vor bănui că stăpî-nirea face pe voia celor care acţljnează, lucru care este foarte vătămător, sau vor bănui altceva şi vor înştiinţa stăpînirea; şi atunci stăpînirea nu s-ar compromite împiedicînd executarea sau păstrînd tăcere ? Dacă primul ar fi dezastruos pentru planul obştesc, al doilea ar fi o confirmare a bănuielilor lor.
      Aceste lucruri, prea iubite frate, mi se par adevărate; cel puţin acestea m-au silit să fac observaţiile prin postelnic şi mi se pare că au fost făcute din zel şi din iubire de patrie. Chem pe dumnezeu ca martor dacă am avut vreun interes, dacă am sau dacă voi avea vreodată. Dacă lucixil se va face în felul cum îl propun în al doilea capitol din răspunsurile mele la problemele puse de luminăţia ta, mi se pare că scopul, pe cît posibil, se va îndeplini, iar aceasta se va acoperi cu pretextul binecuvîntat al stăpînirii. Dezaprobarea sau aprobarea ta va fi şi a mea dorinţă.
      La partea a doua din instrucţiunile domnului Gh. Lasanis, răspund că de curînd le-am văzut. într-adevăr îţi scriu sincer că mi-au plăcut foarte mult; este opera unei minţi drepte şi strălucite, minte, în care speră acum întreg neamul meu. Aceasta cred că este o laudă suficientă. însă paragraful acesta să fie legat cu cel expus mai înainte; iar dacă luminăţia ta nu vei aproba observaţiile mele şi cele expuse de mine, atunci este nevoie ca acele instrucţiuni să fie puse în aplicare. Unesc aici, iubite frate, şi paragraful al treilea din scrisoarea ta, întrucît are legătură.
      Văd că executarea e urgentă. Această executare nu poate să întîrzie, sau să aducă întîrziere în planul general, deoarece partea grea este organizarea poterilor potrivit obiceiului pămîntului, cum n-ar fi trebuit, şi veniturile din
      1 în text cuvîntul: ccSs-râ-roţ.
107
www.dacoromanica.ro
aceste potere, pentru motivele, pe care prietenul Iacovachi le-a expus pe scurt prea luminaţilor şi prea iubiţilor mei fraţi, principele Nicolae, fratele tău, şi principele Cantacuzino, pe care te rog să-i săruţi dulce din partea mea. Mă ocup încă de proiectul de organizare; îndată ce se va întocmi, va începe imediat înscrierea şi recrutarea purtătorilor de arme care se află în Moldova; se va face în interval de cincisprezece zile cel mult, şi aceştia avînd pretextul garanţiei generale din partea stăpînirii, nu pricinuieşte bănuieli. Deci să nu aibă frică prea iubita mea luminăţie. Acţiunea pentru contribuţia tovarăşilor n-a încetat, se lucrează şi se va lucra; am şi averea unui decedat Adam, care, sper, să dea eforiei o sumă însemnată. Chestiunea alimentelor este cuprinsă în răspunsurile pe care le-am dat la probleme. De aceea spun, frate, că atîta timp cît vei avea pe acesta care îţi scrie, şi acesta are sufletul în corpul său, să nu ai nici o bănuială. Grija ta trebuie să se îndrepte în altă parte. Aici nici bănuială, nici frică să nu ai, şi nici osteneli mari să nu depui, deoarece eu sînt ascultător la toate ordinele tale. Dificultăţile, frica şi osteneala îmi revin mie, dar sacrific totul pentru iubita mea patrie şi pentru prea iubitul meu frate, principele Ipsilanti; sînt un om de caracter şi voi fi pînă la moarte; de aceea şi duşmanii mei sînt midţi. Deci, te rog să judeci cu cugetul tău adine toate acestea şi răspunsurile mele asupra tuturor problemelor. Şi dacă îţi plac îndreptările în urma cărora pot să admit problemele, te rog să le compui pe capitole şi să mi le trimiţi îndată, ca să le semnez şi apoi să le trimiţi unde trebuie şi unde vrei luminăţia ta.
      Te rog să-mi permiţi să fac o remarcă, pe care cred că trebuie s-o cunoşti, ca să-mi faci serviciul să mi-o explici, iar eu să-mi cunosc datoriile şi să ştiu cum trebuie să mă port, şi pe lingă acestea să-ţi arăt şi foloasele cele mari, care cred că pot fi aduse scopurilor noastre. De aici să înţelegi, frate, că expun totul cu sinceritate.
      Mă gîndesc şi presupun că nu greşesc, prea iubite frate, că imperiul rus deşi apără neamul nostru, precum avem probe foarte puternice, şi chiar să vrea să. . .1 nouă şi luminăţiei tale, mă gîndesc, zic, că nu vrea pentru motive mai înalte şi pentru relaţiile politicii europene esenţiale să arate că ar avea vreo idee de cele ce se întîmplă. Deci urmează ca şi trecerea cu bine a luminăţiei tale prin Iaşi să aibă loc după explozia generală. Dacă, prin urmare, presupunerea aceasta este întemeiată, rezultă că şi eu sînt dator să urmez aceeaşi linie şi să rescpect aceleaşi directive pentru.. .2 ale curţii în părţile acestea. Dacă astfel stau lucrurile, te rog să mă luminezi cu răspunsul tău, şi promit că, în numele sfintei noastre legături, nimeni nu va afla nimic. Promit că mă voi purta întru totul. . . 3 potrivit dorinţelor şi îndrumărilor de sus. Zic dar, dacă voi fi informat şi voi avea ordine, aceasta ne va servi foarte mult în cele
      1 în text: vâ T^eS^p-/).
      2 în text: 8ii t&v X<5yov T/jţ 7tevreT^L<5vaţ T/jţ auA'/jţ.
      3 în text: ocSetoctov.
108
www.dacoromanica.ro
plănuite de noi deoarece presupun că dacă întreprinderea va merge bine proiecţia în mod firesc va acorda drepturi de ocupaţie provizorie, iar soarta acestor două principate se va hotărî după terminarea cu ajutorul lui dumnezeu a întregii acţiuni fericite şi salvatoare. Deci, cînd conducerea domnitorului ce va fi pus va fi confirmată, cum este şi acum confirmată şi recunoscută, această conducere, zic, va ajuta după părerea mea foarte mult şi în alimente şi în bani întreg neamul nostru. Atunci voi putea să ajut în mod sistematic, iubite frate. Martor îmi este dumnezeu că nu scriu acestea nici cu înşelăciune, nici din vanitate, acestea sînt patimi pe care nu le cunosc, ci din dragostea de a servi patria în acest fel, dacă creşterea mea de pînă acum nu-mi permite s-o servesc în felul în care o vei servi luminăţia ta. Iubite frate, am scris totul cu sinceritate. Dacă aceste observaţii ale mele nu sînt drepte, te rog să mi-o scrii pe şleau. Scriu cifrat, gîndindu-mă că este mai sigur. Te rog să admiţi aceasta, deoarece este un motiv pentru o mai mare linişte a mea. Ştii foarte bine că am un frate şi rude la Constantinopol. Te rog deci să-mi trimiţi o scrisoare către oricare din eforii din Constantinopol vei crede, dîndu-i ordin ca să vorbească cu fratele meu Nicolae, care în scurtă vreme va fi tovarăş, ca să i se pună la dispoziţie la timpul oportun o corabie a frăţiei; iar acest efor să aibă grija să înştiinţeze pe fratele meu. Te rog în mod insistent; cu aceasta mă vei obliga mult.
     Termin, frate, încredinţînd onoarea şi viaţa mea, familia mea şi liniştea tuturor locuitorilor acestei ţări cu care am fost însărcinat, pentru care sînt responsabil, generozităţii caracterului tău, cinstei tale şi sfintei frăţii a Etcriei Prietenilor.
                                                      Mihai Suţu voie\ od 1
         I. Filimon, Aox. Iot. eXX. âmcv., I, p. 285 290. Text grec.
                                     55
[24 ianuarie 1821]
                   M. Suţu înştiinţează pe Al. Ipsilanti cum va proceda la înrolarea oamenilor din Moldova fără să trezească bănuieli, arată că este necesar un ordin către Pisani ca să ignoreze pregătirile Eterici şi îi cere informaţii în legătură cu itinerariul ce urmează să-l parcurgă ostile eteriste în trecerea prin Moldova.
                                                                  [24 ianuarie 1821]
           [Răspunsul lui M. Suţu la unele propuneri ale lui Al. Ipsilanti],
      I Este primit întru totul; rămîne totuşi să fie ajustat cu observaţiile expuse în mod special, adică sînt desigur executor binevoitor al ordinelor conducerii în orice moment, în ceea ce cere jurămîntul meu; dar mi se pare necesar ca toate poruncile să fie perfect compatibile cu îndatoririle melc obşteşti, cerute de slujba mea, pentru motivele expuse în scrisoare.
      1 I. Filimon precizează că M. Suţu a scris cifrat cu mina sa acest memoriu.
W9
www.dacoromanica.ro
     II       Se poate reuşi prin felul cum voi organiza poterile dar nu ştim citi sînt, fiindcă numărul fraţilor care se găsesc aici, după un calcul precis, abia se ridică la 3 000 oameni în stare de a purta arme. Ceea ce după catagrafie va fi un pretext vădit, şi care nu va putea pricinui cea mai mică bănuială, este faptul următor, că anume cu apropierea primăverii este un vechi obicei ca acei care n-au de lucru să meargă la prădăciuni, de aceea stăpînirca, neputînd, chipurile, să-i îndepărteze din ţară, recurge la angajarea poterilor, care împreună cu ogeacurile vor înscrie pe chezăşii tuturor acestora, primind garanţiile fiecăruia. în chipul acesta organizarea devine foarte uşoară, fără să pricinuiască cea mai mică bănuială. Toţi aceştia au cel puţin armele lor şi o parte din cartuşe. Cînd va trebui, este uşor să se obţină într-un interval scurt proviziile necesare, şi nu acum, deoarece orice pregătire de război « en gros» poate trezi bănuieli, în privinţa tunurilor este cu totul imposibil, fiindcă este lipsă de tunuri şi de oamenii necesari.
     III  Al treilea este cu totul admis, fără nici o observaţie.
     IY Şi acesta este admis cu totul, care se face şi se va face.
     Y Ţi-am promis odată că întreaga mea avere este a neamului; deci nu este admis nici un cuvînt la punctul V. Dar ştii de lipsa ciudată de monedă şi de aceea procurarea imediată a celor 600 000 este imposibilă. Promit să dau şi să trimit la diferite intervale tot ce voi reuşi, atît în timpul trecerii tale, cît şi după trecerea ta. Cu toate acestea e nevoie de un ordin către Pisani aici ca să închidă puţin ochii cu privire la cele făcute de unii în folosul conducerii. Aceasta nu va trăda obiectul şi nu va revela cauza; dar ar fi de mare folos, întrucît boierii nu recurg decît la el, iar eu, întrucît iubesc ţara, ca pe copiii mei, desigur, n-am să o despoi. Promit acest lucru în mod formal.
     VI       Promit aceasta cu cea mai mare uşurinţă şi în aşa fel ca să nu produc cea mai mică bănuială. Dar ca să poată reuşi, trebuie să-mi scrii pe ce drum se va face trecerea, ca să ştiu. Sînt de părere pe la Leova, deoarece acolo şi proviziile pot fi procurate uşor şi modul pe care am să-l întrebuinţez acolo este realizabil înspre judeţele de jos, deoarece trebuie socotit că fac acest lucru pentru nevoile oraşului, pe lîngă acestea de adăugat că oraşul Focşani este mai aproape. Am calculat că pentru treizeci de mii oameni, precum îmi scrii, sînt destule 1 500 chile locale pentru zece zile. Scrie-mi dacă sînt destule; de asemenea şi cîte vite mari sînt necesare; calculul acesta trebuie să se facă foarte repede şi să mi se comunice.
     VII       Acest lucru, prea iubite frate, este imposibil, pentru motivele neuitatului tău tată de care-mi scrii, fiindcă acest lucru a deschis ochii barbarilor şi este mult. . . *.
     Acestea sînt lucrurile la care într-adevăr mă pot angaja. Cumpăneşte-le şi comunică-mi hotărîrea ta 2.
         I. Filimon, Aox. tar. iXk. Itzccv., I, p. 290 — 292. Text gree.
     1 In text: 7tpoyEXT x6v.
     2 I. Filimon precizează eă M. Suţu a scris cifrat.
no
www.dacoromanica.ro
56
Iaşi, 25 ianuarie 1821
                                                     Iacovachi Rizos Pserulos înştiinţează pe Al. Ipsilanti că moldo-venii sînt neliniştiţi de numărul prea mare al arnăuţilor adunaţi la Iaşi.
                                                                 Iaşi, 25 ianuarie 1821
            [Către Al. Ipsilanti]
     A întîrziat domnul să vă strie, întîi ca să sc gîndească bine asupra problemelor, şi al doilea din cauza morţii lui Aleco vodă a avut de trimis multe scrisori la diferite persoane. Mutarea domnului în Ţara Romînească este cu neputinţă, potrivit stipulaţiilor. în legătură cu aceasta sîntem foarte bine informaţi. Ministrul, potrivit instrucţiunilor sale, este în imposibilitate să se ocupe de această mutare; deci domnitorul ar fi întîmpinat mari greutăţi din partea curţii Rusiei dacă s-ar fi mişcat din locul lui.
     Am recomandat lui Tzunis din partea domnitorului să nu spună nimic căpitanilor din Ţara Romînească ca din partea domnitorului, fiindcă aceasta nu numai că nu va aduce nici un folos, ci va face foarte mult rău atît domnitorului cit şi intereselor frăţiei. Pini este, precum se vede, pentru lucrurile prosteşti ale lui Aleco. Acţiunile lui aşa îl arată. Am văzut ce are să se întîmple la Constantinopol.
     Alaltăieri a venit bătrînul Roznovanu la domnitor, foarte speriat, şi i-a spus confidenţial că mulţi albanezi fără conducători şi fără vreo chezăşie locuiesc în hanurile din Iaşi; fiind întrebaţi de ce locuiesc astfel adunaţi şi fără lucru, au răspuns că au de gînd să plece cu toţii împreună în patria lor în primăvară. Răspunsul acesta a făcut ca cei de aici să fie şi mai bănuitori, iar Roznovanu a cerut domnitorului ca albanezii să fie îndepărtaţi. Domnitorul i-a răspuns că va cerceta cu atenţie chestiunea. A doua zi a venit aga, fratele mitropolitului, şi a spus acelaşi lucru. Domnitorul a răspuns în sfîrşit că este periculos să îndepărteze atîţia oameni în acelaşi timp, să-i lase iarăşi fără chezăşie, este de asemenea periculos. Deci el se gîndeşte că singurul mijloc ca să nu se împrăştie primăvara în ţară şi să se facă hoţi este să orînduiască poterile, ca să-i lege cu garanţia ogeacurilor şi să-i împartă în acelaşi timp în toată ţara şi prin numirea lor să slăbească puterea lor. Roznovanu a început să facă obiecţiuni, spunînd că ţara nu poate să suporte căpitănii şi că vor avea loc nelegiuiri. Domnitorul i-a răspuns că, pentru a evita un rău mai mare trebuie să prefere un rău mai mic, principii1 să-şi aducă aminte de cuvintele melc. Am dovedit atunci la Sculeni, ce lucru greu este recrutarea aici unde guvernarea este îngrădită de tratate, unde consulul cercetează cea mai mică mişcare şi protestează la toate actele guvernului, unde austriacii sînt spioni şi trădători. Lucrurile
      1 Nicolae Ipsilanti şi Gh. Cantacuzino.
111
www.dacoromanica.ro
de aici n-au nici o ordine; este o poliarhie; se va ajunge la anarhie dacă luminăţia voastră nu veţi pune lucrurile la punct. Vă aduc aceasta la cunoştinţă din datorie. Aproape toţi eforii au demisionat din cauza neorînduielii lucrurilor, în numele lui dumnezeu şi pentru iubirea de patrie, puneţi lucrurile la punct, ca să nu fie vătămate interesele patriei comune de o rea întrebuinţare. Luminăţia voastră cercetaţi, informaţi-vă şi apoi aduceţi cit mai repede îndreptările necesare. Aşteptăm călăraş; am să vă comunic îndată orice ştire nouă vom afla.
                                                                    I. Rizos 1
         I. Filimon, Aox. Iot. £XX. ettov., I p. 292 — 293. Text grec.
                                  57
Chişinău, 30 ianuarie 1821
                 Al. Ipsilanti comunică lui M. Suţu observaţiile sale asupra propunerilor făcute de acesta în legătură cu pregătirile Eteriei.
                                                      Chişinău, 30 ianuarie 1821
     Prea înălţate doamne şi prea iubite frate 2,
     Am primit frăţeasca ta scrisoare din 24 ianuarie; m-am bucurat peste măsură de expunerea sinceră a opiniilor tale. Am aşteptat-o cu nerăbdare, ca să-ţi explic şi eu mai sincer şi mai simplu chestiunile speciale şi generale ca la un frate prea iubit şi adevărat patriot, care este însufleţit de sfînta iubire de patrie. Deci prin scrisoarea prezentă îţi comunic observaţiile mele, pe care te rog să le primeşti ca venind de la un frate adevărat şi de la un prieten sincer.
     Conduita pe care înălţimea ta ai fost silit s-o adopţi tot timpul drago-manatului tău nu scapă atenţiei tale că a inspirat unele idei împotriva persoanei tale, care persistă încă, neavînd înălţimea ta pînă acum prilej să le combaţi, şi pe care n-au încetat, scriind, să le aprobe. Puterea care ne apără s-a împotrivit la numirea ta în scaunul Moldovei, dar ce alt lucru putea să bănuiască decît acela, pe care îl credea, că înălţimea ta, partizan botărît al puterii otomane care este astăzi pe ascuns potrivnică cu totul intereselor puterii protectoare, ai promis împotrivirea ta faţă de ea, şi pentru aceasta ai primit drept răsplată scaunul Moldovei? Cum era deci posibil pînă acum să îndepărtezi aceste bănuieli împotriva înălţimei tale? Ce probe, ce fapte folositoare au văzut din partea ta? Desigur nici una. Aşadar, nu este lucru ciudat dacă există astfel de bănuieli nepotrivite împotriva ta.
     Cît despre mine, nu încape nici o îndoială că am raportat şi raportez tot ce am ştiut în legătură cu persoana ta, şi cele necesare împotriva acelora care
     1 Iacovachi Rizos Nerulos.
     2 Mihai Suţu, domnul Moldovei.
112
www.dacoromanica.ro
alimentează aceste idei; dar desigur nu scapă atenţiei tale că pe atît de greu este să convingi o stăpînire, care crede altfel numai din motive foarte simple, pe cit de uşor este să-ţi schimbi opiniile tale cu aceleaşi fapte; de aceea i-am trimis acele probleme pe care, admiţîndu-le înălţimea ta, mi-ar fi dat suficient prilej ca să refer realmente cu privire la persoana ta. Deci primind scrisoarea ta şi văzînd cele cuprinse că admiţi problemele mele cu unele observaţii, pe care le critic aici după slabele mele idei; aştept cu deosebită bucurie problemele semnate, ca să le trimit unde trebuie, şi să probez nu numai prin vorbe ci şi prin fapte tot ce am pomenit pînă acum pentru luminăţia ta. Din aceasta rezultă două lucruri, că şi eu nu apar că aş căuta să înşel, şi înălţimea ta s-a schimbat de cum era bănuit şi că este cu totul altfel, binevoitor şi devotat. Mă gîndesc, că-mi este îngăduit să fac observaţiile mele la cererile tale, pe care dacă ai vrea să le urmezi, bine, dacă nu, am să le trimit întocmai.
     I       Ce vrei să spui, te rog, că « vei executa cu bunăvoinţă ordinele trimise de onorata conducere, dacă vor fi compatibile cu îndatoririle obşteşti cerute de slujba ta?» Slujba ta cere să faci tot ce poate imagina cineva împotriva noastră, fiindcă eşti slujbaş al aceluia, pe care noi îl combatem. Deci aceasta vrei să promiţi sau alt ceva?
     II      întru cît nu am experienţă de datinile şi obiceiurile turceşti de acolo, las să se facă organizarea cea mai convenabilă, pe care ai s-o aprobi; este suficient ca numărul cerut de ostaşi să se completeze.
     Tot ce-mi scrii la punctul Y în legătură cu cel de acolo (adică consulul rus Pisani), se va îndeplini îndată după trimiterea acestor promisiuni.
     Y Cantitatea promisă de 1 500 chile locale este suficientă; nu trebuie însă să te mărgineşti numai la drumul de la Leova, ci şi la cel de la Sculeni. De asemenea şi 1 500 vite sînt suficiente.
     VI Deoarece este socotit ca imposibil, să rămînă şi vom găsi alt mijloc.
     Acestea sînt puţinele mele observaţii, pe care ţi le supun, dacă vrei să le aprobi sau nu.
     Cu privire la oamenii, pe care te-am rugat să-i numeşti căpitani, primind şi poterile, nu pomeneşti nimic. Te rog să am un răspuns hotărîtor şi în această chestiune, ca să ştiu ce să fac cu ei. Socot că înălţimea ta poţi să dai îndată posturile de căpitan; iar după ce se vor organiza şi poterile, atunci se pot da şi acestea aceloraşi persoane.
     Viu acum la ultimul paragraf al scrisorii tale, care este şi mai important pentru răspuns. înălţimea ta nu poţi să aduci patriei noastre serviciile mari pe care ţi le cere decît pînă la mişcarea generală. Pînă atunci e necesar să păstrăm secretul şi să depunem neapărat o muncă neobosită pentru acţiunile noastre secrete, pînă cîud puterea noastră protectoare are nevoie, din înalte motive politice, de aceeaşi păstrare de secret; înălţimea ta, îndeplinind atîtea servicii, la timpul cuvenit vei obţine drepturi înalte şi faţă de patrie şi faţă de puterea protectoare. Iar după ce se vor lua armele şi vor înceta toate aceste nevoi, 8
8 r. 418                                                                      113
www.dacoromanica.ro
cine poate să se împotrivească drepturilor de netăgăduit pe care le are de atîţia ani în Ţara Romînească şi Moldova? Cine nu vede că puterea protectoare după ce a pierdut atîtea oşti şi atîţia bani pentru cucerirea acestor două provincii, nu le va păstra pentru sine ca un bastion al întregii sale împărăţii? Cum în sfîrşit ea va fi răsplătită pentru această apărare acordată nouă ? Deci nu sînt motive ca să prevedem în mod limpede că conducerea provizorie a Ţării Romîneşti şi a Moldovei va fi aprobată din partea Puterii protectoare în felul unui cuceritor.
     Aceasta avînd loc, cine din patrioţii noştri iubitori de patrie va suporta, după ce patria sa va fi eliberată, să domnească în provincii străine şi să nu se bucure "de roadele dulci ale eliberării patriei sale şi de onorurile date de ea cu recunoştinţă vitejilor săi luptători potrivit cu virtuţile, calităţile şi serviciile lor? Şi în sfîrşit pentru ce înălţimea ta să vadă viitorul mărginit şi să nu aibă înaintea ochilor un teren nemărginit al gloriei? Un astfel de amor propriu nu numai că nu este nepotrivit caracterului şi calităţilor tale, dar chiar se cere.
     Cînd, prea iubite frate, este vorba de fericirea unui neam, care de mult suferă sub jugul barbariei, nu trebuie, socot, niciodată ca cineva să se gîndească la ceea ce poate să facă după ridicarea neamului însuşi (aceasta esţe rău), ci la ceea ce este dator să facă în acea epocă fericită. în acest fel el îşi satisface propria lui conştiinţă, îşi îndeplineşte îndatoririle lui neapărate, se supune strigătelor naturii şi chiar obligă neamul său, prin îndeplinirea îndatoririlor sale, să-i graveze numele pe templul nemuririi, printr-o inscripţie a recunoştinţei sale veşnice, fără să mai aştepte pentru gîndurile lui anterioare vreo răsplată în urma zelului arătat mai tîrziu de o putere protectoare, care este probabil sau chiar sigur că acordă protecţia sa şi pentru interese care nu sînt de dispreţuit.
     Ca să ceri înălţimea ta să-ţi conformezi acţiunile cu dorinţele puterii protectoare este un drept care nu-ţi este contestat, ci îţi este asigurat, că astfel trebuie să urmezi. De aceea se cere şi executarea strictă a celor cerute; de aceea păstrarea secretului etc., fără însă să aştepţi răsplata ta de la această putere, ci de la nenorocita noastră patrie, care nu poate niciodată să se arate nerecunoscătoare în faţa unui bărbat cu asemenea virtuţi, calităţi, vrednic, cum eşti înălţimea ta, de care va avea mare nevoie. Sînt de acord că înălţimea ta, pentru creşterea ce ai primit, nu poţi să serveşti patria ta în acelaşi fel, adică ca şi mine, cu arma împotriva duşmanilor săi. Dar oare această nefericită patrie nu are nevoie şi de oameni politici şi de buni guvernatori, precum eşti înălţimea ta ?
     Acest răspuns, prea iubite frate, mi-a fost provocat de scrisoarea ta, cu toate că părerea mea despre înălţimea ta nu-mi permitea astfel de observaţii şi răspunsuri.
     Din această scrisoare a mea vezi cît de sincer sînt, şi să nu te îndoieşti nici un moment că voi controla mereu în conştiinţa mea, legătura de prietenie şi de frăţietate a noastră.
IU
www.dacoromanica.ro
     Aştept cu nerbădare numirea ta în Ţara Romînească (să dea dumnezeu !) şi atunci vom începe conversaţii la un nivel superior. Eu am îndeplinit îndată tot ce mi-a fost posibil. Să dea dumnezeu să reuşim amîndoi în acest plan dorit.
     Tot ce-mi scrii despre fratele tău se va executa îndată şi să nu ai nici o grijă. Aştept o listă a corăbiilor aflate la Constantinopol şi atunci voi desemna o corabie potrivită, care să fie la dispoziţia domniei tale, deoarece ştii că toate corăbiile ce se află sînt destinate acţiunilor de război.
     Deocamdată acestea. Aştept cu nerăbdare răspunsul tău şi ratificarea cererilor, ca să le trimit unde trebuie. Te rog să continui prietenia şi iubirea frăţească potrivit cu cea a subsemnatului.
                                         Prieten sincer şi frate Alexandru Ipsilanti
         I. Filimon, Aox. iar. £XA. teav., I, p. 294 — 299. Text grec.
                                       58
Iaşi, 31 ianuarie 1821
                Legămîntul unor eterişti din Moldova de a acţiona ca nişte fraţi de cruce şi de a îndeplini împreună cu oamenii lor orice poruncă vor primi din partea epitropului general.
                                                     Iaşi, 31 ianuarie 1821
     Noi mai jos subsemnaţi tovarăşi, vrînd să întărim şi mai mult prietenia şi dragostea între noi, am hotărît şi ne-am făcut fraţi de cruce şi am jurat pe sfînta evanghelie, pîine şi sabie, ca în viitor să fim nedespărţiţi, să ne socotim un suflet în atîtea corpuri şi să nu dăm ascultare intriganţilor care ar veni să pîrască pe unii altora, ci să avem încredere deplină şi sinceritate între noi. Cînd cineva dintre noi va avea vreo nemulţumire împotriva celuilalt, să spună aceasta în faţa noastră. Iar pe acela dintre noi, care nu va respecta întocmai frăţia de cruce, sau va divulga cele spuse între noi, jurăm în numele lui Isus Hristos să-l urmărim cu toţii pînă la moarte. Facem cunoscută această legătură a noastră şi Epitropului general, singurul nostru şef, pe care l-am recunoscut şi îl recunoaştem ca să fie sigur şi luminăţia sa, că sîntem un suflet şi o părere, şi repetăm jurămîntul nostru că vom fi binevoitori împreună cu oamenii noştri la orice poruncă a lui, fără ca ceva să ne împiedice. Şi dacă vreodată pronia divină va binevoi, (ceea ce dorim cu toţii din inimă), ca Epi-tropul general şi şeful nostru să răspundă la chemarea întregului neam şi se va afla în mijlocul nostru, vom fi cu toţii gata şi cu oamenii de sub conducerea noastră, să jertfim viaţa noastră pentru siguranţa respectatei lui persoane, şi rămînem
            Ghenadie ieromonah, Gherasim Orfanos, Gheorghe Gatzos, Vasile Barla, bimbaşa P. Kotzos, Constantin Hagi Lazar, Evan-ghelis Teodosie, Ghica Guanis, Gheorghe Kurtoglu, Hagi Gheorghe,
     Hagi Nicola, Sfetco Milcovici, Hagi Dimitrie Tanasis, bimbaşa Anastasie Mantzetis din Arghirogastro, Gheorghe Lasanis
         I, Filimon, Aox. iar. £XX. cmxv., I, p. 283 — 284. Text grec.
115
8*
www.dacoromanica.ro
59
[Ianuarie 1821]
                 împărăteasa Elisabeta scrie către o domnişoară de onoare in legătură cu plecarea lui Al. Ipsilanti.                           ■
                                                                [Ianuarie 1821]
     Je vous suis fort obligee, mademoiselle, de m’avoir avertie de depart du prince Ipsilanti et, quoique je n’aie plus de paquet â lui remettre, je serai charmee de prendre conge de lui et vous prie de lui dire de venir chez moi demain â midi ou une heure, selon que cela lui sera possible. Voyant que son expedition se reculait d’un jour â Pautre, j’ai donne ma lettre pour le comte Wittgenstein 1 â sa comtesse, il y a environ huit jours. Je vous enverrai au plutot Ies dcrniers numeros du journal 2.
           N. Iorga, Acte şi fragmente cu privire la istoria rominilor, Bucureşti, 1896, II, p. 562. Originalul se află in Bibi. din Berlin, colecţia de autografe Radowitz, nr. 1315.
                                               60
[Sfîrşitul lui ianuarie 1821]
                  Iacovachi Rizos Nerulos comunică lui Al. Ipsilanti că boierii moldoveni sint neliniştiţi de înrolările făcute de eterişti, se împotrivesc organizării poterilor şi s-au plîns consulului austriac de concentrările de arnăuţi ce au loc în Moldova.
                                                       [Sfîrşitul lui ianuarie 1821]
            [I. Rizos către Alex. Ipsilanti]
     Am primit scrisoarea d-voastră din 24 ianuarie şi am văzut cele scrise, înainte de a primi această scrisoare, vă scrisesem. Aici este foarte mare dezordine. Pămîntenii au simţit cele ce se petrec şi logofătul Sturza şi vornicul Balş au cercetat pe tufeccibaşa Gheorghe. Mare. . . 3 este printre pămînteni din cauza purtării rele şi proaste a celor de aici. Pe scurt, lucrurile merg foarte prost şi este mare nevoie să le preîntîmpinaţi şi să le îndreptaţi, luînd orice conducere de la Gatzos şi de la ceilalţi şi ordonîndu-le să înceteze orice activitate şi să se liniştească pînă la un al doilea ordin al d-voastră. Boierii, adică Roznovanu-senior şi logofătul Sturza şi Sandulachi sînt împotriva organizării poterilor, spunînd că aceasta înseamnă distrugerea ţării. Iată situaţia
       1      L. A. Petru, prinţ de Wittgenstein, general rus (1769 — 1843); era atunci comandant al trupelor din Basarabia.
       2 Scrisoarea aceasta întăreşte mărturisirile din 1828 ale lui Ipsilanti (Ariccscu, Istoria
revolufiunii romîne de la 1821, p. 48  49) asupra deplinei aprobări date de Rusia mişcării.
      3 în text: nla-CKo.
110
www.dacoromanica.ro
lucrurilor de aici; şi ai noştri au în fiecare zi adunări, fără să ne întrebe sau să ne ceară sfatul, ci fac după capul lor, fără vreo chibzuială. Domnul este tare tulburat şi supărat. Se gîndeşte la propriul său pericol, dar mai mult la pericolul neamului întreg, să ne ferească dumnezeu ! Yă spun din nou că este mare nevoie să le ordonaţi cît mai repede să înceteze cu adunările lor şi cu înscrierea soldaţilor, deoarece mai tîrziu răul nu va mai putea fi lecuit. Am zis şi zic din nou, cînd va sosi timpul, armata îndată se va aduna; acum nu numai că este nefolositor, dar păgubitor; fiindcă, dacă nu se va face îndată îndreptarea cuvenită din partea d-voastră, • planurile lor vor fi descoperite de pămînteni, care neîncetat spionează şi cercetează. Deci, este nevoie de o pauză temporară, pînă să dispară bănuielile. Alaltăieri, unul din boierii pămînteni a spus agentului austriac Raab că se adună aici armate, ca să treacă la sîrbi. Raab i-a răspuns: de ce nu înştiinţează serhaturile1 dimprejur ? Aceste neorînduieli şi acţiuni nereuşite au stîrnit mare vîlvă şi ne aflăm în pericol. în numele lui dumnezeu, preîntîmpinaţi şi îndreptaţi lucrurile.
     Scrisoarea aci alăturată este a fratelui domnului, postelnicul Costache. Era nevoie să intre numai el din cei care se află la curte; el este foarte entuziasmat. Domnul este plin de iubire de neam; el va încerca totul. Veţi vedea aceasta şi practic. Yă rog să-mi confirmaţi primirea scrisorii.
          I. Filimon, Aox. Iar. k\\. £mrv., I, p. 293 — 294. Text. grec.
                                          61
[Iaşi, ianuarie 1821?}
                 Iacovachi Rizos Nerulos aduce la cunoştinţa lui Al. Ipsilanti că s-a scris la Constantinopol despre iniţierea lui Mihail Suţu în Eterie.
                                                          [Iaşi, ianuarie 1821?]
                         [Fragment dintr-o scrisoare cifrată a lui Iacovachi Rizos Nerulos către Alexandru Ipsilanti]
     «... 2 Bibica, pe care domnul [Mihail Suţu] l-a adus din Constantinopol aici, şi pe care îl are sub supraveghere bănuindu-1 mult, şi pe drept cuvînt, a spus domnului, că d. . . 2 a scris la Constantinopol, calomniind pe domnul [Mihail Suţu] că este în Eterie. Domnul s-a prefăcut că nu cunoştea nici numele Eteriei şi l-a întrebat pe Bibica ce însemnează acest cuvînt ? Iar Bibica a răspuns că există la greci un sistem de francmasonerie împotriva stăpînirii, format din negustoraşi şi profesoraşi. . . 2, care îşi pune toate speranţele într-un viitor război între Rusia şi Poartă».
          I. Filimon, Aox. Eot. kXK. £raxv., I, p. 321 — 322. Text grec.
      1 E vorba de cetăţile turceşti de la graniţă.
      2 Puncte de suspensie în text.
117
www.dacoromanica.ro
62
[Iaşi, 15 februarie 1821?]
                 Mihail Suţu se plînge lui Al. Ipsilanti împotriva lui Anastase bimbaşa, care înrolează pe faţă oameni pentru Eterie, şi îl asigură că va găsi în Moldova proviziile necesare pentru oştirile sale.
                                                        [Iaşi, 15 februarie 1821?]
     [Mihail Suţu către Alex. Ipsilanti]
     Anastase Bimbaşa, venind aici, a început fără a se sfătui cu eforii, sau cu altcineva, să înroleze pe faţă şi să primească jurămînt de la arnăuţii boierilor pămîntcni, înainte de a cerceta şi a se informa despre onestitatea lor, îneît a produs multă vîlvă şi bănuială în tot laşul. Mitropolitul şi boierii au venit şi m-au întrebat cine este acest Anastase, care înrolează pe faţă oameni, şi ce înseamnă această înrolare? Ei m-au rugat să-l expulzez ca pe o persoană suspectă. De aceea m-am grăbit să-l trimit la Galaţi, la Caravia, ca să-l ţină pe lingă el şi să-l folosească, împiedicîndu-1 de a mai săvîrşi astfel de acţiuni neîndcmînatice.
     Mă mir de ce au loc aici astfel de neorînduieli, în timp ce în Ţara Romî-nească deşi există Frăţia şi sînt şi arnăuţi incomparabil mai mulţi, cu toate acestea este deplină linişte şi supunere şi nu se întîmplă nimic asemănător, iar aici dimpotrivă, fiecare acţionează de capul lui şi nu vrea să ştie de superiorul său.
     Pentru cele 1 500 vite am procedat în felul următor. Ca să nu dea de bănuit această pregătire, am pus doi fraţi să încheie contract pentru acest număr de vite cu alţi doi fraţi; ei vor avea pregătit acest număr de vite chipurile pentru propria lor speculaţie, şi gata de a le preda la timpul oportun. Banii pentru suma aceasta, precum şi pentru cele 1 500 chile locale, am să-i dau eu pentru binele neamului. Atît numai cer de la luminăţia ta să mă înştiinţezi cu zece zile înainte de trecere, ca să dau ordin acolo unde trebuie pentru aceste provizii necesare.
         I. Filimon, Aox. îct. eXX. eizav., I, p. 326 — 328. Text grec.
                                                63
[Iaşi, 15 februarie 1821 ?]
                 Mihail Suţu arată lui Al. Ipsilanti atitudinea sa faţă de Eterie şi cum a organizat pe cei capabili de a purta arme.
     Prea luminate şi prea dorite frate
     Am primit răspunsul tău şi am citit cu atenţie cele cuprinse. Mai întîi cer iertare fiindcă am întîrziat cu răspunsul meu; observaţiile talc la cele ce-ţi 1
     1 Alexandru Ip-dlanti.
118
www.dacoromanica.ro
scrisesem, în loc să întristeze sufletul meu, mi-au produs bucurie, deoarece din ele am văzut sinceritatea şi generozitatea convingerilor tale, şi că într-un astfel de scop sfînt pentru patria comună nu urmăreşti altceva nimic, decît interesele patriei. Faptul că-mi arăţi cu atîta sinceritate ideile tale este pentru mine cea mai mare laudă şi mîndrie, fiindcă ai dovedit prin aceasta că nu mă socoteşti egoist, ci iubitor de patrie. Aşadar şi în viitor rog şi cer ca un drept frăţesc şi de compatriot, să mă sfătuieşti în toate cele greşite şi să-mi îndrepţi lipsurile de care nu-mi dau seama şi să mă luminezi în tot ce este necesar să cunosc pentru ca astfel să merg fără greş pe calea care aduce folos patriei noastre.
     în al doilea rînd aş fi fost un prost dacă în tot timpul dragomanatului meu nu aş fi ascuns pe cît se putea sentimentele mele părinteşti sau mai degrabă antitiranice şi dacă nu m-aş fi prefăcut (precum este nevoie să se prefacă acei care intră într-un astfel de periculos serviciu) că sînt credincios şi binevoitor acelei puteri căreia îi serveam. Niciodată însă n-am încetat să ajut în orice moment pe compatrioţii mei atît în treburile obşteşti cît şi în cele particulare. Niciodată n-am încetat să mă folosesc de o astfel de politică, îneît să nu fiu bănuit, că lovesc în puterea protectoare. Un singur motiv au găsit duşmanii mei să mă calomnieze, anume că am năzuit la domnia Ţării Romîneşti nu tocmai la timpul potrivit. Apărarea mea în această chestiune are nevoie de o argumentare lungă şi de diferite documente din corespondenţa dintre mine şi socrul meu. Aceste documente demonstrează în mod vădit că cererea mea de atunci pentru domnia Ţării Romîneşti nu a constituit vreo persecuţie din partea mea şi a socrului meu, nici o jertfă a onoarei mele, nici o trădare a datoriilor mele, ci o înaltă dorinţă. Am reuşit să domnesc în Moldova numai prin întrebuinţarea mijloacelor care sînt în uz totdeauna la curtea asiaticilor; aceasta niciodată nu mi-a cerut vreo făgăduială în schimbul binefacerilor sale, precum scrie luminăţia sa. Despotismul niciodată nu prevede cele ce se vor întîmpla în viitor; vizează totdeauna aurul sau alte interese speciale; niciodată nu urmăreşte un interes obştesc. Deci este o calomnie neîntemeiat^, mincinoasă şi stranie din partea duşmanilor împotriva mea. în sfîrşit purtarea mea timp de aproape doi ani, de cînd domnesc, dovedeşte, cred, că sînt mincinoase toate delaţiunile duşmanilor mei; ei nu pot să-mi aducă cea mai mică dojană, că eu aş fi combătut cîtuşi de puţin puterea noastră protectoare. Luminăţia sa scrie că nici puterea noastră protectoare n-a observat vreun act de ostilitate. Yă răspund: ce poate domnul Moldovei să facă? Eu n-am nesocotit ceea ce era posibil; am dat bani pentru şcoli; Am patru bursieri compatrioţi la Paris; la şcoala din Pisa am trimis bani; de asemenea am trimis bani şi la Lipsea pentru editarea unor opere noi; pe învăţaţii neamului meu îi ajut pe cît se poate. Dar de ce n-am făcut mai mult ? Yă spun că am datorii peste zece mii de pungi; din cauza unor împrejurări nenorocite veniturile Moldovei sînt foarte restrînse şi lipsa de bani în
                                                                                               119
www.dacoromanica.ro
ţară este foarte mare; acestea mă silesc să nu fac tot ce doresc. Dar trecînd sub tăcere celelalte, spun numai: ce alt motiv m-a îndemnat să fiu iniţiat în secretul pentru patrie? Desigur, numai iubirea arzătoare pentru patrie. Nu aveam să mă tem de nimic, deşi acum sînt în pericol mai mult decît oricare altul pentru atitudinea mea politică. Dacă va reuşi acţiunea pentru patrie, precum doresc şi nădăjduiesc toţi adevăraţii patrioţi, n-am să mă bucur de altceva, decît de cele de care se vor bucura cei din neamul meu; cer numai un singur lucru, eliberarea prea iubitei patrii. Nu pot să sper la vreun alt interes al meu deosebit şi pentru aceasta ca un ticălos să mă prefac că sînt patriot. Iar dacă, ferească dumnezeu ! nu va reuşi planul nostru sfînt, eu urmează să sufăr mai mult decît ceilalţi. Iată deci, cred, o dovadă limpede, care nu poate să fie contrazisă, că sînt un adevărat iubitor de neam, că nu acţionez pentru vreun interes personal, ci dimpotrivă toate îmi apar în faţa ochilor: uciderile făcute de tirani, trădările din partea duşmanilor mei, nimicirea totală a familiei mele. Mă întrebaţi ce vrea să zică paragraful meu: « voi fi executor zelos al ordinilor trimise de onorata conducere care vor fi compatibile cu obişnuitele îndatoriri ale slujbei mele»? Yă dau un exemplu ca să lămuresc ideea mea. Dacă onorata conducere îmi va ordona să fac ceva, cu care să compromit puterea noastră protectoare, să calc tratatele, vă întreb, pot să fac acest lucru? sau trebuie să fac acest lucru? Iată pentru o mai bună înţelegere chestiunea poterilor. Boierii mi-au raportat că nu trebuie să se înfiinţeze poterile, fiindcă se vor face foarte mari abuzuri în ţară. în această anafora a boierilor oare trebuie să mă port arbitrar şi să răspund ca un despot: «aşa vreau, aşa se va face»? Nici nu pot să răspund astfel împotriva înţelesului tratatelor, nici nu trebuie; ci lucru înţelept este să urmez calea de mijloc, ca să reuşesc, fără să mă opun privilegiilor boiereşti, şi fără să dau de bănuit în privinţa scopului plănuit, precum am şi făcut. Iată ce înseamnă paragraful meu, adică execut cu zel ordinele onoratei conduceri, care se potrivesc sau pot să se potrivească cu îndatoririle slujbei mele, care nu atacă privilegiile acestei ţări a cărei garantă este Rusia, şi acţionez în aşa fel incit să nu provoc bănuieli asupra sfîntului scop. Numărul celor recrutaţi aici nu este încă cunoscut; peste puţin timp îl veţi afla în mod exact de la mine, deoarece am organizat poterile în modul următor: la două ogeacuri, adică lui delibaşa şi tufeccibaşa, le-am dat şase căpitănii de poteri, cîte trei de fiecare. M-am grăbit să le dau la aceste ogeacuri, ca să le liniştesc, fiindcă negreşit s-ar fi născut mari scandaluri şi duşmănii între ele şi celelalte şi de aici ar fi izbucnit multe lucruri nelalocul lor, precum conchide şi luminăţia sa. Am dat căpitănia ţinutului Bacău 1 lui Kolocotronis, cea a ţinutului Piatra 1 lui Naum şi cea a ţinutului Suceava lui Orfanos, iar celelalte şase le-am dat serdarului Eftimie şi căpitanului Vasile, cîte trei de fiecare, ambii
      1 în textul grecesc: IIoKoaioo şi KiiTpaţ.
120
www.dacoromanica.ro
fiind iniţiaţi în Eterie; deci un număr de nouă căpitănii au fost date în felul acesta frăţiei. Atunci cînd, cu ajutorul lui dumnezeu, va avea loc trecerea şi Kolocotronis, Orfanos şi Naum vor pleca şi ei, ca să nu mă compromit şi ca să apară că lucrul s-a făcut fără ştirea mea (şi aceasta, ca să nu compromit puterea noastră protectoare), am sfătuit pe aceşti trei fraţi să nu apară ei drept căpitani ai poterilor, ci să orînduiască nişte fraţi simpli în locul lor, pe cine doresc ei, şi atunci la mişcarea generală aceşti locţiitori ascunşi ai lor să rămînă tot la căpitănii, iar Kolocotronis, Orfanos şi Naum să pornească cu soldaţii organizaţi de ei. Planul acesta a fost primit de cei trei fraţi, şi îl vom urma întocmai. Cei numiţi (care mîine vor primi scrisorile vistieriei), au primit ordin potrivit articolelor cuprinse în scrisorile vistieriei, să ia sub chezăşie pe toţi arnăuţii aflaţi în judeţul fiecăruia (chipurile pentru combaterea acţiunilor banditeşti) şi cu acest pretext fiecare căpitan să întocmească lista celor care sînt capabili de a purta armele. Primind aceste liste, îndată am să vi le trimit spre ştiinţă. Nu a fost posibil să se dea şi căpitănia de la Focşani. Cauza este următoarea: în Focşani, în afară de o mulţime de boieri mici care spionează cea mai mică mişcare, mai ales după drama din Ţara Romînească, locuieşte şi un oarecare negustor turc capanlîu, numit Hagi Ismirliu, care pe timpul lui Scarlat vodă a ajuns să obţină peste patru sute de scutelnici străini şezători în tîrgul Focşani şi în satele Putnei. Deci dacă Orfanos ar fi făcut acolo înscrieri, desigur ar fi fost trădat lui Ismirliu de oamenii acestuia care ar fi fost atraşi de Orfanos, fiindcă ei sînt foarte bine trataţi de stăpînul lor, încît în mod sigur ar fi denunţat acţiunea. Ismirliu este stimat la Constantinopol şi are trecere la capan şi pe lingă paşa din Brăila. Aceasta m-a silit să nu dau căpitănia din Focşani unui frate, ca să nu facem un pas greşit şi greu de îndreptat. Voi da, precum făgăduisem, cîte două sute cincizeci groşi pe lună fiecăruia din cei trei fraţi, adică lui Kolocotronis, Orfanos şi Naum.                      •
                                         [Mihail Suţo, domnul Moldovei]
         I. Filimon, Aox. Iar. eXX. £toxv., I, p. 299 — 303. Text grec.
                                       64
[Iaşi, 15 februarie 1821?]
                Iacovachi Rizos Nerulos informează pe Al. Ipsilanti despre dezordinile provocate de eterişti în Moldova şi despre începutul răscoalei lui Tudor Vladimirescu.
                                                     [Iaşi, 15 februarie 1821?]
                             [Iacovachi Rizos Nerulos către Alex. Ipsilanti]
     Zilele acestea a ajuns să se vorbească făţiş pe străzi despre acţiunea dezordonată de înrolare care din zi în zi s-a făcut şi mai dezordonată încît au aflat secretul pînă şi copiii.
121
www.dacoromanica.ro
     Desigur nu se putea să nu ajungă aci, dacă n-au lăsat fără să înscrie pe orice brutar, pe orice băcan, pe orice surugiu. Secretul Frăţiei a devenit cunoscut tuturor localnicilor. Astăzi ispravnicii din Botoşani au trimis legaţi în fiare pe doi arnăuţi. Unuia din ei i s-a rătăcit scrisoarea de adeziune, adresată şefului său; ea a fost găsită sub masă în casa unui maior rus Anastasie Sanos, care invitase la nunta fiicei sale pe ispravnicii din Botoşani. Ne-au trimis originalul scrisorii împreună cu cei doi arnăuţi. Am arătat, atît această scrisoare cît şi scrisorile ispravnicilor, lui Kolocotronis, ca să vă scrie în mod amănunţit în legătură cu aceasta.
     Niciunul nu ascultă de vreun sfat. Ei înscriu pe faţă pe oricine găsesc. Au înscris pînă şi pe seizii domnului. Vă puteţi închipui la ce dezordine s-a ajuns. Domnul s-a văzut nevoit să închidă pe cei doi arnăuţi în închisoarea lui Vasile căpitan, care este cunoscut în ochii lumii ca eterist. Nu numai că domnul a fost compromis foarte serios şi lumea a început să vorbească că este amestecat în complotul împotriva Porţii, dar el are de suferit chiar şi din partea Frăţiei, care nu i-a lăsat nici un arnăut la ogeacuri, luîndu-i aproape pe toţi, şi este pericol de scandal mare între ogeacuri şi Frăţie. Bătrînul Roznoveanu, care a văzut astăzi scrisorile ispravnicilor din Botoşani, şi a aflat şi de la fiul său vistierul, a venit la mine, după ce mai întîi fusese la domn, şi mi-a spus: «Boier postelnice, ce este cu cele ce se întîmplă? de ce domnul nu aduce vreo îndreptare? Noi nu sîntem răspunzători, ci domnul. El trebuie să înştiinţeze împărăţia». I-am răspuns,« cum se poate ca domnul să înştiinţeze Poarta împotriva compatrioţilor săi şi să trădeze întreg neamul său pentru cîţiva proşti, care auzind de faptele rele ce se petrec la lanina, vor să se ducă în patria lor pentru a ajuta pe greci, îndemnaţi fiind de un zel nelalocul său? Şi la urma urmelor Poarta desigur nu poate să trimită oaste aici ca să-i lovească, ci va da ordin domnului ca să facă aceasta; şi atunci cu ce armată va izbuti el să-i lovească?» Mi-a răspuns în legătură cu aceasta, atunci domnul poate să-i alunge din ţară cîte doi-trei. I-am răspuns că, dacă va alunga şi expulza pe unul din ei, ceilalţi se vor speria, şi atunci ei ar putea să facă vreo mişcare nesocotită şi disperată în ţară. Cu aceste cuvinte i-am închis gura.
     Principe .. . 1 lucrurile nu merg bine. Domnul. . . 1 nji ştie cum să procedeze. El acoperă astăzi un lucru, şi a doua zi se ivesc zece. Capul lui nu mai poate lucra. Nu sîntem întrebaţi în nici o chestiune. Nu ştiu ce fel de Eforie este aceasta şi care este importanţa ei. Astăzi a circulat între oamenii simpli zvonul că principele Cantacuzino şi-a vîndut moşia şi cu banii luaţi înrolează arnăuţi. Cu toate acestea astăzi domnul a împărţit poterile, dînd căpitănia Bacăului2 lui Kolocotronis, a Pietrei2 lui Naum şi a Sucevii lui
      1 Puncte de suspensie în text.
      2 în textul grecesc Ilaxooiou şi Kiarpaţ.
122
www.dacoromanica.ro
Orfanos; el a dat fiecăruia din banii săi proprii cîte două sute cincizeci groşi pe lună; însă cu următoarea înţelegere: aceşti trei fraţi urmează să pornească şi dînşii împreună cu soldaţii care vor fi înrolaţi în mişcarea ce se va face cu ajutorul lin Dumnezeu aici, iar pentru ca să nu se compromită domnul că i-ar fi orînduit într-adins în potere s-a gîndit ca aceşti trei fraţi să nu se prezinte dînşii drept căpitani, ci să numească în locul lor pe alţi trei fraţi, pe care cred de cuviinţă. Cei trei au rămas mulţumiţi cu această înţelegere şi au s-o urmeze. Dacă în toate mişcările lor ar fi urmat sfaturile stăpînirii, toate ar fi decurs cuminte, rapid şi foarte secret. în numele lui Dumnezeu, daţi un ordin sever ca în viitor să se poarte cu înţelepciune şi să acţioneze în taină pînă în ziua hotărîtă; căci dacă se vor purta astfel şi pe la ţinuturi, desigur vor provoca alarmă generală şi vor suferi atât ei, cît mai ales domnul... 1
     Principe, toate ordinele date fratelui Lasanis sînt vrednice de a fi scrise cu litere de aur; dar vă asigur că niciunul din aceste ordine n-a fost pus în practică. Dacă s-ar fi aplicat, n-ar fi urmat nici o faptă necuviincioasă, ci toate s-ar fi îndeplinit în ordine.
     Caravia la Galaţi a început şi el să fie nedisciplinat. Este pe faţă în conflict cu topucci. Un nefer al lui Caravia a înjunghiat pe un alt nefer al lui topucci. Topucci scrie domnului împotriva lui Caravia, şi întrucîtva face aluzie la scopurile mîrşave ale lui Caravia. Domnul a trimis pe un al doilea cămăraş ca, chipurile, să cerceteze acest lucru, însă avînd ordin să-i împace, spunînd ambilor cele cuvenite. Trebuia Caravia, într-un moment atît de critic, să se certe cu topucci? îi scriu şi eu lui Caravia cele necesare şi îl sfătuiesc să liniştească pe topucci. Am pus şi pe căpitan Vasile să-i scrie cele necesare. Cu cît se apropie timpul, cu atît se impune păstrarea secretului, purtarea cuminte a tuturor fraţilor şi înţelegerea între ei. . . 1
     în Ţara Romînească sînt foarte mari tulburări. Un anume Tudor Vul-turescu [Vladimirescu], avînd gradul de sluger şi care a fost în timpul ruşilor comandant de panduri, adunînd peste patru sute de panduri, a răsculat pînă alaltăieri toate judeţele de peste Olt, proclamînd libertate, egalitate şi desfiinţarea privilegiilor boierilor, răzbunînd pe cei care au fost nedreptăţiţi şi înapoind lucrurile jefuite; el cheamă prin proclamaţii întreg norodul dac sub arme. Unele din judeţele de peste Olt s-au grăbit să i se alăture, altele urmează să i se alăture. Pini a trimis pe un funcţionar al consulatului şi l-a invitat să vină la Bucureşti, ca să-i vorbească; el însă i-a răspuns că deocamdată nu-1 lasă norodul; va veni însă la Bucureşti împreună cu norodul, şi atunci are să-l întîlnească. Acest comandant romîn a trimis o jalbă Porţii, scriind multe împotriva stăpînirii; în acelaşi timp el a scris o altă jalbă împă-
      1 Puncte de suspensie în text.
123
www.dacoromanica.ro
râtului şi alta către Pini ca s-o trimită lui Stroganov. Ce fel de joc este acesta? Încă nu se poate pricepe. Nu ştiu dacă Frăţia poate să tragă foloase din această împrejurare. Această răscoală a izbucnit în vecinătatea Serbiei.
     Kolocotronis a venit aici; l-am întîlnit; pare un om cuminte; purtarea lui mi-a plăcut, nu este ca ceilalţi, vă face cinste. Ştirile cu privire la Epir arată că turcii sint intr-o stare disperată. Cei din Laybacb au hotărît să atace pe neapolitani, dacă nu vor da ascultare sfaturilor puterilor aliate. Regele Neapolulni a scris în acelaşi sens fiului său. Rusia a promis Austriei s-o ajute şi cu armată, dacă va fi nevoie.
                                                                      I. Rizos
         I. Filimon, Aox. tar. kX).. 4toxv., I, p. 323 326. Text grec.
                                         65
Iaşi, 16 februarie 1821
                 M. Suţu informează pe Al. Ipsilanti că a orînduit căpitani ai poterilor din ţinuturile Bacău, Piatra şi Suceava pe oamenii lui şi îl roagă să facă ordine în rîndurile eteriştilor.
                                                         Iaşi, 16 februarie 1821
           [Domnul Moldovei Mihail Suţu către Alex. Ipsilanti]
     Am primit mult iubita frăţească d-voastră scrisoare din 30 ianuarie; n-am răspuns îndată ca să nu mă mărginesc numai la vorbe goale, ci ca să arăt cum s-au pus în lucrare unele treburi. Acum, cînd au îiiceput în parte să se înfăptuiască, mă grăbesc să vă răspund şi să vă expun în acelaşi timp cele realizate pînă astăzi şi sper să rămîneţi mulţumit.
     Cei trei oameni ai d-voastră au fost orînduiţi la cele trei poteri din Bacău, Piatra şi Suceava. Motivul pentru care n-a fost posibil să fie numit unul dintre ei la Putna, se arată în scrisoarea alăturată, care fusese pregătită şi din cauza unor neorînduieli, care au tulburat totul aici, am întirziat s-o trimit, şi sper, prea iubite, să înţelegi că din motive de interes obştesc, potera din Putna nu trebuia dată. Trimit aici alăturat şi un contract, pe care vă rog să-l citiţi şi să-mi scrieţi dacă este bun. Un contract asemănător se va face zilele acestea pentru completarea numărului de vite, de care îmi scri-seseşi. în 15 sau 20 zile cel mult atît numărul vitelor cît şi cantitatea proviziilor vor fi pregătite şi să nu aveţi nici o grijă.
     Am văzut şi scrisoarea care a sosit in legătură cu depunerea celor făgăduite. Cei 1 000 galbeni promişi în prima scrisoare de adeziune, de asemenea şi cei cinci mii groşi ai părintelui, vor fi predaţi astăzi; iar cei cincizeci mii [groşi], trecuţi în registrul contribuţiilor, n-au fost daţi, deoarece am socotit mai necesar să se facă pregătirea celor două articole, care sint de prima necesitate. Aceste două articole vor necesita 135 000 groşi, care vor fi daţi în mină; de aceea sper că nu-mi veţi reproşa că n-a fost dată suma de^ 50 000 din registru; prietenul frate are depusă la mine, în afară de suma de^ mai sus,
124
www.dacoromanica.ro
135  000, pentru articolele principale, încă 150 000 groşi în galbeni care vor fi înmînaţi la timp aceluiaşi iubit frate; ca o dovadă poate să ţină prezenta mea scrisoare. Acestea afară de mine şi de luminăţia sa nu este nevoie să le ştie altcineva. Binele vreau să se facă. . . 1
     Mare neorînduială este în treburile de aici; nu sînt informat deloc... 1 Nu ştiu dacă este bine aşa. După părerea mea este vătămător, şi să mă ajute bunul Dumnezeu. în zadar se cheltuiesc banii, care trebuiau înmînaţi la timpul cuvenit, şi nu să se producă vîlvă, şi chiar o vîlvă foarte vătămătoare. După organizarea înţeleaptă a poterilor, sub pretextul siguranţei obşteşti, s-ar fi făcut acest lucru fără cea mai mică bănuială; dar cei care au acţionat, lucrînd necugetat, au stricat cu totul această treabă. După această organizare era mai uşor să se facă la timp şi înscrierea în interval de numai zece zile şi nu mai mult, totul la timpul său şi nu cum se face foarte nechibzuit. Acum (iertaţi-mă, dar datoria mea mă obligă să scriu adevărul) cei de aici cred că îndeplinirea cu înţelepciune a tuturor treburilor din partea mea este urmarea unei inactivităţi sau a lipsei de zel din partea mea. Nu, frate, deoarece cele făcute şi amintite mai stis sînt o garanţie a bunăvoinţei şi zelului meu. Nu sînt dator să dau socoteală pînă şi celor mai mici. Cele făcute numai luminăţia sa trebuie să le ştie.
     Aici au avut grijă să intre [în Eteric] şi [episcopul] Irinopolei, bărbat înţelept, cu mult zel şi foarte multă iubire de neam. Dar mai esenţial este că el va atrage pe mai mulţi cu stare, care sînt copiii lui spirituali. Am speranţe bune. Cu o altă scrisoare vă voi înştiinţa. Să nu vă îndoiţi de bunăvoinţa mea. Nu-mi reproşaţi, iubite frate, pentru întîrzierea scrisorilor. Cîte greutăţi şi cîte preocupări! Vreau şi vă scriu; dar, în numele lui Dumnezeu, căutaţi să faceţi ordine, străduiţi-vă să opriţi cele răspîndite zilele acestea. . -1. Cînd cele ce se fac au un singur izvor, atunci treburile merg bine şi în armonie, dar cînd fiecare acţionează de capul său, ce folos putem avea?
     Cu toate că expunerea din prima mea scrisoare poate fi socotită de prisos în urma scrisorii de faţă, prin care aprob cele scrise anterior, cu toate acestea peste patru zile am să vă trimit o altă scrisoare, la fel cu aceasta; am fost împiedicat de un singur motiv, anume că nu mai ştiu, în urma evenimentelor din zilele acestea, cum pot să promit numărul exact al soldaţilor. Cei de aici au făcut, cele ce au făcut; ei nu-mi dau socoteală, ca să cunosc faptele şi felul cum decurg; prin urmare ce promisiune pot să dau, iubite frate? Vă rog judecaţi şi comunicaţi-mi hotărîrea d-voastră în această chestiune, ca să ştiu ce să fac şi cum să scriu.
                                    « Aristarh 2 scrie cu propria sa mînă».
         I. Filimon, Aox. tax. eXX. imxv., I, p. 303 — 305. Text grec.
      1 Puncte de suspensie în text.
      2 Pseudonimul domnitorului Mihail Suţu.
125
www.dacoromanica.ro
66
Chişinău, 16 februarie 1821
                 Al. Ipsilanti cere lui Xanthos să vie cit mai repede la Chişinău ca să se întîlnească cu el.
                                                       Chişinău, 16 februarie 1821
             Iubite Xanthos,
                                               La Ismail
     îndată ce vei primi prezenta mea scrisoare să pleci şi împreună cu domnul Kalamatianos să vii aci cit mai repede posibil, fără cea mai mică întîrziere, fiindcă am foarte mare nevoie să vă întîlneSc pe amîndoi, şi să nu întkziaţi nici un moment.
     Am primit toate scrisorile d-voastră; obuzele pe care le cere Caravia, să căutaţi să fie trimise îndată şi vă voi rămîne foarte îndatorat, deoarece este foarte necesar pentru binele patriei.
     Să spui, unde trebuie, că» am făcut tot ce am putut pentru potpol-covnicul Litov şi să fie liniştiţi, fiindcă şi Inzov 1 mi-a făgăduit să facă tot ce poate.
     Yă aştept cu nerăbdare
                                                                 fratele
                                                          Alexandru Ipsilanti
         Em. Xanthos, ’ A7io|AV7)|Aoveij|AaTa, p. 144. Text grec.
                                             67
Chişinău, 21 februarie 1821
                 Al. Ipsilanti comunică lui Xanthos că pleacă în seara zilei de 21 februarie, împreună cu fraţii săi, la Iaşi pentru a începe răscoala.
                                                   Chişinău, 21 februarie 1821 Domnului Xanthos în mină.
     Nu pot să înţeleg întîrzierea d-voastră, cînd vă scriam cu atîta grabă. Eu împreună cu fraţii şi rudele mele pornesc deseară spre Iaşi, unde, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom începe; deci n-am să te văd, nici pe iubitul Kalamatianos. Yeţi primi proclamaţii şi altele. îndemnaţi pe toţi, mici şi mari, să vină toţi. Iată, îţi trimit alăturat trei scrisori, pe care le-am primit.
     Anagnostopulos a ajuns aici cu un doctor... 2
     îndată ce veţi primi proclamaţiile, toţi acei greci, care se află în slujbă, să-şi prezinte demisia şi să pornească în patrie.
     1 Guvernatorul militar al Basarabiei.
     2 Puncte de suspensie în text.
126
www.dacoromanica.ro
     Eu vă aduc la cunoştinţă că sînt supărat pe toţi şefii d-voastră afară de Dicheos şi Sechcris; m-aţi lăsat singur şi cînd vă scriu, nu veniţi; Dumnezeu este drept. Victorie sau moarte pentru credinţă şi patrie.
                                                                  Kalos
                                                            [Alex. Ipsilanti]
         Em. Xanthos, ’A7co(XVY)(xoveu(xaTa , p. 147. Text grec.
                                         68
Reni, 21 februarie 1821
                 At. Xodilos comunică lui Xanthos că V. Caravia urmează să plece la Focşani, iar Ioan Vatichiotis este omul potrivit pentru a fi trimis în Bulgaria.
Prea iubite te salut,
                      Reni, 21 februarie 1821
           La Chişinău
     în momentul acesta, ora 6 după amiază, am primit scrisoarea d-voastră trimisă ieri cu o ştafetă de la Ismail, iar scrisoarea anexată am s-o trimit la Calaţi. Din scrisoarea trimisă cu anume ştafetă pe numele domnului Marinos veţi afla cele ce am scris luminăţiei sale. în mod excepţional mîine vom avea lămuriri, fiindcă am trimis un om anume. Cele ce se petrec la Calaţi sînt începutul faptei noastre salvatoare şi precum ni s-a spus Caravia urma astăzi să pornească la Focşani. O ! cît ne-a părut de rău că nu am putut să le procur gloanţele cerute. Eu scriu domnului Gheorghe care sînt datoriile lui.
     în legătură cu cele petrecute dincolo, vă scriam că am întrebuinţat pe domnul Ioan Vatichiotis pentru acea organizare; avem cuvîntul de la aproape cincizeci oameni, şi alţi mulţi zeloşi cer să le scoatem paşapoarte, dar acest lucru va întîrzia şi este nevoie să le procurăm cu răbdare. Dacă aveam vreo altă posibilitate, sau dacă erau lăsaţi să treacă dincolo pe garanţie, foarte repede am fi avut peste o sută de oameni, cu care pomenitul domn Vatichiotis poate să urmeze, precum îmi făgăduieşte, şi care cere călduros să devină conducător, fiind un om care cunoaşte părţile şi stările de dincolo, precum şi caracterul bulgarilor şi este dorit de aceştia. Mîine porneşte la sate ca să-i îndemne să dea actele necesare pentru paşapoartele lor, şi drept răspuns, dacă va fi nevoie va veni el acolo ca să vorbească şi să înceapă efectiv lucrul. Eu îmi fac datoria cerută. Piedica trecerii aduce multă greutate lumii, de aceea v-am spus, dacă există vreun mijloc, să se uşureze trimiterea unor pachete [?] la diferiţi bulgari şi greci din partea guvernatorului, căci altfel este greu şi este nevoie de răbdare, fiindcă toţi împreună iTu pot să ceară. Scrisoarea d-voastră o aştept ca un cerb însetat cu gura uscată şi semnez
                                                             sluga
                                                       Atanasie Xodilos
                        Em. Xanthos, ’A7to(XVT)(xoveu(jiaTa, p. 145 — 146. Text grec.
127
www.dacoromanica.ro
69
Din Peloponez, 22 februarie 1821
                Gr. Dicheos comunică lui Xanthos că pregătirile de acolo ale Elenei sînt terminate, dar sînt mari nemulţumiri din caUză cq. Al. Ipsilanti n-a sosit în Peloponez, după cum se stabilise la consfătuirea de la Ismail.
                                             Din Peloponez, 22 februarie 1821
     Frate Xanthos,
     Nu ştiu de ce te-ai mărginit numai la lucrurile de acolo, şi nu -mai ştii altceva decît să dai sfaturi lui Dicheos să nu se repeadă după obiceiul lui, şi alte prostii. Dicheos, prietene, a lucrat potrivit ordinilor primite; scrisorile au fost scrise către membrii Eteriei din partea conducerii; scrisorile au fost multiplicate. Ce vrei domnia ta, să nu se audă nici măcar cea mai mică mişcare? Cei înţelepţi mai întîi se gîndesc la acestea şi apoi iau hotărîri şi rămîn statornici în hotărîrile lor. Mă mir de unde provine întîrzierea principelui Al. Ipsilanti, de n-a venit pînă acum în Peloponez, deşi era aştleptat demult, precum a promis şi a ordonat la Ismail. Eu am executat ordinele lui şi am scris pe scurt despre faptele mele acum cîteva zile, iar în prezent mai pe larg conducătorilor Eteriei. Tot ce era în legătură cu lucrările noastre s-a îndeplinit. Grecii aici şi în Rumelia stau ca nişte gură-cască, iar mitropoliţii şi proestoşii noştri au desemnat generali. Ei au avut grijă să strîngă destui bani, au scris şi acelora cărora trebuia, precum v-am scris mai înainte, trimiţînd şi reprezentanţi pentru bunul mers al lucrurilor, pe scurt ei sînt atenţi la glasul lui. Dar ce nenorocire, sărmanilor greci ! în timp ce speram să vedem aici pe Ipsilanti cît mai repede şi ne pregăteam, am aflat că încă zăboveşte acolo. Prietene, timpul trece şi nu aşteaptă întîrzierea mea sau a ta; chestiunea aceasta, precum ştii, are nevoie de grabă; întîrzierea şi neglijenţa pricinuesc pagube cauzei. Aici este mare fierbere, poate şi în altă parte din cauza membrilor Eteriei care s-au înmulţit. Este imposibil ca întrunirile şi consfătuirile eteriştilor să nu producă bănuieli mici sau mari turcilor şi să nu producă bănuieli de trădare, precum au produs, ceeac e se poate lecui prin înţelepciune; dacă vreo neînţelegere va despărţi membrii Eteriei, negreşit trebuie să ne aşteptăm la pericole mari. Deci, prietene, în numele lui Dumnezeu, grăbiţi plecarea respectatului principe, fiindcă dacă va trece o lună şi nu va apare, duşmanii avînd bănuieli ar putea să producă pagube pe nesimţite grecilor şi atunci păcatul să fie al vostru. Nu ştiu dacă fără un nume al unei persoane înalte vom reuşi în grabă tot ce trebuie. Nu mă întind, totul merge bine, ne temem numai să nu se întîrzie, şi ne temem mult, deoarece duşmanii de aici nu se aseamănă cu cei din alte părţi, ci sînt mai deştepţi. Aducătorul prezentei, Patrichios din Itaca, pe care vi-1 recomand, vă va spune şi altele prin viu grai. Prin urmare puneţi în aplicare şi d-voastră cele promise, fiindcă folosul şi cîştigul sînt comune, iar paguba şi mustrarea de partea d-voastră.
128
www.dacoromanica.ro
     Guvernatorul regiunii Mani mi-a scris cerînd ajutor, fiindcă Perrevos î-a dat numai două mii groşi, de aceea cei de acolo s-au supărat; sînt nevoit să lecuiesc şi această suferinţă, cit pot. Fii sănătos.
     în scrisoarea către conducătorii Eteriei vă trimit alăturat şi o scrisoare, care mi-a fost dată astăzi, în care veţi vedea o trădare vădită^ Aşadar graba este foarte necesară, şi să aveţi grijă, deoarece lucrurile au ajuns la apogeu. Dacă Ipsilanti a fost împiedicat de împrejurări, atunci să fie trimis altcineva, la fel ca el etc.
                                                            Al tău etc.
                                                         Grigorie Dicheos
         Em. Xanthos, ’A7ro(xvr)(xoveu(xxTc£, p. 152 — 154. Text grec.
                                             70
Din Peloponez, 22 februarie 1821
                 Gr. Dicheos arată că intirzierea sosirii lui Ipsilanti în Peloponez va pricinui pagube Eteriei.
                                                 Din Peloponez, 22 februarie 1821
         Prea cinstiţi domni,
     Potrivit poruncii d-voastră, n-am neglijat să scriem notabililor din Peloponez cele necesare în legătură cu apropierea războiului şi pregătirea soldaţilor noştri, şi cu toate că aceştia au primit scrisorile noastre cu întîrziere din cauza ticăloşiei domnului P... căruia i s-a încredinţat această însărcinare sfîntă, totuşi aceşti nenorociţi urmaşi ai străbunilor noştri au lăsat treburile lor şi s-au dedicat toţi îndată intereselor comune. Şi atunci n-am încetat să punem în aplicare poruncile d-voastră, şi mai tîrziu cînd am primit la Ismail în grabă ordinele respectatului efor general Al. Ipsilanti, nici n-am neglijat nici n-am pierdut timpul degeaba,/ ci am pregătit pe fraţii Eteriei aflaţi la Galaţi cu cele necesare şi îndată am pornit la Constantinopol. Dar ce nevoie este să mă justific? Am plecat de acolo pe la sfîrşitul lui noiembrie, am navigat pe lingă Mitilene şi am debarcat la Cydonia; acolo am întîlnit pe profesorii şcolii şi am înveselit inimile membrilor Eteriei aflaţi acolo. Am scris, din partea conducerii, eteriştilor din Smirna, trimiţînd acolo pe L. Rigas, care s-a şi întors cu un sfert din cantitatea prafului de puşcă, două sute şaptezeci butoaie, şi patruzeci şi unu cîntare de plumb. Avem şi promisiunea că dacă le voi scrie acestora, să ne procure încă pe atîta marfă, precum şi douăzeci de mii pietre pentru puşti, care sînt foarte necesare; ei au zis că neavînd bani destui, n-au putut să îndeplinească cererile prietenilor. După ce am scris şi am făcut aceste lucruri acolo, am trecut la Hydra, iar de acolo la Spetzes, şi găsindu-i pe fraţii de aici nepăsători, m-am străduit să-i înflăcărez. După ce am trimis pe la sfîr-
9 — c. 498                                                                       129
www.dacoromanica.ro
şitul lui decembrie corabia la Triest, am trecut în Peloponez, unde am ajuns cu bine. Aici atît notabilii cit şi grecii sînt nehotărîţi şi aşteaptă cu nerăbdare glasul lui Ipsilanti. Despre aceasta şi despre cele hotărîte într-o şedinţă v-am înştiinţat şi mai înainte prin tovarăşii din Constantinopol şi acum iarăşi trimitem anume pe căp. G. Patrichios din Ithaca cu prezenta, ca să vă aducă la cunoştinţă cele în legătură cu noi şi prin viu grai. Prin urmare, în numele lui dumnezeu ! nu lăsaţi să treacă timpul. Turcii în fiecare zi se fac mai bănuitori şi este pericol, ba chiar pericol mare, şi veţi da socoteală, dacă, din cauza întîrzierii mult aşteptatului Ipsilanti, noi grecii vom fi nevoiţi să suferim pagubele la care nu ne-am fi aşteptat. Dacă Ipsilanti nu va apare neapărat pînă într-o lună aici, vom suferi din partea duşmanului cîte nu vă puteţi închipui, fără vreun motiv, fiindcă etc.
     Nu ne mai întindem, dar repetăm: grăbiţi plecarea lui Ipsilanti, şi rămînem aşteptînd nu răspunsurile d-voastră, ci pe Ipsilanti însuşi.
     Citiţi scrisoarea alăturată, în care veţi vedea o vădită trădare etc.
     P.S. Această trădare provine din partea familiei. . -1 şi înştiinţaţi pe Ipsilanti, căruia i-am recomandat-o din politeţe.
                                          Fratele tău sincer Grigorie Dicheos
         Em. Xanthos, ’Ano;xv7);xoVEâ;xa'ra, p. 154 — 156. Text grec.
[Iaşi,] 24 februarie 1821
                                   71
                 Manifestul lui Al. Ipsilanti către grecii de pretutindeni, să lupte pentru eliberare.
                                                      [Iaşi,] 24 februarie 1821
                 După sosire lui Alexandru Ipsilant (începătoriul nenorocirilor Moldo-Vlahiei) în Eşi, la 21 fevruar 1821, unindu-să cu Mihail Suţul (domnul de atunce a Moldaviei), au slobozit următoriul manifest
                                 Luptă-te pentru legi şi pentru patrie !
     Bărbaţi greci ! Ceasul au venit. De demult noroadile Evropii luptîndu-să pentru slobozăniia şi dreptăţile lor ne îndemnă spre asămine urmare. Aceştiia deşi sînt oareşce slobozi, s-au s^rguit cu toată virtute să înmulţască slobozeniia şi, printr-însa, toată fericirea lor. Fraţii şi prietenii noştri sînt în toate locurile gata. Serviia, sulioţii şi tot Ipirul, înnarmaţi ne aşteaptă. Veniţi, dar, să ne unim cu enthusiasmos ! Patriia ne ceri ! Toată Evropa pironind ochii ei asupra noastră, să miară pentru nemişcarea noastră. Răsune, dar, toţi munţii Eladii de glasul oştineştilor noastre trîmbiţi, şi văile de sunetul cel straşnic a armelor noastre ! Evropa să va minuna de biruinţile noastre, iar tiranii noştri trfmurînd şi îngălbeniţi de frică, vor fugi dinainte noastră ! Noroadile luminate a Evropii,
      1 Puncte de suspensie în text.
130
www.dacoromanica.ro
să îndeletnicescu spre statorniciria fericirii lor şi pentru facirile de bine ce au văzut de la strămoşii noştri plini de mulţămiri, doresc slobozenia grecilor ! Noi arătîndu-ne vrednici faptii bune a strămoşilor şi veacului de acum, avem bună nădejdi că vom cîştiga ocrotire şi agiutoriul lor! Mulţi dintru aceştia, iubitori de slobozănie, vor veni ca să ne întovărăşască la luptile noastre. Por-niţi-vă prietini ! Şi veţi vide o mare puteri ocrotind dreptăţile noastre ! Pe mulţi şi din însuş vrăjmaşii noştri veţi vide îndcmnîndu-să de dreapta noastră pricină şi întorcîndu-ş[i] spatile cătră vrăjmaşi să vor îmi cu noi. Şi carii înfă-ţoşîndu-să cu dreapta socotinţă, patria îi va înbrăţoşa ! Cine dar opreşti bărbă-teştile voastre braţă?
     Vrăjmaşul nostru, fiind neînbărbătat, este slab şi neputincios. 0[a]menii şi toţi patrioţii noştri, sînt plini de enthusiiazmos. Uniţi-vă, dar, vitejilor şi mari la suflet greci ! Alcătuiască-să ceti a neamului ! înfăţoşăzi-să patrioti-ceştile legheoane, şi veţi vide pe cei vecin coloşi a tiraniei să cază singuri de sine înainte biruitoarelor noastre steaguri. La glasul trîmbiţilor noastre, toate ţărmurile mărilor ioniceşti şi a Egheului, vor răsuna ! Corăbiile greceşti, cari în vreme păcii ştia a neguţători şi a să lupta, vor sămăna la toate limanurile tiranului, prin foc şi sabie, înfricoşări şi moarte.
     Cari suflet grecescu să va arăta cu nebăgare de samă la chemare [a] ce faci patria? La Roma, un prieten a chesarului, scuturând hlamida ce sîngerată a tiranului, au rădicat norodul. Ce veţi face voi, greci, cătră cari patria goală îşi arată rănile ei şi cu glas obosit cere agiutoriu de la fiii săi... ? !
     Prietinilor patrioţi! Dumneziiasca pronie milostivindu-să asupra ticăloşiilor noastre, au binevoit lucrurile într-acest chip, ca cu puţină ostineală, să cîştigăm înpreună cu slobozăniia şi toată fericire[a]. Iar dacă din vreo vrednică de hulă neispitire binelui, ne vom arăta cu nebăgări de samă, vrăjmaşul, făcîndu-să mai sălbatic, va înmulţi ticăloşiile noastre şi vom fi de-apurure[a] neamul cel mai ticălos între celelalte.
     Patrioţilor, întoarceţi-vă ochii, şi priviţi stare[a] noastră că ticăloasă ! Videţi aice lăcaşurile lui dumnezău călcate. Acolo copiii voştri răpiţi spre întrebuinţare hulită a poftii cei fără ruşine a varvarilor vrăjmaşilor noştri ! Casile noastre golite, ţarinile noastre prădate, şi pe noi însuşi netrebnici ! Acum eşti vremi să aruncăm acest nesuferit giug, să slobozim patria, să dărâmăm din nouri giumătate de lună, ca să înălţăm sămnul prin care de apurure biruim, zic cruce, şi cu acest chip le facem îndestulare patriei şi pravoslavnicii noastre credinţi, de nelegiuita a nelegiuiţilor batjocorire. între noi cel mai evghenist este acela ce cu mai multă bărbăţie va apăra dreptăţile patriei şi cu mai mult folos îi va sluji. Neamul adunîndu-să, îşi va alegi bătrânii norodului şi la acest înalt sfat vor fi supusă toate lucrurile noastre. Să ne pornim, dar, cu o deobştie socotinţă ! Cei bogaţi să jărtvească o parte din averea lor. Sfinţii păstori să însufleţască pe norod cu a lor pilde şi învăţaţii să dei sfaturile celi folositoare. Iar cei ce slujăsc pe la curţile streine, oşteni şi politiceşti patrioţi,
9*                                                                           131
www.dacoromanica.ro
aducînd mulţămixi fiiştecari puterii care slujăşte, să alergi la marile şi luminatul drum ce să deşchide acum şi^ să dei patriei datornicul bir. Şi, ca nişte viteji, să să înnarmezi toţi, fără prelungire de vremi, cu nebiruitile arme a vitejiei, şi făgăduiescu în scurtă vremi biruinţă. Şi cu aceasta, şi tot binile !
      Care nă[i]miţi şi mişăi, slugi, vor îndrăzni a să înpotrivi înainte norodului ce să bate pentru slobozăniia sa? Martur sînt sîrguinţile celi iroiceşti a strămoşilor noştri ! Martur eşti Ispania care întîi şi numai [ea] au sfărmat oştile celi nebiruite a unui tiran!
      Orăşenilor ! Cu unire, cu cinstiri cătră sfînta legi, cu supunire la pravile şi ocîrmuitoriul oştilor, cu statornicie şi bună îndrăzneală, biruinţa noastră este adivărată şi negreşită ! Aceasta va încununa de apurure cu dafne neveş-tezite iroiceştile noastre sîrguinţi J Aceasta va săpa cu slovi neştersă în lăcaşul nemuririi, numile noastre, spre pilda neamurilor următoare. Patria va răsplăti adevăraţilor supuşi, fiii săi, cu sămnele slavii şi a cinstii. Iar pe cei nesupuşi şi surzi la chemarea iai de acum, îi va depărta ca pe nişte nelegiuiţi fii şi din sămînţa asiaticească, şi va supune numile lor ca a altor vînzători anathemati-sirii şi blestămului urmaşilor.
      Să chemăm, dar, din nou, vitejilor şi mari la suflet, elini, slobozăniia la pămîntul cel vestit a Eladii ! Să ne luptăm între Maratbon şi între Thermopile ! Să ne luptăm pe mormînturile părinţilor noştri, carii, ca să ne lasă pe noi slobozi, s-au luptat şi au murit acolo. Sîngele tiranilor este priimit la umbra lui Epaminonda thibeul şi a lui Thrasibul athineul, care au zdrobit pe 30 de tirani. La umbra lui Armodit şi Aristoghiton carii au sfărmat giugul lui Pisi-strat, la umbra lui Timoleon, care au statornicit slobozăniea la Corinth şi Siracuza, şi mai vîrtos la umbra lui Miltiadi, Themistocli şi Leonida, şi a 300 spartiaţi, care au tăiet în multe rînduri, nenumărate oşti a varvarilor perşi; a cărora cei mai varvari şi fără bărbăţie urmaşi, să cuvine noă astăzi cu puţină ostineală a-i stinge desăvîrşit !
      La arme, prietini ! Patria vă chiamă.
                                                            Alexandru Ipsilant
                                     Acad. R.P.R., foaie volantă, 313/1821. Text grec publicat de I. Filimon, Aox. Iar.
      tXk. iux'J., II, p. 79 82; trad., rom. Acad. R.P.R., ms. rom. 338, f. 35 36, copie cont.,
      C. D. Aricescu, Acte justificative..., p. 93 95.
                                            72
Iaşi, 24 februarie 1821
                   Al. Jpsilanti cere eteriştilor să ajute cu oameni, arme şi bani pentru eliberarea Greciei.
                                                            Iaşi, 24 februarie 1821
                                                   Fraţi eterişti
                            în sfîrşit a sosit momentul măreţ, atît de aşteptat ! Iată astăzi a început să se desfăşoare planul urmărit prin activitatea şi străduinţele noastre de atîţia
132
www.dacoromanica.ro
ani ! Societatea prietenilor va rămîne în eternitate ca singura dovadă a fericirii noastre.
      Voi, prietenii şi camarazii mei, aţi arătat ce ţpoate face dragostea curată şi fierbinte faţă de patrie. De la voi aşteaptă acum Grecia lucruri şi mai măreţe, acum la reînvierea ei; şi cu drept cuvînt, deoarece dacă pentru simple speranţe aţi sacrificat totul, ce n-o să faceţi acum, cînd a început să strălucească steaua sclipitoare a libertăţii noastre!
      Aşadar porniţi, fraţilor ! Contribuiţi şi acum, pentru ultima dată, fiecare după puterea sa, în oameni înarmaţi, arme, bani şi uniforme naţionale; generaţiile posterioare vor binecuvînta numele voastre şi vă vor considera drept promotori ai fericirii Ion,
                                                       Alexandru Ipsilanti Epitrop general al conducerii
          Acad. R.P.R., cărţi rarefnr. 1135,'foaie volantă. Text grec; o copie în Arhiva Liprandi; publicat de I. Filimon, Aox. [ax. 3>iX. 'Exaip. Nauplia 1834, p. 305 — 306; reprodusă în facsimile de Const. Paparigopulos, 'Ioxopta xou £XXr)VUCoi> £0vouţ, ed. P. Karolidis, Atena, 1925, voi. VI, p. 8; trad. rom. la C.D. Aricescu, Acte justificative..., p. 92—93.
                                  73
Iaşi, 24 februarie 1821
                     Al. Ipsilanti cheamă pe grecii din Moldova şi Ţara Romînească să lupte sub steagul libertăţii.
                                             Iaşi, 24 februarie 18211 Bărbaţi greci, cîţi vă aflaţi în MoldoVa şi în Ţara Bomînească.
     Iată după atîtea secule de suferinţi îşi întinde iarăşi Fenixul Eladei aripile sale cu măreţie şi cbiamă sub umbra sa pe adevăraţii şi ascultătorii săi fii. Iată iubita noastră Patrie Elada reînalţă cu triumf stindardele ei strămoşeşti ! Moreea, Epirul, Tesalia, Serbia, Bulgaria, Insulile din Arhipelag, într-un cuvînt Grecia toată a luat armele, ca să scuture greul jug al barbarilor şi ţintindu-şi privirea numai la arma victorioasă a ortodocşilor, zic la cinstita şi dătătoarea de viaţă cruce, strigă cu glas tare, sub protecţia unei mari şi brave puteri:« cu acest semn vom învinge ! Trăiască libertatea !» Şi în aceste două provincii prietene se formează un corp numeros de bărbaţi compatrioţi spre a trece pe pămîntul sfînt al iubitei noastre patrii. Deci, toţi acei care doresc să se numească salvatori ai Greciei, şi sînt împrăştiaţi în diferite judeţe sâ alerge pe la drumuri, pe unde află că trece acest corp, pentru ca să se unească cu confraţii lor. Cîţi însă, adevăraţi eleni, sînt vrednici să ia armele
      1 La 25 februarie 1821 Al. Ipsilanti a dat din cartierul general de la Galata o nouă proclamaţie în acelaşi sens.
133
www.dacoromanica.ro
şi cu toate aceastea rămîn indiferenţi, să ştie că-şi vor trage asupra lor marea desonoare şi că patria îi va socoti ca bastarzi şi nedemni de numele elen.
                                                         Alexandru Ipsilanti Epitropul general al conducerii
          Acad. R.P.R., Foaia volantă 312/1821. Text grec; o copie în Arhiva Liprandi; publicat de I. Filimon, Aox. lor. âXX. irocv.,, II, p. 85 — 86; trad. rom. la C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 365; C. D. Aricescu, Acte justificative..., p. 90 — 91.
                                   74
Iaşi, 24 februarie 1821
      Al. Ipsilanti comunică ţarului Rusiei că poporul grec s-a răsculat împotriva jugului turcesc şi cere sprijinul său
                                                 Jassy, le 24 fevrier 1821
            Sire,
     Les impulsions genereuses des nations viennent de Dieu et c’est par une inspiration divine sans doute, que les Grecs se levent en masse aujourd’hui pour secouer le joug affreux qui pfese sur eux depuis 4 siecles. Mes devoirs envers ma patrie et les dernieres volontes de mon pere, m’ordonnent impe-rieusement de me devouer avec mes fr&res â une cause aussi juste, â la deli-vrance de mon pays.
     Sire ! plus de deux cents adresses signees par plus de six cent miile noms des notables de toutes les classes et provinces de la Grece m’appellent â aller me mettre â leur tete pour vaincre ou mourir avec eux. C’est le serment que nous avons tous fait et que nous saurons tenir inviolablement.
     Je me crois oblige de tracer ici succintement la maniere dont les Grecs sont parvenus au point d’ou ils partent aujourd’hui. II y a quelques annees qu’une societe secrhte et ayant pour seul but la delivrance de la Grece s’est formee dans son sein. Elle s’accrut rapidement et ses ramifications s’etendent aujourd’hui dans toute les parties du monde ou il y a des Grecs. La divine pro-vidence qui protfege les causes justes daigna jeter un regard de compassion sur ma malheureuse patrie et fascina les yeux de ses tyrans. Ils rest&rent dans la plus complete apathie malgre les avertissements reiteres des Anglais, et malgre l’esprit d’indepeqdance des Grecs qui se manifestait fortement.
     La politique du Sultan actuel, d’exterminer tous les Pacbas qui avaient de la force en Rumelie, releva le courage des Grecs, et la guerre contre Ali-Pacha de Ianina mit le comble â leur entbousiasme. Dans ce moment les capitaines de l’Empire battent les armees du Sultan, les Souliotes, les Parganiotes ren-trent dans leur patrie pour se declarer libres; toutes les montagnes de la GrtSce se peuplent de defenseurs intreprides de la liberte, la Moree et l’Archipel se meuvent; l’île de Crete s’insurge; la Servie, la Bulgarie, la Trace et la Mace-doine courent aux armes-; la Valachie et la Moldavie se soulevent, et les Turcs effrayes gissent â Constantinople meme sur un volcan preţ â les engloutir.
134
www.dacoromanica.ro
Tel est, Sire, l’etat des choses dans la Grece aujourd’hui. J’ose assurer V.M.I: qu’aucune puissance humaine ne pourrait arreter cet elan genereux des Grecs, et que la resistance au vceu general de la nation ne peut que la perdre pour toujours, tandis qu’en guidant son enthousiasme on doit esperer de la sauver.
     Abandonnerez-Vous, Sire, Ies Grecp â eux-memes, lorsque d’un mot Vous pouvez Ies delivrer de la plus monstrueuse tyrannie et Ies sauver des horreurs d’une lutte longue et terrible? La divine providence protegera sanS doute notre cause si juste, aussi tout nous dit que c’est Vous, Sire, qu’elle a choisi pour mettre fin â nos longues souffrances. Ne dedaignez pas, Sire, Ies prieres de dix millions de chretiens qui, fideles â notre Divin Redempteur excitent par lâ meme la haine de leurs tyrans. Sauvez-nous, Sire, sauvez la religion de ses persecuteurs, rendez-nous nos temples et nos autels d’ou la lumiere divine de l’Evangile vint eclairer la grande nation que Vous gouvernez. Deli-vrez-nous, Sire ! Purgez l’Europe de ces monstres sanguinaires, et daignez ajouter â tous Ies grands noms que la reconnaissance Europeenne Vous donne dejâ celui de liberateur de la Grece.
     C’est avec la plus profonde confiance dans la magnanimite de V.M.I. que j’ose implorer Votre protection pour ma mere, tous mes autres parens, et pour Ies familles des Grecs qui se sont devouees â leur patrie. Je jure ici par l’hon-neur qu’aucun de mes parens ne connaissait mes projets.
     J’ose esperer que V.M.I. daignera ordonner, que Ies officiers Grecs qui voudront quitter le service de la Russie pour se devouer â celui de leur patrie, n’eprouvent aucune difficulte pour l’obtenir. Moi et mes freres nous demandons trfes humblement notre demission du service de V.M.I. Dans toutes Ies circons-tances de notre vie notre devouement â Votre personne, Sire, sera sans bor nes.
     Je suis, Sire, avec le plus profond respect de V.M.I. le tres humble
                                        et trfes obeissant serviteur Alexandre Ypsilanti
                                   Procheach-Osten, Geschichte des Abfalia der Griechen..., Viena, 1867, III, p. 61 — 62,
     trad. rom. la C. D. Aricescu, Acte justificative..., p. 102 — 104.
                                         75
Galata, 25 februarie 1821
                 Ordinul de zi al lui Al. Ipsilanti pentru organizarea armatei revoluţionare greceşti.
         cO ye'.ixoţ e7tiTpo7toţ xal âpXi<TTp<*TY)Yoţ tov kXKr^ixwv axpa-teu(A(*twv eS^xe tyjv 7tapouaav ^(iep^aiov TtpoaTayrjv ev tu eXXyj-vixw Yevixip aTpaT07teS(>) eîţ TaXaTav, tyjv 25 <tej3pouap[ou 1821.
     'O 7taTpiuTY)ţ Aoixaţ KwvaxavTÎvoţ â^iourai TayparoiPX>1? tou eXXyjvixou «TTpaTou, xal ^(iepyjatoţ aTpaTOTteSâpy/)?.
135
www.dacoromanica.ro
      0         TraxpicoTYji; T. AacrâvY)!; Siopl^exai Yjpixepoi; repcoTO? u7Taff7uaTYj(; xal X^apX7)? tou eXXYjvixou ffxpaxou.
      01        TOXTpicoxai BacrlXeioţ QeoScopou, Kovxoţ, KoXoxoxpcovYji;, Kapaplaţ xal BacrlXeioţ IlapXoc, â^iouvxai ^iXlap^oi.
      'O 7toc.T'pia>TY)i; AXeî;av8poţ Pl£ou âî;iouiai exaTOVTapxo? xal Yjpixepoc; U7Ta<T7UffT-f)(;.
      T6 Si: eXXyjvixov ffTpâxeup.a Siaipeîxai eîţ S8o acop-axa, ei; c5v to piv 7tpcoTov 9-eXei Sioixeî 6 Yjpixepoi; (plXraxoi; <xBeXcp6<g xal ffxpaTYjY&S recopyiOQ 'T^vjXâv-tyj$, x& Se Seuxepov, 6 (plXxaxoi; p.ou âBeXcpxal 7toXep.apxoi; Nix6Xaoţ 'Yi}^-XâvTYjţ.
      IIpocrxaXeÎTai Xootov 8Xov t& eXXyjvixov ffTpâxeup.a vâ (pepy) crepaţ xal* utoxxoyjv eîţ xouţ pY)0evxa; xal vâ exxeXfj âp.exapXY)TCO(; xâţ npooTxyâi; tcov.Sioti xal yj napayuxpx TOxpaxoYj TOxiSeuexai xaxâ xoix; yvwcttoui; craţ TtoXepixoui; Y)p.cov v6p.ouţ auffXYjpoxaxa.
      ’ESco, âvSpeiai p.ou ffxpaxicoTai, xplvco âvayxaioTaxov vâ era; evOupicrco xal toxXiv, 8xi yj 7tpoi; TOiiţ âvcoxepouţ craţ utoxxoyj, yj eurasia, xal yj p.exai;u up.cov âSepcpixYj xytxn-r) elvai xâ piva ejuffTaxixâ evoţ xaxxixou xal xporcaiocpopou ffxpaxou, xal ev 8crcp (puXâTTexe xauxa, S-eXexe elcrOe âxaxap.â)£Y)Toi. T8 pe^pi xouSe euxaxxov cpepcripiv aaq, xal yj neiQa.pyj.0L oac, elvai Ixavâ vâ crai; ffoyxaxa-xâi;coffiv eîţ x&v api.0p.bv tuv xaxxixcoxepcov TYjţ Ei>pa>TCY)t;, xal vâ y^vcocriv el? 8Xov t6 yivot; eyyuYjxal âffcpaXeffxaxoi, xal Siâ to TCpaixepco 7roXlTeup.â axţ. "Evaţ (jlovov auOâSYjţ xal âvâi-io? tou TOXxpicoxixou ovop-axoi; ex6Xp.Yjffe vâ Tapâ^yj T'Jjv rjcroyiav p.aţ pi eyxXYjp.a <ppixx8v, 6 NixoXxţioţ.
      Aii Siop££co x&v Taypaxâp^Yjv xal axpaxo7reSâpyrp Aouxav vâ cruyxa-Ăiafl xpiTYjpiov 7toXep.ixov, Siâ vâ TOxiSeu0yj 6 TrraiaTr]g âvaXâycoţ pi x& eyxXYjpic tou xal elp.ai Pejiaioi;, 8xi eîţ to xpiTYjpiov touto S-eXei 7rpoeSpeuei yj SixaiocruvYj. To 8yxXYjp.a (aovov ottoiovSyjttote xal âv elvai e^apxeî vâ xaOaipeffyj t8v xu^ovra ânb tov raxxpicoxixov Y)p.cov ffxpaxov.
      Mexâ tyjv xaTaYP«<pYjv p.eXXouv vâ ylvw®i xal âXXoi 7tpopiPaffp.o£.
      T8 7tpcoTov awpa (juvlcrraTai â7t8 Touţ j(iXuxpj(oui; BacrlXeiov QeoScopou, K6vtov xal KoXoxoTpcovYjv, t8 Se Seuxepov ânb Touţ arpaTicoTaţ tou Tayp-a* Tap^ou xal ffTpaT07teSâp^ou Aouxa, toîj yikiâpyou BacuXelou IlapXS xal tou <n>VTaYp.aTapxou ’Opcpavou. "OXoi Xoi7t8v ol â^icop.aTixol 7tpe7T:ei vâ âva<pepcov~, Tai eiţ t8 e^?, Siâ xâ âvayxaîa xcov ânavna, exacTro? el? x8v âpx>)Y^v T0^ p.aT0ţ, elş-'xS 67toîov âvYjxei.
         EîSo7toiouvTai 7tpoffexi 8Xoi ol â^icop.axixol, 8croi Sj^oucri ffxaXp.evoui; crxpa xicoxai; 8^co tou ’lacrlou, elţ Siacpopou? (puXaxâţ, vâ Scoctcocti 7tpoffTaYYjv Siâ vâ e7U<TTpeiţjcoaiv 8coţ tyjv KupiaxYjv ecrnepaţ otcIcoj elţ x8 yevix°v crxpa-T07reSov.
                                                         ’AXe^avSpoţ 'T^YjXâvxYji;
136
www.dacoromanica.ro
          Epitropul general şi generalisimul oştirilor greceşti a dat prezentul ordin de zi din 25 februarie 1821, din cartierul grecesc general de la Galata.
     Patriotul Constantin_Duca este numit tagmatarh al armatei greceşti şi stratopedarh permanent.
     Patriotul G. Lasanis este numit întîiul nostru aghiotant şi hiliarh al armatei greceşti.
     Patrioţii Vasile Theodor, Contos, Kolocotronis, Caravia şi Vasile Parlas sînt numiţi hiliarhi.
                         Patriotul Alexandru Rizos este numit hecatontarh şi aghiotant al nostru. Armata grecească este împărţită în două corpuri de armată: cel dintîi sub ordinele scumpului nostru frate, strategul Gheorghe Ipsilanti; cel de al doilea, sub ordinele şcumpului nostru frate, polemarhul Nicolae Ipsilanti.
     Armata grecească este invitată prin aceasta să arate celor numiţi respect şi supunere, deoarece cel mai neînsemnat exemplu de nesupunere va fi pedepsit cu severitate potrivit Tegilor noastre de război cunoscute vouă.
     Consider foarte necesar, vitejii mei soldaţi, să vă amintesc din nou că supunerea faţă de conducătorii voştri, ordinea şi unirea între voi înşivă sînt singurele temeiuri ale unei armate regulate şi victorioase şi cît timp le veţi păstra Veţi fi nebiruitori. Purtarea ordonata şi disciplina de care aţi dat dovadă pînă acum sînt suficiente pentru a vă situa printre trupele cele~mai ordonate ale Europei şi să fiţi socotiţi cei mai buni chezaşi ai întregului neam şi ai regimului politic al vostru în viitor. Numai unul singur neobrăzat şi nevrednic de a fi socotit patriot, Nicolcea, a îndrăznit să tulbure liniştea noastră. De aceea poruncesc tagmatarhului şi stratopedarhului Duca să întrunească un consiliu de război, pentru a pedepsi pe vinovat după nelegiuirea sa, şi sînt convins că dreptatea va călăuzi lucrările acestui tribunal. în caz de crimă oricine ar fi făptaşul să fie înlăturat din rîndurile oştirii noastre patriotice.
     După terminarea înrolărilor, urmează să aibă loc noi avansări.
     Întîiul corp de armată se compune din trupele hiliarhilor Vasile Theodor, Contos, Kolocotronis; cel de al doilea, din acelea ale tagmatarhului şi stratopedarhului Duca, ale hiliarhului Vasile Parlas şi^ ale sintagmatarhului Orfanos. Toţi ofiţerii trebuie de acum înainte pentru toate cele necesare să se adreseze comandantului de armată de care ţin.
     De asemenea sînt înştiinţaţi acei ofiţeri care au trimis în afara Iaşilor în diferite posturi soldaţi de ai lor să dea poruncă ca aceştia să se întoarcă pînă duminica seara în tabăra generală.
                                                      Alexandru Ipsilanti
         Arhiva Istorică Centrală de Stat U.R.S.S. — Leningrad, Fondul b P. Liprandi, nr. 673. Publicat de E. Vîrtosu, Despre Tudor. . ., p. 68 — 69, trad. după textul german dat la J. W. Zinkeisen, Gesclyichte der Griechischen Revolution, I, Leipzig, 1840, p. 164— 165. în ediţiile lui Gordon (1832 şi 1834), History of the Greek revolution, figurează ca anexa jrr. 2, cu menţiunea'.traducere din greceşte.
137
www.dacoromanica.ro
76
Iaşi, 25 februarie 1821
                 Al. Ipsilanti invită pe mitropolit să oficieze slujba înmormîntării căpitanului Hristu Bucuvala.
                                                Pictat, ttjv 25 ®E(3pouaptou 1821
     Ilaviep&mxTe !
     IlapaxaXco v<x ScoaeTe Ti)v otSeiav TÎjs X7)8e£a<; tou evSo^coj; fatep- roxTp£8oi; TeXso-rrjaavToţ xaTOrâv Xprjarou M7toxouP<xXa !
                                       Yloţ xara: 7tveup.a 7tpc0up.6TaToi; ’AXe^avSpoţ cYi)/7)X<xvt7)5
   [Adresa:] Ilpoţ t{»v 7taviep(«)TaTov p.7)Tpo7toXiT7)v MoXSapîaţ
                                                         Iaşi, 25 febraarie 1821
     Prea sfinţite !
     Rog să încuviinţaţi înmormântarea căpitanului Hristu Bucuvala,, care a murit glorios pentru patrie.
                                               Fiu duhovnicesc foarte zelos Alexandru Ipsilanti1
      [Adresa:] Către prea sfinţitul mitropolit al Moldovei.
         Acad. R.P.R., pach. MIIIa (fost ms. rom. 2705), f. 5. Orig. grec., cu pecete în cearS roşie; publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 105.
                                  77
Reni, 25 februarie 1821
                 At. Xodilos comunică lui Xanthos despre plecarea lui Caravia din Galaţi şi despre panica localnicilor în urma ciocnirii dintre oamenii lui Caravia şi turci.
                                                        Reni, 25 februarie 1821
     Domnule Xanthos,
                              La Chişinău.
     Am primit astăzi cu plăcere scrisoarea ta trimisă din Sărăcica, prin care eram informat că ai ajuns cu bine la Chişinău; de asemenea am fost informat de domnul Marinos despre plecarea beizadelelor. Aştept cu nerăbdare din partea d-voastră o scrisoare mai amănunţită şi ce recomandaţii v-au lăsat. Astăzi am înştiinţat familia d-voastră în legătură cu sănătatea d-voastră şi desigur este acum liniştită, deoarece pe bună dreptate trebuia să aibă grijă de d-voastră.
       1 Semnătura şi ultimul rînd sînt scrise de Ipsilanti.
138
www.dacoromanica.ro
Domnul Caravia a plecat marţi dimineaţa, 22 februarie, din Galaţi. Toţi turcii ucişi sînt, precum se spune, vreo sută; dintre negustorii turci au scăpat cu viaţă, după ce au fost dezarmaţi, 25 sau 30, care s-au dus la Brăila; dintre ai noştri au căzut 4—5 şi au fost răniţi 6—7. în ziua aceea însă fricosul CI. Arghiris a plecat pentru a veni aici, îmbarcîndu-se pe un vas; din cauza aceasta locuitorii au intrat în panică, temîndu-se ca nu cumva să iasă turcii din Brăila după plecarea a lor uoştri şi să-i măcelărească şi astfel toţi locuitorii s-au risipit, unii plecînd pe la sate, alţii îmbarcîndu-se pentru a veni aici, iar unii s-au închis în biserici şi abia de ieri au început să se întoarcă; de asemenea şi CI. Arghiris s-a întors alaltăieri, fiindcă marţi dimineaţa a îngheţat Dunărea şi au rămas vasele prinse în ghiaţă, neputînd merge în nici o direcţie, din cauza aceasta oamenii au debarcat şi s-au întors la Galaţi, care se află fără guvernator. Paşa din Brăila a anunţat lumii să fie liniştită şi că el nu va lăsa pe nimeni să iasă din cetate şi că nici nu poate să trimită vreun ajutor la Galaţi fără aprobarea sultanului. Se confirmă că Caravia nu s-a dus la Focşani, ci a pornit pe drum spre Leova. Din cauza iernii au rămas vreo 120 oameni, care astăzi ne-au cerut ajutor în bani, şi dacă se poate şi în praf de puşcă, ca să-şi urmeze drumul. Şi de aici pornesc mereu mulţi, care vor să urmeze pe căpitanul Ilie Migleris, care, dacă mai este acolo, să nu mai întîrzie. Sînt nerăbdător să primesc scrisoarea d-voastră.
                                        Vă sărut şi .rămîn At. Xodilos
                        Em. Xanthos, ’A7co|iV7]|ioveu|iaTa, p. 156 — 157. Text grec.
                                   78
Iaşi, 26 februarie 1821
                Al. Ipsilanti arată lui Xanthos necesitatea de a se strînge de pretutindeni bani şi arme şi îi cere să vină la Iaşi.
                                           Iaşi, 26 februarie 1821
     Am primit, iubite Xanthos, scrisoarea ta şi am văzut cele cuprinse în ea. Eu cel dintîi ţi-am scris că n-am crezut ca Anagnostopulos să fie atît de nesuferit ca să facă o astfel de faptă, dar mi-au anu nţat-o din Bucureşti. Dealtfel, toate acestea sînt lucruri trecute. Eu iert pe acei ale căror uneltiri împotriva mea nu le cunosc. Acum însă cînd mişcarea a pornit, să dovedească toţi că sînt greci; dacă eu voi fi ucis sau voi suferi altceva, sînt unul singur şi mai devreme sau mai tîrziu este acelaşi lucru, dar să se gîndească cei răi că împreună cu mine se vor pierde atîţia şi să tremure de judecata celui de sus.
     Aici entuziasmul este foarte mare, nu ştiu unde să întrebuinţez pe cei care vin. Să se adune bani de peste tot, de asemenea şi arme etc. etc. etc. Ştiu
                                                                                                      139
www.dacoromanica.ro
că zelul tău, iubite Xantbos, va face orice. Sper cp bunăvoinţa divină să fim slăviţi cu denumirea cea mai înaltă de eliberatori ai patriei; toţi acei care au pus bazele Eteriei, toţi acei care s-au străduit pentru această faptă bună, fără îndoială că se vor bucura de primele onoruri. Deci, iubite Xanthos, să te văd. Bulgarii şi ceilalţi zeloşi să fie îndreptaţi la Focşani şi de acolo înainte, unde aud că se află tabăra grecească. Kalamatianos să îndemne cît mai mulţi greci să intre în flotă, de asemenea să îndemne pe unii greci să-şi dea demisia din posturile lor şi să meargă în patrie; toţi să urmeze proclamaţia. Anagnostopulos, căruia n-am timp să-i scriu (fiindcă nici patru ore nu dorm în douăzeci şi patru de ore din cauza scrisului, ordinelor şi circulărilor), să fie liniştit pentru cele ce mi-au scris, pe care eu nici nu le-am crezut; trebuie însă să se ducă la Con-stantinopol să grăbească incendiul, acestea şi cîte alte va izbuti; iată timpul este propice ca să dovedească fiecare ce poate să facă. Fiţi viteji şi puternici, iar tu vino să ne întîlnim; vă trimit proclamaţii. Sărut dulce pe toţi fraţii şi grecii
                                                  Alexandru Ipsilanti
        Em. Xanthos, ’A7ro(j.v>j(J.oveiipaTa, p. 157 — 158. Text grec.
                                   79
26  februarie 1821
                  Gh. Barlas invită din ordinul lui Al. Ipsilanti pe mitropolitul Veniamin Costache să oficieze în biserica Trei Ierarhi slujbele religioase ce i s-au cerut.
                                                             26 ®e|3pouap£ou 1821
      T/)v 7Taviep6xt]Tâ tirjţ xa7Teiv6xaTa 7tpoaxuvco auv tu âaTOxaji.co Trjţ âyîai; auTÎjţ 8e<;iocţ.
      KaT’fc'xXajjjrpov E7uxayi]v tou S-eocppoupijxou tf'J'ouţ tou, ypâcpco xy) toxvce-poTTQTt xt]ţ aupcov v<x opiat] eîţ tÎ]v exxXiqaîav tuv Tptâiv cIepapx«v 8ta v<x 8ce-vepy/)aţ] toc? 7tpouTE0sîaaţ teXetocş, xaî i] TOXviepoTtjţ tt]ţ v<x pi] 7tpo<paaia0y) 7TEpiji.Evouaa xal T^eSoiiXav, xa0oxc tote exmv rj axcov HeXec UTOxyEi.
      Auxa xauxa xaxoc 7tpoaxay^v.
      T/jţ 7taviEp6xt]T6ş xt]? xaxoc 7tvEupa uloş xaî SouXoţ EU7tEi0EaxaTOţ
                                                       rEcopycoţ M7tapXocţ
                                                                 26 februarie 1821
      Mă închin prea plecat prea sfinţiei tale şi sărut sfînta ta dreaptă.
      După strălucita poruncă a înălţimei sale de dumnezeu păzită, scriu prea sfinţiei tale să pofteşti mîine la biserica Trei Ierarhi, pentru a săvîrşi slujbele
140
www.dacoromanica.ro
propuse. Prea sfinţia ta să nu pretexteze că aşteaptă şi ţidulă, căci atunci va merge vrînd nevrînd. Acestea după poruncă.
     Al prea sfinţiei tale fiu duhovnicesc şi rob prea supus
                                                        Gheorghc Barlas
         Acad. R.P.R., pach. MIIIa (fost ms. 'rom. 2705), f. 13. Orig. grec. Publicat de C. Erbiceanu, Ist. Milr. Mold., p. 105.
                                   80
Ismail, 26 februarie 1821
                Gh. Korfinos cere lui Xanthos să obţină de la Inzov permisia pentru trimiterea unor muniţii şi-i recomandă pe Cotiras ca să organizeze detaşamente de bulgari.
                                                    Ismail, 26 februarie 1821
     Domnule Xanthos,
                                              La Chişinău
     Cu toate că mă gîndesc că vi s-au făcut cunoscute cele petrecute la Galaţi, totuşi mă grăbesc, îndemnat de datoria mea sfîntă, să vă aduc la cunoştinţă în special lucrurile (ie aici. în carantina de aici au venit cîţiva marinari, care se aflau la Saxa, şi au fost înştiinţaţi de prietenii din Galaţi să se retragă; ei au venit aici şi ne fac cunoscută cauza premeditată a lucrului. Eu mă gîndesc că este foarte util ca în acest moment dorit să trimitem pe fraţii compatrioţi de aici, care sînt destui şi sînt însufleţiţi de faptele glorioase săvîrşite, dar există greutatea paşaportului pentru fiecare; ar fi bine, dacă este posibil, ca Inzov să trimită ordin vămii şi poliţiei de aici ca să fie lăsaţi liberi grecii, care doresc să treacă dincolo, sau în sfîrşit să căutaţi alt mijloc oarecare, pe care îl veţi socoti mai sigur şi să mă înştiinţaţi. Acelaşi lucru este nevoie să se facă şi la Reni pentru plecarea prietenilor noştri. în legătură cu cele ce se petrec la Galaţi, ne spun şi marinarii ce se află aci că este mare nevoie de praf de puşcă, gloanţe şi obuze. Deci aveţi grijă de aceasta şi procedaţi cum veţi crede mai nimerit prin mijlocirea lui Inzov, ca să dea permisie sau ordin ofiţerilor de aici ca să trimitem printr-un vas mare sau printr-un cîrjaliu cele ce se află aici. Cu privire la familiile ce se află în carantina din Reni, să aibă milă şi să le primească guvernatorii de acolo în lazaret. Am procurat praful de puşcă şi aştept de la Galaţi răspuns ca să-l trimit, sau eventual să-l trimit de aici via Reni, dacă domnul Xodilos se va ocupa de aceasta, precum i-am scris. Vă rog daţi ordin prietenului nostru de acolo, domnului G. Papadopulos, să-mi trimită cu prima ocazie douăzeci de mii ocale gloanţe de 6—6^2 grame fiecare. Prezenta mea scrisoare vi se va înmîna prin domnul Constantin Ghiasta, fratele nostru, care vine acolo să pună capăt afacerilor lui şi să-şi scoată paşaportul pentru patrie; el mani-
141
www.dacoromanica.ro
festă un entuziasm şi un mare patriotism, pe care la foarte puţine persoane le-am văzut; vă rog deci să-i acordaţi protecţia şi dragostea voastră. Acolo se află domnul Cotiras, care, avînd mulţi prieteni bulgari, are posibilitatea să organizeze ca şi altădată vreo două sute din aceştia. Dacă socotiţi acest lucru nimerit, ordonaţi-i să pornească, dîndu-i şi numerar, cit veţi socoti; de asemenea şi domnul G. Papadopulos de aici, care de curînd a intrat, prin puterea şi convingerea lui poate să strîngă vreo 500. Dacă socotiţi că aceasta este avantajos, daţi-mi ordin să-l trimitem ca să pună în aplicare cele promise. Rămîn cu tot respectul şi te salut frăţeşte
                                                    Gheorghe Papad. Korfinos Ein. Xanthos, ’A7rop.v/)p.ov£up.aTa, p. 159 — 160. Text grec.
28  februarie 1821
                                    81
                   Al. Ipsilanti mulţumeşte mitropolitului Veniamin Costache pentru omul trimis ca să se înroleze în armata greacă.
                                                             Tfl 28 <J>e(3pouaplou 1821
      riaviepwTaTe xod cje(3âtj(jue (jlou As<T7t0Ta !
      To eu^etucov T7]ţ (jLET’euXaPeîa? eSe^Otjv. r Y7tEpeu^api.crTGj Si’ocra U7tep tuv xoivwv xaXwv epyâ^EcrOs. Tom 7tapp7]oiao0EVTa (jloi ctu[X7toXity)v a'.6poj7rov ttj<; (jletix yapocţ SlycjjLai, p.7] dcjjLtpipâXXwv noa&c, oti 7toTio0EÎţ 7tap’auT7Î<; Ta U7tEp 7taTpîSoţ lepâ xpET] O-eXei tpavT]           evtoq oXîyou twv euywv xaî eX7u8wv T7]ţ.
      ’Eto 7to8o<; ypdccpwv, TOxpaxaXw vâ ctuyywpY)cj-]f) ttjv auvTO(jLOT7]Ta aÎTOujjLsvoţ rotţ cjEpatjjjLÎaţ (jloi Ispâţ Euyâţ T7]ţ
                                                                uîoţ xaxâ 7rvEU(jia ’AXe£av8po<; 'Yipv]XdcvT7]<;
                                                          28 februarie 1821
      Prea sfinţite şi respectate al meu stăpîn !
      Am primit cu respect scrisoarea dvs. de urare. Vă mulţumesc foarte mult pentru toate cîte le faceţi spre binele obştesc.
      Pe compatriotul, omul dvs., care mi s-a prezentat, îl primesc cu bucurie. Nu mă îndoiesc de loc că fiind hrănit de dvs. cu sfintele datorii către patrie, în curînd se va arăta vrednic de dorinţele şi speranţele dvs.
      Scriind în picioare, vă rog să-mi iertaţi scurtimea. Cerînd respectabilele sfinte mie dvs. urări,
                                                            fiu duhovnicesc Alexandru Ipsilanti1
                                    Acad. R.P.R., pach. MIII° (fost mi. rom. 2705), f. 7. Orig. grec. Publicat de C. Erbi-
      ceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 105 106.
      1 Semnătura şi ultimele două cuvinte sint scrise de Ipsilanti.
142
www.dacoromanica.ro
82
28 februarie 1821
                    Al. Ipsilanti mulţumeşte mitropolitului Veniamin pentru patru telegari dăruiţi.
                                                               Tfj 28 fl>e(3poUaplou 1821
       Tyjv lepâ; auT/jţ 8s£iâv suXaPwţ xaxacrrtâ^oji.ai.
       Tâ crxaXsvxa ji.oi xecrcrapa xeXiyâpia eXapov u7tepeuxapia,TMV &iâ xy)v 7tpo-0uji.ov â.TtocrxoXYjv xvjţ cre[}aa|J.laţ jxot 7taviep6xY)xo<; xy)ţ. Aev â|j.cpipâXXa> • oxi &sXei xopY)Ysî y)|juv xâţ Eepâţ eu^âţ xy)? xal fleXei ex7teji.7tei 7tpoţ Kupiov xâţ UTxep xou xoivou Y)ji.wv xouxou xaXou Secerei? xy)ţ.
       Al axpai ji.ou âcr^oXlai &sv pol e&aixav xaipov xou vâ £X0a) xal povoţ pou repoţ auxYjv &iâ vâ xjj anoScLau xâţ eu^apiaxlaţ Y)ji.wv 7tepl xwv âyuvuv &v urcep Y)ji.wv eSoxlji.ace, Sio xal aîxw cruYYvd>(J.Y]v.
       Tauxa ini xou 7tap6vxoţ, al Se lepal auxYjţ eu^al âpwyol jxot Siâ (îlou.
                                              Kaxâ 7tveuji.a uloţ ’AXe^avSpoţ 'Y<jjY)XâvxY)<;
       [Adresa:] Toi 7taviepo)xâx(j) xal &eo7tpopXY)xo) |i.Y)xpoTtoXlxfl MoXSapia? xuplw Beviaji.Y)v euXaPwţ.
                                                              28 februarie 1821
      Sărut cu respect sfînta dreaptă a sfinţiei voastre.
      Am primit cei patru telegari trimişi mie, mulţumind foarte mult pentru
zelul sfinţiei voastre de a mi-i trimite. Nu mă îndoiesc că ne veţi acorda sfin-
           » »
tele binecuvîntări şi veţi înălţa către domnul rugăciunile sfinţiei voastre pentru acest bine al nostru comun. Numeroasele mele ocupaţii nu mi-au permis să vin la sfinţia voastră ca să vă exprim şi personal mulţumirile noastre pentru strădaniile depuse pentru noi şi vă cer scuze.
      Acestea în prezent, iar sfintele binecuvîntări ale sfinţiei voastre să mă ajute
toată viata.
           *
                                                           Fiu duhovnicesc Alexandru Ipsilanti1
       [Adresa:] Prea sfinţitului şi de dumnezeu alesului mitropolit al Moldovei, domnului Veniamin, cu respect.
          Acad. R.P.R., pach. MIIIa (fost ms. rom. 2705), f. 11. Orig. grec. Publicat de C. Erbi-ceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 106.
        1 Semnătura şi ultimele două cuvinte sînt scrise de Ipsilanti.
143
www.dacoromanica.ro
83
Iaşi, 28 februarie 1821
                  Nic. Ipsilanti cere lui Xanthos să îndemne eforiile să-i îndeplinească cele făgăduite şi să trimită banii strînşi la Chişinău.
                                                          Iaşi, 28 februarie 1821
     Iubite prietene, domnule Xanthos,
     Yă fac cunoscut, după porunca fratelui meu, că a primit scrisorile d-voastră şi neavînd timp să vă scrie însuşi mai pe larg, vă roagă prin mine să vă străduiţi să trimiteţi toate scrisorile necesare şi pe lingă aceasta să îndemnaţi eforiile să-şi îndeplinească cît mai repede datoriile lor. La Chişinău s-a făcut o colectă şi banii urmau să fie adunaţi şi trimişi de Sofianos cît mai repede cinstiţilor efori din Iaşi. Scrieţi acelaşi lucru celor din Moscova, cît şi celor din Odesa să împlinească bine şi repede cele făgăduite. Noi, prietene, facem toate sacrificiile şi băneşti şi trupeşti. Dar ce pot patru oameni? Numai vorbe mari, entuziasm mult şi nici o acţiune. însă aceştia să se gîndească că dacă Ipsilanţii se pierd, şi Grecia se stinge definitiv şi nu mai rămîne nici o speranţă pentru însănătoşirea ei. Da, prietene şi frate, în numele domnului, înainte ! Dărnicia noastră să fie luată drept pildă.
                                               Al tău frate Nicolae Ipsilanti
     Vă mai fac cunoscut că mîine pornim pentru acţiunile ce vor urma.
          Em. Xanthos, ’A7rop.vY]p.ov£6p.aTa, p. 161 162. Text grec.
                                   84
Ismail, 28 februarie 1821
                 Gh. Korfinos comunică lui Xanthos că grecii şi moldovenii din Ismail au primit cu însufleţire ştirile despre Elerie şi mulţi dintre ei contribuie băneşte pentru ea, iar alţii se înrolează.
                                                        Ismail, 28 februarie 1821
     Iubitorule de neam, domnule Xanthos,
                                                  La Chişinău
     Am primit cu multă bucurie scrisoarea d-voastră împreună eu proclamaţia lui Kalos [Alex. Ipsilanti] şi copia scrisorii doamnei, mama noastră. Fie ca totul să meargă bine ! Prin urmare, iubitul meu, n-am neglijat şi în acest moment să înştiinţez îndată absolut pe toţi fraţii; adunîndu-i în două cluburi, le-am comunicat cele necesare, pe care le-au primit cu însufleţire; unii s-au oferit să contribuie după puterea lor, iar alţii să se înroleze. După terminarea prezentei scrisori voi merge la club, unde se adună ei ca să se facă înscrierea
UI
www.dacoromanica.ro
oamenilor şi a donaţiilor; pe lingă grecii noştri cei buni, contribuie Sandu moldovanul şi mulţi alţi moldoveni. Prin domnul Fochianos vă scriu mai pe larg, ajutaţi-mi în cererile mele, şi în plus, dacă se poate, ajutaţi şi pe moldoveni. Eu doresc să am, în tot timpul şederii d-voastră acolo, scrisori cît mai dese şi să fiu înştiinţat de scopurile d-voastră viitoare.
     Spuneţi-mi dacă acolo se află pumnale, pistoale şi puşti. La Galaţi este linişte. Rămîn etc.
                                                   Gb. Papad. Korfinos
     Nota [lui Xantbos]. Acest stimat domn, mare negustor în Ismail, cu destulă stare şi cu multă influenţă în acele părţi, fiind fratele generalului şi comandantului flotilei ruseşti de pe Dunăre, a fost unul din eteriştii cei mai înflăcăraţi, a făcut şi a cheltuit multe pentru cauza comună; după moartea fratelui său a venit în Grecia, dar din cauza împrejurărilor a sărăcit şi trăieşte în mizerie la Atena, ca şi mulţi alţii, neglijat şi aproape necunoscut.
         Em. Xanthos, ’A7to(xv7)[xov£u(xaTa, p. 160 — 161. Text grec.
                                       85
[Februarie 1821]
                Gh. Leventis arată lui Xanthos că fondurile Eteriei din Bucureşti se rezumă la punga lui şi el trebuie să dea bani lui Sava, Olimpiotul şi Farmache.
                                                           [Februarie 1821]
     Frate domnule Xantbos !
     Bunul nostru compatriot, domnul Kotiras, mi-a înmînat la 24 ianuarie scrisoarea ta frăţească din 18 ale aceleiaşi luni, în care am găsit într-un plic, cu pecetea prinţului, cele 100 diplome tipărite pentru despăgubirea mea, chipurile, de o parte din banii cheltuiţi pentru nevoile patriei, cea mai mare parte după indicaţiile prinţului, epitropul general al conducerii.
     Cunoşti, prietene, că grija şi năzuinţa mea a fost, este şi va fi fericirea patriei şi nu există jertfă, pe care să n-o fac pentru ea.
     Mulţi din concetăţenii noştri pot să cumpere din diplomele ce mi-au fost trimise, dar îmi rămîne mie timp, care sînt aşa de ocupat, să mă ocup de ele? şi mai ales, fiind în serviciu, pot să fac cunoscute astfel de diplome ? Ştii că nevoile patriei au crescut peste măsură şi aici mijloacele noastre băneşti se mărginesc la punga mea, care în cele din urmă se va goli.
     Sava, precum îmi spune, v-a scris; îmi propune nişte planuri cu locurile cu care este în bune relaţii şi cere bani pentru echipament şi alte nevoi, şi mă voi sili să-i dau. Olimpiotul şi Ioan Farmache au şi dînşii planurile lor, şi nu este
10 —C. 'i'JS
14 j
www.dacoromanica.ro
cu putinţă să le refuz ceea ce îmi cer, ei trimit peste tot reprezentanţi. Aici, precum ştii, nu avem recoltă bună, toţi banii şi toate greutăţile cad pe spinarea mea. Cu privire la aceste importante lucruri scriu astăzi pe larg prinţului în scrisoarea alăturată, pe care te rog să i-o înmînezi şi să afli ceea ce îi scriu în plus. Menţionez că am primit şi cele 100 diplome ce mi-ai trimis, adăugind că doresc ca în curînd epitropul general să se afle în situaţia ca să dea atenţia cuvenită acestor diplome.
     Entuziasmul, prietene, este, precum sînt informat, peste tot foarte mare. Dar avem nevoie de oameni cuminţi ca să acţioneze şi astăzi sînt aşa de puţini ! Urarea neamului desigur ne va ajuta, fiindcă dumnezeul grecilor este mare.
     Pe o moşie a lui Ipsilanti, care se află în Ţara Romînească pe malul Dunării, este un arendaş bulgar, care promite multe, dacă i se vor da mijloacele băneşti ca să se unească cu el oamenii pricepuţi.
     Se spune că Aii rezistă bine. Doresc ca duşmanii noştri să se mănînce între ei, ca să uşureze lupta noastră împotriva lor. Aci alăturat vei găsi o scrisoare către tine, care mi-a fost trimisă de la Constantinopol.
     Bunul nostru Hristaris în sfîrşit s-a liniştit; are, precum ştii, un cap înfier-bîntat şi se aprinde uşor; trebuie să stau cu un ulcior în mînă ca să-l potolesc; la cîte altele trebuie să fac faţă ! Fii sănătos şi iubeşte pe fratele tău
                                                    Gh. Leventis
     Pe Kotiras l-am oprit aci cîteva zile ca să vă scriu vreo noutate ce s-ar prezenta.
                                                                   Acelaşi
                        Am. Xanthos, ’A7to|ivr[|ioveu|iaTa, p. 139 — 140. Text grec.
                                             86
Galaţi, februarie 1821
                 Paisprezece persoane din Galaţi declară că sînt gata să urmeze orice poruncă a lui Al. Ipsilanti.
                                                        Galaţi, februarie 1821
     Salutăm plecat pe luminăţia voastră.
     De la domnul Evanghelos Mantzaracbis, care a venit aici, am avut onoarea să aflăm că sînteţi sănătos şi ne-am bucurat foarte mult de aceasta. Dorim din adîncul sufletului să ne învrednicim mereu dc astfel dc veşti pentru înveselirca noastră; îndrăznim cu curaj să ne punem la dispoziţia d-voastră şi să dăm ascultare oricărei porunci a luminăţiei voastre cu tot zelul nostru arzător, în
146
www.dacoromanica.ro
orice împrejurare, loc şi timp. Yă salutăm din inimă şi rămîncm cu picfund respect.
Ai luminăţiei voastre supuşi servitori
Apostol Zorzopulos Costis Kiriazis Dimitrie Emanuil Panaghitis Papaioanu Ioan Sachelaropulos Spiridon Arvanitachis Gheorghe C. Mostras
Epaminonda Mavromatis Anastasie Lontopulos Vasile Caravia Antonie Adamidis Antonie Guzelis Dimitrie Letzoglus Ioan Stamatiu
            I. Filiinon, Aox. Ict. £XX. i7rav., I, p. 381. Text grec.
                                             87
Iaşi, februarie 1821
                 Contractul încheiat de Constantin Suţo cu Constantin Petru Hagi Lazăr pentru procurarea unor vite necesare aprovizionării oştirii lui Al. Ipsilanti.
                                                           Iaşi, februarie 1821
     Se face cunoscut prin prezenta, că subsemnatul m-am înţeles cu boierul postelnic gelepi Costachi Suţo ca să adun aici în ţara Moldovei, în contul domniei sale, patru sute de vaci şi două sute de boi; vacile pînă la treizeci groşi una, iar boii pînă la patruzeci şi cinci unul. Cît priveşte banii de care voi avea nevoie între timp pentru cumpărarea acestor vite, voi înştiinţa pe domnia sa, ca să mi-i împrumute în schimbul unei chitanţe din partea mea, iar vitele pregătite între timp, să le predau stăpînirii, şi anume, persoanei orînduite cu zapis din partea domniei sale.
     Voi face acest serviciu în mod gratuit, cu cea mai mare sîrguinţă, îl voi executa cu cea mai mare grabă posibilă, şi voi preda în mod cinstit socoteala de cumpărare şi de cheltuieli, ce voi face pentru fînul necesar vitelor cumpărate, precum şi pentru salariile văcarilor, care cheltuieli vor fi pe seama domniei sale. Pentru care s-au făcut două contracte la fel, ca să aibă fiecare cîte un exemplar.
                                            Constantin Petru H. Lazăr
          I. Filimon, Aox. Iot. £XX. £raxv., I, p. 327 — 328. Text grec.
                                                  88
Tîrgu-Frumos, 2 martie 1821
                Al. Ipsilanti comunică lui Xanthos despre prinderea lui Aristidis de către turci şi despre compromiterea căminarului Sava.
                                             Tîrgu-rrumos, 2 martie 1821
     Am primit, iubite Xanthos, scrisoarea ta. Ah ! de ce ceilalţi să nu fie sinceri şi numai pentru patrie? Vai! patriei noastre nenorocite! Eu dedieîn-
10*
                                                                   147
www.dacoromanica.ro
du-mi viaţa şi sufletul războiului sfînt, pe care cu ajutorul lui dumnezeu l-am început, nu doresc, nu vreau pentru mine, şi spuneam acest lucru şi ţie şi altora, altceva decît să văd odată liberă nenorocita şi iubita noastră patrie. Să se facă binele şi nu interesează cine îl va face.
     Yă înştiinţez că Aristidis a fost prins, precum îmi scrie Leventidis1 şi precum îmi spune Psalidas, care, neurmînd pe Aristidis, a rămas în părţile de aici, la Craiova.
     Sava a fost compromis, fiindcă dăduse lui Aristidis scrisori şi neştiind încă că am pornit, mi-a trimis veste să pornesc cît mai repede, sau că vine el la Sculeni. Ştirea aceasta mi-a venit acum cinci-şase zile. îţi trimit şi scrisoarea lui Leventidis 1 şi să-mi spui ce gîndeşti; pot să-i dau crezare sau nu ? Scrisoarea aceasta este scrisă după ce s-a aflat de pornirea mea. Yei vedea celelalte în scrisoarea fratelui meu Dimitrie. Fiţi foarte atenţi şi gîndiţi-vă foarte bine la mişcările d-voastră.
                                              Fratele tău Alexandru Ipsilanti
          Em. Xanthos, ’ A7r0ji.vrjjJ.0vEujj.aTa, p. 162 163. Text grec.
                                  89
Tîrgu-Frumos, 2 martie 1821
               Gh. Cantacuzino cere lui Xanthos şi Anagnostopulos să echipeze şi să înarmeze pe tinerii greci care se înrolează în oastea Eteriei şi să-i trimită la Iaşi.
                                             Tîrgu-Frumos, 2 martie 1821 Domnilor fraţi E. Xanthos şi P. Anagnostopulos,
     Avînd înnăscută dragostea divină de patrie, n-aţi încetat niciodată s-o transmiteţi tuturor acelora care se interesează şi sînt vrednici de acest divin şi ceresc dar. Acest foc care se transmite, prieteni compatrioţi, s-a aprins bine; patria, cu ajutorul lui, aşteaptă distrugerea şi zdrobirea tiranilor săi; de asemenea ea aşteaptă să vadă instaurarea fericirii ce i se pregăteşte. Datoria d-voastră este şi acum să luptaţi cu toate puterile pentru îndeplinirea şi ducerea la bun sfîrşit a marilor noastre planuri. Din toate părţile aleargă acolo tineri greci, hotărîţi să ne urmeze. Deci aveţi grijă să treacă cît mai repede la Iaşi, să fie îndreptaţi către eforii de acolo şi după ce vor fi fost îmbrăcaţi cu obişnuita uniformă neagră, avînd fiecare cît se poate mai multe arme, să ne ajungă cît mai repede la Focşani. Multe precedente nc-au învăţat că niciodată un străin nu ne va procura o fericire de-a gata. Niciodată grecii nu trebuie să spere că vor fi eliberaţi de străini. De aceea urmează ca ei, părăsind orice speranţă, să spere cu ajutorul lui Dumnezeu numai în vitejia şi puterea lor. Luptaţi deci
      1  Gheorghe Leventis.
m
www.dacoromanica.ro
ca să aducem la bun şi fericit sfîrşit planurile noastre, căutînd prin toate mijloacele întărirea centrului nostru, de a cărui reuşită sau nereuşită atîrnă fericirea sau nenorocirea neamului în genere.
                              Cele mai necesare şi mai utile arme pentru fiecare soldat să fie puşca şi spada.
                                        Vă sărut şi rămîn Gh. Cantacuzino A. T.1
         Em. Xantkos, ’A-o^vr^ovEu^a-ra, p. 163 — 164. Text grec.
                                       90
Iaşi, 5 martie 1821
                                         C. Pendedeca cere lui Xanthos să trimită la Iaşi muniţii şi să procure armele necesare grecilor din Rusia care trec în Moldova.
                                                          Iaşi, 5 martie 1821
     Domnule Em. Xanthos,
     Fiindcă colaborez cu eforii de aici, potrivit ordinului dat de epitropul general, principele Alexandru Ipsilanti, şi fiindcă ne aflăm într-o situaţie foarte grea în ceea ce priveşte procurarea armelor pentru toţi grecii care vin din Odesa şi fiindcă aflăm că acolo vă puteţi procura arme cu uşurinţă, de aceea vă cer, în numele neamului grecesc, să căutaţi să găsiţi cît mai repede arme, praf de puşcă şi gloanţe şi cu prima ocazie să le trimiteţi eforilor de aici.
     Rămîn al d-voastră binevoitor
                                                      Constantin Pendedeca
     P. S. în viitor, tuturor grecilor, care urmează să vină aici ca să se unească cu armata greacă, să li se procure toate armele necesare, de asemenea, dacă se poate, şi cai, iar de nu se va putea, să nu fie reţinuţi pînă la procurarea celor necesare.
                                                          Acelaşi Pendedeca
         Em. Xantphos, ’A7rop.V7)p.oveup.aTa, p. 164. Text grec.
                                       91
Combrati, 9 martie 1821
                 M. Stratis scrie lui Xanthos în legătură cu trimiterea lui Koghi-gios şi a bulgarilor, care vor să lupte alături de eterişti.
                                                      Cobrati2, 9 martie 1821
     Prea cinstite domnule Em. Xanthos,
                                                  La Ismail
                         Venind aici am întîlnit pe căpitanul Koghigios3; văd că este foarte binevoitor, că toţi bulgarii îl îndeamnă la aceasta şi toţi doresc să meargă
     1 A. T. sînt iniţialele convenţionale ale lui Gh. Cantacuzino.
     2 Comrat.
     3 In textul grecesc Kâf.T^oq.
149
www.dacoromanica.ro
împreună cu el. Deci văzînd cît de binevoitor este, l-am făcut să lase toate treburile lui şi să vină. I-am spus că are să devină şeful tuturor bulgarilor cînd va trece dincolo. Aşadar acesta este cu totul al nostru. El îmi spune însă: « Eu pot acum să plec, dar mi-e frică să nu scrie Inzov şi să mă aducă înapoi; voi cere autorizaţie şi mi se va da; voi lăsa pe fratele meu în locul meu şi îndată ce voi primi autorizaţie toţi bulgarii mă vor urma, fiindcă în fiecare zi se roagă de mine».
     Cu privire la suma de 100 000 groşi, de care a spus lui Anton că are nevoie, i-am spus că va avea această sumă cînd va avea nevoie; el mi-a răspuns că acum nu are nevoie de aceşti bani, dar mai tîrziu poate să aibă. Eu i-am spus că va avea nu numai această sumă, ci şi una mai mare la nevoie. Malavinschi, şeful bulgarilor, i-a trimis un călăraş şi i-a spus că are să-i comunice un ordin al lui Inzov; de asemenea el i-a spus să cheme din fiecare sat cîte doi ciorbagii şi că la 15 martie va fi şi el la Cobrati şi va ruga pe Inzov şi este foarte sigur că i se va da neapărat autorizaţia. Dacă vă este uşor, treceţi şi d-voastră pe aici; numai că toate drumurile sînt stricate şi de aceea vă trimit pe vizitiul meu ca să vă aducă, fiindcă el ştie toate drumurile; am vrut să trimit pe Anton, dar m-am gîndit că din cauza drumurilor nu va putea să vină. Ieri am întîlnit pe stradă pe domnul Petracbi Varvatis, l-am întrebat despre Rubinis, mi-a spus că este la Ismail; mi-a spus că paşa din Brăila nu lasă pe turci să poarte arme şi îi ţine sub pază severă. I-am spus că am aflat că se duc turci la Galaţi şi ucid oameni, mi-a răspuns că nu este adevărat şi că sînt minciuni ale consulului. Consulul nu este în carantină, ci se află la un cîrjaliu lingă Prut. Dacă o să treci pe la Combrati este bine, iar dacă o să vii aici vom vorbi de Koghi-gios şi sper să se facă aşa cum ai cerut. Eu i-am făgăduit că vom putea să dăm pentru casa lui suma necesară ca să trăiască familia lui. Dacă domnia ta vei treee pe la Cobrati, împărtăşeşte-i părerea ta. Eu voi porni astăzi înapoi la Cbişinău dacă se va deschide timpul şi nu va cădea zăpadă şi voi înştiinţa şi pe prea luminatul Ipsilanti. Dacă însă va veni autorizaţia ca să treacă dincolo, fiecare ştie bine că toţi bulgarii vor să se ducă cu căpitanul Koghigios, şi în caz că nu li se va da autorizaţia, ci numai lui Koghigios, ei se vor răscula dacă nu vor reuşi să plece pe ascuns.
                                          Rămîn sluga d-voastră Marinos Stratis
         Em. Xanthos, ’A7ro[zv7][zoveu(nxTa, p. 165 — 166. Text grec.
                                         92
Iaşi, 12 martie 1821
                 Dovada eforiei Eteriei din Iaşi pentru 10 000 lei donaţi de mitropolitul Veniamin pentru eliberarea Greciei.
                                                  ’Ev 'IacEu, 12 MapxEoo 1821
     rO u'Jr/jXoTOmspcoTaTo? xai (ptXoyîvecfTaToţ âyto? p.7]Tpo7toXÎT7]; MoXSaŞiaţ xuptoc, Bsvtapi/jv 7tpocfi(p2p£v 7tpoa:psTtxcoţ (Tuv8pop.v)v xi]v eXsuGspiav
150
www.dacoromanica.ro
'EAâxSd? y?6<na Sixa x^âSsţ xal evav CTTpaTicoTTjv £;o7rAov xal eqx7t7rov ’tSt'at? SaTOxveai, &v evexa et; euY^cofjioauvyjv SISwcu rj ’Ecpcpla ttjv mxpcuaav a7ro-Sît^tv tţ) u4,7)^°TOx'teP<$T7)'u tou 7tpo c, Ta Ic, aÂAaic;, a? e^et mxpa tgu ISlou Tzpiyx.moQ. '0 TptepapxtTY); Sîpaqjslp., 6 îSto? xal Sta Aouxa <DAcopeaT[ou,
             II. AtoYs^tSyj?, Ilav. IlavCTeTy)?, OcoTto? ’HXtâSy)?
                                                            Iaşi, 12 maitie 1821
      înalt prea sfinţitul şi prea iubitorul de neam, sfîntul mitropolit al Moldovei, domnul Veniamin, a oferit de bună voie pentru eliberarea Greciei un ajutor de zece mii lei şi un soldat înarmat şi călare cu propriile sale cheltuieli.
      Pentru care, drept recunoştinţă Eforia dă înalt prea sfinţiei sale prezenta dovadă, pe lîngă altele, pe care le are de la însuşi principele.
             Serafim Trierarhitul, acelaşi şi pentru Luca de la Floreşti,
             P. Dioghenidis, Pan. A. Pansetis, Fotie Iliadis
          Acad. R.P.R., pach. MIII® (fost. ms. rom. 2705), f. 9. Orig. grec., cu sigiliu aplicat în ceară roşie, avînd în jurul fenixului legenda: Sigiliul Eforiei amicilor din Iaşi ». Publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 106.
                                   93
Odesa, 12 martie 1821
                St. Kumbaris înştiinţează pe Xanthos că la Odesa au sosit refugiaţi greci de la Constantinopol.
                                                      Odesa, 12 martie 1821
     Domnule [Xanthos],
                                               La Ismail
     Cu toate că m-am plictisit să vă scriu fără să primesc răspuns, eu tot nu am să încetez a vă supăra. în seara de 9 ale lunii curente au sosit de la Constantinopol trei vase, cu care au venit domnitorul Hangerli cu familia lui, Suţo, fratele domnitorului de la Iaşi, cu familia lui şi hatmanul Schinas. La 10 noaptea a sosit cu un vas fiul lui Caragea, cu familia sa. Ei au plecat din Constantinopol şi au intrat în carantină. Nenorocitul Hangerli numai cu 100 rubiele a venit. în noaptea aceasta abia am avut timp să mă duc în cetate cu îmbrăcăminte pentru Caragea; m-am dus în această noapte şi la Hangerli; cu el n-am reuşit să vorbesc, fiindcă ploua puţin şi n-a ieşit; am vbrbit însă cu fiul lui. Peste puţin mă voi duce cu Ambrosie la el să stăm de vorbă, fiindcă de ieri ne-a înştiinţat să mergem, dar nu am izbutit să găsim îmbrăcămintea necesară, aproape am dat şi blana mea. De dimineaţa pînă la miezul nopţii alerg călare în noroi şi mi se pare că mă aflu la bal, simt atîta plăcere cînd mă gîndesc că îngrijesc pe fraţii noştri, care au avut aceleaşi idei ca şi noi şi
                                                                                                    151
www.dacoromanica.ro
au renunţat la odihna lor. Din cauza vîntului nefavorabil n-am putut să plec la Constjantinopol], dar sînt cu totul gata şi, cum timpul va fi potrivit, voi pleca. Autorităţile administrative din Const[antinopol] cunosc toate cele petrecute la Galaţi, Bucureşti etc. şi erau posomoriţi pînă la 8 ale lunii curente, cînd a plecat ultimul vas; au cerut să facă controlul vaselor ruseşti, dar s-a opus Strogonov. însuşi sultanul a chemat pe patriarh şi a vorbit cu el cinci ore, nu ştie nimeni ce a vorbit. Pe cei veniţi din Constantinopol îi găzduieşte fratele meu. Bătrînul Ioan Kamburoglu a murit alaltăieri.
                                           Fratele tău Stamatis Kumbaris
         Em. Xanthos, ’ATto(XVY)(xove'j(xaTa, p. 166 — 167. Text grec.
                                   94
Laybach, 26 martie 1821
                Capodistria face cunoscut lui Al. Ipsilanti că împăratul Rusiei condamnă acţiunea sa.
                                           Laybach, 26 Marş 1821
     Mon Prince,
     En recevant Yotre lettre du 24 Fevrier, l’Empereur a eprouve une peine d’autant plus profonde, qu’il avait toujours apprecie la noblesse des sentimens dont Yous aviez fait preuve â Son service. Sa Majeste Imperiale etait donc bien loin de craindre que Vous dussiez tout â coup Vous laisser entraîner par cet esprit de vertige qui porte Ies hommes de notre siecle â chercher dans l’oubli de leurs devoirs, un bien qu’on ne peut jamais se promettre que d’une stricte observation des preceptes de la religion et de la morale.
     L’eclat de Votre naissance, la carriere que Vous avez fournie, la juste consideration que Vous Vous etes acquise, tout Vous offrait l’occasion et Ies moyens d’eclairer sur leurs veritables interets Ies notables de la Grâce qui Vous temoignaient une si naturelle confiance.
     Sans doute il est dans l’homme de desirer l’amelioration de son sort, sans doute, plus d’une circonstance inspire aux Grecs le vceu de ne pas toujours rester etrangers â leurs propres destinees; mais est-ce par la revolte et la guerre civile qu’ils peuvent se flatter d’atteindre ce but eminent ! Est-ce par d’obscures menees, par de tenebreux complots qu’une nation peut esperer de revivre et de s’elever au rang des nations independantes ? L’Empereur ne le pense pas. II s’etait empresse d’assurer aux Grecs Sa protection par Ies Traites qui ont ete conclus entre la Russie et la Porte. Aujourd’hui ces avantages paisihles sont meconus, Ies voies legitimes abandonnees, et Vous semblez vouloir attacher Votre nom â des evenements qui ne peuvent qu’etre hautement improuves par Sa Majeste Imperiale.
152
www.dacoromanica.ro
     La Russie est en paix avec l’Empire Ottoman. L’insurrection qui a eclate en Moldavie ne saurait justifier, â aucun titre, une rupture entre Ies deux litats. Or, ce serait rompre avec le Gouvernement Turc, ce serait agir hostilement contre lui, ce serait en un mot manquer â la foi des Traites, que de favoriser ne fut-ce que par un assentiment tacite, une revolte, dont l’objet est de ren-verser une Puissance avec laquclle la Russie a declare et declare avoir la ferme intention d’entretenir des rapports constants de paix et d’amitie.
     D’ailleurs qucl moment avez-Vous clioisi pour attaquer la Porte? Le moment mâme ou des negociations, tous Ies jours plus fertiles en resultats heureux, environnaient cette paix de garanties nouvelles. Le moment oii Ies reclamations de Votre familie allaient etre satisfaites, ou Vous saviez que le Sultan se preparait a Vous rendre une pleine et entiere justice ! Informe de ces circonstances et connaissanL Ies maximes qui dirigeront toujours la politique de l’Empereur, comment avez-Vous pu Vous faire illusion sur Ies resolutions qu’Il devait prendre? Comment avez-Vous ose promettre aux liabitans des Principautes, l’appui d’une grande Puissance? Si c’est sur la Russie que Vous avez voulu fixcr leurs regards, Vos compatriotes la verront immobile, et bientot leurs justes reprocbes viendront Vous accabler; bientot Vous sentirez retomber sur Vous, de tout son poid, la responsabilite d’une entreprise, que des passions en delire pouvaient seules conseiller.
     Cependant il n’est jamais trop tard pour rendre hommage â la raison et â la vcrite. Vous avez encore entre Ies mains le salut des bommes egares qui Vous entourent. Vous pouvez leur faire reconnaître Ies consequences de leur dessein et du Votre. Revenu de cet aveuglement funeste, Vous pouvez Ies soustraire et Vous derober Vous-mâme â la vengeance d’un Gouvernement auquel des plus cbers interets commandent de deployer contre Vous et contre eux, une trop juste severite.
     Aucun secours direct ni indirect ne saurait Vous âtre accorde par l’Empereur, car nous le repetons, il serait indigne de Lili de saper Ies fondemens de l’Empire Turc par la bonteuse et coupable action d’une societe secrete. S’Il avait des griefs legitimes contre la Porte, et si la Porte refusait d’y faire droit, si en un mot, l’emploi de la force des armes devenait inevitable, ce serait â cette force qu’il aurait recours. Mais loin de lâ. Des relations toutes pacifiques se sont etablies entre Ies deux Puissances, et Ies negociations que leurs Ministres ont. entamees, autorisent de jour en jour d’avantage, l’espoir du plus heureux succes.
     Pesez, mon Prince, Ies observations que l’Empereur Vous fait adresser, pour Vous donner une derniere preuve de Ses bontes. Profitez d’un salutaire avertissement. Reparez le mal que Vous avez deja fait. Prevenez Ies desastres que Vous allez attirer sur Votre belle et infortunee patrie.
     Si      Vous nous indiquez Ies moyens de faire cesser Ies troubles, sans enfreindre Ies traites existans entre la Russie et la Porte Ottomane, sans porter la plus
                                                                                                     153
www.dacoromanica.ro
legere atteinte â aucune de leurs stipulations, l’Empereur ne refusera pas d’intervenir aupres du Gouvernement Turc, pour l’engager â prendxe des mesures sages, qui puissent ramener en Valachie et en Moldavie, le calme dont ces contrees eprouvent si imperieusement Ie besoin. Dans toute autre hypo-these, la Russie ne sera que spectatrice des evenemens et Ies armees de l’Empereur ne bougeront pas.
     Vous n’6tes plus ni Vous freres au service de S. M. Imperiale. La Princesse Ypsylanti continuera neamoins â jouir de Sa protection; mais en ce qui Vous concerne personnellement, l’Empereur ne permettra dans aucune hypothese que Vous rentriez en Russie.
     Cette lettre Vous parvicndra par l’intermediaire de Mr. le Baron de Stro-gonoff, qui apres en avoir donne communication â la Porte, est autorise â Vous la transmettre. II y joindra des conseils que l’Empereur Vous exhorte encore une foi â suivre.
     Recevez etc.
                                                             Capodistrias 1
         Prokesch-Osten, Geschichle des Abfalls der Griechen. . ., III, p. 65 — 67.
                                         95
Iaşi, 14/26 martie 1821
                 Al. Ipsilanti arată ţarului Rusiei condiţiile in care înţelege să înceteze lupta şi să înceapă tratativele cu Poarta.
     Maiestate,
     Dacă pe de o parte m-am întristat că majestatea voastră a dezaprobat revoluţia începută de mine, pe de alta însă, m-am bucurat văzînd că majestatea voastră nu numai că recunoaşte dreptul comunei dorinţe a elenilor, pe care îl împărtăşesc, dar încă se arată şi dispusă a interveni în favoarea lor pe lîngă Poarta Otomană. Din aceasta dar, precum şi din hotărîrea ce are m. voastră de a menţine pacea cu Turcia, eu deduc, că m. voastră numai mijlocul îl dezaprobă, nu însă şi cererea elenilor; şi fiindcă în chestiune este patria, eu nicicum nu mă gîndesc la mine; ci cu bucurie iau asupră-mi toată răspunderea urmării mele, şi consimt la încetarea întreprinderii.
     Cînd însă, precum majestatea voastră nu este nicidecum la îndoială, negocierile, fiind îndestul de dificile, cer un timp mai îndelung; iar grecii pornind în fine rezbelul, şi puteri îndestule au, şi hotărîre neclintită pentru a-şi dobîndi autonomia lor, la un asemenea caz depunerea armelor nu se poate face decît cu condiţiunile următoare pe care le supui majestăţii voastre în numele lor, rugîndu-vă:
      1 0 scrisoare asemănătoare a primit Al. Ipsilanti şi din partea contelui Nesselrode (E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, 1947, p. 72     73).
154
www.dacoromanica.ro
     1.     A mi se acorda mijloacele dc a trece în Grecia, nesupărat, cu toată oştirea mea.
     2.     A se da elenilor patru forturi (cetăţi), două în Peloponcz şi două pe continent, dintre care una să fi' a Prevezei.
     3.     Ca bază a negocierilor se va recunoaşte autonomia Pcloponczului, a Greciei continentale şi a insulelor, care acestea toate sînt acum în mişcare.
     Acestea sînt cererile pe care le propun, adcrînd la voinţa m. voastre. Dacă nu vor fi primite, ca ostaş al patriei mele, voi continua rezbelul şi voi suferi moartea pentru dînsa. Pînă la primirea răspunsului m. voastre, voi sta fortificat în părţile muntoase ale Ţării Romîncşti, nepornindu-mă cu nici un fel dc mişcare contra turcilor, afară de cazul cînd ei se vor porni contra mea.
                                                          Alex. Ipsilanti
            C. D. Aricescu, Acte justificative. . ., p. 106 — 107.
                                     96
Odesa, 19 martie 1821
                                             Eforii din Odesa ai Eteriei comunică lui Xanthos că au primit manifestele trimise şi se străduiesc să-şi îndeplinească obligaţiile.
                                                    Odesa, 19 martie 1821
     Iubitorule de neam, domnule Em. Xanthos,
                                                   La Chişinău
     Cele două scrisori ale d-voastră din 26 februarie trecut şi din 2 ale lunii curente le-am primit împreună cu manifestele tipărite şi cu scrisorile prea luminatului principe Dim. Ipsilanti, precum şi scrisoarea domnului Karpunis, şi mulţumindu-vă pentru ştirile comunicate, ne rugăm cu toţii din tot sufletul pentru grabnica restabilire şi fericire a neamului nostru cu ajutorul voinţei divine a celui de sus şi ne frămîntăm cu toţii în toate obligaţiile noastre, fiind conduşi de datoria sfîntă către patrie.
     Ştiri din Constantinopol am aflat de la persoanele nobile care au sosit în portul nostru pe mare, anume că Poarta arc în fiecare zi convorbiri cu patriarhul şi cu ambasadorul Rusiei, că cercetează toate vasele sub orice pavilion, afară numai de cele ruseşti, fiindcă ambasadorul rus nu permite şi că turcii fac mari pregătiri.
     Nemaiavînd vreo altă noutate, vă salutăm.
                                      Eforii din Odesa ai Eteriei Ioan Ambrosie Alexandru Kumbaris Ilic Mancsis         Alexandru Mavros
        Em. Xanthos, ’A7iojj.vy)jj.ov£Ujj.aTa, p. 167 168. Text grec.
155
www.dacoromanica.ro
97
Sculerii, 28 martie 1821
                 Al. Pisani cheamă pe prinţul Al. Ipsilanti şi partizanii săi să renunţe la răscoală şi să se întoarcă în Rusia.
                     De la quarantainc de Scouleny, le 28 Marş 1821 v.s.
     Le soussigne, consul de Sa Majeste l’Empereur de toutes Ies Russies, fait par Ies presentes la sommation la plus expresse et la plus formelle au Prince Ypsilanti, et ceux de ses adherents qui sont justiciables de l’autorite russe, de se retirer en Russie pour y attendre la decision de Sa Majeste Imperiale sur leur conduite, leur declarant qu’â defaut de satisfaire â la presente sommation, ils seront atteints de la vangeance du gouvernement ottoman, comme perturbateurs du repos des Principantes et egalement coupables envers la Cour Imperiale, comme envers la Porte.
     Le soussigne fait la mfime sommation â tous sujets ou proteges russes, qui auraient pu prendre part â l’entreprise d’Ypsilanti.
                                            Le consul de Russie A. P.[isani]
          Acad. R.P.R., pach. MXLVI (fost ms. rom. 2835), f. 179; copie franc.; o altă copie franc, la Muzeul de istorie a Partidului, fondul Saint-Georges; trad. rom. cont. la Arh. St. Buc. Acte de familii, fondul Crupenschi, A.N., doc. CXXVI/103; Acad. R.P.R., ms. rom. 5030, f. 21; publicat de C. Erbiceanu, Ist. Milr. Mold., p. 112; Ghibănescu, Surete şi izvoade X. p. 247; Hurmuzaki, XX, p. 597.
                                              98
Sculerii, 28 martie 1821
                Al. Pisani cere mitropolitului Veniamin să difuzeze în Moldova afurisenia patriarhului împotriva răsculaţilor.
                                                    De la quarantaine de Scouleny, le 28 Marş 1821 v.s.
     Eminence,
     Son Excellence Monsieur L’En\ oye Baron de Stroganoff, sur la demande de la Sublime Porte, m’ordonne de faire passer â Yotre fiminence des exhor-tations et anathemes ecclesiastiques que Sa Saintete le Patriarcbe de Constan-tinople adresse au Metropolitain et aux eveques moldaves, par le paquet ci-joint, pour leur prescrire d’employer leur ministere et leurs efforts pour ramener aux devoirs Ies sujets egares, pour menacer de severes cbâtiments ceux qui s’obstineront dans la rebellion et promettre clemence et pardon â ceux qui s’empresscront d’abjurer leur conduite coupable.
156
www.dacoromanica.ro
     Des exhortations semblables ont ete lues avec solennite dans la capitale de l’Empire Ottoman; Votre Excellence jugera sans doute necessaire qu’elles soient promulguees dans le meme but sur le theâtre des troubles.
     Votre Himinence a du deja se convaincre par la protestation solenelle que j’ai faite contre l’etat d’insurrection de Moldavie des principes que professe et proclame le Ministere Imperial, et du concert le plus parfait d’intention et de sollicitude des deux gouvernements.
     L’ordre que j’execute en ce moment en est une nouvelle preuve. liloigne de la Moldavie par ordre superieur, je ne puis y avoir aucun moyen d’execution directe. Je supplie donc Votre Eminence de vouloir bien faire connaître, par Ies moyens qui sont en son pouvoir, Ies proclamations que je joins ici. Je suis d’autant plus certain du zele que Votre £minence voudra bien y mettre, qu’Elle y reconnaîtra un moyen de cooperation morale qu’Elle s’empressera d’accueillir.
     J’espere que Votre lîminence m’honorera d’une reponse que je m’empres-serai de mettre sous Ies yeux de mes superieurs.
     Je supplie Votre Eminence de me permettre de lui offrir Ies sentiments de consid&ration elevee et de veneration profonde, avec Ies quels,
     J’ai l’honneur d’etre, de Votre Eminence, le trfcs humble et trcs obeissant serviteur,
                                                                  A. Pis ani
                     Acad. R.P.R., pach. MXLVI (fost ms. rom. 2835), f. 35 — 36. Text franc.
                                              99
28 martie 1821
                  Sumele cheltuite din ordinul ispravnicilor pentru oştirea lui Al. Ipsilanti, în trecerea sa prin judeţul Buzău.
                  Foaie coprinzătoare de cele ce am cheltuit în conacu ostaşălor şi cererile lui aga Barla, cum arată.
                                                                       1821 mart. 28
Tal.
   1
par.
6
13
5
3
3
20
36
10
lui ceauş Ştefan a lui căpt. Angheli, mîncare la zece oameni, post. mart. 24.
ipac orz pă cai, patruzeci, nefiind.
ipac orz lui ceauş Angheli al hiliarhului.
orz pentru patru cai ai Ghichii.
la caii lui căpt. Zaharii.
orz căpt. Theodori.
ipac lui Harap căpit.
151
www.dacoromanica.ro
Tal. par. 
  87   20 
  13   20 
   1  --- 
   6  --- 
   3  --- 
       36 
   5   10 
   3  --- 
   3  --- 
  15   20 
   2   10 
   6  --- 
       33 
   2   10 
  13   20 
   1  --- 
   6  --- 
   3  --- 
       36 
   5   10 
   3  --- 
   2   10 
   1  --- 
  61   20 
  11      
  38   20 
 329   21 
  11  --- 
  19   20 
 359    1 
şaizeci ocă făină ce am dat hiliarhului cu porunca dumnealor
boierilor ispravnici, mart. 25
ipac orz cailor hiliarhului.
lui ceauş Ştefan pentru zece oameni.
ipac orz.
căpt. Tneodori, orz. căpt. Ghica, orz. căpt. Zahariia, orz.
căpt. Theodori, orz, la musafirii ce i-au venit, căpt. Harap.
zece ocă luminări, pă mart. 24, hil[ia]r[h] luminări pentru mosafirii ce i-au venit, mart. 25. lui ceauş Angheli pentru orz, de au dat mosafirilor orz mosafirilor
luminări pentru hiliarh, mart 26. ceauş Angheli, orz. lui ceauş Ştefan, pă zece oameni, ipac orz.
căpt. Theodori, orz. căpt. Ghica, orz. căpt. Zahariia, orz. lui Harap, orz.
luminările hiliarhului, mart 27. mîncare la zece oameni.
pentru patruzeci ocă luminări la trecătorii ostaşi, prin ştirea dumnealor boierilor ispravnici, zece ocă orez.
fier pentru hiliarh Barlâ la potcovitul cailor.
fierul la hiliarh Theodorie dres[ul] brişcăi, potcovit de cai şi alte trebuinţe şase miei ipac.
adică trei sute cincizeci şi nouă, parale una, am cheltuit dăn poruncă, cum să văd şi rămîn a mi să răspunde dc către cinstitul isprăvnicat.
                                          Ioan Grecianu
          Acad. R.P.R., doc. CL/35 a. Orig. rom.
                                              ANEXĂ la documentul nr. 99
                                                                [28] martie 1821
                                           Sud Buzău
     Foaiia coprinzătoare dc cîte oi şi vaci s-au adus dintr-acest judeţ pentru trecătorii cetaşi ai mării sale prinţipului Ipsilant, cum arată:
158
www.dacoromanica.ro
1821 mart
Vaci  Oi 
 2     2 
 2     2 
 1     1 
 2     3 
 4     5 
 2     2 
 2     2 
 2     2 
 1     2 
       1 
       2 
 1     1 
19    25 
 1       
 1     1 
 1       
 1       
 1     3 
 2     1 
 2     1 
 1       
 1       
 2     2 
 1     1 
 1     1 
 1     1 
 1     1 
 1     2 
 1     1 
19    15 
 5    10 
20    25 
19    25 
19    15 
63   751 
Plasa Cîmpului
trimise de zapcii
Largu
Movila Oii
Luciul
Padina
Trandafir
Strîmbul
Ruşăţul
scutelnicii ot Meteleu
Sălcioara
Zmeenii
Moisica
Plasa peste Buzău
Slobozia ot Cilnău
Pleşcoi
Săpoca
Băbenii ot Săpoca
Nisipenii
Dăscăleştii
Băeştii
Potocenii
Focşănei
Racoviţănii
Vadu Soreştilor
Clociţii
Zărneştii ot Cîlnău Mălăeştii Găvăneştii Beilicu
Plaiul Pîrscov
dă la vătaf cu potecaşi dă la Plaiul Slănicului Cîmpu peste Buzău
          Acad. R.P.R., doc. CL/36. Orig. rom.
       1 Urmează în limba greacă nota explicativă de mai jos a hiliarhului Vasile Barlas: Din cele şaizeci şi trei vaci şi şaptezeci şi cinci dc oi care s-au adunat, au rămas pînă astăzi în mîi-nile dumnealor ispravnicilor vaci vii cincisprezece şi oi douăzeci şi două, iar cele ce lipsesc s-au dat la armata care a trecut şi a fost aici.
       1821, 28 martie, Buzău
Hiliarh Vasile Barlas
159
www.dacoromanica.ro
100
30   martie 1821
                  Eforia Eteriei din Iaşi comunică ostaşilor eterişti că se retrage din Iaşi şi le cere să părăsească Moldova în termen de 7 zile.
                                                                 30 Map-rfou 1821
                                                           ’ASeXtpot OTpaTYjYo't xai aTpaTicoToa tuv sAAyjvixcov OTpaTtov oi suptaxofievot eiţ tyjv e7tapxi«v TYjs MoXSapiaţ.
      ’EtciSy) xai 7] ev’laaico eqsopia âvaxwpet a^fiepov otno to ’lâm, erocţ SiSeTou ■}) eiS'/joiţ Stoc touto vâ xâfi.7)Te to îStov a7tavT£ţ xai vâ âvaxwpvjceTS arco tyjv (ioXSaPixYjv yvjv fi.e0’ Yjfiipai; e7tTâ â<paăţ 7tappYjataa0Yj, to Ttapov fiaţ eYxii-xXtov            «puXixTTOVTeţ xaO’oSov tyjv a7tatTOU[i.evY)v euTa^iav, x^p'1? v® Ttpo-
^evYjaeTe tyjv 7tapafi.ixpâv evox^Yjatv eiţ tou? eYxaToixouţ, stoiSt] xai yj to7uxyj SioixYjaiţ e7tp6aTa£e toT? dcpxoumv lonpxfivixoiţ vâ aăţ SiScovTat Ta âvaYxaTa &o$ vâ e£eA0Y)Te tuv auvopcov, fie 7tX7jpcofi.Y)v ojicoţ.
                                                                                     \A7t0 tyjv ev ’laaicp eq>opiav
                                                                   30 martie 1821
                    Fraţi generali şi soldaţi ai oştilor greceşti cîţi vă aflaţi în ţinutul
                                                    Moldovei !
      Fiindcă şi Eforia din Iaşi părăseşte astăzi oraşul Iaşi, vi se dă de ştire să faceţi cu toţii la fel şi să părăsiţi pămîntul Moldovei, după şapte zile de la primirea prezentei noastre circulare. Pe drum veţi păzi cuvenita buna rînduială, fără să pricinuiţi locuitorilor cea mai mică supărare, deoarece autorităţile locale au dat poruncă ispravnicilor să vă dea cele necesare, însă cu plată, pînă veţi trece graniţa.
                                                    De la Eforia din Iaşi
                                     Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Crupenschi, A. N., doc. CXXXVI/32. Orig. grec.
                                  101
Martie 1821
                  Ordinul de zi al lui Al. Ipsilanti către trupele din Iaşi pentru victoria de la Galaţi.
                                                                1821, mart
                     Proclamaţii prin toată oştirea leşului Răsunătoare trîmbiţi a slavii, au vestit pretutindine celi vitejăşti a voastre mişcări şi biruinţa ce aţi cîştigat la Calaţi.
     Patria, ieu, şi toţi fraţii, sîntem mulţumiţi cu aceşti vrednice de laudă fapte a voastre.
h)0
www.dacoromanica.ro
     D=“ci, dar, siliţi-vă vitejii mei oşteni ! Şi de acum, cu asămine bărbăţii şi rîvnă a înălţa şi alte asămine trofei a patriotizmului, pentru care să gătesc n^veşt^zite cununi a incununa capitile voastre ! Aveţi de nerăzleţiţi tovarăşi: rîniaiala şi supnnire cătră mai marii voştri, şi vrednicul comandiriul vostru Vasilie Caravie ! Şi fiţi încredinţaţi că niciodinioară biruinţa nu să va răzleţi de voi!
                                                       Alexandru Ipsilant
         Acad. R.P.R., ms. rom. 333, f. 36. Copie rom. cont.
                                      102
[Chişinău, 'martie 1821]
                Memoriul lui Iacovachi Rizos despre importanţa strategică şi politică a menţinerii oraşului Galaţi în mîinile oştirii Eteriei-
             Părerea domnului Iacovachi Rizos despre Galaţi dată în scris la Chişinău
     Oraşul Galaţi, cit timp tabăra generală greacă nu va trece Dunărea, este o poziţie din punct de vedere militar şi politic foarte necesară. Din punct de vedere militar, fiindcă atîta timp cit această poziţie este în stăpînirea unui corp puternic de soldaţi greci bine înarmaţi şi aprovizionaţi şi atîta timp cit se vor face întăriturile necesare, potrivit cu aşezarea, întreaga Moldovă, fără să fie în realitate în stăpînirea armatelor greceşti, va fi de fapt supusă, fiindcă vrînd nevrînd va respecta această putere din Galaţi şi nu va îndrăzni să împiedice comunicaţia între Ţara Romînească şi Moldova (comunicaţie esenţială pentru tabăra generală greacă din punct de vedere militar şi politic, cît timp aceasta se află în Ţara Romînească) şi prin urmare Moldova va procura proviziile necesare şi celelalte lucruri trebuincioase corpului de armată din Galaţi, temîndu-se de revolta sa dreaptă.
     Pentru ca Brăila să trimită un corp de armată în Moldova, este nevoie să nu aibă la spate pe duşman, să-l lovească întîi la Galaţi, şi ca să-l lovească într-o poziţie întărită, este nevoie să-l atace cu o putere de trei şi de patru ori mai mare şi atunci victoria nu este tocmai sigură din partea grecilor întăriţi. Cînd o astfel de putere va fi aşezată cu îndemînare la Galaţi, tabăra generală greacă nu poate să se teamă de vreun atac din partea Brăilei şi să fie blocată între două corpuri de armată străine. Dacă grecii vor stăpîni din punct de vedere militar oraşul Galaţi şi vor întocmi o putere navală cu vasele care se află acolo în prezent şi cu altele care vor veni mai tîrziu, dacă va fi nevoie, atunci ei vor deveni stăpîni ai Dunării, şi stăpînind Dunărea, vor împiedica la gura braţului Sulina introducerea pe cale maritimă a muniţiilor şi proviziilor necesare cetăţilor dunărene, unde se resimte deja lipsă de provizii, iar în viitor această lipsă va 11
11 — c. 498
161
www.dacoromanica.ro
deveni şi mai simţitoare neavînd Ţara Romînească şi Moldova. Flota duşmană de pe Dunăre posibil să atace flota greacă, de aceea este nevoie ca amiralul grec să fie atent să-şi aşeze flota într-un loc, de unde să-şi poată mişca flota cu uşurinţă ca să atace pe duşman. Prin urmare dacă va socoti că flota sa este în stare să atace flota duşmană, o va pîndi şi va încinge lupta; altfel va ocupa o poziţie la dreapta ca să atace flota duşmană, cînd va fi atacat. Nu încape nici o îndoială că marinarii greci, fiind cu mult mai îndemînatici decît duşmanii şi incomparabil mai curagioşi, se vor distinge şi vor învinge flota duşmană, şi iată pentru ce s-a spus mai sus că soldaţii greci din Galaţi vor domina Dunărea.
     Dacă se va renunţa la poziţia de la Galaţi, Brăila, avînd spatele în siguranţă, va obliga tabăra generală greacă să aşeze o mare unitate la Rîmnic ca să reziste eventualelor atacuri din oraşul Brăila, care oraş, primind acelaşi ordin ca şi Silistra, Giurgiu, Rusciuc, Nicopole şi Yidin, foarte probabil să atace concomitent tabăra generală greacă, ca s-o lovească tare din toate părţile, atacul venind din diferite părţi. De adăugat că, renunţînd la Galaţi, se va tăia orice comunicaţie cu Ismailul, Renii etc., ceea ce este foarte păgubitor. Poziţia de la Galaţi este foarte necesară şi din punct de vedere politic.
     Cînd oraşul Galaţi este în stăpînirea unui corp grecesc, Brăila oricît ar fi de atentă din motive politice (pe care le păzeşte cu scumpătate pînă acum, precum vedem) să nu atace Moldova, este imposibil în sfîrşit să înfrîneze caracterul barbar şi din fire obraznic al soldaţilor neregulaţi şi să-i ţină închişi în cetate; comandantul cctătii, de frică să nu fie înbucătătit de soldaţii flămînzi, are să le dea permisia să iasă din cetate în corpuri mici de 100 şi 150 călăreţi pentru a strîngc provizii şi a măcelări duşmanii, dacă-i vor întîlni; iar aceştia cînd vor ieşi, desigur se vor da la prădăciuni şi la măcelărirea paşnicilor locuitori ai Moldovei. Atare măceluri şi prădăciuni vor tulbura judeţele vecine şi de acolo se va răspîndi panica pe toată întinderea Moldovei şi întreg principatul se va afla în marc tulburare. Dacă însă din contră, grecii vor părăsi oraşul Galaţi, locul lor va fi luat îndată de un corp de armată din Brăila. Comandantul acestei cetăţi este foarte sever cu soldaţii lui cît timp are succese şi este foarte îndcmînatic în a menţine armata sa în deplină disciplină şi bună rînduială, după cum s-a văzut acunucinci ani la Craiova, cînd a fost însărcinat de Poartă să păzească cele cinci judeţe ale Olteniei împotriva rebelilor din cetatea Âda. Nici un soldat al acestui paşă n-a îndrăznit, în tot timpul cît el a fost la Craiova, să tulbure cîtuşi de puţin liniştea. Aceeaşi severitate desigur va păzi şi la Galaţi, fiindcă va fi ascultat de soldaţii lui, care cu cît dispreţuiesc pe şeful lor cînd se află în situaţie grea, cu atît se tem de el, cînd îl văd că izbuteşte ceva. O astfel de severitate va păzi fără îndoială la Galaţi. Atunci în întreagă Moldovă va fi linişte şi deci eventualitatea năvălirii unor armate străine va dispare, ceea ce este cu totul dezavantajos pentru progresul cauzei neamului. Atunci Brăila va aduna pe îndelete provizii din Moldova şi va alimenta şi celelalte cetăţi. Grecii vor pierde Dunărea şi acest fluviu va ajuta pe duşman.
162
www.dacoromanica.ro
     Cît timp oraşul Galaţi va fi în stăpînirea grecilor, aceştia se vor bucura de consideraţie pentru puterea lor, fiindcă faima înmulţeşte şi exagerează lucrurile, iar dacă va fi părăsit, faptul acesta va stîrni unele prejudecăţi contrarii, anume că grecii au început să slăbească, să dea înapoi şi precum au părăsit oraşul Galaţi şi Moldova, vor părăsi şi Ţara Romînească, împrăştiin-du-se. Acest zvon se va răspîndi peste tot şi va tulbura pe grecii de pretutindeni, care urmăresc mîntuirea neamului grecesc şi înaintarea epitropului general. Din contra, barbarii se vor obrăznici şi vor căpăta curaj, pe cînd acum sînt plini de frică, îneît, după informaţiile primite de la martori oculari, vestea intrării principelui în Moldova a tulburat foarte mult Poarta şi pe toţi locuitorii turci ai Constantinopolului. Ei nu s-ar fi speriat atît, dacă ar fi auzit că o armată rusească, trecînd munţii Balcani, s-a apropiat de Adrianopol. De trecut sub tăcere faptul că şi muntenii şi moldovenii, neputînd suferi pe greci, vor trîmbiţa părăsirea oraşului Galaţi ca o fugă din cauza slăbiciunii şi ca un început al prăbuşirii cauzei grecilor, şi aceasta va da prilej muntenilor să devină mai îndrăzneţi, gata totdeauna a se înfuria şi a crede orice zvon, mai ales cînd acesta satisface patima lor. Corpul de pedeştri din Galaţi trebuie să aibă un comandant priceput în ale războiului, pe cît este posibil, cuminte şi cunoscător al părţilor acelora. Soldaţii din Galaţi, neavînd pînă acum un comandant, poate au pierdut multe ocazii, care ar fi putut să vatăme pe duşman. Dacă vor primi un comandant vrednic de vitejia lor, ce n-ar putea să facă vitejii greci? Deci este nevoie să fie numit prin vot un comandant, care, conducîn-du-i la victorii, să-i cinstească şi să fie şi el cinstit din partea acestora. Deoarece grecii luptă pentru libertate, care se va putea obţine prin distrugerea tiranilor, soldaţii din Galaţi sînt datori să lovească pe duşmani, iar pe locuitorii Moldovei, de care sînt găzduiţi, să-i iubească şi să-i ocrotească. Vor cere autorităţilor moldovene alimente, uniforme militare şi alte lucruri de prima necesitate (fiindcă soldatul grec nici n-a dus vreodată o viaţă voluptoasă, nici va iubi vreodată voluptatea). Dacă grecii liberi ar fi avut bani, i-ar fi vărsat fără îndoială în Moldova ca să cumpere cele necesare lor, dar fiindcă n-au bani, vor da autorităţilor moldovene cbitante, semnate de comandantul lor, ca să fie achitate mai tîrziu, cu ajutorul lui Dumnezeu, de către neamul grecesc.
     Moldova şi Ţara Romînească de atîţia ani îşi vindeau produsele negustorilor turci, zişi capanlîi, şi primeau preţul lor după doi-trei ani; de multe ori au pierdut şi preţul întreg. De ce să nu dea grecilor de aceeaşi religie cu moldovenii şi muntenii cu împrumut tot ce dădeau mai înainte cu forţa stăpînilor ei barbari, cu o pagubă însemnată ? Sau există bănuială că Moldova va pierde tot ce va împrumuta grecilor în alimente sau în bani? Nu, în numele prea iubitei libertăţi, Grecia va plăti datoria ei cu recunoştinţă; o va plăti în mod sigur, fiindcă în mod sigur va învinge pe tiranul său barbar.
     în urma teoriilor de mai sus, stăpînirea oraşului Galaţi este foarte importantă şi fiindcă poziţia acestui oraş este foarte bună atît pentru armata pede-
                                                                                                   163
ii*
www.dacoromanica.ro
stră, cît şi pentru marină greacă, cit timp trebuinţa cere ca tabăra lor generală să se afle în Ţara Romînească; se cere însă mult ca să fie acolo o armată puternică greacă, care va contribui într-atîta, incit soldaţii din Galaţi \or fi socotiţi ca fruntaşi ai eliberării neamxdui grecesc. Toţi acei care vor vedea un soldat care s-a distins la Galaţi vor spune, arătîndu-1 cu admiraţie: «Iată, acesta este unul din acei care au luptat şi au cucerit oraşxd Galaţi».
     Nota [lui Xanthos], Cînd, precum am făgăduit, voi scrie cu alt prilej despre nereuşita expediţie a răposatului principe Alexandru Ipsilanti în Moldova şi Ţara Romînească, voi spune pentru ce oraşxd Galaţi, ocupat de armata greacă, după o luptă foarte crîncenă şi înverşunată, dată la 1 mai 1821 împotriva a 800 turci, a fost părăsit.
        Em. Xanthos, ’A7ro(i.vv)(i.ove6(i.aTa, p. 184 — 189. Text grec.
Odesa, 1 aprilie 1821
                                  103
                  Dimitrie Ipsilanti cheamă pe grecii aflaţi în Europa să ia armele pentru eliberarea patriei după exemplul celor din Rusia, Ţara Romînească şi Moldova.
                                                                                                                         Odesa, 1 aprilie 1821
         Prieteni compatrioţi, care vă aflaţi în Europa luminată !
     Coloanele noastre naţionale s-au format; Fenixul Greciei şi semind cu care înving creştinii înaintează în Tracia şi în Tesalia. Duşmanii noştri tulburaţi nici nu îndrăznesc să se încaiere, ci ne aşteaptă palizi, întăriţi în cetăţi şi oraşe. Nimeni nu se îndoieşte că le-a sosit xdtima clipă. Să nu vă îndoiţi deci de eliberarea Greciei de sub jugul barbar, luaţi armurile d-voastră şi mergeţi, unde doctorul Ipitis are să vă îndrepte. Acei dintre d-voastră, care nu puteţi răzbuna şi ajuta patria cu braţul, să diţi arme, bani, sau tot ce puteţi, avînd drept exemplu pe compatrioţii d-voastră din Rusia, Ţara Romînească şi Moldova.
                                                                                                                                           Fratele şi patriotxd Dimitrie Ipsilanti
          I. Filimon, Aox. lax. eXX. ertav., II, p. 296 — 297. Text grec.
Odesa, 1 aprilie 1821
                                  104
                 Dimitrie Ipsilanti comunică doctorului P. Ipitis să plece în numele Eteriei în Franţa şi Germania pentru a lua contact cu file-lenii în vederea ajutorării mişcării.
                                                                                                                      Odesa, 1 aprilie 1821
        Prea iubite doctore frate Ipitis !
     Generalisimul Alexandru Ipsilanti, eu şi ceilalţi fraţi ai mei, cunoscînd bine calităţile talc şi zelul tău fierbinte pentru binele patriei, tc-am ales şi
164
www.dacoromanica.ro
am hotărît să te duci în principalele oraşe ale Germaniei şi Franţei şi să comunici la acei filantropi şi fileleni pe care ai să-i întîlneşti, despre înarmarea noastră împotriva nelegiuirii şi lipsei de învăţătură, precum şi despre progresele Feni-xului Greciei, să convingi şi să ne trimiţi învăţaţi susţinători ai acţiunilor noastre, căutînd să cîştigi mulţi dintre acei care cu vorba sau cu fapta pot să ajute pe greci. Generalisimul îţi va scrie în mod amănunţit despre toate acestea şi îţi va trimite la timp şi banii necesari misiunii tale. Fii sănătos, prea iubite, şi să ne întîlnim cu bine pe pămîntul strămoşilor noştri.
                                        Frate cu totul devotat Epitrop al generalisimului Dimitrie Ipsilanti
          I, Filimon, Aox. lax. kW. £toxv., II, p. 296. Text grec.
                                  105
Braşov, 4 aprilie 1821
                   Ioan Moscu transmite prin Hagi Pop o scrisoare către Capo-distria la Laybach şi-i comunică totodată ştiri comerciale.
                                                    Bpaaao|36v, xfj 4 'AnpMou 1821
      II po; xov evxipoxaxov xupiov X. Kcovaxavxîvov IlM7t7t
                                                                               Biivva
      Ai oXouaxepivai [tou earâOYjaav ei; xâ; 17 xal 21 xou 7tapeX0ovxo;, xal eraiSJ) Xappxvexe auxâ; âacpaXco •, 8sj 7toXuXoym. ”H8yj 8e Xapoov to arco xâ; 6 e.ieaTMxo; veou,           xyjv xpaY^Siav xal xapaj^Yjv xyj; 7uâx£a; aa;, xal oxi xâ
Ypaixixâ doTuxia fe'^aaav xâ0e xpeSixov arco xou; reppavou;, xal e/ouv xo'.0s Sixaiov, xal xouxo 5yi â7t’aXXo, âXX’Yj Trepiaram; xw/ £op[t7tâ8a)v el-ca yj aixia. "A; Yj^sjpY) 8s ori oXai ai 7toXi,T^ai xyj; e7tXY)pco0Y)xa; ei; xyjv Siopiav xcov, oxi, e7tauaa;te,/ arco xâ0î ayzav) e[t7topi,xY)v vâ [tij xd dtptcp1.pa.XX7), xai 8iâ xâ Xoutâ, o>; [L’evxzTca, vâ [ta; â^icoayj 6 oLyioţ ©soţ e/rd; oXiyou v’â7toXauaco[tev xyjv [texapoX'/jv xwv 7tpaY[tâxcov.
      ’A7t6psaa 7tco; [te^pi. 'fî)<; 6 xou xpe^ovxo; 8ev efyov aa; eX0ei oi 30 yykux-8e; pod[3Xi,a.
      St; 7tepi,xXsito xd 7tap6v [tou Y?â[tfta ^po; xov exXa[t7tpoxaxov xovxe, xai aă; mxpaxaXco 07tou vâ Xâpexe xyjv xaXcoau yjv 7rpoaexovxa;, oxav cpdxcrfl aixou 6 e^o^co-avo; YzsepxX xojoouX monsieur Pinin, vâ xov âvxapcoaYj, eYXel" pi^ovxâ; xov xo pY)0ei, onob [te toj 7tY)Y^i.[t6v xou ei; Aaî[t7tâx, vâ xo eY/sipio-jj xyj exXa;t7tporY)Ti xou, xai xâ [tiykjtoc OiXei, [te U7toxpecooei,, 7tpoo(pepcov auxŞ xâ; xaTOivâ; [tou 7tpooxuvYjoei.;. fH e^oxoxYj; xou îyei vâ xoveuoyj auxou 8uo yj xpeî; Yj[tipa; yj ei; xou S/aupou ’lcoâvvou, oaxi; xov auvcSeuei, eco; aiixcu, yj xai
165
www.dacoromanica.ro
£coţ exet, rţ eh; tou at&p (Bapcovou, xuplou KcovaTa'mvou MtcXXgu. Kal â<py)aaTe Xoyov 7rapaxaXco 7to0sv npenei vot. aaţ elSo7to(.'y)CTouv apiacoţ, 8xav xaTeuoSwGyj. Touvavxlov Se âvexcopyjaev 6 py)0elţ 7tplv Tyjţ 7tepiXajByjţ TauT7)ţ pou, Toxe TOpixaXw vâ to SieuOuvexe St’sxet oîţ oiSaxe rponoi; xal xa piYtaTa •9-eXeTe p.1; u7toxpewae(..
              Kal elp.1 tîjţ evrip-OT^TOt; T7)ţ 7tpo0up.oţ SouXoţ
                                                           ’lcoâvvr)? Moa^oţ
                                                          Braşov, 4 aprilie 1821
     Către prea cinstitul domn H. Constantin Pop,
                                                                 Viena
     Ultimele mele scrisori au fost din 17 şi 21 ale lunii trecute, şi deoarece este sigur că le veţi primi, eu nu mai lungesc vorba.
     Acum, primind scrisoarea d-voastră din 6 ale lunii curente, stil nou, am văzut situaţia tragică şi tulbure a pieţii dumneavoastră şi că firmele comerciale greceşti au pierdut orice credit din partea nemţilor. Au absolută dreptate, şi aceasta nu se datoreşte vreunei alte cauze, ci împrejurărilor pricinuite de zurbagii. Să ştiţi că toate poliţele dumneavoastră au fost plătite la termen, şi să nu vă îndoiţi că am încetat orice legătură comercială. Iar pentru celelalte, să fie aşa, precum îmi uraţi, să ne învrednicească sfîntul dumnezeu ca în curînd să ne bucurăm de îndreptarea lucrurilor.
     M-am mirat cum de n-aţi primit pînă la 6 ale lunii curente cele 30 000 ruble.
     Vă trimit aci alăturat o scrisoare către prea luminatul conte 1, şi, vă rog, să aveţi bunătatea, să fiţi atent, cînd va sosi acolo excelenţa sa consulul general, domnul Pini, să-l întîlniţi şi să-i înmînaţi scrisoarea amintită, ca, cu prilejul călătoriei sale la Laybach, s-o înmîneze prea luminăţiei sale, şi mă veţi îndatora foarte mult, transmiţîndu-i şi închinăciunile mele smerite. Excelenţa sa are să rămînă acolo două sau trei zile, sau la Stavru Ioan, care îl însoţeşte pînă acolo sau şi pînă la Laybach, sau la baronul domnul Constantin Bellu. Şi lăsaţi vorbă, vă rog, unde trebuie să vă înştiinţeze îndată, cînd va sosi acolo, în caz contrariu, dacă cel amintit va pleca înaintea primirii scrisorii mele, atunci, vă rog, s-o trimiteţi acolo prin orice mijloace ştiţi, şi vă voi fi foarte îndatorat.
     Sînt al domniei voastre sluga devotată
                                                             Ioan Moscu
           Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop, mapa 136, pach. XI, doc. greceşti.
      1 Este vorba de Capodistria.
166
www.dacoromanica.ro
106
Reni, 9 aprilie 1821
                 Al. Xodilos comunică lui Xanthos ştiri despre situaţia aprovizionării eteriştilor cu muniţii şi provizii.
                                                             Reni, 9 aprilie 1821
     Prea dorite şi prea respectate domnule Xanthos,
     în momentul cînd terminasem scrisorile alăturate, am primit mult dorita scrisoare a d-voastră, scrisă ieri seară la Tregeni. M-am bucurat că sînteţi sănătos şi m-am liniştit sufleteşte aflînd de plecarea principelui de la Chişinău Ia locul unde trebuie. Ieri v-am scris pe larg cu poşta la Chişinău, la fel am scris domnului Gheorghe acolo şi astăzi aflaţi din această scrisoare cele însemnate acolo. împrejurările arătate în raportul meu de ieri, precum vedeţi, m-au îndreptat să scriu astfel fraţilor de la Galaţi şi să-i îndrumez să coboare la Prut şi să aştepte acolo în siguranţă. Şi alte cauze au făcut pe oameni să se împrăştie la Galaţi şi la momentul hotărîtor să nu fie prezenţi la datorie, precum ni s-a spus, chiar în această mişcare critică a duşmanului, încurajat fiind de înşişi localnicii, care au ieşit la sate şi au răsculat ţara întreagă şi au făcut să ne socotească drept duşmani ai lor; în plus duşmanul în fiecare zi creşte şi se întăreşte. Cînd tabăra se va stabili la Prut vor avea spatele apărat din partea de aici şi nu se vor teme, ca în oraşul Galaţi, dacă vor coborî de sus şalupe şi dacă duşmanii vor trimite de jos cete de la Giulineşti şi Saxa. Domnul Papa-dopulos poate să arate mai bine unde este locul sigur pentru vase. Dacă veţi socoti drept, trimiteţi-mi înapoi scrisorile ca să le trimit urgent, scriindu-mi cum vi se pare mai bine.
     Domnul Gheorghe să ne trimită neapărat praful de puşcă şi gloanţele, precum i-am scris ieri; obuze pentru tunuri avem destule, după cum v-am spus, le adunăm de pe cîmpul Romanţov. Provizii trebuie neapărat să avem şi dacă prevederea de la Taganrog este îndoielnică sau întîrzie este nevoie înainte de toate să fie procurate de acolo, fiindcă speranţă din altă parte nu este, şi praful de puşcă şi gloanţele sînt mai necesare decît pîinea.         '
     Gîndiţi-vă prea iubite frate, că mişcările acestea privesc întreg neamul şi cu întîrzierea şi zăbovirea lucrurilor am putea să pierdem (o ! să nu se întîmple aşa ceva sfinte Savaot !). Peloponezul, vasele, Epirul încă nu s-au mişcat, duşmanul cîştigă şi aceasta nu este în avantajul nostru şi nici generalisimul nu este ajutat în mişcările lui.
     Nu s-a primit nici o scrisoare după 12 martie de la generalisim, nu ştiu dacă principele mai primea ştiri la Chişinău, fiindcă bănuim pe moldoveni că ar putea să împiedice toate scrisorile lui; patru oameni sînt plecaţi de la Prut, nici unul nu s-a întors, nici nu s-a primit vreo ştire de primirea scrisorilor. Cei care au venit de acolo confirmă că la 1 era vorba să plece la Tîrgo-
                                                                                                            167
www.dacoromanica.ro
vişte; şi iarăşi ieri altcineva de asemenea ne confirmă şi în plus spune că mulţi turci au ieşit din cetatea Giurgiului, ducîndu-se către satele de sus ale Ţării Romîneşti, şi împotriva lor a fost trimis un corp sub conducerea căpitanului Iordache sau a lui bimbaşa Sava, nu ştia bine care din ei doi. Toţi boierii din Bucureşti au plecat. La Focşani şi în altă parte se află vreo 1 000 soldaţi. Cu privire la sîrbi nu-i nici o ştire sigură, se vede că încă nu s-au mişcat.
     Şi eu, Gbeorgbe Papaianopol, vă salut; toate cele necesare vi le-am făcut cunoscute şi rămîne ca d-voastră să acţionaţi; noi nu pierdem nici o clipă lucrînd în toate.
     în momentul acesta am fost înştiinţat că turcii astăzi dis-de-dimineaţă au năvălit iarăşi, au răpit pe un cazac rus, care era pus de ai noştri ca sentinelă, şi după ce au văzut că ai noştri au pornit împotriva lor, au fugit. Căpitanul Nicolae îmi cere părerea; eu i-am spus precum am vorbit; spuneţi-mi dacă aveţi ceva în plus.
     Am 500 obuze aici şi încă 500 gata afară şi sper să am încă mai multe. Este destul să lipsim pe duşman de pîinea din Ţara Romînească şi Moldova.
     în sfîrşit vă sărut şi vă salut cu toată familia şi vă urez ani mulţi să sărbătoriţi cu sănătate şi fericire aceste zile strălucite.
                                                              Rămîn
                                                         Atan. Xodilos
                        Em. Xanthos, ’A7to(jt.V7)govei5gaTa, p. 170—172. Text grec.
                                              107
Reni, 11 aprilie 1821
                At. Xodilos informează pe Xanthos că ofiţerii ruşi au primit ordin ca la primul semnal să pornească spre malul Prutului.
                                                        Reni, 11 aprilie 1821
     Prea dorite domnule Xantbos,
     Ieri am primit scrisoarea d-voastră scrisă alaltăieri, am luat cunoştinţă d’ părerea d-voastră despre armata aflată în Galaţi, după ce aţi aflat dcsrr' cele petrecute din scrisoarea mna trimisă domnului Gbeorgbe. Aţi văzut din scrisoarea m“a ce v-am trimis-o alaltăieri cu un om anume ce le-am vorbit, şi ieri, după ce am primit scrisoarea d-voastră, le-am scris iarăşi tot ce am socotit necesar pentru paza şi siguranţa proviziilor, îndemnîndu-i şi îmbărbătîndu-i bine. De asemenea i-am înştiinţat de sosirea celorlalţi soldaţi şi le-am trimis scrisorile d-voastră, cîte mi-a trimis domnul Kalamatianos pentru ei. Pînă în momentul d“ faţă n-a apărut nici unul de acolo şi se vede că nu s-a întîmplat nimic nou. Turcii desigur nu aveau curajul să se arate dacă nu ar fi fost întă-
168
www.dacoromanica.ro
rîtaţi de moldovenii cei lipsiţi de patriotism, cum îi numiţi. Aflaţi că ai noştri sînt constanţi şi odată cu venirea celorlalţi soldaţi va trece şi preotul pentru ca ei să depună jurămîntul, să se pună în regulă, să se înscrie în ce partidă este trecută datoria fiecăruia şi sub comanda căruia este. La cei care vor rămîne pentru nevoile de pe uscat să se numească nişte subşefi care să fie sub ordinele comandantului lor şi să se stabilească o oarecare armonie şi legătură între ei. Atunci numai vor fi mai neclintiţi şi mai temuţi în faţa duşmanului, oriunde situaţia ar arăta că trebuie să rămînă şi să-şi aşeze tabăra aici sau afară.
     N-am încă ştiri cu privire la atitudinea muntenilor; mă întreb dacă nu cumva şi aceştia sînt la fel cu moldovenii; trag această concluzie din faptul că au părăsit oraşul lor şi din scrisoarea pe care le-a scris-o generalisimul la 28 martie.
     Cu directorul carantinei am relaţii de prietenie; el îmi face înlesniri la predarea celor necesare. Vinerea trecută el a raportat într-un mod impresionant asupra mişcărilor şi omorurilor făcute de barbari. încă n-a apărut aci Stame-lopulos cu scrisorile, poate s-a întors înapoi, cum era şi necesar. După cum se spune, trebuie să meargă pe drum mai mulţi, cu toate că-turcii încă n-au început să se depărteze de cetate. Am văzut că miercuri veţi pleca de acolo. într-adevăr simt plăcerea să vă sărut. Mă aflu la Tabacbi ca să schimbăm cîteva cuvinte prin viu grai şi în plus să vă comunic cîte mi-a spus aici cineva despre sîrbi.
     Căpitanul Gheorgachi Patrichis, după cum mi-a spus căpitanul Alevras, a trecut dincolo şi a ajuns la timp la generalisim. Ieri, cînd am primit ştirea despre Peloponez, pe care mi-aţi trimis-o, a fost pentru mine o zi de paşte.
     Să fiţi siguri, domnule, că nu las să treacă nici un moment fără să am grijă de oastea noastră din Galaţi; scriu şi spun soldaţilor noştri cuvinte puternice şi impresionante, încît, ca să nu vă mai plictisesc, dacă ar fi fost posibil să le ascultaţi, mi-aţi fi spus că îmi fac puţintel datoria.
     C°ea ce îmi spuneţi, iubitul meu, este ceva profetic. « Să iasă, să iasă norodul domnului, strigă îngerul în apocalips, că oraşul cel mare al Babilonului va fi ars, se va răsplăti întreit şi se va auzi din partea tuturor europenilor înfuriaţi de acolo, vai de oraşul vostru cel mare etc.»
     Ofiţerii roatelor de aici au ordin, şi au poruncit soldaţilor de la sate, ca la prima împuşcătură ce vor auzi, să pornească fără vreo amînare spre malul Prutului. Mi-au spus ieri că s-ar fi dat ordin să se facă podul de la Văleni pe Prut, und° era mai înainte; am scris să mi se confirme această ştire; de ase-m'n°a am scris ca soldaţii să aibă pentru şapte zile pesmeţi, care să se adune la Tabachi. Ieri am văzut la poliţie un ordin, prin care guvernul ordona drastic ca podurile să fie în bună stare şi bine clădite, şi să fie destule şi gata pentru armatele ce urmează să treacă.
                                    Vă salut cu familia şi semnez At. Xodilos
         Em. Xanthos, ’A7Toy.vrjy.oveuy.aTa, p. 172 — 174. Text grec.
169
www.dacoromanica.ro
108
Sibiu, 11 aprilie 1821
                 C. Vlahuţi comunică lui Mavrocordat ştiri in legătură cu acţiunea eteristă în Principate şi cu situaţia din Constantinopol.
                                                          Sibiu, 11 aprilie 1821
     Te ştiu cît eşti de dornic a afla starea de lucruri adevărată din Ţara Romî-nească, Moldova şi Turcia, unde ai rude, prieteni, cunoscuţi şi compatrioţi. Şi totuşi, oricît aş vrea eu să te mulţumesc în această dorinţă ce o ai, sînt prea puţin în stare să-ţi fac o dare de seamă din punct de vedere general sau mai special asupra evenimentelor de acolo. Nu este zi, nu este oră, nu este chiar o clipă să nu afli lucruri de tot felul, dar veştile sînt într-o atît de mare lipsă de legătură între ele, atît de contradictorii şi de nesigure, incit îţi vine sau să crezi totul sau să te îndoieşti de orice.
     în ciuda acestor greutăţi, vreau totuşi să-ţi povestesc cele ce se pot crede adevărate şi care se mărginesc la ce îţi voi înşira acum. Ipsilanti s-a apropiat de Bucureşti, dar de 8 zile s-a oprit la un conac al său şi nu se mişcă, în timp ce este aşteptat în capitală cu cea mai mare nerăbdare. Căpitanii Gheor-gachi, Farmachi, Sava sînt însă în oraş cu trupe. Âşa-zisa armată elină se zice că s-ar ridica la peste 12 000 oameni şi că numărul soldaţilor ei creşte zilnic; ea are numai vreo 4—5 tunuri care au fost luate de pe nişte corăbii la Galaţi. Ipsilanti le cere boierilor plecaţi în pribegie să se reîntoarcă la casele lor şi se arată mîhnit că au fugit. Vladimirescu îşi are tabăra la Ciorogîrla (moşia lui Samurcaş); el însuşi, avînd cu el o bună gardă, locuieşte în casa bătrînului Brîncoveanu; dispune de vreo 4 000 de panduri, printre cari sînt şi cîţiva sîrbi şi bulgari. Pe de o parte, el îi roagă şi îi îndeamnă pe boierii craioveni să se înapoieze în patrie, iar pe de alta declară că nu-1 recunoaşte pe Ipsilanti, dar că luptă pentru patria sa şi îl recunoaşte de stăpîn pe sultan Aşa că provincia se găseşte în stare de anarhie şi de dezordine, şi nici partizanii lui Ipsilanti, nici acei ai lui Tudor nu trag foloasele ce erau de aşteptat. Se crede că această dihonie nu are miez cu adevărat şi că, sub aceste aparenţe, există totuşi un plan de înţelegere. Alţii spun că cele două grupări trebuie neapărat să se împace vrînd nevrînd, căci urmările ar fi cu totul grave dacă mai cu seamă s-ar produce o invazie turcească. 1
     1 După cum se ştie, Tudor Vladimirescu a trimis chiar de la începutul răscoalei arzuri către Poartă şi către paşalele din cetăţile de la Dunăre, în care arăta că mişcarea sa urmăreşte suprimarea abuzurilor domnilor şi boierilor şi cerea să se trimită un « om împărătesc * spre a constata temeinicia afirmaţiilor cu privire la abuzuri. Această acţiune a lui Tudor a fost înţeleasă de către autorul acestui memoriu drept o dovadă a pretinsei colaborări a lui Tudor cu turcii (In acelaşi sens sînt şi afirmaţiile de la p. 254).
170
www.dacoromanica.ro
     Caimacamii se află Ia Rusciuc; Samurcaş 1 s-a dus din partea lor la comandantul de la Vidin să-l roage să trimită trupe în Ţara Romînească. Cetăţile sînt întărite cu multă rîvnă. Se spune că ceva turci au trecut de curînd Dunărea în dreptul Silistrei, dar ei nu înaintează şi nici trupele elino-dacice nu-i atacă. Poarta ia măsurile cele mai drastice, concentrează trupe, şi o armată de 40 000 oameni a plecat din Constantinopol. Principele Scarlat Calimachi, care a fost rechemat din exil şi numit domn al Moldovei, ar fi venit o dată cu această armată la Âdrianopol împreună cu beizadea Iancu, şi că ar înainta cu armata pentru ca, după distrugerea rebelilor, să preia scaunul domnesc.
     Un oarecare Aristide, care după cum ai auzit desigur a fost trimis de Ipsilanti la sîrbi şi care a fost prins la Orşova cu toate hîrtiile asupra lui, a fost dus la Constantinopol în lanţuri şi torturat acolo în aşa chip încît a recunoscut că face parte din masonerie şi din asociaţie. Turcii l-au mai silit să transpună clar mesajele cifrate ce le avea asupra lui. A făcut şi acest lucru dar ei nu au dat crezare descifrării făcute de el. Atunci, nemaiputînd suporta torturile, el a cerut ca să se trimită cineva la Orşova, unde se găseşte un om care cunoaşte secretul, şi acesta să fie silit să descifreze mesajul cuvînt cu cuvînt; atunci se va vedea că n-a minţit. Turcii au făcut întocmai.
     Printre alţii, Poarta a mai luat şi cinci boieri. Întrebîndu-l pe patriarh dacă se pune chezaş pentru ei, acesta a dat un răspuns negativ. Atunci boierilor li s-au tăiat capetele. Se dă ca sigur că boierii ar fi Nicolae Scanavi, Mihalache Mânu şi Teodor Rizo; numele celorlalţi doi nu se cunosc încă.
     Creştinilor li se iau armele; li se fac tot felul de ameninţări grozave. Multe familii s-au ascuns prin corăbii. Despre tulburări şi răscoale în Rumelia nu se aude nimic la Constantinopol. Aii paşa este tot neînvins. Sîrbii speră că propunerile lor referitoare mai cu seamă la unele avantaje particulare ale conducătorilor lor naţionali vor fi acceptate şi stau liniştiţi. Poarta a mazilit în lipsă şi a condamnat pe domnitorul Mihai [Suţu], iar patriarhul l-a excomunicat din ordin. S-au trimis şi mitropolitului Ungrovlahiei ordinele cele mai severe în privinţa acelora care vor lua armele împotriva stăpînirii; acesta însă nu le-a dat nici o urmare şi s-a declarat în mod public pentru revoluţie.
     Căpitanii Gheorgachi şi Farmachi sînt împotriva lui Ipsilanti. Ei au preluat steagurile eline şi le-au înălţat în ziua de 23 martie. Luînd cunoştinţă de veştile din Constantinopol şi de scrisoarea patriarhului, s-au văzut siliţi să le coboare în ziua de 22 1 2. Steagurile sînt în cele trei culori cerute de vechea tradiţie grecească; unul are zugrăvit pe el o cruce, iar celălalt un cap de mort şi un fenix.
     Domnul şi mai cu seamă doamna se vor întrista grozav aflînd de moartea năprasnică a lui Scanavi şi de aceea a celorlalţi boieri compatrioţi ai noştri.
      1       Ioan Samurcaş, fratele lui Const. Samurcaş; la 6 martie el s-a dus la Rusciuc şi Vidin pentru a veni cu trupe turceşti în Oltenia (Iiurmuzachi, XX, p. 572).
      2 Data, evident greşită.
171
www.dacoromanica.ro
Din acest motiv, am preferat să-ţi scriu ţie, pentru ca să le împărtăşeşti tu ştirea într-un fel nimerit care să-i tulbure mai puţin.
     Asta este tot ce se aude, bunul meu frate. Viitorul ne va spune ce este adevărat din toate acestea şi dacă faptele potrivnicilor sînt bune sau rele. Este din ce în ce mai greu să afli adevărul cu privire mai ales la evenimentele din Turcia, deoarece la Bucureşti nu mai sînt nici consulii, nici cunoscuţii care ne mai scriau totuşi din cînd în cînd. Deacum încolo vor fi întrerupte şi legăturile prin Rumelia. Poate că veţi avea ştiri mai sigure venite pe mare.
     P. S. Aflu acum că turcii nu au trecut, ci se află la Silistra în număr de 4 000—5 000 oameni. Pînă la 19 martie nu s-a întîmplat nimic la Constan-tinopol, înafară de tăierea celor cinci boieri. Ordinul este să nu se facă nici un rău necredincioşilor, ci numai să li se ia armele.
          M. Popescu, Contribufiuni documentare..., p. 23 — 26. Text. germ.
                                              109
13  aprilie 1821
                  Plîngerea lui Andrei N. Papazoglu către Al. Ipsilanti, prin care arată că a fost închis pe nedrept şi roagă să fie eliberat.
                                                                13  'ArepiXlou 1821
       ’Ap. 1
      ’ExAapTtpoTOMi [xoi nplyxn]' !
      fH 7tp6 ^Sy] xpovou?, Si’ETUTay/j; tou &pxovto; 7toaT£Xvlxou KcovaTav-tIvou BXajpuT^Y], E9opou onor; tou [xaxapiwTdtTOU TOxrpiâp^ou ’AXsi;a\Sp£ia; £7aTp07t£Îa el; tY]v (jle Suo SiaO^xa; xarâa-aaiv tou [xaxapiTOU 2 09povlou ZXa-Tapâvou cî/ai yKaazy] tu te apx^vTi a7ta0xpy) MrraXiava) xai tu i£p)(ovTi 7n.TapYj ’IwamT^a, Sr. 0pd>7tou ty); âyla; [XY]Tp07t6X£0>;. ’ApxcTa arco Ta xpiTY)pia Suo ^povou;, 07tou cpTa^av £[i.E xal tov auvE7tiTp07tov pou XpiaToSouXov TpiavTa-qjuXXou, ol xXY)pov6p.ot. tou O-avovTo;. Ai’ au0Emxou 7tnaxiou, ’A^piXlou a7) Yrypapipivov 7tpo; tov TOXviEpcoTaTOv ayiov [XY]Tp07toXlTY]v, £0Eo>pY'0Y]aav, c(3aaa-vlaOvjaav, EpsuvYjOYjaav SdETriray/j; oXai al u7to<J.lai tuv xXY]pov6[xa>v, al aTrcScl-£ei; tuv xarâ xaipou; Sopivwv pa; xal Si’âvaqjopâ; ty); 7taM,£p6TY]T6; tou, ’IouXlou 13 YEYpap.[XEVY]v, c9a.ip0.ac t!)v â0woTY)Ta xal Xcyapiaapou; pa;, [xsl avTc; âxa:a^TY]roi, xaOJj; xal 7tpo cva p^va ty); O-ar/j; tou âoiSlpou au-OivTOU £ ut^ou pe &9Y]aa; arco ty]v 9uXaxi]v xal pe auTa; Ta; Siâ aTopaTo; [tou] âpx- Xa'r(JL“V0U Maupou Xe^ei; tou auOâvTou va pclva) âpcpipivo; xal eXeu-0spo;, jjls to va cyvo>pla0Y]aav Ta Slxaiâ pa;. Kal gutgj;, w; â0woc, crapi^c-popcuv ei; to BouxoupsaTi.
      ’A7tpoaSoxY)TO); Se xaTa toxvto;, ol â^âpiaToi xXY]pov6[xoi tou [xaxaptrou £xl Yjaav âya)yY)v 7tp6; ty)v ExXap.7tp6TY)Tâ ty); xa0’Y][xwv, pi Xoyov 7tpoa90pa;
172
www.dacoromanica.ro
-rîj? âvuTOxpxTou 7roooTy]toţ ec? ty]v xacav tou eXXy]vcxou CTpaTOU, â7roacco7rouv-te? toc 40 xcXiixSe; ypoaix rcappsva tou? xac toc 7rpo Tpscţ XPGVGU? ^ ps'a pag, xoctoc tov E^axpcŞi>p.Evov pou XcYapcaapov, xac 7rpG(ixXXovT£g dbaTrcSECXTCug xac avuTOxpxToug 7roaoTY]Tag, xac oimog Ecuxcoaav povov âp^a, xac ^S-/] Ecg tpuXaxYjv Eupccrxopac xac Y] 9apcXca pou, pi âvyjX'Cxa mxcSca, aiEXETac Ecg toc e^co X<opcg ofloXov E^cSa xac XWP^? Tcvog U7TEpao7rcoTcu. Aco, Saxpuacv UTroPp^xiccg S-Eppwg xaOcxETEuco toc <pcXâv0 pcomx 07rXaYX 'oc ty]g va Xa(ÎY] ocxtov Ecg ty]v 7ttciXXv pou xaTaoTaocv xac cpapcXcav, oxt<o ij-uxac aup7roaoup£vac, xac Tdopa orccu eu-pcoxovTac eSw toc <5cvco EcpY]psva 7rp6atnmx, paXcata 6 âpx- 7UTapY]; ’Iwa;cT^aţ 07T0U Ecvac cSEOCTOţ TY]ţ U7TC0ioECOţ XaC YPa9EG? TYjţ (XVatpOpOCg TOU aYCOU pY]TpO-7toXctou, va XâPy) 7rXY]po<popcav Scoc ty]v â0<poTY]Ta pag xac va eXeu0epg.0w ixtîo ty]v âcScxov TauTY]v xaTaSpopYjv xac va yevT1 exXap7tp6g TY]g npooTX'yr] ^Sca va âcpsOco va utoxY'jO ecg â\a^TY]ocv TÎjg TaXac7rcopou 9xpcXcag pou, va pi] xa®GGV Ecg auTag Tag TCpccrTaaEcg Ecg Tag ExXap7rpoug Yjpepaţ TY]g, etocSy] xac Eup£0Y]vv ava x£^P«? va pl]v xaveva EYYpa<pov, pY]v u7ro7rr£UovTag TocauTY]v xaTaSpo-pY]v. Kac £xXap7rpoTaT£ poc, Scoc ty]v 7roXuxp6vcov £<oy]v ty)ş ExXap7rpoTY]Tog, tuv £xXap7rpoTOCTCOv âS£X9wv tyjş xac Scoc ty]v â7roXauocv tou xaXou xac cpcXav-0ptO7rou (TX07rou TY]ţ xac O,TI £C\aC to eXeo? TY]g.
           Tvjş lipETEpaţ ExXap7rpOTY]TOţ EXâxiOTOţ SouXog
                                                                        ’AvSpeag NcxoXâou Ilamx^oYXoug
            [Rezoluţia scrisă de Lasanis:]
      ’EtcecSy] y] U7ro0Eocţ auTY] elvac 7roXXâ £p7T£p8cp£VY], sţ aMag TY]ţ eXXe£-cj/ECoţ tcov âvaYxaccov â7roS£cxTCxâiv, sxpc0Y] âvaYxacov va aup(ic(iaa0Macv toc Sca-cpEpopsva pepY] âvapsTa^u tcov. Acopc^ovTac 8e xac arco p&pog tou Tevcxoij BouXeuty]pcou 6 TaYpocTapxY]? Kapa(icaţ xac 6 âpxcpavSpcTY]? FlEppacŞoţ co? pEOCTac, Scoc va toI? aup(}c(}xacoacv.
                                                                                     TupyoPcotov, t‘J]v 16‘/]v ’A7rpcXcou 1821 IIpOESpOţ rsApYCOţ C Tcp Y]XaVTY]ţ IIpoau7roYpâcp£Tac 6 âpxcYpocppaTEUţ T. AaooâvY]ţ
                                                                                                      13 aprilie 1821
      Nr. 1
         Prea luminate principe 1
      Acum şase ani, din porunca boierului postelnic Constantin Vlahuţi, efor al prea fericitului patriarh al Alexandriei, am făcut parte din epitropia care avea să se ocupe de averea răposatului Sofronie Zlătăreanu, lăsată prin două testamente, şi acest lucru este cunoscut şi boierului pitar Ioniţă, omul sfintei Mitropolii. Este destul că timp de doi ani tribunalele ne-au cercetat: pe mine şi pe celălalt epitrop Hristodulos Triantafilos, în urma plîngerii moştenito-
      1 Scris de aceeaşi mină care a scris rezoluţia.
173
www.dacoromanica.ro
rilor. Potrivit unui pitac domnesc din 1 aprilie către prea sfinţitul mitropolit, au fost cercetate şi studiate, potrivit ordinului dat, toate presupunerile moştenitorilor, precum şi dovezile date de noi în diferite împrejurări, şi prea sfinţitul, printr-o anafora din 13 iulie, a arătat nevinovăţia noastră şi exactitatea conturilor noastre, şi am fost achitaţi, iar o lună după moartea neuitatului domnitor Suţo am fost eliberat de la închisoare cu aceste cuvinte ale domnitorului transmise de hatmanul Mavros « să fiu lăsat liber întrucît au fost recunoscute drepturile noastre», şi astfel umblam în Bucureşti ca un nevinovat.
     Pe neaşteptate moştenitorii nerecunoscători ai răposatului au înaintat jalbă luminăţiei sale împotriva noastră, sub cuvînt că oferă suma inexistentă pentru cassa armatei greceşti, trecînd sub tăcere cele patruzeci mii groşi primiţi acum trei ani, după cum s-a constatat prin calculul făcut şi arătînd sume care nu pot fi dovedite şi care sînt inexistente, şi astfel m-au ridicat numai pe mine şi deja mă aflu în închisoare, rămînînd familia mea, cu copii nevîrst-nici, fără nici un ban de cheltuială şi fără apărător.
     De aceea, cu lacrimi în ochi, rog călduros sufletul d-voastră filantropic să aibă milă de mine în situaţia în care mă aflu şi de familia mea, compusă din opt suflete, şi acum cînd se află aici persoanele amintite mai sus, mai ales boierul pitar Ioniţă, care cunoaşte chestiunea şi care a scris anaforaua prea sfinţitului mitropolit, să vă informaţi de nevinovăţia noastră şi să scap de această nedreaptă urmărire; de asemenea să daţi ordin ca să fiu lăsat liber pentru a merge în căutarea nenorocitei mele familii, şi să nu se prăpădească în împrejurările de astăzi ale prea strălucitelor zile ale d-voastră. Să nu aveţi nici o bănuială de această urmărire, fiindcă s-a întîmplat să nu am în mînă nici un act. Mă rog, prea luminate, pentru o viaţă lungă atît pentru d-voastră cît şi pentru prea luminaţii d-voastră fraţi, precum şi pentru reuşita planului bun şi filantropic al d-voastră şi să am mila d-voastră.
     Al luminăţiei voastre slugă smerită
                                                Andrei Nicolae Papazoglu
     [Rezoluţia scrisă de Lasanis:]
     Fiindcă această chestiune este foarte încurcată din cauza că lipsesc dovezile trebuincioase, s-a socotit necesar ca cele două părţi să se înţeleagă şi sînt numiţi din partea Consiliului General tagmatarhul Caravias şi arhimandritul Perrevos ca să mijlocească pentru împăcarea lor.
     Tîrgovişte, 16 aprilie 1821
                                     Preşedinte Gheorghe Ipsilanti1 Secretar prim G. Lasanis
                                  Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul D. A. Papazoglu, A.N., doc. CLXXXB/11.
     Orig. grec.
     1 Semnătura autografă.
174
www.dacoromanica.ro
110
14 aprilie 1821
                Nicolae Liascu scrie lui Nicolae Greceanu despre o sumă de 150 taleri, dată de clucerul Manole căpitanului Iani din oştirea lui Caravia şi despre jafurile turcilor din Brăila.
                                                             14 aprilie 1821
         Iarăşi cu plecăciune mă închin dumitale.
     Astăzii la dooă ceasuri din zi au venit un căpitan lânii din tagma lui Cara-viia şi cu căpitan Tudose la clucer Manole şi i-au arătat o poruncă îndemnîtoare către greci de opşte fără numire ca toţii să sae să ajute cu orice mijloc pentru izbăvirea de supt jugul agarinesc. De care neputăndu-să cortorosi intr-alt chip i-au filodorisit cu tl. 150 de la căte trele casele şi aşa au aşteptat pînă au venit alţii cinci ce-i avea trimişi după iconom şi s-au dus iarăşi în jos. Boerii greci aveau hotărîre să să ducă la prinţip de vor putea să-şi facă de acolo vre-o odihnă mai temeinică şi pot rămînea singuri. Acum în deseară veni un răvaş slugerului Costand[in] de la un om al său ce-1 are la Cămpulungeanca şi scrise că turci din Brăilă au venit pănă în Grebăn şi au luat ergheliia vornicului Racoviţă şi a Erculeştilor şi ar fi întrebat şi de dvornic. Şi în astă noapte grecii încarcă; de care cu spaimă înştiinţez dumitali ca să-mi dai o păviţuire de ştirea ce-i fi avînd dumneata. Şi cum găseşti cu cale, căci eu far de dumneata nu fac nici o mişcare. Cu grab mă rog să ne înştiinţezi spre parigorie.
     Şi sînt mai mic fratele dumitali şi slugă
                                                          Nicolae Liascu
     Cinstitului mieu m^i mare dumnealui sluger Nicolae Greceanu, cu plecăciune.
          Acad. R.P.R., doc. CL/58. Orig. rom.
                                   111
Bărzeşti, 14 aprilie 1821
                 Postelnicul Costache scrie unui cunoscut despre evenimentele petrecute în Moldova după intrarea lui Ipsilanli în această provincie.
                                                                 La Bărzeşti, 14 aprili 1821
            Hristos anesti !
     Cu frăţească plecăciune sărut cinstită mina dumitale. Pentru sfînta înviere domnul dumnezăului nostru Is. Hs., rog pe cel milostiv să te învrednicească a le prăznui, la mulţi ani, cu toată fericirea.
175
www.dacoromanica.ro
     După aceasta, fac ştiut dumitale, că pe la noi iaste vai şi amar, de la 23 zile a lui fevruar şi pînă astăzi, de cîndu s-au arătat aice la acc zi, întîe săptă-mînă din post, acel zurbagiu Ipsilant. Şi după acie, scriere berbanţilor greci, de arnăuţi şi alţii de aice, şi dc peste Prut, veniţi cu numi dc eteric, adecă slobozăuie grecilor, carile vor să ei Ţarigradul şi patrie lor să o împărăţască, cu cari s-au făcut unit şi bietul miuunat şi milostiv şi drept judecătoriu, domnul no3tru Mihail Saţul voevod, plecînd[?] precum iuzbaşa de postelnicei, Rizul, carile şi-au dat şi pe feciorul lui, cu Ipsilant. Şi mai pe urmă, viind poronca de la Alixandru înpărat, cari n-are ştiinţă de acestea, ce-i cunoaşte ca pe nişte zurbagii împăratului turcesc, s-au tras şi consulul de Eşi, şi mai pe urmă şi boeri [?] dintru toată casa, peste Prut.
     Şi d3 atunce, feliu de feliu de auziri şi fapte ale tîlharilor greci şi eterişti, şi den moldoveni, argaţi şi tîlhari, şi pînă acum ne spun groaze în toate zilele. Mai vîrtos, că au venit şi cartea preosfinţitului patriarh, înpreună cu 21 arjerei iscăliţi, în care blăstămă pe Mihail vodă şi pe Ipsilant, de care ţi să triimite şi copie să o vezi dumneata. Şi dar, ne merăm [ ?] ce să facem, mai ales că şi la Bucureşti, boerii au fugit la Braşov, pentru că şi acolo sînt trei pricinuitori de tulburări. Mai întîi, un sulger Toader, care s-au arătat după moartea lui Alexandru yodă Suţu la Bucureşti, zurbagiu. Apoi, bimbaşa Sava. Al triile, Ipsilant cu oamenii lui, carile acum văzîndu pă Roşia [ ?] că pîn în 7 zile să lipsască den lucrurile acestea, să aude acum că ar fi şi fugit. Şi pentru acel Aii, nu se ştie ce va să fie, pentru că turcii zic că n-au bătălie cu ruşii, nici ruşii cu turcii. Ce aceşti, ca nişte zurbagii ai Porţii, să-i pedepsească Poarta.
     Nu ştim ce va să fie. Să tem toţi. Şi cei din Eşi mai mulţi ş-au triimis femeile peste Prut, măcar că fugise şi ei, boeri mai mici, din Eşi, pîn a nu fugi voi, deşi s-au întorsu, şi fămeile sînt în carantină. Eri dar, am sfătuit şi pe nepotul Iordachi ca să-şi triimită pe Catinca cu trei copii ce are, înpreună cu Ralu i copila me, cari cu plecăciune sărută mîna dumitale, să meargă la Frăsi-neşti să ste vreo 10 zile. Şi să vii şi dumneata să le vorbeşti, sau să vii cu totul aice, precum ţi-am mai scris să vii, şi să ne punem la cale, că nu ştim cele viitoare. Iar eu cu nepotul Iordachi, vom şta [ ?] pe lingă cai, pentru că şi săcfc-stru am rădicat încă de la vodă. Ducîndu-mă eu, cu nepotul dc faţă l-am rugat, şi au ridicat, şi stăpîneşte făr-de oprire. Şi ce ştii şi socoteşti, fă şi tc scoală, de vino ca să ne punem la cale, măcar că paşa de la Brăila, după carte cc au scris boerii din Eşi, să aude că cere pe 4 boeri să Ic vorbască, şi cîrncsc de a nu merge.
      ’Eyw ogeoţ (txotcov, teXtjv Sev to Xeyto xavsv6ţ,                   Z,-tyrr]GX xapiav
îaTtpa^tT^tav xa't Se; O-eXYjaav vâ ge to Sgxtouv to MTtaxo(3t, âXXâ ISiopiaav tov ulov tou recopyixr) KaTapT?îj> eva TtatSt, xal âXXou? ISixou? tou?, xa't Sta touto aa? ypâcpw voc eXOere oyXrjyopwTepa. Nâ ge Saxrfl? xa't to ytapXyjxi. tou
176
www.dacoromanica.ro
X<xvt) o7toiJ t6 k'xetţ 7tpoţ efi.7UffT0ffuv7) [i.aţ oti SouXsuaa[i.ev tov toxov, xal Sev ^ţteOa Xat ^Seţ.
      Tauxa ev auvTO[i.q) aâţ eiSo7totâ> xal elftat. . .1
                                             Plecat frate i slugă dumitale Cos[tache] postelnic
                               Acad. R.P.R., pach. MXXC (fost ms. rom. 2763), f. 223 — 224. Orig. rom.
                                   112
Ploeşti, 15 aprilie 1821
               Bilet de liberă trecere dat de tagmatarhul Duca lui Niţos pentru a pleca la Braşov.
                                                         IlXoicm, 15 ’A7rpi.Xiou 1821
      Kuptot âpX’lY^ xal XoitcoI tou eXXvjvtxou <jtp<xtou.
      'O e7U<pepjiv tb xapov piou 8ta[3xTf)ptov xuptoţ NtT^oţ pie-ra Tviţ tpapiiXlas tou, SouXcov tou xal SouXeuTptaiv tou, (X7tspxeTat zic, M7tpa<j(7o(36v, S0ev vot ToXpnfjaTj xaveîţ xal tov izzipoLţ-fl pi7)TS tou? â Optoxcuţ tou, piTjTe toc 7tp<xY[totT(x tou zic, to 7tapa[i.txpov, xaO’oXvjv t‘)]v oSotxoptav tcov, Scotc 6 tocouto? xatSeue-
Taa autJTTjpw?.
                                                                 'O TaY[totTdtpXi,l?
                                                            Aoîixaţ KcovffTamvoţ
      [Pe verso :]Atot Teaaapa apidc^ta e7tXir)pG)ffe t6 <pcXo8d)p7)fi.a tuv ’AXpavtTwv
                                                                             KwtJTaţ
                                                      Ploeşti, 15 aprilie 1821
     Către domnii şefi şi ceilalţi din armata grecească.
     Domnul Niţos, care poartă prezentul meu paşaport, pleacă cu familia sa, slugile şi slujnicele sale la Braşov, deci să nu îndrăznească cineva să-i facă ceva lui, nici oamenilor şi lucrurilor sale, în tot timpul drumului său, fiindcă va fi aspru pedepsit.
                                           Tagmatarhul Ducas Constantin
     [Pe verso:] Pentru patru căruţe a plătit filodorima cuvenită arnăuţilor
                                                                   Costas
           Muzeul dc istorie a Partidului, dosar cu doc. greceşti neinventariate. * 12
      1 Traducerea textului grecesc: Eu insă am de gini, dar n-o spun nimănui, fiindcă am cerut o isprăvnicie şi nu au vrut să-mi dea Bacăul, ci au numit pe fiul lui Iordache Catargi, un copil, şi pe alţii de ai lor. Pentru aceasta vă scriu să veniţi mai repede. Să-mi dai şi iarlicul hanului care se află la tine pentru ca să aibă încredere că am lucrat pentru ţară şi nu am fost haini. Vă aduc la cunoştinţă acestea pe scurt şi rămîn. . .
177
12 — c. 498
www.dacoromanica.ro
113
De la Prut, 15 aprilie 1821
                 C. Vantoros comunică lui Xanthos că este gata să execute, împreună cu oamenii săi, ordinele generalisimului.
                                            De la Prut, 15 aprilie 1821
     Prea cinstite domnule Xanthos,
     Fiind îndemnat de iubirea de neam, iubite domn, mi-aţi spus să aştept la Calaţi împreună cu căpitanul Andrei; cu ce scop nu ştiu. Află, iubite domn, că m-am gîndit la viaţa mea de mai mulţi ani şi m-am hotărît să mor, dar în mod glorios, să trimit mai mulţi din duşmanii noştri în iad înainte de a mă duce eu. Deci cînd eram la Constantinopol m-am botărît să mă duc la Bucureşti, la tabăra generalisimului, şi să mor acolo împreună cu acei care m-au urmat pe propria mea cheltuială (cît permite situaţia mea săracă). Aşadar, frate şi prea sincere prieten, dacă eforii de aici vor ordona să rămîn cu căpitanul Andrei, voi asculta şi mă voi supune ordinelor lor; altfel voi continua drumul meu, deoarece nu voi mai găsi prilej mai potrivit ca să fiu întovărăşit de atîţia soldaţi pentru siguranţa drumului şi astfel voi executa ordinele scrise ale epitropului general şi generalisim al conducerii noastre.
                                           Yă salut plecat şi rămîn Constantin Vantoros
         Em. Xanthos, ’A7ropv7]poveupaTa, p. 176. Text grec.
                                             114
Reni, 18 aprilie 1821
               At. Xodilos informează pe Xanthos despre pregătirea vaselor greceşti de la Dunăre.
                                                      Reni, 18 aprilie 1821
     Prea dorite domnule Xanthos,
                                                  La Chişinău
     Ieri seară domnul Procopie mi-a adus scumpa d-voastră scrisoare, scrisă în Frumoasa. Am aflat părerea d-voastră cu privire la mişcarea vaselor, despre care v-am vorbit şi eu ieri mai pe larg. Toate aceste mişcări se cere să se facă cu repeziciune. Ieri s-au dus la Galaţi căpitanul A. Sfaelos, după ce am vorbit destul atît pentru grabnica trimitere a soldaţilor cît şi a muniţiei, precum şi pentru mişcările vaselor pe mare; să pregătească pesmeţi cîţi va putea şi să ia sub stăpînirea sa vasele şi lucrurile, precum a fost îndrumat, şi să coboare la Prut, unde trebuie să se aprovizioneze cu arme şi nu la Ismail, şi din Prut să iasă în largul mării. Bărcile cu muniţii şi oameni încă
178
www.dacoromanica.ro
n-au venit de la Ismail, poate să ajungă mîine dimineaţă. Astăzi de acolo au sosit doisprezece oameni şi după patru ore pornesc din nou la drum.
     Domnii de la Ismail au spus că dacă se va hotărî să se înarmeze, vasele să rămînă la Prut şi să nu se ducă la Ismail, pentru ceea ce ar putea să se întîmple, cînd armata din Galaţi ar porni. Ce urmează să facă soldaţii care vor sosi cu întîrziere ? în afară de aceasta să se pregătească, precum se spune, o mişcare şi în altă parte, cu vase; de asemenea să se ia o hotărîre în legătură cu banii domnului Musos şi plecarea necesară a lui Vatichiotis, fiindcă el va fi util pentru multe lucruri. Dacă mi se vor trimite bani de la Galaţi, eu voi urma [sfaturile] şi apoi vom răspunde amîndoi faţă de acei cu păreri contrarii. Să dea dumnezeu să sosească de la Odesa sau Taganrog arme şi să pornească repede vasele 1. Ieri am trimis pe Stamatelopulos, îndemnîndu-i să-l îndrumeze în mod sigur şi cît mai repede, adăugind tot ce-mi spuneaţi în însemnarea d-voastră.
     Tot timpul cît veţi fi acolo, vă rog să-mi scrieţi şi să mă informaţi în toate şi să lămuriţi pe cei din Ismail în legătură cu datoriile lor. Conchid că, pînă să ia sub stăpînirea sa flota şi s-o pornească de la Galaţi, căpitanul Andrei va întîmpina greutăţi. Nu mi-au trimis încă scrisorile turceşti pe care le-au interceptat, mîine am să vă spun.
                                                 Cu acestea vă salut etc.
                                                        At. Xodilos
                                                Iată lista
13 tunuri cu paturile lor       9 doage                      
125 puşti cu 55 baionete        58 butoaie cu proiectile     
99 săbii                        163 300 gloanţe de puşcă     
10 iatagane                     737 butoaie cu praf de puşcă 
99 obuze de tun                 300 cartuşe                  
12 topoare                      75 obuze de tun              
6 lopeţi de fier                5 obuze Angioliu             
2 felinare                      12 cartuşe pentru proiectile 
4 piei de viţel                 5 000 cremene                
41 ţiovapaSiţ pentru tunuri     1 cazan mare de fier         
1 ladă pentru arme              6 lopeţi                     
4 pile                          10 odgoane                   
3 forme pentru gloanţe de puşcă 400 rachete                  
6 ace Tzangarasco               3 fiare Catzavidia           
2 3/4 butoaie cu cuie           59 cartuşe de proiectile     
     Toate acestea au fost trimise prin grija şi colaborarea lui Spiros Kiparisis de acolo.
                      Em. Xanthos, ’A7roţiV7)fioveu|i.aTa, p. 177 — 178. Text grec.
      1 Muniţiile aşteptate de la Odesa au fost trimise în acea vreme la Ismail şi de acolo au fost îndreptate la Prut şi Galaţi [nota lu Xanthos].
                                                                   179
12*
www.dacoromanica.ro
115
Iaşi, 18 aprilie 1821
                                                    Nota agentului Austriei către divanul Moldovei prin care îl face răspunzător de tot ce vor suferi sudiţii de pe urma eteriştilor.
                                                              Eşii, în 18 april 1821
      Cătră cinstit divanul Moldaviei, în Eşi.
      După ofichialnicele note ce s-au dat de cătră cinstit consulatul împărăţiei Roşiei în 28 a luneî trecute mart a.c. atît cătră cinstit divan cît şi cătră preosfinţitul mitropolit a Moldaviei cu alăturare înştiinţării aceluiaşi cinstit consulat cătră Alexandru Ipsilanti, au luat dumnialor oştenii elini înştiinţare de voinţa şi hotărîre a pre înălţatului înpărat a toată Roşia, Alexandru I, poroncindu-li-să în urmare aceştii înpărăteştii hotărîri de cătră eforia frăţiei elineşti ca fieştecare din dumnialor să se întoarcă la urma lor, după care poronci li s-au pus şi în vade de 7 zile. însă cînd gios iscălitul cfhesaro] cfrăiesc] aghent în temeiul acestor înpărăteşti hotărîri cu bună încredinţare aştepta că dumnialor oştenii eleni următori prea înaltelor hotărîri arătîndu-să, să vor întoarce pe la locurile de unde au venit, şi că nebîntuire siguranţiei a persoanelor şi a averii să va întemeia după măsurile luate de cătră cinstitul divan, nu cu puţină mirare vede gios iscălitul că după trecere acelii vadeli dumnialor ostaşii eleni, în loc să fie următori acelor prea înalte hotărîri şi să se întoarcă la urmă-şi, să înmulţăsc, pe sudiţi c[hesaro] c[răieşti] de toate neamurile care să află aice neguţătorind îi îngrozăsc cu feliuri de vorbe îngrijitoare, îneît toţi spăimîntaţi fiind necontenit supără pe gios iscălitul c[hesaro] c[răiesc] aghent, cerînd siguranţie atît pentru a lor persoane, cît şi pentru familiile i averea lor.
      Deci gios iscălitul c[hesaro] c[răiesc] aghent asemene înştiinţare luînd de la a sa pre înaltă curte de hotărîrile înpărăteşti publicarisite prin dumnialui consulul Pisani, nu să poate pricepe de unde izvorăsc aceste nesupuneri poruncilor înpărăteşti şi supt ce cuvînt să lăţesc aşa feliuri de îngroziri cătră supuşii ai sale c[hesaro] c[răieşti] apostoliceştii măriri. De altă parte gios iscălitul şi toţi sudiţii ai sale cfhesaro] efrăieşti] măriri numai în sfinţenia tractaturilor între pre înalta a sa înpărătească curte şi între strălucita Poartă Otomanicească siguranţia persoanelor şi averilor aflînd, să vede nevoit la aşa neplăcute şi îngrozitoare înprej urări a să adresarisi prin aceasta cătră cinstit divanul pămîntesc a căruia nefăţarnică supunere cătră înaltul devlet şi potrivită urmare cu poruncile mai sus arătate mărturisind, pofteşte cu căzuta cinste ca să binevoiască a prinde căzutele măsuri spre întemeierea siguranţiei de obşte a sudiţilor şi spre îndepărtare tuturor îngrijirilor şi primejdiilor în care ar pută veni suliţi c[h°saro] c[răieşti], căci că amintrile este gios iscălitul sîlit a protestălui formalnic asupra însuşi cinstit divanul pămîntesc, pe care după
ISO
www.dacoromanica.ro
declaraţiile înpărăteşti îl cunoaşte ocîrmuitor legiuit şi numai pe însuşi cinstit divan a-1 face răspunzător pentru toată neplăcuta întîmplare ce ar pute da asupra sudiţilor cjhesaro] cjrăieşti] aice în Eşi. Şi de priimire cu şi lucrare ce să va face, pofteşte gios iscălitul în scris răspuns.
                                                                     Iosef Raab
         Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 286 — 287. Orig. rom. Publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 117 — 118 şi Revista teologică, IY (1886), nr. 29 din 9 noiembrie, p. 226.
                                             116
Sculeni, 25 aprilie 1821
rp.
                   Eforia eteriştilor din Iaşi împrumută 1 498 groşi de la Dimos Pagonis.
                                                  ExouXAa, 25 ’AtrpiXlou 1821
      31
1 498 — i)Toi ypocna yfKux. xsxpaxocna evvevijvxa oxxw xal xptâvxa evav 40
             7tapâv eSavetoGif) f) xocaa xîjc; ev ’laata) ’Eqsoplac; xwv Ot.Xt.xwv 7tapoc xou xuplou A^ptou IlaYwvif), St’ âvdtYxy] ecpoStcov 7toXe(JU.xcov xal 7tXif)pa.0/)aovTai. xîjc; xtpuoxif)x6ţ xou etţ xi]v 7tpcoxif)v xou âva^i)xif)ai,v pexâ xou xoxou auxwv 7tpoţ eva xou; exaxov xov [tîjva, xal 7jp.su; ol u7tgY£Y pap. pivot. yivo[Lzvoi 7tepl xouxwv ®YYu’lflTa't xa^ 7tXif)pwxal U7to9at,v6p.e0a.
                        cO xptxepapxlxif)? £îpa9elp., oaxu; xal Siâ Aouxa OXwpsaxlou, II. At,oY£vlxif)ţ, Ilav. P. Ilavaeaxoţ, Owxtoc; ’HXuxStjc;
                                                             Sculeni, 25 aprilie 1821
                  adică una mie patru sute nouăzeci şi opt groşi şi treizeci şi
                  una parale a luat cu împrumut casa Eforiei din Iaşi a eteriştilor de la Dimos Pagonis, pentru proviziile militare necesare. Aceşti bani vor fi plătiţi domniei sale la prima lui cerere împreună cu dobînda lor de 1% pe lună; noi cei mai de jos, fiind chczaşi şi platnici acestor bani iscălim.
                        Serafim de la Trei Ierarhi, care semnează şi pentru Luca de la Floreşti, P. Dioghenitis, Pan. R. Pan-seatos, Fotie Iliadis
         Arh. St. Buc., M-rea Frumoasă, pach. I. doc. 1. Orig. grec., cu pecetea Eforiei, avînd în jurul unui fenix, care renaşte din cenuşă, următoarea legendă în greceşte: « Pecetea eforiei eteriştilor din Iaşi».
                                                                                          Groşi 1 498— 40
181
www.dacoromanica.ro
117
26 aprilie 1821
                                            Efectivul trupelor eteriste şi ale lui Tudor Vladimiresci
                                                          26 aprilie 1821
      Raport oficial de totalul forţelor răzvrătiţilor în cele două principate, Moldova şi Ţara Romînească, la 26 aprilie 1821 Generalisim, Principele Alexandru Ipsilanti.
        Primul corp de armată, subt Nicolae Ipsilanti :
     Tagmatarhia lui Duca ................................. 1 930 oameni
     Hiliarhia lui Orfano .................................... 300    »
     Compania lui Ghica ....................................... 50    »
     Compania gărzii slavone a generalisimului ................ 60    »
     Compania lui Mano ....................................... 150    »
     Compania lui Costa Yaltino ............................... 60    »
     Compania lui Caloiani.................................... 100    »
     Cazaci .................................................. 200    »
                                                             2 850  oameni
        Al doilea corp de armată, subt Gheorghe Ipsilanti :
     Tagmatarhia lui Caravia ................................. 350  oameni
     Hiliarhia lui Colocotroni................................ 275    »
     Hiliarhia lui Vasile Theodoro............................ 350    »
     Compania lui Mihail...................................... 180    »
     Ulanii lui Gornovschi..................................... 70    »
     Garda lui Cantacuzino..................................... 50    »
                                                             1 275  oameni
          Corpul de armată al lui Iordache Olimpiotul:
     Ârnăuţi ............................................... 1 500  oameni
          Corpul de armată al lui Sava :
     Arnăuţii lui Sava........................................ 800  oameni
     Arnăuţii lui delibaşa Mihale............................. 120    »
     Arnăuţii lui Ghencea-aga ................................ 100    »
                                                             1 020  oameni
     Ratalionul sacru ........................................ 400  oameni
     Trupe în Moldova......................................... 300    »
          Corpul de armată al lui Theodor Vladimirescu :
     La Bucureşti (presupuşi)............................... 4 000  oameni
     în Oltenia............................................. 2 000    »
                                                                                        “6^00 »
                                        Total general...... 13 345  oameni
182
www.dacoromanica.ro
      Prinţul a în divizii, şi ofiţerilor săi.
fost silit să-şi schimbe planul său, de a organiza armata să amîne înaintările, din pricina rivalităţii şi a invidiei
             E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, 1947, p. 79 — 81. Traducere după textul german dat Ia Zinkeisen, Geschichte der griechischen Revolution, I, Leipzig, 1840, p. 170— 171. în cele două ediţii (1832 şi 1844) ale lucrării lui Gordon, History of the Greek revolution, figurează ca anexa nr. 10, fără altă menţiune; publicat incomplet de C. D. Aricescu, Acte justificative..., p. 150.
                                              118
Iaşi, 27 aprilie/9 mai 1821
                C. Pendedeca cere populaţiei din Moldova să nu dea crezare zvonurilor şi să-şi continue in linişte ocupaţiile.
                                     Hauptquartier Jassy, 27 April 1821
     Vor mehreren Jahrhunderten wiinschte es das christliche Volk von dem unertrăglichen Joche der Ottomanen sich zu befreien und nun sind iiberall viele Briider aufgestanden zu streiten um ihrer Freyheit willen, so dass auch viele Tiirken aus Epirus und anderen Gegenden, in dem sie sieh tauften, ihnen beytraten. Nur hier allein, wo das verehrte Kreuz aufgerichtet worden und der halbe Mond unterdriickeţ, haben die Umstănde und Einlispelung einiger Volks-verăchter und Schadenfrohen der Despotie der Argorenen Zuneigung verschaft, aus welchen Umstănde so manigfăltige Unruhen, Furcht, ungegTÎindeter Arg-wohn und Emigration entstanden sind. Dieses alles haben wir Briider im Laufe eines Monats in der Erwartung erduldet, um naeh der Versicherung der Grossen eine Măssigung in der Verfolgung zu bethătigen, aber umsonst, weil fcindselig die Bosheit vermehrt und wir sehen nicht anderes, als wicderholte Posten und Deputationen nach den Gegenden von Braila, von wo sich manche Saehen verbreiteten, absenden, wie diess durch die Correspondenz (aufgefangene) erwiesen ist, als wenn von da die Tiirken kămen und solche schon im Borde und Odrud wăren. Diese sind die Ursachen, Briider, Christen, der gestern von unsern Briidern gemachten Bewegung aber kein anderer schădlicher Zweck, welche einige der Ubelgesinnten uns unterschieben wollen, daber wir die guten Christen und volksliebende Griechen, Scrben und Bulgaren, so wie alle iibrigen Einheimischen, wovon wir auch benachrichtigcn, damit ihr kein Argwohn schopfen, sondern eueren Geschăften, Berufspflichten, Haudel und Wandel ohne Furcht und ruhig nachgehen mochtet, weil wir die liebvollen und werthen Landsleute nicht nur lieben und schâtzcn, sondern auch mit Achtung umarmen, die Bosen aber und die dem Vaterland nicht ergebencn verrathen wir, ohne
                                                                                                      183
www.dacoromanica.ro
es unserer Wiirde jedoch angemessen zu halten, uns an ihnen zu răchen. Dass aber eine Faction des Hiesigen unsern Volkerrechten und Wiinschen abholden existiren, diess tbun \vir unsern Mitbriidern, Groko, Serbo, Bulgaren und andern Vaterlandsschătzern zu wissen, damit sie jederzeit wach seyen und die Bewegungen wie aucb die Absichten unserer Widersacher beobachten mogtet.
                                    Commandant des hellenischen Corps K. Pendedeca
                              Marele cartier, Iaşi, 27 aprilie/9 mai 1821
     De mai multe veacuri poporul creştin doreşte să scape de sub jugul insuportabil al otomanilor, şi acum o mulţime de fraţi s-au ridicat să lupte pentru libertatea lor, incit mulţi turci din Epir şi din alte regiuni, botezîndu-se, s-au alăturat lor. Numai aici, unde cinstita cruce a fost înălţată, iar semiluna doborîtă, împrejurările şi şoaptele unor trădători ai poporului şi răuvoitori au stîrnit simpatii pentru despotismul agarenilor din care cauză s-au produs atîtea tulburări, teamă, bănuieli neîntemeiate şi bejenii. Toate acestea le-am răbdat, fraţilor, timp de o lună, în nădejdea că, după asigurarea celor mari, se vor potoli persecuţiile, dar în zadar, căci răutatea creşte duşmănos, şi noi nu vedem decît numeroase poşte şi delegaţii spre ţinuturile Brăileix, de unde apoi se răspîndesc diferite zvonuri, după cum rezultă din corespondenţa [interceptată], ca şi cum de acolo ar veni turcii, care ar fi deja la Bordei şi la Odrud. Acestea sînt fraţilor, creştinilor, motivele mişcării efectuate ieri de fraţii noştri nu cu un scop dăunător, aşa cum vor s-o acrediteze unii răuvoitori. De aceea noi vă informăm despre aceasta pe voi toţi bunii creştini şi pe toţi grecii, sîrbii şi bulgarii, ca şi pe ceilalţi locuitori de baştină, ca să nu intraţi la bănuieli, ci să vă vedeţi liniştiţi şi fără teamă de afacerile voastre, de datoriile profesiunii şi de comerţ, fiindcă noi pe vrednicii şi simpaticii oameni de la ţară nu numai că îi iubim şi-i preţuim, ci îi îmbrăţişăm cu stimă, dar pe cei răi şi pe aceia care nu sînt devotaţi patriei îi respingem, totuşi fără să considerăm de demnitatea noastră a ne răzbuna pe ei. Dar că există un grup de oameni pe aici care este potrivnic drepturilor şi dorinţelor noastre, trebuie s-o spunem confraţilor noştri greci, sîrbi, bulgari şi altor iubitori de ţară, ca să fie mereu vigilenţi şi să poată observa mişcările şi intenţiile adversarilor noştri.
                                           Comandantul corpului elenic K. Pendedeca
          Hurmuzachi, XX, p. 609. Text germ. 1
      1 E vorba de corespondcuţa şi delegaţiile trimise paşei de Braila de către boierii divaniţi din Iaşi (Vezi corespondenţa lui Raab din 2, 4, 7, 11 mai st. n., in Ilurmuzachi, XX).
184
www.dacoromanica.ro
119
Chişinău, 27 aprilie 1821
                   M. Stratis informează pe Xanthos despre atitudinea guvernatorului Basarabiei, Inzov, faţă de acţiunea eteriştilor.
                                                             Chişinău, 27 aprilie 1821
     Prea iubite domnule Xanthos,
                                                   La Reni
     Prezenta scrisoare v-o trimit cu într-adins om şi sper să vă ajungă acolo; o veţi primi prin d. At. Xodilos. Astăzi m-a chemat guvernatorul, d. Inzov, şi m-a întrebat de d-voastră dacă sînteţi aici. Eu i-am spus că de cîteva zile aţi plecat acolo [la Reni], El îndată m-a întrebat zicîndu-mi: dumneata ce faci aici? I-am răspuns că am două prăvălii şi mă ocup cu vînzarea mărfii. El mi-a spus iarăşi:« Eu am aflat că tu şi Xanthos, împotriva ordinelor mele, mijlociţi plecarea pe ascuns a unor oameni; astfel vin în fiecare zi şi îmi spun. Aşadar căutaţi să nu vă afişaţi atîta, în interesul d-voastră eu mereu n-am dat ascultare ordinelor primite şi le-am trecut cu vederea, prin urmare liniştiţi-vă şi d-voastră puţin». « Domnul Xanthos», spune el, « să rămînă acolo unde se află pentru cîteva zile şi să nu vină aici, aşa să-l înştiinţezi; de asemenea şi dumneata să te linişteşti şi să stai pe loc puţin. Neapărat să trimiţi o ştafetă şi să-l înştiinţezi, fiindcă nu mai pot să suport vorbele unora, care vin la mine ». Aşa mi-a spus să vă înştiinţez. M-a întrebat ce s-a făcut cu atîţia oameni, care erau acum cîteva zile aici, şi unde s-au dus ? Eu i-am răspuns că văzînd hotărîrile d-voastră neschimbate şi că este imposibil să le daţi autorizaţia de ieşire din ţară, au luat hotărîrea şi pleacă în fiecare zi acolo de unde au venit, fiindcă sînt oameni săraci şi nu au cum să trăiască aici. Astfel deci stau lucrurile, să ştiţi şi d-voastră. Ne-a spus sfinţia sa Serafim să vă scriem ca să nu plecaţi de acolo înainte de a vă întîlni cu el, că zilele acestea porneşte şi vine şi el acolo. Noi căutăm să trimitem acolo, pe calea cunoscută, cît mai repede şi cît mai pe ascuns posibil şi restul oamenilor care se află aici. Vă trimitem aici alăturat şi toate scrisorile d-voastră ce le-am primit din diferite părţi.
     M-a rugat zisul Inzov ca tot ce mi-a spus să rămînă foarte secret. Deci vă rugăm să nu afle nimeni altul aceste lucruri. Blestemat să fie ceasul cînd Pctalas a plecat şi a lăsat acum şi pe guvernator să se frămîntc şi pe noi să ne neliniştim.
                                                                Vă sărut frăţeşte Marinos Stratis
          Em. Xanthos, ’ A7ro(AV7)(Aoveij(Jt.aTa, p. 181 — 182. Text grec.
185
www.dacoromanica.ro
120
Reni, 6 mai 1821
                  At. Xodilos scrie lui Xanthos despre acţiunile turcilor la Bîrlad şi Focşani şi despre aprovizionarea corăbiilor'eteriste cu făină.
                                                                  Reni, 6 mai 1821
      Prea dorite domnule Xanthos,
                                                La Ismail
      Acum două ore v-am scris anume prin Marinos; după aceasta a sosit Comizopulos de la Chişinău, aducînd cîteva gloanţe şi scrisoarea alăturată pentru domnia voastră; el mi-a spus, cunoscînd conţinutul, s-o deschid şi am deschis-o. Am văzut deci ce scriu de acolo şi că este necesar să se facă o reorganizare serioasă în această armată. Este foarte necesar să poftiţi aici şi de aici să porniţi. De la căpitanul Iani primesc ştirea că duşmanii stăpînesc satele; un om trimis anume din Leova îmi spune că turcii s-au dus pînă la Bîrlad, unde au măcelărit mulţi oameni, precum şi la Focşani 70; ei se îndreaptă spre Iaşi, se adeveresc mişcările turcilor spre Ţara Romînească, împotriva taberei noastre. Situaţia este critică şi socot că ai noştri trebuie să se întărească şi apoi să pornească şi să dea duşmanului lovitura mortală. E timpul ca domnii epi-tropi să se gîndească în mod sistematic. Am cumpărat o cantitate însemnată de făină pentru corăbii, pentru orice eventualitate.
      Mulţi soldaţi au sosit aici de la Chişinău, vreo sută se află la sate, le-am dat astăzi bani destui de cheltuială; scrieţi să mi se trimită bani.
                                                                     Vă salut etc.
                                                                     At. Xodilos
          Em. Xanthos, ’ A7tO(j.vr)(j.oveu|J.aTa, p. 189 — 190. Text grec.
                                                        121
Tîrgovişte, 6 mai 1821
                 Al. Ipsilanti îndeamnă pe grecii din Moldova să dea ascultare lui Gh. Cantacuzino, trimis să restabilească ordinea.
                                ’Ev TU          CTTpaT07tsSu Elţ TupyoPlCTTOV,
                                                Tyj 6 Maiou
                           ’ASsXtpol opioYeveî? 8aoi suplaxsaOs sic; ’lâai xal sic; oXvjv tt)v MoXSajîiav. "EcpOaaav sic; tocc; cxxoâc; piou al ocvwpiaAlai otcou sTps^av sic; tyjv MoA&a(3lav pisTcx tt)v âvaxup>)cnv p.ou omb aurou, xal l&ou cttsAAw t&v CTTpaT7)y8v awpiaTapX>)v 7TpiYXi7ra rsupyiov KavTaxou^yjvov, pis TsXslav 7rA7)psi;ouai6T7)Ta, vcx pâXyj elţ Ta^iv tocc; auTou U7to0sasic; tvjţ toxtp'i&oc; xal vcx cpspy] xi)v 7tp0Tspav suTa^iav.
186
www.dacoromanica.ro
OewpeÎTE Xowtov ti)v exXajutpoTTjTix tou <î)ţ dcXXov ejii xal dcxoXouOeÎTE â7tapa-PocTWţ oXaţ Tocţ SiaxaYâţ tou, Tpej(ovTeţ 7tavTaYO0ev vâ auvevco07)Te pta^l tou, 07rou crocţ Siopî^et..
                                                   ’AXe^avSpoţ ' Y^7)XâvT7)ţ
                                     Tabăra generală din Tîrgovişte, la 6 mai 1821
     Fraţi de acelaşi neam, cîţi vă aflaţi în Iaşi şi în toată Moldova !
     Au ajuns la urechile mele neorînduielile ce s-au petrecut în Moldova după plecarea mea de acolo. Şi iată trimit pe generalul de corp de armată, principele Gheorghe Cantacuzino, învestit cu depline puteri, ca să pună în ordine treburile de acolo ale ţării şi să restabilească buna rînduială de mai înainte. Să consideraţi deci pe luminăţia sa ca propria mea persoană şi să urmaţi întocmai toate poruncile lui, alergînd de pretutindeni, să vă uniţi cu el unde veţi fi porunciţi.
                                                        Alexandru Ipsilanti
                                    Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Crupenschi, A. N., doc. CXXXVI/35. Text grec, imprimat; publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 375; Uricariul, VI, p. 41.
                                              122
Tîrgovişte, 8 mai 1821
                 Al. Ipsilanti ordonă trecerea sub comanda lui Gheorghe Cantacuzino a unei părţi din efectivul lui Duca
                                     Tabăra generală din Tîrgovişte,
                                                      8  mai 1821
     Către hiliarhul C. Duca.
     Prea luminatul general de corp de armată principele Gheorghe Cantacuzino fiind trimis să acţioneze, precum i s-a poruncit prin viu grai, va trece pe acolo. El va pleca de aici mîine dimineaţă. Prin urmare vei pregăti un număr însemnat din soldaţii tăi sub comanda unuia din ofiţeri, ca să treacă sub conducerea luminăţiei sale, spre a-i întrebuinţa la îndeplinirea celor poruncite. Cînd va sosi acolo, veţi sta de vorbă cu el, şi dacă va socoti că este bine să vă ia cu dînsul, îl veţi urma, luînd şi un număr de soldaţi cerut de împrejurări. Acolo veţi hotărî cum să procedaţi pentru executarea celor poruncite, potrivit cu ştirile pe care le aveţi de la avangărzile d-voastră în ceea ce priveşte mişcările şi poziţiile duşmanilor.
                                                        Alexandru Ipsilanti I.
         I. Filimon, Aox. Iar. £mxv., II, p. 333. Text grec.
187
www.dacoromanica.ro
123
Reni, 10 mai 1821
                 At. Xodilos sfătuieşte pe Xanthos să plece la Ipsilanti şi să discute cu el problema menţinerii Moldovei în mîinile Eteriei.
                                                            Reni, 10 mai 1821
     Prea dorite şi prea respectate domnule Xanthos,
     N-am avut ieri timp să vă scriu cu poşta, fiindcă am ajuns acasă noaptea venind de la carantină. Răspund la scrisoarea d-voastră dorită şi cinstită din 7 ale lunii curente, pe care am citit-o cu multă supărare pentru toate acelea pe care fraţii le întrebuinţează cu răutate şi ingratitudine, cu necuviinţă şi cu invidie, clevetind în mod nesocotit pe unii oameni nevinovaţi. Frate şi scumpe domnule Xanthos, să nu vă supăraţi şi să nu căutaţi răzbunare. Situaţia neamului şi a patriei iubite, ostenelile şi străduinţele d-voastră de pînă acum trebuie să vă facă să treceţi cu vederea şi să nu vă supăraţi pentru cele petrecute şi să nu încetaţi nici un moment de a avea grijă de cauza neamului; faptele fiecăruia sînt cunoscute; nu vă sfătuiesc (vă vorbesc liber) să vă duceţi. Domnul Serafim vă sărută. Am vorbit despre toate acestea pe larg, şi singur mi-a spus că nu admite purtarea celor din Ismail şi că l-a nemulţumit tot ce a văzut şi a auzit acolo, la care nu se aştepta; este foarte indignat şi îi părea rău că nu v-a întîlnit. Cele ce am vorbit aseară, le veţi afla de la fiul demnului Vlasis, care din întîmplare a fost prezent. Răbdare, bunul meu,' şi intenţiile noastre să rămînă neschimbate.
     Am auzit părerea d-voastră d spre trimiterea soldaţilor care se află la Prut, şi se va pune în practică, dacă pînă mîine nu va apare vreo altă întîmplare care să schimbe lucrurile din Moldova, fiindcă pentru tabără din toate părţile vin ştiri bune. De aceea cauza neamului cere ca să fie o comunicaţie între noi şi tabără; de asemenea nu trebuie să ne lipsească comunicaţia atît pentru interesul nostru cit şi pentru nevoia de a avea în mina noastră Moldova, ceea ce este uşor, dacă vor porni două-trei mii soldaţi din oastea generalisimului. Despre aceasta îmi scriu cei de la Chişinău şi vorbind cu cuvioşia sa găsim că aceasta este drept; şi aceasta ca să se facă este nevoie ca domnul Xanthos să se ducă la tabără, să prezinte personal şi în mod c’ar lucrurile aşa cum ştie în faţa generalisimului; sînteţi preţuit de prea luminatul şi sînteţi necesar p°ntru multe motive. La aceasta insistă mult domnul Serafim şi vă roagă mult pentru aceasta şi insistă să vă întîlniţi la Chişinău fără întîrziere, şi să porniţi pe la Braşov; cît priveşte călătoria d-voastră lungă să rămînă mai tîrziu, fiindcă aveţi timp. Apoi, pentru mai multe motive cere să vă duceţi la tabără; primiţi deci şi hotărîţi-vă. Cuvioşia sa mîiue sau poimîine pleacă de aici. Turcii au trimis la Iaşi 4 000 soldaţi din trei părţi, a doua zi după lupta de la Galaţi. Pendcdcca a plecat la 6 şi seara era la Stînca în casa lui Rozno-veanu, nu se ştie ce drum va apuca, sau va veni la carantina de la Sculeni,
18S
www.dacoromanica.ro
unde desigur nu-1 vor primi. Cei din Chişinău l-au sfătuit să caute să se unească cu ai noştri de la Prut, pînă diseară desigur vom avea ştiri; duşmanii la 6 au ajuns la Docolina. De la Chişinău domnul Marinos îmi spune că a primit scrisori şi că prea luminata doamnă şi domniţă Ralu, precum şi postelnicul Rizos au primit scrisori cu data de 22 ale lunii trecute, aduse de un om trimis anume, care a spus că tabăra era foarte bine întărită. Din ceas în ceas aşteptăm pe omul pe care l-am trimis acum două zile mai departe, ca să aflăm de mişcările duşmanului. De la Chişinău ne-au trimis gloanţe şi cartuşe, dar nu şi bani. Mi se spune că turcii vor primi răspuns mai tîrziu. Să-mi comunicaţi tot ce veţi afla de la guvernatorul Odesci; pe cînd plecarea d-voastră acolo ?
                                                           Vă salut etc.
                                                           At. Xodilos
                        Em. Xanthos, ’A7tO[iv/](j.ovEU(j.aTa, p. 190 — 192. Text grec.
                                  124
Tîrgovişte, 15 mai 1821
                Al. Ipsilanti ordonă lui Duca să aresteze pe mitropolit şi vistier, care fug spre Austria.
     Către biliarhul domnul Duca.
     în momentul acesta am fost informat că mitropolitul şi vistierul au plecat din Bucureşti aseară la ora 1. Se crede că au luat drumul spre Cîmpina, sau spre Bucov, ca să se refugieze în Austria. Prin urmare, fără cea mai mică întîr-ziere veţi da ordin la toate punctele de trecere să fie arestaţi şi trimişi îndată aici.
                                                       Alexandru Ipsilanti
       I. Filimou, Aox. lax. kXX. Irniv., II, p. 333. Text grec.
                                  125
Ismail, 17 mai 1821
                C. Ghiastas comunică lui Xanthos că Pendedeca, care a fost unealta boierilor, a încercat să intre la carantină, dar a fost împiedicat.
                                                         Ismail, 17 mai 1821
     Prea nobile domnule Xanthos,
                                      La Chişinău
     La 15 ale lunii curente am sosit aici, n-am neglijat să mă interesez de domnia voastră. Văd că astăzi m-a chemat domnul Mihail Fochianos şi mi-a dat o scrisoare a d-voastră şi am văzut tot ce-mi spuneţi. Pentru cîteva zile sînt împie-
                                                                                                      189
www.dacoromanica.ro
dicat de interesele mele, care îndată au luat altă înfăţişare. Prietenii s-au gîndit că mă voi pierde. în cîteva zile voi termina şi voi urma planul meu. Scrisorile principelui le-am înmînat lui Pendedeca şi nişte oameni cinstiţi mi-au promis că le vor duce şi să fiţi liniştit. Cred că cele întîmplate la Sculeni vă sînt cunoscute şi că Pendedeca a cerut să intre în carantină şi abia l-am împiedicat, fiindcă boierii l-au avut drept unealtă pentru interesele lor.
      Nu mai am altceva şi vă salut cu respect
                                                        Constantin Gbiastas
          Em. Xanthos, ’Ano[jiVT][jioveu[jiaxa, p. 195 — 196. Text grec.
                                              126
Iaşi, 23 mai 1821
                  Gh. Cantacuzino dă ordin ca toate cele luate de la locuitori să fie înapoiate, afară de arme şi pîine, iar locuitorii săraci să fie apăraţi în orice împrejurare.
                                                         ’ldcaiov, 23 Matou 1821
      Kupie !
      fO xupio; IlevxeSexa; piol nap£ffxY]<je xo ypâpipia oa; ISwv xâ ev auxw, â-vayxai6xaxov xplvw vâ xyj napayyîlXw vâ âxoXou0a. Tâ npây(taxa onou enâp0Y)<jav âno xâ âp^ovxixâ oanlxia, H-ovov ânocpafficmxw; epinoSl^w el; x6 vâ Siapioi-pa<j0wffi piexai;u xwv oxpaxiwxwv, âXXâ piâXioxa apia onou Xâ(3y); x6 napov piou, 6Xa exeîva xâ npâypiaxa vâ So0ouv el; exelvou; âno xoC>; onolou; enâp0Y]<jav, exx&; âppiâxwv, xâ onoia âv euplaxwvxai vâ <JxaX0w<nv eSw, xal el; x6 e^ij; xaveva; ân& xou; oxpaxiwxa; vâ piijv xoXpi^oy) vâ nap?) x6 napapiixpov npâypia âno xiva, onola; Srjnoxe xâi;ew; xal âv elvai. Oi ''EXXY]ve; oxpaxiwxai, Siâ vâ cpavouv â^ioi xoiouxou ovopiaxo;, npenei vâ piexaxeipl^wvxai xâ âppiaxâ xwv xaxâ xwv e^0pwv xou xpumaviopiou xal o^i ei? x6 vâ yupivwvouv xoij; ISlou; xPlffTla' vou;, pnqxe 9)xov, pnqxe elvai xoiouxo; 6 axono; pia;. ’Ev & eupiaxopteOa uno xâ; Eepâ; o^piala; xîj; eXeu0epla;, 6X?) pia; y] empieXeia xal cppovxl; npenei vâ elvai nâvxoxe, exi Se piâXXov el; xâ; napouoa; nepioxaciei;, el; xo vâ evwowpiev xâ eSixâ pia; oupicpepovxa piexâ xwv M7toySâvwv, xouxo elvai eva ân6 xâ eSixâ pia; oupicpepovxa xal nXeov âvayxaîa pia; xa0yjxovxa. CH npwx?) [3â<ji; xou Eepou xivqpiaxo; pia; eîvai nlcm; xal naxpl;, aîixâ exYjpu^apiev, aîixâ xal xwpa XY]puxxopiev. Kâ0e Xoinov e;avxlov xlvqpia xaxâ xwv 6p.o0pijaxwv elvai ano xâ nXeov pieyaXuxepa âxona. fO crxono; x9j; eSw eni<jxpocp9j; (ta; âno[3Xenei piovov el; xi)v ânoxaxâaxacjiv xîj; ■qauyLct.' xwv nxw^wv eyxaxolxwv, nepl xouxou D-eXei elvai fj pieyaXuxepa pi ou cppovxl;, xal au<JXY]pw; 8-eXw naiSeuoei ooou; ^0eXov xoXpivjoei vâ cppovouv xal vâ npâxxouv evavxlov xwv xoiouxwv axonwv piou. Aîixâ croi napayyiXw vâ cpa\e-pwoy); xal xw xanexâv . . . Siâ vâ xâ epOTveuoy) el; xou; un’ aîixov oxpaxiwxa; xal 6Xoi xoivw; vâ oSvjy^Owoiv el; xo           âno xoiauxa; Siaxayâ;, âv 8-eXexe vâ
190
www.dacoromanica.ro
Secere exSouXeuaen; oiaţ Y) 7taTpi<; £y)teT arco eaocţ. *Av xal (lepixoi arco rouţ ap^ov-raţ pi toc xiVY](iaToc rouţ e<pâvY)aav ex®P°l l1*?, *1 Hela 7tpovoca to8<; rocourouţ wţ }(piCTTiavop.dcxou<; DiXei. rouţ 7iacSeuCTec. *Av o c tttco^ol iyxii'îotx.oi, dc7iarr]|j.£voc xizb aurouţ ^xoXouOYiaav to TtapâSeiYP1* tcov, ol toioutoi el\ac a^coc Xu7n^<;, âXX’ oji 7tacSela:;. Aura elvac rcx xlaQrt[ix-x piou, xal elpai eueX7tc<; 8tc xcxOe âXY)0Y)<; 7taTpccoTY]<; exet T“ cSca, rouţ 8b âXXocppovouvraţ 7tot^ y] 7tarpl<; paţ 8ev D-eXei xoctocSîxetoci vâ Touţ ovopâ^fl ulouţ ty)<;.
     "Av elvac Suvarov, to încapi o7tou eupe0Y] sie; Scdctpopa pipY) tppovTlaaTe vâ p.eTaxop.iCT07i elţ ’lâaiov, coţ âvayxaTov Scâ ty)v Tpotp^v tcov aTpaTicoTcov, Ta 8b Xourâ 7tpâY(i.aTa, 07tolou eiSouc; xal âv elvac, 8aa e7tâp0Y]aav vâ Tâ s7tccttp£c[/eTe, Tâ Se eva7toXec(p0evTa vâ pY)v Tâ 7tecpâ^eTe xaT’ oiSeva Tpo7tov. M£ 8Xov o7roC> Yipcecţ e^opcev 7toXXou<; ex tcov evTomcov exOpouţ, pi) XY)apoveÎTe Spcoţ 8tc exopev £vav <po(3epcoTepov exQpov vâ xaTa7roXepY)acopev, xaT’ auTou exivr(0Y)pev xal auToţ povoţ 7rp£7îec vâ elvac to âvTcxecpcevov TYjţ exScxYjaecoţ paţ. Touţ 7rrcoxou<; eYxa-Tolxouţ vâ Toîiţ u7oepacnrc^eCT0e sie; xâ0e nsplaTxaiv, tpepopevoi, 7tpo<; auTOuţ pe 8Xy]v ty]v 7tpaoTY]Ta, xa0c5)<; to XPurriavixiv XP®°? â7tacTec, Scâ vâ e^aXecc^copcev ekno Tâţ xapScaţ tou<; t&v âpeTpov <po(3ov, onou Touţ exupceuae. Acâ auTO t8 TeXcţ CTTeXXco xal Tâţ nxpouaxe; 7tpoxY]pu^ecţ, Tâţ 07toca<; âpeacoţ vâ tâţ xocvoXcYYjCTY]Te sie; oXouţ xocvcoţ, Scâ vâ xa0Y)aux«aouv Tâ TETapaYpeva 7tveupaTa tcov â\0pco7tcov. Ecţ touto eTC pâXXov 0-eXec âvepYYjaec xal to eScxov axe; tpepaipov e’cţ auTOuţ, 7tepl o5 Sev âp<pi[JâXXco, 7repipevovTaţ ex [iipouţ axe; xâ0e u7taxoY]v sie; ixe; StxTxyxe; pcou xal ecţ Tâ S-eXYipcaTa tou cScou âpxcCTTpaTr(You pcaţ.
                                                     recopYcoţ KavTaxou^Y]vo<;
                                                              Iaşi, 23 mai 1821
     Domnule !
     Domnul Pendedeca mi-a prezentat scrisoarea d-voastră şi am văzut cele cuprinse; socot foarte necesar să vă poruncesc următoarele: interzic cu străşnicie ca lucrurile luate din casele boiereşti să fie împărţite între soldaţi. îndată ce vei primi prezenta mea scrisoare, toate lucrurile să fie înapoiate persoanelor de la care au fost luate, în afară de arme, care, dacă se găsesc, să fie trimise aici, şi în viitor niciunul din soldaţi să nu îndrăznească să ia cel mai mic lucru de la cineva, din oricare clasă socială ar fi. Soldaţii greci, ca să fie vrednici de numele lor, trebuie să întrebuinţeze armele împotriva duşmanilor creştinismului, şi nu să jefuiască pe creştini; acesta nu este scopul nostru şi nici n-a fost. Cît timp ne aflăm sub steagurile sfinte ale libertăţii, toată sîrguinţa şi grija noastră trebuie să fie mereu îndreptată şi cu atît mai mult în împrejurările de astăzi, spre a uni interesele noastre cu cele ale moldovenilor; aceasta este un interes al nostru şi o datorie din cele mai imperioase. Principala bază a sfintei noastre mişcări este credinţă şi patrie; aceasta am declarat-o şi o declarăm şi acuma; orice acţiune deci împotriva acelor de o religie cu noi, este una dintre faptele cele mai necuviincioase. întoarcerea noastră aici are
                                                                                                            191
www.dacoromanica.ro
ca scop numai restabilirea liniştii printre sărmanii locuitori. în această direcţie voi acţiona cu foarte mare grijă şi voi pedepsi aspru pe acei care vor îndrăzni să cugete şi să uneltească împotriva scopurilor noastre. îţi poruncesc să faci cunoscute acestea şi căpitanului. . . 1 ca să le transmită soldaţilor de sub comanda sa, şi cu toţii să se călăuzească în viitor de aceste porunci, dacă doriţi să aduceţi serviciile, pe care patria le cere de la d-voastră. Dacă unii dintre boieri ni s-au arătat duşmani prin acţiunile lor, sfînta pronie are să-i pedepsească pe aceştia ca pe nişte persecutori ai creştinilor. Dacă locuitorii săraci înşelaţi de aceştia au urmat pilda lor, aceştia sînt vrednici de milă, şi nu de pedeapsă. Acestea sînt sentimentele mele, şi sînt plin de speranţe că orice patriot adevărat are aceleaşi sentimente, iar pe acei care gîndesc altfel, niciodată patria noastră nu va binevoi să-i numească fiii ei.
      Să aveţi grijă, dacă se poate, ca pîinea care a fost găsită în diferite părţi să fie transportată la Iaşi, fiind 'necesară hranei soldaţilor, iar restul lucrurilor, de orice fel, care au fost luate, să fie înapoiate, iar cele ce vor rămîne să nu fie atinse în nici un caz. Cu toate că mulţi dintre localnici ne sînt duşmani, să nu uitaţi însă că avem să combatem un duşman mult mai primejdios. împotriva acestui duşman am pornit şi numai el trebuie să fie obiectul răzbunării noastre. Pe locuitorii săraci să-i apăraţi în orice împrejurare şi să vă purtaţi cu ei cu toată blîndeţea, precum cere datoria creştinească, ca astfel să ştergem din inimile lor teama nemărginită ce i-a cuprins. în acest scop trimit şi aceste proclamaţii pe care să le aduceţi îndată la cunoştinţa tuturor îndeobşte» ca să se liniştească spiritele agitate ale oamenilor. La aceasta va contribui şi mai mult purtarea d-voastră faţă de ei, de care nu mă îndoiesc. Aştept din partea d-voastră să arătaţi deplină ascultare ordinelor mele şi dorinţelor generalisimului nostru.
                                                      Gheorghe Cantacuzino
                                    Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Crupenschi, A.N., doc. CXXXVI/38. Tex
      grec, imprimat.
                                                       127
Cîmpulung, 25 mai 1821
                  Iordache Olimpiotul scrie lui Hagi Ianuş să ajute pe sofia sa Stana, care merge în Basarabia.
                                                    Ktp.7touXoiiYYli 25 Maiou 1821
      Xaiperco as xup XaT^Y] Fiavvoijay).
      ’Eyb arsXvco tt)v y] yJvaîxa p.ou Stiva pis ri nouSix plou cttyjv M7taaapapi7tla xal epo(3oupiai vi piY]v tyjv 7tsipil;ouv ol xarapapisvoi ol l)(Tpol pia;, Sii touto as 7tapaxaXco vi pis xapiY] ty)v Xc*Pw           cm tyjv 7tsipa£ouv, apisaco<; vi Tpsxfl?
      1 Loc alb.
192
www.dacoromanica.ro
xal vâ ^xriGŢfC, xâ ypoma vâ as xâ Scoafl, Xtyovxaţ Sxi eyw £p.aaa ixtco xâ [xouXxiâ jctou xal dino xâ pepeaeSta a ou xal vâ eîxyji; oxt eZ\ai xptaxocne? 7tevy)vxa x^k*Ss!; ypoata Stxâ aou, xâ onoîtx yXuxcovovxâţ xa xâ e'xexe âfxavexi xcu 0ecu, xal âv xeOivco vâ xâ          axâ xatStâ (xou xal vâ [xyjv xâ âcpvjafli; elţ xoO>ţ Spofiouţ vâ
XaO^Gv.
      Nâ xXepcoay)^ xal xo xp£°S [^ou oxou eSxaoc ofxoXcyleţ (xou, (xâXtaxa xou âSeXcpou (xaţ MaxeSovy) xo xpoxepov xal vâ xoixâî;Y)i; Siâ xi)v 4uX'0 [^ou.
      Kal (xsvco xpoOufxoi; xal wţ âSeXcpoţ SouXoţ
                                                           recopyioi; ’OXu(X7rtoţ
      Tov âveijnov p.ou riâvv/) xov âcplvco Ssxa x^^Seţ ypocua
                                                                      r eco pyâxYjţ
      [Adresa:] To xapov ypâfxfxa SoOrjxco elţ xlpua X^Pta T0^ ^-oploo xup Xax^vj rtavv[ou]ay)
                                                                     Elţ Zipjuvt,
                                                   Cîmpulung, 25 mai 1821
     Te salut chir Hagi Ianuş.
     Trimit pe soţia mea Stana, cu copiii mei, în Basarabia şi mă tem să n-o supere blestemaţii de duşmani ai noştri. De aceea te rog să-mi faci plăcerea, dacă vei vedea că o supără, ca îndată să mergi şi să ceri banii ca să ţi-i dea, zicînd că i-am strîns de pe moşiile tale şi din datoriile ce aveai de primit şi să spui că sînt trei sute cincizeci de mii groşi ai tăi, pe care scăpîndu-i, să-i aveţi drept amanet de la Dumnezeu. Şi dacă voi muri, să-i dai la copiii mei şi să nu-i laşi pe drumuri să piară. Să plăteşti şi datoria mea, pentru care am dat chitanţe, anume mai întîi fratelui nostru Macedonschi, şi să ai grijă de sufletul meu.
     Şi rămîn binevoitor şi ca un frate şi slugă
                                                    Iordacbe Olimpiotul
     Nepotului meu Iani îi las zece mii groşi.
     [Adresa:] Scrisoarea prezentă să se dea în cinstitele mîini ale domnului Hagi Ianuş,
                                      la Sibiu
          Acad. R.P.R., doc. CCCCIII/232. Orig. grec.
                                   128
Iaşi, 27 mai 1821
                 Gh. Cantacuzino cere lui Xanthos ca eforii Eteriei din Rusia să trimită urgent bani la Iaşi.
                                                              Iaşi, 27 mai 1821
     Domnule Xanthos,
     Am primit scrisoarea din 24. Am văzut cele cuprinse. Prin urmare citiţi scrisoarea mea către efori şi veţi vedea ce nevoie de bani are în situaţia de
193
13 — c. 498
www.dacoromanica.ro
acum casa taberei noastre din Moldovalahia. Aşadar, să ni se trimită fără nici o întîrziere bani, să fac faţă nevoilor de aici, care sînt mai importante.
                                               P.[rinţul] Gh. Cantacuzino Em. Xanthos, ’A7ţoji.vT]|ioveu|iaTa, p. 198. Text grec.
                                                       129
Iaşi, 1 iunie 1821
                  Gh. Cantacuzino comunică lui Xanthos primirea banilor trimişi şi îi cere ca eforii de la Chişinău să preschimbe 25 000 ruble hîrtie în galbeni.
                                                                 Iaşi, 1 iunie 1821
             Domnule Xanthos,
                                              La Chişinău
      Ieri am primit scrisoarea ta de la domnul Comizopulos scrisă la 30 mai; de la acelaşi am primit şi banii trimişi, 3 000 galbeni olandezi şi 7 000 groşi în mahmudele. După cum îmi scrii, au rămas la eforii din Chişinău 25 000 ruble hîrtie. Dispun ca aceste ruble să se preschimbe în galbeni olandezi şi să mi se trimită cît mai urgent. Alaltăieri ţi-am scris d-tale şi eforilor de acolo ca să se vîndă cecurile de 12 000 galbeni şi banii să se depună la domnul I. Ambrosie din Odesa, ca să-i întrebuinţeze pentru pregătirea soldaţilor aflaţi acolo. Să-mi scrieţi dacă această dispoziţie a mea a fost pusă în aplicare, iar dacă nu, să grăbiţi îndeplinirea ei.
      Am scris cele necesare către cei din Odesa şi Ismail şi sper să mă asculte. Mă mir, prietene, cum în cei mai însemnaţi dintre concetăţenii noştri este încuibată patima murdară a dezbinării. Fie ca marele demiurg al universului să nu treacă cu vederea renaşterea neamului nostru care se află în pericol.
                                                           Fii sănătos
                                                   P.[rinţul] Gh. Cantacuzino general de corp de armată
      P. S. Am primit şi scrisoarea ta din 31 mai şi voi scrie unde trebuie cele necesare.
          Em. Xanthos, ’ ATtojj.VTjjj.oveiijj.a-ca, p. 200 — 201. Text grec.
Sculeni, 3 iunie 1821
                                              130
                  F.      Iliadis înştiinţează pe Xanthos despre apropiata sosire a lui Lisgaras de la Laybach.
                                                            Sculeni, 3 iunie 1821
      Prea respectate prietene, domnule Xanthos,
      Aseară am sosit aici sănătos împreună cu domnul Panos. Sînt preocupat să descurc cele încurcate şi să vin la Chişinău să punem în practică cele vorbite;
194
www.dacoromanica.ro
poate mîine sau poimîine să vină aici şi Lisgaras, care, după ştirea adusă de cineva care a călătorit cu el, vine neapărat cu veşti bune. El s-a întîlnit la Laybach cu împăratul şi cu d. Capodistria; plîngerile lui au fost ascultate cu atenţie şi mi se pare că vine consolat. De aceea este nevoie să ne întîlnim mai întîi cu el şi apoi să întreprindem călătoria noastră. Acesta a dat dispoziţia orală prin persoana care a călătorit împreună cu el ca domnitorul şi Roznoveanu să fie pregătiţi să treacă în Moldova, ce însemnează aceasta, timpul ne-o va arăta. Se zice că ieri a trecut în Moldova şi un general rus cu zece oameni de ai lui. După persoana care a spus aceasta, se vede că nu este minciună; azi-mîine vom fi mai bine informaţi. Să-mi scrieţi daca sînteţi hotărît pentru călătorie şi cam cîte zile poate să dureze întîrzierea noastră, cu toate că am vorbit odată în mod hotărît. Să fie secrete cele ce v-am scris, pînă vom vedea ce ne va aduce ziua de mîine.
                                                                   Yă salut
                                                                   F.  Iliadis
                      Em. Xanthos, ’AjTop.vr)[i.oveii[i.aTa, p. 201 — 202. Text grec.
                                             131
Botoşani, 6 iunie 1821
                Căpitanul Spiridon Arvanitachis ordonă soldaţilor greci care pleacă la Dorohoi să nu pricinuiască neorînduieli şi supărări locuitorilor.
                                              ’Ev tu eXXTpcxqi ffxpaxo7reS« M7TOTOffavloU Xfl 6 ’louvtou 1821 Ilpoţ xou? el? Aopox^î â7tepxo[iivou? ''EXXupa? axpaxitoxa?. napayyiXexac noLcsi xoî? exeîacv dc7iepxo(iivoi.? dcSeXcpoî? ''EXXtjcti axpaxitoxai? oxc ouSel? auxăiv voc pii) ToXp.Yja'jf] voc 7Tpâl?7) 7tapoc xyjv Ttpoaxayqv -î^v epepec p,e0’ eauxou, vcx Xapipocvfl xyjv âvayxalav xpocp-qv Six xov eauxov xou xal Sccx xo (£Xoy6v xou, xwPl? ^71T^ 7repi,aaoc, xo o7toîov evo/Xei xal xo yevo? xal dcSixeî xal xou? 7moxou? Xaxoucx6pou?. rH xpotpi) xou? freXec xoî? SlSstxl nxpx xou exeîae [ff7tpaP-vlxou, xwpl? xâpiouv oxi freXouv. Na <ppovxl£«ffi piovov xal piovov Sccx xcx? U7t7)-psala? xuv, âXX’ oyj. voc 7rpocxxwacv axarea?, al 67Tolai 7rpo^evouffiv evoxX'c]crcv. “O,xc XPei“£0VTa1'    ^>)xwffi 7tap(x xoîj lff7tpa(3vlxou xaxxcxăi?, xwpl? x axaXP ?)<*£!•<; •
Auxv) elvac -f) DiX^cri? xou yivou?. Nex (X'l] âvaxaxciveaOe zic, xcx? 7ioXc.xc.xa? 6710-Geaei? xeXelco?. Ouxco 7iapayyeXXexac.
                                Aia x6v âpx7]Y<^v P1*? SmiplSoiiva ’AppavixâxTp ’Avaaxâffio? Xpiffx67touXo? aexpexâpio?
                                            STtuplSwv ’AppavixâxT)?
13*
www.dacoromanica.ro
195
                                Tabăra greacă din Botoşani, 6 iunie 1821 Către soldaţii greci care pleacă la Dorohoi.
     Se ordonă tuturor soldaţilor fraţi greci care pleacă acolo ca nici unul din aceştia să nu îndrăznească să facă ceva împotriva ordinului ce are asupra sa. Fiecare să-şi ia hrana trebuincioasă pentru el şi calul său, şi să nu ceară nimic în plus ca să nu supere poporul şi să nedreptăţească pe locuitorii săraci. Hrana li se va da de către ispravnicul de acolo, iar ei să nu ia nimic după bunul lor plac; să aibă grijă numai de misiunea lor şi să nu pricinuiască neorînduieli care aduc supărări. Să ceară tot ce au nevoie de la ispravnici după regulă, fără vreun abuz. Aceasta este voinţa neamului. Să nu vă amestecaţi deloc în treburile administrative. Astfel se porunceşte.
                           Pentru comandantul nostru Spiridon Arvanitachis, Anastasie Hristopulos secretar,
                                         Spiridon Arvanitachis 1
                                  Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Crupenschi, A. N., doc. CXXXVI/31. Orig. grec.
                                       132
[6] iunie 1821
                 Raportul căpitanului D. B. Teodor către generalul Gh. Canta-cuzino cu privire la ancheta efectuată de el în pricina cailor şi oilor luate de eterişti de la boierul Iancu Cananău.
                                                               [6] 'Iouviou 1821
      ’ExXapjtp orare Upiyiuty l
      ’EpcpxnaOivroţ e;rau0x rou âp^ovroţ a7ta0xpy) ’lâyxou Kavavou peri rou MavoX1/] ’Ianxar) xarâ T7]v tino 6 rou TOxpovroţ pişv&g 7tpoaraY)]v rrjq exXapjtpo-r7]ro<; r7j;, xai e;erâaa; per’ âxpifisiaq tt)v re tupo<; ryjv exXapjtporTjrâ     y)v
rou âp^ovroţ <J7ta0xp7] xai ri^ Si’ emTipiou YP*fifAaT0? e7uro7uov paprupiav rou aiSeaip.ou'ârou oixovopou ’HXia, ecp’ olq âvecpepev 6 apyoxv <T7ta0xp,»]<; ryj exXap.7tp6ry)ri tt); Sta râţ exiSpopaţ pe âppara evoţ Mxavixa pansat] âxo ytepiov MmpTavecTTi, auvoSeuopivou 7tap& rou eip7]pivou MavoX1/] ’Icttoxct7] coţ ev raTţ St’ emripiou YP^pparoţ e7ttro7ttotg â7toSe»mxar<; paprupiatţ ayjpeiouTai, âxe-Se^07) roaov £p.7tpocj0iv pou oaov xai ev rfl ianpafin'cţîa rou ’laaiou xara 7tâvr<x âveu0uvoţ 6 ap^uv anaQxpt]'. Kai eneiSr} âveu Xoyou eXy]cp0‘/)aav râ £wa T7]<; euyzv'iaq rou, cpopâSat xai xpojiara xai âTtexopierOyjerxv eSw, itp olq 6 ’Ianâat]q ij/euS<ă; St’ âY^Y'î? âveepepe xai evavriov rtov â7tcSeSeiYftsvwv Stxaicov r9j<; euyz'j'ia% rou â7teS607)'Tav xar’ eraraY/jv 1'/]% rw âp^ovrt <TTOx0xp7] râ re 7tpo-(3ara, 8aa eup;07]!Tav, xai râ S.'Koya eiq 7toa6ry)ra 82. ’Ex Se Sixa âXoYwv o7uoC>
      1 Scris de altă mină. Probabil Hristopolos a scris întreaga scrisoare, iar Spiridon Arvanitachis a semnat-o.
196
www.dacoromanica.ro
Iv x'fjoix Yjjxwv el^ov jxsvsi («<; 6 fSioţ MavoXv]? (X7ccSeixvuei Siâ puxi; iyypx(pov auTOÎi oinoSsIJ;sgj<; oxav ISo07)cav 7tpoXa|36vTG)<; tix 82 â7ti> ’Iocci, xal 6 âXXoţ 6 ^epYeXe; xnb M—OTOffâvi, Ix toîj onolov Ixthţ tmv Slxa 07tou £[asi,vov ISw, Ixpa-T7)07)cav Ixsî slţ Mtcotococvi tcvts ocxia via) supl07]ffav jxovov Suo <popâSai, sups0sî-axi nxpx tou ’Igtoxgt] xal ev «ti, toc 07roîa xal «utoc IScO^cav tu ap^ovTi amxOapT]. 'E7CT0C opicoţ aXoya, li; Sv Suo 9)aav Ivo? 7cp«y,j.«teutou AY][A7]Tpâx7] Z.iyzv'q, xal 52 cwjxaTa 7rpo(3xTG)v, Se; sup{07]<rav 8Xcog_sîjji7)1 ev im v)jju<jj6<pi,ov to otcoiov EUpE0EV slţ E\ X XY]7tOV slţ MtoX^XcUI XSlTOjASVOV, [A7)TS sî\ ai |X7U<; Va <T7]X{jL0fl.
      Msvei Xourov eT7]v (3a0ovoi.av aur'/jţ, xaTa tt)v xy^y'f]v toîj *PXovto? gtzx-0ip7] xal T7)V Si’ £7aTl[JlloU YP*[Jl-tJt0t'r0<? !7UIt67UOV E^ETaClV, 7]TIt; (X7CcSeIXVUEI 4euS9) T7)v «y^yV toîj ’Iotuocctt], xa0’ V âSlxoJţ IX7)q307)cav Ta ţua tou âp^ovTOţ anx-0ip7), îva tu 5^07) mxpâ ttj<; tpiXcSixalou auTÎjţ lxXa[A7rp6T7]TO<; 7) 7cpccav7)xouca îxa;o7col7)(nţ Siâ 7cpocTaYÎ)<; 7tpoţ tov slţ M7tOTO<T<xvi xa7UETav S.tupov, omoi; mxpovTOţ xal tou Ixsî (3opv:xsuovTO<; ctoXvixou Tp^oplou Pl£ou, «<; 7cX7)clov 8vtoxal tou Olxovopiou ’HXla âcqsaXl^Y) ttjv urc’ IxeIvou tou Mmxvlxa etoxtci,-X0UJX£V7]V ^UT)V TOÎJ T£ âp^OVTOţ <77ta0Xp7] Xal TUV <X\ 0p«7tG)V TOU, GJţ T(X [JiapTUpixâ (X7ccSeixvuouv, xal e7uo(j.evoj<; xvxnĂyjpcoay] onzx^xnxaxv ttjv z\ amaţ Ixslvou tou Mmxjlxa 7tpoi;sv7]0EÎ<Tav tu âp^ovTi ffmxOipT) ^7)[xlav xal TOxpaSsiY[x<xtI<tţ] [X£ E7UT07U0V TOXlSslaV T7]V t6<T7]V t6X[A7]V TOU Xal XaTa7UXT7]ClV TOICUTGJV Sixaico-jjkxtgjv, 7cpo<; cajqjpovicjjiov tocov toîj Mmxvlxa Scov xal tuv aujjijjiaxouvTGJv auTcjj, £u Se xal tuv ^oup[X7raT^7)Sojv T^apâvwv tou otcou tocixxk; [xe xpp.xrx xal ^uXa
EXlVY^’JJCaV.
      Tt)j Se Ix [xlpouţ toîj MavoXv) ’lanxay} 7cp£T£VT^i6v£ xaT’ Ivoc, BaciXslcu Mt)-TOcIpT) xaTa mxvTa ^Ivou tu dcp^ovTi C7ca0âp7) Si’sv aXcYuv xal âXXa otcou iX-yjqj-Q-f]5xv xal slclv slţ M7cotoc(xvi, Six Ta 07coîa I sxâXsi, |jo^o7coiâjv âSlxo.<; tov icp^ovTa OTca0ip7)J, [xevei vâ ttjv xxp.j) npoţ tov ÎSiov M7]T0GEp7] xal vâ ^7)tt)CY) Ta 7cpdcY[x«Ta Ixeî0ev otcou cuplaxovTai.
      Tt)(; ujxsTspaţ lxXa[X7cp6T7)TO(; 'TaTCivii; ScîîXoţ
                                                                   6 TaYpuxTapxv']?
                                                                  A. B. ©scSwpou
      [Rezoluţia scrisă de altă mină:]
                Stîncă, 9 iunie 1821
      Karâ T7)v SiaXaii.pavo[X£V7)v 8jSe I^ETaaiv tt)<; u7rc0lffEG)<; xal y ’d)(XT)V tou mxp’ £[XOU Sţopiff0£ JTOţ 7Tp0ţ ■9'£C0p7)fflV TUV SlXalojV TGU E-.OYJVTC? ap^OVTOţ <Tmx0xp7] Kajajou, 7rapaYY^XXoj toî<; te ap^ouai Popvlxoiţ tgu M7GOToaa\lou xal TOÎJ EXSÎffS £UpiffXO[XEVOU Xa7UT(XVOU STUpOU ’ApP«\ LTaXT] vâ qjlpouv slţ IxtI-Xsmv 8Xa t« 7up6- lxaj07Gol7)ffiv tou <T7Ga0ip7) â7Goqjaffio0lvTa. ’Ex tgu ev Srlvxa eXX7)VIX0ÎJ OTpaTOTOSoU, T Jl 9 ’Iouvlou 1821.
                                                     rO <TTpaT7)Yo<; ffaj[xaTâp^7)<;
                                                     P.[rinţul] Gh. Cantacuzino 1
      1 In text fiu jrr).
197
www.dacoromanica.ro
               _       _  _                                   [6] iunie 1821
     Prea luminate principe I
     Înfăţişîndu-se aici dumnealui spătarul Iancu Cananău cu Manole Ispas după porunca luminăţiei tale de la 6 ale lunei de faţă şi cercetînd cu scumpătate şi plîngerea către luminăţia ta a dumnealui spătarului şi mărturia de la faţa locului, prin scrisoarea de mustrare a prea veneratului econom Ilie, în vederea celor ce a raportat dumnealui spătarul luminăţiei tale, pentru năvălirile cu arme a unui răzeş Bănică, din satul Bîrsăneşti, întovărăşit de numitul Manole Ispas, precum în mărturiile doveditoare locale din scrisoarea de mustrare se înseamnă, s-a dovedit atît în faţa noastră, cît şi la isprăvnicia din Iaşi în totul nevinovat dumnealui spătarul. Şi fiindcă fără cuvînt s-au luat vitele dumnealui, iepe şi oi, şi au fost aduse aici, pentru care Ispas a raportat în chip mincinos, prin plîngere şi împotriva dreptăţii dovedite a dumnealui (spătarului), s-au restituit după porunca voastră, dumnealui spătarului, şi oile cîte s-au aflat şi caii în număr de 82; iar din zece cai, care în necunoştinţa noastră rămăseseră aici (după cum însuşi Manoli arată printr-o dovadă scrisă a lui cînd au fost daţi mai înainte cei 82 de la Iaşi şi cealaltă herghelie, de la Botoşani, din care afară de cei zece cari au rămas aici, au fost ţinuţi acolo la Botoşani cinci armăsari tineri) s-au găsit numai două iepe, aflate la Ispas şi un armăsar, care şi acestea s-au dat dumnealui spătarului. Dar şapte cai, din care doi erau ai unui negustor Dimitrachi Zigui, şi 52 oi, nu s-au găsit de fel decît un armăsar pe jumătate mort, care s-a găsit întins într-o grădină la Bahlui, şi nici nu este speranţă să se ridice.
     Rămîne deci la adînca voastră înţelegere după plîngerea dumnealui spătarului şi cercetarea la faţa locului prin cinstita scrisoare, care arată că-i mincinoasă plîngerea lui Ispas, după care pe nedrept s-au luat vitele dumnealui spătarului. Ca să se dea din partea luminăţiei voastre iubitoare de dreptate satisfacţia cuvenită prin ordin către căpitan Spiru din Botoşani ca, de faţă fiind şi stolnicul Grigore Rizu, care îndeplineşte acolo funcţia de vornic, ca aproape fiind, şi economul Ilie, să asigure viaţa dumnealui spătarului ameninţată de acel Bănică şi a oamenilor săi, cum o arată şi mărturiile, şi prin urmare să se împlinească întreaga pagubă pricinuită dumnealui spătarului din cauza acelui Bănică, şi să se dea exemplu cu pedepsirea pe loc a îndrăznelei lui atît de mari şi călcării unor astfel de drepturi, cu pedepsirea atît a lui Bănică cît şi a complicilor lui, şi încă şi a ţăranilor lui zurbagii, care s-au ridicat de atîtea ori cu arme şi cu bîte.
     Iar pretenţia din partea lui Manoli Ispas împotriva unui Vasile Mitoseri, cu totul străin de dumnealui spătarul, pentru un cal şi altele care au fost luate şi sînt la Botoşani, pentru care l-a chemat în judecată învinuindu-1 pe nedrept pe dumnealui spătarul, rămîne să şi-o facă faţă de însuşi Mitoseri, şi să ceară lucrurile de acolo unde se găsesc.
     Al luminăţiei voastre prea plecată slugă
                                       Comandantul batalionului D. B. Theodoru
198
www.dacoromanica.ro
     [Rezoluţia scrisă de altă mină:]
         Stîncă, 9 iunie 1821
     După cercetarea afacerii cuprinsă aici şi părerea celui orînduit din parte-mi pentru observarea drepturilor jăluitorului dumnealui spătar Cananău, poruncesc dumnealor vornicilor Botoşanilor şi căpitanului Spiru Arvanitachis aflat acolo să aducă la îndeplinire toate cele hotărîte pentru satisfacerea spătaruluix. Din tabăra elenică de la Stînca, la 9 iunie 1821.
                                      Generalul comandant P.frinţul] Gh. Cantacuzino
         Acad. R.P.R., doc. DCCXLVI/243. Orig. grec. N. Iorga, Studii şi doc., XVI, p. 94, publică numai rezoluţia.
                                133
Sculeni, 6/18 iunie 1821
                             Ştiri despre lupta eteriştilor cu turcii la Sculeni.
                                                         Sculeni, 6/18 iunie 1821
           Hier folgt der ganze Ausgang der Geschichte, welchem Sie Glauben beymessen miissen, weil ich vom Anfange bis zum Ende Augenzeuge davon war.
     Nachdem diese elenden Menschen das schone Stinka ruinirt und sich satt angefressen haben, haben sie den dummen Plan entworfen, am Ufer des Pruthflusses sich zu verschanzen, und haben gerade an das Stădtchen vor dem Hause des Papazoglu Schanzen gegraben und Kanpnen aufgestellt. Ein Theil von ihnen unter Anfiihrung des Pendideca (welcber sich um einen Tag friiher vom Cantacuzeno abgesondert hatte) hat den Weg nacb Wasluy genommen, ein Theil unter Anfiihrung des Tufeccziebascha Wassily gieng gegen Roman zu, der Rest blieb in Stinka. Der Pendideca mit scinen Leuten nachdeme sie die Tiirken in Skintcja erblickt haben, sind gleich nach Jassy ohne allen Muth zuriickgelofen, den 14-ten sind sie bei der Nacht nach Skuleny angekommen, den 15-ten in der Friih bin ich von Stinka nach Jassy gefahren, um noch einige Sachen abzuholen und in die Quarantaine zu gehen. Einige * I.
                               1 în octombrie 1821, cînd sc plînge căimăcămiei că i se iau prin abuz zaherele pentru oştiri,
I. Cananău invocă faptul că în timpul zaverei s-au făcut stricăciuni casei sale. (N. Iorga, Studii şi doc., XXI, p. 359 — 361). Dintr-un act rusesc se vede că s-a dispus să se facă cercetare pentru griul sechestrat de la I. Cananău şi depus la magaziile oştirii (Acad. R.P.R., doc. DCCXLVI/258). Procesul lui I. Cananău pentru a obţine despăgubiri mai durează în 1823, cînd în actele dosarului sînt descrise întâmplările din 1821 de pe moşii (Arh. St. Buc., Grefele Tribunalului Botoşani, A.N., dos. LCCCX/1, p. 24 — 40; vezi şi Uricariul, VI, p. 330 — 331).
199
www.dacoromanica.ro
Arnauten waren noch in Jassy, wo sie die Kirche St. Sawa beraubt, und andere Hâuser gcpliindert. Um 11 Uhr, da ich bereit war nach Skuleny zu reisen, kamen vor das Consulats-Thor 5 Arnauten und schrien, das die Tiirken kom-men, ich stieg auf das Haus und sah, dass eine Menge von Gallatta herunter kamen und horte auch einen Kanpnenschuss; ich wusste nicht was zu machen; mein letzter Entschluss war, in Jassy zu bleiben, weil aber mcine Sachen alle in Stinka waren, so setzte ich mich aufs Pferd und kam nach Skuleny. Sie konnen sich vorstellen, was in Jassy und auf dem Weg bis Skuleny war; bei der Uiberfahrt war so eine grosse Gedrănge, dass ich erst den zweyten Tag, nămlich den 16-ten Pruth passirt babe; diesen năralichen Tag ist der Canta-kuzin, der Pendideca, der Mr. le comt Capo d’Istria (oder Lisgara) und viele von den Uibrigen auf diese Seite gekommen; an diesem nămlichen Tage gegen Abend sah man bei Stinka einige Schiisse, spăter darauf fieng das Feuern heftiger an, nach einer Stunde fiengs im Roznowanischen Hofe zu brennen, an aber bloss Stallungen, Schopfen und einige Zigeunerhăuser, welche um das Haus waren; das Haus stehet aber ganz. Den 17-ten gegen 7 Uhr friih kamen die Tiirken haufenweis von Stinka herunter, wie auch von beiden Seiten des Pruth; nach und nach haben sie die ganze Ebene bey Lyzia bis zum Pruth bedeckt, und dann fieng die battaille an. Tiirken waren 5.000 und Hellenen waren bloss 400; letztere hatten Kanonen, erstere keine; sie haben bloss die Griechen von allen Seiten umringt und haben sich mit ihnen gespielt; die Griechen waren gerade bey der Briicke, die Tiirken aber vis-avis von der Qua-rantaine No. 4, und bis zu Quarantaine No. 2 und so hăt die Schlacht 8 Stun* den gedauert; die Tiirken haben sich bald zuriickgezogen, bald sie vorgeriickt, und so fort bis ihre Kanonen angekommen sind, dann fieng das heftige Feuer an und dauerte kaum eine halbe Stunde; darauf haben die Tiirken gestiirmt, die Griechen angefallen und sie ganz zernichtet; viele haben sich ins Wasser gestiirzt, 30 ider 40 haben ihr Leben gerettet, die iibrigen sind das Opfer des tiirkischen Schwertes geworden. Kaum war diesses beendiget, so kamen von Botuschan 700 Man von den besten Arnauten, worunter der servische Woje-woda Mladan Milenowich, der Tufeccziebascha Wassily und der Capitaine Spiro waren; sie wussten von der ganzen Geschichte nichts und hielten die Tiirken fiir Griechen, nachdem sie aber gewahr wurden, dass es Tiirken seicn, so fiengen sie an zu schiesscn; die Tiirken năherten sich immer mehr und mehr, die Griechen sahen, dass die tiirkische Truppe gross ist und dass sie sich unmo-glich halten konnen; der Tufeccziebascha Wassily, der Spiro und noch 30 oder 40 Mann liefen gegen die Post von Ulm zu und sind in die Hănde der Tiirken gerathen, der Rest kam gerade in die Quarantaine No. 2, wo wir sind; die mcisten haben sich in’s Wasser geworfen, sehr wenige haben ihr Leben gerettet — zu ihrem Ungliicke war das Wasser sehr gross; der Pruth war voii von Leuten, Pferden, Waffen, Kleidern etc. etc. Der servische Wojewoda, ein gewisser Capitaine Ghika und 50 oder 60 Mann haben sich vis-a-vis von
200
www.dacoromanica.ro
uns in einem engen Eck eingeschlossen und sich bis die spate Nacht vertheidigt; diess war die Ursache, weil den Tiirken versagt war, hier Kanonen zu gebrau-cben, indeme 6—7000 Menschen diessseits als Zuschauer warcn. Als nun Nacht geworden ist, baben sich dic Tiirken ganz zuriickgezogen; dcr Millanovicz mit 10 oder 15 Mann gieng wer weiss wohin und der Rest hat sich hcriiber gefliichtct, und auf diese Art ist die Plcfterie 1 ausgegangen. Alle die, so hier in der Quarantaine sind, hat man entwaffnet, beschrieben und unter obacht-sames Auge gesetzt, sie diirfte, glaubc ich, ein schlechtes Schicksal erwarten; einige, welche friiher hier passirt sind und ihre Contumazzeit ausgestanden habcn, sind unter strenger Bewachung nach Kischinow abgeschickt. Die Tiirken haben sich bey der ganzen affaire so gcschickt benommen, dass obwol die Quarantaine und die ganzen Ufer voii Menschen gewimmelt haben, sie bloss einen Menschen und ein Weib leicht vcrwundet haben. Jetzt kann man sich wol iiberzeugen, das der Russische Hof von diesen Rebellcn nichts wissen woltte, und das Spătere wird uns noch mehr iiberzeugen, nachdeme man ihnen erlaubt hat, 30 oder 40 Schritt von der Quarantaine die Schlacht zu fiihren; wir stehen knapp um Ufer, und auf dem anderen Ufer, gerade von uns, haben sie sich geschlagen; sie konnen sich vorstellen, in welchen Aengsten das arme Volk sich befunden hat. Die Tiirken haben zwar bey dem Gesprăche, dass sie mit den Unseren gehabt haben, die Erlaubniss angesucht und versichert, dass sie behutsam sein werden, um keinen Schaden zu machen, indessen die Wuth derselben hătte doch zu einigen Unannchmlichkeitcn Anlass geben konnen sie haben aber jedem Wink des Russischen Obcrsten gefolgt und sich gleich zuriickgezogen, wo fur das Volk eine Gefahr drohte. Sowol in Jassy, als auch iibcrall, haben sich die Tiirken viei liebenswiirdiger als die Griechen als Chris-ten benommen; jetzt muss man warten, was sie noch weiter veranstalten werden; sie haben bereits an dic Bojaren geschrieben unter Verlust ihrer Giitcr zuriickzukehren; was sie aber machcn werden weiss ich noch nicht; was weiter geschehen wird, werde ich nicht ermangcln zu berichten.
                                                                                      Sculeni, 6/18 iunie 1821
                                           Aici urmează întreaga povestire a faptelor, pe care o puteţi crede, deoarece am fost martor ocular dc la început pînă la sfîrşit.
     După ce acei oam<*ni răi au ruinat frumosul conac de la Stînca şi au mîncat de s-au săturat pînă peste cap, ei au alcătuit planul nebunesc dc a se întări pe malul Prutului şi au săpat şanţuri chiar în marginea tîrgului în faţa casei lui Papazoglu, aşezînd şi tunuri. O parte dintre ci sub comanda lui Pendedcca (ce se dcpărţisc cu o zi mai înainte de Cantacuzino) a luat drumul spre Vaslui, o altă parte, sub conducerea lui tufcccibaşa Vasile, a pornit-o spre Roman, iar restul a rămas la Stînca. Pendedeca cu oamenii săi, deîndată ce i-au zărit pe turci la Scînteia, au fugit ca nişte mişei înapoi la^Iaşi, iar pe ziua de 14
     1 So steht deutlich: vielleicht soli es heissen «Hăterie».
201
www.dacoromanica.ro
au sosit noaptea la Sculerii; în ziua de 15 dimineaţa am pornit eu de la Stînca la Iaşi spre a mai lua nişte lucruri şi a mă duce la carantină. Mai erau în Iaşi cîţiva arnăuţi care au jefuit biserica sf. Sava şi au prădat şi alte case. La ora 11, cînd mă pregăteam să plec la Sculeni, au venit la poarta consulatului 5 arnăuţi şi au strigat că vin turcii. M-am suit pe casă şi am văzut că o mulţime cobora dinspre Galata. Am auzit şi un foc de tun. Nu ştiam ce să mai fac. Ultima mea hotărîre a fost să rămîn în Iaşi; dar, fiindcă lucrurile mele se găseau toate la Stînca, am încălecat şi am venit la Sculeni. Vă puteţi uşor închipui ce era în Iaşi şi pe drumul Sculenilor; era aşa o învălmăşeală la pod, încît am trecut Prutul abia a doua zi, adică la 16; în aceeaşi zi, au venit dincoace Cantacuzino, Pendedeca, domnul conte Capodistria (sau Lisgara) şi alţii.
     în aceeaşi zi, înspre seară s-au auzit dinspre Stînca focuri de armă, apoi a început un foc mai viu, după un ceas a început să ardă la curtea lui Rozno-vanu, dar numai grajduri, şuri şi cîteva case de ţigani care se găseau în jurul conacului; conacul a rămas însă neatins.
     La 17, pe la ora 7 dimineaţa, turcii au venit gloată dinspre Stînca, precum şi din amîndouă părţile pe Prut; treptat au umplut tot şesul de la Jijia pînă la Prut, apoi a început bătălia. Turcii erau 5 000, iar grecii 400; aceştia din urmă aveau tunuri, iar cei dinţii nu aveau; turcii i-au împresurat pe greci din toate părţile şi s-au jucat numai cu ei; grecii erau chiar lingă pod, iar turcii în dreptul carantinei nr. 4 pînă în dreptul carantinei nr. 2, şi lupta a durat astfel 8 ore. Turcii se tot retrăgeau şi iarăşi înaintau, pînă ce le-au sosit tunurile; atunci a început un foc puternic care a ţinut doar jumătate de ceas. După aceasta turcii au atacat, i-au copleşit pe greci şi i-au nimicit cu totul; mulţi s-au aruncat în apă, 30 sau 40 au scăpat cu viaţă, ceilalţi au pierit de sabie turcească.
     Abia luaseră sfîrşit toate acestea şi au venit din Botoşani 700 oameni din cei mai buni arnăuţi, cu care se găseau voievodul sîrb Mladen Milanovici1, tufeccibaşa Vasile şi căpitanul Spiro. Ei nu ştiau nimic de toată această poveste şi i-au luat pe turci drept greci. Cînd au văzut însă că sînt turci, au început să tragă focuri. Turcii s-au apropiat din ce în ce, grecii au văzut că oastea turcească este mare şi că nu vor putea să-i Tăzbească. Tufeccibaşa Vasile, Spiro şi încă 30 sau 40 au luat-o înspre poşta de la Ulm şi au căzut în mîinile turcilor, ceilalţi au venit la carantina nr. 2 unde ne aflam noi; cei mai mulţi s-au aruncat în apă şi prea puţini au scăpat cu viaţă; spre nenorocul lor apele erau mari; Prutul era plin de oameni, de cai, de arme, de haine etc. etc. Voievodul sîrb, un oarecare căpitan Ghica şi 50 sau 60 de oameni s-au înghesuit într-un cot îngust [al Prutului] şi s-au apărat acolo pînă noaptea tîrziu deoarece turcii nu puteau folosi aici tunuri, căci de partea aceastalaltă erau adunaţi 6—7 000 de spectatori. Cînd a căzut noaptea, turcii s-au retras
     1 Corect: Milovanovici.
202
www.dacoromanica.ro
cu totul; Milanovici cu 10 sau 15 oameni s-au dus cine ştie unde, iar restul s-a strecurat dincoace. Şi în acest fel, s-a sfîrşit cu plefteria1.
     Toţi acei ce sînt aici la carantină au fost dezarmaţi, înregistraţi şi ţinuţi sub pază. Cred că îi aşteaptă o soartă tristă. Unii care au trecut pe aici odinioară şi au făcut timpul de carantină, sînt trimişi la Cbişinău sub escortă.
     Turcii în toată această afacere au lucrat cu atîta dibăcie încît, deşi carantina şi întreg malul erau înţesate de oameni, s-a întîmplat că numai un om şi o femeie au fost uşor răniţi de ei.
     Avem acum dovada că curtea Rusiei nu voia să ştie nimic de aceşti răsculaţi şi mai tîrziu vom avea şi alte dovezi. Li s-a permis să ducă lupta la 30 sau 40 dc paşi de carantină; noi stăm cbiar lîngă mal, şi pe celălalt mal, cbiar în faţa noastră, s-au bătut. Vă puteţi închipui prin ce spaimă a trecut bietul popor.
     Vorbind cu ai noştri, turcii au cerut voie şi mereu ne-au încredinţat că vor avea toată grija să nu ne pricinuiască nici un rău; totuşi furia lor ar fi putut prilejui unele neplăceri. Ei au ascultat însă de orice semn al colonelului rus şi s-au retras îndată din locurile unde s-ar fi putut ivi vreo primejdie pentru popor.
     în Iaşi, ca şi oriunde, turcii s-au purtat mai bine decît grecii care sînt creştini. Rămîne să vedem ce vor mai pune la cale de acum încolo. Deocamdată au scris boierilor să se întoarcă sub ameninţarea cu pedeapsa de a-şi pierde averile; ce vor face aceştia, nu ştiu încă.
     Nu voi lipsi să vă comunic cele ce vor urma 2.
         Hurmuzaki, XX, p. 645 — 646. Text germ.
                                  134
Rîmnic, 8 iunie 1821
                  Proclamaţia lui Al. Ipsilanti, prin care se desparte de ostaşii săi, calificîndu-i drept fricoşi şi bicisnici.
                                                                   La 6 iunie 1821 3
     Ostaşilor ! Nu mai profanez acest sfînt şi cinstit nume prin voi! Laşilor, fricoşilor, turme de norod ! înşelăciunile şi vicleniile voastre mă silesc să mă despart de voi. De acum înainte orice legătură între mine şi voi se taie: numai
                                  1 Nota în textul german: «Este scris limpede: probabil este vorba de «heterie»; după
părerea noastră, probabil: elcfteria=libertate.
      3 C. Conaclii şi Iordache Rosetti dau informaţii asemănătoare despre lupta de la Sculeni. (C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 137, 139 — 140).
      3 Ioan Filimon scrie că proclamaţia poartă data 8 iunie şi a fost lansată de Ipsilanti de la Arad (op. ci'.); de asemenea o traducere în limba germană poartă data: Rîmnic, 8 iunie 1821 (Hurmuzaki, XX, p. 638).
203
www.dacoromanica.ro
adine în sufletul meu voi purta ruşinea că v-am comandat. Aţi călcat jurămintele voastre, aţi trădat şi pe dumnezeu şi patria, m-aţi trădat şi pe mine în momentul în care speram sau să birui sau să mor glorios împreună cu voi. Mă despart de voi. Aşadar alergaţi la turci, singurii demni de sentimentele voastre; ieşiţi din păduri, coborîţi de pe munţi, aziluri ale laşităţii voastre, şi alergaţi la turci. Sărutaţi mîinile lor din care pică încă sacrul sînge al căpeteniilor noastre religioase care au fost măcelărite în chip neomenos, al patriarhilor, al arhiereilor şi al atîtor fraţi nevinovaţi de ai voştri. Da, alergaţi de cumpăraţi sclavia cu viaţa voastră, cu cinstea femeilor ori a copiilor voştri. Voi, umbre ale adevăraţilor elini din batalionul sacru, cîţi, fiind trădaţi, aţi căzut jertfe pentru fericirea patriei voastre, primiţi prin mine mulţumirile celor de un neam cu voi. Puţin timp şi se vor ridica coloane care vor perpetua numele voastre. Cu caractere înflăcărate sînt săpate în fibrele inimii mele numele acelor cîţi mi-au arătat credinţă şi sinceritate pînă la şfîrşit. Memoria lor va fi pururea băutura răcoritoare a sufletului meu.
     Predau la ura umanităţii, la judecata legilor şi la blestemul concetăţenilor pe trădătorul şi sperjurul căminar Sava, pe dezertorii şi iniţiatorii dezertării obşteşti şi fugii pe Constantin Duca, Vasile Paria, Gheorghe Mânu fanariotul, Grigore Suţu fanariotul şi pe desfrînatul Niculae Scufo; şterg şi pe Vasile Caravia din rîndul soldaţilor mei pentru nesupunerea sa şi pentru necuviincioasa purtare a lui.
         Acad. R.P.R., ms. 3256 (cronica Dîrzeanu), f. 71v — 72r.Text grec; Arh. St. Iaşi, doc. DLXXXVII/2, trad. rom. cont.; publicat de Ioan Filimon, Aon. Iar. 4XX. fcrav., II, p. 184 —185, text grec; C. D. Aricescu, Acte jusl ficativ^ p. 154 — 155 şi Uricariul, VI, p. 35—37, text rom.; Hurmuzaki, XX, p. 638, text germ.
                                              135
Chişinău, 8 iunie 1821
              A. Comizopulos condamnă dezordinile provocate de Pendedeca in Moldova şi îl califică « un adevărat şarlatan».
                                                                   Chişinău, 8 iunie 1821
          Prea dorite domnule Xanthos,
                                                    La Ismail
     Alaltăieri am ajuns aici împreună cu domnul Adamantie; la Sculeni am primit serisoarea d-voastră de la domnul Panaghiotachis, am vorbit cu Ambro-siadis csle necesare, cu toate că numai o dată l-am văzut, "fiindcă n-a avut timp să vină din cauza grijilor mari în urma dezordinilor pricinuite dc soldaţi, cu concursul lui Pendedeca, care n-a vrut să se supună, dar care şi-a recomandat bine persoana şi s-a arătat un adevărat şarlatan. Va veni însă timpul să dea socoteală de purtarea sa. Principele (G. Cantacuzino) s-a retras la
201
www.dacoromanica.ro
Stînca cu scopul să atragă acolo pe soldaţi şi să fţică să domnească ordinea şi supunerea; în sfîrşit au hotărît să iasă, ca şi Pendedeca; cînd vor sosi cei de la Prut, vor intra în ordine; în timpul nesupunerii lor, Critzos şi Zer-batis, văzînd dezordinea cea mare, au venit să intre la carantină, eu însă i-am împiedicat prin toate mijloacele şi abia i-am convins să rămînă pe lîngă principe. Pe Zerbatis l-am convins numai cu vorbe, iar lui Critzos i-am dat şi 50 groşi şi astfel mi-au promis în numele sfintei patrii să nu mai repete aceasta, decît numai la mare nevoie şi au rămas liniştiţi. Pendedeca şi Teodosie în fiecare zi trimiteau şi mă invitau să nu mai stau, ci să trec, fiindcă sînt necesar, şi îndată ce voi trece, mai întîi să mă duc să mă întîlnesc cu ei apoi să mă prezint în faţa principelui. Eu nu le-am dat alt răspuns decît să vină unul din ei ca să vorbim, dar n-a venit, dacă venea ştiam ce să-i vorbesc, acum însă au arătat o oarecare supunere. Teodosie a fost scos din postul de comandant şi în locul lui a fost pus Sultanovici. Eu am primit scrisorile şi astăzi dacă voi primi autorizaţia de călătorie voi pleca la Odesa şi de acolo îmi voi urma călătoria. Cu mine e şi Adamantie şi după ce voi termina călătoria voi trece în tabără. Am văzut că vreţi să luaţi cu d-voastră pe Fotios; nu este rău. El caută să încheie socotelile Eforiei şi să vină aici; după cîte mi-a spus, i-aţi dat un răgaz de zece zile. Boierul Diliarhos (G. Gatzos) s-a înfuriat că mă duc eu în locul lui; i-am spus că principele m-a ales pe mine şi puţin îmi pasă dacă el s-a supărat. Cînd ai să vii pe aici să-mi scrii o scrisoare dacă vei afla ceva nou.
     Fii sănătos, mult dorite frate, să nu uiţi pe prietenul tău care ţine la tine ca la propria lui persoană; îţi urez din suflet drum bun şi succes în afacerile tale. Salută pe respectatul frate Armodios (Grig. Dicheos Flesas) şi pe Ioanidis (Anagnostopulos).
                                          Te sărut din suflet A. Comizopulos
         Em. Xanthos, ’Airopvrjpoveupaxa, p. 202 — 203. Text grec.
                                        136
Braşov, 20 iunie 1821
                   Gh. Caraianopulos scrie lui Hagi Ianuş că Duca a fost închis şi apoi respins peste graniţă de autorităţiile austriace.
                                               Bpaccopâv, xf) 20 ’louvtou 1821
     ’Evxifi^xaxoi. xal aepaaxol xupioi pou,
     xFe; ppiSu ecpOaaa SC j aa; svxau0x euxu^co; p’ 8Xa xa xaXap7taX7)xi,<x pou, a/]pepov DlXto e^axoXouOrjaei va (3xXto eiq 7tpaSpv xaş opSivîaţ aaţ xal 8, xi xâpco 0-eXco aac sî8o7toiyjasi.
205
www.dacoromanica.ro
     'O Aoiixag, âcpou e«puXaxto0yj, tov £8ccoi;av ££co xno tx ouvopa xal xxdsTOU 7iXyjaîov exet eîg t6 Pappa. “Eypa^s 7ioXXcov cpîXcov tou voc xocpouv Tpo7iov xal voc tov ep.pdcacoac pieră, xal 7iXiov t'l &x yîvţ] âyvoco. ’Ev toctoutco pivco
                                        TaTOivoţ SouXog axe, recopyiog KapaîcoavvoTrouXog
[Adresa:]
Ilpoţ Tooţ evTi[XOT(XTOu; xupîoug xupîoug Xoct^y) ’lcoavvouayj K. II. xal âSeXcpoiJi; 7ipo(rxuv'/)TCO(;
                                                             Eîg Ecp7iîvi
                                                         Braşov, 20 iunie 1821
     Prea cinstiţi şi respectaţi domnii mei.
     Ieri seară am ajuns cu urările d-voastră aci, din fericire cu tot calaba-lîcul meu. Astăzi voi continua să pun în aplicare ordinele d-voastră, şi ce voi mai face, am să vă înştiinţez. Ducas, după ce a stat închis, a fost îndepărtat peste graniţă şi stă acolo aproape la vamă; a scris la mulţi din prietenii lui să găsească posibilitatea şi să-l introducă înăuntru. Ce are să se facă, nu ştiu.
     Cu acestea rămîn sluga d-voastră supusă
                                                  Gheorghe Caraianopulos 1
      [Adresa:] Către prea cinstiţii domnii domni Hagi Ianuş C.P. şi fraţi cu închinăciuni
                                                 La Sibiu.
                        Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 453, doc. 37. Orig. grec.
                                             137
[Braşov, 27 iunie 1821?]
                  Ştiri despre trecerea lui Iordache şi Farmache în Moldova şi despre un manifest al lui Langeron.
                                                   [Bpaaao(36v, 27 ’Iouvlou 1821?]
     Tyjv evTifx6T7)T<x axe, SouXcxeog 7ipocrxuvco.
       ’Atto BouxoupsoTi 9]tov ypâppaToc arco 24 toutou. Kaviva <xi;ioerY)peîcoTov, eipyj povov, cm 6 Scocxcov exec xeyaY^dcp7ieY):; e7ipo(3i|3<xa07) zlq otţlxv EcXcerTpa-paXeaYj, xal <xvtc oojtou 9jX0ev 6 ercXcyTdcpY)ţ tou 7ipcpv)v nxaix EcXcerTpag. Ol Toupxoc ele, ocutyjv t'/jv 7ioXcv cpacvovTac pe euTaipav, zlq tyjv T^ocpav opcog ticcpavccrpog. Ol dcpyovTeg cpoPouvTac voc uroxyouv (ei;acpoupivou tou NiT^ouXeaxou, octtc^ 7ip6 yjpeptov exîvyjaev). Acoc 7iepcipyscdcv axe,, axe, iyxXecco e'va âvTcypacpov pcag 7ipoxyj-
      1 Gheorghe Caraianopulos, secretarul casei Hagi Ianuş la Bucureşti, se adresează stăpînilor săi.
206
www.dacoromanica.ro
pij^ecoţ tou Sioix7)-rou ’0Se<T<T7)<;, AavT^epcov, xai 7iapaxaXetcr0e v<x (jlt) to xoivcoctete oti aaţ e<TT<xX07) (X7to t6 oaroTiov paţ.
      Kal auCT-raîvcov tov eau-rov (laţ zic, tt)v euvoiav aaţ piva)
                                                TatreivoTaToţ SouXoţ Kupuxxy)? XpKT-roSouXou
      'O xa7te-râv ria)pY<xx7)<; xai OappâxT)? (XTOpaaav Siâ twv (îouvcov npoc, tt)v MoXSa(3îav pe toijc; <xv0pcî)7tou<; Touţ, vippxa 2 000, ti Se Y^erai exet (XYvooupiev.
      [Adresa:] TŞ evTipoTdcTO) xupico Zy)vo(3ia) nâ)7t7t
Eîţ Sl(JL7tivl
Vă salut plecat,
[Braşov, 27 iunie 1821?]
     Au sosit scrisori de la Bucureşti din 24 ale lunii curgătoare. Nimic vrednic de amintit, ci numai că guvernatorul de acolo, chehaia bei, a fost înaintat la rangul de Silistra-valesi, şi în locul lui a venit silihtarul fostului paşa de Silistra. Turcii se poartă bine în acest oraş; la ţară însă este dezastru. Boierilor le este frică să meargă acolo'(afară de Niţulescu *, care a plecat de cîteva zile).
     De curiozitate vă trimit aci alăturat o copie după un manifest al guvernatorului de la Odesa, Langeron, şi vă rog să nu spuneţi că vi s-a trimis de către casa noastră.
     Şi recomandînd persoana noastră bunăvoinţei d-voastră, rămîn
                                          slugă prea plecată Chiriachis Hristodulos 1 2
     Căpitanul Iordachi şi Farmachi au trecut munţii în Moldova cu oamenii lor, circa 2 000. Ce se întîmplă însă acolo, nu ştim.
      [Adresa:] Prea cinstitului domn Zinobie Popp,
                                                            La Sibiu.
                       Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop, mapa 136, pach. XI, doc. greceşti.
24 iulie 1821
                                             138
                Apel către locuitorii Rusiei, lansat de cneazul Al. Galiţîn, pentru ajutorarea pribegilor greci şi moldoveni ce se află la Odesa şi în Basarabia.
     Bceii Poccin H3BecTHhi y>«acHt,iH npoH3iuecTBm bî> KoHCTaHTHHonojie. Mhokcctbo eflHHOBepHhixt Hajvii> xpHCTiaHî>, flaGbi H36erayTL cMepTH,
      1 Nenciulcscu (?)
      2 Este secretarul lui Ştefan Ioan Mosclios.
207
www.dacoromanica.ro
ycTpe.MHJiDCb ki npejţejiaMB PocciH. Tbichhh HecuacTHBixB HtepTBB roHeHin, cb caMaro MapTa Mecnqa cero 1821 ro«a HHjyrB y6e>KHma bb O^ecce h bl Eeccapa6cKOH o6nacTH.
     H3rHaHHKH npHHHTW rocTenpiuMHO, cnaBHTb Miinocepflie MOHapxa, cocrpa-aaHie TaMOiiiHHXB HCHTejien. Ho noco6in hmi OKa3BiBaeMBiH He flociaTOHHBi kb npH3peHiio ctojib BejiHKaro uncjia ceiweHCTBB, co ahh Ha «eHb B03pacTaio-iiţaro. Bb o^homi ropote O^ecce cuHTajiocB hxb bb iiOHe Mecnqe okojio neTbipexB tbichhb HenoBeKB. Ohh, cnacan >kh3hb cboio, uecTB >kchb h jţeTeii, yTpaTHJiH Bce CBoe jţocroHHie. Ctojib 6ejţCTBeHHaH yqacTB 6paTi& HauiHXB ca»ia C06010 BonieTB o noiwomH. RoGpBie xpucTiaHe kohchho ycjiBimaTB tojiocb ceii npocTHpaeMBiH kb hhmb bb Bepe h jiio6bh h He OTKajKyrcn npHHHMaTB yuacrie bb OTKpBiBaeMOH HBme nojţriHCî bb nojiB3y HaxojţHHţiixcH bb Ojţecce h Eecca-pa6iH rpenecKHXB h mo Ji/jaBCKitx b H3rHaHHHKOB b.
     « MHJiyioiiţiH 6ejţHaro, B3aeM jţaeT 6ory ».
     JţeHOKHBiH npHHOUieHin no Mepe c6opa ohbixb jţocTaBJifleMBi 6y,nyT b jjjih pa3flaHH HeHMyiiţHMB kb r. XepcoHCKOMy BoeHHOMy ry6epHaTopy h kb ynpaB-nniomeMy EeccapaScKOK) o6jiacTiio. Iiojih, 24 jjhh 1824 rojţa.
     Ha nowiHHHOMB nojţnncaHO:
                                             Khh3B AjieKcanjţp b TajiHi^BiHB
     în toată Roşia sînt cunoscute cumplitele întîmplări în Constantinopol.
     Mulţime de cei de o credinţă cu noi creştinii, ca să scape de moarte, au năzuit cătră hotarele Roşiei. Mii de nenorocite jertve a împilării încă de la luna lui martie a anului acestuia 1821, caută scăparea lor la Odesa şi în oblastia Basarabiei.
     Pribegiţii s-au priimit ca nişte oaspeţi. Ei slăvesc inima ce milostivnică a monarhului şi mila ci au încuibată lăcuitorii de acolo cătră dînşii. Dar agiutoriurile ci li să fac, nu sînt îndestule să cuprindă un atît de mare număr de famelii, ci din zi în zi creşte. Numai în oraşul Odesa să numără în luna iunie aproape de patru mii de oameni de aceştia. Ei, cu mîntuirea vieţii sale, a cinstii a soţiilor şi a copiilor lor, şi-au pierdut toată avuţia. O atîta de ticăloşită soartă a fraţilor noştri însuşi de săne, strigă cerînd agiutoriu. Bunii creştini negreşit vor auzi glasul acesta ci să întinde cătră dînşii întru credinţă şi dragoste, şi nu. să vor dosi a nu priimi împărtăşire la afierosirea ci să deschide acuma în folosul pribegiţilor greci şi moldoveni ci să află la Odesa şi în Basarabia.
     « Cel ce milueşte pre săracul, împrumută lui dumnezeu».
208
www.dacoromanica.ro
     Afierosirile de bani după soma ci să va aduna, să vor triimite cătră d. oştinescul guvernator din Herson şi către ocîrmuitoriul oblastii, spre a să împărţi pe la cei lipsiţi.
     Iulie în 24 zile, anul 1821.1
                                 Originalul este iscălit: Cneaz Alexandru Goliţîn 1
          Acad. R.P.R., foi volante 1033/1821. Text rus cu trad. rom., tipărită cu litere chirilice. O altă foaie volantă la Arh. St. Buc., pach. I, file nenumerotate. Copie grec. la Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 181.
                                             139
Sibiu, 2 august 1821
               Nicolae Consta Nani scrie serdarului Polihronie Consta Petru că serdarul Diamandi s-a predat căminarului Sava.
      ’ASeXqxxco; âffTOx^opai.
                                                                 EijurEvi, Ţţ] 2 Aiyouaxou 1821
      'O ffîpSipY); A’.apa.ixY); xw 8vxi errapaSo0Y) el; x&v xapivâpY)v Ex(3(3a xal 6 tSio; xn6 Plpvixov pa; £ypa<pev xy)v raxpâSotrlv tou, xy)v Se cpapiXlav tou eaxeiXsv el; Bouxoupetrxi el; t6 anin xou Ex(3(3a, xo xeXo; xou opco; âyjooupev, p’ 8Xov O7tou aux&; pa; ypâipei oxi 6 2x(3(3a; vâ 7tpaypaxeuexai xy)v Si7rXcopaxiXY)v. Tou; S£ â;0pâ)7rou; xou xal auxoîi; xou; UsxeiXev el; Bouxoupetm, el; xou; otcoIou; eîvai xal 6 oue<pi6t; pa; PiaJvâxY); Bxpy), otrxi; <xn6 t6 Ilixeffxi pa; ypâipei xy)v Sutrxuxlav xou xal xaxî)v iu'/J]), ffxeXvovxâ; pa; xal Sia0/]XY)v, 8xi Sev yj^eupet xy)V eXeu0ipw<nv xy); £wy); xou, xal 6 0eo; 6 âyio; vâ xâpy) xS £Xeo; xou 7rp6<; aux&v Siâ vâ p-Jjv xou <ty)Xco<touv xy]v £wy)v.
                                                          rO âSeXipo; xy);
                                                      NixoXao; Kwvcrxa Nocvy)
     [Adresa:] Tw euyeveaxâxw ăpxovxi âpx* ffepSâpfl xuplw IloXuxpovlq) Kcovffxa Ilexpou xal âSiXipia 7taveuxux&;
                                                                  El; Pco<T<x(3av
     1 într-o scrisoare particulară datată 1 august 1821, din Chişinău, se dau ştiri despre organizarea acestei colecte (Muzeul de istorie a Partidului, fondul Saint-Georges, dos. neinventariat).
     a Prinţul Alexandru Galiţin a întreţinut corespondenţă cu boierii Ţării Romîneşti în perioada răscoalei. Astfel, în mai, boierii îi scriu lui Al. Galiţîn despremăvălirea turcilor şi devastările ce le pricinuiesc (Acad. R.P.R., pach. CMXXXV1“ (fost ms. rom. 1660), f. 74, 78 — 79). La 20 iulie 1821 Al. Galiţîn scrie mitropolitului şi boierilor aflaţi la Braşov că nu le poate da nici un sfat acum « cînd vîntul distrugerii se abate asupra patriei voastre * (Acelaşi pach., f. 84—85, orig. franc.); trad. rom. în Bis. ort. rom., XVII (1893 — 1894), p. 492).
                                                                                                             209
H — c. 498
www.dacoromanica.ro
                                                              Sibiu, 2 august 1821
      Vă sărut ca un frate,
      Serdarul Diamandi intr-adevăr s-a predat căminarului Sava şi el insuşi ne-a scris de la Rîmnic despre predarea sa; familia şi-a trimis-o la Bucureşti, la casa lui Sava; despre sfirşitul său insă nu ştim, cu toate că el ne-a scris că Sava se poartă diplomatic. Pe oamenii lui de asemenea i-a trimis la Bucureşti; printre ei este şi nepotul nostru Ianachi Saris. Acesta ne scrie de la Piteşti despre nenorocirea sa şi despre soarta sa rea; ne-a trimis şi testamentul său, deoarece nu ştie dacă va scăpa. Şi bunul dumnezeu să aibă milă de el ca să nu i se ridice viaţa.
                                        Fratele d-voastră Nicolae Consta Nani
     [Adresa:] Prea nobilului boier serdar domnului Polihronie Consta Petru şi fraţii, cu fericire.
                                        La Orşova
                     Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXV, doc. 41. Orig. grec.
                                  140
{Bucureşti,] 10 august 1821
                 C. Liascoglu informează pe Hagi Ianuş că turcii au prins împreună cu serdarul Diamandi şi pe cei doi nepoţi ai săi, şi arată că toate încercările lui de a-i salva au fost zadarnice.
                                              [Bouxoupfcm,] 10 AuyouuTou 1821 Ti]v xipioxYjxa T7]<; âSeX<pixw<; 7tpoaxuvco.
      Kal ei; -zk; en-ză. xou xepaupevou ’IouXlou gol; eypatţ'a eva ypâppa xal gol; ejtapaxaXouua Siâ plav uxoOeuiv xal âxoxpKrlv cra<; Sev eXa(3a. Kal xwpa pi Xu7T/]v |iou gol; «pavepwvw oxi re; a.nepoLG[i£\i£; <pspvovxa<; xov crepSâpy] Aiapavxi] ano Kolpav p£ xi]v yovalxa xou xal 7taiSiâ xou, eipepev pa£l xal 38 crxXâpoix; oxou cî^av mâaei, petra ei; xou; bnoiou; ^xov xal ol Suo <x\ei|.iot gol; Pkxvxoi; xal Mi\0o<;, xoîx; bnoiou; -zob; yjijpav ei<; xâ |3ouvâ x% Ko^iaţ xal xoî><; exiauav pe toc ^ua &; â\0pW7tou<; xou AiapavxY]. "O0ev [3Xe7tovxa<; xoîîxo x6 Xu7r/]pov xaxov xal xov peyâXov xlsSuvov auxwv xwv â0wwv vewv xal Xuxoupevo<; xi]v âs0pW7t6x7]xa xal Slot x6 «ptXixiv xal XPloxiavixov pou xpe°? £'pe£<* XwPl<? âva{3oXi]v xaipou T7]v auxi)v (TXiypi)v exel bnou enpene xal epexaxeipltr0Y]xa xâ0e Suvaxijv pemxelav stpb; x6v âpXylY°v, pâXiuxa Suo -ZL\e; «plXoi, oxou e^ouv x6 0-âppo<; xou xal elua-xo6c707]xav noĂĂk; <popeţ xal ei<; xoXXâ xal eyvwpi^av xal xijv xipioxYjxâ xy];
210
www.dacoromanica.ro
xal Ta U7roxEi(i.Eva, EÎ7rav 6'ti auTol slvai 7rpaypaTEUTal Tipioi xal yvwpiapEvoi eic, oXt]v tt]v BXaxîav xal zic, ttjv FIoâtjv xal 7ravTou xal tcote Sev âvaxaTG>07]xav elţ â7ro<TTa<TLE(; 7) elţ âÂÂa 7rpâypaTa IvâvTia zic, ttjv (3aai,ÂElav. BÂE7tovTa<; opcoţ to âpETa0ETOv t9]i; y;G>p7]ţ tou âpx^you xal 6ti v.-ko <p6(3ov xavsvaţ â.ÂÂoţ Sev tcAt]-aiâ^ei â7rS tou? aup7raTpi,G>Taţ va opiX^aT], UTroax^O^xa xal 7rapâSEţ âpxETTjv 7roaoT7]Ta, Siâ va p-qv xa^°uv âSlxcoţ ol â\0pw7roi,. Touto Sev 9)tov ps ttjv âSsiâv ttj<;, opaiţ 7) âvâyxT) et^i to IxaÂouaE xal av eXsyEv to val, eIx« axo7rov va 7râpa) EvSsxa vjpEpEţ Sioplav xal vâ aâţ aTElÂco paiţouţ aTacpETav, opcoţ Sev lxaTop0cu07] TL7roTEţ ps pEyâX7]v pou ârcoplav xal Xili7r7]v.
     ’E^eiSt] auTol ol Suo peaâ^ovTEţ xal p& atpâÂpaTa psyâXa Eixav yÂUTwaEi 7roXXouţ xaTaSixaapEvouţ zic, S-âvaTov, xal auTouţ Touţ TaXaurcopouţ to vâ p-}]v
7]p7ropEffouv vâ Touţ yÂUTwaouv, 7rola Eivai 7) aiTia Sev 7)p7ropouaE vâ to xwPe®7] 6 vouţ pou. Kal etciSt] povov Suo TjpEpEţ Touţ ipâaTaiţav ISw xal ^tov (3la vâ Touţ (tteIâouv slţ tt]v SiXlaTpav palp ps Touţ 38, Toaov povov U7roax£07] o âpx^y^ţ vâ ypâipT] t&v 7raaâ slţ SiXlaTpav vâ Toliţ yÂUTwaT], tS ottoîov Sev 9jtov aE^vTâţ Siâ tt]v pEyâX7]v Touţ 7rapaxâXEaiv, âXXâ tu 8vti gypaipsv xa0wţ EpEPaia>07]xa, xal pâÂiaTa âtpou Touţ saTEiÂs 7râÂiv E7rapaxâÂEaa S-Eppwţ auTouţ Touţ tplAouţ xal Iv7)py7]aav xwPl? âvaJBoXTjv xaipou xal fe'ypaipsv 6 âpx^yo? ex SeuTepou tov 7raaâ ps TaTapT] paiţouţ Siâ ttjv acoT7]plav Touţ. vEypaipEv opolcoţ xal svaţ âtp’ twv tplAwv ps 7toXXt] SixaTT], 60sv xal i)A7a£a XwPl? âXXo vâ xaTap0a-0fl to 7rpâypa, xa0wţ ps ipEpalajvav xal auTol ol pEaâ^ovTEţ. ’AXXâ ps 7toXXt)v pou Xu7tt]v aâţ X£ya) oti pETâ TpEÎţ TjpEpaţ 9)X0ev t) S-Xi^spâ EÎS7]aiţ 8ti tou? EaTEiXav oXouţ slţ tt]v IT6X7]v, xal Se; EÎa7]xoua07]XEv oute Ss7]aiţ, oCts psaiTEia.
     ’EXu7T7)07]xa xaTaxapSa, oaov 7)p7ropEÎ vâ Xu7tt]0^ svaţ ala07]Tixoţ âv0pa)7uoţ Xal (ţikoc, xal EXÂauaa Siâ ttjv â0j)OT7]Ta 7râaxouaav. ’AXXâ tI 7)p7ropoijaa TOpia-aoTEpov; KaT07a s;a; qjlXoţ qjpovipoţ xal ISsaToţ, 07rou slvai ev Toîţ 7rpâypacrt., pfe eIto pucTTLxâ ps0’ opxou: auTol ol â\0pa)7roi lyXuTOJvav XwPl? âXXo âvlaajţ xal Sev 7]tov âXX7] psyaXuTEpa aiTla. Fiola aÎTia eIvai tov EpcoT7]aa. Elvai Tâ ypâppaTa tou S-eIou tojv, ps â7TExpl07], o7rou eIxe xopEOTrovSsvT^av ps tov xaTOTâv rsajpyxxT] xal OappâxT) xal E7uâa07]xav Etţ tS KoijpTE Se "Apelai OTav to E7râ-T7]aav ol PaaiXixol. Ae; to 7uaTEua) tov zlna. Nâ tS m.axz<\r{]c, ps ^avasiTO, SiaTl Eivai EÎţ to X^P1*
     ’AxouovTaţ auTâ EXu7nf(07]xa âxopT] 7rEpiaaoTEpov, Siâ toîjto xal Sev EÂEiiJ/a vâ aâţ ElSo7roi7)aw Tâ SiaTpsxovTa, xâpvovTaţ to qsiXixov pou XP^°?> v® ^ aT0X«ffT7]TE oti Sev Eup£07] ISw xav£vaţ tplAoţ aaţ, 6 07roîoţ qjlXoţ aâţ 7rapaxaXEÎ vâ ypâipETE tov KaT^ocpa vâ âyviâ^ETai Ixsîva Tâ 7rpâypa,ia oaov 7)p7ropEÎ, xal pEVO) SouAoţ T7]ţ
                                                [KajvaTavTÎvoţ AiâaxoyXou]
       [Adresa:] Tu EVTipoTâTcp xal E7n.a7)poTâTO) ev 7rpaypaTEUTa1ţ xuplco XaT^ T(.avvouaf) 7ravEUTUxwţ
                                                                       Elţ Sip7rlvi
14*
211
www.dacoromanica.ro
[Bucureşti,] 10 august 1821
     Vă salut frăţeşte
     La şapte ale lunii trecute v-am scris o scrisoare şi vă rugasem ceva, dar răspuns n-am primit. Şi acum cu părere de rău vă fac cunoscut că zilele trecute, aducînd pe serdarul Diamandi de la Cozia cu soţia şi copiii lui, au adus totodată şi 38 de robi, pe care i-au prins. Printre aceştia au fost şi cei doi nepoţi ai d-voaslră, Iancu şi Mantos, pe care i-au găsit în munţii Coziei şi i-au luat împreună cu vitele lor, fiind socotiţi oameni de ai lui Diamandi. Văzînd această tristă întîmplare şi marele pericol în care se găseau aceşti tineri nevinovaţi, şi părîndu-mi rău de omenire, şi pe de altă parte din datoria mea prietenească şi creştinească, am alergat de îndată, fără vreo întîrziere, acolo unde trebuia şi am folosit toate mijlocirile posibile pe lingă căpetenie. Doi prieteni, care aveau curaj şi de multe ori au fost ascultaţi şi care vă cunosc pe dumneavoastră precum şi persoanele, au declarat că aceştia sînt negustori cinstiţi şi cunoscuţi în întreaga Ţara Romînească, la Constantinopol şi peste tot, şi niciodată nu s-au amestecat în răscoale, sau în alte treburi potrivnice împărăţiei. Văzînd însă că căpetenia nu voia să-şi schimbe părerea şi că de frică nici un alt compatriot nu îndrăzneşte să vorbească, am promis şi bani, o sumă însemnată, ca să nu se piardă pe nedrept oamenii noştri; aceasta n-am făcut-o cu aprobarea d-voastră, dar nevoia cerea aşa. Dacă el ar fi spus da, aveam de gînd să obţin un termen de 11 zile şi să vă trimit într-adins o ştafetă, dar nu s-a putut obţine nimic, spre marea mea nedumerire şi părere de rău. Capul meu nu putea să priceapă care era cauza că aceşti doi mijlocitori, care altădată au reuşit să scape mai mulţi condamnaţi la moarte, cu greşeli mai grave, să nu izbutească acum să scape pe aceşti nenorociţi! Aici i-au ţinut numai două zile, deoarece era grabă să-i trimită la Silistra împreună cu cei 38; căpetenia a promis doar că va scrie paşei de Silistra ca să-i scape; aceasta nu era numai un semn de atenţie pentru rugămintea lor fierbinte, ci într-adevăr a scris, precum m-am convins. îndată după ce i-a trimis, iarăşi am rugat călduros pe aceşti prieteni şi ei au acţionat Iară întîrziere, iar căpetenia a scris din nou paşei pentru salvarea lor printr-un tătar trimis într-adins. A scris şi unul din prieteni cu multă. . . Prin urmare speram să reuşim neapărat, precum mă asigurau şi aceşti mijlocitori. Dar cu multă părere de rău vă spun, că după trei zile a venit vestea cea tristă, că au fost trimişi toţi la Constantinopol şi n-a fost luată în seamă nici rugămintea nici intervenţia. Mi-a părut foarte rău, aşa cum poate să-i pară rău unui om simţit şi unui prieten, şi am plîns nevinovăţia lor. Dar ce puteam să fac mai mult ? Apoi un prieten cuminte şi cunoscător al lucrurilor, mi-a spus în secret şi sub jurămînt: aceşti oameni ar fi scăpat Iară îndoială, dacă n-ar fi fost la mijloc o cauză mai mare. Eu l-am întrebat: care cauză? Sînt scrisorile unchiului lor, mi-a răspuns; el avea cores- 1
     1 în textul grecesc cuvîntul: 8txaT7).
212
www.dacoromanica.ro
pondenţă cu căpitan Iordache şi Farmache, scrisorile au fost găsite la Curtea de Argeş, cînd oraşul a fost călcat de armatele împărăteşti. I-am spus: nu cred acest lucru. Să-l crezi, mi-a spus din nou, deoarece au scrisorile în mină. Cînd am auzit acestea, mi-a părut rău şi mai mult. De aceea n-am neglijat să vă înştiinţez de cele petrecute, facîndu-mi datoria prietenească, ca să nu vă pară rău că nu s-a găsit aci nici unul din prietenii d-voastră, care prieten vă roagă să scrieţi lui Catzofas să aibă grijă cît poate de acele lucruri şi rămîn
                                                            sluga d-voastră Constantin Liascoglu 1
     [Adresa:] Prea -cinstitului şi prea însemnatului între negustori domnului Hagi Ianuş cu fericire
                                              La Sibiu
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXIV, doc. 97. Orig. grec.
                                  141
Văscăuţi, 14 august 1821
                  Scrisoarea unui protopop către Hagi Ianuş, despre acţiunea eteriştilor la Tg. Neamţ şi despre starea sănătăţii lui Iordache Olim-piotul.
                                                          BacrxaouT^, -rfj 14 AuyoijaTou 1821 Ty)V TtjJttOTYjTOC T7); T0C7tEtVGÎ; dco7roc£6jjtevoc; 7tpoaxuvco.
       '0 XUp Sr«0Y); OC7tO T7)V M7UCTTpiT£a EypoC^EV TOU âpx^v (HtCTTtOCpY), ele, Th
07to!ov aocţ Eypoctpoc xoct eyepcotgSvtoc; Sta tyjv uystocv ctoc;, tSou xoct Tcopoc Sev
Xe[7U0 EpEUVCOVTKţ T7)V, StOC T7)V OTCOtOCV 7t0Cp0CX0cXto VOC (JLOCţ OC^tCOCTETE 7tp0ţ ^CTU^tOCV jJLKţ.
       Me TOV XUp E."OC0Y)V 7jX0JC!i.EV ECOţ Etţ T^EpVOCOUT^, XOCt in' EXE? Y) TtjJttOTYjc; tou E7tTjYEV Stoc Mrt«oapâji.7u«; xoct ly<b ?)X0oc eSco, eîţ Bocoxocout£. Tov xup Ste<p«vov Skj Eupov ISîi, Xst7tEt Etţ M;t0CCT0CpaC|i.7tt0C, XOCt XOCt’ OCUTOCţ TOV 7tpOCTji.EVOji.EV. KoCVEVOCV VSOV OC7tO E/CECVOC TOC jJtîpY) SeO ^OjiEV 7tp0? qJOCVEpCOCTtV CTOCţ, 7eXy)V Ot ’lTEp[CTTOCt
E(3y?jxocv e£co Etţ MoXS6(3oc xoct â<pocvt£ouv tou? Toupxouţ, jxdcXtCTToc E7r7jyocv Etţ (JttOCV (JttXpYJV 7toXtTEtOCV, OV 0 jJtOC^ 0 (JtS V 7) Ttpyo NtOCjJtT^oXou't XOCt T7)V EXOCUCTOCV T7]V VUXT«> *OCt 8<J0t Toupxot ?)TOV jJtECTOC, XOCiEVOCV Se; (5ccp‘/^CTCCV, TOCTOV xoct 'EPpoC^OUţ, xocl OCTc’ EXE? OCVE^COpYjCTOCi Stoc TOC (ÎOUVdc. Koc0d>; 7jX0OCjJtEV EEc; T^EpVOCOUT^ OCVTOCjJtCO-CTOCjiEV TOV KptTOcX'/] XOcl SouqjEXT^YjV ’ IcOOCVVtTYjV CTUvSpO CpEUjJtEV O t (JtE EXOCTOV E^YjVTOt CTtpoCTtCOTOC;, inrjyxivou XOCTOC T7)V M7E0CCT0Cpdc|i.7Et0CV, (fEuyoVTOCţ OC7CO TOV X0C7EET0CV rejipyJcxYji, TOi o7toTov a<p7)CTocv lîppcoCTTOV xocXdc, 7eXy)v yjixeIc; IjiâOocjiEV 8ti OCVeXoC^SV xoct Et0S V« ScOCTfl 6 OtytOC, 0£Oţ. EuptCTXETOCt jil TOV 3>0Cp|i.dcXY)V, jJtOC^l
      1 Din altă scrisoare (7 iulie 1821) vedem că Const. Liascoglu s-a refugiat de la Craiova la Bucureşti, că avea la Craiova proprietăţi şi că i s-a oferit postul de capuchehaia al Vidinului, dar I-a refuzat; de asemenea a refuzat un post oferit la Giurgiu (acelaşi fond, doc. 98).
213
www.dacoromanica.ro
xouţ e^ouv               axpaxicoxa:; IxXexxouţ, xaE eîvat 7tpoţ xâ (îouvdt otcou auvo-
peuovxai p.e t7)v Nep.x£Eav. Tov e^'/]T'/]ffav oE Nep/r^oi vot ep-Py] petra, xat auxoţ• 8bv '/]9iX’/]trev, Xsyovxaţ, oxi lyw ePyîjxa Sta vot TtoXep'/jaco xat ojp vot ep^co peaa etţ t*/)v Nepx^tav. Kat Ixet otcou suptaxerat, dtyopot^et xâ âvayxala pe xov rrapotv xou. Kup Xaxî^, pot? St7]youvxav Stot xo 7tatSt xou Atoucp*/] otcou xo e^et 6 xaTOxâv recopyâxT]; eEţ xot Se^tâ. 'O 7tpcoxoţ etţ xov 7toXepov etvat aiixo xat exapev axo-xcopouţ 7toXXouţ etţ xouţ Toupxou;, potXtaxa xat £«vxavouţ £7t9jysv xou xa7texâv recopyâxy].
       ’E^eiSr] IpeTţ ISco etpe0a etţ pipoţ otcou Sev e^opev Stot vot păţ eX0-jf] xaptav etS-/)atv xat 7tapaxaXco xov xup Xax^i] vâ potţ tpavepcoa-jt], av Ipot0axe, oaov ot7to xt]v 7taxptSav xoaov xat omb otXXa pepr), ItceiSt) etpat ŞeŞatoţ xat yj^eupco xaXcoxaxa oxt etSyjaetţ e^exe dt7tS 7toXXot pip'/].
      Tauxa xat ev xoaouxw etpt xîjţ xtptoxy]x6ţ x/]ţ 0e6v Stânupoţ eu^ex'/]ţ aaţ
                                            6 7tpo0upoxaxoţ xal 7tpoţ npcoxo7taTîotţ
                                                      Văscăuţi, 14 august 1821
     Sărut şi salut cu plecăciune pe domnia vostră.
     Domnul Statis de la Bistriţa a scris boierului vistier. În acea scrisoare vă scriam şi eu întrebînd de sănătatea d-voastră. Iată şi acum nu neglijez să mă interesez şi vă rog să ne învredniciţi cu un răspuns, pentru liniştea noastră.
     Cu domnul Statis am venit la Cernăuţi şi de acolo domnia sa s-a dus în Basarabia, iar eu am venit aci la Văscăuţi. Pe domnul Ştefan nu l-am găsit aici, este plecat în Basarabia; zilele acestea îl aşteptăm să vină. Ni<si o noutate din părţile acelea n-avem să vă comunicăm, numai că eteriştii au ieşit în Moldova şi nimicesc pe turci, ba chiar s-au dus într-un mic oraş, numit Tîrgul Neamţ, l-au ars în timpul nopţii şi n-au lăsat nici un turc din cei aflaţi înăuntru, de asemenea şi pe evrei. Şi de acolo au plecat în munţi. îndată ce am ajuns la Cernăuţi, am întîlnit pe Critali şi pe Tufecci din Ianina cu 160 soldaţi. Ei mergeau în Basarabia, după ce se despărţiseră de căpitanul Iordache, pe care îl lăsaseră grav bolnav; dar noi am aflaţ că s-a însănătoşit şi să dea bunul dumnezeu să fie astfel. El este împreună cu Farmache; cu ei sînt 1 000 de soldaţi aleşi; ei se află înspre munţii din vecinătatea Austriei. Nemţii i-au cerut să intre în Austria, dar cl n-a vrut zicînd: « eu am ieşit să lupt şi nu să intru în Austria». Acolo unde se află cumpără cele necesare din banii săi. Domnule Hagi, ne povesteau de băiatul lui Liufi, pe care îl are căpitanul Iordache pe lingă el. Acesta este primul în luptă şi el a ucis mulţi turci, ba chiar i-a dus căpitanului Iordache şi turci în viaţă.
     Fiindcă noi ne găsim aici într-un loc unde n-are cum să ne vină vreo veste, de aceea rog pe domnul Hagi să ne comunice dacă a aflat ştiri despre patrie
214
www.dacoromanica.ro
şi despre celelalte regiuni fiindcă sînt sigur şi ştiu foarte bine că aveţi ştiri din mai multe părţi.
     Cu acestea sînt al domniei voastre prea devotat şi al d-voastră înflăcărat rugător lui dumnezeu
                                                                Protopop
     [Adresa:] Domnilor fraţi Hagi Ianuş Consta Petru prin Cernăuţi — Bistriţa
                                                              La Sibiu. 1
                     Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 394, doc. 19. Orig. grec.
                                      142
August 1821
                Gramata patriarhului ecumenic Evghenie, semnată şi de episcopia prin care cere grecilor să renunţe la răzvrătire şi să dea ascultare înaltei Porţi.
          Evghenie, cu mila lui dumnezeu arhiepiscopul Ţarigradului,
                    Romii cei Nooă şi ecumenicescul patriarh.
     Cei ce vă aflaţi supuşi supt deasă şi bogată umbrărea prea puternică. Othomaniceştii împărăţii, toţi de obşte greci, partea bisericească şi mirenească dă verice orînduială şi treaptă, cînd cu adevărată chibzuinţă fieşcare din înşivă» toţi vor luoa scama temeiurilor ce de demult şi din început au orînduit prea puternica şi nebiruita împărăţie, stăpînitoarea noastră, spre ocîrmuirea supuşilor săi, poate să cunoască întru scumpătate noianul cel nedăşărtat al milostivirii şi al împărăteştilor îndurări.
     Cît este de mare şi cită nemărginită şi neasemănată iarăşi este iubirea sa de oameni ! Căci nu numai fiinţa vieţii noastre şi starea averilor noastre să păzea întocmai şi deopotrivă ca şi a celor cinstiţi ehlislani, ci şi daruri şi mili şi necontenite faceri de bine să răvărsa în toate zilile către neamul nostru. Şi dăspre slobozenia şi înliniştita urmare a legii noastre, şi dăspre petrecerea vieţii întră nebîntuire şi în răpaos, şi cu atîta îmbilşugare şi lungime cît nici măsurile supunerii nu îngăduia către dovedirile cele iubitoare de oameni, de unile ca acestea milostive daruri, toţi grecii deopotrivă avea neapărată datorie să mulţumească! în faptă şi să fie sîrguitori pururea spre cele de bună plăcere către împărăteasca putere, slavă înălţînd către iubitoarea de bine pronie a cerescului Dumnezeu si către prea puternica împărăţie, care după asemănarea dumnezeieştii aceia iubirii de oameni, otcîrmuieşte pre supuşi.
     Dar (vai !), mulţi din seminţia grecilor trecînd cu vederea soroacile mulţumirii lor cei după datorie, şi dînd uitării atîtea împărăteşti faceri de bine şi» deodată bîntuind şi călcînd şi chiar poruncile credinţii noastre ce povăţuiesc
     1 Adresa în limba germană.
                                                                                                   215
www.dacoromanica.ro
bună ascultarea şi supunerea către această păzită de dumnezeu împărăteasca putere, s-au abătut prin rătăcire la atîta dăşărtăciune şi neînţelepţie, incit au şi cutezat de au luoat asupră-lc chipul răzvrătirii şi al apostasii împotriva aceştii obşteştii noastre făcătoarii de bine şi hrănitoarei nebiruitei împărăţii.
     însă în vreme ce pornirile celor protivnici lui dumnezeu şi neînţelegători au fost unile ca acestea, prea puternica împărăţie nclcpădînd din mîinile sale, mila şi îndurarea ce izvorăsc din fireştile sale împărăteşti obiceiuri, au trecut cu vederea cuvîntul ce putea avea de a pedepsi îndată pre apostaţi şi haini, şi de a le face din început şi deodată răsplătire. Ci, despre o parte, după trebuinţă pre unii i-au pedepsit, iar dăspre altă parte, pre cei ce şi-au căutat de ale lor trebuinţe şi au stătut în hotarăle supunerii, s-au găsit ca să-i păzească şi »ă-i izbăvească binevoind în cele după urmă a să da şi din partea bisericii noastre cărţi de afurisanie şi de sfătuire. Dar, de s-au şi dat acest fel de cărţi bisericeşti, nu numai odată, ci şi dc dooă ori, împotrivă, cei ce umbla pre calea răzvlă-tirii, nu şi-au depărtat cugetul lor cel dicvolesc, nici au vrut să înţeleagă a să îndrepta, surzind şi spre bisericeştile mîntuitoare sfătuiri, împotrivindu-să şi apostoliceştilor şi soborniceştilor porunci ce sînt rînduite pentru supunerea şi buna ascultare, către stăpînitorii noştri. Şi, pă alocurea iarăşi, stau şi să nevoiesc spre aceiaşi vrednică de urîciune răzvrătire şi satanicească nesupunere, cu chip ca acela prin care şi cu amăgire clătesc pre cei mai slabi, tîrîndu-i la aceeaşi prăpastie a piezării. Şi aşa cutează a urma cele mai rele şi nelegiuite, pricinuind pricinuiri în păcate şi cu chip şi cu temeiu de prigonire pentru lege, propoveduind relelor şi neiertate cugete ce de obşte au împotriva ehliislamilor.
     Deci, împotriva unora ca acestora neînţelegători, ncînfrînaţi şi nepocăiţi apostaţi, cu dreptate, prea puternica împărăţie să cuvenea a pune în lucrare pedeapsa cea dc apoi, neîndurîndu-să de nici unul di[n] ei. Dar, fiindcă chipul prea puternicii împărăţii este întemeiat, fireşte, şi întru îndurări şi mili, în puterea acelor mili s-au adaos bunăvoinţa împărătească plină dc iubire de cameni şi de milostivire.
     Şi, dîndu-să, s-au trimis către noi înaltă împărătească poruncă, arătătoare celor de mai sus zise şi poruncitoare dc a să da şi acum bisericeşti sfătuitoare cărţi către toţi deobşte cei ce să află supt această de dumnezeu împărătească oblăduire, coprinzătoarc cu aceeaşi înţelegere ce s-au zis, de obştească supunere şi buna ascultare ce să cere neapărat de la voi.
     Drept aceia, şi scriind săborniccşte împreună cu cci de lÎDgă noi, sfinţi şi prea cinstiţi arhierei în duhul sfînt, iubiţi fraţii noştri şi d.’mpreură slujitori, ca cu o trîmbiţă, propovăduim către toţi voi, ccprindcrca înaltei împărăteştii porunci, şi în duhul sfînt vă sfătuim şi vă povăţuim pre toţi, mici şi mari, de vcrice orînduială şi treaptă, cîţi cu obrăznicie aţi cutezat să vă într-armaţi împotriva obşteştii noaslrc hrănitoarei şi făcătoarei de bine, prea puternicii împărăţii, să lepădaţi îndată armele şi să luoaţi asupră-vă chipul cel vechi al cei dcsăvîrşite şi credincioasă supunere şi bunei ascultării voastre către
216
www.dacoromanica.ro
împărăţie, şi să vă dăpărtaţi de cugetul cel deşărt şi satanicesc al răzvrătirii. Iar ceilalţi toţi, să staţi cu statornicie şi neclintiţi în credinţa supunerii.
      într-un cuvînt, toţi lăcuitorii fieşcăruia loc şi ficşcăruia ostrov, care vă închipuiţi cu numirea pravoslavnicii creştineştii credinţe şi din dumnezeiască bunăvoinţă vă aflaţi supt deasă şi bogată umbrire a împărăteştii puteri, toţi de obşte făr’ de nici o osebire, să vă întoarceţi la mîntuitoarea calea supunerii, adeverindu-vă şi încredinţîndu-vă că prea puternica împărăţie, după ce va vedea întoarcerea şi căirea voastră în faptă, şi curat şi adevărat cugetul bunii ascultării voastre, şi scumpă paza şi urmarea datoriilor credincioasei supunere, iarăşi ca o maică doritoare vă va îmbrăţişa şi vă va încălzi, răvărsînd izvorul cel nedăşărtat al îndurărilor sale bogatelor şi împărăteştilor mili asupra voastră. Şi, dînd cu totul în adîncul uitării acele nesocotite şi dăjnădăjduite porniri, ce din îndemnarea vicleanului diavol, s-au cutezat înpotriva împărăţii, cu asemenea chip şi obştească maică pravoslavnicilor creştini, sfîntă biserica domnului nostru Isus Hristos, văzînd pusă în lucrare pocăinţa voastră, să va milostivi şi va da iertare şi slobozenie celor ce au greşit. Şi după greşălile lor, au adus asupră-le greotăţilc şi înfricoşatele blcstemuri ale ei, iar de care cum va şti, să ferească dumnezeu, să vor arăta pînă în sfîrşit, surzind către cele de acum iubitoare de oameni glasuri ale prea puternicii împărăţii, ncmulţă-mitori făcîndu-să şi necunoscători către împărăteasca facere de bine, cea cu multă dorire. Şi către milostivia hărăzire cea mai presus de toată nădejdea, nesămţitori arătîndu-să către mulţimea cea fără număr a neasemănatelor mili împărăteşti ce d-început şi pînă acum au avut, ncbăgînd în seamă nici biseri-ceştile noastre povăţuiri şi împărăteşti sfătuiri, ci stînd iarăşi cu denadinsul toţi la acele porniri protivnice dumnezeirii şi streine cu totul chipului creştinesc, nelegiuirea lor va fi peste grumazul lor şi-şi va luoa lorăşi judecată de osândiri, pentru că nu vor scăpa de dreapta pierzare a lor de istov, ci li să găteşte neapărat. Şi nu va fi lor îndurare sau mîntuire, nici trupească, nici sufletească, ci rău cu rău vor suspina, şi să vor pierde deodată.
      De aceia, treziţi-vă, pentru dumnezeu ! Sîrguiţi-vă pînă aveţi încă vremea pocăinţii, şi faceţi precum într-o glăsuire cu înalta poruncă.
      Scriindu-vă, vă poruncim şi vă sfătuim şi nu întralt chip, hotărîre. în luna lui avgust, indicţionul 9.
      j- Al Chcsarii, Ioanichie              j- Al  Efesului, Macaric
      ■j- Al Iraclii, Meletie                j- Al  Nicomidii, Panaret
      j- Al Nichcii, Ierotlieiu               f Al  Dercon, Iercmia
      •(■ Al Thcsalonicului, Mafteiu          f Al  Tîrnovului, Ilarion
      j- Al Brusii Ghcrasim                    Al Anghirii. . . 3
      f Al Veriei 2 Macarii                    Al.........3 Nictarie
                                    Arh. St. Buc., Cond. logofeţici Ţării dc Sus, 1076, f. 181 v. — 183 v. Trad. rom. cont. * •
       1 în text: Prusii.
       * în text: Verii.
       • Loc alb.
217
www.dacoromanica.ro
143
[Bucureşti,] 8 septembrie 1821
                 Anaforaua ocîrmuirii Ţării Romîneşti în pricina lui Necolai logofăt cu Vitu arnăutul, omul lui Iordache Olimpiotul.
                               Ânaforaoa lui Necolai logofăt.
     Către slăvitu chehaia-beiu.
     După slăvită porunca ce s-au dat la jalba lui Necolaic logofăt ca să cercetăm cu cererea ce face, a i să dărui odaie cu o făşie dă loc a unui apostat, ce este alături cu casa lui, următori fiind, am făcut pitac către dumnealui vornic dă politie spre a cerceta prin zapcii în faţa locului dă este acea făşîie dă loc a acelui arnăut şi a soţii sale, ce-1 arată jăluitorul prin jalba sa, şi de au fost apostat, dintr-a cui ceată ? Şi dă dreptul adevăr ce să va dovedi, cu mare înscris dă la preoţi şi mahalagii de acolo să ne înştiinţeze.
     După care, făcîndu-să ceruta cercetare, s-au dovedit prin mărturia preoţilor i a mahalagiilor de acolo i prin înştiinţarea zapciilor şi arătarea dumnealui vel vornic ce să alăturară că acea casă este [a] acelui Vitul şi a soţii sale carele, fiind apostat din ceata unui Iordache căpitanul, şi din pricină că făcînd multe jafuri raelii împărăteşti şi-au rădicat nevasta împreună cu nevasta acelui Iordache şi unde au pribegit nu să ştie, rămîindu-i aici numai acea odaie care şi acum stă pustie. Ci noi, după porunca slăvirii tale, am făcut această cercetare, iar pentru darul ce cere jăluitorul, rămîne la a slăvirii tale poruncă.
1821 septemvrie 8.
                                      Barbul Yăcărescu, Mihalache Mânu, Constandin Negri, Scarlat Mihălescu
         Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, p. 174.
                                            ANEXA 1 la documentul nr. 143
     Sineturile ce s-au alăturat cu această anafora. Mărturia mahalagiilor.
     Fiindcă pentru odaia unui Yitul arnăutul şi a soţii sale noi cei mai jos iscăliţi mahalagii ot Livedea Gospod arătăm drept adevăr precum ştim că acea odaie ce este lipită de odăile logofătului Neculaie, ce le-au cumpărat mai înainte de la mai sus numiţii, şi cu o fîşie dă loc dăspre apus dă locul logofătului Neculaie, ce este supt acea odaie, este cu adevărat a acelui Vitul şi a soţii sale. Care Vitu, de cînd şade într-această mahala, au fost tot om [al] lui Iordache căpitanul, cum şi nevasta sa au slujit în casa acelui Iordache cîtăva vreme. Şi cînd s-au dus Iordache la Craiova înaintea lui Tudor, s-au dus şi acest Vitul. Şi după ce s-au întîmplat spargerea Bucureştilor, nevasta Vitului s-au dus în sfîntul Sava la nevasta lui Iordache căpitanu. Şi viind Vitul cu trei cai şi cu saxana dă jafuri la 10 sau 15 martie şi-au luoat nevasta cu tot ce au avut, şi s-au dus la Cîmpulung
21S
www.dacoromanica.ro
cu nevasta lui Iordache căpitanul, rămîindu-i aici numai acea fâşie dă loc cu odaia. Şi dă la Cîmpulung ce s-au făcut, nu să ştie. Şi noi mahalagii şi preoţii, după cinstită poruncă pentru acest Vitul, ceea ce am văzut şi ştim, arătăm mai sus, în frica lui dumnezeu.
      1821 avgust 23
       Eu Constandin băcanul adeverez, eu Dinul bărbierul adeverez, eu Ştefan rotar adeverez, eu Mihalache bărbier adeverez, eu David cîrciumarul adeverez, eu popa Tudor adeverez, eu popa Tudorache adeverez.
         Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, p. 175.
                                            ANEXA 2 la documentul nr. 143
                                De la ocîrmuirea Valahiei
      Cinstite dumneata frate vel dvornice al politii. Dintr-această alăturată jalbă a lui Nicolae logofătu ce au dat către slăvitul chihaia bei să va da dumnealui îndăstulă pliroforie. Pentru care scriem dumitali ca să dai poruncă zapciilor dintr-acea plasă a face cercetare în faţa locului, prin mahalagii şi preoţi, de este cu adevărat acea fîşie de loc şi odaie a acelui Vitul cu soţia sa, şi de au fost apostat, dintr-a cui ceată? Şi de dreptul adevăr ce să va dovedi în faţa locului cu luare înscris de la preoţii şi mahalagii de acolo, să avem răspunsul dumitale, ca să ştim ce pliroforie să dăm slăvitul ui chihaia bei.
      1821 avgust 22.
                   Barbul Văcărescu, Mihalache Mânu, Constandin Negrea, Scarlat Grădişteanu, Scarlat Mihălescu
         Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, p. 176.
                                                             144
Foleşti, 21 septembrie 1821
                    Unele informaţii despre urmărirea eteriştilor de către turci.
                                                         <Pci)Xăcm, 21 SE7rre|j.f}too 1821
       Ilpoţ tov evTipuTaTov xupcov A'/jpfjTpiov BaCTiXelou xal auvTpotpiav.
       ElSe Scot toc epyaCTTfjpi.de paţ euţ etţ toutyjv t'/jv upav eîvac CT9aX.iCTp.eva, e£ aÎTiaţ 7roi) eXectc 6 mx.aă.q, wţ vot xaTa(3yj arco 7totvu obro t1? ETacpiCTTeţ, xal epyovTaţ pe ii CT7tXâyyva 8-eXe 1 eXOec dt7tdtvu ecţ tou<; ypcCTTidcţ, e7tecS'/j ^oeXauav dt7t6 auTouvouţ oi ETaipiCTTăţ. Me oXov touto, xaOcbţ pa\0âvope, vot 7t9jpav xal auTol TeXoţ. Aev •/j^eupope tcp ovtcm ecvac yj ^eupa, opuţ ycvyjxe peyotXo . . . Aeec vot yocXocCTav euţ TpcaxoCTia 9apcXca yupcavuv, dcvSpeţ, yuvaîxei; xal nouSix xal xaXoyepouţ xal xaXoypceţ. "H^epav xal Tpelţ xaXoypceţ veeţ xal TOtţ 7touXouv, opuţ Xiec otc ecvac dtp^ovT07toijXe<;. IlapaxdcXeCTa tov xip KwvCTTavSyjv rpi7avT^dtxY] Scot vot crupjîou-XeuCTyj to 7tacSl Scoc oXa Tot 7tâvTa opou. IlapaxotXeCTa xal tov Au poOeov Notvou
219
www.dacoromanica.ro
Sioc vâ eîvai ^sipico |3oY;0Eiav, y.od 8ti xaXrjv âvâyxyjv. cOp.ou tov eÎ7ta vâ £r)Ty;<Tfl <Tu[i.pouXiov inb tov SoXopov, 6(jLOu xal (X7t8 tov ryfoup.Evov tou Xa^apiTY) xal 0C7To to XaT^îj Aou7tou xal <x7to âXXouvoug cpiXcug. E’lSe to âpxovTixo <tgu ix.cy.-q xâ07)Tai dc7tE[paxTO, oî Sh Toupxoi âxopa pigol ppîcncovTai. ’Acpou âsa^copcuv auTol â7to picta, 9iXet eÎ7tw vâ xuttâ£r) xiy.noac^ cpapiXiEg Siâ vâ pâvouv pisa ei? to gtoti Siâ [vâ] ippcoviâoouv, SyjXacM) 7tp6c; cpuXaipv tou otuticu
                               My) fe'xOVTa^'ETEpO, pEVCO 7CpG0UpOi; wţ âSEXcpiţ StEcpavoţ KcoviTTavT Fxouittyji;
            Prea cinstitului domn Dimitrie Vasiliu şi compania;
      în ceea ce priveşte prăvăliile noastre, pînă în acest moment sînt închise, din cauza că lipsea paşa, pînă să coboare de sus de la eterişti, şi venind, cu ce milă pentru creştini va veni? Fiindcă eteriştii au omorît mulţi dintre ei, totuşi aflăm că şi cu ei s-a sfîrşit, nu ştim dacă este adevărat sau minciună. însă s-a făcut mare. . . .* se spune că au omorît pînă la 300 de familii de ţărani, bărbaţi, femei şi copii şi călugări şi călugăriţe. Au adus şi trei călugăriţe tinere şi le vînd, dar se zice că sînt boieroaice.
      Am rugat pe domnul Constantin Gripingiachi să sfătuiască băiatul pentru toate şi totodată am rugat şi pe Dorotei Nanu să dea o mină de ajutor la tot ce va fi nevoie. De asemenea i-am zis să ceară sfat de la Solomon, de asemenea şi de la egumenul lazaritul şi de la Hagi Lupu şi de la alţi prieteni.
      Casa ta este încă neatinsă. Turcii se află încă înăuntru. După ce vor pleca din ea, voi spune să caute mai multe familii să le bage în ea ca să ierneze, adică pentru paza casei.
                                   Neavînd altceva, rămîn zelos ca un frate Ştefan Constant. Guşti
                      Acad. R.P.R., pach. DCCCXXXIII (fost ms. rom. 1091), f. 126r-v. Orig. grec.
                                          145
Braşov, 17 octombrie 1821
                  Ilie Nicolaidis informează pe Hagi Ianuş că i-a încasat poliţa de la lacovachi Rizos şi va căuta să încaseze de asemenea şi poliţa do la Bozin, arătînd totodată că în locuinţa sa din Bucureşti au fost îngropate numai scrisori de ale eteriştilor.
                                              Bpaocopiv, Tfi 17 ’OxrwpPptou 1821 vE'mpoi xupioi X. ’Iw. K. IleTpov xai âSeXcpoî,
                                                                 Eig Sipjrivi
      ’A7toxp[vopai eu^apioTCOc eîg TpEÎg Tipia? trag 5, 10 xod. 13 t peX0VTOg, ^aipcov Siâ tb aicnov TÎjţ âxpi(3EcrrâTY)i; pou uyEiai; oag. 1
      1 Trei cuvinte neinteligibile.
220
www.dacoromanica.ro
     2x; U7xepeuxapiaxw Siâ xyjv â7X07xXy)pwaiv xîj; xpâxxa; pou ypoalwv xoalwv 7xpo; ei;6cpXY)aiv xou Siacpopou xîj; 7xpo; 7xpoaxeXvixov ’Iaxw(3âxY)v Pl£ov Xpewaxixvj; aa; xal aă; pevw u7xoxpeo; Siâ xâ 8aa pex’ aîixou inpâ£axe xal xoij expaxîjaaxe xâ oaa pă; expswaxei xa'1 e^exâpapev â7x8 xâ pouxpa xou, Sio xal IXpewaa [ii yp. 471,54 âvxixpu xîj; XPea)CTTI'x^? pou opGXoyla; 7xpo; rewpyiov Kapayiavv67xouXov, Siâ xâ peaxa xîj; 07x01a; aă; 7xapaxaXw vâ Xâ(3Y)xe u7xopovr;V, e7xeiSî) xaxâ xo 7xap8v Sei eipai el; euxoXlav, [xâ] Suvâpevo; vâ auvâi;w ouxe 7xapâ caz 07icu e/tt va Aapco.
     IlepixXelaxou; eOpov xâ; Suo opoXoyla;, xî)v pev xou OiXlx?) yp. 5000, xyjv Se xou M7xo£î)VYp. 294972xal ev pa(3aai xou Zaxapla Maupou Siâ #20. ’Ei; auxwv Xouxov xov piei Zaxapla poXi; a^pepa âvxâpcoaa, e7xeiSî) eXei7xev £i;w, ypoaia Sei £xel feXelw; xal pou UTXoaxeQTI v’ âvxapw0wpev aupiov Siâ vâ âXXâ^yj xyjv opoXoylav, Sio xal cpoovxl^w xyjv exxeXealv xou.
     rO Mtxo^Îjv xaxoixeî £l;w el; xâ x0*?1®-. â£w Xourov xal el p6v eivai xovxâ, 7X7)yalvw vâ xov âvxapwaw, el Se paxpâv, xov ypâcpw pi xa\£va oxalpov, TOpixXelovxâ; xou xal xo 7xpo; aîixov ypâppa xal vâ iSw xl &â pi
â7xoxpi0fl.
     To 7ipo; OiXlxif)v ypâppa aa; evexelpiaa xal x8v wplXYjaa xâ Seovxa, âXX* f) e^oxoxv); xou Sij YjdsXyjae vâ âXXâ^y) xîjv opoXcylav, Xeyovxâ; pcu oxi elvai TCpixxov vâ £ir)xîjxe xîj; opoXoyla; xyjv âXXayîjv xal 8xi xo xps°? T0U       XP^°?
xou, âpxeT -f) opoXoyla, Xeyei, exelvif) -f) orcola el\ai XP£wffTixî) ârco Bouxoupeaxi xal Sei -î)fi.7ropeT vâ xâpy) ăXXYjv âno eSw, xa0w; xal xîj; e^GXoxYjxo; xou ouxe ypoaia xov SISei xavel;, ofixe opoXoylav xou âXXâ^ei, xal Siâ xcijxo eră; 7iapaxaXeî vâ pelvqxe xal r) xipioxy); aa; el; xov xoivov xpo7iov xal Sev Tteipâî^ei âv rcapex-xelvexai 6 xaipo; xîj; opoXoyla;. Auxâ pe eÎTO vâ oă; ypâijiw. Tyjv opoXoylav (îaaxâ) eSw ^w; otcou vâ pe ypâi|.exe.
.. .................................................................................
     ElSov vâ pe âvacpspexe 7iepl âpavexlou p^ paxpouxieSe;, tcw; xo e^ei ’&apevov 6 Tewpyio; KapayiavvoTiouXo; el; xo cnrlxi xou xup NixoXo7iouXou pe âXXa 7ipâypaxâ pa;. Sâ; Xeya) Xoi7iSv xupioi oxi o5tî el; xS an'iTi xoij xup NiXoXo7rouXou, ofixe âXXou ttcu e0ai[a 7xpâypaxa. Touxo povov Y)^eupa) oxieyw el; xo xâvi, el; xyjv a6p7xav xou o4Să pou txXyictIov el^a evxacpiâaei pepixâ ypâppaxa, xâ 67x01a Sei p’ eaupcpepve vâ 7xepicpepa) paî^l pou, xâ o7ioTa xavel; âXXo; ârci epeva Sev ’^eupsv Tiapâ 6 pixpo; âSeXcpo; pou, 6axi; 6xav inrp(z el; Bouxou-psaxi tino TipyoPuaxov cî>; xa7xexâvo;, xâ e^£0ai|.e xal e7x^pe e^ auxwv, pe ctxg7x6v Siâ vâ eXŢ) â7x6Sei^iv, xa0oxi 9]xov ypâppaxa x^; 'Exaipela;, xal el; xouxo S6v ^eupw 7x010; SiâpoXo; xov wS/)yy)CTev. ’Eyw xoxe ^pov el; xyjv Ilpâ^av, xal exoipa-^opouv vâ eX0w el; Bpaaaopov, 6 Se Kapayiavv67xouXo; ^xov el; BouxGupeaxi, xal oxav 6 xup NixoXa; a7xepaaev â7xo xyjv Ilpâl^av pe ^pciOx-ifiCTe 7xepl xgu rewpylcu xl xâpvei, xal xl âpaye vâ £xape âpxexâ ypoaia 07xcu Sxei> Tou â7xexpl0Y)v 6x1
                                                                                                           221
www.dacoromanica.ro
Bsw -Jj^supo), xa0«<; xal Sev ^eupa, xal oti 6 rewpYiO!; Sev -r(0eX7](Te v<x eXOfl ţia£t [i.oo, dXX’ Iţieive elţ Booxoopea-n,.
     Zaţ 7tpo(jxuvo) pi oXov to dvvjxov (reŞaţ xal pive) 6 SooXoţ caţ.
                                                       ’HXlaţ NixoXatSvjţ
     [Adresa:] Alli sig. H. Ioannusi C. Petro e fratelli recapito al sig. Nicola Patzura,
                                                           Hermannstadt
                                                     Braşov, 17 octombrie 1821
                                Prea cinstiţi domni H. Ianuş C. Petru şi fraţi.
     Răspund cu plăcere la cele trei scrisori ale d-voastră din 5, 10 şi 13 ale lunii curente şi mă bucur de buna sănătate d-voastră scumpă mie.
     Vă mulţumesc foarte mult pentru achitarea tratei mele de 600 groşi şi pentru achitarea dobînzii cuvenite la suma ce datoraţi postelnicului Iacovachi Rizos 1 şi vă sînt îndatorat pentru tot ce aţi făcut de i-aţi oprit suma ce ne datora şi am scăpat de mutra lui. Prin urmare am trecut în contul d-voastră suma de 491,54 groşi, în dreptul zapisului meu de împrumut dat lui Gheorghe Caraianopol; pentru restul sumei, vă rog să aveţi răbdare, fiindcă în prezent nu am posibilitatea să încasez nici un ban, de unde am de primit.
     Am găsit alăturat cele două zapise, adică zapisul lui Filitis de 5 000 groşi, şi cel al lui Bozin de 2 949% groşi, precum şi un răvaş de la Zaharia Mavros pentru 20 galbeni. Dintre aceştia pe Zaharia abia astăzi l-am întîlnit, fiind plecat la ţară, el n-are deloc bani şi mi-a promis să ne întîlnim mîine ca să preschimbe zapisul, deci voi avea grijă să aduc la îndeplinire aceasta.
     Bozin locuieşte la ţară, voi cerceta jjnde este şi dacă este pe aici pe aproape mă voi dilce să-l întîlnesc, iar dacă este departe, am să-i scriu cu vreo ocazie, şi voi anexa şi scrisoarea d-voastră, şi voi vedea ce are să-mi răspundă.
     Am înminat scrisoarea d-voastră lui Filitis şi i-am spus cele necesare, dar excelenţa sa n-a vrut să preschimbe zapisul, spunindu-mi că este un lucru de prisos să cereţi preschimbarea zapisului, şi că datoria lui, este datoria lui, şi este suficient zapisul care a fost dat la Bucureşti şi nu poate să facă aici alt zapis, întrucît nici excelenţei sale nimeni nu-i dă bani şi nu-i preschimbă zapisele. De aceea vă roagă să procedaţi şi d-voastră aşa cum se procedează îndeobşte şi nu-i nimic dacă se prelungeşte timpul zapisului. Aceste lucruri mi-a spus să vi le scriu. Păstrez aici zapisul pînă cînd îmi veţi scrie.
     Am văzut că-mi pomeniţi despre nişte mahmudele primite ca amanet, pe care Gheorghe Caraianopol le-a îngropat în casa domnului Nicolopulos
      1 Vezi şi scrisoarea din 1 oct. 1821 a aceluiaşi Ilie Nicolaidis către Hagi Ianuş (Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 517, doc. 39).
222
www.dacoromanica.ro
împreună cu alte lucruri de ale noastre. Vă declar, domnilor, că n-am îngropat lucruri nici în casa domnului Nicolopulos, nici în altă parte. Ştiu numai atît că eu am îngropat în han, lingă soba de la camera mea cîteva scrisori, pe care nu-mi convenea să le port cu mine, despre care scrisori afară de mine nu le ştia altcineva decît fratele meu mai mic, care, atunci cînd a plecat de la Tîrgo-vişte la Bucureşti, în calitatea sa de căpitan, le-a dezgropat şi a luat unele din ele, ca să aibă o dovadă, deoarece erau scrisori de ale Eteriei şi nu ştiu cine dracul l-a sfătuit să facă astfel. Eu pe atunci eram la Breaza şi mă pregăteam să mă duc la Braşov, iar Caraianopol era la Bucureşti; iar cînd domnul Nicolae a trecut pe la Breaza m-a întrebat ce face Gheorghe şi oare ce va fi făcut cu o sumă însemnată de bani. I-am răspuns că nu ştiu, deoarece nu ştiam, şi că Gheorgbe n-a vrut să vină cu mine, ci a rămas la Bucureşti.
     Vă salut cu tot respectul cuvenit şi rămîn sluga d-voastră
                                                              Ilie Nicolaidis
     [Adresa:] Domnului H. Ianuş C. Petru şi fraţi la domnul Nicolae Paciura,
                                                                       Sibiu
                     Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXV, doc. 38. Orig. grec.
                                  146
[25 octombrie 1821]
                            Contul lui Constantin Pendedeca la Hagi Ianuş.
                                                                                                                                                  [25 ’OxTco|t(3p£ou 1821]
                     'O Koovaxavxtvoţ rievxeSfxai;
                                                                                               1820 Kpatd>(3a
1821
N<x Suav)
Noc XocjÎŢ]
Sen. 1. "Oaa xov l|iixpY)aev               
6 ev Boux. Ypocp.(x. Teeop-                
yioţ cîx; etţ No 353 yp. . .           150 
NoepPp. 4. "Oaoc etţ xo xtvY)|i.oc         
xou Sta Boux. xov epexp-rj-        160 100 
aajxev ..................                  
Noe|i.(3p. 19. "Oaa Stoc opStvtaţ          
NtxoXa (xaţ xov ISde\etaev                 
6 recopy/) ptaţ etţ Boux.                  
No 354, xat pe xoxov 7% xo                 
nouyyt, Stoptav vjptepa^ 31,               
xat eva aoeXt oepavext......       YP- 250 
                                       500 
                                         ’OxTtojxpp. 25. "Oaa x<x dcvxtxpu Suo xovSuXta (xTOpvcijv etţ napxtSa e^oScov Sta. tov xo-tcov xou, otcou ea'nxXOv) ano xo xovaoXocxov xat (xâţ epi-xpv)aev xoext ypoata No 406 npoţ 1%, xaOwţ eaupcpco-vv)aev |xa£t xcu 6 NtxoXac (xaţ etţ Boux. napehv xou 6
                                            xup NtxoXonouXoţ ........
                                         Mexaxonta0Y)xev etţ veov xa-xdcaxtxov No 40.............
250
250
500
223
www.dacoromanica.ro
                               Constantin Pendedeca
[25 octombrie 1821]
Craiova 1820
1821
Să dea
Să primească
Septembrie 1. Suma cc i-a              
numărat secretarul din Bu¬             
cureşti Gheorghe cum se                
vede la nr. 353 gr........         150 
Noiembrie 4. Suma ce i-am              
numărat la plecarea lui                
spre Bucureşti ..........      160 100 
Noiembrie 19. Suma ce i-a              
imprumutat la Bucureşti                
Gheorghe al nostru din                 
ordinul lui Nicolae al nostru,         
nr. 354 şi cu dobînda-7%               
punga, pe un termen de 31              
zile şi un şal amanet.....         250 
                               gr- 500 
Octombrie 25. Cele două sume, care sînt trecute în partida cheltuielilor pentru osteneala lui, cînd a fost trimis de consulat şi ne-a numărat nişte bani nr. 406 cu 1%, precum s-a înţeles cu el Nicolae al nostru la Bucureşti, de fală fiind şi
   domnul Nicolopulos..........
S-a transferat la un nou registru nr. 40.................
250
250
500
Arh. St. Buc., Condica Hagi Ianuş 698, f. 352. Text grec.
21  decembrie 1821
147
                Şerban Negel comunică mitropolitului Veniamin Costachc că eteriştii care au purtat uniformă rusească sînt trimişi din Basarabia în interiorul Rusiei.
                                                          21 dechemvrie 1821
                                   Preosfinţite părinte, sărut blagoslovitoarea dreapta preosfinţii tale.
     Nimică nou şi vrednic de perierghii nu am ce să-ţi scriu, de război sămnc eu încă nu văd nici pînă acum încă. Ce va naşte în ziua de mîine, aceasta nu o ştiu. O curiozita să-ţi scriu. înştiinţasăm pe preosfinţia ta că pe Duca şi alţi vro patru din ghinăralii eteriştilor i-au ridicat de aicea din Chişinău şi în fiară i-au dus la cetatea Benderiului de i-au închis. Acum pe unul Sultanovici (care scrisăsăm că l-au dus la Bender) şi alţi vro cinci i-au trimes la Sibir. Să voroveşte că ocîrmuirea de aicea, făcînd raport cînd au venit aceştia în Basarabia, acum ar fi venit răspunsu ca pe acei din şăfii eteriştilor cîţi vor fi avut cinu rusăsc şi mai vîrtos mundir rusăsc să-i triimată la Sîbiriu; iară pe ccialanţi şefi să-i închidă la cetate. Să voroveşte că şi pre înălţatul nostu domn, i-ar fi venite poroncă să iasă din hotarăle Roşiei şi că să găteşte să meargă la locul unde locuieşte socru-său Caragca. Apoi tragerea turcilor din Eşi (precum pe aicea să aude căci aicea lămurite idei nici dintr-o parte a lumci nu avem) şi urmarea aceasta cu eteriştii poate cineva a le giudeca sămne de pace între împăraţi. Iară grecii
224
www.dacoromanica.ro
zic că s-au hotărît ca întîi să să aşăză toate lucrurile precum au fost, mergînd şi milostivu nostru domn la scaunul Moldaviei şi apoi să între împăraţii în trataţii de pace, la care las pe fiştecare om fără lingoare de crieri, să judece. Vai de ticăloşia lor! Au agiuns în stare parimii ţiganului care zice: «el de pe mine că-1 omor». Cit pentru Grechie, apoi spun şi arată cărţi din toate părţile şi înştiinţări că prea puţine locuri sînt cari nu au căzut încă în stăpînirea grecilor. Iartă-le lor doamne, că întru toate nu au ştiut nici ştiu ce fac !
      Al preosfinţii tale plecat fiiu sufletesc şi slugă,
                                                                 Negel Vornic
          Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 39 — 40. Orig. rom., publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 190 — 191.
                                         148
Sibiu, 27 aprilie 1822
                  Scrisoare către Al. Villara să se informeze de la vornicul Samurcaş şi de la Şeitani despre situaţia grecilor şi să nu aibă încredere in « bunăvoinţa» turcilor.
        -                                  'Ex ScpTtcvlou, Tfj 27 ’A^piXiou 1822
      Ee|3aoT& qxXe I
      Ei? T7)v TÎj? 24 tou XijyovTO? ypaqjyjv oa? elSov ttjv â7to<paotv otcou exâpaTe xal ty)v o7totav peXXeTe vâ (îâXeTe el? 7tpâlpv ttjv ijpepav t9j? 7teptXa(3îj? tîj? racpou-o"/)? pou, oa? racpaxaXw opw? voc TOcpocrelveve âxopy) ttjv u7topov7)v oa?, Scoc voc ptp7)0etTe tov 7tpooTaT7)v twv ^pcoTcavwv, ootc? pâ SXtjv tou t9]v paxpo0uplav qjpovTt^et xaXâ Stâ tou? y^pcoTcavou?.
      Mstoc t9)v âvaywpTjocv tou Mr. BaTtoT^eqj Sev SteSo07) ’rc7toTe el? Btevva, pâXtoTa ouTe el? toc? eqjTjpeplSa? Sev ttjv xaTex«p7)oav ttjv âvaxwp7)olv tou, touto a? ooc? t8 e^7)y/)oy] 6 xaXo? pa? cplXo? SuXo7ttvâxa?. fH puoTtxoTT)?, xaT5 epe, Sev cpatveTat xaXi) Scoc tou? Toupxou?, Sev â7toSetxvuet otc eu^apcoT^Oirjoav ol Pwoooi xal al au0evTcac, al âotSootat, al â7to^7)ptwoet? otcou ScaScSovTac eSw xal el? M7tpaoooj38v elvac eu^al exelvcov otcou U7toxpew07)oav, xacToc XPLaTLavo^ vâ ycvouv tccotoI tou loXapiopou u7t-/)peTac. cY7topov7) âSeX<p£, av to 7tacSl yevvr(0ev e7tT(x py);wv £yj, ScaTl vâ pi) ^tjoţ) OTav yevv7)0yj Sexa pyjvwv, yj pyjTepa tou elvac peyâXT).
      Al uoTepival 7teploSoc tou ypâppaTO? oa? p£ eScooev vâ xaTaXâjîw 8tc âpytoav 7tâXcv exec paScoupycac. BâSc^e, âSeXcpe, tv)v eu0ecav oSov xal Sev ocpâXXei?, execv/j povov pa? âSyjyec el?Tâjv yjwocv TÎj? âXy)0eca?. ’E7tc0upouoa vâ pâ0w tI oa? e7tpo-£ev/)oe vea? a7)Sla?. ’Eyw elpac 6 auT&? pe Tâ? auTâ? xal Stc 7tepcoooTepa? eXraSa?. Tâ? 7tpooxuvY)oec? pou t8v xaXov EuXoravâxa.
      Tâ â7to ’lTaXlav vea xâXXtoTa Scâ tou? Tpaixou?, xa0w? xal Tâ â7to Zepcova Tâ pav0âveTe â7tS t8v cplXov âpx- jîopvcxov SxpoupxâoTjv xal qxXov MecTâv/jv.
      ’Ayx7ta t8v xal qxXouvTa oe xal oe(3opevov qxXov oou
                                                                     ou fj ys'ip
      [Adresa:] A Monsieur, Monsieur l’aga Alexandre de Villara, A Cronstadt.
15 — o. 498
225
www.dacoromanica.ro
Din Sibiu, 27 aprilie 1822
     Onorate prietene !
     Din scrisoarea dvs. din 24 ale lunii care expiră am văzut hotărîrea pe care aţi luat-o şi pe care e vorba s-o puneţi în aplicare în ziua primirii prezentei. Yă rog însă să mai prelungiţi răbdarea dvs., pentru ca să imitaţi pe protectorul creştinilor, care cu îndelunga lui răbdare poartă bine grijă de creştini.
     După plecarea domnului Vatiscef nu s-a zvonit nimic la Viena şi nici măcar în ziare nu s-a scris despre plecarea lui. Aceasta să vi-o explice bunul nostru prieten Xilopinaca. Păstrarea secretului, după mine, nu pare bună pentru turci, nu dovedeşte că s-au mulţumit ruşii, iar în ce priveşte domniile, scutirile de dări, despăgubirile ce se zvonesc aici şi la Braşov sînt dorinţele acelora care s-au obligat, deşi creştini, să se facă slugi credincioase ale islamismului. Răbdare, frate ! Dacă copilul născut la şapte luni trăieşte, de ce să nu trăiască dacă se va naşte la zece luni? Mama lui este mare.
     Ultimele paragrafe ale scrisorii dvs. mi-au dat să înţeleg că au început iarăşi acolo intrigi. Mergi, frate, pe calea cea dreapta şi nu vei grefi. Numai ea ne duce la cunoaşterea adevărului. Aş dori să ştiu ce v-a pricinuit noi neplăceri. Eu sînt acelaşi, cu aceleaşi ba şi mai multe speranţe. Salutările mele bunului Xilopinaca.
     Noutăţile din Italia sînt foarte bune pentru greci, precum şi acele din Zemon; le veţi afla de la prietenul boierul vornicul Samurcaş şi de la prietenul Meitani.
     Iubeşte pe prietenul tău care te iubeşte şi te respectă
                                                        a cărui mînă este
     [Adresa:] Domnului domn aga Alexandru Vilara,
                                                        La Braşov
                                 Acad. R.P.R., fondul Vilara, pach. DCCCXCVII (fost ms. rom. 1155), f. 263v şi
     266v. Orig. grec.
                                             149
Palanca, 29 mai 1822
                 Informaţii privitoare la pregătirile de război ale armatei ruse şi constituirea unei oştiri greceşti în Basarabia.
                                           Tfl 29y) Maoou tou 1822 acoTTjpocoSoU!; eTouţ, ev y)ji.epa AeuTepa ex IlaXdcYxa!;
      <DoXe pcou ae(3acrre, xupoe Po£e Moj(ai)X xa'o Xoo7too pcou opcoYeveo!; âSeXqxxwţ
                                       aoLq yXuxo<xcttox£o[j.ou.
                                                        El? SepocSa t9ş<; OiiYYaP^a?
        "Evocc, 90X0? MoXSo(3ocvo!; omb to Mroxxdfk, SpomcTyc; xa'o auT&ţ coţ xa'o ^pceu; omb 7tepoau eoc, toc rcepav tou IIpotiTOU y.i oXtjv tou ttjv ipocpccXcocv, pce to voc zlyz 7tpocY[i.ocTdc tou eSco ecc, IIocXdcY>cocv, ec<; tb â[i.7t(xpc tou xup XpTşaTou, ^X0ev ixnb toc rcepocv tou IIpouTou 7tpo SexaTCVTe                                  aaSeTCXoţ xa'c pcovoţ. Koctoc 7tpcoTov
ecţ Tcdcac, exeTQev ecţ M7taxojîc, xal e7to[i.evco!; eSco, Sca voc âepcay) t<x 7tpocY[i.aT<x tou. THX0e Se pceroc Suo                        (X9’ou iyX0op.ev ^pcecţ eSco. Me tov 9CX0V Xoc7tov
226
www.dacoromanica.ro
auTOV e'Xa(3ov ânaE, xal Suţ pucmxYjv opiXlav Sioc va pe slnf} ev îleotpopia o, ti âv Y^eupfl a7to toc 7tepav tou IIpoijTOU. 'O ortoToţ xal pol eSi’/jY^S'»] 7repi,<TTaTW-pevwţ tyjv âXyjOecav, otc SyjXaSr) toc £wţ totb otcou exlv/joev eupicxopeva UTpa-TeupaTa UTiepdcpacvov iac, ScaxoCTcaţ 7tevTY)xovTa yj.'XiocSocq, peTa^u NcuTpou xal IIpouTOU twv 7tOTapwv, bIt’ ofrv eroxvw elţ tyjv Bauuapapiav, e£ &v ol 120 x^âSeţ eteri Ka^ocxoc, xal xaO^pepcvwţ s7icaa)peuovTac, exTOţ twv <TTpaTeup<XTWv otcou eupcuxovTac ecţ t<x dcvTCxpu tou NluTpou.
      rpacxcxric, eXXyjvcxâ crrpaTeupaTa xaTapeTpouvTac tqSy) ecţ tyjv Baaaapapcav U7tep toci; ecxouc xal 25 x^iâSeţ.
      Ol ^a^speSeţ xal oXa Ta aXXa ecpoSca twv aTpaTeupdcTWv xal dc7ioaxeual 7toXepcxal eTOipâuO’/joav ayeSov ocnb tov MdcpTCOv pîjva xaTtx raxvTa.
      Al upoa-Tayal otcou xa0’ rjpepav âxaTa7tau<TTW(; xal aoyycd rcuxval ep^ovTac elţ Touţ âpjf/JYouţ, dcXXo Sev SiaXapP<xvouv, raxpei; otc va ecvac ETOipoi.
      'O peYaţ auTOxpocTwp ’AXe^avSpoţ rcepupIpeTai elţ tcx <TTpaT07reSa tou, tcots eSw xal 7tOTe âXXou, pe peY<xXY]v âv/joujdav. ,EauYX(*>p’/]<Te Se xal to xavovcx&v Sompov TÎji; BacrcapaPlat;, Scoc to Pocpoţ otcou Soxipâ^ouv ol xoctocxoc ocno tĂ (TTpaTeupaTa. 'H Pwaaca &tzocgoc <pwv<x£ei xal Xa^Tapc^ec Scoc tyjv exScxyjcrcv tou acpaTOţ tou 7taTpcapj(cxou xal twv Xoutwv âSeXcpwv paţ. Ol cttoXoc ecţ tyjv Maupyjv OdcXaaaav ol Pwaacxol u7iepeTOcpa<T07]<rav. ^/eSov tcx kocvtoc ecvac xal eupcoxovTac era 7toSwv, xaTa ty)v 7tXy]poq)opcav tou tplXou, SffTCţ toxXcv e^ec cxotcov va to xo^fl 7tapaXr)xc rapav toîj II poutou, apa otcou qjOoccrjf) ecţ rccxerc pâ Xoyov TiSc^a Sccx va ePYocXfl tyjv cpapcXcav tou.
      Ilpoţ Tocţ dcXXocţ pol ec7te xal touto, otc ol qjcXoc ocno Bcevvav eC/;TY]<Tav t6v [isyocv ’AXe^avSpov Sccx vex â7reX07) exec, ecţ to va auYxpoTr)<rouv raxXiv veov Koy-Ypscrov. ’AXX’ 6 eXXyjvcxwTaTOc; SpauT^pcoţ vou<; toîj xXecvoij Ka7toSccrTpcdc paţ cx7texpc0K] 8tc ac uTCcOecTecc; toîj xpcxTOUţ tou Sev cruYXwpoijv 7tXeov vex cxTOp^STac I) MeYaXecoTKjţ. tou 7tacrwv twv Pwctctcwv eSw xal exec, vex cruYxpoT^ KcYYPE®a* Kal eocv ol cpcXoc cxYa7toijv xal Q-eXouv 7tepl touto, I] Pwiroca fe'^ec 7toij xal 7twţ vex Touţ UTCoSe^O^.
       ’Eyw St ecpl xal ecropac tt^c; TcpcoTKjTOc; crac; wţ âSeXcpoţ xal SoîiXoc; 6 opo-Yevr)c; aaq
                              rewpYocxyjc; Aocoxap'/)c; (TepSdcpyjc; 6 ITeXo7tovvy)(TCO(;
                                              29                                          mai, anul mîntuirii 1822 în ziua de luni, din Palanca Stimate al meu prieten, domnule Rizo Mihail şi ceilalţi conaţionali ai mei, vă sărut dulce, frăţeşte.
                                                  La Sereda din Ungaria.
      Un prieten moldovean din Bacău, fugar şi el ca şi noi de anul trecut peste Prut cu toată familia lui, pentru că avea lucrurile sale aici la Palanca, la hambarul domnului Hristu, a venit de peste Prut acum cincisprezece zile sănătos şi singur, mai întîi la Iaşi, de acolo la Bacău şi pe urmă aici, pentru ca să-şi aerisească lucrurile. El a venit două zile după ce am sosit noi aici.
227
www.dacoromanica.ro
     Cu acest prieten, deci, am avut odată şi a doua oară o convorbire secretă ca să-mi spună, în frica lui dumnezeu, tot ce ştie despre situaţia de peste Prut. El mi-a şi povestit pe larg adevărul, anume că, pînă în momentul plecării lui, trupele care se aflau între rîurile Nistru şi Prut, adică în Basarabia, cuprindeau peste 250 000 de ostaşi, dintre care 120 000 cazaci, şi zilnic se adună mai multe, în afară de oştirile care se găsesc peste Nistru.
     Oştirile greceşti din Basarabia se numără deja la peste 20 000 şi 25 000 de ostaşi.
     Zaherelele şi toate celelalte provizii ale armatelor, precum şi echipamentul militar, sînt cu totul pregătite aproape din luna martie.
     Poruncile care vin zilnic, neîncetat şi des la comandanţi, nu cuprind altceva, decît să fie gata.
' Marele împărat Alexandru merge mereu pe la taberele sale, cînd aci şi cînd acolo, în mare nelinişte. A iertat şi darea regulată a Basarabiei din cauza greutăţilor pe care le îndură locuitorii din partea armatelor. întreaga Rusie strigă şi jinduieşte la răzbunarea sîngelui patriarhului şi al celorlalţi fraţi ai noştri. Flotele ruseşti din Marea Neagră s-au pregătit bine. Aproape totul este şi se găseşte în stare de alarmă, după informaţia prietenului, care intenţionează iarăşi s-o şteargă peste Prut, îndată ce va sosi la Iaşi, sub pretextul de a scoate familia sa.
     Pe lîngă altele, mi-a spus şi aceasta, că prietenii din Yiena au cerut de la marele Alexandru să meargă acolo pentru ca să se întrunească iarăşi într-un nou congres. Dar mintea ageră, cu totul grecească, a vestitului nostru Capo-distria a răspuns că afacerile statului său nu mai permit ca majestatea sa a tuturor Rusiilor să meargă ici şi colo pentru a se întruni în congrese. Dacă prietenii doresc acest lucru, Rusia are unde şi cum să-i primească.
     Iar eu sînt şi voi fi al domniei voastre ca un frate şi rob, conaţionalul dvs.
                             Iordacbe Lascaris Serdarul Peloponezianul1 Acad. R.P.R., ms. grec. 918, f. 20 —23v. Orig. grec.
                                                   150
6  septembrie 1823
                Boierii arată domnului Moldovei că episcopul Gherasim al Romanului şi postelnicul Andrei Milu nu au fost complici la jafurile şi la omorîrea fiilor lui Ibraim aga şi a altor turci, săvîrşite de eterişti la începutul răscoalei.
     Pre înălţate doamne !
              *
     în opştescul divan a tuturor boierilor mari şi mici adunaţi înaintea înălţimii tale şi în de faţă aflate slăvirilor sale, Sănt-Ibraim nabi — divan —
     1 Alte ştiri în legătură cu cele arătate mai sus se găsesc în scrisoarea din 29 noiembrie 1822 a lui Iordache Lascaris către acelaşi. La 30 noiembrie I. Lascaris scrie şi lui Gheorghe Leven-tiadis (— Leventis) despre jalbele pentru pagube pe care le primeşte Pini de la grecii din Moldova (Acad. R.P.R., ms. grec. 918, folio 46 — 50v., 65 — 67).
228
www.dacoromanica.ro
efendisi şi baş-salahor Ahmet aga, povăţuitoriul înpărăteştilor oşteni de aice, cum şi a domisale Meimiş aga, mumbaşiriul trimis de pre înaltul vizir Bechir paşa, muhafis şi Ibrail-valesi, s-au înfăţişat dumnealui Ibraim aga ibrailian jăluind atît asupra preosfinţitului arhiereu şi al Romanului episcop chir Gherasim şi a unui frate a preosfinţici sale Ivan (care n-au fost niciodată), cît şi asupra dumnealui postelnic Andrii Milu, cum că atunce cînd la începutul anului 1821, neastîmpărare grecilor apostaţi au vărsat nevinovatul sînge a aflaţilor aice pacinici musulmani, numiţii pîrîţi ar fi prins la Roman pre doi fii ai săi, Mustafa şi Salih, pre carii şi închizîndu-i pentru cîtva într-o bisărică, i-ar fi dat pre mîinile apostaţilor ce i-au omorît, iar averile lor, cincisprăzăci mii lei, doi cai cu tacîmuri, doî părechi pistoale, o sabie, un cepraz de argint cu margianuri şi alte lucruri, pîrîţii, preosfinţie sa şi Ivan şi postelnic Milul, le-ar fi luat împărţindu-le între dînşii.
     Pre a cărora averi, înpliniri cerîndu-o acum, au înfăţoşat şi pre luminatul mahtup a pre înălţatului vezir Aii paşa cu cuprindire că cerînd trebuinţa a să rîndui pricina în cercetare şi giudecata cadiului Ibrăilii, va fi havale acolo.
     Noi nerăbdători de asămine pricină care de ar fi adivărată şi ar sta mistuită în sînul naţiei, di-a dreptul ar păta şi ar jicni cinste şi haractirul niamului şi a ţării moldoveneşti, cu di-adinsul am intrat în ce mai pătrunzătoare cercetare a ei, avînd în socotinţă că dacă cumva să va dovedi urmată o acest fel de vinovată faptă de cătră pîrîţi, cu totul neştiută de noi pîn’acum, singuri cu toţii să fim dovagii împotriva vinovăţiei lor, şi să facem ca lucrare însăşi să mărtu-risască înainte pre înaltului devlet că neamul moldovenesc cucernic în supunire sa cătră pre înalta Poartă şi umilit în ascultare poroncilor ei, nu cunoaşte altă fericire decît a fi supt umbra ei, nici altă datorie decît a-i fi credincios. Şi încă dacă nemărginită împărăteasca milostivire, atît de bogat vărsată asupra multora din cei mai vinovaţi apostaţi greci, ar fi cuprins în iertările sale şi pre această vinovăţie, de s-ar dovedi urmată în socotinţă, am avea cu plecate rugăciuni să cerim ca vinovaţii pentru di-a purure să fie depărtaţi de la pămîntul nostru (patrie şi maica lor) şi să să şteargă diasupra lor numile de moldo van.
     Deci, cu cugetele pline de această socotinţă, intrînd cu scumpătate în cercetare pricinii, întîi după pravelile locului, potrivite la acest act cu toate pravilile lumii, am cerut de la jăluitoriul dumnealui Ibraim aga să înfăţoşăze dovezile ce pot încredinţa urmare aceştii fapte, mărturiile ce o pot dovedi de adivărată, sau sămnile ce pot să de în ivală vinovăţie pîrîţilor. Şi cît pentru Ivan sau Ioniţă, fratile preosfinţiei sale, pre care jăluitoriul pune între pîrîţi, de vremi ce preosfinţie sa nici are, nici au avut vreodată frate cu acest nume, s-au înţăles că acesta vine din îngăimata ştiinţă ce însuşi jăluitoriul au luat de a sa pricină. Iar de alte dovezi cu totul gol şi fără arătare vreunui sămn din lucrurile ce zice că au avut fiei săi, dumnealui jăluitoriul n-au adus spre dovadă decît numai glasnica pîră întemeiată pre ştiinţă sa, ştiinţă însă cu totul
                                                                                                        229
www.dacoromanica.ro
slabă, de vremi ce la ace tristă întîmplare, povăţuit de mina norocirii a nu să afla aice, n-au putut fi văzător a nici un fel de lucrare. Aşadar, o acest fel de slabă pîră nu ne-au putut insufla nici pripus măcar. Şi cu toate că praviliccşte, cînd pîra este fără dovadă, pîrîtul nu să îndatoreşte a se dezvinovăţi, dar într-această pricină, mişcaţi de iubire cinstii neamului nostru şi pe pravăţul de a da în ivală orice necuviinţă de s-ar afla, nu ne-am mărginit numai în slăbă-ciune dovezilor jăluitoriului, ci prin înadins cercetare a întîmplării crudului omor de acolo, sîlindu-ne a desloşi adevărul, am îndatorit şi pre preosfinţie sa cu pîrîtul boier postelnic Andrii Milu piste hotărîre pravelilor a-şi da îndreptările.
     Deci din mărturisirile orăşănilor de Roman, unite cu a dumnealui caminar Gheorghi Baldovin ce intr-ace vreme era vameş la acel ţinut, am aflat că atunce cînd crudul Ipsilant, şăful jacaşilor rebeli au început pîrga grozăviilor în pămîntul nostru, pornind cete de apostaţi pre la toati ţinuturile, au trimis şi la acel tîrg una în număr piste doîzăci, supt povăţuire arnăutului Hogioglu, ce de mai înainte cu casă năimită era şăzător în Roman, carii uniţi cu alţi greci de acolo prilistiţi prin taină de mai înainte întru nelegiuire acestui pas, toţi fără veste, turbaţi într-a lor pornire, cu miini intr-armate înprotiva uimitei nevinovăţii, 6ămănînd pretutindine groaza şi spaima şi cu ochi pînditori cercînd piste tot locul sufletele jărtvii lor, au aflat întîi pre beşli aga de acolo cu doi nefcri în casa isprăvniciei, pre care încungiurîndu-o şi cătră cruzime armelor lor unind şi vicleşugul cu o scrisoare ce înadins prin silă luasă de la başbeşli-agasi din Eşi poroncitoare cătră dînşii ca să de armile, fiindcă vine un mare trup de oaste şi să nu să întîmple vreo ră necuviinţă. într-acest chip i-au amăgit a-i prinde, a-i dezbrăca de arme şi de toate averile lor fără împrotivire şi a-i închide la mănăstire Precista pre a căruia portiţă o au stricat ca să între, de vremi ce moldovanul igumen de acolo s-au pus în primejdie a să împrotivi pornirii lor, folosîndu-să înrăutăţiţii cu pilda acestora întru prindire şi jăcuire altora. Deci, a doa zi supt cuvînt a-i duci la Eşi, pornindu-i pin’ afară de tîrg în zor de zio, pre toţi legaţi, şi-au adăpat nelegiuiţii acolo mîrşava lor săte în nevinovatul sînge a acestor nenorociţi, iar dintre fiii jăluitoriului într-aceeaşi zi al călcării din Roman, unul, Salih, împreună şi cu un alt neguţitor musulman, să afla la satul Cotul Vameşului, unde ave adunaţi caii de negoţ ce cumpărasă după însuşi mărturisire tuturor lăcuitorilor de acolo. Şi sara pre la doi ceasuri, venind şi Mustafa de la Roman, înspăimîntat, şi îndemnînd şi pre ceielalţi să fugă înprcună, soarta ce ră i-au făcut a-şi legăna hotărîre ca să rămîe pîn’a doua zi.
     Căci îndată atunce, lovindu-i fără veste zăci arnăuţi trimişi de Hogioglu care ştia acolo pre acei doi cu caii cumpăraţi, i-au prins pre tustrei, le-au luat armile, lucrurile, trii cai cu tacîmurile lor, şi toţi caii cei de negoţ, iar pre dînşii legîndu-i şi pornindu-i atunce noapte supt cuvînt că-i duc la Eşi, i-au trecut alăture cu tîrgul Romanul, fără a să abate printr-însul şi pre drum din sus
230
www.dacoromanica.ro
de tîrg în mijlocul cîmpului le-au rîpit viaţa, unde a doa zi cu toţii de opşte le-au văzut trupurile.
     Pre înălţate doamne ! După arătările a atîţia marturi carii le-au dat şi prin viu grai şi în scris, nu ne-au rămas nici cel mai mic prepus de înpărtăşire într-această vinovăţie a preosfinţiei sale şi al pîrîtului boier Milu, căci nu numai nu au fost vreunul omorît la episcopie sau la casa numitului boier, dar nici închişi, nici prinşi măcar acolo. Apoi şi pîra jăluitoriului este cu totul osăbită de întîmplare, ce prin atîţa marturi s-au dovedit că au urmat. Întîi, că fiii săi n-au putut fi prinşi de nimine spre a să închide şi a să da în mîna rebelilor de vremi ce unul cu un alt neguţitor musulman de mai înainte să află la satul Cotul Vameşului şi celalalt de sine slobod au mers pre acolo ca să îndemne şi pre cielalţi să fugă. Al doile, că nici într-o bisărică n-au putut fi închişi de vremi ce apostaţii prinzîndu-i, nici s-au mai abătut prin tîrg. Al triile, că, caii cu tacîmurile, trii, iar nu doi precum jăluieşte, cum şi alte lucrări, lăcuitorii satului au văzut luaţi de cătră ucigaşi, şi cine altul pute să-i ia afară de dînşii? Şi al patrule, că de au şi fost avut fiii săi capital de cincisprezăci mii lei, însă ei ave cai cumpăraţi pre carii i-au luat apostaţii; şi chiar de le şi rămăsăsă bani, încă, cine pute să între la înpărţală cu acei ce să jărtve ca să rîpască ?
     în adivăr, cine este să nu ştie turbăciune cu care rebelii au început aice cruzime lor? Pasul lor, procetit între dînşii de mai înainte, foarte mistuit, pro-tecsuit şi gătit de un domn apostat, totdeauna au fost mistuit despre moldoveni supt frică, ca nu cumva cu discoperire lui sa li să facă sminteală. Şi la izbucnire rebeliei lor, avînd a să teme de împotrivire aflaţilor aice musulmani şi a norodului moldovenesc, pin’ la virtute, s-au silit pre otomani fără veste a-i năpusti şi moldovenilor a le insufla uimire şi groază, rădicîndu-să deasupra putinţii lor. Cine-i să nu ştie că nu mai era pentru moldoveni, atunce, grecul şi arnăutul prietin sau slugă precum pacinica vreme îi lăsasă, ce trebuinţă ave într-armaţii înrăutăţiţi de agiutoriul goalelor mîini a radilor pentru a să socoti amestecate, cînd mişcaţi de patima prăzii, pizmuia însuşi ei mulţimei lor? Cum pute să primască pre streinii lor la împărtăşire jafului, ei carii fără cruţare prăda deopotrivă pre tot cel ce nu era grec apostat, şi cînd o dezbrăcăciune a unui nenorocit leş era între dînşii o’ndestul de mare pricină de sfadă şi bătălie? Pre de altă parte preosfinţie sa şi pîrîtul boier postelnic Milu au dovedit că nu numai n-au purtat în cuget vreo plecare priincioasă aceştii vinovate împărecheri, dar încă împrotiva ucigaşului ei pravăţ, precum mulţi alţi moldoveni asămine şi pîrîţii cu groaza de a-şi jărtvi şi viaţa, au mîntuit zilile a trii musulmani din care doi: Husaim geambaşul şi Ibraim de la Bacău, noapte au năzuit la ocrotire preosfinţiei sale şi unul din ţinutul Romanului au alergat la pîrîtul boier Milu. înrăutăţiţii însă rebeli, carii să giuca cu viaţa omenirii, scumpi de a ierta zilile acestor trii suflete, în multe răstimpuri şi-au umflat turbăciune pentru a-i zmulge din mîinile ce-i ocrote, îneît protectorii lor alăture cu primejdie
                                                                                                       231
www.dacoromanica.ro
au cutezat în sfîrşit cu rugăminte a-i cere de la însuşi mina ce ucigaşă a crudului Ipsilanti şi i-au ţinut pînă cînd după vro doî luni porucinicul Ştefan i-au pus intru toată întregime lor la picioarile pre înaltului vezir Iusuf paşa ce era la Ibrăila. Pentru care Ibraim, unul din acei trii de faţă, venind acum, acest fel au şi mărturisit.
     întru acest chip dovedindu-să cursul pricinii şi dezvăluindu-să nu numai nevinovăţie şi neîmpărtăşire întru aceasta a preosfinţiei sale şi a numitului boier Milu, dar încă şi lucrare faptei cei bune la care i-au povăţuit duhul cel de adivărat râie, duh tipărit în sufletul a tot dreptul moldovan, am mai venit şi noi la ştiinţa ce nevătămată ce purure opşteşte am avut de nepătatul nume al preosfinţiei sale, căci în adivăr o covîrşitoare mirare ne-au fost coprins auzind pripus în aşa vinovate fapte pre acest bărbat care totdeauna înbrăcat cu haina celui mai cinstit haractir de triizăci de ani acum de pre scaunul arhieriei dă pildele faptei cei bune şi întru a căruia mărturie strigă glasul cugetelor a toată opştie şi însuşi acelor streini. Dacă adivăraţii moldoveni învrednicesc numile de credincioşi supuşi a împărăţiei ce ne hrăneşte şi dacă pre înalta Poartă ne cinsteşte cu numile de rae, faptele dovedesc că preosfinţie sa este din aciia ce ne-au dat şi ne dau încă, cu pilda, învăţăturile bunii supuniri. Şi cum să poate un aşa bărbat diştept în simţirile sale să poticnească într-o faptă atît de mîrşavă? Cum să poate prisupune părtaş unii ucideri şi unui cîşlig sîngerat, acela care cu primejdia vieţii au mijlocit mîntuire vieţilor şi a căruia mîini totdeauna ferite de necumpătata iubire de avuţie, slobode şi gata a milui pin’ la virtute pre tot scăpătatul, purure au fost vrăjmaşă mitărniciei? Dacă să poate pripune căzut în aşa vinovăţie acest bărbat haracterisit cu fapta ce bună şi a căruia paşi statornici pre căile bunii învăţături şi a moralului n-au lăsat urme decît numai pre drumul datoriilor pămîntului nostru, apoi fără îndoială cel mai osmanlîu moldovan trebuie să să deznădăjduiască de a-1 mai fi chemat credincios supus. Şi nu cu averile noastre, căci toate ele nu sînt decît triste rămăşiţuri zmulte din rîsîpa turburării, ci cu însuşi viaţa noastră a toată opştia închi-zăşluite, că nu este la ştiinţa noastră să fi avut nici ce mai mică înpăr-tăşire, nici la nelegiuita urmata vărsare de sînge, nici la vindire, nici la tristele averi a omorîţilor, nu numai preosfinţie sa, care trimis de mitropolitul şi de divanul ţării s-au pus în primejdie în părţile de gios şi la Galaţi, a sfătui norodul înprotiva acestui pas, cetindu-le şi sinodiceasca carte ce s-au fost trimis, dar nici unul din adivăraţii credincioşi moldoveni, mai vîrtos din aceia pre carii vrednicie lor îi rădică deasupra prostimii, căci prostime în adivăr adesăori nu cunoaşte care îi sînt datoriile şi care-i drumul ce povăţuie la a lor împlinire. însă cu toate aceste, slavă celui pre înalt şi slavă pre puternicului nostru împărat, căci măcar că înrăutăţiţi şi fără haractir sînt prin toate naţiile, dar norodul nostru necunoscînd altă fericire decît a fi supt buna ocrotire a pre înaltei Porţi pre a cărie priincioasă milostivire norociţii noştri strămoşi
232
www.dacoromanica.ro
8-au învrednicit a o tragi asupra acestui pămînt, mulţime lui n-au simţit nici o clintire din statornica mergire pre cale datoriilor sale.
     Din împotrivă, pilde de împrotivire asupra acelor înrăutăţiţi, sîntem norociţi a ave multe pentru care am şi tras asupra noastră toată asprime cruzimii lor, căci cruzii neomeniţi, pizmătareţi de a afla în noi un norod nestrămutat din credinţa cătră stăpînul ce ne hrăneşte şi neapropiet de prilestire neastîm-păratului lor duh, au întors asupra noastră fierul ce s-au tîmpit în ameliţare lui cătră neamul stăpînitor, şi turbaţi pentru că de la furie lor ne-am scăpat viaţa în hotară streine, rodul ostenelilor noastre şi strămoşeştile averi l-au tras prin foc şi prin pradă, incit [sîntem] datori streinilor, arşi şi jăfuiţi acasă. De n-am simţi vărsată asupra noastră milostivire pre-puternicului nostru împărat şi a pre înaltului devlet, şi sudornicile îngrijiri a înălţimii tale, nu ne-ar rămîne astăzi decît deznădăjduire de a-1 mai aştepta de la mina vremii vindecare rănii ce ne-au deschis. în sfîrşit, însuşi jăluitoriul, dumnealui Ibraim aga, pătruns de acest adivăr, dovedind întru toată dezvăluire lui, au mărturisit înainte slăvirilor sale seiz-Ibraim nabi divan-efendisi şi baş-salahor Ahmet aga, oştinescului povăţuitor şi a dumisale Meimiş aga, mumbaşiriului de Ibrăila şi înainte divanului a toată boierime, cum că singur cunoaşte şi adivereşte că preosfinţie sa şi numitul boier Milu n-au putut fi nici intr-un chip părtaşi aceştii vinovăţii de care i-au fost pîrît şi că n-au putut fi amestecaţi nici la prindire fiilor săi, nici la închidire lor în vreo bisărică (lucru ce nu s-au făcut pentru aceştie nici de cătră apostaţi), nici la omorul lor, nici la împărţire averii lor. Dar şi-au mutat ceririle asupra pămîntului, supt cuvînt că de vremi ce fiii săi s-au omorît în pămîntul acesta, apoi cere ca pămîntul să-i plătiască pagubile. Care mutare de cerire este şi ce de pre urmă dovadă din parte sa că fără nici o încredinţare în ştiinţa sa au urmat această pîră, şi că vroind numai a cîştiga aceia ce răbelii au răpit de la fiii săi, nu cruţă nici ca cum dreptate pentru a să apuca de ori şi cine.
     Iar noi, după cuprindire sfintelor hatihumai [umuri] şi fermanuri ce spre vecinice privilcghiuri s-au învrednicit a dobîndi ţara noastră de la fericiţii şi purure veţuitorii în- pomenire pre puternicii şi milostivii împărăţii şi după obiceiul ce s-au legiuit prin ce de totdeauna urmare păzită din vremi uitate în învechime a să cerceta şi a să giudeca aice pricinile întîmplătore între musulmani şi între împărăteştile radi prin mijlocire lui divan-efensidi al domnului după vremi şi a altor întîmplaţi agale otomani, fără să fi fost vreodată silită vreo rae a să strămuta de la locul său şi a mergi pre aiure pentru asămine giudccăţi. întocmai urmînd, am cercetat cu ce mai scumpă pătrundire şi înştiinţînd înălţimii tale prin această a noastră plecată anafora, atît doveditul curs al pricinei, cit şi ace, nici ca cum înpărtăşire a prcosfinţici sale episcopului de Roman chir Gherasim, cit şi a boierului postelnic Andrii Milul întru această fără nici temei pirită vinovăţie, facem rugămintea să să aducă de cătră înălţime ta
                                                                                                      233
www.dacoromanica.ro
aceasta şi la ştiinţele a pre înaltului devlet a pre înaltului vizir Aii paşa şi a pre înaltului vizir Bechir paşa muhafis şi Ibrail-valesi.
                                                          1823  septemvrie 6
     Â înălţimii tale cătră dumnezău rugător
                                      Veniamin mitropolit Moldaviei, Meletie episcop Huşului, pre plecaţi slugi
Dimitrie Sturza logofăt, Constandin Catargi logofăt, Vasile Roset hatman, Dimache [?] Donici vornic, Vasile Miclescu, Constandin Âslan vornic, Calimah vornic, Costache Cerchez hatman, Petrache Sturza vel postelnic
[Rezoluţia:]
     Io Ioan Sandu Sturza voevoda cu mila lui dumnezău domn ţării Moldaviei.
     Au fost cercetate pricinili arătate prin această obştească anafora şi înainte domnii mele cu a tot sfatu în de faţă aflare slăvirilor sale seiz-Ibraim nabi-divan efendisi şi baş-salahor Ahmet aga, povăţuitoriul împărăteştilor oşteni de aice, cum şi a dumisale Meimiş aga numbaşiriul trimis de pre înaltul vizir Bechir paşa Ibrail muhafis. Şi nu numai din dovezile adusă de la faţa locului, nu numai din obşteasca ştiinţă, ci pentru cinstitul şi nepătatul haractir a părî-tului arhiereu iubitoriului de Dumnezeu chir Gherasim al Romanului şi pentru neamestecare la asămine pricini a înpreună părîtului boier dumnealui post. Ândrii Milul, dar şi din mărturisire însuşi a unui musulman Ibraim, unul dintre musulmanii scăpaţi de cătră părîţi de la ace ucidere, s-au dovedit nu numai nevinovăţie părîţilor, dar încă rîvnă şi credinţă ce de rae pre care ei au arătat cu mîntuire a atîtă suflete otomaniceşti de la pierzare rebeliei grecilor, prin care mîntuire ei nu s-au cruţat pre sine de a să împotrivi pornirii apostaţilor şi a să pune singuri în primejdie. Deci de această nevinovăţie a lor, singur jăluitorul Ibraim aga de faţă au mărturisit că este deplin încredinţat şi cum că singur cunoaşte că pîrăţii n-au putut fi nici într-un chip părtaşi la asămine faptă dî care i-au fost pîrît şi că singur încredinţază că n-au putut fi amestecaţi nici la prindire fiilor săi, nici la închidere lor în vreo bisărică, nici la omorul lor, nici la împărţire averii lor. Şi în sfîrşit, jăluitoriul mărturisind că au făcut pornire aceştii jalobe numai după nişte auziri, şi tînguindu-să că s-au înşălat a le crede şi au umblat cheltuire prin Ţarigrad pentru a jălui, au căzut la rugăminte ca să i să de cevă spre înturnare cheltuielilor sale, de care lucru milos tivindu-ne domnie me, dar negăsind cu dreptul a îndatori la acestă pre persoanile pîrîte, de vreme ce s-au dovedit cu totul nevinovate, am poroncit 1
       1 încă 12 semnături indescifrabile.
234
www.dacoromanica.ro
şi i s-au dat ca o milă din vistirie domnii mele... 1 lei. Deci dovedindu-să lămurit pricina întocma precum să arată prin anaforaoa aceasta, s-au întărit şi cu a noastră domnească iscălitură şi pecete.
                        Io Ioan Sturza voevod
                                                       Vel logofăt, procit.
         Acad. R.P.R., doc. LXVI/66. Orig. rom. cu pecetea domnească aplicată în chinovar.
                                                    151
Craiova, 2 martie 1829
                 General adjutant baron Geismar intervine la general locot. Jeltuchin să se dea serdarului Panaiot Fochiano 30 000 piaştri pe care cîrmuirea Ţării Romineşti le datorează răposatului căminar Sava Fochiano din anul 1821.
     Nr. 2215
      Deplin împuternicitului prezident al divanurilor Prinţipaturilor Moldaviei şi Valachiei, domnului general leitnant şi cavaler Jeltuchin.
       Raportul general adjutantului baronului Geismar Serdarul Panaiot Fochiano, care se află slujind în numărul volintirilor sîrbi, ne-a înaintat-zilele acestea o jalbă prin care îmi cere să mijlocesc pentru a i se înapoia 30 000 piaştri turceşti, pe care cîrmuirea valahă le datorează răposatului său frate, căminarului Sava Fochiano. Acestuia i-a fost încredinţată, în anul 1821, înarmarea arrăuţilor pentru apărarea Bucureştilor, în vremea răzvrătirii lui Theodor Vladimirescu.
     Cu aceasta, înaintînd în original cererea arătată, precum şi zşpisul în copie aci alăturat, adeverit de către slujitorul consulatului rusesc, eu rog prea plecat pe excelenţa voastră să dea dreptatea legiuită lui Panaiot Fochiano.
     Consider ca o îndatorire a mea a adăoga la acestea că el, în cursul războiului din anul trecut, a slujit cu deosebire şi cu rîvnă, comandînd, în cadrul corpusului al 6-lea pedeştri, asupra 120 volintiri, pe care i-a adunat şi i-a înarmat pe a sa socoteală.
                                           General adjutant, baron Geismar
     [Rezoluţie scrisă cu creionul în fruntea raportului:] A se cere procurorului înştiinţare pe ce temei. ... 1 2 Nr. 967. 2 martie 1829, Craiova.
         Arh. St. Buc., Administrative vechi, divanul săvîrşitor, dos. 504/1829, f. 1. Trad. rom. cont. şi copie rusă.
       1 Loc alb.
         Urmează un cuvînt indescifrabil.
235
www.dacoromanica.ro
                                             ANEXA 1 la documentul nr. 151
                                                  Divanul judecătoresc al Prinţij-atului Valahlei Anul 18„Q, febr. 9 nr. 97
                                                        Bucureşti
            Către cinstitul săvirşitorul divan al acestui prinţipat, despărţirea întîiu.
      Fiindcă exelenţia sa d. deplin împuternicit prezident al divanurilor, cu predlojenia supt nr. 418 au trimis la acest divan spre cercetare şi îndestulare pe temeiul pravililor pămîntului, jalba ce au dat Emanuil Xanthu, cerînd ca pentru o sumă de bani ce are să ia de la sărdarul Panait Fochianul, fratele şi moştenitorul răposatului căminar Sava, cu zapisul acelui răposat, să se secfestrarisească lei treizeci de mii, ce zice că cere sărdarul Fochianul de la divan, cu cuvînt că ar fi ţara datoare acea sumă către frate-său Sava căminarul.
      De aceea, se pobteşte cinstitul săvîrşitor divan să ne facă desluşire înscris, de are să ia în adevăr acel sărdar Fochianul niscareva bani de la ţară pe obrazul răposatului fratelui său Sava căminarul, şi cere acum de la divan: cîtă sumă, din ce vreme este acea datorie şi cu ce document, ca să poată face acest divan cuvincioasa punere la cale la cererea ce face jăluitorul.
             Bibescu. .. Gbeorgbe Filipescu, Dim. Ralct [?] Manolacbe Arghiropol, Mihail Colţescu, Ştefan Băleanu[?] Nicolae Ghica.
      Să se facă cunoscut presudstviei de către sărdarul Bobescu ce răspuns s-au făcut de către d. prezident în această pricină.
      Să se facă ştiut, trimiţîndu-se şi copie răspunsului ce s-au trimis după vreme la d. prezident în pricina aceasta, de care divanul acesta nu are a sa ştiinţi, pentru aceşti bani.
                        Arh. St. Buc., Administrative vechi, Divanul săvîrşitor, dos. 504/1829, f.8.
                                             ANEXA 2 la documentul nr. 151
                                                  Divanul săvîrşitor al Valahiei Despărţirea 2-lea masa l-iu nr. 13.771 1830, fevr. 26
                               Cinstitului divan judecătoresc,
      Priimind divanul otnoşenia acelui divan de la 9 ale următorului supt no. 97, în pricina lui Emanuil Xantbul, carele pentru o sumă de bani ce ave să ia de la sărdaru Panait Fochiianul, fratele şi moştenitorul căminarului Savvii, cu zapis a celui răposat, care să se secfestrarisească lei 30 000 ce arată că cere sărdaru Fochiianul de la divan, cu cuvînt că ar fi ţara datoare către fratele Savva. Spre răspuns se face cunoscut cinstitului divan, că în pricina aceasta, dupe jalba ce au dat sărdaru Panait de la trecutul martie lt. 1829, gbinărariul adiutant şi cavaler Gbeismar şi după otnoşenia ce au făcut excelenţia sa, dem-
236
www.dacoromanica.ro
jiului deplin împuternicitului prezident al divanului răposat glnnăral Zaltulnn, după arătarea părintelui proin mitropolit al ţării, Dionisie, 1 părintelui episcop Buzăului Gherasim, dumnealui dvornicu Mihail Mânu i răposatului dvornicului Nicolae Golescu, dumnealui vel vistier şi dumnealui dvornicu Alexandru Nenciulescu, au făcut acest divan către ex. sa raport, dupe care, spre mai bună pliroforie, se alăturează şi copie, atît după raportul ce s-au făcut atunci, cit şi după jalba numitului serdar i otnoşenia ghinăralului Gbeismar, iar alta ştiinţă pentru aceşti bani n-are divanul.
                      Arh. St. Buc., Administrative vechi, Divanul săvîrşitor, doc. 504/1829, f. 9.
www.dacoromanica.ro
                     Partea a H-a
                 IZVOARE NARATIVE
www.dacoromanica.ro
               EXPEDIŢIA DIN 1821 A LUI IPSILANTI IN PRICIPATELE DUNĂRENE de un Anonim
     Memoriul ce se publică mai jos a fost scris în greceşte de un anonim în 1821, pe cînd se afla în ţară. F. M. Marshall a publicat textul grecesc, care se află la Muzeul Britanic din Londra, în revista ateniană AeXtîov TVjţ tcnroptx^ţ xocl eOvoXoYWtvj? eTatpetaţ T7)<; cEXXo.5oţ (Buletin al societăţii de istorie şi etnologie din Grecia), 'voi. IX (1926), p. 363—510 x. împreună cu traducerea romînă a acestui text, dăm şi prefaţa lui Marshall.
            EXPEDIŢIA DIN 1821A LUI IPSILANTI ÎN PRINCIPATELE DUNĂRENE Manuscris aflat în Muzeul Britanic
     Manuscrisul care urmează şi care se publică acum pentru prima dată poartă numărul Add. Ms. 35072 în colecţia Muzeului Britanic şi a fost dăruit în 1897 de sir Theodore Martin. Este legat cu alte manuscrise greceşti, care se referă la revoluţia greacă. Manuscrisul se afla printre hîrtiile lui Thomas Gordon (1788—1841)1 2 care a servit cu gradul de locotenent-general în armata greacă. în 1821, el se afla în Peloponez ca« şef al statului major» sub Ipsilanti. Istoria revoluţiei greceşti a lui Gordon, care a fost publicată în 1832, se bazează pe experienţa lui personală din timpul războiului.
     în fruntea prezentei povestiri a campaniei din 1821 se află o prefaţă, care poartă data: Păduri, noiemvr. 1821, şi care e semnată astfel: «Un patriot anonim». Un sat Păduri este trecut pe harta Ţării Romîneşti puţin mai spre nord-vest de Ploeşti şi probabil acesta este locul amintit.
     0      mică bănuială poate să existe că manuscrisul de faţă este cel amintit de I. Filimon în opera sa Manual istoric despre revoluţia greacă (Atena 1859), voi. II, p. X. Filimon spune: «Lucrarea lui Ducas nu s-a publicat aparte, fiindcă a fost cumpărată de Thomas Gordon cu 1 000 talira [piesă de cinci drahme] şi contopită cu istoria greacă a acestuia. Dar, noi, văzînd-o în manuscris, am luat o copie».
     1     Redacţia acestui Buletin face următoarea precizare: «Domnul Marshall a pregătit editarea acestui text şi traducerea engleză. A permis totuşi direcţiei acestui Buletin să prezinte aici, înaintea apariţiei ediţiei sale, textul grecesc. *
     2     Informaţiile mele cu privire la Gordon sînt extrase din Dictionary of National Biography (nota lui Marshall).
16 —c. 498
241
www.dacoromanica.ro
     O comparaţie a istorisirii de faţă cu textul Istoriei lui Gordon arată că Filimon avea întrucîtva dreptate cînd spunea că a fost contopită cu aceasta. Se poate vedea că o mare parte a acestei istorisiri a fost utilizată şi că Gordon a atenuat totodată tonul pătimaş împotriva lui Ipsilanti, care este motivul principal al prezentei istorisiri. Cit despre Filimon, deşi primise o copie a acestui manuscris, totuşi a utilizat-o foarte puţin în istoria sa. Cititorii acestei istorisiri nu vor întîrzia să ghicească cauza acestei omisiuni, întrucît partea operei lui Filimon, care se ocupă de istoria anului 1821, diferă puţin de o apologie a lui Ipsilanti.
     Nu ştiu ce motive avea Filimon ca să atribuie lui Ducas această istorisire. Sînt de părere că această atribuire nu este probabilă din cauza stilului povestirii, deşi este clar că opera se datoreşte unui devotat însoţitor al acelui comandant. Dacă identificarea localităţii Păduri este exactă, atunci nu se poate presupune că autorul este Ducas, fiindcă nu e probabil ca el să se fi aflat în centrul Ţării Romîneşti într-un interval de timp aşa de scurt, după reprimarea răscoalei.
     Istorisirea de faţă, oricare ar fi ultima părere asupra valorii ei, pare să fie, ca document istoric, cea mai completă expunere contemporană a expediţiei lui Ipsilanti. Filimon, după cercetări atente, crede că arhiva lui Ipsilanti s-a pierdut.
     Două sînt principalele caracteristici ale acestei istorisiri: ura şi dispreţul din tot sufletul împotriva lui Ipsilanti, şi deosebita importanţă acordată evenimentelor acestei expediţii în care Constantin Ducas a jucat un rol. El este prezentat drept cel mai activ şi cel mai capabil conducător al nefericitei expediţii, cu toate că vrednicia lui a fost anihilată de incapacitatea generalisimului.
     Autorul pretinde că scrie în mod nepărtinitor (sine ira et studio), dar dacă judecăm după stilul expunerii, este greu să admitem că această pretenţie este pe deplin întemeiată; a suferit foarte mult şi suferinţele lui sînt încă proaspete. Prea puţin are de spus despre faptele interne care au dus la răscoală, deşi condamnă felul cum Eteria a întreprins acţiunile sale, şi în mod sigur nu crede că aventura lui Ipsilanti era cunoscută de Capodistria. Deşi amănuntele militare ale expediţiei nu sînt de mare interes, totuşi se poate spune că desfăşurarea evenimentelor este clar înfăţişată, pe cît o permiteau lipsa unui scop precis şi a unei unităţi de vederi în conducerea superioară. Din păcate lipsa de înţelegere între căpetenii se vede peste tot. Se pare că autorul posedă multe informaţii necunoscute şi că şi-a dat toată osteneala ca să le completeze prin cercetări.
     Nimeni probabil nu va socoti că autorul are un stil bun. Pamfletele lui împotriva lui Ipsilanti se aproprie de vorbirea vulgaiă. Totuşi, uneori se înalţă la un fel de elocvenţă crudă, de pildă cînd este apărat Ducas de învinuirile lui Ipsilanti şi cînd descrie rezistenţa vitează de la Sculeni şi sfîrşitul eroic al lui Iordache Olimpiotul. Iordache este prezentat fără îndoială ca cel mai hotărît şi cel mai patriot dintre toţi conducătorii. Devotamentul lui faţă de Ipsilanti rămîne pînă la sfîrşit neclintit şi nici o ceartă din cele frecvente
242
www.dacoromanica.ro
între ofiţeri, care întunecă această expediţie, nu-1 priveşte. Scrisul este neglijent şi greu de cetit, iar prima pagină devine şi mai greu lizibilă din cauza că c rneala este serios ştearsă. Cred că copierea în genere este exactă, deşi nu sînt pe deplin convins despre unele cuvinte.
     Pe marginea textului se află note explicathc, de multe ori ilizibile. în general, cînd am reuşit să le descifrez, le-am introdus în text, între paranteze; iar cînd n-am reuşit să le descifrez în mod sigur, le-am omis. Nu mi se pare că astfel de omisiuni influenţează serios istorisirea.
     N-am reuşit să identific unele numiri de localităţi. Sublinierile din traducere arată că transcrierea "numelui nu este sigură. Pentru ortografia numelor de localităţi, pe care am reuşit să le identific, am urmat Uebersichts Karte von Rumănnen, editată în 1921 de Institutul geografo-militar din Yiena. Sînt şi excepţii, cînd e vorba de localităţi cunoscute ca Bucureşti şi Iaşi şi încă cîteva localităţi, pe care le-am găsit în alte hărţi.
                                                                  F. Marskall
                                      MANUSCRISUL
    Bărbaţi greci, toţi care astăzi formaţi adunarea nobilă a neamului nostru, să nu credeţi că prezenta mea lucrare a fost scrisă cu vreo patimă Nu, jur în faţa voastră! Suferinţele cele multe ale grecilor şi greşelile ireparabile ale lui Ipsilanti au silit condeiul meu cel iubitor de adevăr să spună cîte lucruri am văzut cu ochii mei, şi cîte lucruri adevărate am auzit de la diferiţi bărbaţi într-adevăr iubitori de patrie şi care au luat parte activă în timpul evenimentelor. Citirea voastră atentă, informaţiile ce aţi primit de la diferite persoane venite de acolo, toate acestea nu vor putea să vă silească să nu fiţi imparţiali şi să mă condamnaţi că în zadar mi-am consumat puterea într-o descriere mincinoasă. Mulţi dintre conaţionalii noştri, care, din nefericire, au fost ofiţeri sub conducerea lui Ipsilanti, se vor supăra poate pentru expunerea adevărată a faptelor lor. Le veţi spune însă că aceasta este datoria unui adevărat istoric şi că n-au decît să-şi prezinte apărarea dreaptă în faţa slăvitei voastre adunări, unde se va face dreapta lor spulberare. Iar eu, dacă am spus ceva mai mult decît adevărul, îndată mă voi prezenta acolo şi voi face cunoscut numele meu, spre a fi condamnat.
22 noiembrie 1821, Păduri                      Sănătate şi tărie !
                                               Un patriot anonim
                                      SUBIECTUL
    Azi toată lumea ştie că în urmă cu cîţiva ani s-a constituit o societate, bazată pe un legămînt sfînt întărit prin jurămînt, care avea drept scop eliberarea Greciei. Această faptă era într-adevăr grea, dar s-ar fi putut realiza,
                                                                                   243
16*
www.dacoromanica.ro
dacă emisarii, care din nefericire au fost numiţi, n-ar fi fost nişte oameni blestemaţi şi duşmani ai neamului şi n-ar fi abuzat şi lucrat pentru propriile lor interese, şi nu s-ar fi abătut de la datoriile lor sfinte, intre ducînd în această societate nu nişte bărbaţi, de la care ar putea să primească atît sfaturi trebuincioase, cît şi sume mari de bani, ci, vai ! nişte proşti şi doritori de cîştiguri necinstite. Aceştia ca să-şi ajungă scopurile lor nelegiuite şi să cheltuiască contribuţiile concetăţenilor săraci, în patimile lor muiereşti, au plecat în diferitele părţi ale Europei şi mai ales la neamul iubitor de greci al ruşilor. Aducînd semnăturile false ale fruntaşilor neamului şi ale « Onoratei conduceri» — vai nenorocire—, au găsit, sub acest pretext, un bărbat, care să fie de acord cu ei, dar care era mai doritor de cîştiguri nelegiuite decît dînşii, pe domnul nostru Ipsilanti, căruia i-au dat titlul de epitrop general (generalisim) al onoratei conduceri şi al slăvitului neam.
     Apoi aceştia cutreierau diferite oraşe şi state pentru cîştigurile lor nelegiuite şi arătau corespondenţa lor cu epitropul general şi apoi îi scriau acestuia tot ce dorea sufletul său vanitos şi mai ales că organizarea Eteriei s-a împămîntenit nu numai în toată Grecia, ci şi în Serbia şi în toată Bulgaria, şi că toţi sînt pregătiţi să ia armele, îndată ce se va arăta excelenţa sa în ţările romîneşti. Primind aceste ştiri, Ipsilanti trimite în Moldova pe domnul Lasanis, să cerceteze lucrurile de acolo. Acesta fiind un tînăr vanitos, scria în fiecare zi că totul este pregătit şi că este mare nevoie să se treacă la fapte. Din nefericire a fost înşelat şi bunul patriot, domnitorul de atunci al Moldovei, M. Suţu. La 10 februarie a pornit spre Chişinău Constantin Ducas, împreună cu Orfanos, să informeze pe excelenţa sa despre starea lucrurilor din Moldova şi Ţara Romînească. Cînd au ajuns acolo, şi au discutat cu dînsul despre diferite lucruri, i-au spus că nu există nici o activitate pentru pregătirea soldaţilor; atunci prinţul le-a răspuns să se întoarcă de îndată, fiindcă şi el va pleca a doua zi spre Iaşi. Ipsilanti eliberează pe Lasanis de însărcinarea ce îi dăduse, şi o încredinţează lui Ducas şi Orfanos, cu o scrisoare autografă către conducătorii de acolo, să urmeze ordinele celor sus pomeniţi. De asemenea trimite şi o altă scrisoare către bunul domnitor, în care îi scria că el pleacă la Laybach. Sus-numiţii, după ce au primit ultimele porunci de la epitropul general, s-au întors la Iaşi, la 19 februarie. După ce au pregătit cîţi soldaţi au putut, la 21, seara, s-au adunat toţi şefii la căsuţa lui Ducas, unde, sub jurămînt scris, li s-a comunicat ultimul secret, anume, că a doua zi avea să vină generalisimul nostru şi că era nevoie, potrivit ordinului primit de la Chişinău să plece Orfanos cu 200 călăreţi la Sculcni pentru a-1 întîmpina. S-a aprobat să plece şi tufeccibaşa Vasilie. în aceeaşi seară, făcîndu-se o catagrafie a numărului soldaţilor fiecărei căpetenii, numărul abia a atins 800, şi partea cea mai mare era sub conducerea lui D ucas; aceşti soldaţi au fost pregătiţi, după întoarcerea lui de la Chişinău, cu toate că abia la 17 ianuarie al acestui an a intrat în Etcrie, iar bunii
244
www.dacoromanica.ro
fraţi şi apostoli îl socoteau un partizan înfocat al turcilor. La 22 februarie pe la ora jumătate din noapte, a intrat în Iaşi şi bunul nostru Ipsilanti. După două ore de la sosirea lui, s-a întîlnit cu M. Suţu vodă, în casa boierului postelnic (Iac. Rizo). Pe la ora 9 Ipsilanti s-a întors acasă, însoţit fiind de Ducas şi Orfanos şi îndată a chemat pe egumenul şi eforul de la Trei Ierarhi, căruia i-a dat să tipărească proclamaţiile sale. Din proclamaţia lui Ipsilanti era uşor să judece cineva spiritul acestui om şi incapacitatea lui de a lua asupra-şi o astfel de povară, fiindcă a vrut prin înşelăciune să îndemne poporul la răscoală şi nu arătînd adevărul despre Eterie; spunînd despre Eterie că o putere mare 'va apăra drepturile noastre, în loc ca prin această afirmaţie neamul să tragă folos, dimpotrivă a fost distrus, şi dacă buna şi iubitoarea de oameni Rusie ar fi avut intenţia şl plăcerea să ne ajute, nici odată n-ar fi putut s-o facă din moment ce domnul nostru Ipsilanti a scris acest lucru în proclamaţiile lui, care au fost trimise nu numai în întreagă Europă, dar şi sultanului însuşi. Judecind drept, Rusia ar fi fost condamnată de întreaga Europă, fiindcă acela care purta numele de epitrop general era din nefericire o persoană însemnată pe lingă majestatea sa şi a ieşit din hotarele Rusiei. Deci domnul Ipsilanti cu această înşelăciune, în loc să aducă folos scopului urmărit, a adus pagubă însemnată, cum veţi afla din cele ce urmează.
     îndată ce Ipsilanti a sosit la Iaşi, primul lucru pe care l-a făcut a fost să ia cu forţa averea lui Andrei Pavlu, silindu-1 atît pe el cît şi pe fiii lui adoptivi, sub diferite ameninţări, să dea tot ce li s-a poruncit. Această faptă neomenoasă, a speriat pe toată lumea şi a răcit zelul fiecăruia, nu numai al celor care locuiau în Moldova, ci şi al celor îndepărtaţi, care, de îndată ce au aflat de întîmplarea lui Andrei Pavlu, au trecut în Austria. Iată bărbaţi, principiile bunului nostru Ipsilanti, care căuta mai degrabă să se bucure de bogăţii, decît să contribuie la eliberarea nenorocitului nostru neam, căci neapărata lui datorie era, ca de îndată ce a sosit în Moldova, să pornească în Ţara Romînească, unde să-şi aşeze tabăra; acolo ar fi găsit un corp de armată mai mare, şi pe toţi boierii de acolo ca să se consulte cu ei, ce anume era de făcut, şi mai ales să pună un impozit pe toată populaţia, fără deosebire, odată ce contribuţiile de mai înainte nu se mai încasau. Bunul nostru Ipsilanti nu s-a gîndit că este necesar să scrie bunului şi vrednicului căpitan Iordache ca pînă ce excelenţa sa să ajungă acolo să închidă toate trecerile spre Transilvania şi să execute cele spuse, ci şedea la Iaşi şi făcea avansări (cu primul său ordin de zi), înaintînd pe unii la gradul de căpitan (hiliarh) şi pe alţii la gradul de maior (tagmatarh), care nu erau vrednici de astfel de grade şi nu aveau nici o pregătire militară. Aceste grade cred că trebuiau să fie date atunci, cînd cineva le-ar fi obţinut pe baza propriului său merit, fiindcă în felul acesta ar fi îndemnat pe fiecare să-şi îndeplinească datoriile, şi astfel s-ar fi potolit vanitatea bunilor noştri şefi, iar mulţi care aveau merite pentru gradul de hiliarh n-ar fi rămas simpli soldaţi. Domnul Ipsilanti era dator să
                                                                                                     245
www.dacoromanica.ro
primească negreşit pe toţi tinerii fii de boieri, să ordone de asemenea ca toţi vînătorii şi plăieşii moldoveni să ia armele pentru eliberarea patriei lor şi să formeze diferite companii de nobili moldoveni; în felul acesta ar fi întocmit îndată, cu siguranţă, un corp de cel puţin 20 000 oameni, şi moldovenii nu s-ar fi arătat potrivnici încercărilor greceşti 1. Deci Ipsilanti, după ce nu face nimic din toate acestea, şade fără nici un folos 9 zile la Iaşi şi aduce mulţumiri soldaţilor pentru purtarea lor, şi abia după 9 zile porneşte fără tunuri, fără praf de puşcă şi provizii. După 8 zile de la plecarea lui din Iaşi ajunge la Focşani, unde găseşte pe căpitanul Caravia şi pe căpitanul Anastasie Arghirocastritis cu două sute de oameni: romîni, albanezi, bulgari şi greci... Dar să trec sub tăcere, ca să nu vă întristez mult, toate prădăciunile ce s-au făcut pe drum de soldaţii tuturor şefilor, şi mai ales ai lui Kolocolronis şi Naum. Sosind la Focşani, îndată avansează pe căpitanul Caravia la gradul de maior şi pe Kolocotronis şi Anastasie la gradul de căpitani (îmi este imposibil să descriu şi toate celelalte lucruri care au avut loc). Aceştia din urmă, aflînd aceasta s-au supărat; Kolocotronis s-a făcut bolnav, iar Anastasie printr-un răvaş s-a plîns lui Lasanis, Orfanos şi Ducas, spunîndu-le ritos că nu poate să intre în batalionul unui astfel de « puşti». Cei amintiţi au cerut lui Ipsilanti să-i concedieze din aceste posturi, deoarece se vor produce mari certuri şi invidii. Excelenţa sa însă l-a lăsat pe Kolocotronis ca simplu căpitan, iar bietului Anastasie i-a poruncit să fie neapărat sub maiorul Caravia, şi astfel s-a şi făcut, în urma intervenţiei unui prieten al lui Anastasie. Şi la Focşani armata cea numeroasă de aproximativ 1 000 oameni s-a odihnit timp de 9 zile, fără nici un folos; abia în a 9-a zi Ipsilanti a convocat consiliul său de război, alcătuit din toţi şefii, să se consfătuiască pentru viitoarea expediţie, avînd în faţă şi o mulţime de hărţi generale şi speciale. Atunci maiorul Caravia a propus, ca un perfect cunoscător în ale războiului şi om cu experienţă, să urmeze drumul prin munţi, ca să coboare la Tîrgovişte, zicînd către ceilalţi şefi: «îl vedeţi pe acesta, arătînd pe generalisimul, — acesta este singurul lucru scump al neamului şi este nevoie să pornim cu armata prin munţi». Atunci maiorul Ducas, care din nefericire fusese numit comandant al avangărzii, a propus să se urmeze drumul drept prin Rîmnic şi Buzău, şi de acolo spre Bucureşti, susţinînd că dacă ar apuca drumul prin munţi, ar avea de suferit o dublă pagubă: în primul rînd duşmanul cuprins de frică ne-ar socoti slabi şi în al doilea rînd s-ar răci entuziasmul soldaţilor, care ar socoti drept mincinoase lăudăroşeniile noastre şi ale conducătorului nostru. Astfel a învins părerea lui Ducas, şi îndată acesta primeşte ordin să înainteze spre Rîmnic şi Buzău, unde urma să aştepte un al doilea ordin. Deci a doua zi Ducas porneşte cu avangarda lui direct spre Rîmnic, trimiţînd pe trei din ofiţerii lui ca avangardă în aripa lui stingă, cu poruncă să înainteze
                   1 Aceasta era şi propunerea lui Ducas către respectoasa conducere, 29 ian. 1821.
246
www.dacoromanica.ro
pînă la două ore depărtare de Brăila şi apoi să se îndrepte spre Buzău, cu scopul să cerceteze mişcările şi intenţiile duşmanului. în aceeaşi zi, Ducas a ajuns la Rîmnic, iar a doua zi la Buzău, unde a primit ordin să aştepte acolo, pînă cînd va sosi şi excelenţa sa. Generalisimul a ajuns la 16 martie la Buzău, speriat de o neaşteptată întîmplare, ce a avut loc lingă Buzău. Soldaţii, văzînd de departe o cireadă de boi, au crezut că este duşmanul, şi dorind, nenorociţii, să ia poziţie de luptă, cer «yLOvaitcnoti''.» [muniţii?]; dar domnul Ioan Kolocotronis, care din nefericire fusese orînduit să însoţească praful de puşcă, îndată ce a auzit că este vorba de duşman, a apucat drumul care trecea prin munţi iar domnul nostru Ipsilanti, care niciodată nu s-a gîndit să aprovizioneze pe soldaţi cu muniţii, a socotit, se vede, această expediţie drept o plimbare la Bucureşti, ca pe timpul domniei tatălui său. Aceste două întîmplări, au silit pe de o parte pe nefericiţii soldaţi să urmeze pe cei dinţii, iar pe Ipsilanti să urmeze drumul prin munţi spre Ploeşti. După ce Ipsilanti s-a sfătuit îndelung cu Ducas şi l-a întrebat ce anume era de făcut şi ce veşti sigure avea despre duşmani, îndată a dat poruncă să se formeze o ariergardă, fiindcă şi excelenţa sa va urma drumul prin Fefelci. Ducas n-a vrut cu nici un cbip, zicînd: « Excelenţă, acum cînd turcii sînt speriaţi şi ascunşi în cetăţi, este nevoie să ne arătăm viteji şi dacă e cu putinţă să pornim direct spre Bucureşti». Totul a fost în zadar, motivîndu-se că sînt aşteptaţi de căpitanul Iordaclie la Mizil şi de acolo pot să urmeze drumul spre Bucureşti. Pornind spre Mizil, întîlnesc în drum pe căpitan Iordacbe, Gbencea aga şi Dclibaşa Mihali cu aproximativ 200 buni soldaţi, care după ce l-au primit pe Ipsilanti, au pornit spre Mizil. Părăsind restul armatei, Ipsilanti vine la Fefelci şi a doua zi soseşte la Mizil cu cei doi fraţi ai săi, cu Canta-cuzino şi cu ceilalţi. După ce s-au odihnit două zile acolo, pornesc spre Ploeşti; aici au stat fără folos aproape 10 zile, sub pretext că domnul Ioan Nicolopulos (membru al Eforiei) i-a spus că Tudor a luat hotărîrea să ucidă pe excelenţa sa, şi că este nevoie mai întîi să se unească aceştia şi apoi să pornească spre Bucureşti. în timpul şederii lui la Ploeşti a botărît să facă o inspecţie soldaţilor (a doua zi după sosirea lui) şi întîi a inspectat regimentul II al lui Ducas la Bucov, unde a găsit un număr de 813 soldaţi. După masă a inspectat regimentul I al lui Caravia, batalionul lui Kolocotronis şi batalionul lui Griparis. Maiorul Caravia împreună cu căpitanul Anastasie aveau circa 300 oameni, Kolocotronis 50 şi Griparis 40. Soldaţii lor nici nu puteau fi comparaţi cu soldaţii lui Ducas, care toţi erau bine înarmaţi, deoarece Ducas cheltuise nu numai suma mică de bani ce primise din casa Eforiei dar din dorinţa de a avea o armată bună, cheltuise şi mica lui avere. într-adevăr, soldaţii din regimentul II făceau cinste şefului lor şi Ipsilanti a adus mulţumiri lui Ducas. Cîteva zile după ce avu loc inspecţia soldaţilor, Ipsilanti convocă un consiliu de război ca să discute expediţia ce urma să aibă loc; la acest consiliu nu luă parte Ducas, fiindcă se certase cu Cantacuzino şi cu Gheorghe Ipsilanti
                                                                                                                     247
www.dacoromanica.ro
din cauza lui Caravia. Ş-a hotărît să se pornească spre Tîrgovişte, unde a şi plecat căpitanul Griparis şi colonelul Tzauoglu pentru pregătirea proviziilor. Ducas, aflînd de hotărîrea luată, se supără, spunînd către comandantul unităţii sale, N. Ipsilanti, singurul care făcea cinste familiei Ipsilanti, atît prin virtuţile sale sufleteşti cit şi prin vrednicia lui, că el nu va urma acest drum, deoarece este ruşine să ne temem de un romîn noi care purtăm arme şi eîntem hotărîţi să murim cu cinste pentru libertatea patriei noastre chiar în faţa unui duşman mai numeros. Auzind aceasta bunul comandant al unităţii socoti de cuviinţă să plece la Ploeşti, ca să supună epitropului general această părere, pe care întrucîtva o aprobase generalisimul, şi îndată a fost trimis ordin după Ducas să vină la Ploeşti. Potrivit ordinului trimis, Ducas veni la Ploeşti şi după ce au discutat mai mult timp, în sfîrşit s-a hotărît să ia drumul spre Bucureşti. îndată se dă ordin ca Ducas să pornească cu avangarda lui şi cu comandantul unităţii, N. Ipsilanti, spre Pasches [?] şi să aştepte acolo întreagă armata. După două zile ajunge acolo şi generalisimul care dă îndată lui Ducas poruncile necesare să plece la Colentina şi să aştepte acolo un al doilea ordin al lui. Nu pot să descriu entuziasmul populaţiei Bucureştilor, cînd au văzut pe Ducas intrînd în Colentina; toţi au strigat « ura, ura !». .. Ipsilanti soseşte la 28 în Colentina, îndată dă ordin lui Ducas să intre în Bucureşti şi să meargă cu paza lui obişnuită pînă la casa vistierului Bărbuceanu [Văcărescu]. îndată toţi şefii au venit să se închine epitropului general, precum şi cei patru boieri mari, care rămaseră pînă atunci, adică vistierul Alecu Filipescu, vornicul Băleanu, vornicul Văcărescu şi vornicul Slătineanu. împreună cu ei au venit mitropolitul şi încă trei boieri mai mici. Slugerul Tudor n-a binevoit să vină să cunoască pe generalisimul, ci stătea Închis în casa Brîncovenesei cu trei mii panduri, 3 tunuri şi cu muniţiile necesare. Ah ! bărbaţilor greci, ce întristare simte sufletul meu să văd un simplu romîn să aibă spirit de răzvrătire şi să fie tare prevăzător, în timp ce bunul nostru generalisim şi toţi ceilalţi şefi să nu simtă lipsa mare a prafului de puşcă, cel mai necesar lucru. Domnul Tudor abia în a şaptea zi hotărî să se ducă la Ipsilanti, după ce a cerut mai întîi să i se trimită ca chezaş pe bimbaşa Sava, pentru o eventuală ucidere a lui. I s-a trimis cel amintit, şi după ce îl primi plecă la Ipsilanti împreună cu prea sfinţitul [episcop] de Argeş. Aflînd aceasta Ducas de la domnul Ioan Scufas, îndată pregăteşte cîteva sute din cei mai buni soldaţi ai avangărzii şi pleacă la Colentina, cu hotărîrea să atace pe Tudor. Intrînd în cabinetul lui Ipsilanti, i-a spus acestuia scopul lui şi a primit răspunsul în cîteva cm in te că nu trebuie să se amestece acolo, unde nu primeşte ordin. Atunci Ducas i-a spus că este mare nevoie să se îndeplinească planul său şi adăugă că nu o face cu un scop anumit, ci pentru reuşita scopului comun şi pentru securitatea prinţului. Atunci Ipsilanti îi spune: «bine frate, dar pierdem pe Sava, care a fost dat drept zălog lui Tudor». « Cu atît mai bine, fiindcă scăpăm de doi mari suspecţi». în sfîrşit răspunde
248
www.dacoromanica.ro
lui Ducas că speră să-i cîştige pe amîndoi şi ca el să se întoarcă la cazarmă cu soldaţii lui. Tudor discută cu bunul nostru Ipsilanti diferite lucruri despre cele ce urmau să se facă. Din răspunsurile date de Ipsilanti, Tudor şi-a dat seama că generalisimul nu este vrednic de această expediţie. Â doua zi pe la ora 6 noapte, mai mult ca să-l încerce pe Ipsilanti, îl înştiinţează că 4 000 turci vin împotriva excelenţei sale şi să ia măsurile necesare. îndată excelenţa sa a înştiinţat pe toţi şefii lui să se pregătească de atac, şi la ccl mai mic zgomot să se repeadă la Colentina. Şefii primind acest ordin au rămas uimiţi, necunoscînd motivul. Ei s-au adunat îndată la căpitanul Iordacbe, şi discutînd despre aceasta, s-a aprobat din partea tuturor ca Ducas, fiind cu avangarda, să scrie un răvaş generalisimului. Ceea ce s-a şi făcut. Iată întocmai cuprinsul răvaşului şi răspunsul, pe care le-am văzut cu ochii mei la Braşov. « Excelenţă ! este datoria neapărată a generalisimului să comunice tuturor ofiţerilor săi şi mai ales comandantului avangărzii, locul unde se află duşmanul, ca să trimită pe cei mai buni din avangarda lui să cerceteze mişcările duşmanului şi dacă este nevoie să încerce şi o mică ciocnire, şi să nu se repeadă orbeşte la Colentina. Acestea sînt datoriile războiului». Iată răspunsul dat de Canta-cuzino, după ordinul primit: « Maiorule Ducas ! Nu este nevoie să amintiţi generalisimului care sînt datoriile lui, fiindcă excelenţa sa le cunoaşte, dar d-ta şi celelalte căpetenii, potrivit ordinului dat, să fiţi gata».
     Iată, bărbaţilor greci, vitejia bunului nostru generalisim şi faptele lui războinice, care au slăbit entuziasmul poporului. îndată fiecare a început să deplîngă neamul nostru şi să prevadă stingerea lui inevitabilă. Bunul nostru conducător avea mijloacele să treacă Dunărea, fără vărsare de sînge, şi sub nici un cuvînt, pe baza unor motive lipsite de judecată n-a vrut să cedeze la cererile bunilor săi ofiţeri. Această acţiune trebuia neapărat s-o facă pentru două motive, întîi că duşmanii speriaţi nu cunoşteau încă Eteria noastră şi Socoteau pe de o parte această răscoală ca o operă a Rusiei, şi pe de altă parte trecînd Dunărea, îndată s-ar fi răsculat întreaga Bulgarie şi astfel am fi avut o armată intr-adevăr puternică, şi datorită nepregătirii turcilor, am fi avut şi victorii. Dacă am fi trecut Dunărea, desigur şi Serbia ne-ar fi ajutat, iar în caz că nu s-ar fi făcut nimic, atunci am fi avut o moarte glorioasă, demnă de scopul pentru care ne-am răsculat. Dar bunul nostru conducător, ca să dovedească şi mai mult laşitatea lui, dă ordin să pornească armata spre Tîrgo-vişte, prin Comăţel, unde avea să se gîndească ce va urma. Ajungînd acolo, crezu că se afla la Atena şi la Termopile, şi îndată proclamă «scara sfîntă» cu o gardă de ierolobiţi, fără ca altcineva să aibă dreptul s-o treacă, afară de el şi de cei doi fraţi ai lui. Acolo deci se făcu nevăzut şi inaccesibil, iar dacă vreodată ieşea, era însoţit de vreo cîteva sute de soldaţi. Perdelele ferestrelor erau totdeauna trase, fiindcă se temea să nu fie ucis. în astfel de împrejurări, şefii trebuie să fie foarte afabili şi accesibili şi în fiecare zi să fie cu soldaţii, inspectînd cînd pe călăraşi, cînd pe infanterişti şi mai ales
                                                                                                          249
www.dacoromanica.ro
să nu se ocupe de fleacuri, ci să caute cu orice chip să găsească praf de puşcă, de care era foarte mare lipsă. Dacă dînsul îşi cunoştea slăbiciunea, trebuia să-şi aleagă măcar consilieri respectabili, care să-i spună deschis adevărul şi greşelile lui. Excelenţa sa însă era înconjurată de o mulţime de adjutanţi şi de miniştri tineri, care erau buni de profesori şi învăţători, sau de secretari pe la diferite case comerciale, buni ca să-i linguşească patimile. Cîţi au fost buni patrioţi şi cu judecată dreaptă au fost îndepărtaţi, sub motiv că excelenţa sa are nevoie de militari, şi de oameni războinici. Totdeauna în timpul mesei avea muzică romînească pentru învcselire. într-adevăr este curioasă această hotărîre retrogradă de a ocupa numai oraşul Tîrgovişte, pe care a şi început să-l întărească cu şanţuri, pentru ca la nevoie să se bată acolo cu duşmanul, care trebuia să \ină neapărat, deoarece romînii nemulţumiţi de prădăciunile zilnice ale eteriştilor aveau să ceară ajutorul sultanului şi să aducă pe turci pe pămîntul lor. După ce au sosit şi celelalte căpetenii la Tîrgovişte (la 7 aprilie), generalisimul a convocat un consiliu şi a hotărît ca bunul căpitan Iordache împreună cu Farmache să plece la Piteşti, iar Ducas la Ploeşti, şi fiecare din ei să ia, la locul arătat, poziţie de atac. Iar pe preţiosul Caravia, ca pe cel mai vrednic şi mai credincios, l-a oprit pe lîngă el, i-a dat cele patru tunuri şi puţinul praf de puşcă şi l-a numit guvernator al oraşului şi supraveghetor la pregătirea şanţurilor, însărcinare pe care trebuia s-o dea într-adevăr la unul din oamenii săi. Iordache şi Ducas, potrivit ordinelor primite, au plecat fiecare la locul său, să ocupe poziţiile de război. Acest plan era într-adevăr foarte frumos şi laude se cuveaneau şefului, care îl concepuse, fiindcă întări bine aripile, la eventualitatea unui atac al duşmanului; şi aşa de aproape era o aripă de cealaltă, îneît, dacă laşii duşmani ar fi fost puţin mai deştepţi, niciodată n-am fi avut comunicaţia liberă. în Tîrgovişte şi-a pus toată silinţa să pregătească după regulile tacticei batalionul sacru şi să întărească oraşul numai cu simple şanţuri. Lipsa de plumb, de care suferea armata greacă, a fost remediată prin dezvelirea acoperişului mitropoliei. Cît despre praful de puşcă, în tot timpul cît a stat în Tîrgovişte, cu toate că Austria era în vecinătate, n-a reuşit nimic. Despre provizii scria lui Ducas ca să aibă grijă de întreaga armată. Toată puterea generalisimului era domnul Caravia. Acesta a fost însărcinat să înzestreze numeroasa artilerie cu toate cele necesare şi să pregătească obuzele necesare. Toate acestea au făcut pe domnul nostru Caravia peste măsură de trufaş, îneît declară pe faţă că el va fi cel dintîi, care va încorona pe Ipsilanti ca rege la Greciei. în fiecare zi însuşi Caravia şi Kolocotronis trimiteau diferite. patrule să jefuiască pc unul sau pe altul, şi deşi de multe ori aceste lucruri au fost aduse la cunoştinţa şefului, totuşi niciodată n-a vrut să fie crud şi drept, şi să pedepsească nu numai pe aceştia, dar şi pe alţi conducători, care socoteau această expediţie potrivită pentru îmbogăţirea lor. Iată scopul vitejei noastre răscoale ! Bărbaţi greci, iată concepţiile acelora, care, din nefericire, se numesc greci. Vai de
250
www.dacoromanica.ro
nenorocitul nostru neam, care spera de la aceştia eliberarea sa. Pe de altă parte bunul nostru Ipsilanti, aflînd că la mănăstirea Mărgineni se aflau diferite lucruri de valoare, trimite pe Mavros şi pe Lemonis, care dcschizînd toate lăzile, fără voia proprietarilor, întocmesc o listă a lucrurilor, pe care o prezintă generalisimului. Acesta, după ce cercetează lista, trimite pe aceştia să-i aducă toate obiectele însemnate cu o cruce pe listă. Iată, bărbaţi greci, şi bunul nostru şef a fost un hoţ şi chiar mai mare ca ceilalţi; se vede că bunii noştri conducători făceau diferitele lor prădăciuni după exemplul generalisimului nostru. însuşi generalisimul, fraţilor, a trimis diferite cete să fure cirezile de boi şi vaci şi proviziile boierilor şi ale celorlalţi locuitori care se găseau în Ţara Romînească, şi să le trimită în Transilvania, pentru vînzare. Poate întrucîtva avea dreptate să facă aceasta, fiindcă eforii din Bucureşti, atît domnul Nicolopulos cît şi ceilalţi, au cheltuit banii adunaţi înainte, iar restul l-au luat cu ei să-l cheltuiască din belşug cu ţiitoarele lor, fiind nişte muieratici. Dar nu trebuia Ipsilanti să comită astfel de acte hoţeşti, vrednice de condamnat, care au silit pe unii să îndeplinească astfel de lucruri, fără voia lor. Domnul Caravia cu purtarea lui trufaşă, a silit pe căpitanul Anastasie, singurul care era vrednic şi războinic, să plece la Ploeşti, să se unească cu patriotul Ducas. Ducas l-a primit pe Anastasie, cu aprobarea generalisimului, în batalionul său, în locul căpitanului Yasilie Barlas, care a fost dat lui Nicolae Ipsilanti, la cererea lui, ca să plece cu el la Cîm-pulung, unde primise ordin să ia poziţie de atac.
     în urma unirii soldaţilor lui Ducas cu ai căpitanului Anastasie şi ai celorlalţi conducători tineri, Ducas deveni aproape cel mai puternic dintre toţi, nu numai prin numărul mare al soldaţilor lui, ci şi prin calitatea ofiţerilor şi vrednicilor săi soldaţi. Aceasta, precum şi legămîntul ce au făcut cei mai mulţi din ofiţerii lui să nu recunoască alt căpitan, afară de el, au silit pe generalisim să creadă că Ducas ar putea aspira la şefie, şi de aceea încetul ce încetul, sub diferite pretexte, începu să-i micşoreze unitatea de sub comanda sa. Sărmanul Ducas niciodată nu se gîndise la aşa ceva, şi nu luase măsurile necesare, ci totdeauna era supus ordinelor şefului său, pe care le îndeplinea întocmai.
     Pe la 15 aprilie, paşa din Silistra întări oraşul Călăraşi, ce se afla în faţa Silistrei, cu aproape două mii de soldaţi, care aveau ordin să meargă pînă la Ialomiţa, să adune hrană pentru vite în cantităţi cît se poate de mari şi fără să supere cîtuşi de puţin pe nenorociţii creştini. Aflînd aceasta căpitanul Ducas şi ofiţerii lui, îndată au înştiinţat pe generalisim, cerîndu-i totdeodată permisiunea să meargă să atace acea armată. Generalisimul sub nici un motiv n-a vrut să cedeze, spunînd că n-a sosit încă momentul. Ofiţ< rii lui Ducas văzînd că generalisimul nu cedează, l-au silit pe Ducas să plece la Tirgoviştc să-i spună lui Ipsilanti că este nevoie să se facă această mică expediţie. Dar şi aceasta a fost în zadar, fiindcă sub diferite pretexte a împiedicat pe Ducas să facă o astfel de încercare, spunîndu-i numai să fie cu totul gata
                                                                                                    251
www.dacoromanica.ro
şi i se va trimite ordin. La întoarcerea lui la Ploeşti a adus răspunsul primit din partea lui Ipsilanti. A doua zi bunii şi vrednicii lui ofiţeri, printr-un raport, îi pretindeau să plece neapărat la Călăraşi şi îi cereau răspunsul lui hotărîtor în termen de două zile, spunînd că ei au recurs la arme ca să moară glorios şi nicidecum să se hrănească cu găini în oraşe. Ducas a trimis în grabă raportul obişnuit, rugind în acelaşi timp pe Ipsilanti să cedeze la această cerere, căci duşmanul poate să fie învins, potrivit urărilor patriei. Atunci Ipsilanti dă ordin lui Ducas să trimită jumătate din armata lui la Buzău şi de acolo să se împartă în două aripi, una la stingă şi cealaltă la dreapta fără steaguri întinzîndu-se astfel pînă în judeţul Ialomiţa, iar Ducas să fie gata ca să dea ajutor unde nevoia va cere. La 24 aprilie Ducas trimite, potrivit ordinului primit, opt din ofiţerii săi cu circa 700 soldaţi. La 4 mai seara maiorul Ducas află în mod sigur că un numeros corp de turci a ieşit la 30 aprilie din Brăila şi a atacat Galaţii la 1 mai, măcelărind pe locuitori, fără să-i împiedice cu nimic rezistenţa vitejească a nenorociţilor greci. Paguba duşmanului a fost de zece ori mai mare, dar şi victoria a fost a lor. Aflînd aceasta Ducas, trimite îndată printr-o ştafetă raportul său, în care arată că este neapărată nevoie de a se lua măsuri defensive, pînă ce părţile muntoase vor putea fi aprovizionate cu hrană, şi că el, fără ordin va pleca la Cîmpina să cerceteze care anume părţi sînt bune pentru poziţii de război. Deci Ducas plecă şi făcu cercetările necesare; el întocmi o hartă a localităţilor potrivite pentru şanţuri. La întoarcerea sa nu găsi ordinul lui Ipsilanti, prin care aproba plecarea. La 9 mai însă Ipsilanti dă ordin lui Ducas să înceteze de a mai aproviziona cu hrană părţile muntoase, fiindcă, cu voia lui dumnezeu, Serbia cu siguranţă s-a răsculat şi feste necesar să fie gata cu toată armata lui, căci în curînd vor porni împotriva duşmanului; iar ştirile din Galaţi nu sînt adevărate, căci precum este informat în mod cert, la Galaţi se află armată rusească. Această înşelăciune era într-adevăr mai mare ca toate celelalte, pe care le-a scris pînă atunci. într-ff astfel de situaţie delicată şi gravă era dator să scrie adevărul adevărat măcar pentru unii din ofiţerii lui şi să nu-şi bată joc de ei în felul acesta.
     Bunul căpitan Iordache aflînd că un număr de 60 de turci se află la Ruşii-de-Vede, înştiinţă pe Ipsilanti şi îndată porneşte împotriva lor, îi atacă în timpul nopţii, pe unii îi ucide, iar pe alţii îi ia prizonieri. După aceasta, fără cea mai mică întîrziere, se întoarce învingător pe poziţia sa. La 8 mai avu loc un consiliu, la care se hotărî ca prinţul Cantacuzino, împreună cu tufeccibaşa Vasilie, cu cîţiva cazaci, cu maiorul Ducas şi căpitanul Orfanos să plece la Galaţi şi Iaşi, să ia pe soldaţii ce se aflau la Galaţi, cu toate muniţiile lor, precum şi banii pregătiţi la Iaşi. în aceeaşi zi Ipsilanti trimise un ordin autograf lui Ducas, poruncindu-i să pregătească la Ploeşti hrană şi nutreţ pentru 1 500 călăreţi şi înştiinţîndu-1 că la 11 ale lunii va sosi şi el la Mizil, şi va spune prin viu grai motivul.
252
www.dacoromanica.ro
     îndată ce Ducas a primit acest ordin, îl îndeplini întocmai. La 10 mai, pe la orele 2 noaptea, soseşte Ambrosiadis, adjutantul lui Cantacuzino, cu O scrisoare a generalisimului, în care îi scria că trebuie să plece împreună cu prinţul Cantacuzino, care îi va spune motivul. Dar nu-i scria unde anurre; întrcbînd însă pe Ambrosiadis care e locul unde trebuie să plece, şi auzind că este vorba de Iaşi, Ducas s-a supărat tare şi a trimis de îndată, în aceeaşi noapte, o ştafetă la Tîrgovişte cu o scrisoare, în care scria că duşmanul înain-tînd, fără să întîmpine vreo rezistenţă, s-a stabilit la Obileşti şi că acum nu mai este timp de astfel de expediţii, ci este necesar să fim cu toţii la un loc ca să atacăm duşmanul, care nici nu ne lasă să ne ostenim să-l căutăm, ci vine el împotriva noastră, şi el nici într-un chip nu aprobă să plece cu Cantacuzino şi roagă pe excelenţa sa să dea ordin lui Cantacuzino să rămînă pentru moment la Ploeşti, pînă ce vom putea vedea noile mişcări ale duşmanului. Bunul generalisim drept răspuns îi scrie lui Ducas că nu trebuie să se sperie de marşul duşmanului şi că dacă, fără să asculte motivele binecuvântate, este hotărît să nu meargă, atunci, dacă el nu va merge, să dea negreşit cîteva sute de soldaţi, cu ofiţeri buni să însoţească pe Cantacuzino, care într-un interval de 15 zile trebuie să se întoarcă neapărat. La 11 mai vine Cantacuzino şi îşi aşează tabăra într-un sat lingă Ploeşti, unde veni în întîmpinarea lui şi maiorul Ducas. Ei au discutat despre multe lucruri şi Ducas îi spuse lui Cantacuzino că, precum este bine informat, duşmanul se află la Obileşti cu 18 tunuri şi 8 000 soldaţi şi deci expediţia lui este cu totul necugetată. Cantacuzino însă îi răspunde că este foarte mare nevoie să pornească la Calaţi şi de acolo la Iaşi şi este neapărat dator să-l urmeze şi el. Atunci Ducas îi spune categoric că nu poate să-l urmeze şi că, potrivit unui al doilea ordin primit, este dator numai să-i dea cîţiva soldaţi. îndată dă ordin să se pregătească căpitanul său Contos şi încă şase ofiţeri şi aproximativ 400 soldaţi, floarea armatei lui, ca să plece împreună cu Cantacuzino. Prinţul Cantacuzino văzînd că Ducas sub nici un motiv nu se lasă convins să plece cu el, îi spune atunci: «Frate, de o parte îmi pare rău că nu eşti cu mine în această armată, dar mă bucur mai mult că rămîi aici, şi este mare nevoie să pleci cu un ceas mai devreme la Tîrgovişte (precum ţi s-a poruncit), fiindcă sărmanul generalisim Ipsilanti este în primejdie de a pieri din cauza unui complot, organizat de domnul Caravia şi de bunul Lasanis şi eşti singurul, care poţi să-i salvezi viaţa». Cantacuzino pleacă la 12 mai şi Ducas plîngînd îşi luă rămas bun de la bunii săi ofiţeri şi soldaţi, pe care îi socotea pierduţi.
     După ce Ducas se întoarce la Ploeşti, îndată trimite la Tîrgovişte raportul obişnuit, în care spunea generalisimului că în curînd îi va părea rău de această expediţie şi că el, ca să fie disciplinat, a hotărît să se despartă de însemnata sa armată, cu care spera într-o zi să moară glorios, sau să fie biruitor, că nu mai poate să-şi păstreze poziţia cu armata rămasă şi că doreşte să meargă la Tîrgovişte pentru mai multe motive. La 13 mai Ducas primeşte ordin de
                                                                                                      253
www.dacoromanica.ro
la Ipsilanti să trimită cu vrednici şi buni curieri nişte scrisori către Cantacuzino şi Orfanos, în care scria vrednicilor săi ofiţeri să se întoarcă grabnic, iar dacă Cantacuzino se va opune, ei să se întoarcă negreşit; iar Ducas, după trimiterea acestor scrisori, să meargă de îndată la Tîrgovişte. După ce Ducas a trimis aceste scrisori cu doi curieri, a pornit cu poşta la Tîrgovişte. La 14 mai, îndată ce sosi acolo, se prezintă generalisimului, care îi spune că suferă mult de purtarea urîtă a lui Caravia şi că este necesar să se gîndească la vreun mijloc pentru a-1 suprima. Atunci Ducas îi răspunde că singurul mijloc ar fi să cîştige de partea sa pe popa sîrbul1 şi pe polcovnicul Alexie, care au soldaţi sîrbi buni şi vrednici şi după ce Caravia va fi lipsit de aceştia, atunci va fi uşor să facă ce vrea cu el. Dacă însă aceştia nu vor voi să-l părăsească, atunci va fi executat pe altă cale, şi pentru aceasta să fie liniştit, căci el (Ducas) va avea grijă. Îndată Ducas merge să se întîlnească cu popa, şi printr-o propunere atrăgătoare izbuti să-l cîştige pe acesta şi să-l determine să depuie jurămînt că se va uni cu armata lui Ducas. Ducas aduce la cunoştinţa lui Ipsilanti aceasta, şi în acelaşi timp îi cere permisiunea să plece la Ploeşti pentru scurt timp. Prinţul Ipsilanti îi răspunde însă să stea pînă a doua zi, ceea ce a şi făcut. A doua zi, la 15 ale lunii, pe la prînz soseşte din Bucureşti doctorul Canelas, aducînd scrisori de la Sava, care anunţa că duşmanul a sosit şi şi-a aşezat tabăra la Plătăreşti, şi totodată se plîngea mult de slugcrul Tudor, că este de partea turcilor. Intr-adevăr aceştia amîndoi arătau sinceritate faţă de Ipsilanti, care însă nu reuşi în intervalul de două luni, cît a stat la Tîrgovişte, să-i cunoască, şi de aceea îl socotea cînd pe Tudor cînd pe Sava că sînt de parteă sa; însă amîndoi erau cu turcii precum aţi auzit mai tîrziu [?]. După amiază Ipsilanti dă ordin lui Ducas să plece la Ploeşti şi să se întoarcă grabnic împreună cu restul armatei sale. în timp ce Ducas se pregătea să pornească, primeşte o scrisoare de la Ploeşti, împreună cu un interogatoriu luat unui romîn, care spunea că turcii intră azi în mod sigur în Bucureşti. Ducas aduce la cunoştinţa lui Ipsilanti aceasta, dar el avînd mai multă încredere în cele scrise de Sava, socoti că cele spuse de romîn sînt minciuni. Astfel Ducas porneşte spre Ploeşti, şi ajungînd în satul Filipeşti, află în mod sigur că prea sfinţia sa mitropolitul Ungrovlahiei şi boierii au trecut pe acolo şi au spus locuitorilor să plece fiindcă turcii au intrat în Bucureşti. îndată deci Ducas transmite această ştire, adăugind că fără ordinul lui Ipsilanti, el porneşte în urmărirea lor, şi să aibă răspuns pînă a doua zi la ora 4 la Cîmpina, şi că îi va scrie ce va afla la Ploeşti. Cînd sosi la Ploeşti, află că într-adevăr turcii au ocupat Bucureştii, fără însă ca cei aflaţi acolo să tragă măcar un singur foc, iar Tudor cu oştirea lui s-a retras în cele cinci judeţe, iar despre Sava nu ştia ce drum a apucat. Toate acestea le-a trimis în scris la Tîrgovişte printr-un alt curier, adăugind în acelaşi timp că el pleacă neapărat la Cîmpina, şi cere cu insistenţă lui Ipsilanti să-i
       1 Este vorba de popa Ivanciu care a luptat în Valea Muierii.
254
www.dacoromanica.ro
spună ce are de făcut şi că în nici un chip nu sc cuvine să rămînă la Ploeşti, în astfel de împrejurări, fără şef. Ipsilanti primi această ştire şi de la alţii, iar peste puţin de la însuşi Sava, care sosi la Tîrgovişte cu 700 călăreţi şi care se scuza că nu s-a bătut cu duşmanul de frica lui Tudor, care totdeauna a fost un partizan al turcilor; de asemenea cl adăugă că Tudor are de gînd să treacă prin Piteşti în cele cinci judeţe. Atunci Ipsilanti dă ordin ca Sava să-şi aşeze tabăra la Văcăreşti, iar căpitanului Iordache îi scrie să fie foarte atent şi dacă este cu putinţă să pună mina pe Tudor, în felul cum au arătat în timpul din urmă Prodan, Macedonschi şi ceilalţi căpitani ai pandurilor.
     Ducas ajungînd la Cîmpina arestează pe mitropolit şi pe boieri, pe care îi duce la Breaza, unde îi închide, aşteptînd acolo toată ziua răspunsul lui Ipsilanti. Văzînd însă că nu mai vine răspunsul, în dimineaţa de 17 mai se grăbeşte să le permită să intre în Transilvania, crezînd că Ipsilanti nu aprobă acţiunea sa. După aceasta, Ducas pleacă spre Ploeşti şi pe lingă acest oraş întîlneştc un călăreţ cazac cu scrisori, prin care Ipsilanti îi aproba acţiunea şi îi poruncea să trimită pe cei arestaţi la Tîrgovişte. Ducas trimite îndată ordin către garda din Breaza să pornească şi să prindă pe mitropolit şi pe ceilalţi, şi să-i aducă la Ploeşti. Era însă prea tîrziu şi totul era în zadar, căci aceştia îndată ce au primit permisiunea, s-au grăbit, cît au putut, să intre pe pămîntul austriac. Ducas a scris cele întîmplate lui Ipsilanti, scuzîndu-se că nu este vina lui, ci a domnului guvernator Lasanis, care, avînd în grija sa primirea bagajelor boierilor, care din greşeală le-au trimis prin Tîrgovişte, a uitat să trimită de îndată ordinul lui Ipsilanti către Ducas şi dorind ca Ipsilanti să-şi piardă consideraţia ce avea pentru Ducas şi să-l socotească drept un om necinstit, n-a trimis ordinul lui Ipsilanti prin poştă, ci prin nişte călăreţi cazaci beţi. Raportul-răspuns trimis de Ducas nici n-a fost citit, ci în cîteva cuvinte Ipsilanti i-a spus lui Ducas că nu se gîndea ca cl să fie un escroc, şi că trebuia să aştepte neapărat un răspuns, şi să nu-şi fi închipuit, văzînd întîrzierea, că nu aprobă acţiunea sa. După ce toţi locuitorii au plecat din Ploeşti, Ducaâ s-a grăbit (la 20 ale lunii) să-şi aşeze tabăra la Băicoi, aşteptînd acolo şi pe ceilalţi ofiţeri ai lui, pe care i-a dat lui Cantacuzino. Iar căpitanul Iordache, aflînd că Tudor sc apropie cu toată armata sa de Piteşti, a scris principelui Nicolae Ipsilanti să vină cît mai repede acolo, cu întreg corpul lui, ca, la nevoie, să se bată cu Tudor. Acesta, cum a ajuns la Goleşti, a căutat să treacă Argeşul, dar căpitanul Iordache, sub pretext că vrea să-i vorbească, i-a scris să se odihnească în acea zi la Goleşti, şi a doua zi va -veni să-l vadă. Bunid şi vrednicul căpitan Iordache venind la Tudor cu cincizeci de soldaţi buni, îi spune că doreşte să-i vorbească în prezenţa tuturor ofiţerilor. După ce s-au adunat toţi ofiţerii lui Tudor, în auzul tuturor, Iordache citeşte ordinul scris, pe care îl avea cu el, şi în care se arăta că Tudor, fără ştirea şi aprobarea căpitanului Iordache, nu poate să facă cea mai mică mişcare, şi nici să pedepsească pe ofiţeri şi pe soldaţii lui fără un motiv legal şi fără aprobarea consiliului, format
                                                                                                 255
www.dacoromanica.ro
din toţi ofiţerii. Iordache a citit din nou şi mai accentuat această parte, şi intrebînd pe şefii pandurilor, dacă sînt de acord să suporte ca Tudor, pentru simple toane, să-i sacrifice fără motiv în fiecare zi. Atunci partizanii lui Iordache şi cei mai mulţi din restul pandurilor au zis într-un glas că nu sînt mulţumiţi cu un astfel de şef aplecat la omoruri şi că îl predau Iui *, să-l judece potrivit legilor sfinte ale războiului şi că doresc în viitor să fie sub conducerea lui,
     Iordache cel cuminte, luînd pe Tudor, plecă la Ploeşti * 2, unde îndată îl predă lui Nicolae Ipsilanti, iar pe panduri îi trimite în Oltenia, o parte la Drăgăşani şi în alte părţi, iar o parte o opreşte el.
     Iată bărbaţi greci cît de mult contribuie cuminţenia unui bun şef, fiindcă cu război niciodată întreg corpul lui Ipsilanti n-ar fi putut să învingă şi să reducă la tăcere pe Tudor. Nicolae Ipsilanti ajungînd la Cîmpulung, trimite îndată la comandamentul general pe Tudor (cu o gardă puternică), unde a fost ucis pe buna dreptate 3, ca principalul vinovat al distrugerii grecilor.
     Iar bimbaşa Sava, după moartea lui Tudor, începu să ia altfel de măsuri şi să aibă frică şi bănuieli ca nu cumva Tudor să-l fi prezentat şi pe el ca pe un turcofil, şi de aceea a cerut să-şi aşeze tabăra la Mărgineni, sub cuvînt că acea poziţie trebuia să fie apărată de un şef bun. Bunul nostru Sava făcu acest lucru din două motive,' întîi ca să aibă de acolo o comunicaţie liberă cu turcii, şi al doilea să fie apărat de orice atac al lui Ipsilanti, deoarece această mănăstire are ziduri multe şi puternice. Cu toate că domnul Sava dăduse de bănuit şi în trecut prin mai multe fapte că ar fi un partizan al turcilor, totuşi domnul Ipsilanti niciodată n-a vrut să creadă aşa ceva, şi să ia măsurile necesare împotriva lui, şi dacă cineva dintre şefi îndrăznea să spună ceva împotriva lui, îndată îi spunea că aceasta nu-i treaba lui. La 23 mai Ipsilanti trimite ordin lui Ducas, să vină la Tîrgovişte fără cea mai mică întîrziere, împreună cu toată oastea sa. Un astfel de ordin şi cu aceeaşi ştafetă a fost trimis şi lui Sava. Ducas îi cere permisiunea să întîrzie trei zile, pînă să-şi adune avangărzile trimise în diferite părţi şi pînă să se întoarcă de la Focşani căpitanul Anastasie, Honţoglu şi Naum, potrivit ordinului anterior. De asemenea Ducas îi comunica lui Ipsilanti că trimişii lui n-au apucat pe Cantacuzino şi restul oastei lui la Focşani, căci Cantacuzino se afla la Odobeşti fiindcă oraşul Focşani era sub stăpînirea turcilor, şi ei s-au temut să înainteze, mai ales fiindcă nu departe de Focşani au văzut şaptesprezece cadavre ale celor mai buni ostaşi ai săi. Bunii mei ofiţeri şi soldaţi, auzind că acolo se află duşmanul, au hotărît să
      1     Versiunea aceasta, răspîndită de izvoarele greceşti, şi-a găsit ecou şi în unele materiale narative romîneşti. Arestarea lui Tudor a fost organizată de către căpeteniile eteriste, în frunte cu Iordache Olimpiotul.
      2 Corect: Piteşti.
                                2 Această afirmaţie eronată, răspindită în cercurile eteriste din acea vreme, a intrat
apoi în unele lucrări memorialistice consacrate răscoalei greceşti. In realitate Tudor a fost ucis mişeleşte, pe nedrept, fără nici un fel de judecată de către căpeteniile eteriste care voiau să pună mina pe conducerea oştirii pandurilor şi să-l jefuiască pe Tudor de sumele de bani pe care — după cum credeau ei — le strînsese din ţară.
256
www.dacoromanica.ro
se bată, de îndată; dar generalisimul, primind scrisoarea lui Ducas, îi scrie să fie neapărat la 26 mai la Tîrgovişte. Acelaşi lucru l-a scris şi lui Sava; iar Sava invită pe Ducas să treacă pe la Mărgineni să meargă împreună la Tîrgovişte. Ducas, în urma ordinului sever trimis de Ipsilanti prin doi curieri, porneşte spre Tîrgovişte, şi neavînd încredere în Sava, nu trece pe la Mărgineni, ci pe la prînz îşi aşează tabăra la o depărtare de o jumătate de oră de Mărgineni,iar printr-o scrisoare îi cere iertare lui Sava că n-a trecut pe acolo şi îl roagă să-l înştiinţeze, dacă e ceva nou cu privire la mişcările duşmanului. Drept răspuns, Sava îi scrie pe scurt că războiul este inevitabil şi victoria depinde de noroc şi îi urează bună întîlnire. Răspunsul acesta era plin de viclenie. Plecînd de acolo, Ducas ajunge pe la ora zece în faţa oraşului Tîrgovişte, şi lăsînd acolo puţina lui oaste, pleacă împreună cu o gardă de zece soldaţi spre a saluta pe generalisim, care l-a primit cu o privire foarte aspră şi fără să binevoiască să-i spună că vor porni spre Piteşti, sau să discute ceva cu el. Ii dă ordin să plece cu oastea, şi a doua zi să fie acolo, ca să primească ordinele necesare, în dimineaţa de 27 mai, Ducas se duce la generalisim şi primeşte ordinul de zi, în care vede că tabăra generală porneşte spre Piteşti şi că Ducas, Orfanos şi Kolocotronis vor forma avangarda numai cu călăreţii lor, iar calabalîcul îl vor trimite la Lucieni, unde în acea zi se va odihni excelenţa sa. Atunci Ducas îi spune lui Ipsilanti « pentru ce această mişcare de armată, dacă duşmanul este la Bucureşti şi planul nostru de mai înainte era să mergem să atacăm pe neaşteptate tabăra duşmanului?» Ipsilanti îi răspunse că face aceasta potrivit cererii căpitanului Iordache şi a pandurilor care vor să se răzbune împotriva duşmanilor noştri, care se află în cele cinci districte şi au robit soţiile şi copiii lor; şi că este nevoie să atacăm mai întîi acel corp şi apoi să ne întoarcem împotriva acestuilalt corp. Atunci surîzînd Ducas spune lui Ipsilanti: « dacă duşmanul va afla că noi părăsim Tîrgovişte, nu se va întinde prin părţile acestea ? duşmanul întinzîndu-se desigur va întări oraşul Tîrgovişte, care a fost înconjurat cu şanţuri, şi astfel noi cu greu vom reuşi să-l ocupăm şi prin urmare ne vom rătăci, fără să putem lua o poziţie de atac în vreun loc, iar duşmanul întin-zîndu-se poate să ajungă şi pînă la Cîmpulung şi astfel vom pierde şi posibilitatea de aprovizionare, fiindcă romînii, din cauza midtor rele ce au suferit din partea noastră, se vor uni cu turcii». Atunci Ipsilanti îi spune: « ah! sărmane Ducas, totdeauna . . -1 îmi spui, şi hotărîrea mea este contrară; nu este nevoie de vorbărie» şi adaugă ca de îndată să trimită la Lucieni tot calabalîcul lor, iar el cu oastea sa să meargă pînă la Colanu şi Văcăreşti, unde va aştepta pe căpitanii Orfanos şi Kolocotronis. Atunci Ducas îi spune imediat: «Dar Sava unde este, va veni neapărat în curînd?» Parcă numai pe acesta îl aştepta ca să pornească. Astfel Ducas pleacă la oştirea sa şi pe cînd îşi făcea pregătirile, vede în depărtare alergînd un soldat de al lui Griparis cu o scrisoare, care,
      1 în textul grecesc este: yaîpe'i^ixa.
17 o. 498
257
www.dacoromanica.ro
înainte de a se apropia de Ducas, strigă cu o voce tremurîndă: « repede, repede, cei cu capetele albe ne-au atacat», şi îndată îi înmînează lui Ducas ordinul. Acesta îl citeşte şi vede că duşmanul se bate cu Kolocotronis la mănăstirea Nucet, şi fiindcă nu se ştia în ce număr este duşmanul, trebuie, fără cea mai mică întîrziere, să plece în ajutorul lui Kolocotronis şi de acolo să înştiinţeze pe Ipsilanti de cele întâmplate. în acelaşi timp Ipsilanti porunceşte căpitanului Orfanos să meargă acolo. Imediat maiorul Ducas dă ordin ca trompetele să sune şi întreaga oaste să se pregătească. El se prezintă în faţa ostaşilor săi, care toţi erau călăreţi, şi le spuse: « Fraţilor ! iată a sosit ceasul acela pe care mereu strigaţi că doreaţi să-l vedeţi; iată acum se pune în aplicare scopul înarmării noastre; nu cred ca cineva dintre voi să fie aşa de laş, încît să dorească această viaţă josnică şi să nu prefere moartea. Moartea, fraţilor, în momentul de faţă este singurul lucru pe care trebuie să-l dorim; cu moartea noastră dulce vom da libertatea urmaşilor noştri. Să mergem, fraţilor, pronia cerească va ajuta încercările noastre». După ce Ducas termină această scurtă cuvîntare, îndată steagurile cele sfinte pornesc înainte, după care urmează oastea. Sosesc la Tîrgovişte şi caută să ia cu ei un romîn, dar din nefericire nu găsesc pe nimeni, fiindcă cu cîteva zile înainte plecaseră atît locuitorii din oraş cît şi cei din satele de prin prejur, potrivit ordinului primit. Astfel ei apucă drumul cel mare de la Cornăţel, întîlnind pe drum pe cîţiva soldaţi ai lui Kolocotronis, care duceau echipamentul, şi pe care i-au urmat. Cînd au ajuns lîngă Moara Domnească, unde Kolocotronis îşi avea tabăra, au venit la Ducas cei doi adjutanţi ai lui Gheorghc Ipsilanti, care i-au spus să rămînă acolo unde se află, fiindcă duşmanii s-au "retras. în acelaşi timp soseşte şi un soldat al lui Kolocotronis cu vestea că duşmanul s-a retras dar că turcii, după plecarea lui Kolocotronis din Nucet, au intrat acolo şi se află încă acolo şi are nevoie de ajutor. La această împrejurare a fost de faţă şi trimisul lui Ipsilanti, adjutantul Atanasie Tzacalof, căruia Ducas i-a spus că va pleca în ajutorul lui Kolocotronis; fiindcă însă nu se ştie care e numărul duşmanilor, este nevoie, pentru orice eventualitate, să trimită, şi cîţiva cazaci şi alţi călăreţi de rezervă. Ducas după ce înaintă puţin întîlni pe căpitanii Orfanos şi Kolocotronis şi discutînd cu ei, s-a hotărît ca el să meargă pe partea stîngă, iar ei să meargă drept înainte la mănăstire (unde popa sîrbul se bătea cu duşmanii; aceştia temîndu-se de un eventual ajutor din partea lui Kolocotronis şi Orfanos, au părăsit mănăstirea), şi dacă duşmanul de frică s-ar retrage, Ducas, care în acel moment se întindea cu oastea lui spre cîmpia de la Cornăţel, să-l atace. Aci Ducas întîlneşte pe duşmani fugind şi îndată îi atacă cu multă vitejie; duşmanii n-au vrut însă nici într-un chip să lupte, ci, după o mică rezistenţă, au fugit departe în grabă. Ducas, dorind să-i urmărească, a fost împiedicat de bunul şi vrednicul său căpitan Anastasie. Acesta i-a spus că fuga duşmanilor este făcută cu înşelăciune şi probabil că aici în apropiere este vreun corp mare de armată şi dacă noi vom merge singuri împotriva lor, desigur vom pieri; este nevoie să aşteptăm şi
258
www.dacoromanica.ro
pe cei din mănăstire şi atunci, dacă se va îngădui, să pornim cu toţii. Ducas aprobă această părere (fiindcă se potrivea şi cu spusele unui prizonier turc) şi îndată porunci ca oastea lui să se împartă în trei părţi, căpitanul Anastasie cu pedeşlrii lui să ocupe poziţie pe vîrful unui munte, iar Honţoglu şi încă cîteva căpetenii cu călăreţii lor să fie pe partea dreaptă, iar Ducas cu ceilalţi să fie pe partea stîngă. După ce trecu aproape o jumătate de oră ei văd pe turcii fugari înaintînd împotriva lor şi în acelaşi timp uri alt corp de aproape o mie cinci sute de călăreţi ieşind din pădurea Cornăţel, unde se vede că era tabăra duşmanului; aceştia se unesc cu ceilalţi şi înaintează împotriva lui Ducas, care, de îndată ce văzu pe duşmani venind împotriva lui, trimite veste căpitanilor Orfanos şi Kolocotronis să vină cît mai repede şi înştiinţează şi pe Ipsilanti (care venise acolo în apropiere) să-i trimită ajutor. Kolocotronis şi Orfanos i-au trimis vorbă să nu se bată, fiindcă se apropie noaptea. Bunul nostru Ipsilanti, primind însă această veste, îndată porni spre Văcăreşti şi comunică lui Ducas că îi va trimite negreşit ajutor (ca să se lupte vitejeşte). Pînă să sosească această veste de la cei doi căpitani, Ducas începuse lupta cu duşmanul, şi desigur n-ar fi părăsit cîmpul de luptă, mai ales atunci cînd aripa lui dreaptă lupta cu o deosebită vitejie cu aripa stîngă a duşmanilor şi distrugerea acesteia era sigură datorită faptului că era în număr mic; cînd însă sosi centrul armatei duşmanului în pas cadenţat avu loc o mare ciocnire de cavalerie şi cînd se întrezărea că vor învinge călăreţii lui Ducas, atunci o voce strigă că aceştia nu sînt duşmani, ci oamenii lui Kolocotronis şi Orfanos, şi astfel se produce o încetare a focului timp de două minute. Apropiindu-se mai mult duşmanii, au fost îndată recunoscuţi şi lupta începu cu mai mare mînie şi vitejie şi dură aproape o jumătate de oră. După ce soldaţii lui Ducas au văzut că domnii Orfanos şi Kolocotronis nu vin în ajutorul lor, şi este greu ca ei singuri să nimicească oastea duşmană, mai ales că vedeau că şi infanteria duşmană care avea şi trei tunuri se îndrepta împotriva lor, s-au grăbit să se retragă şi să-şi părăsească poziţia, iar maiorul lor văzînd că aripa lui dreaptă nu poate rezista şi că este în pericol să piară fără rost pe poziţia sa, se îndreptă luptînd spre dealul unde se afla căpitanul Anastasie, întărind astfel dealul şi zicînd: «curaj copii, ne vine ajutor». Duşmanul văzînd că oastea lui Ducas fuge, îndată se aruncă în direcţia dealului, unde bunul căpitan Anastasie cu infanteria lui şi a altor căpetenii de trei ori i-a respins vitejeşte suferind pierderi mari (aproape două sute de oameni). După ce întreg corpul de călăreţi a părăsit dealul şi sărmanul Anastasie a rămas numai cu douăzeci şi trei soldaţi, acesta tot n-a primit să plece de pe poziţie, sperînd că Ducas va reuşi să convingă pe oamenii lui să se întoarcă. El a rămas acolo şi se luptă cu multă vitejie fără ca numărul mare al duşmanilor să izbutească a-1 sili să părăsească mişeleşte, ca ceilalţi, poziţia sa. Întorcîndu-se Ducas pe deal, i-a spus tlui Anastasie că îi este imposibil să convingă oastea şi că toţi au fugit. Atunci căpitanul Anastasie, fără să vrea, a fost silit de cîţiva dintre soldaţii săi să părăsească
i7*                                                                         259
www.dacoromanica.ro
această poziţie şi să plece, în timp ce duşmanul a avut o pierdere de zece ori mai mare. în acelaşi timp un număr de călăreţi de ai lui Sava stăteau la o parte de teatrul războiului, ca să vadă rezultatul.
     Bărbaţi greci, acest căpitan Anastasie a întrecut în vitejie şi în spirit războinic pe toate căpeteniile în genere şi dacă sărmanul Ducas, în împrejurarea de faţă ar fi avut întreg corpul său dc oaste, cu siguranţă că ar fi învins pe duşmani şi îndrăznesc să spun că ar fi provocat o astfel de pagubă şi frică laşilor duşmani, încît ei şi-ar fi părăsit în grabă tot echipamentul. Tabăra generală avea într-adevăr un mare număr de soldaţi, dar floarea duşmanului erau acei care s-au dus împotriva lui Ducas, şi dacă ar fi fost nimiciţi aceştia, desigur ceilalţi, dintre care cei mai mulţi erau fără arme, s-ar fi ascuns în pădurea cea mare din vecinătate. Dacă s-ar fi făcut aceasta, desigur duşmanul n-ar mai fi îndrăznit să pornească împotriva grecilor, şi soldaţii noştri ar fi cerut cu insistenţă distrugerea şi a celor două mii de turci rămaşi în Bucureşti. Căpitanii Koloco-tronis şi Orfanos, deşi auzeau bătălia care avea loc, totuşi n-au vrut sub nici un cuvînt să dea ajutor lui Ducas, sub pretextul absurd că se apropie noaptea, sperînd că motivînd astfel nu vor fi condamnaţi ca invidioşi şi răutăcioşi; ei însă se temeau că dacă duşmanul va fi învins, atunci gloria va fi de partea maiorului Ducas. Să aibă pe conştiinţa sa bunul nostru generalisim această faptă, deoarece el cu maiorii şi căpitanii săi a semănat invidia şi duşmănia între fraţi, care au luat armele pentru aceeaşi ideie. Ducas ajungînd la Văcăreşti găseşte cea mai mare parte a oastei lui, în afară de căpitanul Anastasie, care şi după plecarea lui Ducas a continuat multă vreme să lovească pe duşman. Ducas se prezintă îndată în faţa generalisimului, povestind amănunţit cele întîmplate şi cerînd ca în timpul nopţii să pornească neapărat împotriva duşmanului, arătîndu-şi părerea de rău că Orfanos şi Kolocotronis au rămas la mănăstirea Nucet. Atunci generalisimul îi spune că nu mai este nevoie de luptă în părţile acestea, iar în ceea ce priveşte pe Kolocotronis şi Orfanos, le va scrie să urmeze grosul armatei, potrivit ordinului de zi dat şi că vor fi aşteptaţi la Lucieni. După ce termină această scrisoare, îndată dă poruncă armatei să pornească în timpul nopţii spre Lucieni. Ajungînd la rîul Dîmboviţa şi văzînd greutatea trecerii apei care se revărsase, generalisimul se grăbeşte să se odihnească momentan acolo, sperînd să găsească pe un romîn, care să cunoască vreun alt vad. în timpul acesta, soseşte un soldat al lui bimbaşa Sava, cu o lungă scrisoare, în care acesta se scuza că, neavînd întreaga lui oaste pregătită, îi va urma a doua zi, adăugînd şi alte multe minciuni. Tot în acest timp soseşte şi căpitanul Anastasie; generalisimul văzîndu-1 cu popa sîrbul şi cu şase soldaţi răniţi pe care îi vizitase Bachelot, în loc să le mulţumească pentru lupta vitejească, le spune: « bine că aţi scăpat», şi îndată plin de supărare dă ordin lui Ducas să treacă neapărat rîul şi să meargă direct la Lucieni, unde va găsi pe maiorul Caravia şi batalionul sacru, şi să aştepte acolo pe excelenţa sa. Ducas ajungînd la Lucieni găseşte numai o bătrînă, şi întrebînd dacă se
260
www.dacoromanica.ro
găseşte acolo Caravia află că acesta a pornit în după masa acelei zile, fără ordinul generalisimului într-o direcţie necunoscută. Ducas dă poruncă soldaţilor săi să-şi aşeze tabăra acolo şi să se odihnească pînă să vină şi generalisimul. Află însă că generalisimul a trecut pe neaşteptate pe acolo şi îşi urmează drumul spre Goleşti. Ducas înaintă puţin pînă la o pădure mare şi acolo află că după munte, în ruinele unui schit, este cantonat Caravia; sperînd că va găsi acolo pe generalisim, o luă şi el pe acel drum. Ajungînd acolo, Ducas întrebă pe maiorul Carayia de generalisim; acesta îi spune însă că nu arc veşti şi aşteaptă de la dînsul să afle unde se găseşte generalisimul. După vreo trei ore Caravia primeşte ordin de la generalisim, care se afla în munţi, să-şi urmeze drumul spre Piteşti şi îl va aştepta în drum. Potrivit ordinului trimis de generalisim, oastea porneşte spre Piteşti, fără să aibă proviziile necesare, în ziua aceea şi a doua zi, Ducas a mers împreună cu maiorul Caravia şi la al doilea popas găsiră pe căpitanul ulanilor, domnul Garnovschi, cu o scrisoare a generalisimului către Caravia, în care scria să-l însoţească pe Garnovschi, excelenţa sa continuîndu-şi drumul spre Piteşti, prin munţi, iar dacă arc ceva important să-i comunice să trimită scrisoarea cu Arvanitis, anume trimis pentru aceasta. Ducas, văzînd că Ipsilanti scrie mereu lui Caravia s-a supărat mult şi în a treia zi porneşte cu oaste spre Piteşti singur, fără Caravia şi pe la prînz îşi aşază tabăra la o depărtare de o oră de Piteşti, de unde scrie căpitanului Iordache să-l aprovizioneze cu hrana necesară şi să-l înştiinţeze dacă Ipsilanti a sosit. Iordache îi răspunde că, deoarece avea de gînd acum cîteva zile să părăsească oraşul Piteşti, avea şi el lipsă de provizii, iar în ceea ce priveşte pe generalisim, nu ştie unde se află.
     Pe la ora 8 după amiază, Ducas, stînd de vorbă cu toţi ofiţerii lui şi discu-tînd despre aprovizionare şi generalisim, au hotărît să plece la Piteşti şi pe cînd se pregăteau să plece, văzură în depărtare venind o armată cu multe steaguri, fără însă să ştie cine sînt; îndată Ducas trimite pe cîţiva soldaţi buni să cerceteze mai de aproape ca nu cumva să fie duşmanii; întoreîndu-se cei trimişi, aduseră şefului lor vestea că vine generalisimul. îndată el porunceşte tuturora să încalece şi să aştepte pe Ipsilanti. Generalisimul sosi, însoţit de căpitanul Caloianis, de oastea lui Gheorghe Naum, de corpul de cazaci şi ulani şi de cincizeci soldaţi ai lui Olimpiotul, care fuseseră trimişi în căutarea lui. El salută pe cei prezenţi şi porunceşte lui Ducas să-l urmeze. După ce ajunseră la podul de pe Argeş, Ipsilanti înştiinţă, prin adjutanţii lui, pe toţi conducătorii să aştepte acolo un al doilea ordin. Văzînd conducătorii că un al doilea ordin întîrzia să vină, ei se grăbesc să plece la Piteşti şi să întrebe pe generalisim ce trebuie să facă şi să-i raporteze în acelaşi timp că oastea nu are pîine, iar caii n-au nutreţ. Bunul generalisim cu o privire aspră porunceşte lui Ducas să dea pesmeţi, dar Ducas îi răspunde că nu e bine să împartă pesmeţi de pe acum, de vreme ce se găsesc într-o ţară locuită, ci să ordone ispravnicului să dea oştirii pîine. Atunci Ipsilanti îi spune lui Ducas:« trebuie să se facă ceea ce vreau eu
                                                                                                       261
www.dacoromanica.ro
şi nu ceea ce doreşti tu; să predai chiar toată cantitatea ta de pesmeţi serviciului de aprovizionare, să primeşti şi tu de la acest serviciu tainul tău şi să nu întrebuinţezi pesmeţii cum doreşti». Atunci Ducas îi răspunde: « am pregătit pes-meţii pentru oastea mea, şi dacă celelalte căpetenii n-au, nu-mi pasă, fiindcă era datoria lor să aibă şi ei». Ipsilanti furios îi spune că este nevoie să-şi schimbe purtarea şi felul său de a gîndi şi că va fi nevoit să se poarte altfel cu fel. Ducas îi răspunde pe scurt că acum are dreptul să se poarte astfel, şi pleacă. Prinţul Ipsilanti cheamă pe căpitanul Iordache şi îi cere informaţii despre turcii care se află la Drăgăşani şi despre oastea trimisă împotriva lor. Atunci Iordache îi relatează că a trimis pe toţi pandurii sub comanda căpitanului Prodan şi Macc-donschi, precum şi pe cîţiva albanezi şi că ieri pandurii au atacat. ... 1 şi au răpit de la duşmani şaptezeci de cai, au ucis cinci oameni şi au prins cu arcanul doi, şi speră ca în timpul nopţii să primească negreşit vestea îmbucurătoare a victoriei. Iordache îl întreabă ce drum vor lua pentru părţile acelea, şi îndată Ipsilanti aduce hărţile, dar Iordache îi spune că a doua zi vor aşeza tabăra la jumătatea drumului spre Rîmnic, de acolo vor ajunge la Rîmnic, şi se vor con-sfătui asupra celor ce au dc făcut. Iordache raportează lui Ipsilanti că oastea va suferi mult din cauza aprovizionării, deoarece nu se mai găsesc provizii. Vrednică de amintit în această chestiune este prevederea generalisimului, în acea noapte generalisimul n-a putut deloc să doarmă, gîndindu-se, sc vede, cum să intre pe teritoriul Austriei, de frica duşmanilor. A doua zi dimineaţa sc duseră toate căpeteniile să primească ordinul de zi, şi fiecare primindu-1, începu să se pregătească, iar Ducas a rămas la generalisim spre a afla motivele pentru care era maltratat, şi îndată cu lacrămi în ochi se plînse zicînd: «Excelenţă, ca să fiu supus ordinelor tale, am ajuns, deşi am fost ccl mai puternic dintre toate căpeteniile, să fiu cel mai prost şi cel mai laş. Mi-ai cerut pe Ghcncea aga Dimitrachi cu treizeci soldaţi pentru garda personală, ţi l-am dat; pe Ghica cu cincizeci soldaţi, ţi l-am dat; pe căpitanii Gheorghe şi Teodosie cu o sută şaptezeci cazaci, pe căpitanul Petcu cu cincizeci, pc fiul comisului Ianachi cu patruzeci şi şapte, pe polcovnicul Manţos cu nouăzeci; mi-ai poruncit să dau şi lui Canta-cuzino, i-am dat tot detaşamentul meu din Iaşi, peste cinci sute oameni, şi erau astfel de soldaţi, îneît excelenţa ta spunea « singurii soldaţi ai tabărei mele sînt cei ai lui Ducas », iar acum să mă ocărăşti în faţa celorlalte căpetenii, pe mine, care am cheltuit mica mea avere şi am pus în pericol toată familia mea ? O astfel de răsplată speram eu să am pentru jertfele mele? Aceasta este mulţumirea pe care nădăjduiam s-o primesc într-o zi dc la excelenţa ta, pentru credinţa şi respectul ce avem faţă de tine? Cine dintre conducători a îndeplinit întocmai ordinile tale, cine dintre conducători ţi-a dat un soldat ? Cînd am fost obraznic, ca mulţi alţii, în faţa ta şi am vorbit afară dc ceea ce eram obligat? Nu sînt eu acelaşi Ducas, care, ca să dau exemplu şi celorlalţi conducători, am stat de
      1 în textul grecesc cuvintul £âepa.
262
www.dacoromanica.ro
gardă în tot timpul nopţii la cartierul de la Cornăţel ca un simplu soldat? Nu sînt eu acelaşi Ducas, care totdeauna în orice împrejurare îţi spuneam adevărul? Şi acum să fiu eu acuzat în faţa celorlalţi conducători ? De ce în sfîrşit nu vrei să fiu judecat milităreşte? Dacă am lăsat liberă trecerea mitropolitului şi celorlalţi boieri din vreun interes, să fiu condamnat la moarte ca un om necinstit. Excelenţa ta ştie bine că am îndeplinit aceasta fără ordinul tău, fiindcă, văzînd întîrzierea răspunsului am crezut că nu aprobi acţiunea mea. în cele două luni cît am stat la Ploeşti, ţi-a venit vreo plîngere împotriva mea pentru modul incorect al conducerii mele? N-ai trimis la Ploeşti mai întîi pe adjutantul lui Can-tacuzino, Ambrosiadis, şi apoi n-a trimis prinţul Gheorghe şi pe adjutantul lui să urmărească mişcările mele ? Nu erai excelenţa ta, care prin diferite scrisori îmi spuneai să mulţumesc pe bunii şi vrednicii mei ofiţeri şi soldaţi pentru purtarea lor cinstită?» Sărmanul Ducas nemaiputînd vorbi, fiind tare mişcat, ieşi de la generalisim şi îndată plecă la bunul N. Ipsilanti, căruia, cu multă părere de rău, îi repetă toate cele spuse generalisimului pentru apărarea sa; în sfîrşit îi spune că este bolnav şi îl roagă să-i dea voie să meargă provizoriu la Cîmpulung pentru a se căuta. îndată comandantul Nicolae se duce la generalisim să-i spună să permită lui Ducas să plece la Cîmpulung, fiind bolnav. Bunul generalisim, avînd de gînd să-l ucidă pe Ducas, nu cedă la început, ci îl chemă înaintea lui şi îi spuse: Ce ai Ducas? Sînt boluav, excelenţă! Nu te-a cercetat vreun doctor ? Da, Bachelot. Şi ce ţi-a spus? Este nevoie să plec la Cîmpulung, fiindcă acolo este şi doctor şi farmacie cu doctoriile necesare. Dacă este aşa, ţi se dă permisiunea, iar oastea ta o vei preda căpitanului Iordache, dînd ordin tuturor ofiţerilor tăi să-i dea lui ascultare. Iar tu, după ce vei preda şi căruţele cu pesmeţi la serviciul aprovizionării, vei pleca cu zece albanezi şi numai cu Gheorghe la Cîmpulung, şi, după ce te vei face bine, vei veni la Curtea de Argeş şi la Rîmnic. Atunci, în prezenţa căpitanului Iordache, Ducas a început să se plîngă generalisimului pentru tinerii soldaţi, daţi lui Cantacuzino, care ar fi fost foarte utili în împrejurările actuale. Atunci generalisimul cînd văzu ca şi căpitanul Iordache lăuda mult acea oaste a început să lăcrimeze. Căpitanul Iordache dădea dreptate lui Ducas, socotind că generalisimul se purta nedrept cu el, şi zicea că dacă ar fi fost el în locul lui Ducas n-ar fi dat nici un soldat, fiindcă cineva se face căpetenie numai cu soldaţi. în timp ce avea loc această conversaţie, generalisimul a fost înştiinţat că vine batalionul sacru, şi îndată toţi ieşiră în întîmpinarea acelor sărmani tineri săraci, care din nefericire s-au înscris în batalionul sacru şi au fost, cum veţi vedea mai jos, victimele prostiei unor căpetenii. în acest timp soseşte şi un curier, trimis de Kolocotronis şi Orfanos de la Cîmpulung, care aducea la cunoştinţa generalisimului că aceştia au apucat acel drum, iar căpitanul Griparis (care a fost lăsat la Tîrgovişte) se află la aşa-zisa Circiuma domnească şi aşteaptă ordin pentru acţiunile lor viitoare. Li s-a trimis ordin cu Mănos să pornească la Rîmnic. 0 oră înainte de a porni din Piteşti, genera-
                                                                                                   263
www.dacoromanica.ro
lisimul a fost informat că Sava s-a unit cu turcii şi a luat ca zălog patruzeci din aceştia [?], şi că turcii vin în urma armatei lui Sava. Această acţiune a lui Sava sili pe generalisim să se arate şi mai laş decît fusese pînă atunci, şi îndată dădu ordin lui Iordache să pornească. Astfel oastea porni spre Rîmnic, iar Ducas, cu mare strîngere de inimă, se despărţi de puţina lui oaste şi apucă drumul spre Cîmpulung. La primul popas oastea dormi acolo, în mare lipsă de provizii; a doua zi porni spre Rîmnic, pe un drum desfundat din cauza ploilor torenţiale. Pentru nenorociţii ierolohiţi [soldaţii batalionului sacru], drumul era şi mai greu, deoarece nu numai că mergeau pe jos, dar nici pîine nu aveau. Ajungînd deci la Rîmnic, găsiră puţină pîine pregătită, dar nu era destulă pentru toată oastea. Atunci generalisimul chemă pe căpitanul Iordache şi îl întrebă ce este de făcut şi ce veşti are despre duşman. Căpitanul Iordache îi spune ca a doua zi oastea să se odihnească aici, iar ultimele veşti despre duşman arată că înainte cu o zi pe la revărsatul zorilor pandurii au călcat grajdurile duşmanului şi i-au răpit un număr însemnat de cai; astfel duşmanii se află acum la Drăgăşani, întrucîtva consemnaţi; căpitanii Diamandi şi Mihaloglu s-au unit cu ceilalţi panduri, iar el, Iordache, cu oastea lui şi cu căpitanul Anastasie, care a fost numit căpetenie peste toată oastea lui Ducas, pleacă înainte la Drăgăşani şi acolo va aştepta pe excelenţa sa. A doua zi porneşte toată armata cu generalisimul la Drăgăşani; prima noapte se odihneşte prost din cauza ploii, la un sat; de acolo trimite pe Caravia şi pe cîţiva ofiţeri la batalionul sacru să înainteze mai aproape de Drăgăşani, şi să ia poziţie de atac, iar excelenţa sa cu tot corpul cazacilor, ulanilor şi al lui Kolocotronis şi Orfanos vor rămîne departe de Drăgăşani; în acelaşi timp scrie căpitanului Iordache cerîndu-i să-l informeze de mişcările duşmanului. Căpitanul Iordache, ajungînd în faţa duşmanului, îşi dispune îndată oastea acolo unde era necesar, iar căpitanului Anastasie îi ordonă să treacă peste podul care se află dincolo de Drăgăşani, într-un loc mlăştinos, şi să-şi aşeze tabăra în partea dreaptă a dealului ca să împiedice pe duşmani să distrugă podul. Duşmanii, văzînd că armata greacă înaintează fără frică împotriva lor, şi temîndu-se să nu fie înconjuraţi s-au grăbit să trimită o sută cincizeci de călăreţi împotriva lui Anastasie; aceştia au fost atacaţi cu multă vitejie de către greci şi siliţi să intre din nou în Drăgăşani. Bunul Iordache, după ce a făcut toate acestea, îi scrie generalisimului că, fiindcă astăzi este marţi şi mult noroi, a doua zi va ataca pe duşmani şi că speră, cu urările patriei şi ale excelenţei sale, să-i bată. în timp ce căpitanul Iordache lua toate aceste măsuri, Caravia, fără să înştiinţeze pe căpitanul Iordache, luînd artileria care era compusă din patru tunuri, detaşamentul său şi batalionul sacru, porni îndată împotriva localităţii Drăgăşani şi încinse lupta cu duşmanul. Ceilalţi conducători care primiseră ordin să fie gata pentru a doua zi, văzînd pe Caravia luptîndu-se, s-au mirat, şi îndată au alergat în ajutorul lui. Lupta se dădu cu multă vitejie din partea batalionului sacru; turcii, aproape învinşi, se pregătiră să părăsească Drăgăşanii şi să se retragă. Cei opt sute dc turci care erau sub
264
www.dacoromanica.ro
comanda fiului Iui Cara-Feiz, văzînd însă că-domnul nostru Caravia cu artileria sa nu Ie aduce cea mai mică pagubă şi a încetat de a mai trage, iar nenorocitul batalion sacru nu pare să mai primească vreun alt ajutor, îndată se repeziră cu multă furie împotriva Iui; domnul Caravia, văzînd furia duşmanilor, strigă ostaşilor săi cuvîntul « naset» şi îndată se retrase, părăsind pe cîmpul de luptă, atît cele patru tunuri cît şi batalionul sacru care se lupta cu multă vitejie şi disperare. Căpitanul Iordache, căpitanul Anastasie, căpitanul Diamandi, Mihaloglu, Caloianis şi încă cîteva căpetenii fără să aibă fiecare oasteâ Iui, pre-văzînd distrugerea sigură a batalionului sacru şi pierderea principelui N. Ipsi-lanti, care era comandantul acestui batalion, năvăliră împotriva duşmanului cu atîta vitejie, încît îi siliră pentru moment să se retragă, şi astfel au luat înapoi şi două tunuri, steagul sacru şi salvară mai mulţi ierolohiţi. Ei au căutat ghiulele şi fitiluri ca să tragă împotriva duşmanului, dar nu găsiră nimic. Astfel duşmanii văzînd dezordinea oastei şi pe Caravia fugind, năvăliră din nou împotriva grecilor, nimicind, aproape pe toţi ierolohiţii care mai rămăseseră; nefericiţii infanterişti cădeau victime săbiei duşmane, iar ofiţerii şi soldaţii călăreţi nu au mai ocupat o nouă poziţie, fiindcă erau puţini, şi începură să se retragă, iar duşmanii Iaşi, în număr dc opt sute, nu îndrăzneau să-i urmărească, ci se ocupau cu tăierea capetelor nenorociţilor ierolohiţi. Situaţia ierolohiţilor era într-adevăr vrednică de plîns. Aceştia, deşi niciodată n-au utilizat armele, totuşi au luptat cu o deosebită vitejie şi au luptat într-un mod glorios pentru libertatea patriei lor. Patria arc datoria să ridice un monument tuturor acestor tineri nobili şi să răsplătească cu medaliile cuvenite familiile lor, înscriind pc tabla nemuririi numele tuturor acestora pentru veşnică amintire.
     După această luptă, restul armatei se îndreaptă spre cartierul generalisimului, căruia îi aduce Ia cunoştinţă cele întîmplate. Bunului şef în Ioc să,-i pară rău de nimicirea tragică a nenorociţilor ierolohiţi şi să condamne Ia moarte pe iubitul său Caravia, care era vinovat de această nimicire, dă ordin ca oastea să se retragă imediat Ia Rîmnic. Niciodată duşmanul nu spera să obţină o astfel de nimicire, cînd el fusese oprit timp de mai multe zile numai de detaşamentul pandurilor şi nu avusese curajul să-i atace, ci stătea întărit în regiunea Drăgăşani, de teama acestora. Oastea, potrivit ordinului dat, porneşte în timpul nopţii spre Rîmnic, unde ajunge a doua zi. Aci oastea se odihneşte, însă cu mare frică, şi porneşte apoi Ia mănăstirea Cozia, unde petrecu două zile. Bunul generalisim spune aici căpitanului Iordache intenţia sa adevărată anume că vrea să intre în Austria, şi îl roagă să ia cu el pe toţi acei, pc care îi crede periculoşi pentru excelenţa sa, şi să numească în diferite posturi pe unii dintre ofiţeri. îndată, de comun acord, ei dau ordin căpitanului Diamandi să plece la mănăstirea Bistriţa, Iui Mihaloglu Ia o altă mănăstire din cele cinci judeţe, căpitanidui Anastasie la Ocna, iar altora în alte părţi. Căpitanul Iordache, 1
                       1 Nota edit. englez: naset-probabil cuvîntul turcesc nasihat: Sauve qui peut.
265
www.dacoromanica.ro
după ce termină toate acestea, îşi ia rămas bun de la generalisim şi pleacă cu oastea sa spre Argeş, unde avea să se sfătuiască cu Farmache, care urma să vină acolo. După plecarea căpitanului Iordache, generalisimul temîndu-se să nu fie ucis, întocmeşte îndată o scrisoare după obiceiul lui, ca venind din partea generalului comandant al Sibiului, prin care era înştiinţat că Austria a declarat război Porţii şi fiindcă armata acestuia va porni în acea zi, este nevoie ca .excelenţa sa, fiind un generalisim cunoscut, să plece la hotare să discute cele necesare. Deci cu multă bucurie cheamă pe ofiţerii şi soldaţii săi care se aflau la mănăstire; citeşte^în prezenţa tuturor scrisoarea şi dă ordin ca toată lumea să lase armele şi să plece la biserică să mulţumească lui dumnezeu că a binevoit să determine întreaga Europă să declare război tiranului. După ce se oficie la biserică un te-deum pentru nişte veşti mincinoase, excelenţa sa anunţă că a doua zi va pleca la graniţă, iar armata să rămînă acolo, pînă la un nou ordin. Ofiţerii, cari în momentul acesta s-au deşteptat, îi spun să înceteze cu astfel de vorbe şi că este cazul să-i îndrumeze în mod sincer în cele ce au de făcut: «Noi ştim bine că excelenţa ta ne părăseşti şi intri pe pămîntul austriac; dacă îţi închipui că noi te vom împiedica, îţi jurăm că nu ne vom înjosi să înfăptuim această nelegiuire. Este nevoie însă să ne spui, ca un conducător ce ne-ai fost, ce drum să apucăm». Atunci Ipsilanti le spune că el va trimite în Austria numai pe cei doi fraţi ai lui, şi el va rămîne cu ei. Apoi căpitanul Anastasie îi spune că este necesar să sc pună în siguranţă şi excelenţa sa, iar oastea va găsi vreun drum să plece spre a sc uni cu căpitanul Iordache, iar vremea şi situaţia le vor arăta ce au de făcut în viitor. Văzînd generalisimul că Anastasie este cel mai credincios dintre toţi, îi spune să ia drumul spre Cîineni, ca avangardă, şi să cerceteze bine toate trecătorile de acolo, ca nu cumva să ffe vreo cursă a căpitanului Prodan şi a lui Macedonschi împotriva excelenţei sale. Zis şi făcut. îndată căpitanul Anastasie îl înştiinţează pe generalisim să-şi urmeze fără frică drumul său. Ajungînd la Cîineni, la o depărtare de o jumătate de oră de hotarele Austriei, îşi aşază tabăra acolo, avînd cu el pe căpitanii Orfanos, Kolocotronis, Anastasie, pe maiorul Caravia, popa sîrbid, Hon-ţoglu şi pc mai multe căpetenii mai mici. Acolo Ipsilanti se odihneşte trei zile, pînă cînd izbuteşte să intre. în cele trei zile, cît a stat aci, trimitea în fiecare zi diferite plutoane la Cîmpulung, unde aveau să aştepte pe excelenţa sa, să plccc împreună prin munţi în Moldova. După cc însă i-a venit aprobarea să intre, atunci luînd imediat pe credinciosul său ministru Lasanis, pe Orfanos şi pc cei doi fraţi ai săi intră pe teritoriul austriac, părăsind acolo oastea şi vreo sută de ierolohiţi. El promite că va trimite peste un ceas pe Orfanos să-i ia în primire şi le cerc să fie gata să-l urmeze. Ierolohiţii şi încă cîţiva soldaţi de la diferite căpetenii, cîţi au socotit că nu sînt vrednici să urmeze pc comandantul lor, au plecat spre hotare, dar ajungînd acolo, nemţii neomenoşi au refuzat categoric să lc permită trecerea; scopul ticălos al bunilor noştri nemţi se îndeplini, ei permiteau trecerea acestora în urma depunerii unor sume de
266
www.dacoromanica.ro
bani, dar nu ca soldaţi, ci ca negustori. Nenorociţii ierolohiţi trecură în Austria, fără să aibă nici pîinea zilnică, fiindcă bunul nostru generalisim nici măcar faţă de aceştia nu s-a arătat generos să-i ajute băneşte, pe unii lăsîndu-i goi, iar pe alţii vai! fără încălţăminte, spre batjocora vestitului neam al grecilor. Bunul comandant după ce intră în Austria scoate la lumină proclamaţia sa din 8 iunie, în care condamnă în genere pe toţi soldaţii ca laşi şi arată că simte mare ruşine că le-a fost comandant şi că trădările şi înşelăciunile lor l-au obligat să se despartă de ei şi să piardă momentul, cînd spera să moară glorios sau să învingă pe duşmani. Condamnă de asemenea pe căminarul Sava ca trădător, proclamă ca dezertori pe maiorul Ducas, pe căpitanul Vasilie Barlas, pe fanarioţii Gheorghe Mănos, fostul său casier-şef, şi pe Grigorie Suţo şi pe cancelarul său N. Scufos şi degradează pe maiorul Caravia. Dacă Ipsilanti crede, bărbaţi greci, că prin ultima sa proclamaţie va scăpa de votul de blam al neamului pentru toate relele pricinuite, desigur se înşeală. Dacă numind laşi pe bunii şi vrednicii soldaţi, crede că nu va fi condamnat excelenţa sa drept laş, desigur se înşeală. Soldaţii care sînt condamnaţi de tine, sînt acei care adeseori te rugau să le dai voie să atace pe duşmanul care înainta, şi niciodată nu le-ai permis aceasta. Dar spuneai fără ruşine: «ieşiţi din păduri, coborîţi munţii şi duceţi-vă să sărutaţi mîinile tiranilor sîngeroşi, de pe care mîini încă picură sîngele sfînt şi nevinovat al atîtor compatrioţi». Pentru aceasta trebuia să întrebi bine sufletul tău lipsit de conştiinţă şi să te gîndeşti că încă se păstrează ordinele de zi şi corespondenţa ta şi fiecare poate să vadă cine era acela care i-a condus în păduri şi în munţi. Minţi în cel mai mare grad, cînd declari pentru dezvinovăţirea ta, cu vorbe pompoase, că ai pierdut momentul cînd sperai să mori în mod glorios, sau să trăieşti în mod glorios, fiindcă astfel de momente de multe ori ţi s-au prezentat şi le-ai respins cu pretexte lipsite de temei, sub motiv că eşti dator să execuţi ordinele orale primite. Se vede că ai uitat întîmplarea de lîngă Buzău, cînd cirezile de vite ţi s-au părut că sînt turci şi erai nedumerit cum să lupţi cu sărmanii boi, şi după ce ai fost informat că într-adevăr erau vite, ai fugit iarăşi îngrozit la Buzău. Iată deci unul din momentele dorite. Condamni ca trădători pe soldaţii tăi viteji, pe care, în timp ce duşmanul venea împotriva lor, îi trădai cu înşelăciunile tale, scriindu-le că ruşii au intrat în Moldova, că bulgarii s-au răsculat, că bulgarii victorioşi au ajuns la muntele Balcan, că la Terapia a avut loc o mare vărsare de sînge, că grecii au ocupat depozitul de muniţii, că vitejii noştri marinari au ars Constantinopolul, şi alte înşelăciuni. Nu eşti dumneata bunul generalisim, care la cererile zilnice ale căpeteniilor de sub conducerea lui Ducas de a ataca duşmanul care înainta abia la 22 aprilie le-ai dat permisiunea, fără însă să-i înştiinţezi că cei care înaintau erau greci şi trebuia să ascundă steagurile şi cocardele lor tricolore? Dece n-ai spus dacă era vreo astfel de înţelegere cînd s-a ridicât steagul libertăţii şi a fost lovită cocarda tricoloră? Desigur egoismul şi vanitatea ta nu te vor lăsa să ascunzi adunarea tuturor şefilor, care a avut loc la Colentina, ca să
                                                                                                 267
www.dacoromanica.ro
citească atît porunca împăratului tuturor Rusiilor, trimisă prin Nesselrode, cît şi scrisoarea prietenească şi dojenitoare a contelui Ioan Capodistria. Sărmanii tăi ofiţeri te-au întrebat cu vorbe simple, dacă revoluţia noastră de astăzi se face cu aprobarea sau fără aprobarea Rusiei, şi surîzînd ai răspuns cu jumătate gură că la astfel de chestiuni nu se poate răspunde. Atunci Ducas, cu aprobarea celorlalţi, a zis: dacă ai făcut aceasta cu aprobarea Rusiei, nu trebuie să te sperie purtarea ei de astăzi, fiindcă ai dispoziţiile orale; Rusia ca să nu se compromită, în urma celor spuse de tine: « o putere mare va apăra drepturile noastre», trebuia să scrie astfel. Iar dacă ai procedat fără ştirea şi aprobarea Rusiei, ntunci faptul că împăratul Rusiei te declară nu numai răzvrătit, ci îţi spunfe ritos ca nu cumva să îndrăzneşti să te apropii de hotarele lui, nu poate să aibă vreo altă interpretare decît: fiindcă ai făcut nebunia, trebuie să mori. Trec sub tăcere încă un pasaj din aceeaşi scrisoare, care spune astfel: că dacă n-aş fi fost mulţumit de serviciile tatălui tău credincios, aş fi dat afară din hotarele mele, pentru acţiunea ta necugetată, familia ta. în acelaşi timp sosiseră şi nişte deputgţi ai bulgarilor cerînd ajutorul nostru, Atunci ţi-a spus Ducas: să trecem Dunărea, şi dacă nu vom reuşi să îndeplinim ceva, atunci să murim. De ce n-ai îndeplinit nimic din toate acestea? De ce n-ai trecut Dunărea? Poate vei spune că n-au vrut ofiţerii şi soldaţii tăi! Dar ei, ca nişte turme de oi, socoteau ca sfinte cele spuse de tine şi executau întocmai ordinele tale. Nu eşti tu, bunule generalisim, care fără motive şi cu pretexte mincinoase ai părăsit Tîrgovişte, oraşul întărit ? Nu eşti tu, generalisimul care ţi-ai părăsit armata după lupta de la Nucet şi ai luat drumul prin munţi spre Piteşti, şi cu această acţiune ai făcut ca toţi ofiţerii tăi să creadă că ai fugit? Dacă ai stat două luni întregi în tabăra din Tîrgovişte, ce preocupări războinice ai avut? Unde sînt atîtea zaherele care au fost luate de la oamenii săraci? Care anume regiune muntoasă ai aprovizionat cu zaherelele trimise în fiecare zi de Ducas ? Unde. sînt planurile tale importante, unde sînt tunurile pregătite de bunul tău Caravia? Şi dacă Caravia a fost un depravat, de ce n-ai fost niciodată la mitropolia Tîrgoviştei să vezi ce face ? Excelenţa ta însă se vede că ai socotit Tîrgoviştea drept Termopile. Pentru ce ai trimis pe Cantacuzino la Iaşi, în timp ce sărmanul Ducas îţi scria că duşmanul înaintează împotriva armatei noastre? Mai era timp pe atunci pentru astfel de expediţii? Ţi-a părut rău, dar fără folos. Urmaşii se vor speria citind prostiile tale în legătură cu Drăgă-şanii, unde ai trimis drept avangardă pe sărmanii tineri ierolohiţi, care au fost victimele săbiei nemiloase a duşmanului. Condamni pe Sava drept trădător, dar de ce nu l-ai condamnat la moarte, odată ce aveai mii de motive? Dar nici n-ai vrut să crezi toate cele ce îţi spuneau ceilalţi conducători împotriva lui. Sava, deşi era un vechi cirac al sultanului, dacă vedea însă că bunul nostru comandant era hotărît, niciodată n-ar fi primit să se arate partizan al turcilor, dar văzînd prostia comandantului şi lipsa totală de cele trebuincioase în împrejurarea de faţă, s-a grăbit să se unească cu duşmanii, atunci cînd a văzut că
268
www.dacoromanica.ro
a fost cîştigată lupta de la Cornăţel şi duşmanul laş a devenit îndrăzneţ. Condamni drept trădători pe Ducas Constantin, Vasile Barlas, Mănos, Suţos şi Scufos. Pe ce se bazează această acuzare? La 1 iunie n-ai dat voie lui Ducas să plece la Cîmpulung pentru căutarea sănătăţii? N-ai trimis pe Mănos şi pe Suţos cu căpitanul Barlas să adune diferite plutoane care se aflau pe acolo? N-ai numit pe cancelarul tău N. Scufos guvernator al oraşului Cîmpulung? Ducas, dacă avea de gînd să dezerteze, ar fi făcut acest lucru de mult, fiindcă avea motive pentru multele nedreptăţi ce i s-au făcut. Şi acum în urmă dacă se gîndea la aşa ceva, desigur ar fi făcut aceasta, fără ca măcar să fi cerut permisiunea generalisimului, ci ar fi luat oastea ce i-a mai rămas şi ar fi plecat, şi nu s-ar fi pus la dispoziţia soldaţilor lui Mănos şi Barlas; iar Mănos, văzînd că este cu neputinţă să se unească cu generalisimul, şi că duşmanul vine împotriva lui, s-a hotărît să intre pe teritoriul austriac împreună cu Suţos şi Scufos. Sărmanul Ducas, dorind să plece în Moldova să se unească cu oastea sa, dată lui Cantacuzino, a hotărît, de comun acord cu Barlas, să continue acest drum. Trecînd prin munţi şi ajungînd la mănăstirea Şina [Sinaia], află în mod sigur că Sava s-a unit cu turcii şi se găseşte cu întreaga lui oaste la Breaza. Ei îşi urmează drumul spre Timor, rămînînd ca de acolo să-şi continuie drumul, însă fiind siliţi de fărădelegile soldaţilor diferitelor căpetenii au hotărît să treacă pe teritoriul austriac. Deci cum este Ducas dezertor? Lauzi pe nenorociţii ierolohiţi; aici ai spus adevărul gol goluţ, căci tu erai vinovatul pierderii acestor tineri nobili. îndepărtezi pe Caravia din rîndurile armatei, şi aceasta este un semn al laşităţii şi prostiei bunului nostru comandant, care nu luase îndată hotărîrea să-l condamne la moarte, şi care, se vede, dorea să aibă pentru totdeauna postul de comandant şef. Vai de vanitatea ta ! Neamul grecilor, mizerabile, te va judeca şi fără voia ta, şi te va condamna pe bună dreptate drept vinovat principal al nenorocirii sale, şi într-un cuvînt te va condamna ca pe un înşelător şi trădător, blestemînd în vecii vecilor numele tău şi al complicilor tăi. întreaga Europă, aflînd prostiile tale, va înscrie numele tău cu litere negre în paginile istoriei; ai avut timp şi ocazii să cucereşti cetăţi, să inspiri groază peste tot, să atragi curiozitatea tuturor şi să primeşti în sfîrşit mulţumirile patriei. Dar excelenţa ta porneşti la Iaşi şi crezi că duşmanul, aflînd de venirea ta, îţi va înmîna cheile Constantinopolului. Vii cu armata şi nu-ţi aşezi tabăra la Bucureşti, şi de acolo să treci îndată Dunărea, să te uneşti, potrivit proclamaţiilor tale, cu bulgarii şi cu sîrbii, care te aşteptau, ci stai fără rost la Iaşi şi fără să ai zece ocale praf de puşcă! Ce să spui mai întîi şi ce să spui mai pe urmă ? Dumnezeu să te pedepsească după faptele tale. Bărbaţii greci, ca să mulţumesc curiozitatea voastră, vă istorisesc în mod amănunţit şi bine informat sfîrşitul acestei expediţii tragice.
     Sava, după ce s-a unit cu turcii, a pornit cu aceştia împotriva serdarului Diamandi, care aflîndu-se închis în mănăstirea Bistriţa respinge vitejeşte atacurile duşmanului, dar fiind înşelat de Sava, s-a predat duşmanului nemilos,
                                                                                                 269
www.dacoromanica.ro
şi îndată nenorocitul a fost trimis la Constantinopol. Întorcîndu-se Sava la Cîmpulung şi aflînd că se găsesc acolo popa sîrbul şi Ducas, pe care nemţii, după ce l-au prădat, l-au trimis peste graniţă, îndată el porneşte împotriva acestora (la 17 iulie) şi îi atacă; dar cei mai mulţi dintre soldaţii acestora, după o rezistenţă vitejească, au scăpat împreună cu şefii lor pe pămîntul austriac. Duşmanul, călcînd hotarele austriace şi măcelărind la întîmplare mai mulţi soldaţi, printre care erau şi austriaci, intră pînă aproape de vamă, căutînd cu insistenţă pe Ducas şi pe popa şi pe toţi revoluţionarii. Lupta a durat aproape două ore şi soldaţii lui Ducas şi ai lui popa sîrbul au luptat cu o deosebită vitejie. Dar după ce n-au mai avut cartuşe, atunci s-au grăbit să intre pe pămîntul austriac 1, iar austriacii, văzînd violenţa turcilor, s-au botărît să predea în mîinile sîngeroşilor tirani pe popa sîrbul, lucru nemaipomenit în istorie şi contrar principiilor şi legilor umane. în acest timp Ducas travestit a trecut graniţa pe ascuns şi a ajuns la Făgăraş, unde a obţinut un paşaport pentru Chişinău. Iar soldaţii, văzînd neomenia fără precedent a nemţilor, şi temîndu-se să nu păţească şi ci acelaşi lucru, au spart uşile carantinei, şi ca să scape de pericolul ameninţător, s-au împrăştiat în Transilvania. Aş fi vrut să enumăr alte cîteva acţiuni neomenoase ale austriacilor, dar fiindcă şi sălbaticii din America le-au aflat, socot de prisos să ostenesc şi să zugrăvesc cruzimile lor faţă de greci, care îşi căutau libertatea.
     Armata lui Imbrail paşa Bcrcofceali, după dezastrul de la Galaţi, înainta încet tremurînd spre Iaşi, iar Cantacuzino aflînd de înaintarea duşmanului, îşi aşază tabăra în satul Stînca, care era la o depărtare de două ore de Iaşi. După ce ajunge acolo, trimite pe căpitanul Yasile Teodoru cu toată călărimea lui la Roman, să apere părţile acelea de orice atac al duşmanului. La 16 iunie duşmanul se apropie de Iaşi; în după amiaza acestei zile atît Pendedeca cît şi grecii părăsesc Iaşii venind la Stînca să se consulte cu Cantacuzino ce au de făcut. Cantacuzino, cum primeşte această veste, dă ordin să rămînă un număr mic de călăreţi la Stînca pentru avangardă, iar ceilalţi, fără cea mai mică întîrziere să plece la Sculeni. Ajungînd acolo, ei încep să se certe pentru felul cum trebuie întărită această parte şi în timp ce încercau să facă şanţurile imposibile de la Sculeni, comandantul p. Cantacuzino, fără să înştiinţeze pe ofiţerii lui de acolo, trece Prutid şi intră pe teritoriul rusesc. într-adevăr fuga acestui bărbat militar este vitează şi vrednică de laudă. Toţi ofiţerii, care au rămas în partea aceastalaltă, s-au întrunit într-o consfătuire şi au botărît să numească o comisie de trei persoane, care să se întîlnească cu fugarul comandant şi să afle care sînt motivele acţiunii sale neaşteptate. Cantacuzino nu reuşi să se justifice în mod satisfăcător şi comisia înţelege stratagema lui îndrăzneaţă. Cînd toţi ofiţerii şi soldaţii au aflat cauza fugii
                                1 Sînt cunoscute toate faptele nemiloşilor austriaci şi socot dc prisos să vă descriu amănunţit cruzimile lor pline de neomenie faţă de nişte soldaţi, care luptau pentru libertatea lor.
270
www.dacoromanica.ro
sale au zis: « noi am jurat să murim, şi dacă comandantul nostru a fugit, nu trebuie să facem şi noi acest lucru». La 1 iunie întreaga armată duşmană se îndreaptă spre Sculeni. La Stînca a fost o mică ciocnire; grecii, fiind ajutaţi de poziţia lor, au ucis mai mulţi turci, dar s-au retras în perfectă ordine şi au sosit fără pierdere la Sculeni. Acum duşmanul, în număr de 7 000, se întinde fără vreo piedică pe şesul de la Sculeni. Cei abia patru sute de greci, văzînd că duşmanul se apropie, au ieşit din tranşee şi l-au atacat-ca nişte lei; după ce chehaia a văzut că trei sute de greci de dimineaţa pînă la ora 9 se luptă cu o vitejie fără seamăn şi pricinuiesc turcilor mari pierderi (numărul turcilor căzuţi pînă atunci se ridica la opt sute), a hotărît în sfîrşit să dea un atac general. Dar cei trei sute greci războinici de neînvins, tineri între 15 şi 18 ani, au respins pe turci cu mari pierderi; chehaia, văzînd vitejia nepilduită a grecilor şi pierzînd speranţa că va obţine victoria dorita, se hotărăşte să atace pe greci cu artileria. Dar fiindcă poziţia în care se afla era periculoasă, ca să pună în acţiune artileria, a fost nevoit să stea de vorbă cu comandantul rus, domnul Sabaneev, cu guvernatorul militar al Basarabiei, domnul Inzof, şi cu ceilalţi şefi, care i-au spus că în momentul cînd va cădea un obuz sau un glonte pe malurile Prutului, atunci să fie sigur că îl vor ataca. Atunci chehaia se hotărăşte să se aşeze cu jumătatea din armata sa şi cu artileria pe malul drept al Prutului. Ia poziţie şi îndată artileria începe să tragă; întăriturile de la Sculeni, precum am spus, erau slabe, şi ghiulelele au început să pricinuiască pierderi însemnate grecilor. Yăzînd chehaia că grecii au pierderi, a hotărît să treacă la un atac general împotriva grecilor. Aceştia au luptat cu o deosebită vitejie şi lupta va rămîne« dans Ies an[n]ales d’[h]istoi[r]e», fiindcă două sute de greci au căzut victime glorioase luptînd cu sabia împotriva a opt mii turci L Dar dacă generalul Mladen împreună cu tufeccibaşa Vasilie ar fi ajuns cu cei 1 000 de călăreţi cu o oră înaintea catastrofei de la Sculeni, ar fi măcelărit întreaga armată turcă care găsindu-se deodată între două armate duşmane, ar fi fost cuprinsă de panică. Aceştia, deşi au fost informaţi de nimicirea suferită de ai noştri, totuşi se hotărîseră să se bată cu turcii; dar fiindcă două treimi din oastea lor plecase, generalul Mladen, Vasile Teodoru, d. Ghica epirotul, d. Sfetcu sîrbul şi ceilalţi hotărîseră să se aşeze pe o limbă de pămînt lîngă Prut, pe care au întărit-o cu simple căruţe. Chehaia, văzînd că unii greci se întăresc din nou, a hotărît să-i atace; dar cu toate atacurile puternice date de numeroasa sa armată n-a reuşit să le pricinuiască cea mai mică pierdere şi să-i silească să părăsească în mod laş poziţia lor, deoarece duşmanul n-a izbutit să utilizeze artileria lui. Dacă de la început grecii ar fi întărit această poziţie avantajoasă, şi nu Sculenii, desigur armata numeroasă a turcilor ar fi pierit, fiindcă dacă s-ar fi întărit această limbă de pămînt, 1
      1 în această luptă au pierit peste 900 turci, şi abia 100 greci au scăpat prin foc şi apă.
271
www.dacoromanica.ro
ar fi devenit o insulă întărită şi de necucerit. Grecii ce s-au găsit pe această limbă au luptat pînă la căderea nopţii, (cînd au fost ucişi peste două sute de turci), iar pe la miezul nopţii ruşii au trimis mai multe corăbii şi au transportat pe teritoriul rusesc pe vitejii ofiţeri şi soldaţi, în afară de generalul Mladen, care n-a vrut sub nici un cuvînt să treacă pe teritoriul rusesc. Cu douăzeci soldaţi din cei mai buni ai lui Ducas, pe care îi dăduse lui Canta-cuzino, s-a dus la Vreţa, unde a găsit pe nemuritorul Iordache Olimpiotul care venise din Ţara Romînească cu o mie soldaţi. Sfătuindu-se, ei au hotărît să coboare din Vreta; aflînd că în Slatina se află cîtiva turci, trimiseră de comun acord pe polcovnicul Mantios şi încă cîţiva ofiţeri, care primind ordinele şi urările superiorilor lor, au pornit într-acolo. Ajungînd lîngă Slatina, află de la ţărani că turcii sînt în număr de trei sute şi ocupă cele mai bune case ale boierilor. Grecii năvălesc cu o deosebită furie şi măcelăresc pe turci, cu pierderi mici din partea lor. După trei zile aceştia s-au întors învingători la căpeteniile lor. A doua zi Iordache Olimpiotul a fost informat de romîni că cfăpitanii] Lunsos şi Anastasie Ioanitul cu nouăzeci soldaţi ai lui Ducas luptînd cu două mii turci se retrăseseră în perfectă ordine şi au ajuns la o mănăstire lîngă hotarul cu Bucovina, unde se aflau în siguranţă. Turcii au dat însă foc mănăstirii, iar cei şaptezeci greci, care au mai rămas, s-au închis în biserică şi au luptat în mijlocul flăcărilor cu o deosebită furie aproape şase ore. Dar spre fericirea lor, fiind ucişi, aproape opt sute turci şi comandantul armatei turceşti, laşii turci au început să se retragă, temîndu-se de vreun eventual ajutor din partea lui Olimpiotul, care într-adevăr se îndrepta în acea direcţie cu toată oştirea sa. Iar grecii din mănăstire, cu sabia în mînă, au ajuns pe teritoriul austriac şi au fost primiţi cu milă prefăcută, graţie mulţimii locuitorilor Sucevei, care întîmpinau cu lacrămi de bucurie pe aceşti viteji şi neînfricaţi eroi. Olimpiotul aflînd pe drum cele întîmplate se întoarce la locul său. După ce el cîştigă mai multe victorii împotriva turcilor în diferite părţi ale Moldovei, deşi era bolnav în pat şi era transportat în targă de iubiţii săi soldaţi, este informat că turcii, regrupîndu-se, veneau împotriva lui cu patru tunuri de cîmp şi şase mii soldaţi. Acelaşi lucru îl află şi comisarul Bucovinei, care propuse lui Iordache Olimpiotul, să treacă pe teritoriul austriac, fiindcă i se va da azil atît lui cît şi tuturor oamenilor săi. Olimpiotul însă îi răspunse că ar fi nedreptăţit pe însuşi Olimpiotul dacă s-ar fi refugiat pe teritoriul lui, fiindcă cunoaşte foarte bine din faimă şi din experienţă de ce fel de sentimente generoase au dat dovadă austriacii faţă de popa sîrbul şi mai ales că el este hotărît să moară pe cîmpul lui Marte, ca prea credincios supus al său, şi mulţumeşte turcilor că îl scutesc de osteneala de a merge în căutarea lor etc. După acest răspuns Olimpiotul îşi cheamă soldaţii, îşi fixează posturile de avangardă, iar el, luînd pe Farmache, o sută de soldaţi şi tot echipamentul, intră în mănăstirea Secu. După ce Olimpiotul dă ordinele necesare, şi după ce fiecare îşi ia postul în
272
www.dacoromanica.ro
primire, pe neaşteptate turcii, în urma trădării moldovenilorx, trec pe altă cale şi cad în spatele ostaşilor noştri: aceştia însă atacă pe turci în aşa fel, încît ei nu izbutesc nici măcar să ia un prizonier. Grecii fiind atacaţi « par surprise» nu izbutesc să meargă spre Secu să-l înştiinţeze pe comandantul lor de această neaşteptată întîmplare. Deodată viteazul Olimpiotul se află înconjurat de întreaga oaste duşmană; dacă însă ar fi vrut, ar fi putut scăpa cu toţi ai săi prin poarta cea mică a mănăstirii. Acest nemuritor nou Leonida însă, cu toate că ştia că era cu neputinţă să învingă pe duşman, sau să-l silească să se retragă, cu toate acestea s-a luptat necontenit timp de treizeci şi şase de ore cu o deosebită vitejie. Comandantul turc, respectînd vitejia nepilduită a eroului Olimpiotul, îl întrebă de trei ori dacă doreşte să trateze ieşirea lui din mănăstire şi plecarea lui pe teritoriul austriac. Olimpiotul, deşi vedea că se afla într-o situaţie disperată, nu primeşte propunerea duşmanului, ci spune compatrioţilor săi:« fraţilor, moartea, moartea glorioasă este în împrejurările de faţă singurul lucru pe care trebuie să-l dorim cu toţii; nu cred că ar fi cineva, din cîţi sîntem vii pînă acum, căruia să-i pară rău de viaţa lui; toţi trebuie să avem ca pildă pe tovarăşii şi fraţii noştri, ale căror cadavre (la Drăgăşani, Sculeni şi în altă parte) cer răzbunare; pămîntul acesta, fraţilor, dste nevrednic să primească eroi greci, dar sîngele ce se va vărsa aci, va cere răzbunare, şi poate într-o zi tovarăşii noştri vor primi oasele noastre să le transporte pe pămîntul Greciei clasice a strămoşilor noştri». După ce Olimpiotul îşi termină cuvîntarea, cutreieră diferitele posturi ale mănăstirii şi observă că cea mai mare parte a soldaţilor dorea să trateze; de asemenea chiar colegul său Ioan Farmache era de aceeaşi părere. Atunci Olimpiotul pierzîndu-şi speranţa, intră în odaia în care se aflau muniţiile ce mai rămăseseră, şi după ce îşi face ultima rugăciune şi vede că poarta cea mare a mănăstirii, potrivit înţelegerii, a fost deschisă, îndată dă foc muniţiilor şi este ars împreună cu alţi patru soldaţi, care se aflau în aceeaşi odaie. Farmache s-a predat duşmanului, împreună cu toţi soldaţii care au rămas. Turcii au decapitat îndată pe soldaţi, iar pe Ioan Farmache l-au trimis în fiare la Constantinopol, unde a fost ucis. 1
       1 Versiunea apărării cteriştilor la m-rea Secul dată de autorul anonim al lucrării de faţă este în genere eronată; autorul vorbeşte despre «trădarea moldovenilor» avînd în vedere faptul că moldovenii n-au opus rezistenţă intrării trupelor turceşti în ţară. Condiţiile în care s-a desfăşurat insurecţia cteristă pe teritoriul Moldovei, abuzurile şi vexaţiunile comise de o serie de căpetenii şi alte elemente nedisciplinate din oştirea eteristă au făcut ca ţelurile acestei mişcări să rămînă neînţelese pentru masele largi; din această cauză, ele nu s-au alăturat eteriştilor în rezistenţa pe care aceştia au opus-o oştirii turceşti.
18 — c. 498
273
www.dacoromanica.ro
PROGRESUL SOCIETĂŢII PRIETENILOR ÎN REVOLUŢIE
                              DE
                          ATANASIE XODILOS
            DESPRE ATANASIE XODILOS ŞI MANUSCRISUL SĂU1
     Atanasie Xodilos, mare negustor grec din Basarabia, a fost, după cum arată Xanthos, « unul dintre cei mai înfocaţi fraţi ai Eteriei care a cheltuit şi a făcut mult în timpul răscoalei pentru încurajarea soldaţilor greci din Galaţi şi Sculeni».
     At. Xodilos nu s-a ocupat numai de negoţ, ci a fost şi un iubitor de muze şi este trecut în listele de abonaţi ale unor cărţi greceşti care au apărut în primele decenii ale secolului al XlX-lea.
     în anul 1817 Xodilos a cerut să fie înscris ca membru în Societatea iubitorilor de muze din Atena. Diploma ce i s-a trimis de la Atena este reprodusă la începutul manuscrisului său.
     Xodilos a intrat în Eterie la 9 decembrie 1820. Diploma de «preot» ce i s-a acordat este scrisă în alfabetul cifrat folosit de eterişti. El a fost iniţiat de Dimitrie Kalamatianos din Ismail, ofiţer în armata rusă, care a primit şi contribuţia lui Xodilos de 200 groşi. At. Xodilos, la rîndul său, a iniţiat pe cîţiva negustori din Reni, unde locuia familia sa, şi din Ismail, trecuţi în catalogul eteriştilor publicat de Ioan Filimon.
     Xodilos s-a ocupat cu angajarea de oameni în oştirea lui Alexandru Ipsi-lanti şi cu procurarea muniţiilor necesare eteriştilor din Reni. Contribuţia lui Xodilos la răscoala greacă din 1821 se vede bine din documentele reproduse în opera sa. Xodilos a muncit din tot sufletul pentru eliberea Greciei de sub jugul turcesc şi şi-a cheltuit averea, fiind nevoit apoi să ducă o viaţă de privaţiuni, cum se vede dintr-o scrisoare a eforilor greci din Ismail către comitetul de răscumpărare a prizonierilor din Chişinău. Şi Ilie Fotino, nepotul lui Dionisie Fotino, în al său Carnet de însemnări, vorbind de căsătoria sa cu Aspasia, fiica lui At. Xodilos şi de zestrea primită de la socrul său, mărturiseşte că Xodilos şi-a jertfit averea pentru Eterie. 1
     1 Extras după N. Camariano, Un manuscris al unui eterist despre evenimentele de la 1821 din Moldova, publicat în Revista istorică romînă, XVII (1947), p. 80 — 97.
www.dacoromanica.ro
     Manuscrisul lui Xodilos a fost gata pentru tipar în anul 1840, dar din motive necunoscute, probabil pecuniare, n-a putut să vadă lumina zilei. După moartea lui Xodilos, manuscrisul a trecut în posesia ginerelui său, Ilie Fotino, dar nici acesta n-a izbutit să-l publice. Ilie Fotino aranjase chiar şi pagina de titlu pentru tipar, făcînd unele adăogiri.
     Manuscrisul1 lui Xodilos are 226 pagini scrise, de dimensiunile 17 X 12 cm. Pe pagina 2 se află o schiţă a unei ilustraţii prevăzută a fi inclusă în volumul care urma să se tipărească. Titlul manuscrisului, cu adăogirile lui Ilie Fotino închise în paranteze drepte, este: npoo&oţ xîjţ 'Exatpeîac; xwv Oi.Xi.xcov ev xyj [eXXrjvrjxyj] e7tavaax<xae(.. Ms x<x -rcpcoxa au[i.(3âvxa [xâ xaxâ Baaaapajîîac; xal MoXSautaţ xou 7tplyxt7toc; ’A.] 'T^yjXâvxou ev 7tepiXy)4et- Ta piexâ xauxa epya xtvâ xcov ecpopcov xou 7tau<7i.v xcov. Me xcov acoOevxcov 7tpay[i.âxcov xo xeXoţ. ’E7n.crxoX(xţ xivocţ. c0 opxoţ xal xo Xs^cxov 2. Iar pe o foaie volantă, ce s-a găsit în manuscris, se află următoarea completare a titlului scrisă de Ilie Fotino: „CTuyypacpeîaa [tev racpâ ’AOavaalou Ho&y)Xou xou ex Buxîvvjţ rieXo7tovvv](7Îou xu7toi,ş Se exSoOeîaa St’ e7n.[i.eXeîaţ xe xai Sa7tdcvoi.ţ 7tapâ ’HXia Ocoxecvou xou ex FI. riaxpcov rieXo7tovvy]CTiou (s-a compus de Atanasie Xodilos, originar din Vitini, Peloponez, şi s-a publicat prin sîrguinţa şi cu cheltuiala lui Ilie Fotino originar din Patrasul vechi al Peloponezului).
     Xodilos a urmărit în opera sa, cum spune el însuşi, să descrie unele evenimente privitoare la răscoala la care a participat, evenimente care au fost trecute sub tăcere de predecesorii săi.
     într-adevăr, manuscrisul lui Xodilos cuprinde, pe lingă unele lucruri publicate, un însemnat material inedit despre evenimentele de la 1821 petrecute în Moldova şi în sudul Rusiei.
     Din textul manuscrisului care se publică acum pentru prima dată cititorul îşi va da seama de importanţa informaţiilor lui şi de felul cum el a privit răscoala.
   PROGRESUL SOCIETĂŢII PRIETENILOR ÎN REVOLUŢIA [GREACĂ] CU PRIMELE ACŢIUNI ALE PRINŢULUI IPSILANTI PE SCURT ÎN BASARABIA ŞI MOLDOVA. APOI DESPRE CÎTEVA FAPTE ALE UNOR EFORI ŞI SFÎRŞITUL LUCRURILOR SALVATE. CÎTEVA SCRISORI. JURĂMÎNTUL ŞI VOCABULARUL.
                  PROGRESUL SOCIETĂŢII PRIETENILOR
     0      negură de dimineaţă, umbrind steaua libertăţii, a atras în toate epocile caracterul cel firesc şi sufletul grecilor spre strălucirea stelei, iar trîmbiţa stăpînului celui nemuritor, trîmbiţînd strălucirea stelei, întipări în sufletul sensibil al grecilor: libertate sau moarte.
     1     Manuscrisul se află astăzi in posesia lui N. Camariano, care a pus la dispoziţia Institutului de istorie al Academiei R.P.R. traducerea textului grecesc.
     2 Vezi mai jos traducerea titlului.
276
www.dacoromanica.ro
     Şi înainte, dar mai ales cu începutul secolului al XlX-lea, grecii nu se astîmpărau, şi socoteau că zelul pentru învăţătură şi progresul pentru luminare sînt temelia şi piedestalul libertăţii lor; ele sînt singurele mijloace ca să formeze mai întîi greci vrednici | urmaşi ai străluciţilor lor străbuni, şi apoi p. 8 prin ei Grecia. Singurul lor scop, care deveni o activitate generală, era dragostea lor arzătoare pentru ştiinţe, iar aplecarea lor către patrie fu o uşurare comună. Jucăria fanteziei tineretului era acest divin imbold; spiritul profesorilor şi felul predării lor tindeau spre unul şi acelaşi scop; grecii de peste hotare, care se aflau răspîndiţi în diferite părţi, ca şi cum ar fi fost împinşi de un glas divin, căutau în toate acţiunile lor să ajute neamul grecesc cel subjugat, a cărui stare nu numai îi întrista în fiecare moment ca o ruşine, dar o socoteau ca ceva de nesuportat.
     Trebuia deci, după toate acestea, ca norul să se risipească şi să strălucească o stea luminoasă; şi aceasta nu s-a făcut nici de cei mari, nici de cei învăţaţi sau bogaţi | ci de nişte greci care erau însufleţiţi de entuziasm, zel şi fermă p. 9 hotărîre pentru libertate sau moarte, adică de nişte oameni, care îndeplineau o dorinţă divină a cărei putere se desăvîrşeşte în neputinţă.
     Astfel de oameni s-au arătat susţinătorii Eteriei, oameni care pentru acea epocă şi în analele grecilor moderni merită tot respectul. Pe aceştia sînt în stare să-i judece drept şi aşa cum trebuie numai cei care cunosc lucrurile, deşi nu demult, numeroşi critici ai concetăţenilor noştri s-au purtat aspru cu ei, socotind pe lingă altele că fapta lor nu a venit la vremea potrivită şi că ar fi micşorat aspectul evenimentelor revoluţionare. Dar neamul grecilor nu spera niciodată să izbutească să se înarmeze ca francezii şi atunci să năvălească împotriva tiranului. |                                                             p. io
     Dacă întîmplări1 nedorite au intervenit între eterişti pe drept sau pe nedrept, nu se ştie. Scopul urmărit era însă totdeauna sau să se păstreze secretul, sau acţiunea lor să poată progresa, fără a fi trezit duşmanul obştesc care dormea adînc.
     Nu am de gînd să arăt cum a fost organizată această acţiune; este destul să spun numai că grecii au progresat cu Eteria lor, pe ascuns, în acţiunea lor revoluţionară, adică la detronarea tiranului din Grecia. Nu trebuia niciodată ca Eteria să-şi piardă timpul cu mărirea numărului membrilor ei pentru a lua armele; ea trebuia să acţioneze înainte ca duşmanul să aibă timp să simtă fumul şi să se repeadă să stingă focul. Aşadar, bunii noştri eterişti, lăsînd la o parte toate interesele lor, căutau prin toate mijloacele să entuziasmeze pe concetăţenii lor. în anul 1819 | ei au progresat într-atît, încît numai grecii p. li au putut fi în stare să păstreze mereu secretul acestui lucru, cînd întreaga lume privea cu nedumerire şi curiozitate progresul în ştiinţe şi comerţ al
     1 Ca de pildă moartea lui Kamarinos Chiriac din Peloponez împreună cu omul lui de serviciu, care a avut loc în faţa Saxei [Isaccea] lingă Dunăre pe cînd se întorcea de la Peters-burg; precum şi moartea lui Galatis din Ithaca.
277
www.dacoromanica.ro
      grecilor înrobiţi, şi pe tinerii greci, alergînd în diferite părţi ale Europei luminate ca nişte albine după flori, spre a culege fructul ştiinţelor. Era cu neputinţă, zic, la o astfel de fierbere, ca « curioşii» asupritorilor lumiî^şi ai politicii pline de uneltiri împotriva popoarelor, ca în Capitoliul comun al puterii lor, să fi văzut aceste lucruri cu indiferenţă. Scopul meu este să dau ştirile şi numai acele prime fapte ale revoluţiei pe care le-am văzut, sau la care am luat parte activă şi care au fost trecute sub tăcere, nu ştiu sigur, din neştiinţa celor iubitori de neam ce au scris despre aceasta, sau într-adins, sau în sfîrşit, fiindcă nu p. 12 le-au socotit vrednice, şi au preferat | fanteziile acelora care i-au îndemnat la acest lucru.
           Prima grijă a fraţilor din Eterie a fost să găsească un mod iscusit pentru a se recunoaşte între ei, care să nu poată fi priceput de ceilalţi. Adică frecarea frunţii cu mina stingă, unirea lor cu legatul degetelor, întrebarea: «cum te simţi, aşa cum te simţi tu», jurămîntul acela divin, vocabularul cifrat toate acestea au fost inventate în mod înţelept, pentru scopul sfînt al grecilor.
           După moartea neuitatului Scufâs la Constantinopol, contribuţia, zelul lui Sccheris, alegerea viteazului Xanthos ca să meargă la Pctersburg, faptul de a uni, cu contribuţia lui Anagirostopulos, pe concetăţenii noştri aflaţi în Moldova şi Ţara Romînească, Basarabia şi litoralul Rusiei noi, pe acei concep. 13 tăţeni care erau cuprinşi de zel | pentru libertatea patriei lor şi nu erau dedaţi cu totul la bogăţiile comerţului şi la liniştea unei vieţi confortabile, acestea erau pe atunci pe primul plan cele mai importante şi binecuvîntate lucruri necesare pentru progresul şi activitatea curajoasă a conducerii; astfel lucrau eteriştii pentru unirea întregului neam, însetat de libertate, pe care au şi obţinut-o.
           Dacă lucrurile s-ar fi cîntărit atunci, pe baza unui sistem posibil sau imposibil de realizat, pe baza greutăţilor şi lipsei de mijloace şi dacă Eteria n-ar fi dus pe diferite căi naţiunea la convingere, Grecia n-ar fi fost astăzi autonomă şi independentă.
                    Eteria progresa şi se întindea; trebuia ca iniţiatorii ei să stabilească şi o conducere supremă, un conducător, şi n-au socotit de prisos să discute acest P- 14 lucru. Discuţiile au avut loc | la Pctersburg de unde sperau, cu drept cuvînt, să obţină mari foloase la timpul oportun, şi chiar ajutorul acestei mari puteri.
           în acest sens Eteria luă măsurile cuvenite, folosind unele mijloace, prin care socotea că-şi va atinge scopul. Deci, se gîndi la organizarea unei Societăţi greceşti de comerţ. Cred că nu voi supăra pe nimeni dacă voi reda mai jos următoarele articole secrete ale acestei societăţi, sau voi arăta principalul ei scop, cele ce au urmat, colecta ce s-a făcut pentru şcoala din Pcloponez etc.
           Dacă scopul declarat al acestei societăţi era să utilizeze cîştigul său ca să acopere datoriile neamului, după cum se vede din raportul publicat, în schimb 1
                 1 Vezi la sfîrşit, unde sint trecute.
278
www.dacoromanica.ro
scopul principal al înfiinţării ci urmărea să adune suma de peste zece milioane, care să fie gata pentru a fi | utilizată la eliberarea prea iubitei patrii. Această P- 15 datorie va fi o datorie sfîntă şi inviolabilă a neamului şi va fi plătită depunătorilor din veniturile viitorului stat grecesc.
     Eforii acestei societăţi trebuie să fie membri ai Eteriei şi dacă cineva din întîmplare nu va fi, trebuie după alegerea sa să fie introdus de ceilalţi. De asemenea trebuie să fie membri ai Eteriei şi toţi conducătorii caselor comerciale ale acestei societăţi, adică secretarii registrelor şi ai corespondenţelor, precum şi casierii.
     Unul din cei mai însemnaţi oameni ai neamului, membru al acestei societăţi, cît şi al Eterici, a fost numit şef (eTaLptap/cţ) dc către respectata conducere a eteriştilor; pe acesta urmau ca eforii fiecărei case comerciale să-l ascidte în executarea oricărei lucrări care privea scopul principal al Eteriei.
Iar orice cheltuială bănească, pentru a putea fi îndeplinită, trebuia să fie aprobată de către şef, Cînd cheltuiala nu era aprobată de către şef trebuia ca cererea să fie înapoiată eforilor care au trimis-o, arătînd în scris motivul respingerii acesteia, trebuia să facă cunoscut aceasta şi eforiloj şi celorlalte case comerciale ale societăţii.
     Cînd conducerea Eteriei 1 va socoti timpul potrivit pentru executarea scopului celui mare şi sfînt, şi va fi nevoie de o mare cheltuială pentru aceasta, şi prin urmare această conducere a Eteriei va da şefului societăţii ordin de acţiune, acesta se va adresa eforilor tuturor caselor generale ale societăţii comerciale, trimiţîndu-le ordinul conducerii, precum şi recomandările sale în acest sens. Iar eforii trebuie să fie în stare să execute îndată şi fără amînare ordinele şefului lor, trimiţînd din casa societăţii sumele necesare, acolo unde li s-ar fi poruncit de către şeful societăţii.
     Epilogul: | Trebuie deci, iubiţilor compatrioţi, după ce am scuturat p. 17 vechiul văl al neştiinţei şi al ignoranţei şi am deschis în sfîrşit ochii şi am văzut aurora cea plăcută a zilei celei mari, cînd va răsări soarele cel strălucitor şi însufleţitor al renaşterii şi regenerării neamului nostru, trebuie, zic, să ne aducem aminte, sau mai bine să simţim pînă în adîncul inimii noastre, că aceasta este epoca care va pecetlui sau gloria noastră nemuritoare, dacă vom arăta zelul cuvenit, sau ruşinea neştearsă şi oprobiul nostru veşnic, dacă vom trîndăvi. Maşina operii celei mari a fost fabricată cu ajutorul lui dumnezeu într-un mod minunat şi perfect, şi nu mai este nevoie decît dc o singură pîrghie ca să fie pusă în mişcare, şi această pîrghie, această însufleţire a acestei teribile maşini depinde de noi, şi nu este altceva decît o contribuţie binevoitoare şi generoasă
       1 Conducerea Eteriei, unii adeseori şi-au închipuit-o într-un mod diferit, alţii au vorbit în mod critic despre ea. Conducerea eteriştilor este, la drept vorbind, sistemul general, sau corpul eteriştilor, şi precum orice sistem îşi are şefii lui, astfel şi Eteria îşi are iniţiatorii ei condiţie generală.
279
www.dacoromanica.ro
p. 18 în bani, căci fără bani, precum a zis şi Demostene eîndva: | nu se realizează nimic sau lucruri puţin însemnate.
           Dacă într-adevăr sîntem fii adevăraţi ai sfintei şi respectoasei Grecii precum ne fălim, dacă păstrăm într-adevăr în inima noastră scînteia cea sfîntă a dragostei către prea glorioasa şi nemuritoarea patrie, dacă în sfîrşit simţim greutatea jugului, care dăinuieşte de ani de zile şi a robiei ruşinoase, şi dacă avem nobila şi într-adevăr greceasca mîndrie să scuturăm acest jug de pe grumazul nostru, atunci ce epocă favorabilă aşteptăm? Ce pretext întrucîtva binecuvîntat poate să ne facă să amînăm acest timp de aur, pe care după cum se vede foarte bine, sfînta pronie l-a fixat astfel, pentru îndeplinirea tuturor prezicerilor, tuturor proorocirilor cu privire la eliberarea neamului nostru pentru strălucirea ortodoxiei? Desigur fraţilor, nu ne mai rămîne nici un pretext, nici nu este iertat în timpul de azi, dar mă gîndesc că nu este posibil ca să se găsească cineva, între urmaşii lui Miltiade, Leonida, p. 19 Temistocle, Aristide, Kimon, Epaminonda | şi a mii de alţi slăviţi străbun ai noştri, ca să mai stea la îndoială, măcar pentru un moment, de neapărata reuşită a marelui nostru scop. Cei care au o părere contrarie sînt acei care au un suflet fals, care pun temelia ticăloasei lor fericiri în a strînge numai aur şi argint şi a cădea cu totul în adoraţia mîrşavă şi de Dumnezeu urîtă a acestor metale. Aceştia închid inima lor neînduplecată, pînă şi la sentimentul dulce, nobil şi sfînt al dragostei către prea iubita noastră patrie. Ei nu simt că îmbogăţirile nejustificate fac pe om să fie sub patima lui ucigătoare mai mult decît un rob.
           Dar să dea domnul atotputernic şi duhul sfînt, patronul ticăloasei şi nenorocitei Grecii, în acest moment critic în care trebuie să se despartă griul dc neghină, aurul de rugină şi diamantele adevărate de cele false să nu se găsească, p. 20 zic, nimeni între | noi care să nu fie vrednic de numele grecesc şi de acel nenorocit şi ticălos partid, ci toţi cei chemaţi să fie fără excepţie aleşi. Să contribuim cu toţii cu tot sufletul, cu toată puterea noastră la îndeplinirea şi reuşita acestui mare scop, care se vede bine că este aprobat cu bunăvoinţă de sfînta pronie, şi să deschidem în mod generos şi darnic mina către acei care oferă cap, piept, inimă şi mîini pentru libertatea neamului.
                    Revenind la şirul povestirii, cred că nu micşorez cu nimic zelul acelor iubitori de neam, care au venit stăpîniţi de acest spirit în capitala marii Rusii ca să ceară mijloace pentru a conduce eliberarea patriei iubite de sub jugul tiraniei, fără însă să reuşească, cu toate că de multe ori Rusia cea iubitoare de Hristos p. 21 şi filo-elcnă a declarat că ne va ajuta Poate gîndindu-se că | în situaţia politică
           1 Dă-mi mina ta, noi toţi sîntem fraţii voştri, de la voi am primit steagul credinţei, voi sînteţi pilda noastră şi conducătorii noştri în templul nemuririi. Ne aducem aminte cit sîntem de obligaţi faţă de dumneavoastră, deci nu vom fi nerecunoscători; să aveţi speranţe bune, ceasul a sosit, etc. Din ruseşte, 1816. Spiritul Calendarelor.
      2S0
www.dacoromanica.ro
de atunci şi în sistemul puterilor mari europene, nu putea, fără o cauză determinată, să colaboreze şi să strice într-un moment nepotrivit relaţiile prieteneşti ce avea cu alte puteri, fără să pricinuiască pagubă intereselor noastre şi ale ei.
     Ioan Capodistria era atunci omul favorit al împăratului Alexandru, atît pentru funcţia ce ocupa, cît şi pentru înţelepciunea şi minunatele lui calităţi în diplomaţia politicii secolului prezent.
     De asemenea nici Alexandru Ipsilanti nu se bucura de o mai puţină favoare atît pentru trecutul strălucit al familiei lui, cît şi pentru serviciile tatălui său către Rusia, precum şi pentru rangul ce-1 obţinuse în slujba împăratului cu pierderea | unuia din braţele sale. Aceştia, zic, erau doi greci, două persoane p. 22 într-adevăr importante la Petersburg, care erau însufleţite cu virtuţi, atît pentru luminarea neamului lor, cît şi pentru eliberarea patriei lor; ei aveau un zel fierbinte, într-adevăr grecesc, îneît singura lor preocupare în toate faptele lor urmărea îndeplinirea acestui scop.
     Emanuel Xanthos, încrezător în puterile lui, veni în 1819 în Petersburg» cu intenţia să convingă pe unul din aceste două persoane ca să primească frîncle pentru binele patriei celei nenorocite, adică să devină conducătorul acţiunii celei sfinte a Eteriei de a se lua armele împotriva tiranului. După aceasta se făcu cunoscut că Xanthos, cu puterea de convingere a cuvîntului său, reuşi să convingă sufletul viteaz şi eroic al lui Ipsilanti nu numai să primească | propunerea, dar să pornească atît el cît şi fraţii lui, părăsind p. 23 totul şi punînd în primejdie viaţa lor şi pierderea întregii lor averi pentru libertatea patriei lor. Acesta este sacrificiul pentru care Grecia eliberată le datorează veşnică recunoştinţă. Deci, într-un cuvînt, sosirea lui Xanthos la Petersburg grăbi eliberarea Greciei şi urcă pe tronul lui Kodros pe bavarezul Oton.
     Postul pe care îl ocupa Capodistria în serviciul Rusiei îl împiedica, sau mai bine zis nu se cuvenea de loc ca el să participe în mod activ, şi aceasta din cauza caracterului chestiunii însăşi şi intereselor politice ale împăratului.
Dar cu ajutorul lui, Ipsilanti a fost convins să primească şi să părăsească, cu aprobare împărătească, | capitala ca să-şi facă datoria.                       p. 24
     Desigur că scopul adevărat al plecării lui nu era ascuns şi necunoscut, sau fără speranţe mari. Dar, din cauza evenimentelor s-a întîmplat ca lucrurile să se petreacă altfel, şi s-au sfîrşit astfel prin marea înţelepciune a împăratului în faţa consiliului
     Primul rod al speranţelor mărinimoşilor eterişti a fost sosirea lui Ipsilanti în Basarabia. Entuziasmul lui cel mare, purtarea lui, curajul lui în conducere, 1
     1 Congresele de la Laybach şi Verona ale marilor puteri europene urmăreau, mai degrabă, să potolească revoluţiile popoarelor, din cauza cărbunarilor din Italia. Alexandru cel cu suflet bun, ori trebuia să fie de acord cu spiritul congreselor, ori să se declare duşman tuturor acestora ca să ajute revoluţia grecilor, ceea ce ar fi fost în detrimentul Greciei, lăsînd celelalte pentru atotstapînitoarea mărilor Anglie, care ne înconjura, ori să se arate indiferent, ca să cîştigc timp şi să lase să se convingă de dreptatea grecilor şi celelalte puteri.
281
www.dacoromanica.ro
      acţiunile lui în îndeplinirea marelui scop al grecilor nemaifiind secrete au răscolit şi au însufleţit spiritele în gradul cel mai înalt, fără să fiu în stare să asigur dacă măsurile luate şi consilierii aleşi erau potriviţi cu impoitanţa operei cu p. 25 care a fost însărcinat acest erou. |
           întreg anul 1820 a trecut în corespondenţe pentru pregătirea spiritelor în diferite părţi, în conversaţii pentru stabilirea cum, cînd şi unde trebuie să înceapă revoluţia. între timp se spuneau, se plănuiau şi se zvoneau multe. Dacă însă unele lucruri nu s-au judecat drept, aceasta se datora mai degrabă faptului că entuziasmul progresa mai mult decît realizările. Atunci Aristidis, acel bun bărbat, a fost trimis în Serbia, şi fiind trădat, a fost prins la trecă-toarea de la Ada-Kale şi omorît, după ce viteazul avu timpid necesar să arunce p. 26 în Dunăre toate documentele lui. |
           Dacă cineva ar pretinde că vrea să spună adevărul, n-ar trebui să treacă sub tăcere greşeala de atunci, comisă din nebăgare de seamă şi necugetarea acelor eterişti şi dascăli din anturajul lui Ipsilanti, care, uitîndu-se la numele lui ales şi stimat, pe care îl purta cu un deosebit patriotism, şi crezînd că Ipsilanti aducea cu el o altă putere, dispusă să ajute şi socotind pentru aceasta că este uşor să fie detronat din Grecia sultanul, ei au uitat lucrurile principale, şi anume n-au căutat să supravegheze dacă spiritul revoluţionar al eroului era îmbinat cu cel războinic şi dacă putea să procure în orice moment mijloacele unei acţiuni sigure, aşa îneît o revoluţie să poată reuşi a lovi în interesele generale, mai ales că a pornit într-un timp, cînd revoluţia era combătută de comun acord de P- 27 suveranii lumii. |
           Eforia din Constantinopol avea gradul întîi şi ea punea în mişcare totul în Grecia; prin activitatea acestor efori, se spera să se pună în practică cele mai principale acţiuni plănuite, numai dacă spiritul lor pătrundea mai departe de întinderea bogată a comerţului lor şi a intereselor lor. Dacă erau într-adevăr bărbaţi greci, sau dacă cunoşteau că, suferind capul, în mod firesc şi restul membrelor corpului urmează să întîmpine dificultăţi în activitatea lor şi să rămînă pasive şi nemişcate L Lucrurile s-ar fi întîmplat altfel, măcelul şi paguba neamului ar fi fost mai mici; nu mai vorbesc despre aceste lucruri, zic numai P- 28 că aceştia erau nişte oameni | care doreau să ia multe bogăţii duşmane cu ei atît pentru folosul lor propriu cît şi al patriei. Ei, primind o astfel de însărcinare, erau datori să înceteze îndeletnicirea lor cu comerţul.
           S-a botărît şi s-a zvonit ca în toamnă să pornească Ipsilanti prin Triest spre Peloponez, iar revoluţia să izbucnească în Turcia într-o zi fixată de mai înainte. Iar pentru diversiune şi încurcarea tiranului, să izbucnească revoluţia 1
           1 Cînd a avut loc într-un cartier din Constantinopol, Stavrodrom, acel marc incendiu, şi sultanul se găsi singur şi fără armată, aceştia cunoşteau acţiunea lui Ipsilanti; atunci mulţi concetăţeni iubitori de libertate veniseră la ei cerîndu-le permisiunea să nu piardă ocazia; dar din cauză că corăbiile acestora încărcate cu untdelemn la Mitelene, pentru Rusia, nu apucaseră să intre în Marea Neagră, i-au împiedicat în planurile lor.
      282
www.dacoromanica.ro
şi în ţările romîne, unde pregătirea dinainte în acest scop se vedea reuşită.
Iar în ce priveşte transportul lui Ipsilanti, rămase ca eforii de la Constăntinopol să aibă grijă 1.
     Ipsilante a scris la 17 decembrie următoarele către fraţi:                   P- 29
     Zelul d-voastră pentru renaşterea Greciei, pe care l-aţi arătat în diferite împrejurări, este mărturia cea mai elocventă a sentimentelor d-voastră greceşti. Nu îndrăznesc să vă aduc elogii pentru faptele d-voastră vrednice de laude, fiindcă mi-e teamă ca nu cumva să ating caracterul vostru patriotic; este destul că cunoaşteţi datoriile sfinte către patrie, să vă grăbiţi să le îndepliniţi cu un zel nepilduit.
     Aceasta este siugura laudă, singura răsplată într-adevăr vrednică a unui bun patriot. Dar patriotismul cel curat nu cunoaşte niciodată margini. Patria are nevoie, şi fiecare patriot socoteşte tot avutul său ca un depozit ce i-a fost dat în păstrare din partea societăţii. Patria face apel, şi copiii săi ascultători, dacă nu au altceva, cu bucurie hotărăsc să-şi sacrifice viaţa. Strămoşii noştri, urmînd această cale, au fost acoperiţi cu glorie. Numai astfel putem şi noi să obţinem cununile gloriei care nu se vestejesc şi să dovedim către acei care ne socotesc ca şterşi din condica neamurilor, că Grecia trăieşte şi că noi sîntem urmaşi ai grecilor şi moştenitorii marilor şi strălucitelor loţ virtuţi.
     Grăbiţi-vă deci, fraţilor, acum cînd se apropie timpul marilor noastre speranţe, ca fiecare să facă un sacrificiu potrivit cu sentimentul iubirii de patrie ce se află încuibat în sufletul său. Acest sacrificiu poate să fie ultimul, şi fiindcă se face în general din partea tuturor concetăţenilor, se speră ca să grăbească îndeplinirea scopurilor noastre sfinte şi să vedem în curînd că răsare soarele cel strălucitor al libertăţii şi în Grecia.
     Eteria avînd împotriva scopurilor sale pe asupritorul de atunci al Epirului,
Aii paşa, îl socotea pe drept cuvînt o mare piedică pentru orice moment, căci acesta putea foarte bine să pornească repede cu două-trei mii albanezi, la primul semnal, împotriva Greciei.
     Acesta duşmănindu-se cu Poarta, care căuta să găsească prilej ca să-l nimicească, reuşi să organizeze un atentat asupra vieţii lui Paşio-Bei, | chiar P- 31 în oraşul Constăntinopol, fără însă să reuşească. Acest Paşio-Bei era o persoană importantă din Epir, care a activat pe lingă Aii paşa şi era stimat de acesta. Poarta începu să persecute pe Aii paşa destituindu-1 din paşalîcul Ianinei şi trimiţînd în contra lui pe zisul Paşio-Bei, poruncind în acelaşi timp şi lui paşa din Morea, Husrit, să meargă împotriva lui.
     Aii Paşa simţind primejdia, în urma persecuţiilor Porţii, ceru ajutorul căpitanilor, sau mai bine-zis al eroilor greci din Epir, care se înţeleseseră cu el ca să se declare război împotriva Porţii de comun acord cu grecii. Dar apoi grecii, dîndu-şi seama de duplicitatea lui plină de viclenie, căci a avut corespondenţă cu Halet, primul consilier al sultanului, l-au părăsit, iar Poarta a 1
     1 Pentru aceasta a fost trimis la Triest Palcologu Lemonis.
283
www.dacoromanica.ro
      reuşit să-l supună. Eteria, scăpînd de un asemenea duşman vecin primejdios, p. 32 progresă şi mai mult în scopul său. |
        Am zis că s-a discutat ca Ipsilanti să plece în Grecia prin Triest, la timpul oportun. între timp, probabil din cauza unei împrejurări internaţionale, acest plan a căzut.
          în anul 1820, suveranii din Europa erau adunaţi în Troppau, un oraş din Silezia; acolo era şi Capodistria cu împăratul Alexandru. Ei discutau acolo desigur asupra chestiunilor generale ale lumii, echilibrul Europei şi armonia între ei. Ei au primit acolo şi vestea despre revoluţia din Italia. Din cauza aceasta, monarhii au hotărît să mute sediul adunării lor pe anul 1821 la Laybach, un oraş în Iliria, aflat mai aproape de Italia, şi să-şi continue acolo conversaţiile, căutînd totodată să potolească revoluţia de acolo, p. 33 Ipsilanti petrecînd la Chişinău, primeşte la 17 februarie a anului amintit, în seara de joi, | un curier de la Troppau cu scrisori către el şi hotărăşte, îndată după aoeasta, să pornească în Moldova. El mi-a trimis nişte scrisori ca să le trimit în grabă la Galaţi lui Vasile Caravia, poruncindu-i ca, în timp ce el va trece lunea viitoare la Iaşi, ei să înceapă acţiunea la Galaţi, ridicînd steagul libertăţii. Primind vineri aceste scrisori, la ora două noaptea, le-am trimis, şi sîmbătă înainte de revărsatul zilei erau acolo. în acelaşi timp, Ipsilanti trimite veste ca să meargă în întîmpinarea lui, de la Ismail la Chişinău, Emanuil Xan-thos şi Dimitria, Calamatianos, care întîrziind din cauza duminicii lăsatului de sec, nu-1 mai apucaseră. Ipsilanti lansă următoarea proclamaţie.
          Iubiţi compatrioţi greci, sănătate.
          Iată prieteni, în sfîrşit a sosit momentul cel dorit şi ceasul cel fericit pe care părinţii noştri în zadar l-au dorit. Iată, zic, a sosit timpul cînd ne vom dezbrăca de haina cea ruşinoasă a robiei şi vom îmbrăca, ca fericiţii strămoşi ai noştri, îmbrăcămintea cea strălucitoare a libertăţii. Bucuraţi-vă deci. . . Dar, ce zic?.. . Nu, prieteni, nu trebuie să cîntăm cîntece de victorie înainte de a obţine victoria. Isus, care recomandă tuturor pacea, a zis către ucenicii săi, cine nu are sabie să vînză haina sa şi să cumpere. Astfel strigă cu durere către noi toţi mama noastră cea neferecită, care altădată era strălucită şi vestită, iar acum este o Grecie fără slavă şi neînsemnată. Deci să ascultăm cu supunere glasul ei sfînt. Să luăm cu toţii armele împotriva tiranului celui crud, care persecută patria şi credinţa noastră cea sfîntă. Este o mare poruncă a bisericii P- 35 noastre; deci cine este creştin evlavios, cine este adevărat fiu al Greciei, | în vinele căruia curge sînge grecesc şi n-a uitat că este urmaş al Trasibulilor, al Timoleonilor şi al altor mii de astfel de nemuritori bărbaţi, acesta nu va accepta ca un rob ticălos, văzînd Grecia suferind, să nu sară în ajutorul ei, ci va da şi plinea din gura lui pentru vindecarea rănilor vechi şi dureroase ale mamei sale. El va oferi cu plăcere şi ultima sa picătură de sînge ca o jertfă necesară şi sfîntă la altarul sfînt al patriei. Dar dacă s-ar găsi între noi cineva, care pe dinafară este înfrumuseţat cu acest nume strălucit pe care ni-1 dă Grecia, iar pe dină-
      284
www.dacoromanica.ro
untru are un suflet mai degrabă iubitor de aur şi de viaţă, decît un suflet iubitor de patrie, acesta să fie blestemat între noi şi nimeni să nu-1 mai creadă, sau să-l numească grec, fiindcă nu este ca atare, ci este un nemernic, mai nesuferit decît robul african sau asiatic, este un fiu din cei mai ticăloşi.
     Cu acesta nimeni dintre noi să nu aibă relaţii, nimeni | să nu-1 salute, p. 36 şi nimeni să nu primească să-l răzbune, sau să-l urmărească, căci chiar dacă noi vom tăcea, pietrele vor vorbi. Dar cum va fi cu putinţă să suporte între ele celelalte neamuri o astfel de fiinţă nemernică urîtă de Dumnezeu? Cum să nu urască pe acest nemernic nerecunoscător? Care altă ţară poate să-i dea mai multe bunuri decît i-a dat Grecia? Ea i-a dat viaţa, limba, religia, puţină sau multă cultură, i-a dat totul, sau cel puţin mijloacele ca să facă faţă împrejurărilor, şi dacă el este nerecunoscător faţă de această mare binefăcătoare a lui, atunci pe care alt pămînt se va simţi el mulţumit? Dacă el nu iubeşte ţara căreia pînă ieri spunea că este cetăţeanul ei, atunci care altă ţară poate să iubească? Acesta este ruşinea semenilor şi dispreţul poporului. El este o povară a pămîn-tului, el este respins din fiecare ţară şi deci să-l lăsăm, fiindcă, prieteni compatrioţi, adevăraţi fii ai Greciei, | să nu uitaţi că nimic nu este mai dulce decît p. 37 patria. Să nu uitaţi că « nu este o supărare mai mare, decît să fii lipsit de patrie »; să nu uitaţi pe acela care a spus:« şi cine socoteşte pe un prieten mai important decît patria sa, de acela zic că-i un om de nimic».
     Zicînd şi făcînd astfel de lucruri, veţi avea speranţa sigură că, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu protecţia apărătorilor credinţei creştine, veţi reuşi în scopul vostriţ cel dorit şi drept şi veţi fi într-adevăr fericiţi că aţi îndeplinit datoriile cele mai sfinte.
     Căci pînă cînd veţi suferi, văzînd bisericile domnului pîngărite de agarieni ?
Pînă cînd pămîntul sfînt al Greciei va fi călcat de picioarele spurcate ale tiranilor ei? Pînă cînd vom avea Sieh Selam în loc de Hrisostom? Pînă cînd vom avea sultan, în loc de Constantin ? Pînă cînd sfînta evanghelie va fi în neştiinţă într-o ţară | prin limba căreia a fost propovăduită în cele mai îndepărtate părţi p. 38 ale lumii? Pînă cînd această ruşinoasă lipsă de cultură într-o ţară, ai cărei strămoşi au învăţat întreg pămîntul ? Pînă cînd, vai ! pînă cînd vom fi noi robi ai căror strămoşi au luptat adeseori pentru libertatea altora ? Pînă cînd vom fi împrăştiaţi şi insultaţi peste tot ? Pînă cînd nu vom fi în stare să arătăm cu fapte recunoştinţa noastră pentru ajutorul ce ne-au dat ţările filelene? Pînă
cînd___Dar vai ! mulţimea suferinţelor noastre este fără margini şi de nedescris.
De mii de ori e mai preferabilă moartea decît viaţa 1 Dar dacă voi, fraţilor, veţi neglija timpul salvării şi nu veţi năvăli cu entuziasm împotriva tiranilor noştri, atunci suferinţele noastre se vor înrăutăţi şi mai mult, iar numele grecesc va dispărea. Trebuie ... vai... trebuie... să ai curaj, tu care crezi puţin. Toate vor merge bine, | fiindcă mîna mea este cu voi. Să cîntaţi totdeauna: Dumnezeu p. 39 este cu noi, Cunoaşte-ţi neamul şi vei învinge. Dumnezeule !.... De unde această voce. Tu, deci tu, cel săvîrşitor de mari fapte şi atotputernic inspiră în sufle-
                                                                           285
www.dacoromanica.ro
      tele tuturor compatrioţilor mei spiritul sfînt al concordiei, luminează mintea lor ca să cunoască cu toţii datoriile lor sfinte şi întăreşte-i ca să le îndeplinească.
           Yasile Caravia, numit şef al jandarmeriei din Galaţi (başbulucbaşa) de domnitorul de atunci din Iaşi, M. Suţu, iniţiat în ale Eteriei, se certa într-adins cu Mustafa Chiurtoglu Topucci, care era şeful poliţiei oraşului din partea conducerii turceşti. De o-parte erau creştinii, de cealaltă parte erau turcii, care se p. 40 certau totdeauna sub pretextul bunei ordini. | în acest timp Caravia primind ordinul trimis de Ipsilanti prin mine, îmi răspunde la 19 februarie astfel:
           « Din cauza grabei sînt nevoit să nu mă întind prea mult, ci numai vă spun că ceasul a sosit şi că am primit ordinul. Deci nu rămîne decît să vă rog ca să trimiteţi îndată cea alăturată, cu anume ştafetă la Ismail».
           Prin această scrisoare el cerea de la eforii de acolo să trimită praf de puşcă, gloanţe, obuze, pe care era imposibil să le obţină oricît de mare ar fi fost preţul oferit, deoarece era interzis de stăpînire. Praf de puşcă şi gloanţe, cîte au reuşit să strîngă pentru moment, mi le-au trimis şi eu le-am trimis în timpul nopţii de luni.
           în noaptea aceea, eteriştii greci din Galaţi s-au consfătuit, iar luni, 21 februa-p. 41 rie, | prima zi de post, dis-de-dimineaţă au venit rînduiţi la biserica sf. Niculae şi s-a făcut sfeştanie. Apoi sfinţia sa Avramie din Ithachi şi părintele Nicolae Stefanaris le-au binecuvîntat steagurile şi după aceea ieşind grecii din biserică au strigat: trăiască libertatea ! Ei se duc la locuinţa lui Topucci, cerîndu-i să predea armele şi să iasă din oraş. Topucci însă, crezînd că această mişcare s-a produs din cauza duşmăniei lui Caravia faţă de el, nu numai că nu se supune, dar, opunîndu-se cu armele, doboară, ca prima victimă a sa, pe fratele stegar Dimos şi pe Spiros Parianos. Grecii, întăritaţi de aceasta, încing o adevărată luptă şi cad cincisprezece fraţi, dar îl închid pe el şi pe ai lui în casă; ei aşează în faţă p. 42 două tunuri1 şi trag ca să-l ardă, iar pe turci îi măcelăresc unde îi găsesc. | Cei închişi, văzând primejdia focului, ies din casă cu puştile în mînă, şi sînt ucişi, atît cl cît şi ai săi. Unii au scăpat fugind la Brăila, unde au dus vestea celor petrecute la Galaţi. Ei povestesc că această întâmplare este rezultatul duşmăniei dintre Caravia şi Topucci şi că numărul celor căzuţi trece de şaizeci.
           Era de aşteptat ca luni dimineaţa, după petrecerea de la lăsatul secului, lumea să se odihnească şi fiindcă afară de eteriştii răsculaţi nimeni altul nu ştia ce se petrecea, a urmat o tulburare şi mulţi din locuitori s-au împrăştiat, temîn-du-se mai degrabă ca nu cumva ieşind turcii din cetatea Brăilei, care nu era departe, să se năpustească asupra oraşului. Cei din cetate n-au luat însă lucrul în serios, ci ca un fapt obişnuit al oraşului Galaţi. Cu toate acestea ei au înştiinţat Poarta, cu o ştafetă, de cele petrecute. După ce vestea s-a răspîndit şi numă-p. 43 rul oamenilor | de sub steagul libertăţii a crescut, cele mai de seamă familii au început să plece, şi însuşi consulul rus s-a îmbarcat într-un vas ca să meargă la
           1 Aceste tunuri se găsesc în păstrare la mine ca amintire.
286
www.dacoromanica.ro
carantina din Reni, în Basarabia. în ziua aceea era foarte frig şi cerul senin, incit gerul din timpul nopţii de marţi a îngheţat din nou apele Dunării, şi a înţepenit vasele acolo unde se aflau, incit oamenii au fost nevoiţi să se întoarcă în oraş, care era acum în stăpînirea eteriştilor greci, fără ca cineva să sufere cea mai mică pagubă.
                                         ★
     La 21 februarie 1821, dis-de-dimineaţă, după ce Ipsilanti însărcinează pe fratele său Dimitrie să aranjeze lucrurile de aci şi apoi să plece prin Triest în Grecia, părăseşte oraşul Chişinău şi Rusia şi se îndreaptă spre Sculeni. El trece rîul Prut şi intră | în Moldova.                                              p. 44
     La Iaşi, domnitorul, funcţionarii lui greci şi fraţii iniţiaţi în ale Eteriei fiind dinainte înştiinţaţi, îl aşteptau în acea zi, trimiţînd vreo două sute de călăreţi pe malul Prutului în faţa Sculenilor ca să-l însoţească la Iaşi, unde l-au primit cu cea mai mare bucurie şi entuziasm.
     A urmat apoi o consfătuire cu domnitorul şi boierii. După aceasta Ipsi-lanti a fost bineeuvîntat în biserică în cinste şi alai de mitropolitul Moldovei Veniamin, care l-a încins cu sabia răzbunării împotriva tiraniei, în entuziasmul mare al întregului oraş. Ipsilanti a dat la 24 februarie următoarele proclamaţii scrise şi, după ce a ucis pe puţinii turci care se aflau acolo, a pregătit plecarea sa din Iaşi pentru mai departe. |                                                   p, 46
     Luptaţi pentru credinţă şi patrie !
     Bărbaţi greci, ora a sosit. De mult popoarele Europei, luptînd pentru drepturile şi libertăţile lor, ne invitau să le imităm. Deşi oarecum libere, ele tot s-au silit din toate puterile să-şi mărească libertatea şi prin ea fericirea lor.
     Fraţii şi prietenii noştri sînt pretutindeni gata. Sîrbii, sulioţii şi întregul Epir ne- aşteaptă cu armele în mînă. Să ne unim deci cu entuziasm: patria ne cheamă.
     Europa, aţintindu-şi ochii asupră-ne, se miră de mişcarea noastră. Să răsune toţi munţii Greciei de sunetul trompetei noastre războinice şi văile de zgomotul îngrozitor al armelor noastre. Europa va admira vitejiile noastre, iar tiranii noştri tremurînd şi palizi vor fugi dinaintea noastră.
     Popoarele cele luminate ale Europei se ocupă cu restabilirea propriei lor fericiri, şi, | pline de recunoştinţă pentru binefacerile strămoşilor noştri, p. 46 doresc eliberarea Greciei. Noi însă, arătîndu-ne demni de virtuţile părinţilor noştri şi de secolul acesta, sîntem plini de speranţă că vom dobîndi protecţia şi ajutorul lor. Mulţi din ei, iubitori ai libertăţii, vor veni să lupte alături de noi. Mişcaţi-vă, prietenilor, şi veţi \edea o mare putere apărînd drepturile voastre. Veţi vedea mulţi şi din duşmanii nojştri, convinşi de dreptatea noastră, întoreînd spatele inamicului şi unindu-se cu noi. Să se prezinte ei cu cuget curat, şi patria îi va primi în braţele sale. Cine deci opreşte braţul nostru? Duşmanul nostru laş este slab şi fără putere; conducătorii noştri sînt experi-
                                                                               287
www.dacoromanica.ro
      mentaţi şi toţi compatrioţii noştri sînt plini de entuziasm. Uniţi-vă deci viteji şi mărinimoşi greci; formaţi falange naţionale şi legiuni patriotice şi veţi vedea pe acei bătrîni coloşi ai despotismului căzînd de la sine, în faţa drapelurilor p. 47 noastre triumfătoare ! |
           La sunetul trîmbiţej^ noastre toate ţărmurile Mării Ionice şi ale Mării Egce vor răsuna. Corăbiile greceşti, care în timp dc pace ştiau să facă negoţ şi să lupte, vor semăna în toate porturile tiranului, prin foc şi sabie, groaza şi moartea. Care suflet grecesc va sta în nepăsare la chemarea patriei? La Roma, un amic al Cesarului, scuturînd sîngerînda hlamidă a tiranului, ridică poporul. Ce veţi face voi, greci, cărora patria despoiată îşi arată rănile sale, şi reclamă cu voce suspinîndă ajutorul fiilor săi? Pronia cerească, prieteni compatrioţi, îndurîndu-se de nenorocirile noastre, a orînduit astfel lucrurile îneît cu puţină osteneală vom dobîndi, o dată cu libertatea, şi toate fericirile. Dacă însă dintr-o condamnabilă prostie vom rămîne indiferenţi, tiranul deve-p. 48 nind mai sălbatic va înmulţi | suferinţele noastre şi vom ajunge pentru totdeauna cel mai nefericit din toate popoarele.
           Aruncaţi-vă ochii, compatrioţilor, şi priviţi starea noastră mizerabilă. Priviţi bisericile noastre profanate, copiii noştri răpiţi şi sacrificaţi în modul ccl mai scandalos voluptăţii neruşinate a barbarului nostru tiran, casele noastre despuiate, cîmpiile noastre pustiite şi pe noi înşine într-o stare mizerabilă de sclavi. E timpul să scuturăm acest jug insuportabil, să eliberăm patria, să doborîm din nori semiluna ca să ridicăm acel semn, prin care totdeauna învingem, adică crucea; să răzbunăm astfel patria noastră şi religia ortodoxă de dispreţul umilitor al acestor păgîni. între noi cel mai nobil este acela care va apăra mai vitejeşte drepturile patriei şi care o va servi mai cu folos. Poporul p. 49 adunîndu-se îşi va alege pe senatorii săi, | şi acestui consiliu suprem vor fi supuse toate lucrările noastre.
           Să ne mişcăm deci într-un cuget comun, păstorii spirituali să însufleţească poporul prin exemplul lor propriu, iar cei învăţaţi să povăţuiască cele spre folos. Compatrioţii noştri, civili şi militari, care servesc pe la curţi străine, să mulţumească puterilor cărora le servesc şi să sc grăbească să intre toţi în arena cca marc şi strălucitoare care li se deschide ca să plătească patriei tributul cc-i datoresc, şi ca nişte viteji să nc înarmăm cu toţii fără întîrziere cu nebiruita armă a bărbăţiei şi vă promit în curînd victoria şi apoi tot binele. Cine vor fi acei mercenari şi slugi neghioabe, care vor cuteza să stea faţă în faţă cu un popor, care luptă pentru propria sa independenţă? Martori ne sînt luptele eroice ale strămoşilor noştri ! Martoră este Spania, care cea dintîi şi p. 50 singură | sfărîmă falangele cele neînvinse ale unui tiran.
           Prin unire, compatrioţi, prin respectul către sfînta religie, prin supunere faţă de legi şi faţă de conducătorii noştri, prin curaj şi stăruinţă, victoria noastră este sigură. Ea va încorona cu lauri neveştejiţi luptele noastre eroice; ea va însemna cu litere neşterse numele noastre în templul nemuririi, drept exemplu
       288
www.dacoromanica.ro
generaţiilor viitoare. Patria va răsplăti prin glorie şi onoare pe copiii săi ascultători şi adevăraţi, iar pe copiii săi neascultători şi surzi la chemarea sa prezentă, îi va declara ca nişte bastarzi asiatici şi va da numele lor, ca şi pe al altor trădători, blestemului posterităţii.
     Să chemăm deci din nou libertatea, viteji şi mărinimoşi greci, pe pămîntul clasic al Greciei. Să încingem lupta între Maraton şi Termopile. | Să luptăm p. Bl pe mormintele părinţilor noştri, care, ca să ne lase liberi, au luptat şi au căzut acolo. Sîngele tiranilor este plăcut umbrelor tebanului Epaminonda şi atenianului Trasibul, care nimiciră pe cei treizeci de tirani; el e plăcut umbrelor lui Armodiu şi Aristoghiton, care distruseră jugul lui Pisistrat; umbrei lui Timoleon, care restabili libertatea în Corint şi în Siracuza; e plăcut mai ales umbrelor lui Miltiade, Temistocle, Leonida şi celor trei sute, care măcelăriră de atîtea ori nenumăratele oştiri ale barbarilor perşi, pe ai căror urmaşi, mai barbari şi mai laşi, este de datoria noastră a-i nimici astăzi cu totul fără mare greutate. La arme deci, prieteni, patria ne cheamă !
                                 Fraţi eterişti !                                  p_ 52
     în sfîrşit a sosit momentul strălucit şi atît de dorit ! Scopul activităţii şi străduinţelor noastre de mai mulţi ani se îndeplineşte astăzi ! Eteria a fost prima sămînţă a libertăţii noastre ! Voi, prieteni eterişti, aţ; arătat ce poate să facă patriotismul curat şi cald. De la voi speră şi mai mult Grecia în învierea ei de acum, şi pe drept cuvînt, căci dacă pentru nişte simple speranţe aţi sacrificat totul, ce nu veţi face acum cînd străluceşte steaua luminoasă a libertăţii noastre? La lucru deci, fraţilor ! Să contribuie şi de astă dată fiecare, după puterea lui, cu oameni înarmaţi, arme şi haine naţionale. Posteritatea va bine-cuvînta numele vostru şi vă va considera ca fondatori ai fericirii sale.
                   Bărbaţi greci, care vă aflaţi în Moldova                        p_ 53
                            şi Ţara Romînească !
     Iată după atîtea secole de suferinţe, fenixul Greciei îşi întinde iarăşi cu, măreţie aripile sale şi cheamă sub umbra sa pe adevăraţii şi ascultătorii săi copii ! Iată iubita noastră patrie, Grecia, îşi înalţă în mod triumfător steagurile strămoşeşti. Moreea, Epirul, Tesalia, Serbia, Bulgaria, Insulele Ionice, într-un cuvînt întreaga Grecie a luat armele, ca să scuture jugul greu al barbarilor. Ea priveşte numai la arma cea învingătoare a ortodocşilor, adică la cinstita şi dătătoare de viaţă cruce şi strigă puternic sub protecţia unei mari şi tari puteri, că vom învinge în acest semn. Trăiască libertatea ! în ambele aceste provincii prietene se formează un corp din numeroşi compatrioţi viteji, ca să meargă pe pămîntul sfînt al iubitei noastre patrii. Prin urmare, | acei p. 64 care doresc să se numească salvatori ai Greciei şi sînt împrăştiaţi în diferite judeţe, să meargă pe la drumurile, pe unde vor auzi că va trece acest corp, ca să se unească cu camarazii lor. Dar acei greci adevăraţi, care sînt vrednici
19 —c. 498                                                                   289
www.dacoromanica.ro
      să ia armele, şi totuşi rămîn indiferenţi, să aibă în vedere că vor săvîrşi o mare faptă desonorantă, şi că patria îi Va socoti drept fii vitregi şi nevrednici de a purta numele grecesc.
                               Soldaţi greci din Galaţi!
          Răsunătoarea trîmbiţă a faimei răspîndi peste tot victoria voastră de la Galaţi şi isprăvile voastre vitejeşti. Patria, eu, toţi fraţii, sîntem mulţumiţi de această strălucită faptă a voastră. Deci, să luptaţi, fraţii mei soldaţi, şi mai departe cu acelaş zel, şi cu aceeaşi vitejie. Ridicaţi şi alte asemenea monu-p. 65 mente | de patriotism, şi coroane neveştejite se pregătesc sş încoroneze capetele voastre. Să aveţi tovarăşi nedespărţiţi ordinea şi ascultarea faţă de superiorii voştri şi faţă de vrednicul conducător al vostru Vasile Caravia şi să fiţi siguri că niciodată biruinţa nu va pleca de lîngă voi.
          Aceste proclamaţii, date de un bărbat vrednic de respect, atît pentru marele lui patriotism cît şi pentru botărîrea lui: sau libertatea patriei, sau moarte, aveau de scop să întărite poporul împotriva tiraniei. E greu nu numai de a deosebi ce este drept şi ce nu, dar şi de a vorbi e ceva îndrăzneţ şi necuviincios. Dar, fiindcă şi în proclamaţii sînt cuprinse două chestiuni după părerea mea întrucîtva întîrziate. Întîi, că se descoperă secretul înţelegerii celor care au colaborat la convenţia împotriva tiranului, fie că era bazată pe adevăr p. 66 sau nu, şi care astfel îi punea pe aceştia în pericol. Aceasta se cheamă | trădare. Al doilea, proclamaţiile cuprinzînd declaraţie de război împotriva unei puteri pregătite şi înarmate, nu înţeleg cum puteau să vină în ajutor într-o astfel de împrejurare. Ambele aceste lucruri ajung să fie vătămătoare unui popor, care doreşte să găsească pe tiranul său adormit, nepregătit şi slab, ca să scuture jugul sub care este ţinut în robie şi într-o stare de neînarmare.
          După sosirea lui Ipsilanti la Iaşi, aparatul administrativ de acolo al domnitorului începu să slăbească, Eforia începu să aibă influenţă în toate lucrurile, Ipsilanti se pregătea să plece mai departe, soldaţii săvîrşeau acte de dezordine, luînd mulţi cai din grajdurile boierilor.
          Roierii întrebînd pe Ipsilanti la plecarea lui, ce-i de făcut? acesta le răs-p. 67 punde să scrie pentru ţara lor | împăratului Rusiei şi că el se îndreaptă spre patria lui. Boierii trimit jalbă către împărat, dar scriu şi către paşa din Brăila, nemairămînînd consecvenţi primelor lor acţiuni şi convorbiri cînd au căzut de acord cu Ipsilanti.
          Privind aici purtarea lui Ipsilanti, din punct de vedere al intereselor greceşti, o găsim defectuoasă. Situaţia cerea, întrucît boierii erau mai mult de partea lui, să răscoale Moldova cu totul împotriva Porţii, şi avînd de partea lui pe boieri, să declare pe ţărani liberi şi astfel să-i cîştige pentru trebuinţele oştirilor. Astfel, ar fi fost nevoie să intre în această provincie şi armatele ruseşti p. 68 şi atunci lucrurile | s-ar fi schimbat între Rusia şi Poartă. Dar nefăcînd Ipsi-
      290
www.dacoromanica.ro
lanti acest lucru, poate din alte motive politice, boierii au luat alte măsuri. Ei, deşi au scris, precum am spus, împăratului, totuşi au cerut şi ajutorul Porţii pentru salvarea lor.
      Părăsind Ipsilanti Iaşii şi trecînd pe la poalele munţilor, şi-a aşezat tabăra, la 2 martie, în Tîrgul Frumos, la opt ore depărtare de Iaşi, de unde a dat următorul ordin:
               Prea iubiţi concetăţeni şi patrioţi căpitani din Galaţi !
      Trebuia deci şi naţiunea noastră, după atîţia ani de asuprire, să se ridice odată şi să scuture greutatea insuportabilă a jugului, căutînd cu orice preţ să obţină gloria şi faima libertăţii. Trebuia, zic, neamul grecesc cel asuprit pînă acum | să se ridice din letargia moliciunii şi laşităţii şi fiind gelos de gloria sa p. 59 strămoşească, să-ia armele şi să se expună pe faţă pentru libertate, luptînd împotiva barbarilor şi laşilor turci. Momentul acesta cît de dorit şi cît de dulce este tuturor celor cu adevărat greci, care vor lua parte în campania de acum.
Ce glorie într-adevăr, ce faimă, ce fală pentru greci, cînd vor fi liberi şi independenţi? Dar şi ce ruşine, ce insultă pentru acei care rămîn nemişcaţi şi nu contribuie, după puterea lor, la eliberarea patriei noastre dulci. Faţă de aceşti . prieteni patrioţi şi în general faţă de toţi acei care rămîn neutri, sau arată o împotrivire, se cuvine nu blestem negrăit şi insultă | nespusă, dar şi nenorociri mari, p. 60 în timp ce autorii şi colaboratorii acestui lucru vor avea onoruri şi recompense, precum şi gloria de a se numi liberatori ai patriei. Că vă daţi silinţă să cîştigaţi acest nume dulce m-am convins din experienţă. Şi eu, căutînd acest lucru, n-am ţinut seamă nici de primejdie nici de osteneli, nici de altceva mai rău, ci am pornit cu tot avîntul meu şi adunînd în jurul meu oştire, trec prin aceste ţinuturi şi voi pleca peste puţin pe pămîntul sfînt al patriei noastre. Acum este timpul ca voi să înarmaţi deja cîte vase aveţi şi să înaintaţi pînă la Vidin, şi pe drum cîte vase turceşti veţi întîlni, dacă nu o să reuşiţi să le capturaţi şi să luaţi muniţiile lor, să le scufundaţi sau să le ardeţi. De asemenea, mergînd pe marginea apei, veţi păstra linişte deplină | în ce priveşte părţile Valahiei, p. 61 şi să fiţi atenţi ca nu cumva să sufere vreun sat; iar în partea opusă toate oraşele turceşti le veţi arde, sau le veţi distruge, dar să băgaţi de seamă şi acolo şi să ajutaţi pe toţi grecii, care ar locui acolo. Aceste lucruri, prieteni patrioţi, este timpul să le faceţi fără întîrziere, şi să fiţi siguri că gloria ce veţi căpăta, respectînd toate cele spuse mai sus, va rămîne neştearsă în vecii vecilor.
      Acest ordin s-a răspîndit uşor de la cetăţile întărite, de la Galaţi pînă la Vidin; şi au fost luate fără luptă de la duşmanii înarmaţi şi vase, şi oi de la stîne.
Dar, neavînd intenţia să critic acest ordin, voi continua să povestesc pe scurt evenimentele ce au avut loc atunci.
      Deşi la început au fost procurate cîteva tunuri, totuşi în ce priveşte gloanţele, a fost, precum am zis, nu numai imposibil de obţinut la Ismail, dar şi primejdios. | Preocupat fiind de necesitatea acestor gloanţe, m-am gîndit la bătălia p. 62
www.dacoromanica.ro
      de la Cahul, care, precum zice istoria, s-a dat în anul 1769 de generalul rus Rumianţev cu un număr de 18 000 soldaţi viteji, spre răsărit de satul Yulcăneşti, la o depărtare de o oră şi jumătate, cînd vizirul a fost învins cu numeroasa sa armată de peste 200 000 soldaţi şi a fost nevoit, fiind urmărit, să lase tot echipamentul şi muniţiile, ca să aibă timp să treacă podul peste Dunăre, înainte de a fi distrus. Cercetasem altădată locul acestei bătălii şi eram informat că ţăranii, lucrînd acolo pămîntul, găseau pînă azi gloanţe împrăştiate. M-am gîndit să încerc în această direcţie şi am venit la satul amintit, locuit de mai mulţi greci, originari cei mai mulţi din Magnezia. Am îndemnat pe cîţiva din ei să P- 63 meargă în acel loc şi să cerceteze; întorcîndu-se | mi-au spus că se poate strînge o cantitate de gloanţe. Plecînd oamenii în cercetare, mi-au adus în cîteva ore vreo cinci sute de gloanţe, promiţîndu-mi să stringă cît mai multe; pentru osteneala lor i-am răsplătit bine. După cîteva zile mi-au adus peste patru mii gloanţe, de diferite mărimi; ei le aduceau în timpul nopţii cu barca şi le lăsau pe malul rîului, de unde erau tansportate în vasele greceşti aflate la Prut şi trimise la Galaţi.
           Pe cînd generalul Rumianţev nimicea pe turci şi tătari în Basarabia, grecii, conduşi de amiralul rus Orlov, ardeau vitejeşte la Cesme 1 puternica flotă a sultanului, iar Peloponezul, patria mea cea iubită, cu toată vitejia şi pierderile cele mari, nu reuşise în speranţele ei şi a fost strînsă din ce în ce mai tare p. 64 în lanţurile tiranului. | Vitejii marinari de pe vasele greceşti, din care cele mai multe erau ale grecilor din Insulele Ionice, trase la iernat pe Prut, aşteptînd să vină primăvara ca să încarce cereale la Reni, cînd au aflat că la Galaţi s-a arborat steagul grecesc al libertăţii au hotărît să urmeze chemarea patriei, care răsuna pe malurile Dunării.
           Vasile Caravia, primind ordinul lui Ipsilanti, îşi aşeză tabăra afară din Galaţi; el avea sub comanda sa vreo trei sute oameni înarmaţi. Apoi el a pornit pe drumul spre Focşani, unde trebuia să-l aştepte pe generalisim, care urma să treacă pe acolo. Iar vreo două sute de fraţi, împreună cu grecii de pe vasele p. 65 care se aflau pe Prut, se pregăteau să-i urmeze. |
           La 7 martie, un număr de zece corăbii de comerţ turceşti au trecut pe la Saxa (Isaccea), plutind pe Dunăre spre Galaţi. Văzînd acest lucru, am înştiinţat pe grecii care se pregăteau la Prut, sfătuindu-i şi încurajîndu-i să îndrăznească să le atace, ca să ia în posesie atît corăbiile cît şi banii şi echipamentul lor. Cînd aceste corăbii au trecut teritoriul rusesc şi au ajuns acolo unde se aflau corăbiile greceşti, grecii au năvălit împotriva acestora cu bărcile lor şi, după ce au pus mîna pe primele trei. corăbii fără vărsare de sînge, au înconjurat celelalte corăbii, şi, deşi au întîmpinat o rezistenţă destul de mare, au pus nuna şi pe
           1 în cunoscuta bătălie navală de la Cesmec din 26 iunie 1770, escadra rusă aflată sub conducerea amiralului Alcxci Orlov a nimicit flota turcă. Operaţiile escadrei ruse au fost Sprijinite de populaţia greacă din Moreea, care s-a răsculat Împotriva dominaţiei otomane, (nota redacţiei).
       292
www.dacoromanica.ro
acestea, cu puţine pierderi din partea lor. Ei au lăsat în libertate pe marinarii sau pasagerii greci, care se aflau pe aceste corăbii, iar pe turci în număr de şaptezeci şi doi, i-au închis sub puntea unei corăbii. în timpul nopţii grecii au scufundat această corabie în apele Prutului, fiindcă ei nu puteau să-i păzească [ , p. 66 nici să-i elibereze pe turci. Primul lucru era cu neputinţă, al doilea nu era în interesul lor, precum s-a dovedit mai tîrziu, cînd după trei zile, un alt bric turcesc bine înarmat, plutind pe apele Prutului, a opus o rezistenţă puternică grecilor care l-au atacat; dar turcii, văzînd că era cu neputinţă să scape din mîinile viteze ale eteriştilor, au lăsat vasul la discreţia învingătorilor şi au fugit cu barca lor venind la Saxa (Isaccea). Ei au povestit cele întîmplate lor şi primelor corăbii, care au fost oprite de greci; pe unde au trecut aceşti marinari turci, pînă să ajungă la Constantinopol, ausăvîrşit cele mai teribile rele împotriva creştinilor.
     Către grecii aflaţi la Prut au fost adresate următoarele cuvinte:
     Prieteni compatrioţi greci, care vă pregătiţi pe malurile Prutului pentru
                                            tabăra grecească !
     îndrăzneala, cu care de curînd | aţi nimicit trufia duşmanilor, a făcut, p. 67 pe de o parte ca prietenii grecilor, privind aceasta din partea cealaltă să se bucure, iar pe de altă parte duşmanii lor să se mire şi devenind palizi să se întrebe: ce este aceasta?
     Ziua de ieri, vitejilor greci, a fost o Zi strălucită, în care, pe malurile Prutului şi în largul Dunării, v-aţi prezentat în mod strălucit. Această zi confirmă zicala: începutul bun, sfîrşitul minunat.
     Fapta voastră a fost îndrăzneaţă şi posteritatea o va lăuda de mii de ori-Yoi aveţi acum sub stăpînirea voastră vase ale duşmanului. Yoi aţi călcat în picioare steagurile duşmanului. Voi cei dintîi daţi curaj şi speranţe concetăţenilor pentru reuşita independenţei patriei noastre dulci, | pentru sfînta noastră P- 68 luptă.
     Să nu vă pară rău, bărbaţilor, că n-aţi reuşit să arătaţi celor arestaţi sentimentele filantropice înnăscute ale grecilor; ordinul vostru trebuia executat, căci cînd e vorba de două rele, acela care este mai puţin rău este cel mai bun.
     Să aveţi totdeauna în vedere, bărbaţilor greci, buna înţelegere, dragostea, disciplina şi curajul vostru natural şi să păşiţi înainte cu siguranţă în lupta sfîntă pentru libertatea patriei iubite; cel de sus a aprobat cu bunăvoinţă să se facă acest lucru de către fiii săi. Patria după ce îşi va vindeca rănile va încorona cu cununi nevestejite şi va imortaliza pe fiii săi tineri, enumerînd faptele lor împreună cu acelea ale strămoşilor noştri.
     Reţinerea aceasta a vaselor turceşti | a mărit şi mai mult întărîtarea spi- P- 69 ritelor, pentru imaginarea unor isprăvi şi mai mari. Această ştire ajunse la Ipsi-lanti, care se afla cu tabăra la Focşani; se hotărăşte ca corăbiile aflate pe Dunăre
                                                                            293
www.dacoromanica.ro
      să se înarmeze pentru a putea tulbura pe duşman şi a-1 împiedica în mişcările sale pe apă; la aceasta au colaborat eforii din Odesa, în frunte cu iubitorul de neam Spiros Kiparisis, eforii din Ismail, prin Gheorghe Papadopol, şi alţi iubitori de neam.
           Reţinerea acestor cărăbii a fost socotită de turcii din cetăţile dimprejur mai mult decît un atac de duşmănie, şi au fost tulburaţi, bănuind că ar putea fi şi o faptă sau acţiune a unei mari puteri; de aceea ei au început să activeze în P. 70 mod serios, | să se pregătească şi să se întărească, dar neîndrăznind să apară în apele Dunării.
           Vestea acestui început de revoluţie a întărîtat pe concetăţenii noştri aflaţi în Odesa, Moscova, Taganrog şi alte părţi ale Rusiei şi i-a făcut să alerge pe jos, fiind însetaţi de un război împotriva tiranului; vitejii veneau ca la o petrecere; este imposibil unei limbi şi unui toc să zugrăvească aşa cum trebuie şi aşa cum merită zelul şi entuziasmul acestora, de aceea numărul grecilor din Moldova se înmulţea repede, cu adăugirea noilor veniţi.
           Dimitrie Ipsilanti, aflîndu-se la Chişinău şi pregătindu-se să plece în Grecia, trecînd prin Germania, îndemna în diferite feluri pe fraţi să ajute patria. La 6 martie el a scris prin mine lui Pan. Rubinis şi Ioan Vatichiotis urmă-P- toarele: |
           Fraţi,
           Zelul vostru pentru binele comun îmi este cunoscut. Nu mă îndoiesc că ştiţi în ce stadiu se află afacerile noastre. Prezenta vi se va da prin fratele şi prietenul nostru comun, domnul Emanuil Xanthos, care va veni să vă întîl-nească, ca să vă aducă la cunoştinţă unele lucruri necesare; veţi asculta cuvintele lui şi, după ce vă veţi consfătui, veţi acţiona şi veţi face tot ce puteţi pentru binele obştesc. Avînd în vedere toate cele ce mi-a spus zisul domn Xanthos în favoarea voastră, sînt sigur că veţi săvîrşi fapte multe şi pline de vitejie.
           După ştirea cu capturarea vaselor, Dimitrie Ipsilanti mi-a scris la 16 martie următoarele:
           Patriotismul tău s-a făcut şi mai bine cunoscut după lupta de pe Prut, p. 72 care desigur se va trîmbiţa în întreaga Grecie. Am văzut cele ce îmi scrii despre | înarmarea corăbiilor, deci am scris astăzi, pe baza puterii mele de epitrop ce am primit-o de la iubitul meu frate, către eforii din Odesa ca să procure şi să transporte în grabă cu o mică corabie, prin Chilia, muniţiile necesare.
           Fiind informat din partea mai multor fraţi de vrednicia ta, de patriotismul tău şi că înţelepciunea ta a contribuit mult la ultima biruinţă, îţi trimit aici alăturat actul întăritor la postul tău de efor la Reni, pe care ai să-l foloseşti pînă cînd vei primi un alt act de la iubitul meu frate, epitrop'ul general, căruia i-arn scris astăzi printr-o ştafetă.
      294                                          ■
www.dacoromanica.ro
     Am văzut cele ce mi-ai scris despre bulgari, le-am găsit foarte juste; ele arată şi mai mult înţelepciunea ta: toate acestea le-am descris iubitului meu frate trimiţîndu-i de asemenea scrisoarea ta şi raportul tău în această chestiune. | p. 73
     Apoi Dimitrie Ipsilanti a numit epitrop şi la Chişinău, dînd o însărcinare şi lui Marinos Stratis, care a contribuit mai mult decît ceilalţi la îngrijirea fraţilor noştri L
     într-adevăr, după trecerea Prutului de Ipsilanti, compatrioţii nu numai că alergau cu nespus entuziasm în urma lui, dar, neţinînd seama de ordinele autorităţilor, trimiteau şi muniţii şi arme în număr destul de mare din părţile Rusiei. La un moment dat ne-am găsit cu un număr de patruzeci de tunuri mici şi mari, la care au fost utilizate foarte bine ghiulele găsite la Cahul, rămase după lupta din 1769. Se procurau în fiecare zi multe ghiulele, praf de puşcă şi gloanţe de pe ţărmul opus, prin diferite mijloace, osteneli şi cheltuieli; dacă Ipsilanti şi-ar fi aşezat tabăra | în Moldova, ar fi format o putere înarmată destul P- 74 de însemnată.
     La 11 martie, Ipsilanti îşi aşeză tabăra la Focşani, de unde trimise pe colonelul Atanasie, zis Dufexi [Tufecci], ca să aducă la el soldaţi şi muniţii de la Galaţi. Apoi trecu mai departe, îndreptîndu-se direct spre Bucureşti, unde ajunse pe la sfîrşitul lunii martie, aşezîndu-şi tabăra în afara oraşului, la Colentina.
     Turcii din cetatea Brăila, văzînd că Ipsilanti înainta în Ţara Romînească^ ieşiră din cetate şi puseră mîna pe toate comunicaţiile pe apă şi pe uscat5 tăind astfel peste tot orice contact al lui Ipsilanti cu grecii din Moldova şi Rusia.
Din cei douăzeci şi cinci oameni trimişi de noi în Bulgaria, abia scăpară acolo cinci, iar din cei patruzeci, trimişi de colonelul Atanasie pentru cercetarea drumurilor şi însoţirea scrisorilor, niciunul din ei nu scăpă. Grecii din Galaţi se pregăteau, | reparîndu-şi artileria şi aranjîndu-şi muniţiile, să urmeze grosul p. 75 armatei; ei însă se aflau în nedumerire, neştiind ce să facă, fiindcă nu aveau nici o ştire despre Ipsilanti şi mişcările lui.
     Duşmănia moldovenilor faţă de greci creştea zi de zi; aceştia erau paşnici tot timpul cît Ipsilanti se afla în ţara lor, sau măi bine -zis, pînă să vadă răspunsul împăratului Rusiei, apoi ei s-au purtat foarte aspru cu grecii şi i-au trădat turcilor. însuşi mitropolitul Moldovei a trimis pe omul său Ghenadie cu scrisori către paşa din Brăila, pe care, arestîndu-1 grecii la întoarcere, i-au smuls o parte din barbă. |                                                                   p. 76
     Domnitorul M. Suţu, fiind tulburat şi neliniştit, pleacă din Iaşi. El intră în carantina de la Sculeni, fiind urmat la 31 martie şi de efori 1 2. Au fost răs-
      1     După lupta de la Sculeni, peste una mie trei sute de fraţi răniţi, bolnavi şi alţii care nu aveau nimic, au fost trimişi potrivit ordinului dat de autorităţi, la Orhei; cu îngrijirea acestora a fost însărcinată atunci, precum şi mai tîrziu, Eforia din Chişinău, sau mai bine zis, Marinos Stratis.
      2 Vezi scrisoarea lor în partea a Il-a.
295
www.dacoromanica.ro
      pîndite porunci în toată Moldova, ca în interval de şapte zile să plece toţi grecii din principat.
           Fiecare poate să-şi închipuie în ce situaţie se aflau grecii din Moldova, care erau persecutaţi în toată ţara. Dar nu numai grecii, ci întreg ţinutul acesta suferea de uneltirile viclene ale boierilor şi era tulburat; de aceea unii purtau arme, alţii fugeau în Austria sau Rusia ca să găsească acolo azil, iar nevino-p. 77 vaţii oameni săraci fugeau de colo pînă colo, fără să ştie motivul adevărat,) chiar oraşul Iaşi rămase la voia întîmplării.
           Toţi grecii doreau şi alergau să se înroleze sub steagul lui Ipsilanti. Numărul celor care se înrolau creştea din ce în ce mai mult prin adăugirea grecilor care veneau din Rusia la Galaţi în mod liber, fără vreo supărare din partea autorităţilor locale. Ei însă erau mereu gata de plecare ca să urmeze grosul armatei şi de aceea n-au avut grijă să se întărească şi să ia poziţie faţă de duşman, despre a cărui pregătire pentru răzbunare se zvonea peste tot. El îşi aduna oastea în cetatea de la Brăila; de frica puterii celei mari, duşmanji stăteau pe loc şi nu ieşeau pentru devastare.
           Calimah, domnul Ţării Romîneşti, avea în serviciul său pe Sava din p. 78 Patmos, care mai tîrziu deveni un bărbat cunoscut şi stimat; | el era înconjurat de bărbaţi greci aleşi, avînd şi vreo şapte sute sub ordinele lui, trăia în părţile Tîrgoviştei1 şi fiind iniţiat în ale Eterici, se arăta că este de acord şi gata să lucreze pentru binele patriei.
           în vremea aceea; un romîn sluger, numit Tudor Panalevskos 2, un bărbat viteaz, a adunat pentru scopurile lui prin părţile Olteniei peste trei mii «bărbaţi de munte», anume ca să răzbune abuzurile tiranice ale boierilor împotriva poporului, ameninţînd că va face o reformă în cîrmuirea Ţării Romîneşti. Tudor era prieten cu Sava, şi stînd de vorbă cu el, arăta că era de acord în scopurile lui; din cauza aceasta eteriştii socoteau pe Sava ca un compatriot cu destulă putere şi necesar ţării în acel moment; era socotit ca cel mai folositor om.
           Ipsilanti, după cum am spus, aşezîndu-şi tabăra la Colentina, nu numai P- 79 că nu găsi acolo pe cei amintiţi după cum se credea | şi pentru care se grăbi să ajungă acolo, dar temîndu-se ca nu cumva Tudor să fi început să lucreze împotriva lui şi pe ascuns, fie din proprie iniţiativă, fie fiindcă Sava îşi schimbase scopul, deci Ipsilanti, temîndu-se de necredinţa acestui romîn, îl omorî pe ascuns peste cîteva zile pe Tudor. Era natural, după purtarea rece a lui Sava faţă de Ipsilanti, ca acesta să-l bănuiască, şi nu fără motiv, şi în acelaşi timp să se păzească de el.
           După moartea domnitorului Suţo, Poarta numi la scaunul vacant al Ţării Romîneşti, pentru a doua oară, pe Calimah. Este probabil că Sava, după
           1 îndreptat de altă mină: Bucureştiului.
           2 Tudor Vladimirescu.
296
www.dacoromanica.ro
ce avu loc această numire, fiind îndemnat de altcineva sau din propria sa convingere, şi-a schimbat intenţiile, preferind pe Calimah în locul patriei sale; el se gîndea să prindă viu pe Ipsilanti; | răsplata acestei trădări însă i-au p. 80 dat-o turcii, puţin după aceasta, prin tăierea capului său, pentru credinţa arătată lor.
     Ipsilanti, fiind tulburat de numărul potrivnicilor înarmaţi, stătea pe gînduri la Colentina fără- să facă nimic şi fără să intre în Bucureşti. în timpul acesta el primeşte din partea împăratului Alexandru următoarea scrisoare, care a fost trimisă din Laybach 4a 14 martie, prin ambasadorul Rusiei la Con-stantinopol, Stroganov:
           Contele Capodistria, din partea împăratului Alexandru
     Cînd împăratul a primit scrisoarea dvs. din 24 februarie, i-a părut rău cu atît mai mult, cu cît a apreciat întotdeauna nobleţea sentimentelor, de care i-aţi dat probe cînd eraţi în serviciul său. Majestatea sa imperială | nu P- 81 se temea că aţi fi putut pe neaşteptate să fiţi tîrît în spiritul înşelăciunii, care face ca oamenii în secolul nostru să caute, uitînd datoriile lor, o fericire ce nu se poate spera decît prin stricta observare a preceptelor religiei şi moralei. Strălucirea familiei voastre, cariera ce aţi îmbrăţişat, consideraţiunea ce pe drept aţi căpătat, totul vă dădea prilejul şi mijloacele să luminaţi despre adevăratele lor interese pe notabilii Greciei, care au atîta încredere firească faţă de d-voastră. Fără îndoială, omul doreşte natural să-şi îmbunătăţească soarta; fără îndoială mai multe împrejurări au inspirat grecilor dorinţa de a nu rămîne [. străini de propria lor soartă. Dar oare prin revoltă şi războiul civil pot spera că vor atinge scopul lor înalt ? Cu comploturi sîngeroase poate spera | un popor P- 82 că va reînvia şi se va ridica în rîndul naţiunilor independente? împăratul nu credq astfel. El s-a grăbit să asigure grecilor protecţia sa prin tratatele încheiate între Rusia şi Poartă. Dar astăzi aceste avantaje paşnice sînt nesocotite ; căile legitime sînt trecute cu vederea şi se pare că doriţi să legaţi numele vostru de nişte comploturi, pe care majestatea sa imperială nu le aprobă pe faţă.
     Rusia este în pace cu imperiul otoman, iar revoluţia ce a izbucnit în Moldova nu poate justifica, sub nici un cuvînt, o ruptură între cele două state.
Dacă ar primi şi ar aproba în scris o revoluţie, care urmăreşte răsturnarea unei puteri cu care | Rusia a declarat şi declară că are intenţii bune de pace p. 83 şi prietenie, ar însemna că ar declara război guvernului turcesc şi ar acţiona vrăjmăşeşte împotriva lui.
     Apoi ce moment aţi ales ca să atacaţi Poarta? Chiar momentul cînd nego-ciaţiunile dădeau în fiecare zi rezultate fericite, şi înconjurau pacea cu noi garanţii. Cînd ştiaţi că sultanul era preocupat să vă dea toate drepturile. Cînd cunoşteaţi aceste împrejurări şi maximele care conduceau politica împăratului, cum aţi îndrăznit să promiteţi locuitorilor celor două Principate sprijinul
                                                                              297
www.dacoromanica.ro
      unei mari puteri? Aţi dorit să fixaţi privirile acestora spre Rusia, dar compatrioţii voştri, văzînd-o nemişcată, desigur vor arunca imediat asupra p. 84 voastră toată greutatea | mustrărilor lor şi numai excelenţa voastră veţi avea de dat socoteală pentru acţiunea, pe care numai pasiuni nebune o puteau sugera. Cu toate acestea nu este încă prea târziu, ca să arătaţi adevărul adevărat. Salvarea celor care vă înconjoară se află în mîinile voastre. Puteţi să-i faceţi să cunoască consecinţele ce poate să aibă scopul vostru şi al lor. Lăsaţi această înşelăciune aducătoare de pieire, puteţi salva şi pe aceştia şi însăşi persoana voastră de răzbunarea unui guvern, care este îndemnat de interese mari să utilizeze împotriva voastră şi împotriva lor severe, dar drepte măsuri. Nici un ajutor direct sau indirect nu puteţi spera de la împărat, căci este nedemn ca împăratul să sape temelia imperiului otoman în complicitate cu o societate p. 85 secretă şi necinstită. Dacă Rusia ar avea | motive legitime de nemulţumire contra Porţii şi dacă Poarta ar refuza să-i dea satisfacţie, dacă într-un cuvînt întrebuinţarea forţei armate ar deveni inevitabilă, numai atunci împăratul ar fi recurs la această forţă. Din contra, relaţii cu totul paşnice s-au stabilit între cele două puteri şi tratativele începute de miniştrii lor asigură din zi în zi mai multe speranţe într-un succes mai fericit. Cumpăniţi bine, excelenţă, aceste observaţii ce vă adresează împăratul, căutaţi să trageţi foloase de la această ultimă •probă şi îndreptaţi răul ce l-aţi făcut, preîntîmpinaţi nenorocirile ce veţi atrage asupra frumoasei şi nenorocitei voastre patrii.
           Dacă ne veţi arăta mijloacele prin care puteţi face să înceteze tulburările, fără a călca tratatele existente între Rusia şi Poartă, împăratul nu va refuza să intervină pe lingă guvernul turcesc, ca să-l oblige să ia măsuri înţelepte, p. 86 care să poată | readuce în Moldova şi Ţara Romînească liniştea de care aceste ţinuturi au aşa de mare nevoie L
           în orice altă ipoteză, Rusia nu va fi decît un spectator al evenimentelor iar armatele imperiale nu se vor mişca din locul lor. Nici excelenţa ta, nici fraţii excelenţii tale nu mai sînt în serviciul majestăţii sale imperiale. Principesa Ipsilanti se va bucura de protecţia majestăţii sale, iar în ce priveşte pe excelenţa voastră, împăratul nu va permite sub nici un motiv să intraţi pe teritoriul Rusiei.
           Această scrisoare o veţi primi prin domnul baron Stroganov, care, după ce o va comunica Porţii, este autorizat a v-o trimite; el va adăuga sfaturile, pe care împăratul vă îndeamnă încă odată să le urmaţi.
                    Observatorul curios privind cu ochii diplomaţiei politicii actuale scrisoarea trimisă de împărat, nu va întîrzia să priceapă spiritul filantropului p. 87 şi filelenului Alexandru. | Scrisoarea pe drept cuvînt dezaprobă uşurinţa şi 1
           1      Iată că Ipsilanti trebuia, cînd intrase să răscoale aceste ţinuturi, precum am spus, să facă ca armatele ruseşti să fie îndemnate să intre sub pretextul să restabilească liniştea.
      298
www.dacoromanica.ro
îndrăzneala lui Ipsilanti, care a dezvelit într-un moment nepotrivit faptul că îl urmează o mare putere.
     Scrisoarea, care întîi a trebuit să fie comunicată Porţii şi apoi să fie trimisă lui Ipsilanti, putea oare să fie socotită ca sfătuitoare ? Dar oare neamul grecesc, cînd a pornit la revoluţie, pe care a pregătit-o cu atîta trudă împotriva tiranului, s-a înţeles cu Ipsilanti, ca el, îndată ce va primi ordin de la o altă putere, să pună capăt revoluţiei? Grecii niciodată nu s-au gîndit la aşa ceva, nici că ar putea să facă o astfel de prostie, avînd ca exemplu şi înaintea ochilor lor evenimentele din Peloponez h Dar nici împăratul marei Rusii nu s-a gîndit la aşa ceva, cînd a ordonat lui Capodistria să scrie această scrisoare’ diplomatică.
     Adunarea de la Troppau s-a mutat la Laybach ca să potolească revoluţia italienilor în contra casei de Austria.
     Nu era | mai potrivit ca, la revoluţia izbucnită în Grecia, în folosul grecilor, p. 88 împăratul să se arate indiferent? Era posibil oare ca ceilalţi stăpînitori ai lumii să înţeleagă altă putere, decît Rusia, care avea aceeaşi religie cu grecii?
Ei au crezut că Rusia cea puternică a organizat revoluţia grecilor ca să răstoarne pe otomani de pe tronul lor din Constantinopol. Deci Ipsilanti şi cei din jurul lui, neînţelegînd spiritul împăratului, în loc să se întărească din ce în ce mai mult, şi să păşească cît mai curînd şi la al doilea pas, avînd alături de ei un popor atît de entuziasmat, gata să intre în foc şi să meargă la moarte, ei pleacă de la Colentina şi îşi aşează tabăra disperaţi la Tîrgovişte.
     Bărbaţi care au jurat răzbunare contra tiraniei, o armată de vreo patru mii de oameni, cuprinşi de mare entuziasm, sînt nevoiţi să stea zi cu zi fără să facă nimic. Era natural ca inactivitatea să se transforme în nepăsare şi frică; | întîrzierea, strîmtorarea, lipsa celor necesare, egoismul conducătorilor p. 89 era de aşteptat să aducă indisciplina slujbaşilor şi dezertarea ostaşilor, care dezertare era camuflată de respectul şi entuziasmul ce aveau, pînă la pornirea oştilor duşmane în contra lui Ipsilanti.
     Grecii fiind sub lanţurile grele ale robiei nu mai apăreau în lume ca o ţară, deşi şcolile superioare şi academiile învăţaţilor Europei erau nevoite prin directorii lor să rostească cu respect numele strălucit al grecilor, care în fiecare zi le aduceau servicii. Am văzut ce impresie a făcut în Austria şi în Anglia, cea guvernată de legi bune, cînd s-a aflat vestea că grecii s-au răsculat ca să rupă lanţurile robiei; nu, nu s-au arătat binevoitori faţă de greci, nici 1
     1 Pe timpul Ecaterinei II, în anul 1769, fiind trimis Orlov pe ocean la Marea Egee, a răsculat pe peloponezieni împotriva imperiului otoman, făgăduindu-le un ajutor de 40 000 de soldaţi; Orlov însă, aflînd că flota turcească se află în portul Cesme, a lăsat Peloponezul şi a pornit împotriva acestei flote, pe care a ars-o; peloponezienii însă, neavînd timpul necesar ca să se unească cu toţii, au fost măcelăriţi de turci; în acelaşi timp vreo zece mii de albanezi au intrat şi au devastat ţara; sultanul abia după zece ani a izbutit să-i gonească, şi aceasta s-a făcut cu ajutorul haiducilor.
299
www.dacoromanica.ro
      măcar n-au îndemnat pe Rusia cea de aceeaşi religie cu noi să ne ajute, ci au P- 90 silit | pe împăratul Alexandru nu numai să condamne fapta lui Ipsilanti, dar să dea şi în scris tiranului nostru, prin împăratul Austriei, că va fi lăsat neturburat din partea Rusiei să pună iarăşi în fiare, sau să nimicească pe greci. Iată hotărîrea dată de împăratul Alexandru, la 14 martie, în Laybach:
          1. Prinţul Ipsilanti este îndepărtat din serviciul rusesc.
          2.      I se va aduce la cunoştinţă că majestatea sa împăratul condamnă cu totul acţiunea lui şi că nu are de sperat niciun ajutor din partea Rusiei*
          3.      Se va da ordin hotărît comandantului armatelor ruseşti de lingă Prut şi din Basarabia, contele Wittgenstein, sa păstreze strictă neutralitate faţă de tulburările izbucnite în Moldova şi Ţara Romînească şi să nu aibă nici o
p. 91 legătură cu aceste provincii, sub nici un pretext, nici direct, | nici indirect.
          4.      Aceste hotărîri vor fi comunicate ambasadorului din Constantinopol cu ordinul ca să le aducă la cunoştinţa înaltei Porţi şi să repete din nou asigurările sincere, date cu ocazia evenimentelor recente din Ţara Romînească. De asemenea baronul Stroganov va declara în mod ritos că politica majestăţii sale este cu totul străină de orice uneltire care caută să tulbure liniştea unei ţări; că împotriva acestor mişcări, întreaga societate va lupta alături de bunele şi cinstitele simţăminte ale majestăţii sale imperiale şi că împăratul în relaţiile sale cu înalta Poartă nu cunoaşte alt scop şi urare, decît păstrarea şi îndepli-
P. 92 nirea întocmai a tratatelor existente între cele două | puteri.
          De asemenea curtea austriacă, a trimis ordin către ambasadorul său din Constantinopol ca să vorbească în acelaşi sens şi să prezinte, cu cele mai liniştitoare cuvinte, zelul sincer al împăratului pentru respectarea tratatelor existente între Austria şi Poartă şi deci pentru relaţii paşnice şi amicale.
          Cînd împăratul Alexandru a poruncit toate acestea, din cauza revoluţiei lui Ipsilanti din Dacia, nici sultanul nu începuse încă măcelul sîngeros şi crud al grecilor neînarmaţi din Constantinopol şi nici Grecia propriu-zisă nu se răsculase.
          După ce Poarta se linişti cu privire la atitudinea Rusiei, de care se temea, p. 93 anume prin asigurarea dată de Austria, [ făcu propunerea ambasadorului Rusiei, Stroganov, să trimită, potrivit cererii moldovenilor, oştiri ca să izgonească -pe eterişti şi să restabilească liniştea în provinciile dacice; aceasta i s-a aprobat fără vreo pagubă !
          Adunarea de la Laybach, politiceşte, a socotit revoluţia greacă împotriva tiraniei ca ilegală, iar intrarea armatelor tiranului în ţările romîne, politiceşte, a fost aprobată de pravoslavnica Rusie, ca să izgonească, vai ! pe greci, sau mai bine-zis ca să distrugă ţara, deoarece spiritul sălbatic şi neomenos al coranului nu se potriveşte de loc cu spiritul blîndeţii creştinismului, nici nu face deosebire în supărarea sa între vinovat şi nevinovat. Pe de altă parte p 94. autorităţile | locale ale Basarabiei, primind ordine, politiceşte, au împiedicat în genere ieşirea atît a localnicilor cît şi a străinilor, nemaieliberînd paşapoarte.
      300
www.dacoromanica.ro
Deci trecerea grecilor, după aceasta, devenind dificilă, necesita multe cheltuieli şi era foarte periculoasă. Curaj Grecie ! politica suveranilor acestei lumi nu este de acord cu dorinţa divină, şi ceea ce doresc ei să facă, va înveseli pe Isus Hristos al grecilor, şi prin sabia grecească va pieri Kidar. Curaj!
     Democrit din Avdira, întorcîndu-se odată dintr-o călătorie făcută în diferite locuri, pentru îmbogăţirea cunoştinţelor sale asupra lumii, se hotărî să se odihnească în patria sa, rîzînd în tot timpul vieţii sale de prostia oamenilor.
Iar posomoritul Eraclit din Efes, după ce călători şi el prin diferite părţi ale lumii, se întoarse ca să se odihnească; el se văita de deşertăciunea oamenilor.| p. 96 într-adevăr amîndoi aceşti oameni erau ciudaţi, unul plîngea iar celălalt rîdea pentru unul şi acelaşi lucru. Politica puterilor creştine din vechime era de acord cu distrugerea casei şi stăpînirii lui Agar; urmaşii acestor creştini aleargă acum cu aceeaşi voinţă, dar invers, pentru sprijinirea şi ajutorul lui Agar. într-adevăr, pentru politica actuală a lumii aceştia, nu este curios că nu plînge sau că rîde cineva de prostia şi deşertăciunea oamenilor, ca Democrit şi Eraclit.
     Aceşti europeni, ca să poată acum îmbrăca politica lor cu haine strălucitoare, au împrumutat din divina limbă greacă cuvîntul SwtXoyjv pe care l-au batjocorit şi i-au dat o nuanţă ca şi cum ar cuprinde virtuţile şi puterea iscusinţei şi agerimii minţii. Dar sensul natural | al acestui cuvînt la greci arată p. 96 unirea a doua obiecte, încît este un lucru fals ceea ce înseamnă azi diplomaţie ; pentru apărarea Porţii otomane, pentru soarta grecilor, această politică nefirească, piedica naţiunilor şi a dreptăţii, dorind să împiedice avîntul libertăţii neamului grecesc, lansează împotriva lor pe turbaţii barbari şi împiedică orice mişcare a grecilor în acţiunea lor diversionistă împotriva tiranului lor.
     Dimitrie Ipsilanti, omul cel drept, suferind din cauză că nu putea să treacă altfel în Grecia, porneşte împreună cu Anagnostopulos, la 13 aprilie de la Chişinău, spunînd că se duce la Kiev şi soseşte, după mari greutăţi, în Cernăuţi; apoi prin munţi el a trecut în Ungaria, Croaţia şi de acolo, prin Triest, în Grecia. |                                                             p_ 97
     Turcii, cîştigînd pe neaşteptate aprobarea Rusiei ca să trimită armată în ţările romîne, spumegau împotriva grecilor.
     în cursul lui aprilie, ei s-au ocupat să trimită muniţii acestor oştiri, prin Vama, şi armate de întăriri la cetatea Brăila, de unde făceau deseori incursiuni în Moldova, răpind şi aducînd aci multe vite şi alte provizii; ei făceau aceste incursiuni totdeauna cu multă precauţie, din cauza fricii ce aveau.
     în capitala acestui principat, Iaşi, după plecarea domnitorului şi a eforilor Eterici, era o deplină dezordine. Soldaţii greci se plimbau fără siguranţă, nu mai era chip să se formeze acolo o armată cu fraţii, care au urmat mai tîrziu. Dar şi duşmanii înaintînd, precum am zis, şi tăind comunicaţiile, | au făcut p. 98 imposibilă, fără o armată puternică şi lupte, trimiterea de soldaţi şi muniţii
                                                                            301
www.dacoromanica.ro
       la tabăra lui Ipsilanti. Dar ceea ce era şi mai prost, era tăcerea desăvîrşită a lui Ipsilanti, care nu aducea la cunoştinţă grecilor din Moldova fiecare idee a acţiunilor sale grele.
            Pe la sfîrşitul lui aprilie se aflau la Calaţi vreo nouă sute de soldaţi greci înarmaţi, în afară de cei din corăbii, destule muniţii trimise de eforii din Odesa, douăzeci tunuri, pregătite pentru tabără, şi alte tunuri erau pe corăbii, sau pe drum la Ismail, în total erau vreo cincizeci de tunuri mari şi mici.
            Turcii doreau mult să trimită armatele lor în Principatele romîne ca să urmărească pe eterişti, dar bănuind mereu pe ruşi că ar fi în înţelegere cu mişcările grecilor, văzînd deja înarmată împotriva lor şi precia propriu-zisă, au p. 99 socotit că e mai bine să întărească | întîi toate cetăţile lor de lîngă Dunăre şi să completeze flota lor de război de pe Dunăre. Ei aveau la Brăila douăzeci vase mici cu patru tunuri, cinci mari, cu patru tunuri mari şi unul pentru bombardare, la care s-au adăugat şase vase aduse de la Silistra, şase de la Rusciuc, şase de la Vidin. Toate acestea erau vase mari, cu cîte patru tunuri mari, avînd fiecare cîte optzeci oameni; deci în total se ridicau la un număr de patruzeci şi patru, care erau conduse de albanezul Ibraim-paşa, fiind numit de sultan şef al acestei forţ» navale pe Dunăre.
            în ce priveşte armata de uscat, era compusă din cinci mii cinci sute de infanterişti, cinci sute oameni de cavalerie, în fruntea cărora a fost numit p. 100 energicul Iusuf-paşa | Bercofcealî, care avea şi peste o mie de lăncieri zaporojeni *, care duceau cu ei şi douăsprezece tunuri de cîmp. Dar fiindcă, după 20 aprilie, grecii arseseră podul de la Bădeni 1 2, de pe rîul Şiret, turcii au strîns bărcile pescăreşti ale zaporojenilor şi au format în timpul nopţii poduri mobile, şi astfel, cu asemenea putere, ei au hotărît să atace pe grecii din Calaţi.
            Deci la 30 aprilie, sîmbătă după masă, venind colonelul Atanasie, însoţit de nouă călăreţi, ca să cerceteze locul de la Bădeni unde era podul, găsi aci trecuţi peste rîu, în viile dinspre răsărit ale Galaţilor, peste optzeci de călăreţi turci, pe care i-a atacat de departe şi apoi s-a retras. El a trimis pe unul din oamenii săi să înştiinţeze pe cei din Galaţi de trecerea duşmanului. în ajutorul lui au sărit îndată peste o sută şaizeci de greci, infanterişti şi călăreţi; numărul duşmanului însă creştea, încît la începutul nopţii ajunsese la peste o mie. Ei au încetat atacul, nu fără pierderi, şi au început să se retragă spre Şiret; de asemenea şi grecii s-au retras, cu doi răniţi, cunoscînd bine hotărîrea duşmanilor şi scopul lor.
            1      Zaporojie, de unde aceştia au plecat şi s-au stabilit dincolo de riul Nipru, unde se numea Poroghi. Fugind pe timpul marii Ecaterina II, sub conducerea lui Ignat Nccrasov, au venit şi s-au stabilit în Moesia de Jos, din Turcia, care i-a primit şi le-a acordat privilegii. Ruşii îi numesc pe aceştia Necrasovi, iar turcii Ignat Cazaci, după numele şefului lor. Ei trăiesc mai ales din pescuit, sînt oameni duri, şi sînt înclinaţi la boţii şi banditisme.
            2 Bădeni, este un sat la o oră şi jumătate depărtare de Galaţi unde se află un pod peste Şiret, spre Brăila.
302
www.dacoromanica.ro
     Turcii, atacînd deci din cetatea Brăila şi neîntîmpinînd nici o rezistenţă, au trecut în timpul acelei nopţi, nestingheriţi rîul, cu tot echipamentul lor şi tunuri pe pămîntul Moldovei.
     Grecii, pe de altă parte, sfătuindu-se, au hotărît ca nu cumva să fie înconjuraţi | de mulţimea duşmanului, să-şi aşeze tabăra nu departe de partea de apus p. 102 a oraşului, în dosul unor vechi şanţuri slab întărite 1. Ei au aranjat, cît au putut, aceste şanţuri şi au aşezat zece tunuri, care erau pregătite pentru tabăra lui Ipsilanti, pentru o mai bună apărare. Aranjamentul lor a fost următorul.
     Colonelul Atanasie, cu toţi soldaţii de sub comanda sa, se va aşeza la centru, la primul şanţ; la al doilea şanţ va lua loc căpitanul Ilie Mingleris, care comanda şi călărimea, iar la al treilea va lua loc Gbeorgbe Fappas. Dumitru Cutiras, cu un tun, şi-a aranjat un loc la un şanţ în viile aflate în partea de nord-vest a Galaţilor; toată această armată se compunea din vreo şase sute de infanterişti şi vreo trei sute călări. | Astfel aşezaţi în timpul nopţii, aşteptau pe p. 103 duşman, necunoscînd la cît se ridica numărul său.
     Iar în ce priveşte pregătirile- pe apă, au fost patru vase înarmate cu cîte patru tunuri, sub comanda lui Andreas Sfaelos, care apoi a fost ucis în lupta de la Sculeni, Ioan Cunturis, Panaghis Panaş şi Spiros Fetalas, avînd sub ordinele lor vreo sută treizeci oameni.
     Turcii au adus în aceeaşi noapte şasesprezece vase, aşezîndu-le la vărsarea rîului Şiret în Dunăre. Ei au înarmat corăbii şi au aşezat pază la gura rîului Batalani 2, mai jos de Galaţi, pe partea dreaptă a Dunării, şi la gura rîului Giulineşti 3, aşezînd acolo şase tunuri, ca să împiedice la nevoie fuga pe apă a grecilqr, spre partea de jos a Prutului.
     în dimineaţa de 1 mai au sosit | duşmanii şi s-au aşezat în faţa şanţurilor, p. 104 încercînd să înconjoare cu mulţimea lor pe greci. Fiindcă însă erau împiedicaţi de tunurile grecilor din întărituri, care trăgeau mereu şi ucideau pe duşmani ei s-au împărţit în mai multe detaşamente şi au coborît pe la nord de poştă la fabrica de grăsimi spre Dunăre, ca să înconjoare întreg oraşul. Ei au năvălit de mai multe ori cu strigăte împotriva întăriturilor, dar au fost respinşi cu mari pierderi, prin rezistenţa vitează şi dîrză a grecilor. Apoi ei au aşezat tunurile lor şi au început să tragă fără încetare, aruncînd ghiulelele lor la o depărtare mai mare decît a grecilor. Călărimea lor, fiind ajutată în urma acestui fapt, pricinuia destulă pagubă grecilor, şi era imposibil ca grecii să nu fie înconjuraţi, deoarece călărimea greacă, după o rezistenţă de patru ore, | a fost nevoită p.105 să se retragă. Astfel, duşmanii înaintînd din toate părţile, au izgonit pe greci
      1 Şanţuri făcute de ruşi în timpul războiului împotriva Turciei (1806).
      2      Se află mai jos de Galaţi, pe partea dreaptă a Dunării, la o depărtare de o oră şi jumătate.
      3      Giulineşti, rîu care se varsă în Dunăre, ce se află la o depărtare de trei ore mai jos de Galaţi.
303
www.dacoromanica.ro
      de la două întărituri. Ei au înconjurat şi poziţia viteazului Kutiras şi cu toate că maiorul Mingleris, în retragerea sa, l-a înştiinţat de primejdie ca să se retragă, el, ca un nou Leonidas, n-a vrut să lase poziţia sa, ci menţinîndu-şi părerea şi înconjurat de duşmani, a pricinuit nespuse pagube duşmanilor, căci fiecare glonţ ducea vărsare de sînge duşman. După ce căzuseră cei mai mulţi din soldaţii lui şi muniţiile lui se terminau, el a dat năvală cu sabia în mînă, fiind urmat şi de soldaţii săi care mai rămăseseră; el străbate rîndurile duşmane şi ajunge pînă în interiorul oraşului, rezistînd vitejeşte. Dar duşmanii căzînd în număr mai mare asupra lui,îl înconjoară bine, şi, fiind străpuns de baionetele p. 106 zaporojenilor, căzu jertfă pentru patrie | vrednică de respect. A fost un bărbat de statură mijlocie, destul de frumos, cu sentimente generoase, avînd vîrsta nu mai mare de treizeci şi cinci ani. Iar din cei optzeci soldaţi ai lui, au scăpat numai şasesprezece, din care unii erau răniţi.
           Colonelul Atanasie a rezistat multă vreme la atacurile otomanilor, dar văzînd că muniţiile sale se împuţinau, a îndrăznit să iasă din întăritură cu cîţiva soldaţi şi să meargă pînă la corăbii. A luat de aci muniţii, cîte a putut, şi s-a întors iarăşi, a găsit însă pe soldaţii săi împrăştiaţi, în urma atacurilor duşmane. El a intrat cu entuziasm în întăritură, unde Petricbis, Maratos şi Gheorgbe Pappas respingeau atacurile duşmanului; Petricbis însuşi servea tunurile. Colonelul Atanasie, din interiorul acestei întărituri, aducea pagube însemnate P. 107 asediatorilor. |
           Grecii au rezistat pînă seara, cînd cei mai mulţi au ieşit cu sabia în mînă, şi luptînd se îndepărtau de duşmani. Colonelul Atanasie cu patruzeci şi doi soldaţi a rămas în întăritură, neîncetînd focul decît pe la ora patru din noapte. După aceasta, s-au gîndit că este imposibil să prelungească lupta, fa^ţă de un aşa de numeros duşman; atunci ei, după ce au sărutat pe morţii lor, printre care zăcea şi viteazul Petricbis, au ieşit din întăritură, plini de entuziasm, prin mijlocul duşmanului şi s-au împrăştiat. După miezul nopţii s-au unit iarăşi vreo douăzeci şi doi, pe drumul spre Prut, iar ceilalţi au pierit.
           Maiorul Mingleris, cu soldaţii lui pricepuţi, originari din Peloponcz şi Sfakia, văzînd că este aproape să fie înconjurat de duşmani, a început să se p. 108 retragă. în timpul acesta, văzînd că nişte duşmani | căutau să scufunde în apele Dunării o plută, pe câre au căutat scăpare mai mulţi creştini, el năvăleşte asupra duşmanilor şi-i nimiceşte, dînd posibilitate plutei să se depărteze, scă-pînd astfel pe creştini. La această încăierare căzu un tînăr, o rudă de a lui Mingleris, Teodor Ioan din Peloponez, care era înzestrat cu multă învăţătură şi patriotism.
           în timp ce armatele duşmane de uscat înaintau luptînd, vasele de război turceşti, care se aflau la gurile Şiretului, porniră şi ele spre Galaţi. Cei din vasele greceşti văzînd că numărul lor nu se putea compara cu cel al inamicului, au întins pînzele corăbiilor lor şi, răspunzînd tunurilor duşmanului, pluteau în direcţia în care se retrăgea şi armata de uscat.
      304
www.dacoromanica.ro
     Ajungînd la Batalani, dau peste o cursă, aşezată în interiorul lacului: mai multe corăbii cfi mai mulţi turci înarmaţi, ca să împiedice trecerea grecilor; dar trăgînd asupra acestor vase, | izbutesc să lovească două din ele, ucigînd p. 109 şi rănind din oamenii echipajului; astfel celelalte vase de frică au fugit. La Sulineşti au dat peste o altă cursă şi mai puternică, dar şi de aci au trecut fără pagubă, reuşind să se unească cu ceilalţi la Prut.
     Lupta dată la 1 mai la Galaţi, deşi a adus multe pagube grecilor, totuşi a fost destul de glorioasă pentru ei şi a fost o prevestire învederată a victoriei grecilor în contra turcilor. Era imposibil ca o forţă de curînd constituită, care nu se putea compara cu cea a duşmanului prin mulţimea ostaşilor şi a unor arme puternice, să ajungă la biruinţă.
     Deci grecii au fost alungaţi din poziţiile lor, au pierdut tunurile şi puţinele lor muniţii, ce le mai rămăseseră în întărituri, precum şi vreo două sute de fraţi, care căzuseră luptînd împotriva unui număr de şapte mii duşmani; în această luptă | însă duşmanii au pierdut fără îndoială mai mult de o mie două sute p. 110 oameni.
     Barbarii au căutat să răsplătească pe moldoveni, fiindcă au preferat cetatea Brăilei decît oraşul Sculeni, care era mai aproape, şi i-au chemat în ajutorul lor. După plecarea grecilor, ei căutară să mulţumească pe moldoveni, prădînd oraşul şi dîndu-i foc, arzînd biserici şi măcelărind un important număr de creştini neînarmaţi, bărbaţi, femei şi copii, care se aflau în ele.
     în acest timp, grecii retrăgîndu-se au scăpat astfel din mîinile unei mulţimi turbate de otomani; ei s-au aşezat pe partea dreaptă a Prutului, la vărsarea lui în Dunăre, pe pămîntul Moldovei. Fiecare poate să-şi închipuie în ce situaţie | şi nevoie se găseau aceştia.                                           p. 111
     Deoarece împuşcăturile se auzeau pînă la ora patru din noapte, nu se ştia dacă colonelul Âtanasie şi Dimitrie Kutiras scăpaseră, sau cîţi pieriseră.
De aceea o mulţime de oameni, concetăţeni şi străini, aşteptau pe cei care au scăpat să coboare la carantina din Reni, ca să-i vadă şi astfel să se asigure.
     După ce s-a înălţat steagul carantinei, soseşte o barcă cu Ilie Mingleris şi cu alţi şefi, care debarcă pe uscat. Peste puţin soseşte o altă barcă, în care era colonelul Âtanasie, cu capul gol şi îmbrăcat numai în izmene. Cînd l-au văzut concetăţenii, unii de bucurie plîngeau, alţii îl ridicau sgomotos în slava cerului, | şi nu se săturau privindu-1, nu numai grecii, dar şi străinii; peste puţin p.112 Emanoil Xanthos i-a dat pălăria şi hainele lui; tuturor li s-a dat o foarte bună îngrijire din partea concetăţenilor. Primind cele necesare pentru restul oştirii, ei s-au întors în grabă şi s-au aşezat în şanţuri, unde aveau încă destule tunuri, de teamă ca nu cumva să fie atacaţi de duşmani, dar duşmanul după ce a ars şi a distrus oraşul, şi-a aşezat tabăra în afară de oraş.
     După lupta de la Galaţi, Iusuf-paşa a scris către guvernatorul Basarabiei, generalul Inzov, cerîndu-i aprobarea ca să atace pe greci, care îşi aveau tabăra la gura Prutului, căci, potrivit tratatelor, nu putea să acţioneze. El a mai
20 —c. 498
305
www.dacoromanica.ro
p. 113 adăugat că este mulţumit | ca autorităţile ruseşti să facă cum cred cu aceştia, numai să fie îndepărtaţi de aci, şi să fie restituite vasele "turceşti, şi astfel să rămînă pentru ambele părţi comerţul liber pe Dunăre.
           Guvernatorul Basarabiei a aprobat cererea lui Isuf-paşa, şi a ordonat directorului carantinei de la Reni să înştiinţeze pe greci că dorinţa guvernului este să plece negreşit de la hotar, şi, dacă doresc, pentru siguranţa lor, să intre neînarmaţi la carantină. Acestea au fost transmise grecilor, iar ei, ca să cîştige timp, au scris generalului, rugîndu-1 să li se aprobe trecerea liberă pe Dunăre, ca să iasă în Marea Neagră.
           Guvernatorul rus, stăpînit fiind de sentimente filantropice, a venit în p. 114 persoană de la Cbişinău la Reni, | a vorbit cu şefii oştirilor greceşti, le-a arătat pericolul din Moldova şi le-a spus că plecarea lor de la hotar era necesară din punct de vedere politic, pentru menţinerea păcii între cele două puteri. După aceasta, el a discutat mult timp cu mine, cu privire la siguranţa oamenilor; l-am rugat să li se dea timpul necesar să se pregătească, pentru ca vasele să iasă din Dunăre, iar oastea de uscat să se depărteze de Prut.
           Comandantul filelen a fost de acord, ordonînd directorului carantinei, Gorotevschi, să ni se facă concesii; el mi-a dat cele necesare pentru pregătirea oştirii greceşti, dar a ordonat ca toate acestea să se facă în grabă, ca să nu fie p. 116 deranjat cu noi scrisori şi discuţii din partea paşei. |
           în timp ce oastea era înzestrată cu cele necesare şi erau cercetate măsurile ce ar putea fi luate, ca această oaste să se unească cu celelalte corpuri de ostaşi greci din Moldova, din tabăra lui Ipsilanti, iată că apare Gheorghe Cantacuzino, care se întorcea din Ţara Romînească şi care susţinea că era trimis de generalisim. El ordonă ca armata de la Prut să fie trimisă la Iaşi şi, fiind informat de mine de cele curente, îmi scrie următoarele, la 29 mai: «Din scrisoarea d-voastră din 26 mai, socot mişcarea de aci a soldaţilor noştri ca un semn bun şi urez să reuşească cît mai repede; mi-a părut însă rău că n-aţi putut să-mi trimiteţi mai multe tunuri; de aceea vă cer, dacă veţi putea cu altă ocazie, să trimiteţi mai multe, fiindcă am nevoie.
           în scrisoarea mea anterioară, necunoscînd ordinul guvernatorului Basa-p. 116 rabiei, | dat după dorinţa paşei din Brăila, care împiedică forţele noastre să-şi aibă tabăra la hotar, vă porunceam să întăriţi corăbiile noastre şi să le trimiteţi împotriva duşmanului pentru hîrţuieli. Acum însă, aflînd de acest ordin, aprob părerea d-voastră şi ordon ca cele 7 vase ale noastre să pornească la timpul oportun, să treacă la pasajul de la Ismail şi să stea acolo pînă la un nou ordin al meu.
           încercaţi, cum puteţi, să formaţi încă un batalion de soldaţi, din oameni care vin din diferite părţi, şi să mi-1 trimiteţi cu tunuri şi muniţii cît se poate de multe».
           Armatele turceşti, după ce au distrus totul în Galaţi şi după ce numărul lor a crescut zi de zi, n-au întîrzîat să pornească împotriva armatei lui Ipsi-
      306
www.dacoromanica.ro
lanti în Ţara Romînească şi în interiorul Moldovei. | Paşa se îndrepta cu armata p. 117 sa împotriva laşului. Cantacuzino dă ordine cu mare uşurinţă să se pregătească noi soldaţi şi muniţii, dar el nu binevoieşte nici măcar să vadă fumul tunurilor turceşti. El nu aşteaptă pe greci la Iaşi, nici nu ia drumul spre Ipsi-lanti, ci la 2 iunie cheamă pe soldaţi să meargă la Stînca x, dînd următorul ordin:
               Bărbaţi greci, cei care luptaţi în numele patriei 1
     Epitropul general al neamului şi generalisim al armatei greceşti, principele Alexandru Ipsilanti m-a însărcinat, ca, venind în Moldova, să chem pe toţi grecii, care vin din diferite părţi, să se adune aici şi să se unească intr-un singur corp, [ ca să mergem să ne unim cu grosul armatei. în puterea acestei P. 118 însărcinări, ordon tuturor acelora care sosesc aci să se prezinte în faţa mea ca să primească ordinele mele, ca din partea generalisimului.
     Oastea frumoasă de la Prut, acei bărbaţi viteji ca: eroul colonel Âtanasie din Epir, stegarul rus, cunoscut pentru faptele lui vitejeşti de la Silistra în timpul războiului împotriva Turciei în 1806, maiorul grec Ilie Mingleris din Peloponez, cu fratele lui Vasile, bunii mei patrioţi Trifon Kliris, cel iute la năvală, Trifon Farmakides, cel grozav, Papastasinopulos, cel iute la picior, şi mulţi alţi viteji din Peloponez: | colonelul Contogonis, virtuosul Sofianopulos p. 119 viteazul Andrei Vretos din Ithaca şi omonimul său, care a condus de la Tagan-rog vreo treizeci tineri greci; toată armata din Prut, aproape vreo nouă sute oameni, cu destule muniţii şi tunuri, s-a pregătit la 29 mai pentru plecare.
Către aceştia au fost adresate următoarele cuvinte de rămas bun:
     « Sînt treizeci de zile, grecilor, de la lupta de la Galaţi, cînd, deşi aţi fost învinşi, totuşi aţi făcut mari isprăvi împotriva duşmanilor; veselia de pe faţa voastră arată caracterul vostru statornic şi zelul vostru de a pune din nou în pericol viaţa voastră pentru patrie. Mergeţi ca să vă uniţi cu generalisimul şi cu armata lui, pentru o deplină diversiune a duşmanului.
     Grecia, patria noastră cea dulce, | varsă în acest moment şiroaie de sînge p. 120 duşman. Tiranul nostru, cu o mînie turbată, măcelăreşte sălbatic pe fraţii noştri neînarmaţi şi clerul nostru cel respectat. Pentru noi, fraţilcr, la ce mai foloseşte viaţa ? Sau independenţă pentru patria noastră, sau moarte tuturora !
Să nu vă pară rău, grecilor, că luptaţi departe de patrie, şi să nu vă gîndiţi vreodată că nu participaţi la gloria acelora care luptă acolo, nu ! Este de mare folos eroilor noştri, care luptă în patrie, dacă puterile duşmanului sînt împrăştiate peste tot. Umbrele fraţilor noştri căzuţi acolo şi la Galaţi cer de la braţele voastre răzbunare. 1
      1 Este un sat, proprietatea lui Roznovanu, unul din boierii laşului; aci se află o casă mare cu ziduri de cetate; se află la o depărtare de o oră şi jumătate de Iaşi şi la o depărtare dublă de Sculeni, unde se află carantina.
20»
307
www.dacoromanica.ro
           Dacă în viitor moldovenii se vor purta duşmănos faţă de voi, de teama p. 121 tiranului lor, caracterul vostru cel grecesc [ cere să aveţi faţă de ei simpatie. Ca greci sînteţi datori să daţi lovituri de moarte celor care vă persecută, dar să vă purtaţi blînd cu cetăţenii paşnici şi neînarmaţi, şi să arătaţi deplină prietenie faţă de aceşti oameni.
                         Străbunii noştri în vechime luptau pentru a păstra gloria patriei, iar voi acum porniţi ca să recăpătaţi gloria ei, deci lupta voastră este şi mai glorioasă.
                         Fraţilor, *să aveţi înaintea ochilor totdeauna cursele întinse de duşmani şi să fiţi atenţi ca nu cumva să vă găsiţi vreodată fără pază şi indiferenţi.
           Să aveţi cu voi, grecilor, divinul respect, să fiţi îmbrăcaţi cu disciplina p. 122 care păzeşte puterea soldatului şi face mai viteaz pe acela care iubeşte pe | superiorul său. Nimeni să nu uite aceste cuvinte înţelepte şi dulci ca mierea: « Căci acolo unde bărbaţii respectă pe Dumnezeu, se ocupă cu meşteşugul războiului, practică supunerea, cum să nu fie în chip firesc acolo toate pline de bune nădejdi?». îmbrăţişaţi, fraţilor, aceste cuvinte strămoşeşti, şi să fiţi siguri că Dumnezeu este cu noi».
                   Deci, în seara de 29 mai, călărimea porneşte şi traversează cu mult curaj în timpul nopţii părţile primejdioase de lingă duşman. Restul armatei este ajutat şi condus de vitejii cazaci ruşi la trecerea Prutului, cu nişte « chirlagi» 1 dinainte pregătite. Ei ajung la Leva şi apoi pornesc spre Iaşi, în speranţă că p. 123 vor găsi pe generalul Cantacuzino ca să-i conducă la tabără, | precum promisese.
           Invitarea moldoveanului Cantacuzino ca grecii să se ducă la Iaşi nu era ceva sigur, era mai degrabă o trădare. El lăsă Iaşii şi se duse la Stînca, dar intr-adevăr el plecă în Rusia, ca un fugar. Prin întăritura pe care a săpat-o în faţa carantinei de la Sculeni, el a căutat, dîndu-şi seama de vitejia grecilor, să-i atragă pînă acolo, ca să acopere ruşinea fugii lui cu fel de fel de pretexte. Vai! Grecii, socotind vocea unor astfel de principi trădători, drept vocea patriei, se duc gTaţie ei la altarul sfînt al jerfei lor, la războiul cel ucigător al mîniei turbate a mulţimii otomanilor.
           Iată ce mi-a scris un adevărat patriot şi un foarte bun prieten al meu, p 124 la 24 iunie 1821, de la Chişinău:|
           « Lupta de la Sculeni, scumpul meu Xodilos, a vitejilor noştri greci, vă este cunoscută. Eu am fost martor ocular. îndată ce am auzit că turcii au intrat în Iaşi şi ai noştri au luat poziţie de atac, m-am dus la Stuleni şi am privit această scenă. Cantacuzino fusese cumpărat de moldoveni; după ce aflase că turcii veneau, a împrăştiat fără vreun criteriu pe vitejii noştri greci. A trimis la Roman, la o depărtare de 12 ore de Iaşi, călărimea aleasă a căpitanului Vasile şi a generalului sîrb2, în număr de şapte sute oameni: albanezi, sîrbi şi greci din Ambelachi, ca să urmărească şase turci. A mai trimis
           1 Nişte vase pe Dunăre, cu earenă în formă de tigaie.
           2 Probabil este vorba de sîrbul Mladen Milovanovici.
308
www.dacoromanica.ro
în zadar pe munţii din Huşi alţi trei sute şi a lăsat singuri pe eroii de la Prut, care, deşi obosiţi din cauza drumului, au fost nevoiţi, ca să treacă pe la Iaşi, să schimbe focuri cu duşmanii. Blestematul a întărit un loc la Sculeni, fiindcă venea ca să intre în carantină, într-o poziţie, care arăta trădarea [lui. Această p. 125 întăritură însemna distrugerea armatelor, fiindcă putea fi atacată din toate părţile, iar ea putea să pricinuiască turcilor foarte puţine pagube. întăritură era din partea cea mai bună deschisă, fără şanţuri şi fără loc pentru tunuri.
Dacă ar fi făcut-o puţin mai spre răsărit, desigur ar fi putut ataca mai bine pe turci.
     Grecii, cum au ajuns la această întăritură, obosiţi în urma drumului şi luptei de la Iaşi, au văzut înşelăciunea; ei au găsit şi pe comandantul care ii chemase, fugit la carantină. Aceştia, după ce i-au spus pe faţă tot ce i se cuvenea la carantină, au jurat să moară onorabil pentru patrie şi s-au sărutat între ei».
     Tot ce mi-a spus prietenul meu Marulis din Ithaca, scriindu-mi adevărul, este întărit" şi de scrisoarea fostului mitropolit de Adrianopol, Daniil, în care se arată că la | Chişinău era cunoscut moldovenilor, înainte de intrarea lui Can- p. 126. tacuzino în carantină, că acesta se întorcea în Rusia. La 13 iunie, înainte de lupta de la Sculeni, mitropolitul Daniil de la Chişinău, scriindu-mi, spunea:
     « La 11 iunie m-a chemat mitropolitul Moldovei ca să continuăm convorbirea noastră, şi în timpul conversaţiei mi-a spus în mod deschis că £antacu-zino a hotărît să intre la Sculeni, şi mai multe alte lucruri despre el; cuvintele mitropolitului mi s-au părut calomnii, înţelegînd şi aci o înşelăciune a acestui prea sfinţit. Acelaşi lucru însă spunea la Brăila şi curierul Ghenadios, fratele mitropolitului; auzind acestea n-am vrut să le combat, ci am spus numai cîteva pe ocolite».11                                                                   p.127
     Din acestea deci, precum am spus, se vedea înţelegerea lui Cantacuzino cu moldovenii şi că întoarcerea lui era cunoscută cu multe zile înainte. Aşadar ordinile şi proclamaţiile lui către greci nu erau altceva decît o înşelăciune şi el nu avea de gînd să-i ducă la tabăra lui Ipsilanti precum spunea, care tabără atunci nici nu exista. Grecii însă, convingîndu-se repede, l-au urmat şi au mers pe drumul pe care mergea el ca să scape în Rusia.
      1 Daniil nu-1 credea pe mitropolitul Moldovei în cele spuse despre Cantacuzino şi de aceea socotea cuvintele lui drept calomnii. Acest mitropolit a venit de la sf. Munte, la Constan-tinopol cu prea fericitul patriarh Grigorie, sfîntul martir şi jertfă pentru salvarea neamului. El scăpase, spre deosebire de ceilalţi mitropoliţi, de primejdia ce-1 ameninţa, prin fuga sa în Rusia, a venit în Basarabia împreună cu arhimandritul Panaretos din Peloponez şi a petrecut cîtva timp la Reni, apoi a trecut la Ismail şi de acolo la Akerman. Mai tîrziu i se dete din partea guvernului rus o pensie anuală de două mii ruble; a murit peste cîţiva ani şi a fost înmormîntat acolo. înţeleptul Panaretos, după aceasta, a trecut la Galaţi, în Moldova, şi a primit egumenia bisericii sf. Nicolae, pe care a clădit-o din nou din temelie în acest an, 1840, dînd sfîntului Nicolae, prin truda şi grija lui, o slăvită biserică.
309
www.dacoromanica.ro
           Turcii, înmulţind din ce în ce mai mult puterile lor, nu se sfiau să înainteze cu mulţimea lor împotriva corpurilor lui Ipsilanti, atît în Ţara Romînească cît şi în Moldova, de asemenea şi înşişi localnicii îi urmăreau pe greci. p.128 Iusuf pa'şa fiind informat că grecii, ascultînd | pe Cantacuzino, au pornit pe malul Prutului spre Iaşi, vine aci; grecii, ca să treacă la Stînca, sînt nevoiţi să dea mici atacuri. Numai vitejia însoţea pe aceşti bărbaţi, căci ei nu găsiră nimic din cele necesare în drumul lor spre Iaşi, precum sperau.
           Duşmanul îi urmăreşte şi la 16 iunie trimite un corp în contra grecilor Ia Stinca; ei au întîlnit pe Apostolacbi cu o sută cincizeci soldaţi; acesta înain-tînd i-a atras spre sud de Stinca, cînd s-a oprit şi a început să atace pe p. 129 barbari, silindu-i să se retragă, | ucigind peste treizeci din ei, fără să cadă nici unul din ai săi, afară numai de cîţiva răniţi. Duşmanii, în retragerea lor, au dat foc împrejurimii de la Stinca şi cîtorva mici case, ce se aflau lingă drum.
           La 17 iunie, grecii, socotind că duşmanii vor veni neapărat, au dat ordin şi au îndemnat cu diferite cuvinte oastea, compusă atunci din vreo cinci sute bărbaţi, ca să se pregătească să lupte în întăritura făcută potrivit ordinelor lui Cantacuzino. Şi iată la ora 9 dimineaţa soseşte armata duşmană, formată din infanterişti şi călăreţi, in număr mare, după obiceiul barbarilor; ei iau îndată poziţie şi încep să atace pe greci, care au început lupta cu mare poftă, p. 130 Bătălia a durat pînă la ora 4, după masă, cînd duşmanul a fost nevoit să se retragă din cauza pierderilor avînd vreo cinci sute morţi. Din partea grecilor au fost răniţi numai doisprezece, printre care a fost şi Gbeorgbe Pappas. Ei au fost trecuţi peste Prut, la carantină.
           între timp, un moldovean numit Crăciun, informează pe turci, spunîndu-le că toţi şefii grecilor au trecut la carantină şi să nu aibă frică, şi că întăritura în faţa căreia se află este deschisă în partea stingă, spre răsărit. Atunci turcii trag repede tunurile lor în această parte, şi prin tragerile lor loveau interiorul întăriturii, incit grecii nu mai puteau să producă nici o pagubă duşmanului, p. 131 între timp au mai sosit în ajutorul turcilor, de la Iaşi, vreo mie cinci sute soldaţi | şi cu toţii au năvălit în strigăte în interiorul întăriturii. Grecii i-au primit luptînd cu curaj, ucigind pe duşmani şi căzind în luptă. Au căzut eroic toţi şefii, peste trei sute soldaţi, iar acei greci, care se aflau în şanţ, au sărit în Prut, dar n-au reuşit să ajungă la malul opus, decît numai acei care au ştiut să inoate, ceilalţi s-au inecat.
                    Dacă aceşti viteji bărbaţi au pierit aproape cu toţii, fiindcă foarte puţini din ei au scăpat, şi duşmanii au avut peste o mie trei sute morţi, precum afirmă toată lumea. La sfîrşitul luptei, turcii erau în întăritură, iar căpitanul Vasile, cu generalul sîrb, avînd peste patru sute de oameni, ajung în grabă în aju-p. 132 torul | celor din întărituri, crezînd că lupta nu se terminase încă şi că întăritura era în mîinile grecilor. Turcii, văzîndu-i înaintînd, ca să-i înşele şi să-i facă să se apropie şi apoi să-i atace, au înălţat un steag grecesc. Aceşti viteji însă repede
310
www.dacoromanica.ro
au simţit cursa întinsă şi s-au retras cu mare părere de rău; cei mai mulţi din aceştia au intrat în carantină.
     Această luptă a fost privită cu admiraţie de pe celălalt mal de generalii Inzov şi Kiselev şi de alte personalităţi înalte ale Rusiei, care pot să ateste că rezistenţa grecilor împotriva armatelor sultanului a fost într-adevăr eroică.
     Cînd Cantacuzino chema pe greci să vină la el ca, formînd un corp, să meargă să se unească | cu armata lui Ipsilanti, am spus că tabăra lui p. 133 Ipsilanti nu mai exista pe atunci. La 8 iunie, plecînd Ipsilanti de la Rîmnic şi părăsind tabăra sa, numea astfel într-o proclamaţie pe cei din jurul lui: laşi, turme de popoare, trădători, vicleni şi adresîndu-se umbrelor mavroforilor, acelor adevăraţi greci din batalionul sacru, care, fiind trădaţi, au căzut pentru fericirea patriei în lupta de la Drăgăşani *, le aduce mulţumiri din partea concetăţenilor lor, făgăduindu-le înălţarea unor coloane pentru eternizarea numelor lor.
     El lăsa pe seama urii oamenilor, dreptăţii legilor, blestemului conaţionalilor săi pe sperjurul şi trădătorul căminar Sava, pe dezertorii şi primii autori ai dezertării generale, pe Duca Constantin, |Vasile Barlas, pe fanarioţii Gheorghe p. 134 Mânu şi Grigorie Suţo şi pe depravatul Scufos. Iar, pe Vasile Caravia îl scoate din rîndul ostaşilor, pentru nesupunerea şi necuviincioasa lui purtare.
     După aceasta Ipsilanti trece munţii Munteniei şi rîul Olt şi intră în Austria.
     Nu ştiu dacă trebuie cineva să dea crezare celor spuse după aceasta de cei din anturajul lui Scufos şi de ceilalţi, care au venit la Odesa, şi anume că Ipsilanti a răspuns împăratului în felul următor pe scurt: « drept dovadă de supunere şi ascultare a neamului grecesc faţă de poruncile împărăteşti, dizolvă armata sa».
     Este adevărat că, după ce principele Ipsilanti a primit scrisoarea lui p. 135 Capodistria din partea împăratului, a evitat să se bată cu turcii, n-a mai căutat să se întărească într-alt loc, ci a intrat în Austria. Iar Cantacuzino, cunoscînd aceste lucruri, fuge şi el înapoi în Rusia, înşelînd şi trădînd, precum am spus, pe greci.
     Deci, după plecarea infanteriei şi călărimii de la Prut, au rămas acolo vasele greceşti cu o sută patru oameni, care aveau de gînd să iasă cu prima ocazie în Marea Neagră, ca să atace malurile asiatice ale Turciei, drept diversiune. Iar un număr de aproape două sute oameni, din care cei mai mulţi erau bolnavi şi răniţi, au intrat în carantina de la Reni. |                       p. 136
     După cîteva zile, guvernatorul Basarabiei dă ordin autorităţilor din carantină ca, deoarece grecii cu vasele lor n-au plecat şi se aflau încă la hotar, să se interzică orice legătură şi să nu se permită niciunuia din ei, sub nici un pretext sau nevoie, să se apropie de carantină. Şeful carantinei fiind filelen, 1
      1 Despre această luptă au vorbit mulţi compatrioţi.
311
www.dacoromanica.ro
      m-a înştiinţat de primirea acestui ordin; l-am înduplecat să-i lase pînă ce vor lua cele necesare şi vor avea timp potrivit ca să plece, trecînd în timpul nopţii pe la Saxa [Isaccea].
          A trebuit să mă duc la Ismail ca să Ic fiu folositor, în caz că li s-ar fi întîmplat ceva în trecerea lor. Din cauza neînţelegerii şi fricii, ei stăteau mereu pe loc la Prut. în timp ce eram la Ismail şi aşteptam, comandantul p. 137 flotei ruseşti de la Dunăre, iubitorul de neam şi | adevăratul grec Spiridon Papadopulos, primi un ordin de la guvern, în care se spunea: fiindcă vasele greceşti de la Prut urmează să treacă de la Ismail şi Chilia spre Marea Neagră, să fie atent, ca îndată ce acestea vor intra în apele Ismailului, încoace de Ceatali să le oprească negreşit, să ia în carantină oamenii şi muniţiile spre păstrare, iar vasele să fie puse sub pază, pînă la noi ordine.
          N-am întîrziat să aflu acest lucru, şi îndată ce l-am aflat, am plecat în timpul nopţii înapoi la Reni. Acolo am aflat de un alt ordin al guvernatorului către şeful carantinei de la Reni, Goroteschi, în care se spunea ca, prin mijlocirea mea, să convingă pe grecii aflaţi la Prut să intre în carantină, iar dacă nu vor primi, atunci să-i silească să plece, adăugind să fie înştiinţaţi p. 138 că, dacă vor rămîne acolo, |turcii îi vor ataca pe apă cu vasele lor, avînd pentru aceasta aprobarea cuvenită. Deci grecii trebuiau să aleagă, ori să intre în carantină, ori să aştepte puterea distrugătoare a tunurilor duşmane.
          Toate acestea le-am transmis grecilor, spunîndu-le ca vasele luate de la turei să le scufunde sau să le dea foc în timpul nopţii, după ce vor lua ancore, pînze, frînghii, tunuri şi alt echipament, transportîndu-1 pe vasul lui Eustatie Alevras din Itbaca, un bărbat energic şi sprijinitor de la început al mişcării, iar a două zi să coboare la carantină. Ei au transportat tot ce au putut, dar n-au căzut de acord ca să distrugă vasele. La 29 iulie au venit şi au aruncat ancora p. 139 în faţa carantinei, arătînd în scris că vasele le oferă guvernului rusesc | şi că ei doresc să iasă prin carantină în oraş.
          Şeful carantinei, comunicînd aceasta guvernatorului, primi ordin de la acesta să înştiinţeze pe paşa de la Saxa [Isaccea] şi să fie predate turcilor vasele luate, aşa cum se aflau, iar oamenii să fie primiţi în carantină cu vasele lor proprii şi cu toate lucrurile lor şi să fie puşi sub paza şi garanţia lui Xodilos. Marţi au venit turcii şi au luat în primire vasele, care erau în număr de zece.
          Astfel s-au terminat evenimentele pricinuite de greci în Dacia, care au durat patru luni şi şase zile.
P-140             CÎTEVA FAPTE ALE EFORILOR ŞI LICENŢIEREA LOR
p. 143    | S-a vorbit pe scurt pînă aci cum Alexandru Ipsilanti a plecat de la Peters-
      burg, cum a intrat din Basarabia în Moldova, ce a făcut acolo, cum s-au purtat grecii, cine a luptat cu el şi cum cl a trecut în Austria. 1
          1 Insulă mică pe Dunăre, care se afla la hotarul dintre Rusia şi Turcia.
312
www.dacoromanica.ro
     După aceasta, concetăţenii din Rusia n-au încetat acţiunea lor prin efori, în cele două provincii, ca să ţină în şah puterile duşmanului.
     Viteazul Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache, după mai multe ciocniri | p.144 cu turcii şi după ce i-au atras în interiorul Moldovei, spre munţi, s-au întărit în mănăstirea Secu, care se află la o depărtare de trei ore de la Tîrgul Neamţ, unde se află cetatea lui Ştefan Voievod şi mănăstirea Neamţ, opt ore de la Roman şi douăzeci şi patru de la Iaşi. împotriva lor a venit cu multă armată Salih-paşa, care, cu promisiuni şi linguşiri, reuşi să înşele pe Farmache cu încă şapte oameni, care, predîndu-se de bună voie, au fost trimişi la Consţantinopol, după ce uciseră în luptă peste cinci sute de turci.
     Iordache Olimpiotul, rămînînd singur cu aproape o sută oameni, s-a închis în amintita mănăstire, de unde ieşea şi producea pierderi turcilor.
     Consulul austriac de la Patcov [Bacău], Wolf, a arătat turcilor pe unde să meargă ca să găsească trecerea prin munţi şi să lovească cu artileria lor pe eterişti în mănăstire. Turcii, trecînd | pe acolo, viteazul Olimpiotul s-a văzut p. 146 pe neaşteptate înconjurat şi bombardat în mănăstire de duşmani. Găsindu-se astfel într-o grea situaţie, înconjuraţi de duşmani, cei optzeci soldaţi ai lui au ieşit în timpul nopţii printr-o fereastră a mănăstirii şi au fugit în munţi, apoi au trecut în Austria. Eroul Olimpiotul însă, închis de jur împrejur de duşmani, a dat foc prafului de puşcă şi a murit ars singur ca un erou. După aceasta, Salih-paşa a venit la Iaşi, împreună cu Vogoridi, unde a şi murit, iar Vogoridi de atunci a cîştigat bunăvoinţa Porţii şi a fost numit bei al insulei Samos.
     Sultanul, cît timp spumega de necaz în contra Greciei înarmate, măcelărea pe grecii neînarmaţi de pe uscat; el era tare tulburat şi se temea ca nu cumva puterea cea mare, de aceeaşi religie cu grecii, să pornească împotriva lui armatele | sale puternice, şi de aceea era obligat să ţină armate nemişcate p. 146 la Dunăre.
     Sultanul, cu sufletul său dur ca şi Farao, a respins propunerile filelenului şi filantropului Stroganov, ambasador al Rusiei, care a propus următoarele:
     1) Puterile armate ale Turciei să plece din Principatele romîne.
     2)      Turcia să lase comerţul liber şi deci să nu reţină la Constantinopol vasele cu pavilion rusesc.
     3) Să înceteze cu măcelurile persoanelor neînarmate.
     4) Să reclădească toate bisericile care au fost distruse.
     5)      întoarcerea la Constantinopol a principalilor greci care au fugit şi garantarea vieţii lor din partea unei puteri europene.
     Sultanul, înclinat la omoruri, neacceptînd condiţiile de mai sus, a silit pe ambasadorul rus să plece | din acest oraş, scăldat în sîuge. A sosit la Odesa p.147 la 2 august, unde a fost primit cu mult entuziasm de grecii de acolo; el n-a vrut să primească semnele mici ale mulţumirii lor, dar i-a îmbărbătat, anunţîn-du-le să aibă speranţe bune pentru patria lor.
313
www.dacoromanica.ro
           Sîngele grecilor, care se vărsa fără milă pentru independenţa lor, trebuia să producă impresie şi admiraţie mare lumii din străinătate, spiritele filelenilor şi ale neamului omenesc au luat poziţie împotriva indiferenţei. Oameni minunaţi, inteligenţi au existat în toate timpurile şi au judecat lucrurile omenirii; ei au vorbit cu ajutorul spiritului lor pătrunzător, potrivit împrejurărilor timpului, dar niciodată n-au ajuns pînă la cgipăt, încît să stabilească totul în mod p. 148 sigur. Oamenii sînt din firea lor cruzi şi j nemiloşi; şi astăzi, în secolul al XlX-lea, lucrează la fel, din cauza politicii lor false; de aceea ei au dorit să vadă Grecia, cea care a luminat lumea, care este izvorul de la care au izvorît faptele bune ale politicii şi ale bunei stări ale societăţii, sub jugul barbarilor; ei s-au arătat indiferenţi şi faţă de dorinţele proniei divine.
           Filantropul împărat Alexandru a admis cele hotărîte la Congresul de la Verona de ceilalţi asupritori ai lumii, care au binevoit să asculte dorinţele drepte ale grecilor şi care n-au primit ca Grecia să rupă lanţurile robiei. Cînd însă împăratul s-a întors la Petersburg, a trebuit mult pînă să potolească spiritele pravoslavnicilor ruşi, prezentînd lucrurile în sensul că astfel cerea p. 149 politica de atunci a sistemului Europei pentru | liniştea internă a tuturora. Trebuia deci atît filelenul Stroganov, cît şi Capodistria să ascundă lucrurile.
           Zelul fierbinte de atunci al grecilor din Rusia pentru a ajuta patria şi pe concetăţenii lor nu înceta de a pune în mişcare în acest scop tot ce era posibil. Ei, de comun acord cu toate Eforiile, au socotit bine să trimită o delegaţie la Petersburg. Pentru aceasta au fost alese persoane vrednice (trimiterea aceasta, deşi n-a reuşit, totuşi a fost de folos), ca eforii Ioan Ambrosios, Alexandru Mavros, Grigorie Maraslis, Vaianos Paleologlu, care îmi scriu următoarele lucruri, vrednice de amintit.
                                                        Odesa 15 octombrie 1821
p. 150 Domnule A. Xodilos şi ceilalţi fraţi cetăţeni din Reni ! |
           Organizarea societăţii filantropice s-a făcut cunoscută tuturor concetăţenilor noştri din Rusia, precum şi d-voastră, prin copia hotărîrii trimise; o traducere a acestei hotărîri în limba rusă, purtînd semănăturile noastre, a fost înaintată autorităţilor de aici, care au adus-o la cunoştinţa guvernului, potrivit obiceiului. Acest lucru a plăcut foarte mult tuturora, dar pentru o mai mare siguranţă şi pentru o mai mare uşurinţă în obţinerea foloaselor, de care avem speranţe, este foarte necesar să fie trimişi doi deputaţi la Petersburg, întîi ca să expună acolo şi la nevoie să arate situaţia vrednică de plîns a neamului nostru şi nenumăratele nenorociri de care suferă atît neamul nostru, cît şi biserica ortodoxă şi, al doilea, ca să stea de vorbă cu diferiţi fraţi, care sînt împrăştiaţi în imperiu, şi cu filelenii străini şi să-i invite să colaboreze cu socie-p. 161 tatea, pentru ca ea să reuşească cu ajutorul | tuturor să-şi îndeplinească scopul, precum se vede din botărîrea votată. Trimiterea acestei deputaţiuni ne-a fost
      314
www.dacoromanica.ro
recomandată din mai multe părţi ca folositoare şi necesară, şi noi, împreună cu ceilalţi, o socotim ca atare. Dacă sînteţi şi d-voastră de acord asupra acestei chestiuni, chemaţi pe fraţii de acolo într-o adunare generală, şi trimiteţi-ne moţiunea votată, în care să se arate că fraţii din Reni ai societăţii greceşti filantropice socot nimerit să se trimită o deputaţiune la Petersburg, sau în oricare alt stat creştin se va socoti necesar, şi deci roagă ca Eforia generală din Odesa să facă cele necesare pentru îndeplinirea acestui scop.
                                                        Sănătate !
                                                    27  octombrie 1821
            Răspuns
     Domnilor efori ai Societăţii greceşti filantropice ! |                     p. 1B2
     Că toate naţiunile luminate ale Europei privesc chestiunile greceşti, prieteni concetăţeni, nu este nevoie să înşirăm fiindcă ştirile diferitelor ziare ne-o probează în mod continuu şi limpede. Mişcarea lor se face şi mai cunoscută şi vrednică de apărat, fiindcă este însoţită de dreptate, şi nimeni din curioşii filantropi nu o găseşte altfel, căci judecă fără patimp situaţia neamului nostru. Trebuie însă şi noi să arătăm într-adevăr tuturor acestor naţiuni filantropice şi să argumentăm dreptul nostru firesc pentru autonomie. De asemenea alianţa sfîntă a creştinilor ne încurajează şi ne îndeamnă să cerem ajutor în mod liber de la aceştia, pentru lupta dreaptă a neamului grecesc. Nu ne îndoim fraţilor, că învăţata Europă, aflînd că dreptatea neamului grecesc se află pînă acum în mîinile | unui tiran şi nedrept cuceritor, din care cauză suferă, să nu ia apă- p. 153 rarea grecilor şi să nu privească cu simpatie şi compătimire pe acei care, cu pericolul vieţii lor, luptă pentru dreptatea, religia, liniştea şi siguranţa lor. Aşadar şi noi, ca membri ai acestei societăţi, văzînd necesitatea acţiunii sîntem de acord şi propunem ca voi, cei din Odesa, să acţionaţi. Socotim că este o faptă vrednică a Societăţii voastre filantropice, şi pe drept cuvînt vă încurajăm şi vă rugăm să trimiteţi o deputaţiune la Petersburg şi la oricare alt stat creştin veţi crede de cuviinţă şi necesar, care să supună naţiunilor iubitoare de oameni drepturile şi nevoile concetăţenilor noştri, în momentul de faţă, şi necesitatea de a fi susţinuţi | în acţiunea lor pentru scuturarea tiraniei p.154 barbare.
                                              Odesa 12 noiembrie 1821
     Domnule Atanasie Xodilos !
     Am primit cu bucurie cinstita voastră scrisoare, în care am găsit alăturat cererea concetăţenilor noştri de acolo pentru trimiterea unei deputaţiuni la Petersburg, sau la un alt stat creştin. Yă răspundem şi vă facem cunoscut că acum cîteva zile am trimis această deputaţiune la Petersburg, care, sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu să aibă succes şi să fie de mare folos neamului.
                                                                                                 315
www.dacoromanica.ro
          Ne-a părut rău, domnule frate, pentru predarea corăbiilor turceşti, dar precum ne scrie Eforia de la Ismail, sperăm că veţi reuşi să ridicaţi sechestrul pus de autorităţi asupra lucrurilor scăpate, şi le veţi primi sub stăpînirea p. 155 voastră, | ca să contribuiţi la nevoile neamului la Reni şi la Ismail.
          Este într-adevăr foarte dureros să suportaţi singur paguba sumelor ce aveţi de primit, dacă aceste lucruri nu vor fi eliberate. Nu mai rămâne altceva, decât să urăm cu toţii restabilirea patriei noastre şi atunci, cu voia lui Dumnezeu, fiecare va primi despăgubirea sa.
          Noi nu sintem in stare să vă descriem greutăţile insuportabile, pe care le avem pe capul nostru, dar cu toate acestea, văzând indemnurile concetăţenilor noştri din Europa, despre trimiterea de ajutoare în patrie, ne silim cu toţii să contribuim, deşi au secat puterile noastre, la trimiterea unui ajutor la timp. Yă trimitem ştirile ce am primit din Europa despre patria p. 156 noastră, şi sperăm mai târziu să vă comunicăm altele mai Îmbucurătoare. |
          Guvernatorul Odesei a făcut cunoscută trimiterea deputaţiunii grecilor către Împărat, şi deci, Înainte ca cei trimişi să intre în capitala Petersburg, au fost înştiinţaţi să se întoarcă, iar guvernatorul Odesei primise ordin să ia măsurile necesare ca toate Eforiile grecilor să fie dizolvate şi să înceteze activitatea lor; acest lucru mi-a fost comunic at prin următoarea scrisoare:
                                                         Odesa 26 decembrie
          Fiindcă astăzi excelenţa sa contele A. Lazarov ne-a poruncit prin viu grai să dizolvăm instituţia noastă de binefacere şi să înştiinţăm pe fraţii noştri săraci de aci să se adreseze în viitor Comitetului împărătesc, care a p. 157 fost înfiinţat aci, şi să ceară ajutor de la acesta. De aceea, potrivit j acestui ordin, am desfiinţat imediat instituţia noastră. Deci, încetaţi corespondenţa voastră cu noi, şi sănătate.
          Dacă pentru motive de politică generală nu s-a admis intrarea în Petersburg a deputaţilor, totuşi împăratul ştia motivul călătoriei lor, şi anume ce doreau să obţină grecii, adică ajutor pentru cci refugiaţi în Rusia. Acest ajutor s-a pus în grabă în aplicare şi de aceea s-a împiedicat în mod public activitatea Eforiilor în acest scop. Din înalt ordin s-au format comitete, atît pentru ajutorarea serioasă a refugiaţilor greci în Rusia, cît şi pentru răscumpărarea prizonierilor, care soseau. Din toată ţara veneau contribuţii, iar ajutorul în arme către p. 168 domnii greci | era supravegheat de împărat, ca să nu se aducă vreo supărare celorlalte puteri creştine şi să nu se pricinuiască vreo pagubă grecilor. Prin aceasta a început de atunci marea pregătire a lui Alexandru, care s-a văzut într-adevăr mai tîrziu 1.
                                  1 în timpul minunatei expediţii a împăratului Nicolae împotriva Turciei, la 1828, pentru
      independenţa grecilor.
316
www.dacoromanica.ro
      Eforii din Odesa, avînd sub ochii lor cererea adresată mie a căpitanilor de vase şi a celorlalţi fraţi din Reni, care erau puşi sub garanţia mea, mi-au scris în scrisoarea lor să caut să eliberez lucrurile scăpate de pe vase ca să le vînd pentru a ajuta pe fraţi şi pentru a primi ceva în contul celor cheltuite de mine pentru patrie.
             Iubitorule de neam, domnule A. Xodilos !
      Mulţi dintre noi sîntem convinşi că aţi lucrat cu zel fierbinte | pentru p. 159 patrie; de la început aţi apărat şi aţi ajutat cu adevărat pe fraţii care au participat la expediţia din Moldova, aţi îndemnat pe toţi cu sfaturile d-voastră bune, aţi arătat fiecăruia datoria sa, dar mai ales, după lupta de la Galaţi, aţi arătat o deosebită silinţă şi grijă pentru cele necesare fraţilor noştri care se aflau la Prut, soldaţilor de la Iaşi, celor care au rămas pe vase, precum şi celor care s-au refugiat în carantină din cauza împrejurărilor. Ştiam de asemenea ajutorul pe care ni l-aţi dat nouă şi multor altora veniţi de pe ţărmul celălalt, care, din cauza stăpînirii, erau ca într-o închisoare, într-un cuvînt, ştim contribuţia d-voastră de pînă acum. Pentru toate acestea noi vă datorăm multă recunoştinţă, iar patria le va recunoaşte drept fapte vrednice ale unui viteaz grec.
      Dar acum, după ce am ieşit din carantină, ne aflăm într-o mare sărăcie şi jenă, | din cauză că ne lipseşte sprijinul d-voastră real, şi cei mai mulţi din p.160 -fraţii noştri sînt muritori de foajne, neavînd nici puţina pîine zilnică, de aceea sînt desnădăjduiţi. Ne-a dat puţin curaj informaţia ce ne-aţi comunicat alaltăieri, făcută cunoscută tuturor într-o şedinţă, prin care ne-aţi adus la cunoştinţă circulara şi moţiunea votată de Eforia înfiinţată de curînd a iubitorilor de neam din Odesa şi speranţele ce trebuie să avem în această Eforie, care va avea grijă de fraţii noştri, ca şi mai înainte.
      Deci vă rugăm să nu ne lăsaţi fără ajutor, ci să scrieţi către eforii de acolo, prezentîndu-le situaţia noastră, şi luînd apărarea noastră, să-i asiguraţi că noi, cei aproape două sute fraţi care ne aflăm aici, avem acelaşi scop şi acelaşi entuziasm ca să continuăm, după ce vom fi eliberaţi de stăpînire, | munca p. 161 noastră în folosul patriei, lucrînd unii pe uscat, alţii pe apă, cu acelaşi zel pe care l-am arătat intr-adevăr la prima chemare a patriei, cu hotărîrea să vărsăm pentru eliberarea ei şi ultima noastră picătură de sînge. Sperăm că, prin mijlocirea d-voastră, în curînd va fi îndreptată situaţia noastră; semnăm.
      Din corăbiile oferite guvernului şi predate apoi turcilor, am luat sub stă-pînirea mea, pentru economisirea cheltuielilor făcute de guvern, mai multe obiecte, pe care le-am pus în magazia mea, de pildă tunuri, odgoane, ancore mari, pînze, frînghii, care erau necesare şi pentru corăbiile neamului nostru şi puteau fi trimise la timpul oportun în Grecia, fiind nişte dovezi că concetăţenii | aflaţi aci şi-au îndeplinit datoria către patrie, renunţînd astfel la orice p.162 nevoie proprie. Aceste lucruri au rămas la mine în siguranţă, pînă în martie
                                                                               317
www.dacoromanica.ro
      1823. De datoria mea este să arăt ce s-au făcut, dacă au rămas pentru propria mea satisfacţie, sau pentru ajutorarea fraţilor săraci care trăiesc la Reni, dintre care mulţi au depus osteneală pentru ele.
          Un comitet pentru răscumpărarea prizonierilor greci din Hios, Chidonia şi Casandra ia fiinţă, potrivit unui ordin înalt, la Chişinău. Membrii acestui comitet sînt: episcopul Dimitrie al Chişinăului, episcopul Grigorie al Irinopolei, episcopul Buzăului, arhimandritul Partenie şi boierul Schinas.
          Aceştia, cunoscînd că lucrurile amintite, luate de la corăbiile turceşti, erau în posesia mea, mi-au propus să le ofer acestui corniţei; ca să le pună în p. 163 vînzare. | Acestora le-am răspuns că păstrez aceste lucruri, întîi ca să fie trimise la timpul opdrtun în Grecia, ca folositoare, şi al doilea că se află la mine cu aprobarea celorlalte Eforii pentru despăgubirea mea, faţă de nenumăratele cheltuieli, făcute peste puterile mele, în folosul neamului.
          Prea sfinţiţii din comitet se adrezează printr-o anafora către guvernatorul Basarabiei, cerîndu-i să ordone poliţiei din Reni să mă silească să mă supun cererii lor.
          Guvernatorul ordonă poliţiei să ia de la mine o dovadă scrisă prin care să arăt că lucrurile se află în siguranţă şi cu ce drept le reţin, ceea ce am făcut.
          După aceasta am primit ordin de la prefectul Catacazis să mă prezint la Chişinău în faţa lui, la care poruncă am fost nevoit să mă supun. Am venit p. 164 la Chişinău şi Catacazis mi-a spus | să mă duc să vorbesc cu membrii Comitetului, ceea ce am făcut-o. Am avut cu ei un şir de conversaţii lungi asupra acestor lucruri, ei căutînd să mă atragă de partea stăpînirii. Astfel întîrzierea mea la Chişinău, care era în detrimentul meu, m-a obligat să le răspund în scris astfel:
          Sfinţiia voastră aţi înaintat împotriva mea o anafora către excelenţa sa guvernatorul Basarabiei, generalul Inzov, prin care cereaţi să ordone să vi se dea lucrurile greceşti ce se aflau la mine, adică pînze de corăbii, odgoane, ancore, tunuri şi altele ca să le vindeţi şi sumele încasate să le adăugaţi la banii adunaţi. Excelenta sa a binevoit să ordone a se face o listă a bunurilor, iar eu să arăt cu ce drept deţin aceste lucruri. Lista lucrurilor s-a făcut şi a p. 165 fost trimisă, iar eu am arătat că am un drept naţional binecuvîntat | ca să le reţin, şi că le reţin pentru neamul nostru, pentru grecii din Grecia, şi că dacă va ordona excelenţa sa, nu mă voi opune să le predau sfinţiei sale, după ce însă mai întîi mi se vor plăti toate sumele ce am de primit pentru cheltuielile făcute în folosul neamului.
         Pe de altă parte, excelenţa sa domnul Catacazis m-a înştiinţat apoi să vin aici şi să mă prezint în faţa excelenţei sale, ceea ce am şi făcut; el mi-a ordonat să mă prezint înaintea sfinţiei tale; mi-am făcut datoria şi în conversaţia noastră v-am arătat ce este de făcut, precum am arătat şi excelenţei sale. Sfinţia voastră aveţi alte intenţii dccît am eu şi doriţi numai să primiţi, dar nu şi să daţi. Am văzut că aţi denaturat lucrurile şi că se caută mijlocul ca să fiu
       318
www.dacoromanica.ro
despuiat de drepturile -aţatu Mi-aţi propus, fiindcă nu prea aveţi timp şi ca să nu pierd şi eu aici timpul meu, că veţi numi în scris trei persoane care să examineze socoteala şi inventarul lucrărilor, | să cerceteze unele mărturii şi să pl66 raporteze către sfinţia ta. Eu, ca grec cinstit, mi-am făcut datoria, şi am cedat numai ca să vă mulţumesc, şi nu din obligaţie; iar după ce au trecut atîtea zile, nu s-au văzut nici mărturii, nici altceva în legătură cu lucrurile scăpate şi păstrate la mine. De aceea prin prezenta mă adresez sfinţiei tale, şi cer ca, fără întîrziere, să mi se facă cunoscută în mod categoric părerea d-voastră şi să-mi spuneţi de unde aţi primit dreptul în legătură cu chestiunile naţionale şi doriţi prin forţă să vă însuşiţi lucrurile? De asemenea, cine după aceasta va plăti suma ce se va arăta însfîrşit că am de primit ? în a cui socoteală vor fi trecute pagubele şi cheltuielile mele, pricinuite de şederea mea aici?
     Dacă cineva 1 şi-a închipuit că ar putea să-mi ia cu sila dreptul ce am asupra acestor lucruri, care drept este cunoscut şi de celelalte Eforii ale neamului, crezînd că are această posibilitate, | deşi nu are vreun drept mai mult din p.167 partea neamului pentru aceasta, eu cred că s-ar putea; însă trebuie să ştie că va trece multă vreme, căci există justiţie care apără dreptatea.
     Sfinţia ta însă este rugată ca să nu mă mai ţină în zadar aci, supunîndu-mă la cheltuieli, şi să nu lase să pătimească un patriot care a arătat într-adevăr sentimentele lui cînd a trebuit, şi să fie sigură că înşelăciunea nu va reuşi niciodată să întunece încă multă vreme adevărul.
     Eforii de la Ismail au scris următoarele:
     Scrisoarea d-voastră către domnul Xodilos de la Reni ne-a fost trimisă chiar de el însuşi; scopul vostru în sine este pentru binele obştesc şi are un caracter de binefacere. Lucrurile care sînt ale naţiunii trebuie utilizate pentru ajutorul celor săraci. Fiindcă însă la acest drept | nu se cuvine nici o explicaţie, şi fiindcă scopurile de binefacere nu pot pricinui pagubă unora, sau folos altora, de aceea vă supunem următoarele.
     Domnul A. Xodilos a muncit peste puterile sale în împrejurările grele ale neamului, despre aceasta să judece oricare concetăţean obiectiv, iar în situaţia tristă de acum el este chinuit şi duce o viaţă de privaţiuni, după cum poate vedea clar oricine judecă cinstit lucrurile. El şi-a cheltuit averea, ca şi noi pe ale noastre; călătoria forţată la Chişinău, cerută de nişte compatrioţi, este nepotrivită,cînd el este împovărat de o numeroasă familie şi lipsit de cele necesare, şi deci orice cheltuială este acum pentru el grea şi o răsplată neaşteptată pentru toate luptele sale patriotice. \
p. 168
p. 16 î)
     Comitetul pentru răscumpărarea prizonierilor2 nu voia să asculte aşa ceva, îneît cu întîrzierea sa îmi aducea pagubă, ştiind că fără permisiunea guverna-
      1 înţeleg pe guvernatorul Catacazis.
      2      Este interesant pentru istorie şi vrednic de lăudat, dacă s-ar arăta numărul prizonierilor greci răscumpăraţi prin contribuţia acestui comitet. Aşa să fie.
319
www.dacoromanica.ro
      torului nu puteam să plec de la Chişinău; astfel am fost silit să cedez cererii lor. A trebuit să mă gîndesc şi mai departe, o dată ce purtam numele de eterist şi am fost conducător de revoluţionari. Astfel, cu foarte mare părere de rău primesc, la 15 martie 1823, să dau acestora scrisoarea de mai jos; aceasta era o lovitură pentru mine, deoarece vedeam zădărnicită dorinţa mea de a trimite lucrurile amintite în Grecia la momentul oportun.
                 Către Comitetul de răscumpărare a prizonierilor ! p.170 în legătură cu cererea Comitetului, | adresată guvernatorului Basarabiei, generalul Inzov, cu privire la lucrurile ce se află la mine şi care sînt ale statului, care lucruri au fost inventariate de către poliţia locală şi lista lor a fost trimisă excelenţei sale, am onoare să invit Comitetul să ia în primire acele lucruri şi să le utilizeze pentru nevoile de acum ale neamului, cum va fi mai convenabil.
                 Lista lucrurilor
           Douăzeci şi nouă pînze de diferite mărimi.
           Patruzeci bucăţi frîngbii.
           Treisprezece odgoane mari.
           Şaizeci puşti, treisprezece baionete, două butoaie praf de puşcă, cinci sute pistoale cu gloanţe, douăzeci de tunuri cu accesoriile lor, două mari bucăţi de fier şi două mici, cinci ancore mari cu lemnul lor, peste una mie ghiulele, p. 171 din acelea adunate de mine, | rămase de la vizir cînd a fost bătut de Rumianţev în 1769, după cum am spus, şi alte lucruri pe care Dracus Reizis, originar din părţile Mării Negre, le cerea prin procuratorul său, sub motiv că ar fi fost coproprietar la unul din vasele turceşti.
           Două bucăţi de pînză, douăsprezece frîngbii, trei odgoane mari şi un odgon mic, cinci macarale, două ancore mari şi două tunuri mici.
           Scrisoarea ce a fost trimisă către Comitet, după predarea lucrurilor.
           Pe baza ordinelor excelenţei sale generalul Inzov 1 — ultimul ordin trimis la 4 aprilie, sub nr. 1772, către poliţia locală — am predat domnilor Varnalis şi Macridacbis toate lucrurile eteriştilor ce se găseau la mine de la corăbii, precum şi muniţii, potrivit listei întocmite de poliţie, şi care listă a fost trimisă p. 172 şi excelenţei sale. |
           Fiindcă şi altădată, la 17 februarie trecui, am arătat Comitetului că, potrivit indicaţiilor date de celelalte Eforii, urma ca prin vînzarea acestor lucruri să fiu satisfăcut pentru Cheltuielile ce făcusem pentru nevoile de atunci ale neamului, cu aprobarea conducătorilor din acea vreme, socot acum de
           1 Generosul şi filelenul guvernator al Basarabiei, Inzov, cun09cînd bine faptele mele, în timpul întîmplărilor de la Prut şi cu corăbiile turceşti, discutînd de multe ori despre acestea cu mine, n-a admi9 fără aprobarea mea de bună voie, să ordone ca să fie date lucrurile prea sfinţiţilor, adică pînă ce nu i 9-a prezentat actul dat de mine de nevoie. Guvernatorul Basarabiei era de acord cu cei din Comitet.
      320
www.dacoromanica.ro
datoria mea să rog Comitetul să aprobe să mi se trimită din partea sa o chitanţă că a primit lucrurile amintite, fără să mi se dea un ban în contul celor cheltuite de mine în trecut.
      Iată, notez mai departe toate cheltuielile care au fost plătite de mine, în legătură cu aceste lucruri, în afară de alte cheltuieli. Rog Comitetul să aprobe să mi se plătească din vînzarea acestor lucruri şi să mă uşureze în situaţia grea în care mă aflu în urma celor întîmplate neamului nostru. Rog cu insistenţă să mi se aprobe grabnic cererea mea şi semnez.
                                     Cheltuielile
1821
Iunie 5. Cheltuială pentru obţinerea aprobării ca să fie transportate
   de pe corăbiile turceşti ........................................... gr. 450
Cheltuieli de transport pentru toate .................................. 133
Marinarilor care au supraveghiat aceasta............................... 55,30
Cheltuieli pentru paza lor............................................. 552
Cheltuieli în procesul cu Drăcos ...................................... 285
Chiria pentru magazie, pînă cînd a fost preluată, de Comitet, 19 luni 380
                                                           groşi.......    1 855,30
adică două sute şaizeci şi cinci taleri. |                                          p. 174
      Ordinul dat de guvernator, tradus din ruseşte, âvea următorul conţinut:
                                                      4  aprilie 1823 Nr. 1772
      Locţiitorul guvernatorului Basarabiei, generalul Inzov.
      Comitetul, înfiinţat din înalt ordin, pentru răscumpărarea prizonierilor greci, mă înştiinţează că străinul căpitan 1 Constantin Drăcos, după cum s-a văzut, a cerut carantinei din Reni să-i oprească un sfert din lucrurile luate din corăbii, şi care lucruri, aflate la Atanasie Xodilos, după porunca mea din 20 ale lunii trecute, sub nr. 309, au fost reţinute de poliţia din Reni. De asemenea Comitetul revendică pentru el restul de trei sferturi din lucruri, care să fie date epitropilor săi Emanuil Yarnalis şi Constantin Macridachis, ca să le pună în vînzare, şi suma rezultată s-o adauge la cea pentru răscumpărarea prizonierilor.
      Apoi, Comitetul îmi scrie de asemenea că zisul Xodilos a arătat în scris că a dat de bună voie | lucrurile amintite, ca de pildă ancore, pînze, odgoane p. 176 etc., spre folosul prizonierilor greci; de aceea Comitetul cere ca să dau ordin pentru ca lucrurile pomenite să fie predate persoanelor amintite pentru a fi trimise la Odesa spre vînzare.
      1 Acesta, avînd diferendul cu Xodilos, n-a cîştigat, deoarece atît cererea lui cît şi mărturiile lui n-au fost adevărate şi nereuşind a recurs la aceşti prea sfinţiţi, care nici n-au depus vreo trudă, nici n-au cheltuit ceva pentru aceste lucruri şi care nici n-au vrut să audă că Xodilos a aşteptat timp de doi ani prilejul să le trimită în Grecia, şi de aceea nu le vindea» cînd le avea în 'Stăpînirea sa. Deci, chestiunea principală a prea sfinţiţilor era să obţină de la genesalul Inzov aprobarea ca Drăcos să ia a patra parte, iar ei restul.
.«1 — o. 498
321
www.dacoromanica.ro
           Deci, ordon poliţiei din Reni ca, dacă zisul Drăcos n-a primit în mod paşnic a patra parte ce i se cuvine din acele lucruri, atunci potrivit ordinului meu primit, să depună jurămînt opt oameni că intr-adevăr cunosc că această parte i se cuvine lui, şi să i se dea.
           Iar celelalte trei părţi, din acele lucruri, pc care le-a oferit de bună voie p. 176 Xodilos, să fie date zişilor epitropi, spre folosul prizonierilor greci. |
           Dacă însă printre aceste lucruri se vor găsi tunuri, puşti, săbii etc. să nu fie trimise pe mare la Odesa, ci să rămînă la Reni, sub supravegherea poliţiei, care îmi va aduce la cunoştinţă îndeplinirea ordinului meu, trimiţîndu-mi şi lista lucrurilor primite de la Xodilos.
           Astfel au fost primite de Comitetul amintit lucrurile care au fost salvate de mine şi care au fost trimise şi vîndute la licitaţie la Odesa, fără să se gîndească la ruşine.
           Două mari tunuri, de 18 litri, pe care n-au putut sau n-au vrut să le ridice, p. 177 se găsesc ca o mărturie pînă astăzi la poarta casei mele din Reni, | cu însemnarea: «tunuri de ale eteriştilor».
           La toate cele făcute de prea sfinţiţii ca să mărească suma pentru răscumpărarea prizonierilor, şi chiar prin lucrurile ce aparţin neamului nostru, eu nu am puterea să judec fapta lor dacă este lăudabilă, deoarece permisiunea ce au obţinut, prin înalt ordin, era să ceară ajutor de la oameni iubitori de Hristos şi fileleni. Eu însă un lucru ştiu, că ei au luat acele lucruri de la mine şi că nu mi-au dat o adeverinţă de primire. Este sigur că nici un prizonier grec n-a tras folos de pe urma acestor lucruri, şi sînt sigur că negustorul italian, care le-a cumpărat şi le-a transportat în Europa, a cîştigat din vînzarea lor p. 178 cît nu se gîndea !
p. 179 Cîteva scrisori referitoare la cele spuse mai sus.
p. 181 Eforii din Iaşi — Serafim din mănăstirea Trei Ierarhi, Lucas din mănăstirea Floreşti, P. Dioghenidis, Fotios Iliadis — au scris la 31 martie 1821:
           Domnilor iubitori de neam, efori or ai Eteriei din Reni.
           După plecarea principelui Ipsilanti de pe pămîntul Moldovei, moldovenii au acţionat în multe feluri şi în mai multe chipuri împotriva Eteriei şi chiar împotriva domnitorului M. Suţu. în acest interval de timp, consulul rus din Bucureşti, A. Pini, nemulţumit, poate, de intrarea lui Ipsilanti în Ţara Romî-nească, a plecat de acolo. în acelaşi timp a făcut la fel şi consulul rus din Iaşi, A. Pisani, după ce mai întîi făcuse cunoscut printr-o notă domnitorului Mol-p. 182 dovei | nemulţumirea lui pentru acţiunea principelui Ipsilanti. După aceasta au plecat din Iaşi şi boierii moldoveni, care cu cîteva zile înainte au avut între ei certuri şi schimburi de cuvinte pentru nişte impozite de ale lor, mergînd, unii la carantina Sculeni, iar cei mai mulţi în provinciile Moldovei. Ei au semănat în ţară zîzanii întărîtătoare, au insuflat frică locuitorilor şi au tulburat totul, atît înlăuntrul laşului, cît şi în afară, îneîţ oamenii săraci fugeau în toate
      322
www.dacoromanica.ro
direcţiile, fără să ştie adevăratele motive pe care le-au întrebuinţat boierii lor patrioţi de s-a ajuns ca toată lumea să poarte arme. în sfîrşit, domnitorul Moldovei, M. Suţu, fiind neliniştit pe tronul său domnesc pentru mai multe motive, a botărît alaltăieri să plece, de asemenea şi subsemnaţii. Deci ieri, un | p. 183 corp, format din aproximativ trei sute soldaţi greci, porni spre Ţara Romînească, pe jumătate pregătiţi, aşa cum se afla, fără să mai rămînă la Iaşi nici măcar un soldat grec, afară numai de cîţiva care se plimbau fără rost în provincii şi care primiră un termen de şapte zile ca să plece. Domnitorul, cu întreaga lui familie, a intrat ieri aici în carantină; şi noi am urmat pilda domnitorului, şi deja sîntem supuşi la curăţenie. Fraţilor, plecarea noastră să nu vă facă să pierdeţi curajul; lucrurile neînţelese să le lăsăm să ni le arate timpul; voi să luaţi hotărîri vitejeşti în ceea ce aveţi de făcut, şi să persistaţi.
     Pe toţi acei concetăţeni, care vor să meargă la tabără, trimiteţi-i cu tot echipamentul lor, şi dacă se poate călări, fiindcă la Iaşi nu mai e posibil să se pregătească nici unul. Mulţi din Iaşi | au pornit cu totul neînarmaţi, vă puteţi p. 184 închipui ce lipsă este. Ieri, cînd noi am venit la carantină, ne-a însoţit tot corpul de soldaţi amintit pînă aici; în acelaşi timp au apucat şi au trecut de aici douăzeci şi patru tineri soldaţi toţi înarmaţi, dar fără cai, care s-au unit cu grosul corpului. Deşi e rău fără cai, i-am trimis direct la tabără. Astăzi au mai venit încă zece tineri ca să treacă în partea opusă, la Sculeni. Aceştia vor fi trimişi cu căruţe în Ţara Romînească, travestiţi în negustori; trecerea lor este cu totul liberă. Ei ne-au spus că vor veni şi alţi mulţi, pe care îi vom trimite tot în felul acesta. Să vie cîţi vor să treacă; fără echipament însă să nu vie nimeni, maibine să se odihnească acolo unde sînt. Principele, fraţilor, ne cere bani; oastea crescînd | zi de zi, el are foarte mare nevoie de bani în numerar şi muniţii. Trebuie p. 185 să venim în ajutorul lui. în numele lui Dumnezeu, întrebuinţaţi toate mijloacele ca să ne procuraţi bani destui ca să-i trimitem cît mai repede, pe calea pe care o ştim noi mai sigură. Casa noastră are destui bani, dar toţi banii sînt în hîrtie, şi numai domnul ştie cînd vor fi încasaţi. Cu sufletul în dinţi aşteptăm să auzim cu prima voastră scrisoare vreo noutate din părţile de jos ca să ne bucurăm. Vă repetăm să nu cumva să ne trimiteţi soldaţi neînarmaţi. Trecerea lor o vom face în mod liber şi să nu se codească nimeni; fiecare să aibă şi gloanţe cu el. Să daţi atenţie la toate cele scrise de noi şi să executaţi toate cu iuţeală. | p. 186
     Frate domnule A. Xodilos, salutare !
     Profesorul Macris                        5 mai, după lupta de la Galaţi.
     Scrisoarea ta către noi, din 2 c., a fost foarte bine scrisă şi foarte reuşită ca să fie citită publicului şi să-l entuziasmeze. Deci am citit-o multora şi în toate oraşele Rusiei, unde se află greci, am trimis copii pe care le-am însoţit cu scrisori din partea noastră. Fiindcă te-am cunoscut foarte capabil, nu numai capabil în acţiuni, ci şi în descrieri, de aceea credem că nu este prea mare povară pentru tine, cînd îţi cerem şi o altă scrisoare în felul următor.
si*
www.dacoromanica.ro
                                                                  323
           Sincerul şi înflăcăratul patriot domnul Iacovachi Rizos ne spune că este bine şi util neamului să se publice prin ziare lupta de la Galaţi, şi că el îşi ia p. 187 osteneala să compună descrierea. Ca să fie | scrisă cu spirit politic şi militar, avem nevoie de ajutorul tău, şi te rugăm să studiezi bine şi să ne dai o expunere amănunţită, fără cea mai mică exagerare sau lipsă 1 (fiindcă acestea unde şi cum trebuie, le judecăm noi aci), despre toate cele petrecute; numărul exact, dacă este posibil, şi al duşmanilor şi alor noştri, cîtă cavalerie a fost dintr-o parte şi din cealaltă, cîtă infanterie a fost, marina, poziţia din punct de vedere topografic alor noştri, locurile pe unde s-a dat năvala, numărul şi mărimea tunurilor, numărul celor căzuţi dintr-o parte şi din cealaltă, vitejiile fiecăruia dintre ai noştri, şi ce mai socotiţi necesar şi vei putea să afli. Toate acestea ' le cerem de la neobosita şi greceasca ta inimă şi sîntem plini de speranţă că în curînd vom vedea dorinţa noastră îndeplinită, fiind de folos tuturor, căci, p. 188 după cum am zis, | vrem să le facem cunoscute pentru totdeauna prin ziarele libere ale Europei, dacă cele asuprite nu le vor primi.
           însă te rugăm iarăşi să fie adevărul curat.
           Dau mai jos două scrisori ale compatriotului meu Camarinos, care mi-au căzut în mină după uciderea lui, ca să arăt altfel părerile lui.
                 Către Gheorghe Papadopol, la Ismail
                                                     Galaţi, 29 octombrie 1820
           Ieri am sosit la Galaţi cu gîndul să pornesc de aici spre patrie, fiindcă şi «partida» (?) va pleca peste şapte-opt zile. M-am pregătit să viu la carantină să vă văd pentru ultima dată în părţile acestea, dar, spre nenorocirea mea, p. 189 sănătatea mea | a fost puţin zdruncinată şi, din cauza timpului rău, am rămas aici. Trimit pe omul meu ca să mă informeze de sănătatea voastră, mult dorită. Cred că Mihalidis a pornit spre Constantinopol; ce aţi făcut însă nu am idee. Sper că, dacă în oraşele necunoscute pe unde am trecut, toţi au căutat să ajute după dorinţa şi puterea lor, cu atît mai mult în oraşele unde se aflau patrioţi înflăcăraţi şi cunoscuţi, a căror bărnicie, prin îndemnarea lor ar putea da speranţe mai bune. Deci înştiinţaţi-mă şi pe mine, de cele făptuite de d-voastră, pentru a mă bucura şi eu şi dacă Miha'idis, precum îi scriam, a pornit şi nu aţi avut timpul necesar să-i daţi bani, sper că pînă joia viitoare să-mi trimiteţi tot ce veţi putea aduna ca să nu rămînă opera noastră neglijată şi să meargă în zadar p.190 sîrguinţa noastră vrednică de admirat. |
                 A aceluiaşi, 5 noiembrie 1820
           Ieri am primit scrisoarea d-voastră, trimisă pe ziua de 3 şi m-am bucurat mult de buna d-voastră sănătate, dar m-am întristat amarnic de nepăsarea locuitorilor din Ismail, care sînt socotiţi ca iubitori de neam, faţă de contribuţia
           1 Acest lucru am urmat în expunerea mea de faţă, care e scrisă simplu şi bazată pe adevăr.
324
www.dacoromanica.ro
sfîntă pe care trebuie s-o dăm către patrie. Socot, domnule, că iubirea de neam ca să se arate are mijloacele ei. Pînă în prezent n-am văzut măcar un dar din partea lor oferit concetăţenilor care se ocupă cu strîngerea ofrandelor, precum au făcut locuitorii altor oraşe. Nu mi se cuvine mie să dau îndemnuri, deoarece rezultatul ar fi putut să-i înţepe la inimă pe cei care se laudă că ar fi iubitori de neam. D-voastră mi-aţi spus că la Odesa s-a adunat o sumă de zece mii groşi. Acum aflu că ei se îndeletnicesc cu comerţul grînelor şi sînt foarte ocupaţi; socot că dacă ar fi hotărîre şi dorinţă, s-ar uşura totul, mai ales acele lucruri nu tocmai mari dar în acest timp noi ne certăm pentru cinste | şi dragoste p. 191 faţă de patrie. V-aţi convins că profesorii au trecut, şi alţii se vor mai duce. Trebuie să se clădească o şcoală, dar şi cci care o vor clădi, lucrează numai cînd sînt plătiţi. Trebuie deci ca fiecare din noi să contribuie, cu cît poate în prezent; iar dacă doreşte să dea o sumă mai mare, atunci să ceară un termen, pentru ca să nu se întîmple casei şcoalei să nu-şi recupereze nici măcar cheltuielile ce a făcut cerîndu-vă ajutorul !
     Nu descurajaţi, frate, pe patrioţii noştri, ci acţionaţi şi suportaţi greutăţile pentru aceştia, pentru ca şi ei să cunoască pe apărătorii lor. Trimiteţi banii către domnul Kiriacos Kumbaris din Constantinopol, căruia i-am mai trimis ca să-i transmită mai departe pe calea ce i s-a făcut cunoscută.
     Scrisoarea ta am primit-o şi să fii liniştit; la momentul trebuincios vei primi şi aprobarea domnilor. La Constantinopol să-mi scrii prin zisul Kumbaris şi tot prin | el vei primi răspunsul meu. Să te arăţi, precum gîndesc, prieten p.192 al domnitorului, prin fapte, şi singur, la timpul oportun, vei simţi plăcerea strădaniilor tale.
           La 4 aprilie 1821 P. A. Anagnostopulos a scris din Chişinău:
           Prea dorite frate domnule At. Xodilos !
     Fără introducere îţi spun numai adevărul curat, că atît din prezentarea fratelui comun, domnul Xanthos, cît şi din cele scrise de dumneata, m-am informat de zelul tău nobil pentru patrie. Totuşi, erau necesare unele lucruri sigure pentru combaterea acelor care utilizează clevetirea împotriva virtuţii, cu toate că adevărul totdeauna domneşte. Rog, să spuneţi domnului And. Sfaelos, dacă vine des pe la carantină, după ce îi veţi da scrisoarea alăturată; să-mi răspundă fără cea mai mică întîrziere cum va primi scrisoarea mea, fiindcă aştept cu nerăbdare răspunsul la cele ce îi scriu. Dacă doriţi puteţi | p.193 să-l întrebaţi şi să vă spună, pentru ca să nu scriţi despre aceleaşi lucruri.
Eforii din Iaşi ne întreabă dacă aci se află cineva, care să treacă la conducerea flotilei de pe Prut. Generalisimul a numit pe Ant. Tzunis, dar fiindcă acesta plecase în altă parte, înainte de a primi scrisoarea şefului, întreabă dacă pînă astăzi a fost numit altcineva, iar în caz că nu, dacă poate să fie numit altcineva şi cine, şi că pentru aceasta doresc să fie informaţi. Rog să-mi daţi ştiri despre
www.dacoromanica.ro
325
      toate cele ce vă scriu, fără amînare şi întîrziere, pe aceeaşi cale, pe care vă scriu şi eu astăzi. Sărută din partea mea pe toţi prietenii de acolo. Domnul Xanthos a fost la Odesa, şi poate poimîine, precum îmi scrie, să se întoarcă. Să mă iertaţi, sînt prea ameţit, nu mai pot să lungesc scrisoarea.
          Moldovenii se poartă foarte rău cu noi. Domnitorul este la carantină, m-am întîlnit cu dînsul; s-a justificat şi într-adevăr a avut dreptate.
          Termin şi vă sărut frăţeşte.
p. 197                               JURĂMÎNTUL
          în faţa nevăzutului şi adevăratului Dumnezeu, pe care îl iubesc şi îl ador din tot sufletul meu şi din toată puterea mea, jur că voi fi credincios Eteriei prietenilor întru totul, în tot timpul vieţii mele nu voi spune, descoperi sau da să înţeleagă nimănui, nici duhovnicului, nici rudelor mele, nici prietenilor mei, nici unul din semnele ei, sau cuvintele ei, sau că eu sînt membru al ei.
                   Jur că voi fi credincios sfintei noastre religii, evlavios în cele sfinte (fără să dispreţuiesc religiile străine). Voi fi atent în purtarea mea ca să fie cinstită şi virtuoasă întru totul, voi iubi pe aproapele meu, voi fi credincios faţă de p. 198 prietenii mei şi în bune relaţii cu toţi ai neamului nostru şi cu acei care îl ajută. |
          Jur că voi fi întotdeauna ascultător comandantului meu, sau locţiitorului său, în lipsa lui, sau acelei persoane căreia mi se va ordona să ascult; nu voi servi pe nimeni fără aprobarea comandantului sau a conducerii şi voi înceta să-l mai servesc îndată ce voi primi ordin.
          Jur că nu voi spune nimănui cine m-a primit în Eterie, şi nici nu voi întreba pe altcineva de aceasta; nu voi întrebuinţa forţa ca să cunosc dacă un concetăţean este frate. Voi iubi pe duşmanul meu şi îl voi ierta, chiar dacă mi-a făcut rău, după ce voi afla că este frate în Eterie. De asemenea n-o să-mi pară rău să pedepsesc sau chiar să ucid pe un călcător de jurămînt, sau un duşman al Eteriei, oricare va fi el, cînd voi primi o astfel de poruncă. Dacă voi fi trimis de şeful meu, sau de un alt frate al meu, cu scrisori sau bani ai Eterici către p.199 altă persoană, sau mi se vor da spre păstrare, voi face potrivit ordinului primit. |
          Jur că voi căuta să fiu sănătos în tot trupul meu, nu voi da niciodată exemplu rău de beţie, de joc de cărţi şi de alte defecte josnice fraţilor noştri, celor în grad mai mic şi concetăţenilor noştri. Ori de cîte ori voi fi pedepsit pentru aceste sau alte lucruri de către şeful meu sau de conducere, voi suporta pedeapsa cu toată supunerea.
          Jur că nu voi acorda nimănui gradul de « devotat», şi pe toţi « fraţii de cruce» ce-i primesc în Eterie, îi voi cerceta cu atenţie în ce priveşte purtarea şi ideile lor, voi păstra întotdeauna în scris numele lor, locul de naştere, vîrsta şi ocupaţia lor şi le voi transmite şefului meu; mă voi purta cu ei potrivit ordinelor primite. Nu voi primi niciodată un frate de cruce de alt neam, şi p. 200 nici oameni lipsiţi de cinste şi de bună purtare şi cu | vicii josnice.
      326
www.dacoromanica.ro
     Jur că voi iubi totdeauna din tot sufletul patria mea şi pe concetăţenii mei, voi dispreţui viaţa pentru binele lor, voi ajuta pe tovarăşii mei cu toată puterea mea şi posibilităţile mele, voi urî veşnic pe tiranii noştri şi pe acei cu aceleaşi idei cu ei, persecutîndu-i cu toate puterile mele.
     Jur că voi spune adevărul la tot ce voi fi întrebat de acela care mă va iniţia.
                                   Spovedanie
     1.      Ai fost urmărit vreodată de tiranii noştri, sau de altcineva şi pentru care cauză ?
     2. Ai vreun bun prieten, sau vreun mare duşman, şi cine este?
     3.      Cunoşti vreun mare secret politic sau vreo descoperire secretă, sau vreun lucru important şi care este?
     4. Ai vreo specială înclinaţie, sau cunoşti vreun meşteşug? Care? |         p.201
                                     Iniţiere
                                        >
     Aduc ca martor ochiul care nu greşeşte al creatorului căruia nici o cugetare şi dorinţă a noastră nu-i este ascunsă, că, dorind învierea nenorocitei noastre patrii şi a nefericitului nostru neam, intru ca membru în această societate, şi că iniţierea mea se face fără să fiu îndemnat de vreun alt motiv, ci numai din adevărat patriotism, că am dat jurămîntul în deplină libertate de voinţă, fiind sănătos, atît mintal cît şi trupeşte, care jurămînt promit, ca un om cinstit, şi jur în numele prea sfînt al lui Dumnezeu, să-l respect întocmai; iar dacă vreo. dată voi uita promisiunea mea şi nu mă voi purta ca un credincios patriot şi cu adevărat iniţiat, atunci las corpul meu să fie supus tuturor chinurilor şi nenorocirilor acestei vieţi trecătoare şi să primească moartea cea mai crudă şi necinstită, | să nu se bucure de înmormîntare şi bineeuvîntarea sfintei noastre p. 202 biserici, ci să fie dat hrană fiarelor sălbatice şi păsărilor. Las sufletul meu, pentru veşnică pedeapsă, în mîinile demonilor, duşmani ai adevăratului Dumnezeu şi ai sfintei noastre credinţe, şi numele meu să fie blestemat ca şi numele lui Cain şi Iuda.
     Deci, tu frate, primeşte iniţierea mea, pe care o prezint acum pentru totdeauna neamului nostru pentru eliberarea lui. Mă supun ordinelor acestei conduceri secrete şi necunoscute a Eteriei cu mîinile mele, cu picioarele, cu limba, cu tot corpul, sufletul şi averea mea, cît timp se află sufletul în corpul meu şi primeşte-mă drept un frate iniţiat cu acest legămînt sfînt.
                                   Te primesc
     Cunoscînd zelul meu cel înflăcărat pentru orice faptă bună pentru norocita noastră patrie, şi | hotărîrea mea, confirmă şi garantează pentru iniţierea p.203 mea ........ Confirm şi garantez ..........
     Cel care l-a iniţiat îi explică semnele recomandaţilor şi al preoţilor, ca să cunoască pe tovarăşii săi, şi îi înmînează diploma sa.
327
www.dacoromanica.ro
              ÎNSEMNAREA AUTENTICĂ A COLONELULUI PRINŢUŢ GH. CANTACUZINO
                              DESPRE
                ÎNCEPUTURILE ŞI ACŢIUNEA ETERIEI ÎN PRINCIPATELE ROMÎNE1
       Quand le Princes George Cantacuzene fut reţu dans l’Etherya (en 1820) societe secrete pour la liberation de la Grece... 2 fit voir...2 organisee depuis nombre d’annees par des peraomies qui jouissaient de la consideration publique et soutenue par un cercle ...2 Deşirând comme tout grec voir un jour sa patrie liberee, il donna l’engagement de se rendre au premier appel de la Nation.
       Bientot le Prince Alexandre Ypsilanty, general de Russie en activite de souverain, arriva de St. Petersbourg â Odessa et se declara representant des chefs de l’Etherya; il appuya son droit â ce titre en assurant que S.M.L’E. avoit donne son adhesion dans trois conferences â ce sujet au jardin de Cassinno3. [II] se trouve â cette persuasion, â laquelle le caractere du personnage, le lieu ou il se trouvait, donnoient tant de poid |, se joignoient Ies considerations suivantes: c’etoit en Russie, qu’un general russe, jouissant particulierement de la bienveil-lance de S.M. declaroit â tous Ies Grecs, pour ainsi dire publiquement, que L’E. de Russie appuyoit ses demarches, et comptait secourir ouvertement Ies Grecs des qu’ils se seraient acquis un foyer dans leur patrie. C’etait comme | dans la plus parfaite securite qu’il exbibait en differents temps Ies lettres, qui annon-ţoient que la Bulgarie avoit 13/m hommes sous Ies armes, la Servie etoit en 1 revolte, la Valachie redemandoit ses droits, la Moree et Ies Isles pretes â lever
         1       Pe prima foaie a manuscrisului se află următoarea notă în limba rusă scrisă de I.P. Liprandi: „însemnarea autentică a colonelului, prinţul Gh. Cantacuzino, despre începuturile şi acţiunea Eteriei în Principatele romîne ctc. scrisă pentru colonelul [I.P.] Liprandi în anul 1828“.
         2 Indescifrabil.
         8 Clubul nobilimii din Chişinău.
329
www.dacoromanica.ro
     l’etendard de la liberte, Ies Capitaines grecs qui combattoient sous Aii Facba, agissant d’apres le meme principe. Constantinople sur le point de devenir la proie des flammes et un meme signal, en livrant tophâna, Galata et Tersanne au pouvoir des Grecs, devoit faire agir tous ces points ensemble et dans un meme temps. Les doutes du P[rince] Georges Cantacuzene ont du disparaitre et faire place â la croyance qu’une si grande mais si juste entreprise vaincroit les nombreux obstacles, qui pendant longtemps n’en avoient fait qu’une chimere. Quel est le Grec, berce de ce doux espoir qui auroit pu se refuser â la conviction qu’une organisation qui embrassoit de si vastes projets â la fois, ne s’etayfee de la puissance de la Russie, et quel est le patriote imbu de ce principe qui p. 2 auroit hesite encore â se donner â sa patrie. |
         Le Prince Cantacuzene pouvait-il ne pas croire ă un ami, qui comble des faveurs de S. M., honore de Sa bienveillance, se presentoit comme chef execu-teur d’une entreprise qui avoit pour but l’amelioration du sort de ses compa-triotes et la liberation de sa patrie. II pouvoit d’autant moins refuser sa croyance au P[rince] A. Ypsilanty, que nous voyons par l’histoire, que ce n’eut pas ete pour la premiere fois, que la Russie se seroit melee des affaires de la Grece, etoit-il d’ailleur sense de supposer que le Prince Ypsilanty, qui n’avoit qu’â se flatter des bontes de son souverain put se decider â la compromettre aux yeux d’une malheureuse nation, et voudroit sacrifier cette derniere â sa propre ambition.
         Avânt d’entrer dans le detail des evenements il faut donner une idee de l’Etherya, premier moteur du soulevement de la Grece, et cause majeurc des erreurs dans lesquelles sont tombes plusieurs membres et des inconsequences qui en ont ete la suite inevitable.
         Cette societe a du etre pour le prince Georges Cantacuzene, ce qu’elle etait pour tout Grec qui ne prenait pas une part active aux affaires. Son but p. 3 semblait sacre, il tendait â donner de l’union â la masse, â mettre | de l’accord â toutes les entreprises, en un mot, elle devoit faire d’une foule de Grecs disperses, tous mus par le meme sentiment, mais separes par les lieux et sous l’influence de plusieurs gouvernements, une assemblee de freres, organises d’apres des lois bien vues, obeissant â une hierarchie d’autorites bien ordonnee et prets, quoique separes, â marcher au premier signal vers un but et d’apres un ordre regene-rateur qui seul pouvait obeir â leur faiblesse.
         Depuis l’arrivee du P[rince] A. Ypsilanty â Odessa, le P[rince] Georges Cantacuzene lui demandant des eclaircissements sur la fondation de cette societe, et comment il en etait devenu le chef et le P[rince] A. Ypsilanty lui donna les renseignements suivants.
         En 1816, quelques individus de basse extraction se decidercnt d’etablir une Societe patriotique dans le genre de la magonnerie, que la superstition et la fâcheuse prevention dans lesquels se trouvaient les Grecs, et surtout ceux de la Moree, de l’Epire et de la Thessalie, les cmpechait d’adopter. Ils
     330
www.dacoromanica.ro
y firent donc des changements, la qualifierent simplement du | nom d’Ethe- p. 4 rya (societe) et envoyerent de toutes parts des missionnaires faisant â croire â tous Ies nouveaux reţus, qu’â la tete de cette secte figuraient, comme fondateurs, S.M.L’E. de Russie, comme chef le C-te Capo d’Istria et comme membres plusieurs personnes des premieres familles et quelques archeveques,
Ies missionnaires ou propagateurs de cette societe eurent peu de peine â atteindre le but qu’ils se proposaient. II leur fut d’autant plus aise d’entraîner Ies esprits et d’acquerir des proselytes, qu’ils s’appuyoient d’un grand nom et de la plus juste des causes. Riga, cet homme, pour leur malheur trop tot ravi aux Grecs, mais dont le souvenir est puissant dans leurs cceurs, devint le principe moteur de toutes Ies actions. Ses compatriotes n’ignoraient pas qu’il s’etoit occupe toute sa vie d’une Ethcrie tendant â la delivrance de sa malheureuse patrie. II existoit encore des membres de cette societe; lorsque Ies fauteurs de l’Etheria actuelle commencerent leurs sourdes menees, Ies seduisirent en leur faisant pressentir qu’ils suivaient le plan de Riga, et tâcherent de rallier â leur parti la masse des Grecs qui | conservait pour cet homme p. 6 une juste veneration. Cette societe n’a ete envisagee par Ies patriotes que comme un moyen de se delivrer du joug accablant des Turcs. Elle n’etendoit pas ses vues sur le gouvernement â venir et ne portrait aucune empreinte de ce demagogisme outre qui a exerce de si grands ravages en Europe et qui alarmcnt la simplicitâ religieuse des Grecs lui aurait fait manquer indubitablement son but. — Tant qu’il n’y eut que peu d’inities, Ies chefs de l’Etherya ramassoient de l’argent des nouveaux reţus, etoient absolument inconnus â tous Ies freres et tout alloit d’apres leurs desirs, mais bientot le nombre des apotres augmenta prodigi-eusement, parmi ces derniers il se trouva de bons patriotes, qui jugeaient qu’une telle societe, au cas ou elle serait veritablement guidee par ceux qu’on designoit, pourrait amener un heureux changement au sort de la Grece, mais dans l’hypo-these contraire, si ce n’etait que l’invention de quelques speculateurs (comme Ies suites malheureusement l’ont prouve) et que son existence parvienne â la connaissance de la Porte, elle ne pourra qu’occasionner la perte des Grecs.
— Les freres | commencerent â suivre la marche des affaires de l’Etherya, p. 6 envoyerent plusieurs personnes en Russie pour tâcher de penetrer le secret et, depuis, une sorte de mefiance sembla se repandre parmi les proselytes. C’est alors qu’on vit arriver en Russie des deputes des Souliotes et des habitants de differentes parties de la Grfece qui s’efforcerent d’avoir quelques pretextes pour voir le C-te Capo d’Istria et s’assurer si veritablement la Grece pouvoit compter sur la protection de la Russie. Les chefs de l’Etherya s’apercevant, mais trop tard, qu’il n’etoit plus en leur pouvoir de contenir les choses et qu’ils risquaient tot ou tard d’etre demasques, et forces de rendre compte de toute leur conduite, des sommes qu’ils avaient depensees et meme de diffe-rents meurtres qui s’etoient commis au nom de la venerable autorite (que les Grecs supposoient etre des Grecs distingues comme nous l’avons dit plus haut),
                                                                           331
www.dacoromanica.ro
     se deciderent de confier le supreme pouvoir de l’Etherya â un homme marquant et par son rang et par la consideration dont il jouissait, tenu pour derouter ceux qui voulaient devoiler le commencement de cette societe, que pour trompei p. 7 par le caractere du personnage | Ies freres et se mettre eux-memes â l’ecart en faisant tomber toute la responsabillite sur celui qu’ils auraient cboisi. — C’est alors qu’ils envoyerent â St. Petersbourg un deleurs confreres Xanthos, marcband d’Ismail, pour tacher d’engager le C-te Capo d’Istria a se declarer representant des chefs de l’Etherya et de la nation avec un plein pouvoir d’agir comme tel sur la societe. Le Prince Alexandre Ypsilanty assuroit que le C-te ayant refuse de recevoir ce titre, disant qu’etant ministre de S.M.L’E. de Russie, il ne pouvait l’accepter sans le compromettre, Xanthos s’adressa â lui P. I. en exposant que s’il ne consentoit pas â devenir le representant de l’Etherya et de la nation, Ies membres de cette societe s’etant prodigieusement augmentes, l’enthousiasme et le deşir de s’affranchir du joug des Turcs ayant embrase Ies tâtes de tous Ies habitants de la Grece, il etoit impossible d’en arreter l’explosion et que la nation, alors, n’ayant point de chef finiroit par etre la victime des dissensions intestines et des Turcs, il le conjura donc au nom des principaux membres de la Grece dont il lui remit Ies pleins pouvoirs, de se mettre â la tete de cette p. 8 societe, pour sauver la patrie | d’une perte inevitable. Le prince Alexandre Ypsilanty ne voulut accepter qu’avec l’assentiment de S.M.L’E. — ce n’est qu’apres avoir reşu cet assentiment, comme il est dit plus băut, et eclaire par Ies conseils du Comte Capo d’Istria qu’il accepta le titre de representant de la nation et que revetu de ses pleins pouvoirs il vint â Odessa agir en consequence.
          Tel etait le point de vue sous lequel on envisageoit l’Etherya lorsque le prelude de ces evenements eut lieu. Disons quelque chose sur l’influence qu’elle devoit exercer sur la nation grecque. Elle devoit croire que le Prince Ypsilanty s’etait mis â la tete de cette entreprise
          1° avec le consentement de S.M.L’E. de Russie
          2° que c’etait d’apres Ies pleins pouvoirs des chefs de l’Etherya (suposant toujours des personnes distinguees dont il fut mention) et d’apres l’nvitation de tous Ies notables de la Moree, des Jsles, de la Thessalie et des capitaines de l’Epire.
          3° qu’il y avoit deja plus de 80/m etherystes et Grecs armes et prets â se declarer.
          4° que m-r Brancovano et plusieurs boyards de Valachie sollicitoient la protection du Pfrince] A. Ypsilanty comme representant de l’Etherya p. 9        pour reclamer leurs anciens droits |
          5° que la revolution de Theodore en Valachie etoit fomentee par ordre et combinoisons de la societe.
          6° qu’il y avoit des fortes sommes dans la caisse â Constantinople et â Smyrne
332
www.dacoromanica.ro
                             7° que des que le signal seroit donne tous Ies freres s’etoient engages, chaqun d’apres sa fortune d’en fondre une pârtie dans la caisse naţionale.
     8° qu’on avoit fait deja acquisition d’une grande quantite d’armes, de canons, de sabres et d’amunitions militaires.
     9° qu’assitât que Ies Grecs se seroient declares, Ies troupes russes passe-roient la frontiere — et viendroient â leur secour.
     Le plan du P[rince] A. Ypsilanty avoit ete â Odessa et meme â Kichnew de s’embarquer pour la Moree, d’ou toutes Ies operations devoient commencer et le concours des evidences lui ont fait renoncer â ce dessein. Les fauses notions que les apotres de l’Etherya lui communiquerent, les assurances reiterees, que la Bulgarie et la Servie etoient pretes â prendre les armes, des lettres des ephores de Constantinople, qui le pressoient de commencer sa diversion par la Moldo-Valachie, l’y deciderent | — et malheureusement il donna trop tot p io l’eveil â l’ennemi.
                        En pretant attention â tout ce qui a ete dit plus haut, il faut savoir que la patrie n’avoit pris jusqu’alors aucune part â ce qu’on meditoit pour elle.
Des gens mus par un sordide interet, n’ayant d’autre prevoyence ni d’autre but que d’amasser des tresors aux depens de ceux qu’ils dupoient, la Grece impassible aux evenements parcequ’elle n’en etoit pas instruite, sans ressources pour le present, n’ayant pas meme les munitions militaires necessaires pour faire face au premier coup de main, se reveillant brusquement au bruit du mas-sacre de ses fils — voilâ ce que nous avons vu ! — Si elle a pris les armes, ce ne fut que pour sa defense. Menacee par un ennemi terrible, implacable, elle n’a plus ete animee que par un sentiment, celui de sa conservation et c’est bien injustement qu’on l’accuse d’avoir imprudemment provoque un ennemi, qu’elle avoit tant de raisons de redouter.
     La Revolution de la Grece n’est qu’accidentelle, la nation n’a pas songe â prendre les armes contre les Turcs, ne s’abusant pas sur ses forces et loin de se dissimuler toutes les difficultes d’une | pareille entreprise, elle savoit que, p. n seule, il n’etait pas en son pouvoir d’y reussir et que la moindre demarche incon-sideree pouvoit la conduire â la perte. Quelques individus ont etabli l’Etherya, est-ce pour le bien de la patrie, ou par esprit de speculation? La suite nous l’a prouve ! On faisoit â croire que tous les primats de la Grece et plus de 80/m h. y tenoient, tandis que ce n’est que depuis l’admission du Pfrince] A. Y. que la plus grande pârtie des freres furent reşus en Moree, dans les Isles, en Epire, en Thessalie et meme en Russie. Nous voyons encore une grande pârtie des villages grecs etant dans la plus parfaite ignorance sur le but et les resultats de cette entreprise, ne savoir pas encor pourquoi on se bat et qu’est-ce qui a amene cette crise en Grece, et s’ils prennent les armes ce n’est que pour defendre leur vie, leur femmes et leurs enfants, des Turcs, qui massacrent indistinctement tout ce qui tient â la nation. De lâ le manque d’ensemble,
www.dacoromanica.ro
333
P- 32 de soumission, d’absolu de ... 1 de tout principe administratif et l’anarchie qui en est le resultat. De la, cliaque pârtie ou district se soulevant pour sa defense et non | pour la cause commune (n’ayant pas connaissance de l’Etherya et de son but) et guidce par elle meme, ne veut se soumettre â personne. II n’est que trop evident que la revolution par son principe n’a pas ete naţionale, mais que Ies suites funestes et la sphere d’agitation dans laquelle elle a ete lancee, en ont seules forcement fait une guerre patriotique; cependant on ne peut pas se dissimulcr que le souvenir amer de tant de siecles d’esclavage, l’affreuse tyrannie des Turcs et l’oppression insurmontable que toutes Ies brancbes administratives faisoient peser sur Ies malhcureux Grecs, y entrerent aussi pour beaucoup.
           Nous voyons aussi combien peu l’organisation de cette crise avoit occupe ses auteurs c’est au point que si Ies Turcs n’avoient ete obliges de porter toute leur attention sur la Moldo-Valachie, dans la supposition que le coup partoit de la Russie et qu’au lieu de rougir le poignard de la vengeance du sang des malheureux babitants de Constantinople, ils eussent dirige quelques forces sur le Peloponese, c’en etoit fait de la Grece, car la plus grande pârtie des habi-p. 13 tants, on pourrai meme dire tous, etaient plonges comme | on l’a vu, dans la plus grande ignorance et ces pays etoient depourvus des armes et munitions necessaires â leur defense — â quoi donc Ies chefs de l’Etherya s’etaient-ils occupes, et ou se trouvoient Ies 80/m etherystes prets â tout evenement? On peut trouver dans l’historique meme une preuve plus frappantc de la nullite des moyens des instigateurs de cette societe. Des que preuant son caractere de la necessite, la guerre est devenue naţionale, toutes Ies brancbes actives de ses chefs, n’excrşant plus d’influence sur des maux qu’ils n’avoient fait qu’amener, sans avoir prepose Ies palliatifs; se paraliserent d’elles memes et n’exercent maintenant sur Ies affaires qu’une influence passive pour le bien-etre general et secrete et persecute sur ceux qui peuvent demasquer toute la fourberie de leur conduite.
           Or la crise de la Grece ne peut etre envisagee ni comme une revolution naţionale, ni comme une insurrection volontaire, car une societe de quelques individus ne fait pas la nation. La nation proprement dite n’a fait que se defendre, p. 14 mais au point ou en sont arrivecs Ies eboses, Ies | Grecs ne peuvent plus retomber sous la dependance des Turcs, une fois qu’ils ont pris Ies armes contre eux — â supposer meme que l’Europe reste indifferente â cette lutte â outrancc, et qu’on ne pcrmettc pas aux Grecs de tirer du continent lcurs armes et munitions militaires, ils finiront par succombcr jusqu’au dernier, plutot que de retomber sous un joug, devenu bien plus terriblc pour eux, et l’on verra cette malheurcuse nation, s’eteindre â jamais. Quelle garanţie leur presenteroit-on pour l’avenir ? qu’est-ce qui aura le pouvoir de balancer la crainte de la vengeance d’un ennemi aussi barbare? Bientot sous differents pretextes, il ferait tomber
           1 Indescifrabil.
334
www.dacoromanica.ro
Ies tetes du reste, des seigncurs, des principaux negociants et des Grecs 1 llres, meme des eveques et ne laisseront subsister que le J)as peuple, que le terrorismc fcra croupir dans l’esclavage et qu’il disseminera dans Ies differentes contrecs de son vaste empire — ou pourra s’arreter la furie d’un peuple qu’arme le fana-tisme contre Ies enfants du Christ? il defendra ses ecoles et etendant sur la p. jg religion sa main destructrice, il fera peut etre abjurer â nos malheureux descen-dants la oroyance de leurs peres! on s’etonne | qui ne sait pas l’influence qu’exerce sur Ies nations, le gouvernement despotique, quant son arme est l’ignorance et son guide, le fanatisme.
     Au cas meme ou Ies cabinets de l’Europe voulussent devenir Ies mediateurs de cette crise non pour secourir Ies Grecs, mais pour Ies faire rentrer dans la soumission, quelle assurance pourroient-ils leur donner sur lcur existence â venir? On peut objecter que si Ies Turcs n’observent pas strictement Ies articles de la convention, l’Europe entiere, pour lors [?], interessee â Ies defendre, prendra le parti des Grecs, mais une fois que ces dcrniers auront mis bas Ies armes, que Ies Turcs delivres de la perilleuse situation dans laquclle ils se trou-voient, se seront raffcrmis dans leur puissance, s’ils veuillent, ...1 malgre la garanţie de l’Europe, abuser de l’etat des Grecs, ceux-ci en deviendront la victime, comme nous l’avons deja vu, et cette nation sera aneantie avant que Ies cabinets du continent puissent envoyer â leur secours. On pourra objecter que Ies Turcs en pâtiront. Mais de quelle utilite sera la vengeance pour un peuple qui n’existera plus ?                                                            p_ ie
     Ainsi cette nation cbretienne toucbe â la veillc de sa perte, si Ies cabinets de | l’Europe veuillent envisager cette crise involontaire et imprevue, comme une revolution et agir d’apres le systeme de Ies etouffer toutes pour le bien-âtre et la tranquillite des etats. Car il est evident que si la Porte, au lieu de massacrer indistinctement tous Ies gens, de martyriser aussi ignominieuscment le pere de l’eglise et tout le clerge, de prostituer et vcudre Ies epouses et Ies filles de tant d’innocents, d’abattre tous Ies saints autels, se scroit' conduit avec modera-tion et prudence, l’Etberya auroit manque son but â cause de sa mauvaise organisation, ou pour mieux dire, il paraît qu’elle n’en avoit aucune, n’ayaut pense â rien ni pris Ies mesures necessaires pour garantir, et la guerre 2 naţionale n’auroit pas eu lieu. — Maintenant, la seule idee que la religion du Cbrist doit flecbir devant celle de Mabomet ne leur pcrmettrait plus de mettre bas p 17 Ies armes, et ils aimeront mieux tout perdre que l’esperanee d’un meilleur avenir. |
                        Arhiva Istorică Centrală de Stat U.R.S.S., Leningrad, Fond 673, dos. 120. * *
       1 Indescifrabil.
       * în text, şters rfivolution, şi inlocuit cu guerre.
335
www.dacoromanica.ro
                     INDICE
                de persoane, locuri şi materii 1
                                                       A
ADA-KALlS, 75, 77, 91, 162, 282.
Adam, se va pune la dispoziţia Eteriei averea lăsată de, 108.
Adamantic, 204, 205.
Adamidis Antonie, 147.
ADRIANOPOL, 163, 171; mitropolia de la, 309.
Agar, 301.
agarieni, 184.
Alimet aga, baş salahor, 229, 233, 234.
AKERMAN, 309.
albanezi, 211, 246, 262, 263, 299, 308; v. şi arnăuţi.
Aleco vodă, v. Suţu Alexandru, vodă.
Alevras, căpitan, 169.
Alevras Eustraţie, din Ithaca. 312.
ALEXANDRIA, patriarhia din, 173.
Alexandru I, împăratul Rusiei, 107, 176, 180, 195. 228, 281, 284, 297, 298, 314, 316; condamnă acţiunea lui Alex. Ipsilanti, 300.
Alexie, polcovnic, 254.
Aii, 176.
Aii paşa, din Ianina, 58, 66, 70, 71, 72, 76, 87, 91. 96, 104, 105, 134, 146, 171, 229, 234     330
AMBELACHI, 308.
Amhrosiadis, adjutantul lui Gh. Cantacuzino, 204, 253, 263.
Ambrosie, efor al Eteriei la Ode«a, 151, 155, 194, 314.
AMERICA, 270.
Anagnostaras, capitan, 47.
Anagnostopulos Panagh. A,, 47, 58, 102, 126, 139, 140, 148, 205, 278, 301, 325.
Anastase, bimbaşa, înrolează arnauţi, 118,
Anastasie, căpitan, 247. 256. 258, 259, 260, 265, 266; pleacă la Ploieşti, 251; numit căpetenie pestp oastea lui Ducas, 264; a primit ordin să plece la Ocna, 265.
Anastasie Ioanitul C., 272.
ANATOLIA, 98.
Andrei, căpitan, 178, 179.
Andronic, despre moartea lui, 58.
Angheli, căpitan, 157, 158.
ANGHIRA, mitropolia de la, 217.
ANGLIA, 75, 281. 299.
Anton, 150.
apostoli, 218, 219, 229, 230, 231.
Aposlolachi, căpitan, 310.
ARAD, 203.
Archipel, P, v. ARHIPELAG.
ARGEŞ, 266; episcopia, 248; rîu, 255, 261.
Arghiris CI., 139.
Arghirocastritis Anastasie, căpitan, 246.
ARGHIROCASTRO, 115.
Arghiropol Manolache, 236.
Argliiropnlos Dimitrie, consul al Rusiei la Galaţi, 67.
ARHIPELAG, 68, 133, 134.
Aristarh, pseudonim, v. Suţu Mihail.
Aristidis, v. Papas Aristidis.
Aristogliilon, a distrus jugul lui Pisistrat, 132, 289.
armata, eteristă (greacă). 76, 77, 88, 97, 117, 137, 149, 164, 170, 174, 179, 186, 250 252, 254, 299, 301, 306   307; despre orga-
              1 Au fost culese cu aldine numele de persoane, cu MAJUSCULE cele de locuri, iar materiile cu litere cursive.
              Pentru o serie de persoane vezi şi indicele de la voi. III.
337
www.dacoromanica.ro
    nizarea ei, 89, 99; la Tirgovişte, 249; de la Galaţi, 303; de la Prut, 307; rusească, 252, 298, 300; turcă, 66, 171, 213, 251, 302; obţine aprobarea să intre in ţările romine, 300 — 301.
arme, pentru eterişti, 108, 110, 133, 139, 148, 149, 164, 178, 191, 295.
Armodios, pseudonim, v. Flesas Dicheos Grigorie.
Arinodiu (Armodit), 132, 289.
arnăuti, 122, 176, 182, 202, 218, 230; inrolaţi de bimbaşa Anastasie, 118; inrolaţi de principele Cantacuzino, 122; jefuiesc biserica sf. Sat a din Iaşi, 202; pentru apărarea Bucureştilor, 235.
Arvanitacliis Spiridon, căpitan, 147, 196, 198, 199; luptă la Stinca, 202.
Arvaniţi^, curier al lui Al. Ipsilanti, 261.
ASIA, 77, 84, 98.
Asimacopulos, 98.
Aslan Constantin, vornic, 234.
Atanasiadis, 49.
Atanasie, colonel, 302, 303, 304, 305, 307; trimis de Ipsilanti la Galaţi, 295.
Atanasie, serdar, 86.
Atanasie H., 66.
ATENA, 145, 249.
AUSTRIA, 75, 124, 189, 214, 245, 250, 262, 265, 266. 267, 296, 299, 300, 311, 312. 313.
austrieci, 270.
AVDIRA, 301.
Avramie, din Ithachi, 286.
                                                          B
Baba paşa, valiu de Rumelia, 66. 69, 70.
BABII.ONUL, 169.
BACĂU, 177, 227, 231, 313; căpitănia poterii de la, 120, 122, 124.
Bache'ot, doctor, 260, 263.
BAHLUI, 198.
BALCANI, munţii, 163, 167.
Baldovin Ghcorghe, căminar, vameş, 230.
Balş, vornic, 116.
bani, pentru Eteric, 133, 139, 144, 145, 146, 151. 164, 174, 181, 193   194.
Barbas, cpilrop, 87.
Barbis Ioan, 85.
Bnrlas Ghcorghe, 141.
Barlas Vasilc (Barla, Barlan. Parlas), căpitan. 157, 158 159, 204, 267, 269, 311; semnează un legamint faţă de Eteric, 115; numit hiliarh, 137; trimis la Cimpu-lung. 251.
BASARABIA, 60, 116, 126, 193, 208, 214, 224, 228, 271, 278, 281, 287. 292, 300, 305, 306, 309, 311, 312, 318, 320, 32l.
BATALANI, riu, 303, 305.
batalioane, ale Eterici, 247.
Batalionul sacru, 182, 204, 250, 260, 263, 264 265. 311.
BABEMI DE LA SĂPOCA (jud. Buzău), 159.
338
BĂDENl, sat, 302.
BĂEŞTII (jud. Buzău), 159.
BĂICOI, 255.               ...          .
Băleanu, vornic, se duce in întimpinarea lui Al. Ipsilanti, 248.
Băleanu Ştefan, 236.
Bănica, răzeş, 198.
BĂRZEŞTI, 175.
Bechir, paşa, muhafiz al Brăilei, 229, 234.
BEILICU (jud. Buzău), 159.
bejenii, 184.
BELGRAD, 46, 70, 71.
Bellu Constantin, 166.
BENDER. cetate, 224-,
BERAT, 92.
Bibescu, 236.
Bibica, 117.
BISTRIŢA, localitate, 215; mănăstire, căpi-_ tanul Diamandi trimis la, 265, 269.
BÎRLAD, turcii la, 186.
BlRSĂNEŞTI, sat, 198.
Blanten, v. Milavanovici Mladen.
Bobescu, sărdar, 236.
boieri, 104, 105, 121, 170, 171 172, 184,
   192, 203, 207, 228, 245, 263, 332; Ipsilanti propune constituirea unui guvern provizoriu din, 75; desfiinţarea privilegiilor de către T. Vladimirescu, 123; fuga din Bucureşti, 168,  170.   176; Pendedeca
   uneltitor al, 189; Alex. Galiţin in corespondenţă cu cei aflaţi la Braşov, 209; jefuiţi de cetele lui Ipsilanti, 251; arestaţi la Cimpina de Ducas, 255; fac jalbe către impăratul Rusiei şi către pasa din Braila, 290; cer ajutor Porţii, 291; uneltesc iinpo-triva grecilor din Moldova, 296; fug din Iaşi, 322-323.
BORDEI, localitate, 184.
BOSNA (Posna), 73, 92.
BOTOŞANI, 122, 196, 198. 199, 202
Bozin, 222.
BRAŞOV, 166, 171, 176 188, 206, 207, 222, 223, 226, 249; bci'ri din Ţara Rom. fug la, 209.
BRĂILA, oraşul,    105, 121, 139, ISO,  161,
   162, 175, 176,  184,  229, 232 233,  234,
   247, 252, 270,  290,  295. 296; 302, 306,
   309; cetatea, 301, 303, 305.
Brancovanu Grigorie, v. Brincoveanu Grigorie.
BREAZA, 223. 255, 269.
Brincoveanu Grigorie, 332; iniţiat in Etcrie, 78; casa, 170, 248.
BRUSA, mitropolia, 217.
BUCOV 189, 247.
BUCOVINA, 272.
BUCUREŞTI, 50,      51, 53, 54, 55, 58,  59,
   60, 61, 62, 63, 6t, 65, 67, 69, 71, 75, 78, 79 81, 83, 86, 88, 90,92, 96, 97, 100, 123, 139t passim; sosirea lui Ipsilanti lingă, 170; mitropolitul şi boierii părăsesc, 189: arnauţi pentru apărare. 235; eforii Eteriei din, 251.
www.dacoromanica.ro
Bucuvala Hristu, căpitan, despre înmormîn-tarea lui, 138.
6ulgari, 170, 184, 246, 267, 268, 269, 295; doresc să se înroleze în oştirea Eteriei, 127, 149     150; îndrumaţi la tabăra Eteriei
    de la Focşani, 140; doresc să participe la răscoală 142; arendaş bulgar sprijină Etcria, 146.
BULGARIA, 101, 101, 105, 133, 134, 249, 289, 295, 329, 333.
Bulgarie, la, v. BULGARIA.
BUZĂU, 75, 159. 246, 247, 252, 267, 308; episcopia, 237; judeţ, 158.
                  C
CAHUL, 292, 295.
caimacami, 171.
Calamatianos, v. Kalamatianos.
Calimachi, domnitor, 72, 73, 94, 121, 171, 234, 296, 297.
Calimachi Iancu, beizadea, 171.
Caloianis, căpitan. 261; compania lui, 182; atacă pe turci la Drăgăşani, 265.
Camarinos Chiriac, 48; despre uciderea lui, 96, 98, 277, 324.
Canano Iancu, spătar, 198, 199.
Canelas, doctor. 254.
Cantacuzene George, v. Cantacuzino Gheorglie.
Cantacuzino Gheorgho, principe, 89. 94, 95, 96, 99, 108, 111, 247, 249, 252, 253, 254, 255, 256, 262, 263, 268, 269, 309, 310, 311, 330; înrolează arnăuţi, 122; cere lui Xanthos şi Anagnostopulos să echipeze pe tinerii greci, 149; garda lui, 182; Al. Ipsi-lanti trimite în Moldova pe, 187; soseşte la Iaşi, 306; ordin dat la Iaşi, 307; ordonă înapoierea lucrurilor luate de la locuitori, 192; cere lui Xanthos bani pentru oştire, 194; comunică lui Xanthos primirea banilor, 194; rezoluţia dată în pricina spătarului Iancu Canano, 199; la Stînca, 201, 308; primeşte o parte din oastea lui Duca«, 272; trece Prutul în Rusia, 202, 204, 205, 270, 308; însemnare despre acţiunea Eteriei, 329.
Capodislria Ioan, conte. 47, 50, 62, 73, 89, 95, 97, 166, 195. 202, 228, 268. 281. 284, 299, 311, 311, 331, 332; face cunoscut lui Al. Ipsilanti că Rusia condamnă acţiunea sa, 154, 297.
Capodistria Viaros, conte. 66.
CAPROVA (Gabroval, 92.
Cara-Feiz, comandantul trupelor turceşti la Dragaşani, 265.
Caragea, 151.
Caragea Ioan, 221.
Caragheorghe, v. Karagheorghe.
Caraianopulos Gheorglie, secretarul lui Ilagi Ianuş la Bucureşti, 206, 222, 223.
Caravia Vasile, căpetenie militară eterista, 77, 97, 118, 126. 127, 147, 161 174, 204 246, 247, 248, 2il, 253, 254, 260, 261, 264. 266, 268. 269, 284, 286. 290, 310; în conflict cu topucciul de la Galaţi, 123; numit hiliarh, 137; pleaca de la Galaţi, 139; tagmatarhia lui, 175, 182; numit guvernator al oraşului Tîrgovişte, 250; luptă la Drăgăşani, 264      265; pleacă la
    Focşani, 292; Ipsilanti condamnă activitatea lui militară, 267, 310.
carie, a boierilor din Iaşi către paşa de la Brăila, 176.
cartuşe, pentru Eteric, 110, 179, 189,
CASANDRA, localitate, 318.
Cataeazis, prefect la Cliisinău, 318, 319.
Catargi Constantin, logofăt, 234.
Catargi Iordache, numit ispravnic la Bacău, 177.
Catinca, soţia lui Iordache, 176.
Catzofas, 213.
cazaci, 182, 252, 258, 261, 264, 308.
CAZAN, localitate, 92.
CĂLĂRAŞI, oraş. 251, 252.
călărime, eterista, 257, 258, 259. 260, 271, 308.
CĂMPULUNGEANCA, localitate, 175.
CEATAL (Tzatal), insulă pe Dunăre, 312.
Cerchez Costache, hatman. 234.
CERNĂUŢI, 214. 215, 301.
Cesar, 288.
CESME. localitate, 292, 299.
CHESARFA, mitropolia, 217.
CHILIA, 294, 312.
CHIŞINĂU, 58. 62, 64, 74, 76. 77, 78, 79, 99, 100, 112, 126. 127, 138, 141, 144, 150, 155, 161, 167, 178, 185, passim; conferinţele de la Casinoul din, 329.
CIDONIA (Chidonia, Cydonia), localitate, 66, 129, 318.
CIOROGÎRLA, moşia lui Samurcaş, 170.
CÎINENI, localitate, 266.
CÎMPINA. 189, 252, 254.
CÎMPU, plaiul, 159.
CÎMPULUI, plasa, 159.
CÎMPULUNG, 193. 218, 219, 251, 256, 257, 263, 264, 266, 269. 270.
CÎRCIUMA DOMNEASCĂ, localitate, 263.
cîrjaliu, 141, 150.
CLOCIŢII (jud. Buzău), 159.
Cobrati, v. COMRAT.
COLANU, localitate, 257.
colectă, pentru ajutorarea pribegilor greci si moldoveni. 209.
COLFNTINA, 248. 249, 267, 2^6 297, 299; trbăra lui Al. Ipsilanti la, 295.
Colţcscu Mihail, 236.
Colocotronis, v. Kolocotronis.
Comitetul pentru răscumpărarea prizonierilor greci, 316, 318, 319, 320.
Comitetul general al Fterid, 174.
Comizopulos A., v. Koinizopulos A.
COMRAT, 119      150.
339
www.dacoromanica.ro
Conaclu C., 203.
Conaris, negustor grec la Constantinopul, 57. Contos, 253; numit biliarii, 137.
Constantin, 86,  285.
Constantin, băcanul, 219.
Constantin, sluger, 175.
CONSTANTINOPOL (Roma Nouă), 46, 47, 48, 49, 56, 57. 67, 71, 72, 74, 76, 77, 78, 83, 84. 87, 90      91, passim; patriarhia
    din, 156; eforii Eteriei de la, 283. Contogonis, colonel, 307. contribuţii, pentru Eterie, 88. corăbii, greceşti, 291; turceşti, capturate de greci, 292.
CORFU. 66.
CORINT, 132, 289.
CORNĂŢEL, 249. 258, 259, 263, 269. corp de cazaci (de ulani), 261, 264; de armată, 182; grecesc (elenic), 133, 162, 184, 289, 310, 323; condus de Iordaclie, 168; de turci, 252, 310.
COSOVO, 92.
Costache, postelnic, 177.
Costache, v. Suţo Costache.
Costas, 176.
Cotiras. v. Kotiras Dumitru.
COTUL VAMEŞULUI, 230, 231.
COZIA, mănăstire, 212, 265.
CRAIOVA, 52, 53, 57, 63, 148, 162, 213, 218, 224, 235.
Crăciun, informator al turcilor, 310. CRETA, insulă, 134.
CR1MEEA, 49.
Critali, 214.
CROAŢIA, 301.
Cunturis Joan, 303.
CURTEA DE ARGEŞ, oraş, 213, 263. Cutiras, v. Kutiras Dumitru.
Cutziokis, 31.
                                                         D
DACIA. 49, 300, 312.
Daniil, fost mitropolit al Adrianopolului, date despre el, 309.
David, circiumar, 219. dări. scutiri de, 226.
DĂSCĂLEŞTII (jud. Buzău), 159. delegaţii, trimise de boieri la Brăila, 184. Dcmocrit, din Avdira, 301.
Demosthene, 80.
DERCON, mitropolia, 217.
Destunis Spiridon, consul al Rusiei la Smirna,
    66.
devlct, 180.
Diamandi, scrdar, 212; căpitan, unit cu pandurii, 261; atacă pe turci la Dragaşani, 265; trimis la m-rea Bistriţa, 265, 269; s-a predat căminarului Sava, 210. Dicheos, v. Flesas Dicheos Grigoric.
Diliarlios, pseudonim, v. Gatzos G.
Dimache, 234.
Dimitrie, v. Ipsilanti Dimitrie.
Dimitrie, episcop al Chişinăului, membru în Comitetul pentru răscumpărarea prizonierilor greci, 318.
Dimo D., cofetar, 32.
Dimos, 31.
Dimos, stegar, omorît la Galaţi de turci. 286.
Dinul, bărbier, 219.
Dioghenidis P., 88, 151; efor al Eteriei la Iaşi 322.
Dionisachis, 96.
Dionisie Lupu, mitropolit, 237; întîmpiiiă pe Al. Ipsilanti, 248; plecat spre Austria, 189.
diplome, tipărite, pentru despăgubirea lui Gli. Lcventis, 145, 146.
DÎMBOVIŢA, riu, 260.
DOCOLINA, turci la, 189.
Domnando, 60.
donaţii, pentru Eterie, 88.
Donici, vornic, 234.
DOROHOI, 196.
Dovlet tătar, 71.
Drăcos Constantin, căpitan, 321, 322.
Dracus Reizis, 320.
DRĂGĂŞANI, 256, 268. 273, 311; panduri la, 262, 264, 265; turci la, 262; lupta de la, 264    265.
DRINOVĂŢ, 77.
Duca Constantin. Omul lui Aii paşa din lanina la Bucureşti, înainte de 1821. Hiliarh în oastea lui Al. Ipsilanti. Comandant militar al oraşului Ploieşti. 244, 245, 247—249, 251, 253 261, 268, 269; hiliarh, 187, 189; maior, 252, 267; tagmatarh, 137, 176; tagmatarliia lui, 182; propune recrutarea moldovenilor, 246; suldaţii lui daţi lui Gh. Cantacuzino, 272; trimis la Ploieşti, 250; la Cîmpulung, 264, 270; se ceartă cu Al. Ipsilanti, 262 — 263; fugar, 204; dezertor, 311; deportat, 206; închis la Bendcr, 224.
DUNĂRE, 58, 75, 77, 104, 105, 139, 145, 146, 161, 162, 171, 249. 268, 269, 277. 282, 287 292, 293, 294. 302 306, 309, 312     313; cetăţile de la, 170.
                   E
Ecaterina II, 299, 302.
EFES, 301; episcop dc, 217.
Eforia Eteriei, 122, 151. 205, 247, 290; frăţiei elineşti, 180; din Chişinău, 295; din Iaşi, 160, 181; din Ismail, 316; din Odesa. 302. 315, 317.
Eforiile grecilor 178; trimit delegaţie la Petersburg, 314; dizolvate, 316.
efori ai Eteriei, 193, 194, 245, 276, 279, 286, 312, 315, 318, 320; din Bucureşti, 251; din Constanliuopol. 283; din Iaşi, 245, 322, 325; din Ismail, 294; din Reni, 294, 322; din Odesa, 155, 294, 317; pleacă din Iaşi, 301.
340
www.dacoromanica.ro
Efstatios, medic la Iaşi, 67.
Eftimie, serdar, iniţiat in Eterie, 120    121.
Eftimidis, pseudonim, v. Komizopulos.
ELADA, 130, 132, 133.
elefleria, 203.
Eleftcriadis, pseudonim, v. Komizopulos.
eleni, 133, 154.
ELEVSINA, 41.
Emanuil Dimitrie, 147.
Empire Ottoman, v. IMPERIUL OTOMAN.
Eparainonda, 132. 280, 289.
EPIR, 72, 105, 124, 130, 133, 167, 184, 283, 287, 289, 307, 330, 332, 333.
Epilropul general al conducerii Eteriei, 115,
    133, 134, 137, 244, 245, 248.
Eraclit, din Efcs. 301.
Erculestii, familie, 175.
Eşi, v.' IAŞI.
Eleria, 42 46, 54 56, 60, 73, 94, 104, 106, 117, 121, 125, 140, 171, 176, 244, 245, 247, 249, 276, 278, 283, 284, 286, 289, 296, 326, 327, 332      335; societate secretă,
    134,  153, 218, 243, 244, 275, 276, 329, 330,
    331; Eteria Prietenilor, 41, 109; in principate, 105, 329; conducători ai Eteriei, 128, 129, 279, 281; membri ai ei. 128, 129; efori ai ci la Iaşi, 301, 322: iniţiaţi in Eterie, 287; scrisori de la, 223; fondurile Eterici, 47; cheltuielile, 47 48 ; înţelegere
    intre membrii Eteriei, 46    47; juramînt
    faţă de, 39, 40.
elerişli, 42, 44, 49, 54, 55, 58, 104, 122, 132, 145,      176, 181,   214, 220,  225, 259, 277,
    279,  282, 293,  296,          300, 302, 320, 332;
    incluşi, 224; pradă, 250; răsculaţi, 286 — 287; fraţi, 289; luptă cu turcii la Secu, 313;  ucid  pe  Tudor Vladimirescu. 256.
Etherya, v. Eleria.
EUROPA, 68, 69, 130, 135, 137, 164. 245, 266, 269, 278, 284, 287, 299, 314-316, 322,      324, 331,   334, 335.
Evanglieli, căpitan, 98.
Evanglielidis Gheorghe, 46.
Evghenie, patriarh al Constantinopolului, semnează gramată împotriva răscoalei, 215.
Evdochidis, pseudonim, v. Komizopulos.
                     F
fanarioţi, 56, 94; organizează o societate secretă, 73.
Farak, 313.
Farmaclie Ioan. Căpetenie de arnăuţi la curtea domnească din Bucureşti. General al Eteriei. A fost decapitat in cartierul Pera la Con-stantinopol. Căpitan, 48, 51, 67, 71, 72, 76, 91, 145, 171, 213, 214, 266; scrie lui Al. Ipsilanti, 83 ; in Bucureşti, cu trupe, 170 ; trimis la Piteşti, 250; a trecut in Moldova, 207; luptă Ia Secu, 313; se predă turcilor, 272       273.
Farmachides Trifon, căpetenie eterislă, 307.
FĂGĂRAŞ. 270.
FEFELEI, sat, 247.
fileleni, 165, 280, 298, 306, 311, 313, 314.
Filipescu-Vulpe, Alexandru (Alecu), vistier, plecat spre Austria, 189; «e închina lui Al. Ipsilanti, 248.
Filipescu Gheorghe, 236.
FILIPEŞTI, sat, 254.
FILIPOPOL, 92.
Filitis, 222.
Filostratos Nicolae, 49.
Flamkuriotis Anastasie, conte, 66.
Flesas Dicheos Grigorie, arhimandrit. 48, 51, 65, 79, 83, 87, 96, 97, 127, 128, 205; scrie Ini E. Xanthos, 129; nemulţumit că Al. Ipsilanti nu vine in Peloponez, 130.
FLOREŞTI. mănăstire, 88, 151, 181, 322; egumen de la, 93      95.
flota eteri«tă, pe Prut, 140, 162, 179, 325; rusească, pe Marea Neagră, 228.
Fochianos, v. Sava Focliianos.
Fochianos Panaiot, serdar, fratele căminarului Sava, comandant de volintiri sirbi (1829), 235, 236.
Fochianos Mihail, 189.
FOCŞAM, 127, 139, 140, 148, 168, 246, 256, 292, 293; oraşul, 110; căpitănia de, 121; tabăra lui Ipsilanti la, 295; turci la, 186.
FOCSĂNEI (jud. Buzău), 159.
FOLEŞTI, 220.
Fotios, 205.
FRANŢA, 164.
FRĂSINEŞTI (Moldova), 176.
Frăţia Eteriei, in Ţara Rom., 118. 124; in Moldova, 122.
FRUMOASA, 178.
                                                         G
GALATA (lingă Iaşi), cartierul general al Eterici la, 133, 137, 202.
GALATA. cartier al Constantinopolului, 330.
Galatis, din Itaca, moartea lui, 277.
GALAŢI, 60, 64, 67, 69, 70, 79, 96 98, 118,      123, 127, 129, 139, 141, 145, 146,
    150,  152, 160, 162  164, 167 170,  178.
    188,  232, 252, 253, 284, 286, 290—292,
    295,  296, 304 305,  307, 309, 317, 323,
    324; muniţii pentru Eterie la, 302; lupta grecilor cu turcii la, 303  305; tabăra
    greacă de la, 161, 179.
Galiţin (Goliţin), Alexandru, lansează apelul pentru ajutorarea refugiaţilor greci şi moldoveni, 209.
Gatzos Gheorghe, căpetenie eteristă din Iaşi, 49, 58, 89, 96. 116, 205; semnează legă-mintul faţă de Eterie, 115.
Gazis Antimos, 47.
GĂVĂNEŞTII (jud. Buzău), 159.
GEACOVA. 92.
341
www.dacoromanica.ro
Ceanoglu (Tzanoglu), colonel, 248.
Geismar, baron, general adjutant, 235 — 237.
GERMANIA, 70, 164, 294.
Ghenadie, om al mitropolitului Moldovei, merge in misiune la pasa din Brăila, 295,
    309.                      ’
Ghenadie, ieromonah, semnează legămîntul faţă de Eterie, 115.
Ghencea Dimitrachi, aga, 262; arnăuţii lui, 182; la Mizil, 247.
Ghcorgache, v. Olinipiotul Iovdache.
Gheorghe, 54, 127, 167, 168, 223.
Gheorghe, căpitan eterist, 262.
Gheorghe, secretar, omul lui Hagi Ianuş, 224.
Gheorghe, prinţ, v. Ipsilanti Gheorghe.
Gheorghe, tufeccibaşa, 116.
Gheorghiu Dimitrie, ofiţer sirb. 59.
Gheorghiu H., fruntaş eterist la Cidonia, 66.
Gherasim, mitropolit al Brusei, semnează gramata patriarhală, 217.
Gherasim, episcop al Buzăului, membru în Comitetul pentru răscumpărarea prizonierilor greci, 237. 318.
Gherasim, episcop de Roman, învinuit de complicitate la omorîrea unor turci, 229, 230, 233, 234.
Ghiastas Constantin, în corespondenţă cu Em. Xanlhos, 141, 190.
Ghica, 82.
Ghica, căpitan, 157, 158, 262; compania lui, 182; luptă la Stînca, 202.
Ghica cpirotul, 271.
Ghica Nicolae, 236.
ghiulele, găsite la Cahul, 295.
Ginger, v. Tinţar Iancu.
GIULINEŞTI, rîu, 167, 303.
GIURGIU, cetate, 105, 162, 168, 213.
gloanţe, pentru oştirea Eteriei, 127,   141,
    119, 167, 179, 186, 189, 286, 291, 295; adunate de lingă satul Vulcăneşti, 292.
Golescu Nicolae, vornic, 237.
GOLEŞTI, 255. 261.
GORJ, 57.
Gornovschi, căpitan de ulani, 182, 261.
Gorotevschi, directorul carantinei de la Reni, 306. 312.
gramată patriarhală, 215.
Grădişleanu Scarlat, 219.
GREBAU, 175.
Grece. v. GRECIA.
Grecliie, v. GRECIA.
GRECIA, 39-, 40, 63, 68, 69, 72, 75, 77, 84, 88, 90, 105, 133      135, 144    145, 151
    152,  155, 163, 164.  225, 243, 250, 273,
    277,  278, 281, 285,  287, 289, 294, 297,
    299,  301, 302, 307,  313, 314, 317, 318,
    320, 321, 329, 330, 333, 331; revoluţie în, 299, 320
greci, 39 42. 56, 57, 63, 122, 126, 130 131,
    152.  163, 172, 184,  203, 225, 230, 234,
    243,  244, 248  252,  260, 265, 267, 269,
    270,  276 278,  280,  281, 287  289, 291,
    295,  297, 300  302.  306 309,  313 — 314,
342
    316, 323, 329 — 335; drepturi pentru, 154; organizează societate secretă, 73 : răsculaţi, 175, 215, 229, 294, 299, 300; eterişti, 286 — 287; se înrolează, 127, 145, 148; organizează flota, 140; arme pentru, 149; armata de, 164; corp de, 162, 323; proclamaţie către, 284; în tabără la Galaţi. 161 —162; soldaţi 161, 162, 246, 290; marinari, 162, 164; în Moldova, 133, 141, 228, 246, 302; omorîţi de turci, 286; pribegiţi, 208; ajutaţi de ruşi. 272; luptă cu turcii, 272; la Dragăşani, 264; la Galaţi, 303 — 305; la Secu, 272 — 273; la Seuleni, 271; la Stînca, 202, 310    311; în carantină,
    312; prizonieri, 318.
Grecianu Ioan, 158.
Grecescu Nicolae, sluger, 175.
Grecs, v. greci.
Grigorie, mitropolit al Irinopolei, membru în Comitetul pentru răscumpărarea prizonierilor greci, 318.
Grigorie, patriarh de Constantinopol, are convorbire cu sultanul, 152,        155 ; dă
    afurisenie împotriva răsculaţilor, 156, 309.
Grigorie, părintele, soseşte la Nijna, 62.
Griparis, căpitan, 97, 247, 248, 257 ; la Circiuma domnească, 263.
Gripingjachi Constantin, 220.
Guanis Ghica, semnează legămmt faţă de Eterie. 115.
Guzelis Antonie, 147.
Guşti Ştefan Constant, 200.
                                                              H
Hagi Ahmet Gheghen, chehaia bei, numit valiu de Silistra, 207.
Hagi Constantin Pop, 166.
Hagi Gheorghe, semnează legămîut faţă ed Eterie, 115.
Hagi Ianus (Consta Petru şi fraţii). 32, 52 — 54, 57,’ 63, 81, 86, 193, 206, 213        215,
    222, 223.
Hogi Ismirliu, negustor turc, 121.
Hagi Lazăr Constantin (Petru), semnează legămîntul faţă de Eterie, 115, 147.
Hagi Lupu, 220.
Hagi Nicola, 115.
Hagi Prodan, căpitan, 255, 262, 266.
haiduci, 299.
Halet efendi, ministru şi consilier al sultanului, duşman al grecilor, 56, 73, 283.
Hangerli, domnitorul, 151.
Harap, căpitan, 157, 158.
HERSON, guvernatorul din, 209.
hiliarhie, 90, 182, 245.
HIOS, 66, 105. 318.
Hogcachian, trimisul turc la Belgra 1, 71.
Hogcaghen, 230.
Honţoglu, capitan, 256, 259, 266.
Hrisospathis, 48.
www.dacoromanica.ro
Hristaris Miliail, medic, 67, 146.
Hristodulos Chiriacliis, secretarul lui St. Moshu, 207.
Hristopol (Hristopulos) Anastasie, secretar, 196.
Hristopol Âtanasie, poetul, 101.
Hristu, 227.
Uurşit paşa, 66, 69, 70.
Husaim, geambaşuJ, 231.
Husrit paşa, din Moreea, 283.
HUŞI, episcop de, 234; muniţii din, 309.
HYORA, 84, 129.
                                                             I
Iacovachi, v. Rizos Jacovachi.
IALOMIŢA, 251; judeţ, 252.
Ianachi, comis, căpetenie eteristă, 262.
Iancu, bci/.adea, v. Caliniachi lancu.
Iancu, nepotul lu' Hagi Iauuş, roh la turci,
    212.
Iancu, sirb, 91.
lani, nepotul lui lordachc Olimpiotul, 193.
Iani, căpitan din tagma lui Caravia, 175, 186.
IANINA. 66, 72, 122, 131, 214; paşalic, 283; tabăra din, 73.
IAŞI, 48, 49. 58, 61,62, 75, 77 79,87.88 90,
    93, 97, 104, 106, 108, 111, 115, 117, 118, 121, 124, 130, 132-134, 137      139, 144,
    147 —149, 151,160, 176.180—181,184,187, 191, 192, 193, 194, 198, 201, passim; i.=-prăvnieia de, 198; eforii Etcriei din, 305, 322, 325; Al. Ipsilanti la, 126, 290; turci trimişi ia, 186; basbeşliagasi din, 230; lupta de la, 309.
iatagane, pentru armata greacă. 179.
Ibrail valcsi, v. BRĂILA, valiu de.
Ibraim, 231—232, 234.
Ibraim aga, fiii săi ucişi de greci la Roman, 229, 233.
Ibraim paşa, comandă flota turcă pe Dunăre, 302.
Ibraim sciz-nabi divan efendisi, 228—229, 233, 234.
Iconomos, 75.
Icremia, mitropolit de Dercoii, 217.
Ierolohiţi, soldaţi ai batalionului sacru, 249, 264, 268, 269; căzuţi la Drăgăşani, 265; părăsiţi de Al. Ipsilanti la Ciincni, 266; trec in Austria, 267.
Ierostatis Constantin, 66.
Ierothei, mitropolit al Nichcii, semnează gramata, 217.
Ieşi, v. IAŞI.
Ignat cazaci, cazaci zaporojeni, numiţi astfel de turci, 302.
Ilarion, episcop de Argeş, 248.
Ilarion, mitropolit al Tirnovului, semnează gramata, 217.
Iliadis Fotios, efor al Eterici din Iaşi, 88, 151, 181, 322; scrie lui Xantlios, 195.
Ilie, econom, 198.
ILIRIA, 284.
Imbrail, v. BRĂILA.
IMPERII L OTOMAN (Poarta, Poarta Oto-maniccască), 55, 65, 66, 73, 74, 76, 77, 96, 117, 122, 123, 152—157, 162, 170, 171, 176, 180, 266, 283, 286, 290, 291, 296,
    oQ7__41 4       441
INSULELE’DIN ARHIPELAG, 133.
INSULELE GRECEŞTI, 329, 332, 333.
INSULELE IONICE, 289, 292.
Inzov, guvernatorul militar al Basarabiei, 126, 141, 150, 271, 305, 311, 318, 321; ajută trimiterea oamenilor pentru Elerie, 185; filelen, 306, 320.
Ioachim, pseudonim, v. Anagnostopulos.
Toan (Ioniţă), 229.
Ioan Stavru, ] 66.
Ioan Teodor, din Pcloponcz, ruda cu Mingle-ris, 304.
Ioanichie, episcop al Cbesariei, semnează gramata, 217.
Ioanidos, v. Anagnostopulos.
Ioaniţă, pitar, omul mitropoliei, 173, 174.
Iordache (lordachi), v. Olimpiotul Iordache.
Iordachi, nepotul postelnicului Costache, 176.
Ipatros, 48.
Ipirul, v. EPIRUL.
Ipitis, doctor, 164.
Ipsilanti, venirea lui in Ţara Romiuească, 146, familia lui, 248 ; prinţesa 154, 298.
Ipsilanti Alexandru, 47, 61, 67, 70, 83, 86, 87. 88, 89, 90, 92, 93. 101. 106. 108. 109, 111,116—118, 121,124, 127,128—130, 135, 138, 142, 143, 144, 150, 156, 158. 164, 171, 176, 180, 230. 232, 246, 247. 249. 252-256, 258—259, 261. 262, 266. 267, 282, 283, 292, 299. 307, 309, 312, 322, 330; la Petersburg, 281; şef al Eteriei. 62, 329, 332; scrie Ini Em. Xanthos, 60, 61, 64, 79, 126, 127, 140, 148; scrie Iui Hr. Perrevos, 65, 74, 75; scrie lui D. Themclis, 69; scrie lui Sava şi Olimpiotul, 76; scrie lui M. Obrenovici, 77 ;scrie lui V. Caravia, 78 ; scrie lui M. Suţu, 100, 115; plănni»şte să plece în Moreea, 333; este epitrop general al conducerii Eterici, 133. 134, 149, 244; generalisim al forţelor din Moldova şi Ţara Romincasca, 182, 310; trece Prutul venind în Moldova, 287; acţiunea lui, 276; expediţia lui, 241; grecii vin sub steagul lui, 296 ; proclamaţiile lui, 132,144,160, 203, 284; armata lui, 306 — 307; tabăra lui, 302, 306; dă ordin de zi, 137; la Focşani, 293, 295; la Iaşi, 245, 290; părăseşte Iaşii, 291; se apropie dc Bucureşti, 170; aşază tabăra la Colentina, 296; ordonă jefuirea m-rii Mărgineni. 251; trimite pe Gh. Cantacuzino în Moldova, 187; ordonă arestarea mitropolitului, 189; se va încorona rege al Greciei 250; greşelile lui, 243; primeşte scrisoare dc la Capo-distria, 152 ; primeşte scrisoare de la Ncsscl-rod, 154; dezavuat de ţar. 300; arată ţarului condiţiile in care ar înceta lupta, 155; trece in Austria. 311.
343
www.dacoromanica.ro
Ipsilanti Constantin, tatăl lui Al. Ipsilanti, 62.
Ipsilanti Dimitrie, fratele lui Al. Ipsilanti, 148, 155; desemnat să plece în Grecia. 287; comunică lui N.P. Ipitis să plece în Franţa şi Germania, 165 ; cheamă pe greci să ia armele, 164; numit epitrop la Chişinău, 295; îndeamnă pe greci să ajute patria, 294 ; pleacă în Grecia, 301.
Ipsilanti Gheorghe, strateg, 247, 2.58, 263; semnează o rezoluţie. 174; comandă corpul I al armatei eteriste, 137; comanda corpul II, 182.
Ipsilanii Nicolae, 88, 89, 94-95,99,108,111, 144, 248, 255, 256, 263; comandă primul corp, 182; comandă corpul II, 137; la Cîmpulung. 251; comandă batalionul sacru la Drăgăşani, 265.
Ipsilanţii, fraţii, 144.
1RACLIÂ, mitropolit de, 217.
IHINOPOLIS. mitropolit de, intrat în Eterie, 125, 318.
ISACCEA, 277, 292—293, 312.
ISMAIL, 60 — 62, 64, 68. 69, 71, 74, 79, 96, 126, 127-129, 141, 144. 149—151, 162, 178 — 179, 186, 188, 189, 194, 204, 284, 286, 291, 294, 302, 306. 309, 312, 316, 319, 324.
Ispania, v. SPANIA.
Ispas Manole, 198.
ITACA (Itlmca), 128, 130, 277, 286, 307, 309, 312.
ITALIA. 48, 67, 75, 226. 281, 284; revoluţie in, 299.
Iusuf (Isuf) Imhrail paşa Bercovfcealî, 232, 305, 306; înaintează spre Iaşi, 270, 310; şeful armatei turceşti, 302.
Ivanciu (popa sîrbul), 254, 258, 260, 266, 270, 272.
                                                             î
înaltul devlet, v. devlet.
înalta Poartă, v. POARTĂ.
                                                             J
jalba, a lui Tndor Vladimirescu către Poartă, 123; către Austria, 123—124; către Pini, 124.
Jassy, v. IAŞI.
Jeltuchin, general locotenent, prezident al divannrilor, 235, 237.
Jifcovici Ştefan, fost colaborator al lui Cara-gheorghe, confirmă lui Em. Xanthos primirea unei sume de bani, 62, 63.
JIJIA, apă, 202.
jurămint, faţă de Eterie, 39 — 46, 276, 278, 325. 326.
                                                            K
Kalamatianos Dimitrie, 79, 168; chemat de Al. Ipsilanti la Chişiuan, 284.
Kalos, pseudonim, v. Ipsilanti Alexandru.
Ramarinos, v. Camarinos.
Kamburoglu Ioan, moartea lui, 152. Kapitanacliis, cei doi fraţit 101. Karagheorghe, 62, 91.
Karimos, pseudonim, v. Secheris P.
Karpunis, 155.
Katalilos, pseudonim, v. Domnando. Katzaris Gheorghe, 66.
KAZANLÎC, oraş în Bulgaria, 92.
Kichinew, v. CHIŞINĂU.
Kidar, 301.
KIEV, 60, 62, 301.
Kimon, 280.
Kizanlic, v. KAZANLÎC.
Kiparisis Spiros, 179, 291.
Kirais Hainii, unul din sultanii Crimcii, 49. Kiriazis Costis, 147.
Kiselev, general, 311.
KIZ-CUL^. 98.
Kleobulos, 72.
Kliris Trifon, căpetenie eteristă, 307.
Kodros, 281.
Koghigios, căpitan, va înrola bulgari pentru
    Eterie, 149 — 150.
Kolocotronis Ioan, căpitan eterist, 121, 122, 124, 246, 247, 250, 257, 258, 259, 261, 264, 266; primeşte căpitănia ţinutului Bacău, 120, 122; numit biliarii, 137; hiliarhia lui, 182; la Cîmpulung, 263.
Komizopulos Antonie, fruntaş eterist, 47, 58,
    86, 87, 194; vine de la Chişinău la Reni, 186; condamnă dezordinile provocate de Pendedeca, 205.
Korfinos Gheorghe Papadopol, negustor la Ismail. susţinător al Eterici, 142, 145. Kotzos P., bimbasa, semnează lcgămîntul faţă de Eterie, 115.
KRAGUIEVAŢ, 58, 59, 65, 73.
Kristzos, 205.
Kumbaris Alexandru, efor al Eteriei la Odesa,
    87, 155.
Kumbaris Kiriacos, 67, 85, 325.
Kumbaris Stamatis, 61, 132.
Kurtoglu Gheorghe, semnează legămîntul faţă de Eterie, 115.
Kutiras Dumitru, căpitan, 142, 145, 146. 303, 304, 305.
                                                           L
Langeron, guvernator la Odesa, 207. LARGA, sat (jud. Buzău), 159.
Lasanis Gheorghe, secretarul lui Al. Ipsilanti, 76, 78. 79, 88, 94, 95, 106, 107, 123, 246, 253, 255, 266; scrie lui Al. Ipsilanti, 88, 90. 98; semnează legămîntul faţă de Eterie, 115; numit hiliarh, 137; semnează o rezoluţie, 174; trimis în Moldova, 244; misiunea lui pe lingă M. Suţu, 99. Lascarachis, 72.
Lascaris lordache Peloponezianul, serdar, 228. LAYBACH, 124, 152, 166, 195, 244, 281, 284, 297, 299, 300.
Lazarov A., conte, 316.
344
www.dacoromanica.ro
lăncieri, zaporojeni, 302.
legămîntul, Eterici, 40; al unor eterişti din Moldova, 115.
Lemonis, jefnieşte m-rea Mărgineni, 251. Lemonis Faleologu, 283.
Leonidas, regele Spartei, 69, 132, 273, 280, 289, 303.
Lcontios, pseudonim, v. Leventis.
LEOVA (Leva), 97, 110, 113, 139, 186. Letzoglis Dimitrie, 147.
LEVADIA, căpitănia, 72.
Levcntiadis Gheorghe, v. Leventis Gheorghe. Leventidis, v. Leventis Gheorghe.
Leventis Gheorghe, 47, 50, 58, 72, 82, 92, 96, 101, 148. 228; scrie lui Al. Ipsilanti, 67; scrie lui Em. Xanthos, 146; scrie lui Hagi Ianuş, 63, 86.
Liascoglu Constantin, scrie despre prinderea lui Diainandi, 213.
Liascu Nicolae, 175.
Lipramli I. P., notă scrisă de, 329.
LIPSCA, 119.
Lisgara», a făcut plîngeri la Laybach, 195; a trecut Prutul, 202.
Lisipos A., pseudonim, v. Leventis Gheorghe. Litov, potpolcoMiic, 126.
Linfi, 214.
LIVEDEA GOSPOD, mahalagii din, 218. LIVORNO. 58.
locuitori, 162, 192, 196, 297; de baştină, 184, 320; jefuiţi de cetele eteriste, 251; măcelăriţi de turci, 252; fug, 258, 322 — 323. LOM, rîu în Bulgaria, 77.
Lontopulos Anastasie, 117.
Luca, de la m-rea Floreşti, 88, 101, 181, 322. LLCIENI, 257, 260.
LUCIUL (jud. Buzău), 159.
Lunsos C., 272.
Luriotis, 48.
                                         Luropulos Gheorghe, eterist din Paxos, 66. M
Macarie, episcop al Efesului, 217.
Macarie, episcop al Vcriei, 217.
MACEDONIA (Macedoine), 105, 134; căpitanii din. 72.
Macedonschi Dimitrie, căpetenie a răscoalei, 255, 266; pandurii sub comanda lui, 262. Macridachis Constantin, epitrop, 320 — 321. Macris, profesor, 323.
Maftheiu, episcop al Thesalonicului, 217. MAGNEZIA. 292.
Malavinsohi, şeful bulgarilor din Comrat, 150. Manesis Ilie, efor Eterie, 155.
MANI, 49, 70, 129.
manifest, al lui Alex. Ipsilanti, 130     132;
    al lui Dim. Ipsilanti, 155; al lui Langerou, 207.
Manole, clucer, 175.
                                                                                Mănos Gheorghe (Mânu), casier-şef al lui * Alex. Ipsilanti, 262; compania lui, 182; fuge în Transilvania.’ 201, 267, 269, 31 1.
Mănos Mihalache (Mânu), dvornic, 171, 218 — 219, 237.
Mantos, nepotul lui Hagi Ianuş, 212.
Manţos (Mantios), polcovnic, căpetenie ete-ristă, 262, 272.
Mantzarachis Evanghelos, 146.
Mantzetis Anastasie, bimbaşă, semnează lc-gămîntul faţa de Eterie, 115.
Maraslis Grigorie, efor al Eteriei, 314. MARATIION, 132, 289.
Maratos, căpetenie eteristă, 304.
MAREA EGEE, 131, 588, 299.
MAREA IONICĂ, 288.
MAREA MEDITERANĂ, 84.
MAREA NEAGRĂ, 92, 228, 282, 306, 311, 320.
marina, greacă, 164. marinari, greci, 162.
Marinos, 127, 138, 186, 189.
Martachis, pseudonim, v. Tzacalof,
M\RTE, cîmpul lui, 272.
Marulis, martor ocular al luptei de la Sculeni, 309.
masonerie, 171.
Maşina proastă, pseudonim, v. Gatzos Gli. Mavrocordat, 170. mavrofori, 311.
Mavromatis Epaminonda, 147.
Mavromihalis Ioan, căpitan, 48.
Mavros, pseudonim, v. Caragheorghe.
Mavros, jefuieşte m-rca Mărgineni, 251. Mavros Alexandru, efor al Eteriei, 67, 155, 314.
Mavros Nicolae (Mavru), hatman. 171. Mavros Spiridon, efor, epitrop al Eteriei, 85, 87.
Mavros Zaharia, 222.
măceluri, făcute asupra locuitorilor, 262. MĂLĂEŞTI (jud. Buzău). 159.
MĂRGINENI, mănăstire, jefuită, 251; tabăra lui Sava, 256; tabăra lui Duca, 257. Meimis aga, mumba°ir trimis de vizir, 229, 233 234.            '
Meitani, 226.
Melcu (Melencu), sîrb, 91.
Meletie, episcop al Huşului, 234.
Meletie, episcop al Iraclii, 217.
Melic, pasa. 73.
MESEMBRIA, 92.
METELEU (jud. Buzău), scutelnicii din, 159.
Miclescu Vasile, 234.
Migleris llie, v. Mingleris Ilie.
Mihai vodă, v. Suţu Mihail voievod. Mihalache, bărbier, 219.
Mihalachi, 96.
Mihale delibaşa, căpetenie de arnăuţi, 182, 247.
Milialoglu Anastasie, căpitan, 57 ţ unit cu pandnrii, 264; luptă împotriva turcilor la Drăgăşani, 265.
Mihanidis, 324.
Mihăilescu Scarlat, spătar, 218 219.
345
www.dacoromanica.ro
Milcovici Sfetco, semnează legămînt Eterie, 115.
Milonas Nicolae, consul al Rusiei la Hios, 66.
Miloş, v. Obrenovici Milos.
Milovanovici Mladen, voievod sîrb, 91; general, trimis la Roman, 308; luptă Împotriva turcilor la Stinca, 202 203, 271 272,
    310.
Miltiadis, 132, 280, 289.
Milu Andrei (Meilu), postelnic, 229  234.
Mingleris Ilie, maior grec in armata rusă, căpitan eterist. lnftă împotriva turcilor la Galaţi şi Prut, 139, 303 305, 307.
[Mingleris] Vasile, fratele lui llie Mingleris, căpetenie eteristă, lupta împotriva turcilor la Galaţi şi Prut, 307.
mişrare, greci, 301; sîrbi, 73.
M1T1LENE, 129, 282.
Mitoseri Vasile, 198.
M1Z1L, 247, 252.
Mladen, v. Milovanovici Mladen, voievod sîrb.
MOARA DOMNEASCĂ, 258.
MOES1A DE JOS, 302.
MOISICA (jud. Buzău), 159.
MOLDOVA (Moldavia, Moldavie), 49, 55 56, 75, 77, 86, 96, 99, 104   105, 108, 112,
    114,  119, 124, 130,  133 134, 138, 143,
    151, 153,  160 164,  168, 170-171,  180,
    182, 187  188,  195, 207, 225, 234  235,
    214  245,  266 267,  269, 272, 276, 284,
    287,  290, 294 295,  305, 307, 309  310,
    312, 322  323; grecii din, 228, 278, 289,
    296,  302; insurecţia eteristă din, 157, 273; răscoala în, 297  298, 300: ostaşi greci
    în, 182, 306, 317; jafurile turcilor în, 301.
moldoveni, 163, 176, 191, 231 232, 246. 272,
    295,  300, 308   309,  326; înscrişi în
    oastea Eteriei, 145; atitudinea lor faţă de Eterie, 169, 322; jefuiţi şi măcelăriţi de turci, 305; pribegiţi, 208.
MOLDO-VLAH1A (Moldo-Valahia, Moldo-Valachic), 130, 194, 333     334.
MONL1S SM1TA, nume de moşie (?), 72.
MOREEA (Morăe, Peloponez), 48       50, 58,
    76 77, 87, 92, 105, 128 130, 133 134, 155, 167, 169, 277 278, 282 283, 289, 292, 299, 304, 307, 309, 329  330, 332
    334.
Moschos Ştefan loan, 207.
MOSCOVA, 57, 86, 101, 144, 294.
Moscu loan, vistier, trimite scrisoare lui Capo-distria la Laybach, 166.
Mostras Gkeorghe C., 147.
MOVILA OII (jud. Buzău), 159.
muniţie, pentru oştirea Eteriei. 179, 294 — 295, 302, 307; pentru vasele Eteriei, 178; a lui Tudor Vladimirescu, 218.
MUNTENEGRL, 92.
Ml NTEN1A, munţii din, 311.
Musos, 179.
Mustacov Dimitrie, omul lui bimbaşa Sava, 72, 93.
346
Mustafa, fiul lui lbraim aga ibrailian, 229 — 230.
Mustafa Chiurtoglu Topucci, şeful poliţiei turceşti din Galaţi, 286.
                                                             N
Naftis Mihail, medic, 66.
Naum Gheorglie, căpitan eterist, 120     122,
    246, 256, 261.
Nanu Dorotei, 220.
NEAMŢ, mănăstire, 313.
NEAPOLE, 66, 75, 124, 162.
Necrasov Ignat, şeful cazacilor zaporojeni, 302. Nectarie, mitropolit al Anghirci, 217.
Negel Şerban, vornic, 225.
Negri Constantin (Costaclie), caimacam şi ocîrmuitor al Ţarii Romineşti, 218       219.
Negds T., 49.
Nenciidescu Alexandru, dvornic, 207, .237. Nesselrode K. V., conte, 154, 268. N1CHE1A, 217.
Nicolachi, v. Ipsilanti Nicolae.
Nicolachi, fiul lui Hagi lanuş, 54.
Nicolae, v. Ipsilanti Nicolae.
Nicolae, v. Sutu Nicolae.
Nicolae, 82, 223.
Nicolae, căpitan, 168.
Nicolae (Necolae), logofăt, 218 219.
Nicolae, omul lui Hagi lanuş, 224.
Nicolae I, ţarul Rusiei, 316.
Nicolae Consta Nani, 210.
Nicolaidis Ilie, 222 223.
Nicolau Gheorghe, v. Olimpiotul Iordaclie. Nicolcea, 137.
Nicolopulos loan Gheorghe, mare negustor, casier al eforiei Eteriei din Bucureşti, 72, 222       224, 247, 251.
N1COMED1A, 217.
N1JNA, localitate. 62.
NIPRU, fluviu, 302.
N1S1PEN1 (jud. Buzău), 159.
NISTRU, fluviu, 228.
Niţos, 176.
Niţulescu, v. Nenciulescu Alexandru. NUCET, mănăstirea, 258, 260; lupta de la, 268.
                                                             O
oameni, înarmaţi pentru oştirea Etqriei, 133, 185; măcelăriţi de turci, 186. oaste (oştire), grecească (eteristă), 137, 155 160, 169, 188, 207, 228, 246, 256 257, 261, 264      265, 306    307; a pandurilor,
    256; turceasca, 199.
OB1LEŞT1, 253.
Obrenovici Miloş, cneaz suprem al Serbiei, 58, 66, 69      71, 74 76, 93, 96; promite
    ajutor lui lordache Olimpiotul, 46. obuze, pentru oştirea Eterici, 126, 141, 167 168, 179, 286.
www.dacoromanica.ro
OCINA MARE (jud. Vîlcea), 265.
ODESA, 61, 64, 66, 83, 144, 149, 151, 155, 164,     179, 189, 194, 205. 207  208, 294,
    302,  311, 313 317,  321  322,  325 326,
    329   330, 332 333.
ODOBESTI, 256.
ODRUD’, 184.
Olimpiolul Xordache (Nicolau), căpitan, general al Etcriei, 32, 46, 51        54, 59 60,
    65, 67, 71, 74, 76, 79. 92 93, 105, 145,
    168,  170 171,  182, 207, 213  214, 245,
    247,  249 250,  252  256, 257, 261  266;
    relaţii cu Al. Tpsilanti, 83, 91; trimis de cîrmuire în Oltenia- împotriva lui T. Vla-diinircscu, 218; ridică pe T. Vladiinirescu, 256 ; luptă împotriva turcilor Ia Drăgaşani şi Secii, 265. 272 273, 313; core-pondenţă
    cu Hagi-Ianus, 193; nevasta Iui, 219.
OLT, rîu, 311 : judeţele de peste, 123.
OLTENIA, 162, 171; panduri în, 104, 182, 256.
ordin de si, al Iui Al. Ipsilanti, 137; al lui Gh. Ipsilanti, 307.
Orfanos Glierasini, căpitan, sintagmatarh al Eteriei, 120      123, 137, 182, 244 246,
    252. 254, 257  260. 263  264, 266; sem-
    nează legamîntul faţă dc Eteric, 115.
ORHEI, ţinut, 295.
Orlov Alexei, amiral rus, 292, 299.
ORŞOVA, 171, 210.
ostaşi, greci (eterişti), 157, 180, 306.
Othomaniceasca împărăţie, v. IMPERIUL OTOMAN.
otomani, 184, 304.
Oton, viitorul rege al Greciei, 281.
                   P
Paciurea Nicolae, 223.
PADINA (jud. Buzău), 159.
Pagonis Uimo?, 181.
PALANCA, 227.
Paleologu Vaianos, efor al Etcriei, 314.
Panaghiotachis, 204.
Panalevskos Tudor, v. Yladimirescu Tudor.
Panaret, mitropolit al Nicomidii, 217.
Panaretos, arhimandrit din Peloponez, 309.
panduri, în Oltenia, 104, 182. 256; răsculaţi, 123; oaste de, 170, 182, 248, 256: căpitani de, 255 ; cer să lupte împotriva turcilor, 257; luptă împotriva turcilor Ia Dragaşani, 262, 264 265.
Panos Panaghiotis (Panaş, Panseatos, Panse-tis [Panu], efor al Eterici la Iaşi), 67, 88, 151, 181, 194, 303.
Panseatos Pan R., v. Panos Panaghiotis.
Pansetis Pan R., v. Panos Panaghiotis.
Papadiamandopulos Ioan, 66.
Papadopulos Gheorghe (Papadopol), efor din Ismail, 141       142, 167, 294, 324.
Papadopulos Spiridon, comandantul flotei ruseşti de Ia Dunăre, 312.
Papahristu Constantin, 54.
Papahristu Dimitrie, 55.
Papaianopol Gheorghe, 168.
Papaioanu Panaghitis, 147.
Papas Aristidis, trimisul Iui Alex. Ipsilanti in Serbia, prins de turci Ia Ada Kale, 67, 96, 148, 171, 280, 282.
Papastasinopulos, căpitenie eteristă, luptă împotriva turcilor Ia Galaţi şi Prut, 307.
Papazoglu, casa Iui de Ia Sculeni, 201.
Papazoglu Andrei Nicolae, 174.
Pappas Gheorghe, căpetenie eteristă, 303 304. 310.
Parianos Spiros, 286.
P4RIS, 119.
Parisiadis Diin., 49.
Partenie, arhimandrit, membru in comitetul de răscumpărare -a prizonierilor greci. 318.
Parlas, v. Barlas.
PASCHES, 218.
Pashalis Gheorghe, 66.
Paşombei (Paşio-Bei), din Fpir, 71  72. 283.
Patcov, v. BACĂ! .
PATMOS, 296.
PATRAS, 66.
Pavlu Andrei, 245.
Patrichios Gheorgachi (Patrichis), căpitan, 128, 130, 169.
Palzimadis Nicolae, 47, 57, 87, 101.
Favlidis Velisarie, 67.
PAXOS, 66.
PĂDURI, 243.
Pehlivan, paşa, 78.
Peloponez, v. MOREEA.
peloponezieni, 299.
Pendedeca Constantin, negustor, căpitan iu oastea Eteriei, comandant al corpului elcnic din Iaşi, 47, 63, 82, 149, 184, 188, 190      191, 201 — 202, 204 205, 224, 270.
Perrevos Hristofor, 61, 64—65, 71, 74, 79, 83, 98, 129, 174; rudele lui, 96; varul soţiei lui, 98.
Petalas Spiros, căpetenie eteristă, 185, 303.
Petcii, căpitan eterist, 262.
PETERSBl RG. 57, 62, 277       278, 281, 312,
    314 316, 329. 332.
Petre hei, 48.
Petrithis, căpetenie eteristă, 304.
PIATRA, ţinut, căpitănie, 120, 122, 124.
Pini Alexandru, consulul rus din Bucureşti, 50, 111, 124, 166. 228, 322; cheamă pe Tudor Vladimirescu Ia Bucureşti, 123.
PISA, 49, 67, 119.
Pisani Andrei, consulul rus din Iaşi, 110, 113, 180, 322; indcamnă pe Alex. Ipsilanti şi partizanii săi să renunţe Ia răscoală, 156; cere mitropolitului Veniamin să difuzeze afurisenia patriarhului împotriva ruscula-ţilor, 157.
Pisistrat, 132, 289.
pistoale, pentru oştirea Eteriei, 145.
PISTRA, 92.
PITEŞTI, 250, 255     257, 261, 268.
347
www.dacoromanica.ro
PÎRSCOV, plai în jud. Buzău, 159. plăieşi moldoveni, propunere de recrutare, 246. PLĂTĂREŞTI, 254.
PLESCOIU (jud. Buzău), 159.
PLOIEŞTI, 177, 247-248, 250—255, 256, 263.
Poarta Otomană (Poarta), v. IMPERIUL OTOMAN.
Polihronie Consta Petru, serdar, 210. Popovici Sava, v. Su\ a Fochianos.
Popp Zinobie, 207.
POROGHI, ţinut lingă Nipru, 302. POTOCENI (jud. Buzău), 159.
Porte, v. IMPERIUL OTOMAN. poteri, la ţinuturile din Moldova, 89, 94, 107      108, 110 — 111, 113, 116, 120, 122,
    124  125.
praf de puşcă, pentru oştirea Eteriei, 141, 149, 167, 250, 286, 295.
PRECISTA, mănăstire, in oraşul Roman, 230. PRF/VEZA, cetate, 155.       '
Prinaris Hristodulo», 66.
PRINCIPATELE ROMÎNE (Principatele Dunărene, Principautcs), 73, 105, 153, 156, 241,     297, 302, 313, 329.
PRIŞTINA, localitate, 92. privilegii, ale boierilor, desfiinţate de T. Vla-diinircscu, 123.
proclamaţii, date de Gh. Cantacuzino, 192, 309; date de Alex. Ipsilanti, 95, 126, 133      134, 140, 114, 160  161, 203 204,
    245, 267, 269. 284 286, 287-290; dată de T. Aladiinirescu, 123.
Procopie, 178.
Prodan, căpitan, v. Hagi-Prodan. provizii, pentru oştirea Eteriei, 110, 113, 124, 167 168, 181'.
PRUT, rîu, 150, 167, 169, 176, 178 — 179, 188      189, 201  202, 205, 227-228, 270-
    271, 287, 292-295, 300, 303-312, 317, 320, 325.
Psalidas, 148.
PSARA, insulă, 84. pumnale, pentru oştirea Eteriei, 145. puşti, pentru oştirea Eteriei, 145, 179. PUTNA, starostie, ţinut, 121, 124.
                                                          R
Raab Iosif, agent al Austriei la Iaşi, 117, 181, 184.
Racovită, vornic în Ţara Rom., 175. RACOVIŢĂNII (jud. Buzău), 159.
Ralet Dimitrie, boier, semnează în divan, 236.
Ralu, domniţă, fiica domnitorului Ioan Gh. Caragea, 189.
Ralu, fiica postelnicului Costache, 176. răscoală (apostasie), 216; îndemn la, 124; în Moldo\a şi Ţara Rom., 298; în Oltenia, 124; în Bulgaria, 104; in Grecia, 300; în Serbia, 70; proiecte de răscoală, 75—77.
răsculaţi, greci, 203; panduri, 123.
răzvrătire, a grecilor, 216; a lui T. Vladimircscu, 235.
răzvrătiţi, 182.
rebeli, i71, 230 231, 233.
rphplip 9 ^ J,
RENI, 127, 138, 141, 162, 167       168, 178,
    185 186, 188, 292, 294, 306, 309, 312, 314 319; carantina, 287, 305 306, 311, 321; eforii Eteriei din, 322; poliţia, 322.
revoluţie, 105; a grecilor, 275     276, 294,
    297,  299 300; a italienilor, 299.
Riga (Rigas Velestinlis), 331.
Rigas L., 129.        '
Rizo Miliai, 227.
Rizo Teodor, boier, 171.
Rizos Alexandru, hecatontarli, 137.
Rizos Iacovachi, postelnic, din Bucureşti, 222.
Rizos Nerulos Iacob (Rizu Iacovachi). postelnic, din Iaşi, 50, 58, 61, 88     89, 94 96, 99,
    106  108, 112, 116   117, 121, 189, 245;
    scrie lui Alex. Ipsilanti despre răscoala condusă de T. Vladimirescu, 124; memoriul său despre importanţa strategică a oraşului Galaţi, 161; promite o descriere a luptei de la Galaţi, 324.
Rizu Grigore, vornic la Botoşani, 198.
Rizul, iuzbaşa de posteluicei, 176.
RIMNICUL [SĂRAT], oraş, 162, 246 247.
RÎMNICl L [VÎLCEA], oraş, 203, 210, 262 265, 311.
robi, la turci, 212.
ROMA, 131, 258.
Roma cea Nouă, v. CONSTANTINOPSL.
ROMAN, episcopie, 229, 233 231.
ROMAN, oraş, 201, 230, 270, 308, 313.
ROMAN, ţinut, 231.
Rumeanţev, general rus». 167, 292, 320.
Romas Dionisie, conte, 66.
romini, soldaţi în oastea Eteriei, 216; pradaţi de cterişti, 250, 257.
Roset Vasilie, hatman, 234.
[Rosetti] Roznovanu Iordache, mare vistier, 111, 116, 122, 195, 203; casa lui de la Stînca, 188, 202; satul Stinca proprietatea lui, 307.
Roşia, v. RUSIA.
Roznovanu, v. [Rosetti] Roznovanu Iordache, mare vistier.
Rubinis-Pan., 150, 294.
RUMELIA (Rumelie), 66, 69, 128, 134, 171 172.
RLSCIIC, 162, 171, 302.
RUSIA (Roşia, Russie), 49, 62, 70, 77, 84, 87 88, 93, 101, 104, 111, 116      117, 120,
    124, 135, 152 156, 164, 176, 180, 203, 208, 228, 245, 249, 268, 281 282, 287, 290, 294 295, 297 300, 308 309, 311 314, 316, 323, 329   331, 333 334; din
    cauza uneltirilor boierilor, grecii din Moldova fug în, 296; filo-clenă, 280; muniţii şi arme pentru oştirea Eteriei trimise din, 295.
348
www.dacoromanica.ro
RUSIA NOUĂ, grecii in, 278.
Russie, v. RUSIA.
RUŞAŢU (jud. Buzău), 159. ruşi, 176, 226, 244, 267, 302 — 303; ajută pe greci, 272; in favoarea grecilor, 314. RUŞII DE VEDE (Roşiorii de \ede), 252.
                                                          S
Sabaneev, general rus, 271.
Sachelaropulos, 147.
Saint Petersburg, v. PUTERSBURG.
SALAMINA, 69.
Salih, fiul lui Ibrahim, 229 230.
Salih, paşă, luptă împotriva grecilor la mănăstirea Secii, 313.
SALONIC, 92.
SAMOCOV, 92.
SAMOS, 66, 313.
Samurcaş Constantin, mare vornic, 170  171,
   226.
Samurcaş Ioan, postelnic; turcit in 1822, 171.
Sandu, moldovanu, 145.
Sandnlachi, 116.
Sanos Anastasie, maior rus, 122.
SAN SEVERO din Neapole, 66.
Saris Ianaclii, 210.
Sari, paşă, 73.
Sava Fochianos (Popovici), căminar. Bimbaşă de arnăuli la Bucureşti. General al Eteriei in Ţara Bominească. 58, 60, 67, 71, 74, 76, 79, 145, 148, 168, 170, 176, 182, 210, 235      236, 248, 254 260, 268, 270, 296;
   corespondenţă cu Xanthos, 70, 72 — 73, 78; corespondenţă cu Al. Ipsilanti, 93; unit cu turcii, 204, 264, 267, 269, 311.
Saxa. v. ISACCEA.
SĂLCIOARA (jud. Buzău), 159.
SĂFOCA (jud. Buzău), 159.
SĂRĂCICA, 138.
Scanavi Nicolae, biv vel postelnic, caimacam al Craiovei, 171.
Schinas, membru in Comitetul pentru răscumpărarea prizonierilor greci, 318.
Schinas, liatman. 151.
SCINTEIA, 201.
SCODRA, 92.
Scauleny, v. SCLlLENI.
Scufas Ioan (Scufa), arendaş al poştelor din Ţ^ra Rominească, 248.
Scufos Niculae (Scufo), cancelarist al lui Al. Ipsilanti, 204, 267, 269, 311.
SCULENI, 76, 79, 95, 97-99, 111, 113, 148, 181, 194, 201—204,      244, 270, 273, 287,
   295, 303    309, 323; carantina, 156, 188,
   295,  308,  322; lupte la, 203,     271,
   308   309.
scutelnici, străini, 121.
Secheris Atanasie, 17.
Secheris Panaghiotis, 47, 58, 127, 278.
SECUL, mănăstire, 272—273, 313.
Serafim, 188.
Serafim, arhimandrit de la Trei Ierarhi, 88, 151, 181, 185, 322.
SERBIA, 46, 59. 63, 69 77, 90 96, 101, 124, 130     134, 244, 249, 252, 282, 289,
    329 333.
SEREDA (Ungaria), 227.
SFAKIA, 301.
Sfaelos Andreas, căpetenie cteristă, 96, 178, 303, 325.
Sfetcn, sirbul, 271.
SF. MI NTE, 32, 309.
SF. NICULAE, biserică in Galaţi, 286   309.
SF. SA\ A, mănăstire, 202, 218.
SIBERIA, 224.
SIBIU (Sibii, Hermannstadt), 102, 170, 193, 206 207, 210, 213, 215, 223, 226, 266.
SILF.ZIA, 284.
SILISTRA, 162, 171     172, 212, 302, 307;
    pasa de, 207, 251.
SILIMNO, 92.
Simov Ioan, 70   71.
SINAIA, mănăstire, 269.
SIRACUZA, 132, 289.
ŞIRET, riu, 302   304.
sirbi, 73, 168, 170 171, 179, 184, 235, 269,
    287, 308.
SLATINA, mănăstire in Moldova, 272.
SLĂNICUL, plai, 159.
Slătineanu Gli., vornic, 248.
SLOBOZIA DE LA CILNĂU (jud. Buzău), 159.
SMIRNA, 66, 129, 332.
Societate grecească de comerţ, 278.
Societate grecească filantropică, 314.
SOFIA, 92.
Sofianopulos, căpitau eterist, 307.
Sofianos, 144.   -
soldaţi, greci, 104, 151, 161 —162, 168, 178 179, 186 188, 191, 194, 196, 214, 244— 248, 252, 261, 264, 290, 302; turci, 188, 251, 253 ; sirhi, 254.
Solomon, 220.
SPANIA, 132, 288.
Spanohogea, 82.
SPETZE (Spetzes), 84, 129.
Spiru, v. Arvanitachis Spiridon.
Stamatiu Ioan, 147.
Stamelopulos (Stamatelopulos), 169, 179.
Stana, soţia lui Iordache Olimpiotid, 193.
Statis, de la Bistriţa, 214.
Stavrache, postelnic, başcapuchehaia lui Suţu Al. w. la Constantinopol, 72.
STAA RODROM, cartier din Constantinopol, 282.
steaguri, eline, 171.
Stefanaris Nicolae, preot, 286.
STÎNCA, 188, 199 202, 205, 270 271, 307-311.
Stratis Marinos, 150, 185, 295.
STRIMBUL (jud. Buzău), 159.
Stroganov (Stroganoff), ministru plenipotenţiar al Rusiei la Constantinopol, 89, 92, 95, 124, 152, 154, 156, 298, 300, 313
349
www.dacoromanica.ro
    314; remite scrisoarea lui Capodistria către Al. Ipsilanti, 297.
Sturza, logofăt, 116.
Sturza Dimitric, logofăt, 234.
Sturza Ioan Sandu, domn al Moldovei, 234 235.
Sturza Petraclie, vel postelnic, 234.
Sublima Poartă, v. IMPERIUL OTOMAN.
SUCEA\A, ţinut, 120, 122, 124, 272.
suditi, chesaro-crăieşti, 180 —181.
SULIN\, 161.
SUL1NEŞTI, 305.
Suliotis, 32.
sulioli, 287.
Sultanonci, comandant eterist, 205, 224.
Suţu Alexandru (Alecu), domn al Ţarii Romî-neşti, 55, 72, 89. 296; moartea lui, 89, 111, 174, 176.
Suţu Alexandru, decapitat de turci, 55.
Suţu Costache, postelnic, 117, 147.
Sutu Grigore (Suţol, 54, 55, 204, 267, 269,
    311.
Sutu Mihail, domn al Moldovei, 86         88,
    '95, 99, 112, 117    118, 125   130, 176,
    195, 244   245, 322; iniţiat în Etcrie,
    286; scrie lui Al. Ipsilanti, 61, 80, 109 — 110, 121, 124; pleacă din Iaşi in carantina Scnleni, 295, 301, 323; mazilit, 171.
Sutu Nicolae, fratele domnului Moldovei, 109, 151.
Svoronis Glierasimos, 66.
                                                              ş
ŞCODRA, paşa din, 71, 73. Ştefan, 214.
Ştefan, ceauş, 157 158.
Ştefan, porutcic, 232.
Ştefan, vătaf, 219.
Ştefan, voievod, 313.
                                                          T
TABACITI, 169.
tabăra greacă, 140, 161 162, 186, 188  189,
    194, 253, 257; a generalisimului, la Bucureşti, 178; la Piteşti. 261; la Tîrgovişte, 187; la Botoşani, 196; la Stinca, 199; de panduri la Ciorogîrla. 170; de turci la Plutarcsti, 254.
TAGANROG, 167, 179, 294, 307.
Tanasis Hagi Dimitric, 115.
Teferitis Antonie, 67.
Teodosie Evanghelia, 115.
TERAPIA. 267.
TIRS4lJ\fi, 330.
TFS4LI\, 72, 105, 133, 164, 289, 330, 332 333.
Thcmclis Dimitrie, 67 69, 78   79, 96 97.
Themistocle, 182, 280, 289.
leodor Vasile, biliarii, 137, 182, 270 271.
350
Theodosie (Teodosie). căpitan, 158, 205, 262. Theodori, căpitan, 157—158.
Theodoru D. B., comandant de batalion, 198. THERMOPILE, 132, 249, 268, 289.
Thessalia, v. TESALIA.
Thomidis, pseudonim, v. Xanthas,
Thrasibul (Trasibul), 132. 289.
Timoleon, 132, 289.
TIMOR (Timiş?), 269.
TÎRGOVIŞTE, 167-168, 174, 187, 223, 246, 248—249, 296, 299, passim.
TÎRGU FRUMOS, 147-148* 291.
TÎRGUL NEAMŢ, 213, 313.
TÎRNOV, 217. ’
TRACIA, 134, 164.
TRANDAFIR (jud. Buzău), 159. TRANSILVANIA, 245, 251, 255, 270. TREGENI, 167.
TREI IERARHI, mănăstire, 88, 140, 151, 181, 245, 322.
TRIEST, 74 75, 87, 130, 282, 287, 301. Triandafilos Hristodulos, 173.
TROPPAU, oraş în Silezia, 284, 299. Toader, sluger, v. Vladimirescu Tudor. trupe, amăuţi, 170; eline, 171, 182; ruseşti, 228, 333; turceşti, 171.
Tudor, v. Vladimirescu Tudor.
Tudor, popa, 219.
Tudoracbe, popa, 219.
Tudose, căpitan, 175.
Tufecci, din Ianina, 214. tulburări, în Principatele romînc, 123, 176, 300; în Serbia, 72.
tunuri, ale eteriştilor, 110, 179, 250, 286, 291, 295, 302, 307; ale oştirii Ini Tudor Vladimirescu, 248; ale turcilor, 253, 302. TUPIŢA, 92.
turci, 139, 150, 155, 168, 170, 172, 175, 176, 303—305, 313, passim.
TURNU, cetatea, 105.
TURCIA, 56, 70, 91, 154, 170, 172, 282, 302 — 303, 307, 311    316.
Tzacalof Atanasi", fruntaş eterist, 47 18,
    58, 101, 102. 258.
Tzunis, 111, 325.
                                                  T
ŢARA ROMÎNEASCĂ, 55      56, 58, 70, 72,
   77, 89, 93, 96 97, 104 105, 329, 332,
   passim.
Ţarigrad, v. CONSTANTINOPOL. ţărani, răsculaţi, 198; liberi, 290.
ŢĂRILE ROM ÎN E, 283, 300 301.
Ţinţar-Iancu, sîrb, 91.
                                                  U
ulani, 182, 261, 264.
ULM, 202.
I NGARIA, 227, 301.
Ungrovlahia, v. ŢARA ROMÎNEASCĂ.
www.dacoromanica.ro
                                                          V
VADU SORESTILOR (jud. Buzău), 159. Valahia, v. ŢARA ROMÎNEASCĂ.
VALEA MUIERII, 254.
Valsamacliis Nicolaos, 66.
Valtino Costa, 182.
Vantoros Constantin, 178.
Varlaam Vasile, 104.
VARNA, 301.
Varnalis Emanuil, 320   321.
Varvatis Petrachi, 150. vase, greceşti, 178 179; turceşti, 302.
Vasile, căpitan eterist, 120 — 123, 308, 310. Vasile, tufeccibaşa, 201-202, 244, 252, 271. Vasiliu, paharnic, 86.
Vasiliu Dimitrie şi compania, 220.
VASLUI, 201.
Vatichiotis Ioan, 127, 179, 294.
Vatiscef, 226.
Văcărescu, vornic, 248.
Văcărescu Barbu, mare ban, 218    219, 248.
VĂCĂREŞTI (localitate), 257 — 260. VĂCĂREŞTI, mănăstire, 255.
VĂLENI, pod pe Prut la, 169.
VĂSCĂUŢI, 214.
Veniamin Costache, mitropolit al Moldovei, 140, 143, 151, 234, 287, 295, 309. VERIÂ, episcopie, 217.
VERONA, 281, 314.
VIDIN, 75, 77, 162, 171, 213, 291, 302. VIENA, 95, 101, 166, 226, 228.
Viişoreanu, 54.
Vilara Alaxandru, agă, 225.
Vitu), arnăut eterist, 218 219.
VIZA, 49.
vinăiorii, moldoveni, 246.
Vladimirescu Tudor, conducătorul răscoalei, 176, 218, 235, 247, 249, 254, 332; răscoală judeţele de peste Olt, 123; la Ciorogîrla, 170; trimite arzuri către Poartă şi comandanţilor turci din cetăţile de margine, 170; oştirea lui, 182; nu recunoaşte pe Al. Ipsilanti, 248; lş Goleşti, 255; arestarea şi uciderea lui, 256, 296.
Vlahopulos, 48.
Vlahuti Constantin (Vlahuţă), postelnic, 170, 173.
Vlasi», 188.
Vlasopulos Ioan, consul al Rusiei la Patras, 66. Vogoridi, 313.
Voicu, 82. volinliri, sîrbi, 235.
Vretor Andrei, 307.
Vreton Serafim, 102.
VREŢA, 272.
VULA, 66.
VULCĂNEŞTI, 292.
Vulturescu Tudor, v. Vladimirescu Tudor.
                                                      w
Wittgenstein Petr Ilristianovici, comandant al armatei a Il-a ruse, 116, 300.
Wolf, starostele sudiţilor austrieci din Bacău, 313.
                       X
Xanthos Emanoil, unul din conducătorii Eterici, 47, 57, 60—71, 78   79, 83, 86, 96 97,
    102, 128, 138 151, 155, 164, 167 168, 178, 185 189, 193-194, 204, 236, 294, 325—326, 332; ales să meargă la Peters-burg, 278; la Petersburg, 281; chemat de Al. Ipsilanti la Chişinau, 126, 284.
Xenidis, pseudonim, v. Patzimadis.
Xenocratis Atanasachi, 81 — 82.
Xilopinaca, pseudonim, 226.
Xodilos Atanasie, efor al Eteriei la Reni, 141, 185, 308, 312, 314-319, 321-325; corespondenţă cu Em. Xanthos, 127, 139, 168 — 169, 179, 186, 189; manuscrisul Ini despre activitatea Eteriei, 275.
                                                           Y
Ypsilanti, v. Ipsilanti.
                                                           Z
Zaharia, căpitan, 157 — 158.
zaherele, pentru oşteni, 199.
Zaltuhin, v. Jeltuhin.
ZANTE, 66.
zaporojeni, 302, 304.
zavera, 199.
ZĂRNEŞTII DE LA CÎLNAU (jud. Buzău), 159.
ZEMON, 226.
Zerbatis, 205.
Zigni Dimitrachc, negustor, 198.
Zlătăreanu Sofionie, 173.
ZMEEN1I (jud. Buzău), 159.
Zoican Nicolae, negustor din Balta, 57.
Zorzopulos Apostol, 147.
zurbagii, 176, 198.
www.dacoromanica.ro
                                                             Redactor de carte : Neonila Peatniţchi
                                               Dat la cules 28.04.1060. Bun de tipar 02.11 1060. Tiraj 800 exemplare. Hirtie semivelină 65 g.m\ Format 16 70x100.
                                               Colt editoriale 25.29. Coli de tipar 22. ~ A. 0593 1960. Indicele de c*a$ificare pentru bibliotecile mari: 9 (498) «1821» (001). Indicei de clasificare pentru bibliotecii> mici: 9 (R) st 1821 ».
Tiparul executat sub com. nr. 498 la întrepr. poligrafică nr. 4. Calea Şerban-Vodă nr. 133              135, Bucureşti, R.P.R.
      www.dacoromanica.ro
şauniw