ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNt
                             RĂSCOALA DIN 1821
                                DOCUMENTE INTERNE
www.dacoromanica.ro
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
                  INSTITUTUL DE ISTORIE
     DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA ROMINIEI
                RĂSCOALA DIN 1821 II
      EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
www.dacoromanica.ro
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
                   INSTITUTUL DE ISTORIE
            RĂSCOALA DIN 1821
               DOCUMENTE INTERNE Voi. II
                    COMITETUL DE REDACŢIE
                          Academician ANDREI OŢETEA — redactor responsabil, NICHITA ADĂNILOAIE, NE STOR CAMARIANO, IOAN NEACŞU, SAVA IANCOVICI, ALEXANDRU VIANU
          EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
                         19 5 9
www.dacoromanica.ro
            1.       — 1 aprilie 1821. — Legămîntul unui grup de boieri moldoveni de a întocmi un program politic spre « binele obştesc » şi de a alcătui un fond prin contribuţia fiecăruia.
            2.       — 1 aprilie 1821. — Divanul Moldovei porunceşte dregătorilor ţinuturilor Galaţi, Putna şi Tecuci să dea ajutor vornicului Aleco Calimah la privigherea şi aflarea mişcărilor de peste hotar.
            8.-2 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu porunceşte să se lase liberă trecerea spre Braşov a familiei lui Al. Vilara.
            4.       — Bucureşti, 3 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu comunică mitropolitului Dionisie că nu se retrage în faţa turcilor şi îl îndeamnă să rămînă pe loc, promi-ţîndu-i 500 panduri pentru paza sa personală.
            5.       -3 aprilie [1821]. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dispună alocarea de fonduri pentru plata ostaşilor însărcinaţi cu paza oraşului Ruşii de Vede.
            6.       -3 aprilie 1821. — Caimacamii Const. Negri şi Şt. Vogoride cer mitropolitului Dionisie să dezavueze arzmagzarul « norodului Ţării Romîneşti * către Poartă, scris şi semnat « după glăsuirea silnică a lui Tudor ».
            7.       -3 aprilie 1821. — Ispravnicii de Buzău, Grigorie Tăutu şi Nicolae Greceanu către marele vistier, despre starea de spirit a locuitorilor judeţului şi fuga orăşenilor.
            8.       -3 aprilie 1821. — Sumele ce urmează a fi plătite căpeteniilor arnăuţilorj orînduiţi cu paza Bucureştilor.
            9.       -3 aprilie 1821. — Ion Racoviţă comunică vornicului Aleco Calimah ştiri despre eterişti.
            10.       — [B u c u r e ş t i,] 4 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu comunică marelui vistier că este hotărît să lupte împotriva uneltirilor fanarioţilor şi că-1 trimite pe Pavel Macedonschi la mitropolie pentru consultare.
            11.       — 4 aprilie 1821. — Comandantul unităţii de panduri din Drăgăşani, Preda Drugăneanu, scrie serdarului Diamandi să aducă pe doi panduri care nu s-au prezentat «la sorocul ce li s-a pus *.
            12.       — 4 aprilie 1821. — Divanul Moldovei porunceşte vornicului Aleco Calimah să ia măsuri pentru bunul mers al muncilor agricole.
            18. — [4 aprilie 1821], — Mitropolitul Veniamin şi marii boieri cer ţarului Alexandru I sprijin şi ocrotire.
5
www.dacoromanica.ro
              14.       — [Iaşi, 4 aprilie 1821]. — Boierii moldoveni asigură pe A. Pisani că locuitorii ţării nu sînt amestecaţi în tulburările care au avut loc şi-i cer sprijin pentru a se opri trecerea răsculaţilor greci prin Moldova.
              15.       — [4 aprilie 1821]. — Boierii moldoveni mulţumesc împăratului Austriei pentru sprijinul pe care l-au primit din partea lui Iosif Raab.
              16.       — 5 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere mitropolitului şi marelui vistier ştiri în legătură cu cele ce se petrec în Moldova şi le propune să iniţieze o corespondenţă cu cîrmuirea de la Iaşi în vederea unei acţiuni comune.
              17.       — 5 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dispună a se tăia « iazurile de la Urziceni pînă la baltă *.
              18.       —5 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere mitropolitului şi marelui vistier să dispună recrutarea de oameni din toate judeţele ţării pentru oştire.
              19.       —5 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să se trimită jumătate din efectivul de plăieşi din ţară, cu echipamentul necesar, la Bucureşti.
              20.       — 5 aprilie 1821. — Ispravnicul de Vîlcea face cunoscute locuitorilor satelor din plasa Cerna de Jos măsurile ce se iau pentru înlăturarea abuzurilor, îndemnîndu-i să se înroleze în oastea lui Tudor Vladimirescu.
              21.       — 5 aprilie 1821. — Isprăvnicatul Gorjului cheamă pe căpitanul Ioan Magheru pentru a-i da povăţuirile trebuincioase, în urma «strajnicelor porunci de la dumnealui sluger, ocîrnmitor oştirilor».
              22.       — 5 aprilie 1821. — Petrache Caragea cere comandirului Anastasie să elibereze pe cei doi panduri trimişi de el după cai de olac.
              23. — 5 aprilie 1821. — Catastih de pîinile dale zilnic ostaşilor din Bucureşti
              24.       — Bucureşti, 5/17 aprilie 1821. — Nic. Tzitziras către Const. Hagi Pop, despre situaţia din Bucureşti.
              25.       — [5 aprilie 1821.] — Magzarul boierilor moldoveni fugiţi în Bucovina prin care arată Porţii că M. Suţu a dat ţara pe mîna eteriştilor şi cer să fie numit un alt domn.
              26.       — 6 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să i se trimită de la Cernica un cunoscător de limba turcă şi să menţină poşta pe drumul Silistrei şi al Brăilei.
              27.       — Giorman, 7 aprilie 1821. — Stamate Mărgărit către Hagi Const. Pop, despre incursiunile turcilor.
              28.       — 8 aprilie 1821. — Locuitorii din Piteşti dau zapis pentru întreţinerea ostaşilor căpitanului Simion [Mehedinţeanul], rînduiţi acolo de Tudor Vladimirescu pentru paza oraşului.
              29.       — Bucureşti, 9 aprilie 1821. — Gh. Caraianopulos către Hagi Ianuş despre situaţia din Bucureşti şi comportarea pandurilor şi arnăuţilor.
              80.       — [Bucureşti,] 9 aprilie 1821. — Chitanţa căminarului Sava de banii primiţi de la bresle pentru lefurile ostaşilor.
              81.       — [Bucureşti,] 9 aprilie 1821. — Se adevereşte că arhimandritul de la m-rea Radu Vodă a dat 1000 taleri pentru nevoile oştirilor.
              82.       — Cîmpulung, 10 aprilie 1821. — Grig. Băleanu trimite lui Al. Ipsilanti spre aprobare ciorna unui memoriu către ţarul Rusiei în care arată scopul răscoalei lui
6
www.dacoromanica.ro
        Tudor Vladimirescu şi cere protecţia ţarului pentru obţinerea independenţei ţării şi a unei cîrmuiri pămîntene.
             33.      — 11 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu răspunde marelui vistier că a luat cunoştinţă de intrarea turcilor în ţară şi îi cere să dispună ca satele de pe marginea Dunării să fie mutate în interiorul ţării.
             84. —11 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu intervine pe lîngă marele vistier
        pentru uşurarea clăcii satelor din plaiul Dîmboviţa, precum şi a dărilor ţiganilor domneşti şi ale masalagiilor.               ’
             85.      —11 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dispună aprovizionarea trupelor cu pastramă în loc de carne proaspătă de vacă.
             36.      —12 aprilie 1821. — Arz către paşa de Giurgiu pentru trimiterea unui reprezentant turc ca să asculte plîngerile norodului.
             37.      —12 aprilie 1821. — Divanul Moldovei laudă pe banul Ioan Miclescu pentru că a liniştit pe locuitorii din ţinutul Vaslui şi i-a făcut să-şi lucreze pămîntul.
             38.       —13 aprilie [1821]. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dea dispoziţii ispravnicilor de judeţe să aşeze pe locuitorii ce se refugiază de la Dunăre pe locuri arabile şi bune pentru păşunat.
             39.       —13 aprilie 1821. — Marele vistier cere ispravnicilor de Buzău să-i trimită veşti despre situaţia din judeţ.
             40.       —13/25 aprilie 1821. — Raport de la Constantinopol asupra ecoului evenimentelor din Ţara Romînească şi măsurilor preconizate de Poartă.
             41.       —14 aprilie [1821]. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să reducă la jumătate darea impusă asupra satului Creţeşti, plasa Sabarul de Sus (Ilfov).
             42.      — [Bucureşti, 14/26 aprilie 1821], — Divanul Ţării Romîneşti dezaprobă măsurile luate de Alex. Ipsilanti, cerîndu-i să înceteze cu proclamaţiile.
             43.       — [14] aprilie 1821.— Divanul Moldovei trimite pe aga Petrachi Negrea şi pe spătarul Gavril Iamandi la paşa de Brăila, pentru a-i arăta « neîmpărtăşirea » ţării la răzvrătire.
             44.      —15 aprilie 1821. — Boierii ocîrmuitori împrumută 30 000 taleri de la baronul Sachelarie pentru plata păzitorilor Bucureştilor.
             45.      — Bucureşti, 16 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu primeşte 80 000 taleri de la vistierie pentru trebuinţa «Adunării norodului».
             46.      — 16 aprilie [1821]. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să expedieze nişte scrisori către judeţe şi să-l înştiinţeze dacă au sosit pitarul Ioniţă Jianu şi stolnicul Constantin Borănescu.
             47.       "— [Bucureşti,] 18 aprilie 1821. — Ordin de plată a 500 taleri pentru cheltuielile stolnicului Const. Borănescu şi ale pitarului Jianu, care au fost trimişi cu cărţi la paşa de Silistra.
             48.      — [Bucureşti,] 18 aprilie 1821. — Ordin de plată a 520 taleri pentru cheltuiala lipcanilor trimişi pe la judeţe şi serhaturi.
             49.       — 18 aprilie 1821. — Iordache Olimpiotul scrie ispravnicilor de Teleorman să ia măsuri pentru prinderea pandurilor şi arnăuţilor care fac jaf şi să-i trimită la judecata comitetului de la Cîmpulung.
7
www.dacoromanica.ro
              60.       -»-[I aş i,] 18 aprilie 1821. — Divanul cere ispravnicilor de Dorohoi să urmărească pe pricinuitorii de răzvrătire şi să readucă la munca paşnică pe locuitorii satelor, deoarece eteriştii « s-au tras din ţară», iar de oştile otomane «nu au a se teme ».
              61.       —19 aprilie 1821. — Mitropolitul, episcopii şi boierii numesc pe Pavel Macedonschi deputat din partea lor pe lingă Adunarea norodului.
              62.  — [T î r g o v i ş t e,] 19 aprilie 1821. — Proclamaţia lui Al. Ipsilanti
         către locuitorii Ţării Romîneşti în care îşi arată părerile cu privire la organizarea în viitor a ţării.
              63.       — [11 — 20 aprilie 1821]. — Apel către paşa de Silistra pentru a izgoni pe eteriştii din Moldova şi pentru a asigura însămînţările.
              64.        — 21 aprilie [1821]. — Polcovnicul Iordachi Hristofi cere să i se trimită la Slatina nişte catane, potrivit poruncii lui Tudor Yladimirescu.
              65.       — Chişinău, 21 aprilie 1821. — Notă informativă a generalului I.N. Inzov cu privire la evenimentele din ţările romîne.
              66.       — 22 aprilie 1821. — Tudor Yladimirescu cere marelui vistier să însărcineze pe unul din ispravnicii de Ylaşca să ridice satele de lingă Dunăre şi să le aşeze în interior.
              67.       — 22 aprilie [1821]. — Tudor Yladimirescu trimite marelui vistier nişte Scrisori şi bani primiţi din partea isprăvnicatului de Vîlcea şi-i cere ca acest isprăvnicat să răspundă de restituirea sumei de 5 000 taleri, luaţi de Tudor cu împrumut de la Hagi Ianuş.
              68.       — 22 aprilie 1821. — Dumitru Gîrbea comunică lui Pavel Vladimirescu că nu se va atinge de averea lui Lăudat Frumuşanu, deoarece îi este vecin şi prieten.
              69.        — [C r a i o v a,] 22 aprilie 1821. — Un om al lui N. Glogoveanu îl înştiinţează că I. Solomon nu dă panduri pentru boieri, că slugerul Costi s-a alăturat luf
         I. Samurcaş la Calafat, şi-i cere ca nesupusul vier Stanciu, să fie trimis spre cercetare la V. Ghelmegeanu.
              60.       — 22 aprilie 1821. — Căminarul Sava primeşte de la vistierie leafa pe martie pentru Mihail delibaşa şi Dimitrie tufeccibaşa.
              61.       — 22 aprilie 1821. — Serdarul Iordache Olimpiotul cere ispravnicilor de Teleorman să-i trimită la Găieşti pe toţi căpitanii de la cele şapte poşte ale judeţului, cu surugii, caii şi căruţele de care dispun.
              62.       — 23 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să desemneze patru boieri pentru a-i duce arzurile la Vidin şi Brăila.
              63.       — Tîrgovişte, 23 aprilie/5 mai 1821. — Alexandru Ipsilanti dă instrucţiuni cu privire la scrisorile găsite asupra doctorului Theodosie Gheorghiade, trimis de Tudor Vladimirescu la Braşov.
              64.       — Bucureşti, 24 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu porunceşte vătafului plaiului Cîmpinii să dea liberă trecere pentru un număr de vite ale logofătului Const. Golescu.
              65.       — [24 aprilie 1821]. — Iusuf paşa cere locuitorilor Moldovei să revină la ocupaţiile lor, asigurîndu-i că nu vor fi pedepsiţi declt cei amestecaţi în răscoală.
              66.       — 25 aprilie 1821. — Divanul Ţării Romîneşti se împrumută cu 70 000 taleri pentru nevoile ţării.
8
www.dacoromanica.ro
             67.      — 25 aprilie 1821. — Ştiri despre împrăştierea locuitorilor din satele judeţului Bacău şi despre venirea turcilor.
             68.      — Bucureşti, 26 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu porunceşte să fie întoarse din drum lucrurile fostului domn Al. Suţu.
             69.      — 26 aprilie 1821. — Divanul Moldovei trimite pe medelenicerul Neculai Mandrea şi pe diacul Scarlat Herescu la muhafizul din Brăila ca împreună cu părintele Ghedeon să arate credinţa «raielii * către Poartă şi că moldovenii « nu au avut nici o împărtăşire cu răzvrătitorii».
             70.      — 27 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier 5 000 taleri pentru nevoile oştirii şi 2 000 taleri pentru lefile surugiilor.
             71.      — Ianuşeşti, 27 aprilie 1821. — Const. Nicolae comunică lui Hagi Ianuş că Iordache Olimpiotul s-a luptat cu nişte turci la Piteşti şi că Rogobete a fost prins.
             72. — Orşova, 27 aprilie 1821. — Petrachis Culaoglu către Hagi Ianuş, despre trecerea turcilor la Calafat şi încercarea paşei de la Ada Kale de a-1 prinde pe Dim. Gîrbea.
             73.      ->-28 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să-i trimită din partea divanului o garanţie pentru suma necesară angajării a 4 000 de ostaşi cu leafă.
             74.      -28 aprilie [1821], — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să întocmească răspunsuri la unele înştiinţări şi cărţi pentru a le trimite la isprăvnicatul de Vîlcea.
             75.       — Bucureşti, 28 aprilie 1821. — Divanul ordonă plata a 5 000 taleri pentru chiria a 20 care « ce slujesc la dumnealui slugerul Theodor Vladimirescu ».
             76.      — 28 aprilie 1821. — Scrisoarea atribuită lui Gheorghe Lazăr despre încercarea căminarului Sava de a elibera pe boierii închişi de Tudor Vladimirescu la Belvedere şi despre lipsa de alimente din Bucureşti.
             77.      — 28 aprilie 1821. — Pîrcălăbia de Galaţi către starostia de Putna, pentru măsurile ce urmează a se lua cu privire la 60 de oşteni greci şi arnăuţi care au apărut în ţinut.
             78.      — S c u 1 e n i, 28 aprilie 1821. — I. Rosetti-Roznovanu cere guvernatorului Basarabiei dreptul de azil pentru el şi fiul său.
             79.      — [Bucureşti,] 29 aprilie 1821. — Divanul ordonă plata a 1 500 taleri pentru tipărirea proclamaţiei lui Tudor Vladimirescu.
             80.      — [Bucureşti,] 29 aprilie 1821. — Divanul ordonă plata a 272 taleri curierului agenţiei austriece trimis la Iaşi.
             81.      — 30 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să acorde tainul cuvenit pentru încă 370 neferi de sub comanda lui Hagi Prodan.
             82.      — 30 aprilie 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să se acorde tainul cuvenit pentru încă 15 oameni angajaţi cu întărirea pazei în Bucureşti.
             83.      — 30 aprilie 1821.— Stolnicul Geani Orăşan roagă pe marele vistier să iscălească o scrisoare pentru a fi trimisă paşei din Vidin.
             84.      — 30 aprilie 1821. — Catastih de pîinile date tain pentru ostaşii din Bucureşti, pe luna aprilie.
             85.      — [Bucureşti,] 30 aprilie 1821. — Catastih de tainurile date în luna aprilie pentru oştenii aflaţi în Bucureşti.
9
www.dacoromanica.ro
              86.       — I a n u ş e ş t i, 30 aprilie 1821. — Const. Nicolaie către Hagi Ianuş, despre neascultarea rumînilor şi purtarea oamenilor lui Iordache şi Farmache.
              87.        — 30 aprilie 1821. — Mitropolitul Veniamin şi boierii îndeamnă pe locuitorii din ţinutul Dorohoi, care de-o lună de zile se strămută luîndu-se după «răsuflaturi neadevărate », să se liniştească.
              88.        — 30 aprilie 1821. — Ispravnicul ţinutului Neamţ, spătarul Sturza, cheamă pe locuitori să se ridice cu arme împotriva eteriştilor.
              89.       — A prii ie 1821. — Tudor Vladimirescu adevereşte că a primit 1 800 taleri de la vistierie.
              90.        — [S fîrşitul lui aprilie 1821]. — Plan de acţiune împotriva pandurilor lui Tudor Vladimirescu şi a eteriştilor.
              91.        — [Aprilie 1821]. — Boierii moldoveni arată ţarului că locuitorii Moldovei nu sînt amestecaţi în răscoală şi-i cer sprijin pentru securitatea ţării.
              92.       — [Aprilie 1821]. — Mihail Veisa, sameş de Putna, raportează cîrmuirii despre situaţia din ţinut şi propune măsurile necesare pentru restabilirea ordinii.
              93.       — [Aprilie 1821]. — Raportul Lt. Colonelului I. P. Pestei cu privire la evenimentele întîmplate în ţările romîne.
              94.        — 1 mai 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dispună ca isprăvnicatele de Gorj şi Mehedinţi să achite sumele împrumutate de el pentru nevoile oştirii de la Gliiţă Opran şi Fota Popovici.
              95.        — Craiova, 1 mai 1821. — Nestor Pavlovici trimite casei Hagi Pop ştiri privitoare la poruncile contradictorii date de caimacam şi de Tudor Vladimirescu.
              96.        — Iaşi, 1 mai 1821. — Secretarul agenţiei austriece, Cantemir, adevereşte că stolnicul Ioniţă Buta a fost silit să plătească leafă arnăuţilor hătmăniei.
              97.        — Piteşti, 3 mai 1821. — Anastasie Eustathie scrie lui Hagi Ianuş la Sibiu despre soarta ginerelui său Constantin care a fost condamnat la moarte de Tudor şi apoi iertat.
              98.       — 4 m a i 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să i se trimită în tabără alimente şi 10 000 oca sare.
              99.        — 4 mai 1821. — Prinderea a 40 de panduri fugiţi şi trimiterea căpeteniilor lor la ocnă pe termen de şase luni.
              100.        —rCraiova, 4 mai 1821. — Const. Canetzos scrie lui Hagi Ianuş, despre luarea unor arme de către serdarul Diamandi şi despre nesupunerea locuitorilor.
              101.       — 5 mai [1821]. — Tudor Vladimirescu cere marelui "vistier să înlocuiască pe omul lui Samurcaş de la schela Cîineni cu altul mai credincios.
              102.        — 6 mai [1821]. — Tudor Vladimirescu intervine pe lîngă marele vistier să satisfacă cererea lui Hagi Prodan şi Alexandru Pavlovici Nicolaevici cu privire la bulgarii din Bucureşti şi din judeţul Ilfov.
              103.        — 6 mai 1821. — Tudor Vladimirescu adevereşte primirea a 2 000 taleri de la vistierie.
              104.        — 7 mai 1821. — Ispravnicul de VJaşca face cunoscut lui Tudor Vladimirescu că, din cauza zvonului despre intrarea turcilor în ţară, locuitorii din acest judeţ s-au împrăştiat şi îi cere scrisori pentru liniştirea spiritelor,
10
www.dacoromanica.ro
            105.       — Huşi, 7 mai 1821. — Episcopul de Huşi, Meletie, scrie agăi să sfătuiască pe locuitori să nu fugă din oraş.
            106.       — Braşov, 9 mai 1821. — Arzmagzarul boierilor Ţării Romîneşti refugiaţi în Transilvania, prin care cer intervenţia înaltei Porţi împotriva lui Tudor şi Ipsilanti.
            107.       —[înainte de 9 mai] 1821. — Boierii rămaşi în Bucureşti — sub presiunea răsculaţilor — roagă pe Metternich să intervină la Poartă împreună cu ţarul Rusiei, pentru restabilirea vechilor privilegii ale Ţării Romîneşti.
            108.       —10 mai [1821]. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dispună mutarea serdarului Pîrvu din postul de ispravnic de Vîlcea în postul de ispravnic de Mehedinţi şi numirea în funcţia de ispravnici de Vîlcea a polcovnicului Vasile Ghelmegeanu şi a stolnicului Gigîrtu.
            109.       —10 mai 1821. — Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să i se trimită în tabără 3 000 oca de sare.
            110.       — I a n u ş e ş t i, 10 mai 1821. — St. Hristodulu către serdarul Polihronie despre omorîrea lui N. Culoglu şi nesupunerea rumînilor.
            111.       — T î r g o v i ş t e, 11/23 mai 1821. — Alexandru Ipsilanti scrie lui Iordache Olimpiotul (?) că mişcarea lui Cantacuzino este- necesară şi că Tudor Vladimirescu se poartă rău.
            112.  —12. mai 1821. — Tudor Vladimirescu primeşte 300 taleri de la vistierie.
            113.       — Bucureşti, 12 mai 1821. — Vistieria numeşte pe slugerul Nicolae Greceanu ispravnic în judeţul Slam Rîmnic şi îi porunceşte să culeagă ştiri despre « cele ce se urmează în Moldovă ».
            114.       — Orşova, 13 mai 1821. — Polizachi Dimitriu înştiinţează pe Hagi Ianuş că, din porunca lui Tudor, turcii luaţi prizionieri sînt eliberaţi.
            115.       — 14 mai 1821. — Tudor Vladimirescu trimite 10 panduri să însoţească pînă la Tîrgovişte pe boierii din Bucureşti, care fuseseră închişi la Belvedere.
            116.       — [14 mai 1821]. — Tudor Vladimirescu permite marelui vistier Alexandru Filipescu-Vulpe să plece din Bucureşti.
            117.       — Glogova, 14 mai 1821. — Ştiri despre prinderea lui B. Viişoreanu la Cerneţi.
            118.       — [Bucureşti,] 15 m a i 1821. — Tudor Vladimirescu se împrumută cu 240 000 lei în numele vistieriei pentru a plăti lefurile arnăuţilor lui Hagi Prodan şi Dimitrie Macedonschi.
            119.       — Tîrgovişte, 15/27 mai 1821. — Alex. Ipsilanti scrie lui Iordachi Olimpiotul (?) că Tudor Vladimirescu a fost prevenit să fugă şi că Sava va merge la Tîrgovişte.
            120.  — 15 mai 1821. — Despre arderea Focşanilor de către volintiri.
            121.       —17 mai 1821. — Scrisorile «di la toţi cîţi ne aflăm nestrămutaţi din pămîntul Moldovei» către mitropolitul Veniamin, prin care acesta este rugat să se întoarcă şi i se arată starea de spirit din ţară.
            122.       — 18 mai 1821. — Ştiri despre situaţia de la Hîrţeşti şi Micşuneşti (Roman), unde locuitorii dau semne de nesupunere.
            123.       — Iaşi, 19 mai 1821. — Proclamaţia lui Gh. Cantacuzino Deleanu la revenirea sa în Moldova.
11
www.dacoromanica.ro
             124.       — [Constantinopol, 21 mai 1821], — Firman către boierii Ţării Romîneşti pentru a sprijini acţiunea trupelor turceşti în reprimarea răscoalei.
             125.       — Piteşti, 22 mai 1821.—Zotos Ressis comunică lui Hagi Ianuş împrejurările în care a fost ridicat Tudor Vladimirescu din tabăra sa.
             126.       — Tîrgovişte, 23 mai/4 iunie 1821. — Alex. Ipsilanti scrie unui comandant eterist că Tudor Vladimirescu se află în închisoare la Tîrgovişte, iar el să vină cu trupele sale în acest oraş.
             127.       — Piteşti, 23 mai/4 iunie 1821. — Iordache Olimpiotul despre pedepsirea lui Tudor Vladimirescu.
             128.       — I aşi, 23 mai 1821. — Gh. Cantacuzino cere ostaşilor să nu mai ia cai şi lucruri de la săteni, cei neascultători urmînd să fie îndepărtaţi din armată.
             129.  — Piteşti, 24 mai/5 iunie 1821. — Iordache Olimpiotul, Ioan
        Farmache, Hagi Prodan şi D. Macedonschi înştiinţează pe unul dintre conducătorii eterişti că au declarat pe Tudor Vladimirescu nedemn de slujbă ostăşească şi au chemat pe vornicul Gr. Băleanu să-i ia locul.
             ISO.       — Iaşi, 25 mai 1821. — Proclamaţia lui Gh. Cantacuzino Deleanu către boierii de-a doua şi a treia stare pentru sprijinirea acţiunii Eteriei.
             181. — Bucureşti, 31 mai/12 iunie 1821. — D. Udritzky trimite mitropolitului şi boierilor refugiaţi la Braşov îndemnul caimacamului de a se întoarce în ţară.
             132.       — [Mai, 1821]. — Despre poziţia boierilor moldoveni faţă de evenimentele anului 1821.
             133.       — Copou [Iaşi], 1 iunie 1821. — Proclamaţia lui Gh. Cantacuzino către locuitorii moldoveni prin care-i înştiinţează că se retrage din Iaşi.
             134.       — Braşov, 1 iunie 1821. — Memoriul unor boieri refugiaţi la Braşov, către împăratul Rusiei.
             135.       — S t î n c a, 3 iunie 1821.— Gh. Cantacuzino Deleanu interzice comandanţilor şi ostaşilor să se amestece în treburile administraţiei ţării.
             136.       — 3 iunie [1821]. — Şt. Vogoride cere mitropolitului Veniamin Costache să se întoarcă în ţară.
             137.       —[5 iunie 1821]. — Elhagi Mehmed Ahmed, comandantul trupelor turceşti, cere cîrmuitorilor oraşului Bucureşti suma de 25 000 piaştri pentru întreţinerea acestor trupe.
             138.       — [Braşov,] 6 iunie 1821. — Boierii munteni cer guvernatorului Transilvaniei să dispună trimiterea înapoi în ţară a ţăranilor refugiaţi peste munţi.
             189.       — 7 iunie 1821. — Muhafizul Giurgiului, Ismail Hachî, reproşează mitropolitului Dionisie Lupu că nu a luat măsuri împotriva răscoalei.
             140.       —10 iunie 1821. — Adeverinţă pentru iertarea lui I. Răscrăcea care a participat Ia răscoală.
             141.       — [Braşov,] 12 iunie 1821. — Boierii refugiaţi la Braşov arată lui C. Negri motivele pentru care nu se pot întoarce în ţară.
             142.       — Horodniceni, 12 iunie 1821. — Vasile Capşa comunică lui Dracachi Roset, refugiat la Cernăuţi, că ţăranii de pe moşiile sale au refuzat să lucreze, mai ales după ce a venit Gh. Cantacuzino cu eteriştii săi.
12
www.dacoromanica.ro
              143.       —14 iunie 1821. — Caimacamul C. Negri obiectează că motivele pentru care mitropolitul şi boierii refugiaţi la Braşov nu revin în ţară sînt neîntemeiate.
              144.       — [15 7 iunie 1821], — Memoriu adresat lui Gh. Cantacuzino în cărei se arată nenorocirile pricinuite Moldovei de către eterişti şi este somat să nu mai lanseze apeluri.
              145.       — Iaşi, 18 iunie 1821. — Paharnicul Gh. Brăiescu îndeamnă, în numele lui chehaia bei, pe boierii din ţinuturile de sus să se întoarcă la casele şi slujbele lor.
              146.       — [23 iunie 1821]. — Arzmagzarul boierilor de la Braşov către Poartă, cerînd venirea cît mai grabnică a domnului şi luarea de măsuri pentru ca niciodată vreunul dintre răsculaţii scăpaţi în străinătate să nu se mai poată întoarce în ţară.
              147.       — Craiova, 25 iunie 1821. — Const. Canetzos comunică lui Hagi Ianuş că pandurii se predau turcilor.
              148.       — 27 iunie 1821. — Anastasie Mihaloglu cere lui Hagi Prodan să-i trimită pulbere şi cartuşe şi îi arată că n-are nici un amestec în reţinerea trăsurii sale.
              149.       — Orşova, 1 iulie 1821. — Gh. Opran către Const. Hagi Pop, despre rezistenţa pandurilor răsculaţi şi despre obţinerea unui paşaport pentru Ioan Solomon, fugit în Austria.
              150.       — 4 iulie 1821. — Gh. Paşcanu, refugiat la Suceava, comunică lui Şt. Vogoride că nu se poate întoarce în ţară fiind bolnav, iar că ceilalţi boieri sînt împrăştiaţi prin toată Bucovina.
              151.       — Sibiu, 8/20 iulie 1821. — G. Levent iscomunică ştiri lui Al. Vilara, criticînd purtarea mitropolitului şi a unor boieri.
              152.        — Colin cău ţi, 11 iulie 1821. — Mitropolitul Veniamin comunică generalului Inzov că va da răspuns la scrisorile lui Şt. Vogoride de a se întoarce în ţară după ce se va pune de acord cu boierii refugiaţi.
              153.       — Braşov, 12 iulie 1821. — Memoriul boierilor refugiaţi către ţarul Rusiei, cu descrierea jafurilor şi silniciilor săvîrşite de turci în Ţara Romînească.
              154.        —12 iulie 1821. — Chehaia bei, în numele seraschierului de Brăila, porunceşte agalelor din ţinuturi să înceteze abuzurile faţă de « raialele credincioase *.
              155.        — Ş chei a, 15 iulie 1821. — Jafurile ascherliilor pe moşia lui Dracachi Roset şi golirea hambarelor de către săteni.
              156.        — G o r j, 17 iulie 1821. — Constantin medelnicerul, numit sameş de Gorj, comunică lui Hagi Ianuş că turcii s-au ciocnit cu răsculaţii la Slobozia.
              157.        — Craiova, 19 iulie 1821. — Const. Canetzos scrie lui Hagi Ianuş despre pagubele pricinuite de către rumînii nesupuşi.
              158.        — Sibiu, 20 iulie 1821. — A. Pini comunică mitropolitului Dionisie că a trimis ţarului jalba boierilor fugiţi la Braşov.
              159.        — [Braşov,] 20 iulie 1821. — A. Xenocratis către Hagi Ianuş despre zvonul că Rusia ar fi declarat război Porţii. 160 *
              160.       — Haţeg, 21 iulie 1821. — Ştiri despre urmărirea şi omorîrea pandurilor
        şi locuitorilor de către turci.
13
www.dacoromanica.ro
              161.       — Orşova, 21 [iulie] 1821. — Gh. Opran scrie lui Hagi Const. Pop că în Ţara Romînească stăpînesc turcii şi că răsculaţii se retrag prin satele de la munte.
              162.       — 23 iulie 1821. — Porunca lui chehaia bei către isprăvnicatul de Herţa, să ia măsuri pentru prinderea eteriştilor şi aprovizionarea trupelor turceşti.
              163. — Orşova, 24 iulie 1821. — Despre o acţiune a pandurilor la Vîrciorova.
              164. — Orşova, 29 iulie 1821. — Ştiri despre urmărirea pandurilor şi trecerea lor în Austria.
              165.       — 30 iulie 1821. — Ispravnicii de Buzău poruncesc vătafului plaiului Slănic să aducă la ascultare pe clâcaşii de pe moşiile lui Const. Perieţeanu.
              166.       — Iulie 1821. — Descrierea suferinţelor îndurate de locuitorii Moldovei de la intrarea trupelor turceşti.
              167.       — I ulie 1821. — Notă informativă despre evenimentele care au avut loc în ţările romîne în lunile iunie şi iulie 1821.
              168.       — Iulie 1821. — Nota informativă a căpitanului de gardă Burţov despre evenimentele petrecute în ţările romîne în lunile iunie şi iulie 1821.
              169.       — Iulie 1821. — Nota informativă a căpitanului de gardă Burţov despre evenimentele care au avut loc în ţările romîne în lunile mai—iulie 1821.
              170.  — [Iulie, 1821]. — Notă de banii însuşiţi de Mihai Suţu vv.
              171.        — Orşova, 2 august 1821. — Gh. Măcescu comunică lui Hagi Ianuş ştiri" despre rezistenţa pandurilor şi unele evenimente politice externe.
              172.       — Orşova, 4 august 1821. — Polihronie înştiinţează pe fratele său, Hagi Ianuş, că turcii le-au jefuit averea şi că autorităţile austriace iau măsuri împotriva refugiaţilor din Ţara Romînească.
              173.        — [După 7 august 1821]. — Mehmet paşa Silistra valesi arată motivele executării bimbaşei Sava şi porunceşte ostaşilor turci să cruţe pe cei nevinovaţi, iar locuitorilor să-şi reia îndeletnicirile obişnuite.
              174.       —10 august 1821. — Ştiri despre ciocnirea unor panduri cu turcii la o moşie de pe Gilort.
              175.       — 11 august 1821. — Firman către paşa de Vidin să ia măsurile necesare pentru aducerea locuitorilor din Oltenia la casele lor şi pentru administrarea veniturilor ţării.
              176.       — 10—19 august 1821. — Pirman pentru luarea de măsuri împotriva elementelor nedisciplinate din oştirile turceşti trimise în ţările romîne.
              177.       —19 august 1821. — Declaraţiile unor împricinaţi despre cele întîmplate în luna februarie, cînd a trecut Tudor Vladimirescu cu pandurii prin satele Murgaşi şi Beneşti.
              178.       — Dracineţ, 20 august 1821. — Zvon despre o apropiată acţiune a oştilor ruseşti şi austriece împotriva turcilor.
              179.        — 22 august 1821. — Poruncă pentru a se face catagrafie de casele arse sau avariate în luptele cu arnăuţii lui Sava. Lista acestora şi pagubele evaluate în bani. 180 *
              180.      — Odesa, 22 august 1821. — Stroganov către Iordache Roznovanu,
        despre posibilităţile îmbunătăţirii situaţiei Moldovei.
14
www.dacoromanica.ro
          181.      — 23 august 1821. — Adeverinţe de iertare pentru pandurii participanţi la răscoală.
          182. — 26 august/7 septembrie 1821. — Hatihumaium către comandanţii trupelor turceşti din Moldova, să împiedice abuzurile făcute de ostaşi.
          183.      — Şcheia, 29 august 1821. — Ştiri despre acţiunile unor grupe răzleţe de eterişti în Moldova şi despre răzvrătirea ţiganilor din Hoiseşti.
          184. — [C o n s t a n t i n o p o 1,] 30 august —8 septembrie 1821.—
     Sultanul către Mehmet Selim paşa, să pună în vedere boierilor munteni şi moldoveni, emigraţi, că datoria lor este de a se întoarce în ţară şi de a ajuta caimacamilor pînă la numirea domnilor.
          185.      — [30 august .1821].— Hatihumaiumul pentru trimiterea unui mumbaşir să cerceteze abuzurile făcute de ostaşii turci şi să restabilească ordinea în Ţara RomîneaScă.
          186.      — 31 august 1821. — Jalba vechilului m-rii Hurez' către căimăcâmia Craiovei ca ţăranii din Cîrligi (Gorj) să dea înapoi schitului Polovraci viile pe care le-au luat în timpul răscoalei invocînd porunca lui Tudor.
          187.      — [18/30 ? august 1821]. — Comandantul oştirii turceşti din Moldova, cere lui I. Raab să intervină pe lîngă boierii moldoveni să se întoarcă în ţară.
          188.      — Braşov, 31 august 1821. — Boierii Ţării Romîneşti aflaţi la Braşov cer ocrotirea împăratului Austriei pentru stabilirea liniştei în ţară şi pentru instaurarea unei domnii pămîntene şi permanente.
          189.      —[August,] 1821. — Lista boierilor numiţi ispravnici în august şi preţul vînzării huzmeturilor.
          190.      — [Braşov, august ? 1821], — Informaţii despre disensiunile dintre boierii de la Braşov şi despre formarea unei grupări ostile lui A. Pini.
          191.      — Sibiu, 13 septembrie 1821. — Hagi Ianuş roagă pe Derviş paşa de Vidin să oprească jaful ce se face în averea lui.
          192.      — Sibiu, 16 septembrie 1821. — Hagi Ianuş scrie lui Canetzos, să întocmească o listă de pagubele suferite la moşiile sale din Ţara Romînească, pentru a fi despăgubit.
          193.      — Sibiu, 17/29 septembrie 1821. — Const. Hagi Pop cere boierilor refugiaţi obiectele preţioase aduse cu ei ca să le pecetluiască la vamă, în vederea întoarcerii lor în ţară.
          194.      — Braşov, 17/29 septembrie 1821. — Şantajul plănuit în legătură cu nişte documente compromiţătoare pentru boierii munteni
          195.      — Cluj, 18 septembrie 1821. — Autorităţile austriace sfătuiesc pe boierii olteni, aflaţi la Sibiu, să se întoarcă în ţară şi anunţă că răsculaţii trecuţi în Austria vor fi îndepărtaţi de la hotar.
          196.      — [Bucureşti,] 19 septembrie 1821. — Cîrmuirea ia măsuri pentru a se numi epistaţi la mănăstirile părăsite de egumenii uniţi cu apostaţii. 197 * *
          197. — [Cernăuţi, 20      ? septembrie 1821]. — Boierii moldoveni cer
     Porţii înlăturarea grecilor şi arnăuţilor, cîrmuire pămînteană, hotărnicirea moşiilor şi
     alcătuirea unei pravili în limba moldovenească.
15
www.dacoromanica.ro
              198.      — Sibiu, 21 septembrie 1821. — Polihronie scrie lui Canetzos, secretarul lui Hagi Ianuş, printre altele, să nu mai lase pe locatarii bordeielor să se întoarcă la ele, deoarece sînt nesupuşi.
              199.      — 25 septembrie 1821. — încuviinţarea ocîrmuirii pentru scoaterea de la ocna Telega a nouă oameni, deţinuţi sub bănuiala că au fost amestecaţi în răscoală.
              200 . — Foleşti, 27 septembrie 1821. — Menţiuni despre escortarea spre Constantinopol a eteriştilor prinşi şi despre purtarea turcilor.
              201.      — [Septembrie, 1821].— însemnări despre cheltuielile făcute de mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti pentru tainul arnăuţilor şi amenzile plătite turcilor.
              202.      — [Septembrie 1821], — Derviş paşa înştiinţează pe boierii divanului Craiovei că a dat porunci să nu se facă nici un fel de supărări locuitorilor şi cere totodată să se întocmească liste de tainurile date trupelor turceşti.
              203.      — [Braşov,] 1 octombrie 1821. — Memoriul mitropolitului Dionisie către sinodul bisericii ruseşti despre ororile săvîrşite de turci cu sprijinul boierilor întorşi în ţară.
              204.      — [Bărga,] 3 octombrie 1821. — T. Balş scrie că situaţia Moldovei este jalnică şi regretă că s-a reîntors în ţară.
              205.      — 5 octombrie 1821. — Firmanul sultanului către comandanţii turci ţlin Moldova, să ia măsuri pentru întoarcerea pribegilor la locurile lor.
              206.      — 6 octombrie 1821. — Proiectul unui arz către Poartă, redactat de boierii Ţării Romîneşti fugiţi la Braşov, prin care cer reducerea obligaţiilor impuse ţării, ţinînd seama de proasta situaţie economică.
              207.      — 9 octombrie 1821. — Locuitorii din Tîrgovişte cer ajutor pentru repararea acoperişului bisericii mitropoliei, de pe care eteriştii au luat plumbul.
              208.      —13 octombrie 1821. — Sătenii din Produleşti (Dîmboviţa) care în vremea răscoalei au luat cu forţa porumbul din hambarul boieresc, sînt obligaţi să-l restituie.
              209.      — Craiova, 13 octombrie 1821. — C. Canetzos informează pe Hagi Ianuş despre situaţia de la moşie, arătîn4 printre altele că scutelnicii n-au fost puşi la dare.
              210.      — 20 octombrie 1821. — Poruncă de la vistieria Moldovei pentru întocmirea unei catagrafii de zăhărele şi fîn de la mănăstirile greceşti, în vederea aprovizionării oştirii.
              211.      — Iaşi, 22 octombrie 1821. — Porunca divanului Moldovei pentru strîngerea finului din ţinutul Roman, necesar trupelor turceşti.
              212.      — 3Q octombrie 1821. — Bilet de iertare dat lui Dumitru fiul lui Vasile din Cîrlogani (VîlceaJ, care a fost înrolat în mişcarea eteristă.
              213.      — [30 ? octombrie 1821]. — Scrisoarea unui boier moldovean despre demersurile ce se fac pe lîngă paşa de Silistra pentru organizarea ţării. 214 215
             214.      — O c t o m b r i e 1821. — Ordin către Mehmet aga, orînduit cu paza Bucureştilor, să înfrîneze pe ostaşii nedisciplinaţi.
              215.     — Octombrie 1821. — Memoriul boierilor către comandantul trupelor ruseşti pentru cazul cînd acestea ar fi intrat în Moldova şi Ţara Romînească.
1Q
www.dacoromanica.ro
          216.        — Pisa, octombrie 1821. — Fostul mitropolit Ignatie al Ungrovlahiei sfătuieşte pe Dionisie Lupu să privească cu încredere viitorul şi să nu se întoarcă în ţară pînă la restabilirea vechilor privilegii.
          217.        — 2 noiembrie 1821. — Carte pentru adunarea la schitul Lainici a călugărilor fugiţi în vremea răscoalei.
          218.        — 29 noiembrie 1821. — Alcătuirea unei tovărăşii pentru luarea veniturilor de pe moşiile mănăstirilor greceşti.
          219.        — Noiembrie 1821. — Autorităţile turceşti dau concurs boierilor din Ţara Romînească pentru restabilirea drepturilor lor, împotriva locuitorilor nesupuşi.
          220.        — [Noiembrie 1821]. — Memoriul boierilor Ţării Romîneşti către ţarul Alexandru I, în care se descrie jefuirea nemiloasă a ţării de către turci, persecuţiile religioase şi încălcarea privilegiilor lor.
          221.        — N o i e m b r i e 1821. — Arzul boierilor moldoveni către înalta Poartă prin care se cere înfiinţarea unui sfat al boierilor, urmînd ca alegerea domnului pămîntean să se facă după ce ţara va fi «în stare vrednică».
  2 —c. 810
www.dacoromanica.ro
1
    1  aprilie 1821
                    Legămîntul unui grup de boieri moldoveni de a întocmi un program politic spre « binele obştesc» şi de a alcătui un fond prin contribuţia fiecăruia.                                  •
         Pămîntul Moldaviei, patria noastră, niciodată mai înainte cu un rînddoă de oameni nu au ispitit atîta neorînduială, precum de la o vremi încoaci, de cînd împuternicindu-să preste surpările celoralalţi cîteva familii sau persoane boieri, prin înprejurările celi după vreme ce sînt cunoscute şi ştiute, au hren-tuit şi au dărîmat mai de tot încuviinţările şi drepturile patrioticeşti. Pentru că aceste înputemicite familii sau persoane, purure cugetînd şi lucrînd numai celi pentru sineşi şi în parti înteresuri, vatămă prin toate chipurile (precum mai sus s-au zis) drepturile patriei, de la boier şi pînă la cel prost lăcuitoriu. Şi pentru aceasta, cinste şi avere fiiştecăruia pământean în tot ceasul iasti în primejdii prăpăstuirii. Ce folosăsc acestui nenorocit pămînt! Deşi ari oariş-cari pravile înprumutati de la noroadile ce au ştiut să le dfe fiinţă, cînd în divanurile şi giudecătoriile patriei urmează voia cea slobodă şi silnicia cea aprinsă! Ce să mai cuvintează de obiceiurile vechi! Cari, deşi au fdst curaţi şi legiuite prin obiceiure în patrie, cînd aceli obiceiuri şi-au pierdut de tot firea lor, pentru că izvodirile celi noă şi fără contenire, mijlocit şi lucrate spre slujiri orbului interes a acestoraşi, au slăbit, şi mai de tot au stîrpit pe ale vechimii.
         Drept aceea, spre dezrădăcinarea răului ce s-au întins obsteşte pînă la nesuferire, hotărîm, întru o sfîntă legătură pe numile viului dumnezău, cunoscut şi slăvit în sfînta troiţă, şi de astăzi înainte ne alcătuim toţi mai gios iscăliţi, adivărat patrioţi, neamuri boiereşti şi însuşi boieri, ca să stăm întru o adivărată uniri şi dreaptă credinţă şi pren chipurile cele mai înţălepte şi bine chibzuite cătră locurile cuviincioasă ce ne va povăţui vreme, şi primescu să înstatornicim, pri cît să va pute, binele obştesc, să lucrăm pentru înflorire 2*
                                                                                                 19
www.dacoromanica.ro
         obiceiurilor vechi a p ămîntului, unindu-le pre cit să poati şi cu hotărîrea prave-lilor politiceşti potrivite şi cu sistima patriei, siguripsînd prin o urmare ca aceasta cinste şi averea fieşticăruia patriot.
             Şi de va şi urma oareşcari întrebuinţări de cheltuială, datori să fim toţi iscăliţii mai gios cu o dreaptă analoghie, după starea şi putinţa persoanii, a da la casa ci să va socoti alcătuită dintre noi, spre întîmpinarea cheltuielii. Cari casă va fi datoari a păzi toată credinţa şi la cea di pe urmă a-ş da lămurită samă pînă la un han. Mulţimea persoanilor nu totdeauna folosăşti, iar dreapta cumpăniri născută prin ştiinţile împrejurărilor politicii acelor mai puţini şi ispitiţi, purure sfîrşitul pricinilor cu bine noroceşti.
             Aşadar, găsim de cuviinţă ca prin sfatul obştesc să să aleagă dintre noi, 15, mult 20 persoane, atît din bătrînii ispitiţi, cît şi din tinerii cu ştiinţă şi purtători frumosului santiment, cari întru o adunari la un loc ce să va socoti, înpărtăşind şi tălmăcind între sineşi înprejmuirile lucrărilor povăţui-toare cătră bunul sfîrşit, să alcătuiască înscris în puncturi sau căpiţe, anume cu pre largă arătare care apoi să să facă cunoscute tuturora, ca de iznoavă giudecîndu-să şi socotindu-să cu [sjcumpătate, să fie gata în toată vremea ce ne va chema prilejuri cătră lucrarea totului. In feliul mai sus arătat, pe temeiul dobîndirii binelui obştesc, ne alcătuim toţi întru o uniri de bună credinţă şi dreptate prin jurămîntul cel nedezlegat. Iar carile dintre noi, privi-toriu la vreun particularnic interes sau osăbită înprotivă cugetare, s-ar dij-bina şi ar vădi prin păcătoasă vînzare, lucrul sau ar sta întru nelucrari în vremea trebuinţii, unul ca acela să fie blăstămat şi giudecata răsplătirii, după faptă, de la dreptul şi sfîntul dumnezău să-l ajungă, avînd parte lui cu Iuda vînzătoriul de dumnezău în mistuirea iadului; dar şi de răsplătire omenească să nu scape. Ci îndată ce să va descoperi fapta lui, prin mîinile tuturor celora -lanţi să priimască ticălocul sfîrşit din viaţa lui ce vinovată.
                                                                       1821 aprilie 1
                 Acad. R.P.R., doc. CCCXI/33. Orig. rom.
                                                  2
         1 aprilie 1821
                         Divanul Moldovei porunceşte dregătorilor ţinutului Galaţi, Putna şi Tecuci să dea ajutor vornicului Aleco Calimah la privigherea şi aflarea mişcărilor de peste hotar.
             Boem divanului Moldaviei.
             Pre lingă poruncile ce s-au triimis cătrî dregători şi cătrî cei înnadins rînduiţi asupra marginii ţinuturilor Galaţi, Putna şi Tecuciul, pentru prive-gheria şi aflaria a oricăria mişcări de piste hotar în parte aceia, spre a da aicia grabnicile ştiinţi, s-au însărcinat şi pe cinstitul fratele nostru dum. vornic Aleco Calimah asupra tuturor rînduiţilor şi asupra dregătorilor, întru lucrare şi urmaria aciasta, precum mai pre larg prin viu grai s-au arătat dumi-
20
www.dacoromanica.ro
       sale. Agiungînd dar acolo, să scrie şi dumv. dregătorilor şi celorlalţi rînduiţi, ca întru unire şi povăţuire dumisale să să alcătuiască unor trebuinţi în tocma, după gingăşitura iei, proftaxîndu-ni-să, prin lipcanii ce sînt trimişi acolo şi prin cei ce s-au dat cu dumnealui, grabnicile ştiinţi, şi de toate mişcările şi aflările, în ciasul şi minuntul ce să vor şti. Să porunceşti şi voaî căpitanilor de menzil: Galaţii, Tecuci şi Focşanii1 ca, ori în ce cias va da dum. vornic cătrî voi, să sloboziţi car sau căruţă cu podorojna dumisale, întru trimiteria lipcanilor cu grabnicile înştiinţări ce ari a face, nedînd cia mai mică zăticnire că vă veţi pedepsi. 1821, apr. 1.
                                                               Veniamin Mitropolit
                             Balş logf... logf... vist... vist... vist...2
                      N. Iorga, Decumente privitoare la familia Callimăchi, Buc., 1903, II, p. 58—59.
                                                 3
       2  aprilie 1821
                        Tudor Vladimirescu porunceşte să se lase liberă trecerea spre Braşov a familiei lui Al. Vilara.
            De la slugerul Tbeodor.
            Fraţilor, oameni ai Adunării! Fiindcă familia d-lui biv vel agă Alexandru Velara merge la Braşov, iar dumnealui rămîne aici în slujba ţării, împreună cu ceilalţi prea cinstiţi boieri, poruncim ca întru nimic supărare la drum să nu se facă de către cinevaşi, ci mai vîrtos verice ajutor le v-ar face trebuinţă, să li se înlesnească. Căci oricare să va îndrăzni a se apropia cu cuget rău de această familie, sau de oamenii carii îi are spre paza şi ajutorul drumului, cu cumplită moarte se va pedepsi.
                                                                       Tbeodor 1821, aprilie 2
                Acad. R.P.R., rns. rom. 3266, f. 7. Autograf. Publicat de C. D. Aricescu, Acte justificative . . p. 138 şi în Revista istorică, XIX (1933), p. 231. 4
                                             4
       Bucureşti, 3 aprilie 1821
                      Tudor Vladimirescu comunică mitropolitului Dionisie că nu se retrage în faţa turcilor şi îl îndeamnă să rămînă pe loc, promi-ţîndu-i 500 panduri pentru paza sa personală.
           Prea sfinte părinte!
                             Prin prea plecatul mieu pitac fac cunoscut prea osfinţiei tale că eu de aici nu mă aridic, nădăjduind la mila şi ajutorul lui dumnezeu, pînă ce vor
           1 La 6 aprilie vornicul Aleco Calimah cere de la Focşani informaţii despre situaţia de acolo şi dacă a purces căpitanul Teodosie cu oamenii săi (Arh. St. Iaşi, doc. DLXXXVII/6). * Puncte de suspensie în text.
21
www.dacoromanica.ro
         veni cei de dincolo (lucru nenădăjduit), ca să vorbesc însumi cu dînşii, pentru ce au venit, ce caută şi din a căruia povaţă şi cuvînt au venit, căci dintr-o auzire neînfiinţată (şi aceasta stratăghimă fanarioţească), cu ruşine ne va fi să ne spăimîntăm, încît să ne şi tragem, în vreme ce sîntem datori să ne jertfim pentru patria noastră, pentru care şi sînt eu venit dinpreună cu norodul.
             De aceea, nu lipsesc a face cunoscut cugetul mieu şi bine este ca să rămîe şi prea osfinţia ta pînă vom vedea sfîrşitul şi de-ţi este frică îţi voi da cinci sute panduri, credincioşi ostaşi, a-i avea acolea lingă prea osfinţia ta spre pază, măcar că, precum zic, după ştiinţa ce am despre toate serha-turile, nu nădăjduiesc a veni cştire turcească în ţară; iar vestirea ce au dat spaimă este mincinoasă. Să am dar prea cinstit răspunsul prea osfinţiei tale.
             Şi cu toată plecăciunea sînt al prea sfinţiei tale prea plecată slugă.
                                                                       Theodor 1821, aprilie 51
                                 Acad. R.P.R., ms. rom. 323, f. 309. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu.
            Glose..., p. 100—101.
                                                      5
         3 aprilie [1821]
                                                     Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dispună alocarea de fonduri pentru plata ostaşilor însărcinaţi cu paza oraşului Ruşii de Vede.
             Cu multă plecăciune sărut cinstită mîna dumitali.
             Am văzut cele ce mi să scriie prin cinstit pitacu dumitali, precum şi co-prinderea scrisori ce mi să trimite ca să o văz a dumnealui stolnicului Boră-nescu. Ci cît pentru vestirile ce face, mîine cele după cuviinţă vom urma, după cum să va vedea de către dumneatali, trimiţînd spre [a] teorisi şi al dumitali.
             Iar pentru dumnealor boieri ispravnici ai Teleormanului, că au plecat, este adevărat. Ci să li să scriie de către dumneatali a să întoarce înapoi negreşit. Şi, fiindcă pentru paza oraşului Ruşi de Vede şi a mărginii este orînduit un sluger Dimitrache Borăscu2, mă rog dumitali ca să să poruncească dumnealor boieri ispravnici ca să îngrijească pentru cele trebuincioase ale hrănii, precum şi taleri cinci sute să-i dea, spre întîmpinarca trebuinţi-lor ostăşeşti şi plata lefilor la oameni.
             Şi cu toată plecăciunea sînt al dumitali prea plecată slugă.
                                                                       Theodor [1821] aprilie 3
             1 Data de 5 este probabil transcrisă greşit de copist, mai ales că o altă scrisoare aproape cu acelaşi cuprins, trimisă marelui vistier, este datată 3 aprilie (E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 99—100).
              * în Activitatea poştei este consemnată plecarea în aceeaşi zi la Ruşii de Vede a lui Dimitrie Borăscu (E. Vîrtosu, 1821. Date . . ., p. 74).
22
www.dacoromanica.ro
            Cocoane Alecule, ticăloşii de panduri sînt în piiele goale. Ci pentru pomenirea d-v., chibzuieşte de niscaiva bani de a li să da să cumpere barem cîte o cămaşă de această sfîntă zi. Şi cînd vei pleca, mă rog abate-te pe aici, ca să mai vorbim prin grai cîte cevaşi.
                 E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose ..., p. 97—98.
        3  aprilie 1821
                          Caimacamii Const. Negri şi Şt. Vogoride cer mitropolitului Dionisie să dezavueze arzmagzarul «norodului Ţării Romîneşti» către Poartă, scris şi semnat « după glăsuirea silnică a lui Tudor».
                                                                           3 ’ATrpiXCoo 1821
             Tcov xaî[iaxdc[i7]8cov tou auOsvTOU KaXXt(J.â^ou Ttpoţ t8v [i7]Tpo7roXlT7]v OuyypopXa^taţ Aiovucnov.
             Ttjv ae[3aaT7]v          auT^ţ TtavispoTTjTa EuXa[îcoţ TtpooxuvouvTeţ, oI<ttoc£6-
        (JLE0a T7]V ispotv aî»T7)ţ Se^iocv.
             ’EtteiSt) 6 ExXapiTtpoTaTOţ rxîpyiw[3 (jLouxa[3i^7) E^pEvSvjţ p.aţ darExpl07] EÎţ t8 Ttpbţ t8v xaTtouxEX«yi«v TtpotTTaXEV auT7)ţ syypacpov, S tex vot (jltjv ETtavaXoc-[3co(jlev xal 7][iEÎţ toc ocutoc ypoccpovTEţ, âvE(3dcXo[iEV pixP1 touSe ttjv daroxpicjiv Elţ to Ttpoţ 7][j.aţ (TTaXJ:v auT7)ţ euxetixov. vHSt) Se xal 8i6ti aTOX°c^6[JCE0a ttjv TtaviE-pOTTJTa a0T7)ţ EX T7)ţ EXE10EV CXTto87)(JL[aţ TOU 0EO?COpOU EXEU0EpaV E’lţ T& Xal VCX (TuXXoyl^ETai op0coţ, xal vex xplvy) xaXcoţ toc te xoivâ xal Ttpocrwmxâ auTÎjţ aupe-(pEpOVTa, OU (JL7)V âXXa xal SlOTl 7TapET7]p7](7a[iEV EV TCp TtpOCTTaXEVTl 7)[JUV aUT7)ţ ypdcpcpcaTi Xoyouţ totcixuv Ttpovopclwv xal 8ixaico(idcTcov (xaTa [îialav penata uTta-yopEucnv tou ©EoScopou, xal 8^1 dcXXcoţ) (3ia£6[iE0a vex daroxpi0co[iEv Tyj (TE[3a(TTŢ) 7][iîv auT7)ţ TtaviEpoTTjTi oti xal Slxaia oXcoţ uTtOTi0E(jLEva Ta Ttpo[3aXX6(jLEva, 8xi ev TOiouTtp (TTacncoSEi xal 87)(jL7)yEpTixw Ttpo[3dcXXovTai Tp6Ttq).
             rH TtpO0E(Tlţ TOU ©EoScîbpoU (TUVlCTTaTai Elţ TO VCX (XTtaXXdc^y) TOUţ TtTWXOU? payiocSEţ tmv ocScxcwv Ttxxa xal ETiTjpEcwv, ocXXa Tioaaţ xocvaţ SucttuxIocc; xal cxvt)-TtUCTTOUţ ^7)(jclaţ ETtpO^EV7)(TE Tfl BXaxlqC xa0’ oXt)V aUT7)ţ TTjV SxTacnv 6 dcaUVEl-S7)T0ţ TpOTtOţ TOU CjXoUT^ldcpT] ; ripopdcXXEl 7][UV 7] TtaviEpOTTJţ T7)ţ TOV EV Tfl ElCToScp TCOV O0CO[iaVlXCOV (TTpaŢEUpLOCTWV <p6[3ov, âXX’ 6 <p6(3oţ oSto? ecttIv, o5 oux ectti <p6(3oţ. EîcTEpxopcEva Ta [îacTiXixâ cx7]TT7]Ta (TTpaTE^pcaTa, 8-eXouv UTtEpa-(TTti(T'9'7) Tcov tttcoxcov, 8-eXouv TtapTjyop7)(TEi aî»T0uţ St’ ocţ uTTE(TT7)(Tav 8-eoScopcxaţ xal dcXXaţ aÎT7)(TEiţ (TTacncoTixocţ, ^Tjpdaţ xal âSixlaţ, xal ev evI S-eXouctiv aTraXXdc^Ei t8v tottov ex T7)ţ etteXOouctt)!; auTW âTrapa^EiypcaTÎcTTOU TauTTjţ TrX7)y7)ţ. Kal TaUTa (JLEV OUTCO. ’Ev TOUTOlţ 8e, (TE[3a(TTE 7)(JLIV l ECTTTOTa, Ta TTpdcy(JLaTa EV TYl UCTTOCTy) £<p0acrav âxpcy). 'O ETriXEipiEvoţ TravTcXT)? tcov TtpcoTaiTlcov 8XE0poţ, dccfEUXTOţ. El Tlţ eXtcI? 8lOp0CO(TECOţ, a UT 7] (TUvlcTTaTai E îţ (JL0V7)V T7]V 0C(JLE(7OV EXXEVCOCTIV TOU BouxoupECTTÎou a7ro 8Xouţ tou? (TTacnco? Eiţ xal Eiţ ttjv auyxpovov acpi^iv evTau0a Tpicov, TECTodcpcov yspovTcov âpxovTcov, oîţ U7ro(7XO(JLE0a xal tj;uxy) xal acopcaTC toc
23
www.dacoromanica.ro
        ty\c, 7tpoaw7Ux9)ţ auTWV âacpaXeiaţ, Siâ vot SiaTax0S<nv 8aa xpoacpopa xal dcvay-xata, ouxeti xaipoţ X6ycnv, âXXâ xpaypiotTtov.
             Trjţ <rePa<TTÎ)i; yjfxîv auTÎ]<; xaviepoTrjTOi; xpoSufioi ulol ev XpiaTM KwvoTavTLVoţ Neyp^ţ, Sx^cpavoţ BoyoptSy]ţ
                                                                      3 aprilie 1821
             Scrisoarea caimacamilor domnului Callimachi către mitropolitul Ungrovla-chiei, Dionisie
             Cinstitei nouă prea sfinţiei voastre cu evlavie ne închinăm şi sărutăm
             sfînta dreaptă a p.s.v.
             Fiindcă excelenţia sa muhafizul Giurgiului, efendiul nostru, a răspuns la scrisoarea p.s.v., trimisă mai înainte capuchehaiei, ca să nu scriem şi noi repetînd acelaşi lucru, am amînat pînă acum răspunsul la scrisoarea p.s.v. ce ne-aţi trimis cu urări. Acum, fiindcă ne gîndim că prea sfinţia voastră după plecarea lui Tudor de acolo, sînteţi liber să gîndiţi drept şi să judecaţi bine, atît despre interesele obşteşti cît şi despre cele personale, dar şi fiindcă am Qbservat în scrisoarea p.s.v., pe care ne-aţi trimis-o mai înainte, că este vorba de privilegii pămîntene şi drepturi (desigur după glăsuirea silnică a lui Tudor, şi nu altfel)1, ne grăbim să răspundem cinstitei nouă prea sfinţiei voastre că chiar dacă admitem că cele propuse sînt cu totul drepte, tot nu trebuiau propuse într-un astfel de mod răzvrătitor şi aţîţător.
             Planul lui Tudor era, chipurile, să scape săracile raiele de nedreptăţi şi de supărări, dar cîte nenorociri obşteşti şi pagube nemaipomenite n-a pricinuit în toată întinderea Ţării Romîneşti purtarea necugetată a slugerului? îşi manifestă prea sfinţia voastră teama pentru intrarea trupelor otomane, dar această teamă este acolo unde ea nu trebuie să fie. Intrînd nebiruitele oştiri împărăteşti, vor apăra pe săraci, îi vor mîngîia pentru cererile ce le-au suferit cu răbdare de la Tudor şi de la alţi răsculaţi, pentru pagube şi nedreptăţi. Intr-un cuvînt, vor scăpa ţara de plaga cea care n-a mai fost vreodată căzută asupra ei. Aşa este. Totuşi prea cinstite al nostru stăpîn, lucrurile au ajuns la cea din urmă margine. Nimicirea iminentă şi totală a vinovaţilor de frunte, este de neînlăturat. Dacă este vreo nădejde de îndreptare, apoi ea stă numai în evacuarea imediată din Bucureşti a tuturor răsculaţilor şi sosirea, în acelaşi timp aici, a trei-patru boieri bătrîni, cărora le făgăduim cu trup şi suflet siguranţa persoanei lor, pentru ca să fie orînduit tot ce este potrivit şi de trebuinţă. Nu mai este timp de vorbe, ci de fapte.
                Ai cinstitei nouă prea sfinţiei voastre zeloşi fii în Hristos
                                         Constantin Negri, Ştefan Yogoride Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 28—28 v; ms. rom. 323, f. 65, 208 v, Text. grec.
             1 Potriv’t raportului consular austriac din 9/21 aprilie, boierii rămaşi în Bucureşti au trimis lui Stroganov încă la 1 aprilie o declaraţie spre a fi dată Porţii, prin care ei arătau că au fost forţaţi de Tudor să colaboreze cu el (Hurmuzaki, XX, p. 603).
24
www.dacoromanica.ro
7
3 aprilie 1821
                        Ispravnicii de Buzău, Grigorie Tăutu şi Nicolae Greceanu, către marele vistier, despre starea de spirit a locuitorilor judeţului şi fuga orăşenilor.
                       i
            Cu toată plecăciunea sărutăm cinstita mina dumitali
            Şi alaltăieri am înştiinţat dumitali că pentru o mincinoasă presărare de vorbă s-au răzvrătit tot judeţul şi ceream vreun ajutor. Dar pă loc întîmpinînd cu cuvinte şi încredinţări am şi început a aduna satele de sus ale plaiurilor; iar plăşile încă pînă acum stau întru necredinţă. Ci fiindcă au intrat între dînşii auziri că brăilenii au socoteală ca săptămîna aceasta, sau în zioa de paşti să iasă în ţară, cum si de la un trecător din Bucureşti ce trecea la Galaţi, zise că au auzit că despre Silistra au ieşit 600 dă turci, nu să pot odihni să să întoarcă la casile lor, nici să să apuce de hrana pămîntului ci cu toate că şi acestea mai mult credem a fi minciuni decît adevărate, dar pă noi ne-au lăsat singuri toţi oroşanii, incit suflet în oraş n-au rămas, rămîind numai noi amîndoi ispravnicii. Pentru aceea dar, pe o parte silim cu felurimi de mijloace a-i aduce la urma lor, iar pă de altă parte nu cumvaşi, prea mult semeţindu-ne râvna ce avem, să să întîmple cele necrezute să fie adevărate, ne-am tras mai în sus cale de un ceas de Cîndeşti, arătînd oamenilor că numai pricina pîinii ne-au tras acolo, căci brutarii din Buzău au fugit, şi că avem în mină brutarii ce sînt la Cîndeşti să ne întîmpine pîine, cînd să va întîmpla să treacă niscai ostaşi. Acolo însă vom sta pînă după paşti, cercînd însă şi şăzînd zioa tot în Buzău, iar după paşti, dînd dumnezeu a fi linişte şi auzirile neadevărate, şi noi ne vom întoarce, şi satele socotim că vor veni la urma lor, fără numai cum am mai scris cei ce au avut rău nărav a să răzvrăti. Pentru care nu lipsim cu plecăciune a înştiinţa dumitali.
            Şi cu toată plecăciunea sîntem ai dumitali plecaţi slugi
                                      Grigorie Tăutu, Nicolae Grecianu
                                                                       1821, april 3
       [Adresa:] Cinstitului al nosţru mai mare, dumnealui vel vistier, cu cinste şi cu toată plecăciunea1.
                Acad. R.P.R., doc. CL/48. Orig. rom.
               1 Alte ştiri despre starea de spirit a locuitorilor şi despre bejenia lor, se află în raportul din aprilie al vătafului Dincă Păltineanu (Acad. R.P.R., doc. CL/56).
25
www.dacoromanica.ro
8
3 aprilie 1821
   500
   500
   500
   500
   500
   500
   500
   500
   500
   500
  5000
   500
   500
   500
   500
   500
  1000
  8500
  1760
   869
   468
  1530
13127
                         Sumele ce urmează a fi plătite căpeteniilor arnăuţilor orînduiţi cu paza Bucureştilor.
         Taleri Bani
—  delibaşa Mitru
—  Geafer bimbaşa
—  Costea Ciolac bulugbaşa 1 * * 4
—  Iane bulugbaşa
—  Sotir bulugbaşa
—  Moscu bulugbaşa
—  Stavri bulugbaşa
—  Tănase bulugbaşa
—  Petre bulugbaşa
—  Ioannis bulugbaşa Cheramalău
Aceştia să află aici.
cîrc-sărdar Athanasie
Atbanasie bulugbaşa
Chiuciuc
Dumitru
Ghiuca
tufeccibaşa Buzi
Lipsesc
  —   arnăuţi spătării 72 tagma spătării 42 tagma agii
  —  arnăuţi agii
114 adică taleri treisprezece miie una sută douăzeci şi şapte, bani 114.
      1 Costea Ciolacul apare in documente încă din 1816, cind i se dă o) carte de scutire de dăjdii, podvezi şi angarii (Acad. R.P.R., ms. rom. 357, f. 113).
      în catastiful de plinea distribuită ostaşilor din Bucureşti, in ziua de 5 aprilie, Ciolac este înregistrat cu 50 plini.
                                în socotelile pentru activitatea poştei, este notat la 14 mai că s-au dat din Tirgovişte
4 cai lui Costea arnăutul ca să meargă la Piteşti (£. Virtosu, 1821. Date . . . , p. 103).
      Alte citeva date despre Ciolac se găsesc intr-un document din septembrie 1821. Cu privire la casa lui, mahalagii din Gorgan arată că « acel Costea Ciolacul buluc-başa arnăutul, ce l-au avut mahalagiu, au cumpărat cu banii săi aceste case de la un Dumitrache argintar». Iar cind s-a inceput apostasia in ţară, el « cu hrăpire in jaf au luat de au făcut meremct la aceste case», în timpul răscoalei, el işi « avea şederea la ostrovul Herăstrăului...,», şi « cu două zile pînă a nu veni prea putcmicile Împărăteşti oştiri, s-au rădicat şi s-au dus la Braşov. . .,» (Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 194 v. — 195).
26
www.dacoromanica.ro
      Dumneata biv vel dvomice Scarlat Grădiştene, epistatule al casii lefilor, să să dei pă fieşcare lună agalilor, ce sînt mai sus însemnaţi, după suma ce să vede alcătuită, carii au şi diosibite pitacile noastre pă la mîinile lor, ce sînt orînduiţi spre paza politii Bucureştilor, pentru care pază a politii eşti orînduit dumneata împreună cu dînşii.
                                                                    1821,  aprilie 3
       E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose . . ., p. 98—99.
                                          9
3  aprilie 1821
                                         Ion Racoviţă comunică vornicului Aleco Calimah ştiri despre eterişti.
     Cu frăţiască dragoste ne închinăm dumitale, arhon vornice La frăţasca scrisoare dumitale din 2 apr., la 11 ciasuri din zi, priimită în ciasul acesta, vestim dumitale, răspunzînd că veniria dumitale aice iaste de mare trebuinţă fiind vreme necazului, căci oşteni elini, nenădăjduită fiindu-le aceasta ce s-au urmat, s-au umplut de mînii, ciudă şi cîte alte împregiurări asemine aceştii întîmplări! Ci venirea dumitale credem să poată face mare împresăone. Despre Braila, pacinică petrecire iaste de alalţi, cari, de cînd li-au răpit ostaşii di în şăice, s-au cam îmburzuluit, vorovind de ale lor laude, dar au venit la mal, au chemat pe lăcuitori den salipe strîmtate, li-au zis: de ce nu vor să şadă prin casăle lor să iasă la arat şi lucru pămîntului? Şi, dacă s-ar pute să lipsască oşteni, ni-am împăcălui de grabă cu dînşii; iar cu oşteni, iaste rău. Âşăzare pociţi pe Prut iaste pre de trebuinţă şi folos mare la întîmplare. Cărţile divanului astăzi s-au dus la Ibraila; ce răspuns va face paşa şi va zice, voi înştiinţa pe dumneata. Şi bine vei face, arhon vornice, să iai dumneata ostenială pîră aici, cît de în grabă; fiind dumitale ca un frate
                                               slugă, Ion Rac[o]v[iţă].
                                              1821,                                      apr. 3, la 9 ciasuri din zi N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, Buc., 1903, II, p. 59.
                                        10
[Bucureşti,] 4 aprilie 1821
                 Tudor Vladimirescu comunică marelui vistier că este hotărit să lupte împotriva uneltirilor fanarioţilor şi că-l trimite pe Pavel Macedonschi la mitropolie pentru consultare.
     Sărut cinstită mina dumitali
     Fiindcă eu nu am mijloc acum a veni tocmai la mitropolie din pricina multor trebuinţe care am, de aceea repezii pe dumnealui sinior Pavel Macedonschi, carele este om foarte credincios şi înţelept. Mă rog să binevoieşti a vorbi cu dumnealui pentru verice trebuinţă şi de loc va veni a-mi arăta.
                                                                                                       27
www.dacoromanica.ro
      Am înţeles şi cele de către cei de la Ghiurghiuv scrise. Am ştiut şi ştiu că tot enteresul fanarioţesc într-aceasta rezemă, ca să le dăm prilej să să aşeze odată în Bucureşti şi apoi cu chipuri înşelătoare să tragă tot norodu lîngă dînşii. Ci mai bine este ca să-i lăsaţi ca să mă bată, precum sînt hotărîţi, şi dumnezeu este bun, căci eu sînt bucuros ca mai bine să per cu cinste în casa mea decît să umblu prin păduri după pohtele şi planurile fanarioţilor. Mie aşa mi să pare şi prea bine o ştiu că cerirea ce aţi făcut d-v. către prea înalta Poartă1 aţi făcut d-v. după datorie şi pe dreptate, ca nişte patrioţi, iar nu aţi făcut-o din vreo silă a mea, pentru că ieu nu caut cevaşi pentru mine, ci ţara îşi caută dreptăţile cele robite de fanarioţi.
      Şi cu multă plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                                Theodor 1821, aprilie 4
          E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose . . ., p. 101—102.
                                       11
4  aprilie 1821
                 Comandantul unităţii de panduri din Drăgăşani, Preda Drugă-neanu, scrie serdarului Diamandi să aducă pe doi panduri care nu s-au prezentat ala sorocul ce li s-a pus».
     De la orînduitul ot Drăgăşani (comandir)2
     De vreme ce căpitanul Iovancea3 4 ot Strejeşti, şi Anastasie arnăutul ot Stăneşti n-au fost următori ca să vie la sorocul ce li s-au pus, drept aceea volnicim pe acest Theodor bechieru, şi în minutul ce va sosi la dînşii, să-i ia şi să-i aducă aici, fiind trebuincioşi (cu toţi oamenii ce sînt la dînsul)2.
                                                 Preda Drugăneanu ...............................4
                                                            1821, april 4
     (Chir Iovancio, cu olac trimite această carte la dumnealui sărdar Diamandi. Fiind înlăuntru unii de la Dii, un minut nu zăbovi trimiterea ei. Dumneata vino în olac, că iar înapoi vii) 2.
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. LXI, doc. 44. Orig. rom.
       1 Arzmagzarul din 27 martie.
       2 Cuvintele din paranteze sint scrise de altă nună.
       2 Ceauşul Ivancea care la 1—2 martie asediază pe boierii Otetelişeni la Beneşti, apoi din porunca lui Tudor îi escortează spre mănăstirea Horezu. La Cîrlojam însă îi părăseşte şi merge la Vultureşti, unde omoară pe serdarul C. Vulturescu. El se află tot timpul prin părţile Piteştilor şi Drăgăşanilor (Memoriul lui Iordache Otetelişanu, publicat de C. D. Aricescu, Acte justificative. .. , p. 79, 82, 84).
       4 Semnătură indescifrabilă.
28
www.dacoromanica.ro
                                                     12
4 aprilie 1821
                 Divanul Moldovei porunceşte vornicului Aleco Calimah să ia măsuri pentru bunul mers al muncilor agricole.
     Boiari divanului Moldovii cătră cinst. fraţi dumnealui vornicul Aleco Calimah
     S-au priimit scrisoaria dumitali ace triimisă de la Bârlad, din 2 a aceştii luni; s-au văzut toate celi ce scrii, şi, cît pintru încredinţare jărtfirilor de slujbă, în cari eşti rîvnitori şi necruţat, nefiind acum celi dintîi din partia dumitali lucrări a destoiniciei, nu rămîni a ni îndoi, avînd în destuii alţi dovezi a vremii trecute, cari sînt dumitali spre laudă şi noaî pricină a mărturisi cunoştinţa unui adivărat patriot în dumn. Urmiază numai ca, pre cît aciastă însărcinări eşti mai presus dicît toati altili, pe atîta şi cunoştinţa patriei cătră dumneata va fi cuvîrşitoari, cînd, prin sîrguinţa dumitali, să va vidia liniştiria opştiei şi celelalti lucrări, întru cari întovărăşască-ţi dumnezăescul agiutori. Iar, pentru lipsa ci au lăcuitorii de sămînţa trebuincioasă, unindu-ni cu socotinţa dumitab di a să îndatori pi stăpînii moşiilor să le de, s-au scris dregătorilor pentru cuviincioasa lucrare; încă şi dumneata întru purtaria pin ţinuturi vei faci îndemnări, şi lăcuitorilor ca să să siliască cu aratul, şi celor cu moşiili ca să-i agiuti cu săminţuri. Asămine şi pentru cei di ţară, ci ai socotit să să aşăzi pe la satili de pe Prut, spre mai multă înlesnire şi grabnica purtaria cărţilor de la Galaţi, găsind nemerită socotinţa dumitali, s-au scris dregătorilor ca, la Galaţi, să să pui cîti 4 cai în Galaţi, în Chiraftei şi în Rogojăni, şi, de la Fălciiu, cît 4 cai în Creţana, în Băsăşti şi în Docolina; cari negreşit să vor aşeza. Şi dumn. puni la caii purtatul cărţilor şi acolo, rînduind însă un om înadinsul să stei la Docolina nelipsit, să priimască cărţile, şi prin căpt. acii poşti să li triimată aici.
                                   Veniamin Mitropolit Balş, logofăt [şi alte trei iscălituri].
                                              1821, aprilie 4
                                N. Iorga, Documente.. . Callimachi, II, p. 60.
                                          13
[4 aprilie 1821]
                 Mitropolitul Veniamin şi marii boieri cer ţarului Alexandru I sprijin şi ocrotire.
     Protectorule aftocrator, îndurătoriule împărate
     Nu noi astăzi, ce numelui tău, fă (îndurătoriule) proslăvire, scoţînd din valurile deznădejduirei pe pravoslavnicii moldoveni, pe care după a lor nemernicie însurecţăoane Grechiei ce necunoscută şi streină i-au adus acum în prăpastia îngrijării.
29
www.dacoromanica.ro
     Cătră cine altul am fi năzuit, decît la noianul îndurării voastre, şiatunce întîi cînd fără veste au intrat rădicare steagului şi punere manilor celor într-armate a neamurilor levante şi au început de la Moldova mergire lor înainte.
     Cu totul neamestecat întru o asămine unire, cu totul depărtaţi de soco-tinţi tulburătoare, cu totul neputincioşi întru mişcare de arme decît întru lucrare plugului, cu totul neclintiţi din voinţăle milei şi a îndurării tale, cu lacrămi ne-am apropiet atunce prin scris, cerînd sprejănire ta. S-au arătat ca o lumină întru întunecime hotărîre poroncii tale cei puternice, vestindu-să noî nota consulatului priimită la 31 mart; atît că voinţa ta este a intra în rîndu-ială, toată alunecare însurecţioanei din parte supuşilor şi a celor protectuiţi nepriimită fiind cu totul aceasta, cît şi hotărîre ta este de a fi cu dreaptă supunire moldovenii la stăpînire lor ce următoare. Şi că singură mîntuire şi fericire noastră razimă întru această desăvîrşită supunere a urmatei stăpîniri, după care urmează îndurătoare şi însufleţătoare ta protecţie.
     Pe acest drum sîntem, îndurătoriule a soartei noastre, cei de tine închipuită acum, că tu ştii aceea ce este de trebuinţă noî nemernicilor. Noi ştim că aztăzi sîntem, tu ne-ai mîntuit şi buna noastră vieţuire spînzură de la umbrire ta.
     Rădicîndu-să dar voievodul, trăgîndu-să şi casa însurecţăoanei greceşti, noi am pornit jalbă arătătoare de supunire următoare cătră Poarta Othoma-nicească, cu încredinţare din partea norodului pentru depărtare şi neatingire cît de puţin a sta întru întîmplările de faţă şi că cuibul streinei esurecţăi s-au ridicat şi noi pămîntenii am priimit frîile legiuitei ocîrmuiri pîn’ la sosire ocîrmuitoriului.
     Aşa, cînd au început norodul moldovenesc a să mai dezîngriji de vreun rău, şi a să întoarce cei fugiţi dintr-înşii pe cîmpii şi în hotarăle streine, ca să urmeze după cuprindire hotărîrei tale cei svinte şi din cuvînt în cuvînt păzită, atunce s-au mai văzut că din acei rămaşi a unirei greceşti supt cuvînt că în vade de 7 zile vor deşarta ţara, ieşind din hotarăle iăi, au ramas o parte îndestulă, şi alţii curg pe toată zioa într-armaţi şi în contenire lor nu să vede urmîndu-să o frămîntare a ţării cu trecere lor şi in ochii cetăţilor turceşti stînd pe pămîntul moldovenesc. Adaog îngrijăre iai pe tot ceasul, care numai după urmare cuvintelor tale celor mîntuitoare să întăreşte acum, dar apoi cu ace de faţă a lor într-armată fiinţă şi umblare necontenită, adu-cînd spaimă îndestulă obştiei, pricinuiesc tocmai în vreme primăverii ce de să-" vîrşită zăticnire la lucrare pămîntului; şi aceste vesteşte noî foamete ce mai de pe urmă a săracilor simbatrioţi şi cumplita perzare a vieţilor noastre.
     Răvarsă dar mile şi îndurare ta împărate, pentru numile împăratului ceresc! Şterge chinuire pătimirilor şi a groazilor noastre prin mijlocire ce puternică a creştineştii protecţăei voastre, sau prin o povăţuire în sfîrşit cătră' nişte suflete deznădăjduite rătăcite de fameliile lor şi neodihnite de grijile^ morţii şi a pierzării cei de istov şi a foametei.
30
www.dacoromanica.ro
     Nu te oţără de jaluba noastră, că nu vom conteni a cere umbrire şi îndurare ta şi a ruga pe împăratul ceresc pentru proslăvire ta.
     A împărăteştii, monarbiceştii voastre măriri, pre plecaţii cătră dumneziu rugători, mitropolitul şi cinul bisăricesc, supuşii boieri şi norodul moldovenesc* 1.
     Yeniamin mitropolit Mold[a]v[iei], Cos[tan]d[in] Balş logofăt Grigoraş Sturza logofăt, Dimitrachi Sturza logofăt,
     Sandu Sturz[a] vistier, Iordache Sas vistier,
     Grigori Ghica vornic, Costache Canta vistier,
     Vasili Sas hatman, Co[sta]nd[in] Costache vornic,
     Iordache Catargiu vornic, Dracachi Ros[e]t vornic,
     Şerban Negel vornic, Ştefan Răsti vornic.
         Acad. R.P.R., doc. CXXIII/48. Copie rom. cont.
                                          14
[Iaşi, 4 aprilie 1821]
                  Boierii moldoveni asigură pe A. Pisani că locuitorii ţării nu sînt amestecaţi în tulburările care au avut loc şi-i cer sprijin pentru a se opri trecerea răsculaţilor greci prin Moldova.
     Nous venons de recevoir la note officielle2 par laquelle vous exhorter au nom de l’Auguste Cour, notre protectrice, Ies Moldaves qui, dans Ies circon-stances presentes, auraient pu devier de leurs devoirs, a rentrer dans ,1’ordre.
     Nous reconnaissons la sollicitude paternelle de Sa Majeste, et nous en temoignons toute notre reconnaissance, mais nous croyons pouvoir assurer, que le peuple Moldave, constant dans ses principes de fidelite et d’obeis-sance, n’ayant aucune connaissance de l’usage des armes, se bornant â manier Ies instruments aratoires pour la culture des terres, ne s’est nullement immisce dans Ies troubles survenus, et que s’il s’est trouve quelques individus qui se sont ecartes de leurs devoirs, ce ne sont que des gens de la lie du peuple, vagabonds et sans aveu.
     Nous nous sommes empresses pour faire connaître Ies vues paternelles et bienfaisantes que l’Auguste Cour protectrice daigne manifester dans la circonstance presente, de faire traduire en langue naţionale la note que vous nous avez transmise par ordre superieur, â laquelle nous avons donne une publicite solennelle. Tout donne lieu â esperer que la tranquillite publique serait bientot retablie, si toutefois Ies membres de l’association grecque ne cantinuaient â passer par la Moldavie, pour rejoindre leurs compagnons; d’autant plus que conform ement aux instructions de ses superieurs, le Consulat
                              1 Jalba este expediată în ziua de 4 aprilie ţarului la Laybach (Hurmuzaki, XX, p. 601).
      1 Nota consulului A. Pisani din 28 martie 1821.
31
www.dacoromanica.ro
Russe a signifie officiellement au prince Ypsilanty, ainsi qu’â tous Ies sujets et proteges de S.M. de renoncer â une entreprise insurrectionelle, de rentrer en leurs devoirs, et de retoumer en Russie; en consequence de toutes Ies obser-vations, nous prions instamment Mr. le Consul de faire parvenir â ses supe-rieurs nos protestations, que tant que tous Ies moyens coercitifs ne seront pas employes, pour detourner cette direction de ces insurges, le pays ne saura jouir de sa tranquillite et nous ne pourrions etre atteints d’aucune responsabilite.
      Nous vous prions de vouloir bien faire parvenir jusqu’aux pieds du trone de S.M. l’auguste Autocrate de toutes Ies Russies la reconnaissance du peu-ple Moldave.
                     Muzeul de istorie a Partidului, Fondul Saint-Georges, neinventariate. Copie.
                                    15
[4 aprilie 1821]
                 Boierii moldoveni mulţumesc împăratului Austriei pentru sprijinul pe care l-au primit din partea lui Iosif Raab.
     Către împărăteasca sa mărire împăratul Austriei, craiul Ungariei i proci
     i proci i proci
     Pre puternicule cbesar
     Dacă noi, pîn’acum cuprinşi de mirare, am lăudat în tăceri multa ta bunătate întovărăşită de iubire de dreptati, de blîndeţă şi de omenire, prin care împărăteasca ta mărire ţi-ai cîştigat între monarhi o slavă plină de nemurire, cu cît mai vîrtos astăzi sîntem datori a duce mărturisire multămitoarei noastre cunoştinţi cătră împărăteasca ta mărire!
     Sloboadi-ne, îmbunătăţitule cbesar, cutezare, ca să aducem la picioarele împărăteştii tale măriri birul cel mulţămitor al sufletilor noastre pentru purtare ce plină de înţăliaptă priinţă cu care s-au arătat dumnealui Iosif Raab, aghentul împărăteştii1 tale măriri, în întîmplările noastre celi mai aspre şi în mijlocul primejdiilor de care am fost şi sîntem încă încungiuraţi, îmbărbătîn-du-ne cu înţăleptile săli luări aminti şi sfătuiri. Nu numai acum dumnealui aghentul împărăteştii tale măriri s-au aratat priincios cătră noi,' dar şi în-toati împregiurările întîmplărilor ne-au dat o pipăitoare dovadă rîvnei săli. Şi noi, după drept cuvîntul, cunoaştem în toati urmările părinteasca bunătatea ta, bun şi drept monarh.
     Binevoieşte, pre puternicule cbesar, a priimi cu blîndeţă acele din suflet nemuritoari a noastre mulţămiri, pre care nu vom lipsi a le lăsa ca o moştenire şi urmaşilor noştri.
     1 în text: împărăţiei.
32
www.dacoromanica.ro
     Al împărăteştii, crăieştii şi apostoliceştii tale măriri pre plecate şi supusă slugi
     Veniamin mitropolit Moldawei, Costantin Balş logofăt, Grigori Sturza logofăt, Dimitrie Sturza logofăt, Sandul Sturza vistier, Grigori Ghica vornic, Iordachi Balş hatman, Dracachi Rosăt vornic, Costantin Costachi vornic, Nicolai Dimachi vornic, Şerban Negel vornic, Mihalachi Sturza vornic, Costachi Sturza vornic, Iordachi Bălşucă spătar.
         Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Rosetti-Roznovanu, A. N., CCLV/27. Copie cont. O altă copie în limba franceză, datată, la Muzeul de istorie a Partidului, fondul Saint-Georges.
                                         16
5  aprilie 1821
                 Tudor Vladimirescu cere mitropolitului şi marelui vistier ştiri in legătură cu cele ce se petrec în Moldova şi le propune să iniţieze o corespondenţă cu cîrmuirea de la Iaşi în vederea unei acţiuni comune.
     Prea sfinte părinte mitropolite şi prea cinstit dumitali boierule vel vistier!
     Multe auziri mi-au venit despre Moldova cum că dumnealor boieri moldoveni s-ar fi tras peste Prut şi cum că, în urma dumnealor mergînd şi măriia sa Mihai vodă Suţul, domnul Moldovii, dumnealor l-au lăsat acolo şi întor-cîndu-să iarăşi înapoi la Iaşi s-au încărcat cu otcîrmuirea patrii dumnealor, adunînd pre cei răsipiţi şi liniştindu-şi ţara.
     Acestea, de sînt adevărate sau nu, şi altile care nu îndrăznesc să le scriu, eu nu ştiu. Prea sfinţiia ta şi dumneatali trebuie să le ştiţi mai bine, iar mai cu dinadins trebuinţa urmează să aveţi corespondenţe cu dumnealor boieri moldoveni, ca uni ce sîntem de un neam, de o lege şi supt aceeaşi stăpînire şi ocrotiţi de aceeaşi putere.
     Aşadar, urmează să ştim cele ce să fac acolo şi să le vestim ceste de aici ca, fiind la un gînd şi într-un glas cu Moldova, să putem cîştiga deopotrivă dreptăţile acestor prinţipaturi, ajutorindu-ne unii pe alţii.
     De aceia mă rog, de să va găsi cu cale, să să dăşchiză o corespondenţă între otcîrmuitori acestor dooă ţări, în vreme că şi oameni sînt de a călători şi poşte este şi înlesnire avem. Şi de aveţi vreo ştire de cele ce să urmează la Moldova, înştiinţaţi-mă, mă rog, şi pre mine cel ce, aşteptînd cinstit răspuns, sînt al prea sfinţii tale şi al dumitali prea plecată slugă
                                                               Theodor 1821, aprilie 5
         E.  Yîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 102—103.
3 — c. 810
33
www.dacoromanica.ro
17
5 aprilie 1821
                 Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dispună a se tăia «iazurile de la Urziceni pînă la baltă».
     Cu multă plecăciune sărut cinstită mina dumitali.
     De trebuinţă fiind Obşteştii Adunării pentru iazurile de la Urziceni pînă in baltă a să tăia, nu lipsesc a face cunoscut dumitali, rugîndu-mă către aceasta a binevoi cu porunca dumitali să să trimită unu din dumnealor boieri ispravnici de aici întru săvîrşirea cu grab’ a aceştii trebuinţă. Şi avînd prea cinstit răspunsu dumitali de porunca ce să va da, cu toată plecăciunea sint al dumitali prea plecată slugă
                                             Theodor 1821, aprilie 5
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose . . ., p. 104.
                                   18
5  aprilie 1821
                Tudor Vladimirescu cere mitropolitului şi marelui vistier să dispună recrutarea de oameni din toate judeţele ţării pentru oştire.
     Prea sfinte părinte mitropolite şi prea cinstit dumitali boierule vel vistier!
     Fiindcă, după trebuinţa ce urmează, s-au fost volnicit dumnealor ispravnicii din sud Goiji a strînge oameni pentru adunarea noastră, carii s-au şi strîns o cîtăva sumă, luîndu-să de la fieşcare liude cîte doi, am găsit cu cale ca să să dea porunci din partea vremelnicii stăpîniri şi către ispravnici celor-lante judeţe, care sînt în mai mare trebuinţă şi din care să pot scoate oameni vrednici de această slujbă. Ci, de să va socoti părerea mea bună şi va fi priimită, să să dea aceste porunci şi către celelante judeţe, cum şi pe la toate polcovniciile şi căpităniile spătăreşti asemenea să să urmeze, ca să viie aici toţi polcovnicii şi căpitanii cu toţi oameni lor intr-armaţi bine şi cu merinde pentru 20 de zile, ca să putem cu dînşii întâmpina trebuinţele, atît cele poli-ticeşti cît şi cele ostăşeşti; că, precum să vede lucru, făr’ dă arme nu o să ne putem izbăvi ţara din inimile celor ce au mîncat-o atîţia ani, pînă cînd au adus-o într-această stare ticăloasă şi în dăznădejduirea cea mai după urmă.
     Rugîndu-mă de cinstit răspuns, sînt al prea sfinţii tale şi al dumitali prea plecată slugă
                                            Theodor 1821, aprilie 5
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose . . ., p. 104—105.
34
www.dacoromanica.ro
19
5 aprilie 1821
                Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să se trimită jumătate din efectivul de plăieşi din ţară, cu echipamentul necesar, la Bucureşti.
     Sărut cinstita mina dumitale
     Am văzut cele ce mi să scrie de către dumneata pentru plaiu Teliajonului din sud Saac. Toată voia rămîne la dumneata şi cum să va găsi de către dumneata cu cale să va urma la toate plaiurile. Decît, numai la aceste de mai jos insămnate, pentru care mi s-au dat cărţi deşchise, voi îngriji eu, plecată sluga dumitale. Mă rog către aceasta ca să binevoieşti a porunci tutulor vătaşilor de plaiuri ca jumătate din plăiaşi ce-i vor fi avînd, care vor fi mai vrednici şi deprinşi la arme, să-i trimită făr’ de zăbavă negreşit aici, înarmaţi cu pistoale şi puşci.
     Şi avînd cinstit răspunsul dumitale pentru aceasta, cu plecăciune sînt al dumitale prea plecată slugă
                                         Theodor 1821, aprilie 5
                         Plaiu Cămpinii.
                         Plaiu despre Buzău.
                         Cloşani din sud Mehedinţi.
                        Vălcanu ) din gud Qorj Novaci J
           £. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose . . ., p. 110.
                                      20
5 aprilie 1821
                Ispravnicul de Vîlcea face cunoscute locuitorilor satelor din plasa Cerna de Jos măsurile ce se iau pentru înlăturarea abuzurilor, îndem-nîndu-i să se înroleze în oastea lui Tudor Vladimirescu.
     Sud Vâlcea.
     Dumneavoastră1 tuturor lăcuitorilor de prin satele plăşii Cerna dă Jos. Fiindcă de către dumnealor cinstiţii otcîrmuitori ai ţării ne-am însărcinat cu dregătoriia acestui judeţi, după cum şi de către dumnealui sluger Theodor otcîrmuitoriul oştirilor ţării, ne-am orînduit comandiri al oştirilor de aici, cea dintîi îngrijire ne este a vă face cuviincioasa mîngîicre, potolind răzvrătirile ce pînă acum s-au urmat şi apărindu-vă de verice năpăstuire şi nedreptate să va fi obicinuit de mai nainte, iar mai vîrtos vă vestesc cu încredinţare că cele mai mari pricini de rău şi de supărare a lăcuitorilor, ce pînă acum aţi suferit, adică mituirile şi gloabele, cu totu de acum înainte hotărît vor fi dezrădăcinate şi ştersă chear şi din pomenire, căei, de la cel mai mare pînă
     1 Corectat peste voaă.
35
www.dacoromanica.ro
la cel mai mic, dregători i oricarele să va dovedi că au priimit mituiri sau că au luat gloabe de o para măcar, straşnic să va pedepsi ca un hoţi şi călcător al pravilii, sîrguindu-ne şi noi întru toate a vă oblădui şi a vă ajutora ca pă creştini şi fraţii noştri. Deci întîi vă orînduim zapciu pămîntean, omu cinstii şi cu temere de dumnezău, pă logofăt Stănuţ Ciomăgeanu, căruia i s-au dat cuviincioasăle povăţuiri în ce chip are să urmeză. Yă scriem însă şi vooă şi vă sfătuim ca să vă aflaţi supuşi şi ascultători celor mai mari, săritori şi cu silinţă a vă împlini datoriile la trebuinţile ce sînt pentru ţinerea oştilor care sînt foarte trebuincioasă, după cum şi dumnealui sluger Theodor, voitorul dă bine neamului nostru, prin deosibite porunci vă arată1, adică istovul banilor tuturor madelelor dîn diminia trecută fevruarie şi martie şi răspunderea zaherelilor i fîneţi după cum şi cărăturile pă unde face trebuinţă, aflîn-du-vă prea încredinţaţi că, după ce vă veţi împlini cît mai în grab’ aceste datorii, după neapărata trebuinţă ce acum este, veţi fi mult uşuraţi, veţi cunoaşte mare folos şi întru adevăr veţi cunoaşte o fericire de care pînă acum aţi fost lipsiţi.
     Iar care din voi să va socoti destoinic va sluji în slujba ostăşească, înarmat cu dooă pistoale i o puşcă, viie către noi ca să-l scoatem din sat cu scă-zămînt, şi aşăzîndu-1 în această orînduială ostăşească, i să va da tain de hrană cuviincioasă, îndestulare, gloanţă şi iarbă, şi va fi de toate dăjdiile i podvezi scutit şi prevelighiiat1. Iar cum că vi s-au cetit în auzul tuturor porunca dumnealui sluger şi aţi înţăles-o, după cum şi aceasta, să vă iscăliţi de fieş-care sat cîte trei, patru, împreună şi cu preotu satului, în dosul aceştiia, care are să să aducă înapoi la isprăvnicat a sta în păstrare, ca să să judece după aceasta şi să vă pedepsească oricare să va arăta împotrivitor. Şi fiţi sănătoşi!
                                                        Th. Sevastian
                                                            1821, aprilie 5
     Satu Geomegeşti
     Am auzit poruncile cinstitei stăpîniri şi ne-am bucurat. Dînd supunere sîntem:
     Eu Andrei Brătulescu, eu Niculae Brătulescu, eu Mălin Giuran, eu Badu
     Necşuleu cu tot satu, eu popa Niculae.
     Satu Stăneşti
     Am auzit şi am înţăles cinstitele porunci ale cinstiţilor stăpînitori şi neam bucurat şi sîntem supuşi:
     Eu Stan Petecă, eu Pîrvu sîn Stanciu, eu Ilie Bojanu, eu Simion Buga
     cu tot satu, eu popa Iordache.
     Satul Năsipeni
     Am auzit şi am înţeles cinstitele porunci ale cinstiţilor stăpînitori şi neam bucurat şi sîntem următori şi supuşi:
     1 Vezi proclamaţia din [20] martie a lui Tudor Vladimirescu către locuitorii din judeţele Slam-Rîmnic, Buzău şi Prahova. Vezi de asemenea porunca din 26 martie a vistieriei către ispravnicii de Buzău.
36
www.dacoromanica.ro
     Eu Dumitru Găraiceanu, eu Truşcă sin Matei, eu Pătru Robescu, eu Ion Zămescu şi cu tot satul, popa Stan adeverez.
     Satu Dej oi
     Am auzit cinstitele porunci ale cinstiţilor stăpînetori şi ne-am bucurat şi sîntem supuşi:
     Eu Nica Dejoianu adeverez, eu Dumitru adeverez, eu Ion Dejoianu adeverez, eu Mitroi pîrcălabu şi cu tot satu adevărăm, popa Ion Dejoianu. Satu Dozăşti
     Am auzit şi am înţăles cinstitele porunci ai cinstiţilor stăpînitori şi sîntem supuşi:
     Eu Prede Gărju adeverez, eu Anghel adeverez, eu Ion adeverez cu tot satu, popa Radu Dozăscu.
     Satu Rusăneşti
     Ni s-au cetit cinstitele porunci şi sîntem supuşi:
     Eu Iordaiche Creţu, Nicolae Nedelcescu, Pătru Măţălea, Matei pîrcălabu cu tot satu, eu popa Ylad Rusănescu.
     Satu Mărgineni
     Am auzit şi am înţăles cinstitele porunci a cinstiţilor stăpînitori şi sîntem supuşi:
     Gheorghie Blăjanu, Badea al Pîrvei,
     Ion Călinoiu, Iordaiche, popa Costandin, adevărăm.
     Satu Băteşan
     Am auzit cinstitele porunci şi am înţăles ale cinstiţilor stăpînitori şi sîntem supuşi:
     Ion Yeliţescu adeverez, Păun Ţercan adeverez, Şărban Gărgulescu, adeverez, Ion Părcălabu cu tot satu adeverăm, popa Costandin adeverez. Satu Drăganu
     Am auzit cinstitele porunci şi am înţăles şi ne-am bucurat şi sîntem supuşi: Eu popa Iion [ot] satu Dărăganu, eu Gheorghe Bobocea [ot] satu Drăganu, eu Ivan Şălariu otam, eu Iiordache zet Tortolea otam, eu Niţu Pestare otam, eu Părcălabu Mihai cu tot satu adeverez.
     Satu Măciuca
     Am auzit şi am înţăles cinsitele porunci ai cinstiţilor stăpînitori; sîntem supuşi: Mihai Coreandea, Gheorghe sîn Lascu, Radu Săia, Mihai Bunbu, popa Mânu.
     Satu Zăvoeni
     Am auzit şi am înţăles cinstitele porunci ale cinstiţilor stăpînitori şi sîntem plecaţi:
     Eu Gheorghe sin Iordachie, eu Radu sin Barbu, eu Radu Cucu, popa Vlad cu tot satu adeverez.
     Satu Vărlenii
37
www.dacoromanica.ro
      Am auzit şi am înţăles cinstitele porunci ale cinstiţilor stăpînitori şi sîn-tem supuşi:
      Eu Radu Ochiia, eu Dascăl sin Voinea, eu Ion Ochiia, eu Stanciu sin Voinea, eu Ilie pîrcălabu cu toţi săteanii supuşi, popa Dincă.
          E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose . . p. 105—110.
5  aprilie 1821
                                     21
                  Isprăvnicatul Gorjului cheamă pe căpitanul Ioan Magheru pentru a-i da povăţuirile trebuincioase, în urma « strajnicelor porunci de la dumnealui sluger, ocîrmuitor oştirilor».
      De la isprăvnicatul Gorjului.
      Dumneta, căpitane Ioane Măgherule, sănătate!
      Scrisoarea ce ai trimis s-au adus, impreună şi pă Marin Cizmaru ce au omorit pă Gostandin Lăutaru ot Bîrzăi. Am văzut şi cele ce mai scrii dumneta pentru alţi doi ucigaşi scăpaţi, ce au fost la omorîrea lui Gostandin Grăznaru, că te sileşti şi nădăjduieşti a-i pune în mînă. Deci, fiindcă nădăjduim că pînă acum îţi vor fi venit şi catanile de la Craiova, după scrisoarea ce ţi-am triimis mai înainte, nu mai rămîne îndoială că-i vei prinde, dacă vei vrea. Ci să te cunoaştem, atît pentru aceştia, cît şi pentru alţi asemenea, să-i înfrînezi a se părăsi de asemenea răle urmări. Iar pă care vei dovedi într-acest fel de faptă, numaidecît să-l pui în mînă şi să-l triimiţi aici în bună pază. Şi bine ar fi să te răpezi şi dumneta pînă aici, ca să te povăţuim şi prin grai cum ai să urmezi de acum înainte, fiindcă ne-au venit multe şi strajnice porunci atît de la dumnealui sluger ocîrmuitor oştirilor, cît şi de la preacinstitul divan ce s-au întocmit la Bucureşti. Şi fii dumneata sănătos!
                                                      Vasil[e] logofăt* 1
                                                              1821, aprilie 52
         Acad. R.P.R., doc. CCXC/101. Orig. rom.
      1 Este vorba de treti logofăt Vasile Moangă care în timpul răcoalei a fost ispravnic şi sameş la judeţul Gorjului (Arh. St. Ruc., Condica domnească 107, p. 203—204). Un alt document, din august 1825, confirmă că V. Moangă a fost sameş al judeţului Gorj în 1821 (Arh. St. Buc., Condica domnească 117, f. 14v).
      1 într-o altă scrisoare din aceeaşi zi, semnată de logofătul Vasile Moangă şi al doilea vistier Pavel Vladimirescu, aceştia reproşează lui I. Magheru că nu a prins pe ucigaşii boiernaşului Cost. Crăznaru şi-l previn că, dacă nu-i va prinde în 3—4 zile « vom înştiinţa dumnealui slugerului, ci să nu ai părere de rău».
      Boiernaşul de neam Constandin Crăznaru] din Jupăneşti (Olt) a fost atacat de Ioniţă Dascălu şi Gheorghe Mladin din Bîrzăi, împreună cu pandurii Matei Melencu şi Dumitru, slugile lui I. Magheru. Ei i-au luat 1 300 taleri şi l-au căznit atît de rău, încît în 5 zile a murit. Sînt judecaţi în aprilie 1822 şi sînt condamnaţi la 5 ani închisoare (Arh. St. Buc., Condica domnească 116, p. 33—34 v).
38
www.dacoromanica.ro
22
5 aprilie 1821
                  Petrache Caragea cere comandirului Anastasie să elibereze pe cei doi panduri trimişi de el după cai de olac.
       De la Petrache Caragea către comandiru,
       Chir Anastasie1, trimisăi doi panduri să-mi aducă doi cai de olac, să pornesc după ordie, că o am pornită din Bengeşti spre Oteteliş. Şi să iasă în dreptul Slătinii, fiindcă trecem la Bucureşti2. Şi veni unul de ne arătă că i-ai pus la opreală. De care nu puţină mirare mă coprinse. Iar, de vor fi făcut altfel, să fi venit însuţi să ne arăţi. Ci dă-le drumul. Nu mai aştepta mai mult. Vino şi dumneata pînă aici.
                                                     Petrache Caragea
                                                           1821, aprilie 5
          Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. LXI, doc. 24. Orig. rom.
                                          23
  5 aprilie 1821
                   Catastih de pîinile date zilnic ostaşilor din Bucureşti.
       Traducere.
       întocmai cu catastihul logofătului Grigore Andronescu.
                            1821, aprilie 5
                                                  Pîinile pe zi
  1 100 căminarului Sava şi fratelui său, serdarului Panaite, cu 2 teşcherele, adăugate la cele 300 din 4 aprilie.
  1 200 lui Gheorghe serdarul.
  1 000 căpitanului Farmachi.
•   200 lui delibaşa Mihali3. * *
        1 Probabil Anastasie Mihaloglu care comanda în aceste părţi o ceată de araăuţi (Vezj Memoriul lui D. Protopopescu, la C. D. Aricescu, Acte justificative. .., p. 40).
        * La 7 mai sosesc la Cotroceni 400 panduri din Oltenia (Hurmuzachi, XX, p. 632).
        *       Delibaşa Mihali era căsătorit cu Teodora. El avea şi un frate, Apostol, a cărui soţie Stanca cere, în 1823 să împartă cu Teodora averea rămasă de la cei doi fraţi. Mihali a avut un loc pe Podul Tîrgului de afară, cu casă şi cu cafenea pe el (Arh. St. Buc., Condica logo-feţiei Ţării de Sus 1074, f. 163v.; Condica depart. de opt 894, f. 141v). în 1819 el cumpără, o casă in mahalaoa Olarilor (Arh. St. Buc., Condica logofeţiei străinilor 1044, p. 2).
        La 5 martie 1821 Delibaşa Mihali primeşte de la Const. Samurcaş 210 taleri pentru 50 neferi ai săi (Arh. St. Buc., Administr. vechi, vistieria Ţării Rom., dos. 2218, f. 57). La 5 mai el se află in Bucureşti unde prinde pe un Anghel Giurgiuveanu cu hoţii şi-l trimite la puşcărie (Arhivele Olteniei, X (1931), nr. 53, p. 87),
39
www.dacoromanica.ro
  200 lui Ghencea aga.
  100 lui tufeccibaşa Buzi1.
  200 lui tufeccibaşa Dumitru.
    50   lui Iovan Caramanli.
    50   lui Ianacu.
    50   lui Mitru delibaşa.
    50 lui Sotir.
    50 lui Ciolac.
    50 lui Geafer.
    40   circserdarului Tănase.
    30 lui Petru cavazul.
    30 lui Tănase; 30 la isprăvnicatul Ilfovului.
    30 lui Anastase.
    30 lui Stavri.
    30 lui Moscu.
    30 lui Iani.
    50 lui Chiuciuc.
  200 spătăriei.
  100 agiei.
    80   lui Andricu căpitanul; 70 ... * *
    40 lui Iani circserdarul.
  250 lui Iasim căpitanul.
    40   lui Gheorghe căpitanul de la hanul Filipescu.
    15   lui Floropul.
    20   lui Serghie.
    20 lui Gheorghe Stavru.
    30 lui Matei.
    30 lui Ilie, pentru albanezii de la curte.
    38   la fustaşi.
    20   la lipcani.
    35 ispravnicului curţii.
    10   lui tulumbagibaşa.
    15 odăiaşilor vistieriei.
    30 lui Belu.
    60   la patruzeci de oameni ai prinţului.
    24   lui sinior Orfano.
     1      Tufeccibaşa Buzi sau Bozin, trimis la început împotriva lui Tudor in Oltenia. Al. Ipsiland, după intilnirea cu Tudor in Bucureşti ordonă arnăuţilor să intre sub comanda Iui Bozin tufeccibaşa (N. Iorga, Jzv. cont...., p. 243, 268). Se afla in relaţii cu Hagi Ianuş din
1816. în 1819 are relaţii de prietenie cu Ştefan Jifcovici unul dintre emigranţii sirbicare ulterior apare in procesul lui D. Macedonschi cu Stana (Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 352, doc. 75; 452, doc. 73).
     * Un cuvint indescifrabil.
40
www.dacoromanica.ro
   10   la cinci oameni ai prinţului.
   30   la isprăvnicatul Ilfovului.
  200 lui Alexandru Pavlovici.
   30 la pandurii lui Ghencea aga.
   10   lui Grigore şi Panaite bulucbaşa.
   Luminări de seu, fasole, ceapă, sare şi altele de acestea s-au dat după cerere.
         E.  Vîrtosu, 1821. Date..., p. 84—87. Text grec. cu trad. rom.
                                  24
Bucureşti, 5/17 aprilie 1821
                 Nic. Tzitziras către Const. Hagi Pop, despre situaţia din Bucureşti.
                                         Bouxoup£<m, tă 5/17 ’AwpiXtou 1821
     ’Evrip6TaTE xup XaT^Y] Kmvot. n<u7nr
                                                 Eli; Bi£wav
     ’E2w Ib iipeivev xav£va;, 3Xoi £<puyav e1; tA 7t£pi!;, vEyâTÎpov ib ytveTai, âXXwv xXTjpwpi;. X0e; ScpOacra xal eyw inb      £iâ vâ Atmcvttjow S'curlpav ca;
ypaip-}) (perâ tyjv 23 MapTlou) iiă vâ aT^Erâpoi ttjv TpaTav oa;. *'O0sv e£; t6v ipXopâv pou 7)3pa tyjv p7)0sîaav ca; ypaip Y)v &n6 30 tou li(ou xal spEyouXap(cr07]v.
     ’Eyw eup£axopai e£; Tupyo[l£cm p£ t^v ipapiXta pou, £7tei2 •}) 8pw; xal gpOaaev IxEt 6 * YipTjXâvTT)? p& tou; arpaTiwTa; tou OeXcu peTaToxiaei âXXa^o0Ev. *'OXo tou t3 cttpaTEupa 'AX^ovEte; xal paupotpopTjpivoi e£; T^lpxa TpEÎ;         £xet
xal 4 Toxia, ib Tj^eupopev 6pw; âv &X7) v® ^ toc-rp^^y) £xeî xoXu.
     Ta x6pTa AouvâpEtu; £aipâX)f)aav. ’E? w sîvat p6vov 6 2<x(3(3a; p7t£vp7ta<77] 7tpi>; £ taipuXalpv. 'H Toupxla xaTâ t& xap&v xoipaTai. 'O ©EoStupo; suplaxerat e£; t& KoTpoTsevt, opou pâ tou; ll ixou; tou. “Al ETai X6yo; vâ u7T«xyy) 7tpi>; ttjv Kpa't,w[3a. X0£; 6 pTjTpoxoXÎTT); Ijtov £roipo; vâ tpuyjr) xal S^aipva t&v £pxo-Siaev 6 0E6Swpo; p& t& ll <5 x6xoXov, ^TjTwvra; tov peTprjTâ. ’Aipaviopi»; pEyâXo; gyivsv e£; ttjv T^âpav. [’Axi] tou; fipxovTa; xav£va; ib Upeivsv â^syupvwTo; xal Sappivo; âxi tou; ’AX(3av£T<x; xal xavToupTjSs; tou ©EoSwpou xal 6 0e3; vâ Ta xâp)f) xaXw;.
                                  Mlvw, ca; xpoaxuvoupsv xp60upo;
                                        Ntx6Xao; A. T£iT$pa;
     [Adresa:] AII sign. Haggi Constantin o Popp
                                                           a Wienn
41
www.dacoromanica.ro
Prea cinstite domnule Hagi Const. Pop
Bucureşti 5/17 aprilie 1811 La Viena
     Aici n-avămas nimeni; toţi au plecat prin împrejurimi. Negoţ nu se face, nici plăţi. Ieri am sosit şi eu de la ţară, şi am găsit o a doua scrisoare de la d-voastră (după 23 martie), ca să vă achit trata. Deci la sosirea mea am găsit scrisoarea amintită a d-voastră din 30 ale aceleiaşi luni, şi sînt în regulă.
     Eu mă aflu stabilit cu familia mea la Tîrgovişte. Fiindcă însă a venit acolo Ipsilanti cu ostaşii lui1, mă voi muta în altă parte. Toată armata lui, arnăuţi şi mavTofori, se ridică la vTeo trei mii. Are şi patru tunuri. Nu ştim însă dacă va rămîne acolo mult timp.
     Porturile de la Dunăre 8-au închis. Aici se află numai bimbaşa Sava, pentru pază. Turcia pînă acum doarme. Tudor se află afară, la Cotroceni, împreună cu ai săi. Se zvoneşte că va merge la Craiova. Ieri, mitropolitul era gata de plecare, dar deodată Tudor cu norodul de aici l-a împiedicat să plece, cerîndu-i bani. Mare jaf 8-a făcut la ţară. Dintre boieri nimeni n-a rămas nejefuit şi nebătut de arnăuţii şi pandurii lui Tudor. Dumnezeu să îndrepte lucrurile!
                                                                                                                     Rămîn şi vă salut devotat Nicolae A. Tzitziras
     [Adresa:] Domnului Hagi Constantin Popp
                                                                                               la Viena
         Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop, mapa 136, pach. IX, doc. greceşti.
[5 aprilie 1821]
                                    25
                  Magzarul boierilor moldoveni fugiţi în Bucovina prin care se arată Porţii că M. Suţu a dat ţara pe mina eteriştilor şi cer să fie numit un alt domn.
     La pre strălucitul prag a pre puternicii şi hrănitoarei noastre împărăţii, cu genunchi plecate cutezem a ne apropie noi, pre plecaţii şi credincioşii supuşi, mitropolitu, episcopii, arhimandriţii şi igumenii mănăstirilor, boierii i boierenaşii, mazilii, căpitanii, bulucbaşii şi tot norodul moldovinesc, parte bisericească şi politiciască, şi prin acest pre plecat magzar, întinzînd glasuri umili şi înălţînd mîini rugătoare cătră cer, rugătoare pentru covîrşitoarea putere, înălţare proslăvirei şi îndelungare vieţii pre puternicului, îndurătorului împărat şi a pre înaltului devlet, aducem ce mai lăcrămătoare arătare pentru întîm-plările celi mai jalnice şi nepomenite a stării întru care ne-au adus wd, Mihail
     1 La 7/19 aprilie scrie şi A. Anghelovici din Braşpv că «Ipsilanti s-a retras de la Bucureşti la Tîrgovişte, de teama turcilor şi a domnului Callimach. ..» (Acad. R.P.R., Corepondenţa Hagi Pop, mapa 134, pach I, doc. greceşti).
42
www.dacoromanica.ro
Suţul. Că precum iasti ştiut, purure raiaua cea credincioasă a Moldaviei, de Ia epohi a închinării şi alipirii săli cătră îndurare ce hrănitoare a pre înaltului devlet, nici prin cuget, nici prin mişcare, nici prin faptă au cercat a să ahate vreodinioară din steferul supunerei cei drepte, fără numai mîinile săli le-au deprins în lucrarea pămîntului ca să aducă zaherele spre îndestularea cahanului, şi ca să înplinească slujbe cu jerfirile raelîcului întru întîm-plări şi trebuinţe, păzînd şi o dreaptă supunere şi cătră voevozii greci, pe care prea înaltul devlet îi trimite nouă ocîrmuitori şi stăpînitori.
     Asemine, dar, şi cătră voevodul acest di pe urmă Mihail Suţul, ca cătră un domn ales şi trimis nouă de către prea puternica înpărăţie, aducînd semnele supunerii priste toată nădejdea, am cunoscut în sfîrşit, că pornirea asupritoarelor sale mişcări, silniceştile sale urmări, îngrozitoarelor sale purtări, nu era îndestule văpăi şi rane puse pe tot ceasul asupra umărului credinţii raelii moldoveneşti, dar sfîrşiturile sale privea spre o mai mare înviclenită tăinuire, care au şi descoperit, şi fără veste acum cu patruzeci zile mai înainte, iar mai ales cătră începutul lunii1 gemadiel-ahîr, o au şi pus în lucrare, pentru că din adunare oamenilor streini, bulgari, sîrbi şi greci, care acest voevod începuse prin taină a scrie şi a strînge cu cuvînt că urmează unii porunci înalte a pre puternicii împărăţii de care noi nu putem a-1 întreba; dar mai în urmă, la necontenitele noastre întrebări, pricinuind că vestire nesupunerei răzvrătitorilor de la Craiova strînge într-armaţi pentru paza de aice.
     Dintru aceşti ai săi adunaţi într-armaţi, cu care nouă nemernicilor ne aduce groazele cele mai cumplite, la începutul lunii1 pomenite au trimis cîţiva la margine ţării, şi de acolo au adus pe acel ce venise, fiiu al lui Ipsilant Costandin wd., cel mai de mult tras în Roşie, şi tocmai în noaptea venirei au început a tăe cu nemilostivire pe nevinovaţii ehliislami, neferii beşleagîi din Eşi, neguţitorii musulmani, cîţi s-au aflat prin tîrgul Eşii şi prin hanuri. Dar tot întru acele ceasuri ne-am pomenit cu înştiinţări, că şi în Galaţi unde iaste şi schele scării2 un Caravia grecu, cu neferii săi, pe care îl ave voevo-dul acesta de demult acolo supt nume de păzitoru schelii, a ucis pe Galaţi-serdarî, au tăet pe neferii săi cu ce mai fără de omenire milostivare[?], dar şi pe toţi ehliislamii neguţîtori, cîţi nu au putut fugind, a mîntuit viiaţa lor fără de veste. Dar groază au cuprins pe pămînteni, fugire au început şi înprăş-tiare schelii i fără de veste noi boierii mari şi mici şi tot norodul ne-am trezit în mîinile acestor într-armaţi, pentru că fiiul lui Ipsilant, unit şi cu voevodul şi cu grecii veniţi după dînsul, închizîndu-ne în oraş şi păzîndu-ne a nu ne mişca, a nu ne întîlni spre sfătuire, a nu ne corispondarisi cu nime, au început a trimite oriunde se afla ehliislami spre jalnica lor jertfire, şi mai cu înadinsul a invita pe toţi grecii, sîrbii şi bulgarii şi a scrie ostaşi, * *
      1 în text: luminii.
       * Probabil pentru: ţării.
43
www.dacoromanica.ro
numiţi mîntuitorii Grechii, şi a le da portul răzvrătirii cu semnul slobozirei. Ci aceia apoi, avea slobozirea pardalilor celor mai cumplite asupra nevinova» ţilor moldoveni, disbrăcîndu-i de cai, de straie şi de vreo armă ce ave pentru paza tîlbarilor, căci eparhie noastră ce credincioasă au rămas numai cu fie» răle plugului de pămînt în mină, păzindu-şi de la strămoşi haractirul cel supus a raelîcului.
     Aşadar, în ochii noştri, în ţara noastră, în mijlocul capitalii noastre, am văzut grozăvie ce negrăită, am văzut ridicare steagului apostasiei cu clopo-tile bisericii noastre sunînd de frica răzvrătitorului, şi pe noi ocoliţi cu pază, neputînd nici a trimite vreun arz lăcrămător cătră înaltul devlet, nici vreo ştiinţă cătră pre înălţaţii muhafizi cetăţilor devletului, am stătut cu zilele în mîinile răzvrătitorilor, făr’ - însă a înpreuna inimile cu jertfa neo-menirei.
     Zidul care au pus răzvrătitorul de a nu pute treci nici cu trupul, nici cu arzul, ca să ne apropiem de îndurarea cea iubitoare de oameni a pragului prea puternicului nostru împărat, ne-au silit pe unii din noi a ne trage în hotarile celi apropiete a puterilor aliate şi prieteni cu prea puternica Poartă, nu numai ca să ne depărtăm de o cugetare a însuşirii1 cu lucrătorii răzvrătirii, dar ca să şi grăim nevinovăţie, spre a agiunge glasul moldovenesc la auzul cel plin de milostivire a pre înaltului devlet, prin streinii aliaţi.
     Pentru aceasta şi unii din noi, îndată ce s-au mai depărtat Ipsilant cu adunare ce mare a într-armaţilor cumpliţi, fugind pe cîmpii ţării, alţii în hotările megieşite, iar alţii rămîind ca nişte oi jerfitoare întru neputinţă, urmînd silniceştilor slujbe, ca cu fiinţa lor în Eşi să lucreze îmblînzire sălbăticiei, păzind de a se înmulţi răul opştesc, am întîmpinat prin chipuri şi am ferit diznădăjduita stare acei desevîrşite înpreştieri a simpatrioţilor noştri, pentru că voevodul acesta, zicîndu-şi că iaste domnul cel legiuit şi de înalta Poartă stăpînitoru ţării pomăzuit, va pedepsi pe nesupuşii voinţelor sale. Atîta numai că săracile raeli celi nevinovate, lăcuitorii ţinutului pe unde au trecut şi s-au dus în gios acei cu Ipsilant, de averea lor au rămas lipsiţi, unii omo-riţi, alţii stîlciţi, alţii bagiocoriţi cu călcare familiilor, alţii de frică înecaţi, s-au şi strămutat din 6 ţinuturi, adică a Galaţilor, unde a fost grozăvie morţii în mai, pînă a nu începe în Eşi, şi a celor megieşite ţinuturi: Tecuci şi Focşenii; dar apoi a Cîrligăturii, Romanul şi Bacăul, pe unde au fost trecire ce mai mare şi nemilostivă şi în vreme primăverii, înstînginîndu-se în gătire hrănii, se văd raelile şi în ticăloşie muritori de foame, pentru care ne silim spre îndreptare. Dar lacrămi vărsînd, arătăm cătră noianul îndurării cei înalte diznă-dăjduire norodului după o asemine domnie aspră, căci acesta nici zahirelile ce au luat pentru trebuinţile Ţarigradului, pentru care de la devlet au primit plată, nu au plătit parte ce mai multă; acesta au luat şi bani din ţară, pentru
        1 Probabil pentru: însoţirii.
44
www.dacoromanica.ro
finul şi orzul grajdiului domnesc şi a menzilului, au luat şi natură de fiu şi orz din ţară cu silnicie şi fără plată; acesta au sărăcit mazilii, ruptaşii, niamurile şi postelniceii cu luări silnice pentru ca să le înnoiască privileghiile ce ave; acesta au vîndut cinurile boieriilor cu o mare precupie; acesta giudecăţile le-au făcut pentru dînsul, birul cel mai mare şi folositor şi stingere ce desevîrşită pentru pămînteni, pentru că cel ce ave dreptate, dacă nu plăte mită simţitoare, pierde stare sa, dobîndind acel ce nu ave dreptate; acesta, cu înmulţire grecilor care a adus după dînsul, cuprinzînd toate locurile slujbilor pămîn-teşti, au agiuns întru nemărginire înpilării moldoveneşti; acesta s-au atins şi de casele pămînteşti a lefilor şi a milelor, lăsîndu-le în lipsă şi neagiungere; acesta prin chipuri au ridicat some de bani cu nume de împrumuturi de la boieri şi alţii, şi stîugire iaste văzută, dacă nu va fi îndurare ce înaltă. Acesta dar, astăzi, după ce s-au dat notile celi hotărîtoare din parte consulatului rosienesc şi îngrozitoare pentru următorii răzvrătirei, că nu sînt cunoscuţi şi că vor fi pedepsiţi, s-au ridicat luînd înpreună şi cuibul întovărăşirei şi casa cheltuitoare a răzvrătirei şi cu familiile lor şi cu cei uniţi în duhul apostasiei au trecut hotarul Moldovii; iar cei rămaşi într-armaţi şi hotărîţi a se trage din eparhie Moldaviei în 7 zile de astăzi s-au pornit cătră lipsire lor, căci, după aceasta, cu publicaţie cătră norod s-au zis că or fi în primejdie. Şi aşa, în numile pre înaltului devlet, am primit noi pămîntenii ocîrmuire chelerului împărătesc, şi apostaţii se izgonesc şi nu vor rămîne nici unul văzut şi cunoscut, decît numai cîţi cu credinţă n-au ridicat arme din streini şi cu cuget curat au stat în supunere ce adîncă a raelîcului. Dar încă primindu-şi a bisericii, a legii noastre, de la Ţarigrad patriarhiceştile blăstămuri a cercetărilor celor mai cu scumpătate a tăinuitelor chipuri a răzvrătitorilor în toată această mică eparhie a noastră, cu sufletul credinţii şi cu cît iaste putinţa noastră, vom sili să se dizrădăcineze încuibare prin toate scupătate, însă slobozind glasuri rugătoare, cad moldovenii la pragul îndurării pre înaltului devlet, cu încredinţare că precum de la strămoşi, aşa şi pîră acum, am fost şi sîntem bine credincioşi şi vrednici supuşi a îndurării cei înalte.
      Drept aceea să ne miluiască îndurătorul şi iubitorul de oameni înpărat, a cărui slavă fie în veci nemărginită cu ocrotire ce hrănitoare a îndurărilor sale, şi ca cătră nişte raeli, ce nu am avut cea mai mică întinare la scîrbelnici fapte, lipsind acum şi curăţîndu-se răii, şi ca să înmulţască umbrire noianului său îngrădindu-ne şi cu grabnica miluire şi trimitere a domnului celui legiuit de la pragul mărirei şi îndurării sale, că ajungînd cu întovărăşire noianului împărătesc să mîngîie ţara ce credincioasă şi întru lăcrămătoare stare adusă din pomenitele sus întîmplări, să liniştiască nişte suflete nenorocite, să tragă rugile cele mai fierbinţi de la cer, pentru proslăvire pre înaltului devlet, acel ce purure ne-au miluit şi ne-au umbrit.
                                 Arh. St. Buc., Acte de familie, fondul Rosetti-Roznovanu A. N., CCLVI/5. Copie rom.
                                                                                                        45
www.dacoromanica.ro
26
6 aprilie 1821
                 Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să i se trimită de la Cernica un cunoscător de limba turcă şi să se menţină poşta pe drumul Silistrei şi al Brăilei.
     Cu multă plecăciune sărut cinstită mina dumitali.
     Fiindcă după trebuinţă urmează a avea un chiatip turcesc, adică loghi pe limba turcească, şi să găseşte la Cernica un armean anume Martinacu Bohor, carele nu numai are ştiinţă de carte şi vrednic de loghi, dar îmi este şi mie prieten. Pentru aceea, mă rog dumitali ca să binevoieşti a-1 pobti prin scris din partea dumitali, cum vei socoti, ca să vie, chipzuind şi înlesnirea venirii sale cu poşte de acolo aici, şi sau la dumneatali va şădea, sau la mine aici, nu supără, ca să nu cercăm greutate la trebuinţa aceasta.
     Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                                                                                                         Theodor 1821, aprilie 6
     Şi fiindcă este trebuinţă a nu să strămuta poştile din drumul Silistrii şi al Brăili, ca să putem înlesni trebuinţile ce avem, mă rog ca să să poruncească dumnealui sinior Ioan Scufa ca barem cîte dooă căruţe să fie la fieş-care poşte, căci am a şi trimite un om într-acolo1.
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 111.
                                        27
      Giorman, 7 aprilie 1821
                 Stamate Mărgărit către Hogi Const. Pop, despre incursiunile turcilor.
     Cu plecăciune mă închin dumneavoastră.
                                                                                1821 aprilie 7, Giorman
     Scrisoarea dumneavoastră de la 29 martie am priimit şi foarte m-am înbucurat de facere de bine şi de neuitare. înştiinţez dumneavoastră că din mila lui dumnezeu mă aflu sănătos şi în pace pînă astăzi. Dară frică peste frică; să mai alinează cîte o zi sau două şi iară vine cîte o oardă 2 de nu ştiu ce să fac. Numai acum m-am dedat cu frică şi pînă n-oi3 videa cu ochii, * *
     1 în Activitatea poştei se consemnează abia la 19 aprilie că au fost trimişi la Silistra stolnicul Borănescu şi pitarul Jianu (E. Vîrtosu, op. cit., p. 76).
     * în text: u urdă.
     * în text: n-ui.
46
www.dacoromanica.ro
nu mai cred, că toţi şi-au făcut conace1 în păduri, numai eu şed aice la Dogaru. M-am mutat în pod, că mai bine mă pot apăra decît din casă, că s-au rădicat hoţi şi umblă noaptea a giafui. Şi pentru dehele [ ?] mă pot apăra din pod, dară de turci nu e vorbă să stea omul cu arme, făr’ decît să le iesă înăinte. Şi de o cere de mîncare să le dau după vorba dumitale, că ştiu bine că turcu noaptea nu vine, fără ziua. Şi din ce oi pote, nu m-ăi mişca de aice, văzînd cum să cruîşte lucru.
                       Cu aceasta, rămîn al dumneavoastră plecat
                                                 Stămate Mărgărit
[Adresa:] întru cinstită mina dumnealui Hagi Costandin Pop, cu plecăciune să să dea, la Sibii.
         Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop, pach. 138, doc. 19. Orig. rom. Publicat un fragment de N. Iorga, Studii fi docum., VIII, p. 138.
                                   28
8  aprilie 1821
                Locuitorii din Piteşti dau zapis pentru întreţinerea ostaşilor căpitanului Simion [Mehedinţeanul], rînduiţi acolo de Tudor Vladi-mirescu pentru paza oraşului.
     Copie întocmai după cel adevărat [zapis]
     Noi lăcuitorii ce ne aflăm cu lăcuinţa aici în oraşul Piteşti, neguţătorii, meşteri, streini şi alţii de orice stare şi braslă, încredinţăm prin această adeverinţă ce dăm la mina starostii şi judeţului acestui oraş că pentru cheltuielile ce au urmat cu hrana şi mulţumirea dumnealui căpitan Simion 2 i a ostaşilor dumnealui, ce au fost rînduiţi de dumnealui slugerul Theodor Vladomirescu spre paza oraşului nostru i a oraşului Argeşului, ne-am învoit cu toţii între noi, ca după catastihul ce este de orice lucruri s-au luat de la fieşcare isnaf pentru trebuinţa acestor ostaşi, ce ne-au păzit despre orice bîntuire, să-i cis-luim asupra noastră a tuturor şi să plătim pînă la un ban analoghia ce va ajunge pe fieştecarele, după starea şi puterea sa, pînă la 6 aprilie, după hotă-rîrea dumnealui comandirului clucerul Costachi Ştefănescul, îndatorindu-ne cu toţii la această răspundere; pentru că şi noi am fost apăraţi despre orice alte păgubiri şi bîntuiri prin ajutorul acestor păzitori. Şi spre încredinţare am iscălit.
                                                           1821, aprilie 8 *
      1 în text: cunoci.
      * Din acest timp datează: „ Pomelnicul dumnealui căpitan Simion, al dumnealui sluger Theodor, maior muscălesc, sud Mehedinţi, cernăţan: sud Argeş, Piteşti, 1821 martie 22: Simion Pătru, Andrei Călina, Stanca, Ancuţa, cu tot neamu ” (Acad. R.P.R., ms. rom. 3467, f. 96. Publicat de E. Vîrtosu, Mărturii noi. .., p. 40).
47
www.dacoromanica.ro
      Dcbri sin boiangiu Theodorache Simionoiu Nicola Hristea Ianule Chiriac Theodor Grigoriu
Vii, care trăiesc.
      Ganciu, boiangiu
      Cencu Dimciu
      Hagi Boia
      Dumitru, cantaragiu
      Theodor Ioan, bogasieru
      Hagi Ţenea, dimpreună cu toţi neguţătorii
Morţi
        întocmai după original.
                                           Grigore Matheescu 1835, februarie 28
                                    Arh. St. Buc. Administrative noi, vornicia din lfiuntru, S. 1, dos. 6127/1835 roşu, f. 7.
                                        29
Bucureşti, 9 aprilie 1821
            Gh. Caraianopulos către Hagi Ianuş, despre situaţia din Bucureşti şi comportarea pandurilor şi arnăuţilor.
                                                Bouxouplcm, 9 'Arepiltou 1821
     ’Evxip.6xaxoi xripiol p.ou Xax£i] ’IcoawoiiaTfj K. II. xal â?sX<pol. ’A7toxp£vop.ai su^aplaxco? zlq £vxip.ov aaţ 3 xou xp£}(ovxoţ, ex xijţ oxolocţ âxpcoţ kyip>]v l toxi suxux&? *<*l 8eta |îo7]0sla ExaxEUO?co07]xs uytsîţ, â7iaXXa}(0£vxs? £716 xâ o7toîa xaxâ 7taa^ouv Scrot yj0eX7]crav vot pslvouv ivxau0a xal âXXaj(6ce.
     'O crXou£ap7]ţ GeoScopoţ Euplerxsxai zic, Koxpox^evi, xâ0sxat pi Scoţ 2uo <r^eSiv yih.ilzc, axpaxicoxâiv xou. cO lk ’A. e Yt|/7]Xavx>]? zlq Tupy6(3iaxov, xl xâp.vsi âyvoco. Ti» Bouxouplcrxi 6p.co? ep^(i.cocrsv xal <ryzl bv 4'UX‘^1 ^ Sjteivev, sxx6? xivcov t|/cop.âScov, xpacro7tcoXcov xal aipux^rşScov. Ka07]p.spivco? xal ol xax^l[3eXoi âp^iaav vot cpeuyouv. Aoaxu^loc (xeyaXcoxaxK] kl co Emxpaxeî, âpxa^ouv, XE7]Xaxouv x6ap.ov, yupLvcovouv xal xâ pupia xaxâ xâpivouv xal 6 ©EoScopoţ xal ol ’Apţîavlxai âXXcov âyâ?cov. E10e 6 xiipio? vâ rjau^aoT) xâ 7tpâyp.axa, xâ0s <myp.r)v <p6(lov S^opiEv. Auxi)v xyjv crxiy(i.Y)v zlypj o ’HXloo; NixoXaK 7)ţ ypaji.(taxa inb x6p NixoXo7touXov xal x6v ypâcpsi vâ 7t7]ya[vcopev â<ps6xxcoţ zlq xyjv Ilpâfrxv, Eioxi sîvai xlvEuvo?. El^ov hi xauxco xal inb «plXov xivâ in6 Tupy6(liaxov, x6 auxl> pi ypâcpsi xal
48
www.dacoromanica.ro
foteîvoţ. A16 T-?jv SeorSpav fieroc ri IIiffXa ava^oipâ Slot r-Jjv IIpâ^av fieri ro3 ’HXla, cpopoujiai TtXiov inb roi? fietvavraţ £8S xp<xî?&; 7uepiffff6repov xal npb<} elS oTCoEnjatv aotţ. ’Exeî SiXw ypâtj'ei xal t6v fiTCaoiot NocoXa vi lX0y).
                                                                                     M£ PaGirarov o£(ias fii[vw]
                                                 6     Tonzeivbţ S ouXoţ oaţ rewpyioţ Kapaîwav6TtouXoţ
      Mer* SXtyotţ ■Jffjtipaţ mxXiv Smarplcpa) in' exeî Si* &SS xal G-eXai aaţ ypi^et wivra ri rpl^ovra.
      Tiv euyevlararov ipx- ffepS. (laţ ouv ryj âp^ovrloafl auroî» Ttpocrxuvw Sou-Xixârara, cpiXS ri yepim rwv, £peuvw r-^v âxpi(ia<iT<XTYjv rwv uyeiav.
                                                           Bucureşti, 9 aprilie 1821
      Prea cinstiţi domnii mei Hagi Ianuş G.P. şi fraţii.
      Răspund cu plăcere la cinstita [scrisoarea] d-voastră din 3 ale lunii curgătoare. M-am bucurat foarte mult pentru că, din fericire şi cu ajutorul lui dumnezeu, aţi ajuns sănătoşi, scăpînd astfel de suferinţele pe care le îndură acei care au vrut să rămînă aici şi în altă parte.
     Slugerul Tudor se află la Cotroceni; stă acolo cu vreo două mii soldaţi de ai lui, iar A. Ipsilanti se află la Tîrgovişte. Ce face, nu ştiu. Bucureş-tiul este pustiu şi n-a rămas aproape un suflet, afară de cîţiva brutari, cîrciu-mari şi simigii. Au început să fugă zilnic şi ţiganii. Aici domneşte cea mai mare nenorocire. Atît Tudor cit şi amăuţii altor agale răpesc, jefuiesc şi despoaie lumea şi pricinuiesc o sumedenie de rele. Să dea domnul să se liniştească lucrurile, fiindcă în fiecare clipă sîntem înfricoşaţi.
     în clipa aceasta Ilie Nicolaidis a primit scrisori de la domnul Nicolo-pulos, şi îi scrie ca neapărat să mergem la Breaza, fiindcă este primejdie. Totodată am primit scrisoare şi de la un prieten din Tîrgovişte; acelaşi lucru îmi scrie şi acesta. Deci luni după. paşte plec la Breaza împreună cu Ilie^ deoarece mai mult mă tem de craii care au rămas aici; şi să fie spre ştiinţa d-voastră. Am să scriu şi domnului Nicolae să vină acolo.
                                                                                          Cu adine respect sluga d-voastră plecată Gheorghe Caraianopulos1
     Peste cîteva zile mă voi întoarce iarăşi aici şi am să vă scriu despre toate cele petrecute.
     Salut plecat pe prea cinstitul boier, serdarul nostru, şi pe soţia sa, le sărut mîinile şi mă interesez de sănătatea lor prea scumpă mie.
                     Arh. St. Buc., Corepondenţa Hagi Ianuş, pach. 242, doc. 8. Orig. grec.
      1  Gheorghe Caraianopulos era reprezentantul casei Hagi Ianuş la Bucureşti.
4 — c. 810
www.dacoromanica.ro
49
30
[Bucureşti,] 9 aprilie 1821
                Chitanţa căminarului Sava de banii primiţi de la bresle pentru lefurile ostaşilor.
Taleri                                                 
1 000  de la breasla băcanilor                         
1 076  »» *» „ bogasierilor                            
500    *» ** „ lipscanilor                             
400    ** »» „ abagiilor                               
440    »» »» „ şalvaragiilor                           
170    *» »» „ şelarilor                               
262    »» »» „ lumînărarilor de ceară galbenă          
3 848  adecă trei miie opt sute patruzeci şi opt, care 
priimit eu, alelhisap, din lefi, acum Ia paşti. Şi spre încredinţare am iscălit
                                                Sava Căminarul1
întocmai după cea adevărată adeverinţă.
1821, april 9
Filip Lenş 1831, dechemvrie 14
          Arh. St. Buc. Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 46 a Copie. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 112.
                                    31
[Bucureşti,] 9 aprilie 1821
                   Se adevereşte că arhimandritul de la m~rea Radu Vodă a dat 1 000 taleri pentru nevoile oştirilor.
                                                    [Bouxoup£<m,] 9 'AupiXlou 1821
r p 6 a t a
      1.000, lyroi          £8<oaev o ayioţ dcpxip.av8pîxr]i; paSouXwoxyiţ Siâ xpe^av
xtov oxpaxeu(i,âx<ov âX£X          xai Soxto xo 7tapo.v eîţ evSei^w.
                                    NixoXaoţ XoYo0£xr)(; (i,y)xpo7t6Xe<o(;(;)
       1 Iscălitura în greceşte.
50
www.dacoromanica.ro
(Bucureşti,] 9 aprilie 1821
     Taleri
     1 000, adică una mie, a dat sfinţia sa arhimandritul de la mănăstirea Radu Vodă 1 acont pentru nevoile oştirilor, iar prezenta să servească drept dovadă 2.
                                   Nicolae logofătul mitropoliei [?]
         Arh. St. Buc., Condica m-rii Radu Vodă 430, f. 142. Text grec.
                                     32
Cîmpulung, 10 aprilie 1821
                 Grig. Băleanu trimite lui Al. Ipsilartti spre aprobare ciorna unui memoriu către ţarul Rusiei în care arată scopul răscoalei lui Tudor Vladimirescu şi cere protecţia ţarului pentru obţinerea independenţei ţării şi a unei cîrmuiri pdmîntene.
                                       ‘Anb KoufixouXouYYi, 10 ’AjrpiXEou 1821
     MeytaTE [lovâpxa xal (X7)ttt)ts auTOxpafop Ttaaoiv twv Pcoaaiwv !
      "flore ^St) itr/âruoţ, itzb raţ TtoXXaţ tina.poc^eiy[rariorouţ âSixlaţ aTteXTtio-Oevreţ ol xâroixoi TÎjţ BXaxIaţ ioraolotoav, ev Ttpciroiţ ol rvjţ Mixpaţ BXa)(laţ, xal Xa[x(îâvovTeţ Siâ oSrjyov ©eoScopov riva BXa8i[i7]peoxov, xal ouvevvo7)0evreţ xal [ie rouţ XoiTtouţ TÎjţ MeyâXTjţ BXa^laţ, eTtpo^wp'/joav xal ewţ elţ ttjv xaOeSpav tou Bouxoupeorlou, xpauyâ^ovreţ 6[io0u[ia8 ov râ Ttepioroixou''ra aurouţ Seivâ.
tt)v xpauyrjv pXeTtovreţ 7)[xeîţ, âvreor7)[xev xar’ âpx®? el? raţ op[j.aţ aurwv, exXa[xpâvovreţ aîraxţ coţ oraoicoSeiţ (XTtXâiţ. "Erai/ra, yvcoploavreţ ori vj xpauyf) rcov S£v aTtepXeTtev elţ &XX0, elp.7) elţ ro vâ aTtaXXaywoi TÎjţ rupavvlSoţ xal vâ artoXauacoai râ TtaXaiâ rcov 8ixau!)[xara, rouţ e8ex0r)[xev coţ o[XoioTtaOeiţ [xaţ xal oovreXouvraţ ecţ rov aur&v Ttarpicorixov £9jXov xal oxoTtov TÎjţ âTtoXayoeoiţ twm roTtixâiv 8 ixaicopuxTCOv. * *
      1 La 31 martie 1821 mănăstirea Radu Vodă a dat 2 000 taleri pentru nevoile oştirilor respectiv ale arnăuţilor căminarului Sava. în anul următor mănăstirea are cheltuieli cu trupele turceşti care sint cartiruite aci (Condica m-rii Radu Vodă 430, f. 135 şi 143).
      * însemnări de acest fel se găsesc şi in condicile altor mănăstiri. Astfel, la Mihai Vodă din Bucureşti s-au cheltuit „pentru arnăuţi şi panduri care au intrat înăuntru in mănăstire şi s-au aşezat, cerind cu forţa merinde: taleri 354,35” (Arh. St. Buc., Condica m-rii Mihai Vodă 247, f. 64 v.). Mănăstirea Mislea a dat „lui Duca, geremea: 1 200 [taleri]; cele luate de turci cînd m-au călcat: 3 700” (Arh. St. Buc., Condica m-rii Mislea 298, f. 189). într-o foaie de cheltuieli a schitului Ciolan se găseşte consemnat că la „1821, mai 15, m-au călcat fraţii noştri creştini dc sub comanda hiliarhului Anastasi şi Hongiuglu, la schitul Ciolan”. Pe aceeaşi foaie s-a notat: „4 500 taleri pentru ajutorul dat casei lui Ipsilanti” (Arh. St. Buc., M-rea Banu, doc. XLV/3).
www.dacoromanica.ro
      Ilaat&rjXov slvai 6ti         ol d£0Xioi xaToixoi tou Saxixou iSiepou?, aur6-
^Ooveţ, Sia<p6pa)ţ xaTsyu(ivo»0Y)(iSv, xal tuv totcixc5v S ixaia)(KXTO)v £X7cs<j6vTSţ, ivr* sXsuOspou £0vouţ xaTYjVTYjaafisv vi Xoyt^wjxeOa <rxX<x(3ot, tuv <rxXâ(3«v TÎjţ ’OOtopiocvix^ţ n6praţ xal S-u(iaTa sXssivi tyj? «piXaurtaţ, (piXoSo^laţ xal xapa-v6(iou ixopitrrou xXeove^laţ. 'O totco? e!;y)vtXy)0y), ol xpaTouvTEţ Y)(ioiv xal ol rapl aurouţ uxepeuTux^oav, xal ol xaîSeţ tyjs xaTplSoc xetvwat, xal yu(ivY)-Euou(nv. ’AXX’ 6 xavayaOoţ 0e6ţ, 6 £(i(3aTEu«v xiţ xapElaţ tuv T£0Xt,(i(i£v«v xal elaa-xouwv tyj? ex (3a0ouţ auvTETpmfiivYjţ xal xaToiuvou ipuXÎ)S ?£Y)a£«ţ t«v uţ ti elpxTfl x£ptwptapivwv, eraiS^ xal £vsu<jsv s!ţ Taţ <piXav0ptî>7uouţ <{'UX“? t&v ^Xiov la^upoiv (Jiovâpxwv tyj? EupwxYjţ va auv£X0a)c?i &e£« £y)X« ti Aal(i7uax, ?ii vi ivaxaXiaajai xal vi (3£(3at,wa«at, xi ? ixaioifiaTa 6Xa)v tmv £0vwv, Kal e7uei?$) & t6tcoc, f)(ic5v ^8yj j^TjpDjEi ■fjysfiovoţ Pupialou (tyjs oxolaţ yriţ>zla.(; e^e vi i^io)0yj Eiţ aloiva t6v fixavTa 1) <S<jte xa-ri t6v IvsaToiTa XP^vov tu^T] <xyoc0yj t6 (jlect6-tei^ov tou <ppay(jiou ?iaXiXuTai xal Y)(i£Îţ-8 uvâjx£0a syxalpuţ xal EXsuOspois vi <p«v⣫(jtsv ziţ âxoiţ (ptXavOptJxouţ xal epiXo? ixalou?, alToujiSvoi Ta l txata 7)(jlwv. IlapaxaXoufiEv yovuxETWţ xal ev0sp(iO)s SaxpuovTEţ, 5> (jLEytaTE (iovipxa tou (3oppa xal aYjTTYjTE auToxpaTop xaawv twv Pwaatwv, ExipXEipov 8(i(iaTi <piXav0pw7rw xal slţ tyjv i0X£av y)(jlwv 7uaTp£?a ! Autct^Otjti t9)v ti auryj iv0poi-x6TT)Ta xiaxouaav Ti xaipitîrraTa 1 ’AvaxaXsaov ex tyj? SouXslaţ t6 £0voţ y)(jlwv eIţ t6 ipxaîov sXsuOspov xal auTivojiov 1 Tiv aov xpaTaiiv Ppa^lova eyvojplaajisv xivroTE ux£p(j.axov tou £0vouţ piaţ, tcXyjv f) xEÎpa ţxaţ £(3£(3a£ojasv 6ti zic, t6 e£y)s Stv (iăţ oxpsXouaiv ixXaî auvOîjxai, Tiţ oxolaţ yj tmv OavapioiToiv xoXuxXoxoq pa?toupyla euxoXuţ Tiţ SiaXusi, xwpk vi 7upo<j<p£paxnv slţ auTiţ t6 xpeoxrrou-{jlevov CT£(3aţ uţ Ispiţ. ’Avâyxy) xaaa vi ixocntaaOyj t6 Saxixiv S?a(poţ (ii Ti «puaixi tou 6pia xal tou? ti auTw olxouvTaţ auri^Sovaţ omb T^ţ ?EcncoTElaţ toO ’O0(opiavixou KpaTouţ. Ati ^y)tou(jlev xpay(j.a ixţSov tou 6p0ou xal ?ixa£ou X6you, iXXi £y)tou{asv exeîvo otcou 6Xa Ti £0vy) yvupt^ouaiv E^Xoy ov xal ?£xaiov, xal Y) (puaiţ uţ oÎxeîov tyj? t6 S£xeTOtl> vi ixoxaTaaTaOyj S YjXaS ■}] t6 £0voţ yj(jlwv tou Xoitcou zîţ aloiva tov axavTa S0voţ xavr£X£u0£pov, auTO? eotcotov, auTOvo(i.ov xal xpoCTY)Xw(jL£vov slţ (a6vyjv tyjv xpoaraatav T^ţ aijt; (isyaXEiiTYjToţ tou op0o-So^ou, <pt,Xav0pwxou xal ? txatOTaTOU (jiovap^ou xaaoiv tuv Poioaioiv, vi eXeu-0epo)0yj Y) xaTpl? Y)(i.oiv pii 6Xa Ti eputnxi auT^ţ 6pia omb tuv Kapxa0£o)v ipoiv xal (i^XP1 tou Y)(i£dEO)ţ tou xoTafiou AouvipEoiţ, âxaXXaTTOfiivwv iXoiv tuv xapaXloiv tou Aouvi(3£wţ (ispoiv, 6aa &7zb xaipiv slţ xaipiv xaT£xaTY(0Y)aav U7ui tuv ’O0o)(iavoiv CT£pxaTXY)?wv, l7tEi?Yj xal 6Xyj £xe£vy) f) y^, slvat y^ Sixa£a T^ţ Aax£a^, Ctcou u7uipxou(iiv u7uoaTaTixi (iovaarYjpiaxi xal âpxovTtxi, xaTi Ti XPuao(3ouXXa xal iXXa SoxoupivTa bnou au^ovTai slţ y/tipaţ (iaţ, xal f) Tupav-vix9) (3£a (iaţ Ti i<pY)p7raCT£. Zy)tou(xev vi Stot,xw(i£0a slţ -zb kţrfc xoctol tou? v6(iouţ xal S0i(ia Y)(ioiv zic, CXyjv t9jv SxTaaiv T^ţ Saxixîjţ y^?, SiyjpYjfiivYjţ zic, Mtxpav xal MsyiXYjv BXaxtav, Sxovte? âpx^yiv 6(ioysvYj xal u7uoxe£hevov Toîţ TOTCixoîţ v6(ioiţ xaT* ixXoy^jv tou S0vou^, xal Tomxiv orpaTiv Sii vi ivri7uapaTiTTETai xal vi i7uoxpouyj xa0E 7rX£ovexTixiv Tpixov otcou iXXax^Osv ^0eXsv i7roToX(iY)cr£i
52
www.dacoromanica.ro
vâ 8ievoxXYja,jf] to y$ciuxov xa^ **uto8£o7Iotov tyj? £7rapxEaţ TaurYjţ hnbţ tAv 6pEtov TY)ţ xal vâ TOipâ^T] p^XP1 TPlX^ TV oXoxXYjpîav tyj?. rO Aouva|3iţ vâ eîvai fipiov 8Xyjs tyjs AaxEaţ â7rapâ|3aTov xal «ppaypoţ âve7rE|3aT0ţ evavrEov tou iOtopavixoU xpaTouţ. Kal to S0voţ vâ î^Tl T® âvayxaîa xâarpa elţ xâţ âxrâţ tou Aouvâpetoţ xal âXXa pipYj, A? 7rpo7tupyia SvavrEov xâ0e evSexopivYjţ a7rpoaSoxYjTou eîuSpopîjţ xal Si’ âa<pâXeiav tAv to7uxAv opEtov.
      Afrrâ elvai Tâ âvavTÎppYjTa e0vixâ SExaia YjpAv, xa. bnoia. Yjpeîţ, oXov to 7tXY)pW[jLa toîj Saxixou 80vouţ, ^YjToupev S-eppAţ inb Tâ yevvaîa xal <piXo2 Exaia «ppovYjpaTa TÎ)ţ arjţ ârjttyjtou peyaXeidTYjToţ (A «pepAvupe âX£^etoţ âvSpAv âSExtoţ xaTafeSouXtopivtov !) vâ Tâ e7«xupAa,)f] pi tyjv Eepâv auToxpaTopixYjv auTîjs îi7toy pa<py)v, xal vâ Tâ SiauOevreuyj âeEîtoTe pe tyjv Eox’Jv tAv âxaTapaxYjrtov forXtov TYjţ, ’EtcI toî? Xoi7roîţ peyEaToiţ xal âEpemxEvoiţ xaTopOApaai, tAv otcoEciv 6 xpdToţ âvTYjxeî zic, Tâţ âxoâţ âmxaYjţ tyj? âv0po)7r6TY]Toţ, âţ 7tpo<T0£(jy] xal xb Xapîtpiv touto xaT6p0topa, toctov lExaiov, 8aov olxeîov Tyj tc <pu[a]ei xal tA 7rXa(TTOupyA auTYjţ mxvroxpaTopi ©eA, t8 <xve£âpTY)Tov 8YjXaSyj 7ravreXeu0epov, auTdvopov xal auroS£o7toTov toîj Saxixou lEOvouţ. 'O 8£ 7ravâya0oţ 0e6ţ, 8 piyaţ TtpoorâTYjţ toîj SixaEou, avrixaTarapi|/oi Tyj auTÎjţ auroxpaTopixyj peyaXeidTYjTi âvtoOev tyjv S-eEav aurou euXoyEav, xal SiaTYjpYjaoi t8 xpaToţ auTÎjţ 8iauovE£ov xal uTCOTâirov U7r8 Touţ 7roSaţ auTvjţ ntxvxa. 8x9P^v xal 7roXepiov,
      ’ExXap7rp6TaTe, 7repEpXe7rre xal eupev^araTe poi 7rpEyxi^ !
      KaT* IvtoXyjv xal 7tpoTpo7tYjv TÎjţ auTÎjţ 7repipXi7TTOu 8xXap7rp6TYjT0ţ, cuvav-TiXapPavopivYjţ p£ âxpov £9jXov toîj p6vou •Jjpîv e<perour xx\c, xaXvjţ 8YjXaS ■}; cru-axoLazoic, xal â7toXuTpAaewţ t% â0XEaţ •JjpAv îtaTpESoţ, lax^SEaorai t8 mxpiv ip7cep£xXeiCTTOv, xa0’ 8ctov t8 tou epoî) voiţ â7reipov xal âp^Xi ^?uvyj0yj vâ ex-9pa(T0yj. IIpoa<p£p<o auT& p£ 8Xov t8 CTe^aţ elţ tyjv ertExpioiv toîj u^yjXou 7cveu-pay6ţ TYjţ, vâ t8 peTappuOpEtrjfj ItcI to PcXtiov xal TeXeidTepov, vâ t8 xPcolJL<x'r^CT‘?] pa to 7roXu7reip6v TYjţ, xal vâ t8 ep^uxAayj ItcI toooutov, Aure xal xpeÎTTOv vâ i^YjyYj0yj, xal eu7rp6a8exTov vâ «pavyj eEţ Tâţ «piXavOpAîtouţ âxoâţ tou Tpiape-yEorou 7rpo®TâTou T^ţ 7raTpE8oţ YjpAv. ’A<pou Sk e7riSiop0to0yj, e7ravYjrto 7rapâ t&v 7t£p^avTa Taîteiviv SouXov tyj?, e<pw£laapivov pe 8yy pa<pov oSYjyEav xal 7tpo-CTayyjv aurvjţ 7repl toîj îtpaxT^ou, xal p^ paOuraTov oifiou; elpl tyj? uper£paţ 7tepi-pXi7crou exXap7up6TYjroţ
                                      TaTOiviţ xal euyvAptov SouXoţ rpYjydpioţ MîtaXiâvoţ
                                                                                                                                                1821, ’AîtpiXEou 10 â7ri Koup7rouXouyyi
      [Adresa:] TA £xXap7rpoTâ.T<p xal 7teptpx£7tTW 7rpEyxi7ti, xuptto poi xupEq) ’AXe^âvSpoi KtovCTTavrEvto 'T^YjXâvTjfj tA eupevearâTtp poi
                                                           7rpoaxuvYjTAţ.
53
www.dacoromanica.ro
                                                    Cîmpulung, io aprilie 1821
     Prea mărite monarh şi nebiruite împărate al tuturor Rusiilor!
     Acum de curînd locuitorii Ţării Romîneşti, deznădăjduiţi de multele nepilduitele nedreptăţi, s-au răsculat mai întîi cei din Oltenia, şi luînd de căpetenie pe un Tudor Vladimirescu şi înţelegîndu-se şi cu ceilalţi locuitori ai Ţării Romîneşti, au înaintat şi pînă la scaunul de la Bucureşti, strigînd într-un suflet grozăviile care-i împresoară. Văzînd noi acest strigăt, ne împotrivirăm la început pornirii lor, crezîndu-i simpli revoluţionari; apoi ştiind că strigătul lor nu ţinteşte la alta decît să scape de tiranie şi să se bucure de vechile lor drepturi, îi primirăm ca pe unii cu aceleaşi simţăminte cu noi şi adăugind la acelaşi patriotic imbold şi scop al folosinţei drepturilor pămîntene.
     Este vederat că noi, ticăloşii locuitori pămînteni ai pămîntului dacic, am fost despuiaţi în fel şi chip şi căzînd din drepturile pămîntene, în loc de popor liber ajunserăm să ne socotim robi ai robilor Porţii Otomane şi nişte jertfiţi de plîns pentru egoismul, ambiţia şi nesăţioasa lăcomie nelegiuită. Ţara a fost sleită, stăpînitorii noştri şi cei din jurul lor peste măsură s-au fericit, iar fiii acestei ţări flămânzesc şi umblă goi. Dar prea bunul dumnezeu, care pătrunde în inimile celor spăimîntaţi şi ascultă rugămintea din adîncul sufletului zdrobit şi plin de durere a celor ţinuţi ca într-o închisoare, a şi făcut semn sufletelor iubitoare de oameni ale celor mai puternici monarhi ai Europei să se adune cu rîvnă dumnezeiască la Laybach, ca să vestească şi să asigure drepturile tuturor noroadelor. Şi fiindcă ţara noastră acum e văduvită de domn grec (de care văduvie de s-ar învrednici în veci!), încît din fericire în timpul de faţă zidul despărţitor al barierii s-a prăbuşit şi noi putem la timp şi slobod să strigăm la urechile iubitoare de oameni şi de dreptate, cerînd drepturile noastre, ne rugăm în genunchi şi cu lacrimi stăruitoare, o, prea mărite monarh al nordului şi nebiruite împărate al tuturor Rusiilor, întoarce-ţi privirea cu ochi iubitor de oameni şi la ticăloasa noastră patrie! înduioşează-te şi de omenirea dintr-însa care suferă cele mai mari rele! Scoate din robie poporul nostru la vechea libertate şi autonomie! Braţul tău puternic l-am cunoscut totdeauna protector al poporului nostru, dar experienţa noastră ne-a asigurat că pe viitor nu ne vor folosi simplele tratate, pe care fanarioţii, cu iţele lor încurcate uşor le desfac şi nu poartă acestor tratate cinstea cuvenită ca pentru cele sfinte. E neapărată nevoie să se smulgă pămîntul dacic, cu hotarele sale naturale şi cu pămîntenii care locuiesc într-însul, din stăpînirea puterii otomane. Nu cerem lucru nepotrivit cu dreapta raţiune, ci cerem ceea ce toate popoarele cunosc ca raţional şi drept şi natura primeşte ca ceva firesc, să se refacă adecă poporul nostru de acum
54
www.dacoromanica.ro
înainte pentru totdeauna ca popor cu totul liber, suveran, autonom şi legat de singura protecţie a maiestăţii voastre, monarh ortodox, filantrop şi prea drept al tuturor Rusiilor. Să se libereze patria noastră cu toate hotarele ei naturale, de la munţii Carpaţi şi pînă la jumătatea fluviului Dunărea, liberîndu-se toate părţile riverane ale Dunării, cîte din timp în timp au fost încălcate de sarhaturile turceşti, deoarece tot acel pămînt e pămînt drept al Daciei, unde sînt moşii mănăstireşti şi boiereşti, care după hrisoave şi alte documente sînt în mîinile noastre şi tiranica silă ni le-a furat. Cerem să ne cîrmuim pe viitor după legile şi obiceiurile noastre, pe toată întinderea pămîntului dacic, împărţit în Oltenia şi Muntenia, avînd domn de acelaşi neam şi supus legilor pămîntene după alegerea poporului; şi oaste pămînteană, ca să se împotrivească şi să respingă orice încercare lacomă care din altă parte ar îndrăzni să tulbure liniştea şi suveranitatea acestei provincii între hotarele ei şi să atingă un fir de păr din integritatea ei. Dunărea să fie hotar de netrecut al întregii Dacii şi barieră de nepătruns împotriva puterii otomane. Şi poporul să aibă cetăţile trebuincioase pe ţărmurile Dunărei şi în alte părţi, ca bastioane împotriva oricărei eventuale năvăliri neaşteptate şi pentru siguranţa hotarelor.
     Acestea sînt drepturile noastre naţionale de netăgăduit pe care noi, toată mulţimea poporului dacic, le cerem stăruitor de la nobilele şi iubitoarele de dreptate simţăminte ale maiestăţii voastre nebiruite (o, purtător de nume semnificativ al ajutorării bărbaţilor pe nedrept aduşi la robie), ca să le întărească cu sfînta împărătească semnătură şi să le apere întotdeauna cu puterea armelor sale nebiruite. La celelalte prea mari şi lăudabile izbînzi, al căror vuiet răsună în auzul întregii omeniri, să adaugi şi această strălucită faptă mare, pe atît de dreaptă, pe cît de proprie naturii 'şi creatorului ei, atotţiitorului dumnezeu, adecă neatîmarea, libertatea deplină, autonomia şi suveranitatea poporului dacic. Iar prea bunul dumnezeu şi protectorul cel mare al dreptăţii să trimită de sus maiestăţii voastre împărăteşti dumnezeiasca lui binecuvîntare şi să păstreze puterea voastră în veci şi supunînd sub picioarele voastre pe orice protivnic şi vrăjmaş.
     Prea strălucite, ilustre şi mie prea binevoitorule principe! După porunca şi îndemnul ilustrei voastre străluciri, venind cu rîvna cea mai mare în ajutorul singurei noastre dorinţi, adecă a bunei întocmiri şi mîntuirii nenorocitei noastre patrii, s-a făcut ciorna de faţă, pe cît neştiinţa şi slăbiciunea minţii mele au putut să se exprime. O înfăţişez cu tot respectul criticii înaltului dumitale spirit, ca să o prefaci cît mai bine şi mai desăvîrşit, să o colorezi cu multa dumitale experienţă şi să o însufleţeşti atîta, încît să fie mai bine lămurită şi bine primită şi să pară mai plăcută auzului filantropului protector
                                                                                                      55
www.dacoromanica.ro
de trei ori cel mai mare al patriei noastre. Şi după ce va fi îndreptată să vie înapoi la plecatul dumitale rob, prevăzută cu îndrumarea înscris şi cu porunca dumitale în privinţa a ceea ce este de făcut. Şi cu cel mai adine respect sînt al strălucirii voastre ilustre smerit şi recunoscător rob.
                                                   Grigorie Băleanu
                                                                                                                                              din Cîmpulung 1821, aprilie IO1
[Adresa:] Prea strălucitului şi ilustrului principe, domnului domn Alexandru Constantin Ipsilanti mie prea binevoitor, cu închinăciune.
         Acad. R.P.R., ms. rom. 322, f. 124—127 v. Text grec.
                                      33
11  aprilie 1821
                Tudor Vladimirescu răspunde marelui vistier că a luat cunoştinţă de intrarea turcilor în ţară şi îi cere să dispună ca satele de pe marginea Dunării să fie mutate în interiorul ţării.
      Cu multă plecăciune sărut cinstită mina dumitale.
      Am cetit pitacile ce mi s-au trimis de către dumneatali * *, care, precum mi se porunceşte, iată le şi trimisei înapoi, urmînd şi cu plecat răspuns asupra aceştii vestiri că noi avem la Zimniţa pe chir Pancu s, om vrednic şi cu feciori îndăstui, precum şi la Ruşi de Vede pe sluger Dimitrie Borăscu asemenea, de la carii nu am primit acest fel de vestire.
     Cînd de la numiţi ne vom adeveri, atunci vom pune în orinduială după cum vremea ne va povăţui şi trebuinţa va cere.
     Dar cu toate acestea mă rog ca dumneatali să trimiţi porunci pe la toate isprăvnicaturile pentru satile ce sînt pe margine, ca să le arădice cu toate ale lor, trăgîndu-le cale dăpărtată de 20 ceasuri de margine, unde să le aşeză bine şi la loc larg, ca să aibă a-şi pune sămănăturile şi a-şi face celelante agoniseli, întru care să-i şi îndemneze cu tot dinadinsul.
     Aceasta, şi de este adevărată şi de nu vestirea, bine este să se urmeze.
     Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                           Tbeodor 1821, aprilie 11
      1      Există un alt memoriu al boierilor scris din Bucureşti in aprilie, fără precizarea zilei, prin câre se cerea ajutor pentru a curăţi ţara de „monştrii turbaţi” (Acad. R.P.R., ms. rom. 1220, f. 40 v.—41. Text grec.).
      1      Este vorba de înştiinţarea unor boiernaşi din Ruşii de Vede cu privire la incursiunea turcilor in oraş in noaptea paştilor şi de raportul ispravnicului de Teleorman, Marin But* eulescn, în aceeaşi chestiune (E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 112—114).
      * Pancu Hagi Hristu a fost însărcinat de Eterie cu organizarea trecerii eteriştilor peste Dunăre (E. Vîrtosu, 1821. Date..., p. 66—70).
56
www.dacoromanica.ro
       Pentru mai multe este trebuinţă să vorbim prin grai. Te rog să iai osteneală după prinzi pînă aici.
          E.  Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 114—115.
                                         34
11  aprilie 1821
                 Tudor Vladimirescu intervine pe lingă marele vistier pentru uşurarea clăcii satelor din plaiul Dîmboviţa, precum şi a dărilor ţiganilor domneşti şi ale mahalagiilor.
       Cu multă plecăciune sărut cinstită mina dumitali.
       Dintr-aceste trei alăturate jălbi să va da dumitali curată pliroforiie, pentru care şi mă rog dumitali a binevoi însă satilor din plaiu Dămboviţa să să poruncească: vătafii pentru clacă a nu-i supăra mai mult decît cîte parale zece de casă, iar vomiciia să stea deocamdată pînă ce va veni vremea cînd iarăşi după vechiu obiceiu să urmeze, iar nu cu a-i supăra mai mult.
     Ţiganii domneşti să dobîndească oareşcare uşurare şi mîngîiere a cunoaşte şi iei silinţa întru care ne aflăm spre îndreptarea supă[ră]rilor celor peste putere şi a avea tragere de inimă întru răspunderea celorlante cîştiuri.
     Masalagii asemenea să-şi cîştige oareşcare mîngîiere şi îndăstulare dreptăţii lor şi fiindcă ne este şi nooă aici trebuinţă de păcură, atît pentru unsul roatelor tunurilor şi căruţelor celorlante, cît şi pentru a avea şi aici să aprindem masalale la vreme, cînd trebuinţa va Cere a lumina strejuirea ce să face, mă rog să ni trimiţă o bute de păcură şi doi masalagii cu 4 masalale.
     Pentru rămăşăţa dăjdii trecute satelor s-au arătat prin grai de aici atît trebuinţa ce urmează cum şi datoriia ce o are a o răspunde Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă.
                                                               Theodor
                                                           1821, aprilie 11
          E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 115—116.
                                   35
11  aprilie 1821
                 Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dispună aprovizionarea trupelor cu pastramă în loc de carne proaspătă de vacă.
     Cu multă plecăciune sărut cinstită mîna dumitali.
     Pentru madeaoa cărnii în tot chipul socotindu-mă şi gîndindu-mă de a găsi vreun mijloc ca şi ostaşi să rămîie mulţămiţi şi ţara să nu simţă greutate 1
     1 Vezi proclamaţia din [20 martie] adresată locuitorilor din judeţe.
57
www.dacoromanica.ro
şi povară multă, mai vîrtos că acum sînt vacile cu totu slabe şi nu aduc spor ci numai capete multe să taie, am găsit aceasta ca să împlinim trebuinţa cu păstramă, carne. După pliroforiia ce am luat, am înţeles că să poate cumpăra cu zece parale oca, s-ar putea iconomisi şi mai cu prelungire plata.
     Nu ştiu de să va găsi cu cale, şi de către dumneatali aceasta. De să va găsi cu cale, mă rog să iai vorbă şi cu prea sfinţiia sa părintele mitropolit şi să să puie în lucrare, adică să să cheme neguţători capanlîi şi să să îndatoreze a aduce o sută de mii oca păstramă, dîndu-li-să răvaşu ţării pentru plată cu vreun soroc. Căci nici să poate strica, este şi mîncare gata, de nu cere nici un fel de cheltuială, nici lemne. Iar vacile să să împlinească prin cellant mijoc, ca cu bani lor să să plătească pastrama. Ci să am cinstit răspunsu dumitali.
     Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă.
                                                                Theodor 1821, aprilie 11
          E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose . . . , p. 116—117.
                                    36
12  aprilie 1821
                 Arz către paşa de Giurgiu pentru trimiterea unui reprezentant turc care să asculte plîngerile norodului.
                                                      Anul 1821, aprilie 12
     Arzul lăcuitorilor prinţipatului, ce s-au trimis la paşa de la Giurgiuvul.
     Prea înaltule şi milostivule paşa, efendin al Giurgiovului!
     Rîvna, credinţa şi supunerea noastră şi a strămoşilor noştri către prea puternica, milostiva şi a noastră hrănitoare împărăţie au fost, este' şi va fi în toată vremea cunoscută şi mărturisită.
     Dar, fiindcă acum s-au ivit mulţime de norod într-atît pătimaş de jafurile şi nedreptăţile ce au cercat, încît au ajuns la cea din urmă dăjnădăjduire şi voieşte a-şi arăta plîngerile şi tînguirile sale prea puternicei împărăţii şi a-şi dobîndi milă şi dreptate de la milostivirea împărăţii prin mijlocirea înălţimii tale, cunoscînd fireasca bunătate şi adîncă înţelepciunea înălţimii tale, ce ai arătat către ţară într-aceste răzvrătiri, ne rugăm cu umilinţă să te milos-tiveşti de a ni să trimite fără zăbavă un efendi din cei mai de aproape credincioşi şi iscusiţi ai înălţimii tale, carele să ştie ori greceşte sau rumî-neşte, de va fi prin putinţă, iar de nu, să ştie şi numai turceşte, spre a da ascultare plîngerilor şi dreptăţilor ce cere acest ticălos şi năpăstuit norod credincios şi supus prea puternicei împărăţii. Care plîngeri, ascultîndu-se de
58
www.dacoromanica.ro
către acel efendi, să facă tacrir către înălţimea ta, ca înălţimea ta să mijloceşti cu milostivire către prea puternica împărăţie pentru el.1
     întocmai după cea scrisă în condica domnească din cele priimite de la logofeţia dreptăţii supt no. 93, la fila 197.
     Şeful secsii al 3-lea, paharnicu IordfacheJ Creţeanu.
         Acad. R. P.R., ms. rom. 323, f. 248. Copie rom. cont. Arh. St. Buc., Condica domnească 93, f. 197 v. Publicat de C. D. Aricescu, Acte justificative ..., p. 139; şi de V. A. Urechia, Ist. Rom., XIII, f. 79—80; Hurmuzaki, X, p. 565.
                                           ANEXA 1 la documentul nr. 36
     Către tine, cel ce lăcuieşti în Bucureşti, prea cinstitule mitropolite şi episcopi şi ceilalţi boieri.
     Vă întrebăm de sănătate şi vă facem de ştire că am primit scrisoarea voastră cea coprinzătoare că, precum aţi văzut de la părinţi şi ştiţi, aşa şi voi în supunere aflîndu-vă, fiindcă v-aţi dej nădăjduit văzînd neamul rumî-nesc căzut în nedreptăţi şi în jafuri, de aceea [prin] rugăciunile voastre cereţi să să facă arătat înaltului devlet şi ne-aţi scris ca să mijlocim spre a să trage asupra voastră împărăteasca musadea şi vă rugaţi ca să vi să trimiţă un efendi, spre a arăta plîngerile voastre. întru adevăr, a vi să face musadea la cererea voastră cu cuviinţă este (sau este a înţelegeri) şi omul acesta, care are a să trimite ca să ia bună pliroforie pentru stare şi după ce să va face cunoscut că aveţi nescai dreptăţi în pricina voastră a le arăta devletului este datorie a vecinătăţii, însă precum scriţi în magzarul vostru, făr’ de a lua chipul şi drumul strămoşilor voştri şi făr’ de a vă găsi în vreun lucru care să fie împotrivă voinţii devletului şi făr’ de a călca nicidecum pre săracă raia şi pre cinstiţii locuitori şi să popriţi pre aceia care hrăpesc                  şi despoaie
pre                    săraci şi satele rumîneşti şi ca să rămîe în calea supunerii    în care să
află, ca să nu iasă dintr-însa. Spre aceasta unii pre alţii vă invitaţi, iar pre cei ce s-au adunat acum apostaţi, zorbale şi vrejmaşi şi turburători, atît în Bucureşti cît şi împrejur, să-i ocoliţi şi să-i călcaţi şi pre cei ce s-au speriat şi s-au înfricoşat din raiele, în tot chipul dîndu-le esnighet şi ocrotire, pre                   toţi aceştia să-i mîngîieţi şi să-i odihniţi şi să-i adăpostiţi. Atuncea şi
regiao voastră dăn partea mea      va fi primită şi toată cererea să                  va asculta,
            cerutul efendi trimiţîndu-să către voi, carele după ce să va încredinţa bine, întocmai după cererea voastră veţi [avea] spre ajutoru-vă tot isneghetul şi
      1 Arzul a fost întocmit în urma sfatului dat lui Tudor Vladimirescu de căminarul Alecu Aslanoglu, venit la Cotroceni de la Giurgiu, ca trimis al caimacamilor domneşti. Arzul a fost trimis prin acelaşi Al. Aslanoglu (Hurmuzaki, XX, p. 609), în ziua de 12 aprilie, însoţit de două agale cu care a venit de la Giurgiu (E. Vîrtosu, 1821. Date.. ., p. 75).
59
www.dacoromanica.ro
            merhametul, şi mijlocire şi cererile voastre să vor face arătate, şi pentru dînsile ne Vom ruga şi în cea mai după urmă precum mai sus vă scriem.
     Mijlocirea noastră intrind în urechile voastre, de vă veţi pomi într-acest chip rugăciunea şi regiao voastră, spre a vi să face în tot chipul musadea, nu tăgăduim şi, spre a mijloci noi către înaltul devlet, nu să va face lenevire şi trecere cu vedere. Aşa dară ştiind, după aceea ştiinţă această scrisoare a noastră către voi s-au făcut.
          Acad. R.P.R., pach. DCCCVII (fost nu. rom. 1065), f. 100. Copie rom. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 120—121.
                                           ANEXA 2 la documentul nr. 36
                                                           [Aprilie 1821]
     Primind înaltă scrisoarea mării tale, poruncitoare noao, cu mare cinste am sămtat-o, cerind de la dumnezeu adăogare zilelor prea strălucitului şi prea puternicului nostru împărat şi lungire de zile şi de norocire înălţimii tale! Slugile înălţimii tale încă de la strămoşi fiind hrăniţi cu milile prea înaltului devlet, obştescului făcători de bine, şi de-a pururea gata a săvîrşi prea înaltele porunci, puind toată silinţa şi osîrdia spre cele plăcute, şi atît noi cît şi toţi săracii raele ce să află în Ţara Romînescă, înpărătescul cheler, nici odinioară din calea supunerii nu ne-am abătut. Aşa fiind, noi, robi plecaţi ai înaltului devlet, nu sîntem la îndoială că atît înaltul devlet, cît şi prea strălucitele regealuri voiesc să ne bucurăm totdeauna de dreptăţile noastre, cîte prea puternica sa mărire noao ni le-au întărit. Cu toate că şi mai în trecutele zile, prin mahzar al nostru, în scurt am arătat cea desăvîrşită ticăloşie întru carea le-au adus domnii cei orînduiţi, haini fiind şi chiar înaltei Porţi şi vînzători aceştii ţări, iară îndrăznim să le arătăm înălţimii tale, fierbinte rugîndu-ne ca prin tacrir să o faci cunoscut către prea înalta Poartă, cu acest chip şi să mijloceşti a o pomi spre milostivire către noi.
     Fieşcare domn nou, în venirea sa, mîngîie pre toată raiaoa ce lăcuieşte într-acest împărătesc cheler, cu cetirea împărătescului hatişerif, şi auzind dova-lele noastre ale tuturor, cele pentru vecinica neclătire a înaltului devlet, în. loc să ne ocrotească cu dobîndirea dreptăţilor noastre, el ne lasă lipsiţi, şi ca lipitoarea suge sîngele săracilor raele şi după ce ne aduce în desăvîrşită ticăloşie şi golătate, hainul şi nemulţămitorul, fuge.
     Ţara Romînească de cînd s-au supus înaltei Porţi, arătatu-s-au vreodi-nioară vreunul din raele hain împărăţiei? Iar din domni cunoaşte ca adevărat împărăteasca sa mărire pre haini, ale căror necuviincioase şi chiar împotriva prea înaltei Porţi herecheturi ne-au făcut ca să nu mai avem către dînşii credinţă, nici ca să cerem prin mijlocirea lor dreptăţile noastre de la prea înalta Poartă, a noastră milostivă hrănitoare.
60
www.dacoromanica.ro
     De aceea şi am îndrăznit mai în trecutele zile să cerem un credincios şi sozagnar-efendi, om al înălţimii tale, căruia să încredinţăm plîngerile noastre şi prin carele să ne rugăm înălţimii tale ca să binevoieşti a mijloci către prea înalta Poartă pentru mîntuirea şi odihna noastră, a căruia om venire aşteptîndu-o, am aflat că din părţile Nicopoli şi Cule, ieşind cîţiva din eschiale, au despoiat şi au omorît pă mulţi din săracile raiale a Ţării Rumîneşti, siluind şi multe fecioare înlăuntrul bisericilor noastre, lucru cu totul necuviincios şi împotriva prea înaltei porunci, în vreme ce nimeni dintr-această raia n-au îndrăznit să arate cea mai mică împotrivire, ci ca nişte credincioşi şi supuşi au suferit această răutate şi cruzime nesuferită.
     De acest lucru, cu totu împotriva voinţii înălţimii tale, încredinţîndu-te înălţimea ta, ne rugăm ca să scrii către luminaţii paşale după la împără-teştile serhaturi, ca să facă zapt şi să poprească pă acest feliu de eschiale de a mai trece în pămîntul Ţării Rumîneşti şi de a mai pricinui acestui dum-nezăesc ecmanet pă Jtngă alte ticăloşii şi aceste răutăţi. Şi, dînd ascultare la cele scrise într-acest al nostru arzuhal şi la cele ce s-au făcut havale a le arăta prin grai cei trimişi oamenii înălţimii tale, să te milostiveşti asupra stării noastre şi să trimiţi cu un ceas mai nainte omul înălţimii tale cel cerut, ca să mîngîie raiaoa carea, avînd buna nădejde că i să va asculta rugăciunea să va întoarce fieşcare întru ale sale. Căci într-alt chip, cu neputinţă este să să odihnească, cu toate că noi destul i-am povăţuit şi-i povăţuim în toate zilele, dar nimenea nu ne ascultă. Şi acest mehtup l-am cetit în auzul tuturor, carii strigă cerînd omul înălţimii tale ce zicem, căci mai mult sînt bucuroşi să sufere sabie împărătească, decît cele ce au suferit pînă acum de la hainii împărăţiei, încredinţaţi fiind că prea milostivul împărat nu va ierta să jărtfească un norod credincios şi nevinovat ca să mulţumească lăcomia hainilor şi nemulţumitorilor, ale cărora rele cugetări şi pornire vrăjmăşască şi acum de curînd luminat s-au dovedit!
         Acad. R.P.R., pach. DCCCIV (fost ms. rom. 1062), f. 122, 136. CiomS. Publicat de E. Vîrtosu, 1821. Date..., p. 96—98.
                                  37
12  aprilie 1821
                  Divanul Moldovei laudă pe banul Ioan Miclescu pentru că a liniştit pe locuitorii din ţinutul Vaslui şi i-a făcut să-şi lucreze pămîntul.
       Boierii divanului Moldavii cătră cinstitu dumnealui hanul Ioan Miclescul, S-au primit scrisoarea dumitale din 8 aceştii luni. S-au înţălesc cu pătrundere toate cele cuprinsă asupra lucrărilor dumitale întru liniştirea lăcuitorilor celor tulburaţi de întîmplările de faţă şi întru silinţa dată la lucrarea pămîntului.
€1
www.dacoromanica.ro
      Şi lăudăm rîvna şi sîrguinţa dumitali, mai cu dinadinsul pentru că să vede de la sate cugetarea şi simţirea ce patrioticească, fără de alte îndemnuri.
      Urmează dar ca şi de acum îndoit să mergi, să nu te odihneşti, pînă nu vei vedea cvartalul încredinţat dumitale în liniştea cea cu temei şi sfîrşitul arăturilor cu {mai] multă sporire decît în alţi ani, a tot lăcuitorul, întru încredinţare că prin această datornică săvîrşire dovedind simţire ce de adevărat patriot [te] vei învrednici şi răsplătirilor celor cuviincioasă unui asămine jărtviri.
                                                                                                                    Veniamin mitropolit Balş logofăt, Suţul vistier [?]
                                Const. Canta vistier,.........1........1
                                                              1821, aprilie 12
[Adresa:] Boierii divanului Moldaviei cătră cinstit dumnealui banul Ioan Miclescul. Vaslui.
          Acad. R.P.R., doc. DCXXI/202. Orig. rom., ca pecete mică in ceară roşie, cu numele I. (sau G.) Drăghici, cu o copie modernă în cerneală roşie.
                                              38
13  aprilie [1821]
                  Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dea dispoziţii ispravnicilor de judeţe să aşeze pe locuitorii ce se refugiază de la Dunăre pe locuri arabile şi bune pentru păşunat.
       Prea cinstit dumitali vel vistier.
       Multe din sate au venit, jăluindu-să pentru băjăniile ce au poposit pe la dînşii, că le fac multe supărări la arături şi fineţe, călcîndu-le cu carăle şi vitile, cum şi la păduri, branişti şi la altile.
      La aceasta urmează ca să avem mare îngrijire, ca de un lucru întru care reazămă hrana oamenilor, făr’ dă care sînt periţi cu totu.
      Pentru de a nu cădea în ticăloşiie, de aceia mă rog dumitali ca să să poruncească la toate judeţile, unde să vor fi întins băjănii, ca să iasă într-adins unu din dumnealor boieri ispravnici a le rădica, de a nu aduce supărare bucatelor şăzătorilor şi, făcînd socoteală cu tacmin de 24 ceasuri depărtare de Dunăre, să-i aşeze la locuri largi şi să le dea locuri şi pentru păşunea vitelor şi pentru arături, întru care să-i şi îndemneze a să apuca de munca pămîntului. Asemenea să îngrijească dumnealor ispravnicii judeţilor şi pentru satile judeţului dumnealor, ca să rădice satile toate cu apropriiere de margine iarăş cu mijlocu de sus şi să le aşeză cum să zice mai sus. Şi să am cinstit
       1 Iscălituri indescifrabile.
62
www.dacoromanica.ro
răspunsul dumitali. Dar acestea, trebuinţă fiind a să pune în lucrare în grab, mă rog să nu să zăbovească.
      Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                             Tbeodor
                                                         [1821], aprilie 13
      Dar prea grabnică trebuinţă este ca satile ce nu să vor fi tras să să tragă în grab.
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 117—118.
                                   39
13  aprilie 1821
                 Marele vistier cere ispravnicilor de Buzău să-i trimită veşti despre situaţia din judeţ.
      De la vistierie către dumnealor boierii ispravnici sud Buzău.
      Vreme este de cînd de acolea de la dumneavoastră nu s-au văzut nici o scrisoare aici ca să ştim ce să face şi ce să urmează pe acolea. De aceea iată să trimite acest într-adins lipcan cu care numaidecît să-mi înştiinţaţi dumneavoastră curat cum vă aflaţi acolea, ce urmare să face, precum asemenea şi ce ştiinţă aveţi despre ^partea mărginii şi ce să face şi să urinează în Moldova, căci trebuie să avem toată ştiinţa, ca să ştim şi noi.
                                                            Vel vistier
                                                              1821, april 13
      De la vistierie către dumnealor boierii ispravnici ot sud Buzău.
         Acad. R.P.R., doc. CL/56. Orig. rom., cu pecete mare în ceară roşie.
                                  40
13/25 aprilie 1821
                  Raport de la Constantinopol asupra ecoului evenimentelor din Ţara Romînească şi măsurilor preconizate de Poartă.
                                                            13/25 ’A^piXiou 1821
      ’Avwviipou Tcpoţ âvcovupov IraoToXi] inb KcivaTavrivquitoXeoiţ.
      Aev slvai <T<pâXpa pou otcou 8£v aoLţ Ir/pai^a, stcsiSi] 8is8o0r] X6yoi; rabi; xa0’ 686v 8-e vâ ^eyufjivwvouv xoupptiprjSsi;, t8 otcqîov ps t8 vâ £<pspe Tapa^v, t8 rjpv/jBr] r] IIopTa xal sprjvuos [taXiara 6ti ai Tcotraci tuv âXXwv 8£v 6^ouv t£ vâ utcotcteuBouv. "OBev E8ou QTtou (Totţ ypâ<pa) â<po(3a auT& t6
63
www.dacoromanica.ro
      T8 SepXlTt elvat TeOXtppivov Stâ toc âvlXmaTa xaxâ onou Tp^ouv Xal 6001 ptT^dcXr)?e? ^tov 7up6 SXlyou el? paaXaxaTt, xal Scrot elvat Ttopa, Tplpouv, eratS •>( 6 PaatXeii? elvat t6ctov &uptoplvo?, 8tcou xavlva? Ikv rjy.nopeZ vâ t8v 8ptXY)afl, xal plxvet t8 pâpo? el? aurou? onou inifiXenov el? Ta toxOyj xal Ivreplaa tou?, xal Ihv ‘olxovopYjaav xaXâ Tâ 7tpâypaTa xal tou? oxotcou? tou. 'O rk)p6? tou au^âvet pâXtaTa otcou xoXXal xaTaxpYjaet? Sytvav yvwaTal el? t9)v ptoaatx^v 7tpecrpe[av, yj oTCola <pa>vâ£et 2 tâ t£? ^Yjpla? twv t6tc&)v, X£yovra? 8ti pi tcoXXoc? &uala? xpâvtov xal alpaTtov tou? 2ta<f Oevreuet fj auXirj tou. Ol ptT^âXY)2 e? xa-ra-ylvovTat vâ pl^ouv t£ a<pâXpaTa el? tou? auOlvTa? xal t8 7teptaa6Tepov el? to£>? pTCoytâprjle?, 8tcou 8vtopivot, thv â<pY)aav TpSxou? vâ p-fjv l<peupouv 2tâ vâ alaxpo-xep2 yjcrouv, xal in' auTâ eyewYj0Y)aav el? t8v Xa8v fj t6<ty) Suaaplaxeta xal âxo-aTaala. A£youv pâXtaTa Srt Siv Ihv Scpepvav tou? 7uto)X°uS aupTOXTpttoTa? twv el? t6cty)v â7ueX7utalav, tcot! Sva? pY)2aptv8? BXa2tpYjplaxo? Ikv Yjpxopouae Stâ ptâ? vâ xtVYjafl t8v Xa8v el? inomocolocv. ’Avapera^u tuv ptT&xXY)2a>v xâ0e Yjp£pav <TXe? 8v ylvovrat pouaapep£2e?, xal aupmxpeuplaxovTat mxvra xal ol 2uo xa£a-axepy)?e?. Kovrâ el? âXXa 7toXXâ Spa0a âxl t8v pouxoup? âprjv tou xpoaraTou pou W, Srt axe?tâ^ouv TpSxou? tcG? vâ IxXel^y] el? t8 xâ0e 7up6<paat? xaTa-XPYjaeto?. Ol 7ueptaa6Tepot SStoxav yvtopYjv âv pelvouv xa0G? $)tov ol tStcoi, vâ Ptâ^ouv tou? au0£vTa? vâ âfpyjvouv eSG evlxuP0V 8Xyjv t9)v xaTaaTaalv twv, xal lva Suo tGv 7uat2tGv tou?, âv 28v Sxouv TCat?l. t’Jjv S6pvav, Gare Stcou 6, ti âxoXou0Y)ay], vâ âxoxplvwvrat pexpt ^wîj?. El? 28 tou? auOevTa? vâ SGaouv Suvaptv xal 7uXY)pe^ouat6TY)Ta, Stâ vâ peTaxetpl^amat p8 auarY)p6TY)Ta tou? âxetOet? âpXovTa?. Ol auOlvTat vâ elvat IxSxpeot vâ mxpaTYjpouv pix?1 Tptxl? Tâ TpaxTaTa xal vâ u7tepaa7t[^wvTat t8v Xa6v. Nâ xalpvouv xal ol auOevTat xâ0e âa<pâXetav âxl Saou? âpxovra? peraxetpl^ovTat el? t6 paaXaxâTt tou t6tcou, vâ xeptpa^G-vouv auTou? xal vâ Sxouv t6 2 txalwpa vâ 7tat2 euouv xal vâ tccoXouv t9)v xaTaaTaalv Ttov el? pe^aTt, Stâ vâ tcXyjpGvouv xâ0e â2txlav xal âpmxyYjv 6tcou ^0eXav xâpet, xal It^i vâ p9)v Yjpxopouv vâ mxpouv opoXiv xeptaaSTepov in6 t6 2taTeTaypivov. Al âvaepopal twv 8tco£> 21v â7topXl7touv el? t6v xotvlv Xa6v, vâ elvat âxupot. Kal 7uâXtv Sti âva<popâ ylvy), vâ tyjv arelXy] 8 audlvTYj? ISă, xal vâ aTelXy) xal xSxtav 8 x6vaouXa? el? t8v eXT^Yjv, 2tâ vâ TpaTapeTat 7tpwTa e&G xal vâ âxofpaal^eTat. T0 pY)Tpo7uoXlTY)? xal ol IxlaxoTCot vâ 2>t2 âaxouv t8v Xa8v t9)v euxetOetav xal G? xecpaX9) tou S0vou? tuv vâ xpe^^ouv vâ âvaeplpouv 7tp8? t8v auOevrYjv xâ06 iTCtPouX^v xal tvTptya, el2ep9) 8 auOevTYj? pl t9)v a7t62 et^tv tou a(pâXpaT6? tuv vâ tou? e^Gvfl. Opovouv Sti ij Ptoaala Ikv SlXet âvTtara0Yj el? auTa, aov IrotS'J) âXX£to? Tâ TpaxTaTa 21v PaartoîîvTat xal Pov 21v Yjpxopet vâ StaţOevTeuy] t9)v âpxovToXoylav. MâXtaTa 6nou Stâ tGv xa't'paxâpY)2uv l2eâa0Y) t8 2epX^Tt, 8ti ol âpxovTe? Sxouv TtoXXâ 2uaapeaTYjplvou? tou? PGaaou? Stâ 2tâ<pope? IvTptye?, 8tcou 21v YjpxSpeaa vâ pâ0o). 'O Btclv pouxa<pl^Yj? xal 8 ’A2â poux«<pl^? lypa^av xâpa 7uoXXâ xaTâ tGv peyâXtov xal ptxpGv âpx8vro)v, 8vopâ^ovrl? tou? vTepe-
           M ToîS XaXlr ’Eţâvnj.
64
www.dacoromanica.ro
ţJt-Tcsryxal ^atvYjSe^ xal SixaioXoyouv xa 8aa £cpav£pcoaev 6 BXa8ipy]p£oxo? co? âXy]0şoTaxa, Xeyovxe? 8xi el? auxou? XPet^eTat xtXlxţi, xiXîx^i. Ol pix£âXy]8e? el? auri/ x8v xXâvov xaxa x&v oxoîov y[vexai, S^ouv âxopy] xal SXXou? xXâSou?, oxoxa^Spevoi pâ touto va 8el!?ouv el? x8v PaaiXea x-Jjv cpiXoSixaioouvyjv tou? xal tyjv â0(p6xy]Tâ tou? el? tou? Pwooou?, eTCiSy] xp£pouv va p-Jjv xoti? Svopâoouv alxlou? el? xa? âpxaya? xou toxou. '£2? xoaov ^ âvapxla oxou xp£x£i el? tou? xoxou?, xal pâXioxa el? tyjv BXa^lav, tou? xaxaouyxu^ei, Sxei89) 8i/ S^ow xp6-Xeipa cTxpaxeupaxa va 7tpo<p Oâaouv, xal ânb 6nou £8iopla0y]oav, pyjxe a (oara y]p7topouv va 8X0ouv, pyjxe SyXyjyopa, xal pXexouv pi xoXX^v Xuxyjv iui; SISouv xaip6v el? tou? ax oaxara? va Suvapwvwvxai. 'TxoTcxeuovxai pyjmo? elvai âvapera!?£> xal xaxxixol ooXSâxoi. Ma olv Siv elvai xal t£toioi, ol fY<l/y]Xâvxai xal xoXXol &XX01 elvai xoXepixol xal y vwpî^ouv x-Jjv t£xvy1v> £ touto exiOupouv va TeXeitooyj x8 xax&v pâ xaplav veyox^iax^iove. Aeyouv 8xi olv xoXepyjoouv xal âxoxuxouv, elvai oXe0piov xal pe^eXixi peyâXov, pa av emxuxouv, xa oxpaxeupatoc twv âpxâ-£ovxa? xal oxoxcovovxa? âOwou?, 0â va Scoaouv x6oa? Xa^a? xal alxla? el? tou? uxepaamoTa? tou xoxou, oxou 0-a yewy]0ouv ^eip^epa xacxâ. 'O PaaiXeu? 8pw? empivei xal £y]xei oyXyjyopa x9)v 8iop0(ooiv xal Soxipâ^ei âywva pXixovxa? xa xpâypaxa obrS xavxou oxeva xal uxoxxa. *Av xa xpâypaxa £X0ouv evâvxia, 6 BXa8ipy]p£axo? yXuxwvei xaXâ, elSepy] elvai dixocpaai? va xoxfl el? x£aaepa xop-pâxia. Ta oepxâxia Expoaxâx0y]aav va x8v olxovopouv. fTx6xeivxai el? xlvSuvov xal ol Sp^ovre? xal elvai el? xS xSx âyi£l 8croi eoTdc0y]oav aixioi va xpol'evyjaouv xou Xaou x9]v 8uoap£oxeiav. Elvai £0Xio? 6 KaXXipâx^]?, aov 8i6xi Si/ /j^eupet olv £yjo7] xal pov 8i6xi XapP<xvei au^va? SoXepa? Ivaxpouxx^i6va?, oxou av £xi-xiixouv xa xpâypaxa, xâxioxov xal va xa? i/epyyjOT] xal va p-Jjv xa? evepy-^oTj. "OX01 ££co elvai xexapayp£voi Sia x/jv uxo<J/[av x% âxooxaola? xâv peayiâScov xal Si/ -/j^eupouv xl va âxocpaaiaouv xal xl va xdlpouv. "*Av icrw? Sdooouv SSeiav va x6<J/ouv xou? peayiâSe?, xoxe 0a <p£pouv el? âxeXxiolav 8Xou?, xal ylvexai xi n£v 5 vw xâxw. *Av âcp/jcrouv xS xpaypa pâ cp o Pe pe?, ^ 7îX/]y}] xaxavxa âvla-o?. Ol xa£aax£p/]8e? pl^vouv xa acpâXpaxa el? xou? xaxa xaipou? Pe^upâSe?, xacrâSe?, pix^âXia, âyiâv/]8e? x.x.X. oxou xaxaxupawoî/vxe? xSv Xaov, xSv Sţepav el? obreX-xiolav. Auxol 8i/ SîSouv cpexpav 81a va crxoxwaouv xou? peayiâSe? âxplxco?, a0’ w? evdcvTiov xou xopavlou, Pov 8xi SISouv alxlav va dlvotcj/y] â7teX7U(rpi/o? xSXepo?, yov xwPl? peayiâSe?, Xiyouv, xS SepXexi Si/ ax£xei, xal 80V cpopoî/vxai p-^xw? âxS aux9]v x9]v alpaxoxuolav Spyouv el? x9]v p£cr/]v SiaipOevxeuxal SXX01, xS oxolov 0â va exicp^p-jf] xSv 8Xe0pov. Auxol ercip^vouv va aupPiPaoOTj 6 ’AX/] xacra? xal va TOXuafl 6 7t6Xepo? pexa^u xwv opoOp^oxwv. 'O PacriXeu? eoxuXiaoev el? tyjv âpX^v, 7îX/]v ^ âviyx/] xov Sxape va âxouaT). "O0ev irxeiXev 8uo <popâ? 2co? xwpa 8uo c/]pavxixou? Te7tx^Xi va xSv opiX^oouv, va xSv uxocîxeSouv âpv/]OTelav xal l^ouolav co? xal 7tp6xepa. AuxS? i/texplO-/] 7tw? xS 8epX£xi xSy epiaoe va 8(007] tyjv Suvaplv xou el? xwv yxiaoupâSwv xa X^Pta> xa^ Si/ -/jp7topeT xXeov va yup(oT), xal ol? SiJ/wvxai ol aîxioi, xal 8xi auxS? Sxapev 8pxov yj va ex?ixy]0yj yj va obro0âv7] xipyjpeva. 'O XoupolS xaoa? oxou e8ioplo0y] xax’ auxoî), Spxiae va alo0âvexai
3—c. 8io                                                                            65
www.dacoromanica.ro
t9)v âSuvajilav xou xal (ii xâ uaxepivâ xaxpipâxia xou ypâ<pei 8xi auxi? Siv eSpev xiv ’AX^jv âEuvaxov, xa0tb? xou xiv e7tapâaxr)aav, âXXâ rcoXXâ Suvaxov, xal 8xt el? xi xecpâXi Siv ipyalvei aux$) f) SouXeiâ, [ii xi vâ elvai el? xi 7to8âpi 8Xot ol peayiâEeţ urcip auxou xal 8li rjjiTCopeî voc xuxxâ^yj xajilav SouXelav. Auxâ ^xouaa el? xou i<p£v8r] xi xovâxi.
      Ol Toupxoi an 6 âvorjtnav xal xaxlav eaxixtoaav jiepixouţ ptojiaîxa?, xal 7iapeu0u? xi 80vo? iarjxtoOrjxev el? xi 7to8âpi xal £7iâaxpEuaav 8Xou?, cptovâ^ovxeţ 8xi tpOâvei 7tXeov, axuXiâ Siv elvai, âXX’ âv0pto7ioi, xal 8xi f) rclaxi? xou? Siv elvai xax^iPeXixr). "A[ia otcou 8<p0aaev fj EÎSrjai? £Sto, Syivav 8X01 âvto xâxto xal âp^iaav vâ <poPepl£ouv, uPpl^ovxe? xal xou? âp^iepel? otcou Siv SiSâaxouv xiv payiâv sl? EU7te[0Eiav. 'O 7reî£a8i Moupou^r)?, jiiya? Spayojiâvo?, rjvayxâaOr) vâ 8ia<p-OsvxEuayj xou? ixxXrjaiaaxixou?, xal vâ TOXuay) x^v âypiixrjxâ xtov. ’AXX’ ^ Si* aux6, î) 81’ âXXrjv jiavlav, el? xâ? 4/16 ’A^piXlou xiv earjxtoaav xiv â0Xiov xal Xtopl? vâ xiv E^Exâaouv xItcoxe, xiv â7iEXECpâXiaav. El? xâ? 10/22 xou auxou ijiPrjxev 6 vio? Pe^uprj? (orcoi xiv Stoivouv to? aljiopipov), xal Ifyive jiea<pep£xi, xal x$)v âXXrjv fjfiipav xi xajpi, (Jiexâx^v âylav Xeixoupylav, expijiaaav xiv nava-yttoxaxov xal xou? âpxiepeî?, xal âp^ioav ol yiavix^âpoi Suo fjjiepa? xal xâ? vuxxa? vâ pl^vouv 7uax6Xia xal xoucpixia 8tcou xou? ipxovxav, xal icpiveuaav âpxe-xou?, Xiyouv vâ £xaxoml0r]aav xal yuvaîxe? xal 71a 18ia. Auxi xi xpayixiv xâjitojia gcpEpev â7iEX7ualav xal iaxXrjptove xâ? xapSla? xtov âvOptorctov. ’ASuvaxov elvai vâ aâ? 7iEpiypâ(|'t*i xl cpplxr) xal 9u[ii? ^X0ev eI? xiv xa0£va, jiâXiaxa eI? exelvou? 07rou 8<p0aaav vâ PXetcouv [jilav lepâv auvoSov toaâv xaxoupyou? xpejiaajiivou? xal 7iEpi<ppovr)(iivou?. ’EOappouae xivâ? 8x1 elvai exeîvo? 6 xaipi? xîj? axaupto-cte(o? xou ’lrjCTou Xpiaxou. Ti tov 9-privEÎ xal cptovâ^Ei, oi 'EPpaîoi (ia? 8x°uv 7ia[yviov. "OX01 oi Eupt07iaîoi 8<ppi^av xal <pcovâ£ouv 8x1 auxi xi xâficojia eIvai Ivâvxiov 8Xtov xtov S-prjaxEitov xrj? Eupto7x/)?. Elvai 4vv£a fjfiipai o7iou Spayojiâvov Siv Euplcrxouv vâ xâjiouv. '£2? 9-aujia 8[ito?, âfia o7iou Syivav auxâ, ^X0ev eÎSrjai? 8x1 (isyâXov â<paviCT(iov xâjiouv ei? xiv Mcopiav, oaxi? EuQuţ xal â7rEoxâx7]ctev xal riXEU0Epco0y), Kal xrjv ISiav fjjiipav ^X0sv xâxapo? xal «pavEptovEi, 8x1 6 xa£âţ xtov Espptov â7iECTxâxr)CTE xal 8x1 xi xaxiv <p0âvEi Eto? eI? xrjv ©EaaaXovîxriv, xal âv au^rjayj, EXEiva xâ (iipr) Siv xpaxouvxai, etoiSIj elvai 710XX0I xpl<TTlavol xal Suvaxoi. “Exouv jieyâXr)v u7to<|ilav xal Siâ xrjv Sfippîav, xaxâ xâ uaxEpivâ xaxpi-pâxia ano xrjv So<piav. Auxâ £cpEpov âTOpîypa7txov xapa^v. 'O PaaiXEU? Pu0ia-(lEvo? eI? auXXoyiajiou? xal UTio^la?' oi pix^âXr)8E? Svxpojiot xal u71oxeÎ(ievoi eI? xâ xa7tplx^ia xou PaaiXito? xal xcov yiavix^âptov, oi 6710101 8<p0aaav eI? xEXelav a7iEi0Eiav, cpoPEpl^ouv vâ xojijiaxiâaouv xiv yiavix^âpayav xal âXXou?, «ptovâ^ouv xaxâ pix^âXr)?tov xal patriXito? 8x1 8iâ vâ yEjilaouv xou? xa^lv^E? IcpEpav xi 7ipayfia el? auxrjv xrjv xaxâaxaaiv. ’Ev ouvxojito fj 716X1? eyive (iiâ «ppixxrj xoXaai?.
      ’A7ti ejieva (ir) 7ipoa(isvexe ouxvâ ypâjijiaxa* Ssv rj^eupto 71 ou 9-e vâ eljiai afipiov xal xl 9-i vâ ylvto. Kaxâ xi 7iapiv e7ipocrxoXX^0rjxa el? xoi? 25 xal (ii 8Xov o71 ou [ii ojioXoyouv aaSîxrjv, eytb xpejito, eTOiSrj auxol eaâaxiaav xal Eiv rj^eupouv xl vâ xâjiouv. Ti exoljiaajia X7j? âpjiâSa? ârceipa xaxâ 7tpo^eveî xal
66
www.dacoromanica.ro
(J.& 0X0V TOUTO oi I2lOl qaoPoUVTai t6 7tXeU<n[1.6v TOUţ, ETOlS-}) YVCOpi^OUV T7]V U7TE-po/yjv tuv PcopaCcov siţ tvjv S-otXaaaav. ’Apxerâ aaţ Sypa^a xai au(i.7tEpaivETE Ta E7iîXoi7ta, E7tEiSy) x6XXe<; 2 ev <p0âvouv 8kv iyu> xai vouv eii; to xeqsâXi pou xai 6710101; âv0pco7uvov xapSCav 6j(ei, 7tpoTi(i.â 7tX£ov tov 0-ocvaTov, 7tapâ tvjv ^coyjv.
                                                                   13/25 aprilie 1821
      Scrisoarea unui anonim din Constantinopol către un alt anonim *.
      Nu este vina mea că nu v-am scris, ci pricina este zvonul răspîndit că pe drum au să dezbrace pe curieri. Deoarece zvonul a produs turburare, Poarta l-a dezminţit şi chiar a anunţat că poştele altor [puteri] n-au de ce să aibă bănuială. Prin urmare iată că vă scriu fără teamă acestă scrisoare2.
      Devletul e întristat de neaşteptatele rele ce se întîmplă; toţi demnitarii, atît cei care pînă nu demult s-au aflat în dregătorii cît şi cei care sînt acum, tremură, deoarece sultanul este atît de supărat, încît nimeni nu poate să-i vorbească; el aruncă vina asupra acelora care se călăuzeau de patimi, îşi căutau interesele lor şi n-au economisit bine lucrurile şi scopurile lui. Supărarea lui creşte, mai ales [din cauza] că multe abuzuri s-au făcut cunoscute ambasadei ruseşti, care protestează pentru pagubele acestor provincii, zicînd că curtea sa le apără cu multe, îndelungate şi sîngeroase sacrificii. Demnitarii caută să arunce greşelile asupra domnitorilor şi mai ales asupra boierilor, care cu toţii împreună au născocit felurite chipuri de fraude şi de aci a luat naştere în popor nemulţumirea cea mare şi răscoala. Cu osebire se arată că, dacă ei n-ar fi adus pe nenorociţii compatrioţi ai lor la o disperare atît de mare, niciodată un om de nimic, Yladimirescu, nu ar fi putut să răscoale deodată poporul. între demnitari aproape în fiecare zi au loc consultaţii şi totdeauna iau parte şi cei doi cazascherii. Printre altele am aflat de la secretarul protectorului meu s, că ei pun la cale mijloacele de folosit ca să dispară în viitor orice pretext de abuz. Cei mai mulţi şi-au exprimat părerea că dacă aceste ţări vor rămînea aşa cum au fost, domnitorii să fie obligaţi a lăsa aici drept garanţie toată averea lor şi unul sau doi din copiii lor, sau dacă n-au copii, pe doamnă, încît orice se va întâmpla, să răspundă şi cu viaţa. Iar domnitorilor să le dea împuternicire să trateze cu toată asprimea pe boierii neascultători. Domnitorii să fie obligaţi să respecte întocmai tratatele şi să apere poporul. Să ia şi domnitorii asigurarea necesară de la acei boieri, de care se folosesc la treburile ţării, să-i constrîngă şi să aibă dreptul să-i pedepsească şi să le vînză averea la mezat, ca să plătească orice nedreptate şi jaf ce ar face, şi astfel să nu poată lua un ban mai mult peste ceea ce este hotă-rît. Jalbele lor, care nu privesc poporul de rînd, să nu aibă putere; şi iarăşi
      1 Documentul, emanînd de la un om apropiat sultanului (probabil un demnitar), vorbeşte în termeni elogioşi despre «bunele intenţii» ale acestuia şi defavorabil despre conducătorul răscoalei.
      * în textul grecesc: <xijt6 t6
      8 Halet efendi (nota în original).
5*
                                                                 67
www.dacoromanica.ro
orice jalbă se va face, domnitorul s-o trimită aici, iar consulul să trimită o copie elciului, ca să se trateze mai întîi aici şi să se hotărască. Mitropolitul şi episcopii să înveţe poporul a fi supus şi, ca nişte cîrmuitori ai naţiei lor, să fie datori a face cunoscut domnitorului orice complot şi intrigă; iar altfel avînd dovada greşelilor lor, domnitorul să-i dea afară din slujbe. Sînt de părere că Rusia nu se va opune la acestea: 1) pentru că altfel tratatele nu se menţin şi 2) nu poate să fie apărată arhondologia, mai ales că devletul a fost înştiinţat de caimacami, că boierii i-au supărat mult pe ruşi cu diferitele intrigi ale lor, pe care eu n-am putut să le aflu. Muhafizul Vidinului şi muhafizul de la Ada au scris multe împotriva boierilor mari şi mici, numindu-i derebeghi şi haini, pentru că ei au zis de arătările lui Yladimirescu, că sînt foarte adevărate, zicînd că lor li se cuvine sabie, sabie în acest plan care se face, rigialîii mai au şi alte ramuri, cugetînd în felul acesta să arate împăratului iubirea lor de dreptate şi nevinovăţia lor faţă de ruşi, fiindcă tremură ca să nu fie socotiţi vinovaţi de jefuirea ţării. De altfel anarhia care domneşte peste tot mai ales în Ţara Romînească, îi supără mult, deoarece n-au oaste la îndemînă ca să vină la timp, iar acea poruncită nu poate să vină imediat şi fără nici o piedică; ei văd cu multă întristare cum apostaţii capjită timp ca să se întărească. Ei bănuiesc că printre răsculaţi s-ar putea afla şi soldaţi regulaţi; chiar dacă nu sînt astfel de soldaţi, Ipsilanţii şi mulţi alţii sînt oameni de război şi cunosc meseria. De aceea ei doresc să se pună capăt răului prin negocieri. Ei zic că dacă vor lupta şi vor pierde, va fi catastrofă şi mare ruşine; iar dacă vor învinge, oştile lor jefuind şi ucigînd şi oameni nevinovaţi, vor da atîtea motive şi pretexte apărătorilor ţării, încît vor lua naştere rele şi mai mari. Sultanul însă persistă şi cere îndreptarea grabnică; el este tare neliniştit văzînd că peste tot există încordare şi bănuială. Dacă lucrurile nu vor fi potrivnice lui Vladi-mirescu, el va scăpa cu bine, iar de nu, hotărîrea este să fie tăiat în patru bucăţi. Serhaturilor li s-a poruncit să-l supravegheze; sînt expuşi şi se află în pericol şi boierii; se află la...2 toţi acei care au pricinuit nemulţumire poporului. Calimah este un nenorocit, întîi fiindcă nu ştie dacă va trăi şi al doilea fiindcă primeşte deseori instrucţiuni viclene, încît dacă lucrurile vor reuşi, este foarte rău, fie că le va pune sau nu în aplicare. Aici toţi sînt neliniştiţi şi bănuiesc că se vor răscula raialele şi nu ştiu ce hotărîre să ia şi ce să facă. Dacă vor îngădui tăierea raialelor, atunci toţi vor ajunge în desperare şi totul se va răsturna. Dacă vor rămîne numai la ameninţări, rana ajunge âă nu mai aibă leac şi cazascherii aruncă vina asupra vizirilor, paşalelor, rigialilor, aianilor etc., care, chinuind poporul peste măsură, l-au adus la disperare. Ei nu iau hotărîrea să ucidă raialele fără judecată, întîi fiindcă aceasta este potrivnic coranului, al doilea fiindcă dau prilej ca să se dezlănţuie un război crîncen, al treilea, fără raiale spun, devletul nu poate * *
      1 în textul grecesc este: xiX£t£i, xiX£t£i.
      * în textul grecesc este: elţ t6tv d£yt^£.
68
www.dacoromanica.ro
exista, şi al patrulea, se tem ca nu cumva din această vărsare de singe să iasă la iveală alţi apărători, ceea ce va duce la catastrofă. Ei susţin să se facă înţelegere cu Aii paşa şi să înceteze războiul între cei de aceeaşi credinţă. Sultanul a turbat la început, dar nevoia l-a făcut să accepte. Deci el a trimis de două ori pînă acum două persoane de vază deghizate ca să-i vorbească, [lui Aii paşa] să-i promită amnistie şi dreptul de a cîrmui ca şi mai înainte. Acesta a răspuns cum că devletul l-a forţat să dea puterea lui în mîinile necredincioşilor, şi nu mai poate să dea înapoi, şi pedeapsa s-o aibă vinovaţii; că el a jurat sau să se răzbune, sau să moară cu cinste. Hurşid paşa care a fost trimis împotriva lui, a început să-şi dea seamă de slăbiciunea sa proprie şi în ultimele lui rapoarte scrie că el n-a găsit slab pe Aii, cum i s-a spus, ci foarte puternic, şi că această treabă nu iese la capăt, întrucît toate raialele sînt în picioare în favoarea lui, şi nu poate să facă nici o treabă; acestea le-am auzit la conacul lui efendi.
     Turcii din prostie şi răutate au ucis pe cîţiva greci şi îndată naţiunea s-a sculat în picioare şi i-a curăţat pe toţi, strigînd că le ajunge pînă acum că nu sînt cîini ci oameni, şi că credinţa lor nu este ţigănească. îndată ce a ajuns această veste aici, toţi s-au supărat tare şi au început să ameninţe, insultînd şi pe mitropoliţi că nu învaţă raialele să fie supuse. Beizadea Moruzi marele dragoman a fost nevoit să ia apărarea clericilor şi să facă să înceteze sălbăticia lor; dar fie pentru aceasta, fie pentru altă supărare, la 4/16 aprilie l-au ridicat pe nenorocitul, şi fără să-l cerceteze cîtuşi de puţin, l-au decapitat. La 10/22 a aceleiaşi luni a fost numit noul vizir (despre care se spune că înclină spre omoruri) şi a avut loc o consfătuire; iar a doua zi dimineaţa, după sfînta liturghie, au spînzurat pe prea fericitul şi pe mitropoliţi şi au început ienicerii timp de două zile şi două nopţi să tragă din pistoale şi puşti la întîmplare şi au ucis mai multe persoane; se spune că au avut de suferit şi femei şi copii. Această faptă tragică a pricinuit disperare şi a întărit inimile oamenilor. Este cu neputinţă să vă descriu în ce oroare şi supărare au căzut cu toţii, mai ales acei care au avut ocazie să vadă un sfînt sinod, spînzuraţi şi batjocoriţi ca nişte criminali. Credeai că te afli pe vremea răstignirii lui Isus Hristos. Totul plînge şi strigă; evreii ne batjocoresc! Toţi europenii s-au înfricoşat şi strigă că această faptă este împotriva tuturor religiilor Europei. Sînt 9 zile de cînd nu găsesc o persoană pentru postul de dragoman. însă ca o minune, îndată ce s-au întîmplat acestea, a sosit vestea că fac mare distrugere în Moreea, care îndată s-a şi răsculat şi s-a eliberat. în aceeaşi zi a venit un tătar cu vestea că districtul Seres s-a răsculat şi că răul se întinde pînă la Salonic, şi dacă se va întinde, părţile acelea nu vor putea fi stăpînite, fiindcă sînt acolo creştini mulţi şi puternici. Au bănuială mare şi pentru Serbia, după ultimele rapoarte primite de la Sofia.
     Acestea au adus o turburare de nedescris. împăratul este cufundat în cugetări şi bănuieli; rigialîi sînt speriaţi şi se supun capriciilor împăratului
                                                                                                             69
www.dacoromanica.ro
şi ale ienicerilor, care 8-au făcut cu totul nesupuşi; ameninţă să taie în bucăţi pe şeful ienicerilor şi pe alţii; strigă împotriva rigialilor şi a împăratului, care ca să umple vistieria, au adus lucrurile în această stare. Pe scurt: oraşul a devenit un iad groaznic.
     De la mine să nu aştepţi des scrisori; nu ştiu unde mă voi afla mîine şi ce mă voi face. în prezent m-am alăturat la cei 25, şi cu toate că îmi arată devotament, eu mă tem, fiindcă aceştia şi-au pierdut minţile şi nu ştiu ce fac. Pregătirea flotei pricinuieşte nenumărate rele şi cu toate acestea chiar ei înşişi se tem de sosirea ei, fiindcă cunosc superioritatea grecilor pe mare.
     Y-am scris destule şi puteţi deduce restul fiindcă nici hârtia nu ajunge; nici minte în cap nu mai am şi oricine are inimă omenească, preferă mai bine
moartea decît viata.
                   »
                                Acad. R.P.R., ms. rom. 323, f. 330—331; ms. grec. 720, f. 90—92 v. Text. grec.
                                                  41
14  aprilie [1821]
                                           Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să reducă la jumătate darea impusă asupra satului Creţeşti, plasa Sabarul de Sus (Ilfov).
     Prea cinstit dumitali vel vistier,
     Dintr-această jalbă, ce să embecliseşte dumitali, să va da curată pliro-foriie şi fiindcă acest sat mă încredinţai din alţi că să află în proastă stare din multile cheltuiali ce au cercat cu oştirile, fiind în drum, după datoria creştinească urmează a dobîndi mîngăiere. Dar cu dinadins mă rog şi eu dumitali ca să binevoieşti a le face mîngăiere, uşurîndu-să de jumătate măcar aruncarea ce este asupra-le, avînd şi prea cinstit răspunsu dumitali.
     Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                            Theodor
                                                         [1821] aprilie 14
     Iar porunca scăzămîntului către ispravnici să mi să trimiţă aici.
         E. Vîrtosu,_Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 119—120.
                                          ANEXĂ
                                      la documentul nr. 41
     Către dumnealui cinstit sluger Theodor, prea plecată jalbă,
     Jăluim dumitali că, la orînduiala, ce s-au făcut în plasa Sabarului dă sus, ot sud Ilfov, dă cară şi vaci, ne vedem şi noi că ne cere zapcii plăşii, din porăncă, şase cară dă lună şi şase vaci grase. Ci, fiindcă noi sîntem numai o mină dă oameni şi în drumul cel mare, dă nu ne putem astîmpăra nici un ceas prin
70
www.dacoromanica.ro
casile noastre dă conace şi alte zulucuri dăspre călătorii ostaşi ce vin şi merg, de aceia şi fierbinte rugăm milostivirea dumitali ca să fim scăzuţi dă această cerere ce ni să face, îndestul fiindu-ne conacile ce pă toate minuturile dăm. Şi va fi dumitali vecinică pomenire căci, dă nu ne va scădea, negreşit sîntem siliţi a dosi din silişte şi să spargem satu.
      Prea plecaţi slugi,
      Noi tot satu Creţeşti, dimpreună cu scutelnici şi posluşnic otam, sud Ilfov.
          E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose .... p. 118—119.
                                    42
[Bucureşti, 14/26 aprilie 1821]
                                           Divanul Ţării Romineşti dezaprobă măsurile luate de Alex.
             Ipsilanti, cerîndu-i să înceteze cu proclamaţiile.
      ’ExXa[j.7tp6TaTe 7tplyxii|/.
      ’EXâ(io[xev t2> ânb x(V tou XrjyovToţ ypixpiptoc TY]ţ xal [x£<n]v eSe^0Y][i.ev rfjv 4'UX^]V J&âvTeţ tvjv 7tpoţ fjp.5ţ 2 ucnruiTlav t>)ţ xal âvev£ py/]Tov râv 8<tg>v XP&oc, âp^tep^w? xal âyaOwv 7toXiT«v 7rX>)pouvTeţ elXixpivoiţ Tţ) e£e0e<ia[xev, ’AXXâ 7TO0EV f) £uCT7ti<TT(a, exXa[X7rpoTaTe; II60ev rj 7tepl xîjţ eîXixpiveîaţ [xaţ â[x<pifîoX£a; Tlveţ al U7roox£<iei<;, &v ou'âv pipoţ el&e pixpi T% <n)[xepov ex7rXn]-poup.evov; 'H unodoxr) [xaţ, f) <piXo£ev£a p.aţ rcpiţ auTYjv IxavaiTaTrj ano?ei£iţ t9eu7ri(TT£aţ xal elXixpivelaţ p.aţ. fYnoGyiaeit; Si o St' e5(o<ia[xev, o St’ e<p’ r)|xtv vâ Sw(i(0[xev. Ou Xel^(op.ev 8|x«ţ EX7tX7]pouvTeţ 8<ra f) <piXav0 paima xal f) 7rp8ţ Touţ ţivouţ <piXo£ev£a [xâi; u7royopeuou<n. Kal xpEaxmx vâ |xaţ 7uctteuy) f) exXap.-7tp6TY]ţ TY]ţ, pâoiv exouua Ta 8<ra &XP1 TouSe e7rpâ£a[xev xal e7râ0o[xev. Kal Siv etvai TU<pX*î) Ttîoriţ 6nob âveu ouSepxaţ u7roax^dew?» ToaauTa elXixpivîj <n)[xeîa eîSe xal pXeTOi <ptXav0pM7«aţ xal âya0oTY]Toţ, onoo âvziazpbcpcot; xpe«ff'rou|xev7]ţ t9)i; Sucr7U(rr(aţ xal â|x<pipoXîaţ, ex ?ia|x£Tpou âvTixeipivtov, optopivtov râv âno-TeXe<j[xâTG>v tmv 7rpoxy)pu^etov, âvaipeTixtov te 2iaTpex6vT(ov eyypâqstov tmv U7to<JXV)jxevwv âyaOcov IXttISwv, f) <piXo£evla Siapxeî exTeXoupivY].
      ’AXX’ âţ 7rau(T(0[xev, âya0e 7rplyxn}>, XaXouvTeţ ev 7rapa(ioXats, 6 xaipiţ xaTeTOlyei. TI xoivov Aâxeai xal "EXXyjoi; Tlţ [Lezoyri Aâxeai tuv [xeXXdvTtov "EXXyjiti xaXoiv; fH nazplţ [xaţ 9)tov eXeu0£pa xal iv vYjvepia un o TY]v 7rpo<iTa<i£av âya0a)TaTOU auToxpaTopoţ, â7roXa[x(iâvou<ia Sat^iXtoţ tuv npovopitov z■/]<;. Ol "EXXYjveţ ev auTyj eTi|x«VTO, yjutuxouv, frpovov xaTeîxov f)ye[xovix6v, xal â7tX«ţ <piXo<TTopyoT(XTy] 9)v Tpoqsoţ xoivJ] n&ar\c, Ta^etoi; xal (ia0[xou tuv 'EXXrjvtov, otuveţ el Elxaia 9)<iav 7roiouvTeţ, oux ^ttov inpera vâ aztpywai, xal vâ qsiXâioi, xal vâ [xâxwvTai u7rep zr\c, y9jţ T^ţ Aaxlaţ î) U7tep t9)i; eveyxa[i.evY]ţ aî»Touţ. *Ac, xplvy] Xomiv f) oiiveolţ T>)ţ o7roîoi Xoyia0r)<rovTai ol v^oi wEXX>)veţ 7rapx Ttîi «piXav0p(o7Kp npoozâzj) ^[jlwv, o5 xi^l“Se^ (TTpaTiwTai [x^XP1 teXeuTalaţ pavlSoţ
                                                                                                             71
www.dacoromanica.ro
t6 aT|i.a tcov ivlyyaa.v U7t£p tyj? âvYjvuTa ^Sr] xaaxoucrY)? y^ţ, 6710101 xpi0Y](JovTai xa0’ 5Xy]v tyjv u<pY)Xiov. ’Ayvwjxova Texva, âcntovSoi ££voi <pav£vTE? xaxa t^? uîo0£TY]CTOCCTY]ţ auTouţ xal <piXav0p<I)7too? uxoSe^a[iivY]ţ, £x0petj;afi.£vY]ţ, exxaiSeu-<rafiivY]ţ, Tt(x9]v xal 8o£av auToi? 7rcpi7toiY)aa[jiivY)? v£oc? xaxptS oţ. 'Hpcei? aurol xal axaţ 6 Xao? t£ va <7Toya(i0cofi,£v; IIwţ va â^Y]yY]aoiji.ev opwvTeţ ouSev tGv £v Tai? 7cpoxY]pii^eai /pY](mov exTeXoiSpevov; Aiâpacriv u7tocr£Ofi.£vouţ, exl tou £?â<pouţ tyj? xaTpîSoţ fi.aţ o/upoojiivou?, tyjv ey/aipiov v6fi.ifi.ov Siolxyjaiv xaTa-cppovouvre?, Taţ ScaTayâ? âvaipouvTeţ, Ta lepâ /per] t% <piXo£ev[a? xaTaxaTouvTeţ, âSuvaTa e£ evSeecrTaTOU Xaou âxaiTouvTeţ, tGv âviXeG? S-Xi^opivaiv 7mux£iv Taţ tpoovâţ (i.9)v âxouovTeţ, ev evl Xoyw âyovTeţ xal <p£povTE? tyjv <piXav0p<I)7too? 6xo?e^apivY]v auTOU? yîjv. II po? 0eou, 7tpi? <piXav0pa)7ua?, a? âva/aiTccrY] t6 ixâv0pwxov tc5v âvOpwxwv ty]?, a? Xu7cy]0^ â0c5ov Xaov âSîxooţ xal eXeeivG? xaTaTpe/6(i.evov, 71 p 6? 6v Siâ xoXXa xoXXyjv xpeoocrret euyva)(i.ocnjVY]v, a£paţ xal 7cepi7co[y]aiv. *Aţ pa? (pavepwaT) eîXixpivw? tov xP^vov ty]? £vrau0a SiaTpipîjţ ty)?, â? pa? £^Y]yY]CTY) to âxaTâXY)7trov Yfpiv auToxpaTopixov 8iaTp£/ov y pocjxfxa, â>? XpewaTouaa va pă? SiaXiiaf] t6 tou? 6<p0aXpou? pa? TOpie^ov Pa06 v£<po?, â? âvaxaX£a7) tou? U7t’ auTÎj? 8iopia0evTa? c<T7tpapvîxou?, Siâ va iSoipev 7tou Tp£j£opev xal va £^oixovo(i.Y]CTW(i.ev toc? âvY]7tucrTou? Sua^epeîa? pa?.
      ’Hxoiiaapev xal Tâ? ex cropaTO? u7tot]xa? xal pepitei? ty]?, âXX’ Yfpei? âve-puOpiâcrroo? Tfj Pepaioupev, Sti ouSev toijtoov evYjpYYjaajj^v, ofÎTe <p6pov Siooptaapev, o(5t£ xp*)p.<*Ta £cruvâ!;apev, âXX’ oute aura Ta âvayxaîa xal âcpeuxTa ev Tac? otepl Y)(xoc<; TauTacţ SecvaT? 7cepiaT0caeai £8uvY]0Y]pev va 7tpopY)0eiicroopev.
      "A? xiCTTeuCTY) Y] <xyoc0-J) 7](iwv £xXafi.7ip£TY]ţ TY]ţ 6ti ev layiiri â(i.Y]}(av£a £a[x£v, 7câvTO0ev xoXe(i.ou(i.evoi, âxeiXou(i.evoi, frXip6fi.£voi, xâaY]ţ &XXy]? a<paX£vTeţ IXxîS oţ, [i,ovY] CTWTYjpîaţ xaTeXe[q;0Y] Y](i.îv oS va Yvoopîaoojjiev tyjv tppixi^v âvâyxY]v xal vâ (ppovTiaoojjiev va p.Y] xaTaaTaO^ Y] SuaTU^Y)? xaTpcţ pcaţ xal toov (jiaivopiivoov xa0’ Y][i,cov xapavâXwfAa. ’AXXâ xal toutou tou xaXou Xu7CY]piv Y](i.îv xd)Xufi.a, ol xaTa Taţ oSouţ &v0poo7co[ TY]ţ, e(i.xoSc^ovTeţ toc 7cpiţ tou? ev BpaaCTOpâi crufixa-TpcwTaţ pcaţ y papcpcaTa pcaţ.
      IlapaxaXoujjiev Xoixiv vâ eîaaxouCTY) Ta? SeYjaei? pcaţ, vâ Se/Oî] Tâ xpopXY]-jiaTa (i.aţ xal vâ pcaţ â^icuaY) 6aov ev Ta/ei xapY]yopY]Tixou xal ^pYjaTY)? tiv o? £XxîSo? xepiexTixoij toT? ev âyvota Siâyouai âxoxpiTixou ty)?.
                                                     [Bucureşti, 14/26 aprilie 1821]1
      Prea strălucite prinţ!
      Am primit scrisoarea dvs. din 22 ale lunii curente şi ne-a durut sufletul văzînd neîncrederea dvs. în noi şi că nu s-a ţinut seama de tot ceea ce mitropolitul şi bunii cetăţeni au relatat, îndeplinindu-şi sincer datoria.
      Dar de unde provine neîncrederea, excelenţă? De unde îndoiala de sinceritatea noastră ? Care sînt făgăduielile ce nici în parte pînă astăzi nu s-au văzut
      1 Data luată din Hurmuzaki, XX, p. 607.
72
www.dacoromanica.ro
  împlinite? Primirea noastră, găzduirea ce v-am făcut este o dovadă suficientă a încrederii şi sincerităţii noastre. Promisiuni nici nu am dat şi nici nu se cuvine să dăm noi. Dar nu ne vom lăsa şi vom împlini tot ce filantropia şi găzduirea străinilor ne dictează. Excelenţa voastră sînteţi dator să ne credeţi, avînd drept temei tot ce am făcut şi am suferit pînă acum. Nu este o credinţă oarbă, o dată ce fără nici o făgăduială aţi văzut şi vedeţi atîtea dovezi sincere de filantropie şi de bunătate cînd dimpotrivă trebuia să avem neîncredere şi îndoială. Deşi vedem că urmările proclamaţiilor, care combat unele documente 1 ce circulă, făgăduind bune nădejdi sînt cu totul contradictorii, totuşi găzduirea continuă să fie îndeplinită.
       Dar să încetăm, bunule prinţ, să vorbim prin parabole! Timpul ne zoreşte! Ce este comun între daci şi greci ? Cu ce vor lua parte dacii la bunurile viitoare ale grecilor? Patria noastră era liberă şi liniştită sub ocrotirea unui împărat prea bun, bucurîndu-se din belşug de privilegiile ei. în ea, grecii, erau preţuiţi, erau fericiţi, ţineau scaunul domnesc. Ea a fost hrănitoarea obştească prea iubitoare pentru grecii de orice clasă şi rang, şi grecii, dacă s-ar fi purtat cu dreptate, trebuiau cel puţin să simtă, să iubească şi să se lupte pentru pămîntul Daciei, cît şi pentru patria lor. înţelepciunea dvs. să judece deci cum vor fi socotiţi grecii cei de acum de către filantropul nostru protector, ai cărui oşteni cu miile au vărsat sîngele lor pînă la ultima picătură pentru ţara, care suferă acum neîncetat. Cum vor fi judecaţi ei în toată lumea? Copii nerecunoscători, care s-au arătat ca străini înverşunaţi împotriva noii patrii care i-a înfiiat, i-a primit cu bunătate, i-a hrănit, i-a cultivat, le-a dat cinste şi glorie. Ce vom gîndi noi şi întreg poporul? Cum să ne lămurim văzînd că nimic din cele bune, cuprinse în proclamaţii, nu se îndeplineşte ? Promiţînd că doar vor trece, ei se întăresc pe pămîntul patriei noastre. Dispreţuind cîrmuirea legiuită pămînteană, nesocotind poruncile, călcînd sfintele datorii ale găzduirii, cerînd ceea ce e cu neputinţă de la un popor prea sărac, neauzind strigătele săracilor asupriţi fără milă, într-un cuvînt fac ce vor din ţara aceasta, care i-a primit cu bunătate. în numele lui dumnezeu! în numele filantropiei! opriţi neomenia oamenilor dvs., milos-tiviţi-vă de un popor nevinovat, ticălos şi asuprit pe nedrept, faţă de care pentru multe datoraţi multă recunoştinţă, cinstire şi îngrijire. Destăinuiţi-ne în mod sincer timpul cît veţi mai rămîne aici; lămuriţi-ne scrisoarea împărătească a de neînţeles pentru noi, care circulă, căci aveţi datorie să risipiţi norul des, care acopere ochii noştri; rechemaţi pe ispravnicii numiţi de dvs. ca să vedem încotro mergem şi să putem face faţă greutăţilor noastre nemaipomenite.
       Âm auzit şi bănuielile şi plîngerile ce le-aţi exprimat prin viu grai, dar noi vă încredinţăm, fără să ne ruşinăm, că nu am făcut nimic din acestea, * *
                      1 Este vorba de scrisoarea de dezavuare a ţarului şi de blestemul patriarhului.
        * Scrisoarea de dezavuare a ţarului.
73
www.dacoromanica.ro
nici dări n-am orînduit, nici bani n-am strîns şi nici cele trebuincioase şi neapărate în astfel de împrejurări grele n-am putut dobîndi.
     Excelenţa voastră să creadă că sîntem în cea mai mare încurcătură, războiţi din toate părţile, ameninţaţi, supăraţi, pierzînd toate nădejdile noastre. Singura cale de mîntuire care ne-a mai rămas este să ne dăm seama limpede cît de groaznică este situaţia şi să ne îngrijim ca patria noastră să nu ajungă pradă şi a celor care sînt înfuriaţi împotriva noastră. Dar şi în calea acestei intenţii bune este o piedică supărătoare: oamenii dvs. care ocupă drumurile, împiedică corespondenţa noastră cu compatrioţii noştri din Braşov.
     Vă rugăm deci să ascultaţi rugăminţile noastre, să primiţi propunerile noastre şi să ne învredniciţi cît mai curînd pe noi care trăim în neştire cu un răspuns al dvs. mîngîietor de vreo bună nădejde.
         Acad. R.P.R., ms. grec. 1220, f. 28 v.—29 v. Text grec. Publicat în Hurmuzaki, XX, p. 607—609. Text germ.
                                   43
[14] aprilie 1821
                Divanul Moldovei trimite pe aga Petrachi Negrea şi pe spătarul Gavril Iamandi la paşa de Brăila, pentru a-i arăta «neîmpărtă-şirea» ţării la răzvrătire.
      Boierii divanului Moldavii
      cătră cinstit dumnealui aga Petrachi Negrea i
      dumnealui spatar Gavril Iamandi!
      Fiind neapărată şi datornică trebuinţă a să triimite doi boieri din partea ţării la Ibraila, ca să facă arătari prin viul grai cătră pre înălţatul paşă, atît din partea voastră cît şi din partea ţării, pentru întîmplările celi de mai înainte şi aceasta de acum, care dumv. vă sînt ştiute (şi socotim de prisos a le înşira una cîte una), pentru ca prin aceasta să putem agiungi la doritul scopos: a videa liniştirea lucrurilor şi continire tuturor învăluirilor celor de griji şi noaă şi tuturor di obştie.
     Şi aceşti boieri cerînd cuviinţa să fie cei mai ispitiţi în întîmplări şi vrednici pentru ca să poată cunoaşti desăvîrşit duhul aceştii lucrări şi să facă tot ceea ce se cuvine în pricină.
     După toată socotinţa şi închipuirea ce am făcut întră noi, alegire noastră ce cu deplină încredinţare a nimerirei au stătut asupra dumv. amîndoi. Vă însărcinăm dar şi grăbim a vă scrie ca îndată ce veţi lua cartea noastră aceasta însoţită cu mehtupul ce să închide către prea înălţatul paşă, să vă sculaţi fără preget, să mergeţi acolo şi după înfăţoşarea închinăciunilor cuviincioasă, şi darea mehtupului, să arătaţi pre înălţatului paşă toate nevinovăţiile şi nevoile
74
www.dacoromanica.ro
ţării, că adică în întâmplările şi bîntuielile aceste ţara împărtăşire nu au avutx. Ea au fost mai presus de orice amestecare şi împărtăşire şi s-au împilat în ticăloşia cea mai adîncă. Căci după ce acum să găsăşti în starea cea mai jalnică, apoi aşteaptă şi cea mai cumplită foamete pentru că lucrătorii pămîntului înspăimântaţi de înpregiurările şi întâmplări, n-au putut să facă arăturile trebuincioasă. Şi în această mergere a dumneavoastră să luaţi împreună şi cîţiva din mazilii şi vornicii satelor din drum ca să-i duceţi acolo, ca să-şi dea încredinţarea îngrijirii şi a liniştii. Pentru ca aceia întorcîndu-să să încredinţăză pe ceilalţi şi să să apuce di lucrare pămîntului, de la care fără . îndoială să va lua pilda liniştirii la toţi locuitorii. Iar dumneavoastră, stând acolo, ne veţi înştiinţa întru toate şi veţi aştepta răspunsu cu cele ce vom mai ave a scrie.
     Iată să triimete şi copie mehtupului a cătră pre înălţatul paşă spre pliro-foria dvs. şi să nu puneţi dvs. la îndoială că cheltuiala următoare întru aceasta se va plăti dvs. de visterie.
                                     Veniamin mitropolit Modaviei
                                     Balş logofăt ........8 logofăt,
                                     Sturza logofăt ......8 vornic,
                                     .....8 vistier Grigore Ghica vornic
                                                              .....8
                                                            1821 april [14]
     [Pe verso:] Boierii divanului Moldovei cătră cinstit dumnealui aga Petrache Negrea şi dumnealui spătar Gavril Iamandi.
         Arh. St. Iaşi, doc. DLXXXVIII/9. Orig. rom.
                                              ANEXA 1 la documentul nr. 43
                                                                  Aprilie [1821]
     Rîvna şi îndeletnica osîrdie ce pururea aţi arătat dvs. întru sluj bile patrii şi înţăleptile purtări de care v-aţi povăţuit întru săvârşirea lor, osăbindu-vă, pe amîndoi întru obşteasca ştiinţă a noastră, vă deschide acum alt prilej de îndatoriri cătră noi şi de aleasă şi osăbită slujbă către patrie.
     Aceasta este, că fiind neapărată trebuinţă a merge doi boieri la Ibrăila către prea înaltul paşă, spre a înfăţoşa plecatili noastre închinăciuni şi a da încredinţări şi prin viu glas de supunerea cu credinţă a pămîntului acestuia cătră înaltul prag, ochii tuturor noî sprijinind cu osăbiri asupra dvs., nu avem nici o îndoială că, plini de rîvnă şi de osîrdie, îndată după priimirea cărţilor divanului, vă veţi îmbrăca cu aceste slujbi şi vă veţi porni, păzind tăcerea * *
     1 Cuvintele <x ţara împărtăşire nu au avut» adăugate ulterior de altă mînă.
     1 Copia menţionată lipseşte.
      * Semnături indescifrabile.
75
www.dacoromanica.ro
cuviincioasă întru mergerea pînă acolo. Pentru aceasta să alăturează cîteva insămnări ca să vă slujască drept praveţ de îndreptări a slujbii dvs.
     Mai întîi: pentru plecată supunere şi neîntinată credinţă a pămîntului acestuia către hxănitoarea împărăţie că, de mult cunoscută, încă mai mult s-au vădit în întîmplările de faţă, păr’ şi supt domnul răzvrătit şi supt silnici arme a răzvrătiţălor şi supt împilarea lor cu răpiri de arme şi de voinici, nicidecum supunerea noastră nu s-au îndoit, nici credinţa noastră nu s-au zmintit.
     Al doilea: pentru izgonirea lor, tot chipul de silinţă să face şi să pune în lucrare, pe cit ne iartă puterea şi ne agiunge mintea, ca pe nişte supusă raiele, ce nu cunoaştem altă decît o paşnică petrecere şi o lucrare a pămîntului.
     Al 3-le: pre cît au stătut şi stă în putinţă ne-am silit şi ne silim întru statornicirea lăcuitorilor, pentru care şi acum şi mai nainte prin ...1 de primejdii am avut rînduiţi boieri, spre liniştirea satilor şi a oraşilor.
     Al 4-le: că vă trebuie să aveţi împreună un moldovan cu ştiinţă de limba turcească, spre a-1 întrebuinţa întru umblarea pentre brăileni, spre a oblici duhul obştii pentru noi şi pentru tot pămîntul acesta. Care om, după încredinţarea dumisali vornicului Conachi, să socoteşte a fi de trebuinţă un Dimitrie, căpitan de menzîl ot Focşeni, rînduindu-şi vechil în locul său la menzîl.
     Al 5-le: că pe care din oameni veţi lua cu dvs., să fie cu crezămînt şi bune rînduieli, ca să nu răversă niscaiva minciuni nepotrivite la întîmplările de acum.
     Al 6-le: ca să nu intraţi nici într-un fel de împărtăşiri spre stăruiri de îndatoriri cătră noi, căci vă este ştiut că nici un fel de putinţă nu iaste la mîna noastră.
     Al 7-le: că să vă siliţi a afla adivăratili lucruri din Ţarigrad, atît din partea Porţii cătră supuşi, cît şi din partea curţilor străine cătră Poartă.
     Al 8-le: că să faceţi cu bun tropos pe înaltul paşă a înţălege că s-au spăimîntat norodul de ieşirea turcilor şi tăierea a unor oamini ce nu era greci, şi să puniţi în lucrare chipurile ce vremea vă va ierta a răvărsa liniştirea, ca să să adune satili la locul lor, să nu scape puţină vreme ce au mai rămas pentru sămănatul păpuşoilor.
     Al 9-le: că ştiind prinsorile drumurilor este de primejdie a ne scrie, decît cu tăinuit chip şi numai prinzînd ocazion.
                                 Arh. St. Iaşi, doc. DLXXXVII/14. Orig. rom., cu pecete în ceară roşie a vel vistierului.
                                       44
15  aprilie 1821
                Boierii oărmuitori împrumută 30 000 taleri de la baronul Sache-larie pentru plata păzitorilor Bucureştilor.
      Copie.
                       Talere 30 000, adică treizeci dă mii, la trebuinţa ce au avut ţara. Pe lîngă alţi bani cu care s-au mai împrumutat prin alte zapise, s-au împrumutat şi cu aceştiia
     1 Cuvînt şters.
76
www.dacoromanica.ro
de la dumnealui baronul Gheorghe Sachelarie. Care bani s-au dat păzitorilor poliţii Bucureştilor, alelhisap din leafa ce au a lua pă luna lui april* 1 şi cusurul ce mai avea a lua din trecuta lună a lui martie prin dumnealui căminarul Sava. Şi aceşti bani, liniştindu-să vremea, au a să plăti de la vistierie, cu dobînda lor pă lună po talere -şapte şi jumătate la pungă 2.
     Şi spre încredinţare s-au dat acest zapis cu iscăliturile noastre.
                                             1821, april 15
      Al Ungruvlahiei Dionisiie, Gherasim Buzeu, Mihail Mânui, Nicolae Golescu, vel vistier Alexandru Nenciulescu.
      [Traducere după textul adăugat în ruseşte.]
      Autenticitatea semnăturilor documentului pomenit, adică a membrilor otcîrmuirii Valachiei, este confirmată prin certificarea agenţiei austriace, care stă garanţie la aceasta.
          J                                                   30 april 1821
      Pentru exactitate: consilierul de curte, Kotov.
         Arh. St. Buc., Administrative vechi, divanul săvîrşitor, dos. 504/1829, f. 5. Publicat de E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, p. 75—76.
                                       45
Bucureşti, 16 aprilie 1821
                Tudor Vladimirescu primeşte 80 000 taleri de la vistierie pentru trebuinţa « Adunării norodului ».
     Copie.
     Taleri
     80 000, adică optzeci mii, am priimit de la cinstita vistierie pentru trebuinţa Adunării creştinescului norod. Şi de priimire am dat această adiverinţă.
                                            Theodor 1821, april 16
      1 Vezi chitanţa pentru alelhisap a căminarului Sava (E. Vîrtosu, 1821. Date. .., p. 95).
      1 în februarie 1829 serdarul Panait Fochiano, fratele căminarului Sava, revendică această sumă de la divan. Divanul informează pe generalul Geismar că Sava a apucat în 1821 pe mitropolit şi pe boieri « cu strînsoare dă a-i plăti hotărîta leafă; şi împuternicit fiind cu oamenii înarmaţi ce avea pă lingă dinsul, i-au dat acest zapis dă treizeci mii lei şi au trecut într-însul — după a lui cerere — nume de împrumutător pă răposatul baron Gheorghe Sachelarie».
      Pe anaforaua divanului se găseşte şi următorul adaos: «Osebit de acest zapis, s-au dat şi alte zapise, cu sume mai mari la mina lui Theodor şi Prodan, apostaţii» (Arh. St. Buc., Administrative vechi, divanul săvîrşitor, dos. 504/1829, f. 2—3 şi 7).
                           Pe serdarul Panait Fochiano îl găsim colaborînd în 1821 cu fratele său Sava, primind împreună pîinea pentru ostaşii însărcinaţi cu paza Bucureştilor (E. Vîrtosu, 1821. Date ..., p. 84).
                                                                                                                       77
www.dacoromanica.ro
     întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                          Filip Lenş 1831, dechemvrie 14
         Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. SO. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 122.
                                             ANEXĂ la documentul nr. 45
     Copie.
     Taleri
     70        000, adică şaptezeci mii, am priimit de la cinstita vistierie pentru trebuinţa Adunării creştinescului norod. Şi de priimire am dat această adeverinţă.
     întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                                    Theodor 1821, april 27
                                            Filip Lenş
                                       1831, dechemvrie 14
           Arh. St. Buc., Aministrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 52. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose. •., p. 133.
                                  46
16  aprilie [1821]
                Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să expedieze nişte scrisori către judeţe şi să-l înştiinţeze dacă au sosit pitarul Ioniţă Jianu şi stolnicul Constantin Borănescu.
     Cu plecăciune sărut cinstita mina dumitali.
     Pentru omul ce am rugat pe d-v., ca să iai vorbă cu preaosfinţiia sa părintele mitropolit, mă rog, înştiinţează-mă, ce nedejde avem. Trimite-mi şi scrisorile pentru judeţe, ce am vorbit, ca să le pornesc, că din această numai pricină stau şi celelante netrimise.
     Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                            Theodor [1821] aprilie 16
78
www.dacoromanica.ro
      Mă rog să am cinstit răspuns şi pentru pitar Ioniţă 1 şi pentru Borănescu, de s-au adus şi de 8-au pus în lucrare.
      Cu frăţească dragoste mă închin dumitale * *.
      Omul pentru care scrii, să vie mîine la preaosfinţiia sa, să-i ia blagoslo-veniia, după cum me-ai zis. Cărţile să trimit să să iscălească dă el.
          E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose. .., p. 122—123.
                                         47
[Bucureşti,] 18 aprilie 1821
                 Ordin de plată a 500 taleri pentru cheltuielile stolnicului Const. Borănescu şi ale pitarului Jianu, care au fost trimişi cu cărţi la paşa de Silistra.
      Taleri
      500, adecă cinci sute, ce s-au dat stolnicului Constandin Borănescu i pita-riului Jianu la trimiterea din partea ţării, cu cărţi către măria sa paşa Silistra-valesi8, pentru trebuinţa ţării.
                                                             1821, aprilie 18*
      Orînduitule zaraf, să-i dai!
      Al Ungrovlahiei Dionisie, Mihalache Mânu, Iordache Slătineanu, Alexandru Nenciulescu.
                                                             Vel vistier
      întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                                        Filip Lenş
                                                        1831, dechemvrie 14
          Arh. St. Buc. Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 28. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose ..., p. 124, din fondul C. Basarab Brîncoveanu.
      1 Ioniţă Jianu.
      * Ciorna răspunsului dat de Alex. Filipescu-Vulpe.
      * Const. Borănescu şi I. Jianu au plecat la Silistra în ziua următoare, 19 aprilie (E. Vîrtosu, 1821. Date..., p. 76 şi 84), deşi într-o scrisoare de la mănăstirea Cemica, datată 22 aprilie, se afirmă că plecarea lor ar fi avut loc cu o zi înainte (Acad. R.P.R., pach. DCCCV (fost m rom. 1063), f. 357). Potrivit raportului consular austriac din 7/19 mai, Tudor a trimis prin Const. Borănescu şi I. Jianu o adresă la Poartă promiţînd izgonirea din ţară a lui Ipsilanti, dacă Poarta îndeplineşte cererile exprimate prin arzuri. Cei doi emisari au fost reţinuţi la Silistra (Hurmuzaki, XX, p. 628). La 27 aprilie Tudor a trimis pe Mihali, iasacciul agenţiei austriace, să cerceteze ce s-a întîmplat la Silistra cu Const. Borănescu şi I. Jianu (Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 31; E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose .. ., p. 133; idem, 1821. Date ..., p. 76 şi 84). Const. Borănescu şi I. Jianu s-au întors de la Silistra abia în jurul datei de 20 august 1821 (N. Iorga, Izv. cont...., p. 113).
      *       în aceeaşi zi se dau 100 taleri lui Hristache zet Băjescu, trimis de cîrmuitori « cu cărţi» la boierii din Braşov (Arh. St. Buc., fondul şi dos. cit., f. 26; E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose ..., p. 123).
79
www.dacoromanica.ro
48
[Bucureşti,] 18 aprilie 1821
                 Ordin de plată a 520 taleri pentru cheltuiala lipcanilor trimişi pe la judeţe şi serhaturi.
      Copie.
      Taleri
      520, adică cinci sute douăzeci, ce s-au dat în cheltuielile lipcanilor ce s-au trimis cu porunci pe la judeţe şi pe la serhaturi, de la zi întîi ale următorului şi pînă astăzi.
                                                               1821, april 18
      Zarafule ce eşti orînduit, să se numere!
      Al Ungrovlahiei Dionisie, Gherasim Buzău, Mihalache Mânu, Alexandru Nenciulescu, Iordache Slătineanu.
                                                Vel vistier
      întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                           Filip Lenş 1831, dechemvrie 14
         Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 27. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose.. ., p. 124.
                                           49
18  aprilie 1821
                 Iordache Olimpiotul scrie ispravnicilor de Teleorman să ia măsuri pentru prinderea pandurilor şi arnăuţilor care fac jaf şi să-i trimită la judecata comitetului de la Cîmpulung.
      Fraţi boieri de la judeţul Teleormanului, biv vel serdar Marin Butcu-lescule şi medelnicere Hristache Grecene, am luat înştiinţare cu adevărată ştiinţă şi mai vîrtos de la oamenii noştri ce i-am avut într-acest judeţ, că mulţi panduri şi arnăuţi umblă prin satele judeţului, jefuind pe neguţători şi locuitori cu nume de ostaşi ai adunării, precum s-au şi prins dintre aceştia de cătră al nostru bulucbaşa legiuit. Şi iarăşi ni s-au arătat că fiind orinduiţi de către noi pentru împlinirea rămăşiţelor dajdii vistieriei şi pronirea zaherelelor, unii din locuitorii satului au sărit cu zurbalîcuri asupra orînduiţilor zapcii şi alţi slujbaşi. Pentru aceea dar, ca să dea un bun nizam asupra unora ca acestora, scriem dv. pe oricîţi panduri sau arnăuţi îi veţi dovedi umblînd prin satele judeţului,
80
www.dacoromanica.ro
făcînd cea mai puţină supărare de jafuri, să daţi voie polcovnicilor, căpitanilor şi zapciilor şi la toţi de obşte ca să sară asupra lor şi cu orice fel de mijlocire să-i prinză şi dacă vor avea vreo teşcherea a vercăruia din comandirii adunării, prinzîndu-se, să-i cercetaţi cu orice mijloc, spre aflarea de vreo tovărăşie a tîlhăriei lor şi de jafurile ce vor fi făcut, şi aşa cu tacrir de vina lor să-i trimiteţi cu înştiinţare cătră cinstitul comitet ce se află în Câmpulung, a li se face acolo osînda de cătră judecători. Iar acei locuitori ce se vor arăta împo-trivitori la săvîrşirea poruncilor ce vă sînt date de cătră cinstitul divan al ţării, să-i supuneţi dv. cu orice fel de osîndă, spre împlinirea poruncilor ce vă sînt date.
                                                Gheorghiadis Olimpiotis
          Arhivele Olteniei, IX (1930), p. 45.
                                             50
[Iaşi,] 18 aprilie 1821
                 Divanul cere ispravnicilor de Dorohoi să urmărească pe pricinuitorii de răzvrătire şi să readucă la munca paşnică pe locuitorii satelor, deoarece eteriştii « s-au tras din ţară », iar de oştile otomane « nu au a se teme ».
     Boierii divanului Moldaviei cătră cinstită isprăvnicie Dorohoiu
     Necontenire învăluirii ce încă să vede pintre lăcuitori şi plecare strămutării a celor mai multe sate, supt cuvînt de îngrozire şi grijă, lămurindu-să acum viderat că este din două pricini, ce întîiu, adică din pe supt cumpăt lucrări a unor fără cuget voitori de rău şi neliniştire ţării; şi ce al doile, din neîngri-jîre ce cu dinadins a dumv. în pricină, pentru că nici o dovadă sau îngrijătoare urmare care să poată aduce pe ţară într-aşa spaimă şi grijă nu este, după ce oştenii greci s-au tras din ţară şi puţini ce au rămas pe alocuri, într-aceste zile să duc; apoi dispre othomani, nici este, nici va fi ce mai mică grijă de pătimire a credincioasălor raeli pămîntene, după toată ştiinţa şi încredinţările ce avem.
     Âmîndouă aceste învinovăţire drăgătorească, pentru că şi la ce întîi trebuie să fiţi cu privighere a nu prohorisi lucrare şi împrăşticre vorbilor unor aşa înrăutăţiţi; dar şi la ce al doile, fără pregit şi cu ce mai mare sîrguinţă întru unire cu boierii ţînutaşi cătră ce mai mică nestrămutare a cuiva.
     Drept aceea, nemaiputînd suferi cursul cel pin’ acum a lucrărilor, care, întru sporire ce să vede mărgînd, va fi pricinuitor de o mare nenorocire ţării,
6 — c. 810                                                                      o 1
www.dacoromanica.ro
mai ales întru nelucrare pămîntului anume în vreme primăverii, înadins scriem dumv., dregători şi boieri ţînutaşi, aceasta a noastră cu tărie carte, ca, luînd măsuri potrivite cu gingăşitura vremii, să alcătuiţi mai întîi ce mai pătrunzătoare cercetare spre aflare şi prindire unor aşa pricinuitori de răzvrătire satelor. Pe care, de vor fi din cei cu cin de boierie, ori de ce stare va fi, prin bună pază să-l trimetiţi drept aice cătră noi; iar de va fi din ceialalţi mai mici, să-l pedepsiţi cu bătaie, şi în oraş şi prin sate, spre vegherea şi pilda oricăruie asămine următor. Şi întru ^aceasta să vă porniţi în ţînut şi unul din dumv. drăgătorii, cu patru boieri ţînutaşi pe alcătuire ce dintîiu hotărîtă întru aceasta, fiiştecare în cfartalul său, rostind cele de cuvinţă pentru potolire şi liniştire satelor şi a tuturor stărilor, cu toată încredinţare depărtării cei mai mici griji dispre othomani, precum mai sus pre larg şi anume să arată şi scoţîndu-i la arat şi sămănat. După care ieşire şi lucrare, cerem de la dumv. întoarcere celor strămutaţi, potolire celor îngrijiţi şi temenica statornicie a ţinutului întru privighere ce fără preget de a nu mai pute prohorisi nişte asămine zădamice şi tulburătoare vorbe, sau a să pricinui ce mai mică strămutare a cuiva. Căci, să ştiţi hotărît că sînteţi supuşi învinovăţirii şi răspunzători. Şi întru aceasta, pentru banii visteriei cifertului următor sălnic zapcilîc să nu să facă, ci să să păsuiască pe Iăcuitori, îngrijindu-vă acum deodată pentru banii răsurilor, precum vi s-au mai scris.
     Veniamin, mitropolit, Balş logofăt, Sturza logofăt
                                                                 1821, april 18
     ......1........î
          Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Crupenschi, A. N., doc. CXXVI/106. O altă poruncă similară, dată la 21 aprilie, acelaşi fond, doc. 107.
                                             51
19  aprilie 1821
                 Mitropolitul, episcopii şi boierii numesc pe Pavel Macedonschi deputat din partea lor pe lingă Adunarea norodului.
     Traducere din romîneşte
     Domnule Pavel Machedonschi,
     Cunoscute fiind ostenelile dumneavoastră, depuse de dumneavoastră în general în folosul patriei, atît în vremea stăpînirii armatelor ruseşti, cît şi acum, de cînd a început Adunarea norodului, în aceeaşi măsură fiind folosite de otcîr-muire, şi după îndrumările căreia v-aţi ostenit pentru binele şi liniştea obştească;
     1 Iscălituri indescifrabile.
82
www.dacoromanica.ro
de aceea pentru aceasta şi de acum înainte v-am ales şi vă însărcinăm să vă daţi osteneală şi să fiţi în Adunarea norodului deputat pentru paza patriei, atît la treburile militare, cît şi la cele publice şi unde nevoia va cere, acolo trebuie să fiţi, pentru curmarea răului.
     Pentru ostenelile dumneavoastră, otcîrmuirea vă va răsplăti după rîvna şi strădania dumneavoastră, pe care le veţi folosi cu credinţa cunoscută şi otcîrmuirei, neducînd lipsă în ceea ce priveşte întreţinerea proprie.
     Au semnat:
     mitropolitul, episcopii şi divanul boierilor cu vistierul.
                                                 Anul 1821, aprilie 19 zile.
                                 Muz. de Ist. Buc., doc. 5877/1957. Copie rus. Publicată de E. Vîrtosu, Despre
     Tudor Vladimirescu, p. 77—78.
                                    52
Tîrgovişte,] 19 aprilie 1821
                                             Proclamaţia lui Al. Ipsilanti către locuitorii Ţării Romîneşti în care îşi arată părerile cu privire la organizarea în viitor a ţării.
     Pînă astăzi s-au răspîndit tot felul de vorbe prin care se căuta să fiu înfăţişat în culorile cele mai vii, că urmăresc interesul personal şi ambiţia. Am tăcut deoarece conştiinţa mea nepătată şi simţămintele bune ale fraţilor mei de acelaşi neam socotesc că vorbeau îndeajuns şi pentru mine. Dacă acum rup tăcerea, nu mi-am pus în gînd să împiedec limbile bîrfitoare ale duşmanilor neamului şi ai omenirei, ci să arăt adevăratele şi singurele simţăminte ce le am faţă de fiii nobili ai Daciei în această clipă în care patria lor scumpă se află în situaţia că, sau nu-şi va mai găsi niciodată calea fericirii, sau va apare proslăvită, strălucită şi numărată printre popoarele civilizate ale Europei.
     Eparhia dacică locuită astăzi de aproape un milion de locuitori, hrăneşte în sinul ei un număr mare de supuşi străini ai puterii otomane. Aceşti străini, pe care purtarea tiranică a stăpînitorilor i-a depărtat de patria lor iubită, s-au adăpostit într-o ţară vecină ospitalieră în care au putut mai cu înlesnire să-şi agonisească cele trebuincioase traiului şi din depărtare să se tînguiască de dorul patriei lor mame. Cine ar putea să se îndoiască că la cel dintîi semn al libertăţii, asemenea bărbaţi prigoniţi, exilaţi, depărtaţi de rudele şi prietenii lor, împărţiţi în mici cete comandate de cîte un căpitan şi căutînd răzbunare împotriva tiraniei urîte lui dumnezeu, a stăpînitorilor lor, nu s-ar înarma cu înflăcărare pentru a se răzbuna împotriva cruzimii neomeneşti a tiranilor?
6*                                                                              83
www.dacoromanica.ro
      Suferinţa fraţilor de aceleaşi drepturi şi de acelaşi neam cu mine x, providenţa sfîntă, m-au călăuzit pe mine şi pe cei din preajma mea pînă la porţile capitalei dacice. Acum nu aşteptăm decît clipa dorită ca să trecem pe pămîntul patriei mele iubite. Această clipă se apropie. Noi însă vrem să urăm din inimă şi sincer tot binele acestei ţări ospitaliere care pe mulţi dintre noi i-a îmbrăţişat şi i-a hrănit, iar în vremuri grele i-a apărat întinzîndu-le braţul ei spre a-i adăposti.
      Aşadar, ce altă bună stare putem să vă dorim decît pe aceea a bunei legiuiri şi civilizări, singura adevărată, pe aceea zic pentru a cărei dobîndire noi înşine alergăm să ne jertfim? Dar ca să se ridice un aşezămînt politic, trebuinţă este ca şi temeiurile să fie tari şi neclintite, clădite pe urmarea întocmai a moralei sfintei evanghelii. Aceste temeiuri să căutaţi a le ridica astăzi, prieteni daci, cîţi iubiţi bună starea şi slava patriei voastre. Iată aşadar, după părerea mea, temeiurile pe care trebuie să se reazime legiuirea voastră politică în viitor, ca să vedeţi într-o zi răsărind şi steaua luminoasă a veşnicei bune stări a patriei voastre.
      Cîrmuirea de frunte a eparhiei dacice trebuie să fie încredinţată unui pămîn-tean şi nicidecum unui străin.
      Puterea legiuitoare trebuie să fie despărţită de cea săvîrşitoare şi să se încredinţeze unuia sau două mădulare legiuitoare, alcătuite din toate clasele societăţii dacice.
      Puterea dacică să nu atîrne de celelalte două, de cea legiuitoare şi de cea săvîrşitoare. Epitropii locuitorilor să fie aleşi din toate clasele lor.
      Să se facă o armată statornică pentru a sta de pază eparhiei.
      Dările să nu se orînduiască fără ştirea epitropilor aleşi.
      Domnul să aibă o listă civilă hotărîtă pe tot anul şi să fie socotit întîiul între locuitorii eparhiei.
      Să se întemeieze şcoli cu metodă alilodidactică şi după această metodă să fie învăţaţi copiii tuturor locuitorilor.
      Părerea mea mai cu osebire, aceasta este.
      Fie ca patriotismul vostru, cunoaşterea şi cugetul ce le aveţi despre starea lucrurilor de la voi2, să facă a se împlini, a se adăoga, sau a se micşora cele ce s-ar găsi mai potrivite cu legiuirea, dorinţele, datinile şi obiceiurile poporului.
                                                    Alexandru Ipsilanti
                                                               19  aprilie 1821
          Acad. R.P.R., ms. rom. 3256 (cronica Dîrzeanu), f. 60—61. Copie grec. Publicată în trad. rom. după Cesar Bolliac de N. lorga în Izv. cont.. .. , p. 82—83. Alte copii grec. în ms. rom. 323, f. 309 şi în ms. grec. 720, f. 30 v— 31 v. * *
                    1 Aici textul din cronica Iui I. Dîrzeanu e confuz. Mai clar în ms. grec. 720.
      * în ms. grec, la începutul documentului se află următoarea precizare a copistului: « Cea de faţă [scrisoare] a fost trimisă boierilor aflaţi la Braşov».
84
www.dacoromanica.ro
53
[11—20 aprilie 1821]
                  Apel către paşa de Silistra pentru a izgoni pe eterişti din Moldova şi pentru a asigura însămînţările.
      împilaţi încă aflîndu-ne de nenorocitele întîmplări, de-abia am putut a trimite către înălţimea ta doi din boierii ci să află cu lăcuinţa în ţinuturile de gios, ca să vie din partea pămîntului spre închinare înălţimii tale, şi să dea ştiinţa celor în tot şi în parte spre ideia înălţimii tale.
      Iară acum arătăm înălţimii tale, cu toată plecăciunea, că eteriştii aceştia, după deosăbite vadele ce şi-au pus, zăbăvăsc încă împrăştieţi pi aicea şi pe colo. Pentru aceasta şi împărtăşare cu înălţimea ta s-au făcut cu anevoie. Noi şi acum încredinţăm pe înălţimea ta că raelile după datorie sînt îngrădiţi cu credinţa şi cu supunere, neavînd cea mai mică înpărtăşîre la scîrbelnicile şi neaşteptatele aceste întîmplări.
      Drept aceea, ne rugăm înălţimii tale ca, cu închipuire ce veţi socoti, să insuflaţi prin mîngîitoare cuvinte toate acele cîte privăsc spre încredinţare liniştirii pătimitoarelor raiele, ca să nu vie în nelucrare arăturile şi sămă-năturile, acum în vreme primăverii, din care să să adaogă al doilea rană, adecă foamete, şi să ajungă raelele şi în lipsa trebuincioasei hrane şi în neînde-minare şi nefacere trimiterei zaherelilor, ci pe tot anul să pogoară la împărăteasca cetate.
      Pe lingă aceste, înştiinţăm înălţimii tale că şi dumnealui aghentul Austriei au luat porunca curţii sale ca să să tragă la hotară *.
          Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Rosetti-Roznovanu, A.N., doc. CCLV/24. Orig. rom. Copie grec. la Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. 2811), f. 360. Publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 102, text grec. şi trad. rom.
      1 Un alt arz — în versiunea greacă — trimis paşei de Brăila se află la Academia R.P.R,. pach. MXLI, f. 363, publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 99—100.
      La 26 aprilie 1821, Iusuf paşa comunică divanului că cei doi boieri s-au prezentat la el şi au arătat starea lucrurilor. El cere ca membrii divanului să vină la Focşani pentru o consfătuire (Acad. R.P.R., pach. MXLI, f. 356, orig. grec.; publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 103—104). O altă scrisoare asemănătoare, a lui Iusuf paşa, probabil din 20—23 aprilie 1821, Se află publicată de C. Erbiceanu în Inst. Mitr. Mold., p. 102—103. Despre misiunea celor doi boieri la Paşa de Brăila, vezi şi rapoartele consulare austriace din 22 şi 24 aprilie 1821, (Hurmuzaki, X,X, p. 617).
                                                                                                             85
www.dacoromanica.ro
54
         21  aprilie [1821]
                         Polcovnicul Iordache Hristofi cere să i se trimită la Slatina nişte catane, potrivit poruncii lui Tudor Vladimirescu.
               Cu părintească dragoste.
               Ştiut fie dumitale că eu, după porunca ce de iznoavă am priimit de la dumnealui sluger[ul] ca să strîng toţi oamenii cu cari şi mai nainte am fost,, am şi venit pînă aici la dumneata acasă. Cîte din catanele căpităni[ ]i am întîlnit i-am luat cu mine. Iar pentru ceilalţi, care mai rămîn, te las pă dumneata asupra lor. Şi te îndatorez ca negreşit împreună cu toţii să te scoli şi să vii după mine la Slatină.
              Dar, de nu vei putea dumneata, avînd alte trebuinţe pentru lucrurile casei, să-ţi orînduieşti vechil şi catanele să mi le trimiţi fără alt cuvînt: căci în urmă înştiinţăz stăpînirii nesupunerea, ce mi-i silă, şi poate să cază mai cu greu.
                                                            Al dumitali dorit,
                                                            Iordaiche Hristofi
                                                                    [1821], april 21
                  Acad. R.P.R., doc. CCXC/291. Orig. rom.
                                            55
         Chişinău, 21 aprilie 1821
                                      Notă informativă a generalului I. N. Inzov cu privire la eveni-
K N“ 60             mentele din Ţările Romîne.
                                 »
    820  3anncKa o CBeaeHHHx, nojiyneHHbix napTHKyjiHpHO H3 Hcc ot 3-ro nncjia Anpejra.
             JKHTejm 3arpaturaHbie ycrpaiiieHbi oScTOHTejibCTBOM hto BpaunoBCime TypKH fleJiaioT moct npe3 Ceper b ceJieHHH BoaeHa, ho rjih Kanoft npuHHHLi, Hen3BecTH0. Cne cjiy>KHT noBOflOM k ocraBJieHHK) SjHDKaimiHMH k ceMy Mecry HorreJiHMH CBOHX ceJieHHH.
                               MojiflaBCKoe MHorocno>KHoe ynpaBJieHHe HaxoflHTCH b Gojibuiom 6e3nopH^Ke. BjiaflHMHpecKO 3aHHJi EyKapecr h npmiHB ynpaBJieHHe Bajiaxun BbmaeT npoKJiaMaiţHH, hto oh npHSbin ajih cnaceHHH Kpaa ot BparoB. Oh oS-bHBjraeT Hapofly hto no 3annaTe hcaohmkh 6npa no 1 AnpeJiH, Bnpefls 6yaer OHbin BOBce
    821  ocBoSojRfleH ot bchkoh noflara h hto bchkhh | Horrejib, KOTopbiîi nyBCTByH ce6n cnocoSHbiM npHHHTBCH 3a opy>KHe, hbhtch k Heiwy, Sy/ţer HCKJnoneH H3 HHCJia îţapHH (nocejiHH).
         86
www.dacoromanica.ro
             B Rccax cjiyx hochtbch, mto ecn> SyflTO HaMepeHHe oTnpaBim. H3 BanaxHH
         MaCTb BOHCK B MoJlflaBHK), ftJIH fleHCTBOBaHHH Ha TOM >Ke OCHOBaHHH, KaK H B BajiaxHH, h o6jio>KeT 6o«p, KOTopoe Sy^er Ha H3flep>KKH bochhbih .
                                                         reHepaji-JIeirreHaHT
                                                                     HH30B
                                                                Anpejin ahh 1821 ------KHIUHHeB —
La N° 60        Notă referitoare la informaţiile obţinute la data de 3 aprile
                                 pe cale particulară din Iaşi.
             Populaţia de dincolo de frontieră este înspăimîntată de împrejurarea că 820 turcii de la Brăila construiesc, nu se ştie în ce scop, un pod peste Şiret la satul Vădeni. Aceasta serveşte drept pretext ca populaţia mai apropiată de acest loc să părăsească satele.
             Mult complicata cîrmuire din Moldova se află în mare dezordine.
             Vladimirescu a ocupat Bucureştii şi, preluînd cîrmuirea Ţării Romîneşti, publică proclamaţii cum că el a venit pentru mîntuirea ţării de duşmani. El 021 declară poporului că, după ce va fi plătit rămăşiţele birului pînă la 1 aprilie, pe viitor va fi scutit cu totul de orice impozit şi că orice locuitor, care se simte capabil să ia armele, va veni la el, va fi şters din numărul ţăranilor birnici.
             La Iaşi s-a răspîndit zvonul că ar exista, chipurile, intenţia de a se trimite din Ţara Romînească o parte din trupe în Moldova, pentru a acţiona pe aceeaşi bază ca şi în Ţara Romînească şi că vor fi impuşi şi boierii la dări pentru acoperirea cheltuielilor de război.
                                                          General-locotenent
                                                                  Inzov
                                                                  21  aprilie 1821 Chişinău
                               Arhiva centrală istorică militară de stat U.R.S.S.-Moscova, fond. 182, pacb. 6,
             dos. 18, partea 1, f. 820—821.
          22   aprilie 1821
                                          56
                          Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să însărcineze pe unul din ispravnicii de Vlaşca să ridice satele de lingă Dunăre şi să le aşeze în interior.
              Prea cinstit dumitali vel vistier.
                                 Din arătarea sătenilor acestor, carii să înfăţişază către dumneatali cu plecatu mieu răvaş, să va da dumitali pliroforiie pentru satele judeţului Vlaşca,
                                                                                                      87
www.dacoromanica.ro
        că încă nu s-au arădicat după cum trebuinţa cere. Pentru care mă rog dumitali ca pe dată.unu din dumnealor boieri ispravnici1 să să trimiţă într-adins pentru a le arădica şi a le aşăza la locuri cu dăpărtarea de 24 ceasuri, unde să fie şi lărgime a-ş face sămănăturile şi celelante agoniseli ale pămîntului, după cum şi pe acest sat să-l aşeze, căci vremea este trecătoare şi oameni rămîn far’ dă semănături, mai zăbovindu-să pe locurile lor, unde inima nu-i lasă a şi le face din pricina vremi. Şi să am cinstit răspunsu dumitali.
                                                                     Theodor
                                                                  [1821] Aprilie '22
                 E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose .. ., p. 126—127.
                                         57
        22  aprilie [1821]
                         Tudor Vladimirescu trimite marelui vistier nişte scrisori şi bani primiţi din partea isprăvnicatului de Vîlcea şi-i cere ca acest isprăv nicat să răspundă de restituirea sumei de 5000 taleri, luaţi de Tudor cu împrumut de la Hagi Ianuş.
             Cu plecăciune sărut cinstită mina dumitali.
             Aceste scrisori, împreună şi cu cîţiva bani, sosindu-mi de la sud Vîlcea, iată să trimiseră dumitali, ca şi pentru bani să să dea aducătorului răvaş de priimire şi răspuns la scrisori.
             Iar eu, cu plecăciune, sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                                       Theodor
                                                                   [1821] aprilie 22
             Mă rog să să facă către acest isprăvnicat cartea prea cinstitei vistierii pentru taleri 5 000 cu dobînda lor de la marte 8, ce, în trebuinţa oştirilor creştinescului norod, am luat cu împrumutare de la dumnealui Hagi Enuş 2, ca să-i răspunză, şi după ce vor trimite zapisul mieu spart dumnealor ispravnici, voiu da dumitali adeverinţă că i-am priimit.
                 E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose. .., p. 127—128.
              1 Celălalt ispravnic, şătrarul Băjescu, plecase chiar in această zi la Găeşti (E. Vîrtosn, op. cit., p. 76).
              * Despre acest zapis al lui Tudor Vladimirescu, Hagi Ianuş notează în condica sa de socoteli: « Theodor Vladimirescu sluger. 1821, să dea, martie 8, suma ce i-am numărat potrivit cu zapisul lui pentru nevoile lui, şi cu dobîndă, 169 groşi, 4953» (Arh. St. Buc., Condica Hagi Ianuş 698, f. 378. Text grec.).
88
www.dacoromanica.ro
58
     22  aprilie 1821
                      Dumitru Gîrbea comunică lui Pavel Vladimirescu că nu se va atinge de averea lui Lăudat Frumuşanu, deoarece îi este vecin şi prieten.
          Cu plecăciune mă închin dumitale arhon vistieri.
          Cinstită scrisoarea dumitale cu plecăciune am priimit-o. Am văzut cele ce-mi scrii pentru jafurile dumnealui vistierului Lăudat *. Şi măcar că porunca ai văzut-o dumneata a dumnealui slugerului, carâ scrie că toate ale dumnealui să să facă pleaşcă, dar mie nici că mi-au trebuit, nici că-mi trebuieşte a luoa pleaşcă de la nimenea, mai vîrtos de la dumnealui, fiind vecinul mieu şi prieten vechi. Ci dumneata ai fost acolo cu Magheru şi cu căpitanu Costandin. Vedeţi ce făceţi şi joi trebuie să am ştiinţă de cele ce s-au luoat. Cu toate acestea căpitanu Costandin este dus cu ordia la margine şi eu mă aflu aici acasă pentru luarea în scris lucrurilor mele, fiindcă ştiu că vei fi auzit focul ce m-au călcat, pentru moartea fiu-mieu şi a soţii mele. Ci cînd mă voi întîlni cu oştirea, cele luate netăgăduite îl voi pune de le va trimite la dumneata. Trimisăi şi scrisoarea ce scrie către domnu Solomon.
          Şi cu plecăciune sînt al dumitale plecat slugă
                                                          Dumitru Gîrbea
                                                                  1821, april 22
          [Adresa:] Cinstit şi mie mai mare, dumnealui biv vtori vistier Pavel Vlado-mirescu. Cu plecăciune.
              Arh. St. Craiova, doc. XVI/17. Orig. rom.
                                       59
      [Craiova,] 22 aprilie 1821
                      Un om al lui N. Glogoveanu îl înştiinţează că I. Solomon nu dă panduri pentru boieri, că slugerul Costi s-a alăturat lui I. Samurcaş la Calafat, şi-i cere ca nesupusul vier Stanciu să fie trimis spre cercetare la V. Ghelmegeanu.
          Cu multă plecăciune închinîndu-mă, sărut prea cinstită stăpînească mina dumitale. Cu cinstită şi multă plecăciune priimind cinst. scrisoarea dumitale, scrisă de la 12 ale turnătoarei, cele poruncite am văzut. Cu toate că dum. scrii că ai trimis cinci scrisori, dar eu numai trei am primit, însă dă la omul lui Ia-mandi nu am primit; precum şi de la omul lui chir Vasile Pavlovici am primit o scrisoare cu trei săptămîni în urmă, din care doaă răspunsuri am fost trimis 1
          1 Lăudat Frumuşanu.
89
www.dacoromanica.ro
       dum., însă unul prin Dumitru Cernăţeanu' neguţătoraşu, şi altul prin altul, prin omul lui chir Vasile Pavlovici. Iată şi acum răspunz dumitale.
           Casele pînă acum din mila lui dumnezeu sînt scăpate, caleaşca, s-au stricat coşul de către panduri, după cum am mai scris dumitale. Pentru ţigani, numai Ilie şi Costandin au rămas la Melineşti, iar ceilalţi s-au dus la Glogova. Am scris logofătului Stanciu 1 ca să trimiţă un car să-i ia şi pă aceia să-i ducă acolo. Pentru ce au fost în podul caselor şi în pivniţă, am fost mai înştiinţat dumitale; care au fost dă îngropat, s-au şi îngropat; cele ce n-au fost dă îngropat, s-au pus la pitulătoarea cea ştiută de dumneata, astupîndu-să amîndouă ferestrile, carele întru nimic nu să cunoaşte, nevrînd scutelnicii a veni ca să le împărţi pă la dînşii, precum mi să poruncea dă către dumneata. Scrisoarea către slugerul Solomon dîndu-o, nici cu oichi nu s-au uitat la dînsa, zifcînd] că n-are panduri să dea la boieri 2. Pentru banii cîştiului dă la scutelnici, dumneata scrii ca să le iau să-i fac poliţă. Ştiut fie dumitale că scutelnicii nu dau supunere a da dumitale, zicînd că ţara s-au iertat de bir. Fînu dă aici l-au mîncat Solomon, numai ce am apucat de am vîndut o clae înainte. Vinu verii va să-l duc la Melineşti. Aici în Graiova, după strejuirea ce am făcut, aflîndu-mă nelipsit, din mila lui dumnezeu s-au iconomisit de au scăpat, dar pă afară este mai mare jaf dă panduri şi hoţomani. Pentru ale vremii, cu toate că am fost mai scris dumitale în trecutele zile, precum să urzea atunci vorbele, dar acum iarăşi prin auzire am înţăles cum că caimacamu ar fi cu doaă mii de turci în Calafat, şi cu adăvă-rat sînt, şi strînge zaberele, urmînd şi cu biru, dă lude tl. 48. Iar către acestea, cocoane, văzi că-mi scrii ca să împrumut o sumă de bani, cu de la scutelnici; din cîrciumi şi din fîn: toate acestea curg după cum am arătat dumitale şi, de ar fi nescarva neguţitori dă cinste aici în Craiova, aş da rugăciune şi aş luoa cevaşi de aş trimite dumitale; dar aici în Craiova picior de neguţător nu să găseşte, decît crăime.
           Lui Stan vierul nu am cu cine să-i scriu, căci vierii de aici nu vor să meargă de frica pandurilor; şi mai bine ar fi, cocoane, să scrii Ghelmegeanului la Rîmnic ca să-l ducă acolo, fiind aproape, ca să-l cerceteze pentru lucru vii. Viia de aici s-au lucrat, precum şi grădina; de la Bucureşti nu am nici o ştiinţă, căci dintr-acolo nu vine nimene. Pentru moşiile dă la Mehedinţi, nici o ştire nu am. Atîta numai îmi scrie logt. Stanciu, că ar fi avînd frică dă către turci. Chelarul şi rîndaşii nu sînt lipsiţi dă ale mîncării, purtîndu-le de griji. Pentru rîndaşi, am scris logofătului Stanciu ca la vreme negreşit să-i schimbe, trimiţînd alţii. Solomon nu să află aici, ci la Motru, cu toţi oamenii lui. Costin slugerul s-au închinat la caimacamu la Calafat. Aici în Craiova să aude că negreşit este ca
            1 Stanciu Buduhăleanu, omul lui Nicolae Glogoveanu încă dinaintea răscoalei (Fondul Glogoveanu, doc. 256 şi 267/1820).
            * într-o altă scrisoare, din 28 aprilie, se precizează că I. Solomon a rupt scrisoarea, spunind că nu dă nici un pandur pentru boieri (Acad. R.P.R., doc. CCCXXXIV/162).
90
www.dacoromanica.ro
      să vie caimacamu cu turcii. Apoi nu ştim în cele după urmă cum va rămînea. Craiova au rămas pustie, încît nici pricior dă pandur nu să află.
           Şi cu multă plecăciune sînt al dumitali plecată...........1
           în cinstită şi stăpînească mina dumnealui biv vel clucer Nicolae Glogo-veanu, cu cinste şi multă plecăciune.
                                                                  18212, aprilie 22
               Acad. R.P.R., doc. CCCXXXIV/194. Orig. rom. Publicat de N. Iorga, Situaţia agrară . . ., p. 162—164.
                                              60
      22  aprilie 1821
                      Căminarul Sava primeşte de la vistierie leafa pe martie pentru Mihali delibaşa şi Dimitrie tufeccibaşa.
            r p [6 a i a]
            1 000 i)Toi ^aPa ani T7]v £mji.ov pumaptav xa o7toîa eSâveurav yj 7tpâoXa tcov xapdttpYjScov xal T<n<r[i.apY]8<ov, Xoixpev tou Map-rlou [iYjviţ 8ta t&v Mi^âX-/] 8eXÎ7ta(TY) xal AYjp^TpY) Tou<pexT<TY]7tâ<TY] xal Scttoo el? SvSet^w.
                                                         2âppa<; Ka[iY)vâpY)i;
                                                               1821, ’ÂTcpiXlou 22
           întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                           Filip Lenş 1831, dechemvrie 14
            Taleri
            1000, adică una mie, am primit de la cinstita vistierie, pe cari i-a împrumutat breasla cavafilor şi cizmarilor, leafa pe luna martie, pentru Mihali delibaşa şi Dimitrie tufeccibaşa3. Şi să fie drept dovadă.
                                                           Sava căminarul*
                                                                  1821, aprilie 22
               Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 48. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose. . ., p. 125, din fondul C. Basarab Brincoveanu.
            1 Doc. rupt. a în text greşit 1822.
                                 s Delibaşa Mihali şi tufeccibaşa Dimitrie primesc de asemenea în mai multe rînduri tain pentru am&uţii lor (E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 84, 86, 88, 92 — 93, 94).
                                  * în aceeaşi zi Sava căminarul a mai primit 500 taleri de la vistierie «pentru luna aprilie». (Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 47).
                                                                                                                      91
www.dacoromanica.ro
61
22 aprilie 1821
                         Serdarul Iordache Olimpiotul cere ispravnicilor de Teleorman să-i trimită la Găieşti pe toţi căpitanii de la cele şapte poşte ale judeţului, cu surugiii, caii şi căruţele de care dispun.
              Copie
              Dă la serdar Iorgache Olimbiotis.
              Către dumnealor boieri ispravnici ot sud Teleorman.
             Scriind, rog dragostea dumnv. ca priimind acest pitac fără cea mai puţină zăbavă să vă siliţi, puind tot felu dă mijloace, ca şapte poşti ce le aveţi in judeţu dumnv., pe căpitani i surugii şi cu cai, cu căruţe, cu tot să-i arădicaţi şi să-i trimiteţi la Găieşti, unde acolea, viind, am să le fac deosebite porunci. Precum zic, fără cusur şi fără zăbavă, aştept.
                                                           Iordacbe Olimpiotul
                                                                    1821, aprilie 22 1
                 E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose . . ., p. 128.
                                         62
        23  aprilie 1821
                        Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să desemneze patru boieri pentru a-i duce arzurile la Vidin şi Brăila.
            Cu multă plecăciune sărut cinstită mina dumitali.
            De mare trebuinţă fiind să trimitem cîte doi boieri la Vidin şi Imbraila după nişte ştiinţe bune ce am luat, de aceea grăbeşte dumneata a să afla cit mai in grab aceste patru obraze, că eu încă silesc a să isprăvi pînă mîine seară amîndouă arzurile ca să le şi pornim, de mare grab şi trebuinţă fiind.
            Dumnealui stolnic Iancu Văcărescu să află dus de la Căldăruşani la vii.
            Cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                                   Tbeodor [1821] aprilie 23
                E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose • . ., p. 128—129.
             1 Scrisoarea este trimisă in aceeaşi zi din Piteşti la Teleorman, printr-nn arnăut al lai Iordache (E. Vîrtosu, 1821. Date... , p. 81).
92
www.dacoromanica.ro
63
    Tîrgovişte, 23 aprilie/5 mai 1821
                                                  Alexandru Ipsilanti dă instrucţiuni cu privire la scrisorile găsite asupra doctorului Theodosie Gheorghiade, trimis de Tudor Vladimirescu
                la Braşov.
                      »
                 No. III. — Letţer of Ypsilanti (translated from the Greek original) dated Tergovisht, April 23d, O.S. (May 5, N.S.) 1821
         I have received your communication of the 22d, and the hag containing the letters carried by Dr. Theodosius. You must give out that all your researches were fruitless, and that the rohhers have disappeared: you must proceed in this business with great prudence and policy *, not to disgust certain persons. Set the Doctor at liberty, and write me a despatch with a raport of the affair, that when enquiries are made, I may be able to show it at the proper time. Intelligence transmitted yesterday from the Ispravnik of Soultza, hrings the following good news: the Kaimakan, with all his Turks, has retired to Vidin, hecause the Servians have taken up arms against the enemies of our faith. Other news, which I have to-day, but cannot yet give you an official, state that the Russians are preparing to enter Moldavia.
         (PostScript in the Prince’s own handwriting).
         At Therapia, Amautkuy, and other places near Constantinople, there has been fighting, and a great slaughter of Turks and Greeks; the affair of the Servians appears to be quite true. I know not whether this letter will find you. Let your march be conducted with your usual prudence and tendemess towards the poor people. I send you herowith a proclamation addressed to the Wallachians. I kiss your eyes.
                                          (Signed) Alexander Ypsilanti
                  Nr. III. — Scrisoarea lui Ipsilanti (tradusă de pe orig. grec.), din Tîrgovişte, aprilie 23, st. v. (mai 5, st. n.), 1821
         Am primit în hună regulă comunicarea dumneavoastră de la 22, şi sacul care conţinea scrisorile pe care le ducea doctorul Theodosie. Trebuie 6ă ştiţi că toate cererile dumneavoastră au fost zadarnice şi că hoţii s-au făcut nevăzuţi. Lucrul trebuie să-l faceţi cu multă prudenţă şi politică 2, pentru ca să nu dea prilej de bănuieli unor persoane ştiute. Puneţi pe doctor în libertate şi trimi-teţi-mi un curier, cu raportul asupra întîmplării, pentru ca, dacă vor trebui orînduite cercetări, să fiu în măsură a i-1 arăta la vremea cuvenită. 1
          1 Dr. Theodosius (Theodore’s emisary,) had been arrested by soldiers disguised as robbers, and Ipsilanti pretended to make search for them.
          1 Dr. Theodosie (emisarul lui Theodor) a fost prins de către soldaţi deghizaţi in hoţi şi Ipsilanti pretexta că-i urmăreşte (nota lui Th. Gordon).
93
www.dacoromanica.ro
            Am primit ieri de la ispravnicul de Sulceax, următoarele veşti bune:
            Caimacamul s-a întors la Vidin cu toţi turcii săi, pentru că sîrbii au luat armele împotriva duşmanilor credinţei noastre.
            Alte ştiri pe care le-am primit astăzi, pe care însă nu le pot da c£ oficiale, spun că ruşii au de gînd să năvălească în Moldova.
            [Post scriptum, de propria mînă a principelui:]
            La Tberapia, Arnautkioi şi în alte localităţi din apropierea Constantino-polului s-au dat lupte foarte sîngeroase între turci şi greci.
            Ştirea despre sîrbi, pare să fie pe deplin adevărată.
            Nu ştiu dacă această scrisoare vă va găsi. Faceţi-vă marşul dumneavoastră cu înţelepciunea dumneavoastră cunoscută, şi cu cruţare pentru poporul sărman.
            Vă trimit alăturat o proclamaţie către Ţara Romînească şi vă sărut ochii.
                                                       Alexandru Ipsilanti
                               Th. Cordon, History. . ., I, anexa III, p. 138. Publicat de E. Vîrtosu, Despre
            Tudor Vladimirescu, p. 78—79, după textul german dat de Zinkeisen, Geschichte .. .,
            I, p. 165—166.
                                         64
       Bucureşti, 24 aprilie 1821
                       Tudor Vladimirescu porunceşte vătafului plaiului Cîmpinii să dea liberă trecere pentru un număr de vite ale logofătului Const. Golescu.
            De la sluger Theodor
            către dumnealui vătafu plaiului Cîmpinii 2.
            Dumnealui biv vel logofăt Costandin Golescu vrînd, întru trebuinţa casii dumisale, a trece la Braşov dooăzeci şi opt de oi şi patru boi, ca un lucru ce nu este negoţ, are voie. Ci să i să înlesnească de către dumneatali, a acestora trecere, iar nu a mai multor vite.
                                                               Theodor 8 1821, aprilie 24
            De la sluger Theodor,
            către dumnealui vătafu plaiului Cîmpina.
                              Acad. R.P.R., doc. CLXXXVIII/106. Orig. rom. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor
            Vladimirescu. Glose .. ., p. 129. 1
              1 Probabil Vîlcea.
              *     La 25 aprilie vistieria porunceşte vătafului plaiului Cîmpina să îndeplinească întocmai ordinul lui Tudor Vladimirescu (Acad. R.P.R., doc. CLXXXVIII/107).
              * Scris de Petrache Poenaru şi semnat de Tudor Vladimirescu.
94
www.dacoromanica.ro
65
[24 aprilie 1821]
                     Iusuf paşa cere locuitorilor Moldovei să revină la ocupaţiile lor, asigurîndu-i că nu vor fi pedepsiţi decît cei amestecaţi în răscoală.
                                                               [24 aprilie 1821] 1
         Cătră boierii toţi şi neguţătorii lăcuitori din toate ţările2 şi tîrgurile.
         V-am triimes fermanul mieu care sîntteţi raia a pre puternicului împăratului nostru, care aţi slujit cu dreptate şi nu aţi făcut nici un cusur şi aţi fost cu toată suplinirea.
         Pre bine ştim şi pre înalta Poartă şi noi şi acei care au fost vinovaţi şi amestecaţi greci, [că] de la dînşii au venit tot răul. Şi carele din greci nu vor fi amestecaţi şi şi-au căutat de alijverişul lor, să nu aibă nici o îngrijire şi să-şi caute fiştecarile alijverişul său, că nu va fi nici un feli de primejdie sau supărare pentru aceştie. Iar carile vor fi amestecaţi cu tîlharii aceia carele au făcut tulburare şi sărăcie ţării aceştie, pe aceia să-i prindeţi şi să-i pedepsiţi, trime-ţîndu-i la zapcii dumneavoastră. Iar cînd vor fi mulţi şi nu-i veţi pute prinde, atunci să faceţi de ştire, prin dregători înştiinţîndu-ne. Vom triimite noi de-i vor prinde.
         /Şi acei care au apucat şi s-au strămutat de pre la locurile şi tîrgurile lor, să se întoarcă înapoi şi să nu aibă nici o frică, căutîndu-şi de alijverişul lor şi odihnindu-se pe la casele lor, precum şi mai înainte.
         Pentru aceasta, iată vi să triimite fermanul mieu, în care m-am iscălit şi am pecetluit.
                                    Isuf paşa, muhafiz Ibrailii serascber.
             Acad. R.P.R., doc. DCXV/155 a; copie rom. cont., cu altă copie modernă, doc.
         DCXV/155 b. Publicat în Vricăriul, III, p. 223. Copie şi la Arh. St. Buc., Acte de
         familii, fondul Crupenschi, A. N., doc. CXXXVI/1161.
                                         66
    25 aprilie 1821
                   Divanul Ţării Romîneşti se împrumută cu 70 000 taleri pentru nevoile ţării.
        Taleri
        70 000 âdică şaptezeci miie la trebuinţa şi nevoia ce au avut ţara s-au împrumutat de la .......8. în soroc de şase luni, cu dobînda lor pă lună la * *
          1 Data primirii firmanului la Iaşi.
          * Eronat « ţările», este vorba de « ţinuturile».
           *      Loc alb. Probabil, împrumutul s-a făcut de la Alexandru Filipescu-Vulpe; în 27 aprilie cîrmuirea ţării dispune să se dea 70 000 taleri lui Tudor Yladimirescu (Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 51); în aceeaşi zi, Tudor Yladimirescu confirmă primirea acestei sume (acelaşi dos., f. 52).
95
www.dacoromanica.ro
        pungă po cîte taleri şapte şi bani şaizeci. Care aceşti bani, oricine să va înfăţişa cu acest zapis la numitul soroc, să aibă a-i plăti ţara şi pămîntu toţi deplin, fără nici un cuvînt de pricinuire, ca unii ce cu dânşii s-au întâmpinat mari nevoi şi primejdii şi s-au pricinuit ţării şi politii mare ajutor şi folos la această vreme, după cum este ştiut obştii. Iar trecînd peste soroc, să aibă a curge tot cu această dobîndă pînă să vor plăti.
             Drept aceasta am dat acest zapis adeverit cu iscăliturile noastre.
             Al Ungrovlahiei Dionisie, Gberasim Buzău, Mihail Mânu, Iordache Slătineanu, Nicolae Golescu, Alexandru Filipescu, Alexandru Nen-ciulescu.
                                                                         1821, aprilie 25
               E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose.... p. 131.
        25 aprilie 1821
                                       67
                        Ştiri despre împrăştierea locuitorilor din satele judeţului Bacău şi despre venirea turcilor.
           Cu multă plecăciune sărut cinstită mina dumitale!
           Cu pre plecată scrisoare mă înştiinţez prin dumneta pentru cinstită po-ronca dumitale ce am primit prin dumnealui cuconu Costin Catargiu, precum că eu cu urmările mele aş fi împrăştiet lăcuitorii di prin sate, dînd şi cară pe la streini! Eu ştiu că nici care nu am dat, nici pe lăcuitori nu i-am împrăştiet. Mai vîrtos, eu de-a purure i-am îmbărbătat, zicîndu-le că nu este nimic asupra lor. Dar eu am pătimit îndestule pentru ca să nu se împrăştie satile, fiind şi prădat într-atîtea rînduri şi bătut, precum am mai scris dumitali.
           Acum de iznoavă m-am înştiinţat că toate vitele grecilor şi a sîrbilor le-ar fi răpind turcii şi le-ar fi ducînd la Brăila şi le-ar fi bătînd şi popuşoii, încărcîn-du-i să-i ducă tot la Brăila. Şi eu fiind îngrozit cu totul ca nu cumva să-mi iei popuşoi şi grîu, eu mă rog dumitale: pune la cale cu chipul ce vei socoti dumneata, cărînd popuşoi şi grîu al dumitale, fiindcă este toată stare me într-aceste, de unde am nădejde ca să plătesc şi banii dumitale, ce sînt dator, şi să-mi rămîi şi mie banii ce am în moşie. Ffiindcă] şi după ce au fugit toţi neguţătorii şi boiernaşii din Bacău, precum şi boierii ispravnici şi sameşii şi satele din pe prejur, şi nemaiputînd opri satile noastre, s-au împrăştiet şi ei. Şi în urmă am stat încă trei zile dimpreună cu stolnicul Ioniţă Lupaşcu, ca să-i pot iarăşi aduna la urma lor, şi nicidecum nu i-am putut aduna. De unde am auzit că au să vie cît de în grab şi turcii, precum au şi venit. Şi eu nemaiputînd sta, am venit la Palanca, unde mă aflu piste hotar, fiindcă aice să află boierii şi neguţătorii de pe la Focşani, di pe la Agiud, di pe la Ocnă şi di pe la Bacău şi în
96
www.dacoromanica.ro
     scurt di piste toate locurile sînt aice adunaţi. Şi mie îmi este frică ca să mă duc înapoi la sat, avînd îndestui duşmani. Şi mă tem ca nu cumva să mă pîrască vreunu, zicînd că sînt grec; di pe altele multe ce am pătimit să nu-mi ridice şi viiaţa.
          Eu mă rog dumitale, puni la cale dumneta ca, după cum vei socoti dumneta, să-i rînduieşti să caute moşia. Nici eu n-am chip de a o căuta la aceste vremi, că nici arăturile nu s-au făcut întocmai. Că cînd au fost ca să se săvîrşască arătura, atunce au dat spaima aceasta, de unde au fugit toţi, luîndu-mi plugarii şi boii de au fugit.
          Şi pentru toate, n-am lipsit a înştiinţa.
                                                                                                                                       Pre plecată slugă Ioanichief?] medelnicer
                                                                     1821, april 25
          [Adresa:] Mult milostivului mieiţ stăpîn dumisale cuconu Costachi Canta biv vel vistier, cu multă plecăciune.
                                                                                                           Iaşi
              Muzeul de istorie a Partidului, Arhiva familiei Cantacuzino-Paşcanu, doc. 28. Orig. rom., cu pecete în ceară roşie.
                                                  68
     Bucureşti, 26 aprilie 1821
                    Tudor Vladimirescu porunceşte să fie întoarse din drum lucrurile fostului domn Al. Suţu.
                    No. VIII. — Letter of Theodore Vladimiresko.
                                                  Bukorfest, 26th April. 0. S. 1821
         Yesterday, on the 25th of the present montb, twenty waggons, loaded with various articles, taken unjustly from the country by the late Prince Souzzo, were privately sent away by night (escorted by a corporal and two soldiers of the imperial consulate) to Brasbova; accompanied also by four Arnauts, but whose Arnauts I know not. Wherefore I fail not to communicate it to you, that you may send men not only to prevent their further progress, but to turn tbem back, that the country may not be spoiled. I beg you to inform me immediately. I might have sent had I known it in time, but tbougbt it better to apply to you who are nearer. Your brother and servant,
                                                                            (Signed) Th. Vladimiresko
                    No. VIII. — Scrisoarea lui Tudor Vladimirescu
                                                  Bucureşti, 26 aprilie st. v. 1821
         Ieri, adică Ia 25 ale curgătoarei luni, 20 care încărcate cu diferite lucruri, care în chip nedrept au fost răpite ţării de răposatul domnul Suţu, au fost
7 —c. 810                                                                    97
www.dacoromanica.ro
        trimise pe ascuns în timpul nopţii la Braşov, sub paza unui caporal şi a doi soldaţi ai consulatului imperial. Mai erau acolo şi patru amăuţi; nu-mi este însă cunoscut ai cui erau aceşti amăuţi.
             Nu lipsesc să vă înştiinţez şi pe dvs. de aceasta, pentru ca să puteţi trimite oameni, nu nunţii ca să le împiedece de a merge mai departe, dar şi pentru a le aduce înapoi, ca ţara să nu fie prădată. Vă rog să mă încunoştiinţaţi de-a dreptul de aceasta. Aş fi trimis eu oameni, deoarece am ştiut la vreme, dar am socotit că este mai bine să mă adresez dvs. pentru că sînteţi mai aproape.
                                            Fratele şi sluga dumneavoastră,
                                                 (Semnat) Th. Yladimirescu
                Th. Gordon, ffistory. .., I, anexa VIII, p. 140. Publicat de E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimîrescu, p. 81—82, după textul german dat de Zinkeisen, Geschichte ... , I, p. 166—167.
                                         69
        26  aprilie 1821
                        Divanul Moldovei trimite pe medelnicerul Neculai Mandrea şi pe diacul Scarlat Herescu la muhafizul din Brăila ca împreună cu părintele Ghedeon să arate credinţa «raielii» către Poartă şi că moldovenii « nu au avut nici o împărtăşire cu răzvrătitorii».
             Boierii divanului Moldaviei
             cătră cinstiţi dumnealor fraţii simbatrioţi, medelnicer Neculai Mandrea
             i diacu Scarlat Herescu1.
             Nenorocitele împrejurări a pătimit oarei noastre patrii sînt deobşte cunoscute şi văzute. Cei streini cu durelnică inimă privesc lăcrămătoare poziţie ei cea de astăzi. Apoi oare fiii cei adevăraţi a patriei pute-vor privi pătimirile maicii lor fără a l[ăc]răma!
             Din partea noastră s-au pus în lucrare toate acelea cîte atîrnă spre mîn-gîerea şi liniştirea tuturor treptilor ce întrupează neamul moldovinesc. Una din cele mai dintîi îngrijiri a noastre au fost şi este de a să trimite deputaţi dintre fraţii simbatrioţi cătră prea înălţatul Ibrail muhafiz, împuternicitul sarascher, spre dovedirea datornicii noastre supuneri cătră prea puternica şi hrănitoarea împărăţie. Dar această întrupare de deputaţi nu s-au putut nici pînă acum alcătui, încă arătînd acei cărora s-au făcut această punere înainte că nu au înlesnire, poate şi din neîntemeiată sfială şi înpuţinare de suflet. înfăţoşarea deputaţilor este neapărată, este datornică, este solitoare mîngîere şi liniştire norodului. Este doveditoare supunerei noastre cătră prea puternica Poartă. Şi dar ca
               1 Numele adresanţilor au fost scrise ulterior de altă mină.
98
www.dacoromanica.ro
     să nu să ia supt nepriincioasă tălmăcire netrimiterea deputaţii[or] din partea pămîntului, am pornit de aice pe cuvioşie sa ierochirica mitropoliei, ţhir Ghe-nadie, ca să meargă cătră prea înălţatul Ibrail muhafizi. Dar sîngur a merge nu este de cuviinţă, ci urmează neapărat a fi întovărăşit de trei sau patru boieri simbatrioţi, pentru ca să-şi poată avea această deputăţie deplinătatea închipuitei sale.
         Spre aceasta să face domniilor voastre simbatrioţUor şi poftă şi punirea înainte, ca o datorie cătră patrie, care ceri acest agiutoriu de la fii săi, ca să întovărăşiţi trei — patru din dumneavoastră pe cuvioşie sa ierochirica şi să mergiţi cătră prea înălţatul Ibrail muhafizi, căruia veţi aduce:
         Întîi, datornica închinăciune din partea pămîntului.
         Al doile, veţi arăta că neamul moldovenesc nu au avut nici o înpărtăşire cu răzvrătitorii, nici cunosc întrebuinţarea armelor.
         Al treile, veţi pune înainte netăgăduita supunere şi credinţa noastră din epohi, a închinării acestui memlechet cătră prea puternica înpărăţie, şi că de atuncea, din neam în neam şi [pî]aă acum, nepierdută moştenire avem supunerea cea mai neprihănită şi credinţa cea plină de rîvnă cătră prea puternicul devlet.
         Al patrule, veţi aduce lacrămile norodului, veţi arăta înspăimarea şi înfricoşarea lui, şi veţi cere cu umilite glasuri mîngîiarea şi statornicie acestui păti-mitor norod, ca să-l înbărbăteze spre lucrarea pămîntului, întru a nu rămînea şi ei lipsiţi de hrana de peste an şi în nefacere trimiterei zăhărelelor, ce pe tot anul să pogoară la împărăteasca cetate.
         Al cincile, veţi pune înainte că intrarea oştilor în pămîntul acesta va pri-cinui îngrozire şi înprăştiere.
         în sfîrşit, dumneavoastră cetind tălmăcirea mehtupului cătră înălţimea sa, veţi lua pliroforie de toate şi, în urmarea acei pliroforii, veţi face şi datornica lucrare. Veţi închina şi hedielile ce să trimit.
         Aceasta cere de la dumneavoastră patrie, la aceasta vă îndemnăm. Aceasta este una din celi mai sfinte datorii a fiilor cătră patrie. La aceasta nu ne îndoim, ci aşteptăm şi răspuns că veţi pomi întru numele domnului a căruia putere credem şi nu vă îndoiţi că vă va umbri şi vă va întovărăşi.
          Veniamin mitropolit Moldaviei,
          Balş logofăt, Alex. Baldiman [?] logofăt,
          Sturzfa] logofăt, Iordache Sas ...[?] vornic,
          Grig[' ] rie G[hica] vornic, Canta[cuzino] vornic,
          Sturza [?] hatman.
                                                               1821, aprilie 26
             Acad. R.P.R., doc. LII/14. Orig. rom.
 99
www.dacoromanica.ro
70
27 aprilie 1821
                         Tudor Vladimirescu cere marelui vistier 5 000 taleri pentru nevoile oştirii şi 2000 taleri pentru lefile surugiilor.
               Prea cinstit dumitali vel vistier.
               înţelesei că la isprăvnicatu Ilfovului s-au adunat aproape de taleri dooă-zeci de mii, precum şi la drăgătorii din politiia Bucureşti vreo şase mii din made-aoa carălor de lună şi alte orînduieli şi fiindcă ne aflăm sugrumaţi pînă în suflet la trebuinţile ce are oştirea creştinescului norod, mă rog dumitali ca să să poruncească a ne întîmpina deocamdată ca cu vreo cinci mii, precum şi la cinstita casă a menzilurilor să să dea taleri dooă mii, cu carii bani arată epis-tatu că poate iconomisi cele trebuincioase ale poştii pînă la sfîrşitu viitoarii luni. Căci astăzi mă pomenii cu toţi surugii, aducînd şi pe epistat techer-mecher cu dînşii, făcînd strigare mare pentru plata lefilor, că într-alt chip năpustesc poştile.
                                Drept aceea, amîndooă trebuinţele de mai sus urmînd de a să linişti, precum mă rog, să să poruncească de către prea cinstita vistieriie a să împlini.
                                             Theodor 1821, aprilie 27
                 E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 132—133.
                                         71
         Ianuşeşti, 27 aprilie 1821
                           Const. Nicolae comunică lui Hogi Ianuş că Iordache Olimpiotul s-a luptat cu nişte turci la Piteşti şi că Rogobete a fost prins.
                                                            rtawoooloTt, 27 ’AîrptXiou 1821
                    Ti]V Xt[XtOX7]xâ T7]i; TOCTClvâ)? TCpoaXUvfi, <X(JTOx£o[iat xi)V SE^IOCV TT)?.
                   8Xov o7rou crf)(xepov [i£ xfiv rtâvxov adu; eypatpov 8xi xaxâ xâ 7tp£ixa fipSivâ acu; e£exîv/]aa xâ Zfinx fiXa Sta aiixou, tcXtjv aux7]v xi]v axiypijv eXa^ov xo xî[xiov X7); x^? 21 xouxou xal elSov onov [x£ ypâtpexe, fixi âv Sev xâ e^extvqaa d7tJ) rpex^eaxt vâ [xelvouv toxXiv exei. Aomov 6 xarcexâv ArjpLrjxpr)^ onov eaxeiXa pâ xâ xaxâaxtxai axoxâ£o[xat vâ act; xâ elnev xâ fia a Staxpexouv eSw, onov 8Xoi oî rcpaypaxeuxal xâ ţătot tov; xâ e£exîv/]aav 8iâ xâ pouvâ, 7tX7]v eyw, Xappâvovxaţ xi ypâ(X(xa act;, eaxetXa xal xâ eyuptaa ornau xal axexovxat 18 « el; riavvouaeaxi, xal \lolZ,ov; xi]v axeXvto xfiv TOxpfivxa 8iâ vâ [x£ <pavep£oay]xe xl vâ xâ xâpto, 8xi 8iâ e8w vâ axaOoiîv 8£v fixouv          <pâyouv xal âfpavîaGyixav.
                                  Oî nixţoi xâpouv (xeyâXs? exo(,[xaaleţ xal âxouopev fixt Oâ aTOpâaouv 8tâ eSoi. Alxlaţ SStoaav âpxexâţ, otnb nepot tov vOXxou eTCÎjpav ££Ja xtov 7tpay(xaxeu-
100
www.dacoromanica.ro
        t<xSojv, 7tp6{JaTa xal î^a^epeSeţ xal a-f)xwaav tov ZâfJaXtj KouXoyXov, t&v eax(î>-Ttoaav xal <£XXa xoiauxa 7toXXâ âxoXou07jaav xal «Spa t-J)v a>pa 7tpoapivouv vi dt7tepâ(jouv ol IlâT^oi, axeSov xal xi> T£ou(3ap67toXov SiXei Siâ va xpaP>)X®S xax’ &ntxva> va a<paXia9ouv, xa0wţ tov ypicpouv. ‘O xaraTav ria>pyâx7)ţ euplaxexai eî^ ITit^oti, Soţi? e7roXep,7]ae p,e xcm Totfpxouţ, o7toii elx«v SfJyei elţ zh Pouţ S& BeSe xal exoi^av xouţ 7tpay(iaTeuT<x<;, aura SiaTpe/ouv e§<£. cH[i.aţ 6[i.wţ xaxa tt)v &pav xapLta xaTaxpvjan; §£v (i.aţ eyivev.
            Ol BXâxoi eîţ (teyâXa <po\ip,oupa etiplaxovTai xal xapdav SouXeiâ Sev y)(joto-poupiEv va xuTTâ^wpiev, 6ti xavelţ Sev [iăq âxouei, (laXiaxa xwpa, otcou Y)0eX>)aa va £exivqaoj tou<; t£otoxvou<;, ^0eXav va ipiiyouv 8X01, xal âpxexa yp6aia toi!><; SSciXja, zi ^0eXa va xâpicj; Ta âp,7teXia arco KoxopeaTi pipoţ e§ ouXeu07jaav arci aura, eTOiSyj 8kv euplaxovTai (jl^te pl 7tX7]poj(rqv.
            ’Eyw omb 18S> S-a (jtjxccOw aiipiov pe0a\5piov 8ti Sxet v“ ^Tî T^> T£ou(3ap6-tcouXov va xa0lafl oXlyeţ Yjpipeţ, ecoţ tcoI) eX0fl pla â7t6xpiai<; xal grceiTa TpafJieTat 8iâ enâvo). ’E^ w elc, zb KoxopeaTi SiXco Trvjyalvei va xaOlaco ecoţ Xa^w â7toxpiolv oaţ. Eîţ zb va pol Xeyexe va 7C7)yalvw eiq zbv Xaaav âya va tov 7ipoaxuvqa6>, auri 8bv zb xâpvw, 8ti S^v eîvai povov elţ zb yipi tou Xaaav âyă.
            'O MixâXoyXouţ euplaxeTai xaTa zb MoTpo (ie xâp7ioaouţ aovayp£vou<; xal gmaaev xaplav Tpiavrapiâ IlâT^ouţ xal Touţ e^eyupvwaev oti eTr^yaivav paţl p& t&v KwvaTa STecpavT) Aâ£ov va tov 7iiâaouv xal auToţ Touţ eSiop0uaev.
                                 Tîjţ ti(u6tt]t6<; zt\c, Taraiv&<; SouXoţ KcjvaTavrîvoţ NixoXaţ
             Elţ.TpavoPeîp 7teţ tov ipxwv aepSâpv] aţ ep0fl xal 6 SŢevTÎ^eaxoţ ew<; eSâi, Sii) 8yive âtfaviapioţ [xe^'âXoţ eiq Ta exel npây[lolzol. 'O xaXoţ MixâXoyXoţ ^avâ-7tiaaev xal t8v PoyoTOTT] (îl: iXXouţ 30 IlâT^ouţ xal tou<; IlâT^ouţ tou<; e7tâaTpei|;e xal auTov t8v 8xei £ojvTav6v.
             [Adresa:] Ttji evTipioTâTW xupltp (ioi xuplw X. ’IwavvoiiaŢ] KtivaTa IleTpou xal âSeX<pia 7tpoxuv7]TSi<;
                                                                        Eî<; Zi(ji7rlvi
                                                                  Ianuşeşti, 27 aprilie 1821
             Vă salut plecat şi vă sărut mina.
             Astăzi v-am scris prin Iancu că, potrivit celei dinţii porunci a d-voastră, am trimis intr-acolo toate vitele; dar în clipa de faţă am primit cinstita d-voastră scrisoare din 24 ale acestei luni, şi am văzut că îmi scrieţi că dacă n-am pornit vitele de la Greceşti, să rămină tot acolo. Cred că v-a informat căpitanul Dumitru, pe care l-am trimis cu registrele, despre toate cele ce se petrec aici, că toţi negustorii au trimis vitele în munţi. Dar eu, primind scrisoarea
                                                                                                                 101
www.dacoromanica.ro
       d-voastră,. am trimis şi am întors vitele, şi se află aci la Ianuşeşti. într-adins vă trimit pe aducătorul scrisorii, ca să mă înştiinţaţi ce să fac cu vitele, fiindcă dacă vor rămîne aici, n-au ce să mănînce şi se vor prăpădi.
            Pagii fac mari pregătiri, şi se zvoneşte că vor trece aici. Au dat destule motive, dincolo de Olt au luat de la negustori vite, oi şi zaherele şi au ridicat pe Zavalis Culoglu, l-au ucis, şi alte multe asemenea lucruri au urmat, şi din ceas în ceas aşteptăm să treacă pagii, aproape şi fiul lui Giuvara vrea să se tragă în gus să se închidă, precum i se scrie. Căpitanul Iordache care se află la Piteşti s-a luptat cu nişte turci, care s-au dus la Ruşii de Vede şi au tăiat pe negustori.
            Acestea se petrec aici. Nouă însă pînă în clipa de faţă nu ni s-a făcut nici o nedreptate.            .
            Rumînii au mari fumuri şi nu ne putem vedea de nici o treabă, deoarece nimeni nu ne ascultă. Chiar acum cînd am vrut să trimit pe ciobani, au vrut să plece toţi; şi le-am dat bani destui. Ce puteam să fac. Numai o parte din viile de la Cocorăşti au fost lucrate, fiindcă nu se găsesc oameni nici cu plată.
            Eu voi pleca de aici mîine sau poimîne, cînd are să vină fitil lui Giuvara să stea cîteva zile, pînă să-i vină un răspuns, şi apoi se va retrage mai sus. Eu mă voi duce să stau la Cocorăşti pînă voi primi răspunsul d-voastră.
            îmi spuneţi să mă duc la Hasan aga să-l salut. Nu fac acest lucru, fiindcă nu atîrnă numai de Hasan aga.
            Mihaloglu se află pe la Motru cu mai mulţi oameni adunaţi, a prins vreo treizeci pagi şi i-a jefuit. Ei se duceau împreună cu Consta Ştefani Lazu să-l prindă. Şi i-a aranjat'.
                                                                                                             Al domniei voastre slugă plecată Constantin Nicolae
            [Urmează un post-scriptum, scris de altă mînă:]
            Spune boierului serdar să vină pînă aci la Dranovăţ şi lui Sfengescu [Ben-gescu?], deoarece mare prăpăd s-a făcut în lucrurile de acolo. Bunul Mihaloglu a prins din' nou pe Rogobete cu alţi 30 pagi; pagilor le-au dat drumul, dar pe el îl are viu1.
            [Adresa:] Prea cinstitului domnului meu domn H. Ianuş Consta
            Petru şi fraţi cu închinăciuni.
                                                                            La Sibiu
                Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXIV, doc. 63. Orig. grec.
             1 Probabil este vorba despre lupta relatată de Chiriac Protopopescu, dintre başbulucbaşa Anastasie Mihaloglu şi Ioan Rogobete, care avea sub comanda sa ostaşi turci (N. Iorga, Izv. cont..., p. 304). Anast. Mihaloglu a luptat apoi sub comanda lui Ioan Solomon, la Zăvideni (C. D. Aricescu, Acte justificative..,, p. 41).
102
www.dacoromanica.ro
72
Orşova, 27 aprilie 1821
                                              Petrachis Culaoglu către Hogi Ianuş, despre trecerea turcilor la Calafat şi încercarea paşei de la Ada Kale de a-l prinde pe Dim.
                Girbea.
                                                     ’OpadPoc, xfj 27 'ArepiXtou 1821
          ’EvTlflOTOCTe Xlipie X. ’IcOOCVVOli(T7} K. II. Xal (x8eX<fia
                              • ••••• ««••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
          OavepcoCTETe (xaţ xapaxaXw xa auxou vea BXa/laţ xal Mxo'ySavtaţ oxou £5(6X6. ’EScîi (xa\0dtvo(xev v’ dc7tepaaav ol Tcupxoi x^lpxa 2 /iX. 2 xavovia, 1 xoufi7toiipi el? xi> KaXaepcm, fia£l fie xiv dtp/, xaîfxaxdtfxvjv, xal xt dtXXo exajiav Skv e^eiipoptev. cO xacrtaţ ot.n6 ’A8a KaX& etrxetXev etoţ 200 â^Opcoxouţ vot xtdcaouv xiv rxtpjjtxav, dtv6pco7rov xou GeoSwpou, 8ev efi7t6peaav Sjjtwţ xal e’yuptaav oxlaco toxXw. vAveu exepou aaţ xpodxuvw xal fiivco
                                        8Xoţ 7tpo6ufio<; nexpâxTjţ A. KouXotoyXou
          fH Seppia YjtTU/â^Et Etoţ xcipa. IloXXdt eXeyav, 8[ico<; xaxot xot «paivofieva 8£v ixXvjOeuouv.
          [Adresa:] Totţ evxtjjtoxâxotţ xuptotţ X. ’ltoavvouuy), K. Ilexpou xal âSeXtpta
                                                                      Etţ Et(X7ttvt
                                                             Orşova, 27 Aprilie 1821
          Prea cinstite domnule H. Ianuş C. P. şi fraţii.
                                                                         La Sibiu
          Vă rog să ne faceţi cunoscute noutăţile ce le aveţi acolo cu privire la Ţara Romînească şi Moldova. Aici aflăm că au trecut la Calafat circa două mii turci cu două tunuri şi 1 cubur, împreună cu boierul caimacam1, şi ce au mai făcut nu ştim.
          Paşa de la Ada Kale a trimes vreo 200 oameni să prindă pe Girbea, omul lui Tudor, însă n-au reuşit şi s-au întors iarăşi înapoi.
                                Nemaiavînd altceva, vă salut şi rămîn
                                                          cu totul devotat Petrachis D. Culaoglu
          Serbia se odihneşte pînă acum. Multe s-au spus, dar, după cum se vede, nu se adevăresc.
          [Adresa:] Prea cinstiţilor domni H. Ianuş C. Petru şi fraţii
                                                                         La Sibiu
              Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXIV, doc. 60. Orig. grec.
          1 Cu cîteva zile mai înainte, la 24 aprilie 1821, Ioan Panaş scrisese din Craiova: a Aici la Craiova avem acum linişte. Auzim că au trecut la Calafat cîţiva prieteni împreună cu caimacamul şi pînă acum nu s-au întors, ci scrie caimacamul către negustorii de aici să nu aibă nici o frică, că n-au să sufere cîtuşi de puţin şi să stea locului» (Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop, doc. greceşti).
103
www.dacoromanica.ro
73
28 aprilie 1821
                        Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să-i trimită din partea divanului o garanţie pentru suma necesară angajării a 4 000 de ostaşi cu leafă.
              Cu multă plecăciune sărut cinstită mina dumitali.
             Cocoane Alecu! Faţă au fost ieri dumnealui boierul biv vel vomicu Nenciu-lescu cînd mi să făcea cerire pentru o siguranţie a cinstitului divan pentru patru mii ostaşi cu leafă. Ci fiindcă şi trebuinţa urmează ca să să facă cu chipul care prin grai am arătat dumnealui vornicului, de aceia mă rog dumitali ca să binevoieşti a grăi cu ceilanţi prea cinstiţi boieri pentru aceasta a să da un sfîrşit în grab’, fiindcă trebuinţa mă sileşte tare, avînd şi prea cinstit răspunsu dumitali.
             Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                                   Tbeodor1 [1821] Aprilie 28
                    E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 134—135.
                                         74
         28  aprilie [1821]
                          Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să întocmească răspunsuri la unele înştiinţări şi cărţi pentru a le trimite la isprăvnicatul de Vîlcea.
               Sărut cinstită mina dumitali.
              Iată aceste înştiinţări de la isprăvnicat sud Vîlcea, şi atît la aceste să să facă răspunsuri, cît şi răspunsurile ce mai sînt şi cărţile pentru care s-au vorbit astăzi, şi să mi le trimiţi, mă rog, astăzi searea, căci o să [le] pornesc, silin-du-mă şi alte pricini a nu zăbovi mai mult răspunsurile.
              Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                                        Tbeodor [1821] aprilie 28
                  E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 134.
                1 Urmează două cuvinte: « Cu frăţească», scrise de Alexandru Filipescu-Vulpe.
104
www.dacoromanica.ro
75
Bucureşti, 28 aprilie 1821
                     Divanul ordonă plata a 5 000 taleri pentru chiria a 20 care « ce slujesc la dumnealui slugerul Theodor Vladimirescu».
          Copie.
          Taleri
          5       000, adică cinci mii, ce s-au plătit chirie la douzeci cară ce slujesc la dumnealui slugerul Theodor Vladimirescu, pe o lună, de fieşcare car po cîte taleri două sute cincizeci..
                                                                 1821, april 28
          Orînduitule zaraf, să-i dai!
          Al Ungrovlahiei Dionisie, Mihalache Mânu, Iordache Slătineanu, Alexandru Nenciulescu.
                                              Vel vistier
     întocmai după cea adevărată adeverinţă
                                         Filip Lenş 1831, dechemvrie 14
              Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 32. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 135.
                                                     76
      28 aprilie 1821
                       Scrisoarea atribuită lui Gh°orghe Lazăr despre încercarea căminarului Sava de a elibera pe boierii închişi de Tudor Vladimirescu la Belvedere şi despre lipsa de alimente din Bucureşti.
                                                                   1821, aprilie 28
           Arhon păhamice,
           Cu plecăciune mă închin dumitali.
           Ştiu că-i fi auzit la ce re stare au ajuns Bucureştii şi dacă n-or vini turcii curînd, apoi să fii bine încredinţat că numai Todor cu pandurii lui va rămîne, însă, ci-or mînca, nu ştiu. Ipsilant, după cum să aude, să află tot la Tîrgovişte, dară arnăuţii cu Bălinu şi cu Fiirescu zic unii că ar fi mers la Câmpulung şi de acolo ar fi scris cătră boierii ţării ca să vie acolo, fiindcă acolo să cade a fi scaunul domnii. Slugeru Todor să află la mănăstirea Cotroceni şi tot face şanţuri, ca să nu sae vacile peste ele. Şani* 1 stolnic cu Argişiu2 îi sînt miniştri. Mitropolitu,
           1 Stolnicul Ceani Orăşan.
           1 Ilarion, episcop de Argeş.
105
www.dacoromanica.ro
        vistieru şi Ninciulescu să află la Pilvederiu1 Golescului, afară; fiindcă au zis Todor că nu i-a lăsa să miargă mai departe. însă ieri s-au dus caminariu Sava acole la dînşii cu 400 arnăuţi şi au întrebat pe mitropolitu şi pe boieri înde voesc să miargă, că el le dă chizăşie şi siguranţie să-i petreacă unde vor voi. După aceasta au venit acolo şi Hagi Brodan şi Maţidonschi cu oştile lor. Ce s-au sfătuit, nu ştiu, dară atîta am auzit în urmă că ei au dat mare făgăduinţă că nu vor rădica arme asupra turcului, adecă nice Todor, nice caminariu Sava. Aceasta au trimis-o boieri la Ţarigrad.                                          ■
             Toate cetăţile sînt pline de turci; după veste ce au adus un curir, zice că să află la 28 pînă la 30 de mii de ostaşi. La Focşani au venit 2 000 turci, însă norodului n-au făcut nimică, ce avere grecilor nu numai că au luat, ce şi pe ei i-au trimes peste Dunăre. De la Ţarigrad n-avem nici o veste. De la Moldova, cum că şi d. aghentu de acolo au trecut la Cernăuţi. Noi în Bucureşti, cîţi am rămas, n-avem frică de nime, numai n-e frică că n-om ave ce mînca. Sinior Ot2, măcar că în vara trecută au agonisit 12 000 lei, acu n-are ce mînca. Pentru aceia s-au băgat în casa Fiirescului. El au făcut fel de fel de proiectări slu-gerului Todor, însă Todor nu l-au ascultat, fiindcă cere bani mulţi.
             « Dacă aş ave numai 500 lei eu, cum n-am lucru, aş rădica planul Bucureş-tilui, mai ales acum cînd nu umblă nice o căliaşcă pe drum şi aceşti 500 lei mi-er ajunge de a plăti salaburi».
             Acest proiect mi-au făcut munsiu Fraivald3. Eu, bucuros să dau ostineala, dară a plăti şi salaburi, nu pot.
             Aice să aude că pe Moruzi l-ar fi tăiat în Ţarigrad şi cum că Iancu Călim ah
        vine domn în locul lui Mihai Sutu.
                                            »
             Arhon păhărnice, ce socoţi dumniata? După aciastă revuluţie şi prăpă-denie, oare judeca-vor boierii ţării dreptăţile săracilor mai bine de cum mai nainte? O, vai de Ţara Rumînească!
                 Acad. R.P.R., pach. DCCCV (fost ms. rom. 1063), f. 357—358. Copie rom. Publicat în Rev. Ist., I (1915), nr. 7—8; p. 141—142; Bis. Ort. Rom., XVII, p. 386—388; şi de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 135—137.
                                        77
         28 aprilie 1821
                          Pîrcălăbia de Galaţi către starostia de Putna, pentru măsurile ce urmează a se lua cu privire la 60 de oşteni greci şi arnăuţi care au apărut în ţinut.
             Către cinstita starostia Putnei, pîrcălăbia Galaţi.
             Fiindcă după înştiinţare cinstitului divan ce am luat, ni să arată că ar fi
               1 Belvedere.
               * Inginerul Moritz von Ott.
               * Inginerul Freywald, care fusese însărcinat de Al. Suţu sa ridice planul Bucureştilor.
106
www.dacoromanica.ro
    ■patru boieri rînduiţî spre liniştire şi statornicia lăcuitorilor ţănuturilor din giosu, care boieri ar fi trecut acolo la Focşani şi, fiindu că satele ţinutului acestuia după încredinţările ce li făcusem pentru îngrijările ce ave, mai să stator-nicisă toati, urmîndu-şi şi lucrare pămîntului, precum satele despre Săret, şi stau nestrămutate. De luni însă, la 25 a aceştii curgătoare luni, ieşind ca vreo 60 de oşteni greci şi arnăuţi călări din Galaţi şi înpănîndu satele ocolului Mij-locu şi Prutul, adică 40 viindu drept la satu Bîrlăzăl, unde ne aflam noi, şi 20 mărgînd tot Prutul pîră la satu Rogojăni cu luare di cai şi altili ci au găsăt de pe la boierinaşi, trepte şi lăcuitorii satelor, prin ingrozire de bătăi şi cu slobozituri de pistoale şi săbii scoasă, nu puţină spaimă şi tulburare s-au făcut satelor, mai ales că la satu Rogojăni...1 pi medelniceru Ghiorghi Vasăliu, ce eşti vechil Ia ace moşăi, după instiinţare ce am luat, l-ar fi şi schingiuit, luîndu-i toţi telegarii şi caii ce au avut şi banii i altili.
         Drept aceea, măcar că de către noi îndată s-au înştiinţat cinstitul divan şi cu toată primejdia vieţii, de care am scăpat, iarăşi ne-am pornit pe urma numiţilor oşteni, prin toati satele spre mîngîierea cari n-au mai rămas spre a pute linişti pi lăcuitori, dar de trebuinţă ar fi ca să vii şi dum-lor boieriii rînduiţi şi să margă la Galaţi, pentru ca să facă cu cuvînt şi ceriri comandirilor oşte-neşti, atât de a conteni acest fel de urmări, cît şi a scoati plata pentru lucrurile ce au luat lăcuitorilor, fiind o îndestulă samă după izvoadili ce am făcut. Căci fără aceasta nicidecum vom pute statornici vreun sat, di vremi ce ne îngrozim numai di caii ce au luat într-acestaşi rînd de la vreo samă din sati. Dar apoi că de la Folteşti în giosu di mult nici un sat nu au rămas, din pricină că în toati zălili cît au stătut le-au călcat şi le-au luat ci au vrut. Pentru aceasta poftim cinstiţii starostii ca să să facă arătare preasfinţitului episcop şi dumilor săli persoanilor boierii rînduiţi a grăbi numaidecît această îndreptare. Iar noi vom ave răspunsu cinstiţii stărostii, dîndu-ni ştiinţă după datorie şi pentru întâmplările di pe acolo.
                                                  Ioan Sturdza spatar
                                                            1821, april 28
    [Pe verso:] Cătră cinstita stărostia Putnii, pîrcalăbia Galaţi.
             Arh. St. Iaşi, doc. DLXXXVII/8. Orig. rom.
                                            78
    Sculeni, 28 aprilie 1821
                    I.      Rosetti-Roznovanu cere guvernatorului Basarabiei dreptul de azil pentru el şi fiul său.
         Monsieur le Gouverneur General,
         Nous regardons comme notre premier devoir, mon fils et moi, de presen-ter â Votre Excellence, l’hommage de nos respects et de notre devoument.
         1 Cuvînt indescifrabil.
107
www.dacoromanica.ro
             Nous sommes entres hier en quarantaine et nous y avons ete conduits par Ies evenements qui se sont passe â Jassy et qui ont determine la plus grande pârtie des principaux Boyards â se retirer.
             Nous avons fait tout ce qui a dependu de nous, pour maintenir dans notre pays de la tranquilite, en rassurer Ies habitants et attenuer Ies calamites dont il etait menace.
             Mais l’entree joumaliere de quelques detachements turcs, diverses cir-constances qui se croisent, et toutes aussi facheuses Ies unes que Ies autres ren-dent desormais nos efforts superflua.
             Les habitants s’alarment mutuellement et il n’est que trop probable que bientât la presque totalite de la population se sera retiree dans les forets et les montagnes et nous n’osons prevoir la succession de malheurs qui nous attendent.
             Notre surete personnelle et d’autres considerations morales, nous poussent imperieusement de reclamer le refuge que Sa Majeste l’Empereur daigne accor-der aux moldaves et nous esperons que Votre Excellence qui connait aussi notre position, ne desaprouvera pas notre dcmande.
             Nous sommes avec le plus profond respect
                                  Monsieur le Gouverneur General de Votre Excellence
                                                        Les tres humbles et trfes obeissants serviteurs.
                                                        De la quarantaine de Skuleni, ce 28 avril 1821
                               Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Rosetti-Roznovanu, A.N. CCLIII/101, doc.
            1549. Orig. franc. 79 *
                                           79
          [Bucureşti,] 29 aprilie 1C21
                          Divanul ordonă plata a 1 500 taleri pentru tipărirea proclamaţiei lui Tudor Yladimirescu.
             Taleri
             1     500, adecă una mie cinci sute, ce s-au plătit la tipografie pentru trei mii proclamaţii ale dumnealui slugerului Theodor Vladimirescu, prin care povă-ţuia pe lăcuitori ca să cunoască stăpînirea şi boierimea, anerisind cele dinţii împotriva boierilor publicaţii ale sale.
1821, april 29
108
www.dacoromanica.ro
        Orînduitule zaraf, să-i' dai!
         Al Ungrovlahiei Dionisie, Mihalache Mânu, Iordache Slătineanu, Alexandru Nenciulescu.
                                              Vel vistier
         întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                     Filip Lenş 1831, dechemvrie 14
             Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 32, copie. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 138.
                                      80
   [Bucureşti,] 29 aprilie 1821
                    Djvanul ordonă plata a 272 taleri curierului agenţiei austriaco trimis la Iaşi.
                                                                 1821, april 29.
        Taleri
        272, adică două sute şaptezeci şi doi, ce s-au dat lui sinior Sion, trimis fiind curier prin c.c. aghenţie la Eşi, cu cărţi de aici către prea sfinţia sa părintele mitropolitul Veniamin de acolo.
        Orînduitule zaraf, să-i dai!
         Al Ungrovlahiei Dionisie, Mihalache Mânu, Iordache Slătineanu, Nicolae Golescu, Alexandru Nenciulescu.
                                              Vel vistier
         întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                          Filip Lenş 1831, dechembrie 14
            Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 34. Copie. Publicat de E., Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 137. 81 *
                                          81
   30 aprilie 1821
                   Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să acorde tainul cuvenit pentru încă 370 neferi de sub comanda lui Hogi Prodan.
        Prea cinstite dumitale vel vistier.
        Peste suma de mai nainte a neferilor, fac cunoscut dumitale că s-au mai adăogat acum 370, tot la comanda dumnealui gospodarului Hagi Prodan, cărora urmează a li să da şi tainul. De aceea mă rog dumitale ca să să poruncească unde să cuvine, a să da şi pentru aceştia tain, unde să va arăta dă către dumnealui gospodar Hagi Prodan, însă la fieşcare pă zi cîte doaă pîini,
                                                                                                    109
www.dacoromanica.ro
         iar pentru legume să să dea la. jumătate dintr-înşii, adecă la 185, pă zi cîte 150 dramuri came, iar la ceealalţi jumătate să să dea cîte o litră pastramă. Şi nu lipsesc a face ştiut prea cinstitei vistierii, după datorie.
                                                                            Theodor 1821, aprilie 30
                   E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 139.
                                           82
         30 aprilie 1821
                         Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să se acorde tainul cuvenit pentru încă 15 oameni angajaţi cu întărirea pazei în Bucureşti.
              Prea cinstite dumitale vel vistier.
              Fiindcă dumnealui medelnicer Gheorghiţă Prejbeanu, ce ieste rînduit spre paza a tot tîrgul Bucureşti a nu să face jafuri şi alte supărări dă către cei rău nărăviţi, peste patruzeci de oameni ce au avut au mai adăogat cinspre-zece, căruia urmează a i să da tainul, de aceea mă rog dumitale ca să [să] poruncească unde să cuvine a să da tain dooă pîini pă zi, iar pentru legume cîte 150 dramuri came, de care nu lipsesc a face ştiut dumitale.
                                                                      Theodor 1821, aprilie 30
                  E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 138—139. 83
                                                     83
          30 aprilie 1821
                            Stolnicul Geani Orăşan roagă pe marele vistier să iscălească o scrisoare pentru a fi trimisă paşei din Vidin.
                Sărut mîna dumitali.
                Arhon vistieri, acest mehtup este către paşa dă la Vidin şi trebuie să să iscălească, că este şi lipcan gata să să pornească. Lipon, iscăliţi-1 şi-l trimeţi cu polcovnicu Aleco.
                                           Şi sînt plecată slugă.
                                                                  Geani Or[ă]ş[a]n 1
                                                                          1821, aprilie 31 2
                   E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu, Glose___, p. 140—141.
               1 Stolnicul Geani Or&şan, în alte documente Oroşan sau Şani, unul dintre sfetnicii lui Tudor Vladimirescu (Acad. R.P.R., pach. DCCCV, fost. ms. rom. 1063, f. 357; C. D. Aricescu, Istoria revoluţiunii, p. 208, 225).
               * Data greşită, in loc de 30.
110
www.dacoromanica.ro
84
   30 aprilie 1821
                    Catastih de pîinile date tain pentru ostaşii din Bucureşti, pe luna aprilie.
                                                                    1821, aprilie 30
                           Totalul sumelor cari s-au dat tain. d3 la 5 aprilie 1821 pînă la sfîrşitul acestuia
        Pîini
         28 600 dumnealui căminarului Sava şi cîrcserdarului Panaite, pentru 26 zile.
          5  200 lui delibaşa Mibali.
          7  800 lui Ghencea aga.
          5  200 lui Alexandru Pavlovici.
          1  300 lui delibaşa Mitru.
          1 300 lui Geafer.
          1 300 lui Caramanli.
          1 300 lui Sotir.
          1  300 lui Ciolac.
            780 lui Stavri.
            780 lui Iani.
            780 lui Moscu.
            780 lui Petru cavazu.
          2  530 căpitanului Iason.
          1  260 lui Tănase.
            780 lui Ilie, pentru albanezii de la curte.
            780 la isprăvnicatul Ilfovului.
            910 isprăvniciei curţii.
            988 la fustaşi.
            520 lui tulumbagibaşa.
            260 căpitanului Ândricu.
            390 lui Floropol.
            260 lui Grigore şi Panaite bulucbaşa.
          6   195 la tagma spătăriei.
          3  250 la tagma agiei.
         30 160 serdarului Iordacbe.
         26  000 căpitanului Farmacbe.
          2  600 lui tufeccibaşa Buzi.
          5  200 lui tufeccibaşa Dumitru.
          1 040 cîrcserdarului Tănasă.
            780 lui Anastasie.
          1 040 lui Iani cîrcserdarul.
111
www.dacoromanica.ro
               1 040 lui Gheorghe căpitanul.
               1 560 lui Belu.
               1 300 lui Ianacu.
             145 263
               1 400 la dumnealor otcîrmuitorii ţării.
             137 037 cu teşcherele, la tagma dumnealui slugerului Theodor, adică 86 771, la Cotroceni.
                              50 266 la celelalte străji şi lui Hagi Prodan.
             283 700 adică două sute optzeci şi trei de mii şapte sute.
                 E. Virtosu, 1821. Date..., p. 92—95. Text grec. şi trad. rom.
                                         85
        [Bucureşti,] 30 aprilie 1821
                         Catastih de tainurile date în luna aprilie pentru oştenii aflaţi în Bucureşti.
                                                                        5—30 aprilie 1821
              Tainurile după poruncă şi cerere, de la 5 aprilie pînă la sfîrşitullui 1821
             564 ocale de luminări de seu s-au dat, adică 145 pentru fanarele politiei.
             266 arhon slugerului Teodor.
              80 arhon căminarului Sava.
              30 lui Ghencea aga.
              20  lui delibaşa Mihali.
              21  lui tufeccibaşa Dumitru.
               2  lui Alexandru Pavlovici.
cu teşcherele
             1 000 ocale fasole cu 5 teşcherele.
               200 ocale    ceapă  cu 5       »
               20 ocale     sare cu 1         »
             1 000 ocale    făină cu 1        »     adică
               500 de la simigii.
               600 de la făinari.
               10   hîrdae mari.
               50 hirdae mici.
               40 copăi.
               360 legături de zarzavat, adică
dumnealui slugerului Theodor.
               10 ocale de spanac.
               50 legături de pătrunjel.
112
www.dacoromanica.ro
            100 legături de ceapă.
            100 legături de praz.
            100 legături de usturoi.
              E. Vîrtosu, 1821. Date..., p. 87—89. Text. grec. cu trad. rom.
                                                     86
     Ianuşeşti, 30 aprilie 1821
                     Const. Nicolaie către Hagi Ianuş, despre neascultarea rumînilor şi purtarea oamenilor lui Iordache şi Farmache.
                                                    rtawouoEon, 30 ’A7rpiX[ou 1821
                       TifuoTY]Tâ TY]ţ TaTCivtoţ xpoaxuveo, âarox£op.ai xy]v Se^iâv tt)?.
         'O <£pxwv <repSâpY]i; Aiap.avxY]i; l)X0ev eSeo el; to an'm, xX'Jjv V(* ff?a* XiaOfl, eî|i.r) ftovov iyei vot xaOlayj xpeT; xlaaape; fjpipei; evw tnjxeovei xov ţ<x.yzphi tou <5c7t6 T£ou(3ape<m xal ercixa 7tY]yalvei, Stot xou Sev r)^eupto p^xe eyeo.
    • ■■«#■■■■■■■•■■■■■■■■■■ ■■■■■■ ■■ ■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■■ EISov xit oaa pou Xeyexe xai Sta xa paXXiâ, 8xi vâ âxoXouOrjaeo to; pol ypâtpexe p£ Ttâvxov. El; auxrjv xrjv xeplaxaaiv, xaxepa pou, S.ev rjpxopeo, exeiSt] xivSuveuei Y) ţcorj pou xal axoxâ^opai oxou xal r) TipioxY] aa; Sev xo S-eXete, xaOoxt Siâ vâ xpoaxâlpo xou; BXâ^ou; xal <TxapvâaY]Se; Sev elvai exelvot, ol xpeoxot 6xou tou? rj^eupexe, xtopa elvai fj (3aaiXela xtovr exeiS-J) xal eyoo <po(3oupai xi xepiaaoxepov âxi auxou;.
         Aiâ xov Mix^XoyXov, Sxav eX0y] el; xâ eSeo, S-sXto xou ^xrjaei. IIXt)v eyw xiv E^r)TT)aa xal 8xav ^X0ev âxo xrjv IIoXiv xal pe elxev oxi xiv xPEl(*£ovTai. Tot 8£ yeXâSia xap.a^Xr)xi xal âXoya gpeivav eSeo xaxâ xt)v xpoaxayr]v aa;, xal av l£ oups xavEva evâvxiov, oxou 6 ©ei; «puXa^yj, xoxe xâ l;exivoupev xal auxâ, xXy]v vâ pa; ypât|)T)xe av tuX7) xal xâ axelXeopev el; xoîo pepo; vâ xpa(3rj^ouv xal el; xoîov ^coplov xal pe xl xepxrjxi,.
           ’Eyw, av âva^eo prjay] 6 aepSâpy); Aiapavxi); âxo eSeo, 0-eXeo tpuyei xal eyw pexâ xou; exiXolxou; 8iâ oxou 6 ©ei; poc; tptoTtay), Sxi ol âvOpcoxoi xou ricop-yâxT) xal OappâxY] xâpouv xâ âvlaxa el; Toiţ 7tpayp.aTeoxâi;.
           Kal ^avaxa7iEtvo7ipocTxuvcovTaţ xrjv ptEvco
                                       xîjţ TipnoT^TOţ tt)? xaTCiviţ SouXoţ KcovCTxavxîvoţ NixoXaţ . . .
           [Adresa:] Ttp evxip.OTâTtp xuplto p.oi xuplto Xax^yj ’ltoavvouay) Kwvaxa IKxpou xal âSeXtpia 7tpoaxuvT)T{oi;
                                                                      Eli; 2tjJL7ttVt
8 —c. 810
113
www.dacoromanica.ro
                                                                            Ianuşeşti, 30 aprilie 1821
              Vă salut plecat şi vă sărut dreapta.
            Boierul serdar Diamandi a venit aici acasă, nu ca să se închidă, ci are să stea numai trei-patru zile ca să ridice zahereaua sa de la Giuvareşti şi apoi va pleca: dar unde? —nici eu nu ştiu.
            Am văzut tot ce-mi scrieţi şi în legătură cu lîna, adică ca să urmez pe Iancu. în situaţia mea, taică, nu pot, fiindcă este în pericol viaţa mea şi mă gîndesc că nici d-voastră nu doriţi acest lucru. Nu pot să poruncesc rumînilor şi scăunaşilor, deoarece nu sînt cei dinainte, aşa cum îi cunoşteaţi, acum ei sînt stăpîni, şi eu mă tem mai mult de ei.
            Cînd Mihaloglu are să vină aici am să-i cer banii; eu i-am cerut şi atunci cînd a venit de la Constantinopol dar mi-a spus că are nevoie de ei. Vacile şi iepele din tamazlîc au rămas aici, potrivit poruncii d-voastră. Dacă vom vedea vreo primejdie, doamne fereşte, atunci vom trimite şi aceste vite. Dar să ne scrieţi în caz că le trimitem, în ce parte să tragă, la ce sat şi în ce chip...
            Dacă va pleca serdarul Diamandi de aici, am să plec şi eu cu ceilalţi, unde ne va lumina domnul, deoarece oamenii lui Iordache şi Farmache pricinuiesc lucruri nesuferite negustorilor.
            Vă salut din nou smerit şi rămîn al domniei voastre slugă plecată
                                                     Constantin Nicolae.. ,1
            [Adresa:] Prea cinstitului domnului meu domn Hagi Ianuş Consta Petru şi fraţi cu închinăciuni
                                                                   La Sibiu
                 Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXIV, doc. 40. Orig. grec.
                                          87
        30 aprilie 1821
                          Mitropolitul Veniamin şi boierii îndeamnă pe locuitorii din ţinutul Dorohoi, care de o lună de zile se strămută luîndu-se după «răsuflăluri neadevărate», să se liniştească.
             Veniamin cu mila lui dumnezău arhiepiscop şi mitropolit Moldavii.
             Cătră toţi de opşte a toată stare lăcuitorii a ţinutului Dorohoiu 2, ai mei iubiţi fii duhovniceşti arhierească blagoslovenii vă triimetem. Cu mare mâhnire sufletească privesc înştiinţările din toată ţara pentru mişcările şi strămutările
             1 Un cuvînt indescifrabil.
                                 * O adresă identică, din aceeaşi zi, s-a trimis şi către locuitorii din ţinutul Neamţ (Acad. R.P.R., pach. DCCCXCVI (fost ms. rom. 1154), f. 123. Publicat in Uricariul, XV, p. 253).
114
www.dacoromanica.ro
      ce urmaţi de la un loc la altul, pricinuitoare de mare struncinare şi de istov sărăcii a tuturor de opşti. Toate aceste mişcări viderat sînt din auzări răsuflate de cătră unii şi alţii, ce sînt voitori de tulburări şi neodihna voastră, îndestulată pildă aveţi că acum este o lună de zile de cînd s-au început tulburările şi nedreptele auzîri, şi pînă acum au ieşit toate răsuflate. Asemenea şi de acum înainte toate auzîrile, iar mai ales mişcările, sînt rodurile cele mai dinainte răsuflături neadevărate.
           Pentru aceasta dar, pre iubiţii mei fii, prin această a noastră arhierească carte vă încredinţăm că nici o grijă, nici o frică nu este. Depărtaţi de la inimile voastre toată spaima. Daţi credinţă cuvintelor păstoriului şi arhiereului vostru. Liniştiţi-vă, statomiciţi-vă, fără [a] ave cît de puţină îngrijire. Lucraţi pămîntul cu toată silinţa şi milostivul dumnezeu va blagoslovi ostenelile voastre şi
      rodurile sămănăturilor vor aduce fericire statornicii voastre. Fiţi încredinţaţi
                                                                         ) * »
      că toată frica şi grija lipsăşti şi dacă, ferească dumnezeu, în urmă va fi cît de puţină îngrijire, iarăşi eu, ca păstoriul cel bun, voi purta grijă şi mai înainte vă voiu îiştiinţa.                        .
           Iar acum nu pierdeţi vreme ce bună a lucrării pămîntului, ca să nu fiţi sînguri pricinuitori a cei de istov sărăcii.
                                              Veniamin, mitropolit Moldaviei
                                                                   1821, april 30
           Boierii1 Moldovei,
           Această carte către toţi de opştii lăcuitorii ţinutului aceluia să se publi-carisască fără nimică întîrziere în tot cuprinsul ţinutului aceluia, prin toate satele şi cotunurile, făcîndu-i şi dumv. prin cuvinte să înţeleagă cele cuprinse şi să le scoateţi din inimile lor toată spaima şi îngrijirea. Yeţi face cunoscut şi tuturor boierilor ţinutaşi, arătîndu-le din parte noastră că poftim şi dumnealor acei ce au filotimia patrioticească să oprească toate mişcările lăcuito-rilor, să să facă cu fapta dumilor-sale pildă şi lăcuitorilor, cu liniştire şi lucrarea pămîntului.
                                                                   1821, april 30
           Veniamin, mitropolit Moldovei, Iordacbe Balş batman, Andronacbe Donici vornic, Negel vel agă.
               Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Crupenschi, A. N., doc. CXXXVI/33; o altă
           copie incompletă, acelaşi fond, doc. CXXVI/108.
                                                ANEXĂ
                                           la documentul nr. 87
           De la isprăvnicatul Dorohoiului cătră ocolaşii de ocol Tîrgului.
           Înţălegînd celi cuprinsă prin copie aceasta, care iaste întocma cu cea adevărată carte, vi să poronceşte ca îndată să mergiţi prin toate satile şi cotunurile
           1 Şters cu o linie, cu cerneală, cuvintele: «ţinutului» şi «ţărăi».
8*
115
www.dacoromanica.ro
        şi cetindu-o tuturor de obşte, să le faceţi cele mai cu denadinsul îndemnări spre [a] înbrăţoşa cu toată vărtute lucrarea pămîntului, căci aceasta iaste fericirea lor. Şi, precum vederat se cunoaşte că aceste mişcări sînt nimica, ci numai o pricină de neliniştire fără temei, pentru aceea să şi încredinţaţi pe toţi într-un cuvînt, ca să fie mai presus de toată grija.
             Şi de urmare îndată să trimiteţi răspuns.
                                                         Grigori Crup[e]n[8chi]
                                                                         1821, mai 3
                                  Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Crupenschi, A.N., doc. CXXXVI/33. Orig. rom.
                                         88
        30 aprilie 1821
                        Ispravnicul ţinutului Neamţ, spătarul Sturza, cheamă pe locuitori să se ridice cu arme împotriva eteriştilor.
            De la isprăvniciea Neamţului,
            Cătră toţi de obştie neguţitori i lăcuitori moldoveni.
            Şi celui mai prost din d-voastră socotesc să fie înţeles şi cunoscut că urmarea răzvrătitorilor greci numiţi eterişti, nu priveşte decît pierderea acestui pămînt şi a tuturor nouă.
            Aceşti făcători de răle greci supt cuvînt de a-şi aduce în slobozenie patria şi ţările lor, ne-au robit pe noi, şi pe lingă nenumăratele şi nesuferitele răle şi pătimiri ce au pricinuit la toată starea şi la tot moldovanul, iar mai vîrtos bieţilor lăcuitori cu feliuri de silnicie şi prădăciuni, cu feliuri de jacuri şi cruzimi, şi-au lăţit obărzniciea lor pînă acolo, încît spaima cuprinzînd pre toţi, ş-au spart sate, ş-au spart tîrguri, ş-au spart ţinuturi întregi şi număr nenumărat de oameni ş-au înprăştiet, lăsînd şi case şi avere, cu un cuvînt ţara mai toată s-au hrcn-tuit pînă şi cei mai întîi boieri, razimul ţărei şi părinţii a toată obşţiea, au fost siliţi a se împrăştia.
           Ţara noastră au remas mai pustie şi pămîntul nostru au ajuns a fi pămîntul plîngerei. Dar noi sîntem încă şi mai de plîns, căci peste toate aceste nenorociri, ne videm îngroziţi de o altă nenorocire şi mai mare, şi mai înspăimîntătoare, şi care cu totul e nevindecată. Noi vom pute căde în prepus cătră prea puternicul nostru stăpîn cum că am fost hrăniţi, în aceleaşi cugetări de răzvrătiri, de ună vreme că-i privim şi suferim întru tăcere şi supunere.
            Deci iubiţilor simpatrioţi şi lăcuitori, o singură scăpare care ne-au rămas şi care ne poate mîntui şi de rălele ce despre aceştiea suferim (şi care de acum se vor lăţi şi pîră la vieaţă), şi despre osînda prea puternicului nostru stăpîn,
116
www.dacoromanica.ro
     este să arătăm, în faptă şi aeve, că noi am pătimit despre ei şi că noi am fost şi sîntem duşmani faptelor lor.
          Simpatrioţilor f Aceşti răi sînt urgisiţi de toţi împăraţii Europei şi prea puternicul nostru stăpîn îi are hotărîţi săbiei. Deci, să nu pierdem prilejul ce ne-au mai rămas de scăpare.
          Eu sînt unul din fiii aceştii patrie, şi frate al vostru. Mie me-au fost încredinţată ocîrmuirea acestui ţinut, şi dreptăţile voastre mi se pare că le-am împlinit cu simţire creştinească şi patrioticească; cu aceste simţiri vă vorovesc şi acum şi prin glasul celor întîi patrioţi ai noştri vă chiem astăzi cătră datoriile voastre: înarmaţi braţul vostru de la cel mai mic începînd, eu voi fi căpiteniea voastră şi niminea din voi nu se va primejdui. Numărul acestora eterişti cîţi au mai rămas în pămîntul nostru în oraşul Iaşi, este foarte puţin, şi toţi înspăimîntaţi, căci cîţi au mai fost lăcuiţi în Galaţi, pe toţi aceia pre puternica împărăţie trime-ţînd oşti i-au curăţit, şi crediţi că numai auzul mişcărei noastre simţindu-1, îi va răsipi.
          Toate celelalte ţinuturi vor fi şi trecut înaintea noastră, căci cu noi este întru unire toată ţara asupra dezrădăcinării răilor eterişti, şi să nu fim noi cei de mai pe urmă.
          Eu sînt gata şi vă aştept, drumul ne va fi drept spre oraşul Iaşi şi nu mai departe. De la voi spînzură, iubiţilor fraţi, mântuirea voastră şi a noastră, cătră ea vă chiem şi cătră ea vă îndemn, şi nu mă pot îndoi, că în fieşte-care moldovan nu voi găsi rîvna care şi dumneavoastră o simţiţi în mine. începeţi dar a veni cu gătire a orice fel de arme veţi avea, puşcă, coasă, lance, topor şi ori cu ce aveţi, şi să mergem unde ne vom întîlni cu alţi simpatrioţi şi să izgonim numaidecît pe tîlharii aceştiea; iar mai în sfîrşit vă arăt, vă sfătuiesc şi în sfîrşit vă poroncesc, ca oriunde veţi vedea unul din eterişti, să săriţi cu toţii, şi prinzîndu-i, disbrăcîndu-i de toate ce vor avea, averea aceia va fi a voastră; iar pe dînsul mi-1 veţi aduce la mine, ca şi eu să-l trimit la locul de cuviinţă, pentru pedeapsa faptei lor. Şi dar într-un cuvînt nu zăboviţi, că cu noi este dumnezeu.
                                                           Sturdza spătar.
                                                               1821, aprilie 30 1
          [Pe verso:] La 12 ceasuri seara, 9 maiu 1821, s-au lăsat în Tîrgul Neamţului. La 10 mai dimineaţa s-au dat în mîna lui Ilie Blănariu pentru ca să se publicarisească.
              Buciumul romin, I (1875), p. 66—69; Uricariul, XV, p. 254—256; V. A. Urechia,
          Ist. Rom., XIII, p. 108—109.
           1 în aceeaşi zi, celălalt ispravnic de Neamţ, comisul Ioan Cantacuzino, scrie către cîrmuire despre poruncile date în ţinut şi despre retragerea locuitorilor din Bacău din cauza tulburărilor (Buciumul romîn, I (1875), p. 69—70).
117
www.dacoromanica.ro
89
       Aprilie 1821
                        Tudor Vladimirescu adevereşte că a primit 1 800 taleri de la vistierie.
            Taleri
            1800, adică una mie opt sute, am priimit de la cinstita vistierie pentru trebuinţa Adunării creştinescului norod. Şi de priimire am dat această adeverinţă.
                                                                    Theodor 1821, aprilie
             întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                                                  Filip Lenş
                                                             1831, dechemvrie 14
                Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 55, Copie. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 94.
                                          90
        [Sfîrşitul lui aprilie 1821]
                      Plan de acţiune împotriva pandurilor lui Tudor Vladimirescu şi a eteriştilor.
                                         Socotinţă
              Fiindcă oştenii greci s-au tras din Moldova, mai toţi în Valahia, rămîind în Eşi foarte puţin număr, adică precît în iveală să văd numai ca vreo 70, afară de cei ce vor mai fi pe ascuns neştiuţi, cum şi în ţinutul Tecuciului, ca vreo 100 cu hiliarhu Aftanasă, iarăşi pe cît să ştiu, bez cîte 10—15 fugari împrăş-tieţi, precum la Piatră cu un Hagi Costandin, orîndatorul Hangului, i în ţinutul Bacăului, cu un căpitan Naum, şi numărul cel mai mare este numai în Galaţi, carii se socotesc ca vreo 500, afară de cei ce să zice că ar fi venit în patru corăbii, sosite acum de curînd la schele. Cît pentru aceşti din Eşi şi Tecuci şi fugari la Piatră şi Bacău, nu poate fi vreo grijă pîn pe acolo, unde să trebuiască a veni oşti înpărăteşti ca să-i lovască, pentru că, în sfîrşit, însuşi ţara îi poate izgoni. Ci, de se va găsi cu cale de către măria sa paşa, alcătuirea şi mişcarea cea poruncită asupra acestor apostaţi să fie într-acestaşi chip, adică:
             1)       Să se trimată oşti ca să lovească şi să sfarîme pe cei din Galaţi, desră-dăcinînd fiinţa lor mai mult de acolo, că răutăţile şi jăfuirile lor au covîrşit toată omenirea; dar încă, după ştiinţă ce ne dau pîrcălabii, sînt şi gata de a răpi ^zaherelele ce sînt în magazii şi cherestelile de tersana şi orice alt vor
118
www.dacoromanica.ro
     putea, pin’ şi cu spargirea de biserici ca să ia lucrurile ce sînt într-însele şi să le ducă cu dînşii prin vasile ce au pe Dunăre; aşăzîndu-să apoi o linie păzi* toare din Brăila pin’ în Galaţi, ca să nu mai adaoge a veni alţi asămine apostaţi, cu vase, precum pîn’acum au venit din alte locuri.
         2-       le) Să se aşeze o asămine linie străjuitoare de oşti despre Buzău, ca să taie cu totul drumul venirei sau cacerdisirei celor de la Bucureşti de supt ocîr-muirea sulgerului Toadîr şi celor de la Tîrgovişte, din lagărul lui Ipsilant, cătră Moldova, precum s-au văzut urmînd de cînd să află cuprinşi de grijă.
         3-       le) Ieşind ordia cu măria sa saraschierul în Yalabia, îndată să se îndrepteze şi să se pornească oştile, atît asupra celor din Bucureşti, din comanda sulgerului Toader, cît şi asupra celorlalţi de la Tîrgovişte, de a lui Ipsilant, pe care lovindu-i şi sfărîmîndu-i armile prea puternicii împărăţii, de sine apoi şi aceşti cîte puţini ce au rămas în Eşi şi fugarii pe la ţinuturi, lepădîndu-şi comanda, armele şi straiele cele elineşti, să vor face nevăzuţi şi pămîntul Moldovii va rămîne curăţat şi liniştit, fără a mai face trebuinţa ca să mai între oşti otomaniceşti în Moldova, cu prohorisire în sus pentru căutarea şi lovirea acestor oştiri greci, care numai cît va da spaimă şi tulburare credincioaselor raiele, pămînteni, pricinuindu-li-să în zadar strămutare şi pierderea ocazionului lucrării pămîn-tului, în vreme ce după împuţinarea pîinei vechi va aduce ţara în pătimire de lipsă şi foamete.
                   Arh. St. Iaşi, doc. DLXXXVII/16. Ciornă aflată în hîrtiile lui C. Conachi. 91
                                                    91
     [Aprilie 1821]
                     Boierii moldoveni arată ţarului că locuitorii Moldovei nu sînt amestecaţi în răscoală şi-i cer sprijin pentru securitatea ţării.
          Sire,
          Respectueusement prostemes aux pieds de Yotre Majeste Imperiale et Royale, souffrez que Ies soussignes, au nom de la nation Moldave, reclament votre gracieuse protection, en La suppliant de daigner laisser tomber un regard de bonte sur Ies malheurs dont elle est encore menacee.
         II      ne peut appartenir qu’â Votre Majeste Imperiale et Royale de nous delivrer du desespoir affreux, auquel nous a livre3 l’insurrection etonnante et imprevue des Grecs, insurrection qui nous a avertis d’invoquer l’assistance de Votre Majeste, puisqu’â l’epoque des troubles qu’elle a occasionnes, nous avons vu ces memes Grecs arborer l’etendard de la revolte et diriger leurs armes par la Moldavie, vers un point qui nous 6tait alors inconnu.
         Toujours pleins de confiance dans cette genereuse bienveillance que vous n’aves jamais cesse de nous accorder, il ne nous restait d’autre defense que
                                                                                                     119
www.dacoromanica.ro
        notre innocence, lorsque nous avons ete surpris par ces entreprises, auxqueUes nous sommes entierement etrangers.
            Nous avons ete sensiblement touches, Sire, â la reception de la note qui nous a ete officiellement adressee par le consul de Yotre Majeste, en vertu de ses ordres, sous la date du 28 marş et qui ne nous est parvenue que le 31 du meme mois; nous avons pareillement ete penetres des temoignages de bonte developpes dans cette meme note, qui condamnait formellement Ies demarches des insurges, en ordonnant â ses proteges et sujets Russes de rentrer dans le devoir, et en daig-nant nous promettre gracieusement sa puissante protection, si nous restions fideles et soumis â la puissance suzeraine, condition qui pouvait seule assurer le bonheur et le salut de notre patrie. Ainsi, notre espoir dans Yotre Majeste ne sera jamais equivoque, car c’est d’elle que nous devons attendre ce repos et cette tranquillite, qui nous sont si necessaires.
            Nous n’avons pas manque, apres l’eloignement du prince et le depart de la masse des insurges, de nous constituer de suite en gouvemement provisoire, et de transmettre â la Sublime Porte l’expression de notre profonde soumission et l’assurance de l’innocence de la nation Moldave.
            La rentree des fuyards dans le sein de leur patrie, et leur respectueuse adhe-sion â la note de Votre Majeste Imperiale devait, sans doute, ramener la paix et la tranquillite, mais Ies insurges, qui au lieu de se retirer dans l’espace des sept jours qu’ils avaient eux memes assignees, une pârtie s’est portee en Vala-chie, et l’autre pârtie s’est approchee des forteresses; ces mouvements ayant attire l’attention des turcs et l’arrivee de nouveaux insurges ont ajoute â la crainte et la stupeur qui avaient deja saisi Ies esprits, et ont fini par paralyser Ies travaux de l’agriculture; point de doute que nous soyons menaces des horreurs de la disette et de malheurs incalculables, si Votre Majeste, dans sa justice, ne daigne nous tendre une main secourable.
            Nous sommes avec un tres profond respect Sire,
                                 de Votre Majeste Imperiale et Royale Ies tres humbles et Ies tres soumis serviteurs.
                 Muzeul de istorie a partidului, fondul Saint-Georges, neinventariat. Copie. 92
                                                   92
        [Aprilie 1821]
                                                           Mihail Veisa, sameş de Putna, raportează cîrmuirii despre situaţia din ţinut şi propune măsurile necesare pentru restabilirea ordinii.
             'O 7tax<xpvixo? MiyavjX Beicra, aâpearjc; t?)c, nourvaţ.
                                  ’E^E7tX<xYY)v (fOâua? evrauOa xai ISwv SiaţicovJav (jieTa^u tcov âp/6vTWV 8peyaT<5ptov, dxaTacrrauiav xai 7ravTEXY) xa0’ 8Xa axa^av. "O0ev 7tepixXe£cg T7)v
120
www.dacoromanica.ro
     7rapou<rav £x0e<tiv SvapOpov, xa0’ iS£av £Xa[3ov xal xa0’ $)v £yvwv, np6ţ Si6p-0oxTiv xal xaXrjv txnoy.ocztxazocaiw tuv Xaxou'Cxopwv, oîxiVEţ Euplaxovxai Sxoipoi vâ <puyouv. IlapaxaXw vâ âva<pep0fj xoTţ EuyevE<ixâxoi<; âp^ouai xaîpaxâpy]SE<; xal vâ SiaxaxOouv xâ 6aoc Seovxa £yxpi0fj.
          TS xlpvouxov xyjţ Ilouxvaţ elvai SioXou auvxExpipp£vov, XPY)^El °^v âvxt-Xy]t|ieuţ xal Siop0w<iEw<; elţ 8Xa. "O0ev exSlxopiai 7rpo<Txay})V 7tepl toxvxwv xal xa0oS y]yy]<tiv.
          rH â0X£a xaxâffxairiţ xou x&voiixou xyjţ Ilovixvaţ S£v 7tEpiypâ<pexai. Al xaxa-XP^azit; xax£<rxY](rav xâ x^pîa eiţ e<rxâxY]v 7tsv£av, tj âxaxaaxaata, -Jj pexaî;u xwv Speyaxopuv Sia<pwv£a, âel xou ta/lx; âvaipouvxo? xâ xou exepou, 6 Siaaxop7ti(Tp,J)ţ xwv xaPT^uv elţ xpla, ziGGxpx aitlxia xal f) 7tavxeXy]ţ âxa£la Sev SiopOwvovxai âXXwţ elpf}) St’ Ix v£ou xaxaypacpyjţ xal ex v£ou auaxâaewc; p7tlpou, xal xax’ Ipyjv S6£av âvâyxr] noian, vâ Siaxa^Owai xâ ev xŞ 7tepixXeiopivcp arjpEiwpaxt..
          Ol ipxovxeţ Speyax6poi exâxepoţ 7tpoxplvei xS â£Xi xou ^ vâ CTUvepyYjoouv. 'Eratr/uia 7tavxoluţ vâ xoiţ aupPi(3â<iw, xal Sbv zazoidv} xpo7to?.
          'O âpX“v âyaţ âxîjpe xr]v xavx^iXepav elţ xâ ÎSia xal evepyeî xMpk vâ xoi-vuoy) xi xcp ex£pw. ’E£y]XY]<ia xâ xaPTla, xal (xot a7texpl0Y] vâ uTOxyw vâ xâ 7tapa-Xâ(3w exeî, ■9eXwv vâ u7roupyw 7tapâ xfj euyevla xou, âXX’ elţ xouxo, exeiS^j xaxavxa vâ âvxi<p£pwpai x5 âpxovxi cnraOâpyj, Sev aup<pwvw. IlapaxaXw vâ âvayvuoy) xy]v 8vap0pov 8x0e<riv xal vâ Siaxâ^yj 8oa âyxplvEi, E7topEvw<; vâ pib b/iayyaji elţ zb vâ 8x<u xy]v âa/oXlav xal evepyeiav xwv {)7tc0E(TEwv xou x^ivouxou elţ ISialxepov C7tlxi, pe xr]v 7tpo<TY]xou(Tav Euxa^lav, âXXewţ yvw<Txo7toiw 8xi âva^wpw evxeuOev, â7TEtS-J) S£v freXw vâ xâcru elq eva pîjva 8 ev SiaaxYjpaxi 20 xpovwv ExIpSioa, u7tY]-pExY]<râpEvo? ev xyj pEffxiaplqc. *Aţ pâ Xu7ry]0fj, xa0oxi Siv -?]p7topoi vâ xfj TOpi-ypâiţiw x'Jjv EVU7tâpxou<rav âxaxaaxaalav xal x8 âvIvSsxxov x% 7tpoţ xaXrjv â7to-xaxâaxaaiv xwv Xaxoui'xopwv 7tpocrr]xou(TY]ţ l laxâ^swţ.
          Tb j^uplov Kpoiix^a Sâ T^oţ 7tplv ţ0â<ru eSu ?iEaxop7t£(70Y], xal pib 8Xov 67108 âvExXy]0y](rav ziţ xâ îSia, 7tXy]v E7tl 7toSl>ţ £xi îoxavxai, T8 j^uplov SâxouX Noou uoauxuţ â7tY]X7ti(rpEvov. *H psvSouyiâXa xou x°PTOtP^°u 8ţ.0a<TE vâ y^vyj U7tl> xou âp^ovxoţ âya Siâ 50 povov <rx6youpa, S6vxo? xal xîpSoiiXaţ slţ 8Xa xâ X<upla. ’OXlyy] zknlc, slvai zlţ xouţ xpEXouxouţ, âXXâ xal exeIvoi pâ x8 vâ slvat xwv yvwaxwv xţj Euysvla zrf,, SuaxoXla.
          IIspl toxvxwv 7tapaxaXw vâ SiEVEpyr]0ouv Iv xâxei xa^ oxaX0ouv Svxovoi 7tpo<Txayal elţ evapOpov xpo7tov xwv 6<rwv Seî 7tp8ţ xaX^v xwv lyxwplwv â7toxa-xâoxacriv.
          Aiâ vâ pyjv âxoXouO^oy) etţ xi xouaoupi, âp^icra vâ EVEpyyjffw 7tapâ xw âp^ovxi âya, cpuXâxxwv xâ XP^ P-ou« ’ExeiS ^ Se xS x^ivouxov slvai â7tY]X7ti(rp£vov, ziţ XEXslav SXXei^iv povISaţ xal zic, zb îaynzo'j zr\c, crxEvoxwplaţ, exavaXappâvw au0iţ 7tapaxaXwv vâ Siaxa^Oauv xâ 7tpo<ry]pEiw0Evxa, âvEu xwv o7tolwv xa^e7t^ Si6p0wmţ.
          ’E^Swxa 7tpo<rxayâţ Siâ xS toxoPov xoîî xExâpxou <r«p£pxou, xl> o7toTov EÎvai 7tEpl7tou xS ^piau papacrlx^a ziţ xS x^ivouxov, "Eypa^a vâ pol ctxeIXouv plav
                                                                                                                  121
www.dacoromanica.ro
         rcepcypa<p-î)v tîj; xaTaoTâaeto; IxâoTou twv j^coptcov xal toU âpcOpcou twv pcrccp-vlxcov rcpl; I8£av pcou. ’AXX’ Ircl toutoc; Ioroxâo07)v vâ xâpcco pclav âxpc(3eaTâT7)v xaTaypacp^v, xal 8câ vâ xaTop0co0fl a{jT7) âveu xp6Tou xal Xâ07), tou; Xaxou'c'Tlpou; pC7)rcti); U7UOVO7)OCOOC CpopTCOfilv TCVa, â); OUV7)0l£oUV, aUVeCpCjOV/JOa (1ET0C evltOV TtOV TCfJCCCOT^ptOV <Xpx6vTtOV Sy^topltov, oÎTLVEţ ES£x6'/)CTav vâ âyopâooUV T*?]V SeO^TCVaV aurou tou ^p6vou evTauOa, pd pceTpcaydpav 8pcco; Tcpccljv, 8câ va rcauoouv al pdxpi touSe âprcayal. "O0ev rcapaxaXco va auveu8ox7)afl el; t! voc rcâpyj t! t^cvoutov IIouTva; St’ •fjpcoc; pd 8.000 y placa ^ xal 8.500, «Sote Stoc pdaou TÎj; elarcpâi;eco; tcov âarcpcov t9); SealTcvoc; voc xaTop0co0fl xal pila xaX-}) xaTaypacp-}) xal âvercala-0?)to;. 'O dcpxtov âya; evepyec Scxalco;, ouSevl x<*pi£6pt£vo;, iXlyov ti SlaTporco;, âXXâ rcacSsuec tou; £t<£xtou;, 60ev ol ^arcr^Ss; exaX7)vco07)aav, ol 81 T^apâvoc xaTE0pacniv07]aav. M’ 6Xov touto, ex8g0ecctwv tcov rcpoaraycov xa0â I^T7]aa, eXrcl^co voc 8ceu0uv0ouv (ScrcavTa, 8cl xal au0c; rcapaxaXco voc pcol OTaXOâiac.
              Tei rcpl; 8cop0coacv xal xaX7jv ârcoxaTaaraacv tou t^cvoutou IToutvoc;
              aov 'H xocvT^sXipta fii 8Xa toc xaPTla, rcaXacâ te xal v£a, vâ urcâpxfl el; IStov orclti, fircou voc auv£px^vrac âpccpoTepoc ol âpxovre; arâpcoarac xa0’ exâaTiqv Iv tfi âaxoXlqc TUV TOU T&VOUTOU UrcG0ECTEWV.
              Pov Ol xaXapâa7)8e; tou t^cvoutou, toc vuv Scaaxoprccapdvoc 8vte; st; t^v âxpav tou t^ivoutou, voc xa0urcopX7]0ouv el; tIv (irclpov xal <xvt’ aurcov voc auaT7)0fl ev yj Suo xwP^a pd tIv afrrlv âpcOpclv ^ xal pd rcpoo07)X7)v 15, 20 âvOpcorccov, xal Ta âarcpa tou pirclpou twv v£wv voc âvaXoy7)0ouv el; tou; rcaXacou;, xal 8 xcoSt^, av xal 6 Scop copci; aurcov ev rcpooray^, voc elvac rcapoc Tfl aapcealqc.
              yov Noc clScovrac evl xal âXXcp âvOpcorcoc, Xlycp SouXcov ^ dcXXy); Ivopcaaloc;, urci tcov SpeyaTlpcov, «Sorcep toc vuv pd xaToexp^ocv <xxoXou0ec deveu elS^oeco; t^; oapceola;.
              S°v "OXac al pevS ouycâXac voc ylvouv el; t! t^cvoutov rcapoc t^; oapceola; auvâpca (ietoc twv âpxovrcov SpeyaTlpcov Scoc voc J^uyoOTa0pcwvTac xaToc âvaXoylav T7); xaTaorâoeco; twv xt0P^t0V xal x«toc tIv pcaSev.
              eov Toc ooxoTlopcaTa twv ooxoTeXvlxo-SouXo-pcrcpeoX<xo7]Scov el; auTl t! t^cvoutov ScaTpexouv pd rcoXX^v xaT<xxpY)<nv xal SecTac Scop0cooeco;.
              ot0V El; auTl t! t^cvoutov 6 (îopvcxo; t^; Bp^cvr^oc;, 6 xarceTocvo; tou MrccXcyceoTcou, o xarceTfivo; ’O? opcrceoTlou, 6 xarceTavo; II<xvt^ou, 1 xarceTocvo; ’At^ouSIou xal 1 pcrcaopcrccXouxpcrcao7j; tou Oco^avlou, Suvâpcec t^; xaTPLav^a?, ox^pcaTl^ec exaoTo; pelav OTapcooTlav, ot xal acoxpoxepSw; erc7]pe<x^ouoc tou; Xaxou'c'Tlpou;, âprcâ^ovTe; 8oov •&eXouv, xwpk va 8uv/)0f) Y) oTapcooTla voc tou; âvaxacTloyj.
              ^ov Ol xaToc xacplv Scopc^opcevoc 6xoX<xo7]Se;, ol rcXelove; dcv0ptorcoc twv SpeyaTopcov, Suvâpcec t^; o£xec6t7]t6; tcov, ScaqîopoTplrcco; SuvaoTeuouoc tou; XaxouîTlpou;, xal pd 8Xov orcol eyw xaTa Ta; Ircl toutco rcporfTayâ; 9lXw q>uXâ^et Ta XP^7) P^ou, fipeeo; âvâyx7] vâ elvac xal o Scopcopcl; auTtov 8c’ elS^oeco; xal exXoyîj; t^; oapceola;, 8câ vâ lxXex0ouv âv0pcorcoc â^coc, yvcooTol xal pd âocpaXec; lyyuyjoec;.
122
www.dacoromanica.ro
          Y)°* Ka0’ V xal ex tou 7rpoXa|36vToi; S^to, xal $)8y) £Xa(3ov 7rXY)po<poplav, xb t^ivoutov IIouTvaţ Sta vâ 8iop0a)0yj âvaYXY) vâ Y^TI ţda dxpi(3earâTY) £££-Taaiţ 8X(ov twv xaTaarâaetov twv xaTolxtov xal twv elSwv auTtov, St* £v&<; utco-xeifi£vou â£lou, Sariţ va 6x71 tyjv âSeiav va xâfiy] v£av auaTaaiv pwrlpou, ix7clTrrcov 6nou Set, xal 7rpoa0eT«v 67100 av Ivfj. Toioutov 67toxe£pievov, xax’ ejXYjv 86£av, dvat 6 iîpxt»v xapuvâpY)i; Kojcttîvoi; KâpTCOi; fj xal [xâXiaTa 6 £pxuv xapuvâpY)i; KwvaTavTÎvoţ M7roupYeXy)<;.              .
          Touto elvai t6 âvaYxai6Tepov xal (3aai[i.«Tepov [iiaov sic, t6 va dtvaxXyjOyi ■î) xaX-J) tou t^ivoutou xaTaaraaii;, âXXetoi; |3e|3ai(o 8ri Sbv &£Xei elvai t6 t^ivoutov auri eiţ xaTaCTTaCTiv va ex7rXy)pcoayi Ta 7up6ţ tyjv StolxYjaiv XP^ tou. Kal toc XouSia tou £v6ţ xal âXXou va xa0u7ro(3XY)0ouv fiâ toc xwP^a elţ [i.7r£pov, 6xt6i; twv xeXâ-pyjScov xal (3i£pr,8a)v, xa0oTi eîţ 8Xa Ta x<*>pla euplaxovrai XouSia tou 7roXxo(îvlxou Secvoţ, tou 7copou<rv£xou Secvoţ xal âXXtov, tScov xovSuXi sic; t6v [ijrlpov, oÎTiveţ xaTaxpYjacv xarâ xacpouţ âţnr)p7raYY)aav ex tmv cppouvTaaYjScov [i.7npvlx«v tcov xwP^wv xal ol xaPa^^ei; £(ieivav (îâpoi; erei tmv xwP^wv-
          9'0V Ma£iXopou7rTocaY)8e<; sic, auri t6 t&voutov euplaxovrai 7roXXa 6XIyoi, &>? yvcoaxbv, xal ItoiSt] 7râvTore 8iopl£ovrai elţ u7roupYY][i.aTa xa0’ SXouţ Touţ (xaSeSeţ, £[i.eivav sic, t^v 7rXeov âOXlav xarâaraaiv. 'Iep£cov ulol xal SiaxovOuiol, a»? e7rXY)pa<pop^0Y)v, euplaxovrai âpxerol. ’Eâv ^YxpiOyj vâ piol araXOSai fiepixâ Ypâfifiara âvoixrâ, «are,                  xaTaYpa<pîji;, ol [i.£v lep£cov ulol xal pou7r-
    raaouiol vâ auaTY)0toai pouTrrâaai, oi Sk SiaxovOuiol pouirrai r^ţ Peanapla?, Sittov ev8£xET“t xal t6 cupi<p£pov rîjţ Peariaplocţ xal •?) euxoXla sic, râţ 6noup^'laţ xal 7rpoaTaYai; tou t&voutou vâ xaTop0a)0fl ji$) oftavjţ âfi<pi(3oXlai; 8ti râ vuv ânavreţ aurol euplaxovrai u7roxelpievoi sic; Sva xal âXXov, xwpl? xocv£va Xoyov.
        Paharnicul Mihail Veisa, sameş de Putna.
        M-am mirat [că] sosind aici am văzut neînţelegere între boierii dregători, dezordine şi o totală neregulă. Deci trimit aci alăturat prezentul raport, întocmit pe puncte, după cum mi-am format părerea şi cum ştiu pentru îndreptarea şi buna restabilire a locuitorilor care sînt gata să fugă, rog să se raporteze nobililor boieri caimacami şi să se poruncească cele aprobate.
        Ţinutul Putnei este complet distrus, are deci nevoie de ajutor şi îndreptare la toate. Prin urmare aştept poruncă şi îndrumare pentru toate.
        Starea mizerabilă a ţinutului Putnei este indescriptibilă. Abuzurile au redus satele la extremă mizerie. Dezordinea, neînţelegerea între dregători, veşnic unul anulînd hotărîrile celuilalt, împrăştierea hârtiilor în trei patru case şi totala dezordine, nu se pot îndrepta altfel decît printr-o nouă catagrafie şi printr-o nouă aşezare a birului. După părerea mea, e absolută nevoie să se poruncească cele cuprinse în nota aci alăturată.
        Boierii dregători preferă fiecare destituirea sa, decît să colaboreze. M-am străduit în toate felurile să-i împac, dar nu a fost chip.
123
www.dacoromanica.ro
             Boierul agă a luat cancelaria la el acasă şi lucrează fără să comunice altuia ceva. Am cerut hîrtiile şi mi-a răspuns să mă duc să le iau în primire acolo, voind să lucrez la dînsul, dar fiindcă pentru aceasta ajung la neînţelegere cuboierul spătar, nu sînt de acord. Rog a se citi raportul întocmit pe puncte şi a se porunci cele aprobate pentru ca să fiu împuternicit să mă ocup şi să lucrez pentru treburile ţinutului în casă specială cu cuvenită ordine. Altfel fac cunoscut că plec de aici fiindcă nu vreau să pierd intr’o lună ceea ce am cîştigat în interval de 20 de ani slujind la vistierie. înduraţi-vă de mine, căci nu pot să vă descriu dezordinea existentă şi mi-e imposibil să propun pentru o bună restabilire a locuitorilor cuvenita orînduială.
             Satul Crucea de Jos se risipise înainte de sosirea mea aici, şi cu toate că au fost rechemaţi acasă, tot speriaţi sînt. Satul numit Satul Nou de asemenea este disperat. Rînduiala finului a ajuns să se facă de boierul agă numai pentru 50 de stoguri, dînd şi ţidule tuturor satelor. Puţină speranţă este pentru cei trecuţi, dar şi ei fiind cunoscuţi, este greu.
             Rog să se ia măsuri în grabă pentru toate, şi să fie trimise porunci severe pe puncte despre cele necesare pentru o bună restabilire a localnicilor.
             Ca să nu se întîmple la ceva vreun cusur, am început să lucrez la boierul agă, păstrîndu-mi datoriile. Fiindcă ţinutul este desnădăjduit, cu o completă lipsă de monetă, şi la extremă strîmtoare, repet iarăşi rugîndu-mă, să fie ordonate cele notate mai sus, fără de care îndreptarea este grea. Am dat ordine pentru istovul celui de al patrulea sfert, care aproape jumătate este rămăşiţă în ţinut. Am scris să mi se trimită o dare de seamă despre situaţia fiecărui sat şi a numărului bimicilor pentru informarea mea. Dar pe lingă aceasta m-am gîndit să fac o foarte exactă catagrafie.
             Să se izbutească aceasta, fără zgomot şi greşeli şi să nu bănuiască locuitorii vreo împovărare oarecare, cum obişnuiesc. M-am înţeles cu unii dintre cei mai cinstiţi boieri localnici care au primit să cumpere desetina acestui an, aici, dar cu un preţ mai modest, ca să înceteze jafurile de pînă acum. Deci, rog să binevoiţi a lua ţinutul Putnei pentru noi, cu 8 000 groşi sau şi cu 8 500, încît odată cu încasarea asprilor desetinei să se izbutească şi o bună catagrafie pe nesimţite.
             Boierul agă lucrează drept, neiertînd pe nimeni, puţin cam capricios, dar pedepseşte pe cei nesupuşi, încît zapcii au fost înfrînaţi, iar ţăranii s-au obrăznicit de tot. Cu toate acestea, dacă vor fi scoase poruncile pe care le-am cerut sper să se îndrepteze toate. Pentru aceasta, iarăşi rog să mi se trimită:
              Cele necesare pentru îndreptarea şi buna restabilire a ţinutului Putnei.
             1.      Cancelaria cu toate hîrtiile vechi şi noi să fie instalată într-o casă proprie, unde să se întrunească ambii boieri staroşti, zilnic, ocupîndu-se de treburile ţinutului.
             2.      Călăraşii ţinutului, acum fiind împrăştiaţi la marginea ţinutului, să fie supuşi la bir şi în locul lor să se întemeieze unul sau două sate cu acelaşi
124
www.dacoromanica.ro
    număr, sau şi cu un adaos de 15—20 de oameni. Asprii birului călăraşilor noi să fie aşezat ca la cei vechi, iar condica lor să stea la sămeşie deşi numirea lor depinde de poruncă.
         3.       Să nu se dea unuia şi altuia oameni, fie ca robi, fie sub o altă denumire, de către dregători, cum se întîmplă acum în mod abuziv, fără ştirea sămeşiei.
         4.       Toate rînduielile să se facă în ţinut de către sămeşie împreună cu boierii dregători, ca să fie cumpănite în raport cu situaţia satelor şi cu madea.
         5.       Scutirile scutelnicilor, robilor, breslaşilor din acest ţinut, se fac cu multe abuzuri şi necesită îndreptare.
         6.       La acest ţinut, vornicul de Vrancea, căpitanul de Bilieşti, căpitanul de Odobeşti, căpitanul de Panciu, căpitanul de Âdjud şi başbulucbaşa de Focşani, cu împuternicirea bătmăniei, formează fiecare cîte o starostie. Ei fac excrocherii pe seama locuitorilor, răpind cît vor, fără -a putea starostia să-i oprească.
         7.       Ocolaşii numiţi în diferite timpuri, cei mai mulţi oameni ai dregătorilor, în virtutea intimităţii lor, în diferite chipuri asupresc pe locuitori. Şi cu toate că eu în poruncile mele speciale în acest sens îmi voi păstra datoriile mele, totuşi este nevoie ca numirea lor să se facă cu ştirea şi alegerea sămeşiei, să fie aleşi oameni vrednici, cunoscuţi şi cu garanţii sigure.
         8. După informaţiile pe care le-am avut atît în trecut, cît şi acum, ţinutul Putnei ca să se îndrepteze este nevoie să se facă o cercetare foarte precisă despre situaţia şi averea tuturor locuitorilor de către o persoană demnă, care să aibă voie să facă o nouă aşezare a birului, scăzînd unde trebuie şi adăogînd unde va fi cazul. O astfel de persoană, după părerea mea, este boierul căminar Costin Carp 1 sau şi mai bine, boierul căminar Constantin Burghelea 2.
         Acesta este mijlocul cel mai necesar şi mai temeinic pentru buna refacere a ţinutului, altfel vă asigur că acest ţinut nu va fi în stare să-şi achite datoriile către administraţie. Liuzii unuia şi altuia să fie supuşi la bir împreună cu satele în afară de chelari şi vieri, fiindcă în toate satele sînt liuzi ale cutărui polcovnic, ale cutărui porucic şi ale altora, un condei special la bir, care în diferite timpuri au fost răpiţi în mod abuziv din rîndul birnicilor fruntaşi ai satelor, havalelele rămînînd pe seama satelor.
         9.       Mazilo-ruptaşi în acest ţinut se găsesc foarte puţini, precum se ştie şi fiindcă totdeauna sînt numiţi în slujbe în toate madelele, au rămas în cea mai mizerabilă situaţie. Fii de preoţi şi de diaconi, după cum m-am informat, se găsesc destui. Dacă se va aproba să mi se trimită unele scrisori deschise, încît
         1      Căminarul Costin Carp stăpineşte 11 sate (Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, XV, p. 243, 249, 250).
         2      Căminarul Constantin Burghelea stăpineşte 5 sate (ibidem, p. 242, 249, 250, 266). La 1839 va lua parte la conjuraţia lui Radu Leonte (I. Filitti, Domniile regulamentare, Bucureşti, 1915, p. 510).
125
www.dacoromanica.ro
        făcîndu-se o catagrafie, fiii preoţilor şi fiii ruptaşilor să fie trecuţi ca ruptaşi, iar fiii de diaconi ca rupte ale vistieriei, va fi şi în interesul vistieriei şi uşurinţă pentru executarea serviciilor şi poruncilor ţinutului, nefiind nici o îndoială, că acum toţi aceştia sînt supuşi unuia şi altuia, fără nici un motiv.
               Acad. R.P.R., pach. DCCCXXXVI (fost ms. rom. 1094), f. 59—60. Orig. greo.
                                         93
         [Aprilie 1821]
                       Raportul Lt. Colonelului I. P. Pestei cu privire la evenimentele întîmplate în ţările romîne.
    829         06'BHCHeHHH khh3h MHxamia Cyimbi, TocnoAapn MojmaBCKoro, HacneT 3aimc- noBejţeHHH ero b nocne^Hee BpeMH, coctoht b tom hto bch BoeHHan cana Khh-Ka 5-a >KecTBa MojiAaBCKoro HHCjmna tojibko 200 apHayT h hto c TaKOBBiM MajibiM
        otphaom oh He Mor HHKaK npuxoAy rpeKOB npoTHBHTbCH, a cjieAOBaTejibHO h HaXOAHJICH B HeoSxOAHMOCTH SblTB 3pHTeJieM B03MyilţeHHH KHH3eM HnCHJiaHTHeM npoH3BeAeHHaro; TeM Sojiee hto rnaBHeHiiiaH nacTB apHayTOB npn HeM cjijokhb-ihhx nepeuma b bohcko khh3h HnauiaimiH. Chh hcbo3mo>khoctb rpenaM npo-THBHTbCH nOATBep>KflaeTCH euţe H TeM oScTOHTeJIBCTBOM, HTO JfHB3H ynpaBJIHJOIItHH MoimaBHeio nociie otSbithh khh3h CyifflBi, npn Bceii HeHaBHCTH CBoeft k rpenaM, He HaxoAHT cpeACTB ocraHOBHTB hx achctbhh, npoAOJBKaiomHHCH b Hccax noA
    830 pyKOBOACTBOM HeKOTopbix IlpaBHTejieH Taimoro oSmecTBa. | OcraBanocB khh3io Cyiwe AOHecTH CyjrraHy o npeAnpHHTHH rpeKOB; ho oh cero He cAeiian, h6o He Mor peuiHTbCH Sbitb nepBbiM aohochhkom Ha HapoA k KOTopoMy npHHaAJie>KHT h nepBbiii B03craTb nporaBy cbohx cooTenecTBeHHHKOB. Oh noiiaraeT hto HCnOJIHHJI Becb CBOii AOJIT, He npHHHB B AeiiaX H ACÎICTBHHX HnCHJiaHTHH rfHKa-Koro ynacTHH h Bce cboh ycHHHH oSparaB eAHHCTBeHHO Ha to, htoSbi cAeiiaTB npHcyrcTBHe rpeKOB nan mohcho MeHee rjw MoJiAaBHH OTHroTHTentHBiM. Ilpn-hhhbi npHHyAHBiime ero k BBie3Ay H3 Hcc coctoht b tom, hto IlaTpHapx Koh-CTaHTHHOnOJIBCKHH, C yHaCTHH CoSopa, npOH3HeC npOKJIHTHe Ha KHH3H HnCH-JiaHTHH, KHH3H Cyi^Iţa H Bcex Tex B03MyTHBIHHXCH TpeKOB, KOTOpBie He o6pa-THTCH K AOJIHtHOMy npOTHBy IIopTBI nOBHHOBeHHIO. TaKOBOe oSHapOAOBaHHe, yHHHTO>KHB BCHKyiO JIHHHyiO 6e30naCH0CTb PJia KHH3H CyifflBI, npHHyAHJIO ero
    831 ocraBHTB Hccbi h HCKaTB ySejKHiita b Pocchh; noneMy) h OTnpaBiui oh nncBMO k rocyAapio HMneparopy, npnSeraH k noKpoBHTejiBCTBy Ero BemiHecTBa. KpoMe npoKHHTHH naTpnapxa, noSyAHJm ero enţe ABe npHHHHBi k BBie3Ay H3 Hcc. IlepBaH coctoht, no cnoBaM KHH3H, b oSbikhobchhom o6xo>KAeHHH Typep-naro IIpaBHTejiBCTBa c tcmh ero noAcyAHMBiMH, Ha KoropBix HMeer oho nanoe ah6o HeyAOBOJiBCTBHe: 6e3 BCHKaro npeABapHTeiiBHoro pa36HpaTejiBCTBa jmuiaer JKH3HH. BTOpaH npHHHHa COCTOHT B 6e3npepBIBHBIX AOMOraTeJIBCTBaX MOAASB-
        126
www.dacoromanica.ro
     ckhx 6onp, He HMeiomHx HHnanoH noJioHarrejiBHOH cncreMbi b CBoeM noBe^eHUH H Atone rAtVKpy co6ok> hhxoahihhxch b 6e3npecraHHbix ccopax h Hecorjiaorax. ITpH OTi)e3fle CBoeM oSbhbhji khh3l Cyimo BceHapoAHo, hto nopynaeT nepBO-CTaTeHHLiM SoapaM cocraBJieHHe KauMaKOHUU h ynpaBjieHHH khîdkcctbom, Bnpeflb flo nojiyMeima noBeneHHH ot CyjrraHa.
         Eonpe ynpeAHjiH JJuean, h b AOHeceHHH o ceM k SjracTaTejitHOH Ilopre | npn-
832  jiaraiOT BceB03MO>KHoe crapaime k OHepneHHio khh3h Cyimbi. IlepBoe fleiîcTBHe cero JţHBaHa coctohjio b tom, hto OHbiii B03BpaTHJi opynaie HeKOTopbiM TypnaM, COflepjKaBUIHMCH CKpbITbIMH; OflHH H3 HHX yflapHB TpeKa, HaBJieK Ha Bcex CBOHX TOBapraiţeS ctojib ciuibHbiH raeB rpenoB, hto ajih cnaceHHH chx Typon 6bui JÎHBaH BbiHyjKfleH hx CHOBa o6e3ypyjKHTb h b MOHacrbipb nofl CTpa>ny nocaAHTh. IIpoKJiHTHe Ha B03MyTHTejieH 6buio, no pacnopn>KeHmo JţHBaHa, oSnapoflOBano h BMecre c TeM, 6bUio npHKa3aHO BceM rpenaM, ynacTByiomHM b B03MymeHHH, yflajraTbCH H3 MojiflaBHH; ho cne nocnejţHee npHKa3aHHe He HcnojmeHo, h rpeKH npoflojDKajra no npejKHeMy 3aHHMaTtcH ycrpoHCTBOM CBoero Boncna noA HaA3o-POM E(J)OpOB HJIH IIpaBHTeJieH, T3K TOHHO KaK H BO BpeMH KHH3H Cyimbl. HeCO-
833  rjiacne MejKAy HJienaMH JţHBaHa ctojh. BejiHKO, hto MHoro b ohom | pa3cy>KAaiOT H CTIOpflT, HO HHK3KHX Mep He npHHHMaiOT, H 6e3HaHaJIHe, BOflBOpHCb no BCKDfly, yrpoîKaeT cen oGjiacm caMbiMH raSejibHbiMH hocjicactbhhmh. Eonpe ^yMaiOT noBHflHMOMy ropa3flo 6oJiee o CBoen Kopbicra h coScTBeHHbix Bbiroflax, Honejm o 6jiare oSipeM, h noTOMy nanajincb y>ne mhothh 6e3nopHAKH. ^CirrejiH ceJieHHÎi IOjkhoh MojmaBHH ocraBHjra cboh flOMa h crorraiOTCH H3 oflHoro Mecra b Apyroe. HenoTopbie nepeuuiH yjne b Pocchhckhh rpamujbi, h ecjin TenepeuiHHH nopHAOK Beipen eipe floiiro npoflJiHTCH b MojiAaBHH, to na^o Sy^eT onacaTbcn coBepmeH-Haro rojiofla: h6o nojin ocraiOTCH Heo6pa6oTaHHbiMH h He3aceHHHbiMH. CTpax MOKfly ÎKHTejIHMH B036y3KflaeTCH CHJ1LHO flByMH oSCTOHTejItCTBaMH, H3 KOHX oaho flo rpenoB, a flpyroe p,o Typon othochtch. IlepBoe 3aKJiionaeTCH b tom, hto rpenn 3aHHJibi Tajiaubi h OonmaHbi otphasmh, hhcjihiahmh Bcero okojio
834  2000 nejioBen, noAKpenJieHHbiMH MajieiiBKOio | Ojiorajnieio H3 20 cyflOB, b Tajianax HaxoflHipeiocH. IJejn. cero OTpnfla ecrb BocnpeipeHHe TypnaM bxoa b MoiwaBHK) h oSecneneroie coo6ii(eHiia Me»jţy BynapecTOM h ilccaMH, flaGbi b ceM nocjieflHeM ropote o6pa3yiomHHCH Boncna Morjm cjieflOBaTb k apMHH Hncn-JiaHTHH. Ojiothjihh ine npeflHa3HaneHa pjm npeceneHHH cooSipeHHH Me>KAy MopeM h JţyHancKHMH npenocTHMH. BTopoe 3anjHonaeTCH b tom, hto chh cJdjio-thjihh cojKTJia Ha chx ahhx moct HaBeACHHbiH Ha CepeTe BpaHJioBCKHM nauiero, kct jpbiH y3HaB o tom, npHKa3aji roJioBy OTpySHTb nenoTopbiM MOJi^aBanaM, kohx noA03peBaji, hto ohh rpenoB H3BecTHHH o nocrpoeHHH Mocra. Cne nponc-uiecTBHe yjKacHyno >KHTeJieH, npeACTaBHB hm npHMep cnopocrn Typon bo MipeHHH. HeAOBepnHBOCTb MOHAOBaH n TypnaM ctojh. BeJinna, hto caMH Gonpe He peuiHjracb
835  yAOBJieTBopHTb TpeGoBaHHK» BpaHJioBcnoro | IlamH, npHTJiauiaBUiero JţHBaH k HeMy AenyTaTOB npncnaTb rjw neperoBopa o cpeACTBax BOABopHTb cnonoHCTBHe H BBeCTH nOpHAOK B MoJIAaBHK». OHH H3BHHHJIHCb TeM, HTO rpeKH 3aHHMaK)UţHe
                                                                                                   127
www.dacoromanica.ro
        OoKiuaHBi h Tajiai^bi, hm b tom npeiiHTCTByiOT. J^OKa3aTejiBCTBOM, ckojil Majio 6oHpe MOJUţaBCKHe npH^ep>KHBaiOTCH nOJIO>KHTeJIbHOH CHCTCMBI, CJiyjKHT CJie-Ayiomee. Ohh nocjiajm Ha ahhx npomeHHe k ABCTpHHCKOMy HMnepaTopy, b koto-poM BbixBajiHiOT areHTa cero «Bopa b ‘ Bccax HaxoAHmerocH. Cne npomeHHe ecTb, TaK CKa3an>, o aho tojilko npeAHCJioBHe: h6o ohh HaMepeBaioTCH bcjica 3a oHbiM oTnpaBHTb Apyroe imcbMO, b kotopom npocHTb xotht HenocpeACTBeHHaro h eduHcmeemaeo noKpoBHTejibCTBa Abctphh. Cne nocjieAHee npomeHHe eme He OTnpaBJieHO, ho aojijkho cnopo nojiyynTb xoa. Ohh yBepniOT, hto caM Abctphîî-
   836  ckhh KOHcyji b flccax hx k TaKOBOMy achctbhk) | npHTJiacHji. Cne roBopHT ohh JXsix Toro, hto6 Oojimiee hhcjio cbohx cohjichob k noAnHCH cefi npocbGbi CKJioHHTb, h6o HeBepoHTHO, hto6bi KOHcyji hx npHTJiamaji k nocrynKy ctojil >Ke HanpacHOMy h 6e3nojie3HOMy, crojib h npoTHBHOMy HacTOHmeMy nojio>KeHHK> Bemefi.
            H3 Co6paHHbIX MHOK) CBeACHHH KaCaTeJIbHO KHH3H HncHjiaHTHH, HBCTByeT hto oh coeAHHHjicH b ByKapecTe c BjiaAHMHpecKO h CaBBOio h cboio KBapTHpy HMeji b KojieHTHHe, MOHacTbipe 6jih3 ropoAa. Bch chh coeAHHeimaH cnjia cocToana H3 25 000 nejioBen, Me>KAy kohmh 5 hjih 6 Tbicnnb KaBajiepHH. Y BjiaAHMHpecKH ecTb, nan roBopHT, 12 opyAHH, a y HncHjiaHTHH 6yAeT ohbix j\o 20. KorAa cefi nocjieAHHH meji H3 OoKiuaH Ha ByKapecT, to crapajicH BbiMaHHTb GpanjioBCKoro narny b none, Aa6bi AaTb cpaîKeHHe, h ajih toto nocbuiaji cbohx OypanmpoB ao
   837  caMofi KpenocTH, ho nama He peunuicH bbiath H3 EpanjioBa, crnibi o6enx cropoH GyAy'iH cjînmKOM | HepoBHbi. Tobopht hto H3 EyKapecTa nomeji BjiaAHMHpecKO onHTb b Majiyio Bajiaxmo, Aa6bi c6jiH3HTbCH c Cep6aMH, a hto HncHjiaHTH nomeji Ha khh3h KajTHMaxH TocnoAapH BajmaxcKoro, npHGjnoKaromerocH c otphaom TypoK. Hacner AammeHuinx achctbhh khh3h HncHjiaHTHH ecTb ABa mhchhh, ocHOBaHHbiH KancAoe Ha ocoGchhom coo6pa>KeHHH. IlepBoe coctoht b tom, hto Bce crapaHHe HncHjiaHTHH 6yAeT ycrpeMneHO Ha npncoeAHHeHHe CBoero OTpaAa k BoncKaM AencTByiomHM b nojib3y Ajih nauiH. Cne MHeHHe ocHOBaHO Ha tom coo6pan<eHHH hto Errap, Oeccajura, MaKeAOHHH, JleBaAHH, Mopen — cyn> o6jia-cth HanojiHeHHbm rpenaMH, Me>KAy TeM nan b MoJiAaBHH h BajiaxHH hx BecbMa Mano; noneMy h MO>Ker HncHjiaHTHH ropa3AO 6ojiee ycnexoB o>KHAaTb ot cbohx
   838  AencTBHH KorAa, nepeiiAH JţyHaă, BcrynHT b 3cmjih JţpeBHeH rpeijHH, hokcjih KorAa 6yAeT CKHraTbCH no o6jiacTHM | eMy coBepmeHHO nyjKAbiM. BanoieâmaH npenoHa ecTb JţyHafi, ho HncHJiaHTHiî, nan roBopHT, npHHHMaer Bce B03M0>KHbie Mepbi A-an npeoAOJieHHH cero npenHTCTBHH h HaAeeTCH b tom ycneTb. Biopoe MHeHHe coctoht b tom, hto rpeKH, coeAHHeHHbie c Aim Ilameio, 6yAyT achctbo-BaTb Ha lOre ot EajiKaHOB, a HncHjiaHTHH Ha ceBepe, crapancb npncoeAHHHTb k cbohm CHJiaM Cep6oB h EoJirap. Cne MHeHHe ocHOBaHO, Me>KAy nporniM, Ha tom cooGpaAceHHH, hto MoJiAaBHH h BajiaxHH BecbMa BaiKHbi, noTOMy hto cny>KHTb MoryT nyTeM pjm Bcex >KejiaioiAHX ynacTBOBaTb b npeAnpHHTHH TpeKOB, h hto chh ABa KHHJKecTBa MoryT npHHOCHTb HeoiţeHeHHyio nojib3y 6oraTCTBOM cbohx 3eMJieAejibnecKHX np OH3BeAeHHH, kohmh ohh BcerAa CHa6>KaioT Aan<e caMbin UapbrpaA. Ilpecem. >Ke cne cooOmeHHe 3Hamijio 6bi BpeAHTb caMofi CTOJnme TeM
     128
www.dacoromanica.ro
 839  'lyBCTBHTejn.HeHiuHM o6pa30M, mto rpeKH yCHJiHBaHCb Ha Mope, | MoryT Bocnpe-thtb npHB03 xne6a h H3 flpyrax Mecr. Cne nocneAHee coo6pa>KeHHe ocHOBaHO Ha ctojh. npocrpaHHtix h o6uihphlix BHflax, hto Mano cooTBeTCTByeT cnaObiM ouiaM UncHJiaHTHH, h noTOMy nonaraio h cnpaBeAJiHBee Te H3BecTHH, KOTopbin yTBep>K-AaiOT hto oh >Kejiaer nepeOparbcn 3a JXyHaiî b Eirap h <E>eccanmo, Hen<enH Te, KOToptiH npeflnojiararoT, hto BanaxHH, MojţzţaBHH h ocoOeHHO EonrapHH 6ypyr nonpHnjeM ero AeHCTBHii.
          EpaHJiOBCKHfi narna npHCJiaji MojwaBCKOMy JţHBaHy Honnio c (JmpMAHa hm ot nopTbi nonyneHHoro, b cne^ţcTBHe KOToporo oh Ha3HaneH CepacKHpoM unu rnaBHbiM HanajibHHKOM Bcex bohck b KpenocTHX JţyHancKHX h KHnntecTBax MojwaBCKOM h BanaxcKOM HaxoAnmHxen. H Tan: HananbHHK Ha3HaneH, ho apMHH Bce TaKH euţe He coOpaHa, h6o Bce rapHH30Hbi Ha3BaHHbix Kpenocreă BecbMa MajiOHHCJieHbi h ejţBa ^ocraTOHHbi pnn. oxpaHeHHH caMHX KpenocTeiî;
 840  a jKirrejiH Aon>KeHCTByiomHe | cocraBHTb chio apMHio, BecbMa Mano k TOMy noKa3biBaioT oxotbi h Men<Ay nponHM b caMOM EpannoBe roBopmiH ohh aocto-BepHO, hto hm Bce paBHO kto He BnajţeeT ceio 3eMneio, h6o npHMep KpbiMa A0Ka3bmaeT hto Pocchh A03BOJineT cBoOoAHoe ompaBneHHe MaroMeTaHCKoro Eorocnyn<eHHH, a noTOMy h oOecneneHbi ohh b rnaBHeiîuieM npeAMeTe; nponne nte Bce pnn hhx HeyBa>KHTenbHbi. H3 cero mojkho nonaraTb, hto Cepaciaip c HeKO-TopbiM TpynoM coOepeT 3HanHTenbHoe bohcko. B Bhahhc coctoht rapHH30H H3 5 hjih 6 TbiCHHb nenoBeK, a b ocranbHbix Kpenocmx hhcjio ohbix coBepmeHHO HHHTOJKHO. HeOAHOKpaTHO ynOMHHyTOe, B pa3HbIX H3BeCTHHX, npHBejţeHHe JţyHaiîCKHX KpenocTeiî b oOopoHHTenbHoe nono>KeHHe, 3aKmonaeTCH b coOpaHHH
 841  C'becrHbix npnnacoB h b nonpaBneHHH creH yKpenneHHiî, npniiie^ţuinx b bctxoctb ot AonroBpeMeHHaro | HepaneHHH 06 ohbix. ^to KacaeTcn «o Eonrap, to ohh AO chx nop HHKaKoro euţe He A^nann npepnpnarivi, h TypKH c ycnexoM 3aHHMaK)Tcn b ceiî oOnacTH o6e3opyn<eHHeM Bcex HtHTeneiî. O cep6ax HHnero He cnbixaTb.
          Ann flama Hhhhckhh oOxoAuncn Bcer^a cronb cypoBO c IpeKaMH h crronb MHoro HaHec Bpejţa CynbOTaM, mto TypeiţKoe IIpaBHTenbCTBO HaxoAuno b hhx ycepflHbix noMOHţHHKOB npoTHBy Ann IlamHj ho TypeiţKHH rnaBHOKOMaHAyrouţHtt B03biMeB Kanoe to Ha chx rpeKOB noA03peHHe, Benen mhothm H3 hhx OTpyOHTb ronoBbi. Chm npoHcmecTBHeM yMen Ann Ilama BOcnonb30BaTbcn h npHBneK TpeKOB Ha cbok) cropoHy, TaK mto b Hanane OeBpann HMen oh y>Ke apMHio H3 hhx cocTOHirţyio h pp 30/t. npocTHpaiomyiocH. C Tex nop yBenHHHBaeTCH cne bohcko
 842  OecnpecraHHO h c OonbuiHM ycnexoM Be^er BoiÎHy npoTHBy TypoK, | npHHyncAeH-Hbix chhtb oca,ny BifflHbi h OTCTynHTb po Jlapnccbi. Bce 3pecb CKa3aHHoe nponc-xoAHno b Hanane OeBpann. C Tex n<e nop He HMeeTcn CBeneHHH coBepmeHHO nononorrenbHbix, ho BeponoAoOHbin h3bccthh 3aKjnonaK)TCH b tom, hto caM Ann Ilauia ocraeTcn b JlHHHax, a rpeKH h CynbOTbi b ero nojn>3y AeiîcTByioiAHe, npoAon>KaK)T BoeBaTb c TypKaMH noA npeABOAHTenbCTBOM coOcTBeHHbix cbohx HananbHHKOB. Aah n<e Ilama noMoraeT hm ACHbraMH, CHapnASMH h nymnaMH.
    9 — c. 810                                                               IOQ
www.dacoromanica.ro
       ClW apMHH flOJDKHa, B BeCbMa HenpOflOJDKHXejIbHOM BpeMeHH, B03p0CTH p,0 3Ha-MtrrejibHaro KomwecTBa, h6o no h3bccthhm AocTOBepHbiM, B03MymeHne Hanajiocb h b Mopee, tsk mo Bce o6nacTH cocTaBJiHBniHH ApeBHioio rpeipno, c EnnpoM h MaKeAOHneio, Moryr coboKynirrb cboh chjh>i. HananbHHKOM B03MymeHHH b
   143 Mopee Ha3biBaioT Mauuy Bea, khh3h Hapo^a MaăHOTCKaro. Chh MaâHOTbi | o6nTaioT b ropax h HHKorfla He 6biJiH TypKaM coBepuieHHo noKopHbi. XXnaTHJiH Majiyio flaHb h b nponeM hh ot Koro He 3aBHcejm, cjiynca HeoflHOKpaTHo y6e>KHmeM fljw rpenoB, cnacaiomHxcH ot npecneflOBaHHH Typon. YBepHiOT Aa>ne hto kpobo-npoJDTTHe b Tex Mecrax Hanajioca. IIofloSHbiM o6pa30M B03CTaiOT npoTHBy Typeij-Koro upaBHTejibCTBa 6ojn>uiaH nacrb octpobob b Apxnnejiare h cHapnjKaioT MHoroHHCJieHHbie Kopa6jm. BceMH oHbiMH cHJiaMH floniKeH HananbCTBOBaTb MaiiHy-EeS hjih KapaA>KH, npe>KHHă Tocnoflapb BajiaxHH.
           B KoHcraHTHHonone 0Tpy6HJM rojioBbi mhothm rpenaM, Mewfly kohmh Ha3biBaiOT copona EnncKonoB. Bce poAHbie KHH3H Cyimbi h rpenoB npn HeM COCTOHIIţHX ySHTbl, H MHOJKeCTBO flpyTOX nOTepHJIO )KH3Hb. Bce CHe npOHCXOflHT 6e3 BCHKoro, nan yBepjucvr, npeflBapHTejibHoro H3cneflOBaHHH; thkhm o6pa30M,
   844 mo npH30ByT rpena, noA npeAJioroM ero noe o neM pacnpocHTb: no npHxoflej nbiTaiOT ero h noTOM py6m eMy rojioBy. Mncno TaKHM o6pa30M nora6uiHx yMHo-HcaercH enceflHeBHo h aocthtjio y>ne BecbMa 6ojn>uioro KojmnecTBa. Chh nponc-uiecTBHH ycyry6jiHK)T HeroAOBaHHe TpeKOB Ha KoHcraHTHHonojibCKHX E^opos TaHHoro hx 06mecTBa, H3 kohx oahh Ha3biBaercH MaBpo. Oh HeflaBHo npn6bm g6 Ofleccy co BceM cbohm HMymecTBOM. Cne HeroflOBaHHe HMeeT cjie^yioiHHe npHHHHbi. no npeflBapHTejibHOMy rniaHy TaâHoro OSuţecTBa rpenoB, 6bUio nojiojKeHo Hanarb B03MymeHHe b KoHcraHTHHonone, nan cnopo KHH3b HncnnaHTHă npn6yfleT b Hccbi. JJjm cero 6bmo co6paHo okojio 30.000 rpenoB b Typeqnoă CTomme, Hafl kohmh HanajibCTBo 6btno nopyneHo TpeM EcJjopaM. Chh 30.000 rpenoB 6biJiH pacnpeAejieHbi Ha HecKOJibKo OTpn/ţoB, h Ka>KflbiH otpha HMeji ocoOeHHoe nopyneHHe: qahh aojdkchctbOBaji OBJiaAeTb apceHajioM, Apyroâ
   845 JUBopijoM CyjrraHOBbLM h Tan Aajiee. JUjih | yfloOHeHUiero npHBefleHHH cero HaMe-peHHH b flencTBHe 6btno no;io>KeHO 3a>KeHb ropofl bo Bcex Komjax h nojn>30BaTbCH cyMaToxoio, ot toto npoH3oftTH floJimeHCTBOBaBUieio, fla6bi ymimo>KHTb nan mohcho 6ojn>uiee mhcjio TypoK. Bce 6btno roTOBO fljia cero fleâcTBHH h rpeKH o>KHflajm oAHoro tojh>ko noBejieHHH cbohx EcJîopoB. Khh3b UncHJiaHTHH, nan cnopo npnObin b ilccw, OTnpaBHJi HeMe/yieHHo Kypbepa b KoHCTaHTHHonojib, k TpeM ynoMHHyTbiM EcJîopaM c H3BemeHHeM o CBoeM npnObiTHH h c noBejieimeM AencTBHe HanaTb. Chh Tpn E4)opa, nojiyHHBUiH CHe npHKa3aHHe, onacaJiHCb noTepjrrb Bce CBoe HMymecTBO ot noncapa, h fla6bi cnacTH OHoe, yflepncajiH b Tafnie, qejibix ABe He^eJin coflepacaHne HncHJiaHTHeBOH AeneuiH h ynoTpeOHJin cne BpeMH Ha npHBeAeHHe cbohx AparoijeHHocTeH b 6e3onacHocTi>, nepeHeca oHbin
   846 Ha Kopa6jiH, c kohmh BnocjieACTBHH h ompaBHJiHCb H3 KoHCTaHTHHonojiH.| Me>K,ny TeM HanajiH cjiyxn AoxoAHTb ao TypeuKoro npaBHTeJibCTBa o npoHcmecTBHHx b MojmaBHH. Chh cjiyxn 3acraBHJiH npaBnrejibCTBo oOpaTHTbca k MepaM npe-
     130
                                    www.dacoromanica.ro
       floCTopo>KHOCTH h noSyAHJm rpeKOB npocim. no3BOJieHHH y cbohx E4)opoB flefl-CTBiie Ha^aTB. Ho E4)opbi 0TKa3anH hm b tom h Korfla, noaie Asyx He^ejib, Becb hx nocrynoK oSHapyWHJicH, Torfla SbiJio yjKe no3£Ho HcnoJiHHTb HaMepeHHe rpeKOB. Bot npHHHHa noneMy KoHcraHTHHonojib cnaceH h cen y>KacHbiă itnaH He npHBefleH b «efiCTBHe. KHH3b KaxoiMaxH h HeKOTopbie «pyrae h3bccthjih Mejigry TeM TypeiţKoe npaBHTejibCTBO 060 BceM HaMepeHHH Taihioro OSujecTBa, Ha3bmaeMoro ETepHeio, h Toiyţa HanartHCb BbiinecKa3aHHbiH Ka3HH.
            IIpH Bceft HeyaaHH ceă co CTopoHbi TpeKOB, He ycneBaer TypeijKoe npaBH-
   847  TejibcrBO coSpaTb cKopo flocraTOHHoe hhcjio bohck, flaSbi noKopHTb B03MyTHTeneH. Cne | npoHcxoflHT ot Toro, hto Bce mhhhctpm h rnaBHbie hhhobhhkh IIopTbi HaxoflHTCH b pa3«ope Me>Kfly coSoio h XajieT EcJieHAH, 6jih>khh{i jnoSHMeiţ cyjrraHa, nojib3yiomHHCH nojmoio CBoero Tocyflapa AosepeuHOCTbio, yroBopnjiH ero HecKOJibKO Jier TOMy Ha3aa bbccth HOByio CHCTeMy b TocyzţapcTBeHHoe IIpaB-jieHHe, KOTopan HbiHe ecrb rjiaBHeămaH npnnHHa Majibix chji IIopTbi. Chh nepe-MeHa b nojiHTHHecKOH cHCTeMe BHyTpeHHHro ynpaBJieHHH coctoht rjiaBHeHine b yHHHTOJKeHHH TaK Ha3biBaeMbix aHHOB. OSjiacTHMH TypeiţKOH HMnepHH b EBpone ynpaBJiHjra no Sojibineă nacTH hhhobhhkh Ha3HanaeMbie IIopToio, ho BbiSnpae-Mbie H3 HHCJia 3HaTHeHiiiHX oco6 caMoro Toro Kpan. Chh hhhobhhkh Ha3biBajmcH AnHaMH. OcraBancb BecbMa flonroe BpeMH Ha cbohx Mecrax, HMen cjiynaii 3aBeCTH c HorrejiHMH 6ojh>iiihh cb«3h, SbiBann ohh oSbiKHOBeHHo BecbMa SoraTbi h Morjra
   848  coSnpaTb MHoronHOieHHbiH BoiîcKa. | Ot cero nponcxoAmio hto ohh nacro npoTHB IIopTbi SyHTOBaJiH h hto BJiacTb cen nocneAHen TeM nojiynajia Torfla BpeMeHHoe orpaHHHeHHe. Jţjm OTBpameHHH cero HeyAoSciBa h AaSbi npncoeAHHHTb k HMne-paTopcKOH Ka3He Bce npnSbuiH nojiynaeMbie aHHaMH, SbUiH ohh yHhhtoJKeHti h 3aMeHeHbi nauiaMH, Ha3HanaeMbiMH H3 cobccm Apyrax MecT, npnneM coSjnoAa-jioch npaBHJio Kan mojkho Hanţe hx nepeMeHHTb. Hejib npaBHTejibCTBa SbiJia AOCTHTHyTa H OHO HaXOAHJIOCb B COBepmeHHOH 6e30naCH0CTH CO CTOpOHbl 33MbIC-jiob nacTHbix oSjiacronpaBHTejieH, ho He HMen peryjrapHbix bohck, noTepano oho, BMecre c TeM, bcio cboio cany; h6o Tenepeiimne nauin He nojib3yiOTCH yjKe tcmh cnocoSaMH ajih coSnpaHHH BoiîcKa KaK npe>KHHe Ahhbi; a >khtcjih czţejiaJiHCH ropa3Ao HeAOBOJibHee, h6o TenepeuiHHe nauin npHTecHHiOT hx ropa3Ao nyBCTBH-TejibHee, a HMnepaTopcKan Ka3Ha ctoht hm HecpaBHeHHo Sojiee H3AepH<eK hokcjih Ahhm. H T3K, HapoA HeflOBOJieH, a hhhobhhkh hmciot oahh tojh>ko BecbMa
   849  CKyAHbiH cpeflCTBa; h no cen to | npnnHHe He MO>Ker IIopTa ao chx nop euje coSpaTb Hy>KHoe bohcko.
            Bot Bce Te cbcachhh, kotopmh b KopoTKoe BpeMH Moero npeSbiBaHHH b BeccapaSHH Mor h coSpaTb h H3 pa3Hbix pa3roBopoB H3BJieHb; He h3jihiiihhm nojiaraio nphcobonynHTb k OHbiM, hto JKenaHHe rpeKOB Ha cnynaH coBepmeHHoro ycnexa coctoht b o6pa30BaHHH OeAepajibHOH pecnySjiHKH Ha noAoSne AMepmcaH-ckhx CoeAHHeHHbix oSnacTeH. Cne noAoSne He b BepxoBHOM IIpaBJieHHH coctoht, ho b tom hto KajKAan oco6eHH3H oSjiacTb SyAeT HMeTb nacTHoe CBoe ocoSeHHoe npaBJieHHe c cbohmh 33KOHaMH h tojh>ko b oSiAHX rocyAapcTBeHHbix AeJiax
     ..                                                                         131
www.dacoromanica.ro
       coBOKynHo c npoMHMH AeftCTBOBaTb. Chh Mticjib TpeKOB ocHOBaHa na coo6pa-HCCHHH O Hpe3BbIHailHO SojIbHIOM pa3JIHHHH MOKfly HpaB3MH, oSblHaHMH, riOHH-thhmh h Bcem o6pa3oivi Mbicneă paanuHHbix HapoflOB Ipeinno HacejiHioiHHx.
                                    BepHo: Jleirr. IIoAnojiKOBHHK ITecrejib
   829         Prinţul Mihail Suţu, domnul Moldovei, explică atitudinea sa, din ultimul pjota timp prin faptul că întreaga forţă armată a principatului Moldovei număra a 5„a numai 200 de arnăuţi şi că el dispunând de un detaşament atît de mic nu putea
       să se împotrivească cu nimic venirii grecilor, şi prin urmare, a fost nevoit să fie un simplu spectator al răscoalei înfăptuite de prinţul Ipsilanti. Aceasta cu atît mai mult cu cît cea mai mare parte din arnăuţii care slujeau pe lîngă el a trecut în oastea prinţului Ipsilanti. Această imposibilitate de a se împotrivi grecilor este confirmată şi prin împrejurarea că divanul, care cîrmuia în* Moldova după plecarea prinţului Suţu, cu toată ura lui faţă de greci nu găseşte mijloace să oprească acţiunile lor, care continuă la Iaşi sub conducerea unor conducători ai
   830 asociaţiei secrete. | Prinţului Suţu nu-i rămânea altceva decât să raporteze sultanului despre acţiunea grecilor. El n-a făcut însă aceasta, deoarece nu s-a putut hotărî să fie, primul, pîrîtor împotriva poporului căruia îi aparţine şi să se ridice, primul, împotriva compatrioţilor săi. El crede că şi-a îndeplinit cu prisosinţă datoria, neparticipînd în nici un fel la acţiunile lui Ipsilanti şi îndreptîndu-^i toate eforturile numai spre a face prezenţa grecilor cît mai puţin împovărătoare pentru Moldova.
            Cauzele care l-au silit să plece din Iaşi constau în faptul că patriarhul din Constantinopol a blestemat, secondat de sobor, pe prinţul Ipsilanti, pe prinţul Suţu şi pe toţi acei greci răsculaţi, care nu se vor întoarce la supunerea cuvenită Porţii. Această anatemă, desfiinţînd orice securitate personală pentru
   831 prinţul Suţu, l-a silit să părăsească Iaşii şi să caute refugiu în Rusia. De aceea) el a expediat o scrisoare către împărat, recurgînd la protecţia măriei sale. Afară de blestemul patriarhului, încă alte două motive l-au determinat să plece din Iaşi. Primul constă, după spusele prinţului, în obişnuita purtare a guvernului turc faţă de acei dintre inculpaţii săi, împotriva cărora are vreo nemulţumire: îi omoară fără nici o cercetare prealabilă. Al doilea motiv îl constituie stăruinţele neîncetate ale boierilor moldoveni, care n-au nici un sistem pozitiv în comportarea lor şi care se află, chiar şi între ei, în certuri şi discordii neîncetate. La plecarea sa, prinţul Suţu a declarat în faţa tuturora că încredinţează sarcina alcătuirii căimăcămiei şi cârmuirii principatului marilor boieri, pînă la primirea poruncilor sultanului.
   832      Boierii au constituit divanul, şi raportînd acest fapt înaltei Porţi, | îşi dau toată silinţa să ponegrească pe prinţul Suţu. Primul act al acestui divan a fost acela de a restitui armele unor turci, care fuseseră ţinuţi ascunşi. Unul dintre
       132
www.dacoromanica.ro
     aceştia, lovind pe un grec, a atras asupra tuturor tovarăşilor săi mînia atît de înverşunată a grecilor, incit, pentru salvarea acestor turci, divanul a fost silit să-i dezarmeze din nou şi să-i trimită la o mănăstire sub pază. în urma dispoziţiei divanului s-a dat publicităţii blestemul împotriva răzvrătiţilor şi totodată s-a poruncit tuturor grecilor, care au participat la răscoală, să plece din Moldova. Această din urmă poruncă însă n-a fost îndeplinită şi grecii continuă să se ocupe ca şi mai înainte de organizarea armatei lor sub supravegherea eforilor sau cîrmuitorilor, exact la fel ca şi în vremea prinţului Suţu. Neînţelegerea dintre
833  membrii divanului este atît de mare, încît se | discută şi se chibzuieşte mult, dar nu se iau nici un fel de măsuri şi anarhia, instaurîndu-se pretutindeni, ameninţă această ţară cu cele mai funeste urmări. Boierii se gîndesc, după cîte se pare, mai mult la profitul lor şi la avantajele lor proprii decît la binele obştesc şi de aceea au început multe dezordini. Populaţia satelor din sudul Moldovei şi-a părăsit casele şi rătăceşte dintr-un loc în altul. Unii au trecut în Busia şi, dacă actuala stare de lucruri va mai continua în Moldova multă vreme, va trebui să ne temem de o foamete totală, deoarece cîmpiile rămîn necultivate. Teama în rîndurile populaţiei este produsă de> două împrejurări, din care una se referă la greci, iar alta la turci. Prima constă în faptul că grecii au ocupat Galaţii şi Focşanii cu detaşamente, cuprinzînd în total aproximativ 2 000 de oameni, întărite de
834  o mică | flotilă din 20 vase care se află la Galaţi. Acest detaşament are scopul de a interzice turcilor intrarea în Moldova şi de a asigura comunicaţiile dintre Bucureşti şi Iaşi, ca astfel trupele care se formează în acest oraş, să poată merge la armata lui Ipsilanti. Flotila este destinată pentru a tăia comunicaţia dintre mare şi cetăţile de la Dunăre. A doua [împrejurare] este că această flotilă a incendiat în aceste zile podul construit pe Şiret de către paşa de la Brăila, care aflînd despre acest lucru, a poruncit să se taie capul la cîţiva moldoveni, pe care îi bănuia că au dat de ştire grecilor despre construirea podului. Această întîm-plare a înspăimîntat populaţia, prezentîndu-i un exemplu de promptitudinea cu care se răzbună turcii. Neîncrederea moldovenilor faţă de turci este atît de mare,
835  încît înşişi boierii nu s-au hotărît să satisfacă cererea paşei de | la Brăila, care invitase divanul să trimită la el delegaţi spre a trata asupra mijloacelor pentru a instaura liniştea şi a introduce ordinea în Moldova. Ei 8-au scuzat, invocînd pretextul că îi împiedică grecii, care ocupă Focşanii şi Galaţii. •
         Următorul fapt dovedeşte cît de puţin respectă boierii din Moldova un sistem [politic] pozitiv. .Zilele acestea ei au trimis o cerere împăratului Austriei, în care elogiau pe agentul curţii sale, care se afla la Iaşi. Această cerere constituie, ca să spunem aşa, numai o prefaţă, căci ei intenţionează să trimită după aceasta altă scrisoare, prin care să ceară protecţia unică şi nemijlocită a Austriei. Această cerere din urmă nu a fost încă expediată, dar trebuie să Lse dea curînd
830 curs. Ei ne asigură că însuşi consulul Austriei la Iaşi i-a invitat la această | acţiune. Ei spun acest lucru pentru a îndemna pe mai mulţi colegi de ai lor să semneze această cerere, deoarece este de necrezut ca consulul să-i invite la o
                                                                                                   133
www.dacoromanica.ro
     faptă pe cît de zadarnică şi inutilă pe atît de contrarie stării actuale a lucrurilor.
          Din informaţiile culese de mine cu privire la prinţul Ipsilanti, reiese că el s-a unit la Bucureşti cu Vladimirescu şi cu Sava şi şi-a aşezat cartierul la Colen-tina, mănăstire în apropiere de oraş. Toată această forţă reunită era alcătuită din 25 000 oameni, din care 5 000 sau 6 000 cavalerie. După cîte se spune, Vladimirescu are 12 tunuri, iar Ipsilanti ar avea pînă la 20. în drumul acestuia de la Focşani la Bucureşti, el a căutat să ademenească pe paşa de Brăila [să iasă] în cîmp, pentru a da lupta şi de aceea îşi trimitea oamenii după furaje chiar pînă sub cetate, Paşa însă nu s-a decis să iasă din Brăila, forţele ambelor părţi
837  fiind prea j inegale. Se spune că Vladimirescu a plecat din Bucureşti din nou în Oltenia spre a se apropia de sîrbi şi că Ipsilanti a plecat contra prinţului Callimachi, domnul Ţării Romîneşti, care se apropie cu un detaşament de turci.
          Relativ la acţiunile de mai tîrziu ale prinţului Ipsilanti, există două păreri, bazate fiecare pe un considerent deosebit. Prima este că Ipsilanti îşi va îndrepta toate stăruinţele să facă joncţiunea dintre detaşamentul său şi trupele ce operează în favoarea lui Âli paşa. Această părere se bazează pe considerentul că Epirul, Tesalia, Macedonia, Levadia şi Moreea sînt regiuni pline de greci, în timp ce în Moldova şi Ţara Romînească aceştia sînt foarte puţini. De aceea Ipsilanti se poate aştepta la succese mult mai mari atunci cînd trecînd Dunărea,
838  va păşi pe pămîntul Greciei antice, decît atunci cînd va rătăci prin regiuni ce-i sînt total necunoscute. Piedica cea mai mare o constituie Dunărea. Ipsilanti însA, după cîte se spune, ia toate măsurile pentru a o învinge şi speră să reuşească. A doua părere este aceea că grecii, uniţi cu Aii paşa, vor opera la sud de Balcani, iar Ipsilanti la nord, căutînd să alăture forţelor sale pe sîrbi şi pe bulgari. Această părere se bazează, între altele, pe considerentul că Moldova şi Ţara Romînească sînt foarte importante, pentru că pot servi ca drum pentru toţi grecii care doresc să participe la acţiune, şi că aceste două principate pot să aducă un folos de nepreţuit prin bogăţia produselor lor agricole, pe care le furnizează totdeauna pînă şi Constantinopolului. A tăia această comunicaţie ar însemna să dăuneze în modul cel mai sensibil capitalei însăşi, pentru că grecii, întărin-
839  du-se pe mare, | pot să interzică importul cerealelor şi din alte locuri. Acest ultim considerent se bazează pe proiecte atît de întinse şi de vaste, încît acestea nu corespund slabelor forţe ale lui Ipsilanti, şi de aceea eu consider mai juste ştirile care afirmă că el doreşte să treacă peste Dunăre în Epir şi în Tesalia, decît pe acelea, după care Ţara Romînească, Moldova, dar mai ales Bulgaria, vor constitui cîmpul acţiunilor sale.
          Paşa de la Brăila a trimis divanului din Moldova copia de pe firmanul primit de el de la Poartă, prin care este numit serascbier sau comandant suprem al tuturor trupelor aflate în cetăţile de la Dunăre şi în principatele Moldovei şi Ţării Romîneşti. în felul acesta comandantul este numit, armata însă tot
     134
www.dacoromanica.ro
     na este încă strînsă \ deoarece toate garnizoanele numitelor cetăţi sînt foarte puţin numeroase şi abia ajung pentru paza acestor cetăţi, iar populaţia care
840  trebuie | să formeze această armată îşi manifestă o foarte mică dorinţă pentru acest lucru. între altele, chiar la Brăila oamenii spun în mod deschis că le este indiferent cine stăpîneşte această ţară, deoarece exemplul Crimeii dovedeşte că Rusia permite exercitarea liberă a cultului mahometan şi de aceea ei sînt asiguraţi în privinţa lucrului celui mai important: toate celelalte nu importă pentru ei. Din acestea se poate deduce că seraschierul va strînge cu oarecare greutate o armată importantă. La Vidin garnizoana este alcătuită din 5 000 —6 000 de oameni, iar în celelalte cetăţi efectivul ostaşilor este cu totul neînsemnat. Aducerea cetăţilor de la Dunăre în stare de defensivă, lucru deseori repetat în diferite informaţii, constă în strîngerea proviziilor alimentare şi în repararea contra-
841  forturilor învechite datorită lipsei de îngrijire [ care durează de multă vreme, în ceea ce priveşte pe bulgari, ei nu au întreprins pînă acum nici o acţiune şi turcii se ocupă cu succes în această ţară de dezarmarea tuturor locuitorilor. Despre sîrbi nu se aude nimic.
          Aii paşa din Ianina s-a purtat totdeauna atît de aspru cu grecii şi a făcut atîta rău sulioţilor, îneît guvernul turc a găsit în ei ajutoare foarte zeloase împotriva lui.Comandantul suprem turc însă, bănuind cu ceva pe aceşti greci, a poruncit ca multora dintre ei să li se taie capul. De această întîmplare a ştiut să profite Aii paşa şi el a atras pe greci de partea sa, aşa că la începutul lui februarie el avea o armată alcătuită din ei cuprinzînd un efectiv de aproximativ 30 000 de oameni. De atunci aceste trupe au sporit neîncetat şi ele poartă cu mare succes
842  războiul împotriva turcilor, | care au fost siliţi să ridice asediul Ianinei şi să se retragă pînă la Larisa. Toate cele spuse aici s-au petrecut la începutul lui februarie. Iar de atunci nu avem informaţii cu totul sigure. Ştiri verosimile însă sînt acelea că Aii paşa rămîne la Ianina, iar grecii şi sulioţii, care Operează în favoarea lui continuă să lupte contra turcilor, sub comanda propriilor lor comandanţi, iar Aii paşa îi ajută cu bani, obuze şi tunuri. într-un timp foarte scurt, această armată urmează să se mărească în mod considerabil, deoarece, după unele ştiri precise, răscoala a început şi în Moreea, aşa îneît toate regiunile care alcătuiseră Grecia antică, cu Epirul şi Macedonia, pot să-şi unească forţele. Ca şef al răscoalei din Moreea este menţionat Mainu bei8 prinţ al manioţilor. Aceşti manioţi | locuiesc în munţi şi nu au fost niciodată supuşi cu totul turcilor: ei
843  plătesc un mic tribut, iar în celelalte [lucruri] nu depindeau de nimeni, servind deseori de refugiu grecilor, care se salvau la ei de persecuţia turcilor. Sîntem chiar asiguraţi că vărsarea de sînge în acele locuri a şi început. In chip asemănător se răscoală împotriva guvernului turc cea mai mare parte a insulelor din Arhi-
          1 La 15 februarie, divannl ţării Romîneşti este înştiinţat de capuchehaia de la Silistra că B-a primit poruncă de la Constantinopol să se strîngă trupe împotriva răsculaţilor. (Hurmu-taki, XX, p. 554).
          * Mainu bei, probabil este vorba de Mavromihalis, bei al Peloponezului.
135
www.dacoromanica.ro
     pelag şi echipează numeroase corăbii. Toate aceste forţe trebuie să le comande Mainu bei sau Caragea, fostul domn al Ţării Romîneşti.
         La Constantinopol 8-au tăiat capetele la numeroşi greci, intre care sînt menţionaţi 40 de episcopi. Toate rudele prinţului Suţu, precum şi grecii care se aflau pe lingă el, sînt omorîţi şi o mulţime de alţi [greci] şi-au pierdut viaţa. Toate acestea se petrec, după cit sîntem asiguraţi, fără o instrucţie preliminară.
844  Grecul este chemat, sub pretextul de a fi chestionat despre ceva; după ce vine, | el este torturat şi apoi i se taie capul. Numărul celor care pier în acest chip creşte zilnic şi el s-a mărit acum foarte mult. Aceste întîmplări sporesc indignarea grecilor contra eforilor asociaţiei secrete de la Constantinopol, dintre care unul se numeşte Mavro. El a sosit de curînd la Odesa, cu toată averea sa. Această indignare are următoarele cauze. Potrivit planului prealabil al asociaţiei secrete a grecilor, se hotărîse ca răscoala să înceapă la Constantinopol, îndată ce prinţul Ipsilanti va sosi la Iaşi. Pentru aceasta fuseseră adunaţi circa 30 000 de greci în capitala Turciei, comanda asupra lor fiind încredinţată la trei efori. Aceşti 30 000 de greci au fost împărţiţi în cîteva grupe, fiecare grupă avînd misiune specială: o grupă trebuia să ocupe arsenalul, alta palatul sultanului şi aşa mai
845  departe. Pentru | executarea în condiţii mai bune a acestui proiect, s-a hotărît ca oraşul să fie incendiat din toate părţile şi să se profite de învălmăşeala care trebuia astfel să se producă pentru a se nimici un număr cît mai mare de turci. Totul fusese gata pentru această acţiune şi grecii aşteptau numai ordinul eforilor lor. îndată ce prinţul Ipsilanti a sosit la Iaşi el a trimis fără întîrziere un curier la Constantinopol, la cei trei efori amintiţi, anunţîndu-şi sosirea sa şi dîndu-le ordin să înceapă acţiunea. Aceşti trei efori, primind acest ordin, 8-au temut să nu-şi piardă întreaga lor avere din cauza incendiului. De aceea, pentru a şi-o salva, ei au ţinut secret timp de două săptămîni cuprinsul depeşei lui Ipsilanti, şi au folosit acest timp pentru a-şi pune în siguranţă lucrurile de preţ, tran-
846  sportîndu-le pe corăbii, cu care mai tîrziu au şi plecat din Constantinopol. | între timp zvonurile despre evenimentele din Moldova au început să ajungă [la urechile] guvernului turc. Aceste zvonuri au silit guvernul să ia măsuri de precauţie şi au îndemnat pe greci să ceară autorizaţia eforilor lor de a începe acţiunea. Eforii însă i-au refuzat şi cînd, peste două săptămîni, s-a desvăluit întregul lor procedeu, era prea tîrziu să se mai pună în aplicare proiectul lor. Iată cauza pentru care Constantinopolul este salvat şi pentru care acest plan îngrozitor n-a fost adus la îndeplinire. Prinţul Callimachi şi alţi cîţiva au adus la cunoştinţa guvernului turc întregul plan al asociaţiei secrete, numită Eterie, şi atunci au început execuţiile amintite mai sus.
         Cu tot acest eşec al grecilor, guvernul turc nu reuşeşte să strîngă repede un
847  număr suficient de ostaşi, pentru a pune mîna pe răsculaţi. Aceasta | se datoreşte faptului că toţi miniştrii şi funcţionarii principali ai Porţii sînt învrăjbiţi, iar Halep efendi, favoritul cel mai de aproape al sultanului, care se bucură de întreaga încredere a suveranului său, l-a convins acum cîţiva ani să introducă în cîrmu-
     136
www.dacoromanica.ro
     irea statului un sistem nou, care constituie astăzi cauza principală pentru care Poarta dispune de puţine forţe. Această schimbare în sistemul politic al cîrmuirii interne constă, mai ales, în desfiinţarea aşa zişilor aiani. Provinciile imperiului turcesc din Europa erau cîrmuite, în cea mai mare parte, de funcţionari numiţi de Poartă şi aleşi dintre persoanele cele mai de vază din aceste provincii. Aceşti funcţionari se numeau aiani. Rămînînd timp foarte îndelungat în posturile lor şi avînd prilejul să-şi creeze legături trainice cu populaţia [locală], ei erau de obicei
848  foarte bogaţi şi puteau aduna trupe numeroase. | Din această cauză se întîmpla că ei se revoltau deseori contra Porţii şi atunci autoritatea acesteia era, provizoriu limitată. Pentru a înlătura acest inconvenient şi pentru a vărsa în vistieria împăratului toate profiturile încasate de aiani, aceştia au fost desfiinţaţi şi înlocuiţi cu paşale numite din cu totul alte locuri, respectîndu-se principiul că ei să fie înlocuiţi cît mai des. Scopul guvernului fusese atins şi el se afla în siguranţă deplină în ceea ce priveşte intenţiile diferiţilor cîrmuitori ai provinciilor. Neavînd însă trupe regulate, el şi-a pierdut întreaga sa putere, deoarece paşalele de astăzi nu folosesc procedeele de strîngere a trupelor, de care uzau aianii din trecut, iar populaţia a devenit mult mai nemulţumită, şi funcţionarii dispun
849  numai de mijloace foarte reduse. Din această cauză | poarta nu poate nici pînă astăzi să-şi strîngă trupele necesare.
          Iată toate informaţiile pe care le-am putut culege şi reţine din diferitele conversaţii avute în timpul scurt al şederii mele în Basarabia. Cred că nu este de prisos să adaug la acestea că dorinţa grecilor, în cazul unei izbînde depline a lor, constă în formarea unei republici federale, asemănătoare cu cea a Statelor Unite ale Americii. Această asemănare nu constă în conducerea supremă, ci în faptul că fiecare regiune deosebită va avea o cîrmuire a sa proprie, cu legile ei, şi numai în treburile generale ale statului ea va colabora cu celelalte. Această idee a grecilor se bazează pe considerentul prea marii deosebiri dintre tradiţiile, obiceiurile, noţiunile şi întregul mod de gîndire al diferitelor popoare care locuiesc în Grecia.
                 Autentic: Locotenent-colonel Pestei.
              Arhiva centrală istorică militară de stat U.R.S.S., Moscova, fond 182, pach. 6, dos. 18, partea I, f. 829—849.
     I mai 1821
                                       94
                     Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să dispună ca isprăvni-cotele de Gorj şi Mehedinţi să achite sumele împrumutate de el pentru nevoile oştirii de la Ghiţă Opran şi Fota Popovici.
          Sărut cinstită mina dumitali.
          După cum prin grai am făcut dumitali astăzi arătare şi rugăciune pentru dooă cărţi de orînduială, iarăş mă rog ca să mi să trimită, însă una la
                                                                                                   137
www.dacoromanica.ro
     dumnealor ispravnici sud Gorj pentru taleri patruzeci şi dooă de mii, ca să-i răspunzi lui Ghiţă Opran, neguţător din Ruşava, prin Nicolaie Zoican, omul său, şi alta la dumnealor ispravnici sud Mehedinţi, de taleri nooăsprezece mii ca să-i răspunzi lui Fota Popovici, iarăşi neguţător din Ruşava şi prin Nicolaie Zoican 1 şi să să ia zapisile mele a le trimite la prea cinstita vistierie; carii bani m-am înprumutat la trebuinţa oştiri creştinescului norod şi urmează a să plăti.
         Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                                Theodor 1821, maiu 1
                E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 141.
                                               95
     Craiova, 1 mai 1821
                                                       Nestor Pavlovici trimite casei Hagi Pop ştiri privitoare la poruncile contradictorii date de caimacam şi de Tudor Vladimirescu.
                                                                  Craiova, 1 mai 1821
          Hagiul a fost la Rahova de a vorbit pentru lină cu Aii aga. Iară cit despre răzvrătiri, au zis Aii aga aşa: la ei dincolo nu-i nici o grijă, iară de dincoace nu ştim ce va fi. Oştea să trage la vale şi la deal, spre Diiu, Cerneţ, Giurgiu, Brăila. Caimacanu tot la Calafat să află: aici au scris cătră vechilu de agbenţie precum ca să şază toţi la casăle lor, că nimin nu să vor supăra şi cînd va veni aicea cu oştea, nu să va pune în case negustoreşti, ci la hanuri şi la mănăstiri, şi scrie dumnealui caimacanu precum că omenii, pînă nu va veni dînsu, să nu plătească la altcinevaşi nimic, nici bir, nici zaherea să nu dea, nimic, zicînd că aceste toate n-au locul lor. Destul, aicea nu ştim ai cui sîntem. Caimacanu orîndueşte un fel, de la sluger Thodor, alt fel. Dumnealui caimacanu rînduisă vechil de polcovnic pe un om al dumnealui, şi Solomon au trimis ieri vreo 20 de inşi ca să-i ia armele, şi aşa l-au scos din polcovnicie. Mai venisă ieri dimineaţă vreo 40 de inşi şi să închisăsă în casăle Vorvorea-nului şi ne cam pierdusăm: numai au năvălit norod mult la dînşii şi văzînd norod mult, s-au îngrozit şi s-au dus. Întîiaşi dată zicea precum că vin de la
                              1 La Muzeu] regional din Craiova se găsesc neinventariate mai multe acte de ale lui
     N. Zoican, între 1810—1824, printre ele fiind şi paşaportul german pentru trecerea lui în Austria, în 1821. în 1822 N. Zoican nu îndrăznea să se întoarcă în ţară din cauza « atrocităţilor» (Unele din aceste acte sînt publicate în Oltenia, I, p. 106—112, şi de E. Vîrtosu, Mărturii noi..., p. 12—13, n.).
138
www.dacoromanica.ro
   Cemeţ şi să duc la Bucureşti, pe urmă, după ce plecară să dusără şi trecură Jiiu. Ci cum zic, ieri uitasăm de turci: m-erea mai frică de aceştea, şi aşa în toate zilele cu frică. Dumnezău să-şi facă milă şi să aleagă odată la un fel! Nene Hagiu, cînd s-au dus acolo, s-au fost schimbat din haine, s-au îmbrăcat cu haină albă şi l-au cunoscut turcii şi l-au închis la aianu. Şi de nu-1 conoşt[ea] aianu, bine, şi alţii scapă cam urît, că să scolasă norodu, adecă prostimea şi zicea că este iscoda şi debea au scăpat. Destul, şi vechilu de consul aicea au trimis un om la Calafat la caimacanu cu nişte scrisori de la Tîrgu Jiiului în pricina ungureanilor pentru de bir[?] să nu să supere şi şi acest, debea l-au lăsat să vie iară înapoi. Caimacanu nu-1 oprea, dară ceilalţi stau împotriva că tremura de frică. Nene Hagiu au vorbit şi pe la marginea Dunării cu sîrbi care au oi şi spune că şi de acolo pot să iasă vro 6/m. de oca. [Tocmeală cu Novăcenii].
        Eu zic aşa, că Ja Rahova nu va să fie nici o frică fiindcă toată frica şi puterea mare spre Diiu Să strînge.
            N. Iorga, Studii fi documente..., VIII, p. 139—140.
                                      96
   Iaşi, I mai 1821
                  Secretarul agenţiei austriace, Cantemir, adevereşte că stolnicul Ioniţă Buta a fost silit să plătească leafă arnăuţilor hătmăniei.
                                           Mărturie
       Prin care spre încredinţarea adevărului să întăreşte şi să mărturiseşte că dumnealui stolnicul Ioniţă Bută, după fuga tuturor zabiturilor ţării şi a oraşului acestuia, au venit la mine şi s-au jăluit, tînguindu-să de arnăuţii ce fusăsă în slujba hătmăniei şi în slujba altor asămine zabituri, că l-au apucat cu zurbă să le plătească leafa, ce rămăsăsă să mai ieie; şi care apoi l-au şi silnicit la aceasta cu cruzime. Şi numitul stolnic au plătit cu adevărat suma de 5 800 lei, cerşută de dînşii, după însuşi mărturisirea căpitanilor acelor arnăuţi, din dreaptă avere sa.
       Şi spre încredinţare adevărului, urmiază a me iscălitură şi pecete.
                                                                                                                           Cantemir Secretar c.c. aghenţii
                                                         Eşii, mai 1, 1821.
                                                               L.P.
           Acad. R.P.R., ms. rom. 5196, f. 129. Trad. rom. cont. Orig. germ. la f. 130 din acelaşi ms.
139
www.dacoromanica.ro
97
    Piteşti, 3 mai 1821
                     Anastasie Eustathie scrie lui Hogi Ianuş la Sibiu, despre soarta ginerelui său Constantin care a fost condamnat la moarte de Tudor şi apoi iertat.
                                                            IIiTlaTi, Tfj 3 Matcu 1821
         XpiffT&ţ âveffTY) !
         T'Jjv Ti(ii6Tr)T0t T7]? âSeXquxcii; Ttpocrxuvoi.
         ’A2eX9out^ix£ pou, TpEpw 6Xo?, i^ux Te xotl aâ>paTi, Tt&q vâ aa? toxpocctt^cto) el? noiocv xal nocr/jv £âXr)v xal S-Xîi^iv suptcrxopai; "Otocv isţa.cp'ja. SyuxQov plav S'Xipepâv eiSr)CTiv 8iâ tov yapjîpov pou KwvCTTavTÎvov, 07tot!» tov a7teq)âCTiCTEv 6 aXou^epr)? ©eoSwpo? el? S-âvaTOv. lipi e7tTa rjpepe? opoi? pou SSoxisv oXlyrjv âveaiv el? TOtjţ OTsvaypoii? pou t8 dt7to Bouxoupe(m â7tepaCT(ia tou aepSâpr) IloiipPouXa, 6 671010? hnrpfcv Sitopiapivo? îa7tpâp. el? tov BoiiXT^a, Sctti? pavOâvovTa? 6ti euploxopai il u, SctteiXev xal pe e9â>vai?ev E7tlTr)8e?, Siâ vâ pa? rjCTuxâay), XeyovTa? pe fiXrjv ty)v laToplav t9)? U7ro0e(re6>?, xal 6ti tŞ ovti £yivev TOiauTi) 7tpoaTayr) 7tapâ tou (rXou^epi^ ©eoSApou, âXXâ 7tapeupi(Tx6pevo? 7tap<î>v 6 prjOelţ aepSâpr)? xal âXXoi 9IX01 xal âxouovTa? to ovopa KwvaTavTtvou o7tou ânecpocaiaQ-/] Siâ SâvaTOv, e7tpocT7Teuaev el? tov aXou£epr)v ©eoSwpov, 7tapa(TTalvovTa? 71010? auTO? 6 KwvCTTavTivo? xal tiv o? auyyevr)?. ’EpeTavorjaev auTY)v tyjv â0Xlav txnâyoujiv xal apiaci? Sypai^sv âXXrjv 7tpoaTayr)v pe pevT^rjXi, o7tot!» pr)v tuxT) xal S-ava-to)0^ a£>r8? 6 âv0po>7to?, SrjXaSr) tov E<ruyxo>pr)aEv. vAp7toTE?, âSeX90UTÎpxe, vâ E7tpo90aaEv ataiv r) 7tpoaTay}) xal vâ Xu7tr)0fl 6 âyio? 0eo? to ct7t[ti tou, t-Jjv yuvalxa tou xal ep£va tov âpapTOiXov. ITXeov 8â elpai xal eyo> xal t6 otuti tou Siâ t8 7toTâ(u. Ataâ 6Xa Tâ TpexovTa. ’ESoi eupurxopevo? 681x6? pa?, 8r)Xa8r) 6 âvEi^i6? pou ETa0r)? âpx. peSeXviT&xpr)?, Tâ elxev 7tpopâ0ei xal âno piva Tâ £xpu(3ev. vE7C£iTa, a9ou 2pa0ev 6ti tŞ ovti e7trjyev 7tpoaTayr) p& |3lav Siâ vâ pr)v 7teipaxT^, t6te? pou to i9avepo)asv. A ev îya) 6po>? xaplav eîSrjaiv extote xal ak â9r)vw vâ aTOxaaT^? ti £yei xal i) xapSiâ. ’Eyo) eX7tlCo) eî? tov âyiov ©eov vâ xâpT] t8 SXeo? tou eî? 7)pot?, Sioti A? pavOâvw ^tov eî? Tâ X^Pia EoXopwv xal tou KaxâXr) xal pâXiffra pou elrcav oti 6 1810? 6 SoXopoiv elxsv ctteîXei tov âSeX9ov tou inl-rrfet; pâ t8 pev^r)Xi 7tpo? t8v âpx. aXou^epr) ©eoSwpov peao-XapAvTa? tt]v sXeuOepîav tou. ’Eyw 6pw? xaTaî^aXiapevo? elpai, 6 âpx. ps8eX-viT^âpr)? 0-sXei aâ? Tâ eÎ7tet ex OTopaTO?, vâ 7tpo90âaeTe 6pw? 6aov TaxiaTa ypâppaTa 7tp8? tov EoXopwv, 7tp8? tov KaxâXr) xal 7cpo? tov aepSâprjv Aiapav-t^v, p^ t8v tpo7cov [7toti] xaTaXâpeTe, tooov r) TipiOTr) aa?, 6aov xalo xtjpETE9av^?, pâXiOTa 6 xup STE9avr)?, xal 7tp8? tov âpx. aXou^epr), Sioti xaTâ tyjv 7tapâaTaaiv 07cou pâ? Sxapsv 6 aepSâpr)? IIoupPo?, tov aepeTai 6 aXouî^epr)? ©eoSwpo? t8v ETE9avTQ. ’AS8X9our^ixe, 9alveTai al âpapTte? pou pâ 7taiSetiouv xal 6 âyio? ©e8? vâ xâpy) t8 SXeo? tou.
140
www.dacoromanica.ro
       X0eţ (ii t8 eîţ Tâ e?co xaTEu68iov [tou] xi>p Zcotou PoutrT) £Xa(3ov tI(j.iov T7)ţ, Sotrpivo âno toc? 19 tou aTOX06vToţ ’AnpiXlou, e2 oi^atra t6v âyiov 0e8v 8ti uyiatveTe, e7toji.EVtoţ eîSov xal tix Sera (xk y pâtpEi. Tio Svti 9-oXâ xal ixxoctocvotjtoc EÎvai toc 7iepitTTaTixâ tou xaipou xal 8xl P’Qvov 7)(j.nopEÎ xaOslţ vâ OTo^aoT?} t8 EÎvai tou 8ti l ev unâpxei, âXXâ xiv?uveuei xai £cot) xal er^e? ov paţ <po(3Epl£ouv TIX 7TEpi(TTaTlX(X 7TaVTEX7] â<pavi(7ji.6v, ji.âX«7Ta STav 7lY)yatVOUV EÎţ ji.âxpoţ.
       'HjjLElţ (i.^XPl tt)v Tjfxepav tou âylou THer/jx. e(TTix07)|j.ev sîţ KavT^EX^tm pi (po^ouţ xai Tpoji.ouţ, 8oouţ (7toxix(TtÂ<;. "EnEiTa, âtpou tix xivTjpiaTa t£ov ’Ayapvjvtov tix EÎ?apEv pe oppvjv pavic!)87) xai (ii (77)XCopa £co9)<; ele; npaypaTEUTâţ, elţ âp^ovraţ xal âvTapa ele; auTa tppovouv XaxoiTopouc[;], 8pcoţ t ev neipâ^ouv, xaTix to 7iapov Sev 7)ji.7ropE(7aji.EV 7rXEOV vâ U7ro<p£pC0pEV, Xal T7)V SsuT^pa (JLETIX to IIixcTxa âva-Xtop7)caji.Ev (jle SXa tix xaXa7iaXv)Xia pa? xal ^ji.EÎţ ^X0apev eSco eiq Thziazi, t8 onoîov xaTix t8 7Tap8v (7TEXEI, TIX 8e £tOa ji.aş TIX ETpa(37)(ia|J.EV t8v âv7)<popov, xoţl (XTOtpatrltrapLEV vâ âyopâtrcopev (3ouvov xaTix to pepoţ tou Kuiv£vi xal 7iXeov exeî vâ Tpap7)x0ouji.Ev 8Xoţ 6 Tat'tpât; paţ, palp xal tix Ipoa paţ, xal 6 ayioţ 0Eoţ vot olxovoji.Tjd'ji] tix CTupicpEpovTa xai vâ S cotryj xaXvjv EXpatriv ele; Ta E7Tixe^P^)P,a'^a Ttov XpiffTiav tov.
       rHji.EÎţ, X“PtTt          x«Ta to 7iap8v ?£v £(îXâ<pT7)pEv xal 8£v £8 oxipâtrapev
Ta 8tra eîSapev onou e8oxîpatrav âXXoi, ej%eE8v ol nEpitrtroTEpoi. Aiâ t8 e^s ■ âyvooujjLEv, xal nXiov 6 âyioţ ©soţ vâ xâpy] to eXeo? tou. Tâ 8tra 8pcoţ âtp^trapev eiţ Tâ xovâxia pa<;, ^YjXaSv) xpatria, paxiâ, £aep£?eţ Tâ e<f 0eipav ol xaXol xal Xpr)ffi|J.oi XaxoîTopoi, tcov onoltov •f) xaxla EÎvai ânEpîypanToţ ei<; X6yov te xal spyov.
       'HjjiEÎţ fyonev iiz6(patriv vâ (7Ta0ou|j.sv e8co, EToipioi 8ji.toţ ji.£ Tâ âfxâ^ia ipopTCopiEva xal ^Tav, xiipioţ tpuXâ^, Tapax0fl 7) noXiTEia, tote? 7tXeov âxoXou-0OU(JIEV tibţ &VCO0EV.
       rH Tiji.ioT7)ţ trou ypâtpe piou truxvâ Tâ 8tra xaTaXaji.(3âvEiţ. Tâ ypâji.ji.aTa naTpîSoi;, onou (jle EtrTaXTjtrav, EÎvai ano Tâş 8 ânEpatrjjivou OE(3pouaplou. Kal exeî alSuoTuxîe? Tp£xouv <rwpo7)8toţ Eiţ Touţ âvOpc&nouţ piaţ, 7tXt)v al s2o5 8utrru-Xleţ, onou ji.âţ EnXâxtotrav, paţ xâji.ouv vâ ^ExâtrcopEv 8ti Ixo(jiev 7iaTpî?a xal âvOptonouţ xal âXXo aş (i.7)v EÎnoujjiEv, napâ vâ napaxaX£trtO(i.EV t8v âyiov 0e8v vâ yEVji] ÎXstoţ Eiţ 8Xov t8 nX^ptopia tcov ^pioriavoiv xal vâ xaTaTpontoo'ji] 8Xouţ 8trouş xaTatppovouv t8 y£voş paţ. 'HjjiEÎţ vâ ânstpatrlotopiEv vâ £X0co|j.ev auToC, tI xâji.voji.Ev Tâ £toa piai;, xai ?ev    pop.ev ti vâ ânEtpatrltrtopEv. ’ASeXepi, al Ttopival
nEpiOTatiEiţ aToxâ^opai vâ pvjv EupltrxovTai o(>te eIţ Tâţ naXai£ţ loToplsţ.
      Kal ev TotroUTCp sîpai
                                                                                                                                                â^sXtpiţ xal SouXoţ ’AvatTTatrioţ EutrraOlou
      [Adresa:] TŞ evTipoTaTCp xuplcp X. ’IcoavvoutTŢ] Ktbvtrra II^Tpou npotr xuvTjTtoţ.                                                       E îţ Eipinlvi
141
www.dacoromanica.ro
                                                                                Piteşti, 3 mai 1821
     Hristos a înviat.
     Salut frăţeşte pe domnia voastră.
     Frăţioare, tremur cu totul, sufleteşte şi trupeşte, şi nu ştiu cum să vă arăt în ce stare de turburare şi întristare mă aflu, după ce am auzit neaşteptata tristă veste, privitor la ginerele meu, Constantin, pe care slugerul Tudor l-a condamnat la moarte. Acum şapte zile însă, trecerea serdarului Pîrvu a adus o oarecare uşurare suspinelor mele; el venea de la Bucureşti şi se ducea la Vîlcea, unde a fost numit ispravnic: Auzind că mă aflu aici el a trimis şi m-a chemat într-adins ca să mă liniştească, spunîndu-mi istoricul chestiunii. într-a-devăr, s-a dat o astfel de poruncă de către slugerul Tudor, dar fiind de faţă zisu serdar şi alţi prieteni, şi auzind de numele lui Constantin, care a fost condamnat la moarte, a arătat slugerului Tudor cine este acest Constantin şi care sînt rudele lui. I-a părut rău de această nenorocită poruncă şi îndată a scris o a doua poruncă, pe care a trimis-o cu poşta, ca nu cumva să fie condamnat la moarte acest om, adică l-a iertat. Fie, frate, ca această poruncă să-l fi apucat, şi sfîntul dumnezeu să aibă milă de casa lui, de soţia lui şi de mine păcătosul, căci altfel şi eu şi casa lui sîntem de aruncat în gîrlă. Acestea sînt noutăţile noastre. Aflîndu-se aici o rudă a noastră, adică nepotul meu, medelnicerul Stathis, a auzit de aceste noutăţi, dar mi le ascundea. Apoi cînd a aflat că s-a trimis poruncă în grabă ca nu cumva să fie atins, atunci mi le-a adus la cunoştinţă. De atunci nu am nici o ştire şi poţi să-ţi închipui ce este în sufletul meu. Eu sper ca sfîntul dumnezeu va avea milă de noi, fiindcă, precum aflu, Constantin era în mîinile lui Solomon şi ale lui Cacali; şi chiar mi s-a spus că însuşi Solomon trimisese într-adins pe fratele lui cu poşta la slugerul Tudor, ca să mijlocească eliberarea lui. Totuşi, eu sînt uluit, boierul medelnicer are să vi le spună şi prin viu grai; să trimeteţi însă cît mai în grabă scrisori către Solomon, către Cacali şi către serdarul Diamandi. De asemenea să scrieţi atît domnia voastră cît şi domnul Ştefani, dar mai ales domnul Ştefani, către boierul sluger, fiindcă, precum ne-a arătat serdarul Pîrvu, slugerul Tudor respectă mult pe domnul Ştefani. Frate, se vede că păcatele mele mă pedepsesc şi sfîntul dumnezeu să aibă milă de mine.
     Ieri, cu sosirea aici a domnului Zotos Rusis, am primit scrisoarea d-voastră cu data de 19 ale lunii trecute aprilie, şi preamăresc pe sfîntul dumnezeu că sînteţi sănătos, apoi am văzut şi cele ce-mi scrieţi. într-adevăr 'întîmplările timpului sînt turburi şi de neînţeles şi fiecare se gîndeşte la viaţa lui, care se află în pericol; întîmplările ne ameninţă cu totul, şi desigur ne vor nimici, dacă se vor prelungi.
     Noi pînă în ziua de paşti am stat la Cangeleşti cu mare teamă şi groază precum vă puteţi închipui. Dar apoi, după ce am văzut că faptele turcilor sînt prea violente şi cu răpunerea vieţii unor negustori şi boieri fiind de acord şi locuitorii nesupărînd deocamdată pe nimeni, n-am mai putut răbda şi a
142
www.dacoromanica.ro
doua zi de paşti am plecat cu toate calabalâcurile noastre şi am venit aci la Piteşti, unde deocamdată este linişte. Vitele noastre le-am dus pe deal şi am hotărît să cumpărăm un munte pe }a Cîineni, şi să ne retragem acolo cu toţi oamenii şi cu vitele noastre. Şi sfîntul dumnezeu să ajute interesele noastre şi să dea rezultate bune întreprinderilor creştinilor.
     Noi, cu ajutorul lui dumnezeu, pînă acum n-am suferit vreo pagubă şi n-am trecut prin cele ce au trecut alţii, adică aproape cei mai mulţi; nu ştim ce va fi în viitor, sfîntul dumnezeu să aibă milă de noi. Tot ce am lăsat la conacurile noastre, adică vin, rachiu, zaherea, le-au nimicit bunii şi folositorii locuitori1 a căror răutate în vorbe şi în fapte este de nedescris, adică: ei unele le săvîrşesc trădîndu-ne, şi altele prin acţiunile lor proprii.
     Noi sîntem hotărîţi să stăm aci, gata de plecare însă, cu căruţele încărcate, iar cînd, doamne fereşte, liniştea în oraş va fi turburată, atunci vom face, precum am spus mai sus.
     D-voastră să-mi scrieţi deseori tot ce ştiţi. Scrisorile din patrie ce mi-aţi trimis sînt din 8 februarie trecut. Şi acolo nenorocirile oamenilor noştri sînt numeroase, însă nenorocirile de aici, care ne-au copleşit, ne fac să uităm că avem patrie şi rude. Dar să nu mai vorbim, ci să ne rugăm sfîntului dumnezeu ca să aibă milă de întreg neamul creştinesc şi să nimicească pe toţi acei care dispreţuiesc neamul nostru.
     Noi, dacă ne hotărîm să venim acolo, ce o să facem cu vitele noastre? De aceea nu ştim ce hotăiîre să luăm. Frate, întîmplările de acum cred că nu se găsesc nici în istoriile vechi.
     Cu acestea sînt
                                                ca un frate şi slugă Anastasie Eustathie
     [Adresa:] Prea cinstitului domn H. Ianuş Consta Petru cu închinăciuni
                                                                 La Sibiu
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXV, doc. 5. Orig. grec.
                                        98
4  mai 1821
                 Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să i se trimită în tabără alimente şi 10 000 oca sare.
     Prea cinstit dumitali vel vistier.
     Toţi ostaşii panduri, iar mai vîrtos arnăuţii, fac strigare a li să da legume şi în zile de post. De aceea nu lipsesc cu plecăciune, a face cunoscut dumitali,
     1 Cuvintele «bunii şi folositorii locuitori», desigur întrebuinţate de autorul scrisorii pentru a-i lua pe locuitori în derâdere.
                                                                                                      143
www.dacoromanica.ro
rugîndu-mă herbinte a binevoi să să cbibzuiască pentru ceva fasule sau linte, să ni să trimiţă spre potolirea strigări ce fac.
     Mai arăt dumitali că, cu prea cinstit pitacu dv. trimiţînd la epistaţii ocnilor pentru saare, s-au întors trimişi apracti, zicînd că nu au saare aici. Şi fiindcă este cel mai de trebuinţă lucru saarea, iarăşi mă rog dumitali a binevoi să să poruncească dumnealor cămăraşi ocnilor, ce vor fi mai cu apropiiere, a trimite vreo zece mii oca saare în grab, pentru de a să găsi, să nu cerce ostaşii lipsă. De acestea mă rog şi să am prea cinstit răspunsu dumitali.
                                                             Theodor 1821, mai 4
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 142.
4  mai 1821
                                  99
                  Prinderea a 40* de panduri fugiţi şi trimiterea căpeteniilor lor la ocnă, pe termen de şase luni.
     Tot [ocna] Slănic
     Căpitan Matei Suliţă; ceauşul lui.
     După pitacu dumnealui slugerului Theodor, coprinzător că aceştia fugind cu 40 panduri, au săvîrşit şi jafuri; după care prinzîndu-i, pandurilor le-au făcut deosebită pedeapsă cu cîte doaă sute nuiele la spete. Iar acestor doi, ca nişte căpetenii, să li se facă deosebită pedeapsă şi cum că să să trimiţă la ocnă, în soroc dă luni şase.
     După care, făcîndu-să porunca boierilor otcîrmuitori către cămăraşii ocnii ca să-i primească pe mai sus numiţii, s-au trimis porunca tot la slugeru Theodor, ca să-i pornească cu panduri.
                                                           Leat 1821, mai 4
          E. Vîrtosu, 1821. Date..., p. 107 (Originalul distrus).
                                   100
Craiova, 4 mai 1821
                  Const. Canetzos scrie lui Hogi Ianuş, despre luarea unor arme de către serdarul Diamandi şi despre nesupunerea locuitorilor.
                                                        Kpatci>|3a, Tfl 4 Matou 1821
                                EuepyeTtxcoTaT^ pot piraati X<xt£y], SooXtxwţ irpocxuvco, cptXco X^P1 ty)S-
                         Ti rtiCToXia tou ipxovToţ cep?apr] ’lcoiwr), ortoo 3jtov ireXeicoTa zic, t&v SoucpexT^Y), £yw ri elxa 7tipet Sta vi p.7)v xtvSuveiSaouv, Sş ^tov xal ireXeicoTa.
144
www.dacoromanica.ro
"Otocv 3]X0ev 6 oepSâp7]<; AcapavT7]<; e?w, toc el?ev xal ejîaXev ’ApPavcT7]v pou-p7taacpY]v elţ tSv SoucpexT^Yjv xal toc eTeXecwaev xal toc exyjpev palp tou. ’Eyw tov eîxa 8tc Siv eîvac e? cxâ paţ, auro? pi eîxev 8tc toxXcv paţ toc ScSec. Ilpo/Sâ? o7rou ^pouv exec, tou toc e^YjTYjaa, ? ev 7]0eX7]aev voc pou toc Scuay), xapoc pi eîxev 8tc av S/ETe xal âcXXa &ppaTa voc tou crrelXeTe xnb auTOU, execS Y] tou xpecâ£ovTac, xa0oTC eîvac oTpaTCWT^ţ.
      Toc ypâji.ji.aTa xpoţ t8v McxâXoyXouv Siv toc SaTecXa, execSy] Siv Yj^eupa) 7tou eupcaxeTac. Eî/sv 7T/]yacvec xaTa t8 T^epveaTC xal Twpa 8kw Yj^eupa) xou eîvac, frrav pâ0co 7tou eîvac eSoi xovtoI, nrtfodvu povoţ pou voc tou ^y]ty](tco xal X60peţ. Aut8<; xpexec voc kyji, execS •}) pocpâ^ec elţ t8 aTpaTeupâ tou 8Xo paxpouSceSe<; xal cpo(3oupac voc p$]v t8v pTrc^oupycâaouv.
      Elţ T7]v Ne? eav e(3y9jxav ITixt^oc xal SxoiJ/av t8v ’HXcav pcaT^eXâpvjv.
      MS ypâcpeTe elţ eva ypâppa, pracacoc XaT^Y], oxou voc oTecXco voc cpepouv cj/âpca Scoc toc xcXcaraca. Alv eîvac xacpSţ, pracacâ, Stoc?Y] oc BXâxoc &eXouv voc Y]i;eu-pouv. Toc Xc(3â? ca txnk zkq T^epveXeţ toc (Spyaxrav 8Xa oc BXâxoc. wOrav exeoTpecpav daci tb Pcpvcxov eî)£EV xyjyacvec 6 Tcâvvy]ţ pi t6v Mxoupxâvov xal Touţ eîxev o7rou voc pc7]v opycoaouv. Auto'c Siv t6v iyxouaav, l7r^ya povoţ pou xal tou? Y]5pa o7rou (Spywvav peaa elţ toc â^coXoya Xc(3â?ca. Ilacpva) voc to8<; ePyâXa) e^co, aurol xa0wţ e<T7]xâ)07]xav pi toc Touţâvca Stoxvm pou xal pi ecpojîepc^av voc pi Secpouv xal pi eScco^av pi toc £uXa. vHpouv palp pi t8v Mxoupxâvov, xal auTlv t8v exuv^yYjoav Scoc voc t8v Secpouv. ’E<TY]xw0Y]xa, exavâaTaar] exapa, ex^ya elţ t8v Mapcvov pxouXouxpxaaav xal t8v eîrac, eaTecXe Suo xaXapeouţ, Scpepav p.epcxou<; xal S1k Y]p.7r6pe(ie voc to8<; xâp.y) T^OTe, p.’ 8Xov otcou eîvac xal 7roXx6Pvcxo<; tou TOX&xpcou xal 8kw zkw ^xouaav, xal Stoc e/âXaOav 8Xa toc Xc(3â?ca, 8oov toc eScxâ tou<; xoupaTOupeţ, t6oov xal toc eScxâ paţ, xal toc ^wa tou<; 8Xa peoa elţ toc ĂXXa toc XcjîâSca.
      ’Ex^ye 6 EacXo^, exâ0coev pcoc e[3SopâSa voc toc cpuXâ^Y], xal auT^v t8v eScw^av, ^tov voc t8v Secpouv xal 8kw y]p7topec xavevaţ voc ep[3y] elţ auTS t8 pouXxc, xapca e^ouoca eSoi xa0wţ xpexec Sev eîvac.
      cO EoXopwv eîvac elţ t8 IIXyjooc. Autov ecpaiTOUoev 6 0e8<; voc SX0y) Soiq e8S), ^eupa eyS) t£ to8<; Sxapa xal u7rop.ovy] 7tX£ov, oc BXâxot E^ouocâ^ouv Tii po6Xxca Ttopa xal 8/c ol âpevTa- OYjSeţ.
                         ’Ev TOOouTtp 8k eîpac t% evTcp.6T7]T6<; ty]<;
                                                 TaTCcvSTaTOţ SouXoţ
                                                    Kwvot. KaveT^oţ
     [Adresa:] TŞ evTcpoTaTO) xuplcp poc xuplcp X. Tcoawouoy) KcovoTa IlSTpou tC euepyeTcxwTaTW poc Taxecvwţ.
io—c. 8io                                                                   245
www.dacoromanica.ro
                                                            Craiova, 4 mai 1821
                  Salut smerit pe prea binefăcătorul meu başa Hagi şi sărut mina sa.
     Pistoalele boierului serdar Ioan, care erau nereparate la tufecci, eu le-am luat, deşi erau nereparate, ca să nu fie în pericol. Cînd a venit aici serdarul Dia-mandi, le-a văzut şi a pus bumbaşir un araăut la tufecci şi le-a reparat şi le-a luat cu el. Eu i-am spus că nu sint ale noastre; el mi-a spus că are să ni le dea. Alaltăieri cînd eram acolo le-am cerut; n-a vrut să ni le dea, ci mi-a spus că dacă mai aveţi şi alte arme, să i le trimeteţi de acolo, fiindcă are nevoie, deoarece este soldat.
     Scrisoarea către Mihaloglu n-am trimis-o, fiindcă nu ştiu unde se află. Se dusese pe la Cemeţi şi acum nu ştiu unde este. Cînd voi afla că este aici pe aproape, mă voi duce însumi să-i cer şi... ^ el trebuie să aibă, fiindcă împarte soldaţilor săi numai mahmudiele şi mi-i frică să nu-1. . .2.
     La Nedeia au ieşit pagii şi au tăiat pe Ilie Măcelarul.
     îmi scrieţi într-o scrisoare, başa Hagi, ca să trimit să aducă peşte pentru heleştee; este timpul nepotrivit, başa, fiindcă rumînii nu vor să ştie. Livezile de la Cemele toate le-au lucrat rumînii. Cînd m-am întors de la Rîmnic se dusese Iani cu Burcan şi le-au spus să nu le lucreze. Ei nu l-au ascultat. M-am dus în persoană şi i-am găsit lucrînd în cele mai bune livezi. încerc să-i scot afară, ei se ridicau cu bîtele împotriva mea şi mă ameninţau să mă bată; şi m-au gonit cu bîtele. Eram împreună cu Burcan; şi pe el l-au urmărit ca să-l bată. M-am înfuriat, m-am dus la bulucbaşa şi i-am spus totul. A trimis doi oameni călare, au adus pe cîţiva şi n-a putut să le facă nimic. Cu toate că este şi polcovnic al tîrgului, totuşi nu l-au ascultat şi astfel au stricat toate curăturile lor cît şi livezile noastre; şi vitele lor se află în toate celelalte livezi.
     S-a dus şi Sailov, a stat o săptămînă ca să le păzească. Şi pe el l-au gonit, cît pe aci era să-l bată; nimeni nu poate să intre în această moşie, nu este nici o stăpînire cum se cade.
     Solomon este la Pleşoiu. Dacă dumnezeu l-ar fi luminat să vină pînă aici, ştiam eu ce le făceam; dar, răbdare, acum rumînii stăpînesc moşiile şi nu arendaşii.
                                                               Cu acestea sînt al domniei voastre prea
                                                                                                                      plecată slugă Const. Canetzos * *
     1 în textul grecesc, cuvîntul: Xd&peţ
     * în textul grecesc, cuvîntul: |m£oopYi£aoov
146
www.dacoromanica.ro
     [Adresa:] Prea cinstitului domnului meu domn H. Ianuş Consta Petru, şi binefăcătorului meu cu smerenie.
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi-Ianuş, pacb. XXXV, doc. 8 şi 9; Orig. grec.
                                    101
5  mai [1821]
                 Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să înlocuiască pe omul lui Samur caş de la schela Cîineni cu altul mai credincios.
     Cu multă plecăciune sărut cinstită mina dumitali.
     Cocoane Âlecu, fiindcă la plaiu Cîineni, unde este schele mari şi delicată, urmează a fi om vrednic al nostru şi de credinţă, mă rog dumitali să binevoieşti ca să să orînduiască aducătoru acestui plecat pitac, ce este om vrednic şi credincios, în locul celui orînduit de către măriia sa prinţip, căruia îi voi seri a să ară-dica, fiind om al dumnealui vornicului Samurcaş şi vremea nu ne iartă a fi în dartea acestui loc acest fel de om.
                       Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                             Theodor [1821] mai 5
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 142—143.
                                   102
6  mai [1821]
                 Tudor Vladimirescu intervine pe lingă marele vistier să satisfacă cererea lui Hogi Prodan şi Alexandru Pavlovici Nicolaevici cu privire la bulgarii din Bucureşti şi din judeţul Ilfov.
     Cu plecăciune sărut cinstită mîna dumitali, cocoane Âleco.
     Pentru madeaoa streinilor, ce eri am făcut arătare dumitali şi pentru care faţă înaintea dumitali au provalisit gospodin Hagi Prodan, şi sinior Alexandru Pavlovici face rugăciune şi de iznoavă prin empericlisitul pitac ce-mi trimite. Mă rog dumitali să binevoieşti a să da săvîrşire acestii cereri ce fac, fiind de folos, după cum şi însuşi dumneata ai cunoscut-o.
     Şi cu plecăciune sînt a dumitali prea plecată slugă,
                                                             Theodor [1821] mai 6
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 144.
10*
147
www.dacoromanica.ro
                                       ANEXĂ
                                   la documentul nr. 102
      Cu frăţească dragoste ne închinăm dumitale.
      Arhon slugere, pentru o poruncă ce erea să să facă de la cinstitu Bucureş-tiilor divan, pentru cîţi bulgari să află în politiia Bucureştiilor şi judeţ Ilfovului, ne rugăm dumitale ca să să săvîrşească acea poruncă şi să ne o trimeţi.
      Şi sîntem ai dumitale plecaţi fraţi slugii
                                                       Hagi Prodanu,
                                               Alexandru Nicolaevici1
                                                               1821, mai 6
     [Pe margine:] Atătă şă părintele2 să triimeţi răspunsul la acea scriisoare tot cu om acel.
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 143.
6  mai 1821
                                  103
                                     Tudor Vladimirescu adevereşte primirea a 2 000 taleri de la vistierie.
     Taleri
     2       000, adică două mii, am priimit de la prea cinstita visterie pentru trebuinţa Adunării creştinescului norod. Şi de priimire am dat această adeverinţă.
                                                             Theodor
                                                                1821, mai 6
     Copie întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                                           Filip Lenş
                                                      1831, dechemvrie 14
         Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 54. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 144, din Fondul C. Basarab Brîncoveanu.
       1 Hagi Prodan şi Alexandru, care semnează Nicolaevici, scriseseră în aceeaşi zi lui Tudor în chestiunea bulgarilor din Bucureşti şi din jnd. Ilfov (E. Vîrtosu, Tudor VladimV rescu. Glose..., p. 143). Alexandru este menţionat de cronicarul Chiriac Popescu mereu alături de Hagi Prodan şi Macedonschi, la ridicarea lui Tudor Vladimirescu şi la preluarea, de către aceştia a comandei asupra pandurilor (N. Iorga, Izv. cont. . . , p. 200, 202—203). Alexandru Nicolaevici şi Pavlovici este una şi aceeaşi persoană. La 11 aprilie este trimis din Bucureşti « omul lui Alexandru Nicolao Pavlovici la Ploeşti». La 14 aprilie este trimis de asemenea « omul lui Alexandru Pavlovici la Ruşii de Vede ». El însuşi merge la Giurgiu şi la Tîrgavişte (E. Vîrtosu, 1821. Date . . . , p. 75—76).
       * Aşa în text.
148
www.dacoromanica.ro
7 mai 1821
104
                Ispravnicul de Vlaşca face cunoscut lui Tudor Vladimirescu că din cauza zvonului despre intrarea turcilor în ţară locuitorii din acest judeţ s-au împrăştiat şi îi cere scrisori pentru liniştirea spiritelor.
     Către dumnealui cinstit biv vel slugeru Theodor Vladimirescu, de la isprav-
     nicat ot sud Vlaşca.
     Ieri, viind pă aici vătafu Luca *, trecător la Piteşti, au arătat că la Obileşti să află o sumă mare de turci şi sînt a intra [în] Bucureşti astăzi sau mîine, de carii Bucureştii înspăimîntîndu-să cu totul, s-au împrăştiat. Acestea auzind, neguţătorii şi toţi lăcuitorii de aici s-au cuprins de mare frică şi fără de zăbavă încărcînd, era gata să plece, dar sosind acum aci dumnealui logofăt Ioniţă Cre-ţeanu, omul dumitali, şi încredinţînd pă toţi că arătările vătafului Luca sînt neadevărate, abia s-au mai putut parigorisi, după cum înştiinţiează dumitali numitul printr-această empericlisită scrisoare. însă tot nu le-au pierit frica din inimă şi stau încă cu carăle încărcate, cerînd a li să trimite scrisoare de la cinstitul divan şi din partea dumitali, cu încredinţare ziselor omului dumitali. De aceea, într-adins trimisei pă un ceauş de slujitor i pă un om din partea neguţătorilor, cu poşte, şi mă rog, ca, cum mai fără zăbavă, să să trimiţă carte atît de la cinstitu divan, cît şi din partea dumitali şi cu grab’ să să proftaxească, dîndu-să iarăşi poşte acestor trimişi spre a-şi ieşi din bănuieli lăcuitorii şi a să aşăza iarăşi pă la casele lor, urmîndu-şi fieşcare meseriia sa, căci pînă atunci stau cu carăle încărcate.
     Fiindcă de să va rădica şi Găeşti, stînd gata şi celelalte sate ce au mai rămas, deodată să înprăştiiază şi acestea, şi, aşa, să dărăpănă şi aceasta plasă.
                                                Sînt slugă plecată Costandin [Băjăscu]
                                                             1821, mai 7
           E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose_____, p. 145.
                                                    105
Huşi, 7 mai 1821
                 Episcopul de Huşi, Meletie, scrie agăi să sfătuiască pe locuitori să nu fugă din oraş.
     Părintească blagoslovenie trimitem dumitali arhon agă!
     Am primit cu bucurie dorită fiască scrisoarea dumitale. Foarte ne-am bucurat că te afli sănătos. Vestim şi pentru noi că asămine ne aflăm, slavă milosti- 1
     1 Vătaful Luca, unul dintre adjutanţii şi confidenţii lui Tudor (Hurmuzaki, X, p. 212), prin care el află la 13 mai că turcii veniţi de la Silistra şi-au aşezat tabăra la Obileşti (N. Iorga, Izv. cont..., p. 289). în a doua jumătate a lunii mai, organele de frontieră austriace aveau informaţia că Luca urmează să sosească în Transilvania, aducînd lucrurile lui Tudor Vladimirescu pentru a le pune la adăpost (Date în Arh. St. Budapesta).
149
www.dacoromanica.ro
vului dumnezeu! Am văzut şi celi scrisă că ai luat dumneata înştiinţare că şi lăcuitorii tîrgului Huşi s-ar fi tulburat şi s-ar fi înprăştiet de vorbili ce să poartă.
     Pricinili urmează într-acest chip.
     Noi, după datorie păstorească şi după scrisorile ce am luat de la dumnealor boierii divaniţi, am ieşit prin ţinut pentru liniştirea şi nestrămutarea lăcuitorilor, pe lingă acestea şi pentru îndemnare a-şi face cu toată silinţa arăturili şi sămă-năturili trebuincioasă. Care îndemnări şi potoliri mergea întru toată sporirea, fără a să strămuta măcar un lăcuitoriu întru tot cuprinsul ţinutului şi a tîrgului Huşi. Am venit şi prin tîrgul Fălciu iarăşi cu asămine urmări şi, isprăvindu-mi datoriile mele prin ţinut, am venit la episcopie să mai întăresc şi pe huşăni. Undi intrînd, i-am găsit întru cea desăvîrşită tulburare. Pe de o parte, de nişte auziri nedrepte din Galaţi, că adică pe lîngă sfarmare oştenilor greci, s-ar fi tăiet prin sfintili bisărici cu nedeosebire şi credincioasăle raiele, bărbaţi, fimei şi copii, şi s-ar fi şi robit*. Şi, pe de altă parte, de acea fără de veste, iute şi cu mare pornire spargire şi fugă a boierilor şi lăcuitorilor tîrgului Bîrladului, zădar-nice fiindu-ne tot feliul de încredinţări ce le-am făcut. Întîi, pentru auzirili din Galaţi, că nicicum nu pot să fie adevărate, că după ştiinţa ce avem oştili pre puternicii înpărăţii nu sînt ieşite pentru raia, decît pentru oştenii greci şi n-au putut nicicum să facă un pas ca acesta. Şi al 2-lea, pentru spargire Bîrladului, că nu poate să fie într-alt chip, decît aflîndu-să în drumul cel mare, şi ar fi scos fimeili şi copiii ca să-i dea într-o lăture.
     Si       tocmai cînd noi ne aflam, făcîndu-le acest fel de încredinţări de nenorocire, să iai ei înştiinţări şi de la Fălciu, că Fălciu şi cu satili din gios s-au spart toate, trecînd şi ispravnicii de Fălciu familiili sale piste Prut. După care cea de pe urmă înştiinţare a Fălciului 2 nici a ne asculta n-au voit să mai stee, ce au purces pe la dosuri fieştecare încotro au apucat, rămîind în Huşi numai noi, cu casa nostră, cu toţi oamenii episcopii şi cu boierii ce să află aicea în Huşi.
     îndată ce am priimit scrisoarea aceasta a dumitali şi o altă scrisoare de la un Sterian, neguţătoriu din Bîrlad ce scria cătră neguţătorii de aicea, le-am dat de s-au cetit prin toate uliţili şi prin toate mahalalili. Am ieşit şi înşine noi, umblînd uliţili şi mahalalili şi celor ce au mai rămas din lăcuitori după cetirea scrisorilor acestora nu puţine încredinţări le-am făcut. Şi n-au prins loc, căci, odată cu înştiinţarea dumitali şi a neguţătoriului, le-au venit şi lor oameni dintre dînşii şi i-au încredinţat că neguţătoriul acesta, Sterian, şi cu cîţi mai rămăsăsă în Bîrlad, după ce au scris scrisoarea aceasta, ei au apucat fieştecare încotro au putut.
      1 Despre întîmplările de la Galaţi, vezi şi raportul consular austriac din 4/16 mai 1821 (Hurmuzacki, XX, p. 626—627).
      x La Fălciu au fost prinşi de eterişti boierii Theodor Balş şi Ioan Tăutu, trimişi in ţinuturile de jos să liniştească pe locuitori. Ei au fost escortaţi şi cercetaţi la Iaşi şi apoi puşi în libertate la 8 mai (Ibidem, p. 627—628).
150
www.dacoromanica.ro
      Arh[o]n agă! Avem desăvîrşită cunoştinţă pentru curăţănie sufletului dumitali. Cunoaştem fără îndoire şi din lucru, acea din suflet dorinţă pentru nestrămutarea şi stricare bieţilor patrioţilor noştri. Te poftim, întru numili adevăratului şi dreptului dumnezeu, să trimiţi cătră ticăloşii aceştie patrioţi ai noştri o vie adevărată în scris încredinţare, precum urmează lucrurili, ca cu acea scrisoare a dumitali şi cu încredinţărili din parte noastră, doar îi vom pute face ca, macar tîrgul Huşi şi cu cîteva sate să-i întoarcem iarăşi la urma lor, grăbind cu cît să va pute mai fără zăbavă înştiinţarea aceasta. Că amar şi mare lucru iaste lacrămili săracilor ce să varsă cu necontenire pentru depărtările di pe la casăle lor.
      Noi încredinţăm că pe aicea nu să află nici unul de acei ce să caută. Aşadar, de ar fi cu putinţă a nu să mai trimite căutători, de care să află înspăimîntat nărodul, şi de ai putea dumneata a trimite o încredinţare ca aceasta din parte aceaia, pentru care şi noi cu dinadinsul te poftim, puţind să mijloceşti. Atunce sîntem încredinţaţi că fieştecarili, nu numai a tîrgului acestue, lăcuitorii, ce şi toţi ai ţinutului fără de grije ar ieşi şi cu toată întemeierea pre la casili lor s-ar statornici intru liniştită lăcuinţă, precum şi mai înainte.
      Pentru care nici sîntem la îndoială că cu toate chipurile nu te vei sîrgui, patrioticesc neasămănat folos fiind. Cu acestea, acum sîntem a dumitali in Hristos părinte sufletesc.
                                                Meletie episcop Huşului
                                                            1821, mai 7 Huşi
          Acad. R.P.R., doc. CCCLIX/102. Orig. rom. Publicat în Bis. Ort. Rom., LII (1934), p. 731—733; Rev. Ist., V (1919), p. 36—38.
                                   106
Braşov, 9 mai 1821
             Arzmagzarul boierilor Ţării Romîneşti refugiaţi în Transilvania, prin care cer intervenţia înaltei Porţi împotriva lui Tudor şi Ipsilanti.
                                                       Bpacroo(36v, 9 Matoo 1821
      "Ap£t 7tp6ş t9)v Kpaxaiav BamXelav.
      Kal a30iş 8ia tou TOxpovToş •qp.wv Ta7teivou âp£ip.ax£aplou 7tpo(TTp£xolAev ol u7to<paiv6[xevoi eu7tet0eîş xal 7tuttoI uîiy]xool tîjş KpaTaiotş BaaiXelaţ xat xixt’ âvâyxTjv Ttpotrtpuyeş ev 2Te<pavou7roXei T7jş Tpavau XJ3av£ac, 7ttxpwş exvpa-ywSouvTeş xal oîxTpcoţ 7tapt«TT(xvovTeş va ziaiti e7tiTeiv6[xeva ? etvâ (xaş, xal â7t7]vto? xaTa7tt^ovTa xal xavaOXljîovTa â?lxtoş xal 7tapaX6ytoş ty)v 7tava0Xlav evayxa-(iivTjv [xaş, ex tlvoş xaipou eriiy^ave piev oucra SuaTuxi)? ev 7tetpa(T[xo7ş xal O-Xl^etnv, wş SîjXov TÎjş 7taoi, xal 7toXXa 8etvd xal e7t7]pelaş u7r£(TT7] xava 8ta<p6pouş e7toxaţ i) â0Xla wţ 7tpoeS7]X(0(ra[xev Tfl Rpavatî BatnXelqt, xal piaXurva
                                                                                                           151
www.dacoromanica.ro
£v SiacrrY](jiaTi twv ucrudcTCOv toutcov eîxodi xP°vtov ScaoxopTcciOsccja, xai Tooâxcţ £v âXXoSaTfl <puya8su(ja(ja ^(locţ, toc 8u(m>x>j         xoc'c yvYjoca x£xva, âXX’ ou8£-
tots Y] TaXacva sî&sv sauTYjv Eiţ TocaoTYjv xaTacJTpoqJYjv xal tocoutov TavTEXî] âipavcop^v, ou8’ £ycv£ tots Tapo[iocov qjpcxTov TapavâXcop.» tocoiStcov xaxo-flouXcov xal xaxevrpe^wv âvTapToSv, y^tcq ou8s pctroc s£xocjc ^povouţ sîvai SuvaT&v voc at)v£X0y] xal voc E7ravaXâpy) tyjv Tpo TYjţ cu[i<popoc<; TaurYjţ xaTdcoTaciiv ty]<; xal âv6p0cocjcv.
      A£v s^ixavoupiEV voc TspcYpâ<];co[isv toc Sscvoc otou UTEOTY]|i.sv oE SsiXacoc, T(XC)£OVTS<; EV TJl <X0Co6tY]t£ (laţ, Xal t8v âTOXpaSsiY(JUXTl(ITOV 8Xs0pov, slq 8v s£ <xtpo6ttou TCsptiTOCTEV y] Sucttuxy]? TaTpiţ (laţ, xa0oTC âep6zoo, &q Tposcpavs-pcîxjap.sv, sXsY]XaT^0Y] xai <xTEyu[ivco0Y] Tap’ aur&v tuv xaxoToc&v xai xaxo-tp6toov XyjtTTWV, coote 8£v gpcvsv ou8s[ica t<x£c<; âv0pcoTCOv âvsTY]p£a(jTo<; xal âî^ptitOToţ, ofirs âpx^TCOv (s^ Sv toXXo'c ex tou cpo{3ou xai TÎj<; TupawcxYji; auT&v naalelaq xai t& î^yjv TapE[iiTpY]aav, ycv6[isvoc 9nj[i.aTa ty]<; &Y]pcco8ou<; aurwv Xuaaocţ xai (laviaţ), ofirs xXYjpou, p,Y]8’ spropcov, ou8’ auT&v t&v ttcox&v 8acj[io<p6pcov. "ETscTa aTavTa <y^sS6v toc xwP^a ^cectxopTiaOYiaav, xal oX6xXY]pac <pa|i.£Xcac 8caq>6pcov toc^scov âv0pcoTCOv teXsEok; â7royEyu(jivco(Ji£vai xai TSTpaj^Xcopivac, xai Siaqjopouţ Tspcq>povY](Jsc<; xai <XTC[iia<; uTocracciac, 6cjY][ispac Saxpuppoouoac siosp-XovTai £vTau0a ev TpavauX^avia. Kco[iot6Xsc<; xai âyopai octete9 pw0Y]aav, (iova-dTYjpia xai EXxXYjaîai <XTEyu[ivco0Y](jav) oixiac âpxovTixai, xaTaXujjcaTa slq xwP^a xai dcprsXca supcaxop.sva, xa0’ 8Xyjv cr/_sS 8v tyjv TYjţ BXaxcaţ sxTaocv Y]pY]po0Y](jav xai Y)9av[a0YiCTav, xai ev svi X6ycp toc Tavra xaTSCTTpâqJYjcjav si<; (3a0p,ov toioutov, «Scite ouSkv dcXXo PXetei Tcvâţ, ec[jly] (jilav yEvtXYjv 90opâv, xaâ-’ 8ti xai ziq auTYjv tyjv xa0£8pav BouxoupsoTiou xai KpayicoPai;, Exavai <p0opai xai xaTE^atpccTEic; eycvav, <&ctts pis tyjv TapâTaoiv tou xaxou xai t^<; axXY]poc<; 8ia0EO£co<; xai sx8i-xy]tixyî<; Tpâ^scoţ tou xaxo(3ouXou ©soScopou, E(jL7uvsii(iavTo<; si<; (jLspixou<; 6tox8oi!><; tou t8 9povY](jia t^<; âTEi0Eia<; 8ia TYjţ â7oaTY)XYjţ tou qjcovîji;, 8oov xai twv E^aiq)VY]<; si(ij3aX6vTCOv xaxoTocwv 'EXXyjvcov, ETaTEiXsÎTai xîv8uvo<; 7rupToXicr[i.ou xai octo-T^qjpCOOK; TWV ToXctEIWV. Elţ TpoO0Y]XY]V 8e T^ţ SucTTUXlOCţ Y][XCOV TEpipiEVETai xai Xi(ji8<; (jLsyi(iTo<; xai ixty]Xti(i(jievy] âpLYjxocvia, pis to [voc] e^£Xeu[iev sq)ETo<; ^ te yscopycxY] xai Tocoa &XXy] spyaoîa xai eti)(eEpy]<tc<; E[i.Topiou. Ecţ TocauTYjv oc^co-Sâxpurov SuciTu^iav supiCTXopiEvoi oi SsiXaioi, ToiauTa âTapaSEiypuxTKiTa Ssivdi ut£oty](jlev 7oap’ aurwv twv âp^Y]yoiv twv âvToepTWv ’Axpavwv xai SEp(3oiv xai (£to(it(xtcov 'EXXyjvcov, ^toc Tapa tou âvacpav£vTo<; xaTa TpwTov 0so8copou BXa-8 c[jly]p£(jxou, xai tou (jlet’ aurou MaxsSovaxY], xai XaT^îj IlpoSâvou, tou (jletoc tou xve^ou^Ti^yjXixvtou Aoiixa OTpaTYiyouvToi;, xai Tapa tou Teci pyiou xaTETdcvou, Oap-puxxY], rxsvT^ou xai dcXXcov toioutcov TpoaToSsSEiYpiEVCOv XyjcTTWv oTaSoiv t% xaxo|3ouXia<; tcov xai tpOopoTocaţ, Tpiţ t8v t6tov ex8ixyjoecoi;, o£tive<; âipou ^oav Tpo TEooâpcov $j8y] XP^V£0V TEpiOaXTopiEVoi xai TspiToiou(Jt.Evoi Tapa twv au0£vT£ov, ix(tu(it6Xco<; oi aToaTOCTai xaxoToiol xai oc^âpcotoi opcoXoyouocv ^Sy] TappYjoia xai ScaxYjpuTTouocv 8rc aTâcpaocv sî^ov voc Q'uocâoouv oXouţ Y][ioc<; toi!)<; SuoTUxeî? dcpxovTaţ xai voc ^Eyupcvcoocoocv oXoteXwc; toc<; ţapccXiaţ pcaţ, oiv 8ev
152
www.dacoromanica.ro
xposXafip4vcofisv vâ xaTa<ptiYufJlev xat SiaacoOcofisv iv TpavauXpavia, 6x00 £v xoiatiTfi âfjnrjxavta xal 68uvr]pa S-Xiipei supitrxofisvoi, fiavOavofiev xouxo fiovov xpoş xapTjYopiav fia?, Sxi 8icopia07]aav xapâ xîj? Kpaxaia? BatriXeîaţ acoxîjpe? xîj? xaxpiSo? Tfficov <jspa(ix£pTr]Ss? tcov (3aaiXixcov aTpaTEUfiaTcov tou xp4xou? tt]?. EI<i£ti 8fico? xafiiav axaXXaY7]v 4x6 tcov §sivot4tcov Sucttuxicov xal S-X^spcov xa07]fi<XTcov S6v sISsv f] 4£ioS4xpuxo? xaxpi? fia?, aXXâ x4axei trxXTrjpco? xaxa-<yxapaTTOfi£vy] 4x6 tcov toioutcov XyjdTcov.
      A6v Xsixofisv ol xiaxol tou xp4xou? tt]? uxirpcooi xal fiaa s<psi?îj? sfi40ofisv 4x6 BXaxia? vâ 87]Xoxoi7]aco[iEV, 8xi sxsî saxuifiaxitiOTriCTav xap’ auxcov tcov 4vxap-tcov xal axoCTTaTcov Stio xupawiai, xal ttjv fi ev xpcoxeuouaav tou Bouxoupeaxiou, xâ xp6? tov Aouva(3iv xe8ivâ pipirj xal xa xepav tou vOXtou Sifiaxa xâ xax£xei 6 8iaX7]<p0el? ©eoScopo? fi6 tou? 8xaSou? tou, xpo<Jx4£cov auxei?ou<iico?, 4<pap-x4£cov SuvaaTixco? 4x6 tou? (pxco^ou? ^euYixa? PcoSia, 4Xoy<x, xpo^axa, 4<pou x4 tcov 4pxovxcov xal fiovaCTTTrjpicov xal tcov Xoixcov exierr] fi oxepcov eYxaxoixcov IxeXeicoaav, Xe^XaT^traţ xâ x4vxa xal xpo[nr]0Eucov xâ xp6? xapaxeifiaaiav exiTV]-Seca, ^axepefe? xal £uXa, <ruva£cov xauxa ev toi? exeîcte xupieufievoi? xap’ auxou (jiovatTTiriploiţ.                                 ''
      Ta lk 8peivâ fi£p7] fixavxa xax£xet o xv££o? ’AXei?avSpo? eTfcpTfjXavxir]?, 80x1? SlEU0UV0el? 4x6 t6 IIXo£<rUOV fie t6 <TTp4xEUfl4 tou el? Bouxoupetmov, Stsxpupev £xsî 6XÎy«? xtvâ? -f][x£paţ. vExeixa xapaXa(3<ov tou? SiaX7]cp0EVTa? 4px^Y0^? xal xou? (tuv auxoî? avxâpxa? ’Axpavixa? xal xaXoufievou? "EXX7]va?, 4vexc6p7)<iev el? TepyoPkttov, 8xou xâ vuv Siaxpipsi, CTxpaxoXoYwv xal oxupcovcov tyjv xoXi-xelav xauxi^v [16 XEpixapaxcoţxaxa, xal 4XXa? xoXefiix4? ixiaxeuâ? xaxatrxeu^cov xal xpotpâ? xpo[x-r]0eucov 4x6 tou? Suaxuxeî? paYia?e? xal 4x6 xâ 4pxovxixâ fiouXxia, xaxavT7]<ia? tjjxoc? xal tou? x4vxa? si? xavxeXv} 8Xs0pov, xal ttjv x4Xaivav ■î)(jicov xaxpi?a el? excoSuvov xax4(TTa<iiv, ^xi? axaxaxauaxco? e£oXo0peuexai xal epTrjfiouxai. Kal 4yvoou(jlev ol«SslXaioi Siaxl EYxaTEXsî(p0ir](jLEV vâ y^cojiev xapa-vaXcoţxa xoiouxcov xaxoPouXcov xal xaxsvxpexwv, vâ 4<pavi(j0co(jLEV XEif]XaT'r]0evTE? xal vâ xa0£>|xev xaxa?icoxojxevoi oi 40Xtoi ev t^ 40cpoxir]x£ fia?. Toaaxi? xapEax'/]-aafiEV xax4 x6 x9j? suxEi0sla? -ffjicov XP®°? T^v 8Xs0pov xal 4<pavuT(i6v (ia? xpo? x'Jjv Kpaxaiâv BatriXEiav, aixouvxs? 4xaXXaY'J]v xal S-spaxsiav tcov Exixsipivcov Ssivcov (ia?, 4XX’ âfiapxicov fjficov pXsxofisv eIct£ti tou? xaxoPouXou? 4vx4pxa? xavxoioi? xpoxoi?, xal Suvaaxeiai?, xal Xs^Xatrlai?, xal xspi<ppovTf](TE(Ti vâ 4<pap-x4^cotfi xâ? xaxac7x4c7Ei? ■ffficov tcov 40cocov xal xtaxcov SouXcov xou xp4xou? xirj? xal vâ Expoqjcoai x6 alfia tcov titco^wv paYi4Scov x^? paaiXsla? ttrj?.
      Ti fiivsi Xoix6v vâ y£vcofisv ol SsiXaioi; Kal xpo? xiva 4XXov vâ xaxa<p6-YcojiEV eI[iv] si? tov s8S iov xal CCOT7]piov Xifi£va x9j? EuaxXaYXvixa)TaTiri? auxîj? fisYaXE^TiriTo?, olxxpco? ?s6fi£voi xîj? xpotpou Tificov xal EuspYexiSo? paCTiXsia? xal fisxâ S'ep(iot4tcov Saxpucov ixXixapouvxs? vâ fiTjv E'j'xaxaXsiipy] 7](ia? xou? Suaxuxeî? ei? ^u06v 4xoyvc6(teco? xal 4fnr)xav£a?, 4XX’ co? 4vsxa0sv (ia? eXe^cte SaipiXco?, <piXav0pcoxEuofilviri xp6? x6 xsX£pi x^? patriXEia? tt)?, vâ oixxsipy] xal vâ £UCTxXaYXvtCf0f) tyjv 4£ioS4xpuxov auxou xax4(TTa(Tiv) xal xEivoutra x6v laxup6v
                                                                                                                      153
www.dacoromanica.ro
xai <xxaTa[i.â)(7]Tov (3pa)(£ovâ it]q, va imiot.yuv'f] tvjv &epa7ie£av twv £eivwv (xaţ, â7iaXXdtTT0U(Ta ^(locţ an6 tou e7uxei[x£vou 7](xTv oX£0pou xai, â<pavi(T[xou xai, ? 1a-TOCTTOuaa patnXixwţ xai xaTpixwţ t<x (x£aa tt\c, el? to E^îjţ EU^arfaţ (xaţ, xai, âatpa-XEiaţ, xai yevixîjţ avEtrEtoţ âxa^axâvrwv twv xtw^cgv payiâS wv tou (3acu>axou tt]? xsXEptou, xai EuSoxouaa -J) [XEyaXEiiTTjţ tv\c, [x6vov voc e£oXg0peu0g5(tiv ol toioutoi xaxoupyoi X^axal xai voc xaOapierOfl 7] SuaTU^ţ noc-ip'u; (xaţ an6 touţ EpiqxoXEuOEVTaţ xaxo7ioiouţ ^evou? xai EÎaa^OEVTaţ âxoerTaTaţ, xai voc xai? eu-Ocoa-L (xe tâţ âv^xoiieraţ Tipitoplaţ xaTix vo(iouţ, âXXoc xai voc dcxo^TjjxicoCTCOCTi ^(lăţ xai t8v toxov, â7ioyu(ivCL.0EVTaţ, xEvojxevouţ, xai S'axpuppowţ $)?■/] aÎTOu[XEvouţ T7jv £ixaioauv7]v tou EUdxXâyxvou xai eu0uS£xou xpaTouţ it]q, xa0oTi E<p’ 8aov ol toioutoi ev Tţ) xaTplSi t][j,cov EtploTavTai ev xaxEVTpE^Eia, xai auxocpavTia, xai EX?lX^(TEl xa0’ 7]|XCGV (XE0O? EUO[XEVOl, OU^E(lîav <X(T<p<xXEiaV Suvâ(XE0a ol SutTTU^EÎţ VOC Sj(a)(XEV, OUTE TÎjs       7][XtoV, o(jTE G)<p£XEiav TUV XTY)[X<XTG)V (xaţ, âXX’ EXETai
(TTEvâ^ovTEţ, toţ â0Şoi xai xicjtoi, voc )(a0w[i.EV xai voc â<pavier0<io[XEV EVTau0a Sv0a EUpiaxo(XE0a, £ioc va (i-J) phJjoxiv8uveuctg)[xev.
      TauTa oixTpoiţ SEO[XE0a, TauTa ■&appwvTEţ xapaxaXou[XEV voc e7utuxw[xev oi SElXaioi, E7iiTaxuv6(XEva t<& ctouty]picoSy] eXet] tîjţ pacriXEiaţ tt]?, S loc voc Ei(XE0a â?laXEiTiTOOţ xai ^[xei? xai ol [XETaysvEOTEpol (xaţ xicjtoÎ u7C7]xooi, EuyvdopiovEţ S ioc Tocţ 7oXoucjio7oap6xou(; EUEpyEolaţ tt\c, [X£yaXEi6T7]TO<; t-t\c, xai gv0Ep(xoi Ixlrai
70pOţ 0e8v U7l£p TOU <X7]TT7]TOU XpaTOUţ T7)5 PatriXEiaţ T7]ţ.
                                                                  Braşov, 9 mai 1821
      Arz către puternica împărăţie.
      Subsemnaţii, ascultători şi credincioşi supuşi ai puternicei împărăţii fugiţi de nevoie în Braşov (Transilvania) ne îndreptăm din nou prin acest umil al nostru arzmahzar către puternica împărăţie şi arătăm cu amărăciune, înfăţi-şînd în chip vrednic de milă nenorocirile noastre, bare sporesc mereu şi asupresc fără milă şi copleşesc pe nedrept şi fără motiv prea nenorocita noastră patrie, care de cîtva timp trece iarăşi prin grele încercări şi supărări, cum este tuturor cunoscut. Multe nenorociri şi pagube a îndurat sărmana de ea în diferite epoci, după cum am mai făcut cunoscut puternicii împărăţii. Şi mai ales în răstimpul acestor din urmă douăzeci de ani cînd ţara a fost risipită şi noi nenorociţii şi adevăraţii ei copii de atîtea ori am fost fugăriţi peste hotare. Dar niciodată sărmana de ea nu s-a văzut atît de distrusă şi atît de cumplit nimicită, nici n-a căzut vreodată pradă atît de grozavă unor răsculaţi atît de răi şi de mîrşavi. Nici după douăzeci de ani nu este cu putinţă să se refacă şi să revină la starea ei dinainte de această nenorocire.
      Nu reuşim să descriem nenorocirile pe care le-am îndurat, sărmanii de noi, suferind, deşi nevinovaţi, şi această distrugere fără precedent în care pe neaşteptate a căzut nenorocita noastră patrie, căci, de cînd, precum am mai arătat, a fost jefuită şi despuiată de către aceşti răufăcători şi înrăiţi tîlhari, nu a rămas nici o clasă socială neîncercată şi nepăgubită: nici boierii (dintre care mulţi
154
www.dacoromanica.ro
de frică şi din cauza chinurilor tiranice suferite din partea acestora au şi murit, căzînd jertfă turbării şi mînie'i lor feroce), nici clerul, nici negustorii şi nici chiar sărmanii birnici. Pe urmă mai toate satele s-au risipit şi familii întregi din diferite clase sociale cumplit despuiate şi goale după ce au îndurat diferite ocări şi necinstiri intră aici în Transilvania în fiecare zi cu lacrimi în ochi. Oraşe şi tîrguri au fost prefăcute în cenuşă, mănăstiri şi biserici au fost jefuite, case boiereşti şi conace din sate şi yii, pe aproape toată întinderea Ţării Romîneşti, au fost pustiite şi distruse. într-un cuvînt, totul a fost distrus în aşa fel, încît nu se mai vede altceva decît o totală stricăciune, căci şi în chiar capitala Bucureşti şi în Craiova s-au pricinuit destule stricăciuni şi dărîmări. Dat fiind acest rău care se prelungeşte şi gîndul crud precum şi fapta răzbunătoare a răuvoitorului Tudor, care a insuflat unor oameni ai săi gînduri de nesupunere cu vorbele sale înşelătoare, precum şi datorită năvălirii pe neaşteptate a răufăcătorilor greci, oraşele sînt ameninţate să fie arse şi prefăcute în cenuşă. Ca adaos la nenorocirea noastră ne aşteaptă şi o foarte mare foamete şi o disperată strîmtorare pentru că anul acesta cîmpul nu a fost lucrat şi nu s-au făcut alte munci şi nici afaceri comerciale. într-o astfel de nenorocire, de plîns ne aflăm sărmanii de noi, o asemenea nenorocire fără precedent am suferit de Ia aceste căpetenii ale răzvrătiţilor albanezi şi sîrbi şi ai apostaţilor greci, adică din partea lui Tudor Vladi-mirescu, care a apărut mai întîi şi de la cei dimpreună cu el, Macedonschi şi Hagi Prodan, din partea generalului Duca al prinţului Ipsilanti şi din partea căpitanului Gheorghe, Farmachi, Gbencea şi din partea altor tîlhari dovediţi de felul acesta, întovărăşiţi cu gîndurile lor rele şi de răzbunarea lor distrugătoare pentru ţară. Aceşti răufăcători apostaţi şi nerecunoscători, care după ce au fost ocrotiţi şi îngrijiţi timp de patru ani de către domni, recunosc acum pe faţă şi arată fără sfială că erau hotărîţi să ne jertfească pe noi toţi, nenorociţii boieri, şi să jefuiască cumplit familiile noastre, dacă nu apucam să ne refugiem şi să ne salvăm în Transilvania. Aici găsindu-ne într-o astfel de sărăcie şi jale, numai această veste ne mai mîngîie că au fost numiţi de către puternica împărăţie drept mântuitori ai patriei noastre serascherii oştirilor împărăteşti ai înălţimei sale. Dar patria noastră, vrednică de plîns, nu a văzut încă nici o scăpare de groaznicile nenorociri şi tristele sale suferinţe, ci continuă să sufere îngrozitor, sfîşiată de aceşti tîlharb
     Noi credincioşii supuşi ai înălţimii sale, nu lipsim să-i facem cunoscut şi mai departe tot ce am aflat din Ţara Romînească că acolo s-au alcătuit de aceşti răzvrătitori şi apostaţi două tiranii.
     Pe de o parte capitala Bucureşti, cîmpia spre Dunăre şi judeţele de peste Olt le ţine amintitul Tudor cu tovarăşii săi, poruncind ca un stăpînitor, răpind cu sila de la sărmanii plugari: boi, cai, oi, după ce cele ale boierilor, ale mănăstirilor şi ale celorlalţi locuitori mai de vază s-au isprăvit, jefuind totul şi apro-vizionîndu-se cu cele trebuincioase pentru iernare, zaherele şi lemne, adunînd acestea la mănăstirile de acolo, ocupate de el.
155
www.dacoromanica.ro
     Pe de altă parte toate părţile din spre munte le ţine cneazul Alexandru Ipsi-lanti, care îndrcptîndu-se cu oştirea sa de la Ploieşti spre Bucureşti, a stat acolo numai cîteva zile. Apoi luînd pe zisele căpetenii şi pe răzvrătiţii albanezi care erau cu el şi pe aşa zişii greci, a plecat la Tîrgovişte unde petrece acum, strîn-gînd oştire şi întărind acest oraş cu şanţuri de jur împrejur, făcînd şi alte lucrări militare şi aprovizionîndu-se cu alimente de la sărmanele raiale 1 şi de la moşiile boiereşti, aducîndu-ne pe noi şi pe toţi la o totală distrugere, iar nenorocita noastră patrie la o stare jalnică. Ea se distruge neîncetat şi se pustieşte, şi nu ştim nenorociţii de noi, de ce am fost părăsiţi ca să devenim jertfa unor astfel de răuvoitori şi mîrşavi, să ne nimicim fiind jefuiţi, şi să pierim fiind sărmanii de noi persecutaţi în nevinovăţia noastră.
     De atîtea ori am adus la cunoştinţa puternicii împărăţii, potrivit cu datoria noastră de supunere, distrugerea şi nimicirea noastră, cerind scăpare şi vindecare de nenorocirile noastre care ne ameninţă. Dar din cauza păcatelor noastre, vedem încă pe răuvoitorii răzvrătiţi cum prin felurite mijloace, prin silă, prin jafuri şi dispreţuiri, caută să răpească averile noastre, ale nevinovaţilor şi credincioşilor robi ai stăpînirii sale, şi să soarbă sîngele săracelor raiale ale împărăţiei sale.
     Ce vom deveni deci sărmanii de noi? Către cine altul să ne îndreptăm, dacă nu către limanul senin şi mîntuitor al majestăţii sale prea milostive, rugîn-du-ne în chip vrednic de milă hrănitoarei şi binefăcătoarei noastre împărăţii şi implorînd cu lacrimi fierbinţi să nu ne părăsească pe noi nenorociţii în prăpastia deznădejdii şi neştiinţei, după cum totdeauna ne-a miluit în chip darnic, arătîndu-şi bunătatea faţă de chelerul împărăţiei, să deplîngă şi acum şi să se milostivească de situaţia lui vrednică de plîns. Întinzînd puternicul şi nebiruitul ei braţ, să grăbească vindecarea nenorocirilor noastre, scăpîndu-ne de amenin-ţătoarea distrugere şi nimicire şi poruncind împărăteşte şi părinteşte mijloacele pentru viitorul nostru bun trai şi siguranţa noastră, şi pentru o uşurare de obşte a tuturor sărmanelor raiele ale chelerului împărătesc. Să binevoiască majestatea sa, nu numai să fie nimiciţi aceşti criminali tîlhari şi să fie curăţită nenorocita noastră patrie de răufăcătorii străini, care s-au cuibărit în ea şi de către apostaţii care au intrat în ea, şi să fie pedepsiţi cu pedepsele cuvenite după legi, ci să ne şi despăgubească pe noi şi ţară. Jefuiţi şi înfometaţi, cu lacrămi în ochi cerem acum dreptatea milostivei şi dreptei stăpîniri, deoarece cîtă vreme aceştia stau în patria nostră urmărindu-ne cu răutate, calomnie şi răzbunare, sărmanii de noi nu putem avea nici siguranţa vieţii noastre, nici foloase din averile noastre, ci urmează, suspinînd, ca nevinovaţi şi credincioşi, să pierim şi să ne nimicim aici unde ne aflăm, ca să nu ne aflăm în pericol.
     Pentru aceste lucruri ne rugăm într-un chip vrednic de milă, îndrăznim să ne rugăm sărmanii de noi, ca să dobîndim în grabă mila mîntuitoare a impară-
     1 La sfîrşitul lunii aprilie, Al. Ipsiland dăduse dispoziţii ca fiecare lude să dea cîte un cal şi să plătească cîte 10 piaştrii pentru oştirea eteristă (Hurmuxaki, XX, p. 623).
156
www.dacoromanica.ro
ţiei pentru ca să fim şi noi şi urmaşii noştri necontenit supuşi credincioşi, recunoscători pentru binefacerile îmbelşugate ale majestăţii sale şi călduroşi rugători către dumnezeu pentru nebiruita putere a împărăţiei ei1.
                                 Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 47t—49 v.; ms. rom. 323, f. 314—315. Text grec.
                                          107
[înainte de 9 mai] 1821
                 Boierii rămaşi în Bucureşti —sub presiunea răsculaţilor — roagă pe Metternich să intervină la Poartă împreună cu ţarul Rusiei, pentru restabilirea vechilor privilegii ale Ţării Romîneşti.
                                                                         1821
înştiinţarea mitropolitului cu boierii cei rămaşi în Bucureşti cătră prinţipul Meternib, ministrul pricinilor de afară al puternicii austriaceştii monarhii.
     Cunoscînd iubirea de oameni a chesaro-crăeştii împărăţii şi avînd scăparea noastră la vremi de primejdii în cel cu linişte şi bine oblăduit pămînt al împărăţii sale, unde şi acum cei mai mulţi din noi au năzuti, cu herbinţeală ne rugăm înălţimii tale, să pliroforiseşti pă milostivul împărat pentru cele deasupra noastră din toate părţile pătimiri, cu înfricoşări primejdioase, care măcar că este cu neputinţă a le scrie şi a le povesti pă toate, dar îndrăznind, făcurăm o slabă arătare.
     Prea înălţate prinţipe! Noi în pace şi în linişte aflîndu-ne, fără de veste, pentru nepilduitele strîmtorări ale săracilor lăcuitori în Yalahiia cea Mică, unde şi tiraniile neomeniţilor otcîrmuitori au prisosit cu răutăţile peste măsură, săracii lăcuitori luînd pă un Theodor Yladimirescul căpetenie lor, s-au arădicat împotriva tiranilor jăfuitori cerînd de la prea înalta Poartă scăpare de la ei şi a dobîndi călcatele noastre dreptăţi; care cereri ale lor, drepte cunoscîndu-le şi noi mai jos iscăliţii, ne-am unit cu dînşii şi dinpreună cu tot norodul cel pornit de afară şi adunat aicea în Bucureşti, am scris pe la toate părţile unde să cuvine, arătînd jalnica stare a patrii noastre şi cerînd ajutor spre încetare relelor celor făcute şi cîştigarea dreptăţilor celor călcate.
     Tot într-acea vreme ne-am pomenit dintr-altă parte, că intră în ticăloasa noastră ţară prinţipul Ipsilant, căpetenie unei adunări necunoscută noao şi de tot streină.
     Acest prălej găsind tîlharii şi făcătorii de rele, adecă arnăuţii ce din nenorocire s-au aflat răsipiţi într-acest pămînt, pînă într-atît patriia noastră şi de obşte pă toţi lăcuitorii au jăfuit şi i-au prăpădit, încît pentru acestea şi cea mai nemilostivă şi vîrtoasă inimă cu neputinţă este a nu vărsa lacrămi; şi bunele
     1 în acelaşi manuscris, f. 49 v—50 v, o scrisoare a aceloraşi boieri către Scarlat Callimach w., care urmează să prezinte memoriul de mai sus la Poartă. în această scrisoare boierii subliniază că ei nu se pot folosi de veniturile moşiilor lor din ţară, întrucît toate căile sint închise de răsculaţi.
157
www.dacoromanica.ro
nume ale priete[şugu]lui şi ale unirii le-au prefăcut şi cele mai înfricoşate ţi turburătoare fapte la simţirea omenească, la care cu neputinţă şi cele mai nenorocoase veacuri să poată da vreo pildă.
     Cea de obşte pornire a lor asupra tuturor stărilor politiceştii soţietăţi au silit în scurt pă toţi boierii şi cea mai multă parte din lăcuitori a să depărta într-alt pămînt strein şi fericiţi ar fi fost cînd acea mîhnită a lor pază i-ar fi scăpat din răutăţile acelor tîlhari. Dar ei, coprinzînd toate drumurile au despuiat, au căznit, întregi familii ale fugarilor au necinstit, dăruindu-le lor viiaţă numai pentru mai multă simţire a stării lor cei jalnice.
     Aceste sălbatice şi îngrozitoare ale iadului hiiară nici cinstea au păzit unui neam, a căriia slăbiciune, strigările, rugăciunile, trebuia să Ie pricinuiască zdrobire de inimă, de ar fi fost aceste necuvioase suflete primitoare de milostivire ! Multe fecioare şi-au răpus viiaţa din multa şi sălbatica lor învierşunare şi într-atîta de multă grozime au ajuns, care cu neputinţă este a o povesti cinevaşi fără dă înfiorare! Mume ticăloase desăvîrşit le-au batjocorit aceşti mai sălbătăciţi decît fiiarăle, fără omenie şi fără milostivire. Drept jucărie aruncînd pă prunci în sus, îi sprijinea în ascuţitul săbiilor, şi într-aceste jalnice şi înfricoşate vederi, părinţii lor, neputîndu-şi înfrîna necazul şi obida cea dreaptă, au cercat şi ei însuşi turburarea acestor tigri. într-acest chip au fost mîniia gonacilor şi îngrozita fugă celor ce să gonea, încît părinţi pă fii, soţi pă soţii şi în scurt toţi, cele mai iubite, mai scumpe şi nepreţuite uitîndu-şi, sau de bunăvoie năpustindu-le, să răpunea alergînd prin ogrăzi şi cîmpuri, înbrîncindu-să şi unul pă altul călcîndu-să, prin strîmtori şi treceri de gîrle şi heleştee, încît din mulţimea şi greutatea trecătorilor pă poduri umblătoare, dinpreună cu vîrsnici şi nevîrsnici ce să afla deasupra, în ape au căzut, şi neputincioase fămei şi prunci s-au înecat. Sate întregi s-au înprăştiiat, iar lăcuitorii ţărani prin crînguri şi prin văi, goli şi cu trenţe ticăloşaşte înfăşuraţi, ca nişte dobitoace ce să rătăcesc, flămînzi şi însetoşaţi, în toate părţile, unii despuiaţi, alţii trenţăroşi şi alţii în ciudeţime de îmbrăcăminte, petrec. Nici însuşi sărăciia n-au fost destoinică a umbri pă ticăloşii ţărani de hrăpirea acestor tîlhari, ci hrana, vite, ţoale, îmbrăcăminte, de toate, ticăloşii s-au lipsit. în cîtă nevoie au ajuns, ca nişte vite sălbatice prin păduri să sălăşluiască, şi dintr-aceasta ni să întinde noao o jalnică zărire a unii desăvârşit întru toate lipsire, negreşit pricinuindu-să întru neputinţa întru care să află acum plugarii de a-şi semăna arăturile, cele multe tîlhării care au tăiat toată împărtăşirea, tot felul de negoţ au încetat, a căruia lipsire rădică toată nădejdea de verice ajutor. Oraşul nostru cu totul s-au pustiit, nici una din cele din lăuntru şi din afară case nebînduite şi zdravene n-au scăpat, sfintele lăcaşuri s-au prădat, bisericeştile vase ale sfintelor taine s-au batjocorit, sfinte icoane s-au sfărîmat şi s-au călcat şi, ce-i mai înfricoşat şi de mirare, că de oameni ce mărturisesc a noastră credinţă.
     Noi cei ce am mai rămas în jalnicul nostru oraş, ne-am jăfuit din însuşi casele noastre şi prin mănăstiri abiia ne-am aflat scăpare. Pă înşine, ca pă nişte
158
www.dacoromanica.ro
vinovaţi, în închisori cu groase ziduri închizîndu-ne, cele mai din urmă înfricoşări aşteptăm, Toţi tâlharii arnăuţi, coprinzînd şi stăpînind în scurt mai toate judeţele ţării şi cele de prin prejurul oraşului sate, nu numai toate mănăstirile şi bisericile ţării le-au jăfuit şi pă toţi i-au despuiat, i-au înprăştiiat, i-au zdru-micat, ci într-acest fel de stenohorie ne-au adus, încît nu avem de unde să icono-misim nici cele trebuincioase ale hrănii bieţilor ticăloşi pămînteni. Bani, hrană şi toate cele trebuincioase, de la noi le cer, cu mari şi primejdioase înfricoşări şi cu totul ne topeşte o întristată simţire, nu care cumva pămîntenii, ce s-au arădicat pentru dreptăţile lor, vor fi siliţi să să bată cu ei pentru hrană, şi pentru patrioţi neavînd de unde să căpătuim de bani, de hrană şi notreţul vitelor neînzăbălaţilor arnăuţi, ajungînd la cea mai desăvîrşită neputinţă a îngrijirii acestora, din lipsirea a tot felul de otcîrmuire şi răsipirea norodului. De aceia şi ne aflăm în primejdioasă peire lingă neoînfrînată mulţime, la care nechibzuirea anarhii zăticneşte toată apropierea cătră glasul dreptului cuvînt.
     Pă lîngă această îndeşită ceaţă, de care sîntem încunjuraţi, să alătură şi frica năvălirii turcilor, căci prin multe sate după marginea Dunării, intrînd cu o sălbătăcie, au junghiiat, au robit, au ars fără milostivire pă oricare au întîmpinat şi le-au ieşit înainte, cu cît mai vîrtos socotindu-să că au a cădea asupra răzvrătitorilor; care .turci, prin toate trecătorile ivindu-să, pă ticălosul nostru pămînt să întăresc şi cît de curînd cu cele mai rele spaimi ne înfricoşază, în vreme ce sîntem nevinovaţi, precum cercetîndu-să să va dovedi.
     Să crează bunătatea înălţimii tale că toate acestea este o slabă dar adevărată perigrafi a patimilor noastre, pentru care patimi mai pe larg pliroforie va putea lua de la cbesaro-crăiasca agbenţie şi de la mulţi oameni împărăteşti, sudiţi ce lăcuiesc aici, pre carii nici cea nebiruită umbrire a mărirei sale n-au putut să-i păzească nesupăraţi de turbarea acestor neomeniţi arnăuţi, ci pă unii cu bani, pă alţii cu haine şi pă alţii cu vite şi în felurimi de chipuri i-au jăfuit şi i-au păgubit. Şi numai dumnezeu şi bunul împărat poate a ne izbăvi dintr-această jalnică şi proastă stare a noastră!
     Fireasca bunătate a puternicului împărat, frăţeasca unire ce are cu împăratul Alexandru al Roşii şi prieteneasca dragoste ce are cătră înalta Otbomanicească Poartă, ne îndemnează, dîndu-ne mari nădejdi, că prin milostivirea înălţimii tale să cădem la picioarele puternicii sale, spre a să milostivi să asculte cu omi-linţă tânguitoarele glasuri unui norod vecin ce pătimeşte foarte tare şi să bine priimească măriria sa, dinpreună cu împăratul Alexandru al Roşii, a mijloci cătră înalta Poartă, ca să înceteze pătimirile şi stingerile noastre, care ni s-au pricinuit din multele năpăstuiri şi nedreptăţi a celor după vremi trimişi de la Poartă otcîrmuitori, şi să ni să dea strămoşăştile noastre privileghiuri şi cele din vechime obiceiuri care le-au avut pămîntul. Şi ne făgăduim, în numele măririi sale şi al monarhului Alexandru, împăratul Roşii, că vom păzi şi noi nestrămutat toate cîte strămoşii noştrii s-au făgăduit la prea înalta Poartă, cînd au cerut-o ocrotitoare ţării, a căriia Porţi ocrotire o cerem şi o pohtirn cu
                                                                                                  159
www.dacoromanica.ro
toată dragostea şi supunerea, atît numai herbinte şi cu multă plecăciune ne rugăm ca să înconteneze cele cîte pînă acum cîte puţin încăpute nedreptăţi şi rele obiceiuri urmate de cătră cei orinduiţi otcîrmuitori.Pentru care în multe rînduri jăluindu-ne prea puternicii Porţi, s-au cunoscut că fireasca răutate a celor otcîr-muitori, rău tîlcuindu-ne Porţii şi prefăcîndu-ne într-alte chipuri, după cum ei au vrut, pentru ale lor înteresuri, şi nu numai că nu s-au făcut ţării vreo mîngîiere sau îndreptare, ci şi mulţi din fraţii noştri s-au surghiunit, au petrecut rele, şi unii cu viclene şi tainice mijloace s-au şi omorît. Din care pricină să află astăzi ţara noastră întru cea desăvîrşită dărăpănare şi pustiire, şi spre îndreptarea acestor rele urmări alt mijloc nu poate fi, decît lipsirea acestora. Şi adînca înţelepciune a împărăţiilor sale va chibzui chipul dreptei oblăduiri, care poate linişti şi a îndrepta dărăpănarea aceştii ţări!
     Ci dar cu lacrămi ne rugăm împărăţii sale, ca atît pentru iubirea de oameni, cît şi pentru a dreptului cuvînt de vecinătate, să-i fie milă de un întreg ticălos norod, şi binevoind, împreună cu monarhul Alexandru, împăratul Roşii, protectorul aceştii ţări, să mijlocească cătră înalta Poartă, ca să ne aducă la cea dintîi stare bună, cu o dreaptă otcîrmuire, întemeierea privileghiurilor, încît şi noi ticăloşii, supt umbrirea a doi iubitori de oameni şi de dreptate mari împăraţi, rădicîndu-ne capetele din împilarea jugului nedreptăţilor, ce dc multă vreme să află asupra noastră, să putem, dinpreună cu atîta mulţime de mîntuite noroade, să slăvim aceste doao sfinte nume, Franţiscul şi Alexandru!
                                  Acad. R.P.R., ms. 322, f. 145—146. Copie de Naum Rîmniceanu; publicat de
     C. Erbiceanu în Bis. Ort. Rom., XXVIII (1904—1905), p. 647—652; E. Vîrtosu, 1821.
     Date..., p. 109—114.
                                             108
10 mai [1821]
                 Tudor Vlaăimirescu cere marelui vistier să dispună mutarea serdarului Pîrvu din postul de ispravnic de Vîlcea în postul de ispravnic de Mehedinţi şi numirea în funcţia de ispravnici de Vîlcea a polcovnicului Vasile Ghelmegeanu şi a stolnicului Gigîrtu.
      Cu plecăciune sărut cinstită mîna dumitali.
      Fiindcă astă seară o să trimiţi poşte, mă rog dumitali a mi să trimite cartea de isprăvniciie pentru mutarea sărdarului Pîrvu1 de la Vîlcea la Mehedinţi, după cum şi o copiie după orînduielile ce s-au făcut la acel judeţ, ca să ştiie ce urmare să facă. Asemenea să să trimiţă o carte de isprăvniciie pe numele
     1 în martie 1821 serdarul Pîrvu era ispravnic de Muscel (E. Vîrtosu, 1821. Date..., p. 43).
160
www.dacoromanica.ro
polcovnicului Vasile Ghelmegeanu1, a fi tovarăş cu stolnic Gigîrt,2 carele pînă acum s-au aflat comandir cu oştirea la sud Vîlcea şi făcînd trebuinţă spre paza Slatini şi judeţului Oltului s-au scris numitului ca să să rădice cu o sumă bună de oameni a merge acolo, făgăduindu-i pentru de a avea tragere de inimă mai multă că să va orîndui şi ispravnic, lăsînd acolo la Rîmnic, pe sluger Ievan3 şi Gheorghe Negreanu,4 comandiri asupra oştirilor de acolo. Ci, cum zic, să să trimiţă, mă rog, această carte, precum şi orînduială să să facă pentru ce are a împlini ispravnicii la acest judeţ Olt, căci mi să pare că nu s-au trimis, unde urmează a să pune şi mai mult, nefiind din partea locului shedon mai nimini între ostaşi.
      Şi cu plecăciune sînt al dumitali prea plecată slugă
                                                          Theodor [1821] mai 10
           E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose.,., p. 146—147.
       1      Tudor Vladimirescu se afla încă inainte de răscoală în relaţii cu Vasile Ghelmegeanu. într-o scrisoare din 20 martie 1819 el îl roagă să mai aştepte pe Nicola Albăstroiu, omul său, cu plata datoriei de 30 taleri (Muz. regional Craiova, fondul Aman, doc. 818. Autograf).
       în vremea răscoalei, V. Ghelmegeanu este trimis cu diferite misiuni la Cemeţ, Bucureşti, Piteşti şi Rîmnic, unde primeşte, la 5 aprilie 1 000 groşi de la casa Hagi Ianuş (E. Vîrtosu, op. cit., p. 24, 53, 102; Arh. St. Buc., Condica Hagi Ianuş, 698, f. 378. Text grec). însoţeşte pe boierii de la Beneşti şi le înfăţişează capetele lui Iova şi Ienciu executaţi pentru jafurile săvîrşite (C. D. Aricescu, Acte justificative, p. 84—85, 88).
       A fost acuzat ulterior că ar fi jefuit pe căminarul Costin din Tomşani, împreună cu Enciu sîrbul, căpitan, cu Grigore Greiere, stegarul Petco abagiul şi cu Dumitru săpunarul (Arh. St. Craiova, Condica Curţii de apel-Craiova, secţia II, 904, f. 22 v—23).
       în iulie-august 1826, N. Glogoveanu îi impută participarea la răscoală: « Strigarea, patrioţilor de opşte către dumneata este mare, că i-ai stins şi i-ai prăpădit, care plîngere prin jalbă am arătat-o şi mării sale lui vodă. Netrebnica stăpînire a dumitale şi tirania ce ai arătat către toată patria într-o glăsuire cu nelegiuitul Theodor, este ştiută, văzută şi mărturisită. Şi de vei avea acuşa valuri, după faptele dumitale sînt. Ieri, toţi dumnealor boierii de aici, auzind de venirea dumitale, au venit la mine cu mare îngrijire şi mîhniţi foarte, temîndu-se să nu întinzi urgiile ce mai nainte le-ai avut» (E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 151—153). în iulie 1827 V. Ghelmegeanu este chiar ridicat şi anchetat, acuzat de nişte abuzuri săvîrşite faţă de locuitorii din plasa Ocolul de Sus (Fondul Glogoveanu, doc. 436/1827).
      2       Stolnicul Nicolae Gigîrt, cunoscut cu Tudor Vladimirescu încă din 1815 (E. Vîrtosu, Mărturii noi, p. 54). în martie 1821 se află la Ipoteşti (Olt), de unde ţine legătura cu Tudor. Merge la Slatina în 23 mai (E. Vîrtosu, 1821. Date..., p. 55, 102).
      *       De fapt, slugerul Theodor Sevan, care la 12 martie fusese trimis la Craiova, iar la 30 martie în Vîlcea, unde la 18 aprilie i se trimite un arnăut. (E. Vîrtosu, op. cit., p. 39, 43, 81).
      îl găsim menţionat şi în socotelile casei Hagi Ianuş: chiar în 10 mai « slugerul Theo-d ora cili Sevanos» trimite « de la Rîmnic la Sibiu» 2 000 groşi (Arh. St. Buc., Condica Hagi Ianuş, 698, f. 378. Text grec). în iunie el trimite de la Rîmnic la Sibiu bani pentru elucereasa Păianca, dar sînt jefuiţi de nişte « arnăuţi apostaţi».
      *       Gheorghe Negreanu polcovnic, aflător în Rîmnic la 27 aprilie (E. Vîrtosu, op. cit., p. 80).
11-c. 810                                                                                   m
www.dacoromanica.ro
109
10 mai 1821
                 Tudor Vladimirescu cere marelui vistier să i se trimită în tabără 3 000 oca de sare.
     Prea cinstit dumitali vel vistier,
     între celelante de trebuinţă fiind şi saarea, de care şi cu totul ne aflăm lipsiţi, de aceea, făcînd de ştire mă rog dumitali, ca de unde veţi bine socoti, să să poruncească a ni să trimite aici 3 000 ocă saarea.
                                                            Theodor 1821, mai 10
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 146.
                                        110
Ianuşeşti, 10 mai 1821
                 St. Hristodulu către serdarul Polihronie despre omorîrea lui N. Culoglu şi nesupunerea rumînilor.
                                                   riawoucr£oTt, 10 Mat ou 1821
     Tu suyevscrrâTq) âpxwv ffspSâpţ] xup IloXu^povy], SouXixwţ 7rpooxuvu.
                                                                 Elţ Strivi.
     T6 rcapov pou stvai Siâ vâ oaţ (pavspwow iâ toîj paxaplx7] KouXoyXou xaOuq xal tov Tj^EUpETE xl XEţâXi sî^sv. IIoXXe' [3ouXe' xiv sîj^a el71eT Siâ vâ cpuyupEV. TsXoţ notvTcov syw s^^ya suţ xou KapâxaX Siâ vâ îSu xal zi pou Xsysi 6 os AiafiavT^;, âvxap,c!)vovxâţ xov xal pou Xsysi Siâ vâ 7i7]yalvupEv xal ol Suo xovxâ xou. rEpL^âţjLEvo^ o71lctou xal xov Xsya) xal oLirzbc, Sev ^OeXev vâ 7]^EUp7], âXXâ E7rL^ELplo07]XE vâ s^yâ^ţ] paxY], o7rou slyev xa^âosi Stio (3oux!pâ xpaol. ’Eyu <po(3oupai,, oxsvaxu poupat., tov Xsya) vâ (puyupEv, auxoţ OiXsi vâ pe sp7toSl(77]. ’E->cî) Ep^opLEVoţ zic, xi> KapâxaX psxâ 7ievte, sip rjpipsţ, ePyîjxav ol T^ETTjx^îjăEţ X7)v xplx7]v tt]v 7]pipa xou reput xou nâ<rxa» 7t7]yalvouv sic, xo xovâxi, ualpvouv svav BXâxov xal xi>v (3â£ouv xal (puvâ^si. Efaouv: NixoXa, ctt]xou Siaxl BXâxoi şuiipav xâ £tiXa âui) T7]v auX7]v, xal auxi>ţ s(3yalvsi yupvoţ s^u xal. . . ytipw sic, xi> xupX^xlp, xov mâvouv xal tov Sspvouv. •<'0ti âcrctpa epâ^susv ?iâ X7]v uaxplSa,xouţ xâ s7t7Îpav. MsTSTOixa xi>v xpa(3a svaţ p£ xo yiaxayâvi, xov xo<pxsi xi> x^PL, pETE7iEixa auxoţ xpzyzi tov xax7]9opov, xovxâ zic, xi> 7i7]yâSi xi>v <pxâvsi âXXoţ svaţ, xi>v xpafia pi xo yiaxayâvi, xov xotpxst to pioov xi> xsţâXi xal sxe-XeIuoev. MsT^usiTa yupi^ouv ouldou, 7ialpvouv xâ xaxâ(mxa> ^â Sltouv xou? BXâxouţ vâ xâ xaxaxâ^ouv. "ToTspov ualpvouv xi> âXoy6v xou, xâ (3oSia, xi> âpâlp xal xâoxEiXav âvxlxpu, opoluţ xal sva (Bourul paxi] yspâxov, xâoTsiXav. Msx^TOixa ps oXlysţ TjpepEţ eyupiaav oniaov, £(3aXav BXâxouţ xal Exxu7i7]aav
162
www.dacoromanica.ro
xb 7ropou[J.7rt. SXov xal t6 ecpopTomav zic, xol âpiâ^ia. Kaxâ tu^v xal 6 ăpxovxa? ScjTeiXev t6v xamTixv Ka^âxov tov xaxTjipopov xal tou? expoţOacrev, pâXiOTa xal ol Toupxoi eppi^av xal xpla xoutp^xia xaxâ 7tâvco tou, 8o£a ooi 6 ©eoţ xal 8b> tov £7T7]psv xaveva, (ieTexeiTa xpe^wv tov xaT7]<popov, ScfQaoe xal Ta ipiâ^ia t6 7topoupi7ti râpa arâ TTjv “OpXa xal tix Syupioev, elSe 6 ApxovTaţ Ta ectteiXev zic, tou Pipwlxou, xal t& trxuXiâ ol BXix^oi va (jitjv ctteIXouv Xoyov 7tw? exTiixouv tou 7toupoii(ji7a. 'Opolcoţ ex^Xacrav xal to toctouXi xal ex^pav t& i;iSXa 6Xa, SpLcoţ 8iâ t<x TE9T£pt,a îyu xal ftepixâ peperâSia (3yaX(teva xal 8ev elvai oXa ya|xeva. "OpLCOţ ^xo|i.ev (jlovov evoţ XP°V0U ^aXeP^v suvaypivov el Se ol Suo XP°V01 eoTe-x6Tav âtnivaxTOi.
                           Kal pievco 7tp60upioi; zic, Tocţ TtpoaTayâţ aaţ Srâpyioi; XpiOToS oiiXou [Nota primitorului pe coperta scrisorii.]
     Srâpyioţ XptaToSouXou, piaxaplTTjq aepaaX^ţ, AvOpomoi; piaţ, 1821 Matou 10, ypâtfei Siâ t6v trxoTtopiov N. KouXoyXou, Siâ t<x ypooia o7tou exouv elţ Ou-yxpiâvouţ, Siâ tov ^axepev o7tou eyouv zic, BXocxouţ, xal exeiS-J] zyjxQt] xal auTOţ, va ^uXa^Ofl aurâ t6 ypâppia xal va £eTaa0ouv toc peperâSia, Sioti pa? XPew<* *T0uv ol piaxaplTTjSeţ yp.
                                                         Ianuşeşti, 10 mai 1821
     Pe prea nobilul boier serdar chir Polihroni îl salut cu plecăciune.
                                                                    La Sibiu
     Prin scrisoarea de faţă vă aduc la cunoştinţă următoarele în legătură cu moartea lui Culoglu. Ştiţi ce cap avea, de multe ori i-am spus să fugim. în sfîr-şit eu m-am dus pînă la Caracal ca să văd ce-mi spune şi serdarul Diamandi. Întîlnindu-mă cu el, îmi spune să mergem amîndoi pe lîngă el. M-am întors înapoi şi i-am spus. El însă n-a vrut să ştie, ci a încercat să scoată rachiu, fiindcă se stricase vinul din două buţi. Mie îmi era frică; eram supărat şi îi spuneam să fugim. El încerca să mă împiedice. Cinci-şase zile după ce am sosit la Caracal, au ieşit getigii1, iar a treia zi de paşte, dimineaţa, s-au dus la conac, au luat un rumîn şi l-au pus să strige « Nicolae, scoală-te, fiindcă rumînii au luat lemnele din curte». Şi el a ieşit gol afară şi...2 afară lîngă gîrlici îl prind şi îl bat
şi îi iau toţi banii strînşi pentru patrie. Apoi unul scoate iataganul şi îi taie mîna; el aleargă la vale, lîngă puţ, dar îl ajunge altcineva care îi taie cu iataganul capul în două, şi astfel şi-a dat sfîrşitul. Apoi se întorc înapoi, iau registrele şi le dau rumînilor ca să le ardă. După aceia îi iau calul, boii, căruţa lui şi le trimit decindea, precum şi un butoi plin cu rachiu. După cîteva zile s-au
       1 Turcii?
       * Un cuvînt indescifrabil.
11*
163
www.dacoromanica.ro
întors înapoi şi au pus pe rumîni de au bătut tot porumbul şi l-au încărcat în căruţe. Din întîmplare şi boierul a trimis pe căpitanul Cazacu, care mergînd la vale i-a ajuns, ba chiar turcii au tras cu puşca de trei ori asupra lui, dar, slavă domnului, nu l-au atins. Apoi alergînd la vale a ajuns şi căruţele cu porumbul dincolo de Oria şi le-a întors din drum, iar boierul le-a trimis la Rîmnic. Şi cîinii de rumîni să nu trimită vorbă cînd băteau porumbul! De asemenea au stricat şi pătulul şi au luat toate scîndurile. în ce priveşte registrele, am scoase cîteva datorii şi nu sînt toate pierdute. Am strîns însă numai pentru un an banii zaberelei, iar pentru ceilalţi doi ani nu s-au strîns.
                                                                                                      Rămîn gata la poruncile d-voastră Sterghios Hristodulu
[Nota primitorului pe coperta scrisorii:]
     Răposatul Sterghios Hristodolu, omul nostru, 1821 mai 10 scrie despre uciderea lui N. Culoglu, despre banii ce au la ungureni, despre zabereaua ce au la rumîni. Şi fiindcă s-a prăpădit şi el, să se păstreze această scrisoare şi să se cerceteze toate creditele, fiindcă răposaţii ne datoarează bani. '
                    Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 222, doc. 32. Orig. grec.
                                      111
Tîrgovişte, 11/23 mai 1821
                                              Alexandru Jpsilanti scrie lui Iordache Olimpiotul (?) că mişcarea lui Cantacuzino este necesară şi că Tudor Vladimirescu se poartă rău.
           No. IV. — Letter of Ypsilanti, in his own handwriting, (translated from the Greek original,) dated Tergovisht, May 11/23, 1821.
      Friend and brother,
     I      have received your letter of the 10-th. AII I can say is, that the movs-ment of Cantacuzene is very necessary to bring us cannon, powder, and the brave mcn that are at Yassy. You can no longer retain your position with the men you have, whom you must keep together, and, if possible, augment. Always have a strong advanced guard. It was said at Bukorest that the Turks had their head-quarters at Ployeshti; this explains the letter of Theodore, who is behaving very ill. I kiss your eyes.
                                                                              (Signed) Alex. Ipsilanti
Scrisoarea autografă a lui Ipsilanti (tradusă de pe orig. grec.) din Tîrgovişte
                                       mai 11/23, 1821.
     Prietene şi frate,
     Am primit scrisoarea dvs. de la 10. Tot ce vă pot spune este că mişcarea Iui Cantacuzino este foarte necesară, ca să ne aducă tunuri, praf de puşcă şi pe
164
www.dacoromanica.ro
vitejii oameni care sînt în Iaşi. Dvs. nu mai puteţi ţine poziţia dvs. cu oamenii pe care îi aveţi şi pe care trebuie să-i adunaţi la un loc şi, dacă este cu putinţă, să-i înmulţiţi. Ţineţi totdeauna o avangardă puternică. La Bucureşti se spunea că turcii şi-ar avea cartierul general la Ploeşti; asta explică scrisoarea de la Theodor, care se poartă foarte rău.
                                                       Vă sărut ochii,
                                        (Semnat) Alexandru Ipsilanti
         Th. Gordon, History..., I, anexa IV, p. 138—139. Publicat de E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, p. 82, după textul german dat de Zinkeisen, Geschichte..., I, p. 166—167.
                                       112
12  mai 1821
                 Tudor Vladimirescu primeşte 300 taleri de la vistierie.
     Taleri
     300, adică trei sute, am pri'mit din prea cinstita visterie pentru trebuinţa Adunării creştinescului norod. Şi de priimlre am dat această adeverinţă.
                                                             Theodor 1821, mai 12
      întocmai după cea adevărată adeverinţă.
                                                           Filip Lenş 1831, decemvrie 14
         Arh. St. Buc., Administrative vechi, obşteasca adunare, Ţara Rom., dos. 7, f. 53. Copie. Publicat de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 147, din fondul C. Basarab Brîncoveanu.
                                  113
Bucureşti, 13 mai 1821
                Vistieria numeşte pe slugerul Nicolae Greceanu ispravnic în judeţul Slam-Rîmnic şi îi porunceşte să culeagă ştiri despre « cele ce se urmează în Moldova».
      De la visteriie către dumnealui sluger1 Neculaie Greceanul.
      Fiindcă este de mare trebuinţă a să afla un ispravnic vrednic la judeţul Slam-Rîmnic ca ipochimenul dumitali: una că este judeţ dă margine şi al doilea ca să a [rate2] cele ce să urmează în Moldova, de aceea, după plăcutele dumitali slujbe ce ne sînt cunoscute, iată te-ai orînduit dumneata ispravnic * *
     1 în text: slucer.
     * Doc. rupt.
165
www.dacoromanica.ro
acolo. Ci dar numai sculîndu-te să treci la numitu judeţ, de unde pe dată sfi trimiţi un om vrednic şi cu ştiinţă de carte la Moldova ca să vază şi să afle cele ce urmează pe acolo, ce nădejduiesc şi ce stăpînire să urmează, ce fel de oblă* doire. Şi ce toate adăst în grabă curat răspuns de la dumneata, ca şi la aceasta să să cunoască vredniciia dumitali.
                                                           Vel vistier
                                                                                          1821, mai 13
     Asemenea şi despre Focşani şi despre alte părţi orice mişcare vei simţi, să ne faci cunoscut.
     [Pe verso:] De la vistieriie către dumnealui sluger1 Neculaie Greceanu ispravnic ot sud Slam-Rîmnic.
         Acad. R.P.R., doc. CL/63. Orig. rom.
                                   114
Orşova, 13 mai 1821
                  Polizachi Dimitriu înştiinţează pe Hogi Ianuş că din porunca lui Tudor, turcii luaţi prizonieri sînt eliberaţi.
                                                                                      ’'Opao|3a, Tf) 13 Matou 1821
     Ilp&ţ tÎ>v Ti[iiMT<XTOv xup Xoct^ Fiavvouovjv il EX<f IXM? 7tpOCTXUVW.
     'Anb to£>? Sipjîou?, 8oot 3)X0av in' exe!, ixpa 7jou^ia. 'Aizb toc 7tepaTtvi [iav0âvo[iev 8ti 6 xai[i<xxi[i7]? euplcnceTca el? KaXa<paTi [i& Suo Tpel?
Toupxot. Ol tou 0so?<&pou Sv0pco7tot £xouv TtpooTayvjv o7rou 8aoi Toupxot tooouv el? Toc? xe^Pa? Tuv V(* tou? iipfjaouv xupl? V(* tou? 7teipi£ouv ef? ti ouS£v, o(5te Ta Sp[iaT<x tou? v<x [i7jv SiaTa^ouv, xal 8aou? Iraaoav to{»? Sipvjoav.
     T<xut<x xal ^ava7tpoaxuvwvTa? aa? p.£vw
                                                 cî>? i8eX<pb? xal SouXo?
                                                 IloXu^ixv]? Avj[i7)Tp£ou
     [Adresa:] Tcp TijiiMTaTcp x&p XaT^jj riavvoiiafl tcp cu? iSeXcpcp [toi Xlav
7tepi7tO0^TCp 7taVEUTUXW?.
                                                                                                                                                 Sl[i7tlvl Orşova, 13 mai 1821
       Către prea cinstitul domn Hagi Ianuş cu închinăciuni frăţeşti.
.....................................................................................
                         Toţi cei care au venit de la sîrbi spun că acolo este linişte deplină. Din părţile de dincolo aflăm că la Calafat se găseşte caimacamul cu două-trei mii *
     * la text: slucer.
166
www.dacoromanica.ro
de turci. Oamenii lui Tudor au poruncă ca toţi turcii, care vor cădea în mîi-nile lor, să fie lăsaţi slobozi, fără să le facă cevaşi, nici de armele lor să nu se atingă. Şi pe cîţi i-au prins, i-au lăsat slobozi.
     Cu acestea vă salut din nou şi rămîn ca un frate şi slugă.
                                                     Polizacbis Dimitriu
[Adresa:] Prea cinstitului domn Hagi Ianuş, prea doritului meu ca un frate, cu multă fericire.
                                                                                                     La Sibiu
          Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXLY, doc. 45. Orig. grec.
                                   115
14  mai 1821
                                               Tudor Vladimirescu trimite 10 panduri să însoţească pînă la Tîrgovişte pe boierii din Bucureşti, care fuseseră închişi la Belvedere.
      De la sluger Theodor.
      Aceşti 10 panduri, ce s-au trimis cu dumnealor prea cinstiţi boiiari din politia Bucureşti a-i petrece pînă la Tîrgovişte, îi facem cunoscuţi printr-acest înscris la toţi de obşte că sînt din ostaşi Adunării norodului. Poruncim dar, atît la mergere cît şi la întoarcere, de către nimini să nu să supere.
                                                             Theodor 1821, mai 14
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 147—148.
                                     116
[14 mai 1821]
                 Tudor Vladimirescu permite marelui vistier Alexandru Fiii-pescu-Vulpe să plece din Bucureşti.
      Căpitane Simioane1, pe dumnealui boier vel vistier cu slugile dumnealui, să-l laşi ca să plece.
                                                              Theodor
         E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose..., p. 148.
     1 Simion Mehedinţeanu.
167
www.dacoromanica.ro
117
Glogova, 14 mai 1821
                Ştiri despre prinderea lui B. Viişoreanu la Cerneţi.
     Cu plecăciune mă închin dumitale.
     Din Cîmpulung m-au mutat la Vîlcea, din Vîlcea m-au mutat la Mehedinţi şi mă aflu la Glogova.
     Cel mai mic cusur nu voi lăsa la cea mai mică trebuinţă a casii dumitale, şi încă ce va fi de trebuinţă, prisos a să adaoga la vreun lucru, am zis logofătului Stanciu şi logofătului Ion, ce era mai nainte pîrcălabi, ca să-mi arate a să sevîrşi.
     Banii ce ai dumneata lăsaţi, să vor face tacsil.
     Pă Viişoreanu1, cu zapciii ce-i avea la doaoă plăşi, aflîndu-să în Cerneţi cu 150 turci, l-au pleznit oastea creştinească şi l-au prins. Turcilor le-au dat drumul, judecîndu-i că de ce să iasă în ţară, dînd răspuns că cu leafă sînt şi nu sînt toţi turci, ci cei mai mulţi saizi creştini şi ţigani. Pă aceea toţi i-au luoat turcii cu ei, iar pă Viişoreanu l-au adus la Padeş unde este al şaselea ordie.
     Dă mare nevoie am venit si eu aici; dumnezeu ştie cît dă îngrijat sînt, numai maica precista să-şi facă milă.
     Bine ar fi să te cobori la Ruşava, ca de acolo, văzînd că să mai curăţă pîhăniile, să vii aici la Glogova. Dar eu zic după datorie şi fac îndemnare dumitale să vii, să înbrăţişezi treaba judeţului şi aceea ce vei face va fi bine făcut. Şi eu, supusă sluga dumitale, am dat poruncă, bani scutelnicilor dumitale să să strîngă.
     Cer şi eu de la dumneata să porunceşti să-mi dea numai vin şi rachiu, şi gîndeşte dumneata că, ca cînd ai fi dumneata, cînd eu sînt aici.
     La o vreme, să-mi fi dat mie zece miie dă lei să viu la Glogova, n-aş fi venit; dar acum prin mumbaşirlîcul dumnealor boierilor comiteri mă aruncară aici.
     Şi mă rog să mă iubeşti, precum şi mai nainte am cunoscut nazarul dumitale. * 237
      1 Stolnicul Barbu Viişoreanu, numit la începutul răscoalei ispravnic de Mehedinţi, cu misiunsa să recruteze panduri împotriva lui Tudor Vladimirescu. Ocupă mănăstirea Motru cu 40 de oameni şi trage asupra pandurilor răsculaţi (N. Iorga, Izv. cont..., p. 5, 16, 18, 33,
237, 241; Fond Glogoveanu, doc. 295/1821). De aceea în« Cererile norodului lumînesc» Tudor Vladimirescu cere ca B. Viişoreanu să fie proscris şi izgonit din ţară (Vezi voi. I, doc. 166 şi Hurmuzdki, XX, p. 593—594).
      La Ceauru şi Tămăşeşti (Corj) şi-a pus la adăpost nişte lucruri, care apoi au fost luate de Ioniţă Ţigăreanu din Ciuperceni (vezi zapisul acestuia, Arh. St. Buc., Condica isprăvni-catului Gorj, 1310, f. 86v—87).
      în martie 1823, B. Viişoreanu se judecă pentru pagubele suferite de pe urma apostaţilor (Arh. St. Buc., Condica domnească 104, f. 338—339 v; Condica veliţilor boieri 1022, p. 4256—258).
168
www.dacoromanica.ro
      Dumnealui paharnic Dincă Âlmăjanu, arată-i căzutele mele închinăciuni; cocoanii dumitale sărut mina, precum şi cocoanii dumnealui, iar soţia mea să află la Rîmnic cu copiii, nedîndu-mi mina să cheltuiesc pînă în Sibii, că ştii prea bine cîtă pagubă am avut în anul trecut.
      Vino, cocoane Nicolae la Ruşava, şi poate să fie mai cu înleznire la orice trebi ale casii dumitale.
      Sfătuieşte-mă, să trimiţ şi pă nevasta mea la Sibii, ca cu dumneata din-preună să coboare la Ruşava, şi de vei găsi cu cale, să-mi scrii, stînd şi dumneata pînă va veni nevasta mea şi înpreună cu dumneata să să coboare la Ruşava, să ne mai putem ajunge. Şi ştiu că şi chiriile caselor în Ruşava sînt mai uşoare şi va fi înleznire pentru verice. Şi să am cinstit răspuns dumitale.
                                                                                                                           Al dumitale plecat slugă Petre [?] Merişanu
                                                             1821, mai 14
[Adresa:] Cinstit mie mai mare, dumnealui biv vel clucer Nicolae Glogoveanu, ispravnicul Mehedinţului, cu plecăciune x.
         Fondul Glogoveanu, doc. 308/1820. Orig. rom., cu două peceţi, una în tuş şi alta în ceară roşie.
                                  118
[Bucureşti,] 15 mai 1821
                 Tudor Vladimirescu se împrumută cu 240 000 lei în numele vistieriei pentru a plăti lefurile arnăuţilor lui Hagi Prodan şi Dimitrie Macedonschi.
                                                                  15 mai 1821
      Pentru plata lefii la două mii de arnăuţi pe două luni şi anume la 1 000 de arnăuţi ai lui Hagi Prodan şi 1 000 ai lui Dimitrie Macedonschi, precum şi banii gata primiţi de mine de la numiţii Prodan şi Macedonschi, despre care am arătat şi cinstitei vistierii şi, nefiind bani în vistierie, cinstita vistierie mi-a dat poliţă pentru 240 000, în puterea căreia am împrumutat de la dumnealui ... 2 arătatele două sute patruzeci de mii de lei, cu dobîndă de un leu la sută pe lună, ca şi eu să mă socotesc cu numiţii domni. Această dobîndă va urma pînă cînd otcîrmuirea Ţării Romîneşti va plăti toţi banii deplin, potrivit poliţei vistieriei. * *
     1 Urmează cîteva cuvinte în care se desluşeşte numai cuvîntul « Haţeg».
     * Loc alb.
169
www.dacoromanica.ro
     Spre asigurare i-am dat lui...1 şi actul semnat de boieri şi neguţători, 77 de persoane, pentru care şi semnez.
           Theodor
Anul 1821, mai 15 zile 2
                       E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, p. 84—85. Text rus şi trad. rom.
                                              ANEXĂ
                                         la documentul nr. 118
     Fiindcă dumnealui slugerul Theodor Vladimirescu are de plătit două sute patruzeci de mii de lei şi anume la două mii de arnăuţi cu căpeteniile lor, leafă fiecăruia, cîte 50 de lei pe lună, şi 40 000 din cei cheltuiţi de către Hagi Prodan şi Macedonschi, şi ţara fiind acum în neputinţă de a plăti aceşti bani, noi am rugat pe domnul Vladimirescu, ca el să asigure pe sus numiţii arnăuţi şi pe căpeteniile lor cu poliţe de ale lui, iar noi îi dăm lui aceasta, cum că, după sosirea banilor din judeţe, îi vom plăti şi număra.
                                                  Anul 1821, mai 14 zile
     Spre adeverire semnăm:
     Mitropolitul Dionisie şi 5 boieri de primul rang din Bucureşti3.
                       E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, p. 83. Text rus şi trad. rom.
                                          119
Tîrgovişte, 15/27 mai 1821
                                                Alex. Ipsilanti scrie lui Iordachi Olimpiotul (?) că Tudor Vladi-mirescu a fost prevenit să fugă şi că Sava va merge la Tîrgovişte.
             No. V. —PostScript to a letter of Ypsilanti’s, in his own hand-writing, (ranslated from the Greek original), dated Tergovisht, May 15/27, 1821.
      Theodore was prevented from flying by Hadji Prodan and others, and he remains as before, at Cotrocheni. Sava is coming here, and that seems to me incomprehensible. Send a speedy order of recall to your troops at Buzeo.
                                        (Signed) Alexander Ypsilanti. *
      1 Loc alb.
      *       î.i aceeaşi zi, turcii sosind deja la Căţelu, Tudor Vladimirescu a ridicat oştirea şi a plecat de la Cotroceni, împreună cu Hagi Prodan şi cu Dimitrie Macedonschi (N. Iorga, îzv. cont...., p. 290; Hurmuzaki, XX, p. 634). Tudor s-a pregătit de plecare încă din ziua de 12 mai cînd a luat de la poştă 142 cai (E. Vîrtosu, 1821. Date..., p. 99).
      * Aşa in textul rus.
170
www.dacoromanica.ro
      Post scriptura Ia o scrisoare autografa a lui Ipsilanti (tradusă de pe orig. grec.) din Tirgovişte, mai 15/27, 1821.
      Theodor a fost prevenit de către Hagi Prodan şi alţii să fugă, dar el stă ca mai înainte la Cotroceni. Sava vine aici, ceea ce mi se pare de neînţeles. Chemaţi înapoi în cea mai mare grabă trupele dvs. de la Buzău.
                                                                                 (Semnat) Alexandru Ipsilanti.
          Th. Gordon, History..., I, anexa V, p. 139. Publicat de E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, p. B5, după textul german dat de Zinkeisen, Geschichte..., I, p. 167.
                                   120
15  mai 1821
              Despre arderea Focşanilor de către volintiri.
     Cu plecăciune mă închin d-tali.
     Focşanii au ars cu totu. Volintirii au dat foc numai şi au fugit*. Nu vă înspăimîntaţi, căci pricina Focşanilor a aduci apărare noastră. Şi Schender agasi şi agaliile din Tecuci te poftesc să vii în iastă noapte să pui la cale pentru cele trebuincioase oştilor.
     Nici o spăimîntare să nu aveţi, căci se pune Ia cale lucru acesta.
                                                                                                               Al d-tali mai mic, slugă Costachi Cerchez căminar [?]
                                                             1821, mai 15
        Arh. St. Iaşi, doc. DLXXXVII/11. Orig. rom.
                                    121
17 mai 1821
                 Scrisoare «di la toţi cîţi ne aflăm nestrămutaţi din pămîntul Moldovei» către mitropolitul Veniamin, prin care acesta este rugat să se întoarcă şi i se arată starea de spirit din ţară.
     Cătră preosfinţîtul mitropolit chirio chir Veniamin i cătră dumnealor cinstiţi boieri cîţi sînt iscăliţi într-o scrisoare din 10 a lunii aceştia, mai.
     Care scrisoare s-au triimes pe sfinţie sa iconomul Iii a la dumnealui spatar Petrachi Vîrnav, vornic di Botoşăni, ca să împrăştie copii di pi acea scrisoari, atît pîn tot ţînutu Botoşănii cît şi pi la alţi ţinuturi megieşite, ca să cetească 1
     1 în alte documente se arată că în ziua de 15 mai a avut loc mai întii o luptă între volintiri şi turci şi că în urma înfrîngerii suferite, volintirii au incendiat tîrgul (Acad. R.P.R., doc. XVI/1; DLXXXVII/13).
171
www.dacoromanica.ro
întru auzul tuturori aicea în ţara Moldavii, spre mîngîierea şi statornicia şi neîngrijîre tuturor citi ni aflăm încă neclintiţi din ţara aceasta. Care îndată s-au şi pus în lucrări di s-au cetit în auzul tuturor. Caria şi noi cîţi ne aflăm în ţara aceasta neclintiţi, atît boieri i neguţătorii lăcuitori, răspundim întîi, că dumnezău ne-au întărit cu mila sa ce ceriască di nu ne-am clintit văzînd pre ceilanţi întîi patrioţi a patrii aceştia că şi-au lăsat stările cele bogate şi cu cît şi-au putut ridica din cele mişcătoare, au trecut care pi undi au putut piste alte hotară, vrînd să-şi sîguripsască viaţa, nedînd di ştire nimărui din care pricini şi-au lăsat ţara. Care numai aceasta groază cîtă au străbătut inimili noastre nu poati giudica fire omenească. Şi cu adivărat văzînd spaima aceea şi noi am fi făcut pas încotro ne-ar fi luminat duhul sfînt. Dar aflîndu-ne ca pasările cerului1 cele fără di aripi, am rămas pi loc cu totul îngrijiţi, aşteptînd din ceas în ceas primejdia vieţii noastre, di undi a să vii. Şi cît putem ne îmbărbătăm şi arătăm curaj cătră lăcuitori di stau pintre noi, pentru că văd neclintire noastră; iar nu pentru scrisorili ci să triimăt di peste hotar spre mîngîere şi îngrijire lor. Şi cînd să cetesc acel fel di scrisori, mai rău să spăimîntează, socotind cu minte lor, care şi strigă prin viu glas, că toate aceste sînt înşălături şi rău cuget ce viderat să cunoaşte că au părinţii patriei asupra fiilor patrii, vrînd a privi piire lor. Şi că prin scrisorile ci să triimăt să arată cu o iubire ce părintească, dar o cunosc numai o politică, iar nu iubire; căci un părinte sau zăci, că şi vitregu iubind pe fii săi nu să diosîbeşte cînd vedi piire fiilor, ce mai vîrtos năvăleşti şi ori îi mîntui, ori piere înpreună cu dînşii. Care aceasta nu numai omenire o face, dar şi toate dobitoacili şi oriei fel de jîvinii sînt supt cer; după cum şi sfînta evanghelii zîce că păsto-riul cel bun sufletul îşi pune pentru oi, iar năimitul fugi şi lasă oili. Aşadar, am rămas şi noi fără nici un agiutor şi întru o socotinţă că voinţa celor ci să arată în loc de părinţi au fost aşa, căci dacă ar fi fost păstor adivărat iar nu năimit, şi părinţi adivăraţi iar nu dujmani, dintr-untîi după ştiinţa ci au avut di cumplita întîmplare aceasta, care nu oaminii cei mai bătrîni au mai apucat una ca aceasta, dar nici în istorii nu să găsăşti scris, di ar fi fost cu priinţă patrii, ar fi putut pune la cale a nu vini patrie întru aceasta jalnică stări şi de istov pierdire într-o clipală care pentru acea tare ocîrmuire aice nu să aude altă glăsuire, nici di la parte bisăricească, nici di la pravoslavnici, nici alte legi, cîţi ne aflăm aice pe loc în ţară, dicît cu pîrîi di lacrimi bles-tămă pe cei care s-au unit întru această di istov struncinari a patrii. Şi vă încrădinţăm că oriei parîgorii ne veţi trimeti di pi undi vă aflaţi, ca o hîrtii albă să socoteşti întru auzurile noastre, pîră cînd viţi vini înapoi, ca di om trăi, să trăim împreună, sau di om peri, să perim împreună. Şi să socotiţi aceasta că dacă a fi pornită mînie lui dumnezău piste fii neascultării, atunce
      1 Şters cu cerneală cuvîntul: cerului.
172
www.dacoromanica.ro
undi ne vom ascundi, că în cer însuşi lăcuieşti, pe pămînt însuşi priveşti, în adîncurile mării acolo-i mîna stăpînului.
     Mai facim ştiut şi aceasta: că unii din noi, sîmţînd asprime strămutării di aice şi năzuire supt aripi împărăteşti, am socotit că poate alergaţi ca să cădeţi cu kcrămi subt mila împărătească spre scăpare tuturor. însă acu au lipsit şi acest pripus, văzînd noima scrisorilor ci să triimăt aice, nepomenind nimică că avem nădejde că cît de în grabă ne vom umbri supt vreo milă împărătească.
                                                              1821, mai 17
     Di la toţi cîţi ne aflăm nestrămutaţi din pămîntul Moldovii.
                         Acad. R.P.R., doc. MXXXV (fost ms. rom. 2824), f. 3—4. Copie rom.
18 mai 1821
                                   122
                Ştiri despre situaţia de la Hîrţeşti şi Micşuneşti (Roman), unde locuitorii dau semne de nesupunere.
     Cu multă plecăciune închinîndu-ne, sărutăm cinstită mîna dumitali cucoane.
     Noi, cu ajutoriul lui dumnezeu, de luni, mai 23, începem întîia praşilă a păpuşoilor boiereşti. Fînaţul de la Micşineşti şi Hărţăşti s-au îngrădit dentr-însul ceva, cît s-au putut, iar nu deplin, cît cere trebuinţa; şi am pus şi ficiori păzitori. Drum prin care trice vitele Vlădicenilor pe moşia noastră, am scos satele şi au pus gard pe linii la deal pîn’la un loc 360 prăjini. Cu toati lucrurile ce să urmează pe moşii, ne silim cu neadormită privigheri şi purtare de grijă, dar lăcuitorii nu să dau lesne ascultării. Ne rugăm dumitali, cucoane, să să trimită o carte poroncitoare cătră lăcuitori şi voiesc ca să să supui ascultării şi să iasă la lăzuit iazurile şi noi să fim cunoscuţi de vataji. Apa din iazurile de la Budeşti au scăzut de săcetă şi morili nu umblă. Âbe cîti o peatră să învîrteşte. Viile de aice s-au legat la vreme şi acum au pus să le şi sape. Cei dă din gios n-au mai venit, dar vesti au venit că viile n-au putut lucra la vreme, din pricina mişcării ci au fost între oameni. Şi, după ce s-au mai liniştit oamenii, au început via a da odrasleli săli. Şi iarăşi au mai fost zăbavă pin’ s-au întărit, şi acum tot lucrează. Orîndariului de la Făurei apucase di i să mai didese un vas [de] vin cu ştinţa dumisali moisiu Jan, pin’ a nu veni poronca dumitali să nu-i dau. Şi iarăşi am spus dumisali de poronca ce m-ei trimis dumneata, şi dumnealui au zis ştiind că au intrat jidovii într-însul să rămîi tot în socoteala lui, numai să-l ţii de aproapi să ieu izvod lămurit şi bani ce va mai pute face.
     Crîşma de la Climeşti şade pustie; yin n-am pus. Am întrebat şi de aceasta pe moisiu Jan. Dumnealui mi-au zis să nu şadă crîşma pustie, ci macar
                                                                                               173
www.dacoromanica.ro
să să vînză cuiva cu vinul lui, cu cit s-ar pute. Muştereu n-am găsit la vreme aceasta, ce şade baltă pin ne-a veni poronca dumitali în ce chip să urmăm.
     Âice la crîşma din Budeşti am dat poroncă crîşmariului de cînd am pus vinul ca pe datorie să nu dei. La crîşma dispre Bălăceşti din drumu ce merge la Piatră, pentru ca să nu să răsipască casa, am pus om crîşmar şi am dat într-o barelcă vreo' 16 vedre din roş din şură şi rachiu. Vinul din şură l-am băgat în pivniţă. Griul ci-i sămănat la Hărgeşti îi cam mărunt la pai, fiindcă n-au fost ploaie la vremi cînd să cere. Griul de la hambar pin’acum şade bine, însă cercăm la 2 zile. Acum l-am luat dintr-o raclă şi am mai pus în alta, ca mai bine să să răcorească. Păpuşoii ce s-au fost bătut, 150 merţe de la Climeşti, s-au sămănat 22 merţe 3 dimirlii de păpuşoi la suta de prăjini, iară ciialanţi s-au dat lăcuitorilor intr-un rînd citi 4 dimirlii după poronca dumitali şi acum cîte 3 dimirlii. Dar sătenii cu atîta nu să mulţămesc, ci zic că se vor înputemici de la sineşi şi vor bate un coşer [de] păpuşoi boiereşti şi-i vor înpărţi dacă nu le să vor da cîte 2 merţe de om. Şi pe noi ne-au luat groaza di această dîrjie şi obrăznicie a lor1. Ţiganilor iarăşi s-au dat cîte 4 dimirlii şi încă mai cer că nu au săracii nice o facere. Arătură li s-au făcut la toţi de ajuns şi la vreme. Gane ţiganul l-au trimis de la Eşi cu ţiganca lui şi să întinde de foami şi i-am dat şi lui 4 dimirlii şi i s-au făcut şi arătură. Şi mai ceri ţiganul sau să-i dau păpuşoi de mîncare, sau voi să slujască undi va găsi; mai vîrtos să ceri la Eşi. Noi voi nu i-am dat, că acum nu-i vremi de a să împrăştia ţiganii.
     0      ţigancă vădană ce s-au trimis iarăşi de la Eşi, asămine ceri. Un ţigan strein, Iftimi, asămine. Ne rugăm cucoane să avem punere la cale pentru toati, că de nu li s-a da, ei să vor împrăştia după hrana vieţii lor şi cu greu îi vom strînge. Pentru satele boiereşti s-au oprit imaş tot unde au fost şi păşune iaste foarte bună. Vacile sînt fătate, iar a mulgi numai 12, din pricină că sînt giunci tineri, acum au fătat întîi şi cu laptili ce au abea îşi ţin viţeii.
     Băieţii Ion Bănică cu un frate al său şi cu Oane pitar iarăşi s-au apucat de meşteşugul lor, furtişag, de tîlhării. Acum la 6 zili mari, beţi, 2 sîrbi abăgeri din Bacău fugea la Tîrgul-Neamţul de frica otomanilor ce venisă acolo. Abia scăpase cu sloboda, numai desagii în spate şi straile după dînşii; zic că avea şi treizăci lei asupra lor. S-au tîmplat dă au mas aice în sat la noi, dar ţiganii i-au ochit de cu sară. Aşa a doo zi dimineaţă s-au sculat sîrbii să margă spre Tîrg[ul] Neamţului. Au mers pînă în Comu Pojarului şi acolo le-au ieşit ţiganii înainte şi i-au dezbrăcat, le-au luat banii, i-au lăsat numai sade în cămeşi, că şi şalvarii le-au luat. Peste vro 2 ceasuri, vin sîrbii la noi arătîndu-ne că tâlharii au fost de aice. Aşa, noi facem cercetări, aflăm că sînt ei. Ei cum au prins de veste au fugit, iar straile au dat, dar banii
     1     Pe moşia Climeşti, stăpînită de biv vel aga Iordache Ghica, în 1821 « sătenii nici într-un chip nu vor a ara 120 prăjini dă plug... Au luat lăcuitorii nişte vînturi rele în capul lor...» (Acad. R.P.R., doc. CCXCIII/180).
174
www.dacoromanica.ro
nu. Am pus ţigancili cam supt pază în ţigănimi în chizăşiia giudelui şi tâlharii din păduri nici acum nu ies afară, ce acolo le cară ţigancile di mâncat şi mai rău ne temim ca nu cumva să fugă şi ţigancili, că sînt raţe sălbatici. Noi am face potere să-i prindem, numai ne rugăm dumitali, dacă-i vom prăndi, ce canon să le facem? îi mai sparii şi David jidovul de la Bozi[e]ni, că l-au prădat oaricine de 400 lei. Dintâi au zis că ar fi unguriani, iar acum după ce s-au aflat aceştia, zici că ar fi ei. Ileana ţiganca lui Vasili Vecleu şade aice în ogradă însă dă taină.
     Aice la noi, pîn’acum, otomanii n-au venit. Mai sus decît la Bacău n-au agiuns. Noi în toată săptămîna trimitem om înadins pîn’la Bacău şi mai gios, de ne-aduce veste. Uneori aduce veste de linişte, iar uneori foarte înspăimîn-tătoare de ţnoarte, de dă om peste om, iar a bejănări pin’ acum nu s-au tîmplat. Noi cu toată vărtutea ne silim spre liniştirea lor. Cînd s-aude ceva mai de rău, noi atunci ne arătăm lor mai voioşi, stînd călări pentru dînşii şi mîngîindu-i în tot feliul, îndemnîndu-i la lucrul ci iasti de făcut, sau de boieresc, sau a lor. Asămine am mers la Păstrăveni şi la Boleşti tot cu această urmări. Să nu fi stătut aşa pentru dînşii să duc şi ei ca bozienii, Talpa, şi alţii, că au fost duşi numai vto 4 ceasuri şi nu puţină păgubiri mi s-au pricinuit din lucrurili ce au fost mai trebuincioase; şi nu s-au trimis scatulca rachiu n-am avut poronca dumitali. Iar dacă şi de acum va mai fi vremi şi va fi poronca dumitali cu izvod anumi, vom trimite. Pe moşia Boteşti, chir Hristi pin’ acum n-au mai venit. Arătura i s-au făcut după cerire sa, 7 000 prăjini de sacară, păpuşoi, arînd de tot plugul 120 prăjini şi prăjina de 22 palmi gospod, cum şi grădina s-au sămănzt cu tot feliul de seminţe. Dintre morile din apa Moldovii, din 4 petri s-au făcut 2, lepădînd celi răii, şi acum numai 2 umblă. Avram jidovul acum s-au trezit să aducă petrile şi încă nu să le aducă, ci numai banii leapădă morarilor, să le cumpere. Morarii ar lua banii şi acum, dar lăcuitorii nu vor să le aducă acum în vremea muncii. Iazul s-au întocmit bine la loc şi noi cercăm adeseori la Boteşti pentru multe pricine, că de să bate cineva, alergăm aice la Budeşti, fiindcă cu jiudecata vătafului ci acum să află acolo nu să mălţămesc şi nice iscălituri nu-i dau sătenii.
                         Prea plecata slugă Vasile Tăcu polcovnic ...1
                                                                 1821, mai 18
[în colţ, de aceeaşi mînă:]
     Ioniţă ci au fost şăzătoriu şi aice acum au venit cu totul aice şi să roagă dumitali de iaste trebuitori, să fii poronca dumitali să rămîi tot cu tocmala ce au fost şi mai înainte la bisărică.
          Acad. R.P.R., doc. CXXXV/205. Orig. rom.
      1 Semnătură indescifrabilă.
175
www.dacoromanica.ro
123
Iaşi, 19 mai 1821
                 Proclamaţia lui Gh. Cantacuzino Deleanul la revenirea sa în Moldova.
     Moldoveni!
     După ieşirea oştilor greceşti din pămîntul vostru, eu am aflat că vi s-au pricinuit îndestule supărări şi turburare liniştirii voastre, atît din partea turcilor, cum şi de cătră unii din ostaşii noştri, carii, răzleţindu-se de trupul cel mare şi răsipîndu-se pe la feliuri de locuri, s-au abătut la cele riale. Asemenea auziri au pricinuit sufletului mieu îndestulă mîhniciune şi, ca un patriot ce sînt, m-am îndemnat ca să viu iarăşi la locurile voastre, întîi: ca să adun pe ostaşii acei împrăştiaţi, ca să nu pricinuiască lăcuitorilor mai mult nici un feliu de supărare; al doilea, şi pentru apărarea lor de cătră năvălirea turcilor.
     Aceasta iaste, fraţilor, cel întru curăţenie scopos al venirii mele în pămîntul vostru şi nădăjduiesc că-1 voi săvîrşi după dorinţă. Nici un feliu de supărare din partea oamenilor miei nu să va pricinui voaă.
     Eu vă încredinţez întru aceasta şi să nu rămîneţi nici la un feliu de îndoială.
     Eu mă voi bucura cînd voi vedea iarăşi întru voi liniştire. Toată silinţa mea spre aceasta va fi.
                               Pr. Gbeorgbie Cantacuzino Deleanul1
                                                       Mai 19-1821 în Iaşi
                                Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Crupenschi, A. N., doc. CXXXV/37. Copie
     rom.
                                                   124
[Constantinopol, 21 mai 1821]
                 Firman către boierii Ţării Romîneşti pentru a sprijini acţiunea trupelor turceşti în reprimarea răscoalei.
     Către caimacamul Bucureştilor, postelnicul Negri şi către mitropolitul, episcopii, egumenii şi boierii:
     Primind această sfîntă şi vrednică de închinăciune împărăteasca mea poruncă, vi se face cunoscut: fiindcă ţara Romîniei şi Moldaviei, voind să păzească dreptatea clerului mieu, au năzuit la puterea împărăţiei mele, arătînd
     1 Altă proclamaţie cu un conţinut similar, în Uricariul, VI, p. 42; V. A. Urechia, Ist. Rom., XIII, p. 112; T. Bălan, Refugiaţii moldoveni în Bucovina în 1821 şi 1848. Buc., 1929, p. 56—57.                         ’
176
www.dacoromanica.ro
patimile şi suferinţele ce au suferit şi sufere de către acei urîţi şi răi zavergii, şi fiindcă aceste ţări cer şi vor să fie pentru totdeauna, după cum se făgăduiesc cu urmaşii lor, supuşi şi plecaţi ai prea puternicii mele împărăţii, supt umbra împărăteştii noastre milostiviri; apoi fiindcă după trecerea din viaţă a fostului domn al Romîniei, Alexandru Suţu, un Tudor Vladimirescul, ardi-cîndu-se din norod, au adunat supt steagurile lui o mulţime de oameni înarmaţi, cari şi aceştia au năzuit la puterea prea puternicei mele împărăţii, cerînd milă şi dreptate la patimile şi suferinţele lor, nu mult după aceia s-au arătat şi fiul acelui fugar Ipsilant, şi împreună cu el şi acel ingrat domn de acum al Moldaviei, Miliail Suţu, cari mai întîi au călcat oraşul Iaşi, împrăştiind în toată ţara mulţime de hîrtii arătătoare de multe feluri de minciuni şi neadevăruri, şi adunînd supt dînşii mulţime de tîlhari, greci, sîrbi şi bulgari, toţi aceştia străini cu totul de acele ţeri. Apoi, fiindcă de toate acestea s-a încunoştiinţat prea-putemica mea împărăţie de la boierii cari, încă de la începutul acestei insurgenţii, într-o glăsuire cu toţii şi-au părăsit patria lor, fugind în pămîntul Austriei şi în alte părţi, atît ei, cît şi mulţi din cei mici supuşi şi credincioase ale împărăţiei mele raiele, ale cărora plîngeri şi tînguiri ne-au adus la milă şi am hotărît a curăţi acele ţări de aceşti făcători de rele, cu rane şi cu pedepse, şi să înfiinţeze într-însele obşteasca linişte şi siguranţă, mai vîrtos a celor neputincioase şi nenorocite raiele, care şi acum se găsesc deznădăjduite şi fugare în toate părţile şi pe unde au putut, trimitem chiar din Anatolia şi Rumelia credincioasele noastre oştiri, care au poruncă a nu se amesteca în alt decît numai în dărăpănarea şi prăpădirea insurgenţilor şi a reaşeza obşteasca linişte şi a despărţi pe cei asupriţi de către acei asupritori.
     De aceea acei înţelepţi, drepţi şi cu bune purtări romîni, nu numai nu se vor supăra întru nimic, dar încă vor fi pentru totdeauna umbriţi supt aripile dreptăţii şi ale împărătescului nostru divan. Dar fiindcă trimiterea domnului ce am orînduit ar fi de necuviinţă deocamdată, pînă nu se va linişti noroacele ca mai înainte, s-au judecat deocamdată vrednic de caimacam al Bucureştilor, Negri. Deci trebuie voi, mitropolite, episcopilor, egumenilor şi boierilor, îndată ce va sosi împărăteasca şi sfînta noastră poruncă, să vă adunaţi împreună şi să urmaţi întru toate cele spre folos şi în bună orînduială, silindu-vă cu caimacamii să daţi dorita linişte şi siguranţă neputincioaselor raiele şi să-i povăţuiţi pe toţi la toate şi întru toate în supunere şi credinţă către prea puternica mea împărăţie. Şi cîţi iarăşi se găsesc depărtaţi de către insurgenţi, arătîndu-le acum dovada încredinţării şi a dreptei lor purtări, să se întoarcă întru ale sale, pentru că şi aceştia cu vreme, atît pentru aceasta, cît şi pentru înlesnirea ce vor face la trebuinţile împărăteştii mele oştiri, se vor răsplăti după .cuviinţă.
     Alegeţi între voi pe cei mai vrednici din boieri, arătaţi-vă către dînşii cu toate dovezile de onoare, pedepsiţi-i pe cîţi se vor descoperi că au fost într-un cuget de insurgenţie, pentru că şi dintr-aceasta se va dovedi supunerea, 12
12 — c. 810                                                                  777
www.dacoromanica.ro
devotamentul, buna purtare şi mijlocul prin care să urmaţi cele de cuviinţă. Pentru aceasta vi s-au dat împărătescul mieu ordin, şi mai vîrtos către aceia cari cunosc, alegînd dreptul, ca să lucraţi cu toată credinţa acelea ce vi se ordonă.
     Tu însă, o caimacamule, îndestulîndu-te din toate acestea, să lucrezi dimpreună cu boierii într-un cuget ca să săvîrşeşti cele ce ţi se poruncesc. Aceste toate să vă fie spre ştiinţă, şi către sfîntul nostru semn să fiţi cu desăvîrşită supunere 1.
          N. Iorga, Izv. cont...., p. 287 — 288 (cronica Iui M. Cioranu). Acad. R.P.R., fondul Al. Vilara, pach. DCCCXCVII (fost ms. rom. 1155), f. 217. Text grec., publicat în trad. rom. de V. A. Urechia, Ist. Rom., XIII, p. 127 —128. Firmanul similar către boierii Moldovei, la Acad. R.P.R., pacb. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 361, text grec., publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 97 — 98 şi în Hurmuzaki, XX, p. 658—659. Text. germ.
                                              ANEXĂ
                                         la documentul nr. 124
     De la otcîrmuirea Valahiei către dumnealui ispravnicii ot sud ...2
     înştiinţăm dumneavoastră că astăzi, la 31 ale acestei luni mai, la opt ceasuri din zi, au sosit aici în Bucureşti dumnealui cinstitul vel postelnic Costache Negre, căimăcamul măriei sale lui vodă, cum şi cu cinstitul hazne-chiatip al măriei sale prea înălţatului Silistra valesi, Mehmet paşa, serascherul oştirii împărăteşti; unde adunîndu-se cu toţi, atît parte bisericească, cît şi noi boierii, ni s-au citit întru auzul tuturor vrednicul de închinăciune prea înălţatul firman al prea puternicului nostru împărat i deosebită carte a măriei sale prea înălţatului nostru domn, Scarlat vodă Calimah; şi ne-am împlut cu toţii de obşte de o negrăită bucurie, văzîndu-i coprinderea, într-acelaşi chip: că din arzmagzarurile boierilor ce au năzuit spre scăpare în pămîntul Austriei, cum şi din multele jalnicele arzuri ce au trimis supusa raia din amîndouă ţările Moldavia şi Valahia, luînd pliroforie prea înalta Poartă de toate cîte a pătimit de către tulburători şi pentru cea desăvîrşită curăţire a răutăţilor şi isgonire a apostaţilor, a orînduit de la Anadol şi de la Rumelia îndestulate puteri de oştiri nebiruite, cari au a zdrobi, cu braţul cel puternic, pe toţi aceia ce s-au ivit într-aceste ţări cu zurbalîcuri, ca să dezrădăcineze
     1 în aceeaşi zi, la 21 mai 1821, noul domn Scarlat Callimacb comunica lui Şt. Yogoride că se trimit trupe turceşti pentru înăbuşirea răscoalei (Acad. R.P.R., doc. DCXLIX/100, text grec., publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 381—383 şi în Hurmuzaki, XX, p. 659—660, text. germ.). O înştiinţare asemănătoare către C. Negri, caimacamul Ţării Romîneşti (Acad. R.P.R., ms. grec. 1220, f. 31 v.—33 v., text grec., publicat de V. A. Urechia, Ist. Rom., XIII, p. 130—132). Roierii moldoveni au răspuns printr-un magzar, mulţumind pentru trimiterea trupelor turceşti (C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 391—392).
     1 Aşa în text.
178
www.dacoromanica.ro
cu totul răutatea şi să aducă linişte şi bună stare supusului norod, după fireasca bunătate şi voinţă a măririi împărăţiei sale. Iar pe aceia care din îndemnare ,sau din sărăcie strîmtoraţi s-au amăgit de s-au unit cu zurbalele, de se vor arăta supuşi, să-i erte desăvîrşit de o asemenea greşală să rămîe cu totul nesupăraţi; poruncindu-ni-se şi nouă deosebit, ca să fim îngrijitori cu tot dinadinsul a întîmpina cu bună orînduială şi cumpănire oştirile împărăteşti cu trebuincioasele zahercle. Deci într-această coprindere pliroforisindu-ne de părintescul cuget, cel plin de milostivire al prea puternicului nostru împărat, organ al milostivirei şi păstor al Yalahiei, alegînd pe prea înălţatul nostru domn Scarlat vodă Calimah, s-au cuvenit într-adevăr a ne împlea de bucurie rădieîndu-se din inimile tuturor toată frica şi bănuiala şi cunoscînd în faptă neadormita purtare de grijă a prea puternicei împărăţii, după care şi dumneavoastră soglăsuindu-vă cu supunerea la voinţele stăpînirei, îndată ce veţi primi această carte, numaidecît să orînduiţi propovăduitori oameni cu cuvînt, să meargă pe la locuirile unde se vor fi aflînd pribegiţi toată obştea lăcuitorilor acelui judeţ, să le vestească această coprindere, făcîndu-i să înţăleagă cu toată îndestularea, ca să înalţe mîini rugătoare către atotţiitorul dumnezeu pentru întărirea puterii împărăţiei nebiruită întru războaie şi pînă în veac strălucită şi slăvită şi pentru îndelungarea anilor vieţei măriei sale lui vodă.
     Apoi să se afle cu toată supunerea prin întoarcerea lor la locaşuri cu bucurie şi fără de nici o îndoială; puind dumneavoastră toată sîrguinţa la aceasta, ca, în cinci, mult şase zile, prin boieri, boieraşi şi zapcii, să adunaţi tot judeţul, aşezînd pe lăcuitori la urma lor, ca să se apuce de munca pămîn tului întru liniştire, spre a putea şi dumneavoastră urni cîte o orînduială de care şi*zaherele, ce se vor face spre întîmpinarea oştirilor. Iar cînd dimpotrivă nu vor vrea cu toată dragostea a se întoarce înapoi la urmă-le, să le daţi să înţeleagă că aceasta este semn de neînţelegere şi necredinţă, iubind mai mult a avea în inimele lor frica şi rătăcirea răzvrătirii de cît pacea şi odihna prin casele lor. Să ştie dar atunci că vor fi siliţi cu urgie a sc supune la voinţa stăpînirei*.
                                                                                       Mihalache medelniceru, Nicolae Golescu, Fotachc Ştirbei, Costache Negre 1821, mai 31
                               Arh. St. Buc., Condica domnească 96, f. 217—218. Publicat de V. A. Urechiă, Ist.
     Rom., XIII, p. 122—123. * 323
                               1 La 12 iunie 1821 caimacamul C. Negri dă o publicaţie către judeţe, cerînd locuitorilor să revină la ocupaţiile lor obişnuite, rămînînd credincioşi stăpînirii (Acad. R.P.R., ms. rom.
323, f. 319).
12*
179
www.dacoromanica.ro
125
Piteşti, 22 mai 1821
                     Zotos Ressis comunică lui Hagi Ianuş împrejurările în care o fost ridicat Tudor Vladimirescu din tabăra sa.
                                                            IIit£oti, tji 22 Maiou 1821
       Ilp6; xoti; evxtpoxâxoui; xuplou; X. ’ltoavvotictyj K. Ilexpou xal âSeXcpta.
                                                                                2tp7tlvt.
       Mexot xy]v epeuvav xî)? 7tept7to0Y)xou vjptTv uyela; coc;, coi; elSo7toioupev 8xl xal vjpeti; xaxot xS roxp6v uytalvopev, opoii pi xoui; eSco euptuxopevoui; eStxoui; pa;, 8ptoi; eyâ) £attpy)i; eupluxopat £xt. Afiptov ePyalvopev oc7r’ eSco pexotxou âpx* (îicmâpY) xal <5cXXcov Sta xS povaaxY)pt Koxpâva;. *'Ictco<; âvxaptoOoupev exet pe xou; Xot7toui; Xtoptavou; pa;, oîxtve; ex<x0ovxo el? M7tipx£ei. Kal av ÎStopev 8xt exet Sev eipe0a olyoupot, 7tXeov <5cXXo xaxaepuytov arc’ auxo Serj pa? pevet. "Oxt 6 epxopo; xâiv Toupxâiv el; Bouxoupetm xal KpaytcoPa gytvev alxta Sta vot anocay) xal xouxv) v) 7roXtxeta. Al SoXtoxYjxe; xal e7ttPouXal xou ©oStopou, ai o^olai epatvexat vot iSouXeuovxav 7tpo xoXXou, xa0cb; PePattovoucriv, elvat alxta xou epyopou xcov Toupxâiv. Auxâ; âpa>; xâv Xâxxov oxou exotpa^ev xâiv auvxpocpcov xou, execrev el; auxSv o ÎSio; tio; 7tpoS6xY);, xal evâ> i^pxexo Stot eSâi Stot vot exxeXetrfl xott; eve-Spa; xou, pi; xoXXot e7tixv)Seiov xpoxov xal Stycoţ vot paxtoaY) evS; Y) puxv), enttxaQrj eh; PxoXeaxt 7tpo<|;e; u7to xou xaxixotv recopyâxv) xal Xotxâiv âp^yjyâiv. Tov o7rotov y0eţ xaxot xot; StoSexa tipa; ecsxetXav ei; cYipY)Xâvx?)v, xal xâ oxpâxeupâ xou, &o; 3 rapitmoxepou; 7tavxoupY]Se;, e7rapeXa(îav auxol.
       ’Eyâ) elpat xoXXot pexavoYjpevo; 8xt Siv exâOioa auxou. cO cpâpo; ocnb xâ0e p£po; poc; e7ta7tetXeî xal Siv exopev vouv ei; xo xecpâXt, xXexxat xoXXoL
       IloXXot xoc0e oipav ePyâ^ouv ol &\,0pco7toi. Iloxe 7tepl epxopou Pcocmcov, 7roxe 7tepl e7ravatTxdt(Te(ov ei; Toupxtav xal 7t6xe xepl Staepopcov, xot oxoîa PePato-xyjxa Siv ixouv-                                                             ■
      Kal 7tpocrxuvouvxa; aoc; xaxetvâi;, pivopev
                                                   SouXot era;
                                          Zâixo; Pecari; xal auvxpoepla
      [Adresa:] Tot? evxtpoxdtxot; xup!ot; X. ’IcoavvoucrY] K. Ilexpou xal âSeXcpia 7rpotTXUvy)xâii;
                                                                    Eli; Etp7ttvt.
                                                               Piteşti, 22 mai 1821
      Către prea cinstiţi domni H. Ianuş, C. Petru şi fraţii.
                                                               Sibiu.
      Interesîndu-mă de sănătatea d-voastră mult dorită mie, vă înştiinţez că şi noi acum sîntem sănătoşi, împreună cu ai noştri care se află aci; însă eu sînt încă slăbit. Mîine plecăm de aci împreună cu boierul vistier şi cu alţii
180
www.dacoromanica.ro
Ia mănăstirea Cotmeana. Poate să ne întîlnim acolo cu ceilalţi consăteni ai noştri, care locuiau la Bircei. Alt refugiu decît acesta nu ne rămîne, chiar dacă vom vedea că nu sîntem în siguranţă acolo. Sosirea turcilor la Bucureşti şi la Craiova a fost cauza că s-a spart şi acest oraş. Vicleniile şi uneltirile lui Tudor, care se pare că se puneau la cale de mult, după cum se adevereşte, sînt cauza venirii turcilor. Dar în groapa, pe care o pregătea tovarăşilor săi, a căzut el însuşi, ca un trădător. Pe cînd venea înspre partea aceasta, ca să-şi întindă cursele lui, a fost prins alaltăseară la Goleşti de căpitanul lor-dachi şi de ceilalţi şefi într-un chip foarte îndemînatic şi fără să sîngereze măcar nasul vreunuia. Ieri l-au trimes pe el, pe la ora 12, la Ipsilanti; iar oştirea lui, vreo trei mii oameni, fiind mai mulţi pândim, au luat-o în primire aceştia.
     Eu mă căiesc mult că n-am rămas acolo. Pericolul ne ameninţă din toate părţile şi nu mai ştim ce să facem. Sînt mulţi hoţi.
     în fiecare ceas oamenii scornesc multe, cînd că vin ruşii, cînd că sînt răscoale în Turcia, cînd alte felurite zvonuri care n-au nici un temei.
                                        Vă salutăm plecat şi rămînem slugile d-voastră Zotos Ressis şi companie
[Adresa:] Prea cinstiţilor domni H. Ianuş, C. Petru şi fraţii cu închinăciuni
                                                          La Sihiu.
                     Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 390, doc. 4 Orig. grec.
                                   126
Tîrgovişte, 23 mai/4 iunie 1821
                Alex. Ipsilanti scrie unui comandant eterist că Tudor Vladi-mirescu se află în închisoare la Tîrgovişte, iar el să vină cu trupele sale în acest oraş.
     No. VI. —Extract from a letter of Ypsilanti (translated from the Greek original), dated Tergovisht, May 23 (June 4-th), 1821.
     You have prohably heard that Theodore Vladimiresko was brought here yesterday, without a drop of blood having been spilt; for the present he is in confinement here. We now intend to march forward, wherefore come hit-her with your troops as quickly as you can, and bring with you the largest possihle quantity of provisions. Do not neglect the powder, of which we are in urgent want.
                                       (Signed) Alexander Ypsilanti
181
www.dacoromanica.ro
     No. VI. Extras dintr-o scrisoare a lui Ipsilanti (tradusă de pe orig. grec.), din Tîrgovişte, mai 23 (iunie 4), 1821.
     Aţi auzit fără îndoială că Theodor Vladimirescu a fost adus ieri aici, fără să se fi vărsat o picătură de sînge. Pentru moment va rămîne aici la închisoare. Avem acum de gînd să mergem înainte; de aceea, veniţi aici cît mai repede cu putinţă, cu trupele dvs. şi aduceţi merinde cît mai multe cu putintă. Nu uitati însă nici praful de puşcă, de care avem în primul rînd trebuinţă.
                                       (Semnat) Alexandru Ipsilanti
                                 Th. Gordon, History..., I, anexa VI, p. 139. Publicat de E. Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, p. 85—86, după textul german dat de Zinkeisen, Geschichle..., I, p. 167.
                                  127
Piteşti, 23 mai/4 iunie 1821
                                        Iordache Olimpiotul despre pedepsirea lui Tudor Vladimirescu.
            No. VII. — Letter of Captain George (translated from the Greek original), dated Piteshti, May 23 (O. S.),
                                         June 4 (N. S.), 1821.
     I received your fraternal letter, and was glad to hear that you enjoyed good health. I observe what you write to me concerning the Sludjar Theo-dore. Brother, an oath is a weighty matter, and Divine wrath always punis-hes the violation of it ! The just judgments of God (and not we) have punis-hed Theodore, because that sanguinary man dared to shed the blood of his brethren and children (comrades), killing them secretly during the night, as a butcher selects the best sheep for slaughter.
     A few days ago, Theodore intended to hang six of his best captains with-out trial; only one was executed, the others were saved by the interven-tion of Hadji Prodan and Makedonski. Is not God a just judge? I pray you what could be expected from a man who dared to lay hands on those most attached to him? This I leave to your discernment. Heaven will likewise pu-nish us if we break our oaths, which God forbid! Brother! you know that we strengthened Theodore, and always favoured and protected him. How was it possible for a man who had received so many good offices to be so ungrateful to his benefactor? Here we see again that Heaven is just, and recom-pences men according to their deeds; so his own wickedness hath overwhel-med him, and every thing is come to pass in due course. I inform you, more-over, that the Turks at Bukorest are transporting to Turtukay all the pro-
182
www.dacoromanica.ro
visions which Theodore amassed with much care and pains, and are retiring, because, as it appears, they have intelligence that the Russians have ente-red Moldavia. I salute you as a brother.
                                         (Signed) Yorgakis Olympios
     No. VII. Scrisoarea căpitanului George1 (tradusă de pe orig. grec.) din Piteşti, mai 23 (st. v.), iunie 4 (st. n.) 1821.
     Am primit frăţeasca dvs. scrisoare şi m-am bucurat auzind că vă aflaţi bine. Voi cerceta ceea ce mi-aţi scris în legătură cu slugerul Theodor.
     Frate, lin jurămînt este un lucru important, şi mînia dumnezeiască pedepseşte totdeauna călcarea lui. Dreptele hotărîri judecătoreşti ale lui dumnezeu, şi nu noi, au pedepsit pe Theodor, fiindcă acest om însetat de sînge a îndrăznit să verse sîngele fraţilor şi al copiilor săi (adică al tovarăşilor săi), deoarece ii omora pe ascuns, în timpul nopţii, întocmai cum un măcelar şi-ar măcelări oaia cea mai bună.
     Cu cîteva zile mai înainte, Theodor voise să spînzure, fără cercetare, pe şase din cei mai buni căpitani ai săi. Totuşi în realitate, numai unul a fost executat, ceilalţi au fost scăpaţi prin mijlocirea lui Hagi Prodan şi a lui Macedonski. Nu este dumnezeu un drept judecător? Vă rog, spuneţi ce se mai putea aştepta de la un om care ridica mîna asupra celor mai credincioşi partizani ai lui? Las la judecata dvs. Cerul ne va pedepsi şi pe noi în acelaşi chip, dacă ne vom călca jurămintele, de care dumnezeu să ne păzească!
     Frate, ştiţi că noi l-am sprijinit totdeauna pe Theodor, l-am ajutat şi l-am apărat. Cum a fost oare cu putinţă, ca un om care a primit atîtea binefaceri, să poată fi atît de nerecunoscător faţă de binefăcătorul său? Şi din asta vedem că cerul este drept, şi răsplăteşte oamenilor după faptele lor; astfel, pe el l-a nimicit propria-i răutate, şi totul şi-a urmat cursul său cel drept.
     Pe de altă parte, vă aduc la cunoştinţă că turcii din Bucureşti duc la Turtucaia toate proviziile pe care Theodor le adunase cu mare grijă şi osteneală, şi se retrag, pentru că, după cît se pare, au ştire că ruşii au intrat în Moldova.
      Vă salut frăteste,
                                   (Semnat) Iordache Olimpiotul
                                 Th. Gordon, History..., I, anexa VII, p. 139—140. Publicat de E. Vîrtosu, Despre
     Tudor Vladimirescu, p. 86—87, după textul german dat de Zinkeisen, Geschichte...,
     I, p. 168.
      1 Adică Iordache Olimpiotul.
183
www.dacoromanica.ro
128
laşi, 23 mai 1821
                 Gh. Cantacuzino cere ostaşilor să nu mai ia cai şi lucruri de la săteni, cei neascultători urmînd să fie îndepărtaţi din armată.
       Cu mare nemulţumirea me am aflat cum că unii din oataşi in nerînduială siluiesc pe săracii lăcuitori luîndu-le caii.
      Şi fiindcă cel mai întîi şi de căpetenia noastră obştească cugetare trebuie să privească asupra bunei orînduieli şi apărarea locuitorilor, poroncesc cu străşnicie ca de acum înainte nimine din ostaşi să nu îndrăznească de a lua de la nimine nu numai cai, dar nici cel mai mic lucru prin sălnicie, căci unul ca acesta să va pedepsi şi să va izgoni din oaste, ca un nevrednic de o ase-mine numire; şi nici un feliu de cruţare nu să va face nimăruie, ori de ce stare şi oricine va fi.
      S-au dat afară în Iaşi, la 23 mai în anul 1821.
                                                Gheorghie Cantacuzin
          Acad. R.P.R., ms. rom. 5787, f. 8. Text grec şi rom. Trad. rom. publicată in Uri-cariul, V, p. 77—78.
                                             129
Piteşti, 24 mai/5 iunie 1821
                 Iordache Olimpiotul, Ioan Farmache, Hagi Prodan şi D. Mace-donschi înştiinţează pe unul dintre conducătorii eterişti că au declarat pe Tudor Vladimirescu nedimn de slujbă ostăşească şi au chemat pe vornicul Gr. Băleanu să-i ia locul.
      Von dem Szerdar Jordaky, samt allen Vorstehem des christlichen Aufs-tandes an L. I. K. Pittest, am 24 Mai/5 Iuny 1821.
      Zu erst macben wir dir bekannt dass Sludser Thodor, die gegebenen des Versicherungen und den durch das heilige Evangelium bekrăftigten Eid, năm-lich: «die Rechte des Volkes in diesem Lande zu behaupten und in dieser Hinricht vom geraden Wege nicht abweichen» nicht beachtend, und allen Vearbredungen zuwider bandelud, nacb unserer Uberzeugung das Land ausge-pliindert, von aliem Gelde entblosst, die Soldaten nicht ausbezahlt hat, und sogar die armen Panduren, und andere, ohne gerichtlicher Untersuchung, heimlich ermorden, teils offentlich hinrichten Hess. Nachdem wir diese gesetz-widrigen Handlungen erfuhren, baben wir uns versammelt und in gemeinschaft-licher Beratscblagung diesen Sludser des militărischen Dienstes unwiirdig erklă-
184
www.dacoromanica.ro
ret; daher sodann dem Womik Gregorie Balianu geschrieben und gebeten, anber zukommen und seine Stelle zu ubemenmen, wie wir ibn aucb erwarten.
           Szerdar Jordaky1                   Johann Fermaty2
             Hagy Prodan                              D. Mark3
ad. nr. 292
     De la serdarul Iordachi, împreună cu toate căpeteniile răscoalei creştineşti, către L. I. K. Piteşti, 24 mai/5 iunie 1821.
     îţi facem mai întîi cunoscut că slugerul Teodor, nesocotind asigurările date şi jurămîntul întărit prin sfînta evanghelie, anume: « a susţine drepturile poporului în această ţară şi a nu se abate în această privinţă de la calea cea dreaptă», şi lucrînd protivnic tuturor învoielilor, a jefuit ţara, după cum avem convingerea, a deşertat-o de toţi banii, pe ostaşi nu i-a plătit, şi a dat porunci să fie omorîţi în ascuns unii dintre bieţii panduri, precum şi alţii, fără vreo cercetare judecătorească; iar pe alţii i-a executat în public.
     Aflînd noi de aceste fapte nelegiuite ne-am întrunit şi sfătuindu-ne împreună l-am declarat pe acest sluger nevrednic de slujbă ostăşască.
     De aceea am scris şi am rugat pe vornicul Grigorie Băleanu să vină încoace pentru a lua locul său, cum îl şi aşteptăm.
           Serdar Iordacbe                         Ioan Farmache
           Hagi Prodan                                   D. Marc
Nr. 292
           Arh. St. Budapesta, Gub. Trans. Praes., doc. 292. Trad. cont. germ., alături de un raport din 16 iunie 1821 al generalului Schustekh către Banffy.
                                                130
Iaşi, 25 mai 1821
                Proclamaţia lui Gh. Cantacuzino Deleanu către boierii de-a doua şi a treia stare pentru sprijinirea acţiunii Eteriei.
     Cătră boierii Moldovei de a doua şi a treia stare.
     Jalnicile vestiri, care au agiuns pînă la locurile unde mă aflam, pentru tulburarea liniştei norodului ce au pricinuit năvălirile duşmanilor agareni după ieşirea oştilor elineşti din pămîntul acesta, m-au îndatorit ca pe un patriot adivărat îndată a alerga ca să aduc tămăduire putincioasă la toate pătimirile acestei obşteşti a noastre patrii. însă, cîtă mîhniciune au simţit sufletul mieu, cînd, sosind în oraşul Iaşii, am văzut că toţi cei mai întâi păstori * *
      1 Serdarul Iordache Olimpiotul. ® Ioan Farmache.
      * Corect: D. Macedonschi.
185
www.dacoromanica.ro
duhovniceşti şi boieri ai pământului, după ce însuşi ei au chiemat şi au adus în cele mai multe locuri a patriei lor pe cumpliţii duşmani ai neamului creştinesc, părăsind în sfîrşit pe simpatrioţii lor în starea cea mai vrednică de lacrămi, au alergat în părţi streine, unde, cu a lor ră pildă şi cu alte multe feliuri de îndemnări îngrozitoare, n-au lipsit a tîrîi după dînşii şi pre cei mai mici.
      O asămine urmare împrotiva a toată legiuirea mi-au pricinuit mirare pre mare, neputînd nici odinioară crede că nişte patrioţi în putere să părăsească cu atîta răceală la asămine vreme pe cei mai slabi ai lor fraţi.
      O      asămine pildă nici veche, nici nouă, nu se poate găsi întru toate celelalte ţări.
      Vremea dar va face fieştecăruia pentru a lui faptă căzuta răsplătire.
      Iar eu, neavînd acum altă nimică în vedere, decît numai statorniciea liniştirii obştii, spre aceasta numai mă voi sîrgui. Şi dar întru curăţănie sufletului şi inimii vă zic, fraţilor, că noi toţi sîntem deopotrivă patrioţi, cu această însă deosăbire că acela care la toate întîmplările, depărtând de la sine toate cele în parte interesuri, priveşte şi lucrează mai mult pentru cele obşteşti, unul ca acesta după cuviinţă va avea cele mai mari dreptăţi în patria sa. Şi aşa, fiindcă datoriia patrioticească este deopotrivă pentru fieştecare patriot, vă îndemn şi vă sfătuiesc pe dumneavoastră ca, fără cea mai mică întârziere, să alergaţi întru a vă uni cu cieilalţi simpatrioţi şi împreună cu mine să ne sîrguim spre a statornici iarăşi în iubită patrie noastră cea de mai nainte liniştire, împlinind prin aceasta toate cele dorite mie.
      Eu întru adevăr voi avea cea mai mare mulţămire cînd voi vedea că măcar unii din simpatrioţii miei, cu rîvnă, din inimă şi credinţă neîndoită să vor uni cu mine, ca împreună să putem alcătui toate cele ce se vor atinge de folosul şi fericirea *obştiei.
                             Cneaz Gbeorghe Cantacuzino Deleanu
                                                          Iaşii, 1821, mai 25
         Arh. St. Buc., Acte de familii, fondul Crupenschi, A. N. doc. CXXXVI/39. Copie cont. Acad. R.P.R., ms. rom., 5787, f. 13 — 14. Publicat în Uricariul, V, p. 83 — 85; Hurmzaki, XX, p. 644—645. Text germ. 131
                                                      131
Bucureşti, 31 mai/12 iunie 1821
                  D.       Udritzky trimite mitropolitului şi boierilor refugiaţi la Braşov îndemnul caimacamului de a se întoarce în ţară.
                                      Bouxoup£o«, Tyj 31 Matou/12 ’louvtou 1821
                              IlaviepcoTaTe ayte (XY)Tpo7roXTra xal euyevecTTaTot, ăp/ovreţ qxXco t6 yipi <*<*?•
                         2Y)(iepov, tou 0eou ty]v PoyjGeiav, cI(je(3y] ISto pera Xa(i7tpoT0CTY]i; 7tapa-roc^etoi; xal ev Tfl auvoSelqc rerpaxoaltov 7tep£7tou Toupxcov 6 SiopiaGeli; eSto xaîpa-
186
www.dacoromanica.ro
xdt(jL7)ţ, âp^wv 7toaTeXvi,xo; Neyp7];, Soţi; xal 8ev SXei^ev <x7c6 tou vâ aâ; xko~ OTeiXy) apicoli; 8iâ tou to 7tapov e7u,cpepovTo; xoupiep7) (jlou ypâ(i(ia 87]Xamx&v toii oxo7tou T7j; âSâice â7toaToX9j; tou, xaî el(iî e(ieX7u,; oti 7tapaxw7)0evTeţ ex tcov ev auTtji ypacpopivoiv, S-eXeTe C7teucei 7tp&; tvjv xaTacntapa^ pevvjv cftXvjv 7taTpîSa aa;, 8iâ vâ 7tap7)yopTf)ceTe tou; tix âvîaTa 7ta0ovTa; 7tT6iyou; ypiaTia-vou;, xaî (jlctix tvjv tppixoiSeoTâTvjv TauTTjv 7toXiTiX7)v Tpixupîav vâ xâpeTe vi âvaXâ(jn}/Y) 7tâXiv 6 TÎj; eîp^v7); 7tg07]t6; ^Xio;.
      Eîp.1 Se (ie t6 7tpoaîjxov ae(3a; 6 eu7tei0ecTaTo; 80OX0; ca;.
                                                              D.  Udriski Chancellier
                                                Bucureşti, 31 mai/12 iunie 1821
     înalt prea sfinţite mitropolit şi prea cinstiţi boieri vă sărut mina.
     Astăzi cu ajutorul lui dumnezeu a intrat aici cu strălucit alai, însoţit de vreo patru sute de turci, numitul caimacam, boier postelnicul Negri, care nu a lipsit de a vă trimite îndată, prin curierul meu, aducătorul celei de faţă, o scrisoare 1, prin care vă declară scopul venirii sale aici.
     Sînt plin de nădejde că, fiind îndemnaţi de cele scrise în ea, vă veţi grăbi către irbita şi sfîşiata dvs. patrie, ca să mîngîiaţi pe bieţii creştini pentru suferinţele lor fără leac şi după această atît de groaznică furtună politică, să faceţi să strălucească iarăşi soarele dorit al păcii.
     Sînt cu respectul cuvenit cel mai supus al dvs. servitor.
                                                          D.   Udritzky Secretar
        Acad. R.P.R., fondul Al. Vilara, pach. DCCCXCVII (fost ms. rom. 1155), f. 225 Text grec.
                                             132
[Mai, 1821]
                                            Despre poziţia boierilor moldoveni faţă de evenimentele imului
             1821.
      Accables des maux qui pesent sur notre patrie, et qui ont comble la mesure de l’adversite, dont, par la lettre precedente, que nous prîmes la liberte d’ecrire â V[otre] E[xcellence], nous avons essaye de faire la descrip-tion qui est bien inferieure â la realite de nos souffrances, lesquelles sont au dessus de toute expression, nous nous adressâmes â mr. de Pinis 2 pour nous * *
      1 Scrisoarea către boieri din aceeaşi zi, la Acad. R.P.R., pach. de mai sus, f. 229, publicată de C. D. Aricescu, Acte justificative..., p. 161—162; V. A. Urechia, Ist. Rom., XIII, p. 137—138;N. Iorga, Izv. cont..., p. 93—94. Scrisoarea către mitropolit, în acelaşi pach., f. 228, publicată de E. Vîrtosu, 1821. Date..., p. 108—109.
      * Şters « consul general».
187
www.dacoromanica.ro
informer de ce que la Cour imperiale lui a prescrit de nous communiquer relativement â notre etat. Apres avoir ete plus d’un mois dans l’attente de sa reponse, que nous esperions etre conforme â la bienveillance et â la bonte patemelle dont notre auguste protecteur a deja daigne nous donner des mar* ques, nous reţumes la lettre ci-incluse qui, bien loin de mitiger nos douleurs, Ies a agravees â tel point qu’il nous ota l’esperance meme d’un avenir con-solant. N’avions nous pas assez du concours des circonstances fatales qui nous bannirent de notre pays, qui le plongerent dans la desolation? Fallait-il encore nous impliquer dans une accusation diametralement opposee â nos intentions et â nos voeux sinceres, qui ont toujours porte le tribu du devouement et d’une reconnaissance etemelle â Sa M. l’Emp[ereur] du quel depend notre destin ee!
      Tout en approuvant Ies demarches que nous avons faites pour informer des maux auxquels notre patrie est en proie, il nous accuse d’avoir demande le renversement de l’ancien ordre des cboses etabli et consolide par Ies traites.
      Nous osons croire que nous avons agi conformement aux intentions bien-faissante de la puissance protectrice et â la teneur des traites. Notre august protecteur, mu par la justice et cette magnanimite qui anime toutes ses actions, a daigne vouloir consolider l’edifice de notre prosperite, en stipulant l’aboli-tion des abus et Ies moyens coercitifs des prevarications ulterieures 1; mais, sous le regime precedent, toutes ces dispositions salutaires etaient eludees par Ies intrigues insidieuses des gouvemans 2 *, et Ies fruits des travaux laborieux d’un peuple agricole et pasteur, devenait l’objet de leur cupidite. Personne autre 8 ne saurait mieux aprecier ces verites que Y. Exc. qui, dans le cour de plusieurs annees a employe tous Ies moyens requis pour repandre sur4 5 Ies deux principautes Ies effets bienfaisants de la puissante protection, en donnant, des preuves reiterees de l’interet qu’elle prend â notre bien-etre.
      Au lieu de voir fleurir la prosperite publique sous d’aussi heureux aus-pices, notre pays deperissait par l’influence directe et destructrice d’un gouver-nement vicieux. Ainsi, en exposant nos griefs, dont l’autanticite est indubi-table, puisque nous osames nous adresser meme â la Puissance suzeraine, qui nommait ces gouvemansB, nous aurions 6 agi en sens oppose, si nous eus* sions 7 demande le retablissement de ce meme systeme admxnistratif qui est
      1 Şters « anterieures».
      * Şters « et nous etions reduits dans la triste necessite».
     * Şters « Qui d’ailleurs».
     1 Şters « Moldavie».
      5     Şterse nndurile următoare: « et sur la quelle rejaillit implicitement leur conduite, bien loin de pouvoir raisonablement demander le retour (ă retoumer) sous un systeme administratif contraire ă l’ordre naturel des institutions civiles et politiques».
     * Şters « eussions».
     7 Şters « avions».
188
www.dacoromanica.ro
contraire â l’ordre naturel des institutions civiles et politiques. Bien loin de faire une demande aussi incongruante, nous avons reitere dans notre der-niere p etition1 envers la Porte Ottomane, que nous renoncerons â nos foyers, â nos propti ete, plutât que d’exister encore sous le meme regime.
                                  Acad. R.P.R., ms. rom. 5762 (fondul Mihai Sturdza, II), f. 43—44. Orig. franc., fără
     titlu, dată şi semnătură.
                                         133
Copou [Iaşi], 1 iunie 1821
                  Proclamaţia lui Gh. Cantacuzino către locuitorii moldoveni prin care-i înştiinţează că se retrage din Iaşi.
     Locuitorilor moldoveni,
     Eu, după ce m-am înştiinţat, unde mă aflam, de întîmplările cele vrednice de tînguire întru care au căzut iubită patria noastră, ca un patriot cu durere am grăbit a alerga ca să aduc iarăşi prin cit va fi la putinţă mîngîiere simpatrioţilor mei întru pătimirile lor, nesuferind nici de cum inima mea a-i vedea pre toţi jărtvă fierului celui osîndit a tiranilor păgîni şi toate averile lor întru pierzare.
     Sosind în Eşi, n-am lipsit a face chemarea boierilor pămînteni, ca să să adune de pe unde sînt risipiţi şi întru unire să lucreze împreună cu mine scoposurile cele mai temeinice, care privesc către singură liniştirea şi folosul lăcui-torilor ţărei. însă înprotiva nădeajdii meale, priimesc acum cea mai mare nemulţămire, văzîndu-mă silit a vă lăsa şi a mă trage, din pricină că însuşi boierii patrioţi necontenind a uri binele patriei, au lucrat iarăşi ca să vie oştile păgînilor şi pînă aicea spre a ne lovi pre noi, nejălind nimica strîngerea cea de istov, ce să pricinuieşte cu aceasta însuşi fraţilor lor. Apoi de altă parte privesc şi pre unii din voi, carii împleticindu-să în rătăcirile celor mai mari, samănă tot feliul de spaimă în norod, îngrozîndu-i cu năpădirea duşmanului, cu care nu mijlocesc alta de cît un zgomot plin de turburare şi risipă între cei ce au mai rămas.
     Eu însă pururea din suflet dorind binele şi fericirea patriei noastre, am găsit de cuviinţă şi de mare trebuinţă tragerea mea şi a oştilor din oraş, ca prin acest mijloc să vă puteţi păzi întru nevătămare cathedra şi averile voastre despre cumplita călcare a vrăjmaşilor, de care nu aţi putea scăpa, dacă războiul s-ar urma înpregiurul acestui oraş şi în lăuntru.
     Ştiu cît de mîngîetoare vă este la asăminea vreme înfăţoşarea mea, păstrez însă prin depărtarea mea ceia ce cunosc mai scump pentru voi, ca să vă dovedesc îndată dragostea cea curată şi priincioasele cugetări ce hrănesc pentru simpatrioţii mei, cum că nu sufere inima mea a să întîmpla în ochii voştri priveliştea cea sîngeroasă, a căreia sfîrşitul nu ne poate lăsa altă întru pomenire de cît înfricoşata pildă a Galaţilor şi a Focşanilor.
      1 Şters « supplique».
189
www.dacoromanica.ro
      Cu toate că eu mă trag, sînt însă încredinţat în curăţenia inimei voastre, că din datoria plecărei şi a supunerei nu veţi lipsi şi că cugetările cele creştineşti cătră cei de o credinţă cu voi vor petreace pururea în sufletul vostru, Ca în faptă să vă arătaţi fierbinţi apărători credinţei şi dreptăţilor patrioticeşti, după cum şi strămoşii voştri au stătut oarecînd lăudaţi la aseminea întîmplări.
      Eu am dorit, pentru însuşi binele lăcuitorilor, a aşăza o vremelnică ocîrmuire. Dar fiind-că însuşi pămîntenii nu să arată cu plecare spre aceasta şi sînt pricină neîntemeeată unei asăminea ocîrmuiri, pentru aceiaşi eu depăr-tîndu-mă, las pămîntul a să povăţui de la sine şi pentru oricare din protivă întîmplare eu rămîi de acum înainte slobod de răspundere. întru aceste puţine zile ce am avut purtare de grijă a orîndui cele de cuviinţă pentru ocîrmuire, eu de veniturile pămîntului nici de cum nu m-am atins, nici voesc .a mă atinge, ci rămîn iarăşi în folosul locului.
                                       Cneazul Gbeorghe Cantacuzino în stratopedul de la Copou, 1 iunie 1821
          Acad. R.P.R., doc. DCXLIX/101. Copie. Foaia volantă 317/1821. Publicat în Uricariul, V, p. 86, şi de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 376—377.
                                   134
Braşov, 1 iunie 1821
                                          Memoriul unor boieri refugiaţi la Braşov, către împăratul Rusiei.
                                                      Bpaaao(36v, 1 ’louvtou 1821
        ’AvTÎypacpov tgu trxeSurOevTOi; 7tapâ tivwv twv ev BpatrtroPcp âp^ovTwv.
        RparaioTare &va£.
      ’Ex twv 7tapuTTav6vTwv t6 Tpurâ0Xiov 8axixov e0vo? oî u7to<paivopevoi peri 8-eppwv Saxpuwv 7tpo<T7tÎ7tTopev eî? to eXeo? tîj? <piXav0pw7tou auTÎj? peyaXeio-ty)to?, tou povou ckxaîou Y)pwv U7tepa(T7ti(TT0U. IIept,peîvavTe? a^pt TouSe 7tapâ tyj? o0wpaviXY]? e^outrîa? ty)v <rwTY)pîav tîj? 7taTpîSo? pa?, oî ev <£xpa Suoru^îiy 8 latrwaavTe? poXi? ty)v £w^v pa? eî? Ereţavou7toXiv, â<pou 8ev Y)8uvî,0Y)pev xarâ Toi)? e<p’ Y)pîv Tpo7tou? vâ âva^aiTÎowpev ty)v 7tpoo8ov TÎj? e7tava<TTdc<rew?, 7tpo-^evY)0eî(TY)' (X7to Ta 7ta<rîyvw<TTa Seivâ, arap u7te<TTY) t8 7tavâ0Xiov touto e0vo? ex tyj? aî<r)(poxep8eîa? twv TeXeuTaîwv OavapiwTwv au0evTwv, 7toXXa7tXa<ria-aâvTwv Ta? xaTaxpY)<rei? eî? (3a0p8v mtepTaTov xaî âvoixovopY)Tov,         oî T^apâvot
eX7tî^ovTe? Stoc. TÎj? e7ravatiTâ{iew? TeXeîav âmxXXay yjv xaî evTeXîj â7toxaTâ<iTa<Tw ty)? 7to0oupevY)? euTU^îa? twv xaî twv 8 ompâTwv e£âXei<Juv, opou pe ty)v xaTap-yY]fTiv twv âp^ovTixwv SixaiwpaTwv, ouvevor(0Y)(Tav peTa twv xaza SutTTUjpav eî? t8v t67cov pei;âvTwv â7t8 tou? 7tpoY)yepoveu<ravTa? au0fvTa? evo7tXwv ’AX(3avwv xaî aXXwv £evwv, 7tavT8? eî!8ou? cputrei xaxo7toiwv xaî im XeY)Xa<rîa ty)? T^âpa?
190
www.dacoromanica.ro
7tp6 xaipou <txo7teu6vtcov, xai ev oXlyw 8ia<iTY](jiaTi xaipou 8ev â9Y]<iav xaxov âvevepyy)Tov eîţ Ta âpxovTixâ XTYjpiaTa, oamTia xai poiSXxia. Touţ xaxâ ?ucttu-X^av uxoxecrovTaţ zic, yzZpaţ tcov exxX^cuacrTi.xouţ, âpxovTaţ, xpaypiaTEUTâc;, xai Te^viTaţ xaTEyup.vcoaav xai tou? eţepov zic, eXeeivoTâTY]v xaTâcTTacuv, XWP'1? V(* Y)(ji7tope(70uv 7todcoi; vâ xPy)ffl(Jle’JCT0UV Ttpo? âvaxamaiv tr\q yeviXYji; Xey]Xadiai; (jnflTe ai cjuvexeî? 7tpociTayai, (jl^te ai Sîxaiai xai âvâXoyoi Tipcoplai, (jl^te al xecpaXixai 7toival. T6 7tav exaXticpOy] pe â0XioTY]Ta, vj yecopyla evexpco0Y] ? lâ 7toXuv xaipov, y) Siapxay Y) âxoxaTECTTY] xoivy] texvy) tcov evoreXcov, xai 6 xavTeX^ţ âq:a-viapoi; 7taTpiSoi; p,aq 9jtov 6 xap7toi; ty]?. Ilpoţ â7to8lcoi;iv tcov âtrocrraTcov eicieXOovTa ecx^Tcoţ xai toc oOcopavixâ OTpaTEupaTa, xaTOC xoXu peyaXuTepav xai âxEpcypaxTov SuoTUxlav E7tpo^evY]ciav. ’E^eţepov Seivâ 7toXu x^cpoTepa xai Tupav-vcxcoTEpa, xcopca xaTeOTCopmciav, xcopo7r6Xei(; xaTexauaav, âvOpcoxouc; xaTecicpa^av, 7cap0evouţ YixP-cc^coTEUcrav. Kai zic, auTY]v ty]v xpcoTEUoucrav zr\q BXaxiaţ elaeX-06vte? coţ crcoTYÎpEţ, t& aurâ exteXoucuv, ây picoţ xai pavixcoi; ţepopcevoc evavTiov tcov xpiazM\)&\)t xaiovTEi; xai exxXY]<uai; xaTeSacpc^ovTeţ xai dcve^ETâciTcoţ 0-ava-tcovovteq tov 7tapâ tyji; KpaTaiaţ BaaiXelai; ty]ţ U7tepaci7ti^6(jievov 6p60pY]<Txov tŞ xpaTei TY]ţ Xaov zr\q BXaxia?. OuSev âXXo epeivev, <piXa%0pco7toTaTe povâpxa, eiţ Y)(Jiai; Touţ Sucttuxeî? SouXouţ ty]ţ vâ e7tixeipici0co(jiev, y) vâ eX7ricico(jiev, elpY] pâXXovTe? U7t’ Sc{/iv tr\q peyaXeioTYjTOi; ty]q ty]v â£io?âxpuTov xaTaciTacnv T^ţ TOcrplSo? (xaţ, vâ 7tapaxaXecico(jiev D-eppoTaTa vâ Xu7TY]0yj ty]v ev tco xevTpco TYjc Eupco7tY]i; TupavvixcoTaTa 7râaxouffav â\0pco7toTY]Ta xai op0oSo^ov Xaov xai vâ Siaffcoffy) t^ TaxuTâTy) 7rpociTa<ua ty]? tou? 8iâ plou 7tpociY]Xco(jiEvoui; tco xpaTei TY]ţ xai 8iaTY]pouvTaţ ty]v ciTa0epcoTâTY]v 7rlcmv 7tpoi; ty]v (jiEyaXei6TY]Tâ TY]ţ, tov iaXupi>v 7tpociTâTY]v (jiaţ, Seofxevoc Siâ 7tavTOi; tou (juci0a7toS6Tou U7tep TY]? âxXo-vyjtou EUTUxeaţ xai âviXYjTou u7tepoxî]? xaTâ xavTOţ 7coXe[jccou xai âve^aXecxTou So^Y]; T^ţ xpaTacoTaTYjţ (jieyaXei6TY]T6i; TY]ţ xai oXY]ţ TY]? auToxpaTopiXYji; auT^ţ yevea?.
                                                              Braşov, 1 iunie 1821
       Copie după cererea alcătuită de unii dintre boierii din Braşov.
       Prea puternice monarh!
       Din cei ce reprezintă prea nefericitul popor dacic, mai jos semnaţii, cu lacrimi fierbinţi cădem la mili maiestăţii voastre iubitoare de oameni, singurul nostru protector drept. Aşteptînd pînă acum mîntuirea patriei noastre de la stăpînirea otomană, noi care în cea mai mare nenorocire ne-am salvat viaţa în Braşov deoarece n-am putut prin propriile noastre mijloace să oprim înaintarea răsvrătirii care a fost pricinuită de ororile cunoscute tuturora şi pe care le-a suferit acest prea nenorocit popor din cauza gheşeftarii jr ultimilor domni fanarioţi. Aceştia au înmulţit abuzurile în gradul cel mai înalt şi nesuferit, încît ţăranii, sperînd prin revoluţie să obţină eliberarea totală şi redarea completă a fericirii lor, ştergerea dărilor precum şi desfiinţarea drepturilor boiereşti, se înţeleseră cu albanezii armaţi rămaşi din nefericire în ţară
                                                                                                             191
www.dacoromanica.ro
din timpul domnilor care au cîrmuit-o mai înainte, şi cu alţi străini, cu răufăcători de tot felul şi plănuind nu de mult jefuirea ţării, în puţină vreme au să-vîrşit toate relele în bunurile, casele şi averile boiereşti. Cei căzuţi, din nefericire în mîinile lor: clerici, boieri, negustori şi meşteşugari, au fost despuiaţi şi aduşi în starea cea mai ticăloasă. Nu au putut întru nimic servi la împiedecarea jefuirii de obşte, nici poruncile necontenite, nici pedepsele drepte şi corespunzătoare, nici pedepsele capitale. Totul s-a acoperit de mizerie. Muncă ogoarelor s-a oprit pentru multă vreme, jefuirea a ajuns o îndeletnicire pentru toţi cei înarmaţi, şi ruina totală a patriei noastre a fost rodul ei. Oştirile otomane intrate acum în urmă pentru alungarea răzvrătiţilor, pricinuiră o nenorocire mult mai mare şi de nedescris. Ele au adus orori mult mai rele şi mai tiranice, au risipit sate, au ars tîrguri, au ucis oameni, au robit fecioare şi intrînd chiar în capitala Ţării Romîneşti ca mîntuitori au săvîrs it aceleaşi lucruri, purtîndu-se în chip sălbatec şi furios faţă de creştini, arzînd şi dărămînd biserici, şi fără cercetare omorînd poporul Ţării Romîneşti de aceeaşi lege cu înălţimea voastră şi ocrotit de puternica voastră împărăţie. Nimic alta nu ne-a rămas, prea iubitorule de oameni monarh, nouă nefericiţilor voştri robi să încercăm sau să sperăm decît punând sub ochii maiestăţii voastre starea vrednică de plîns a patriei noastre, să rugăm în modul cel mai călduros să se înduioşeze pentru un popor ortodox, pentru omenirea chinuită în mod tiranic în centrul Europei, şi să mîntuie cu cea mai grabnică ocrotire a sa pe cei legaţi pe viaţă de înălţimea voastră. Păstrînd cea mai statornică credinţă către majestatea voastră, puternicul nostru protector, ne rugăm mereu celui răsplătitor să dea neclintita fericire şi nebiruita întîietate asupra oricărui vrăjmaş şi glorie nepieritoare prea puternicei voastre maiestăţi şi întregului vostru neam împărătesc*.
         Acad. R.P.R., ms. rom. 322, f. 214 v. Text grec.
                                   135
Stînca, 3 iunie 1821
                  Gh. Cantacuzino Deleanu interzice comandanţilor şi ostaşilor să se amestece în treburile administraţiei ţării.
       Spre a se păzi întru întregimea ei înştiinţarea ce am făcut tuturor de obşte pentru tragerea me din oraşul Iaşi, poroncesc cu tărie că atît co-mendantul şi dumnealui Costandin Pendedeca, cum şi oricine altul din ostaşi, să nu fie volnici de astăzi înainte a să amesteca cît de puţin în trebile 1
     1 Există încă un memoriu din luna iunie, nedatat, intitulat „Altul”,' adresat ţarului Rusiei, în care se cere să grăbească intrarea trupelor ruseşti în ţară, „ca Bă ne elibereze din barbarele mîini ucigaşe, să izgonească orice spirit al apostasiei şi răzvrătirii şi să sprijine cînnuirea legitimă” (Acad. R.P.R., ms. rom. 322, f. 215. Copie grec.).
192
www.dacoromanica.ro
cele pămînteşti fără osăbită poruncă a mea, căci să supune subt grea răspundere oricare va cuteza a urma împotriva poroncii aceştia.
                                      Cneazul Gbeorgbie Cantacuzino Deleanul
                                                                                                                                              1821 iunie 3 în lagărul de la Stîncă
          Acad. R.P.R., foaia volantă 318/1821; ms. rom. 5787, f. 15. Copie rom. Publicat în Uricariul, V, p. 85—86.
                                  136
3  iunie [1821]
                 Şt. Vogoride cere mitropolitului întoarcă în ţară.
Veniamin Costache să se
                                                                   3   'Ioovtoo [1821]
       Tyjv ae(3aapiav [toi ocuTÎjţ 7taviep6TT)Ta euXa(3toţ 7tpoaxuvto, ttjv fxytav TTjţ Se^iav do7ta£6{ievoţ.
       ’E7uei8-?j xal xaOm? Tfl 7tpocYpai[/a, f) â7touala r/)? evteuOev itape^YiYiQOTi 8 laipopcoţ 7tapâ te Ttov evto7uUov xal Ttov £evcov xal eîvai avaYXT) vâ E7aTa^uvyj TT)V E7UCTTpO<pY]V TT)ţ, (Jfia Xa(3ouaa t8 TOXpOV flOU, 67tep St* E^E7UITT)Seş Xl7txdtVOU Tfl or^XXsTai, va $)0eXs arpccoOrj xal 6 placi evTauOa.
      Elfii S8 TÎj? 7taviEp6TT)T6ţ TT)ţ XaTOC 7tVEU(ia uiiţ xal SouXoţ
                                                           2. Boyop£8y)i;
                                                               3  iunie [1821]
     Mă închin cu evlavie respectabilei mie înalt prea sfinţiei tale, sărutînd
     sfînta ta dreaptă.
     Fiindcă, precum v-am mai scris, absenţa prea sfinţiei tale de aici s-a răstălmăcit în diferite feluri, atît de către pămînteni cît şi de către străini, şi este nevoie să vă grăbiţi întoarcerea îndată ce veţi primi prezenta mea care vi se trimite printr-un anume lipcan, să vă sculaţi şi să poftiţi aici.
     Sînt al înalt prea sfinţiei tale fiu duhovnicesc şi servitor
                                                       Şt. Vogoride1
         Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 290; publicat de C. Erbiceanu
     Ist. Mitr. Mold..., p. 101.
     1 La 1 iulie Şt. Vogoride, sosit la Iaşi, cere din nou boierilor fugiţi să se reîntoarcă în patrie (Acad. R.P.R., doc. DCXLIX/104, text grec.; publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold..., p. 385—386, trad. rom. şi în Hurmusaki, XX, p. 658, text germ.).
13 — c. 810
193
www.dacoromanica.ro
137
[5 iunie 1821]
                 Elhagi Mehmed Ahmed, comandantul trupelor turceşti, cere cîrmuitorilor oraşului Bucureşti suma de 25 000 piaştri pentru întreţinerea acestor trupe.
     Din pricina răscoalei izbucnite de cîtva timp în [Ţara Romînească], raielele satelor din împrejurimi fiind împrăştiate, am fost însărcinat cu nimicirea bandiţilor.
     Deoarece este de trebuinţă a asigura proviziile oştenilor, trebuie să fie împărţită între breslele înstărite suma de 25 000 piaştri şi să fie încasată prin mijlocirea voastră a tuturora, spre a fi socotită pe urmă, după sosirea măriei sale domnului vostru, şi totodată să fie arătată rîvna cerută pentru a asigura bunăstarea oştenilor, a raelelor şi săracilor cinstiţi.
     Aşadar, vi s-a scris această scrisoare pentru ca să vă grăbiţi a împărţi [această sumă] între bresle şi a o încasa — urmînd ca această sumă să fie socotită cu domnul.
     Deci, să aveţi toată silinţa pentru îndeplinirea celor scrise.
                                            Elhagi Ahmed
                                  chehaiaua başportarului palatului, comandant al oştirii biruitoare
                                                             29  şaban 1236
[Pecete cu numele: Mehmed Ahmed].
           Muz. de ist. Buc., doc. 39 199. Orig. turc.
                                             138
[Braşov,] 6 iunie 1821
                Boierii munteni cer guvernatorului Transilvaniei să dispună trimiterea înapoi în ţară a ţăranilor refugiaţi peste munţi.
     Cătră înălţata gubernie a prinţipatului Ardealului, de la noi, smeritul mitropolit al Ungrovlahii i de la noi veliţii boieri ai divanului prinţipatului Valahii.
     Cu cinste arătăm înălţatei gubernii că, după pliroforia ce avem, mulţi lăcuitori birnici din satele judeţelor ţării Valahii, speriindu-să şi ei ca şi noi de multele jafuri ce au pătimit din mîinele tîlharilor arnăuţi, luîndu-le zahi-relile şi toate dobitoacele, şi-au năpustit sălaşele şi au alergat cum au putut pîn munţi, de şi-au scăpat viaţa aici în pămîntul prea puternicului împărat, ca să să apere şi să să adăpostească de această jalnică pieire ce au venit
194
                                     www.dacoromanica.ro
de obşte peste toată ţara. însă, fiindcă acum, cu ajutorul lui dumnezeu, s-au izgonit acei tîlhari cu intrarea oştirilor împărăţii othomaniceşti şi cîţi au mai rămas dintr-înşii să află fugiţi şi băgaţi prin munţi pentru scăparea vieţii lor, carii şi aceia este nădejde a să prinde şi a să curăţi ţara cu totul, de tre-trebuinţă este ca toţi acei băjănari lăcuitori ai ţării Valahii să să întoarcă iarăşi înapoi la satele lor de unde s-au depărtat. Şi această întoarcere a lor, fiindcă spînzură numai la a noastră îngrijire şi pentru ca să nu cădem la învinovăţire de răspuns cătră prea puternicul nostru împărat, căci adecă n-am făcut silinţă în petrecerea noastră aici de a să aduce raielile iarăşi la urma lor, herbinte ne rugăm ca, ori cu porunca înălţatei gubernii, sau cu altă mai înaltă poruncă, să să cerceteze mai întîi graniţele şi vămile pă unde au trecut înăuntru acei băjănari şi, făcîndu-să foaie curată de numele fieşcă-ruia şi din ce sat sînt, să să trimiţă toţi aceia, fără zăbavă, la urma lor, dîndu-ni-să şi noao asemenea foaie şi ştire, cînd s-au pornit a merge înapoi.
      Această dreaptă cerere a noastră ne rugăm să fie bine priimită şi pusă în lucrare, ca şi ţara să-şi dobîndească lăcuitorii săi birnici şi noi să fim slobozi de supt datoria răspunderii.
                                                                1821, iunie 6
      Această notă din pricina neînvoirii boierilor, nu s-au dat1.
          Acad. R.P.R., ms. rom. 322, f. 212. Copie. rom.
                                    139
[7 iunie 1821]
                  Muhafizul Giurgiului, Ismail Hachî, reproşează mitropolitului Dionisie Lupu că nu a luat măsuri împotriva răscoalei.
      Către cinstitul mitropolit,
      Se va aduce la cunoştinţă că:
      S-a primit scrisoarea voastră trimisă către capuchehaiaua Ţării Romîneşti la Giurgiu, prin călăraşul vostru. Aşa cum s-a dat povăţuire ca scrisorile trimise nouă să ne parvină fără a li se rupe peceţile, noi am şi primit-o cu pecetea neatinsă. Şi după ce am dat-o la cetire cuiva care cunoaşte limba voastră, am aflat că aţi scris capuchehaielii [voastre din Giurgiu] să ne roage ca deocamdată să nu trimitem oşteni, întrucît aţi auzit că oştirile otomane de la Giurgiu vor sosi în curînd la Bucureşti. Reiese de aci că aţi cerut ocrotire pentru sărmanele raele de asupriri şi de silnicii.
      Cu toate că, potrivit poruncii venite de sus, această ocrotire este o datorie morală a voastră, iar alungarea din Bucureşti şi din împrejurimi a cîtorva mii de oameni ar fi fost cu putinţă; şi cu toate că, aşa cum cere credinţa
       1 Scris ulterior, cu altă cerneală.
13*
195
www.dacoromanica.ro
voastră, cu toţii, mari şi mici trebuie să asculte de mitropoliţi, datoria voastră a fost să vă împotriviţi acelor hoinari, care adunînd cîteva mii de şăraci, au venit să năvălească în Bucureşti.
     Parcă n-aţi auzit că aceşti răufăcători, care s-au introdus în oraş prin felurite mituiri şi provocări, au stricat odihna săracilor nevinovaţi, au aţinut calea drumeţilor şi a celor fără ocrotire, jefuind averea şi lucrurile lor, că în silnicie au stricat cinstea unora şi că au [pe suflet] atiţia oameni jertfiţi!
     Printr-un hatihumaium, prietenul nostru, măria sa Scarlat bei, a fost numit domn al Ţării Romîneşti. El, la rîndul său, a trimis caimacami în ţară pe cinstiţii boieri Negri şi Ştefanacbi. La intrarea lor în Bucureşti ei şi-au dat seama că această eparhie a împărăţiei se găseşte într-o stare haotică de pe urma zdruncinărilor şi turburărilor; [de aceea] ei s-au întors la noi spunînd că nu este cu putinţă şederea într-o astfel de ţară.
     Tu, parcă n-ai auzit de aceasta? Ba, mai mult. Cu toate că era un lucru sigur pentru noi şi pentru voi toţi că în această afacere Rusia n-a avut nici un amestec, şi deosebit, cu toate că vi s-a trimis în zilele din urmă o înştiinţare scrisă din partea căpeteniei credinţei voastre, de la patriarhie, pentru scoaterea şi alungarea din sînul credinţei voastre a acelora care au îndrăznit [să săvîr-şască] zisele fapte, nu este [totuşi] lămurit pentru noi, de ce nu aţi pus-o în faptă, şi care vă este scopul cînd trimiteţi scrisori unui astfel de om, cum este capuchehaia ?
     Toată lumea ştie că totdeauna cînd s-au ivit în vreun oraş sau în vreo cetate astfel de anarhii sau turburări, chiar cu o întindere mai mare, ele au fost stinse prin voinţa împărătească.
     Voi de asemenea ştiţi că nimeni dintre dregătorii sau ostaşii pe care el [împăratul], binevoieşte să-i numească, nu îndrăzneşte să săvîrşească ceva samavolnic şi asupritor. Astfel fiind, tu şi cei din ţară, de ce v-aţi temut de acei ostaşi împărăteşti, care vin din voinţă împărătească şi în chip.. .* şi nu aţi avut teamă de vagabonzi?
     Toate raelele din oraşul Bucureşti şi din împrejurimi sînt înscrise în catagrafiile împărăteşti şi este cu neputinţă ca vreuna din ele să fie părăsită. Mulţumită împăratului nu este atins nimănui nici un fir de păr. La sosirea oştirii, sîntem datori cu toţii să ocrotim [raelele]. Ştii şi tu că acesta este adevărul.
     Dacă tu n-ai avut vreun amestec în răutăţile întîmplate pînă acum, atunci chiamă la tine pe toţi oamenii cinstiţi şi cu cap, pentru a arăta fiecăruia că îi va fi de folos să dea ascultare înaltei voinţe şi pentru a-i îndemna la supunere şi la o viaţă de bună înţelegere.         .
     Izgoneşte pe toţi răsculaţii şi bandiţii care se găsesc în Bucureşti, şi trimite la noi pe cîţiva dintre cei mai înţelepţi, cu un mahzar, arătînd că cei cinstiţi, şi 1
       1 în orig. un cuvînt indescifrabil.
196
www.dacoromanica.ro
tu, n-aţi avut nici un amestec, şi să cereţi înscăunarea caimacamilor Ia Bucureşti potrivit poruncii împărăteşti. în felul acesta poate se va da cererilor voastre împlinirea cuvenită.
     Dacă însă nu se vor îndrepta şi se va prelungi rebelia, jefuindu-se lucrurile şi averile săracilor şi turburindu-se liniştea oamenilor cinstiţi, atunci nu va fi nici un pic de iertare pentru pagubele pricinuite, iar despăgubirea se va cere de la tine şi de la boierii de vază şi chiar viaţa voastră va fi în primejdie.
     Aşadar, această scrisoare a noastră să fie pentru tine un prilej de a te gîndi adine. Capuchehaia n-a mîncat pîinea ţării. Numai domnii au dreptul să trimită aici capuchehaielele lor, iar domnul este domn, prin voinţa împărătească. Dacă aţi fi fost însufleţit de simţămîntul bunei-cuviinţe, aţi fi fost dator să vă îndreptaţi cu dorinţa voastră către caimacami şi nicidecum către capuchehaia care este dintr-o clasă de jos.
     Se vede că în toate acestea scopul vostru este să treacă vremea. Acest caz nu se aseamănă cu altele.
     Trebuie să vă purtaţi intocmai după cum vi se scrie.
     Prin intrarea oştirii musulmane nu va fi atins nimănuia nici un fir de păr.
     Pentru apărarea de aceşti vagabonzi a tuturor, mari şi mici, de ambele sexe, din Ţara Romînească, să lipsească orice neingrijire şi slăbiciune in nimicirea şi stingerea lor, potrivit [dorinţei] inaltei oblăduiri şi bunăvoinţei împăratului nostru.
                                                                                 Ismail Hachî mir-i-miran muhafizul Giurgiului
                                                       1236 ramazan 6
                                        Acad. R.P.R., pach. DCCCIV (fost ms. rom. 1062), f. 93. Orig. turc.
                                  140
10  iunie 1821
                  Adeverinţă pentru iertarea lui I. Răscrăcea care a participat la răscoală.
      De Ia isprăvnicat ot sud Mehedinţi
      Acest Ion Răscrăcea1 ot Bucura, ce mai dinainte au fost credincioasă raia a prea puternicii înpărăţii, şi acum, după amăgirea ce s-au făcut de către înpotrivitorii rebeliaşi, s-au înşălat de au mers împreună cu dînşii, acum cunos-cîndu-ş a lui greşeli, s-au întors cu supunere iarăşi la a Iui datorie.
      1 Ioan Răscrăcea ia parte la războiul ruso-turc din 1828—1829, figurînd printre cei «nerăsplătiţi şi plătesc capitaţie» (Arh. St. Buc., Administr. noi, vistieria Ţării Rom., dos. 4943/1832 roşu, f. 87—89).
197
www.dacoromanica.ro
     Şi după a lui rugăciune ce cu plîngere ne-au făcut spre a-1 ierta, urmînd şi noi luminatului ferman al prea puternicii Porţii, ce este dat pentru d-alde aceştia dintre raia [care] să vor întoarce iarăşi la a lor supunere, îi dăm la mîna sa această a noastră carte, prin care să fie cunoscut şi nesupărat, ca unul ce este iertat de a sa mare greşeală întru care s-au aflat acesta1.
                                                        1821, iunie 10
         Acad. R.P.R., doc. CCCXXXIV/165. Orig. rom., cu iscălitură şi pecete turcească inelară în tuş.
                                           141
[Braşov,] 12 iunie 1821
                   Boierii refugiaţi la Braşov arată lui C. Negri motivele pentru care nu se pot întoarce în ţară.
                                                      [Bpaaoo|36v,] 12 ’Iouvîou 1821
                      ’A7toxpiTixov tcov ev Bpa<j<jo(3c5 <xpx°VTCOV 7tpoţ tov 7to<JTeXvixov Ney py)v xai‘p.axâ|i.Y]v.
      Ty]v euyevîav TY]ţ âSeXtpixcoţ 7rpoaxuvoup.ev.
      MeTOC p.eyîffTY)ţ $u|xy]$îaţ exop.i<jâp.e0a t6 Te âSeXtpixov TY]ţ ypâp.p.a <x7ti> Xa’|V tou 7tapeX0ovTO? (J.Y)voţ yey pap.p.evov xal t<x ev auTco ep.7tepixXeiff0evTa, 7tpi>? ty)v euyevîav TY]ţ SY]XaSY] exXap.7tpov ypdcp.(j.a tou ■9-eo<jTY]pîxTOU ui[)ou? tou xal ty]v p.eT(X(ppa(jiv tou PaaiXixou 6piap.ou, a7tep <xp.<p6Tepa p.eT’ eSatpiaîaţ SouXixYjţ 7tpot7xuvY)aeci)ţ xal 7tiuT^ţ u7toxXîaecoţ <xveyvcop.ev.
      <’T7tepayaXX6p.e0a e7tl rf} aîaîa eîţ Bouxoupecm eXeuaei t9j? euyevîaţ ty xal e7tl Tyj ■9'piap.peuTixfl eîaoScp tcov PaaiXixcov <JTpaTeu|i.<XTCOv, Si’ â xal xatpovTeţ, Xetpaţ îxeTiSaţ 7tpoţ xupiov xal euxapi<JTY]pîou? up.vouţ âva7tep.7tovTe<; U7tep TÎjţ 7toXuxpovîou CcoYjţ tou paaiXixou xpaTouţ tou, etp.e0a eueXmSeţ, oti oaov oforco toi Tpo7taio<popa (5cpp.aTa D-eXouv e£oXo0peu<jei tou? xaxo7toiouţ âvTapTaţ, xaTav-T^aavTaţ ty)v TaXaivav yjjjlcov TOXTpîSa eîţ TeXeîav <x7royup.vco<j(,v xal ep^p.coaiv, ^p.a? Te exSixY)Tixcoţ xaTaSico^avTaţ xal ev toî? dcTO|i.oiţ xal xaTaarâffeffiv yjjjlcov
      1 Adeverinţă asemănătoare s-a dat şi lui Stancu Rălu, tot din Bucura (Acad. R.P.R., doc. CCCXXXIV/164).
      Alte două adeverinţe, una cu data de 29 iulie, cealaltă cu data de 5 august, s-au dat de către Salih aga pentru iertarea lui Costandin Pupăzan din Tămăşeni, care a participat la răscoală (Arh. St. Craiova, doc. XVI/18 şi 19. Orig. rom.). (în martie 1830, C. Pupăzan a fost primit în slujba miliţiei pământene. Vezi, Arh. St. Craiova, Cartea de scutire 609).
      în adeverinţa de iertare dată lui Ghiţă Hîrşoveanu din Valea Anilor (Mehedinţi) se arată că el« au fost înclinat cu apostaţii greci şi arnăuţi» (Fond Glogoveanu, doc. 75/1821).
      Lui Vintilâ Cojoc din Vînji i se dă in august 1821 adeverinţă că i s-au luat armele (Arh. St. Craiova, doc. XCI/11).
198
www.dacoromanica.ro
jie0oSeuaa|jievoui; Tâţ (jwplaţ 6a<xc, alcrxpâi; 7tpâ^eii;, coţ 6av)|jiepai ev Sâxpuaiv âva70oXo6vTCOv v)|J.cov, xaTacnoapaTTeTai 7] âOcpoţ 7]|i,cov ^uX^> 670oaTaaa 7opay|i,a-Tixcoţ Toiauxa cppixcoSv] xal «7xX7]pâ eru|i,pep7]x6Ta xal 7oa07]|i,aTa, ola |J.7)Te f) cpavTaala Siivaxai voc toc u7OO0eT7).
      'H|jieîi;, |jce 6Xa auxoc toc â7oapaSeiy|iâTi(JTa Seiva, a|jia euayyeXiaOevTe!; ty)v acpi^iv T^ţ euyevlaţ tt]<; xal Taţ acoT^picoSeiţ 7opo6Souţ tcov PaaiXixcov aTpaTeu-jxoctcov âvayivcocTxovTei; eic, Ta Siâ t9ji; euyevlaţ ty)i; araXevTa -yjfjtTv eyypacpa, 7)0e-Xajjiev eîa0ai a7oal;â7cavTeţ 7cpo0U(jLOTaToc vâ U707]xco|i.ev Toîţ PaaiXixoTţ xal 7]ye(i.o-vixoTţ evTaX|jia(nv, ocv o^eacoi; eiţ (jcepixouţ e7oeTpe7oev 7] xaTdcaracni; t7]c, uyeiaţ tcov, ocv eîţ âXXouţ euxoXuvev 7] xpv)|jiaTiX7) tcov eu70opla. To ye vî>v e^ov 6(juoţ oi 7cXeloveţ 7oâ(TXou(n, SuaTU^ouvTeţ xaT5 <5c(ji<ţ3co, xal ex Savelcov 70op[£ovTai Ta 7op6i; to £îjv, SioXou (JL'/] e7Tipo7)0ou|j,evoi ex tcov dino BXa^iaţ eiaoS7]|juxTC0v, exXei* cJjocvtcov SioXou xal epv)|J,co0evTCOv â7ro tcov oOToaTaTcov, ioaTe xal eiţ ty)v e70iaTpo-<pv)v tcov Sev eXra^oucn vâ eupcoai ti 7op6i; e7oipo7]0eiâv tcov ex tcov oacov dccp^aav eiţ Ta 6a7olTiâ tcov xal p,ouXxia. T6 Se cppixcoSeaTepov 7oâvTCOv Siaxc6Xup,a eivai t9jţ eiţ Taţ eaTiai; (jiotc; Ta^eiaţ xal âveu âvaPoXvji; e70iaTpocp^i; (jcaţ, xarooi âvu70o-(xovcoi; e7oi7oo0ou|j,ev7)i;, 67006 ol tou ©eoScopou xal <’Y^7)XâvTou xXeTOTai 7oapei-<Tecpp7)aav ocxpi tcov auvopcov T^ţ TpaveruXpaviai;, 7oepi£coaâ|i,evoi 8Xouţ To6ţ Spo-jzouţ xal p,ovo7oâTia xal e|i,cpcoXeuaâ|i,evoi eiţ Ta opeivâ pip?], xaTe7oXv)^av to6? 7oâvTaţ, iva [i.7] 7oâ0cocn ttjv ecrxâT7)v 7oXâvv)v ^eipova T^ţ 7cpoTepaţ, xal 7oapaSo-0coaiv eiţ xeîpaţ tcov toio6tcov xaxo7coicov, oiTiveţ 7oepicpep6pevoi eiţ Ta Pouvâ â70oyupvou(n Touţ Suotuxeî? T^opToâvouţ. vAXXoi 67Coxpu7cr6pevoi ev to6toii;, âXXoi âXXdc^ovTeţ xiyiacpeTia, 7oapeiaâyovTai 7oepav tcov eruvopcov a7o6 |jiovo7oâTia, coaTe xal evTau0a 7oapaT7]poupe0a ex0po7oa0c6ţ a70o toioutcov a70iovcov ’AXpavcov, xal eiţ Tac, a70o opeivcov (j.eptov Siapâaeii; 7oepc(J.evo(j.e0a ol SeiXaioi eiţ-to vâ xaxo-7ooi7)0c6|j,ev. "Oaa Se ecpixTâ ^St] vâ 7opâ^co|j,ev cruvTeXouvTei; xal a7oco0ev eE, âXXo-Sa70%, 8ievepyou|j,ev (ieT5 eu7oei0elai; xal 7olaTecoi;. Touto |j,ev elSo70oiY)aavTei; â|j.eacoi; Touţ ev Siacpopoiţ xco(j,o7o6Xecn xaTacpuyovTaţ ocra âxP1 "fouSe SiaPePaico-07)[jiev xaP07t0l7lTlx“ xal 7capa|xu07]Tixâ, 7oapaxivouvTeţ (jcixpoui; Te xal (jceyâXouţ ev Siacpopoiţ Ta^eaiv oc^pi Sa<j|xocp6pcov, ciu|ji70O(jou|ji6voui; U70ep Tâţ Sexa xl^l«Saţ cpaiJiiXiaţ, vâ e70iaTpe^cocnv eiţ Tâţ eaTiaţ tcov, 6706 |ji7)Sev6i; tou X017006 cpoPoujjievoi, xal vâ e7Oi|i,eX7]0c6(n ty)v yecopylav xal t6 e|i.7o6piov, Siâ vâ (j,7) U7007oeaco(nv ev Xi|j.bj xaTa0Xip6|Jievoi â0epa7oeuTCOi;.
      ’EtoIcty)!; Touţ âva|jceTa^u -yjfjLcov âpxovTaţ, Touţ 7opoxeipoTepouţ xal euxivv)-TOTepouţ xa0U7O7)yope6aa|jiev Siâ vâ 7opoţ0âacocnv 6aov 0670CO vâ SiopiaOcoaiv eiţ TO70ixâ 670oupYY]|jiaTa 7op6ţ a6aTacnv xal 7)ciuxlav tcov eyxaTolxcov zic, Tâ j^co p£oc tcov, xal vâ euxoX6vcoai Tâ xpeicoSv) tcov PaaiXixcov aTpaTeu|J,âTCOv, Touţ ev toutoii; (i.ee(i.oup7]Seţ euxocpiaTouvTeţ, oÎTiveţ xal âp^ioav vâ eToi|j,â^covTai, xal â|i.a 67006 7) e^oSoţ xa0apia0Y) â70o tcov xaxo70oicov, ^eXouv e^eX0ei 7opo06|xcoi;. 'H|jieîi; Se ol Xoi70ot, âvaXajjtpâvovTeţ â7o6 Tâţ xaxouxia? pia? x«l âaOevelaţ «7xX7)pâţ 67006 7oepie7oe<Ta[xev cpa(jciXiSov, ev xe^^vi PapuTaTco, xaTavayxaaOevTei; vâ eyxaTaXet-v{jto(j.ev tt]v 7oaTpiSa xal Tâ ocnolTiâ (jiaţ, euxoXuv6|j,evoi ex Savelcov vâ ex7oXv)pc6-
                                                                                                                          J99
www.dacoromanica.ro
<imfi.ev toc eSto /p£r) p.otţ xai vot 7rpo(jtY)0Eiiato|X£v toc âvayxaTa TÎjţ £mcrrpo<p^<; p.otţ Hţo8a., <ppovriţovret; xai t^v eiţ Ta oarciTiot fjtaţ 7tp6 xatpou oixovofiiav tov âva-yxaitov, (jtâ t6 va fiotţ St£<p0etpav Ta 7tâvra oi â7roaTâTat, va |3e|3aito0â)|X£v xai tyjv TeXeiav xaTaTp67rtoatv tov XyjaTtov xai e£oX60peuatv auTtov txn8 tuv Spetvâiv Sta|3âaetov, Sta va fjt-}) yivtofxev TtapavâXtofjta toioutuv £xS ixY)Ttxâ)v xai 7râ0to|xev Ta xeipwra Tpaytxâ ev Tfl â0tp6TY)Ti (Jtotţ. ’Ev SXiyto 8£ S ta<TTY)(jtaTt, 7rXY)po<popou-fjtevot toţ eX7ti^o(jtev xai t^v â7roxaTâaraaiv tîjţ 7tpoT£paţ rjauxiaţ xai 7tet0ap/[aţ £v t^ ratTpiSi fjfJttov, xai 6ti e7ti Snjpatţ xai yj eu(jLeve<iT<XTY) auToiî utJir)X6'Tr)<; va InimioLaji ex tou nXrjalov t6 7roXurp67rto<; SetvomxOeTaav 7uctt6v tou u7r/jxoov, Sta va u7to0appuveTat IxaaTOe, pteTa 7re7rot0Yjaeto<; 6ti 9eXet u7repaa7i££eTai xai 7tapa(jtu0etTat urci euOuSixou Yiyefjtovoţ xai ratTpSţ euaePeaTaTou, S£Xo(jtev (BâXet el? 7tpâ^tv t*Î)v u7rep|3âXXouaâv ptaţ e7tt7to0Y)CTtv ele, t6 va e7«aTp£<]«o|jtev & Talc; eaTiatţ YjfjLcov, e<pY)<Tuxâ^ovTe<; tou Xoitcou ev eu^tota xai âa<paXeia.
      TauTaţ S£ Taţ âXY)0eî<; StxatoXoyiotţ xai eax&Ttoţ Sta Seurlpou Y)(jttov ivTeu0ev âp£t(Jtax£apiou eSy)Xo7toty)aafjtev u7toxXtvuţ tu (3aatXe£to xpaTet tou, xai 7tp6<; t6v eu(xev£crraTov Y)(jttov au0evTY)v Sieu0uva(jtev Sta ^e/aiptoTou Y)(jttov 7tpSţ tyjv fi^^^^TYiTdi tou 7tapaxX7jrtxou, uv Ta taa 7teptxXeio(iev t^ euyevia ty)<; 7tpS<; 7tXy)-poepoptav, xa0’ oi xai 7tept[x£vofjtev Ta eXirj xai tyjv eucnoXay^vtav TÎjţ xpaTatoTâTYjţ PaatXeiaţ, xai Taţ ratTptxâţ xai rjyefjtovtxaţ uTOxyopeuaeu; tou S-eoCTTYjpixTou fi^ouţ tou, xai S£v â(Jt<pt|3âXXo(jtev 6ti xai fj euyevia ty\c, 9eXet ptăţ Stxaitoaei e7ro(Jt£vto<; xai 7tpS<; tou<; 7toXu^pov[ouţ u7tepr<XTOu<; 7raaâ-e<p£vTY)S£<; ptaţ xai Xot7touţ IvSo-^OTaTouţ (jtee(jtoupY)Se<; 0£Xet 7rapaaTYjaet, auv t^ eSaiptaia ptaţ SouXtxyj 7tpotJxu-vyjaet, Ta â0toa fjtotţ <p povyjfjtaTa xai Ta eu7uei0î) pteTa nla-veuic, /epex£Tta, o7toi Stevepyoufjtev 6aY)(i£pai, Ta pt£v StaxtoXuovreţ, Ta S£ ratpatvouvTeţ X“P^ v® pt^0* xtvSuveuacofjtev. A£v Xe[7tofjtev Se xaTa xp£°£ eu7tet0e[aţ xai iOtpou Yjfjtâiv izlcrcecac; va efJt7teptxXe[(TMfiev t^ euyevia TYjţ xai Ta eyxuxXta xotva ypâfjtfjtaTa 7tpSţ Ta 17 xaSYiXyjxta, Sta vot âvaytvoMTXtâvrat truvexw? ev 7tâat Totţ yuiţilotc, ele, e7T/jxoov Ttov £yxaTo[xMV, va 7tapYiyopYi0toCTt, xai eTrioTp^avreţ, va â7toxaTaora0toCTtv ev Tf) 7tpoTepop 7tet0apxia Ttov xai epyaaia T^ţ y^ţ xai âipS^to tou Xoitcou âv£aet ei? TOtţ eoTiaţ Ttov, £t7tep ypâfjtfjtaTa ouvu7toypâcpouoa xai yj euyevia TYjţ âţ Ta ^extvYjay) 7tpS<; tou? dtpxovTaţ la7ipaPv[xou<;, 7tpooTaTTOfiivou<; Stâ vâ xotvoXo-yyjCTtoatv eiţ 8Xa Ta xupi“ xai etţ 8Xa Ta 7tXâyta Ttov Pouvtov Stâ vâ e<pY)<Tuxâatoaiv oi 7tept7tXavto(ievot xai 7re<po|3ia|jt£voi Sucttuxeî? XaxotTSpot.
      ’EqoăvTyjfx* âpxov 7toaT£Xvtxe ! rH euyevia aaţ ela0e auTYjxooţ xai auT67tTY)<; 8Xtov Ttov xaxoupyttov Ttov âvrâpTtov, xai ^Syj 7tXY)po<popetCT0e Tâţ <pptxTâ<; Ttov atoxP“? 7tpâ^et<; 7tpS<; exS [xY)(Ttv yjjjttov Ttov â0totov âitoTeivopivaţ. Xâptţ S£ to> Ttavu^iaTtp 0eto 07C0U Steotooafjtev Tâ dtTOfjtâ ptaţ â7t8 TÎjţ fjteXeToufiivYjţ t6te xaxoPouXtaţ Ttov xXe7trtov xai âvextopyjaafjtev, <poPou(jtevot tyjv xaTâ tr^e, e^ouaiotţ xai Ttov âpxSvTtov âvTapaiotţ, otcou ev£7rveuaev 6 ©eoStopoţ, xai tyjv exStxYjTtx^v XeYjXaCTtav, otcou e^eT£Xeoev â7tapaSetyfjtaTioTtoţ, oufjtPoriOoufJtevoţ xai truvevvoou-fjtEvoţ (jteTâ Ttov ’AXpavtov tou r Y^tjXâvTou ele, 8Xa Tâ etS yj T^ţ â7toyu(jtvtoaetoş xai aiaxpoupytaţ. Atâ touto eîtâvayxeţ vâ xa0u7ro|3XY)0toaiv oi T^apâvot ele, t&
200
www.dacoromanica.ro
iteiOap^eîv Toîţ Sixatoiţ aiT7)fJ.aai, Siâ vâ (xtjv uito7treu(i(ji,e0a T7jv £<i>7jv (xaţ. Kai ol xXeTCTai axoarârai aţ ££oXo0peu0coai SioXou, Siâ vâ eîjxeQa e(i,lv7jSe<; elţ tÎjv IxiarpoipTQv (xaţ xal ziţ tyjv aur60i Siarpi^^v ji.aţ.
        rvojpl^ouaa xâvra yj <p£Xyj Yjjxcov aâr% euyevîa, xai ev tppovYjaei. xal euctePeî Sta0£aei e^oixovoji.ouCTa, âţ 7Eepi6âX<j;ţ) 7tapaxaXoufj,ev râ oamTiâ (xaţ xal Touţ âv0pcî>7tou<; (xaţ, â^pi t% cdalau; ^(i,Gv inav68ou, xai HeXoftev ela0ai âSiaXetaTox; euyv6>|i.ove<; npbc, tyjv euyevlav tyj<;, ?j<; râ £tyj EÎYjaav 9e69ev xXeiaTa xai xave-<pp6auva.
                                                          [Braşov,] 12 iunie 1821
                              Răspunsul boierilor aflaţi la Braşov către postelnicul Negri, caimacam.
       Salutăm frăţeşte pe domnia voastră.
       Am primit cu multă plăcere frăţească dvs. carte 1 scrisă la 31 ale lunii trecute, precum şi cele alăturate, adică prea luminata scrisoare a înălţimii sale sprijinită de dumnezeu către dvs. şi traducerea poruncii împărăteşti, pe care amîndouă le-am citit cu închinăciune supusă pînă la pămînt şi cu credincioasă plecăciune.
       Ne-am înveselit foarte mult pentru sosirea cu bine la Bucureşti a domniei voastre şi pentru intrarea triumfătoare a trupelor împărăteşti, pentru care bucu-rindu-ne ridicăm mîini rugătoare către domnul şi înălţăm cîntări de mulţumire pentru o viaţă lungă a înălţimii sale imperiale. Sîntem plini de nădejede că în curînd armele victorioase vor nimici pe răufăcătorii răsculaţi, care au adus nenorocita noastră patrie la o deplină despuiere şi pustiire. Pe noi ne-au urmărit în mod răzbunător, punînd la cale împotriva persoanelor şi averilor noastre mii de fapte neruşinate, pe care zi de zi amintindu-ni-le cu lacrimi, se sfîşie • nevinovatul nostru suflet, care într-adevăr a suferit astfel de groaznice şi crude întîmplări şi nenorociri, care sînt departe de orice închipuire.
       Noi, cu toate aceste nenorociri fără seamăn, îndată ce am primit vestea bună a sosirii domniei voastre şi a înaintării mîntuitoare a oştilor împărăteşti, citind şi scrisorile trimise nouă prin domnia voastră, toţi am fi fost foarte bucuroşi să ne supunem poruncilor împărăteşti şi domneşti, dacă unora dintre noi le-ar fi îngăduit aceasta starea sănătăţii lor, iar altora starea lor materială. Dar, acum cei mai mulţi dintre noi pătimim, suferind şi de una şi de alta, noi ne procurăm cele necesare pentru trai din împrumuturi, nefiind de loc ajutaţi din veniturile noastre din Ţara Romînească, care s-au pierdut cu totul şi s-au pustiit de către apostaţi, încît nici la întoarcerea lor nu nădăjduim să găsim ceva pentru ajutorarea noastră din tot ce am lăsat la casele şi la moşiile noastre. Dar piedica cea mai mare pentru întoarcerea noastră grabnică şi fără am în are la căminurile noastre, care este cu nerăbdare, dorită, este faptul că tîlharii lui Tudor şi Ipsilanti
        1 Publicată de C. D. Aricescu, Acte justificative..., p. 161 —162; V. A. Urechia, Ist. Rom., XIII, p. 137—-138; N. Iorga, Izv. cont..., p. 93—94.
201
www.dacoromanica.ro
s-au strecurat pînă la graniţele Transilvaniei, împresurînd toate drumurile şi potecile şi cuibărindu-se în părţile muntoase spre uimirea tuturor. Ne temem deci să nu păţim acum mai rău ca înainte şi să cădem în mîinile acestor răufăcători, care, colindînd munţii, jefuiesc pe nenorociţii ciobani. Unii se ascund, alţii, scbimbînd chiiafeturi, trec graniţa prin poteci, încît şi aici sîntem supra-vegbiaţi în mod duşmănos de astfel de spioni albanezi, şi sîntem, nenorociţii de noi, aşteptaţi la trecătorile munţilor pentru a fi supuşi la cazne. Tot ce putem face, ajutînd de departe, de peste hotare, o facem cu supunere şi credinţă. Pe de o parte am înştiinţat îndată celor fugiţi în diferite oraşe tot ce am aflat îmbucurător şi mîngîietor, îndemnînd pe cei mari şi mici, care erau birnici de diferite categorii, urcîndu-se la peste zece mii de familii, să se întoarcă la casele lor, neavînd de ce să se teamă în viitor şi să se îngrijească de munca ogoarelor şi de comerţ, ca să nu cădem în foamete, copleşiţi fără leac.
     De asemenea am propus acelor boieri dintre noi, care sînt mai la îndemînă şi mai sprinteni, să ajungă cît mai curînd să fie numiţi în slujbe locale, pentru purtarea de grijă şi liniştirea locuitorilor în satele lor şi să înlesnească cele de trebuinţă pentru oştirile împărăteşti, mulţumind pe meemurii care sînt în aceste oştiri. Ei au şi început să se pregătească şi îndată ce se vor curăţi trecătorile de răufăcători, vor pleca bucuros. Iar noi ceilalţi, vom veni după ce ne vom întrema în urma suferinţelor şi bolilor crude de care suferim cu întreaga familie, fiind siliţi în timpul iernii foarte grele să părăsim patria şi casele noastre, şi după ce vom fi înlesniţi prin împrumuturi să ne achităm datoriile noastre de aici şi să găsim mijloacele trebuincioase pentru întoarcerea noastră, avînd grijă să economisim şi cele necesare pentru casele noastre, căci apostaţii ne-au distrus totul, şi să ne asigurăm şi de deplina înfrîngere a tîlharilor şi nimicirea lor din trecătorile din munţi, ca să nu cădem jertfă acestor răzbunători şi să se întîmple cu noi, deşi nevinovaţi, tragedii mult mai rele. în scurt timp, înştiin-ţîndu-ne precum sperăm şi de restabilirea liniştei de mai nainte şi de orînduială în patria noastră, precum şi de faptul că şi prea buna sa înălţime este pe punctul de a ocroti de aproape pe credincioşii săi supuşi, care au pătimit în multe feluri, pentru ca fiecare să se încurajeze cu încredinţarea că va fi apărat şi mîngîiat de un domnitor drept şi părinte prea evlavios, vom împlini dorinţa noastră arzătoare de a ne întoarce la căminurile noastre, ducînd în viitor o viaţă liniştită cu trai bun şi în siguranţă.                                            '
     Aceste adevărate mărturisiri le-am făcut cunoscute cu plecăciune înălţimii sale imperiale şi acum în urmă, printr-un al doilea arzmabzar al nostru, pe care l-am adresat de aici prea bunului nostru domn, cu o scrisoare rugătoare osebită către înlăţimea sa, ale căror copii le trimitem alăturat) domniei voastre spre ştiinţă. Deci aşteptăm mila şi pomana prea puternicei împărăţii şi poveţele domneşti şi părinteşti ale înălţimii sale păzită de dumnezeu. Nu ne îndoim că şi dvs. ne veţi apăra prin urmare în faţa prea înaltelor paşale, efendii noştri,
202
www.dacoromanica.ro
cărora le dorim viată îndelungată, şi veţi înfăţişa şi celorlalţi prea luminaţi meemuri, împreună cu închinăciunea noastră supusă pînă la pămînt, gîndurile noastre nevinovate şi mişcările noastre supuse şi credincioase, pe care le îndeplinim zi de zi, pe de o parte împiedecînd, iar pe de altă parte îndemnînd, fără să ne primejduim.
      Nu lipsim, după datoria noastră de supunere şi nevinovata noastră credinţă, să trimitem alăturat domniei voastre şi scrisorile 1 noastre obşteşti circulare către cele 17 judeţe, pentru ca să fie citite necontenit în toate satele în auzul locuitorilor ca să fie mîngîiaţi şi să se întoarcă la ascultarea lor de mai înainte şi la munca pămîntului, şi să stea în viitor în tihnă fără frică la casele lor. Aceste scrisori, iscălindu-le şi domnia voastră, trimiteţi-le boierilor ispravnici, porun-cindu-le să le facă cunoscute în toate satele şi în toate plaiurile munţilor, ca să se liniştească sărmanii locuitori rătăciţi şi înspăimîntaţi.
      Efendi boierule postelnic! Dvs. aţi auzit şi aţi văzut la faţa locului toate fărădelegile răsculaţilor şi acum aflaţi faptele groaznice şi ruşinoase îndreptate împotriva noastră a nevinovaţilor, spre răzbunare. Mulţumită lui dumnezeu cel de sus, ne-am mîntuit de gîndurile rele cugetate atunci de tîlhari, şi am plecat, temîndu-ne de răzvrătirea insuflată de Tudor împotriva stăpînirii şi a boierilor şi de jaful răzbunător fără precedent pe care l-a făcut, fiind ajutat şi înţeles cu albanezii lui Ipsilanti la tot felul de jafuri şi ticăloşii. Pentru aceasta este foarte de trebuinţă ca ţăranii să se supună cererilor drepte, pentru ca să nu avem bănuieli pentru viaţa noastră, iar tîlharii apostaţi să fie cumplit nimiciţi, ca să fim siguri la întoarcerea noastră, precum şi de petrecerea noastră acolo.
      Domnia voastră, scumpă nouă, cunoscînd toate acestea şi lucrînd cu chibzuinţă şi milostivire, rugăm să îngrijească de casele şi de oamenii noştri, pînă la întoarcerea noastră cu bine, iar pentru aceasta vom fi totdeauna recunoscători domniei voastre, ai cărei ani să fie de la dumnezeu mulţi şi prea veseli.
          Acad. R.P.B., ms. grec. 720, f. 55; ms. rom. 323, f. 218. Text grec.
                                          ANEXĂ Ia documentul nr. 141
                          Publicaţii pe la judeţe de la ocîrmuirea Valahiei.
     Tutulor lăcuitorilor de obşte a judeţului...2 parte bisericească şi mire-nească de verice treaptă, vă facem în ştire că au sosit prea înaltul ferman al prea puternicii împărăţii, coprinzător că cu ajutorul a toate ţiitorului dumnezeu, prin nebiruitele puteri ale împărăţiei sale, au luat săvîrşire izbăvirea acestui * *
        1 Anexa la acest document.
        * Loc alb.
20;
www.dacoromanica.ro
împărătesc memlechet Moldovlahii de către apostaţi, ce năpădiseră cu tîlhăreşti porniri asupra nevinovatului norod dintr-aceste ţări, şi s-au frînt cornul mîn-driei ce aridicase în cugetele lor şi chiar asupra hrănitoarei stăpîniri, prăpă-dindu-se, cei mai mulţi prin cumplită moarte, alţii făcîndu-se nevăzuţi dintr-aceste două memlecheturi. Cu un cuvînt, cu totul s-au curăţit holdele împărăţiei sale de neghina făcătorilor de rele, zdrobindu-se cu braţul cel puternic şi că buna voinţă împărăţiei sale este ca toţi supuşii lăcuitori ai ţării, de la mare pînă la mic, să se aşeze pe la casele lor. Boierii şi moşnenii să-şi ia sarcina trebilor şi dregătoriilor ţării ce li se cade a căuta maslahatul împărătesc, făcîndu-şi moşiile şi acareturile zapt şi avîndu-şi întregi şi neclintite toate privileghiurile sale, fără de nici o scădere. Neguţătorii să-şi săvîrşască alişverişul lor; ţăranii să se îndeletnicească întru lucrarea pămîntului în pace făr’ de temere, lipsindu-le cu totul orice bănuială, ci cu încredinţare şi cu desăvîrşită nădejde să le fie petrecerea. Şi că, pînă va sosi în pămîntul ţării Valahiei prea înţeleptul nostru domn, toate maslahaturile şi pricinile ţării au să se caute, adică husmeturile, dăjdiile şi judecăţile, de către dumnealui orînduitul caimacam vel postelnic Costandin Negri. Pentru care ni se porunceşte de către înălţatul Silistra valesi ce să se publicarisească în tot cuprinsul ţării, întru auzul tutulor, această bunăvoinţă a prea înaltei Porţi *.
     Deci, încredinţaţi fiind purtării de grije ce dintru-nceput au avut hră-nitoarea împărăţie către noi supusa raia, ca o maică către fiii săi, apărîndu-le apururi şi ferind holda împărăţiei sale de toată neghina răutăţilor şi vătămătorilor, precum şi acum în faptă am dobîndit, ce îndoială ne mai rămîne de iubirea de oameni a împărăţiei sale!
     De aceea, cu denadinsul scriem tutulor de obşte, cu luare aminte ascultînd această coprindere a prea înaltului ferman, cu toată credinţa şi din adîncul inimii să daţi slavă a tot ţiitorului şi fierbinţi rugăciuni pentru veşnica întărire a împărătescului schiptru al hrănitorului nostru devlet, spre a supune supt nebiruitele împărăţiei sale picioare pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul, apoi făr’de cea mai mică îndoială şi plin de toată bucuria, fieşcare să vă adunaţi pe la lăca-şuri-vă, făcîndu-vă zapt moşiile, casele şi acareturile.
     Dv. boierilor, îmbrăţişînd trebile ţării cu toată credinţa şi osîrdia, ca unii ce sînteţi datori după privileghiurile ce aveţi neclintite şi întărite de către înalta Poartă, în toată vremea şi acum; neguţătorilor şi meşterilor, apucîndu-vă, de neguţătoria şi meşteşugul vostru întru dreptate, şi voi, lăcui-torilor ţărani, îndeletnicindu-vă întru lucrarea pămîntului şi dîndu-vă datoriile voastre după vechiul obicei şi după jaşezămîntul ce s-au urmat în ţară, făr’ de nici o împotrivire, dînd supunere şi ascultare poruncilor şi povăţuirilor ocîrmuirii. 1
                          1 în ziua de 12 iunie caimacamul Const. Negri a trimis o« publicaţie» prin care îndemna pe locuitori să-şi îndeplinească îndatoririle de raele (Acad. R.P.R., ms. rom. 323, f. 319).
204
www.dacoromanica.ro
     Şi aşa să petreceţi întru unire şi întru dragoste, fiindcă s-au ridicat deasupra acestui pămînt norul fricii şi al răutăţilor şi au răsărit lumina păcii şi cea desă-vîrşită apărare.
     Pentru care scriem dvs. boierilor ispravnici ai judeţului: îndată după pri-imirea aceştii publicaţii, să scoateţi copii pe toate plăşile şi oraşele acelui judeţ, întocmai, cu care să orinduiţi logofeţi de-ai isprăvnicatului sau alţi boierinaşi, postelnicei şi neamuri cu ştiinţă de carte, să le citească împreună cu zapcii plăşilor întru auzul tuturor lăcuitorilor satelor, îndeletnicindu-vă cu deosebire prin îndemnări şi orice alte mijloace a-i aduna pre toţi prin lăcaşurile lor şi înduplecîndu-i cu tot denadinsul ca să se apuce de arături şi de hrana pămîntului, cu tragere de inimă şi făr’ de nici o temere. Căci aşa este buna voinţă a stăpînirii. Şi spre încredinţare că s-au pus în lucrare şi s-au citit cu înţelegere la toţi, să se iscălească în dosul copiilor, preotul şi pîrcălabul fieşcăruia sat, trimiţîndu-le iscălite, să stea la vistierie, drept sinet.
         Acad. R.P.R., ms. rom. 323, f. 326—327. Copie cont.
                                                     142
Horodniceni, 12 iunie 1821
                 Vasile Capşa comunică lui Dracachi Roset, refugiat la Cernăuţi, că ţăranii de pe moşiile sale au refuzat să lucreze, mai ales după ce a venit Gh. Cantacuzino cu eteriştii săi.
     Cu multă plecăciune închinîndu-mă, sărut cinstită mîna dumitali.
     Am priimit doî cinstiri scrisori ale dumnitali. Am înţăles celi poroncite Pentru curgirile pricinilor, înştiinţăz pe dumneata pre larg că chip de a mai faci înlesnire cu ţăranii în celi ci sînt îndatoraţi, n-au rămas, decît numai cît ar voi îi de la sîni. Ţăranii ruşi, după cîti cuvinti şi făgăduinţă din parte dumitali ce li-am pus înainte, cu anevoi au întrat în prăşîla popuşoilor după a lor tocmală ce au urmat şi în anii trecuţi. Iar singuri, numai cîti 30 prăjini au prăşit de om; şi orice cuvinte le-am vorobit, nimică n-au înţăles. Am zîs că le voi plăti pentru praşîla ce-or prăşi şi nicidecum n-au voit. Am triimes să aducă lingurari. Nici cu ei chip nu s-au putut a-i scoari din codri. După venirea pr[inţului] Cantacuzino den gios, atîta obrăznicie s-au dat ţăranilor, încît să socoteasc a rămîne singuri veşnici stăpîni pe moşiil. Care viind ei cătră Stoica la Miclăuşăni, au lăsat
      1 în timpul răscoalei, mulţi au intrat in moşiile boiereşti.
      Tot în Moldova, la moşia Hrişcani a vistierului Iordache Balş, răzeşul Ioruş Ionaşcua după ce in anul 1821 am văzut mai întîi revoluţia apostaţilor şi venire oştilor othomaniceşti în ţară şi că toţi boierii s-au dipărtat piste hotarul Austriei, făcîndu-şi închipuire că n-ar mai veni boieri di piste hotar înapoi în patrie, singur de la rine s-au împuternicit şi, făcîndu-să hotamic, au tras brazdă pi de-asupra satului Mîndreşti, răpind şi o bucată de loc din trupul moşii Vlădeni». (Acad. R.P.R., DCXXVI/63, 64 şi 130).
205
www.dacoromanica.ro
ungurii, acei ştiuţi întărîtători de pricini, prăşitul şi s-au dus acolo şi s-au jăluit că-i silesc a lucra şi pentru scutelnici. Aşa, îndată s-au rădicat cu 30 volintiri şl au venit la Şchei, de unde au înştiinţat la Eşi, dînd şi ţăranilor poroncă mai mult decît 12 zîli să nu lucreze, şi că aceia înştiinţare au mers moşi Dumitru Bulai care îndestuli împiedecări au pricinuit tuturor treburilor cu zavestia ce au adus în sat.
      Priloagili de la movilă care în doi ani au fost călcaţi cu vitile, în anul acesta le-am oprit a rămîne apăraţi pentru fînaţ. Yăzînd pornire ierbii bună, ţăranii unguri au dat poroncă văcarilor să li calce în putere, căci oricini îi va opri a nu li călca, ei cu zurba or sări toţi şi le-or înfrîna. Aşa, anume să calcă de cătră vitile lor!
      Săpiteli şi lăzile, ducîndu-le la Săcul, s-au aşăzat într-o bască foarte bună şi cu air curat. Şi cercîndu-le în trei rînduri, căci era a să zidi uşa acei başte, şi aflîndu-o nezidită, am intrat înăuntru şi pentru cercare am deschis la lăzili meii şi am văzut că stau toati blani şi altili foarte bine. Iar acum, viniri iunie 10, mergînd, le-am aflat mutati la alt loc unde nici mii n-au vrut a-mi arăta, zicînd că sînt aşăzati la un loc prea de taină. Iar săpitul cucoani-mi Ilin[ii] şi unul a dumnealui, aceste doî săpite neîncăpute pe uşa acei başte, au rămas asupra părintelui Yenedict egumen, ca să li mîntuiască undi să va socoti.
      Pe sîmbătă sau duminică să vorbe că turcii din Roman şi din Piatră să margă la mînăstire Niamţului ia Săcului. Toati mînăstirile de la Piatră şi Roman, afară de episcopie, s-au prădat, - precum şi în gios asămine toati. Eu, văzînd că pi la casăli boireşti fac mulţi răutăţi şi ţăranilor lor dă poroncă a-i prinde vechilii stăpînilor moşiilor să-i ducă la turci, ma-m tras aice la Horodniceni. Şi dacă a mai ţine vremile aşa răzvrătite, na-u ce căuta vechilii pe la moşii,
       Gheorghe Cornea din Botoşani «în vremea revoluţii trecute, găsind prilej au vîndut» o dată cu o bucată de loc a sa, şi locul lui Costca Fotea, supus britanic (Arh. St. Buc., grefe, trib. Botoşani, A. N. DCCCXX/12).
       Ioan Florescu, avînd pricină pentru o baltă cu răzeşii de la Hărcete (Fălciu) « în vremile învăluirilor oşteneşti a revoluţii grecilor şi a năpădirii oştilor turceşti în ţară, pi o aşa vreme şi-au luat sama volnecă stăpînire pi ace baltă...» (Muzeul de istorie a partidului, fondul Saint-George, fără cotă).
       Cazuri similare şi în Ţara Romînească, la moşiile: Plăviceni-Olt (Acad. R.P.R., doc. DXCIV/171), Racoţi-Gorj (Arh. St. Craiova, doc. VI/10), Verneşti-Buzău (Arh. St. Buc., Episc. Buzău, doc. XXVI/110) la o vie în jud. Mehedinţi (Arh. St. Buc., Condica isprăvnic. Mehedinţi, 1314, f. 80 v — 81).
       Moşnenii Baldovineşti care în 1820 au avut judecată cu banul Grig. Brîncoveanu pentru hotarul de moşie şi s-au considerat neindreptăţiţi la judecată, în 1821 «s-au pus... de siueşi cu silnicie de au ridicat pietre dintr-acele puse de hotărnici pe care le-au dus înăuntru moşiei dumnealui banului, diastină ca de 300 stînjeni, stricind şi movilele». La ridicatul pietrelor a luat parte şi Stancul sin Dinu, clăcaşi, iar « sfatul ridicării pietrei s-a făcut în casa lui Marin George, moşnean şi de la dînsul au plecat de au ridicat piatra». Pentru aceste fapte divanul Craiovei hotărăşte în noiembrie 1821 ca pîrîţilor « să li se facă certare cu cîte 100 beţe pe talpe la scara divanului...» (Arh. St. Buc., Copii de acte particulare, Ţara Rom., voi. XII/1821— 1826, f. 36—37).
206
www.dacoromanica.ro
că de o parte caută volinlirii chip a-i prăda de vite şi altili, pi de altă parte turcii care, înpreună cu ceea ce răpesc, rădică şi viaţa. Pentru viti, îndestulă grijă am avut şi am, să nu li răpescă, precum de la mulţi locuri s-au răpit. Pînă gioi ce am pornit, n-au cercat a cerceta viti. Pîinili sînt de mijloc, că au urmat săcită neploînd nicicum 30 şi mai bini de zile, de vînturi mari şi arşiţă. Venitul podului, foarte prost. Din datorii, o părâ n-am mai putut scoati. Âsămine şi pentru puţin loc de arat ce am vîndut, cucoanii cei bătrâni i-am [dat] optzăci lei pentru sărindare şi pentru dumisali cheltuială. Acum de cîtiva zili urmează necontenite ploi. Au început a veni apili mari în locul mieu. La Şchei au rămas Goşman, fiind şi el cu îndoitele griji pentru vărvăria ţăranilor, că, dacă nu ar urma din ţărani toati răzvrătirili, ar pute sta oricine pe loc, înprostindu-să. Arănzile stau pustii.
     Pentru celi ce îi ave a-mi poronci dacă îi socoti a triimeti pe vechilul Gram[a] aice la hraniţă: că aş fi venit eu acolo, dar cordunul este închis. Aş fi venit pin’ la Mamorniţă prin Moldova. Mă tem pentru volintiri.
                                                                                                                    Prea plecată slugă Vaseli Capşi 1821, iunie 12, Horodniceni.
     [Pe verso:] întru cinstită mîna dumisale coconului Dracachi Ros[e]t biv vel vornic, cu multă plecăciune, Cernăuţi.
         Acad. R.P.R., doc. XXV1I/4. Orig. rom.
14 iunie 1821
                                             143
                                                       Caimacamul C. Negri obiectează că motivele, pentru care mitropolitul şi boierii refugiaţi la Braşov nu revin în ţară, sînt neîntemeiate.
                                                                        14 ’Iouvlou 1821
Tou tcootsXvIxou Kcoc7t(xx7] N£ypv], xaî(i.axâ(i.v), mSâxi npoq tou? sv BpacraoflŞ
                                             |J.7]Tp07toA(T7]V xal ăp^ovTaţ.
      Tijv osPacrTYjv |j.oi auT% TOXvispoTYjTa suXa(ico!; TCpoerxuvcov, Ăarox£o|j.ai t1]v îsp&v auT% 2s^iâv, tt]v Ih suysvîav oaţ âcsXcpixtoi; 7tpoaxuvco.
      Ka0’ &v xaipov TtXiov SyYpacpa, AXX’ auTYjv aîoOvjTCOi; tyjv rcapoualav
T% Gzfia.GtT[C, (J.01 aî)T% TOXVlspOTYJTOi; xal TCOV SUYEVS(7T(XTC0V âpXOVTCOV TOpiS-
(jievov, aîcpvYji; sXajîov tS xnh gt^ tou ’Iouvlou su^stixov autiji;, Si’ o5 7tpo-ŞâXXouaa ev pipei piv /p^paTixaţ auTyjţ âvâyxaţ, ev pipei Se Taţ TCepioSouţ xal aTCouaiaţ tcov apxovTCOv, ava(3âXXei tyjv eto, Ta &Se auT% emaTpocpijv. ’Ex T>j<; ToiauTYji; 7tapâ rcaoav eXtcîSa auTÎji; aTtoxplaecoi;, xa0’ Saov eXutc^Oyjv 6 SouXoţ T>)ţ, xaTa ToaoUTov o te evSo^oTaToţ xexayiâp.TOY'C]? xal ol ev BouxoupeaTÎcp fX££fXOUp7]S£^ &!;Sv'lcQ7)a av. rH 7tpO0EC7li; TCOV (îaaiXlXCOV (7TpaTeup.(XTCOV TCEpiopl-^ETai eIţ to va e^acpavîoco^i, xaTaTpo7touvTeţ Toiţ avacpuevTai; âvTapTai;, tvjv
207
www.dacoromanica.ro
<njppa<p'$)v 6{itoţ xal «ruaTaaiv TÎjţ TOxpaXeXuplvr)ţ T^âpaţ, -fj (ikv 'T^tjXtj ITâpra fX7taiTEÎ, 6 Si u^y)X6TaT0<; EiXlaTpa (3aXeaY] xal 6 £v8oi;6TaTOţ xexayiap.7t£yY)ţ, IqjivTTjţ (xaţ, xepijiivei, xal 6 eu(xevi«TTaTOţ Y]p.tov au0evTY)ţ eXxl^ei napd te t% aurîjţ 7tavtepoTT]TOţ xal TÎjţ Euyevlaţ aaţ. ’Ev TOiauTy) âxp.yj tuv 7tpayfxâTtov 5p’ £)£ou<ti X6yov ol 7rpo(3aXX6(ievoi X6yoi; 'EtceiS'}) l(3pd$uvev y) â7to«TToXT] t% âTro1-xplaEtoţ, Sia va ETOTa^uvETE ttjv elţ cpEXyjv ratTplSa E7r«TTpoq)yjv, x0e? p.ol HoteiXev 6 ivSo^STaToţ xExayuxp.7tEyjţ tS e{xtopixXei6(xevov iyypaqjov, IE, o5 S-eXete xXy]-poq)opy)0î), 6ti 6<tov Sixaioî T’ijv ev Tfl 7tpoE7tEXo6ay) âvapxlqc arcoS Y)(ilav TÎjţ te «TEpaaTÎjţ fioi auT% TOXviepoTY]TOţ xal Trjţ euyevlaţ aaţ, xara toctoutov xal âva-yxaîov «TTOxâ^ETai, xal tnivTOfxov âxaiTEÎ tyjv e7ravâxa(i^lv aaţ.
     ITpS yjpLEpcov ivTEu0sv eXxl^ovTEţ ty]v i^oSov aaţ, ptovov al âvayxaîai TOxpayyeXlai eS60yjaav olţ Seî 7tspl TÎjţ 7ipo8ia0eaetoţ twv xa0’ oSSv âvayxalwv, âXXâ xal vEţiepia tou xafuvapr) Soc(3(3a eaTâXTjaav eîţ Ta tnivopa Sia va cuvrpo-«peuawai t'Jjv euyevlav aa.c, (ietoc tou CTE(3aaTou f)(xîv Sectttotou ev danpaXelqc &xpi BoUXOUpECTTloU. Ol «TTaXTjaSfXEVOl, &)ţ <TY)fXEloî f) TOXVlEp6TY)ţ TY)ţ, (Iixpol (lEEfloti-pyjSeţ, âvayxaîoi (xev val, xpoaxaiTcoaiv ojicoţ ty]v xapoualav tmv vripETSpwv auTtov. Tlveţ Si outoi ; ITpiţ 0eou Xoitcov, ae(3aaTE p.oi SiorcoTa xal EuyEvearaTOi ĂpXOVTEţ, 7tpiţ TÎjţ TOXTplSoţ YjpLCOV, 7tTEpoEVTEţ EXlTa^UVaTE T^V E7t«TTpoq)^V. ’Avâyxr] 7tăaa va â7toStoxy)TE Ta xapi®TT]pia 7tp6c, te tov u^Y)X6TaTOv SiXlffTpa (3aXE<ry], eq)ivTT]v (i.aţ, xal rY^X^v ITSpTav, 8xi 8(icoţ âxi âXXoSax% ouyxal-povTEţ, wţ ol £evoi, âXX’ ax 6 tou xlvTpou TÎjţ 7taTplSoc. CH XEpaiTEpw âva(3oX^ t% E7u«TTpoq)9)ţ (3e(3a[toţ SiXei Swctei uxSvoiav Toîţ xpaTOuai, xaXwţ 3^Sr\ 0Ela EuSoxla 7tpoxaTEiXT]fXfxivoiţ 7tEpl tou ÎEpaTixou xal âpxovTixou xXrjpou. Eu^S-fXEVOţ Xoi7tiv T^)V ăjXECTOV UpOatOTOX^V IvTEU^lV, U7toSiaTEXtO TÎjţ CTE(3aCTT9)ţ (101 auTÎ]ţ 7tavtEp6TT]TOQ uliţ ev Xpumji xal SouXoţ xal Trjţ Euysvlaţ aaţ
                                     7tpo0u(ioţ âSEXqjiţ xal SouXoţ
                                                 K. Niypri?
                                                                  14 iunie 1821
     Pitacul postelnicului Costachi Negri, caimacam, către mitropolitul şi boierii aflaţi la Braşov.
     Închinîndu-mă cu evlavie cinstitei mie preasfinţiei voastre, sărut sfînta dreaptă a prea sfinţiei voastre, iar pe domniile voastre vă salut frăţeşte.
     Pe cînd aşteptam, nu scrisori, ci cbiar însăşi prezenţa cinstitei mie prea sfinţiei voastre şi a veliţilor boieri, deodată am primit scrisoarea prea sfinţiei voastre de binecuvîntare din 6 iunie, prin care, motivînd în parte cu nevoile băneşti, iar în parte cu colindările şi lipsirea boierilor, faceţi ştiut că amînaţi întoarcerea dvs. aici. Din acest răspuns, potrivnic oricărei nădejdi, cu cît m-am mîhnit eu robul dvs., cu atît s-au mirat atît prea strălucitul cbebaia-bei cît şi meemurii din Bucureşti.
     Gîndul oştirilor împărăteşti se mărgineşte în a face să piară răzvrătitorii apăruţi pe neaşteptate, învingîndu-i. Dar strîngerea şi organizarea ţării dezor-
208
www.dacoromanica.ro
ganizate, înalta Poartă o cere, iar prea înălţatul valius al Silitrei şi prea strălucitul chehaia bei, efendiul nostru, o aşteaptă şi prea bunul nostru domn o nădăjduieşte de la prea sfinţia voastră şi de la domniile voastre.
     Aşa stînd lucrurile, oare au vre-un temei obiecţiunile aduse? Fiindcă a întârziat trimiterea răspunsului, pentru ca să grăbiţi întoarcerea în iubita noastră patrie mi-a trimis ieri strălucitul chehaia bei scrisoarea alăturată, din care veţi afla că, cu cît domnia sa justifică plecarea cinstitei mie prea sfinţiei voastre şi a domniilor voastre în timpul anarhiei de dinainte, cu atît socoteşte trebuincioasă şi cere întoarcerea dvs. în curind.
     Acum cîteva zile, nădăjduind că veţi ieşi de acolo, nu numai că s-au dat poruncile necesare acolo unde este nevoie pentru pregătirea celor trebuincioase de drum, dar s-au şi trimis la graniţă ostaşi de ai căminarului Sava ca să însoţească pe domniile voastre împreună cu cinstitul nostru stăpîn în siguranţă pînă la Bucureşti. Acei meemuri mici care vor fi trimişi, precum scrie prea sfinţia voastră, sînt necesari, dar se cere să fie de faţă şi căpeteniile lor. Dar cine sînt aceştia? Pentru numele lui dumnezeu, deci, cinstite stă-pîne şi veliţi boieri, pentru patria^ noastră, zburînd, grăbiţi-vă întoarcerea. Este neapărată nevoie să trimiteţi mulţumiri atît prea înălţatului valiu al Silistrei, efendiul nostru, cît şi înaltei Porţi, dar să nu-1 felicitaţi de peste hotare, ca străini, ci din capitala patriei. Amânarea întoarcerii desigur va da de bănuit stăpînitorilor, care acum cu ajutorul lui dumnezeu sînt bine lămuriţi în ce priveşte clerul şi clasa boierească.
     Deci, urîndu-vă întîlnire personală în curînd, rămîn al cinstitei mie prea sfinţiei voastre fiu în Hristos şi rob, iar al domniilor voastre zelos frate şi rob.
                                                            C. Negri 1
                                 Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 61. Text grec.; ms. rom. 323, f. 320. Text grec.
                                                    ANEXĂ la documentul nr. 143
                                                                    19  pa|i.a^av[ou [1821]
       Toii KevTX0VTâ(Ji7ueY'>] 7tp&? tou? auTOU?.
       rvcD(TT07U0L0U[i,ev e7tiTr]?e? 2tâ tou 7tap6vTO? ypâ[X[i,aT6? [ta? 7tp&? u[xa? tou? el? rijv itoXiTeiav tou BpaoooPou xaTa(puy6vTa? 7tpi>? £taT^py]OLV t9j? TCepLouerla? xal TÎj? TL[XÎj? era? arco tou? 7tpoXa(3ovTM? l[A<pavt,a0evTa? <xvT<ipTa?, fjL7]Tpo7toXiT7]v, fipXOVTOti;, 7tpaY(taT£UTaţ xal Xoltcou? peaytâ^e?, 8tl 7tX7]po<pop7]QevTe? t^v el? dXXoSa7ui)v xal Bpaooopiv cpuyyjv era?, (po[îv]0evTe? tou? ev t^ BXa^ia eţicpavier-0£vra? âvrâpTa?, oÎTtve? 7tpo[3âXXovTe? xal xyjpurTOVTe? iXeu0eptav xal âauSootav, * 321
                                    1 Răspunsul boierilor, la Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 62v—64 şi ms. rom. 323, f. 320v—
321. O altă scrisoare către paşa de Silistra cu conţinut similar, ms. grec. 720, f. 65—67 şi ms. rom. 323, f. 322.
14 — c. 810                                                                                  QfiQ
www.dacoromanica.ro
xal (xeTepx^fxevoi 7tavro[ouţ Tpo7touţ SoXioTrjTOţ, e^rjTOXTrjaâv Tivaţ ex tuv âxXwv BXâxt0V> xai oGrco Sticrxeipav fxeyâXrjv Tapa^^v xal âxoaTaaîav eiţ t8v t6xov, yufxvouvreţ âpxovTaxpayfxaTeuTaţ, xal XerjXaTOuvreţ Touţ ev Toîţ xwP^ot? xa0’ 688v yuvaîxa<; xal peayiâ8eţ. Ilpiţ âxaXXayyjv Xoixov TauTrjţ t% âxoaTa-<r[aţ xal tcdv e£ auTÎj<; 7tpo£evY]0£vTCOv Seivcîiv, xal ivinocuaiv xal xapafxuOîav tuv 7u<ttuv peayiâ8cov TÎjţ KpaTaiâţ BaaiXeîaţ, SiwpîaOrjaav 81’ auTOxpaTopixou opiap,ou Ta Tpo7taio<p6pa arpaTeu^axa, deriva âfxa elaeX0ovTa elţ t8v t6xov, e^T)<pâvi<rav xal e£coX60peuaav, 5-ela auvâpaei, 8Xouţ Touţ axoaxaTaţ xal Tapa-X07toiouţ, xal tov 'T^T)XâvTY)v, [x^ 8Xouţ tou? 7tepi ataiv xal Touţ 87ta8ouţ tou £<puyâ8euaav.
     Kai ^8t) eX06vToţ 81’ u^t)Xou opiafxou tou xa'ip.axâp.7] KwvaTavTivou NeypY], d7toxaTe<TTâ0T) toxXiv Yj 7tptdTY) euTa^îa xal euvopia elţ ty]v xoXiTeîav tou Bouxou-peaTiou, &(p’ Ş xal âpxiaav vâ exist pe <pouv ol in 6 <p6(lov eiţ 8iâ<popa pip?) xaTa-<puy6vTeţ dcpxovTeţ, xpaypaTEOTal xal x&toixoi tuv xwP^wv* nXY]po<popY]0£vre<; Xoixov ufieîţ ol âvtOTepu ty)v TeXelav e^oX60peu<nv xal â<paviap,8v tuv py]0£vTUv âvrâpTUv xal ty)v «puyâSeuaiv tou ' YtJjyjXâvTOU, xal 8ti eIgvd'Qy) xâXiv i] xpuTTj eurasia xal euvopia, dcpa Xa(3ovTEţ t8 xapdv, dcveu âva(3oX% vâ exiTaxuvrjTE t8v £vrau0a £pxop,6v aaţ, xapaxivouvreţ xal xpoTpexovTEţ xal Touţ Xoixouţ vâ £xi-orp^ouv âpiiauţ elţ Tâţ xaTOixlaţ xal uxoaTaTixâ tuv, xaTayiv6psvoi â<p6(3uţ SxaaTOţ elţ ty)v epyaalav, âaxoXlav xal xpaypaTeîav tou, yvuaTOXoiouvreţ auy-Xp8vuţ âpvqimav xal âa<pâXeiav elţ 8aouţ îjOeXov âfpyjaei Tâ dcppaTa, xal âoxo_ Xy)0^ zic, Tâţ xpuTaţ âpyaaîaţ xal âaxoXlaţ tou.
     ’EypâţY) 8’ exiTYjSeţ t8 xap8v xal eaTaXY) xp8ţ upăţ.
     ’EXxâT^ ’AxpivT Kevxovrâţ tou ExXapxpoTâTOU xaaâ xal pxâţ px&y tuv Tpo7taio<p6puv arpaTeupuxTUV.
                                                              19 innie [1821]
     A lui chedhudabei către aceiaşi.
     Vă facem cunoscut anume prin scrisoarea noastră către dvs., vouă: mitropolitul, boierii, negustorii şi celorlalte raiale fugiţi în oraşul Braşov, pentru apărarea de răzvrătiţii care au apărut mai înainte, a averei şi cinstei dvs.
     Am aflat de fuga dvs. în străinătate, la Braşov, pricinuită de teama faţă de răzvrătiţii apăruţi în Ţara Romînească, care, declarînd şi vestind libertate şi scutire de dări şi întrebuinţînd tot felul de mijloace viclene, au înşelat pe unii dintre romînii de rînd. în felul acesta ei au răspîndit mare turburare şi răzvrătire în ţară, despuind pe boieri, pe negustori şi jefuind femeile şi raialele de prin sate.
     Deci, pentru a scăpa de această răzvrătire şi de relele pricinuite de ea şi pentru odibnirea şi mîngîierea credincioaselor raiele ai puternicii împărăţii, au fost trimise, din poruncă împărătească, oştile victorioase, care, îndată ce au intrat în ţară, au făcut să dispară şi au nimicit cu ajutorul lui dumnezeu
210
www.dacoromanica.ro
pe toţi apostaţii şi turburătorii, iar pe Ipsilanti cu toţi cei din jurul lui i-au izgonit.
     Acum, venind din înaltă poruncă caimacamul Constantin Negri, s-a restabilit iarăşi cîrmuirea dreaptă în oraşul Bucureşti şi orînduiala dinainte. De aceea au început să se întoarcă boierii, negustorii şi locuitorii satelor, care de frică au pribegit în diferite părţi. Aflînd deci, dvs., cei de mai sus, completa zdrobire şi nimicire a zişilor răzvrătiţi şi izgonirea lui Ipsilanti şi că s-a introdus iarăşi rînduiala dinainte şi cîrmuirea dreaptă, îndată ce veţi primi cea de faţă [scrisoare] fără amânare să grăbiţi venirea dvs. aici, îndemnînd şi îmbărbătînd şi pe ceilalţi să se întoarcă imediat la casele şi moşiile lor, ocu-pîndu-se fiecare fără fncă de munca, îndeletnicirea şi negoţul lui. In acelaşi timp se face cunoscut că se acordă milă şi siguranţă tuturor acelora care vor lăsa armele şi se vor ocupa cu muncile şi îndeletnicirile lor dinainte.
     Aceasta vi s-a scris anume şi vi 8-a trimes vouă Elhagi Ahmed chedhuda al prea strălucitului paşă şi baş-bog al victorioaselor armate x.
             Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 62; ms. rom. 323, f. 320 v. Text grec.
                                   144
[15? iunie 1821]
                 Memoriu adresat lui Gk. Cantacuzino în care i se arată nenorocirile pricinuite Moldovei de către eterişti şi este somat să nu mai lanseze apeluri.                               .
     Strălucitule cneaz Gheorghie Cantacuzino!
     Prin proclamaţiile ce strălucirea ta ai dat însămnate cu 242 şi 25 8 a trecutei luni mai, să vedi o urmări încă a pasului pornit din parte grecilor la 22 fevruar şi o invitare prin carile să cunoaşte dorinţa ce ai strălucia ta de a-i trage în unire pre naţie moldovenilor. Pui înainte interesurile legii şi a patrii şi arăţi covîrşire mîhniciunei ce ai simţit pentru jalnica stare lăcui-torilor ace ştii ţări, pentru alergare în ţări străine a celui întîi păstori şi a boierilor pămînteni şi pentru cutezare ce ar fi luat unii a rădica arme asupra
       1 La 26 iunie boierii aflaţi la Braşov răspund lui Elhagi Ahmed chedhuda în acelaşi sens ca şi caimacamului C. Negri (vezi doc. nr. 141), Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 64 v—65 şi ms. rom. 323, f. 321 (ambele documente in limba greacă).
       1 Prin proclamaţia din 24 mai, dată la Iaşi, Gh. Cantacuzino condamna pe cei ce s-au unit cu turcii şi îi îndemna totodată să se alăture trupelor sale şi să lupte împotriva duşmanului comun (Acad. R.P.R., foaia volantă 316/1821. Publicată în Uricariul, V, p. 78—83; V. A. Urechia, Documente 1800—1831, p. 7—9).
       * Vezi doc. 130.
14*
www.dacoromanica.ro
                                                                                            211
creştinilor. Şi rădicînd scutelnicii şi jînduind o aşăzare de bir, faci toate îndemnările supt un santiment patrioticesc, sfătuitor ca şi moldovenii să să unească la pornire eterii greceşti.
     Moldavvie n-au uitat patriotizmul părinţilor, moşilor şi strămoşilor strălucirii tale! Şi ştii că sîngile lor, care adesăori au dat dovezi a fi duralnice pentru acest pămînt, să învîrteşte acum în nevrile voastre, dar are dreptăţile ei a nu asculta glasul strălucire! tale, şi dovada eşti feliul chiemării. Intere-surile ce strălucire ta puni înainte, supt cuvînt că ar fi a legii şi a patriei în privire Moldavviei, să par a fi strămutate. Acest norod nu află păntru sîni nici un feli de dreptăţi de a întră în pasul grecesc, fără a căde într-o critică osînditoare.                                                        ,
     Adivărat, eşti jalnic a priivi în cursul sărbătorilor cele mai luminate a legii noastre tăiere căpitenii bisăricii împreună cu o mulţămi de norod. Dar, vinovaţi să par a fi acei ce au dat pricina a numelui bisăricii. Nu pun înainte pe vrednicii de toati cinstire creştini. Vacurile trecuti cari supt neşte monarhi idolatri, prigoniţi pentru credinţa, jărtviţi pentru cruci, omorîţi pentru numele de creştin şi cu cruzimi chinuiţi pentru propovăduire legii, vărsîndu-şi sîngele, totdeauna au blagoslovit pre gelaţi, şi noi în urmare legii noastre, slăvim pre adivăraţii creştini ai vechimii. Nu găsăsc în sfintele lor isprăvi nici o pildă, da de post, pentru drepturile coroanei lor şi împărăţii lor. Lege noastră nicăiure nu ni învaţă necredinţa cătră împăraţi. Mai vîrtos, supt stăpînire idolatrului, alt legiuitoriul nostru ne poronceşti: «să dăm lui dumnezeu ci eşti a lui dumnezeu şi înpăratului ci eşti a înpăratului». în pămîntul nostru, bisărica şi lege niciodată nu s-au văzut bîntuite la sfintele lor lucruri.
     Pre de altă parte, istoria naţii noastre este de agiuns a vide că pămîntul acista, cînd S-au văzut strîmtorit a-şi căuta ocrotire şi adăpostul, au aflat pre Poarta Othomanicească cu braţăle deschisă şi gata a i-o da. Şi supt umbra aceştii stăpîniri, au sprizănit atîte vecuri bisărica, lege, obiceiuri şi tot ce ari fericire şi liniştire unui norod; totdeauna au avut drept temelie supunire ce cu credinţă cătră monarhi şi cătră pravili. Apoi chiemare strălucirei tale eşti din împotrivă.
     Cît pentru alte ticăloşii, ci totdeauna au alcătuit în pămîntul acista, unde apăru asupritori moldoveni, vor şti a alerga Ia înpărăteasca milostivire. Şi prin cuviincioasă ceriri, puind în lucrări fericire lor, vor da pildă şi altor naţii care pe globul acista să sfădesc cu armele în mînă pentru înteresuri părute, pricinuind adivărate ticăloşii la celi mai multe din părţile ominirii şi le vor dovedi că prin a fi credincios supus fieştecare norod înpăratului său. Şi la nevoile sale, prin omilită arătare şi prin cuviincioasă cerere de la monarhi, pentru carile ceriul i-au rînduit epitropi ominirei, află drumul cel dorit al fericirii sale. Aceste sînt de ajuns dovezi, că supt protecsie de legi şi de patriotizmul, nici un moldovan, cunoscînd hotărîrile creştinătăţii şi a
212
www.dacoromanica.ro
datorii patriei sale, nu va alerga la pasul înpărecherii greceşti şi cum că datorie Moldowiei eşti de tţ să înpotrivi aceştii înpărecheri pînă la virtute, să cunoaşte adevărat din toati prâvilile şi legile a cărora epitropi sînt toţi înpăraţii pămîntului.
     Prinţăpul Ipsilante, aflînd prilej a lucra tăinuitile sale procetiri supt ocîr-muirea domnului Mihai Şutul, au început, pir’ ce grozăviile în pămîntul acista au pătat nevinovăţiia Moldavii cu sîngele a cîţiva musulmani, pre care răul norod i-au înpins pe jărtvelnicul cruzimii. Au silnicit puţini, pe cîţiva au prădat de cai, pre cei nevinovaţi, şi au purces pentru Valahia. Drumul pînă la Focşani a acestui prinţăp, înpreună cu uniţii la intrare sa, să va cunoaşte lungă vremi, căci prăda sîlnicîţ, şi răpirile de cinste au lăsat urme adînci piste tot locul. Moldovenii şi-au cunoscut drumul datoriilor, tocma de la cei dintîi pierdu acest theatru, dar mina păcii au obicinuit de cîtăva vremi a-i ţîne într-o stare negata pentru a pute birui stavilile ce-i opre de la cale lor; şi ni tăi1 la etirii grecescă înprăştieţi pretutindine; în părţile de gios, au fost o tăiere a comunicaţii cu puterile othomaniceşti. Şi dar graba pricinilor au cerut a să întinde cel întîi adres cătră mărirea sa marile monarh al Rosăei, protectoriul aceştii ţări. Şi spre vîrful încredinţării, consulul mărirei sale au vădit osînda supt carile mărirea sa priveşte pă aceste păsuri îndrăzneţe pornite a război drepturile unei coroni. Şi cătră aceia, că alergare cătră legiuitul înpărat au fost o datorie sfinţită a moldovenilor şi cuviincioasă la cel dintîi prilej, dar au fost poroncită şi de cătră însuşi mărirea sa monarhul Roşii.
     Deci, ci dreptăţi au avut eterie grecească a- sălnici nevinovăţie unui norod cari nu vra să să înduplece la calcare datorii lui, prescrisă de toati pravilele lumii, pre care drit o înpăricheri străină au pus stăpînire pe fnile ocîrmuirei care spînzură de la un tron înalt şi să protecsăesc de o înpărăţie puternică?
     Au pus mina pre deputaţiia ţării şi au prădat, au răpit, au jăfuit şi au stricat averile şi casăle a multora cari pir’ întru această epohi, cu toată virtutea, s-au sălit în alcătuire hrănii şi a stărilor, greci veniţi din vremi în vremi. Ce, ţncape a întreba strălucirea ta pricina ducerei arhipăstoriului şi a boierilor pămînteni, căci aceasta să văde din ce dîntîi privire perdelile privilegii ce au început a învăli pămîntul acista de la 22 fevruar? Eşti dreptate lor. Cel întîi păstori s-au luptat pir’ la virtute pentru turma sa înprotiva valurilor grozăvii. Dar, cînd şi-au văzut turma sfîrşită de răpitorii lupi, căci în toati zilile nu să vide decît jărtfe, nevinovăţii, cînd pretutindene nu era decît primejdia îngrozirei, asupriţi, turburări şi jacuri? Au căutat negreşit scăpare nevinovăţii şi boierii cilenurilor ocîrmuirii lipsite de legiuitul domn şi de apărătoare puteri. Cum era cu putinţă să şadă în mijlocul sîlnicitorilor ? Deci, după toţi, au sprijinit ocări, afronturi şi cîti altele. Au fosţ siliţi a-şi lăsa
        1 Aşa în text.
213
www.dacoromanica.ro
patrie pentru o vremi şi a cerca scăpare în hotarăle liniştirii. Şi aceasta au făcut după ce tiranii a eterii, cei cu numile de creştini, au venit în covârşirea eşti păreri înplîntare în lacrămile lor, ce însămnază că ar fi avînd sin-batrioţii din părţile de jos. Şi dacă lacrămile curgi în adivăr, apoi negreşit izvorul eşti tot acela ce face a curge de la toată Moldawia. Pricina nu eşti nicidecît spaima de armele othomaniceşti. Aceste arme ades au păşit în pămîn-tul acista şi niciodată lăcuitorii supuşi n-au venit în vărsare de lacrămi. Ci adivărul eşti: jăfuirile, asupririle, covîrşirile de răutăţi, ce au suferit despre înpărechere aceia ce au îndrăznit a să numi creştinească, a căruia desăvârşită ispravă să săleşte a fi ca să-l facă pre norodul Moldavii vrednic de prepus şi de defăimare nu numai înainte legiuitului său împărat, dar şi înainte monarhilor pămîntului. Gălaţii şi Focşanii n-au sămţit dărmare, pînă cînd eteria grecească n-au dat pricină. Şi eşti părere, rădicare de arme asupra creştinilor ci însămzează că ar fi urmat moldoweni. Aceasta nu s-au făcut nicidecît. Căci, arăti-să sîngile vărsat de moldoweni, dar şi datoriia cei mai sfinţită şi toati dreptăţile negreşit i-au chemat la aceasta, nu adecă la amo-riul adevăraţilor creştini, ce la apărare despre sălnicitorii şi prădătorii lor. La critica pasului grecilor, Moldawiia nu să întinde, căci judecători să vor face acei puternici. Dar moldowenii descopăr că sînt supuşi pre puternicii Porţi Othomaniceşti, şi tot, de cari vor1 ave trebuinţă, de acolo vor ceri, iar a urma la povăţuiri, sfaturi şi învitori cari să întind a război drepturile coroanelor şi a călca sfinţitele priviri nicidecît nu să înduplecă.
     Contineşte dar, cneazule, conteneşte, de nişte învitaturi fără folos! Lasă pămîntul acista ca să-şi plîngă în ticnă rană ce i-au făcut creştinii, rană care va rămîne la îngrijire vecurilor să o tămăduiască. Lasă pe moldowenii cari sînt surzi la entusiâ, viul călcării datoriilor. Lasăti de supărătoare îngrijiri ce ai pentru folosul aceştii ţări, că acei fugiţi de răutăţi eterii greceşti să vor însărcina cu aceasta. Şi curmă nişte făgăduinţi pe care isprăvile cruzimii, de pe acum le Vădesc a fi stârpi. Martur eşti chinuire ce s-au dat nevinovaţilor deputaţi a opştii, cari cu fuga abie au putut scăpa de a să face jărtvă tiraniei. Şi mart uri sînt silniciile, asupririle, jafurile şi tradi, cari de la fevruar şi pîr’ acum au ţînut la înpărechere grecească loc de toată fapta bună.
     Fieştecari grec aducă-ş aminte dacă pămîntul acesta au făcut vreodată rău naţii sale. Şi dacă nu pot, de unii i-au slujit despre jicnirea şi adăpost, aducă-ş totodată aminte că legi ne învaţă a răsplăti răul cu binele, iar nu pentru bani a face rău. Pentru aceea, eteria grecească dei înapoi şi înpli-nească tot ce au răpit! Şi păşască din pămîntul acista, pentru ca să nu intre în judecata tuturor stăpînilor şi pentru ca nu din lacrimi, aceasta să sântă străpezime strănepoţii grecilor acestui loc.
         Acad. R.P.R., ms. rom. 98, f. 3—1 v. Copie. rom.
       1 în text: lor.
214
www.dacoromanica.ro
145
Iaşi, 18 iunie 1821
                                            Paharnicul Gh. Brăiescu îndeamnă, în numele lui chehaia bei, pe boierii din ţinuturile de sus să se întoarcă la casele şi slujbele lor.
     Boierii moldoveni a ţinuturilor de sus.
     Din cărţile slăvirii sale chihaia bei pre larg veţi înţălege dumneavoastră, atît venirea oştilor, pentru care pricină sînt venite în pământul Moldavii, cit şi a celor trebuincioase ce se cer pentru hrana oştilor. Şi pentru ca să nu să sădească în inimile dumneavoastră tot frica aceeaşi ce cu 30 ani mai înainte o ave moldovenii, de cuviinţă socotind, iată fac şi eu cunoscut dumneavoastră că înţălepciunea oştilor othomaniceşti întru această vreme au covîrşit pe a evropienilor. Şi moldovenii atîta să păzăsc şi să ocrotesc, încît pentru un capăt de aţă de i să ia fără poroncă, acel cutezător oştean cu moarte să pedepsăşte. Şi în sfîrşit pentru mai bună încredinţare dumneavoastră puteţi să veniţi şi înainte cîte unul dintre dumneavoastră, ca mai bine să vă încredinţaţi şi să propovăduiţi norodului. Iară acum mai mare pildă să aveţi aceasta: că eu viu de la Tecuci cu 20 mii oaste, purtător de griji celor trebuincioase, şi cîteodată s-au întâmplat să nu am nimic de ale conacului şi am fost crezut fără a pătimi cevaşi.
     Pentru aceasta, dumneavoastră îndată să vă îmbrăcaţi cu această slujbă a aduna pe toţi strămutaţii la urma lor. Căci hotărîrea slăvirii sale este întîi să vă facă ştiut, ca să iasă din păcat. Şi dacă pînă în 6 zile nu vor veni toţi acei strămutaţi pe la casele lor, cu hotărîre are să trimită iniceri pin codrii şi pin toate locurile şi pe toţi acei bejenăriţi găsindu-i are să-i treacă prin sabie. Şi atunci păcat va fi dumneavoastră pentru sufletele ce se vor pierde, cum şi acei ce vor fi trecuţi piste hotară şi nu vor veni pîr’ într-o săptă-mînă străini au să să socotească de patria aceasta şi lipsiţi de toate averile ce vor ave aicea.
     Boieri, depărtaţi-vă cu totul de propoveduirile tîlharilor volintiri, căci toate sînt neadevărate; şi fericire norodului Moldavii este, ca să arătăm supu-nire şi credinţă cătră prea puternica noastră împărăţie. Iară cuibul tîlharilor de la Sculeni s-au curăţit de pe faţa pămîntului.
     Şi spre mai bună ştiinţa dumneavoastră vă va pliroforisi dumnealui comis Latif ce vine din poroncă pe la ţinuturile acele.
                                       Gheorghii Brăescu paharnic
                                                                                                                                          1821, iunie 181 Eşi
        Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom. 2811, f. 295). Orig. rom.
       1 Cu o zi mai înainte, Wolf, starostele sudiţilor austrieci din Bacău, a scris episcopului de Roman propunîndu-i măsurile ce trebuiesc luate în vederea readucerii în ţară a boierilor fugiţi (Acad. R.P.R., pach. MXLI, fost ms. rom. 2811, f. 294).
215
www.dacoromanica.ro
146
[23 iunie 1821]1
                   Arzmagzarul boierilor de la Braşov către Poartă, cerînd venirea cit mai grabnică a domnului şi luarea de măsuri pentru ca niciodată vreunul dintre răsculaţii scăpaţi in străinătate să nu se mai poată întoarce în ţară.
       ’Ap£ifxax£ixpi 7up6ţ ty)v KpaTaiâv (3aaiXeîav.
       'Hfxetţ, oi tcuttoI U7UTQXOOI TÎjţ xpaTaiOTixTTf]? xal Tpo<pou fj(xc5v BaaiXeiaţ, 8 te TaTCiviţ [xy]tpo7uoXiTY]ţ, oi £7cÎctxo7coi, ■^Y0’i(JlsV01 fipxovTeS BXaxiaţ, 8(toi xax’ ixp^â? t% âvatpaveia-qţ âvTapalaţ xaTefpiiyofxsv eiţ tyjv auoTpiax^v yîjv, (x6Xi? 8 laaooOsvTEi;, [xeti& t% etoţ eSâfpouţ ofpeiXopivrji; fjfxtov TupoaxuvTqaEax;, 7upo(T(plpo(xsv ofxoqxovax; Ttji PatriXeito xpaTEi Ta ex ^Â.ay\c, yj-i.oSv i];uxîjs JtapSia? XapuTTTQpia, 8i6ti EucTTOXYXvinOT] eîţ 8Xov t8 sSatpoţ TÎjţ 7MtTpi8oţ fxaţ BXaxiaţ xal eiţ Toiţ EYxaToixouţ rcurTouţ u7npc6ouţ, (xe ty]v â7uo<7ToX"î)v tGv paoiXixcSv (X7]mQT0)v (TTpaTeufXixTtov, 7upiţ Tifxtopiav xal e£oX60peu(riv tmv â7uo(TTaTcSv, oÎTiveţ, xe‘Pa ^votcXov xivqaavTeţ xaxâ t% E^ouaiaţ, xal (X7uixv0pa>7uov â)[x6TY]Ta £v8Ei£<4fxevoi, xaTepTQ(X(»(Tav x&>paţ xa^ 7u6Xeiţ, EY'Sfxvaxrav â<pei8c5ţ ou fxovovocrmTia âpxovTixâ xal exxXrjertai;, âXXâ xal aîiT&v t8 irctoybv Xa6v, (Sote TCoXXouţ e£ auTcSv xal E<p6vEU(rav, Y»v«xaţ xal Texva xa08Ppurav xal 7u5cv ei ti eîSoţ roxpa-vofxiaţ EpYaoixfXEvoi, 7Mcps8a>xav eîţ 7uavTEX9j â<pavi(Tfx&v 7uX7j0oţ 7tavT&ţ EÎSouq £o!k«)v tmv lyxa.'rolxoiv xal 8Xouţ Touţ ex tou TCEpoivou xpovou <tuv7]y(ji^vou? xapTCouţ
TÎj? y %•
       'Hfxsîţ 8e, T7] <puY7Î 8iaaa>0evT£ţ, â0Xitoţ fxovov t8 £9jv Skxyojxev evTau0<* slţ £ev/]v YÎjv, Y^YU^topivoi xal oi 7uXEiovEţ ^fxtov â(70svouvTEţ 8iâ te t8 Y^Pa?> xal 8 tot ty]v &xpav TaXawKopiav, {)v u7tE(TTr]fxsv ev Tfl <puYfl [xe (îapuTiXTaţ «pafxiXiaţ, SiapâvTEţ 8py] 8ua(3aTa xal TCETpaţ â7tOTO[xouţ tce^oI, ev xaipŞ tou SpifxunxTou XeifxGvoţ. Ao£â£ofxsv t8 7taviXYiov 8vo(xa tou ut];i(TTOu, tou SiaTrjp^oavToţ xav tt]v ^anqv (xaţ, xal 8ev E7u£(rafxev zic, yziţxzc, tmv fxiai<p6va>v 7tp&ţ 8-ufxa eXeeiv8v ttj? auTcSv (X7uav0pa)7u6T7]Toţ, (x’ 8Xov o7uou xal evrau0a Skxyojxev tcoXXix â0Xi(»ţ, orepoufXEvoi tou 7uopou tc5v 7tpoţ Tpoqjijv E7uiT7]8Eia)v, xal ev ty) 7uaTpi8i xafxia xaTixtTTacfiţ 8ev [xaţ 8(xeivev, o8te xolv -fj â7uX9i Tpo<p^, £7tei8r\ E<peToţ oute y) âva-Yxaia âpoTplwaiţ, o8te cmopâ Irfivev e? aiTiaţ râv xaxoupY<uv aTCOOTaToiv. ' Y7cep-8o?ix^o(xev E7uo[x^va)ţ t8 7uavâYiov 8vop,a tou u<];£(ttou, 87uou t& âiQTTYjTa paoiXtxâ (7tpaTeu[xaTa 8(3aXav eiţ 7upot^iv ty)v u^y]Xy)v âvaxTopix^v PouX^aiv, u7uâp t% xoiv% fjfxoSv xal 7uavri; tou Xaou (TMTY]plaţ, xaTa7uoXe(xouvTa xal xaTaS itoxovTa Touţ t% PaoiXelaţ aTCOOTiXTaţ xal exQpouţ TÎjţ 7uaTp[8oţ y)(xc5v. Kal ou toxuouoiv IpYa^ofxsvoi t8v 8Xe0pov aurcSv, «Sote, oi 7upiţ (Spav SiaSpâvTEţ tJjv paoiXix-Jjv ipY^v âvTixpTai, xaTexpuP^aav îjSrj elţ tou? Sua^aTOUţ t6tcou(; tmv pouvcSv, ciţ
       1 Data stabilită după scrisoarea boierilor adresată în aceeaşi zi lui Scarlat Callimachi w. (Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 69 v—70 şi ms. rom. 323, f. 323 v—324. Text grec.).
M16
www.dacoromanica.ro
  T<x StxaT) xal zlq âXXa xexpu[Z[iiva (lipiri xîj<; BXa^îaţ 8iâ va 8ia<p0evxeu0â)(nv. ’Hjzeîţ 81, oi 7«(jtoI uu7]Xoot. tr\q Kpaxaiaţ BaaiXeiaţ, yzXpaţ aipovxeţ ixixiSaţ upiţ xiv uavâya0ov 0e8v tiuip TÎjţ aîwviou Siafzovîjs tou xpâxouţ aiixîjţ, aiteu-8ofzev xaxâ x8 Suvaxiv iui xâ âuapaix7]Ta y$ir\ ^fzwv, xal e£s8wxafzev âfiiaax; iyxuxXia ■fjfiâiv ypâfzfzaxa upiţ xouţ xaxoixouţ xîjţ uaxpiSoţ, xoiiţ xyjSe xâxeîtje Siaauapfzevous, e^ayyeXxixâ tou (îatTiXixou eXeout; xai xîjţ 8iâ xwv paaiXixwv (TTpaxeufzâTWv fzvir](TTeuo(iivir]<; aaiTiripiaţ âmxvxwv, uapa(zu0ir]Tixâ 81’ âuep uue-(jTiri(jav Seivâ xai upoxpeuTixâ elţ xi> vâ auveXOaiaiv âuavxeţ eiţ xâţ y_oipa.q xai xaxoixiaţ xwv, 8iâ vâ âuoXauaaxn tuv paaiXixwv eXewv (zi tyjv evxeXîj (jwxiripiav xai yjcruxiav, upo<ryivofiivir]v auroîţ uui tou âir]TTTf]Tou (3adiXixou arpaTou, Siâ tr\q E^oXoOpEUCTEWţ tuv âvxâpxwv xai xîjţ uaxpiSoţ E^0pwv. ’E7U(zeXou(ZE0a ev ToaoiiTO), toxvt'i ct0ovei, xai elq xi vâ iuKTxpeiJiWfzev elq ty]v uaxpi8a uoXXouţ âXXouţ peayiâSeţ xaxoixouţ 8iacp6pwv xaS7]X7]xiwv tou touou, olxiveţ, xâ fifzoia ■Jlfz'iv ua0ovxEţ âu8 xâţ ^EÎpaţ xuv Xfjaxwv, S iawaav fzovov tyjv Cwy]v twv fzi ty]v rpuyyjv evxau0a, elq xouţ auaxpiaxouţ x6uouţ, xuv ouoiwv x-?)v i^ayaiyjjv elq xiv xouov yvwpi^ofzev uq y,pioq fjfzcîiv âuapaixir]TOV vâ 8ievepyTf](JWfzev xal vâ xaxopOciXjaifZEv fiaov ivEaxiv. ’AXX’ euei8y] toctov 8iâ tyjv E^aywyijv xwv âuo£s-V610EVTWV, fitjov xal Siâ tyjv e7U(jTpo<p,y)v xwv upoarpuyovxoiv elq xâ 8pir) xal 2ua(3â-xouţ xououţ, xai 8iâ ty]v xoivyjv âuâvxwv xwv uxw^wv U7nr)x6wv uapTrjyopiav xai xeXeiav rjau^Lav xwv upayjzâxwv, âvayxaia xai f] uapouaia tou au0evxou, uapa-xaXoujzEV Sepfzixaxa x8 PaaiXixiv iXeoţ vâ $)0eXev eu8 oxif](Tei elq xi vâ i^auo-«TTEiXy) 8aov xâ^iaxa x8v YiyE[z6va 8ioix-/]Tr]v xou xouou x% BXa^iaţ, uq xouxov âu£x8£^o(iivct)v âuâvxaiv up&ţ TEXsiav fiauxiav xal eiixa^iav xwv upayjzâxoiv, ty)v iuoiav xoiv/jv erpeaiv yvaipi^ovxeţ xai TjpLSiq oi uiaxol SouXoi [ze xouxo xouţ iyxap-8ic!)vo[zev, uapixovxEţ auxoîţ XPlrlCTT®? eXuiSaţ, oxi ev oXiyaiţ ârpeuxxaiţ SiXouai âuoXaiiaei xov Yiyefzova toîj xiuou eîţ t8v ^pivov xou. Auxoi 8[zaiţ uerpoPiafzevoi 8vxeţ e^ &v uue(jTiri(jav Sîivoiv, uâvxoxe Siaxâ^ouai xai Suaitiarouai, ^ewpouvxeţ tyiv uaxpiSa auxaiv xwPl? Keţ)aXYiv xai xwpl? t8v âvayxaîov x^ţ 8ioixTr)(iea)ţ XaXw6v.
        "O0ev, xaxâ ty)v evECTXwCTav xâiv upayţzâxwv xaxâ(ixa(Jiv, âvayxaioxaxoţ 6 xoO ^yefzovoţ âvuuep0exoţ epxojzoţ, xal uapaxaXoufzev yovuuexoiţ x6 iXeoq xî)? Kpa-xaiâţ BaaiXeiaţ vâ (zaţ x8v e^omoazelXyj 6aov xâ^oq, Siâ vâ uXiripo(popiri06i(Jiv oi âuXoT xal âxepaioi xâţ rjiu^âţ evxeX^ ty]v aaiTiripiav xwv. IIp8ţ l£ xouxoiţ, iroiSfî) xai uoXoi xwv âuoaxaxoiv, xaxaS iwxofzevoi uu& xwv paaiXixwv CTxpaxeufzâxoiv, 8iectxopuîa0Tr]CTav eiţ uoXXâ (zipir) xwv uepii; xîjţ BXa^iaţ, xai uuovoiav (zeXXovxwv uâXw xaxwv oux 6Xiywv, uapaxaXoujzev [zexâ Saxpuwv xo iXsoq x^ţ PaaiXeiaţ SXoi oi xoiouxot vâ âuoxXeicrOwai 8ioXou xai âeiuoxe xuv opicov xoii xouou xr^q BXaxiaţ xal vâ [zy]v Sxouv x-Jjv âSeiav ouSiuoxe vâ euaviX0ouv elţ xy)v BXaxiav eu’ oiSejzia uporpâaei, o8xe wţ xî)ţ 'T(]nr)X^ţ IIopTaţ uuyixooi, ottxe [ii xajziav âXXir]v upocxatjiav             auXîjţ, eueiS-J) auxoi wţ eyvwajiivoi (piiaei
                             . xaxixpouoi xai upiţ âvxapaiav xai X^axeiav EUtppeueîţ, eîvai ixoijzoi elţ xâ0s xaipiv vâ iuKpipaxjiy eiţ xiv xiuov xâ yelpiaTO. xwv upc&TWv. Kai oGxw xtji
                                                                                                                               211
www.dacoromanica.ro
xpocTaiŞ. paoiXixŞ Ppa^ovi exxa0aipopivr)<; xat Siâ toxvt6<; âa<paXi£opivr)<; 6Xr)? T7)ţ exTotoecoţ Tvjţ pXa^ixTjţ yî)?, 6p.o<ptî>v<os Smamsc; oî mm oi u7iyjxooi voc S-uatopsv Ta acoTYjpia, 7taiavî^0VTeţ xai eiiXoyouVTei; to PaaiXeiov xpdtTOţ siq alcovaţ S-eoOsv SiaTrjpoiipiEvov ev Tf) oXoxXTjpîa, euoSoupsvov xai OTora-mov 6710 tou? 7ioSaţ auTOU 7râvra e^Opiv xai 7toXejjuov.
                                 Ârzmagzar către puternica împărăţie.
     Noi, credincioşii supuşi ai prea puternicii şi hrănitoarei noastre împărăţii, adică smeritul mitropolit, episcopii, egumenii şi boierii Ţării Romîneşti, toţi cei care la izbucnirea răscoalei ne-am refugiat pe pămîntul austriac abia scăpînd. Cu închinăciunea noastră pînă la pămînt înălţăm într-un singur glas către împărăteasca stăpînire mulţumirile noastre din adâncul sufletului şi inimii, fiindcă s-a milostivit de pămîntul patriei noastre, Ţara Romînească, şi de locuitorii ei credincioase raiale, trimiţînd nebiruitele oştiri împărăteşti pentru pedepsirea şi nimicirea răsculaţilor, care ridicînd mîna înarmată împotriva stăpînirii şi arătînd o cruzime neomenoasă, au pustiit sate şi oraşe, au jefuit fără cruţare nu numai case boiereşti şi biserici dar şi acest sărman popor. Mult popor au şi omorît, au batjocorit femei şi copii şi făcînd tot felul de nelegiuiri au distrus cu totul o mulţime de vite de tot soiul ale locuitorilor şi toate roadele pămîntului adunate anul trecut.
     Noi, scăpînd cu fuga ca nişte ticăloşi, abia ne ducem viaţa aici pe pămînt străin, despuiaţi şi cei mai mulţi dintre noi bolnavi din pricina bătrâneţii şi a marilor suferinţi îndurate în timpul fugii, trecînd pe jos cu familii grele, în timpul iernii foarte aspre, munţi anevoie de străbătut şi stînci abrupte. Slăvim numele prea sfînt al celui de sus, care ne-a ferit măcar viaţa noastră şi nu am căzut în mîinile ucigaşilor, jertfă nenorocită a neomeniei lor.
     Dar şi aici trăim în mare sărăcie, fiind lipsiţi de mijloacele trebuincioase pentru obţinerea hranei. Şi în patrie nu mai avem nici un fel de stare, nici măcar hrana obişnuită deoarece anul acesta nu s-a arat şi nici nu s-a semănat din pricina răufăcătorilor apostaţi. Preaslăvim prea sfîntul nume al celui de sus pentru că nebiruitele oştiri împărăteşti au înfăptuit înalta dorinţă -împărătească de a salva obştea noastră şi a întregului popor, luptîndu-se cu străşnicie şi urmărind pe cei răsculaţi împotriva împărăţiei şi pe duşmanii patriei noastre. Nebiruitele oştiri împărăteşti nu contenesc cu nimicirea răzvrătiţilor, care deocamdată au scăpat de mînia împărătească şi s-au adăpostit, ca să se ferească, în locurile greu de trecut din munţi, în păduri şi în alte locuri ascunse ale Ţării Romîneşti.
     Iar noi, supuşii credincioşi ai puternicii împărăţii, înălţînd mîini rugătoare către prea bunul dumnezeu pentru veşnica păstrare a puterii ei, ne grăbim după putinţă să împlinim datoriile noastre. Am trimis îndată scrisori de ale noastre,
218
www.dacoromanica.ro
circulare, către locuitorii patriei care sînt risipiţi în toate părţile, vestindu-le mila împărătească şi dorita mîntuire a tuturor prin oştirile împărăteşti. I-am mîngîiat pentru nenorocirile îndurate şi i-am îndemnat să se adune toţi în satele şi locuinţele lor ca să se bucure de mila împărătească cu' deplina mîntuire şi linişte, făcută de nebiruita oştire împărătească, prin nimicirea răsculaţilor şi duşmanilor patriei.
     Intre timp ne sîrguim din răsputeri să întoarcem în patrie şi alţi mulţi locuitori raiale din diferite judeţe ale ţării, care au scăpat ca şi noi din mîinile tîlharilor şi şi-au mîntuit numai viaţa cu fuga aici pe pămînturi austriace. Noi recunoaştem că scoaterea lor în ţară este o datorie a noastră neapărată, pe care trebuie să ne-o facem şi să o izbutim cît de curînd. Dar fiindcă atît pentru scoaterea celor înstrăinaţi, cît şi pentru întoarcerea celor refugiaţi în munţi şi locuri greu de trecut, precum şi pentru mîngîierea obştească a tuturor sărmanilor raiale şi pentru deplina liniştire a lucrurilor este de trebuinţă să fie de faţă şi domnul, implorăm mila împărătească să binevoiască a trimite cît mai curînd pe domn, cîrmuitorul Ţării Romîneşti, toţi nădăjduind că o dată cu el se va restabili liniştea deplină şi orînduirea lucrurilor. Noi credincioşii robi, cunoscînd dorinţa locuitorilor, îi îmbărbătăm, dîndu-le nădejdi bune că în cîteva zile neapărat se vor bucura de domnul ţării în scaunul lui. Ei însă fiind înspăimîntaţi de nenorocirile îndurate, tot ezită şi nu se încred văzînd patria fără domn şi fără frîul trebuincios al cîrmuirii.
     Deci, în starea de acum a lucrurilor, este de neapărată trebuinţă să vină domnul fără zăbavă. Ne rugăm în genunchi la mila puternicii împărăţii să ni-1 trimită cît mai curînd ca cei simpli şi cu sufletele curate să fie siguri de mântuirea lor. Pe lingă aceasta, fiindcă mulţi dintre răsculaţi, urmăriţi de oştirile împărăteşti, s-au împrăştiat în multe părţi peste hotarele Ţării Romîneşti şi fiindcă îi bănuim că pot face multe răutăţi, noi, în viitor, ne rugăm cu lacrimi la mila împărăţiei ca toţi aceştia să fie ţinuţi pentru totdeauna în afara graniţelor Ţării Romîneşti şi să nu aibă voie niciodată să vină înapoi în Ţara Romînească, sub nici un motiv, nici ca supuşi ai înaltei Porţi, nici sub vreo altă protecţie a vreunei curţi străine, fiindcă aceştia, fiind cunoscuţi din fire răufăcători şi înclinaţi la răscoală şi tîlhărie, sînt gata în orice moment să pricinuiască ţării multe răutăţi, mai mari ca înainte.
     Astfel, cu puternicul braţ împărătesc fiind curăţată şi asigurată pentru totdeauna toată întinderea pămîntului romînesc, toţi supuşii într-un glas să aducem jertfă de mulţumire, cîntînd şi binecuvîntînd puterea împărătească ca să fie păstrată de dumnezeu în întregimea ei în veacuri şi fericită, punînd sub picioarele ei orice duşman şi potrivnic.
                                Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 67 v—69 v; ms. rom. 323, f. 322 v—323 v Text grec.
                                                                                                      219
www.dacoromanica.ro
147
Craiova, 25 iunie 1821
                   Const. Canetzos comunică lui Hogi Ianuş că pandurii se predau turcilor.
                                                     Kpal'cî>(3a, Tyj 25 ’Iouvlou 1821
      EuEpyEXlXMXaxoE [AOl [A7ta(Ilâ8eq, SouXlXthxaxa 7tpoaxuvw, «piXto x6 'fi?1 <TOt?-
       Ta (TXpOCTEU[XOCTOC xâ |3a(uXlxâ fjt£ XY]V OctaV PoY)0EiaV 7tY)yalvOUV [A7tp0(ixâ xal â<pavl£ovxa<; xdt0E rjpipav xouţ xXixTaţ. OE 7cavTOupeot, xpoaxuvouv xa0Y)[iEpivc5ţ. 'O MxoucrTKXvoţ, xal Opouvxe Aâxoţ, xal Kpeîvex^âvoţ £7tpoaxuvY)(iav [iâ xouţ âv0pw7touţ Touţ. EJţ x& Tupyou^EouXov S7cyjyav crxpaxeup,axa pacnXixdt, xal £xeÎ âmb xouţ xXe7txaţ 8ev rjupav xavlvav xal eX7tE£op,ev oxt, oyXrjyopa &eXei Xâ^Et x£Xoţ, xal (S[i7toTEţ vâ Sdiay] 6 ©soţ. OE e8£5 Eupiax6[isvoi âyâ?Eţ, aEXiXTâpayaţ xal IlXopT^ayiavKrJj xal 6 Xacrâv p,7tat,'paxxâpr]ţ craţ ^atpexouv. "OXot, er^eSov ol âyâ?£<; xtov fisyâXwv irnOuţiEa £fouv S ioc vâ craţ ESouv, xal 7tâvxoxe Xlyouv 07tou vâ craţ ESouv, ixeiS •)] sîvai «plXot xal craţ âyaxouv. Elxav xou xup Kax^wcpa Stâ vâ 2X07] V(* * <**? 7uapy] vâ craţ <p£p7] e8oo, Stâ vâ yioupouaxlaEXE, vâ 7tâpete xal wto-XY)i]nv 8(tov oin6 x&v PaaiXEa, x6aov xal oin6 x&v &ipv)X6TaT°v nocaiâ, E<p£vxY) [iaţ BituvEou, xaOoxt, rj^eupexe 6nou eÎvai «pEXoţ craţ xal craţ âyaxa, xal E7tt0u[iouv vâ eTct0e an6 oXouţ xouţ 7tpayp,axeuxâţ xal âp^ovxaţ eSS 7tp<iynixepa.
*Ev xoaotixtp pivto
                                         TÎjs evxi[a6xy)x6<; da? xaTOiv&s 8 oGXoţ Kwvcrx. KavET^oţ
      [Adresa:] ŢoTţ £vxi[ioxâxoiţ xuptoiţ [aoi xuploiţ X. ’IooavvoyaT] Kthvoxa H£xpou xal âSeXcpoîţ 7tpaaxuv7]xcoţ
                                                                      EEţ 2tp.7iEvi
                                                              Craiova, 25 iunie 1821
      Salut cu multă plecăciune pe prea binefăcătoarele mele başale şi vă sărut mina.
      Oştile împărăteşti cu ajutorul lui dumnezeu merg înainte şi nimicesc în fiecare zi pe boţi. Pandurii se închină în fiecare zi. Buşteanulx, Frunte Lată 8 şi
                                1 Căpitanul Dumitru Buştean, rînduit in 1815 cu potera in jud. Olt (Vezi voi. I, doc. 55).
      * Frunte Lată Ion, căpitan de panduri, in lima februarie trimis la divanul din Bucureşti ta misiune din partea lui Tudor. Se află în grupul căpitanilor care fac opoziţie lui Tudor la Goleşti (N/ lorga, Izv. cont..., p. 247—294).
       Un alt Frunte Lată, Vasile, de asemenea căpitan de panduri, originar din Busur (Mehedinţi), rînduit ia 1815 cn potera în jud. Argeş (Vezi voL I, doc. 55 şi Acad. R.P.R., ms. rom. 261, f. 133).
220
www.dacoromanica.ro
Crăiniceanu 1 s-au închinat cu oamenii lor2. Şi la Tîrgu Jiu s-au dus armate împărăteşti, dar n-au găsit nici un hoţ; sperăm că repede va lua sfîrşit; să dea dumnezeu'. Agalele care se află aci, selihtar aga, Plovgianisi şi Hasan bairactar, vă salută; aproape toţi din agalele mari doresc să vă vadă şi totdeauna spun că au să vă vadă, fiindcă sînt prieteni şi vă iubesc. Ei au spus lui Gatzofas să vină să vă ia şi să vă aducă aisi ca să. . .8 şi să fiţi preţuit atât de împărat cît şi de prea înălţatul paşă, stăpînul nostru de la Vidin, deoarece ştiţi că este prietenul d-voastră şi vă iubeşte. Ei doresc ca să fiţi aci înaintea tuturor negustorilor şi boierilor.
     Cu acestea rămîn al domniei voastre slugă plecată
                                                        Gonst. Ganetzos
[Adresa:] Prea cinstiţilor domnilor mei domni Q. Ianuş Gonsta Petru şi fraţii, cu închinăciuni
                                                                   La Sibiu
                     Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 511, doc. 62. Orig. grec.
27  iunie 1821
                                    148
                                             Anastasie Mihaloglu cere lui Hagi Prodan să-i trimită pulbere şi cartuşe şi îi arată că n-are nici un amestec în reţinerea trăsurii sale.
Traducere după scrisoarea romînească scrisă de Anastase Mihaloglu către
                                           Hagi Prodan
                                                                                 1821, iunie 27 zile
   Am primit scrisoarea dumneavoastră în care îmi scrieţi despre trăsura dumneavoastră oprită aici. Frate, domnule Hagi, eu n-am cu dumneavoastră nici o socoteală ca să vă opresc trăsura, ci ea e oprită de alţii care se află aicea, pentru slujbele pe care vi le-au făcut dumneavoastră pînă acum. Eu din partea mea am făcut numai aceea că, atunci cînd au scos trăsura dumneavoastră şi au făcut inventarul, eu din întîmplare fiind aici, n-am îngăduit ca cineva să ia ceva din lucruri, ci adunîndu-le, le-a sigilat vechilul dumneavoastră; de asemenea şi eu am pus pecetea mea, iar dumneavoastră faceţi cum ştiţi. Şi de cine anume este reţinută, vă va informa omul dumneavoastră; iar cînd aceia o vor libera, apoi din partea mea va fi liberă; dumneavoastră *
        1 Vistierul Constantin Crăiniceanu, căpitan de panduri. La începutul răscoalei, însărcinat cu strîngerea pandurilor împotriva lui Tudor, dar după aceea trece de partea lui cu 150 oameni şi este rînduit ispravnic de Mehedinţi (N. Iorga, op. cit., p. 16, 18, 33, 257).
        *       Date mai amănunţite despre aceste lupte ale pandurilor, la care iau parte D. Buşteanu şi Frunte Lată, vezi în memoriul lui Dumitrache Protopopescu.
        * In textul grecesc este vi Yioupou<rr£oeTe.
221
www.dacoromanica.ro
le puteţi scrie lor. Eu şi acum am stăruit pentru trăsura dumneavoastră, ca şi mai înainte. Zilele acestea v-am rugat să-mi trimiteţi cartuşe sau pulbere de care avem mare lipsă, şi n-am primit de la dumneavoastră nici un răspuns. Şi prin aceasta vă rog, dacă aveţi, trimiteţi.
         E.     Vîrtosu, Despre Tudor Vladimirescu, p. 87—88; copie veche rusească, găsită între, hîrtiile rămase de la poetul Alexandru Macedonschi.
                                   149
Orşova, 1 iulie 1821
                Gh. Opran către Const. Hogi Pop, despre rezistenţa pandurilor răsculaţi şi despre obţinerea unui paşaport pentru Ioan Solomon, fugit în Austria.
     Către dumnealui chir Hagi Constandin Pop
                                                                 Sibiu
     Scrisoarea dumitale din 25/7 iunie astăzi am primit. Şi spre răspuns iţi înştiinţezi că periclisită scrisoarea dupe adresul său vor da. Iară scrisoara cătră dumnealui medelniceru Poroineanu, dimineaţa cu un om voi trimite negreşit. Şi să fiţi odihnit. Iară pentru cele deopotrivă dupe cuprindera şi dupe cum v-am scris, las la curgerea lor. Scrisoarele către Ţarigrad cu curieru, care peste cîteva zile va pleca, voi trimite negreşit.
     Cu Pavel, omul dumneavoastră, iar au venit la Schela, şi-mi spunea că un turc de la Dii, care cu casa dumneavoastră din Craiova au lucrat, au venit la dînsul zicîndu-i că neşte cordovane are de vînzare, care ar pofti iarăşi dumnea-voastre să le vînze. Âşadară, eu am spus ca să facă înscris cuprinderea mărfii cu preţul împreună şi celea deosebit ce are a cere cătră dumneavoastre ca să poteţi mai pă larg lua teslim de toate lucrurile dum neavostre. Şi aşa dară primind, după întorcerea lui, scrisoare, voi trimite dumneavostre. Altă, spunea de toate, că bine mierge. Cît pentru marfă, atît şi în partea locului, fără decît la Mehadia al nostru. în ţară este foarte rău, pentru că pandurii s-au întărit şi tote drumurile au cuprins, cît turcii din Cerneţ nu îndrăznesc să iasă afară, pentru că cum vrounu din ei sau zapciu va ieşi, îl prind şi-l pedepsesc rău; dar nici unuia nu să predă, nici că s-au predat.
     Unul al mieu foarte bun prieten şi cam puţintel rudenie, cu numele Ioniţă Solomon Pleşoianu, care din ţară de o vreme au trecut pe la Tumu Roşu, şi luînd de la stăpînirea locului pasoş cu numele Ioniţă Pleşoianu, au venit la băile, aicea. Şi pentru că aicea estă cunoscut cam cu numile Ioniţă Solomon, l-au bănuit stăpîniria, zicînd că cu vicleşug să-ş fie scos pasoşul acolo. Mai vîrtos că, fiind şi la turburările ţării după slujba lui, că să fie mestecat îl bănu-
222
www.dacoromanica.ro
iese şi nu-1 sufere nicidecum la băi, ci l-au pornit de acolo la Haţeg cătră Sibii, iarăşi înapoi pe unde au intrat. Dară fiindu-mi, cum zic, prieten şi bolnav, aş pofti să-i împlinesc voia, ca la băi aicea să fie. Pentru aceasta dară mă rog ca la general comando1 [al] Sibiului să faceţi orăşce mişloc să-i scoteţi un gheneral comando pasoş pă 3 luni, pă numile slugheru Ioniţă Solomon Pleşoianu8 cu care să poată veini la băile să se caute şi forte mă vei îndătora de dumnealui, veţi înţălege. Cît pentru venirea acolo, atît şi ce om estă, socotesc că dumnealor cinstiţii boieri, spre a aşutorînţa dumnealui, orăşce cele de trebuinţă a da înscris la gheneral comando spre mărturia cererii lui, vor da, şi nădejduiesc la prieteşugu dumneavoastre că voi izbîndi. Âşadară, mă rog în ceasul acela cînd veţi scoate pasoş, să-i aflaţi şi să-i daţi pasoş zicîndu-i ca încoci pă loc să plece. Iară pă mine să mă înştiinţaţi cu poşta dintâi, spre odihnă. Şi cîtă cheltuială veţi avea, ca să vă fac buna la partea dumneavoastră.
     Pentru scrisoarea ce mi se trimite, nu pot mă înţălege cu cei de le trimit scrisoarele, pentru că nici o socoteală cu dînşii nu am. Pentru aceea dar, după cum bine scrie toată scrisorea ce mi se trimite, despre partea boierilor să le iau de ştiirea, franco să fie.
                                                 Şi sînt spre slujbă,
                                                    Gheorghe Opran
[Adresa:] Domnului Hagi Constantin Pop
                                                                 la Sibiu8
         Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop,pach. 134. Orig. rom. Tot acolo, o altă scrisoare în acelaşi sens despre paşaportul lui Ion Solomon, cu data de 8 iulie 1821.
                                             150
4  iulie 1821
                   Gh. Paşcanu, refugiat la Suceava, comunică lui Şt. Vogoride că nu se poale întoarce în ţară fiind bolnav, iar că ceilalţi boieri sînt împrăştiaţi prin toată Bucovina.
                                                                     4  ’louXtou 1821
      Tyjv (piXrjv Y]|nv euyeviav ty]<; i£eX<pixwţ d<T7ta£6[Jie0a, ixpi(3£(jTaTa 7tpo-erxuvouţtev.
      Mer’ &xpaţ xaP“? Xa(36vTE<; to 7rcpi7ro0Y]Tov iSeX<pixov tyj<;, u7tep^ej0Y](xev ini te T(îi atahj) Stcoptrrţta ele; tyjv xaî(jLaxa(jLÎav MoXEa|îîaţ xal etcI ryj ev uyEia ieplţei TÎjţ (piXrjţ Y]|uv euyevIo? ty]?.
      ’Ex TCpoYovtov avaXXoi(!n-«ţ moroi xal EUTOiOioraroi ry) xparaia xal Euep-Y^TtSt 60to(Jiavtxyj PaoiXEia, Y]0eXaţtsv âvu7tEp0ETWţ pâXEt ele; 7tpa^iv raţ u^Y]Xaţ * *
       1 « General comando» e scris cu litere latine.
       a Subliniat în text.
       * Adresa în nemţeşte.
223
www.dacoromanica.ro
7rpo(Txuvv]T0c<; fouTayâţ, xaxdc to â7tapa[T7)Tov SouXixov vjfxtov XP^0<?> ttX^v foc tcov IvxauOa elţ 2jOur£â(3av TÎj<; M7iouxo(3[va<; 8iaTpi(36vTC0V âpx&tcov, eyco fi&v 6 "k6yloq Tecopyioţ Ilacrxâvot; suptaxofiai eJţ 7iavTeXvj âvixavixvjTa 8iâ to y^paţ, 6 8£ ^aTfiavoţ PaSouxavoţ eîvai xXiv/jpvjţ 7ipo vjfxepcov ^Svj, xai 8iâ touto 8b* fj^uv/jOvjfxev âXXo ti fori tou 7iap6vTO<; vâ Sievepy^CTCofjiev, ecfjcvj âaTEÎXa[i.ev xaTâ Tdcxoţ Ta a7i0CTTaX£vTa Syypaq>a 7ipo<; Touţ a7iavTaxou t% Mnoiocopivaţ SiaTpt-PovTaţ âp^oTaţ, xaî â<pou yvcocttottoivjOcocti toî<; eîpvjfx^voit; Ta ev auroîi; SiaXafi-Pav6(xeva, ^Xei ytvei vj xP^^ou^vv] 8iâ7tpa!;i<; tcov eIx6tcov.
     II       p&<? 8h 7iapaxaXou[i.ev tvjv euyevtav tvj<;, vj fouTEivofiiw] vjfxcov âvaPoXvj vâ [xvj 7Tape^vjYV]0^ urci xaxoPoiiXcov tivcov, âXXâ St* auT% rcp&c; tou<; 7roXuxpo-vtouţ [xaţ au0evTa<; vâ SiepfxvjveuO^ Euvolxwţ, jcoc06ti SiaxeifieOa Sieenrapfjiivoi xa0’ 8Xv]v tt]v focraoiv TÎj<; M7iouxo(3iva<;, eîţ rca^âpia^co p[a xai 7ip<$7io?a.q (îouvcov. ’Ev TOffouTtp 8k e7U(TUvi(TTâ[jievoi Tyj 91X7) EUYEvia tvj<; vj[xâ<; Te xal ttjv SuffTOxvj T^âpav, SiaTeXoujxev t% euYevta; tvj<; co? âSeX<pol xai 8Xco<; 7Tp60u[xoi SouXoi.
                                                                     4  iulie 1821
     îmbrăţişăm frăţeşte pe scumpă nouă domnia voastră şi vă salutăm cu
     plecăciune şi cu multă dragoste.
     Primind cu cea mai mare bucurie mult dorita frăţească a dvs. scrisoare, ne-am bucurat mult pentru numirea dvs. cu bine în căimăcămia Moldovei şi pentru sosirea cu sănătate a scumpei nouă domniei voastre.
     Fiind din strămoşi cu statornicie credincioşi şi prea supuşi puternicei şi binefăcătoarei împărăţii turceşti, am fi pus neîntîrziat în aplicare înaltele slăvitele porunci, după datoria noastră, dar dintre boierii aflaţi aici în Suceava Bucovinei, eu învăţatul Gheorghe Paşcanu mă aflu cu totul în neputinţă, din pricina bătrîneţei, iar hatmanul Răducanul este în pat de cîteva zile şi de aceea n-am putut face acum altceva, decît numai am trimis în grabă documentele trimise către boierii care petrec în toată Bucovina, şi după ce vor lua cunoştinţă zişii boieri de cele cuprinse în ele, se vor îndeplini cele de cuviinţă.
     Pe lingă aceasta rugăm pe domnia voastră ca prelungita noastră aminare să nu fie tălmăcită rău de utiii răuvoitori, ci să daţi dvs. stăpînilor noştri, cărora le dorim viaţă lungă, o explicaţie favorabilă nouă pentru că sîntem împrăştiaţi în toată întinderea Bucovinei în tîrguri, sate şi pe la poalele munţilor.
     Cu acestea ne recomandăm scumpei nouă domniei voastre, atît pe noi cît şi nenorocita noastră ţară şi rămînem ai domniei voastre
                                      ca fraţi şi cu totul zeloase slugi.
          Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 298. Orig. grec. Publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 128—129.
224
www.dacoromanica.ro
151
Sibiu, 8/20 iulie 1821
                  G.         Leventis comunică ştiri lui Al. Vilara, criticînd purtarea mitropolitului şi a unor boieri.
                                                                                   St[i7c(vt, tă 8/20 ’louXtou 1821
      OiXtoctg <x£eX<p£.
      SyjfXGpov IXapov t8 &n6 4/16 tou Tp^ovToţ ypâ[x[xa T7K xal aa? â7roxpl-vojxai â|xe<jcoţ. Ti> tou fpîXov Maiipou ypâţxjxa aviyvtocra [XGTâ 7roXXij<; 7rpo<rox>j?, Skv ânopcî 8ia tvjv âvoTjalav tcov âvoyjTtoţ <pGpo[x£vtov, Si6ti &n6 tou? yGpovroT^pouţ g£ auTwv dcXXo ti £gv G7Tpo<i[xeva. Ti> (xcttgîov clvai otcou 2vaţ ax 8 Touţ uxoypâ-4>avTOţ gScoctg 7tp8 xaipou âycoy^v clţ t8 xovctoXixtov, 7tpocrxXat.6|xevoţ xoctix tcov â?ixicov o7rou g8 ox([xa<jev ano Touţ Toupxouţ, v^tu; vâ kazâ’kt] clţ t8v [xivlcTTpov [laţ gv xaipŞ cîţ 7tp(ot6tu7tov.
      'Arco t8 xp8ţ t8v <p£Xov Maupov ypâ[X[xa tou <p£Xou Aojxvâvrou &â PGPawoOy) tI fppovGÎ 6 âpx^Y^? [xa?. xod aufxqxîivtoţ 8Xoi 8<roi op0o<ppoveÎTG ivGpyyjaaTG.
      'O âyioţ Sgo7i6t7]<;, 8<mţ xapaxoveÎTat. 8ti t8v y)7t<XT7]<iav, Y]|X7topeî 8au[xa-(TuoTaTa va SixaioXoy^Ofj, uxoypâfpcov t8 xoiviv 7tp8ţ t8v auToxpaTopa ypâ[X[xa, xai e^7]you[i.Gvoţ [xg Sva ISialTGpov xp8ţ tov Mr. IIIvtjv. Saţ pcpaico 8ti auT& t8 <p£p<ii[xov &â t8v SixaioXoyyjcrn, Si6ti XGpiaaoTGpav-âvâyx7]v va SixaioXoy^O^ xpiţ xPtcmavo^?> reapâ xpiţ âXXoxlffTouţ. IlapaxaXco vâ xpocrqiGpY) xpoţ t$)v auTou xaviGpoT7]Ta Taţ Taxeivâţ [xou xpocntuv/jaGiţ. *Aţ âvaipiaji xal t& twv [xovacmjpiaxcov pouXXcov.
      IlapaxaXco vâ âvayvcoerfl to 7tap8v [xou xal t« cplXco KapmoyXou, eXx(£co 8tI xâvTOTG X01V07T01GÎTG (JLGTa^li (Taţ Ta 7tpOţ U[xăţ YpâflfiaTâ [XOU.
      AutoI ypâcpouv 8ti ol Toupjloi G<p£p07j<iav xaXâ, xXyjv Sev Touţ xvlyouv Tâ Sâxpua tou NixoXgctxou Siâ t8v Toupxo<poveu0evra ya[xPp6v tou, Ta xaxâ T>jţ «paPoptTocţ, Ta Toaa &XXa 8<ra yvcopl^GTG, xal 8<ra 2ev âyvoouv auTol ol itioi; Nofxl^ouv 7r<î)ţ Oâ oqJGX^aouv t8v lauTov Touţ xpo8 [SovTaţ t8 xoivov; vOxt P^Paia, 67TGi?i) xal 0c8ţ U7râpxet, xal SixaioauvT] GuplaxGTai âx6[X7] exl TÎjţ y^?- TauTa b/ pla. Mi tov Ta^uS pojxov jxaţ A7][X7]Tpâx7]v, 8cm<; Oâ gxicttp^y] oyXyjyopa, Y)[X7ropGT vâ [xol ypâ^y) eXGU0Gp(oţ.
      Tâţ 7rpo<TXuv7)<TGiţ [xou 7rpiţ 8Xouţ Touţ xaXouţ «plXouţ.
                                     'O 7Tl(TT6ţ T7]ţ «plXoţ xal SouXoţ r. AgPgvtt]?
      [Adresa:] TŞ GuyGVGOTâTco âpxovTi âya xuplco ’AXc^âvSpco BcXXapa
                                                                                                                                               Elţ BpatT(Top8v Sibiu, 8/20 iulie 1821
      Prea iubite frate.
      Astăzi am primit scrisoarea d-voastră din 4/16 ale lunii curgătoare şi vă răspund îndată. Am citit cu multă atenţie scrisoarea prietenului Mavros; nu mă miră prostia celor care se poartă prosteşte, fiindcă de la cei mai bătrîni
15 —c 810
225
www.dacoromanica.ro
nu aşteptam altceva. Lucru hazliu este că unul, dintre cei care au semnat, a dat de mult o jalbă la consulat, în care se plîngea împotriva nedreptăţilor suferite din partea turcilor, care a fost trimisă la timp, în original, ministrului nostru.
     Din scrisoarea prietenului Domnando către prietenul Mavros vă veţi încredinţa ce părere are şeful nostru, şi acţionaţi, cei care sînteţi de acord şi judecaţi drept.
     înalt prea sfinţitul mitropolit, care se plînge că a fost înşelat, poate minunat să se justifice, semnînd scrisoarea obştească către împărat şi dînd explicaţii într-o scrisoare specială către domnul Pini. Vă asigur că această purtare are să-l justifice, fiindcă mai mare nevoie are să se justifice în faţa creştinilor decît în faţa oamenilor de altă religie. Vă rog să transmiteţi înalt prea sfinţiei sale închinăciunile mele smerite. Să desmintă şi scrisoarea referitoare la pece-ţile mănăstireşti.
     Vă rog citiţi scrisoarea mea de faţă şi prietenului Cariboglu. Sper că totdeauna faceţi cunoscute între d-voastră scrisorile mele ce vi le trimit.
     Ei scriu că turcii s-au purtat bine. Dar nu sînt înecaţi de lacrămile lui Nicolescu pentru ginerele lui ucis de turci, de nenorocirile îndurate de bărboşi şi de atîtea altele pe care le cunoaşteţi şi pe care le ştiu şi ei înşişi? Ei cred că va fi spre folosul lor, dacă vor trăda poporul? Desigur că nu, fiindcă şi este dumnezeu şi dreptate se mai găseşte încă pe pămînt. Acestea în grabă. Cu curierul nostru Dimitrachi, care se va întoarce repede, puteţi să-mi scrieţi în mod liber.
     Salutările mele către toţi prietenii buni.
                               Credinciosul d-voastră prieten şi slugă
                                                                   G. Leventis
[Adresa:] Prea nobilului boier aga domnului Alexandru Villara
                                                                   La Braşov
                   Acad. R.P.R., pach. DCCCXCVII (fost ms. rom. 1155), f. 257. Orig. grec.
                                          152
Colincăuţi, 11 iulie 1821
                 Mitropolitul Veniamin comunică generalului Inzov că va da răspuns la scrisorile lui Şt. Vogoride de a se întoarce în ţară după ce se va pune de acord cu boierii refugiaţi.
      înalt exelenţia voastră milostive stăpîne,
      Cinstită scrisoarea1 exelenţiei voastre din cinci a curgătoarei luni supt număr 3238 împreună şi cu alte trei scrisori de la dumnealui hatmanul Vogoridi, cai-
      1 Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom., 2811), f. 248. Publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 129.
226
www.dacoromanica.ro
macamul Moldaviei, adresarisite cătră mine şi cătră boierii simpatrioţi, astăzi cu cinste şi smerenie am priimit. Dar, fiindcă1 nici a răspunde nici a lucra în aşa pricină eu singur nici pot, nici poate a-mi fi ertat, nefiind acele scrisori numai personale cătră mine ci împreună şi cătră boieri, şi nici ştiută fiindu-mi voinţa şi hotărîrea dumilorsale boierilor simpatrioţi şi nici scriitori de a face răspuns la satul ce mă aflu avînd, care răspuns iară trebuie să fie într-o socotinţă cu dumnialor boierii şi iscălit împreună şi de dumnialor, pentru aceia trimiţîndu-să toate acele mie trimasă scrisori de la dumnialui hatmanul Yogoridi, rog bunătatea înaltei excelenţiei voastre să binevoiţi împreună cu deosăbită carte ce scriu şi eu dumnilorsale a să da la dumnialor spre a pune dumnialor îndată în lucrare cele ce vor socoti după cuviinţă, unit fiind şi eu la cele ce de obşte de cătră toţi dumnialor vor găsi cu cale după răspunsul ce voi priimi de la dumnialor.
     Cu ce mai adevărată cinstire şi supunere am cinste a fi, milostive stăpîne, al înalt exelenţiei voastre cătră dumnezeu smerit rugătoriu şi plecată slugă. No.l.                                        11 iuliu 1821. Satid Colincăuţi.
         Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 254. Publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 133—134 şi în Revista teologică, IV (1886), nr. 29, p. 225.
                                             153
Braşov, 12 iulie 1821
                 Memoriul boierilor refugiaţi către ţarul Rusiei, cu descrierea jafurilor şi silniciilor săvîrşite de turci in Ţara Romînească.
Copie de la requete adresee â Sa Majeste l’£mpereur par le Clerge et Ies Boyards Valaques de Cronstadt le 12 juillet 1821 v. s.
     Â peine la revolte de Yladimiresco venait d’eclater et l’invasion du Corps insurge sous Ies ordres du P-ce Ipsilanti venait d’etre connue que l’assemblee des Boyards de la Principaute de Valachie mit en usage tous Ies moyens qui se trouvaient â sa disposition pour etouffer ces mouvements insurrectionnels dans leur naissance; elle cruţ du devoir d’une entiere soumission â l’autorite legitime de porter â sa connaissance l’etat des choses et le detail circonstancie des mesures repressives qu’elle s’etait empressee de prendre, autant que pou-vait le comporter l’etat d’un pays desarme presque, elle l’instruisit de la mar-che progressive du mal, et la supplia de prendre en consideration l’etat de
        1 Urmează cuvinte tăiate:« mie îmi este neştiut voinţa şi hotărîrea dumilorsali boierilor simpat[rioţi]».
227
www.dacoromanica.ro
detresse de la Province et de pourvoir aux moyens Ies plus propres â eloigner Ies dangers imminants dont elle etait menacee.
   L’assemblee des Boyards considerant ensuite l’etendue du mal et que le but du rebelle Yladimiresco et des Albanais ne tendait â rien moins qu’â exte-nuation de la classe nobiliare, et â l’etablissement d’un systeme spoliateur aurait cru manqueur â ses devoirs envers l’Autorite legitime si elle continuait d’exercer ses fonctions administratives sous Ies etandards de la rebellion, tan-dis que le Caimacam du Prince et le representant de l’Autorite protectrice de Yotre Majeste Imperiale s’eloignaient; en consequence elle jugea convenable de se retirer en lieu de surete ;les Boyards qui la composaient passerent successi-vement en Tra'hsylvanie chaqu’un ayant profite de l’occasion qu’il a pu saisir d’oh ils ne cesserent, en temoignage de soumission, d’informer la Sublime Porte des malheurs auxquels la Yalachie etait exposee et d’implorer son assistance pour le retablissement de la tranquillite. Enfin lorsque le pays eut ete pendant plusieurs mois en proie â tous Ies fleaux de l’insurrection, l’armee Turques y părut dans le dessin hautement proclame de l’en delivrer, de defendre l’habi-tant paisible, rendre la tranquillite, retablir chaqu’un dans ces foyers et faire rentrer toutes Ies classes dans la jouissance de leurs privilfcges respectifs garan-tis sous l’Aigide de la puissante protectiţm de Votre Majeste Imperiale et faire oublier â cbaqu’un Ies malheurs occasionnes par tous ces desordres. Mais â peine l’Armee Ottomane pasait-elle sur le territoire Valaque que sans respect pour Ies traites, sans 6gard pour ses promesses, elle se conduit en ennemie du nom Cbretien, elle fait la guerre â la Province plutot qu’aux rebelles elle detruit Ies ressources du pays, et finiră par l’exposer â toutes Ies horreurs de la famine, la bacbe abat Ies forets, Ies bestiaux et Ies recoltes sont enleves, et tout est transporte dans Ies places fortes par des requisitions en chariots et des corvees vexatoires. L’innocent est voue â la mort la plus cruelle et la plus ignominieuse sans aucune forme prealable de justice; le soldat se disperce dans Ies Campag-nes, porte par tout la desolation et la mort, reduit en esclavage Ies familles, livre aux flammes Ies Bourgs et Ies Villages, devaste Ies Monasteres et portant une profanation brutale dans Ies lieux Ies plus sacres, il convertit Ies temples saints en lieu de prostitution et de debauche, Ies objets du culte et de la vene-ration publique sont foules aux pieds, Ies cendres des morts troublees sous la tombe, et Ies Ministres de la religion massacres aux pieds des autels et la pudeur consacre â Dieu outragee dans le sanctuaire.
     Dans cet etat de cboses Ies Chefs de l’armee Ottomane exigent que nous abandonnions le seul asyle ouvert â notre existance et que nous rentrions dans notre Patrie non pour en fermer Ies plaies, mais d’apres le plan de conduite qu’ils paraissent s’etre fait pour offrir un plus grand nombre de victimes â l’assouvissement d’une ferocite sans exemple.
     Souffrez donc Sire, qu’en deroulant aux pieds du trone de Votre Majeste Imperiale le tableau dechirant des maux qui nous desolent, ndus osions implorer
228
www.dacoromanica.ro
Votre haute assistance en faveur de notre malheureuse patrie. Veuillez Sire, jetter un regard propice sur une Province qui sous l’aide paternelle de Yotre puissante protection coulait des jours de paix et de bonheur, et que des eve-nements aussi desastreux qu’impruevus ont precipite dans un abyme de maux dont il serait difficile de sonder toute la profondeur, et d’ou cette meme protection peut seule la tirer. C’est un peuple Chretien, Sire, qui vous tend Ies bras, un peuple desarme qui a recours â Votre Clemence qui seule peut le sauver. Nous sommes avec un profond respect et une entiere soumission Sire de Votre Majeste Imperiale Ies trfcs humbles et tres obeissants serviteurs (signes)
     Le Metropolite, l’Eveque de Rimnik, l’Eveque de Bouzeu, l’Eveque d’Ardjech,
D’Vornik Gregoire Baliano
    ,,    Constantin Samurkach
    ,,   Georges Slatineano
    ,,   Georges Philipesco
    ,, Theodore Vacaresco ,,   Alexandru Ghika
    ,,   Nicolae Vacaresco
Le Logothete Constantin Golesco „          Ioan Vacaresco
     ,,    Constantin Rasty
     „     Demetrius Chrysoscoleo
     ,,     Manolaki Balcano
     ,,   Jean........
Le hatman Nicolas Mavro..........
Le Vornick Michel Comesco „            Nicolas Ghika
L’Agas Nicolae Philippesco „ Michel Ghika
L’Agas George Floresco ,, Constantin Cornesco ,, Alexandre Villara ,, Constantin Cantacousene ,, Manolaki Floresco Le commis Alexandre Ghika Le caminar Demetrius Ghika ,, Ioan Cocoresco ,,        Alexandre Philippesco
     ,,   Constantin Ghika
     ,, Ioan Golesco ,, Ioan Ghika „ Ioan Philippesco ,,   Pano.... Baliano
Le Pacharnik Ioan Raletto ,,        Nicolas Balazzano
Le Slutziar Gregoire Obedan
Pour Copie Conforme A. Pini1
            Arhiva Min. de Externe al U.R.S.S. Moscova, fondul Ambasada din Constan-tinopol, dos. 391, f. 45—46. Trad. grec. cont. a acestui memoriu la Acad. R.P.R., pach. DCCCXCVII (fost ms. rom. 1155), f. 293—294 (fără semnăturile boierilor). Publicat în trad. rom. de C. D. Aricescu, Acte justificative..., p. 185—187.
       1 Memoriul a fost însoţit de o adresă către A. Pini, cu rugămintea de a-1 transmite ţarului (Acad. R.P.R., pach. DCCCXCVII (fost ms. rom. 1155), f. 286 v Copie grec.).
229
www.dacoromanica.ro
12  iulie 1821
154
                                             Chehaia bei, în numele seraschierului de Brăila, porunceşte agatelor din ţinuturi să înceteze abuzurile faţă de « raialele credincioase».
                      Buiurdiul în contra grecilor eterişti din 1821, iulie 12 x.
     Tălmăcire buiuriultiului
     Mai înainte de intrare noastră întru acest pămînt a pre puternicii împărăţii şi întru înaltele porunci împărăteşti şi în poroncili înălţimii sale sarascher paşa să poronceşti ca oricarele creştin din oriei naţîe va fi sau grec sau moldovan şi sîrb, de-şi va cunoaşti datoriile supunirii sale şi a credinţîi şi să va purta cinstit cu toată ascultare, să dă iertare şi la viaţă şi la averi. Şi atît pre puternicul şi mult milostivul împărat cum şi înălţime sa rînduitul sarascher a oştilor poronceşte cu străşnicie ca pe aceste credincioasî şi supusî raiale nici să să superi, nici să s[ă] păgubească de averile lor.-
     Dimpotrivă însă acei ci au întrebuinţat arme şi sînt plecaţi la apostasîi şi înrăutăţiri, le este şi viaţa în primejdii şi avere în pierzare. Cu totul este împrotiva voinţăi pre puternicului şi mult milostivului împărat de a nu să amestică agalile zabeţi întru pămînteştile pricini şi maslahaturi isprăvniceşti şi supt cuvînt că această avere este a grecilor sau a moldovenilor şi să s[ă] iai aceşti lucruri. Şi de acum înainte, dacă să va mai priimi înştiinţare că s-au luat averi a vreunii raeli, a căruia raialîc eşti mărturisit de obştie de cătră toţi în pămîntul acesta şi că nu s-au amestecat cu făcătorii de răii tîlhari şi după cercetările făcuţi nu va pute da în urmă răspuns acei ci vor cuteza a urma împotriva poroncilor prea puternicului împărat şi a mării sale paşii.
     Deci dar, de acum înainte să nu vă amestecaţi mai mult în trebuintîle isprăvnicatului şi întru feliuri de supărări pricinuitoare şi atingătoare, sau de averi sau de cinste a vreunui boieriu sau a vreunui neguţător şi a oricăreia raia credincioasă.
     Aceasta poroncim şi asămine să urmezi.
                                                                1821, iuli-12
                                Acad. R.P.R., doc. CCCLX/56. Trad. rom. cont. Alte copii: Acad. R.P.R., ms.
     rom. 333, f. 39v; Muzeul de istorie a partidului, fondul Saint-Georges, doc. 225.
                                          ANEXĂ la documentul nr. 154
     Căimăcămia
     cătră cinstita isprăvnicia Herţăi.
                       Iată vi să triimiti buiuriultiu prea slăvirei sale chihaia bei cătră agalile ascherliilor ci sînt acolo pe ţînu[tu] acela, poroncindu-le ca să nu să mai amestici 1
      1 Scris de altă mină.
230
www.dacoromanica.ro
cit de puţin în trebuinţăle ţinutului spre săvîrşîre poroncilor ci sînt asupra dumneavoastră, rămîind ca dumneavoastră cu oameni de ai ţînu[tu]lui să le săvîrşîţi. Iar agalile vor căuta poroncile oştineşti spre prindire tâlharilor eterişti şi întru apărare lăcuitorilor denspre ascherlii.
      Deci, de acum nu vă mai rămîni cuvînt de pricinuire; sîliţă-vă întru toati, mai ales întru statornicia lăcuitorilor. Şi pentru toate celi ci din poroncă veţi lua din ţinut în trebuinţa oştilor, să aveţi tăbliţi anumi, căci pentru toati are să s[ă] facă cercetare.
                                                     Ştefan Vogoride
                                                                1821, iuli 12
      Daţi buiuriuldiul la agale. De nu vor urma celor poronciti, mă veţi înştiinţa.
         Acad. R.P.R., doc. CCCLX/57. Copie rom. cont.
Ş cheia, 15 iulie 1821
                                             155
                   Jafurile ascherliilor pe moşia lui Dracachi Roset şi golirea hambarelor de către săteni.
      Cu multă plecăciune închinîndu-mă, sărut cinstită mina dumitale.
      înştiinţăz pe dumneata că aice, acum de cîtiva zile, nespusă supărare pătimim, atît noi oaminii casăi, cît şi toţi lăcuitorii moşii despre prădăciunile ce urmează ascherlii. Bisărica noastră au jăfuit, asămine şi a lăcuitorilor unguri. Casăli boiereşti le-au jăfuit de ispravă. Care mai vinind răndure necontinite de acei jacaşi, negăsind altă ce să ia, au stricat toati geamurile, fănari. Beciurile, le-au stricat încuitoiile. Din gherghir au luat hamurile ce era, au luat postavul de pi toati scaunile, au stricat săpitul, au luat toati pînzurile mesăi, cum şi lada ce era a dumnealui Gram[a], cu nişti fieră, iarăşi au străcat fierul de pi rotile carului mocănesc, l-au luat de şi-au potcovit caii. Feţăli, aştemuturile toati, le-au golit. Pe Andrei Straia l-au bătut cumplit să-i spui avere boierului şi să-i arăţi pe vatav. Au tras caii boireşti la ogradă în cîtiva rînduri şi au prins armăsarii di la iepi. Norocire au urmat, că tot s-au rupt arcanul şi pîn’acum au scapat; şi alţi îndestule mişălii.
      Noi umblăm tot fugari şi eu şi Goşman. Şi ne-am spăimîntat că tot n-om scăpa. Că, care vini mai în urmă, tot mai răi să arată şi îngrozitori.
      Cucoane, pentru mila lui dumnezău, dacă mai este nădejde a să linişti, să am cinstita porcfnca dumitali, iar dacă nu încă, să ni căutăm a ni scapa viiaţa, că în credinţa lui dumnezău s-au trecut toată nădejdea, s-au spăimîntat toţi . şi mic şi mare.
      La Hoisăşti au prădat casăle de tot ce mai rămăsăse. Au spart hambariul în fund şi au luat toati lucrurile ce au fost mîntuiţi acolo. Satul s-au tras la
231
www.dacoromanica.ro
codru, ţiganii de acolo au venit toţi aice, decît numai în acel ţinut au rămas acolo în jafurile casăi Hoisăştilor.
      Sînt şi ţiganii părtaşi, mai toţi luînd din aşternuturi şi altile. Toată pîine, gnu, orz, ovăz, s-au luat di la hambare de cătră satili ţinutului pentru cale, din poronca agalii, cu cuvînt să-i plătească fiiştecare sat pe cît au luat, cîti 18 lei merţa de grîu şi noaî de orz. Pîinile ţarinii sînt toati frumoasă, grîul, orzul grăbeşti cu săcerişul. Beilicurile sînt necurmaţi din sat şi nu lipsăsc a înştiinţa.
                                     Prea plecată slugă, Vasile Capşi
                                                     1821, iuli 15, Şcbeia
      [Pe verso:] întru cinstită mîna cinstit coconului Dracachi Ros[e]t biv vel vornic cu multă plecăciune.
                                                                      Cernăuţi
       Acad. R.P.R., doc. XXVII/54. Orig. rom.
                                             156
Gorj, 17 iulie 1821
                   Constantin medelnicerul, numit sameş de Gorj, comunică lui Hagi Ianuş că turcii s-au ciocnit cu răsculaţii la Slobozia.
                                                           rx6p£i, 17 ’IouXlou 1821
      Ty]V Tip,l6TY]T<& TY]ţ TaTOivăiţ 7upoaxuvw.
      IIa7taXy]XY] pou, lyd) Ixtote â<p’ 8tou âvEXwpr]aa ân’ sxeî tî>ţ yvghjtov tY]ţ, 8iâ vâ pa£wi;w xal £X0wv ioq ziq t& Xa^ap£ro, p£ Sypa^ev 6 âpx. xa'ipa-xâpr)ţ 8iâ vâ gX0w vâ xurTa^to tyjv SouXeiâ tr\q aayizaiaq, tî>ţ xal 7upoTEpov, Siopl-£ouaâ pe eIcteti p£ xpoCTTayyiv aâpEaTjv tou eSw xaS yjXyjxÎou, xal ourtoţ 3jX0a el? t& ropO, xal rpElţ cpSopâ? zq IxuTTa^a SouXsiâ povov p£ tov âpx* xaptvâprjv Kw ari] v ewţ 8tou pol IctteiXev 6 âpx- xat'paxâpr]!; roi? âpx. lu7tpapvtxouţ.
      Ol xXcxTat 8p,wţ sîxav y^vei toctov xoXXol, oxou paţ cXya.'J xâpsi pouxa-asp£v. ’Ext£? slSa ty]v EÎSo7totY]atv 07uou cXaPsv 6 ev8 o^oTaToţ atXtXTâp âyâ.
tHX0ev p£ 5 000 Toupxouţ, otcou âpiawţ otcou 3jX0av ps Torcia, wppyjaav eI<; t’Jjv âxpr] TÎjţ 7uoXiTElaţ zic, £v xwP^ov, EXo7uo£la, xal EaxâTwaav îaq Siaxoalouţ, eI? £ ^wvravouţ 7uX^0oţ. MeyâXo xaxo SytvEV zlq t8 xa? yjXyjxt paţ. SrjpEpov sxl-vrjaav xarâ ty]v Tiapâvav, t& t[ piXsi ysv£CT0ai perâ raura 8-eXw T7) 18 sacre t xarâ Xp£o? pou.
      nP6 q toutoi? £yw waâv orcoi) fj^Eiipw t& XP^°? t100 xa^ uTuoypaijprj pou xa0wţ âxP1 touc e £ÎXev u7uoXt]iJuv zlq tov xaxâ pou, xal tou Xotxou xpcxEi t8 opoiov. Aiâ touto p£ auriv tov zţeniTffizq <jTaXp£vov Tjj ei8o7uoiw 8iâ Tâ ypoaia o7uou 8xet e^S   xa? rjXrjxi vâ pol YP“'l/7] tcou &eXei vâ Tâ epPâaw, 8iâ vâ Tâ arco-
xpi0w, p’ 8Xov o7uol) eyw Tâ yp^uia aurâ Tâ 8xu p^vov zlq touq xaTâ xaipouţ
232
www.dacoromanica.ro
Io7rpa(3vîxoui;, xaOtoş olt8ioi?8v 7)(jt,7topouv vâ âpvTjOoiai, Siv Ta pa(3âaia elş xe^Pa? (iou. Tâ ypoCTia aiixâ oxou Xeyco 6ti elvai vâ Ta e[z(3âaco ecoş siq Tâş 15 AuyouaTou, oxou eîvai 2va xavvjyupi elş to XaT^T^i, 2 ev iyju tov Tpoxov, xaOoTi iyo* xâfJOToaa (ioxOiQpâ TOXxiâ, xai Sxto axoxov vâ Tâ OTeîXco, xai Tâ ypoaia auTâ Tâ oteXvco. Eli 8 xai 8xei (rxoxiv ecoş t6tei; vâ 8(3yfl 8£co, vâ (ie ypâ^y) 8iâ vâ psyouXia0GÎ, xaOoTi 6 SouXoş ttjş iyM xpoOufjdav vâ (ie 8xi) ek tt]v ttpcoTTjv T7]ş uxoXtjiJhv.
      IIaxaX7)X7) [iou xai eiiepyeTa (iou, Xuxtjoou fi oi 8iâ zi aufi^âv (ioi, xaOoTi (ie âepâviaav ol xXexTai, coş yvcooTov T7]ş, xai ypât^e eîţ BouxoupeaTi xai rapl efiou, 8xqu eyxpivjf). Mtjv (ii: e^exâaeTe, xaOoTi 8Xt) tj eXxiţ (iou eîvai eiţ auTTjv vâ [A& (3o7]0Tq<Tfl.
      T£8x aiXâji aTti t8v ’Aaâv âyâ, T^ipâxi T7]ş onob eîvai, xai auTi? Svaş ini Toi)? âyâSeş. tHtov vâ t8v (Jiâaco 8iâ vâ aăş ypâi{>fl, xXtjv TOtiTTjv ttjv <opav e(3iâ-ottjxcv 8iâ vâxiv7)0|) eiş xâxoiouş xXexTaş, oxou e^y^xav eiş ev x^pîov KoxaT^evi. Tiv âpx- oep?âp7]v auTaSeXepov ttjş Tiv xpooxuvto, xai xapaxaXcovTaş vâ (ii âyaxâTe xai vâ (ie 8xeTe eiş Ti va^pi ttjş pivca
                                                      6    Taxeiviş SouXoş Constantin medelnicer
      'O KtooTaş, âv0ptO7t6ş ttjş, eupioxeTai eSto. Tiv e(3iaaa vâ 8X07) auTOU. *Av 8xfl? XP£lav tov âxoxpiOâi ypoaia, ypât^e (ioi vâ Tiv 8toaca, xai fixcoş i)0eXev (ii au[i(3ouXeuaei âxapaXXâxTeoş &£Xco âxoXouO^aei.
      [Adresa:] Tqi TipicoTaTCp, ejioi 8i 7iepuio07)TCp, toxtoxXtjxd xupîco xup XaT^î)
riaVOOOŢ) 7tpOOXUV7)TtOŞ
                                                                      Eli; SijJOTÎvi
                                                                                                 Gorj, 17 iulie 1821
      Vă salut cu plecăciune.
      Taică! Eu cînd am plecat de acolo, precum ştiţi, ca să strîng vite şi am ajuns la lazaret, am primit o scrisoare de la boierul caimacam ca să mă duc să mă ocup cu sămeşia, ca şi mai înainte. El chiar printr-o poruncă m-a numit sameş al judeţului de aci şi astfel am venit la Gorj. Trei zile am lucrat numai cu boierul căminar Costis, pînă cînd boierul caimacam mi-a trimis pe ispravnici.                                          '
      Hoţii s-au înmulţit aşa de mult încît ne-au năpădit. Ieri am văzut înştiinţarea ce a primit prea slăvitul selihtar aga. A venit cu 5.000 turci. îndată ce au venit, cu tunuri, au năvălit la marginea oraşului, la un sat numit Slobozia, şi au ucis vreo două sute, iar cei [prinşi] vii sînt mulţi. Mult rău s-a făcut în judeţul nostru. Astăzi au pornit la Tismana. Ce are să se întîmple după aceasta, am să vă înştiinţez, precum sînt dator.
      Pe lîngă acestea, eu cunoscînd datoria mea, vă spun că semnătura mea, după cum pînă acum se bucura de consideraţii din partea d-voastră, la fel trebuie să se întîmple şi în viitor. De aceea vă înştiinţez cu acest om trimis
233
www.dacoromanica.ro
într-adins pentru banii ce-i aveţi în judeţ, ca să-mi scrieţi unde doriţi să-i trimet, cu toate că eu am aceşti bani la ispravnicii de pe vremea aceea. Şi aceştia nu vor putea să nege, întru cît chitanţele lor se află în mîinile mele. Banii aceştia, de care este vorba am să vi-i trimit, pînă la 15 august, cînd este un bîlci la Haţeg. Acum nu am posibilitatea. Am mulţi porci graşi şi am de gînd să-i trimit acolo şi banii ce voi primi am să vi-i trimit. în caz că aveţi de gînd pînă atunci să plecaţi de acolo, să-mi scrieţi ca să aranjez chestiunea, deoarece sluga d-voastră doreşte să se bucure de consideraţia de dinainte.                                                                     .
     Taică şi binefăcătorul meu! Să aveţi milă de cele ce mi s-au întîmplat, întru cît m-au distrus hoţii, precum ştiţi, şi scrieţi la Bucureşti unde credeţi şi despre mine. Să nu mă uitaţi, fiindcă toată nădejdea mea stă în d-voastră ca să mă ajutaţi.
     Multe plecăciuni de la Asan aga, care este cirac; este şi el unul din agale. Era să-l oblig să vă scrie, dar în momentul de faţă s-a grăbit să plece împotriva unor hoţi, care au ieşit la un sat, numit Copăceni.
     Salut pe fratele d-voastră boier serdar şi vă rog să mă iubiţi şi să mă bucur de favoarea d-voastră, rămîn slugă plecată
                                              Constantin medelnicer1
Omul d-voastră Costas se află aci, îl oblig să plece acolo. Dacă aveţi nevoie de bani, să-mi scrieţi ca să-i dau; precum mă veţi sfătui întocmai am să urmez.
[Adresa:] Prea cinstitului iar mie prea doritului taică, domnului domn Hagi Ianuş cu închinăciuni                                  La Sibiu
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXIV, doc. 132. Orig. grec.
                                            157
Craiova, 19 iulie 1821
                 Const. Canetzos scrie lui Hagi Ianuş despre pagubele pricinuite de către ruminii nesupuşi.
                                                              KpaiC<î>|3a, 19 1 IouXtou 1821
      ’ Evaporare xat etiepyertxtorare [iot [ixaota Xar£r], SouXtxtoţ 7tpoaxuva>, <ptXto r6 TY1?*
      lipi Yjpeptov, pi Svav otiyxptâvov, 8£v SXet^a yp£<povr<xq rrjv ra xpeu>>$i], xat rrjv âaţaXîj 7teptXa(3r)v rtov 8kv â[i<pt(3âXXot), vH2y] 8£ Sta rou raxetvou poo 8ev Xeirao va aaţ et8 o7totY]<no xal $][ieti;, &eta xâptrt, xaXtoţ uytaivop.ev. rE7to[ievtoţ
        1 Semnătura e scrisă cu litere chirilice.
234
www.dacoromanica.ro
Se dă; X£yco 8xi 7opox06? e70Îjya el; xâ ^topîa 8Xa, S^XaS-i) rpex££dTi, Mbooupxa, ILxyia, Apavlxi xai exâ0ida £co; Sexa7oevxe Yjpepe;, pa£l pe S6o Toupxou;, xodov xal 6 nâx£o;, 67006 eoTâX07) â7o6 x6v IlapTăXY). MeyâXe; ăxaxaoTaole; xal ^Yjple; -»)3pa «7ro tou; BXâxou;. MoXi; xal pexâ (3la; tou; ecpepapev el; x6 Ipâvi oXlyov ti, 7tX-Jjv tou xâxou. Ka0co; ecpuyapev, 7oâXiv xâ îSia, xal edxeiXa x6v nâx^ov, 67006 eîvai Sicopiop£vo; arco x6v rrapxâXY), xal toc cpepei 1x706 plav cpopâv.
      Toc âp7oeXia 1x706 x6 rpex^eoxi p6Xi; xcopa efîăXapev xal xâ eSouXeuoav, 67oeiS-i) ol (îiepYjSe; Sev r)0eXr)dav, xal e7oapaxâXeoa x6v âpx* (îiOTiăpYjv riavvâxYjv, 67006 elvai lo7opâ(îvixo; eSco, xal eSiopioev x6v Aeofîăvov ^a70T^7)v exeî, xal 8(îaXev xo6; âv0pco7oou; xal eaxai^av. ’'HSy) 1x706 tyjv Mfoooupxa, xa0co; e70Î)ya, xâ X°PTa 0c7o6 toc âp7oeXia 3)xov 860 cpope; peyaXuxepa a7o6 xâ xXyjpaxa. "Ode? 7jp£pe; eîcâ0ioa, xo6; exaxoboeida xo6; BXâxou; Siâ voc dxăcjcouv, xal oXlyov ti idxacj/av, xal xa0co; ecpuya 7oâXiv toc âcpYjoav. ’Eoir)xcooav xecpâXi ol BXâxoi, 8yivav olxo-xupaîoi, S6v SeXouv voc yj^eupouv xavevav. IIXyjv voc Scodfl 6 âyio; 0e6; va eX07)Te plav cpopâv £ coc va Yjpepcooouv. "AXXov £axep6v 16v eoyjxcooav, p6vov exeîvov x6v 70pcoxov 1x706 xy]v M70c6pxav. T6 dixâpi 8X0 x6 e(îl£cooav el; x6v pixa p6 cpiXxoupi tou . . . Toc 70opou(X70ia ipeivav, 26v xâ e7oelpa^ev xaveva;. El; x6 rîavvouo^oxi 7op6 700XX06 e70Îjya. ’Exeî eoyjxcooav el; x6 p7oe'iXr)Xi dixâpi xal aXa;, xoc o70oîa eîvai 8Xa eyypâcpco;. T6 aXa; 1x706 x6v £aXxavâ, xo xaX6, xo e70ouXir)oapev Siâ alxla;, 7oXy)v va pă; dxelXexe eyypâcpcoi; xvjv. oo6pa Siâ x6 papouvxo, â7oeiS-}j ol Taivx£î)Se; e70Î)pav x^pk Vl* (xeTpyjdouv, xal âcpou eÎ7oa xco âpx. xaipaxâpy], xooov xal tou deXixxâpaya, e7opodxa^av Siâ vâ x6 pexpirjoouv. IIXyjv 7opcoxa 67006 e70Îjpav S6v 7)^eupo(xev, xal Siâ touto vâ pou dxelXexe tyjv doupa 7o6oe; 6xâSe; elvai, xal xoxe; 7oalpvo(xev Xoyapiad(xov.
      T6 â(X7oeXi a70o xo l^aXxavâ elvai xaXâ SouXe(X(xevov, xa0coi; 7ope7oei. 'O x6p Kax^cocpai; x66i; e70^yev elţ x6 (xouXxi xou Siâ vâ xuxxâ^y] xâ 7opây(xaxa. Elţ x6 TiavvoudedTi eoxeiXa Svav Toupxov ’ApPavlxicjv vâ xâ07)xai exeî Siâ vâ qJuXâYjxai t6 d7olxi, e7oeiS-i) âxo6dap.ev 8xi aTc6 x6 opSl, 67006 ^xov eîţ Apayadâvi, (xepixol 8Xeyav 8xi vâ (îâXouv cpcoxiâ, Siâ touto ej}iâo07)v xal x6v edxeiXa. Eli; x6 Kou-xoupedei 8(xcoi; S6v elvai xav£vaţ. M6 ypâcpouv ol <$cv0pco7ooi 67006 elvai eli; x6 TiavvoudedTi 8xi e70Îjyav (xepixol xXe70xai xal eyvodav[;] vâ pâXouv cpcoxiâ, toX’Ijv 7oâXiv t6 eXu7O7)07)xav, pi x6 vâ ^xov xpadl 7oepiddo peda. Tâ Pou^âXia xal p -u-X0epâ â70o t6 TiavvoudedTi xâ edyjxcoda xal xâ edxeiXa elţ x6v Kax^cocpav. T6 d7olpxo t6 edyjxcoda â7o6 exeî. Ka0coţ £X0fl 6 Kax^coţîai; â7o6 8^co, ^â 707)yalvco eyco exeî vâ îSco xl ylvexai, 7oXy)v 96^01; 700X61; elvai p7oadiâ XaT^yj. Ilepi7oaTouv ol xXe70xai elş 8Xa xâ pep7) xal <poPo6pe0a.           .
      rpâc^exe eva ypâppa 7op6? x6v âpx* (îioTiâpYjv riavvâxYjv, x6dov xal xîji; sAv0'ix£ai;, S lâ vâ pe ouvxp^xouv. "Ayioi; ZicjTiâvoi; eîvai elţ x6 d7olxi pa;, 8dxi; dă; 7opodxuvsî xal dă; efixe^ai. ^6v cpiXxoupl^co xâ . . . xal 6 0eo; vâ xâpy] t6 8Xe6; tou. fO âv0pco7oo; xou âpx* Xoyo0eT7) AYjpYjTpâxY) M7opaîX67) pol iSScocrev yp6dia X^ia> xaî ^XeTe T^v Tpo70ov, TpaPyj^axi xâ pou 7o6Xix^av, vâ xâ pexpajoc), vâ py]v xâ0ovxai âpyâ.
235
www.dacoromanica.ro
      Elţ t6 Aer^epocT^t 2ev yj^eupo) tî ylveTai. Kav£vaţ ârci exet 2ev 9jX0ev, âXX’ o£5re r][i.7topco vâ crTeîXco, eraiSi) Ta 7ravTOupia eîvai ye fiocz tx x.\imou xat £ev ToXgqc xav£va<; vâ Tnqyaîvfl. Kai (3X£7tovTa<; otcou &tk yivf) £oXo0pefxoc, ei? auToug, TOTeţ ctt^Xvo) âv0pa)7rov. ’Ev toctouto) Se geva> ty\c, evTifxoTYjTog ty)<; Ta7retv6<; SouXog
                                                         Kwvctt. KaveT^o?
      [Adresa:] Tw £mfxoTâT(j> xupttp goi xupîw X. ’ltoavvoiiafl KcovaTa Ilerpou xa't âS£Xcpi.a, tw âţioae(3âcrT(o (iot, TaTieivcoţ
                                                                     ’Ev 2l(i7t[vt Craiova, 19 iulie 1821
      Prea cinstite şi prea binefăcotorule al meu başa Hagi, vă salut cu plecăciune şi vă sărut mina.
      Acum cîteva zile v-am scris printr-un ungurean cele necesare şi nu mă îndoiesc că aţi primit scrisoarea mea. Acum cu umila mea scrisoare ţiu să vă înştiinţez că noi, cu ajutorul lui dumnezeu, sîntem bine. Apoi vă spun că alaltăieri m-am dus la toate satele, adică la Greceşti, Bîrca, Padea Drănicu şi am stat vreo cinsprezece zile împreună cu doi turci, precum şi cu Paţzos, care a fost trimis de Partalis. Am găsit mari neorînduieli şi pagube din partea rumînilor, abia cu mare greutate i-am dat puţin pe brazdă, degeaba însă, că abia am plecat, că ei au făcut iarăşi la fel. Atunci am trimis pe Patzos, care este orînduit de Partalis şi i-a adus din nou la ascultare. Viile din Greceşti abia acum am pus să le lucreze, fiindcă vierii n-au vrut, dar în urma rugăminţii mele boierul vistier Ianachi, care este ispravnic aici, i-a poruncit lui Leovean, zapciul de acolo, care a şi pus oameni de a săpat. La Bîrca, la sosirea mea, buruienile din vii erau de două ori mai mari decît viţa. Cîte zile am stat acolo am convins pe rumîni ca să sape şi au săpat puţin, dar cum am plecat, s-au lăsat de lucru. Rumînii au ridicat capul, s-au făcut stăpîni, nu vor să ştie de nimeni. Să dea sfîntul dumnezeu să veniţi odată ca să se îmblînzească. Altă zaberea n-au ridicat decît numai acea primă cantitate de la Bîrca. Tot griul..........a. Porumbul a rămas, nimeni nu s-a atins
de el.
      La Ianuşeşti m-am dus de mult, acolo au ridicat de la beilic grîu şi sare, care toate sînt scrise. Sarea cea bună de la zalhana am vîndut-o din anumite motive, dar să ne trimiteţi în scris care a fost cantitatea de sare măruntă, fiindcă taingiii au luat-o fără S-o cîntărească. După ce am vorbit însă cu boierul caimacam, cit şi cu silihtar aga, aceştia au poruncit ca s-o cîntărească, dar sarea pe care au luat-o prima dată nu ştim cît a fost, de aceea să-mi scrieţi ce cantitate a fost şi atunci vom face socoteala.
      Via de la zalhana este bine lucrată, aşa cum trebuie. Domnul Gatzofas s-a dus ieri la moşia lui ca să vadă cum stau lucrurile. La Ianuşeşti am trimis
     1 în original t6 £(3£^<ocrav cls r6v (3£ra qnXroupi tou .. .
236
www.dacoromanica.ro
pe un turc albanez să stea acolo să păzească casa, fiindcă am auzit pe unii spunînd că armata care era la Drăgăşani ar incendia case, de aceea m-am grăbit şi l-am trimis. La Cocoreşti însă nu este nimeni. Oamenii de la Ianu-şeşti îmi scriu că s-au dus cîţiva hoţi şi au încercat să dea foc, dar le-a părut rău, deoarece era mult vin înăuntru. Bivolii şi porcii de la Ianuşeşti i-am ridicat şi i-am trimis la Catzofas. Spirtul l-am ridicat de acolo. îndată ce se va întoarce Catzofas de afară, am să mă duc eu să văd ce se întîmplă, dar este pericol mare, başa Hagi, deoarece hoţii umblă în toate părţile şi ne este frică. Să scrieţi o scrisoare către boierul vistier Ianachi, precum şi Antiţei, ca să mă ajute. Egumenul de la mănăstirea Jitianu este la noi, vă salută şi vă urează multă sănătate,. . .* şi dumnezeu să aibă milă de noi.
      Omul boierului logofăt Dimitrachi Brăiloi mi-a dat 1000 groşi şi dacă aveţi posibilitatea puteţi să trageţi o poliţă asupra mea, ca să plătesc această sumă şi să nu stea de geaba.
      La Degeraţi nu ştiu ce se întîmplă, nimeni n-a venit de acolo, şi nici nu pot să trimit pe nimeni, fiindcă pădurile sînt pline de hoţi şi nimeni nu îndrăzneşte să se ducă; cînd voi vedea că vor fi nimiciţi, atunci voi trimite un om.
      Cu acestea rămîn
                                                                                                                        al domniei tale slugă supusă Const. Canetzos 2
      [Adresa:] Prea cinstitului domnului meu domn H. Ianuş Consta Petru şi fraţii, prea venerabilului meu, cu plecăciune
                                                                La Sibiu
                     Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 511, doc. 64. Orig. grec. * 1
       1 A£v ţiVroopi^o) Ta ...
       1 Nesupunerea locuitorilor de pe moşiile lui Hagi Ianuş, îndeosebi a celor din Bîrca continuă.
       Astfel, la 22 iulie 1821 acelaşi Const. Canetzos relatează lui Hagi Ianuş că «la Bîrca, rumînii s-au răsculat ca să-şi ia livezile pe care le-au avut înainte. Pentru dijmă nu vor să dea nici un bob, ci vor să ne dea snopi. Cine va avea grijă de atîtea moşii? Nu sînt oameni...» (Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 511, doc. 65. Orig. grec.).
      La 29 septembrie, arătînd că turcii dijmuiesc moşiile şi iau aproape tot porumbul, Canetzos îl anunţă pe Hagi Ianuş că Ibiş bairactar « a lăsat pe rumînii de la Bîrca să intre slobod în vii şi ei n-au lăsat nici o boabă» (acelaşi pach., doc. 66. Orig. grec.). Un alt om al lui Hagi Ianuş îl informează că rumînii au fost puşi « de au jefuit via» şi că « pătulele le-a tăiat în bucăţi; un astfel de dezastru n-a fost nicăieri». La Cocorăşti (Romanaţi) de asemenea « rumînii nu ascultă...» (Acelaşi fond, pach. XXXIX, doc. 95. Orig. grec.). Aceiaşi rumîni au intrat în via şi casa lui Hagi Ianuş, luînd 2000 vedre vin, cazane, căldări, arămuri (Acelaşi fond, pach. XIII, doc. 17. Orig. rom.).
      De neascultarea rumînilor se plînge lui Hagi Ianuş la 31 octombrie şi Ioanichie Jitianul: «Rumînii sînt plini de fumuri; pentru orice fleac fac plîngeri şi noi nu mai sîntem stăpîni nici pe moşii, nici pe noi înşine...» (Acelaşi fond, pach. 458, doc. 11. Orig. grec.).
      în noiembrie 1837 încă se mai judeca procesul casei Hagi Ianuş împotriva locuitorilor din Bîrca şi din alte patru sate, pentru pagubele pricinuite în anii 1821 şi 1822 (Arh. St. Buc., Administrative noi, vistieria Ţării Rom., condica 958/1837, f. 253—254).
237
www.dacoromanica.ro
158
Sibiu, 20 iulie 1821
                  A. Pini comunică mitropolitului Dionisie că a trimis ţarului jalba boierilor fugiţi la Braşov.
                                    Hermannstadt, ce 20 Juillet 1821 v. s.
      Monseigneur,
     La lettre en date du 12 de ce mois 1 que Votre J5minence m’a fait l’hon-neur de m’adresser, m’a ete exactement remise par Mr. le Paharnik Raleto.
     Votre fiminence peut aisement juger de l’impression fâcheuse qu’a du causer sur moi, quelques jours avant la reception de cette lettre, la nouvelle de la participation qu’elle a eu â l’adresse transmise â la Porte. En effet, je ne pouvais aucunement me randre compte des motifs qui avaient pu porter Votre j5minence â oublier un seul instant Ies devoirs que lui imposent Ies augus-tes fonctions qu’Elle remplit de Chef de l’Jilglise et de premier membre du Divan Valaque, en signant, conjointement avec Son clerge diocesain, un acte fonde sur des notions evidemment denaturees et fait pour attirer infaillible-ment sur Elle la desapprobation de la Cour Protectrice et le ressentiment trop juste du peuple, dont Votre fiminence est le protecteur spirituel et le defen-seur de ses plus chers interets.
     Je dois cependant â la verite de dire que si cette conduite, blâmable sous plus d’un rapport, m’avait cause de la peine, la declaration que Votre £ mine nce vient de faire d’avoir signe l’Adresse â la Porte, sur Ies insinuations perfides des malveillants, qui ont surpris sa religion, m’a semble annoncer de Sa part de la franchise et de la loyaute. Aussi, me suis-je empresse, en trans-mettant â mes chefs, pour etre soumise â Sa Majeste l’Empereur, la supplique que Votre j5minence a signee concurrement avec plusieurs boyars, de repre-senter â la Cour imperiale que, revenue d’une erreur involontaire, Votre £mi-nence s’est formellement retractee et a solennellement proteste contre le con-tenu de l’Adresse, en desavouant hautement Ies faits qui y sont relates comme etant diametralement opposes â la realite des maux auxquels la malheureuse Valacbie est en proie.
     Votre J5minence ne doutera pas, j’espere, des vceux sinceres que je forme pour que Sa justification appuyee de mes representations puisse obtenir un resultat satisfaisant.
     J’ai l’honneur d’etre avec la consideration la plus distinguee Monseigneur
                                                              De Votre fiminence Le tres humble et tres obeissant serviteur,
                                                                                                     A. Pini
         Xcad. R.P.R.-, pach. CMXXXVI a (fost ms. rom. 1660), f. 86. Trad. rom. publicată în Bis. Ort. Rom., XVI (1892—1893), p. 876—877. 1
       1 Vezi doc. nr. 153._
23$
www.dacoromanica.ro
159
[Braşov,] 2o iulie 1821
               A. Xenocratis către Hagi Ianuş despre zvonul că Rusia ar fi declarat război Porţii.
                                                     [Bpaaoo|36v,] xfj 20 ’louXiou 1821
       Tyjv £vXl|AOX7]xâ X7]ţ TXTZZlVUtC, 7TpO(TXOVM.
       'Erapovroiv xâ xr\q (xupio7ro07]Tou pot, auxyji; âyaOîj!; uytElai;, Sy]Xo7toiwvTai; tt]v 8xt xâym ScfOaoa uyeiyji; eEţ BpainTo(36v, xal iry]|xepov (xav0dcvwâ7t8 ev ypdc|X|xa Bi£vv7]ţ evoţ CT7](i.avTi,xou u7toxEt|iivou, ypâcpov |i,Exâ (3E(3ai6x7]X0!; 8xt 6 7t6Xe(xo<; EX7]pu/07] xal 8xi xo |xwi,<Txepi,ov xv)? Pwalaţ e^eSwxe (xaviipEiTxov eli; xâţ Xourâţ auXaţ, Xsywv (i.yjv ouoa 7tXeov uTtocpEpxy] rj âx6pecrxoi; 7tXEOVE^la xou xupâvvou, xnsqxxGias Slx vâ ct7]Xwctt) 87tXa xax’ auxou xal vâ E^aXEl^fl xtjv xupavvlav xal âStxov cpovov, o7rou (ZExa^eipl^exai Eiţ xoiiţ XPlCTTlavo^?> o7tola 7tpoxy]pu^i5 Xsysi xal xouxo, 8xi aţ (jly]v ^0eXe axo/aa09j xivâţ Sxi xouxo auxo xo xâjxvei Sta xaveva IStalxepov xou 7]Vxepecrov, âXX’ o8xe 0eXei vâ au^yjo'fl ex xwv inxp%i.(x>v xou xStcov ouSsjxlav araOajXyjv, eI|xt] pSvov xal povov vâ E^aXel^yj xtjv Hi mov xupavvlav xou xupâvvou, tuţ âvwxepw, xal 8xt xo xoyxpEaov 8-eXei Xâ^Et xeXoţ Elţ xo Bu^âvxtov. Tauxa auxâ 8Xa (jloI (pxivsTxi 8xt |xex’ oXlyaţ y](iipai; lleXoov £x8 o09j xal St’ ECp^pEplSoi;. Tâ auxâ E|xâ0a|XEV il w ziq Bpacrao^ov, xal Siv yj^Eupw xv U7tâpxouv xŞ 8vxt, St8 7tapaxaXc5 vâ |xe ISsairy) xâ 8cra eIş Et,|X7rlvt pav0âvst, xal xv U7tâp/-jrj xt, xq (jloI npoarxE.f] vâ âxoXou07]aw xaxâ xvjv mxpâ-xXy](Tiv o7toi xfl Sxapa elq xatp8v xou (xioeu|xoî5 pou, 7tapaxaXtuvxai; xtjv Sxi vâ |X7] |xe UCTXEpyjay) xîjq 7taxptx^i; xy]ţ euvolaţ xal pi EUEpyexsT (XEyâXwi;.
                            Mlvtu x% xi(jli6x7]x6ş xv)? S ouXoţ EU7tei0Ecyxaxoi;
                                             ’ASavâaioţ SEvoxpâxyji;
       [Adresa:] Ttp svxtpoxâxcp xupltu pot, xupltu X. ’lwavvouoy) K. II. xtp Xlav pot, ayaTt^xŞ xal coţ mxxpl pot, 7tEpi7to0y]xtp 7tpo«TXUvif]xoii;
                                                                           Elţ Et|X7tlvt
                                                             [Braşov,] 20 iulie 1821
      Vă salut cu plecăciune.,
      Întrebînd de bună sănătatea d-voastră, mult scumpă mie, vă fac cunoscut că şi eu am ajuns sănătos la Braşov şi astăzi aflu dintr-o scrisoare venită de la Viena, din partea unei persoane importante, care scrie în mod sigur că războiul s-a declarat şi că guvernul Rusiei1 a adresat un manifest către
      1 îu vremea răscoalei, aproape tot timpul au circulat zvonuri privitoare la intrarea Rusiei în război cu Poarta.
239
www.dacoromanica.ro
curţile celelalte, în care spune că nemaifiind de suportat, lăcomia nesăţioasă a tiranului a hotărît să ridice armele împotriva lui şi să facă să dispară tirania şi uciderea nedreaptă, de care se serveşte împotriva creştinilor. Proclamaţia mai spune şi aceasta, adică să nu se gîndească cineva că face acest lucru din vreun interes particular şi nici nu vrea să mărească întinderea provinciilor sale nici cu o palmă măcar, ci numai să facă să dispară tirania tiranului cum s-a spus mai sus, şi că congresul va lua sfîrşit la Bizanţ. Toate acestea mi se pare că peste cîteva zile se vor face cunoscute şi prin ziare. Aceleaşi lucruri le-am aflat aici la Braşov şi nu ştiu dacă sînt adevărate, de aceea vă rog să-mi faceţi cunoscut tot ce aflaţi la Sibiu şi dacă este ceva, să-mi porunciţi să urmez după rugămintea ce v-am făcut la plecarea mea.
     De asemenea vă rog să nu fiu lipsit de favoarea dvs. părintească şi îmi veţi face un mare bine.
                                                                                                Al domniei voastre slugă ascultătoare Atanasie Xenocratis
[Adresa:] Prea cinstitului domnului meu domn H. Ianuş C. P., prea iubitului meu şi prea doritului meu ca un tată, cu închinăciuni
                                                             La Sibiu
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXIV, doc. 80. Orig. grec.
      încă la 19 martie 1821 fiica lui Caragea scria din Iaşi tatălui ei la Piza că trapele ruseşti ar fi masate de-a lungul Prutului, aşteptînd ordinul de atac în cazul că « un singur turc ar pune piciorul aici» (M. Popescu, Contribuţii documentare la istoria revoluţiei din 1821, Bucureşti, 1927, p. 18—19. Text germ.)
      La începutul lunii mai şi în luna august a circulat zvonul că Wittgenstein intră în Moldova cu oaste (Acad. R.P.R., doc. CLXXVI/57; Hurmuzaki, XX, p. 625). La sfîrşitul lunii iunie se vorbea că trupele ruseşti vor intra în ţară şi că se va institui o cîrmuire în frunte cu Pini (Hurmuzaki, XX, p. 655).
      în octombrie, Bucşănescu scria de la Cernăuţi mitropolitului Veniamin despre pregătirile de război observate în Rusia, socotindu-le « mari semne ale războiului celui mîntuitor pravo-slaviei, care înoată în lacremile deznădăjduirii» (Acad. R.P.R., pach. MXLI, fost ms. rom. 2811, f. 7—8). în noiembrie se auzea că Rusia ar fi dat un ultimatum Porţii (Acad. R.P.R., doc. DLXXVI/33).
      Asemenea zvonuri continuă să circule şi în anii următori, după cum se vede din corespondenţa mitropolitului Veniamin. Uneori se relatează că ştirile sînt false, alteori se consideră confirmate. într-o scrisoare din august se relatează că «războiul, mîntuitoriu iaste» (vezi scrisorile vornicului Negel şi ale lui Bucşănescu din 25 şi 29 martie, 17 mai şi 8 august 1822, la Acad. R.P.R., pach. MXLI, f. 31, 52—55 şi 73—74).
      într-un memoriu nesemnat şi nedatat, dar care după conţinut este din 1822—1823, se dau informaţii pe larg despre pregătirile turcilor în vederea unui eventual război cu Rusia şi se fac numeroase sugestii asupra felului cum şi cînd este bine să acţioneze trupele ruseşti în Ţara Romînească (Acad. R.P.R., fondul Villara, pach. DCCCXCVII (fost ms. rom. 1155), f. 221—222 v).
240
www.dacoromanica.ro
160
Haţeg, 21 iulie 1821
                  Ştiri despre urmărirea şi omorîrea pandurilor şi locuitorilor de către turci.
                                                          1821, iuli 21, Haţig
     Cu plecată plecăciune, sărutăm cinstită dreapta dumneavoastră.
     Cu plecăciune, alta nu avusei, fără la 17 aceştii [luni] am scris dumitale şi am arătat pentru că am primit cinstita scrisoare a dumitale, scrisă de la 14 aceştii, care am văzut cele scrise şi am fost şi primit cu ştafeta scrisorile, pe care fără zăbavă le-am şi trimis la Craiova, după cum ţ-am şi arătat, iar cu poşta, încă de la 13/25 aceştii. Cbir Dimitraşco s-au dus la Yîlcan de la 16 aceştii pentru ca să vază: mai vine cineva cu lina sau nu? Şi pînă astăzi n-au mai sosit. Dară gîndesc că va mai zabai doo, trei zile acolo, că să aude rău din ţară, din Tîrgu Jiului, din Slobozie, din Peştenar, din Porceni.. .1. Au spart pe panduri şi au ars cheliile du pe acolo şi acuma să duc toţi la Tizmană cu tunuri. Şi nu numai pe panduri sau arnăuţi omora, ci şi pe lăcuitorii du pe la sate. Au vinit bejeni la Scbelea, suma. Nu ştiu, lăsa-le-va înăuntru ? Ungurenii nu cutează să-şi înţerce oile şi să plece de acolo de la stîne, că umblă oameni rei de le strică. Eri s-au mai dus militari şi astăzi trecură şi stinfari [?]. Tot astăzi s-a dus şi ghinararu şi maioru de ici, acolo la Yîlcan.
     La 17 aceştii am trimis cu Petru în bună primire dumitale trei saci cu lînă şi mai avem aici gata 11 saci plini. Şi ieri trecu ginerile lui Nicolae la Ruşava şi au zis că s-a întorce pe duminecă şi cere să-l încarc. Şi tot pe duminecă mai soseşte un bungărzan cu marfă, a lui Bedros armanu.
     Ce, de nu va sosi alte cară pînă atunci, noi vom încărca pe aceste doo. Dară încă unu şi cu ceva saci, ne rugăm să ne mai trimiţi, că mai avem 3 saci goi şi gîndesc că le vom umple zilele aceste şi tot o să ne mai trebui aici, cîtă şi le rămîn, că avem arvunite de 5, 6 saci. Miţa începe a tunde de acuma.
     Ce, ne rugăm a ne povăţui de va fi ceva trebuinţă.
     Să roagă Yasili să faci bine să-i dai acasă ceva de cheltuială.
     Rămînem ai dumitale mai mici plecate slugi.
                                        N. Pavlovici şi D. Ştefan Popovici
     [Pe verso:] în Haţeg. Domnului Hagi Constantin Pop, Sibiu2.
         Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop, pach. 139, doc. 17. Orig. rom. Publicat fragmentar de N. Iorga, Studii şi doc., VIII, p. 147. * *
      1 Loc alb.
      * Adresa în nemţeşte. 16 — c. 810
241
www.dacoromanica.ro
161
Orşova, 21 [iulie] 1821
                Gh. Opran scrie lui Hogi Const. Pop că în Ţara Romînească stăpînesc turcii şi că răsculaţii se retrag prin şalele de la munte.
                                                       Ruşava, in 21, 1821
     Cinstit dumnealui chir Hagi Costandin Pop, cu frăţească dragoste.
     De aici havadişuri: vei şti că în ţara turcească, pe aici prinprejur, este bine. La sîrbi, asemenea este bine. Nu este nici o mişcare. Iar în Ţara Rumînească sînt dor stăpîniri turci; sînt în Craiova, în Cemeţi, pîn oraş. Iar răbeliaşii, toţi sînt prin satele du pe la păduri i pin cele de la munte şi pe la mănăstiri,
la locuri tari. Ce să va mai întîmpla, te voi înştiinţa.......
                               Al dumitale ca un frate şi slugă,
                                                 Gheorghe Opran
     [Adresa:] Domnului Hagi Constantin Pop, la Sibiu 1.
         Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop, pach. 134. Orig. rom. Publicat fragmentar de N. Iorga, Studii fi doc., VIII, p. 147.
23   iulie 1821
                                             162
                Porunca lui chehaia bei către isprăvnicatul de Herţa, să ia măsuri pentru prinderea eteriştilor şi aprovizionarea trupelor turceşti.
     Chihaia Beiu
     Dumia-voastră boieri, preoţi, diaconi, postelnicei, mazili, ruptaşi şi cătră toţi lăcuitorii ţinutului.
     Pre puternica şi mult milostiva înpărăţie înştiinţîndu-să de pătimirile cele asupritoare a supusei sale raiale, urmate de către apostaţii greci, carii prin feliuri de chipuri au dezbrăcat şi au sărăcit pe nevinovata raia dintru amîndoaî aceste memlecheturi a Moldaviei şi a Valahiei, răpind pre averile voastre, n-au putut a suferi şi a vă privi Moldova întru aşa osîndire; au rînduit înadins oaste supt a noastră ocîrmuire, ca să gonim şi să pedepsim de istov pre răutăţiţii aceştie, care de la sine au ridicat semnul apostasiei. Şi de la Gălaţi şi de la celelanti locuri pe unde au fost, asămine şi de aice din oraşul Eşii, după sosirea noastră, s-au făcut nevăzuţi şi pe unde vor mai fi încă să vor prinde şi să vor pedepsi cu moarte. Căutaţi dar şi voi, credincioasă raia, de a-i arăta pre unii ca aceştia, netăgăduindu-i pe unde vor fi ascunşi şi mistuiţi.
      1 Adresa în nemţeşte.
242
www.dacoromanica.ro
căci în urmă aflîndu-să să vor pedepsi straşnic pe nişti cutezători ca acie. Acum nu rămîni de a mai ave cît dă puţină îngrijire sau frică despre aceştia, şi pe toţi vă îndemnăm şi vă poruncim ca să vă întoarceţi pe la casăle voastre de pi unde vă aflaţi duşi şi vă statorniciţi, căutîndu-vă de lucrarea pămîntului şi de aliş-verişul vostru fără nici o frică despre nimine. Iar care dintre voi nu să vor întoarce pe la casăle lor vor fi socotiţi în numărul apostaţilor. Iar după toate aceste trebuinţi fiind neapărat de a să aduna aice cele trebuincioasă spre hrana oştilor, iată să alăturează însămnarea cuprinzătoare de cele ce cu milostivire s-au analoghisit să dei ţinutul acela. Şi prin înadinşii triimişi de aice să cere pără în cinci zile negreşit să să teslimarisască, şi zapcii triimişi vor sta acolo ca să zapciiască şi să adune toate aceste rînduri, trimiţînd şi din partea dumilor-voastri oameni cu ştiinţă de carte, ca să ţie izvoade de toate aceli ci să vor lua şi să vor aduna din ţinut şi să triimată aice di la cini anumi s-au luat şi cîtă somă, fiind cu sîlinţi şi împliniţi porunca, ferindu-vă de ce mai mică asuprire sau interes, căci cine va cuteza a să abate întru acest feliu de urmare, să va pedepsi fără milostivire. Iar griul şi orzul, negâsindu-să întru această vremi pe Ia lăcuitori, să va lua fără osăbire de la toţi de obştie, fiindcă toate aceste ce să vor lua, mai în urmă să va pune la cale, ne rămîind nimine păgubaş. Să aşteaptă răspuns de priimire poroncii şi de punire în lucrare.
                                                                   1821 iulie 23
                       De la isprăvnicia Herţăi.
      Copie aceasta, fiind întocma după ce adevărată carte slăvitoriului chihaia beiu, s-au adeverit.
                                                     Iordache sărdar 1
      [în continuare:] Această carte au venit la Herţa şi cu un răvaş de la ispravnicul rînduit, Lahir, şi un răvaş cătră lăcuitori, ca unde vor găsi greci, să-i prindă şi să-i ducă la isprăvnicie şi averea lor să o oprească, şi un răvaş cătră panţîri să margă la Dorohoi să-i aducă cu puşcaşi, şi scrie cătră stegariu ca îndată să se adune la Herţa la mine, de unde îşi vor lua povăţuiri. Care răvaş aducîndu-1 la mine am citit şi am dat poroncă la stegar ca să strîngă conacile trebuincioase; şi zice ca să mărgă la Herţa; ştiu, dar eu mă tem să mărg, de cît am zis panţirilor să facă gătire celor poruncite.
          Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 296, copie cont. Publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 141—142.
      1 într-o scrisoare din 26 iulie, semnată de Iordache Sinescu şi de Procopescu, se dau informaţii, între altele, despre urmărirea eteriştilor şi prăzile făcute de ei la Fîntînelile (Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 252—253. Publicat de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 142—143).
www.dacoromanica.ro
163
Orşova, 24 iulie 1821
                                 Despre o acţiune a pandurilor la Vîrciorova.
                                                     Pcoadc(3a, vfj 24 *IouXlou 1821
      ’EvTijjL^TaTe xupie X. ’Igxxvvouoy) K. Il^Tpou xal <*8eX<pia.
      Eiţ tâţ 20 toutou oaţ exepiexXeiCTa (x£av ypafpvjv ax6 BiSuvi, iSou Xâ^eTe xal xcopa evepav xal piva) elţ Touţ opuyjjLouţ oaţ xpoOujjLoţ
                                              IleTpdcxyji; A. KouXâoyXou
      X0eţ 3)X0av oi xavToupeoi ty)? BXa^laţ eiţ tyjv BapT^opoJiav xal Ixiaoav tov ’Ioxxvvyjv Pixa, ficmţ 3)Tav PaTafpyjţ vt£ xXai, xal ăXXov Svav, ofiolcoţ xal ISvav xavToupov eaxoTaxyav.
      'O T(*Tapy)i; ty)? IToXecoţ [taţ eîxev 8ti tov v£ov auOevTYjv KaXXijjux^yjv eaoup-yiouvioav, yjjjLxopeî xal vâ t8v e^âXaoav, loTeiXav xal Siâ tov xaîfjLaxâfjLYjv Nlypyjv.
      [Adresa:] Herm Haggy Johanussy Consta Peter und Gebruder bei Herrn N. Pacsura, Hermannstadt.
                                                             Orşova, 24 iulie 1821
      Prea cinstite domnule H. Ianuş C. Petru şi fraţii.
      La 20 ale acestei luni v-am trimis o scrisoare de la Vidin. Iată că acum primiţi încă una şi rănim zelos la poruncile d-voastră
                                                     Petrachis D. Culaoglu
      Ieri au venit pandurii din Ţara Romînească la Vîrciorova şi au prins pe Ioan Rica, care era vătaf de plai, şi pe încă unul. De asemenea şi pe un pandur l-au ucis.
      Tătarul care a venit de la CJonstantinopol ne-a spus că pe noul domnitor Calimachi l-au exilat, poate să-l fi şi ucis; au trimis să-l ia şi pe caimacamul Negri.
      [Adresa:] Domnului Hagi Ianuş Consta Petru şi fraţii. La domnul N. Paciura
                                                                          Sibiu
          Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXIV, doc. 124. Orig. grec.
                                                   164
Orşova, 29 iulie 1821
                                        Ştiri despre urmărirea pandurilor şi trecerea lor în Austria.
                                                      Pcoaâ(3a, 29 *IouXlou 1821
      Taxeivâjţ xpoaxuvco.
      Touţ xavSoupyjSei; Touţ ISaxrav T^ţ opy^ţ ol II<xt£oi, Touţ eaxopxiaav Sv0ev xaxeî0ev. IIoXXol ejjLxîjxav ixi T&ţ e8c5 ypâviT^eţ. T8 jjLovaoTYjpi Ticyjjuxva T&<pv]OSV
244
www.dacoromanica.ro
6  MixaX6yXou. Kai fiXXoi7tpcoToi e(iâ0a(iev vâ Sxpe£av vâ g(i7touv pica xai auxol, xai Ta^a vâ p.7]v xouţ eS^xQvjffav oî xo(iav&9jpoi omb xeţ ypâviT^eţ, x6aov xal Xax^T] IlpoSâvov xai Maxv]S6vt£xt]v. vAXXoi 7tâXiv pâi^ouv               toi!»? oixov6-
(i7]ffav xai tou? £xwaav- Aiâ tov BaatX-qv rxeX(iex£âvov Xev vâ £7tpoaxuv7]aev Toiţ Toiipxouţ (ie 400 voptaTouţ, 7iXt]v âp^Paiov.
     2f](iepa 3jp0av âmb tt]v II6X7]v SiaaaxT^T]? xou vep.x£ou xai îvaq xoupi£p7]ţ poiiffffixoţ pi noLoooi xou (iiviaxpou v£p.x£ou. Ahv ePyvjxe T^OTa? âno auxoix; xai âYtdV^0VTal rcoXXoi va. (iâ0ouv xi £PyaXav, nXvjv touttjv tt]v &pa £p.a0a vâ ehze 6 xoupt£p7]s eiţ tov e£co (iayi6p7]v Taxa vâ âve^copTjae 6 IXt^t]? Pouooiaţ ânb tt]v IT6X7], 7iX-})v <T7](iavTixoi; âv0pco7to(; Skv (ia? to el7te. Kai 6 Zcoto? Pouav] SiXei ?iaTp[ipei ei? xâ Xouxpâ (ia£i (iou, pi xi vâ elvai xai auxo? £p.7ta07]?. Tauxa xai elp.ai
                                                            6    SouXo? aa? n.[oXu]xp.[6v7i?]
                                                             Orşova, 29 iulie 1821
     Salut cu plecăciune.
     Pe panduri i-au trimis dracului pagii; i-au împrăştiat în diferite părţi, mulţi au trecut aci graniţa. Mihaloglu1 a părăsit mănăstirea Tismana. Am aflat că şi alţi boieri s-au grăbit să intre în Austria şi că nu le-ar fi dat voie comandanţii de la graniţă. Lui Hagi Prodan şi Macedonschi de asemenea. Altora însă, dîndu-le viza, le-au înlesnit [intrarea] şi i-au introdus. Despre Vasile Ghel-megeanu se spune că s-ar fi închinat turcilor cu 400 oameni, dar nu se adevereşte.
     Astăzi au venit de la Constantinopol un iasacciu al austriacului şi un curier rus cu paşaport de la ministrul austriac. Nu a transpirat nimic şi mulţi caută să afle ceva. în clipa de faţă am aflat că ar fi spus curierul maiorului de aici că ministrul Rusiei ar fi plecat din Constantinopol. Dar acest lucru nu ni l-a spus vreo persoană de vază.
     Şi Zotos Rusis va sta împreună cu mine la băi, fiindcă şi el este suferind.
     Cu acestea sînt
                                                                                                                                               sluga d-voastră P[oli]hr[onis]
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXV, doc. 49. Orig. grec.
      1 Anastasie Mihaloglu.
245
www.dacoromanica.ro
165
30 iulie 1821
                                                             Ispravnicii de Buzău poruncesc vătafului plaiului aducă la ascultare pe clâcaşii de pe moşiile lui Const.
                                                                                                Slănic să Perieţeanu.
      Sud Buzău.
      Dumneata vătafe al plaiului Silnicului sănătate!
      Costandin Perieţeanu, sin comisul Costandin Perieţeanu, făcu arătare la isprăvnicat că lăcuitorii după moşia dumisale Liicoiu ave obicei căT în vremea coasii, [cînd] Costandin începea a cosi, da mai întîi bani pă ţarcuri, pă cît să învoia. Iar acum nu numai că făr de voia dumisale s-au pus de au cosit, ci încă cerîndu-le, după vechiul obicei, să-i plătească banii, s-au arătat nesupuşi. Asemenea mai arătă şi pentru Dumitru Şoimarul, că trei ani sînt de cînd au lipsit după moşie, şi ţarcul de fîn ce-1 cosea l-au luat dumnealui, ca un stăpîn de moşie, de l-au dat altuia, cu plată, de l-au cosit. Şi acum venind acel Dumitru, în silă umblă să-l cosească.
     De aceea scriem dumitale, ca atît pentru oamenii dijmii finului, după cum au avut obicei pînă acum de a plăti bani, asemenea să-i supui şi acum a răspunde. Cum şi ţarcul ce umblă acel Dumitru în silă să-l cosească, ca unu ce trei ani să vazghitisise de el şi stăpînului moşii îi face trebuinţă, să nu-1 îngăduieşti a-1 cosi. Şi deosebit, să supui pă toţi clăcaşii lui du pă moşie, ca atît moşia cît şi alte adeturi ce avea obicei de da pînă acum stăpînului moşii,, asemenea şi acum să urmeze.                                                                .
     Către aceasta mai fac arătare că şi pă Valea Puţului, ce este iar a dumnealui moşie, că din ţarcurile ce sînt date clăcaşilor, unii din dînşii s-au sculat cu vitele lor de au mîncat patru ţarcuri, şi zicînd celorlanţi clăcaşi cu ţarcurile nemîncate ca dintr-ale lor să împarţă şi la aceia cu ţarcurile mîncate n-au dat ascultare. Ci ca un stăpîn de moşie ce este, are voie să mulţumească pă toţi clăcaşii a nu rămînea fără nutreţ. Să-i faci dumneata să înţeleagă a da supunere şi la aceia, cum şi pentru cîtă rămăşiţă va arăta că are atît la aceştia cît şi la ceilanţi, să i să facă dă către dumnealui înplinire.
                                                                                                                                   Mihai Greceanu Alexandru Por .. .1
        Acad. R.P.R., doc. CCXLV/259. Orig. rom.
                                                             1821, iuli 30
      1 Iscălitura indescifrabilă.
246
www.dacoromanica.ro
166
Iulie 1821
                  Descrierea suferinţelor îndurate de locuitorii Moldovei de la intrarea trupelor turceşti.
                                                                                                                                                        ’louXtou 4824
                  Toc <iufx(3<xvToc T7)i; MoX8o(3a<; ix8 Toi? Totipxouţ.
      Auo txn6 Touţ ev Mxouxo(3cva eupcaxofievouţ (puyiSaţ ipxovTaţ e7ue<rrpe(Jjav elţ MoX8a(3cav. 'O ţitv 2vaţ elvac 6 KcovaTavTcvoţ MaupoxopSaToţ, tou oxoîou 6 notmzoţ eari07] aXX7]Xo8ca8 o^coţ au0evT7]ţ tî\q MoX8a(3ca<; xa'c BXa^caţ, 6 8& (ScXXoţ ©eoScopoţ MxiXaai;, euyevî]<; tou toxou, evaţ xaî ocflToţ tcov xapi tou Sc(3avcou CTTaXevTcov ecţ TfixpacXav, oX£yov xacpov [jcetoc tyjv <puy7]v tou au0evTou, iXXi TouToţ fiev erpaP^x^7] e>t? Ti uxoaTaTcxa, 6 8e MaupoxopSocToţ uxîjyev ecţ t8 Tocctc, 8xou eScopca07] xapi tou xacfiaxifi7] xaî e7rcxupco07] xapi tou naaiS. (liyaţ j3umâp7)(; xoctix Ta Toxcxi £0cfia.                                            .
      T8 xpcoTov ttpayfia, t8 oxocov 8xafie auToţ 6 (3c<mip7]<; (oStcvoi; rj iva£c6T7]ţ elvai tococutt], coare ini 8Xa tou tix ex TUX^ţ xaî ex yeveT7]<; ScxaccofiaTa jjlovov ele fiepcxi i^ccofiaTa yjfixopeae vi 7tpox<upY]<i7)) 3jtov vi npoarx^f] vi <i7]xco<iouv 8Xov t8 acTapc, xopoufixc xaî xpc0ipc tcov e^ovTcov uxoaraTcxi, xaî Sci vi xarop-0co0y) touto xaXuTepov, execpopTcocrev Toiţ xaroîxouţ ev8ţ toxou vi crqxcoaouv 8aa yj^eupouv eiq Ti yeiTovcxi |iip7], (ie Tpoxov coare Sev yjfixopec ti vi ixocpuyif) auT7)v T7]v ipxayyjv. Kaî auT7] Y] axeipcţ 8£v xpo9)X0ev (3e(3aca xapi tmv Toupxcov, iXXi «7Co T7)q xaTCOTepaţ Ta^ecoţ ip^ovTcov, oî oxococ eupcarxojievoc ecţ t8 ’liac, xaTayîvovTac Saov Y](ixopou<ii v’ i<pav£acocic Touţ [ieyaXoxTr)[iovaţ ip^ovTaţ, 8c8 xaî xa0’ exiar7]v xaT7]yopouacv aiiToiţ eiţ tov xaaci xaî ^7)Touai t8v Sci xavToţ ££oarpaxc<ifi8v tuv xpoxpcTCOTepcov T7)i; MoX8a(3ca<; ipxovTcov, Xafx(3ivouai TCTXouţ xaî axoSec^eci; Scacpopouţ, eXxc^ovTeţ 7cap’ aurou, 8tc (ieTi tyjv ixoxaTicrracicv tcov xpayfiaTcov 6 au0evT7]<; SeXec elvac (3caapivo<; vi excxupcocry) Ti xivTa, xaî o8tco vi xaTopOcoacoacv to 7to0ou(ievov, vi xaTaarpecpouv 87)Xa87) t8 xapov ctuo-T7)(ia T7)i; MoXSapîaţ xaî vi <p0iaouv auToi eîţ i^ccojiaTa ivcoTepa T7]q U7tip^ea)ţ tcov, to o7Cocov ^0eXe xapaTeîvec (lovov Ti Secvi Ti)? e7tap^caţ TauTY]ţ.
      Ti ev Taaîcp eupcaxojieva 60co(iavcxi arpaTeujiaTa duvîaravTo xn6 6xtm XcXciSeţ iv0pa)7touţ, Tcipa 8e ^)X0ov xaî iXXac Teaaapeţ ^cXci?eţ ’Aacavoî, [iyj e^ovTeţ iXXov SvSujia, xapi xa7ceţ iXoycov, xaî 6 aepaarxepYjţ ypiq)ec tm ev ’laaîco xaacŞ, 8tc areXXec txn6 Tiţ oyfxq tou Aouvi(3ea>ţ auTouţ Toiţ 8uaru}(eTţ Sci vi â)cpeX7)0co<iiv oinb Tocq TOpiariaeii; xaî vi xepSîacoaî ti ev MoX8a(3îa, 8c8 xaî axop-7ti<r0evTe(; elq Ti         ipxi^ouv 8tc eflpouv. Elvac Tocaur7) aTa^îa, coare 8Xoc
oî excaraTac tcov uxoaraTcxcov 8<puyav xaî xoXXi                  epY](ico07)aav.
      ’E£e8607] xpodTayy] vi Scoaouv 30 000                    xpojîaTa 8ti T7)v Tpoq)7]v
tcov arpaTeufiaTcov xaî 4 900 500 xocXi xopoufixc xaTi fi7)va Sci T7)v Tpofp’Jjv tcov iX6ycov. "OXa auri xp£xec vi Ti Scoaouv oî ^cppcaTac, xa06TC 8aa <T7)xcovouv
247
www.dacoromanica.ro
inb âpxovrixâ [loiiXxia xâ a7tepvouv 7iepav xou Aouvâ(3eioţ, xal 8ev 7iXr] ptovoueri [i^xe Ta 7ipdcY[iaTa aiixâ, [i.^xe tyjv [AETaxo[ii8r]v auxtov, (Sare ol x<*>ptâxai, oi 0710101 xaxâ 7iptoxr]v 7rpoti|3oXr]v eOappoutiav 8xi xi> xax&v Iraxelvexai (lovov eiţ xoiţ âpxovxaţ, âpxiaav xtopa vâ ni<r/_ouv xeipoxepa, toaxe pier’ oX[yov B£v &£Xoueriv p^xe «nr^pov, [ir)TS xpotprjv Biâ xiv eaux6v xouţ.
      Msxai^u xtov ev ’latntp tirparsup^xtov eîvai xotir] âxaxatrratiia xai âralOeia, &aze xâ0e Xe7ct8v xivSuveiiouv vâ eX0ouv eiţ xeîpa?*
      'H exxXrjtiia TÎjţ TxoXiaţ, f] orcoia 8ev elye [7teipax0î] p^XP1] touSe, £860r] eic, âp7cay^v. To Î8iov S(ieXXe vâ niOj) xal v\ exxXy)cr(a tou fAy£ou SnupiStovoţ, âXX’ oi Iv xtji voooxo(ielq> exeî eupiax6(ievoi Toupxoi e^Tyjtiav xâ exeî eupiaxo-[leva 7tpâY[i.axa 7tpoţ âTro^rjpdtotnv xuv 7iXr)Y<ov xouţ, xai exoipu££ovxai (iex’ iXtyov v’ âpxioouv x^v [loipamâv. *0 7iatiiâţ ei8o7roir]tiev 8xi B£v rjpwtopeî vâ tpuXâ^ft inb ty)v âpTOY^v pirjxe aiixâ xâ xovtrouXâxa, (Sare fiXoţ 6 x67to<; eupiaxexai ixxe-0ei{x£voţ eiţ 7tXv elBoţ âp7iaYÎi? xai eprjpuotiEtos. 'H (jl£xP1 touSe ^rjpda aiixou l^eriptocxo exaxiv xal 7iev9]VTa pwXioiivia YPoma.
      Mexâ xrjv •Jjxxav xtov tino aton tiv 6 ntxait; e^Trjtiev xâţ 7tpotiTaYâţ xîjs II6 pxaţ xal £Xa(3ev â7toxpitiiv vâ (leivy) pd xâ t7xpaxeu(iaTâ tou eiţ MoX8a|3[av. *H e£o-X60peumţ xtov â7iotjxax<ov y]8£r]tiev rcepititioTepov xâţ âxpei6xy]Taţ xtov 60topux-vixtov oxpaxeu(iâxtov. Tâ xa?r)Xr]xia Neâ(ix^ou xai Soux^âpa, xi> Seaxpov xtov xeXeuxaitov trup$e|3r]x6Ttov elvai Ipptaiov x% Xuacnr)? auxtov. To Tcepitjeroxepov p.£poţ xtov eYxaxoixtov etpoveuOr], xo E7tiXoi7tov £<puye, xai aiixâ xâ xaSrjXyjxia elvai {Sprjpux.
      'H 716X1? Koxoaiâvi, ovopwctrr-}) 8iâ xi> epwt6piov, eXer]XaTiti0r] xal ev Y^vet 6Xai ai eiS^oeiţ elvai xpo[i.axxixa[. Ol Toupxoi axoxtovouv (i£oa eiţ xâ<; exxXyjtiiaţ. Meaa eiţ xâţ exxXyjiiiaţ 7iapeStooav eiţ âxpeioxâxaţ u^peiţ xâţ xaXoYpaiaţ.
      Eiţ xi) Ptopiavov £717]pav oi Toupxoi tyjv âpxiepaxixrjv crxoXYjv tou 'Ay£ou ’ltoâwou tou Xpuuo<Tx8(iou, 8c0eîtiav tioţ Stopov eiţ auxr)v xrjv £7riaxo7r?]V 7iapâ tou â?eX<pou evi)ţ auxoxpâxopoţ KtovtiTavTivou7i6Xetoţ xai [tyjv] xaTexo(i(iâxiatiav. "Evaţ (lâXitiTa <popeî 8 y](iouitoq. xai xrjv (irjxpav tou e7u<TXo7iou. Tâ iepâ âYYeîa e7itoX^0r)tiav eiţ xouţ ’E^paiouţ, xtopa 7ttoXoutii xal xâ euaYY^ia.
      f0 7iacrâţ £xPynjL®Tlfiev el? x8 ’lâcri eva Si^avi, truvitiTâpievov in6 xecrcrapaţ âpXovxaţ u7ro x7]v 7tpoe8peiav xou e7atrx67tou Xouoiou, tou 07toiou tyjv eiţ xrjv MoXBapiav 8^o8ov eţaveptocra ^8r). "OXa xâ eitroS^pLaxa in6 xâ âYioxafpixixa xal âYiopeixixa (lovatiTr)pta xai xâ eiffoSrjtiaxa xr)i; [i.r)xpo7i6Xetoţ xâ ouvâ^ei yj pitiTiapia 8iâ xrjv ^peiav xtov oxpaTEupiâTtov. Ol Xa>Pl*Tai eîvai Piacrţiivoi vâ xâpiouv 8Xaţ xâţ (lexaxopuBâţ yoipiţ 7iXr]pto[i.y]v, (lâXitiTa xa0’ 68i>v ^eYU(ivtovovxai a7ii) xoiţ 80vev xaxeîOev irepiţepopiEVOuţ y^^^P00?*
      Eiţ to ’lâoi e^axoXouOeÎTai fj 8y](iotiioţ 7itoXr]tiiţ xtov xaXoYpaitov xal eiţ xi) vocroxoji,eîov x^ţ 7ioXixelaţ eupiaxovxai 7iXeov î] 8laxocria 7iaiSlâ xal xopixtiia 7tapaxâxto inb BtoSexa xp^via, ^upiaxa x% xoupxix% ^tooxyixoţ.
      Oi        Yevix^âpoi 8ev 7ie£0ovxai eiţ xouţ âpx^lY0^? auxtov, elvai axeSiv 7iâvxoxe (j.e0ucr[i.evoi xai xâpiouv xâţ (ieYioxaţ âxa££aţ.
2 48
www.dacoromanica.ro
       lipi oXiyou 9jX0ev ei? x8 ’Iâoi 2va? veo? Toupxo? eixooiStio 7tepi7tou 8x&v, ev8e8u[iivo? [ze xaxapixâ cpopejzaxa, xou o7toiou 7) Xa[Z7tp6x7]? xal ai 8 vjji.6ai.ai, xi.ji.ai, xâ? o7tola? ixtoSiSov ei? auxov 6 7taaiâ? xai oi âXXoi Toupxoi âpx*]yol exajzav xov xoajzov 7toXXâ 7tpoaexx&xov 8i auxov. Ttopa 8e e[zâ0a[zev 8x1 atixo? 8 v£o? eîvai 6 ulo? xou xaxap^âvT], 7tpoGopiafiivo? 8iâ xov o0co(i.avixov 8-p6vov, eHv a vuv aouXxâvo? ^0eXev â7to0<xvei           xX7]pov6[zou?.
       Ilepijzevouaiv ei? xrjv Hoy8aviav 2va 7toXuâpi0[zov awjza Taxâpcov xal Ko^âxcov x£a7toupâvG0v. Kai xo [z8v ev jzipo? auxtov 9-â (xetvy] ei? xo ’Iocerc. el? xâ Ttpoywpa, x8 Ih <£XXo ei? xâ xaSvjXrjxia Texoux^i, IloupXâxi xai Ow^âvi, o7tou xâjzvouaw xai xâ? âvayxata? 7tepl xoiixou exoijzaaia? |ze aixâpi xai âXXa xoiauxa etp68ia. Aeyouai 7tpo? xotixoi? 8x1 8-â ox>][zaxia0f) xal |z£a 'ypajZjZT] ei? xâ? 8^0a? 7tepl xoiixou xal 8xi o ’I[Z7tpat[z 7taaâ? 8-â 8X0 y] ei? xo Xotiai [z8 xixXov evo? Sioixtjxou erei ouv6pcov.
       Ei? X7]v ’I[Z7ipatXav 3jX0ev ân6 xtjv ’Aaiav 8va awjza e(38o[Z7)vxa %iăiol8wv U7co x-Jjv SioixTjCTiv xou T£e[Z7tâvoyXou xal eaxpaxo7te8eu<ie |zexa£;u ’I[Z7ipatXa? xal TaXax^iou. "OXa xâ xâaxpa xou Aouvâpeco? eîvai 71X7] p7] axpaxeujzâxwv xal 7toXe-[zix&v etpoSicov, Pepaiouai 8e 8x1 xal ei? xtjv ’Av8piavoti7ioXw ouvâ^exai xai âXXo (TxpaxoTO? o v.
       Ol       Toupxoi tpcovâ^ouv STjjzoaico? 8x1 8^ouv 7t6Xe[zov [z8 xtjv Pcoaalav xal 7tp£7tei vâ 0-ewpyjCTouv xt)v BXaxo[Z7ioy8aviav 01? e7tap^ia? pwaaixâ?.
       Kai xtji 8vxi o e£oXo0peu[zo? eîvai ei? âxpov (3a0[zov. II0XX0I âpyovxe?, ol 07toîoi eupe07jaav exeî ^ e^î)X0ov uaxepov, £tjxouv vâ cpuyouv xal 88v f][Z7iopouv, E7tei6v) tpuXâxxovxai xai 8ev xoXjzouv vâ TtXvjaiâaouv ei? xâ oiivopa ouvoSeu-(iivoi [ze 7ioXXoi>? Toiipxou?.
       Kâ0e fjjzepav 8pyovxai axpaxetijzaxa ei? xt)v noySavtav. cE7txâ yiXiâ8e? eiaîjXOov ei? x8 ’Iâai [ze eixoaix8aaapa xavovia, 7iepi|zevouai, te xal âXXou?, tpai-vexai 8x1 eauvâ/Ov) eva 7toXuapi.0ji.ov axpaxo7te8 ov xpiyiipco ei? auxi)v xyjv 710X1-xetav. Ol Toupxoi 8^ouv xoctov (3e(3aiov xov (zexa^i xî)? Pcoccla? 7t6Xe[zov,
Xeyouv 8x1 xa0w? 7tay(hof) 6 IIpouxo? 0-â TOpâaouv xal &<k e^ouaiâaouv xo Kpijzi.
       ’A7to xo ’lâai exivTjcav 8iâ HiXiaxpa? ei? Kwvaxavxi,vou7toXi,v xpeî? âp^ovxe?, ev ol? xai o (îopvixo? OeoScopâxT]? KâX8a?, vewaxl eX0wv ex M7touxopiva?, 7t7]yaivei 8e (i.8 Sva âp^i (za^âpi u7toyey pajzjiivov a7to xou? ev T^e pvax^iw âp^ovxa? xal a7to 8iio 7] xpeî? xuv e8w tpuyâScov, ol 6710101 eayâxto? e7t7]yav e7tl xouxw ei? M7touxopivav. Oaivexai th 8x1 6 ctxo7io? auxou xou (za^apiou eîvai v’ â7to(za-xpiivouv Stâ 7tavxo? xt)v ovojzaaiav xou ypaixixou au0evxou xal vâ xaxop0waouv &axe j] SiotxTjCTi? vâ jzeivy) xaxâ SiaSo^vjv ei? 6xxw cpajxiXia?, â7t07tXv] pouaa? âXXvjXoSia8 6^oi? xâ xupitoxepa xo7axâ â^iwjzaxa xal ^pvjjzaxi^ouaa? jz8 xrjv Svcoctiv auxwv xal SioIxtjctiv.
       Be^aiouaiv 88 8x1 auxol ol â7teaxaX(iivoi, eîvai e7ti(popxiCTjzevoi vâ xâjzouv xai âXXa? I8iaix6pa? xaxvjyopta? xal vâ xaxop0waouv xov in6 xo7tov 8iwyjzov ţAta? î] 8uw xuv ov]jzavxixwxepwv ^ajzeXiwv. 'O oouXxâvo? e7tepepaicooe xiv Siwyjzov xou veou e7tioxo7tou Pcojzâvou, 80x1? ^xov Sva? a7tXou? xaXoyTjpo?, 6vo-
249
www.dacoromanica.ro
(locî^tievoi; MeXeTioţ, xal exeipoTov/]07] inlaxoizoc, âîto tov Toupv6(3ou. Eic, Sva eyxuxXiov âîto [recte îtp&q] touc, eîtap^iaiTaq tou Ypâ[i[ia Xeyei auToq 6 xpaiTju, (puywv elq ttjv Aouxpiav (jle îtoXXol»!; paYiâSeq, e^coaQv) wţ dc7toaTdcT7)i; xal eic, tJ> kţrjţ Sev îyei va â-ecopvjQy) îtXeov wţ eîtiaxoîto!; Pco[iâvou. Autoc, 6 Tpoîtoţ e£e-7tXv)^e t6v xoapiov, xocQoti 8X01 vj^eupouv 8ti tj 60a)(iavt,x-/] SioixTjaii; Skv •/jp.îtope'i v’ âvocxocTwOyj eic, Taţ exxX7]<Tiacmx<xq U7to0£<Teiq, <xXXa (lovov tJ> Si.(3<xvi tmv <xp^6v-tcov (ietoc tou 7]YelJl°V0S ^potopeî va e^coafl xal va Siopiay) âp^iepet? ev MoX2a(3la.
     OaivsTaL 8tl Pmcjcjoi Tiveq uxtjxool, (leivavTeţ ev MoX? a^ia, e£^T7]aav t'Jjv eiţ £evouq U7tv)x6oui; xpecoaToupivvjv âa<pâXet.av, Siâ va yXutohtouv toc uîtâpxovTa auTwv âîto toci; rnxpâ tou veou PitmâpT] opYaviaOeiaaţ âp^aya?, ocXX’ 6 xaî(ia-xâ(iv)i; BoYopiSvji; xal 6 tiolglolc, eixov 8ti xaTa ttjv ev Bouxoupe<ma) eipvjvTjv xavevaţ Pwaaoi; Sev 7](i.xopeî va e^Ţ) XT7](iaTa ev MoXSa(3ia.
     Ta 60a)(iavixâ ev TauTŢ) Tfj exap^ca orpaTEuţtaTa Sev e^ouv xa(i.cav Ta^iv. Al plai xal ai âpxayal xal 8aa TocaUTa e^axoXouOouvTac xal 7ti0av8v 8ti eiq oXIyoui; (i^vaţ vj MoXSapia S-eXei (leivei Si6Xou epvjpioi;. Akv vjp.îtope'i vaYevy) XuîtvjpoTepov aXXo 7tpaY(xa, îtapoc va iSyj Tivaţ Touţ cpuYaSaţ. Ai (lopcpal auTWv elvai 7) elxwv ŢŢ]? SuaTU^iaţ xal âîteXîtKrcaq.
                                                                                          Iulie 18211
                             Întîmplările pricinuite de turci în Moldova2.
     Doi dintre boierii fugari, aflaţi în Bucovina, s-au întors în Moldova* * Unul este Constantin Mavrocordat, al cărui bunic a fost în mai multe rînduri domn al Moldovei şi al Ţării Romîneşti, iar celălalt este Teodor Balş, boier al ţării, unul din cei trimişi de divan la Brăila, puţin timp după fuga domnului 3. Dar pe cînd acesta 8-a retras la moşiile sale, Mavrocordat s-a dus la Iaşi, unde a fost numit de către caimacam şi întărit de către paşă mare vistier, după obiceiurile locului.
     Primul lucru, pe care l-a făcut acest vistier, (a cărui nevrednicie este atît de mare încît, cu toate drepturile ce i le-a dat norocul şi originea, numai la cîteva dregătorii a putut să ajungă), a fost să poruncească să fie ridicat tot griul, porumbul şi orzul celor cu moşii şi, pentru a se săvîrşi mai bine acest lucru, a însărcinat pe oamenii locului să ridice aceste cereale de pe la vecini. în cbipul acesta nu poate nimic să scape de acest jaf. Această idee nu i-a venit desigur de la turci, ci de la boierii de rang inferior care, aflîndu-se la Iaşi, caută cît pot să ruineze pe boierii mari stăpîni de moşii. Pentru aceasta îi acuză zilnic în faţa paşei şi cer ostracizarea pentru totdeauna a celor mai de vază boieri ai Moldovei. Ei primesc felurite titluri şi dovezi de la el, sperînd că după restabilirea lucrurilor,
      1 Documentul cuprinde informaţii privitoare la evenimente care merg pînă la sfîrşitul anului 1821.
      1 Titlul şi data sînt scrise de alta mină şi cu altă cerneală.
      * M. Suţuw. aplecat la 29 martie (Doc. 264, voi. I din colecţia noastră şiHurmuzaki, XX, p. 595). Teodor Balş a plecat la paşa de Brăila in ziua de 20 aprilie, în urma cererii acestuia din 18 aprilie (Hurmuzaki, XX, p. 613).
250
www.dacoromanica.ro
domnul va fi nevoit să aprobe totul şi aşa să izbutească cele dorite, adică să sfărîme orînduiala de acum a Moldovei şi să ajungă la dregătorii mai mari decît au avut, ceea ce va prelungi numai nenorocirile acestei provincii.
     Oştirile turceşti, aflate în Iaşi, erau alcătuite din opt mii de oameni. Acum au venit şi alţi patru mii de asiatici, care nu au altă îmbrăcăminte, decît pături de cai. Seraschierul îi scrie paşei din Iaşi că trimite de la malurile Dunării pe aceşti nenorociţi ca să se folosească de împrejurări şi să cîştige ceva în Moldova. De aceea, împrăştiindu-se ei în sate, răpesc tot ce găsesc. Este atîta neorîn-duială, încît toţi epistaţii moşiilor au fugit şi multe sate s-au pustiit.
     A ieşit poruncă să se dea 30000 de oi pentru hrana oştilor şi 40005001 chile porumb pe lună pentru hrana cailor. Toate acestea trebuie să le dea ţăranii, fiindcă tot ce se ridică de pe moşiile boiereşti se trece peste Dunăre. Ei nu plătesc nici aceste lucruri, nici transportul lor, aşa încît ţăranii, care la primul atac credeau că răul se întinde numai asupra boierilor, au început acum să sufere mai rău, incit peste puţin timp nu vor avea nici sămînţă şi nici hrană pentru ei.
     în oştirea din Iaşi este atîta neorînduială şi nesupunere, incit în fiecare minut sînt în primejdie să se ia la harţă.
     Biserica Golia, care nu a fost atinsă pînă acum, a fost dată jafului. Acelaşi lucru trebuia să păţească şi biserica Sf. Spiridon, dar turcii, aflaţi la spitalul de acolo, au cerut ca lucrurile aflate acolo să le fie date drept despăgubire pentru rănile lor şi se pregătesc să înceapă împărţeala în curînd.
     Paşa a înştiinţat că nu poate apăra de jaf nici măcar consulatele, încît toată ţara este expusă la tot felul de jaf şi pustiire. Paguba ei de pînă acum a fost evaluată la 150000000 groşi.
     După înfrîngerea apostaţilor, paşa a cerut poruncă de la Poartă şi a primit răspuns să rămînă cu oştirile lui în Moldova. Nimicirea apostaţilor a sporit şi mai mult relele porniri ale trupelor otomane.
     Ţinuturile Neamţ şi Suceava, teatrul ultimelor întîmplări, sînt prada turbării lor. Cea mai mare parte a locuitorilor a fost ucisă, restul a fugit şi aceste ţinuturi au rămas pustii.
     Oraşul Botoşani2, vestit pentru comerţul său, a fost jefuit şi în genere toate ştirile ce ne vin de acolo sînt înspăimîntătoare. Turcii ucid în biserici. In biserici au adus cele mai rele ocări călugăriţelor.
     La Roman, turcii au luat odăjdiile arhiereşti ale sf. Ioan Hrisostom, dăruite acestei episcopii de fratele unui împărat din Constantinopol, şi le-au rupt în bucăţi. Unul poartă chiar în public şi mitra episcopului. Sfintele vase au fost vîndute evreilor; acum se vînd şi evangheliile.
     Paşa a format la Iaşi un divan, compus din patru boieri, sub preşedinţia episcopului Huşilor, a cănii întoarcere în Moldova am făcut-o cunoscută mai *
     1 Aşa în document: probabil 4000—5000.
     * în document este Cotosiani.
251
www.dacoromanica.ro
înainte. Toate veniturile mănăstirilor sf. Mormânt, cele ale sf. Munte şi veniturile mitropoliei le strînge vistieria pentru nevoile oştirilor. Ţăranii sînt siliţi să facă toate transporturile fără plată, şi chiar pe drum sînt despuiaţi de către ienicerii care umblă de colo pînă colo.
     La Iaşi se continuă vînzarea publică a călugăriţelor, iar la spitalul oraşului se află peste 200 de băieţi şi fete mai mici de 12 ani, victime ale bistialităţii turceşti.
     Ienicerii nu se supun şefilor lor. Sînt mai totdeauna beţi şi fac cele mai mari neorînduieli.
     De curînd a venit la Iaşi un tînăr turc, cam de 22 de ani, îmbrăcat cu haine tătăreşti. Strălucirea şi onorurile publice ce i le acordau paşa şi ceilalţi şefi turci au făcut ca lumea să fie foarte atentă faţă de el. Acum am aflat că acest tînăr este fiul hanului tătăresc, menit tronului otoman, dacă actualul sultan ar muri fără moştenitori.
     în Moldova se aşteaptă un numeros corp de tătari şi cazaci zaporojeni. O parte din ei va rămîne în împrejurimile Iaşilor, iar cealaltă parte în ţinuturile Tecuci, Bîrlad şi Focşani, unde se fac şi pregătirile necesare pentru aceasta cu grîu şi alte provizii de felul acesta. Se mai spune că se va forma în acest scop o linie pe maluri şi că Ibraim paşa va veni la Huşi cu titlul de cîrmuitor de graniţă.
     La Brăila a venit din Asia un corp de 70 000 sub comanda lui Gepanoglu şi şi-a aşezat tabăra între Brăila şi Galaţi. Toate cetăţile Dunării sînt pline de trupe şi de echipament de război. Se întăreşte ştirea că şi la Adrianopol se strînge altă armată.
     Turcii strigă pe faţă că sînt în război cu Rusia şi că trebuie să socotească Ţara Romînească şi Moldova ca provincii ruseşti.
     într-adevăr nimicirea a atins gradul cel mai înalt. Mulţi boieri aflaţi acolo, sau care s-au întors pe urmă, încearcă să fugă, dar nu pot, fiindcă sînt păziţi şi nu îndrăznesc să se apropie de graniţă, fiind însoţiţi de mulţi turci.
     Zilnic sosesc trupe noi în Moldova. Şapte mii au intrat în Iaşi cu douăzeci şi patru de tunuri; sînt aşteptaţi şi alţii. Sie vede că s-a strîns o numeroasă armată în jurul acestui oraş.
     Turcii cred că războiul cu Rusia este atît de iminent, încît spun că îndată ce va îngheţa Prutul, vor trece şi vor pune stăpînire pe Crimeea.
     Din Iaşi au pornit prin Silistra spre Constantinopol trei boieri, printre care şi vornicul Teodorachi Galdas *, venit de curînd din Bucovina. Se duce cu un arzmahzar, semnat de boierii aflaţi la Cernăuţi2 şi de doi-trei fugari de aici, care în ultimul timp s-au dus în acest scop în Bucovina. Se vede că scopul acestui mahzar este să înlăture pentru totdeauna numirea unui domn grec şi să obţină ca să rămînă cîrmuirea, periodic, pe seama a opt familii, care să ocupe una după alta principalele dregătorii pămînteneşti, îmbogăţindu-se prin unire între ele şi prin cîrmuire. * 1
     1 Este vorba de Teodor Balş.
     1 în document este Cemaţi.
252
www.dacoromanica.ro
     Se afirmă că aceşti trimişi sînt însărcinaţi să ducă şi alte deosebite pîri şi să izbutească să izgonească din ţară una sau două din cele mai însemnate familii. Sultanul a încuviinţat izgonirea noului episcop al Romanului, care era un simplu călugăr, anume Meletie, şi care fusese hirotonisit de episcopul Tîrnovei. într-o scrisoare enciclică către eparhioţii săi, acest fost episcop, fugit în Locrida [?] cu multe raiale, spune că a fost scos ca răzvrătit şi în viitor nu va mai fi socotit ca episcop al Romanului. Acest procedeu a uimit lumea, căci toţi ştiu că cîrmuirea otomană nu se poate amesteca în chestiunile bisericeşti, ci numai divanul boierilor, împreună cu domnul, poate scoate şi numi arhierei în Moldova.
     Se vede că nişte supuşi ruşi, rămaşi în Moldova, au cerut protecţia datorată supuşilor străini pentru a-şi scăpa averile de jafurile organizate de noul vistier, dar caimacamul Vogoridi şi paşa au spus că, potrivit tratatului de pace de la Bucureşti, nici un rus nu poate ţine averi în Moldova.
     în oştirile turceşti din această provincie nu există nici o disciplină. Silniciile şi jafurile, ca şi altele asemănătoare, continuă şi probabil în cîteva luni Moldova va rămîne cu totul pustie. Nu poate fi nimic altceva mai trist decît aspectul fugarilor. Figurile lor sînt o icoană a nenorocirii şi deznădejdii.
         Acad. R.P.R., ms. grec. 1034, f. 38 v—41 v. Text grec. Ştiri similare în doc. DCXLIX/96 şi în pach. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 368.
Iulie 1821
                                   167
                Nota informativă despre evenimentele care au avut foc în Ţările romîne în lunile iunie şi iulie 1821.
               3aimcKa o npoH3iuecTBHHx b Mojiaobhh h BanaxHH, cocraBjieHHaH H3 napTHKyjiHpHbix choiuchhh.
                                                    Ha JleoBa ot 4-ro Hiojih
     'ÎHHOBHHK ABCTpHHCKOrO KOHCyjIBCTBa POCCHHCKOH CJiyH<6bI, 0TCT3BH0H noflnopyrHHK KoHcraHTHH Thhkobhh, 3aBeflhiBaiomnâ Hbme, no ero aioBaiw, RHHyTaMH Ty>KCKHM, OajiB'tHHCKHM h BaaiyăcKHM, npn neperoBope c YnpaB-jiHJOiiiHM JleoBCKOio T3M0>KeHH0K) 3acraBoio, Kojuiokckhm AccecopoM Crena-hobbim Ha Sepery b TaMoniHeM KapaHTHHe, oSbHBHji «rro ao 23 hiohh b MojiRaBHH He 6buio TypKOB Sojiee 20/t., nocne H<e Toro npnSbijio b EpanjioB eme 20 t. c oahhm naineio. H3 nncjia chx noaieflHHX, 3a ocraBjieHHeM b Eepjiafle 2500, b
                                                                                                  253
www.dacoromanica.ro
     <t»ajn>qax 1000, b ryinax 1000 h b Bacjiyax 1000, nocne^Hne ornpaB>rrcH k Hccsm h BoTymaHaM.
         Thhkobhh npeflnojiOHam 4-ro «maia OTnpaBHTbCH bo Bce mwnnieHHbie ewy Mecra h fla>Ke b Bfccbi; no B03BpauţeHnn >«e o6enţaji nepecKa3aTB CTenaHOBy Bce, hto Sy^eT BHAeTB n cjihiuiaTb; 6yiţe >Ke y3HaeT Hanepea o nanoM jih6o Bpe/mo.M |
855  HajwepeHHH TypKOB, to b to >Ke BpeMH He tojxbko flacr o tom 3HaTB, ho h caM OyfleT bhobb HCKaTb y6e>KHma b EeccapaSmi. Oh y>ne nepenpaBHJicH 6buio b Tn3HHHKax npn yflajieHHH MojijţOBaH ot TpeKOB h HaxoflHJicH TaM b KapaHTHHe c ceMeScTBOM h HMymecTBOM flo npnxofla b MojijţaBHio TypKOB; no yBepeHHH >Ke chx nocneAHHX o 6e3onacHOCTH jum aBcrpHHCKHX hhhobhhkob, B03BpaTHJicH caM b Moji^aBHio.
                                                       H3 CKyjMH ot 5-ro Hiojm
         IIpHXOflHBUiHft Bnepa no nojiy^HH c MojiflaBCKOH cropoHbi k CKyjWHCKOMy KapaHTHHy CAI™ H3BCCTHbIH TaM apMHHHH o6t>HBHJI HTO H3 Hcc BbICTynHJIO B pa3-HbiH Mecra okoji[o] 16/t. TypKOB, a ocrajiocb p,o 10 t., KOTopbie co ahh Ha flein. OKH^ţaiOT H3 KoHcraHTHHonojiH KaKoro to 4>npMaHa. no cneTy ero, nyuieK b flccax 46 h Moprap 4. B flcchi non™ e>KeflHeBHO npnBOflHT OTepncTOB no HecKOjibKO
856  nejiOBen; caM nauia, no oScroîrrejibHOM | pacnpoce, bcjiht bhhobhbim pySHTb rojiOBbi.
         Typioi 3a6npaiOT H3 norpeSoB Sohpckhx h KynenecKHx, r^e hct xo3hcb, bhho h nponee h npojţaioT Bce BecbMa 3a aemeByio peHy.
     nHCbMO H3 KpOHUlTa[fl]Ta, HTO B TpaHCHJIbBaHHH, ot 14-ro HIOHH 1821 [r.] c npOH3UieCTBHHMH b BajiaxHH.
                 I
         <3>eflop BjiaflHMnpecKO H3flaji npoKJiaMaijHio k Hapo^y, ocBoSoncnaioiiQTo ot njiaTe>Ka no^aTen c TeM, htoShi Bce npHcrynHjm k rpa6e>Ky HMymecTB 6onp h yMepnţBJiHjra chx nocneflHHx. Oh ynoTpeSnji pjix npHBeflemui cero b flencTBHe naHflypoB, kohx npHBJieK k ce6e, flaBinn hm bojiio npoH3BOflHTb rpa6e>KH. no npnSbiTHH b EyKapecr BjiaflHMHpecKO, no TaăHOMy corjiauierono c TypKaMH, 6paji ot jKHTejien BanaxHH xjieS h ckot h OTCbmaji k hhm, KOTopbie oSemajm eMy, ecjiH oh SyaeT nporaBHHKOM HncnjiaHTua, cflenaTb ero BJiaaerejieM Bajiax-CKoro KHH>KeCTBa 1.
857      nocjie Toro HenoTopaH nacrb apHayTOB [khh3h] HnauiaHTHfl coeflHHHBUincb c riaHflypaMH, rp[a6ima] Bce ocraBUieecH y Harrejien HMynţecTBO [h He] yflOBJieTBO-pHB chm cBoe HencTOBCTBO, [pa3opHJia] flOMbi h onycTomajiH BHHorpaflHbie ca^bi. [Bhhob]hhkom nocrynKOB chx 6bm caM BjiajţHMHpecKO, aaSbi npHBefluin chm Becb HapOfl B OTHaHHHe, BOOpy>KHTb OHblîî npOTHB MnCHJiaHTHH, KOTOpblH BHflH TaKOBoe pa3opeHHe Harrejien h coBepuieHHoe onycrouieHHe Bajiaxnn, Becb[Ma] TeM oropnHJicH. Ot HencTOBbix nocrynKOB TaMOiiiHHe >khtcjih Bcanoro B03pacra
                               1 One BHflHO H3 (JjupMaHa IIopTbi, HaftfleHHoro y BjiasHMHpecKa, no yMepiUBJieHHH ero.
254
www.dacoromanica.ro
     h nona 6eryr b pa3Hbin cropoHbi, HHbie yxoAHT Ha noB03Kax c fleTbMH h Hacraio B3frraro HMymecTBa. noBcrpenaB Ha flopore apHayTOB, yxoflHT b Jieca, ocTaBJWH n0B03KH co bccmh BenţaMH B flo6bIHy CHM nOCJieflHHM.
         B Majiyio Bajiaxnio BCTyroui c xypeiţKHM bohckom Kapa-<I>eH3H 1 h Hcrpe6-jihji flo HeKOToporo BpeMeHH Bcex >KHTejieH 6e3 nomaAbi. IlocJie Toro, nofl bhjjom
858  Ka3HH 3TepHCTOB y6HBan npn KajKflOM flo 10 nejiOBeK HeBHHHbix, HeKOTopwM >Ke 0Tpe3biBaa yuin, nocbuiaji OHbin b KoHCTaHTHHonojib, KaK 6y«ro ot Stcphctob.
         Ot TaKoro cmhtchhh Becb Hapoa 6c3 pa3JiHHHH coctohhhh craji HCKaTb y6e-»Hiua b TpaHouitBaHHH, r^e ctojibko OHbra yMHOHouicH, hto b keuraom flOMe TecHHTCH no flBa h no Tpn ceMencTBa h no cjiynaio cflejiaBinencH Ha Bce floporo-BH3Hbi, jnrrpa xne6a njiaTHTCH no 12 nap[ajie].
         Hapofl ocTaiomniiCH enje b Majioă Bajiaxun, HMeiomnă opynoie, 6ojibineio >Ke nacTbio naHffypw, no coeflHHeHHH c KHH3eM HncHJiaHTHeM, nofl KOMaHfloio Cepflapa JţnaMaHAH, KararraHa ConoMOHa, Xaflnai Ilpo^aHO h apyrnx Hanajib-HHKOB, HCTpe6jIHIOT xypKOB TaM HaXOAHIHHXCH.
         KanHTaHbi: HopflaKHH, OapMaKHii, Kojiokotpohh, KapaBHH h flpyrae, ObiBUine npe>KAe c HncanaHra, h Tenepb npn HeM HaxofljrrcH.
         TypKH BbDKrjm ropofla: KapaKaji, Pyuiy fle Be^n h CjiaTHH; BbimeauiHe
859  H3 EpanjiOBa onycToniHjiH Pmmhhk, Ey3eB h nacrb OoKinaH. | EyKapecT flo cero BpeMeHH enje iţeji, KaK [ro]BopHT noTOMy, hto b OHbra BcrynHJi c bohckom Knxaa CHJiHCTpHHCKaro nauiH, nofl npeftnoroM 3amHTbi h He cwcKaB hh[kofo] H3 >KHTejieă BanaxHH, npoMe HHOcrpaimeB, pa3Hbix flep>KaB no/waHHbix, onacancb ot chx nocJie^HHx KaKoro jra6o B03MymeroiH, jmniHji MHorax >KH3HH, nocaAHB jkhbbimh Ha koji. IlocJie cero npnObiJiH «Ba KaHMaKaHa: Herpe b BajiaxHio h Gre<|)aHaKHH Tobophah b MojiAaBHio fljui pacnpocrpaHeHHH h ynpe>KfleHHH nopnflKa. Ohh npHTJiauiaiOT 6oap h Hapofl B03BpaTHTbCH b cboh jţoMa, ho chh bh^h HenpecraH-HbiH co cropoHbi Kapa-<E>eH3a h flpyrax Typem<Hx HanajibHHKOB yMepmBJieHHH 6e3BHHHbK raofleft, onacaiOTCH nojiojKHTbca Ha 03HaneHHoe npHTJiauieHHe.
                      BTopoe nncbMO orryfla >Ke ot 10 hiohhh.
         Knxa» CHjmcrpHHCKoro IlaiiiH, KaK roBopHT, HaxojţHTCH b EyKapecre c 12/t BoilcKa; KpoMe toto, Kapa-OeH3H HMeeT 4/t. b Majioil BanaxHH. |
860      B cejieHHH KopHeqeji 6jih3 TbiproBHm noaBHJiacb He Manan Hacrb TypKOB, npOTHB KOHX KHH3b HnCHJiaHTH OTpHflHJI BOHCKO nOfl HaHajIbCTBOM JţjTKa H flpyTHX flByx twchhhhkob. TpeKH 0flep>KajiH no6efly, ho JţyKa ot crpaxa 6e>Kaji. Oh h Bapjia, flpyroH nacrabiH HanajibHHK, o6oraTHBumcb rpa6e>KOM, co mhoitimh apHay-T3MH o6paTHJIHCb B TpaHCHJlLBaHHK). ECJIH 6bl 6bUIO COrJiaCHe MOK^y rpeKaMH, to yBepnio Bac, hto TypKH ctojibko 6w onacajiHCb hx, KaK h PyccKHx; ho noejiHKy MejKfly hhmh cymecTByeT pa3flop, to HncnjiaHTH mraero He Mor c^ejiaib. IlocJie cero lîncHjiaHTH norneji npe3 Ojrry b Pmmhhk; npn cejieHHH PyceHH hmcji bto-
         1 H3BeCTHBlâ JKeCTOKOCTBK» CBOeiO H XHUţHHMeCTB OM.
255
www.dacoromanica.ro
      pnqHoe cpa>KeHne c TypnaMH, KOTopoe xoth h Bbmrpaji, ho c 6ojh>iuok> noTepeio bohck cbohx, Ha3biBaeMbix qepHbiMH (6e3nomaflHbie). YpoH cefi npoH3omeji ot 33BHCTH apHayTOB, BHfleBIHHX XpaSpOCTb qepHbDC, B TO BpeMH KaK apHayTbl Haxo-flHjiHCb Ha cropoHe b 6e3fleHCTBHH. TaKOBOH nocrynoK chx nocneflHHX 3acTaBHji 861 6bi noTepHTb cpaHtemie, ecTb jih 6bi He noflocnen KanHTaH Hop^aHnii c naHfly-pajviH, KOTopbiii TeM | MHoro ocjiaSnji TypKOB. CaBBa, OKa3aBiiiHHCH h3mchhhkom, nofloSHO BJia^HMHpecKy, yrneji ot HncHjiaHTHH b MoHacTbipb Oman, rfle, [ona]-caacb cbohx bohck, HajwepeH npoSpaTbCH b TpaHCHJibBaHHio. BjiaflHMHpecKO >Ke y6nT HncHJiaHTHeM. Cefi nocneflHHH h3xoahtch Tenepb 3a Ojitoio b MoHacTbipe Ko3hh, nyfla, nan roBopHT, npHuiefluiHe H3 CepSnH flBa CBHUţeHHHKa oStjHbhjih eiwy, hto h CepSnH noflHHJia y>Ke 3HaMeHa B03MymeHHH. Bnepa npnexajiH b TaMO>KHK> TeMHui-Bap flBa Typna c HeKOTopbiM BanaxcKHM SonpoM TororanaHOM; HajwepeHHe hx ecTb npH3biBaTb 6onp h npoqnx WHTejien H3 EpauiOBa (KpoHurraflr) b BajiaxHio.
854                                    Notă
     cu privire la evenimentele din Moldova şi Ţara Romînească, alcătuită din relatări particulare.
                                                           Din Leova, 4 iulie
          Constantin Tinkovici, funcţionar al consulatului austriac, sublocotenent în retragere, în serviciul Rusiei, administrînd astăzi, după spusele sale, ţinuturile Huşi, Fălciu şi Vaslui, în conversaţia avută cu administratorul punctului de frontieră-vamă de la Leova, asesorul colegial Stepanov, în carantina de acolo de pe mal, a declarat că pînă la 23 iunie în Moldova n-au fost mai mult de 20 000 de turci, iar după această dată au sosit la Brăila încă 20 000 cu un paşă. Dintre aceştia vor fi lăsaţi la Bîrlad 2 500, la Fălciu 1 000, la Huşi 1000, la Vaslui 1000, iar restul va pleca spre Iaşi şi Botoşani.
        . Tinkovici a plănuit să plece pe data de 4 prin toate locurile de sub administraţia sa şi chiar şi la Iaşi, iar la întoarcere el a promis să relateze lui Stepanov despre toate ce le va vedea şi auzi; iar de va afla mai înainte de vreo 855 intenţie | dăunătoare a turcilor, nu numai că-i va da de ştire despre aceasta, ci el însuşi îşi va căuta din nou refugiu în Basarabia. El trecuse acum în [punctul] Berezeni, cînd moldovenii s-au despărţit de greci, şi s-a aflat acolo în carantină, cu familia şi averea sa pînă la sosirea turcilor în Moldova; în urma asigurărilor date de aceştia cu privire la securitatea funcţionarilor austrieci, el s-a întors singur în Moldova.
                                                                Din Sculeni, 5 iulie
          Un armean, care a venit ieri după amiază din Moldova în carantina de la Sculeni şi care ne este cunoscut, a anunţat că aproximativ 16000 de turci au plecat din Iaşi în diferite locuri, rămănînd cam 10 000, care aşteaptă de pe
256
www.dacoromanica.ro
                              o zi pe alta firman de la Constantinopol. După socoteala lui, la Iaşi sînt 46 tunuri şi 4 mortiere. Aproape în fiecare zi sînt aduşi la Iaşi eterişti, în
856  grupuri mici, şi paşa însuşi, după ce le ia un | interogatoriu amănunţit, porunceşte să li se taie celor vinovaţi capetele.
          Turcii iau din pivniţele boierilor şi negustorilor, acolo unde nu există stăpîn, vin şi altele şi vînd totul pe un preţ foarte redus.
            Scrisoarea din Braşov, din Transilvania, de la 15 iunie 1821, referitoare la evenimentele din Ţara Românească.
          Tudor Vladimirescu a publicat o proclamaţie către popor, prin care anunţă că îl eliberează de plata impozitelor cu condiţia ca toţi să înceapă să jefuiască averea boierilor şi să-i omoare. Pentru a aduce aceasta la îndeplinire, el foloseşte pandurii, pe care i-a atras la sine, dîndu-le voie să jefuiască. După ce a sosit la Bucureşti, Vladimirescu, în înţelegere secretă cu turcii, a luat cereale şi vite de la populaţie şi le-a trimis turcilor. Aceştia i-au promis că-1 vor face stăpînitor al principatului Ţării Romîneşti, dacă va deveni adver-
857  sarul lui Ipsilanti * *. |
          După aceasta, o parte oarecare dintre arnăuţii [prinţului] Ipsilanti s-a unit cu pandurii, [a jefuit] toată averea rămasă populaţiei. Nesatisfăcînd însă prin aceasta furia lor, [au dărîmat] casele şi au devastat viile. Vinovat pentru aceste fapte a fost însuşi Vladimirescu, pentru că, aducînd prin aceasta întregul popor la disperare, [voia] să-l ridice împotriva lui Ipsilanti, care văzînd atare ruinare a populaţiei şi devastarea totală a Ţării Romîneşti, s-a mîhnit foarte mult. Din cauza actelor de violenţă, populaţia de acolo de orice vîrstă şi de orice sex fuge în diferite părţi; unii plecînd în căruţe cu copiii şi cu p parte din avere şi întîlnind în drum arnăuţi, fug în păduri, lăsîndu-şi pradă acestora căruţele cu lucrurile din ele.
                              în Oltenia a intrat cu oaste turcească Cara-Feiz 2 şi a nimicit un timp oarecare toată populaţia, fără cruţare. După aceasta sub pretext că ucide pe
858  eterişti, | a omorît cu prilejul executării fiecărui eterist cîte 10 oameni nevinovaţi, iar unora le-a tăiat urechile, pe care apoi le-a expediat la Constantinopol, ca fiind, chipurile, ale eteriştilor.
          Din pricina acestei turburări, întreaga populaţie, fără deosebire de stare, a început să-şi caute refugiu în Transilvania, unde refugiaţii s-au înmulţit atît de tare, încît în fiecare casă se înghesuie cîte două şi trei familii.
          Din cauza scumpetei tuturor produselor, s-a ajuns că o litră de pîine se plăteşte cu 12 parale.
          Populaţia care a mai rămas în Oltenia, avînd arme, în cea mai mare parte panduri, după ce s-a unit cu prinţul Ipsilanti, sub comanda serdarului
           1 Acest lucru se vede din firmanul Porţii, găsit la Vladimirescu după uciderea Iui [Nota autorului].                        ~
           * Cunoscut prin cruzimea şi rapacitatea sa [Nota autorului].
17 —c. 810
257
www.dacoromanica.ro
      Diamandi, a căpitanului Solomon, a lui Hagi Prodan şi a altor şefi, nimicesc pe turcii care se află acolo.
          Căpitanii Iordache, Farmache, Colocotroni, Caravia, şi alţii, care fuseseră înainte cu Ipsilanti, se află şi acum pe lingă el.
          Turcii au incendiat oraşele Caracal, Ruşii de Vede şi Slatina. Cei care au
859  plecat din Brăila au devastat Rîmnicul, Buzăul şi o parte din Focşani. | Bucu-reştiul este încă pînă în acest moment neatins, după cît se spune, pentru că în el a intrat cu trupele, sub pretextul de a-1 apăra, chihaia paşei de Silistra, şi negăsind pe nimeni din populaţia Ţării Romîneşti, în afară de străini, supuşi ai diferitelor state, şi temîndu-se de vreo răscoală din partea acestora, a omo-rît pe mulţi dintre ei, trăgîndu-i de vii în ţeapă. După aceasta au sosit doi caimacami: Negri în Ţara Romînească şi Ştefanachi Vogoridi în Moldova, pentru a lua măsuri şi a instaura ordinea. Ei invită norodul şi pe boieri să se întoarcă la casele lor, dar aceştia, văzînd neîncetat cum Cara-Feiz şi alţi comandanţi turci ucid oamenii nevinovaţi, se tem să se încreadă în
      invitaţia lor.
            »
                     A doua scrisoare, tot de acolo, de la 10 iunie.
          Cbebaia paşei de Silistra se află, după cum se spune, la Bucureşti, cu 12 000
860  oameni; în afară de aceasta, Cara-Fiez are 4 000 oameni în Oltenia. |
          în satul Cornăţel, în apropiere de Tîrgovişte, a apărut o unitate destul de numeroasă de turci, împotriva cărora prinţul Ipsilanti a trimis trupe sub comanda lui Duca şi a altor doi căpitani —şefi peste o mie de oameni [fiecare]; grecii au repurtat o victorie, dar Duca de frică a fugit. Acesta şi Barla, un alt căpitan particular, îmbogăţindu-se prin jaf, au trecut în Transilvania cu mulţi arnăuţi. Dacă între greci ar exista o înţelegere, vă asigur că turcii s-ar teme de ei tot atît de mult ca şi de ruşi. Întrucît însă între ei există discordie, Ipsilanti n-a putut face nimic. După aceasta Ipsilanti s-a dus peste Olt la Rîmnic1. în apropiere de satul Rîureni a dat a doua luptă cu turcii, pe care, a cîştigat-o, cu mari pierderi însă pentru trupele sale, denumite negre (fără de cruţare) 2. Aceste pierderi s-au produs din cauza invidiei arnăuţilor, care au privit vitejia « negrilor», în timp ce ei stăteau inactivi la o parte. Comportarea acestora ar fi pricinuit pierderea luptei, dacă nu ar fi venit la timp căpitanul Iordache
861  cu pandurii. Intervenţia sa a | slăbit mult pe turci. Sava, care s-a dovedit un trădător, asemenea lui Yladimirescu, a plecat de la Ipsilanti la mănăstirea Sinaia, de unde, temîndu-se de trupele sale, intenţionează să treacă în Transilvania. Yladimirescu a fost omorît de Ipsilanti. Acesta se află acum peste Olt, la mănăstirea Cozia, unde, după cîte se spune, doi preoţi veniţi din Serbia au anunţat că şi Serbia a ridicat steagul răscoalei. Ieri au sosit la vama Timi- *
          1 La 9 iunie ajunge la Rîmnic şi Iordache Olimpiotul. Cu 8 zile în urmă, el avusese o luptă cu turcii la Slatina (Hurmuzaki, XX, p. 638—639, 650).
          * Este vorba de mavrofori.
258
www.dacoromanica.ro
      şului doi turci cu un boier muntean, Topliceanu; ei intenţionează să cheme pe boieri şi pe alţi locuitori din Braşov în Ţara Romînească
              Arhiva Centrală Istorică Militară de Stat U.R.S.S., Moscova, fond. 128, pach. 6, dos. 18, partea 1, f. 854—861.
                                       168
                                                                                                         Iulie 1821
                                        Nota informativă a căpitanului de gardă Burţov despre evenimentele petrecute în Ţările Romîne în lunile iunie şi iulie 1821,
862              3amiCKa o npoHCinecTBHHx b MonnaBHH h BanaxHH
                               ot Hanana hiohh Mecniţa.
         Ilo CBefleHHHM napTHKyjIHpHO COoGlIjeHHBIM H3BeCTHO, HTO TypKH B HHCJie
     12.000 npoxoflHJiH 7-ro hiohh npe3 Ebipiian, b HanpaBJieHHH k RccaM. Boitcna chh coctohjih nofl Ha^ajiBCTBOM lOcycfia nauiH CepacKHpa EparoioBCKoro.
         B imcBMax nojiyneHHBix H3 MojiflaBnn b JIcobckhh KapaHTHH, yTBep>K/ţajiH hto 6yflTO b Ebipna^e nmaH 6bm ny6nHHHO <t>HpMaH, no KoeMy EpaiuioBCKOMy narne npHKa3aHO c npncjiaHHBiMH k HeMy 20/t. HHBinap, npecnenoBaTB TpeKOB He tojibko no MojinaBHH n Bajiaxnn, ho h no Pocchhckoh cropoHe, Kyna no3BO-jineTCH hm nepexoflHTB Ha neTBipe naca ot 6epera h He manHTB romero hjih HCTpe6jieHHH rpenoB, no toh npunuHe, hto[6bi] chh nocjienHue He moi\jih co6h-paTBCH b BeccapaGniOj 6e3 bojih h CBeneHHH HMnepaTopa. B JleoBe >Ke npoHeccn cjiyx, hto b ranaifax h b TeKyne nenaiOTCH BecBMa b3>khbih yKpenneHHH, non pacnopHHceHHeM <t>paimy3CKHX HHJKeHepoB.
863      TypKH, npoxoflH npe3 MojinaBHio, noBCiony rpaGnjiH h pa3opnjiH GonpcKHe flOMa hMOHacTBipH, yTBepntflaH, | hto OHBie npHHa^nentaTB rpenaM. Ejih3 TeKyna, a paBHOMepHO B OKpeCTHOCTH <t>OKmaH, OHH yHHHHJIH CaMBIH rHyCHBIH H3CHJIHH.
         14 hiohh TypKH BCTynHJiH b Rccbi, nan nojia[ra]jm b nncjie 200 nejioBen, KOHMH 33HHJIH flBOpeiţ [BHa]fleTejIBHOrO KHH3H H MOHaCTBipB, a rjIEBHBlH CHJIBI [hx], b HeH3BecmoM HHCJie, CTajiH JiarepeM b OKpecrao[cTH] ropofla npn yponnme Kono[y]. rpeKH, HaxonHBînnecn b CTeHKe, no cio CTopoHy Rcc, y3HaB o npnGjiH-HceHHH TypoK, OTCTynHJiH «o caMOH peKH npyra, h npn c. [CKy]jiHHbi crajiH pbiTB yKpernieHHe, npHMHyB oHoe k p[ene] h BoopyjKHB 3-mh nyuiKaMH.
         OTpnfl cen, coctohbiuhh non HanajiBCTBOM [khh]3h Teopran KaHTaKy3HHa, 6ojiee HOKejiH H3 1030 nejioB[eK], ot Me>Knyyco6HBix pa3flopoB h HenoBHHOBeHHH yMeHBinH[jiCH] no 500 nejioBen, — a chh ocTajiBHBie peinHJiHCB, npoTHB Hameii KapaHTHHHOH nepenpaBBi, oGopohhtbch ot [Ty]poK. B cne BpeMH, GoJibinan nacTB jKHTeneH ropona Rcc h iţHHyroB npHHanne>KamHx k Hameii rpaHHiţe, octebhjih cboh HMymecTBa h >KHjmma h nocneumo nepenpaBjiHjiHCB Ha Harny CTopoHy.
                           15-ro BenepoM khh3b KairraKy3HH h hckto [neH]neneKa3 HanajiBCTBOBaBmHH napraeio rpenecKHX bojioh[th]po[b], | ocTaBHJiH oTpnn h nepenpaBHJiHCB 6e3opy>K-
259
www.dacoromanica.ro
864  HMMH b Ham KapaHTHH c 21 STepHcraMH, yTBep>KAaH hto npHGbiBniHfl b otpha rpen, no hmchh JIn3rapa, npoH3Beji b ohom eme 6onee HeycrpoflcTBa h Heno-bhhobchhh. HecKOJibKO no3»ce, h cefl HOBbin HanaABHHK nepemeA c npOTHBHaro Gepera b Ham KapaHTHH. KanHTaH A(J)aHacHfl, xpaGpo cpamaBumflcH npn rajiape, npuHHJi noA CBoe HananBCTBO pa3crpoeHHbiâ otpha.
         16 HHCJia TypKH, BbimeAmHe H3 ilcc, HanajiH Ha rpeKOB, AeAaBnmx pa3i>e3A ot c. Ctchkh k HccaM, npomajin ao peHKH )Kh>kh[h] h ctoktah crpoeHHH npn-HaAJieH<aBmee k AOMy MonAaBCKaro EoHpaPo3HOBaHa. Chm rpenecKHM otphaom, coctohbihhm GoAbmeio qacrbH) H3 ApHayT, HOMaHApsaji KanHTaH IIana3orny, KOTopbili no OTCTynneHHH ao penKH )Kh>kii[h], h3hah moct CAOMaHHbiM, h npn-Hy>KAeH GyAynn nepenpaBHTbca BnnaBb, ocraBHA otpha h, HeAOBOABHbifl rpe-KaMH, nepemen TOTnac b Ham KapaHTHH.
         17-ro nncjia b 7-m nacy yTpa, TypKH b 3HanHTejitHOM nncne nexoTbi h koh-HHAbi, nepemjin penny jKtmcy no HaBeAeHHOMy Mocry h Hanann npoH3BOAHTb HanaAeHHe Ha ycrpoeHHoe rpenaMH yKpenneHHe npn c. CKyJiHHbi. Manoe hhcao rpeKOB, 6e3 HanajibHHKOB, 6e3 AOcraTonHoro micna naTpoHOB, BcrpeTHAH TypoK
865  HtecTOKHM | nymenHbiM h pymeflHbiM oraeivi: ot nero AsyxKpaT[Hoe] noKymeHne hx OBJiaAeTb yKpenneHHeM ocraBaAocb 6e3ycnemHbiM h rpeKH, oGoApeHHbie nepBOHanajibHOK) yAaneio, OTpa3HJiH HenpHHTena h npecneAOBajm ao penKH }Kh>kh[h] . B npoAOJDKeHHH cefl nepBofl [cxb3tkh] MoJiAaBCKoe MecreHKO Cny-JiHHbi 3a3>KeHO TypnaMH b Tpex Mecrrax.
         Okojio noJiyAHH npeBOCXOAHbie TypeijKHe chabi b hh[cac] 4-x hah 5-th Tbican, OTTecHHAH rpeKOB b hx OKonbi h bh[obb] noBeAH pemHTeAbHoe HanaAeHHe CO Bcex CTOpOH Ha CKyA[HHbl], KaK MHOrOHHCAeHHOK) KOHHHIţeiO, T3K h nexoT-HbiMH noA[Ka]«H. STepncTbi, AOKaBnme no3aAH yKpenneHHH, mctkhmh Bbicrpe-a3mh yAep>KHBaAH TypoK; kohhha3 rpenecnan cpamaAacb OTnaHHHO h neTbipe pa3a OTpa3HAa TypeAKyio, [Ko]Topaa 6e3npepbiBHO cMemieMa h noAKperoiHeMa Gbina cbokhmh B0HCK3MH. HaKOHeA Hanana AeflcTBOBaTB Ty[peA]Kan apTHAAepun, KOTopan CTpeAHH BAOAb no IIpyTy np [aBHAb]HbiMH BbicTpenaMH, ckbo3HA3 m. CKyAHHbi c AeBoro (J)A[aHra] ao npaBoro h Gpana b TbiA rpenecnyio GaTapeio. Ckop[o] [6onb]mee opyAne Ha cefl nocneAHeft 6buio hoaGhto h aioah HaxoAHB-mneca npn ohom, noTepHB HaAemAy na ycnex, 6po[ch]ahcb k pene h craAH nepe-npaBAHTBCH BnnaBb npe3 o[Hyio].
866     TypKH, npHMeTHB ocnaGneHne npaBoro (JmaHra, OBAaA[eAH] | GaTapeeio h pa3CbinaBniHCB no MecrenKy, ySHBaAH rpeKOB, crpeMHBiHHXcH k nepenpaBe, ho Ha AeBOM OnaHre aoato eme BcrpenaAH ohh conpoTHBAeHHe, ao Tex nop nona, HcromnB Bce 3apHAbi, AHmHBllihcb Bcex cha h norepHB Bcex HanaABHHKOB, chh ocraABHbie OTepHCTbi GpocHAHCB b IIpyT. TorAa yGHflcTBO coAenaAOCB y*ao-HbiM: SoAee 200 nenoBeK naAH Ha Gepery h b BOAe, nponne 300 ycneAH cnacracB Ha Harny cropoHy: b ceM nncne 6buio 24 paHeHbix. AcjjaHacHfl, nocAeAHHfl ocra-B3ACH Ha npoTHBHOM Gepery; oh npoGnncH ckbo3B Tonny TypoK ero OKpymaBnmx, noAynHA hcckoabko THJKeAbix paH, h HaKOHeA, nopameHHbift KonbeM, naA MepTB.
     260
www.dacoromanica.ro
         ^pea qeTBepTb aaca bpcmchh no 3aHHTHH TypKaMH CKynaH, npncneno CBepxy IIpyTa noAKpenjieHHe k rpenecKOMy OTpany, cocTOHBUiee H3 500 nejiOBen koh-hbix, noA HanajibcrBOM MmiOBaHOBHaa. TypeijKaa KOHHHiţa nocnanajia HaBcrpeny ceMy BOHCKy, KOTopoe nocne hcckojibkhx yAapoB, ncnojiHeHHbix co Bceio pernn-TejibHOCTbio, pa3AejiHJiocb Ha Ase nacra: o Ana c MHJiOBaHOBHaeM noTHHynacb oSparao no IlpyTy, APyraa noA HanajibcrBOM Fhkh, 3aHHJia mbic, npoTHBOJioKamnn HarneMy KapaHTHHy h, noA npnKpbiTHCM Asyx opyAHH, ao caMOH hohh xpaSpo cpajKajracb c TypKaMH, a no HaciynjieHHH TeMHOTbi, Bce chh rpeKH nepenpaBH-jihcb 6e3opy>KHbiMH Ha Harny cropoHy. |
867      Rna HcxpeSjieHHH cero ocranbHoro OTpaAa conpoTHBJiaBineroca Ha Mbicy IIpyTa 3amHmaeMoro c o6ohx 4>Ji[aH]roB, HaaajibHHK TypeijKHx bohck, bo bpcmh cpajKeHHH, cnpauiHBaji y KapaHTHHHoro HaaanbHHKa, AeHCTBHTejibHoro CraT-CKoro coBCTHHKa HaBpoACKoro no3BOJieHHa crpejiHTb no OHOMy c nepeAOBOH CTOpOHbi: HO KaK BbICTpeJIbI MOr[jIH] npHHHHHTb BpeA KapaHTHHy, HTO H CJiyHH-jiocb, hto Asa HApa ynajrn b cpeAHHe KapaHTHHa h nara nacaacnpoB paHeHbi ObiJiH nyjiHMH, to r. HaBpoACKHH OTBenan hto cne aojihcho 6biTb nonTeHO HapyineHHeM MHpHoro TpaKTaTa: BcneACTBHe cero TypKH He ynoTpe6Hjm apTHjmepHH npoTHB chx rpeKOB.
         18-ro HHCJia TeHepan Manop Eohtobckhh, KOMaHAyiomHH nexoTOio no rpa-HHAe pacnojio>KeHHOio, hmcji neperoBopbi c TypeAKHM Bhm Earneio Ha cpeAHHe peKH IIpyTa, KacaTejibHO A^a ABH>KeHHH TypeAKHx bohck h ceiî OTBenan, hto OHbie othioab ne HaMepeHbi HapymaTb cbhtocth MHpHoro TpaKTaTa.
         Co BpeMeHH CKyjiHHCKoro cpa>KeHHa no 21 hhcjio TypKH noKa3biBajincb Ha npoTHBHOH cropoHe b ManoBa>KHbix napTHHX: ho cero nncna noHBHJincb ohh Ha paBHHHe 3a Bepcry ot IIpyTa, b AByx Tbicaaax hjih 6ojiee aejiOBeK.
868      22 hiojih npH6bui k HarneMy 6epery rpeK Sbibiiihh | b cjiyarâe khh3h Kajra-M3XHH H oSbHBJlHJl H3X0AHBLLIHMCH y pOrHTKH JKHTeJIHM <î>HpMaH naUIH O B03-BpanţeHHH b cboh Mecra jhoach, nepemeAiUHx k HaM H3 MojiAaBHH. Eoape MojiAaBCKHe He AOBepaioT ceMy npHTJiameHHio; ho acHAbi ya<e MHorae B03Bpa-THJIHCb B CBOH AOMa. B JleOBCKHH KapaHTHH npHe3H<aJI Ty>KCKHH HCnpaBHHK c TaKOBbiM >Ke npHTJiaineHHeM, ho OHoe He B03biMeno 6ojn>uioro ycnexa. Oh yrBepac-AaJi, hto eme 15/t. TypoK npH6buio b MoJiAaBHio.
         Cero HHCJia TypKH yAajnuiHCb ot rpaHHiţbi Hameii, pa3Aenacb Ha Ase nacrn, H3 kohx OAHa nounia no Aopore k flccaM, a Apyraa BBepx no IlpyTy. Oahh moji-AOBaH cKa3biBan, hto cjienya no 6epery, TypKH HaBeAbiBajmcb o 6poAax.
         IIpoHeccH cnyx, hto b flccbi Ha3HaneH TocnoAapeM IlBaH KajiHMaxn, 6paT npe>KAe 6biBuiero b ceM 3bbhhh j a cen onpeAeneH BJiaAeTejieM BaJiaxHH. 06a ohh OTnpaBHjiHCB y>Ke H3 KoHcraHTHHonojia; b flccbi oacHAaioT Ha ahhx npnSbiTHH RaHManaHa rocnoAapcKoro Cret^aHaKHH BaypHAH, a b EyKapecr y>Ke TaKOBbiă npH6bui ot BajinaxcKoro khh3h.
         H3 5Lcc TypKH nocnajra OTpHAbi A^a 3aHHTHa EoTymaH, Hoporon h OretJja-
869  HeuiTH, kohx >KHTeJiH | Bce noHTH nepeuian Ha Harny cropoHy.
261
www.dacoromanica.ro
         KacaTejiLHO «eiicTBHH khh3h HncHnaHTHH hckto TkxJjckmh Earna BacmiHH, nepenpaBHBuiHHCH k HaM b KapaHTHH 20 hiohh o6i>hbhji, hto k HeMy npHe3»canH nocjibi ot 3aayHaHCKHX Sojirap, c h3[bc]cthcm, SyATO 6bi y hhx roTOBbi 30/t. Boopy»ceHHbix jnofleH, koh OyzţyT cKpbiBaTbcn «o Tex nop, nona khh3b HncHnaHTHH nepeîweT 3a JlyHaH.
         CepacKHpb narna, rracbMOM ot 23 hiohh H3 Rcc, npocnji reHepana HH30Ba o Bbiflane 3tcphctob TkxJjckhh Eaiuy BacnnHH, KaHTaKy3HHa, neirreAe[KH], KaroiTaHa Crmpo h TeTMaHa EaSaxy, cnacuiHXCH b Ham KapaHTHH ot HpocTH TypoK. TeHepaji Hh3ob OTBenan, hto ohh HaxoflHTCH noA npncMOTpoM h BbmaHH He MOHceT nocjieflOBaTb [6e3] bojih TocyflapH HMnepaTopa.
         27 HHCJia Bce STepncTbi b 608 nenoBeK coctohiahc, nepeBe^eHbi noA bohh-ckhm KapayjioM h3 CKyjiHH k Opreio, ahh Gojibiuen 6e3onacHocm OHbix.
870     no AOCTOBepHbIM H3BeCTHHM OT 27 HHCHa B Elccax HaXOAHTCH BOHCK : iÎHbmap 7000 aHaA[oHHÎÎAeB] | h 3aAyHaHijeB 9000, aprannepHCTOB 2000, nymeK 48 h MopTHp 4, koh Bce coctoht noA HananbCTBOM CepacKHpa lOcytJ) nauiH h CyHHMaHa IlaiiiH.
         ToBopHT hto b EpaHHOB npHSbuiH ABa nauiH, HanaH-Orny h EAHH-Orny c 30/t. BOHCKa, koh Bce nepenpaBHHioTCH k .HccaM. — nepBbin H3 chx namen noHHTaeTCH xpaSpenmHM bojkacm OrroMaHCKHM, 3a hhm cneAyeT lOcytJ) narna.
         B EyKapecre TypoK nonaraeTCH a° 40/t., koh 6yATo 6bi hmchh cpantemie C B0HCK3MH HnCHHaHTHH H pa36HHH OHblH COBepmeHHO, TaK HTO OH C 80-K) HeHO-BeKaMH cnacaeTCH b ropax.
         Ot 28-ro hiohh KoMaHAyioiAHii AynaHCKOio (JmoTHjmeio KarorraH 1-ro paHra nonaHAonyHO AOHec hto H3 KpenocTH HcaKHH yrnnn b H3MaiuibCKHH KapaHTHH 17 HenoBeK MonAaBCKHX Harrenen, koh noKa3aHH hto TypKH TaM HHmaioT >kh3hh Bcex xpncTHaH h hto 6yATO 6bi b HcaKne nonyneHO ABa OnpMaHa o Boîme nopTbi c Poccneio. Ohh Tannce oG'bhbhhh hto TypeijKHH BOHCKa 6e3npepbiBHO cneAyioT
871  h3 KoHCTaHTHHononH h Apyrnx Mecr | b MojiAaBHio, nocneman nepenpaBHHTbcn b EpaHHOBe.
         npoTHB HaiiiHX BpeMeHHbix KapaHTHHOB JleoBQKoro h Ee3eHeAKoro BbicraB-neHbi TypeiţKHe mmeTbi, ajib BocnpemeHHH hchtchhm MonAaBHH [ne]pexoAHTb Ha Haiuy cropoHy.
         B Rccax TypeiiKoe bohcko Bce noHTH pacnononcHnocb no ABopaM b nanaTKax h H3 cero Mecra BbicbinaioTCH oTpHAbi twchhh no ABe ajib po3bicKOB no npyry. B Tepiţe nocnaHO 6 Tbic.: ot EpannoBa 9-th TbicHHHbiH Kopnyc iÎHbmap cneAyeT noA HanaHbCTBOM Cy-namn. KpoMe Gojibuinx 48 nymeK, b .Hccax HaxoAHTCH eme 30 ManeHbKHX, nencamHX Ha 3eMHe. Xne6 3aroTOBHHeTCH b 3HaHHTenbHOM HHcne, bchkhh achs nepeneKaeTCH MyKa no 10 h 15 SontmHX bo3ob.
         3TepHCT0B, pa3ceHHHbix b ManoM HHcne no MonAaBHH, npHBOAHT enceAHeBHO b Elccbi h no pacnpocaM naiun, pySHT hm ronoBbi. 28-ro hiohh noHMaHO 6hh3
872 Rcc OAHoro pyccKoro 6e3 nHCbMeHHoro bhas, Koero cohth mimoHOM, no | npHKa-3aHino Keran Een, jihiiihjih hch3hh.
     262
www.dacoromanica.ro
         H3 rajiaij yBeflOMjiaioT, mo b EpannoB npHSbin Apan MerMeT Ilama, b KaqecTBe MyTac])H3a ranaiţKoro, noeMy npnKa3aHO 3ano>KHTb Tyr Kpenocrb h no HeB03M0>KH0CTH B KoHCTaHTHHOnOJie ycrpOHTb BOHCKO nO HOBOMy o6pa30Ba-hhk>, nopyneHO eMy HcnonHHTb cne npeanpnaTHe b MonaaBHH n Bajiaxnn.
         H3BecTHH AocraBJieHHbiH ot Hanana Hrana Mecapa BncraapneM Po3H3BaHOM coflepjKaT cjienyiomee. HcaKHHHCKHH Ilama npnSbin TaioKe k CepacKHpy b Hccbi, n ase Tbicnan My>KHKOB coSpaHO c JionaTKaMH ana ycrpoeima ononoB 6an3 ropoaa. Tanaiţ, nan Bbime cKa3aHO, oSpamaerca b Kpenocrb, a paBHOMepHO n r. PoiwaHO, npn KoeM HaxoflHTca nopnyc TypepKnx bohck. XKn3HeHHbie npnnacbi n BoeHHbie CHapaflbi coSnpaioTca b SojitmoM KoanaecTBe n pa3MemaroTca no pepKBaM. H3 Bcen MonaaBHH Becs xne6, nan to: po>KB, Kynypy3a n npon. CBe3eH b ^Iccbi n
873 Bce npoane Mecra | npHBeaeHbi b onycTO>KeHHe. B #ccax TypKH npoaaraT Benţn npHHaaae>Kamne SoapaM, ocraBHBmHM cboh aoMa, 3a BecbMa HH3Kyio peHy.
         KaitMaKaH Tocnoflapa MonaaBCKoro CTecJjaHaKnn h lOcycJ) Ilama npenpoBO-anjin b nepBbix a[nax] moaa CyjrraHCKoe noBeaeHne k MonaaBCKOMy [Mn]Tpo-nojnrry BeHnaMHHy, HaxoaameMyca b Eecc[a]pa6nn n k BoapaM, moSbi Henpe-MeHHO B03Bparamicb ohh b cboh Mecra ana BoccraHOBaeHHa npea<[Haro] nopaana h npaBJieHHa, oSemaa noMHaoBaTb Bcex noBHHyiomnxca h crporo HaKa3aTb Tex, koh He 6yayr ceMy noKopHbi.
         H3 JleoBa ot 4 Hrana yBeaoMJiaiOT, [hto] KpoMe Haxoaatanxca Typon b flccax, OTpaa<eHO 2500 neaoBen b Ebipaaa, 1000 b <t>anb[aHy], 1000 b TymH h 1000 b Bacjiyft.
         H3 H3MaHJia noayaeHO aoHeceHHe, mo a [na] TypepicHe BoeHHbie cyaa npo-xoanan no Mopio [ape3] Khjihhckhx Tnpn, nan npHMeaeHO ana hckot [oporo] |
874  o6o3peHHa, h mo BcaKHH aeHb BHaHMbi SbmaioT HamnMH pbiOaKaMH no ana h no Tpn TaKOBbix cyaHa, koh aonaoibi SbiTb no caoBaM hx OTnpaBaeHbi H3 BapHbi ana nepexBaTbmaHHa noaBnaiomHxca Ha Mope cyaoB. ToBopaT mo TypKH ycrpomiH SyaTO 6bi SaTapeio b CynHHCKHX rnpnax h Ha ocrpoBe HeTane, y pa3-aeneHHH HyHaa Ha CynHMCKHH h reoprneBCKHH.
         O npoH3inecTBHHx b BannaxHH, no nncbMaM H3 KpoHmTaTa ot 15 h 16 hiohh H3BecTHO cneayiomee:
         <t>eaop BnaanMHpecKO Bomen b CHomeHHe c TypnaMH, KOTopbie oSemanncb caenaTb ero BnaacreneAi BannaxHH, ecnn oh SyaeT npoTHBHHKOM HncHnamna. IloceMy oh H3aan npoKnaMaamo k Hapoay, ocBo6oa<aaiomyio OHbiH ot nnaTea<a noaaTen h npHrnacnn bcio aepHb rpaSmb HMymecrBO 6oap h yMepmBnaTb hx,
875  ynoTpeSnaa ana cen pena IlaHaypoB, kohx ycnen npHBneat | k ce6e xnmHHae-ctbom. TypaaM, npnSbiBmHM b EyKapecr, aocraBnan oh xne6 h ckot npHBeaa b onycromeHHe bcio Banna[xnio], npHHyaHB >KHTeneH yaanmbca, oh JînmHJi HncHnamna cnocoSoB' aonee b cen crpaHe [aep]a<aTbca. Bnaa BeponoMCTBO BnaaHMHpecKa h OKecroaeHHbiH ero nocryiiKaMH, HncnnaHTH ycnen nHmmb ero >kh3hh h <t>HpMaH Ilo[pTbi], HaHaeHHbiH no yMepiaBneHHH ero, aoaa3an mo a[ch]ctbHTenbHO oh 6bin b CHomeHHH h Ha3Haaa[jm ero] BnaaeTeneM BannaxHH.
                                                                                            263
www.dacoromanica.ro
         B EyKapecre HaxoflHTCH Keraa-Eeft [CH]jiHCTpnHCKaro IlaiHH, a b Majioii BajiaxHH [Kapa] Oen3n, (n3BecTHBiiî CBoeio JKecroKOCTbio) c 4/t. IIocjie/ţHHH Hcrpe6jiHJi Bcex Horrejiefi 6e3 p[a3]jiHHHH, nofl npeaJioroM Ka3HH 3TepncT0B, h 0Tpe3biBaH yuiH, nocbinaji hx b KoHcraHTHHonoJib. Ot TaKOBoro cmhtchhh Becb Hapofl y^ajmjiCH b TpaHCHJibBaHHio, r^e HacejieHHe CTOJibKO yMHOHauiocb, hto HeflocraTOK b xjie6e cflejiajicn | omynrrejibHbiM. OcraiomHecH->Ke Harrejra, HMeio-iipie opy>KHe, Han6ojiee IlaHflypbi npHCoe/jHHHJiHCb k khh3io Hncunaimuo h nofl KOMaH/ţoK) Cepflapn JţHaMaHflH, KanmaHa ConoMOHa, Xafl>KH IIpo^aHa h npOHHX Ha^ajIbHHKOB, HCTpe6jlHK)T TypoK.
         TypKH Bbi>KrjiH ropofla: KapaKaji, Pyrny p,e Be^H h CjiaTHH; BbimefluiHe >Ke H3 BpamioBa onycToimura PbiMHHK, By3eo h OoKiuaHbi.
         B Bajiaxmo npnGbui KaiiMaKaH Herpe ajih y^poKfleHHH nopHflKa, KOTopbiîi nOCJiaJI B033B3HHe K >KHTejlHM, HT06bI OHH B03BpaTHJIHCb B CBOH flOMbl ; HO >KecTOKOCTH Kapa-<I>eH3H h npoHHX TypeiţKHX HanajibHHKOB y>KacaiOT hx.
         B cejieHHH Kapniţejib 6jih3 TeproBHcra noHBHJiacb Heiwajiaii nacTb TypoK, npoTHB kohx KHH3b HncHJiaHTHii OTpHflHji bohcko nofl HaHajibCTBOM JţyKa h ffsyx flpyrax TbiCHHHHKOB. TpeKH oflep>KanH no6e,oy, ho JJyKa ot crpaxa 6e>Kaji. Oh h Eapjia, flpyroii HacmbiH HanajibHHK, o6oraTHBiiiHCb rpa6e>K0M, co mhofhmh
877  apHajrraMH o6paTHjracb b TpaHCHJibBaHHio. HsnoBHHOBeHHe h 6e3nopn,noK npenHTCTBOBajiH | HncHJiaHTHH) fleftcTBOBaTb peuiHTejibHO: c jiynuiHM ycTpott-ctbom mohcho 6biJio o>KH^aTb 3HaHHTeJibHbix ycnexoB. KararraHbi HopflaKHH, OapMaKHH, KajioK[oTpoHH], KapaBHH h HeKOTopbie flpyrae eme noKopHbi HnCHJiaHTHK).
         Ilocjie nepBoro flena HncHJiaHTHH nouieji npea OjibTy b PbiMHHK. IIpH C. PyCeHH BCTpeTHJICH OH C TypKaMH H BCiynHJI B 6oH, KOTOp[bIH] XOTH H KOHHHJICH b ero noJH>3y, ho c 6ojh>uioio noTepeio bohck Ha3biBaeMbix nepHbiMH [6e3nomafl-HblMH]. [ypOH] np0H30UieJI OT TOTO, HTO apHayTbl 3aBHAyn Xpa6pOCTH HepHblX, ocraBHJiH hx oflHHX 6e3 noMomn n[pe] 5biBaa b 6e3fleiicTBHH, h ecjiH 6bi Hop^aKHH He npHcneji c IlaHjţypaMH, to cpanteinie 6bino-6bi npoHrpaHO. HncHJiaHTHH c bohckajviH cbohmh noflBHHyjiCH 3a OjibTy b [mo]HaCTbipb Ko3HK), Kyfla, KaK TOBO-pHT, npHSbUIH K HeMy flBa Cep6CKHX CBHUţeHHKa C o6bHBJieHHeM, HTO H Cep6HH noflHHJia 3HaMeHa B03MymeHHH.
         CaBBa, 0Ka3aBUIHHCH H3MCHHHKOM nOflo6HO B JiaflHMHpeCKe, CKpbIJICH B MOHacTbipb CnHaii, a OTTyfla [Ha]MepeH npo6paTbCH b TpaHCHJibBaHHio. |
878      15-ro npnexajiH b TajwouiHHH Tcmhui Bap flBa Typna c BajuiaxcKHM EonpoM TomiHHaHOM, pjw BbraoBa Horrejieii H3 KpoHuiTaTa o6parao b BajuiaxHio.
         IIo3>Ke Bcex chx H3BecTHH nojiyneHbi nncbMa, hto HncHJiaHTHH c 6paTbHMH cbohmh, nocjie Hey^aHHbix jichctbhh b Manoii BajuiaxHH h pa3ceHHHH bohck , ero, npHHyjKfţeH 6biJi HCKaTb cnaceHHH b Abctphhckhx Tipe^ejiax.
                                              BepHo: TBapflHH KamrraH EypiţoB
264
www.dacoromanica.ro
                                                                                No. 174
                                                                                    862
                          Notă despre evenimentele din Moldova şi Ţara Romînească de la începutul lunii iunie.
Din informaţiile culese pe cale particulară se ştie că 12 000 de turci au trecut la 7 iunie prin Bîrlad în direcţia Iaşi. Aceste trupe se găsesc sub comanda lui Iusuf paşa,, seraschierul de Brăila.
         în scrisorile primite din Moldova la carantina din Leova se afirmă că la Bîrlad ar fi fost citit în public un firman, prin care se poruncea paşei de Brăila să urmărească, cu 20 000 de ieniceri trimişi lui, pe greci nu numai în Moldova şi Ţara Romînească, ci şi pe teritoriul Rusiei, unde sînt autorizaţi să treacă la distanţa de patru ore de mal, şi să nu cruţe nimic pentru nimicirea lor, pentru ca ei să nu se poată aduna în Basarabia, fără voia şi ştirea împăratului. Iar la Leova s-a răspîndit zvonul că la Galaţi şi la Tecuci se construiesc întărituri foarte importante sub conducerea unor ingineri francezi.
         Trecînd prin Moldova, turcii au jefuit şi devastat pretutindeni casele
863  boiereşti şi mănăstirile, spunând | că acestea aparţin grecilor. în apropiere de Tecuci, precum şi în împrejurimile Focşanilor, ei au comis cele mai hidoase acte de violentă.
                   t
         După cum se presupune, la 14 iunie turcii au intrat în Iaşi, în număr de 200 de oameni, care au ocupat palatul prinţului domnitor şi mănăstirea, iar forţele lor principale al căror efectiv nu se cunoaşte, s-au oprit în lagăr în împrejurimile oraşului, în punctul Copou. Grecii care se aflau la Stînca, de cealaltă parte a Iaşilor, aflînd despre apropierea turcilor, s-au retras pînă la Prut şi au început să sape lîngă satul Sculeni o fortăreaţă pe malul rîului, pe care au întărit-o cu 3 tunuri.
         Acest detaşament, care se află sub comanda prinţului Gheorghe Canta-cuzino, cuprindea peste 1 000 de oameni; din cauza discordiilor interne şi a lipsei de disciplină, efectivul său s-a micşorat însă pînă la 500 de oameni, iar aceştia, cîţi au rămas, s-au decis să se apere contra turcilor în faţa vadului [Prutului] de lîngă carantina noastră. în acest timp, cea mai mare parte a populaţiei din oraşul Iaşi şi din ţinuturile vecine cu frontiera noastră şi-a părăsit avutul şi casele şi a trecut în grabă pe malul nostru.
         La 15, seara, prinţul Cantacuzino şi un oarecare Pendedeca, care comanda
864  un grup de voluntari greci, | au părăsit detaşamentul şi au trecut dezarmaţi în carantina noastră împreună cu 21 eterişti, spunînd că un grec cu numele de Lizgara, sosit în acest detaşament, a produs în el şi mai multă dezordine şi nesupunere. Ceva mai tîrziu, şi acest nou comandant a trecut de pe malul opus în carantina noastră. Căpitanul Athanasie, care se luptase vitejeşte la Galaţi, a luat comanda detaşamentului dezorganizat.
         în ziua de 16, turcii ieşind din Iaşi au atacat pe grecii care patrulau de Ia s[atul] Stînca spre Iaşi, i-au alungat pînă la Jijia şi au ars construcţiile aparţinînd casei boierului moldoveanu Roznovanu. Acest detaşament grec,
                                                                                                  265
www.dacoromanica.ro
     alcătuit în cea mai mare parte din amăuţi, era comandat de căpitanul Papa-zcglu care, în retragerea spre Jijia, găsind podul distrus şi fiind silit să treacă înot, şi-a părăsit detaşamentul şi, nemulţumit de greci, a trecut îndată în carantina noastră.
          în ziua de 17, la ora 7 dimineaţa, un număr însemnat de turci, infanterie şi cavalerie, au trecut Jijia pe un pod construit provizoriu şi au început să atace întăritura construită de greci lingă satul Sculeni. Grecii, deşi puţini la număr, fără comandanţi, fără o cantitate suficientă de gloanţe, au întîm-
865  pinat pe turci cu un foc| puternic de tunuri şi puşti. Din această cauză, cele două încercări [ale turcilor] de a cuceri întăritura au rămas zădarnice şi grecii, încurajaţi de succesul lor iniţial, au respins pe duşman şi l-au urmărit pînă la Jijia. în cursul acestei prime încăierări, tîrguşorul moldovenesc Sculenii a fost incendiat de turci din trei părţi1.
          Pe la amiază, forţe turceşti superioare, în număr de 4 000 sau 5 000 de oameni, au respins pe greci în tranşeele lor şi au lansat un nou atac ferm din toate părţile contra Sculenilor, atît cu o cavalerie numeroasă, cît şi cu infanteria. Eteriştii, care se aflau culcaţi la pămînt în dosul întăriturilor, au ţinut în loc pe turci prin focuri bine ţintite. Cavaleria greacă s-a luptat cu disperare şi a respins de patru ori cavaleria turcească, care era schimbată şi întărită mereu cu trupe proaspete. în cele din urmă, a intrat în acţiune artileria turcească care, trăgînd de-a lungul Prutului salve regulate, străbătea tîrguşorul Sculeni din flancul sting pînă la cel drept şi lovea din spate bateria grecească. Curînd tunul cel mare din această baterie a fost scos din luptă şi oamenii care erau pe lingă el, pierzîndu-şi speranţa în izbîndă, au fugit către rîu şi au început să-l treacă înot.
866      Observînd slăbirea flancului drept, turcii au ocupat | bateria şi, împrăştiin-du -se prin tîrguşor, au omorît pe grecii care căutau să ajungă la vad; pe flancul stîng însă, turcii au întîmpinat încă multă vreme rezistenţă, pînă cînd, ter-minîndu-şi toate încărcăturile şi pierzîndu-şi toate forţele şi pe toţi comandanţii, restul de eterişti s-a aruncat în Prut. Atunci măcelul a devenit îngrozitor: peste 200 de oameni au căzut pe mal şi în apă, restul de 300 au reuşit să se salveze pe malul nostru; printre aceştia erau 24 de răniţi. Âtbanasie a Tămas ultimul pe celălalt mal; el s-a năpustit prin ceata de turci care îl înconjurau, a căpătat cîteva răni grele şi, în cele din urmă, lovit de lance, a căzut mort.
          La un sfert de oră după ce turcii au ocupat Sculenii, au sosit din sus de pe Prut întăriri pentru detaşamentul grecesc, constînd din 500 <Je călăreţi, sub comanda lui Milovanovici. Cavaleria turcească a pornit în întîmpinarea
            1 Vezi şi raportul consular austriac din 26 iunie, despre atacul trupelor Iui Salih paşa asupra eteriştilor Ia Scăleni şi descrierea unui martor ocular trimisă Iui Cantemir, secretarul agenţiei austriace (Hurmuzaki, XX, p. 654).
266
www.dacoromanica.ro
     acestei oştiri care, după ce a dat cîteva lovituri pline de hotărîre, s-a despărţit în două grupe: una cu Milovanovici a pornit înapoi pe Prut, cealaltă sub comanda lui G’aica a ocupat promontoriul din faţa carantinei noastre şi acoperită de focul a două tunuri a luptat cu bărbăţie contra turcilor pînă la căderea nopţii. Cînd s-a lăsat întunericul, toţi aceşti greci au trecut fără arme
867  de pârtea noastră. |
          Pentru a distruge pe cei rămaşi din detaşamentul care a rezistat pe promontoriul Prutului, apărat de pe ambele flancuri, comandantul trupelor turceşti a cerut în timpul luptei comandantului carantinei, consilierul activ de stat Navrodski, permisia de a trage frontal în detaşament. Din cauză însă că focurile puteau să pricinuiască daune carantinei, ceea ce s-a şi întîmplat cînd două ghiulele au căzut în mijlocul carantinei şi cinci pasageri au fost răniţi de gloanţe, d. Navrodski a răspuns că aceasţa va trebui să fie socotit drept violare a tratatului de pace. în consecinţă, turcii n-au folosit artileria împotriva acestor greci.
          în ziua de 18, generalul-maior Bongovski, care comanda infanteria de pe graniţă, a dus tratative cu un bimbaşă turc la mijlocul Prutului cu privire la mişcarea trupelor turceşti, iar acesta a răspuns că ele nu intenţionează de loc să violeze sfinţenia tratatului de pace.
          De la lupta de la Sculeni pînă în ziua de 21 turcii au apărut pe partea opusă în grupuri neînsemnate. La această dată însă ei au apărut pe cîmpie, la un kilometru distanţă de Prut, în număr de 2 000 de oameni sau mai mulţi.
868      La 22 iulie a sosit pe malul nostru un grec care se afla | în serviciul prinţului Callimachi şi a adus la cunoştinţa locuitorilor care se aflau la barieră firmanul paşei relativ la întoarcerea la vetrile lor a oamenilor care trecuseră din Moldova la noi. Boierii moldoveni nu se încred în această invitaţie;1 dar dintre evrei mulţi s-au întors acum la casele lor. La carantina din Leova a venit ispravnicul de Huşi, cu o invitaţie similară, dar nici această n-a avut mare efect. El a afirmat că în Moldova au mai sosit 15 000 de turci.
          La această dată turcii s-au îndepărtat de frontiera noastră, despărţindu-se în două grupe, dintre care una a plecat pe drumul spre Iaşi, iar cealaltă în sus pe Prut. Un moldovean spunea că, mergînd pe mal, turcii se interesau de vaduri.
          S-a răspîndit zvonul că la Iaşi a fost numit domn Ioan Callimachi, fratele domnului care stăpînise înainte în acest post, iar acesta a fost numit domn în Ţara Romînească. Amîndoi au plecat deja din Constantinopol. La Iaşi se aşteaptă zilele acestea sosirea lui Ştefan Vogoridi, caimacamul domnului, iar la Bucureşti a şi sosit caimacamul din partea domnului Ţării Bomîneşti.
            1 Buiurultiul Iui Iusuf paşa către boierii moldoveni refugiaţi, este menţionat în raportul din 26 iunie/7 iulie al lui Raab (Hurmuzaki, XX, p. 654).
267
www.dacoromanica.ro
          Turcii au trimis detaşamente din Iaşi ca să ocupe Botoşanii, Dorohoiul
869  şi Ştefăneştii. Populaţia din aceste localităţi | a trecut aproape toată pe teritoriul nostru.
          Relativ la acţiunea prinţului Ipsilanti, un oarecare tufecci başa Vasile, trecind în carantina noastră la 20 iunie, a anunţat că la Ipsilanti au venit delegaţi de la bulgarii de peste Dunăre cu ştirea că la ei ar fi gata 30 000 de oameni înarmaţi, care vor sta ascunşi, pînă cînd prinţul va trece Dunărea.
          Paşa seraschierul a rugat prin scrisoarea sa din Iaşi de la 23 iunie pe generalul Inzov să-i fie predaţi eteriştii tufecci başa Vasile, Cantacuzino, Pendedeca, căpitanul Spiro şi hatmanul Babaca, care au scăpat de furia turcilor în carantina noastră. Generalul Inzov a răspuns că ei se află sub supraveghere şi nu pot fi predaţi fără voia împăratului.
          La data de 27, toţi cei 608 de eterişti au fost transportaţi, sub pază militară, pentru mai multă siguranţă, de la Sculeni la Orhei.
          Potrivit unor informaţii certe cu data de 27, la Iaşi se află următoarele
870  trupe: 7 000 ieniceri din Anatolia | şi 9 000 de peste Dunăre, 2 000 artilerişti, 48 tunuri şi 4 mortiere, toate sub comanda seraschierului Iusuf paşa şi a lui Suleiman paşa.
          Se spune că la Brăila au sosit două paşale: Giapau-Oglu şi Edin-Oglu cu o armată de 30 000 de oameni şi se îndreaptă cu toţii spre Iaşi. Primul dintre aceste paşale este socotit ca cel mai viteaz conducător [de oşti] turc, după el urmează Iusuf paşa.
          Se crede că la Bucureşti sînt pînă la 40 000 de turci, care ar fi dat o luptă cu trupele lui Ipsilanti, pe care le-ar fi înfrînt total, aşa încît acesta, cu 80 oameni, îsi caută salvarea în munţi.
          Căpitanul de rangul întîi Popandopulo, care comandă flotila de pe Dunăre, a raportat la 28 iunie că din cetatea Isaccea s-au dus în carantina de la Ismail 17 oameni, locuitori din Moldova, care au arătat că turcii omoară acolo pe toţi creştinii, şi că la Isaccea s-ar fi primit două firmane cu privire la războiul [iminent] dintre Poartă şi Rusia. Ei au anunţat de asemenea că trupe turceşti
871  vin neîncetat de la Constantinopol şi din alte locuri | spre Moldova, grăbindu-se să treacă [Dunărea] pe la Brăila.
          în faţa carantinelor noastre provizorii de la Leova şi Berezeni sînt aşezate pichete turceşti pentru a interzice populaţiei din Moldova să treacă pe teritoriul nostru.
          în Iaşi trupele turceşti s-au aşezat aproape toate prin curţi în corturi şi din acest loc se trimit detaşamente cam de cîte 2 000 de ostaşi pentru a face recunoaşteri de-a lungul Prutului. La Herţa au fost trimişi 6 000 de ostaşi. De la Brăila vine un corp de 9 000 de ieniceri sub comanda lui Su paşa. La Iaşi, în afară de cele 48 tunuri mari se află aproximativ pînă la 30 tunuri mici, care stau pe pămînt. Pîinea se pregăteşte într-o cantitate considerabilă; în fiecare zi se consumă cîte 10 şi cîte 15 care mari de făină.
     268
www.dacoromanica.ro
          Eteriştii, împrăştiaţi în număr mic prin Moldova, sînt aduşi zilnic la Iaşi şi, după ce sînt interogaţi de paşă, li se taie capul. La 28 iunie a fost prins în apropiere de Iaşi un rus, fără paşaport scris, care fiind considerat spion,
872  a | fost omorît din ordinul lui chehaia bei.
          Din Galaţi a venit ştirea că la Brăila a sosit Arap Mehmet paşa, în calitate de muhafiz al Galaţilor. Acestuia i s-a dat ordin să construiască aici o cetate, şi din cauză că la Constantinopol nu se poate organiza o armată potrivit noilor instrucţiuni, i s-a încredinţat lui să facă aceasta în Moldova şi Ţara Romînească.
          Informaţiile procurate la începutul lunii iulie de vistierul Roznovanu cuprind următoarele. Paşa de la Isaccea a venit şi el la seraschierul de la Iaşi şi au fost strînşi 2 000 de ţărani cu lopeţi, pentru a săpa tranşee în apropierea oraşului. Galaţii, aşa după cum s-a spus mai sus, se transformă în cetate; tot aşa şi oraşul Roman, în care se află un corp de armată turcă. Proviziile de alimente şi echipamentul de război sînt strînse în mari cantităţi şi depozitate prin biserici. Toate cerealele ca: secara, porumbul, şi altele sînt trans-
873  portate din întreaga Moldovă la Iaşi, celelalte localităţi | fiind toate pustiite. La Iaşi turcii vînd lucrurile aparţinînd boierilor care şi-au părăsit casele la un preţ foarte redus.
          Ştefanachi, caimacamul domnului Moldovei, şi Iusuf paşa au dat publicităţii în primele zile ale lunii iulie, porunca sultanului către mitropolitul Veniamin al Moldovei, care se află în Basarabia, şi către boieri, să se întoarcă negreşit la casele lor, pentru a restabili ordinea şi cîrmuirea de mai înainte, cu promisiunea de a graţia pe toţi cei care se vor supune şi de a pedepsi aspru pe aceia, care nu vor da ascultare acestei porunci.
          De la Leova se primeşte, ştirea de la 4 iulie că în afară de turcii care se află la Iaşi, au mai fost trimişi 2 500 de oameni la Bîrlad, 1 000 la Fălciu, 1 000 la Huşi şi 1 000 la Vaslui.
          De la Ismail s-a primit ştirea că două vase de război turceşti au trecut pe
874  mare prin braţul Chiliei, după cum s-a constatat în urma unei anumite | cercetări, şi că pescarii noştri văd în fiecare zi cîte două şi cîte trei vase de acest fel care, după spusele lor, trebuie să fie expediate de la Varna pentru a intercepta vasele care apar pe mare. Se spune că turcii ar fi aşezat o baterie pe braţul Sulinei şi pe insula Cetal, acolo, unde Dunărea se desparte în braţele Sulina şi Sf. Gheorghe.
          în ceea ce priveşte evenimentele din Ţara Romînească, din scrisorile sosite de la Braşov cu data de 15 şi 16 iunie, se cunosc următoarele:
          Tudor Vladimirescu a intrat în legătură cu turcii, care i-au promis să-l facă domn al Ţării Romîneşti, 'dacă se va declara adversar al lui Ipsilanti. De aceea el a publicat o proclamaţie către popor, prin care anunţă că poporul este scutit de plata impozitelor şi chemat să jefuiască averea boierilor şi să-i
875  omoare. El a folosit şi în acest scop pe panduri, pe care a reuşit să-i atragă |
                                                                                                   [2&9
www.dacoromanica.ro
     la sine [făgăduindu-le] pradă. El a furnizat turcilor veniţi la Bucureşti cereale şi vite, pustiind întreaga Ţara Romînească; silind populaţia să plece, el a lipsit pe Ipsilanti de posibilităţile de a se menţine mai departe în această ţară. Văzînd perfidia lui Vladimirescu şi înverşunat de procedeele acestuia, Ipsilanti a reuşit să-l omoare, iar firmanul Porţii, găsit după uciderea lui, a dovedit că el a fost într-adevăr în legătură [cu turcii] şi că a fost desemnat stăpînitor al Ţării Romîneşti.
          La Bucureşti se află chehaia beiul paşei de Silistra, iar în Oltenia Cara-Feiz (cunoscut prin cruzimea sa) cu 4 000 de ostaşi. Acesta omora pe toţi locuitorii, fără deosebire, sub pretext că ucide pe eterişti, şi tăiniu-le urechile, le trimitea la Constantinopol. Din cauza acestei turburări, întreaga populaţie a bejenit în Transilvania, unde populaţia de acolo s-a înmulţit atît de mult,
876  încît se simpte lipsa | de pîine. Cei ce au rămas şi care au arme, mai ales pandurii, s-au alăturat prinţului Ipsilanti şi, sub comanda serdarului Diamandi, a căpitanului Solomon, a lui Hagi Prodan şi a altor şefi, nimicesc pe turci.
          Turcii au ars oraşele Caracal, Roşiorii de Vede şi Slatina, iar cei care au plecat din Brăila au devastat Rîmnicul, Buzăul şi Focşanii.
          în Ţara Romînească a sosit caimacamul Negri pentru a restabili ordinea. El a adresat locuitorilor o chemare să se întoarcă la casele lor. Cruzimile lui Cara-Feiz şi ale celorlalţi comandanţi turci însă îi îngrozesc.
          în satul Cornăţelu, în apropiere de Tîrgovişte, a apărut o ceată numeroasă, de turci, împotriva cărora prinţul Ipsilanti a trimis trupe sub comanda lui Duca şi a altor doi căpitani (peste 1 000 de oameni fiecare). Grecii au cîştigat lupta, dar Duca a fugit, de frică. El şi Barla, alt căpitan particular, îmbo-găţindu-se prin jafuri, au trecut cu mulţi arnăuţi în Transilvania. Nesupunerea
877 şi dezordinea au împiedecat | pe Ipsilanti să acţioneze cu hotărîre; cu o organizare mai bună s-ar fi putut aştepta la succese mai mari. Căpitanii Iordache, Farmache, Coloc[otroni] Caravia şi alţi cîţiva sînt supuşi încă lui Ipsilanti.
          După prima acţiune, Ipsilanti a trecut Oltul şi s-a dus la Rîmnic. Lingă satul Răureni, el s-a întîlnit cu turcii şi s-a angajat în luptă cu ei. Deşi lupta s-a terminat în favoarea sa, totuşi trupele sale, numite negre [mavro-fori] (fără de cruţare) au suferit mari pierderi. Aceste pierderi s-au produs din cauză că arnăuţii, invidiind vitejia negrilor, i-au lăsat singuri, fără ajutor, neintrînd în acţiune, şi dacă Iordache nu ar fi venit la timp, bătălia ar fi fost pierdută. Ispilanti cu trupele lui a înaintat peste Olt, la mănăstirea Cozia, unde, după cîte se spune, au venit la el doi preoţi sîrbi, anunţîndu-i că şi Serbia a ridicat steagul răscoalei.
          Sava care s-a dovedit un trădător, ca şi Vladimirescu, s-a ascuns înmănăs-
878  tirea Sinaia, de unde intenţionează să se strecoare în Transilvania. |
          în ziua de 15 au sosit la vama Timiş doi turci cu boierul muntean Topli-ceanu, pentru a chema populaţia refugiată la Braşov înapoi în Ţara Romînească.
     270
www.dacoromanica.ro
          După toate aceste informaţii, mai tîrziu s-au primit scrisori cu vestea că Ipsilanti cu fraţii săi, după operaţiunile nereuşite din Oltenia şi după împrăş-tierea trupelor sale, a fost nevoit să-şi caute salvarea în Austria.
                                     Autentificat, căpitanul de gardă Burţov
               Arhiva Centrală Istorică Militară de Stat U.R.S.S., Moscova, fond. 182, pach. 6, dos. 18, partea 1, f. 862—878.
     Iulie 1821
                                       169
                                                                                    879
kNo. 184
Nota informativă a căpitanului de gardă Burţov despre evenimentele care au avut loc în Ţările Romîne în lunile mai-iulie 1821.
3armcKa o 3arpaHHHHbix npoH3meCTBHHX
      1. B KHHjKecTBe BajuiaxHH
         Okojio nojioBHHBi npomeflinaro Man Mecniţa, TypeiţKHe Boftcna BcrynHjiH b BajiaxHio h HanpaBmiHct Ha EyKapecr. HeMejyieHHO BnaflHMupecKO h CaBBa C CBOHMH OTpHflaMH OCTaBHJXH CeH TOpOfl H OTCTyI1HJIH, nepBblH K IlHTeiUTH, a btopoh k ToproBHiHTy, rjiaBHOH KBaprape khh3h HncmiaHran. Ooa ohh HaxoflHHHCb b CHOiueHHHx c ELopTOio h o>KHflajiH cnynaH noryoHTt HncnjmmiH. BjiaflHMHpecKO, nan yTBepiKflaiOT, jKejian ynpaBJiHTt Bajuiaxueio; H.\ieji y>Ke, 6yflTO 6bi, Ha cne <E>npMaH. TaKHM o6pa30M y3HaB o npnSjiiDKeHHH TypoK, oh nouieji c 4000 naHjţypoB h 5 nyuiKaMH nporaB OTpnflOB HopaaKH h OopMaKH aa6bi, pa36HB hx, HanacTb Ha bohcko HncHjiaHŢHH. HopaaKH, y3HaB o H3MeH-necKOM aeHCTBHH BjiaflHMHpecKa, ynpeunji ero CBoeio roTOBHOCTbio, h caM BbicrynHB nporaB Hero, 3acraBHJi ero săra KJiHTBy Ha BepHOCTb TpeKaM. Ho KaK TOJibKO OTpHfl HopflaKH yzţajmjiCH, to nepBbiH nocjian k BnflHHCKOMy ELarne c npocbOoH o npHCbuiKe noflKpenneHHH TypeiţKHX bohck jyin. naryOjieHHH Hncn-jiaHTHH. raflHOî-IIpoflaHO, HananbHHK CepOoB b bohck3x BjiaflHMHpecKa, y3Has o ceM, H3Becrnji HopaaKH, h cei! npmnefl c 400 nejioBen b <E>ajiemra, 3axBaTHJi 880 BjiaflHMHpecKa h | ompaBUJi ero k HncmiaHTHio b TeproBHiuT, rjţe HeMeftneHHo [no] ocyjKflemm b H3MeHe, oh npe/ţaH 6biJi CMepra.
         Mejiwy TeM, okojio 26-ro MaH, TyperptHH Boncna ot EyKapecra [b] 10/t. h H3 Majioii BajuiaxHH b 4/t. no/iBUTJiHCb k THprpBHcry, aa6bi [c] flByx cropoH HanacTb Ha rpenoB, HaxoflHBiHHXCH b neTbipex [na]cax ot ToproBHcra. 27 Man 700 nejioBen nocnaHbi 6biJin noa [HaJnajibCTBOM HyKH, Kojuiokotpohh h Op4>aHO nporaB nepeflOBo[ro] TypeiţKaro Boncna. Hyna, yBHfleB HenpHHTejien, o6parajicn b 6e[rcTBo] c 300 nejioBen; nponne >Ke HananbHHKH BCTyirajiH b aejio h neii-[cTBOBajiH] xpa6po nponiB TypoK.
271
www.dacoromanica.ro
         B CHe BpeMH, CaBBa, HaXOflHBIIIHHCH c OTpHAOM B MOHaCTbipe MapîKHHeHb, h BMecro Toro xrro6bi Hanacrb b Tbui [Typ]KaM, no npnKa3aHi«o HncnntaHraa, nepe/ţajica k hhm h tcm npnnnHHJi b&jihkoh Bpe/ţ rpeKaM.
         IlojiynHB H3Becrae o cnx npoH3inecTBHHX, khh3S HncHjiaH[THH] co BceMH cbohmh OTpn/ţaMH, peimwcH /ţBHHyTbcH b Majiyio BajuiaxHK), /ţa6bi HanacTb Ha TaMoniHHH TypeijKHH Kop[nyc], coctohbiuhh nofl HanajibCTBOM Kapa-Oan3a (n3BecTHoro o[co6eH]HOK> CBoero HtecTOKOCTbio). Ejih3 PbiMHHKa, Bce Boftcna ero /ţoji[>KHbi] 6buiH coe/ţnHHTbCH h 8-ro hiojih BcrynHTb b /ţejio. Ho o/ţHH h[3] aji6aHCKHX HanajibHHKOB, hckto KapaBHH, HH3npoBepr Bce npe/ţnpHHTHe, ycKopuB fleHb HanafleHHH. IIpe>Kfle npH6biTHH [kha] m HncnjiaHTua, oh 7-ro nncjia BCTy-nnji b cpa>KeHHe c [Typ]Kajvm 6jih3 PyceHH h BBe/ţH rpenecmu Cejtufemou Ompnd, cocT[aBJie]Hbra H3 300 neJiOBeK, oOpeneHHbix Ha CMepTb, no/ţ HanajibCTB[oM] J
881  khh3h HnKOJiaa HncHJiaHTHH, caM c aji6amţaMH oOpamaca b OercrBO. TpeKH 3amnmajiHCb MyatecTBeHHO h noTepHB 6ojiee nojiOBHHbi mo/ţen, npHHyaqţeHbi 6bura ycrynHTb MHorojno/ţcTBy. Ilocjie Bcex chx Heyzţan, khh3S HncmiaHTHH, TuţeTHO yOoKflaBuiHH ajiOamjeB k B03o6HOBJieHHK> Hana/ţeHHH Ha TypoK, npHHyat-fleH 6mji yflajiHTbCH b MOHacTbipb Ko3hh, fla6bi yKpenHBUiHCb TaM, coOpaTb cboh BoiicKa. Ho He ycneB b cboom HaMepeHHH, ch c flByMH OpaTbHMH oOpaTHJicH b TpaHCHjibBaHHio, r/ţe 16/28 hk>hh BCTynHJi b KapaHTHH no/ţ hmohom najieoreHHca. 18/30-ro oh npoexan c aBCTpHHCKHM ocjpnijepoM npe3 repMaHiirraflT k TeMeniBapy h orryzţa b Apa#o, r/ţe OyzţeT o>KH/ţaTb noBeJieHHH aBcrpHHCKoro npaBHTejibCTBa. AnGaHiţbi h rpeKH nepenycKaioTCH b TpaHCHjibBaHHio no ociaBJieHHio opyjKHH b KapaHTHHax.
         OcTaBuiHHCH HanajiBHHKH ajiOaHi^eB, Hop/ţaKH, <J>opiviaKH, npo/ţaHO h /ţpyrne, pa3ceHJracb b ropax BajuiaxHH, c HecKOJiLKHMH cothhmh apHayiOB h peuinjiHCb floporo npo/ţaTb >KH3Hb cbok> TypKaM.
         noBefleHHe TypeiţKHX bohck b BanaxHH He MOHteT 6brn> /ţocTaTOHHo oimcaHO. >KecTOKOCTH, HacnjiiiH h y6HHCTBa npeBoexoflHT BCHKoe BepoHTHe. Eonee 2000 nejiOBeK H3Tpe6jieHO b OKpecTHOCTH o/ţHoro EyKapecra. Ojrrapbi nopyraHbi, CBHUţeHHHKH npHHeceHbi b >KepTBy h «pocTHoe MmeHHe Be3/ţe OKa3biBaeTca npoTHBy Bcex xpncmaH. JJobojilho oflHoro npHMepa. B MOHacibipe <î>HBopHTa
882  TyPKH y6HJin CBHiiţeHHHKa | y noAHO>KbH npecrojia bo BpeMH o6enHH h H3Hacn-jiOBanH Bcex MOHaxHHb bo BHyrpeHHOCTH xpaMa. B KnMnojiyHre nepKOBb 6buia pa3opeHa h Tejia MepTBbix BbipbiTH H3 3eMJra h 6pomeHbi Ha nopyraHHe. Topo/ţa OoKuiaHbi, KHMnonyHT, CnaraH, KapaKan h nponee npe/ţaHbi miaMeHio; HCTpe6-jieHHe Bcex >KHTeJieft o6enx BajuiaxHH ecTb rJiaB[Hbin] npe^MeT 3aHHTHii TypeiţKHX BOHCK.
         Bce H<H3HeHHbie npnnacbi, KaK to: xjie6, cojib, poraTbiii ckot h npon., OTHHTbi y HCHTejien h OTBe3eHbi b KpenocTH. B EyKapecre TaKHte 3ajio>KeH orpoM-'Hbrii Mara3HH. BoncKaMH TypeijKHMH HananbCTByeT Keraa Ax[mct]. KpoMe BbimenoKa3aHHoro nncjia oacniţaioT OHbix b 3[Ha]nHTeJibHOM KOJiHnecTBe H3-3a JlyHaa.
    '272
www.dacoromanica.ro
                             2. npOH3IIieCTBHH B MoJIflaBHH
          10-ro mieria hiojih b nojniom, nonjmeHO H3Becnie H3 Hcc[ax], hto OTpim TypoK npn BoTyiuaHax HaxoflHmHHCH, [pa3]6HT 3TepncTaMH, noneMy pa3CBeTa Toro >Ke q[HCJia] nocriaHbi H3 Hcc 7/t. HenoBeK c 28-io nyuiKaMH nofl HaH[ajit]-ctbom BanaGaH Orjiy Ilaiim, HegaBHO Tyzţa npH6biB[iuaro]. IIpoTHBy Tepiţa h MoHHenrra STepncTbi chh, KaK [ro]BopHT, coOpajmet b mierie 4/t. H3 pa3ceHB-ihhxch b Ba[juia]xHH. HeKOTopbie yTBepiKflaiOT hto hhcjio OHbix [npoc]rapaeTCH Ao 12.000 .HaqajitHHKOM hx HHbie nonaraiOT CepOcnaro reHepana MunoBaiioBima,
883  a flpyrne Henoero | ObiBiuaro b npoiuefluiyio Boiniy b ByKapecTe npn Bmje Ilpe-3H#eHTe, TeHepaji Maiiope IIlTeTepe.
          ripOTHBy CKyjIHH TypKH BblCTaBHJIH TpeXIţBeTHblH (JmaT C KpaCHOIO GeJIOIO h craieio nojiocaMH; TaKOBbie M<e nocraBHJiH b Hccax y aomob poccHiicKoro h aBCTpiiHCKoro KOHcynoB. 3HaK ceii Ha3Hamum ohh /yin npurjiauieHHH Horrejieii K B03BpaiIţeHHIO B CBOH MeCTa H BCe Mepbl npHHHJIH HTo6 HHKOrO He BbinyCKaTb H3 MojiflaBHH Ha Harny CTopoHy. Jţjia cero HaMepeHbi ohh npoTHHyTb BecbMa nacTbie cboh KopflOHbi no rpamuţe nofloGHO HauiHM h BecbMa nacro nocbuiaiOT pa3be3flbl /ţJIH o6o3peHHH.
          TaKOBoe 3anpemeHHe Ha nepexofl nocejiHH b EeccapaOmo, a c flpyroii CTopoHbi »ecTOKoe oOpameHHe c hhmh TypoK, nocTaBJiHiOT hx b caMoe KpaHHee nononceHne.
          flo chx nop TypKH rpaOnjiH hmchhh 6onp yflanHBUiHXCH H3 oOnacTH h Te, koh npHHaftneiKaT TpeKaM. Hbme »ce npHCTynHJiH ohh k pa3opeHHio HMymecTBa Bcex jKHTejieii 6e3 pa36opa. LţepKBH noBciOfly orpa6jieHbi h caMH hhhobhhkh TypeiţKHe coOpajiH y ce6n 3HamiTejibHoe kojihhcctbo cepeGpa H3 ohbix. TypeijKHe HayajibHHKH Ha3HamuiH Harpa>KfleHHe no 25 jicbob TOMy kto npeflCTaBHT rojioBy STepncTa. Mepa chh coaeribiBaeT coBepuieHHoe HecnacTHe rţejiaro KHHncecTBa: h6o TypKH, fljiH nojiyneHHH onpeflejieHHOH Harpa^bi, yMepmBJiHioT 6e3 bchkhx
884  yBaiKHTejibHbix | npnmiH Bcex Tex, Ha koto hmciot Jînmioe HeroflOBaHHe. Ta[KHM] o6pa30M b Hccax flo 2000 nejioBeK H3Tpe6jieHO HCHTejieîi H3 Moji[flo]BaH h CepOoB.
          JlBe TbICHHH HHbinap, KOTOpblX HHK3K He MOrJIH [yiţepjKaTb] OT CB aeBOJIHH, B03BpameHbi H3 flec 3a JlyHaii, a Ha Mecro [ohbix] onaiflaiOT H3 AHaTOjiHH 9/t. Kopnyc nofl HanajibCTBOM HeKoero Alunea.
          >KH3HeHHbie npHnacbi othhtbi y Bcex HCHTejieîi KHHncecTBa h nepeBe3eHbi b EpaiuioB h Tajiaq. B flccax ijepKOBb 3-x CBHTHTejieîi h flBa MOHacTbipn Hanoji-HeHbi xJieOoM. B .... TaKnce 3aroTOBJieHO 3HamrrenbHoe kojihhcctbo xjie6a.
          IIpoHeccH enyx hto EpaHJioBCKOMy CepacKHp nauie [oTpy]6nnH rojioBy, ho cne TpeOyeT noflTBepiKfleHHH.
          IIoeriaHHbiH npoTHB STepncTOB EanaGaH Orjiy nauia c 2500 nejio[BeK] h c 20-k> MopTHJiaMH HeflaBHO npH[fbui] b Hccbi, koh nocTaBJieHbi b TajiaTe b florwe HncHJiaHTHH; KpoMe chx bohck, KaK b MojiflaBHH T3K h b Banax™, oncn^aiOT euţe 3HamiTejibHbie Typeipoie curibi.
     18 —c. 810                                                                    273
www.dacoromanica.ro
         B ranaiţax HananH crpoHTB yKpeiuieHHH h ajih H[cnon]HeHHH cero npe/ţ-npHHTHH, npH6bin Tyfla otpha Typ[ep]KHx bohck. JI,o 2000 nocejiHH coSpaHO ajih B03BefleHHH yKp[en]neHHH npn caMOM ropote Rccax.
                       3. IIpoH3mecTBHH npH Ycrte JlyHan
885     8 TypepKHX cy/ţoB, ot6htbix rpeKajvm ot KynpoB mhmo | 3aKOHa, b MHHyBineiw. MapTe MecHiţe, cnyipeHHbix 3TepncTaMH H3 ycTLH IIpyTa k PeHHCKOMy KapaHTHHy, HbiHe, no CHomemno c HcaKmiHCKHM naiueio, flaHbi b bcaomctbo TypoK co BceMH Ha ohbix npHHaflne>KHOCTHMH. XTpn ceiî cflane cyflOB hhhobhhkh TypeiţKHe npHHHTbl SbIJIH OT Hac CO BceMH 3HaKaMH APyWejUOSHH.
         B Kp. HcaKHH HaxoflHTCH rapHH30Hy 6onee 1000 nenoBen, h chh KpenocTb, KaK paBHO h Tyjibna, 3anacaiOTCH 6onee h 6onee npoBHaHTOM, opy>KHeM h npo-hhmh CHapHflaMH, npHB03H oHbie Bofloio H3 EpaHJioBa h cyxHM nyreM. IlepBbiH cnocos COoSlbţeHHH npOH3BOAHTCH B BHAy HaUIHX BOeHHblX CyflOB. Bjras HcaKHH h TyjibHH BHOBb ycrpoeHHbi SeperoBbiH SaTapen, a b pa3CTOHHHH 8 Bepcr c nono-bhhoio, r«e OTflejiHeTCH CyJiHHCKHH JlyHan ot reoprneBCKaro jţejiaiOT yKpeiuieHHH, KaK paBHO h b caMOH CyjraHe nocrpoeHa CKpbiTan B KaMbiuiax SaTapen, a b ycTbe HaxoAHTCH «Ba BoeHHbix KHpJiaHTHia, Ka>KjţbiH 06 ocbMH nyuiKax h oahh TyMnac 06 oahoh nyuiKe.
         3-ro HHCjia cero Meoma noflxoflHJiH c Mopn ot CyjraHCKHx rnpji k Khjihhckhm Tpn jţByxManTOBbiH KHpJiOHTHHa, koh o6o3peBajiH OHbie rapna, h npouiefl cpe,nHHM rapjioM, yjţajiHjracb nepe3 io>KHoe b Mope.
         KpoMe npHiueflUiHx k EpaHJioBy TypeiţKHx bohck, pacnono>KeHHbix JiarepeM
886  npn EoSa/ţe, 3HanHTejibHbiH | Kopnyc ohbix, KaK paBHO h no jţepeBHHM ot HcaKHH Ao [Ma]qHHa no npaBOMy 6epery JlyHan h3xoahtch Tan[>Ke] BOHCKa.
                                          BepHO!
                                                    TBapAHH KanHTaH nr.
84                                                           EypiţoB
879
Notă privitoare la evenim 3ntele din străinătate
                          I. în principatul Ţării Romîneşti
         Pe la jumătatea lunii trecute, mai, trupele turceşti au intrat în Ţara Romînească şi s-au îndreptat spre Bucureşti. Vladimirescu şi Sava au părăsit îndată cu detaşamentele lor acest oraş şi s-au retras, primul spre Piteşti, al doilea spre Tîrgovişte, cartierul general al prinţului Ipsilanti. Aceştia amîndoi erau în legătură cu Poarta şi aşteptau prilejul să-l piarză pe Ipsilanti. După cum se afirmă, Vladimirescu voia să cîrmuiască Ţara Romînească şi ar fi avut, chipurile, pentru aceasta firman. Aflînd despre apropierea turcilor, el s-a pornit cu 4 000 de panduri şi cu 5 tunuri împotrivă detaşamentelor lui Iordache.
274
www.dacoromanica.ro
     şi Fafcmache, urmînd ca după ce le va înfringe, să atace armata lui Ipsilanti. Iordache, aflînd despre acţiunea trădătoare a lui Vladimirescu, i-a luat-o înainte şi ridicîndu-se el însuşi împotriva lui, l-a silit să jure credinţă grecilor1. Dar de îndată ce detaşamentul lui Iordache s-a îndepărtat, primul a trimis la paşa de Vidin, cu rugămintea de a trimite, spre întărire, trupe turceşti, pentru distrugerea lui Ipsilanti. Hagi-Prodan, comandantul sîrbilor din oastea lui Vladimirescu, aflînd despre aceasta, l-a anunţat pe Iordache, iar acesta
880  venind cu 400 de. oameni la Goleşti, l-a prins pe Vladimirescu şi | l-a trimis
     la Ipsilanti, la Tîrgovişte, unde fără întîrziere, după ce a fost condamnat pentru trădare, a fost executat.                     •
         între timp, în jurul lui 26 mai, trupele turceşti din Bucureşti, 10 000 de oameni, şi cele din Oltenia, 4 000 de oameni, au înaintat spre Tîrgovişte, pentru a ataca din două părţi pe grecii, care se aflau la depărtare de patru ore de acest oraş. La 27 mai au fost trimişi, sub comanda lui Duca, Colocotroni şi Orfano, 700 de oameni contra avangărzii trupelor turceşti. Duca, vtzînd pe duşmani, a fugit cu 300 de oameni, pe cînd ceilalţi şefi au intrat în acţiune, luptînd cu bărbăţie contra turcilor.
         în acest timp Sava, care se afla cu detaşamentul său la mănăstirea Mărgineni, în loc să atace pe turci pe la spate, conform ordinului lui Ipsilanti, a trecut de partea acestora, pricinuind prin aceasta grecilor mare pagubă2.
         Primind ştirea despre aceste evenimente, prinţul Ipsilanti a hotărît să meargă cu toate detaşamentele sale în Oltenia, spre a ataca corpul de armată turcesc de acolo, comandat de Cara-Feiz (cunoscut prin cruzimea lui deosebită). Toate trupele lui trebuiau să facă joncţiunea în apropiere de Rîmnic şi la 8 iunie3 să intre în acţiune. Unul dintre căpitanii săi albanezi însă, un oarecare Caravia, a compromis întreaga acţiune, grăbind ziua atacului. Fără să aştepte sosirea prinţului Ipsilanti, Caravia a început lupta cu turcii în ziua de 7, în apropiere de Drăgăşani4 şi antrenînd în luptă detaşamentul sacru grecesc, alcătuit din 300 de oameni şi condamnaţi prin aceasta la moarte,
881  sub comanda | prinţului Nicolae Ipsilanti, el cu albanezii săi a luat-o la fugă. Grecii s-au apărat cu curaj şi pierzînd mai mult de jumătate din efectivul lor, au fost siliţi să cedeze superiorităţii numerice a inamicului. După toate aceste eşecuri, prinţul Ipsilanti, care în zadar căuta să îndemne pe albanezi
           1 Despre tratativele şi înţelegerea intervenită la Goleşti între Tudor şi eterişti, vezi relatările memoriştilor contemporani (N. Iorga,. Izv. Cont., p. 201—202, 291—292). De văzut de asemenea la I. P. Liprandi, Răscoala pandurilor..., Caietul E., paragr. 209—211; idem, căpitanul Iordache Olimpiotul..., f. 39 (Arhiva Istorică Centrală de Stat U.R.S.S.-Leningrad, fond. 673).
          ' 2 Potrivit unui raport consular austriac, căminarul Sava a făcut actul de supunere faţă» de turci la 14 iunie (Hurmuzaki, XX, p. 653).
           * în ms. greşit 8 iulie.
           4 în ms. greşit: Ruseni.
275
18’
www.dacoromanica.ro
     să atace din nou pe turci, a fost nevoit să se retragă la mănăstirea Cozia, pentru ca, întărindu-se acolo, să-şi adune trupele. Nereuşindu-i însă nici acest plan, el a trecut cu cei doi fraţi ai săi în Transilvania, intrînd în ziua de 16/28 iunie în carantină sub numele de Paleoghenis. La 18/30 el a trecut cu un ofiţer austriac prin Sibiu spre Timişoara şi de acolo la Arad, unde va aştepta ordinile guvernului austriac. Albanezii şi grecii trec în Transilvania, după ce îşi lasă armele în carantină.
         Comandanţii albanezilor care au mai rămas, Iordache, Farmache, Prodan şi alţii s-au împrăştiat cu cîteva sute de araăuţi prin munţii Ţării Romîneşti şi au decis să-şi vîndă scump viaţa turcilor.
         Comportarea trupelor turceşti în Ţara Românească nu poate fi descrisă îndeajuns. Cruzimile, violenţele şi omorurile întrec orice închipuire. Peste 2 000 de oameni au fost ucişi numai în împrejurimile Bucureştilor. Altarele sînt profanate, preoţii sacrificaţi şi o furioasă răzbunare are loc pretutindeni împotriva tuturor creştinilor. Este de ajuns un singur exemplu. în mănăstirea 882 Viforîta turcii au omorît pe preot | la picioarele pristolului în timpul liturghiei şi au violat toate călugăriţele în biserică. La Cîmpulung biserica a fost devastată şi cadavrele morţilor scoase din pămînt şi aruncate spre batjocorire. Oraşele Focşani, Cîmpulung, Slatina * *, Caracal şi altele au fost incendiate. Nimicirea întregii populaţii din Muntenia şi Oltenia constituie principalul obiect al preocupării trupelor turceşti.
         Toate proviziile pentru hrană, ca cerealele, sarea, vitele cornute şi altele sînt luate de la locuitori şi duse în cetăţi. La Bucureşti s-a pus de asemenea temelia unui imens depozit. Trupele turceşti se află sub comanda lui chehaia Ahmet. în afară de numărul arătat mai sus, mai este aşteptat un mare număr de turci de peste Dunăre.
                            2. Evenimentele din Moldova
         La 10 iulie, la miezul nopţii, s-a primit la Iaşi ştirea că un detaşament de turci, care se afla la Botoşani, a fost [înjfrînt de eterişti, din care cauză, la aceeaşi dată, pînă la ziuă au fost trimişi din Iaşi 7 000 de ostaşi cu 28 tunuri sub comanda paşei Balaban Oglu, sosit de curînd în acest oraş. Se spune că aceşti eterişti s-au strîns în faţa localităţilor Herţa şi Moineşti în număr de 4 000 din cei împrăştiaţi din Ţara Romînească. Se spune că numărul lor ajunge pînă la 12 000 de oameni. Unii cred că şeful lor este generalul sîrb ggj Milovanovici, iar alţii un oarecare . . .2 | care a fost în timpul războiului trecut în Bucureşti pe lingă generalul-maiorul Staedter vicepreşedintele [divanurilor].
           1 Oraşul Slatina a ars la sfîrşitul lunii mai, cu prilejul luptei care a avut loc acolo între turci şi un detaşament de eterişti comandat de Iordache Olimpiotul (Hurmuzaki, XX, p. 638. Vezi şi Arh. St. Buc., Episc. Argeş, doc. LXXXVI/3).
           * Indescifrabil.
276
www.dacoromanica.ro
          în faţa Sculenilor, turcii au arborat steagul tricolor roşu, alb şi albastru; aceleaşi steaguri au arborat şi în Iaşi, la casele consulilor rus şi_ austriac. Ei au fixat acest semn pentru a invita populaţia să se întoarcă la vetrile ei şi au luat toate măsurile ca să nu lase pe nimeni din Moldova să treacă pe teritoriul nostru. în acest scop ei intenţionează să înşire cordoane de ale lor foarte dese la frontieră, asemănătoare cu ale noastre şi trimit foarte des patrule în recunoaştere.
          Faptul că sătenii sînt opriţi să treacă în Basarabia, iar pe de altă parte, faptul că sînt trataţi cu cruzime de către turci, îi pune într-o situaţie extrem de grea.
          Pînă acum turcii au jefuit moşiile boierilor care au plecat din ţară şi acelea care aparţin grecilor. Acum ei au început însă să devasteze averea tuturor locuitorilor fără deosebire. Bisericile sînt peste tot jefuite şi funcţionarii turci şi-au adunat din jafuri o cantitate importantă de argint. Comandanţii turci au fixat o recompensă de 25 lei aceluia care va aduce capul unui eterist. Această măsură constituie o adevărată nenorocire pentru întregul principat, deoarece turcii, pentru a obţine o anumită sumă ca recompensă, omoară fără
884  motive serioase pe toţi aceia contra cărora au motive | personale de răzbunare. Astfel, la Iaşi au fost omorîţi pînă la 2 000 de oameni dintre locuitorii moldoveni şi sîrbi.
          Un număr de 2 000 de ieniceri, ale căror samavolnicii nu puteau fi înfrî-nate, au fost trimişi de la Iaşi peste Dunăre, iar în locul lor se aşteaptă din Anatolia un corp de 9 000 de ostaşi, sub comanda unui oarecare Afiş.
          De la toţi locuitorii principatului se iau proviziile pentru hrană şi se transportă la Brăila şi Galaţi. La Iaşi, biserica Trei Ierarhi şi alte două mănăstiri sînt pline de cereale. La ...1 s-a strîns de asemenea o importantă cantitate de cereale.
          S-a zvonit că paşei seraschier de Brăila i s-a tăiat capul, dar acest [zvon] îşi aşteaptă confirmarea.
          Balaban-Oglu paşa, trimis contra eteriştilor cu 2 500 de oameni şi cu 20 mortiere, a sosit de curînd la Iaşi şi s-a stabilit la Galata, în casa lui Ipsilanti. în afară de aceste trupe, atît în Moldova, cît şi în Ţara Romînească sînt aşteptate încă forţe conisderabile turceşti.
          La Galaţi s-a început construirea unor fortificaţii, iar pentru executarea acestor construcţii a sosit acolo un detaşament de trupe turceşti. Aproximativ 2 000 de ţărani au fost adunaţi pentru construirea unor fortificaţii chiar lîngă Oraşul Iaşi.
                           3. Evenimentele de la gura Dunării
          Un număr de 8 vase turceşti, luate de greci de la negustori în mod | ilegal
885   in luna martie trecut şi lansate de eterişti la gura Prutului spre carantina de la Reni, au fost predate astăzi turcilor, cu toate accesoriile de pe ele, luîndu-se
          1 Indescifrabil.
277
www.dacoromanica.ro
     în acest scop legătura cu paşa de la Isaccea. Cu prilejul predării vaselor, funcţionarii turci au fost primiţi de noi cu toate semnele de prietenie.
         în cetatea Isaccea se află în garnizoană peste 1 000 de oameni şi această cetate, ca şi Tulcea, se aprovizionează tot mai mult cu alimente, armament şi alt echipament, aducînd toate acestea de la Brăila pe cale fluvială şi pe uscat. Primul mod de comunicaţie se desfăşoară în văzul vaselor noastre de război. în apropiere de Isaccea şi Tulcea au fost construite pe mal baterii noi, iar la o distanţă de 8 verste şi jumătate, acolo unde Dunărea se desparte în braţele Sulina şi Sf. Gheorghe, se ridică întărituri; la Sulina s-a construit o baterie, ascunsă în stuf, iar la gură se află două kirlanghice * 1 de război, cu opt tunuri fiecare, precum şi un tumpas 2 cu un tun.
         La data de 3 a acestei luni s-au apropiat dinspre mare, de la gura Sulinei la gura Chiliei, două kirlanghice cu două catarge, care cercetau acele guri şi trecînd prin gura de la mijloc, s-au îndepărtat prin gura sudică în mare. Afară de trupele turceşti care au trecut spre Brăila şi s-au aşezat cu 886 lagărul lor la Babad, un corp important | de asemenea trupe se află şi prin satele de la Isaccea pînă la Măcin, pe malul drept al Dunării.
                                         Autentic:
                                             Căpitanul de gardă Burţov
              Arhiva Centrală Istorică Militară de Stat U.R.S.S., Moscova, fond. 182, pachet 6, dos. 18, partea 1, f. 879—886.
                                        170
                                                                                                               [Iulie, 1821]
                                    Notă de banii însuşiţi de Mihai Suţu vv.
                                                                                                            [Iulie, 1821]
           Ce bani să socotesc că au luat domnul Mihai vodă Suţul în curgere de un an şi 9 luni, pînă la fuga sa din Iaşi.
           Lei Bani                   Pe anul întăi
                                                                       1440 370 45 98 800 — 255 000 — 97 400 — 1891 570 45 450 000 — 250 000 —
birul ţării pe un an deplin, desătina, 1819, iulie, vădrăritul, 1819, septemvrie, goştina, 1820.
după însuşi suma ce are încheiată, ocnile,
vămile,
iar pe anul al doile, apoi s-au scăzut.
           1 Rîndunică (şalupă, vas fluvial).
           1 Ponton, pod de trecere (de piei de vite, butoaie).
278
www.dacoromanica.ro
                                                                         150 000 — 2 741570 45 300 000 —
3 041 5 /O 45  
  695 308  --- 
   40 000  --- 
  104 500  --- 
  176 000  --- 
1 015 808  --- 
  200 000  --- 
                                                                               1 215 808 — Pe 3 Lei Bani
velnitile, cu cvitul horilcii.
de la casa răsurilor, acii cîte 25 000 lei pe lună, ci au luat de pe un an deplin, fac pe anul întâi.
         Pe 6 luni birul a 2 ciferturi. din examinie hacului surugiilor, desătina 1820. vădrăritul 1820.
după însuşi sama ce are încheietă.
ce se socotesc luaţi de la înnoire cărţilor.
                     i                     i
cîte au apucat a se da la mazilo-ruptaşi şi alţii, luni: dechemvrie 1820 şi ghenar, fevruar 1821.
       390 070 — beriul cu dughenile.
       270 000   — din ocne, analogon din 360 mii lei, ce au rămas pe al doile
                     an ocnele, scăzîndu-se în două rînduri, odată 50 mii lei şi al doile 40 mii lei. Nu se ştie însă de s-au plătit aceşti bani toţi, ce mai mult este încredinţare că sînt a se mai da din banii ocnelor.
       180 000 — din vamă, analogon din 240 mii lei ce au rămas pe al doile an vămile, scăzîndu-se 10 mii lei, care erau asupra lui Levidi, şi se căuta slujba prin Apostol Ioan.
       112  500  — din cvitul velniţilor, analogon pe 9 luni.
       952 570
                         Afară de cifertul al 4-le, mart, april şi mai 1821, din care tot au apucat cevaşi pînă la fugă, poate însă să mai fie rămă-şiţuri din cifertul al 3-le şi alcătuieşte una cu alta.
                         Şi afară de 300 mii lei ce se socoteşte că au luat fratele Şutului din tot feliul de pricini, şi alţi vreo 200 mii postelnicul Bizui, iarăşi asemene.
        Lei Bani                      Adunare
     3 041 570 45 pe anul întâi
                                                                                 1 215 808 — pe 6 luni 952 570 — pe 3 luni
     5  209 948 45 fac.
                         Iar apoi datoriile Suţului în Moldova, în bani împrumutaţi şi cele luate şi neplătite pot să alcătuiască la 3 milioane fără nici un feli de greş, pentru că nici ce au mîncat nu au plătit.
             Acad. R.P.R., doc. CXXXI/153. Orig. rom.
279
www.dacoromanica.ro
171
      Orşova, 2 august 1821
                         Gh. Măcescu comunică lui Hogi Januş ştiri despre rezistenţa pandurilor şi unele evenimente politice extirne.
                                                  Pouaadtpa, xfj pfl AuyouaTou tou qcwxaou
            Ty]v euyevlav ty]<; uîxo5<; 7tpo<rxuvc5, dtarox^opevoi; x"J]v Seipâv
            To â7ti) xy' tou 7tapeX0ovTO<; «fiXoaxopyov ypâppa xy\c, u7roxXivo5<; Xajitov, Syvcov Ta ev auxŞ. Ilepl tou aejiaCTOu poi &pj£0VT0<; aep^âpv] auxa?eX<pou ty]<; elvai 7tepiTx6v, Xax^"J] (jorapTOx, vot pol ypocvpT], e^eiSt] xal ty]v euyevîav tou ty]v yvcopl^co â)<; xal ty]v euyevlav ty]<;, 6 o7toTo<; exlvvjae Siot xot Xouxpâ.
            Kaxâ xo racpov xavlva veov Ssv îyp) vot ty]v eîSo7toiY]aoo 7tapot oxi j£0e<; ^0ev evxau0a xdcxapoi; daro X7]v KoovaxavTivoti7toXiv xal pa<; Xeyei oxi 6 pwaaixoţ etalai; âvaxo)pv]aev }£6opl<; v“ tou So0fl cpeppotvi tou Spopou, vot tou pî^ouv T07ti, xaxot tt]v auv7j0e:av, xal xaOwt; exaxaXâ(}apev auxix; 3jX0ev p£ xot<; rapl xouxou elSo-7toi^aei<; xou âouaxpiaxou eXx^îj.
            ’Anb xi) pepoţ x^ţ BXa/lat; auxotţ xot<; fkpalat; el8v]ffei<; e^opev, 8xi dtyxaXot xal ex x&v 7tavToiipY]Soov xaxeţuyav pepixol el<; aCrrot xot pepv] xal âcXXoi E7tpo-oxiivY]aav, 7tXv]v 8Xov Upeivav pepixol xexpuppevoi cit; xot TOxroiipia xal xpvjpvoui;, xal xa0ox; (iâXouv elţ x8 yipi xavevav inb xou<; ’O0oopavou<;, x&v â-uaiâ^ouv âpe-aoo<;. ’Axpo(3oXiffpol 8Xov ylvovxai. TI vot ae xâpouv ol &0Xioi o7tou x^e7txa'''^v ?ev eTxav xal x6xe epXe7rapev. To x^plov T£ivx£ap£vi, x8 ’looveaxi xal xo Mrepo-txxlvi Ta exauaav ol 7tavT0tip7]Se<;, Slot 7tola<; aîxlaţ <5c8t]Xov elaexi.
            ’Anb xot âvxixpivot pip?],           x>î<; Seppiai;, xaxot x8 racpov ^au^la, Ttepi-
      pivouaa xov (îopeiov <5lvepov vot <r/]xcî>0fl, 8axi<; 7tâvxa Siayelpei xov voxiov.
          IlapaxaXoj, (i7ta(i7taXv]X7] (iou, vot yvooaT07toi^a7) auxot xal xou ae^aaTou (loi &PX. Spayoupiâvou (louaiou T^opx^e (ie xot<; a7to pipouţ (iou SouXixotţ 7tpooxu-v^ctek; xal xeipaff7taffP’Oii<;.                      _
            Tov p.7taaot NixoXa, xaxoc xo Xeyeiv xou dcpxovxoi; aep?dtpY], 7tepi(ievo(iev vâ 8X0y) elţ xot Xouxpâ, xov âSeX<pov NixoXâxvjv xal âSeXfpiv Z&xov ex >pux^<; aorca^opievoi;, âreXţixoii; 7tpooxuvo5.
            CH Pw^lx^a (iou (ie tt]v Kpiaâvav xal p’ oXa xot 7tai?iot âa7tâ^ovxai T'Jjv Se^iotv x7]<;.
            Kal xauxa psv e7tl xoiî 7tap6vxo<;, eîpl Ek ev u7toxXlaei x% euyevlaţ xy\c, xaTOi-vlx; &)ţ ulo<; xal SouXoi;
                                                              recupyioi; Max^eoxoi;
            Ilepipivopev vot paţ elSoTtoi^ay) xal r\ euyevla xr\c, tItiote ^apo7toiot<; el?7]aeii; dc7t’ auxou, etoiSt] ixnb X7]v ’AvaxoX^v 7tepipevopev x8v eXeuOepoox^v paţ. “Av pâ07), vot 6 (i7rafi7raX7]X7];, vot elSo7toiv]a7) xal x&v ul6v ty]<; £ tot vot 7tap7]yop7)0^ clq aux7]v T7]v 7teplaxaaiv.
280
www.dacoromanica.ro
       [Adresa:] TŞ xi[i.t,Gix<xxco xal XPY)eTttJLa>'r<^xc!1 ev TCpaY[i.axeuxaTţ xuptcp [ioi xupÎGi Xaxţfl ’lavvoicrjf) Kcîwcrxa IKxpou xal <x£eX<pcov, xŞ crePacrxcji xal cop roxxpl [iot <ptX0(Tx6pYtj> 7ipotrxuvY)xGţ.
                                                                  Elţ Sl[17t[vi
                                                                                      Orşova, 2 august 1821
       Vă salut ca un fiu şi vă sărut dreapta.
       Am primit cu plecăciune scrisoarea d-voastră mult dorită din 23 ale lunii trecute şi am citit cele cuprinse în ea. Despre venerabilul boier serdar, fratele d-voastră, este de prisos, taică Hagi, să-mi scrieţi, fiindcă şi pe dumnealui îl cunosc ca şi pe domnia voastră; el a pornit ieri la băL
       Acum n-am să vă aduc la cunoştinţă nici o noutate, afară numai că ieri a sosit aici im tătar de la Constantinopol, care ne spune că ambasadorul rus a plecat fără să i se dea firman de drum, sau să se tragă cu tunul, precum este obiceiul. După cum am înţeles, el a venit cu înştiinţările în legătură cu aceasta ale ambasadorului austriac.
       Din. părţile Ţării Romîneşti avem următoarele ştiri sigure că, deşi cîţiva din panduri s-au refugiat în părţile de acolo şi alţii s-au închinat, totuşi tot au mai rămas cîţiva ascunşi în păduri şi prin rîpi şi îndată ce prind pe vreun turc, îl şi ucid. Hărţuieli au loc mereu. Ce să facă nenorociţii dacă n-au muniţii? Dacă ar fi avut, atunci am fi văzut. Pandurii au ars satele Ţîn-ţăreni, Ioneşti şi Broşteni; încă nu se cunosc cauzele.
       în părţile vecine, adică în. Serbia, pînă în prezent este linişte; această ţară aşteaptă vîntul de nord ca să se răscoale, vînt care totdeauna ridică pe cel de sud.
       Vă rog, babacule, să aduceţi acestea şi la cunoştinţa venerabilului meu boier, domnul dragoman Gheorghe 1, împreună cu închinăciunile mele supuse şi sărutările mele de mîini.
       Pe başa Nicolae, după spusele boierului serdar, îl aşteptăm să vină la băi; pe fratele Nicolae şi pe fratele Zotos îi sărut din suflet şi îi salut frăţeşte.
       Roxiţa mea, împreună cu Crişana şi cu toţi copiii vă sărută dreapta.
                                                                                      Deocamdată acestea, şi sînt cu plecăciuni al domniei voastre supus ca im fiu şi slugă
                                                                                       Gheorghe Măcescu
       Aşteptăm să ne comunice şi domnia voastră ceva ştiri îmbucurătoare de acolo, fiindcă de la răsărit aşteptăm eliberarea noastră. Dacă veţi afla ştiri, să trăiţi babacule, să înştiinţaţi şi pe fiul d-voastră, ca să se bucure în aceste clipe.
                 1 Este vorba de Gheorghe Leventis* dragomanul consulatului rusesc din Bucureşti.
281
www.dacoromanica.ro
     [Adresa:] Prea cinstitului şi prea folositorului printre negustori domnului meu domn Hagi Ianuş Consta Petru şi fraţii, prea venerabilului şi ca un prea iubit părinte al meu, cu închinăciuni
                                                                  la Sibiu
               Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXIV, doc. 81. Orig. grec.
                                       172
     Orşova, 4 august 1821
                       Polihronie înştiinţează pe fratele său Hagi Ianuş, că turcii le-au jefuit averea şi că autorităţile austriace iau măsuri împotriva refugiaţilor din Ţara Romînească.
                                                         Pcooodpa, 4 Auyoucttou 1821
          Ta7tetv£>ţ 7tpocm)v£>.
          “Araipa y pafi.fi.aTa aocţ îx<*> y pdttpet xai p£ noaza. xai pe oxaipovta xai Ttopa âptoTtîi Sta tt]v xaX'Jjv £>ye£av aaţ, x’ £yd) &et<y xâptTt xaXtoţ uytaivto. ’Anb t9]v 7tp£OT7]v tou xapovToţ eTxa 7oâyet elţ toc XooTpâ xai E7uetS■?) x08ţ l)p0e 8 Kaver^oţ paţ in6 Kpayttâpa, ljp0a xai t8v âvTâptoaa eiţ Xa^ap£ro xai ar)pe pa ava^opet 7tâXtv Sta exet. Ti 8aa pou eStTjy rj07] âţavtapoţ, âSeX<p£, eiţ 8Xa Ta <pou<?otTa paţ. Movov yj M7tap7taviT^a xarâ t8 roxpiv arexet, etSi: in6 zi <5tXXa pocţ IxeaTpe^av Ta aniziot. ’Anb Ktovazotvztvkazt T&xatpav oi Toupxot, tooov xai IxxXyjaiav xai 8Xa axeSov. Eiţ t8 Koxop£<iTt âţâvtaav xpaatâ xai 8Xa, Y)p7topet xai exetva a^eS8v xai rtavvoua£aTt xai 8Xa vi zi xatpouv, ItoiSt] tou^ IlapTaXaiouţ ol riaT^ot Toiţ exouv eiţ tou ?ta(3oXou t8 xaTotaTt^ov. MâXtdTa Ttopa, toţ Xiyet 6 Kav^T^oţ, înioLGocv t8 T^ou(3apo7touXov pi 8Xouţ Tiţ (3eTeţ[;] xai etne 6 2x7]-vdpyji; pi: e(3âaTaye pi: Xoyouţ 8ti fri vâp0ouv ol ^ouxaTeţ xai auTiţ paţ nrjpe azb Xatp6v tou. Aut<x azi aoxaxta Ta optXouv ctt^v paupTjv. "“Ax, âSeX<p£, StaTi 6 Sxyjvâpyjţ vi noczfj toiouto xovSiiXt;
          rO ©ei? vi paţ <puXâ£]f], iSeXcpi, inb zi 8aa U7to7tTeuto. rO notatit; inoxpîQrj tou StapavoyXou, z6aov xai ăXXot, olv 8 XaT^ţ ^0eXe Ta 7tpâypaT(x tou vi p9]v 7tetpax0ouv, Skv knpem vi <puyfl etţ NepT^la. 'H TevexeSeţ xai (3otSoTopapa <tt£xouv xaXâ xai eXx^opev etţ t8v 0e8v vi p-}]v 7oetpax0ouv, erată i] inb 18â> eytvev xaX9] SouXetâ. ITpo<TTâ£eTe 6 (3£t£ xivaouXoţ vi zi npoaexj) ou; aouSrjTtxov 7upâypa, eneiSi) e7touXr(07]xav tou KeXâoyXou, pâXtara xai o KaT^c&focţ £Sxet U7t6X7]^tv etţ Toi)ţ Toipxouţ toţ aoiSyjToţ. Tiv KaviT^ov âpxeToi £crup(3o6Xeuaa, t£ voi aoO xapY) xai auTOţ, xatSi eTvat, Skv axl^et 8 vouţ. Kai oiv auriv t8v pîjva Siru 8[3youv ol Ptoddot îj xai N£pT^ot npoazizoci t% BXaxiaţ, eTvat dţavtapiţ. BXe70to Touţ KouT^opXâxoui; xpaypaTeuouv aziţv pi(J7] t% Toupxtaţ, ol ivdpunol zuv zpkxovv 7tavTou Stoi paXXtâ xai <5tXXa, ol Si: Sxyjvapatot 8x°uv t8 8vopa tou Xuxou, inb
282
www.dacoromanica.ro
   iJXou? xaxoxpivovTat, paXtara ânb to&? ăpxovTa?, âv î^tov Suvariv vă p-})v tou? I^Xercav ct6v xocpov. ’Ei|j2? fxoXtţ 2<p0ace iSco 6 XoyoOiTT)? A-qpYyrpăxY)?, 2Xa|3ov t& inb toc? 18 tou naucavTo? ypăppa ca?. ’EXu7nr)0Tjv Stă t6v davaTov tou â0Xlou .StocOk] IIa7raSY)pou, xal Sta t6v cxop7«api>v tou Tidra PâSou xal âXXouvcov âv0pâ)7rtov pa?, ol 0710101 U7to7tTeuco &iXet 7tpooxoXX^0Y]crav xovxa criv AtapavT^v xal va tou? ixaTac<pa!?av. Auzi Ta Xoyta Stol tSv SxTjvapiijv ejîy^xav otari) noXXou? ăv0pco7iou?, otcou xaTOt xatpou? ecxopHtcav in6 zbv âvaOepaTtcpivov MtcouOxtov, Tot) Ta eIne tou KaviT^ou 6 averii? tou IIa7ra0iou, TlHqxoucrev xal in6 ăXXou?. *0 KaviT^o? Xiyet ol Toupxot 6Xo tSv HoXtTeuovTat pi: Havoupyie? xal xaxou? <txo7tou?, pY)7rco? 2(3y7) 6 IlapTaXifj? 2£co. Ti cxuXl 6 XacavTj?, otcou Sxape? ^u^ixi xal tSv yXuTtoce? a7ri> t9)v xpepaarapta, e Ine: âv ^£eupa 6ti el? aiiTa Ta chit ta xal uHocTaTtxa &iXet xaTotx^couv ol XaT^ytavvoucaioi, Toupxo? Siv ăniOvqcxe. ’ASeX<pi, etpacTe SiajîaXpivoi â^peta, xal âXXot Siv elvat eip-}) povov ol Toupxo-XaTpot âpxovTE?. Na 2(3Xe7re? i^i? t6v Satpovicpivov xal iyQp6v t9j? âv0pcoHOTY]To? T^apavtxav, Tpi^ovTa? Ta SovTta tou xal <pcova£ovTa? pup ta xaTa pcopaicov, XiyovTa? xal ei? Stpnivt xal eSto ei? Pouccăjîa elvat xacaa-TÎj? 'ETatpeia? xal Tt&pa cco^eTat, xal auTi» jîacTouce eco? Ttopa tou? ânocTâTa?. ’Axou?, âvaOepa tov t6 Xuccaptxo cxuXl, A cav va ena0e xaviva? xaXi> inb tou? inoazizeţ, xal tcoio? elvat exetvo? o7rou S-eXet tou? (3oY]0^cet; Kal teXo? tcocvtcov t6 tcXÎ)0o? tcov ănocTaTMv ^tov ino ty)v yeveav tou? BXa^ot xal â7teXHtc0Y]xav i£ aiTioc? t6 ^ouXiijpa tcov, paXtcTa npoccoHixco? eini tou vIxa, elna tou SxTjvap-»} Tice? <popi? ypa^e tou Mtcou-l[âTou va <puyyj va 2p7ry) pica xal auTi»? T8ypa<pev ăXXă hXy]0uvtixco?.
         ’Eyw TotiTKjv tt]v <î>pa âva^topto 7raXtv Sta Ta Xourpx, inetS-J) pxiHto SiXouv pi cocfeXif)aet xaXc&TaTa xal â7re<pacica vă xaOicco 2to? ei? Ta? 5 tou 7Ppiou, âv pă? â<pY)couv, tnetS-}) ^p0e 7rpocTayî) tou yevepaX xopavTou inb TeptcPapt 7rpi>? t6v eSto paytopov va Stto^yj inb Ta eSto 8Xe? t2? (paptXie? BXaj^ia? va Tpap^Oouv pica inb zb Kapa Sipne xal xaTto, ineiS-}) Siv ^eupco no toi ToupxoXaTpoi xal cxuXta eypai)jav ctSv xatpaxapKjv inb iSto 8ti ol ânoaTOCTai jîacTouvTai pi pna-pouTt inb (paptXie? BXa^ia? nou elvat xovTa el? Ta cuvopa, xal 2t^i i<ptova^av t6v PtT^e xovaouXa, tou elnav âneipa ceTipta, ixetvo? 2ypaij;e eSto xal outco? iOupcocav xal tou? Stco^vauv. <J)oj3oupat p-}) pă? Stco^ouv xal inb exet, xal p-}) ptOTă? ei? tI peXay^oXiav eupicxopat ineiS-}) hou ăXXnjv tpopăv xaTacTact? vă •i)p7ropicto vâp0to.
                                                                                                                                          ’ASeX<pi? xal SouXo? II[oXu]xp[6v7]?]
         [Adresa:] Tâ> TipicoTaTco xuptco xupitp XxT^fj ’ltoavvoucyj KtovcTa IliTpou xal âSiXipta 7rpocxuv»]Tto?.
                                                                           Ei? Xtp7rivt
283
www.dacoromanica.ro
Orşova, 4 august 1821
            Salut plecat.
       Nenumărate scrisori v-am scris şi cu poşta şi cu diferite ocazii şi acum întreb de buna sănătate a d-voastră, şi eu cu ajutorul lui dumnezeu sînt sănătos.
       De la 1 ale lunii curgătoare m-am dus la băi. Şi fiindcă ieri a venit Canet-zos al nostru de la Craiova, am venit şi m-am întâlnit cu el la lazaret. Astăzi el va pleca înapoi.
       Din cele ce mi-a povestit, frate, este dezastru. Dintre toate averile noastre numai Babanaţa * 1 stă acum, iar de la celelalte ne-au înapoiat casele; la Constantineşti le-au ars turcii; de asemenea şi biserica şi aproape tot. La Cocorăşti au prăpădit vinurile şi este posibil să ardă totul, precum şi la Ianu-şeşti, fiindcă pagii sînt tare supăraţi cu Partalioţii, mai ales acum cînd, după cum spune Canetzos, au prins pe Djuvaropulon 2 cu toţi.... sşi a spus Schi-naris că mă ducea cu vorba că au să vină... 3 şi că el este cauza nenorocirii noastre. Aceste lucruri se vorbesc pe străzi. Ah! frate, de ce Schinaris să se poarte astfel?
       Dumnezeu să ne păzească, frate, de cele ce bănuiesc. Paşa a răspuns lui Şişmanoglu, la fel ca şi alţii, că dacă Hagi ar fi vrut ca lucrurile lui să nu fie atinse, nu trebuia să plece în Austria. Bidoanele şi pieile de bou stau bine şi avem speranţă în dumnezeu că nu vor fi atinse, fiindcă aici s-a făcut treabă bună. S-a dat poruncă vice consulului să aibă grijă de ele, întrucît este marfă de sudit, fiind vîndute lui Colaoglu, ba chiar şi Catzofas se bucură de consideraţie din partea turcilor, ca sudit. Am sfătuit destul pe Canetzos, dar ce să facă şi el, este copil, nu-1 taie capul. Dacă ruşii sau nemţii, protectorii Ţării Romîneşti, nu vor ieşi luna aceasta, va fi jale.
       Văd că cuţovlahii fac comerţ în inima Turciei; oamenii lor aleargă pretutindeni pentru lină şi altele, iar toţi schinarii sînt socotiţi lupi, sînt rău criticaţi de toţi, mai ales de boieri, pe care de nu i-ar mai vedea pe lume!
       Abia aseară a sosit aici logofătul Dimitrachi; am primit scrisoarea d-voastră din 18 ale lunii trecute. Mi-a părut rău de moartea nenorocitului de Stathis Papadimu şi de împrăştierea lui Iota Radu şi a altor oameni de ai noştri, care, presupun că s-au alăturat lui Diamandi şi au fost măcelăriţi.
       Aceste vorbe despre Schinaris au fost spuse de mai mulţi oameni, care s-au împrăştiat din cauza blestematului de Buzatu; i le-a spus lui Canetzos nepotul lui Papatheu, le-a auzit şi de la alţii.
       Canetzos spune că turcii se poartă cu el cu viclenii şi gînduri rele, de frică să nu iasă Partalis.
        1 Bobaiţa?
        1 Fiul lui Djuvara, probabil e vorba de serdarul Diamandi Djuvara.
        8 Cuvînt neînţeles.
284
www.dacoromanica.ro
     Gîinele de Hasan, căruia i-ai făcut pomană şi l-ai salvat de la spînzură-toare, a spus că dacă ar fi ştiut că îu aceste case şi proprietăţi va locui familia Hagi Iauuş, nici un turc n-ar fi murit.
     Frate, sîutem rău calomniaţi şi nu sînt vinovaţi decît boierii filo-turci. Să fi văzut aseară pe îndrăcitul şi duşmanul omenirii Tzaranica scrîşnind din dinţi şi strigînd nenumărate lucruri împotriva grecilor, spunînd că şi la Sibiu şi aici în Orşova există o casă a eteriei, şi acum încă mai este, şi care susţinea pînă acum pe apostaţi; auzi ce spune acest blestemat cîine turbat! Parcă a văzut cineva vreun bine de la apostaţi? Şi cine este acela care îi va ajuta? în sfîrşit, apostaţii în majoritatea lor erau din neamul lor romîni şi au căzut în disperare din cauza asupririi lor. Ba chiar să vorbiţi personal cu Ica. Am spus lui Schinaris de atîtea ori să scrie lui Buzatu să fugă şi să intre în Austria şi el i-a scris, dar la plural.
     Eu în acest moment plec din nou la băi, fiindcă văd că o să-mi folosească foarte mult şi m-am hotărît să stau pînă la 5 septembrie, dacă o să ne lase, fiindcă a venit ordin de la generalul comandant din Timişoara către maiorul de aci ca să izgonească din părţile de aici toate familiile [venite] din Ţara Romînească, să se mute dincolo de Caransebeş. Nu ştiu care sînt prietenii turcilor şi cîinii care au scris de aci caimacamului că apostaţii sînt aprovizionaţi cu praf de puşcă de familiile din Ţara Romînească care sînt lîngă hotar. Astfel au chemat pe vice consul, i-au spus multe semeţii; el a scris aici şi astfel s-au supărat şi-i izgonesc. Mă tem să nu ne izgonească şi de acolo şi nu întreba în ce mîhnire mă aflu, deoarece cînd o să mai fiu în stare să mai viu aici ?
                                                                                                                                                         Frate şi slugă P[oli]hr[onis]
     [Adresa:] Prea cinstitului domnului domn Hagi Ianuş Consta Petru şi fraţii, cu închinăciuni la Sibiu
          Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XXXV, doc. 47. Orig. grec. 173
                                          173
     [După 7 august 1821]
                 Mehmet paşa Silistra vălesi arată motivele executării bimbaşei Sava şi porunceşte ostaşilor turci să cruţe pe cei nevinovaţi, iar locuitorilor să-şi reia îndeletnicirile obişnuite.
                                                             [După 7 august 1821]
            Buiurulti al prea înălţatului Mehmet paşa, silistra valesi, către chehaia bei din Bucureşti, pentru Saava, Ghencea şi Mihali.
                        Tu, lauda slăviţilor şi cinstiţilor bărbaţi, paznicule şi purtătorule de grijă al oraşului Bucureştilor, la cîzilbaş Hagi Gheghen aga, sporească-ţi slava ta!
                                                                                                        285
www.dacoromanica.ro
I voi ceilalţi căpeteniilor ofiţeri, ce sînteţi laudele şi aleşii între cei asemenea vouă, crească-vă puterea! Şi tu întîiule al neamului Mesii, halea caimacamule al Ţării Romîneşti, Constandine Negre, crească-ţi cinstea şi bun numele tău î Şi voi toţi boierii Ţării Romîneşti.
     Cu această poruncă a noastră vi se face cunoscut că obşteasca linişte şi; odihna supuşilor Ţării Romîneşti fiind una din cele mai deosebite şi nestrămutate bune voiri ale înaltului devlet (supt apărătoarele căriia aripi umbrin-du-se aceşti supuşi din vechime şi pînă în zilele aceste de apoi se bucura, odih-nindu-se după împărăteasca voinţă), această linişte fără de veste şi nenădăjduit s-au turburat de o ceată de oameni răzvrătitori şi făcători de rele, carii, avînd şî căpetenie pe hainul Ipsilant, s-au vărsat în tot cuprinsul Ţării Romîneşti, aducînd în toate părţile dărăpănare desăvîrşită prin mijlocirea acelui hain şi căpetenie lor. Carele, în multe chipuri arătîndu-şi hainlîcul împotriva prea înaltei Porţi, pe de o parte au înşelat şi din raielile Ţării Romîneşti, pe de altăparte iarăşi le-au făcut multe prăzi şi alte felurimi de jafuri pricinuitoare de toată dărăpănarea ţării.
     între acestea însă vechilul cel neadormit al prea puternicului nostru împărat, avînd ajutor puterea cea tare a lui dumnezeu şi pururea următoare cu înbelşugarea dreaptă norocire prin împărăteasca sa îngrijire la vreme cuviincioasă, întîmpinînd această nevoie ce s-au întîmplat în Ţara Românească, au trimis nebiruitele sale oştiri şi în puţină curgere de vreme au sfărimat această pierzătoare ceată, pre unii din căpetenii prinzîndu-i vii, pre alţii risipindu-i şi gonindu-i peste munţi. Încît acest fel au adus iarăşi scăparea săracilor raele şi izbăvirea de rele.                                   •       -
     Dar şi cu toată această izbăvire, ce au săvîrşit împărăţia sa, s-au ivit în cele după urmă în Ţara Romînească şi altă întâmplare vrednică de urîciune, care privea nu numai spre împotrivirea înaltului devlet, ci încă şi spre bîntuirea obştii. Cel ştiut potrivnic Sava bimbaşa, nemulţumitor către facerile de bine ce au fost dobîndit de la înaltul devlet şi totdeauna avînd întru adîncul inimii sale încuibată înşelăciunea şi viclenia şi uneori făţămicindu-se cu credinţă şi cu supunere către înalta Poartă, alte ori unindu-se cu apostatul. Ipsilant şi arătîndu-se într-o glăsuire cu faptele aceluia, s-au meşteşugit mai în urmă şi prin făţărie s-au făcut a se întoarce şi a se supune iarăşi în slujba înaltului Devlet. Şi cu toate acestea, abia după trecere de o lună s-au înfăţişat către cbebaiaoa noastră Hagi Gheghen aga. Şi nu numai1 cu această necuviincioasă faptă s-au dovedit supt bănuială, ci deodată s-au prins şi scrisori ale lui şi oorespondenţie ce au avut cu Ipsilant, precum după aceasta şi alte scrisori ale lui către hainul Iamandi, cel într-un cuget cu dînsul. Aşa au arătat numitul la toate faptele sale că politiceştile lui porniri şi slujba ce se făcea că arăta către cbebaiaua noastră .prin felurimi de chipuri' nu au fost alt nimic, fără numai întreagă înşelăciune şi făţărie, după asemănarea linguşitoriei cîinelui ce îşi mişcă coada cînd către unul, cînd către altul, cu scopos ca, aflîndu-se totdeauna în trebi, şi căpetenie fiind unei adunări de oameni îndărătnici şi
?86
www.dacoromanica.ro
făcători de rele, să despoaie pre supuşii împărăteşti şi să-şi umple tîlhăreasca pungă a lui! Dar se putea să. se facă trecerea cu vederea la acest fel făcător de rele şi apostat, în vreme ce, pe lingă celelalte ale lui tainice cutezări, s-au găsit şi trei tunuri ascunse la casa lui, încă şi semnul cel de apostasie a lui Iamandi, celui dinpreună cu dînsul apostat?1 Şi cum se putea să se nădăjdu-iască mîntuirea obştii, făr’ de a se pune în lucrare cea desăvîrşită prăpădenie a pricinuitorului relelor, în vreme ce este obişnuit şi legiuit la toate neamurile de a nu răsplăti către cei buni rele în loc de bune, precum şi către cei răi bune în loc de rele. Ci spre izbăvirea săracilor este neapărat orînduită moarte la acest fel de oameni răzvrătitori.
     Pentru aceste pricini hotărîndu-se pierzarea acestui hain Sawa, dinpreună şi cu căpeteniile cele împreună cu dînsul, adică a Ghenciului i a lui Mihale şi a următorilor lor, veriunde s-ar fi găsit, s-au şi pus în lucrare. Şi de acum înainte, fiindcă toţi de obşte lăcuitorii Ţării Romîneşti, atît cei din oraşe, cît şi cei du prin sate, izbăvindu-se cu totul de aceşti pierzători şi făcători de rele, pot cu linişte şi cu odihna lor, apueîndu-se fieşcare de lucrul său şi de meseria sa, să lucreze ca şi mai nainte. Datorie au dar să se şi roage lui dumnezeu pentru îndelungata viaţă a prea puternicului nostru împărat. Către aceasta fiindcă este şi o acest fel neapărată împărătească poruncă, ca vericare din ostaşii împărăteşti va cuteza de acum înainte să facă cît de puţină supărare vreunei raiale, îndată pedeapsa unuia ca aceluia se va hotărî cu moartea, urmează dar ca fieşcare din lăcuitorii de orice treaptă să se apuce iarăşi de meseria sa, făr’ de bănuială şi cu linişte, avînd temeinică încredinţare pentru nebîntuirea şi cea desăvîrşită siguranţie a lor.
     într-acest chip, tu, cbebaiaua noastră, şi voi celelalte căpetenii ale oştirii, înfrînînd fieşcare din voi oştirile voastre, luaţi seama bine ca nu care cumvaşi să bîntuiţi pe vreunul din boieri sau din ceilanţi lăcuitori, măcar pînă la un fir din cap; nici măcar să căutaţi strîmb către raia căci, împotrivă urmînd, să ştiţi că, învinovăţindu-vă şi osîndindu-vă, vă veţi pedepsi cumplit.
     Şi tu, caimacamule, i voi 2 boierilor şi ceilanţi lăcuitori ai Ţării Romîneşti, înţelegeţi toţi că, fiind din vechime obişnuit la legea şi împărăţia noastră a se socoti cinstea voastră cinstea noastră şi averea voastră averea noastră şi viaţa voastră viaţa noastră, nu se cuvine să aveţi de acum înainte cea mai mică bănuială că vă veţi supăra cît de puţin la cevaşi ori din partea noastră, sau din partea căpeteniilor noastre şi a oştirilor. Ci, cunoscînd desăvîrşit că numai
     1 în legătură cu evenimentele din aceste zile, Ia Braşov a parvenit ştirea cum că şi nişte turci ar fi organizat un complot împotriva Iui chehaia bei şi a caimacamului. Complotul însă a fost descoperit, iar organizatorii prinşi şi trimişi Ia Silistra. D. Panaghiotis care transmite âceastă ştire, puţin veridică, în 25 august Iui Const. Hagi Pop Ia Yiena, afirmă că a aflat ştirea «de curînd» (Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop, pach. 138, dos. III, doc. greceşti). Şi Fleischhackl menţionează Ia 8 august un complot al « zaporojenilor» (Hurmusaki, XX, p. 677—678).
     * în text: vouă.
287
www.dacoromanica.ro
pentru mîntuirea şi izbăvirea voastră s-au făcut cea de tot pierdere a apostaţilor şi a făcătorilor de rele, oameni ce s-au fost ivit în Ţara Romînească, să vă odihniţi şi să fiţi fără grijă fieşcare.                                            '
      Drept aceea, s-au făcut această poruncă a noastră şi s-au trimis din divanul ghealebliului Silistrei, iar voi supuindu-vă la cele poruncite să urmaţi întocmai.
          Acad. R.P.R., ms. rom. 323, f. 325 v—326 v. Publicat de C. D. Aricescu, Acte justificative. .., p. 165-—168; V. A. Urechiă, Ist. Rom., XIII, p. 143—145; N. Iorga, Acte şi fragm., II, p. 738—740.
                                    174
10 august 1821
                Ştiri despre ciocnirea unor panduri cu turcii la o moşie de pe Gilort.
     Şi din mila lui dumnezeu ne aflăm toţi sănătoşi. Iar din pricina lui Mihaiţă am păţit rău. Ne spăriasem că nu vom scăpa nici cu capetele. Şi pentru case: puţin lucru erea să nu le aprindă. Mulţămim lui dumnezeu că am scăpat şi noi şi căşile. Că au venit cu trei căpitani şi s-au pus pe turci aci la curte şi apoi au dat fuga şi s-au întărîtat turcii, auzind că sînt pandurii dumitale1 şi au jefuit curtea foarte rău.
     Iată că trimesăi şi foaia. Vei vedea jafurile ce s-au loat din pricina lui Mihăită.
      i
     Am loat răvaş de la Şărban. Erea să-l trimit, dar l-am pus bine.
         Acad. R.P.R., doc. CCXC/347. Orig. rom.
                                          Lăudat
August 10, 1821
                                   175
11  august 1821
               Firman către paşa de Vidin să ia măsurile necesare pentru aducerea locuitorilor din Oltenia la casele lor şi pentru administrarea veniturilor ţării.
Tălmăcirea prea înaltului ferman care acum s-au trimis către măria sa paşa Vidin muhafizi, care, împreună cu osăbită porunca mării sale trimiţîndu-se aici, s-au cetit la căimăcămia Valahii cei Mici, întru auzul tuturor de obşte.
     Cunoscut ţi să face că, de vreme ce acum în judeţăle Valahii nu au rămas nici un trup de apostaţi, şi pentru că cele de cinste rade ce s-au aflat răsipite, unii s-au întors la patria lor, iar alţii sînt asupra venirii, şi pentru că
     1 Probabil este vorba de căpitanul de panduri Ioniţă Magheru (Acad. R.P.R., doc. CCXC/100).
288
www.dacoromanica.ro
într-această eparhie deocamdată nu este domn, toate cîte să cuvine la un domn, adecă: vămile, zeciuielile, huzmeturi şi ocne stau toate nepuse în nici o lucrare; şi de vreme ce moşiile şi acareturile boierilor ce să află la Braşov şi în alte locuri fugiţi, sosind mai vîrtos şi vremea agoniselilor, stau toate întru părăsire, prin scrisori acestea toate ne-au arătat Mehmet Selim paşa Silistra valesi, făcîndu-ne întrebare de cugetu ce avem asupra acestora.
     De aceea, pentru că cu ajutoru lui dumnezeu, apostaţii ce se află în părţile Moldovei şi Valahii cei Mici s-au trecut prin sabie, precum şi cei puţini ce au scăpat fugiţi s-au făcut nevăzuţi, şi arătatele locuri fiind cheleriu împărăţii noastre, se cere şi se binevoieşte de către împărăţiia noastră odihna şi buna petrecerea radelor lăcuitoare acestor locuri. Pentru care, de vreme ce nevinovatele raele, atît du prin oraşă, cît şi du prin satele acestor două eparhii, s-au împrăştiat din pricina răzvrătirii şi neîntocmirii ce s-au întîmplat, nu este priimită împărăţii noastre ca să li să întîmple cît de puţină stricăciune şi păgubi, atît la avutu şi viaţa lor, cît şi la toate priveleghiurile şi nizamul ce au avut, ci fieşcare să vie la locul său, să se odihnească în lăcaşurile sale, atît prin politii, cît şi prin sate, şi cu slobozenie, odihnă şi făr’ de nici o frică să-şi urmeze munca pămîntului în toate trebuinţele lor.
     De aceea dar, pînă se vor orîndui şi se vor trimite la aceste două eparhii domni, să scoţi telali să facă cunoscut la toţi voitoriu de bine al împărăţii noastre către dînşii cuget şi toate celelalte din vechime cîte se cuvine la un domn după cum s-au zis, adecă: vămile, zeciuielile, havaeturile şi ocnele şi toate cîte din vechime se cuvine la o domnie, deocamdată acum să se caute ocîrmuindu-se şi să se strîngă de către orîn-
duitii caimacami.
    »
     Acesta este împărătescul al nostru înalt cuget şi bunăvoinţă, Intr-adins asemenea şi alte doao fermanuri s-au trimis şi la paşa Silistra valesi1 i la, Ibrail lui Rafizi-paşa, cuprinzătoare ca toate credincioasele raele ce să află împrăştiete să să întoarcă la locurile lor.
     Asemenea dar şi tu, Vidin muhafizi, precum s-au zis, după înţelepciunea şi iscusinţa ce ai, la toate oraşăle şi satele Valahii cei Mici trimiţînd telali, să vestească fieştecăruia din raele porunca şi bunăvoinţă împărăţii noastre şi să fie cu luare aminte, înlesnindu-le mijloacele spre a se aduce şi a să întoarce la casăle şi acareturile lor (toate nevinovatele raele) şi oricîte să cuvine la un domn, adică: vămuri, zeciuieli, havaeturi şi ocne şi toate celelalte deocamdată să să ocîrmuiască şi să să adune de către caimacamu Valahii cei Mici.
     Aceasta dar este hotărîta împărăteasca noastră bunăvoire. Şi spre această săvîrşire să nu să întinză nici o lenevire, ci să să urmeze întocmai, precum mai
      1 Publicat de D. Papazoglu, Evenim. insur. elene .. ., p. 20—21 şi de V. A. Urechia, Ist. Rom., XIII, p. 135—136.
19—c. 810
289
www.dacoromanica.ro
sus s-au zis, după cea mai dinainte cunoscută a ta vrednicie, fără să se întîmple cel mai mic cusur.
                                                                1821 avgust 11
          Muzeul de Istorie a Partidului, fondul Saint-Georges, condica Ad acta anni 1821, f. 2. Trad. cont. Publicat în Convorbiri literare, XX (1866), p. 939—940. O copie după această trad. rom., datată 21 august se găseşte la Arh. St. Craiova, doc. XVI/20, publicată în Oltenia, III (1943), p. 175—176.
                                     176
10—19 august 1821
                Firman pentru luarea de măsuri împotriva elementelor nedisciplinate din oştirile turceşti trimise în ţările romîne.
     Vouă viziri glorioşi, mareşali luminaţi, poruncitori ai lumii, îndreptători ai dregătoriilor norodului, diriguitori ai treburilor obşteşti cu minte pătrunzătoare, aducători la bun sfîrşit a treburilor obştii cu judecată dreaptă, întăritori ai aşezămintelor împărăţiei şi fericirii, susţinători ai stîlpilor progresului şi măreţiei.
     Voi care sînteţi încărcaţi cu toate milele dumnezeieşti: valiule de Silistra vizirul meu, Mehmed Selim paşa, şi mubafizule al Vidinului—vizirul meu Derviş Mustafa paşa, a căror slavă şi putere să fie mereu sporite, şi tu, slavă a luminaţilor şi fruntaşilor ghedacli în palatul meu împărătesc, fost agă al celor două companii, care ai fost numit acum mumbaşir pentru treaba arătată mai jos, tu Husein, fie-ţi sporită slava ta!
     La sosirea acestei sfinte porunci ştiut să vă fie că, după cum toată lumea ştie, trădătorii: Alexandru fiul lui Ipsilant, fostul domn al Ţării Romîneşti, şi răutăciosul Mihail, domnul Moldovei, unindu-se au îndrăznit a săvîrşi atît în Ţara Romînească cît şi în Moldova felurite acte de trădare şi au stîrnit în [aceste] provincii tulburări şi au dat îndemnuri.
     Fiindcă dorinţa milostivă împărătească a noastră este să ocrotim de orice fel de asuprire şi apăsare săracele raiale, care au nevoie de înalta noastră protecţie şi fiind osebită trebuinţă a apăra de acest fel de tulburări cele două principate socotite cheler al împărăţiei noastre şi a asigura repaosul şi liniştea raialelor, s-au pus în mişcare toate mijloacele şi silinţele, şi cu ajutorul şi mulţumită binefăcătorului dumnezeu tîlbarii au fost nimiciţi.
     Ne-am dat seama însă că în Ţara Romînească şi în Moldova săracele raiale, care n-au avut nici un amestec în tîlhărie şi rebelie, sînt stingherite şi prigonite de unii ostaşi. Averile şi lucrurile lor, [precum] şi moşiile unor boieri sînt [luate] în silnicie, lucru cu totul potrivnic pravilelor de acum ale împărăţiei noastre şi neîncuviinţat atît după legiuirile sfinte cît şi după judecată şi prin urmare potrivnice voinţei dumnezeieşti şi dorinţei noastre împărăteşti în orice privinţă.
290
www.dacoromanica.ro
     Este sigur însă că asemenea lucruri nu sînt săvîrşite de către trupele biruitoare ale ienicerilor, [care sînt] totdeauna supuse şi ascultătoare faţă de poruncile împărăteşti şi nici [nu sînt săvîrşite] de către alte trupe credincioase împărăţiei, ci ele sînt săvîrşite de către unele elemente fără minte şi care nu sînt în stare să deosebească cerinţile vremii şi ale situaţiei.
     Cu toate că, în urma unei sfinte porunci, a fost din timp promulgată porunca mea împărătească şi a fost trimisă în toate părţile pentru a fi nimicite şi omo-rîte acele raiale răzvrătite care au luptat în ciocnirile sîngeroase din vremea tîlhăriei şi a rebeliei, organizate de bandele greceşti în unele părţi ale împărăţiei mele, [de asemenea] şi pentru a fi sechestrate averile lor, iar copiii şi familiile lor să fie prinse, totuşi voinţa mea augustă este [aceea] să se meargă pe [acea] linie de comportare, [potrivit căreia] să fie luate sub oblăduirea binevoitoare a împărăţiei mele, ca şi mai nainte, acele dintre raiale care păstrează o purtare cinstită sau [care], deşi [au fost] amestecate în tulburările şi răutăţile întîmplate, au arătat totuşi căinţă şi supunere sinceră, [precum] şi băgare de seamă ca să nu se întîmple ceva împotrivă.
     De aceea trebuinţă este ca împărăţia să numească în acest scop un om cu pricepere şi bună cunoaştere [a lucrurilor].
     Deci tu, sus-zisule slujbaş al palatului, avînd însuşirile pomenite şi însu-flîndu-ne nădejdea că vei împlini slujba bine şi cu credinţă, s-a dat înalta mea împărătească poruncă pentru numirea ta în această slujbă.
     Aşadar, voinţa mea augustă este să pleci fără zăbavă de aici şi ajungînd acolo să cercetezi starea şi purtarea ostaşilor pomeniţi, a acelora dintre ei care au jefuit şi au spart averile şi acareturile raialelor nevinovate şi să le faci cunoscută prin ofiţerii lor rînduiala dată de la împărăţie şi cuprinsul acestui înalt firman al meu. Să faci tot ce este trebuincios pentru împiedicarea şi îndreptarea lor şi să te fereşti de tot ce este împotrivă.
     Deci, s-a dat şi ţi s-a înmînat înalta mea poruncă pentru numirea ta în această slujbă.
     Aşa find, voinţa mea nestrămutată este ca, pentru a se pune în faptă firmanul meu împărătesc, tu trebuie să pleci fără zăbavă acolo şi să aduci la cunoştinţa ostaşilor pomeniţi, cu frumosul, şi prin ofiţerii lor, poveţele şi îndrumările de mai sus. Să fii cu toată băgarea de seamă şi să depui toată stăruinţa pentru a împiedica vreo încercare de apăsare asupra acestor raiale nevinovate sau vreo [atingere] silnică a averilor lor.
     Să ştii dar că nu este suferită nici o neîngrijire în această privinţă şi trebuie să împlineşti tot ce este prevăzut, să îndeplineşti tot ce cere priceperea ta, să slujeşti fără şovăire, să-ţi împlineşti slujba cu credinţă şi silinţă şi să te fereşti de toate cîte sînt împotrivă.
     Iar voi, vizirilor mai sus arătaţi, porunca mea augustă este ca, luînd şi voi cunoştinţă de tot ce se prevede, să depuneţi toată străduinţa pentru împli-
19*                                                                         291
www.dacoromanica.ro
nirea cea desăvîrşită a înaltului meu firman şi pentru împiedicarea acelora care stau împotrivă.
     Aşadar, am poruncit să urmaţi întocmai cum este prevăzut în augusta mea poruncă ce va sosi [acolo] şi căreea lumea trebuie să i se supuie şi să o urmeze, şi să vă feriţi de tot ce este împotrivă.
     Să ştiţi că este scris şi să daţi crezare semnului nostru împărătesc.
     S-a scris la mijlocul sfintei luni zilcpde din anul una mie două sute treizeci şi şase. 1
         Acad. R.P.R., pach. DCCCIV (fost ms. rom. 1062), f. 96. Orig. turc. Publicat în traducere, în An. Acad. Rom., Secţia ist., s. III, t. XXIII, p. 19.
                                   177
19  august 1821
                 Declaraţiile unor împricinaţi despre cele întîmplate in luna februarie, cînd a trecut Tudor Vladimirescu cu pandurii prin satele Murgaşi şi Beneşti.
     De la departamentul cremenalion.
     După cinstită poruncă, zapciul cel orînduit înfăţişînd pă amîndouă părţile înaintea noastră, s-au întrebat Ianache pîrcălabu i popa Dimitrică i Ciucă sin Miu i Ioan sin Sanda pîrcălabu i Gheorghe Temelie i Ştefan Munteanu şi Ilie braţ Ioan pîrcălabu, pîrîţii, ce au să răspunză împotriva arătării ce face dumnealui biv vtori armaş Theodor Podbăniceanu printr-această jalbă.
     Şi cu totul tăgăduiră zicînd că nu ştie să fi urmat la nici una din cîte jălui-torul armaş arată.
     După a cărora tăgăduire, li s-au zis a da zapis în condica judecăţii ca, putînd armaşu dovedi cu mărturii că au urmat ei vreuna din cele coprinsă in jalbă, atunci să-i plătească toate pagubile şi cheltuielile, să să şi pedepsească; iar neavînd dovezi, să rămîie nesupăraţi. Şi nu au voit a da acest feli de zapis.                                         _
     Apoi, întrebîndu-să numitu armaş cu ce poate încredinţa pă judecată că arătările ce face prin jalbă îi sînt adevărate, adusă de faţă 10 mărturii, cărora făcîndu-li-să cercetare la cîte unul deosăbi şi-au dat fieşcare ştiinţa lor, precum mai jos să coprinde.
     1)      Ylădoi, sluga armaşului, zisă că, după ce au venit ceauşul Preda în satul Murgaşul cu volnicie pentru conac, l-au trimis stăpînu-său la Mihai sin Yasile 1
      1 O variantă prescurtată a acestui firman, tradusă în limba greacă, la Acad. R.P.R,, pach., DCCCV (fost ms. rom. 1063), f. 372. Un alt firman, emis tot la jumătatea lunii zilcade 1236, adresat comandanţilor turci de diferite ranguri din Europa şi Asia, cil instrucţiuni asupra tratamentului ce trebuie aplicat raielelor, se găseşte la Prokesch-Osten, Geschichte des Abfalls der Griechen . . ., III, p. 150—153.
292
www.dacoromanica.ro
sătean ca să-i aducă caii a să ascunde cu dînşii. Unde mergînd şi puind şaoa pă un cal vîiţăt ce-1 avea de călărie, viind să ia şi pă alţi doi ce-i avea telegari, au sărit pîriţii împreună cu alţi săteni ai lor i-au şi luat din mînă cîteşi trei caii cu • tot tacîmul lor. Cînd atunci un Oprea Pirtea sătean au început a necinsti pă armaş, înjurîndu-1 şi ocărîndu-1 cu proaste cuvinte. De care spuind arma-şului au mers şi însuşi a-ş lua caii şi numiţii săteni n-au vrut să-i dea, sărind cu gîlceavă asupră-i. La a căruia arătare aducîndu-să de faţă Oprea Pîrtea, n-au putut să tăgăduiască, iar pîriţii săteni şi ei neputînd tăgădui de proprirea cailor, au început a pricinui unii asupra altora.
     2)      Preda Fundeanu, ceauşul, făcu arătare că slugeru Theodor, aflîndu-să tăbărît cu toţi pandurii lui la satul Amărăştii, în gura Ploştii, într-o marţi seara au venit la el, unde să afla în gazdă, Fota ceauşul împreună cu un Ştefan Mun-teanu şi Ion cel Mare, săteni ot Murgaşi. Şi făr’ de a-i spune numitu ceauş pentru ce au- fost venirea acestor doi săteni la Theodor, i-au dat o volnicie ca să meargă împreună cu dînşii la numitu sat, să facă conac pînă a doaă zi de prinzi pentru 4001 panduri, mai dîndu-i ajutor pă Ion Negrea slujitoru. Cu carii pierind, au întrebat pă Ştefan şi Ion, Muntenii, pentru ce au venit acolo? Şi numiţii i-au dat răspuns că au jăluit la Theodor pentru un zapciu ce este în satul lor, că-i bate şi-i căzneşte, cerîndu-lc bani de bir şi zahirele, mai trăgîndu-le şi alţi bani, spuindu-i cum că Theodor le-au zis ca, puind mîna pă acel zapciu, să-l ţie legat pînă a două zi, cînd va veni acolo în sat. Iar după ce au ajuns la Murgaşi, trăgînd în gazdă la numitu Ioan, au trimis un băiat de au chemat pa pîrcălabu cu alţi săteni şi întrebîndu-i unde este zapciu pentru care jăluisă, i-au luat pîrcălabu şi sătenii de l-au dus la un Nicola Muscalu, unde ştia că este armaşu în gazdă. Şi negăsindu-1, au întrebat pă un Radu Yelici ce să află acolo ca să arate pă zapciu unde să află. Numitu pricinuind că nu ştie unde s-au culcat într-acca noapte, sătenii l-au dus la Mihai, unde ştia [u] că-i sînt caii. Şi intrînd într-o coşare, au găsit cîteşi trei caii numitului armaş. După care au rădicat straiele, de le-au luat sama bine, zicînd către săteni: « de vreme ce sînt caii, nici zapciu nu este fugit». Aşa, întoreîndu-să de la coşare înapoi, a vedea de conac, au văzut pă jăluitor ieşind dintr-o casă. Şi mergînd la dînsul l-au cunoscut, cînd l-au şi întrebat pentru ce au venit în sat ? El i-au dat volnicia lui Theodor, ce o avea pentru conac, spuindu-i că şi numitu vine cu toţi pandurii şi amăuţii acolo în sat de prînz. Cînd, zice că ar fi sfătuit pă armaşul a să da în lături cu caii şi altele ce avea, fiindcă ochiul becherilor lui Theodor este la cai şi la arme, şi după al său cuvînt, trimiţînd jăluit or u pă Ylădoi, slugă, a-i aduce caii, sătenii n-au vrut să-i dea. Apoi dueîndu-să însuşi armaşu, iarăşi nu l-au îngăduit a-ş lua caii, cerînd a le da taleri 20. Atunci jăluitorul le-au zis că să-i dea măcar2 calu cel de călărie, să meargă pînă la Hristea Belivacă, ce să afla * *
      1 în text: 4 000.
      * în text: Ia car.
293
www.dacoromanica.ro
acolo în sat, să vază ce bani caută la dînsul, pentru că din mîna lor n-au luat nimic. Şi pînă să va desface cu dînşii, să fie ceilalţi doi cai i soţiia şi copiii amanet. Pîrîţii nici aşa n-au primiit, strigînd că i-au sărăcit şi vor să-l dea în mîna lui Theodor. Cînd atunci i-au zis sătenii şi lui a le da ajutor să-l poprească a nu fugi. La această arătare, pentru poprirea cailor, de faţă fiind şi Ion pîrcălabu, n-au putut să tăgăduiască înaintea judecăţii, decît numai zisă cu un cuvînt că toţi sătenii au luat caii din mîna armaşului, pentru că i-ar fi prădat cu taleri
10. Care bani li s-au şi întors înapoi atunci cînd i-au poprit caii, prin Hristea Belivacă.
     Deosăbit mai zice Preda ceauşul că au dat răspuns sătenilor cînd au zis să poprească armaşu, cum că nu are nici o poruncă asupră-i, nici nu să amestecă; ci ei cum vor vrea să facă. Iar numiţii săteni au început a striga asupra jălui-torului să şază pă loc, că-1 leagă. Aşa s-au întors înapoi făr’ de cai şi numiţii săteni au pus păzitori la grajdi. Apoi trecînd ca un ceas, i-au spus însuşi sătenii că le-au dat armaşu taleri 11 din banii ce căuta la dînsul, zicînd că tot nu-1 lasă pînă nu-1 vor da în mîna lui Theodor.
     Mai în urmă, tot într-acea zi, miercuri, pă la vreme de prînzi, venind 4 arnăuţi de olac cu cai de poştă, au cerut la pîrcălabu şi la săteni ca să le dea cai de sat, să schimbe pă cei de poştă. Şi ei pricinuind că nu au cai în satul lor, au vrut arnăuţii să ia calul său, văzîndu-1 legat la un sătean. Cărora spuindu-le că este venit de la Theodor cu poruncă pentru conac, i-au lăsat calu. Cînd atunci au văzut pă unul dintre arnăuţi cu trei săteni viind cu caii armaşului de unde îi avea puşi în pază şi numitul armaş rugîndu-să de arnăuţi a nu-i lua caii, au început arnăuţii să bată pă pîrcălabu i pă săteni, cerînd ca să le dea cai de sat, iar nu streini, sau să ia şi de la alţi negustori ce vor mai fi în sat, ca să nu dea numai caii jăluitorului. Pîrîţii săteni toţi într-o glăsuire au strigat că nici cai în sat nu au, nici alţi neguţători nu să află acolo cu cai. în cea din urmă au cerut arnăuţii să le dea măcar un cal de unde vor şi ca să lasă şi armaşului măcar un cal de călărie, şi numiţii săteni n-au vrut. Apoi au cerut călăuză ca, schim-bînd caii la alt sat, să-i trimiţă înapoi. Cu care călăuză au văzut pă Ion pîrcălabu şoptind prin taină. Ce le va fi fost vorba, nu ştie. Căci a doaă zi, joi, auzind armaşu că s-au întors acea călăuză, au zis lui Ion pîrcălabu să-l cheme a-1 întreba de cai; şi n-au voit a-1 aduce. Atunci au zis armaşu către săteni că va să-i apuce a-i plăti caii cu taleri 600. Ei au început a-1 înjura zicînd că nu l[i]-e voia să ştie.
     După aceasta văzînd el că să întîrziază venirea lui Theodor, au zis pîrcă-labului să trimiţă un sătean ca să vază de vine pă acolo prin sat sau nu, să ştie ce să facă conacului. De au trimis pă cinevaşi, ştiinţă nu are. Căci el şăzînd pînă vineri dimineaţa şi văzînd că Theodor nu vine, s-au întors la casa sa şi nu are ştiinţă de prada armaşului cea de al doilea.
     3)      Urmează mărturia lui Ioan sin Negrea, slujitoru ot Goeşti, care arată că nu cunoaşte.
294
www.dacoromanica.ro
      4)       Mihai sin Yasile sătean, arată şi el că miercuri despre zio, viind Ciucă sin Mi[h]u la casa lui, sculîndu-1 din somn, i-au zis să vie unde erau oameni strînşi cu ceauşul, ca să vază de conac.
      Care puind armaşul şaoa de al doilea pă cal şi vrînd să încalece a pleca cu cîteşitrei caii, au sărit sătenii de i-au luat caii din mină, zicîndu-i că vor să-l ţină pînă îl vor da în mîna lui Theodor. Apoi tot atunci, miercuri, viind acei patru arnăuţi de olac pă cai de poştă şi cu un surugiu, au văzut pă Iana-che pîrcălabu viind cu doi dintracei arnăuţi la coşarea sa de le-au dat caii armanului. Iar ce vor fi mai făcut pă urmă, ştiinţă nu are; căci el s-au dus unde au fost oameni străini, pentru conac.
     5)      Radu Yelici, de aici din Craiova, făcu arătare că el fiind atunci cu familia armaşului fugit la Murgaşi, unde se afla şi nevasta cu copii săi, ştie că marţi seara au venit numitu armaş de la Craiova, acolo. Şi miercuri dimineaţa viind ceauşul Preda împreună cu un slujitor i cu Ion pîrcălăbu i cu alţi doi săteni drept la gazda armaşului, le-au arătat numitu pîrcălab că este slugă. După care arătare de loc ceauşul au început a-1 bate, apucîndu-1 să arate pă numitu zapciu unde este. El le-au dat răspuns că de sara au plecat cu soţia în căruţa cu cai şi nu are ştiinţă unde să află. Atunci Ion pîrcălabu, apucînd pă ceauşul de haină, i-au făcut sămn a merge după dînsul să-i arate caii unde sînt. Aşa plecînd numitu ceauş, au mers cu pîrcălabu şi cu ceilalţi doi săteni la Mihai. Unde găsind caii în coşare, l-au început a înjura, de ce au spus minciuni că au fugit zapciu; poruncind unuia din săteni a păzi caii să nu să ia de către stăpînul lor. De unde plecînd cu pîrcălabu, au umblat căutînd pă armaşu prin toate odăile şi găsindu-1, ce urmare va fi făcut, nu ştie, căci pă el de loc l-au trimis jăluitorul cu o scrisoare la Theodor, înştiinţînd că să află cu familia la acel sat, Murgaşii. Şi negă-sindu-1 în Gura-Ploştii, s-au întors sara înapoi, cînd atunci au găsit caii luaţi. Iar joi dimineaţa, trimiţîndu-1 tot cu acea scrisoare şi cu altă înştiinţare pentru luarea cailor, mergînd pînă aproape de Beneşti, unde auzisă că să află Theodor, i-au luat urma că au scoborît la Otetelişi. Aşa ducîndu-să acolo, l-au suit strejile sus, unde să afla Theodor, în foişor. Căruia dîndu-i scrisorile, pînă a nu le ceti, uitîndu-să el jos, au văzut pă Stan Şarpe i popa Pătru i popa Nicola din Murgaşi. Care, după ce s-au coborît el jos, l-au arătat Stan Şarpe către panduri, că este slugă zapciului. Apoi întrebîndu-1 tot numitu pentru ce au venit acolo, i-au răspuns că au venit cu o scrisoare de la armaşu. Întrebînd şi el pă numiţii ce caută, i-au arătat ca au venit pentru pricina cailor armaşului, căci îi apucă să-i plătească cu taleri 600; şi deosăbit le mai cere alţi taleri 3000, bani de bir. Atunci zicîndu-le el că vine de acolo, din sat, şi nu ştie nimic de ce arată ei, numiţii i-au spus că au lăsat muierile şi pă ceilalţi săteni închişi. El iarăşi i-au întrebat de au jăluit la Theodor şi ce răspuns le-au dat. I-au arătat numiţii cum că le-au zis Theodor; « de vreme ce i-au luat caii, va trimite de-1 va
                                                                                                    295
www.dacoromanica.ro
aduce şi pă dînsul, ca să-l vază cine este, de ia bani du pă sate făr’dc porunca lui».
     După aceasta, despărţindu-să de dînşii, s-au dus lingă sară la Theodor de au cerut răspuns. Şi nu i-au dat, zicînd că, după arătarea sătenilor, neştiind cine este, au trimis să-l aducă; dîndu-i voie a umbla prin ordie ca, cunoscînd caii, să-i dea înapoi. Aşa umblînd toată ordia şi negăsind nici un cal, au plecat vineri dimineaţa înapoi, făr’de nici un răspuns. Unde mergînd pînă la satul Bălceştii, au găsit la o circiumă pă Stan Şarpe cu acei doi preoţi. Cu carii iarăşi făcînd vorbă, i-au spus că au trecut şapte arnăuţi la satul lor, Murgaşii, şi poate să fi luat pă armaşul. După a cărora arătare, cînd au ajuns el la sat, acei arnăuţi au fost venit mai nainte de au căznit şi au jăfuit pă armaşu. Încă au fost şi plecat din sat şi negăsind nici pă numitu armaş, decît numai pă soacră-sa singură, lingă care vrînd el să rămîie, au început Ciucă sătean a-i zice că trebuie căznită ca să dea hainele armaşului cele bune, care nu le-au luat arnăuţii fiindcă numai el cu nevasta sa le ştia, de a cărora frică au fugit la Craiova, unde au. găsit pă armaşul bolnav, zăcînd din bătaie şi caznă.
     6)      Popa Dincă ot Murgaşi: că vineri, pînă a nu să jăfui armaşu, văzînd nişte arnăuţi viind în sat, de loc au alergat şi i-au spus a să da într-o parte, să nu-1 găsească arnăuţii.
     Numitu armaş l-au întrebat de ştie pă cinevaşi din sătenii duşi la Theodor să să jăluiască pentru dînsul. I-au spus că s-au dus popa Pătru i popa Nicola ca să jăluiască pentru un Nicola arendaşul. Cu care împreună s-au dus şi Stan Şarpe sătean pentru ce pricină, nu ştie.
     Care la această arătare, împotrivă răspunsă jăluitorul armaş, că adevărat, au venit numitu preot de i-au zis să să ascunză, dar i-au arătat că sătenii s-au dus la Theodor de l-au pîrît şi după cererea lor vin arnăuţii să-l prinză.
     7)      Dincă sin Vladu sătean făcu arătare că armaşul aflîndu-să la el în casă intr-acea vineri pă la vreme de prînz, trimeţînd să-i ia vin pentru masă, pînă a nu ajunge la circiumă, văzînd nişte arnăuţi şi panduri intrînd în sat, de loc s-au întors şi spuind numitului armaş, s-au dus de s-au ascuns într-o bute. Apoi viind acei arnăuţi împreună cu Ciucă sătean drept la casa lui, unde strîngîndu-să, i-au apucat de armaşu, iar Ciucă l-au arătat pă el la arnăuţi de l-au legat şi l-au bătut, cu cuvînt că este gazdă. Aşa şi el de frică l-au arătat pă numitul armaş unde erea ascuns, într-o bute, pă care scoţîndu-1, l-au căznit foarte cumplit, cerînd a le da bani, haine şi argintării. Şi fiindu-i frică de răpunerea vieţii, au scos ce au avut şi le-au dat.
     Această arătare a numitului Dincă, de faţă fiind Ciucă sătean, n-au putut să o tăgăduiască.
     8)      Preda Cioacă sătean zice că acei patru arnăuţi, ce au venit întîi de olac, au cerut la pîrcălabu şi la săteni să le dea cai de sat, să lase pă ai armaşului; sau să ia şi de la alţi neguţători ce vor fi în sat, ca să lase armaşului măcar
296
www.dacoromanica.ro
un cal sau doi. Iar numiţii săteni cu un cuvînt au strigat că nici cai de sat nu au, nici alţi neguţători, decît armaşul. Precum şi bani i argintăriile fiind îngropate de el pînă a nu veni ceauşul Preda, le-au scos de le-au dat arnăuţilor, cu porunca numitului armaş, văzînd că-1 căzneşte de moarte. însă vineri, a treia zi după luarea cailor, cînd unii din săteni să ruga de arnăuţi a-1 ierta că nu mai are nimic şi că nu au văzut nici un rău de la dînsul de cînd au venit în satul lor, iar alţii striga ca să-l căznească.                                  '
      9)      Dicul dărvaru ot Craioviţa arătă şi el că, trimiţîndu-1 popa Dincă Năvală ca să vază pă armaşu cum se află, auzind că s-au jăfuit, găsindu-1 la numitu sat Murgaşul, i-au spus că au luat numai caii şi să teme că sătenii îl vor da şi pă mîna altor hoţi de-1 vor jăfui. într-acea vorbă aflîndu-să, trimiţînd numitu armaş pă Dincă sătean, gazda, ca să ia vin pentru masă, l-au văzut de loc întorcîndu-să înapoi făr’de vin, spuind armaşului că vin amăuţii să-l prinză, zicîndu-i să să ascunză. Carele de grab schimbîndu-să din haine, l-au dus însuşi numitu Dincă de l-au ascuns într-o bute. Iar el, ieşind afară din casă, au văzut pă acei hoţi de arnăuţi viind cu doi săteni înaintea lor drept la Dincă, gazda. El, de frică, întrînd în casă, de loc l-au ajuns arnăuţii şi întrebîndu-1 unde este zapciul, le-au răspuns că nu ştie. Apoi, întrînd acei arnăuţi în casa cu sobă, el au ieşit afară şi au văzut mulţi din săteni strînşi acolo împreună cu hoţii. Carii arătînd că Dincă este gazdă, au dat arnăuţii cu un ciomag de doaă ori într-însul. Şi numitu au arătat pă numitu 1 unde erea ascuns. Aşa mergînd acei arnăuţi şi scoţîndu-1 din bute, de loc au început a-1 bate cu un topor şi cu un ciomag, cerînd să le dea bani. El, văzînd atâta groază de caznă, înfricoşîndu-să, au plecat prin sat. Şi nimerind la popa Dincă, l-au întrebat numitul preot de este om al armaşului. El i-au răspuns că nu ştie al cui este, pentru că aşa caznă groaznică ce pătimeşte numitu armaş n-au mai văzut altă dată. Atunci popa Dincă au zis către el că sătenii l-au vîndut şi l-au mîncat fript. Aşa temîndu-să el a nu-1 pîrî sătenii la arnăuţi că este om al numitului armaş, fugind s-au întors înapoi la Craiova, unde au venit şi armaşu cu soţia dumisale. Apoi în urmă peste trei zile, trimiţîndu-1 iarăşi pă el cu plată împreună cu popa Dicu şi cu armăşoaia ca să-i aducă calabalîcu ce-i mai rămăsasă la Murgaşi neluat de acei tîlhari, pă la vreme de chindie ajungînd în sat, au tras cu caru la Nicola Muscalu, unde să afla soacra armaşului. Şi dejugînd boii de le-au dat fîn, au intrat în casă să să încălzască şi deodată s-au pomenit cu patru arnăuţi şi un ţigan viind acolo. Dintre care cunoscînd el pă un Dumitru arnăutu, ce slujisă la dumnealui biv vel logofăt Dumitrache Brăiloiu, au ieşit afară la dînsul şi întrebîndu-1 arnăutu ce caută pă acolo prin sat, i-au arătat că este trimis de armaşu a-i rădica calabalîcul ce i-au mai rămas neluat de hoţii ce l-au jăfuit. Aşa numitu arnăut a început a înjura pă săteni şi spuindu-i că trei dintr-înşii le-au ieşit înainte şi au pîrît pă armaşu către ei
      1 în text: numiţii.
297
www.dacoromanica.ro
cum că arnăuţii ce l-au jăfuit i-au luat numai bani i argintărie şi alte lucruri mai proaste, iar hainele cele bune sînt acolo în sat ascunsă; şi îndemnîndu-i acei trei săteni ca să căznească pă soacra armaşului a da toate hainele, dar fiind cunoscut şi ştiind pă armaşu, nu va să facă acea urmare. Şi i-au dat voie a rădica calabalîcul ce va avea, nesupărat.
     10)      Popa Dicul al mahalalii Craioviţii, ce au fost împreună cu Dicul dîrvarul, [arată la fel ca şi acesta].
     După toate aceste arătări ale mai sus numitelor mărturii, iarăşi s-au întrebat pîrîţii săteni de au vreun cuvînt să stea înpotrivă-le. Toţi într-o glăsuire zisără că arătarea lui Ylădoi, sluga armaşului, este adevărată, şi urmată poprirea cailor de către ei, sătenii, nevrind a lăsa pă armaşul să-şi ia caii, a să ascunde, decît numai atîta să arată cu pricinuiri, cum că şi lor le-ar fi zis ceauşul Preda ca să poprească atît caii cît şi armaşu a nu fugi, spăimîntîndu-i cu Theodor, că îi va da prin tîrg, precum au dat şi pă alţii.
     La al cărora cuvînt, Preda ceauşul cu totul le-au stătut împotrivă, zicînd că el nu ştie să fi poruncit sătenilor a popri caii sau pă armaşu, neavînd nici o poruncă de la Theodor dată pentru numitul. Căci de ar fi avut vre-o poruncă, nu le-ar fi spus lor, ci însuşi el cu slujitoru ce avea l-ar fi poprit în puterea poruncii, iar nu l-ar fi îndemnat a să da într-o parte cu caii şi armele, precum şi însuşi armaşul arată.
     Aducînd numitul ceauş de mărturie spre îndreptarea sa şi pă Ion cel Mare, sătean carele arată că spuindu-i cum că au zis armaşul a să da într-o parte cu caii şi armele ce va avea a nu-1 găsi Theodor în sat, el i-au răspuns că bine au făcut.
     Iar la arătarea ce mai face ceauşul Preda, cum că Ion cel Mare şi Ştefan Munteanu i-au spus, cînd venea pă drum de la Amărăşti, că au jăluit la Theodor pentru zapciul ce-1 au în sat, că-i căzneşte cerîndu-le bani de bir şi zahirele.
     Întrebîndu-să numiţii Ion şi Ştefan, precum şi ceilalţi săteni, ce ştiinţă au pentru aceasta, întâi sătenii au zis toţi cu un cuvînt că ei n-au trimis pă numiţii a jălui pentru zapciu, decît numai să vază pă unde este trecerea lui Theodor la vale. Dar Ştefan şi Ion înpotrivă arătară că i-au trimis sătenii de au jăluit la Theodor pentru zapciu, că au trimis în sat pă un Călin vătăşşlu pe-i leagă şi îi căzneşte pentru băni de bir, cerîndu-le de lude cîte taleri 48, încă au lăsat pă toţi sătenii închişi de vătăşăl. Iar cum că ar fi arătat către ceauşu Preda că le-au poruncit Theodor să poprească pă zapciu a-1 găsi în sat cînd să vor întoarce, la aceasta cu totul tăgăduiesc şi numiţii.
     înpotrivă cărora aducîndu-să Fota şi Ilie, ceauşii de slujitori ai isprăv-nicatului Dolj, făcură arătare înaintea judecăţii cu sufletele lor şi în frica lui dumnezeu cum că Theodor, aflîndu-să la Amărăşti, într-o marţi lîngă sară, le-au dat volnicie ca să orînduiască doi slujitori a merge la satul Murgaşul i Bulzăştii, să facă conac, pînă a doaă zi de prinzi, pentru 400 1 panduri. Cînd
     1 în text: 4 000.
298
www.dacoromanica.ro
atunci înaintea lui Theodor au văzut pă Ştefan şi Ion, săteni murgăşani, jăluindu-să pentru zapciul ce-1 au în sat că-i leagă şi-i căzneşte, cerîndu-le bani de bir i zahirele, făcîndu-le şi mari cheltuieli satului, încă pă muierile lor şi pă ceilalţi săteni i-au lăsat închişi, scăpînd numai ei amîndoi de au venit să jăluiască. Theodor le-au dat răspuns că trimite slujitori a face conac pentru venirea lui cu panduri acolo în sat. Ci să meargă împreună cu slujitorii şi să spuie şi celorlalţi săteni ca să puie mina pă acel zapciu, să-l ţie legat în sat pînă va veni el acolo. Această poruncă a [dat] sătenilor, iar lor nu le-au poruncit să zică slujitorilor a face astfel de urmare.
     La a cărora arătare au rămas numiţii săteni făr’de nici un cuvînt de răspundere.
     S-au întrebat şi Stan Şarpe, cel ce să dovedeşte că au fost la Oteteliş cu popa Pătru şi popa Nicola unde să afla Theodor, ce are să răspunză înpotriva lui Radu Yelici. Nu putu să tăgăduiască că n-au plecat joi, după ce s-au luat caii armaşului de s-au dus la Oteteliş unde să afla Theodor; decît numai pricinui că mergerea lor au fost ca să jăluiască preoţii pentru Nicola, arendaşul moşii. Unde zice că au văzut pă numitu Radu şi întrebîndu-1 ce caută, le-au spus că este trimis de armaşul cu neşte scrisori; iar mai multă vorbă n-au avut între dînşii. Şi ei neputînd să între la Theodor să jăluiască, s-au întors înapoi. Şi mergînd pînă la Bălceşti, i-au ajuns şi Radu, spuindu-le că au trimis Theodor răspuns la armaşul. Aşa mergînd pînă la Bulzăşti, au auzit de numitu armaş că l-au jăfuit arnăuţii.
     Asemenea arătare făcu şi popa Pătru, tăgăduind amîndoi numiţii că au mers, cu un cuvînt că n-au mers la Theodor ca să facă vreo pîră asupra armaşului.
     Iar Radu Yelici de faţă înaintea judecăţii le-au stătut împotrivă, mărturisind în frica lui dumnezeu, cu sufletul său, pă casa şi copiii lui, că după ce i-au găsit la Otetelişi însuşi numiţii i-au spus că mergerea lor la Theodor le-au fost pentru armaş, că-i âpucă a plăti caii cu taleri 600 şi taleri 3000 le cere hani de bir, pehtru care au lăsat muierile lor şi pă ceilalţi săteni închişi la sat; şi cum că au trimis Theodor să aridice pă acel zapciu, precum mai sus să arată.
     Deci, după toate cercetările, ce cu scumpătate am făcut asupra pricinii aceştiia, măcar că pîrîţii săteni întăi umbla a să apăra cu tăgăduiri la toate cîte armaşul arată prin jalbă, că nu sînt vinovaţi, nici ştie ca să fi trimis pă vreun sătean de ai lor la sluger Theodor să pîrască pă jăluitor şi, după a lor pîră, să pătimească şi să să jăfuiască, precum s-au urmat şi s-au întîmplat. Cît şi pentru proprirea şi luarea cailor de către acei arnăuţi, pricinuiesc asupra ceauşului Preda, ce venisă cu volnicie lui Theodor la dînşii pentru conac, că numitu ar fi poruncit unora din ei, săteni, să nu dea caii armaşului ca să fugă, ci să-l ţie în pază pînă va veni Theodor, să-l dea în mînă-i. La ale cărora tăgăduiri întăi li s-au cerut a da zapis în condica judecăţii ca, neavînd jăluitorul armaş împotriva lor, să rămîie în pace, încă să le plătească şi cheltuiala. Iar aducînd numitu
                                                                                                       299
www.dacoromanica.ro
jăluitor dovezi asupra lor şi vor rămînea tăgăduirile lor şi pricinuirile ce fac deşarte şi zadarnice, făr’ de temei, atunci să plătească toată paguba i cheltuiala jăluitorului şi să să pedepsească.
     Care zapis scriindu-să în prahtica judecăţii, ei nici într-un chip n-au vrut să-l iscălească. Din care s-au cunoscut rău cugetul lor, ce-1 au cu totul pornit spre tăgăduiri.
     Iar jăluitorul, împotriva lor adusă aceste 12 mărturii de mai sus numite, ce şi-au dat fieşcare tacrirul său după ştiinţa ce au avut, mărturisind în frica lui dumnezeu, cu sufletele lor, că au arătat adevăru. Din care mărturii, Vlădoi sluga şi Preda ceauşul şi Mihai sin Vasile sătean adeverează poprirea cailor de către săteni. Şi pentru popa Pătru i popa Nicola şi Stan Şarpe adeverează Radu Velici că, vorbind cu dînşii la Oteteliş, i-au spus că au jăluit la Theodor pentru armaşu, că le-au cerut taleri 3000 bani de bir şi taleri 600 plata cailor ce s-au luat de amăuti. Asemenea şi popa Dincă adeverează mergerea lui Stan Şarpe sătean cu cei doi preoţi la Theodor, unde să afla, în Otetelişi, însă preoţii să jăluiască pentru arendaş, iar Stan Şarpe, la ce va fi mers, ştiinţă nu are. Cum şi Dincă, gazda, mărturiseşte că arătînd Ciucă sătean la tîlharii arnăuţi, cei trimişi de Theodor, l-au bătut de au spus pă armaş unde au fost ascuns; carii l-au căznit şi l-au jăfuit. Aşijderea şi Preda Cioacă sătean dărvarul au văzut cazna armaşului, spuind popa Dincă numitului dîrvar cum că sătenii l-au vîndut şi l-au mîncat. Iar Ciucă au auzit cererea ce făcea cei patru arnăuţi ce venisă întîi de olac la săteni a le da cai de sat, să lasă caii armaşului; cum şi strigarea unora din săteni, ce făcea către tîlharii cei de al doilea, care au jăfuit pă jăluitor, îndemnindu-i ca tot .să-l mai căznească.
     Iar popa Dicul ot Craioviţa împreună cu Dicul dărvarul au fost şi pă urmă cînd au rădicat calabalîcul ce-i mai rămăsasă neluat de acei tîlhari care l-au jăfuit şi le-au spus Dumitru arnăutu, ce venisă în urmă cu alţi arnăuţi că trecînd călători prin sat i-au ieşit înainte trei din sătenii murgaşi, arătîndu-le că tîlharii ce au căznit pă armaş i-au luat numai bani şi argintăriile i, din haine, ce au avut mai proaste, iar hainele cele bune sînt acolo în lăzi, care le ştie soacră-sa, aflîndu-să în sat, îndemîndu-1 să o căznească, a le arăta. Şi numitu arnăut, văzînd că-1 cunoaşte Dicu dărvaru i popa Dicul, şi pă soacra armaşului văzîndu-o bătrînă, slabă, au lăsat-o în pace şi au plecat.
     Adeverează şi Fota împreună cu Die, ceauşii de slujitori, că au fost de fată înaintea lui Theodor, la Amărăşti, cînd au jăluit Ştefan Munteanu şi Ion cel Mare, trimişi de săteni pentru armaş, că-i căzneşte, cerîndu-le bani de bir i zahirele, făcîndu-le şi alte jafuri; cînd Theodor le-au dat răspuns ca să meargă înapoi la sat şi să-l păstreze pînă va veni el acolo, să i-1 dea în mină.
     La ale cărora arătări, chiar pentru poprirea cailor, precum şi pentru mergerea acelor săteni în doaă rînduri la Theodor şi cazna i jaful ce au cercat jăluitorul armaş, nu au putut pîrîţii săteni în cea din urmă să facă tăgăduire, decît numai pricinuiesc unii asupra altora, nevrînd a să vădi de faţă care au
300
www.dacoromanica.ro
fost puitorii. Iar din arătările ce fac numitele 12 mărturii curată dovadă să face judecăţii că, după pîra sătenilor murgăşani s-au jăfuit armaşu, şi nu le mai rămîne nici un cuvînt de îndreptare la pricinuirile ce fac. Mai vîrtos că de nu s-ar fi oprit caii armaşului de către ei şi să-i dea olac la arnăuţi în datoriia satului lor, jăluitorul putea a să ascunde cu cai cu tot, precum îi zisăsă Preda arnăutu şi Ion slujitoru, şi nu s-ar fi călcat de către acei tîlhari ce au venit al doilea de l-au jăfuit. De aceea, pentru rea urmare şi răutate a lor, cu care să cunoaşte învederat că au fost porniţi asupra jăluitorului ca să-l dea în mîna lui Theodor, după cum să vede că au urmat, puindu-şi fapta 1 lor în faptă, pentru că nici un cal n-au vrut să dea armaşului cînd au cerut să meargă la Hristea Belivacă, fiind vreme de iarnă, ca să întoarcă taleri 10, ce-i dedeasă numitului pentru ajutorinţa satului mulţumită. Şi nici după ce le-au împlinit acei taleri 10, nu i-au dat caii şi slobozănie să fugă, ca să nu-1 găsească arnăuţii cei dintâi să-i ia caii de olac, nici tîlharii cei de al doilea să-l căznească şi să-l jăfuiască. Care curat să înţălege că, după cererea lor, au venit de l-au prins. Şi de vreme ce toate aceste mărturii [s]-au luat înaintea judecăţii, cu sufletele lor şi în frica lui dumnezeu, pă casele şi copiii lor, că arătările ce au făcut sînt adevărate, iar pîrîţii săteni n-au putut a să îndrepta la cîte pricimiiri au urmat.
      Găsim cu cale ca numiţii săteni far’ de nici un cuvînt să împlinească jăluitorului taleri 403, parale 30, i taleri una sută cincisprezece ai soacră-sa şi taleri 200 ce i-au luat din cutia bisăricii, care zice că aceştia au fost bani gata, cum şi banii cailor, după preţul ce arată că i-au cumpărat şi şaoa ce au fost pă calu de călărie şi argintăriile împreună cu alte lucruri ce să arată prin deosăbită foaie, ca unii ce să dovedesc întru adevăr că însuşi ei, sătenii, au fost pîrîtorii armaşului. Mai vîrtos că unele din lucruri s-au găsit acum la Dincă, gazda. Carele, de faţă fiind la judecată, n-au putut să le tăgăduiască, pricinund numai că de frica sătenilor n-au îndrăznit să le arate pînă acum ca să nu să dovedească vreun lucru la dînşii, să rămîie spre învinovăţire, ci să zică toţi într-un cuvînt că s-au luat toate de către acei tîlhari, care şi cu această tăinuire a lucrurilor să osîndesc la plată.
      încă cu cuviinţă este a împlini şi cheltuiala jăluitorului, ce va arăta că au făcut în pricina aceasta.
      Părerea noastră într-acestaşi chip este. Iar hotărîrea rămîne a să face de către cinstitul divan.
                                                                                                                            Dumitrache Poenaru Ioan Rengbea 3 logofăt
                                                          1821, avgust 19.
       De la căimăcămia Craiovei.
                       Cetindu-să înaintea noastră această anaforă a judecăţii departamentului cremenalion, zicem că, măcar de îndatorează numita judecată pă sătenii
        1 Aşa în text.
301
www.dacoromanica.ro
murgăşani a împlini toată paguba jăluitorului armaş ce i s-au făcut de către apostaţi, dar de vreme că prin înalt şi vrednic de închinăciune ferman să iartă de către prea milostivul nostru împărat chiar apostaţii carii au fost cu adevărat porniţi cu totul în urmări tîlhăreşti, cum mai vîrtos bimicii murgăşani, ce nu au avut nici arme, nici s-au dovedit de apostaţi, ci numai cu cuvînt de bănuială, negăsind cu cale ca să să îndatoreze, nici să să supuie a plăti paguba ce din pricina apostaţilor i s-au pricinuit jăluitorului armaş.
     De aceea hotărîm să rămîie apăraţi şi nesupăraţi întru nimic şi slobozi să să ducă la lăcaşurile lor.
     Poruncim şi dumitale 2-armaş ca întocmai să faci urmare, făr’ de a mai sta cîtuşi de puţin la popreală.
                                                                                                                       Ioan Samurcaşi Procit, biv vel medelnicer
                                                           1821, avgust 23
                     Arh. St. Buc., Condica depart. cremenalion, Craiova, 905, f. 19—20.
                                           ANEXĂ la documentul nr. 177
     Prea cinstite dumitale biv vel postelnice,
     Cu mare plîngere jăluiesc milostivirii dumitale pentru un Ianache pîrcă-labu i popa Dimitrică i Ciucă sin Miu i Ion sin Sanda pîrcălabu i Gheorghe Temelie i Ştefan Munteanu şi Ilie braţ Ioan pîrcălabu ot satul Murgaşul sud Dolj că astă-iarnă, la trecutu fevruar, cînd s-au aridicat sluger Theodor, răzvrătitori şi stricători al patrii noastre, împrăştiindu-să oraşul Craiovei de frica ce era atunci, mi-am trimis şi eu familia cu tot calabalîcu ce am avut la satul Ocoleşti, rămînînd singur eu, de am slujit cinstitei căimăcamii, af]înd[u-mă] slujind judecător la departamentul cremenalion. Iar după ce au venit aici, în Craiova, dumnealui biv vel dvornic Costache Samurcaşi cu oştire împotriva răzvrătitoriului, fiind mare trebuinţă de zahirele pentru întîmpinarea oştirii cu care venisă dumnealui, m-au orînduit şi pă mine dumnealui postelnicul departamentului caimacamii şi dumnealor boierii divaniţi cu volnicie în plasa Amărăzii dc Jos, ca să pornesc fin şi lemne du prin sate.
     Mergînd la numitu sat Murgaşii şi auzind că trecerea lui Theodor va să fie pă Olteţi, prin satul Ocoleştii, aceşti mai sus numiţi săteni m-au trimis, după voia lor, de mi-am adus soţia i copiii şi tot calabalicu în satul lor. Unde şăzînd ca o săptămînă de zile şi eu umblînd prin plasă pentru săvîrşirea poruncii ce aveam, cînd am venit eu, într-o luni sara, aici în oraş cu cîteva cară cu fin a-1 duce la căimăcămie, s-au întâmplat de au fugit atît dumnealui dvornicul Samurcaşi, cît şi dumnealui caimacamul i boierii divaniţi cu oştirea ce erea strînsă,
302
www.dacoromanica.ro
din pricină ci venisă veste cum că Theodor cu oastea lui soseşte în oraş. Eu văzînd aşa am întors fînul la loc de unde să luasă şi a doaă zi, marţi, nemai-întorcîndu-să niminea din boieri, am fugit şi eu călare, mergînd la numitu sat Murgaşi, unde îmi erea familia. Iar numiţii săteni, avînd hrănită răutate pornită spre pierderea vieţii noastre, nădăjduindu-să în puterea lui Theodor, de loc m-au pus în pază. Şi viind mumbaşir dimineaţa, un ceauş Preda cu doi panduri trimişi de Theodor cu volnicie ca să facă conac întru acel sat pentru 400 panduri, de loc m-au dat în mina numitului ceauş. Carele, şi cunoscîndu-mă, nu mi-au făcut nici un rău, decît mi-au zis unul din panduri ca să mă dau în laturi cu caii şi cu armele ce voi avea, fiindcă oichiul becherilor lui Theodor acest feli de lucru este. Aşa, vrînd eu să fac această urmare, a mă ascunde în pădure cu trei cai ce aveam, însă unul de călărie, cu tacîmul lui şi doi telegari ai căruţii, au sărit numiţii săteni asupra mea, ca să mă lege şi mi-au luat cîteşitrei caii din mină supt zaptul lor, făcînd laudă că vor să mă ţie pînă mă vor da în mina lui Theodor; şi fiind vreme de iarnă, n-am avut mijloc de scăpare din mîinile lor. Apoi tot într-acea zi, miercuri, pînă la vreme de prînz, viind în sat 4 arnăuţi de ai lui Theodor cu cai de poşte, au cerut la pîrcălabu şi la săteni a le schimba caii. Şi ei i-au adus drept la conacul mieu, unde pînă a vorbi cu unul din arnăuţi ce erea mai mare, numiţii săteni s-au dus cu acei arnăuţi de au luat caii miei de unde îi aveam puşi în pază, făcînd pîră asupră-mi că sînt zapciu, şi i-au dat de olac în datoria satului lor. Iar arnăuţii, văzînd plîngerea mea şi cunoscînd groaznica pîră [a] lor, i-au apucat cu strînsoare a da cai de sat, ca să nu-mi ia caii miei, să-mi lase copiii şi soţia pe jos în vreme de iarnă. încă au vrut să bată şi pă pîrcălabu, zicîndu-le şi aceasta: că va fi în sat şi alţi neguţători cu cai, să ia şi. de la aceia, ca să-mi lase şi mie măcar unul de călărie. Dar numiţii săteni într-o glăsuire au strigat că alţi cai în sat nu sînt decît caii miei. Şi după al lor cuvînt mi-au luat cîteşitrei caii cu tacîmul lor şi s-au dus cu dînşii, care nici în zioa de astăzi nu i-am mai văzut.
     După aceasta, văzînd ei că mă tînguiesc de cai, au făcut alte laude asupră-mi, că va să mă lovească cu un par în cap să mă omoare. Şi ducîndu-să la Otetelişi, unde să afla Theodor cu arnăuţii şi pandurii lui, au venit a treia zi cu un Marco arnăutu i cu alţi patru arnăuţi şi doi panduri. Carii căutîndu-mă din casă în casă, fiindcă eram dosit de frică, au legat pă gazdă unde eram şi m-au arătat într-o bute ascuns. Unde găsindu-mă, m-au apucat, trăgîndu-mă ca cîinii de păr şi de urechi, pînă m-au scos în mijlocul satului. Şi dezbrăcîndu-mă m-au întins jos pe pămînt şi au început a mă căzni, dînd doi arnăuţi, unul cu toporul şi altul cu ciomagu, încît mi-au făcut toată carnea trupului mieu ca piftia, cerînd să le dau taleri 5000, ce striga muniţii de faţă că am luat din satul lor. Eu, neştiindu-mă vinovat, le-am dat răspuns că nici o para din satul lor nu am luat. Iar sătenii strigînd că le-am luat taleri 3000, m-au pus de al doilea şi de al treilea de m-au căznit cumplit a le da banii ce arăta sătenii, încît m-au lăsat mai mort.
303
www.dacoromanica.ro
     Apoi prinzînd pă soţia mea, bătînd-o şi căznindu-o au început a o înţăpa cu iataganele în spate. Şi de frica morţii, avînd taleri 403, parale 30, ce-i luasăm de la cinstita căimăcămie din leafă şi din alte iconomii ale mele, fiind îngropaţi acei bani cu alte argintării şi scule ale casii, unde au fost şi alţi taleri 115 a unii ticăloasă de soacră-mii, bătrină, ce-i ţinea pentru îngroparea ei spuindu-le, i-au luat cu totu.
     Şi tot nefiindu-le numiţilor săteni îndestul aceasta, iarăşi au început de faţă cu mine a striga că soţia mea au venit cu patru lăzi de haine în satul lor. Ne-au căznit să dăm acele lăzi de faţă, care însuşi numiţii săteni căutîndu-le, le-au găsit pă unde erea ascunsă. Şi dîndu-le în mîna arnăuţilor, le-au spart şi au luat dintr-însele ce le-au plăcut: haine i alte lucruri şi cutia bisăricii cu taleri 200, fiind tot în ladă. Care toate să arată prin deosăbită fo[a]ie.
     Aşa, cunoscînd însuşi, amăuţii şi pandurii că alţi bani nu mai am, m-au lăsat. Şi vrînd să plece, aceşti vrăjmaşi de săteni dînd în genunche au strigat către dînşii ca să nu mă lase. cu viaţă, căci îi voi apuca pă ei de-mi vor plăti toate jafurile şi caii ce mi s-au luat. Iar arnăuţii m-au îndatorat a le da zapis la mînă că nu voi căuta nimic la dînşii. Ei nemulţumîndu-să, tot făcea strigare cu într-adins ca să mă omoare. Atunci arnăuţii le-au dat răspuns că n-au poruncă să-mi ia viaţa. Iar ceea ce au găsit la mine, tot au luat. Şi au plecat, zicîndu-mi să fug din sat că, după pîra ce-mi fac sătenii, vor veni alţi amăuţi şi neerezînd că mi-au luat tot ce am avut îmi vor răpune şi viaţa.
     Aşa eu, căznit şi omorît, m-am împrumutat la un neguţător de taleri 5 şi am plătit chirie la un om, de m-au adus pînă aici la casa mea, unde am zăcut o lună şi mai bine, din care bătaie şi acum pătimesc, cu rane pă trupul mieu.
     Ci, fiindcă au luminat dumnezeu într-această vreme de s-au sfărîmat capeţi] e ucigaşilor ce erea porniţi cu răutate asupra noastră şi ne-au învrednicit de am dobîndit pă dumneata milostiv stăpîn, firbinte mă rog a nu mă lăsa în ste-nahorie la dreptatea ce vei cunoaşte că am. Pentru că aceşti săteni au fost vîn-zătorii miei, întocmai ca Iuda, care au vîndut pă domnul Hristos, şi m-au lăsat sărăcit cu totul să fie cinstită porunca dumitale cu mumbaşir orînduit a-i aduce aici, să mă judec cu dînşii, să-mi aflu dreptatea, cu despăgubire de cele ce m-au jăfuit.
     Al dumitale plecat,
                             Theodor Podbăniceanu biv vtori armaş
[Rezoluţia:]
     Ioan Samurcaş biv vel postelnic, caimacam Craiovei.
     Dumneata vtori armaş să trimiţi mumbaşir armăşăl, carele, prin marifetul dumnealor boierilor ispravnici, mergînd la satul Murgaşii, să ia pă cei arătaţi
304
www.dacoromanica.ro
                       în jalbă, să-i aducă aici ţi împreună cu jăluitorul să-i înfăţişăzi la judecată departamentului cremenalion, să le cerceteze pricina, şi cu anafora să ne arate.
                                          Biv vtori vistier
                                                        1821, iulie 29
                                                                              Pecetea căimăcămiei.
                                         Sud Dolj
      Are voie orînduitul mumbaşir să meargă şi să facă urmare întocmai precum să porunceşte de către cinstita căimăcămie.
                                           Ioan Pleşoianu, Ioan Sărghead 1821, avgust 1
         Arh. St. Buc., Condica depart. cremenalion, Craiova, 905, f. 18—19.
                                        178
                                                                           Dracineţ, 20 august 1821
                                  Zvon despre o apropiată acţiune a oştilor ruseşti şi austriace împotriva turcilor.
Draciineţ, 20 avgust 1821
      Cu pretiniască dragoste mă închin dumitale.
     Novitale cum că ruşii aştaptă un curier di la Ţărigrad şi apoi oştile să treacă Prutu îndată cît să va întoarce curiera la Vidkenştain1. Acel curieri au mers ca să să rădice consulu rasăsc din Ţărigrad. Vorba de obşte este cum că oştile şi rasăşti şi nemţăşti să margă împotriva turcilor. Turcii să trag di la margine toţi spre cetăţi şi au să vie zaporojeni di pistă Dunăre. Aceste sînt de...2 obşte veşti, în gura Cernăuţului cu mare huet şi toţi stau cu gura căscată să vadă mersu pişti hotar.
                                     Al dumitale prieten şi slugă Dunca
                                              Din Nou Draciineţ.
[Adresa:] Domniei sale, prea nobilului domn Ioan de Tăutul
                                                  la Dorna
                                      La dumnealui de Kaluschay3.
         Acad. R.P.R., doc. CLXXVI/57. Orig. rom. * *
      1 Wlttgenstein, general, comandant al armatei a Il-a ruse care staţiona in sudul Rusiei.
      * Doc. rupt.
       * Adresa în nemţeşte.
20 —c. 810
305'
www.dacoromanica.ro
179
22  august 1821
                Poruncă pentru a se face catagrafie de casele arse sau avariate în luptele cu arnăuţii lui Sava. Lista acestora şi pagubele evaluate în bani.
      De la otcîrmuirea Valahiei,
      Cinstit dumitale vel agă.
      Fiindcă după multe milostiviri şi blîndeţe ale prea slăvitului vizir, Silistra valesi, care prin buiurtău slăvirii sale au trimis ca să se vestească la noi otcîr-muitorii ţării pentru toate casele ce cu sălăşluire au fost în semtul namestiilor apostatului Savii şi s-au primejduit de focul cel întîmplător, cînd au năvălit ostaşii împărăteşti asupra apostaţilor amăuţi, voieşte prea slăvirea sa cu iubire de omenire ca să nu rămîie mîhniţi şi păgubaşi cîţi acelora li s-au întîmplat această nenădăjduită primejdie.
     De aceea, după porunca şi vestirea aceasta ce am priimit prin slăvitul chehaia bei, scriem dumitale să iei pe maimar-başa şi să mergi însuţi dumneata la semtul acela, ce au fost încuibaţi amăuţi, ca să faci catagrafie după coprin-derea poruncii slăvitului Silistra valesi, în trei chipuri, adică: cîte case s-au ars de tot să le lămureşti prin preţuire dreaptă, dimpreună cu împrejmuirile lor; al doilea: cîte case au scăpat din stingirea tulumbii şi cîtă trebuinţă au de meremet şi ca[m] ce cheltuială va merge; al treilea: cîte case au scăpat nearse şi numai împrejmuirea stricată din întîmplarea năvălirii ostaşilor. Şi aşa, cu desluşire, drept adevăr să ne arăţi prin carte în scris, supt iscălitura dumitale şi maimarbaşi, ca să ştim ce pliroforie să dăm slăvitului chihaia l>ei.
                                                         1821, avgust 22
      Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Costandin Negri, Scarlat Grădiş-
      teanu, Scarlat Mih[ă]lescu, Alexandru Nenciulescu.
                                                         1821, august 25
                                Preţuirea caselor celor cu totul arse.
      Tal.
      12.300  Casa vornicului Constandin Filipescu
      25.000  Casa Anichii sin paham. Neculache
      12.000  Casa răposatului sărdar Mănăilă
       5.000  Casa Dinului pînzar
       2.000  Casa şi prăvălie a lui Alexe bărbier
      12.000  Prăvăliile sărdarului Nicolaie Cucul
       1.300  Casa Pîrvului cojocaru
       1.300  Casa lui Ion Cojoac[ă]
         300 Casa Tudorii văduvii
         350 Casa stegarului Dumitrache
306
www.dacoromanica.ro
         350 Casa popii Gheorghe 350 Casa popii Costache 500 Casa Păunii văduvii
       3.000  Odăi, grajdiu, şopron şi împrejmuire, ale mele.1
      10.000 Casa slugerului Ioniţă 2.691 Casa Arghiri văduvii 3.450 Casa popii Dinidui 3.500 Casa portarului Alecu
       6.000  Casa logofătului Anastase Deşliu 1.200 Casa logofătidui Nicolaie
      15.000   Sf. biserică Olteni* * 8 124.891
     Preţuirea celor scăpate din foc şi au trebuinţă la meremetu.
       4.000  Sf. biserică ot Potropop 400 Casa Manciului croitor
          40 Casa Stanii văduvii 20 Magdalina călugăriţa 20 Casa popii Gheorghe 30 Casa Marii văduvii8 60 Casa Stoianii văduvii 20 Casa dascălului Tudorache 20 Ioana văduva 30 Marica văduva 30 Casa Iosimi călugăriţa 40 Casa lui Anghel 40 Casa Niţii văduva 20 Casa Nuţii văduvii 30 Casa Penii văduvii 30 Ecaterina văduva 150 Radu lumînărarul 30 Hraicul dulgherul 30 popa Nicolaie 129.931
          30      Ilinca văduva 129.961
      1 Ale Iui Grigore Andronescu.
                                 * Vezi socoteala banilor pentru refacerea bisericii Olteni la Acad. R.P.R., ins. rom. 3982.
      8 Mar!a Văduva primeşte ajutor de 10 taleri pe lună de la cutia milosteniei în noiembrie 1821 (Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 259 v—260).
20*                                                                                       307
www.dacoromanica.ro
                                 Preţuirea împrejmuirii celor nearse
     129.961
          60    La casa polcovnicului Fotache 160 Polcovnicul Costache Doxache 80 Mariuţii văduvii 160 Dinului Gogeamăş 500 La Pală [?]*
     130.921
                                Acad. R.P.R., ms. rom. 118, f. 06 v. — 57. Pnblicat în Rev. Ist. Rom., XVI (1946),
      p. 286—288.
                                             180
Odesa, 22 august 1821
                  Stroganov către Iordache Roznovanu, despre posibilităţile îmbunătăţirii situaţiei Moldovei.
                                                Quarantaine d’OdesBa, 22 aoitt 1821
      Monsieur,
      Je viens de recevoir Ia lettre et Ie memoire que v[ous m’avez] 8 fait l’honneur de m’adresser en date de Kischeneff du 17. Je Pai Iu avec cette attention et cet interet que m’insp[irent] toujours vos Communications. Veuillez, je vous prie, ag[reer] tous mes remercîmens pour cette premiere pârtie du travail dont je vous avais suggere I’idee. Elle contient l’enonfciation] de 1
       1 Catagrafia nu epuizează lista tuturor celor care au suferit pagube cu prilejul tăierii amăuţilor lui Sava. Astfel aici nu sint înregistraţi bacalbaşa Manolache şi logofătul Mihali ale căror case de asemenea au ars cu acelaşi prilej (Arh. St. Ruc., Condica logofeţiei Ţării de Sus 1074, f. 113 v, 116; Condica domnească 101, f. 198 v).
       Ulterior se dau ajutoare şi persoanelor care au fost jefuite în zilele tăierii amăuţilor (Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 237; Condica domnească, 104, p. 157). S-au consemnat cazuri de persoane care au murit sau au înnebunit de frică (Arh. St. Buc., Condicile domneşti 107, p. 173—182; 110, p. 266—267). Mai tirziu au avut loc procese de judecată pentru lucrurile depuse spre păstrare la biserica Olteni şi arse cu prilejul luptei dintre amăuţi şi turci (Arh. St. Buc., Condica depart. de opt, 895, f. 62 v. — 63). A ars în parte şi casa lui Udritzky, cancelistul agenţiei austriece, impreună cu lucrurile mai multor supuşi austrieci lăsate -Ia el spre păstrare, precum şi lăzile mitropolitului Dionisie (Hurmuzaki, XX, p. 677; X, p. 124—125).
       * întregirile sint făcute de noi, originalul fiind rupt.
308
www.dacoromanica.ro
vos vues dans l’une des deux alternatives, qui parais [sait] embrasser l’ensemble des interets de votre pays, savoir: [ou bien] Poccupation par Ies armees impe-riales, ou bien un [rappro] chement avec la Porte, qui ait pour but de rendre [aux] traites et â la prerogative protectrice de la Russie toute l’efficacite, conforme au maintien de la paix. Quant â cette derni&re hypothese, elle indique, ce me semble, par [cela] meme la base de votre travail, en puisant dans v[otre] experience et dans votre patriotisme toutes Ies notions de nature â demontrer, soit Ies inconveniens, soit Ies abu[s du] passe et â developper vos idees sur Ies mesures et Ies garanties propres â prevenir le renouvellement des uns et des autres. Un semblable travail diete par Ies lumieres et le patriotisme qui vous ont toujours, Monsieur, distingue d’une maniere si eminente, ne pourrait manquer, dans' tous Ies cas, d’offrir un interet veritable. Je crois superflu d’ajouter que pour ce qui est de son application d’utilite, elle ne peut etre appreciee ni determinee qu’â Ia suite des decisions generales de la Cour Imperiale, que nous sommes encore â attendre avec une pleine confiance en la sagesse de ses vues et la magnanimite de ses intentions.
     Agreez, je vous prie, Monsieur, Ies assurances reiterees de la consideration aussi sincere que distinguee avec laquelle j’ai l’honneur d’âtre
                                        Monsieur
                     votre tres humble et tres obeissant serviteur
                                                      Stroganoff1
     [Adresa, in josul primei pagini:]
     «A Mr. George Rosnovano, ancien Vestiar de Moldavie»
                               Muzeu) Romino-Rus, Bucureşti, fotocopie nr. 906 după orig. franc, de la Arh. St. Iaşi.
                                              181
23  august 1821
                                       Adeverinţe de iertare pentru pandurii participanţi la răscoală.
     Acest Dumitru Cioc ot Bucura sud Mehedinţi, carele prin înşălăciune au fost înclinat cu apostaţii greci şi amăuţi, şi cunoscînd vicleşugu lor, au venit
     1 într-o altă scrisoare din aceeaşi zi, adresată lui Nicolae Rosetti-Roznovanu, Stroganov mulţumeşte pentru copia ce i s-a trimis după schiţa prezentată lui Wittgenstein, cu privire la administrarea Moldovei (Arh. St. Buc., Acte de familii, fond. Roznovanu A. N., CCLIII/1554 b. Orig. franc.). Există şi o scrisoare nedatată a lui Roznovanu prin care el se plingea lui Stroganov de starea jalnică a Moldovei şi a lui personală (acelaşi fond., doc. LXXII/1493).
                                                                                                         309
www.dacoromanica.ro
dă bunăvoie dă şi-au cerut iertăciune, care după poruncă i s-au şi dat şi acum merge la casa sa să-şi caute dă munca şi treaba sa.
     .Ci dă către niminea supărare să nu aibe cu cuvînt că au fost pandur.
                                 Costandin Poroineanu medelnicer 1
                                                         1821, avgust 23
                         2
        Acad. R.P.R., doc. CCCXXXIV/166. Orig. rom.
                                              182
26 august/7 septembrie 1821
                 Hatihumaium către comandanţii trupelor turceşti din Moldova, să împiedice abuzurile făcute de ostaşi.
     Septemvre 1821 s-au publicat în Iaşi de Salih paşa, comandantul armatelor otomanice de acolo, următpriul humaim, copie împărătească.
     Cinstiţi epitropi ai ţărei, înţelepţi judecători ai poporului! Voi, cei ce vă îngrijiţi despre cele de nevoie, de apăratu şi de nenorocirea popoarelor şi înzăstraţi de creator cu deosebite prerogative, voi ali-muhafizii de Ibraila, tu vizire, Izu paşa, muhafid de Varna, generali ai armaţilor noastre în Molda-viea, tu, vizire Salih paşa, tu, prea credincios între toţi ai împărăţiei mele şi axanicotate, prea zelosule salahoru, căruia ţi-am poroncit să înceteze turbu-rările în Moldavia.
     Voi cu toţi împreună primiţi înaltele mele ordine şi cunoaşteţi că, fiindcă nestatornicul fiu a lui Ipsilante cel destituit de noi şi înşălătorul Mihail Suţu, domnitoru Moldaviei, amîndoi deopotrivă necunosciincioşi, au împlîntat această ţară în nenorocire şi cea mai mare confuzie, datoriia noastră este să ne luptăm pentru ca popoarele de raiale, incredinţate nouă de dumnezeu, să se păzească şi să se acopere de toată primejdia şi să se stabilească iarăşi starea de mai
     1 Asemenea adeverinţe s-au mai dat în august şi septembrie 1821 următorilor participanţi la răscoală:
     Şerban Buciu din Cioroboreni;
     Ioan Carapanciu din Carpini;
     Cheorghe Gogoloiu din Văteji;
     Ioan Vlădăşel din Văteji;
     Marin Nenciu din Cioroboreni;
     Vasile sin Ioan casapu din Cioroboreni;
     Pătru Uruială din Bucura
(Acad. R.P.R., doc. CCCXXXIV/167, 168, 169, 171—174. Orig. rom.) Alte două adeverinţe din 28 august, pentru căpitanul Marin sin Cheorghe Cotoiul şi Chiţă Hîrşoveanu (fondul Clogoveanu, doc. 75, 128/1821. Orig. rom.).
     * Iscălitura în turceşte, cu sigiliu inelar în tuş.
310
www.dacoromanica.ro
nainte, [să înceteze] dezordinea şi inovările. Pentru aceea să ne luptăm cu toate puterile şi să curăţim aceste eparhii cu ajutorul lui dumnezeu de tot' răul şi flesfrînatul. Dar între acestea am auzit că unii din soldaţii noştri s-au făcut vinovaţi de o purtare dezordonată şi nelegiuită, furînd în Iaşi şi prin împrejurimi avuţia boierilor noştri. Şi ordonăm despre aceasta: dupe cum ni se pare astfel de fapte sunt în contra datoriei lor, în contra bunilor noastre hotărîri şi în contra voinţei mele dumnezeeşti. Toţi ienicerii buni şi bravi, cei ce n-au luat parte la aceasta şi sunt inocenţi, rămîn vrednici de respect. Iară ceilalţi, care şi-au uitat de datoria lor şi necunoscînd relaţiile politice, se vor socoti ca nesupuşi şi orbi. în puterea acestei sînte hotărîri («peT^i) şi a-poruncilor date, se hotăreşte: la grecii aceii raiale, cîţi au conlucrat cu revoluţionarii şi au ridicat în unile părţi armele contra musulmanilor, să se pedepsească pentru aceasta cu pierderea vieţei şi a avuţiilor lor. Iară toţi ceilalţi, cîţi n-au conlucrat, ci s-au purtat cu credinţă şi după datoria lor, încă şi cîţi la început au conlucrat cu revoluţionarii, dar în urmă căindu-se au cerut iertare, şi astfel dupre cum mai înainte connumerîndu-se în catalogul supuşilor credincioşi, au luat milă şi iertare, se supun sub puternicul acoperămîn al nostru. Aceasta este hotărirea noastră şi voinţa noastră.
      Pentru realizarea acestui lucru era necesar să alegem un bărbat sincer şi cu minte şi prin urmare îţi dăm ţie, salahorule, autoritatea recunoscută, pentru bunele tale calităţi şi lucrare neîntreruptă, să desăvîrşeşti aceasta şi să o duci la reuşită desăvîrşită în puterea înscrisului nostru împărătesc. îţi dăm ţie toată puterea şi-ţi poruncim ca să te mişti curînd în Moldova. îndată sosind, să opreşti purtarea neregulată şi nebunească a soldaţilor şi să se reguleze prin înţelepciunea ta ordinea şi liniştea de pe porunca noastră şi să adumbreşti pe bunele raiale de puterea abuzivă a armatei. Şi voi, amintitu vizir, vă veţi lupta să opriţi, du pre înaltele mele porunci, toată tirănia, săvîrşind toate cu înţeleaptă cugetare şi respectaţi semnul sînt al nostru.
      S-au publicat în Iaşi la 26 august (7 septembrie) 1821.
          Acad. R.P.R., doc. DCXLIX/108. Trad. rom. cont.
      O altă versiune a acestei porunci, datată 1821, Acad. R.P.R., pach. MXXXIV (fost ms. rom. 2823), f. 45—45 v. Publicat în Uricariul, VI, p. 44—46; de C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 386—387 şi Hurmuzaki, XX, p. 682, text. germ.
                                                   183
Şcheia, 29 august 1821
                 Ştiri despre acţiunile unor grupe răzleţe de eterişti in Moldova şi despre răzvrătirea ţiganilor din Hoiseşti.
      Cu multă plecăciune închinîndu-mă, sărut cinstită mîna dumitali.
      Scrierea ce au turnat la toate moşiile boiereşti, aice nu s-au urmat avîndu-1 prietin pe acel ce umbla cu turcii cu scriiarea. Celelante aii moşii trebi, adetiuri
                                                                                                    311
www.dacoromanica.ro
şi alte bagateli mărunte, să caută cu a lor rînduială după greutate vremilor. Şi varvalîcul oaminilor, răzvrătitorii, au fost prohorisit pînă la Conţăşti lingă Paşcani, Nemţul şi pin’ la Piatră. Acum iarăşi s-au tras la Cornul Luncei. Carte la cucoană nu este chip a mergi acum nici cu un fel, că drumurili spre munte necontenit urmează trecire oştenilor pe Şiret, pe Moldova şi pe supt munte, în Roman s[înt] veniţi mulţi, răi, fără cruţare şi fără milă, precum va arăta acest aducător.
     Eu aice prin citi chipuri am mă silesc din toată inima pentru toate a să iconomisî sfir[şi]turi buni, mîntuind trehili. în locul lui Goşmani oi vini eu însumi la margine.
                                         Pre plecată slugă Vasile Capşi
                                                       Scheia, 1821 avgust 29
     La Hoisăşti nu-i chip a să faci nici un stog de fin pe moşii, luînd tot fînaţul cit au fost mai bun, atît acel boieresc, cit şi a lăcuitorilor. Nişte mohor ci era, vroie ţăranii a-1 cosi ei. Ţiganii ot Hoiseşti nevrîndn şăde aice ca să nu muncească, toati chipurile au metahirisit prin turcii ce era acolo şi toati supărările am pătimit, ha şi ciboti am dat, vrînd să mă rădice la Eşi. Şi în patru-cinci rin-duri venind turcii, i-au luat. Acum urmează toati răzvrătirile şi mişăliile: Ştefan grădinar, Neagul, Ion Surdul şi Iancul. M-aş duce la Hoisăşti să mai fac ceva îndemnare şi povăţuire. Mă tem de turci din pricina răzvrătirilor ţiganilor.
     [Pe verso:] întru cinstită mâna dumisale coconului Dracachi Ros[e]t biv vel vornic, cu multă plecăciuni. Cernăuţii
          Acad. R.P.R., doc. XXVII/55. Orig. rom.
                                                184
[Constantinopol,] 30 august — 8 septembrie 1821
                Sultanul către Mehmet Selim paşa, să pună în vedere boierilor munteni şi moldoveni, emigraţi, că datoria lor este de a se întoarce în ţară şi de a ajuta caimacamilor pînă la numirea domnilor.
                      Ordinul sultanului pentru întumarea în patria lor a boierilor emigraţi. Prea cinstite întru stăpînire desăvîrşit, cel ce întocmeşti cu dreapta înţelepciune pricinele norodului, întărirea temelielor înaltului devlet şi alte străluciri, întîiele izvoade al darurilor celor întru asemănare îngerească, halea Silistra valesi al nostru vizir, Mehmet Selim paşa, dumnezeu să-ţi îndelungească anii!
     Cu această a noastră s[f]întă împărătească poruncă, ţi se face cunoscut că după înştiinţarea ce ne-ai trămis în cele după urmă, cum că prin ajutor dumne-zeesc s-au perdut apostaţi din Ţară Rumînească, şi cum că cei mai mulţi dintre lăcuitorii ţării, ce din întîmplare au fost fugari, s-au întors înapoi pe la casele
3Î2
www.dacoromanica.ro
lor, aflîndu-se şi ceilalţi întru cugetare de întoarcere, şi pe lingă acestea încă nefiind domn în Ţara Rumînească, stau moarte şi nelucrate cele ce privesc pe seama lui, adică vămile, ocnele şi celelalte slujbe şi legiuitele dăjdii, asemenea şi moşiile şi semănăturile boierilor ce sînt fugiţi la Braşov neadunate şi necăpuite; ci fiindcă pentru acestea întrebi în ce chip este înalta noastră poruncă şi voinţă, eată-ţi poruncim într-această poruncă a noastră, că de vreme ce cu ajutorul dumnezeesc, apostaţii ce se încuibaseră în Ţara Rumînească şi în ţara Moldovei, unii dintre dînşii de sabie se vor jertfi, alţii fugind în pămîntul străin au lăsat aceste ţări slobode despre faptele lor cele rele. Şi fiindcă este bunăvoinţă a noastră a se face de acum înainte tot repausul şi odihna raialei ce locuieşte întru aceste două ţări care se socotesc şi sînt al nostru împărătesc cbeler, să îngrijască dară a se propovădui prin pristavi în tot coprinsul Ţării Rumîneşti, că este înaltă şi s[f]întă porunca noastră de a se întoarce întru ale sale toţi de obşte cei fugiţi în străinătate şi de a îngriji fiecare pentru meseria sa; precum şi plugarii să lucreze pămîntul ca şi mai înainte, fără de a avea cit de puţină bănuială că s-ar putea întîmpla ceva împotriva siguranţei vieţii lor sau a averii lor, ori scădere sau schimbare la privelegiurile lor. Şi pînă la venirea domnului în Ţara Rumînească, botărîm ca toate slujbele, vămile, dăjdiile şi altele asemenea acestora ce privesc pe seama domniei, să se caute deocamdată şi să se întocmească de către caimacamul cel orînduit.
     Deci, spre aceasta, după cum s-a trămes ale noastre s[f]inte osebite porunci către vizirii mabafizi ai Di[i]ului şi Brăilei, aşa şi către tine, ca să urmezi desăvîrşit şi întru glăsuire cu înţelegerea s[f]intei noastre porunci, puind în lucrare toată privegherea şi ştiinţa, spre a se propovădui fără zăbavă în tot locul Ţării Rumîneşti, a noastră întru osîrdie poruncă şi voinţă, de a se întoarce înapoi raialele noastre, lăcuitorii ţării, ce se rătăcesc în ţară străină şi în alte părţi, împrospătînd acest fel fieşcecare urmarea meseriei sale; iar mai vîrtos, că voim să fie de obşte linişte, fără cea mai puţină bănuială că va cerca cinevaşi vreo bîntuire sau stricăciuni, şi că pînă la venirea domnului în ţară, este să se caute desăvîrşit toate trebile domneşti şi maslahaturile ţării de către orînduitul caimacam.
     Tu dară, vizirul nostru, cel ce eşti strălucit întru înţelepciune şi în multe cercări, să iei seama spre săvîrşirea întocmai celor poruncite, supuindu-te sfîn-tului nostru semn.
     S-au scris această poruncă pe la mijlocul lunei zilcadfe, cu leatul 1236 (1821) !.
                                Urechia *V. A., Ist. Rom. XIII, p. 141—142. O variantă a acestei porunci la p. 135—136.
      1 O altă poruncă, adresată lui Mehijiet Selim paşa şi Ini Derviş Mustafa paşa, datată 2 septembrie, se referă la măsurile ce trebuie luate împotriva celor care au fost printre rebeli. (Arh. St. Craiova, doc. XVI/22. Copie rom. cont., publicată în Oltenia, III (1943), p. 177—178).
                                                                                                             313
www.dacoromanica.ro
185
[30 august 1821]
                  Hatihumaiumul pentru trimiterea unui mumbaşir să cerceteze abuzurile făcute de ostaşii turci şi să restabilească ordinea în Ţara Romînească.
           Merâippacuţ tou PacuXixou xaTltrcPl<Pi°u*
      'Iep6ţ opiojxi»? rep8ţ Touţ 6<|'tq^°'c'oct°u<; Pe£upn)8es (iouxa<pia,»)8es ZiXlcrrpas xal BiSuvlou, Me^fx^r EeXvjjx reaaâ xal Aeppiţ MouaTacpâ reaaâ, xal rep8ţ t8v erelTTjSeţ 8iâ tou opiajzou âreoaTeXXojxevov paaiXixiv (zoufireaaipnjv ye^exX-}) ZatfXKjv Xouaetp, âyâ.
      <I>0âvOVTOţ TOU TOXp6vTOţ lepou 6pia(XOU, yvwaT^v Sotw ujxîv 8ti o! erei repo-8oala xal reavroSaref) xaxoupyla ^atvTjSeţ âvacpavevTeţ 8uo x.Tzoazxzxi, ’AXe£av8 poţ 'T^Tf]XâvTTf]ţ xal 8 xaxo-Mix«X7)ţ, au0evT7)s MoXSaplaţ, aufxţiwv^aavTeţ rep8ţ âXXif)Xouţ, £T6X(i7)aav repi> oXtyou vâ Sieyelpouv eiţ toc? 8uo ereap^laţ Ouyypo-(xoXSopXa^laţ 8ia<p6pouţ Tapa^âţ xal xnoazxalxe;, repoi;evouvTzc, ziţ tou? xtco^ou? payiâSeţ âreavQpwreouţ âpreayâţ, xaTareaTirjjxouţ xal XenjXaalaţ «ppixreâţ xal xcpo-pi^TOUţ, evavTiov tîjs xoivîjs yjau^laţ xal twv SixaiwjzaTWv, mv âreeXâjxpave 7upd> Ixavou xaipou 6 ziţ tix exeîae eyxaTOixoţ payiâţ. M& t8 vâ elvai 8jxwţ âv£xa0ev u([nr]X^ [lxc, rep6voia â(ieTa0eTOţ xal PouXirjaiţ 8iâ vâ 8laţiuXâ-rreTai xaTâ reâvra Tp6reov âvexTfjpsaaroţ 6 aurei»? payiâ?, 8arei? ev real? j^epalv fjjxwv ureoreîOereai w? lepâ tou 0eou reapaxareaO-qxTr], 8irv eXelt^ajiev Siâ tîj? Oela? auvâpaew?, xaTâ reîj? xaTâ reâ^o? xal eyxalpou <ppovre[8o? (ia? vâ âreaXXâ^wjxev aureâ? Tâ? 8uo ereap^îa? ex reîj? ereireoXa^ouan)? reepireereela? xal vâ xareaarepetl'Wfxev e£ oXoxX^pou reoi»? pnjOevrea? reporeereeî? âreoareârea? refl Suvâfxei twv vixn)<p6pwv (xou; aTpareeufxaTWV. ITX^v (x8 rei» vâ ereXujpotpopifiOnjfxev ev toutw 8ti auvePujaav ev OuyypopXa^liy ârei» jxipou? tivwv âreâxrewv arpareiWTWv (xa? jxepixal âSixlai xal £n)(xlai re pi»? tou? â0wou? payiâSe? [xa?, tou? zic, (xtqSItv reralaavrea? r\ aujxjxereaaxovTa? tou âreoareareixou eyxX^jxareo?, 8rei 88 xal âpreayal xal XzrjXxalxi zic, tâ? âp^ov-rixâ? (xoala? xal xre-qjxarea, xal âXXa reoiaurea reaparepâyouSa xivqjxarea, Tâ oreola ou jx6vov ţpalvovrai 8i6Xou âvTixeljxeva ei? rei»v eureaxreov pu0(xov reîj? Kpareaiâ? (xa? BaaiXela? xal eî? T*îjv u([nf]X^v (xaţ âvaXXolwTOV PouXKjaiv, âXXâ xal wţ âvâpjxoaTa, (xvj xepljxova xTtb tx euxTaxTa xal Tpoxaioux» (xaţ aTpaTeujxaTa, jx^Te xnb zouţ yevvalouţ yeviT^âpouţ (xaţ, tou? SxovTaţ euxelOeiav elq t8 u([nr)X6v [lxc, xpaTOţ, âvajxţiiPoXwţ reperai vâ âre^yaaav are8 âXXa Tayjxarea aTpaTiWTWV tivwv aTaxTWV xal âvo^Twv, Tâ oreola (xvj Suvâjxeva xaTavoîjaai o^Te ixc, eveaTwaaţ reepiaTaaeiţ, o {/re 11a-ţiuXâ^ai t8 XP^°? T0^ e7tayy8XjxaT6ţ twv xal ttjv euTa^îav xal SixaioauvKjv, ToXjxwai xal reapexTpereovTai aTaxTWţ ziţ TOiauTa aTore^jxaTa, ereeiS-}) xal âv repoXaPovrwţ e^eSo07) PaaiXixi^ (xaţ aţioSpâ repoarayî) xaTâ ttjv 8x8octiv tou vojxixou Eepo3 ţieTţia elţ jxepixâ jxepTf] ir\c, paaiXelaţ (xaţ, ev dlc, âreoaTaT^cravreţ ol PwjxaToi xa0’ y](xwv xal ToXjx^oavreţ vâ eyeîpouv xal 8reXa, xal 81’ auT8 touto reapopylaavTS? r)[xaţ rep8ţ reaiSetav xal IxSixtjctiv, 8ti ol toioutoi auOâSeiţ xal ToXjXTfjTiai vâ
314
www.dacoromanica.ro
xaTaarpaq>Muiv iţ oXoxXlrjpou, ai Si yuvaTxe; xal Ta TOxiSla twv vâ aljytaXM-TtaOcoai, xal auy^pSvM; xal Ta auTMv uroxpxovTa vâ ytvMvTai PaaiXixâ. M’ 6Xov touto (ii Ti vâ elvai ev TauTM xal auvaxoXoii0M; xal auyxpSvM; auTOxpaTopixr] (ia; PouXvjai; xal xaT* eucrreXa^vlav &£X7]ai;, 6ti ou jiSvov ol â0Şoi xal âv£yxX7]TOi payiâSe; vâ jielvouv xaTa ndtvroc txv£ntx<poi xal âvemijpiaCTTOi, âXXâ xal auTol oi xa0* Y)(iMv â7tau0aS lâaavre; xal tm eyxXr)jiaTi tt); txnoaztxa'itxe; xa0u7topX7]-0£vTe;, Saoi SyjXaS-J] yvMpl^ovTe; to aqxxXjia tmv xal jieTavoouvTe; npocmln-rouai e7tixaXoujievoi Ti £Xeo; tt); paaiXela; (ta;, vâ auyxwpMVTai xa^ <*utoI, â^ioupevoi erclaT];, m; âvixaOev xal ttj; axia; tou eXiou; t% PaaiXela; (ta; xal tîj; TeXela; â(iv7)cjTela;. ''OOev (ti Ti vâ Syivev eTOXvayxe; vâ SiopiaOft In’ auTM toutm e7tlT7]eS; eva; tmv ţpovlfiMv xal SoxIjimv u7t7]peTMv t9); PaaiXela; (ia;, 8ari; âTOp^ijievo; el; Tâ exeTae vâ evepyrjafl tyjv TOiauTYjv -Î)(imv âvaxTopix-Jjv afeXYjaiv, mi, 6 ZatjiTj;, 8 mv xexocj(i7)(ievo; xal ţpovrjaei xal ExovSttjti xal eueX7ttSa; ^(ta; 7toiou(ievo;, 6ti Stâ t9); â^tiTTjTo; aou S-eXei; exTeXeafl (teTâ rclaTeM; Ti S o0ev aoi DeaTCiajia, 7rpo«rxe; -^St] Siâ vâ xivrjafl; evTeuOev âveu âpyo7topla; xaTâ Ti exSoOiv 7rap* rjjicov XaTi^ou{i(iat. ’A-rep^ofievo; Si el; Tâ exeTae, vâ Siepeuvqafl; (teT* âxptPela; xal e7U(ieXela; 8Xa Tâ xtv7)(taTa tmv aTpaTeujiaTMv (ia; xal £v TauTM vâ Staxyjpu^y]; âTOX&XTOxat, S tâ vâ yIvfl yvMaTOv, oti 6 pu0(ii; xal -fj po-J] tî); euTa^la; xal â(te-TaOeTou PouXyjaeM; tîj; KpaTaia; (ia; BaatXela; âfpopa xuplM; 7rpi; xaTâpy^aiv tmv âSixicov xal TOXvTeXîj e£âXeuJ>iv tmv âT07t7]jiâTMv xal auy^pivM; (ii Ti jieaov tmv £a(i7UTMv xal 7rpou^ovTMv vâ xaTop0May]; tyjv â7taiTou(i£v7]v ^jau^lav xal âTOtpa^lav 7rpo; tou; paytâSe; xal auTtjv t^jv TeXelav âvaj^aiTTjaiv tmv âSiXT]-(taTMv a7roSetxvuMv txmxţtxntxoi 7tepiaTaTixM; xal £vt8vm; Sti elvai erlfiovo; xal â(ieTâ0ero; S-eXigai; t9j; KpaTaia; BaaiXeia; (ia; vâ (tyjv e7nf)peâ^MVTai oi â0Şoi pocyiâSe; xaT* ouSiva Tpo7iov 9) ^TjjiiMVTai 7tapevo)£XMvTai 7tap’ ouSevi;. TauTa Xontov oISm;, 7tp8a/e; xaXto; Iva âxoXouOrjay]; â7iapaXXâxTM; Tâ 7rpoaTaTr6(teva âveu TÎj; 7rapa(iixpoTipa; TOxpexTpo7i9j; âXXoiMaeM;, i<p’ & xal aol eve7uaTeu07) 6 7rapMv (ia; lepi; opiaţio;.
                                                              [30 august 1821]1 2
                                 Traducere 2 a hatişerifului împărătesc.
     Poruncă sfîntă către preaînalţii viziri muhafizi ai Silistrei şi Vidinului, Mehmet Selim paşa şi Derviş Mustafa paşa, şi către împărătescul mumbaşir iedecli Zaimis Huseim aga, trimis anume cu porunca.
     Sosind sfînta poruncă de faţă, cunoscut să vă fie că cei doi apostaţi, care s-au arătat haini prin trădare şi nelegiuiri de tot felul, Alexandru Ipsilanti şi Mihail, domnul cel rău al Moldovei, înţeleşi între dînşii, au îndrăznit nu de mult să stîrnească în cele două provincii Ungro-moldovalahia felurite tulbu-
     1      Data la care actul a fost citit de Huseim aga faţă de comandanţii turci şi boieri, la Bucureşti (Hurmuzaki, XX, p. 683; Acad. R.P.R., Rapoarte consulare engleze, II, p. 78).
     2 în greceşte.
315
www.dacoromanica.ro
rări şi răzvrătiri, pricinuind raialelor sărace răpiri neomeneşti, călcări şi jafuri groaznice şi nesuferite, toate împotriva liniştei obşteşti şi drepturilor de care se bucura de multă vreme raiaua care locuieşte în părţile de acolo. Fiindcă este însă de la început înalta noastră prevedere şi voinţă neclintită ca să se păzească în tot chipul nevătămată această raia, care s-a dat în nuinile noastre, ca sfînt cheler al lui dumnezeu, n-am lipsit, cu ajutorul dumnezeiesc şi cu grija pe care am avut-o la timpul potrivit, să scăpăm aceste două provincii de aventura necugetată şi să nimicim cu totul pe numiţii răzvrătiţi, cu puterea biruitoarelor noastre oştiri. Dar am fost înştiinţaţi între timp că s-au întîmplat în Ungrovlahia din partea unor oşteni ai noştri nedisciplinaţi unele nedreptăţi şi pagube raie-lelor noastre nevinovate, care cu nimic n-au greşit sau n-au fost părtaşi la crima răzvrătirii. Ba mai mult, s-au întîmplat răpiri şi jafuri la moşiile boiereşti şi la averi şi alte asemenea necuviincioase tulburări, care nu numai că sînt cu totul opuse pravilei bine rînduite a puternicei noastre împărăţii şi înaltei noastre neschimbate voinţi, dar sînt şi nepotrivite, neaşteptate de la disciplinatele şi biruitoarele noastre oştiri, de la bravii noştri ieniceri, care sînt supuşi către înalta noastră împărăţie. Fără îndoială toate acestea trebuie să fi provenit de la alte unităţi de soldaţi nedisciplinaţi şi fără minte, care, neputînd să judece nici împrejurările cele de acum, nici să păzească datoriile slujbei lor şi buna rînduială şi dreptate, îndrăznesc şi se abat în neorînduială la asemenea nelegiuiri. Fiindcă, chiar dacă mai înainte s-a publicat împărăteasca noastră puternică poruncă potrivit legiuirii sfintei fetva ca în acele părţi ale împărăţiei noastre, în care răzvrătindu-se grecii împotriva noastră şi cutezînd să ridice şi arme şi prin aceasta aţîţîndu-ne la pedepsire şi răzbunare, ca astfel de semeţi şi cutezători să fie nimiciţi cu totul, iar femeile şi copiii lor să fie luaţi robi şi în acelaşi timp şi averile lor să se facă împărăteşti, cu toate acestea, ca să fie totodată împărăteasca noastră Voinţă şi în chip răspunzător şi potrivit îndurării noastre ca nu numai raielele nevinovate şi fără mustrare să rămînă cu totul neatinşi şi nevătămaţi, dar şi cei ce s-au arătat trufaşi împotriva noastră şi puşi sub învinuirea de rebeliune, cîţi adecă cunoscîndu-şi greşala lor şi căin-du-se cad la picioarele noastre, cerînd mila maiestăţii noastre, să fie iertaţi şi aceştia, vrednici de o potrivă ca şi de la început de umbra milei maiestăţii noastre şi de deplina miluire.
     Deci, fiindcă este de trebuinţă să se orînduiască pentru aceasta anume unul dintre slujitorii înţelepţi şi încercaţi ai maiestăţii noastre, care, mergînd în părţile de acolo, să săvîrşască această voinţă a noastră împărătească, tu, o Zaimis, care fiind împodobit şi cu înţelepciune şi cu destoinicie şi făcîndu-ne să avem bune nădejdi că prin vrednicia ta vei împlini cu credinţă această poruncă dată ţie, fii cu băgare de seamă acum ca să pleci de aici fără zăbavă după hatihumaiumul dat de noi. Şi, plecînd în părţile de acolo, să cercetezi cu scumpătate şi grijă toate mişcările oştirilor noastre şi în acelaşi timp să vesteşti tuturora ca să fie cunoscut că pravila şi cursul bunei rîndueli şi neclin-
316
www.dacoromanica.ro
titei voinţe a puternicei noastre impărăţii priveşte indeosebi la înlăturarea nedreptăţilor şi la totala ştergere a nelegiuirilor. Şi în acelaşi timp, cu ajutorul zabiţilor şi a celor de frunte, să restabileşti liniştea cerută şi nestînjenirea faţă de raiele şi desăvîrşita înfrînare a nedreptăţilor, arătînd tuturor, stăruind asupra împrejurărilor şi cu tărie, că este voinţa stăruitoare şi neclintită a puternicei noastre împărăţii să nu fie vătămate raielele nevinovate în nici un chip, sau să fie păgubite sau năpăstuite de nimeni. Acestea deci ştiind, ia seama bine ca să urmezi întocmai cele poruncite, fără cea mai mică abatere sau schimbare, în ce ţi-a încredinţat cea dc faţă a noastră sfîntă poruncă.
                       Acad. R.P.R., pach. DCCCV (fost ms. rom. 1063), f. 373. Text grec.
                                             186
31  angust 1821
                Jalba vechilului m-rii Hurez către căimăcămia Craiovii ca ţăranii din Cîrligi (Gorj) să dea înapoi schitului Polovraci viile pe care le-au luat în timpul răscoalei, invocînd porunca lui Tudor.
     Prea cinstite dumneata biv vel postelnice.
     Jăluiesc dumitale ca să am dreptate că schitul Polovragi din sud Gorj are o moşioară anume Cîrlige în sud Gorj şi de sînt acum zece ani trecuţi, aflăn-du-mă egumen la numitul schit şi mergînd la acea moşioară, am văzut viile sătenilor de acolo ce le avea sădite pă moşie părăsite cu totul. Cărora le-am şi zis ca să le lucreze spre a să folosi schitul cu otaştina lor. Şi ei, fiind oameni scăpătaţi, au zis că nu le dă nuna să le lucreze. Aşa auzind eu, ca să nu să prăpădească de tot, m-am apucat de le-am curăţit şi le-am lucrat cu a mea cheltuială, în cinci ani de zile, pînă le-am despărăginit şi le-am dat pe rod. Şi prunii i alţi pomi ce au fost în poalele acelor vii i-am cumpărat de la săteni cu zapisă. Care vii şi pometuri au rămas pe sama schitului şi le-au stăpînit pînă astă-iarnă. Iar acum, după ce s-au început apostasia aceasta, s-au sculat numiţii săteni cu silnicie şi au făcut toate acele vii şi pometuri zapt, cu cuvînt că porunca lui Tudor au fost ca nu numai viile să le stăpînească ei, ci şi moşia. Şi aşa în puterea acestui cuvînt ţin viile în zaptul lor. Ci fiindcă acum, din mila lui dumnezeu puterea apostaţilor s-au topit ca ceara de foc şi au rămas iarăşi dreapta stăpî-nire a prea puternicii noastre împărăţii, şi ca să nu rămîie schitul isterisit de rodul acelor vii şi pometuri, mă rog dumitale să fie cinstită poruncă cătră dumnealor boierii ispravnici a-i supune să sloboază viile şi pometurile schitului. Şi va rămînea pomenire dumitale.
                                   Prea plecat dumitale
                Hrisant, iconom şi vechil sfintei mănăstiri Hurez din sud Yîlcea
317
www.dacoromanica.ro
     Ioan Samurcaş biv vel postelnic, caimacam Craiovii
     Cinstiţi dumneavoastră boieri ispravnici ai judeţului. Veţi vedea jalba aceasta, ci dar să cercetaţi şi, fiind întru adevăr precum arată jăluitorul, să îndatoraţi pe pîrîşi ca să-i sloboază acele vii pă sama schitului, făr’ de a să .mai amesteca întru nimic. Şi să îndreptaţi, neavînd nici un cuvînt ca să se facă de sineşi stăpîni pă avere streină. Iar de ^ a fi pricina într-alt chip şi nu să va mul-ţămi vreo parte cu alegerea dumneavoastră, să-i trimiteţi şi la divan.
                                           Biv vel medelniciar
                                                      1821, avgust 31
         Arh. St. Buc., M-rea Polovraci, VI/29. Orig. rom. cu pecetea neagră în tuş a lui I. Samurcaş.
                                             187
[18/30? august 1821]
                  Comandantul oştirii turceşti din Moldova cere lui I• Raab să intervină pe lingă boierii moldoveni să se întoarcă în ţară.
     'Iaov tou 8 ieu0uv0£vTOi; YP<£p-H-aT0S trapa tou ev MoX8a(3E<f xupEou xopiaapEou iv\ţ ToupxEai; xp8i; t8v ev Tfl eEpy]p£vfl exapxE<f ây^vTYjv irfc (jLeyaXei6TY]T6i; tou tou aiToxpaTopoi; T^ţ ’AouarpEai;.
                                                                     No 1133
     rO 6xoaY]peid>pevoi; Yevlît^S xopiaâpioi; tou aiToxpaTopixou 60copavixou orpaTou eX0wv eEţ ’lâaiov xaTa xpoaraY'îjv tou euepyeTtxou xal ae(3aaTou povâpxou tou, pâ ala0Y]TixcoT(XTY]v S'X’E^iv tou eîSe t'Jjv âvcopaXEav xal <p0opâv iv\c, mjarâaecoi; tou xaXou to6tou t6xou, âţ ol xwpk *]®lît7]v «tuveES Y]aiv âxoarocTai expo-£ev/]aav xal t8v xaT^aTYjaav acopa xwpl? 'WxV*
     'Yxoxpecopivoi; 6 uxoaY]petcop£vo<; âxi t8 auToxpaToptxiv {Stpo<; piotţ âxe-pioplaTou Suvapecoţ el? t8 va (3oY]0fl xal va 6xepaaxl£eTai 6aou? tcov 6xy]xocov ty]i; ^0eXov peEvei xiotoE, ^auxoi, eEpyjvixol xal exTeXouvTeţ Ta XP^7) TC0V> opoEcoţ eEc, t6 va 8ia<pev8e6fl t8v â0Sov, SxoiouSrjxoTe <XT6pou xal oxoiouSrjxoTe £0voui; ^0eXev eîvai, xal Y]pcptaap£vo<; 6x8 piocţ Suvapecoţ t6<tov exTeTap£v/]<; xal ep^u-XtopivY]i; pâ e6a7tXaYXvlTlK“ tppov/jpaTa (£xep t8ia xal xpoacoxixâ toutw evuxâp-Xoucnv) ^0eXe vopta09j euTUX^TaToţ olv Yipxop^ay] va xaTop0coay] Toi? euepyertxoui; Gxoxouţ tou aePaaTou tou xupEou xal va xaTaxauay] iac, TipcopEaţ, aţ/uveţ xaxa-0Xl(3oucn t*Î)v xâoxouaav âv0pcox6TY]Ta tou xaXou to6tou t6xou. ’AXX’ oiSelţ xapx8ţ ^0eXe xpo£X0Y] £x to6tou tou £xiXEipY)paTOi; olv al xa0apal xal xpiţ 068bf tSiov aup<p£pov âtpopcoaai yv“(JLai tou 8xoar]peicop^vou 8kv mjpPoY]0Y]0coaiv âxi t*Î)v extaTpoţrJjv tcov xpoux^vxcov xal xpoxplTtov âpx^vTtov TÎj<; MoXSapEaţ.
318
www.dacoromanica.ro
      ’Ev0appv6pevo? Si: 6 U7totT7][zeuopivo? el? Ta? <piXixâ? ayiazic» aiTive? evu-7rxpXou(Tiv          TÎj? 'Y^Xî]? II6pTa? xal ty\q, peyaXei6T7]T6? tou tou auTO-
xpaTopo? t% ’AoutTTpla?, Skv âpepipp^xei noatoţ el? t8 vâ e7tixaXeo0fl Ta? xaXâ? £x8 ouXeucrei? tou xuplou oupPo6Xou xal xaPaXi£pou Paâp, 7tp8? PovjOeiav t% ntx<TXo6av}<; âv0ptd7tOT7]TO?, xapaxaXGv auxSv vâ 7tapacTT7]CT,n t8 £[Z7tepixXei6pev6v tou el? Tou? âpxovTa?, oÎTive? xaT^fpuyov el? Tou? ev ’AoutTTpla uxoxeipivou? t67cou?, xal vâ [ZETa^EipiciOfl 8Xa Ta p£(ia, Ta oxoîa ex 8ia0£ae«? iyOeXev eyx pivei el? tS vâ xaTaxeîay], d>? ix pip ou? tou u7toci7]peudpivou, Tou? euyeveî? âpxovTa? Siâ vâ âxi(TTp£^ouv Sctov Tâxiara si? TOXTplSa tojv xal el? t8 vâ Toi? âcrfpaXicT'jf] xepl fiXtov TtSv xivSuvtov tou? Sxolou? expo^£v7]aev yj xapouaia TtSv yeviT^âpttiv, oitive? xaTâ t8 xapSv e^eP^crav tv\c, 7i6Xett>? xal peT* oXlyov SiXoucnv exP?] xal iţ 8Xou tou t6xou, Siâ vâ p$]v âfpTjtry] el? tou? euyevet? âpxovTa? xaplav âpKpippexîj yvtSpvjv Siâ tt]v xaTpix-Jjv Ttj> 8vti xaXoxayaOlav tou auTOxpaTopixou u(J>ou? tou.
      'O u7totT7]peitdpevo? e7tnpoprl£eTai el? t8 vâ                â<p06vto?, e£ auTO-
xpoaip^Tou S-eX^creto? xal p& Tp6xov a7iexovTa xoXXâ tou ISlou auptpepovTO?, 8Xa Tâ xP*)Pa,totâ p£cia, #Tiva iyOeXouv eyxplvei âvayxaîa Siâ vâ eX0ouv xpo? aur6v, el? tSv peyâXov t6xqv TÎj? exTeX^treto? t% euTU^la? tojv xal t% âvaxau-treto? TÎj? TOXTplSo? tojv.
      'H 7tp8? tSv p6vipov [iovâpxvjv tojv crTaOepâ 7tpotrx6XX7](Ti? xal 8 tou xaXou Spto? TCiv 9-eXouv euxoXuvv] tou u7toci7]peitdp£vou Tâ p£cia toO vâ •qpxop^tT'n vâ Pacrra^yj Tâ (TTpaTeupaTa, âxep elcrl Sitopiqjiva vâ pelvtocnv £v MoXSapiţ &XP1 TÎj? xavTeXou? e^tStreto? TtSv axoaraToiv.
      'O u7iotT7](ieud[i£vo? pivei U7i6xpetd? el? t8v xupiov aupPouXov xal xaPaXtipov Paâp, ây£vT7]v iv MoXSapia ty]? peyaXei6T7]T6? tou tou auTOxpaTopo? t9]? ’Aou-trrpla?, Siâ tt)v SxPacriv tou epepcrlpaTi? tou ev auT^ t^ yjpipa, xal pi âxpav âvu7iopov7]crlav xpocrpivei tt]v âxoPacriv, xapatTTalvtdv auTtŞ t-Jjv PePaloacriv t^? ^exojpitTTÎi? U7ioXv]^etd? xpS? 3}v t8v exei 6 uxoCT7]pei«pivi?
                                                     BouctouX ’E<pevT7]?
             VI(TOV xaTâ t8 71P0Jt6tU710V 7ipS? yVtd(TT07lo{7](TlV TOU oxolou.
                                         T^epvoPiT^, t^ 30 Auyoucrrou 1821 N. E. ’Itd(T7]<p Paâp
                  Copia scrisorii adresată de domnul comisar general al Turciei în Moldova agentului majestăţii sale împăratului Austriei în zisa provincie
                                                                        Nr. 1133.
       Subsemnatul, comisar general al oştirii otomane împărăteşti, venind la Iaşi din porunca binefăcătorului şi veneratului său monarh, a văzut cu cea mai mare mîhnire neorînduielile şi distrugerile pe care apostaţii fără morală şi conştiinţă le-au pricinuit acestei bunCţări prefăcînd-o într-un trup fără suflet.
                                                                                                               319
www.dacoromanica.ro
     Subsemnatul, fiind obligat de înălţimea sk imperială, cu puteri nemărginite, de a ajuta şi a apăra pe acei din supuşii săi care ar rămîne credincioşi, liniştiţi şi paşnici, înplinindu-şi datoriile, precum şi de a ocroti pe cel nevinovat oricare ar fi persoana şi de orice naţiune ar fi, învestit cu o putere atît de întinsă, însufleţit de gînduri miloase (care îi sînt proprii şi personale) s-ar socoti foarte fericit, dacă ar putea îndeplini gîndurile binefăcătoare ale respectabilului 8tăpîn şi ar face să înceteze pedepsele care împilează omenirea suferindă din această bună ţară. Dar nici un rod nu va ieşi din această întreprindere, dacă intenţiile curate, care nu tind la nici un interes personal al subsemnatului, nu vor fi ajutate prin întoarcerea boierilor de seamă ai Moldovei.
     Subsemnatul, încurajat de legăturile prieteneşti dintre înalta Poartă şi majestatea sa împăratul Austriei, nu şovăie de loc a invoca bunele servicii ale domnului consilier şi cavaler Raab în ajutorul omenirii suferinde, rugîndu-1 să arate scrisoarea alăturată boierilor refugiaţi în părţile supuse Austriei şi să întrebuinţeze toate mijloacele, pe care prin a sa înţelegere le-ar socoti bune pentru a încredinţa, în numele subsemnatului, pe boieri să se întoarcă cît mai curînd în patria lor, fiind feriţi de toate primejdiile pricinuite de prezenţa ienicerilor, care deocamdată au ieşit din oraş şi peste puţin vor ieşi din întreaga ţară. Nu lăsaţi ca boierii să aibă vreo părere şovăelnică în legătură cu bunăvoinţa într-adevăr părintească a înălţimii sale imperiale.
     Subsemnatul se însărcinează să pună din belşug, din propria sa pornire şi într-un mod care este cu totul departe de interesul său personal, la îndemînă toate mijloacele materiale pe care le-ar socoti trebuincioase aceşti boieri pentru a veni la el, la locul unde au să lucreze pentru fericirea lor şi pentru tihna patriei lor.
     Credinţa lor statornică faţă de monarhul lor de totdeauna şi dragostea lor pentru bine vor înlesni subsemnatului mijloacele de a putea întreţine oştirile orînduite să rămînă în Moldova pînă la totala izgonire a apostaţilor.
     Subsemnatul rămîne îndatorat domnului consilier şi cavaler Raab, agent în Moldova al majestăţii sale împăratului Austriei, pentru rezultatul demersului său din această zi şi aşteaptă cu multă nerăbdare rezultatul, asigurîndu-1 de deosebita stimă ce-i poartă subsemnatul
                                                         Vusul1 efendi
                              Copie după original, pentru certificarea lui. Cernăuţi, 30 august 1821 st. n.
                                                            Iosif Raab
         Acad. R.P.R., vas. rom. 4288, f. 2—3. Text grec.
      1 Probabil Iusuf.
320
www.dacoromanica.ro
188
Braşov, 31 august 1821
                  Boierii Ţării Romineşti aflaţi la Braşov cer ocrotirea împăratului Austriei pentru stabilirea liniştii in ţară şi pentru instaurarea unei domnii pămintene şi permanente.
                                                  Bpaooo|36v, 31 Aiiyouarou 1821
      IIp&s Tiv auToxpotTopa TÎjţ ’AouoTptaţ.
      MeyiUTe xal yaXYjvoTaTE auToxpdtTop I
      'HpieTţ oE âXâxiuToi SouXoi t% auT% xai<rapopa<TiXix9)ţ xal <x7ro<TToXix9)? (xcY<xXEt6T"r)To<;, âpxovTeţ TÎjţ BXa^Eaţ sx tuv 7rapi<iTav6vTtov 8Xov t8 IQvoţ, Xa(i,pâvovTeţ xal ^8y] t8 &âppo? &izb tyjv !;7aSatJ;iXeu0eT(jav rjfjt.Tv <piXav0ptO7r£av tt7rpo(T7rE7rTO(Jiev 8iâ tou uapovTO? Taueivou elţ to&? auToxpaTopixo&ţ uoSaţ TTjţ, s£op.oXoYoiip.svoi 8X7)        xal SiavoEqc, xal yzi'kzm. xaPlCTTYlP^0l?> Siaupu-
<r£to? xy] pUTTOvTEţ T<xţ psyâXa? euepyeuEaţ âţ u7repex£vto<rev •?) [XEyaXeiiTY]? tt\c, e<p’ Y)pocţ te xal sul tou? Xoiuoi? aup.TOXTpito'faţ Y)p,tov ev auTfj tJ) Seivy) nepiarixaei, Î]tk; pi â7rapa8siY[i,âTi<TT0V XflOTeEas Tpo7rov tuv yvgkttmv xaxoipycov, xaTEpY]-(juoctev â<psi8toţ 8Xov t8 88a<poţ t9)? AaxEaţ. rH pEyaXeioTY]? tr\<; 8& sXeouoa t$)v âv0pto7r6TY)Ta 7râc7Xou<iav, 06 povov sStoprjaaTO f)(xTv toT? tu xivStivtov 7rspi<TM0sî<Ti ty]v âauXov xaTa<puy{)v urci t8 âouoTpiaxiv dx9)7rrpov Sv te ZTS<pavou7r6Xsi xal 'EppcfvouuiXei, âXXâ xal xrjSsTai Y)ptov <piXav0ptî>7rtoţ, A? xal uspl tuv ESEtov u7nr)x6tov ty]?, p£pipvc5<Ta uspl TÎjţ xoivîjc, Yjauxla? xal aTapaxou Siaytoyîjţ auavrcov Ttovt xaTolxtov t% Saxixîjţ sTOxpxla?.
      Aiv XeEuopsv 8(i,toţ âui tou vâ âva<p£ptopev SouXixtos Tfl auTÎjţ auToxpa-Topixy) (i,EyaXEi6TY)Ti 8ti •?) svrauOa 8ioExY)<nţ pa? TOxpaxiveî 8iâ vâ s££X0topsv ev Tfl uaTpESi f)[juov xal vâ Y)<iuxâ<Ttopsv slţ Tâţ EyxaTaXeXeippivaţ scmaţ paţ, X6yto 8ti 7rpo<TEyyE^Ei 6 xaipoţ tou x^ltuvo?, xal svSexipsvov vâ <p0â<itopsv si? (XEyE<mr)v SvSsiav, xal 8ti e£e8o0Y]<rav paoiXixal 7rpo<TTayal ty)s rTt|nf]X% ’O0to-pavixî)? II6pTaţ 8iâ vâ TpapY)x0oi<Tiv ol yiaviT^apoi, xal •fjpsT? Y]p7ropoupsv vâ EX7rE<Tto(xsv 8ti 8ev SiXopsv ?xei evoxXrjuEiţ pEyâXaţ, Sxovrsţ pâXicrra svrsuOsv E7«<TTpo<p9)ţ 7ra<To8<na. "Octoi Sk eţ f)(jitdv ^sXrjCTtOCTi vâ Siyjjjiepeuctoxtiv &VTau0a, vâ sfiptouiv ol toioutoi xaToixlaţ t6uov slţ âXXa (jipY] tuv svSoT^pto. 'HjisTţ 8e ol SouXoi TY)ţ, auT07rapaxEvY)T0i sopiiv £toxvts? vâ e7u<ttp^m(jlev ev t^ uaTplSi Yjjxtov, A? Exavtoţ TaXai7rtopY)0EVTEţ xal sî<t£ti TaXai7rtopou(jiEvoi uui SuoTuxEaţ âxpaţ xal eXXsE^Etoţ tuv upo? Tpo<p^)v E7riTY]8s£tov 1^68tov, â<pou sxâ<iap.Ev xal Tâ 7rpây(xaTâ (xaţ. IIXy]v auTO? 6 Xoyoţ tou 8ti s£s860Y]<iav 7rpo<TTayal vâ âva-Xtop^utoui Tâ utpaTSujxaTa Stv uuâpxei, xal âv U7râpxif) xal Y]fi.Eu; âyvooufxsv, Skv EVY)py^0Y] 8(juoţ &XP1 touSe, âXX’ svavrEaţ 8Xa Tâ SaniTiix (xaţ 8v te Bou-xoupEorEto xal ev toT? uuoCTraTixoT? slvai 7tXY]pY] (TTpaTiMTMv xal xaTY]VTY]<rav vâ slvai x«?Pa^a xal âvemTYjSeia upiţ xaToixlav, pi t8 vâ 8yiva^ pspixâ xal âxoupia âXoytov, xal o8te âSsiâ^ouv, o8te xaipiţ xal Suvapiţ u7reXeE<p0Y) twpa sE? t8 vâ 8iop0to0to<Ti, xal vâ y£vouv z&ipr\aaL upi? xaToixlav. 'E7ropivtoţ, o8te
2! —c. 810                                                                         321
www.dacoromanica.ro
eîvat eXTOţ vâ âvaXâpwptev xaî vâ yvwpîawptev ttjv uxap^îv ptaţ eâv Sev au(TT7)0yj 7tp6xepov ev xyj BXaj([a yj xoivtj eîpTjvTj xaî Tjaujda twv 7tpay(jtâxwv.
      'EtciSt) 8[ao)<; yvopî^optev t'Jjv eptXtXTjv o^eatv otcou e^et 7) xaKTapoPaeTtXix'}) [AeyaXetoxTjţ TTjţ ptexâ ttj<; auxou (JteyaXetSxTjToi; tou auxoxpâxopoţ xaawv twv Pa)(T(Tiâiv, tou 7tpoaxaxeuovTOţ Ta? Suo xauxaţ e7rap^ta<;, BXa^îaţ xaî IloySaviaţ, xaî (Aera t% PaatXeuouaTjţ Tjptiov 'YtpTjXîji; ’OOwptavixTjţ ITâpxaţ, yovuxXixouvxei; 7ipî» twv auroxpaTopixoiv auTTji; xoSwv, &ep[AMţ xaOixexeuoptev ib xataapoPaaiXixov xpâxoţ ttj<; vâ e7tipXetpyj îXetp Spiptaxi ev aurei xcp eu0ex<p xatpqi xaî e7tî ttjv â0Xtav xaxptSa t)[awv, TOxe^ouerav inb xatpSv eîţ xatpSv StaepSpoui; SuaTu^eu; âXXotwaetţ xaî Setvâţ xepiaxâaeiţ, &crre ev StacrrTjpiaTi xeaaapâxovxa ^p6vwv xexpâxtţ eyxa-TeXe[<p07)(rav xâ oenrixta xaî XTTjptaxa Tjjxoiv el? ep7j[AMatv, xaî Tjp.e'îţ xaxecpuyojAev evxau0a un 6 n6 auxoxpaxopixSv ax7j7txpov TTjţ Stâ vâ awawptev a ut 6 nb £tjv, xaî al âXXTjXoSiâSoxoi 7teptaxâaeiţ auve^eu; o Serat, Sev piaţ eStSov xatpSv vâ âvaXâpwjxev evTeXwţ. IIoXXol Sk ex twv âSuvâxwv xaî jitm](wv (jltj SuvTjOevxeţ vâ Staaw0wat pt& ttjv epuyvjv, eytvav S-iiptaxa eXeetvâ T/jţ an aud pun iac; xaî wp.o-ttjtoi;. vAXXtj eXxîţ Xotxov Sev eptetvev etţ Tjptaţ, eîp.7) nb aur ox par o pix o v auTTjţ £Xeog, onoii Stâ ttji; ev aurei xcp âpptoSier xatpqi (ex; eîvat yvfocrrov) îo^up*? npoaraataţ rrjg vâ â7toXauayj 6 nonoc; T7jţ BXaj(taţ eîţ t6 e^Tjţ ttjv âptexâpXTjTov eîpTjvTjv, Tjauxîav xaî euvopiav, pi 8Xa ttj<; xâ xpovopta xaî xoxtxâ eOtpa eîţ aîeiva xSv âraevra. Touxo Se oXov xaî xaxopOouxat xaî âacpaXwţ auvTTjpetxat, 8xav Stâ ttj<; âvaxxo pix?)? pteoiTetai; ttj<; S-eo7rt(T0yj tj ■Jjyeptovîa tou tStcou ptovipifli; xaî StapxTjţ, eTOtS-yj ex ttji; 7tpo(TO)ptv7j<; SioiXTjereox; xeiv Tjyeptoveiv, ttji; erei pTjxyj StjXovoti 7ipo(T0e(T(Jita, xaî 8%i xa0wţ âvTjxet ei? eva Sioixtjttjv p.taţ knapyiaq, eîvat yvoxrrSv 8xt 7tpo^X0ov al xaxaxpTjaetţ otcou xaxextxpavav xSv Suoxu^^ Xaov ttji; BXaxtaţ xaî xSv Stpepov etţ yoyyuapioui; âXoyouţ. Atâ xouxo tj ex xoiv extCR)[ApâvTWv CTUvayojjtevT) âX7)0eta StSâaxet 8xt eîvat e7tâvayxeţ xaî Xtav inoi-cpeX^ţ xaî auvxTjpTjxtxov x^ţ xaX^ţ xaxaaxâaewţ xou totcou tS vâ eîvat 6 Tjyeptwv XTjţ BXa^îaţ p.6vt[Aoţ xaî StapXTjţ, Stâ vâ Xoyt^exat xw ovxt evT07ttoţ xaî xaxpt-wxTjţ, npâxxwv xâ xâXXtaxa xaî X7jS6[Aevoţ xwv xotvyj aupupepovTWv xou xoxou Ai; tSîaţ 7raxptSo(; xou, Sorti; vâ x.PeC0CT‘T7Î â7rapatT7jro)(; vâ auptPouXeSexat xaî vâ CTUaxexxexat xâvxoxe 7tepî xuv xoxtxwv U7to0eaewv p.e xouţ e7tta7j[AOT£pouţ xaî 7tpeaPuxepouţ xyj xe TjXtxîa xaî tppovTjoet xwv evxo7t[wv (jtovov eu7taxptSwv, xaî ouSexoxe ^evtov, xaî ouxw vâ exâyyj ttjv tpîjepSv xou, Stâ vâ eîvat xaxâXXTjXoţ xaî âpptoSîa etţ xâ xotvâ aupuplpovxa, xaî St’ auxoiv vâ Steu0eT7)0oi(Tt xâ x^ţ StotX7j(reo)i; op0â [xexpa xaî -q Sixata axâ0[A7j. 'Exopivwţ xaî xâ ttji; âaxuvopiaţ vâ Stotxoivtat xyj xotvyj au(A7tvota Stâ xuv txavwv xaî âvayxatwv ttji; u7toupywv, 7tp6ţ StTjvex^ âacpâXetav x^ţ xotv^ţ TjCTU^taţ evavxîov na\nhq 7tXeovexxtxou xaî eptXoxapâ^ou 7tveup.aT0ţ.
      FTepl Sk xuv 07taSwv xaî cruvepywv xwv Suo yvwaxwv âp^Tjywv x^ţ â7toaxa-aîaţ, otxtve^ 9j(rav pita cruppoTj StaepSpwv xaxevxpe^oiv âvOpwxwv, xwv xXeîaxwv ’Axpavwv xaî Eeppwv, 7ipS xoXXwv j(p6vwv xpa<p£vxo)v ev xw xâxw ev âxpa âveaet, xaî xupepv7)0evxo)v ptâ SatpîXetav, (Saxe xoXXoî eţ auxwv âxexTTjaav xaî xaXTjv
322
www.dacoromanica.ro
XOCTOCCTTOCCTLV XT7][lâTO)V Xal Xp7][lâTC0V. “ExECTa âyV0)[10V7]CjaVTE<; zic, T7]V TpOtpOV aurciv yîjv tt)<; BAa](£a<;, 8ti T7j<; Ppcocreax; oflci7]<; ev tŞ CTTdpum ocutcov, sx<8pv]cjav XyjffrpixSi; [18 âvTjxoucjTOV â7oav0pa)7o6T7]Ta xaxâ t^<; Tpo<po86Ti8o<; xal ti0t]vou auTWv, xaTETapa^av t'Jjv Tjou^av tou toxou, sî;syu[ivMaav tou<; xaTo£xou<; ev y^vci, xaTEp^pLCOcav toc oani-nâ twv, xaTEaxopxiaav toci; Tpocpâ; tcov xal Touţ EtpuyâScucjav ev &pa                  [18 xtvSuvov t^<; ^coîji; tcov xal tcov cpapiAiciv tcov.
       IIspl toutcov â7oâvTO)v Sso[jLE0a S-EppiSi; va S-EcimcjOyi 67006 vâ â7oo(3A7i0c5cji xal va â7roxXEicj0Scjiv eE<; aîcova tov anocvroc iţco tcov auvdpcov tt]<; BXa^£a<; xal va [17] cruyxw p7]0yj ouSetoote v) eÎcjo8o<; auxcov ev tŞ t670co T7j<; BXa^£a<; 670’ ou8e[xiŞ aExta, o8te ax; U707]x6cov t^<; ’O0co[iavix% IIopTai;, o£ks ax; E70iypa<po(iiva)v 7opo-arocalocv <5cAAt]<; ut|/7]X7j<; Suvâ[iEO)<;, [ie t6 va slvai lyvcocipivoi âx; <p6aEi xaxoTpo70Oi xal 7up6<; XyjcTTElav £70ip psTosI;, xal 6ri [locAAov ev auTfl xyj TOpiorâciEi <x7ueS ziyQ r\ 7rpay[iaTixS<; 8ti ^tov 7opo[i£[i£X£T7][iivoi e£<; tt]v XyjoTEiav tou totoou xal eîyov auv07][ia t'Jjv t&noa-ra.aia.v, âvapivovTEi; tou<; âp^Tjyou; tojv. "ÎÎcjte 8iâ t% a^TO-xpaTopix^; cruvEpyEÎa; tt]<; va cj(3Ecj0fl e£<; t8 7oavT£X8<; 7oav 70V£U[ia â70oaTaTix8v txnb t8v T07rov tt]; BXa^laţ, xa0’ 8v Tpoxov Sisaxop7cccy07]cyav xal E[iaTaiâ)07]oav 8Aai al ev Tyj Eupc!)7oy] âvacpuEUjai â70ociTacj£ai, 8iâ tmv ![i<pp6va)v Tpo7ocov xal twv âxaTa[ia^7]TO)v âoucropiaxciv 6nXuv, xal va â7oapTicj0fl xal ev Tyj BXa^îa 7] [i6vi[io<;, Siapx7]<; xal â[iSTâ(3A7]TO<;               xaTâcroacjK;.
       Kal s70sc§ 7] oXo t8 80vo<; tt]<; BXa^îaţ, 67008 eutu^tjite va t^jv auroxpa-Topix'Jjv pa)cjcjix7]v 7opocjTacj£av, yvaipl^Ei 8ti xal t8 xaiCTapo(3acjiAixov xpaTo; tt]<;
       Sixa£a)[ia yeiTOvixiv t8 va u70Epa<77t£^ETai tt]v Exapxcav TauTTjv e£<; tt]v 670a-ycoyJjv twv Au707]pciv, ETOopivax; xal 7][ieT<; ol EXâxtCTTOt SouXoi tt]c, ol xixtoixoi tou t67tou, 8}(0[iev e7o£cj7]<; t8 auTi yciTOVixiv •9-ixppo<;, t8 va 7opocjTpE^a)[iEV S7]XaS7] [ietoc t^<; oq)EiXo[iiv7]<; Euyva)[iomiv7]<; 6700 tt]v xpaTaiâv auTOxpaTopixTjv ax£707]v tt]<;, a£To6[iEvoi po7]0Eiav e£<; t^jv xoivtjv âvâyxTjv t^<; 7oaTp£So<; yj^jicov, 7oapaxa-Xou[iev [i£Ta 0-Ep[iâiv Saxpuwv t8 paoiXixov auT^ţ i'kzoq va cEcjaxoucjOÂ 7] TaTOiVT] •^[lâiv 8et]cji<; xal voi vciciy] q)iXav0pc!)7oax; $£<; t8 va ouoTTjoy] t^jv xaTa t8v toioutov Tp670ov SOTjvexT] Elp7]V7]v, Tjou^lav, xal cuvo[i£av tt]<; 7oaTp£So; [ia; [18 toc Î8ia caur% 7opovo[ua xal T07uxâ 80c[ia xal [ic ttjv [lovipcov xal Scapx^ 7]ye[iov£av, xal va ScaT7]p7]0yi e£<; aEwva t8v iacavTa, etoototeuovto; tou paccXecou xpaTOU<; tt]<; e£<; t8 va [!■}) yivfi 7tot8 xa[i£a 7oapaSpo[i7] [ietoc TauTa twv S-EciTtiaOEVTCOv, o£jte va eEctj^copyjer-jQ 7tot8 ou8c[i£a 6707]pcca, qjavEpcoi; âq)avco<;, E[i[iicjax; 7] <Sc[iecjox; xal vâ TOipa^Oy] 0700C70UV ^ xocvJ) tou t67tou ^ouxla xal xaXT] âppcovta ouSe [iexpt Tpt^6<;.
       'H[ieT<; 8e xal 8X0; 6 Xaoţ t^; BXa^ca;, ol a70oXa[iPixvovTE<; toci; TOcauTa; EicpyEcjtai; 810c t^<; [icciiTEtai; tou xpaTaiou, cEpTjvixou xal t^<; Eupc!)707]<;£Ep7]vo70oiou jiovocpxou T7j<; ’AouoTpca;, Euyvco[i6va)<; vâ aîpcopiEV 7tixvtote Ta<; -/zZpa.q [ia<; 70p8; t8v 7oavToS uvapcov 0e6v, 8e6[ievoi auTOU EV0cp[iax; îva Scaccovl^y] t8 paalXecov xpaTo; tt]<; âxaTa[iâ](7]T0v xal vâ u7COTaTTy] u7o8 tou<; 7068 a<; auT7]<; 7oâvTa 6^0p6v xal 7ooA£[uov.
                                                    1821, AuyouoTou 31, Bpacjciop.
       Aiâ t'Jjv âcru[iq)Ci)v£av 0688 touto Eyivc.
21*
323
www.dacoromanica.ro
Braşov, 31 august 1821
       Către împăratul Austriei.
       Prea mărite şi luminate împărate!
     Noi, boierii Ţării Romîneşti, prea smeriţii robi ai maiestăţii voastre chesaro-crăieşti şi apostolice, care reprezintăm întreg poporul, cunoscîndu-vă iubirea de oameni din belşug arătată nouă, îndrăznim să cădem prin umila de faţă [jalbă] la picioarele voastre împărăteşti, mărturisind cu tot sufletul şi cugetul, şi prin cuvinte de recunoştinţă arătînd cu glas tare binefacerile mari, pe care maiestatea voastră le-a revărsat din belşug asupra noastră şi asupra celorlalţi compatrioţi ai noştri în acea straşnică împrejurare, care, prin tîlhării nemaipomenite ale cunoscuţilor răufăcători, a pustiit necruţător tot pămîntul Daciei. Ci maiestatea voastră, milostivindu-se de omenirea suferindă nu numai că ne-a dăruit, celor ce ne-am mîntuit de primejdii, refugiul de neatins sub sceptrul austriac în Braşov şi Sibiu, dar se şi îngrijeşte de noi cu iubire de oameni, ca şi de proprii săi supuşi, preocupată de liniştea obştească şi netulburata vieţuire a tuturor locuitorilor provinciei dacice.
     Nu lipsim totuşi a raporta cu supunere împărăteştii voastre maiestăţi că administraţia de aici ne îndeamnă să ieşim în patria noastră şi să ne odihnim la vetrele noastre părăsite, sub cuvînt că se apropie timpul iernii şi e cu putinţă să ajungem în cea mai mare lipsă, şi că s-au dat porunci împărăteşti ale înaltei Porţi Otomane ca să se retragă ienicerii, şi noi putem să sperăm că nu vom avea supărări mari, avînd mai cu seamă de aici pasuşe de întoarcere; însă cîţi dintre noi vor voi să-şi petreacă timpul aici, să-şi afle unii ca aceştia loc de domiciliu în alte părţi, din cele mai înăuntru. Dar noi, robii voştri, sîntem de sine îndemnaţi toţi să ne întoarcem în patria noastră, ca fiind îndeajuns de căzniţi, şi încă chinuiţi de prea mare nefericire şi lipsa mijloacelor de trai pentru hrană, de cînd am pierdut şi lucrurile noastre. Această vorbă însă, cum că s-au dat porunci să se retragă oştile, nu există; iar dacă există şi noi n-o cunoaştem, nu e împlinită totuşi pînă acum, ci dimpotrivă toate casele noastre din Bucureşti şi de la moşiile de afară sînt pline de ostaşi şi au ajuns să fie stricate şi nepotrivite pentru locuit, fiindcă unele au fost transformate în grajduri de cai, şi nici nu se golesc, nici timp şi avere n-au rămas acum ca să se repare şi să fie încăpătoare pentru locuit. Din această pricină, nu e nici o nădejde să luăm înapoi şi să revenim Ia averea noastră, dacă în Ţara Ro-mînească nu se va stabili mai întîi pacea obştească şi liniştea lucrurilor.
     Dar fiindcă noi cunoaştem legătura de prietenie, pe care o are majestatea voastră chesaro-crăiască cu majestatea sa împăratul tuturor Rusiilor, protectorul acestor două provincii ale Ţării Romîneşti şi Moldovei, şi cu împărăteasca noastră înalta Poartă Otomană, îngenunchind la picioarele-ţi împărăteşti, fierbinte rugăm chesaro-crăiasca-ţi putere să arunce privirea cu ochi binevoitori, în acest timp potrivit, şi asupra nenorocitei noastre patrii, care suferă din timp în timp schimbări nefericite şi împrejurări groaznice
324
www.dacoromanica.ro
încît, în răstimp de 40 de ani, de 4 ori au fost lăsate pustiirii casele şi moşiile noastre şi noi bejenari aici sub sceptrul vostru împărătesc, ca să ne scăpăm însăşi viaţa. împrejurările care urmează necontenit una după alta nu ne-au dat timp să ne refacem pe deplin şi mulţi dintre noi fiind neputincioşi şi săraci, neputînd să ne mîntuim prin fugă, am ajuns victime de plîns ale neomeniei şi cruzimii. Nu ne-a rămas deci altă speranţă decît împărăteasca voastră milă, ca prin puternica voastră protecţie (cum este cunoscut), în acest moment potrivit, pămîntul Ţării Romîneşti să se bucure în viitor de pace nestrămutată, de linişte şi dreptate, cu toate privilegiile sale şi obiceiurile locale în veci. Toate acestea se vor înfăptui şi se vor menţine în mod sigur, dacă prin suverana-ţi mijlocire se va hotărî o domnie dăinuitoare şi trainică pentru ţară, deoarece din cîrmuirea provizorie a domnilor, adecă pe termen hotărît dinainte, şi nu cum se cuvine unui domn al provinciei, este ştiut că decurg abuzurile care au amărît nefericitul popor al Ţării Romîneşti şi l-au făcut să murmure nu fără temei. Pentru aceea adevărul rezultat din cele întîmplate ne arată că este de trebuinţă şi foarte folositor bunei stări a ţării ca domnul Ţării Romîneşti să fie pe viaţă, pămîntean şi patriot, săvîrşind cele mai bune lucruri şi îngrijind de interesele obşteşti ale ţării ca de interesele propriei sale patrii. Acesta să fie dator neapărat să se sfătuiască şi să chibzuiască întotdeauna cu privire la afacerile ţării împreună cu cei mai de seamă şi mai bătrîni, şi prin vîrstă şi prin înţelepciune, numai dintre nobilii pămînteni şi niciodată dintre străini şi astfel să influenţeze hotărîrile lui, ca să fie corespunzătoare şi potrivite intereselor de obşte, pentru ca astfel să se orînduiască măsurile drepte ale cîrmuirii şi pravila cea dreaptă. Prin urmare şi cele ale politiei să se cîrmuiască în cea dimpreună înţelegere, prin miniştri destoinici şi trebuitori pentru asigurarea necontenită a liniştei obşteşti împotriva oricărui spirit lacom şi iubitor de turburare.
     Iar în privinţa soţilor şi complicilor celor două căpetenii cunoscute alt răzvrătirii, cari erau o adunătură de feluriţi oameni, vicleni, cei mai mulţi albanezi şi sîrbi de mulţi ani hrăniţi în ţară în cea mai mare îngăduinţă şi chivernisiţi din belşug, încît mulţi dintre ei au dobîndit şi avere frumoasă în moşii şi în bani, apoi arătîndu-se nerecunoscători către pămîntul Ţării Romîneşti care i-a hrănit şi le-a dat mîncare, au pornit hoţeşte, cu nemaiauzită neomenie împotriva maicii care-i hrănise, au tulburat liniştea ţării, au despuiat locuitorii îndeobşte, le-au pustiit casele, le-au risipit proviziile, şi i-au fugărit în timp de iarnă, primejduind viaţa lor şi a familiilor lor.
     Pentru toate acestea, ne rugăm fierbinte să se poruncească ca să fie alungaţi şi să fie izgoniţi pentru totdeauna afară din hotarele Ţării Romîneşti şi să nu se îngăduie niciodată intrarea lor în Ţara Romînească, sub nici un motiv, nici ca supuşi ai Porţii Otomane, nici ca sudiţi ai vreunei înalte puteri fiindcă sînt cunoscuţi ca perfizi din fire şi înclinaţi spre tîlhărie şi mai ales că în acea împrejurare s-a arătat de fapt că erau cu precugetare la jefuirea ţării şi aveau ca lozincă răzvrătirea, aşteptînd pe căpeteniile lor. Astfel prin impărătcasca
                                                                                                 325
www.dacoromanica.ro
voastră conlucrare, să se stingă deplin orice duh de răzvrătire de pe pămîntul Ţării Romîneşti în chipul în care au fost împrăştiate şi zădărnicite toate revoluţiile care s-au ivit iarăşi în Europa, prin mijloacele înţelepte şi prin nebiruitele arme austriace, şi să se desăvârşească şi în Ţara Romînească o pace statornică, tainică şi nestrămutată.
      Şi deoarece întreg poporul Ţării Romîneşti care a fost fericit să aibă împărăteasca protecţie rusească, ştie că şi chesaro-crăiasca voastră putere are dreptul ca vecina să sprijine provincia aceasta pentru curmarea suferinţelor ei. Prin urmare, şi noi, prea smeriţii voştri robi, locuitori ai ţării, avem deopotrivă aceeaşi îndrăzneală de vecin, ca să alergăm adecă, cu recunoştinţa datorită, sub puternica voastră ocrotire împărătească, cerînd ajutor în obşteasca nevoie a patriei noastre; cu lacrimi fierbinţi implorăm împărăteasca voastră îndurare, să fie ascultată smerita noastră rugăminte, şi cu filantropie să încuviinţaţi ca să se orînduiască într-un astfel de chip pacea statornică, liniştea şi dreptatea patriei noastre, bucurîndu-se de propriile sale privilegii şi obiceiuri pămîntene, şi de o domnie statornică şi trainică, care să fie păstrată în veci; împărăteasca voastră putere supraveghind ca să nu se producă vreodată după aceasta vreo abatere de la cele hotărîte, nici să se strecoare vreodată nici o înrîurire, pe faţă sau în ascuns, de-a dreptul sau pe ocolite, şi să se tulbure cîtuşi de puţin obşteasca linişte a ţării şi buna armonie nici pînă la un fir de păr.
      Iar noi şi tot poporul Ţării Romîneşti care, primind astfel de binefaceri prin mijlocirea puternicului, paşnicului şi pacificatorului Europei monarh al Austriei, cu recunoştinţă să ridicăm întotdeauna mîinile noastre către atotputernicul dumnezeu, rugîndu-1 fierbinte ca să prelungească în veci împărăteasca voastră putere, şi să aştearnă sub picioarele voastre pe orice potrivnic şi Vrăjmaş.
                                                   1821, august 31, Braşov
      Din cauza neînţelegerii, nici acesta nu s-a făcut.
         Acad. R.P.R., ms. rom. 322, f. 215—216. Text grec.
August,] 1821
                                             189
                Lista boierilor numiţi. ispravnici în august şi huzmeturilor.
preţul vînzării
               1821 : vînzarea huzmeturilor
      Taleri
     50 000 dijmăritu .asupra dumnealui dvornicului Mânu i tutunăritu. 91200 vinăriciu asupra dumnealui clucerului Filip.
     95 500 oieritu asupra dumnealui dvornicului Mânu.
326
www.dacoromanica.ro
     74  500 vînzarea vămilor pe patru luni de la septemvrie întîi, leat 1821, pînă la sfîrşitul lunii lui dechemvrie dintr-acest următor an, căminar Aslanolu1.
                                Isprăvniciile ce s-au făcut la avgust 1821
Slam Rîmnic
Saacu
Prahova
Dîmboviţa
        >
Muşcelu
—   dumnealui comisul Iancu Bengescu
—   dumnealui stolnicul Aleco Yăcărescu
  {dumnealui medelnicer Costache Burche dumnealui medelnicer Grigore Argintoianul —dumnealui căminar Gheorghe Drugănescu — dumnealui căminar Iorgu Yăcărescu
            Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 123.
                                             190
[Braşov, august ? 1821]
                   Informaţii despre disensiunile dintre boierii de la Braşov şi despre formarea unei grupări ostile lui A. Pini.
      ’ExXap7tpoTaTE 1
      'O SouXo? ty]?- e7te(TTpei|jsv e£? BpacnioPov, 8tcou sSpov tou? âpxovTa? EIc, peylciTYjv â<rup<pcovlav, co? ouSetcote ăXXote, S^XaSi] povov tov pmrvov M7tpay-xopâvov vâ sv8£8fl el? xocOe xoivco<peXe? fe'pyov. 'O 8e prarvo? BaxapEaxo? xal Txtxa? tov MtceXov ^/ovte? Tipcîm xal                    >t«0E xlv-qpâ tcov, TCpoapevouv
tt]v aTCoXuTov <pavaptcoTtxY]v 8to£xY](Ttv Sta vâ 7talpvouv t£? ptcmaplE? xal <jka-0aptE?. Ol 8£ $iXnr7tEoxoi pETâ SapoupxâciY], ’AXsxou Txlxa, Matfpou xal Mtcou-£oytot,vou, 7tvEupa ovte? xal         tou IIIvy], TCpipsvouv 7tapâ tîj? pEyaXEioTYjTo?
tou ’AXE^âvSpou 8oi;a? xal Tipâ? xal 687]yla? racpâ tou IIIvy] 8tâ vâ xwouv ti. ’Ex toutou auprapalvco 8ti 6 IHv»]? ekizîXjsi. p£ v£ou? Tpo7tou?, râ^a utcoxpeco-Tixoii? 7tp&? tt]v auX-qv tou, toxXiv vâ â7taTY]cry], ev 2» i]peT? eXm^opev (âv u7rapx.7) 8ixatooiivY] eI? t8v xoapov) vâ xaxomr0fl a£>Tl>? 6 âv0pco7to? xal oxc vâ 8o£aa0yj 7tâXtv xal vâ aTOXTa.
      Autyjv ty]v â0Xlav xztzotzcjIv pa? PXetccov xal yvcopllpov noarjv 8t,â0ecrt,v xal opp7]v £%si 6 x6pt6? pou eI? to vâ âTCoXaticrfl 6 Sucttuxy]? âv0pco7to? Tâ «puaixâ tou StxaicopaTa, 7tapE(TT7](Ta eI? 8Xou? tou? v£ou? t8 tcoctov âStxov xal âXoyov EÎvat eI? toioutov (paPcopr] xatpov vâ ciEpyiavllpopsv povov eI? tou? âX£8E?, xal oikco auvEtXxuoa U7rcp to&? TptâxovTa ysvaTou? xal pi] ysvaTou?, x^pl? vâ <*va-xaTcoocopEv StoXou tt]v 7uvixy]v «paTplav. ’E(juv0E(TapEv plav âva<popâv 7tp8? to&? ydpovTa? pa?, â7to8EtxvuovTE? tou? 8ti âv rj euysvla tcov â7te<pâat,crav vâ x<xoouv
      1 Ultimele două cuvinte sînt adăugate de altă mină.
327
www.dacoromanica.ro
xal ocot&v t8v jiivov âpfiiSiov xaipiv elq t8 vâ âTroXurpwaouv tyjv TaXalyrwpov TraTpISa (iaq âyri touq 8vux«? twv âyplwv S-yjplwv OavapiWTWV xal vâ Trepipivouv Ta TraiSux (iaq £wyjv ev âveaei, Y)p.eîq Siv Yjpwropoufiev TrXiov vâ xâawjiev xal aurov t8v âp(i.6Siov xaipov. ’ATreqjaalaafiev fii tyjv âSeiâv twv xal epp.Y)velav twv vâ SaveKT0top,ev xal vâ Tp£^(op,ev Sexa ei; yjjxcov elq exelvouq Touq âv0pwTrouq oTroi Xiyouv 8ti TrpoTepl^ouv toii? Seivwq Trâa^ovTaq, TrapaxaXouvTeq olxTpwq vâ ala0av0w[i.ev xal y](ie!q ottou ecpOâaap,ev elq tyjv ttX£ov iXeeivyjv xaTaaTaaiv, 8ti i7ry)Xau(Ta(ji,ev xfi 8vti t-Jjv TrpoT^iav pi tyjv âTroXuTpwcriv twv Tra0wv paq.
      Touto t8 xlvyjpâ paq ISwcre peyâXov xpoTov, £<po|3y]0y]xav ol y£povreq xal 6 piv pTrâvoq MTtpayxopâvoq xal popvixoq MTraXaT&âvoq xal popvixoş Kper£ou-Xioxoq âp£awq âTrexplOyjaav 8ti eroziv ou v t8v £y]Xov paq xal iyxplvouv Tâq I8£aq paq, xal âq âpxlawpev 6 xa0elq ev pipei vâ xâpwpev Tâ TTpopXy]paTâ paq vâ y£vy) exXoyy) twv alpeTWT^pwv ISewv, ol Si inlXoinot Suo pTrâvyjSeq paq ctt£XXouv elq tt]v IT6Xy)v vâ £y)TY)(Twpev Tâ Slxaiâ paq. 'Opolwq xal y] ttivixy] cpaTpla, t$)v* iyrolav 8 ev âvaxaTwaapev elq ouSev, SearrepaToi Si’ auryjv tyjv xaTaqjpdvyjaiv ottou Touq ixâpapev, paq <po|3epl£ouv peTâ tou pouaiou IIIvy]. Kal iTreiS-Jj-elq auTrjv tyjv Trpiq Touq âpxovTaq paq âvacpopâv, ottou 8xei uTiip Tâq TpiâxovTa UTtoypacpâq, Itu^e xaXfl ^ xaxyj tuxt) o SouXoq tyjq TrpwToq vâ elpai uTtoye-ypappivoq, 7tâaxouv TToXuTpdTrwq Trpiq Touq £Sw SioixyjTâq (iTreiS-J) Si ^X0ov elq Bpaacropov xal e(3yîjxa elq TrpoOTrâvTY)(Tiv tîjq exXapTrpdTY]Toq TYjq xal iTreiSy] iTryjya elq SipTrlvi xal e7tî)pa Tâ toxiSux (i.ou xal ^X0ov TtâXiv e8w) Ttâoxouv Xiyw TtoXuTpoTtwq vâ ip,7tveu(Touv xaxâq I8£aq xaT* ep,ou elq tyjv e8w Siolxyjaiv, ■?] oTtola xal piâ t8 e^etpwvrjae 8ti t8 vâ xaT^cpuyov e8w jilav şopâv elq âauXov, TtpdTtei vâ YjCTuxâow. Ty) â7texpl0r)v SiacpopeTix^ cpwv^ 8ti Swq 8tou 8^v iTtaXXayw twv Seivwv, xal 8wq 8rou 8^v âTtoXaday) y] TtaTplq (iou tyjv 8p0y)v TYjq Siolxyjaiv, 8Xo S-â Tp£xw< ’Ajiiawq (jl& e^yjTyjae trxou^eq, xal TtâXiv Xeyei 8ti (xeptxol âyti Touq 18ixouq (iaq exqjwvyjaav auTyjv tyjv xaT1 £(jlou I8£av.
      Tiv 8k xayteTavov ’AvSplxov âfiiawq ottou ^X0ev e8w vâ cp£py) t'Jjv cpajuXlav tou, ol âpxovTeq OiXi7t7ue(rxoi eTrîjyav elq Tiv yevepâXyjv xal Tiv âyxâXeoocv wq âvOpwTrov T^q 'ETaipelaq xal 8ti eayjxwcrev âpjxaTa xal 8xap,e TroXXâ xaxâ elq t'Jjv TraTplSa twv, xal âfiiawq Tiv eacpâXurav elq <ppixw8e(TTâTY)v cpuXaxyjv, pa-drwvreq tov Teacrapaq yjpipaq, xal âcpou Tiv eTryjpav (xepixol elq eyyuyjcrlv twv, Tiv â<py)(rav eXei0epov 8wq 8tou vâ 8X0y) âTroxpunq ini Ti yxoup,7r£pviov.
      IlplyxiTrâ (iou, uTrepeiSofievoq elq tyjv efivoiâv Tirjq xal elq tyjv SiâOeaiv OTroi iyvwpura 8ti 8xeTe             vâ 8iacpevTeucnr]Te 7tâcrxovTaq, cppovw ori Siv crcpâXXw
Siâ auryjv tyjv Trapaxlvyjaiv ottou Ixapux Toiq aufiTraTpiwTaq (jlou, xal 8ti Siv 0-â icpy](T7)q Touq oTraSoiq tou Illvy] vâ xâfiouv (ia^l fiou 8yrwq SiXouv.
      "Oyrwq xal âv yuploouv al TrepKTTaaeiq tou xaipou, TrapaxaXw vâ 8xylT£ (J-^pav cppovTlSa Siâ ep,i vâ p,y]v xaxoyrâOw.
      ’EXttI^w yj vâ xâjjLW Touq yipovTaq vâevTpayrouv xal vâ aaXeuaouv ol KSioivâ îiTrâyouv vâ TrapaxaXouv, yj vâ (xaqSwoouv y](i.aq t'Jjv âSeiav,Ty]v oyrolav âv eucrxy](i.ovwq Siv [i.aq ty]v auyxwpicrouv, Ix0^ i7r6«pacriv xal âveu auT% yj(i.eîq vâ uyrâywjtev.
32S
www.dacoromanica.ro
      ’Aya7touaa 8p.toţ SXîyov <ptoţ 7tXeov âxxexaptivov, 8Xiyy)v epjjnrjvetav xîjţ exXa(jL7rp6xT)x6ţ xrjţ xai â7t6xpi<Jiv elţ xo Sta xou âveijaou jjlou 7tptoxov ypâ|JL|JLa, Sta va (jlt) xuxTl xa^ UTrâytojjtev x^axâXt pte U7ro0eaetţ o7tou ■?) exXajjwrpSx'/jţ xr)ţ îatoţ yivâxrxei 7tpo 7toXXou o7roîav lx(3a<jtv fra Xâfîouv. IIX^jv 7tpo<je£axe 7tapaxaXto (leyâXtoţ (jlt) Sta xou xuxSvxoţ, e7tet§7] xai SXouţ xouţ eSw ep^opivouţ axaXt^ouv eîţ xâ pâptaxa xai 8Xa xâ ypâ(JL(Jtaxa xâ âvoiyouv. S^ptepov 7tY)yatvto eiţ Sv Eax^eXeţ, Suo &pe<; jjtaxpâv xou M7tpa<j<jo(3ou, 87tou ^X0ev 8 (Jt7râvoţ Kpsx^ouXicrxoţ. Kai av xaXyj xu^f) 7tetato xai xtjv euyevîav xou va ojJLoyvtojjtovy), eX7tt^to £<peuxxa 8xi eîţ 8Xîyaţ Tjjjt^paţ 8â a7roSet^to 8(jt7rpoa0ev xou (jtsyâXou ’AXei-AvS pou 8xt 6 (jtouatou ntvT)ţ S ev ^X0ev xovaouXaţ ptoaatxoţ, S tatpevxeuxYjţ xuv âSuvâxtov âv0pto-7C6iv xai âS txoupiivtov, âXX’ Sv abjpiov ăyptov o7tou eppou<pY)£e xi> aîpta xtov 7txto^tov BXâjctov.
      "OOev xai 7tp8ţ tS£av aaţ aTjjjtettîivto pte xouţ o7toiouţ exivTjaajjte auxi> xi> 7rpăy(Jta xai 7tapaxâxto <jY)f*et(î>v(o 7totot (Jte^pi xouSe xăv yepovxtov ev£Stoaav eiţ x8 xotvtotpeXeţ xouxo Spyov.
                                    'O xîjţ exXa(j.7tp6xY)x6ţ xrjţ klÂyicrtoc, SouXoţ
                                                                     K. r.
6 xa7retv6ţ xYjţ SouXoţ    xpetţ PaXexot                      
                           SxapXâxoţ Ptoaa£xoţ                
Suo v£ot M7taXax£<xvoi     Koxop^ffxoţ                        
oi xpelţ Ka(j.7ttv£vot     ATjjjtTjxpioţ SXaxtvtâvoţ          
Mtxa^xî^aţ OtXt7T7t£axoţ   Ol y^povxeţ o7roi ev^Stoaav eiţ xa 
rtâvxoş OlXl7t7t£(7XOţ     7tpopXy)(j.axâ ptaţ pi^pt xouSe    
Ktoaxâxyjţ OlXl7t7t£(7XOţ  (j.7tâvoţ M7tpayxopâvoţ            
Sio $X(op£(rxoi            ’laxpâxTjţ Kpex^ouXiaxoţ           
Ktoaxâxifjţ Kavxaxou^yjvoţ Pipvtxoţ M7taXax^âvoţ              
Max0atoţ Kaxaxou^yjvSţ     Oi pi^pi ToîîSe a7t£^to:           
MtxaXâxTjţ Tixaţ           (jL7râvoţ Kpex^ouXeaxoţ            
Tâxifjţ T£xa<;             |jL7râvoţ Baxap^axoţ               
Maxivxoţ rîxa<;            (j.7tâvoţ rîxaţ                    
riâvxoţ roXiaxoţ           rpTjyiptoţ 4>tXi7t7r8(7xoţ         
rtâvxoţ Tixaţ              rttopyâxTjţ OtXt7nu£[(Txoţ]        
MavoXâxyjţ M7raXiâvoţ      ’AXexoţ Tixaţ                      
’AXexâxyjţ BrjXapaţ        M7rou^oytâvoţ                      
PaaxTjţ                    Sa(J.OUpX(XCTY)ţ                   
NixiXaoţ OtXi7nte(7xoţ     PâXifjţ                            
rpTjyiptoţ TpaStaxiavoţ    Maupoţ                             
Ilâvoţ Ktoax£axoţ          M7r£Xoţ                            
329
www.dacoromanica.ro
     Prea luminate!
     Supusul d-voastră m-am întors la Braşov, unde i-am găsit pe boieri într-o neînţelegere mai mare ca oricînd; numai banul Brîncoveanu consimţea la orice lucru de folos obştesc, iar banul Văcărescu şi Ghica avînd drept conducător şi inspirator în orice acţiune pe Bellu, aşteaptă cîrmuirea fanariotă absolută ca să poată primi din nou visteriile şi spătăriile. Filipeştii, Samurcaş, Alecu Ghica, Mavru şi Buzoianu, fiind inspiraţi de Pini, aşteaptă de la măria sa Alexandru măriri şi onoruri, iar de la Pini directive cum să lucreze. Din aceasta conchid că Pini, îndatoritor faţă de curtea lui, speră ca prin noi mijloace iarăşi să ne înşele; în timp ce noi sperăm (dacă mai este dreptate pe lume) să fie pedepsit acest om şi nu să se glorifice iarăşi şi să amăgească.
     Văzînd această nenorocită situaţie a noastră şi cunoscînd dorinţa şi rîvna d-voastră de a se bucura nefericitul popor de drepturile lui fireşti, am expus tuturor tinerilor cit de nedrept şi neraţional este în asemenea momente oportune numai să ne plimbăm pe alei şi astfel am atras peste 30 de bărboşi şi nebărboşi fără să amestecăm de fel coteria lui Pini. Am întocmit o anafora către bătrînii noştri, arătîndu-le că dacă dumnealor s-au hotărît să piardă şi această singură împrejurare fericită ca să scape nenorocita noastră patrie din ghiarele sălbaticelor fiare fanariote şi copiii noştri să ajungă la o viaţă mai bună, noi nu mai putem să pierdem şi acest timp prielnic. Am hotărît, cu voia lor şi cu sfatul lor, să ne împrumutăm şi să alergăm zece dintre noi la acei oameni care spun că protejează pe cei ce sufăr cumplit, rugîndu-i cu lacrimi să ne facă să simţim şi noi care am ajuns în starea cea mai de plîns, că ne-am bucurat în adevăr de protecţie cu răscumpărarea suferinţelor noastre.
     Acest demers al nostru a avut un mare răsunet; bătrînii s-au temut. Banul Brîncoveanu, vornicul Bălăceanu şi vornicul Creţulescu au răspuns însă imediat că laudă rîvna noastră şi aprobă ideile noastre, ne-au sfătuit să începem fiecare în parte să facem propunerile noastre iar apoi să alegem părerile cele mai bune. Ceilalţi doi bani, ne-au trimis la Constantinopol să cerem drepturile noastre; de asemenea şi partida lui Pini pe care n-am amestecat-o în nimic, desperată de dispreţuirea cu care am tratat-o, ne-a ameninţat cu monsieur Pini. Şi deoarece în această a noastră anafora către boieri, care are peste 30 de iscălituri, s-a întîmplat din fericire sau din nefericire, ca supusul d-voastră, cel dinţii să fiu iscălit, se silesc în toate chipurile către cîrmuitorii de aici (din cauză că am venit la Braşov şi am ieşit întru întîmpinarea luminăţiei voastre, şi fiindcă am plecat la Sibiu şi mi-am luat copiii şi am venit iarăşi aici) se silesc, zic, în toate chipurile să insufle ginduri rele împotriva mea cînnuirii locale care m-a şi anunţat că de vreme ce am recurs odată aici la refugiu, trebuie să fiu liniştit; i-am răspuns cu o voce deosebită că pînă cînd nu o voi scăpa de nenorocire şi pînă cînd nu se va bucura patria mea de dreapta ei cîrmuire, nu voi înceta de a alerga; îndată mi-a cerut scuze. Apoi mi s-a zis că unii dintre ai noştri au răspîndit zvonuri împotriva mea.
330
www.dacoromanica.ro
     Pe căpitanul Andronic imediat ce a venit aici să-şi ia familia sa, boierii Filipeşti l-au dus la general şi l-au acuzat că ar fi om al eteriei şi ar fi ridicat arme făcînd multe rele patriei lor. Îndată îl închiseră într-o înfiorătoare închisoare ţinîndu-1 4 zile şi după ce-1 luară unii pe garanţia lor, îl lăsară liber pînă ce va veni răspuns de la gubernie.
     Principe al meu, bucurîndu-mă peste măsură de bunăvoinţa voastră şi de dispoziţia pe care ştiu că o aveţi să apăraţi pe cei ce sufăr, cred că nu greşesc pentru acest îndemn pe care l-am făcut compatrioţilor mei şi că nu vei lăsa pe adepţii lui Pini să facă cu mine ceea ce vor. Ori şi cum s-ar întoarce timpurile, vă rog să aveţi puţină grijă de mine să nu sufăr. Sper sau să fac pe bătrîni să se impresioneze şi să se mişte înşişi să meargă să se plîngă, sau să ne dea nouă voie, pe care, de nu ne-o dau cu demnitate, noi sîntem botărîţi şi fără aceasta să mergem.
     Dar dorind puţină lumină mai edificatoare, vreo lămurire a luminăţiei voastre şi răspuns la prima scrisoare trimisă prin nepotul meu ca să nu se întîmple să ne amestecăm în chestiuni despre care luminăţia voastră poate ştie de mult ce rezultat vor avea. Fiţi foarte atenţi vă rog [nu daţi scrisoarea] primului venit fiindcă pe toţi care vin aici îi scotocesc la vămi şi toate scrisorile le deschid. Astăzi mă duc la un sat Săcele, două ceasuri departe de Braşov, unde a venit banul Creţulescu, şi, dacă din fericire, îl conving şi pe dumnealui să aibă aceleaşi păreri, sper neapărat că în puţine zile voi dovedi înaintea marelui Alexandru, că monsieur Pini n-a venit consul rusesc ca apărător al oamenilor fără putere şi nedreptăţiţi, ci ca o fiară sălbatecă, ce a sorbit sîngele săracilor valahi1.
     De aceea pentru ştiinţa d-voastră însemnez cu cine am pornit acest lucru, şi mai jos însemnez care pînă acum dintre bătrîni au consimţit la această faptă de folos obştesc 2.
      Umilita voastră slugă 3
      doi tineri Bălăceni, cei trei Cîmpineni,
      Mihăiţă Filipescu,
      Iancu Filipescu,
      1      Gruparea boierilor ostili a lansat împotriva lui Pini un pamflet intitulat« Dacia neno-
rocită către locuitorii globului pămîntesc», în care el este caracterizat la fel ca mai sus, fiind
învinuit şi de reaua administraţie a ţării înainte de răscoală (Hurmuzaki, XX, p. 611—612. Text german, trad. cont. din grec.; Supl. I4 5 * * 8, p. 3. Text. grec. cu trad. rom.).
      2      Boierii refugiaţi la Sibiu de asemenea se grupează într-un partid. într-o scrisoare din
5 noiembrie 1821 către Const. Hagi Pop, ieromonahul Macarie relatează că « acolea la Sibiu
am cunoscut un taraf din cei ce pizmuiesc sporirea şi deşteptarea neamului nostru, foarti
împotrivnic lucrului meu...» (Acad. R.P.R., doc. DCCXLVI/261).
      8 Adică autorul scrisorii.
Al luminăţiei voastre prea smerită slugă, ’                  K. G.
     trei Ralet,
     Scarlat Roseti,
     Cocorăscu,
     Dimitrie Slătineanu,
331
www.dacoromanica.ro
Costachi Filipescu,                    Bătrînii care au consimţit la propunerile 
doi Floreşti,         noastre pînă acum:                                         
Costachi Cantacuzino,                                                            
Matei Cantacuzino,    banul Brîncoveanu,                                         
Mihalachi Ghica,      Istrati Creţulescu,                                        
Take Ghica,           vornicul Bălăceanu,                                        
Matineu Ghica,                                                                   
Iancu Golescu,                    Cei care au rămas afară pînă acum:             
Iancu Ghica,                                                                     
Manolachi Băleanu,    banul Creţulescu,                                          
Alecachi Vilarâ,      banul Văcărescu,                                           
Răsti,                banul Ghica,                                               
Nicolae Filipescu,    Grigorie Filipescu,                                        
Grigorie Grădişteanu, Gheorgachi Filipescu,                                      
Panu Costescu,        Alecu Gbica,                                               
                      BuZoianu,                                                  
                      Samurcaş,                                                  
                      Rali,                                                      
                      Mavru,                                                     
                      Bclu *.                                                    
  Acad. R.P.R., pach. DCCCV (fost ms. rom. 1063), f. 380. Text grec. Publicat în 
Bis. Ort. Rom., XVII (1893—1894), p. 402—405.
                                             191
Sibiu, 13 septembrie 1821
                Hogi Ianuş roagă pe Derviş paşa de Vidm să oprească jaful ce se face în averea lui.
                                                       Eipjrivi, 13 £e7rrenPp(ou 1821
      Ilpoţ tov nocaoc BiSuviou AepPiţ naşi Be^ip e<pevtk) (jlou. cT^K)X6TaTE xai TCoXuxpovifjisvE SlPXetXou ixarAoG p.tXXafJLT^°^[ î] tncXaPixcoc, Ttpoaxuvw xai Ta iyyv\ twv koSwv «tou xaTacptXw. T6v fjt£yaXoSuva[i,ov @eov Yjpipa xai vuxTa TtapaxaXw Sta t<x yaLpX^ (Jioup<XTia t% xapSta; zt\q vâ t<x au^âvy] <xn6 So£av eI<; S6£av âfr/jv.
      Me t6 axXaPtxov (jlou âpT^ouxâXi 7rpo<rrpEX<u ei? £Xeo<; t% u^tjA6tt)t6<; tou xai el; t6 [i.Epx«p.tTi, zt\q. fO axXâpo; r»); e£ odzitxq tou ^ouppjtâ xai xodvrj ©EoSwpou Sev Y)(jLK6pECTa vâ CTTaOâi el; KpaîwPav xa0oTi âp.a otcou ccpâvT) afrrS; 6 ^oppjtâ; xai ya^7)? xai â<pou Sxap.E . . . tSv ipaxip ipouxapâ, el; tSv axXâpov tt); oftco; Sxpsxev ax; Xuaaay|xevov axuXl vâ (jlou aprox^y] xai t6 (xaXXi (jlou xai
      1 Cf. lista boierilor intraţi in Braşov la 1821 şi a celor rămaşi in Bucureşti (Acad. R.P.R., mi. rom. 322, f. 21 lv. Publicată de E. Vîrtosu, Tudor Vladimirescu. Glose. . . . , p.149—151).
332
www.dacoromanica.ro
T*îjv (wr|v (iou. 'O (ieyaXo8uva(toţ 0e6ţ (xe eyXuTtncrev xai (t6Xiţ povara (xl: t<x pouya pou xai fie Touţ âv0pcî>7iou<; (iou, t8 8£ paXXi (iou Speivsv 8laerxop7ti<T[iivov eEţ tt]v Siâxpmiv twv. Tâ âvix7]Ta xai Tpo7taiouya OTpaTcupaTa tou fiaoiX£to<; (iaţ, ax; po7ry] 6<ţ>0aXpou toî><; 8ie<ix6p7ii<iav ax; t&v xoviopTov. ’Epiva 8& t&v axXâpov TY]ţ fiou yiveTai peyâXo x£Sip xai î^yjfxEat, 8i6ti 6%i fi6vov o7ioii pou «r^xtocrav xâ0e eîSoţ ^ayepirv 8ia 7tpoaTay%, âXXâ toc TOpicjcrdTepa dcveu 7ipocTTay7]<; (xou toc xdcjivouv yiâyfia xai ycxtt] yce^ix zic, t8v <TxXâ(3ov T7]ţ vâ (ieivco 7CTMy8ţ xai vTeXcvT^ţ Tcopa zlq toc yyfpaTeîa [iou. To paXXi fiou t8 âpxoc^ouv, toc cmiTia (iou toc xacouv. ’Eycu zep6vzrj (iou yacv7]ţ 8ev eîpai, eycu T^acrcTi 8âv eîpai, eîpai pocyiocţ creSexaTXou tou u^tjXou 8e(3XeTiou vtsvte?£ (t7ta(i7tETâv, xai 6tc eîfiai toioutoc; t8 xâfivouv E(T7tâTi xai toc croxâxia. Toc youcrfieTia [iou eîvai yvcocTTOC xai ziq t° 6^y]X8v Se^X^Ti, xai xâ0e xaip&v xai eîţ xâ0e TOpEcTTacriv xaTOC t8 yâXi (iou eyvco-picra t8 xpe°S f^00 xa^ xoucroupcrou^ixa Sxapa ^ouerfxe'Ti. Ti> paXXi [iou t8 eî^a SiacrxopxiCTfievo cttoc 7tp6(3aTa tou ooufixayia t9]<; II6Xecix;, toc yi8ia, fîotSia, âye-XâSia tou ^aXyava xai ax 8 t8v xp6tov xai cp 6 (3 o v tou yatv/] 0eo8copou, 6Xa toc &yr\aa. xai ecpuya Sioc t8 aeXapeTi t% £007\q fiou. Kai Tcopa zic, exelvo t8 (iaXXL (iou e(3yîjxav âXXoi CTaî7i7]8e<; xai toc auvâ^ouv. 'O ecp£vT7] paţ cpavep8v eîvai 8ti toc ToiauTa xapxouXi 8sv Ta xâfiei. Aioc touto xai 6 erxXâ(3oţ tou xpoaTp^XEi fiâ t8 TaTOivov (iou âpT^ouyâXi xai xâfivco uq>a8& t8 yâXi (iou xai t^jv âpxayjjv o7cou pi xâfivouv 8iâ vâ (ie eî)(T7tXaxvio0^ Tcopa zic, tâ yepaTela (iou xai vâ fi-}) t8 xâfiy) xapxouXi vâ (ieEvco XTcny^x; xai vreXivT^ţ, âXXâ vâ 7ip6crTax0^ vâ xauaouv omi> tb vâ (iou âpxâi[ouv t8 (iaXXl xai exeîva Sera âSixwţ pou âpxâi[ouv xai p& ^eyufivcovouv, Sioti oSte 6 Qz6q tb xâfiei xafixouXi, oStb 6 7toXuxpov7](i^voţ (BacriXeaţ (iaţ xai 5ti eîvai t8 IXe6c, tou.
                   Trjc; u^7]Xot7]t6<; tou 6 xaTa xâvTa eXâ^iaroţ crxXâpoţ [XaT^r] ’I&)avvoucT7]<;].
                                                          Sibiu, 13 septembrie 1821
      Către Derviş paşa de Vidin.
      Stăpânul meu vizir.
      Prea înălţate şi cu viaţă lungă, plin de putere, plin.... 1 vă salut cu supunere şi sărut urmele picioarelor înălţimii voastre, ii şi noapte mă rog prea puternicului dumnezeu pentru ca dorinţele bune ale inimei d-voastră să crească, din slavă în slavă, amin.
      Cu prezentul meu arzihal recurg la mila şi îndurarea înălţimii voastre. Robul d-Voastră, din cauza răscoalei şi a hainului Teodor, n-a putut să rămîniţ la Craiova, fiindcă îndată ce a apărut răscoala şi hainul şi după ce a făcut.. -1 pe săraci, alerga ca un cîine turbat să răpească şi lîna şi viaţa sclavului d-voas-tră. Prea puternicul dumnezeu m-a scăpat aproape numai cu hainele pe mine şi cu oamenii mei, iar lîna mea a rămas împrăştiată la discreţia lor. Oştile de
      1 Cuvinte turceşti neinteligibile.
333
www.dacoromanica.ro
neînvins şi victorioase ale împăratului nostru într-o clipită i-au împrăştiat ca pulberea. Mie, robului d-voastră, mi se pricinuieşte mare durere şi pagubă, fiindcă nu numai că mi-au ridicat orice fel de zaherea potrivit ordinului dat, ci cele mai multe lucruri mi se jefuiesc fără poruncă, şi păcat ca sclavul d-voastră să rămînă sărac şi cerşetor acum la bătrineţe. Lîna îmi este jefuită iar casele arse. Eu, stăpînul meu, hain nu sînt, eu trădător nu sînt, sînt raia credincioasă a înaltei împărăţii get-beget, şi că sînt aşa, o ştie pînă şi lumea de pe stradă. Serviciile mele sînt cunoscute şi înaltei împărăţii şi în orice timp şi în orice împrejurare mi-am cunoscut datoria potrivit stării mele şi am adus servicii fără vreo neglijenţă. Lâna mea am avut-o împrăştiată la. oile şubasilor din oraş, iar caprele, boii, vacile din zalhana, din cauza vîlvei şi primejdiei pricinuită de hainul Theodor, le-am părăsit şi am fugit pentru scăparea vieţii mele. Şi acum pentru lîna mea au ieşit alţi... 1 care o strîng. Este vădit că stăpînul nostru nu admite astfel de lucruri. De aceea robul înălţimii voastre recurge cu umilul său arzihal şi arată situaţia şi jefuirea ce mi se face, ca să aibă milă de mine acum la bătrineţe şi să nu admită să rămîn sărac şi cerşetor, ci să se dea poruncă ca să înceteze de a mi se jefui lîna şi celelalte lucruri, fiindcă nici dumnezeu nu admite aşa ceva, nici împăratul nostru, a cărui viaţă să fie lungă. Şi să am mila înălţimii voastre.
     Al înălţimii voastre neînsemnat rob
                                         [Hagi Ianuş]
         Arh. St. Buc., Condica Hagi Ianuş, 703, f. 60 v. Text grec. Alte scrisori cu conţinut similar, din 1 decembrie 1821 şi 2 ianuarie 1822, idem, pe una din coperţile ms.
                                             192
Sibiu, 16 septembrie 1821
                                                     Hagi Ianuş scrie lui Canetzos, să întocmească o listă de pagubele suferite la moşiile sale din Ţara Romînească, pentru a fi despăgubit.
                                                   SXpnlvi, Tţ) 16 LeTt-rejjiPpiou 1821
      Kocv£t£o ak ier7ta£6pe0a 1
      Mi t6 xaTeu68i6v erou zic, Ti auToiî Siv ipepi(3aXXopev Ti 8aa ce iSioptaapev xal inapayyeiXapev 8ti 8Xa SiXeTe -ra ixTeXiaei £v 7ipo0up£a xal xaXfl SiaTa^ei. MaXiaTa 6 Tpuyoţ tqv ip7teX£<ov vi cuva^Ofj pi: xaX^v olxovoptav xal i71t.piXet.av 8ii vi p'î) y£vfl Ipavi xal ep0opa. ’Epa0apev 8ti 7tepa tou "OXtou vi ytveTai peyaXv) i^iTamţ, c^eSiv elţ SXouţ, 8ii Ti? Serai; ^vjptai; Toiţ gyivav iîtS xa0e Xoyvji; 7tpay-paToţ, xal auTY) 7) i^iTa^t; 7ipi7iei vi 8X0yj xal elţ auri Ti xaSvjX^xia. Aii touto erai; ypaepopev xal zlq Ti iSixa pa; npiypaTa, otcou pa; in^pav, vi 7tapacTa07jTe,
      1 în textul grecesc este cuvîntul: aal’TrrjSeţ.
334
www.dacoromanica.ro
Stâ vâ y£vfl e£exa£t<; xaxxtxi] xal dtxpi(3r](;, Stoxt «roti; elvai yvciurxâ xâ 7to<ra 7tpây-fiaxa ptâţ exyjpav, fiâXtaxa xouţ ^a^epeSeţ oinb Mxîpxa, rxtvx^o(3a, rpex^eaxt, xal £ex<upt<ixâ xâ &xXa fiotfXxta efţ x8 xaSyjXrjxi KapâxaXov. CH tzog6tt)<; auxwv elvai âvapî0p,7]X7] xnb xâ0e Xoyîiţ p£v. Mâţ exyjpav xal xâ (3ou(3âXia xal yaîSoupia t&nb Snov ^xov elţ x8 fiouXxt (laţ elţ x8 Nsyot xnb x8v Txoux^a (3axâpy]v, x8v rj^eupet 6 l(T7rpa(3vix^Xo<; arci exeî, 6p,otw<; xal dcXXa £coa xn8 x8 rpex^ecra, xal j^opxâpia. S^eSiv xâ o^ola 8Xa 8kv 7jp.7topoup.sv vâ <rac, xâ 7tspt-ypâtj/cupev xal axoxaaOîjxs xâ p6vot aaţ. 'Oxou 8)(t povov xâ eipuxsptxâ 7tpâypaxâ paţ, âXXâ xal xâ xovâxtâ paţ s^syupvcimav, x6aov xal xâ 40 aaxxîa ps 7tpop7t£x£a a7to M7toupx7jv o7toi> S7t7jpav, âvaXoyoupevov x8 xâ0e aaxxl ava 140 xal 150 oxâSeţ. Atâ xouţ ^a^epeSeţ (3e(3aia Sev 7jp7topsîxe vâ xaxaXâ(3exe noat] 7toaox7jţ ^xov, xal â<pou 8X0y] auxij fj e^exaau;, âpiaax; ps s7t£x7]8s<; dcv0pamov pâ<; <pavs-pwveiţ, Stâ vâ ah (pavspâxrcupsv xaxaXexxwţ x8v xâ0e Xoy% £axepsv o7tou supta-xovxav elţ x8 xâ0e pouXxt 8tâ vâ pijv xâpsxs Xâ0oţ xal â7tspaaxouv oXtycuxspov xal âxoXou07jaouv Xâ07j. vAXXo xt vâ aâţ stată; 8<rov y]p,7topeîxe 7tpoae^exe xal ây pU7tveîxe siţ xâ0e U7to0sa£v paţ. Elţ x8v ^aXj(avâv xcăv xaxatxfcuv vâ x8v sxot-pâasxs 8tâ vâ <r<pâ^ouv 8<rot 8xouv yîSta, xal elţ dcXXov £aXx<xvâ vâ pijv xouţ â<prj-asxs vâ 7t7jya[vouv, xa0wţ ypâ<pw xal x8v Xaaâvaya.
      'O ^a^epâi; o7rou S7tâp07j ^xov elq xâ xâxcu0sv xwpta.
      Me 7tpwxY] 6xa£t6v7j, o7tou XUX7J, pa? axIXvstţ xtjv pouXXav x% xâaaţ, Siaxl Sev 8^0pev jjle xt vâ PquXXwctwjjlev xâ Ypâptpiaxâ aaţ. Nâ Sx^ptev cu^vâ, ISeâ^ovxeţ [jiot<g xâ TOpl uxQ0£CTewv [i.aţ xal uyiatvw.
                                                           np60up.oţ
                                                    X. ’Iwavvoii<TY](; K. II.
      Pâaxi, M7tîpxa, rpex^axt, rxtevx^6(3a, rpo<T&[p,7to&, SxouStva ptâ 8Xa xâ raplx^pâ xou, ’l^Xâ^t Stâ xSv £axep£v xal paxtâ xal xpaal oxou xâ exquXyjctev 6 SeXxo[;] xov SaptopxâCTY], Bpavxo(3evt, riavvouaeCTxt, ’0(Jt7t[p<Ta SXaxtwpa, Apavo(3ex^t, MTO(jt7t£vt elţ xaSy]Xr]xi Pîptvtxov, Ae^epâx^t, Koxopeaxt, Kpayo^axt e’tţ Aex£epâx£i.
      Atâ xâ (popeptaxa xou Kwvaxavxtvou, o7tou ptâţ ypâ<pet 6 xi>p Kax^âxpaţ 8xt 8<rxetXev vâ xâ «pepyj auxou, xâ o7toîa axo^â^optat vâ xâ e<pepaxe. Aot7t8v xuxxa^e vâ xâ xivâ^ţ xaXâ, pâ^ovxâţ xa elţ xav£va pipoţ xaX6, vâ p,y]v ctouv, î) olv ^xov SuvaxSv elţ x8 xovtroXâxo x8 v^ptx^txov.
     [Adresa:] Tcp xup Kwvaxavxtvtp Kavex^tp
                                                     El? Kpaiâ>pav
                                                   Sibiu, 16 septembrie 1821
      Canetzo, te salut!
     Cu sosirea ta acolo nu ne îndoim că vei îndeplini cu zel şi în bună ordine tot ce ţi-am poruncit şi ţi-am recomandat. Culesul viilor să se facă cu
                                                                                                  335
www.dacoromanica.ro
multă grijă, ca să nu se facă risipă şi pagubă. Am aflat că dincolo de Olt se face cercetare mare aproape la toată lumea în legătură cu orice fel de pagube suferite şi că această cercetare trebuie să se facă şi în judeţele de dincoace. De aceea îti scriem să fiţi de fată ca să se facă o cercetare în
                        i               i        i
regulă şi exactă în legătură cu lucrurile care ne-au fost luate, deoarece se ştie ce lucruri ne-au fost luate, mai ales zaberclele de la Bîrca, Gînjova, Greceşti, în afară de cele de la celelalte moşii din spre Caracal. Cantitatea acestora nu se poate calcula în raport cu orice fel de zaberea. Ne-au luat şi bivolii şi măgarii, care erau la moşia noastră Negoiu; i-a luat Guţă văcarul, pe care îl cunoaşte isprăvnicelul de acolo. De asemenea ne-au fost luate şi alte vite de la Greceşti, precum şi fîn. Toate nu putem să vi le descriem, să te gîndeşti şi singur. Ne-au luat nu numai lucrurile de afară, dar ne-au jefuit şi conacele; ne-au luat şi 40 saci cu brobinţă de la Bîrca, fiecare sac avînd 140—150 ocale. Desigur pentru zaherele nu poţi şti ce cantitate a fost, cînd va veni cercetarea, să ne anunţi printr-un om trimis într-adins, ca să-ţi facem cunoscut cu de-amănuntul fiecare fel de zaberea care se afla la fiecare moşie, ca să nu greşeşti şi să fie trecut mai puţin şi să se facă greşeli.
     Altceva ce să vă spun? Cît puteţi să fiţi atenţi şi să veghiaţi asupra tuturor afacerilor noastre. Să pregătiţi zalbanaua pentru capre, ca s-o folosească acei care au capre de tăiat şi să nu-i lăsaţi să meargă în altă parte. La fel scriu şi lui Hasan aga.
     Zaberelele care au fost luate se aflau în satele de mai jos.
     Cu prima ocazie să ne trimiţi pecetea casei, fiindcă nu avem cu ce să pecetluim scrisorile voastre. Să ne înştiinţaţi adesea cu privire la afacerile noastre şi rămîn cu bine.
                                                              Devotat
                                                      H.  Ianuş C. P.
     Rastu, Bîrca, Greceşti, Gînjova, Grojdibod, Studina cu toate satele dimprejur, Islaz pentru zaherea şi rachiuri şi vin, a vîndut Selco[?] lui Samur-caş, Brîncoveni, Ianuşeşti, Obîrşia, Slătioara, Dranovăţ, Băbeni în judeţul Rîmnîc, Degeraţi, Cocorăşti, Crăgueşti la Degeraţi.
     Cu privire la hainele lui Constantin, de care ne scrie domnul Catzofas că a trimis să le aducă acolo, cred că le-a adus. Prin urmare să cauţi să le scutim bine şi să le pui într-un loc bun, să nu se strice, sau dacă este posibil la consulatul nemţesc.
                        »
     [Adresa:] Domnului Constantin Canetzos
                                                   La Craiova.
         Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. XIX, doc. 28. Orig. grec.
336
www.dacoromanica.ro
193
Sibiu, 17/29 septembrie 1821
                                                           Const. Hagi Pop cere boierilor refugiaţi obiectele preţioase aduse cu ei ca să le pecetluiască la vamă, îp vederea întoarcerii lor în ţară.
                                                     Sip.7tCvi, xfj 17/29 Se7rrep.pptov 1821
      EuyEvIcrxaxoi ăpxovxeţ !
      ’EtoiSt] xaî xaxâ xî> (T7](jieîov Ixoipiâ^scrOEf cruv 0eŞ, vâ [jiiaeuaexe Ivxeu0ev 8iâ tt)V BXa/îav xaî ax; yvM<rx6v acte, 8iâ xâ xpâyjjiaxâ crai;, aiâXia, x^epaipi xaî Ă(T7jy.lxâ X.X.X., 0710U ECpEpETE (Jiaî[î GCtC,, iSoiGOC Eyâ) EyyU7](TlV EÎţ xî> svxau0a sv8o£ov x.p. xoupipxi xaî â<p£07]crav eiţ xâ amxia erac, 7ipo<; xpYjffiv ®a?, ^ U7ioxp£o>aiv 6xi 8-eXexe xâ ePyâXei atoa 7iâXiv e^m 8iâ x7]v BXa/îav [jle x7]v E7uaxpocp7]v acte, St* exeT, e7tpo(TX(jt5(07]v ^§7] 7iap’ auxou xou x. p. xoupiEpxîou vâ aoct; 7tpo(jL7]vucra) Stoc vâ ctxeîXexe fiXoi, xpîv xou (jlkteu(jlou acte, âx’ eSm, xâ 7tpây(xaxâ acte, eî<; ejjieva 67106 vâ xâ 7t7]Yalva)(jiEv eî<; xo xoupipxi EÎţ x6 vâ xâ S-EwpyjcTouv xaî PouXXcocrouv xaxâ X7]v xâ£iv xouţ, coctxe vâ 7][i.7iopea7]xe 7] euyevîa acte, vâ xâ ePyâXexe âxco-Xuxax; PouXXwpiEva Stâ               xaî Eyw vâ Xâ|3a) oxicia) xâţ Eyyu^(TEi<; piou oxou
IScoxa 8i’ auxâ, 816x1 eic, x6 svavxîov, xaxâ xouţ xo7iixoi><; vopiouţ xaî xaxâ x7]v Syypacpov (xou eyyuTjcriv, uxoxpEoupiai vâ 7tX7]pâ)cra) âx; 7ioiv7]v xâţ xaxcoxlpco (T7](jiEia)(jiEva<; xip.â<; xmv xei(jl7]Xîwv cra<;. Ai6 xaî, l ev Xeixm vâ crai; 7ipoEi8o7ioi7]cra) xouxo 8iâ xou 7iapovxo<; (xou xaî vâ crai; 7iapaxaXEcra) Siâ vâ xaXo0EX7](T7]XE vâ âxoXoU07)(T7]XE âx; âviOXEpii) 7ipoava<pEp07]V, OXTXE vâ [JIE EXEU0Epâ)CT7]XE oeicb X7]V eyyu7]CTiv oxou iSScocra Stâ x7]v euyevîav acte, xaî vâ p.7]v SoxipiâcTa), âvxl eu^apiaxîa*; Siâ x7]v xaXw(Tuv7]v oxoi £xap.a ^7][ji£a<; xaî £ucrapE(Tx7)eTEi<;.
      Saţ xpocyxuvco ev xoctouxm xaxEivcoi; xaî u7iocr7](jiEiou(jiai pisxâ x7j<; 7ipocr7]-xouct7]<; xi(jL7]<; xiji;
                                          lipii; xouţ EuyEVEcrxâxoui;:
   "Apxovxa 7ipâ)7]v piyav Xoyo-0EX7JV xupiov A7](JL7]XpaX7]V Mxi-[Jl7l£(7XOV h lâ ..................
   "Apxovxa 7ipw7]v (xsyav xoaxeX-vixov xupiov ’AXexov ’Apyup6-7iouXov xaî xXoux£iâp7]v Kwv-oxavxlvov ’OxEXEXsoiâvov ..........
   ’Apxovxiaaav p.eyâX7]v Popvi-x^Ecrcrav KaxTjyxw Exip(X7i£7] ....
72—c. 810                                                                         337
                                      Euyevîaţ acte, eu7iei0t)<; SouXoţ Xax^7]<; Kwvcrxavxîvoi; Ilâ)7i7i
15.000 10.440
16.000
A7][A7)xpio<; Mxi(ji7iE(7XO<; ESiâpacra.
A7][Jl7jxpiO<; M7ll(Jl7lE(TXO<; Slâ X7]V xoxovav Popvix^eaaav Exip(X7i6îxav.
www.dacoromanica.ro
   ’Ap^6vTiaaav (ieyaX7]v aepSa-p£aaav Pto^avS pa ’OxexeXecuavxa.
   vApxovxa xXoux^iapTjv Sep[i7idc-vov Moupyeaavov ...................
   vApj£ovxa aepSapnjv A7][iY]xpiov ’AjiavTjv 2 xotitpepa.
   VApxovra 7iaxdcpvixov NixoXat-xaav M7ipaîX67]v ..................
   “Apxovxa xa[iivap7]v ’lavxov MaupoSoXou 3 xoXexa.
   vApj£ovxa ncc£& pvixov At][x^-xpiov ’Ap,upa .....................
   "Ap^ovxa (isSeXvix^apTjv Atyytov M-rcpaxiavov ......................
   vApx°vxa xa[iivap7]v Nix6Xaov PaaxT] Siio yop&ţ .................
   "Apxovxa ax6Xvixov rpTjy^piov Apayo^axov ........................
   vApx°vxa tioXx6(3vixov Ilava-yitoxTjv ..........................
   "Apxovxa xa[iivap7]v KaXivea-xov 1 xoitpepov
   ’Ap^6vxiaaav ’Avvîxav Poua-aexT] .............................
   “Ap^ovxa axoXvixov KcoaxaxTjv M7ipaîX67]v .......................
   "Ap^ovxa aaxpapTjv Sxetpavov AeaX^v ............................
   vApxovxa xa[iivap7]v 2x£<pavov M7U[17l£(TXOV .....................
   ’A pxovxtcrcrav 7ia^a pvixaaeaav SouXxavav .........................
   "Ap^ovxa 7ioXxo(3vixov retop-yaxTjv Xpiaxotprjv ................
   vApj£ovxa 7ioXx6(3vixov Kcov-axavxîvov, âCT7](iixâ xal 1 cuaXi.
   vApj£ovxa aepSapnjv vA[i£aţ Zidtvoi;, âcT7][iixdt
   ’Apj^vxiaaav xXoux&apeaaav 'EXiyxto M7ipaîXoîxav
338
Am citit: Ruxandra Otetelişanu
’ESia(3aaa xal a7i£YPa^a xXoux^ia-p7]i; Sep(i7iâv MoupyaCTavou
A7][i^xpioi; ’A[iup5Ei;
NixoXaoi; Paax7]i; xa[iivap7]i; ’ESia(3aaa:rp7]Y<ipioi; Apayo^axoi;
’ESia(3aaa KtovcrxavxLvoţ Mnpaţ-Xot)Q
’ESia(3aaa: vAp,^ai; Ziavoţ ’ESia(3aaa: 'EXeyxco M7ipaîXo7]
1.300
1.100
1.100
2.850
1.600
1.220
  600
  900
  800
  350
5.350
  600
  940
  200
www.dacoromanica.ro
                                           Kaî 7tp6<; to&; EVTifAOTaTou; xupiou;.
   XaT^v ’lcoavvouarjv KcovaTa Il^Tpou xai âSsXipou; 5ia<p6pou;
   ’IcoâvvY); XaT^rj XpyjdTou .. .
   ’AOayjaaio; A(.a|i.avTY);...........
   ’AvaaTaata Bacpiâc Tec&pyioi; ’lcoâvvou
   MiXia; ’A(X7raT^y](;' IIavaYi.coT7]ţ Kcov-
      «rravrivou BouXxou ’A(X7ra-£t!ou
   Mix<xXy]; Aoutou
   IRtov Ay](XY]TpCou, dcv0pco7rov tou xupiou X. ’IcoavvouCTYi Siâ xixti £toa.
, âaY)(xixâ.
4tt6 ty)V Me-yâXrjV "Ox-vav Sia Si&-<popa xoX^xoc 7tpocYp.ocTe£ocţ TOUţ.
  420
  200
1.220
’E5iâ(3aaa xai cifrai E&xapurn]-
\J.ivoq sî; T7]V £YYUY)CTI,V, XaTÎ^T]
^Itoavvoucn]; K. II. xai A5£X<pia
’ESiâpaaa:     *AvaaTa<rla ZAy]
Baipiâ;
      [Adresa:] lipii; tou; euysvegtixtou; Spxovra; xal TifiitOTaTou; 7rpaYp.a-teutix;, tou; 7tEpiEXOfiivou; ev tŞ mxpovTi YP®^^1-
                                                  Sibiu, 17/29 septembrie 1821
             Prea nobili boieri!
      Fiindcă, după semne, vă pregătiţi cu ajutorul lui dumnezeu să plecaţi de aici în Ţara Romînească şi precum vă este cunoscut pentru lucrurile d-voastră, şaluri, giuvaericale, argintării etc., pe care le-aţi adus cu d-voastră, am dat eu garanţie la onorata c.c. vamă de aici şi au fost lăsate să le întrebuinţaţi în casele d-voastră, însă cu obligaţia că le veţi scoate iarăşi întocmai în Ţara Romînească, la întoarcerea d-voastră acolo; am primit ordin deja de la c.c. vamă ca să vă înştiinţez la timp ca să-mi trimiteţi toţi, înainte de plecarea d-voastră de aici, lucrurile d-voastră, ca să le ducem la vamă, ca să le controleze şi să le pecetluiască, după regulele lor, pentru ca d-voastră să puteţi să le scoateţi pecetluite, fără vreo piedică, iar eu să iau înapoi garanţiile pe care le-am dat pentru aceste lucruri. Fiindcă, în caz contrar, conform legilor locale şi garanţiei mele scrise, sînt obligat să plătesc, drept sancţiune valorile însemnate mai jos ale obiectelor d-voastră. De aceea nu neglijez să vă aduc la cunoştinţă acest lucru prin prezenta mea scrisoare şi să vă rog să
www.dacoromanica.ro
binevoiţi a urma precum am arătat mai sus, ca să mă eliberaţi de garanţia mea dată pentru d-voastră şi să nu am, în loc de mulţumiri pentru binele făcut, pagube şi neplăceri.
     Cu acestea vă salut plecat şi semnez cu cinstea cuvenită
                               al domniei voastre slugă devotată Hagi Constantin Pop
     Către prea nobilii:
   Boierului biv vel logofăt, domnul Dimitrachi Bibescu pentru Boierului biv vel postelnic, domnul Alecu Arghiropol şi Boierului biv vel clucer Constantin Oteteleşianu
   Doamnei marea vorniceasă
Catinco Ştirbei ...............
   Doamnei Roxandra a marelui
serdar Oteteleşianu ...........
   Boierului clucer Şerban Mur-
geşan .........................
   Boierului serdar Dimitrie Aman 2 cufere                  *
   Boierului paharnic Nicolaiţa
Brăiloi........................
   Boierului căminar Iancu Ma-vrodolu 3 colete
   Boierului paharnic Dimitrie
Âmira .........................
   Boierului medelnicer Dincă
Brătianu ......................
   Boierului căminar Nicolae
Răsti de două ori..............
   Boierului stolnic Grigorie Dră-
goescu ........................
   Boierului polcovnic Panaghioti Boierului căminar Călinescu 1 cufăr
Doamnei Anica Rosetti .........
   Boierului stolnic Costachi
Brăiloi .......................
   Boierului şătrar Ştefan Deşliu Boierului căminar Ştefan Bibescu..........................
15.100 , 10.440
                                                                                              16.000
                                                                                               1.300
                                                                                               1.100
                                                                                               1.100
                                                                                               2.850
                                                                                               1.600
                                                                                               1.220
                                                                                                 600
                                                                                                 900
                                                                                                 800
                                                                                                 350
                                                                                               5.350
                                                                                                 600
Am citit, Dimitrie Bibescu1
Dimitrie Bibescu pentru doamna vorniceasa Ştirbei Am citit, Ruxandra Otetclişanu 8
Am primit şi am semnat, clucer Şerban Murgeşan
Dimitrie Amiras
Nicolae Rastis căminar Am citit, Grigorie Drăgoescu
Am citit, Constantin Brăiloi
1 Semnăturile din coloana a treia sînt autografe. * Semnătura cu litere chirilice.
MO
www.dacoromanica.ro
   Doamnei paharniceasa Sultana Boierului polcovnic Iorgachi
Hristofis ......................
   Boierului polcovnic Constantin, argintărie şi 1 şal
   Boierului serdar Amza Jianu,
argintărie......................
   Doamnei clucereasa Elenco Brăiloi ........................
   Şi către prea cinstiţii domni Hagi Ianuş Consta Petru şi fraţii, diferite garanţii.
   Ioan Hagi Hristu .............
   Âtanasie Diamandis ...........
   Anastasie Vafias..............
   Gheorghe Ioanu, argintărie Milias Âmbatzis Panaghiotis Con-stantinu
   Vulcu Âmbatzis Mibalis Lupu Pitos Dimitriu, omul domnului H. Ianuş pentru nişte vite.
                                                                de la Ocnele* Mari, pentru diferitele lor colete de marfă.
940
200
  420
  200
1.220
Am citit, Amza Jianu
Am citit, Elenco Brăiloi
                                                                       Am citit şi sînt mulţumit cu garanţia, H. Ianuş C. P. şi fraţii
Am citit, Anastasie Zoi Vafias
      [Adresa:] Către prea nobilii boieri şi prea cinstiţii negustori cuprinşi în scrisoarea de fată.
       Acad. R.P.R., Corespondenţa Hagi Pop, pach. 134, dos. IV, doc. greceşti. 194
                                                194
Braşov, 17/29 septembrie 1821
                Şantajul plănuit în legătură cu nişte documente compromiţătoare pentru boierii munteni.
     Ubersetzung aus dem Griechischen.
     Den 26-ten dieses ist meine Familie gesund hier angelangt. Ich danke Ihnen und dem Herrn Baron fur die Giite, die er fiir sie gehabt hat. Vor Aliem erzăhle ich Ihnen eine recht gute Geschichte und zu den Consuls und Ihren Vortheil. Sehen Sie aber, dass Sie selbe mit dem Consul auf das Geschwindeste beendigen.
     Es befinden sich drey Schriften bey einem von meinen Freunden, welche mehreren Personen viei schaden konnen. Ich will aber die Sache kleiner machen als sie ist und auch gut.
341
www.dacoromanica.ro
     1)       Eine dem Theodor Wladimiresko gegebene Schrift, unterschriebcn von Bojaren der l-sten, 2-ten und 3-ten Klasse, durch welche ihn die Bojaren als ihr Haupt und Grosseren erkennen und ibm die Vollmacht geben, in Riick--sicht ihrer und des Landes Vorrecbten mit der Pforte zu traktieren, etc. etc. Die Sachen beleidigen nicht nur di£ Pforte, sondern auch die anderc[n] Măchte.
     2)      Eine dem Wladimiresko gegebene Obligation von 240.000 Piastern und unterschrieben von allen Bojaren, welche sich in Bukureste befanden, mit-tels welcher er bevollmăchtigt wird, liberali wo er findet, Gelder fur Rechnung der Vestierie zu 5 Piaster p.c. aufzunehmen, veil sie damahls Keines hatte.
     3)      Eine an einen Kaufmann ausgestellte Obligation, unterschrieben von Wladimiresko und allen Bojaren, mit dem Siegel der Vestierie versehen, und auf welche sie Geld behoben haben, so viei sie vorfanden.
     Von diesen Bojaren sind Einige dort, zum Beyspiel der Barbutshan und der Philipp. Sie werden mit ihnen reden und, wenn sie wollen, so sollen sie das Geld erlegen; dann verden ihnen ihre Unterschriften zuriickgestellt werden. Von diesem Geld wird den Bojaren 60 tausend gescbenckt, 40 tausend werden Ihnen gelassen, um selbe mit dem Consul fur die gehabte Miihe zu theilen.
     Sagen Sie ihnen, dass, wenn sie durch Ihre Vejrmittelung nicht iiberein-kommen, ihre Unterschriften duich einen anderen Grossen und Măchtigen an den Kiaya-Bey iibersendet, der diese Summe recht geme bezahlen wird; der bekommt es zehnfach wieder von ihnen und sie werden auch das Leben dabey verlieren.
     Noch Eins. Wenn diese Schriften in russische Hănde fallen, werden sie ihr Vaterland nicht mehr lange sehen, Rathen Sie ihnen, dass sie so geschwind als moglich machen, denn die Sache wird nicht unterbleiben und braucht schnell beendigt zu werden.
     Sagen Sie ihnen auch, dass auch ich fur meine Miihe befriedigt seyn will. Ich bin versichert, dass, wenn sie dieses horen, werden sie auch ihre Hemder geben um los zu werden. Sie selbst werden dieses an ihrem Diskurs sehen. Ich bitte aber, interessieren Sie sich, nicht wegen einer Bagatelle noch ver-lăngcrn Sie die Sache, oder lassen Sie dieselbe nicht etwan gar liegen; sonst wird dieser Gegenstand anderwărtig verhandelt und Sie verlieren, was Ihnen versprochen ist.
     Der Herren Baron und die Madame griisse ich dienermăssig. Ihrer Frâu Mutter H.L. etc. etc.
                                                    Freund: M.G.R.
                                   Cronstadt, den 29-ten September 1821 Traducere din. limba greacă.
     La 26 ale lunii curgătoare familia mea a sosit cu bine aici. Mulţumesc d-tale şi d-lui baron pentru bunătatea pe care i-aţi arătat-o. înainte de toate
342
www.dacoromanica.ro
am să-ţi povestesc una bună, spre avantajul consulilor şi al d-tale. Vezi numai s-o termini cit mai repede cu consulul.
     în posesiunea unui prieten al meu se află trei acte care pot face mult rău mai multor persoane. Eu vreau însă să reduc afacerea la proporţii mai mici decît în realitate şi s-o fac bine.
     1)      Un act dat lui Theodor Vladimirescu, semnat de boieri de rangul întîi, doi şi trei, prin care boierii îl recunosc căpetenie mai mare a lor şi-l autoriză să trateze cu Poarta pentru privilegiile lor şi ale ţării etc. Chestiunile acestea lezează nu numai Poarta ci şi alte puteri.
     2)      0 obligaţiune de 240.000 piaştri, semnată de toţi boierii care se aflau la Bucureşti, dată lui Vladimirescu, prin care el era autorizat să împrumute bani oriunde ar găsi cu 5% în contul vistieriei, care n-avea atunci de loc bani.
     3)      O obligaţiune către un negustor, semnată de Vladimirescu şi de toţi boierii, prevăzută cu sigiliul vistieriei şi pe baza căreia au luat atîţia bani cîţi au găsit.
     Dintre aceşti boieri unii sînt acolo, ca de exemplu Bărbucean [Văcărescu] şi Filip [Lenş]. Dumneata vei vorbi cu ei şi, dacă vor voi să depună banii, atunci li se vor restitui hîrtiile semnate. Din aceşti bani, 60 mii vor fi dăruiţi boierilor, iar 40 de mii vor fi lăsaţi dumitale, ca să-i împărţi cu consulul pentru osteneala avută.
     Spune-le că dacă nu convin prin mijlocirea dumitale, hîrtiile lor semnate vor fi predate, printr-o altă persoană sus pusă şi puternică, lui Cbebaia bei, care va plăti foarte bucuros această sumă. El şi-o va recupera de la ei înzecit şi pe lîngă aceasta îşi vor pierde şi viaţa.
     încă una. Dacă aceste acte ar cădea în mîinile ruşilor [boierii] nu-şi vor mai revedea patria. Sfătuieşte-i să aranjeze această afacere cît mai de grabă căci lucrurile nu vor rămîne baltă şi trebuie să fie terminate repede.
     Spune-le că şi eu vreau să fiu răsplătit pentru osteneala mea. Sînt sigur că dacă vor auzi aceasta îşi vor da şi cămaşa ca să scape. Dumneata însuţi vei vedea aceasta din cele ce le vor spune ei. Dar te rog intere-sează-te, nu este o bagatelă, şi nu amîna afacerea, sau n-o lăsa baltă, altfel chestiunea va fi tratată în alt mod şi dumneata vei pierde ceea ce ţi s-a promis.
     Salut respectuos pe dl. baron şi pe doamna, iar doamnei mamei d-tale
H.  L. etc. etc.
                                                 Prieten: M. G. R. Braşov, 29 septembrie 1821
         Hurmuzaki, X, p. 127—128. Text germ.
343
www.dacoromanica.ro
195
Guj, 18 septembrie 1821
                Autorităţile austriace sfătuiesc pe boierii olteni, aflaţi la Sibiu, să se întoarcă în ţară şi anunţă că răsculaţii trecuţi în Austria vor fi îndepărtaţi de la hotar.
     Către dumnealor boierii din Valahia cea Mică.
     Amîndoao jălbile dumneavoastră1 coprind doao ponturi.
     în l-iu: fiindcă rebeliaşii şi alţi streini, adunături de hoţi şi tîlhari, care au fost în Ţara Romînească, nu s-ar fi curăţit de tot, şi fiindcă oştirile turceşti nu au ieşit toate din ţară, pohtiţi dumneavoastră ca să nu fiţi siliţi a vă întoarce în Ţara Romînească, nici a vă dăpărta de la Sibiiu mai înlăuntru în ţara aceasta, ci să fiţi îngăduiţi pînă să vor aşăza toate în ţara dumneavoastră. Mai vîrtos, pentru că mulţi din dumneavoastră s-ar fi aflînd într-o stare care trebuie să se ajute de către cei mai cu putere.
     Al doile: ca să se depărteze rebeliaşii ce să află aproape de hotar, care, după ce au lepădat şi şi-au ascuns armele, au intrat aici, pentru că, de vor ieşi iarăşi în ţară pă supt ascuns şi vor mai rădica arme, atunci viaţa dumneavoastră va fi în primejdie.
     Cît pentru pontul cererii dintîi, vă facem ştiut că nu am dat poruncă hotărîtă 2 la poliţia Sibiiului a sili pă dumneavoastră ca să vă întoarceţi în Ţara Romînească; dar am dorit şi am voit, chiar pentru binele dumneavoastră, ca să vă povăţuiască să vă întoarceţi la patria dumneavoastră, fiindcă am vestire încredinţată cum că boieri care s-au întors şi au mers la Bucureşti, s-au priimit prea bine şi s-au aşăzat la Divan şi în dregătoriile ţării. încă la Iaşi, din pricină că boierii cei mari nu s-au fost întors, s-au aşezat la Divan * *
      1 O jalbă a boierilor aflaţi la Sibiu este din 12 septembrie 1821. Prin ea boierii cereau să fie izgoniţi de lingă hotar toţi răsculaţii, deoarece ei cugetă să nimicească neamul boieresc, «după cum au pornit răscoala împotriva boierilor».
      Prin cealaltă jalbă, tot din septembrie, fără dată, boierii arătau motivele pentru care nu se pot întoarce în ţară şi cereau să fie revocate dispoziţiile date în acest sens (Arh. St.] Budapesta, filmul 14, doc. 540—541/1821. Orig. rom. (scrise cu litere ungureşti şi germ. Publicate în Revista Istorică, XII (1926), nr. 7—9, p. 200—203). O jalbă asemănătoare a înaintat la 9 noiembrie 1821 şi grupul refugiaţilor din Ţara Romînească aflat la Săcele (Arh. St. Budapesta, filmul 1, doc. 540/1821. Orig. rom. cirilic şi germ.).
      * La 9/21 august, cabinetul din Viena, iar la 25 august 1821, autorităţile Transilvaniei au dat instrucţiuni ca refugiaţii din Ţara Romînească să fie sfătuiţi a se întoarce în ţară (Arh. St. Craiova, doc. XVI/20. Publicat în Oltenia, III, p. 176; Convorbiri literare, XX (1889), p. 941; Bis. Ort. Rom., XVIII (1893—1894), p. 390—391).
344
www.dacoromanica.ro
din Boierii cei mici, şi în locul arhiereilor la trebile bisericeşti s-au aşăzat din preoţii cei mici. Din care acestea să face dovadă că turcii însuşi să nevo-iesc a aşăza toate ale ţării, după vechiul obiceiu. Iar pă lângă toate acestea, să poate adăoga şi încredinţarea ce am luat acum de curînd de la prea puternicul mieu împărat, cum că împărăţia sa cu adevărat au mijlocit către Poartă pentru siguranţia boierilor. Şi este încredinţat cum că mijlocirea împărăţii sale .va fi cu bun folos, precum şi fermanul Porţii, de amnistie, ce 8-au dat către toţi de obşte, dintr-această mijlocire s-au făcut.
     Acestea toate arată siguranţie pentru persoana fieşcăruia în parte, i pentru averea tuturor şi pentru aşezămîntul obiceiurilor vechi ale stă-pînirii ţării.
     întru această stare dar, a întâmplărilor, socotesc că binele dumneavoastră ar fi ca să vă întoarceţi înapoi. Iar cînd nu vă veţi încrede la legiuita stă-pînire a dumneavoastră şi veţi zăbovi mai mult a merge ca să vă aşezaţi în dregătoriile ţării şi la moşiile dumneavoastră, poate să vi să întîmple vătămare. Şi, deosebit, aflîndu-vă la moşiile dumneavoastră, mai pă uşor vă veţi putea iconomisi, decît aici în ţara aceasta.
     Cu aceeaşi sfătuire ce am zis mai sus, am socotit aceasta că, de veţi zăbovi mai mult aici în ţara aceasta şi la Sibiiu, în cea din urmă vor ajunge şi cei ce pînă acum au ajutorat pă cei mai săraci, la scădere şi la lipsă, şi va fi mai mare rătăcire.
      După cum să află acum trebile în Moldova şi în Ţara Romînească, după nădăjduitele vestiri ce am, în scurtă vreme vor izgoni turcii pS rebeliaşii greci ce au mai rămas într-aceste dooă ţări, care vor fi numai ca la 2.000. Şi prin mijlocirea puterilor streine, mai cu vreme să vor rădica şi turcii din Ţara Romînească, prin lucrare de condei şi prin înpăciuire.        -
     Deci, dumneavoastră de socotiţi că veţi fi în stare să luptaţi greutatea cheltuielilor de aici, şi că veţi putea aştepta pînă să Vor pune în orînduială toate deplin, făr’ de paguba moşiilor dumneavoastră, eu sînt departe de a vă popri să nu rămîneţi aici, fiindcă prea puternicul mieu împărat v-au priimit cu milostivire.
     Dar iarăşi, porunca împărăţii sale este să nu îngăduiesc a să aduna prea mulţi la un loc, mai ales prin satele ce sînt aproape de hotar. După care coprindere a poruncii împărăteşti, înşivă dumneavoastă puteţi cunoaşte că, pentru nezmintirea dumneavoastră de acolea, caut să chibzuiesc ca să se împlinească şi porunca împăratului şi să fac prin cît să va putea şi voinţa dumneavoastră.
     Dă aceea am poprit amîndooă jălbile. Dar, pînă atunci aş socoti că veţi face bine să îndemnaţi pă cei mai scăpătaţi dintre pămîntenii dumneavoastră, ca să se întoarcă la moşiile lor, şi să-i ajutoraţi la aceasta, fiindcă după cele mai sus arătate, pot fi făr’ de nici o frică.
345
www.dacoromanica.ro
     Pentru al 2-lea pont, s-au dat după poruncile împărăteşti, rînduieli, ca rebeliaşii să se depărteze negreşit de la hotar, şi să nu fie suferiţi aici în ţara aceasta, ci să le dea drum la alte părţi depărtate şi înpotriva ţărilor de unde să vor fi născut *.
                                                           G. Bânffy1 2 1821, septembrie 18 Cluj
         Acad. R.P.R., pacb. DCCCV (fost ms. rom. 1063), f. 356 v.—359 v.; ms. grec. 720, p. 131—132.Text rom. Publicat în Convorbiri literare, XX (1886), p. 942—944; Bis. Ort. Rom.,XVII (1893—1894), p. 392—394; Oltenia, III, p. 179—189.
                                                196
[Bucureşti,] 19 septembrie 1821
                Cîrmuirea ia măsuri pentru a se numi epistaţi la mănăstirile părăsite de egumenii uniţi cu apostaţii.
     Către cinstita ocîrmuire a Yalahiei
     Fiindcă mulţi din egumenii du pe la mănăstirile ce să află aici în ţară din pricina răzvlătirii ce au fost lipsesc unii prin alte ţări, alţii unindu-să cu apostaţii şi ducîndu-să cu dînşii, au rămas mănăstirile făr’ dă purtători de grijă şi nu numai zestrea, ci şi vite şi alte lucruri ale mănăstirilor unile s-au prăpădit, luîndu-să de apostaţi, altele iarăşi care au rămas, s-au făcut zapt de către zabiţii3 judeţelor, precum v-aţi pliroforisit dumneavoastră şi din înştiinţarea ce au venit de la. epistatul mănăstirii Rîncăciovul, ce cu cartea dumneavoastră s-au orînduit purtător de grijă, şi pentru că eu ca un eforos al logofeţii ce sînt şi ca un patriot ce mă aflu, datoria mă face a îngriji ca să nu ajungă toate mănăstirile la un acest fel de hal vrednic de jale, ci, de să va găsi şi de către dumneavoastră cu cale, a mea părere este ca vechilul sfintei mitropolii să cerceteze şi să privegheze pentru aceasta, ca unde să va dovedi că este vreo mănăstire care să aibă trebuinţă ori de egumen, de va lipsi, sau de purtător de grijă, pînă cînd să va arăta însuşi aceia sau vechilii din parte-le, prin ştirea dumneavoastră să să aşeze epistat a îngriji atît de zestrea mănăstirii, vite şi altele, cum şi de veniturile moşiilor a le strînge şi
      1 La 20 august autorităţile Transilvaniei au dat instrucţiuni pentru expulzarea eteriştilor din Ardeal (Arh. St. Craiova, doc. XVI/20; Acad. R.P.R., pach. DCCCV (fost ms. rom, 1063), f. 356. Publicat în Bis. Ort. Rom., XVII (1893—1894), p. 389—390; Oltenia, III, p. 174—175).
      * Contele Gheorghe Bânffy, guvernatorul Transilvaniei.
      3  în text: «zabicii».
346
www.dacoromanica.ro
a le aduce, ca să nu să prăpădească pă cîmpuri, toamnă fiind şi vremea strîn-sului bucatelor şi a culesului viilor, cînd de acum înainte să apropie şi vremea iernii.
      Căci de nu să va pune în orînduială aceasta, vederat ajung mănăstirile la rea dărăpănare.
                                                   Scarlat Mihălescu
                                                           1821, septemvrie
[Rezoluţia:]
                                                      19 septembrie 1821
       De la ocîrmuirea Valahii
       Cinstite dumneata frate biv vel spătar Scarlate Mihălescule, epistatule al logofeţii Ţării de Sus.
       Cu orînduială fiind anaforaoa aceasta a dumitale, o întărim Şi noi, pe care să o şi faci cunoscută prea sfinţii sale părintelui arhiereul Troados, vechilul sfintei mitropolii, ca să aibă îngrijirea aceasta. Şi unde să va dovedi că este vreo mănăstire şi ori în ce eparhie, ori dintr-ale pămîntului slobode mănăstiri, sau dintre cele streine, care să aibă trebuinţă ori de egumeni de va lipsi sau de purtător de grijă, pînă cînd să va arăta însuşi aceia sau vechili din parte-le. Şi prin anaforaoa prea sfinţii sale şi a dumitale să să facă cunoscut şi ocîrmuirii, «a să să orinduiască egumen sau vechil cu mijlocul ce să arată într-această anafora a dumitale.
                  Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Constadin Negri
                                                      1821, septemvrie 19
         Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 85 v—86. 197
                                                  197
[Cernăuţi, 20 ? septembrie 1821]
                 Boierii moldoveni cer Porţii înlăturarea grecilor şi arnăuţilor, cîrmuire pămînteană, hotărnicirea moşiilor şi alcătuirea unei pravili în limba moldovenească.
     Durerea rănii pricinuită noî de cătră stricăcioasa împărechere a apostaţilor greci, ce s-au obrăznicit a rădica arme şi cu cumplire a vătăma pămîntul acesta a Moldavii, ne sileşte să cutezăm a năzui şi prin întinderea umilitelor glasuri a celor care ne aflăm du pre împregiurările tîmplări cu plîngere să cerem ascultare de la înalta milostivire a marii şi prea puternicii împărăţii. Primeşte prea puternice şi mult milostivule împărate ascultare tînguirii norodului Moldavii, carii de la moşii şi strămoşii lor au avut şi au pravila în suflete a păzi curăţenia credinţii şi a supunerii cătră pragul prea puternicii şi marii împărăţii.
                                                                                                   347
www.dacoromanica.ro
     Acest norod, pururea supus cătră datoriile lor, totdeauna au avut pironiţi ochii săi la domnii orînduiţi după vreme în oblăduirea pămîntului acestui şi pîn’Ia un păr fără de nici o împotrivire au plinit orişicare poroncă s-au slobozit în ţară, prin rînduielile supt pecetea domnilor, fără să-şi deşchidă glasul său să facă vreo întrebare de sînt toate cu ştiinţa şi poronca prea puternicii împărăţii, macar de s-au şi văzut şi s-au ispitit în faptă din nou izvodită multe feluri de dări în bani şi în havalele, cu multă greutate a ţării. Şi precum la toate acelea nu s-au arătat cu cea mai mică împotrivire nici într-o vreodată, asămine şi pentru paza pămîntului acestui au avut întemeiete nădejdile săli iarăşi la domnii oblăduitorii ţării.
     Nenorocire însă a nevinovatului acestui pămînt s-au deşărtat deodată tocma în sînurile păcii şi a liniştirii, pentru că la trecuta lună fevruar, fără de veste ne-am găsit năpustiţi1 de o sumă [de] greci şi aroăuţi cu toţii înarmaţi, atîta în capetalul ţării, oraşii.Eşi, cît şi în Gălaţi, Focşani, ce sînt pe marginea ţării despre Dunărea. Carii, cu armele în mîini, au săvîrşit o cruzime fără pildă vreodată în pămîntul acesta. Şi urmînd pretutindine aice în ţară spaimă, deznădăjduire şi ticăloşii nevinovatului norod, siliţi au fost cea mai multă parte a fugi şi a să împrăştie cu singură ştiinţa lor pe unde au putut, lăsîndu-şi starea şi avuţia, în risipa şi prada apostaţilor, căutînd fieştecare ca să-şi apere macar viaţa despre înrăutăţiţii vărsători de sînge omenesc.
     Iartă prea puternice şi mare împărate cutezarea noastră ace născută din deznădăjduire, prin care cu lacrimi puind înaintea pragului prea puternicii împărăţii nevinovăţia noastră, cu umilite glasuri cerim milostivirea vindecării ranelor întru care cumplit ne ticăloşim. Tinde mîna cea puternică şi ne milueşte cu punirea în buna rînduială, ca să vieţuim supt umbrirea pragului prea puternicii împărăţii, în sînurile păcii şi a liniştirii şi cu lesnire să putem plini toate datoriile curaţii supuneri noastre cătră prea puternica şi hrănitoarea împărăţie-.
     Milostiveşte-te prea putemicule, mare împărate! Ascultă glasurile nevinovatului norod şi hărăzăşte noî prin înalt vrednic de închinăciuni sfînt hati-şărif pronomiile obiceiurilor ce din vechi au avut norodul Moldavii, care din vreme în vreme şi-au pierdut mai de tot fiinţa lor din întrebuinţările cele răle a domnilor greci ce au fost orînduiţi oblăduitori pămîntului. Căci nu au fost slobozi nici putincioşi a înfăţoşa jalobile noastre cătră pragul prea puternicii împărăţii, cu arătarea durerilor asupritoare. Şi pe lingă aceste să fie mila prea puternicii împărăţii a ne milui cu dizrădăcinare din pămîntul acesta şi niciodată a mai lăcui împreună cu noi grecii şi arnăuţii cu înstatornicire de case şi alte acareturi. Să fim miluiţi şi puşi la cale şi pentru pagubile şi cea de istov sărăcie ce ni s-au pricinuit de această vătămătoare urmare a apostaţilor, întorcîndu-ni-să măcar cevaşi din păgubirile noastre cu averile lor ce au în pămîntul acesta. Să fim miluiţi a ni să da în purtare de grijă a noastră, pămînte-
     1 în text: năbustiţi.
348
www.dacoromanica.ro
nilor, toate mănăstirile cu moşiile lor ce sînt în pămîntul acesta făcute din înve-chime di moşi şi strămoşii noştri, pentru sprijinirea şi miluirea săracilor patrioţi şi pentru darea din veniturile lor supt nume de embatic, la Ierusalim, la Sinae şi la Sfetagora. Aceste mănăstiri cu moşiile lor să ni să dei pe socotinţa patrie* * şi ne îndatorăm ca şi embaticul legiuit la locurile hotărîte şi miluirea săracilor patrioţi, după botărîrea daniilor vechi, să urmeză cu nesmintire, căci de cînd au intrat aceste mănăstiri în mîinile călugărilor greci, nu numai cu acele miluiri au lipsit cu totul, dar încă le-au supus şi supt grea sarcină de datorie.
     Să fim miluiţi a ni să da voie ca după vechile obiceiuri a pămîntul ui să ne alcătuim pravile în limba patrii, hotăritoare la tot feliul de pricini, după care să urmeze cu nestrămutare judecăţile şi toate orînduielile pămîntului,ca să nu urmeze mai mult întrebuinţare ce ră şi voie ce slobodă a domnilor oblăduitori.
     Să fim miluiţi a ni să da voie ca, cu boieri aleşi hotărnici şi cu ingineri, să să hotărească toate moşiile din pămîntul acesta pe glasul scrisorilor vrednice ce va înfăţişa fieştecare moştean şi a să stîlpi cu sămne despărţitoare.
     Să fim miluiţi ca în purtarea tuturor trebilor în patrie să fie orînduiţi de cătră domnii oblăduitori ai ţării din toate neamurile de boieri pămînteni carii vor fi vrednici a ocîrmui cu dreptate şi bună orînduială pe săracul norod.
     Să fim miluiţi a ni să orîndui domn oblăduitoriu pămîntului, după vechile miluiri a prea puternicii împărăţii, din însuşi neamul moldovinesc, pre care obştea îl va alege pe temeiul credinţăi şi a închizăşluirii a tuturor pămîntenilor. Care domn va avea toată supunerea cătră pragul prea puternicii împărăţii, oblăduind norodul în hotărîrea pravililor obiceiurilor pămîntului, avînd şi capichihaele din boieri pămîntului carii să stei în Ţarigrad întru săvârşirea
trebuintilor tării.
        » »
     Cu aceste miluiri ne rugăm, prea puternicule şi mare împărate, să hărăzeşti prin înalt vrednic de închinăciuni sfînt hătişărif pe norodul pămîntului Moldavii, credincioasa raiao, cheleriul a prea puternicii mari împărăţii.
     La pragul prea puternicii şi milostivii împărăţii credincioasăle şi
                              supusă raiele a Moldavii.
         Acad. R.P.R., doc. DCXLIX/110. Copie rom. cont.
                                               ANEXA 1 la documentul nr. 197
                                                                 [Septembrie, 1821]
      Scrisoarea moldovenilor către Saletu1 paşa în contra grecilor. 2 Pre înnălţatule, măritule întru slavă şi alesule de dumnezău întru iscusinţă, marele viziriu a pre înaltului şi hrănitoriului nostru devlet, Salih paşa
      1 Corect: Salih paşa.
      * Scris cu roşu de altă mină.
349
www.dacoromanica.ro
efendimiz. Pre milostivule stăpîn şi mîntuitoriule cheleriului înpărătesc al Moldovii de călcările cele pierzătoare a răzvrătitorilor greci. Mărească-să slava voastră mai presus decît toată asămănare şi braţul cel puternic a celuie ce ţine ceriul şi triimite lumina în soare să dăruiască în veci covîrşitoare putere pre puternicului nostru şi iubitoriului de oameni împărat, supuind supt picioa-reli sale pre tot vrăjmaşul şi înprotivitul. Căci prin a sa nemărginită îndurare, ....1 noî celor de la strămoşul, credincioşi pragului său, bunătatea ce nepreţuită a sufletului vostru, care văzînd jale pămîntului, văzînd pierzarea sa, au întins putere ce ocrotitoare cătră izgonire ce desăvîrşită a celor nelegiuiţi care ne-au lăsat a fi un trup fără suflet, fără stare şi putere. Mulţămim voî mîntuitoriule Moldovii, mulţămim cu lăcrămi şi cu mîine rădicate cătră ceriu pre puternicului împărat şi hrănitoarii noastre împărăţii, îndatoraţi păr’ în . sfîrşit pre dumnezăul cel fără de început a ocroti memlechetul cel credincios, a lăcrăma pentru ticăloasa raia, a cere pentru dînsa (cari este amanet la voi) mila şi îndurare devletului. Iar apoi cu căpiţe plecate priimind în mîinile noastre pre înaltul vostru buiuruldiu, pentru ca să ne întoarcim cei împrăştiaţi la casîli şi patrie noastră, ne aflăm pre plecaţii credincioşi gata a urma poroncii şi datorii, căci credincioşi din strămoşi fiind şi fără de pata neligiuirii, aceasta este nădejde bunii noştri vieţuiri a fi supt umbrire pre milostivilor noştri stăpîni, la casăli şi patrie noastră, dobîndind hrănitoarele mile şi pronomiile a devletului. Iar pînă vom lua o milostivnică poroncă şi povăţuire la acele cîte boie-riul bătrîn şi fratele nostru, dumnealui vornic Toader Balş, cari înfăţoşază la picioarile voastre acum arzuhalul nostru acesta şi care năzuieşti însuşi mai cu grabă la patrie şi casa sa şi la mila voastră şi căruie i s-au înfăţişat prin viu grai numai unile din durerile noastre care amintesc şi împiedică încă cîtăva vremea 2 nevenire noastră pîn’ la al doile voastră povăţuitoare poruncă pentru că sînt acolo şi alţii doi boieri cătră slujbile cele de faţă3. De aceasta primeşti, ne rugăm, ca un vechil a pre puternicului împărat pentru ţara aceea care ai mîntuit-o den mîinile nelegiuirei, a asculta pricinile care ne împiedică, prin taină fiind ştiute numai lui dumnezău şi voî, şi dacă acele sînt drepte şi dacă nu greşim şi nu ne osîndim de a le cugeta: apoi noi, după ce cu svinţănie lucrare şi năzuire prin mărire voastră cătră îndurarea pragului împărătesc, vom cuteza a porni rugăminte şi a aştepta limanul îndreptării şi mîngîiarii, vom veni strîngînd cu umilite glasuri ca să vă păzască ceriul întru vecinicie întru mărire si slavă, fiind datori voao cu zilili vietîi noastră.
         Acad. R.P.R., doc. CCCLX/58. Ciornă.
      1 Două cuvinte indescifrabile.
                                 * Cuvîntul «vremea» scris deasupra cuvîntului « zile», ultimul fiind şters cu cemeală.-
      3 Este vorba de aga Ioan Greceanu şi de căminarul Costache Cerchez. Acestuia din urmă boierii Ii mulţumesc în scris la 22 decembrie pentru strădania depusă în folosul patriei, cu prilejul acestei călătorii (Buciumul Romtn, I (1875), p. 269).
350
www.dacoromanica.ro
                                            ANEXA 2 Ia documentul nr. 197
     Scrisoare cătră saraschieriul de Silistra a caimacamului Yogoride. 1822 Devleti efendi!
     Din boierii cei mari a Moldaviei, cari încă hale sînt în ţara nemţească şi ţara rusască, căutînd cu jăle la pămîntul lor şi oftînd fără a veni, decît punînd înainte feliuri de profasis şi pricini; dintre acei boieri eşti şi unul ce-i zic Toader Balş, cari viind la Eşi cu arzmagzar din partea tuturor la Salih paşa şi la mine, cu osăbite mehtupuri, prin cari îl fac pe dînsul deplin împuternicit spre a da răspunsuri la orice va fi întrebat, dumnealui boieirul însă, prepuind că eu aştept domnia, s-au mîhnit foarte şi nu au vrut a-mi descoperi tot adivărul jalobii lor şi pricina venirii sale. Dar eu văzînd jignirea sa, l-am chemat şi i-am spus că eu nici domnie poftesc, nici căimăcămie, nici alt maslahat, decît doresc a săvîrşi poronca împărăţii întru cari sînt rînduit cu obraz curat, ca să pociu ceri de la înpăratul un loc în pămîntul lui, unde să mă trag cu familia me, să mă odihnesc. După cari zisă aii meii, încredinţîndu-să dumnealui boieriu, mi-au descoperit atunce scopos venirii sale, arătîndu-mi că cerirea lor cătră devlet eşti a să rîndui domn, unul dintre boierii Moldovei, sau să să povă-ţuiască ţara vreo cîţiva ani de cătră boieri, fiind foarte struncinată şi supusă încă de mai înainte supt datorii şi sărăcii. Şi că să roagă şi cer tot aceli obiceiuri ce cu 150 ani mai înainte le-an avut. Acestea sînt ceririle lor, fără a căuta întîi şi a gîndi la îndreptarea şi punerea la caii a liniştii ţării lor, ca să fie iarăşi cum au mai fost mai înainte.
          Acad. R.P.R., ms. rom. 333, f. 48. Copie rom. cont.
                                                     198
Sibiu, 21 septembrie 1821
                 Polihronie scrie lui Canetzos, secretarul lui Hagi Ianuş, printre altele, să nu mai lase pe locatarii bordeielor să se întoarcă la ele, deoarece sînt nesupuşi.
                                                   EipnCvi, 21 EenTeppptov 1821
     eH8£ox; ak dhnra^ofxai,
     KaTacrn^o'* i&nb Touţ ptveptT^£Xouţ 8iâ xâ âfX7t£Xia Koxopecm vâ ^7)T7)ay)<;, ItoiSy] âvYjxet vâ auvâ^cofxe tyjv âTâcmva, xX-Jjv %£pi vâ frJ)v pâXete elq rlnorcct; inb tâ etaoS^fxaTa vâ auvârste, b/6oa> ESoufxe nSx; £yz\. vâ f£vouv oi âp£vTe<; (xouXxicov. ’Axâ tiv fxtiXov Koxop£aTi, ineiSi] xal          eîvat ot-Jjv âp£vta (xâ
------------------f
     1 Data inexactă; probabil însemnarea a fost scrisă de un copist în anul 1822 şi adăogată la documentul copiat.
351
www.dacoromanica.ro
t8 fxoiiXxi, p.aXâî Siâ ty]v xoiipTT] vâ 7talpvouv ârci fxuXcovâv pi to pap.7r6ari, vâ ££pouv 7r6areţ oxâSeţ 7talpvouv. T6 7topoup.7ti vâ SiarptcoiarT^ el? KoxopearTi, 7tXy]v Xepi p.T)v pâXeTe vâ 7tâpeTe, Siâ Tâ? aiTiaţ o7tou arou e^Y]"yG. ’E7ti|ieXY]aFou p.Y]7rcoţ Siv p.aţ e7taîpvovTai Tâ fxelvavTa 7tapoup.7tia â7t6 II paYXG(ievi, riavvouarlaFTi, EXaTicopa, Apavo(ieT£i xal txn6 KoxopearTi. "Oti âpxeTiţ â9avicrpoţ paţ 2yive Siâ Tâ ye^ovixâ axaTop.7topSeYia ârci riavvouareaFTi, eX7tî£co vâ to i^aXeţ eîţ 7tpâ£iv, 7tXy]v arou Xeyto xal touto vâ mjp.(iouXeuaF7)ţ tov riâvvY] (ii^eTeov xal IlaT^ov 6ti §Tav Tiixn vâpOouv ol xaTOixoi tcov p.7topSeYicov xal SiXouv vâ xaTOixyjarouv
Sîarouv. Nâ p.Y]v Toiţ SeXTOUv 7ravTeXtoţ vâ xaTOixyjarouv 7tX£ov xal vâ Toiţ a7to-xpiOouv: 6 voixoxiipyjţ tou (jlouXxIou Siv ara? SexeTai 7tX£ov, xal âv ?iv âxouarouv, eu0iiţ vâ arou Scoarouv ty]v eiSyjanv. Acoare âytoY^, 9aveptovovraţ Si’ auTOiiţ 5ri ItciSy] elvai xax6Tpo7toi âvOpomoi xal Tâ 2 ixaicoftaTa tou fxouXxlou Siv Tâ 7tXy]-pcovouv, xa0â)ţ xal xPewarT°uv toofov XP°V0V> elvai xal axavSaXo7toiol âv0pco7toi, Siâ touto Sev tou? Sex6p.e0a 7tX£ov, 7tapâ â? 7tâpouv oti £iiXa TO&ţ gfxeivav xnb Tâ (ji7rop8lYta xal 7tâouv 87tou freXouv. ’EtoiS^] Ttopa otou exâXaarav Tâ âxa-plTiâ Touţ, Y](ji7ropou(jie vâ tou? £ep.7riviâaFcop.e, xal X10?'1? fiMo touto e7ri(jieX^arou vâ (jiy]v ^ava9toXiâarouv xavevaţ xizb 8arou? xaTOixouarav, ItoiSy] Yjp.7topei vâpOouv. 'H e^ouarîa 8p.coţ Siâ âYCOY^j? tou? ep.7to2 ££ei 2iâ vâ p.Y]v £avaxâp.ouv xoarâpeţ xal âXXa âxapeTia, xal âv xâfxouv xal Sev u7taxouarouv ty]v 7tpoarTaY-qv, Tâ xâvouv.
       To TxoupYxâvi, riavvouarearTi, Kp£(ia, tou IIpaYxo(iâvou, STXaTicopa xal Apavo^eT^i, TÎjţ M7r£arTpiT^aţ, 8Xa vâ Tâ Siarp.(o£ary)ţ, t6 âpa7toarÎTi xal x°PTâpia. IIXy]v âţ oft£xouv 8Xa oftâţ T^opeţ, xa0wţ xal eîţ t’ âXXa Tâ fxouXxia, M7toupxa xal e7iîXoi7ra.
                                                        TauTa xal ir/iaive
                                                                 n. x.
      TŞ xup KtovaFTavTivq) KaveT^ou, Ypap-P-a^xŞ tou XaT^îj ’IcoawouarT] xal âSeX9ia.
                                                         El? Kpaîcbpa
            Te sărut dulce
                                                                                           Sibiu, 21 septembrie 1821
     Să ceri un catastih de la vinăricei pentru viile de la Cocorăşti, fiindcă se cuvine să stringent otaştina, dar să nu te atingi de veniturile ce urmează să fie strînse, pînă nu vom vedea cum vor fi arenzile moşiilor. Mălai pentru curte să ia de la morar cu răboj, ca să se ştie cîte ocale iau, fiindcă şi moara de la Cocorăşti e luată în arendă odată cu moşia. Porumbul de la Cocorăşti să fie dijmuit, dar să nu te atingi de el, pentru motivele amintite. Intere-
352
www.dacoromanica.ro
sează-te că poate nu ne iau porumbul rămas la Brîncoveni, Ianuşeşti, Slă-tioara, Dranovăţ şi Cocorăşti. Destule distrugeri ni s-au făcut pentru bordeia-şele vecine de la Ianuşeşti. Sper să fi pus în practică [cele scrise], dar îţi spun şi aceasta, să te sfătuieşti cu Iani vizitiul şi cu Baciu că, dacă vor veni locatarii bordeielor şi vor vrea să locuiască iarăşi acolo şi vor începe să clădească sau să repare, îndată să-i împiedice şi să nu-i lase de loc să locuiască, ci să le răspundă că: stăpînul moşiei nu vă mai primeşte şi dacă nu se vor supune, îndată să te înştiinţeze, să dai plîngere, arătînd că pe lingă că sînt oameni răi şi nu plătesc datoriile moşiei, avînd atîtea datorii, mai sînt şi nişte oameni scandalagii şi din aceste motive nu-i mai primim, ci să ia scîndurile ce au rămas din bordeiele lor şi să se ducă oriunde doresc, fiindcă, acum cînd acareturile lor s-au stricat, putem să-i scoatem, şi neapărat să ai grijă ca nu cumva vreunul din cei care locuiau să se cuibărească din nou, căci s-ar putea să vină. Stăpînirea însă, prin hotărîrea dată, îi opreşte să facă coşare şi alte acareturi, şi dacă vor face şi nu se vor supune poruncii, le vor pierde.
     Porumbul şi fînul de la moşiile lui Brîncoveanu, Gorgani, Ianuşeşti, Griva, şi de la moşiile m-rii Bistriţa, Slătioara, Dranovăţ, să fie dijmuit, dar să stea totul la Ciorile ca şi la celelalte moşii: Bîrca etc.
                                                       Acestea cu sănătate P[oli]h[ronie]
     [Adresa:] Domnului Constantin Canetzos, secretarul lui Hagi Ianuş şi fraţii
                                                              la Craiova
                    Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 298, doc. 33. Orig. grec.
                                     199
25  septembrie 1821
                                             încuviinţarea ocîrmuirii pentru scoaterea de la ocna Telega a nouă oameni deţinuţi sub' bănuiala că au fost amestecaţi în răscoală.
                             De la ocîrmuirea Valahii, către dumnealor cămăraşii ocnii Telegii.
     Dintr-această jalbă a 9 sărmani ticăloşi ce sînt acolo în osînda ocnii, din alăturatul tacrir dă numele şi îndreptarea vinii lor, care au trimis jăluitorii aceştia aici, prin dumnealui clucer Filip, epistatul ocnelor, veţi luoa îndestulată pliroforie. Şi dă vreme ce ne-am îndăstulat că aceştia sînt aruncaţi în pedeapsa aceasta fără dă nici o pricină dă învinovăţire, milostivire au ocîrmuirea asupră-le, şi vă poruncim ca să-i sloboziţi. Şi cu toate că s-ar fi cuvenit să să dea şi pă vreo chezăşie, dar văzîndu-să că sînt oameni de la depărtate locuri, care cu anevoie şi dă va găsi vreun cbezaş, urmează a să face strădanii şi cheltuială. 23
23 —c. 810                                                                oro
www.dacoromanica.ro
     Şi pentru aceasta dar vi să scrie ca, dă va sta putinţă, să să dea vreunu pă chezăşie, bine, iar de nu, să li să dea drumu.
                                                     1821, septembrie 25      -
     Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Constadin Negri, Scarlat Mihălcscu Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, p. 188. Copie rom.
                                           ANEXAI la documentul nr. 199
     Prea cinstiţilor boieri ocîrmuitori ai slăvitului divan.
     Cu lacrămi fierbinţi jăluim noianului milostivirei dumneavoastră şi cu mare tînguire arătăm întîmplarea patimilor ce au căzut asupră-ne din vremea amestecărilor, în care toată lumea au pătimit cu feliuri şi chipuri dă goane. Căzînd şi noi ticăloşii în mîinile ispititorilor vrăjmaşi ai cetelor ce să adunase, după ce am fost jăfuiţi ca vai de noi, în pieile goale lăsîndu-ne, ne-am pomenit trimişi prin cinstitul isprăvnicat al Prahovei să fim la pedeapsa ocnii Telega, unde de şase luni şi mai bine sîntem în osînda aceasta.
     Am ajuns nemernicii dă noi, păcătoşii, dă sîntem mai mult morţi dăcît a mai nădăjdui viaţa.
     Şi fiindcă sîntem aruncaţi în pedeapsă fără nici o pricină dă învinovăţire, precum să va da pliroforie slăvitului divan dintr-acest tacrir al nostru, care văzîndu-să, să va judeca de către înalta dumneavoastră înţelepciune dreptăţile ticăloşii noastre cu patimile osîndii aceştii pedepsii de moarte. Şi după nemărginita bunătate, răvărsîndu-să mila stăpînirii către noi cei ce' perim la adîncimea întunerecului, fierbinte ne rugăm a ni să trimite slăvită poruncă dă iertare prin dumnealor cinstiţii boieri epistaţi ai casii ocnelor, către care am alergat a ne face cunoscuţi că perim la pedeapsă, neştiuţi şi depărtaţi de pravila dreptăţii.
     Şi cum duhul sfînt va lumina splahca bunătăţii dumneavoastră asupra nemernicii noastre.
     Prea plecaţi robi,
     noi, 9 sărmani ticăloşi ce perim în osînda ocnii Telega.
     Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, p. 188—189. Copie rom.
                                           ANEXA 2 la documentul nr. 199
                           Tacrirul celor ce să află la pedeapsa ocnii Telegăi, din vremile amestecării, cum să arată.
                                                           1821 septembrie.
     Dobre măcelar ot Plaşcea Mărgineanului, sud Olt, aflîndu-să vier în sud Saac, la via jupînesii Anastasii Hagichii Manea brutar, carele, mergînd la Bucureşti de au luat bani pentru lucrul vii, cînd s-au întors înapoi la vie au aflat că vine Ipsilant. Şi temîndu-să ca să nu pătimească cevaşi dăspre hoţiile ce să urma, s-au sculat împreună cu nevasta a să duce iarăşi la
354
www.dacoromanica.ro
Bucureşti. Şi cînd au ajuns la Tîncăbeşti, i-au cuprins arnăuţii lui căpitan Anastasie, omul lui Ipsilant, şi jăfuindu-1 de toate, i-au găsit pricină precum au voit. Pe care, trimiţîndu-1 la isprăvnicatul Prahovii şi aflîndu-mă ispravnic judeţului, coconu Alecu Văcărescu, l-au trimis la ocnă.
     Dinul Dăneţ ot Godineşti, sud Gorj, plasa Tismenii, aflîndu-să lucrător prin dealuri împreună cu Dobre, mergînd la Bucureşti, au căzut şi el la pedeapsa ocnii, cu numitul; iar altă pricină asupra lui nu ştie.
     Petre Rusu ot satul Lilieşti, sud Gorj, ipac lucrător şi împreună ca şi Dinul urmînd, au căzut la pedeapsa ocnii; iar altă pricină asupra lui, nu ştie.
     —   Ion sin Vlad ot Coteşti, sud Slam Rîmnic.
     —   Ion Albul ot Stîlp, plasa Sărata, sud Buzău
     —   Naie Pandac            ,,         „
     —   Vasile Ungureanu ot Urlaţi sud Saac.
aceşti patru fiind beileccii în anul trecut, slugi la Enuş grecu de la satul Stîlp, şi fiindcăci avea asupră-le hîrtii de baraci de la Ţarigrad, pă care găsin-du-i oamenii lui Ipsilant, i-au catatrixit că sînt spioni; apoi, după ce i-au jăfuit, ia-u trimis la ispravnicul Prahovei de unde împreună cu ceilalţi coconu Alecu Văcărescu ispravnic i-au trimis la ocnă.
     Gheorghe Moldoveanu, slugă fiind la Tbanase simigiu, cînd s-au spart Ploeştii, fugind şi el împreună cu ceilalţi, au venit la Băicoi. Unde, găsind un om al ocnii, numitul s-au luat împreună şi mergînd la satul Butucii, avînd trebuinţă cu o nevastă Vasilca, asupra cărora bănuind satul că sînt oameni răi, i-au luat şi i-au băgat la ocnă.
     Costandin sin popa Stoica ot Malamuc, sud Ilfov, slugă fiind la dumealui Manolacbe Ralea, cînd stăpînă-său au trecut la Braşov, au fost trîmis numitu cu o pereche telegari la ocna Telegii, să caute dă ei. Şi fiind arnăuţii Ducăi, au luat un cal, şi el ducîndu-să după dînşii ca să ia calu de la Rucăl, s-au întors înapoi ca să caute de celălalt cal. Asupra căruia, bănuind dumnealui cămăraşul, slugeru Mihăiţă, că au fugit cu calu, l-au băgat la ocnă.
     9,      adică nouă vinovaţi cu pricinile ce să arată să află supt osînda pedepsii ocnii, despre cei ce să văd orînduiţi.
                     Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 189. Copie rom.
                                                       2C0
Foleşti, 27 septembrie 1821
                   Menţiuni despre escortarea spre Constantinopol a eteriştilor prinşi şi despre purtarea turcilor.
                                                     ®toX&ro, 27 Se7tTe(Jt.pp[ou 1821
      lipi»? t&v evTip.oTaTov xupiov A7jp.TQTpiov BaaiXdou xaţ ouvTpoipiav. vEXa(3a t (.jilav aaţ inb tic; eixoai eva tou napovroţ xal /apfjxajjie îtepl ttjv dcyaOrj ttj? uyetav ttj?. ’Ey w aaţ £ypat]/a (i.e tyjv xoux6va Karivxa Tou-
23*                                                                                3 55
www.dacoromanica.ro
pivr^iîa elţ elxocn pda tou napivroi;. "Ifyouv eiq Ti SxouXivi Tcî>pa Ti SâppaTov xal (TTâ0Y)xa Tpeîţ yjp^pei; exel 7c£pa. ’E<pcî>va£a Tiv xup KcovcjtocvSIvou Tpa-7tevT^(xY) xal Tiv TOxpaxâXeaa Sta vâ 7tapa<TTa0fj Siâ vâ ptaţ cpopTi&cjfl Ti 7tpayp.a (iâ neaov âyevr^laţ xal vot elvai /epiâ |3<^?)0eia elţ 8ti xaXvjv âvâyxyjv, Spuoi; âxouco 8ti Ti Xâ8i elvai epwtoSiap^vo. ’Eycî) el7ta Tiv KcocjTâxy) vâ âyopâafl PapiXia xal vâ pâvyj Ti Xâ8i elţ xâ |3ap£Xia xal vâ elnfj 8ti elvai xpaal. E£8i 8iâ xapuSia xal Sapulaxyjva xal 8iâ xpaal ol 'Oppaloi TOXY)<rav xal Ai-7topâvoi eîţ ’OSonicm xal Siv vjţebpone. ’ESoi eîţ ’lâcn Siv elvai xapiSia xal Sapuxaxyjva, e£8i xpaat, Ti ’lacnou 8va ypicn Ti piSpo xal £va xal nivTe xal ut; TpiâvSa nivre xaxâ Ti xpaal. EîSi Tipwcl twv npocypulTCOv: xacpiţ 12 ypiaia yj oxâ, ^â^apy) 6 ypicna ^ oxâ xal âSuaeupery), mnipi 7:20 yj ixâ Ti cty)xwt6, elSi 8a8l 6: 30 ^ S£i xal pou7u, xal auri âSuaeupeTO. Ilepl âXXa, T^pP^TY) 8iâ vâ g5l<; <pavepcî>aco Siv Pplaxerai. *Av 8p^ţ xal âv Siv îyrocve <p6j3o<; (iâ xaX-}) Ttjx-J) forperce vâ 7touXy)0fl Ti 7tpăy(jia, e£ alrtaţ noi Siv elvai npăypMC eîţ Ti ’lâcn.
     ’Eyipiaav ol Toupxoi âni râ Pouvâ xal Xiyouv vâ ^eyipwcocrav Ti Mnovro-aâvi xal xaviva Sui Tpla ^copiâ. Ti Xomiv 8ev yj^eupopie tŞ ovtIw elvai y^ cpeupwc. ’E£exlvY)<rav xal aapâvSa eTaipioT^ 8 lâ tyjv II6Xy)v elţ t£acre pa pioxâvixa, xal auTOUvoii; Spavav elţ âXualSeţ. Ol Toupxoi elvai âneipoi, elq Ti ’lâcn 9jX0av 2coc, e^axocna .. . xa£âvi.
     Ol Toupxoi elvai âypioi âni Tiv yepiv [xaipiv] noi y^pioav inb nâvco, eTcetS■?] tou? âcpâvioav ol exaipioT^, xal Tcî>pa âxouoapie 8ti cuvâ^ouv âpiâ^ia âni xâ j^copiâ, xaOwţ âxoupie 8iâ vâ 7cav xaTâ SiaPoXou, ycî>Xou xal âx6pia xe!0e, xal âxouoapie nâiţ cpciva^ev TeXiâXyji; 8iâ vâ jxevouv 7cevy)v8a (jmaîpâxia xal [vâ] ypacpouv el? t8 xâ0e (jmaîpâxi âni 52 ovopiâTei;, xâ/a Snoioţ SeXei vâ pivfl âni auTOUvou!;, auTol vâ (i£vouv, el? cpuXa^iv t% MoXvToPaţ xal y)7re[XY)ae vâ 7cav xâTCO. Mâ 8Xov touto eyâ> elna t8v KcooTâxy) vâ u7co[iovy) wţ vâ OTpayiOTOUv auTol. El?k 8lâ t8 chuIti erou napâyyeXav xaOwţ piaţ ypâcpere. KaOwţ âva^co-pouv ol Toupxoi &nb t8 chuIti, SeXouv xâpivouv xaxâ tvjv npoerray^ oaţ. Eî8â râ npâypiaTâ aou; elvai 8Xa crwa, t8 7capapiixp8v npaypiâTCOv oou xal np^? tvjv eîS yjcrlv aou.
     Eî? t8v xi»p NexouXâxyj AoPpopM^Y), elq t8 chuIti tou, el^sv âcp^aei pila SouXeuTpa, xal 9jX0av Toupxoi vâ tvjv nâpouv, xal Sr£i 7tâei 6 napwvyji; vâ tyjv yXurciay] xal 2t^i Tpâpyj^e 7ticrr6Xi ânâvco eîţ t8v Ilapcivr) xal t8v âpna^av ... Toupxoi, t8 07coîov ty)v yuvalxav tvjv nyjpav Toupxoi. 'OSovu^wţ ec7TâX0Y)xe omb t8v 7caaâ elţ t8 T^epvaouT^i piâ cpeppiâvi np^ţ [toui;] âp/ovTeţ, 7tpoaxaXouvT0o; 8lâ vâ yuplaouv elţ t8v t67tov tou?, xal X£youv 7tâx; vâ epmîjxe xal auri? ele, t8 T^epvaouT^i. Ti Xomiv Siv yj^eupopie tŞ ovSlco elvai y^ cpeupia.
     Tyjv 7cepaap^vy) e^SopiâSa epin^xe 6 ITeTpâxy)!; 6 Pouct£tou elţ tvjv yapavxlva ExouXivi.
     Ti pi^i 11:10. Ti Eâpparov ri ipxipisvo &!Xei SX0ei 6 xip MaT^yj Aouxaţ xal âXXoi cplXoi xmiarjq, xal zbzec, SeXw aaţ OeXw e^eTâ^co xaTaXe^TW? xal
356                                        .
www.dacoromanica.ro
(Tocţ «pavepcovco. EIS£ av âya7tocTe [v<x] Xâpy) xal tj Tifxi6TY)T<x aou t£>v xânov eSco xal TOxlpvEig xâfX7to(ra fXETpyjTix fxa^l a ou, ei8e ypâipouv t6 t( SeXouv dcxoXou0^(rei. *Av (Sfxcog (xav0âvovTa<; tItcotei; vo(3y)te<;, ypâqJEt xal TifxioTYjTix cou, xal fxr) S^ovraţ IxEpO (TOCţ âxpi(3o7tpO<TXUVCO
                                               xal pivco u<; <xSeX<p&<;
                                           STE<pavo«; KcocrravT. ro<i(TTY)<;
                                                          Foleşti, 27 septembrie 1821
      Prea cinstitului domn Dimitrie Yasiliu şi compania.
      Am primit cinstita dvs. scrisoare de la 21 ale lunii curente şi ne-am bucurat pentru buna dvs. sănătate.
      Eu v-am scris cu cucoana Catinca Guringioaia la 21 ale curentei. Am fost la Sculeni, acum sîmbăta, unde am stat trei zile. Am chemat pe chir Constandin Grapengichi şi l-am rugat să supravegheze să ne încarce marfa prin mijlocirea agenţiei şi să dea o mină de ajutor la tot ce va fi nevoie.
      Aud că undelemnul este interzis; eu i-am spus lui Gostache să cumpere butoaie şi să pună undelemnul în butoaie şi să spună că este vin. Iar în ceea ce priveşte nucile, prunele şi vinul, evreii şi lipovenii au mers la Odobeşti şi nu ştim. Aici la Iaşi nu sînt nuci şi prune, iar vinul laşului costă vadra un groş şi un [groş] şi cinci şi pînă la treizeci şi cinci parale, după vin. Preţurile mărfurilor: cafeaua 12 groşi ocaua, zahărul 6 groşi ocaua şi nu se găseşte, piperul 7,20 ocaua cu ridicata, iar luminările 6,30 sau şase şi un rup şi acestea nu se găsesc. Despre altele, cervişe vă fac cunoscut că nu se găsesc. Dacă nu era teamă, marfa noastră s-ar fi vîndut la un preţ bun din cauză că la Iaşi nu se găseşte marfă. Turcii s-au întors din munţi şi se zice că au prădat Botoşanii şi vreo 2—3 sate. Nu ştim însă dacă este adevărat sau minciună. Au pornit şi 40 de eterişti pentru Constantinopol în patru care mocăneşti; i-au pus în lanţurix. Turcii sînt foarte mulţi la Iaşi, au venit cam 600.... 2 cazane.
      Turcii sînt sălbatici de cînd s-au întors din sus, fiindcă i-au nimicit ete-riştii. Acum am auzit că strîng căruţe din sate ca să se ducă dracului şi mai departe. Am auzit că a strigat telalul ca să rămînă cincizeci de bairacuri şi să se înscrie la fiecare bairac cîte 52 de persoane, chipurile cine vrea să rămînă din ei acela să rămînă, pentru paza Moldovei şi au ameninţat că altfel se vor trage în jos. Cu toate acestea eu i-am spus lui Costache să aibă răbdare pînă se vor retrage. Despre casa dvs. am comandat precum îmi scrieţi, cum vor pleca * *
      1 Eterişti! luaţi prizonieri, erau duşi şi executaţi la Constantinopol. Strangford raporta, peste o lună de zile, că la 28 octombrie (st. v.) au fost executaţi la Constantinopol 20 de eterişti aduşi din Moldova, printre ei fiind şi căpitanul Ioan Farmache (Acad. R.P.R., Rapoarte consulare engleze, II, p. 104—105. Vezi Şi raportul lui Von Miltitz, la N. Iorga, Acte şifragm., II, p. 607; de asemenea şi o^scrisoare a lui Panaiotache Notara din noiembrie, despre excor-tarea lui I. Farmache, la Muz. de ist. a Partidului, doc. 43).
      * Un cuvînt indescifrabil.
357
www.dacoromanica.ro
turcii din casă, se va face după porunca dvs. Lucrurile dvs. sînt toate tefere, să ştiţi că nici cel mai mic lucru [nu lipseşte].
     Chir Nicolache Dobrovici lăsase în casa lui o femeie de serviciu şi au venit turcii s-o ia, şi se duce Paroni s-o scape şi au tras cu pistolul asupra lui Paroni şi l-au luat... 1 turcii; pe nevasta lui au luat-o turcii.
     în timpul nopţii a fost trimis de către paşă [un curier] la Cernăuţi cu firman la boieri, învitîndu-i să se întoarcă în ţara lor şi se zice că a intrat şi el la Cernăuţi. Nu ştim însă dacă este adevăr sau minciună.
     Săptămîna trecută a intrat Petrache Rosetti în carantina de la Sculeni. Orezul 11,10. Sîmbăta viitoare va veni chir Matei Duca şi alţi prieteni de asemenea şi atunci voi cerceta amănunţit şi vă voi aduce la cunoştinţă. Iar dacă vă place, osteniţi-vă şi dvs. pînă aici, şi luaţi şi mai mult numerar cu dvs., iar de nu, vă voi scrie ce va urma. Dacă aflaţi ceva noutăţi să-mi scrieţi şi dvs.
     Neavînd altceva, vă salut cu respect şi dragoste şi rămîn ca un frate
                                             Ştefan Constant. Guşti
                    Acad. R.P.R., păcii. DCCCXXIX (fost ms. rom. 1087), f. 62. Orig. grec.
                                                           201
                                                                                                   [Septembrie, 1821]
                                         însemnări despre cheltuielile făcute de mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti pentru tainul arnăuţilor şi amenzile plătite turcilor.
                                                                      [Septembrie 1821]
      [Printre cheltuielile mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti pe anul 1821 găsim trecute şi următoarele sume:]
                                                                                                       [Pe luna februarie]
       50 yp6ffia, 6aa elţ £e)(copi(iT&v i^cop.1 roctvi tcov ’AXJiaviTcov.
                                                                                                         [Pe luna martie]
      572 ypoffia, 8aa elţ S^oSa rî)c, xoii)(vaţ ij^copi, xp£aţ, X7]pia xal &XXa xpiţ Xpîjffiv Taîvlcov tcov ’AxpaviTcov.
                                                                                                         [Pe luna aprilie]
      296 YP^aia, 8aa sle;              xp6aţ, X7]pia xal &XXa Sia roiţ ’Axpavlraţ.
                                                                                                            [Pe luna mai]
       56   ypoaia, &aa. eîţ xacp£Seţ Sia roiţ Toipxouţ orcoi eauva^av ra Apţiara zic, (jiovaffT^piov.
      1 Un cuvînt indescifrabil.
358
www.dacoromanica.ro
[Pe luna septembrie]
       12   ypocna, 6era jpxpiv tw Toupxcp xovaxT^y) 8 ta vâ (tv) paţ epepy] xa't, âXXouţ ToUpXOUţ eîţ t6 (JLOVaCTTY)pi.
      300 ypocna, 6aa Teii ’lapatX âyqc Toupxcp Stoc Ta âppaTa orcou eup£0Y)aav 7tapaj£Copiva pecia eîţ t& povaciTY)pi ani Touţ ’AXpavtTaţ.
      180 ypocna, Sera t<Ş yxapâţ (X7rdccry), opo£co<; T^epepeţ Sta Ta ÎS ta âppaTa. 142 ypocna, Sera etţ t^aGeţ, cravTdtvia, tptnptxta xal âXXa npoţ ^pîjcnv [tcov] Toupxfiv.                             .
      150   ypScna, 6aa ... eîţ 6 xotXâ xptOdtpi xaTa 7tpoaTayy)v tou nacna, Sta tS onoîov aţ epcoTYjOy) 6 âp^cov Popvtxoţ ToXicncoi;, [te tS vâ Icruvâ^eTO eîţ t6 cmiTi TÎji; euyevîaţ tou Sta t6 opS't to pacnXtxov.
       88   ypocna, 23 7tap., 6aa eîţ pepepiTi tou ^ayaatou ano Touţ (juiXouţ.
                                                                   [Septembrie 1821]
      [Printre cheltuielile mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti pe anul 1821 găsim trecute şi următoarele sume:]
      [Pe luna febriuarie]
  50 lei daţi pentru tainul de pîine separat al arnăuţilor.
      [Pe luna martie]
572 lei cheltuiţi pentru pîine, came, luminări şi altele, pentru tainurile necesare arnăuţilor.
      [Pe luna aprilie]
296 lei pentru pîine, carne, luminări şi altele pentru arnăuţi1.
      [Pe luna mai]
  56   lei pentru cafelele servite turcilor care au adunat armele din mănăstire8. [Pe luna septembrie]
  12    lei daţi turcului conacciu, ca să nu ne mai aducă turci în mănăstire. 300 lei sumă dată turcului Ismail aga pentru armele găsite, care au fost îngropate în mănăstire, de arnăuţi.
180 lei sumă dată lui Gavas başa drept amendă pentru aceleaşi arme.
142 lei sumă dată pentru rogojini, sfeşnice, ibrice şi altele, pentru nevoile turcilor.
150 lei sumă dată pentru şase chile de ovăz potrivit ordinului dat de paşa, pentru care poate fi întrebat vornicul G-olescu, fiindcă a fost adunat în casa domniei sale, pentru oştirea imperială.
  88   lei şi 23 bani sumă dată pentru repararea zăgazului morilor.
          Arh. St. Buc., Condica m-rii Radu Vodă, 430, f. 34—36.
      1 La mănăstirea Radu Vodă stăteau arnăuţii căminarului Sava (Hurmuzaki, XX, p. 615). 4 Turcii s-au instalat în această mănăstire pe la 23 mai; acţiunea de luare a armelor în Bucureşti, a fost condusă de spătarul Mânu şi de beşli-agă (Hurmuzaki, XX, p. 636).
359
www.dacoromanica.ro
202
[Septembrie 1821]
                Derviş paşa înştiinţează pe boierii divanului Craiovei că a dat porunci să nu se facă nici un fel de supărări locuitorilor şi cere totodată să se întocmească liste de tainurile date trupelor turceşti.
     Buiriultuul mării sale Dîrviş paşa, ce au venit către slăvitul silicîtari
     aga i dumnealui caimacamului şi boierilor divanului, împreună cu firman
                                             împărătesc.
     Dumneata caimacamule al Craiovei, Iancu Samurcaş, i dumneavoastră boierilor ai ţării, veţi şti că Ţara Rumînească şi a Moldovii^ sînt cheleriuri împărăteşti.
     în scurtă vreme cere împărăţia a veni în starea de mai nainte şi cît şăd oştirile pricina este ca să să curăţă ţara şi să rămîie fără de nici o bănuială supt umbrirea aripilor împărăţii sale raia care să află şi de a nu să supăra nici împăratu nu voieşte nici eu din oştirile ce să află acolea.
     Ca să nu să pricinuiască vreo pagubă şi vreo supărare raelii, am poruncit silicîtariului mieu, Tahîr aga şi celorlalte agale ce să află, ca să păzască să nu să facă vreo supărare raelii (precum şi la ceilalţi drăgători, să nu facă vreo supărare raelii şi să jăfuiască cu numire că face trebuinţă pentru oştiri).
     Şi dumneata caimacamule, înpreună cu boierii, ce* tainaturi s-au dat la oştiri şi ce s-au luoat, să faceţi socoteală, după această poruncă ce s-au trimes.
     Şi văzînd porunca mea acolea, să o citiţi şi să o luaţi în samă şi să o urmaţi.
                      Fond Glogoveanu, doc. 522. Trad. rom. cont., pecete în tuş pe verso. 203
                                           203
[Braşov,] 1 octombrie 1821
                                               Memoriul mitropolitului Dionisie către sinodul bisericii ruseşti despre ororile săvîrşite de turci cu sprijinul boierilor întorşi în ţară.
     Către prea sfînt şi îndreptător sinod, plecată înştiinţare, întristat aflîndu-se smeritu mieu suflet pînă la moarte şi plin de mîhnire de peirea cea nenădăjduită şi stingerea cea desăvîrşită, ce fără de veste au căzut asupra nevinovatului şi supusului norod al Valahii, al căruia mă aflu nevrednic păstor şi duhovnicesc părinte, unde alt să năzuiesc şi către cine să arăt durerile cele mari şi patimile cele fără de măsură cu care să chinueşte într-această vreme de nevoie, cînd biserica lui dumnezeu cea pravoslavnică să goneşte de către cei împotrivitori şi vrăjmaşi, decît numai către prea sfîntul îndreptător sinod al
360
www.dacoromanica.ro
prea puternicii împărăţii a Roşii, printr-al căruia bun ajutor şi mijlocire cu jalnică arătare către prea milostivul şi prea puternicul însuşi stăpînitor şi monarh poci nădăjdui mîngîere şi aştepta izbăvire? Căci acest ticălos norod pururea au fost umbrit şi ocrotit de nebiruitul braţ al împărăteştii sale măriri! Dar care întîi şi care mai pă urmă să povestesc şi cu ce limbă, cu ce condei? Sau cu ce minte voi putea arăta aceste amărîte nevoi şi necazuri, ce deodată au căzut preste iei ticălosul şi nevinovatu, în dăznădăjduirea întru care să află? Nu au fost îndestule cele ce au pătimit de către cei streini ce fără de veste au năvălit împotriva othomaniceştii Porţi, care în loc ca să-şi săvîrşească dreapta lor poate cugetare, s-au abătut la jafuri şi la alte necuviincioase urmări asupra norodului Valahii, celui de o credinţă cu dînşii, dintr-a cărora pricină s-au îm* prăştiat ca vai de ei, unii în Transilvania, alţii prin munţi, păduri şi văi, cu familiile lor, ca să-şi afle scăparea. Dar, după intrarea othomaniceştilor oştiri în pămîntul nostru pentru izgonirea acelor înpotrivitori ai lor, mai multe amă-rite şi nepoveslite răutăţi şi nevoi cearcă ticăloşii cu neîncontenire. Căci aceşti vrăjmaşi ai crucii şi ai tuturor neamurilor cîte cred în cel ce s-au răstignit pre dînsa, mîntuitorul Hs., adevăratul dumnezeu, după înştiinţările ce am primiit şi pă toate zilile priimesc în Transilvania (unde şi eu mai pe urmă fugind, numai cu trupul mi-am găsit scăparea, îngrozit şi spăimîntat aflîndu-mă de auzirea cumplitei ucideri a mai marilor arhierei şi mai vîrtos a patriarhilor) ce răutate au lăsat nepusă în lucrare? Care cruzime neomenită şi numai hiarălor celor sălbatice slobodă n-au lucrat-o fără dă saţ? Care lege dumnezeiască, firească şi politicească, n-au călcat nelegiuiţii şi păgînii? Întîi, dumnezeieştile lăcaşuri cele du prin tîrguri şi sate, oriunde au ajuns, după ce toate le-au jăfuit, apoi celor dă lemn le-au dat foc de au ars pînă în pămînt; iar în cele de zid, sfărî-mînd toate cele din lăuntru, au răsturnat sfintele jărtfelnice şi sfintele icoane, cu cuţite spărgîndule, le-au lepădat şi le-au făcut grajd de cai! încă şi mormîn-turile cele mai alese pe alocurea le-au săpat ca să găsească bogăţii! Case boiereşti, mănăstireşti, neguţătoreşti, du pă la moşii şi namestii, pă unde au găsit, cele mai bune şi mai multe le-au ars, iar altele cu totu le-au dărăpănat! Mulţime de oameni nevinovaţi de toată starea şi preoţi, găsindu-i prin oraşe şi sate şi gonind pre cei de prin munţi, păduri şi văi, fără milostivire i-au răpus, parte bărbătească şi femeiască, pe unii împuşcîndu-i, pe alţii spînzurîndu-i, pe alţii robi luîndu-i, iar pe alţii de vii în ţeapă puindu-i; cărora tăindu-le urechile le-au trimis către cei mai mari ai lor, spre dovadă că au omorît din împo-trivitorii lor ca să dobîndească daruri dă răsplătiri. Iar lucrurile ce s-au găsit pă lîngă dînşii, cum şi cele ce le-au găsit puse în păstrare prin mănăstiri şi biserici, toate le-au hrăpit şi le-au jăfuit! Cirezi întregi de boi, vaci, cai, turme de oi, capre şi — ce mai de mirare — de rîmători, cum şi zaherele de orice felurime pă unde au găsit le-au ardicat cu totul şi le-au trecut peste Dunăre, cugetare şi hotărîre avînd nemilostivii a nu mai lăsa nici un fel de sămînţă în ticăloasa Valahia, ci a o aduce cu totul în desăvîrşită pierire şi pustiire!
361
www.dacoromanica.ro
     Acestea se urmează pînă acum neîncetat, iar cele ce spre batjocură şi dăfăi-mare sfintei noastre credinţe le lucrează, cine le va spune? Sau cine le va auzi şi să nu să cutremure? Fecioare călugăriţe în mănăstiri şi schituri găsindu-le le-au siluit prin biserici; şi soţiile prezviterilor celor de dînşii omorîţi le-au pîn-gărit nelegiuiţii; şi toate fărădălegea şi spurcăciunea în lăcaşurile cele sfinte au lucrat neomeniţii, spre ocara celui ce într-însele sc proslăveşte, adevăratul dumnezeu!
     Şi deosebit, din pricina acestor mari nevoi s-au silit de şi-au lepădat şi credinţa peste 300 de femei şi alţi atîţia tineri, din care pre cei mai mulţi i-au trecut peste Dunăre, şi mai vîrtos cînd oştirile cele nouă de manafi turci au întrat în trecutele zile, după ce au făcut alte multe răutăţi şi jafuri, apoi în uliţa politii au făcut bucăţi pă un tînăr fără milostivire, căci nu s-au dat la voinţa lor cea sodomnească!
     încă şi unii din boierii1 de boieri ce au fost scăpaţi aici dăspărţindu-să din toată ceilantă ceată, cu cugetare de slavă şi de rea cîştigare au ieşit în Yala-hia şi unindu-se cu nelegiuiţii stăpînitori turci, fac cele mai mari hrăpiri şi, cu cuvînt de trebuinţa oştirilor turceşti, după ce despoaie pă ticăloşii creştini ţărani, apoi au făcut zapt şi toate veniturile, atît casele boierilor, mănăstirilor, episcopiilor şi chiar a sfintei mitr[opolii], a cărora stăpîni să află aici scăpaţi, adăstînd marea iubire de oameni a pravoslavnicii puteri, prin care toată ticăloasă ţara aceasta să-şi dobîndească îndreptarea cea norocită. Şi mai vîrtos umblă aceşti vrăjmaşi ai norocirii patrii, tot prin puterea stăpînitorilor turci, a aşăza alt mitropolit, alţi episcopi, precum şi la toate mănăstirile au aşăzat alţi igumeni în locul igumenilor celor canoniceşti ce să află aici, adică călugări drumeşi şi mireni pe la unile. Şi aceasta au făcut-o şi umblă a o face în pizmă, căci nu am urmat şi noi lor să ieşim împreună în Valabia şi să ne unim la nedreptăţile şi dăspuierile ticăloşilor creştini, pe care ei fără mustrare de cuget şi fără frica lui dumnezeu săvîrşesc!
     într-această jalnică şi ocărită stare aflîndu-ne, strigăm necontenit cu psalmistul: «Dumnezeule, venit-au neamurile în moştenirea ta, spurcat-au sfînta biserica ta, pus-au Ierusalimul ca o păzitoare de poame; pus-au stîrvu-rile robilor tăi mîncare păsărilor cerului, vărsat-au sîngele lor ca apa şi nu era cine să-i îngroape; făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocoră şi rîs celor dinpregiurul nostru».
     Şi acestea către dumnezeu din adîncul sufletului. Iar către prea sfîntul şi îndreptător sinod arăt pă scurt ticăloşii patrii noastre şi batgiocorîrea bisericii creştineşti obşteştei noastre maici, cu lacrimi fierbinţi rugîndu-mă să bine-voiască a le face cunoscute împărăteştii sale măriri, puternicului nostru protector, ca milostivindu-se să ne mîntuiască cu puterea sa cea mare şi să ne izbăvească cu braţul său cel nebiruit. Că noi sîntem norodul său şi oile păşunei
      1 Probabil pentru: feciorii de boieri.
362
www.dacoromanica.ro
sale şi din neam în neam vom vesti lauda împărătcştci sale măriri. Căci pînă în sfîrşit şi lăsîndu-ne în dăznăjduirea întru care ne aflăm, nici mai avem pentru ce, nici mai îndrăznim a ne întoarce ticăloşii în patria noastră, ci urmează a peri cu toţii aici în pămînt strein, ca nişte nemernici.
      Această rugăciune cu mare obidă şi zdrobire de suflet o fac, rămîind cu cel mai adine respect
                                                                                        al prea sfîntului şi îndreptătorului sinod cu totul supus şi plecat1 mitropolitul Dionisie 2
                                                       1821, octombrie 1.
                                                             Transilvania
         Acad. R.P.R., pach. DCCCV (fost ms. rom. 1063), f. 355. Copie cont. nesemnată. Publicat în Bis. Ort. Rom., XVII (1893—4), p. 397—400; Text rus în pach. DCCCXXII (fost ms. rom. 1080), f. 99, 102.
                                            204
[Barga,] 3 octombrie 1821
                 T. Balş scrie că situaţia Moldovei este jalnică şi regretă că s-a reîntors în ţară.
      Cu frăţască dragoste mă închin dumitale, arbon spatare.
      Acum la 7 ceasuri din noapte, luni spre marţi, ne aflăm în satul Barga, la o casă pustie, fiindcă satul au fugit. Şi eşind alai înaintea doamnei cîţiva turci, era şi călăraşi, care vine cu geanta [?]. Şi din aşternut am socotit a scrie dmneavoastră şi a înştiinţa: mari zapcilîcuri pentru fîn, orz, făină şi bani. Ţara în lacrămi înoată. Oamenii toţi, mîhniţi. în Iaşi era îndestulă oaste. Astăzi, marţi, la 2 sau 3 ceasuri din zi, voi intra în Iaşi. Şi după împreunările cu toţi cei mari, voi înştiinţa. Paşa3 ieste minunat om bun şi milostiv. Yăzînd cîte văd, am început a măcăi că am ieşit. Nu frică, ci văd ticăloşia ţării, ce nu poate să ducă aşa nici 20 zile! în scurt, nu bine. Arată boierilor!
                                                    Fratele dumitale Theodor Balş 1821, octombrie 3 la 7 ceasuri, luni spre marţi.
      Mari catigorii asupra boierilor cei al doile stare.în glas zic: rău!
         Acad. R.P.R., pach. MXLI (fost ms. rom. 2811), f. 167. * *
      1 Memoriul a fost trimis împreună cu o scrisoare a mitropolitului din 9 octombrie, prinţului Al. Goliţin, ministrul Cultelor (Acad. R.P.R., pach. DCCCV (fost ms. rom. 1063), f. 381, orig. grec.).
      * Scris de mîna lui C. Erbiceanu.
      * Comandantul trupelor turceşti în Moldova.
363
www.dacoromanica.ro
205
5  octombrie 1821
                Firmanul sultanului către comandanţii turci din Moldova, să ia măsuri pentru întoarcerea pribegilor la locurile lor.
     Slăvirilor împuterniciţilor sfetnici şi buni ocîrmuitori ai lumii şi săvîrşi-tori ai pricinilor norodului cu iscusinţă dă minte şi înzăstraţi cu feliuri de bunătăţi de cătră împăratul ceresc, heliveni a răsăritului, muhafis şi nazîru Ibrai-lei, Becber-başa şi cercaziu al Moldaviei vezirul mieu Halil-paşa.
     Făcîndu-să cunoscut şi cătră înalta noastră Poartă că în ţinuturile din cuprinsul Valahiei şi a Moldaviei nu au mai rămas apostaţi şi cei mai mulţi din cele credincioase raele s-au întors acum la ale sale lăcuinţe, şi alţii sînt gata întru întoarcere, şi din pricina nefiinţăi domnilor stăpînitori, nu numai acele cuviincioase domnii precum vămile, ocnile şi alte asămine zăciueli au rămas întru neîmplinire, dar şi veniturile acele toate de pe moşăile acelor fugiţi în Braşov şi în preajma hotarului pomenit au rămas fără îngrijire şi fără lucrare.
     Şi fiindcă aceste doî locuri a Valahiei şi al Moldaviei, nu numai din mila pre puternicei mele împărăţii este şi cerşută cu nerăbdari, odihna şi linişte lăcuitorilor raeli dintru aceste doi pomenite pămînturi, pentru care toate, şi mai înainte s-au dat atît înaltile noastre poronci, cum scri[so]iile înaltului mieu epitrop s-au triimes poroncind ca, cîţi den credincioşii şi cinstiţii şi supuşii den raeli s-au împrăştiet întru megieşîtile hotară vor rămîne întru nesupărare şi întru nestrămutare, şi fieştecarele să să întoarcă la ale sale, ca să să odihnească la ale sale lăcuinţe, îndemnîndu-să şi sîlindu-să întru lucrare pămîntului.
     Toate aceste să vor face cunoscute prin strigare de telali şi în oraşe pe afară pe la tîrguri şi în ţinuturi i sate pînă la rînduire şi venire domnilor. Cum şi huzmeturile şi orice alt va fi, să să lucreză şi să să ocîrmuiască de cătră împuterniciţii caimacami, după pronomiile prinţăpaturilor ighemoniei întru trimi-săle scrisori a văzirului, cercaziului Moldaviei, să arată că întru acele de mai înainte date poronci nu s-au făcut nici o arătare cu lămurire şi pentru boieri. Şi pentru aceasta pricinuindu-li-să îngrijări, nu s-au întors la patrie lor. S-au înfăţişat cătră înalta Poartă, atît aceli scrise din parte caimacamului Moldaviei, cît şi arzam[magzar]ul cel cu multe iscălituri a săstemii boiereşti. Şi aceştie sînt credincioşi cinstiţi şi nevinovaţi şi a toată raeoa cum şi boierii să să socotească toţi întocma şi deopotrivă.
     Voi dară, pomeniţilor vezîri, veţi face cunoscuta acestă înaltă poroncă cătră toţi celor ce să cuvine. Încredinţînd şi înlesnind pre supuşăi noştri şi veţi ave totă îngrejire, găsind mijlocire fieştecărue, sau boieri, sau de orice triaptă, de a să întoarce şi a veni la ale sale, pentru că cugetare şi voinţa împărăţii mele este spre sîguranţie şi odihna tuturor radilor, nefiind pricină de a să
364
www.dacoromanica.ro
  îngriji oricine va fi, sau din triaptă boierească, sau din cele mai mici trepte, cînd va fi cinstit şi credincios. Toţi aceştie vor fi cuprinşi în protexîile şi milile vieţuind întru siguranţie fiiştecăruia. Dar să să întrebuinţeză în faptă spusuri milelor. Aceste toate le vei face cunoscute cătră toţi.
                                                                Octombrie 5
                                                                     S-au priin-nt la 23 octombrie 1821
           Acad. R.P.R., doc. CXXIII/52. Copie rom. cont. Publicat in Adevărul din 26 mai 1931; Hurmuzaki, XX, p. 687—688, text germ., datat 6/18 octombrie 1821.
                                             206
  6  octombrie 1821
                    Proiectul unui arz către Poartă, redactat de boierii Ţării Romî-neşti fugiţi la Braşov, prin care cer reducerea obligaţiilor impuse ţării, ţinînd seama de proasta situaţie economică.
                                                                 6  ’OxxwpPpioo 1821
       *Ap£i 7tpi>? t9)v ’OOtopavixTjv Iloprav.
       'HfieT? oî 7tiorol u7nf]xooi rîj? xparaiorârT]? xal rpoipou fjfitov paaiXela?, 8 te Taraivl? p.T)Tpo7toX£TT)ţ, ol £7t£(rxo7toi, fjyoupevoi xal âp^ovre? tt)? BXaxloc?, perâ rî]? Ito? e£â<pou? 8<peiXopivT]? •fjfi.tov 7tpocixuvT]<ie(o?, âva<p£pop.ev rtp paaiXelco xpârei ori xal St’ âXXtov SouXixtov f]fi.tov âp£i (ia^ap£tov 7tape<mf](iap.ev rijv â£to-Optqvtjtov tou r67tou xaraoTaciiv £x rî]? Xflorpixîjf; e<p68ou, âp7taYÎ)ţ xal 7tav8^p.ou XerjXacila? rtov xaxoupytov âTroarartov rî]? PaaiXela? xal e^Optov rî]? âv0p(O7tOTT]TO?, 8ti â<pou xarep^fitodav 7t6Xei? xal                   syupivtooav â<pei8to?, ou povov
  ocndria âpx°vrixâ xal exxXtjoIoc?, âXXâ xal aurlv ri>v 7moxi>v Xa6v, rapeStoxav al? 7tavreXT) âipaviaplv xal 7tXij0o? tocvtI? elSou? ^tp£0V tou totcou xal 8Xou? tou? ex tou rapaivou xP°v°u (TUVTjypevou? xap7to&? tt)? yî]? xal 6ti e<p£ro? xarâ tV 7tpd)TT)v dcvoi^iv o8te âvayxata âporpltoai? xal <T7uopâ xarâ ri> âpxouv 8£v Syivev, alr£a? rtov xaxoupytov aurtov. ’E^aip^rox; Bk el? toc exxXTjaiacmxâ xal âpxovrtxâ ocnulria xal pouXxia, t6ot)v peyâXTjv <p0opocv Ixapocv, «Sare otfre t9)v â7tXîjv Tpocpi)v Skv (ioc? âqJTjaav. Autoc raura râ £7tXT]po<popT]0T](iav xal ol ISioi paoiXixol peepou-pY]8e?, ol eupicrx6(iEvoi pi rlv paaiXixlv arparlv ev rfj eroxpxla tî)? BXaxla?, raXamtopou xarplSo? fjptov. vH8t) 8e xal pi rl raplv fjptov SouXixlv ăp£i pax* £âpi toc aura U7tev0up££ovre?, cpavepcovopev tw paatXetcp xpocret 8ti xarâ rl eqxxrov fjpTv xal rl 7tXeTdTov p£po? tou Xaou e7teauvâ^apev, âpa o7tou IXâpopev rlv leplv paoiXixov TtpoaxuvTjrlv 6piap6v, xal e£ fjptov rtov ev âXXo8a7tyj 7tpocnre-qjeuyorcov âpxovrtov e£îjX0ov ol 7tpoxeiporepoi xal euxiVT)r6repoi exâottj? râ^eto? âpxovre?, xal ex rtov 7tpeoPuT£ptov xal ex rtov vetor£ptov, xal xarapaXXovre? 7t5oav cttcouSyjv xal e7tipiXeiav, poXi? e^oixovop^oapev â^P1 'touSe râ â7tapa£rT)Ta XpeitoSr) rtov paoiXixtov orparcupârtov perâ 7toXXou âytovo?, xa0’ 8oov eorâ0T)
                                                                                                               365
www.dacoromanica.ro
Suvoct&v (*7r6 sva i;eyu[ivw[i£vov xai Xe7]XaTia[i6vov toxov. ’Etol? ^ ojiwţ xai 6 Xei[iwv e<p£aT7]xev ^St], xai toc [liv dvayxaTa TY]ţ 7rapaxei[iaaiae; tou [3aaiXixou arpaTou âxaiTouvTac xai a zt etxoţ, 6 St zono q 7tEpiYjX0ev siq tyjv [iey Îottjv Suaxo-Xîav xai âvexecav, xpopXexovTEţ wţ xiaToi SouXoc tou xpocTouţ xai 8tl fj(ixopei va extmJ[i.p^ xaSepi zic, toc ocvayxaîwţ âxaiTOUjieva, xai va 8oxi[iâaouv eXXeccJjcv #Xl [lovov toc paacXcxâ aTpaTEUjiaTa, âXXoc xai auToi ol iScoc iryxaTocxoc, uctte-poufievoi TÎje; âvayxaiaţ auTwv Tpoepîje; iv xaipcp x51^''0?» xat va uxoreOfl 7] ev xoaiv a ut 7] â[i7]xavîa wţ eScxyj [laţ dcjjceXeca ecţ toc XP^7) [**?, xt*i uxeufluv-0w[isv ev Tyj â0cp6T7]Ti ■qpiwv, 7rpoa7TÎ7rTO[iev eîţ t8 SXeoţ xai <piX<xv0pw7roV X7]?e-[lovîav tou PaacXcxou xpocTouţ, 7tapiaTWVTEţ ev dcXy]0eia xai Scoc xa0apou tou CTUvecSoToţ 6tc âp.7]Xavov v* Suvv]0^ 6 T6xoţ Scoc va PaaTOC^y] t8 pâpoţ twv âvoi-xovojiyjtwv e£o8wv tmv CTTpaTeujjccxTwv exi t6v ecpe^ţ ^siiiiovx, â<p’ evi»ţ jiev 8tl toc eveoTWTa eîaoS7][iaTa tou toxou Stv e^apxouaiv si? â7to7tXY]pwacv twv ecţ vâxTi ^7]TOU(ieva)v, inziSrj depou ev ScaaTYjjiaTi Teaaâpwv [iyjvwv e£w8eu07]aav uxep Taţ e^axoalaţ xL^L*^a? ypocrca ecţ âvaxocpeuxTa ^YjTYjjiaTa tou arpaTEU-(JiaToţ, eîaeTi 8uaxoXeu6[ie0a va xocjiwjiev zx^arjĂi ex twv xavovtxwv SoaijiocTwv twv 7rapeX0ouawv Si[i7]viwv ’AxpiXlou, Matou, ’Iouvîou, ’IouXîou, AuyotiaTou xai Sexre[i.ppiou Scoc tyjv jieyîaTYjv SvSeiav twv eyxaToîxwv. xai t^v SioXou âxove-xpwaiv tou âXia(3epiaîou oxou eupîaxeTai ecţ t8v toxov. Aemec xai 7] eXxiţ tou va 8aveia0w[iev, inziSrj xai ol 71ot£ euxaTaaTaTWTepoi tou toxou â7reyu[ivw07]aav (ietoc toxvtwv 7][iwv. ’A<p’ eTepou St 6zi xai 6 eupeOelţ ^axeptţ aiTapîou, xpiOapîou, 7ropou(i7rlou xai xopTapîou e£7]VTX7]07] SioXou. MoXiţ eupîaxeTai xaTa t6 xapov etţ [jiEpcxa jjcEpY] 7Copou[i,7Cc [jlovov, t8 oxoTov mjvâ^ojjcev [jle [i.eyâXy]v CTTevoxwpiav twv peaycâSwv axi» jjcaxpcva 8caCTTY][i.aTa, âcpacpouvreţ auT& axi» Touţ xoXxouţ twv texvwv twv CTTevayţjcouţ xai Sâxpua, auTwv uaTepoup,evwv Tvjţ xeLtJlePLV^ Tpoepyjţ twv. Ti» %opz<xpi txn6 zi âpxovTixâ xai exxX7]ataaTixâ jjcouXxca, dcepou xaT7]vaXw07] xai xaTE7caT7]07] tJ» 7cXeTcttov (lepoţ U7ti» twv xaxo6pywv Xfltrrwv, Ti» Xocxiiv mjvax0ev E^oSeueTat Scoc toc dcXoya twv CTTpaTeujjcâTwv, xai eXxiţ oîxo-vojjciaţ 8ev â7toXec7teTac Scoc 7tepCCTOOTEpov xacpov, eeji.^ [jlovov 8iâ 2va [jc^va touvteuOev tJ» 710X6. 'HpieTţ 8k ol ev âXXoSax^ eîaeTi eupiaxopievoi 8iâ toc? 7rpo87]Xw0eîaaţ SuaxoXcaţ, â<pou xaTaytvojjceOa va 7tXY)pwaw[jLev zi 6aa ocpeîXojjcev ecţ Taţ evrauOa Tpocpâţ, evoîxia oaxiTÎwv xai dcXXa E7taxoXou0Y)aavTa XP^7). xai outw va euxo-Xuvwpiev z6v zponov TÎje; e^oSou ^[icuv eiţ t"J]v xaTpît a, â7ropoup,ev 7ro5ţ ^xopiev va xepâawfjiev xai exeT t8v 7tpoxeî[jLevov yziy.u)\ioL [jci: ziţ cpajjccXîaţ [jcaţ, â<pou twv 7tepcaaoTepwv [jcaţ toc oanizux elvai ecţ [jccav xtxziazxaiv, wote Stv elvai 7tXeov e7riT7]8eia va xaTo'ixYlOwaiv. ’Ev Taurw Xeîxei xai 6 Tpoxoţ xai 6 xaipi»ţ 8iâ va E7tcaxeuaa0wacv eÎJXP7lOTa ei? xaToixiav. IIpo[jLY)0ecav tou xet!JL“Voţ Stv f^Suvif)-07][Jiev va xâpiwfjiev ouSejjcîav, ecţ zi jjcouXxca [jcaţ xaveva elSoţ Tpocp% Stv ejjcecve [ii; t8 o7roTov va Po7]07]0o5[iev, ei[i7] touto [lovov 6tl auvepxopievoi inxvzet; âvTi va 7tap7]yop7]0w[iEV dcva7TVE0VTEţ âxi» twv xaxouxtwv, va 68upw[ie0a z\ evavTÎaţ (Ietoc twv Xomwv, yivopievoi xai TjjieTţ 7tpoa07]X7] eXXeîeJ»ewţ E7ti eXXeiiJjei xai 8uaTUXΫ? exi 6uazuyix. “AXXoţ Xoi7ti»v Tpoxoţ awTTjpcaţ Stv nzpiXzinzzxi eîţ
366
www.dacoromanica.ro
t9)v evetTTtocrav xoivyjv yjjjuov âvâyxYjv xal â[jnr)/av[av, elp.9) 6<p0aXp.ou; SsSaxpua-piveu; <xtevI£ovte!; eiţ t& xXoiiutov SXeo!; ty)<; KpaTai5c<; BamXela!;, ty)<; p.6vY)<; vjjjlTv ev -9-X£i|>ecte(. 7tapap.u0îa!; xal âxopoupivtov ETolpY)!; (3oY)0ela!;, yovujc^iv“? nocpoc-xaXoupev va p.7] Xoyut0^ v) tou t6xou âSuvapla w? EY>cX7)p.a Yjpcov tcov morcov SouXcov tv)<;, âXXâ va 7rpo<p0<xay] rpcaiptoi; t& SXeo!; xal t9)v PaaiXiXYjv XYjSepovlav, aupPiPâ^ouaa raţ âvayxala!; ânouTqaeit; tou PamXixou arparou [i.e tyjv e<tx<xty)v âpiYjxavlav tou toxou, xal outco voi Siaacoay] Totf xutt6v Xa6v tyjţ ex ty)<; emxei-pivY)<; focpaţ (TTEvoxoopla!;, pl Toiţ rporcou!; oxou î)0eXe t9)v «pcorlaei 6 IIav(XYa®0? ©Eoţ tou oxolou extevco? Se6pe0a va Siaicovl^yj t6 PautXEtov xparoţ tyjţ âxara-pâ-XYjTov, euoSoupsvov xal uxotixttov uxo tou<; auToxpaToptxoui; auTY)<; n6lcuc, xâvTa e/Opov xal 7roXepiov.
      Oute t6 xapov uxEypdlipY) Sta tyjv <£aup<pcovîav.
                                                                  6  octombrie 1821
     Arz către Poarta Ot'omană.
     Noi, credincioasele raiele ale prea puternicii şi hrănitoarei noastre împărăţii, smeritul mitropolit, episcopii, egumenii şi boierii Ţării Romîneşti, cu datorata noastră închinăciune pînă la pămînt, arătăm puterii împărăteşti că şi prin alte supuse arzmahzaruri ale noastre i-am adus la cunoştinţă starea jalnică a ţării din pricina năvălirii tîlhăreşti, a jafului şi a prădării de obşte ce au săvîrşit răufăcătorii apostaţi ai împărăţiei şi duşmani ai omenirii. După ce ei au pustiit oraşele şi satele şi au golit fără milă nu numai casele boiereşti şi bisericile, ci şi casele acestui sărman popor, au nimicit cu totul şi o mulţime de vite de tot felul ale ţării şi toate roadele pămîntului adunate anul trecut; şi că anul acesta în primăvară nu S-a făcut nici aratul cel trebuincios şi nici semănatul nu s-a făcut cu îndestulare din pricina acestor răufăcători, cu osebire în casele şi pe moşiile bisericeşti şi boiereşti au făcut atît de mare prăpăd încît nu ne-au lăsat nici măcar hrana cea trebuincioasă.
     Aceste lucruri le-au aflat şi înşişi meemurii împărăteşti aflaţi cu oştirea împărătească în provincia Ţării Romîneşti, biata noastră patrie. Acum şi cu acest supus al nostru arzmahzar amintim acelaşi lucru şi facem cunoscut împărăţiei sale că în măsura puterilor noastre am strîns cea mai mare parte a poporului îndată ce am primit sfînta, împărăteasca, slăvită poruncă; şi dintre noi boierii fugiţi peste hotare au ieşit cei mai la îndemînă şi cei mai sprinteni, din fiecare clasă şi din cei mai bătrîni şi din cei mai tineri, şi depunînd în grabă toată grija, abia am economisit pînă acum cu multă trudă cele trebuincioase pentru oştirile împărăteşti, atît cît a fost cu putinţă într-o ţară golită şi jefuită.
     Fiindcă însă iama se apropie şi pe de o parte se cer cele trebuincioase pentru iernarea oştirii împărăteşti, după cum se cuvine, iar pe de altă parte ţara a ajuns la cea mai mare nevoie şi lipsă, prevăzînd noi, ca nişte slugi credincioase ale împărăţiei, că poate să se întîmple şi vreun neajuns pentru cele ce este nevoie
367
www.dacoromanica.ro
a se cere şi să simtă lipsă nu numai oştirile împărăteşti, dar chiar şi aceşti locuitori, fiind lipsiţi în timpul iernii de hrana lor cea trebuincioasă, şi pentru ca această strîmtorare să nu fie socotită ca o lipsă de grije din partea noastră pentru împlinirea datoriilor noastre şi să fim învinovăţiţi în nevinovăţia noastră, recurgem la mila şi ocrotirea iubitoare de oameni a puterii împărăteşti, arătînd cu adevărat şi cu o conştiinţă curată că nu va fi cu putinţă ţării să îndure greutatea cheltuielilor prost administrate ale trupelor în iarna viitoare, pe de o parte fiindcă veniturile de acum ale ţării nu ajung pentru a împlini cererile în bani, fiindcă după ce în răstimp de patru luni s-au cheltuit peste şase sute de mii groşi pentru cererile drepte ale oştirii, ne aflăm într-o stare prea grea ca să mai putem plăti în parte din dările obişnuite ale trecutelor diminii aprilie, mai, iunie, iulie, august şi septembrie, din pricina că locuitorii au căzut în mare sărăcie şi că negoţul ţării a încetat cu totul. N-avem nici nădejdea de a ne împrumuta, căci şi acei care mai înainte erau mai bogaţi în ţară au fost jefuiţi împreună cu noi toţi. Pe de altă parte, fiindcă s-a sfîrşit de tot şi zahe-reaua găsită de grîu, orz, porumb şi fîn. Acum abia se găseşte în cîteva locuri numai porumb, pe care îl strîngem cu multă supărare a raialelor de la mari depărtări, luîndu-1 de la gura copiilor lor cu suspine şi lacrămi, aceştia fiind lipsiţi de hrana lor pentru iarnă.
     După ce cea mai mare parte a finului de pe moşiile bisericeşti şi boiereşti a fost luată şi călcată de criminalii tîlhari, ce a rămas şi a fost adunat se cheltuieşte pentru caii oştilor şi nu rămîne nădejde să se economisească pentru mai multă vreme, decît numai cel mult pentru o lună de aci înainte.
     Iar noi, care încă ne aflăm peste hotare, pentru greutăţile arătate mai sus, ne îngrijim să plătim ceea ce datorăm aici pentru hrană, chiriile caselor şi alte datorii care au urmat, şi aşa să uşurăm mijlocul ieşirei noastre în patrie. Dar sîntem nedumeriţi cum vom trece acolo cu familiile noastre în iama care se apropie, de vreme ce casele celor mai mulţi dintre noi sînt într-o aşa stare încît nu pot fi locuite. Totodată nu sînt nici mijloace şi nici timp nu este pentru a fi reparate şi folosite ca locuinţe. Provizii pentru iarnă nu am putut face de loc. La moşiile noastre nu a rămas nici un fel de hrană, cu care să ne putem ajuta, decît numai acest lucru că adunîndu-ne cu toţii împreună, în loc să ne mîngîiem răsuflînd de pe urma nenorocirilor, dimpotrivă ne vom văieta împreună cu ceilalţi şi vom fi şi noi un adaos- de lipsă la lipsă şi nenorocire la nenorocire.
     Aşadar, alt mijloc de scăpare din lipsurile noastre de acum şi din strîm-torarea obştească nu rămîne, decît privind cu ochii înlăcrimaţi către bogata milă a puternicii împărăţii care este singura noastră mîngîiere în inîhnire. Fiind lipsiţi de ajutor, ne rugăm în genunchi să nu fie socotită neputinţa ţării drept o rea faptă a noastră a credincioşilor robi, ci să sosească la timp mila şi ocrotirea împărătească, împăcînd cererile trebuincioase pentru oştirile împărăteşti cu strîmtorarea cea mare a ţării şi în felul acesta să mîntuiască
368
www.dacoromanica.ro
poporul ei credincios de o apropiată sărăcire cumplită cu mijloacele ce i le va insufla prea bunul dumnezeu, căruia ne rugăm îndelung Ca să dureze în veci nebiruită puterea împărătească, aducînd şi supunînd la picioarele împărăteşti pe toţi duşmanii şi potrivnicii ei.
     Nici acesta nu a fost semnat din cauza neînţelegerii1.
                                                        1821, octombrie 6
          Acad. R.P.R., ms. rom. 322, f. 214. Orig. grec.
                                  207
9  octombrie 1821
                  Locuitorii din Tîrgoviste cer ajutor pentru repararea acoperişului bisericii mitropoliei, de pe care eteriştii au luat plumbul,
                                                                       9  octombrie 1821
     Către prea cinstita logofeţie de Ţara de Sus, de la lăcuitorii oraşului
     Tîrgoviştii.
     Ştiută fiind la toţi buna, fireasca dumitali2 bunătate şi splabcă ce ai asupra patrii noastre, şi cu ştiinţă de starea tuturor judeţelor, dar mai vîrtos de podoaba ce avea acest oraş al Tîrgoviştii şi putem zice şi ţara noastră cu sfînta mitropolie de aici, care era făcută şi împodobită cu mari cheltuieli de cei după vremi buni creştini răposaţi fericiţi domni. Şi din păcatele noastre, cu venirea apostatului Ipsilant, după alte multe răutăţi şi pagube ce ne-au făcut, precum este ştiut de toţi, s-au apucat de au dăzvălit şi acest sfînt lăcaş, luînd după dînsa plumbu cu care erea învălită. Şi din multele ploi slăbindu-să bolţile, au început a întră apă prin zid, căzînd şi tencuiala.
     [în continuare se motivează cererea de ajutor pentru reparaţii.]
     Ai dumitale prea plecaţi slugi, noi toţi lăcuitorii oraşului Tîrgoviştii 3.
            Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 202 v—203 v.
      1 în manuscris se afla şi alte memorii întocmite şi neexpediate.
      2 în text: dumnealui.
      2       Urmează 27 semnături şi rezoluţia ocîrmuirii prin care se porunceşte ca epistatul sau arendaşul mitropoliei împreună cu alţi 2—3 jeluitori să dreagă toate stricăciunile făcute, cheltuielile uimind a fi acoperite din veniturile mitropoliei sau de la vistierie.
24 —c. 810
369
www.dacoromanica.ro
208
13  octombrie 1821
                Sătenii din Produleşti (Dîmboviţa), care în vremea răscoalei au luat cu forţa porumbul din hambarul boieresc, sînt obligaţi să-l restituie.
      Adică noi sătenii ot satul Produleşti, care mai jos ne vom iscăli, dăm zapisul nostru la cinstită mina dumnealui biv vel stolnic Petrache Arion, precum să să ştie că pentru una sută cincizeci şi şase chile porumb ce am ' luoat noi din porumbarul dă la moara dumnealui ot Bolovani în vremea apostasii, orînduindu-să mumbaşir cu volnicie a prea cinstitei otcîrmuiri, şi după cercetarea ce au făcut s-au dovedit că cu adăvărat s-au luoat acest porumb dă noi şi dă alţi oameni săteni. Pentru care, apucîndu-ne dumnealui după dreptate ca să-l plătim, am căzut cu rugăciune ca să-i dăm tot porumb în loc, însă porumb bun, uscat şi bătut, precum au fost şi acela.
      Şi pentru mai adevărată credinţă şi spre a să păzi acest zapis întocmai, ne-am pus degetile la numele noastre, ca să să crează.
     Eu Neagu ţăgan ot Produleşti Eu Şărban Linte Eu Niţă Paraschivescu
adăvărăz şi platnic
                                                  1821, octomvrie 13
[Rezoluţie:]
                                     Dă la otcîrmuirea Valahii
      Cu acest zapis dă învoire, viind amîndouă părţile înaintea noastră şi arătîndu-ne însuşi cei în dos iscăliţi că singuri au voit şi au primit ca să-i dea porumbul la loc, vechi, adică să-l ia cu împrumutare, cu bani, cum vor şti să-i dea porumb în loc. Care a lor legătură cu acest chip au primit-o şi stolnicu Pătrache. De aceea o adeverim şi noi cu otcîrmuirea, spre a-ş avea urmarea şi puterea.
      Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Constandin Negrea, Scarlat Mihalescu.
                                                 La 1821, octomvrie 13
             Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 207 v.
                                         ANEXĂ
                                     la documentul nr. 208
     [Locuitorii satului de mai sus prezentîndu-se cu stolnicul Petrache Arion la ocîrmuirea ţării, spun că nu au luat din porumb mai mult decît trei chile jumătate. Dar, cînd au fost judecaţi, au recunoscut că au luat 156 chile, dînd şi zapis că vor restitui porumbul]
     « . . .acum la această judecată au adus şi pă chiar isprăvnicelul acela ce au fost faţă la pătulu cu porumb cînd au năvălit ei de au luat porumb;
370
www.dacoromanica.ro
şi însuşi ei nu putură tăgădui şi aici că le-au zis isprăvnicelul să le dea dooă sute baniţe porumb împrumut, numai să nu spargă pătulul; şi nu i-au dat ascultare, ci au năvălit şi l-au şi bătut şi au luoat porumbu cît le-au fost voia, dînd pricină şi celorlalţi săteni de au năvălit la luare.
     De aceea dar hotărîm că după zapis sînt datori să dea dumnealui stolnicului tot porumbul dăplin, întocmai precum sînt legaţi prin zapis. Iar de ştiu ei că ori alţii, sau Stoica isprăvnicelul, au luat niscareva porumb dintr-acela ce s-au îndatorat ei a plăti, au voie să scoaţă o carte de blestem, ca prin marafetu ispravnicilor judeţului să să citească în satu lor, faţă cu isprăvnicelul stolnicului. Şi descoperindu-să că au loat şi alţii, prin mumbaşir hăt-mănesc şi cu marafetu dumnealor ispravnicilor să apuce să le facă lor împlinire, iar ei fără zătignire, după zapis, prin orînduitu mumbaşir să împlinească dreptul dumnealui stolnicului şi apoi să le dea şi stolnicul zapisul înapoi, spart, ca să fie izbrăniţi de această pricină»1 * * *.
                                                                                     1821, noiembrie 19
     Barbul Văcărescu, Mihalacbe Mânu, ^Costandin Negri, Nicolaie Golescu,
     Scarlat Mihalescu.
         Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 207 v şi 243.
                                             209
Craiova, 13 octombrie 1821
             C. Canetzos informează pe Hagi Ianuş despre situaţia de la moşie, arătind printre altele că scutelnicii n-au fast puşi la dare.
                                               Kpatd>(3a, Tyj 13 ’OxTco(x(3p£ou 1821
      ’EvTifAOTaxe xal euepyeTixwTaT^ p.oi pnaoia Xoct£t) 8 ouAixwţ npoaxuvw, iorox^ofiai tt]v Se^iâv ttji;.
          t&v ’IwvLT^a rouvapTf]v, ulov tou nana reajpyâxn], xal p.£ xanoiov Sxa-p.aT7]v piSevÂfjv <raţ eypâ<pap.ev siq nXfXTOţ, <raţ âoT^Xvapev xal ttjv (3ouAÂav TÎjţ xdmai;, aS.c, eA£yap.ev xal toc Sera 6 xacp&ţ IxaXouoev, xal Siâ t)]v âocpaXîi nepcXa^Tiv tojv 8kv dfiipipâÂÂa). VHS>] 8k ânavTcofAev xpta 2vTip.a ypâp.[JLaTâ
                                 1 Pricina a mai fost judecată la departamentul de opt în ziua de 6 noiembrie. Se con-
stată că locuitorii din Produleşti nu se ţin de legătura dată prin zapisul de mai sus, pe motivul
că ei nu ar fi luat mai mult de 7 chile porumb. La departament se face aceeaşi constatare
care se găseşte şi in actul de mai sus, din 19 noiembrie, cu precizarea însă că sătenu, pe lingă că au luat porumb « cît le-au fost voia, ci încă l-au şi bătut» pe isprăvnicelul Stoica Obială; iar oferta să li se dea porumb cu împrumut « n-au priimit, ca să-şi facă cugetul lor
cel rău» (Arh. St. Buc., Condica depart. de opt, 895, f. 34).
371
www.dacoromanica.ro
T7]<;, obţii toc o7toîa dcxpox; exocp7](iev Scoc t^v âxpLpeeTTdcTTiv (ia<; uyeiav traţ, ijv 6 xupLoţ voc crocţ t9]v 8LacpuXdcTTfl xai Sloc tou Xoltcou. Kai 7](ieL<; 9eiqc X“PtTt *ai Sc’ eîi^wv aac, xaXwţ i>yLa£vo(iev. "OXa toc ypoc(i(iaTa xpiiţ Touţ cpiXoui; Tot eyxeL" p£eia(iev 8Xa, toctov xai tou ev BlSuvl Sicr(idcvoyXou eeiTeLXa(iev, obţii tou otcolou trocc, ecjTELXajiev xai dcxoxpccrcv. Mi: ypoccpec xai e(ieva Scoc tov MouXoc ’AXt], 8tl 8cTTecXev zic, M7tcpx6(3T£a zic, tiiv mivTpocpSv tou Scoc voc tou cpepfl toc ypocna. cO 8e ’IcT(ia7)Xaya(; obţii t^jv IT6X7]v Siv 9]X0ev. Oi dcp^ovreţ 9]X0av, t6ctov xai 6 dcpX. Xoy. A-/)fjLK)Tpocx-/)<; M7tpa-LXcnr]<;. Moi ifSaiciev toc ypoc(i(iaTa, elSi: Scoc toc ypocna <xx6(i7] Siv (ii: toc e^7)T7)CTev, xai 6tocv (iou toc ^7)T7)af) S-eXai toc Stocrec toc 8cia tou âv7)Xouv. rO ^aX^avocţ twv xaT^Lxiaiv SouXeuel xaXoc. Teii pa S-oc (3dcXco(iev xai zic, tov tlocoxov voc SouXeucTfl. Ilpix; toutol^ crocţ el8o7toLou(iev 8tl t8 (io6Xxl Apavo-(Bet^c 8£v (ioc? â<p7)vec 6 xupLoţ M7tLcrrpLT£dcvo<; voc t8 e^oucnoccroo(iev, 6 Au^evTLoţ, ItolS-}) -f) 7tavotnoT,if)(; tou eScopicrOif), xai t8v 8ypacjia Scoc voc (ioc? icp-rjaf) voc (3dcXco(iev toc (iox07)poc o7toii EupicsxovTac zic, rLawoucjecm xai £8oii Ti (ii: dcxoxpcvETac, xai obtopou(iev 7tou vâc toc ^e^ei(idccroo(iev toc (io^07)pdc, xa0oTC âXXou (îaXâvL 8ev eîvaL. Eiţ t8 roupydcvc 7toXXâ oXtyov eîvaL xai 8&v <p0ocvec oi/re (i£av e(38o(iâ8a. IIopouptL dcSeca 8ev eîvaL voc Touţ Smcjgijiev. ’EtTTeiXa(iev t8v IleTpov E£p(i7tov zic, AeT^cpocT^i Scoc voc xuTra^y) exel, xai e’lcjetl Sirv 9]X0ev Scoc voc £8ou(iev eîvaL exeî, xai av Sirv eîvaL t£ voc Touţ 8docroo(iev Siv 7)^eupo(iev, 7tepi toutou voc 8^oo(iev â7toxpLcnv craţ.
       KaTaCTTL^ov Scoc toc 8ga E7t<xp0'/]xav, SeXo(iev trocţ cjtelXel t8 xaToecmxov (ii: SeuTepov, execSt) anb toc tou vOXtou (louXxLa, 8t)X. obţii ’I^Xoc^c xai anb toc âXXa âx6(i7] Siv 8xa(ia xaTaypacpy).
       ’Etoutei; tkq fjpipei; S-oc 7tif)ya£voo zic, rcavvoucrecTTL voc Secrpccoicroo toc 7tapou[i7tca xai voc xocjiw xaTaypacpy). Ilpo^Oicţ £7tY)ya eiţ KapocxaXov xai E7tX-y)pwcia t8 8ocn(iov tou xwp£ou riawoucrecTTL, ypocna 109 a7t8 t8v ’A^piXcov 8oo<; tou Se7tre(iPpiou Scoc £va XoriSoupov. cO SxapXocToţ Moîvecrxoi; (iEydcX7)v 7tpo0u(iiav (ioi SSei^ev xai (ii: eÎxev 8tc irfz\ XP^°?                 8 ouXeueT]f), execS ■/) eler0e (i7ta(i7taX7)Xif)(; tou,
(idcXiciTa (ioi iy.ay.zv 7tpoerTay})v o7tou t8 xwP^0V rcavvouciEciTC voc (it)v 80107) ^a^epiv 7tavTEXwţ. "O0ev r) tl(ilotriq erac, tou xoc(ieTe (i£av eu^apicTT7)env xaXyjv, etolS-}) eîvac cpiXoţ 7taerTpcx6(;, t6ctov xai 6 T^oux7)i; erepSocpT)!; xai 6 dcpx» oep8. ac, tou ypoccJiT) xavlva ypoc(i(ia. T8 ypoc(i(ia 7tpo<; t8v dcp^. xXaiT^dcp7)v IcSaiera, 18oii xai 7) obtoxpccuţ, xai (locţ eÎ7tev 8, tc xai av 8xto(iev XPe^av freXec (ioc5 Po7)07)ciec. ’ISoîi xai ypoc(i(ia <x7t8 ttjv xoxova tou.
       Aloc t8 âyLoxIpL o7tou voc tÎ)? Topo^Xl^T) 6 xiip Ay)(iy)Tp7](; zlţ toc yp6ena 7tevre o7tou t£> i[7)Teî 6 cpiXoţ Siv t8 SiSouv xai pXe7tovTa<; xai xoc(ivovtoc<;.
       ’Ax6(nf) Skv toc âxTU7t7)CTav zic, t8 tlocctxov toc 7topori(i7tLa o7tou eupioxovTaL zic, rLavvouerecTTL, M7tpavxoPevL xai Xoltox. Aiv SeT7)xa)eTav dcXXa xaTOC t8 7tap8v, 7tXy)v xa0wţ pXe7to(iev toc 7tpocy(iaTa S-oc t8 cttjxoiciouv, StolS-}) âXXou Siv eîvaL, 7taXaLi> xai xaLvoupyLo Siv ^aoTa zic, t8 (iaya^£. Toipa o7tou 5-oc 7t7)ya£va) zic, TLav-vouerloTL voc epavr/jeTai zlq toc x^P1*               xPeL“^OVTOtL>                 8^000 SaveLxS
(ii: o(ioXoy£av, stolSt] eîvaL enyoupoTepov zic, auTouţ.
372
www.dacoromanica.ro
      Tyjv 7t6Xix£av xou <xp[X(x«TY] AY]pY]xpâxY] BXaSotâvou kna.p-qala.aa. xai ziq tyjv Siopîav, p& elrcev 8xi SiXei poi Ta 7iXY]pwaei, xai ev xaipw trăi; e’iSoxoiw. K<gixây-x£eţ Siâ tou? ^axepeSe? Siv pa? 8Swaav, xaOoxi Sev 8Swaav xaveyou. 'O Moîve6xi>? pl eIxev Siâ vi p& Saxrfl p6vov xaxâcmxov p& tyjv noainqna, xai exeiS^ 6 ^axx^? Sev ^tu^sv exeî, ^tov cttyjv nkaaav, xa0w? 7iY]yaîvw eiţ x8 riavvoua£axi naipvo, StoiSy] ei? exeivYjv tyjv n'hâaav elvai, eîSâ an 6 tyjv Mxoupxa Sâv Y]£eupopev, o fixe a7r?) t6 rpex^eaTi, ineiSi) Skv na iplnpqaev xavivaq, toi iaqxaazv o yafiâaqq tou naaiâ p& x8v ’lpx-qţ pxat'paxxâpY], povov xâ? yp6xe? Y]£eupopev xai t<x nanovXia. 'H xipiSxY]? aaq qţzupznz, etoiSy) ei? t6 xanâanxov ' elvfict âxepaap^vo, xapia zlqznaaiq Sev ^X0ev ani xaviva p£po? xai xaxâ Xâ0o? âxouaaxe.
      Aia t6 (3ouxupov tou Kw axa TpixxaXiwxY] Sâv Y]^eupopev noîov vâ mâ-awpev, xapâ xpexei e^xaai? xaXq exeî ei? x8 pepo? oxou 9jxov, xoîo? e7TY)yev xai x6 e7TY)pev, ouxw? pa? zlnzv xai 6 Iloupouviâvo?. 'O Kwctxy]? ^X0ev an6 Tupyo-£iouXov xai pă? napanovidq n&q va p-qv tou ypâ^exe 8va ypâppa, xai p-qv <xXy]<t-povY]aexe Sia va tou xâpexe.
      SoxoxeXvixoi Sev ep7TY)xav ei? ni SSoipov, p6vov pepixoi 7io(rXouc7vixoi p& T^eSouXe? ip.nîqy.av ziq tou? ţzvovq, nX^v eX7tî£opev va nouq xâpwpev oniau. 'Ani tyjv Mxoupxav oi âpevxâtTYjSe? ipnqyav eiq tou? £evou? 8Xoi, exapaxaX£-aape x8v x^eXexy] KwaxâxYj xai pa? &<pqaz 6 Siâ tyjv xoupxYjv. Aia ypSaia oxou pa? xP£Wcttouv Sâv elvai xaip8? va ^YjxYjawpev, âXXâ ofixe SiSouv, exeiS^ xai Sâv exouv. 'O Kwaxa Mxoyiax^? Sâv p& SSwaev ofixe Svav xapâv, exeiS^ x8 (T7ripxo xou Sâv e7iouXY]0Y] iiq Bouxoupeoxi, xai 8oa yp6oia e7TY)pev a7r8 x9)v xipioxYjv aaq, 8Xa exeî xâ ISwaev xai âxopY] anina anoi'Kqnov' elvai xai 6 IlavayiwTY]? exeî. "OTav 7iouXY]0yj, x6xeţ Y]p7iopeî va. p.ăq xâ Swcty], e7ieiS-}) âXXov xp67iov
Sâv 8xel*
      MxaCTiâ Xax^Y], ypi^exe xou IIopouvKxvou eva ypâppa xapaxaXeaxixSv Siâ va. peaiTeuafl xou âpx* xatpaxâpY] oxou va. p.aq atpqaq va. xouţ Swawpev ni no-poup7ii 67iou elvai ziq ni Tiavvouaiani. ni ya'kaap.ivov, e7xeiS -J) av Sâv xouţ Swawpev xai 7topoup7a, x6xeţ xâ yS£popev [;] 8Xa, exeiS^ &Wqv k\nl§a Siâ auxâ Sâv elvai.
      Aia xâ âp7i£Xia M7ioupxaţ oi PiepYjSeţ Sâv Y]0£XY]trav va na SouXeuoouv X^pU yp6aia, SyjX. 8xav SX0Y]xe va noiq 7iXY]pwawpev, xai q avâyyq p.ăq ifiiaazv xai â7iXY]pw(rapev x8 XP^°? T0U? T0^? ^evouq Siâ S£xa xpeîţ v^pitru tpapiXieţ, 27 âv0pa)7roi, xai va. SouXeuoouv xâ âp7ieXia xai va. SiopOwoouv xâ yâpSoupa, e7ieiSY] xâ acpâviaav oi BXâxoi.
      ..................................................................................
      'O Xaaâvayaq âxpi[3wţ aaq xaipexă, 8Xa|3ev ni y pap pa aaq xai e7iXY]po<po-pY]0Y], 6(tti? pâ eîxev 8xi ziq ainiv niv npinov p9)v niv ^avaypitpexe, etoiS 9) xou xaxotpaivexai va 7rapa7rovY)(T0e toiouty]? Xoyî)ţ, p6vov vi xou â7ioxpi0Y)Te ziq ni ypâppa 67108 aăq Sypat];ev 7ipox0i:? xai 6 0e8ţ elvai xaX6ţ, va ^yjctouv oi tpiXoi xai 6 (3aaiX£aţ paţ xai Sâv pvYjaxexe ^Y]piwp£voţ.
373
www.dacoromanica.ro
      Aia Touţ 7uoaXouavlxouţ in6 riavvoua£aTi 7UT]Yaivâ(xevoş exeî SiXa) auvâ^ei Ta Yp6<na xal âv ££v ^eXtqctouv va [xaţ Ta Sooaouv, t6te ePy<x£io 7upoaTaYT]v a7ui t& îcmpaPvixâTO PtofxavaT^lou fx£ [X7iou[xmxaY]pY]v xal Ta auvâ^ofxev. •
      M7uaaiâ XaT^y], va a7uoxpi0îjTe eîţ t<x YP<*[XfxaTa tou Iloupouviâvou xal Yuvaixiţ tou (xi fxeY<£Xr]v eux<xplaTT]aiv, etoiS■)) t6 7upox0e<riviv t£> Sxajxev 7uoXi jfâ^i xal [xaţ e7uapTQYYet^sv &ri Ta fxiaâvuxTa va 7UT]Yalv£0fxev va t8v eÎ7uoufxev Siâ xajxlav xpelav tou ootcitIou eîvai 7upo0u(xoi;, eroiS^ f] euYsvla tou eîvai fiXoţ SioXou elţ Ta 7uâvra. TpâjxjxaTa va yP^^etc £î? Touţ xaTtoOsv, etoiS■)) eîvai âvaYxaîoi xal pi 7uoXitix6v. ’Ev toctouto) Sk piva)
                               TYjţ eVTl(XOTT]T6ş TY]ţ Ta7Ueiv6TaTOţ SouXoţ KtOVCTT. Kav^T^Oţ
      Tou T^eXeTCî] KaxTTaxT] Eafxoupxâar].
      Tou xXtoT^âpr] Iloupouviâvou, otcou xal yuv^ tou.
      Tou M7uouX£e<rxou la7upa(ivlxou AoXt^Iou.
      Tou aepSâpy] M7uap(X7UOT^âvou, eraiS^ Servei 7upo0ufxlav.
      Tou Moîv£crxou SxapXaTou elţ KapâxaXov.
      Tou aepSâpT] T^ouxîj.
      Tou Alvxa PaTacpou ZaTpâvou.
      Tou M7uaXTavou 8 ia T&ţ Xo0peţ, au<TTY]pâ, eraiS ^ (xi t8 xecpâXi tou xaTa-Tp£xeli (x^v tou (iâ£ere (il£i SiaTl xaTaTp£x£l*
      Tou KaxTTÎj.
      Tou toxt^ou jxaţ xaT* âXXov Tp67uov.
     Eîvai xaXuTepa toctov xal tou xa7uouxexaYiâ, tou e<pevTT], vâ xâjxere xal tou ’AfX7urîj a.yâ. xal tou aeXi^Tap txyoi, Toupxixa fipwoş, 8%i pwfxaltxa, xal 8aov £v Ta^ei.
                                                    Craiova, 13 octombrie 1821
     Prea cinstite şi prea binefăcătorule al meu başa Hagi, vă salut cu plecăciune şi vă sărut dreapta.
     V-am scris pe larg, împreună cu Ioniţă Gunaris, fiul lui Iordacbe popa, şi cu un oarecare Stamati din Vidin şi v-am trimis şi pecetea casei, rapor-tîndu-vă şi despre toate cele cerute de aceste vremuri şi nu mă îndoiesc că le-aţi primit. Acum vă răspundem la cele trei scrisori cinstite ale d-voastră, din care aflînd de sănătatea d-voastră mult scumpă nouă, ne-am bucurat nespus de mult, pe care domnul să v-o păzească şi în viitor. Şi noi, cu voia lui dumnezeu şi cu urările d-voastră, sîntem sănătoşi.
     Am înmînat toate scrisorile prietenilor şi am trimis şi cea pentru Şişma-noglu din Vidin, de la care v-am trimis şi răspuns. îmi scrie şi mie prin Mula
374
www.dacoromanica.ro
Aii că a trimis lui Bercovcea asociatul sau, ca să-i aducă banii. Ismail aga n-a venit încă de la Constantinopol. Boierii au venit, la fel şi boierul logofăt Dimitrachi Brăiloi; mi-a dat scrisorile, iar cît despre bani, încă nu mi i-a cerut. Iar cînd are să mi-i ceară, am să-i dau suma ce i se cuvine. Zalhanaua pentru capre lucrează bine. Acuma vom pune să lucreze şi teascul.
     Pe lîngă acestea vă înştiinţăm că domnul Afxentie Bistriţeanul nu ne lasă să stăpînim moşia Dranovăţ, deoarece cuvioşia sa a fost orînduit acolo egumen, şi i-am scris să ne lase să ducem acolo porcii, care se află la Ianu-şeşti, şi iată ce mi-a răspuns, şi nu ştim unde să iernăm porcii, deoarece în altă parte nu este ghindă. La Gorgani este foarte puţină ghindă şi nu ajunge nici pentru o săptămînă. Porumb nu este voie să dăm porcilor. Am trimis pe Petru Sîrbul la Degeraţi ca să vadă acolo şi încă n-a venit, ca să vedem dacă este acolo. Dacă nu este, nu ştim ce să dăm porcilor. în legătură cu aceasta să avem răspunsul d-voastră.
     O       să vă trimitem cu a doua ocazie catastihul tuturor lucrurilor luate, deoarece pentru moşiile de la Olt, adică de la Islaz şi de la celelalte moşii, nu le-am înregistrat încă.
     Zilele acestea am să mă duc la Ianuşeşti să dijmuiesc porumbul şi să întocmesc registrul. Alaltăieri m-am dus la Caracal şi am plătit darea satului Ianuşeşti, 109 groşi de la aprilie pînă în septembrie pentru un lude. Scarlat Moi-nescu s-a arătat foarte binevoitor şi mi-a spus că datoria lui este să vă servească, fiindcă sînteţi moşul lui, ba chiar mi-a poruncit ca satul Ianuşeşti să nu dea de loc zaherea. Prin urmare d-voastră îi trimiteţi o scrisoare bună de mulţumire, fiindcă este un prieten bun. De asemenea şi serdarul Tzuchis este bun şi ar fi bine ca boierul serdar [Polihronis] să-i scrie o scrisoare. Am dat scrisoarea boierului clucer, iată şi răspunsul; ne-a spus că dacă vom avea nevoie o să ne ajute. Iată şi o scrisoare de la soţia lui.
     Cît despre ceara pe care cereţi să v-o procure domnul Dimitrie la preţul de cinci groşi, prietenul n-o dă. Dar, văzînd şi făcînd!
     Strugurii n-au fost puşi încă în teasc. N-au mai ridicat încă în prezent din porumbul care se află la Ianuşeşti, Brîncoveni etc., dar, după cum merg lucrurile, au să-l ridice, fiindcă în altă parte nu este, nici vechi nici nou, nu se poate ţine în magazie. Acum cînd am să mă duc la Ianuşeşti, am să întreb la sate dacă au nevoie de porumb, ca să-l dau cu împrumut cu zapis, fiindcă este mai sigur la ei.
     Am dus poliţa armaşului Dimitrache Ylădoianu şi mi-a spus că la termen are să plătească banii. Vă voi înştiinţa la timp.
     Chitanţe pentru zaherele nu ne-au dat, deoarece n-au dat nimănui. Moi-nescu mi-a spus să-mi dea numai un catastih de cantitatea ridicată şi fiindcă zapciul nu era acolo, era la plasă, nu mi-a dat. Cum mă voi duce la Ianuşeşti am să-l iau, fiindcă este în aceea plasă. Cît despre Bîrca şi Greceşti nu ştim, fiindcă nimeni nu le-a măsurat, gavazul paşei le-a ridicat împreună cu
                                                                                                     375
www.dacoromanica.ro
Imbis bairactar, ştim numai cit era in gropi şi în pătule. D-voastră ştiţi, fiindcă în catastih sînt trecute. Nici o cercetare n-a venit din nici o parte şi greşit aţi auzit.
     Despre untul lui Costa Tricaliotis nu ştim cine este vinovat. Poroinianu ne-a spus că este nevoie de o cercetare bună acolo la faţa locului, ca să vedem cine s-a dus şi l-a luat.
     Costis a venit de la Tîrgu Jiu şi ni s-a plîns că nu i-aţi scris, să nu uitaţi să-i trimiteti o scrisoare.
             I
     Scutelnicii n-au fost puşi la dare, numai cîţiva poşluşnici cu ţedule au intrat la străini. Dar sperăm să-i luăm înapoi. La Bîrca toţi rîndaşii au intrat la străini, am rugat pe celebi Costache şi ne-a lăsat 6 pentru curte. Pentru banii ce ne datorează, nu este timpul potrivit să-i cerem, dar nici nu dau, fiindcă nu au. Costa Boiagi nu mi-a dat nici un ban, fiindcă nu s-a vindut spirtul lui la Bucureşti şi toţi banii ce a primit de la d-voastră i-a băgat în spirt care încă stă nevîndut. Este şi Panaghiotis acolo. Cînd se va vinde atunci va putea să ne dea banii, fiindcă alt mijloc n-are.
     Başa^Hagi, să scrieţi lin Poroinianu o scrisoare şi să-l rugaţi să intervină pe lîngă boierul caimacam, ca să ne lase să le dăm porumbul cel stricat de la Ianuşeşti, fiindcă dacă nu o să le dăm nici porumb, atunci pierdem totul fiindcă altă nădejde nu este.
     Vierii n-au vrut să lucreze viile de la Bîrca fără bani, adică să-i plătiţi cînd veţi veni, şi am fost nevoiţi să plătim datoria lor unor străini pentru un număr de 13 1/2 familii, 27 oameni, care au lucrat viile şi au făcut gardurile fiindcă le-au distrus rumînii.
     Hasan aga vă salută cu multă dragoste. A primit scrisoarea d-voastră şi a luat ştiinţă. El mi-a spus să nu-i mai scriţi în felul acesta, fiindcă îi pare rău că vă plîngeţi astfel, numai să-i răspundeţi la scrisoarea ce v-a scris alaltăieri, şi dumnezeu este bun. Să trăiască prietenii şi împăratul nostru şi nu veţi rămîne păgubit.
     Cu privire la poşluşnicii de la Ianuşeşti, cînd mă voi duce acolo,Tvoi aduna banii; şi dacă nu vor vrea să ni-i dea, atunci voi scoate poruncă de la isprăvnicatul de Romanaţi cu mumbaşir şi avem să-i strîngem.
     Başa Hagi să răspundeţi la scrisorile lui Poroinianu şi ale soţiei sale cu multă plăcere, fiindcă a făcut mult haz de scrisoarea de alaltăieri şi ne-a spus că, chiar la miezul nopţii dacă vom merge pentru vreo nevoie a casei, va fi săritor, fiindcă domnia sa are trecere la toti. Să scrieţi scrisori la cei însemnaţi mai jos, fiindcă sînt necesari şi cu trecere politică.
     Cu acestea rămîn al domniei voastre prea plecată slugă
                                                   Const. Canetzos
376
www.dacoromanica.ro
      Celebiului Costache Samurcaş.
      Clucerului Poroinianu, de asemenea soţiei sale.
      Lui Bulzescu, ispravnic de Dolj.
      Serdarului Bărbuceanu fiindcă arată bunăvoinţă.
      Lui Moinescu Scarlat, la Caracal.
      Serdarului Tzuchis.
      Vătafului Dincă Zătreanul.
      Lui Bălteanu pentru..........1 în mod sever, fiindcă prigoneşte de capul
      lui, să nu-i puneţi.......2 fiindcă prigoneşte.
      Lui Costi.
      Pagiului nostru într-un chip deosebit.
      Este mai bine să scrieţi în limba turcă şi nu în limba greacă şi cît mai curînd lui capucbebaia, lui Abti aga şi lui Silihtar aga.
                    Arh. St. Buc., Corespondenţa Hagi Ianuş, pach. 511, doc. 60. Orig. grec.
                                             210
20  octombrie 1821
                 Poruncă de la vistieria Moldovei pentru întocmirea unei catagrafii de zăhărele şi fîn de la mănăstirile greceşti, în vederea aprovizionării oştirii.
      De la visterie, cătră cinstiţii ispravnici [ai] ţinutului Vasluiul.
      Îndestulă vreme trecînd, cu necontenire au cerut visteriea ca să trimiteţi de la ţinutul acela catagrafie de tot feliul de zahere şi fîn ce se află pe moşiile mănăstirilor greceşti, măcar şi cu un tahmin aproape de adevăr, dacă nu s-au isprăvit trierul, precum au fost porunca.
      Această cerire cu necontenire au fost şi este pentru nevoie în care ne aflăm şi ca să se poată vede ce nădejde putem ave de la aceste zaherele. însă, dumneavoastră, negiudecînd mărimea trebuinţii, nici pîn-acum n-aţi triimis acest fel de catagrafie.
      Drept aceea, neiertînd vreme prelungirii de un ceas măcar, să rînduieşti şi să voiniceşti înadins mumbaşir pă dumnealui comis Iordacbe Cuza, carele mergînd la ţinutul acela şi luînd pe unul din dregători şi pe boieriul ce este • rînduit asupra zaherelilor de la moşiile mănăstirilor greceşti, să-i ducă la toate moşiile să facă catagrafie poruncită şi să o aducă la visterie rînduitul mumbaşir, zapciind însă şi trierul şi pornirea zaherelilor la magazioa oştenească din Eşi, şi grîul făcîndu-să făină pe la mori, şi apoi să se triimată. Pe Iîngă aceste, să se facă şi catagrafie tot finului ce va fi în ţinut, ori a cui. Şi fiindcă
      1 în document este X60peţ.
      2 în document este
377
www.dacoromanica.ro
magazioa finului au venit în lipsă, să să sîrguiască îndată cu ce mai mare grabă a porni din rămăşiţa finului oştenesc, cît şi din fînul neguţăroresc ce va fi de vînzare. Care fîn, are să să plătiască în bani de la visterie ţării, după preţ cuviincios ce să va hotărî1.
                                             ..........8 vel vistier
                                                        1821, octomvrie 20
         Acad. R.P.R., doc. CCLV/77. Orig. rom.
                                                    211
Iaşi, 22 octombrie 1821
                  Porunca divanului Moldovei pentru stringerea finului din ţinutul Roman, necesar trupelor turceşti.
     Divanul Moldaviei.
     Greutatea oştilor împărăteşti atîmînd mai mult aice în oraşul Eşii, unde şi de acum, precum se vede, tot aici va fi acel de obştie conac oştenesc, şi precum întru toate celelalte trebuincioase zahereli s-au pus la cale a se aduna după poroncile ce s-au dat şi înbrăţişarea ce s-au luat, cerînd numaidecît trebuinţa a se face gătire şi a se aduce şi fînul trebuincios, spre a se pute întâmpina şi acest tainat, care este una din cele mai întăi madeli oşteneşti,- fiindcă fînul ce s-au gătit în trebuinţa oştenească în magazaoa Eşului, acel ce s-au carat pîră acum s-au sfîrşit şi acel ce au mai rămas, au care nu poate fi mai mult decît pentru 30 sau 40 zile, s-au hotărît a se face o temeinică gătire de fîn, pentru ca nici trebuinţii oşteneşti să nu i să deie cheder, nici noi să nu venim în primejdie.
     Făcîndu-se această hotărîre întru acest chip, adecă: din tot fînul boieresc, negustoresc sau ori a cui, fără alegere, ce să află anume gata pe fiiştecare moşie, să se ieie la zece—trei stoguri în trebuinţa oştenească; care să se plătească din visteria pămîntească, cînd va ave înlesnire, cu preţul cuviincios; şi să se care acum cît se va pute mai în grabă de către lăcuitorii ţării, a cărora cîte puţin fîn ce au pentru trebuinţa vitelor lor nu are să se supere; decît şi din a lor, acel ce va fi negustorie va fi supus acestui analogon la 10—3, sau din mai puţin, cu ’ aceeaşi potrivire de analogon.
     Şi dar spre săvârşire aceştii lucrări la ţinutul Romanului se rânduieşte pe dumnealui Neculai sin Anghelache, împreună cu dregătorii ţinutului, care mergînd la ţinutul arătat, i se dă volnicie prin carte aceasta a opştescului divan să facă mai întîi mumbaşirlîc dregătorilor şi sameşilor acestui ţinut ce să se * *
                             1 « Pe lingă aceste... după preţ cuviincios ce să va hotărî», scrise ulterior de altă mîuă.
     * Indescifrabil.
378
www.dacoromanica.ro
pornească numaidecît mai întîi rămăşiţa finului oştenesc ce mai este, şi al doilea, fără a pierde vreme, cerînd de la dregători şi de la sameşi catagrafia finului, ce de o lună li s-au poroncit ca să o facă, din care luind pliroforie să scoată copie pe ocoale, să rinduiască îndată cîte doi din cei mai vrednici boiernaşi a ţinutului de fieştecare ocol, cu slujbaşi îndestui din panţiri şi ruptaşi, cuprinzînd deodată rînduire în tot ţinutul. Şi dîndu-le aceste porunci, ca în cuprindere copiei după catagrafie ce li se vor da, luind în şir toate moşiile şi satele, să facă de iznoavă cercetare şi numărătoare finului boieresc şi negustoresc şi din cît va găsi pe fieştecare moşie, după osebire mărimii stogurilor, să chib-zuiască şi să potrivească drept analogon la 10—3 hotărîte. Şi toate acele stoguri, ce se vor alege spre a se ridica, să le însămneze şi să le deie în sama vorniceilor şi lăcuitorilor satelor, făcînd rînduiţii tablă lămurită cu arătare anume, cu două rosturi: în cel dintîi rost arătînd tot finul fieştecăruia, şi în cel de-al doilea, acel ce are a se ridica şi a se lua, arătînd şi numele acelor a cărora vor fi fînul.
     Iar pentru cărătură, însuşi boierul rînduit împreună cu unul din dregători sau cu sameşi să meargă în urma celor ce vor scrie, să rinduiască cară de la toţi de obştie, fără alegere, adecă lăcuitori birnici, scutelnici, precum şi trepte, să ridice fînul botărît pentru analogon şi să-l pornească la magazaoa oştenească de aice din Eşi, fără vreo mijlocire de zăbavă sau prelungire, pără vremea îngăduieşte îndemînarea drumurilor, dînd boieriul rînduit al fieştecăruia de la care se va lua fînul în acest chip, ţidule cuprinzătoare că din atîtea stoguri ce au avut cutare s-au luat analogon la 10—3 atîtea stoguri în trebuinţă oştenească, pentru care are a lua şi a priimi plată din visterie pămîntească.
     Aşadar întru acest chip şi întocmai făcîndu-se lucrare, să îmbrăţoşaţi dumneavoastră, dregători a ţinutului, împreună cu boieriul rînduit, săvîrşire şi întîmpinare trebuinţii oşteneşti, urmînd cuprinderii şi povăţuim cărţii aceştia, care o veţi cunoaşte şi dă volnicie în mîna rînduiţilor boieri şi dă poroncă către dumnealor ştiind cu încredinţare că întru cea cît de puţin împotrivă urmare, ce se va arăta din partea ori a cui, va căde şi în primejdie şi judecată oştenească unul ca acela.
                                       M [eletie] episcop Huşului, . .. *,
         Ioan Sturza logofăt, Ândronachi Donici vornic,
         Alexandru Beldiman vornic Gheorghe Canta. . . 1
                                                 1821, octomvrie 22
         Acad. R.P.R., doc. XLIX/222. Orig. rom. O poruncă asemănătoare dată pentru ţinutul Vaslui se află în pach. MXXXV (fost ms. rom. 2824), f. 5—6.
     1 Indescifrabil.
379
www.dacoromanica.ro
212
30 octombrie 1821
                    Bilet de iertare dat lui Dumitru fiul lui Vasile din Cîrlogani (Vîlcea) care a fost înrolat în mişcarea eteristă.
     Sud Vîlcea
     Acest Dumitru sin Vasile ot Cîrlogani carele prin înşăleciune au fost înclinat cu apostaşii greci şi amăuţi, cunoscînd viclenia lor au venit de voia sa de s-au cerut iertăciune. Căruia, după poruncă, i s-au dat şi acum merge la casa sa să-şi caute de munca lui; şi de către nimini nici o supărare să nu aibă nici vină că au fost pandur1.
                                                   1821 octombrie 30
         Arh. St. Rîmnicu Vîlcea, doc. XL/20. Orig. rom.
                                            213
[30? octombrie 1821]
                  Scrisoarea unui boier moldovean despre demersurile ce se fac pe lingă paşa de Silistra pentru organizarea ţării.
      Ilepl raţ âp^âţ tou TOXpovToţ, E7ttuTe£Xai; auTfj ep,7tepiexXeiaa xal t-Jjv (ast<4-(ppaaiV TCOV ypaepIvTCOV U7t& TOU TOXVlEpCOTaTOU (i,Y]Tp07toX£TOU TO OpYJCTXEUTlXCp
eep6pcp 7tp£yxt7tt TaXXtT^tvtp, ev olţ 3jv yj 7tEpiypa(p-J) tcov Tpaytxcov aupPâvTcov T7]i; tou Sexou aXcocrEcoţ xal ty](; XE^Xacrlaţ tcov emĂolmov opEtvcov xoi,vo(3£cov, xal i) ixdeaiq tou npoacpuorjţ Stopyavtopou xal 7tapa 7tocot Totţ kvzoTiloic, EUXTataţ xal £7n6up.7]T7Îg 7toXiTixîji; âvappcîxjEcoţ ty](; 8ia<T7tapaTTopivY](; TOXTptSoţ. IIp68Y]Xov 8ti y] aup7ta0Y)Ttx-J) auTYjţ (Jju)^ ESâxpuoEv (tev etcI Tfl Sucrrcpayla Yjpcov, E^âpY] Sk pXE7touoa 8ti y] tcov toooutcov 8ucrcpopY]Tcov SuoTU^YjpaTcov &-k6$o.gic, SuvaTat auvTEXloat zlq tyjv xotvijv EU7tpay£av, Sta TYjţ auoTaoEcoi; v£ou 7toXtTEupaTOi; 7tpJ>i; £7t£Tsu£iv TauTYjş tyjţ 7taXiyy£VEo£ai;. CH Eveyxouua, coţ auT^pa fkni^oc, xal cjcoty]-ptaţ 0-Ecopouoa t-J)v 7tpooTao£av tou epiXav0pco7tou lîvaxToţ, l7tixaXEÎTai yre'îpctq txETtSaţ al p ou era t-J)v fioxvov ty]i; auTYjţ e^o^6ty)toi; £7taypu7tvY]cjiv, Iva 7tapiciTcocja * *
      1 La iertarea pandurilor şi amăuţilor se referă şi Const. Almăjanu într-o scrisoare din 14 noiembrie 1821 către N. Glogoveanu: « En aici văz că chiar pandurii care au dat cu armele in ei, şi chiar amăuţii care s-au bătut, pă toţi i-au iertat şi le-au dat cărţi pe la mîinile lor ca să nu-i supere nimeni; şi umblă fără de nici o frică şi sfială.
      Apoi dumneata, că nu eşti nimic vinovat sau amestecat, nici o temere nu poţi să aibi. Firman împărătesc este să se ierte toţi cu un cuvînt» (Fond Glogoveanu, doc. 661. Orig. rom.).
      * Semnătură indescifrabilă, probabil I. Lahovari medelnicer.
380
www.dacoromanica.ro
4> 8eî xal evepyouoa wţ 8eî x<x <rop,(3aXX6p,eva> (jly) 70x1)07] 7tepl 7toXXou 7toioupivY) xyjv Ttov vauayYjCTixvxcov <yu(JL7taTpia)T(îiv aux^ţ piXXouoav euSaiftovlav ye oux SXkcxic, extxeu^eaxat,, elp,Y) xjj xaxapyrjcret, x9j? (pavapiamxYji; Suvauxeiaţ. Ilepl xou auxoij 7ioXt.xt.xou eyxeipvjpuxxot; exop,«7(X(XY)v ^8y) xapâ xwv ev Mxouxopîva Apxovxtov x6 îoov xy]? ypatpeÎCTY)? (zextx xyjv exeloe dcvaxd>px)<nv (jlou 7tapaxXY)xix9)t; e7ti(7xoX9)t; xw ’Iprpaîp, xaaa x9jţ SiXîoxpat;, xoi xal âpxtaxpaxYiyw xwv ev MoX-Sapiqc (7xpaxeu(JLtxxa)v, xal x6 îoov xou tx7toxpixixou 7tp6t; x6v (3opvixov 0e68copov MxâXaav eic, ’ltxoi dc<pixo(xevov onutq ey/eiptiry] xw exeure 8iaxpl(3ovxi SaXl/ nocaa. x$)v X<* *Ptv e<peToij Siopyavioftou xoivqv xcov MoX8tx[3a)v 7tpot; x6 vxe(3Xexi atTY)oiv, 7tepl eypaipa aux^ ev xjj 7tpoY)you(Jievy] e7ti(7xoX^, 6xi Sita xyjv 7tpo7tapaaxeuY)v xou 7tptxy(Jiaxot;, xal oxcuţ (jly) tx7tei0eit; tpav9)vai xaTţ txXXe7taXXY)Xoit; un 6 xoiv ’OOcofzavcov yevopivaiţ (xexa7te(xipec7iv, îva ext,axpeipw(i.ev el? xyjv xaxptSa, evY]vey0Y] 7tp6t; xo vxe(3Xexi ij xoiaiixY) aîxY)C7it; p,opipa)0e»7a xaxtx x6 7rveup,a xal xo ?j0ot; xou 60o)(jiavixou tppovyjpLaxot;, TOpiypatpopievtov xal xoiv Seivoiv xY)ţ MoXSajîtat;, x6oov Sita va 7ti0avoXoyY)(7a)fzev xyjv xî)t; xa0oXou dcva(3oXY)v, 6oov xal Sita va em-<rxY)pt^o)(jiey xtx xpoyovixâ Y)p,cov Stxaia, &v exl pâcrei xal y) xpoaxaxeuouaa Suvapuţ tfcvxiXyjipexai Y)fzcov. ’A(JLtpoxepo)v xouxwv xâţ (jiexatppocaeti;, xaxtx 7tpoxpo7tY)v xou e^aSeXtpou SavSouXtxxY) Sxoiip^a & Se xal ep,7tepixXelo) 7tp6t; 7tXY)potpoplav xou txXY)0out;,
      ’Ev xfl 7tpo xaiixY)ţ eTtioxoXyj i8iacra auxYjv 6xi 7tape7tec7ev xo 7tpot; epi: ypâppa xTjt;, oSxivot; eîţ txvetjpecriv eloexi âyam^opai, 7teptpivo)v txvu7to(JLovo)t; x^jv u7t’ aux% e7tavtxXY)ipiv xoiv x6xe ypatpevxo)v poi.
      T6 <x7t6 ’IouXlou ypâppa xy)ţ lXa[3ov ^Sy) elţ xaţ 20 xou 7tap6vxot;, Svexa xîjt; el0K7(jievY)t; xoiv ev x^ 7t6crxa txpieXeîat;, euyvo)(iovoiv Sk 7tepl xoiv &v piol y ptxtpei xal xapaxaXoi 8’ d)ţ 7tpolypatpov îva evepyoupievov (Jietvy] âvexSoxov Stoc xtx 7tepi(7xaxix<x.
      Pe la începutul lunii curgătoare, v-am trimis împreună cu scrisoarea mea, şi traducerea celor scrise de înalt prea sfinţia sa mitropolitul eforului cultelor, prinţul Galiţin, în care se găseşte o descriere a intîmplărilor tragice care au avut loc la cucerirea Secului1 precum şi descrierea jefuirii celorlalte mănăstiri de la munte 2. Tot acolo se arată felul bun în care se organizează şi se reface politiceşte sfîşiata noastră patrie, dorită de toţi locuitorii ei.
      Desigur, sufletul dvs. compătimitor a lăcrimat pentru nenorocirea noastră, dar s-a bucurat văzînd că sfîrşitul atîtor nenorociri de neîndurat poate ajuta la bunăstarea tuturor, prin introducerea unui nou regim pentru obţinerea acestei refaceri.
      Patria, socotind ca o stea de nădejde şi de mîntuire ocrotirea filantropului suveran, imploră, ridicînd mîini rugătoare, neobosita supraveghere a excelenţei voastre ca, intervenind unde trebuie şi lucrînd cum trebuie pentru cele
                                1 Mănăstirea Secul a fost cucerită în ziua de 12 septembrie (Hurmuzaki, XX, p. 685).
       * Este vorba de mănăstirile Agapia, Văratecul şi Neamţul (Ibidem, p. 685).
381
www.dacoromanica.ro
arătate, să nu încetaţi a fi cu băgare de seamă asupra viitoarei fericiri a naufragiaţilor dvs. compatrioţi, care nu se va obţine altfel, decît prin desfiinţarea stăpînirii fanariote.
     în legătură cu această acţiune politică, am primit acum de la boierii aflaţi în Bucovina, copia jalbei lor, scrisă după plecarea mea de acolo şi adresată lui Ibraim paşa de Silistra1, comandantul trupelor din Moldova, şi copia răspunsului acestuia către vornicul Teodor Balş la Iaşi. El a sosit pentru a îmriîna lui Salih paşa, aflat acolo, arzul obştesc al moldovenilor către Devlet pentru organizarea dorită2. Despre aceasta v-am scris în scrisoarea mea de inai înainte că pentru pregătirea acestui lucru şi pentru a nu ne arăta nesupuşi chemărilor făcute de mai multe ori de otomani pentru a ne întoarce în patrie, a fost trimis la Devlet acest arz 3 întocmit potrivit cu spiritul şi felul de a gîndi al otomanilor. Sînt descrise şi nenorocirile Moldovei, atît pentru a justifica amînarea întoarcerii, cît şi pentru a susţine drepturile noastre sfrămoşeşti, în baza cărora ne va ajuta şi puterea protectoare. Aceste traduceri ale ambelor documente, din îndemnul vărului Sandulache Sturza, le trimit alăturat pentru a vă face cunoscut adevărul.
     în scrisoarea mea, trimisă înaintea acesteea, v-am avertizat că scrisoarea dvs. către mine s-a rătăcit. Mă lupt încă pentru găsirea ei, aşteptînd nerăbdător să-mi spuneţi din nou cele scrise atunci.
     Scrisoarea dvs. din 6 iulie am primit-o la 20 ale lunii curgătoare, din cauza obişnuitei neglijenţe a celor de la poştă.
     Rămînînd recunoscător pentru cele ce-mi scrieţi, vă rog, precum v-am mai scris, ca, în caz că se va pune în aplicare, să rămînă secret, ţinînd seama de împrejurări4.
     Acad. R.P.R., Fondul Mibail Sturza, ms. rom. 5762, f. 273—273 v. Ciornă, orig. grec.
                                                    214
Octombrie 1821
                 Ordin către Mehmet aga, orinduit cu paza Bucureştilor, să înfrineze pe ostaşii nedisciplinaţi.
     Buiurtău ce s-au trimis de la divanul Silistrii, dimpreună cu firmanu împărăţii, şi s-au publicuit într-amîndooă ţările: Yalahia şi Moldavia.
     Tu, cel ce eşti lauda slăviţilor şi cinstiţilor capugi-başa al înaltului prag, care după alegere eşti orinduit spre paza Bucureştilor, preacinstitule Mehmet aga, să-ţi înmulţească domnul slava ta. Şi tu, cel întru cei deopotrivă cu tine *
     1 Probabil cea publicată în Buciumul Romîn, I (1875), p. 264—270, cu data de 17 octombrie 1821.
     * Arzul boierilor moldoveni din Cernăuţi (20 septembrie 1821).
     8 T. Balş a plecat cu arzul spre Constantinopol la 17 octombrie (Hurmuzaki, XX, p. 689).
     * Autorul pare a fi M. Sturza.
382
www.dacoromanica.ro
cinstiţi halea, baş-beşli-aga al Bucureştilor Tahîr aga, să să înmulţească slava ta.
     Ştiut fie vooă că din apostaţii care de puţină vreme să vădise în părţile Valahii şi ale Moldavii cu ajutorul lui dumnezeu şi puterea prea înaltei puteri s-au biruit şi au lipsit cu totu. Şi aşa, aceste dooă lucruri * 1 s-au curăţit dă puturoasele lor trupuri. Şi cu toate că s-au făcut ştiut, încît toţi lăcuitorii şi raiaua îşi are răpausu supt umbrirea împărăţii, precum mai înainte să odihneşte, dar fiindcă acum am luat pliroforie cum că atît din cei du peste Dunăre cît şi din ostaşii ce să află într-acest hotar [al] eparhii, unii din cei rău nă[ră]viţi într-această vreme, neaşteptînd hotărârea prea puternicii împărăţii, fug de la locurile ce sînt orânduiţi şi, preumblîndu-să din loc în loc într-aceste dooă eparhii, nu încetează a pricinui mari stricăciuni şi asupriri la săraca împărăteasca raia. Şi după ce din porunca noastră s-au orânduit la fieşcare judeţ cîte un beşli-aga cu neferii cei trebuincioşi spre a păzi raiaua de acest fel de asuprire ale unora ca acestor rău nărăviţi, pe care prinzîndu-i, sînt porunciţi ca să-i trimiţă la zabitu lor. Şi oricare dintr-aceştia va îndrăzni să să împotrivească, îndată să-şi ia.cuviincioasa pedeapsă. Preumblarea unora ca acestora din loc în loc, fără a avea teşhereaoa zabitului lor şi supărarea ce fac la raia, aceasta, fără îndoială, curge din purtarea dă grijă a paşii beşli-aga şi a beşlegii judecată.
     Ci dar că de acum înainte este a noastră voinţă că să lipsească cu totu acest fel dă asupriri şi să să odihnească, avîndu-şi răpausul săraca raia.
     Tu, numitul nostru chehaia, numaidecît să...............2
         Arh. St. Buc., Condica logofeţiei Ţării de Sus, 1076, f. 196 v.
                                  215
Octombrie 1821
                  Memoriul boierilor către comandantul trupelor ruseşti pentru cazul cînd acestea ar fi intrat în Moldova si Tara Romînească
                                 •f                      f »
                                                                  ’OxTt&ppioi; 1821
     ,E£oX<î>TaT£ yevepâX xofiavTâvTe I
     'H Suotux^I? f)[i.6Sv TOXTp'cţ Aaxîa xa-ra 8ca<p6pou<; xacpouţ <j7t o (Tracta cteipav a7te(pcov 8u(ttuxi^v Siarpov y ev o (tiv 7] twv xaxo(3ouXcov, 8 ca va epyâ^wvtai. exTecvovTCţ ev aurj} ex 7toXXou tou 7tepi.6vTOţ t6 7tXeovexTi.xov tou Tpo7tou rov xal ttjv ev8oftuxou(tav â7tdc\0pco7tov MftOTTjTa, toxvtotc 8 i.ect(i07] tm xparaiŞ pcoct-ctcxŞ Ppaxlovi, xal e^7)X0ev inb xaipiv sic, xaipiiv sic, xdt7toiav âva(J;ux7]v, xa0’
     1 Probabil: locuri.
     1 Lipseşte sfîrşitul documentului.
383
www.dacoromanica.ro
8(iov xoXmxai nepia-tocaeic, cruvexcopYjerav. MapTupeT tyjv âXyjOeiav tou xpây[xaToţ TOUTOU 8Xy] Y] Xe<pom<I[XeVY] EupCiOXY]. KaXfl TUXY)? eXippofl UXOXeCTOUCTa SjSyj kcr/â.TOiq eiq tyjv xXiov SeivYjv, axapaS ety[xcmerTov xai <x86xyjtov <ru[x<pop<xv, (t% oxoiaţ xai tyjv ipuaiv, xai touţ Tpoxouţ, xai t&v t6vov eyvcopiaev yj eu(ie(3-}]<; xai qnXâvOpcoxoţ Pcoaaia exi t8 âxpi(3e<;), 8£v SXeixev âxo tou va ex^efl xoTa[xoi><; Saxpucov xpiţ t8v xavrexoxTYjv xai xavoiXT£p[xova xupiov, exixaXoupivYj tyjv S-eiav exSixYjaiv xaxâ tyjq S-YjpicdSiaţ tcov xaxo(3ouXcov. A£v âxeyvcoa0Y] 8[xco<; ty\q acoTYjpiaţ TYjţ, xaXcoţ yivcoaxouaa oti ou8£ t8 xapapxxpov tcov ToX[XY]0evTCOv Xav0âvei t'Jjv o^uSepxeiav tou pcoaaixou xpaTouţ, tou xpooTaTeuovToţ <piXav0pcioxcoţ t&v Xa&v ty\q Aaxiaţ, 6v e^YjyopâaaTo Ti[xico aîpuxTi tocto&tcov Yjpcocov, âXX’ ijXxi^ev âSi-(TTOCXTCOţ [XBt’ OU XoXu yevY)(TO(ievY)V TY)V (TCOTYJpiav TYJţ.
      vHSyj Se, exeiS-}) 6 xavâya0oţ 0e6ţ, eXeYjaaţ t-}jv âv0pcoxoTY]Ta xocctxouaav, iSveuaev eiţ tyjv xapSiav tyj<; ixyjttyjtou auToxpaTopixîjţ auTou paxroiXYjţ [xeya-XeioTYjToţ, xai Siâ t& 6[xo0pY]<ixov, xai 8iâ t& <piXoTi[xov tyj? So^Yjţ tou, va exi-<p£pjfj S-epaxeiav eiţ Taţ xaipiaţ xai âSixouţ xXYjyâţ tou â0coou Saxixou Xaou, xai (xeTaxeipi^ojxevoţ 6 Sixaioţ [xovâpxYj? tyjv Sixaiav aurou [xâemya xaTa tyj<; oxXYjpoTpaxYjXou papPapoTYjToţ, tyj? (xyj ae(3o[xevYj<; tou? iepouţ Seqxouţ tcov <tuv0yjxcov, va Siaacoafl tov â0coov toutov Xaov âx& tyj<; xaxo(3ouX£a<; tyj? Tupav-viSoţ Siâ tcov xepauvoţopcov pcoaaixcov (iTpaTeu[x<XTCOv, ux& tyjv oSYjyiav xai ejxxei-piav tyj? ujxeTepaţ e^oxoTYjToţ, xai va t&v âxaXXâ^jrj SioXou âx& tou? âpxaxTi-xouţ Svuxa? tcov £evcov 8 ioixyjtcov, axavTeţ Yjjxeîţ oi Sucttuxeî? xoctoixoi tou t6xou, oi TflSe xaxeTae ux& tyj<; xepierTâerecoţ SiaoxapevTeţ xai to £îjv Tfl ipuyfl Siaacoaavres, xpoOxavrco(xev yY]0o<nivco<; t<x Tpoxaioţopa pcoooixâ (TTpaTeujxaTa xai t-}jv evSo^coţ auTa oSYjyouvTa ujieT^pav e^oxoTYjTa, Siâ tou xapovToţ yjjxcov Taxeivou xoivou ypâ(i(xaToţ xai tcov exiipepovTCOv auTS YjjxeTepcov (TujxxaTpicoTCOv, yvYjoicov Texvcov T^ţ\xaTpiSoţ, exixpoTouvTeţ xai xaiavi^ovreţ Ta ocoTYjpta xai Tfj qnXav0pcoxcp XYjSep^ovia tou xpaTaioTaTou dcvaxToţ âvaxejxxovTeţ ex                     T“ XccPla'r^Plcc‘
      Ifai exeiS-}) 6 nonoq tyj? xaTpiSoţ yj[xcov, âxoyu(ivco0elţ tcov aiv eîxe xty](xixtcov, Sev e7-vai xXeov eiq xaTdcoTaoiv va âv0e^jrj eiţ Tpoxouţ xXeovexTixouţ, xâjxvovTaţ tyjv tux*)v (5cXXcov (xâ tyjv iSiXYjv tou (XTUxiav, âXX’ zq evavriaţ Siâ va âva^Yjoji) xa^i xaTa jxixpSv va iSyj tyjv euTUxiav tou, Seov va exXei^'j'j Si6Xou xai Siâ xavT^ţ x-â0e eiSoţ âSixiaţ xai exYjpeiaţ eiţ t8v Xaov, âvayxatcoţ IxeTai va auyxpoTYj0yj SjSyj (x£a YjxicoT^pa SiotxYjoiţ evToxioţ âx8 eyvcoopievouţ, eucruveiSYjTouţ, Tijxtouţ, xiOTouţ xai [il epixeipiav xoXitixyjv euxaTpiSaţ tou toxou, oÎTiveţ âvaXa[36vTeţ t8 tyj? SioiXYjoecoţ xyjSocXiov, xai ânoaxopaxtoavreţ ev 7ipcoToiţ 7cocv 7rveu[ia 7tXeo-vexTixSv xai qjiXoTâpaxov tcov xaxoTpoxcov exeicrocxTcov ^evcov, va hmauvâ.lqoiGi Ta Texva tyj? xaTpiSoţ eiţ Taq tanlxq tcov, va 7iapYjyopco(Ti xai va 7cepi0âX7cco(Tiv aîiTa, 7tpo[i.Y)0euovTeţ tyjv euTUxiav tcov, xai e7ii[xaxou[xevoi xavTi o0evei eiq t8 va âvaxaXeocooiv eiq 8Xov t8 7coXiTeu[ia tou toxou tyjv xpcoYjv Yjcruxiav, xai tou? xaToixouţ va Sieu0eTYjoco(Tiv eiţ [xiav xaXYjv xai Si6Xou âvexYjpeaoTov xaTf&aTaaiv. IlpSţ Sâ va <ppovt£(tco(ti xai Ta xpetwSY) tou PaoiXixou (TTpaTou [xâ tyjv ăveoiv tcov XaxoÎTopcov, xa0’ 8crov cruyxcopeT yj eveoTCoera tou toxou xaTOcaraoiţ. Aia
384
www.dacoromanica.ro
touto, yjpeî? ot u7to<paiv6p,evoi 7ti<TToi xai euyvcopove? SouXoi tou xpaxaioxâxou âvaxxo?, oi 7tapiCTTCOVTe? t6 7rp6oo)7rov 6Xou tou Saxixou e0Vou?, xoivyj lpY)<pCp e£eXe£âp,e0a tou? u7tOCT7]p,eioup,evou? ex tGv euTtaxpiScov tou T07tou, tou? otcoiou? SyvcopiCTapev ev toT? 7tpây pasiv, âvSpa? âyaOou?, 7tisTou?, pe 7teTpav 7toXiTixy]v, pe <p6pov Oeou xai pe 7taTpix7]v iyomrjv 7ipo? 6Xou? tou? 7iaxpici)xa? xaxoixou? tou to7cou. Auxou? (tovicttmvte? xaxâ ypeo? 8iâ tou 7tapovxo? xa7teivou yjpwv eyypoc<pou 7tpo? ttjv upex£pav e^oxoxyjxa, ^yjxoupev pexâ 7tapaxXy)seci>? vâ Siypis 0Gsiv, ci? sx pepou? tou xpaxaioxâxou y]pGv âvaxxo?, 7tavxoTivoi yevixoi 1101-xyjxai tou T07tou, ya> pi? v<x SiacreicrOcocriv ouSe7toxe âveu a7coSec eiypevy]? aixia? xoivopXapou?, xai 7tX7]pe^otioioi ei? xo vâ inotpxalaoiaiv evxeXG? xâ0e 7toXiTixy]v U7to0esiv xaxâ tou? vopou? xai xo7tixâ e0ipa. Ei? auxou? o7tou ^yjxcupev â7tcpXe7tei 6Xov t6 7tXy)pto[xa tt]? Aaxia?. Auxou? yvcopi^opev 6X01 7taxepa? ttj? 7taxpiSo? xai 7tapaxaXou[xev S'eppG? vâ e7tixupo;0oiSCTiv ei? ttjv yevixyjv xo7tiX7]v Sioixyjsiv povov auxoi,           7cpco07jX7]v âXXou tivo?. Kai ei? auxyjv ty]v ?ioix7]siv vâ utox-
ycovxai oXa xâ Xornâ uTO&XXvjXa SixacrTY]pia xai ai xaxâ pepo? Sioixyjsei?. Autt] [xovt] vâ âpxfl tou T07tou, auxv] vâ EiSfl xo e7tixupov xai ei? auxyjv vâ U7t6xeivxai a7tavxe? oi oixyjxope? xî]? Me^âXyj? xai Mixpa? Aaxia?, aux6/0ove? xai e7ty)XuSe?. Oi ££ £evoi, o7toia? âv eivjcrav xaxacrTâcrea)?, vâ elvai â7toxexXeispevoi SioXou xai aeinoxe ndarjc; xai 7tavxoia? 710X1x1x7]? u7toup-]ia?. To ^yjxyjpa tjjxwv touto yvcopi^opev xaxâ 7tâvxa Xoyov xai Sixaiov xai supţepov xy) 7taxpiSi yjpwv, xai u? toioutov, eueX7tice? espev oti &eXei xo Sex07] xai yj upexepa e^oxoxv]? xai ■9-eXei xo pâXei ei? 7ipa£iv âvu7tep0ex&)?, xy]2 opeVT] xî]? crwTTjpia? xai PeXxici) creai?
TOU T07C0U.
       IIpocrc e£e Eupevw?, e^oywxaxe yevepâXv], xâ? a7iapyâ? xî]? eiXixpivou? 7ti<TTe&>?, eu7tei0eia? xai 7tpo0upia? yjjxcîiv !
       Zy]tci> 6 euaePeCTTaxo? auxoxpâxwp, 7] [jiovt] eX7ti? xî]? a-wxyjpia? •Jjţjtwv ! Zyjxti) 6 ây]TT7]To? auxou uTpaT6?, t8 euXoyyjfjievov 7tXyjpcopia xî]? ptomjixyi? 86^7]? ! Zy]TCi> y] u(j,exepa e^oxoxy]?, 6 £fj,<pp&>v Sioixyjxy]? tGv ev BXaxo(j,7toyc aviqi Sitopio-[jievcov pwcrfnxwv âxaxajjLaxyjxwv (jxpaTeufjiâTtov, 6 7tpo(j,v7](jTeuti)v xâ xî]? a7toXu-xpcoCTeto? tou Saxixou e0vou? ! CH 7taxpi? y](J.Gv tt]v 7tepi(j,evei p.e âyxâXa? âvoixxâ? xai pi xXâSou? «poivixwv, Siâ vâ iSyj, p,e Sâxpua yapa?, Xa(jL7ipoxepa? xâ? âxxîva? tou y]Xiou ei? tou Eaxixou eSâ<pou? x8v opi^ovxa, U7ti> tt]v ţiXâ\0p&)7tov aux?]? xyjSefioviav, e7tiXa\0avo(j,ev7] 7tâvx&)v xuv evaxui{.âvTti)v auxyj Sia<p6ptov Sucttu-XyjpiâTtov, xaxâ xy]v axu0pw7ioxâT7]v eTtoyyjv tt]? xupavvi? o?.
       IIpo? tov e^oxtuxaxov yevepâX xofxavtâvxe tou ei? BXaxo(j,7toY?aviav Sitopio-pivou ây]xxy]Tou (jxpaxou xî]? auxou auToxpaxopixyi? peyaXeioTTjxo? 7tacrwv xuv PcoctctiGv.
       ’A7t6 tou Saxixou e0vou? xaTOivy] âva<popâ.
       ’EoxeSiaoa xo 7tapov xaxâ 7tapaxiv7]oiv xai â^iwoiv âXXtov, Siâ vâ âvxi-ypa<py). Me xo vâ epaxaici)07] Sâ xo xaxâ (pavxaoiav xuv oyeSiov Ipeive.
25—c. 810
385
www.dacoromanica.ro
Octombrie 1821
     Prea luminate general comandant!
     Nenorocita noastră patrie, Ţara Romînească, suferind în mai multe epoci nenumărate nenorociri şi facîndu-se teatrul răuvoitorilor, care au răspîndit în ea cu multă îmbelşugare lăcomia şi cruzimea lor lăuntrică, neomenoasă, totdeauna a fost scăpată de puternicul braţ rusesc şi a avut din cînd în cînd o uşurare, cît i-au permis împrejurările politice. Adevărul acestui lucru îl mărturiseşte toată Europa luminată.
     Acum în urmă căzînd, din înrîurirea unei soarte rele, în nenorocirea cea mai groaznică, fără pildă în trecut şi neaşteptată (natura căreea şi mijloacele şi tonul lor le-a cunoscut întocmai evlavioasa şi iubitoarea de oameni Rusia), n-a făcut decît să verse şiroaie de lacrămi către atotvăzătojrul şi prea milostivul dumnezeu, implorînd răzbunarea dumnezeiască împotriva sălbăticiei răuvoitorilor. Nu a pierdut însă nădejdea că se va mîntui, ştiind bine că nici cel mai mic lucru din cîte s-au îndrăznit nu scapă înţelegerii lăuntrice statului ruresc, care ocroteşte cu iubirea sa de oameni poporul Ţării Romîneşti, pe care l-a răscumpărat cu sîngele atîtor eroi. Ea a nădăjduit neclintit că în scurt va fi mîntuită.
     Iar acum, fiindcă prea bunul dumnezeu, milostivindu-se de omenirea suferindă, -a înduplecat inima nebiruitei majestăţii sale imperiale ruseşti şi pentrucă este de aceeaşi credinţă cu noi, şi pentru proslăvirea sa, să aducă o vindecare rănilor de moarte şi nedrepte ale nevinovatului popor romîn, monarh, ce drept foloseşte biciul lui împotriva barbarilor încăpăţînaţi care calcă legăturile sfinte ale tratatelor, pentru a mîntui acest popor nevinovat de răutatea stăpînirii, prin oştirile ruseşti purtătoare de trăznete, sub cîrmuirea şi priceperea excelenţei voastre, şi pentru a scăpa cu totul acest popor din ghia-rele hrăpăreţe ale cîrmuitorilor străini. De aceea noi, toţi locuitorii nenorociţi ai ţării, care din cauza împrejurărilor ne-am împrăştiat în toate părţile scă-pîndu-ne viaţa cu fuga, întîmpinăm cu bucurie biruitoarele oştiri ruseşti şi pe excelenţa voastră, care le eîrmuiţi în chip glorios, prin cea de faţă a noastră umilă obştească scrisoare şi prin compatrioţii noştri care o aduc, fii adevăraţi ai patriei, aprobînd şi cîntînd cîntece de mulţumire şi înilţînd din suflet mulţumirile noastre pentru oerotirea iubitoare de oameni a prea puternicului suveran.
     Fiindcă pămîntul patriei noastre, despuiat de bunurile pe care le avea, nu mai este în stare să se opună purtărilor lacome, clădind norocul altora pe nenorocul său, ba mai mult, fiindcă pentru a trăi din nou şi a-şi vedea încetul cu încetul fericirea, trebuie să dispară cu totul şi pentru totdeauna orice fel de nedreptate şi supărare pentru popor, se impune alcătuirea unei cîrmuiri locale mai blînde, din boieri pămînteni, bine cunoscuţi, conştiincioşi, cinstiţi, credincioşi şi cu cunoaşterea politicii. Ei luînd în mină frînele cîrmuirii şi lepă-dîndu-se mai întîi de orice gînd lacom şi neastîmpărat al răilor străini intruşi,
386
www.dacoromanica.ro
urmează să adune copiii patriei la casele lor, să-i mîngiîe şi să-i îngrijească, făcîndu-i fericiţi şi luptîndu-se din răsputeri să readucă în toată cîrmuirea ţării liniştea dinainte şi să alcătuiască pentru locuitori o stare bună din care să lipsească orice supărare.
     Pe lingă acestea, ei urmează să îngrijească şi de cele trebuincioase pentru oştirea imperială, cu tihna locuitorilor, pe cît se poate în starea de acum
a tării.
   »
     Pentru aceasta noi, subiscăliţii robi credincioşi şi recunoscători ai prea puternicului suveran, care reprezentăm întregul neam romînesc, am ales cu vot obştesc dintre boierii ţării pe cei arătaţi mai jos, pe care i-am cunoscut la fapte ca bărbaţi buni, credincioşi, cu cunoaşterea politicii, în frică de dumnezeu şi cu dragoste părintească pentru toţi patrioţii locuitori ai ţării. Reco-mandîndu-i pe aceştia din datorie, excelenţei voastre, prin acest al nostru umil act, cerem cu rugăminte să fie numiţi ca din partea prea puternicului dvs. împărat administratori ghenerali permanenţi ai ţării şi să nu fie urniţi vreodată fără vreo cauză dovedită vătămătoare obştii. Ei să fie împuterniciţi să hotărască asupra oricărei chestiuni politice după legile şi obiceiurile locului. Către aceştia, pe care îi cerem, îşi îndreaptă privirile tot poporul Ţării Romî-neşti. Pe aceştia îi recunoaştem toţi ca părinţi ai patriei şi ne rugăm călduros să fie încuviinţaţi pentru cîrmuirea obştii locului numai ei, fără a mai fi adăugat vreun altul. De această cîrmuire să depindă toate celelalte judecătorii şi administraţii locale. Numai această cîrmuire să fie în fruntea ţării, ea să dea încuviinţări şi ei să i se supună toţi locuitorii Marii şi Micii Dacii, pămînteni şi venetici, iar străinii de orice situaţie ar fi să fie cu totul şi pentru totdeauna opriţi de la orice dregătorie politică.
     Această cerere a noastră o socotim din toate punctele de vedere şi dreaptă şi binevenită patriei noastre şi ca atare sîntem plini de nădejde că o veţi lua în seamă şi excelenţa voastră şi fără zăbavă o veţi pune în faptă, avînd grijă de mîntuirea şi îmbunătăţirea situaţiei ţării.
     Primiţi cu bunăvoinţă, prea luminate general, prinosul credinţei noastre sincere, al supunerii şi al zelului nostru!
     Trăiască prea evlaviosul împărat, singura nădejde a mîntuirii noastre. Trăiască nebiruita lui oştire, binecuvîntata populaţie a slavei ruseşti! Trăiască excelenţa voastră, înţeleptul cîrmuitor al nebiruitelor oştiri ruseşti orînduite în Moldova şi Ţara Romînească, mijlocitorul mîntuirii neamului romînesc! Patria noastră vă aşteaptă cu braţele deschise şi cu lauri, pentru a vedea cu lacrămi de bucurie mai strălucite razele soarelui la orizontul pămîntului romînesc, sub ocrotirea iubitoare de oameni a excelenţei voastre, uitînd toate feluritele nenorociri, care s-au abătut asupra ei în epoca cea mai posomorită a tiraniei.
     Către prea luminatul gheneral comandant al nebiruitei oştiri a majes-tăţii sale imperiale a tuturor Rusiilor, orînduită în Ţara Romînească şi Moldova.
25*                                                                          387
www.dacoromanica.ro
      Anafora umilă din partea poporului romîn.
      Ea a fost alcătuită din îndemnul şi la cererea altora pentru a fi transcrisă, dar fiindcă s-a zădărnicit planul lor închipuit, a rămas.
          Acad. R.P.R., ms. rom. 322, f. 140 v—141. Text grec.
                                   216
Pisa, octombrie 1821
                   Fostul mitropolit Jgnatie al Ungrovlahiei sfătuieşte pe Dionisie Lupu să privească cu încredere viitorul şi să nu se întoarcă în ţară pînă la restabilirea vechilor privilegii.
                                                    ntî^a, irept t&v ’Oxrcîippiov 1821
Ti <x7toxpiTixiv tou 7tpcj>v]v OuyypopXaxla? ’lyvaTiou 7tpi? -tiv [tY]Tpo7toXiTY]v OuyypopXaxla? Aiovioiov, eracX&v zic, BpaercTo|3iv rapl tov ’OxTCo|3piov [xvjva tou
                                             £tou? 1821 a7to IIl^Y]?.
      Ilavie portare 1
      vEXa[3ov oca[t£vo)? ri <x7ti e’î5 AuyouerTou ypdc[t[ta oa? xal exdpYjv zid Tfl aYYeXia ty|? euxraioTOCTY]? [toi uyiela? eraţ. vEyvo)v xal toc ev auroi. 'H aio)7tY] [tou, oe|3acT[titOTaTe lepocpxa, 7tpo9jX0ev axi âoBeveiav xal axi Xuxtjv, âvocXoyov [te 8oa Y]xoXou0v]CTav, xal 9-iXouv âxoXouOvjcrei el? tou? oitoyeveT? xal ai eXcpou? [ta? XPtcmav°u?. EIxa âpxeroc SoOevra va yvcoplcTO) 8ti toc urci tyjv Toupxcav Xpccmavcxa £0vy] Sev zlym l idc0eenv, o fire 7tpoeToi[taacav va datoeTTaTY]CTO)eTi xal va Xoc|3o)cti toc &7tXa evavrlov [tioc? SioiXYjereco?, ^ti? xal Sicx tcx [teaa tyj?, xal Sicx tcx? erxeaec? tyj? [te tcx? dcXXa? Suvocjtei? ty|? EupcoxY]? Sev elvai <xxo[tY] euxara-cppovYjTo?. El^a 7tapo[to£co? |3e|3ai6TY]Ta 8ti xal vj Pcoererla (tyjv orcolav ol cxvoyjtoi âpxY)Y°l t9]? e7tavaCTTOCCTeo)? eToX[tY]CTav va auxocf avTY]aa)ai co? eyxplvouerav ri xlvY][toc to)v) 9-eXei elvai evavrla, c ion o ut oi ri dc7taiTGuae xal ri Slxaiov xal yj Ti[tY] ty]?. "A[ta Xoi7tov £[ta0 ov 8ti ePyYjxev 6 ' Y^yjXocvty]? xal ic [ta eîc ov ri xaxiv el? 8Xy]v tou tyjv ixracTiv, coare A? 7tpi? e[ti [tla roiaurY] âiSYjen? eoTOC0Y] xepauvo?, xal exrore Siv îyo* Yjcruxlav. ’AXXoc^co toxov au^voc, ocXXa to xaxiv [ti dcxoXou0eî xal Sev Y]£eupco oure ti Xeyco, otrre ti xâ[tvco, oure 7tou eup[axo[tai. El? roiaurYjv raplerraeriv, av datecfoceriera va Siaxoc^co tyjv âXXYjXoypacflav [te tou? cplXou?, I icx va [tY] xevreo tou xa0’ ivi? tyjv ^Xy]-] yjv xal tou âvavecoerco tyjv Xu7tY]v, OTox<x^o[tai 8ti xal ol cplXoi 8-eXouv eyxplvei tyjv aiO)7tY]v [tou, di? 7tpoepxo[tevY]V <X7to Suerruxeî? xepicTTcxcTei?, xal oxi oc7ti dcXXYjv rivcx alrlav.
      El? t6 <pepoi[tov ty]? 7taviepoTY]To? oa? c iv ex^ ti va el7tco. "O,ti xaXiv ooc? eouyxd»pY]CTev 6 xaipo? 7tpi tuv Tapax&v t6 exoc[teTe. ’El el^are c cdOeircv oti S-eXere xcxjtei xal TtepiocroTepov. Ti OTdccri[t6v oa? el? Bouxoupeem, ev 8ocp Yj[t7topei va elvai el? tou? exapxidiTa? aa? cocfeXi[tov, ri evexpiva. *Av Y]0eXeTe ri xapaTelvei, Y]0eXeTe xoc[tei xaxiv xal 7tpi? icXXou?, xal el? ri u7toxel[tevov oaţ. Kal Y] âva- 3
3SS
www.dacoromanica.ro
X&pTjat? <ra5 G<7T<*07] XapO[AoEt>)5 Spyov (ppOV^CTGMţ. ''O0GV xpîvovxaţ TOC 7tpâY[A0CT0C 6x0)? toc Yj^Giipco, aoLC, Sixaicovco, xai 8xav <7X5 Sixaicovei xai, yj ouvcESy]^ aaţ, p.Y] SESgtg xpoaoxV e’15 XXXcov xpcaecţ xai xaxaxpiaecţ, ai oxoîai ele; xocauxaţ Suaxu-X£Î? xepiaxocaei5 cîvai cxopiGvai. *Av •9-gXgtg Sg voc Yj^ciipcxc xai ty)v yvwjayjv p.00 elq x6 xE xp£xei voc xoc[jlgtg ele; xo G^vjţ, 0X5 Xgyo) 8ti S8v xpexci voc axouaexG o8xc âvoYjxou? £v§ paţ, o8xc âxaxTjXocţ uxocr/GcrGcţ, âXXoc voc [agEvgtg e’15 x6 XauXov aaţ, Scoţ o5 VOC £X0fl au0GVTY]5 gE? t6 BoUXOUpGCITlOV, GCOţ o5 VOC XGpX<7&)<7lV oi Toupxoi t6v Aoiiva^iv, eutq o5 voc xupuOcoai toc xpov6p.ia ty}5 BXa^îaţ xai 80)5 o5 voc âxo-<paaia0fl pica âvâXoYO? axo^pcicoacţ 015 8aa xaxoc ux^cpcpc, xai aPeXei uxocpepei âx6[A7] auxT] Y) 2uaxux^? cxapxEa. wOxav Y) BXa^Ea axoXauafl xXXiv, 8,xi 8xaacv âSîxcoţ xai 8xav âvavc&)0fl ty)5 Pcoaaîaţ rj xpoaxaaEa, vjxiţ [aovyj Yjp.xope'i voc pâXfl G15 xpX^iv toc xpovopua xou xoxou, xai t6tg Yjp.xope'ixe voc exiaxp£i}jeTG 015 tyjv exapxEav aaţ, xai voc xapYjYopfyrETG xo xoEpiviov aa^ xai tyjv xaxpE? a aaţ. TE •9-gXouv xapiGi oi XXXoi, Sev xpcxci voc t8 GxXâpexe Sioc v6piov. SxaOTjxe eiţ x8 âpxi£paxix8v Xp£o? oaţ, xai x8 XP^°? CTa? G^vat va perj X*CTT1 ‘h BXaxEa oaa xpovopcia zlypi, âXXoc voc âxoxxfyifl xai 8,xi XXXo cîvai SExaiov xai âvaYxaiov, Sioc voc Yjp.xop^d'jf] eiţ xâxoiov SiâaxYjpia xaipou voc 8X07) xXXiv ele; tyjv xpoxepav ty]5 xaxocaxaaiv.
      ''0,ti îj0cXa xocpiGi elq x8v xoxov aaţ, xouxo xai <7X5 <7U(a(îouXg6c<)j IXxE^wv 8xi Sev aPeXei <7X5 cîvai xai SuaocpieaTov. ^Av Sev Gupc0yj [xeaov voc Siop0co0aiaiv ai picxa^u PcoaaEaţ xai Toupxîaţ SiaepopaE, xai ^0gXg xpoxu^ei xiXepioţ, t6tg iXXâ^Gi fj xepEaxaaiţ, xXyjv Sgv âXXâ^ei fj xux7]               BXaxîaţ, Sioxi xiXepioţ
xai Si6p0axiiţ gv8? x67tou, toctov âcpaviapivou, Skv cîvai xpc^YP1^® T® OTtoîa au[A(îi(îâ£ovTai. Eîvai 8p.a)ţ 7tâvT0XG xaXiixepov voc GupEaxovxai ele; x8v xo7tov Xpiaxiavixoc axpaxeupiaTa, xapoc Toupxoi.
     . T8 8h voc Y^axiiv xaciaXExia, 8x0)5 x8 GOXGSEa<iGv ele; xov vouv xou 6 aouXxdcvoţ, cîvai t8 tZaya.'eov xoiv xaxoiv, âXX’ cîvai xaixS (aovov xax8v x8 oxoîov Sg p.e er^yyXjei, 8xgiSy) eîpiai pc^aioţ 8xi 8x0)5 xai oiv 8X0oxn toc xpaYpcoexa, xouxo p.6vov lb> YEvcxai, xai gEStqctgi5 toioutou G1S0U5 0C5 p.-}) <1X5 auYX’i^oxii.
                                                           Pisa, octombrie 1821
     Scrisoarea de răspuns a fostului mitropolit al Ungrovlahiei, Ignatie, către mitropolitul Ungrovlahiei, Dionisie, trimisă din Pisa la Braşov, prin luna octombrie a anului 1821x.
     Prea sfinţite!
     Am primit cu plăcere scrisoarea prea sfinţiei tale din 5 august şi m-am bucurat pentru vestea mult doritei mie sănătăţii dvs. Am luat cunoştinţă şi de cele cuprinse în ea. Tăcerea mea, prea venerate ierarh, a fost pricinuită de boala şi de mîhnirea mea faţă de ceea ce s-a întîmplat şi se va întîmpla celor de acelaşi neam cu noi, fraţii noştri creştini.
       1 Titlul este scris de copist.
389
www.dacoromanica.ro
     Aveam destule date din care să ştiu că naţiunile creştine de sub stăpî-nirea turcească nu aveau gîndul şi nici pregătirea să se răscoale şi să ia armele împoţriva unei stăpîniri, care datorită atît mijloacelor ei, cit şi relaţiilor ei cu celelalte puteri ale Europei, nu era încă de dispreţuit. Avem de asemenea siguranţa că şi Rusia (pe care nechibzuiţii capi ai revoluţiei au îndrăznit s-o calomnieze că aT fi aprobînd mişcarea lor) va fi potrivnică, pentru că aşa cerea şi dreptatea şi onoarea ei.
     Deci, îndată ce am aflat că a ieşit Ipsilanti şi îndată ce am văzut răul în toată întinderea lui, ca un trăznet a căzut asupra mea această veste, şi de atunci nu mai am linişte. Schimb des locul, dar răul mă urmăreşte şi nu ştiu nici ce spun, nici ce fac, nici unde mă aflu. La o astfel de împrejurare, dacă am hotărît să întrerup corespondenţa cu prietenii mei pentru ca să nu zgîndăresc rana nimănuia şi să-i înnoiesc mîhnirea, socot că şi prietenii vor încuviinţa tăcerea mea ca provenind din împrejurări nenorocite şi nu din vreo altă cauză.
     Pentru purtarea prea sfinţiei voastre nu am ce spune. Tot binele, pe care vi l-a îngăduit timpul înainte de turburări, l-aţi făcut. Aţi arătat înclinare că veţi face şi mai mult. Rămînerea p. s. v. în Bucureşti, cît timp putea să fie folositoare pentru cei din eparhia p. s. v., am aprobat-o. Dacă aţi fi prelungit-o, aţi fi pricinuit rău şi altora şi persoanei p. s. v. Plecarea p. s. v. a fost de asemenea o faptă chibzuită. Deci, judecind lucrurile precum le ştiu, vă dau dreptate, şi dacă vă dă dreptate şi conştiinţa p. s. v., nu luaţi în seamă părerile şi dezaprobările altora, la care vă puteţi aştepta în astfel de împrejurări nenorocite1. Dacă doriţi să ştiţi şi părarea mea despre ce trebuie să faceţi în viitor, vă spun că nu trebuie să ascultaţi nici de oameni nechibzuiţi, nici de făgăduieli amăgitoare, ci să rămîneţi în refugiul p. s. v. pînă cînd va veni domn la Bucureşti, pînă cînd turcii vor trece înapoi Dunărea, pînă cînd privilegiile Ţării Romîneşti vor fi ratificate şi pînă cînd se va hotărî o despăgubire corespunzătoare pentru toate relele ce le-a suferit şi le va suferi încă această nenorocită provincie. Cînd Ţara Romînească se va bucura iarăşi de tot ce a pierdut pe nedrept şi cînd se va reînnoi protecţia Rusiei, care singură poate să pună în aplicare privilegiile ţării, atunci vă veţi putea întoarce în eparhia p. s. v. ca să mîngîiaţi turma şi patria p. s. v. Nu trebuie să luaţi drept lege ce vor face ceilalţi. Rămîneţi la datoria p. s. v. de ierarh şi datoria p. s. v. este să veghiaţi ca Ţara Romînească nu numai să nu piardă privilegiile cîte le avea, dar să dobîndească şi tot ce mai este drept şi de trebuinţă ca să poată într-un oarecare răstimp să revină iarăşi la starea ei dinainte.
     1 în două adrese, trimise tot în luna octombrie, una către patriarhul din Constantinopol şi alta către paşa de Silistra, boierii din Bucureşti arătau că mitropolitul Dionisie, episcopii Cberasim al Buzăului şi Ilarion al Argeşului au fost părtaşi ai eteriştilor şi deoarece mitropolitul Dionisie nu se întoarce în ţară, ei propun să fie numit alt mitropolit în persoana lui Benedict (Bis. Ort. Rom., XXVIII (1904—1905), p. 641—645).
390
www.dacoromanica.ro
      Vă arăt aici ceea ce aş fi făcut eu în locul p. 8. v., nădăjduind că nu vă este neplăcut. Dacă nu se va găsi un mijloc ca să se îndrepte neînţelegerile dintre Rusia şi Turcia şi dacă va urma un război, atunci situaţia se schimbă, dar nu se schimbă soarta Ţării Romîneştî, fiindcă războiul şi refacerea unei ţări atît de distrusă nu sînt lucruri care se împac. Dar tot mai bine e să se găsească în ţară oştiri creştine, decît turci. Iar în ce priveşte zvonul că s-ar face paşalîcuri, după cum şi-ar fi pus în gînd sultanul, aceasta ar fi răul cel mai covîrşitor, dar el ar fi şi singurul rău, care nu m-ar tulbura, fiindcă sînt sigur că, oricum vor sta lucrurile, numai aceasta nu se va întîmpla. Ştiri de felul acesta să nu vă turbure.
          Acad. R.P.R., doc. DCCCV (fost ms. rom. 1063), f. 374 şi ms. grec. 720, f. 133 v— 134 v. Text grec.
                                  217
2  noiembrie 1821
                 Carte pentru adunarea la schitul Lainici a călugărilor fugiţi în vremea răscoalei.
                                                                2 noiembrie 1821
      De la ctitorii şi ocîrmuitorii sfîntului schit ot Lainici.
      Fiindcă în vremea rebeliei unul dintre călugării sfîntului schit Lainici, anume Maxim (care s-au tăiat de turci), s-au arătat cu rea urmare, cu totul împotriva cifnujlui călugăresc, purtînd arme şi făcîndu-se povaţă tîlharilor, adunîndu-i şi pă la sfîntul schit pentru a căzni pe părinţi, dintr-a căruia pricină nu numai că stariţul şi cu alţi călugări au fost pribegi în ţară străină ca să nu-şi piarză viaţa, şi ceilalţi călugări s-au luat de turcii ce gonea pe acei hoţi şi ca pe nişte vinovaţi osîndindu-i i-au ţinut cîtăva vreme la popreală şi apoi i-au izgonit cu hotărîre a nu-i mai lăsa la sfîntul schit ci încă şi sfîntului schit i s-au dat nume de cuib de hoţi, aprinzîndu-se şi cîteva din chilii \ de aceea dar, ca să nu rămîie sfîntul schit pustiu, fără slujbă şi adunare de părinţi, am rugat noi pe slăvirea sa Abdula aga de au dat voie prin teşcherea ca iarăşi să se strîngă călugării cei trebuincioşi la sfîntul schit8.
          Arh. St. Buc., Episc. Rîmnic, doc. CV/40. Orig. rom. Acad. R.P.R., pach. CMLXXVJI
      (foste mss. rom. 2085 şi 2086), f. 28—29. Copie. * *
      1 într-un manuscris referitor Ia istoricul schitului Lainici, se arată că în 1821, unul Tânase « cu ceata lui», călăuzit de călugărul Maxim, a venit la schit cu intenţia să-i prindă pe călugări. (Acad. R.P.R., pach. CMLXXVI (foste mss. rom. 2085 şi 2086), f. 43—44).
      * Urmează instrucţiuni pentru oprirea călugărilor de a merge prin sate, precum şi semnăturile lor că au luat cunoştinţă.
391
www.dacoromanica.ro
218
29  noiembrie 1821
                Alcătuirea unei tovărăşii pentru luarea veniturilor de pe moşiile mănăstirilor greceşti.
     întru alcătuire tovărăşiei noastre pentru luare veniturilor moşiilor mănăstirilor greceşti şi slobozire velniţilor, s-au hotărît ca să de parte ceva fiişticare din noi. Să dăm dumitali spatar Costachi Fomer cîte cinci sute lei pentru ostineala dumitali întru lucrare aceştii săvârşiri şi prin acest sînet ne îndatorăm a număra dumitali cîte cinci sute lei pe o parte, şi am iscălit.
                                              Costachi spatar,.....1
                                                      1821, noiembrie 29
         Acad. R.P.R., doc. CLXXVI/59. Orig. rom.
Noiembrie 1821
                                            219
                 Autorităţile turceşti dau concurs boierilor din Ţara Rcmînească pentru restabilirea drepturilor lor, împotriva locuitorilor nesupuşi.
            Copie după întărirea luminăţiei sale Hagi Âhmed Gheghen paşa seraschierul oştilor, cu a sa iscălitură şi pecete,la anaforaua dumnealor boierilor caimacam, prin care hotărăşte ca, după pravila şi obiceiul pămîntului, să fie îndatoraţi lăcuitorii du pă moşia Colintina a-şi da claca, cîte 12 zile pe an, o zi de arătură şi un car de lemne la crăciun, precum şi vînzarea vinului şi g rachiului să fie tot a stăpînului moşiei.
     Hagi Gheghen paşa, seraschierul oştirilor împărăteşti 2.
     După arătarea ce ni se face printr-această anafora de către dumnealor boierii otcîrmuitori ai ţării asupra jălbii locuitorilor mahalagii după moşia Colentina a dumnealui biv ban Grigore Ghica pentru adeturile moşiei, încre-dinţîndu-ne că cererea mahalagiilor este făr’ de cuviinţă şi împotriva pravilei pămîntului, iar dumnealui banul după dreptate urmează de a-şi avea legiuitele dreptăţi ale moşiei, întocmai precum le-au avut şi pînă acum, adică: douăsprezece zile clacă pe an, o zi de arătură şi un car de lemn la crăciun, iar cînd nu va avea stăpînul moşiei de lucru, iarăşi în pravilă este orînduit să le plătească în bani, precum şi vînzarea vinului şi a rachiului este tot a stăpînului moşiei, făr’ de a fi altul volnic a vinde. *
       1 Cinci iscălituri indescifrabile.-
       * Iscălitură in turceşte.
392
www.dacoromanica.ro
     Drept aceea poruncim ca d-lui banul să-şi ia toate aceste adeturi ale moşie pe deplin, următoarea fiind pravilei pămîntului, iar locuitorii mahalagii nu numai să nu facă vreo acest fel de împotrivă pornire, ci mai vîrtos să se supuie cu a-şi răspunde şi a-şi împlini legiuitele dări nestrămutat.
                                                            Leat 1821
     Luminate Elhagi Gheghen paşa, muhafizu Valahiei
     După jalba ce au dat înălţimei tale locuitorii mahalagii du pă moşia Colin-tinii a d-lui biv vel ban Grigorie Ghica, zicînd că s-ar fi năpăstuind la plata adeturilor pămîntului, i-am înfăţişat înaintea noastră după porunca luminăţiei tale, faţă fiind şi d-lui banul.
     I-am întrebat, i-am cercetat ce asupriri cearcă împotriva pravilei pămîn-tului, care este legiuită în ţara aceasta pentru cei ce locuiesc pe moşii stăpî-neşti, şi răspunsul lor fu că ei nici acest obicei nu-1 primesc a-1 avea, precum au dat pînă acum, cerînd să strice dreptele datorii ce au către stăpînii moşiei. A cărora cerere fiind fără de nici un cuvînt al dreptăţii şi nestînd în mina judecăţii a depărta pe d-lui banul din dreptăţile ce i se orînduieşte în pravila pămîntului, adică: douăsprezece zile clacă pe an, o zi de arătură şi un car de lemne de crăciun, iar cînd nu va avea stăpînul moşiei de lucru, iarăşi în pravilă este orînduit să le plătească în bani, precum şi vînzarea vinului şi a rachiului este tot a stăpînului moşiei, făr’ de a fi altul volnic a vinde.
     De aceea, după orînduiala ţării, fiindcă această urmare şi pornire a lor din nesupunere la adeturile moşiei este fără de cuvînt şi împotriva pravilei pămîntului, cererea lor nu este primită dreptăţii. Şi de vreme ce pe luminăţia ta te-am cunoscut cu mare osîrdie ocrotitor şi întemeietor obiceiurilor acestui pămînt şi ca un drept oblăduitor nu voieşti a se strica, ci mai vîrtos a se întemeia şi a se păzi cele legiuite, ne rugăm cu plecăciune a se da luminată poruncă [a] luminăţiei tale ca unii ca aceştia nu numai ca să se dezbere de a mai supăra stăpînirea cu acest fel de cereri, umblînd cu cîrdul şi strigînd obrăzniceşte cu cuvinte proaste la divan asupra boierilor, ci să fie îndatoraţi mai vîrtos cu a-şi răspunde făr’ de împotrivire datoriilor lor, după pravilă şi obiceiul pămîntului.
                       Barbu Văcărescu
                       Constandin Dudescu     Nicolae Golescu
                       Scariat Mihălescu      Constandin Negri
                                                        1821, noiembre
     Arh. St. Bac., ms. 1243, copii de acte particulare, Ţara Rom., XII (1821—1826), f. 41—42.
                                                                                                393
www.dacoromanica.ro
220
[Noiembrie 1821]
                  Memorivl boierilor Ţării Romîneşti către ţarul A'exandru I în care se descrie jefuirea nemiloasă a ţării de către turci, persecuţiile religioase şi încălcarea privilegiilor boiereşti.
                                                                 [No£[x(3pio<; 1821]
     ToXji^oavTeţ ol SouXoi T7]ţ vâ exOeaajpev 7tp6 tGv Pa0p[8a>v tou âvaxTopixou T7]ţ &p6vou to a7t6          tou 7tapeX06vTo<; ’IouXlou ixeTYjpiov \lch;, rapiexTixov
ev auvo^ei tgSv te an âpyv\c, TÎjţ c lappayeîcrT]? âxociTacrîaţ elţ t7]v BXa^îav âxpocr-Soxyjtwv Suotu^iwv paţ xal twv [jieTOC TauTa âxa\0pwxoT(XTWv xal anapal eiy-[iaTtoTWv SeivâSv, ă.nep uxecttt] y] tX7]7ux07]<; TOXxpiţ [Lac, anb pepouţ tou o06jp.avi.xou OTpaTou, Ta nâvra E}(0pi.xwţ xal Tupavvixwţ exTeXecravToţ, e\0appuvope0a xal 9$ 7] vâ ţavepaxiajpev Tfl auToxpaTopixyj T7]ţ peyaXeioT7]Ti &u fioTepov ârci Toia^T7]v xavTeXî] xaTacrTpo(pY]v, anb Tocraţ xoXuei,? eTţ xal xoXuTpoxouţ Siapxayâţ, an6 t6ctou<; âc txouţ <povouţ â0o)oT<&T6>v 2 ucrTuywv xaTotxwv TÎjţ B’kaylaţ, twv o7to[«v t6 atpa ela&ri pâxTEi. t6 pXa^ixiv icaipoţ eîţ te t7]v xa0ec peiiouaav xoXiv tou xal elţ 8Xa Ta ££oj pep7] T7]ţ exTâaeax; tou, 7te[i7tToţ p’ijv U7uxp^ei ^7] â<p’ 8tou U7t8 t8 7tpo(jaj7teTov T7]ţ xaîpaxaplaţ, cioixeT ev auTfl TupavvixT] oOwpavixT] 8iol-x7](Tiţ, TÎjţ o7to[aţ t8v â<p6p7]Tov £uyi>v alaOâvovTai xaiplwţ 8Xoi ev yevei xal exaoToţ ev pepei.
     'H ToiauT7] Sio[x7](Tiţ, 7tXeovâ£ou(ia xa0’ exâ(iT7]v ttjv elţ t8v toxov etaoSov twv (TTpaTeu[i<XT6>v 'T7]ţ xal e7to[ievajţ toc? 7tpo<p<X(rei<; T7]ţ âvâyx7]ţ T7]ţ, elţ ouS&v ETEpov evacr^oXelTai, elp.7], 0)ţ npbc, T7]v T^âpav, elţ T7]v exaTOiXoupevTjv xavTeXT] epy)[XO><Ttv T7]ţ, pux^ouaa xal xaTacrrev oyw p ou era t8v Xa6v T7]ţ elţ â8poT<&Touţ xal â7tapa8eiy[iaT[<7Touţ â7taiT7](reiţ, StjXovoti., â<pou elcnrpâTTovTai Ta^Tixâ 8iâ-ipopa SoalpaTa xal pouaoupaTia, xa0’ ârcep xal ev xaipŞ au0£vTou, e£ &v ou p6vov al âvâyxai tojv 7j[i7topou(rav vâ oixovop7]0âS(iiv, âXXâ xal vâ 7tepui(ieu(iaj(n, ypoaia, elenrpâTTovTai ucrTEpov xal STepa SxTaxTa, £xl 8ia<p6poi<; Xoyoiţ, xal firceipoi âXXoi ?iopi(T[jiol j^opTaplou, xpi0aplou, £a>a>v, âjjia^lajv, e^ &v 6aa 8£v eîvai 2uvaT^v vâ a7to^ gOwctiv elţ uX7]v 8iâ Te t8 7ta[i[JieyuTTov noabv xal 2iâ T7]v â7to[ie[jiaxpu(T[ji£v7]v â7to(TTa(Tiv ewţ tou TipoaSitupurpivou [ilpouţ TÎjţ ey^eiplaeajţ tojv, xaTavTâSaiv ziq }(p7]paTi.xâţ â7taiT7](reiţ, e’uTTtpaTTopevwv 8iâ poupxacrlpTjSwv Toupxwv xal [iâ t8v xavTeXîj 8Xe0pov twv Sucttu^wv xaTolxwv.
     Tlâir/ei Tâţ auTâţ l (.apxayâţ xal 7| exxX7]<rla, 8Xwţ SvavTlax; elţ Tâ îepâ T7]ţ 7tpov6[iia xal [iâ â7tepi6pi(TTov 8Ppiv xal 7tepi<pp6v7]<Tiv TÎjţ 6p0c86^ou ^puiTia-vixîjţ 0-p7](7xe[aţ, twv p^v yjyoupeviâiv twv pova(TT7]p[wv xal oxtjtwv xwXoupevwv â)ţ ev 17]po7tpayela elţ tou? 7tXe[a> TtpoaţlpovTOţ xX7]pixouţ ^ Xaîxou?, twv 8â SuoTU^âiv leplwv âxâo7]ţ TÎjţ T^âpaţ xa0u7topX7]0svrajv ziq ânoS ocriv â? poTaTou xal â7tapa'eiypaTldTou Sacrpou 7tp8ţ y poaia Tpiaxoaia xal îxi xXelw xaTâ xeipaX^v âxâcrTou, 8iâ Tâ onoia xal e^eSwxe xpo(TTayJ]v 7] xaîpaxapla, u7toyey pappev7jv
394
www.dacoromanica.ro
îutoş Suvatmxoiţ xai 7tapâ tmv Xoixwv exeTae eopiaxofievoiv âp^dvxwv, 7tpJ>ş xi>v TÎjţ p.if)Tpo7t6Xea)ş e7i[xpo7rov tou vâ ^0eXe xi>v truvâ^ei â<p’ 8Xy)<; xîjţ x^dcpaţ xai &iâ XoyapiatT(iou vâ ^0eXe tov TOxpaSAtrei eiţ T'fjv (3itmapiav tou totcou, 7tpiţ lx7tXy)pa)(nv 1îjOev âvayxwv tmv <TTpaTeu(juxTO)v.
      Ilpiţ Se xouţ âpxovxaţ, xoix; ev xoiixa) Ttji âtniXtp xaxafpuySvTaţ, elq xi> vâ Y]0eXe xouţ â7ioxaxatTTY)(Tei 7Tevy]xo>v 7ievY)Ta<; xaî â<p’ eviţ (lev tiv toxuei tou vâ tou? xpoTpexy) Siâ vâ exaveX0wcrt,v eiq xâ îtia, Suvâpei xoiv truve^A? crxeXXo-piivtov <pep(iavia)v, erei xivi 0x071$ oux oîSap,ev, â<p’ erepou Se, ou^ xp°vw? xfl TOiauxy] 7tpoxpo7tyj, SY)(ieuovxai âvuxocrxoXcoţ 07txpxovxa xivoiv, xaxaSaţi^ovxai u7iotTTaxixâ âXXtov, âpxâ^ovxat, oi xapxoi (laţ xaî xâ ££>a (laţ, xâ p,iv p.exaxop.t,^op.eva eiş xâ xâtrxpa tou Aouvâ(3ea)ş xâ Se 7ia)Xoii(ieva ev0ev xaxeî0ev, 7tpoţ tSiov SţeXoţ xoiv âpxâywv, xwXouvxat, âpevSai xai xax^XeTa tmv uxoaxaxtxwv (laţ, âveu 7tpoeiSy)trei 7]p.wv, SiAxovxai âxoupev oi exiCTTâxat, (laţ, xoXXoi Se e£ auxoiv xai oîxv0ev (peuyoutn, <po(3oti(ievoi vâ (ay) xouţ axoTtitTtotri, xaxaxoTtxovxai xai expi-^Avovxai xâ SâtTY) [iac,, âpxâ^ovxat, xeXoş xai xâ e£ayop.eva SixaiAfiaxâ [iaţ, evavxiov SXtov xoiv •&ecrxt,crp.âTWv xai xoiv xai en’ eaxâxoiţ. âXXexaXXyjXtov exSo-Oevxtov <pep(iav[a)v xai S-etopouvxai xai xâ xwpia p,aţ Aţ xp6tr<popa Supuxxa xîjţ âxopecrxou Siapxay^ş, y) p,aXXov xpoţavouţ XeYjXatriaţ. Kai ev xouxq) xŞ (iexa£u, ev$ (paivexai xâ^a Y) SioixYjffiţ e^aaxoucra xy)v xaxxiXYjv TY)ţ xai p.exaxaXe'î xyjv eroxvoSov xoiv ev âXXoSaxyj xpotrţuySvxtov, xi> âxav0pwxoxepov elvai 8ti 7ipi>ţ xoTţ âvtoxepa) Siv xauoutu âxop,Y) xaxâ pipoţ oi e(A7uxiy(ioi xîjţ S-pYiaxeiaţ, ol xaxa? ia)yp,oi xoiv âOXiwv ^pitrxiavoiv xai oi âSixoi <povoi xoiv â0Xia)v xaxoixtov xîjţ â^io0pY)v^xou xaxpiSoţ p.aţ.
      ’AveXapov etoş xtopa xai xy)v xapovop,ov S-pYjaxeiav tou p.wap.e0aviap.ou âpxexoi xpiOTOvoi, âvS peş xai yuvaîxeţ, oi p.ev Pepaitoş <p6pa) xivotip.evoi, oi Sh SoXtp xai âxâxy) xXivavxeş, ou? xai âp.£tra)ş âxetrxeiXov oi âtrePetş xepav tou Aou-vâpetoş îva p.Yj Spâ^wvxat, xoxe x% euxaipiaţ xai exaveX0wcrt,v eiţ x^ţ eutrepeiaţ xâ S6y p.axa.
      'O S£ xatrâş tou BiSuviou, xp6ţ xepKTtroxepav SvSei^iv (paivexai ty)? 7iapa-X6you âvaSox^? eiţ tyjv BXa^iav 60a)p,avixou Sioixyjtixou, â<pY)p7ratre xai xâ e^iSiatrfiiva Sixaio>(Ji.axa eiţ tyjv 7ipepoyaxipav tou ev evepyeiqi au0£vxou x^? BXa^laţ xai Aţ âxo S-povou OuyypopXa^ioc^ xpoepipaaev eiş xip.âţ 6<p<pixia)v âpxovxa^ xpayuopâvouţ, eupiaxo(iivouţ ev xyj Mixpqi BXa^ia, eiţ xoiauxa xupav-vixâ uxoupyY]p.axa, SyjXovoti tov p,ev xap,ivâpY)v Sxeţavov Mxip.xe(ixov Souţ tSv 7ipopipatr(ji,Sv tou (leyâXou arox0apiou, xŞ Se (leSeXvix^âpy] Ilopoîveâvq) Atrauxtoţ x'ijv xou fieyâXou xXtox^âpY) xai âXXoiş âXXa, 7up5cy[xa â7iapaSeiy(ji,âTitTTOv eiţ oXa xâ xpov^â x^ţ BXaxiaţ. Aioti xa0’ 8Xaţ xâţ eyvtotrpivaţ xâ^eiş x^? Sioixyj-tretoş xîjţ BXaxia?, â7i’ âpx^? trutTxâtreAş tyj? xai &XP1 Se, p,6vov el? Iv Ivepyeiqi au0evxY)ţ, âvayopeu6p,evoţ anaţ eîţ x'ijv xe<paXY)v x^ţ SioiXY)trea)ş x% ev xyj BXaxii? Y)yep,oviaţ, ex^i xi> SixaiAp.a xou vâ 7rpopt(BcxCTy] y) vâ e^euyevitTif] âpxovxaţ (ii xoioiixouţ xo7rixouţ Pa0(iouţ 6<p<pixia)v, Se cTfi^YjXâj nSpxa 6(feiXei vâ xou? âvayva) pitry] xai xa0’ oXa xâ xapaSeiy(laxa ouSexoxe âveSex0Y) ^ ITdpxa
                                                                                                                    395
www.dacoromanica.ro
t6 toioutov Sixalojpa tou auOevrou, âXXâ xal 8xav auvinsas xaxâ raplaTaaiv vâ 9-s\r)Gfl vâ 7tpo(3i(3aa0fl xavevaţ, l ieu0uvev auxiv slq t8v 7]yep,oveuovra, elq [jilav tcov Suo exapxicov, xal outco 7ipoe(3i(3âa07] q e £euy ev la0 7],
      KpaxaioTaTe £va£, 6 XP1^67^0!*0? o3to<; Xaix; T7)<; BXaxla? x<*veTai, •?) Sp7]axela xepicppovei/Tai, rj sxxXrjaloc epxalî^eTai xal â< ixeÎTai, ol Eepelţ uxocp£-pouai [xâariyac; xal âpxayât;,            ol ev âXXo? txnjj xaTa<puy6vTe<; xoXoeii coq
xaxa? icox6p.e0a, ev evl rj nori euTUxal xXooala BXaxla, t8 u7iepaa7u£6pevov 8£a<po<; rcapâ t9)<; auToxpaTopixî)? T7]<; p,eyaXeioT7]TO<;, xaT7]VT7]ae ev oXlycov p,7]vcov SiâaT7)[jia Y) (JLOV7) tX7]7mc07]<; exapxla xal t8 Seaxpov tcov âxapac eiypaTlaTCOv cjjjxotyjtcov xal Seivcov.
      II      pix; 0eou, replx; t9)<; p,eyâX7]<; S6i;7]<; tou xpaTouţ T7]q, 9-ep^6xaTa 8eop,e0a vâ p,5<; Xu7r/)0fl xal vâ pat; âxaXXâ^ 8iâ vâ p7] ţOâay) 8X7) 7] BXaxla elţ t8v exaxeiXoupevov xavTeXT] 8Xe0p6v T7]<;.
                                   ANEXĂ
                                la documentul nr. 220
                                                                          [1821]
      ’E^oxcoTaxe 1
      CH xp[<iip,o<; Seaiţ 7]p,cov elvai yvcoar7] Tfl e£ox6T7]Tl T7]<; xal ou£6Xax; âpztpt-pâXXopiev 8ti l7cX7]po<popYj07] â7coxpcovTax; 8aa 7] 8u<tt7]vo<; cârpit; p,at; rcacxei ^§7) 7wcpâ tcov oOcopavixcov aTpaxeupiâTtov, âcpou Suaruxâx; xal 7ioixiXoTp6xax; xpoexaOe xapâ tcov âxocrTaTcov.
      ’AtpeuxTax; ol ev BXaxliy (3exlX7]££<; T7]<; e<pav£pco<jav Tfl e£oxoT7]T[ t7]<; toIx; xaO’ Tjpipav SiaxpaTTopIvout; âSlxout; cp6vout; Toaourwv âOcocov, &v t8 alp,a xpau-yâ£ei Sixaioauv7)v, xâţ âxelpouţ tcov xepioucricov Siapxayâţ, ta.q Siâ auxocpavricov epeuvat; tcov âauXcov. A ev âyvoeî 8ti xXeiaTa povaaTYjpia xaT£7iaT7j07]aav, Si7jp-xâyTjaav xal xaTe[3â(p7]aav atpaTi, âcpou 8iâ [zaxalpaţ e(3iâcr07]crav vâ Scoaaxjiv âxoSeiXTixâ 8ti Sev 8xpa^av xavev xax6v, ax; ev Tfl ax-q'Z'q ra(3âva<;. "Oti xal aurol ol elp7)vixol urcoupyol tou 0eou T7)<; slp-qvqq slq noXXâ pip7] xaTe<j<pây7]<rav, xal aural al slq 0eov T7)v ^my]v auTtov xaOieptoaaaai xaXoypaîai ev tu p,ova-OT7)pla) BiipopiTaţ xaTe[jiiâv07)aav 7tepl aurai tco 9uaiaaT7]pl({), xal al elx6ve<; tou 0eou xal aa)T7)po<; 7rp8<; e[X7raiy[ji8v T7)<; 9-p7)axela<; xaTeauvTplţ07)aav, 8ri 7toXXâ Xa>pla xal xa)[xo7ioXeii; xaTexâ7)aav xal exxX7)alai aTauXoi âXâytov xaT7]VT7)aav.
      OE 9-7)pito?ei<; outoi aa)T7)pe<; [zaţ, âtpou ToiouTOTpoxax; xaTeaxâpa^av tt]v BXaxlav, (z9) âpxeaOevTeţ eiq T7]v»8xxuaiv ToaouTou aîpiaTOi; â0coou, elq T7)v yu[xvtoaiv tcov oîxtov xal [jiovaaT7) pltov xal elq T7]v xaTaaTpotpTjv xoXue^o? tov XTTjplwv, [xeTaxopil^ouaiv ^St] âvuxoaT6Xax; tou<; ev tu t6xo) (jLelvavra<; î^axepl? et; xal ^ua slq Tâ xlpav tou Aouvâ^eax; xal Sev âtpTjvouai tou<; xaTolxouţ vâ auvâ^wai Tâ oXlyiaTa ev toî<; âypoiţ yevv7][xaTa xal xopTâpia, axox8v Sep.ev01 ax; 8oixe Siâ tou toio3tou piaou vâ 7rpo^ev7]aa)ai Xip,8v xal Si’ aurou 7iava)Xe0plav slq toi»s SuaTUxeit; BXâxouţ.
396
www.dacoromanica.ro
      vH8y) 86 8ux ts ypajxjxaTtov â7ieiXY)Tixcov xai St* â7rs<iTaXfx£vou Toupxou (xa? (3iâ£oucri vâ syxaTaXeî^wjxsv t8 âauXov (xaş Siâ vot U7iây6jjxsv xai yjjxet<; va aufx-(jisT(x«TX(«)(xev TauTY)5 ty)5 7iav«XE0pîa5.
      Aii Yj£eupovTS5 oti 6 xovt7oXa<; eviş eyvGOfffiivou 8iâ T'fjv <piXav0pa)7riav jxovâpxou âSuvaxeT vâ sîvai âSiâ<popo5 S-scopiş toooutwv <p pixtoSsciTâTtov wjjlo-tyjtgjv , ysvofxsvtov EÎ5 sva Xaiv u7rspa<rm£6fxsvov na pa tou su<T7iXâyxvou jxovâpxou tou xai vâ sîvai âxajx7TT05 SÎ5 xâş oîxxpâţ ty)5 7mi(txoucty)5 âv0pa)7roTY)TO5 qsoovâc, yv(op[£ovTS5 8e xai 8ti sIq no'k'kaq Ssivâş 7iEpiaTâa£i5 tî)5 BXaxîaş Y] iţoy_6'rt]q tY)5 sSioxsv â7roxpd>cTa5 svSsi^siş ty)5 7rp8<; tov totcov s0sXayâ0ou SiaOsastoş ty)5, Tfl sxXi7rapoujxsv 9-spjxoTaTa vâ ^0sXs suSoxYjasi xai ^8yj siş t8 vâ •S-ecry) SÎ5 t8 U7T07t68iov tou 9-povou tou xpaTaioTarou âvaxToş tyjq, tî)5 jxovy)5 Yjjxcov 5X711805, t8 xausivov (jiaţ ixsTYjpiov, suspysTouoa Y)jxa5 sv xauxŞ jxe sţJoSîaaiv twv octwv ^0sXs Tfl s[X7tvsucTsi Y) (ppovYjcr15 ty)5 aut7TaTY)pîoov xai 7rspiypa<pcov îSîoov ty)5 tcov 6Xs0pioov Ssivcov (zaţ, 67101!) vâ xaTop0oo0yj ouTtoţ yj 7to0oujx£vy) yjjxiv â7raXXay)j xai tiooTYipîa.
      'H suspyscrîa ty)5 auxY) SeXei sîvai Pa0sa>5 EyxEXapayjXEVY] (05 sui xu7tapiTTivou tiTYjXou SÎ5 xâ5 xapSîa5 tcov Suotux&v BXâxcov, 0ÎTIVS5 8sv 9-sXouv 7iauosi âui tou vâ âva7rsfX7rouc7i âSiaXsÎ7mo5 s\0spjxou5 7ip85 0sov sux<â? U7isp ty)5 86£y)5 xai 7roXuXpovioTY)T05 tou sXsy)[xovo5 upocTrâTou (xa5 tou âOavâxou ’AXs^âvSpou,
      MsVOJXSV [XS (XSy[t7TY)V 7ispi aUTY)5 U7r6XY)lJ)lV TY)5 S^0x6tY)T05 TY)5.
                                                                     [Noiembrie 1821]
      Am îndrăznit, noi slugile majestăţii voastre să depunem la treptele tronului împărătesc jalba noastră din 12 ale trecutei luni iulie,1 care cuprindea pe scurt nenorocirile noastre neaşteptate întîmplate în Ţara Romînească de la începutul izbucnirii răscoalei şi suferinţele neomenoase şi fără pildă în trecut pe care le-a îndurat nenorocita noastră patrie după aceea din partea oştirii otomane, care toate le-a făcut în chip duşmănos şi tiranic. îndrăznim şi acum să arătăm majestăţii voastre imperiale că după o astfel de distrugere totală, după atîtea felurite jafuri, după atîtea omoruri nedrepte ale bieţilor nevinovaţi locuitori ai Ţării Romîneşti, al căror sînge înroşeşte încă pămîntul romî-nesc, atît în capitală, cît şi în toate părţile de afară de pe întinsul lui, iată că este a cincea lună, de cînd sub masca căimăcămiei stăpîneşte cîrmuirca tiranică otomană, al cărei jug de neîndurat îl simt ca de moarte toţi împreună şi fiecare în parte.
      Această cîrmuire, care face să se înmulţească în fiecare zi numărul trupelor [turceşti] în ţară şi prin urmare cu aceasta motivează cererile pentru ele, nu se ocupă de nimic altceva privitor la ţară, decît de cumplita ei ruinare, silind şi bîntuind poporul ei cu cereri multe şi fără pilde în trecut. Adică, pe lîngă
      1 Vezi doc. 154,
397
www.dacoromanica.ro
faptul că se încasează diferite dări obişnuite şi rusumaturi, ca şi pe timpul domnului, din care nu numai că se puteau împlini nevoile, dar se putea să prisosească şi bani, se mai percep şi alte dări peste cele obişnuite, sub felurite cuvinte şi foarte multe alte rînduieli de fîn, orz, vite şi căruţe. Pentru acelea care nu se pot da în natură din pricină că sînt prea mari şi din pricina depărtării prea mari pînă la locul hotărît pentru predarea lor, se cer bani, care sînt încasaţi de mumbaşirii turci spre ruinarea totală a bieţilor locuitori.
     Aceleaşi jafuri le îndură şi biserica, cu totul protrivnic sfintelor privilegii ale ei şi spre nemărginita ocară şi dispreţuire a credinţei creştine ortodoxe. Egumeniile mănăstirilor şi schiturilor se vînd ca la licitaţie celor care dau mai mult, clerici sau laici, iar nenorociţii preoţi din întreaga ţară au fost supuşi la o dare mare şi fără pildă în trecut, cîte 300 lei, ba şi mai mult de fiecare cap, pentru care a şi scos poruncă căimăcămia, semnată, poate fără voie, şi de ceilalţi boieri aflaţi acolo, adresată epitropului mitropoliei ca să binevoiască să strîngă suma din toată ţara şi cu socoteală să o predea vistieriei ţării, pentru împlinirea, vorbă să fie, a nevoilor trupelor.
     Iar în ce priveşte pe boierii care au găsit refugiu aici pe care ar vrea să-i vadă mai săraci decît cei săraci, pe de o parte nu încetează a-i îndemna să se întoarcă în patrie în puterea firmanelor trimise neîncetat, cu ce scop nu ştim, iar pe de altă parte, o dată Cu astfel de îndemnuri, se confiscă fără sfială averile unora, se distrug moşiile altora, sînt răpite produsele şi vitele noastre, fiind transportate la cetăţile de la Dunăre, sau fiind vîndute ici şi colo în folosul celor care le-au răpit, se vînd arenzile şi circiumele moşiilor noastre, fără ca noi să fim înştiinţaţi mai dinainte. Auzim că sînt izgoniţi epistaţii noştri; mulţi dintre ei fug chiar de bună voie, temîndu-se să nu fie omorîţi; se taie şi se stîrpesc pădurile noastre, în sfîrşit se răpesc drepturile noastre împotriva tuturor hotărîrilor şi firmanelor ce necontenit s-au dat acum în urmă. Satele noastre sînt socotite jertfe potrivite ale furtului nesăţios, sau mai bine zis ale jafului învederat.
     Şi în acest timp, după cîte se pare, chipurile, că este o cîrmuirc statornică şi sînt chemaţi acasă cei refugiaţi peste hotar, lucrul cel mai neomenos este că. . .1 pe lingă cele de mai sus, nu încetează încă în parte batjocorirea credinţei, prigonirea nenorociţilor creştini şi omorurile nedrepte ale bieţilor locuitori ai patriei noastre, vrednică de plîns.
     Au primit pînă acum nelegiuita credinţă a mahomedanismului mai mulţi creştini, bărbaţi şi femei, unii desigur îndemnaţi de frică, iar alţii din pricina amăgirii şi înşelătoriei, pe care îndată i-au şi trimis necredincioşii peste Dunăre pentru ca să nu se folosească vreodată de vreun prilej ca să se reîntoarcă la dogmele evlaviei.
      1 Puncte de suspensie în document.
398
www.dacoromanica.ro
     Iar paşa de Vidin, pentru a arăta şi mai mult, se vede, că ocîrmuirca a fost luată de către otomani, a răpit şi singurele prerogative ale domnului legiuit al Ţării Româneşti şi ca din partea scaunului Ţării Româneşti a pus pe boierii craioveni, aflaţi in Oltenia, in astfel de dregătorii tiranice, adică: pe căminarul Ştefan Ribescu l-a Înaintat mare spătar, iar pe medelnicerul Poroi-neanu l-a făcut de asemenea mare clucer,1 şi altora le-a dat alte dregătorii, fapt fără pildă in toate analele Ţării Romîneşti, fiindcă, după toate pravilele cunoscute ale cîrmuirii Ţării Romîneşti, de cînd s-a întemeiat această ţară şi pînă acum, numai domnul pus în scaun, numit în fruntea cîrmuirii Ţării Romîneşti, are dreptul să înainteze sau să facă boieri cu astfel de ranguri de dră-gătorii ale locului, iar înalta Poartă este datoare să-i recunoască. După toate pildele, niciodată Poarta nu şi-a asumat acest drept al domnului, şi cînd s-a întîmplat vreo împrejurare că a vrut să înainteze pe cineva, l-a trimis domnului uneia din cele două provincii şi aşa a fost înaintat sau boierit.
     Prea puternice suveran! Acest popor creştin al Ţării Romîneşti se .pierde, credinţa este batjocorită, biserica este pîngărită şi nedreptăţită, preoţii îndură biciuiri şi jafuri, noi cei fugiţi peste botare sîntem prigoniţi în diferite feluri, într-un cuvînt, Ţara Romînească, altă dată fericită şi bogată, teritoriul apărat de majestatea voastră imperială, s-a prefăcut în timp de cîteva luni într-o ţară nenorocită şi teatru al cruzimilor şi nenorocirilor fără pildă în trecut.
     în numele lui dumnezeu, în numele marii glorii a înălţimii voastre, ne rugăm foarte călduros să vă înduraţi de noi şi să ne scăpaţi, pentru ca să nu ajungă toată Ţara Romînească victima distrugerii totale care o ameninţă. .
         Acad. R.P.R., Fondul Al. Vilara, pach. DCCCXCVIÎ (fost ms. rom. 1155), f. 283— 284. Text grec., ciornă.
                                        ANEXĂ
                                    la documentul nr. 220
    Excelenţă!2
    Situaţia noastră critică este cunoscută excelenţei voastre şi nu ne îndoim de loc că aveţi ştiinţă îndeajuns despre toate cîte le suferă acum nenorocita * *
      1 Medelnicerul Ioan Poroineanu a fost omul turcilor. El a călăuzit trupele turceşti în mai—august 1821 în Oltenia (N. Iorga, Izv. cont., p. 305).
      în august 1821 el elibera adeverinţe de port-arme pentru prinderea apostaţilor (Arh. St. Craiova, doc. LXXXIX/15).
      în 1823 I. Poroineanu a avut proces pentru tainaturile oştirii turceşti din Oltenia (Arh. St. Buc., Condica domnească 102, f. 142—144).
      * Se adresează lui A. Pini.
399
www.dacoromanica.ro
noastră patrie din partea oştirilor otomane, după ce din păcate a suferit atîta din partea răsculaţilor.
     Desigur locţiitorii dvs. din Ţara Romînească au adus la cunoştinţa excelenţei voastre omorurile nedrepte ale atîtor nevinovaţi săvîrşite zilnic, al căror sînge strigă dreptate, [precum şi] nenumăratele jefuiri de averi şi cercetările făcute din cauza calomniilor la locurile de scăpare. Ştiţi că multe mănăstiri au fost călcate, jefuite şi stropite de sînge după ce [egumenii] au fost siliţi cu cuţitul să dea adeverinţe că turcii nu au săvîrşit nici un rău, ca în schitul Găvanul.
     Că şi aceşti slujitori paşnici ai dumnezeului păcii în multe părţi au fost măcelăriţi şi chiar călugăriţele, care şi-au dedicat viaţa lui dumnezeu, au fost pîngărite în mănăstirea Viforîta chiar lingă altar, şi icoanele lui dumnezeu şi ale mîntuitorului, spre batjocura credinţei, au fost sfărîmate, că multe sate şi oraşe au fost arse şi bisericile au devenit grajduri de cai.
     Aceşti fioroşi mîntuitori ai noştri, după ce astfel au sfîşiat Ţara Romînească, nefiind mulţumiţi cu atîta vărsare de sînge nevinovat, cu jefuirea caselor şi a mănăstirilor şi cu distrugerea unor clădiri de mare valoare, duc acum fără sfială peste Dunăre zaherelele rămase în ţară şi vitele şi nu lasă pe locuitori să strîngă puţinele cereale de pe cîmp şi finul, avînd se vede cugetul să stîrnească prin acest mijloc foamete şi prin ea ruinarea cumplită a bieţilor romîni.
     Acum, prin scrisori ameninţătoare şi printr-un trimis turc, ne silesc să părăsim refugiul nostru ca să mergem şi noi să luăm parte la această prăpădenie.
     Deci, ştiind că consulul unui monarh, cunoscut pentru filantropia sa, nu poate, să rămînă indiferent la atîtea cruzimi groaznice, făcute unui popor apărat de milostivul său monarh, şi să fie neînduplecat la jalnicele glasuri ale omenirii suferinde, şi cunoscînd că şi în multe cumplite situaţii ale Ţării Romîneşti excelenţa voastră aţi dat dovezi de ajuns de cugetul dvs. binevoitor pentru această ţară, vă implorăm foarte călduros să binevoiţi şi acum să puneţi la treptele tronului prea puternicului dvs. suveran, singura noastră nădejde, umila noastră jalbă, şi în acelaşi timp să ne faceţi binele s-o însoţiţi cu tot ce v-ar însufleţi înţelepciunea dvs. ca o recomandare şi cu jpropriile dvs. descrieri ale funestelor noastre nenorociri, pentru ca astfel să izbutească dorita noastră scăpare şi mîntuire.
     Această binefacere a dvs. va fi adînc gravată ca pe un stîlp de chiparos în inimile nenorociţilor romîni, care nu vor înceta să înalţe tot timpul călduroase urări către dumnezeu pentru slava şi viaţa lungă a milostivului nostru protector, a nemuritorului Alexandru.
     Rămînem cu cea mai mare stimă ai excelenţei voastre.
        Acad. R.P.R., fond Al. Vilara, pach. DCCCXCVII (fost ms. rom. 1155), f. 218—219. Text grec, ciornă.
m
www.dacoromanica.ro
221
Noiembrie 18211
                Arzul boierilor moldoveni către înalta Poartă prin care se cere înfiinţarea unui sfat al boierilor, urmînd ca alegerea domnului pă-mîntean să se facă după ce ţara va fi «în stare vrednică».
                           Tălmăcirea arzului boierilor moldoveni.
     La prea strălucitul prag al prea puternicii şi hrănitoarei noastre împărăţii, unde să află încuibat razemul mîntuirii şi scăparea tuturor celor ce sînt în nevoi şi scîrbe, năzuiesc acum cei coprinşi de amărăciune şi în dureri rătăciţi şi dăznădăjduiţi, iar cătră prea puternica împărăţie credincioşi şi supuşi raiele lăcuitorii memlechetului Moldaviei, mitropolitul, episcopii, arhimandriţii şi igumenii mănăstirilor, boierii de treapta dintîi, a dooa şi a treia, boie-rinaşii şi toate celelalte stări ale mazililor, ruptaşilor, neguţătorilor şi toată obştea neamului Moldaviei, parte bisericească şi politicească şi cu izvor de lacrămi din inimile noastre pleeîndu-ne genucbele credinţii şi grumazul supunerii şi al rîvnei sufleteştii noastre jărtfiri, cu cele mai jalnice strigări înăl-ţînd cătră dumnezeu mîini rugătoare pentru neasemănata slavă şi tărie a prea puternicului şi iubitorului de oameni împăratului nostru şi a prea înaltului devlet (a căruia putere, fie în veci nebiruită, spre a supune pre tot vrăjmaşul şi pizmaşul), îndrăznim noi ticăloşii să ne apropiem cu acest prea plecat al nostru magzar, arătînd că acest pămînt al ţării noastre Moldavia, fiind încredinţat de prea înaltul dumnezeu ca un amanet sfînt la prea puternica şi vecinica împărăţie încă din vremea strămoşului sultan Suleiman celui dintîi, de atunci s-au învrednicit prin aşăzări şi canoane să miluiască cu a să numi şi a să zice chiler al prea puternicii împărăţii şi mefruzul calem.
     însă nici odinioară această credincioasă şi supusă raia nu s-au arătat cu cîtuşi de puţină abatere spre învinovăţire de hainlîc sau măcar cu oareşicare aplecare cît de mică spre cugetele de apostasie, ci, împotrivă, din începutul supunerii în cursul de veacuri întregi, mai luminat decît soarele, Moldavia au păzit cu toată întregimea neclintirea ei dc la ţeful credinţii cătră prea puternicul devlet, cu mai multe sfinte măsuri de cît toate celelalte neamuri cîte au avut norocire a să afla în toată lăţimea de doao pămînturi şi doao
       1 Data după copia în limba greacă. Arzul a fost scris însă în octombrie; la 21 octombrie 1821 Teodor Balş a plecat din Iaşi cu acest arz spre a-1 înmîna seraschierului de Silistra.
26 — c. 810
401
www.dacoromanica.ro
mări ce sînt supuse la înpărăteasca putere a prea înaltului devlet. Dovadă luminoasă şi fără împotrivire la aceasta este că ticăloasele raiele, lăcuitorii acestui pămînt au în mîinile lor numai plugurile de her pentru lucrarea pămîn-tului, spre împlinirea ponmcilor şi voinţilor devletului, mulţămitori cu toţii pentru nedăşărtatul izvor al milelor şi al harurilor ce am dobîndit şi în scris de la hrănitoarea noastră împărăţiie, avîndu-le acelea ca nişte comori de mult preţ.
     Dar cumplitele supărări ale domnilor greci din Ţarigrad, carii de la o vreme încoace au început a să orîndui în locul pravilnicilor domni pămînteni moldoveni ce era aşăzaţi asupra vechiurilor obiceiuri ale pămîntului ce din vechime era făcute hărăzire sfîntă în ţara noastră, aceşti domni streini ce au început în locul celor pămînteni, pentru păcatele noastre, însuşi ei au pricinuit şi această maTe rană a apostasii ce s-au ivit, din care au curs cea desăvîrşit stingere a memlechetului, cea negrăită durere şi tîuguirea cea vecinică, care tînguire nu este cu putinţă a să şterge nici odinioară din sufletele credincioaselor raieli ce să află acum în golătate şi dăznă-dăjduire..
     Acest pămînt al Moldovii, acest chiler al prea puternicii împărăţii, aceste nevinovate şi supuse raele, au rămas acum ca un trup fără suflet, omorît din pricina acestor făcători de rele şi prăpăditori apostaţi, carii trăgînd asupra lor şi năvăla nebiruitelor oştiri ale prea puternicii împărăţii spre zdrobirea lor, au ajuns Moldovia să fie războinică privelişte a izgonirii grecilor. Şi iată acum în vedere este pămîntul mai pustiit, oraşe golite şi arse, bisericile pentru închinăciunea noastră prădate şi dărîmate, dobitoacele hrăpite şi de tot împuţinate, zahirelile hrăpite şi noi ticăloşii pămînteni goliţi şi moşiile noastre în stare vrednică de jale, fiind lipsite de venitul lor. Acestea sînt sfîrşiturile oblăduirii fanarioţilor în Moldavia şi iarăşi mulţămită aducem prea înaltului dumnezeu că - nu ne-am amăgit a ne îndupleca în cugetarea apostasii ce este prăpastoa pierzării sufletelor noastre ce ne-au rămas, pentru că în multe chipuri s-au silit să ne tragă şi pă noi la această de dumnezău urîtă cugetare, ca să ne piarzî şi pă noi, lipsindu-ne de nepreţuita comoară a credinţii şi a supunerii noastre cătră dătătoarea de viaţă putere a prea înaltului devlet.
     Cu izvor de lacrămi aducem mulţimită cătră negrăita îndelung răbdare a iubitorului de oameni împăratului nostru, căci, cu scumpătate cercetînd şi prin îndelung răbdare descoperind, au aflat strălucind neprihănita credinţă a supuselor sale raele şi ne-au hărăzit noao mărturia sfintei nevinovăţiri prin sfîntul vrednic de închinăciune ferman ce s-au dat pentru aceasta.
     Să să îndure de noi prea milostiva putere a prea înaltului devlet cu a ne da ascultare acum asupra celor mai simţitoare patimi ale ţării noastre pricinuite din partea voievozilor fanarioţi şi celor dimpreună cu dînşii greci, pre
402
                                    www.dacoromanica.ro
carii noi ticăloşii ii cunoşteam de domni stăpînitori, pentru căci avea semnele măririi şi stăpînirii deplin a puternicului devlet, socotindu-i în locul celor pra-vilnici pămînteni şi părinţi ai patrii. Dar cei mai mulţi dintr-înşii, ca nişte lipi' tori sorbitoare de sîngele celor ca nişte oi spre jărtfire neglăsuitoare raele, din vreme în vreme au pus în lucrare cea nepovestită despuiere şi sărăcie a norodului, trăgînd în partea lor toate milele preaputernicii împărăţii şi priveleghiu-rile locuiţii făcîndu-le numai spre al lor în parte folos, al rudelor lor şi al ţări-grădenilor neamului lor, zdrobind rărunchii săracilor, pentru că cu cît aceia să împuţina, cu atîta ei sporea numărul grecilor celor împreună cu dînşii şi adăogea cheltuielile lor, născocind chipuri noao spre despuierea noastră, ca să să] îndăstuleze ei. Pămîntenii nu avea locuri de slujbe, nici boierii de starea dinţii, nici cei de al doilea, încă nici cei mai mici nu-şi găsea mîngîierea, nici sărmanii şi văduvile agiutor, pentru că şi cele mai cu folos din dregătoriile cele mari şi cele mai multe din isprăvnicii şi alte slujbe ale ţării, ţărigrădenii toate le coprindea spre amărîtă prăpădenie a pămîntenilor. Iar voievodul fanariot hrăpia fără dreptate şi din veniturile lefilor şi din milele cele orînduite pentru lăcuitorii cei săraci trei părţi din bani pentru grecii ce-i avea împreună cu sineşi, pentru fini, fete şi ginerii lui şi pentru celelalte familii ale fanarioţilor din Ţari-grad. Aceşti voievozi lua veniturile rusumaturilor adică a disetinii, goştinii şi vădrăritului dinpreună cu ale vămilor şi ocnelor, cu cuvînt că acestea sînt pentru gephargiu al domnului după urmarea celor din vechime pămînteni domni, carii aceia lua numai veniturile vămilor şi ocnelor. Şi dintr-acelea, acei pămînteni domni împărţea mili şi agiutoriuri către cei săraci pămînteni, iar fanarioţii, adăugind plata rusumaturilor, să folosea numai ei şi grecii neamului lor. Şi neîndăs-tulîndu-să nici cu acestea, lua şi din banii visterii din dajdia haraciului, cu cuvînt de cheltuieli nenumărate, şi în scurt, toate era pentru ei şi nimic pentru pămînteni. Să neguţătorea şi cu zăhirelile ce se cumpăra pentru miria împărătească plătind săracilor lăcuitori plugari uneori cu mult mai puţin decît preţul ce lua ei de la prea înaltul devlet şi alte ori nedîndu-le nici un ban, încît păgu-bindu-să ticăloşii plugari au ajuns să-şi părăsească lucrarea pămîntului de a nu face mai multă zahirea decît trebuinţa capanului, adecă pîinea cea obştească a păpuşoiului lăcuitorilor, care ticăloşii pămînteni prin multe trude şi osteneli o lucra şi o semăna, domni o neguţătorea şi numai cu plată da voie de ieşea din ţară peste hotar pentru alişverişul de obşte. Iar într-alt chip era peste putinţă să îndrăznească pămînteanul să [să] împărtăşască de rodul ostenelilor lui, fără dare.
     Dregătoriile pămîntului să vindea cu ruşfeturi şi le cumpăra cei de neam prost şi nevrednici, făcînd multe supărări şi zulumuri săracilor raele, ca să poată scoate cîţi bani au dat la ruşfeturi şi să să folosească şi ei mai cu asupră. Pă slujitorii cei orînduiţi, adecă pă seimeni şi ceilalţi paznici ai ţării, şi pă aceia îi avea grecii cei pă lingă voievoda ca un venit al lor şi îi vindea rămîind ţara fără nici un paznic, încît cu acest mijloc au putut să-şi
26*                                                                            403
www.dacoromanica.ro
înlesnească în faptă cugetarea apostasii. Aceşti greci de la Fanar, înbogăţin-du-să din sudorile şi ostenelile pămîntenilor pe carii cu sălbătăcie îi avea ca nişte raele ale lor, apoi cu banii sîngelui înpărăteştii raele cumpăra moşiile pămîntenilor şi familiile credincioşilor devlctului moldoveni rămînea stinse şi prăpădite după faţa pămîntului, căutînd să să strămute pe alt pămînt strein ca să-şi petreacă rămăşiţa vieţii lor. Pentru căci nici milostivire nu rămăsese pentru ei, nici loc de slujbă, nici agiutor de lefi, nici dreptate la pricinile lor de judecăţi, fiind că sfînta dreptate a sfintelor judecăţi să vindea spre a lor înbogăţire, încît şi unile moşii cu numire că sînt moşii domneşti, unii din domni le lua în silă şi le vindea.
     Sfintele înpărăteşti fermanuri ale prea înaltului devlet, ce să da pentru pricini de ale ţării şi carii era îndatoraţi domnii după coprinderea vrednicului de închinăciune înpodobitului sfînt hat ce s-au dat la leatul othomanicesc 1 217 ca să le cetească întru auzul tuturor şi să stea păzite la caidurile ţării, şi acest fel de fermanuri le făcea nevăzute şi neştiute pămîntenilor.
     Căuta cu sălbătăcie asupra unora din boierii cei dintîi, carii numai prin cuvînt osîndea nedreptăţile ce să făcea la jiudecăţi sau asuprelile dăjdiilor. Şi întru toate era silit sfatul boierilor să iscălească fără voie anaforale, că adecă găsesc cu cale nelegiuitele însărcinări, silind domnii înduplecarea lor prin mijlocul tragerii celor nevrednici în partea lor, pre carii îi cinstea cu stările dregătoriilor ce prin aşăzămînturilc ţării era păzite numai pentru cei de bun neam şi pentru cei ce în slujbe ale ţării să arăta cu vrednicie.
     Popriţi şi osîndiţi era aceia Carii cugeta să să îndrăznească a alerga la limanul prea înaltului devlet prin prea plecat arzmagzar. Mare ticăloşie era pentru aceia carii ar fi îndrăznit să facă o nevinovată întrebare pentru ce să urmează lucruri înpotrivitoare-la hotărîrile prea înaltelor hatişerifuri, pentru că unii ca aceia să gonea pînă la moarte.
     Şi cîte altele mai sînt, care le trecem cu tăcerea pentru îndrăzneaţă prelungire a cuvîntului, şi care le-am mai arătat prin plecatul nostru magzar, atunci cînd au pribegit cel din urmă tiran Mihail Suţu. Dăjdii întregi pentru fîn şi orzu al grajdului voievodii, dăjdii pentru me[n]zilhanele peste cea adevărată trebuinţă a me[n]zilhaneh*lor, dăjdii pentru rachiul ce făcea lăcuitorii din însuşi al lor păpuşoi ce semăna şi slobodă intrare rachiului strein în ţară, spre a noastră pagubă şi al lor folos.
     Zid mare era spre a putea trece ca să alergăm noi pămîntenii la mila prea înălţaţilor noştri stăpînitori, fiind şi domnii greci şi ispravnicii ţţreci şi zabiţii greci şi capuchehaelile în Ţarigrad tot greci — toţii într-o cugetare că oblădiuesc pă vrăjmaşi, iar nu pă credincioasele raiele ale prea înaltului devlet.
m
www.dacoromanica.ro
     Pentru aceia, cu izvor de lacrămi şi cu frică fiind coprinşi, Cu mare jale ne rugăm bunătăţii cei asemănate lui dumnezeu şi iubirei de oameni a prea puternicului nostru înpărat să nu ne osîndim ticăloşii pentru îndrăznire, ci să să milostivească şi să ne miluiască cu preaînnoirea vieţii noastre cei vrednice de jale, hărăzindu-ne cu milostivire această de mai jos prea plecată rugăciune, adecă:
     Să fim slobozi de acum înainte în veci de domnia şi oblăduirea grecească şi să să milostivească prea puternicul nostru înpărat prin hotărîre de sfînt şi împodobit al său hatişerif, după cea din vechime sfîntă aşezare, ca să să aibă ţara noastră oblăduire de pămînteni, păzind numirea de domnie şi pri-vileghiurile cele vechi ce sînt hărăzite ţării pînă acum. Şi prin trimitere de capichehaele pămînteni în Ţarigrad să trimitem legiuitul cicighen, indighen şi recheabighen la prea puternicul prag al prea puternicii împărăţii, înpletind cu datornica rîvnă a supunerii şi a credinţii sfintele slujbe după puterea şi starea ţării următoare milelor, harurilor şi privileghiurilor ce ni s-au dat de la nădăşărtatul izvor şi sînt coprinse în înpărăteştile hatişerifuri ce sînt date la leaturile othomaniceşti 1 180, 1 198, 1 206 şi 1217. Şi fiindcă starea puterii ţării şi răsuflarea mijloacelor şi nădejdelor vieţii ei l-au deşărtat, înpuţinîn-du-să vitele, zahirelile şi cu un cuvînt toate, neavînd zahirele gata pentru hrană, lipsind cu totul semănăturile şi arăturile pe al doilea an şi dobitoacele pentru lucrarea pămîntului şi oameni lucrători şi bani pentru cumpărătoare de sămînţă din alte părţi, îngrozîndu-ne şi foamete de obşte şi, pe lingă acestea, fiindcă pă pămîntul ţării din întregimea lui cea dintîi s-au micşorat şi dintr-acesta şi veniturile lui s-au înpuţinat, îneît şi veniturile ce au mai rămas în vreme de bifljşug nu era dăstoinice să îndăstuleze pă domnii greci, cu cît mai vîrtos acum Ia această peire şi sărăcie negreşit că nu vor fi dăstule nici la cel mai drept şi cu bune măsuri pămîntean ce să vă însărcina cu domnia spre a-ş putea iconomisi cheltuielile sale şi ale oamenilor etpaiului său pentru că nedrep-tăţîrea este de mare trebuinţă să lipsească cu totul, precum şi nelegiuitele venituri ale dregătoriilor asemenea au să lipsească şi acelea toate ca să simtă ticăloasele raiele rodul milostivirii al prea înaltului devlet. De aceia, nici cugetăm, nici facem rugăciune acum întîi de a să orîndui nici pămîntean domn, ca să nu să însărcineze ţara cu osebitele cheltuieli pă chipul domnului, pînă va veni în stare vrednică. Iar prea plecata noastră rugăciune este ca să ne miluim cu şl ni să hărăzi în veci şi a ni să întări oblăduirea ţării de pămînteni aleşi de la neamul Moldavii, să să aşaze un sfat de un număr de boieri şi dintr-aceia unul să fie baş-boiar prin alegere de cei mai aleşi. Şi acest sfat al boierilor, dimpreună cu baş-boieru, avînd puterea săvîrşitoare a domnului, va orîndui divanuri, isprăvnicii, judecătorii şi dregătorii şi cînd ţara va veni în stare bună (pentru că de a ajunge la chipul dintîi, este trebuinţă de mulţi ani, după vrednica de jale stare în care să află acum), atunci ca să nu lipsească lauda şi sohretul domnii ţării, chibzuind noi ticăloşii fără înpovărare şi supărare şi
                                                                                                      405
www.dacoromanica.ro
fără lăcrămile obştii o puţină sumă de bani pentru a să putea ţinea cu cum* pănire o pohvală a domniei, vom alerga cu rugăciune cătră prea înaltul devlet, arătînd pre acel pămîntean ales de domn şi supus la pravilile pămîntului şi la cele mai strimte şi neclintite obiceiuri ca să să facă prin contenirea însărcinărilor şi prin fericirea mult pătimitului acestui norod. Această oblăduire pămîntenească pentru strejuirea ţării va avea pă cei din vechime aşăzati şi legiuiţi paznici pămînteni, pe aceia adecă carii şi pină acum îi avea osebiţi pentru această treabă şi pe dajnici, numindu-să seimeni şi slujitori, pă carii grecii îi vindea împreună cu căpităniile ca un ghelir al lor de moştenire şi paznici nu era. Iar acum, izgonindu-să toţi arnăuţii incit să nu să mai afle, aceşti pămînteni paznici să să înbrace şi să să gătească spre slujbă înăuntru în coprinsul ţării, cu un număr îndăstulat la această treabă, şi să să supuie spre a strejui cu mare luare aminte oraşele şi tîrgurile, ca nişte credincioşi pămînteni şi vechi slujitori ai ogeacurilor. Dăjdiile să să ia numai cele drepte, iar veniturile dregătoriilor Bă lipsească şi toate cele necanonisite să să şteargă, însă acum într-această ticăloasă stare şi cele canonisite să să mai uşureze. Sfintele porunci ale prea înaltului devlet să să dea cătră aleşii pămînteni ce închipuiesc domhia chilerul[ui] înpărătesc şi pămîntenii capichehaile în Ţarigrad să dobîndească ajutorul cel dătător de viaţă, învrednicindu-să poruncilor prea înălţaţilor noştri stăpîni.
     Mare slavă va fi prea înaltului devlet sloboda neguţătorie a pămîntului nostru şi apărarea chilerului înpărătesc de cătră supărarea serhatlîilor. Acestea cu cutremur şi cu izvor de lacrămi ne rugăm, căzînd la picerile stăpînilor noştri, pentru că nu ne-au mai rămas putere să mai obicnim aducătoarea de stricăciune oblăduire ce am avut. Iar de au supărat vreodată pe prea înaltul devlet strămoşii noştri domni (care aceste ne este neştiută, ştiind numai a noastră vecinică jărtfire a credinţii şi a supunerii); dar şi aşa fiind, noi ticăloşii îndăstul ne-am osîndit şi cumplit ne-am pedepsit noi cei ce ne tragem dintr-aceia, mai mult de un veac fiind supt jugul tiranii grecilor ţarigrădeni. Şi de vreme ce grecii au călcat datoriile credinţii, cu cuviinţă este să dobîndim noi acum fiinţa noastră cea dintîi, fără a să lipsi ei de nimic din oele ce n-au avut, pentru că din vechime domnia ţării era hărăzită la noi pămîntenii.
     Vrednici de jale eram noi ticăloşii, rătăcindu-ne pe la marginile ţării. Mulţămire aducem prea înaltului dumnezeu că acum prin purtătoarele de biruinţă oştiri împărăteşti s-au curăţit apostaţii din ţară.
     Acest prea plecat al nostru magzar l-am prosferisit prea înălţatului vali al Silistrii, prea lăudatului serascher şi dreptului vczir, ca să-l închine la picioarele înpărăteştii puteri şi dumnezeu cel făr’ de început -şi vecinie, marele domnu al începătoriilor şi al stăpîninlor, cel ce dă lumină la soare, va grăi cele bune la inima prea puternicului şi iubitorului de oameni împăratul nostru, ca să
406
www.dacoromanica.ro
strigăm cu toţii:« în veci mărească-să peste toată asemănarea, lauda şi puterea prea înaltului devlet, amin»1.
          Acad. R.P.R., ms. grec. 720, f. 406 v—412 v. Copie rom. de protosinghelul Naum Rîmniceanu. Trad. grec. cont. la Acad. R.P.R., ms. rom. 5762, f. 267 v. Publicat în Foaia pentru minte, inimă şi literaturi,, 1840 nr. 40—41; M. Kogălniceanu, Letopiseţe, III p. 465—467; Urieariul, VI, p. 123—134; C. D. Aricescu, Acte justificative__
       p. 207—214; N. Iorga, Izvoare contemporane, p. 139—148; N. Iorga, Studii şi documente, XI, p. 205—213.
      A Arzul acesta a fost respins de către paşa de Silistra care a primit numai arzul întocmit la Iaşi de grupul de boieri mici şi mijlocii. In acel arz se cerea imediata alegere a unui domn pămîntean de către obştea boierilor. Arzul a fost dus de I. Grecianu, C. Cerchez, şi Ian cu Stavăr (V. A. Ureche, Ist. Rom., XIII, p. 102—103 ;C. Erbiceanu, Ist. mitr. Moldovei, p. 214—215).
                                                                                                                        407
www.dacoromanica.ro
                                                      Redactor de cajte: Busuioc Elena Tehnoredactor: Ledianu Rozi.
                                         Dat la cules 04 06 1959 Bun de tipar 28 10 1959 Tiraj 1000 ex. Hfrtle semlvelină 65 Sm*. Format 16)70x100 Coli editoriale: 29 3. Coli de tipar 25llt A 03071 1959 Indicele de clasificare pentru biblioteci mari: 9 (498/ <001—12). Indicele de clasificare pentru biblioteci mici: 9 <R).
                                     Tiparul executat sub com. nr. 810 la întreprinderea Poligrafică nr. 4, . Calea Şerban Vodă nr. 133—135, Bucureşti, R.P.R.
www.dacoromanica.ro
ERATA
  Pag-     rîndul             în loc de: 
    29    4 de jos    Nu noi             
    53    13 „ ,,     pa xi>             
    62    3 yy yy     apropriiere        
   145     6 „ „      âpevTa-arjSes      
   162     19 „ „     ta tou             
   167    9 de sus    XXXLV              
   177   15 de jos    noro acele         
   190     16 „ „     o/EScaOlvroţ       
   207    13 yy yy    TnScbtt            
   209    1 de sus    valius al Silitrei 
   235 10---11 de jos p u-x0Epd          
   239   14 de sus    8xt                
   263      ^ 11      MyTatj)H3a         
   298   10 de jos    pe-i leagă         
   319    13 ,, yy    67TOar)pEt(Op£Mtţ  
   321    1 11 11     E^XPT)oa           
   355    3 de sus    aflîndu-mă         
   364     19 „ „     doi                
   397    1 de jos         Vezi doc. 154 
C. 810                                   
                                                                                                                          se va citi:
]Nu noi |AE TO apropiiere âpevx<x<JT)8ei;
TIX TOU
XXXIV
noroadele
                                                                                                                       oxE8tao0£vxoi;
jrtxâxt
valiu al Silistrei
|XO-X&EpOt
OTl
Myxat{)H3a
de-i leagă
6noar)p.EUo|ji£voi;
eu'/prjaxa
aflindu-să
doi
                                                                                                                      Vezi doc. 153
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro